adunarea Izvoarelor vechiului drept romînesc scris III. ORVL ALIN AC H EDIŢIE CRITICĂ FACULTATEA iii Iii-iO IECA ' ■ <\ CV editura academiei republicii populare romime 1 9 5 8 CODICĂ ŢIVILĂ A MOLDOVII „Touţ S' ap/ovxaq \zyo{isvouc, vuv umqpsxaţ tgic Nojjiok; sxaAsoa, ou ti xouvoxo[xiaţ ovofjiaxov evsxa-âAA' rtfouţuu TravTOţ fxaAXov slvoa Trapa, xouxo ooyry]-piav te LToAsi xal xcuvavxiov. 'Ev fj jxev yap âpyo-fxsvoţ fj xal axupoc 6 Nojaoc;, cpS-opav opta ty] xoiaiixŢ] exoi(x7)v o5aav sv fj Ss av S£CT7l6x7)c; xtov ap^ovxov, ol Se <5cp)(ovxs<; SouÂci xcu Nojaou, aotroqplav xal -ruavG' ■ oaa ©sol Il6Aec(,v e'Sociav ayaO-a ytYvofAsva xa<9-op£>." IIAATQN, Nrih ptpx. A. J K < > + „Iar celor ce au numele de stăpinitori, le-am dat acuma numele de servitori legilor, nu pentru ca să născocesc ceva denumiri nouă; ci socotesc că înainte de orice întru aceasta rezidă mîntuire «d pentru stat şi contrarul. Căci în care Legea e om stăpînită, şi fără putere, unui stat ca acesta văd că pierzarea îi^stă de-a gata; în care însă Legea e stăpîna stapînitorilor, iar stăpînitorii servitori ai ei, văd desigur că se împărtăşeşte de mîntuire şi de tot binele pe care zeii l-au dat statelor". PLATO N, Legile, Cart. IV. SIGLE, SEMNE ŞI PRESCURTĂRI Textul din ediţia grecească de la 1816-1817. Textul din ediţia romînească de la 1833. Aceste paranteze închid cuvinte ce lipsesc în text şi care ar trebui să fie. Numerele paragrafelor însemnate cu semnul plus arată că în anexe, la aceste paragrafe, sînt date sau semnalate dispoziţii ulterioare care le modifică sau le desfiinţează. Numerele paragrafelor cu un asterisc arată că în anexe sînt publicate sau semnalate jurisprudenţe la aceste paragrafe, adaugă omite 2) P. 38 om R. PREA ÎNĂLŢATE DOAMNE ! DE TREI ORI AUGUSTE ŞI MIE DULCE IUBITORULE TATĂ!1) Iată îţi prezint lucrarea principală a educaţiei şi învăţăturii mele din părinteasca îngrijire, iată rodul dobîndit de luminatele tale dorinţe, iată măreţele tale planuri ce sfîrşit au luat. Căci ai aici Codul de legi, pe care de mai nainte vreme doreai să-1 alcătuieşti, cînd glorios domneai peste această de Dumnezeu păzită ţară, milă fiindu-ţi de poporul ce suferea amar pe urma oamenilor hrăpăreţi; îl poţi vedea acum început şi săvîrşit de mine şi înălţimii tale închinat. închinarea acestuia primeşte-o cu bunăvoinţă, căci după gîndul meu s-a înfăptuit, dacă e drept şi după lege ca înfăptuirile copiilor să fie închinate părinţilor, mai ales dacă aceştia, ei dorindu-le mai întăi, sînt chezaşi pentru înfăptuirea lor. Dar primind această închinare, de trei ori auguste tată, nu înceta să faci deseori şi multe rugăciuni fierbinţi, pentru ca această legiuire să izbutească, să fie Moldovei spre bine şi folos şi în viitor să nu se mai arate nimeni făcînd nelegiuri, adică să ducă un trai cu rele năravuri şi făptuiri. Acesta ne-a fost scopul de căpetenie la lucrarea de faţă, căci Moldova îmi stă mult la inimă, mie, dar şi înălţimii tale, fiindcă domnind peste această ţară, nu numai părinte cu adevărat te-ai arătat, ci eşti şi neclintit cetăţean şi ai ajuns în rîndurile nobilimii strălucite. De aici negreşit pornind, l-ai dat mai departe odraslelor tale neamul Cslimachilor, co-borîtor de-a dreptul din vechi străbuni, care aici au fost văzuţi distingîndu-se prin virtuţi şi fapte lui Dumnezeu plăcute, şi au trăit ca buni cetăţeni şi Domni binefăcători. 1) Această închinare lipseşte în ediţia de la 1833. ÎNCHINARE 43 Iar noi, întreg acest de Dumnezeu temător popor, a cărui domnie ne-a fost încredinţată, precum şi odraslele tale, recunoscători pentru multele şi marile binefaceri ce le-am dobîndit de la înălţimea ta, fierbinte ne ţugăm la Cel de sus pentru tine: Să trăeşti mulţi, mulţi ani, prea bunule Domn şi Heasămuit părinte, avînd parte de toată fericirea omenească. Să-ţi vezi şi toate dorinţele ce le ai pentru noi, împlinite! Al tău fiu recunoscător SGARLAT GALIMAGH • IOAN SGARLAT AL LUI ALEXANDRU CALIMACH VOEVOD DIN MILA LUI DUMNEZEU DOMN ŞI OBLĂDUITOR A TOATĂ MOLDOVA*) Cu măreţe năzuinţi şi măreaţă din fire şi eu adevărat dumnezeiască e Domnia şi nimic din toate cele omeneşti nu e de o potrivă cu dînsa întru măreţie, dintru întîia facere a toate, formată din neapărată şi firească trebuinţă şi cu timpul dusă înainte la starea de acum. Căci Domnul, cu adevărat Domn şi nu numai cu numele, nu are alt scop decît fericirea şi buna vieţuire a supuşilor săi; şi pentru aceasta, oamenii din cea mai depărtată vechime au întocmit domniile, făcînd pe Domn să apară ca un bun părinte blînd şi ca un obştesc purtător de grijă şi cîrmuitor. Şi, ce-i drept, cuvîntul din vechime vrea ca omul să aibă comun cu Dumnezeu binefacerea şi adevărul, însă cel ce vede mai adînc şi pătrunde cu mintea lui lucrul mai amănunţit ar descoperi numaidecît că Domnia face pe om asemenea lui Dumnezeu şi că aceasta a luat fiinţă după pilda Aceluia. Căci marea rînduială a acestui univers şi a lumii prea frumoase n-ar fi urmat neclintită şi neschimbată să păzească frumuseţea şi podoaba pe care le-a primit de la început, daca măsurile luate de providenţă nu cuprindeau şi cele mai mici lucruri şi dacă tot din ce este nu ar păstra nemicşorate sfintele aşezăminte şi dumenezeieştile legi pe care le-a luat de la începutul facerii a toate, pînă cînd creatorul a toate va găsi de bine. Tot aşa deci dară şi Domnul avînd prevăzătoare grijă nu numai de păstrarea şi dăinuirea tuturor supuşilor, ci şi de fericirea şi buna vieţuire a lor, se coboară de la cele mai de sus pînă Ia cele mai de jos, nimic nelăsînd necercetat şi neîncercat, cîte tind spre fericirea supuşilor. Şi pentru că legile doar sînt de neapărată trebuinţă pentru Întocmirea comunităţii omeneşti şi pentru fericirea oamenilor, preocupîndu-se •de toate ce-s spre binele supuşilor, dînsul ca leguitor ce este, socotind că nimic *) Acest hrisov lipseşte în ediţia de la 1833. în G Moldova e numită Moldovlahia. HRISOVUL DE PROMULGARE 47 nu duce mai de grabă la aceasta decît însăşi legile, unele le desfiinţează, altele le preface, iar altele le îndreaptă şi altele, la caz de trebuinţă, însuşi le aşează, cîte-s mai binefăcătoare, de viaţă mai folositoare şi pentru obşte mai de folos, drept care şi cei mai de frunte dintre legiuitori şi-au înfăşurat veacul cu renume nemuritor şi au ajuns să intre în templul fără de bătrîneţe al amintirii. De aceea şi dintre în veci neuitaţii Domni, care în timpurile de mai demult cu faimă şi mare renume au domnit înaintea noastră, au avut cea mai mare grijă şi în alte privinţi de fericirea şi buna stare a supuşilor lor, dar au şi socotit că din toate cea mai mare îndatorire a lor este să aşeze legi, după care să poată judeca pe cei de sub mîna lor. Şi mai întîi, dintre Domni răposatul întru fericită amintire, Alexandru întîilea, care pentru multe înfăptuiri şi prea mari faceri de bine a avut numele de cel Bun, de îndată ce a ajuns la Domnie *), conştient de neapărata trebuinţă a lucrului, a luat Basilicalele, cerîndu-le dela autocraţii Paleologi; aceia cu cinste dîndu-i-le, l-au învrednicit şi de coroana împărătească şi totodată şi de demnitatea de Despot; şi dintr-a-celea adunînd, cîte i s-au părut de folos şi potrivite în timpul de atunci, şi traducîndu-le în graiul ţării, a alcătuit o carte de legi, precum istoriseşte Dimitrie Cantemir. Iar după o trecere de două secole, neuitatul între Domni, Vasile, supranumit Albanezul, scoţînd ca dintr-un izvor din aceleaşi Basilicale, precum se arată în titlu, şi adăugîndu-le la ale lui Alexandru, a tipărit **), prin unul Eu-stratie ce era mare logofăt, Cartea sa de legi, în care au fost cuprinse mai multe legi penale şi plugăreşti, rînduite fiind împreună cu ele şi obiceiurile pămîntului, legi civile însă puţine de tot, cîte adică le cerea trebuinţa din acel timp. De aici, Cartea de legi a lui Alexandru cel Bun a dispărut cu desăvîrşire, ca una ce n-a apucat să fie tipărită; aceea a lui Vasile a rămas regula după care judecătorii îndreptau judecăţile pînă la începuturile secolului trecut, precum spune acelaşi Cantemir, care în timpul de atunci a fost în floarea vîrstei. Apoi sporind apropierea şi schimbul de afaceri între pămîntenii şi naţiunile învecinate şi populaţia cu timpul înmulţindu-se în măsură foarte însemnată şi statul, precum e firesc, propăşind spre mai bine, răposaţii domni de pe vremuri de nevoie au început să se folosească de acelaşi izvor al celor două ■cărţi amintite de legi, anume de Basilicale şi totodată de Novelele în vigoare ale lui Iustinian şi Leon şi ale împăraţilor de după aceea; de Sinopsa Basilicale-lor; de Introducerea în legi a lui Teofil Antichinsorul; de dreptul greco-roman şi în sfîrşit de Manualul lui Armenopol; de aceea şi Cartea de legi a lui Vasile, ca una ce era cu lipsuri, a ajuns de mulţi ani acuma nefolosită şi a devenit *) în anul 1401 de la mîntuire. **) în anul 1646 de la mîntuire. HRISOVUL DE PROMULGARE 49 foarte rară. Mai pe urmă s-au dat asupra unor chestiuni şi cîteva hrisoave adunate şi acestea din aceleaşi Basilicale şi Novele de către în veci neuitaţi domni de pe vremuri. în această stare de lucruri, negreşit că în diferite timpuri au.pătruns şi unele abuzuri, care de altcum s-ar putea vedea pretrecîndu-se, în măsură mai mare sau mai mică, chiar şi la acelea din naţiuni care au legile cele mai bune. Căci într-adevăr: rari sînt pretutindeni cei ce flămînzesc şi însetoşează după dreptate, iar noi oamenii murim ca oameni... Cauzele acestor abuzuri au fost multe şi felurite; una din ele şi nu cea mai neînsemnată, a fost şi aceasta, că Basilicalele şi Novelele şi celelalte cărţi de legi enumerate puţin mai sus, excepţie făcind numai traducerea (dar şi aceasta în multe locuri cu greşeli) în limba grecească, grăită azi, a manualului în şase cărţi al lui Armenopol, sînt scrise în limbi Înţelese de foarte puţini, adică în vechea grecească şi în latineşte. Faptul că limba e străină şi neobişnuită, mărginind, precum spune undeva unul dintre învăţaţii mai noi, cunoştinţa legilor la puţini, împinge poporul să atîrne de voinţa acelora. Aceasta ştiind-o şi răposatul întru fericită amintire, înaintaşul nostru Alexandru al lui Constantin Moruzi, a încercat întîi să aducă lucrului o îndreptare după putinţă şi a poruncit unui Toma Cara, paharnic fiind în timpul de atunci, să traducă în limba ţării manualul de legi, anume acela în şase cărţi al lui Armenopol, traducere ce a luat sfîrşit în anul mîntuirii 1804. Dar, fie că însuşi gîndindu-se mai adînc, fie că alţii aducîndu-i aminte de aceasta că, nu manualul în şase cărţi al lui Armenopol care nu de mulţi ani s-a făcut cunoscut aici, ci chiar însăşi Basilicalele sînt legi ale ţării, a rînduit pe acelaşi Cara să adune din Basilicale şi din alte cărţi de legi, primite aici, şi de la început să întocmească un cod civil şi totodată şi pena! după metoda In ti-tutelor, ca de exemplu Introducerea in legi a lui Teofil Antichinsorul, precum însuşi Cara o spune în precuvîntare; acesta încheind în luna aprilie a anului 1806 numai partea întîia din cele patru, în greceşte, tratînd despre dreptul persoanelor, a fost împiedicat de împrejurările vremii să aducă la capăt, şi celelalte, iar după puţin timp şi-a dat obştescul afîrşit; Aşa deci dară şi noi, de cînd, cu bună voirea lui Dumnezeu, am luat in mînă cîrma acestei de dumnezeu păzite domnii, încredinţaţi fiind cu grija prevăzătoare şi cu oblăduirea credincioşilor nouă supuşi, o clipă n-am încetat sa ne gîndim şi iar să ne gîndim, care e menirea domniei şi cît de mare e scopul ei; ca una ce are în vedere fericirea şi bună-vieţuirea celor cîrmuiţi, chibzuin-du-le mereu toate acestea in mintea noastră, şi care-s îndatoririle Domnului să le îndeplinească faţă de supuşii săi şi ce iniţiative să ia pentru buna petrecere Şi buna stare a acestora, n-am pregetat de loc să săvîrşim pentru ei tot binele 4 — c. 1322 HRISOVUL DE PROMULGARE 51 ce, cu ajutorul lui Dumnezeu, ne-a fost cu putinţă; şi nu ne-am dat în lături de tot felul de osteneli şi greutăţi. Ştiind că nimic altceva decît legile sînt ceea ce pun la cale şi înfăptuiesc buna stare şi lucrare a omenirii, ca unele ce pe de o parte înfrînează violenţa, pe de alta împart în chip nimerit tuturora egalitatea, cu rîvnă am căutat să punem pe planul întîi lucrarea cu privire la acestea. împărtăşind deci mai întîi Prea sfinţitului mitropolit, iubitorilor de Dumnezeu episcopi şi marilor noştri boieri, această intenţie a noastră de grabnic folos obştesc şi găsindu-i nu numai întru acelaşi gînd, ci chiar prin anafora rugîndu-ne fierbinte pentru săvîrşirea acesteia, am hotărît să întocmim în cele dintîi un cod civil, ca fiind cel mai de neapărată trebuinţă dintre celelalte părţi ale legislaţiei. Şi ne-am apucat deci de lucru şi ham dus la capăt, Dumnezeu, pricinuitorul tuturor celor bune, doar stindu-ne într-ajutor; şi la bază pentru aceasta am avut Basilicalele, care la începutul secolului al cincisprezecilea au fost aduse aici, precum am spus, de răposatul întru fericită amintire Alexandru întâiul, supranumit cel Bun. Dar pentru că din aceste Basilicale lipsesc nu numai capitole şi titluri, ci şi cărţi întregi, nimicite, vai. de timpul cel a toate distrugător dimpreună şi cu multe alte monumente frumoase şi bune din vechime, precum e cunoscut cărturarilor, am împlinit, după putinţă, lipsurile acelora din Novele, luînd la trebuinţă şi din celelalte cărţi de legi, mai sus amintite, de care, cum spuneam, s-au folosit la nevoie şi prea luminaţii Domni care au fost înaintea noastră. Dar în capitolul despre epitropie şi curatorie, al patrulea din partea întîia, păstrînd scopul Basilicalelor şi al tuturor legilor drepte, cu privire la creşterea orfanilor şi asigurarea averilor lor, ne-am hotărît să schimbăm modurile şi să pornim de la cele mai nouă coduri europene, (de a căi'or metodă ce ni s-a părut cea mai bună, ne-am şi folosit), pentru că am judecat că acest lucru este cel mai mult spre siguranţa şi folosul orfanilor, precum pe larg s-a arătat şi în hrisovul nostru dat anume pentru aceasta. Ne-am mai hotărît încă să adăugăm din neapărată trebuinţă şi unele legi despre unele chestiuni ce nu erau în întrebuinţare la cei vechi, deoarece nu le erau cunoscute, şi despre altele cîteva care în timpurile noastre au devenit oarecum altfel, precum sînt: dispoziţia despre convenţiile dintre autori şi tipografi; dispoziţia despre biletele numite îndeobşte asignaţii şi dispoziţia despre concursul creditorilor, adăugată la sfîrşit, ca una ce nu se ţine de codul civil, o chestiune care în Basilicale şi în celelalte cărţi de legi ale noastre se află foarte puţin desluşită; şi altele de acest fel. Au fost adăugate şi rînduite fiecare la locul cuvenit şi din obiceiurile pămîntului, cîte după porunca noastră cercetate fiind şi dezbătute în şedinţe care s-au ţinut anume în acest scop, au apărut nu fără raţiune şi au fost cinstite cu privilegiul de lege şi ele şi în loc de obiceiuri nescrise au fost ridicate la cinstea de lege; tot aşa au fost adăugate şi cele decretate prin hrisoavele ce au fost cercetate, ale înaintaşilor noştri. HRISOVUL DE PROMULGARE Aşa deci dar a luat sfîrşit acest al nostru Cod Civil de legi, întocmit din neapărată trebuinţă, în limba mai nouă grecească, introdusă aici în ţară, şi din care apoi a fost tradus în cea a ţării. Şi a fost împărţit în trei părţi, din care una tratează despre dreptul persoanelor; alta despre dreptul lucrurilor şi a treia despre rînduielile care privesc către amîndouă aceste drepturi. Iar despre celelalte părţi ale legislaţiei, care stau în legătură şi raport cu legile cetăţeneşti, ca procedura judecătorească, codul comercial, codul criminal şi codul poliţiei dacă Dumnezeu, dăruitorul tuturor celor bune, ne dă să avem parte de linişte nebîntuită de valuri şi de o curgere uşoară şi cu răgaz a vremurilor, le vom pune în lucrare, după putinţă, în acelaşi fel, pentru ca să se înfăptuiască pînă la capăt un sistem deplin de legi; iar de nu, vom lăsa în urma noastră luminaţilor domni, care vor fi încredinţaţi după noi cu această de Dumnezeu păzită domnie, îndemn să ducă la capăt lucrarea, rămînînd mijlocitor de un mare îndemn de a face bine pentru supuşii lor. Şi publicînd deci acum acest Cod Civil al nostru astfel întocmit şi arătat de noi, decretăm prin acest hrisov al nostru ca, după trecerea din ziua de azi a trei luni (§ 4), să înceapă a fi pus în lucrare, după care vor fi judecate de acum înainte şi hotărîte pricinile civile care vor fi să se întîmple. Iar dacă întîmplător vreuna dintr-însele e lipsă în acest cod al nostru, va fi judecată după cele asemănătoare, care sînt cuprinse într-insul, după dispoziţia §§-lor 9 şi 10; celelalte din judecăţi însă, care aparţin celorlalte părţi ale legislaţiei, vor fi judecate, ca şi pînă acuma, după Basilicale şi celelalte cărţi de legi, pînă ce, cum spuneam, vor fi întocmite coduri deosebite şi pentru acestea, ceea ce dorim din suflet. Şi pentru că nu numai faptul de a da cuvenite legi este un bine foarte mare, ci şi faptul de a păzi întocmai cele decretate şi a le pune în lucrare şi pe cei ce le calcă, a-i supune la pedepsele cuvenite, îi rugăm şi pe prea luminaţii Domni care vor urma după noi în această domnie, ca, mereu gîndin-du-se la drepturile şi îndatoririle ce ne-au împins la întocmirea acestui cod de legi, şi avînd, precum trebuie, aceeaşi grijă prevăzătoare pentru fericirea supuşilor, să-1 păzească înainte de toate întocmai şi să aibă grijă să nu îngăduie nici într-un chip nimănui călcarea lui, ci aspru să o pedepsească. S-a publicat la scaunul nostru domnesc din Iaşi, în anul de la mîntuire o mie opt sute şaptesprezece, al cincilea an al domniei noastre în Moldova, la zi întîi a lunii iulie. SGARLAT GALIMAGH V. V. Sufletul unei naţii se cuprinde în legi, care prin înţelepciune şi dreptate ocîrmuesc toată îndeletnicirea publică şi particulară. Efectul acestui adevăr se vede la toate luminatele popoară, care au astăzi a sale Aşăzămînturi tipărite, şi prin care pămînteanul, de orice treaptă, cunoscînd a lui drituri şi îndatoriri, află în a lor păzire siguranţia vieţii, a cinstei şi a averii sale. Domnul Alexandru cel Bun au fost întîiul legiuitoriu a Moldovei; acesta au adunat din Vasilicale legiuirile ţivile, care apoi în cursul timpurilor s-au adăogit cu multe alte, pe care Moldovenii, parte în deosebite împregiurări au urzit, iar parte de la învecinatele naţii au împrumutat, şi care apoi împă-mîntenindu-se, supt numire de Obiceiu a pămîntului, au luat putere legislativă şi lucrătoare. Pregătit Domnul Vasilie V V: din aceste mijloace, au urzit o Godică de legi, carea la anul 16401) s-au publicat în limba naţională. însă nouă împregiurări, în care păşa popoarîle şi cărora în parte au urmat şi Moldova, au arătat neîndestulătoare întinderea vechilor legiuiri, încît mai tîrziu, în epoha noastră, au îndemnat pe Domnul S c a r 1 a t Galimach a orîndui alcătuirea unei sistematice Codici ţivile, ce s-au publicat la anul 1817 şi a căreia putere s-au legiuit de Organicescul Reglement, pînă la îndeplinirea ce s-au socotit de cuviinţă a se aduce la această Codică, de cătră o înnadinsă Comisie întrupată spre asemine scopos, după alegerea Generalnicei Obicinuite Adunări din trecuta convocaţie. O regulată şi canonisită lucrare a acestei Codici, fiind împiedicată, parte din neprielnice împregiurări şi parte pentru că nefiind publicată în limba patriei, precum se cuvine unei legiuiri, nu era îndeobşte cunoscută şi înţeleasă, şi prin aceasta, neîndemănătoare atît tribunalurilor judecătoreşti, cît şi parti-cularnicilor; apoi cinstitul meu procatoh D. Logofătul Costachi Conachi au supus înaintea Ocîrmuirei trebuinţa de a se tălmăci romîneşte această Codică şi a se da la lumină, pentru ca prin a ei zilnică aplicaţie, dizvălindu-se lipsurile ce ar putea avea, să poată povăţui lucrările Comisiei sus arătate. !) Sic PRECUVÎNTAREA VEL LOGOFĂTULUI C. STURZA 57 apărarea cătră îndatoriri, iar Comisiei însărcinate de pomenita mai sus Adunare să aducă înlesnire din practice pilde cătră adăogiri în unile şi prefaceri în altile. prin care apoi să se poată aduce legiuirile la a lor cuvenită desăvîrşire. Povăţuit de datoriile foncţionei încredinţate mie şi îndemnat prin însăşi a mele plecări, eu am adus în grabnică ispravă această lucrare dorită de obştie şi menită a lămuri driturile compatrioţilor, după care mă voi socoti pre norocit, cînd îmbrăţoşindu-se cu rîvnă şi păzăndu-se cu curăţie, va ridica în mijlocul soţietăţii Moldovenilor un trainic monument a Dreptăţii, ce este acea întăi siguranţie a fericirii Patriei. C. STURDZA Vel Logofăt Bşii, în 26 noemvrie 1833. I 1 i SCARA CODICEI ŢIVILE Introducere Fila Pentru legi sau pravile politiceşti în deobştie § 1 pîn 25........ 1 5 PARTEA ÎNTÎI Pentru dritul persoanelor Cap. 1. Pentru driturile ce privesc cătră personalnice însuşiri şi legături. § 25 pînă 62 .................................... 4 Cap. 2. Pentru dritul căsătoriei. § 63 pîn 179 .................. 11 10 Cap. 3. Pentru driturile între părinţi şi fii § 180—254 ............ 25 Cap. 4. Pentru epitropie şi curatorie. § 255—377 ................ 33 PARTEA A DOUA Pentru dritul lucrurilor Pentru lucruri şi împărţirea lor. § 378—405 .................... 49 15 SECŢIA ÎNTÎI Pentru realnicile drituri Cap. 1. Pentru stăpînirea lucrurilor. § 406—460 .................. 53 -l Godicei ţivile ad R: om G || 3 FilaR: Pag Gjj4 sau pravile aii R: om G||10 fii R: copii G || 17 stăpînirea lucrurilor R: posesia G Notă: Arătarea paginilor din această scară este aceea din ediţia de la 1833. SCARA CODICII CIVILI- 61 t i Fila Cap. 2. Pentru dritul proprietăţii sau a vecinicei stăpîniri a lucrurilor. § 461-495 ........'.................................. 60 Cap..3. Pentru cîştigarea proprietăţii lucrurilor prin ocupaţie (apu- 5 care). § 496—536 ........................................ 64 Cap. 4. Pentru dobîndirea proprietăţii lucrurilor prin sporire sau adăogire. § 537—567 ................."..................... 69 Cap. 5. Pentru cîştigarea proprietăţii prin trădare (teslimarisire). § 568 pîn 58Î ...............'............................. 72 10 Cap. 6. Pentru dritul amanetului. § 582—615 .................... 74 Cap. 7. Pentru şerbirea lucrurilor (de servitute rerum). § 616—686 78 Cap. 8. Pentru dritul moştenirei. § 687—706 .................... 86 Cap. 9. Pentru voinţa cea de pe urmă îndeobşte şi pentru testamen- turi îndosebi. § 707-769 ...........'. . .'.................. 88 15 Cap. 10. Pentru subrînduire şi fideicomis. § 770—784 ............ 97 • Cap. 11, Pentru legaturi. § 785-861 ............................ 99 Cap. "42. Pentru chipurile îngrădirii sau a prefacerii ori a oborîrei voinţei cei de pe urmă. § 862 — 911 ........................ 109 Cap. 13. Pentru moştenirea cea fără testament, (ab intestato). 20 § 912-964 . . .!.......................................... 114 • Cap. 14. Pentru legitima şi pentru dezmoştenire sau depărtare din moştenire § 965—1005 .................................... 120 Cap. 15. Pentru sinisfora (colaţie, punere la mijloc). § 1006—1019 127 Cap. 16. Pentru primirea sau lepădarea moştenirei. § 1020—1054 . . 129 25 Cap. 17. Pentru plata datoriilor de moştenire. § 1055 — 1072 ...... 134 Cap. 18. Pentru împărţirea moştenirei. § 1073 — 1100 ............ 136 Cap. 19. Pentru împreună proprietaoa şi părtăşia (communio) la alte drituri realnice. § 1101 — 1149 ............................ 140 SECŢIA A DOUA 30 Pentru personalnice drituri asupra lucrului Cap. 20. Pentru tocmele îndeobştie. § 1150—1256 ................ 146 Cap. 21. Pentru dăruire. § 1257-1290 .......................... 160 Cap. 22. Pentru tocmala depozitului. *§ 1291 — 1309 .............. 163 Cap. 23. Pentru comodatum, adecă împrumutarea unui lucru nechel- 35 tuitoriu. § 1310-1322................................... 166 Cap. 24. Pentru tocmala împrumutării lucrurilor cheltuitoare. § 1323-1346 ............................................ 168 2 — 3 seau . . . lucrurilor R: om G j| 4 şi 6 lucrurilor R: om G || 4 — 5 (apucare) R: om G || 8 trădare R: predare G || 8 (teslimarisire) R: om || 11 Pentru . . . rerum R: Despre servituti G || 17 a prefacerii ori R: om G \\ 21 după legitima ad parte G |ţ 23 (colaţie... mijloc) R: om G!|27 (communio) R: om G || 30 lucrului R: lucrurilor G || 32 dăruire R: dăruiri G|| 34 — 35 împrumutarea... neclieltuitoriu R: lucrul ce este dat în folosinţă G || 36 lucrurilor cheltuitoare R: om G. SCARA CODICII CIVILE 63. Cap. 25. Pentru împuternicire şi alte soiuri de ocîrmuiri a trebilor străine. § 1347-1397 ..................................... 171 Cap. 26. Pentru contractul schimbului. § 1398—1409 ............ 177 5 Cap. 27. Pentru contractul cumpărării şi a vînzării. § 1410—1465.. 179 Cap. 28. Pentru tocmala dării şi luării în posesie (orîndatorie), darea şi luarea în posesie de moştenire şi pentru emfitevsis sau bezmen. § 1466-1538 .......'.......'...................... 185 Cap. 29. Pentru năimirea lucrurilor şi a lucratului. § 1539—1562 194 10 Cap. 30. Pentru contractul tovărăşiei averilor. § 1563—1607 ...... 197 Cap. 31. Pentru tocmelile căsătoreşti. § 1608—1621 ..........•. . . . 202 Cap. 32. Pentru zestre. § 1622-1657 .......................... 204 Gap. 33. Pentru paraferna sau exoprica. § 1658—1668 ............ 209 Cap. 34. Pentru darul nuntesc, adecă pentru contra-zestre şi pentru 15 ipovolon (văduvăritul). § 1669-1682 ...................... 210 Cap. 35. Pentru theoritrile şi daruri între însoţiţi. § 1683—1698 . . 212 Gap. 36. Pentru tocmala de noroc. § 1699-1722 ................ 214 Cap. 37. Pentru dritul despăgubirei şi a satisfacţiei. § 1725—1770 217 PARTEA A TREIA a 20 Pentru înmărginirile ce privesc cătră dritul persoanelor dinpreună şi a lucrurilor Cap. 1. Pentru întărirea driturilor şi a îndatoririlor. § 1771 — 1810 223 Gap. 2. Pentru mutarea driturilor şi a îndatoririlor. § 1811 — 1859.. 227 Gap. 3. Pentru dezlegarea driturilor şi a îndatoririlor. § 1860—1905 235 25 Cap. 4. Pentru uzucapie şi prescripţie. § 1906—1973 ............ 241 Anexa I. Pentru rînduiala concursului creditorilor. § 1974—2032 . . 251 Anexa II. Pentru liţitaţie sau mezat după obiceiul pămîntului..... 261 2 trebilor R: lucrurilor G || 6 posesie (orîndatorie) R: arendă G||7 posesie R: arendă cu drept G|I7—8 sau bezmen om G || 9 năimirea ... lucratului R: luarea şi darea cu chirie a serviciilor şi lucrărilor G || 14 nuntesc R: dinaintea nunţii sau pentru nuntă G || 15 (văduvăritul) R: om G !j 16 daruri R: alte daruri G || 25 uzucapie şi prescripţie R: prescripţia si uzucapia, adică stăpînirea prin folosinţă G|26 § 1974—2032 G: om R || 27 R: om G. 1 INTRODUCERE Pentru legi sau pravili politiceşti îndeobşte § 1. Legea este o regulă obştească, carea îndreptează cele prin Legea ce cuvînt sau faptă lucrări a omului cuvîntătoriu, pe care lucrări el le este? 5 săvîrşaşte, cînd nu este sîlit de împregiurările ce i-ar opri buna voinţă şi hotărîrea de a săvîrşi fapte legiuite. § 2. Din întreaga sistimă a legiuirilor s-au aşezat întru această Ce cuprin-codică numai Dritul Politicesc, care hotărăşte particularnicile de .această dreptăţi şi îndatoriri, pe care toţi lăcuitorii Prinţipatului acestuia sînt 10 deopotrivă datori a le păzi între dînşii. § 3. Publicarisindu-se o lege după chipul cuviincios, nu poate Publicaţia nimine a se apăra, zicînd că nu i s-au făcut cunoscut. legilor. § 4. Lucrarea legilor acestora şi urmările legiuite (1), izvorîtoare începerea dintr-însele, vor avea început după trei luni din ziua publicaţiei lor ^ucrarn l°r-15 (Vezi întăritura domnească). 1} Legiuitele urmări dintr-o lege politicească sînt acele drituri şi îndatoriri, care se întemeiază pe acea lege, atingătoare de toate persoanele şi de toate pricinile ce se cuprind întru aceiaşi lege. Aşadar, dacă de la o faptă vor lipsi cele de trebuinţă temeiuri, adică forma acea pe dinlăuntru cerşută de legi, 20 atunce nici cum nu se pot statornici pe acea faptă urmări legiuite. Deci dar oricare tocmeală fără sloboda voe şi buna primire a amînduror părţilor, cum şi orişicare vînzare şi cumpărătură, care n-ar avea cele de trebuinţă temeiuri, nu sînt socotite de tocmeală de vînzare şi cumpărătură, nici alcătuiesc urmări legiuite. 4 cuvîntătoriu R: cu raţiune 0119 dreptăţi R: drepturi G | toţi R: om G | Prinţipatului R: Statului G|| 10 deopotrivă R: reciproc G||1'2 se apăra R: pretexta Gj|19 temeiuri R: elemente alcătuitoare GII23 vînzare si R: om G. S — 0. 622 §§1 — 24. LEGI SAU PRAVILE POLITICEŞTI ÎN DEOBŞTIE 6?. ■1 § 5. Toate mădularile Prinţipatului acestuia, de obştie şi fără întinderea deosebire, sînt supuse acestor legi. Drept aceia, cînd puterea ceaperso- le§llor-nalnică (2) a vreunui pămîntean va fi înmărginită de cătră aceste legi a patriei sale, atunce nici decum nu sînt primite aice în patria sa nici acele 5 într-altă ţară străină săvîrşite de cătră dînsul fapte şi lucrări; iar avînd pămînteanul puterea cea personalnică de nu va fi păzit numai forma cea pe dinafară (3), ci va fi urmat după acea în ţară străină obicinuită formă, atunce nu se pot surpa acele fapte a lui numai pentru o pricină ca aceasta, ci vor avea şi aice în patria sa tărie legiuită. 10 (2) Personalnică putere ■ se numeşte în legi slobozenia cea unită cu puterile sufleteşti şi trupeşti, cu vrîsta şi starea politicească a unui om; pe care slobozenie avîndu-o cineva, fără de nici o oprire poate săvîrşi fapte legiuite. Această putere nu o au nici nevrîstnicii, nici sprevrîstnicii, nici cei smintiţi la minte, nici cei ce pentru desfrănarea lor s-au supus unui curator (purtătoriu de grijă) prin judecă- 15 toreasca hotărîre. (3) Tot ce nu este fiinţă a unei fapte legiuite, ci este numai o adăugire spre înlesnirea şi statornicirea dovezii, se numeşte forma pe dinafară a faptei aceia. Spre pildă, acest feliu de formă a testamentului (dieţii) este vrednicia de credinţă a marturilor şi numărul lor, iscălitura lor şi a testatorului, pecetea, anul, luna, ziua ş.a, 20 Deci dar dacă pămînteanul ce va avea puterea personalnică, făcînd testament în altă ţară, n-ar fi păzit forma cea pe dinafară după hotărîrea legilor a patriei sale, ci ar fi urmat după obiceiul statului unde se afla, atunce numai pentru această pricină*nu se surpă aice testamentul lui. § 6. încît străinii, ce se află petrecînd în pămîntul acesta, sînt 25 supuşi legilor acestora, se va hotărî în capul următoriu. § 7. Legile nu au putere lucrătoare, pîn a nu se publicarisi; pentru Lucrarea aceea dar nu lucrează asupra faptelor ce s-au săvirşit mai înainte, leguor nici asupra driturilor ce s-au câştigat mai înainte de publicarisire. § 8. Legea, pe care judecătoria are să o aplicarisească la vreo Tîlcuirea pricină de judecată, nu se tîlcueşte într-alt chip, fără decît numai după leguor ' rostirea şi alcătuirea cuvintelor şi după scoposul cel vederat a dătă-toriului de legi. *§ 9. Dacă judecătoriul nici din cuvinte, nici din noima legii Aplicaţia nu va putea a disfira bine şi hotărî după legi pricina cea de faţă, atunce legllor-datoriu este a lua în băgare de samă, cu căzuta luare aminte acele 1 — 2 de obştie şi fără deosebire R: fără nici o execuţie G || 7 în ţară străină R: de acolo G|| 11 a unui om R: om G|| 12 săvîrşi R: lua asupra-şi' G| putere R: slobozenie G || 19 luna R: om G||22 statului, unde se afla R: de acolo Ml 24 încît R: în ce măsură G ] ce să... acesta ad R: om G || 25 se va hotărî R: se hotărăşte GH § 7 nota: Lucrarea legilor ad H: om G|)26 lucrătoare ad R: °w pil 28 de publicarisire R: om G || § 8 nota: Tîlcuirea R: Interpretarea G || 31 rostirea şi alcătuirea cuvintelor R: sensul principal al cuvintelor şi legătura lor G. § 9 Nota : Aplicaţia legilor R: om G. 30 35 5». §§ 1-24. LEGI SAU PRAVILE POLITICEŞTI ÎN DEOBŞTIE 69 10 15 20 25 30 35 cu asămăluire şi cu lămurire hotărîte pricini în codica aceasta; iar de nu va fi nici aceasta, va lua în băgare de samă mărginirile şi temeiurile a altor paragrafuri înrudite cu acele, care paragrafuri s-ar putea aplicarisi la acea de faţă pricină. § 10. De vor lipsi şi mijloacele aceste, ce prin paragraful de sus s-au arătat, atuncea se cercetează pricina cu cerşuta scumpătate ş1 luare aminte întru toate împregiurările şi apoi se hotărăşte după prin-ţipiile dritului firesc. +§ 11. Cele aşezate în paragraful de mai sus se cuvin puterii cei dătătoare de legi, adecă Obşteştii Adunări, prin întăritura Domnului. +§ 12. Codica de legi nu este cu putinţă să cuprindă toate pricinile, ci cuprinde numai pe acele, ce mai adeseori se întîmplă. +§ 13. Drept aceea, dacă în codica aceasta nu s-ar afla o lege potrivită la pricina înfăţoşată, atunce se cuvine a se urma pămîntescului obiceiu, carele, în curgere de mulţi ani deobştie păzindu-se şi întru judecătorii cercîndu-se, s-au întărit, şi cu chipul acesta a dobîndit putere legiuită. " +§ 14. Obiceiul, ce nu s-au păzit după chipul arătat, nici după dreapta socotinţă, ci s-au urmat din neştiinţă şi rătăcire, nu poate avea putere legiuită, nici a covîrşi pe legea şi pe dreapta judecată a minţii. +§ 15. Aşăzările ce se fac între bresle sau între alte obştimi, spre a lor bună orînduială şi folos, vor avea între ele putere legiuită, dacă cercîndu-se şi găsindu-se cu cale, se vor întări de cătră stăpînire. +§ 16. Hotărîrile ce se vor da de cătră stăpînire sau de fătră locurile judecătoreşti pentru unele din pricini, nu au putere legiuită; pentru aceasta nu se pot întinde, nici a se aplicarisi la alte pricini, nici a înda-tori pe alte osebite persoane. +§ 17. Privileghiile pămîntului', a mănăstirilor, a bisericilor, a cliricilor şi a boerilor se socotesc drituri, ca şi alte drituri cuprinse în codica aceasta. § 18. Dritul politicesc se împarte în dritul persoanelor, în dritul lucrurilor, cum şi întru mărginirile privitoare cătră amîndoaă aceste drituri. 1 cu asămăluire R: cele asemănătoare cu aceea G || 2 mărginirile R: definiţiile G || 3 paragrafuri R: legi G | paragrafuri R: om G || 6 scumpătate R: exactitate G||9 să cuvin R: aparţin G||10 Obşteşti... Domnului R: Domnului cu obşteasca Adunare G ]| § 13 la margine Obiceiul'R: om G||15 potrivită R: ce ar putea fi aplicată G|| 18 şi 21 legiuită R: de lege G || 20 s-au urmat R: om G || 26 vor da R: dau G|! § 16 nota: judecătoriei R: judecătoriilor G||27 pricini R: cazuri sau chestiuni G | 27 pricini R: cazuri G|| 29 osebite R: om G. ! Obiceiu. Aşăzările breslelor şi a altor obştimi. Hotărîrea stăpînirii şi ajudecătoriei Privileghii. împărţirea codicii politi-ceşti. §§1-24. LEGI SAU PRAVILE POLITICEŞTI ÎN DEOBŞTIE 71 1 § 19. în dritul persoanelor se cuprind înfeliuritele stări a persoa- Dritul per- zielor şi cele între ele împărtăşitoare legiuite legături, fără a avea vreo soane!or-prinţipală sau neapărată atîrnare cătră lucruri. § 20. în dritul lucrurilor se cuprind deosebitele feliuri a lucrurilor Dritul lu- 5 si deosebitele legiuite legături a persoanelor cu înfiinţată atîrnare cătră crurilor. lucruri. § 21. Dritul lucrurilor se împarte în doaă, adecă în realnic (lipit împărţirea de lucru) şi personalnic. lor- § 22. Dritul realnic, cu atîrnarea cătră lucruri, are putere lucră- Dritul re- 10 toare asupra tuturor persoanelor, deci dar şi asupra fieştecăruia stăpă- almc-nitoriu a unui lucru. § 23. Dritul personalnic, ce se numeşte şi dritul pretenţiilor, hotă- Dritul per- răşte deosebitele fapte şi legiuitele legături a unei anume persoane sonalnic. cătră alta iarăşi anume persoană, cu, înfiinţata atîrnare cătră lucruri. 15 § 24. Dritul realnic şi cel personalnic se cuprinde întru a doua şi a treia parte a codicii aceştia. 1 înfeliuritele stări a persoanelor R: diferite feliuri de persoane G || 2 împărtăşitoare R: om G || 3 prinţipală R: esenţială G | atîrnare R preferinţă G. || 5 şi 14 înfiinţată atîrnare R: esenţială referinţă G||§ 21 nota: împărţirea lor R:'om Gr|| 7 — 8 (lipit de lucru) R: om G|| § 22 nota : Dritul realnic. R: om G|| 9 cu atîrnarea cătră R: cînd se referă la G|| 10 persoanelor R: oamenilor G|| 10 — 11 stăpînitoriu a unui lucru R: posesor G || § 23 nota : Dritul personalnic R: om G || 13 anume R: om G||14 iarăşi anume R: determinată G. 1 PARTEA ÎNTÂI Pentru dritul persoanelor 10 *CAP ÎNTĂI Pentru driturile ce privesc cătră personalnicele însuşiri şi legături. § 25. Driturile persoanelor, pe de o parte privesc cătră personal- Driturile nicele însuşiri şi legături, iar pe de altă parte se întemeiază pe legăturile Persoanelor-familiei. § 26. Tot omul are drituri fireşti, care cu desăvîrşire se înţeleg A. Din ha- prin povăţuirea minţii cuvîntătoare.; deci dar trebue a se socoti ca o ractirul Per~ _„ - ' sonalniciei. persoana 4). n ., ... ,. v ' Drituri fireştL (4) Persoană se zice în legi omul ce are într-un Stat stare politicească, adică politiceşti drituri si îndatoriri. § 27. Robia şi aceia cu privire cătră dînsa urmată stăpînire, deşi Robia, sînt împrotiva firescului drit al omului, s-au urmat din învechime în prinţipatul acesta, însă nu aşa precum romanii într-o vreme au urmat, ci cu o mare deosebire. Căci aice puterea stăpînului nu poate vreodi-neaoră supt nici un cuvînt sau pricină a se întinde asupra vieţii robului; Jar asupra averii lui, atunce numai, cînd nu va avea legiuiţi clironomi sau cînd, fugind fără a se mai întoarce, nu va avea neapăraţi clironomi § 26 notă: Drituri fireşti ad R: om G || 9 fireşti R: înăscute G||10 minţii cuvîntătoare R: raţiunii G||15 s-au urmat R: a avut'putere G || 16 prinţipatul R: statul G | romanii.'.. urmat R: era odinioară la vechii romani G 17 aice' R: om G -62. DRITURILE PERSOANELOR 75 1 (precum sînt fiii şi părinţii), sau cînd va vătăma ori va păgubi pe stă-pînul său prin furtuşag sau alte rele urmări. Dintre aceste vederat se cunoaşte că robul nu se socoteşte întru toate ca un lucru, ci în cît faptele, legăturile, driturile şi îndatoririle lui privesc cătră alţii, iar nu cătră stă- 5 pînul său, se socoteşte el ca o persoană; drept aceia este robul supus pămînteştilor legi şi se apără de cătră ele. § 28. Toate cele potrivite cu driturile fireşti a omului, după iuri- I uri di că dica persumţie (5) se socotesc temeinice, pînă cînd nu se devedeşte Presumţie legiuita înmărginire a acestor drituri (6). p.tnt„ru dr.'tu" a K ' nle fireşti. 10 (5) Iuridica presumţie este o zicere, care, în lipsa legiuitului adevăr, se cuvine a se socoti adevărată, pînă cînd se va dovedi din împrotivă; iar legiuitele presumţii sînt prea trebuitoare în legi, la hotărîrea pricinilor celor îndoielnice şi fără dovadă. (6) Spre pildă; sprevrîstnicul, ce are întregimea minţii şi dreaptă judecată, fireşte nu este oprit a face de sineşi tocmele, iar acest drit firesc este mărginit de 15 către legi, pînă la împlinirea vîrstei de 25 ani, căci pînă atunce nu poate săvîrşi fapte legiuite, fără primirea părintelui sau a epitropului său. § 29. Tot omul se socoteşte vrednic a-şi cîştiga drituri, însă după Driturile ce rînduielile hotărîte de cătră legi. se pot cîştiga. § 30. Fieştecarele, ce se socoteşte obijduit la dritul său, este volnic Cerereadri-20 a pîrî pe obijduitoriu, la obicinuitele judecătorii sau la stăpînire. turilor. § 31. Este supus răspunderii acel ce, cu nebăgare de samă cătră judecătorii, va întrebuinţa însuşi a sa putere, cum şi acel ce va păşi peste hotarul neprihănitei sale apărări, fără numai cînd se află în mare strîmtorire şi în primejdia vieţii. > 25 § 32. Şi acele legiuite lucrări, ce privesc cătră particularnica avere a Domnului sau cătră chipurile cîştigării ce sînt întemeiate pe poli-ticeştile drituri (precum dritul de a cumpăra, a vinde, a da sau a lua în năimală, a schimba, a clironomisi prin testamentul cuiva ş.c.l.), se cuvine a se judeca de cătră orinduitele judecătorii şi a se hotărî după aceste legi. § 33. Acei ce, ori din nevrîstnicie, sau din lipsa minţii, sau din alte B. Din lip- pricini, nu-şi pot povăţui înseşi a lor lucrări şi a-şi ocîrmui lucrurile lor, sa vristei ^ „ „. „ , ■ ■ ' ,• , „ „ sau a mintii, se apară de catra legi mai cu din admsul, ca sa nu se asuprească m driturile lor, precum sînt: 1 (precum*., părinţii) R: om G |j 2 urmări R: fapte G || 2 — 3 Dintre... că robul R: Robul nici G || 6 apără R: ocroteşte G|| 10 zicere R: teză G || 13 sprevrăstnicul R: tînărul G || 14 firesc R: al lui G |j 15 săvîrşi R: lua asupra-şi G [| 16 primirea R: consimţămîntul G || § 30 nota Cererea driturilor ad R: om G I] 21 — 22 cu . . . între-buinţa'R: despreţuind judecătoriile, întrebuinţează G||32 povăţui R: conduce GII 33 se apără R': sînt ocrotiţi G | asuprească R: păgubească G. 30 §§ 25-62. DRITURILE PERSOANELOR Ti 1 a) Pruncii care încă n-au păşit peste al şaptelea an al vrîstei; b) Nevrîstnicii acei din partea bărbătească, care n-au păşit peste al 14 an, şi acei din partea femeiască peste al 12 an; c) Sprevrîstnicii, adecă acei ce au trecut peste 14 sau 12 ani şi 5 n-au împlinit încă 25 ani; d) Acei întru desăvîrşită nebunie, acei smintiţi la minte şi acei zăluzi, care sau de istov sînt lipsiţi de întrebuinţarea minţii sau sînt neputincioşi de a prividea isprăvile faptelor lor; e) Desfrînaţii, pe care ca pe nişte vădiţi răsipitori i-au oprit jude-10 cătoria de a-şi ocîrmui averea lor; f) Acei ce se află în străinătate şi g) Obştimile. § 34. Legile se îngrijesc şi pentru acei zămisliţi, încă de la Pentru ză-ceasul zămislirei lor, pentru că se socotesc ca nişte născuţi cînd misliţi. 15 se atinge pricina de dînşii însuşi, iar nu de a treia persoană; iar pruncul ce se naşte mort, în cît se atinge de, cele pentru dînsul păstrate drituri, în nădejdea de a se naşte viu, se socoteşte ca, cînd nici ar fi fost zămislit. § 35. Cînd este îndoială, de s-au născut pruncul viu sau mort, se 20 socoteşte după iuridica presumţie, că s-au născut viu, şi cel ce se împro-tiveşte, este datoriu să dovedească împrotivirea sa. § 36. Fiind îndoială de trăeşte cel înstrăinat sau ba, are loc iuri- c. Din indica presumţie pentru moartea lui, numai la următoarele întîmplări: străinarea a) Dacă din vremea naşterii lui au trecut optzeci de ani şi locul din *ară-25 petrecerii lui nu se ştie în curgere de zece ani; b) Dacă fără cercetarea anilor, ce vor fi trecuţi din vremea naşterii, nu se ştie locul petrecerii lui, în curgere de treizeci ani întregi. c) Dacă s-au rănit de moarte în război, ori de s-au aflat în vreo corabie şi s-au primejduit, ori într-o altă primejdie de moarte şi de atunce 30 pînă la trei ani nu se ştie de trăeşte sau nu. în toate aceste întîmplări, poate să se facă cererea, caprin stăpînire să se publicarisească moartea aceluia şi să se orînduiască curator asupra averii lui după previderile prescrisă la §§ 367—370. 4 adecă... şi R: care G||8 isprăvile R: urmările G||9 vădiţi R: vestiţi G|| § 34 notă: Pentru zămisliţi R: om G || 15 se atinge pricina R: este vorba G j de a R: de vreo a G||17 păstrate R: prevăzute în legi G||19—20 se socoteşte... viu R: se presupune cazul întîi G||21 împrotivirea sa R: cuvîntul său G || 22 înstrăinat R: absent G || 22 — 23 iuridica presumţie R: presumţia G || 23 întîmplări R: împrejurări G || 25 în curgere de R: om G||27 în curgere de R: om G|| 28 războiu R: luptă G|| 28 — 29 s-au aliat... moarte R: în naufragiu a rămas în corabie ori de s-a aflat în alte primejdii ameninţătoare G || 31 întîmplări R: împrejurări G. -62. DRITURILE PERSOANELOR 79 1 .;-.■§ 37. îndoială fiind, care-ar fi murit mai înainte din două sau mai multe persoane ce s-au săvîrşiţ tot întru o vreme, atunce acel ce zice că au murit mai înainte una sau alta din feţile acele, se îndatoreşte a dovedi zisa sa; iar neputîndu-o dovedi, se socoteşte ca. cînd ar fi 5 murit toate feţele tot odată; drept aceia, întru o asemine întîmplare, nu are loc trecirea driturilor de la o persoană la alta (7). (7) ' Spre pildă: dacă un părinte, avînd numai un fiu sprevrăstnic sau numai o fiică sprevrăstnică, va muri împreună cu el sau cu ea, aflîndu-se într-âceiaşi primejdie şi neputîndu-se şti care din doi au murit mai înainte, se socoteşte că 10 amîndoi s-au săvîrşiţ în aceiaşi minută. Drept aceia întîmplîndu-se pricină de judecată între rudeniile bărbatului şi între femeia lui, mama fiului sau fiicii, zicînd ea, că au murit mai înainte bărbatul ei şi că averea a trecut la fiiul sau la fiica sa, de la care trece la ea, ca la o moştenitoare legiuită, se îndatoreşte a dovedi zisele ei şi dovedindu-le, singură va moşteni după legi toată averea, adică şi a bărbatului 15 şi a fiiului sau a fiicei; iar de nu le va putea dovedi, va moşteni ea singură cea deosebită avere a fiiului său a fiicii, luînd şi din averea bărbatului acea de cătră legi hotărîtă parte; iar dacă din împotrivă vor zice rudeniile bărbatului, că au murit mai înainte fiiul sau fiica şi că giumătate din averea lui sau a ei, după legi, au trecut la tată şi giumătate la mamă, şi va dovedi aceste, atunce va lua mama giumătate 20 din averea fiiului sau a fiicii şi din averea bărbatului ei, cu care s-au unit şi ceialantă giumătate din averea fiiului sau a fiicii, va lua asemine legiuita parte, iar ceialantă avere a tatălui, vor lua-o rudeniile lui. într-acest chip are a se urma în asemine întîmplare între bărbat şi rudeniile femeii. 25 30 35 + § 38. Driturile mădulărilor unei tovărăşii ertate, încît privesc cătră tovărăşia sa, se hotărăsc prin tocmeală sau prin scoposul tovărăşiei ; iar încît aceste tovărăşii privesc cătră alţii, ce nu sînt din aceiaşi tovărăşie, după regulă se împărtăşesc de aceleaşi drituri, pre care îndeo-săbi le cîştiga fieştecare persoană. * § 39. La ertată tovărăşie se păzesc două feliuri de legiuite legături: a) Legătura, cea din lăuntru, adecă a tovărăşiei în deosebit cătră fieştecare mădulariu a ei, sau a unui sîngur mădulariu cătră întreaga tovărăşie şi a fieştecăruia dintre ele, unul cătră altul; şi b) Legătura cea din afară, adecă a tovărăşiei cătră alţii, ce nu sînt din mădulările ei. D. Din legătura moraliceştii persoane. Ertată tovărăşie. Legătura ei. 5 tot odată R: în acelaşi minut G | asemine . . . are R: împrejurare ca aceasta nu poate avea G || 7 fiiu sprevrăstnic R: singur fiu care a trecut de 14 ani ai vîrstei lui G |] 8 o R: o singură G j sprevrăstnică R: care a împlinit 12 ani ai vîrstei ei G | într-aceiaşi R: în oarecare G|| 11 bărbatului R: aceluia G[| 12 averea R: averea lui G |] 12—13 de la care R: şi că de la fiul sau de la fica trece la ea G || 14 şi 15 va moşteni R: moşteneşte G||19 aceste R: cuvîntul lor G||19 şi 21 va lua R: ia GN 22 tatălui... lui'R: aceluia o iau ele G l| 25 ertate... sa R: îngăduite, întru cît se referă la înşişi tovarăşii G||26 tovărăşiei R: tovărăşiei însăşi G || 27 aceste R: îngăduitele Gl|30 ertată R: îngăduită G || 32 ei sau R: ei G [| 33 dintre ele, Unul R: mădular G 1 şi R; om G. §§ 25-02. DRITURILE PERSOANELOR 81 10 20 *§ 40. O asemene tovărăşie se socoteşte cătră stat ca o singură persoană şi se numeşte persoană moralicească, spre deosebire de cea firească, pentru că toate mădulările ei au tot aceleaşi drituri şi tot aceiaş stare politicească. § 41. Neertatele tovărăşii, atît cu privirea cătră însuşi ale lor mădulări, cît şi cătră alţii, sînt depărtate de politiceştile drituri, ca nişte nevrednice de împărtăşirea lor. *§ 42. Neertate tovărăşii sînt acele cu hotărîre oprite de legi sau care vederat sînt împotrivitoare obşteştii siguranţii sau a bunelor obiceiuri sau a moralului. *§ 43. în cît obştimile pentru însuşi ale lor drituri se cuvine a fi supt osebită purtare de grijă a ocîrmuirei, se hotărăşte prin desebite legi, făcute pentru dînsele, adică prin hrisoave. § 44. Gel ce are drit de pămîntean, dobîndeşte desăvîrşită între-15 buinţare a politiceştilor drituri; aşa dar fiiul unui pămîntean, prin naşterea sa, dobîndeşte dritul unui mădulariu de pămîntean. +§ 45. Străinii se împărtăşesc deobştie de asemene politiceşti drituri şi îndatoriri, ca şi pămîntenii (adecă ei pot cîştiga prin neguţă-torie, prin tocmele, dăruiri ş.a.; pot cere driturile lor prin judecată), afară numai dacă, pentru cîştigarea vreunui drit, cere trebuinţa, ca să fie străinul în rîndul pămîntenilor sau să fie de o credinţă, precum: la vecinică cumpărare de moşii, la cîştigarea de cinuri ş.c.l. § 46. Dacă străinul va săvîrşi în pămîntul acesta vreo faptă legiuită, prin care se îndatoreşte o parte numai sau amîndouă părţile între'ele, atunce se judecă fără nici o deosebire, după această Codică. § 47. Deosebirea credinţelor nu are nici o înrîurire * la particu-larnicile drituri, dacă de cătră legi pentru oareşcare alte pricini, nu s-a hotărît vreo deosebire (§§ 45 şi 90). § 48. Supt numele familiei se cuprind părinţii şi toţi pogorîtorii lor. Legătura între aceste persoane se numeşte rudenie, iar legătura ce se face între unul din cei însoţiţi şi între rudeniile celuilant însoţit se numeşte cuscrie, care se face din două sau din trei neamuri. § 49. Rudenia ce se face prin sfîntul botez, se zice duhovnicească; pentru aceasta nu are înrîurire*) la alte fapte politiceşti, ci numai duhovniceşti, se socoteşte întru însoţire (§ 94). 2 după persoană ad toată G| cea R: persoana G || 4 după politicească ad socotindu-se ca o persoană G||5 Neertatele R: Neîngăduitele G || 8 cu hotărîre R: expres G!|10 sau a moralului ad R: om G||ll în cît obştimile R: în ce măsură comunităţile G || 12 ocîrmuirei R: a obşteştii ocîrmuiri G|| 14 şi 16 pămîntean R: cetăţean G||15 fiiul R: copilul G'||16 mădulariu de pămîntean R: membru al statului G||17 se împărtăşesc R: au G | de asemene R: aceleaşi G || 22 vecinică ad R: om G || 25 deosebire R; excepţie G || 26 credinţelor R: religiilor G||28 vre o R: expres această G||34 —35 ci... însoţire R: ci se are în vedere numai duhovniceşte la căsătorii G. *) în ediţia de la 1833 e «înrîuire ». 25 30 35 Persoană moralicească ce este? Neertată tovărăşie. E. Din legătura unui pămîntean.' Driturile străinilor. F. Cele din credinţă drituri a persoanelor G. Din legăturile familiei. Familia, rudenia şi cuscria. Rudenia duhovnicească. 6 — e. 622. §§ 23-02. HUITURILE PERSOANELOR 83 1 § 50. Legătura, prin care primeşte cineva vreun copil, dîndu-i înfiială. drituri ca unui legiuit al său fiiu, se numeşte înfiială (§ 235). § 51. Fieştecare naştere se numeşte o spiţă. O linie este un şir de Spiţa şi persoane, care se trag dintr-o trupină, şi este sau dreaptă sau lăturalnică. linia-5 Cea întăi, ce se zice dreaptă, cuprinde pe născători şi născuţi, adecă pe suitori şi pogorîtori; iar cea a doua, adecă lăturalnică, cuprinde rudeniile cele lăturalnice. § 52. în linia cea dreaptă se cuprind numai acele persoane, ce una pe alta au născut; şi este linia suitoare sau pogorîtoare, adecă de la 10 născători pogorîndu-se cătră cei născuţi şi de la născuţi suindu-se cătră născători. § 53. Spiţele rudeniei între două persoane se hotărăsc după numărul naşterii lor, prin care la linia cea dreaptă una din naşteri se trage din ceialaltă, iar la linia lăturalnică se trag amîndoaă de la cea mai de 15 aproape a lor trupină. § 54. Din suitoarea dreapta linie sînt: Spiţe. 1. Tatăl, mama; 2. Bunul, buna; 3. Străbunul, străbuna; 20 4. Răstrăbunul, răstrăbuna; 5. Prerăstrăbunul, prerăstrăbuna; 6. Doiprerăstrăbunul, doiprerăstrăbuna; 7. Treiprerăstrăbunul, treiprerăstrăbuna; 8. Patruprerăstrăbunul, patruprerăstrăbuna *). 25 § 55. Din pogorîtoarea dreapta linie sînt: 1. Fiiul, fiica; 2. Nepotul, nepoata; 3. Strănepotul, strănepoata; 4. Răstrănepotul, răstrănepoata; 30 5. Prerăstrănepotul, prerăstrănepoata; 6. Doiprerăstrănepotul, doiprerăstrănepoata; 7. Treiprerăstrănepotul, treiprerăstrănepoata; 8. Patruprerăstrănepotul, patruprerăstrănepoata. 2 fiiu R: copil G || 4 după trupină ad comună G; om R || 5 ce se zice dreaptă ad R; om G || 6 adecă lăturalnică ad R: om G|[10 pogorîndu-se ad R: om G| suindu-se ad R: om G || 13 naşterii lor R: naşterilor G || 14 amîndoaă R: amîndouă naşterile G|]15 trupină R: trupină comună G || 24 după patruprerăstrăbuna ad şi aşa mai departe G. 33 după patruprerăstrănepoata ad şi aşa mai departe G; om R. *) « Prerăstrăbunul, prerăstrăbuna » în textul grecesc se ziee « de două ori bunul, de două ori buna » aşa că expresiilor « Patruprerăstrăbunul, patruprerăstrăbuna » din textul romînesc le corespunde în textul grecesc « de cinci ori bunul, de cinci ori buna », textul romînesc, rămînînd mereu cu un număr în urmă. Aceeaşi observaţie e de făcut şi la § 55 « Prerăstrănepotul » pînă la «patruprerăstrănepoata ». I§ 25-62. DRITURILE PERSOANELOR 85 1 § 56. Din lăturalnica linie sînt: 2. Fratele, sora; 3. Nepotul, nepoata de frate şi de soră, adică fiiul şi fiica fratelui şi a surorii; 5 Unchiul şi mătuşa despre tată şi mamă, adică fratele şi sora tatălui şi a mamei. 4. Nepotul mare şi nepoata mare **, adică nepotul şi nepoata ** fratelui şi a surorei; Unchiul mare şi mătuşa mare, adecă fratele şi sora bunului 10 şi a bunei; Vărul primare şi vara primare, adică fiiul şi fiica a unchiului şi a mătuşei. 5. Strănepotul şi strănepoata * a fratelui şi a surorii; Unchiul mai mare şi mătuşa mai mare, adică fratele şi sora stră-15 bunului şi a străbunei; Nepotul mic şi nepoata mică *, adică fiiul şi fiica a vărului primare şi a verii primare; Unchiul mic şi mătuşa mică, adică vărul primare, şi vara primare a tatălui şi a mamei. 20 6. Răstrănepotul şi răstrănepoata* fratelui şi a surorii; Unchiul premare şi mătuşa premare, adică fratele şi sora a răstră-bunului şi răstrăbunei; Al unchiului şi a mătuşii strănepot şi strănepoata * ; Al unchiului mai mare şi a mătuşii mai mare, fiiu şi fiică, adică 25 vărul primare şi vara primare a bunului şi a bunei; Al doilea văr si a doua vară, adică a unchiului mare si a mătuşii mare, nepot şi nepoată de fiu şi de fiică. 7. Prerăstrănepotul şi prerăstrănepoata * a fratelui şi a surorii; Fratele şi sora prerăstrăbunului şi a prerăstrăbunei; 30 Răstrănepotul şi răstrenepoata * a unchiului şi a mătuşii; 3 Nepotul, nepoata R: Nepot sau nepot simplu şi nepoata sau nepoată simplă 5 Unchiul... mamă R: Unchiu său unchiu simplu şi mătuşă sau mătuşă simplă G]| 11 unchiului şi a mătuşei R: unchiului simplu şi a mătuşei simple G|[23 şi 30 unchiului şi a mătuşii R: unchiului simplu şi mătuşii simple G. *) Limba grecească pentru « nepot, nepoată » are doi termeni. syyovoS Şi ^YYovy) nepot şi nepoată de fiu sau fiică; şi âve^oţ, avetyiâ. nepot, nepoată de frate sau soră. Prin urmare, unde în textul romînesc (§ 56) însemnăm cuvintele « nepot, nepoată » cu un *, să se ştie că e vorba de nepot, nepoată de fiu sau fiică, în textul grecesc fiind eyY0V0?> iyjovr); iar unde punem două **, acolo e vorba de nepot, nepoată de frate sau soră, în textul grecesc fiind âvs^oţ, avEt]rtâ. Aceeaşi observaţie se referă si la «strănepot, strănepoata, răstrănepot » Ş- a. m. d. §§ 25-62. DRITURILE PERSOANELOR 87 1 Al unchiului premare şi a mătuşii premare, fiiu şi fiică, adică vărul primare şi vara primare a străbunului şi a străbunei; Al unchiului mare şi a mătuşei mare, strănepotul şi strănepoata *, adică fiiul şi fiica a vărului al doile şi a verei a doua; 5 Al unchiului mai mare şi a mătuşei mai mare, nepot şi nepoată*, adică al doile văr şi a doua vară a tatălui şi a mamei. 8. Al fratelui şi a surorei doiprerăstrănepotul şi douăprerăstrăne-poata *. Al doiprerăstrăbunului şi a douăprerăstrăbunei fratele şi sora; 10. Al unchiului şi a mătuşei prerăstrănepotul şi prerăstrănepoata * ; Al fratelui şi a surorei prerăstrăbunului şi a prerăstrăbunei fiiul şi fiica, adecă vărul şi vara primare a răstrăbunului şi a răstrăbunei; Al unchiului mare şi a mătuşei mare răstrănepotul şi răstrănepoata * adică nepotul şi nepoata *) a vărului al doile şi a verei a doua; 15 Al unchiului premare şi a mătuşei premare nepotul şi nepoata *, adecă vărul al doile şi vara a doua a bunului şi a bunei; Al unchiului mai mare şi a mătuşei mai mare strănepotul şi strănepoata *, adecă vărul al treilea şi vara a treia. § 57. Aflarea spiţelor este lesne în linia cea dreaptă, pentru că, cîte Chipul a- 20 naşteri se fac, atîtea si spiţe se numără (§§ 53 pînă 55); deci fiiul si llaril_ sP1^101" „.. ' . '^ ■ ■ i • - i 'i m unia cea tnca catra tata şi mama sînt spiţa intai; nepotul şi nepoata catra bunul dreaptă şi buna, spiţa a doua; strănepotul şi strănepoata cătră străbunul şi străbuna, spiţa a treia, ş.a. Asemine se numără din împotrivă şi tatăl şi mama cătră fiiul şi fiica, spiţa întăi; bunul şi buna cătră nepotul şi 25 nepoata, spiţa a doua; străbunul şi străbuna cătră strănepotul şi strănepoata, spiţa a treia ş.a. § 58. Iar în linia cea lăturalnică (§ 56), aflarea spiţelor nu este In cea la~ atîta de lesnicioasă, pentru că voind cineva să afle spiţa între două lătu- turalnică. ralnice rudenii, trebue să înceapă de la una din ele şi să se sue, numărînd 30 naşterile, pînă să găsească trupină, adecă persoana ce este începutul naşterii şi după urmare să găsească pricina înrudirii lor; de unde şi lăsînd persoana aceia nenumărată, urmează a se pogorî, numărînd asemene naşterile pînă să ajungă la ceialantă spiţă a rudeniei. Aşa dar numărînd, 10 unchiului şi a mătuşei R: unchiului simplu şi mătuşei, simple G||18 după treia ad şi aşa mai departe l. Vezi schemele spiţelor rudeniei, tabel 1, 2 şi 3. G* ; om R|| 24 spiţa întăi R ; om G || 25 spiţa a doua R: om G || 26 spiţa a treia R: om G || 31 după urmare să găsească R: prin urmare G|| 31 — 32 de unde... pogorî R: de aceea nu o numără; apoi se pogoară G. *) Tabela 3, fiind turnată rău, nu s-a mai pus în ediţia de la 1816 — 1817 din Iaşi, după cum se şi notează la sfîrşitul acestei ediţii. Vezi p. 844 şi 845. 63-179. DRITUL CĂSĂTORIEI 89 1 găseşte că fratele şi sora sînt a doua spiţă; nepotul şi nepoata **, unchiul şi mătuşa, a treia spiţă; nepotul cel mare şi nepoata cea mare **, unchiul cel mare şi mătuşa cea mare. vărul primare şi vara primare, a patra spiţa ş.a.m.d. 5 § 59. Guscria după regulă nu are spiţă, pentru că spiţele izvorăsc Spiţa cu- din naştere, iar la rudeniile cele din cuscrie nu se face legătură prin seriei, naştere, ci prin legiuita însoţire (§ 63); însă pentru ca să se păzască cinstea şi buna cuviinţă pentru nunţi, s-au potrivit, afară de regulă, învăţătura spiţelor şi la cuscrie, aşezîndu-se următoriul canon: 10 § 60. Ori la ce spiţă din linia cea dreaptă este cineva rudenie din Canonul ei sînge cu unul din doi însoţiţi, tot într-aceiaşi spiţă este rudit din cuscrie la linia cea cu celălant însoţit; deci dar ginerele şi nora cătră socrul şi soacra se soco- dreaptă, tesc spiţa întăi; cătră taţii şi mamele lor, a doua; cătră bunii şi bunele lor, a treia ş.m.d. Vitrigul şi vitriga cătră fiiastrul şi fiiastra se socotesc 15 spiţa întăi; cătră fiii şi fiicele acestora, a doua; cătră nepoţii şi nepoatele acestora, a treia spiţă ş.m.d. 8 61. In linia cea lăturalnică, cumnatul cătră cumnata sa se T ,„ 0 • La cea la- socoteşte a doua spiţă, precum şi cătră însuşi al său frate; iar cătră turalnică cu sora cumnatei lui, a patra; cătră mătuşa şi cătră nepoata** ei, a deosebire. 20 cincia; cătră vara primare, a şesea ş.m.d. Unchiul cătră femeia nepotului ** de frate se socoteşte a treia spiţă, precum şi cătră însuşi al său nepot**; iar cătră sora ei, a cincea; cătră mătuşa ei, a şesea; cătră vara primare, a şaptea ş.c.l. § 62. Supt nume de părinţi se înţăleg după regulă toate rude- Supt nume 25 niile cele din linia suitoare, fără nici o deosebire a spiţei, şi supt nume de df părinţi^ şi fii sau de copii se înţăleg asemine toate rudeniile cele din linia pogo- 11 cme se in rîtoare. ţelege ? CAP AL DOILE Pentru dritul' căsătoriei 30 *§ 63. Legăturile familiei se alcătuesc prin căsătorească tocmeală, Ce este ca- prin care doaă persoane, partea bărbătească şi partea femeiască, arată sătoria? cu un chip legiuit a lor voinţă şi hotărîre, de a vieţui într-o legiuită § 59 nota : Spiţa R: Spiţele G || 5 după regulă R: într-adevăr G || 8 potrivit R: aplicat G | afară de regulă R: în mod impropriu G || § 60 nota: ei R: lor G||i5 acestora R: om G||19 cumnatei lui R: ei Gj|19 şi 22 ei adR: om G||30 alcătuesc R: întemeiază G || 32 de R: anume de G. ** de frate sau de soră în textul grecesc. §§ 63-179. DRITUL CĂSĂTORIEI 91 odna şi în cîte feliuri se face? 1 însoţire, cu dragoste, cu frica lui Dumnezeu şi cu cinste întru o tovărăşie nedespărţită, de a naşte prunci, a-i creşte, a se agiuta între ei după putinţă la toate întîmplările (§ 105 pînă 108). § 64. Logodna este făgăduinţa pentru următoarea însoţire şi se 5 face desăvîrşit sau nedesăvîrşit. Ge este lo § 65. Desăvîrşit se face prin. ierologhie şi are mai tot aceiaşi putere ca însuşi cununia, neputîndu-se dezlega fără decît pentru cuviincioasă pricină (§§ 120 şi 142). § 66. Nedesăvîrşit se face prin goale tocmele şi darea de arvonă, 10 atunce cînd nu urmează vreo legiuită îndatorire spre neapărată săvîrşirea Nedesăvîr- nunţii, ci pricinueşte numai pagubă logoditei persoane acei ce se leapădă de cununie fără cuviincioasă şi dreaptă pricină. § 67. Drept aceia, dacă logodnicul fără cuvînt se leapădă de cununie, păgubeşte arvona şi darurile ce au dat, plătind atît cheltuelile ce s-ar fi Dezlegarea 15 făcut din partea logodnicei pentru gătirea nuntii, cum si darurile acele cu PaSUDa Io" ,ii ' ' godnicului. ce au tăgăduit şi n-au apucat a le da. - § 68. Dacă logodnica va fi pricina nesăvîrşirei de cununie, se îndatoreşte a întoarce arvona, cum şi toate darurile ce au luat şi să-i dee supt cuvînt de globire şi preţul arvonei; şi de s-ar fi făcut din partea 20 logodnicului cheltuelile spre gătirea nunţii, să le plătească şi pe acele., § 69. Dacă logodnicul sau logodnica întru adevăr n-au avut ştiinţă Fără pa- înaintea logodirei de legiuita oprire a căsătoriei, nu se păgubeşte. gubă. § 70. Nu este ertat a se face desăvîrşită logodna, mai înainte de Vremeaho- a împlini partea bărbătească al 14-le an al vrîstei şi partea femeiască tarita pentru 25 al 12-le an; iar cea nedesăvîrşită nu este slobod a se face mai înainte lo§'ocln*- de 7 ani a vrîstei celor ce se logodesc. § 71. Tot omul poate să facă alcătuirea căsătoriei, dacă nu va fi Regulă de ot)sti.6 Îs. că™ oprit de vreo legiuită împiedecare. sătorie § 72. Cei cu totul nebuni, cei fără minte, cei zăluzi şi îndeobştie împiede- OA acei smintiţi la minte si nevrîsnici nu pot să facă puternică alcătuirea căriacăsăto-w ' 1 1 reştei alca- casătoriei. tuiri. § 73. Nu se face puternică alcătuirea căsătoriei fără primirea celor A. Lipsa ce vor să se logodească şi acelor încă, care îi au pe dînşii supt stăpînire pnlmirplgn1;i,u şi povăţuire. lipsa puterii spre primire. 2 naşte R: face G || 3 la toate întîmplările R: la toată împrejurarea G |j § 65. desăvîrşit sau ad în notă G || 10 urmează R: impune G || 14—16 plătind... da R: şi dacă s-au făcut cheltuieli din partea logodnicei pentru nuntă, le plăteşte şi acelea; iar dacă n-a dat, ci numai a făgăduit daruri, e dator să le dea G || § 68. A logodnicei ad în notă G |j 17 va fi... cununiei R: nu primeşte căsătoria G jj 25 nu este slobod a se face ad R: om G || § 71. nota : la R; pentru învoiala de G || 27 alcătuirea R: învoiala G || 27 va fi R: este G || § 72 nota : alcătuiri R: învoieli G || 32 — 33 celor... logodească R: amîndurora care se logodesc G. §§ 63-179. DRITUL CĂSĂTORIEI 93 1 § 74. Dacă tatăl nu trăeşte sau nu este în stare a da socotinţa sa, îndestul este primirea numai a mamei. § 75. Netrăind mama sau nefiind în stare de a arăta socotinţa sa, se cere primirea bunului şi a bunei. 5 § 76. De nu vor fi în viaţă nici aceştia, se cere primirea a rudeniilor celor mai aproape şi a epitropilor. § 77. De se va întîmpla neînvoire între pomenitele persoane, rămîne la înţălepciunea şi judecata Domnului şi a arhiereului a hotărî cele mai de cuviinţă şi de folos pentru tineri. 10 § 78. Dacă un sprevrîsnic, aflîndu-se supt stăpînirea părintească sau supt epitropie ori curatorie, va fi oprit a lua pe aceia ce el voeşte, sau că fără binecuvîntată şi dreaptă pricină nu i se dă voe a se căsători, atunce el, tînărul, se cuvine a fi agiutorat, mai întăi de cătră duhovniceasca dicasterie prin chipuri sfătuitoare şi, cerînd trebuinţa, şi de cătră 15 politicească judecătorie, spre împlinirea scoposului lui. Asemine are a se urma şi pentru acel din legiuita vrîstă, cînd s-ar afla oprit de cătră părintele său, spre a nu se căsători. § 79. Lipsa celor trebuincioase spre hrana vieţii, cele dovedite sau deobştie cunoscute purtări răle, boalele cele lipicioase sau metehnile 20 cele împrotiva scoposului căsătoriei şi vrîsta cea cu totul nepotrivită sînt legiuite împiedecări a căsătoriei. § 80. Străinului ce voeşte a se căsători în ţara aceasta, să nu i se de voe, pînă nu va aduce cea de trebuinţă şi vrednică de credinţă dovadă, cum că nu are nici o legiuită oprire întru aceasta, şi pînă nu va 25 da şi chezăşie pentru siguranţia căsătoriei (§ 88). § 81. Primirea spre căsătorie, cînd va fi de sîlă şi frică, nu are 2. Penrtu legiuită putere; însă frica trebue să se judece după mărimea primejdiei uPsa Primirii şi după apropierea cătră adevăr şi după starea trupului şi a inimei . acei îngrozite persoane. 30 § 82. Acea din partea răpitei arătată primire spre căsătorie, nu are legiuită putere, măcar de se vor şi învoi, după răpire, atît ea, cît şi părinţii ei, şi măcar de vor erta şi vinovăţia răpitoriului. 1 stare R: situaţia G||2, 4 şi 5 primirea R: consimţămîntul G || 3 socotinţa R: voinţa G || 6 celor R: celorlalte G || 10 părintească ad R: om G|| 11 va fi R: este G | pe aceia R: femeia aceia G || 12 nu i se dă voe R: este oprit cu totul G || 13 atunce el, tînărul ad R: om G|| 14 şi R: după aceea G|| 16 are a se urma pentru ad R: om G || 17 spre a nu se căsători ad R: om G || 19 metehnile R: scăderile G|123 va aduce R: aduce G|| 24 întru R: la G|| § 81 notă : primirii spre căsătorie R: adevăratei voinţe G || 26 Primirea R: voinţa G | cînd va fi R: dacă s-a datG||27 însă R: om G || 28 apropierea cătră adevăr R: probabilitatea G[ starea R: obişnuinţa şi starea G || 30 primire R: consimţămînt G. §§03-179. DRITUL CĂSĂTORIEI 95 1 § 83. După logodnă trebue să se săvîrşească cununiia în curgere Pînă cînd de doi ani, dacă se vor afla amîndoaă feţele în ţara aceasta şi dacă nu s-au se poate prefăcut vreo tocmeală pentru vremea cununiei. lungi ;cunu" § 84. înstrăinată fiind una din feţele logodite, poate să se păsu-5 iască cununia pîn la trei ani; iar după împlinirea acestora este slobodă ceialantă faţă a se cununa cu altă persoană şi nu poate fi oprită, nici globită cu ceva. § 85. Pentru binecuvîntată pricină, poate a se păsui cununia şi pînă la al patialea an, adecă pentru boala a unei părţi ori pentru moartea 10 părinţilor sau pentru vinovăţiia de criminal sau pentru cea din nevoe îndelungată înstrăinare. § 86. Acea deapurure neputinţă spre împlinirea căsătoreştei B. Pentru datorii este o legiuită oprire a însoţirii, deacă au fost încă din vremea liPsa ^puterii alcătuirii căsătoriei; iar pentru acea vremelnică neputinţă, se păsueşte fg^6 datoriei 15 căsătoriia întru nădejdea vindecării acestei neputinţe. căsătoreşti. 1. Pentru lipsa fireştei puteri § 87. Vinovatul cel osîndit la închisoare grea nu poate face puter- 2. Pentru nică alcătuirea căsătoriei din ziua aceia, în care i se face cunoscută moraliceasca i . - » - ... ■• „ i- ■ i neputinţă, notanrea judecătoreasca, nici in curgerea vremii osmdirei sale. ^ Pentru § 88. Tot întru o vreme se pot uni prin legiuită însoţire numai osmciirea la 20 două persoane adecă un bărbat cu o femeie (§ 80). criminal § 89. Gel. ce după desfacerea însoţirei întăi va voi a veni cătră a b) Pentru doua, trebue să dovedească că însoţirea cea de mai înainte s-au desfăcut legăturaînso- • xiT-i- tirei de mai dupa lege, adecă ori prin moarte sau prin carte de disparţeme. înainte § 90. Cei hirotonisiţi pînă a nu se căsători, adecă ipodiaconi, diaconi, c) Pentru 25 preoţi şi cei intru mai mari cinuri decît aceştia, cum şi acei ce, depărtîn- hirotonia şi du-se de însoţire, s-au hărăzit lui Dumnezeu, bărbat si femeie, adecă, _ ' , i i Ţjumnezeu. călugări şi călugăriţe, nu se pot căsători. § 91. Nu este slobod a se face alcătuirea căsătoriei între creştini d) Pentru ■ • • ... • d^oscbirsâ. şi între necreştini, precum nici între pravoslavnici şi între cei de altă credintei sau 30 dogmă. a dogmei. § 83 nota : se poate prelungi cununia K: poate dura logodna G || 4 Înstrăinată... logodite R: Dacă lipseşte numai o persoană G || 6 ceailantă R: prezenta GIH10 vinovăţiia de criminal R: crime capitale G|| 11 înstrăinare R: petrecere în străinătate G||§ 87 nota a): criminal R: temniţă grea G j| 19 —20 Tot... femeie R: Un bărbat numai cu o singură femeie şi o femeie numai cu un singur bărbat pot veni împreună la căsătorie într-acelaşi timp Gi|21 însoţirii R: căsătoriei G| va voi R: voieşte G [| 22 însoţirea cea R: legătura căsătoriei G || 25 cum R: om G \ depărtindu'-se de R: renunţînd la GH26 bărbat şi femeie R: bărbaţi şi femei G[|27 căsători R: face învoială valabilă de căsătorie G ||"28 alcătuirea căsătoriei R: învoieli de căsătorie G. §§ 63-179, DRITUL CĂSĂTORIEI 97 rudenia din sînge 1 . § 92. între suitori şi pogorîtori este fără mărginire oprită însoţirea; e) Pentru iar intre cele lăturalnice rudenii, pînă la a opta spiţă (§§54 pînă 56), fără deosebirea rudeniei din legiuita sau din nelegiuita însoţire. § 93. La rudenia din cuscrie, asemene este fără mărginire oprită 0 Pentru 5 însoţirea între, cei socotiţi de suitori si de pogorîtori; iar între ceialalţi rudenia din ' * * cuscrie următori este ertată la a şasea spiţă şi de se va face amestecarea (9) numelor, se opreşte şi la a şeptea spiţă (§§59 pînă 61). (9) La a şesea spiţă nu se face amestecare de nume, cînd unchiul şi nepotul vor lua mătuşă şi nepoată, adecă unchiul va lua pe mătuşă şi nepotul pe nepoată; 10 din împrotivă însă nu este slobodă pentru amestecarea numelor, pentru că se face unchiul nepot şi nepotul unchiu, mătuşa se face nepoată *) şi nepoata *) mătuşă. Iar la a şeptea spiţă se face amestecarea numelor, cînd tatăl şi fiul vor lua două vere al doile, pentru' că tatăl şi fiul se fac cumnaţi şi verele al doile una soacră şi alta noră. 1.5 § 94. La rudenia din sfîntul botez se opreşte însoţirea pînă la a S) Pentru treia spiţă (10). Drept aceia, nănaşul nu poate să iae pe fina sau pe mama, '"d^*ez dm nici pe fiica finei sale, nici fiiul lui pe vre una dintr-aceste persoane, nici finul pe femeia nănaşului său sau pe nănaşa sa, nici pe mama, nici pe fiica nănaşului sau a nănaşii. 20 (10) Fiindcă canonul 53 a soborului al 6-le zice: «Mai mare este rudenia după duh decît după trup ». într-acest loc, cuvîntul rudenia socotindu-1 unii după cîtime, se împotrivesc, zicîhd că se cuvine ca acei din această rudenie uniţi să păzească spiţele precum şi la rudenia din sînge-; însă de ar fi fost aşa, trebue să se întindă spiţele şi peste a opta, care pe lîngă altele este mai peste putinţă a se păzi. Deci 25 dar cei mai mulţi şi cei mai aleşi tîlcuitori a sfintelor canoane, judecind a fi aceasta necuviincios şi binecuvîntat s-au mulţămit a se păzi rînduiala aceasta numai între persoanele, ce sînt anume oprite de cătră legi, precum s-au aşezat aice, pentru că aceşti tîlcuitori drept au socotit rudenia după duh a fi mai mare după felurime, iar nu după cîtime. (Matei Vlăstar). 30 § 95. înfiitoriul tată nu se poate însoţi cu înfiita sa fiică, nici cu h) Pentru fiica, nici cu nepoata ei, nici cv. femeia înfiitului fiu, nici cu fiica sau rudenia din nepoata lui. înfiială' 1 şi 4 fără mărginire R; pînă ia nesfirşit G || 3 fără... însoţire R: fără nici o deosebire de au rudenia fie din căsătorii legiuite sau nelegiuite G || 5 însoţirea R: căsătoria G li 6 următori oii R: om G| şi R: însă G || 8 unchiul R: unchiul simplu G|jl0 din împrotrivă R: invers G | slobodă.. . pentru că R: iertată, pentru că se amestecă numele şi G | se face ad R: om G || 12 vor lua R: iau G|| 13 una ad R: om G|| 14 alta ad R: om G|| 16 iae R: ia de femeie G j sau R nici G || 17 finei sale R: ei G| după: lui ad este iertat să ia G: om Rjl 19 nana- ' şuhii sau a nănaşei R: lor G||20, 21 şi 28 rudenia R: familia G||21 decît R: decît legătura G || 22 se împotrivesc R: afirmă cu tărie G | din R: prin G | uniţi ,R: legaţi G|| 30 se poate însoţi cu R: este iertat să ia pe G. de frate sau soră. 7 — c. 622 i C3--179. DRITUL CĂSĂTORIEI 1 § 96. înfiitul fiiu nu se poate căsători cu aceea ce au fost femeia a înfiitoriului tată, nici cu fiica lui, nici cu fiiastra lui, nici cu nepoata, nici cu mama sau cu sora mamei lui sau a tatălui său. § 97. Nu este slobod a se însoţi cineva cu înfiita soră a tatălui sau 5 a mamei, a bunului sau a bunei sale. § 98. Epitropul sau curatorul nu se poate însoţi cu sprevrîstnica ce se află supt epitropia sau curatoria lui, ci numai dacă tatăl ei ar fi logodit-o cu el sau de ar fi dat voe prin testamentul său. § 99. Nici tatăl epitropului nici fratele acestuia, care încă se află 10 supt părinteasca putere, nici fiiul epitropului nu poate lua întru însoţire pe epitropisita, fără de primirea şi in scris adevprinţa. a epitropiceştii comisii, cuprinzătoare că acest epitrop au dat pentru toate, sămi lămurite şi că însoţirea sprevrîstnicii cu el sau cu altul din numitele persoane va fi spre folosul ei; asemine se cere spre aceasta şi slobozirea stăpînirii. 15 § 100. Căsătoria celui pentru precurvie căzut în osîndă cu precurva nu are nici o putere legiuită, măcar de nu s-au şi osîndit şi ea pentru această vinovăţie. § 101. Căsătoria nu are putere nici între două persoane care, unin-du-se, au vrăjmăşit viaţa unuia din legiuiţii soţi, de n-au şi putut împlini 20 scoposul său. § 102. însoţirea nu este iertat a se săvîrşi în taină, ci trebuie să se facă întru fiinţa a mai multor. § 103. Cele deopotrivă drituri şi îndatoriri între însoţiţi se nasc din scoposul unirii lor, din legi şi din alcătuirea căsătoriei (§ 63). 25 § 104. în partea aceasta se hotărăsc numai cele personalnice drituri a însoţiţilor, iar cele realnice, adică lipite de lucru, isvorîte din alcătuirea căsătoriei, s-au aşezat în partea a doua. § 105. îmbe părţile sînt de o potrivă supuse spre împlinirea căsă-toreştii datorii, spre credinţă şi spre cuviincioasă purtare a uneia 30 cătră alta. 1 nu... fost R: nu poate lua pe G||6 sprevrăstnică R: tînăra G[|10 epitropului R: lui G || 11 primirea R: aprobarea G'|] 12 comisii R: judecăt4?ii G | cuprinzătoare R: arătînd adică, G | acest... lămurite R: el a dat toate socotelile curate ale epitropiei sale G|| 13 sprevrîstnicii R: tinerii G|| 14 va fi R; este G | asemine... Stăpînirii R: şi pe lîngă acestea fără voia Domnului G|| 15-celui R: între cel G | cu R: şi G|| 17 vinovăţie R: precurvie a ei G|| 18 unindu-se R: înţelegîndu-se împreună G || 20 său R: lor G || 22 facă R: facă pe faţă G || 28 deopotrivă R: reciproce G || 24 legi R: lege G | alcătuirea căsătoriei R: învoiala ce s-a făcut între ei G || § 103 notă: Săvîrşirile R: Efectele G l| 25 în partea aceasta R: Aicea G||26 adică lipite de lucru ad R: om G | alcătuirea căsătoriei R: învoielile de căsătorie G|[ § 104 notă : şi îndatoriri ad Ryom G |j 29 credinţă R: încredere G. i) Pentru epitropie şi curatorie. j) Pentru precurvie. I) Pentru vrăjmăşireâ vieţii legiuitului soţ. Cununianu se poate săvîrşi în taină. Săvîrşirile din puternică însoţire. Personalnice drituri şi îndatoriri a însoţiţilor. De obştie amînduror. §§ 83 — 179. DRITUL CĂSĂTORIEI 101 1 +§ 106. Bărbatul. este capul familiei sale. Pentru aceia lui mai. ales se cuvine a fi povăţuitoriu casnicei ocîrmuiri; el este datoriu şi a se îngriji pentru cele trebuincioase a soţiei sale, după puterea întovă-răşitei lor averi, şi de a o apăra întru toate întîmplările. 5 § 107. Femeia primeşte numele familiei bărbatului său şi dobîn- deşte driturile stării lui; ea este datoare a sălăşlui cu dînsul, a-1 agiutora după puterile sale întru ocîrmuirea casei şi spre folos, şi la cîte cere casnica rînduială, să se supuie ea cum şi toţi casnicii prin grija şi silinţa ei, celor de cătră bărbat hotărîte orîndueli. 10 § 108. însoţiţii, de vor fi. şi însuşi de sineşi stăpîni şi întru desăvîrşita vrîstă, nu pot desface de la sineşi legătura căsătoriei nici cînd vor adeveri, că însoţirea lor au fost dintru început neputernică (§ 115), fără numai pentru pricina cuprinsă în § 143, litera b*) § 109. Duhovniceasca dicasterie are datorie a cerceta prin cuviin-15 cioase chipuri (§§ 113 şi 114) pentru căsătoriiace se socoteşte neputernică din pricina celor în §§ 80, 82, 90, pînă la 101 şi 128 şi 154 arătate împiedecări. § 110. întru toate celelante întîmplări dicasteria se cuvine a aştepta jaloba acelor ce s-au vătămat întru driturile lor prin însoţirea săvîrşită 20 cu vreo pricină împiedecătoare. § 111. Deobştie numai nevinovatei persoane se cuvine dritul a cere desfacerea neputernicei căsătorii; pierde însă acest drit, dacă după descoperirea împiedecării de însoţire nu se va depărta îndată de persona cea vinovată. 25 § 112. Pentru căsătoriia pe carea de la sine săvîrşeşte un sprevrîsnic supus tatălui sau epitropului, pot aceştia să pornească judecată însă numai pînă la împlinirea vrîstii cei desăvîrşit, cînd încetează stăpînirea lor. § 113. întîmplîndu-se îndoială pentru vreo însoţire, de au fost din 30 început puternică sau nu, cercetarea se cuvine întru aceasta dicasteriei duhovniceşti a locului, unde însoţiţii au statornicit a lor lăcuinţă (§ 109). Cele deosebite numai a bărbatului. Cele ale fe- însoţiţiide la sineşi nu pot desface legătura căsătoriei Părută desfacerea căsătorii.**). Cuisecuvi-ne cercetarea şi hotărîre a pentru aceasta? 3 — 4 întovărăşitei R: comune G jj 4 apăra R: ocroti G | întîmplările R: întîm-plătoarele împrejurări G || 6 dînsul R: bărbatul G || 8 ia, cumR: atît ea, cît G||12 yor adeveri R: spun de comun acord G || § 109 notă: Părută R: Socotită G || 18 întîmplări R: cazuri GII 22 desfacerea R: anularea G | neputernicei căsătorii R: învoielii celei fără fiinţă de căsătorie G || 23 descoperirea R: aflarea G I va depărta R: depărtează G]|25 'de la sine R: cu de la sine putere G||27 —28 pînă... lor R: cît timp durează puterea părintească sau epitropicească G||29 însoţire R: căsătorie G|| 31 statornicit a R: au obişnuit a G. *) La § 143 în G în loc de litera b este cifra 2. **) Nota ar trebui de fapt să fie: «Desfacerea părutei căsătorii». §§ 63-179. DRITUL CĂSĂTORIEI 103 l § 114. Dicasteria duhovnicească este datoare a cerceta cu amărun- tul şi a face arătare arhiereului pentru o însoţire ca aceasta căruia arhiereu se cuvine a hotărî după canonile bisericeşti şi, nesupuindu-se însoţiţii, să facă arătarea pricinii cătră stăpînire, ca de acolo să se facă 5 împlinirea bisericeştii hotărîri. § 115. Iuridica presumţie (§ 28 shol* 5) este deapurure în favorul Iuridicapre-însoţirei. adică de a se socoti că este legiuită însoţirea. Drept aceia trebue ^U™*^ j.en" a fi ocrotită de cătră judecătorie, pînă cînd înfăţoşată din împotrivă împiedecare cu desăvîrşire se va dovedi prin documenturi publice sau 10 particularnice vrednice de credinţă; neavînd întru asemene întîmplare, că adică însoţirea este legiuită, putere de dovadă unita mărturisire a îmbilor însoţiţi fiind cu prepus şi neiertîndu-se a se da lor întru aceasta giurămînt (§408). § 116. Fiind pricină pentru cea de mai înainte sau şi în vremea Mărturisi-15 căsătoriei deapururea vădită slăbiciune spre împlinirea căsătoreştii datorii, re„ab ~pe"^r" trebue a se dovedi în ce feliu este prin mărturia de bărbaţi ispitiţi întru „OQ . „ aceste, precum sînt doftorii şi hirurgii, cum, cerînd trebuinţa, şi prin pească. mărturia moaşelor. § 117. Cînd nu va fi prin putinţă a se hotărî, de este slăbăciune 20 deapurure sau vremelnică, se îndatoresc însoţiţii a mai petrece împreună pînă la terminul orînduit (§ 143). § 118. Din cercetarea ce s-ar face pentru legiuirea sau nelegiuirea cununiei dovedindu-se că pricina oprirei au fost ştiută însoţiţilor şi înadins au tăinuit-o, se osîndesc cu pedeapsa hotărîtă în Condica 25 Criminalicească **); iar unul din însoţiţi dovedindu-se nevinovat, nu se osîndeşte, ci mai ales are dreptate a cere despăgubirea sa. § 119. Pentru copiii cei născuţi din asemine căsătorie, trebuie a se face purtare de grijă după prinţipiile cuprinse în următoriul cap. 2 pentru o însoţire ca R: despre G|| 4 să facă arătarea pricinii R: în scris să raporteze chestiunea G ]| 6 este R: trebuie să fie G]|6 —7în favorul însoţirei R: pentru căsătorie G||7 de a se... însoţirea R: că este puternică G | după aceia ad căsătoria G: om R || 10 asemene întîmplare R: acest caz G||ll că adică însoţirea este legiuită ad R: om G [ unita mărturisire R: mărturisirea de comun acord G || 12 fiind R: întru cît este G | neiertîndu-se R: nici nu se îngăduie G l întru R: despre G || 14 cea R: oarecare G|| 15 vădită slăbiciune R: slăbiciune ce a urmat G|| 16 în ce feliu este R: în mod special G|| 17 precum sînt R: adică G | cum R: om Gr|| 19 Cînd nu va fi R: cînd într-adevăr nu este G||21 terminul orînduit (§ 143) R: un timp hotărît (§ 143, 1) G||22 —23 pentru... cununiei R: despre puterea căsătoriei G || 25 nu R: nu numai nu G || 26 mai ales... cere R: poate să ceară şi G||28 după cap ad despre drepturile dintre părinţi şi copii G: om R *) Greceşte sholion, notă\ explicaţie, comentar. **) «Condica criminalicească» Moldovii de la 1826. I 1 (63-179. DRITUL CĂSĂTORIEI 105 10 15 § 120. Desăvîrşita logodnă se disface pentru următoarele pricini : 1. Pentru nevrîsnicia logodiţilor (§ 70). 2: Pentru îngreunarea de cătră sămînţă străină; 3. Pentru deosebirea credinţei sau a dogmei (§ 91); 4. Pentru criminalicească osîndire (§ 87); 5. Pentru prelungirea cununiei piste patru ani (§84 şi 85); 6. Pentru adevărata tundere şi mutarea la viaţa monahicească (§ 142); 7. Pentru grele datorii: • 8. Pentru săvîrşirea logodnei de frică şi silă (§ 81); 9. Pentru mîrşăvia de năravuri; 10. Pentru prefacerea stării, adică de au pierdut logodnicul cinul şau averea sa, sau logodnica făgăduita zestre. § 121. însoţirea se disface din pricina femeii: 1. Dacă ştiind că se alcătuieşte vreo împărechere împrotiva stăpînirii şi a obşteştii siguranţii, n-au descoperit fapta aceasta bărbatului ei; 2. Dacă s-au dovedit precurvă, ori s-au osîndit pentru vreo faptă criminalicească; 3. Dacă însuşi ea au vrăjmăşit viaţa bărbatului sau, ştiind că alţii o vrăjmăşesc, nu i-au făcut arătarea îndată; 4. Dacă desfătîndu-se, mănîncă şi bea sau se scaldă împreună cu alţii străini fără de voia bărbatului ei; 5. Dacă fără voia lui va mîne în casă străină şi nu la părinţii ei sau dacă bărbatul va goni-o, fără a se afla ea în vreo vinovăţie din 25 cele mai sus pomenite şi neavînd părinţi sau depărtată fiind de lăcuinţa lor, va petrece noaptea într-alt loc; 6. Dacă fără de voinţa şi ştirea lui va merge la privelişte sau la alte asemine locuri; 7. Dacă înadins va pricinui pierderea copiilor zămisliţi sau îi va omorî după ce se vor naşte; 8. Dacă va cădea cu totul în patima beţiei. § 122. Din pricina bărbatului se disface căsătoria: 1. Dacă s-au împărechet însuşi împrotiva stăpînirei sau împrotiva obşteştii siguranţii; Desfacerea logodnei. 20 30 Adevărata desfacere a căsătoriei cu păgubireadin pricina femeii. Din pricina bărbatului. 6 prelungirea R: amînarea G || 9 grele R: mari G || 12 prefacerea R: schimbarea soartei sau a G||15 se alcătuieşte vreo împărechere R: se face vreo conspiraţie C*l|18 criminalicească R: capitală G||19 vrăjmăşit R: conspirat la G||20 o vrăjmăşesc R: conspiră la ea G||21 desfătîndu-se âd R: om G||22 alţii R: bărbaţi G||23 va mîne... şi nu R: rămîne departe de casă, afară numai dacă s-a întîm-Plat Gr || 24 va goni-o R: a gonit-o G || 26 va petrece R: rămîne G || 27 privelişte R: teatre GII 28 locuri G: locruri R || 29 va pricinui. pierderea R: leapădă G||33 s-a împărechet R: a conspirat G. 63-179. DRITUL CĂSĂTORIEI 107 1 2. Dacă avînd ştire că alţii se împărechează împrotiva stăpînirii, n-au înştiinţat-o.însuşi sau prin altă persoană; 3. De s-au osîndit pentru vreo faptă criminalicească; 4. Dacă ori prin ce chip au vrăjmăşit viaţa femeii sale; 5 5. Dacă au viclenit cinstea curăţeniei ei, dîndu-o pe mîna altor bărbaţi; 6. Dacă pîrîndu-o pre ea la judecătorie ca o precurvă, n-au putut-o dovedi; 7. Dacă căzînd în dragostea altei femei, nu se va părăsi de aceasta, şi 10 • 8. Dacă dîndu-se patimii beţiei, va pricinui vătămare în buna orînduială şi casnica iconomie. *§ 123. Dacă despărţiţii soţi, împăcîndu-se, vor voi să se unească Unireades- iarăşi, nu se opresc şi se socoteşte una şi aceiaşi însoţire, ca şi cînd n-ar Parţltei mso" fi fost despărţiţi. *in' 15 § 124. Precurva, după ce se va dovedi prin judecată, se închide Osîndirea în mănăstire; şi bărbatul avînd copii cu ea dobîndeşte zestrea ei numai precurviei. în venit, iar neavînd copii, .o ia în desăvîrşită stăpînire. § 125. Bărbatul are voe să meargă la mănăstirea, unde se află femeia închisă şi să vorbească slobod cu dînsa şi, învoindu-se, poate 20 iarăşi să o iae; iar dacă pînă la împlinirea de doi ani din ziua osîndirei ei nu se va învoi sau de va muri el, atunce se va cerni femeia şi va rămîne . în mănăstire toată viaţa ei. § 126. Dacă o asemine femeie, osebit de zestre şi de folosurile cîştigurilor nunteşti (11), a cărora proprietâ (vecinică stăpînire) rămîne 25 fiilor, iar nefiind copii, rămîn bărbatului, precum s-au hotărît mai sus *) va mai avea şi alte averi, să iae fiii şi dintr-acele două părţi, iar a treia parte să se dee mănăstirii. (11) Folosurile nunteşti se numesc cele ce cîştiga femeia de la bărbat sau prin daruri, ori mai înaintea de nuntă, sau după cununie, sau prin adăugirea făcută 30 1 a aceste în urma nunţii, sau prin alte daruri lăsate de către bărbat supt nume de danie sau de moştenire. 1 se împărechează R: conspiră G |] 3 faptă criminalicească R: crimă capitală G||4 vrăjmăşit R: conspirat laG||5 viclenit R: conspirat G||9 se va părăsi de R: renunţă la G || 10 beţiei R: beţiei necontenite G|! 11 casnica iconomie R: iconomie a casei G|| 13 însoţire R: căsătorie G|| 16 —17 numai în venit R: în folosinţă G || 19 învoindu-se R: dacă va vrea G || 20 iae R: primească G || 21 se va învoi R: va vrea G | cerni R: îmbrăca în negru G||23—24 folosurile cîştigurilor R: cîştigurile G- !| 24 proprietâ vecinică R: om G || 25 fiilor R: copiilor G ] rămîn ad R: om G || 26 alte averi R: altă avere G j fiii R: copiii G|| 28 Folosurile R: Cîştigurile G | sau ad R: om G|| 30 lăsate R: făcute ei G || 31 danie R: legat G. *) Textul grecesc închide în paranteze rotunde cuvintele de la « a cărora... mai sus » . o §§ 63—179. DRITUL CĂSĂTORIEI 109 10 15 20 . § 127. Dacă precurva nu va avea copii ci va avea părinţi sau fraţi sau nepoţi de frate (§§ 933 pînă 935) care n-au fost împreună făptuitori Ia precurvie, să li se dee lor a treia parte din averea ei, iar celelante două părţi, una mănăstirii şi alta cutiei milelor; iar neavînd nici suitori, nici fraţi, nici nepoţi, să se dee giumătate la mănăstire şi ceialantă Ia cutia mililor. § 128. Dacă, afară de precurvie şi de vrăjmăşia vieţii bărbatului (pentru care pricini cu totul se opreşte femeii însoţirea cu alt bărbat) s-au dezlegat căsătoria din pricina ei, nu este iertat să se mărite pînă la împlinirea de cinci ani socotiţi din ziua legiuitei despărţiri. § 129. Dacă s-au desfăcut însoţirea din pricina bărbatului, are voe femeia a se mărita după împlinirea unui an; iar fiind îngreunată, după patruzeci de zile a uşurinţii sale. § 130. Dacă disfacerea însoţirii s-au pricinuit de cătră femee, va opri bărbatul toate cele ce are ea de la dînsul şi cîştiga venitul zestrei ei, de are copii cu dînsa; iar neavînd, o cîştiga cu proprietâ desăvîrşită. Cînd poate despărţita să se însoţască cu alt bărbat si cînd nu? Păgubirea ei şi fără de pricina pre-curviei. § 131. Dacă disfacerea însoţirei s-au pricinuit de cătră bărbat, Păgubirea va lua femeia zestrea şi cîte alte are el de la dînsa şi, avînd copii cu el, bărbatului, cîştiga venitul darului nuntesc; iar neavînd copii, îl cîştiga cu desăvîrşită propieta. . § 132. Pentru pricinile cele însămnate în § 122 nr 6 şi 7, va mai lua femeia, de nu va avea copii cu el, şi din ceialaltă avere a bărbatului pe atîta cît face a treia parte din darurile nunteşti; iar avînd copii, desăvîrşită proprietâ a toată averea lui se păstrează pentru dînşii şi femeia va lua numai venitul darurilor nunteşti, a cărora desăvîrşită propieta se cuvine copiilor. § 133. Dacă s-au dezlegat căsătoria din pricina tatălui, se dau copiii La oare din la muma lor, de nu va lua alt bărbat, îndatorindu-se el a da cheltuelile despărţiţi se pentru cuviincioasa hrană şi creşterea lor (§ 183). dau copii? 1 va avea R: are G|| 3 a treia ad R: om G || 3—4 iar celelante două părţi ud R: om G I! 4 alta R: una G ii 5 nepoţi R: nepoţi de fraţi G | ceialantă R: cealaltă jumătate G]| 8 femeii însoţirea cu R: femeia să ia G|| 10 împlinirea de ad R: om G | legiuitei despărţiri R: despărţiri G|| 11 — 12 are... unui R: se opreşte femeia numai pînă la un G|| 13 după R: are voie să se mărite după G| uşurinţii R: după ce. a născut G || 14—15 va opri R: deţine G |l 15—16 venitul zestrei ei R: zestrea în folosinţă G || 16 o cîştiga ad R: om G || 17 —18 disfacerea... lua R: despărţirea s-a făcut din pricina bărbatului, ia G j| 19 venitul darului nuntesc R: în folosinţă darurile dinaintea nunţii şi pentru nuntă G| îl cîştiga ad R: om G || 21 însămnate ad R: om. G | va... lua R : ia G || 23 darurile nunteşti R: darurile dinaintea nunţii şi pentru nuntă G||25 —26 femeia... copiilor R: ea are numai folosinţa darurilor dinaintea nunţii şi a altor cîştiguri din nuntă, proprietatea însă şi a acestora le aparţine lor G || 28 îndatorindu-se el R: şi tatăl este dator G. §§ 63—179. DRITUL CĂSĂTORIEI 111 1 § 134. Disfăcîndu-se însoţirea din pricina mamei, se dau copii la tată; iar fiind el sărac, şi mama bogată ,se dau iarăşi la dînsa spre hrană şi creştere. § 135. Dacă s-au hotărît de cătră judecătorie, că însoţirea s-au 5 dezlegat din pricina amîndurora, se socotesc greşalele lor deopotrivă, pentru care nici cîştiga, nici păgubeşte vreo parte. § 136. Dacă fără pomenitele pricini şi fără judecătorească hotărîre şi fără de carte de dispărţenie, se vor desface între ei cu învoială, atunce să se închidă amîndoi la mănăstire supt purtarea de grijă 10 a arhiereului. § 137. Dacă, acest feliu de însoţiţi vor avea copii, să se dee lor două treimi din averea tatălui, iar o treime mănăstirii, unde s-au închis el; aşijderea să se dee copiilor două treimi şi din averea mamei, iar a treia parte mănăstirii, unde s-au închis ea. 15 § 138. Avînd bărbatul copii şi din altă însoţire, să se împartă între ei şi între cei din urmă cele doaă treimi a averei lui deopotrivă pe capete, asemine urmîndu-se şi pentru averea femeii carea va avea copii şi cu alt bărbat. § 139. De vor avea însoţiţii numai părinţi, care n-au fost uniţi la 20 această nelegiuită dezlegare a însoţirii, să se dee din averea bărbatului o a treia parte părinţilor lui, o a treia parte mănăstirii şi o a treia parte cutiei mililor. Asemine să se împartă şi averea femeii. § 140. Dacă nu vor avea nici părinţi, să se dee giumătate din averea lor cutiei mililor, iar din ceialantă giumătate, partea bărbatului 25 să se dee mănăstirii, unde s-au închis el, şi cealaltă parte a femeii să se dee mănăstirii, unde s-au închis ea. § 141. Dacă mai înainte de a se închide la mănăstire s-ar învoi între dînşii, ca să trăiască iarăşi împreună, este ertat şi se păstrează nejignite averile lor; iar la întîmplare, cînd numai una din părţi 30 n-ar voi a se împăca, numai acea parte rămîne supusă globirilor mai sus pomenite. Dezlegarea căsătoriei din pricina îmbi-lor însoţiţi fără hotă-rîrea judecăţii. Pedeapsă pentru acel feliu de despărţire. 2—3 spre... creştere R: pentru ca să fie hrăniţi şi crescuţi de cătră dînsa G|| 4 însoţirea R; căsătoria G|| 5 se socotesc R: se compensează şi se socotesc G || 6 vreo parte R: unul de la altul G|| 8 de carte de R: legiuita G | se vor... învoială R: soţii au desfăcut căsătoria cu consimţămîntul propriii G||9 mănăstire R: mănăstiri G||ll vor avea R: au G]|15 însoţire R: căsătorie G||17 —18 urmin-du-se... bărbat R: să se împartă şi cele două treimi ale averii femeii, dacă şi dînsa are copii şi din altă căsătorie G || 19 vor avea însoţiţii R: au aceşti însoţiţi G || 19—20 n-au... însoţirii R: n-au consimţit la o păcătuire ca aceasta a dezlegării căsătoriei G || 23 vor avea R: au G || 25 să se dee mănăstirii, ad r: om G || 28—29 este... nejignite R: sînt îngăduiţi să facă aceasta şi să aibă nemicşorate G|| 29—31 iar... mai sus R: Dacă o parte nu a vrut este supusă numai aceea la pedepsele G. §§ 63-179 DRITUL CĂSĂTORIEI 113 A. însoţirii. 1 § 142. Logodna atuncea se dezleagă cu nepăgubire, cînd o parte Dezlegarea sau şi amîndouă vor alege viaţa monahicească sau dacă unul din logo- logodnei fără diţi au murit, fără a fi dat mai înainte pricină pentru nesăvîrşirea însoţirii. PaSUDiie-§ 143. însoţirea se dezleagă cu nepăgubire: 5 1. Dacă bărbatul sau femeia nu va putea împlini căsătorească datorie pînă la trei ani, socotindu-se din ziua întîmplatei la dînsul sau la dînsa neputinţă;. 2. Dacă îmbe părţile vor face cu unită voinţă alegerea vieţii monahiceşti, iar făcîndu-o numai una, datoare este a lăsa ceialaltei pe atîta, 10 pe cît partea aceia ar fi putut lua după legi, cînd astalaltă ar fi murit în însoţire (§§ 957—961); 3. Dacă se va robi sau prin alt chip va lipsi unul dintre însoţiţi şi nu se va auzi, de trăieşte sau nu, pînă la împlinirea de cinci ani; 4. Dacă bărbatul va cădea în desăvîrşită nebunie şi nu va veni în 15 simţirile sale pînă la al cincilea an, iar femeia pînă la al treilea an, de nu va fi însă aceasta pricinuită din vreo tainică vrăjmăşie sau din altă pricină a bărbatului. Iar întîmplîndu-se patima aceasta uneia sau altiia persoane întru aceiaşi zi a însoţirei, se dezleagă îndată cununia; 5. Dacă bărbatul nu va afla fecioară pe aceia, ce au primit-o ca 20 pe o fecioară şi va vădi îndată aceasta, fără să o mai cunoască (§ 111); 6. Dacă va găsi pe femeie îngreunată din sămînţă străină, neavînd ştiinţă de mai înainte pentru aceasta (§§ 111 şi 210). § 144. Femeia bărbatului celui vrednic de jelire este datoare să Anuljelirii. păzească anul jelirii, pentru neamestecarea seminţei şi pentru cinstea ajcaresmt 2o mortului ei bărbat. Aşijdere se cuvine ca şi bărbatul să păzească anul jelire1 jelirii pentru cinstea femeii sale cei vrednice de aceasta. . § 145. Femeia bărbatului celui nevrednic de jelire, de se va întîm-pla a fi îngreunată, are voe să se mărite după patruzeci de zile a _ uşurinţii sale, de nu se va si împlini anul jelirii. 30 r Care nu sînt § 146. Bărbaţii nevrednici de jelire sînt: vrednici de 1. Cei ce au fugit la vrăjmaşi; jelire? 2. Vînzătorii şi prigonitorii stăpînirei şi a patriei; 3 fără... înaintea R: care n-a dat G | însoţirii R: căsătoriei G |j 4 însoţirea R: Căsătoria Gjj 6 ziua întîmplatei R: timpul, în care s-a întlmplat GII 7 după dînsa ad acea G || 15 al cincilea an R: cinci ani G il 15 — 17 iar... bărbatului R: şi femeia aşijderea, dacă a căzut într-o patimă ca aceea (dar nu dintr-o vrăjmăşie sau din vreo altă pricină a bărbatului), şi nu şi-a venit în minte pînă la trei ani Gi! 19 va afla R: a aflat GVII 21 va găsi R: a găsit G ii 29 uşurinţii R: naşterii G|!30 Bărbaţii ad R: om G il 32 Vînzătorii şi prigonitorii R: Trădătorii şi conspiratorii G | şi R: sau G. - 8 — o. 622 §§ 63-179 DRITUL CĂSĂTORIEI 115 1 3. Ucigaşii de sineşi, fiind întru întregimea minţii sale; 4. Cei căzuţi într-alte fapte criminaliceşti de moarte. § 147. Dacă se va mărita femeia bărbatului celui vrednic de jelire mai înainte de împlinirea anului jelirii, nu numai că se lipseşte de fi toate cîştigurile nunteşti, cum şi de cele lăsate ei prin testament de cătră bărbat, dar şi cu alte pedepse se pedepseşte ea şi acela ce o va lua, amîndoi socotindu-se necinstiţi. § 148. Se păgubeşte văduva de cîştigurile nunteşti, dacă va naşte după împlinirea de zece luni de la moartea bărbatului; căci fără îndoială 10 se dovedeşte, că pruncul este din curvie (§ 181 shol. 13). § 149. Văduva ce avînd copii, va voi a se mărita mai înainte de împlinirea anului jelirii, nu va putea scăpa prin alt chip de necinste şi de cele mai sus orînduite de legi, ci numai de va lua slobozenia stăpînirii şi de va lăsa fiilor în desăvîrşită proprietâ giumătate din toată 15 averea sa cu toate cîştigurile nunteşti. § 150. Văduva care, neavînd copii, se va mărita după împlinirea anului jelirii, dobîndeşte de la bărbatul dintîi întru desăvîrşită proprietâ toate cîştigurile nunteşti, cum şi cele prin testament lăsate ei de cătră mortul bărbat, afară numai dacă el au hotărît prin testa-20 mentul său altă ceva pentru acele lăsate ei cu cuvînt de moştenire sau de danie. § 151. Dacă văduva, avînd copii nevrîsnici, se va mărita după anul jelirii, dobîndeşte numai venitul de pe cîştigurile nunteşti şi de pe cele prin testament lăsate ei, pînă vor agiunge fiii în legiuita vrîstă, 25 iar teoritrile (§ 1683) rămîn întru desăvîrşită proprietaua ei. § 152. Asemine şi bărbatul ce, avînd copii de la săvîrşita sa soţie, se va însura după anul jelirii, dobîndeşte întrebuinţarea venitului de pe cele cîştigate din averea ei prin daruri sau prin testament, pînă ce vor veni copiii întru legiuita vrîstă; iar neavînd copii, îi rămîn acele 30 lucruri cu desăvîrşită proprietâ. Paguba şi necinstea femeilor ce se mărită mai înainte de împlinirea anului jelirii. Chipul scăpării de aceste pedepse. Ce cîştiga din averea bărbatului văduva care neavînd copii, se mărită după anul jelirii. Ce cîştiga văduva, de va avea fii? 6 bărbat R: bărbatul ei mort G || 8 dacă R: şi dacă G || 11 va voi R: voieşte Gr j| 13 de cele R: de pedepsele G || 14 fiilor R: copiilor G || 16 şi 22 se va mărita R: s-a măritat G||17 dobîndeşte... dintîi R: cîştiga G|!19 mortul R: mortul ei G | afară. .. el a R: dacă el nu a G || 21 danie' R: legat G||23 dobîndeşte... venitul R: ia numai folosinţa G||25 (§ 1683) R: notă 12): Teoritre se spun darurile care se dau de cătră bărbat miresei pentru cinstea fecioriei a doua zi după nuntă şi care nu se întorc înapoi la bărbat, dacă femeia a murit fără copii înaintea lui, nici la moştenitorii lui, ci rămîn moştenitorilor ei G || 27 se va însura R: a luat altă femeie G|| 27 — 28 dobîndeşte... cîştigate R: ia folosinţa lucrurilor cîte le-acîştigat G || 29 vor veni R: au venit G| legiuita R: deplina G|| 29—30 acele... desăvîrşită R: în G. 8* §§ 63-179. DRITUL CĂSĂTORIEI 117 1 § 153. Dacă unul din însoţiţii, ce nu vor fi creştini, va veni în Dezlegarea botezul pravoslaviei, se dezleagă însoţirea fără păgubirea amîn- llls°ţir" f&ra . - păgubire. duror părţilor. § 154. între oameni slobozi şi robi nu se poate alcătui înso- însoţirea j. , ■ , . •. - între oamenii 5 tire legiuita. , , . . ' slobozi şi robi. § 155. Dacă prin neştiinţă s-au cununat un om slobod cu o De se face roabă, să nu se dezlege însoţirea, dacă va voi şi dacă va fi el în P™11 neŞtun-stare ca să plătească preţul roabei stăpînului ei, în curgere de trei- • zeci ani socotiţi din ziua în care a lipsit ea din puterea stăpînului. 10 Asămine se va urma şi dacă prin neştiinţă se va cununa o femeie slobodă cu un rob. § 156. Stăpînul unui asăminea rob sau roabă nu are voe a cere despăgubirea sa pentru slujba lor de carea s-au lipsit. § 157. Dacă un om slobod prin ştiinţă s-au cununat cu o roabă, De se face 15 nu numai să se despartă, ci să dee şi globire la cutiia mililor preţul cît prin ştiin-ar face roaba, care va rămîne supt puterea stăpînului său, dacă acesta ^a )• nu va voi a o slobozi sau a primi preţul ei de la bărbatul cel slobod, pentru ca să nu se dezlege însoţirea. Tot asăminea se va urma şi pentru femeia slobodă care, în ştiinţă, s-ar cununa cu un rob. 20 § 158. Dacă stăpînul au lăsat pe robul său să se cunune cu o femeie De se face slobodă sau pe roaba sa cu bărbat slobod, sau se va dovedi că au fost Prin a stirea cu voinţa lui, ori au împreună făptuit întru aceasta prin orice chip, sau, ^^î"^11^ avînd ştire, au tăcut din viclenie, atunce nu numai să se păgubască romiiUi? de roabă sau de rob (rămăind slobozi şi nedespărţiţi), ci încă să se şi 25 dojănească spre pildă. § 159. Dacă un preot au cutezat prin ştiinţă să cunune pe un om Globire a slobod cu o roabă sau o femeie slobodă cu un rob, să plătească stăpînului Plotului ce preţul roabei sau a robului: iar de au cununat cu ştirea stăpînului, nu este au cu^.unf* r ' * ... prin ştnntă. îndatorit a plăti nimica şi robul acela sau roaba să rămîie slobozi şi 30 cununia lor nedezlegată. 1 — 2 va veni.. . pravoslaviei R: a venit la credinţa creştină G || § 153 nota : după păgubire ad cînd unul dintre soţii necreştini a venit la credinţa creştină G || 4—5 alcătui... legiuită R: încheia căsătorie G || 8 roabei R: ei G | după stăpînului ei ad care s-a dovedit după aceea G || 9 socotiţi din ziua R: din timpul O || io se va urma ad R: om G | se va cununa R: s-a cununat G|| 12—13 nu . . . sa R: nu este iertat să ceară nimic G|| 16 va rămîne R: să rămînă G || 17 cel R: ei cel G || 18 însoţirea R: căsătoria G | se va urma pentru R: şi dacă G|| 19 care om G | s-ar cununa R: s-a cununat G-ll 23 atunce om !G || 29 a R: a-i G. * Notă Greşit în original, neştiinţă. §§ 63-179. DRITUL CĂSĂTORIEI 119 1 § 160. Copiii născuţi dintr-o asemine însoţire pururea rămîn Driturile co- slobozi, sau că ar fi tatăl lor slobod sau mama lor slobodă; sau în ştiinţa P"lor celor sau în neştiinţa stăpînului, ori a tatălui lor sau a mamei lor s-ar fi făcut . ' , însoţirea; pentru că de-a pururea slobozenia este covîrşitoare şi iubirea t;rj_ 5 de oameni birueşte întru asemine întîmplare, atît după legea bisericească, cît şi după cea firească. § 161. Robii veniţi din locuri străine, carii după vechiul obiceiu Osebirea pămîntesc se cuvin stăpînirii, cununîndu-se cu persoane slobode, ori prin pentruceive- ,•- u x \- ^ ~ r ■ i i. ■ ■ » \- i nH> di" lo- ştunţa acestora sau prin neştiinţa, sa ne şi ei slobozi şi însoţirea lor ^ străine 10 nedezlegată, neîndrăznind cineva a-i supăra întru aceasta. § 162. însoţirea robilor nu este ertată a se face fără de primirea Chipul inşi slobozirea stăpînilor lor. soţwn robl" ' . lor § 163. Preoţii să nu cuteză a cununa robi fără peciul de cununie de la protoprezviteri şi în scris adeverinţă de voia stăpînilor, cuprinză-15 toare anume că cutare rob şi roabă sînt drepţi ai lui şi voeşte a-i însoţi cu a sa bună primire. § 164. Dacă robul şi roaba sînt a doi deosebiţi stăpini, să iae preoţii de la amîndoi asemine adeverinţe, pe care să le treacă în metricile lor; iar preoţii să le păstreze spre îndreptarea de se va naşte vreo pricină 20 de judecată între stăpînii acestor robi. § 165. Dacă vreun preot prin ştiinţă au cununat un rob cu o roabă a doi stăpîni deosebiţi, cu voia numai a unui stăpîn, acesta se va lipsi de rob sau de roaba lui după hotărîrea § 168; iar preotul să dee globirea la cutiia mileilor preţul (§ 174), cît face robul sau roaba stăpînului, ce nu 25 s-au întrebat. § 166. Dacă au cununat fără ştirea şi voia amînduror stăpînilorj să dee preotul asemine globire la cutiia milelor, preţul amînduror robilor, iar stăpînii cununaţilor să se învoiască, după hotărîrea §§.170 pînă la 175. ' — 1 dintr-o. .. însoţire R: din căsătorii ca acestea G || 2 ar fi R: este G|]3 — 4 s-ar fi făcut însoţirea R: s-a făcut acea căsătorie G || 4 este covîrşitoare R: are precădere G || 5 întîmplare R: întîmplări G | bisericeasca R: divină G||§ 161 notă Osebirea R: Excepţia G ii 8 se cuvin stăpînirii R: aparţin tronului domnesc G|| 9 acestora R: acelor persoane libere G | să fie R: rămîn G||ll—12 primirea şi slobozirea R: consimţămîntul şi voia G|| 13 — 14 fără... stăpînilor R: dacă deodată cu învoirea în scris a protopopilor nu iau şi învoirea în scris a stăpînului lor G || 15 anume R: expres Gt 11 16 a sa bună primire R: cu voinţa şi învoirea sa G. || 17 robul. . . stăpîni R: robul este al unui stăpîn, iar roaba a altuia G|| 18 adeverinţe R: învoiri în scris G || 18— 19 să le . . . lor R: să le dea protopopilor lor, pentru câ aceia să le treacă în condicele lor G || 19 după păstreze ad învoirile în scris ale acelora G: om R | îndreptarea R: a se justifica cu ele G | se va naşte R: s-a întîmplat după aceea G ii 20 între .. . robi R: pentru aceşti robi între stăpînii acelora G ii 21 — 22 cu o roabă... deosebiţi R: străin cu o roabă străină G || 22 acesta se va lipsi R: stăpînul acela- se lipseşte G || 28 cununaţilor R: acelora G||28—29 pînă la R: şi G. §§ 63-179. DRITUL CĂSĂTORIEI 121 1 § 167. Dacă vreun protoprezviter prin ştiinţă au dat voe vreunui preot să cunune rob cu roabă a doi deosebiţi stăpîni. fără ştirea şi voia a unuia sau şi a amînduror stăpînilor, să plătească el în locul preotului acea mai sus hotărîtă globire. 5 § 168. Stăpînul cel ce au cununat pe robul său cu roaba altuia fără ştirea şi voinţa stăpînului ei, să se lipsească de rob ; asemine să se lipsească şi de roaba lui, dacă o va cununa în asemine chip cu rob străin, iar pe robul sau pe roaba împreună cu copiii lor să-i cîştige înstrîmbătăţitul stăpîn. 10 § 169. Dacă cineva, însuşindu-şi robul altuia, l-au dat cuiva ori cu ce chip şi acela l-au cununat cu roaba sa şi în urmă stăpînul cel adevărat va găsi pe robul său, atunci să iae întru a sa stăpînire nu numai pe rob, ci şi pe roabă cu copiii lor fără de nici un schimb sau plată; iar cel ce şi-au însuşit pe-străinul rob şi l-au dat altuia, să despăgubească 15 pe stăpînul roabei după hotărîrea următoarelor paragrafuri. Asemine se va urma şi dacă, însuşindu-şi cineva roabă străină, au dat-o altuia şi acela au cununat-o cu robul său. § 170. Dacă s-au cununat rob şi roabă a doi stăpîni deosebiţi fără ştirea şi voia lor, stăpînul robului să dee celui cu roaba în locul ei pe 20 alta în vrîstă de măritat şi, de au copii, să dee şi în locul lor alţi robi deopotrivă, ca să nu se despartă fără milostivire de părinţii lor. § 171. Dacă stăpînul robului nu va avea ca să dee roabă deopotrivă, atunce va da alt rob în vrîstă de căsătorit în locul robului său şi alţi robi deopotrivă în locul copiilor. 26 § 172. Dacă nici stăpînul roabei nu va avea alt rob, ca să-1 dee în locul robului străin, nici alţi robi, ca să dee în locul copiilor, atunci stăpînul robului să-i plătească preţul roabei şi analogon din preţul copiilor. § 173. Dacă stăpînul robului nu va avea stare a plăti nici în bani, atunce stăpînul roabei să-i plătească preţul robului şi analoghisitul 30 preţ al copiilor ei. +§ 174. Preţul robilor să se hotărască de cătră judecătorie după Preţul ro-vrîstă, iscusinţa şi meşteşugurile lor. - bilor. § 175. Dacă robii domneşti şătraşi de laie, lingurarii, ursarii şi Osebirea laeşii se vor însoţi cu asemine robi boereşti sau mănăstireşti, sau cei 7 va cununa R: a cununat G || 10 dat R: dat apoi G || 12 va găsi R: a găsit Gj| 13 roabă R: roaba femeia lui G || 15—16 se va urma ad R: om G || 18 doi stăpîni R: stăpînilor G||20 înlocui R: pentru compensarea G || 21 deopotrivă R: om G-II 22 — 24 va ave. .. copiilor R: are roabă ca să-i deie în locul roabei străine, să-i dea stăpînul roabei alt rob în vîrstă de căsătorit în locul robului lui şi alţi pentru compensarea copiilor lui G|| 26 robi. . . copiilor R: pentru compensarea copiilor lui G || 27 după copiilor ad ei G: om R || 28 va ave R : are G || 30 ei R: lui G || § 175 notă: Osebirea... lăieşi R: Excepţie pentru cei corturari G || 34 după laeşi ad numiţii G: om R. §§ 180-254. DRITURILE ÎNTRE PĂRINŢI ŞI FII 123 boereşti şi mănăstireşti cu alţi boereşti şi mănăstireşti, cu ştiinţa sau pentru robii neştiinţa stăpînilor lor, să se hotărască după legiuirea §§ 170 pîn la 174. lae?i- § 176. Dacă cineva, avînd roabă ţiitoare pînă la sfîrşitul vieţii Roabă ţii- sale, n-au slobozit-o pre ea din robie, atunce să rămîe slobodă şi, dacă toare stăpî- f- . ■• i. a • • i i nuluieisico- au lacut copii cu dînsa, sa ramie si ei slobozi. piu născuţi din ea. § 177. Copiii cei din curvie a roabei, după legi, urmează soartei Nelegiuiţii mamei lor. copii a roabei. § 178. Stăpînii robilor si cei legiuiţi moştenitori a lor, după pămîn- Prescripţie .... * • i i - • (paragrafie). tescul obiceiu, pot de-apurure şi de la oricine sa ceara pre robii lor cei fugiţi sau de cătră alţii însuşiţi, căci pentru robi nu are loc prescripţia în ţara aceasta. § 179. Cei ertaţi robi, bărbat sau femeie, pot să se cunune neoprit cu cei din naştere slobozi, însă nu poate lua pre fiică sau pre nepoată, ori vreo altă femeie din familia patronului (adecă a fostului stăpîn ce l-au slobozit), cum nici pe fiica vreunei persoane cinstite cu caftan sau din neam boeresc. CAP AL TREILEA Pentru driturile între părinţi şi fii § 180. Din legiuita însoţire, născîndu-se fii, se începe o nouă începu tu legiuită legătură, pe care se întemeiază drituri şi îndatoriri între legiuitei legă părinţi şi fii. turi între legiuiţi părinţi şi fii. § 181. Iuridica presumţie se luptă spre apărarea legiuitei naşteri Iuridicăpre-a copiilor, carii se nasc la sfîrşitul lunii a şaselea sau a zecelea (13), soco- sumtie tpen~ tindu-se din ziua zămislirei; slăbeşte însă cînd s-au născut copilul sau mai ^ legiuita înainte de împlinirea a şase luni întregi, socotindu-se din ziua cununiei jnsotiro. sau din ziua întoarcerei bărbatului din străinătate ori după împlinirea 2 după legiuirea R: în privinţa acestora după rînduiala din G || 3 după roabă ad a sa G: om R || 6 cei din curvie R: nelegitimi G|| 9 oricine R: orişicare posesor G || 10 după însuşiţi ad în orişice alt chip G: om R pentru R: ca una ce să se referă la G || 12 Cei..', femeie R: Slobozitul şi slobozita din robie ad G|| § 179 Liberatul din robie aii In nota: G: om R II 13 cei' din naştere R: persoane care sînt de la început G | însă nu poate R: Slobozitul din robie nu este iertata G || 14—15 (adecă... slobozit), cum R: său G|| 15 —16 vreunei. . . boeresc R: divanit G|| 18,19, 21 fii R: copii G|| § 181 notă Iuridica presumţie R: Legiuită hotărîre G | legiuită însoţire R: căsătorii legiuite G || 23—24 socotin'du-să din ziua R: de la timpul G || 26 împlinirea lunii R: luna G. -s §§ 180-254. DRITURILE ÎNTRE PĂRINŢI ŞI FII 125 1 lunii a zecea, socotindu-se de la dezlegarea însoţirei prin moarte sau prin carte de despărţenie, ori prin alte chipuri, (§' 121, 122 şi 143). (13) Cea mai scurta vreme de la zămislire pînă la naştere sînt şase luni întregi, adică una sută optzeci sau optzeci şi două zile (precum se cuprinde în Vasilicale) 5 după cercarea celor ispitiţi vechi şi noi bărbaţi, iar cea mai îndelungată vreme este zece luni întregi, adică trei sute zile, pentru că lunile în legi s-au numărat de cătră cei mai noi cîte treizeci de zile, precum se număra şi de cătră eleni. § 182. Părinţii deobşte sînt îndatoriţi a da fiilor săi cuviincioasă Unite dri-creştere, adică îngrijindu-se pentru viaţa şi sănătatea lor, să li dee tre- turi Ş* mda' 10 buincioasa hrană, deprinzîndu-le puterile trupeşti şi iscusinţele sufleteşti tonnaparm-spre bine şi întemeind fericirea lor cea viitoare prin învăţături mai ' întîi a dogmelor credinţei şi apoi a celorlante folositoare ştiinţe. § 183. Tatăl mai ales este îndatorit a se îngriji pentru hrana copiilor, pînă ce vor veni în vrîstă de a se hrăni de sineşi, iar mama 15 pentru nevătămarea trupului şi a sănătăţii lor. § 184. Făcîndu-se vremelnică despărţire sau şi desăvîrşită dezlegare căsătoreştii legături a însoţiţilor şi nefiind învoială între ei pentru creşterea copiilor, judecătoria este datoare a purta de grijă, ca copii, partea bărbătească pînă la al patrălea, iar partea femeiască pînă la al şeptele 20 an a vrîstei lor, să rămîe supt a mamei purtare de grijă, fără numai dacă niscaiva pricini mari, descoperite în vremea despărţirii lor, ar cere deosebite puneri la cale, (§ 225). § 185. Cheltuelile pentru hrana şi creşterea copiilor, tatăl mai ales este datoriu a le face, iar de va fi el sărac, le va face mama. -5 § 186. De va muri tatăl, rămîne în datoria mamei toată îngrijirea pentru creşterea copiilor; iar murind mama sau fiind săracă, se însărcinează cu aceasta suitorii copiilor despre tată, iar în lipsa acestora cei despre mamă. § 187. Amîndoi părinţii au deopotrivă drit spre a îndrepta cu 30 unită socotinţă lucrările şi faptele *) fiilor săi. 1 socotindu-se ad R: om G II 5 noi bărbaţi R: mai noi GrII 6 numărat R: socotite G I,'7 număra R: socotea G || § 182 notă: Unite R: Comune G || 8 fiilor R: copiilor G|| 10 deprinzîndu-le R: să le dezvolte G || 11 spre bine om G || 14 hrăni R: putea hrăni G|| 14 — 15 iar. .. lor R: iar grija pentru trupul şi sănătatea lor e datoare în deosebi mama să o ia asupră-şi G|| 21—22 ar cere... cale R: nu cer altfel de rînduială G i! 24 le va face R: trebuie să-i crească G || 25 va muri R: a murit G | în datoria ad R: om G || 26 mama R: şi mama G|| 27 aceasta R: această îngrijire G || 29 deopotrivă R: comun G. *) în G, pentru «lucrările şi faptele», e un singur cuvînt avînd amîndouă înţelesurile. 180-254. DRITURILE INTRE PĂRINŢI ŞI FII 127 1 § 188. Fiii sînt datori a păzi cucernicia cătră părinţi şi a se supune la toate poruncile cuviincioase şi drepte, măcar de vor fi părinţii şi de altă credinţă. § 189. Pe lîngă aceste, părinţii au drit să caute pre fiii lor, ce fără de 5 voia lor s-au făcut nevăzuţi fără de veste şi să întoarcă pe cei fugari, ori că vor fi încă pe drum, ori că se vor afla mistuiţi pe aiure, agiutîndu-se la aceasta şi de cătră judecătorii sau şi de cătră însăşi stăpînire, dacă va cere trebuinţa. § 190. Părinţii pot a-i pedepsi pre copiii cei cu năravuri rele, pre 10 cei nesupuşi sau pre cei ce tulbură casnica liniştire, însă cu un chip cuviincios şi nepricinuitoriu de vătămare. § 191. în lipsa părinteştii puteri, au această împuternicire asupra copiilor epitropii şi cele mai de aproape rudenii, care cătră aceşti ţin locul părintelui lor. 15 § 192. Copiii dobîndesc porecla tatălui lor şi marca neamului şi toate celelante drituri a familiei şi a stării lui afară de cele nemutate personalnice drituri, care îndată se sting după moartea persoanelor. § 193. Din driturile, ce mai cu deosebire se cuvin tatălui, ca unui Deosebite 20 cap al familiei, se alcătueşte puterea părintească asupra copiilor. drituri numai a tatălui. § 194. Tatăl poate da creştere fiului său celui nevrîsnic, potri- Puterea pă-vită cu rangul, starea şi chipul vieţii, ce va socoti de cuviinţă; agiun- rintească gînd însă fiul la sprevrîsnicie, dacă el nu va fi mulţămit cu chipul acela şi va descoperi tatălui său dorinţa ce are cătră vreun alt feliu de chip 25 spre petrecerea vieţii sale, mai potrivită cu plecarea inimii şi cu puterile vesc~ cătrănii, şi nu va fi putînd cîştiga dorinţa sa de la părinţi, este slobod să facă alegirea stă-cererea sa la cuviincioasa judecătorie. rii fiilor. § 195. Judecătoria trebue să cerceteze cu mare sîrguinţă starea, averea şi împrotrivirile tatălui, asemine şi cererea tînărului, de este 30 dreaptă, cu cuvînt, cu putinţă şi mai folositoare lui; şi încredinţîndu-se de la învăţătorii, de la rudeniile şi megieşii lui, să pue la cale această pricină, însă cu chipuri sfătuitoare. 1 Fiii R: copiii Gjj 2 după poruncile ad lor G: om Rjj 4 — 5 fără de voia. . . nevăzuţi R: au lipsit dintr-odată G || 6 mistuiţi ad R: om G [17 însăşi ad R: 0}n G||9 a-i R: şi a-i G [ copiii R: copiii lor G'|| 10 casnica liniştire R: liniştea casei G j| 14 părintelui lor R: tatălui GH15 dobîndesc R: iau G | marca R: însemn după care se poate cunoaşte, ale G || 20 asupra copiilor ad R: om G||21 fiului R: copilului G||21 —22 potrivită cu R: avînd în vedere G || 22 ce va socoti R; socoteşte G| după cuviinţă ad pentru acela G: om R || 23 fiul R: copilul G|| 26 nu va fi. . . sa R: nu şi-a atins scopul G | este. .. facă R: poate apoi să arate G|127 cuviincioasa R: competenta G||30 cu cuvînt R: cu cuvînt bun G| încredintîndu-se R: infonnîndu-se bine G. Urmările ei: a) Ce pri- §§ ISO —254. DRITURILE ÎNTRE PĂRINŢI ŞI FII 129 l § 196. Toate cele cîştigate de fii, prin ori ce chip legiuit, sînt b) Cătră drept ale lor; în cită vreme însă vor fi supt puterea părintească, averea lor' ocîrmuirea acelor lucruri se cuvine tatălui. § 197. Atunce numai se depărtează tatăl de acest drit şi de cătră 6 judecătorie se orîndueşte alt ocîrmuitoriu, cînd el se va arăta nevrednic întru ocîrmuirea averii, sau cînd acei ce au dat fiilor avere, au orînduit spre ocîrmuire pre altul. § 198. Din veniturile averii fiilor, se cuvine, în cît vor ajunge, a se face cheltuelile pentru creşterea lor; iar prisosind ceva, să se dee cu 10 dobîndă (§§ 302 şi 303), făcîndu-se pe tot anul lămurită samă. § 199. Atunce numai poate fi tatăl slobod de darea sămii la epitro-piceasca comisie pentru averile cîştigate de fii, cînd prisosul veniturilor fiind puţin, pentru aceasta se şi lasă în slobodă întrebuinţare. § 200. De se va şi lăsa tatălui întrebuinţarea rodurilor averii de 15 cătră cel ce au dat-o fiiului aceluia, rămîn însă veniturile pentru creşterea Iui şi nu este ertat creditorilor tatălui să se atingă de aceste venituri spre păgubirea fiiului. § 201. Avînd fiiul cele pentru creşterea lui de aiurea, iar nu de la părinţi, poate şi în vremea sprevrîsniciei să întrebuinţeze neoprit acele cîştigate prin însăşi a sa silinţă; asemine şi cîte i s-au dat spre întrebuinţare, după ce au agiuns în sprevrîsnicie. § 202. Fiii cei supt puterea părintească nu pot să facă vreo puter- c) Cătră nică tocmeală sau a se supune vreunei îndatoriri fără rostita sau tăcuta îndatorirea învoire a părintelui lor. lor- § 203. Dintr-acest feliu de tocmele sau îndatoriri, deobştie au tăria lor acele, care s-au aşezat în următoriul cap, atingătoare de dator- , nicile lucrări a sprevrîsnicilor ce se află supt curator. § 204. Tatăl este datoriu a apăra driturile fiilor săi, şi a celor 20 25 30 sprevrîsnici. § 205. Orînduirile care trebue să se păzească spre tăria căsătoriei celui sprevrîsnic, sînt cuprinse în §§ 73 pînă 78. mil.. 2 Vor fi R: se află G || 5 alt R: în locul lui alt G |[ 7 spre ... altul R: alt cîr-samă paSUpra ei G II 8 fiilor R: copiilor G | vor ajunge R: ajung G||10pe... tru r- arj,ual socoteală curată asupra lor G |] 12 comisie R: judecătorie G | pen-pnt : \lu ad R: om G || 13 după întrebuinţare ad lui G: om R || 16 lui R: copilului, coniliTi n !?U starea lui G I să se atingă de R: să pună mîna pe G|| 18 fiiul R: p Vf." J9 Şi R: fiind si încă G|| 20 dat R: dat înadins în mînile lui G|| 22 Fiii fiilor il111 1123 sau R: sau numai si G[|26 atingătoare de R: pentru G||28 U: copnlor O || 31 în R: în capitolul de mai înainte G. §§ 180-254. DRITURILR ÎNTRE PĂRINŢI ŞI FII 131 1 § 206. Supt cuvîntul cheltuelilor făcute mai înainte pentru creş- terea fiilor, nu au drit părinţii asupra averii cei în urmă cîştigate de cătră fii. § 207. Dacă părinţii au scăpătat, se îndatoresc fiii a se îngriji 5 pentru cuviincioasa hrana lor şi pentru celelante trebuincioase ale vieţii. § 208. Fiii cei nelegiuiţi nu dobîndesc drituri deopotrivă cu Legiuită cei legiuiţi. ' legătură în- § 209. Fiii născuţi din legiuită soţie, mai înainte sau după hotă- tr„e n -' i nn ' tă a amîn- pma ia 9/. ■ • r duror însoţiţilor ori mă- (14) Spre pildă, dacă vreun străin, avînd soţie legiuită în patria sa sau aiure, 'cai nurnai a viind aice, s-au cununat cu alta ce nu avea ştiinţă de aceasta, şi au făcut cu dînsa unuja copii, se socotesc aceştia legiuiţi, căci se agiută de cătră cea cu bună credinţă 15 însoţire a mamei lor; dacă însă, după ce va afla femeia această neînfiinţare a însoţirii sale, nu se va despărţi, ci stăruind în această nelegiuită însoţire, va naşte şi alţi copii, atunce aceştia nu se socotesc legiuiţi. (§§ 80, 88). *§ 216. Copiii născuţi din nelegiuită împreunare, ce s-au făcut b) Prin cea înlegiuiţi prin cea în urmă săvîrşită căsătorie a tatălui cu mama în urmă fă-lor, (care poate au fost ţiitoare sau şi altă slobodă femeie), se cutaînsoîire> numără şi ei şi pogorîtorii lor în rîndul fiilor celor născuţi din legiuită însoţire. § 217. Nelegiuita însoţire nu poate să pricinuiască copilului jig- c) Prin fa-nire la cinstea politicească şi la înaintirea lui; deci n-are trebuinţă cerea de bine pentru un sfîrşit ca acesta să ceară de la stăpînire vreo deosebită pri- y|U|^Pimt°" vileghie, spre a fi cunoscut de fiiu legiuit. * § 218. Numai părinţilor este slobod a cere de la stăpînire această privileghie a înlegiuitei naşteri, dacă vor voi ei să se facă, ca un legiuit copil, împărtăşitoriu pronomiilor a stării şi a averii lor, pe care avere 30 pot slobod a o lăsa la moştenitori. § 219. Această privileghie, în cît priveşte cătră celelante mădu-lări a familiei, n-are nici o putere, adecă un fiiu ca acesta nu poate să ceară driturile, nici moştenirea rudeniilor tatălui său, nici a mamei, ci numai a însuşi părinţilor săi (§ 943). 1 de trei luni R: om G || 3 vor porni... mamei R: apoi aduc vreo întîmpi-nare în contra ei G || 4 însoţiri R: căsătorii G||14 aceştia ad R: om G||16 însoţirii R: căsătoriei G||21 fiilor R: copiilor G || 22 legiuită însoţire R: căsătorii legiuite G || 23 însoţire R: naştere G||23 —24 jignire R: vătămare G||25 stăpînire R: domn G || 27 părinţilor..'. stăpînire R: părinţii pot cere de la domnul G || 28 să se R: să-1 G|]29 avere ad R: om G||32 fiiu R: copil G. §§ 180-254. DRITURILE ÎNTRE PĂRINŢI ŞI FII 135 1 § 220. Cei nelegiuiţi copii cu totul se depărtează de driturile Drituri în- familiei şi a rudeniei, precum şi de numele familiei tatălui, de evghenia, tre nelegiuiţi de marca neamului, cum şi de alte părinteşti privileghii, ci dobîndesc Păruit' şi fii-numai numele familiei de pe mamă. g *§ 221. Poate însă nelegiuitul fiu cu dreptul să ceară de la pă- rinţii săi cheltuele pentru hrana, creşterea şi căutarea boaleior sale, potrivite cu starea lor; aşa dar şi driturile părinţilor pînă la atîta numai se întind asupra acestui feliu de copil, încît cere neapărat scoposul creşterii lui. 10 *§ 222. Cel nelegiuit copil nu este desăvîrşit supus puterii pă- rinţilor săi, ci se ocîrmuieşte de cătră epitrop; însă epitropia aceasta poate să se dee şi tatălui, de va fi vrednic de credinţă*). § 223. Cheltuelile creşterii nelegiuitului fiu, tatăl este datoriu a le face; iar de nu va fi el în stare ca să-1 hrănească, se pune înda- 15 torirea aceasta asupra mamei, (§§ 134 şi 186). § 224. în cîtă vreme va voi şi va putea mama să crească însuşi pe al său nelegiuit fiiu, după chipul potrivit cu cea viitoare stare a lui, nu are dreptate tatăl a-1 lua de la dînsa. ci se îndatoreşte a da cheltuelile creşterii, precum s-a zis mai sus. 2o § 225.' Dacă însă vieţuirea copilului nu va fi sigură, încredin- ţîndu-se creşterea lui mamei, care s-ar descoperi nevrednică, ca să-1 crească, ori neputincioasă sau cu totul desfrînată sau avînd vreo altă împiedecare, atunce se îndatoreşte tatăl a-1 depărta de la ea şi a-1 creşte însuşi el sau a-1 da la alt loc sigur şi cuviincios. (§ 184). 25 § 226. Părinţii pot a se învoi între sine pentru hrana, creşterea şi purtarea de grijă a nelegiuitului fiiu. O asemine învoire însă nu poate jigni dritul copilului. § 227. îndatorirea pentru hrana şi purtarea de grijă a nelegiuitului fiiu, trece ca o altă îndatorire deopotrivă părintească la moşte- 30 nitorii părinţilor lui. ° § 228. Părinteasca putere încetează îndată după împlinirea de- Contenirea săvîrşitei vrîstă, adică la împlinirea de douăzeci şi cinci de ani a vrîstei părinteştii 2 precum şi de R: nu au dreptul nici la G | de R: nici la G SI 3 de marca R: nici la însemnele distinctive ale G | cum şi de R: nici la G | părinteşti R: părinţilor G || 6 cheltuele R: cele G || 8 feliu de ad R: om G | încît R: întru cît G \ neapărat ad R11 10 desăvîrşit R: propriu zis G||12 va fi R: este G || 14 va fi el în R: are G | se pune R: ca de G || 16 va voi şi va putea R: voieşte şi poate G || 18 dreptate R: dreptul G || 20 va fi R: poate fi G 1 încredinţîndu-se R: lăsîndu-se G||21 s-ar. . . nevrednică R: este incapabilă G|| 22 ori neputincioasă R: fiind din întîmplare bolnavă G||26 şi 29 fiiu R: copil G||27 jigni R: vătăma GII29 deopotrivă părintească R: a tatălui şi a mamei G- *) încredere. §§ 180-254. DRITURILE ÎNTRE PĂRINŢI ŞI FII 137 1 legiuiţilor copii*), dacă nu s-au slobozit de judecătorie întinderea pu- puteri asupra terii părinteşti şi peste această vrîstă, după cererea din partea părin- ml°r-telui, făcută din pricini binecuvîntate, şi dacă nu s-au publicarisit slobozirea aceasta. 5 § 229. Cuviincioasele pricini, spre a se cere de Ia judecătorie ur- marea puterii părinteşti, sînt: a) Dacă fiiul şi în legiuita vrîstă de douăzeci şi cinci ani nu este vrednic a se hrăni de sineşi sau a-şi ocîrmui lucrurile sale, pentru metehne trupeşti sau sufleteşti; 10 b) Dacă au căzut în datorii mari în curgerea sprevrîstnicii lui; c) Dacă au căzut într-acest feliu de vinovăţii, pentru care trebuie a se mai ţinea multă vreme încă supt strînsa privighere a părinţilor. § 230. Fiii şi mai înainte de împlinirea vrîstei cei legiuite, pot 15 să iasă de supt puterea părintească, dacă tatăl cu hotărîre le va da slobozenie prin învoirea judecătoriei, sau de va îngădui unui fiiu la vrîstă de douăzeci ani, ca să-şi aibă a sa deosebită iconomie sau gospodărie. *§ 231. Sprevrîsnica, "după ce se mărită, întră supt puterea 20 bărbatului; însă asupra averii ei are tatăl driturile şi îndatoririle unui curator ocîrmuitoriu (§§ 356 pînă 377), pînă la împlinirea vrîstei cei desăvîrşit; iar de va muri bărbatul, înainte de a împlini ea vrîstă aceasta, ea se întoarce iarăşi supt puterea părintească. § 232. Dacă tatăl îşi va eşi din minte, dacă se va vesti ca un 25 desfrînat, sau dacă pentru vreo vinovăţie se va osîndi cu închisoare mai mult de un an, sau dacă se va înstrăina de bună voia sa, sau dacă va lipsi mai mult de un an şi nu va înştiinţa unde se află, atunce cade stăpînirea părintească din lucrătoare puterea sa şi se orînduieşte epitrop în locul lui; iar contenind aceste pricini de împiedecare, iarăşi dobîn-30 deşte tatăl driturile sale. 1 slobozit R: îngăduit tatălui G|| 1—2 întinderea... vrîstă R: urmarea ei G || 2 — 3 din partea... binecuvîntate R: lui, făcută din pricină binecuvîntată G||3 —4 slobozirea R: îngăduirea G]|5 Guvincioasele R: Binecuvîntate G || 6 părinteşti R: paterne G || 7 fiiul R: copilul G | de .. . ani R: fiind G |[ 8 vrednic R: destoinic G || 10 curgerea R: timpul G | lui R: lui şi G || 12 mai ţinea R: ţinea mai G|| 13 părinţilor R: tatălui G|]14 Fiii R: Copiii ' G I cei legiuite R: lor desăvîrşite G || 15 şi 28 părintească R: paternă G | cu hotărîre R: expres G|| 15 — 16 da slobozenie R: slobozi de sub puterea paternă G||16 va îngădui R: a dat voie G||17—18 sau gospodărie ad R: om G || 20 îndatoririle R: îndatorirea G || 27 va lipsi R: a lipsit G| va înştiinţa R: a înştiinţat G||29 în locul lui R: om G. *) însă această contenire a puterii părinteşti, după pămîhteştile obiceiuri, nu sloboade copiilor voe, de a cere de la tatăl stăpînirea lucrurilor 'mumeşti şi a peculiumului profectitium, (adecă averea dată fiului de cătră tatăl spre ocîrmuire). §§ 180-254. DRITURILE ÎNTRE PĂRINŢI ŞI FII 139 1 § 233. Părinţii, care nicidecum nu se îngrijesc pentru hrana şi buna creştere a fiilor, pierd puterea părintească. § 234. Pentru reaoa întrebuinţare (15) a puterii părinteşti, prin carea se vatămă driturile fiiului, sau pentru lenevirea îndatoririlor lipite 5 cu puterea părintească, poate nu numai însuşi fiiul, ci orişicare altul ce ar avea ştiinţă pentru aceasta, mai vîrtos rudeniile cele mai de aproape, ca să ceară agiutorul judecătoriei, şi aceasta trebue să cerceteză pricina hulei, adecă pe pîrîtul tată şi să facă puneri la cale potrivite cu încungiurările. 10 (15) Reaoa întrebuinţare a puterii părinteşti se face atunce, cînd tatăl vatămă prin faptă trupeasca siguranţie a fiiului, firescul drit, cinstea, curăţenia năravurilor, averea lui sau alte drituri cuvenite fiiului cătră însuşi tatăl său. Acest feliu de fapte sînt: vrăjmăşirea împrotiva fiiului sau îndemnarea cătră năravuri rele, pedepse nemăsurate, silnicia spre însurare sau cătră alegerea chipului vieţuirii lui. 15 § 235. Persoanele ce nu au ales viaţa monahicească, pot înfială (a- înfii (§ 50). dopţie). § 236. Persoana care au înfiit, se zice tată înfiitoriu sau maică înfiitoare; iar persoana care s-au luat în loc de fiiu, se zice înfiitul sau înfiita. 20 *§ 237. înfiala trebue legiuit să se săvrîşească, nu numai prin Cum se face? singure cuvinte, şi prin cetirea sfintelor molitve, pentru ca, cu chipul acesta, să cîştige intru adevăr înfiitorii treaptă de părinţi, iar înfiiţii treaptă de fii, şi pentru ca să se păzească între dînşii înrudirea şi la însoţire, după hotărîrea legilor. (§§ 95 pînă 97). 25 § 238. înfiitoriul trebue să fie cel puţin cu optsprezece ani mai Pentru vrî mare la vrîstă decît înfiitul. sta înfiitori- § 239. Dacă înfiitul sau înfiita vor fi de sineşi stăpîni şi vor avea ior-fiiu sau fiică, se socotesc aceştia cătră înfiitoriul tată sau cătră înfii-toarea mamă în treaptă de nepot sau de nepoată. § 240. Poate cineva să înfieze pe altul în loc de nepot sau nepoată, dar se cuvine mai întăi a cere primirea fiiului sau a fiicii, întru a cărora 2 buna ad"R: om G | fiilor R: copiilor lor G | părintească R: paternă pentru totdeauna G || 3 părinteşti R: paterne G || 4 lenevirea R: neglijarea G (lipite R: unite G || 6 ar aveaR: are G | pentru R: despre G || 7 şi aceasta R: care G|| 7—8 pricina R: subiectul G|| 8 puneri la cale R: orînduiri G || 9 încungiurările R: împrejurările G l| 11 firescul R: firescul lui Gr H12 cuvenite fiiului cătră R: ce-i aparţine dinspre GII13 fiiului R: copilului G1113—14 pedepse nemăsurate R: pedepsirea peste măsură G||14 însurare R: căsătorie G || 20 înfiială... săvrîşască R: Fapta legală a adopţiunii trebuie să se facă Gr U 21 ci şi G: şi R II 23 fii R: copiii G || 24 însoţire R: căsătorii G || 27 vor fi R: sînt G | vor avea R: au G || 28 se socotesc aceştia R: au G|| 29 în om G|| 30 pe altul ad R: om G | după loc ad şi în treaptă: om R|| 31 mai întăi ad R: om G|| 31 primirea R: şi consimţămîntul G. 30 §§ 180-254. DRITURILE ÎNTRE PĂRINŢI ŞI FII 141 nume voeşte să iae pe cineva în stare şi treaptă de nepot şi de nepoată, şi atunce trebue să fie înfiitoriul cu treizeci şi şase ani la vrîstă mai mare decît înfiitul. *§ 241. Dacă înfiitul este sprevrîsnic, să se facă înfiială cu primirea numai a trupescului tată; iar de nu va avea tată, nu numai cu primirea mamei, ci şi cu a epitropilor şi a judecătoriei. § 242. La această întîmplare se cere primirea născătoriului tată, de şi va fi înfiitul sau înfiita în legiuita vrîstă. § 243. Poate bunul sau buna să înfieză pe însuşi a lor nepot sau nepoată sau pre alţii din pogorîtorii lor. § 244. înfiială celor săraci de părinţi nu este slobod a se face Chipulspre fără ştirea şi învoirea stăpînirei, care prin Comisia Epitropicească cu înfiială celor de-amăruntul să cerceteză, de se cere înfiială aceasta supt cuviincioase saraci de Pa~ pricini şi de este după toate împregiurările spre folosul acelor copii; după care se va da în scris slobozenie, trecîndu-se în condicile Comisiei Epitropiceşti spre siguranţia a acest feliu de copii. § 245. Ispravă înfiinţată a dritului înfielii este de a cîştiga înfiitul Driturile porecla înfiitoriului, păzind totodată şi porecla şi evghenia, (dacă s-ar ce urmează » i \ „ • t -t ■ i ' ' din înfiială. intimpla), a însuşi familiei sale. § 246. Dacă înfiitorii părinţi vor dori ca să-şi mute a lor evghenie şi marca neamului cătră înfiitul de dînşii, sînt datori a cere la aceasta slobozirea stăpînirii. § 247. între- înfiitorii şi înfiiţii, cum şi între urmaşii acestora, se păzesc driturile întocmai ca între cei din naştere legiuiţi părinţi şi fii. Drept aceia înfiitoriul tată dobîndeşte puterea părintească asupra înfiitului. § 248. Legătura între înfiitori şi între înfiiţi, în privirea cătră moştenire, nu are putere cătră celelante mădulări a familiei înfiitorilor 1 stare R: loc G || 2 şi atunce R: Acesta G | înfiitoriul R: om G | la vrîstă ad R: om G || 3 înfiitul R: copilul acela G H 4 după înfiitul ad copil G: om R j să R: trebuie să G || 4 — 5, 6 şi 7 primirea R: consimţămîntul G || 5 va aveaR: are G || 6 epitropilor R: epitropului G||9 înfieză R: ia prin punerea în treaptă de fiu sau fiică GII 10 lor R: lor mai de jos G[|12 care R: care este datoare G | Comisia R: Judecătoria G l| 13 —14 înfiială.. . pricini R: din intenţie cuvincioasă G || 14 după toate împregiurările R: în tot chipul G | acelor copii R: orfanilor ceruţi spre adopţiune G || 15 după. .. slobozenie R: şi aşa să dea în scris voie G | Comisiei R: judecătoriei O U § 245 notă: urmează R: izvorăsc G || 17 Ispravă înfiinţată R: Efect esenţial G|| 17 şi 21 după înfiitul ad copil G: om R||18 înfiitoriului R: neamului celor ce l-au adoptat G || 20 vor dori R: doresc G || 21 marca R: însemnele dinstictive Gl| 22 stăpînirii R: Domnului G || 23 înfiitorii şi înfiiţii R: părinţii care au adoptat şi copiii care au fost adoptaţi G||24 întocmai ca între R: cele dintre G||26 înfiitului R: copilului adoptat de el G. §§ 180-254. DRITURILE ÎNTRE PĂRINŢI ŞI FII 143 politiceşte. 1 părinţi, iar din împotrivă, înfiitul nu se lipseşte de driturile familiei născătorilor săi părinţi. § 249. Driturile între înfiitori şi între înfiiţi se pot alcătui prin tocmele şi întru alt chip, adică poate să se facă oareşcare deosebire 5 pentru creşterea, înzestrarea, chipul vieţii ş.c.l., fără însă a se strămuta prin aceste acea în § 245 însămnată înfiinţată ispravă a înfielii sau fară a vătăma dritul a oareşcăreia a treia persoană (16). (16) Spre pildă, înfiitoarea ..persoană nu poate să dee înfiitului copil dritu] moştenirii asupra averiTsdţiei sale sau a alţii rudenii a lui, care nu s-au unit la 10 înfiială aceia. § 250. Legiuita legătură îrître înfiitoriul tată şi între înfiitul se Dezlegarea poate dezlega în vremea sprevrîsniciei," politiceşte însă, iar nu şi bise- înf|ieim numai riceşte (§§ 95 pînă la 97), prin unită învoirea numai a născătoriului tată sau epitropului şi a stăpînirii. 15 § 251. După disfacerea înfielii iarăşi se întoarce înfiitul sau înfiita supt puterea tatălui născătoriu sau supt purtarea de grijă a epitropului. § 252. Driturile şi legăturile înfiitorilor şi a înfiiţilor nu se pot Copii de aplica la driturile copiilor, ce s-au luat de suflet, carii se primesc numai 20 pentru hrana şi creşterea lor, spre folosul sufletesc. § 253. Primirea numai spre hrana şi creşterea a copiilor săraci poate fi slobodă orişicăruia; iar făcîndu-se vreo alcătuire pentru dînsa, se cuvine, ca pe cît ea va micşura driturile copilului de suflet sau va adăugi deosebite legături, să se întărească de cătră Comisia Epitro-25 picească. § 254. Cei ce primesc copiii de suflet spre hrană, socotindu-se ca nişte părinţi, nu au dreptate a cere pe urmă de la dînşii cheltuelile făcute pentru hrana şi creşterea lor. 1 înfiitul R: copilul dat spre adoptare G || 2 născătorilor săi părinţi R: familiei lui proprii G|| 3 alcătui R: hotărî G || 5 chipul R: rostul G|| 9 s-au unit R: au consimţit G || 11 înfiitul R: înfiitul copil G || 12 sprevrîsniciei R: nevîrstniciei G | însă R: numai G||13 unită învoirea R: consimţămîntul G | născătoriului R: adevăratului G|l 14 şi a stăpînirii R: şi cu a Domnului G || 15 înfielii R: legăturii înfielii G || 16 născătoriu'R: adevărat G || § 252 notă: suflet R: hrană G || 18 înfiitorilor şi a înfiiţilor R: înfiitorilor părinţi şi ale înfiiţilor copii G || 19 driturile. . . carii R: copiilor luaţi spre creştere, cari adică G||21 Primirea R: Această primire G || 22 alcătuire R: învoială Gr || 23 va micşura R: micşurează G | de suflet R: luat spre creştere G||23—24 va adăugi R: îi impune mai G | Comisia R: judecătoria G|| 26—27 Cei... dreptate R: Susţinătorii în locul părinţilor nu au drept G || 27 dînşii R: copilul luat spre hrană GVl| 28 lor R: lui G. suflet. §§ 255-377. EPITROPIE ŞI CURATORIE 145 +CAP AL PATRULEA Pentru epitropie şi curatorie § 255. Epitropia este un drit şi o putere care se dă asupra unei persoane slobode şi asupra ocîrmuirii averii ei, spre siguranţie, în cîtă i vreme persoana aceasta, din pricina nevrîsniciei, nu poate povăţui nici pe sineşi nici averea sa; iar epitrop este acel, ce are puterea aceasta, carele epitrop după împlinirea de patrusprezece ani a nevrîs-nicului şi de doisprezece ani a nevrîsnicei se numeşte mai cu samă curator (§ 356). 10 § 256. Curatoria este putere, dată mai cu samă cuiva spre ocîr- muirea averii acelor carii nu pentru nevrîsnicie, ci din altă oarecare pricină nu-şi pot ocîrmui lucrurile sale (§ 357); iar curatorul este acela, căruia se dă această putere. § 257. Cînd cere trebuinţa, ca să se rînduiască epitrop asupra 15 unui nevrîsnic, născut ori din legiuită însoţire sau într-alt chip, atunce rudeniile cele din sînge sau celelante sau învăţătorii, casnicii sau şi însuşi megieşii lui se îndatoresc supt al legilor orînduită pedeapsă, ca îndată să vădească aceasta la Comisia Epitropicească, ca la o apărătoare a nevrîsnicului. însuşi poliţieneştile dregătorii şi fruntaşii obştimilor 20 politiceşti şi bisericeşti sînt datori a avea purtare de grijă, pînă cînd Comisia Epitropicească va lua ştiinţă de aceasta 17). § 258. Comisia Epitropicească datoare este să orînduiască epitrop vrednic, îndată ce se va lua ştire şi se va încredinţa că cere trebuinţa. Ce este epitropia şi epi-tropul. Ce este curatoria şi curatorul? A. Pentru epitropie.Pri-cina pentru care se rîn-dueste. Cine orîn-dueşte epitrop. § 259. Nevrednici şi neprimiţi la epitropie sînt deobştie acei, care Neapărata pentru nevrîsnicie, metehne a trupului sau a minţii ori pentru altă lepădare de pricină nu sînt vrednici a-si ocîrmui însuşi lucrurile sale, cum si acei ePltr°Pie-in __'_'_'_'__ deobştie. 3 putere R: autoritate G || 4—5 în cîtă vreme R: cînd G|| 5 poate R: poate însăşi ea G | povăţui R: ase îngriji G || 6 după puterea ad şi autoritateaG || 15 într-alt chip R: din oricare altă împreunare G || 17 însuşi R: om G [ orînduită R: cuvenită G || 18 şi 21 Comisia R: Judecătoria G || 18 — 20 ca la o. . . bisericeşti R: în juridicţia căreia stă nevîrstnicul. Şi pe lîngă aceştia şi celelalte dregătorii civile şi proestoşii civili şi bisericeşti ai obştimilor G|| 20 pînă cînd R: ca G||21 va lua R: să ia G| de aceasta R: despre aceasta (17) G || 22 Comisia R: Judecătoria G |l 23 se va lua R: a luat G | se va încredinţa R: s-a încredinţat G||24 Cere R: este Gr || 25 Nevrednici R: Neapţi Gr || 26—27 altă pricină R: alte pricini G||27 vrednici R: destoinici G. 17) înfiinţarea judecătoriilor epitropiceşti şi cele trebuincioase ppntru stabilirea şi dăinuirea lor, făcîndu-se sfat de obşte asupra acestora, s-au hotărît prin hrisovul domnesc adăogat la sfîrşitul acestui capitol. G: om R. 10 — o. 622 §§ 255-377. EPITROPIE ŞI CURATORIE 147 1 osîndiţi pentru vreo vinovăţie sau acei de la care nu se nădăjduieşte buna creştere a nevrîsnicului sau folositoarea ocîrmuire a averii lui. § 260. Nu este slobod a se da epitropia sărăimanilor: episcopilor, 5 monahilor, supuşilor străini, celor ce se află în slujbă oştinească şi femeilor (§ 279), afară numai de mamă şi bună. Iar preoţii şi diaconii, de vor voi, pot să primească epitropia cea după lege orînduită a copiilor rămaşi din rudele lor, oprindu-se cu totul a se însărcina cu epitropia celor ce nu sînt rudenii. 10 § 261. Nu sînt primiţi în epitropie acei pe carii tatăl sărăimanului anume i-au depărtat din epitropie, acei carii au trăit în duşmănie cu părinţii ori cu însuşi sărăimanul, sau acei care însuşi ei sau părinţii lor şi cele mai apropiete rudenii a lor se află încă cu el în pricini de judecăţi, sau acei carii, pentru pretenţii nelămurite încă, ar putea să 15 între în judecată cu sărăimanul, măcar de vor fi şi rudenii. § 262. Nu se orînduesc, după regulă, epitropi acei care pentru obşteşti sau însuşi a lor trebuinţe sînt siliţi a se depărta mai mult de un an din ţara, în care se află sărăimanul. § 263. Nu sînt siliţi, fără voia lor a primi epitropia, acei ce se 20 află în slujba stăpînirii şi a patriei, profesorii obşteştilor sholei *), doftorii, cei ce supt a lor purtare de grijă au cinci copii sau nepoţi, cei însărcinaţi cu o epitropie mare sau cu trei mici şi agiunşii la vrîstă de şaptezeci ani. § 264. Epitropia se cuvine mai întăi la acela, pe carile l-au poftit 25 tatăl sau bunul sau străbunul ş.c.l., de nu i se împotriveşte însă vreuna dintru acele mai sus pomenite opriri (§§ 259 pînă 263). § 265. Dacă mama sau buna sau vreo altă parte femeiască sau oricare altul va numi moştenitoriu pe un tînăr, orînduindu-i şi epitrop, atunce epitropul acesta trebue să primească ca un curator ocîrmuirea 30 moştenirii lăsate tînărului. Deosebi. Lepădarea de bună voe de epitropie. Chipuri prin care se cere cineva în epitropie. a) Epitropia «stesta-mentaria; 2 buna R: cinstita Gj|5 supuşilor străini R: locuitorilor statelor străine G- | după află ad activi G: om R || 7 — 8 orînduită. .. rudele R: numi, adică a copiilor orfani ai rudelor G || 8 a se însărcina R: să ia asupra-şi G || § 261 nota. Deosebi R: în special G || 11 anume R: expres G || 10 şi 12 sărăimanul R: el G || 13 cele R: celelalte G [ află R: află încurcaţi G || 15 vor fi R: sînt G|| 17 trebuinţe R: chestiuni G | se depărta R: lipsi G||18 ţara... sărăimanul R: patria orfa«ului GV 1| 22 agiunşii la vrîstă R: bătrînii G |j 24 mai întăi R: înaintea altora G| după poftit ad la ea G|| 25 ş.c.l. R: şi aşa mai departe G] însă vre R: nici Gr || 28 numi R: pune G || 30 moştenirii R: acelei moşteniri G | tînărului R: acelui tînăr G. *) şcoli. io* §§ 255-377. EPITROPIE ŞI CURATORIE 149 § 266. Dacă tatăl n-au orînduit epitrop ori au orînduit pe cineva b) Legiui-ce din început era sau mai pe urmă s-au arătat nevrednic, atuncea ta; să se încredinţeze epitropia întăi bunului despre tată, apoi mamei şi după aceasta bunei despre tată; iar nefiind aceste, altei rudenii mai aproape, parte bărbătească, celui mai bătrîn sau celui mai vrednic, din care se protimisesc cele despre tată, de vor fi multe rudenii de asemine rînd şi spiţă. § 267. Dacă după pomenitul chip nu se va afla vrednic epitrop, e) De la Comisia Epitropicească va orîndui .pe cine va socoti mai destoinic, pri- judecătorie, vind cătră iscusimea, starea, averea şi lăcuinţa lui. § 268. Comisia Epitropicească îndată va porunci celui (după ori- Forma orîn-care din pomenitele chipuri) orînduit epitrop, ca fără prelungire să duini epitro-primească epitropia, iar epitropul datoriu este a se supune la Comisia pilor' aceasta întru cele ce privesc cătră epitropie. § 269. Dacă cel de cătră judecătorie chemat spre epitropie va Chipul le-socoti că nu este vrednic a se însărcina cu aceasta sau de cătră legi Pădării de i se sloboade neprimirea (§ 263), atunce pentru aceasta să dee cuvînt ePltr0Pie-în curgerea de patrusprezece zile, socotindu-se din ziua ce au primit porunca Comisiei care, găsindu-se cu cale pricinuirea sa, va orîndui pe altul. § 270. Cel ce tăinueşte nevrednicia sa întru primirea epitropiei, Cînd se în-cum şi Comisia, ce prin ştiinţă rîndueşte epitrop, carile după legi se datoreŞte e~ judecă nevrednic, se îndatoresc a plăti toată paguba pricinuită din Comisiaarăs aceasta sărăimanilor şi folosul ce s-au pierdut din lenevirea lor. punde pen- § 271. Răspunderii aceştii este supus şi cel ce se leapădă de epi- tru paguba tropie fără temeinică pricină; uniil ca acela prin cuviincioase chipuri sărăimanilor. să se îndemne, ca să o primească. § 272. Nimene nu poate primi epitropia, fără numai prin ştirea Intrarea în şi porunca Comisiei Epitropiceşti, căci acela care, de sineşi volnicindu-se, ePltr0Pie-va întră cu tărie în epitropie, se îndatoreşte a plăti toată paguba pricinuită dintr-aceasta sărăimanilor, chiar de ar urma din întîmplare, iar nu din lenevirea lui. 2 atuncea R: atunci trebuie G || 4 iar ... aceste R: mai pe urmă G || 5 celui R: sau celui G || 9, 11, 13 şi 22: Comisia R: Judecătoria G || 9 va orîndui R: trebuie să orînduiască G | mai destoinic R: vrednic G|l 11 va porunci R: trebuie să poruncească G|| 12 prelungire R: amînare G||14 cele ce R: toate cîte G||16 vrednic R: destoinic Gr |[ 16—17 de cătră... cuvînt R: dacă legea îl sloboade (§ 263), trebuie să dea motivul lepădării G||19 Comisiei R: judecătoriei G| pricinuirea sa, va orîndui R: lepădarea sa, trebuie să orinduiască G || 21 nevrednicia R: nedes-toinicia G||22 cum R: pe lîngă aceştia Gr jj 23 îndatoresc R: osîndesc G||24 folosul R: cîştigul G || 24 şi 32 lenevirea R: neglijenţa G||26 chipuri R: chipuri trebuie G||29 Comisiei R': judecătoriei G||30 va întră R: a intrat G. §§ 255-377. EPITROPIE Şl'cURATORIE 151 1 § 273. Fieştecare alt epitrop, afară de bunul, de mama şi de buna, trebue să făgăduiască cu cuget curat şi să încredinţeze pe Comisia Epitropicească: cum că va povăţui pe nevrîsnicul sau pe nevrîsnica întru frica lui Dumnezeu şi evlavie cătră creştineasca credinţă şi întru 5 toate îmbunătăţitile fapte, cum că le va da creştere după a lor stare, ca să se facă cinstiţi şi vrednici orăşeni; cum că va apăra pe ei şi înlăuntru şi afară de judecătorie; cum că va ocîrmui averea lor cu credinţă şi sîrguinţă şi că va urma întru toate aceste după a legilor hotărîri. 10 § 274. Epitropului aceluia care s-a îndatorit într-acest chip se va da de cătră Comisia Epitropicească scrisoare după orînduială, ca să aibă bună credinţă în lucrarea sa şi ca să se poată îndrepta la întîmplătoarele înpregiurări; iar scrisoarea aceasta trebue să cuprinză toate cu amăruntul, precum şi făgăduinţa epitropului dată în Comisia 15 Epitropicească. Dacă se va însărcina cu epitropia bunul sau mama ori buna, să se dee şi lor asemine scrisoare cuprinzătoare epitropi-ceştilor îndatoriri. § 275. Comisia Epitropicească este datoare să ţie condică aşa: numită « Epitropicească condică a sărăimanilor » (18). 20 (18) In condica aceasta trebue să se scrie: a) Numele din botez, a familiei, porecla şi vrîstă sărăimanilor, precum şi numele epitropilor; b) Lăcuinţa şi chipul creşterii lor; cj In ce se cuprinde averea lor şi cum au primit-o epitropul; 25 d) Extract a tuturor scrisorilor celor trebuincioase, cu însămnarea anului şi a zilei şi a numărului ce se va întîmpla în condică şi în arhivă. S < pre > p < ildă >: scrisoarea de cumpărare a cutăria moşii sau casă sau dugheni. 1813, septemvrie 1. Iar deasupra acestor scrisori sase însămneze aşa: s-au luat în scris, s-au trecut în condică: 1815, dechemvrie în 18. N-o 53; 30 e) Asemine, înscrisuri de slobozeniile date de cătră stăpînire pentru nea- părate vînzări, cumpărări, schimburi, sădiri şi întocmiri de mare preţ şi altele asemine ce privesc spre folosul sărăimanilor; Făgăduinţa epitropului cu cuget curat în fiinţa judecătorii. înscrisul obicinuit ce se dă epitropului. Condica e pitropicească şi ce trebue a se scrie într-însa. § 273 nota: în fiinţa judecătoriei R:la judecătorie 0*11 2 — 3 pe Comisia Epitropicească R: judecătoria G1] 4 lui R: şi evlavie către G | evlavie cătră R: întru G||5 îmbunătăţitile fapte R: virtuţile G||6 vrednici orăşeni R: folositori cetăţeni G | apăra R: ocroti G|| 9 hotărîri R: hotărîre G|| 10—11 se va da de cătră R: trebuie să-i dea G|]12 bună credinţă R: încredinţare G j îndrepta R: justifica G|| 14 toate. .. precum R: cuvînt'de cuvînt G)| 14—15 în Comisia Epitropicească R: la judecătorie G 11 15 se va însărcina cu R: a luat asupra-şi G || 16 să se dee R: trebuie să se dea G|]18 Comisia R: Fiecare judecătorie G || 23 lor R: orfanilor G || 24 se cuprinde R: constă G || 25 Ecstract R: Cuprinsul sumar G|| 26 zilei R: zilei lor G| condică R: condica orfanală G||30 înscrisuri R: cuprinsurile sumare ale înscrisurilor G | pentru R: pentru cererile de G || 31 sădiri şi întocmiri R: clădiri şi reparaţii G [ de mare preţ R: cu mari cheltuieli G. §§ 255-377. EPITROPIE ŞI CURATORIE 153 1 î) Insămnarea, de s-au dat pe fieştecare an samă curată sau ba; g *) In sfîrşit, lucrările epitropiei şi chipul desfacerii şi trădării de avere (teslimarisirea). § 276. în condica aceasta trebue să se însămneză toate cele 6 trebuincioase într-acest chip, ca nu numai însuşi Comisia, ci şi sărăimanul, după ce va veni în legiuita vrîstă, să poată afla şi înţălege cu lesnire toate acele, a cărora ştiinţă şi cunoştinţă este spre folosul său. § 277. Precum epitropul cel de cătră tatăl orînduit este datoriu Unirea în- a se îngriji nu numai pentru persoana nevrîsnicului, ci şi asupra averii sărcinării ce- 10 lui, asemine se socoteşte că tatăl au voit să încredinţeze aceluia pe lor mai alese , .. . " ... A ... , ' - i • epitropicesti care l-au numit curator averii, şi îngrijirea pentru persoana tmarului datorii ja 0 sau a tinerii; iar dacă tatăl au lăsat^epitrop, nu asupra tuturor copiilor, persoană nu- sau curatori, nu asupra a toatei averii lui, atunce Comisia Epitropi- mai, adecă a ceaşcă trebue să rînduiască epitrop pentru ceialalţi copii sau curator creşterii şi a 15 pentru ceialaltă avere. ocîrmuim a- § 278. De s-au orînduit mai mulţi epitropi, pot ocîrmui averile ^ru 1 en" nevrîsnicilor toţi împreună; iar dacă ei vor ocîrmui averea sau împreună sau despărţit, fără învoirea Comisiei Epitropicesti, atunce fieştecarele dintre dînşii rămîne îndatorit a răspunde pentru toată paguba pricinuită 20 nevrîsnicilor, iar Comisia Epitropicească datoare este a se îngriji, ca persoanele nevrîsnicilor şi cea peste tot ocîrmuire a averilor să se încredinţeze numai celui mai vrednic şi mai sigur. § 279. Cînd mama sau buna se vor însărcina cu epitropia, atuncea Epitropase Comisia Epitropicească va rîndui încă un sinepitrop **). întru alegerea agiută de un 25 acestuia, Comisia Epitropicească trebue să iee în băgare de samă, întăi cea smePitroP- de pe urmă voinţă a tatălui, apoi arătarea şi cererea epitroapei mamei sau a bunei şi, în sfîrşit, şi socotinţa celorlalte rudenii a nevrîsnicului. § 280. Se cuvine şi acestui sinepitrop a lua de la Comisia Epi- Drituri şi tropicească înscrisul cel după orînduială. dînd si făgăduinţă, că se îndatoriri a r r ° ' ' sinepitropu- 30 va strădănui în cît este prin putinţă, spre sporirea folosurilor nevrîs- lui acestuia. 2 lucrările R: chipul tuturor lucrărilor G||2 — 3 chipul... (teslimarisirea) R: al înmînării sau predării averii (vezi tab. 4) G || 5 Comisia R: judecătoria G || 6 va. . . legiuita R: a venit în deplina G [| 7 şi cunoştinţă ad R: om G||§ 277 nota: creşterii R: creşterii tinerilor G | tinerilor R: lor G || 8 este datoriu R: trebuie G || 9 nevrîsnicului R: tînărului G || 13 curatori R: curator G || 13 si 20 Comisia^ R: judecătoria G |i 14 trebue R: este datoare G || 16 averile R: averea G|| 17 — 18 sau împreună sau despărţit R: sau aşa sau altfel G || 18 Comisiei R judecătoriei G || 20 datoare este R: trebuie totdeauna G || 21 persoanele R: persoana G | cea peste tot R: generala G| averilor R: averii lor G||21 —22 încredinţeze numai R: dea numai unuia, adică G || 24 va rîndui încă R: trebuie să orînduiască G||24, 25 şi 28 Comisia R: judecătoria G|| 26 a R: vădită în testament a G || 30 folosurilor R: folosului G. *) La enumerare ne-am folosit de ordinea literelor alfabetului latin. în ediţia de la 1833, ca si în cea de la 1851, e folosit, fireşte, alfabetul cirilic, care însă are altă ordine: A, E, B, T, fl, E şi JK. **) un cotutore. §§ 255-377. EPITROPIE ŞI CURATORIE 155 1 nicului, ajutînd întru aceasta pe epitroapă cu sfaturile sale; iar dacă va vedea din partea ei niscaiva greşele mari, se va sîrgui a le îndrepta şi, cerînd trebuinţa, le va şi arăta Comisiei Epitropicesti. § 281. Altă înfiinţată datorie a sinepitropului este, ca la întăm-5 plate pricini (spre a cărora tărie este de trebuinţă învoirea Comisiei Epitropicesti), să iscălească împreună şi el cererea epitroapei mamei sau a bunei, sau să adaogă şi acea osebită socotinţă a sa. Asemine dator * este a arăta îndată socotinţa sa, cînd o va cere Comisia Epitropicească, pentru orice pricină. 10 § 282. Sinepitropul acela carile au împlinit cele de mai sus arătate datorii, rămîne slobod de toată altă răspundere; iară de i se va da înscris de la Comisia Epitropicească şi ocîrmuirea lucrurilor, atuncea se însărcinează şi cu datoriile unui curator. § 283. Epitropia după orînduială se încredinţează desăvîrşit celui 15 împreună epitrop, cînd epitroapă se va lepăda. § 284. Epitropul are drit şi îndatorire pentru purtarea de grijă şi Deosebite creşterea nevrîsnicilor întocmai ca un părinte; însă la lucruri mari şi de datorii a e-îndoială, datoriu este a cere învoirea şi povăţuirea Comisiei Epi- ^^^p^tru tropiceşti. creşterea ne- vrîsnicilor. "20 § 285. Nevrîsnicii sînt datori a cinsti şi a se supune epitropului, Datoriile sînt însă volnici a se jelui la cele mai de aproape rudenii sau şi la Corni- nevrîsnicilor n .. ■ „ , ., t » , i • . • • cătrăepitrop. sia Epitropicească, cmd epitropul rau va întrebuinţa cu orişicare chip epitropicească sa putere^-cînd va lenevi cuvenitele datorii pentru acea de nevoie prevedere şi purtare de grijă. 25 § 286. Şi celelalte rudenii a nevrîsnicilor şi în scurt oricine are voe a înştiinţa pe Comisia Epitropicească, căriia şi epitropul este datoriu a face arătarea, cînd prin epitropicească sa putere nu va putea înfrâna cele fără rînduială purtări a nevrîsnicilor. § 287. Persoana nevrîsnicilor celor fără tată trebue în vremea Cui se cu-30 prunciei lor (§ 184) să se încredinţeze mamei, deşi n-au primit epi- vme mai ales 2 se va sîrgui R: trebuie să se sîrguiască G||3 Comisiei R: judecătoriei GV || 4 înfiinţată R: esenţială G|| 6—7 mamei sau a bunei ad R: om G || 8 dator G: datoare R [f 10—11 cele.'. . arătate ad R: om G|| 12, 21—22 si 26 Comisia R: judecătoria G|| 14 se încredinţează R: trebuie să fie încredinţată G|| 15 se va lepăda R: renunţă la ea G || § 284 notă: Deosebite datorii R: Speciale datorii şi drituri G || 18 datoriu este R: trebuie G | Comisiei R: Judecătoriei G || § 285 notă: După datoriile ad reciproce ale G: om R || 23 va lenevi R: a neglijat G|| 26—27 căriia.. . arătarea R: la care şi epitropul trebuie să recurgă G || 27 va putea R: poate G || 29 celor fără tată R: orfanilor G || 30 deşi R: deşi după aceea G || § 287 notă: mai ales R: întîi G. *) In text: datoare. r i 255-377. EPITROPIE ŞI CURATORIE 157 30 tropia sau de se va şi mărita de al doile, afară numai de întîmplarea, purtarea de cînd siguranţia copilului va cere osebită punere la cale (§ 225). &riia PeIltru § 288. Comisia Epitropicească hotăreşte cele pentru hrana şi ^Yma^ihfr creşterea copilului cuviincioase cheltueli, potrivite după cinstea şi nevrîsnici. starea familiei şi după avere, privind însă şi cătră orînduirea ce au făcut tatăl şi cătră socotinţa epitropului. *§ 289. Dacă veniturile nu vor fi îndestule spreântîmpinarea De unde cheltuelilor mai sus pomenite sau spre facerea sau spre cumpărarea se hotărăşte i x i ■ j. , -î - -i suma cheltu- celor trebuincioase pentru vreo învăţătura sau pentru schimbarea pentru stării prin însoţire, prin Intrarea în slujbe ş.c.l., ca prin aceste să hrana şi cre- poată în urmă nevrîsnicul a cîştiga cele trebuincioase spre vieţuirea şterea şi de sa, atunce numai are epitropul voe a înstrăina, numai prin ştirea unde se iau şi învoirea Comisiei Epitropicesti, vreun lucru din întreaga avere a acestea? *) nevrîsnicului. 15 § 290. Dacă s-ar întîmpla sărăimanii să fie cu totul lipsiţi, datoare este Comisia Epitropicească a îndemna pe cele mai de aproape rudenii, ce vor fi în stare bună, ca să-i hrănească pre ei, dacă după § 186 nu sînt ei îndatoriţi la aceasta de cătră legi; iar de nu vor avea asemene rudenii, Comisia Epitropicească va face datornica sa arătare cătră 20 stăpînire ca să li se orînduiască cuviinciosul agiutoriu de la cutia , mililor. § 291. îngrijirea încrezută Comisiei Epitropicesti asupra averii Deosebite sărăimanilor cere neapărat, ca Comisia aceasta să cerceteze întăi averea datorii a co" lor şi, de va cere trebuinţa, să o siguripsască prin pecetluirea, prin cata- ™QpjggStjepi 25 grafia şi prin preţăluirea celor mişcătoare. b^ pentru ocărmuirea averii. § 292. Lucrurile cele mişcătoare atunce numai se iau în păstrare Cercetarea supt pecetea Comisiei Epitropicesti, cînd aceasta este de trebuinţă sigunpsi-,. . , . . ' , c. , , , rea mai întăi spre siguranţia acelor lucruri, iar catagrafia, adecă acea cu amăruntul pecetju_ însemnare de toată averea a sărăimanilor, trebue neapărat totdeauna ire si cata. 30 să se facă măcar de se va fi şi oprit aceasta de cătră tatăl sau alt grafie. cineva din testatorii. 1—2 de întîmplarea.. . osebită R: dacă salvarea copilului nu cere altfel G [| 3 Comisia R: judecătoria G || 4 copilului R: tînărului G| cinstea R: rangul G|| 9 după învăţătură ad sau meserie G: om R || 13 Comisiei R: judecătoriei G || 16, 19 şi 23 Comisia R: judecătoria G || 16 după rudenii ad ale lor G: om R || 18 legi R: lege Gr || 19 va face R: să facă G j după arătare ad asupra celor privitoare la ei G: om R || 20 stăpînire R: Domn G | cuviinciosul agiutoriu R: de acolo ajutorul cuvenit lor G || 22 si 27 Comisiei R: judecătoriei G || 23 neapărat ad R: om G. *) Textul grecesc pune această notă marginală la § 288. §§ 255-377. EPITROPIE ŞI CURATORIE 159 1 § 293. Catagrafia averii şi preţăluirea lucrurilor celor mişcă- şi prin pre- toare trebue să se facă fără prelungire şi, de va cere trebuinţa, şi ţăluirea ave-mai înainte de orînduirea epitropului; iar catagrafia să rămîe la cătră^Go™ Comisia Epitropicească, ca un temeiu şi ca o povăţuire pentru cele misiaEpitro- 5 după vreme orînduiri şi întîmplări, dîndu-se epitropului copie încredin- picească, ţaţă după original. § 294. Dacă vreo avere nemişcătoare a sărăimanului se va sau de la ju- afla într-altă ţară, atunce Comisia Epitropicească va cere cata- decătoria lo- • c9.1ă uiicIg sg grafia a acei aven prin Domnul de la cuviincioasa judecătorie a ' ° 1 J afla averea 10 statului aceluia. , sărăimăne- § 295. Iar dacă averea nemişcătoare se află în statul acesta, as că. însă nu este supusă judecătoriei aceia, la care se află. sărăimanul cu lăcuinţa sa, ci este supusă la altă judecătorie, atunce toate driturile care privesc cătră acea avere, se cuvin judecătoriei aceia, unde se află 15 averea; deci şi dritul de a face catagrafia şi preţăluirea averii, cînd va cere trebuinţa, tot de acolo atîrnă. § 296. Judecătoria aceasta însă este îndatorită, nu numai a da copie de pe această catagrafie şi preţăluire la Comisia Epitropicească, dar şi a lăsa epitropului rînduit slobodă ocîrmuire a averii sărăimă- 20 neşti, fără a-şi însuşi vreun drit judecătoresc asupra epitropice-ştilor lucrări. § 297. Lucrurile cele mişcătoare, care sînt orînduite, ca neapărat Căriia ju- să rămîe unite cu lucrul nemişcătoriu pentru de-a purure, trebue decătorii sînt să se socotească, ca o parte a lucrului aceluia, si să fie supuse judecă- supuse ucru ..,,.,» rile cele mis~ 25 tonei locuim, unde se află acea avere nemişcătoare. Iar toate celelalte cat0are mişcătoare, precum zapisele, împrumuturile, zăloagele, ipoticile ş.c.l. sînt supuse Comisiei Epitropicesti. § 298. Epitropul este datoriu să ocîrmuască averea sărăimanilor Regula ob- cu asemine luare de samă şi sîrguinţă, precum un iconom vrednic Şteasca Pen~ 30 si sîrguitoriu ocîrmueste ale sale, si are să răspundă păgubirile cele tru ooir:mu] .' . rea averii sa- pncmmte dm lenevirea sa. iar nu şi acele din întîmplare. răimanilor § 293 notă: făcută R: făcută imediat G || 4, 8 şi 18 Comisia R: judecătoria Gr || 3 să R: trebuie să G|| 4—5 cele după vreme R: viitoarele G || § 294 notă: de la R: prin intermediul G|| 8 va cere R: trebuie să ceară G|| 9 cuviincioasă R: competenta O || 12 să află R: este supus G || 12—13 cu lăcuinţa R: din cauza obişnuitei sale locuinţi G || 14—15 unde se află averea ad R: om G || 16 atîrnă R: se cuvin'G || 18 Comisia Epitropicească R: judecătoria epitropicească a locului, unde orfanul îşi are locuinţa obişnuită G || 19—20 sărăimăneşti R: aceleia G || 23 lucrul nemişcătoriu R: averea G||24 lucrului aceluia R: averii aceleia G||24—25 după judecătoriei ad epitropicesti G: om R || 25 avere nemişcătoare R: avere G||27 Comisiei Epitropicesti R: jurisdicţiei judecătoriei epitropicesti, căreia îi este supus şi orfanul "G || 29 precum R: cu care G || 30 ale sale R: lucrurile sale proprii O ||'31 lenevirea R: neglijenţa G | iar. . . întîmplare R: dar pentru pagubele întîmplate din vreo împrejurare nu este dator să răspundă G. §§ 255-377. EPITROPIE ŞI CURATORIE 161 1 § 299. Cînd averile sărăimanilor se ocîrmuesc dimpreună de cătră mulţi epitropi, atunce se îndatoresc a răspunde toţi pentru unul sau unul pentru toţi; ocîrmuindu-le însă deosebi, răspunde fieştecarele pentru partea sa. 5 § 300. îndatorirea despăgubirei sărăimanului trece şi la moşte- nitorii epitropului, după hotărîrile cuprinse în capul 37. § 301. Pietrele scumpe şi alte odoară, sineturile de datorii, seri- Regulespe-sorile moşiilor şi a altor lucruri nemişcătoare, cum şi toate scrisorile tiale pentru pentru osebite lucruri mari, să se pue spre pază la mitropolie ori epis- mcruri scum-10 copie ori la biserica poporului, unde sărăimanul are obişnuita sa pe' lăcuinţa. Pentru cele dîntîi se va da epitropului un izvod încredinţat de cătră Comisia Epitropicească, iar pentru aceste de al doile să i se dee copii încredinţate, ce vor fi trebuincioase la lucrarea epitropului. 15 § 302. Din banii gata, atîţia numai se vor lăsa în mina epitropu- Pentru lui, cîţi se vor socoti în destui spre cuviincioasa creştere a sărăimanului Dani Sata' şi spre trebuincioasa iconomie a casei (§ 288), iar de vor mai prisosi, să se întrebuinţeze mai întăi spre plata datoriilor, ce poate vor fi, sau la altă folositoare trebuinţă, iar negăsindu-se alt chip mai folositoriu spre întrebuinţarea banilor, să se dee cu dobîndă la case obşteşti sau 20 şi la persoane particulare, însă cu legiuită siguranţie. +§ 303. Siguranţia atunce este numai legiuită cînd banii împru- Legiuită mutaţi cu siguranţie nu vor covîrşi peste jumătate preţul cel adevărat siguranţie. a amanetarisitei casă sau peste două treimi a adevăratului preţiu a moşiei sau a pămînturilor amanetarisite. 25 § 304. Averea mişcătoare, care nu este nici spre întrebuinţarea Pentru al- sărăimanului, nici spre pomenirea familiei, nici de cătră tatăl nu tă avere miş- . „ ... cătoare. s-au rmduit cu hotanre, ca sa se păstreze, şi nici se poate întrebuinţa cu alt chip folositoriu, trebue după rînduială să se vînză 30 prin liţitaţie. § 305. Lucrurile cele nevîndute prin liţitaţie poate epitropul cu voia Comisiei Epitropicesti să le vîndă şi mai gios de preţăluirea lor. 1 — 2 Cînd... atunce R: Cind mulţi epitropi deodată ocîrmuiesc o avere orfanală G || 4 partea sa R: sine G||5 îndatorirea R: împlinirea G||6 hotărîrile R: rînduielile G || 9 osebite ad R: om G|| 10 poporului R: enoriei G|| 12 Comisia R: judecătoria G | pentru R: din G || 13 copii... fi R: copiile G || 15 se vor lăsa R: trebuie să se lase G|| 18 să se. .. întăi R: trebuie să se întrebuinţeze cu deosebire G |[ 21 însă R: dâr la acestea trebuie totdeauna să se dea G|| 25 pămînturilor amanetarisite R: ogorului G || 26 Averea R: Cealaltă avere G | este R: este necesară G || 28 cu hotărîre R: expres G | întrebuinţa R: cheltui G||30 liţitaţie R: licitaţie în chip public G||32 Comisiei R: judecătoriei G. 11 — c. 622 §§ 255-377. EPITROPIE ŞI CURATORIE 16S 1 § 306. Pojijiia *) casei trebue să se lasă părinţilor **) nevrîsni- cului, de vor avea trebuinţă de ea, sau dimpreună moştenitorilor, care să plătească preţul ei după preţăluirea Comisiei Epitropicesti fără liţitaţie. ■5 § 307. Averea nemişcătoare numai de nevoe sau pentru vederat Pentru ave- folos a sărăimanului este slobod a se vinde, prin învoirea Comisiei rea nemiŞca- Epitropiceşti şi numai după orînduirile liţitaţiei. § 308. Deobştie nu poate epitropul, fără învoirea Epitropiceştii Pentru ca- Comisii, a se însărcina cu lucrări mari, care nu-s unite cu regulata ico- re iucrari a. ■ i • . este datoriu 10 nomie a casn saraimaneşti. Drept aceia nu poate de sineşi nici sa pn- epjtropUj să mească, nici să lepede moştenirea cuvenită epitropisitului; nici să ceară învoi- înstrăineze averile încredinţate întru păstrarea sa, nici să facă con- rea Epitropi- tracturi de posesie sau de închiriere, nici să ceară căpiţele banilor cestu Comi- împrumutaţi cu legiuita siguranţie, nici să lase cuiva pretenţiile cele Slu 15 drepte, nici în dar nici cu plată, nici să se învoiască pentru pricina ce este judecată; nici să înceapă, nici să înceteză, nici să strice o fabrică sau neguţitdrie ori meşteşug fără întărirea Comisiei Epitropicesti. § 309. Epitropul n-are să primească fără ştirea Epitropiceştii Comisii căpiţele banilor împrumutaţi; iar datornicul, cînd de cătră 20 epitrop i se cer căpiţele datoriei, trebue pentru siguranţia sa să ceară de la dînsul şi să vadă, de are în scris o aşa feliu de voe a Comisiei Epitropicesti, făr a se mulţămi numai cu cvitanţia lui, iar de va voi poate să pue banii depozit la însuşi acea Comisie. § 310. Epitropul datoriu este să întrebuinţeze spre folosul sărăi- 25 manului căpiţele banilor ce au primit, sau iarăşi să-i dee cu dobîndă prin ştiinţa Comisiei Epitropicesti, după aşezatul chip (§§ 302 şi 303). § 311. Pentru împrumuturile banilor, asupra cărora nu se găsesc Este dat°- scrisori doveditoare, ori ce nu au legiuită siguranţie, datoriu este epi- nu a sl£unP" . „...'„. , • 1 ° •' „ , . : si imprumu tropul a se îngriji ca sa iae adeverinţa, adecă zapise, sau sa le sigunp- Gurile cele sească în cît este prin putinţă, sau să le ceară şi să le scoată la ter- nesiguripsite. minul hotărît. 30 3 st 6 Comisiei R: judecătoriei G || 2 ea, R: ea, sau G|| 3 fără R: adică fără G || 9 Comisii R: judecătorii G | a se însărcina cu lucrări R: să ia asupră-şi lucruri G | nu-s unite cu R: nu se ţin de CV || 10 de sîneş R: din proprie putere G || 12 — 13 contracturi... închiiere R: contract de orice formă de locaţiune G || 16 judecată R; în curs de judecată G || 17, 19 şi 21 Comisiei R: judecătoriei G|| 18 n-are R: n-are voie G || 22 făr a se mulţămiR: şi să nu se mulţumească G | de va voi R; dacă voieşte G || 23 acea Comisie R: judecătoria G || 25 banilor R: împrumuturilor G | dobîndă'R: împrumut G||26 aşezatul R: orînduitul G || 27 banilor ad R: om G || 29 adeverinţă R: scrisori doveditoare G|I30 scoată R: ia G. *) mobilierul si lucrurile casnice. **) Vezi 8 62. ' 11* f i 255-377. EPITROPIE SI CURATORIE 166 1 § 312. De la părinţi *) însă să nu se eeară căpiţele banilor nevrîs- nicului, măcar de nu vor fi după legi siguripsite, dacă nu va fi vederată primejdie spre paguba lui, sau dacă plata banilor nu le-ar pricinui o mare strîmtorire, încît să nu poată plăti fără înstrăinarea de lucruri 6 nemişcătoare, sau dacă dintru aceasta va înceta cîştigul ce pot avea din meşteşugul sau neguţitoria lor. § 313. Epitropul nu se îndatoreşte a da chizăşie la intrarea în Chizăşiia. epitropie, nici în urmă, dacă cu amăruntul va păzi orînduelile legilor pentru siguranţia averii epitropisitului şi va da sântă la hotărîtul termin. 10 § 314. Fieştecarele epitrop şi curator este, după regulă, datoriu Darea să- a da samă pentru ocîrmuirea lucrurilor ce i s-au încredinţat. Iar testa- mii. torul poate să scoată pe epitrop de supt această îndatorire, însă nu la toate, ci numai la acele ce va orîndui peste legiuita parte a moştenitorilor (§§ 965 pînă 969). 15 § 315. Aceasta poate să o facă şi Comisia Epitropicească, cînd va fi de crezut, cum că veniturile nu covîrşesc cheltuelile cele trebuincioase pentru hrana şi buna creştere a nevrîsnicilor. Iar pentru averea însămnată în catagrafie şi pentru căpiţele banilor trebue epitropul să dee samă la orice întîmplare; cum şi cînd se va face vreo 20 mare prefacere în starea nevrîsnicului să înştiinţeze pe Comisia Epitropicească. § 316. Sămile trebue să se dee la Comisia Epitropicească în Unde şi duplicate izvoade şi cu trebuincioase dovezi, la sfîrşitul fieştecăruia cînd? an a epitropiei sau cel mult în curgerea de două luni după împlinirea 25 anului, din care izvoade unul să rămîe la Comisie, iar celalalt împreună cu dovezile să se dee epitropului. § 317. La sămile aceste, trebue cu lămurire să se hotărască veniturile şi cheltuelile, sporirea sau împuţinarea capitalului. Dacă în averea epitropisitului se cuprinde şi vreo neguţitorie, să se multă-30 mască Comisia Epitropicească cu înfăţoşatele vrednice de credinţă sămi. 1 să nu R: nu trebuie să G || 2 vor fi R: sînt G | va fi R: este G || 3 ar pricinui R: pricinuieşte acelora G||5 va înceta... avea R: încetează cîştigul lor obişnuit G !| 6 lor om G | la R: nici la G || 8 va păzi R: păzeşte G || 9 va da R: dă G || 10 curator R: fiecare curator G||13 va orîndui R: orînduieşte de bună voie G || 15 şi 30: Comisia R: judecătoria G || 15 —16 cînd... crezut R: dacă e probabil G || 17 averea R: averea principală G || 19 întîmplare R: împrejurare G || 19 — 21 cum şi. . . Epitropicească R: pentru starea însă a nevrîsnicului ce i-a fost încredinţat, să înştiinţeze judecătoria epitropicească, cînd s-a făcut vreo mare schimbare în starea lui G|| 25 unul R: unul trebuie G | Comisie R: judecătorie G || 27 cu lămurire R: amănunţit G||30 înfăţoşatele... sămi R: înfăţişată vrednica de credinţă G. *) Vezi § 62. §§ 255-377. EPITROPIE ŞI CURATORII- 167 1 care la sfîrşitul fieştecăruia an se încheie, sau cu bilanţul, pe care să-1 ţie tăinuit. § 318. Epitropul carele au lenevit darea sămilor, se supune de cătră Comisia Epitropicească legiuitelor pedepse, potrivite cu împre-5 giurările. § 319. De va avea sprevrîsnicul, în deosebite ţinuturi, averi nemişcătoare, a cărora ocîrmuire s-au încredinţat numai unui epitrop, se îndatoreşte acesta a da pentru averea din fieştecare ţinut sămi deosebite la judecătoria locală; iar sama peste tot, împreună cu adeverin- 10 ţele de la celelalte judecătorii, să dee Comisiei Epitropicesti. § 320. Comisia Epitropicească datoare este a cerceta şi a îndrepta CJi!pul„cer~ sămile epitropului, prin bărbaţi ispitiţi întru ştiinţa socotelilor şi întru jor^"^™ acest feliu de trebi, după care îi va da unul din două izvoade, adeverit, spre dovada dării sămilor şi a împlinirei datoriilor sale pe 15 anul acela. § 321. Dacă în sămi s-au uitat ceva ori s-au găsit într-însele vreo greşală, aceasta nu poate fi de pagubă nici sărăimanului, nici epitropului; căci epitropul se îndatoreşte a îndrepta acest feliu de greşală sau a desluşi cele cu îndoială, ca după desăvîrşită lor licvidaţie 20 (lămurire), să se întărească sămile. § 322. Această întăritură însă nu închide dritul sărăimanului; căci poate în urmă cere pînă la vremea dării sămilor epitropiei, a anului celui de pe urmă, sau pînă la prescripţie, împlinirea lipsei şi Îndreptarea greşelii care, prin uitare ori vicleşug întămplîndu-se în sămi. 26 s-au descoperit. § 323. Epitropisitul nu se poate înfăţoşa la judecată nici ca Deosebite un pîrîs, nici ca un pîrît, ci datoriu este epitropul a-1 apăra ori însuşi regule Pen" sau prin altcineva. ' tru epitrop spre apărare. § 324. Tînărul are voe a cîştiga prin ertate lucrări, şi fără Pentru toc-30 ştirea epitropului; iar fără primirea şi învoirea lui, nu poate nici melele epi-să înstrăineze un lucru din ale sale, nici să se însărcineze ' cu tropisîtului. vreo îndatorire. 2 să-1 R: să le G jj 3 lenevit R: neglijat G || 6 va avea sprevrîsnicul R: are tînărul Gjj 8 — 9 pentru. .. locală R: socoteală osebită la judecătoria epitropicească a fiecărui ţinut G || 9 peste tot R: generală G || 10 Comisiei Epitropicesti R: judecătoriei epitropicesti a ţinutului, unde îşi are locuinţa orfanul G||ll Comisia R: judecătoria G ii 13 acest feliu de R: om G ] după care îi va da R: şi aşa să-i dea G || 14—15 împlinirii... acela R: dezlegării lui de acestea G||17 greşală R: greşeli G || 27—28 ori. . . cineva R: mijlocitori nemijlocit G || 29 cîştiga prin ertate R: cîştiga ceva de sine prin îngăduite G||30 primirea şi învoirea R: consimţă-mîntul şi acceptarea G||31 se însărcineze R: ia asupră-şi G. §§ 255-377. EPITROPIE ŞI CURATORIE 169 1 § 325. Nu poate epitropisitul de sineşi îndeosebi să săvîrşască însoţire legiuită, fără primirea epitropului (§§ 73; 76 pînă 78). § 326. Dacă tînărul fără învoirea epitropului s-au tocmit să în care în- slujască, nu poate epitropul, nefiind în mijloc o pricină mare, să-1 iae tâmplari se 5 din slujbă mai înaintea terminului legiuit, sau celui tocmit. Tînărul î"d„at?re„tt! • „ . ■ ,-n • • tmarjil fara poate neoprit sa întrebuinţeze cîte au ciştigat cu ostenelile şi sîrgum- mvojrea epj_ ţele sale şi cîte pe lîngă acele i s-au dat spre întrebuinţarea lui, după tropului? ee au intrat în sprevrîsnicie. § 327. Poate Epitropicească Comisie, după încredinţarea pentru 10 destoinicia unui tînăr ce au păşit peste al douăzecilea an al vrîstei sale, să-i încredinţeze prisosurile veniturilor spre slobodă întrebuinţare, pentru care prisosuri este volnic a face contracturi de la sine. *§ 328. Tînărul cel ce după al douăzecile an a vrîstei sale va fi zis la o pricină că este în vrîstă desăvîrşită, se îndatoreşte a răspunde 15 toată paguba pricinuită, dacă ceialantă parte n-ar fi putut mai înainte de săvîrşirea tocmelii să afle cu lesnire vrîstă lui. *§ 329. De obştie se îndatoreşte tînărul a răspunde şi cu persoana şi averea sa, şi pentru alte oprite fapte, pentru paguba, care de dînsul ori în ce chip s-au pricinuit, 20 § 330. Epitropia desăvîrşit încetează, cînd va muri nevrîsnicul; încetarea iar de se va lepăda epitropul sau de se va săvîrşi, trebue după hotă- epitropiei:^ rîrea legii (§§ 257 şi 258) să se orînduiască alt epitrop. încetează şi mo^.te^r'n cînd tatăl iarăşi ia asupră-şi părinteasca sa putere, a căriia întrebuin- &j pr-n dm ţare pînă la o vreme îi era împedicată (§§ 193 şi-232). noaă primi- rea părinteştii puteri; 25 § 331. Epitropia îndată încetează, după împlinirea vrîstei cei c) Prin de- desăvîrşit de douăzeci şi cinci de ani a epitropisitului, dar Comisia săvir.şita "vrîstă- Epitropicească poate, după cererea epitropului sau după cercetarea 30 socotinţei lui şi a rudeniilor epitropisitului, să orînduiască urmarea epitropiei pînă la o vreme mai îndelungată şi nehotărîtă, ori pentru metehnile minţii sau a trupului, ori pentru răsipirea sau pentru alte pricini mari a epitropisitului. 1 de sineşi ad R: om G|| 2 însoţire legiuită R: căsătorie puternică G | primirea R: consimţămîntul G || 3 învoirea R: consimţămîntul G || 4 în mijloc ad R: om G II 9 Comisie R: judecătorie G||ll întrebuinţare R: administrare G||12 de la sine R: din propria-i putere G 1] 14 va fi R: a G|| 15 după pricinuită ad din cauza sa G | n-ar fi R: n-a G || 18 fapte, R: fapte şi G || 19 după pricinuit ad din cauza sa G || § 330 nota b:Prin reluarea puterii paterne care fusese împiedecată G||20 va muri R: a murit G|| 21 de se va. .. săvîrşi R : dacă epitropul a murit sau s-a retras G|| 26 Comisia R: judecătoria G || 30 după metehnile ad din întîmplare ale G| răsipirea R: destrăbălarea G. § 255-377. EPITROPIE ŞI CURATORIE 171 l § 332. Această orînduire să se publicarisească cu cătăva vreme mai înainte de împlinirea legiuitei vrîste a epitropisitului, ca fieştecare înştiinţîndu-se, să nu săvîrşească cu el vreo lucrare legiuită. *§ 333. Comisia Epitropicească poate erta tînărului, ce au păşit d) Pentru 5 peste al douăzecilea an, a se socoti întru legiuita vrîstă si, cercetînd er ar.? f a,se r ' ° • ' socoti ui Ie- rnai înainte întru aceasta socotinţa epitropului sau şi a celor mai dea- giuită vrîstă; proape rudenii, să-1 publicarisească ca desăvîrşit la vr-îstă. *§ 334. Dacă stăpînirea va erta tînărului, ca să înceapă o negu-ţitorie sau vreun meşteşug, atunce îndată se publicariseşte acela ca 10 un desăvîrşit la vrîstă. Vrîstă ce s-au publicarisit ca desăArîrşită, are asemine legiuită lucrare şi urmare cătră legiuitele lucrări din Codica aceasta ca şi vrîstă cea cu adevărat desăvîrşită. § 335. Indeobştie, dacă epitropisitul, sau mai înaintea împlinirei vrîstei cei desăvîrşite, sau după împlinirea ei, se va slobozi de supt epi-15 tropiceasca putere, trebue de la Comisia Epitropicească sa iae o adeverinţă în scris, cu care să se socotească de sine stăpîn şi neoprit oeîr-muitoriu a averii sale. § 336a Comisia Epitropicească în oareşcare întîmplări, povăţuită e) Prin de a sâ datorie, scoate pe epitrop. iar întru altele, după cerere. scoaterea e- pitropului. •20 § 337. Comisia Epitropicească, povăţuită de a sa datorie, scoate întâmplări pe epitrop, cînd acesta nu împlineşte datoriile sale, cînd se cunoaşte 111 care se nevrednic spre ocîrmuirea lucrurilor sau cînd împotriva lui se vor vădi tr0 j ^e ca_ acest feliu de pricini, pentru care, în puterea legilor, din început nu s-ar fi tra cornisia primit în epitropie, adică dacă în vremea epitropiei va cădea în desfrînare Epitropi- 25 sau beţie ori lenevire sau într-alte asemine patimi ori in vinovăţire. ceaşcă. § 338. Dacă mama, fiind epitroapă fiilor ei, va voi iarăşi a se însoţi, datoare este ea sau sinepitropul a arăta scoposul ei la Comisia Epitropicească, ca să hotărască, de este spre folosul copiilor a se lăsa epitropia la dînsa sau a se orîndui alt epitrop. 30 § 339. Dacă testatorul sau Comisia Epitropicească au orînduit epi- trop numai pînă la o hotărîtă vreme sau pînă la împlinirea unei hotărîte 1 cătăva R: destulă Gr|| 2 legiuitei R: desăvîrşitei G | epitropisitului R: acestui fel de epitropisit G|| § 333 nota: prin dare de iertare de vîrstâ G || 4 şi 15 Comisia R: judecătoria G|| 4 erta R: să dea G |! 5 a se . . . legiuita R: iertare de G||8 va erta R: a încuviinţat G||9 după publicariseşte ad prin aceasta G: oi'ti R jl 10—11 Vrista. . . asemine R: Declararea vîrstei depline are aceeaşi G !l 11 cătră R: către toate G | din R: cuprinse în G || 16 adeverinţă R: dovadă pentru aceasta G | cu care R: în puterea căreia G || § 336 notă: Prin îndepărtarea epitropului. făcută din datoria judecătoriei sau după cerere G || 18, 20, 27 şi 30 Comisia R: judecătoria G|| 18 întîmplări R: cazuri G | povăţuită de a R: din propria G [| 21 sale R: epitropiei G II 21 — 22 se cunoaşte. . . lucrurilor R: nu este destoinic la ocîrmuire de lucruri G || 25 lenevire R: neglijenţă G || 27 însoţi R: căsători G||31— p. 173 r. 1 unei... pricini R: unui anumit caz G. 9. i 255-377. EPITROPIE SI CURATORIE 173 1 pricini, atunce acel epitrop să fie slobozit din epitropie îndată după trecerea vremii aceia sau după împlinirea pricinii. § 340. Dacă în vremea epitropiei s-ar fi întîmplat acest feliu de pricini, care după puterea legilor ar slobozi pe epitrop sau l-ar depărta 5 din epitropie, atunce la acea dintîi întîmplare are voe epitropul să ceară disărcinarea sa, iar la a doua se îndatoreşte, căci necerîndu-o, se va supune la răspunderea pagubei, ce dintru aceasta se poate întîmpla sărăimanilor (§§ 259 pînă 263). § 341. Epitropul căruia s-au încredinţat epitropia, fiind socotit 10 mai aproape rudenie a tînărului, este volnic a înfăţoşa în locul său pe alta în urmă dovedită mai aproape şi vrednică rudenie a epitropisitului ; iar aceasta cu adevărat mai de aproape rudenie nu poate să ceară epitropia începută de cătră ceialaltă, afară numai de se va dovedi că, depărtat fiind, nu s-au putut înfăţoşa cît mai in grabă. 15 § 342. Dacă mama sau fratele epitropisitului, în vremea orîn- duirii epitropiei, era încă sprevrîsnici, pot să o ceară după împlinirea legiuitei vrîste. § 343. Dacă Comisia Epitropicească au orînduit vreun epitrop, ce nu este rudenie, are voe oricare din rudenii să se înfăţoşeze în curge-20 rea unui an spre primirea epitropiei. § 344. Iar Comisia Epitropicească nu este datoare a împlini totdeauna acest feliu de cerere, dacă spre folosul tînărului este a rămîne cel ispitit epitrop. § 345. Dacă se va mărita sprevrîsnica, Comisia Epitropicească 25 este datoare, ca să cerceteze cu amăruntul şi să hotărască, de este de folos a se da bărbatului purtarea de grijă asupra averii ei sau nu (§ 231). § 346. Epitropul nu poate după regulă a se depărta din epitropie înainte de împlinirea anului, cînd urmaşul lui va primi după orîn-duială ocîrmuirea averii rămasă, iară de va socoti Comisia Epitro-30 picească, că aceasta neapărat se cere spre siguranţia persoanei sau a averii tînărului, atunce poate şi îndată să-1 scoată din epitropie. Pricini pentru care epitropul poate să-şi ceara slobozirea sa, sau altul. Condiţiile depărtării din epitropie: a) Obicinuita vreme ; 1 să R: trebuie să G || 2 aceia R: aceleia hotărîte G | pricini R: cazului aceluia anumit G || § 340 notă : epitropul R: însuşi epitropul G || 5 din epitropie R: de la primirea epitropiei G | la... întîmplare R: în primul caz G || 6 la a doua R: într-al doilea G || 7 supune R: condamna G | pagubei R: pagubei întregi G | dintru .. . întîmpla R: de atunci poate se va pricinui G || 10 înfăţoşa R: propune G|| 11 epitropisitului R: tînărului G||12 poate R: are voe G||13 'ceialaltă R: ruda mai îndepărtată G11 13 —14 afară... grabă R: dacă în timpul primirii epitropiei fiind la mare depărtare, nu a fost împiedecat să se prezinte mai repede G|| § 342 notă: altul R: alţii G|| 19—20 curgerea unui R: termen de un G || 21 şi ■ 24 Comisia R: judecătoria G jj 22 cerere R: cereri G||23 ispitit R: încercat G||25 şi R: şi aşa G || 26 purtarea de grijă R: curatoria G||27 depărta R: retrage Gr |f 29 rămasă R: orfanului G. §§ 255-377. EPITROPIE ŞI CURATORIE 175 1 § 347. Epitropul este datoriu a da la Comisia Epitropicească b) Sămile istovul sămilor cel mult în curgere de două luni de zile după sfîrşitul de Pe urma' epitropiei; şi, după ce se vor cerceta şi se vor găsi desăvîrşite şi adevărate, poate să ceară adeverinţă că au împlinit slujba sa fără vicleşug 5 şi cu bună rînduială. § 348. însă această adeverinţă, dată de cătră Comisia Epitropicească, nu scapă pe epitrop de răspunderea pentru cele ce în urmă se vor descoperi cu vicleşug urmate. § 349. La sfîrşitul epitropiei datoriu este epitropul a trăda celui cj Trăda-10 agiuns în legiuită vrîstă averea, sau celui din nou orînduit epitrop, luînd rea avenlor-adeverinţă iscălită de la aceia, cum şi de cătră doi martori, cu care scrisoare se vor înfăţoşa la Comisia Epitropicească, ca întărindu-se, să se treacă în condică. § 350. Izvoadele şi cele întărite sămi a fieştecăruia an sînt de 16 trebuinţă spre povăţuire la darea averii. § 351. Epitropul deobştie se îndatoreşte a răspunde pentru gre- Cîndseînda-şalile sale, iar nu şi pentru ale supuşilor lui; însă de au orînduit toreŞte eP1_ persoane nevrednice, ştiind nedestoinicia lor, si nu le-au depărtat iro^ a ras r ' ' ' ' r punde pagu- îndată din slujbă, sau de nu au cerut cu din adinsul înplinirea pricinuită 20 pagubei pricinuite, atunce el se îndatoreşte a răspunde şi pentru de alţii? acesta lenevire. § 352. Şi însuşi Comisia Epitropicească este supusă răspun- Cîndseînda derii, dacă din lenevirea sa au pricinuit pagubă sărăimanilor, mai toreste sPie ales cînd nu se va afla alt chip spre împlinirea pagubei aceia. îndato- j^^g^ 25 rirea aceasta trece atit la moştenitorii epitropilor, cît şi a însuşi tropicească? comisarilor. § 353. Comisia Epitropicească, din prisosul veniturilor, poate rîn- Plată pen- dui epitropului o măsurată plată spre mulţămita lui; însă plata aceasta ta ^pitropr.- să nu treacă nici odată peste cinici la sută din prisosul veniturilor, lui: 30 nici peste şase mii lei pe tot anul. anu^. Pe tot 2 istovul sămilor R: ultimele sale socoteli G || 4 ceară adeverinţă R: ia dovadă G||6 adeverinţă R: dovadă G || 9 datoriu este R: trebuie G || io'legiuită R: desăvîrşită G[| 11 de la R: de G | doi R: alţi doi G j] 12 să vor înfăţoşa R: să se înfăţişeze G||l, 6, 12 şi 22 Comisia R: judecătoria Gr || 13 în R: şi în G|| 14 Izvoadele R: Inventarele G || 15 darea averii R: acest fel de predări a averilor G || 16 se îndatoreşte R: are G \\ 18 nedestoinicia R: nevrednicia G | şi. .. din R: dacă a ţinut pe unii ca aceia în G|| 20 pricinuite R: pricinuite de ei G || 21 lenevire R: neglijenţă a sa G || 23 lenevirea R: neglijenţa G || 23—24 mai. . . aceia R: şi în lipsa altor chipuri de împlinire a pagubei, însuşi este datoare să o împlinească G || 26 comisarilor R: judecătorilor G || 28 spre... lui R: pentru o răsplătire corespunzătoare G || 29 prisosul veniturilor R: veniturile curate G || 30 lei pe tot anul R: groşi pe an G. §§ 255-377. EPITROPIE ŞI CURATORIE 177 10 15 § 354. De nu va prisosi ceva din veniturile de pe an a tînărului sau prisosul acela va îi foarte puţin, atuncea, de au păstrat epitropul averea întru întregime ori au îndămănat tînărului cuviinciosul chip a petrecerii vieţii, poate la sfîrşitul epitropiei să-i dee spre mulţămită o plată potrivită ostenelilor, cîştigului sau a legăturilor sale cătră tînăr (adică de nu va fi acela rudenie sau va fi sărac) şi cu starea averii aflătoare la sfîrşitul epitropiei. Iar dacă testatorul au lăsat epitropului vreun legatum (danie), se va socoti aceasta spre mulţă-mirea ostenelilor sale. § 355. Epitropul, ce se socoteşte asuprit cu vreo hotărîre a Comisiei Epitropicesti, trebue să dee jalobă pentru aceasta cătră însăşi Comisie şi, neascultîndu-se, are voe a se jălui la Stăpînire. § 356. Asupra persoanelor, ce nu sînt destoinice sau nu pot de sine a se îngriji pentru lucrurile lor, nici a-şi apăra driturile lor, datoare este Comisia Epitropicească, în lipsa părinteştii sau epitropiceştii puteri, a rîndui curator. § 357. Curatoria sau apărarea se orîndueşte: 1. Asupra averii tînărului, cei nemişcătoare, ce se află în ţară străină, (§ 294); 2. Asupra acelor ce, întru deosebită împregiurare, nu se pot apăra de cătră tatăl sau epitropul lor; 3. Asupra celor în desăvîrşită vrîstă căzuţi în nebunie sau într-alte metehne a minţii (§ 360); 4. Asupra celor vădiţi întru răsăpire, (§ 361); 5. Asupra celor zămisliţi, (§ 363); 6. Şi uneori asupra celor surdo-muţi, (§ 364); 7. Celor în străinătate (§ 365) şi 8. Asupra celor osîndiţi pentru o vinovăţie (§ 371). b) Sau la sfîrşitul epitropiei. Mijloace cuviincioase ce poate întrebuinţa epitropul cel asuprit. B. Pentru curatorie. Cînd se orîndueşte curatoria sau apărarea? 1 ceva R: nimic G'| 3—4 a îndămănat. .. vieţii R: a avut prevăzătoarea grijă să-i facă tînărului un rost în viaţă cu venituri cuviincioase G||4 la R: măcar la G | să-i dee spre mulţămită R: să primească spre răsplătire G || 5 ostenelilor, cîştigului sau R: cu împrejurările, adică ostenelile, cu cîştigul dobîndit prin ele G|| 6 va fi R: este G || 7 aflătoare ad R: om G)| 8 (danie) ad R \ se va socoti R: se socoteşte G | spre mulţămirea R: în loc de răsplătirea G || 10 asuprit R -. împovărat G |l 11 Comisiei R: judecătoriei G | însăşi Comisie R : aceeaşi judecătorie G|| 12 a să jălui R: a-şi lua refugiul G | Stăpînire R: Domn G || 14 apăra R: cere prin judecată G || 15 Comisia R: judecătoria G || 16 după curator ad sau ocrotitor G||17 apărarea R: ocrotirea G|| 18 — 19 Asupra... străină R: Pentru tinerii care au avere nemişcătoare în alt stat G || 20 se pot apăra R: pot fi ocrotiţi G || 22—23 într-alte ..'. minţii R: sminteală G || 24 vădiţi întru răsăpire R: declaraţi ca risipitori G. || 28 pentru o vinovăţie R: la pedeapsă G. 12 — c. 622 §§ 255-377. EPITROPIE ŞI CURATORIE 179 .1 § 358. în pricinile tînărului cu părinţii sau cu epitropul său, trebue Comisia Epitropicească să orînduiască deosebit curator. § 359. De se vor naşte pricini între doi sau mai mulţi tineri, asupra cărora este tot acelaşi epitrop. nu are voe epitropul a apăra 5 pe unul dintr-înşii împrotiva altuia, ci este datoriu să ceară de la Comisia Epitropicească, de a se rîndui deosebit curator pentru fieştecarele pînă la hotărîrea pricinii lor. *§ § 360. Acela numai se poate socoti de nebun şi lipsit de minte, carele se publicariseşte de cătră Comisia Epitropicească, după cea cu 10 de-amăruntul urmată cercetare a lucrărilor lui şi după cercetarea soco-tinţii doftorilor rînduiţi la aceasta, (§ 377). § 361. Comisia Epitropicească va publicarisi de răsipitoriu pe acela, ce prin înfăţoşare şi cercetare, se va dovedi răsipitoriu a averii sale, pricinuitoriu lui-şi şi familiei sale de simţitoare pagubă şi 15 scădere prin tocmele de împrumutări fără socoteală sau cu păgubitoare condiţii. § 362. Şi la aceste amîndoaă întîmplări trebue să se publicarisească hotărîrea judecătoriei, ca fieştecine să se păzască a face tocmala cu aseminea persoane. 20 § 363. Judecătoria privind pentru acei ce încă nu s-au născut, va orîndui advocat deobştie pentru urmaşi, sau deosebit pentru acei zămisliţi, (§ 34). La cea întăi întîmplare, datoriu este advocatul a se îngriji, ca urmaşii să nu se păgubească întru orînduită lor moştenire sau facere de bine prin suptrînduire, prin fidei-comis, sau danii (lega- 25 turi), (§ 770 pînă 784 şi 785 pînă la 861): iar la al doilea a priveghea, ca să păzască driturile copilului celui zămislit. § 364. Surdo-muţii, de vor fi şi smintiţi la minte, rămîn de-a pururea supt epitropie; iar dacă, după al douăzeci şi cincilea an al vrîstei lor, se vor arăta vrednici a-şi ocîrmui însuşi lucrurile sale, fiind întru a) Asupra tinerilor: b) Asupra nebunilor şi a celor lipsiţide minte *); c) Asupra răsipitorilor; d) Asupra celor ce încă nu s-au născut ; ej Pentru surdo -muţi; 5 unul R: nici unul G | împrotiva altuia ad R || 6 de a să răndui R: ca aceea să rânduiască G || 5, 9 şi 12 Comisia R: judecătoria G || 8 şi R: sau G || 9 după publicariseşte ad ca fiind astfel G: om R 1] 10 cercetarea R: luarea G|) 12 va publicarisi R: trebuie să publicarisească Gjj 13—15 ce prin... scădere R: care, după ce s-a prezentat şi a fost examinat, se va fi dovedit, că împrăştiind averea sa fără nici o rînduială şi în chip nesocotit, vădit are să aducă sie-şi şi familiei sale mare lipsă G [| 17 întîmplări R: cazuri G || 18 să R: să ştie şi să G | a face R: şi să nu facă nici o G || 22 întîmplare R: împrejurare G | se îngriji R: priveghea G || 23 lor R: pentru dînşii G || 24 suptrînduire R: substituiri G | fidei-comis R: fidei comisuri G || 24 danii (legaturi) R: legaturi G || 26 să R: sase G||27 Surdo-muţii R: Surzii şi muţii G | vor fi şi smintiţi R: sînt totodată şi stricaţi G|| 28 după .. . cincile R: după ce au păşit în al douăzeci şi şaselea G. *) Această notă în ediţia de la 1833 cît şi în cea de greşală la § 359. 1851, s-a pus din 12* § 255-377. EPITROPIE ŞI CURATORIE 181. 1 întregimea simţirilor sale, atuncea nu li se vor rîndui curatori împotriva voinţii lor, ci vor avea un advocat la pricini de judecată. § 365. Asupra celor în străinătate sau a celor ce au împărtăşire îa vreun lucru, fără a fi cunoscuţi judecătoriei (19), atunce numai se va 5 orîndui curator, cînd ei n-au lăsat în locul lor advocat, fără de orînduirea căruia se vor putea primejdui driturile din pricina prelungirii, sau cînd se opreşte întrebuinţarea driturilor altuia. (19) Necunoscuţii părtaşi a vreunei legiuite lucrări sînt aceia, de care judecătoria n-are ştiinţă de sînt în viaţă, cine sînt şi unde se află. Drept aceea li se orîn-10 dueşte curator, cînd fără orînduială se primejduesc driturile altora sau cînd se primejdueşte lucrarea lor. Asemine întîmplări sînt acestea: de vor fi neştiuţi moştenitorii orînduiţi prin voinţa cea de pe urmă sau prin legi; cînd nu este ştiut unde se află creditorul la care voeşte datorificul a-i plăti datoria, sau datornicul pe care creditorul vrea să-1 silească spre plata datoriei, ş.c.l. 15 § 366. Dacă locul petrecerii celui înstrăinat este ştiut, atunce curatorul este datoriu să-1 înştiinţeze de starea lucrurilor lui; şi dacă acela nu va orîndui ceva de la sineşi, atunce curatorul se va îngriji pentru lucrurile aceluia, ca pentru a unui tînăr. § 367. Dacă cineva, după acele în § 36 arătate trebuincioase 20 privigheri, va cere de la stăpînire publicaţie pentru moartea celui înstrăinat, datoare este Comisia mai întîi a orîndui curator şi a-i da termin de un an prin în scris publicarisipe, adăogînd că, neînfăţoşîndu-se în curgerea aceştii vremi sau neînştiinţînd prin vreun chip la Comisie că el trăeşte, atunce ea il va publicarisi ca pe un trecut din viaţă. 25 § 368. Ziua, în care publicaţia morţii celui înstrăinat au dobîndit legiuită putere, se socoteşte ca acea firească a morţii sale; însă această publicaţie nu opreşte a dovedi, cum că înstrăinatul a murit mai înainte, ori pe urmă de acea zi a publicarisirii, sau că el încă trăeşte. § 369. Dacă acest feliu de dovadă au luat săvîrşirea sa, trebue 80 să se socotească stăpînitoriu cu bună credinţă acela ce' au luat întru a sa stăpînire averea celui înstrăinat în puterea publicaţiei morţii lui. f) Asupra celor în străinătate şi asupra părtaşilor unui lucru fără a fi ştiuţi judecătoriei : 1 vor R: totuşi la judecătorie nu se vor înfăţişa niciodată fără avocat G|| 4 fi R: fi încă G | 6 după driturile ad lor G: om R \ prelungirii R: întârzierii G|| 9 viaţă, R: viaţă, sau G | şi R: sau G || 10—11' cînd fără. . . lucrarea lor R: cînd drepturile lor sau drepturile altora sînt primejduite în mod inevitabil sau numai suferă întîrzieri G || 16 curatorul G: epitropul R||17 de la sineş R: din partea sa G| curatorul R: el G || 12—20 trebuincioase privigheri R: neapărate observări G || 20 de la stăpînire R: judecătorească G||21 şi 23 Comisia R: judecătoria G||21 după curator ad pentru el G: om R || 22 că, R: că, acela G || 24 ea R: judecătoria G|| 25 celui înstrăinat R: cuiva G||26 firească R: legiuită G| sale R: celui înstrăinat G !| 29—30 trebuie . . . stăpînitoriu se R : socoteşte posesor G || 32 după lui ad făcută de cătră judecătorie G: om R. §§ 255—377. epitropie şi curatorie ■ 183 1 § 370. Aşa dar, din ziua publicaţiei morţii cuiva, se cuvine moş- tenitorilor lui dritul moştenirei (§§ 687 pîn 706 şi 912 pîn 964), sub-rinduiţilor dritul subrînduirii (§§ 770 pînă 784), sinmoştenitorilor *) dritul adăugirii cătră partea lor (§§ 718 pînă 721); şi din acea zi se 5 socoteşte curmat numai cel personalnic drit a celui înstrăinat. Pentru aceasta dar pînă atunce s*e vor folosi moştenitorii cu întrebuinţarea rodurilor care se cuvin lui. § 371. Celui osîndit în vreo îndelungată închisoare, de va avea g) Asupra avere, se va orîndui curator asupra ei. averii celor osîndiţi la închisoare. 10 § 372. Comisia Epitropicească, căreia se cuvine orînduirea epi- De unde se tropului, poate după regulă să orînduiască şi curator supt aceiaşi pri- orîndueşte vighiere şi supt aceeaşi prinţipie ca şi la epitropie, de nu va fi supus curator? judecătoriei a altui loc străin lucrul sau fapta, care cere neapărat curator (§§ 294 pînă 296). 15 § 373. Orînduirea curatorului, precum şi a epitropului se face In ce cniP prin voinţa cea de pe urmă a cuiva, prin legi sau prin judecătorie. Cel se^ ?orîIJdu" ce are cele neapărate spre epitropie însuşiri (§§ 258 pînă 263) poate e?e'-„„„„•l- * 0.6 llîSUSlf I să primească şi curatoria. trebue 'să § 374. Deci dar precum la epitropie, asemine şi la curatorie au aibă? 20 loc toate pricinile lepădărei (§§ 337 şi 340), toate temeiurile neprimirei (§ 263) şi toate driturile protimisirei, (§§ 264 pîn la 266 şi 341 pîn la 343). § 375. Driturile şi îndatoririle curatorului ce este supus a se Drituri şi îngriji, ori numai pentru ocîrmuirea lucrurilor sau şi pentru persoana îndatoriri. 25 celui de supt curatorie, trebue să se judece după orînduelile aşezate pentru epitropie (§§ 284 pînă 239). § 376. Curatoria încetează, cînd lucrurile încredinţate curatorului încetarea au luat sfîrşitul lor (§§ 358 şi 359) sau cînd încetează pricinile care au curatoriei-fost împiedicat pe cel supt curatorie de ocîrmuirea lucrurilor sale (§360). 30 § 377. Comisia Epitropicească trebue să desluşască şi să hotă- rască, dacă plecarea spre risipire s-au îndreptat cu temeiu şi cu stator- 1 publicaţiei R: acelei publicaţii a G || 4 cătră partea lor ad R || 5 curmat R: stins G || 6—7 atunce... lui R: în ziua aceasta aparţin moştenitorului lui folosinţa şi veniturile care aparţineau aceluia G || § 371 'notă: averii R: om Gj|ll privighiere R: prevedere G||12 sub aceeaşi prinţipie R: după aceleaşi cerinţe G | va fi R: este G || 15 precum şi a epitropului R: de asemenea G || 16 legi R: lege Gr || 20 lepădărei R: îndepărtării G | neprimirei R: renunţării G || 23 supus R: dator Gr|125 aşezate R: date G||26 epitropie R: epitropi G||30 Comisia R: Judecătoria G. *) comoştenitorilor. §§ 255-377. EPITROPIE ŞI CURATORIE nicie, cercetînd cu amăruntul pe casnicii lui, pe celelalte rudenii, pe megieşii lui, şi însuşi ispitind adesă; iar pentru cel nebun sau lipsit de minte, trebue, pe lîngă cele pomenite chipuri, să orînduiască şi doftori spre cercetare şi, luînd mărturia lor, aşa să dee hotărîrea. 1 cercetînd R: după ce a cercetat G|!2 însuş... adesă R: a ispitit dese ori şi însăşi cu neîntrerupere G. IOAN SCARLAT AL LUI ALEXANDRU CALIMACH VOEVOD DIN MILA LUI DUMNEZEU, DOMN ŞI OBLĂDUITOR A TOATĂ MOLDOVA1). înţelepţii legiuitori, care în felurite chipuri fac omenirii bine, au luat şi această bună hotărîre, ca pentru copiii orfani să pună epitropi şi curatori; aceştia îndeplinind pentru ei dragostea părintească, au grijă de vîrsta plă-pîndă, dîndu-le creşterea cuvenită şi îndreptîndu-le năravurile şi povăţu-indu-i spre evlavie şi frica de Dumnezeu (§ 273); iar averile lor, luînd măsurile de care e nevoie, le păstrează nu numai neştirbite, ci fac şi îmbunătăţiri şi le sporesc, pe cît îngăduie împrejurările. Dar această bună legiuire, am găsit-o că nu are aici o bună întocmire; căci nu numai am auzit de la mulţi, ci şi înşine, de cînd am luat în primire frinele domniei, la judecăţi deseori am văzut multe averi de ale orfanilor fiind nimicite din lipsa celor care să aibă datoria de a purta de grijă şi de a supraveghia. Căci epitropii şi curatorii erau puşi nu cu băgarea de seamă ce se cere, şi purtau epitropia şi curatoria rău sau cu nepăsare şi fără experienţă; şi socotelile le dădeau tîrziu sau de loc, iar dările de seamă le făceau, nu cele cuvenite după rînduiala Basili-calelor, sau nici nu le făceau; din acesta cauză deseori se întîmpla că mulţi dintre cei de sub epitropie şi curatorie, după ce au ajuns la legiuita vrîstă, sau moştenitorii Jor, să aibă gîlcevi; şi unii dintre ei în deşert se tînguiau pentru pierderea unei părţi, iar alţii pentru cea a întregii averi, lăsate lor de cătră tată sau mamă sau de cătră altcineva dintre rude, ca unii ce nu ar avea a lua de la cei ce nu dădeau sau nu aveau. Am ajuns la convingerea, că întocmind Codul civil al acestei ţări, a trebuit să chibzuim aceste împrejurări şi, pentru siguranţa şi folosul celor ce *) Acest hrisov pe care îl redăm în romîneşte se află numai în ediţia grecească de la 1816 — 17. ÎNFIINŢAREA JUDECĂTORIILOR EPITROPICESTI 189 în timpul viitor vor ajunge sub epitropie sau curatorie, să aducem cuvenita îndreptare şi acestei esenţiale părţi din legiuire, care pînă acum s-a pus aşa în lucrare. Prin urmare în capitolul despre epitropie şi curatorie am ţinut seama de scopul acestor legi ale noastre şi de scopul tuturor legilor drepte, care, în această parte, netăgăduit este cuvenita creştere şi folosul orfanilor; şi folosindu-ne de un cod european, cel mai nou, care ni s-a părut că este cel mai metodic şi cel mai bun, am pus slujba epitropiei şi curatoriei într-o stare mai bine rînduită şi mai sigură, statornicind încă şi reguli, după care înfiinţăm acuma şi judecătorii epitropicesti. Una, în acest al nostru scaun domnesc al laşului, alcătuindu-se: din, după vremuri, prea sfinţitul Mitropolit; din, după vremuri, marele logofăt de Ţara-de-sus zisă; din doi boieri, luaţi din protipendadă; din doi cinstiţi negustori aleşi din rîndui negustorilor şi al celorlalţi orăşeni; dintr-un director de încredere, luat dintre boierii din clasa a doua, la care vor sta dulapurile cu dosarele acestei judecătorii; din doi dieci, dintre care unul va ţinea condicile, trecînd toate cîte trebue să fie scrise într-însele, iar celălalt va scrie celelalte scrisuri; şi pe lîngă toţi aceştia, din după vremuri, dumnealui vornic de obşte, ca îndeplinitor. Dintre aceştia, cei doi boeri dimpreună cu directorul şi cei doi negustori şi amîndoi diecii vor fi nestrămutaţi pe viaţă, păs-trîndu-şi neîntrerupt îndatoririle. Cîte o judecătorie înfiinţăm la scaunele sfintelor episcopii, adică a Romanului şi Huşului, care vor fi alcătuite: din, după vremuri, de Dumnezeu iubitorii episcopi; din doi dintre boerii de frunte de acolo; din doi dintre negustorii mai aleşi şi dintr-un diac; şi cîte una, după acelaşi chip, în oraşele de capitală ale celorlalte ţinuturi; în aceste oraşe, în locul arhiereului, se adaugă protopopii la ceilalţi. Aceştia toţi vor fi nestrămutaţi pe viaţă, păs-trîndu-şi, precum s-a spus, neîntrerupt îndatoririle. Dacă vreunul dintrînşii s-a săvîrşiţ din viaţă sau a fost liberat detaceastă slujbă, va fi ales în locul lui altul după vrednicie. Decretăm însă că aceste judecătorii de afară sînt supuse acesteia de aici ca uneia ce este cea mai înaltă, păzind neschimbat şi întocmai rînduelile din capitolul pentru epitropi şi curatori şi toate cîte privesc la acestea din celelalte capitole; şi să arate acesteia tot la trei luni, scriind numele epitropilor şi curatorilor care au fost puşi în acest răstimp şi numele orfanilor care au fost încredinţaţi sub ocîrmuirea lor şi un sumar al averii mişcătoare, de sine mişcătoare şi nemişcătoare şi a rînduirii ce s-a făcut pentru creşterea acestora. Apoi să mai înştiinţeze această judecătorie înaltă şi de toate pricinile mari ce se ivesc asupra averii orfanilor şi despre cazurile ce s-au întîmplat, prevăzute în §§289, 290, 307, 331, 333, 361, 363, 365, 367 şi 377 şi să ia de la ea îndrumarea pentru cele ce trebuie să facă. ÎNFIINŢAREA JUDECĂTORIILOR EPITROPICESTI 191 Toţi epitropii şi curatorii însă să arate neapărat unele ca acestea judecătoriei epitropicesti, căreia îi sînt supuşi epitropisiţii şi cei de sub curatorie. Fiecare judecătorie epitropicească să aibă condică, după dispoziţia din § 275 şi formularul tabelei ce se referă la el. Pentru salarizarea diecilor din toate judecătoriile şi pentru alte cheltuieli ca hîrtie, cerneală, judecătoria epitropicească de aici să ia una a zecea din veniturile anuale ale orfanilor; dacă acestea adunîndu-se, se face mai mult decît cheltuielile de trebuinţă, decretăm să se micşoreze proporţional cu trebuinţa, dar nu îngăduim nici într-un caz să se şi sporească. De aceea oprim cu totului tot zeciuiala banilor sau a lucrurilor ce au orfanii în judecăţile care se întîmpla pentru acelea. Acestea aşadar, după deobşte amănunţită cercetare şi hotărîre, le întărim prin acest al nostru hrisov; şi-i rugăm pe prea luminaţii domni care vor domni după noi peste această ţară, să păstreze neschimbate cele ce vădit privesc spre folosul orfanilor, al căror tată şi curator are domnitorul datoria să fie. S-a dat în scaunul nostru domnesc al laşului, la anul o mie opt sute şaptesprezece de la întruparea Mîntuitorului nostru, iar al domniei noastre în Moldova, al cincilea, în luna iunie. SC AR LAT CALIMACH V. V. PARTEA A DOUA Pentru dritul lucrurilor Pentru lucruri gi împărţirea lor § 378. Tot aceea ce nu este persoană şi slujeşte spre întrebuinţarea 5 oamenilor, se numeşte lucru după a legii înţălegere. § 379. Lucrurile în hotarele statului sînt sau avere a statului sau particularnică. Această din urmă'se cuvine sau persoanelor celor fizi-ceşti (adică fieştecăria deosebit), sau celor moraliceşti, adecă soţietă-ţilor celor mici sau celor mari, precum sînt: neguţătoreştile tovărăşii, breslile meşterilor, mănăstirile, bisericile ş.c.l. § 380. Lucruri de obşte şi fără stăpîn se numesc acele a cărora luare în stăpînire este slobodă la fieştecare pămîntean (§ 496). 10 15 20 § 381. Lucrurile ce se lasă pămîntenilor numai spre întrebuinţare, precum sînt şleahurile, drumurile, riurile cele mari şi mici şi a lor maluri, limanurile şi ţărmurii, se numesc lucruri publice sau avere publică. § 382. Avere a statului se numesc lucrurile cele orînduite spre întîmpinarea cheltuelilor pentru trebuinţa şi siguranţia Statului, precum sînt: veniturile poştilor, a vămii, moşiile stăpînirii, băile, ocnile, dăjdiile ş.c.l. 7 Se cuvine R. aparţine G [] 8 (adică fieştecăruia deosebit) R: adică persoanelor în parte G||8—9 soţietăţilor R: colectivităţilor G || § 380 notă: de obşte R: slobode G || 11 şi fără stăpîn ad R: om G II 12 luare R: primă luare G| pămîntean R: mădular al statului G||13 pămîntenilor R: mădularilor statului Gr || 14 şleahurilor, drumurile R: drumurile publice G. Ce se înţă-lege supt numire de lucru? împărţirea lucrurilor după deosebirea persoanelor cărora se cuvin. Lucruri de obşte şi fără stăpîn. Publice. Averea Statului. 13 — 0. 622 §§ 378-405. LUCRURI ŞI ÎMPĂRŢIREA LOR 195 10 15 20 25 § 383. Lucrurile care, după aşăzămîntul ţării, slujesc spre între- Lucrul a buinţarea fieştecăruia mădulariu a unei obştimi, alcătuesc tot după unei 0DŞtimi. acelaşi chip averea obştimii aeeşt'ia; iar acele lucruri a căror venituri sînt orînduite spre întîmpinarea cheltuelilor unei obştimi, alcătuesc averea ei. § 384. Şi a Stăpînitoriului avere, pe care o stăpîneşte el, nu ca un ocirmuitoriu a ţării, ci ca un mădulariu a ei, se socoteşte avere particularnică. § 385. Regulile se ce cuprind întru acest drit particularnic, pentru chipul cu care poate cineva a cîştiga, a păstra şi a muta la alţii lucruri, trebue să se păzească şi de cătră ocîrmuitorii lucrurilor ţării şi a obştimii, afară numai dacă s-au hotărît oareşcare deosebiri prin alte rînduele a stăpînirii, precum sînt hrisoavele. Avere particularnică a Stăpînitoriului. Regula obştească, care priveşte cătră osebite chipuri a averii. § 386. Lucrurile, după deosebirea feliurimei lor, se împărţesc împărţirea în trupeşti şi netrupeşti, în mişcătoare şi în nemişcătoare, în cheltuitoare lucrurilor du-(fungibiles) şi în necheltuitoare (non fungibiles), (adecă în cele ce prin ^^pi^^j",^ întrebuinţare scad sau se strică sau se împuţinează, şi în acele ce prin întrebuinţare nici scad, nici se strică); şi în preţăluitoare şi nepre-ţăluitoare. § 387. Lucruri trupeşti sînt acele ce sînt supuse simţirilor; Lucrurile iar celelalte se numesc netrupeşti, precum este dritul de a vîna, trupeşti şi ne-de a păscui şi toate celelalte drituri şi îndatoriri, jeluirile, feliu- t™?^1-rimea şi cîtimea. § 388: Lucrurile ce se pot muta fără stricarea fiinţei (20) lor, sînt Mişcătoare mişcătoare; iar cele ce nu se pot muta fără prefacerea sau stricarea 81 nemişca-întregimei lor, sînt nemişcătoare. toare. 30 (20) Fiinţa (substanţia) unui lucru este aceia ce se socoteşte statornică întru alcătuirea lui, adecă părţile cele inaterialnice din care este alcătuit şi forma prin care se deosebeşte de alte lucruri. Fiinţa unui lucru rămîne tot aceiaş cînd părţile lui se păstrează întru întregimea lor nevătămate şi forma neschimbată; şi aşa pot toate să slujască la scoposul pe care îl arată părţile şi forma lui. § 383 notă. Lucrurile unei obştimi. Averea ei G || 1 aşăzămîntul ţării R: constituţia statului G || 3 averea R: 'lucrurile G || 6 Stăpînitoriului R: Domnitorului G [| 7 ţării R: statului G | ci ca un mădulariu a ei ad R: om G || § 385 rwtă: cătră... averii R: cătră aceste deosebite chipuri ale averilor G||12aJte R: speciale G|| 13 precum sînt hrisoavele ad R: om G || 16 (fungibiles) ad R: om G | (non fungibiles) ad R: om G|| 22 jeluirile R: pîrile G || 25 după muta ad dintr-un loc în altul G: om R||27 (substanţia) ad R: om G || 27—28 întru alcătuirea lui R: într-însul G i| 30 întru întregimea lor ad R: om G||31 pot toate R: poate G. 13* §§378-405. LUCRURI ŞI ÎMPĂRŢIREA LOR 197 1 § 389. Cele de sineşi mişcătoare, după a legii înţălegere, se socotesc ca nişte nemişcătoare, dacă aceste, în puterea legilor sau prin hotărîrea proprietariului lor, alcătuesc cele cuvenite a unui lucru nemişcătoriu. 0 *§ 390. Supt cele cuvenite (appertinentiae) se înţăleg aice acele ce se alcătuesc cu un lucru întru necurmată unire. întru aceste se socotesc nu numai sporirea sau adăogirea unui lucru, în cîtă vreme nu sînt despărţite de lucrul acesta, dar încă şi cele adăogitoare (accessoria), fără care nu se poate întrebuinţa lucrul cel prinţipal (de căpitenie), 10 sau cele ce legea sau proprietariul lucrului le-au hotărît spre necurmată întrebuinţare a lucrului prinţipal. § 391. Iarba, copacii, rodurile şi toate folositoarele lucruri ce răsar în faţa pămîntului, rămîn avere nemişcătoare pînă nu se despart de pămînt; şi peştele din iazuri şi vînaturile din păduri, atuncea numai 15 se fac avere mişcătoare, cînd peştele s-au păscuit şi vînatul s-au prins ori s-au ucis. § 392. Şi sămănăturile, lemnele, nutreţul pentru dobitoace şi toate celelalte roduri, măcar de vor şi fi adunate, precum şi toate dobitoacele şi toate uneltele ce se cuvin la o moşie, cum şi pojijia se socotesc 20 în rîndui celor nemişcătoare, în cît sînt trebuincioase spre necurmată întrebuinţare a unei regulate iconomii (gospodării). § 393. Asemine se socotesc între cele nemişcătoare lucruri, şi cele ce se zidesc cu scopos, ca de-a pururea să rămîe, statornice acolo, adecă: case şi alte zidiri, împreună cu întinderea aerului ce se află deasupra 25 pămîntului, în linia perpendiculare; şi nu numai cîte sînt înfipte în pămînt sau în zid, sau cîte sînt întărite cu fier sau cu piroane sau cu cue, precum căldări în care se ferbe rachiu sau bere, şi dulapurile înzidite, dar şi cele ce slujesc spre necurmata întrebuinţare a unei întregimi, precum ciuturi, funii, lanţuri, cele trebuincioase unelte spre stingerea focului, ,30 şi alte asemine. *§ 394. Driturile se socotesc între cele mişcătoare, cînd nu sînt unite cu proprietaoa vreunui lucru nemişcătoriu sau cînd prin aşezămîntul ţării nu s-au publicarisit ca nişte lucruri nemişcătoare. 2 nişte ad R: om G || 3 cuvenite a unui R: cele ce se ţin de un G | cele cuvenite R: ceea ce se ţine G|] 5—6 acele ce se alcătuesc R: ceea ce se pune G|| 6—7 întru aceste să socotesc R: La aceasta se aplică G || 8 adăogitoare (accessoria) R: ce mai urmează G|| 13 rămîn R: rămîn atîta timp G || 19 cuvin la R: se ţin de G||20 în cît R: pînă atunci, pînă cînd G | trebuincioase R: necesare G||21 (gospodării) ad R: om G | 23 după zidesc ad pe terenul cuiva G: om R| adecă R: precum G||25 pămîntului R: terenului G | şi R: apoi G||26 sau cu cue ad R: om G || 28 unei întregimi R: unui întreg G || 32 proprietaoa R: posesia G|| 33 lucruri R: avere G. De sineşi mişcătoare. Cele cuve-nitedeobştie. îndeosăbi pentru moşii Şi pentru zidiri. Dupăregu-lă, driturile se socotesc ca nişte lucruri mişcătoare. §§ 378-405. LUCRURI ŞI ÎMPĂRŢIREA LOR 199 1 § 395. Pretenţiile datoriilor nu se prefac în nemişcătoare avere Şi preten- prin siguripsirea făcută cu lucruri nemişcătoare. j^6 dat0lii *§ 396. Nemişcătoarele lucruri sînt supuse legilor locului, unde După care se află; iar toate celelalte se supun acelor legi, cărora este supusă persoana s sg J l_i g g c 3. 5 propietarului lor. pentru lucru- <• rile nemişcă- toare şi după care pentru acele mişcătoare? § 397. Lucrurile care nu aduc obicinuitul folos fără numai cînd Lucruri se strică sau se cheltuesc, se zic cheltuitoare (fungibiles); iar cele ce au Lneltuitoare ' " ° y şi necheltm- din împrotiva însuşiri, se zic necheltuitoare (non fungibiles). toare. § 398. O alcătuire de mai multe lucruri deosebite, care se socotesc Totimealu-10 ca un lucru şi se obicinuesc a se numi cu un nume deobştie, alcătueşte crurilor- 0 întregime, socotindu-se ca o totime. § 399. Preţăluitoare lucruri sînt acele, al cărora preţ se poate Prcţăluitoa- hotărî în daturi şi luaturi, prin asămăluiri cu altele; întru aceasta se re ?' MPre_ . . . , . . . . tăluitoare lu- socotesc şi slujbele şi lucrările cu mina şi cu mintea; iar acele lucruri, a cruri 15 cărora preţ prin nici o asămăluire cu altele nu se poate hotărî, se numesc nepreţăluitoare, precum este slobozenia, darurile sufleteşti, faptele cele îmbunătăţite şi c.l. +§ 400. Aceia ce hotărît face un lucru, se numeşte preţul lui. Cînd • Cum tre- de cătră judecătorie se pretălueste vreun lucru, trebue să se facă bue sa ,se facă prelalu- 20 preţăluirea lui în hotărîtă sumă d°e bani. ire de patra judecătorie? +§ 401. Obicinuitul preţ a unui lucru se numeşte preţăluirea ce Preţul o- 1 se face de pe obicinuitul şi deobştie folos, care se poate dobîndi iCinuit S1 privind cătră vreme şi cătră loc; iar neobicinuitul preţ se numeşte preţăluirea ce i se face cu'privirea cătră deosebitele relaţii (legături), ce 7 (fungibiles) ad R: om G||9 alcătuire R: totalitatea G|]ll o totime R: un întreg G [| 14 şi cu R: sau cu G || 15 altele R: alte lucruri ce se găsesc la dat şi luat G || 16—17 faptele cele înbunătăţite R: virtuţile G || 21 —p. 201 r. 2 preţăluirea, ce i se . . . sale însuşiri R: cînd evaluarea lui se face după folosul, pe care îl aduce, avînd în vedere locul şi timpul, în mod obişnuit şi general; iar extraordinar, cînd se evaluează, avîndu-se în vedere legăturile particulare către ele ale aceluia către care trebuie să fie dat preţul, şi la înclinarea ce o are el către acel lucru din cauza unor întîmplătoare particularităţi ale aceluia G. neobicinuit §§ 378-405. LUCRURI ŞI ÎMPĂRŢIREA LOR 201 1 poate avea acel lucru cătră primitoriul preţului, şi plecarea acestuia cătră acel lucru pricinuit din întâmplătoarele sale însuşiri (21). (21) S. P.: Dacă cineva pentru vreo vestită a lui faptă a dobîndit vreun dar, atuncea darul acesta, cît pentru dînsul, are neobicinuit preţ. 5 + *§ 402. In toate întîmplările, întru care nu s-au făcut vreo deo- Cepreţtre- sebită tocmala, nici s-au dat vreo deosebită hotărîre de cătră legi bue să urme- trebue judecătoria la preţăluirea unui lucru să urmeze preţul cel ze la JU(leca-..... . ' ' toreştile pre- obicinuit. ţălJri? § 403. Driturile ce se cuvin unei persoane asupra unui lucru, fără Drituri re-10 privire cătră alte hotărîte persoane, se numesc realnice drituri a lucrurilor, alnice. § 404. Driturile ce izvorăsc fără mijlocire dintru o lege sau din Personal-vreo faptă îndatoritoare asupra unui lucru, numai cătră nişte hotărîte nice-persoane, acele se numesc personalnice drituri a lucrurilor. §v 405. Realnice drituri a lucrurilor sînt: dritul stăpînirei, a pro- Care sînt. 15 prietăţii lucrurilor, a amanetului, aipothicei, a şerbirii (vezi §610)* cum realnice? şi a moştenirii (22). (22) Driturile lucrurilor s-au împărţit de cătră cei mai noi legiuitori în realnice şi personalnice. Cele realnice se deosebesc de cele personalnice: 20 a) După temeiu ; b) După persoanele, între care au loc aceste realnice drituri; şi c) După obiectul. La personalnic drit se sămălueşte: A) Deosebită oarecare faptă, ce s-au săvîrşiţ de o persoană, căriia s-au 25 ertat de cătră legi a se însărcina cu îndatorire. Acest feliu de faptă care cere neapărată dovadă, este sau o ertată legiuită lucrare, precum tocmala, sau împrotiva legilor, precum vătămare, jignire sau alt feliu de faptă, cu care fără mijlocire au unit legile vreun drit, precum dritul bărbatului asupra femeii sale, dritul părinţilor asupra fiilor. 30 La acel realnic se sămălueşte o faptă de agonisire, dacă însă fapta aceasta va fi o dată dovedită, atuncea are putere dritul, (precum dritul proprietăţii lucrurilor), împrotiva oricăruia stăpînitoriu sau împrotiva asupritoriului § 403 notă: după realnice ad a lucrurilor G: om R |] 9—10 fără privire R: privite fără vreo legătură G || 11 dintru R: sau dintru G|| 14 stăpînirei R: posesiunii G|[ 15 după amanentului ad a ipothicei R: om G | (vezi § 610*) R: om G|[ 23 sămălueşte R: presupune mai întîi G||24—26 ce s-au săvârşit... ertată R: care s-a întîmplat unei persoane, asupra căreia trebuie să aibă efect şi care cere dovadă. Acest fel de faptă este o îngăduită G||26 tocmala R: este învoiala G I sau R sau este G || 27 vătămare, jignire R: este paguba G ]| 28 unit R: legat G | vre R om G \ sale, R: sale şi G H 30 sămălueşte R: presupune mai întîi G || 31 va fi R a fost G|! 32 lucrurilor'. . . stăpînitoriu R: fără deosebire împotriva oricărui posesor G ] asupritoriului R: celuia care păgubeşte G. * Probabil: § 616. §§ 406-460. STĂPÎNIREA LUCRURILOR 203 1 dritului altuia şi nu este trebuinţă să dovedească proprietariul că persoana aceia, împrotiva căriia trebue să lucreze dritul său, s-au îndatorît cătră dînsul prin vreo deosebită faptă. Personalnicul drit este o ispravă a unei îndatoriri, iar realnicul este din împrotiva pricina îndatoririi. Spre pildă: tu te-ai îndatorit cătră mine prin o 5 deosebită faptă (precum prin tocmala sau prin vătămare). Eu dar am un drit cătră tine. — Aice se zice: eu am dritul acesta. (S.P.: dritul proprietăţii sau a şerbirii sau a amanetarisirii). Eşti dar şi tu datoriu ca să cunoşti şi să nu vătămi pe acest drit. B) Personalnicul drit săvîrşeşte o deosebită legiuită legătură între acela 10 ce-1 are şi între alte hotărîte persoane. Iar realnicul drit întemeiază o de obştie legătură legiuită care o lucrează fără deosebire asupra tuturor. Pentru aceasta dar porneşte acela jalobă personalnică numai împrotiva numitelor persoane, iar acesta, realnică, carea lucrează împrotiva tuturor. C) Obiectul personalnicului drit este o legiuită pretenţie, care se face 15 improtiva unei hotărîte persoane, cu scopos ca persoana aceasta să facă sau să nu facă ceva. Iar obiectul realnicului drit este legiuită slobozenie, ce are fieştecine, spre a întrebuinţa după a sa plăcere driturile sale, fără să se asuprească sau să se înmărginească de cătră altul la dreaptă întrebuinţarea lor. PARTEA A DOUA 20 SECŢIA ÎNTĂI Pentru realnicile drituri CAP ÎNTĂI Pentru stăpînirea lucrurilor § 406. Tot acel ce are un lucru străin supt a sa stăpînire sau Cine se nu 25 păstrare, se numeşte ţiitoriu a lucrului aceluia. meşte ţiitoriu a unui lucru? § 407. Cînd ţiitoriul unui lucru voeşte şi are scopos să-1 ţie Stăpînito-ca pe un lucru drept al său, atunce se numeşte stăpînitoriul riul unui Iu* acelui lucru. cru. 1 dritului altuia R: dreptul altucuiva Gr II 3 ispravă R: urmare G || 4 îndatoririi. Spre pildă R: îndatoririi: acolo se zice G||6 Aice R: aici însă G || 9 deosebită R: specială G||ll o lucrează R: are efect Gl tuturor R: tuturor oamenilor G || 11—12 Pentru. . . jalobă R: De aceea acela atrage pîră G || 12 numitelor R: hotărîtelor G||13 carea lucrează R: aceea care are efect GJ|14 legiuită R: legiuita G||17 —18 fără... înmărginească R: şi să nu fie vătămat nici mărginit G || 23 stăpînirea lucrurilor R: posesiune G || 24 străin ad R: om G \[ 27 stăpînitoriul R: posesorul G. §§ 406-460. STĂPÎNIREA LUCRURILOR 205 1 § 408. Persoanele care sînt lipsite de minte, nu sînt destoinice Agonisirea a cîştiga de sinesi stăpînirea unui lucru, de aceasta epitropii si curato- staPinini- ..*„.. . , -ii ' Destoinicia ni se îngrijesc pentru mteresunle lor. gau ne(jestoj § 409. Asemenea şi nevrîstnicii nu pot de sineşi să primească njcia persoa- 5, stăpînirea vreunui lucru fără primirea epitropului lor, iar sprevrîsni- nelor spre a- cii pot, însă dacă a fi spre paguba lor, au voe curatorii să strice alcă- gonisirea ei. tuirea şi să desfiinţeze cîştigul cel însărcinat cu îngreuere. § 410. Toate lucrurile trupeşti şi netrupeşti prin care se face Obiecturile legiuită negoţiaţie (daravere), se pot lua în stăpînire. stăpînirei. 10 § 411. Cele trupeşti mişcătoare se iau în stăpînire prin fireasca Chipurile de apucare, prin strămutare sau prin păstrare, iar cele nemişcătoare a?ornsirea . , . , „ A . n „ , . 3 . . „ A ' . stăpînirei lu- pnn intrare m stăpînire, brazduire, şanţuire, îngrădire, însemnare şi cruriior mis. prin lucrare. cătoare şi nemişcătoare. § 412. Stăpînirea netrupeştilor lucruri sau a driturilor cîştigăm, A celor ne- 15 cînd le întrebuinţăm în numele nostru. trupeşti. § 413. întrebuinţarea unui drit se face, cînd cineva cere de la Osebit pen- altul ceva ca o datorie şi acesta împlineşte cererea aceluia, apoi cînd tru 4^itul cineva întrebuinţează lucru străin spre folosul său, însă cu învoirea ^^^q^' proprietariului, în sfîrşit cînd, oprit fiind cineva de cătră altul, se lasă si 0prit0riu' 20 de lucrare, care el almintrele avea drit să facă. § 414. Cîştigăm stăpînirea nu numai a driturilor, ci şi a trupeş- Chipul ago- tilor lucruri, sau nemijlocit, adecă, cînd luăm întru a noastră stăpî- nisirii nemij- nire lucruri sau drituri ce nu au nici un stăpîn, ori mijlocit, adecă, cînd îoc!*sai1 mi^~ , .. , • u ■ l0Clt- ne însuşim vreun drit sau vreun lucru ce se cuvine altuia. 25 § 415. Prin nemijlocită apucare a stăpînirii luăm numai atîta Cuprinde- parte din trupeştile lucruri, cît cu adevărat am apucat, am căi- rea agonisirii cat, am întrebuinţat, am însemnat sau am luat supt a noastră de staPîmre* păstrare. Tot după acestaşi chip luăm în stăpînire, şi prin mijlocită apucare a străinelor lucruri întru a noastră stăpînire, iarăşi 30 prin apucare a lucrului cuiva cu învoirea însă a ţiitoriului, cîşti- 2 stăpînirea unui lucru R: posesiune G | de aceasta R: din cauza aceasta G || 2 şi 14 stăpînirea R: posesiunea G|| 5 primirea R: consimţămîntul G|| 6 alcătuirea' ad R: om G || 7 însărcinat cu îngreuere R: încărcat cu sarcini G || 9 negoţiaţie (daravere) R: dare luare G|| 9 şi 10 stăpînire R: posesie G|| 12 întrare... brazduire R: călcare, prin hotărnicire G | şănţuire, R: şănţuire sau G | şi R: sau G|| § 413 notă: adeveritoriu, tăgăduitoriu şi R: afirmativ, negativ sau G||17 acesta R: acela G || 18 întrebuinţează R: cheltuieşte G|| 19 după proprietarului ad lucrului G: om R | se lasă de R: renunţă la G|| 21 stăpînirea R: posesiunea G|| 24 se cuvine R: aparţine G|| 25 stăpînirii R: posesiunii, adică apucarea înainte G | după luăm ad în posesiune G: om Rl| 28 stăpînire R: posesiune G|| 29—30 stăpînire,. .. ţiito-rului R: stăpînire; prin mijlocită însă cu consimţămîntul ţiitorului lucrului G. §§ 406-460. STĂPÎNIREA LUCRURILOR 207 1 găm atîta numai, cît acela ne-au lăsat ori ne-au dat prin semne vede-rate pe însuşi al său nume sau pe numele altui cuiva. *§ 416. Stăpînirea unui lucru se numeşte dreaptă, cînd se înte- Stăpînirea meiază asupra unui titlu puternic, adecă asupra unui legiuit temeiu lucrurilor, 5 spre agonisire. Aşa feliu de titlu este Intrarea în moştenire, dăruire, cum- ^g^ptă^116 parare ş.c.l. Aşa din împrotiva, adecă cînd nu se întemeiază asupra unui titlu puternic, este stăpînirea nedreaptă. § 417. Titlu (23), cînd priveşte cătră lucru fără stăpîn, se înte- y^f^drep meiază asupra fireştii slobozenii, ce o are fieştecine de a face lucrări {ei stăpînirii 10 prin care nu se asupresc driturile altui cuiva, adecă prin apucarea lu- lucrurilor, crurilor fără stăpîn; iar cînd titlul priveşte cătră alte lucruri, se întemeiază asupra voinţii celui de mai înainte stăpîn, adecă asupra deosebitelor chipuri a arătării voinţei celui de pe urmă şi asupra tocmelelor sau se întemeiază asupra judecătoreştii hotărîri şi în sfîrşit asupra 15 legii, prin care se dă cuiva dritul stăpînirii, asupra legiuitei Intrări în moştenire, asupra părţii legiuite şi asupra paragrafiei ş.c.l. (23) Titlu puternic este legiuitul temeiu, care face putincioasă cîştigarea unui drit sau prin care fapta sau întîmplarea, ce se numesc chipurile cîştigării, au acel feliu de putere, încît să poată cineva cîştiga printr-însele vreun drit. 20 Titlul dritului face putincioasă cîştigarea dritului. Chipul cîştigării urmează după titlul dritului şi aşa face adevărată pre cîştigare. Acest feliu de titluri sînt: cumpărare, schimbare, dăruire, intrare în moştenire, năimală, arvonisire ş.c.l.; iar chipul cîştigării este trădare. § 418. Ţiitoriul care în numele altuia, iar nu întru al său, ţine Ţiitoriul 25 vreun lucru, n-are nici un titlu puternic, spre a lua acest lucru în stă- n"are nici un . . ■ titlu; pmirea sa. 1 după numai ad dintrînsul G: om R | ne-au lăsat R: avînd ne-a transmis G | dat prin R: predat cu G||§ 416: Stăpînirea lucrurilor R: Posesiunea GII 3 Stăpînirea R: Posesiunea G [| 4 asupra unui R: pe un G || | asupra. .. temeui R: pe temeiul suficient spre cîştigare al dreptului G|| 6 Aşa din împrotiva R: Dimpotrivă însă G || 6—7 asupra. .. puternic R: pe un astfel de titlu G || 7 stăpînirea ad R: om G. § 417 notă; Titlu hotărîtor al dreptei posesiunii G || 8 lucru R: lucrur: G || 9 asupra fireştii slobozenii R: pe aceea înnăscută slobozenie G || 10 asupresc R vatămă G| apucarea R: apucarea înainte a G || 12 asupra voinţei R: pe voinţa G stăpîn... deosebitelor R: posesor, ca de pildă pe diferitele G || 13 celui R: cele G | şi asupra R: şi a G || 14 se întemeiază... şi R: pe judecătoreasca hotărîre sau G || 14—15 asupra legii R: pe legea G " 15 stăpînirii. . . intrări R: la posesiune, anume pe legiuita intrare G||16 asupra părţii... paragrafiei R: pe partea legiuită, pe paragrafie G |] 17 Titlu puternic R: Titlu de drept G || 17—18 unui drit R: dreptului GS-1| 19 acel feliu de putere R: astfel de efect G|] 21 adevărată pre cîştigare R: întradevăr cîştigarea G. § 418 notă; n-are R: n-are încă G || 25 puternic R: de drept G | stăpînirea R: posesiunea G. §§406-460. STĂPÎNIREA LUCRURILOR 209 1 § 419. Ţiitoriul vreunui lucru n-are voe să schimbe prin a sa nici poate putere temeiul ţinerii lui şi cu chipul acesta să-şi însuşască vreun sa C^S^ de titlu pe numele său; acela însă, care pînă la o vreme cu drep- sine?1-tul au ţinut în stăpînire vreun lucru în numele său, poate muta 5 la altul dritul stăpînirii şi a ţinea lucrul acela pe viitorime în numele aceluia (24). (24) Adecă la cea întîi întîmplare, dacă cineva, luînd o casă în chirie sau alt lucru străin, le întrebuinţează ca un proprietar sau le mută la altul cineva, atuncea se face el stăpîn nedrept şi cu rea credinţă. Iar la a doua întîmplare, 10 dacă cineva va vinde sau va dărui casa sa sau altăceva din lucrurile sale cu tocmala, ca să le întrebuinţeze pînă la o vreme. § 420. Prin titlu puternic se cîştiga numai dritul stăpînirii, iar Lucrarea nu însaş stăpînire; deci dacă, avînd cineva dritul stăpînirii, se va opri titlului pu-de cătră altul, nu poate prin însaş a sa putere să între în stăpînire, 15 ci datoriu este să o ceară prin judecătorie, arătînd titlul său. ternic. § 421. Iuridica presumţie (§ 28 shol*. 5.) pentru titlul cel puternic Stăpînito-agiută pe stăpînitoriul. Deci nu se îndatoreşte acesta a arăta titlul stă- riul m este pînirii sale, nici de va zice împrotivitoriul său, cum că stăpînirea ace- ^^g1"1^^ luia nu se potriveşte cu alte iuridice presumţii, precum adecă: toată 'stapmirij 20 proprietaoa lucrurilor se socoteşte neîngrădită şi însărcinată; iar dacă împrotivnicul va înfăţoşa acest feliu de documenturi, prin care slăbeşte iuridica presumţie, atunce stăpînitoriul, de nu poate să, desfinţeze pe acele într-alt chip, se îndatoreşte a arăta titlul stăpînirii sale. a5 § 422. Iar dacă cineva are în stăpînirea sa vreun lucru, a căruia Exţepţie. negoţiaţie este oprită, sau vreun lucru cu prepus de furtuşag, se îndatoreşte a arăta titlul stăpînirii sale. § 419 nota de sineşi R: cu de la sine putere G|| 3 pe numele său ad R: om G||3—4 la o... stăpînire R: la acea vreme cu dreptate a avut în posesiune G |[ 5 stăpînirii R: posesiunii G|| 7 Adecă.. . întîmplare R: De pildă în cazul întîi G|| 8 mută... cineva R: transferă altcuiva G l| 9 la a doua întîmplare R: într-al doilea caz Gr || 11 să le R: să-1 G| pînă R: încă pînă G || § 420 nota; Lucrarea R: efectul Grj| 12 st 13 stăpînirii R: la posesiune G||13 si 14 stăpînire R: posesiune Gf |[ 13 va opri R: opreşte G || § 421 nota: Stăpînitoriul R: Posesorul G| stăpînirii R: său G|| 16 shol: R: om G||17 şi 22 stăpînitoriul R: posesorul G || 18 şi 24 stăpînirii R: posesiuni G||18 de va zice R: cînd zice G||18 şi 25 stăpînirea R: posesiunea G||19 potriveşte R: împacă Gr || 19—20 precum... neîngrădită şi însărcinată R: că adică toată stăpînirea se presupune nemărginită şi neînsărcinată G || 21 va înfăţoşa R: a înfăţişat G || § 422 om nota G || 27 stăpînirii sale R: său G. * Sholion, grecism, notă, explicaţie. 14 — 0. 622 §§ 406-460. STĂPÎNIREA LUCRURILOR 211 :1 +*§ 423. Dacă este îndoială, care din cei ce se judecă pentru vreun lucru, are drit mai puternic asupra acelui lucru, atuncea se dă stă-pînitorului protimisire. § 424. Tot cel ce, din temeiuri apropiete de adevăr, socoteşte 5 că lucrul ce-1 are în stăpînire este drept al său, acela este stăpînitoriu cu bună credinţă. § 425. Cu rea credinţă stăpînitoriu este acela carele ştie sau din împregiurări trebue să prepue, că lucrul ce-1 are în stăpînirea sa, se cuvine altuia. 10 § 426. Cel ce se amăgeşte în faptă, poate să fie stăpînitoriu ne- drept, dar însă cu bună credinţă (25). (25) Se amăgeşte cineva în faptă, cînd nu ştie că cel mai denainte avutoriu era nedrept stăpînitoriu sau că proprietariul lucrului n-au vîndut, nici au dăruit, ci numai au dat spre întrebuinţare lucrul său la primitoriul lui, ş.c.l. 15 § 427. Dacă o persoană are în stăpînirea sa însuşi lucru, iară alta dritul asupra tuturor sau unora numai din folosurile lucrului aceluia^ atunce şi una şi alta dintr-înseîe, păşind peste hotarele dritului său, poate după deosebitele atîrnări să fie stăpînitoriu cu bună sau cu rea credinţă, drept sau nedrept (26). 20 (26) Spre pildă, stăpînitoriul fiinţei unui lucru şi stăpînul unui loc şerbit lucrează cu rea credinţă, dacă prin ascuns sau cu putere ori cu vicleşug îşi însuşeşte folosurile rodurilor sau întrebuinţarea driturilor, ce s-au lăsat altuia; din împrotiva, şi stăpînitoriul folosului şi cel ce are întrebuinţarea unui lucru, lucrează cu rea credinţă, dacă îndrăzneşte a vătăma fiinţa lucrului sau proprietaoa stăpînitoriului; 25 iar dacă el face aceasta din greşală, socotindu-se adică pe sineşi desăvîrşit proprietarul, atunce nu lucrează cu rea credinţă. . - *§ 428. Prin judecătoreasca hotărîre trebue să se dezlege, de este stăpînirea cu bună sau cu rea credinţă. îndoială fiind, se dă stăpînitoriului protimisire. Care se numeşte stăpînitoriu cu bună credinţă? Cu rea ere: dintă? Cînd se face stăpînitoriul cel cu rea credinţă dimpreună şi nedrept. Lămurire pentru stăpînirea cubună sau cu rea credinţă. § 423 nota şi 3 stăpînitoriului R: posesorului G || 2 asupra acelui lucru R: la el G | atuncea R: om G|| § 424 notă, şi 5, 7, 10, 13 stăpînitoriu R: posesor G|| 4 apropiete de adevăr R: probabile G || 5 stăpînire R: posesiune G|| 8 stăpînirea R: posesiunea Gl| 9 se cuvine R: aparţine G|| 10 şi 12 faptă R: factum G ]| 12 avutoriu R: posesor G||13 lucrului ad R:'om G || § 427 notă: Cînd coposesorul se face posesor de rea credinţă G||15 şi 28 stăpînirea R: posesiunea G||17 păşind R: dacă păşeşte G|| 18 deosebitele atîrnări R: diferitele raporturi G|| 18 —19 stăpînitoriu... nedrept R: posesor şi cu bună şi curea credinţă, şi drept şi nedrept G || 20 stăpînitoriul R: proprietarul G| unui lucru R: unei proprietăţi G||22 folosurile rodurilor R: folosurile, roadele G | s-au lăsat R: au fost cedate G|] 23 întrebuinţarea unui lucru R: uzufruct G || 24 stăpînitoriului R: proprietarului G || 27—28 de este R: neînţelegerea despre G. §§ 406-460. STĂPÎNIREA LUCRURILOR 218 § 429. îndoială fiind, iuridica presumţie se luptă pentru acea cu bună credinţă stăpînire, adecă agiută pe stăpînitoriu, socotindu-1 stăpînitoriu cu bună credinţă. § 430. Stăpînitoriul cel cu bună credinţă, numai pe temeiul stăpînirii cei cu bună credinţă, poate să întrebuinţeze lucrul sau să-1 cheltuiască sau să-1 lase în părăsire *) sau să-1 strice de tot, după a sa plăcere, neînvinovăţindu-se de a răspunde pentru dînsul. § 431. Toate rodurile, izvbrîte dintr-un lucru, după dezlipirea lor de aceasta, îndată se cuvin stăpînitoriului celui cu bună credinţă, cum 10 şi toate celelalte folosuri, adecă chiriile caselor, dughenelor, dobînzile împrumutărilor ş.c.l., al cărora termin se împlinise în vremea ce se afla în nesupărată stăpînirea lui. § 432. Dacă stăpînitoriul cel cu bună credinţă au făcut pentru lucru cheltuele trebuincioase spre necurmată păstrarea fiinţii lucrului 15 sau folositoare spre sporirea folosurilor, care încă sînt de faţă (27), atuncea se cuvine a se întoarce cheltuelile, după curgătoriul preţ, întru cît suma preţăluirii nu va covîrşi suma cheltuelilor, care cu adevărat s-au făcut. (27) Dacă stăpînitoriul cu bună credinţă au făcut cheltuele trebuincioase spre înnoirea zidirii, care era în primejdia surpării, sau folositoare spre sporirea 20 veniturilor din nou, precum nouă zidire de dughene, crăşme ş.c.l., atunce i se întorc cheltuelele întru atîta numai, întru cît cu adevărat s-au îmbunătăţit lucrul, după preţăluirea de acum; şi niciodată nu se întorc în sumă mai mare, ci în atîta numai, cîtă este îndestulă spre despăgubirea lui. El nu ia mai mult decît atîta numai, măcar că acele făcute de cătră dînsul cheltuele, ar putea să se preţăluiască şi cu un mai 25 mare preţ, căci întîmplătoarele împregiurări ce se întemeiază asupra deosebirii vremilor sau a locurilor, cînd adecă preţul lucrului de sineşi s-au suit, iar nu din pricina cheltuelilor celor făcute la aceasta, nu pot să folosască pe stăpînitoriul cel cu bună credinţă, ci trebue să folosască pe proprietariul, căruia proprietaua lucrului rămîne nestrămutată, măcar de a şi lipsit din a Iui stăpînire. Cheltuelile ce se fac 30 pentru lucrarea pămîntului, adecă pentru arătură, sămănături ş.c.l., pentru obicinui- § 429 notă şi 2 stăpînitoriu R: posesorG | socotindu-1 R: presupunîndu-1 G || § 430 notă încetarea R: consecinţa G||4 şi 13 stăpînitoriul R: posesorul G || 4 numai pe temeiuri R: pe acest singur temeiu G || 5 stăpînirii R: posesiunii G || 6 lase în părăsire R: degradeze G || 8 izvorîte R: născute G || 9 aceasta R: acesta G | se cuvin stăpînitoriului R: aparţin posesorului G| cum R: pe lîngă acestea G|| 11 împrumutărilor R: banilor G]| 12 stăpînirea R: posesiunea G || 14 spre R: sau spre G || 15 folositoare ad R: om G| sînt de faţă R: dăinuesc G ||16seR: i se G|| 16—17 suma preţăluirii. .. suma cheltuielilor R: preţul acesta nu întrece cheltuielile G || 18 şi 27 stăpînitoriul R: posesorul G||19 folositoare R: a ridicat din temelie zidiri nouă G || 20 din nou . . . crăşme ş.c.l. ad R: om G || 24 şi ad R: om G || 27 aceasta R: acesta G || 29 stăpînire R: posesiune G || 30 lucrarea R: lucrarea mai bună G. Intru îndoială agiută presumţia pe stăpînitoriu. încetarea stăpînirii. Driturile stăpînitoriului, cu bună credinţă: a) asupra fiinţei lucrului;' b) asupra rodurilor şi a celorlante folosuri ; o) asupra cheltuelilor. *) să-1 lase paragină. §§ 406-460. STĂPÎNIREA LUCRURILOR 1 tele măsurate întocmiri, pentru hrana robilor, dobitoacelor ş.c.l. a căror folosuri sînt vremelnice, nu se întorc, căci cel ce ia rodurile, este datoriu a face şi cheltuelile: § 433. Din cheltuelile făcute numai spre desfătare şi podoaba vreunui lucru, se întorc atîte, cîte cu adevărat au îmbunătăţit lucrul 5 şi au sporit preţul lui. Cu toate aceste stăpînitoriul cel de mai nainte are alegerea să-şi rădice, de va voi, toate podoabele, care sînt cu putinţă a se lua, fără vătămarea fiinţii lucrului. § 434. Cel cu bună credinţă stăpînitoriu poate să ceară de la Dritul de cel mai nainte avutoriu preţul lucrului dat, iar nu de la proprie- ^a°ere pre^ul 10 tariul lucrului. § 435. Cel ce au cumpărat cu bună credinţă ori de la tîlhari sau de la piraţi (hoţi de mare), ori de la oşteni vrăjmaşi, lucru străin care întru alt chip proprietariul cu anevoe l-ar fi putut găsi, poate să ceară cuviincioasă răsplătire, pentru că au pricinuit lui vederat folos. 15 § 436. în cazul pentru dritul amaneturilor se hotărăşte de se cuvine celui cu bună credinţă ţiitoriu dritul de a opri lucrul străin pentru ori şi care pretenţie a sa. *§ 437. Stăpînitoriul cel cu rea credinţă, dacă prin judecătoreasca îndatorirea hotărîre s-au osîndit, ca să întoarcă lucrul, străin, se îndatoreşte să dee stăpînitoriului celui cu 2o împreună şi toate folosurile sau veniturile, care au luat dintru acel rea cre(jmtă. lucru în toată vremea stăpînirii sale, plătind încă şi stricăciunile făcute la lucru, şi cît proprietariul lucrului au cheltuit cu dovedire, jude- cîndu-se cu dînsul. *§ 438. Dacă cel cu rea credinţă stăpînitoriu au luat lucru străin 25 prin furtuşag sau sîlă ori vicleşug sau prin vreun alt chip oprit de cătră legi, atunce se osîndeşte pe lîngă pedeapsa hotărîtă de legi criminali- ceşti, şi cu despăgubirea proprietariului lucrului. § 439. Dacă cel cu rea credinţă stăpînitoriu au făcut cheltueli pentru lucru, trebuie să urmeze aceia ce se hotărăşte, în capul pentru 2 cheltuelele R: cheltuielile de acest fel G || 5 stăpînitoriul R: posesorul G |] 6 alegere R: alegerea G|| 8 stăpînitoriu R: posesor G|| 9 avutoriu R: avutor al său G | dat R: pe care i 1-a dat G ij 9—10 proprietariul R; adevăratul proprietar G [] 11 Gel R: Totuşi cel G | ori, ad R: om G | sau R: întimplătorţ G |j 12 (hoţi de mare) adR: om G||'l7 pretenţie a sa R: pretenţii ale sale G|| § 437 notă: stăpînitoriului R: posesorului G|) 18 Stăpînitoriul R: posesorul G|| 20—21 acel lucru R: acela G|| 21 stăpînirii R: posesiunii G||21—22 făcute la lucru R: pe care le-a pricinuit lucrului G || 24 şi 28 stăpînitoriu R: posesor Gl| 26 pedeapsa hotărîtă R: pedepsele hotărîte G|| 27 proprietariului R: după acelea legi criminaliceşti, a proprietarului păgubit al G §§ 406-460. STĂPÎNIREA LUCRURILOR 217 1 împuterniciri, pentru cheltuelile făcute fără ştirea proprietariului de cătră ocîrmuitoriul trebilor străine. § 440. Stăpînirea unei obştimi se judecă după buna sau reaoa credinţă a celor de cătră obştimi împuternicite mădulări, ce au lucrat 6 în numele obştimei, iar mădulările, ce sînt pricina stăpînirii cei cu rea credinţă, se îndatoresc la orice întîmplare să întoarcă paguba şi la mădulările cele cu bună credinţă şi la proprietariul lucrului. § 441. Dacă pe cel cu bună credinţă stăpînitoriu îl supune judecata, ca să întoarcă lucrul străin, se îndatoreşte a da şi toate folo-10 şurile şi veniturile, ce au luat de la cea dintîi înfăţoşare în judecată, după jaloba proprietariului lucrului, şi a mai răspunde toată pricinuita de atunce stricăciune în lucru, afară de acele ce întîmplarea poate aduce. § 442. Nimărui nu este ertat a supăra de sineşi pe altul cineva pentru orice feliu de stăpînire. "Volnic este cel supărat să ceară agiutoriul 1B judecătoriei împrotiva supărătoriului său şi întoarcerea toatei dovedite pagube. § 443. Dacă stăpînul unui lucru nemişcătoriu sau a unui drit real se asupreşte în dreptăţile sale prin o. nouă zidire, prin vreun lucru meşteşugit, cu aducerea sau tragerea apei sau prin vreo altă lucare, 20 poate să ceară de la judecătorie oprirea zidirii sau a lucrului aceluia, iar judecătoria datoare este a cerceta şi a hotărî pricina, în cît se va putea mai în grabă. § 444. Judecătoria nu trebue să sloboadă lucrarea zidirei sau a lucrului, pînă a nu cerceta şi hotărî pricina. 25 § 445. Atuncea numai se iartă de cătră judecătorie urmarea lucru- lui, cînd este vederată primejdia sau cînd pîrîtul dă cuviincioasă siguranţie, cum că va aduce lucrul în starea cea mai denainte şi va plăti păgubirea jeluitoriului întîmplată din pricina lucrului. Acesta însă nu Cum se socoteşte stăpî-nirea unei obştimi ? îndatorirea celui cu bună credinţă stăpînitoriu. Driturile cuvenite stăpînitoriului, cînd de cătră altul se asupreşte în stăpînirea sa. Mai ales prin noă zidiri. 1 împuterniciri R: dispoziţie G || 1 — 2 fără... streine R: de acel care administrează lucruri străine fără părerea proprietarului lor G H § 440 notă: stăpînirea R: credinţa posesiunii G II 3 şi § 442 notă: stăpînirea R: posesiunea G || 4—5 de cătră. . . numele obştimei R: membri, care luînd deplină împuternicire de la ceilalţi membri ai comunităţii, lucrează în numele tuturora G||5 stăpînirii R: posesiunii G||6 întîmplare R: împrejurare G || 7 cele R: care au avut posesiunea G || § 441 notă şi 8 stăpînitoriu R: posesor G | supune R: osîndeşte G|| 10 luat. . . în R: luat dintr-în sul din ziua aceea, în care s-a înfăţişat la G || 12 lucru R: lucrul acela G| acele... aduce R: aceea din vreo întâmplătoare împrejurare G|| § 442 nota: stăpînitoriului R: posesorului G [ asupreşte R: supără G || 14 stăpînire R: posesiune G|| 16 după pagube ad a sa G: om R |) § 443 notă: zidiri R: zidire G || 17 stăpînul R: posesorul G || 18 asupreşte R: vatămă G | dreptăţile R: drepturile G||23 sloboadă lucrarea R: îngăduie continuarea G|| 23 — 24 sau a lucrului ad R: om G || 24 cerceta şi a hotărî R: fi cercetat şi hotărît G || 25 iartă R: îngăduie G || 25 şi 28 lucrului R: zidirii G || 26 este R: ameninţă G | pîrîtul R: ziditorul G. §§ 406-460. STĂPÎNIREA LUCRURILOR 219 stăpîniri a lucrului. " 1 primeşte să deae din împrotiva siguranţie pentru despăgubirea pîrîtului la întîmplătoare pagubă din pricina opririi. § 446. Ceia ce pentru zidire nouă se hotărăşte în paragrafurile de mai sus, trebue a se aplicarisi şi la stricarea unei zidiri vechi sau 5 altui lucru. § 447. Dacă stăpînul unui drit real va putea dovedi că, căderea Şi cînd vecea fără îndoială se poate întîmpla unei zidiri străine, îi va pricinui derat se poa- pagubă vederată, atunce are voe să ceară prin judecată siguranţia sa, teintimpla ro . . .... ij . . f. căderea unei dacă ocîrmuirea prm trebuincioasele măsuri n-au pnvighiet asupra ^jpj? 10 obşteştii siguranţii. § 448. Ocîrmuirea este datoare a privighe asupra păstrării liniştei Legiuite obşteşti şi a înfrîna publicile silnicii. chipuri spre ţinerea stăpînirei : § 449. Dacă cineva va intra în stăpînirea unui lucru cu sila sau a) împroti-pe ascuns sau prin vicleşug ori cu rugăminte şi pe urmă se va sîrgui, va prihănitei 15 ca să prefacă aceasta într-un drit statornic, însuşindu-şi aceia ce altul i-au lăsat cu voia veghetă, nesupunîndu-1 la vreo îndatorire statornică, atunce stăpînirea cea de sineşi nedreaptă şi cu rea credinţă se face pe lîngă altele şi prihănită; la acele din împrotiva acestora întîmplări se socoteşte stăpînirea neprihănită, cînd adecă cineva o are luată fără 20 silă, nici prin taină nici cu rugăminte. § 450. împrotiva fieştecăruia prihănit stăpînitoriu se poate porni jalobă nu numai pentru aducerea lucrului în starea de mai înainte, ci şi pentru despăgubirea proprietariului, pe carele trebue judecătoria să-1 pue la cale pentru amîndoaă aceste, după legiuita cercetare a prici- 25 nei, fără a lua în băgare de samă vreun drit mai puternic, ce ar avea pîrîtul asupra lucrului. +§ 451. Dacă nu se va arăta îndată, cine se află întru o stăpînire b) îndoială neprihănită şi în cît o parte şi alta are dreptate să ceară.judecătorescul fund, de este agiutoriu, atunce trebue să se încredinţeze lucrul de pricină în păstrarea staPiniiea 1 din împrotiva R: reciprocă G | pîrîtului R: ziditorului. § 447 notă: Şi cînd e primejdie să cadă vreo clădire G il 6 — 7 căderea... pricinui R: o clădire străină ce se găseşte acuma, e primejdie să cadă şi-1 ameninţă cu G|| 9 priveghiet R: n-a apucat să aibă grijă G|| § 448 nota: stăpînirei R: poses'iunii G|| 11 privighe R: avea grijă G || 12 publicile silnicii R: publica silnicie G || § 449 nota prihănitei stăpîniri R: vicioasei posesiuni G||13 stăpînirea unui lucru R: posesiune G || 14 sau prin R: cu G|| 15 aceasta ad R: om G | însuşindu-şi ad R: om G || 16 cu voia veghetă R: din favoare G || 17 şi 19 stăpînirea R: posesiunea Gr |J 18 prihănită; la R: viţiată. în G | întîmplări R: cazuri G || 19 neprihănită R: neviţiată G || 21 stăpînitoriu R: posesor G || 23—24 despăgubirea. . . aceste, după R: despăgubire. Şi amândouă acestea, judecătoria trebuie să le pună la cale după G || 25 ce ar avea R: pe care poate le are G || § 451 nota: stăpînirea.. . neprihănită R: posesiunea neviţiată sau nu G || 27-—28 stăpînire neprihănită R: posesiune neviţiată G || 28 şi2 R: sau G. §406-460. STĂPÎNIREA LUCRURILOR 221 1 judecătoriei sau a altui cuiva, pînă cînd se va cerceta şi hotărî pricina pentru stăpînirea lucrului. § 452. Cel rămas din judecată poate şi după judecătoreasca hotărîre să pornească jalobă, dacă în urmă va înfăţoşa alte 5 noaă dovezi. § 453. Dacă mulţi tot întru o vreme pretenderisesc de la un ţiitoriu trădarea lucrului, aflîndu-se între ei unul, întru al căruia nume se păstra lucrul, atunce acestuia mai ales să se dee lucrul, făcîndu-se celorlalţi de ştire despre aceasta. 10 § 454. Dacă cea mai de sus împregiurare nu agiută nici pe unul din mulţi pretendatori a stăpînirii lucrului, trebue să se încredinţeze lucrul întru păstrarea judecătoriei sau a uneia a treia persoană. *§ 455. Judecătoriul datoriu este a cerceta cu mare scumpătate temeiurile driturilor celor ce se judecă pentru stăpînirea unui lucru, 15 şi după aceste să hotărască pricina. § 456. Stăpînirea unui lucru trupesc încetează de obştie, cînd nu mai rămîne nădejde de a se găsi lucrul, cînd de cătră proprietariul său se părăseşte de bunăvoe, sau cînd întră în stăpînire străină. § 457. încetează stăpînirea driturilor şi a lucrurilor nemişcătoare, 20 cînd stăpînitoriul de bună voe o lasă la altul, dîndu-i toate documen-turile ce are pentru aceasta, sau dacă prin judecătorească hotărîre se scoate dintru aceasta. § 458. La alte drituri, care nu se atîrnă de stăpînirea lucrurilor trupeşti, încetează stăpînirea, adecă pierde cineva folosurile ce le lua 25 prin aceste drituri: A. Cînd stăpînitoriul unui drit arată că nu mai voeşte a împlini îndatoririle (28) acele, pe care mai înainte le împlinea. (28) Spre pildă, dacă cel ce au cîştigat dritul de a vina pe o moşie străină, nu mai voeşte a-i da din vînat parte ce se îndatorise, sau cînd bezmănariul nu 30 urmează îndatoririlor sale, ş.c.l. prihănită sau neprihănită. Privigheri-le ţiitoriului unui lucru împrotiva a multora, ce pre tinderi-sesc stăpînirea lui. încetarea stăpînirei: a) Alucru-rilor trupeşti; b) A driturilor şi a nemişcătoarelor lucruri. 2 stăpînirea lucrului R: posesiune G || 3 Cel. .. după R: Cel condamnat poate şi după această G|| 4 jalobă R: pîră G | în. .. înfăţoşa R: a găsit şi înfăţişat G|| § 453 nota: Privigherile R: Prevederi ale G | stăpînirea lui R: posesiunea G || 6 după mulţi pretendenţi la posesiune G: om R || 8 să R: trebuie să G || 11 stăpînirei lucrului R: posesiunii G [| 13 cu mare scumpătate R: amănunţit G || 14—15 stăpînirea... aceste R: posesiune şi aşa G||16 Stăpînirea R: Posesiunea G||18 atăpî-nire R: posesiune G || 19 şi 24 stăpînirea R: posesiunea G|| 20 cînd stăpînitoriul R: dacă însuşi posesorul G | o lasă R: a lăsat-o G || 21 ce are ad r: om R || 22 să scoate R: a fost scos Gr ]| 23 se atîrnă de stăpînirea R: depind de posesiunea G || 26 stăpînitoriul R: cel ce are posesiunea G [(arată R: a arătat Gr |[ 27 îndatoririle... împlinea R: aceea ce pînă atunci a împlinit28) G || 29 după îndatorise ad să dea G || 29—30 nu... sale R: nu mai voieşte să dea canonul de bezman G. §§461-495. DRITUL PROPRIETĂŢII 223 1 B. Cînd cel ce au dat acest feliu de drit spre întrebuinţare, nu îngădueşte mai mult a-1 întrebuinţa. C. Cînd acel ce de cătră altul cu cuvînt drept s-au oprit a face ceva, ce el într-alt chip avea drit să facă, nu se supune opririi acestuia 5 (§ 630). La toate aceste întîmplări pierde stăpînirea dritului său cel ce n-au pornit jalobă pînă la hotărîtul termin a prescripţiei. § 459. Nu se pierde stăpînirea numai pentru neîntrebuinţarea vre unui drit, afară numai la ceale prin legi hotărîte întîmplări a prescripţiei, a cărora amăruntă tîlcuire se cuprinde în al 4-lea cap a părţii a treia. 10 § 460. în cîtă vreme poate a se mai nădăjdui găsirea lucrului pierdut, poate cineva numai prin voinţa cugetării sale a-1 ţinea în stăpînire. Stăpînitoriul înstrăinîndu-se sau întîmplîndu-se nedestoinicie spre agonisirea unei stăpîniri, nu pierde cea pînă atuncea agonisită stăpînire. CAP AL DOILEA 15 Pentru dritul proprietăţii sau a vecinicei stăpîniri a lucrurilor § 461. Toate cele ce se cuvin cuiva, toate ale sale trupeşti şi netrupeşti lucruri, se numesc averile lui şi alcătuiesc proprietaoa lui (29). (29) Deosebirea între proprietaoa lucrurilor şi între stăpînirea lor se va înţelege 20 din următoarele paragrafuri. *§ 462. Proprietaoa lucrurilor, socotindu-se ca un drit, este Ceestepro-puterea aceia prin care face cineva dispoziţie pentru fiinţa şi rodurile Prietaoa tu-lucrului său, după a sa voinţă şi plăcere, depărtînd dintru aceasta pe oricine altul. 25 S 463. De obşte se socotesc toate lucrurile, obiectul dritului pro- Cine poate • ■ , , *i i - x x i - i • x cîştiga pro- prietăţii, şi tot omul ce nu anume este depărtat de catra»legi, are putere* prietaoa lude a cîştiga dritul acesta prin sine sau prin altcineva pe numele său. crurilor şi a cărora, lucruri ? 1 după dat ad altcuiva G: om R || 3 — 4 Cînd. . . acestuia R: Cînd acela care cu drept cuvînt a fost anunţat să nu facă ceva ce el într-alt chip avea dreptul să facă, nu ţine seama de această anunţare G||5 stăpînirea R: cu totul posesiunea G || 7 stăpînirea R: posesiunea G || 9 tîlcuire R: expunere G | cuprinde . .. cap R: ţine de capitolul despre prescripţie al treilea şi al patrulea G||10 găsirea R: recîştigarea G|| 11 cugetării sale R: sa G | a-1. . . stăpînire R: a ţine posesiunea G|| 12 Stăpînitoriul înstrâinînsu-se R: Din cauza absenţei posesorului G | nedestoinicie R: nevrednicie G|| 15 — 16 Pentru ... lucrurilor R: Pentru dritul proprietăţii G || § 461 notă: Proprietate ce este ? G|| 17 Toate. .. cuvin R: Tot ce aparţine G|| 18 averile R: bunurile G || 22 aceia... pentru R: ca să dispună cineva de G || 23 depărtînd dintru R: excluzînd de la G H 24 ori cine altul R: orice alt om G || 25 se socotesc R: sîntG || 26 anume R: cu numele G. §§461-495. DRITUL PROPRIETĂŢII 225 1 § 464. Aşa dar tot cel ce arată că persoana care voeşte a cîştiga ceva, este oprită de legi ori din pricina personalnicei sale însuşiri sau din pricina lucrului ce voeşte a cîştiga, acela datoriu este a dovedi cuvîntul său (§§38 pînă la 40 şi 695 pînă la 698). 5 § 465. Cînd dritul fiinţei lucrului împreună cu dritul folosului Proprietaoa sînt unite tot la aceiaşi persoană, atuncea dritul proprietăţii este desă- desavirŞita-vîrşit şi neîmpărţit. § 466. Iar cînd unuia se cuvine dritul numai a fiinţei lucrului şi Nedesăvîr-altuia pe lîngă acest drit se cuvine şi depărtătoriul drit a întrebuinţării Şlta' 10 sau a folosului lucrului, atuncea dritul stăpînirii este împărţit şi după urmare la amîndoi nedesăvîrşit; cel dintîi spre deosebire se numeşte proprietariul fiinţei, iar celălalt a folosului. *§ 467. Dritul proprietăţii lucrurilor se mărgineşte sau de cătră legi (§§ 443 pînă 446 şi 562) sau de cătră judecătorească hotărîre, precum 15 la înnoirea unei zidiri, ce era în primejdia căderii şi a vătămării altora, ori prin voinţa proprietariului, precum la tocmele şi orînduirea voinţii cei de pe urmă; însă cu toate aceste proprietaoa lucrului rămîne desăvîrşită. § 468. Dritul fiinţei lucrului se desparte din dritul folosului, sau 20 prin orînduirea proprietariului ori prin a legilor hotărîre. § 469. După deosebirea relaţiilor (atîrnărilor) între proprietariul fiinţei şi a folosului, se numesc şi averile, a cărora proprietâ este despărţită, precum pe larg se arată la al douăzeci şi optulea cap. § 470. Nu se poate socoti împărţită proprietaoa unui lucru 25 din necurmata urmare a plăţii unui bezmen sau a veniturilor celor pe tot anul. § 471. în toate întîmplările, în care nu se arată chiar despărţirea dritului fiinţei lucrului din dritul folosului, trebue să se socotească tot stăpînitoriul cu bună credinţă ca un desăvîrşit 30 proprietariu. 1 arată R: afirmă G || 2 însuşiri R: puteri G || 5 după folosului ad dintr-însul G: om R || 6 proprietăţii R: stăpînirii G || 8 şi 9 se cuvine R: aparţine G II 8 şi R: iar G || 9 acest drit R: dritul asupra fiinţei lucrului G || 9—10 depărtătoriul... lucrului R: dritul exclusiv la întrebuinţarea acelui lucru sau a folosurilor din el O îl 11 spre deosebire R: în opoziţie G||12 celălalt R: cel de al doilea G. II 13 proprietăţii lucrurilor R: om G||14 hotărire, precum la R: poruncă spre Gr || 16 precum lâ R: adică G II 11 lucrului R: om G||20 prin R: din G||21 atîrnărilor ad R, || 22 şi averile R: bunurile G | 24—26 Nu .. . anul R: Din singura plata unui canon neîntrerupt sau din veniturile anuale ale unei moşii, încă nu putem conchide împărţirea proprietăţii GV |] 27 întîmplările R: cazurile G| chiar R: lămurit G | 28 folosului R: folosuriior din el G || 29 stăpînitoriu! R: posesorul G. 15 — c. 622 §§ 461-495. DRITUL PROPRIETĂŢII 227 1 § 472. împreună proprietâ urmează, cînd un lucru, fiind încă neînipărţit, se cuvine tot întru o vreme la mai multe persoane. §' 473. Cei împreună proprietari cu privirea cătră totime se socotesc ca o persoană, pentru aceia nu poate numai unul să orînduiască 5 ceva pentru totime, fără primirea tuturor sau a mai multora. § 474. Cînd părţile celor împreună proprietari nu sînt despărţite, dar sînt hotărîte, atunce fieştecarele dintr-înşii are desăvîrşită proprietâ pe partea sa; însă pentru aceasta nu poate să vatăme întregimea, nici driturile celoralalţi împreună proprietari. 10 § 475. Regulile cele mai pe larg pentru împreună proprietaoa şi alte drituri realnice se cuprind la al nouăsprezecele cap. +§ 476. în puterea dritului ce are fieştecare de a dispozarisi neîngrădit pentru ale sale, poate cel desăvîrşit proprietariu, dacă de cătră legi anume nu va fi oprit (§ 467), să întrebuinţeze regulat al său lucru 15 după a sa plăcere, sau să-1 lase neîntrebuinţat; poate să-1 strice de istov sau să-1 dee la alţii întreg sau în parte, ori să-1 părăsască sau să-1 lepede cu totul. § 477. Tot aceleaşi drituri au şi cei nedesăvîrşiţi proprietari, adecă proprietarul fiinţei lucrului şi a folosului, cu aceasta numai deosebire, 20 că nici unul nici altul nu poate să facă sau să uneltească ceva spre vătămarea driturilor celuialalt. § 478. De obştie, într-atîta numai are loc neîngrădita întrebuinţarea dritului proprietăţii lucrurilor, în cît prin aceasta nu se vatămă driturile unui al treile, nici se calcă cele de cătră legi orînduite îngrădiri spre 25 păzirea şi sporirea binelui obştesc. § 479. Cînd binele obştesc cere neapărat, se îndatoresc mădulările statului a lăsa desăvîrşită proprietaoa unui lucru, luîndu-şi cea cu împregiurările potrivită despăgubire. § 480. împreună cu dritul ce are proprietariul unui lucru, a scoate 30 din stăpînirea lucrului său pre oricare, este unit şi dritul a reclamarisi 1 urmează R: se face G || 2 se cuvine R: aparţine G || 4 pentru aceia R: de aceea G | numai unul R: unul dintr-înşii G || 5 primirea R: consimţămîntului G || 10 —11 şi alte... cap R: se ţin de" al'nouăsprezecelea capitol despre aceasta şi despre alte drituri reale G || 12—13 neîngrădit pentru ale R: liber de lucrurile G|| 14 anume nu va fi R": expres nu este G||16 dee R: transfere G||16—17 să-1 părăsască... lepede R: să renunţe la el, adică să-1 părăsească G||19 proprietariul. . . şi R: acela al fiinţei şi aceîa G |[ 20 uneltească R: întreprindă G [| 22 neîngrădita ad R: om G|| 25 păzirea R: păstrarea G || 26 neapărat ad R: om G | 27 a lăsa R: să cedeze şi însăşi G|| 30 stăpînirea lucrului său R: posesiunea sa G | oricare R: oricare altul G. Împreuna proprietâ. Driturile proprietariului. îngrădirea lor. Jalobe din dritul proprietăţii. 15* §§461-495. DRITUL PROPRIETĂŢII 229 1 prin judecată lucrul său, cel oprit de cătră altul, pornind împrotiva aj Mai cu lui jalobă de reclamarisirea proprietăţii lucrului său (30). saraa Jalobă de reclamari- (30) Jalobă (vindicatio) pentru reclamarisirea proprietăţii lucrului său, este sirea proprie-acea jalobă realnică, carea se cuvine proprietariului împrotiva fieştecăruia stăpî- taţii. 5 nitoriu a lucrului său, prin care jalobă cere proprietariul, ca să fie silit stăpînito- în ce şi cui riul a cunoaşte şi a întoarce proprietaoa lucrului cu toate cele cuvenite, adică cu se cuvine? toate adăugirii^, rodurile şi cu plata pagubei, dacă s-au stricat lucru, în cîtă vreme au fost întru-a lui putere. § 481. Dritul acesta nu se cuvine aceluia care au înstrăinat lucrul 10 pe numele său, cînd nu era încă proprietariu, ci în urmă au trecut la dînsul proprietaoa lucrului. § 482. Jaloba pentru reclamarisirea proprietăţii lucrului nu are lucrare împrotiva celui cu bună credinţă stăpînitoriu a unui lucru miş-cătoriu, cînd acesta va dovedi că l-au luat prin liţitaţie sau de la cel 15 ce are putere a neguţa cu acest feliu de lucruri, sau l-au luat supt un titlu însărcinătoriu (31) de la acela, căruia însuşi jăluitoriul i-au încredinţat acest lucru spre întrebuinţare ori spre păstrare sau pentru orice alt scopos. (31) Luarea supt titlu însărcinătoriu se face prin îndatorirea primitoriului 20 unui lucru, de a da sau de a face ceva pentru acesta, precum este prin cumpărare, schimb, năimală ş.c.l. § 483. în arătatele întîmplări câştigă proprietâ cei cu bună credinţă stăpînitori, iar celui de mai înainte proprietariu se cuvine dritul a cere despăgubirea sa, pornind jalobă numai împrotiva celor îndatoriţi a-i 25 răspunde. § 484. Dacă insă se va dovedi că stăpînitoriul au putut înţelege, sau din firea lucrului celui cîştigat, ori din cel vederat prea puţin preţ, sau din cele ştiute personaliceşti însuşiri a celui de mai înainte avutoriu, adecă din vrîstă, din neam, din ştiută stare, din nume rău, din loc, din 30 vreme, din chipul aducerii şi dării lucrului ş.c.l., sau din meşteşugul lui, sau din alte legături şi au putut scoate vre un temeinic prepus, că § 480 nota: în ce şi cui R: Cui şi împotriva cui G || 1 oprit R: ţinut G ] altul R: altcineva G l| 3 (vindicatio) ad R: om G||4 după proprietariului ad unui lucru G: om R || 4—5 stăpînitoriu a lucrului său R: posesor al lui G || 5 stăpînitoriul R: posesorul G. 9 cuvine R: aplică G|| 10 său R: său în timpul G H.12 proprietăţii ad R: om G|; 13 lucrare R: loc G | stăpînitoriu R: posesor G i| 14 va dovedi R: a dovedit G | luat R: dobîndit G || 14—15 de la. . . are R: 1-a luat de la cineva care avea O |[ 16 acela R: cineva G | i-au R: i 1-a G||17 acest lucru ad R: om G || 19 — 20 Luarea... precum este R: Sub titlu însârcinâtor, se zice că dobîndeşte cineva un lucru, cînd se îndatoreşte să dea sau să facă ceva pentru el. Sub acest titlu posedă cineva G11 22 arătatele întîmplări R: amintitele cazuri G || 23 stăpînitori R: posesori G || 25 după răspunde ad pentru aceasta G: om R || 26 stăpînitoriul auR: posesorul ar fi O il 31 au R: ar fi G. §§461-495. DRITUL PROPRIETĂŢII 231 1 stăpînirea lui nu va fi cu bună credinţă, atunce el se îndatoreşte a lăsa lucrul la proprietariu, socotindu-se ca un stăpînitoriu cu rea credinţă. *§ 485. Cel ce porneşte jalobă pentru reclamarisirea stăpînirii lucrului, trebue să dovedească, că pîrîtul stăpîneşte lucrul din însuşi a sa 5 putere şi că lucrul acesta este drept al său. § 486. Cel ce cere prin judecată vreun lucru mişcătoriu, trebue să facă o descriere cu semne cunoscătoare, prin care să-1 deosebească din toate celelalte lucruri a aceluiaşi feliu. Acest feliu de semne sînt: materia, feliul, forma, mărimea, floarea, măsura, greotatea ş.c.l. 10 § 487. Pentru aceia dar lucrurile, care nu este prin putinţă a se deosebi după chipul acesta, (precum sînt banii, cînd se amestecă cu alţi bani tot de acelaşi feliu, sau alte lucruri tot de aceiaşi materie) *) regulat, nu se pot cere prin realnica jalobă pentru reclamarisirea proprietăţii lucrurilor, afară numai dacă se unesc acest feliu de împregiurări, 15 din care jeluitoriul poate să dovedească dritul proprietăţii sale şi din care pîrîtul trebue să ştie că nu era volnic a-şi însuşi lucrul acela. § 488. Dacă vreun jeluitoriu, judecîndu-se pentru lucrul său, care din întîmplare sau din lenevire ori din greşală lui sau din vreo altă pricină au intrat supt stăpînirea altuia, n-au putut să dovedească 20 desăvîrşită proprietaoa acelui de mai nainte avutoriu, ci au arătat oarecare legiuite temeiuri agiutătoare la proprietaoa lucrului, adecă au dovedit titlul cel puternic şi chipul cel neprihănit, prin care au dobîndit mai înainte stăpînirea lucrului aceluia, atuncea se socoteşte ca un adevărat proprietariu, depărtînd din stăpînire pe stăpînitoriul lucrului, dacă 25 acesta n-au putut arăta nici un titlu ori au arătat vreun titlu mai slab. § 489. Deci dacă pîrîtul stăpîneşte lucrul cu rea credinţă sau cu strîmbătate, de nu va putea dovedi pe vreun avutoriu de mai înainte sau va arăta pe vreunul cu prepus, sau dacă acesta au dobîndit lucrul Ce trebue să dovedească jeluitoriul ? b) Jalobă de reclamarisirea proprietăţii lucrului, următo are din cea după legi asemă-Juire a proprietăţii jelu-itortului. Cătră care stăpînitori are lucrare această presumţie iuridica? 1 stăpînirea R: posesiunea G | se îndatoreşte.. . stăpînitoriu R: trebuie să lase proprietariului lucrul lui, pentru că se socoteşte ca un posesor G || 3 stăpînirii lucrului ad R: om Gl| 4 din însuşi R: în însăşi G [| 7 să-1 deosebească din R: se deosebeşte de G l[ 9 floarea R: coloarea G||13 regulat R: după regulă nu sînt obiect al pîrii de revendicare, adică G|| 13 — 14 pentru. . . lucrurilor fi: om G || 16 trebue R: trebue G|] 16 acela ad R: om G II § 488 nota: asemăluire R: presupunere G|| stăpînitori R: posesor G | lucrare R: putere G|| 17 lucrul R: vreun lucru al G|| 18 întîmplare R: întâmplătoare împrejurare G. | lenevire R: neglijenţă G|| 19 au intrat supt stăpînirea R: a revenit G || 20 desăvîrşită R: deplin G||21 agiutătoare R: care îl ajută pe el G || 23 mai R: el mai G| stăpînirea R: posesiunea G | aceluia R: acestuia G||24 după proprietariu ad al lui G: om R | stăpînire.. . lucrului R: posesiunea lui pe cel ce îl posedă G|] 25 acesta R: acela G | au arătat R: numai G | mai ad R: om G || 26 stăpîneşte R:posedă G || 27 de nu va putea dovedi R: dacă nu poate arăta G|| 28 va arăta R:arată G. Parantezele lipsesc în G. §§461-495. DRITUL PROPRIETĂŢII 233 1 cu titlu cîştigătoriu (32), iar jeluitoriul cu titlu însărcinătoriu, atuncea se îndatoreşte a-1 da jeluitoriului. (32) Titlu căştigătoriu se zice, cînd dobîndeşte cineva vreun lucru prin dă- ruire sau prin testament, neîndatorindu-se a da sau a face ceva pentru aceasta. 5 § 490. Dacă şi jeluitoriul şi pîrîtul au titlu deopotrivă a nepri- hănitei stăpîniri, atunce protimisirea se cuvine pîrîtului, după această prinţipie: «în drituri deopotrivă, este mai puternic stăpînitoriul». *§ 491. Cel ce stăpîneşte un lucru pe numele altuia, poate a se apăra împrotiva jalobei de reclamarisirea proprietăţii lucrului, nu-10 mind şi arătînd prin dovezi vrednice de credinţă pe cel de mai înainte avutoriu. § 492. Cel ce tăgădueşte înaintea judecătoriei stăpînirea unui Legiuita lucru, dacă pe urmă se va dovedi, că-1 are în stăpînire, trebue numai urmare: pentru această pricină, să fie silit de a lăsa jeluitoriului stăpînirea; ^^'"g ^~ 15 cu toate aceste rămîne lui dritul a porni pe urmă jalobă pentru recla- nevjfgtăpîni-marisirea proprietăţii lucrului. rea; § 493. Cel ce se făţărniceşte a stăpîni un lucru ce nu-1 are în b) Cind se stăpînirea sa, şi prin chipul acesta aduce în amăgire pe jeluitoriul, acela făţărniceşte se îndatoreşte a plăti toată pricinuita pagubă; cineva a fi stăpînitoriu. 20 *§ 494. Dacă stăpînitoriul unui lucru l-au dat altuia, după ce c) Cînd cu s-au pornit asupra lui jalobă, se îndatoreşte după hotărîrea judecă- vicleşugînce- toriei să-1 întoarcă jeluitoriului cu cheltuiala sa sau să plătească cel teaza s a'ri J mrea. neobişnuit preţ a lucrului, dacă jeluitoriul nu va voi să tragă în judecată pe avutoriul. . 25 § 495. în cel de mai înainte cap s-au hotărît, încît se îndatoreşte Ce este în- stăpînitoriul lucrului cel cu bună sau cu rea credinţă, a da proprietâ- da^sTăpmUo- riului lucrului. riul la propri- etariul lucru - _.____lui? 2 a-1 da R: să cedeze lucrul G |[ 5—6 neprihănitei stăpîniri R: neviciatei lor posesiuni G || 6—7 această prinţipie R: principiul care spune G || 7 drituri deopotrivă R: pricină egală G | stăpînitoriul R: cel ce posedă G || 8 stăpîneşte R: posedă G || 9 şi 15 reclamarisirea proprietăţii lucrului R: revendicare G||ll după avutoriu ad al său G: om R|| § 492 notaşi 12, 14 stăpînirea R: posesiunea G || 13 are în stăpînire R: posedă G || 17 stăpîni R: poseda G|| 18 stăpînirea R: posesiunea G|] 19 pricinuita pagubă R: paguba pricinuită aceluia G j| 20 stăpînitoriul unui R: cel ce posedă un G || 21 după pornit ad pentru acesta G: om R || 23 va voi R: a voit G || 24 avutoriul R: deţinătorul lui G|| § 495 nota: este îndatorit R: trebuie G || 25 încît R: ce O || 26 stăpînitoriul R: posesorul G. §§496-536. CÎŞTIGAREA PROPRIETĂŢII PRIN OCUPAŢIE 235 CAP AL TREILEA < n c > rn i j 1 o -eite. Pentru cîştigarea proprietăţii lucrurilor prin ocupaţie (apucare) *§ 496. Fără titlu şi fără chip legiuit nu se cîştiga proprietaoa Chipuri lefi lucrurilor. giuite sPre cîştigarea stăpînirii. § 497. Asupra lucrurilor nestăpînite se întemeiază titlu pe fi- Titlu şichi-reasca slobozenie, ce are fiestecine de a le lua in stăpînirea sa. },uI cî?tiŞaru § 498. Chipul cîştigării este ocupaţia, prin care ia cineva supt a sa putere un lucru nestăpînit, cu scopos de a-1 întrebuinţa ca un 10 proprietariu. § 499. Lucrurile cele nestăpînite poate fieştecare să le cîştige prin ocupaţie, căci lucrul ce nu era mai înainte supt stăpînirea cuiva, după firescul cuvînt, se cuvine apucătoriului, afară numai dacă acest drit nu se îngrădeşte anume de cătră legi, precum la metaluri, la locuri 15 pustie şi fără stăpîn, la aflarea de comori, la moştenirea slobodă ş.c.l., şi dacă protimisirea ocupaţiei nu s-au dat deosebit la unii numai (§§ 962 şi 963). § 500. Dritul de a vîna şi a pescui la locuri neoprite se cuvine 1) Prin vî fieştecăruia. narc f,ăs 20 § 501. La mare, la limanuri, la ţărmuri *), la rluri mari şi la ma- lurile lor este slobodă păscuirea oricui. § 502. Toate fiarele silbatiee şi pasări se cuvin apucătoriului, de s-au şi rănit mai nainte de cătră altul. § 503. Proprietariul unei moşii nu poate lua cu sila vînatul, 25 ce altul au vînat pe moşia lui, are însă voe de a-1 opri să nu între pe moşia lui cu scopos de a vîna. § 504. Fiara sau pasărea silbatică, ce s-au prins ori s-au durnes-nicit, de va fugi, pînă atunce numai se socoteşte că este supt stăpî- cuire. 2 lucrurilor. .. (apucare) R: prin primă ocupare Gj| 5 lucrurilor ad R: om G :! § 497 notă nemijlocite G: mijlocite R|| 6 întemeiază R: creează G ii 7 stăpînirea R: posesiunea G || § 498 Ocupaţia primă ad în nota G || 13 să cuvine apucătoriului R: se face al celui ce îl ia mai întîi G|| 14 să îngrădeşte anume R: s-a îngrădit expres G|| 15 pustii G: pustie R 1 slobodă R: vacantă G || 16 deosebit R: special G || 18 se cuvine R: aparţine G || 22 se cuvin apucătoriului R: se fac ale acelui ce le ia mai întîi G||24 un'ei moşii R: moşiei G || 28 va fugi R: a fugit G| supt stăpînirea R: în proprietatea G. *) în greceşte, cu înţelesul numai de ţărmuri la mare şi lacuri mari. 1 m §§ 496-536. CÎŞTIGAREA PROPRIETĂŢII PRIN OCUPAŢIE 237 1 nirea acelui ce le-au prins ori le-au dumesnicit, pînă cînd dobîndeşte iarăşi a sa firească slobozenie, pe care se socoteşte că au dobîndit-o, cînd nu se mai vede nicidecum sau cînd, şi văzîndu-se, este cu anevoe sau primejdioasă gonirea şi prinderea ei prin locuri nestrăbătute. 5 § 505. De vor zbura roii albinelor din ştiubeile proprietariului, pînă atuncea numai se socotesc că sînt supt a lui stăpînire, pînă cînd se văd de cătră dînsul şi pînă cînd nu este cu anevoe prinderea lor. Drept aceea poate proprietariul' să-i iae şi de pe străină moşie, însă fără a pricinui pagubă proprietariului acei moşii; iar dacă au scăpat 10 din vederea lui, se cuvin apucătoriului. § 506. Şi din copacii cei străini poate cineva să iae şi fagurii care din întîmplare se alcătuesc de cătră albine acolo, dacă nu-1 va opri proprietariul copacilor, văzîndu-i mai înainte. § 507. Cerbii, păunii, porumbii şi alte îndumesnicite fiară şi pasări 1B atuncea se cuvin apucătoriului, cînd nu se vor mai întoarce la proprietariul lor după obiceiul ce avea. § 508. Gîştile cele dumesnice, răţile şi găinile, dacă de vreo întîmplare spăriindu-se, vor zbura departe, rămîn cu toate aceste a proprietariului lor. Drept aceia, dacă le va prinde cineva şi le va opri cu sco- 20 pos ca să le însuşească sieşi, se socoteşte ca un fur şi se îndatoreşte a le întoarce îndoite proprietariului. § 509. Nici o persoană particulară nu are voe a-şi însuşi acele 2) Prin gă-din sînul pămîntului săpate şi scoase metaluri, precum aurul, argintul ^rea ferului şi cele adunate de pe malurile rîurilor şi a părăelor: arama, fierul şi 25 pe lîngă acestea piatră acră, vitriol, salitră, pucioasă, sare ş.c.l., fiindcă acestea se cuvin stăpînirii. 1—2 dobîndeşte ... dobîndit-o R: a ajuns iarăşi în a sa firească slobozenie. Şi se socoteşte că a ajuns iarăşi în a sa firească slobozenie G|| 3 vede R: vede de către dînsul G || 4 şi prinderea ad R: om G | după nestrăbătute ad şi prăpăstioase G : om R || 5 după proprietariului ad lor G: om R || 7 prinderea R: urmărirea G|| 8 proprietariul ad R: om G || 10 se cuvin apucătoriului R: se cuvin aceluia ce le-a luat mai întîi G|| 11 Şi din R: Din G|| 12 nu-1 va opri R: nu 1-a oprit G || 14 fiară R: animale G||15 se cuvin apucătoriului R: se cuvin aceluia ce le-a luat mai întîi G|| 16 ce avea R: lor 3S). De ex. Păunii sau porumbeii mei ş.a. aveau dese ori obiceiul să lipsească două sau trei zile şi se întorceau iarăşi; şi niciodată n-au lipsit peste două sau trei zile. Dacă deci înăuntrul acestor două sau trei zile, în care se socotesc că sînt încă sub stăpînirea mea, au fost prinşi şi ţinuţi de către cineva, pot să-i cer, pornind împotriva aceluia acţiune de revendicare a proprietăţii; dar după două sau trei zile încetează să fie sub stăpînirea mea şi devin ai aceluia care i-a luat mai întîi. G: om R || 17 de vreo întîmplare R: din vreo împrejurare G|| 18 aR: în proprietatea G|| 20 îndatoreşte R: osîndeşte G|| 21 după proprietarului ad lor G: om R || 22—23 acele din sînul R: cele dezgropate, adică acele din sînurile G|| 24 şi cele R: şi încă acele G | şi a părăelor ad R: om G|| 26 se cuvin R: aparţin G. fără de stăpîn. §§ 496-536. CÎŞTIGAREA PROPRIETĂŢII PRIN OCUPAŢIE 239 1 § 510. Acele de cătră proprietariul cu bună voe părăsite lucruri mişcătoare, poate să şi le însuşească fieştecare mădulariu al statului, prin dritul ocupaţiei. § 511. Cînd este îndoială, de au voit cineva să părăsască proprie- Regulile 5 taoa lucrului său sau nu, atunce are loc iuridica presumţie, căci găsi- £asirei: toriul nu poate să-şi însuşească, numai din singurul prepus, lucrul ce ] r u t! el au găsit, socotindu-1 de părăsit. pierdute. § 512. Cu atîta mai vîrtos se opreşte orişicare a-şi însuşi lucruri din stricarea corăbiei, căci acestea nu se socotesc părăsite. 10 § 513. Deci găsitoriul datoriu este a da lucrul pierzătoriului, cunoscîndu-1 vederat din semne sau din alte oareşicare împregiurări; iar necunoscîndu-1, de face lucrul cel găsit mai mult decît doi lei şi mai puţin de douăzeci, trebue să-1 publicarisească prin crainic sau prin alte chipuri; făcînd însă mai mult de douăzeci lei, datoriu este 15 să-1 arate la judecătoria locului. § 514. Judecătoria locului este datoare, ca îndată să publicari-sască prin chipul cuviincios găsirea lucrului, însă fără a arăta semnele cele doveditoare. § 515. Dacă în curgerea de treizeci de zile nu se va arăta proprie-20 tariul unui lucru găsit, ce trece peste treizeci lei, atunce judecătoria trebue să înştiinţeze pe stăpînire, ca pentru aceasta să se facă publicaţie în toată ţara. § 516. Dacă lucrul cel găsit nu se poate încredinţa cu siguranţie în mîinile găsitoriului, atuncea de cătră judecătorie să se iae în păstrare 25 sau să se deae la o a treia persoană; iar dacă păstrarea lui ar cere neapărate cheltueli păgubitoare proprietariului, vînzîndu-se prin liţitaţie, să se pue depozit preţul lui la judecătorie. § 517. Dacă cel de mai înainte avutoriu sau proprietariul lucrului ■> găsit se va arăta pînă la cel în § 521 hotărît termin şi va dovedi prin 30 cuviincioase chipuri dritul său, atuncea trebue să se dee lui sau însuşi lucrul ori, de s-au vîndut, preţul lui. § 518. Proprietariul unui lucru găsit se îndatoreşte a plăti cuviincioasele cheltueli făcute pentru lucrul său; iar găsitoriul lui*de va 4 părăsască R: renunţe la G|| 5 are R: nu are G [| 9 stricarea corăbiei Ri naufragiu G | căci R: întrii cît Gi|ll cunoscîndu-1 R: dacă-1 cunoaşte G j! 12 necunoscîndu-1 R: dacă şi nu-1 cunoaşte, atunci G l| 12 şi 14 lei R: groşi G I! 14 chipuri R: mijloace G | făcînd însă R: dacă'însă face şi G || 17 chipul cuviincios R: chipuri potrivite G|| 18 cele doveditoare R: lui de recunoaştere G || 19 curgerea R: răstimp G 1 se va arăta R: a apărut G[|20 unui lucru găsit R: lucrului G [ trece R: face G| lei R: groşi G || 23 încredinţa R: lăsa G||26 vînzîndu-să R: să se vîndă G|| 27 să se pue'depozit R: şi să'se depună G||29 arăta R: înfiinţa G||30 său, atuncea R: său asupra acestui lucru G || 32 unui lucru R: lucrului G || 33 găsitoriul lui R: găsitorului G. §§496-536. CÎŞTIGAREA PROPRIETĂŢII PRIN OCUPAŢIE 241 1 cere colacul său, să-i dee a zecea parte din obicinuitul preţ a lucrului, de va face pînă la zece mii lei; iar trecînd peste preţul acesta, să i se plătească pentru tot prisosul, cinci la sută. § 519. Dacă în curgerea unui an, de cătră nime nu se va cere 5 cu dreptate lucru găsit, atuncea din ziua găsirii se cuvine găsitoriului întrebuinţarea lucrului sau a preţului. § 520. Dacă pe urmă se va arăta cel de mai înainte avutoriu a lucrului sau proprietariul lui, trebue prin ştirea judecătoriei să i se dee însuşi lucrul, sau de s-au vîndut, preţul lui, împreună cu folosurile 10 pînă la vremea dării, scăzîndu-se cheltuelile şi colacul. § 521. Pierdutele lucruri, de vor fi mişcătoare, au prescripţie de trei ani, numărîndu-se de la vremea publicarisirei (§ 515); iar cele de sineşi mişcătoare, după pămîntescul obiceiu, pînă la un an, asemenea numărîndu-se; după care vreme cîştiga găsitoriul dritul proprietăţii 15 asupra lucrului găsit. • § 522. Neurmăritoriul celor în §§ 513 *) pînă la 521 hotărîte se îndatoreşte a răspunde pentru toate păgubitoarele urmări. Iar dacă găsitoriul nu le urmează, nu numai se lipseşte de colac, ci se şi învinovăţeşte pentru vicleşug, după Criminalicească Codică. 20 § 523. Aseminea drituri şi îndatoriri se cuvin şi la mai multe per- soane, care împreună au găsit un lucru, între care se socoteşte şi acela, carele mai întîiu văzîndu-1, l-au descoperit şi s-au silit ca să-1 apuce, deşi altul l-au agiuns şi au pus mîna pe el mai înainte. § 524. De se vor găsi bani sau alte lucruri a vreunui necunoscut b) Pentru 25 proprietariu, ascunse fiind de frică sau spre păstrare într-un zid sau lucrurile as r r r r eunse. într-alt loc, trebue îndată să se facă arătare pentru aceasta, după cum de obştie se face pentru găsiri; asemenea şi de se vor găsi întru o casă vîndută; iar găsitoriul de le va ascunde, se va socoti ca un fur. § 525. Dacă proprietariul lucrurilor acestora se va cunoaşte din 30 cele pe din afară semne sau din alte împregiurări, atuncea să i se dee lui, iar el se îndatoreşte* a da găsitoriului cel în § 518 hotărît colac; 2 de va tace R: dacă lucrul face G | lei R: groşi G || 5 ziua R: timpul G|| 6 lucrului R: lui G | după preţului ad lui G|| 7 se va 'arăta R: va apărea G || 10 pînă la vremea dării R: dint'r-însul pînă atunci G || 11 de vor fi R: fiind G | au prescripţie R: se prescriu după o trecere G || 13 pînă laR: se prescriu după G|| 14 după care vreme R: cînd G|! 15 găsit R: găsit de către dînsul G|| 18 se lipseşte de R: nu ia G||20 Aseminea R: Aceleaşi G[ cuvin R: aplică G||21 între care R: între cei care împreună au găsit G|] 22 l-au descoperit R: a descoperit lucrul G || 26 aceasta R: acestea G || 28 vîndută; iar R: vîndută, pentru că G | va ascunde, să va socoti R: a ascuns, se socoteşte G. * Confom eratei, R îndreptat, G păstrează § 511. 16 — c. 622 §§496-536. CÎŞTIGAREA PROPRIETĂŢII PRIN OCUPAŢIE 243 1 însă de va dovedi că ştie unde se află aceste ale sale lucruri, atuncea nu se îndatoreşte a da nimica. § 526. Dacă nu este prin putinţă, ca să se descopere îndată proprietariul lucrurilor celor găsite, atuncea judecătoria trebue să urmeze 5 după orînduelile cuprinse în §§ 514 pînă la 516. +§ 527. Dacă cele găsite vor fi bani sau alte lucruri de mult preţ, o) Comoa-ascunse de atîta vreme încît să nu fie prin putinţă a se afla cel de mai ra-înainte proprietar, atuncea se socoteşte comoară. +§ 528. Judecătoria înştiinţîndu-se, este datoare a arăta îndată 10 stăpînirii găsirea comoarei, ori pe loc obştesc de va fi sau particularnic. +§ 529. Comoara găsită se împărţeşte în trei deopotrivă părţi, din care una să iae stăpînirea, alta proprietariul locului şi a treia găsitoriul. +§ 530. Deci de va găsi cineva comoară pe locul său, va lua două 15 treimi, una ca proprietariu a locului, iar ceialaltă ca un găsitoriu. +§ 531. Dacă găsitoriul nu va face de sineşi îndată arătare pentru comoară, ci din întîmplare se va descoperi, atuncea partea ce i se cuvine, să se deae spre hrana sărăimanilor, iară făcînd arătare altul, să i se deae aceluia. 20 +§ 532. Dacă cineva, cu scopos de a găsi o comoară, au între- buinţat necuviincioase fapte (34), dacă, fără ştirea şi primirea proprietariului locului, cercînd înadins, au găsit comoară, atuncea partea ce într-alt chip i s-ar fi cuvenit, să se deae părţilor hotărîte în paragraful de mai sus. 25 (34) Necuviincioase fapte se înţăleg aice farmecile, care se fac de oameni amăgitori spre înşelăciunea şi spaima celor proşti şi lesne crezători. § 533. Dacă un creditoriu va găsi comoară pe moşie sau în casă, care le are amanet, să se împărţească după orînduirea §§ 529 pînă la 531. § 534. Dacă lucrătorii cei năimiţi pentru vreun alt lucru au găsit , 30 o comoară din întîmplare, trebue să-i mulţămească proprietariul locului. Iar dacă s-au năimit de cătră dînsul înadins spre aflarea comorii, vor lua numai năimeala lor. 1 va dovedi R: a dovedit G [ ştie R: ştia G || 5 cuprinse în R: din G || 6 vor fi R: constau în G||7 —8 cel.'.. înainte R: întîiul lor G || 8 socoteşte R: socotesc G || 9 înştiinţîndu-să R: cum a luat cunoştinţă de ea G || 10 ori. .. sau R: dacă s-a găsit pe loc obştesc sau şi G || 12 să iae R: ia G | alta R: una G | a treia R: una G|| 14 va găsi R: a găsit G | va lua R: ia G|| 16 nu va... îndată R: nu a făcut din voia sa G||17 descoperi R: fi descoperit G||18 sărăimanilor R: orfanilor G | făcînd R: dacă va face G || 21 şi 25 necuviincioase R: nelegiuite G || 21 primirea R: consimţămîntul G II 22 cercînd R: căutînd G || 23 i s-ar fi cuvenit R: i-ar fi aparţinut G || 27un. .. găsi R: creditorul a găsit G || 31—32 vor lua R: iau Gr || 32 după lor ad convenită G: om R. 16' §§ 537-567. DOBÎNDIREA PROPRIETĂŢII PRI.\T SPORIRE SAU ADĂUGIRE •245 1 § 535. Orînduirea pentru prăzile şi pentru lucrurile cele întoarse 3) Pentru de la vrăjmaşi se cuvine stăpînirii. prazi. § 536. Dacă cineva va scăpa un lucru mişcătoriu dintru o pierzare fără îndoială, are dritul să ceară de la proprietariul lucrului ace- 5 luia cheltuiala ce au făcut şi încă o plată potrivită pentru scăparea lucrului, socotită cel mult zece la sută a obicinuitului preţ. CAP AL PATRĂLE Pentru dobîndirea proprietăţii lucrurilor prin sporire sau adăogire 10 § 537. Sporire şi adăogire se numesc toate cîte se nasc dintr-un lucru sau se unesc cu el şi care nu s-au dat de cătră altul la proprietariul lucrului. § 538. Sporirea sau adăogirea se face ori din fire, ori din meşteşug, sau din îmbe aceste. 15 . § 539. Copiii care se nasc din roabă, sporesc în folosul aceluia care în vremea naşterii lor este proprietariul ei. § 540. Sporirea dobitoacelor şi toate celelalte din ele următoare folosuri, sporesc asemine proprietariului sau stăpînitoriului lor celui cu bună credinţă. 20 § 541. Proprietarul dobitoacei, carea din întîmplare s-au gonit de cătră dobitocul altui proprietariu, nu se îndatoreşte a da lui ceva pentru aceasta. § 542. Cîte fireşte, adecă fără lucrarea de pămînt, răsar, precum erburile, sadurile, rodurile ş.c.l., sporesc proprietariului pămîntului. 25 § 543. Insula (ostrovul) ce se formează într-un rîu mare, pe ca- rile umblă corăbii, se cuvine statului. § 544. Dacă se formează o insulă la mijlocul unui rîu mai mic, se cuvine dritul ocupaţiei ei proprietarilor de moşie, ce se află în prejma ei, de pe amîndoaă malurile rîului; deci insula se împarte prin diametru 1 întoarse R: eliberate G || 2 se cuvine R: aparţine Gl] 3 va scăpa R: a scăpat G || 4 fără îndoială R: inevitabil GJ| 5 cheltuiala... încă R: cheltuielile cîte le-a făcut pentru el şi pe lîngă acestea G|| 6 socotită ad R: om G | după preţ ad al lui G || 8 lucrurilor ad R: om G || 10 Sporire şi adăogire R: Sporiri şi adăogiri G || •11 altul R: alt cineva G II 14 sau R: sau deodată şi G||16 ei R: mamei lor G li 17 următoare ad R: om G || 18 stăpînitoriului R: posesorului G'||22 pentru aceasta ad R: om G || 23 răsar R: se nasc din pămînt G||25 (ostrovul) ad R||26 sa cuvine R: aparţine G || 28 să cuvine R: aparţine G | moşie, ce să află R: moşii situate G|| 29'insula R: aceasta G. Sporirea sau adăogirea. Cum se face P A. Sporirea firească: a) Copii din roabă. b) Sporirea dobitoacelor. cj a pămîntului. d) Insula. §§537-567. DOBÎNDIREA PROPRIETĂŢII PRIN SPORIRE SAU ADĂUGIRE 247- 1 în doaă drepte părţi, din care una se stăpîneşte de cătră proprietarii a unui mal, iar ceialaltă de cătră proprietarii a celuialalt mal. § 545. Dacă la unul sau la amîndoaă malurile rîului, ce sînt în prejma insulei, vor avea moşii mai mulţi proprietari, atuncea împărţesc 5 acestea între dînşii partea cuvenită lor, după analoghia lăţimei moşiilor. § 546. Dacă insula se apropie mai mult cătră un mal a rîului, atunce se cuvine proprietaoa ei întreagă numai acelor proprietari ce au moşii pe malul acela. § 547. Dacă se formează o insulă între altă insulă şi între malul 10 cel de dincolo a rîului, atunce se împarte între proprietariul insulei şi între proprietariul moşiei, ce este pe malul acela; iar dacă această noaă insulă este mai aproape cătră insula cea veche sau cătră mal, se cuvine numai proprietariului insulei sau a malului. § 548. Dacă un rîu, curgînd din marginea unei moşii, se va des-15 părţi şi, deosebindu-se în doaă braţe, va încungiura moşiia şi apoi se va uni iarăşi mai din gios, încît locul cel din mijloc să închipuiască o insulă, atuncea nu se schimbă proprietaoa aceştiia; asemenea şi dacă prin vărsarea vreunui rîu se va înneca pămîntul cuiva. § 549. Dacă un rîu, abătîndu-se cu totul'din a sa veche matcă, e) Schim-20 pricinueşte pagubă proprietarilor de moşii, pe care s-au mutat, atunce barea matcii aceştia au drit a cere despăgubirea lor din părăsita a rîului matcă sau din rmuu-preţul ei, de va cere trebuinţa a se vinde; căci, după cea de obştie prinţipie, nu se cuvine a cîştiga sau a se îmbogăţi cineva cu paguba altuia. § 550. De nu se pricinueşte nimănui pagubă din mutarea matcei 25 a rîului, atunce dritul proprietăţii părăsitei matce se cuvine proprietarilor malurilor megieşite cu dînsa, după cum s-au hotărît pentru insulă formată, la §§ 543 pînă la 548. § 551. Adăugirea, care o apă curgătoare prin măcinătura pămîn- f) Mâlitu-tului o face pe încet şi cu nesimţit adaus cătră un mal, se cuvine, la ră*;. 30 proprietariul malului aceluia. 1 drepte R: egale G | din care R: şi G || 2 a unui R: dintr-un G | a celuialalt R: din celalalt G || 3—4 ce ... insulei R: om G | vor avea R: au G || 5 după moşiilor ad care sînt în preajma insulei G|| 10 după împarte ad în două G: om R|l 11 proprietariul moşiei. . . acela R: acela care are moşie pe malul de dincolo G || 14—15 se va despărţi R: s-a despărţit o bucată G||15 va încungiura R: a înconjurat G||16 închipuiască R: se facă G|| 19—21 Dacă... despăgubirea R: Dacă un rîu şi-a mutat cu totul matca sa veche, proprietarii znoşiilor, în care se pricinuieşte pagubă din noua matcă a rîului, au drit să ceară împlinirea pagubei G || 23 cu R: din G |[ 25 să cuvine R: aparţine G|| 26 hotărît R: rînduit G || 28 —29 Adăugirea ... să cuvine R: Pămîntul, pe care rîul prin mălire îl adaugă cîte puţin şi pe nesimţite la malul său, aparţine G. *) In greceşte sînt două expresii pentru aceeaşi noţiune. §§ 537-567. DOBÎNDIREA PROPRIETĂŢII PRIN SPORIRE SAU ADĂUGIRE 249 ■l § 552. Dacă puterea şi repegiunea rîului, rumpînd o parte dintru g) Ruptu- o moşie, va alătura-o cătră alta, atunce proprietaoa ei rămîne tot celui ra Prm Pute~ , '. „ . . ... rea si repede mai mamte proprietariu. . 1 r giunea a unui § 553. Fieştecare proprietar de moşii are voe să întărească malul rîu 5 cel despre partea sa împrotiva puterii şi repegiunii rîului; dar nimine nu este ertat să facă acest feliu de întăriri, prin care ar fi cu putinţă a se muta obicinuita curgerea rîului, sau a se pricinui împiedecare la plutirea vaselor pe acel rîu, la mori, la păseuiri sau la alte drituri a altora. 10 § 554. De obştie acest feliu de lucruri nu sînt ertate a se face fără ştirea şi voia stăpînirii, ci numai după ce se vor cerceta mai nainte cu de-amăruntul de cătră cei ispitiţi întru aceste lucruri şi se va da de cătră ei în scris încredinţare, cum că dintru aceste nimănui nu se va pricinui vreo pagubă. 15 § 555. Dacă cineva cu străine materii va lucra ceva şi de va uni B) Meşte- sau va amesteca străine lucruri cu ale sale, numai din această pricină Ş^gită adăo-nu cîştiga dritul proprietăţii asupra lucrurilor străine. e 0 J § 556. Dacă acele întru acest chip prefăcute lucruri va fi cu putinţă a se aduce în cea dintîi a lor stare, dacă cele unite sau cele ames- 20 tecate se pot deosebi, atunce fieştecăruia proprietariu să se întoarcă lucrul său, despăgubind pe acela căruia se cuvine. § 557. Dacă desfacerea a acest feliu de lucruri, spre a le aduce în cea dintîi a lor stare, nu va fi cu putinţă, atuncea acest lucru se face de tovărăşie; însă se dă alegerea aceluia, a căruia lucru din pricina 25 altuia, s-au unit, ori pentru ca să iae lucrul întreg, plătind cele pentru îmbunătăţire cheltuite, sau să-1 lase pricinuitoriului amestecării, luînd despăgubirea sa. § 558. Pricinuitoriul amestecării lucrului său cu lucru străin se judecă după deosebirea a bunei sau a realei credinţă; adecă de au făcut 30 amestecarea lucrurilor cu bună credinţă, se judecă după hotărîrea paragrafului celui de mai sus; iar făcîndu-o cu rea credinţă, se învinovăţeşte 1 Dacă R: Dacă însă G || 2 va alătura-o R: a alăturat-o G | alta R: altă moşie G || 4 moşii R: moşie G||6 întăriri R: construcţii sau să sădească astfel de plantaţii G: 'om R | ar'fi R: este G|| 7 rîului R: apei G || 8 pescuiri R: pescuit G|| 13 încredinţare R: încunoştiinţare G || 15 cu R: din G ] lucra R: a prefăcut G||15—16 şi de .. .' amesteca R:, dacă a unit sau a amestecat sau a turnat la un loc G || 16 numai ad R: om G || 17 dritul proprietăţii R: încă vreun drit de proprietate G || 18 şi 23 va fi R: sînt G || 20 să pot deosebi R: sau cele turnate la un loc este cu putinţă a se despărţi G||21 despăgubind pe R: despăgubindu-se G||22 spre a le aduce R: om G [| 23 acest lucru R: lucrul din acestea G || 24 de tovărăşie R: comun G]|25 ori pentru ad R: om G | lucrul întreg R: întreg lucrul unit G || 26—27 pricinuitoriului... sa R: proprietariului celuilalt lucru unit şi să ia despăgubirea sa de la acela G || 29 după realei ad sa.e G: om R. §§537-567. DOBÎNDIREA PROPRIETĂŢII PRIN SPORIRE SAU ADĂUGIRE 251 1 a plăti nu numai preţul obicinuit, dar şi acel neobicinuit a amestecatului de cătră dînsul străin lucru sau îndoitul preţ, judecîndu-se după fapta sa. § 559. Dacă amestecarea lucrurilor s-au făcut din întîmplare şi b dar nu se poate socoti vinovat nici unul, nici altul din proprietarii lor, atunce dritul alegerii se cuvine proprietariului aceluia, a căruia lucru au fost de preţ mai mare. § 560. Dacă amestecarea s-au făcut de o a treia persoană cu înadins rea cugetare, se învinovăţeşte aceea a plăti toată pricinuita 10 pagubă, după hotărîrea cuprinsă în § 558. § 561. Dacă cineva au întrebuinţat străină materie numai spre facerea lucrului său, atuncea acea străină materie se cuvine lui, ca unui proprietar a lucrului prinţipal; se îndatoreşte însă după deosebirea a bunei sau a relii credinţă să plătească proprietariului materii preţul "15 ei (§ 338).*) § 562. Dacă cineva cu bună credinţă va zidi cu străină materie Mai ales la pe însuşi locul său, atuncea îi rămîne zidirea după regula următoare: 0 zidire-că zidirea este supusă locului, pe care s-au zidit, dar se îndatoreşte a plăti proprietariului obicinuitul preţ a materiei; însă de au cîştigat-o 20 după cele în § 482 pomenite chipuri, nu se îndatoreşte a plăti nimica. Iar de au zidit cu rea credinţă, se învinovăţeşte a plăti nu numai preţul cel neobicinuit sau îndoit a materiei străine, dar şi toată paguba pricinuită proprietariului. *§ 563. Din împrotiva, dacă cineva cu a sa materie au zidit -25 pe loc străin, atuncea zidirea se cuvine la proprietariul locului, după regula rostitoare: zidirile sînt supuse locului, pe care sînt zidite; iar de au zidit cu bună credinţă, poate să ceară plata cheltuelilor celor trebuincioase şi folositoare; şi din împrotiva, cel ce au zidit cu rea credinţă, se socoteşte ca un ocîrmuitoriu a trebuinţelor străine fără S0 voia proprietariului lor (§ 1398).**) 2 preţ R: lui preţ G II 3 fapta sa R: felul faptei sale G|| 5 dar R: de aceea G | se poate socoti R: trebuie socotit G|] 6 se cuvine R: aparţine G || 8 de o a R: din vina a o G || 12 se cuvine R: îi aparţine G || 13 prinţipal R: original G || 14 relei sale G|| § 562 notă: după ales ad în special G: om R || 16 va zidi R: a clădit o clădire G||17 —18 zidirea după... zidit R: (pentru că ceea ce s-a clădit, se ţine de regulă de teren) G|| 19 şi 23 după proprietariului ad ei G: om R || 19 însă'... cîştigat-o R: Dar dacă au dobîndit materia G il 21 învinovăţeşte R: condamnă G|] 22 toată . . .pricinuită R: toate pagubele pricinuite G || 25 pe R: clădire pe G || 26—27 rostitoare... zidit R: care spune, că acele aşezate de-asupra se ţin de cele de desupt, acela însă dacă a clădit G || 28 şi din ... ce R: dacă însă G || 29—30 un... voia R: unul care administrează lucruri străine în contra părerii G. *) Greşit: 558. **) Greşit: 1388. §§ 568-581. CÎŞTIGAREA PROPRIETĂŢII PRIN TRĂDARE 253 1 § 564. Dacă proprietariul locului ştiind că se face zidire, nu au «Exţepţie. oprit îndată pre cel ce zidea cu bună credinţă, poate să ceară numai obicinuitul preţ a locului său. § 565. Dacă zidirea s-au făcut pe loc străin şi cu materie străină, o atuncea se cuvine proprietaoa ei la proprietariul locului. § 566. între proprietariul locului şi între cel ce au zidit pe acest loc, au aplicaţie aceleaşi drituri şi îndatoriri ce s-au aşezat în para-grafurile de mai sus; şi cel ce au zidit se îndatoreşte a plăti celui de mai înainte proprietariu a materiei obicinuitul sau neobicinuitul preţ al ei, 10 după deosebirea a bunei sau a relii credinţe. § 567. Cele pînă acum aşezate legiuiri pentru zidirea făcută din Adăugirea străină materie au putere şi lucrare şi la următoarele întîmplări, adecă amestecată, dacă s-au sămănat pe un ogor străină sămînţă sau de s-au răsădit străine saduri pe loc străin. Acest feliu de adăogire se cuvine la proprie-15 tariul locului. CAP AL CINCELEA Pentru cîştigarea proprietăţii prin trădare (teslimarisire) § 568. Lucrurile, ce au proprietariu, se cîştiga îndată, cînd cu Cîştigarea 20 chip legiuit trec de la proprietariul lor la altul. mijlocită. § 569. Titlul mijlocitei cîştigări se întemeiază ori pe o tocmala, Titlu ei. ori pe orînduirea voinţei cei de pe urmă, ori pe hotărîrea judecăţii sau pe orînduirea legii. *§ 570. Singur titlul încă nu dă nici o proprietâ. Vecinică stă- chipul ciş- 25 pînire şi toate driturile realnice, afară de întîmplările hotărîte în legi, ţigării mij- se pot cîştiga numai prin legiuită trădare şi primire. locitt. 6—7 acest loc R: el OII 7 aplicaţie R: loc G | ce s-au aşezat R: precum s-a rînduit G || 10 după... credinţe R : examinîndu-se buna sau reaua lui credinţă G || 11 aşezate legiuiri R: hotărîte G | zidirea făcută R: clădirile făcute G||12 şi lucrare ad R: om G | întîmplări R: cazuri G||14 se cuvine R: aparţine G||18 (teslimarisire) ad R|| 19 îndată R: mijlocit G|| 21—22 ori pe o tocmala, ori pe R: pe tocmeală, pe G||24—25 vecinică stăpînire R: Proprietatea G || 25 întîmplările R: cazurile G || 26 numai R: în genere numai G. §§ 568-581. CÎŞTIGAREA PROPRIETĂŢII PRIN TRĂDARE 255 1 § 571. Lucrurile mişcătoare, după regulă, se pot muta la altul Feliurile numai prin trupească trădare. trădării: § 572. însă la o samă de lucruri mişcătoare, a cărora feliurime b) Trăda-nu iartă trădare trupească (precum sînt pretenţii de datorii, mărfurile re Prm sem" 116 * 5 aflătoare pe drum şi în magazii, vinul din pivniţă, adunarea de cadruri, bibliotică ş.c.l.), legile iartă trădarea prin semne, prin care se arată mutarea proprietăţii a acest feliu de lucruri (35). (35) Sămnile trădării sînt: a) Documenturile, adecă sineturi de datorii, faturile mărfurilor, izvoadele 10 cărţilor, prescrierea sau catagrafia lucrurilor unite, a turmelor ş.c.l. b) Instrumenturile, precum sînt: cheile magaziilor, a pivniţilor, a dulapurilor, lăzilor ş.c.l. c) Deosebitoarele semne, precum sînt peceţile ş.c.l. § 573. Prin arătarea rostită se trăda lucrul, cînd înstrăinătoriul c) Prin ară-15 lui va rosti voinţa sa prin chipuri doveditoare, că adecă el ţine pe larea rostita. viitorime în numele altuia lucrul, carele pînă acum a fost drept al său, şi în loc de proprietar se face ţiitorul a lucrului; sau că acel ce luasă mai înainte de la dînsul un lucru (doară spre întrebuinţare sau ca un amanet sau cu chirie ori năimală), poate să-1 stăpînească pe viitorime 20 cu dritul realnic sau ca un proprietariu. § 574. Lucrurile trimise cătră cineva, atuncea numai se socotesc Urmarea după regulă trădate lui cînd el le va lua, dacă el însuşi n-au hotărît pentru lu-ori au primit chipul trimiterii lor. cnm trimise. § 575. Dacă un proprietar au înstrăinat tot acel lucru la doaă 25 sau la mai multe persoane, dar l-au dat la una numai dintr-însele, Pentru iu-atuncea se cuvine lucrul numai la persoana aceia, căriia s-au dat; iar cruri înstrăi- ceialaltă sau celelalte persoane au personalnic drit, ca să ceară despă- nate Ia 0,0:1 ! • , sau mai mul-gubirea lor. ° te persoane. § 571 1) A lucrurilor mişcătoare: a) trădare efectivă ad In noiâ G ii 3 o samă R: astfel G||4 iartă R: îngăduie G | pretenţii R: pretenţiaG I| 5 pe R: încă pe G| pivniţă R: pivniţe G || 5—6 cadruri, bibliotică R: tablouri, de cărţi G || 6 iartă R: permit G I semne R: simboluri G || 9 izvoadele R: cataloagele Gr 1] 10 prescrierea... turmelor R: inventarele lucrurilor adunate şi ale turmelor.*) G|| 14 arătarea... trăda R: arătare se predă G||15 va rosti R: a arătat G||18 un lucru (doară R: lucrul (întîmplător G || 19 chirie ori ad R: om G || 22 va lua R: ia G || 23 ori au primit R: sau dacă a aprobat G|| 24 un. . . lucru R: proprietarul unui lucru, înstrăinîndu-1, 1-a cedat Gr || 26 sa cuvine R: aparţine G | numai ad R: om G. *) In greceşte xorcASia înseamnă nu numai turme, ci şi cirezi, herghelii, cîrduri, roiuri. §§ 568-581. CÎŞTIGAREA PROPRIETĂŢII PRIN TRĂDARE 267 10 16 20 26 *§ 576. Mutarea proprietăţii lucrurilor nemişcătoare se face prin 2)Darealu-darea documenturilor celor vechi si altor nouă, care după obiceiu se cruri,or ne' fac între contractieri, priii intrarea în stăpînire a celui nou proprietar şi luarea lucrurilor în stăpînire, urmind întărituri a judecătoriei sau a stăpînirei. *§ 577. în lipsa acestui feliu de documenturi, cere trebuinţa ca să se facă un nou înscris, în care să se arate anume amîndouă persoanele, adecă dătătoriul proprietăţii lucrului şi primitoriul, cum şi însuşi lucrul ce se dă, împreună şi cu hotarele lui, titlul cîştigării, adică ori prin o tocmala sau dăruire, schimb sau cumpărare ş.c.l., locul unde, ziua cînd s-au încheiet această legiuită lucrare. După aceste să se iscălească nu numai contractierii, ci şi cît de puţin doi marturi vrednici de credinţă, întărindu-se acest înscris de cătră judecătorie sau de cătră stăpînire, fiindcă prin acest chip se face temeinică mutarea proprietăţii lucrului. § 578. După urmarea pomenitelor legiuite orînduele, întră proprie- Urmare din tariul cel nou cu siguranţie în dreapta stăpînirea a lucrului, cîstigînd ' » ? . . ' . . . ii'ii stăpînirei. împreună cu proprietaoa şi toate driturile cele unite cu lucrul, luînd însă asupra sa toate însărcinările, la care prin orice chip se află lucrul supus. § 579. Acel ce, nu prin danie, ci prin vînzare sau schimbare, dă altuia însuşi al său lucru, datoriu este a arăta în vremea tocmelii, toate însărcinările lucrului, scriindu-le şi în contract, căci nearătîndu-le, rămîne el îndatorit a despăgubi pe celalalt. § 580. Dătătoriul lucrului nu poate să deae împreună şi perso- Caie drituri se dau nalnicile drituri care numai pe persoana sa sînt îngrădite. De obstie ^„„„„„s x x CJ * llllpl uU.Ha. OU. nu poate nimene să deae altuia mai multe drituri decît acele ce el lucru si care însuşi are. nu? § 581. Proprietaoa lucrului încetează de obştie prin voinţa pro- Chipuri 30 prietariului lui, prin lege şi prin hotărîrea judecătorească. cetează^pro- prietaoa lu- -:- crurilor. 2 celor vechi R: pentru ele G || 3 în stăpînire R: într-acelea G || 4 luarea.. . întărituri R: posesiunii lor şi prin întărirea G || 7 anume R: expres G||8 după primitoriul ad ei G | cum şi ad R: om G || 10 ori. .. dăruire R: felul tocmelii, sau dăruirea sau schimbul sau cumpărarea G || 11 încheiet R: săvîrşiţ G || 13 întărindu-să R: şi să se întărească G [| 14 temeinică R: în mod sigur G|| 16 urmarea pomenitelor R: pomenitelor G || 18 proprietaoa R: proprietatea lui G | toate R: şi G || 22 a R: a-i G||22—23 toate însărcinările R: astfel de grevări G||23 scriindu-le R: şi să le scrie G || 24 a R: a-1 G | pe celălalt R: apoi G. 17 — o. 622 §§ 582-615. DRITUL AMANETULUI 259- GAP AL ŞESELE Pentru dritul amanetului § 582. Dritul amanetului este acel drit realnic, carele se dă credi-toriului, ca să se împlinească împrumutul din lucrul zălogit la dînsul, - 5 dacă nu va lua la terminul rînduit îndestularea sa. § 583. Lucrul, asupra căruia se cuvine creditoriului dritul acesta, se numeşte în deobştie amanet. +§ 584. Tot lucrul, pentru care este slobod a se face negoţiaţie, poate să se supue amanetarisirii. Dacă lucrul este mişcătoriu, se nu-10 meşte chiar amanet, iar de este nemişcătoriu, se zice ipothichi. § 585. Dritul amanetului priveşte de-a-purure cătră o pretenţie lămurită, însă nu fieştecare pretenţie dă titlul spre a cîştiga dritul amanetului. *§ 586. Acest feliu de titlu se întemeiază pe lege (36), pe hotă-15 rîrea judecătorească, pe tocmala şi pe voinţa cea de pe urmă a proprietariului. (36) Acest feliu de titlu are femeia supt tăcere asupra averii bărbatului pentru zestrea ei; epitropisiţii şi curatorisiţii asupra averii epitropilor şi a curatorilor;, copiii asupra averii tatălui pentru cele ce au de la maică sau de la alte rudenii, şi 20 asemene asupra averii maicii pentru cele ce au ei de la tatăl lor, cînd aceste lucruri vor fi supt a ei purtare de grijă, cum şi pentru cîştigurile nunteşti, cînd tatăl sau maica iarăşi se vor însoţi; şi legatarii asupra averii legatorului, ş.c.l. § 587. întîmplările, în care legea dă cuiva dritul amanetului, se cuprind în cuviincioasele paragrafuri a codicii aceştiia. 25 § 588. Orînduelile aşezate pentru tocmele şi legaturi trebue să fie luate ca o povăţuire, cînd are să cîştige cineva dritul amanetului şi învoirea datornicului sau a unei a treia persoane, ce au amanetarisit lucrul său pentru acela. *§ 589. Pentru ca să se cîştige întru adevăr dritul amanetului, 30 neapărat este ca, creditoriul ce are vreun titlu, să iae întru a sa păstrare Dritul amanetului şi a-manetul, ce este? Feliurile amanetului. Titlul de dritul amanetului. 4 să se împlinească împrumutul R: să fie îndestulat G||5 va lua... sa R: a luat la timpul hotărît împrumutul G|j8 negoţiaţie R: dare-luare G|| 10 chiar R: mai cu seamă G|| 12 lămurită R: puternică G | dritul R: dreptul asupra G || 17 supt tăcere R: în mod tacit G || 20 asemene ad R: om G j| 21 vor fi R: sînt G | cum şi R:. şi pe lîngă acestea G || 22 iarăşi să vor însoţi; şi R: s-a căsătorit a doua'oară G || 25 aşezate R: om Gj]26 povăţuire R: îndrumare G|[27 şi învoirea R: prin consimţămîntul G | au amanetarisit R: pune amanet G|| § 589. Modul dobîndirii dreptului de amanet a) prin trădarea efectivă, b) prin luarea documentelor, ad In notă G. §§ 582-615. DRITUL AMANETULUI 261 1 lucrul amanetarisit, dacă este mişcătoriu, iar de este nemişcătoriu, să iae documenturile lui. § 590. Singur titlul dă numai personalnicul drit a cere trădarea amanetului, dar nu şi realnicul asupra lucrului. 5 § 591. La amanetarisirea lucrurilor celor mişcătoare, cu care nu c) Prin tră- eşte cu putinţă a se face trupească trădare de la unul la altul, neapărat darea facuta , . • i ■ - cu semne, se cuvine a se întrebuinţa acest feliu de semne, prm care cu iesnire sa se poată înţelege amanetarisirea ce s-au făcut (§ 572). § 592. Acel ce se leneveşte întru asemine privighiere, este da-10 toriu a răspunde pentru păgubitoarele urmări. § 593. Creditoriul are voe a suptamanetarisi la o a treia persoană Cîştigarea lucrul, carele de cătră datornicul său i s-au amanetarisit; nu i se iartă suptamane-însă a lua mai mare sumă, decît aceia ce putea să ceară cu dreptul de la proprietariul amanetului; iar amanetul nu se preface într-alt 15 chip în suptamanet, fără decît dacă se va da la o a treia persoană ori însuşi lucrul sau documenturile lui. § 594. Creditoriul se îndatoreşte a da de ştire datornicului său pentru urmata suptamanetarisire, după care datornicul nu are voe a plăti nici datoria, nici dobînda, fără învoirea acelui ce are în stă-20 pînirea sa suptamanetul, căruia într-alt chip rămîne datornicul răspunzătorul. § 595. Datornicul însă are voe a pune depozit datoria la judecătorie şi a cere lucrul său. § 596. Dacă se va amanetarisi un lucru străin mişcătoriu, fără Amanetări - 25 ştirea şi învoirea proprietariului lui, atuncea, după regulă, are el drit sirea lucrului a reclamarisi întoarcerea lucrului său; iar întru acele întîmplări, în care jaloba pentru reclamarisirea lucrului nu este primită împrotiva celui cu bună credinţă stăpînitoriu (§ 482), se îndatoreşte proprietariul lucrului, ori să despăgubească pe cel cu bună credinţă ţiitoriu a amane- 30 tului, sau, lepădîndu-se cu totul de acesta, să se mulţămească cu dritul despăgubirei asupra, amanetarisitoriului. 3 a cere R: acela, prin care se cereGH 4 după realnicul ad drit G || 6 după face ad vreo G [ de ia... altul: din mînă în mînă G||6— 7 neapărat... semne R: este nevoie de întrebuinţarea unor semne ca acestea G || 7—8 să se poată R: poate oricine G || 9 ce săprivighiere R: ce neglijează această prevedere G II 12 iartă R: îngădue G|| 14 după amanetului ad datornic al său G: om R || 15 fără. . . da R: dacă nu s-a dat G| oR: acea G||18 pentru urmata R: despre G | după care R: iar G || 19—20 stăpînirea sa R: mîini G || 20—21 rămîne ... răspun-zătoriu R: îi rămîne acel lucru supus G || 26 reclamarisi R: a cere G | întîmplări R: cazuri G||27 este primită R: are loc G||28 stăpînitoriu R: posesor G||28—29 proprietariul lucrului ad R: om G||30 lepădîndu-se. . . acesta R: să renunţe cu totul la el şi G. străin mişcătoriu. §§ 582-615. DRITUL AMANETULUI 263 1 § 597. Dritul amanetului se întinde asupra tuturor părţilor Cuprinde- lucrului amanetarisit, care sînt supuse neîngrăditei proprietăţi a amaneta- rea dritului risitoriului, cum si sporirile amanetului si cele cuvenite la acesta: deamanetcu . , "' „ . privirea ca- se întinde dar şi asupra rodurilor nestrmse mea şi neculese de pe pămînt tră lucru 5 sau de pe copaci. § 598. Drept aceia dacă datornicul au amanetarisit vreo moşie unui creditoriu, iar altuia în urmă rodurile acei moşii, atunce acel al doilea creditoriu are drit numai asupra rodurilor adunate de cătră proprietariul. 10 § 599. Dacă din vicleşugul amanetarisitoriului sau din vreo Drituri şi sminteală a amanetului, în urmă descoperită, s-au micşorat preţul îndatoriri a lui, din care pricină nu este îndestul amanetul spre siguranţia dato-riei atuncea poate creditoriul să ceară cu dreptul de la datornic alt aj peniru amanet potrivit. ^- neagiungerea x amanetului; 15 § 600. Fără învoirea amanetarisitoriului nu are voe creditoriul b) Mai îna- să întrebuinţeze lucrul amanetarisit, ci mai ales datoriu este a-1 păstra, intedetermi- „ , n , nul hotărît precum un sirguitonu iconom păstrează ale sale. . . ,„ r & r pentru plata; § 601. Dacă amanetul va agiunge în stare scăzută, ori se va strica cu totul sau se va pierde din nepurtarea de grijă sau din vicleşugul 20 primitoriului, se îndatoreşte acesta a despăgubi pe proprietariul lui; iar dacă din întîmplare se va strica sau se va pierde amanetul, nu păgubeşte creditoriul împrumutul său. § 602. Puind creditoriul depozit amanetul, unde obicinuesc şi alţii a pune lucruri spre păstrare, şi pierzîndu-se, nu se îndatoreşte el 25 pentru acesta, ci poate să ceară datoria, pornind jalbă personalnică asupra datornicului. § 603. Dacă creditoriul a suptamanetarisit amanetul, rămîne el îndatorit a răspunde şi pentru întîmplarea aceia, în care, de ar fi rămas la el, nu s-ar fi prăpădit sau nu s-ar fi stricat. 2 lucrului amanetarisit R: lui G | neîngrăditei R: slobodiei G || 3 cum .. . acesta R: asupra sporirilor amanetului şi asupra celor ce-i aparţin G||4 nestrîn-se. .. neculese R: nedespărţite încă G H 6 vreo R: una G|[ 7 după creditoriu ad al său G: om R | acei R: aceleiaşi G | atunce acel R: acest G|| § 599 nota: a celui R: ale creditoriului G|| 12 din care R: şi din această G | amanetul ad R: om G|| § 600 notă: terminul hotărît R: ziua'hotărîtă G|| 16 după amanetarisit ad lui G li 17 ale R: însăşi lucrurile G II 18 — 19 va agiunge.. . pierde R: s-a deteriorat sau s-a stricat cu totul sau s-a pierdut G|| 21 —22 din .. . său R: amanetul s-a stricat sau s-a pierdut dintr-o întîmplătoare împrejurare, acesta nu pierde împrumuturile sale G|| 24 şi ad R: om G||28 întîmplarea R: împrejurarea G || 29 stricat R: făcut de neîntrebuintat G. §§ 582-615. DRITUL AMANETULUI 265 1 § 604. Creditoriul amanetariu (37) nu poate să rămîe proprietariu a amanetului sau a ipothicei, de au şi făcut alcătuire întru acest chip; iar dacă el nu va lua deplin dritul său la hotărîtul termin, poate să ceară prin judecată vînzarea amanetului sau a ipothicii. 5 (37) Tot creditoriul este ori personal sau amanetariu; şi personal se numeşte acel ce împrumută pe altul, fără a lua amanet sau ipothichi, pentru carele împrumut rămîne datoare numai persoana datornicului, iar nu şi averea lui. Iar amanetariu se zice acel ce au luat amanet sau ipothichi şi este mai puternic decît acel personal, ca unul ce are supuse şi lucrurile cele amanetarisite. 10 § 605. Dacă creditoriul avînd amanet moşii, vii sau robi pentru datorie, nu va putea lua dritul său la terminul hotărît prin zapis, poate să ceară de la judecătorie vînzarea lor; iar pentru asemine amaneturi, datoriu este divanul judecătoresc mai întîiu să facă publicaţie, pentru vînzarea lor, în curgere de şase luni şi neeşind nimine în acel termin 15 dintre acei ce au protimisire sau alt drit asupra robilor sau asupra acelor lucruri, ca să plătească datoria şi să răscumpere amanetul, apoi acel amanet să se vînză prin liţitaţie în curgere de patruzeci zile. § 606. Mai înainte de vînzarea a acest feliu de amaneturi sau ipothici, are voe creditoriul cel dimpreună amanetar a opri vînzarea, 20 plătind datoria, pentru care se hotărîse a se vinde; iar de nu va fi dimpreună amanetar creditor, se dă acest drit şi celui personal. § 607. Datornicii n-au voe să adaogă la liţitaţia lucrului de dînşii amanetarisit. § 608. După vînzarea amanetului sau a ipothicei, neagiungînd 25 preţul lor spre împlinirea datoriei, este supus datornicul a împlini nea-giunsul, iar prisosul are drit să-1 iae. *§ 609. Creditoriul nu este îngrădit numai asupra amanetului sau a ipothicei ce are, dacă aceste nu vor agiunge spre îndestularea pretenţiei sale, ci poate să întindă dritul său şi asupra altor lucruri 30 a datornicului. 1 şi 8 amanetariu II; care are ipotecă G j| 2 de au. . . chip R: deşi s-a tocmit aşa G || 3'va luaR: a luat G||6 —7 pentru... datoare R: şi are datoarie pentru împrumutul său G || 9 supuse R: datoare G | cele R: cele ipotecate sau G || 10 — 13 amanet... judecătoresc R: amaneturi alte lucruri, n-a putut să ia lucrurile sale la sorocul convenit, poate să ceară de la judecătorie vînzarea lor; iar dacă are amaneturi sau ipoteci robi sau case sau alte lucruri nemişcătoare, atunci datoare este judecătoria locului G || 14 luni R: luni întregi^G | neeşind R: dacă nu s-a înfăţişat G | termin R: răstimp G|| 16— 17 să plătească... acel amanet R: să le sloboadă de amanetarisire, atunci G|| 17 în curgere de R: publicarisindu-se Gll 19 după vînzarea adlor G|| 20 iar de nu va fi R: în lipsa unui G || 21 celui R: creditorului G || 22 se adaogă Ia liţitaţia R: să liciteze îa vînzarea G||25 lor G: luat din ele G||26 are... iaeR: îl ia G || 28—29 spre... sale R: spre deplina lui îndestulare G. c) După. trecerea ho-tărîtului termin. § 616-686. ŞERBIREA LUCRURILOR 267 : 1 § 610. De va muta datornicul proprietaoa lucrului la altul, mai înainte de a-1 scoate de supt amanetarisire, are voe creditoriul să întrebuinţeze întăiu al său personalnic drit asupra datornicului şi în urmă să ceară deplină îndestulare din lucrul ce i se amanetarisisă, dacă nu 5 va putea lua de la datornicul său întreaga datorie. § 611. Dacă s-au prăpădit lucrul amanetarisit, dacă creditoriul cu chip legiuit s-au lepădat de dritul amanetului, sau dacă l-au dat înapoi datornicului, fără a-şi păzi dritul ce are asupra acestui lucru, atunce dritul acesta încetează, iar împrumutul tot urmează. 10 § 612. încetează dritul amanetului după trecerea vremii îngră- dirii lui; deci, împreună cu cel vremelnic drit a amanetarisitoriului, încetează şi dritul asupra lucrului celui amanetarisit (38)'. (38) Dacă acel ce are întrebuinţarea rodurilor le va amanetarisi altuia, are acesta drit asupra rodurilor numai pînă la încetarea dritului întrebuinţării lor de 15 cătră amanetarisitoriul. § 613. După plata datoriei încetează dritul amanetului. Deci după ce va lua creditoriul împrumutul său, se îndatoreşte a da înapoi îndată amanetul la proprietariul lui. § 614. Hotărîrea pentru driturile protimisirei creditorilor, cînd 20 se face concursul lor, s-au adaos la sfîrşitul codicii aceştia. § 615. Nici primitoriul amanetului, nici vreun alt ţiitoriu a unui lucru străin*nu are voe să ţie amanetul sau lucrul acela, supt cuvînt de altă pretenţie, după ce va înceta dritul lui asupra acestor lucruri, adecă după ce se va face desăvîrşită îndestulare dritului său. 25 CAP AL ŞEPTELE Pentru şerbirea lucrurilor (servitute) § 616. Prin dritul şerbirii lucrurilor se îndatoreşte proprietariul Ce este unui lucru, ca spre folosul altuia să rebde sau să nu facă ceva, din cele dritul şerbi- ce privesc cătră acel lucru. Dritul acesta este realnic şi lucrătoriu îm- rei lucruri- 30 protiva fieştecăruia proprietar a lucrului şerbitoriu *). lor? 1 va muta R: a mutat G || 5 va putea R: a putut G || 7 s-au lepădat de R: a renunţat la G [ amanetului R: lui G|! 8 ce. .. lucru R: asupra lui G|| 9 tot urmează R: rămîne încă G|| 13 — 15 va amanetarisi... amanetarisitoriul R: a amanetarisit aceste roduri altuia, are acela drept asupra lor numai atîta timp, cît amanetarisitorul are dreptul întrebuinţării lor G || 16 După R: Prin G|] 17 va lua R: a luat G j împrumutul său R: datoria G|| 22 ţie R: ţină mai departe G]| 23 va înceta R: a încetat G[|24 se va tace R: i s-a făcut G | dritului R: pentru acest drept al său G|| 26 Pentru. .. (servitute) R: Despre servitute G|| 27 şerbirii lucrurilor R: servitutei G|I 28 altuia R: altcuiva G|| 28 — 29 din. .. lucru R: privitor la acel lucru al săui G|| 30 proprietar R: folositor G. Cînd încetează dritul amanetului ? Pentru dritul oprirei amanetului. *) bunului aservit, ceea ce de altfel reiese din § 618. §§ 616-686. ŞERBIREA LUCRURILOR 269 1 § 617. Dacă dritul şerbirii lucrurilor este unit cu proprietaoa împărţirea unui lucru, se face şerbirea pămîntului cuiva, iar într-alt chip este ser- şerbirilor în-, . . . w tru ale pă- birea personalnică. mîntlj]ui şj personalnice. § 618. La şerbirea pămîntului se socotesc două locuri a deosebiţi Locul şer- 5 proprietari, din care unuia se cuvine locul şerbitoriu, iar celuialalt bitoriu şi , , .„ „ ., . ■ • * stăpînitoriu. locul stăpînitoriu. § 619. Locul stăpînitoriu este orînduit sau pentru iconomia împărţirea moşienească, sau pentru vreun alt careva scopos. Pentru aceasta Şerbirilor în dar se deosebesc şi şerbirile în moşieneşti şi orăşăneşti sau întru nesti gi 0'ră_ 10 ale zidirilor. şăneşti sau ale zidirilor. § 620. Cele obicinuite şerbiri orăşăneşti sau ale zidirilor sînt: Obicinuiţi Dritul de a răzima cineva greutatea zidirii sale pe o tele felmri- a) De ser- zidire străină; biri întru'ale b) De a aşăza grindă sau alt lemn a zidirei sale în păre- zidirilor. 15 tele străin; cj De a deschide fereastă în părete străin pentru lumină sau pentru priveală; ijj De a face acoperămînt sau cerdac sau balcon, prin care se tae coloana aerului ce este în linia perpendicularnică asupra locului 20 megieşit; 6J De a trece fumul său prin hornul megieşului; /J De a se scurge picăturile streşinii sale pe loc străin; g) De a vărsa pe loc străin ape sau alte curgătoare, sau de a le abate pe acolo. 25 Prin aceste şi prin altele asemene orăşăneşti şerbiri, proprietariul unei case cîştiga asupra megieşitului loc acest feliu de drit, care megieşul său trebuie să-1 sufere. 1 şerbirii lucrurilor R: servitutei G | proprietaoa R: posesiunea G || 2 lucru R:'teren G ] pămîntului cuiva R: pe teren G || § 618 nota Locul... stăpînitoriu R: în cele moşiereşti şi orăşeneşti sau la zidiri G || 4 La... socotesc R: Servitutea de teren' presupune G||5 proprietari R: posesori G"|se cuvine R: îi aparţine G||6 stăpînitoriu R: care beneficiază de servitute G||7 stăpînitoriu R: care beneficiază de' servitute G || 8 moşienească R: rurală G|| 9 moşieneşti R: rurale G|| 9—10 întru ale zidirilor R: la zidiri G II 18—20 să tae ... perpendicularnică ... megieşit R: se împiedeca în linie perpendiculară căderea aerului la vecin G || 22 streşinii' R: acoperişului G || 23 alte R: alte lucruri G || 25—27 proprietariul. .. sufere R: posesorul casei cîştiga dreptul să facă pe locul vecinului ceva, ce acela trebuie să sufere G. §§ 616-686. ŞERBIREA LUCRURILOR 271 1 § 621. Prin alte şerbiri întru ale zidirilor, datoriu este proprie- tariul locului şerbitoriu a nu face ceva, care într-alt chip ar fi putut să facă. § 622. Acest feliu de şerbiri sînt: 6 h) A nu înălţa zidirea sa; i) A nu o pogorî; j) A nu opri lumina şi aerul despre casa cea stăpînitoare; k) Sau priveala, şi JJ A nu abate scursurile streşinei sale de pe locul megieşului, 10 căruia poate să fie trebuitoare spre udatul gradinei sale sau spre altă trebuinţă. 8 623. Cele mai alese şerbiri moşieneşti sînt: b) A mo" a) Dritul potecei, a cărării prin loc străin sau a drumului; Şieneş î or. De a lua apă de pe loc străin, de a-şi adăpa vitele sale, de a 15 abate sau a trage apa; cj De a păşuna vitele sale; d) De a tăe lemne, de a strînge surcele şi vreascuri, de a aduna frunze cu grebla; ej De a vîna, a păscui, a prinde pasări*) şi 20 /j De a tăe piatră, a săpa năsîp sau a arde var, § 624. Personalnice şerbiri sînt: Feliurile a) Neapărată întrebuinţarea vreunui lucru; personalmci- . ' lor serbin. b) întrebuinţarea rodurilor şi •c) Lăcuinţa. 25 8 625! Serbirile pămîntului, după firea lor, sînt statornice; deci Serbin ne' ' , , t i • - „ • • • regulate, driturile asupra lor se mută la tot urmaşul locului stăpînitoriu, iar legile slobod îngrădirea lor la persoană şi atunce şerbirea cea realnică se preface în personalnică neregulată (39). (39) Spre pildă: Eu pot da voe megieşului meu de a trece numai în persoană 30 prin ograda mea, în curgerea vieţii sale, ş. c. 1., care drit, fiind personalnic, nu pot să-1 ceară urmaşii lui. § 626. Dritul asupra şerbirii pămîntului, carele după firea sa este necurmat, sau dritul asupra vre unei şerbiri personalnice, care 1 întru ale zidirilor R: la clădiri G | proprietariul R: posesorul G || 7 stăpînitoare R: care beneficiază de servitute G || 9 scursurile streşinei R: spre partea sa picăturile casei G|| 10—11 altă trebuinţă R: umplerea cisternei sale G|| 12 moşieneşti R: rurale G || 22 Neapărată R: Necesară G || § 625 notă: după neregulate ad şi prin lege G: om R || 25 şi 32 pămîntului R: de teren G|| 26 stăpînitoriu, iar 'R: care beneficiază de servitute; totuşi G [| 27 slobod R: permit G | la R: numai la G || 30 după drit ad fiind personalnic R: om G. *) Punînd laţuri unse cu cleiu, după expresia grecească. §§ 616-686. ŞERBIREA LUCRURILOR 273 după regulă se cuvine îndrituitului (adecă acelui ce are dritul), numai îri curgerea vieţii sale, poate de voe veghetă *) a se îngădui cuiva după rugăminte întru atîta numai, încît acesta are drit a-1 întrebuinţa, pînă cînd va voi îngăduitoriul (40). 5 (40) Spre pildă: acest feiiu de şerbiri sînt acea cu veghetă voe făcută deschidere a fereştiior, pe care acel ce au luat acest feliu de drit de la megieşul său, se îndatoreşte a le astupa atunce cînd va voi şi va cere megieşul. § 627. La acest feliu de abateri din firea şerbirii nu are loc iuridica presumţie; drept aceia, cel ce voeşte a îngădui altuia vreo real- 10 nică şerbire, ca o personalnică numai, sau orice altă şerbire cu scopos de a o desface cînd va voi, trebue să se siguripsească pre sîneşi şi pre urmaşii săi prin înscrisuri sau prin alte dovezi, mai vîrtos, ca să nu poată întîmpina cu prescripţia vremii, acel ce are vremelnica serbie, cîştigată prin rugăminte şi voe veghetă. 15 § 628. Titlul şerbirii se întemeiază asupra tocmelii, voinţei cei de pe urmă, judecătoreştii hotărîri, care s-au dat în vremea împărţelii unei moşii răzăşeşti, sau în sfîrşit asupra prescripţiei vremii. § 629. Realnicul drit a şerbirii asupra unui loc străin poate să se cîştige prin voe dată în scris de cătră proprietariul locului; iar asupra 20 lucrurilor mişcătoare se cîştiga prin chipurile trădării (§§ 571 pîn—573). § 630. Toate şerbirile se potrivesc întru aceasta că proprietariul locului sau a lucrului şerbitoriu, după regulă, nu se îndatoreşte a face ceva, ci numai a lasa altuia întrebuinţarea vreunui drit, sau se opreşte de aceea ce el, într-alt chip, ca un proprietariu era volnic să facă. 25 § 631. Deci dar cheltuelile pentru păstrarea şi întocmirea lucrului şerbitoriu, după regulă, trebue să le facă îndrituitul şerbirii; iar dacă proprietariul lucrului şerbitoriu are împreună şi întrebuinţarea lui, trebue să între la cheltueli după analoghia folosului ce trage din întrebuinţare, de care îndatorire nu poate în alt chip a fi slobod, afară numai 30 dacă va lăsa îndrituitului lucrul şerbitoriu care poate face şi fără voia acestuia (§§ 636 pîn 642). 1 regulă R: rînduială G| îndrituitului... dritul) R: celui ce-1 are G||3—4 pînă... îngăduitoriul R: numai atîta timp, cît îi va plăcea îngăduitorului G||7 se îndatoreşte a le astupa R: este silit a Ie închide.cu zid G [ megieşul R: acela G [| 8 La R:'Dar la G || 10 sau R: sau cine voieşte a îngădui altuia G || îl desface R: revoca G || 13 întîmpina cu R: opune G | are R: a cîştigat o astfel de G II14 cîştigată prin R: sau din G]| 17 răzăşeşti R: în devălmăşie G || 21 proprietariul R: 'folosi-toriul G|| 24 aceea R: a face ceva G|| 28 între R: contribuie G | ce trage ad R: om G|| 29 îndatorire R: contribuţie G || 30 lăsa. .. care R: lăsa acelui ce are dreptul şerbirii lucrul şerbitor, ceeace G. Cîştigarea dritului şerbirii. Titlul cîştigării. Chipul cîştigării. Drituri a şerbirilor. Regule de obştie pentru dritul şerbirii. *) Ca o favoare. 18 — 6. 622 1616-686. ŞERBIREA LUCRURILOR 275 1 § 632. Proprietariul moşiei stăpînitoare poate să întrebuinţeze după a sa plăcere dritul ce are asupra moşiei şerbitoare; şerbirile însă nu trebue să se întindă, ci mai ales să se înmărgineze, în cît iartă firea lor şi scoposul pentru care s-au rînduit. 5 § 633. Nu poate cineva din însuşi a sa putere să deosebească nici un feliu de şerbire de la lucrul şerbitoriu, nici să o mute la alt lucru sau la altă persoană. § 634. Tot dritul şi toată însărcinarea şerbirii sînt nedespărţite. Aşa dar, dacă locul la care este lipit dritul şerbirii, se va mări sau se 10 va micşura ori se va împărţi, dritul acesta nu se mută, nici se împarte. § 635. O moşie poate tot într-aceiaşi vreme să fie şerbitoare la mai multe persoane, dacă însă aceasta nu vatămă driturile cele mai vechi a uneia a treia peroane. § 636. După aceste aşezate aici prinţipii trebue să se hotărască 15 driturile la alte osebite şerbiri, deci dar oricine este datoriu a sprijini cu zidirea sa greutatea unei străine zidiri, sau a suferi aşezarea grinzilor străine în păretele său, sau trecerea fumului prin hornul său ş.c.l., acesta se îndatoreşte a agiuta după analoghie pentru păstrarea a păretelui, a stîlpului, a hornului celui orînduit pentru şerbire ş.c.l., iar nu şi 20 pentru întărirea zidirei stăpînitoare sau pentru întocmirea hornului a megieşului. § 637. Cel ce are dritul ferestilor, cîştiga numai întrebuinţarea luminei şi a aerului, iar priveala trebue să fie îngăduită prin osebită alcătuire. 25 § 638. Cu dritul ferestilor este unită îndatorirea păzirei lor cu gratii. Oricarele va lenevi paza aceasta, se îndatoreşte a plăti toată paguba pricinuită megieşilor prin acele nepăzite fereşti. § 639. Megieşul nu poate sili pe îndrituitul cu priveală, ca să închidă cu gratii fereasta sa, poate însă să-1 îndatorească a o păzi, ca să nu 30 se pricinuiască pe acolo vreo pagubă. § 640. Cel ce are dritul scurgerii apelor, poate să lase apa de ploae ca să curgă pe acoperemîntul străin fără oprire sau prin jgheaburi, are voe de a-şi înălţa acoperemîntul său, îngrijindu-se însă, ca şer- 1 Proprietariul moşiei stăpînitoare R: Posesorul imobilului care beneficiază de servitute G || 2 moşiei R: proprietăţii G||5 deosebească R: despărţească G|| 6 feliu de R: o GH 11 moşie R: bun G|jl5 osebite R: speciale G | a sprijini cu zidirea sa R: a suferi G || 16 a suferi R: om G|| 18 să îndatoreşte a agiuta R: trebuie să contribuie G || 19 după stîlpului, ad peretele de la mijloc G | a hornului R: sau a hornului G || 20 zidirei stăpînitoare R: clădirii care beneficiază de servitute G | întocmirea R: repararea G || 23—24 osebită alcătuire R: specială convenţie G|| 26 va lenevi R: neglijează G||27 acele R: acest fel de G||29 după păzi ad astfel de fereastră G: om R: nu i G || § 640 nota: A picăturilor G || 32 fără oprire R: slobod G || 33 de R: şi de G | îngrijindu-să R: trebue să aibă grijă G. Aplicaţia la şerbiri orăşeneşti şi moşieneşti. Dritul ferestilor ; A privelii; A scursurilor ; 18' §| 616-686. ŞERBIREA LUCRURILOR 277 1 birea să nu se facă mai însărcinată (§ 632). Asemine este datoriu, ca să curăţe la cuviincioasă vreme omătul clădit şi să păzească în bună stare jgheaburile sale. § 641. Cel ce are dritul de a trage apa de ploae de pe megieşitul A tragerii 5 acoperemînt pe al său loc, se îndatoreşte a plăti singur cheltuiala atît apei de ploae; pentru jgheaburile primitoare de apă, cît şi pentru alte trebuincioase la acest scopos unelte. §. 642. Dacă spre tragerea apelor şi a altor curgătoare vor fi de trebuinţă gropi şi canaluri, se îndatoreşte să le facă proprietariul locului 10 stăpînitoriu şi să le acopere, precum se cuvine şi să le şi curăţe, uşu- rînd întru acest chip însărcinarea locului şerbitoriu. § 643. Cel ce are dritul poticei, poate să umble pe ea, să treacă A poticei; pe dînsa nu numai pe gios, ci şi purtat în pătaşcă; şi pe lîngă aceste să lase şi pe alţii, ca să vie la dînsul cu chipul acesta. 15 § 644. Cel ce are dritul cărării, poate întrebuinţa şi cotiugă, A cărării şi iar cel cu dritul drumului, poate întrebuinţa şi trăsură cu două sau a drumului. mai multe giuguri. § 645. Fără osebită îngăduire nu poate îndrituitul poticei să treacă şi călare, nici îndrituitul cărării să treacă cu trăsură, dar nici 20 îndrituitul drumului nu poate trece pe acolo, mînînd vite slobode (§ 632). § 646. Spre păstrarea în bună stare a drumului şi podurilor celor mari şi mici, trebue după analoghie să agiute toate persoanele sau să agiute proprietarii locurilor, cărora se cuvine întrebuinţarea lor; deci 25 şi proprietariul pămîntului şerbitoriu ajută, după analoghia folosului ce trage din ele. § 647. Lărgimea acestor trei şerbiri trebue să se potrivească Hotăiîtă cu neapărată întrebuinţarea şi starea locului; dacă întrebuinţarea dru- larSs me a murilor, cărărilor si poticelor se va închide din răvărsare sau din alte aces?°r trei 30 pricini, atunce trebue să se facă alte treceri, pînă cînd celelante vor ' veni în starea dintîi. 1 este datoriu R: trebuie G |] 2 clădit R: îngrămădit G||5 loc R: teren G || 6—7 pentru... unelte R: pentru jghiaburile; pentru lucrările spre primirea apei şi pentru celelalte necesare în scopul acesta G || 8 după curgătoare ad lucruri G ]| 13 pătaşcă R: mijloc de transportat cu braţele G H 15 cotiugă R: cărucior cu o roată G![ 16 trăsură R: căruţă G || 19 după trăsură ad cu două sau mai multe juguri Gr |( 23 trebue... să agiute R: ajută G 1! 23 — 24 să agiute ad R: om G || 24 lor R: acelor drumuri şi poduri G I! 25 proprietariul pămîntului R: posesorul locului G H 25—26 după.. . ce R; pe atîta, pe cît se foloseşte G || 28 cu R: la G | starea R: împrejurările G||29 răvărsare R: inundaţii G||30 facă alte treceri R: aleagă altă distanţă G 1130—31 celelante... dintîi» R: se vor fi reparat acelea G. §§ 616-686. ŞERBIREA LUCRURILOR 279 15 1 § 648. Cel ce are dritul să scoată sau să iae apă din străină fîn- tînă sau loc, aceluia împreună se cuvine şi slobodă trecere. § 649. Cel ce are dritul să abată apă de pe loc străin pe al său, sau de pe locul său să o abată pe loc străin, are voe să 5 pue şi uluce, să facă şanţuri şi stavile şi alte trebuincioase spre aceasta. Măsura lucrurilor acestora se hotărăşte după trebuinţa locului stăpînitoriu. § 650. Dritul păşunatului se hotărăşte după pămîntescul obiceiu, ce pînă acuma s-au păzit. Vita necurată, bolnavă şi străină, trebue 10 totdeauna să se oprească de la obşteasca păşune. § 651. Cel ce are dritul păşunatului, nu are voe să cosască şi fîn pe locul păşunii, nici poate după regulă să oprească vitele proprietariului moşiei sau să strice locul păşunei. De se va teme de pagubă, trebue să pue păzitori la vitele sale. § 652. Orînduelile de mai sus aşezate, pentru şerbiri, pot a se aplicarisi şi la alte feliuri de şerbiri moşieneşti. § 653. Chipul întrebuiţării personalnicelor şerbiri se hotărăşte după prinţipiile cele următoare, dacă nu s-au făcut vreo altă tocmala. § 654. Şerbirea întrebuinţării este, cînd are cineva voie a întrebuinţa vreun lucru străin numai pentru ale sale trebuinţe, însă fără vătămarea fiinţei lucrului. § 655. Deci dar îndrituitul întrebuinţării vreunui lucru are voe să tragă dintru aceasta folos potrivit cu starea, cu meşteşugul şi cu iconomia casei sale. § 656. Trebuinţa se cuvine a se hotărî după vremea în care s-a îngăduit cuiva întrebuinţarea. Cele în urmă întîmplate prefaceri la starea sau la meşteşugul îndrituitului nu pot da mai multă întindere la întrebuinţare (§ 632). § 657. îndrituitul întrebuinţării vreunui lucru nu are voe să 30 prefacă fiinţa lui, nici să mute la altul dritul acesta. § 658. Toate folosurile, care se pot lua din lucru, făr a se sminti dritul întrebuinţătoriului, se cuvin la proprietariul lucrului. 20 25 Dritul scoaterii apei; A abaterii apei; A păşunatului. Şerbiri personalnice. 1) Dritul întrebuinţării: îngrădirea folosului celui din întrebuinţare. Pentru fiinţa lucrului; 2 aceluia... cuvine R: are totodată Ci || 4 o abată R: abată apă G |j 5 facă R: facă şi G | stavile R: căderi de apă G | spre aceasta R: în scopul acesta G [| 7 stăpînitoriu R: care beneficiază de servitute G || 9 s-au păzit R: a avut putere G li 12 pe R: pe însuşi G | oprească. . . proprietariului R: îndepărteze de la păşu-natul împreună pe proprietarul G || 13 locul R: fiinţa G | va teme R: teme G II 15 aşezate ad R: om G |] 16 moşieneşti R: rurale G || 18 după tocmala ad asupra lor G || 19 este R: constă în faptul G || 20 vreun ad R: om G| trebuinţe R: nevoi G || 25 Trebuinţa să cuvine R: Nevoia trebuie G||26 în urmă R: de după aceea G| prefaceri fa R: schimbări în G || 30 prefacă R: schimbe G | lui R: lucrului G | mute . . . dritul R: transfere altuia dritul său G || 31 sminti R: vătăma G II 32 să cuvin R: aparţin G. §§ 616-686. ŞERBIREA LUCRURILOR 281 10 15 20 25 30 § 659. Proprietariul lucrului ce s-au dat spre întrebuinţare, este îndatorit a suferi toate însărcinările cele obicinuite şi neobicinuite, care vor fi unite cu lucrul, păstrîndu-1 în bună stare; însă de vor covîrşi cheltuelile pe folosul ce-i rămîne din lucru, atuncea întrebuinţătoriul trebue să se însărcineze cu prisosul cheltuelilor, sau să se lepede de acest drit. § 660. întrebuinţarea rodurilor este un drit de a lua cineva rodurile de pe un lucru străin, fără nici o îngrădire, cu îndatorire însă a păstra nevătămată fiinţa lucrului. § 661. Pentru lucruri cheltuitoare (adecă cele spre mîncare şi băutură, pentru bani şi altele asemine) **), cu nepotrivire se zice întrebuinţarea lucrurilor şi a rodurilor; căci la acest feliu de lucruri ca o •fiinţă se socoteşte cîtimea sau preţul lor, care se întoarce proprietariului acestor lucruri. Drept aceia, dacă are cineva întrebuinţarea rodurilor a acest feliu de lucruri, poate să le întrebuinţeze după a sa plăcere; şi dacă i s-au dat întrebuinţarea rodurilor unui capital de bani, ce s-au pus la altul cu dobîndă, atuncea numai dobînda poate să ceară. § 662. Se cuvine acelui ce are întrebuinţarea rodurilor, desăvîrşită cîştigare a tuturor folosurilor, a rodurilor, a veniturilor şi a sporirilor lucrului, a căruia el are întrebuinţare (§§ 391, 392 şi 543 pînă 554). § 663. Ca un venit curat se poate socoti numai prisosul ce rămîne după scăderea tuturor cheltuelilor trebuincioase; deci întrebuinţătoriul rodurilor unui lucru şerbitoriu se încarcă cu toate însărcinările, care era unite cu acest lucru în vremea ce au primit întrebuinţarea. EI se însărcinează şi cu toate îndatoririle obicinuite şi neobicinuite, care trebue să se împlinească, numai în cît vor agiunge folosurile ce s-au luat în vremea întrebuinţării. El face şi cheltuelile trebuincioase pentru roduri. § 664. întrebuinţătoriul rodurilor unui lucru este datoriu să-1 păstreze ca un bun iconom, în starea aceia în care l-au primit, întoc-mindu-1 şi îndeplinindu-1 din venituri. Dacă cu toate aceste se va micşura 3 vor fi unite R: se ţin împreună Q || 3 pâstrindu-1 R: şi să-1 ţină G | vor covîrşi R: întrec G||4—6 întrebuinţătoriul... drit R: cel ce are întrebuinţarea trebuie să facă aceste cheltuieli ce întrec, sau să renunţe la ea G |] 9 după lucrului ad acestuia G|] 10 adecă R: precum G|| 11 altele asemine cu nepotrivire R: cele de acest fel, în mod impropriu G || 12 căci R: întru cît G | o R: om G || 14 acestor lucruri R: lor G || 16 şi R: dar G || 17 ce s-au pus R: daţi de mai înainte G|| 20 (§§.. . 554) pune după sporirilor G || 22 prisosul R: aceea G || 23 şi 28 trebuincioase R: necesare G || 25 acest lucru R: el G | au primit R: i s-a dat G|| 27 numai. . . agiunge R: din G || 28 după întrebuinţării, ad întru cît acelea ajung G || 30—31 întocmindu-1 R: reparîndu-1 G. *) In G, această notă este pusă nepotrivit la § 658. **) în G parantezele lipsesc. Şi pentru însărcinările lui *). 2) Dritul întrebuinţării rodurilor; A lucru rilor cheltuitoare. Drituri şi îndatoriri a-celui ce are întrebuinţarea rodurilor. Deosebi: a) Pentru însărcinările unite cu lucrul : b) Pentru păstrarea lucrului. §§ 616-686. ŞERBIREA LUCRURILOR 283 îmbunătăţirii. 1 preţul lucrului şerbitoriu fără vicleşug sau lenevirea întrebuinţătoriului, nu se îndatoreşte a împlini paguba aceia. § 665. Dacă, după arătarea întrebuinţătoriului rodurilor, pro- c) Pentru prietariul va face din nou zidirea în locul cei stricate din învechire sau zidirea din 5 din întîmplare, se îndatoreşte întrebuinţătoriul a plăti dobînda pe banii nou' cheltuiţi la înnoire, întru atîta în cît s-au sporit întrebuinţarea cheltuelilor *). § 666. Iar dacă proprietariul nu va putea sau nu va voi să zidească din nou o acest feliu de zidire, are voe întrebuinţătoriul rodu- 10 rilor, sau el să o zidească şi după sfîrşirea întrebuinţării să-şi ceară ca un stăpînitoriu cu bună credinţă întoarcerea cheltuelilor, sau nevrînd a zidi din nou, să ceară căzuta despăgubire pentru întrebuinţarea rodurilor de care el s-au lipsit din pricina neînnoitei zidiri. § 667. Proprietariul, de nu va face deplină despăgubire între- 15 buinţătoriului rodurilor zidirii sale, nu este ertat să facă zidiri din nou, care nu sînt trebuincioase, măcar de vor fi spre sporirea veniturilor. *§ 668. Dacă întrebuinţătoriul rodurilor au făcut nescaiva lu- d) Pentru cruri, fără învoirea proprietariului, spre sporirea folosurilor sale din cheltuelile lucrul şerbitoriu, poate la sfîrşitul întrebuinţării rodurilor să iae numai 20 acele lucruri, a cărora ridicare nu vatămă fiinţa lucrului şerbitoriu; iar întoarcerea cheltuelilor făcute spre îmbunătăţirea ce rămîne, spre vederatul folos, proprietariului, poate să o ceară cu asemine drit, precum este îndrituit să ceară ocîrmuitoriul trebilor străine, care fără împuternicirea proprietariului le-au săvîrşiţ. 25 § 669. Spre înlesnirea dovezii pentru pretenţiile ce se pot întîmpla Chipuri între proprietariul lucrului şi întrebuinţătoriul rodurilor, trebue să pentru dove-se facă izvod vrednic de credinţă, cuprinzătoriu de toate lucrurile dire- 1 lenevirea R: neglijenţa G|| 2 împlini R: răspunde G || 4 va face ... stricate R: a reînnoit zidirea sa stricată G |[ 5 din întîmplare R: dintr-o împrejurare G| întrebuinţătoriul R: acela G|| 6 întru... cheltuelilor R: în măsura în care a fost îmbunătăţit uzufructul G || 8 —9 nu va putea... zidire R: n-a putut sau n-a voit să refacă zidirea lui aceasta, atunci G|] 10 zidească R: refacă G|] 11 stăpînitoriu R: posesor G | întoarcerea R: plata G||12 căzuta R: cuvenita G I! 13 după zidiri ad stricate G||14 va face R: face G || 15 zidirii sale R: bunului său G|| 15 — 16 ertat. .. vor fi R: îngăduit să clădească în ea spre paguba aceluia clădiri noi şi nu necesare, deşi sînt folositoare G || 17 nescaiva ad R: om G || 19—20 iae. . . lucruri R: ridice din ele numai acel G II 20 şerbitoriu ad R: om. G || 21 — 22 făcute.. . folos R: pentru îmbunătăţirile ce se păstrează încă la sfîrşitul uzufructului şi care rămîn spre vederatul folos al G|| 22 — 24 să o ceară cu. . . săvîrşiţ R: să ceară numai atît, cît are drept să o ceară cel ce a administrat lucruri străine fără ordinul proprietarului lor G || § 669 nota: Chipuri R: Mijloace G || 25 — 27 Spre . . . facă R: Pentru ca să se înlesnească dovedirea pretenţiilor posibile reciproce, trebuie proprietarul şi uzufructuarul să facă G|]27 cuprinzătoriu... lucrurile R: cu descrierea tuturor lucrurilor G. *) Probabil greşit, în loc de «rodurilor». §§ 616-686. ŞERBIREA LUCRURILOR 285 1 şerbitoare; iar nefăcîndu-se, se socoteşte că întrebuinţătoriul rodurilor au primit lucrul cu toate cele trebuincioase spre obicinuita întrebuinţare, în starea de mijloc. § 670. Rodurile care la sfîrşitul întrebuinţării nu s-au strîns, Cui se cu- 5 precum iarba necosită şi sămănăturile nesăcerate şi rodurile neculese, vm rodunle se cuvin proprietariului, cu îndatorire însă să plătească la întrebuin- „A .. , A siirsitul în- ţătoriul rodurilor, ca unui stăpînitoriu cu bună credinţă, sau la moşte- trebuintării ? nitorii lui, toate cele cheltuite pentru aceste. § 671. Celelalte folosuri, precum dobînzile banilor, cîştiurile, chi- Şi celelan- 10 riile ş.c.l., a cărora termin nu se împlinise la sfîrşitul întrebuinţării, te folosuri se împart între proprietariul lucrului şi întrebuinţătoriul rodurilor, cuisecuvin-după analoghia vremii ce s-au întrebuinţat. § 672. Proprietariul numai atunce, după regulă, poate să ceară Cui se înde la întrebuinţătoriul lucrului sau a rodurilor cauţie pentru fiinţa datoresc ^ în- 15 lucrului său, cînd urmează prepus, că poate să se primejduiască acel trebuinţato-...... . . , ni a da cau- lucru dm pricina lor sau să pătimească vreo altă pagubă. ti ? § 673. De nu se va da această siguranţie, trebue ori să lase lucrul la proprietariul, ce se îndatoreşte să dee în locul întrebuinţării sau în locul rodurilor, cuvenita plată la simplu întrebuinţătoriu sau la între-20 buinţătoriul rodurilor; ori să se dee lucrul supt purtarea de grijă a judecătoriei, care este datoare a se îngriji după împrejurări pentru siguranţia şi despăgubirea a îmbelor părţi. § 674. Şerbirea lăcuinţei este dritul de a întrebuinţa cineva numai 3) Şerbirea pentru nevoia sa acele spre lăcuinţa îndămînatice părţi ale unei case; lăcuinţei. 25 aceasta dar este şerbirea întrebuinţării de lăcuinţa. § 675. Iar dacă s-au lăsat cuiva toate despărţirile a unei case îndămînatice pentru lăcuinţa, fără îngrădirea întrebuinţării lor, atuncea se socoteşte întrebuinţarea rodurilor a casei de lăcuinţa. § 676. După această deosebire, trebue să se aplicarisească cele 30 mai sus aşezate orînduiri (§§ 654 pînă 669) la driturile şi îndatoririle între proprietariul casei şi între acel ce are dritul lăcuinţei. 1 socoteşte R: presupune G |[ 2 cele trebuincioase R: părţile necesare G|j3 mijloc R: calitate mijlocie G H 4—5 nu s-au strîns, precum R: stau încă, adică G || 7 stăpînitoriu R: posesor G [i 8 toate ... cheltuite R: cheltuielile ce s-au făcut G || 10 la R: încă, la G || 11 lucrului ad R: om G || 12 ce s-au întrebuinţat R: întrebuinţării rodurilor G || § 672 nota: Cînd se îndatoresc cei ce au întrebuinţarea lucrului sau a rodurilor să dea garanţii? G || 14 cauţie R: garanţie Gr il 15 urmează R: este G|| 15—16 acel lucru R: lucrul Gr || 16 sau R: sau însuşi G || 18 după proprietariul ad lui G: om R || 19 locul R: schimbul G | simplu ad R: om G|| 23 numai ad R: om G || 25 de lăcuinţa R: pentru locuirea unei case G || 28 de R: pentru G il 30 după îndatoririle ad reciproce G || 31 casei ad R: om G. §§ 616-686. ŞERBIREA LUCRURILOR 287 § 677. La orice întîmplare, rămîne proprietariului casei dritul nevătămat de a orîndui cu neoprire şi după a sa plăcere, toate despărţiturile casei, ce mai cu samă nu se cuvin lăcuinţei, şi de a cerceta neoprit şi cele îndămînatice spre lăcuinţa. § 678. Pentru şerbire, se pot porni doaă feliuri de jalbe: căci ori dă cineva jalbă împrotiva proprietariului unui lucru, adeverind că are dritul şerbirii asupra acelui lucru, sau proprietariul jelueşte că altul cu nedreptate îşi însuşeşte dritul şerbirii asupra lucrului său. § 679. La întîmplarea întîe, trebue jeluitoriul să dovedească cîştigarea şerbirii sau măcar numai stăpînirea ei, ca un drit realnic. Iar la a doua, se îndatoreşte proprietariul a dovedi acea de cătră altul urmată viclenie pentru şerbire. § 680. Şerbirile încetează de obştie prin acele chipuri, prin care se curmă cu totul driturile şi îndatoririle, după cuprinderea capului al treielea şi al patrulea a părţii a treia. § 681. Stricarea şi de istov pierzarea locului şerbitoriu sau a celui stăpînitoriu curmă şerbirea; iar dacă locul sau zidirea se vor întocmi iarăşi, aducîndu-se în starea dintîiu, atuncea îşi ia şerbirea puterea sa cea de mai nainte. § 682. Dacă proprietaoa locului şerbitoriu şi a celui stăpînitoriu se va uni tot la aceiaşi persoană, de sineşi încetează şerbirea; iar dacă după aceasta se va înstrăina unul dintre aceste doaă locuri, poate cîştiga dritul şerbirii acel nou proprietariu al locului stăpînitoriu. § 683. Şerbirea acea pînă într-o vreme îngrădită încetează după trecerea aceştii vremi. § 684. Dacă se va lăsa cuiva şerbirea, pînă cînd o a treia persoană va agiunge la o vîrstă hotărîtă, d*e va muri persoana aceia mai înainte de acea vîrstă, nu se curmă dritul şerbirii, ci urmează pînă la împlinirea anilor hotărîţi. 1 întîmplare R: împrejurare G || 2 cu neoprire R: liber G | a sa ad R: om G |[ 3 se cuvin lăcuinţii R: aparţin la locuinţă G || 4 îndămînatice spre R: ce aparţin la G || 5 Pentru .. . jalbe R: La servitute are loc o îndoită pîră G II 7 acelui R: acestui G j după jelueşte ad spunînd G || 8 dritul şşrbirii R: servitute G || 9 La. .. întîe R: în cazul întîi G || 10 stăpînirea R: numai poesiunea G || 10—11 la a doua R: în al doilea G|| 11 se îndatoreşte R: trebuie G|| 11 — 12 acea.. . şerbire R: însuşirea vicleană ce s-a făcut, a şerbirii asupra lucrului său G || § 680 nota: Stingerea servitutelor, în genere: G || 13 încetează R: se sting G|| 14 curmă cu totul R: desfiinţează G II § 681 nota: Deosebit R: în special G || 18 întocmi R: fi refăcut G | aducîndu-se . . . atuncia ad R: om G | după şerbirea ad asupra lui G|| § 682 nota: la R: la una şi G|| 21 va uni R: vor fi unit G|| 22 înstrăina R: fi înstrăinat iarăşi G || 23 proprietariu R: posesor G || § 683 nota: terminului R: timpului G || 26 se va Lăsa R: s-a lăsat G || 26—27 pînă... persoană R: pînă la un timp, în care un al treilea GI| 27 — 29 de va muri... hotărîţi R: se stringe numai în acest timp hotărît, chiar dacă acel de-al treilea a murit înainte de această vîrstă G. Dritul j albilor pentru şerbire. încetarea şerbirii de obştie. Deosebit: a) Prin stricarea locului şerbitoriu sau stăpînitoriu. b) Prin unirea lor tot la aceiaşi persoană. e) Prin trecerea terminului hotărît. §§ 687-706- DRITUL MOŞTENIRII 289 1 § 685. Driturile cele personalnice asupra şerbirilor, le curmă încetarea moartea îndrituitului şerbirii; dacă se vor întinde anume şi la moşte- personalnici- * a f lor sorbiri, nitorii cuiva, se înţăleg numai cei dintîi a lui legiuiţi urmaşi; iar dritul lăsat vreunei familii, trece la toate mădulările ei. 5 § 686. Personalnicul drit asupra şerbirii, care s-au cîştigat de cătră o persoană moralicească, rămîne nestrămutat, în cîtă vreme se află persoana aceia (§ 40). CAP AL OPTUÎîjE Pentru dritul moştenirii 10 § 687. în averea rămasă a mortului, se cuprind nu numai toate cele mişcătoare şi nemişcătoare lucruri, ci şi toate driturile şi îndatoririle lui, afară de cele ce vor fi numai personalnice (§§25, 685 şi 686). § 688. Dritul închizătoriu (exclusivum), prin care ia cineva întru 15 a sa stăpînire o întreagă avere rămasă sau o parte dintr-însa, adecă jumătate ori a treia parte ş.c.l. cu privire cătră întregimea ei, se numeşte dritul moştenirii. Acesta este un drit realnic, care lucrează împrotiva • fieştecăruia, ce va ispiti să-şi însuşească o avere rămasă. § 689. Moştenitoriu se numeşte acela, căruia se cuvine dritul 20 moştenirii; iar averea rămasă cu privire cătră el, se zice moştenire. § 690. Dritul moştenirii se întemeiază pe cea de pe urmă voinţă a testatoriului, arătată după a legilor orînduială, sau pe lege. § 691. Dacă se va lăsa unu sau mai multe lucruri, o cîtime sau un drit, atuncea darea aceasta se numeşte legatum, măcar de va şi 25 covîrşi preţul lui cea mai mare parte a moştenirii; iar acela, căruia au lăsat, nu se socoteşte ca un moştenitoriu, ci legatar. § 692. Dritul moştenirii se începe după moartea cea firească sau politicească a celui de la care- rămîne moştenire. § 685 nota: încetarea R: Stingerea G || 1 Driturile... curmă R: şerbirile personale se sting prin moartea Gj|2se vor... şi R: s-au extins nominal G||5 Personalnicul... şerbirii R: Şerbirea personală G || 6 rămîne nestrămutat R: durează G || 7 află R: durează G || §' 687 nota şi 10, 15, 18 şi 20: rămasă R: lăsată G || 14 închizătoriu (exclusivum) R: exclusiv G || 15 stăpînire R: posesiune G||16 cu privire cătră R: raportată la G||18 fieştecăruia... ispiti R: oricărui om, care încearcă G || 22 lege R: legi G || § 691 notă: (danie) ad R: om G|| 23 se va lăsa unu . . . cîtime R: s-a lăsat cuiva numai un lucru, unul sau mai muite lucruri de acelaşi fel, o sumă G|| 24 atuncea darea aceasta R: lăsămîntul acesta G|| 24 —25 va şi covîrşi R: cuprind G || 25—26 au lăsat R: i s-a lăsat G|| 26 ci R: cu numai ca G || 28 de la care rămîne R: care a lăsat G: Averea ră masă. Dritul moştenirii. Moştenitoriu şi moştenire. Titlu dritului ei. Deosebire între moştenire şi legatum (danie). Cînd se cuvine cuiva dritul moştenirii '? 11 - o. 622 § 687-706. DRITUL MOŞTENIRII 291 1 § 693. Dacă moştenitoriul cuiva, mai înainte de a lua moşte- nirea întru a sa stăpînire, se va săvîrşi, atuncea dritul moştenirii trece la moştenitorii lui, afară numai de s-au curmat dritul acesta prin a lui lepădare sau prin alt chip. 5 § 694. Cel ce este slobod a cîştiga ceva de sîneşi sau prin altul Vrednicia poate după regulă să şi moştenească; iar dacă de obştie s-au lepădat sPre a mo?" de acel drit, ori, avînd putere legiuită, s-au lepădat de vreo hotărîtă tem' moştenire, atunce prin aceasta a lui lepădare se lipseşte de obştie de dritul moştenirii sau de dritul asupra unei hotărîte moşteniri. 10 § 695. Cel ce cu rău cuget au vătămat ori s-au ispitit a vătăma Pricini de la cinste, la trup sau la avere pe acela de la carele au rămas moştenire, nevrednicia pe copiii, părinţii sau soţia lui, şi prin aceasta s-au făcut vrednic de m°Ştemni-legiuită pedeapsă, se socoteşte nevrednic de moştenirea aceluia pînă atunce, pînă cînd nu se va dovedi vederat din împregiurări, că l-au iertat 15 pre dînsul acela (§§ 30, 31 şi 1734); şi carele nu s-au sîrguit prin toate chipurile, de a dezrobi pe rudenia lui, ce căzuse în robie, se socoteşte nevrednic de moştenirea aceluia (§ 978). § 696. Dacă cineva, făcîndu-se după pomenitul chip nevrednic moştenirii, va muri înaintea aceluia de la carele au rămas moştenirea, 20 nu se depărtează dintr-acea moştenire copiii lui, ci vor lua partea cîtă urma să iae acela, de nu s-ar fi făcut nevrednic; iară de se va scoate din moştenire după moartea lăsătoriului ei, se lipsesc de dînsa şi moştenitorii lui. § 697. Cel ce au silit ori cu viclenire au ademenit pe lăsătoriul 25 moştenirii, întru arătarea voinţii sale cei de pe urmă, ori l-au oprit la descoperirea sau prefacerea ei, ori au ascuns testamentul făcut, se scoate din dritul moştenirii, îndatorindu-se a răspunde pagubile pricinuite cuiva prin urmarea sa. § 698. Acei ce judecîndu-se, au mărturisit *) în faţa judecăţii pre-30 curvia lor sau amestecarea sîngelui, ori tăgăduind, s-au dovedit pe urmă 1 — 2.Dacă... săvîrşi R: Dacă moştenitorul a trăit mai mult decît acela ce a lăsat moştenirea, trece dreptul de moştenire la moştenitorii lui, deşi însuşi s-a apucat să ia în primire moştenirea G [| 3 curmat R: stins G || 4 lepădare R: renunţare G li 5 este slobod R: are voie G | altul R: altcineva G || 6—7 s-au lepădat de acel... s-au lepădat de R: a renunţat la dreptul de a cîştiga ceva sau în chip valabil a renunţat la G||10 s-au ispitit R: a încercat G||ll de la... moştenire R: care a lăsat moştenirea G|l 14 dovedi R: fi dovedit G || 16 socoteşte R: judecă G || 17 (§ 978) R: (§ 978 al. 10) G || 18 pomenitul R: acest G|| 19 va muri R: a murit G | de la ... rămas R: care a lăsat G || 20 vor lua R: iau G [| 21 după nevrednic ad de moştenire G | se va scoate R: s-a scos G|| 24 ademenit R: amăgit G || 25—26 oprit... ei R: împiedicat arătarea sau schimbarea ei G || 26 după făcut ad al lui G || 27 pagubile ... sa R: pentru paguba pe care a pricinuit-o altcuiva prin această faptă a sa G. *) în text: mărturit. §§ 707-769. voinţa cea de pe urmă şi testamenturi 293 1 vinovaţi acestor fapte, precum şi cei cu nelegiuire însoţiţi se scot cu totul după legi din dritul moştenirii, ce se cuvenea unuia cătră altul. § 699. Vrednicia de moştenire poate să se hotărască, după regulă, numai după moartea lăsătoriului de moştenire. 6 § 700. Deci dacă cineva, fiind nevrednic de moştenire la vremea morţii lăsătoriului ei, pe urmă s-au făcut vrednic, nu poate să ceară de la alţii acele ce atunce li s-au cuvenit lor după legi. § 701. După primirea moştenirii, moştenitoriul, în cît se atinge de moştenire, închipuieşte pe moştenitul şi amîndoi cătră un al treilea 10 se socotesc ca una persoană. § 702. îndatoririle, care lăsătoriul moştenirii trebuia să le împlinească din a sa avere, trec la moştenitoriul lui. § 703. Cele de cătră legi hotărîte globiri, la care însă nu se osîndise lăsătoriul moştenirii înaintea morţii sale, nu trec la moşte-15 nitorii lui. § 704. între însărcinările moştenirii se socotesc şi cheltuelile îngropării, potrivite după pămîntescul obiceiu cu rangul, vrednicia şi starea mortului. § 705. Mai mulţi moştenitori, cu privire cătră obştescul lor drit 20 a moştenirii, se socotesc ca o persoană, deci înaintea trădării moştenirii răspunde unul pentru altul şi toţi pentru unul. § 706. Cel ce poate orîndui cu putere legiuită pentru dritul moştenirii ce i se cuvine, poate să se şi lepede de el. Această lepădare depărtează şi pe urmaşii lui (§§ 1033 pîn 1041). Cînd se judecă vrednicia de moştenire? Urmarea din primirea moştenirii. Lepădarea de dritul moştenirii. *CAP AL NOALE Pentru voinţa cea de pe urmă îndeobştie şi pentru testamenturi îndeosebit § 707. Orînduiala, în care testatorul lasă toată a sa avere, sau Arătarea pe urmă, o parte, la una sau mai multe persoane, cu scopos ca să o iae după vomteiceid 1 cu nelegiuire R: ilegal G il 2 ce. .. altul R: reciproc Gr II 4 numai R: imediat Gr || 5 fiind R: era G || 6 urmă R: urmă însă G | după vrednic ad de moştenire G || 8 —9 în cît... de R: întru cît el se referă la G || 9 pe R: nemijlocit pe G j cătră R: în raport cu vre G || 14 înaintea morţii ad R: om G || 14—15 moştenitorii R: moştenitorul G H 17 după îngropării ad mortului G: om R | după R: cu G|| 18 starea'mortului R: averea lui G||19 — 20 cu... moştenirii R: referindu-se la dreptul lor comun de moştenire G || 21 altul R: toţi G || § 706 notă: Lepădarea de R: Renunţarea la G || 22 'legiuită ad R: om G||23 lepede de R: renunţe la G| lepădare R: renunţare G II 28 în R: prin G | lasă R: transferă G || 29 după parte ad din ea G. § 707—769. VOINŢA CEA DE PE URMĂ ŞI TESTAMENTURI 295 moartea sa, este arătarea voinţei cei de pe urmă, pe carea, în cît va trăi, o poate desface după a sa plăcere (§ 903). § 708. Dacă arătarea voinţei cei de pe urmă cuprinde orînduire Cele tre de moştenitoriu (§ 770), se numeşte testament; iar dacă cuprinde numai kuincioase: « ) Forma alte orînduele, se zice codicb.il, şi întru aceasta numai se deosebeşte din iauntru codichilul de testament, căci nu poate cineva să orînduiască prin a testamen- codichil rînduirea sau subrînduirea de moştenitoriu. tului (41). (41) Forma dinlăuntru a testamentului se alcătueşte din slobodă putere ce are lăsătoriul moştenirii, spre a face testament, din vrednicia orînduitului moştenitoriu şi din cuprinderea testamentului. *§ 709. Dacă testatorul au orînduit numai pe un moştenitoriu, împărţirea nehotărîndu-i parte de moştenire, va lua acesta întreaga moştenire; ^ţ^1"^ f. iar dacă i-au orînduit parte, toată ceialaltă avere vor lua-o legiuiţii numai UI1 moştenitori. moştenitoriu; § 710. Orînduindu-se mulţi moştenitori fără hotărîte părţi, vor 2) de sînt moşteni toţi deopotrivă. mulţi fără ho t ă r î t e părţi; § 711. De se vor orîndui mulţi moştenitori cu hotărîte părţi, 3) de sînt ce nu cuprind întreaga moştenire, atuncea prisosul se cuvine legiuiţilor moştenitori. § 712. Dacă între mulţi moştenitori, unora s-au hotărît părţile Daca uno" (adecă a treia parte din avere sau a şasea), iar celorlalţi nu, atunce ra ?~m „or,1? ... duit părţile vor lua aceştia rămăşiţa averii (42). si ajtora nu (42) Spre1 pildă: Dacă testatoriul au zis, A: să-mi fie moştenitoriu la a şasa parte, B: la a treia parte, însă să-mi fie moştenitori şi C şi D , de va cuprinde moştenirea 90.000 lei, trebue să iae A: 15.000, B: 30.000, G: 22.500 şi D: 22.500 lei. § 713. Dacă nu va mai rămînea nimica, trebue să se scază, după analoghie, din toate hotărîtele părţi ^pentru acela carele s-au scris 1 după voinţei ad sale R: om G | va trăi R: trăieşte G [| 3 — 4 orînduire . . . (§ 770) R: instituire (§ 770), adică întîia aşezare de moştenitor G || 5 orînduele R: dispoziţii G || 6 căci R: întru cît G | orînduiască R: dispună G|| 8 — 10 se alcătuieşte ... testamentului R: constă în vrednicia testatorului de a testa; a moştenitorului desemnat de a moşteni şi în cele ce se cuprind într-însul G||ll orînduit R: instituit G]| 12 va lua R: ia G|j 13 toată ad R: om G | vor lua-o R: a lui o iau G || 15 orînduindu-se R: Dacă sînt instituiţi G||15—16 vor... toţi R: moştenesc G|| 17 se vor orîndui R: sînt instituiţi G|J 18 atuncea prisosul R: cît rămîne G || § 712 nota: Dacă unii sînt cu părţi hotărîte, alţii însă nu G|| 20 După moştenitori ad hotărîţi G||21—22 nu... averii R: nu li s-au hotărît, iau aceştia averea ce a rămas. G II 26 nu va mai rămînea R: n-a rămas G. toţi cu hotărîte părţi. §§ 707-769. VOINŢA CEA DE PE URMĂ ŞI TESTAMENTURI 297 1 moştenitoriu cu parte nehotărîtă, ca să iae şi acesta atîta, pe cît acel scris cu cea mai mică hotărîtă parte, după ce se va face analoghie despre toate părţile (43). (43) Spre pildă: De au zis testatorul, A: să moştenească pe jumătate din 5 averea mea, B: o a patra parte, C: asemene; însă să-mi fie moştenitoriu şi D; atuncea dacă averea lui cuprinde 100.000 lei, se împarte în cinci părţi, din care va lua A: 40.000, B: 20.000. C: 20.000 şi D: 20.000 lei. § 714. Fiind părţile deopotrivă, se îndatoresc acei cu hotărîte părţi a da moştenitoriului, ce nu are parte hotărîtă, atîta cît va lua 10 fieştecarele din ei (44). (44) Spre pildă: Dacă testatorul au zis, A: să-mi fie moştenitoriu pe giumătate a averii mele, B asemene pe giumătate; pe urmă s-au adăugit: să-mi fie moştenitoriu şi C; atunce se împarte toată averea lui în şase drepte părţi din care va lua fieştecarele cîte doă. 15 § 715. Intru toate celelalte întîmplări, aflîndu-se că testatorul greşise întru sămile sale, ori uitase ceva din averea sa, sau orînduise mai mult decît avea, să se facă pătrunzătoare cercetare, spre a se descoperi adevăratul scopos şi voinţa sa, ori din sămi, socotele şi alte scrisori ale sale, sau din alte dovezi; şi, de se vor afla lucruri neîmpărţite, să 20 se împartă aceste între moştenitori, după analoghia părţilor lor; iar de nu va agiunge moştenirea, precum au orînduit-o testatorul, să se scadă din părţile moştenitorilor, după analoghie. *§ 716. Dacă între moştenitorii cei fără părţi hotărîte se vor Care din afla şi de acel feliu de persoane care fără testament moştenesc prin moştenitori 25 dritul reprezentaţiei, atunce asamme vor moşteni şi prin testament, socotindu-se adecă ca una persoană, cîte vor fi născute dintr-o faţă (§ 924). § 717. O obştime de săraci dintr-o politie se socoteşte ca o persoană ; drept aceia, de au rînduit cineva în testamentul său să se dee 30 o mie de lei, se împarte această somă deopotrivă între toţi săracii locului, unde au murit el. 2 se va face R: s-a făcut G || 3 despre R: din G || 6 cuprinde R: se sumează la Gl| 6—7 va lua R: ia G|] 9 cît va luaR: încît să ia şi acela parte, cîtă ia G|| 12 s-au adăugit R: a adăugat G|| 13 drepte R: egale G | din care va lua R: şi ia G || 16 sămile sale R: socotelile sale şi G|| 17 pătrunzătoare cercetare R: exactă cercetare cu toată grija G || 18 sămi R: catastişe G || 20 aceste ad R: om G || 21 — 22 să se scadă... analoghie R: să ia moştenitorii asemenea după analoghia părţilor mai puţine decît cele ce s-au hotărît G|| 23 — 24 cei. .. afla R: instituiţi fără să li se hotărască părţile, se află G|| 25 vor moşteni R: moştenesc G || 26 vor fi... faţă R: au fost născute dintr-o persoană G || 28 O obştime .. . politie R: O breaslă de săraci G H.29—31 de au rînduit... murit el R: dacă a zis cineva în testament: Sase dea săracilor o mie de lei bunăoară, se înţelege săracii cîţi se află în oraşul sau satul acela unde a murit el şi, oricîti ar fi, se socotesc ca o persoană şi trebuie să se împărţească între ei în părţî egale acei o mie de lei G. 707-769. VOINŢA CEA DE PE URMĂ ŞI TESTAMENTURI 299 l § 718. Dacă^testatorul n-au hotărît părţile moştenitorilor săi şi unul dintre ei va voi să primească partea cuvenită lui sau dovedindu-se nevrednic de aceasta (§ 695), se va adăogi-aceia cătră partea a împreună-moştenitorilor, după analoghia părţilor, care aceasta se 5 numeşte dritul adăogirei; însă avînd el subrînduit moştenitoriu, n-are loc dritul adăogirei, căci în locul lui întră acela; iar de vor muri împreună-moştenitorii sau subrînduitul mai înainte de cîştigarea adăogirei, atuncea dritul acesta trece la moştenitorii lor. § 719. Dacă părţile unora din moştenitori, fiind hotărîte, iar a 10 altora nu, şi unul sau mai mulţi din ei se vor lepăda de părţile lor, sau fiind nevrednici nu le vor putea lua, atunce se adaoge cătră acei cu părţi < ne > hotărîte, ori de va fi unul, sau şi mai mulţi. § 720. Dritul adăogirei nu se dă celor prin testament cu părţi hotărîte; drept aceia, dacă toţi acei orînduiţi prin testament vor avea 15 părţi hotărîte, se dă dritul adăogirii legiuiţilor moştenitori. § 721. Acel ce, prin dritul adăogirii, ia partea lepădată, se îndatoreşte a se însărcina şi cu greutăţile unite cu ea, pentru ca să dee sau să facă un lucru orînduit de cătră testatorul; iar de va privi lucrul orînduit de dînsul cătră meşteşugul sau învăţătura sau la altă isteţime 20 a neprimitoriului părţii, atunce nu este datoriu acel ce are dritul adăogirei a săvîrşi lucrul acesta, ori pentru că este nevrîsnic sau parte feme-iască, ori că nu este în puterea sa. § 722. Testatorul este datoriu a-şi rîndui însuşi pe moştenitoriul său şi nici este volnic de a lăsa numirea lui la altul cineva, adecă nu 25 poate zice: să-mi fie rînduit moştenitoriu acela pe care îl va orîndui fratele meu sau cutare. § 723. Testatoriul trebue să arate însuşi cu bună socotinţă, cu statornicie şi cu bună judecată a minţei, cea de pe urmă voinţă a sa cu hotărîre, aflindu-se întru întregimea simţirilor sale şi cu mintea sa 30 pironită la cuvintele şi scoposul său, fiind slobod de sîlă şi de vicleşug, Dritul a-dăogirii. Testatorul trebue însuşi să-şi orînduiască moştenitoriul său. Arătarea voinţei cei de pe urmă, cum trebue să se facă? 2 va voi R: a voit G || 2—3 dovedindu-se R: s-a dovedit G || 3 —4 va adăogi.. . moştenitorilor R: adaugă celorlalţi împreună moştenitori G || 4 care R: şi GII 5 avînd el R: dacă are G||6—7 vor'muri R: au murit G|| 7 de cîştigarea ad R: om G || § 719 nota: La cine se împarte? ad G: om R || 9 fiind R: sînt G || 10 altora nu R: unora nehotărîte G|| 10—12 se vor lepăda... va fi R: au renunţat sau n-au putut să ia părţile lor, se face adăugire celor care nu au părţile lor hotărîte, fie că este G|| 12 nehotărîte G: hotărîte R || 14 acei... avea R: au fost scrişi în testament cu O || 16 lepădată R: renunţată G|| 17 a se însărcina şi cu R: să primească şi G | pentru ca R: adică G || 18 un lucru R: ceva G | va privi R: a privit G || 19 isteţime R: vrednicie G|| 20—21 atunce ... adăogirei R: nu e silit el G || 23 pe moştenitoriul R: instituirea moştenitorului O || 24 adecă R: bunăoară G || 25 orîndui R: numi G || 28 bună ad R: om G||30său, R: şi G | de sîlă R: de orice silă G. §§ 707-769. VOINŢA CEA DE PE URMĂ ŞI TESTAMENTURI 301 fără a greşi la cele înfiinţate forme a testamentului; iar nu întrebîn-du-se de alţii, să plece numai capul sau să zică: aşa! sau bine! ori să încredinţeze cu de acest feliu de semne silite 'şi cuvinte îngăimate cele de alţii scrise şi cetite înaintea lui, cînd el se află aproape de darea sufletului şi poate nici sîmte cele zise şi cetite, nici este în stare a răspunde mai mult ceva cu bună socotinţă şi judecată sau a arăta întru adevăr voinţa sa cea de pe urmă, ci silit se pleacă după voinţa altora. § 724. Dacă se va dovedi, cum că arătarea voinţei cei de pe urmă Carii nu s-au făcut, aflăndu-se testatorul în nebunie sau eşire din minte şi întru Pot face? tes" întunecarea minţii sau fiind bat, atuncea nu are nici o tărie. § 725. încredinţînd cineva că testatorul, carile în vremea boalei sale îşi eşise din minte sau era supus unei patimi periodiceşti, ar fi arătat voinţa sa cea de pe urmă, după ce şi-au venit iarăşi în simţirile sale sau în vremea zăstîmpurilor, atuncea se îndatoreşte a dovedi aceasta prin marturi vrednici de credinţă, care au luat sama cu dinadinsul şi au aflat cu de amăruntul starea minţii testatoriului. § 726. Cel dovedit răsipitoriu, carele pentru aceasta de cătră stăpînire s-au supus unui curator, nu are voe să facă testament, în cîtă vreme se află supt curatorie; iar de va rîndui un lucru pentru sufletul său, în ceasul morţii sale, aceasta are tăria sa. , § 727. Nedestoinici de a' arăta voinţa cea de pe urmă sînt tînărul mai înainte de a împlini vrîstă de douăzeci ani, iar tînăra mai înainte de a împlini vrîstă de optsprezece ani, cum şi acei din naştere surdomuţi. § 728. Cel osîndit pentru vreo vinovăţie nu are voe să facă testament; iar de i se va erta vinovăţia, poate să-1 facă, pentru că dobîndeşte iarăşi politiceştile drituri. § 729. Orînduirea voinţei cei de pe urmă, care s-au făcut legiuit, Cînd are nu se oboară din pricinile în urmă întîmplate, adecă dacă testatorul, *arie orînuU" cînd făcea testamentul său, nu era oprit de legi a face testament, iar irea, voin^ei ' 1 n. 'cei de pe ur- după aceia au căzut în desfrînare sau intr-o vinovăţie, pentru care îl mj? opresc legile a face testament; atuncea nu se oboară acel de mai înainte 1 cele înfinţate forme R: esenţialele elemente alcătuitoare G || 2 aşa R: Da Gr || 4 scrise R: formulate G || 6 judecată sau R: judecată a minţii, spre G || 7 se pleacă după R: arată G || 8 se va dovedi R: s-a dovedit G || 9 afiându-se ... în R: în stare de G | sau R:, G|| 10 fiind bat R: în timp de beţie G|| 11 încredinţînd cineva R: Dacă afirmă cineva spunînd G || 12 era R: care era G | unei R: unei astfel de G | ar fi R: a G || 13—14 în simţirile sale R: bine în fire G || 15—16 dinadinsul R: mare grijă G || 16 testatoriului R: aceluia G || 19 curatorie R: curator G | va rîndui R: a rînduit G II 23 cum şi R: pe lîngă aceştia G || 26 de . . . vinovăţia R: dacă a fost iertat G || 30 după testament ad al său' G: om R. §§ 707-769. VOINŢA CEA DE PE URMĂ ŞI TESTAMENTURI 303 1 făcut testament, căci, după regulă obştească, cele din început temeinice nu se oboară de cele în urmă întîmplate. § 730. Cea din început netemeinică orînduire a voinţei cei de Cînd n» pe urmă nu se întăreşte prin cele din urmă întîmplări ci, la aşa feliu are tarie? 5 de întîmplare are loc moştenirea ab intestato (adecă fără testament). Deci dacă cineva, fiind nevrîsnic, au arătat voinţa sa cea de pe urmă, nu se întăreşte pentru că în urmă au agiuns în legiuita vrîstă, dacă nu va face alt testament. § 731. înfiinţată greşală a testatorului face neputernică orîn- înfiinţata 10 duirea lui; iar înfiinţată greşală este cînd testatorul nu nimereşte f ,? . ' „ , . . . , . , , ' testament, persoana pe care voia sa o rmduiască moştenitoriu sau obiectul, adecă lucrul pe care voia să-1 lasă altuia. § 732. Testatorul atuncea nu nimereşte persoana, cînd elrîndueşte moştenitoriu pe un copil din înşălăciune (45), socotindu-1 de al său; nu 15 nimereşte obiectul, dacă, înstrăinîndu-1 mai înainte, l-au uitat sau dacă orîndueşte cu greşală lucru străin, socotind a fi al său. (45) Copil din înşelăciune se numeşte un prunc străin, carile cu vicleşug s-au supus unei femei străine, ce se făcea, că ar fi fost îngreunată, ori fiind cu adevărat îngreunată, au născut mort pe copilul ei sau, născîndu-1 viu, l-au 20 schimbat. Aceasta poate să se facă şi cu ştirea şi fără ştirea ei, pentru deosebite sfîrşituri a oamenilor. § 733. Dacă testatorul din întîmplare au greşit numele de botez sau porecla familiei moştenitoriului, însă este ştiut pe cine au cugetat, are tărie orînduirea lui. Asemine are tărie şi de va greşi la prescrierea 25 obiectului, adecă a lucrului rînduit, căci în testament mai pre larg se tîlcueşte voinţa testatorului. § 734. Are putere orînduirea testatorului şi de nu se va adeveri pricina pe care au scris-o în testamentul său, că îndemnîndu-se au rînduit moştenitoriu pe cel scris, zicînd poate că el îi este datoriu sau că moştenitoriul i-au făcut bine, ori vreo slujbă, ori că este mulţămit de dînsul; sau dacă va lăsa cuiva moştenire sau legatum, numindu-1 1 căci R: întru cît G ]| 2 nu să oboară de R: nu-şi pierd tăria prin G || 5 întîmplare R: caz G | ab . .. testament) R: fără testament G || 7 legiuita ad R: om G || § 731 nota şi 9 şi 10 înfiinţata R: Esenţiala G || 11 rînduiască R: instituiască G i| 13 atuncea' ad R: om G | el rîndueşteR: a scris G || 17—18 prunc... fost R: copil străin, care încă prunc fiind, se supune, adică este pus lîngă o femeie străină, care se prefăcea mai înainte că este G |[ 20—21 deosebite sfârşituri R: diferite scopuri G || 23 porecla familiei R: numele tatălui sau porecla G || 24 după tărie orînduirea lui G: om R \ prescrierea R: descrierea G || 25 rînduit R: lăsat G || 27 de nu se va adeveri R: dacă a apărut, că nu se adevereşte G || 28 pe care au scris-o R: pentru care a scris G || 28—29 îndemnîndu-se au rînduit R: s-a văzut îndemnat să lase G || 30 moştenitoriul. ad R: om G || 30—31 este... de R: a fost mulţumit de către acela G|!31 va lăsa R: lăsînd G | numindu-1 R: 1-a numit G. 30 §§ 707-769. VOINŢA CEA DE PE URMĂ ŞI TESTAMENTURI 305 1 fiiu sau frate, măcar că nu-i era nici fiiu, nici frate, căci o asemene arătare nu vatămă nici pe moştenitoriu, nici pe legatariu. § 735. Moştenirea ce se rîndueşte cu nădejde de răsplătire, n-are tărie; adecă de va zice cineva: să-mi fie moştenitoriu cutare pe atîta 5 parte, pe cît şi el mă va rîndui pe mine moştenitoriu. § 736. Nu ne putem depărta de înţelegerea cuvintelor, decît numai fiind prea vederat, că testatorul au cugetat cu deosebire de cele scrise; iar cele îngăimate trebue a se tîlcui cu plecarea spre bunătate. § 737. Cîte din cele scrise în testament sau în codichil vor fi 10 aşa de întunecate, încît să nu fie prin putinţă a se înţălege, acele se socotesc de nescrise; asemine şi cîte vor fi împrotivitoare una altia n-au nici o putere; iar celelalte rămîn în tărie. § 738. Testamentul se poate face în scris şi nescris, vederat şi tăinuit, cu marturi şi fără marturi. 16 § 739. Testamentul fără de marturi are puterea sa, cînd este scris şi iscălit de însuşi mîna testatorului, cu însemnarea anului, a zilei şi a locului, în care şi unde s-au scris; tot cu acest chip se poate face şi codichilu. § 740. Testamentul, de va fi scris de altul, trebue să-1 iscălească 20 testatorul, faţă fiind cinci sau cel puţin trei marturi, pe carii să-i încredinţeze că acesta este testamentul său şi apoi să-i poftească, ca să se iscălească şi ei supt iscălitura lui. § 741. Nu este de trebuinţă, ca mărturii să ştie cuprinderea testamentului, dacă testatorul nu va voi să-1 cetească înaintea lor, 25 care atunce se numeşte testament tăinuit. § 742. Dacă testatorul nu va şti carte, atunce pe lîngă acele în paragrafurile de mai sus arătate legiuite orînduele, să însămneză cu mîna sa, faţă fiind toţi mărturii, sămnul cinstitei cruci şi apoi să poftească pe unul din ei, ca să-1 iscălească pe lîngă sămnul crucii, carele 30 să şi arate, cum că, rugat fiind, au iscălit în locul testatorului. § 743. Dacă testatorul nu va şti carte, ori va fi orb, trebue unul din marturi să cetească testamentul înaintea lui şi a tuturor mărfurilor şi apoi să adevereze acela, cum că acest testament s-au făcut după B) Forma pe din afară a testamentului. 1 măcar că R: care G| o asemene R | plăsmuită G || 6—7 Nu... de cele R: Nu ne depărtăm de altfel de înţelesul cuvintelor, dacă nu este prea vădit că, testatorul a avut altceva în mintea lui decît cele G || 8 îngăimate R: cu două înţelesuri G | a se tîlcui R: să le tîlcuim G l| 10 după înţălege ai sensul lor G II11 asemine siJR: om G || 15 are R: este şi are G || 16 testatorului R: cuiva G || 17 în care R: cînd G || 20 pe carii să-i încredinţeze R: cărora să le mărturisească G|| 23 trebuinţă R: nevoie G || 24 va voi R: a voit G || 25 care R: şi G | testament ad R: om G || 26 va şti carte R: ştie să scrie G || 29 pe lîngă R: începînd iscălitura imediat de la Grj| 31 va şti... fi R:'ştie să citească sau este G|| 33 adevereze R: confirme G. 20 — o. 622 nescris. §§ 707-769. VOINŢA CEA DE PE URMĂ ŞI TESTAMENTURI 307 l voinţa lui, şi aşa să poftească pe marturi, ca să iscălească; în care testament poate şi scriitoriul să iscălească ca martur. § 744. Dacă testatorul va pomeni în testamentul său vreun codichil sau alt înscris, unde va face trimiterea, zicînd cum că acolo 5 are scris pe moştenitoriul său, ori bani sau alte lucruri, atunce acel codichil sau înscrisul trebue să aibă toate înfiinţatele forme a testamentului, pentru ca să nu poată cineva să le iae şi să pue altele în loc cu viclenie. Pe lîngă aceasta pot aseminea înscrisuri să slujască mult întru arătarea voinţei cei de pe urmă a testatorului 10 § 745. Nevrînd sau neputînd cineva să facă testament în scris, oprindu-se poate de boală sau de altă pricină, volnic este să facă testament şi nescris. § 746. Făcînd cineva testament nescris, trebue să arate cea de Testament pe urmă voinţă a sa în fiinţa a cinci marturi vrednici de credinţă, carii 15 trebue să fie de faţă toţi împreună în aceiaşi vreme, să vadă pe testatorul, să-i vorbască şi să iae sama, de se află în întregimea minţei sale şi, ascultînd cu luare aminte cele ce voeşte a orîndui, atuncea pot ei, măcar că nu este tocmai de nevoe, însă îi mai sigur spre înlesnirea aducerii aminte, să însămneze aceste ori toţi împreună într-un înscris 20 sau fieştecarele deosebi. § 747. Mărturii testamentului nescris sînt datori, de va cere în urmă trebuinţa, să-1 încredinţeze şi cu giurămînt înaintea judecătoriei. *§ 748. Se face testament şi în judecătorie, şi în scris, şi nescris, de va voi testatoriul. § 749. Dacă din vreo nevoe se vor chema judecătorii în casa testatorului, sînt datori să meargă doi din ei îndată fără întîrziere şi să iae în scris testamentul lui sau să-1 asculte prin viu graiu, îuîndu-1 în scris, să-1 pecetluiască cu pecetea judecătoriei şi să-i dee o adeverinţă în mînă. 30 § 750. De va fi testamentul nescris, pot judecătorii după ce vor fi luat bine sama de se află testatorul în întregimea minţei sale şi, ascultînd cu luare aminte voinţa lui cea de pe urmă, să meargă şi să o sfîr-şească în judecătorie fără întîrziere şi să-i trimată adeverinţă. Ei sînt 1—2 în care testament R: unde G||2 după scriitoriul ad testamentului OII 3 vreun ad R: om G|l 4 va face R: face G|| 5 alte lucruri R: altceva G|| 6 înfiinţatele forme R: esenţialele elemente alcătuitoare G || 7 loc R: locul lor G |) 11 poate ad R: om Q \ volnic este R:.poate Gr || 12 şi ad R: om G || 14 în fiinţa R: înaintea G|| 16 minţei R: simţirilor G|| 17—18 pot'ei, măcar că ad R: om G\\ 19 să R: să şi G | înscris R: carnet de însemnări G || 25 se vor chema R: s-au chemat G|| 26—28 întîrziere... pecetluiască R: amînare şi să sfîrşească testamentul lui 'în scris sau nescris şi luîndu-1 pecetluit cu G||28 şi R: om G || 29 în mînă ad R: omG]\ 30—31 vor fi R: este G||31 de se află... minţei R: la starea testatorului, dacă are adică întregi simţirile G. 20* §§ 707-769. VOINŢA CEA DE PE URMĂ ŞI TESTAMENTURI 309 30 datori să scrie în cuget curat voinţa testatorului, neadăogînd nimica spre folosul lor sau a vreunuia din rudeniile lor. § 751. Nu sînt primiţi în mărturia testamentului: monahul, cel Care mai mic de optsprezece ani, femeia (46), mutul, surdul, nebunul, cel Şint ^primiţi ieşit din minte, cel foarte sărac şi robul. în mărturia testamentului? (46) Dacă o femee îngreunată, aflîndu-se în scăldătoare, va veni în primejdia morţii, poate să facă testament nescris înaintea a noă femei, a cărora mărturie este primită şi are putere testamentul acesta. § 752. Sînt opriţi de legi de a mărturisi în testament: desfrînatul, Care sînt 10 în cîtă vreme se va afla supt curator; cel osîndit pentru luarea de mită, °Pri^ de le" gi ? pentru cămătărie, furtuşag, năpăstuire, mărturie mincinoasă, înşelăciune şi vicleşug, pentru precurvie şi clevetire; acel ce, întîmplîndu-se a fi martur aiurea la voinţa cea de pe urmă a cuiva, pe urmă n-au vrut să mărturisască, cînd au cerut trebuinţa; acel ce au vîndut sfîntul 15 botez şi acel ce în ivală se făţărniceşte de creştin, iar în taină urmează altei credinţe, pentru că la martori se cere neapărat vrednicia, credinţa, bune purtări şi statornicie. Pe lîngă aceste sînt opriţi a mărturisi în testamentul creştinului acei de altă lege. *§ 753. Pe lîngă acei mai sus pomeniţi, nu sînt primiţi în măr- Care nu 20 turia testamentului: moştenitoriul, copiii lui sau a testatorului, părinţii, sînt primiţi, socru, fraţii şi cumnaţii despre soţia lui, năimiţii, slugile şi robii lui; ,iind ^supt căci nimene nu poate mărturisi pentru însuşi al său lucru; şi mărturiile PiePus-casnicilor nu sînt primite; şi nu este vrednic de credinţă martorul, căruia §e poate poronci ca să mărturisască. 25 § 754. De va voi testatorul să lasă moştenirea sau legatum la scriitoriul testamentului sau la părinţii, copiii, femeia, socrul şi soacra sau la fraţii şi surorile lui sau la cumnaţii şi cumnatele lui, trebue neapărat să fie de faţă trei martori străini. § 755. La orînduelile voinţei cei de pe urmă, făcute în corăbiile . Pentru vo- întsls cslc cIg ce călătoresc, ori în vremea ciumii sau a altor boale grabnice şi lipicioase, pe' urmă, ce sînt primiţi în mărturia testamentului şi monahii şi sprevrîsnicii şi sînt cu deo- „ , . , ' , ' • ' sebite privi- sprevrismcue, dupa împlinirea vrîstei de patrusprezece am. leghii. 1 în cuget curat R: cu credinţă G| testatorului R: aceluia G||6 —8 aflîndu-se... primită R: ajungînd în primejdie să moară înăuntru în scăldătoare, face testament nescris înaintea a nouă femei, este de primit mărturia lor G|| 10 va afla R: află G|| 11 cămătărie R: cîştig hapsîn şi ruşinos G || 14 vîndut R: trădat G|| 15 în ivală R: pe faţă G || 16 credinţe R: religii G | neapărat ad R: ora G|[ 17 purtări R: moravuri G | aceste R: aceştia G|| 19 mai sus ad R: om G [| 21 după lui ad pentru prepus; pe lîngă aceştia G |] 25 moştenirea R: moştenire G|| 31 — 32 sprevrîsnicii şi sprevrîsnicele R: tinerii pe lîngă aceştia şi tinerele G. §§ 707-769. VOINŢA CEA DE PE URMĂ ŞI TESTAMENTURI 311 1 § 756. întru asemene întîmplări, sînt primiţi şi doi marturi, din care unul poate să şi scrie testamentul; însă cînd va fi frică de mo-lipsire, nu este neapărată trebuinţă ca amîndoi tot întru o vreme să fie de faţă. 5 § 757. Asemine orînduiri a voinţei cei de pe urmă rămîn răsu- flate şi fără de putere după trecerea de şase luni din vremea ce au început *) călătoria pe mare ori boalile cele lipicioase, dacă testatorul, trăind în urmă, nu va alcătui testamentul după forma cuviincioasă. § 758. Temîndu-se mărturii a se apropia de bolnavul, ca nu 10 cumva să se molipsească de boala lui, sînt volnici a asculta întru depărtare, cu toată luarea aminte voinţa lui şi a adeveri testamentul cu iscăliturile lor, stînd departe, ori a mărturisi prin viu graiu, de va fi testamentul nescris, sau de se; vor teme a pune mîna pe testamentul acela. 15 § 759. De nu va păzi testatorul cu amăruntul regulile mai sus Surparea aşezate pentru forma testamentului, cea din lăuntru şi acea din afară, testarnentu-asemine şi pentru a codichilului, ce trebue să se facă întocmai ca a testamentului, rămîne răsuflată şi fără putere voinţa lui cea de pe urmă. § 760. Dacă vreun părinte, din nevoia împregiurarilor, nu va 20 putea să facă testament, este volnic a împărţi între copiii săi toată averea sa şi prin alte în scris însemnări, în care să arate lămurit numele şi partea fieştecăruia copil, însămnînd toate cu mîna sa şi adeverindu-le cu iscălitura sa sau şi a copiilor. § 761. Arhierei sînt slobozi a rîndui pentru cele ce au avut la Osebite re- 25 primirea darului arhieriei şi pentru cele în urmă dobîndite moşteniri Sul': sau legaturi de la rudeniile lor; iar cîte vor fi cîştigat din alte pri- ar^er^eDtrU lejuri, după lege şi după canoane, se cuvin legiuit la scaunile lor. 1 Intru... primiţi R: La astfel de rînduieli, cu privilegiu, ale voinţii celei de pe urmă sînt de ajuns G|| 2 va fi R: este G|| 6 — 8 din vremea... cuviincioasă R: numărate de la timpul încetării călătoriei pe mare sau a boalelor molipsitoare, dacă testatorul supravieţuind, nu şi-a schimbat voinţa cea de pe urmă făcută în acest chip. G|! 10—12 sînt... departe R: au voie, după ce au ascultat cu luare aminte voinţa lui, stînd departe, să iscălească departe de el testamentul G || 12—13 viu... fi R:'gură, dacă acela face G || 13 vor teme R: tem G || 14 acela R: lui G || § 759 nota R: om G || 15 va păzi R: a păzit G || 15—16 mai sus aşezate R: spuse G || 1J3 şi acea din afară ad R: om G || 17 ax R: forma G | ca R: precum se face G || 19 nevoia împregiurărilor R: cauza unor nevoi şi împrejurări G||20 va putea R: a putut G | este volnic R: poate G | toată ad R': om G || 22—23 însămnînd. . . copiilor R: şi să le însemneze toate însuşi sau să pună pe copiii lui să le iscălească G || 24 Arhierei R: Arhiereii G. || 24—25 sînt... moşteniri R: pot rîndui, cum voiesc, cîte Ie aveau, cînd au luat demnitatea arhieriei, şi cîte le-au revenit după aceea din moştenire G || 26 vor fi cîştigat R: le-au cîştigat G | prilejuri R: pricini G|| 27 se cuvin R: aparţin G. *) Probabil greşit, pentru ,,au încetat" §§ 707-769. VOINŢA CEA DE PE URMĂ ŞI TESTAMENTURI 313 1 *§ 762. Acei ce vor alege viaţa monahicească, bărbaţi şi femei, b) Pentru avînd neapăraţi moştenitori, sînt îndatoriţi a lăsa lor legiuita parte, monani-orînduind mai înainte averea lor. *§ 763. Alegînd cineva monahiceasca viaţă pînă a nu orîndui 5 averea sa şi avînd copii, poate şi după primirea ei a lăsa lor legitima sau, de va voi, şi toată averea ce avea la intrarea sa în mănăstire, oprindu-şi dintru aceasta partea unui copil, pe care este îndatorit a o lăsa neapărat mănăstirii. *§ 764. De vor avea părinţi, ori alţi suitori, despre tată sau mamă 10 ori şi despre amîndoi, datori sînt a lăsa lor o treime şi două treimi, de ■ vor voi, din averea lor, iar o treime vor lăsa mănăstirii. *§ 765. Neavînd nici suitori, sînt volnici a împărţi din averea lor o a treia parte la alte rudenii ce vor avea, sau la săraci; iar două părţi sînt îndatoriţi a lăsa mănăstirii. 15 *§ 766. Monahii, carii după alegerea vieţii monahiceşti au cîş- tigat avere de la moartele sale rudenii prin testament sau şi fără testament, sînt volnici a orîndui după a lor bunăvoinţă şi plăcere, însă numai atuncea cînd la intrarea lor în mănăstire i-au dat ceva (deose-bindu-se acei din altă credinţă sau dogmă, cărora, de vor fi şi fii legiuiţi, 20 n-au voe a le lăsa nimica); iar de n-au dat nimica la mănăstire mai înainte, pot a orîndui numai două părţi, iar a treia parte sînt îndatoriţi a o lăsa mănăstirii. *§ 767. De vor muri fără testament, avînd neapăraţi moştenitori, se va da lor legitima, iar prisosul averii se cuvine mănăstirii. 25 *§ 768. Neavînd neapăraţi moştenitori, se cuvine mănăstirii toată averea lor, atît aceia ce avea la Intrarea în mănăstire, cum şi cea în urmă cîştigată prin moştenire sau legaturi de la rudeniile lor. *§ 769. N-au voe să orînduiască pentru cele cîştigate din alte prilejuri după alegerea vieţii monahiceşti, de vor şi avea neapăraţi 30 moştenitori, căci acele toate se cuvin mănăstirii. (Din Apostoliceştile Canoane, 38 şi 40; din sinodul al 4-lea, 22; al 6—lea, 35; a celui din Cartaghena, 30, 40,89 şi 102; Novelele lui Iustinian, 123, cap 51 şi Vasil. Cartea 4, titlu 1, cap al 9). 1 vor alege R: voiesc să-şi aleagă G || 4 pînă a nu R: înainte de a G || 5 ei R: schimei călugăreşti G || 6 va voi R: voiesc G || 9 vor avea părinţi R: au tată sau mamă G || 11 vor lăsa R: să lase G || 12 şt 17 sînt volnici R: pot G || 13 o R: numai G | ce vor ave R: ale lor GH15—16 au cîştigat avere R: le-au revenit lucruri G || 17—18 însă. .. cînd R: dacă G II 18—19 de'osebindu-se acei din R: făcîndu-se excepţie cu persoanele de G||19 vor fi R: sînt G||21 pot R: au voie G||21 după părţi ad din ele G: om R|| 23 vor muri R: au murit G|| 24 se va da R: li se dă G| prisosul averii R: cealaltă avere a lor G|| 27 cîştigată prin R: venită lor din G|| 29 prilejuri R: pricini G||33 Cartea 4. titlu 1. Cap al 9. R: Cart. 1, titl, 1, cap. 53 G. §§ 770-784. SUBRÎNDUIRE Şl FIDEICOMIS 315 GAP AL ZECILE Pentru s u b r î n d u i r e si fideicomis 15 § 770. După întîia orînduire de moştenitori, poate testatorul să facă şi subrînduire (substituţie), adecă a doua, a treia, a patra ş.c.l. 5 orînduire de moştenitori. Cel întîi scris moştenitoriu se numeşte rînduit şi moşteneşte, trăind ori voind sau nefăcîndu-se nevrednic moştenirei; iar cel al doilea se numeşte subrînduit şi moşteneşte, întîmplîndu-se a nu moşteni rînduitul, murind sau lepădîndu-se de moştenire ori făcîn-du-se nevrednic, şi aceasta se numeşte obicinuita subrînduire. 10 § 771. Poate cineva să rînduiască pe un subrînduit moştenitoriu ori mulţi la un rînduit sau la mulţi rinduiţi, unul sau mulţi subrîn-duiţi (47). (47) Spre pildă poate să zică aşa: să-mi fie moştenitoriu Petru, iar de nu, Pavel, sau să-mi fie moştenitoriu Petru, iar de nu, Pavel şi Titu; ori să-mi fie moştenitoriu Petru şi Pavel, iar de nu, Titu şi Marcu. Asemine poate să facă şi a doua şi a treia orînduire de subrînduiţi ş.c.l., adecă poate să subrînduiască un întăiu sau al doilea subrînduit la un al doilea sau al treilea subrînduit, şi unul la mulţi şi mulţi la unul şi mulţi la mulţi. § 772. Dacă dimpreună moştenitorii se vor subrîndui unul la 20 altul şi va muri unul sau şi mai mulţi dintr-înşii, ori de nu vor voi sau nu vor putea moşteni, sînt datori ceialalţi, şi fără voia lor, să primească prin dritul adăogirei partea aceluia dimpreună cu însărcinările ei; şi, avînd părţi deopotrivă hotărîte de testatorul, vor împărţi ei aceasta după analoghia părţilor lor. 25. § 773. însărcinările puse asupra rînduitului moştenitoriu trec la subrînduitul, .dacă testatorul nu le-au îngrădit numai asupra persoanei rînduitului sau dacă firea lucrurilor nu iartă mutarea lor la subrînduitul (§ 721). Obicinuită subrînduire. Cum se face? Drituri născute din subrînduire. 3 După... moştenitori R: Poate cel ce face testament, să hotărască şi substituţie, adică a doua rînduire de moştenitor, după instituire, adică întîia rînduire de moşteinitor şi a treia şi a patra • şi a aşa mai departe G || 6 trăind.. . nefăcîndu-se R: dacă a'trăit şi a'voit şi nu s-a făcut G || 7 doile R: doilea scris Gr !| 8 după murind ad întîmplător G: ootR||9 după nevrednic ad de ea G || 10 rînduiască R: subrînduiască G || 14 şi 15 Pavel R: să fie Pavel G|| 15 după nu, ad să fie Titu; sau să-mi fie moştenitor Petru şi Pavel, iar de nu, să fie G: om R || 15—16 şi a doua R: şi la a doua G || 16 ş.c.l. adecă R: şi aşa mai departe; spre pildă, Gt II 19 se vor subrîndui R: au fost' subrînduiţi Gr || 20 va muri R: a murit G | 20—21 ori de... putea R: ori n-a voit sau n-a' putut G|| 21 primească R: ia G 11 23 vor împărţi R: împărţesc G||24 după lor ad adică acel ce are parte mai multă, ia mai mult, iar cel ce are mai puţină, ia mai puţin G II 27 mutarea R: trecerea G. §§770-784. SUBRÎNDUIRE ŞI FIDEICOMIS 317 l *§ 774. Testatorul poate îndatori pe rînduitul său moştenitoriu, Subrîndui- ca să deae sau toată moştenirea sau o parte la subrînduitul moşteni- rea ndeic°-toriu şi cel întîi subrînduit să o deae iarăşi la al doilea subrînduit, ori la moartea sa sau pentru alte hotărîte întîmplări, adică dacă el nu se 5 va căsători sau dacă va alege viaţa monahicească ori dacă va muri fără copii şi alte asemine. § 775. Părinţii pot orîndui nevrîstnicilor săi copii moştenitoriu, Sărăimă-la partea bărbătească pîn la împlinirea vrîstei de doăzeci ani, iar la neasca: partea femeiască pîn la împlinirea vrîstei de optsprezece ani, însă numai 10 pentru cîte vor lăsa lor din însăşi averea lor. § 776. Pot şi părinţii să rînduiască, după pomenitul chip, subrîn- c-a sârăi-duiţi moştenitori şi copiilor celor în vrîstă, dacă vor avea metehne, maneasca-din a cărora pricină nu sînt destoinici sau nu se judecă vrednici de ocîrmuirea a însuşi averii lor, adică de vor fi eşiţi din minte ori desă-16 vîrşit nebuni sau tîmpiţi la minte ori muţi sau răsipitori; sînt însă datori să rînduiască subrînduiţi moştenitori pe însuşi copiii acestora sau pe fraţii lor, de vor avea; iar neavînd copii nici fraţi, pot orîndui şi pe un străin. § 777. Dacă testatorul au oprit pe moştenitoriul său a face tes-20 tament şi a orîndui lăsata lui moştenire (afară de legiuita parte care este slobodă de asemine însărcinări), datoriu este moştenitoriul a o lăsa întreagă legiuiţilor lui moştenitori, carii o vor împărţi întocmai; iar de i-au oprit numai înstrăinarea moştenirei, are voe să facă testament, dar se îndatoreşte iarăşi a lăsa moştenire legiuiţilor săi moş-26 moştenitori. § 778. Rînduitul moştenitoriu are driturile şi îndatoririle unui întrebuinţătoriu de roduri, pînă cînd va putea întră în moştenire fidei-comisariul subrînduit. § 779. Obicinuita subrînduire (§ 770) încetează îndată, cînd rînduitul moştenitoriu întră în moştenire; iar fideicomisaria încetează, cînd nici unul din subrînduiţii moştenitori se află în viaţă sau cînd încetează pricina pentru care s-au făcut (§ 774). 3 ori R: om G || 4 întîmplări R: cazuri G || 4—5 se va căsători R: s-a căsătorit GII 5 va alege R: a ales G | va muri R: a murit G|| 7 după moştenitoriu ad subrînduit G: om R || 10 vor lăsa R: lasă G || 11 şi R: încă G || 12 vor avea R: au G || 14 a însuşi R: om G | după minte ad ori surzi G: om R || 17 vor avea R: au O jj § 777 nota: Fideicomisul tacit G:omR||21 datoriu R: silit G || 22 vor... întocmai R: împărţesc egal G || 24 moştenirea G: moştenire R|| § 778 nota: Drepturile şi îndatoririle moştenitorului rînduit G: om R)| 27 cînd va putea R: în timpul, în care'poate G || § 779' nota: Cînd se stinge obişnuita subrînduire şi cînd fideicomisul? G: om R. 30 §§ 770-784. SUBRÎNDUIRE ŞI FIDEICOMIS 319 : 1 § 780. Sărăimăneasca subrînduire încetează, cînd fiiul, partea bărbătească va păşi peste al doăzecile an a vrîstei sale, iar partea feme-iască peste al optsprezecele an (§ 727). § 781. Fideicomis (48) este orînduirea, prin care testatorul, lăsînd 5 familiei sale (§ 71) o moşie peste partea legiuită, porunceşte, ca să nu o înstrăineze niciodată; sau îndatoreşte pe moştenitoriul său, ca să lase altuia moştenirea aceia întreagă sau o parte dintr-însa. (48) Romanii, fiind opriţi de legile lor a lăsa moştenire sau legatum la un om, cef nu era orăşan roman, şi ]a alte oarecare persoane, şi fiindcă unii nici avea voe a 10 face testament, care întîmplîndu-se de multe ori să aibă rudenii sau prieteni adevăraţi, pentru asemene oameni au aflat fideicomisum, prin care puteau lăsa moştenirea şi legaturi la acele persoane. Deci dar, lăsînd în ivală moştenitoriu sau lega-' tariu pe unul din neapăraţii moştenitori sau pe vreun prieten orăşan roman, îl ruga, ca să dee ori toată moştenirea sau parte din ea sau legatum la acela, căruia 15 în ivală nu-i putea lăsa moştenirea sau legatum. Iar fiindcă aceasta rămînea în voinţa rînduitului moştenitoriu sau legatar, carele adeseori din lăcomie călca credinţa şi jurămînturile, nu da moştenirea sau legatum după orînduirea testatorului, pentru aceasta dar împăratul Avgust au dat fideicomiselor putere de lege; iar în urmă lipsind acele opriri, pentru care atuncea se făcuse fideicomisum, s-au urmat pentru 20 alte pricini, pentru care se fac astăzi, precum mai jos vom vedea. împăratul Iusti-nian au legiuit fideicomisum întocmai ca legatum; pentru aceasta dar şi noi arătăm în scurt, cîte s-au socotit de trebuinţă. § 782. Dacă testatorul au lăsat fideicomis la o hotărîtă persoană Cum şi la din familia sa, trece numai la pogorîtorii ei, iar neavînd pogorîtori, ^ine se lasă 25 trece la celelalte persoane a familiei sale; iar de l-au lăsat nehotărît la familia sa, trece de obşte la toţi; şi de vor lipsi toţi, trece şi la ginerele şi la nora familiei sale, a cărora însoţire s-au dezlegat prin moarte, iar nu din vreo altă pricină. § 783. Dacă testatorul, după arătatul chip lăsînd cuiva fideicomis 30 un lucru nemişcătoriu, va porunci să n-aibă voe a-1 înstrăina, iar din împrotiva urmînd, să se întoarcă acel lucru iarăşi la a sa familie, atunce datoriu este fideicomisariul să păzască acea hotărîre, iar nepăzindu-o, se întoarce lucru la familia testatoriului. § 780 nota: Cînd cea sărăimăneasca? G: om R. § 781 nota: Fideicomisul, ce este? G: om R]| 6—7 îndatoreşte... întreagă R: porunceşte moştenitorului său să lase altcuiva întreagă moştenirea lăsată lui G|| 9 şi 13 orăşan R: cetăţean G || 10 care întîmplîndu-se R: şi pentru că se întîmpla G|| 11 pentru asemene oameni R: astfel de oameni, de aceea G|| 16 călca credinţa R: se întîmpla să calce credinţa către testator G || 20 astăzi R: şi astăzi G || 21 legiuit ... legatum R: le-au făcut egale cu legaturile G || 22 cîte s-au socotit R: cîte dintr-acelea am socotit G I! 26 de obşte R: în devălmăşie G||27 însoţire R: căsătorie G||29 arătatul R: zisul G | cui'va R: altcuiva G || 30 va porunci R: a poruncit G ]| 30—31 iar... urmînd R: şi a adăogat că dacă acela a călcat porunca sa G]|32 fideicomisariul R: un astfel de fideicomisar G. fiedeicomisu? §§ 785-861. LEGATURI 321 ;1 § 784. Cel de pe urmă moştenitoriu al familiei, de nu va avea Cînd înce- copii, nici nădejde a mai face, cum şi alţi urmaşi şi moştenitori, atuncea tează? poate orîndui pentru fideicomis după a sa plăcere, căci atuncea încetează puterea lui. 5 CAP AL UNSPREZECILE Pentru legaturi § 785. Darul ce se Iasă cuiva prin testament sau codichil, sau Ce est» Ieşi cu limbă de moarte, se numeşte legatum (danie), iar acel ce lasă danie, gatum şi lese numeşte legator, şi acela căruia se lasă, se zice legatariu. gatarşi lega- 10 § 786. Legatum are tărie: De la cine, a) Cînd legatorul nu este oprit de cătră legi a face testament; cum Ş1 CUI se ' lasa legatum b) Cînd arătarea voinţei cei de pe urmă a lui se face după hotă- Cu tărie? rîrea legilor; c) Cînd legatariul este vrednic de a moşteni, pentru că acel 15 nevrednic de moştenire este nevrednic şi de legatum (afară numai de acel însemnat în § 992); şi d) Cînd este cu putinţă împlinirea lui. § 787. Testatorul poate lăsa legatum la unul sau la mai mulţi dimpreună moştenitori, care atunce se socotesc şi ca nişte legatari. 20 § 788. Cu legaturi se însărcinează toţi dimpreună moştenitorii Carii se în- deopotrivă, dacă testatorul i-au însămnat anume, iar de au zis numai sărcinează cu simplu, să deae moştenitorii mei, atuncea vor da după analoghia păr- e8atuu-ţilor lor; iar împlinirea legaturilor, poate testatorul să o încredinţeze numai unuia din moştenitori sau şi din legatari. § 789. Legatariul nu poate primi o parte din legatum si alta să o lepede. § 790. Dacă testatorul lăsînd legatum cuiva, i-au poruncit, ca _ Drituri şi să deae altuia o sumă hotărîtă sau un lucru hotărît, atuncea se înda- jggatariuM 6 2 cum şi alţi R: şi de legiuiţi G || 7 după lasă ad de cineva G j; 8 cu... moarte R: prin graiu viu în timpul morţii G | (danie) ad R |] 9 după legatariu ad verbul leg, adică las altcuiva legat G|| 11 legatorul R: cel ce voieşte să-1 lase altuia G|| 14 legatariul R: şi acela căruia se lasă legat G | acel R: acel ce este O |[ 15—16 afară. . . în R: Se face excepţie cu legatul din G || 19 atunce R: în cazul acesta G || 21 i-au . . . anume R: ă arătat expres numele lor G|| 22 vor da R: dau O II 23 încredinţeze R: lase G || 25—26 alta să o lepede R: la alta să renunţe G|| § 790 nota, o pune la § 789 G || 27 ca R: ca el G || 28 hotărîtă R: anumită G | hotărît R: anumit G. 25 21 - o. 622 §§ 785-861. LEGATURI 32B 10 15 20 25 30 toreşte legatariul, sau- să împlinească desăvîrşit porunca aceluia, sau să se lepede de legatum. § 791. Dacă legatariul nu va voi sau nu va putea primi legatum, avînd subrînduit legatariu, se va da acestuia; iar neavînd, se va da dimpreună legatariului sau moştenitoriului, cărora se cuvine dritul sporirii (§ 718), şi aceştia sînt datori a primi legatum acela, împlinind porunca testatorului, măcar de le va fi şi spre pagubă. § 792. împărţirea legatului ce s-au lăsat la o hotărîtă stare de oameni, precum la rudenii, slugi sau la săraci, se cuvine moştenitoriului, dacă legatorul nu va fi rînduit pe cineva, ca să-1 împartă; iar moştenitoriul, de nu va putea sau nu va voi să facă însuşi el împărţala, poate orîndui pe altul. § 793. împlinirea şi împărţirea legatului lăsat pentru pricini cuvioase se cuvine la episcopul locului, (dacă n-au rînduit testatorul într-alt chip), şi lenevindu-se acesta, atuncea se cuvine mitropolitului. § 794. Testatorul poate orîndui şi la legatum obicinuita subrînduire sau fideicomisaria, precum şi la rînduirea moştenitoriului (§ 770 şi 774). § 795. De obştie se pot lăsa legatum toate lucrurile supuse comerţului, cum şi driturile, manufacturi şi alte lucruri care se pot preţălui. § 796. Poate cineva să lase legatum lucruri îndeobştie, sau în feliu sau în cîtime (49). (49) îndeobştie, cînd zice nehotărît: las cutăruia una din moşiile mele sau unul din caii mei ş.c.l. în feliu, cînd zice hotărît: las cutăruia cutare moşie a mea său cutare cal şi c.l. Iar în cîtime (care se face şi hotărît şi nehotărît, în lucruri ce ori se numără sau se măsoară sau se cumpănesc); nehotărît se face, cînd zice: să se dee cutăruia, cît vin sau grîu se va face la cutare vie sau moşie a mea; iar hotărît se face, cînd zice, zece vedre vin sau douăzeci chile de grîu şi c.l. § 797. Dacă cineva va lăsa legatum nehotărît din lucrurile tot de un feliu, atuncea se cuvine alegerea moştenitoriului, care nu este îndatorit să dee lucrul cel mai bun, nici are voe să dee lucrul cel mai prost, ci este datoriu să dee lucru de mijloc. Cui se cuvine împărţirea legatului obştesc. Cui se cuvine împărţirea legatului lăsat pentru pricini cuvioase. Subrînduire a la legatum. Obiecturi a legaturilor. După cîte chipuri poate lăsa cineva legatum? Cui se cuvine alegerea legatului nehotărît şi cum se face? 2 se lepede de R: renunţe la G|| 3 va voi R: a voit G | va putea R: a putut G || 4 va da R: dă G || 6 datori R: siliţi G || § 792 nota obştesc R: în devălmăşie G|| 9 slugi R: sau slugi G || 10 pe cineva.ca R: cine G|| 12 orîndui R: hotărî şiG|| § 793 nota: împărţirea legatului R: a acelui G|| 14—15 la episcopul. .. mitropolitului R: de nu s-a hotărît de testator, episcopului locului şi, dacă acesta a neglijat, mitropolitului lui G |i 20 cum şi R: pe lîngă acestea G || 25 care R: aceasta G||28 vedre R: măsuri G || 29 va lăsa R: a lăsat G | din R: unul din G|| 31 îndatorit R: silit G || 32 prost R: rău G. 21» 785-861. LEGATURI 325 1 § 798. Dacă testatorul au lăsat alegerea legatului la legatar, are voe să aleagă cel mai bun din lucrurile tot de acelaşi feliu. § 799. După ce şi-au ales legatariul un lucru, nu poate, căindu-se, să-şi aleagă alt lucru, căci îndată după alegere întră în stăpînirea lui 5 lucrul care l-au ales. § 800. De va muri legatariul, mai înainte de a-şi alege legatum, trece acest drit la moştenitorii lui. § 801. Dacă au lăsat cineva legatum lucruri hotărîte, care nu se află nici cum în averea lui, ori că au fost şi s-au prăpădit din întîm-10 plare, sau că le-au lăsat legatum cu greşală, atuncea rămîne fără tărie legatum; iar dacă unile dintru acele se află, nefiind însă în starea lor cea dintîi, trebue legatariul a se mulţămi, primindu-le, cum sînt. § 802. Moştenitoriul este datoriu a cumpăra şi a da legatariului lucrul care s-au lăsat nu anume din averea legatarului *), ci nehotărît, 15 dacă nu se va găsi în averea lui un asemine lucru. § 803. Banii, ce s-au lăsat legatum, trebue a se plăti, şi de nu vor fi bani în averea legatarului *). § 804. Dacă unul şi acelaşi lucru s-au lăsat legatum de doaă sau mai multe ori întru acelaşi testament sau în doaă testamenturi, odată 20 numai va lua lucrul legatariul. § 805. Dacă lucrul cel lăsat legatum în vremea morţii legato-rului se va afla la legatariu de mai înainte cîştigat, atuncea încetează legatum, afară numai dacă legatorul aşa va fi orînduit, ca legatariul să iae preţul lucrului. 25 § 806. Lăsînd cineva legatum vreun lucru străin, ştiind sau neştiind, nu are tărie acel legatum. § 807. Dacă legatorul va fi lăsat legatum datoria la datornicul său, se îndatoreşte moştenitoriul să dee zapisul în mîna datornicului legatariu sau, negăsindu-se zapisul, să-i dee o adeverinţă spre sigu-30 ranţia datornicului, ca în urmă să nu mai fie supărat nici pentru capite, nici pentru dobînzi. § 799 nota după alegerea ad lui G|| 3 un lucru R: odată G|| 4 după alegere R: cum a zis, că a ales G || § 800 nota: moştenitorii R: moştenitorul G || 6 va muri R: a murit O fi 8 hotărîte R: anumite G|| 9—10 din întîmplare R: dintr-o împrejurare G||12 sînt R: se află G||14 şi 17 legatarului R: legatorul Gr j| 15 va găsi R: găseşte G|| 17 vor fi R: se găsesc G|| 20 va lua R: ia G || § 805 nota şi 22 încetează R: se stinge G [| 22 va aflaR: află G || 23—24 aşa... lucrului R: a voit ca legatarul să ia preţul lucrului şi a mai dispus aşa G || 26 nu are tărie R: este fără fiinţă G || 27 va fi R: a G || 28 se îndatoreşte R: este silit G 1 în mîna ad R: om G||-30 datornicului R: lui G. Odată numai se face alegerea. Trece şi la moştenitorii legatariului. Cînd rămîne legatum fără tărie şi cînd se mic-surează. Cînd încetează legatum şi cînd nu? Lucru străin fiind lăsat legatum. Datoria lăsată legatum. *) Se va citi: legatorului. §§ 785-861. LEGATURI 327 1 § 808. Lăsîndu-se cuiva legatum datoria, care legatorul avea să iae de la altul, se îndatoreşte moştenitoriul să dee zapisul şi să lase legatariului jalba împrotiva datornicului, pentru ca să-şi iae căpiţele împreună cu dobînzile. 5 § 809. Dacă datornicul, după ce creditoriul său i-au lăsat legatum datoria, în urmă s-ar fi împrumutat cu alţi bani, nu se socotesc şi aceştia legatum; iar dacă prin legatum i s-au ertat ipothichi sau amanetul ori chizăşia, nu se socoteşte că i s-au ertat şi datoria, afară de se va dovedi de aiurea; sau dacă i s-au dat termin mai îndelungat pentru 10 plata datoriei, nu se socoteşte că i s-au ertat dobînda. § 810. Dacă cineva fiind datoriu cu o hotărîtă sumă de bani, i-au lăsat legatum creditoriului său altă sumă deopotrivă, se îndatoreşte moştenitoriul să plătească suma cea dintîi ca o datorie, iar cea de al doilea ca un legatum, căci dintr-aceasta nu se poate socoti, că 15 legatorul au voit să plătească datoria sa prin legatum, fiindcă au orînduit o asemine sumă. § 811. De va fi lăsat femeia zestrea sa legatum bărbatului său, Zestreada-nu pot moştenitorii ei să o pretenderisască; iar dacă bărbatul va fi că s-au lăsat lăsat femeii sale legatum zestrea ei, arătînd suma hotărîtă, se înda- IeSatum- 20 toreşte moştenitoriul lui să o plătească, fără nici o împrotivire şi fără să-şi ceară cheltuelile, care poate s-au făcut pentru sporirea zestrii (pentru că legatum aice, mai cu samă, nu se socoteşte zestrea, ci sporirea ei), neavînd voe a cere de la femeia legatorului nici dovadă nici cheltuelile; iar de nu va fi arătat bărbatul hotărîtă sumă, ci va fi zis numai: 25 las legatum femeii meale zestrea ei, atuncea se îndatoreşte femeia a dovedi suma zestrii sale. § 812. Dacă un părinte au lăsat legatum fiicii sau nepoatei sale lucruri, pe care i-au dat în urmă de zestre, şi după aceia s-au întîmplat moartea lui, atuncea nu mai poate pretenderisi legatum. Ş0 § 813. In legatum de hrană se cuprind hrana, îmbrăcămintea Legatum şi lăcuinţa; iar în legatum de creştere se cuprind împreună cu de hrană şi creşterea bună, potrivită cu starea testatorului, şi învăţătura ne- cre?tere-vrîstnicilor. 1 Lăsîndu-se R: Dacă a lăsat cineva G | legatorul adR: om G||3 jalba R: toată pîra G| căpiţele R: capetele datorei G || 6 s-ar fi R: s-a G || 8 de R: şi de G|| 9 termin mai îndelungat R: termene mai îndelungate G || 11 datoriu R: dator cuiva G | de bani ad R: om G || 12 creditoriului său ad R: om G| deopotrivă se îndatoreşte R: egală ca număr, e silit G || 14 căci... socoti R: pentru că din aceasta nu se conchide G|| 16 o asemine sumă R: o sumă egală G|| 18 o pretenderisască R: fără nici o pretenţie G || 22 sporirea R: îmbunătăţirea G || 23 ei R: făcută ei G[|24 numai R: simplu G || 25 se îndatoreşte R: e silită G || 28 care R: care mai trăind G || 29 nu R: ea nu G. §§ 785-861. LEGATURI 329 10 § 814. Legatum hrana se întinde pînă la sfîrşitul vieţii acelor întinderea cărora s-au rînduit, dacă testatorul nu va fi hotărît vremea; iar de va acestora-fi zis, cînd orînduia hrana pentru nevrîsnici, să o aibă pînă la spre-vrîsnicie, atuncea fiii, partea bărbătească, trebue să o aibă pînă la al optsprezecile an, iar partea femeiască, pînă la al şasăsprezecile an, ai vrîstei lor, căci numai la legatum hrana se hotărăşte sprevrîs-nicie cu iubire de bunătate; pînă acolo trebue să se întindă şi legatum creşterea. § 815. Dacă s-au poruncit unuia din moştenitori, ca să deae hrană cuiva, se îndatoresc şi moştenitorii acestuia să o deae. § 816. De va fi zis legatorul să se deae, cît se da fiind el in viaţă, şi darea aceasta era deosebită, adică nu se da aseminea în toată vremea vieţii sale, atuncea trebue a se cerceta, cît se da pe la sfîrşitul vieţii lui şi, după aceia să se hotărască, cît să deae moştenitoriul. 15 § 817. în legatum chelăriei se cuprind toate cele de mîncat şi Legatum. de băut, care testatorul gătise pentru sineşi, pentru femeia sa, copiii chelăriei; săi şi pentru toată familia sa. § 818. Lăsîndu-se legatum cuiva o casă, nu se înţălege şi pojijia a casei; ei, dacă testatorul nu va fi orînduit şi aceasta. 20 | 819. Supt legatum mobililor casei se cuprind mai cu deosebire Mobili le mobilile cele trebuincioase numai spre podoaba lăcuinţei; iar supt casei; legatum pojijiei se cuprind, mai îndeobştie şi acele spre iconomia casei, afară de instrumenturile unui meşteşug. § 820. Supt nume de legatum pojijia casei nu se cuprind cele A pojijiei. 25 unite cu zidirea, nici cele ce ridicîndu-se, strică faţa zidirei. precum sînt: dulapurile cele băgate în părete şi altele asemine; nici cărţile, nici bibliotică, nici îmbrăcămintea, nici armele, nici cele spre desfătare, precum sînt fîntîni zvîrlitoare şi altele asemene. § 821. Dacă s-au lăsat legatum un dulap mişcătoriu sau sicriu, Legatum 30 împreună cu lucrurile ce sînt într-însul, se înţăleg numai acele ce tes- de dulaP si tatorul obicinuia să ţie acolo, iar nu şi acele cîte din întîmplare s-au pus acolo din îndămînă. de sicrii; 2 şi 2—3 va fi R: a G j| 3—-4 sprevrîsnicie R: timpul sprevrîsniciei Gj|4 fiii R: copiii G || 6—7 sprevîrsnicie R: sprevrîsnicia aşa G || 8 creşterea R: de creştere O || 11 De... legatorul R: Dacă a zis cineva G| cît se da R: cîte se dădeau Gr |[ 13 cît se da R: acele ce se dădeau G|| 14 aceia R: acelea G | cît R: om G || 17 sa R: din jurul său G||18—19 Lăsîndu-se... ei R: în legatul casei nu urmează pojiija G-1| 19 va fi R: a G|| § 819 notă şi 21 Mobilile R: lucrurile mişcătoare ale G || 20 mobililor R: lucrurilor mişcătoare ale G || 21 podoaba lăcuinţei R: întocmirea de locuit a casei G || § 820. nota: A pojijiei R: om G || 25 zidirei R: ei G || 27 cele R: cîte sînt G || 29 sicriu R: chivot G || 30 ce sînt într-însul R: dintr-însul Gr|| 31 ţie R: păstreze G. §§ 785-861. LEGATURI 331 ■ 1 10 15 20 25 30 § 822. Legatum a lucrurilor curgătoare se dă împreună cu vasele lor. § 823. Dacă testatorul, lăsînd legatum o hotărîtă cîtime de vin sau de grîu şi de alte asemine, va fi zis: de la cutare vie sau moşie, şi de nu se va face acole atîta cît au lăsat, atuncea legatariul nu va lua mai mult, decît s-au făcut. § 824. în legatum giuvaeruri se cuprind pietrile cele scumpe şi mărgăritariurile cele curate, iar în legatum podoabă se cuprind cele făcute spre împodobirea hotărîtelor persoane. § 825. în legatum de aur şi de argint nu se cuprind lucrurile cele pe din afară îmbrăcate cu aur şi cu argint, cum nici monedile. § 826. Dacă au zis cineva:' las legatum cutare şi cutare copiilor cutăruia, atuncea legatum acela se îngrădeşte numai la copiii aceluia şi nu se întinde şi la nepoţi; iar de au zis: las la copiii mei, atuncea se întinde legatum şi la nepoţi şi la cealalţi pogorîtori a lui. § 827. Dacă au zis cineva nehotărît: las legatum rudeniilor mele, se înţăleg acele mai de aproape la moştenirea cea fără testament. § 828. Dacă au lăsat cineva nehotărît, deobştie legatum slugilor sale, se înţăleg numai acele, ce s-au aflat în slujbă în vremea morţii lui. § 829. Dacă cineva, avînd doi robi, au lăsat legatum nehotărît pe unul, se dă legatarului alegerea, să-şi iae pe carile va voi; iar dacă, lăsînd legatum pe mulţi, au dat legatariului alegirea, atuncea are voe aă-şi aleagă numai trei dintr-înşii, iar nu pe toţi; iar dacă, avînd mulţi cu asemine nume, au lăsat legatum anume pe unul dintr-înşii, fără a arăta alt sămn cunoscătoriu, atunce are moştenitoriul dritul alegerii. Asemine şi dacă au lăsat legatum din mulţi pe unul numit, va da moştenitoriul nici pe cel mai bun, nici pe cel mai rău. § 830. Dacă testatoriul au poruncit moştenitoriului, ca să dee cuiva legatum un rob, pe carile va voi el, nu se cuvine să dee pe cel mai rău; căci dacă, ştiind, va da pe un rob fur care va face pagubă legatariului, se trage la judecată moştenitoriul cu jalobă pentru vicleşug, cerînd a-i da pe altul, care moştenitoriu se îndatoreşte de cătră judecătorie să lasă şi pe celalalt pentru paguba legatariului. Curgătoarelor lucruri; Hotărîtă cîtime < a> acestor şi a altora; De giuvaeruri şi împodobire ; De aur şi argint; Hotărît; Nehotărît: De robi. 4 va fi R: a G|| 5 se va face R: s-a făcut G | va lua R: ia G|] 6 făcut R: produs Gr|| 9 hotărîtelor R: anumitor G || 11 îmbrăcate... argint R: aurite şi argintate G || 14 se întinde ad R: om G || 18 de obştie R: comun G || 19 după slujbă ad a lui G: om R || 25 asemine R: acelaşi G | anume R: pe nume G || 26 sămn R: semn al lui G | dritul alegirii R: alegerea G || 27 nenumit G: numit R j va da R: dă G [[ 30 se cuvine R: trebue G || 31 va da R: a dat G | care va face R: şi acel rob a făcut G || 32 moştenitoriul ad R: om G || 33 cerînd ad R: om G | care... îndatoreşte R: si este silit G. §§ 785-861. LEGATURI 333 10 15 20 25 § 831. De va fugi robul cel dănuit *) după moartea testatorului, datoriu este moştenitoriul a-1 căuta şi a-1 afla cu cheltuiala sa şi apoi şă4 dee în mîna legatariului; iar de au fugit, trăind încă testatorul, se îndatoreşte legatariul, a-1 căuta cu cheltuiala sa. § 832. Dacă moştenitoriul, prelungind vremea, n-au dat în mîna legatariului pe robul dănuit şi acesta va fugi ori va păţi ceva rău, atuncea se îndatoreşte moştenitoriul să dee pe alt rob în locul aceluia. § 833. Lăsîndu-se legatum robi, se înţăleg şi roabe, iar cînd se vor dănui roabe, nu se înţăleg şi robi. § 834. Dacă testatorul, după facerea testamentului, va adăogi la moşia dănuită, o parte din altă moşie, şi le va avea în stăpînire unite într-un trup sau, tăind o parte din moşia aceia, o va adăogi cătră alta, atunce legatariului se cuvine şi adăogirea şi scăderea; iar dacă testatorul va înstrăina partea de moşie dănuită, se dă legatariului numai rămăşiţa. § 835. Lăsîndu-se legatum un lucru amenetarisit, se îndatoreşte moştenitoriul să-1 scoată şi să-1 dee în mîna legatariului; iar de s-au vîndut lucrul acela de cătră creditori, se îndatoreşte moştenitoriul a da preţul acelui lucru. § 836. Dacă o femeie au dat zestre lucruri amanetarisite şi în urmă i s-au lăsat legatum zestrea ei, nu se îndatoreşte moştenitoriul a dezamanetarisi lucrurile acele, fără numai dacă testatoriul ar fi zis cu hotărîre, ca să le dezamanetarisască el. § 837. Lăsîndu-se danie o moşie dimpreună cu toate lucrurile ce sînt pe dînsa, nu se înţeleg şi robii celăcuesc acolo, nici înarmarea**) moşiei, dacă n-au lăsat testatorul anume şi pe aceste. § 838. în legatum de înarmarea moşiei se cuprind cele trebuincioase pentru lucrarea pămîntului, adecă robii, vite şi unelte, cum şi cele pentru adunarea de roduri, pentru cărat, aşezat şi păstrarea lor. Moşia dănuită, cînd s-au sporit ori s-au scăzut de cătră însuşi legatorul. Legatum un lucru a-manetarisit; De s-au dat zestre. Moşia, dacă s-au lăsat danie cu toate cele pe dînsa, care luc ruri nu se înţeleg? Ce cuprinde înarmarea moşiei? 1 va fugi R: a fugit G ]| 4 se îndatoreşte R: trebuie G | căuta R: căuta şi a-1 afla G || 6—7 acesta.. . rob R: robul a fugit sau a păţit ceva rău, este el silit să dea altul G || 8—9 se vor dănui R: sînt lăsate legat G U 10 si 12 va adăogi R: a adăogat G || 11 va avea în stăpînire R: a posedat G 1112 într-un trup ad R: om G || 13 se cuvine R: îi aparţine G H 13—14 testatorul. . . moşie dănuită R: a înstrăinat o parte din moşia lăsată legat G || 16, 18, 21 se îndatoreşte R: e nevoit G |] 18 creditori R: creditor G || 21 ei ad R: om G || 22 ar fiR: a G || 23 cu hotărîre R: expres G || 25 sînt R: se află G || 27—28 trebuincioase R: necesare G || 28 robii R: robi G, *) Vezi § 785 **) Grecism: înzestrarea, inventarul viu şi mort al moşiei. §§785-861. LEGATURI 335 10 15 20 25 30 § 839. Dacă s-au lăsat legatum parte din avere, are alegere moştenitoriul să deae sau o parte din lucruri sau preţul lor; iar pentru lucrurile neîmpărţitoare sau cu greu împărţitoare negreşit va plăti preţul lor. § 840. Pentru lucrul de făcut, ce s-au lăsat unei politii, se îndatoreşte fieştecare moştenitoriu pentru totul, luîndu-şi termin spre facerea acelui lucru, şi are jalbă asupra împreună moştenitorilor săi de a-şi cere analogon de la dînşii; iar de s-au însărcinat moştenitorii, ca ei însuşi să facă lucrul acela şi voind a da bani în locul lucrului, nu se cade a li se da ascultare. *§ 841. Legatariul după regulă cîştiga pentru sineşi şi pentru moştenitorii lui dritul asupra legatului îndată după moartea legato-rului; iar dritul proprietăţii asupra lucrurilor dănuite, îl poate cîştiga numai prin darea şi luarea în stăpînirea sa. § 842. Lăsînd cineva moştenirea ori legatum pe numele lui Hristos, le va lua biserica locului unde testatorul avea lăcuinţa sa; iar lăsîndu-le la o biserică a unui sfînt în oraş, unde sînt doă sau şi mai multe biserici tot aceluiaşi sfînt, fără să zică, la care dintr-aceste au lăsat moştenirea sau legatum, se socoteşte că le-au lăsat la biserica aceia, la carea el era poporean ori mergea adese sau la cea mai săracă; iar dacă în locul acela nu va fi biserica pomenitului sfînt, se vor da la biserica poporului unde au fost acest legator. * § 843. Legaturile lăsate pentru pricini cuvioase, adecă la mănăstiri, biserici, şcoli, spitaluri, orfanotrofii, săraci şi pentru răscumpărarea de robi, cum şi cele lăsate fără condiţii sau fără zi hotărîtă, asemine şi cele lăsate pentru slugile legatorului şi alte asemine, se îndatoresc moştenitorii, ca să le dee îndată după moartea testatorului, fără nicio prelungire. *§ 844. Dacă, în curgere de şase luni, epitropul cel rînduit nu va plăti legaturile cele lăsate pentru pricini cuvioase, se îndatoreşte a le plăti împreună cu rodurile şi dobînzile şi toată altă sporire, ce se va fi întîmplat din vremea morţii testatorului; iar neplătindu-le pînă la un an, se osîndeşte a le plăti îndoit. Parte din avere dacă se va lăsa legatum. Lucrul ce se va lăsa legatum unii politii. Cînd se începe dritul asupra legatului? Moştenirea sau legatum lăsat pe nu-mele lui H(ri)s( tos) ori a vreunui sfînt. Legaturi lăsate pentru pricini cuvioase, cînd trebue să se dee? De nu se vor da în hotărîtul termin. 3 lucrurile G: lucrările R ] va plăti R: dă G || 5 unei politii R: unui oraş G || 8 de... analogon R: pentru părţile proporţionale G | de... moştenitorii R: dacă moştenitorilor li s-a dat dispoziţia G || 9 lucrului R: lucrării G || 14 darea... sa R: mijlocirea predării G || 16 le va' lua R: să le ia G | testatorul R: acela G || 17 sau R: sau şi G || 18 fără să zică R: şi n-a zis G || 19 biserica R: om G || 21 va fi R: este G | se vor da R: să se dea G |'| 21—22 poporului unde R: enoriei, de unde G || 26—28 se îndatoresc... prelungire R: sînt datorate de îndată şi trebuie să fie date fără amînare după moartea aceluia G || 29—30 epitropul... plăti R: ce a fost hotărît să le plătească, nu a dat G || 31 — 32 se va fi R: s-a G. I (785-861. LEGATURI 337 1 § 845. Episcopul locului datoriu este a se îngriji pentru toate cele lăsate cu cuvînt de moştenire sau de legatum în pricini cuvioase, ca să se împlinească fără sminteală şi întocmai după orînduirea testatoriului, îndemnînd sau şi sîlind prin stăpînirea politicească (de va 5 cere trebuinţa) *), pe epitropii cei rînduiţi; iar lenevindu-se acesta, atuncea mitropolitul se va însărcina cu această îngrijire; în scurt, fieştecare creştin are voe să îndemne sau să arate pe orînduiţii epitropi, văzîndu-i că se lenevesc întru împlinirea de asemine moştenire sau legaturi. 10 § 846. Dacă moştenitoriul nu va împlini acele legiuit orînduite de cătră testator nici după hotărîrea şi porunca judecătoriei în curgerea unui an, atunce de va fi el din rîndui pogorîtorilor sau a suitorilor (uneori şi din fraţi, § 989), se va lipsi de cîte va fi avînd prin testament peste legiuita parte; iar de va fi alt cineva se va scoate cu totul din 15 moştenire, socotindu-se ca un nemulţămitoriu şi nevrednic. § 847. Dacă acel scos din moştenire va avea subrînduit moştenitor, va întră acesta în locul şi în driturile lui; iar neavînd subrînduit, vor întră împreună moştenitorii lui, iar nefiind nici aceştii, apoi legatarii; şi lepădîndu-se împreună moştenitorii sau legatarii, va Intra 20 altcineva din legiuiţii moştenitori a testatorului sau şi un străin, de va voi a se însărcina, şi în sfîrşit epitropii şi epistaţii a celor de obştie folositoare lucruri a politiei. § 848. Dacă moştenitoriul va fi nevrîsnic şi întîrzierea de împlinirea acelor rînduite prin testament se va pricinui de cătră epitropul 25 sau curatorul lui, atunce hotărîrea legilor cuprinsă în § 846 se va pune în lucrare, iar paguba nevrîsnicului se osîndeşte a o plăti epitropul ca un leneş sau viclean. § 849. Sporirea (adecă dobînda banilor, rodurilor, robilor, a moşiilor şi a dobitoacelor, cum şi veniturile) şi scăderea şi desăvîrşită Pedeapsa moştenitoriului ce n-au plătit legatum dupăho-tărîrea judecăţii în curgerea unui sn. Cui se cuvine sporirea 2 în R: pentru G || 3 sminteală şi întocmai R: lipsă şi neschimbat G || 5 epitropii ad R: om G | după rînduiţi ad cu acestea G | lenevindu-se R: fiind nepăsător G || 6 mitropolitul... cu R: Mitropolitul lui este dator să ia asupră-şi G || 7 epitropi R: aceia G || 8 se lenevesc R: sînt nepăsători G | moştenire R: moşteniri G l| § 846 nota: Pedeapsa... legatum R: Cum se pedepseşte moştenitorul dacă n-a dat legaturile G || 10 va împlini R: a împlinit G || 12 şi 13 va fi R: este G || 12 din rîndui... suitorilor R: dintre moştenitorii neapăraţi, adică din suitori sau pogorîtori G || 13 se va. . . avînd R: se lipseşte de cîte are G || 14 se va scoate R: este izgonit G || 16 va avea R: are G || 17' va întră R: intră G || 18 aceştii R: comoştenitorii G || 19 lepădîndu-se R: renunţînd G | va întră ad R: om G || 23 va fi' R: este G || 25 —26 cuprinsă... lucrare R: se săvîrşeşte, precum s-a spus în § 846 G || 26 epitropul R: acela G || 28 adecă R: ca G || 28 —29 rodurilor. .. dobitoacelor R: rodurile din robi, moşii şi dobitoace G. *) In G parantezele lipsesc. 22 — o. 622 §§785-861. LEGATURI 339 1 pierzare a speţialnicilor lucruri dănuite, se cuvin legatariului din vremea sau scăderea morţii testatorului; iar dacă scăderea ori desăvîrşită pierzare a lor s-au sau desav!r-. .' .. . i , , ' .. • , • . sit pierzarea pricinuit din vicleşug sau din prelungirea moştenitoriului, atuncea se gpetjainicilor îndatoreşte el spre împlinirea pagubei legatariului. lucruri dănuite? 5 § 850. Lucrurile speţial dănuite, care nu se găsesc în averea Cînd nu se testatorului, şi aceasta fără vicleşugul moştenitorului, nu se pot cere. cer? \ § 851. Legaturile cele pe an şi pe lună, adecă cele orînduite spre Legaturi a se da cuiva pe tot anul sau pe toată luna, se cuvin legatariului, de pe an şi pe cînd au murit testatoriul şi încetează cu moartea legatariului; iar murind |una' c*n(\ s® 10 legatariul la începutul anului întăi ori al doile sau al. treile ş.c.l., ase- ^g^gl*^?11 mine şi al lunei, se va da moştenitoriului lui legatum numai a anului aceluia sau a lunei aceia. § 852. Dacă s-au orînduit ca să iae cineva legatum o sumă de Legatum bani sau de alte lucruri pînă la un hotărît termin şi întîmplîndu-se Pîna la noţa" 15 a muri mai înainte de acel termin, atuncea trece dritul acesta la moşte- ^g™1 nitoriul lui, afară numai de nu va putea dovedi moştenitoriul lega- la moştenitorului, că legatul s-au lăsat legatariului celui mort, personaliceşte tori şi cînd numai, pentru că personalnicul legatum încetează cu moartea lega- încetează? tariului. 20 § 853. Fieştecare moştenitoriu, ori de ce rang sau stare va fi, Siguranţia şi fieştecare altul, ce va fi însărcinat cu darea de legatum, Cum şi moşte- ^e da pentru nitorii lui, se îndatoresc a da cuviincioasă siguranţie legatarilor si moste- îmPlmirea e" ' o , o . , gaturilor. nitorilor sau epitropilor şi curatorilor lor, făgăduind că la hotărîtul - termin vor da şi vor împlini fără nici un vicleşug acele orînduite de 25 cătră testatoriul § 854. Dacă, după luarea legaturilor din partea legatarilor, se Legaturile, va dovedi că moştenirea nu agiunge spre întîmpinarea tuturor însăr- cînd s®i)mic" cinărilor atuncea se îndritueşte moştenitoriul să scadă din legaturi ?ureaza' cîştigurile, ce va fi luat din vremea primirii lor, cum şi rodurile şi dobîn- 30 zile, cîte vor agiunge spre împlinirea însărcinărilor; iar preţul lucrului dănuit să se hotărască după vremea primirii lui, adică cît făcea atuncea, şi după folosul lui, căci legatariul numai supt această condiţie putea 1 din R: de la G || 2—3 s-au pricinuit R: a provenit în chip dovedit G || 3 prelungirea R: amînarea G || 6 moştenitorului G: testatorului R || § 851. notaşi 7: pe an şi pe lună R: anuale şi lunare G || 8—9 pe tot.. . testatoriul R: în fiecare an sau în' fiecare lună iau începutul de la timpul morţii testatorului G || 10—11 ş.c.l. ... da R: şi aşa mai departe sau al lunii, se dă G || 15 de acel termin R: de a ajunge pînă la acel timp' G | trece R: lasă G || 16 afară... dovedi R: dacă n-a dovedit G || 17 s-au R: fusese G||18 încetează R: se stinge G || 20 va R: ar G||21 ce va fi ad R: om G | de legatum R: legaturilor G || 22 — 23 după moştenitorilor legatarilor G || 24 împlini R: face G || 30 cîte R: atîtea, cîte G| după însărcinărilor ad moştenirii G: om R||31 lui G: lor R. 22* §§785-861. LEGATURI 341 cîştiga proprietaoa legatului, adecă dacă ar fi fost îndestulă masa moştenirii spre întîmpinarea însărcinărilor ei. § 855. Legatariul poate întoarce ori tot legatum sau hotărîtul preţ a lui, dimpreună şi folosul ce au luat dintr-însul, dacă nu va voi să agiute la masa moştenirii. § 856. Pentru îmbunătăţirea sau înrăutăţirea legatului se socoteşte legatariul ca un stăpînitoriu cu bună credinţă (§ 431 pînă la 433); deci dar nu este silit să agiute cu însuşi a sa avere la masa moştenirii. § 857. Dacă acelui însărcinat de a da legaturi i se va porunci de cătră judecătorie, ca pentru aceste să dee siguranţie, pe care prelun-gindu-o n-au dat-o în curgerea de şase luni, socotite de cînd s-au dat hotărîrea judecăţii, atuncea deşi testatoriul va fi oprit darea siguranţiei, se vor da toate lucrurile lui în stăpînirea legatarilor, pentru prelungirea şi nesupunerea a celui însărcinat cu legaturi, pentru ca aceştia să iae rodurile şi veniturile de pe acele, pînă cînd li se vor da lor legaturile, deşi lucrul dănuit va fi mic. § 858. Dacă s-au lăsat legatum de obştie la mulţi nedespărţit sau şi întocmai împărţit şi dacă vreunul dintr-înşii s-au lepădat ori s-au făcut nevrednic de a lua acest legatum, dacă va avea el subrînduit legatar, se va da acestuia partea nevrednicului; iar neavînd, sporeşte partea lui la colegatarii lui prin dritul sporirei (§ 718), ori întocmai sau după analoghia părţilor; iar dacă toţi s-au lepădat, rămîne legatum unit cu moştenirea. § 859. Dacă testatorul va lăsa legatum toată averea sa sau cea mai mare parte şi nu va rămînea nimica la moştenitorii lui sau nu va rămînea lor legiuita parte, atuncea pot să oprească ei mai întîi cu dreptul legiuita partea lor, adecă o a treia parte sau giumătate din avere (§ 968), căci moştenitorii îşi opresc a lor legiuită parte de la toţi legatarii după analoghie şi de la acele legaturi, ce s-au lăsat celor zămisliţi, şi unei politii, cum şi pentru pricini cuvioase (§ 843). § 860. Cînd moştenitoriul va plăti legaturile, poate să ceară siguranţie de la legatari, că, dacă se va lua prin judecată moştenirea Dacă nu se vor da lega-t u r i după hotărîrea judecăţii în termin de şase luni. Dritul sporirei, cui se cuvine ? Moştenitorii îşi opresc legiuita lor parte din toate legaturile. Siguranţie se dă si de 7 stăpănitoriu R: posesor G||8 cu R: din G[|§ 857 nota: legaturi R: om GrH10 se va poronci R: s-a poruncit G||ll—12 prelungindu-o R: prelungind timpul G || 12 socotite R: numărate G II 13 va fi R: a G || 14 vor da R: dau G || 15 a celui. .. legaturi R: lui G || 19 şi 23 s-au lepădat R: aurenunţat G|| 20 va ave R: are G || 21 va da R: dă G | nevrednicului R: lui G || 22 partea 'lui ad R: om G|| § 859 nota: din toate R: de la toţi legatarii şi din toate G || 25 va lăsa R: a lăsat G || 26 şi 27 va rămînea R: a rămas G || 27 lor R: lor întreagă G | dreptul R: lege G || 31 unei politii, cum R: unui oraş G | § 843 G: 847 R || § 860 nota: moştenitori R: moştenitor G || 32 va plăti R: plăteşte G. §§ 862-911. ÎNGRĂDIREA. OBORÎREA, VOINŢEI DE PE URMĂ 343 de cătră altul (însă nu din vicleşug sau din lenevirea moştenitoriului), cătrălegatari ei vor întoarce lui legaturile sau partea din ele spre împlinirea legiuitei la m°Şteni-părţi, dacă dintru o întîmplare se va micşura; şi dacă nu va lua siguranţie, poate să o ceară şi pe urmă prin cuviincioasă jalbă, căci cele lăsate sau date cu greşală, se cer înapoi ca o datorie. § 861. Nu dau siguranţie acei, la care s-au orînduit un legat de Carii nu măsurată hrană şi îmbrăcăminte, cum nici publicile case, dacă vor lua dau chizăşie? legatum, căci totdeauna se socotesc în stare de a plăti şi niciodată nu li se cere ehizăsie. 10 CAP AL DOISPREZECILE 15 Pentru chipurile îngrădirii sau prefacerii sau oborîrii voinţei cei de peurmă Dritul tiGS- § 862. Testatorul poate îngrădi orînduirea sa prin condiţie, prin tatorului de punerea de termin, prin însărcinări sau prin altă arătare a scopo- a îngrădi, a sului său, poate preface sau şi oborî cu totul scrisul său testament l^boţ-î Scu sau codichil. totul cea de mai înainte de pe urmă voinţă. § 863. Condiţia (50) este o adăogire, de la care atîrnă un drit, şi se face în trei feliuri, adecă: spre a da sau a nu da cineva un lucru, a face sau a nu face ceva, şi cînd se va întîmpla sau nu se va întîmpla 20 vreun lucru. (50) Condiţie se numeşte în legi, cînd cineva va rîndui prin testament sau prin codichil, ca să se dee cuiva un lucru din averea sa după moarte, zicînd sau scriind * aşa: «să se dee din averea mea cutăruia atîţia bani sau cutare lucru, dacă şi el va da cutăruia atîta sau cutare lucru, sau de va face sau de nu va face cutare 25 lucru, sau de va urma ori de nu va urma a se întîmpla aceia şi aceia ». De la acele două întîi orînduiri atîrnă împlinirea condiţiei, după etimologhia ei, alegereaşi voinţa însărcinatului; iar în a treia orînduire atîrnă din întîmplare. îngrădirea voinţei ce* de pe urmă: a) Prin condiţie; şi ce este condiţia şi în cîte chipuri se face? 1 lenevirea moştenitoriului R: nepăsarea sa G || 3 după micşura ad aceasta G | va lua R: aluat G || §861 nota: nu dau chizăşieR: nu-idau garanţie G || 6 acei... orînduit R: cei cinstiţi cu G || 7 vor lua R: iau G || 8 se socotesc R: sînt G|| 11 sau prefacerii ad R-: om G || § 862 nota: înainte R: înainte făcută G | voinţă R: voinţa a sa G || 14 termin R: termene G || 15 scrisul R: scrisul sau nescrisul G || 17 adăogire R: eventualitate G || 21 după Condiţia ad (alegere de la verbul aleg care înseamnă prefer) G | va rîndui R: rînduieşte G || 24 va- da R: a dat G | va face R: face G || 25 va urma R: a urmat G' | : în De la R G || 27 însărcinatului R: acelui, căruia i se pune G. §§ 862-911. ÎNGRĂDIREA, OBORÎREA VOINŢEI DE PE URMĂ 345 1 § 864. Condiţia este adeveritoare sau tăgăduitoare, urnitoare sau dezlegătoare, ertată sau oprită, cu putinţă sau peste putinţă. § 865. Adeveritoare este, cînd cineva cîştiga sau îi rămîne un drit, întîmplîndu-se cutare împregiurare (51). 5 (51) Spre pildă, dacă testatorul va zice: «Petru să-mi fie moştenitoriu, dacă se va face judecătoriu ». § 866. Tăgăduitoare este, cînd cîştiga cineva sau îi rămîne un drit, dacă nu se va întîmpla cutare împregiurare (52). (52) Spre pildă, dacă testatorul va zice: «Pavel să-mi fie moştenitoriu, dacă 10 nu se va face oştean ». § 867. Urnitoare este, cînd dritul, cel îngrădit de cătră cineva, nu va cîştiga într-alt chip putere, făr de cît prin împlinirea condiţiei (53). (53) Spre pildă: « Luca sfîrşind cursul legilor, să iae din averea mea una mie galbeni». 15 § 868. Dezlegătoare este, cînd dritul acesta încetează, împli- nindu-se condiţia (54). (54) .Spre pildă: «Marcu să iae hrană de la moştenitorii mei pîn-la al optspre-zecile an al vrîstei sale ». § 869. Ertată este, cînd legile iartă împlinirea ei. 20 | 870. Oprită este, cînd împlinirea ei se opreşte de legi. § 871. Cu putinţă este, cînd se poate împlini. § 872. Peste putinţă este, cînd nu se poate împlini. § 873. Condiţia cea prin putinţă atîrnă sau de la întîmplare sau Cu putinţă de la voinţă sau de la îmbe aceste, deci dar este ori întîmplătoare ori 25 de bună voe sau amestecată. § 874. întîmplătoare este, cînd săvîrşirea ei atîrnă de la împregiurările pe din afară. § 875. De bună voe este, cînd atîrnă de la puterea şi voinţa omului. § 876. Amestecată este, cînd împlinirea condiţiei atîrnă şi de 30 la împregiurările pe din' afară şi de la puterea şi voinţa omului. § 877. Peste putinţă condiţia este asemine trifeliurită: peste Peste pu putinţă fireşte sau moraliceşte sau din neînţelegere. tmţa. 1 şi 11 urnitoare R: atîrnătoare G || 2 ertată R: îngăduită G ||.5 şi 9 va zice R: zice G l| 6 şi 10 să va face R: s-a făcut G || 12 va cîştiga R: ia G | prin R: după G |[ 13 legilor R; învăţăturilor juridice G || 17 iae hrană R: aibă hrana sa G ]| 19 Ertată R: îngăduită G || 22 nu... împlini R: împlinirea ei nu este cu putinţă G || 24 voinţă R: libera voinţă G | îmbe aceste R: amîndouă G H 29 împlinirea condiţiei ad R: om G | trif eliurită R: triplă G. §§862-9ii. Îngrădirea, oborîrea voinţei de pe urmă 347 ■ 1 § 878. Fiziceşte peste putinţă este, cînd legile firii nu iartă împlinirea ei. § 879. Moraliceşte peste putinţă este, cînd împlinirea ei, fiind împortiva legilor şi a bunelor năravuri, vatămă respectul sau reputaţia 5 ori sfiala cerşută de la un om. *§ 880. Din neînţălegere peste putinţă este, cînd din nedumerire şi îndoiala cuvintelor nu se poate înţălege noima condiţiei. § 881. Condiţia peste putinţă se socoteşte nimica; deci va lua Nu aretă- neştine fără împiedecare acele lăsate lui cu asemine condiţie. ne- 10 § 882. Nu este ertat a se însărcina cu vreo condiţie prin codichil Condiţia moştenitoriul cel rînduit prin testament fără condiţie. nepusă in te- ' stament. § 883. Nimene nu poate cîştiga dritul cel supt condiţie prin împlinirea putinţă şi neoprită, dacă nu va împlini pe această condiţie în terminul condiţiei cu rînduit, la locul Jhotărît şi după chipul rînduit. putinţă. 15 § 884. Insărcinîndu-se cineva cu acest feliu de condiţie: «dacă Condiţie de va lua de soţie pe cutare sau va lua soţ pe cutare », atuncea de nu va insotire Pusa - « ' - « a.' - • j-.- asupra unei voi sa savirseasca însoţirea persoana însărcinata cu aceasta condiţie, r . ' ' persoane; pierde dritul său; iar nevrînd sau murind ceialaltă persoană, atuncea ;; îl cîştiga. 20 § 885. însărcinîndu-se cu condiţie dimpreună două persoane, La două , parte bărbătească şi femeiască, de se va însoţi una cu alta, şi mai înainte Persoane im- de deschiderea testamentului va muri una din ele, atuncea nu va lua Preuna- nici ceialaltă nimica; iar de vor trăi amîndouă persoanele şi una nevrînd a se căsători, ceialaltă va lua numai partea cea hotărîtă pentru dînsa 25 din moştenire sau din legatum. § 886. Dacă cineva supt condiţie de a se însoţi sau de a naşte Deosebire copii va lăsa zestrea sau darul nuntesc ori moştenire sau legatum fiiului V^nim împli- său sau altiia persoane, care în urmă va alege viaţa monahicească, f.irea, con r ' . tiei de înso- atuncea fiiul sau persoana aceasta va lua neoprit cele lăsate, rămîmd [ire 30 slobod de împlinirea condiţiei. § 887. însărcinîndu-se moştenitoriul sau legatariul, ca să nu se Condiţie însoţească, cînd va veni în vrîstă legiuită, atuncea această condiţie 5 de... om R: omului G || 6 nedumerire R: nelămurire G || 7 poate ad R: om G II 8 va lua R: ia G|| 11 rînduit prin R: scris în G || 13 neoprită G: neoprit R: | va împlini R: a împlinit G || 16 va lua R: a luat G | cutare sau R: cutare, sau uneia: Dacă G || 17 însoţirea R: căsătoria G || 18 său R: din aceasta G || 21 de... alta R: Dacă s-au căsătorit G || 22 va muri R: a murit G || 22, 24, si 29 va lua R: ia G || 23 vor trăi R: trăiesc G || 23 — 24 nevrînd a se căsători R: neprimind căsătoria G || § 886 nota: Deosebire R: Excepţie G || 26 a se însoţi R: de căsătorie G j naşte R: face G||27valăsa R: a lăsat G | fiiului R: copilului G || 28 va alege R: alege G || 29 fiiul R: copilul G || 31 — 32 însărcinîndu-să... veni R: Punîn-du-se unui moştenitor sau legatar condiţia să nu se căsătorească, după ce a ajuns G. .1 §§ 862-911. ÎNGRĂDIREA, OBORÎREA VOINŢEI DE PE URMĂ 349 se socoteşte ca nimica' (§ 878). însărcinîndu-se însă văduvoiul sau văduva, opritoare de ce are un fiiu sau mai mulţi, atunce are putere această condiţie. însoţire. § 888. împlinindu-se condiţia în viaţa testatorului, nu se mai Condiţia cere împlinirea ei de al doile după moartea aceluia. nu se ""Pli- neşte de două ori. § 889. Condiţia pusă asupra unui moştenitoriu sau legatariu Cînd trece nu trece la subrînduiţii lor, dacă testatorul nu va fi rînduit aceasta, ^a .xsuptrfn ci ei vor lua cele orînduite fără împlinirea condiţiei din partea lor; iar dacă împlinirea condiţiei atîrnă de noroc, trebue să aştepte împlinirea ei. duiţi şi cînd nu? 10 § 890. Nimene nu poate cîştiga, nici lăsa moştenitorilor săi dritul însuşire atîrnat de condiţia urnitoare, cînd el la împlinirea ei nu se va afla în sae ]a ^^pi)" viaţă sau nu va fi vrednic a-1 cîştiga. nirea condi- ' ţiei următo- are. § 891. Condiţia cu care s-au însărcinat mai mulţi de a da sau împlinirea a nu da ceva, a face sau a nu face ceva, nu se socoteşte îndeplinită, dacă con(htiei Pu_ ... „... ' să asupra lo nu vor urma toti a o împlini. ■ ' r multora. § 892. Condiţia se pune şi pînă la un termin hotărît şi este b) Prin ter- atîrnată pînă atuncea cîştigarea sau pierderea dritului izvorîtoriu minul hotă- dintr-însa. § 893. însărcinîndu-se cineva cu o condiţie fără hotărîre de Nehotărît. 20 termin, se va hotărî de cătră judecătorie terminul împlinirei ei după împregiurări de nu va fi hotărît anume de legi (§§ 814, 843, 844, 846, 851 şi 857). § 894. Hotărîrea terminului este sau urnitoare sau dezlegătoare, ca şi condiţia (§§ 867 şi 868). 25 § 895. Urnitoriu este terminul, cînd cineva va zice sau va scrie Ce este ter- asa: « cutarele să iae după moartea mea din averea mea atîţia bani minul urni-sau cutare lucru după atîtea zile, luni sau ani». Dezlegătoriu este, cînd deZiegatoriu?1 va zice: «să iae cutare din averea mea atîţa bani sau cutare lucru numai pîn la cutarea zi sau pîn la cutare termin », cînd atuncea se dez- 30 leagă şi se stinge. 2 fiiu R: copil G j această condiţie ad R: om G || 6 va fi R: aj G II 7 vor lua R: iau G | fără R: fără să fie nevoiţi la G | din partea lor ad R: om G || 8 atîrnă R: a atîrnat G || § 890 nota Particularităţi necesare la timpul împlinirii condiţiei atîrnătoare G[| 11 atîrnat... urnitoare R: izvorît din condiţia atîrnătoare G'| împlinirea R: timpul împlinirii G || 15 vor urma R: au urmat G || 16 un termin R: o zi hotărîtă şi un timp G || 20 va hotărî R: hotărăşte G || 21 va fi.. . legi R: s-a hotărît expres de lege G||25 terminul R: hotărîrea timpului G | 25 şi 28 va zice R: a zis G || 25 va scrie R: a scris G || 29 cînd R: şi G. §§ 862-911. ÎNGRĂDIREA, ORORÎREA VOINŢEI DE PE URMĂ 351 1 ' § 896. Rînduitul moştenitoriu sau legatariu, pe care i-au însăr- Cînd mo-: cinat testatorul să dee cuiva parte din moştenire sau toată moştenirea ştenitoriul (§ 781), o parte din legatum sau totul, supt condiţie de la moartea ^ ^ d testatorului pînă la terminul hotărît de dînsul ori pînă la împlinirea sau tul a între. 5 urmarea condiţiei, are asupra acei supt condiţie orînduite moşteniri buinţătoriu- sau danie drituri şi îndatoriri a unui întrebuinţătoriu de roduri; deci lui de ro- luînd ei numai rodurile şi veniturile, sînt datori să păstreze acele lăsate dun? lor nerăşluite şi neîmpuţinate şi să le întoarcă fără împotrivire întregi celor ce se cuvin, după rînduirea testatorului. 10 § 897. Dacă testatorul au lăsat cuiva moştenire sau legatum cu e) Prin în - însărcinare şi primitoriul însărcinării nu va împlini de bună voe sau sarcinare; din lenevire, atunce el pierde dritul moştenirii sau a legatului, pentru că acest feliu de însărcinare se socoteşte ca o condiţie dezlegătoare (§ 868). 16 § 898. Acel rînduit, ca să iae o moştenire sau legatum supt însăr- Cînd se cinare, este datoriu a se sili, pe cît va fi prin putinţă să împlinească imPhneşte şi i t . - • „ „ , ! j.a •. » - j cînd nu? deplin însărcinarea sau măcar sa o aducă aproape la slirşit; insa ae se va împiedeca de vreo neputinţă, ce nu i s-ar fi pricinuit din greşalile sale, adecă din desfrînarea lui sau din altele asemine, ci din împrejurările 20 cele pe din afară, atuncea cîştiga el dritul moştenirii sau a legatului şi fără împlinirea însărcinării. § 899. Dacă testatorul nu au hotărît, ci au zis numai: «moşte- ^) Prin a- nitoriul meu sau legatariul poate să facă aceia şi aceia cu moştenirea ratarea sc°- sau cu legatum, arătînd prin aceste cuvinte numai scoposul său, nu se £°™^juj tes -5 îndatoresc aceştia numaidecît să împlinească cele zise de testator. § 900. Dacă testatorul lăsînd cuiva moştenire sau legatum, l-au Orînduirea însărcinat cu o globire, ca să facă un lucru peste putinţă sau împrotiva ^ m^"1*6 legilor sau într-alt chip necinstit şi prihănit, zicînd că, de nu va face lucrul acela, să nu iae moştenirea sau legatum sau să le iae altul, ( 30 atuncea acest feliu de rînduire a testatorului nu are nici o putere şi moştenitoriul sau legatariul acela va lua fără oprire moştenirea sau legatum (§ 881). 1 legatariu R: legatarul G || 3 moartea R: timpul morţii G |] 5 are R: au G || 7 ei R: dintr-însele G | acele lăsate lor ad R: om G || 8 întoarcă R: predea G|| 10 cu R: sub.G || 11—12 nu va. .. lenevire R: n-a împlinit-o din voia sa proprie sau din nepăsare G || 14 § 868 corijat: § 865 GR II 16 va fi prin R: cu G||17 sfîrşit R: împlinirea ei G || 18 să va împiedeca R: este împiedicat G|i s-ar fi pricinuit R: a provenit G || 20 cîştiga R: ia G || 22 numai R: aşa G || 25 numaidecît ad R: om G || 27 cu o R: ca'G || 28 zicînd: că de nu va R': iar dacă şi nu G || 30 testatorului R: lui G || 31 va lua R: ia G. §§ 862-911. ÎNGRĂDIREA, OBORÎREA VOINŢEI DE PE URMĂ 353 § 901. Testatorul poate prin al doilea testament, după legi făcut să răstoarne pe acel întîiu, sau întreg sau o parte dintr-însul. Răsturnarea voinţei cei de pe urmă prin testament făcut în urmă; Prin codi- *; § 902. Poate să scrie cineva şi multe codichile şi prin cele mai din urmă să oboară pe cele scrise în cele de mai înainte, ori toate sau 5 numai unile dintr-însele; însă de nu va pomeni pe codichilele cele mai dinainte, se desfiinţează numai cîte nu se unesc cu cele scrise în cel mai din urmă codichil. § 903. Dacă testatoriul va voi să desfiinţeze testamentul cel dintîi, fără a face al doile, trebue să-1 rumpă sau să-1 desfiinţeze în 10 scris, sau şi neînscris înaintea marturilor vrednici de credinţă; asemine poate urma şi cu codichilile. | 904. Spre a putea testatorul să desfiinţeze cel mai din înainte al său testament sau codichil, trebue să fie în aceiaşi stare, în care trebuia să fie, cînd făcea testament sau codichil (§ 723); în scurt, scrisa sau 15 nescrisa desfiinţare a testamenturilor ori a codichilelor trebue să aibă toată forma pe din afară a celor scrise sau nescrise făcute testamenturi sau codichile (§ 708 pîn la 754). § 905. Ştersăturile, făcîndu-se în testament cu ştirea şi voinţa testatorului, sînt fără putere; iar făcîndu-se într-alt chip, adică din 20 întîmplare, au putere, cînd va fi prin putinţă să se cetească sau să se dovedească; căci, deşi nu se va ivi testament, totuşi au putere cele scrise într-însul, cînd se vor dovedi de aiure. § 906. Pe cele întunecat scrise în testament, poate să le lămu- Adăogirea rească testatorul prin o adăogire, scrisă cu mîna sa, care aceasta nu se ^"^1*0™^*- 25 socoteşte ca o desfiinţare a testamentului. na testato- rului, nu-1 desfiinţază. Şi fără testament sau codichilele mai din urmă ; Cele cerşu-te spre desfiinţarea voinţei cei de pe urmă. Desfiinţarea tăcută. § 907. Legatum se oboară, dacă testatoriul, mai trăind, îşi va lua însuşi împrumutul, ce-1 dănuise datornicului său sau altui cuiva, 1 după testament ad al său G || 3 cele R: cel G || 5 va pomeni R: pomeneşte G |[ 6 se desfiinţează G: să desfiinţeze R | unesc R: consună G || 9 trebue R:' trebuie sau G || 11 poate urma R: se poate face G || 13 aceiaş R: aceea G| trebuia R: trebuie cineva G || 14 făcea R: face G || 19 făcîndu-să R: întîmplîndu-se G || 19—20 adică din întîmplare R: precum dintr-o împrejurare G || 20 cînd va fi R: atunci, cînd este G || 21 căci... totuşi R: Pentru că şi cînd nu apare testamentul Gr || 22 se vor dovedi R: sînt dovedite G || 24 care R: şi G|| 26—27 îşi va lua R: a luat G. Oborîrea legatului. *) lipsesc în textul original. § 912-964. MOŞTENIREA FĂRĂ TESTAMENT 355 ca să-1 iae de la datornicul; dacă va fi înstrăinat dănuitul lucru sau îl va fi prefăcut într-atîta, încît să i să piardă cu totul forma şi numirea lui acea dintîiu. § 908. Legaturile lăsate cu nădejde de răsplătire, n-au putere (§ 735), adică de va zice cineva: «Las cutăruia legatum, pe cît ar fi lăsat şi el mie ». § 909. Lăsînd legaturn cineva un ţigan şi în urmă slobozindu-1 sau înstrăinîndu-1 sau vînzîndu-1 sau dăruindu-1, atunce se stinge legatum; iar averea ţiganului rămîne de-a purure supt însuşi a sa stăpînire după vechiul obiceiu a pămîntului (§ 27). § 910. Dacă dănuindu-se o moşie cu înarmarea*) ei, în urmă o va înstrăina, se stinge legatum şi nu se dă legatariului nici măcar înarmarea ei. § 911. De nu vor voi sau nu vor putea să primească (§§ 695 şi Moştenire 697) moştenirea nici rînduitul nici subrînduitul moştenitor, atuncea se părăsită de cuvine dritul moştenirii: cătră scn?u . « i moştenitori. a) Împreuna moştenitorilor; b) Legatarilor; c) Legiuiţilor moştenitori, şi ol) Caselor obşteşti care, de vor primi moştenirea, sînt îndatorite să împlinească toate orînduirile testatoriului. +CAP AL TREISPREZECILE Pentru moştenirea cea fără testament (Abintestato) testament? § 912. Dacă mortul n-au lăsat nici o puternică arătare a voinţei Cînd are cei de pe urmă; dacă, arătînd voinţa sa cea de pe urmă, n-au dispozarisit loc moşteni-pentru toată averea sa; dacă n-au lăsat partea cuvenită acelor persoane, rea cea fara la care era datoriu să o lase în puterea legilor; sau dacă moştenitorii cei rînduiţi n-au voit ori n-au putut să primească moştenirea, atuncea are loc moştenirea cea fără testament, întreagă sau în parte. 1 datornicul R: acela G | va fi R: a G |l 2 i să R: om G || 4 Legaturile R: Nici legaturile G || 5 adică.. . zice R: precum de a zis G || 7 ţigan R: rob G || 8 sau vînzîndu-1 R: adică vînzîndu-1 altcuiva G || 9 ţiganului R: robului GJ|12 după înstrăina ad moşia aceea G | măcar ad R: om G || 14 vor voi R: au voit G | vor putea R: au putut G || 15 moştenitor G: moştenitori R || 20 vor primi R: au primit G |] 21 toate R: celelalte G || 24 (Ab intestato) ad R: om G || 25 voinţei R: vointii sale Gr II 29 rînduiţi R: scrişi G. *) Vezi p. 333 nota. ** §§912-964. MOŞTENIREA FĂRĂ TESTAMENT 357 § 913. Cînd va lipsi puternica arătare a voinţei cei de pe urmă, atunce se cuvine toată rămasa avere a mortului legiuiţilor lui moştenitori; iar cînd se va afla puternică arătarea voinţei sale cei de pe'urmă, atunce se cuvine moştenitorilor numai acea parte a averii, care nu s-au rînduit la nimine. § 914. Legiuiţi moştenitori sînt mai cu samă rudeniile cele mai de aproape după spiţă din legiuita însoţire. *§ 915. Intrarea în moştenire fără testament, care se zice şi legiuită, se face în patru feliuri, după următoarele clasuri, din care sînt: 10 A) Clasul pogorîtorilor mortului, adecă a fiilor lui şi a urmaşilor lor; B) A celor mai aproape din suitori, a fraţilor*) drepţi şi a fiilor şi a fiicelor lor; C) A fraţilor *) celor de pe tată sau de pe mamă numai, şi a fiilor şi a fiicelor lor, şi 15 D) Clasul a celor mai de aproape rudenii după spiţă din celelalte rudenii lăturaşe. § 916. Cînd mortul va lăsa fii, adecă pogorîtori din spiţa întîi, născuţi din legiuita însoţire, atunce li se cuvine lor întreaga averea lui, fără deosebire de partea bărbătească şi femeiască, ori că trăind el sau 20 cînd, după moartea lui, s-au născut. § 917. De vor fi doi sau şi mai mulţi fii, împărţesc ei moştenirea în părţi deopotrivă după numărul lor; şi aceasta se zice în legi: împărţală pe capite. § 918. Nepoţii şi nepoatele de fii şi de fiice a mortului nu au 25 dritul de a întră în moştenirea lui, dacă tatăl sau mama lor vor trăi, cum nici strănepoţii şi strănepoatele lui, de va trăi bunul sau buna lor. § 919. Dacă unul din fiii mortului au murit mai înainte decît el şi i-au rămas unul sau mai mulţi copii, atuncea partea ce s-ar fi cuvenit lui, de ar fi vieţuit, trece la al său nepot sau nepoată întreagă 1 va lipsi R: lipseşte G || 2 şi 4 se cuvine R: aparţine G H § 914 nota însoţiri R: căsătorii G || 1 legiuita însoţire R: legiuite căsătorii G [| § 915 nota Glasurile R: Clasa G !| 8 Intrarea în moştenire R: Succesiunea G||10 mortului R moştenitului G | fiilor R: copiilor G || 13 de pe... numai R: vitregi G||16 lătu raşe ad R: om G || § 916 nota: Clasul întăi R: întîia G || 17 mortul . .. pogorîtori R: a lăsat descendenţi G||18 legiuita însoţire R: legiuite căsătorii G||20 cînd ad R: om G || 21 De vor fi' R: Cînd sînt G | fii R: copii G || 23 pe capite R: după cap G |l 24, 27 mortului R: moştenitului G|| 25 vor trăi R: trăiesc G|| 26 va trăi R: trăieşte G|| 27 fii R: copii G|| 28 i-au rămas R: a lăsat • G|| 29 la al... nepoată R: 'la nepotul sau nepoata celui moştenit G. Legiu iţi moştenitori: A) Rudeniile din legiuite însoţiri. Clasurile le giuiţilor moştenitori. Clasul întîi. *) Grecescul dcSeXrpcov = fraţilor şi surorilor. §§ 912-964 MOŞTENIREA FĂRĂ TESTAMENT. 359 1 sau la nepoţii şi nepoatele Iui, care avere apoi se împarte între dînşii în părţi deopotrivă. § 920. Dacă unul din nepoţii mortului au murit mai înainte de dînsul şi au rămas strănepoţii aceluia, se împarte asemine partea lui 5 între dînşii. § 92Î. De se vor afla şi mai depărtaţi din pogorîtorii urmaşi a mortului, atuncea se face şi între aceştia împărţală analoghisită după rînduiala de mai sus. § 922. După acest chip se face împărţală moştenirii nu numai 10 atuncea, cînd cu cei în viaţă fii sau fiice vor veni la un loc nepoţii şi nepoatele din cei de mai înaintea morţii fii sau fiice, sau cînd cei mai depărtaţi urmaşi vor veni la un loc cu urmaşii cei mai de aproape a mortului, ci şi atuncea, cînd trebue să se împărţească moştenirea numai între nepoţi din deosebiţi fii sau între strănepoţi 15 din deosebiţi nepoţi. § 923. Deci dar nepoţii şi nepoatele, ce au rămas de la fieştecarele fiiu, şi strănepoţii şi strănepoatele, ce au rămas de la fieştecarele nepot sau nepoată, fără deosebire, de vor fi mai mulţi sau mai puţini, niciodată nu pot lua nici mai mult, nici mai puţin, pe cît era să iae părinţii 20 lor, dacă ar fi trăit. § 924. Pe aceste în §§ 919 pîn 923 cuprinse orînduele, înţălege legea cînd zice: pogorîtorii din a doua şi mai depărtată spiţă moştenesc după trupină în puterea dritului reprezentaţiei (adecă, cînd un nepot sau un strănepot întră în locul părintelui său şi ia partea cîtă i s-ar 25 fi cuvenit), fără deosebire, dacă vin la un loc la moştenire aceşti pogorîtori cu pogorîtorii a spiţei întăi sau şi mai depărtate. § 925. Fii din deosebite legiuite însoţiri moştenesc dimpreună numai pe a lor comun tată sau pe a lor comună maică; iar pe a lor deosebit tată sau pe deosebita maică, îi moştenesc singuri 30 în deosebi. § 926. în lipsa clasului întăi a legiuiţilor urmaşi întră la moş- Clasul al tenire clasul al doile. doile- § 927. Dacă mortul are din suitori numai tată şi mamă, îl moştenesc aceştia deopotrivă ; iar dacă va avea numai tată sau numai mamă, 1 care avere apoi R: şi Gr || 3, 7, 13 mortului R: moştenitului G || 4 aceluia R: din acelaG||9 acest R: acelaşi GI! 10, 12 vor veni R: vin G||14, 15 deosebiţi R: diferiţi G || 17 fiiu R: copil G || 18 vor fi R: sînt G |] 19 era să iae R: ar fi luat G|| 20 ar R: ar mai G|| 21 cuprinse ad R: om G || 23 trupină R: tulpini G 1123 — 25 (adecă... cuvenit) ad R: om G||25 aceşti pogorîtori R: aceştia G || 27 Fii R: Copiii G| însoţiri R: căsătorii G || § 926 nota R: a doua G||31—32 intră... clasul R: ia loc G II 33 mortul R: moştenitul G H 34 va avea R: are G. §§ 912-904. MOŞTENIREA FĂRĂ TESTAMENT 361 ^1 îl moştenesc numai acela sau numai aceasta, depărtîndu-se cei mai departe suitori. § 928. Dacă mortul va avea numai buni şi bune despre tată şi despre mamă, îl moştenesc aceştia după linie, adecă: cei despre tată 5 vor lua giumătate din averea mortului, iar giumătate acei despre mamă; aseminea vor moşteni, şi cînd dintr-o parte vor trăi amîndoi, adecă bunul şi buna, iar dintr-altă parte numai unul, adecă numai bunul sau numai buna. § 929. Cu asemine rînduială întră la moştenire cei mai depărtaţi 10 suitori, din care totdeauna se protimiseşte cel mai aproape după spiţă, ori despre tată sau despre mamă de ar fi. § 930. Dacă mortul va avea numai drepţi fraţi şi surori, îl moştenesc aceştia deopotrivă pe capite. § 931. De va avea numai nepoţi şi nepoate din acest feliu de \15 fraţi, îl moştenesc asemine pe capite, căci aice nu are loc dritul reprezentaţiei. § 932. Cînd cei drepţi fraţi şi surori vor veni la moştenire cu nepoţii *) din asemine fraţi de mai înainte muriţi, atunce fraţii şi surorile îl moştenesc pe capite, iar nepoţii şi nepoatele după trupini 20 prin dritul reprezentaţiei. § 933. Dacă mortul va avea suitori de orice spiţă şi fraţi şi surori drepţi, îl moştenesc toţi deopotrivă pe capite. § 934. Cînd vor veni la moştenire suitorii cu nepoţii şi nepoatele de fraţi drepţi, atunce suitorii moştenesc pe capite, iar nepoţii şi 25 nepoatele după trupină. § 935. Cînd vor veni suitorii şi fraţii drepţi la moştenire cu nepoţii din asemine fraţi, atunce suitorii, fraţii şi surorile îl moştenesc pe capite, iar nepoţii şi nepoatele după trupină. *§ 936. Lipsind şi al doilea clas a legiuiţilor moştenitori, întră Clasul al 30 in moştenirea mortului moştenitorii clasului al treilea. treilea. § 937. Dacă mortul va avea fraţi şi surori despre o parte numai, (adecă ori despre tată sau despre mamă numai), atunce vor moşteni aceştia pe capite. Imoştenesc R: moşteneşte G | aceasta, depărtîndu-se R: aceea, excluzînd el sau ea pe G || 3 mortul 'ad R: om G || 3, 12, 14, 21, 31 va avea R: are G |i 5 vor lua R: iau G || 6 vor moşteni R: moştenesc G | vor trăi R: trăiesc G || 9 Cu asemine R: După această G | cei R: şi cei G |] 10 suitori R: din suitori G || 12, 21, 31 mortul R: mostenitul GI! 15 el passim pe capite R: după cap G||17, 23, 26, vor veni R: vin' G || 25 trupină R: trupini G||26 Cînd R: Dacă G | la moştenire ad R: om G || §936 notă R: A treia G || 30 mortului R: om G || 31 despre o parte R: vitregi G||32 (adecă... numai) ad R: om G ] vor moşteni R: moştenesc G. *) Grecescul âvei|i'.oiv e nepoţilor, dar şi nepoatelor de fraţi sau surori. §§ 912-964. MOŞTENIREA FĂRĂ TESTAMENT 363 1 § 938. Avînd mortul însă şi nepoţi şi nepoate din acest feliu de fraţi mai înainte muriţi, atuncea fraţii şi surorile îl moştenesc pe capite, iar nepoţii şi nepoatele după trupină. § 939. Iar de va avea mortul numai nepoţi şi nepoate dintru 5 unul sau mai mulţi fraţi şi surori din cei despre o parte numai, atuncea îl moştenesc pe capite, luînd fieştecarele parte deopotrivă. § 940. Nefiind rudenii din clasul al treilea, atunce se chiamă la moştenire celelalte rudenii lăturaşe din clasul al patrulea, dintre care se protimisesc de-a-pururea cele mai aproape cu spiţa, închizînd 10 pe cele mai depărtate; şi de vor fi mai multe, toate dintr-o spiţă, îl moştenesc toate împreună pe capite. § 941. Dacă, murind unul din însoţiţi, va lăsa copil nevrîsnic şi pe urmă va muri şi acesta mai înainte de împlinirea vrîstei de patrusprezece ani, partea bărbătească, şi doisprezece ani, partea femeiască, 15 se împarte deopotrivă moştenirea, rămasă de la mortul părinte, între părintele ce trăeşte şi între suitorii mortului părinte, seoţîndu-se cheltuelile îngropării şi cele pentru suflet, după starea mortului şi cîtimea averii (§ 964). Iar murind copilul după zisa vrîstă, îl moşteneşte singur părintele său, ce au rămas în viaţă. 20 § 942. Dacă copiii fireşti se vor face legiuiţi prin însoţire, adecă prin cununia tatălui cu mama lor (§ 216), atunce cîştiga împreună desăvîrşite drituri şi asupra moştenirii părinteşti; şi de vor avea fraţi şi surori născuţi sau mai înainte sau după înîegiuire, moştenesc împreună şi deopotrivă cu aceia în orice întîmplare. 25 § 943. Copilul, înlegiuit prin facerea de bine a stăpînitoriului după cererea părinţilor (§§ 217 pîn—219), cîştiga dritul moştenirei numai asupra averii tatălui şi a mamei sale, iar nu şi asupra averii celorlalte rudenii a lor. § 944. Dacă părinţii neînlegiuitului copil firesc va avea din 30 legiuite însoţiri copii sau alţi pogorîtori, atunce va lua un asemene copil numai a treia parte, pe cît este partea unui legiuit copil. Al patrăle. Bxţepţie. B) Dritul de moştenire a copiilor înlegiuiţi: 1) Prin însoţire ; 2) Prin facerea de bine a stăpînitoriului. C) Copii din nelegiuită împreunare : 1 mortul însă ad R: om G |j 3 trupină R: trupini G || 4 va ave mortul R: are G |] 5 din. . .numai R: vitregi G | atuncea R: aceştia G |[ 7 din R: nici din G || 8 celelalte rudenii R: rudeniile G || 9 închizind R: excluzînd G || 10 vor fi R: s-au aflat G I toate dintr-o R: din aceeaşi G || 12 va lăsa R: a lăsat G || 13 va muri R: a murit G | vrîstei R: vîrstei sale G|| 14 partea R: de era parte G||15 rămasă R: rămasă lui G|| 16 — 17 cheltuelile... cele R: pomenirile şi celelalte G|| 18 sîngur R: pe de-a întregul G II § 942 nota: însoţire R: căsătorie încheiată în urmă G|| 20 se vor face R: s-au făcut G | însoţire R: legiuita căsătorie G|| 22 părinteşti R: aceloraG | vor ave R: au G H 24 întîmplare R: caz G || § 944 nota: Copii..'. Fireşti R: Al copiilor nu din căsătorii :1) Al celor fireşti G||29 va ave R: au G || 30 'atunce... copil R: să ia el G il 31 pe cît este R: din G. §§912-964. MOŞTENIREA FĂRĂ TESTAMENT 365 1 § 945. Neavînd pogorîtori legiuiţi, ci numai părinţi sau fraţi, i) Fireşti: se împarte averea în patru părţi, din care doaă vor lua copiii cei fireşti, una părinţii sau fraţii şi o pătrime se va cheltui la obişnuitele pomeniri şi la alte lucruri folositoare sufletului şi publicului (§ 962). 5 § 946'. Neavînd nici părinţi nici fraţi, se împarte averea în trei părţi, din care două părţi vor lua copiii cei fireşti, iar o treime se va cheltui, precum s-au arătat mai sus. § 947. Dacă copilul cel firesc, murind mai înainte decît părinţii săi cei fireşti, va lăsa în urma sa copii, vor întră aceştia în driturile 10 mortului cu dritul reprezentaţiei. § 948. Copiii cei născuţi din alte împreunări neertate şi nele- Din nelegiuite se depărtează de moştenirea părinţilor lor, ca nişte nevrednici Simte impre-de ea; însă, pentru iubirea de omenire, moştenitorii cei legiuiţi a acelor unari" părinţi sînt datori a le da pe tot anul cheltuielile trebuincioase pentru 15 hrană (§ 813), părţii bărbăteşti pîn la al optsprezecilea an, iar părţii femeeşti pînla al şasespre-zecilea an a vrîstei, după analoghia legatu-mului de creştere (§ 814). Eipitropiceasca Comisie trebue să le rînduiască epitrop şi să hotărască pe fieşte care an cîtimea trebuincioaselor cheltuele. pentru creştere, cercetînd cu amăruntul starea legiuiţilor 20 moştenitori. Asemine să se urmeze şi cînd părinţii, făcînd testament, nu vor fi rînduit nimica pentru dînşii. § 949. Copiii cei înfiiţi cîştiga dritul moştenirei numai asupra D) înfiiţii averii înfiitorilor părinţi ca şi copiii cei legiuiţi, nu însă şi asupra copii, moştenirei celoralalte rudenii a lor, nici asupra moştenirei femeii 25 înfiitorului tată, dacă ea n-au primit înfiala, nici asupra moştenirei bărbatului înfiitoarei mame, de nu va fi primit şi el înfiala (§ 235 pîn la 251). § 950. Copiii daţi spre înfiala nu se vatămă întru nimica la legiuita moştenire a fireştilor părinţi şi a tuturor rudeniilor de °Q sînge a lor. § 951. Nepotul şi nepoata, înfiiţi de cătră bunul sau buna, moştenesc pe bunul sau pe buna lor dimpreună cu tatăl sau cu maica lor prin dritul ţivil. 2 vor lua R: iau G|| 3 se va cheltui R: să se cheltuiască G || 6 vor lua R: iau Gr !| 6—7 se va cheltui R: să se cheltuiască G || 7 arătat R: rînduit G || 9 va lăsa... întră R: a lăsat copii, intră G||10 mortului R: lui G || § 948 nota: Din nelegiuite împreunări R: Cei din căsătorii împotriva legii G|| 11 alte ad R: om G || 15 hrană R: creştere G|| 16 vrîstei R: vîrstei lor G|| 17 creştere R: hrană G | Comisie R: Judecătorie G||21 vor fi R: au G|l § 949 nota: înfiiţii R: Al înfiiţilor G|| 22 —23 cîştiga... legiuiţi R: au la moştenirea înfiitorilor părinţi acelaşi drept al copiilor celor drepţi G ||'24 lor R: acelora G || 25 primit R: consimţit la G || 26 va fi R: a G || 29 fireştilor R: drepţilor G | şi R: sau Gr f| 30 lor'R: lor deopotrivă G. §§912-964. MOŞTENIREA FĂRĂ TESTAMENT 367 § 952. Driturile cele date copiilor înlegiuiţi asupra moştenirei E) Dritul părinţilor înlegiuitori se dau cu chipul retiproc, adică asemine acestora, moştenirei r ' părinţilor: asupra moştenim acelor copii. ^ asupra § 953. La acele întîmplări, în care s-au depărtat acest feliu de averijîn ie_ copii din moştenirea a celoralâlte rudenii a tatălui sau a mamei (§ 943), giuiţilor cose depărtează şi aceştia din moştenirea acelora. pii; § 954. Pe copiii bastarzi şi din fată greşită îi moştenesc numai 2) Asupra mamile lor; iar părinţii şi ceilalţi suitori şi rudeniile lăturaşe despre averii neiertată şi despre mamă se depărtează cu totul din moştenirea lor. gjuitil°r co- § 955. înfiitorii părinţii nu moştenesc pe a lor înfiiţi copii, ci 3) Asupra pe dînşii îi moştenesc părinţii lor cei trupeşti, cum şi celelalte a lor j^f™ înfii^" rudenii de sînge. § 956. Bunul sau buna moştenesc pe înfiitul nepot sau nepoată dimpreună cu tatăl sau cu mama lor. *§ 957. Văduva care, avînd copii, nu se va mai căsători, va F) Dritul lua din averea mortului ei bărbat parte cît un copil, spre întrebuinţare moştenirii numai. Asemine, şi bărbatul carele, avînd copii, nu se va mai însura, gQ^îtuor ^ va lua din averea moartei sale soţii partea cît un copil spre întrebuinţare; şi orişicare din suitori, avînd copii şi ne mai însoţindu-se, va lua din averea mortului său soţ partea cît un copil. § 958. însă dacă o femeae, fiind bogată, n-au adus zestre în Exţepţie. casa bărbatului ei, nu va lua partea aceasta. Asemine şi bărbatul carele, fiind bogat, n-au dat darul nuntesc femeii sale. § 959. Femeia săracă, avînd pînă la trei copii de la mortul ei bărbat, va lua o a patra parte din curată averea lui, spre întrebuinţare; iar de va avea mai mulţi copii, va lua numai partea cît un copil, după analoghie, spre întrebuinţare. § 960. Dacă, murind bărbatul, au lăsat în urma lui copii de la femeia dintîi, atunce văduva săracă va lua din averea lui ori a patra parte sau, după numărul copiilor, analoghisita parte cu deplină proprietâ. Iar dacă n-au rămas copii, ci alte rudenii, va lua ea a patra § 952 nota: moştenirei R: de moştenire G |j 2 adică . . . acestora R: şi părinţilor înlegiuitori G|| 3 acelor copii R: copiilor înlegiuiţi (§§ 942 şi 943) G|| 4 La. .. întîmplări R: în cazurile G || 6 aceştia R: aceia G j acelora R: acestora G|| § 954 nota: nelegiuiţilor copii R: copiilor din curvie şi nelegitimi G || 8 părinţii R: taţii G ]] 13 Bunul. . . nepoată R: Pe nepotul înfiat de bunul sau buna sau pe nepoata înfiată îi moştenesc însuşi bunul sau buna în mod egal G 11 15 care R: dacă G || 15 — 16 şi 17 — 18 se va mai. .. lua R: a încheiat altă căsătorie G|| 16, 18, 20 cît un R: unui G || 17 numai ad R: om G| carele R: dacă G || 19 după oricare ad altul încă G | avînd... lua R: dacă n-a încheiat a doua căsătorie, ia G|| 22 şi ad R: om G || 22 et passim va lua R: ia G || 23 sale ad R: om G || 25 va ave R: are G I numai ad R: om G \ cît un R: unui G || 27 spre întrebuinţare ad R: om G|| 28 în urma lui ad R: om G || 29 ori ad R: om G\\ 31 n-au rămas R: n-a lăsat G | va lua R: ia G. § 965-1005. LEGITIMA ŞI DEZMOŞTENIREA 369 1 parte de-a pururea cu deplină proprietâ. Asemine va lua parte şi bărbatul sărac din averea moartei sale soţii. § 961. Dacă nu vor fi copii nici alte rudenii, nici vreun moştenitoriu din cei arătaţi în §§ 942 pîn 956, atuncea moşteneşte bărbatul ■5 pe f emee şi femeia pe bărbat, dacă au vieţuit nedespărţiţi pînă la moartea unuia din ei. *§ 962. în lipsa tuturor pomeniţilor moştenitori, averea mortului Moştenire se socoteşte vacantă (fără moştenitoriu) şi se cuvine caselor publice, vacantă, precum sînt şcoli, spitaluri, Casa sărăimanilor, orfanotrofii, cutia 10 mililor şi celelalte lucruri folositoare obştii, afară ele o a treia parte, care prin ştirea arhiereului să se cheltuiască spre pomenirea mortului. *§ 963. Moştenirea vacantă a orişicăruia din partea bisericească se cuvine întreagă bisericilor, unde au slujit ei. § 964. în toate întîmplările moştenirii sînt datori moştenitorii 15 să săvîrşească grijele morţilor, potrivit după rangul şi starea lor prin ştirea arhiereului. CAP AL PATRUSPREZECILE Pentru legitima şi pentru dezmoştenire sau depărtare din moştenire 20 *§ 965. Persoanele, cărora testatorul este îndatorit de legi a le Legitima lăsa parte din averea sa prin voinţa cea de pe urmă, sînt: cui trebue a a) Legiuiţii fii afară de fiicele cele înzăstrate de el (§ 1013) şi se lăsa? b) Părinţii, carii pentru aceasta se numesc moştenitori neapăraţi. § 966. Supt numire de fii sau copii se înţeleg şi nepoţii şi cei- 25 lalţi pogorîtori; şi supt numire de părinţi se înţeleg şi bunii şi bunele şi ceilalţi suitori, fără vreo deosebire de partea bărbătească şi femeiască 1). § 967. Partea, care în puterea legilor se poate cere de cătră moştenitorii cei neapăraţi, se numeşte în legi legitima. 3 nu vor fi R: însă nu sînt G | alte rudenii R: altă rudă G|| 7 pomeniţilor R: enumeraţilor G|| 8 (fără moştenitoriu) ad R: om G|| 9 Casa sărăimanilor ad R: om G |[ 11 sase R: trebuie sase G | spre ... mortului R: pentru pomenirile aceluia G || 12 orişicăruia din partea R: slujitorilor de orice treaptă G||13 unde... ei R: ai căror slujitori au fost aceştia G||14 întîmplările R: cazurile G||15 grijele morţilor R: pomenirile celor moşteniţi G|| 16 ştirea R: prevederea G || 18 legitima R: legitima parte G||20 îndatorit R: silit G||21 voinţa R: voinţa sa G||22 fii R: copiii G|I24 fii sau ad R. *) Vezi şi § 62. C 622 §§965-1005. LEGITIMA ŞI DEZMOŞTENIREA 371 1 *§ 968. Legitima cuvenită fiilor, de. vor fi pîn la patru, este a Cîtimea ei. treia, iar de vor fi mai mulţi, este giumătate din curata averea părinţilor, adecă o a treia parte sau giumătate din cîte li s-ar fi cuvenit fără testament. § 969. Legitima cuvenită părinţilor este o a treia parte din 5 curata averea fiilor. § 970. Curată avere se numeşte aceia, care rămîne după scăderea datoriilor şi a cheltuelilor îngropării şi a trebuincioaselor pomeniri, făcute după starea mortului. Averea nu se cercetează, cîtă era la facerea testamentului, ci cîtă se afla la moartea testatorului. 10 § 971. Cel ce are numai copii fireşti şi părinţi se îndatoreşte a lăsa mai întîi părinţilor legitima, iar rămăşiţa averii poate să o lase, de va voi, fireştilor săi copii. *§ 972. Legitima trebue numaidecît să se lase cu numirea rîn- Supt care duirii de moştenitori (§ 708), iar nu supt numire de legatum sau fidei- numire treia nrvmîa /££ 771 ai 7£^ • tralino » ca rla fără in+.ir'ziat»a f».iiî»a+.p si slnhndă a ^ ^ 20 30 comis (§§ 771 şi 785); trebue a se da fără întîrziere curată şi slobodă de condiţie (§§ 869 pîn la 882) şi de alte însărcinări, pentru că condiţiile şi celelalte însărcinări se pun numai la acea parte de moştenire, ce trece peste legitima. § 973. Testatorul, după ce va lăsa neapăraţilor moştenitori legitima, poate dispozarisi pentru ceialaltă avere după voinţa sa şi să lasă o parte sau şi toată unuia sau mai multora din ei sau altor rudenii sau şi străinilor. § 974. Dacă testatorul nu va avea moştenitori neapăraţi, poate să dispozarisască pentru toată a sa avere după plăcerea sa; şi de va rîndui moştenitori pe fiii cei supuşi altora, poate să oprească de la părinţii lor întrebuinţarea moştenirii, lăsată lor de dînsul. Asemine se va urma, de va lăsa lor un legat sau dar. § 975. Mama sau buna poate să oprească, ca să nu iae părintele sau bunul fiilor întrebuinţarea moştenirei lăsată copiilor de dînsele peste legitima, şi să rînduiască pe alţi curatori asupra acei averi; şi dacă rînduiţii curatori, ori nu vor voi sau nu vor putea să primească această îngrijire, sau de vor muri, datoare este stăpînirea să rînduiască alt curator vrednic de credinţă ca să ocîrmuiască moştenirea cu credinţă, pînă ce fiii aceia vor ajunge 1^ vrîstă legiuită. 2 vor fi R: sînt G ]| 6 care R: cîtă G || 9 facerea R: timpul facerii G | se afla R: este G | moartea R: timpul morţii G [| 10 se îndatoreşte R: e silit G || 11 rămăşiţa averii R: cealaltă avere a sa G|| 15 întîrziere R: amî'nare de timp G|| 16 condiţie R: condiţii G || 20 avere R: avere rămasă a sa G| voinţa R: plăcere G||23 va ayeaR: are G || 24 va rîndui R: face G|| 26—27 se va.'., lăsa R: şi dacă a lăsat G || 30 acei averi R: ei G || 32 vor muri R: au murit G||33 alt ad R: om Gr II 34 legiuită R: deplină G. sa 24* §§ 965-1005. LEGITIMA ŞI DEZMOŞTENIREA 373 1 § 976. Moştenitoriul cel neapărat, carele de bună voia sa ori se Supt ce va lepăda din moştenirea cuvenită lui sau se va depărta de legi ca un îngrădiri, nevrednic de ea, sau legiuit se va dezmoşteni de cătră testatorul, nu poate să ceară legitima. 5 § 977. Partea fiiului dezmoştenit se cuvine celoralalţi fii prin dritul sporirei; deci dacă pe lîngă dezmoştenitul vor mai rămînea încă patru fii, nu vor lua o a treia parte, ci giumătate din averea mortului părinte. § 978. Părinţii pot să dezmoştenească pe fiii lor pentru urmă- Pricinile 10 toarele pricini: dezmoşteni- a) Dacă nu vor fi drept credincioşi, nici se vor împărtăşi în rei m,or> biserica drept credincioasă; b) De au vrăjmăşit ori au cercat să vrăjmăşască viaţa lor prin orice chip; 15 c) De i-au pîrît pentru pricini criminaliceşti, care nu sînt împro- tiva stăpînirei locale sau a patriei; d) Dacă au necinstit patul lor; e) Dacă au îndrăznit a-i bate sau făr de sfiială au rădicat mîinile asupra lor; j) Dacă i-au împlîntat în judecăţi, prin care mult au scăpătat averea lor; g) Dacă i-au defăimat cu sudălmi, prin care au vătămat cinstea şi reputaţia lor; h) Dacă prin sîlă sau vicleşug i-au oprit în arătarea sau prefa-25 cerea voinţei lor cei de pe urmă; i) Dacă n-au avut purtare de grijă pentru dînşii, cînd erau eşiţi din simţire sau căzuţi în boală grea (55) ; 20 30 (55) în această împregiurare, dacă cineva din neamuri sau din străini va purta de grijă pentru dînşii, luîndu-i în casa sa, atunce, după moartea lor, acesta îi va moşteni legiuit, depărtînd din moştenire pe fii şi pe celelalte rudenii mai de aproape ca pe nişte nemilostivi şi nemulţămitori; şi, de se va afla testament mai vechiu, va împlini toate cele în el cu legiuire orînduite, afară de pontul cuprinzătoriu de moştenire, şi va împlini şi obicinuitele griji. 1—2 se va lepăda din R: a renunţat la G || 2 se va depărta R: s-a depărtat GII 3 se va dezmoşteni R: s-a dezmoştenit G || 6 vor . .. încă R: rămîn G || 7 vor lua R: iau G !| § 978 nota fiilor R: sau depărtării din moştenire a copiilor G || 9 pot R: au voie G || 11 vor fi R: sînt G | vor împărtăşi R: împărtăşesc G|| 15 pîrît R: bîrfit O|| 17 necinstit R: pîngărit G||18 sfiială R: ruşine GJI 20 împlîntat R: încurcat G | au scăpătat R: s-a micşorat G || 22 i-au.. . sudălmi R: au proferat contra lor sudălmi necuviincioase GJ| 23 reputaţia R: stima G || 24 oprit R: împiedecat O || 26 erau R: au fost G || 27 simţire R: minte G|| 28 va purta R: a purtat Gr ||_29—30 va moşteni R: moşteneş, ori au mărturisit însuşi nemulţămirea cătră testatorul. § 993. Dacă dezmoştenitul au pornit tînguire asupra testamentului Urmări şi în urmă s-au lăsat de judecată vederat ori au tăcut în curgere de din*ru aceas-cinci ani din vremea depărtării din moştenire, apoi nu poate mai mult a' să o pornească nici el, nici moştenitorii lui, după moartea lui; asemine şi dacă au cumpărat ori au năimit de la rînduitul moştenitoriu nescaiva lucruri de moştenire ori de i-au plătit vreo datorie, cu care era datoriu testatorului, sau de au săvîrşiţ alt asămine lucru, pentru că prin aceste au mărturisit cu tăcere pe sine de vinovat şi nevrednic de moştenire. § 994. Dacă cineva, după pornirea tînguirei asupra testamentului sau după ce prin alt chip au arătat lămurit scoposul său, au murit cînd se gătisă a porni tînguire, ori că au murit mai înainte decît testa-+ "T>nl, atunce lasă acest drit moştenitorilor lui. § 995. Dacă dezmoştenitul, după ce pornise tînguire asupra testamentului, s-au lăsat de judecată, înşălîndu-se de cătră orînduitul moştenitoriu, sau dacă acela, făcînd învoială cu dînsul, nu s-au ţinut de ea, poate să pornească de iznoavă judecata. 2 vor rămînea R: a lăsat G || 3 se vor pomeni R: sînt pomeniţi G || 4 fiii R: copiii G II 7, 22 rînduitul R: scrisul G 1 va fi R: este G || 10 îl... tăgăduit R: 1-a şi tăgăduit testatorul G||16 legatul G: om R | după nemulţămirea ad sa G||19 în curgere de R: pînă G||20 depărtării din moştenire R: intrării moştenirii G||24 alt. .. lucru R: altceva asemănător G|| 25—26 nevrednic de moştenire R: vrednic de desmoştenire G || 29 cînd să gătisă R: în timp ce se pregătea G || 32 orînduitul R: scrisul G. §§ 965-1005. LEGITIMA ŞI DEZMOŞTENIREA 381 l § 996. Dacă doi dezmoşteniţi dimpreună vor porni tînguire asupra testamentului şi în urmă se va lăsa unul din ei, atunce de va cîştiga el judecata, va lua şi partea celuialalt prin dritul adăogirei. § 997. Testamentul se răstoarnă pentru metehne dintru început Răsturna- 5 sau mai în urmă. Pentru metehne dintru început se răstoarnă, cînd va fi: rea testa- 1) Din început fără tărie, adecă: meritului. A) De-i va lipsi forma pe dinlăuntru (§§ 708 pîn 737); B) Dacă testatorul era oprit de legi a face testament (§§ 724 pîn 728); v~ 10 C) Dacă au orînduit în testament un moştenitoriu neprimit de legi (§§ 695 şi 697); D) Dacă s-au trecut cu vederea, adică nu s-au pomenit în testament vreunul din moştenitorii cei neapăraţi (§ 965); E) Dacă nu s-au hotărît întrînsul dreapta orînduire a moşteni-15 toriului sau a moştenitorilor de cătră însuşi testatorul (§ 722); F) Dacă s-au făcut de sîlă (§ 697), şi G) Dacă nu va fi deplină arătarea voinţei cei de pe urmă a testatorului. 2) Neformalnic sau nelegiuit, cînd va lipsi din început forma cea - >•' - .* : '20 pe din afară (§§ 738 pîn 754). Pentru aceste metehne se răstoarnă cu ÂltyJ^, totul testamentul şi are loc moştenirea cea fără testament. t< 3) Rupt se zice, cînd, dintru început avînd putere, pe urmă rămîne fără tărie: A) Se rumpe, dacă după facerea testamentului se va naşte 25 un copil (§ 986); B) Dacă testatorul în urmă au înfiit pe cineva; C) Dacă au înlegiuit pe un copil firesc sau bastard a lui; D) Dacă au făcut legiuit alt testament în urmă săvîrşiţ *) (§901); E) Dacă prin alt chip legiuit l-au anularisit (§ 904 şi 905); 30 F) De-1 va rumpe el însuşi. 4) Desputernicit este, cînd moştenirea rămîne nemoştenită. 5) Neofiţioz (împrotiva datoriei părinteşti sau fieşti), cînd prin-trînsul se dezmoşteneşte un neapărat moştenitoriu fără pricină bine-cuvîntată. 1 vor porni R: au pornit G || 2 se va lăsa R: s-a lăsat G | de va cîştiga R: dacă a cîştigat G||3 lua R: ia G || 4—5 dintru... urmă R: premergătoare sau următoare G || 5 dintru început R: premergătoare G | va fi R: este G || 6 tărie, adecă R: fiinţă G !| 7 va lipsi R: lipseşte G II 10 au orînduit în testament R: a fost scris în el Gi| 12—13 testament R: el'GV || 14 orînduire R: instituire G || 17 va fi R: este G || 19 Neformalnic ... lipsi R: Nelegal, cînd îi lipseşte G || 20 după metehne ad sau defecte G: om R || 21 are R: ia G || 23 rămîne R: se face G || 24 se va naşte R: s-a născut G|| 26 cineva R: copil G || 28 (§ 901) ad R: om G II 31 rămîne nemoştenită R: nu este moştenită GII 32 Neofiţioz... fieşti) R: Neîndeplinind îndatorirea G. *) « desăvîrşit » în text, e îndreptat la Errata în « săvîrşiţ». §§ 965-1005. LEGITIMA ŞI DEZMOŞTENIREA 383 1 § 998. Cînd judecata va da dreptate celui înstrîmbătăţit moşte- Dezmoşte- nitoriu neapărat, ca să iae partea moştenirii sau legitima ori lipsa din "itul daca se 1 1 . . dezvmova- legitima, se îndatoresc scrişii în testament moştenitori să o îndeplinească teste ? după analoghie, împreună cu toate rodurile şi veniturile ce s-au luat 5 din vremea intrării lor în moştenire. § 999. Spre lămurirea şi dreapta hotărîrea legitimei se cuvine: Catagrafie a) Să se facă catagrafie cu de-amăruntul a tuturor lucrurilor fpr.ex. af|area ... . . . legitimei. de moştenire, mişcătoare şi nemişcătoare, şi cîte dintr-însele va fi luat cineva din moştenitori sau legatari sau cîte au rămas datoriu 10 testatorul şi cîte i-au rămas datori lui alţii, şi toate celelalte a lui drituri; ^___ b) Să se preţăluiască cu preţ cuviincios şi adevărat toate lucrurile de cătră persoane practisite şi vrednice de credinţă, în cuget curat, fără vreun vicleşug sau părtinire; şi 15 c) Să se scadă datoriile şi celelalte însărcinări a moştenirei şi cheltuelile făcute pentru ea pînă la vremea trădării legitimei, fără să se socotească legaturile sau alte oarecare orînduite prin testament, căci testatoriul n-are voe să preţăluiască însuşi, nici să mic-şureze, prin legaturi şi alte asemine orînduele, legitima a neapăra- 20 ţilor moştenitori. § 1000. Pînă la trădarea legitimei se socotesc comune între moşte- Venituri şi nitori toate veniturile şi cheltuelile, cîştigările şi păgubirile moştenirei cheltuele, ' ' ' cîstiguri si dupa analoghia părţilor. păgubiri îna. § 1001. De va lăsa unul din părinţi unuia din fiii sei cuvenita intea trădă-25 lui legitimă, iar alt fiiu a lui nu va voi să o deaie îndată şi fără împro- rii legltimei-tivire, după dispozarisirea părinţască, şi se va trage pentru aceasta la judecată, atunce se îndatoreşte să deae dimpreună ca 0 globire şi cît va face o a treia parte dintr-însa. § 1002. Dacă testatorul nu va fi zis lămurit, atuncea se socotesc Care lu- 30 următoarele în legitima moştenitoriului: teTc ^n Teg°i- tima? 1 va da R: a dat G | înstrîmbătăţit R: nedreptăţit G || 4 luat R: luat din ea G || 5 lor ad R: om G || 6 legitimei să cuvine R: legitimei părţi trebuie G || 7 catagrafie R: inventar G || 8 va fi R: a G || 10 testatorul R: testatorului G || 13 practisite R: cunoscătoare G | cuget R: conştiinţă G || 16 şi § 1000 nota: trădării legitimei R: predării legitimei părţi G||Î7 orînduite R: hotărîte G || 21 trădarea legitimei R: timpul predării legitimei părţi G II 24 va lăsa unul R: a lăsat careva G || 25 va voi R: voieşte G || 26 se va trage R: s-a tras G || 27 se îndatoreşte R: se osîndeşte G | dimpreună R: dimpreună eu ea G || 29 va fi... lămurit R: a zis expres, ca să nu se socotească G. §§965-1005. LEGITIMA ŞI DEZMOŞTENIREA 386 1 a) Cîte au luat el din averea testatorului supt nume de mo- ştenire ; b) Zăstrea şi darul nuntesc dat din averea lui; c) Rodurile moşiei dănuite, dacă nu s-ar fi dat legatum şi 6 aceste; şi d) Rodurile şi veniturile lucrurilor dănuite supt condiţie, ce s-au luat de la moartea testatorului pîn la împlinirea condiţiei. § 1003. Nu se socotesc în legitima moştenitoriului: Care nu se a) Legaturile cele lui lăsate curate sau cu condiţie şi simple daruri, socotesc? de nu vor micşura legitima a împreună moştenitorilor; b) Cîte nu întră la sinisfora (§§ 1010 şi 1013). 10 § 1004. Moştenitoriul nu poate să-şi oprească legitima: Din care aj Din cheltuelile îngropării; lucruri nu se opreşte legi- b) Din zăstrea legatisită de cătră bărbat femeii sale (§ 811); tima? 15 c) Din straele cumpărate sau făcute pentru ea; d) Din lucrul nemişcătoriu, pe care testatorul l-au lăsat fideicomis familiei sale sau altei persoane cu poruncă ca să nu se înstrăineze de îa familia sa, sau de la acea persoană; e) Din lucrurile de moştenire trase de însuşi moştenitoriul; 20 f) Din legatum, ce s-au pierdut din vicleşugul lui: g) Dacă n-au făcut catagrafia lucrurilor de moştenire (§ 1046); h) Dacă de bună voe au vrut să împlinească toate orînduelile testatorului; şi i) Dacă, fiind vristnic, n-au împlinit legaturile pîn la închierea 25 unui an, socotit de la hotărîrea judecăţii (§ 846). § 1005. Legitima se micşurează cu preţurile robilor sloboziţi de Prin ce se cătră testatorul, pentru că, după datorie, şi cheltuelile îngropării se scad miCsureaîa-din averea testatorului (§§ 704 şi 970). 3 nuntesc R: dinaintea nunţii sau pentru G | lui R: aceluia G || 7 de la moartea R: din timpul morţii G |j 10 vor micşura R: micşorează G| § 1004 nota: legitima ad R: om G II 19 trase de R: pe care le-a sustras G[| 24 — 25 închierea unui R: un G||27 după datorie R: împreună cu datoriile G. §§1006-1019. SINISFORA (COLAŢIE, PUNERE LA MIJLOC) 387 1 CAP AL CINCISPREZECILE Pentru sinisfora (colaţie, punerea la mijloc) § 1006. Sinisforaoa la moştenire se zice, cînd toţi moştenitorii Sinisfora-sau numai unii dintr-înşii se îndatoresc de cătră legi sau de cătră tes- oa> Re egte? 5 tatorul să pue la mijloc nişte lucruri sau averi, pe care, unindu-se cu averea rămasă, să facă împărţală în părţi drepte. § 1007. Sinisfora se face între pogorîtorii, care întră la moşte- între cine nirea suitorilor (§§ 915 pîn 925). se face? § 1008. Se face sinisfora, dacă părinţii n-au împărţit averea lor Cînd se fa-10 între fiii sei, nici prin testament, nici prin alte înscrisuri (§ 760), nici ce? prin viu graiu (§ 746); sau dacă înadins n-au pomenit în testamentul lor (§ 984) ori au dezmoştenit fără pricini legiuite pe vreunul din pogorîtorii lor (§ 978). § 1009. Nu se face sinisfora, dacă părinţii prin testament sau Cînd nu se 15 prin alte înscrisuri, sau prin viu graiu înaintea cel puţin a trei marturi, face? vrednici de credinţă, au împărţit averea lor între fiii sei. § 1010. Nu se pun la sinisfora: Care lu- ci,) Cîte au cheltuit părinţii pentru un fiiu, trimiţîndu-1 la locuri crun nu se străine spre învăţătură, afară dacă se va dovedi că l-au împrumutat gf™a?'a smi" 20 cu acei bani; b) Cîte s-au cheltuit, ca să înveţe copiii lor carte sau meşteşug; c) Cîte au dat, ca să cîştige fiiul vreun rang; d) Cîte au dat zestre fiicii lor (§ 1013); e) Cîţi bani sau alte lucruri mişcătoare au dăruit fiiului, cînd 25 el au întrat în oaste; f) Cîte au dăruit unuia din fiii lor sau au cumpărat pe numele lui, dacă în scrisoarea de danie sau în testamentul lor au poruncit ca să nu se pue la mijloc (§§ 973 şi 1016); şi g) Cîte au cîştigat fiii prin a lor vrednicie şi ostenele sau meşte-30 şuguri şi cîte li s-au dăruit de cătră alţii. § 1011. Dacă cineva din împreună moştenitori au avut supt stăpînirea sa un lucru supus sinisforaîii, carele s-au prăpădit ori s-au stricat, însă nu din vicleşug sau lenevirea şi neîngrijirea lui, ci din vreo 2 (colaţie... mijloc) ad R || 5 — 6 pe care... drepte R: şi să le împreune cu averea rămasă a aceluia şi apoi să se facă împărţeala ei în părţi egale G || 10 nici, R: sau G || 19 se va dovedi R: s-a dovedit G |'| 21 s-au R: âu G | meşteşug R: meşteşuguri G || 22 cîştige fiiul vre R: ia un fiu de al lor G || 23 fiicii R: fiicelor G || 24—25 cînd ... oaste R: în timpul în care, fiind el soldat, a plecat în oastea de războiu G||33 lenevirea R: neglijenţa G. 25« §§ 1006-1019. SINISFORA (COLAŢIE, PUNERE LA MIJLOC) 389 1 întîmplare dovedită, atuncea nu se îndatoreşte să pue la mijloc preţul sau paguba acelui lucru. § 1012. Dacă cineva din împreună moştenitori au cumpărat un lucru cu bani de moştenire, nu se îndatoreşte să pue la mijloc acest 5 lucru, ci banii cu dobînda lor. § 1013. Fiicele cele înzăstrate de cătră părinţi nu pot cere sini- Obiceiul sfora, dar nici sînt silite să pue la mijloc zăstrurile lor. pămîntului. § 1014. Dacă o fiică măritată mai înainte de douăzeci şi cinci Cînd fiica ani a vrîstei sale, văzînd pe bărbatul ei că răsîpeşte zăstrea, va arăta au ^taţ pă-10 aceasta părintelui ei şi el nu se va îngriji de a o siguripsi prin judecătorie Zbatul* °ei sau prin stăpînire, atunce se îndatoreşte nu numai el, ci şi moştenitorii rasţpeste zg. lui, să o împlinească din averea lor, dacă fiica va dovedi cum că s-au strea.' lenevit a împlini această părintească datorie (§ 231). 20 § 1015. Dacă părinţii n-au dat zăstrea pe care au făgăduit-o fiicii Dacăpărin- 15 sale şi Ia moartea lor nu i-au rînduit-o nici prin testament, nici prin t'j nu au dat viu gram, ci i-au lăsat numai un legatum, atuncea se îndatoresc moste- ,„ „, .± . .. , , . ,. . .,' . au făgăduit mtoru lor sa dee nu numai aceasta zastre dimpreună cu rodurile şi fjjci; gale veniturile din vremea de cînd o au făgăduit-o părinţii, ci şi legatum. § 1016. Fiiul sau nepotul, fiind de sineşi stăpîn, dacă nu vor Cine şi cînd voi să între în moştenirea tatălui sau a bunului lor, nu sînt datori să nu se mda_ pue la mijloc darurile şi cîştigurile, ce au luat ori au cîştigat de la tore?te a Pu" aceia; iar dacă darurile, covîrşind legiuita măsură, vor pricinui micşura- ace!e de că_ rea legitimilor (§§ 968 şi 969) a celoralalţi moştenitori, se va lua din acele tra părinţi daruri atîta numai, cîte vor agiunge spre îndeplinirea acestor legitime, date daruri şi cîştiguri ? 26 § 1017. Fiiul, ce voeşte să între în sinisfora, datoriu este să pue Cînd se în- la mijloc acele de cătră părinţi date lui daruri nunteşti sau simple, datoreşte fi- . iul a pune la pentru care n-au poruncit ei ca să nu le pue la mijloc; iar cheltuelile mijloc cele trebuincioase, care au făcut la lucrurile lui dăruite, trebue să i se date lui de ' . catra părinţi întoarcă din masa moştenirei. daruri? § 1014. nota şi 10 părintelui R: tatălui G ] răsîpeşte R: strică G || 8 măritată R: om G || 9 ei R: om G | va arăta R: a arătat G || 10 se va îngriji R: s-a îngrijit G || 12 va dovedi R: a dovedit G || 12 — 13 s-au... împlini R: el a neglijat G || 15 moartea R: timpul morţii G || 16 viu graiu R: cuvînt G II § 1016 notase îndatoreşte R: este silit G | de cătră. .. câştiguri R: darurile şi cîştigurile de la părinţi G || 19—20 vor voi R: voiesc G | datori R: siliţi G || 22 vor pricinui R: pricinuiesc G || 23 după legitimilor ad părţi G: om R | se va lua R: să se ia G || 24 daruri R: om G | atîta R: atîtea G | vor'agiunge R: ajung G ] după legitime ad părţi G: om R || 26 nunteşti R: înaintea nunţii G l| 27 le pue R: fie puse G || 28—29 i se'întoarcă R: fie plătite G. §§ 1020-1054. PRIMIREA SAU LEPĂDAREA MOŞTENIRII 391 § 1018. Dacă unul din moştenitori au stricat ori au pierdut A cărui lu-prin vicleşug sau lenevire şi nepurtare de grijă lucrul supus sinisforalii, testeS%retaî să se socotească preţul acelui lucru în legitima lui. în legitima moştenitoriului? § 1019. Rodurile, veniturile şi alte cîştiguri, luate din lucruri De la care supuse sinisforalii, se cer de cătră împreună moştenitorii de la vremea fe Pvreme °se morţii lăsătoriului de moştenire pîn la al douăzeci şi cincile an a vrîstei cer rodurile fieştecăruia din ei; iar moştenitoriul, carele după împlinirea vrîstei fucrurlio^u- legiuite nu le va cere în curgere de cinci ani, rămîne păgubaş pentru puse la sinisfora ? tăcerea sa. * GAP AL ŞASESPREZEGILE Pentru primirea sau lepădarea moştenirei § 1020. De sineşi nu pot primi, nici a se lepăda de moştenire: Carii nu a) Nevrîsnicii; Pot s5 Pri" b) Robii; measca sau să se lepede c) Rasipitorn, şi de moşte. d) Acei ce nu au simţirile întregi, pentru că aceştia se socotesc nire? că nu au voinţă slobodă. § 1021. Femeia nu poate, fără ştirea şi voinţa bărbatului ei, să primească moştenirea cuvenită ei (§ 106). § 1022. Nimine nu este sîlit a primi moştenirea fără voia sa. Regule de § 1023. Moştenitoriul, şi neştiind, moşteneşte, adecă dacă va 0 ? ie' muri cineva mai înainte de a afla cum că au murit una din rudeniile sale, a caria moştenire se cuvine lui, lasă acest drit la moştenitorii sei. § 1024. Acel ce moşteneşte pîn la împlinirea terminului hotărît de legi (§ 1035) pentru primirea moştenirei, are tot aceleaşi drituri ce are moştenitoriul, carele îndată după moartea cuiva moşteneşte. § 1025. Intrarea în moştenire, orişicînd se va face, se socoteşte din vremea morţii lăsătoriului moştenirei. 2 lenevire R: neglijenţă G | nepurtare R: nepurtarea lui G II 6 lăsătoriului de moştenire R: moştenitului G || 7 împlinirea vrîstei legiuite R: această deplină vîrstă G || 8 va cere în curgere de R: a cerut aceste în răstimp de încă G || 12 pot R: au voie G II 21—22 va muri R: a murit G II 22 a afla R: ce a auzit G || 23 drit R: drept al său G || 26 ce are... moşteneşte R: ce le are acela care a moştenit imediat după moartea celui moştenit G || 27 se va face R: s-a făcut G || 28 morţii... moştenirei R: în care a murit cel ce este moştenit G. §§ 1020-1054. PRIMIREA SAD LEPĂDAREA MOŞTENIRII 393 1 § 1026. Moştenitoriul poate primi moştenirea cu catagrafie şi fără catagrafie. § 1027. Acel ce poate moşteni toată moştenirea, nu are voe să primească numai o parte a ei, ci se îndatoreşte să o primească ori toată» 5 sau să se lepede de ea. § 1028. Primirea moştenirei se face ori vederat sau prin tăcere. Vederat se face, cînd cineva o primeşte prin particularnic înscris, adecă prin testament sau alte înscrisuri a mortului, sau prin act public, adecă cartea judecătoriei; iar prin tăcere se face, cînd cineva, prin o faptă 10 cuvenită moştenitoriului, arată scoposul său, adecă că au primit moşte. nirea, precum cînd va vinde de veci sau va da în posesie sau în năimală ori va dărui lucruri din moştenire sau va plăti datorii sau va slobozi robi ori va ţînea şi va întrebuinţa lucruri de moştenire sau şi străine, aflătoare în moştenire, precum amaneturi sau ipothice sau depozite ş.c.l. 15 § 1029. Nu se socoteşte că au primit moştenirea, acel ce mai înainte de intrarea în ea s-au împrumutat cu bani de la împreună-moştenitoriul. § 1030. Acel ce au făcut un lucru la moştenire pentru cuvioşie sau păstrarea, adică îngropînd pe mort, dînd hrană robilor sau vitelor 20 sau cu chirie case sau alte zidiri, ori întocmind cele stricate, ori vînzînd cu bună credinţă lucrurile supuse lesnii stricăciuni, acesta nu se socoteşte că prin acele lucruri au primit moştenirea; este însă datoriu mai înainte să arate scoposul său, cum că el nu face aceste ca un moştenitoriu, ci numai pentru cuviinţa sau păstrarea lucrurilor. 25 | 1031. Nu se socoteşte că au primit moştenirea nici acel ce, avînd lucrurile sale unite cu acele a mortului, le întrebuinţază pentru una din pomenitele pricini, însă datoriu este şi el să arate mai înainte scoposul său. § 1032. Nimărui nu este ertat să facă tocmala anume pentru 30 primirea sau lepădarea moştenirii unei rudenii a lui, ce încă se află în viaţă, pentru că asemine tocmele sînt împrotiva moralului şi pentru aceasta prihănite, care de multe ori aduc şi un sfîrşit primejdios. 8 alte ... mortului R: alt scris al celui moştenit G || 10 cuvenită R: de atribuţia G || 11 va vinde de veci R: a vîndut G || 11—22 va da... dărui R: a arendat sau dăruit G|| 12 va plăti R: a plătit G|| 12—13 va slobozi... întrebuinţa R: a slobozit robi sau a ţinut şi întrebuinţat G || 17 după moştenitoriul ad său G || 18 un lucru R: . ceva G || 20 case'... zidiri R: clădirile G | întocmind R: reparînd G || 21 acesta R: om G || 22 acele R: aceste G || 23 face aceste R: se apucă să facă unele ca acestea G || 24 cuviinţa R: cuvioşie G || 26 acele a R: lucrurile G || 27 una R: unele G | el R: acesta G || 29 tocmala anume R: nici o tocmeală expres G||31 moralului R: bunelor moravuri G || 32 prihănite, care R: urîte şi G. §§ 1020-1054. PRIMIREA SAU LEPĂDAREA MOŞTENIRII 395 1 § 1033. Poate cineva să se lepede de moştenirea, care au primit-o din vederată sîlă şi frică; căci cele făcute din vederată sîlă şi frică nu au nici o tărie. § 1034. Lepădarea de moştenire se face nu numai prin cuvinte. 5 . ci şi prin fapte şi alte arătări a voinţei. § 1035. Dacă moştenirea, fiind însărcinată cu datorii şi cu alte greutăţi, va fi cu prepus şi pentru aceasta moştenitoriul se va afla la îndoială, de are să o primească sau să se lepede de ea, i se dă un termin de una sută zile, socotite din ziua de cînd au murit lăsătoriul moşte- 10 nirii, pentru ca să-şi iae bine sama şi pe urmă să arate voinţa sa la judecătorie, de voeşte a primi sau a se lepăda de moştenire. § 1036. Cînd moştenitoriul, avînd prepus că moştenirea poate să-i aducă păgubire, nu va îndrăzni să o primească, iar legatariul îi va zice: «moşteneşte cu primejdia mea şi, întîmplîndu-se 15 pagubă, eu voiu răspunde pentru dînsa >;, atunce se îndatoreşte acesta a primi acea prepusă moştenire fără paguba sa, însă nu-şi poate opri legitima, pentru că legatariului atuncea cu dreptul i se cuvin şi cîştigurile, precum şi toate însărcinările şi pagubile, ce se vor întîmpla moştenirii. 20 § 1037. Cel desăvîrşit la vrîstă nu poate mai mult să se lepede de moştenirea, pe care au primit-o odată, nici să primească o parte şi o parte nu, ci este sîlit să o primească cu toate sarcinile ei, măcar de vor fi şi păgubitoare. § 1038. Moştenitoriul, carele se va dovedi că au ascuns din 25 lucrurile moştenirei, nu poate mai mult să se lepede de moştenire, ci este sîlit să răspundă toate datoriile şi celelalte însărcinări a ei. § 1039. Partea aceluia ce s-au lepădat de moştenire, se cuvine împreună moştenitorilor (§ 718 şi 858) carii, dacă au primit moştenirea, se îndatoresc să primească şi partea aceasta cu însărcinările ei. 30 § 1040. Dacă, după lepădarea moştenitoriului, se vor vinde lucruri de a moştenirii, nu le poate cere; iar dacă nu s-ar fi vîndut în curgere de trei ani, socotiţi din ziua .lepădării sale, atunce are voe să primească şi să plătească datoriile moştenirei şi să primească asupră-şi şi celelalte însărcinări a ei. Primirea moştenirei cu primejdia legatariului. Care nu poate să se lepede de moştenire? Partea le-pădătoriului cui se cuvine? Exţepţie. 7 va fi R: este G 1 va afla R: află G II 9—10 lăsătoriul moştenirii R: cel ce va fi moştenit G || 13 va îndrăzni R: îndrăzneşte G || 14 va zice R: zice G || 17 opri legitima R: reţine legitima parte G || 18 ce se vor întîmpla R: dacă se întîmpla, ale G || 24 să va dovedi R: s-a dovedit G|| 24—25 din lucrurile R: lucruri de ale G|| 26 toate R: pentru toate G||29 se îndatoresc R: sînt siliţi G || 30—31 se vor vinde lucruri de a R: s-au vîndut lucrurile G || 31 le R: le mai G | s-ar fi R: s-au G || 32 voe să R: voie, dacă va voi, să le G. §§ 1020-1054. PRIMIREA SAU LEPĂDAREA MOŞTENIRII 397 moştenirei cu catagrafie. 1 § 1041. Lepădîndu-se îndeobştie toţi legiuiţii moştenitori, pe rînd Cui se cu- unul după altul, de moştenirea însărcinată cu datorii, se cuvine caselor nirea însărci- obşteşti, de vor voi să o primească şi să plătească datoriile întregi; "aţa CUdupă* iar de nu, se dă creditorilor mortului şi se împărţeşte între ei după lepădarea, ' ' moştenitori- 5 analognia datoriilor. lor? § 1042. Dacă moştenitoriul ar voi să primească moştenirea, însă Primirea n-ar îndrăzni din pricina datoriilor, temîndu-se de pagubă, poate să o primească cu catagrafie, spre a sa siguranţie şi nepăgubire; este însă datoriu să ceară voe întru aceasta de la stăpînire sau de la judecătorie 10 în curgere de una sută zile, socotite de cînd s-au înştiinţat, că el este moştenitoriu cu sau fără testament. § 1043. Datoria stăpînirii sau a judecătoriei este să orînduiască Terminul oameni cinstiţi şi vrednici de credinţă, spre facerea catagrafiei însăr- pcntm face" cinatelor cu datorie averi, poruncindu-li-se ca să o sfîrşească, în curgerea ^ 15 de şasezeci zile de la începerea ei, in fiinţa moştenitorilor, a deosebiţilor creditori, cum şi a legatarilor. § 1044. Moştenirea fiind mare şi încurcată cu multe deosebite Şi de noaă socoteîe si pentru aceasta nefiind cu nutintă să se săvîrsească cata- luni ?' de un ' 1 ' an sau şi mai grafia în curgere de şasezeci zile sau oprindu-se săvîrşirea ei dintr-o mult, după 20 pricină mare şi vederată, cu drept cuvînt se dă de cătră judecătorie trebuinţă. termin de noaă luni, iar de cătră stăpînire şi un an sau şi mai mult de va cere trebuinţa. § 1045. Dacă moştenitoriul nu se află în locul unde este toată Cîndlipseş- mostenirea sau unde se află cele mai multe lucruri a ei, i se dă termin te . m°ŞteIU- * toriul cit t6r~ 26 de un an, socotit din ziua morţii lăsătoriului moştenirii, sau şi mai min j se dă mult după trebuinţă, spre săvîrşirea catagrafiei. lui? 30 § 1046. De va primi cineva o neîndoelnică moştenire, de bună Primirea voia sa, prin chipurile cuviincioase, atunce nu are trebuinţă de cata- moştenirii fă- , . w i- i t • - „ ,• • ră catagrafie, grafie, pentru ca este datoriu sa răspundă deplin şi tara improtivire toate datoriile şi celelalte însărcinări a moştenirii. 1 pe rînd R: după clasă G || 6 ar voi R: voieşte G || 7 n-ar îndrăzni R: nu îndrăzneşte G |1 10 de cînd R: din ziua, în care G || 13 spre facerea catagrafiei R: pentru inventarierea G || 15 de la R: numărate de la G | fiinţa R: prezenţa G | deosebiţilor R: dovediţilor G || 16 după legatarilor ad pe lîngă aceştia G || 19 oprindu-se R: impiedicîndu-'se G || 24 unde se află ad R: om G || 25 lăsătoriului moştenirii R: celui moştenit G || 27 cineva o neîndoelnică R: fără nici o îndoială cineva G. §§ 1020-1054. PRIMIREA SAU LEPĂDAREA MOŞTENIRII 399 1 § 1047. Dacă cineva fiind trecut peste douăzeci şi cinci ani, amăgindu-se de altul prin îndemnări viclene, va primi o moştenire săracă, atunce poate porni jalbă de vicleşug asupra amăgitoriului, de la care poate cere despăgubirea sa; şi dacă amăgitoriul va fi creditor 5 a mortului, are împrotiva lui întimpinarea vicleşugului, adică, ca să nu-i plătească datoria mortului din ale sale şi cu paguba sa. § 1048. Sfîrşindu-se catagrafia, moştenitoriul datoriu este să însămneze cu mîna sa toată suma cuprinsă în ea, adeverind în cuget curat, că nici au tăinuit însuşi, nici are ştiinţă, că s-ar afla tăinuit un 10 lucru de a moştenirei, şi că n-au urmat nici un vicleşug în catagrafie cu ştirea sa, nici prin sine, nici prin altul; apoi să o iscălească şi el şi cei rînduiţi la facerea catagrafiei, asemine şi creditorii şi legatarii, de vor fi, adeverind deopotrivă toţi, cum că s-au făcut catagrafia cu bună credinţă şi fără nici un vicleşug. 15 § 1049. Neştiind sau neputlnd moştenitoriul să iscălească, să facă mai întîi cu mîna sa sămnul cinstitei cruci şi după aceia să iscălească altul numele lui, începînd de la sfîntul sămn. § 1050. Prin catagrafia făcută după arătatul chip, cîştiga moştenitoriul următoarele folosuri, adecă el poate: 20 a) Să deosebească însuşi a sa avere din averea mortului fără nici un prepus, dacă au fost unită; b) Să-şi iae bine sama şi aşa să primească moştenirea, siguripsind pe creditori, sau să se lepede de dînsa; c) Să ceară termin de la judecătorie, pentru ca să poată vinde 25 la vreme cuviincioasă şi cu preţ căzut lucrurile moştenirei, care vor fi supuse lesnei stricăciuni sau păstrării cu multe cheltueli, pricinuitoare de pagubă, sau, de va cere trebuinţa, să le vîndă toate, în fiinţa creditorilor şi a legatarilor; d) Să scadă cheltuelile îngropării şi a grijilor mortului, asemine 30 şi cheltuelile catagrafiei, care să se scrie anume la sfîrşitul catagrafiei deasupra iscăliturilor; Moştenire săracă, care au primit-o cineva, fiind de altul famă-git. Carii trebue să iscălească catagrafia ? Cum şi în ce se foloseşte moştenitoriul din catagrafie'? 3 poate porni R: are G||4 va fi R: este G || 5 mortului R: celui moştenit G | întimpinarea R: prescrierea G *) II 7 datoriu este R: trebuie G || 8, 13 adeverind R: mărturisind G || 9 s-ar afla tăinuit R: se află la altcineva G |j 10 n-au urmat R: nu s-a făcut Oji 11 şi el şi R: şi după el G || 12 asemine ad R: om G || 13 vor fi R: sînt G|| 16 facă R: însemneze G || 18 Prin R: Din G | arătatul R: zisul G || 25 cuviincioasă R: potrivită G | căzut R: cuvenit G || 26 păstrării R: îmbinate G || 29 a grijilor R: celorlalte pomeniri ale G||30 anume R: cu numele G II 31 deasupra R: înaintea G. *) Vezi 7rîva5 xixt' &X.a ^ ]a de la legatari datoria, ori întreagă sau parte, dacă nu vor agiunge lega- iegatari? turile spre plata totului; iar după trei ani de la săvîrşirea catagrafiei, n-are voe nici cel de nou ivit creditor să supere pe legatariu. § 1053. Le facerea catagrafiei sau după săvîrşirea ei, dovedin- Pedeapsa 20 du-se că moştenitoriul au mistuit, ori însuşi sau prin altul, vreun lucru moştemto- sau vreo scrisoare trebuitoare a moştenirei, sau că au întrebuinţat nu ™ pentru ' ' 'vicleşugul vreun alt vicleşug spre paguba creditorilor şi a legatarilor, sau că ju; dinadins au prelungit şi pentru aceasta nu s-au sfîrşit catagrafia pîn la hotărîtul termin, cu dreptul se osîndeşte a se însărcina cu toate datoriile 25 şi alte însărcinări a moştenirei şi să plătească şi din ale sale, de nu va agiunge moştenirea spre deplină plata lor. *§ 1054. Avînd cineva drit de a moşteni pe altul, de va muri Cînd şi la mai înainte de a-şi arăta scoposul său pîn la terminul hotărît de legi care trece (§ 1035), că adecă voeşte sau nu voeşte a primi moştenirea aceluia, " u e P/1" i „ , . , . ' i i niirea moşte- lasa dritul cererii ei la moştenitorii lui; iar de va muri după hotărîtul njrej? termin, nu le poate lăsa un drit, pe care însuşi l-au pierdut. 4 mortul R: cel moştenit G | averea R: averea aceluia G |] 7 va lua R : ia G | va plăti R: nu se îndatoreşte să plătească G II 9 Cînd... catagrafie R : în timpul inventarierii G || 13 se va ivi R: s-a ivit pe neaşteptate G||15 ce au. .. lor R; plătiţi G || 16 parte R: parte din ea G || 17 iar... săvârşirea R: totuşi după trecere de trei ani număraţi de la timpul săvîrşirii G || 18 pe legatariu R: nici pe legatari G || 19 La facerea R: în timpul G || 20 mistuit, ori R: ascuns G | altul R: mijlocirea altcuiva G || 22 vicleşug R: viclenie G || 23 au prelungit R: a amînat timpul G || 25 alte R: celelalte G H 27 altul R: cineva G || 27, 30 va muri R: a murit G. 20 — o. r22 §§1055-1072. PLATA DATORIILOR MOŞTENIRII 403 1 CAP AL SAPTESPREZECILE Pentru plata datoriilor de moştenire § 1055. Datoria moştenirei este şi aceia pe care mortul făgăduise Care se so- cuiva în scris, că îi va da la moartea sa, dacă pînă atunce n-ar fi anu- cotesc ca 0 5 larisit făgăduinţa aceia. Asemine datorie de moştenire este si cîte după datorieamo_ stenirei ? moartea lăsătoriului au plătit chizăşul mortului. § 1056. Dacă averea mortului va fi unită cu averea moşteni- Cînd ave- toriului, numai creditorii mortului pot să ceară deosebirea acestor rile mortului doă averi, iar nu şi creditorii moştenitoriului. Ş1 a moşte- nitoriului sînt unite, carele poate să ceară deosebirea lor? 10 § 1057. Dacă creditorii mortului vor deosebi averea lui de averea Ce urmea- moştenitoriului şi nu va agiunge spre împlinirea datoriilor aceluia, nu zădin deose- pot ei să iae nimica din averea acestuia; iar de va cîştiga în urmă moşte- birea averii nitoriul din driturile sau din averile moartei sale rudenii, pot să ceară . .. ' r a moştenito- din cîştigul acela rămăşiţa spre împlinirea datoriilor. riului? 15 § 1058. Dacă creditorii mortului au făcut mutarea datoriilor Ce urmea- asupra moştenitoriului prin sîneturi sau chizăşii ori amaneturi, atunce za mn muta- nu au mai mult drit să ceară deosebirea averii aceluia de averea acestuia, rea datonei , t . „ t • i v la mostem- macar de li s-ar mtimpla si paguba. toriu? ' § 1059. Şi legatarii au drit să ceară dimpreună cu creditorii deose- Şi legatarii 20 birea averii mortului de averea moştenitoriului, pentru că, după ce mai Pot sa ceara întăi creditorii vor lua deplin driturile lor si apoi moştenitoriul legiuita deoseDirea a_ J . . verilor, sa parte, în urmă să iae şi ei legaturile deplin sau numai părţi din ele după analoghie, sau nimica, dacă nu agiunge averea mortului. 3 mortul R: cel moştenit G || 4 da R: da-o G | moartea sa R: timpul morţii sale G || 6 lăsătoriului R:'celui moştenit G | mortului R: lui G || § 1056 nota, 7, 8, 10 mortului R: celui moştenit G 1| 11 va agiunge R: a ajuns G || 12 va cîştiga R: a cîştigat G || 13 averile R: lucrurile acelei G||16 chizăşii R: chezăşii sau ipoteci G || 20, 24 mortului R: celui moştenit G|| 20 pentru că R: aşa că G || 20 vor lua R: sau luat G | apoi R: al doilea G'|| 22 de plin R: sau deplin G. 26* §§ 1055-1072. PLATA DATORIILOR MOŞTENIRII 405 25 1 § 1060. Creditorii care, încredinţîndu-se în moştenitoriul mortului, Cine din l-au primit de datornic, se socotesc de creditori a lui şi n-au mai mult creditorii drit a se număra între ceialalti creditori ai mortului. mortului se socoteşte creditoriu şi a moştenitoriului ? § 1061. Dacă moştenitoriul au vîndut fără vicleşug şi înşelăciune Cînd nu 6 lucrurile moştenirei sau şi toată moştenirea, mai înainte de a cere ere- se dă mai ditorii sau legatarii deosebirea averilor, are deplină putere vînzarea mult, dritul ClG0S6i)îrp] flP aceasta şi nu se dă mai mult dritul deosebirei, ci datoriu este moşte- avere? nitoriul acesta să plătească datoriile. § 1062. Creditorii mortului nu mai pot cere deosebirea averilor în cîtă 10 moştenirei de a moştenitoriului după trecerea de cinci ani, socotiţi devreme se la intrarea în moştenire. ^VÎP cu to" tul? § 1063. Nimine nu are voe a trage la judecată sau a supăracu în zilele orice alt chip, nici cu faptă nici cu vorbă pe rudeniile şi moştenitorii jelirii nime- mortului nici pe chizăşii lui pentru orice pricină pînă la noaă zile, care ne nu are A. . . -i j • i- voe a supăra 15 se socotesc zile de jelire. pe rudenii,e şi chizăşii mortului. § 1064. Creditorii mortului nu au voe să tragă la judecată pe Pînă cînd moştenitoriu, pîn a nu primi moştenirea (§ 1035). nu se trage la judecată moştenitoriul? § 1065. Moştenitoriul ce au păşit peste doăzeci şi cinci ani, Care moş- după ce odată au primit moştenirea, nu mai poate scăpa de credi- tenitoriu nu 20 torii mortului, ci se îndatoreşte a plăti toate datoriile (§« 1028, poate scăpa ' Arxon • An/n\ ' * de creditorii 1037 şi 1047). mortului? § 1066. Creditorii mortului, neîncrezîndu-se în moştenitoriu, pot Care dri- să-i ceară siguranţie la intrarea lui în moştenire, iar nu după multă creditorilor1 vreme; iar nesiguripsindu-i, pot prin judecătorie să vîndă din lucrurile ce nu se în- moştenirei şi aşa să-şi primească datoriile; şi de vor dovedi că au tenitoriu?°Ş" § 1060 notă: mortului... şi a R: celui moştenit se socotesc creditori ai G || 3, 9 mortului R: ai celui moştenit G § 1061 notă: deosebirei de avere R: despărţirii G || 5 lucrurile R: lucruri de ale G || 5—6 după creditorii ad celui moştenit G || 9 averilor adR: om G || 11 intrarea R: timpul intrării G II 13 vorbă R: o vorbă uşoară G]|§ 1065 notă şi 20, 22. mortului R: celui moştenit G || 20 se îndatoreşte R: e silit G || 23 intrarea R: începutul intrării G || 25 vor dovedi R: au dovedit G. §§ 1073-1100. ÎMPĂRŢIREA MOŞTENIRII 407 10 15 mistuit din lucrurile moştenirei, spre a-i păgubi, se îndatoreşte a-i împlini din ale sale lipsa datoriilor, dacă nu va agiunge moştenirea spre desăvîrşită plata lor. § 1067. Moştenitorii se îndatoresc să plătească datoriile cele fără amanet a mortului personaliceşte, adecă fieştecarele după analoghia părţii sale; asemine şi nevrîsnicii şi sprevrîsnicii prin epitropii sau curatorii lor. § 1068. Datoriile mortului cele cu amanet trebue să le plătească numai acel moştenitoriu, ce le-au luat în partea sa sau are supt stăpînirea sa prin alt chip lucruri de moştenire amanetarisite şi,deza-manetarisindu-le, poate să se răfuiască cu împreună moştenitorii lui. § 1069. Moştenitorii nu pot să scoată amanetarisitul lucru a moştenirei, pe carele T-au împărţit intre ei, de nu va plăti fieştecarele după analoghie sau toată datoria unul numai din ei. § 1070. Datoria, ce are a lua de la mortul unul din moştenitori, se plăteşte de cătră toţi împreună moştenitorii, după analoghie. § 1071. Femeia poate să ceară zăstrea sa numai de la moştenitori, iar nu şi de la datornicii bărbatului ei. § 1072. Driturile creditorilor mortului nu se micşurează prin 20 tocmele, ce poate din întîmplare s-au făcut între moştenitori, pentru chipurile plăţii datoriilor aceluia. Cum se plătesc datoriile mortului fără amanet? Cum acele cu a'm a n e- turi? Cum se plătesc la u-nul din moştenitorii datoriile mortului. Plătirea zăstrii. Din care alcătuiri nu se micşurează driturile creditorilor? T.AP AL OPTSPREZECILE Pentru împărţirea moştenirii § 1073. Nimine nu este volnic să facă tocmala, ca niciodată să Regule ob-25 nu se împărţească moştenirea, ce o are în tovărăşie cu alţii, nici să şteşti. şe învoiască, ca tovărăşia să treacă şi la moştenitorii lui şi la acelora; 1 mistuit R: ascuns G | a-i R: aceia a G l| 2 va agiunge R: a ajuns G || § 1067 notă: mortului fără amanet R: cele fără ipotecă ale celui moştenit G [I 5 ; amanet R: ipotecă G II § 1068 notă: amaneturi R: ipotecă G || 8, 19 mortului R: celui moştenit G || 8 amanet R: ipotecă G | trebue R: se îndatoreşte G |! 10. lucruri R:' uri bun G I amanetarisite R: supus la ipotecă G || 10 — 11 dezamane-tarisindu-le. . . lui R: după ce 1-a scos, poate să cerceteze socoteala dintre el şi comoştenitorii C || 13 pe carele l-au R: care a fost G | va plăti R: a plătit G || 14 după analoghie ad partea sa de datorie G || 15—16 ce are... moştenitori R: cătră unul din moştenitori ai celui moştenit G ]| 17 numai ad R: om G || § 1072 notă: alcătuiri R: învoieli G || 24 volnic... tocmala R: îngăduit să se învoiască G || 24—25 să nu se R: să nu G H 25 în tovărăşie R: comună G || 26 tovărăşia R: în tovărăşie G. § 1073-1100. ÎMPĂRŢIREA MOŞTENIRII 40& i căci nici o tovărăşie nu se alcătueşte pentru de-a purure; ci pîn la un termin hotărît sau şi pîn la moartea lui are voe să se alcătuiască, ca să rămîe tovărăşia. § 1074. Moştenitorii cei în vrîstă desăvîrşită pot împărţi între 5 dînşii cu statornicie moştenirea, şi în scris şi în nescris, însă cu bună credinţă împărţindu-o ori numai pe capite sau după trupină sau împreună pe capite şi trupină (§§ 917 pîn la 924). § 1075. Moştenitorii pot împărţi moştenirea, şi cînd va lipsi unul din împreună moştenitorii lor; se îndatoresc însă să păzască 10 în tot chipul nepăgubirea acelui înstrăinat, pentru că are acela şi pe urmă drit, ca să iae de la dînşii în puterea legilor partea cuvenită lui deplină, împreună cu rodurile şi veniturile ei, căci cele săvîrşite între unii nu păgubesc pe alţii. § 1076. N-au voe fraţii să împărţească moştenirea părinţască, 15 cînd unul socotit de frate a lor se poartă încă în pîntecele maicei sale (§ 34), pentru că nu este cunoscut: a) De se va naşte în vremea obicinuită (§ 181); b) De se va naşte viu sau mort; şi c) De se va naşte unul sau şi mai mulţi. 20 § 1077. Femeia nu are voe să ceară împărţală moştenirei, a căriia parte i se cuvine ei, fără ştirea şi primirea bărbatului ei, dar nici bărbatul nu poate să o ceară fără voinţa ei (§ 1021). *§ 1078. Nu este ertat a se face împărţirea moştenirei, fără ştirea şi voia stăpînirei sau a judecătoriei: 28 a) Cînd unul între moştenitori este nevrîsnic; b) Sau cînd va fi unul dintr-înşii nebun sau eşit din minte ori tîmpit; c) Cînd unul va fi răsipitoriu; şi d) Cînd unul din ei se află supt epitropie sau curatorie pentru 30 nevrîsnicie sau pentru alte pricini, căci toţi aceştia se socotesc că nu au voinţă legiuită. § 1079. Sprevrîsnicii pot să împărţească între dînşii numai lucrurile pămîntului şi veniturile, însă cu ştirea epitropilor sau a curatorilor. 2 alcătuiască R: învoiască G || 5 cu statornicie R : în chip statornic G || 6 sau după R: sau numai după G || 7 împreună R; totdeodată G || 8 şi cînd va lipsi R: deşi lipseşte G || 10 acelui înstrăinat R: aceluia G || 11 cuvenită ad R: om G || 20—21 a căriia R: din care G || 21 primirea R: consimţămîntul G||26 Sau... fi R: Cînd este vre G || 28 unul va fi R: vreunul este G || 29 unul R: unii G | epitropie sau curatorie R: epitropi sau curatori G || 32 Sprevrîsnicii R: Nevrîstnicii G. §§ 1073-1100. ÎMPĂRŢIREA MOŞTENIRII 411 1 § 1080. Unde se găsesc lucrurile moştenirei, acolo trebue să se facă şi împărţală şi judecata. § 1081. Judecătoria este datoare să cerceteze cu amăruntul la împărţală moştenirei: -5 A) Scăderea şi plata datoriilor mortului, in care se socotesc şi cheltuelile îngropării lui cum şi a obicinuitelor griji, însă cu ştirea creditorilor şi a judecătoriei; iar de nu va fi prin putinţă sau va fi spre vătămarea moştenitorilor, ca îndată să se plătească mai întîi datoriile, atunce să se facă cuviincioasa siguranţie a creditorilor şi pe urmă 10 să se dee moştenitorilor termin, ca să li se poată plăti fără paguba lor; B) Vătămarea, care poate din vicleşug sau din lenevire şi din neîngrijire s-au întîmplat la lucrul de moştenire; C) Cheltuelile, ce poate au făcut cineva cu bună credinţă din împreună moştenitori pentru lucrul de moştenire, cu dobînda lor, măcar 15 de s-ar fi stricat din întîmplări acele lucruri; D) Veniturile şi rodurile pe vremea trecută; E) Preţăluirea lucrurilor, de va cere trebuinţa, a fieştecăruia întreg, iar nu după ce s-ar fi împărţit: şi F) împărţirea lor în părţi deopotrivă, pe cît va fi prin putinţă 20 şi după cîtime şi după cualitâ (§ 1086). § 1082. Şi puţini şi unul singur din mulţi împreună moştenitori Carii pot pot cere împărţirea. Căci nimine nu-i sîlit să rămîe în tovărăşie fără sa ceara Im" părtală? voia sa. § 1083. Dacă, moştenitorii cei vrîsnici învoindu-se, vor fi împărţit Ce datoreş- „. , . , te să facă 25 intre ei moştenirea şi vor ii rămas nescaiva îucrun, pentru care, judecătoriul, neputîndu-se învoi, vor merge la judecată, atunce judecătorul este ^"^lrcruMe datoriu a împărţi numai acele lucruri, iar nu toate din început, căci moştenirii n-are voe să răstoarne tocmelile ce au făcut ei între dînşii fără nitrV^oste- viclesug; pe lîngă aceste pot face cercetare si pentru lucrurile moştenirei, nitori fără ' ' vicleşug, iar 30 care au fost lipsite după împărţală. unele au ră- mas neîmpărţite, sau cînd, după împărţire, au lipsit unele? 1 lucrurile R: lucrările G II 2 după judecata ad asupra lor G || 5 mortului R: celui moştenit G |1 6 griji, însă R: pomeniri, G|| 7 va fi R: este G|| 9 facă R: facă mai întîi' G || 10 plăti R: plăti acelea G || 11 poate R: întîmplător G | lenevire R: neglijenţă G || 12 s-au... lucrul R: a unuia din moştenitori s-a pricinuit la vreun lucru G || 14 lucrul R: oarecare lucruri G || 20 § 1086 G: 1089 R || 22 în R: în vreo G II 24 şi 25 vor fi R: au G || 26 vor merge R: merg G || 28 tocmelile ce R: cîte, învoindu-se G || 29 pot R: poate G || 30 fost lipsite R: lipsit G. §§ 1073-1100. ÎMPĂRŢIREA MOŞTENIRII 413 1 § 1084. Fiind prepus, că au urmat împreună moştenitorii vicleşug, şi cerînd trebuinţa, poate judecătoriul să-i supue şi supt giurămînt, carii trebue să giure, că nu vor cleveti unul pre altul, nici vor tăgădui unul dreptul altuia. 5 § 1085. Lucrurile .moştenirii, care va fi cu anevoe a se împărţi fără vătămarea lor sau nicidecum nu se pot împărţi, să se preţăluiască de oameni cercaţi, aleşi de cătră însuşi moştenitorii. § 1086. Nefiind prin putinţă a se potrivi părţile, nici după cîtime nici după cualita (§ 1081), poate judecătoriul să le potrivească cu bani 10 sau cu alte lucruri. § 1087. Judecătoriul este datoriu la împărţirea lucrurilor nemişcătoare, să hotărască cele de folos pentru toţi moştenitorii de obştie sau aceia ce cer şi primesc toţi de obştie. § 1088. Murind unul din moştenitori în vremea împărţelii moşte-15 nirei, nu se opreşte împărţală pentru aceasta, ci de va avea pogorîtori, întră aceştia în locul lui prin dritul reprezentaţiei şi sau vor sta însuşi la împărţală de vor fi vrîsnici, ori se va rîndui un împuternicit din partea lor. § 1089. Comuna (obşteasca) uşă nu se împarte, dacă nu va fi 20 chip a se mai deschide alta. § 1090. Moşia, pe care sînt ţîntirime, se împarte, iar locul ţînti-rimelor nu se împarte, ci rămîne dritul întreg la fieştecarele moştenitoriu; deci dacă unul din ei nu va putea sau nu va voi să cumpere moşia de părtăşie, nici să vîndă partea sa, judecătoriul va împărţi 25 moşia în părţi, iar locul ţînterimelor rămîne neîmpărţit, unde fieştecarele moştenitoriu îngroapă şi se îngroapă şi fără voia împreună moştenitorilor lui, măcar de va avea şi puţină parte. § 1091. Documenturile moşiilor, caselor, dughenilor şi a altor zidiri, ce poate întregi au venit în partea unuia din moştenitori, să se 6 se se R: trebuie să se G !| 7 cercaţi R: cunoscători G | moştenitorii R: împreună moştenitorii G || 8 a se potrivi R:'să se egaleze G || 15 va avea R: are G || 16 vor stâ R: stau G !| 17 vor fi R: sînt G | se va răndui un R: se hotărăşte un mandatar deplin G || 19 (obşteasca) ad R: om G | va fi R: este G|| 20 alta R: altă uşă din altă parte G||*22 dritul R: dritul asupra lui G || 24 moşia de părtăşie R: toată moşia comună G | va împărţi R: împarte G || 27 va avea R: are G |1 29 zidiri R: averi' G. Cînd se supun giură-mîntului împreună moştenitorii? Care lucruri se preţă-luesc? Cum au a se face părţile deopotrivă? Cum trebue să hotărască judecătoriul pentru împărţirea lucrurilor nemişcătoare? Cînd are loc în împărţire dritul reprezent a-tiei? Ce se împarte şi ce nu? Cum să o-rînduiască documenturile moştenirei? §§ 1073-1100. împărţirea moştenirii 415 1 dee lui dimpreună cu partea sa; iar documenturile ce cuprind multe acareturi împărţite la mulţi sau şi numai o moşie asemine împărţită la mulţi moştenitori, să se dee în păstrare ori la unul din ei, carile va fi mai sigur, sau să se pue depozit pecetluite, cu învoirea tuturor, la 5 o biserică sau la alt loc sigur, însă fieştecăruia din ei să se dee o copie întocmai, încredinţată de cătră stăpînire sau de cătră judecătorie. Asemine se va urma, întîmplîndu-se la moştenire şi documenturi cuprinzătoare privileghiilor familiei moştenitorilor. § 1092. Făcîndu-se împărţală moştenirei după pomenitul chip 10 (§§ 1081 pîn 1091) şi luînd fieştecarele moştenitoriu partea cuvenită , lui, se face desăvîrşit proprietar a ei, socotindu-se ca şi un cumpărătoriu pentru că împărţală moştenirei are putere de cumpărare. § 1093. După împărţală moştenirei trebue judecătoriul să înda-torească pe moştenitori, ca să dee siguranţie unul altuia, ca la întîm- 15 plare cînd ar eşi rea vreo parte, adecă să se îndatorească în scris unui cătră altul, că la întîmplare, de se va lua prin judecată de cătră un al treilea sau o parte din partea sau şi întreagă a unuia' din ei, ceialalţi îi vor întoarce paguba după analoghie; asemine se îndatoresc, măcar de n-ar fi dat siguranţie. 20 § 1094. Dacă din împotrivă s-ar fi învoit moştenitorii între dînşii, ca să nu poată cere unul de la altul o asemine păgubire din luarea părţii prin -judecată, are putere învoiala aceasta. Pentru aceasta dar nu poate pe urmă păgubitul să tragă la judecată pe împreună moştenitorii şi să ceară despăgubirea sa. 25 § 1095. Se strică împărţală ce s-au făcut între vrîsnici fără judecată, de se va dovedi că au urmat înşelăciune sau vicleşug sau nebăgare în samă ori frică şi sîlă, căci atunce nu are nici o putere împărţală (§ 1033). § 1096. Nu se strică împărţală ce s-au făcut prin judecată la locul 30 cuviincios, afară numai de s-ar fi întîmplat o pricină mare şi cunoscută, foarte păgubitoare pentru unul dimpreună moştenitori. § 1097. Fraţii cei vrîsnici, şi după ce vor fi întrat la judecată pentru împărţală, nu sînt opriţi să împartă în urmă moştenirea între dînşii, învoindu-se, şi nu se strică o asemine împărţală. 2 acareturi R: averi G | moşie R: avere G ]] 3—4 va fi R: este G || 6 încredinţată R: adeverită G|| 7 seva urma R: să se orînduiască OII 7 — 8 cuprinzătoare privileghiilor R: care cuprind privilegii de ale G||14 —15 ca la'... vreo parte R: pentru posibila evicţiune G|| 20 s-ar fi R: s-au G || 21—22 luarea... judecată R: evicţiune G || 26 se va dovedi R: s-a dovedit G | au urmat R: s-a făcut cu G || 27 nici o R: tărie şi G || 30 cuviincios R: competent G|| 32 vor fi R: au G||33 după urmă ad ei înşişi 'G || 34 învoindu-se R: împăcîndu-se G. Cînd se face moştenitoriul desăvîrşit proprietar pe partea sa? Cuvine-se să dee moştenitorii siguranţie unul altuia pentru întîmplare de pierzare prin judecată. Care toc-mele între împreună moştenitorii au tărie ? Care îm-p ărţală se răstoarnă? Care nu se-răstoarnă? §§1101-1149. INDIVIZIUNEA Şl ALTE DREPTURI REALE 417 1 § 1098. întîmplîndu-se să fie rămas nescaiva lucruri de moştenire neîmpărţite, pentru care n-au urmat hotărîre de cătră judecată, nici învoială între împreună moştenitorii, nu se strică pentru această pricină săvîrşita împărţală, ci se împart numai acele neîmpărţite rămase lucruri. 5 § 1099. Nu se trage la judecată, ca un răpitoriu sau fur, moşte- Pedeapsa nitoriul carele după săvîrşita împărţală se va dovedi că au dosit un pentru vicle- lucru de a moştenirei comune, nici se strică împărţală pentru această ?uSul unuia .... .... din mosteni- pncină, ci se împarte între ceialalţi împreuna moştenitori acel lucru, t j din care nu se iartă a se împărtăşi şi dosîtoriul. 10 § 1100. Dacă între moştenitorii cei în vrîstă legiuită se va face Care îm-împărţala cu primirea lor şi cu bună credinţă, urmînd şi trădarea, adecă părţală rase va da fieştecăruia partea cuvenită lui, atunce rămîne nestrămutată mîne totdea_ A ' „ , .„ . . , . „ . . ., .. , , . una stator-o asemine împărţală şi nu se mai strica cu nici un ieliu de chip. nică? *CAP AL NOAĂSPREZECILE 15 Pentru împreună proprietaoa şi părtăşie (communio) la alte drituri realnice. § 1101. Unde proprietaoa tot aceluiaşi lucru sau tot acelaşi drit împreună se cuvine nedespărţit mai multor persoane, acolo se alcătueste proprietâ sau părtăşie. (§ 1563). ' ' părtă?ie- 20 § 1102. Părtăşia se întemeiază pe întîmplarea de noroc, pe lege, pe arătarea voinţei cei de pe urmă sau pe tocmala. § 1103. După deosebirea izvoarălor, de unde curge părtăşia, dobîndesc şi driturile şi datoriile părtaşilor mai cu de-amăruntul lămu-' rirea lor (§§ 523, 556,' 557, 610, 710 pîn 719, 914 pîn 961 şi 1563 25 pîn 1607). § 1104. Deosebitele regule pentru părtăşia averilor care se nasc din tocmele, se cuprind în capul treizeci pentru tocmala de părtăşia av.erilor. 4 neîmpărţite rămase ad R: om G || 5 trage la giudecată R: învinovăţeşte G|| 6 săvîrşita R: deplină G [| 9 dosîtoriul R: acela G || 10 legiuită R: deplină G j se va face R: s-a făcut G !j 11 primirea lor R: consimţămînt G || 12 se va da R: se va fi dat G || 15—16 părtăşie... la R: devălmăşie de G || § 1101 notă, 19, 20 părtăşie R: devălmăşie G || 18 se cuvine R: aparţine G | se alcătueste R: ia fiinţă G || 19 (§ 1563) adR: om G || 20 întîmplarea de noroc R: un caz întîm-plător G || 22 de unde curge părtăşia R: izvorăşte devălmăşia G || 23—24*mai cu ... lămurirea R: determinarea mai'de aproape a G || 24 610 R: 650 G|| 26 Deosebitele R: Specialele G || 27 din tocmele R: prin tocmeală G | treizeci ad R: om G H 27—28 tocmala... averilor R: contractul de devălmăşie a bunurilor G. 27 — o. 622 §§1101-1149. INDIVIZIUNEA ŞI ALTE DREPTURI REALE 419 30 ruia îndeosebi : 1 § 1105. Acel ce cere parte din lucruri de părtăşie, trebue să dove- dească dritul său, dacă ceialalţi părtaşi se vor împrotivi. § 1106. Părtaşii înfăţoşază numai o persoană, în cîtă vreme toţi Drituri de vor fi uniţi şi au drit a dispozarisi după a lor plăcere pentru lucrul de °a^\apăr *5 părtăşie. § 1107. Dacă părtaşii nu vor fi uniţi, nici unul dintr-înşii nu are voe să facă o strămutare sau prefacere, prin care se va dispozarisi pentru . partea altui cuiva din părtaşii lucrului. § 1108. Fieştecarele părtaş poate neatîrnat şi de sine să amâne- A fieştecă-10 tarisască, să legatarisască sau într-alt chip să înstrăineze după a sa plăcere dreapta sa parte sau folosurile ei, încît nu va jigni driturile părtaşilor lui (§§ 472 pîn—474). § 1109. Fieştecarele părtaş este volnic să ceară samă sau şi împărţirea cîştigului. El poate după regulă să ceară şi desfacerea, însă fără 15 păgubirea părtaşilor lui; deci dar trebue să se mulţămască cu urnirea şi prelungirea potrivită cu împregiurările, de care prelungire nu poate lesne a se feri. § 1110. Dacă un părtaş s-au îndatorit a urma părtăşia, nu poate să se lepede de ea mai înainte de terminul hotărît; însă îndatorirea aceasta 20 se desfiinţază, precum şi alte îndatoriri şi nu trece la moştenitorii lui, în cît nu va vătăma pe părtăşie. § 1111. Dacă o a treia persoană va fi orînduit în părtăşie un lucru, trebue neapărat a se împlini orînduirea lui de cătră cei întîi părtaşi, iar nu şi de cătră moştenitorii lor, căci îndatorirea cătră o necurmată 25 părtăşie nu are loc (§ 1073). § 1112. Stăpînirea şi ocîrmuirea lucrului de părtăşie se cuvine a) Pentru îndeobştie tuturor părtaşilor; iar la acele lucrări, ce privesc numai cătră c^p!;t„a!ul de obicinuita ocîrmuire şi folosurile capitalului de părtăşie, au putere glasurile cele mai multe, care nu se numără aice după numărul persoanelor, ci după analoghia cîtimei părţilor. 1 lucruri de părtăşie R: lucrul comun G || 2 vor împrotivi R: împotrivesc Gt || § 1106 note : Drepturi comune ale părtaşilor G || 4, 6 vor fi uniţi R: sînt de acord G || 4—5 de părtăşie R: comun G || 7 o strămutare sau prefacere R: la lucrul comun o schimbare' G | va dispozarisi R: dispune G || 8 lucrului R: lui G || 11 în cît nu va jigni R: întru cît nu vatămă G || 13 samă sau R: socoteală şi G II 14 după desfacerea ad devălmăşiei G | însă, fără R: totuşi nu fără de vreme Şi spre G || 15 urnirea R: amînarea G || 18 a urma părtăşia R: la continuarea devălmăşiei G || 19 lepede de R: retragă de la G || 21 vâ vătăma R: vatămă G|| 22 va fi R: a G|| 25 părtăşie... loc R: devălmăşie nu ia fiinţă G || § 1112 nota et passim de părtăşie R: comun G || 26 Stăpînirea R: Posesiunea G 1 se cuvine R: aparţine G || 28 ocîrmuire şi folosurile R: chivernisire şi folosul G. :' 27* §§1101-1149. in diviziunea şi alte drepturi reale 421 1* § 1113. Dacă se vor propune nescaiva mari prefaceri pentru păstrarea sau mai bună întrebuinţarea a capitalului de părtăşie, pot acei biruiţi de cătră glasurile cele mai multe să ceară siguranţia lor pentru paguba ce s-ar putea întîmpla, sau să iasă din părtăşie, dacă nu li se 5 va da siguranţie. § 1114. Dacă aceştia n-ar voi a se lepăda sau dacă lepădarea lor va urma fără de vreme, pot să facă sorţi sau să-şi aleagă un arbitru pentru -aceasta; sau dacă toţi părtaşii nu se vor învoi la aceasta, va hotărî judecătoria de trebue această prefacere să aibă loc fără vreo 10 îngrădire sau cu darea de siguranţie ori nu. § 1115. Aceste trei feliuri de orînduiri au loc şi cînd glasurile părtaşilor vor fi tot de un număr. § 1116. Cerînd trebuinţa a se rîndui un ocîrmuitoriu a lucrurilor de părtăşie, se face alegerea lui prin glasurile cele mai multe, iar în 15 lipsa lor, prin judecătorie. § 1117. Acest ocîrmuitoriu a lucrului de părtăşie se socoteşte ca un împuternicit, carele este datoriu să deae samă curată la vremea cuviincioasă, are însă voe să scadă toate cheltuelile făcute spre folosul părtăşiei. 20 § 1118. Tot aceeaşi îndatorire şi tot acelaşi drit are şi părtaşul cel ce ocîrmueşte lucrul de părtăşie fără împuternicirea împreună părtaşilor lui. § 1119. Prin glasurile cele mai multe se face alegerea şi cînd trebuinţa va cere mai mulţi ocîrmuitori. 25 § 1120. Cele de comun folosuri şi însărcinări se hotărăsc după analo- 6) Pentru ghia cîtimei părţilor; îndoială fiind, se socoteşte, că părţile sînt deopo- folosurile şi trivă, iar cel ce va adeveri din împrotiva, datoriu este a dovedi zisa sa. Pa?ubUe ca~ § 1121. Folosurile cele luate trebue după obiceiu a se împărţi între părtaşi în natură, iar dacă nu va fi prin putinţă a se face o asemine împărţală," are drit fieştecarele părtaş să ceară vînzarea a aseminelor folosuri prin liţitaţie şi să iae analogul lui din preţul vînzării. § 1122. La împărţală lucrului de părtăşie, ce se face după dez- e) Pentru legarea părtăşiei, nu are mai mult loc hotărîrea glasurilor celor mai multe. |mp ăr tala 1 se vor propune R: s-au propus G || 3 acei R: părtaşii G || 4—5 se va da R: s-au dat G|| 6 lepăda R: retrage G|j6—7 lepădarea... vreme R: retragerea lor se face la timp neopor'tun G || 7 facă R: arunce G || 8 învoi la aceasta R: consimţi de obşte G || 8—9 va hotărî R: să hotărască G || 11 orînduiri R: hotărîri G || 12 vor fi tot de un R: sînt egale la G ]| 18—19 folosul părtăşiei R: folos G || 21 împuternicirea R: însărcinarea G || 24 va cere R: cere G II § 1120 notă: pagubile capitalului R: însărcinările lui G || 26 socoteşte R: presupune G || 27 cel ce va adeveri R: dacă cineva susţine G | zisa sa R: acestea G || 29 natură R: aceeaşi fiinţă a lor G | va fi R: este G || 32—33 dezlegarea părtăşiei R: desfacerea devălmăşiei G !| 33 hotărîrea... multe R: votul celor mai mulţi G. 30 §§1101-1149. INDIVIZIUNEA ŞI ALTE DREPTURI REALE § 1123. împărţală trebue să se facă spre de obştie mulţămire a tuturor părtaşilor; însă dacă nu se vor putea învoi între ei, va urma desfacerea prin chipurile pomenite în § 1114. § 1124. La împărţală moşiilor sau a zidirilor poate arbitrul sau judecătoria să -hotărască şi aceasta, adecă de va fi trebuinţă a se lăsa vreo şerbire unuia din împreună-părtaşii spre folosul părţii sale şi supt ce feliu de condiţie trebue a se lăsa lui această şerbire. § 1125. Dacă lucrul de părtăşie din însuşi a sa fire va fi nedespărţit sau nu se va putea împărţi fără mare scădere a preţului său, atunce trebue să se vînză prin liţitaţie şi să se împărtăşea după analogon preţul lui între împreună-părtaşii, măcar de va cere aceasta şi numai, unul dintr-înşii. § 1126. Şerbiri, deosebitoarele semne hotară şi documenturile cele trebuincioase spre întrebuinţare de comun, nu se împart. § 1127. Şerbirile moşiilor folosesc pe toţi părtaşii. Scrisorile sau documenturile se vor rîndui după chipul hotărît la § 1091. § 1128. La împărţală moşiilor trebue să se însămneze hotarele megieşite, prin vederate şi nestrămutate semne. § 1129. Rîurile, părăile, pădurile, munţii, movilile, poenile, drumurile, obşteştile tracturi şi alte asemine sînt hotare fireşti. § 1130. Spre depărtarea şi întimpinarea a vicleşugului şi a înşelăciunii, trebue să se sape de desupt sau să se tae în pietrii sau în stîlpii ce se obicinuesc a se pune spre arătarea hotarelor, cruci, numere sau alte oareşcare semne, (precum hîrburi, cărbuni sau cenuşă). §' 1131. Pentru săvîrşita împărţală trebue să se facă şi hotarnice, o a treia persoană, fiind aceasta încă în viaţă (§ 1032). 2 şi 3 s-ar fi R: s-a G || 5 va dovedi R: se va fi dovedit G || 6 să R: să o G || 7 la. .'.judeca R: în acest caz trebuie să fie judecat G || 10 va fi R: a fost G l| 11 după amăgire udasaO || 12 ar fi R: a G |j 14 va cere R: cere G || 15 va fi R: a G || 17 nici R: sau G || 18 neertat R: îngăduit G || 19 se poate supune R: poate fi obiectul G || 20 va amăgi R: amăgeşte G || 21 ar pricinui R: pricinueşte G || 22 se va folosi R: se foloseşte G || 26 va încheia R: a încheiat G I fără cuvînt R: nerezonabil Gr [128 se va tocmi R: s-a tocmit G || 29 va cumpăra R: a cumpărat G | gîlceavă R: judecată G || 30 va înstreina R: cedează G | danie R: legat G |J 31 de la G: om R. §§1150-1256. PERSONALE. DRITURI ASUPRA LUCRURILOR 439 20 1 § 1173. Dacă se va încheia tocmala pentru un lucru, a căruia comerţ se va opri în urmă de cătră stăpînire mai înainte de trădarea lui, rămîne tocmala răsuflată. § 1174. Afară de întîmplările cele orînduite în legi, nimene cu 5 adevărat nu poate pentru altul să dee sau să primească făgăduinţă; iar dacă au făgăduit cineva că va mijloci ca o a treia persoană să facă ceva, ori se va închizăşlui, că acea a treia persoană va face cutare lucru, atunce trebue să împlinească făgăduita îndatorire după chipul făgăduinţei sale ce au primit asupră-şi. 10 § 1175. Dacă s-au făgăduit tot într-aceiaşi vreme un lucru cu. putinţă şi preste putinţă, trebue să se împlinească partea putincioasă, afară numai dacă de cătră contractuitori s-au pus anume condiţie (§ 863) la tocmala, ca nici un pont a ei să nu se deosebească unul de altul. *§ 1176. Tocmala poate să se facă prin viu graiu sau în scris, Forma to-15 în faţa judecătoriei sau afară de judecătorie, cu marturi sau fără marturi. cmem-Această deosebire a formei nu pricinueşte nici o deosebire la îndatoriri, afară numai la întîmplările hotărîte în legi (§§ 237, 253,. şi 1269). § 1177. Dacă amîndoaă părţile se vor învoi anume spre alcătuirea tocmelii în scris, nu se socoteşte săvîrşita, pînă.a nu iscăli părţile; punerea peceţii la această întîmplare nu se cere numaidecît. § 1178. Dacă actul tocmelii încă nu s-au făcut după cuviincioasă Punctaţia rîduială, iar ponturile prinţipale a tocmelii s-au scris întru un formular acel°r prinţi- (ciornă) si s-au iscălit de cătră amîndouă părţile, atunce si acest feliu pa!e Ponturi ' . r , i » a tocmelii. de formular întemeiază driturile şi îndatoririle, ce sînt cuprinse într-a° însul, (care acest formular se numeşte punctaţie). *§ 1179. Acel ce nu ştie carte sau din pricina metehnilor trupeşti nu poate scrie, trebue să cheme doi sau şi trei marturi, din care unul să-i iscălească numele lui şi el să pue degetul pe sămnul cinstitei cruci sau să facă cel de mînă obicinuit sămn (§ 742). 30 *§ 1180. Dacă s-au făcut actul tocmelii între contractuitori, să nu se dee nici ca cum ascultare cuvintelor prin viu graiu, care nu se potrivesc cu actul, sau noile lor adăogiri, pe care unul dintr-înşii le-ar fi pus înainte prin viu graiu în vremea alcătuirei. 1 se va încheia R: s-a făcut G || 2 se va opri R: s-a oprit G|| 4 întîmplările cele orînduite R: cazurile hotărîte G || 5 cu adevărat R: în mod sigur G | pentru altul ad R: om G || 7 să va închizăşlui R: a chezăşuit G || 12 s-au R: nu s-a G || 13 pont a R: articol al G | deosebească unul R: despartă G H 18—49 se vor învoi. . . tocmelii R: au consimţit expres la o tocmeală G || 20 numaidecît R: în chip esenţial G || § 1178 nota: Punctaţia R: Conceptul G ]| 24 formular R: concept încă G || 25 (care... punctaţie) ad R: om G || 28 el să pue degetul pe R: să pună înaintea iscăliturii G || 29 mînă R: mînă proprie G | sămn R: semnul ei G || 32—33 le-ar fi R: pretextează că le-a G || 33 vremea alcătuirei R: aceeaşi vreme G. §§1150-1256. PERSONALE DRITURI ASUPRA LUCRURILOR 441 30 te la întreagă datorie. 1 § 1181. Dacă doaă sau mai multe persoane vor făgădui cuiva ori vor primi de cătră cineva tot acelaşi drit asupra unui lucru, atuncea şi dritul şi îndatorirea se împarte după prinţipiile împreună proprietăţii ■ (cap. 19). .5 § 1182. Afară de acele în legi orînduite întîmplări, rămîne răspun- zătorul fieştecarele împreună datornic a unui lucru despărţitor numai pentru partea sa, şi din mai mulţi împreună părtaşi la un lucru despărţitorul trebue fieştecarele asemine să se mulţămască cu partea cuvenită lui (§§ 705, 1406, 1595, 1596 şi 1733). 10 § 1183. Dacă din împotrivă, va fi vorbă pentru lucruri nedespăr- ţitoare, atunce, de va fi numai un creditoriu, poate să le ceară de la fieştecarele împreună datornic. Iar dacă vor fi mai mulţi împreună creditori şi numai un datornic, nu se îndatoreşte acesta să dee lucrul cel nedespărţitoriu unuia numai dintr-înşii, fără chizăşie, ci poate să 15 ceară învoirea tuturor împreună creditorilor sau judecătoreasca păstrare a lucrului. § 1184. Dacă mai multe persoane au făgăduit tot acel lucru Solidarita întreg într-acest chip, încît unul pentru toţi şi toţi pentru unul anume se îndatoresc, atunce fieştecare persoană se îndatoreşte pentru totul 20 (§ 1596). § 1185. La această întîmplare are voe creditoriul să ceară totul de la toţi împreună datornicii sau de la cei mai mulţi, sau de la fieştecarele deosebi, după a sa voe şi plăcere, partea sau totul numai de la unul. 25 § 1186. Această alegere rămîne creditoriului nevătămată şi cînd, după pornirea judecăţii, se va lăsa de judecată; şi dacă va lua o parte de datorie de la unul din împreună datornici, poate să ceară rămăşiţa de la ceialalţi. § 1187. Iar dacă cineva au făgăduit tot aceiaşi totime mai multor persoane şi dacă fieştecăria din aceste s-au dat anume dritul să o ceară întreagă, atunce se îndatoreşte datornicul să dee totimea aceluia din aceşti creditori, carele mai întîi o ar fi cerut de la dînsul. § 1188. Dacă unul din mai mulţi împreună datornici va fi plătit creditoriului totimea, nu mai poate acesta să ceară nimica de la ceialalţi; § 1181 nota G: om R || 2 de cătră R: de la G 1! 5 orînduite întîmplări R: hotărîte cazuri G || 6 datornic... despărţitor R: răspunzător de un lucru divizibil G || 10 şi 11 va fi R: este G | nedespărţitoare R: indivizibile G || 12 vor fi mai R: sînt G || § 1184 nota: Solidaritate R': Solidari GII 26 judecăţii, se va lăsa R: pîrii asupra ei, s-a lăsat G | va lua R: a luat G || 32 ar fi R: a G || 31—32 din aceşti creditori ad R: om G- II-33 va fi R: a G. .§§ 1150-1256. PERSONALE DRITURI ASUPRA LUCRURILOR 443 1 şi dacă unul din mai mulţi împreună creditori va fi luat de la un datornic totimea, nu pot mai mult ceialalţi să ceară ceva de la dînsul. § 1189. Condiţiile ce au primit deosebi unul numai din împreună datornici, nu vatămă pe ceialalţi, precum nici ertarea sau slobozirea 5 ce un împreună datornic au primit-o personaliceşte, nu foloseşte pe ceialalţi. § 1190. Dacă cineva au făgăduit tot aceiaşi totime la mai mulţi împreună creditori deosebi, din care unul au apucat a lua acea totime singur, în cît se îndatoreşte acesta să răspundă cătră ceialalţi creditori, "10 trebue să se hotărască din legiuitele alcătuiri, care s-au făcut deosebi între dînşii; dacă nu s-au făcut acest feliu de legături, nu este îndatorit a răspunde unul cătră altul. § 1191. Dacă unul din împreună datornici pentru totime au plătit din ale sale întreaga datorie, are dritul şi fără să-i fi mutat credi- 15 toriul asupra lui driturile şi jalbele lui, să ceară de la cealalţi împreună ■ datornici întoarcerea în părţi deopotrivă, dacă nu s-ar fi urmat între el şi între acea alcătuire deosebită. § 1192. Dacă unul din împreună datornici nu era vrednic de a lua asupră-şi îndatorirea sau îi era preste putinţă a împlini datoria sa, 20 atuncea trebue să se împlinească de cătră cealalţi, acesta rămasă parte, tot cu acelaşi chip. § 1193. Ertarea de datorie ce au urmat din partea creditorului la unul din împreună datornici, nu poate fi spre paguba celorlalţi. § 1194. Orînduielile pentru condiţiile voinţei cei de pe urmă Urmările 25 (§§ 863 pîn 881) au tărie îndeobştie şi la condiţiile cele puse alcătuirilor: îxi ' ' a). Condiţii: la tocmele. ' § 1195. Cuvintele urmate supt acest feliu de condiţii care, puin- du-se la voinţele cele de pe urmă, se socotesc a fi nepuse, rămîn fără de putere (§§ 877 pîn 881). 30 § 1196. Dacă s-au. făcut tocmala supt o condiţie putincioasă, urnitoare şi împreună adeveritoare, nu are drit primitoriul făgăduinţei să ceară, ca să o pue în lucrare făgăduitoriul, pîn ce nu va împlini cu de amăruntul şi desăvîrşit condiţia, de la care atîrnă dritul cîştigării, ori din voinţa aceluia căruia s-au dat dritul, sau din vreo întîmplare 1 va fi R: a G || 8 deosebi R: separat G || 9 în cît R: în ce măsură G || 10 alcătuiri R: legături G || 14 mutat R: cedat G || 16 s-ar fi urmat R: s-a făcut G || 17 alcătuire deosebită R: legătură mai deosebită despre aceasta G ]| 18 vrednic R: capabil G || 20 rămasă R: ce lipseşte Gr i| 21 cu R: după G || 22 au urmat R: s-a făcut Gr || 30—31 putincioasă... adeveritoare R: atîrnătoare, posibilă totodată şi afirmativă G || 32 pîn ce nu va împlini R: înainte de ce a fost împlinită G || 33 cîştigării R: dobîndirii G||34 o întîmplare R: un caz întîmplător G. §1150-1256. PERSONALE DRITURI ASUPRA LUCRURILOR 44» 1 sau totdeodată din amîndoaă va atîrna împlinirea sau făptuirea condiţiei (59). (59) De pildă, dacă A au vîndut un lucru lui B cu condiţie ca vînzarea aceasta atuncea numai să aibă tărie, dacă pînă în 30 de zile nu se va arăta alt cumpără-;5 toriu, care să dee preţ mai mare (§ 1453). § 1197. Dacă s-au pus drept condiţie vreo lucrare a primitoriului făgăduinţei, pe care lucrare au săvîrşit-o acesta mai înainte de tocmală, trebue să o facă de al dcile de va fi cu putinţă, dacă făgăduitoriul va cere aceasta (60). 10 (60) De pildă, V au făgăduit să dee 100 de galbini lui G, dacă va zugrăvi chipul Domnului Alexandru celui Bun, iar G îl avea zugrăvit mai înainte de tocmală; dacă V nu se va mulţămi cu zugrăvirea făcută mai înainte de tocmală, atuncea datoriu este G să-1 zugrăvească de al doile. § 1198. Putincioasa, urnitoarea şi tăgăduitoarea condiţie dă 15 îndată primitoriului făgăduinţei un drit ca de proprieta, însă îngrădit pînă într-atîta, încît la împlinirea condiţiei să rămîe lipsit de acel drit (61). (61) Dacă D au făgăduit că va da lui E o moşie, de nu va lua pe cutare de soţie, iar el au luat-o, deci dar n-are drit să ceară moşia ce i se făgăduise. § 1199. Aceste regule au loc, şi dacă s-au făcut tocmală supt .20 condiţie putincioasa şi dezlegătoare, ori adeveritoare sau tăgăduitoare de ar fi (62). ' . : (62) De pildă, dacă Y au vîndut lui Z o moşie supt această condiţie, ca să fie desăvîrşită vînzarea, însă să rămîe răsuflată, dacă nu va plaţi Z preţul moşiei pînă la un an, sau dacă cineva va da altuia dritul lăcuinţăi pînă în patru ani, 25 dacă el nu se va însura în acest termin. § 1200. Condiţia adeveritoare şi urnitoare, care este preste putinţă, fireşte ori legiuit, desputerniceşte şi tocmală (63). (63) Dacă I au făgăduit că va da lui C 1000 galbini, dacă îi va zidi un palat de piatră pîn în trei zile sau dacă va urgisi şi va dezmoşteni pe fiii săi. *§ 1201. Tăgăduitoare şi urnitoare condiţie, care este fireşte preste putinţă, nu este adevărată condiţie, pentru că îndată este cunoscută că acea împregiurare hotărîtă supt acest feliu de condiţii niciodată 1 va atîrna R: atîrnă G || 3 un lucru R: ceva G \\ 4 arăta R: afla G || 8 va fi R: e G ]| 14 urnitoarea si tăgăduitoarea R: atîrnătoare si negativă G || 15 de Proprieta R: drept al său G ||23 va plăti R: a plătit .G jj 24'va da R: a dat G || 25 se va însura R: s-a însurat G || 28 Dacă R: Precum, dacă G | 1000 R: 10.000 G || 29 urgisi R: urî G 1 fiii R: copiii G. §§ 1150-1256. PERSONALE DRITURI ASUPRA LUCRURILOR 447 l nu este vcu putinţă a se întîmpla. Deci dar tocmala făcută cu acest chip trebue să se socotească curată, adecă fără condiţie, şi să se împlinească (64). (64) De pildă, dacă L, lui M carele fireşte este neputincios de a face copii, 5 au făgăduit o grădină, dacă va face copii. § 1202. Tăgăduitoare condiţie, care legiuit nu este cu putinţă, trebue să se păzească; căci neîmplinindu-o primitoriul făgăduinţei, pierde înmărginitul drit ce i s-a dat (65). (65) Adecă, dacă N au făgăduit eă va da lui O, 1000 de galbini, de nu se va 10 strămuta în ţară străină, de însăşi a sa voe. *§ 1203. Dezlegătoare şi adeveritoare condiţie, care legiuit este peste putinţă, este şi la tocmala fără putere (66). (66) De pildă, dacă P va dărui lui R o vie cu acea condiţie, ca să nu se însoare, atunce o aşa feliu de condiţie îndeamnă la o faptă împrotiva legii şi face ne- 15 vrednic de drit pe primitoriul ei. § 1204. Adăogindu-se o dezlegătoare şi tăgăduitoare condiţie, care este după lege peste putinţă, are tărie la tocmala (67). (67) De pildă, dacă S au făgăduit că va da cîte 50 galbini pe tot anul lui T, în cîtă vreme nu se va necinsti prin o faptă de criminal. 20 § 1205. Dezlegătoare, fireşte preste putinţă condiţie nu este ade- vărată condiţie, pentru că îndată este cunoscută că nu se va întîmpla. Deci dar tocmala făcută supt acest feliu de condiţie dă primitoriului oi curat şi nestrămutat drit (68). (68) Adecă, dacă U va da lui F 500 de galbini cu condiţie ca să numere stelile. 25 § 1206. Dacă părţile contractuitoare au pus anume drept condiţie 6) Temeiul temeiul îndemnării sau scoposul învoirei lor, atunce se socotesc aceste îndemnării; ca alte condiţii (69). (69) De pildă, dacă H au făgăduit la viitoriul său ginere T zăstre; şi nu s-au făcut nunta. 30 | 1207. Simpla arătare a scoposului, dacă nu s-au pus anume drept condiţie, nu are influenţie la tocmelile însărcinătoare. 5 după făgăduit ad că-i va da G | dacă R: dacă nu G || 9 de nu R: de G |] 10 de R: nu de G || 11, 16 şi om G || 14 atunce R: pentru că G]| 19 o faptă de criminal R: vinovaţii G. §§ 1150-1256, PERSONALE DRITURI ASUPRA LUCRURILOR 449 35 1 § 1208. La tocmelile cele făcute fără plată trebue să se aplica- risească orînduirile voinţei cei de pe urmă (§ 1194). § 1209. Dacă scoposul s-au pus la tocmală nu ca o condiţie, ci ca o împuternicire sau poruncă, trebue să se iae în vedere regulile cele 5 cuprinse în §§ 897 pîn 899. *§ 1210. Tocmelile trebue să se împlinească la vremea, cînd, c) Vremea, si la locul, unde, şi după chipul, cu care s-au alcătuit părţile. locuit şi chi- § 1211. Douăzeci şi patru de ceasuri după legi împlinesc o zi, pul implmi" treizeci de zile, o lună, trei sute şasezeci şi cinci de zile, un an. 10 § 1212. Dacă s-au pus la tocmală o zi hotărîtă spre cîştigarea unui drit, se cîştigă dritul acesta la aceiaşi zi; iar spre împlinirea înda-torirei, foloseşte pe îndatoritul întreaga ziua hotărîtă. § 1213. Dacă nu s-au hotărît vremea spre împlinirea tocmelii, poate să se ceară îndată împlinirea ei, dacă însă din nevoe nu se va 15 cere prelungire. § 1214. Dacă vremea împlinirii tocmelii s-au lăsat la bunăvoinţa a îndatoritului, trebue ori să se aştepte pînă la moartea lui şi atuncea să se ceară, ca să împlinească moştenitorii lui tocmală, sau dacă îndatorirea va fi numai personalnică, care nu trece la moştenitori, trebue 20 judecătoria să hotărască, după cuviinţă, vreme îndestulă spre împlinirea ei. § 1215. Asemine rămîne la cuviincioasa hotărîre a judecătoriei vremea pentru împlinirea tocmelii, şi cînd îndatoritul au făgăduit că o va împlini, cînd va putea şi se va îndămăna şi cînd nu i se va întîmpla 25 vreo împiedecare. § 1216. Cele mai sus pomenite regule (în §§ 892 pîn 894) pentru hotărîrea vremii pusă la orînduelile voinţei cei de pe urmă, trebue să se aplicarisească şi la tocmele. § 1217. Dacă locul unde trebue să se împlinească tocmală, 30 nu va fi cu putinţă a se hotărî nici din cuvintele contractuitorilor, nici din firea sau din scoposul lucrului, atuncea lucrurile cele nemişcătoare se trădau la locul unde se află, iar cele mişcătoare, unde s-au făcut făgăduinţa. § 1218. Dacă făgăduinţa se va putea împlini în mai multe chipuri, are dritul alegerii acel îndatorit, însă nu poate de sineşi a se lepăda de alegerea, ce odată au făcut. 1 fără plată R: din liberalitate G || 4 o împuternicire sau poruncă R: un mandat G|| 7 cu care s-au alcătuit R: cum s-au învoit G il 14—15 se va cere R: se cere G|] 16 bună voinţa R: libera voinţă G || 17 pînă la ad R: om G [[ 19 va fi R: este G || 24 se va îndămăna R: va avea timp G || 30 va fi R: este G||32 trădau R: predau G || 34 va putea R: poate G. 29 — o. 622 11150-1256. PERSONALE DRITURI ASUPRA LUCRURILOR 451 l § 1219. Dacă la tocmala s-au dat anume unuia din contractui- tori dritul alegerii şi dacă această alegere s-au înzădărnicit din întîmplata pierdere a unui sau a mai multor lucruri, din care trebue să se facă, poate să se tragă din tocmala acel ce are dritul alegerei. Iar dacă au 5 urmat înzădărnicirea din vicleşug sau lenevirea îndatoritului, atuncea rămîne el pentru aceasta răspunzătoriu. § 1220. Acea ce se dă la începutul unei tocmele, trebue să se d) Arvo-socotească ca un sămn numai a săvîrşirei tocmelii sau ca o siguranţie na-pentru împlinirea ei, dacă nu ar fi urmat deosebită voroavă pentru 10 aceasta între alcătuitori; şi aceasta se numeşte arvonă. *§ 1221. Dacă tocmala nu s-au împlinit din viclenia unei părţi, poate partea nevinovată să oprească arvona luată sau să ceară îndoită acea dată de dînsa. Iar dacă nu se va mulţămi cu aceasta, poate să ceară împlinirea tocmelii sau, dacă aceasta nu va fi mai mult cu putinţă, 15 atuncea paguba întîmplata ei. § 1222. Dacă la încheerea tocmelii s-au hotărît anume suma ce e) Globirea trebue să plătească una sau alta parte, de se va trage din tocmala mai dm camta-înainte de împlinirea ei, atunce suma aceasta se zice globire din căinţă. La această întîmplare trebue ori să se împlinească tocmala sau să se -20 plătească globirea (§ 1225). § 1223. De va fi împlinit unul tocmala, măcar numai în parte, sau va fi primit acea ce altul făcuse, măcar numai în parte spre împlinirea tocmelii, atunce nu poate mai mult a se lepăda de tocmala, măcar de va şi da globire din căinţă. 25 § 1224. Dacă la darea arvonei s-au tocmit totodată şi dritul tragerii înapoi, fără a se hotărî o deosebită globire din căinţă, atuncea întră arvona în locul aceştii globiri; deci dar la întîmplarea tragerii înapoi, pierde dătătoriul arvona, iar primitoriul o întoarce îndoită. 30 *§ 1225. Nu se îndatoreşte să plătească globirea din căinţă acel Bxţepţie; ce din nevoe şi din dovedită împregiurare, iar nu din vreo viclenie a lui, se împiedecă la împlinirea tocmelii. § 1226. Creditoriul are uneori drit să ceară de la datornicul, ^J) j?^^" afară de datoria prinţipală şi îndatoriri lăturalnice sau adăogite, care njee sau adă-38 se cuprind: °Site- 2 întîmplata R: întîmplătoare G || 3 trebue R: trebuia G || 6 rămîne... răspunzătoriu R: el e tras la judecată pentru acesata G || 7 după dă ad mai întîi G: om R || 9 ar fi urmat R: s-a făcut G || 10 alcătuitori R: contractanţi G || 14 va fi R: este G || 16 anume R: anumită G || 20 plătească R: dea G||21 va fi R: a Gr || 23 lepăda de R: retrage de la G || 27 —28 la ... înapoi R: în cazul retragerii G || 34 prinţipală R: generală G || 35 se cuprind R: constau G. 29« §§ 1150-1256. PERSONALE DRITURI ASUPRA LUCRURILOR 453 1 a) în rodurile şi sporirea lucrului prinţipal (§§ 537 pin 567); b) în dobînzile pîn la termin ('§§ 1331 pîn 1346); c) în dobînzile după termin; d) în întoarcerea pagubei adevărat pricinuite (§§ 1723 pîn 1725); şi 5 e) în darea sumei, care la această întîmplare se tocmise, ca să iae o parte sau alta. § 1227. încît cu dritul realnic este unit dritul asupra sporirilor sau rodurilor lucrului, s-au hotărît în §§ 431, 539 pîn 568. § 1228. Creditoriul ce are numai personalnic drit, nu poate cere 10 încă nici o îndatorire lăturalnică (§ 1226). § 1229. Din deosebitele feliuri şi înmărginiri a tocmelilor şi din capul pentru despăgubire, trebue să se hotărască, dacă, şi cît drit se cuvine creditoriului asupra îndatoririlor lăturalnice (§§ 1723 pînă la 1770). 15 § 1230. Regulile cele de obştie pentru tîlcuirea legilor (§§ 8 pînă Regulile 11) au tărie şi la tocmele. îndeosebi, tocmală cea cu îndoială trebue tllcuirei-să se tîlcuiască aşa, ca nu numai să nu cuprindă nici o contrazicere, ci să aibă şi rezultat. § 1231. La tocmele unilaturale prin care se îndatoreşte o parte 20 numai, dacă s-ar întîmpla îndoială, se socoteşte că îndatoritul au voit să primească sarcina cea mai uşoară decît cea mai grea; iar la cele bilaturale, prin care se îndatoresc îmbe părţile, zicerile şi alcătuirile cele cu îndoială şi neînţălese se tîlcuesc împrotiva aceluia carele cu vicleşug le-au întrebuinţat. 25 § 1232. Dacă s-au făcut tocmală iconomicoasă şi făţarnică pentru un lucru de un hotărît feliu, trebue să se judece după legiuitele orîn-duele, care privesc cătră însuşi lucrul după adevărata sa cualita (70). (70) De pildă A, împrumutînd cu bani pe B, au scris în sînet dobînda legiuită, iar în taină s-au tocmit să iae mai mult; aşadar această întîmplare se judecă după 30 legiuirile dobînzilor. § 1233. în ce chip încetează îndatoririle cele din tocmele, se Pentru în-hotăreşte îndeosebi la fieştecare tocmală şi îndeobştie în capul pentru cetarea toc-dezlegarea îndatoririlor. 1 prinţipal R: primar G |] 5 la această întîmplare R: într-un caz ca acesta G|| 7 în cît R: în ce măsură G || 8 568 R: 567 G || 12 după despăgubire ad şi îndestulare G || 16 îndeosebi R: în special G || 17 să nu G: să R II 19 unilaturale R: acele G || 20 se socoteşte R: se presupune G | după voit ad mai mult G || 22 bilaturale R: om G | alcătuirile R: frazele G || 23 neînţălese R: nelămurite G II 25 iconomicoasă R: simulată G || 26 hotărît R: anumit G ||*30 legiuirile R: rînduielile G || § 1233 nota: tocmelii R: tocmelilor G. §§ 1150-1256. PERSONALE DRITURI ASUPRA LUCRURILOR 455 1 1234. Toate îndatoririle şi toate driturile, care se nasc din tocmele, trec la moştenitorii contractuitorilor, dacă nu se vor întemeia asupra personalnicilor relaţii şi însuşiri sau dacă moştenitorii vor fi deosebiţi prin însuşi tocmala sau prin lege (§§ 1441, 1442 şi 1446). 5 § 1235. Făgăduinţa, care încă nu s-au primit, nu trece la moşte- nitori şi dacă măcar unul numai dintre acei ce voia să facă tocmala, au murit în vremea chipzuirei (§ 1153). * § 1236. Dacă o parte n-au împlinit tocmala, ori nici ca cum, sau nu la terminul şi locul cuviincios, ori după chipul tocmit, atunce ceialaltă 10 parte, afară de cele în legi hotărîte întîmplări, sau anume arătate exţepţii, are drit să ceară anularisirea tocmelii, sau amăruntă împlinirea ei 'şi despăgubirea sa (§§ 1318, 1498, 1499, 1542, 1554, 1603 şi 1648). § 1237. După desăvîrşită împlinirea tocmelii, pot părţile contrac-tuitoare să se tragă cu bună primirea lor de la tocmala. 15 8 1238. La însărcinătoare tocmala, se răfuesc si se socotesc , De obştie , ,•!-•/, hotariri pen- on lucruri cu lucruri, sau lucrări cu lucrări, (intre care se soco- tru însărci- tesc si părăsirea lucrărilor), sau lucruri cu lucrări, sau lucrări cu nătoarele ' 1 tocmele si lucruri (§1155). trebi. § 1239. Dacă cineva va lăsa altuia lucru cu titlu însărcinătoriu, Darea de 20 datoriu este să chizăşluiască, cum că acest lucru va avea însuşirile cniza?ie-cele anume făgăduite, sau după obiceiu socotite, şi că va fi de folos şi trebnic* precum cere firea lucrului sau închieta tocmala. § 1240. Aşa dar acel ce va zice, cum că un lucru are însuşiri, întîmplări care însă lipsesc şi pentru care ceialaltă parte s-au tocmit anume, sau Pentru darea 25 supt tăcere după firea lucrului; acel ce au tăinuit obicinuitele cmzăsiei-metehne sau însărcinări a lucrului, acel ce înstrăinează ca un lucru drept al său aceia ce nu se mai află ori este străin; acel ce minţeşte, zicînd că lucrul este destoinic pentru o hotărîtă întrebuinţare sau că este slobod de obicinuitele metehne şi însărcinări, rămîne răspunzătoriu 30 pentru aceasta, dacă se va arăta din împrotiva. § 1241. Dacă o vită va începe a se bolnăvi ori de va peri în curgere de 24 ceasuri după trădarea ei, atunce se socoteşte după pre-sumţia iuridica, că au fost bolnavă mai înainte de trădare. 2 vor întemeia R: întemeiază G || 3 vor fi deosebiţi R: sînt exceptaţi G |1 9 cuviincios R: cuvenit G H 14 tragă... lor R: retragă prin consimţămînt reciproc G || § 1238 notă trebi R: lucruri G || 15 socotesc R: compensează G || 16 — 17 socotesc... lucrărilor R: numără şi renunţările la lucrări G||19 va lăsa R: transmite G || 20 va avea R:are G || 21 socotite R: presupuse la el G || 22 trebnic R: de întrebuinţat G | închieta R: făcuta G || 23—24 va zice... lipsesc R: atribuie vreunui lucru însuşiri pe care nu le are acel lucru G || 25 neobişnuitele G: obicinuitele R II 27 aceia ce R: care G || 31 va începe R: a început G | va peri R: a pierit G. §§ 1150-1250. PERSONALE DRITURI ASUPRA LUCRURILOR 457 1 § 1242. Această presumţie are tărie: a) Cînd în curgere de opt zile, la porci se va arăta linţi şi la oi vărsat sau rîe, sau dacă în curgere de doaă luni de zile se va descoperi gălbază la oi; 5 b) Cînd la vite albe se va ivi în curgere de treizeci de zile după trădarea lor ştiriia vacilor şi veneriia buhailor; şi c) Cînd la cai şi la vite de povară în curgere de cincisprezece zile după trădarea lor se va descoperi, răpciugă, buba mînzului, cum şi năduşala, sau dacă în curgere de treizeci de zile se va descoperi 10 turba cailor, malicu, nărav rău, alhaţa neagră fără de leac, pohăială. § 1243. Această iuridică presumţie (§§ 1241 şi 1242) foloseşte pe primitoriul unei asemine vite numai atunce, cînd el îndată va înştiinţa de meteahna sau de boala acestor, vite pe trădătoriul ei sau pe factorul ori în lipsa lor pe judecătoriia locului sau pe cei ispitiţi întru 15 aceasta, pentru ca să se caute vita. § 1244. Dacă primitoriul vitei se va lenevi întru această privi- Obiceiul ghiere, se îndatoreşte să dovedească, cum că vita au fost cu patimă pămîntesc *). mai înainte, de a i se trăda; iar acel ce au dat vita, are totdeauna voe să dovedească că arătata patimă s-au întîmplat după trădarea ei. La 20 această întîmplare se deosebesc vitele cele cumpărate la iarmaroc după obiceiul pămîntului. § 1245. Dacă metehnele unui lucru sînt văzute, atunce n-are loc închizăşluirea (§ 1239), afară numai dacă s-au dat anume făgăduinţa, că lucrul este slobod de toată meteahna şi însărcinarea. 25 § 1246. Trădătoriul lucrului este datoriu să răspundă pentru- datoriile şi neagiunsurile însărcinărilor, care sînt legate cu lucrul, dacă în alt feliu n-au urmat anume alcătuire pentru aceste. § 1247. Dacă cineva ştiind, au primit lucru străin, care în urmă s-au luat prin judecată, nu are drit ca să ceară despăgubirea sa de 30 la trădătoriul lucrului, dînd asupra lui jalbă de dezbatere, pe care " jalbă nu poate să o pornească nici acel ce anume s-au lepădat de ea. 2 se va arăta R: s-au descoperit G ]| 3—4 se va descoperi gălbază la oi R: au apărut viermi în ficatul lor G || 5 vite ... ivi R: boi şi vaci s-a ivit G || 6 ştiriia ■ • . buhailor R: limfomania G || 8 se va descoperi.. . cum şi R: a apărut limfomania zisă suspectă sau tignafesul sau G || 10 malicu... pohăiâla R: viermii sau meteahna sau cataracta neagră sau albă G ]] 13 acestor vite R: vitei lui G ]| 14 factorul R: geambaşul G || 15 aceasta R: meserie G | caute R: uite G|| 19 ei R: făcută de el G || 19'—20 La . .. iarmaroc R: în acest caz se face excepţie cu vitele vîndute în iarmaroace G || 22 sînt văzute R: bat la ochi G |] 26 neagiunsurile R: rămăşiţele G |i 28 după primit ad de la altul G || 29 s-au . . . judecată R: au fost revendicate GII 30 dezbatere R: evicţiune G. *) Nota aceasta, G o pune în dreptul ultimei propoziţiuni din acest paragraf. §§1150-1256. PERSONALE DRITURI ASUPRA LUCRURILOR 459 1 § 1248. Dacă s-au dat lucruri cu vurta, în starea precum se află, adecă fără numărare, măsurare şi fără cîntărire, nu se îndatoreşte dătătoriul să răspundă metehnele aflate la acele lucruri, afară numai cînd va lipsi însuşirea, pe care cu neadevărul au arătat, ori de cătră primitoriul 5 lucrului s-au tocmit. § 1249. Dacă acel ce stăpîneşte un lucru cu bună credinţă, se Condiţie va trage la judecată de cătră un al treilea, carele pune înainte, că ar Pentru * 1"" fi avînd drituri asupra lucrului, poate, de va voi, să ceară de la jude- jjatere Z cătorie, ca să se cheme la judecată trădătoriul acelui lucru, şi să-1 apere 10 după orînduiala judecătorească. § 1250. Dacă meteahna sau lipsa lucrului va fi de acest feliu, Meteahna încît să nu mai fie prin putinţă a o lecui sau a o îndeplini, şi prin sau "Psa' aceasta va împiedica obicinuita întrebuinţare a lucrului aceluia, atunce poate vătămatul să ceară desăvîrşită anularisire a tocmelii; iar dacă 15 lipsa, precum de pildă la măsurare sau la numărare, va fi cu putinţă a se îndeplini, poate cere numai această îndeplinire. Poate însă şi în aceste doaă întîmplări să ceară pricinuita Iui pagubă din vremea tocmelii, dacă ceialaltă parte va fi întrebuinţat vicleşug. § 1251. Dacă la alcătuirile bilaturale (îndatoritoare pe amîndoaă Despăgu-20 părţile) o parte nu va fi luat nici giumătate din obicinuitul preţ a hirea pentru lucrului dat de cătră dînsa la ceialaltă parte, atuncea legea dă dreptate "vătămarea aceştii părţi, ca să ceară anularisirea tocmelii si restitutia (adecă întoar- Pricinui ,l r ' ' » . \ din pretu I cerea lucrului în starea de mai înainte). Cealaltă parte însă cu dreptul cu totul ne_ poate opri lucrul, dacă va împlini lipsa pîn la obicinuitul preţ. potrivit. 25 § 1252. Preţul cu totul nepotrivit, adecă acel ce nu are nici o analoghie cu preţul lucrului, se judecă după vremea, cînd s-au săvîrşiţ tocmala. § 1253. Această legiuită agiutorinţă nu are loc: a) Dacă cineva anume s-au lepădat de aceasta, ori au arătat că primeşte lucrul cu un preţ extraordinar, pentru deosebită plecare ce are asupra acelui lucru; b) Dacă ştiind adevăratul preţ a lucrului, se va primi cu toate aceste la nepotrivit preţ a lui; 3 metehnele R: lispurile G || 3 — 4 afară... însuşirea R: dacă mi lipseşte calitatea G || § 1249 nota: a lucrului dezbatere R: evicţiune G |1 6 stăpîneşte R: posedă G || 9 să se cheme R: să stea G | apere R: revendice G || 11 şi 15 va fi R: este G || 12—13 prin . . . împiedeca R: împiedecă G || 17 din R: de îa G H 19 — 20 Dacă.. . părţile R: Dacă la lucruri care leagă amîndouă părţile contractante G || 20 va fi R: a G |1 22 tocmelii R: schimbului G||22 —23 (adecă... îna:nte) R: lucrului G || 23 cu dreptul R: în mod puternic G || 24 va împlini R: a împlinit G || 25 după nepotrivit ad al lucrului G || 26 cu preţul lucrului ad R: om G. 30 §§ 1257-1290. DĂRUIREA 461 10 15 c) Dacă din legătura alcătuitoarelor persoane se va naşte presumţie, cum că aceştia ar fi voind să facă tocmală amestecată, adecă o parte însărcinătoare şi alta în dar; d) Dacă adevăratul preţ nu mai este cu putinţă a se afla; şi e) Dacă lucrul s-ar fi vîndut prin liţitaţie. * § 1254. învoirea pentru viitoarea închiere de tocmală atuncea numai este îndatoritoare, cînd şi terminul săvîrşirei tocmelii şi înfiinţatele părţi a ei vor fi hotărîte şi tot întru această vreme nu s-ar fi prefăcut încungiurările aşa, încît prin această prefacere scoposul cel anume hotărît sau din încungiurări lămurit s-ar fi înzădărnicit ori s-ar fi pierdut încrederea ce avea una sau şi alta parte. *§ 1255. îndeobştie, împlinirea a asemine făgăduinţă trebue să se ceară cel mult în curgerea unui an de la vremea tocmelii; căci într-alt chip se stinge dritul ce se naşte din făgăduinţă. § 1256. Dacă cineva îndeobştie şi nehotărît se va lepăda de întîmpinările şi împrotivirile asupra puterii unii tocmele, acest feliu de lepădări rămîn fără lucrare. I nvoire a pentru viitoarea înche-ere a unei tocmele, Pentru lepădarea de întîmpinări. *CAP AL DOAĂZECI ŞI UNUL Pentru dăruire 20 Feliurile * § 1257. Darul este ori simplu sau răsplătitoriu sau însărcinătoriu. dăruirei. Dăruire *§ 1258. Dăruirea simplă, care se zice şi desăvîrşită şi chear simplă; însaş dăruire, este tocmală aceia, prin care cineva fără nici o sîlă, ci din singură plecare, de bună voe şi fără plată, lasă altuia desăvîrşită 25 proprieta a unui lucru. Răsplăti-§ 1259. Dăruirea răsplătitoare, care se zice şi contradăruire, este toare; cînd cineva dărueşte altuia în sămn de mulţămire pentru vreo slujbă, ce i-au făcut de mai înainte, sau pentru altă facere de bine (§ 1268). 2 — 3 adecă... în dar R: din una grevată tot odată şi de liberalitate, adică făcută spre favoare G H 5 si 10 s-ar fi R: s-a G || 6 învoirea . . . tocmală R: , Consimţămîntul asupra unei viitoare tocmeli G || 7 înfiinţatele R: esenţialele G || 8 vor fi 'R: au fost G||8 — 9 tot... încungiurările R: în cursul acestui timp nu s-au schimbat împrejurările G || 9 prefacere R: schimbare G || 10 din . .. s-ar fi R: care apare din împrejurări, s-au G )| 12 făgăduinţă R: făgăduinţe G || § 1256 nota: Despre renunţarea la prescripţii G H 15 va lepăda R: leapădă G|| 16 şi împrotivirile R: prescripţiilor G || 17 lepădări... lucrare R: renunţări n-au efect G || 20 însărcinătoriu R': sub modalitate G || 21 chear însaş R: îri chip principal G||22 fără nici o sîlă R: sub nicio nevoie G 11 23 din singură plecare R: pornind din singură filotimie G | plată R: răsplată G | lasă R: cedează, predînd G || 26 în R: ceva în G. §§1257-1290. DĂRUIREA 463 3 § 1260. însărcinătoare dăruire se zice, cînd cineva va dărui însărcină- altuia, poruncindu-i să facă un lucru pentru însuşi al său folos sau pentru toare-folosul unui al treilea (71). ; (71) De pildă, dacă va zice cineva aşa: eu îţi dăruesc o mie de galbini, 5 ca să înveţi doftoria, sau: ca să-i dai fiiului tău pentru sporirea la învăţătură. 10 15 20 25 30 § 1261. Nu se socoteşte de dăruitoriu acel, ce se va lepăda de un drit nădăjduit sau adevărat cuvenit lui ori cu îndoială, dacă nu va muta acest drit după orînduială la altul (§ 1269), sau de nu va erta aceasta îndatoritului cu a lui învoire. § 1262. Toţi îndeobştie, cîţi au voe să săvîrşească tocmele, pot după regulă să facă şi dăruirea (§§ 1156 şi 1157). § 1263. Dăruirile ce se fac de cătră cei săraci şi neputernici, ori cu ce feliu de chip, celor bogaţi şi puternici; nefiind rudenii, sînt cu totul oprite. § 1264. Toate lucrurile supuse comerţului, pentru care este slobod a se face tocmele, se pot şi dărui. § 1265. Dacă primitoriul darului va fi avind drit a porni jalbă pentru răsplătirea sau pentru că au fost mai înainte alcătuire între dînsul şi între dăruitoriul (precum pentru zestre şi pentru darul nunţii), ori că s-au hotărît răsplătirea de cătră lege (precum la găsirea unui lucru pierdut), nu se socoteşte dăruire, ci tocmală însărcinătoare. § 1266. Regulile cele aşezate pentru tocmelile cele cu condiţie se aplicarisesc şi la dăruirile cele supt condiţie (§§ 1194 pînă la 1206). § 1267. Dăruirea cea dintru început săvîrşită curat, fără condiţie, nu poate dăruitoriul pe urmă să o însărcineze cu condiţie. § 1268. Dacă cineva mai înainte de a trăda darul, se va alcătui să iae contradar (§ 1259), nu se socoteşte de adevărat dar întregul lucru dăruit, ci numai partea preţului său, în cît va covîrşi preţul, a contradarului. § 1269. Niiriine are drit să pornească jalbă pentru dăruirea, care i s-au făgăduit numai, iar nu i s-au trădat. Dritul acesta trebue să se întemeeze pe o scrisoare de dăruire. Cînd se socoteşte lepădarea ca o dăruire ? Cine poate face dăruire ? Exţepţie. Lucruri supuse dăru-irei. Reguli 1 e despre condiţie. Dăruiri re-ţiproce. Forma tocmelii pentru dăruire ; § 1260 nota: însărcinătoare R: Sub modalitate G || 1 va dărui R: dăruieşte ceva G 11 2 poruncindu-i R: spunîndu-i G | un lucru R: ceva G || 4 va zice R: zice G | o R: această G || 5 pentru. . . învăţătură R: ca să se pregătească în ştiinţe G || 6 se va lepăda de R: renunţă la G 11 7 cuvenit lui R: trecut la el G | va muta R: a lăsat G || 8 de nu va erta R:'n-a iertat G || 11 dăruirea R: dăruiri G [| 12 Dăruirile R: Totuşi dăruirile G || § 1264 nota: Obiectele dăruirei G [| 17 va fi avînd R: avea G || 20 că s-au hotărît R: pentru că s-a rînduit G || 21 nu R: aceasta nu G || 22 aşăzate R: rînduite G | condiţie R: condiţii G || 24 fără condiţie ad R: om G\\ 26 se va alcătui R: s-a tocmit G || 28 încît' va covîrşi R: care întrece G || 30 numai R: numai cu vorba G 1] 31 o scrisoare R: un contract G. §§ 1257-1290. DĂRUIREA 465 § 1270. Proprietariul cel neîngrădit (72) poate să dăruiască şi toată Şi măsura averea sa, păzind însă orînduirile legii (§§ 1279 pîn 1287); poate şi să-şi darului, oprească în urmă partea cît îi va agiunge pentru trebuincioasa hrană. (72) Proprietariu neîngrădit se zice acela, carele nici de cătră lege, nici pentru altă pricină este oprit să dispozarisască pentru averea sa, după a sa voinţă şi plăcere. S 1271. Acel ce, în ştiinţă, va dărui un lucru străin si nu va des- Cînd dăm- coperi aceasta la primitoriul darului, rămîne îndatorit a răspunde păgu- v^ovă^eşTe birile, ce s-ar putea întîmpla. pentru dăru- ire ? § 1272. Dăruirile după regulă nu se răstoarnă. Neoborîrea dăruirilor. § 1273. Dacă dăruitoriul în urmă va agiunge în acest feliu de Exţepţie: scăpătare, încît îi va lipsi trebuincioasa hrană, poate să ceară de la a) pentru primitoriul darului, pe tot anul, legiuitele dobînzi a sumei dăruite de , „ v.. . r ' r i b daruitoriu- dînsul, în cîtă vreme această sumă sau preţul ei se va afla de faţă la jui. primitoriul darului, şi pînă cînd el va fi lipsit de trebuincioasa hrană, de nu cumva şi acesta se va afla în asemine nevoe. § 1274. Primitorii darurilor se îndatoresc a agiuta pe scăpătatul dăruitoriu, după analoghia sumei darului, care încă s-ar fi aflînd în stăpînirea lor. § 1275. Se oboară dăruirile, dacă primitoriul lor se va face vinovat b) Pentru de p mare nemulţămire cătră dăruitoriul al său făcătoriu de bine. nemulţămi- § 1276. Mare nemulţămire se socoteşte vrăjmăşirea vieţii dărui- ^ dăruitu torului sau vătămarea lui la trup, la cinste, la slobozenie sau la avere. jUj § 1277. Acel ce judecătoreşte s-au dovedit ca un nemulţămitoriu cătră dăruitoriu, făcătoriul său de bine, se osîndeşte să întoarcă acestuia darul ce l-au primit, de va fi încă de faţă în natură sau preţul lui, socotindu-se ca un stăpînitoriu cu rea credinţă, din ceasul ce s-au dovedit nemulţămirea lui. § 1278. Dacă vătămatul dăruitoriu nu va fi ertat cu dovadă pre nemulţămitoriul primitoriu de dar, se dă dreptate şi moştenitorilor dăruitoriului să pornească jalbă şi asupra moştenitorilor aceluia pentru răsturnarea dăruirei. 3 în ... agiunge R: după aceea dintrînsa o parte cît îi ajunge O || § 1271 nota să învinovăţăşte R: răspunde G || 6 va dărui R: dărueşte G||6—7 va descoperi R descopere G'|| 7—8 păgubirile ... întîmpla R: urmările păgubitoare G II § 1273 nota Kxţeptie R: Excepţii G || 10 în . . . agiunge R: mai tîrziu a ajuns G|| 11 îi va lipsi R este lipsit de G || 13 şi 15 va afla R: află G || 14 va fi R: este G || 15 acesta R: acela G-II17—18 s-ar... stăpînirea R: se află în posesiunea G || 19 oboară R: răstoarnă Q 1 se va face R: s-a făcut G |l 25 de va. . . natură R: dacă se păstrează însuşi darul G || 26 stăpînitoriu R: posesor G || 26—27 s-au dovedit R: a arătat G||28 va fi R: a G|| 30 dăruitoriului R: lui G. 30 — o. 622 §§ 1257-1290. DĂRUIREA 467 : 1 § 1279. Acel ce este datoriu să dee cuiva hrană, nu poate să jig- nească dritul acesta prin dăruirea dată de cătră dînsul la a treia persoană (§§ 813 pîn 816). § 1280. Acel într-acest chip înstrîmbătăţit are voe să pornească 5 jalobă asupra primitoriului de dar, pentru împlinirea de aceia ce nu mai poate acum să dee dăruitoriul. § 1281. De vor fi mulţi primitori a darului, se aplicariseşte regula hotărîtă de mai sus (§ 1273 şi 1274). § 1282. Avînd cineva în vremea dăruirei pogorîtori, cărora este 10 datoriu să lase legitima, nu poate să facă daruri covîrşitoare peste giumătatea averii sale. § 1283. Dacă dăruitoriul va fi trecut preste această măsură şi pogorîtorii după moartea lui vor putea dovedi, cum că rămasa curată avere nu se asămănează cu giumătate de averea ce avea acela în 15 vremea dăruirei, atuncea pot ei în puterea legii să ceară după analoghie de la primitorii darurilor împlinirea legitimei lor. § 1284. Dacă dăruitoriul va avea numai suitori, nu are voe să dăruiască altora mai mult decît doaă treimi din averea sa; căci şi aceştia au dreptate să ceară după pomenitul chip îndeplinirea părţii a treia, 20 dacă aceasta prin dăruire s-au micşurat. § 1285. Dacă primitoriul darului va avea lucru dăruit sau preţul lui sau dacă cu vicleşug se va fi lepădat de stăpînirea lui, se îndatoreşte a răspunde pentru aceasta nu numai el însuşi, ci şi moştenitorii lui; iar într-alt chip rămîn nesupăraţi şi el şi ei. 25 § 1286. Supt tot această mărginire se oboară şi acele dăruiri, prin care s-ar fi păgubit creditorii cei de mai înainte. Creditorii cei de mai în urmă, atunce numai au drit să ceară oborîrea dăruirei, cînd vor putea dovedi, cum că primitoriul darului din vicleşug se alcătuisă cu dătătoriul spre paguba creditorilor. 30 § 1287. Dacă dăruitoriul ce n-are copii, după facerea dăruirilor va naşte copii, atunce se aplicariseşte în această întîmplare regula aşăzată la § 1283. § 1288. Dăruirile făcute cu însărcinare (§ 1260) sau supt condiţie atunce numai se oboară, cînd însărcinările sau condiţiile nu se 35 vor împlini. 6 să R: să-i G|| 1 vor fi R: sînt G || 10 covîrşitoare peste R: ce întrec G|| 12 va fi R: a G||14 se asămănează R: este egală G||17 va avea R: are G||20 dăruire R: dăruiri G|] 21 va avea R: are G || 22 se va... stăpînirea R: a renunţat la posesiunea G||26s-ar fi R: s-au G||28 să alcătuisă R: se învoise G||31 va naşte R: a născut Gt || 33 cu însărcinare R: sub modalitate G || 34 însărcinările R: modalităţile G || 35 vor împlini R: împlinesc G. c) Pentru micşurarea hranei ce trebue să se dee cuiva; d) a părţii legiuite; e) Pentru paguba creditorilor ; /) Pentru copiii în urmă născuţi; şi g) Gind în-sărcinările sau condiţiile nu se vor împlini. 30* §§ 1291-1309. DEPOZITUL 469 § 1289. Dacă dăruitoriul va fi făgăduit primitoriului de dar a-i Care dăru-da oarecare agiutoriu pîn la un termin hotărît, atunce moştenitorii lor iri nu ţrecIa n-au dreptate nici îndatorire la aceasta dacă la alcătuirea dăruirei nu moStenitori • s-ar fi pus anume trecerea ei şi la moştenitori. * § 1290. Dăruirea, a caria împlinire numai după moartea dărui- Dăruire cu toriului este să se facă, are putere ca un legatum, păzîndu-se însă for- Pricina e mele cele prescrise pentru aceasta (§ 785 şi 786); atuncea numai se socoteşte ca o tocmala, cînd acela căruia s-au făcut au primit dăruirea, cînd dăruitoriul s-au lepădat anume de oborîrea dăruirei şi cînd pentru 10 aceasta i s-au dat o puternică scrisoare. moarte. + *CAP AL DOĂZECI SI DOI Pentru tocmala depozitului § 1291. Tocmala depozitului, prin care se încredinţază cuiva Depozitul un lucru străin spre păstrare, este unul din contracturile realnice. ce este? :l6 § 1292. Depozitul este sau simplu, sau mizerabile (de nevoe). De cîte fe- Simplu se zice, cînd se dă cuiva, nefiind la mijloc vreo nevoe neapărată; liuri este? iar mizerabile se zice, cînd se dă din pricina unei tulburări sau răscoale ori a arderii sau a năruirei de zidire, ori a înecării unui vas de mare, sau a răvărsării apelor. 20 § 1293. De va făgădui cineva că va primi în păstrarea sa un lucru străin, carele încă nu i s-au trădat, atunce făgăduinţa aceasta îl îndatoreşte adevărat, dar încă nu se socoteşte tocmala a depozitului. . § 1294. Prin tocmala depozitului nu cîştiga depozitariul (primi- Depozita- ■ toriul depozitului) nici proprietaoa, nici stăpînirea, cum nici dritul riul este nu_ întrebuinţării: el este numai un ţiitoriu a lucrului cu îndatorire ca să ™ai un 'nto~ ' ' nu. păzască, cît va fi prin putinţă, lucrul ce i s-au încredinţat, de toată vătămarea. 1 va fi R: a GII1—2 a-i da ad R: om G|| 3 la aceasta ad R: om G|| 3 — 4 la. .. Şi R: în timpul convenţiei pentru dăruire nu s-a convenit expres trecerea G|| 6 este R: trebuie G || 7 prescrise R: hotărîte G||10 i R: în mînile primitoriului darului G | scrisoare R: înscris G || 13 şi 22 tocmala R: contractul G||16 neapărată R: de moarte G || 18 arderii R: unui incendiu G | zidire R: clădiri G | înnecării... mare R: unui naufragiu G |) 20 va făgădui R: a făgăduit G | că va primi R: să primească G || 21 trădat R: înmuiat G|| 24—25 (primitoriul depozitului) adR: om G || 25 stăpînirea R: posesiunea G||26 a lucrului ad R: om G||27 va fi R: este G. I 1 i 1291-1309. DEPOZITUL 471 1 § 1295. Dacă se va lăsa depozitariului întrebuinţarea lucrului Cînd se încredinţat în păstrarea sa, după cererea lui sau după slobodă punerea preface in înainte a depuitoriului ( a celui ce au dat un lucru în păstrare) atunce im_Prumu re r v 1 ori in como- la întîmplarea întăi încetează îndată contractul depozitului după lăsarea -au luat voe, nu poate după regulă rea trebilor să se amestece în treaba altuia. Dacă acesta va fi îndrăznit să făptuiască stranie^ fără un aşa ceva, rămîne răspunzătoriu pentru toate păgubitoarele urmări. Porunca> 20 § 1389. Cătră acel de bună voe ocîrmuitoriu a unei trebi străine, în împre- spre depărtarea unei păgubiri ce era să se întîmple, datoriu este pro- giurări de ne-prietariul lucrului să-i întoarcă cheltuelile cele neapărate şi potrivite cu voe; scoposul, măcar de ar fi şi rămas fără de folos, însă nu din însăşi a sa pricină (§ 536). 25 § 1390. Acel ce voieşte să primească asupră-şi trebi străine, Sau spre numai pentru folosul altuia, trebue să ceară învoirea aceluia. Dacă folosul altuia, ocîrmuitoriul trebilor străine n-au păzit această regulă, însă au ocîrmuit treaba altuia cu însuşi a sale cheltueli, spre vederat folos a proprietariului, şi covîrşind peste neapărate cheltueli, este datoriu proprie- 30 tariul trebii să-i întoarcă făcutele cheltuele. § 1391. Iar dacă acest folos ce covârşeşte peste cheltueli, nu este vederat sau dacă ocîrmuitoriul trebilor străine s-au apucat de sineşi de acest feliu de mari prefaceri în lucrul străin, încît proprietariul acestui lucru să nu mai poată a-1 întrebuinţa spre acel scopos, pentru 35 care îl întrebuinţase mai înainte, atunce nu numai nu se îndatoreşte 2 slugile ad R: om G \\ 4 aceştia R: ei G || 5 vor ţinea R: ţin G || 10—11 orînduirea R: hotărîrea G || 11 vor fi rînduiţi R: au fost hotărîţi G || 13 Părintelui R: Tatălui G || 14 fiiu R: copil G || § 1388 nota: poruncă R: mandat G||16 tăcută G: făcută R || 18 va fi R: a G || 23 după rămas ad munca lui G: om R | folos E: succes G || 26 altuia R: străină G || 29 covîrşind R: folosul covîrşind G || 32—33 de sineşi R: cu de la sine putere G || 35 întrebuinţasă R: întrebuinţa G. 32 — o. 622 p ■ i 1398-1409. SCHIMB 499 1 el a-i întoarce cheltuelile, ci mai ales poate să ceară ca ocîrmuitoriul lucrului să aducă cu a sa cheltuială lucrul în starea de mai înainte sau dacă aceasta nu va fi cu putinţă, să-i facă deplină îndestulare. § 1392. Acel ce fără poruncă au primit asupră-şi o treabă străină, 5 este datoriu pînă la sfîrşit a nu înceta şi a da socoteală curată ca un împuternicit. § 1393. Dacă s-au amestecat cineva în treabă străină împrotiva puternicei voinţe a proprietariului, sau prin amestecarea lui au împiedecat pe legiuitul împuternicit din ocîrmuirea trebii, atuncea este da-10 toriu nu numai să plătească pricinuita pagubă, ci să şi pearză cheltuelile cîte ar fi făcut, dacă nu va fi cu putinţă să le iae din lucrurile cumpărate de dînsul şi aflătoare de faţă. § 1394. Acel ce fără a avea poruncă pentru ocîrmuirea trebilor, Cheltuirea de va fi cheltuit ceva pentru folosiţi altuia, poate să ceară însuşi lucrul, unui lucru 15 sau, nefiind aceasta mai mult cu putinţă, preţul lui, care-1 avea în vremea P^"1^.^'0' cheltuirei, măcar de şi s-ar fi înzădărnicit în urmă dintr-aceasta. § 1395. Acel ce au făcut pentru altul cheltueli de acest feliu, care trebuia să le facă acela după hotărîrea legilor, are dreptate să ceară întoarcerea lor. 20 § 1396. Dacă cineva într-o nevoe au jertvit însuşi a sa avere, pentru ca să depărteze de la dînsul şi de la alţii o mai mare păgubire, atuncea sînt datori toţi acei folosiţi prin dînsul să-i facă despăgubire după analoghie. § 1397. O mai întinsă aplicarisire a regulii de mai sus este obiectul 25 legilor pentru neguţitorii pe mare. GAP AL DOĂZECI ŞI ŞASE Pentru contractul schimbului * § 1398. Schimbul este un contract, prin care se dă un lucru Schimbul, în locul altuia. Adevărată trădarea lucrului nu este neapărată la facerea 30 acestui contract, ci se cere numai spre împlinirea lui şi spre cîştigarea proprietăţii. 10 să şi pearză R: pierde şi G jj 11 ar fi R: a G | va fi R: este G | din lucrurile R: în lucruri G || 12 aflătoare de faţă R: păstrate G || 13 poruncă R: mandat G || 14 de va fi R: a G || 16 măcar... fi R: deşi s-a G | după urmă ad folosul G || 20 nevoe R: împrejurare de nevoie G | propria R: propria G || 24—25 obiectul... mare R: unul din obiectele legilor navale G |l 30 se cere ad R: om G. | spre R: la G. =!2« §§1398-1409. SCHIMB 501 1 § 1399. Banii, ca o cîtime socotindu-se îndeobştie, nu sînt obiect Obiectul a schimbului, iar aurul şi argintul socotindu-se ca o marfă, se pot schimba lui-cu alte soiuri de lucruri; monedile se pot schimba numai un soiu cu altul, adecă cele de aur cu cele de argint sau cele mici cu cele mari. 5 § 1400. Schimbările cele curate a lucrurilor nemişcătoare au Orîndu- tărie şi fără a se face înştiinţare divanului, iar cele amestecate, adică iala Pentru s cî"i i m b el p 6 ci acele făcute în lucruri împreună si bani (§1416), nu sînt ertate a se , .. . ' vo " lucrurilor ne- face fără ştirea divanului. mişcătoare. § 1401. Dacă un răzăş va voi să schimbe partea sa, este datoriu, 10 ca mai întîi să o deosebească şi să o stăipească, urmînd pentru aceasta după rînduiala de mai sus şi pe urmă să se facă schimbul. *§ 1402. Cînd cere trebuinţa ca să se schimbe moşii mănăstireşti, A mănă-nu este ertat să se schimbe cu alte lucruri, ci numai cu alte moşii, dacă ştirilor, schimbul va fi binecuvîntat şi mai de folos mănăstirei, cercetîndu-se 15 mai întîi cu de amăruntul şi întărindu-se de mitropolitul împreună şi de divan. § 1403. Schimbătorii sînt datori, în puterea tccmelii încheete Drituri şi între dînşii, să dee şi să iae în slobodă proprietâ lucrurile cele schimbate, îndatoriri a dimpreună cu toate acele cuvenite la aceste,.precum sporirile din vremea schimbători- 20 închierii tocmelii (§§ 390 pîn 392), în vremea şi locul cuviincios şi în starea în care se află la încheerea tocmelii. § 1404. Dacă din pricina unuia din schimbători nu s-au făcut după pomenitele chipuri împlinirea schimbului, rămîne acesta îndatorit să răspundă celuialalt toată pricinuita pagubă. 25 § 1405. Dacă în vremea facerii tocmelii pentru trădarea lucrului îndeosebi mişcătoriu ce s-ar schimba, se va opri anume de cătră stăpînire nego- Pentru pri-ţiaţia acelui lucru (§ 1863) sau se va stricările tot, atunce se anulariseşte meJdii; contractul; iar dacă s-au stricat numai o parte, se judecă după legiuirea § 1250 şi dacă lucrul au fost nemişcătoriu şi s-au stricat ori au lipsit 30 o parte dintr-însul, se oboară cu totul asemine contract. § 1406. Dacă în vremea aceasta se vor întîmpla la lucrul schimbat alte stricăciuni sau se va însărcina cu alte greutăţi, apoi aceste privesc cătră proprietariul lucrului. Iar dacă s-au făcut schimbu de multe lucruri 1 cătime R: sumă G || 2 o marfă R: mărfuri G || 4 adecă R: precum G || § 1400 nota: Orînduiala R: Rînduieli G || 6 tărie R: putere şi valabilitate G || 9 un răzăş R: cineva din devălmăşii amestecaţi într-o moşie oarecare G || 10 deosebească R: despărţească G || 18 proprietâ R: posesiune G || 19 cuvenite R: ce aparţin G | precum sporirile R: şi adăogirile făcute G II 25 vremea ... trădarea R: intervalul în care s-a convenit să se facă predarea G || 26 s-ar... anume R: s-a schimbat, s-a oprit expres G || 27 se va strica R: sa stricat G ii 32 se va.. . cu R: i s-au adăogat G. I §§1409-1465. VÎNZARE-CUMPĂRARE 503 l cu vurta, adecă fără măsurare, numărare sau cântărire, atuncea stricăciunea din întîmplarea a unui feliu priveşte cătră primitoriul lui, dacă în acest chip nu s-ar fi micşurat totimea peste giumătate a preţului lui (§ 1251). 6 § 1407. Proprietariului se cuvin toate folosurile luate din lucrul Ş' pentru schimbat pîn la hotărîtul termin a trădării lui, iar din vremea aceasta f°losurile lu" se cuvine lucrul cu toate adăugirile şi sporirile lui aceluia cătră carile inte de tră_ după tocmală era să se dee lucrul, de şi încă nu i l-ar fi trădat lui. dare § 1408. Dacă nu s-au pus termin la tocmală (§§ 1213 pîn 1216) 10 pentru trădarea lucrului schimbat şi dacă nici una nici alta parte nu se va putea învinovăţi pentru lenevirea sau viclenie, atunce trebue să se aplicarisască regulile legiuite mai sus pentru primejdii şi folosul luat pîn la terminul trădării, afară dacă schimbătorii nu s-ar fi alcătuit în vreun alt chip. 15. § 1409. Acel ce voeşte să ceară trădarea lucrului, trebue mai întîi să-şi împlinească datoria sa, sau să fie gata a o împlini. CAP AL DOAZECI SI SEPTE Pentru contractul cumpărării şi vînzării *§ 1410. Prin tocmală cumpărării şi a vînzării se dă cuiva un Tocmală 20 lucru pentru hotărîtă sumă de bani numărată de cătră dînsul. cumpărării şi 3. vînzării *§ 1411. Tocmală aceasta, precum şi acea a schimbului, se socotesc între acele titluri, prin care se câştigă proprietaoa (§§ 417 şi 569). * § 1412. Pînă la vremea trădării are vînzătoriuî proprietaoa lucrului vîndut de dînsul, iar cumpărătoriul are proprietaoa banilor 25 tocmiţi pentru preţul lucrului. * § 1413. Cele neapărate înfiinţări a unui lucru de cumpărare Cele neapă-şi de vînzare sînt: ' rate la aceste. a) Buna învoire a îmbelor părţi; b) Un lucru a căruia negoţiaţie nu este oprită, şi 30 c) Preţul cumpărării. 2 a unui feliu R: a fiecăreia din părţi G | lui R: om G || 3 s-ar fi R: s-a G|| 7 să cuvine lucrul R: aparţin G | lui ad R: om G || 8 i l-ar fi R: i-a fost G || 11 va putea R: poate G || 12—13 primejdii... păn R: primejdie şi folosul G|ţ 19 tocmală R: contractul G || 26 Cele... lucru R: Elementele alcătuitoare ale contractului de G || 28 Buna învoire R: Reciprocul consimţămînt G. §§ 1409-1465. VÎNZARE-CUMPĂRARE 505 1 *§ 1414. La această tocmala se aplicarisesc regulile aşezate la tocmele îndeobştie: a) Pentru vrednicia persoanelor (§§ 1156 pîn 1159); b) Pentru adevărata învoire, amăgire, viclenie şi sîlă (§§ 1160 6 pîn 1169); c) Pentru acea cu putinţă împlinire a tocmelii (§§ 1170 pîn 1175); d) Pentru chipul de a arăta bună învoire (§ 1154, 1176 pîn 1180); e) Pentru activă şi pasivă dimpreună îndatorire în daturi şi în luaturi, adecă, cînd mai mulţi dimpreună au vîndut un lucru şi mai 10 mulţi dimpreună s-au îndatorit a răspunde preţul lucrului cumpărat (§§ 1181 pîn 1193); /) Pentru condiţii (§§ 1194 pîn 1205); g) Pentru arătarea scoposului sau a cuvintului îndemnării (§§ 1206 pîn 1209); 15 h) Pentru tîlcuirea şi încetarea tocmelilor (§§ 1230 pîn 1237); i) Pentru chizăşie (§§ 1239 pîn 1250); şi /) Pentru voroavă de a face tocmala şi pentru lepădarea întîm-pinărilor (§§ 1254 pîn 1256). § 1415. Preţul lucrului vîndut trebue să fie în bani, adevărat, 20 iar nu iconomicos, hotărît şi drept. § 1416. Dacă cumpără loriul unui lucru au dat pentru dînsul nu numai bani, ci împreună şi alt lucru, atuncea de vor covîrşi banii obicinuitul preţ a lucrului dat cu bani, sau de vor fi deopotrivă cu preţul, atuncea se socoteşte tocmala aceasta cumpărare, iar dacă obi-25 cinuitul preţ a lucrului va covîrşi suma banilor, atuncea se socoteşte schimb (§ 1400). § 1417. Cumpărătoriul şi vînzătoriul poate să lase hotărîrea preţului şi la o a treia anume persoană. Dacă această persoană nu va hotărî preţul pîn la terminul tocmelii, sau dacă nu s-au hotărît vremea 30 şi voeşte o parte să se tragă mai înainte de hotărîrea preţului, atuncea se socoteşte tocmala aceasta ca nefăcută. § 1418. Dacă hotărîrea preţului s-au lăsat la mai multe persoane, biruesc glasurile cele mai multe. Iar dacă glasurile cele multe vor fi neunite, atuncea se socoteşte tocmala ca nefăcută. Preţul vîn-zării trebue să fie: 1) în numărătoare ; 2) hotărît 8 — 10 în daturi... cumpărat ad R: om G || 13 arătarea... cuvîntului R: scopul sau temeiul G || 17 lepădarea întîmpinărilor R: renunţarea prescripţiilor *) G || 20 iconomicos R: simulat G IJ 22 vor covîrşi R: întrec G || 23 vor fi deopotrivă R: sînt egali G || 25 va covîrşi R: întrece G||27 poate R: pot G||28 —29 va hotărî. .. tocmelii R: a hotărît despre aceasta înăuntrul timpului convenit G || 30 o parte R: unul din cei doi G. *) Vezi nota de la p. 399. §§ 1409-1465. VlNZARE-CUMPĂRARE 507 10 15 20 26 30 35 § 1419. Poate la hotărîrea preţului unui lucru, să se pue temeiu şi preţul tocmit la o vînzare de mai înainte a acestui lucru. § 1420. Dacă s-au pus drept temeiu preţul, ce se politiceşte la piaţă, atunce se înţelege preţul cel de mijloc in piaţa locului unde, şi la vremea cînd trebue să se săvîrşească tocmală. § 1421. Dacă s-au hotărît de cătră poliţie preţul acelor trebuincioase pentru hrană sau pentru alte, atuncea tot preţul ce covîrşaşte pe cel hotărît, se socoteşte nedrept; deci dar cumpărătoriul poate să ceară despăgubirea sa şi pentru cea mai mică pagubă. § 1422. Pe lîngă acea în paragraful de mai sus pomenită întîmplare, poate cumpărătoriul sau vînzătoriul să ceară desfiinţarea tocmelii, dacă în luare sau dare s-au păgubit peste giumătate din obicinuitul, preţ a lucrului (§§ 1251 pan 1253); această jalobă are loc şi atunce cînd hotărîrea preţului s-au lăsat la o a treia persoană (§ 1417). § 1423. Vînzătoriul este datoriu să păzască cu sărguinţă pîn la terminul trădării lucrul vîndut de dînsul şi să-1 trădee cumpărătoriului după regulile aşezate mai sus pentru schimb (§§ 1403 şi 1404). § 1424. Cumpărătoriul este datoriu să primească lucrul îndată sau la tocmitul termin şi să plătească tot odată şi preţul lui în bani, căci într-alt chip poate vînzătoriul să oprească lucrul. § 1425. Dacă vînzătoriul, fără a lua preţul lucrului, l-au dat cumpărătoriului. se socoteşte că au vîndut lucrul pe credit şi îndată trece proprietaoa lui asupra cumpărătoriului. § 1426. Pentru primejdia lucrului cumpărat, nefiind încă trădat, cum şi pentru folosurile dintr-acesta, au tărie regulile aşezate în tocmală schimbului (§§ 1405 pînă 1406). § 1427. Dacă s-au cumpărat lucruri pe nădejde (de pildă: cîţi peşti s-ar păscui), se aplicarisesc la asemine tocmală rinduelile cuprinse în '§§ 1709 şi 1710. § 1428. în toate pricinile pentru tocmelile de cumpărare şi de vînzare, care nu sînt anume rostite în legi, au a se aplicarisi regulile aşezate în capul doaăzăci şi doaăzăci şi opt (§§ 1194 pînă 1205, 1403 şi 1410 pînă 1423). § 1429. Arhiereii şi igumenii n-au voe să vînză de la sîneşi moşii sau alte lucruri nemişcătoare sau cele de mare preţ a eparhiilor sau a 3) drept. Îndatoririle vînzăto-riului; A cumpărătoriului. Primejdia lucrului vîndut şi folosurile din-tr-însul. Cumpărarea lucrului pe nădejde. Regula ge-neralnică; spetialni- 3 ce se politiceşte la R: obişnuit în G II 24 primejdia R: primejdiile G || 26 1409 G: 1406 R || 30 pricinile pentru tocmelile R: cazurile întîlnite în contractul G || 31 anume rostite R: expres hotărîte G || 32 opt R: şase G | 32 după 1403 ad 1404 G II 35 lucruri R: bunuri G | cele de mare preţ R: odoare G. §§ 1409-1465. VÎNZARE-CUMPĂRARE 509 l mănăstirilor lor, cum nici epitropii bisericilor n-au voe să vînză asemine lucruri bisericeşti. +§ 1430. armenii şi jidovii sînt opriţi deapururea de a cumpăra Obiceiuri moşii de veci. ' ' pămînteşti. 5 +*§ 1431. Jidovii au voe să cumpere case şi dughene 1) în oraşe, iar armenii au voe să cumpere şi vii în podgorii. + *§ 1432. într-acei ce au drit de a răscumpăra lucruri nemiş- Protimisi-cătoare se protimisesc: rea ^ răs" a) Rudeniile pîn la a şasa spiţă şi între aceştia se protimiseşte cumParare-10 acel ce este răzăş (împreună părtaş); b) Răzăşii şi c) Megieşii. +§ 1433. Cînd se vinde vreo moşie întreagă sau o parte de moşie Forma con-între acei ce nu sînt răzăşi sau rudenii, sînt datoare îmbe persoanele t r a c t u 1 u i 15 contractuitoare a se înfăţoşa la divanul judecătoresc, arătînd zapisul vmzam-vînzării, în care să fie însămnat fără viclenie cel adevărat preţ a tocmelii. +§ 1434. Divanul este datoriu să scrie cătră dregătoria ţinutului, unde va fi moşia de vînzare, ca să facă obicinuita publicaţie în- cursul de şase luni întregi, la toate zilile de tîrg peste săptămînă, spre înşti-•■20 inţarea acelor ce sînt rudenii şi răzăşi, şi pîn la arătatul termin neieşind nimine din neamuri şi din răzăşi, ce sînt de faţă în ţară, ca să răscumpere, apoi dregătoria ţinutului să trimată raport în scris cătră divanul judecătoresc pentru urmata publicaţie, după care apoi se va face întăritura zapisului de vînzare, dacă în curgerea acestor şase luni de zile nu se va 25 înfăţoşa nimine dintr-acei ce au dritul protimisirei spre a răscumpăra acea moşie. +§ 1435. Pentru acei ce avînd dritul răscumpărării se vor fi aflat înstrăinaţi peste hotar în vremea publicarisirei, se dă termin de cinci ani socotiţi din ziua publicaţiei. Aşa dar, dacă s-ar întoarce în 30 ţara lor în curgerea acestor cinci ani, pot să răscumpere şi cele după arătatele legiuiri vîndute moşii sau părţi de moşii. 4 de veci ad R: om G || 5 case R: numai case G || § 1432 notă: Protimisire G || 7 a... nemişcătoare R: protimisis G || 10 răzăş ... părtaş R: totdeodată şi devălmaş G || 14'sînt răzăşi R: au părtăşie la ea'G | sau R: sau nu sînt G || 15 judecătoresc ad R: om G |'| 16 să R: trebîiiesă G || 17 dregătoria R: dregătorii G|| 18 ca R: ordonîndu-le G || 19 tîrg peste R: tîrguri mici ce se fac în fiecare G II 19—22 spre înştiinţarea... dregătoria ţinutului R: şi apoi G || 22—23 judecătoresc ad R: om G |[ 23 — 24 după. .. vînzare R; pentru ca să se întărească vînzarea G||24—25 acestor... înfăţoşa R: acestui timp nu s-a înfăţişat G|| 27—29 Pentru... publicaţiei R: Cei plecaţi dinţară au dreptul de protimisis pînă la cinci ani G || 31 sau părţi de moşii adR: om G. *) în greceşte. spyaciTYipia înseamnă şi «ateliere meşteşugăreşti». §§ 1409-1465. VÎNZARE-CUMPĂRARE 511 10 15 20 25 30 35 +§ 1436. Dritul protimisirei pentru acei înstrăinaţi peste hotar rămîne închis după trecerea de cinci ani, iar pentru acei de faţă în ţară după trecerea de şase luni. +§ 1437. La lucrurile cele vîndute prin liţitaţie nu are loc dritul protimisirei. § 1438. Deosebite chipuri obicinuite sau lăturalnice tocmele sînt: a) Cumpărarea şi vînzarea ce se face cu condiţia cercării; b) Vînzarea cu condiţie de hotărît termin, dacă pînă atuncea se va găsi alt cumpărătoriu cu mai bun preţ; c) însărcinarea pentru vînzarea unui lucru cu hotărît preţ; d) Tocmală pentru oborîrea vînzării, dacă preţul lucrului nu se va plăti la terminul tocmit. § 1439. Dritul de a cumpăra cineva înapoi lucrul de dînsul vîndut se zice dritul de înapoi-cumpărare; dacă acest drit s-au dat vînzăto-riului îndeobştie şi făr mai de aproape îngrădire, atunce de cătră o parte se întoarce lucrul în stare nu mai proastă decît s-au primit, iar de cătră altă parte se răspunde preţul; iar folosurile ce s-au luat în cursul aceştii vremi de cătră îmbe părţile, din lucru şi din bani se socotesc una pentru alta (§ 1155). § 1440. Dacă cumpărătoriul au îmbunătăţit lucrul cu a sale cheltueli ori au cheltuit extraordinar pentru păstrarea acestui lucru, atunce au a i se întoarce cheltuelile ca unui stăpînitoriu cu bună credinţă ; rămîne însă răspunzătoriu, dacă din pricina lui s-au micşurat preţul ori s-au făcut preste putinţă trădarea lucrului (§§ 432, 539 pînă 554, 665, 1726, 1729 şi 1750). § 1441. Tocmală pentru cumpărarea înapoi, dacă s-au alcătuit cu hotărît termin, se stinge la sosirea acestui termin; iar dacă au urmat fără termin, ori s-au alcătuit ca să înceapă de la cutare termin, se stinge prin moartea vînzătoriului. § 1442. Regulile cuprinse în §§ 1439 pînă 1441, pentru cumpărarea înapoi, se aplicarisesc şi la vînzările înapoi, cînd cumpărătoriul se va alcătui să vînză lucrul acel de dînsul cumpărat la însuşi vînzătoriul. § 1443. Iar dacă tocmală pentru vînzarea sau cumpărarea înapoi s-au făcut iconomicoasă, spre acoperirea dritului de ipothichi sau a zapisului de împrumutare, atuncea are loc regula arătată în § 1232. 1 — 3 Dritul... luni R: fcie exclud de la dreptul de piotimisis prin prescripţia timpului cei aflători în ţară după trecere de şase luni, iar cei plecaţi din ţară' după o trecere de cinci ani G || 4 după vîndute ad în mod public G: om R || 6 Deosebite R: speciale G | lăturalnice tocmele R: contracte accesorii G || 8 de hotărît termin R: sub zi hotărîtă G || 9 cu . .. preţ R: oferind condiţie mai bună G || 13 înapoi ad R: om G 11 16 proastă . . . primit R: deteriorată G || 17 răspunde R: depune G || 22 stăpînitoriu R: posesor G || 27 la sosirea R: după trcerea G || 31 vînzările R: vînzarea G l| 32 se va alcătui R: a convenit G || 34 iconomicoasă R: simulată G || 34 acoperirea R: ascunderea G || 35 zapisului R: contractului G. Prescripţie. Deosebite chipuri legiuite, mai o-bicinuite sau lăturalnice tocmele la cumpărare şi vînzare. Vînzarea cu tocmală de cumpărare înapoi. Cumpărare cu tocmală de vînzare înapoi. §§ 1409-1465. VÎNZARE-CUMPĂRARE 513 rmală. 1 § 1444. Acel ce au vîndut lucrul cu condiţie ca atuncea cînd Protimisi- cumpărătoriul va voi să-1 vînză, el să-1 înştiinţeze pentru cumpărare, ea din toc" are dritul protimisirei din tocmală. § 1445. Dritul protimisirei din tocmală, după regulă, este un 5 drit personalnic, iar asupra lucrurilor nemişcătoare este realnic. § 1446. Nu poate să se mute acest drit a protimisirei asupra unui al treilea, nici să treacă la moştenitorii îndrituitului (adecă acelui ce are dritul răscumpărării). § 1447. Acel ce are dritul protimisirei din tocmală, este datoriu 10 să răscumpere lucrurile mişcătoare în termin de 24 ceasuri, iar cele nemişcătoare în termin de treizeci zile din ziua de cînd i s-au pus înainte răscumpărarea (§ 1153); după trecerea acestui termin se stinge dritul protimisirei. § 1448. Dacă pe lîngă preţul lucrului s-au adăogit în tocmală 15 şi alte condiţii (76), pe care nu poate să le împlinească acel ce are dritul protimisirei, nici este prin putinţă să se preţăluiască, atuncea se face netrebnic dritul protimisirei. (76) Acest feliu de condiţii sînt: nemijlocită plata preţului sau în locul ei sigu-ranţie şi darea dobînzei; personalnice şerbiri fără plată, şederea în casă vîndută, sau 20 pe tot anul darea unei hotărîte sume de roduri, sau hrana vînzătoriului, a unui mădular a fameliei cumpărătoriului şi altele asemine. § 1449. Acel ce are dritul protimisirei din tocmală, ca să răscumpere lucrul vîndut de dînsul, atunce numai poate să-1 întrebuinţeze, cînd cumpărătoriul va voi să-1 vînză, iar nu şi cînd el va voi să-1 dăru- 25 iască sau să-1 legatarisască sau să-1 schimbe. § 1450. Cînd dritul protimisirei este realnic (§ 1446), atunce poate acel ce are acest drit, să ceară prin judecătorie de la o a treia persoană lucrul înstrăinat, care persoană se judecă după acea cu bună sau cu rea credinţă urmată stăpînire a lui. 30 § 1451. Acel ce cumpără lucruri spre cercare, nu se face proprie- Cumpăra- tariu acestui lucru, pînă a nu plăti preţul lui, iar în vremea cercării rea spre cer-se socoteşte ca un comodatariu, iar după trecirea acestui termin se care-socoteşte săvîrşită cumpărarea şi vînzarea fără condiţie, iar cumpărătoriul se socoteşte proprietariu a lucrului cumpărat. 2 să-1 înştiinţeze R: să-i propună G || 6 să se mute R: să fie cedat G|| 7 — 8 îndrituitului... răscumpărării) R: celui ce-1 are G || 9 din tocmală ad R: om G || 19 şerbiri fără plată, şederea R: servitutii: fără plată şedere G [ vîndută, sau R: vîndută; G || 20 a R: ca şi a G || 24 după vînză ad: lucrul acela G: om R || 29 urmată stăpînire R: poses une G || 30 lucruri R: lucru G || 33.săvîrşită R: împlinită G. 33 — c. 622 §§ 1409-1465. VÎNZARE-CUMFĂRARE 515 30 -l § 1452. Dacă cumpărătoriul, plătind preţul, au luat lucrul cel cumpărat spre cercare, i se cuvine lui îndată proprietaoa lucrului, iar mai înainte de trecerea terminului hotărît spre cercare poate să oboară cumpărarea. 5 § 1453. Dacă cumpărarea şi vînzarea se face supt condiţie ca Vînzarea vînzătoriul, dacă în curgirea unui hotărît termin se va arăta un cumpă- °u condiţie rătoriu mai bun, să aibă voe să protimisască pe acesta, atuncea lucrarea gasi ^n tocmelii se prelungeşte păn la împlinirea condiţiei, dacă lucrul vîndut părătoriu încă nu s-au trădat (§ 1196). mai bun. 10 § 1454. Dacă s-au trădat lucrul vîndut, atunce contractul cum- părării şi vînzării este adevărat împlinit; cu toate aceste se desface, întîmplîndu-se condiţie; iar dacă nu s-au hotărît terminul, atuncea pentru lucruri mişcătoare se stinge condiţia pîn în trei zile, iar pentru . nemişcătoare în termin de un an. 15 § 1455. Vînzătoriul are voe să judece, de este mai bun acel nou cumpărătoriu; el poate să protimisască pe al doile cumpărătoriu, măcar de şi ar voi să dee cel dintîi un preţ mai mare. § 1456. Desfăcîndu-se tocmala, se socotesc folosurile luate din lucruri şi din banii daţi pentru preţul lui, una pentru alta, iar pentru 20 îmbunătăţirea sau scăderea lucrului se socoteşte cumpărătoriul ca un stăpînitoriu cu bună credinţă (§ 482). § 1457. Dacă va da cineva altuia un lucru mişcătoriu, ca să-I însărcina-vînză cu un preţ hotărît, supt condiţie, sau să-i dee pînă la rînduitul re pentru termin preţul hotărît sau să-i dee înapoi lucrul, nu poate să-1 ceară 25 mai înainte de terminul rînduit; iară după trecerea acestui termin este datoriu primitoriul lucrului să-i dee hotărîtul preţ. § 1458. Pîn la terminul hotărît este trădătoriul proprietariu,. iar primitoriul lui este datoriu să răspundă paguba pricinuită de dînsul; şi cînd va da înapoi lucrul, va lua numai acele cheltueli care sînt spre vederat folos a proprietariului lucrului. § 1459. Dacă lucrul ce s-au încredinţat cuiva pentru vînzare, va fi nemişcătoriu sau dacă preţul ori terminul plăţii lui nu va fi hotărît, atuncea primitoriul lucrului se socoteşte ca un împuternicit (§ 1347). vînzare. 8 tocmelii se prelungeşte R: contractului se amînă G || 18 — 19 se socotesc.. . pentru alta R: se compensează foloasele din lucru şi cele din banii daţi pentru preţul lui G [[ 20 îmbunătăţirea sau scăderea R: ameliorările sau deteriorările G||22 va da R: a dat G J lucru R: lucru al său G [| 26 preţ R: preţ al lui G || 27 trădătoriul proprietariu R: cel ce a predat lucrul, proprietarul Iui G. 33* 'A- §§1466-1538. ÎNCHIRIERE, NĂIMALĂ, BEZMAN, SOLARIUM 51.7 , l § 1460. Lucrul pre care l-au încredinţat cineva altuia spre vîn- zare, nu poate supt nici un chip să se ceară de la un al treilea, carele l-au luat cu bună credinţă (§ 482). § 1461. Dacă în tocmală vînzării şi a cumpărării s-au pus anume, 5 ca lucrul vîndut să se socotească de nevîndut, cînd cumpărătoriul nu va plăti preţul lui pînă la hotărîtul termin, atuncea rămîne în voinţa vînzătoriului să oboară vînzarea sau nu. § 1462. Dacă fără pomenită condiţie va prelungi cumpărătoriul plata preţului, datoriu este să dee numai dobînzile, iar nu şi cîte doară 10 ar fi putut să cîştige vînzătoriul în neguţitorie. § 1463. Dacă s-au hotărît terminul trădării lucrului vîndut, iar ,: vînzătoriul va prelungi trădarea lui, atunce rămîne el răspunzătorul pentru toată paguba cumpărătoriului. § 1464. Dacă cumpărătoriul s-au lenevit să primească în terminul 15 hotărît lucrul cumpărat, atuncea toată stricăciunea întîmplată la lucru, fără vicleşugul vînzătoriului, este spre paguba aceluia. § 1465. Şi pentru vînzările urmate în judecată de bună voe sau din sîla judecătoriei, după regulă, au loc orînduelile aşezate pentru tocmele în deobştie şi pentru schimb şi pentru vînzare şi cumpărare 20 îndeosebi (§ 1428). *CAP AL DOUĂZECI ŞI OPT Pentru tocmală dării şi luării înposesie (orîndatorie); darea şi luarea în posesie de moştenire şi pentru emfitevsis sau bezmen 25 § 1466. Tocmală, prin care cîştigă cineva pîn la un hotărît termin Tocmală şi cu preţ rostit întrebuinţarea unui lucru necheltuitoriu, se zice îndeob- da™ S' luării ştie darea şi luarea în năimală sau posesie. in posesie. § 1467. Cînd un lucru de năimală va aduce folos fără osteneală, Tocmală atuncea se numeşte tocmală de închiriere; iar dacă numai prin oste- închirierii şi 3o neală şi silinţă poate aduce folos, atunce se numeşte tocmală de posesie sau orîndatorie. 5 cînd R: dacă G || 6 va plăti R: a depus G | hotărîtul R: convenitul G || 8, 12 va prelungi R: amînă G || 10 ar fi putut R: putea G || 12 — 13 atunce... pentru R: este tras în judecată să răspundă G||14 s-au... primească R: a neglijat să ia în primire G|| 17 pentru R; la G | urmate R: ce se fac G || 18 aşezate R: decretate G [[ 20 îndeosebi R: în special G || 24 sau bezmen ad RJ| 28 va aduce R: aduce G || 30, I 31 posesie sau orîndatorie R: arendă G. a posesiei. §§ 1466 — 1538. ÎNCHIRIERE, NĂIMALĂ, BEZMAN, SOLARIUM 519 § 1468. Dacă s-au dat în năimală lucruri de amîndoă soiurile dimpreună, trebue să se judece tocmala după feliurimea lucrului prinţipal, adecă de va lua cineva în posesie o moşie, avînd şi case sau alte zidiri, se socoteşte tocmala posesiei moşiei, iar de se va da cu chirie casă, avînd şi grădină, se socoteşte tocmala de chiria casei. § 1469. Tocmala închirierii şi a posesiei poate să se facă pentru Cele nea-tot acele lucruri şi după tot acelaşi chip, precum urmează tocmala cum- parate, parării şi a vînzării (§§ 1154, 1160 pînă x) 1171, 1176 pînă 1180, 1399, 1410 pînă 1422, 1466 şi 1478). § 1470. Banii chiriei şi cîştigul moşiei se dă asemine, precum se dă preţul la cumpărare, dacă nu s-ar fi alcătuit într-alt chip. § 1471. Proprietariul poate să dee în năimală nu numai lucrurile cele mişcătoare şi nemişcătoare, ci şi a sale drituri realnice. Poate uneori să iae posesie însuşi al său lucru, daca întrebuinţarea sau îolosirea acestuia se cuvine unei a treia persoane. § 1472. Dacă contractuitorii s-au învoit pentru cele înfiinţate Rezultat, a unei tocmale, adecă pentru lucrul şi pentru preţul lui, atuncea se socoteşte tocmala sfîrşită pentru toate şi întrebuinţarea lucrului se socoteşte cumpărată. § 1473. Dătătorii în năimală sînt datori să trădee şi să păstreze Drituri şi în bună stare lucrul dat de dînşii în năimală, cheltuind din ale sale, mdatoriri re- încît să fie cu putinţă luătorilor în năimală întrebuinţarea lucrului, ^ip.roc pentru pre- putea dovedi cătră proprietariul ei că într-alt chip nu este prin putinţă facerea fiin-a se lua folos de pe loc (§ 1478). ţei locului; § 1529. Proprietariul folosirei datoriu este să sufere toate însăr- c) Pentru cinările cele ordinare şi extraordinare, ce sînt lipite cătră moşie, şi să msarcinari-plătească dările şi zăciuelile. *§ 1530. Fieştecarele nou proprietar a folosirei trebue să ceară d) Docu-la proprietariul fiinţei moşiei un neapărat înscris sau document spre ment-dovadă cum că s-au mutat asupra lui proprietaoa folosirei. § 1531. Driturile şi îndatoririle între proprietarii moşiilor şi între lăcuitori sînt hotărîte în Regulamentul Organicesc. § 1532. Acel ce afară de solarium (§ 1519) * nu dă nimica mai mult Drituri ce proprietariului locului, poate să ceară numai folosirea deasupra feţii pilta^0soia" locului, adecă de la copaci, răsaduri şi zidiri şi o parte din comoara găsită riei (adecă de dînsul aproape de faţa pămîntului; iar din comoara mai adînc găsită bu^nţa^ea'pă-şi din minerale nimica nu i se cuvine. mîntului). § 1533. Pe lîngă acele în §§ 457, 581, 1528 şi 1529 însămnate Cum Se pricini, se stinge proprietaoa folosirei: stinge pro- ci j Prin unită voinţă a proprietariului ei şi a proprietariului ^"g^? °a fiinţei locului; b) Prin trecerea terminului tocmelii; c) Prin legi şi mai ales prin prescripţie (§ 1942); d) Prin hotărîrea judecătorească (§ 569); şi e) Prin de istov pierzarea lucrului. 1 va primi R: a primit G || 2 stăpînire R: posesie G| va prelungi R: amină G || 3 mute asupra R: transfere G || 4 ştirea R: părerea G|| 6 l-au mutat asupra R: îl transferă G II § 1528 nota: prefacerea R: micşorarea G || 8 locului R: bunului G || 15 ia R: de la G | fiinţei moşiei R: substanţei G|| 18 lăcuitori R: sătenii ce locuiesc pe ele G | Regulamentul Organicesc R: condicile vistieriei despre aceştia G || § 1532 nota: Drituri dobîndite din plata solariumului G || 20 deasupra feţii R: din suprafaţa G || 23 minereale R: alte ce sînt scoase G || 24 însămnate ad -R: om G|| 26 unită R: de acord G || 27 fiinţei locului R: substanţei G. *) Credem că trimiterea_trebuia făcută la § 1507. §§ 1539-1562. NĂIMIREA LUCRĂRILOR ŞI A LUCRATULUI 537 1 § 1534. Averile cele pe moştenire luate în năimală şi cu bezmen trec la toţi moştenitorii năimitoriului sau a bezmănariului, dacă unii din ei nu s-ar fi depărtat anume la închierea tocmelii. § 1535. Dacă proprietariul folosirei nu va lăsa legiuit urmaş, P atuncea se uneşte aceasta cu proprietaoa fiinţei locului. § 1536. Dacă proprietariul fiinţei lucrului va primi acest drit, este datoriu să plătească toate datoriile mortului proprietariu a folosirei, cîte nu se vor putea plăti din altă avere a lui. § 1537. Nu se pierde proprietaoa folosirei ce se ia de la faţa locului 10 din pricina stricăciunei răsadurilor, a copacilor şi a zidirilor. § 1538. în cîtă vreme va rămînea încă o parte a locului, poate proprietariul folosirei să răsădească noă răsaduri şi să zidească noaă zidiri, de va voi să plătească preţul năimirei. CAP AL DOĂZECI ŞI NOA 13 Pentru năimi rea lucrărilor şi a lucratului § 1539. Cînd se îndatoreşte cineva să facă un lucru de meşteşug A) Toc- cu hotărîtă plată în bani, atuncea se alcătueşte năimirea lucrărilor şi mala de nai" , , n . ' ' mirea lucru- a lucratului. .. , .„ riior cuplata. § 1540. Dacă va tocmi cineva de a i se face un lucru de meşteşug Tăcută 20 sau de ştiinţă, atuncea se judecă după iuridica presumţie îndată, cum tocmală pen- că s-au şi învoit a-i da cuviincioasa plată. Dacă darea plăţii nu s-au tru Plata-hotărît, atuncea judecătoria o va hotărî. § 1541. Acel ce s-au tocmit să i se facă un lucru, poate să se tragă Drituri dm din tocmală, dacă lucrul tocmit de dînsul va avea nişte metehne, ori ţ^™3^?™" 25 înfiinţate, dintr-a cărora pricină se face netrebnic acel lucru, sau împro-tivitoriu rostitei tocmele. Dacă nu va voi să se lepede de tocmală sau dacă metehnile nu vor fi nici înfiinţate, nici împrotivitoare rostitei toc- 3 s-ar... anume R: au fost excluşi nominal de la acestea G |] 4 va lăsa R: a lăsat G || 6 va primi R: a primit G || 8 vor putea R: pot G n 9 faţa locului R: suprafaţa G|| 10 stricăciunei R: stricării G | zidirilor R: clădirilor G || 11 va rămînea R: se păstrează G | locului R: bunului G || 13 va voi R: voieşte G i| 15 şi 17—18 năimirea. . . lucratului R: darea şi luarea cu năimeală a serviciilor şi a lucrărilor G || 19 lucru de meşteşug R: serviciu sau lucrare G | va tocmi R: a comandat G l de a i se face ad R: om G '[ 21 cuviincioasa R: potrivita G || 22 va hotărî R: hotărăşte G || 24—25 va avea . .. înfiinţate R: are scăderi sau esenţiale G || 25—26 împro-tivitoriu R: contrare G. §§ 1539-1562. NĂIMIREA LUCRĂRILOR ŞI A LUCRATULUI 539 1 mele, poate să ceară întocmirea metehnelor sau cuviincioasa despăgubire; şi pentru acest sîîrşit are voie să oprească o parte analoghisită *) din plată. § 1542. Dacă tocmitul nu va împlini făgăduinţa sa în terminul 5 ce i s-au pus drept condiţie, atunce tocmitoriul nu numai nu este datoriu să primească lucrul tocmit, ci poate să ceară şi paguba pricinuită lui dintru aceasta. Dacă însă el va prelungi întoarcerea banilor, se îndatoreşte să despăgubească deplin pe tocmitul. § 1543. Şi pentru lucrările şi lucratul, care încă nu s-au sfîrşit, 10 se cuvine tocmitului căzuta despăgubire, dacă el fiind gata să săvîr-şească lucrul, s-au oprit din pricina tocmitoriului sau din împregiurările întîmplate la persoana sa. § 1544. Plata lucrului, după regulă, se dă la săvîrşirea lucrului; iar dacă osteneala se face în hotărite zăstîmpuri a vremii, sau a lucru-15 lui ori dacă împreună cu osteneala vor fi unite ciieltuelile, cu care nu s-au însărcinat tocmitul, poate el să ceară o parte din plata analoghisită cu lucrarea sau cu lucru, cum şi întoarcerea cheltuelilor care făcuse mai înainte de săvîrşirea lucrului sau a ostenelii săvîrşite. § 1545. Dacă din întîmplare s-au prăpădit materia de mai înainte 20 gătită pentru facerea lucrului, sau însuşi lucrul întreg, sau o parte din el, atunce cade paguba asupra proprietariului materiei sau asupra tocmitoriului de lucru. Dacă tocmitoriul au dat materie vederat netrebnică spre facerea lucrului tocmit, potrivit cu scoposul, din care pricină au eşit lucrul cu meteahnă, atunce nu se învinovăţeşte meşterul dacă 25 au împlinit datoria sa, arătîndu-i mai înainte despre aceasta. § 1546. Fiind îndoială, dacă tocmală pentru facerea unui lucru Cînd toc-are să se socotească de cumpărare şi vînzare sau de năimală a lucrului, mala pentru se iudecă după iuridica presumţie, cum că dătătoriul materiei au *acerea unui J r . . lucru se pre- tocmit pe meşter, iar daca meşterul au dat materia, se socoteşte că face m cum. 30 este cumpărare şi vînzare. parare şi vîn- § 1547. Dacă cu tocmală pentru plata năimelii vor fi unite alte zare? adăogite tocmele, trebue să se iae în băgare de samă legiuitele orîn- . duiri, care se cuvin fieştecăruia soiu din aceste tocmele (§§ 1220, 1221 şi 1455). 1 întocmirea metehnelor R: îndreptarea scăderilor G \\ 4 tocmitul R: acela la care s-a făcut comanda G | va împlini R: a împlinit G || 5 tocmitoriul R: cel care a comandat G |î 7 va... banilor R: amînă plata simbriei G||14, 15 osteneala R: munca G || 15 vor fi R: sînt G || 23 potrivit R: potrivită G | după scoposul ad său O |i 26 tocmală pentru facerea R: comanda G" 27 de cumpărare R: contract de cumpărare G !! 29 tocmit R: năimit pentru aceasta O || 33 cuvin R: potrivesc G | fieştecăruia soiu R: la fiecare G. *) corespunzătoare. §§ 1539-1562. xăimirea lucrărilor Şl a lucratului 541 1 § 1548. Lucrătorii care s-au tocmit păn la un hotărît termin sau încetarea păn la sfîrşirea unui lucru hotărît, nu pot nici să se părăsească de lucru, na'mirei 'u' nici să se depărteze de aceasta fără temeiu legiuit, mai înainte de cratiuu'-hotărîtul termin şi mai înainte de sfîrşirea lucrului. Dacă se face înce-5 tarea lucrului, rămîne fieştecare parte pentru însuşi sineşi răspunzătoare, iar pentru întîmplare nici o parte. § 1549. Numai la neapărate împregiurări de nevoe, este volnic tocmitul lucrătoriu sau meşter să încredinţeze cuiva lucrul pe care el s-au tocmit, şi în această întîmplare răspunde, dacă va greşi în alegerea 10 persoanei. § 1550. Năimirea lucrărilor acelora la care s-au luat în băgare de seamă deosebita iscusinţă a meşterului, se desfiinţează prin moartea tocmitului; şi moştenitorii lui pot să ceară numai preţul trebnicei materiei gătite şi o parte analoghisită din plată cu preţul lucrului făcut; iar 15 dacă din împrotiva va muri acel ce au tocmit să i se facă un lucru, sînt datori moştenitorii lui să urmeze după tocmala sau să despăgubească pe tocmitul meşter. § 1551. Regulile cele aşezate în capul acesta au loc şi la meşteri Regulile a- . . . C0St© SG clţ)li™ şi la alte persoane, care s-au tocmit anume sau prin tăcere, ca să iae carjsesc s\ia 20 pentru ostenelile lor plată sau altă mulţămire (§§ 1553 pînă 1564). meşteri şi la alte persoane. +§ 1552. Dacă alcătuitoriul unui manuscript, tocmindu-se, va da B) Contrac-cuiva dritul de a-1 tipări şi a-1 vinde, se leapădă prin această tocmala tipărirea11 tsi de dritul de a încredinţa tipărirea acestui manuscript la altul. vînzarea unei cărţi. +§ 1553. Autoriul este datoriu să dea manuscriptul său după Drituri şi '25 tocmala, iar tipograful ca să-i plătească îndată după primirea mânu- îndatoriri în-scriptului preţul tocmit. +§ 1554. Dacă autoriul, nu va da manuscriptul la termin sau după chipul tocmit, poate tipograful să se tragă din tocmala şi să ceară şi despăgubirea sa, dacă nu i s-au dat manuscriptul de cătră autor. 30 +§ 1555. Dacă s-au hotărît numărul exemplarelor de cărţi, datoriu este tipograful să ceară învoirea autoriului pentru toată de iznoavă tipărirea şi să închee noă tocmala. 3 să se depărteze R: să fie îndepărtaţi de acela G || 4—5 încetarea R: întreruperea Gr || 6 întîmplare R: o împrejurare întîmplătoare nu e ţinută să răspundă G|| 7 neapărate R: apăsătoare G || 8—9 pe care el s-au tocmit Recomandat la el G || 9 va greşi R: greşeşte G |] 13 trebnicei R: întrebuinţabilei G || 15 va muri R: a murit G|| 18 meşteri R: alţi meşteri G||20 mulţămire R: recompensă G||21, 27 va da R: a dât G || 23 încredinţa R: ceda Gr II 29 de cătră autor R: din vina autorului G|| 30 hotărît R: hotărît de înainte G I de cărţi ad R: om G. tre un autor şi tipografu. §§ 1563-1607. TOVĂRĂŞIA AVERILOR 543 1 +§ 1556. Pînă a nu se vinde cărţile ediţiei de mai nainte, nu are voe autorul să facă de iznoavă ediţie, spre păgubirea tipografului sau a vînzătoriului de cărţi. + § 1557. Driturile autorului pentru de iznoavă tipărirea sau 5 ediţie, fiind personalnice, nu trec la moştenitorii lui (§§ 580 şi 687). +§ 1558. Dacă autorul au primit asupră-şi alcătuirea unei cărţi după proiectul ce i s-au pus înainte de cătră tipograf, nu poate să ceară altă ceva afară de tocmita plată. +§ 1559. Aceste regule se aplicarisesc şi la tipărirea hărţilor gheo-10 grafice, ihnografice *) şi topografice. § 1560. Driturile şi îndatoririle între stăpîni şi între tocmitele slugi se cuvin la codica legilor poliţieneşti. § 1561. Tocmelile, prin care se dă făgăduinţă pentru un lucru ori lucrat în locul altui lucru sau lucrat, trebue să se judece după obşteştile 15 regule pentru tocmele însărcinătoare şi deosebi după regule a acestui cap. § 1562. Nu poate cineva să ceară acea ce au dat cu ştirea sa altuia spre săvîrşirea unui lucru preste putinţă sau neertat. Iar dacă pentru oprirea unei lucrări neertate va fi dat ceva aceluia carele au vrut să săvîrşească această lucrare, poate să-1 **) ceară. b) Drituri şi îndatoriri între stăpîni şi între tocmitele slugi. Alte însăr-cinătoare tocmele pentru lucrări şi lucraţii. 20 CAP AL TREIZECI Pentru contractul tovărăşiei averilor § 1563. Tocmală, prin care doă sau mai multe persoane se alcă- începutul tuiesc ca să unească numai ostenelile sau si lucrurile sale, spre comun ?a^e.rea ' r tovărăşiei ne- folos a lor, se numeşte tovărăşie neguţitorească. guţitoreşti. 25 § 1564. Aşa precum mădulările unei tovărăşii vor pune la mijloc împărţi- după deosebitele chipuri, adecă, cîte un lucru sau sume de bani sau un întreg soiu de lucruri, adecă toate, mărfurile, toate rodurile, toate lucrurile nemişcătoare sau în sfîrşit întregile lor averi, aşa şi feliurile tovărăşiei sînt deosebite şi driturile ei se întind mai mult sau mai puţin. 1 ediţiei R: tipăririi Gr 12 cuvin la R: ţin de G [| 16 cu ştirea sa R: în cunoştinţă G|| 18 va fi R: a G || 18'—19 au vrut R:' voia G || 19 lucrare R: faptă GI! 24 neguţitorească R: producătoare de venituri G ]| 26 adecă R: precum G. rea ei *) planuri pentru construcţii de clădiri, planuri de oraşe ş.a.m.d. **) adică ce-a dat. §§ 1563-1607. TOVĂRĂŞIA AVERILOR 545 1 § 1565. Dacă în contractul tovărăşiei se vor cuprinde toate averile a mădulărilor ei, se înţeleg numai cele de faţă averi a lor; iar dacă contractul va cuprinde şi viitoarele averi a lor, se înţăleg acele care vor cîştiga prin alte legiuite chipuri, iar nu din moştenire, legaturi şi 5 fideicomis, dacă n-au pus anume în contract şi aceste. § 1566. Contractul tovărăşiei, care priveşte numai la averea Forma aicea de faţă sau numai la acea viitoare a mădulărilor tovărăşiei, catuirei-este fără putere, dacă averile cele puse la mijloc de cătră fieştecarele din ele nu vor fi trecute şi prescrise după chipul cuviincios 10 în catagrafie. § 1567. Legile neguţitoreşti cuprind mai pre larg chipurile după care trebue să se facă puternice tocmele de tovărăşie între neguţitori. § 1568. Contractul tovărăşiei se socoteşte între titlurile cele Lucrarea pentru cîştigarea proprietăţii; iar însuşi cîştigarea şi tovărăşia averilor tovărăşiei şi 15 sau a lucrurilor se săvîrsaste numai prin trădare (§§ 571 si 572). , ■ - ' ' r ' ' urmate sinis- fora. § 1569. Toate cîte anume s-au hotărît pentru ocîrmuirea lucru- Capitalul rilor de tovărăşie, alcătuesc capitalul tovărăşiei; iar celelalte, cîte tovărăşiei, fieştecare mădulariu a tovărăşiei stăpîneşte îndeosebi, se socotesc ca o deosebită avere a lui. 20 § 1570. Dacă s-au pus în tovărăşie lucruri cheltuitoare sau ne- cheltuitoare, însă preţăluite, trebuie să se socotească ca un lucru de tovărăşie, nu numai cîştigul ce au eşit din ele, ci şi capitalul, cînd aceste privesc cătră mădulările tovărăşiei, care au pus la mijloc. § 1571. Dacă cineva s-au alcătuit să pue la mijloc pentru co-25 munul folos a tovărăşiei numai ostenelile sale, nu are împărtăşire la capital, ci numai la cîştig. § 1572. Fieştecarele mădular a tovărăşiei este datoriu să pue Driturile şi la mijloc parte deopotrivă la comunul capital, dacă nu s-ar fi alcătuit îndatoririle « . „ .. , , n, -i • mădulărilor intre dmsii într-alt chip. , „ „ . . r tovărăşiei. 30 § 1573. După regulă sînt datori toţi tovarăşii să agiute deopotrivă împreunălu- spre a lor comun folos, fără de a lua în băgare de samă analoghia crarea; părţilor, adecă dacă unii din ei ar fi pus la mijloc mai mult, iar alţii mai puţin. 1 vor cuprinde R: cuprind GI] 2 de faţă R: prezente G||3 va cuprinde R: tratează şi despre G||4 moştenire R: moşteniri G || 6 Contractul... priveşte R: înscrisurile de învoială ale tovărăşiei care privesc G || 9 şi prescrise R: descrise G ]| § 1568 nota: tovărăşiei R: tocmelii G li 18 stăpîneşte R: posedă G || 19 o deosebită avere a R: deosebite bunuri ale G||25 ostenelile R: muncile G || § 1572 nota; după tovărăşiei ad contribuţia la capital G: om R||32 ar fi R: au G. 35 — o. 622 (1563-1607. TOVĂRĂŞIA AVERILOR 517 1 § 1574. Nimene din tovarăşi este volnic să încredinţeze unui al treilea lucrarea cuvenită lui, sau să primească pe cineva în tovărăşie,, sau să iaie asuprăşi o treabă ce nu se cuvine tovărăşiei, spre păgubirea ei. § 1575. îndatoririle tovarăşilor se cuprind mai cu lămurire în 5 contractul închiet între dînşii. Acel ce s-au îndatorit numai ca să oste-< nească, nu este datoriu să pue în tovărăşie altă ceva; acel ce s-au îndatorit să pue în tovărăşie numai bani sau alt lucru, nu are nici îndatorire, nici dreptate să lucreze împreună într-alt chip pentru comunul cîştig. 10 § 1576. La comună consultaţie şi hotărîre pentru trebile tovă- răşiei au a se aplicarisi regulile aşezate în capul pentru dimpreună proprieta (§§ 1106 pîn 1123), dacă nu s-ar fi alcătuit altă ceva. § 1577 Tovarăşii nu sînt siliţi să agiute mai mult decît s-au Adăogirea îndatorit; iar dacă din pricina vremelnicilor încungiurări nu va fi cu la capital: î 15 putinţă a se săvîrşi deplin a lor comun scopos, fără adăogirea capitalului, trebue ori să se tragă din tovărăşie tovarăşul acela care nu va voi să agiute, sau să se depărteze şi fără voinţa lui. § 1578. Dacă unuia sau mai multora din tovarăşi s-au încredinţat Ocîrmui-ocîrmuirea trebilor tovărăşiei, se socotesc aceştia ca nişte împuterniciţi. rea treD'l°r; 20 § 1579. La alegerea ocîrmuitorilor de trebi şi la consultaţie şi hotărîrile lor pentru trebile tovărăşiei, se aplicarisesc regulile cele aşezate în §§ 1106 pîn 1123. § 1580. Fieştecarele mădular a tovărăşiei rămîne răspunzătoriu îndatoriri-pentru paguba, care din lenevirea întru împlinirea îndatoriei sale au le pentrupa- 25 pricinuit tovărăşiei. Acest feliu de pagubă nu poate să se răfuiască gubd' cu cîştig, pe care acela l-au adus tovărăşiei cu alt chip. Iar dacă unul va fi pricinuit despre o parte pagubă, iar despre altă parte cîştig, dintr-o treabă, care fără ştiinţa celoralalţi au luat-o aupră-şi, trebue să aibă loc răfuiala după analoghie. 30 § 1581. Averea care după scăderea cheltuelilor şi a păgubirilor, împărţala rămîne peste capital, este cîştig comun a tuturor mădulărilor tovărăşiei, ciştignlui ■ iar proprietaoa capitalului rămîne numai la acei tovarăşi care l-au pus la mijloc, dacă nu s-au alcătuit ca să se socotească în capital preţul ostenelii acelor tovarăşi care n-au pus la mijloc bani şi să fie 35 toate dimpreună comună avere. 3 o treabă. .. tovărăşiei R: un lucru ce nu se ţine de tovărăşie G || 5—6 ostenească R: lucreze G |[ 8 dreptate R: drept G || 11 au R: trebuie G || 14 încungiurări R: împrejurări G | va fi R: este G ii 16—17 va voi să agiute R: voieşte să contribuie G-1| 19 împuterniciţi R: mandatari G || 25 răfuiască cu cîştig Recompenseze cu cîştigul G |! 27 va fi R: a G||28 fără ştiinţa R: contra părerii G || 29 răfuiala R: ? ' compensaţia G|| 34 ostenelii R: muncilor G. §§ 1563-1607. TOVĂRĂŞIA AVERILOR ''549 1 § 1582. Cîştigul se împarte după analoghia părţilor puse în sinisforaoa capitalului, iar lucrările şi ostenelile, care s-au făcut împreună de cătră toate mădulările, se răfuesc. § 1583. Dacă unul sau mai mulţi tovarăşi ar agiuta numai cu 5 ostenelile sau şi cu partea la capital, atunce trebue de cătră judecată să se hotărască o potrivită parte din cîştig pentru acest feliu de osteneli, după mărimea lucrului, după ostenelile puse şi după eşitul cîştig, dacă nu s-au alcătuit altă ceva sau dacă nu vor putea să se învoiască pentru aceasta tovarăşii. 10 § 1584. Dacă cîştigul nu se alcătueste în bani, ci în alte feliuri de folosuri, atunce se face împărţală după regulile aşezate în §§ 1121 pîn 1125. § 1585. Tovărăşia poate să lase unuia din tovarăşii săi mai mult cîştig decît i se cuvine, pentru deosebită isteţime sau deosebitele oste- 15 nele a lui; iar acest feliu de deosebiri nu sînt ertate să se facă împrotiva legilor sau spre păgubirea celorlante mădulări a tovărăşiei. § 1586. Tocmala împrotiva legilor este acel contract, prin care cineva de spre o parte se siguripseşte pe sineşit împrotiva a toatei primejduincioasei păgubiri, care poate să se întîmple la capitalul pus .20 de. cătră dînsul şi la dobîndă lui, şi prin care se scoate de la toată împreună lucrarea, iar de altă parte se alcătueste, ca să iae cîştig peste măsură. § 1587. Dacă tovărăşia au pierdut capitalul întreg sau o parte împărţală a lui, se împarte paguba după acelaşi chip, precum din împrotiva s-ar păgubirei: 25 fi împărţit cîştigul după urmata tocmala. Acel ce nu au pus parte în capital, pierde numai ostenelile sale. § 1588. Tovarăşii cărora s-au încredinţat ocîrmuirea capitalului Darea so-tovărăşiei, sînt datori să ţie şi să dee curată socoteală pentru aceasta cotelii. şi pentru daturi şi luaturi. .30 § 1589. Socotelile cele de pe urmă şi împărţală cîştigului sau a pagubei, nu se poate cere mai înainte de săvîrşirea trebii. Iar dacă se ocîrmuesc acest feliu de trebi, care ţin mai mulţi ani şi dau folos pe an, atuncea tovarăşii, dacă într-alt chip nu va pătimi lucrul prinţipal, pot să ceară pe an socoteală şi împărţală cîştigului. Cu toate aceste, 35 poate fieştecarele tovarăş să cerceteze în toată vremea sămile cu cheltuiala sa. 2 ostenelile R: serviciile G || 3 răfuesc R: compensează G. II 4 ar agiuta R: ajută G|| 7 ostenelile puse R: munca depusă G || 8 vor putea R: pot G || 15 deosebiri R: excepţii G || 25 urmata R: făcuta G||29 daturi şi luaturi R: veniturile şi cheltuielile lui G|| 33 va pătimi R: suferă G. §§ 1563-1607. TOVĂRĂŞIA AVERILOR 551 1 § 1590. Tovarăşul ce s-au mulţemit numai cu bilanţul ce i s-au pus înainte, ori s-au lepădat şi de dritul de a cere socoteală, poate cu toate aceste să ceară desăvîrşită socoteală şi pentru trecutele şi viitoarele întîmplări, dacă va dovedi că au urmat vicleşug, măcar numai 5 într-o parte a ocîrmuirei. § 1591. Fără rostită sau tăcută legiuită învoire a tuturor tovară- Relaţie că-şilor sau a împuterniciţilor lor, nu se îndatoreşte tovărăşia cătră o tra acei ce a treia persoană. ' ' „s?nt to" § 1592. La neguţitorie, dritul ce s-au publicarisit că s-au dat * 10 după comună învoire a tuturor tovarăşilor, unuia sau mai multora dintr-înşii putere de a ţine firma, adecă de a iscăli toate documenturile şi înscrisurile în numele tovărăşiei, cuprinde în sine împuternicirea a tuturor tovarăşilor îndeobştie (§ 1380). § 1593. Tovarăşul, carele numai o parte a averii sale au pus 15 în tovărăşie, poate să stăpînească altă avere deosebită de averea tovărăşească, pentru care poate dispozarisi după a sa plăcere. § 1594. Driturile şi îndatoririle, ce are o a treia persoană cătră întreaga tovărăşie, trebue să se deosebească din driturile şi îndatoririle a fieştecăruia tovarăş îndeosebi. . 20 § 1595. Aşa dar acea ce are fieştecarele să ceară de la unul din tovarăşi, iar nu de la întreaga tovărăşie, sau aceea ce are să plătească la unul dintr-înşii, poate să o ceară numai de la unul acela, sau să o plătească numai la acel unul, iar nu de la tovărăşie să o ceară sau tovărăşia *) să o plătească. 25 § 1596. Din pretenţiile sau datoriile întregii tovărăşii, are drit fieştecare mădular a ei să ia după pomenitul chip, sau să dee după analoghia părţii sale, afară numai la întîmplarea care se judecă după pre-sumţia iuridica pentru neguţitori, cum că unul pentru toţi şi toţi pentru unul au făgăduit un lucru ori au primit asupra lor vreo îndatorire (§ 1184). ,30 | 1597. Mădulările cele tăinuite a tovărăşiei, adecă acele care, fără a se face cunoscute ca nişte mădulări a tovărăşiei, au încredinţat la cunoscuţii tovarăşi parte a capitalului, supt tocmală, ca să se împărtăşească din cîştig şi pagubă, nu rămîn răspunzătoare la nici o întîmplare cu altă ceva. fără decît cu capitalul, care l-au pus la tovărăşie, iar mădu-- 35 lările cele publicarisite sînt răspunzătoare cu toată averea lor. 2 s-au lepădat şi de R: au renunţat şi la G || 4 va dovedi R: a dovedit G [] 9 neguţitorie R: negustori G || 11 putere de a ţine R: ca să ţină G || 12 în sine ad R: om G || 15 deosebită R: despărţită G | tovărăşească R: comună G || 19 a R: lui asupra G || 24 tovărăşia R: tovărăşiei G||29 un lucru R: ceva G || 35 cele publicarisite R: care apar în mod public G. *) Greşit în loc de «tovărăşiei >>. §§ 1563-1607. TOVĂRĂŞIA AVERILOR 553 1 § 1598. Tovărăşia se dezleagă de sineşi, dacă începută treabă Dezlegarea au luat sfîrşit sau dacă mai mult nu este cu putinţă să urmeze, dacă tovărăşiei, tovărăşescul capital s-au prăpădit cu totul sau dacă au trecut terminul hotărît pentru urmarea tovărăşiei; sau se dezleagă prin comună învoire 5 a tuturor tovarăşilor. § 1599. Driturile şi îndatoririle tovărăşiei, după regulă, nu trec la moştenitorii tovarăşului, aşa dar de nu s-au făcut înnoirea tovărăşiei prin comună învoirea lor şi a tovarăşilor, au drit să ceară şi îndatorirea, ca să dee socotelile pînă la moartea tovarăşului şi să o cfituiască *). 10 § 1600. Tovărăşia, alcătuită numai de două persoane, se dez- leagă prin moartea a uneia din ele. Iar dacă se alcătueste din mai multe persoane şi va muri una din ele, se socoteşte după iuridica presumţie, că celelalte voesc ca să urmeze tovărăşia între ele. Această iuridica presumţie are putere îndeobştie şi pentru moştenitorii neguţitorilor. 15 § 1601. Dacă contractul tovărăşiei, închiet nu între neguţitori, va cuprinde anume şi pe moştenitorii tovarăşilor, atuncea se îndatoresc aceştia, de vor primi moştenirea, să împlinească voinţa mortului; însă această voinţă a lui nu se întinde şi la moştenitorii moştenitorilor, pentru că tovărăşia nu urmează deapurure (ţj 1073). 20 § 1602. Dacă moştenitoriul nu este în stare să împlinească lu- crările, care mortul primise asupră-şi pentru folosul tovărăşiei, atuncea trebue să se scadă după analoghie din partea cuvenită mortului. § 1603. Dacă unul din tovarăşi nu va fi împlinit înfiinţatele condiţii a contractului, dacă asupra averii lui se va deschide concurs 25 de creditori, dacă s-au publicarisit de cătră judecătorie ca un răsipitoriu sau dacă îndeobştie s-au supus curatoriei sau dacă, căzînd întru o vinovăţie, au pierdut creditul său, atuncea au dreptate ceialalţi tovarăşi să-1 scoată din tovărăşie şi mai înainte de terminul ei. § 1604. Poate să se dezlege contractul tovărăşiei înaintea termi- 30 nului, dacă tovarăşul acela, de la carele mai ales atîrnă ocîrmuirea lucrului, au murit ori s-au tras din tovărăşie. § 1605. Dacă nici anume nu s-au hotărît terminul pînă cînd să ţie tovărăşia, nici din firea trebii nu va fi cu putinţă a se 1, 4 dezleagă R: dizolvă G || 8 să ceară... să dee R: şi îndatorire să ceară sau să dea G || 9 tovarăşului R: celui moştenit G || 12 va m'uri R: a murit G || 16 va cuprinde R: cuprinde G || 17 mortului R: celui moştenit G || 19 tovărăşia nu urmează R: nu se alcătuieşte tovărăşie pentru G || 22 partea... mortului R: părtăşia ce aparţinea mortului G || 23' va fi R: a G | înfiinţatele R: esenţialele G || 24 se 'va deschide R: s-a făcut G'|| 33 va fi R: este G. *) să o achite. §§ 1608-1621. TOCMELE CĂSĂTOREŞTI 555 1 hotărî, atuncea slobod este fieştecarele din tovarăşi să iasă din tovărăşie, însă nu-i este ertat să facă aceasta fără de vreme *) (§ 1109). § 1606. Dacă unul din tovarăşi cu dreptul s-au scos din tovărăşie, sau dacă unul din ei s-au tras după legi din tovărăşie şi pe urmă 5 s-au întîmplat proţes pentru aceasta, atunce nici unul, nici altul nu are împărtăşire la cîştig şi la pagubă, care s-au întîmplat tovărăşiei din trebile în urmă primite de la ziua scoaterii sau a eşirii sale. § 1607. La împărţala averii tovărăşeşti, care se face după dezle- împărţala garea tovărăşiei, au a se păzi pe lîngă hotărîrile mai sus pomenite şi tovărăşeştii 10 regulile aşezate în §§ 1122 pînă 1135. en° CAP AL TREIZECI SI UNUL Pentru tocmele căsătoreşti care se numesc ? C i n d se fac? *§ 1608. Tocmelile prin care se hotărăsc driturile şi îndatoririle Tocmele între persoanele acele care s-au însoţit sau care voesc a se însoţi cu căsătoreşti, Io legiuire, în privire către averile lor, se zic căsătoreşti, însă aceste nu sînt neapărate spre încheerea căsătoriei. § 1609. Tocmelile căsătoreşti se fac şi mai înainte de logodnă şi după logodnă şi mai înainte de cununie şi după cununie, însă spre împe-decarea şi depărtarea întîmplătoarelor pricini, mai sigur este ca să se 20 facă înainte de săvîrşirea logodnei sau a cununiei, dacă aceasta o iartă starea îmbelor părţi. *§ 1610. Este oprit a se face alcătuiri căsătoreşti într-acest chip, adecă: a) Ca femeia să nu fie supusă bărbatului; 25 b) Să nu aibă bărbatul veniturile sau rodurile zăstrei; c) Să nu-i ceară neapăratele cheltuele făcute pentru binale de zăstre; d) Ca să nu întoarcă zăstrea femeii sau să dee înapoi o parte numai dintr-însă sau să rămîe la moştenitorii lui sau să o întoarcă mai tîrziu 30 decît în terminul hotărît de legi (§ 1664). Care oprite ? sînt 4 tras R: restras G || 8 dezlegarea R: dizolvarea G ]| 14 voesc R: au de gînd G || 16 neapărate spre încheerea R: elementele esenţiale alcătuitoare ale G || 18 cununie R: căsătorie G||18 —19 spre... pricini R: pentru nebănuială şi evitarea posibilelor neînţelegeri G || 20 de săvîrşirea R: desăvîrşitei G | iartă R: permite G || 22 într-acest chip, adecă R: de acest fel, precum G || 24 supusă R: subordonată G || 26 binale R: bunuri G. *) la timp nepotrivit. §§ 1608 — 1621. TOCMELE CĂSĂTOREŞTI 557 1 e) Să aibă voe a înstrăina lucrurile nemişcătoare a zăstrei; f) Să nu fie răspunzătoriu pentru stricăciunea, care va fi pricinuit zăstrii ori din vicleşug sau din lenevirea sa; g) Să moştenească el ale femeii sau ea ale bărbatului; 5 h) Să dee chizăş pentru siguranţia zăstrii; şi i) îndeobştie toate cele împrotiva respectului, cinstei şi moralului, cele împrotiva bunei orînduele şi a cuviincioasei iconomiei casei şi împrotiva adevăratului scopos a căsătoriei (§§ 63, 1636 pînă 1640). *§ 1611. Alcătuiri căsătoreşti se fac între bărbat şi femee, cînd 10 vor fi amîndoi în vrîstă legiuită, iar de vorvfi sprevrisnici, se fac între părinţi sau, în lipsa lor, între epitropii şi curatorii lor. în această întîmplare însă trebue să se facă cu ştirea şi întărirea Comisiei Epitropicesti. § 1612. Dacă fiiul sau fiica vor avea dreptă a lor avere îndestulă, pot părinţii să dee dintru această avere zăstrea sau contrazăstre, însă 15 nu fără învoirea fiiului sau a fiicei, nici atuncea, cînd vor adăogi ceva şi din însuşi averea lor. § 1613. Dacă părintele va înzăstra pe fiul sau fiica sau altcineva va da altui cuiva zăstre sau contrazăstre, pot înaintea cununiei să se alcătuiască pentru aceasta, cum vor voi; iar după cununie nu pot să 20 se alcătuiască fără învoirea bărbatului sau a femeii care s-au înzăstrat. § 1614. Alcătuirile căsătoreşti, făcute înaintea cununiei, nu sînt oprite a se preface în vremea căsătoriei, însă nu spre micşurarea zăstrii sau spre primejdia siguranţiei ei, cum nici spre jignirea altora, adecă a moştenitorilor neapăraţi la a lor legitima sau a creditorilor. 25 § 1615. Toate cîte sînt supuse negoţiaţiei, adecă moşii, case, dughene *), vii, capitaluri de bani, giuvaeruri, îmbrăcăminte, venituri, vite, drituri şi celelante, sînt obiecturi a tocmelelor căsătoreşti. § 1616. Tocmelele căsătoreşti se fac şi neînscris, însă înainte cel puţin a trei marturi vrednici de credinţă. 30 § 1617. După dezlegarea căsătoriei, pot despărţiţii să se învoiască pentru zăstre, pentru cheltuelile făcute la aceasta, pentru contrazăstre, pentru theoritrile şi pentru alte pretenţii, iar nu împrotiva înţă-legerii § 1610. între cine se fac tocmele căsătoreşti? Prefacerea lor în vremea căsătoriei ; Obiectul acestora; Forma a-cestora. 2 după pricinuit ad eventual G: om R||3 lenevirea R: neglijenţa G[| § 1611 nota: după fac ad îngăduitele G || 10 vor fi R: sînt G || 10 legiuită R: deplină G || 12 Comisiei R: judecătoriei G || 13 vor avea dreaptă R: au proprie G || 19 vor voi R: voiesc G || 20 care s-au înzăstrat R: pentru care a fost dată zestrea sau contrazestrea G ]| 21 cununiei R: căsătoriei G || 22 căsătoiiei R: cît ţine căsătoria G || 23 jignirea R: paguba G || 25 adecă R: precum G || 26 venituri R: uzufruct O || 32 înţălegerii § R: înţelesului §-ului G. *) Vezi p. 509 nota 1. §§ 1622-1657. ZESTRE 559 -l * § 1618. Dacă se va arăta că însoţirea era dintru început neputernică, se desfiinţază şi tocmelele căsătoreşti, deci se dă înapoi acelor din neştiinţă alcătuitoare persoane, averea ce se află de faţă; iar dacă se va dovedi o parte din ele vinovată, este datoare, ori să se învoiască cu 5 ceialantă sau să o despăgubească desăvîrşit (§ 118); cînd însă amîndoaă părţile se vor dovedi vinovate prin ştire, se pedepsesc după Codica de pedeapsă. § 1619. Persoana cea despărţită ori în ce chip, nu are drit să ceară moştenire fără testament (§ 961). ' v 10 § 1620. In alcătuirile căsătoreşti se cuprind: a) Zăstrea; b) Exoprica (paraferna); c) Contra-zăstre; d) "Theoritrile şi 15 e) Darurile. § 1621. Dacă femeia va vedea pe bărbat scăpătînd, poate cu cuvînt de amanet să oprească averea lui în loc de zăstre, de daruri nunteşti şi de exopricale, pentru ca să se hrănească pe sine şi pe bărbat şi pe a lor copii comuni, de vor avea; însă nu are voe să înstrăineze ceva 20 dintr-aceste, trăind bărbatul, şi fără învoire. Ce se prind în cătuirile sătoresti. cu-al- că- Facerea de bine a legii cătră femei. -r'CAP AL TREIZECI ŞI DOI Pentru zăstre *§ 1622. Supt nume de zăstre se înţălege averea aceia pe care Zăstrea. femeia, sau altcineva pentru dînsa, o dă, ori de bună voe sau îndatorit 25 fiind de cătră legi, ca să o dee bărbatului spre întimpinarea însărcinărilor căsătoreşti. *§ 1623. Tatăl şi bunul despre tată sînt mai cu samă datori să Cine sînt înzăstreze pe fiica sau nepoata, după rangul şi starea lor; iar mama dat°ri a da atuncea este datoare a înzăstra pe fiică, cînd tatăl este sărac sau cînd zestre-30 ea va fi de altă dogmă, iar fiica ortodoxă, adecă pravoslavnică. 1 neputernică R: fără fiinţă G ]] 3 de faţă ad R: om G || 12 (paraferna) ad R: om G || 16 va vedea R: vedea G | scăpătînd R: lipsit de venituri G || 17 daruri nunteşti R: contrazestre G || 19 vor avea R: au Gr IJ 20 învoire R: învoirea lui G || 25 întimpinarea... căsătoreşti R: uşurarea greutăţilor unite cu căsătoria G || 30 va fi R: este G I adecă pravoslavnică ad R. i 1622 — 1657. ZESTRE 561 1 § 1624. Tatăl nu poate înzăstra pe fiica din lucrurile femeii sale Din ce? fără învoirea ei; iar dacă va face una ca aceasta şi pe urmă se vor lua înapoi prin judecată aceste lucruri, după pornirea jalbei din partea femeii sau a moştenitorilor ei, atuncea datoriu este el, fiind tras de cătră 5 ginere, să plătească sau să răspundă de al doile zăstrea fiicei din ale sale. § 1625. Nu este datoriu tatăl sau bunul să dee zăstre fiicei sau Cînd nu nepoatei: sînt datori? a) Dacă vor fi săraci; b) Cînd fiica sau nepoata vor avea de aiurea dreaptă a lor avese 10 îndestulă spre dare zăstrii cuviincioasă; c) Cînd ginerile va lepăda zăstrea de bună voia sa, la care doă întîmplări însă rămîne fiicei sau nepoatei dritul moştenirei; d) Dacă s-au făcut nevrednici înzăstrării (§§ 695 pînă 698 şi 978); e) Dacă s-au depărtat din dreapta credinţă creştinească; şi 15 f) Dacă s-au măritat fără ştirea sau voia lor; nefiind încă în deplină vrîstă. § 1626. Dacă tatăl sau bunul au făgăduit zăstre nehotărîtă, Făgăduin-adecă fără a zice cîtă şi cînd, datoriu este să o dee din ale sale (§ 1623), ta zastrei ne-şi atunci cînd fiica sau nepoata va avea a sa deosebită avere; iar dacă notarîte-20 ori însuşi femeia sau altcineva îi va fi făgăduit zăstre cu acest feliu de chip, atunce nu se ţine în samă tocmală. § 1627. Şi înfiitoriul tată sau bunul şi înfiitoarea mamă sau bună sînt datori să înzăstreze pe a lor înfiită fiică sau nepoată (§ 1623). 25 § 1628. Fiind îndoială pentru averea din care se alcătueşte zăstrea, se socoteşte după iuridica presumţie, cum că este din averea femeii. Iar dacă părinţii au dat zăstre sprevrîsnicei lor fiice sau nepoate, se socoteşte cum că au dat-o din însuşi a lor avere. * § 1629. Toţi făgăduitorii de zăstre hotărîtă, fie rudenii sau străini, 30 fie bărbaţi sau femei, de vor fi în vrîstă legiuită, sînt siliţi să o dee fără nici o pricinuire sau întîmpinare, socotindu-se că au dăruit-o, afară numai dacă ar fi făcut altă alcătuire despre aceasta. § 1624 nota: Din ce? R: De unde? G || 2 va face R: face G | pe urmă se vor lua R: au fost revendicate, adică au fost apoi luate G || 4 femeii R: femei însăşi G | tras R: tras la judecată G || 5 răspundă R: împlinească G|| 8 vor fi R: sînt G|| 9 vor avea R: au G !| 11 va lepăda R: renunţă la G || § 1626 notă: Făgăduinţă nehotărîtă de zestre G || 17 nehotărîtă R: în mod nehotărît G || 18 cînd R: de unde G || 19 şi atunci cînd R: deşi G | va avea R: are G | deosebită R: proprie G || 20 ori ad R: om G | va fi R: a G || 21 nu se ţine în seamă R: este netrebnică G || 25 se alcătueşte R: s-a constituit G || 26 este R: a fost constituită G || 30 de vor fi R: dacă sînt G |] 32 ar fi... alcătuire R: n-au convenit altceva G. 36 — e. 622 i 1622-1657. ZESTRE 563: * § 1630. Fieştecarele făgăduitoriu a zăstrei, dacă nu dinadinsul, ci din întîmplare ar fi scăpătat mai înainte de a o da, se osîndeşte numai pe cît va putea, adecă nu se cer toate ce are, ci îi lasă cele trebuincioase pentru viaţă. § 1631. Dacă cineva făgăduind zăstre, va muri mai înainte de căsătoria pentru care o făgăduise, datori sînt moştenitorii lui să o dee. § 1632. Trădarea alcătuitei zăstre este slobod a se cere îndată după săvîrşirea cununiei, dacă nu s-au hotărît terminul ei. § 1633. Făgăduitoriul zăstrei poate pîn la împlinirea de doi ani să prelungească trădarea, plătind din ziua cununiei rodurile sau dobînzile ei, iar după împlinirea de doi ani este silit să o trădee, dacă nu s-ar fi alcătuit într-alt chip pentru trădarea ei. § 1634. Zăstrea se trăda ori preţăluită sau nepreţăluită. Se preţă-lueşte: sau pentru ca să se socotească bărbatul ca un cumpărătoriu, sau pentru ca să fie cunoscut preţul ei, cînd din vicleşugul sau lenevirea bărbatului se va strica ori se va prăpădi. § 1635. Lucrurile cele nemişcătoare şi cele numai de sineşi mişcătoare ale zestrei, după obiceiul pămîntului nu se preţăluesc. § 1636. Asupra lucrurilor mişcătoare ale zăstrii, dacă s-au trădat bărbatului preţăluite, se face el deplin proprietariu a lor, socotindu-se ca un cumpărătoriu, pentru care este dator să întoarcă numai preţul lor, dacă nu s-au alcătuit într-alt chip pentru aceste. înscrisul preţă-luirei trebue să fie încredinţat de marturi vrednici de credinţă. § 1637. De pe zăstrea nepreţăluită se cuvine bărbatului numai întrebuinţarea şi luarea rodurilor sau a veniturilor, iar proprietaoa şi sporirea zăstrii se cuvine femeii. *§ 1638. Aşa dar are bărbatul drituri asupra zăstrii nepreţăluite: a) Să iae şi să întrebuinţeze nemărginit rodurile şi veniturile ei; şi b) Să ceară după dezlegarea însoţirei întoarcerea cheltuelilor celor extraordinare şi celor vederat folositoare, care au făcut pentru păstrarea lucrurilor de zăstre sau pentru îmbunătăţirea zăstrei sau pentru sporirea veniturilor ei, iar nu şi acele pentru desfătare, măcar de şi le-ar fi făcut cu învoirea femeii (§§ 432 şi 433). *§ 1639. Dar este şi datoriu bărbatul: a) Să păstreze zăstrea nepreţăluită în bună stare ca un bun iconom; Vremea trădării aăs-trii. Zăstrea preţăluită şi nepreţăluită. Obiceiu 1 pămîntului. Driturile bărbatului asupra zăstrii preţăluite ; Asupra acei nepreţăluite; îndatoririle lui. 2 ar fi R: G I! 2 —3 numai. .. adecă R: la cît are din prisos, bunăoară G || 3 îi lasă R: îşi opreşte G l| 5 va muri R: a murit G || 10 prelungească R: amîie G | plătind R: depunîiîd G|| 11 — 12 s-ar fi R: s-au G||16 se va strica R: s-a stricat G [ se va prăpădi R: s-a prăpădit G || 18 după obiceiul pămîntului ad R: om G || 21 pentru care R: şi G. \\ 24, 26 se cuvine R: aparţine G !| 29 dezlegarea însoţirei R: desfacerea căsătoriei G !! 33 cu învoirea R: după părerea G||35 păstreze R: ţină G. 38* §§ 1622-1657. zestre 565 1 b) Să iae asupra-şi toate însărcinările unite cu ea; c) Să plătească trebuincioasele cheltuele pentru roduri şi venituri, cum şi cele extraordinare pentru întocmirile zidirilor şi a acareturilor ; 6 d) El nu este răspunzătoriu pentru stricăciunile din întîmplă- toarele împregiurări, cum nici pentru obicinuita ponosire sau stricare a lucrurilor, ci numai pentru stricăciunea sau păgubirea pricinuită din vicleşugul sau lenevirea lui; şi e) Nu are voe să o înstrăineze sau să o pue amanet. 10 *§ 1640. Femea are tăcută ipothichi asupra toatei averi a băr- Driturile a băţului pentru zăstrea ei. averii bărbaî tului; *§ 1641. în vremea căsătoriei nu poate femea să pretenderi- Asupra zăs-sască şi să cheltuiască sau să înstrăineze zăstrea ei, afară numai pentru tm ei> următoarele pricini: 15 a) Pentru ca să plătească însuşi ale ei datorii; b) Pentru ca să cumpere moşii aducătoare de mai bun venit; şi c) Ga să hrănească pe copiii ei de la alt bărbat, pe părinţii, fraţii şi surorile ei, dacă nu vor avea cele trebuincioase pentru traiul vieţii, 20 sau să răscumpere pre aceştia sau alte rudenii a ei din robie, sau să-i scoată din mîna tâlharilor sau din închisoare. § 1642. Pentru pricinile pomenite în paragraful de mai sus, şi bărbatul, dacă cu primirea femeii au cheltuit ori au înstrăinat parte din zăstre, sau şi toată zăstrea, nu se învinovăţeşte în urmă despre aceasta. 25 *§ 1643. în vremea căsătoriei este ertat, dacă va fi viderat spre Prifacerea folosul femeii, să se prefacă, cu învoirea ei, zăstrea din lucruri în bani zăstrii în vre- şi din bani în lucruri sau moşii, la care întîmplare moşia sau lucrul se ine.a casat°- face de zăstre. nei" § 1644. Dacă în vremea căsătoriei s-au luat prin judecată un Luarea 30 lucru, pe care bărbatul îl primise de zăstre cu bună credinţă, are drit prin judeca-să ceară de la înzăstrătoriul alt lucru în locul aceluia, tot de aceiaşi cua- ta a iucruri-lita şi cîtime, sau preţul cel drept. lor de 'zăstre- 3 întocmirile... acareturilor R: reparaţiile clădirilor şi acelor cam asemănătoare G || 6 ponosire R: uzare G || 16 moşii R: bunuri imobile G || 19 vor avea R: au G || 24 se învinovăţeşte... aceasta R: este tras apoi la judecată pentru ea G || 25 va fi R: este G || 27 moşii R: bunuri imobile G | la care întîmplare R: şi G | moşia R: bunul imobil G || § 1644 nota: Evicţiunea lucrului de zestre G || 32 drept R: drept al lui G. §§ 1622-1657. ZESTRE 567 10 15 20 25 30 § 1645. Dacă se va publicarisi concurs de creditori asupra averii bărbatului, atuncea arătarea lui, care au făcut-o mai înainte în scris sau prin viu graiu, nefiind nici o nevoe sau prepus, cum că adecă au primit zăstrea, prinde loc de dovadă împrotiva orişicui. Iar dacă această arătare s-au făcut după publicaţia concursului, nefiind alte dovezi, nu are nici o putere de dovadă împrotiva creditorilor. § 1646. Făcîndu-se concurs de creditori asupra averii .bărbatului, se protimiseşte zăstrea nu numai mai întăi decît creditorii cei de mai înainte, ci şi decît cei în urmă, măcar şi amanetări de vor fi. § 1647. Păgubirea femeii, dintr-a caria pricină s-au dezlegat cununia, se hotăreşte în § 130, iar a bărbatului în §§ 131 şi 132, dacă bărbatul nu ar fi ertat pe femee sau femeia pe bărbat (§ 1617); iar fiind copii sau părinţi, nu poate ertarea aceasta să vateme driturile, care le dă lor legea din ziua dezlegării cununiei (§§ 124, 126, 127, 130 pîn 132 şi 137 păn 139). § 1648. Cînd nu se păgubeşte nici bărbatul nici femeia .pentru desfacerea cununiei, se hotărăşte în §§ 135 şi 143. + *§ 1649. întoarcerea zăstrii, după dezlegarea cununiei prin moarte sau din alte pricini, se face: ori in însuşi lucrul de zăstre, fiind de faţă, dimpreună cu toată sporirea lor şi rodurile şi veniturile luate înaintea cununiei sau după dezlegarea ei, ori preţul lor, dacă s-ar fi înstrăinat; iar dacă lucrurile vor fi din cele cheltuitoare, au a se întoarce alte lucruri tot de aceiaşi cualita şi cîtime, sau acel hotărît ori drept preţ a lor. *§ 1650.- Lucrurile cele nemişcătoare ale zăstrii se dau înapoi fără prelungire, după dezlegarea cununiei, cum şi ţăganii şi cele de sineşi mişcătoare, după obiceiul pămîntului (§ 1635), iar cele mişcătoare şi cele netrupeşti păn la terminul de un an; iar de va prelungi întoarcerea lor peste acest hotărît termin, se pretenderisesc rodurile, veniturile şi dobînzile lor de la vremea dezlegării cununiei. § 1651. Rodurile şi veniturile zăstrii, a anului celui de pe urmă, se împart după analoghia lunilor şi a zililor acestui an, dacă nu s-ar fi alcătuit mai înainte într-alt chip pentru aceste. Dovadă pentru primirea zăstrei. Protimisi-rea ei. Paguba femeii sau a bărbatului după dezlegarea cununiei. Desfacerea cununiei fără pagubă. întoarcerea zăstrei. Rodurile şi viniturile â-nului celui de pe urmă. 1 se va publicarisi R: s-a publicat G ii 8 — 9 mai întăi... vor fi R: înaintea creditorilor ulteriori, ci şi a celor anteriori şi a înşişi ipotecarilor G || § 1647 nota: după dezlegarea cununiei R: din cauza desfacerii căsătoriei G || 12 ertat R: iertat pentru aceasta G H17, 21 cununiei R: legăturii de căsătorie G || 19 însuşi lucrul R: aceleaşi lucruri G | fiind de faţă R: dacă sînt prezente G || 20 luate R: luate din-tr-înseîe G || 21 s-ar fi: s-au G || 22 vor fi R: erau G || 23 — 24 acel... preţ R: în preţuirea hotărîtă sau dreaptă G || 26 şi ţăganii ad R: om G || 28 păn. . .'un R: în cursul unui G I! 28 va prelungi R: a mînat G || 29 termin R: timp G || 32 s-ar fi R: s-a G. §§1658-1668. PARAFERNA SAU EXOPRICA 569 § 1652. Dacă zăstrea s-au dat bărbatului mai înainte de cununie, Anul cel se socoteşte anul cel de pe urmă a căsătoriei de la ziua cununiei, iar de Pe urma> dacă s-au dat după cununie, se socoteşte din ziua trădării. ,cin seso" r ' ' coteste? § 1653. Dacă s-au dat zăstre din averea femeii, o cere după dez- Cui se cu- legarea cununiei ori însuşi femeia sau părinţii ori curatorii în numele vineA cerirea ei; iar dacă au dat-o părinţii sau altcineva din însuşi a lor avere, cu „ , .._ ' r • • rea zastm? tocmală că să o dee lor înapoi, o cer ei în numele lor. § 1654. Acel ce are drit să iae zăstre după moartea femeii sau Cine este să o moştenească, este datoriu să facă după cuviinţă cheltuelile îngro- datoriu să fa- pării şi a grijilor obicinuite sau să le întoarcă bărbatului, dacă s-au făcut fa cheltuelile de la dînsul; iar dacă femeia va fi neînzăstrată şi săracă, datoriu este ^^^iior bărbatul să le facă din ale sale. femeii? § 1655. Driturile şi îndatoririle cererii şi a întoarcerii zăstrii trec Driturile. si la moştenitorii bărbatului si a femeii. § 1656. Bărbatul, părinţii lui şi fiii din această a lui însoţire, fiind Carii se în- apucaţi ca să întoarcă zăstrea, se osîndesc pentru cît le-ar fi prin putinţă datoresc sPre adecă nu li se iau cele trebuincioase pentru hrana lor (S 813), iar ceialalţi '„ °arcerea 1 \o /j . . zastrei pre moştenitori se osîndesc ca să o plătească întreagă c;t este prin § 1657. Cerirea pentru întoarcerea zăstrei nu are Ioc: putinţă? a) Dacă zăstrea s-au prăpădit din întîmplătoarile încungiurări; şi b) Dacă s-au dezlegat cununia pentru vinovăţia femeii (§§ 121, 124 şi 130). cap al treizeci şi trei Pentru paraferna sau exoprica 25 § 1658. Paraferna sau exoprica se numesc acele lucruri, care Paraferna ' femeia, afară de zăstre, le aduce în casa bărbatului şi cîte va cîştiga sau exoprica, în vremea căsătoriei din moştenire sau legatum sau daruri, ori prin alte ce sint' chipuri legiuite. 10 grijilor R: pomenirilor G || 11 va fi R: este G || § 1655 nota : şi îndatoririle pentru zestre trec şi la moştenitori G: om R||15 —16 fiii... apucaţi R: băieţii din căsătorie, cerîiidu li-se' GIJ16 pentru,., putinţă R: pînă la prisos de venituri G il 17 iau... pentru R: ia şi G || 18 după moştenitori ad ai lui R: om R || 26 va cîştiga R: dobîndeşte G, 1 1. i 1658-1668. PARAFERNA SAU EXOPRICA 571 ;1 § 1659. Femeia are neîngrădită proprietâ asupra exopricii ei; Driturile asa dar poate să dispozarisască slobod după a ei voinţă si plăcere, în iemf11 Ş1 a. , „ ' bărbatului viata si prin voinţa cea de pe urma. ' r ' r asupra exo- * § 1660. Bărbatul nu are nici o putere asupra exopricei femeii fără prjcu. 5 învoirea ei, iar în cîtă vreme nu se va împrotivi femeia, se socoteşte după iuridica presumţie, cum că au încredinţat bărbatului ocîrmuirea lor *). § 1661. Poate femeia să lase bărbatului sau numai ocîrmuirea exopricii, păstrîndu-şi întrebuinţarea rodurilor şi a veniturilor lor*), ori să lase şi această întrebuinţare în mîna lui. 10 * § 1662. Bărbatul n-are voe să cheltuiască sau să înstrăineze exoprica a femeii fără înscris şi de marturi încredinţată învoirea ei, fiind ea în vrîstă legiuită. § 1663. Fiindcă femeia sau moştenitorii ei sînt datori, cerînd trebuinţa, să dovedească acele în casa bărbatului aduse exoprice, de 15 trebuinţă este să se facă catagrafie atunce şi să se iscălească de cătră bărbat şi să se încredinţeze de cătră marturi vrednici de credinţă. . § 1664. Dacă, ocîrmuind bărbatul exoprica, se vădeşte primejdie, poate femeia să iae iarăşi ocîrmuirea ei, deşi i-ar fi lăsat-o mai înainte pentru de-a purure. 20 § 1665. Dacă femeia nu va fi destoinică să cîrmuiască însuşi exoprica ei sau dacă o va întrebuinţa rău, are drit bărbatul să o ceară prin chipuri cuviincioase, ca să i se încredinţeze ocîrmuirea ei, ori lui însuşi sau unei a treia persoane. Iar întrebuinţarea rodurilor şi a veniturilor trebue să fie pentru trebuinţa şi folosul femeii şi a familiei ei. 25 § 1666. Bărbatul are drituri şi îndatoriri a unui împuternicit (§§ 1356 pîn 1361) asupra exopricii, cînd, cu învoirea femeii, au primit asupră-şi ocîrmuira exopricii; iar cînd numai s-au adus în casa bărbatului, fără a o fi trădat în ocîrmuirea lui, atunce are bărbatul driturile şi îndatoririle unui depozitar (§§ 1297 pînă 1303). 30 | 1667. Femeia are tăcută ipothichi (§ 1640) asupra averii băr- batului şi pentru exoprica ei. § 1668. După dezlegarea cununiei cere femeia sau moştenitorii ei exoprica, cu jalbă de împuternicire ori de depozit (§§ 1291 şi 1347). 5 se va împotrivi R: obiectează G || 9. această întrebuinţare R: aceasta G || 12 legiuită R: deplină G || 15 catagrafie R: inventarul lor *G || 17 exoprica R: exopricele G||18 i-ar fi R: i-a G||20 va fi R: este G||21 va întrebuinţa R: întrebuinţează Gll 28 fără. .. lui R: şi i-au fost date lui de ea în primire G. *) Adică a exopricei; exoprica în greceşte e un adjectiv substantivat la plural, avînd înţelesul de «lucruri în afară de zestre ». Traducătorul romîn însă a prefăcut acest adjectiv într-un substantiv femenin, dar a uitat să facă acordul cuvenit (ei) ci a păstrat pe «lor » ca în greceşte. §§ 1669-1682. CONTRAZĂSTRE, VĂDUVĂRIT 573 1 CAP AL TREIZECI ŞI PATRU Pentru darul nuntesc adecă pentru contra-zăstre şi pentru ipovolon (văduvăritul) § 1669. Contra-zăstre (77) este o deosebită alcătuire, prin care A) Contra-5 bărbatul, sau altcineva în numele lui, dă femeii daruri privitoare cătră zastre' zăstrea ei. (77) Contra-zăstre s-au numit în vremea veche darul înaintea nunţii, pentru că se da înaintea cununiei. Iar împăratul Iustinian slobozind, ca să se facă şi după cununie, au numit-o darul pentru nuntă, însă unii din cei mai noi au numit mai 10 potrivit contra-zăstre, pentru că se dă împrotivă zăstrei. § 1670. în acele întîmplări, în care părinţii sînt datori să dee Cine sînt zestruri fiicelor, sînt îndatoriţi să dee şi fiilor lor cuviincioasele contra- dato" sa 0 zăstruri (§§ 1623 pîn 1625).' ' dee? § 1671. Precum pentru zăstre, asămine şi pentru contra-zăstre Cîti'mea ei. 15 se hotărăşte cîtimea de cătră alcătuitoarele părţi, după tocmală închietă între ele, pe care o pot şi să o sporească în vremea căsătoriei, însă fără vătămarea driturilor unei a treia persoane, precum a creditoriului sau a moştenitoriului neapărat (§ 965). § 1672. în vremea căsătoriei nu se cuvine femeii nici stăpînirea, Driturile şi 20 nici proprietaoa, cum nici întrebuinţarea rodurilor a contra-zăstrii, ci iîn,dft<î'riiriIe numai dritul de amanet asupra ei. §.1673. Bărbatul nu poate să înstrăineze, nici să amanetarisască lucrurile cele nemişcătoare a contra-zăstrei fără înscris şi prin marturi încredinţată învoire a femeii şi întăritura stăpînirei sau a judecătoriei, 25 urmată după o cercetare cu amăruntul şi aflarea de pricini binecuvîn-tate, iar cele mişcătoare poate să le înstrăineze, pentru care are femeia tăcută ipothichi (§ 1640) asupra cealante averi a bărbatului. § 1674. întîmplarea pentru care pierde bărbatul contra-zăstreaj se hotărăşte în § 131. 30 § 1675. Ce feliu de drit are femeia asupra contra-zăstrii după moartea bărbatului ei, s-au hotărît în §§ 147, 150 şi 151. 2 nuntesc R: înaintea nunţii şi pentru nuntă G|13 (văduvăritul) ad R || 4 o... alcătuire R: un special contract G||15 alcătuitoarele R: contractantele G j închietă ad R|| § 1672 notă: după femeii ad asupra ei G: om R II 19 stăpînirea R: posesia G||25 aflarea de R: pentru G||27 bărbatului R: lui G1| 29 se hotărăşte R: s-a hotărît G. bărbatului şi a femeii. §§ 1683-1698. TEORITRE, DARURI ÎNTRE SOŢI 575. " 1 § 1676. Dacă femeia va muri fără copii mai înainte de bărbatul ei, nu au drit moştenitorii ei să ceară contra-zăstre; iar rămîind copii, le rămîne lor proprietaoa contra-zăstrii, însă luarea rodurilor ei se cuvine bărbatului. 6 § 1677. Femeia cea neînzăstrată n-are drit să ceară contra-zăstre, dar i se dau cele hotărîte în §§ 959 şi 960. § 1678. Dacă dîndu-se zăstre, nu s-au dat contra-zăstre, nici B) Ipovo s-au alcătuit ceva pentru aceasta, atunce va lua femeia pe lîngă zăstre 1°n (văduvă şi o a treia parte, pe cît face cîtimea ei, din averea mortului bărbat, cu ritu1'- 10 nume de ipovolon. § 1679. Dacă averea mortului bărbat nu ar agiunge sau deabea agiunge spre darea ipovolului, sau scoţîndu-se, va rămînea numai puţin legiuiţilor moştenitori a bărbatului, atuncea femeia va lua în locul ipovolului parte din averea bărbatului, precum se orînduiaşte în 16 §§ 959 şi 960, (adecă ori parte cît un copil sau, nefiind copii, o a patra parte). § 1680. Femeia avînd copii, va lua numai întrebuinţarea şi rodurile ipovolului, iar proprietaoa lui rămîne copiilor. § 1681. Dacă rămasa avere a bărbatului celui mort, lăsînd copii, 20 nu va agiunge sau de-abia va agiunge spre darea ipovolului, atunce femeia, mama copiilor, va lua parte cît un copil cu proprietâ din întregul ipovolului cuvenit ei, iar pentru rămăşiţă are numai întrebuinţarea şi rodurile. § 1682. în care clas se socoteşte contra-zăstrea, cînd se deschide 25 concurs de creditori asupra averii bărbatului, se hotărăşte în deosebitul cap pentru concurs de creditori. CAP AL TREIZECI ŞI CINCI Pentru' theoritrile şi daruri între însoţiţi § 1683. Darurile ce se dau femeii de cătră bărbat sau de cătră Theoritre ?.0 rudeniile lui a doua zi după cununie, pentru cinstea fecioriei, se numesc theoritre *) şi se cuvin ei cu deplină proprietâ. 1 va muri R: a murit G l| 2 moştenitorii R: ceilalţi moştenitori ai G | iar rămîind R: dacă însă a lăsat G || 8 va lua R: ia G|| 9 pe cît face R: din G || 9—10 cu nume R: sub cuvînt G || 12 după scoţîndu-se ad acesta G: om R [ va rămînea R: rămîne G || 15—16 (adecă.. . parte) adR: om G || 17 şi 21 va lua R: ia G || 18 copiilor R: lor G || 20 va agiunge R: ajunge G. *) Theoritre &£, -rt • n • ii- t platn dato- § 1761. Datornicul se învinovăţeşte îndeobştie pentru prelun- rjei' gire, dacă n-au plătit datoria sa în terminul hotărît de legi (§§ 1213 pînă 3 fiilor ei R: copiilor lui G|| 7 —8 să se însărcineze G|| 8 copil. .. cuprinse R: copii rînduite G|[ll criminal R: crimă G||14 —15 va... slobozenie R: a răpit libertatea cuiva G||15 jignitului... întoarcă R: să repună pe vătămatul în G !| 16 —17 vor... întoarcă R: a putut să repună omul în G||18 pentru R: la G il 19 — 20 din... necinstiri R: din cauza injuriilor aduse lui G||24 — 25 de... pedepsitoare R: de vreo lege penală G||30 prin prelungirea alcătuitei plăţi R: amî-nind depunerea convenită G||33 legi R: lege G *) Nota aceasta, în R, figurează din greşală la § 1755 în loc de § 1756. 38* t §§1723-1770. DRITUL DESPĂGUBIRII ŞI AL SATISFACŢIEI 597 1 1216, 1425, 1483, 1556, 1558 şi 1567) sau prin tocmala; ori dacă, nefiind terminul hotărît, nu s-au învoit cu creditoriul său, după ziua în care prin judecată sau în afară de judecată i s-au făcut cerere de plată. § 1762. Dacă creditoriul au lăsat să crească dobînzile pînă la 5 suma capitalului, necerîndu-le prin judecată, i se stinge dritul de a mai cere dobîndă de pe capital; iar din ziua acea, de cînd au pornit jalobă, poate să ceară de iznoavă dobîndă. § 1763. Alcătuitoarele părţi pot să se învoiască deosebi ca, neîmplinind făgăduinţa desăvîrşit sau nu după chipul cuviincios ori nu în ter-10 minul hotărît, să se deae o sumă hotărîtă în bani sau alt lucru în loc de pagubă (§ 1226 litera e), care aceasta se numeşte globire. La împrumuturi însă nu are voe judecătoriul să hotărască pentru prelungirea plăţii o asemene globire covîrşitoare legiuitelor dobînzi. § 1764. Iar în alte întîmplări, cînd datornicul va dovedi cum 15 că tocmita globire este preste măsură, poate judecătoriul să o analo- 4 ghisască după lămurirea ce ar fi luat de cătră persoane experte, dacă va cere trebuinţa. § 1765. Plata globirei nu sloboade pe îndatoritul de împlinirea tocmelii, dacă nu s-ar fi alcătuit într-alt chip. 20 *§ 1766. îndatorirea spre cererea pagubei şi a deplinei satis- îndatoriri facţii sau spre darea tocmitei globiri, trece la moştenitorii vinovatului, riior°r!ăguba-ca una ce este lipsită de averea lui. şului. § 1767. Dritul pentru întoarcerea pagubei trebue, după regulă, Mijloace să se ceară de la cuviincioasa judecătorie, după cum se cer şi celelalte spre cererea 25 particularnice drituri. Dacă vinovatul au călcat totodată şi o lege pedep- desPagu ire1, sitoare, trebue să pătimească şi hotărîtă pedeapsă (§ 1753). § 1768. Trupeştile vătămări, nedreptele jigniri la slobozenie şi la cinste se vor cerceta şi se vor pedepsi după deosebirea împregiurărilor, sau ca nişte vinovăţii de cătră judecătoria criminalicească, sau de cătră 30 poliţie ca nişte greşale împrotiva legilor poliţieneşti, sau de cătră alte locuri judecătoreşti ca nişte greşale mai mici. § 1769. Aceste locuri judecătoreşti, cînd despăgubirea se va putea hotărî îndată, se îndatoresc să hotărască fără prelungire după legiuirile cuprinse în capul acesta. Iar dacă întoarcerea pagubei nu se va putea 6 dobînzi G || § 1763 nota : învoială asupra globirii G: om R || 10 lucru R: ceva G||ll care R: şi G || 13 asemenea... legiuitelor R: sumă întrecînd legiuitele G || 14 va dovedi R: a dovedit G|| 15 — 16 analoghisască R: modereze G || 19 s-ar fi R: s-a R I! §'1766 notă: păgubaşului R: care a pricinuit paguba G||20 cererea R: împlinirea G || 24 cuviincioasa RÎ: competenta G || 25 vinovatul R: cel care a pricinuit paguba G|| 27—28 şi la. .. pedepsi R: şi vătămarea cinstei se cercetează şi se pedepsesc G || 31, 32 locuri judecătoreşti R: judecătorii G. §§ 1723-1770. DRITUL DESPĂGUBIRII Şl AL SATISFACŢIEI 599 1 hotărî îndată, trebue în hotărîre să se rostească îndeobştie cum că rămîne deschis păgubaşului dritul de a cere despăgubirea sa prin divan sau prin stăpînire. § 1770. împrotivă vicleşugului sau a lenevirei judecătorilor se 5 porneşte jalobă la ocîrmuire, care pentru aceasta va face căzuta cercetare şi va da cuviincioasă hotărîre. 2 deschis R: neoprit G || 3 stăpînire R: Domn G || 5 ocîrmuire R: înaltul guvern, adică Domnul Gl|5 — 6 pentru... hotărîre R: care cercetează şi hotărăşte asupra lor G. i PARTEA A TREIA Pentru înmărginirile ce privesc cătră dritul persoanelor dimpreună şi a lucrurilor *CAP ÎNTĂI 5 Pentru întărirea driturilor şi a îndatoririlor § 1771. Nu numai driturile persoanelor, ci şi a lucrurilor, şi înda- Obşteşti toririle ce nasc din aceste, pot tot întru acelaşi chip să se întărească, orînduelea să se strămute şi să se desfiinţeze. driturilor. § 1772. Legiuitele feliuri de siguripsiri a unei îndatori şi a întă- Feliuri a 10 rirei dritului cuiva, prin care se sloboade îndrituitului un nou drit, sînt: întărirei dri-îndatorirea unui al treilea pentru datornic şi amanetarisirea. tului cuiva- § 1773. în trei feliuri poate un al treilea să se îndatorească cătră , A) Cînd un creditor pentru datornic: al treilea se a) Cînd el cu învoirea creditoriului ia asuprăşi plata datoriei ca ' ' ' 15 un singur platnic; b) Cînd el întră la îndatorire ca un împreună datornic; c) Cînd el se îndatoreşte a *face îndestulare creditoriului, dacă datornicul cel prinţipal nu va împlini îndatorirea sa. § 1774. Dacă cineva cu învoirea creditoriului va lua asupră-şi 20 întreaga datorie a altui cuiva, nu se face întărirea datoriei, ci strămutarea îndatorirei, pentru care se rosteşte în capul următoriu. 9 siguripsiri R: garanţie G j| 18 va împlini R: a împlinit G || 21 rosteşte R: tratează G. §§1771-1810. Întărirea driturilor şi a îndatoririlor 603 1 § 1775. Cînd cineva întră în îndatorire ca un împreună datornic 1. Ga un fără nici o condiţie cuprinsă în chizăşie, se naşte tovărăşie a mai multor împreună da-împreună datornici, a carie tovărăşie, legiuite rezultaturi trebue a se t(>rnic> judeca după orînduelile cuprinse în capul pentru tocmele îndeobştie 5 (§§ 1181 pînă 1193). * § 1776. Cel ce se îndatoreşte ca să îndestuleze pe creditor, dacă 2. Ca un prinţipalnicul datornic nu va împlini îndatorirea sa, se face chizăş; cnizăş; şi tocmala care se face între el şi între creditor se numeşte tocmala chizăşiei. Aice rămîne cel întăi datornic încă prinţipal datornic şi chizăşul 10 se pune numai ca un mai tîrziu datornic. § 1777. Acel ce făgădueşte să despăgubească pe chizăş, dacă el Pentru va păgubi din pricina chizăşiei, se numeşte chizăş despăgubitoriu. despăgubire. § 1778. Fieştecarele ce are slobodă ocîrmuirea averii sale, poate Cine poate primi asupră-şi îndatoriri străine. fi chizăş? 15 § 1779. Chizăşie se dă nu numai pentru sume de bani şi lucruri, Pentru că- ci şi pentru ertate lucrări, precum şi pentru nefacerea lucrărilor privi- re îndatoriri? toare cătră folosul din aceste sau cătră folosul primitoriului siguranţiei prin chizăşie. § 1780. Nimine nu poate primi asupră-şi nici a întări îndatoriri 20 care după lege niciodată nu au tărie; de acest feliu sînt: a) Acele tocmele, la care lipsăşte adevărata învoire (§§ 1160 pîn 1169); b) Acele, care de cătră legi s-au declaruit de neputernice (§ 1172); şi c) Acele pentru care legea nu iartă dritul jeluirei, precum este 25 rămăşagul şi giocul în cărţi (§§ 1702 pînă 1706). § 1781. Chizăşia nu are tărie nici atunce cînd în urmă se va arăta că îndatorirea încă în vremea chizăşiei (§ 1793) era desfiinţată prin un chip legiuit (§§ 1860 pînă 1905). § 1782. Acel ce se face chizăş pentru o persoană, care din pricina 30 personalnicei sale cualita nu se poate îndatori (§§ 1156 pînă 1159), este răspunzător ca un singur datornic pentru întreaga datorie şi cînd aceasta cualita nu i-au fost cunoscută (§ 1191). *§ 1783. Chizăşia nu poate să se întindă mai departe decît întinde-cuprinde anume rostirea chizăşului. Chizăşul pentru un capital de bani rea chizăşiei. 2 nici o R: vreo GV || 3 tovărăşie R: comunitate G | rezultaturi R: efecte G|[10 pune R: adaugă G||16 ertate... lucrărilor R: fapte îngăduite şi pentru renunţători la fapte Gjj 19 întări R: garanta G |l 20 au R: au avut G|| 21 învoire R: consimţămînt G||24 iartă R: îngădue G||25 în cărţi ad R: om G |[ 30, 32 cualita R:' particularitate G||31 şi cînd R: deşi Gi!34 cuprinde... rostirea R: expresa arătare a G. §§1771-1810. ÎNTĂRIREA DRITURILOR ŞI A ÎNDATORIRILOR 605 1 cu dobîndă este răspunzătoriu şi pentru acele dobînzi care nu putea să le iae creditoriul cu toată stăruirea sa. § 1784. Chizăşul poate întrebuinţa întîmpinările şi legiuitele agiu-torinţe cuvenite datornicului. 5 § 1785. Atuncea numai după regulă se trage chizăşul la judecată, Rezultatu. cînd datornicul prinţipal nu împlineşte îndatorirea sa, după ce prin judecată sau afară de judecată i s-au făcut cererea de cătjă creditoriu. § 1786. Si cînd chizăşul anume s-au închizăşluit, că atuncea numai va plăti, cînd datornicul prinţipal nu va fi în stare să plătească, 10 cu toate aceste poate creditoriul să tragă mai înainte pe acesta: a) Dacă se va deschide concurs de creditori asupra averii datornicului prinţipal; şi b) Dacă acela la terminul plăţii va lipsi din locul unde trebuia să plătească datoria, ori va fi tăinuit, însă fără vicleşug sau lenevirea 15 creditoriului. § 1787. Cel îndatorit ca un chizăş platnic este răspunzătoriu ca un împreună datornic pentru întreaga datorie; pentru aceasta dar poate creditoriul, de va voi, să tragă întăi pe acesta, sau întăi pe datornic prinţipal, sau pe amîndoi deodată (§§ 1184 pînă 1186). 20 § 1788. Acel ce plăteşte datoria altuia, întră în dritul creditoriului şi are voe să ceară de la datornic întoarcerea datoriei, pe care el au plătit-o în locul aceluia. Deci dâr datoriu este creditoriul, ce au primit plata datoriei, să trădee plătitoriului toate ce are pentru dovadă şi sigu-ranţia datoriei, adecă sineturi, documenturi, amaneturi, ipothichi ş. c. 1. 25 § 1789. Dacă tot pentru aceiaşi întreagă sumă s-au pus chizăş mai multe persoane, este răspunzătoriu fieştecarele din ele pentru întreaga sumă; iar dacă una din ele au plătit întreaga datorie, se cuvine ei, ca unui împreună datornic, dritul împrotivă celorlalte, ca să ceară analoghia cuvenită (§§ 1191 pînă 1193). 30 § 1790. Dacă mai înainte de chizăşie, sau în vremea chizăşiei s-au dat de cătră datornic sau de cătră o a treia persoană şi amanet la creditor, poate cu toate aceste el să tragă pe chizăş după rînduială (§ 1785), însă n-are voe să lasă din mînă amanetul spre păgubirea chizăşului. 1 putea R: a putut G || 3 întîmpinările R: prescripţiile *) G || 4 cuvenite R: ce se aplică G|[6 împlineşte R: a împlinit G||7 cererea R: stăruitoare cerere G || 9 va plăti R: să plătească G || 10 tragă R: pîrască G || 11 se va deschide R: s-a făcut G|| 13 va lipsi R: lipseşte G |] 14 va fi tăinuit R: s-a ascuns G|| 17 pentru aceasta dar R: de aceea G|[Î8 tragă R: pîrască G||20 dritul R: drepturile G [| 23 ce R: cîte le G||24 adecă R: precum G||28—29 analoghia cuvenită R: partea corespunzătoare lor G H 33 din mînă ad R: om G. *) Vezi nota de la p. 399. §§1771-1810. ÎNTĂRIREA DRITURILOR ŞI A ÎNDATORIRILOR 607 sia. 1 § 1791. Dacă chizăşul platnic va îndestula pe creditor fără învoi- rea datornicului prinţipal, poate el să întrebuinţeze împrotiva aceluia toate întimpinările, care putea să le pue împrotiva creditoriului. § 1792. Chizăşul atuncea numai poate să ceară despăgubire de 5 la chizăşul despăgubirei, dacă s-au pricinuit lui pagubă fără vina sa (§§ 1785 şi 1791). § 1793. îndatorireachizăşului, după regulă încetează, după analo- Chipuri ghia după care încetează îndatorirea datornicului; iar dacă"*chizăşul Prm care sf s-au îndatorit numai pîn la un hotărît termin, atunce este el răspunzător a.a 6 10 numai pîn la acest termin. § 1794. Acea de cătră creditor făcută ertare a datoriei unuia din împreună chizăşi, folosăşte pe acest împreună chizăş- împrotiva a însuşi creditoriului, iar nu şi împrotriva celorlalţi împreună chizăşi (§§ 1191 pînă 1193). 15 * § 1795. Prin trecerea terminului cînd trebue datornicul să plătea- scă, nu se sloboade chizăşul din chizăşie, şi cînd creditoriul n-au cerut cu dinadinsul ca numaidecît să i se facă îndestulare. Are însă voe chizăşul, dacă s-au pus chizăş cu învoirea datornicului, să ceară de la dînsul cuvenita siguranţie. 20 * § 1796. Şi creditoriul rămîne răspunzător cătră chizăş, dacă, lenevindu-se întru cererea împrumuturilor la cuviinciosul termin, l-au păgubit în dritul său, pentru care n-au putut să ceară şi el despăgubirea sa de la datornic, cînd acesta poate se afla în stare mai bună. § 1797. Dacă va cădea intemeiat prepus asupra datornicului, 25 cum că voeşte a fi nedestoinic spre plata datoriei sale sau că voeşte a se depărta din ţara aceasta, are drit chizăşul să ceară de la dînsul siguripsirea datoriei, pentru care s-au pus el chizăş. § 1798. Dacă lucrul, pentru care s-au făcut chizăş, s-au sfîrşit, poate să se ceară reţiprocă închierea sămilor şi desfiinţarea chizăşiei. 30 § 1799. Dacă chizăşia nu s-au întărit nici prin amanet, nici prin ipothichi, se stinge în terminul de trei ani după moartea chizăşului, dacă în cursul acestui termin, lenevindu-se creditoriul, n-au cerut datoria sa de la moştenitorii chizăşului prin judecată sau afară de judecată. 1 va îndestula R: a îndestulat G- [| 1 — 2 învoirea R: consimţămîntul G || 3 întimpinările R: prescripţiile*) G||5 sa R: sa proprie G||6 1785 R:, 1788 G || 15 trebue- R: trebuia G ]['l6 şi cînd R: deşi G|| 17 cu. . . decît R: în mod silit G jj 22 pentru . .. putut R: prin care putea G || 23 poate R: întîmplător G II 24 va cădea R: a căzut vreun G|| 26 ţara aceasta R: statul acesta G || 31 în terminul R: după trecere G II 33 sa R: om G I chizăşului R: aceluia G. *) Vezi nota de la p. 399. §§i77i-i8io. Întărirea driturilor şi a Îndatoririlor 609 .1 § 1800. Tocmală de amanet se numeşte acea prin care datornicul B) Prin sau altul cineva, în locul lui, dă în faptă la creditor dritul amanetului tocmala de asupra unui lucru, adecă trăda lui amanetarisitul lucru mişcător sau amanet-documenturile lucrului nemişcător. 5 § 1801. Acea ce îndeobştie cu dreptul are putere despre Rezultatul tocmele are tărie şi pentru tocmală amanetului. Aceasta este tocmelii de una din tocmelele bilaturale, adecă îndatoritoare pe amîndoa^ă părţile amanet-(§ H55). § 1802. Creditorul este datoriu să păstreze bine amanetul şi să-1 10 dee înapoi datornicului, îndată ce acesta îi va face îndestulare. § 1803. Driturile şi îndatoririle a dătătoriului şi a primitoriului de amanet, care sînt unite cu proprietaoa lui, s-au hotărît în capul al şasele a părţii a doua (§§ 599 pîn 615). § 1804. Acel ce va lua amaneturi sau documenturile ipotichii, 15 se îndatoreşte să dee adeverinţă de primire la dătătoriul lor, în care adeverinţă va scrie deosebitoarele sămne a amanetului sau data şi extract de documenturi, în care poate să se arate şi înfiinţatele condiţii a tocmelii de amanet. *§ 1805. Toate condiţiile şi adăogitele tocmele, care vor fi împro- Condiţii 20 tiva firei tocmelii amanetului şi a împrumutului, nu au tărie. De acest °Prite-feliu de tocmele sînt drept pildă: ca să rămîe lucru amanetarisit în proprietaoa creditorului; să poată a-1 înstrăina după a sa voinţă sau să-1 ţie pentru sineşi cu un preţ de mai înainte hotărît, dacă nu-i va plăti datoria la împlinirea terminului; să nu mai aibă voe datornicul să scoată 25 amanetul sau să nu dee în subipothică la o a treia persoană lucru nemişcător dat în ipothichi; şi să nu poată creditoriul să ceară vînzarea amanetului prin judecată după împlinirea terminului. § 1806. Dacă s-au pus la tocmală, ca creditoriul să aibă în locul dobînzilor întrebuinţarea rodurilor a amanetarisitului lucru, nu are 30 tărie această tocmală, în cît va trece peste legiuita dobîndă (§§ 1331 pînă 1333). § 1807. Dacă se va da creditorului numai întrebuinţarea lucrului mişcător ce i s-au amanetarisit (§ 600), atuncea trebue să se facă această întrebuinţare cu ;un chip nepăgubitoriu datornicului. 3 trăda R: îi predă G || § 1801 notă: Efect al contractului G || 7 adecă... părţile ad R || 10 va face R: face G || 12 proprietaoa lui R: posesia amanetului G || 14 va lua R: ia G || 15 primire R: primirea lor G || 16 deosebitoarele R: caracteristi-cele G | data R: anul, ziua G || 17 înfiinţatele R: esenţialele G || 19 vor fi R: sînt G î| 24 la împlinirea R: după trecerea G: || 25 să nu ... lucru R: să dea cu ipotecă altcuiva lucrul său G||30 încît va trece peste R: întru cît întrece G||32 se va da R: s-a dat G. 39 — o. 622 § 1811-1859. MUTAREA DRITURILOR ŞI A ÎNDATORIRILOR 611 1 § 1808. Acel ce este datoriu, ori după legi sau după hotărîrea Prin care judecăţii, să dee siguranţie, trebue să împlinească această îndatorire cniP se face prin amanet sau prin ipothichi. Atuncea numai sînt primiţi chizăşi vred- sl§uriPsirea ? nici, cînd el nu va fi în stare să dee amanet sau ipothichi. 5 § 1809. Vrednic de chizăş este acela, ce are avere analoghisită *) cu datoria care au luat-o asupră-şi şi carele se poate trage la judecată în ţara aceasta. + § 1810. Nimine este dator să primească amanet un lucru supt nume de siguranţie cu un preţ mai mare decît cel hotărît în § 303. 20 10 CAP AL DOILE Pentru mutarea driturilor şi a îndatoririlor § 1811. Creditoriul şi datornicul învoindu-se, pot să mute după Mutarea voinţa lor driturile unuia cătră altul şi cele supuse înstrăinării, cum piturilor şi şi acest feliu de datorii. Mutarea aceasta poate să se facă, întrînd a indatonrJ" 1° la mijloc o a treia persoană sau neîntrînd, adecă un nou creditor sau datornic. § 1812. Mutarea driturilor şi a îndatoririlor care se face, fără a A) Prin întră la mijloc o a treia persoană, are loc, cînd se preface legiuitul titlu moire; (§ 417), sau obiectul prinţipal a unei cereri; şi în urmare, îndatorirea veche se preface în noă. § 1813. Această mutare se numeşte înnoire. în puterea acestei tocmele încetează cea de mai înainte prinţipală îndatorire şi îndată începe o noă îndatorire. § 1814. Driturile chizăşiei, a amanetului şi altele, care sînt unite 25 cu cea de mai înainte prinţipală îndatorire, se sting prin înnoire, dacă alcătuitoarele părţi n-au hotărît altă ceva pentru aceste îndeosebi. § 1815. Cele mai de aproape lămuriri, prin care se arată locul, vremea şi chipul, cînd şi cum trebue să se împlinească îndatorirea de faţă (§ 1210) şi adăogitele îngrădiri (§ 1226), prin care nu se face nici o mutare la obiectul prinţipal sau la legiuitul titlu, nu trebue să se socotească ca o înnoire, precum de pildă singură facerea unui nou 5 vrednic de R: solvabil G [1 6 au luat-o R: o ia G || 1 ţara aceasta R: statul acesta G \\ 13 unuia cătră altul R: reciproce G | cum ad R: om G|| 15 adecă R: precum G|| 18 preface R: mută G || 20 se preface R: trece G||27 lămuriri R: dispoziţii G-1| 28 unde, G: om R. *) corespunzătoare. 30 §§ 1811-1859. MUTAREA DRITURILOR ŞI A ÎNDATORIRILOR 613 1 sînet sau a altui document atingătoriu de aceste îngrădiri. Această prefacere, urmată la adăogitele îngrădiri, nu poate să pue o nouă însărcinare asupra unei a treia persoane, care nu avea nici o ştiinţă de aceasta. § 1816. îndoială fiind, nu se socoteşte desfiinţată îndatorirea 5 cea veche, în cîtă vreme poate sa rămîe dimpreună cu cea noă. § 1817. Tocmală înnoirei, prin care se hotărăsc drituri gîlcevite B) Prin în-sau cu îndoială într-acest chip, încît fieştecare parte să fie datoare reţiproc voiala; una cătră alta să dee, să facă sau să nu facă un lucru, se numeşte învoială, care se socoteşte între tocmelile bilaturale şi se-judecă 10 după acele prinţipii (Cap 20). § 1818. Acel ce din har ţedueşte *) îndatoritului, cu bună învoirea lui, un drit negîlcevit sau neîndoelnic, nu face învoială, ci dar (§ 1261). § 1819. Sînt o samă de cazuri cu îndoială, la care nu este ertat învoiala împricinatelor părţi să facă învoială între dînsele; de acest feliu este fara t&rie 15 pricina următoare între însoţiţi pentru tăria căsătoriei, care se poate ^"^bie^t hotărî numai prin dicasteria duhovnicească (§ 108). sau § 1820. Nu este ertat să se facă învoială pentru voinţa cea de pe urmă a cuiva, mai înainte de a se face cunoscută. § 1821. învoelile pentru călcarea legilor au tărie numai în cît 20 se atinge de a lor particularnică satisfacţie, afară numai de vinovăţia precurviei; iar legiuita cercetare şi pedeapsa, atuncea numai se poate împiedica prin învoele, cînd călcările vor fi de acest feliu, care într-alt chip nu sînt supuse cercetării judecătoreşti, afară numai după cererea împricinatelor părţi. 25 § 1822. învoiala a caria scopos este tăinuirea faptelor crimina- liceşti şi împiedecarea publicei bunei orînduele şi a siguranţiei este dea-purure neputernică. § 1823. Amăgirea întru atîta numai poate să facă neputernică La alte învoiala, în cît priveşte cătră înfiinţata cualita a persoanii sau cătră gre?ele< fiinţa obiectului (§§ 1163 pîn 1166). § 1824. Se oboară şi acea cu bună credinţă învoială, cînd se va dovedi că prin aceasta s-au pricinuit uneia din învoitoarele părţi păgu- 1 Această R: Acest fel de G || 2 urmată R: făcută G || § 1817 notă: învoială R: rezolvare G||6 gîlcevite R: în litigiu G || 8 una cătră alta ad R: om G | un lucru R: ceva G H 10 acele R: aceleaşi G||ll—12 cu... lui R: consimţind acela G!jl4 —15 de... următoare R: din acestea este neînţelegerea ce s-a născut G II 19—20 în ... lor R: întru cît se referă la G|| 20 afară numai de R: exceptîndu-se G II 22 vor fi R: sînt G II § 1823 nota: greşele R: lipsuri G || 28 Amăgirea R: Eroarea G || 29 în .. . cualita R: întru cît se referă la esenţiala particularitate G. 30 *) cedează. §§ 1811-1859. MUTAREA DRITURILOR ŞI A ÎNDATORIRILOR 616 1 bire covîrşitoare peste giumătatea preţului acelui lucru, pentru care se închiesă această învoială; sau dacă se va dovedi din documenturi în urmă găsite, cum că o parte nu avea drit la acest lucru sau la suma pentru care se făcusă învoiala (§§ 1887 şi 1892). 5 § 1825. Vederată greşală sămii, care la închierea învoelii se făcuse în scădere sau adăogire, nu păgubeşte pe nici unul din învoitori. § 1826. învoiala închieta pentru o deosebită pricină nu se întinde întinderea şi la alte pricini (78); şi aceste gheneralnice învoele, care glăsuesc pentru învoeln. toate pricinile îndeobştie, nu se întind la acele dinadins tăinuite drituri 10 (79) sau la acele pentru care nici putea să gîndească alcătuitorii învoelii. (78) De pildă, dacă Ioan au făcut cu Petru anume învoială pentru testamentul lui Pavel, nu se poate întinde învoiala aceasta şi la codichilul lui Pavel, sau că au fost acel codichil ştiut, la încheerea învoelii sau nu. (79) De pildă, dacă împuternicitul Costandin au făcut învoiala cu încredinţăto-15 riul său Alexandru pentru toate driturile reţiproce a unuia cătră altul şi în urmă se va arăta că Alexandru s-au făcut moştenitoriu într-un testament, prin care s-au lăsat lui Constandin un legatum ce era ştiut lui Alexandru, atuncea nu poate tîlcuirea pentru toate driturile să se întindă şi la această întîmplare, pentru care nici Constandin nu putea să gîndească. 20 § 1827. Chizăşiile şi amaneturile date spre siguranţia unui întreg Rezultatul drit supus gîlcevirei, sînt supuse şi pentru o parte numai a lui, care se privitorii! că- hotărîse prin învoială; iar chizăşul şi acel ce au dat amanet pentru da- tră îndatoriri , „ -, i ■'. » • - * *j_"a . . lăturalnice, tormc, daca nu s-au învoit la săvîrşita învoiala, ramm nejigmţi in toate acele întimpinări împrotiva creditorului, care întimpinări, dacă nu s-ar 26 fi făcut învoială, ar fi putut să pue împrotiva pretenţiilor sale. § 1828. împricinatele părţi pot nu numai să se învoiască între C) Arbitri- dînsele pentru obiectul gîlcevit, ci să şi încredinţeze cu bună alcătuire um*j. altora hotărîrea pentru aceasta, care atuncea se numeşte arbitrium **) +§ 1829. Arbitru *) se numeşte acela, pe carele împricinatele Arbitru şi părţi, de bună voia lor, l-au ales în scris fără adăogire de globire, ca compromisă cerceteze şi să hotărască pricina următoare între ele. Iar compromisar sar' se numeşte mai cu samă acela, pe care l-au ales cu adăogire de globire. 7 întinde R: aplică G || 9 tăinuite R: trecute sub tăcere G|| 21 supus gîlce" virii R: încă în litigiu G||23 nejigniţi în R: avînd G || 24 întimpinări R: prescripţii***) G II 26 se învoiască R: facă o transacţie G||27 cu bună alcătuire R: de co'mun acord G|| 28 care . . . numeşte R:şi aşa se naşte G |[ 30, 32 adăogire de adU: om G||31 pricina următoare R: diferendul G || 32 l-au ales R: îl aleg G. *) Textul grecesc întrebuinţează pentru noţiunea: arbitraj, două expresii sinonime. **) Ediţia din 1833 fiind tipărită cu cirilice, cuvîntuleste repetat cu litere latine. ***) Vezi nota de la p. 399. 30 §§ 1811-1859. MUTAREA DRITURILOR ŞI A ÎNDATORIRILOR 617 30 1 +§ 1830. Compromis se numeşte alcătuirea aceia, prin care împri- C om pro- curatele părţi încredinţează unei a treia persoane urmarea pricinei gîl- mis-cevite între ele. .+§ 1831. îndeobştie nu este ertat să se aleagă arbitrii acei ce Carii nu 5 sînt opriţi de a face tocmele (§§ 1156 pîn 1159), iar îndeosebi acel ce Pot a .se_*a~ cg arbitri ^ n-au împlinit vrîstă de doăzeci ani, şi judecătoriul ordinar în pricina supusă iurisdicţiei sale, cum nici acela ce mai înainte au hotărît pricina ca un arbitru *) nu poate pe urmă să o judece ca un obicinuit judecătoriu. +§ 1832. Nimine nu este îndatorit să primească compromis, iar îndatori- .10 dacă odată l-au primit nu poate să se lepede fără pricină binecuvîntată rea arbitru-(80), ci este silit să urmeze rînduială şi hotărîrea compromisului desă- lui' vîrşit, fără să treacă peste hotarele lui sau să se abată; şi aşa să hotărască lămurit şi cu amăruntul cu cuget curat pricina încredinţată lui şi să-şi dee hotărîrea sa după cuviinţă, faţă fiind părţile 15 împricinate. (80) Bine cuvîntate pricini de lepădarea arbitrului sînt: a) Dacă unul din împricinaţi îl va necinsti pe dînsul sau va porni asupra lui jalobă de criminal; b) Dacă amîndoi, nebăgîndu-1 în samă, vor merge Ia alt arbitru, măcar 20 îndată să se întoarcă iarăşi la dînsul; c) Dacă va cădea într-o boală îndelungată sau într-altă nenorocire; iar pentru alte boale poate să se prelungească arbitrium şi fără învoirea a unuia din împricinaţi (§ 1839 lit. d); d) Dacă este silit a se îndeletnici pentu căutarea a însuşi pricinei, ce i 25 s-au întîmplat, sau să se depărteze pentru însuşi a sa partîcularnică sau pentru o publică treabă; şi e) Dacă s-au hirotonisit preot sau arhiereu. +§ 1833. Cînd această arbitrală judecătorie va fi alcătuită de Unire sau mai multe persoane, trebue să hotărască toate într-un glas; iar dacă neumre a arin socotinţele lor nu se vor uni, au tărie glasurile cele mai multe. Dacă itrilor S1 .. ° ormduire la darea hotărîrei va lipsi vreunul dm arbitrii, nu au putere glasurile pentru aCea- celoralalţi. Dacă toţi vor fi neuniţi la sumă, are tărie glasul hotărîtoriu sta. pe suma mai mică. Iar dacă numărul neuniţilor va fi deopotrivă, trebue 1 alcătuirea R: contractul G|| 4 ertat R: îngăduit G|| 8 obicinuit R: ordinar G || 9 compromis R: arbitraj G||10 lepede R: retragă G | pricini binecuvîntate G II 13 lămurit. . . curat R: expres şi conştiincios G || 14 hotărîrea sa R: votul său G || 16 lepădarea R: retragerea G||17 1-a'necinstit G | a pornit G || 19 au mers G || 20 s-au întors G||21 a căzut G||24—25 a se îndeletnici... depărteze R: să se ocupe de o chestiune a sa proprie apăsătoare sau să călătorească' G|| 30 se vor uni R; sînt de acord G. *) Textul grecesc întrebuinţează pentru această noţiune trei sinonime. §§1811-1859. MUTAREA DRITURILOR ŞI A ÎNDATORIRILOR 619 1 să se aleagă altă persoană pe dinafară, adecă un superarbitru, a căruia glas lipindu-se Ia una sau la altă parte, dă putere la hotărîrea princinei. +§ 1834. Dacă fieştecarele arbitru va da deosebit hotărîre pentru • 5 lucrul de pricină, atuncea nu sînt datori împricinaţii să primească nici una din ele. +§ 1835. însărcinarea arbitrilor încetează îndată, după ce odată încetarea au dat hotărîrea lor; aşa dar n-au mai mult voe să o oboare. însărcinării arbitrilor. +§ 1836. Dacă împricinatele părţi s-au lepădat anume prin înscri- îndatori-10 sul lor de dritul jeluirei, sînt silite a se supune hotărîrii arbitrilor, şi rile-. îmPrici" nu poate cel nemulţămit cu aceasta să tragă pricina la competenta judecătorie, supt nici o altă punere înainte sau pricină, afară numai cu cuvînt de vederat vicleşug (§ 1960). Iar dacă arbitrii vor fi persoane bisericeşti nu este supusă hotărîrea lor la de iznoavă judecată supt 15 nici un cuvînt. +§ 1837. Iar dacă nu s-au lepădat anume de dritul jeluirei, are voe acel nemulţămit cu hotărîrea arbitrilor, (care se numeşte laudum), să tragă pricina la cuviincioasa judecătorie, însă în terminul de zece zile numărate din ziua de cînd i-au dat laudum; căci după trecerea 20 a acestui termin mai mult nu i se dă ascultare. Iar judecătoria este datoare să cerceteze dintru început şi să hotărască pricina, fără să caute nici cum la hotărîrea arbitrilor. +§ 1838. Asămine şi dacă au pus globire în înscrisul (§ 1763) şi pe urmă nu va voi' o parte să stăruiască pînă la darea hotărîrei, sau de 25 nu se va mulţămi cu aceasta, după ce i s-au dat, poate în terminul de zece' zile să pornească jaloba la cuviincioasa judecătorie, însă este datoriu să plătească întăi globirea tocmită, dacă n-au urmat vicleşug din partea împrotivnicului (§§ 1222 şi 1839 d şi e). +§ 1839. Compromisul încetează: 80 a) Prin reţiprocă bună învoire a împricinaţilor; b) Prin moartea arbitrului întîmplata mai înainte de hotărîre; c) Prin moartea unuia din împricinaţi, întîmplata asemine mai înainte de hotărîre, dacă nu s-au alcătuit într-alt chip; 4—5 va da.. . pricină R: dă un vot cu totul diferit asupra lucrului G|| 8 oboare R: revoce G)| 14 lor R: convenţiei lor G || 16 jeluirei R: pîrei G|| 18 tragă pricina R: pîrască G]| 17 (care... laudum) ad R [| 19 laudum R: hotărîrea G || 23 înscrisul R: convenţia G|]24 voieşte G| darea R: timpul Gl|25se mulţumeşte G[| 27 tocmită R: convenită G|130 reţiprocă "bună învoire R: reciproc consimţămînt G|[33 alcătuit R: convenit G. 1811-1859. MUTAREA DRITURILOR ŞI A ÎNDATORIRILOR 621 1 d) Dacă nu s-au dat hotărîre pîn la hotărîtul termin şi nu s-au pus alt termin cu bună învoire a împricinaţilor (§ 1832 lit. c); e) Dacă se va dovedi că unul din împuterniciţi au întrebuinţat vicleşug; 5 /) Dacă s-au dat hotărîrea arbitrilor; g) Dacă s-au făcut falit unul din împricinaţi (§ 1983); şi h) Dacă s-au prăpădit lucrul gîlcevit. *§ 1840. Dacă o pretenţie trece de la o persoană la alta şi se D) Mutare primeşte de cătră aceasta, atunce se naşte ţesie, adecă mutarea dritului, (tesie)-10 întrănd la mijloc un nou creditoriu. Acest feliu de act se numeşte ţesie şi se face cu plată şi fără plată. *§ 1841. Toate driturile, ce sînt cu putinţă a se muta de la o per- Obiecturile soană la alta, sînt obiect a ţesiei. Iar acele drituri care, fiind lipite la eu persoană, se sting dimpreună cu ea, nu se mută la altul. 15 § 1842. Sineturile de datorie ţeduite de cătră ţeduitorul pe numele înfăţişătoriului lor, se mută prin singură trădarea lor. § 1843. Ţesionariul are tot aceleaşi drituri, ce avea ţeduitoriul Rezultatul, asupra cererii mutate. § 1844. Prin înscrisul ţesii se naşte o noă îndatorire între ţesio-20 nariul (primitoriul ţesiei) şi ţeduitoriul (dătătoriul ţesiei), iar nu între ţesionariu şi între ţeduitul (adică supusul ţesiei) datornic, pînă cînd nu i se va face cunoscută ţesia datoriei. Aşa dar poate pînă atuncea să plătească datoria creditoriului prinţipal sau ţeduitoriului ori să se învoiască cu dînsul într-alt chip. 25 § 1845. Ţeduitului datornic rămîne dritul întimpinării asupra pretenţiei; iar dacă el au mărturisit cătră acel cu bună credinţă primi-toriu de ţesia datoriei, cum că este dreaptă, atuncea se îndatoreşte să-1 îndestuleze ca pe însuşi al său creditoriu. § 1846. Acel ce fără de plată ţedueşte altuia vreo pretenţie, în cît se 30 îi face un dar şi nu este datoriu cu nimica mai mult. Iar acel ce ţedueşte îndatoreşte cu plată, rămîne răspunzătoriu ţesionariului, dacă ţeduita pretenţie nu va fi dreaptă sau dacă nu va fi cu putinţă scoaterea ei, iar nu pentru mai mult de cît el au primit de la acela. § 1847. Dacă pretenţia la darea ţesiei ei era sigură, iar din întîm-35 plare sau din pricina ţesionariului s-au făcut cu neputinţă împlinirea ei, atuncea nu rămîne răspunzătoriu ţeduitoriul pentru pagubă. 3 s-au dovedit G || 5 arbitrului G || § 1840 notă : Cesiune G || 9 a fost primită G | adecă mutarea ad R || 15 ţeduite R: andosate G||16 înfăţişătoriului R: purtătorului G-1118. cererii mutate R: pretenţiei cedate G || 20 (primitoriul ţesiei) ad R | (dătătoriul ţesiei) ad R||21 (adică supusul ţesiei) ad R || 23 ţeduitoriului R: căruia datorează G. §§ 1811-1859. MUTAREA DRITURILOR ŞI A ÎNDATORIRILOR 623 1 § 1848. Din pricina ţesionariului se face cu neputinţă împlinirea ţeduitei pretenţii: a) Dacă nu va fi cerut datoria, cînd era cu putinţă să o ceară; b) Dacă sosind terminul, nu s-au îngrijit a o scoate; 5 c) Dacă au ertat ceva datornicului; d) Dacă nu s-au silit să iae la cuviincioasa vreme siguranţia ce încă era cu putinţă; şi e) Dacă n-au cerut împlinirea cu dinadins prin judecată. § 1849. Mutarea datoriei se face, cînd întră în mijloc un nou E) Asigna- 10 datornic, adecă cînd cel întăi datornic rîndueste în locul său pe o a treia tia (rănduia- ' lă) • persoană drept datornic, adresuind pe creditoriul său cătră acela, '' care această mutare se numeşte asignaţie (rînduială); primitoriul asignaţiei se numeşte asignatar, acel ce dă se numeşte asignat, iar acel rînduit a o plăti, se zice asignat, iar verbul 15asignezu. § 1850. Dacă asignatariul au primit în locul asignantului de platnic Desăvîrşi-pe asignatul, cu bună voia acestuia, atuncea este asignaţia desăvîrşită ta; şi pentru aceasta nu poate mai mult să ceară după regulă datoria de îa asignantul (§§ 1855 şi 1856). 20 | 1851. Dacă lipseşte învoirea a uneia din aceste trei persoane, Nedesăvîr- este asignaţia nedesăvîrşită; pentru acea dar are lucrare numai între ?ita-celelalte doaă persoane. § 1852. Dacă asignantul va însărcina pe o a treia persoană ca să plătească în locul său, fără să-i fie lui datoare, atuncea rămîne în 25 voinţa aceştia de a acţeptarisi asignaţia sau nu. Dacă au acţeptarisit-o, se naşte între dînsul şi între asignantul tocmala însărcinării, iar cu asignatariul încă nu se face nici o tocmala. Dacă însă nu au acţeptarisit-o, nu se naşte nici o noă îndatorire. § 1853. Asignantul poate lua înapoi asignaţia, care încă n-au 30 acţeptarisit-o asignatariul; dacă au luat-o înapoi, nu are mai mult voe asignatul să o plătească după însărcinare la asignatariu. § 1854. Dacă asignatariul nu va voi să acţeptarisască trimeasa lui asignaţie, sau dacă asignatul nu o acţeptariseşte, sau dacă din pricina lipsei sale, nefiind de faţă, nu va fi cu putinţă a i se face cunoscut, 3 va fi R: a G | era R: este G||4 scoate R: lua G || § 1849 nota: (rănduială) ad R |! 8 dinadins R: stăruitor G || 9 datoriei R: îndatoririi G il 10 rîndueste R: propune G||ll adresuind R: trimiţînd G || 12 care R: şi G | mutare ad R: om G | (rînduială) ad R || 18 pentru aceasta R: de aceea G||21 pentru acea R: aşa GV || 23 însărcinează G || 29 lua înapoi R: revoca G || 31 după însărcinare R: potrivit mandatului G|| 32 va voi R: a voit G||33—34 din pricina lipsei sale ad R || 34 va fi R: este G. §§ 1860-1905. DEZLEGAREA DRITURILOR ŞI A ÎNDATORIRILOR 625 1. atunce datoriu este asignatariul să înştiinţeze pe asignantul fără prelungire despre aceasta, căci într-alt chip se" face răspunzătoriu pentru păgubitoarele urmări. *§ 1855. Dacă asignatariul şi asignatul au acţeptarisit asignaţia 5 şi acesta nu va plăti la hotărîtul termin, rămîne asignantul răspunzătoriu asignatariului despre aceasta, supt acele înmărginiri, supt care ţeduitul se îndatoreşte cătră ţesionariul (§§ 1846 şi 1848). § 1856. Iar dacă asignatariul au declarisit prin viu graiu sau prin tăcere, cum că acţeptariseşte pe asignatul ca un singur platnic, 10 adecă dacă au dat cvitanţia datornicului său prinţipal sau sinetul de datorie, se sloboade asignantul de toată îndatorirea cătră dînsul. ' § 1857. Dacă asignantul va însărcina pe asignatul său datornic, ca să plătească asignatariului datoria numai în aceiaşi măsură în care era îndatorit să o plătească lui-şi, şi aşa va rîndui pe asignatariul ca să 15 primească de la acela datoria, atuncea are tărie asignaţia cătră asignatariul ca un înscris de ţesie şi au lucrare între dînsul şi între asignatul tot aceleaşi relaţii, care au loc între ţesionariu şi între datornicul ţeduit, căruia s-au făcut cunoscută ţesia (§§ 1844 şi 1845). § 1858. Dacă asignatul fără cuvînt nu va voi să plătească această 20 asignaţie, ce cuprinde în sine şi ţesie, sau dacă asignatul îndeobştie, după ce au făgăduit asignatariului că va plăti, au prelungit terminul, rămîne răspunzătoriu pentru urmatele păgubiri. Iar dacă au plătit după chipul cuviincios datoria, ce primise asupră-şi într-o sumă mai mare decît era datoriu asignantului, poate cu dreptul să ceară de la 25 acesta despăgubirea sa (§ 1362). § 1859. Legiuirile pentru asignaţiile neguţitoreşti se cuvin la Codica comerţială. CAP AL TREILEA Pentru dezlegarea driturilor şi a îndatoririlor 30 § 1860. Driturile şi îndatoririle sînt aşa de strîns unite între ele, Dezlegarea încît cu încetarea unui drit se dezleagă îndatorirea şi cu încetarea ariîndatoriri-aceştiia, se dezleagă acela. lor: 1—2 prelungire R: amînare G || 5 a plătit G || 6 acea înmărginire G || 7 ţeduitul R: cel care cedează G || 9 acţeptariseşte R: a acceptat Gr 1] 11 toate îndatoririle G 11 12 a însărcinat G||13 asignatariului ad R || 14 va rîndui R: asignează G || 16 lucrare R: loc G || 19 fără cuvînt R: neavînd motiv îndestulător G | voieşte G. 40 — c. 622 §§ 1860-1905. DEZLEGAREA DRITURILOR ŞI A ÎNDATORIRILOR 627 1 . § 1861. îndatorirea se dezleagă mai ales prin plată, adecă, A) Prin cînd cineva dă sau face acea ce este datoriu să dee sau să facă (§613). dare sau fa" cere; § 1862. Nici creditoriul nu poate fi silit să primească împrotiva Cum se fa-voinţei sale altă ceva, fără decît aceia ce are drit să ceară, nici datornicul ce aceasta? 5 nu este îndatorit să dee sau să facă altă ceva, fără decît aceia ce este datoriu să dee sau să facă. Aceasta are tărie şi pentru vremea cînd, şi pentru locul unde, şi pentru chipul cum are să se împlinească îndatorirea. § 1863. Cînd din lipsa obiectului sau din pricina oprirei urmate 10 într-acea vreme a lucrului tocmit (§ 1405), sau din relaţia locului, a vreunei şi altor pricini se va face cu neputinţă plata datornicului, se dezleagă îndatorirea, dacă contractuitorii nu s-ar fi alcătuit într-alt chip. § 1864. Datornicul n-are voe să plătească datoria în zăstămpuri după voinţa sa; iar dacă datornicul ce are a da doă sau mai multe sume, 15 va plăti una din ele, se socoteşte plătită acea care anume au rostit că o plăteşte cu învoirea cxeditoriului. § 1865. Cînd va fi îndoială, care din mai multe sume au voit să plătească întăi datornicul, şi creditoriul se va împrotivi la voinţa aceluia, atunce trebue să se scadă din socoteală întăi dobînzile, apoi capitalul; 20 iar de vor fi doă sau mai multe capitaluri, să se scadă acela ce s-au cerut, sau măcar să fie trecut numai terminul lui, şi în sfîrşit acela, ce va fi spre mai multă uşurare datornicului. § 1866. Dacă terminul pentru plată nu s-au hotărît, atuncea Cînd? începe îndatorirea ei din ziua acea, cînd s-au făcut cea întăi cerere 25 (§§ 1213 pîn 1216). § 1867. Terminul plăţii în unile întîmplări se hotărăşte din firea lucrului, precum cînd va năimi cineva meşteri sau argaţi cu ziua sau pîn la săvîrşirea lucrului. § 1868. Cheltuiala hranei cuiva se dă la începutul fieştecăriia 30 luni, iar dacă primitoriul hranei va muri înaintea sfîrşitului lunei, atuncea nu se îndatoresc moştenitorii să întoarcă prisosul din ziua morţii aceluia pîn la sfîrşitul lunei (§ 851). § 1869. Dacă creditoriul va urni primirea datoriei, atuncea asupra lui cad păgubirile pricinuite din urmări împrotivitoare. 1 prin plată, adecă ad R: om G || 3 poate i'i R: este G || 5 nu este îndatorit ad R || 7 are R: trebuie G|| 11 s-a făcut G || 12 s-ar fi alcătuit R: au convenit G || 13 a plătit G|| 14 mai multe ad R: om G|| 18 se împotriveşte G || 19 din R: la G || 20 sînt G || 21 trecut R: sosit G || 27 a năimit G || 29 Cheltuiala ... dă R: Tăinuirile se dau G||30 hranei va muri R: tainului a murit G || 31 moştenitorii lui G||33 va urni1) R: a amînat G. " !) Vezi § 1198. §§ 1860-1905. DEZLEGAREA DRITURILOR ŞI A ÎNDATORIRILOR 629 1 § 1870. Dacă nu s-au hotărît nici locul, nici chipul plăţii datoriei sau a facerii lucrului,atuncea au a se aplicarisi la aceasta regulile cuprinse Ia § 1217. § 1871. Plăţile cele hotărîte de cătră legi sau prin voinţa cea de 5 pe urmă, sau prin dritul îndestulării, are să le plătească datornicul numai în locul lăcuinţei sale. § 1872. Şi persoana acea, care într-alt chip nu este vrednică De cătră să ocîrmuiască averea sa, poate legiuit să plătească o datorie dreaptă cine? a caria termin s-au împlinit, şi să se desfacă de îndatorire; iar dacă 10 va fi plătit o datorie gîlcevită sau îndoelnică ori, mai înainte de termin, poate curatoriul ei să ceară de la judecată întoarcerea a acest feliu de datorie. +§ 1873. Dacă un al treilea poate şi voeşte să plătească în locul datornicului, cu învoirea şi acestuia, după măsura îndatorirei contrac-15 tuite, datoriu este creditoriul să primească plata şi să ţeduiască dritul său asupra celui ce au plătit. Iar la această întîmplare nu rămîne răspunzătoriu creditoriul, nici cînd nu va fi cu putinţă scoaterea datoriei (§ 1846), nici cînd nu va fi dreaptă datoria, afară numai dacă au urmat vicleşug. 20 *§ 1874. Fără învoirea datornicului, după regulă, nu este silit creditoriul să primească datoria de la o a treia persoană, afară de întîmplarea hotărîtă în § 606; iar dacă au primit-o, poate acel ce au plătit-o şi după plată să ceară ţesia dritului cuvenit. § 1875. Datoria trebue să se plătească creditoriului sau împuter- Cui? 25 nicitului său vechil, sau aceluia pe carele judecata l-au cunoscut de proprietar a pretenţiei. § 1876. Dacă au plătit cineva o datorie la o persoană nedestoinică de a ocîrmui însuşi averea sa, datoriu este să o plătească de al doile, dacă s-au pierdut sau dacă n-au întrebuinţat-o acea persoană pentru 30 însuşi al său folos. §. 1877. Unul din chipurile plăţii este şi depozitarisirea datoriei Depozita- la judecată, urmată din drept cuvînt si după chipul cuviincios. Iar risirea dato-„.. . . , . „ riei la iude- iimdca dupa regula nu poate sa aiba ioc iuridica presumţie, cum ca cata creditoriul nu s-ar fi lepădat fără cuvînt de primirea datoriei, se cuvine 4 lege Gr II 5 are R: trebuie G|| 6 lăcuinţei sale R: unde îşi are locuinţa G || 8 legiuit R: în chip puternic G || 10 va fi R: â G||ll de la R: prin G||14—15 contractuite R: dovedite G1117 — 18 este G||17 scoaterea R: luarea G||18 au urmat R: a întrebuinţat G || 23 cuvenit R: ce aparţine ace'stuia G||29 acea R: însăşi acea GH 33 — 34 nu ... de R: renunţă fără motiv la G. §§ 1860-1905. DEZLEGAREA DRITURILOR ŞI A ÎNDATORIRILOR* 631 1 datornicul să pue înainte drepte pricini, pentru care au fost silit să o depozitarisască la judecată. § 1878. Pricinile pentru care datornicul poate depozitarisi datoria Pricinile la judecată, sînt: acestua. -.5' a) Cînd creditoriul este neştiut (§§ 453 pîn 455 şi 514 pîn 516); b) Cînd creditoriul este ştiut, însă lipsăşte din locul unde trebue să se urmeze plata datoriei şi nu va avea vechil împuternicit spre primirea ei; c) Cînd creditoriul nu va voi să primească datoria supt cuvînt 10 că plata ei urmează înaintea termenului, sau fiind cu lipsă, ori nu în locul hotărît sau nu în feliul tocmit şi îndeobştie. d) Cînd din partea creditoriului va fi o împiedicare ce pricinueşte oarecare pagubă datornicului (§§ 1183 şi 1762). § 1879. La cuviinciosul chip a depozitarisirei se cer: 15 a) Să se facă la acea judecătorie, unde creditoriul să o poată lua sigur; b) Să se facă deplină, precum trebue să urmeze plata la însuşi creditoriul, privindu-se cătră soiul obiectului carele, de va fi nemişcătoriu, se supune supt secvestru (§ 1307); 20 c) Judecătoreasca depozitarisire să se facă cunoscută creditoriului, spre a putea el propune întimpinările sale asupra depozitului ori să afle cuviincioase mijloace spre rădicarea datoriei depozitarisite la judecată. § 1880. Dreaptă depozitarisire are tot aceleaşi rezultaturi ca şi Rezultatul 25 plata, adică sloboade pe datornicul depuitoriu de urmatele păgubiri acestna. a prelungirei (§§ 1760 şi 1761), stinge îndatoririle cele prinţipale dimpreună cu cele lăturalnice, adecă dimpreună cu amanetul, chizăşie, dobînzi şi celelalte, şi însărcinează pe creditoriul cu primejdia încun-giurărilor întîmplătoare sau cu scăderea lucrului depozitarisit, precum 30 cînd se face trădarea unui lucru în proprietaoa cuiva (§ 578). *§ 1881. Acel ce plăteşte o datorie, poate în fieştecare întîmplare Cvitanţia. să ceară pentru aceasta o cvitanţie, adică în scris adeverinţă de la acela, pe carele l-au îndestulat. în cvitanţie trebue să se însămneze numele 1 au fost R: este G || 7 va avea R: are G || 9 voieşte G || 10 urmează R: se face G |! 12, 18 este G||14 după depozitarisirei datoriei G || 15 unde R: de unde G || 17 trebue R: trebuia G||19 (§ 1307) ad R: om G || 20 depozitarisire R: păstrare G H 21 depozitului R: depunerii G||25 adică R: precum G||27 chizăşia, dobînzile G H 29 scăderea R: deteriorarea G || 31 întâmplare R: împrejurare G if 32 adeverinţă R: mărturisire G. §§ 1860-1905. DEZLEGAREA DRITURILOR ŞI A ÎNDATORIRILOR 633 l datornicului şi al creditoriului, locul, vremea şi obiectul stinsei datorii şi să se iscălească de cătră creditor sau de cătră împuternicitul lui, § 1882. Cvitanţia pentru plata capitalului întemeiază iuridica 5 presumţie că s-au plătit şi dobînzile. +§ 1883. Sînetul, ce s-au dat înapoi fără cvitanţie, întemeiază iuridica presumţie că s-au plătit datoria, însă nu închide dovada cea dimprotivă. § 1884. Dacă s-au pierdut sînetul care trebuia să se dee înapoi, 10 poate acel ce l-au plătit, să ceară siguranţie sau să depozitarisască datoria la judecătorie şi să ceară de la creditor amortizaţia (declarisirea de răsuflat) sănetului după rînduială judecătorească. § 1885. Cvitanţia, care se dă spre dovada plătitei datorie mai noă, nu dovedeşte plata şi altor datorii mai vechi; iar pentru acest 15 feliu de plăţi sau de venituri, care trebue să se plătească tot din acelaşi titlu şi în vremea hotărîtă, precum sînt plata dobînzilor, a chiriei, a cîştiurilor, a bezmenului şi a cheltuelii hranei, are loc iuridica presumţie că înfăţăşitoriul cvitanţiei de plată, pentru terminul de pe urmă, au plătit şi cele de mai nainte. 20 § 1886. Aşijdere are loc iuridica presumţie pentru neguţitori şi meşteri, care obicinuesc a face socotele cu cumpărătorii pe vreme hotărîtă, pentru acele între ei urmate reţiproce îndatoriri, cum că au plătit lor şi socotelile mai vechi, dacă aceştia au dat cvitanţie pentru socotele mai noă. 25 *§ 1887. Dacă cineva au dat un lucru cu greşală la altul ori au Plata ne- săvîrşit un lucru care nu era dator să-1 dee sau să-1 facă, poate după datoriei, regulă să ceară întoarcerea lucrului dat sau o plată analoghisită cu folosul ce au urmat din lucru (§ 1824). § 1888. Dacă cineva au plătit o datorie stinsă prin prescripţie 30 sau neputernică numai pentru lipsa formei, de pildă, dacă au dat un legatum prin testament, căruia lipsea forma pe dinafară (§§ 738 pînă 745), sau dacă au plătit datorie din rămăşaguri şi giocuri de cărţi şi altele asemine, pentru care legea nu sloboade dritul jeluirei, nu poate să ceară întoarcerea lor. Asămine şi dacă cineva au dat un lucru ca o datorie, 35 ce ştia că nu-i datoriu, nu o mai poate cere înapoi. Iar această regulă 4 capitalului întemeiază R: datoriei sprijină G || 7 închide R: exclude G|j 11 —12 amortizaţia... răsuflat) R: anularea G || 14 pentru R: la G ii 17 cîştiurilor R: arenzei G || 18 terminul de pe urmă R: un termin mai de pe urmă G || 21 — 22 pe... reţiproce R: la timpuri hotărîte pentru reciprocele G jj 28 au R: s-au G]| 32 datorii G || 33 sloboade R: dă G | jeluirei R: pîrii G || 34 cineva ad R: om G | un lucru R: ceva G || 35 nu . . . înapoi ad R: om G. §§ 1860-1905. DEZLEGAREA DRITURILOR ŞI A ÎNDATORIRILOR 635 1 nu se aplicariseşte la sprevrîsnici sau la alte persoane, ce nu au slobodă ocîrmuire a averilor lor. § 1889. Acel ce au plătit, poate să ceară întoarcerea celor plătite . şi atuncea cînd datoria ori cu ce chip va fi încă nelămurită, sau cînd 5 atîrnă încă de împlinirea condiţiei adăogite. Iar plata unei datorii limpezite şi fără condiţie, nu poate să o ceară înapoi cu cuvînt că au plătit-o înaintea terminului. § 1890. Şi cele date ca o adevărată datorie se pot cere înapoi dacă au încetat legiuitul temeiu pentru care le oprise primitoriul 10 lor (§ 1320). § 1891. Dacă cineva, datoriu fiind a da unul din doă lucruri, numai după voinţa sa, au dat cu greşală amîndoă, poate să ceară înapoi acel lucru, ce va voi dintr-acele doă (§§ 1218 şi 1219). § 1892. Primitoriul plăţii unei nedatorii se socoteşte ca un 15 stăpînitoriu cu bună credinţă, dacă n-au ştiut ori n-au putut din împregiurări să prepue greşeala plătitoriului; iar se socoteşte ca un stăpînitoriu cu rea credinţă, dacă au ştiut sau dacă din împregiurări au putut să prepue greşeala aceluia. § 1893. întîmplîndu-se reţiproce curate pretenţii de un feliu şi B) Prin ră 20 tot de aceiaşi cîtime, încît un lucru, care-1 cere cineva cu dreptul de la fuială (corn altul ca un creditoriu, să poată să-1 lasă aceluia ca un datornic, atuncea penzaţie). se naşte dezlegare a îndatoririlor reţiproce a unuia cătră altul, în cît pretenţiile vor fi deopotrivă una cu alta, care aceasta se numeşte compenzaţie (răfuială) şi care de sine-şi săvîrşeşte plata unuia 25 cătră altul. § 1894. Pentru aceasta nu poate cineva să răfuiască o pretenţie nelimpezită cu alta limpezită, cum nici o pretenţie, a căreia termin încă nu s-au împlinit, cu o pretenţie a căreia termin au sosît. § 1895. Asămine nu se pot răfui pretenţii, a cărora obiecturi 30 sînt de feliuri deosebite, sau hotărîte şi nehotărîte. § 1896. îndeobştie nu se pot răfui lucrurile cele apucate de cineva prin silnicie, cum nici cele primite spre întrebuinţare, nici cele luate în depozit. 1 sprevrîsnici R: nevîrstnici G || 4 este G || 5 a atîrnat G || 8 se pot cere înapoi R: dătătorul le poate cere înapoi G || 14 nedatorii R: datorii nedatorate G || 15, 16—17 stăpînitoriu R: posesor G || 16 iar să socoteşte R: sau G || 15,17 putea O |j 20 tot de aceiaşi cîtime R: de o astfel de calitate G|| 21 lasă R: cedeze G|| 22 — 23 dezlegare ... de o potrivă R: reciprocă dezlegare a îndatoririlor; întrucît pretenţiile se egaleazăGil 23 care R: şi G || 24 şi R: om G || 26 Pentru aceasta [R: De aceea G|| 29—30 a cărora . . . sînt R: care au de obiect lucruri G|| 31 se pot răfui R: se compensează G||31 — 32 cele. . . silnicie R: ce le-a luat cineva cu de la sine putere G || 32—33 luate în depozit R: depozitate G. §§ 1860-1905. DEZLEGAREA DRITURILOR ŞI A ÎNDATORIRILOR 637 1 § 1897. Datornicul nu poate să pue în socoteală creditoriului său aceia ce creditoriul este datoriu unei a treia persoane şi aceasta datornicului. § 1898. Dacă creditoriul au ţeduit Unei a treia persoane pretenţia 5 sa, ce are să iae de la datornicul său, poate datornicul să pue din împrotiva în socoteală pretenţiile sale, ce are el ori cătră unul dintre aceştia sau cătră amîndoi. § 1899. în toate întîmplările, în care creditoriul are voe să C) Prin lă- - înstrăineze dritul său, poate să şi erte datornicului său, şi într-acest sarea sau er- 10 chip să desfacă îndatorirea lui (§§ 476, 1192. 1193, 1789, 1790). tarea dato' riei. § 1900. Dritul şi îndatorirea încetează, cînd ori cu ce chip se D) Prin vor uni amîndoă întru o persoană, afară numai dacă creditoriul poate unire (con-să mai ceară deosebirea a însuşi driturilor sale (§§ 1042 pîn 1050, 1056 sondatie)-pîn 1062), sau dacă se vor întîmpla nişte relaţii cu totul deosebite; pentru 15 aceasta dar, prin Intrarea datornicului în moştenirea creditoriului său, nu se face nici o strămutare a dritului creditorilor mortului sau a împreună moştenitorilor ori a legatarilor, cum nici prin Intrarea creditoriului în moştenirea datornicului sau a chizăşului nu se face nici o strămutare a driturilor creditoriului 20 § 1901. Dacă un chizăş va moşteni pe datornicul prinţipal, trebue acesta, măcar de va şi primi moştenirea cu catagrafie (§ 1042), să îndestuleze ca un chizăş pe creditorii cărora nu s-au plătit datoria din moştenire. § 1902. Acea din întîmplare de istov pierdere a unui lucru hotărît, b) Prin în-25 dezleagă toată îndatorirea; aşa dar nu este datoriu nimene să plătească tîmplătoare preţul lui (§§ 456,'581 681,'l300, 1319, 1347, 1559 şi 1892). Această pierdere au-prinţipie are loc şi cînd împlinirea îndatorirei sau plata datoriei se face ţ^ţUCrU cu neputinţă din întîmplătoare încungiurări, iar datornicul trebue în fieştecare întîmplare să întoarcă, ca un stăpînitoriu cu bună credinţă, 30 aceia ce au luat spre împlinirea îndatorirei, însă cu acest chip ca să nu cîştige ceva cu paguba altuia. § 1903. Prin moarte se sting numai acele drituri şi îndatoriri pj prin care sînt mărginite pe persoană sau privesc numai cătră personalnicile moarte, lucruri a mortului (§§ 1550 şi 1599). 2 — 3 şi aceasta datornicului R: acel de al treilea însă lui G || 5 ce... său R: în contra'datornicului G||9 înstrăineze R: părăsească G||10 lui R: aceluia G|| § 1900 nota (consolidaţie) ad R || 11 încetează R: se stinge G || 12 s-au unit G j întru o R: în aceeaşi G|| 13 deosebirea R: despărţirea G|| 14 — 15 pentru aceasta R: aşa G || 16 a dritului R: în drepturile G | mortului R: celui ce este moştenit G jj 19 a'driturilor R: în drepturile aceluiaşi G || 20 va moşteni G || 23 a şi primit G|| 26 1347 R: 1547 G11 34 lucruri R: fapte G. §§1900-1973. UZUCAPIE ŞI PRESCRIPŢIE 639 1 *§ 1904. Driturile şi îndatoririle se sting şi prin trecerea terminului G) Prin la care sînt mărginite, prin voinţa cea de pe urmă, prin tocmală, prin trecerea ter- hotărirea judecătorească sau prin legi, iar în ce chip se sting prin prescrip- minului > ţia orînduită -de legi se lămureşte în capul următoriu. 5 § 1905. Chipul cel de pe urmă, prin care se desfiinţează driturile H) Prin şi îndatoririle, este restituţia care se face pentru următoarele pricini: re s ti tu ţie, a) Pentru amăgirea urmată (§§ 1163 si 1164); adecă întoar- * C6F6B. in sta.- b) Pentru frică şi silă (§ 1162); rea de mai c) Pentru vicleşug (§ 1166); înainte. 10 d) Pentru nevrîsnicie (§§ 1156 pîn 1159); şi e) Pentru neaflarea de faţă (§ 365). *CAP AL PATRĂLE Pentru uzucapie şi pentru prescripţie § 1906. Pierderea unui drit din neîntrebuinţare în terminul Prescripţie. 15 hotărît de legi, se zice prescripţie.. § 1907. Dacă dritul, ce s-au stins prin prescripţie, se mută totodată Uzucapie. la altul cineva în puterea legiuitei stăpîniri, se zice dritul cîştigat prin întrebuinţare, iar chipul cîştigării lui. se numeşte uzucapie. 8 1908. Fieştecarele ce este vrednic de a cîştiga prin alte chipuri Cine poate ' ' dobîndi si ci- 20 legiuite, poate cîştiga şi proprietaoa sau alte drituri prin întrebuinţarea ne po'ate lor în termenul hotărît de legi. Pierde Prin prescripţie? *§ 1909. Uzucapia şi prescripţia are loc şi putere asupra tuturor Asupra cui? persoanelor particularnice care sînt slobode şi vrednice de a întrebuinţa ale lor drituri şi asupra acelor ce se află supt epitropie sau curatorie, 25 asupra bisericilor, asupra obştimilor şi a altor persoane moraliceşti (§ 40); cum şi asupra caselor de averi publice şi asupra înstrăinaţilor, însă pentru fieştecarele se sloboade numai supt următoarele îngrădiri (§§ 1925, 1928,'l936, 1964 şi 1965). § 1910. Tot ce se poate cîştiga, se poate şi uzucapisi, adecă a se Obiecturile 30 dobîndi prin prescripţie; iar acele lucruri, a cărora stăpînire se opreşte e1- 3 lege G|| § 1905 nota : adecă. . . înainte R: om G [| 13 Despre prescripţie şi despre uzucapiune, adică proprietate prin întrebuinţare G||17 stăpîniri R: posesiuni G|| § 1908 nota: dobîndi. . . prescripţie R: să aibă prescripţie şi uzucapiune G I! 20 legiuite ad R: om G l| 20 — 21 prin . . . legi R: prin uzucapiune G || 22 are R: au G|| 23 slobode şi vrednice R: capabile G|| 26—27 cum şi... sloboade R: faţă de administratorii însă de averi publice şi faţă de absenţi se îngăduie G || 29—30 a se ... prescripţie R: să se ia în proprietate prin întrebuinţare G || 30 stăpînire R: posesiune G. §§ 1906-1973. UZUCAPIE ŞI PRESCRIPŢIE 641 1 din înfiinţata lor feliurime sau de cătră legi, cum şi, pe lingă aceste, lucrurile şi driturile a cărora înstrăinare este de tot peste putinţă, nu sînt supuse uzucapiei. § 1911. Din acest temeiu nu poate nimene să dobîndească prin 5 uzucapie nici drituri cuvenite stăpînitoriului, ca unui ocîrmuitoriu, adecă dritul de a aşeza vămi, de a tăe monedă, de a pune dări şi alte drituri a stăpînirei; nici se sting prin prescripţie îndatoririle atingătoare de acest drit. § 1912. Driturile unui soţ, bărbat sau femee, a unui părinte, 10 a unui fiiu şi alte drituri privitoare cătră asemine persoane, nu sînt supuse uzucapiei, iar nevinovata neştiinţă foloseşte pe acei ce întrebuinţează cu bună credinţă asemine drituri, întru atîta încît ei pot fi \ apăraţi şi să întrebuinţeze socotitele lor drituri (§ 215). * § 1913. Driturile ce are cineva asupra lucrurilor şi asupra însuşi 15 averii sale, adecă de a cumpăta mărfuri încoace şi încolo şi a se folosi de fînaţile sale sau de apă, nu sînt supuse prescripţiei, afară numai dacă legea va uni rostit pierderea lor cu neîntrebuinţarea în termin hotărît şi necurmat (§§ 413, 458, 459, 476, 1915 si 1962). * § 1914. Iar dacă cineva va opri pe altul în întrebuinţarea unui 20 asemine drit sau îl va împiedeca cînd el îl întrebuinţa, atunce începe stăpînirea dritului oprirei din partea sa asupra slobozeniei aceluia, din minutul, de cînd acela s-au supus oprirei sau împiedecării, şi după acest feliu de chip de se vor uni toate celelalte neapărate, se săvîrşeşte prescripţia sau uzucapia. 25 *§ 1915. Pe lîngă vrednicia persoanei şi a obiectului se cere Cele nea- pentru uzucapie, ca să aibă cineva stăpînirea lucrului sau a dritului Parate Pen" i i * ■ • x-a- -fi ^ - tru uzucapie: care au a se dobmdi prin uzucapie, ca stapmirea sa ne dreapta, cu buna ^ stăpî credinţă, neprihănită şi necurmată în tot cursul terminului hotărît de nire; legi (§§ 406, 407, 416, 424 pîn 426, 449, 1922 şi 1968). 30 § 1916. Dreaptă şi vrednică spre uzucapie este toată stăpînirea «)Dreaptă; întemeiată pe acest feliu de titlu, carele ar fi fost vrednic spre câştigarea proprietăţii, dacă acesta s-ar fi cuvenit trădătoriului stăpînirei. Deci acest feliu de stăpîniri sînt: legatum, darul, împrumutul, cumpărarea şi vînzarea, schimbul, plata unei datorii, darea de zestre de lucruri 1 înfiinţata R: esenţiala G||3 supuse R: obiect al G || 5 unui ocîrmuitoriu R: atare G|| 9 bărbat sau femee adR: om G | părinte R: tată G|| 10 fiiu R: copil G | asemine adR: om G||12—13 fi apăraţi R: să se apere G||13 socotitele R: socotindu-se ale G li 14 lucrurilor R: faptelor G||15 adecă R: precum G|I17 va uni rostit R: uneşte expres G || 20 întrebuinţează G || 21 stăpînirea R: posesiunea G |1 23 se vor uni R: s-au întîlnit G l| 26, 27, 30 stăpînirea R: posesiunea G || 28 neprihănită R: neviciată G. 41 — o. 622 1906-1973. UZUCAPIE ŞI PRESCRIPŢIE 643 cheltuitoare sau judecătorească trădarea unui lucru străin în rămăşag sau în gioc de cărţi şi dobîndirea unui găsitoriu cu bună credinţă. § 1917. Acel, ce prin titlul drept cîştiga un lucru de la cel adevărat proprietar a lucrului acestuia, se face proprietar a lucrului şi nu are trebuinţă de uzucapie. § 1918. Lucrurile cele amanetarisite, împrumutate, depozitarisite sau date spre luarea rodurilor, nici odineoară nu se dobîndesc prin uzucapie de cătră însuşi creditorii sau luătorii rodurilor, nici de cătră moştenitorii lor, ca unii ce înfăţoşează persoana lor, pentru că lipseşte de la dînşii titlul cel drept a dobîndirii. § 1919. Uzucapia poate folosi numai pe un al treilea drept stăpînitoriu, carele cu un titlu drept au luat un lucru de la însuşi ţiitoriul lucrului sau de la moştenitoriul lui, care ţinea lucrul fără titlu. Acest al treilea stăpînitoriu poate după deosebirea împregiurărilor şi fără uzucapie să dobîndească îndată proprietaoa lucrului (§§ 482 şi 483). § 1920. Stăpînirea unui lucru trebuie să, fie cu bună credinţă b) Cu bună (§ 424). însă stăpînirea cu rea credinţă a avutoriului de mai nainte nu credinţă; împiedecă pe un urmaş cu bună credinţă sau pe moştenitori să înceapă uzucapia din ziua acei cu bună credinţă urmatei stăpînirei sale (§ 1962). § 1921. Stăpînirea unui lucru trebue să fie şi neprihănită. Deci c) Nepri-dar daca au luat cineva un lucru în putere sau cu vicleşug sau cînd bănită, au intrat în stăpînire pe supt cumpăt ori au stăpînit un lucru numai prin rugăminte, atuncea nu poate nici el, nici moştenitorii lui să cîştige prin uzucapie pe acest lucru (§§ 449, 450 şi 1930). § 1922. Stăpînirea cea cu bună credinţă, neprihănită şi dreaptă 2) Trece-se numeşte desăvîrşit legiuită şi aceasta săvîrşeşte uzucapia, dacă au rea terminu-urmat necontenit şi neîmpiedecat în tot cursul terminului hotărît de luK legi (§ 1962). § 1923. Dritul proprietăţii a unui lucru mişcătoriu se dobîndeşte Terminul legiuit prin stăpînirea cu bună credinţă, urmată în curgere de trei ani. uzucapiei + *§ 1924. Driturile proprietăţii asupra lucrurilor nemişcătoare se obicinuit, dobîndesc prin uzucapie, faţă fiind proprietarii lor, prin stăpînirea urmată în curgere de zece ani; iar fiind înstrăinaţi proprietarii, în curgere de doăzăci ani. 1 — 2 cheltuitoare.. . cărţi R: cheltuitoare, judecătoreasca predare a unui lucru, depunerea în fapt a unui lucru străin la rămăşag sau joc G || 6 împrumutate R: date în comodat G || 7 luarea rodurilor R: uzufruct G || 8 luătorii rodurilor R: comodatari, depozitari sau uzufructari G||ll, 14 stăpînitoriu R: posesor Gr || 12 luat R: dobîndit Gr 1| 13 ţinea G || 16, 20 Stăpînirea unui lucru R: Posesiunea G|118 moştenitor G || 20 ' trebue ad R: om G || 21 putere R: silă G||22 pe supt cumpăt R: pe ascuns G||27 urmează G || 28 1962 R: 1932 G || 29 unui R: căreia obiect este un G || 33 înstrăinaţi proprietarii R: absenţi G. 41' §§ 1906-1973. UZUCAPIE ŞI PRESCRIPŢIE 645 1 § 1925. înstrăinarea proprietariului din statul unde se află lucrul lui, întru atîta numai se împrotiveşte obicinuitei uzucapie şi prescripţiei, încît terminul acei de bună voe şi fără o vină urmate înstrăinări a lui, se numără pe giumătate, adecă doi ani se socotesc drept un an; însă aceasta 5 nu are a se lua în băgare de samă Ia un mai mic termin a Iipsirei, care n-au ţinut fără curmare un an întreg şi îndeobştie tot terminul nu trebue să se întindă peste doăzăci de ani. § 1926. înstrăinarea acelor pentru vinovăţii surguniţi sau acelor închişi, nu pricinueşte nici o deosebire la obicinuitul termin a prescrip-10 ţiei, dacă s-au orînduit curator asupra averii lor (§ 371), căci almintrile nu trece lor terminul prescripţiei, măcar de s-ar fi închis in însuşi casele lor. § 1927. Şerbirile şi alte deosebite drituri, care le-au întrebuinţat cineva pe faţa unui Ioc străin (§ 623), se dobîndesc prin stăpînirea de 15 zece sau de doăzăci ani, afară de şerbirea de a scoate apă cu ştirea proprietariului locului, care se dobîndeşte prin întrebuinţare în curgere de trei ani. § 1928. Moştenirea vacantă (fără moştenitor) şi alte lucruri cuvenite casei publice, dacă nu s-au stăpînit de cătră dînsa nici s-au dat 20 ştire pentru aceasta, se dobîndesc prin uzucapie în curgere de patru ani de cătră acel ce cu bună credinţă le-au stăpînit. § 1929. Terminul de patru ani se numără din ziua publicarisirei testamentului cuiva, sau de cînd moştenitorii cei legiuiţi s-au lepădat pe rîndui spiţei unul după altul şi s-au socotit moştenirea în faptă vacantă, 25 ori s-au dovedit că mortul n-are moştenitor legiuit (§§ 914 şi 962). § 1930. Moştenitoriul stăpînitoriului celui cu rea credinţă nu poate uzucapisi prin stăpînirea îndelungată, nici se socotesc dimpreună anii avutoriului de mai înainte, căci greşelile mortului trec la moştenitoriul lui (§ 1921). 30 § 1931. Acel ce au furat, ori au răpit în putere un lucru străin, niciodată nu-1 poate dobîndi, cum nici acela ce, ori cu ce chip, l-au luat de la răpitoriul sau fur, dacă au ştiut furarea sau răpirea lucrului (81). Iar acel ce cu bună credinţă şi cu titlu drept au luat lucrul de la răpitoriu, îl dobîndeşte legiuit prin stăpînire necurmată în termin de 35 treizeci de ani. (81) în cele furate se socotesc şi robii fugari, după obiceiul pămîntului. 1, 8 înstrăinarea R: Absenţa Q\\ 3 în R: întru G || 11 trece lor R: curge la ei G | s-ar fi R: s-au G || 14 prin R: de asemenea prin G || 18 (fără moştenitor) ad R|| 19 casei publice R: bunului obştesc G || 22 — 23 publicarisirei testamentului R: în care s-a invalidat testamentul G || 30 în putere R: cu de-a sila G||32 răpitoriul sau fur R: el G || 34 răpitoriu R: el G. §§ 1906-1973. UZUCAPIE ŞI PRESCRIPŢIE 647 ■1 * § 1932. Cele cu nedreptate înstrăinate lucruri a nevrîsnicilor şi a sprevrîsnicilor se dobîndesc în termin de treizeci ani, socotindu-se la nevrîsnici după împlinirea vrîstei de patrusprezece ani, iar la spre-vrîsnici din terminul înstrăinării lucrurilor; iar acele cu ştirea comisiei 5 epitropiceşti şi cu în scris voia stăpînirei, pentru neapărate şi binecuvântate pricini,>înstrăinate lucruri a lor (§§ 289, 304 şi 307) n-au trebuinţă de uzucapie, nici de prescripţie, pentru că îndată după trădarea lor se face a lor proprietar acel ce le-au luat cu acest chip. § 1933. Lucrurile de pe mamă a fiilor neeşiţi din casă şi acele 10 cuvenite lor de la rudenii de pe mamă, cum şi acele de cătră alţii sau pentru hatîrul tatălui lăsate lor ca o moştenire sau ca un legatum şi cele cîştigate de dînşii prin ostenelele lor, dacă s-au înstrăinat de cătră însuşi tatăl lor, se dobîndesc legiuit de cătră aceia ce le-au luat, numai în termin de patruzeci ani, număraţi de Ia terminul înstrăinării. 15 § 1934. Asămine se dobîndesc şi cele de pe tată a nevrîsnicilor şi a sprevrîsnicilor, dacă s-au înstrăinat de cătră mama lor. § 1935. în termin de patruzeci ani se dobîndesc prin uzucapie şi acele lucruri, a căror înstrăinare este oprită de legi sau prin testament ' (§§ 781 şi 1429). 20 *§ 1936. Cele nemişcătoare publice lucruri şi cele bisericeşti şi mănă- stireşti, cum şi a spitalurilor şi a altor deobştie folositoare case, precum şi cele particularnice a stăpînitoriului şi a oraşelor, se dobîndesc prin uzucapie în termin de patruzeci ani, iar cele mişcătoare în termin de trei ani. § 1937. Fideicomisum şi lucrul cel din năimală după moştenire 25 sau cu bezmen, încetează de a fi mai mult de acest feliu, dacă proprietariul cel îngrădit îl va fi stăpînit slobod şi neîngrădit în termin de patruzeci ani. § 1938. Prin stăpînirea în termin de patruzeci ani nu se agiută Obiceiul acei puternici, măcar deşi prin hrisoave se va cuprinde acea cu strîm- pămîntului. 30 bătate şi în putere stăpînită împresurarea lucrurilor nemişcătoare a celor neputernici. § 1939. Acel ce au luat un lucru mişcătoriu de la un stăpînitoriu prihănit sau cu rea credinţă, ori acel ce nu poate arăta pe avutoriul de mai înainte, nu poate să-1 dobîndească prin obicinuita uzucapie 35 (§ 1923), ci în termin de şase ani. 2, 13, 15 se dobîndesc prin uzucapie G||4 comisiei R: judecătoriei G || 9 fiilor... casă R: copiilor de sub puterea părintească G||10 cuvenite R: revenite G | sau R: nu G || 13 însuşi ad R || 15 şi R: sau G |] 21 după spitalurilor ad orfano-trofiilor G| altor R: astfel G || 26 cel R: lui cel G || 29 puternici R: de la putere G || 29—30 se va cuprinde... nemişcătoare R: împresoară pe nedrept şi hrăpăreţ proprietăţile G || 33 după avutoriu ad său G. §$ 1906-1973. UZUCAPIE ŞI PRESCRIPŢIE 649 1 § 1940. Acel ce prin stăpînirea în termin de treizeci sau patruzeci ani au dobîndit un lucru, nu este silit să arate mai mult titlu cel drept a stăpînirei sale; iar dacă s-au dovedit că stăpînirea lui au fost cu rea credinţă, niciodată nu-1 poate dobîndi. 5 § 1941. Fieştecare uzucapie ce cuprinde în sine prescripţie, se Terminul sfîrşeşte dimpreună cu aceasta tot în acelaşi termin, dacă amîndoă prescripţiei, vor avea cele neapărate temeiuri (§§ 1915 pîn 1921). § 1942. La prescripţie care nu cuprinde uzucapie, îndestulă este singură neîntrebuinţarea unui drit, a căruia întrebuinţare nu se oprise 10 de o firească sau legiuită împiedecare (§§ 1964 pîn 1967). *§ 1943. Toate driturile asupra unei a treia persoane se sting după regulă prin neîntrebuinţare sau urmată tăcere cel mult în termin de treizeci ani. § 1944. jNu se sting prin prescripţie îndatoririle acele care sînt 16 întemeiate pe dritul fameliei sau de obştie pe dritul persoanelor, precum de a agonisi cineva fiilor săi cele trebuincioase ale vieţii (§ 182); asămine şi îndatoririle acele care se socotesc din împrotiva la acel în § 1913 pomenit drit, adecă de a dispozarisi cineva slobod şi neîngrădit despre ale sale, spre pildă, îndatorirea de împărţire sau stălpirea hotarelor 20 unui lucru de tovărăşie. *§ 1945. Asemine nu este îngrădit în dritul "său acela carele putînd să întrebuinţeze asupra unui loc străin un drit atingătoriu de acel loc întreg sau cu deosebite chipuri după voinţa sa (§§ 632 643, şi 644), au început de la un termin să-1 întrebuinţeze numai asupra 25 unei părţi a locului sau numai cu un chip hotărît, fără a fi oprit de cătră proprietariul locului întru întrebuinţarea lui întreg (§§ 458 şi 630). Iar dacă oprit fiind de la un termin întru întrebuinţarea a întreg dritului său, sau au tăcut în curgere de zece ani, nu poate mai mult să se întindă mai departe, ci este îngrădit pe cît au întrebuinţat de la ter- 30 minul oprirei, iar pe celălalt loc rămas, proprietariul dobîndeşte prin uzucapie slobozenia şerbirii a locului şerbit (1). § 1946. Regula de mai sus se aplicariseşte, şi cînd cineva, dritul cuvenit lui asupra tuturor mădulărilor unei obştimi, au început a-1 întrebuinţa numai asupra unui din ele. 7 vor avea R: au G | temeiuri R: elemente alcătuitoare G |l 16 agonisi... vieţii R: avea grijă de întreţinerea necesară copiilor săi G |] 17 se socotesc din împrotiva R: corespund G|| 28 au tăcut R: a stat liniştit Gl| 29 de la R: pînă la G|| 33 început R: început de la un timp G |[ 34 unui din ele R: unora din membrii ei G. x) Alteori: «şerbitor»; v. §§ 630, 631, 633, precum şi Tălcuirea sub cuv. Şerbire. §§ 1906-1973. UZUCAPIE ŞI PRESCRIPŢIE 651 1 § 1947. Jalba de amanet se stinge prin prescripţie de patruzeci ani, cînd în terminul acesta însuşi datornicul sau moştenitorii lui au stăpînit fără curmare lucrul amanetarisit. § 1948. Dacă o a treia persoană au stăpînit ca un creditor 5 amanetariu lucrul, asupra căruia avea altul mai înainte dritul de amanet, se stinge prin prescripţia de patruzeci ani, dacă trăind datornicul s-au pornit jalba, sau dacă stăpînitoriul va socoti dimpreună şi terminul cînd acela fiind în viaţă, au stăpînit lucrul (§ 1962); iar dacă va socoti numai vremea a însuşi stăpînirei sale, se stinge în terminul 10 de treizeci ani. ; § 1949. Jalba de reclamarisirea proprietăţii unui lucru (vindi- caţie) se stinge prin prescripţia de trei sau de şase, de zece, doăzeci sau de treizeci ori patruzeci ani, după deosebirea obiectului şi a stăpînirei altui cuiva (§§ 1923, 1924, 1931 pînă 1938). 15 § 1950. Iar dacă va fi stăpînind lucrul amanetarisit un al treilea ca un proprietar, prin titlu drept şi cu bună credinţă, adecă neştiind' că asupra acelui lucru are altul dritul de amanet, faţă fiind acela, îl dobîndeşte prin uzucapie în termin de zece ani; iar fiind înstrăinat în termin de doăzăci ani. Iar dacă, acel ce stăpîneşte cu bună credinţă 20 nu va putea arăta un titlu drept a stăpînirei sale, dobîndeşte lucrul numai prin uzucapie în termin de treizeci ani. *§ 1951. Dritul de a răsturna cu totul arătarea voinţei cei mai de pe urmă (§ 997), de a cere moştenirea din testament sau fără testament, de a cere îndeplinirea lipsei legitimei sau legatum, se întinde 25 (după obiceiul pămîntului) în termin de patruzeci ani, iar tînguirea asupra neofiţiosului testament (§§ 988 pîn 996) se porneşte numai pînă în cinci ani. § 1952. Dacă, în lipsa unuia din împreună moştenitori la loc Exţepţie străin, împărţind ceialalţi moştenirea, au deosebit şi partea lui, pentru încinmtată-30 care înştiinţîndu-1 prin judecată, au tăcut în termin de zece ani, atuncea n-are mai mult drit de a se jelui asupra împărţălii; iar dacă, murind, au lăsat fii, pot aceştia sau epitropii şi curatorii lor să pornească jalbă pîn la împlinirea de zece ani, numărîndu-se din vremea cînd au primit înştiinţarea. 1 1 Jalba de amanet R: Pîra ipotecară G||5 amanetariu R: ipotecar G||5, 17 amanet R: ipotecă G|| 7, 8—9 a socotit G || 15 va fi stăpînind R: a posedat G || 18 înstrăinat R: absent G |[ 20 poate G|| 24 legitimei părţi G || 25 (după obiceiul pămîntului) ad R: om G | în R: pînă la G || 26 neofiţiosului testament R: testamentului G |l 30 au R: acela însă a G|| 31 a să jeluiR: pînă G. §§ 1906-1973. UZUCAPIE ŞI PRESCRIPŢIE 653 1 § 1953. Regula obştească pentru stingerea unui drit din neîntre- buinţare, care se poate porni pîn în termin de treizeci sau patruzeci ani, trebuie să se aplicarisească în acele întîmplări, pentru care n-au hotărît legea un termin mai scurt (§§ 505 şi 519). 5 § 1954. Dacă cineva, nu ca un moştenitoriu, ci cu alt titlu legiuit, stăpînind un lucru de moştenire, l-au dobîndit prin uzucapie (§§ 1923 şi 1924), rămîne sigur ca unul carele nu se trage prin jalobă de reclamarisirea moştenirei (§ 1951). § 1955. Jalba de răsturnarea darului, cu cuvînt de nemulţămire, 10 se porneşte numai de cătră dăruitoriul asupra primitoriului, iar nu de cătră moştenitorii lui, cum nici asupra moştenitorilor aceluia. Iar dacă s-au pornit jalobă de cătră dăruitoriul, trece şi la moştenitorii lui, şi asupra moştenitorilor aceluia (§§ 1275 pîn 178), § 1956. Dacă cineva va fi primit un lucru cu un titlu însărcină- 15 toriu, care lucru va avea metehne sau o patimă ascunsă, din a cărora pricină lucrul acesta va fi de tot netrebnic, atuncea poate în termin ' de şase luni să pornească jalbă de răsturnarea cumpărării. Iar dacă lucrul va avea o meteahnă sau patimă mai mică, poate în termin de un an să pornească jalbă pentru scăderea preţului. 20 § 1957. Dacă la contracturi însărcinătoare s-ar fi păgubit cineva peste giumătate a obicinuitului preţ ce are lucrul de tocmala, poate în termin de patru ani să răstoarne contractul şi, plătind preţul ce au luat, dimpreună cu dobîndă lui şi cheltuielile ce va fi făcut la lucru contractuitoriul, va lua lucrul înapoi dimpreună cu rodurile şi veniturile 26 ce au eşit dintru acel lucru. Iar dacă acela va voi să-i dee lipsa preţului dimpreună cu dobîndă lui, atuncea nu se răstoarnă contractul. § 1958. Acel ce au luat de la cineva un lucru, ce pe urmă au eşit rău, poate să ceară despăgubirea sa de la avutoriul lui de mai înainte, de va fi lucrul de sineşi mişcătoriu, în termin de un an; iar de 30 va fi mişcătoriu, în curgere de trei; iar de va fi nemişcătoriu, în termin de treizeci ani. § 1959. Dritul restituţiei (adecă întoarcerea înapoi în starea de mai înainte), care se cere cu cuvînt de frică sau de vicleşug ori de nevrîsnicie sau de dreaptă amăgire ori de lipsirea din patrie sau de înstrăinarea 35 a lucrului gîlcevit, urmată în vremea proţesului, sau spre păgubirea 3—4 nu hotărăşte G |] 9 răsturnarea R: revocarea G || 14, 23 va fi R: a G || 15 are meteahnă Grj[ 16, 29, 30 va fi R: este Gj[17 luni R: luni consecutive G | răsturnarea cumpărării R: întoarcerea lucrului vîndut G||18 va aveaR: are G |j 20 s-ar fi R: s-a G||21 ce... tocmala R: al obiectului contractului G||24 va • lua R: să ia G || 2"—28 au eşit rău R: a fost luat prin evicţiune G || 32—33 (adecă.. .înainte) ad R||34 lipsirea din patrie R: absenţă G||*35 păgubirea R: descrierea G. §§ 1906-1973. UZUCAPIE ŞI PRESCRIPŢIE 655 1 creditorilor, se stinge în termin de patru ani, care la sprevrîsnici se socoteşte după împlinirea vrîstei de doăzăci şi cinci de ani, iar nu întru toate, ci în cîte lucruri amăgindu-se pe sineşi sau prin alţii, au pierdut ori n-au cîştigat ori s-au îndatorit. 5 *§ 1960. Toată jalba pentru despăgubire se stinge după trecerea de trei ani, socotindu-se din vremea de cînd paguba s-au făcut cunoscută păgubaşului; iar dacă nu i s-au făcut cunoscut sau dacă paguba i s-au pricinuit dintr-o faptă criminalicească a altui cuiva, se stinge dritul jalbei lui numai în termin de treizeci ani. 10 § 1961. Jalba pentru necinstire, urmată numai prin cuvinte sau în scrisuri ori figuri zugrăvite, nu se porneşte după trecerea unui an; iar dacă necinstirea au urmat din nişte fapte, însă nu criminaliceşti, poate să pornească pentru această necinstire jalbă în termin de trei ani; asemine jalbă pentru necinstire urmată prin fapte criminaliceşti, 1° precum este clevetirea, silnicia de femei şi altile de acest feliu, se întinde pîn la trei ani, afară de jalba pentru precurvie (care pîn în curgerea de trei luni trebue să se pornească, socotindu-se de la ziua aflării, după § 263 a Godicei criminaliceşti). § 1962. Acel ce au luat un lucru cu bună credinţă de la un stăpî- împreună 20 nitoriu drept şi cu bună credinţă, are dreptate să socotească şi terminul socotirea u-stăpînirei avutoriului de mai înainte (§ 1920) în însuşi uzucapia lui; ^*^îu*jg acest drit are loc şi pentru vremea prescripţiei. mai mamte § 1963. Dimpreună socotirea a stăpînirei avutoriului de mai înainte are Ioc şi pentru uzucapie a treizeci sau patruzeci ani, şi fără 25 titlu drept. § 1964. împrotivă acelor persoane, care pentru lipsa minţii nu împedeca-sînt în stare a-şi ocîrmui însuşi ale lor drituri, precum împrotivă nevrîs- rea prescnp-nicilor, a sărăimanilor, împrotivă nebunilor şi a acelor smintiţi ori tie1, tlmpiţi la minte şi a robiţilor, nu poate nici să înceapă, nici să urmeze terminul uzucapiei sau a prescripţiei, pînă cînd nu i se vor rîndui epi-tropi sau curatori. § 1965. începută uzucapie sau prescripţie urmează adecă înainte, dar nu se poate sfîrşi mai degrabă decît pînă în patru ani, socotiţi din 30 3 pe R: de G || 8 stinge R: prescrie G|]10 necinstire urmată R: insulte făcute G|| 14 asemine. .'. urmată R: Pîra însă pentru insulta pricinuită G || 15 — 18 să întinde... criminaliceşti) R: se porneşte pînă la treizeci ani, afară de pîra pentru adulter, care se stinge după un timp de cinci ani G 11 § 1962 nota: uzucapiei a avutoriului R: prescripţiei dobînditorului G |! 19 luat R: primit G||27—28 nevrîsnicilor, a sărăimanilor R: orfanilor minori G 11 29 şi R: şi pe lîngă aceştia G | nici să urmeze ad R: om G || 30 pînă. . . rîndui R: cît timp nu au fost hotărîţi G. §§ 1906-1973. UZUCAPIE ŞI PRESCRIPŢIE 657 : 1 depărtarea împiedecărilor arătate mai sus (adecă după rînduirea epitropilor sau după împlinirea vrîstii de doăzăci şi cinci ani sau după dovedita deplină îndreptarea acelor eşiţi din minte). § 1966. între însoţiţi, între fii, între epitropisiţi sau curatorisiţi, 5 cum şi între părinţi, epitropi şi curatori, nu poate să înceapă, nici să urmeze uzucapia sau prescripţia, în cîtă vreme însoţiţii vor petrece în legătura căsătoriei şi ceialalţi se vor afla supt stăpînirea sau puterea părintelui ori a epitropului sau curatorului. § 1967. Din pricina neaflării cuiva în ţară, fiind dus în slujbe "îq politiceşti sau ostăşeşti, sau prin contenirea căutării pricinilor întîmplate, drept pildă în vremea ciumei, oştirei şi altele de acest feliu, se împiedecă nu numai începutul, ci şi urmarea uzucapiei sau a prescripţiei, în cîtă vreme va urma acea împiedecare. § 1968. Se curmă uzucapia şi prescripţia cînd acela ce voia a Curmarea 15 se folosi cu dînsa au cunoscut însuşi dritul împrotivnicii părţi, ori acesteia, rostit sau prin urmată tăcere ori împrotivire mai înainte de trecerea prescripţiei; sau dacă, trăgîndu-se la judecată de cătră partea îndrituită, se va face lucrarea judecătorească după jalobă, formalnic; iar dacă , se va hotărî că jaloba aceia n-are nici o putere legiuită, atunce trebue 20 prescripţia a se socoti de necurmată. § 1969. Acel ce au dobîndit un lucru sau un drit prin uzucapie, Rezultatul poate cere de la judecătorie întărirea proprietăţii împrotiva avutoriului uzucapiei sau de mai înainte. a PrescriP- § 1970. Asămine poate cel îndatorit după trecerea uzucapiei să -ie1' 25 ceară stingerea îndatorirei sale, dacă s-ar fi trecut în condica judecătorească, sau publicarisirea desfiinţării dritului (care s-au ţeduit altuia), şi a înscrisurilor făcute pentru aceasta. § 1971. Judecătoria nu este datoare să iae în băgare de samă de la sineşi prescripţia, dacă prigonitoarele părţi nu o vor pune înainte. 30 § 1972. Nimine nu poate să se lepede de prescripţie la alcătuire, nici să facă vreo alcătuire pentru un termin mai scurt a ei, decît acea hotărîtă de legi. § 1973. Celelalte prescripţii, care nu sînt cuprinse în acest cap, s-au aşezat în deosebitele locuri. după arătate ad în paragraful de G: om R || 1 — 3 (adecă. . . minte) ad R om G || 4 între R: Pe lîngă aceştia, între G | fii R: copii G || 6 urmeze R: curgă G | vor petrece R: sînt G || 1 se vor. .. sau R: sînt sub G || 9 neaflării... dus în R: absenţei pentru G || 10 ostăşeşti R: de război G | prin.. . întîmplate R: din cauza totalei inactivităţi ce survine a judecătoriilor G || 11 oştirei.. . feliu R: sau a răz boiului G |! 14—15 a se folosi cu dînsa R: să se ajute cu acestea G || 15 însuşi. .. părţ: R: dreptul altuia G || 16 ori împrotivire R: om G|| 18 se va face.. . formalnic R acţiunea .se desfăşoară după rînduială G || 22 împrotiva avutoriului R: faţă de dobînditoriul G|| 25 s-ar fi R: s-a G || 29 vor pune înainte R: propun G|| 30 să se lepede.. . la alcătuire R: să renunţe la prescripţia temporară în timpul contractului G | alcătuire R: învoială G||31 scurt R: lung G|| 31 — 32 acea hotărîtă R: acel hotărît G il 34 deosebitele R: potrivitele G. 42 — o. 622 1 ANEXA Pentru rînduială concursului creditorilor § 1974. Rînduială concursului creditorilor este acea de legi hotă- Rînduială rîtă regulă, după care are a se urma în pricini de falimenturi sau ban- concursului 6 cruturi (mofluzlicuri). credorilor, ce § 1975. Tractarisirea concursului creditorilor este acea urmare este? judecătorească, după care creditorii unui falit se cheamă la un loc prin edict (publicaţie eşită şi în străinele ţinuturi), spre limpezirea şi dovedirea pretenţiilor lor, ca după aceasta să se poată împărţi aflata avere 10 a falitului între dînşii, după analoghia clasificaţiei. § 1976. Agiutorul judecătoresc, carele ipovăţueşte această urmare se zice concursul creditorilor; averea, jcare !trebue să se împartă între creditori, se zice masa !c r i d a 1 ă teau !a concursului. Reprezentanţii creditorilor mesii cridale se numesc comitetul jcredi-15 torilor. Acel, ce cu dînşii limpezeşte datoriile cridale, se numeşte apără-toriul sau curatorul pricinilor mesii. Iar acel ce în curgerea vremii tractarisirei concursului creditorilor ocîrmueşte averea, se zice c u -■ ■ ., r a t o r u 1 averilor mesii. § 1977. Părţile cele mai prinţipale a tractarisirei concursului 20 creditorilor sînt: a) Catagrafia şi preţăluirea judecătorească a averii falitului; b) Deschiderea concursului prin publicaţie; c) Ocîrmuirea averii supuse la concursul creditorilor; 4—5 în... (mofluzlicuri) R: la falimente GII 8 edict... ţinuturi) R: afiş G || 13 cridală sau a concursului R: falimentului G || 14 mesii cridale R: falimentului Gjj 14 — 15 comitetul creditorilor R: creditori aleşi G || 15 datoriile cridale R: chestiunile falimentului G | apărătoriul sau ad R: om G|| 16 pricinilor mesii R: procesului G||19 tractarisirei ad R: om G||21 falitului R: datornicului G || 22 . Deschiderea R: Arătarea G. 42* §§ 1974-2032. CONCURSUL CREDITORILOR 661 1 d) Limpezirea înfăţoşatelor sume de datorii; e) Clasificaţia pretenţiilor desăvîrşit limpezite; f) Proţesurile pentru protimisirea în clasuri; g) împărţirea averii concursului; şi 5 h) Sfîrşitul sau desfiinţarea concursului. § 1978. Concursul se deschide şi se tractariseşte la instanţia sau judecătorie, caria falitul este supus cu lăcuinţa sa, măcar de va avea averi şi în alte staturi. § 1979. în următoarele întîmplări trebue fără prelungire să se 10 publicarisască concursul: a) Cînd însuşi datornicul va arăta la judecată că nu mai este în stare să plătească datoriile. sale; b) Cînd moştenitoriul datornicului va arăta la judecată că primeşte moştenirea, însă supt facerea de bine a legii prin catagrafie 15 (§§'l042 pînă 1053); sau c) Cînd, nefiind moştenitoriu, va cere rînduitul curator a averii mortului publicaţia concursului. *§ 1980. Dacă unul sau mai mulţi creditori a datornicului vor cere publicaţia concursului şi va fi neştiut dacă cererea lor este temeinică 20 sau priveşte numai spre păgubirea datornicului, atunce trebue să se hotărască fără prelungire o zi hotărîtă spre cercetarea pricinei, porun-cindu-se datornicului, ca ori, să siguripsască pe jeluitorii creditori sau să facă catagrafie de toată starea lui activă şi pasivă, adecă de daturi şi de luaturi, cum şi de marfă, şi să o înfăţoşeze la terminul ce i 25 s-au pus. *§ 1981. Dacă datornicul nu va siguripsi pe jeluitorii creditori sau dacă nu se va înfăţoşa la terminul ce i s-au pus, sau dacă nu va pune înainte catagrafia stării sale activă şi pasivă, a daturilor şi a luaturilor, sau dacă nu va arăta cu dovezi vrednice de credinţă, cum 30 că are stare, ca să îndestuleze pe toţi creditorii săi, atuncea trebue să înceapă deschiderea concursului creditorilor fără nici o prelungire. § 1982. Deschiderea concursului se face prin edict, dat de cătră judecătorie, prin care se cheamă la un loc creditorii, ca să se înfăţoşeze cu dovezile lor la hotărîtul termin (§ 1987); judecătoria este datoare 4 concursului ad R: om G || 5 concursului R: falimentului G 11 6 — 7 se deschide .. . giudecătorie R: începe şi se lucrează la judecătoria aceea G || 7 are G || 11, 13 va arăta la judecată R: a arătat la judecătorie G|| 16 a cerut G j| 17 mortului ad R: om G || 18 —19 au cerut G || 19 este R || 22, 26 jeluitorii R: pîrîşii G|| 23 toată ad R: om G|| 23 — 24 adecă. . . marfă ad R: om G\\ 26 va siguripsi R: a asigurat G |i 27 nu s-a înfăţişat G || 27'—28 va pune înainte R: a prezentat G || 28—29 a daturilor şi a luaturilor ad R j a arătat G || 29 vrednice de credinţă ad R: om G||31 deschiderea... creditorilor R: concursul G || 32 edict R: afiş G. §§ 1974-2032. concursul creditorilor 663 1 să pue la cale pentru publicaţie cu toată sîrguinţa, însămnînd cu de amăruntul ziua urmatei publicaţii, pentru că din ziua acesta izvorăsc legiuite rezultaturi şi pentru datornic şi pentru creditori. § 1983. Din publicaţia concursului izvorăsc pentru datornic aceste 5 legiuite rezultaturi: a) Că el din ziua, de cînd s-au deschis concursul, se depărtează din ocîrmuirea averii, care el atuncea o stăpîneşte sau pe care în urmă o va cîştiga, pîn la îndestularea creditorilor (§ 2027); b) Nu are voe să închee contracturi, nici să iae împrumut pe 10 averea supusă mesii cridale; c) Nu are voe să primească datoriile active, adecă ce el are a lua de la alţii; şi d) In toate pricinile, în care el mai înainte de deschiderea concursului se înfăţoşa ca un jeluitoriu, trebue în locul lui să se urmeze 15 judecata prin curatoriul pricinilor mesii (§ 1976), pentru că acesta are datorie să apere toate driturile datornicului ce are asupra altora, care drituri s-au mutat asupra creditorilor. § 1984. Iar pentru creditorii falitului urmează: a) Că din ziua, de cînd s-au publicarisit concursul, se socotesc 20 ei proprietari a averii falitului. Deci dar ei trebue să ridice toate însărcinările lipite pe acea avere şi |să păzească toate îndatoririle unite cu aceasta, precum contractul năimelii şi celelalte. b) Creditorii închipuiţi din vicleşugul falitului mai înainte de deschiderea concursului, nu numai se depărtează din masa concursului, 26 ci se şi pedepsesc după condica criminaîicească; şi c) Fieştecarele creditoriu are voe să se ţie ori de masa concursului, sau de persoana falitului. * § 1985. După publicaţia concursului, săvîrşită după chipul cuvenit, nu mai poate la nici o judecătorie să se caute judecata asupra 30 falitului pentru averea lui, supusă la concurs, ci toate pricinile atin-gătoare de concurs, care s-ar fi început pe la alte judecătorii, trebue să se trimată la acea judecătorie, unde se cercetează concursul. 1 pue... publicaţie R : ordone publicaţia G|| 1—2 însămnînd ... publicaţii R: notînd exact ziua în'care s-a făcut publicaţia G|| 3 rezultaturi R: urmări G || 6 se depărtează R: pierde G[| 7 atuncea o stăpîneşte R: acuma o posedă G||10 cridale R: falimentului G jj 11—12 datoriile... alţii R: cele ce îi sînt datorate de alţii G || 15 pricinilor mesii R: procesului G || 18 urmează R: izvorăsc G || 22 precum R: de exemplu G || 23 închipuiţi din vicleşugul R: ce s-au făcut din vicleşug ai G || 23—24 înainte... concursului R: înaintea publicării sau a falimentului G || 30—31 atingătoare de concurs R: asupra ei G || 31 s-ar fi R: s-au G. §§ 1974-2032. concursul creditorilor 665 1 . § 1986. După începerea concursului datoare este judecătoria: a) Să orînduiască îndată un curator a pricinilor mesii după alegerea creditorilor; b) Să pue îndată secvestru judecătoresc pe averea falitului prin 5 pecetluire şi apoi să facă catagrafie de lucruri cu preţăluirea lor (§ 1977); ]c) După cercetarea şi luarea socotinţei creditorilor celor de faţă, să se rînduiască curator a averii, de va cere trebuinţa; şi \d) Trebue să se cheme la un loc prin edict judecătoresc pe toţi acei 'ce 'au vreo pretenţie asupra falitului, poruncindu-li-se ca să se 10 înfăţoşeze 'la hotărîtul termin] cu dovezile documenturiior lor; căci într-alt chip se vor depărta din împărtăşirea acei de faţă averi a falitului, pînă cînd se vor plăti acei înfăţoşaţi creditori. § 1987. Ziua pînă cînd au să se înfăţoşeze creditorii la judecătorie, trebue să se hotărască după împregiurări, însă niciodată mai 15. îndelungată decît pînă în termin de un an, nici mai scurt decît pîn în termin de treizeci zile. § 1988. Edictul trebue să se publicarisească după obiceiul pămîntului, iar creditorii, cei trecuţi în izvodul dat la judecată de cătră datornic, trebue să se cheme îndeosebit, ca să se afle de faţă la 20 hotărîtă zi. +§ 1989. îndată după primirea decretului, datoriu este rînduitul curator a pricinilor ;mesii să limpezască datoriile cu creditorii cei cunoscuţi şi cu alţii, care pîn lai judecătorescul termin s-au arătat, şi dacă mai înainte de împlinirea terminului s-au putut limpezi deplin 25 datoriile, atuncea, la hotărîrea pentru mulţămirea lui, trebue îndeosebi să se facă luare aminte pentru a lui silinţă şi ostenele. § 1990. Creditorii trebue să înfăţoşeze la judecătorie în scris pretenţiile lor, ca în chip de jalobă. Iar pentru aceste arătări trebue să se facă şi în jurnalul judecătoriei şi a curatorului pricinilor mesii, 30 lămurită însemnare, de unde în vremea cuviincioasă să se facă un temeinic izvod şi să se dee împreună cu practicale spre aşezarea clasificaţiei. § 1991. Pentru fieştecare arătare are a se urma întocmai ca pentru altă jalbă; fieştecarele creditor este datoriu să dovedească în această 2 pricinilor mesii R: procesului G U 8 sase cheme R: să cheme G | edict R: afiş G II 10 hotărîtul termin R: hotărîtă zi G ] documenturiior R: şi documentele G || 11 vor depărta R: exclud G || 12 acei R: acei la'termin G || 17Edictul R: Afişul G|| 21 îndată R: om G | decretului R: afişului G | rînduitul R: alesul G||22, 29 pricinilor mesii R: procesului G |l 25 mulţămirea R: plata G || 28 jalobă R: pîră G||29 jurnalul R: cele ale G | a R: în protocolul G || 32 după clasificaţiei ad 82) Vezi tabela V de la sfîrşitul codului G: om R: || 33 arătare R: astfel de arătare G|| 34 altă jalbă R: orice pîră G. § 1974-2032. CONCURSUL CREDITORILOR 667 l a sa jalbă nu numai că cererea sa este dreaptă, ci şi dritul cu care cere ca să se pue în cutare sau cutare clas. § 1992. După ce proţesul pentru toate arătările făcute pîn la împlinirea terminului hotărît în edict, va lua sfîrşit şi se vor însămna 5 rezoluţii în scris după rînduială, se va face deosebită hotărîre pentru fieştecare arătare, de este pretenţia dreaptă şi totodată se va face clasificaţie tuturor creditorilor ce s-au arătat, care apoi se va publi- carisi după chipul cuviincios (82). (82) Hotărîrea clasificaţiei este acea hotărîre, prin care toţi creditorii se pun 10 după feliurimea şi deosebirea cererilor lor, adecă fieştecare în clasul hotărît de către legi, după acea orînduială, ce acolo se arată pentru dînsul. Această hotărîre cuprinde toate înfăţişatele şi lămurit doveditele pretenţii, iar nu şi acele ce nu sînt de asemene, cum nici dovedite, căci n-au loc la clasificaţie. *§ 1993. Din toţi creditori se protimisesc: 15 a) Acei ce cer întoarcerea a însuşi averii lor mişcătoare sau ne- mişcătoare, care la începutul concursului se află în masă încă, nede-schisă (83); şi b) Care după începerea concursului au făcut cheltuele pentru însuşi masa ori au privighiet pentru ea, precum curatorul pricinilor 20 mesii şi curatorul averii. (83) De pildă, acel ce au dat ceasornicul său la datornic, fiind ceasornicar, pentru ca să-1 tocmească, ori au dat la datornic un lucru spre păstrare; iar dacă datornicul l-ar fi vîndut, luînd preţul lui, atunce cererea pentru aceasta se pune la al patrăle clas. 25 +*§ 1994. jHotărîrea pentru mărfurile care s-au vîndut ori s-au trimis de aiure orişicum şi se află încă pe drum ori au âgiuns şi s-au primit de cătră asemine datornic mai înainte de faliment şi s-au deschis, ori se află încă nedeschise în vremea publicaţiei falimentului şi însăm-nate cu sămnul aceluia ce le-au trimis, se cuvine în condica neguţitorească. 30 +§ 1995. La întliul clas se pun acei, cărora s-au slobozit un deo- Clasul în- sebit drit de protimisis, adecă: tau 4 edict R: afiş G | a luat G||4—5 se vor... scris R: s-au consemnat practicatele G || 5 se va face R: trebuie să se facă G || 6 să se facă G || 7—8 care.. .publicarisi R: si sase publice G||8, 9: 82 R: 83 G||9 se pun R: se rînduiesc G||12 de asemene R: astfel G|| 16 s-a aflat G||16—17 nedeschisâ (83) R: necheltuită 84) G** || 19—20 pricinilor... curatorul R: procesului şi al G|| 29 se cuvine... neguţitorească R: aparţine codului comercial G. **) După. textul grecesc, adjectivul «necheltuită» se referă la «averii», nu la «masă», de aceea după «încă» s-a adăugat o virgulă. t §§ 1974-3032. CONCURSUL CREDITORILOR ' 669 'l a) Trebuincioasele cheltueli făcute pentru îngroparea datornicului; b) Năimitele slugi pentru simbria de trei ani numai; iar dacă au luat pentru aceasta un sînet cu dobîndă, atuncea se socotesc creditori şi se pun în cuviinciosul clas; şi 5 c) Doftorii, învăţătorii, hirurgii şi spiţerii pentru pretenţia lor, însă numai pentru un an. *§11996. Dacă averea datornicului nu va agiunge spre deplină îndestulare acelor [în [acest clas puse persoane-, vor lua după ana-loghie dritul lor, fără nici o protimisire, afară numai de cheltuelile 10 îngropării. *§ 1997. La clasul al doilea se pun acei ce au ipothichi sau ama- Clasul al net rostit ori tăcut sau legiuit asupra averii datornicului, adecă: doile. a) Visteria pentru dările sau pentru vama neplătită; b) Sărimanii (sic) şi nevrîsnicii asupra averii epitropilor sau a 15 curatorilor; c) Femeia pentru acea întru adevăr şi cu dovadă în mîna bărbatului dată zăstre preţăluită, iară acea nepreţăluită o va lua în starea în care se află, sau preţul ei, dacă s-au vîndut (§§ 1640 şi 1646); şi pentru acele exopricale, pentru care ocîrmuirea s-au lăsat bărbatului, 20 dacă s-au făcut legiuită catagrafie (§ 1663); d) Acei ce prin alcătuire au în stăpînirea lor unul sau mai multe lucruri a datornicului; e) Acei ce prin hotărîrea judecătorească au cîştigat dritul de amanet asupra lucrurilor mişcătoare (de pildă, prin secvestruirea de venituri, 25 de bani ş.c.l.); f) Acei ce din tocmală au cîştigat rostită sau deosebită ipothică asupra averilor nemişcătoare; g) Acei ce de cătră legi au dritul amanetului asupra lucrurilor datornicului, precum proprietariul casei date cu năimală, asupra lu- 30 crurilor datornicului, care se găsesc în casă, numai pentru chiria casei, cum şi proprietariul unei moşii date în posesie, asupra veniturilor şi a lucrurilor posesorului ce se află adunate pe moşie, însă numai pentru căştiu; h) Acei ce din tocmală au de obştie amanet asupra toatei averii 35 datornicului; 3 sînet R: zapis G || 5 învăţătorii, doftorii, G||7 va om G || 8 îndestulare R: plată G | acest clas R: întîia clasă G | au G || 9 dritul lor ad R: om G | afară numai de R: scoţîndu-se întîi G || 11—12 sau amanet ad R: om G || 17 ia G || 24 — 25 (de pildă.. .şi c. 1.) ad R|| 30 numai.. .casei R: om G|| 31 posesie R: arendă G | veniturilor şi ad R: om G || 32 posesorului R: arendaşului G \\ 33 căstiu R || 34 amanet R: ipotecă G. §§ 1974-2032. CONCURSUL CREDITORILOR 671 l . . ■ i) Legaturile, care trebue să le plătească datornicul ca un moştenitoriu a lăsătoriului lor; şi +j) Acel ce au dat cu împrumut bani spre cumpărarea sau zidirea ori întocmirea unui lucru, se protimiseşte mai mult decît perso-5 nalnicii creditori asupra acestui lucru. La acest clas, după visterie se protimisesc sărăimanii şi după sărăimani femeia pentru zăstrea ei, iar de vor fi doă zăstruri, se protimiseşte cea întăi; iar între ceialalţi, se protimisesc acei mai vechi. *§ 1998. Dobînzile împrumuturilor celor cu amanet sau ipo-10 thici au tot aceiaşi protimisire ca şi căpiţele, însă numai pentru doi ani, socotindu-se înapoi din ziua, de cînd au început concursul. Iar dacă creditoriul au pornit jalbă pentru dobîndă mai înainte de deschiderea concursului, se socotesc înapoi acei doi ani din ziua jalbei lui. Această protimisire au şi dobînzile acei din ziua jalbei pînă la ziua 15 concursului. *§ 1999. Creditorii amanetări pot să ceară plata dobînzilor numai din amaneturi sau ipothici, în cît vor agiunge. între aceştii se protimiseşte creditoriul cel mai vechiu. *§ 2000. în clasul al treile se pun creditorii, care n-au dritul Clasul al 20 amanetului, ci numai personalnică protimisire, protimisindu-se mai treile. mult decît creditorii cei fără amanet. De acest feliu sînt: a) Acei ce au lăsat în mîna datornicului un depozit, care lipsăşte; b) Cambiile proprii, care se girarisesc de la piaţă în piaţă; şi 25 c) Cambiile cele săci, care se dau de cătră neguţitori pentru mărfurile luate în credit şi se plătesc tot la acea piaţă, unde lăcueşte creditoriul şi datornicul. *§ 2001. Acei în paragraful de mai sus însămnaţi creditori n-au nici o protimisire între dînşii; pentru aceasta se împarte rămasa avere 30 a datornicului între ei după analoghia cererilor lor. *§ 2002. Pentru dobînzile sumelor din al treile clas, care au rămas neplătite, trebue să se păzască aceiaşi legiuire, cuprinsă la § 1998. *§ 2003. în clasul al patrăle se pun: Clasul al a) Vistieria, pentru acea ce cere dintru o tocmala, la care nu patrăle. 35 are dritul amanetului; 1 trebue R: trebuia G|]3—4 zidirea ori întocmirea R: reparaţia sau întreţinerea Gr || 1 sînt G|! 14 acei R: acele G || 16 amanetări R: ipotecari G | dobînzilor R: lor G 1] 18 creditoriul aci R || 21 fără amanet R: neipotecari G || 26 la acea piaţă R: într-acel loc G || 28 însămnaţi R: enumeraţi G. §§ 1974-2032. CONCURSUL CREDITORILOR 673 1 b) Toţi ceialalţi creditori, care au numai sineturi, şi neguţi- torii şi meşterii pentru vîndutele mărfuri sau lucratele lucruri, ca unii ce au numai personalnic drit asupra falitului; şi c) Toţi creditorii a clasului al doile, în cît nu le-au agiuns amanetul 5 sau ipothichi spre deplină îndestularea lor. § 2004. Toţi acei în paragraful de mai sus pomeniţi creditori, se vor împărtăşi din rămasa avere a falitului după analoghia cererilor lor fără nici o protimisire; iar pentru dobînzi este de aplicarisit legiuirea § 1998. 10 § 2005. în al cincile clas se pun dobînzile cele rămase peste termin Glasul al de doi ani mai înainte de concurs (§ 1998); şi pentru aceasta acei ce nu cmcile-le-au primit împreună cu capitalul în al doile, al treile şi al patrăle clas, la aceste dobînzi n-au creditorii între dînşii nici o protimisire. § 2006. în clasul al şasele, ca cel de pe urmă, se pun: 15. a) Acei ce cer un lucru de la datornic, din daruri, precum • moştenitorii, legatarii, femeia pentru theoritre şi ipovolon şi din alte daruri; şi b) Visteria pentru cererea de globire în bani, la care se osîn-dise falitul mai înainte de faliment. Nici aceştia n-au protimisire 20 între dînşii. § 2007. Creditorii cei fără amanet pot să ceară dobîndă după deschiderea concursului, iar creditorii amanetări pot să iae şi în curgerea concursului dobîndă din rodurile sau veniturile ipothicii, în cît adecă vor agiunge după rînduială protimisirei lor. 25 § 2008. Nici o cerere nu se cuvine creditorilor pentru cheltu- iala, ce ei au făcut spre limpezimea pretenţiilor lor. § 2009. Supuşilor străinilor puteri se dă tot acest drit pentru cererile lor asupra unui falit pămîntean, dacă în acele staturi pămîn-tenii de aice vor avea tot această dreptate în asemine întîmplări. § 2010. Asupra hotărîrii făcute pentru limpezirea cererilor, este ertată apelaţia nu numai creditoriului, ci şi curatorului pricinilor mesii (§ 1976), dacă unul dintr-înşii s-ar socoti înstrîmbătăţit; iar asupra clasificaţiei nu este ertată apelaţia, ci creditorilor puşi în clasificaţie, care socotesc că ar trebui să se pue în clasul mai bun, sau care socotesc a se jelui asupra dritului protimisirei altuia, trebue la clasificaţie să se la e deschis dritul de a da jalbă în termin de treizeci zile. 11—12 pentru... primit R: de aceea neprimite G || 14 ca R: şi G||15 un lucru R: ceva G || 21 amanet R: ipotecă G || 22 amanetări R: ipotecari G || 25 cuvine R: aplică G||25—26 cheltuielile G||27 puteri R: state G||28 —29 pămîntenii... întîmplări R: ai noştri au în acest caz acelaşi drept G|| 34 ar trebui R: trebuia G || 35 a să jelui R: să facă pîră G. 30 35 43 — o. 622 §§ 1974-2032. CONCURSUL CREDITORILOR 1 +§ 2011. Creditorii care nu s-au înfăţoşat păn la terminul hotărît în edict, nu vor fi mai mult ascultaţi, măcar de li s-ar şi cuvini lor dritul răfuelii; sau şi cînd ar avea şi să ceară însuşi lucrul lor din averea falitului, sau şi cînd pentru pretenţia lor vor avea ipothici asupra averii 5 nemişcătoare a falitului, ci de vor fi datori la masa concursului, sînt datori să plătească datoria lor, fără a se căuta la dritul răfuelii ori a proprietăţii sau a ipothicii, care drept almintrile i-ar fi folosit. Pentru aceasta, dar să se publicarisască în clasificaţie, cum că nici o ascultare nu se va da fără nici o deosebire tuturor acelor care nu s-au înfăţoşat 10 la judecătoria concursului pîn la hotărîtul termin (§§ 1982 şi 1978). § 2012. Acel ce socoteşte că are voe să pornească jalbă de proti-misirea clasului, este datoriu să o dee la judecătorie în curgere de treizeci zile, numărate din ziua publicarisirei clasificaţiei, căci într-alt chip se stinge dritul lui. Iar dacă nu va putea da jalba pentru proti- 15. misirea clasului în curgerea acestui termin hotărît, atuncea cel puţin cu trei zile mai înainte de trecerea terminului trebue să ceară un termin mai îndelungat, carele îl va hotărî judecătoria după cuviinţă, după ce va fi ascultat şi întimpinările înprotivnicilor lui. § 2013. Tot întru o zi hotărîtă datori sînt jeluitorii să rînduiască 20 un curator al proţesului; iar dacă nu s-ar fi învoit ei pentru aceasta, se va rîndui acela pe carele ar voi să-1 aleagă cei mai mulţi creditori din cei de faţă; iar dacă ei nu l-au ales, atuncea judecătoria din slujbă va rîndui pe unul cu a lor rizico. § 2014. Pentru protimisirea clasului trebue să se dee jalbă la 25 curatorul proţesului, pentru care datoriu este să urmeze ca pentru fieştecare altă jalbă. § 2015. Curatorul averii mesii (1976) datoriu este să poarte de grijă ca un bun iconom pentru averea încredinţată ocîrmuirii sale; să dee în păstrare judecătorească toţi banii gata şi toate lucrurile cele 30 scumpe, dacă creditorii nu vor fi arătat anume, ca să se lase în mînile bai; datoriu este să ceară plata cererilor mesii concursului şi prin judecată cerînd trebuinţa. Iar lucrurile cele supuse stricăciunei şi acele a căror ţinere pricinueşte multă cheltuială şi care nu aduc nici un folos, trebue să se vînză la vreme cu ştirea judecăţii, cu acest chip, că dacă 2 vor fi R: trebuie să fie G||3, 6 răfuelii R: compensaţiei G || 3 ar avea R: au G || 4 vor avea R: au G || 5 vor fi R: sînt G || 7 i-arR: le-ar G||8 dar R: trebuie G||10 1978 R: 1987 G || 18 întimpinările înprotivnicilor R: protivnicii G|| 20, 25 curator al proţesului R: avocat comun G || 21 să va rîndui R: trebuie să se rînduiască G | creditori R: om G || 22—23 din... rîndui R: trebuie din datorie să rînduiască G||25—26 datoriu.. . jalbă R: trebuie să se facă procedura ca pentru orice altă pîră G || 30 vor fi R: au G |l 33 multe cheltuieli G || 34 judecătoriei G. 43* §§ 1974-2032. CONCURSUL CREDITORILOR 677 1 asemine lucruri nu va fi prin putinţă, ca să se ţie fără primejduincioasă păgubire pîn la a doa sau a treia liţitaţie, atuncea la întîia liţitaţie trebue să se vînză măcar şi mai eftin decît s-au preţăluit (§ 1977, lit. a). § 2016. Curatorul pricinilor mesii datoriu este, îndată după tre-5 cerea hotărîtului termin pentru înfăţoşarea creditorilor, să ceară împrotivă tuturor creditorilor, ca să se hotărască anume o zi spre înfăţoşarea lor, iar aceştia sînt datori să întărească rînduială curatorului averii, ce au fost pînă atuncea, sau să aleagă pe altul prin a lor glasuri. § 2017. Creditorii sînt datori tot întru aceiaşi zi să aleagă prin 10 glasuri şi o epitropie, de la care curatorul averii va cere povăţuire în grele impregiurări şi căriia trebue să dee samă în vremea cuviincioasă. § 2018. La alegerea epitropiei şi a curatorului averii au loc glasurile cele mai multe, iar de vor fi glasurile deopotrivă, atuncea judecătoria datoare este să întărească glasurile a unia sau a altia părţi, precum va 15 găsi mai cu cale. § 2019. Dacă creditorii nu vor voi să aleagă un curator a averii, nici epitropia, sau dacă nu s-ar îmfăţoşa în hotărîtul termin (§ 1987), atunce poate judecătoria să rînduiască şi un curator şi o epitropie pe rizico creditorilor. c^Jr^i<-,^: .•-£! ^ J_ 20 § 2020. Cel întărit sau cel ales curator a averii trebue fără intîrziere să facă prin liţitaţie judecătorească vînzarea averii, ce se va mai găsî. § 2021. Lucrurile care nu s-au putut vinde nici la liţitaţia întăi nici la a doa, de şi numai cu preţul cu care s-au preţăluit, trebue să 25 se păstreze pîn la clasificaţie, adecă pînă se va urma judecata şi hotărîrea pentru dritul protimisirei clasului, şi atunce să se vînză aceluia ce va da preţ mai mult, fără a se căuta la preţăluirea urmată (§ 1977, lit. a); aşa dar şi sineturile de datorii şi pretenţiile mesii trebue să se vînză după acelaşi chip, dacă creditorii nu vor voi să le primească. 30 § 2022. Acelui ce au cîştigat vreun lucru nemişcătoriu din averea mesii ori cu ce chip legiuit, trebue să i se dee de cătră judecătorie carte încredinţătoare, care este trebuincioasă spre dovedirea cîştigării proprietăţii asupra acei averi. § 2023. După ce se va limpezi averea în acest chip, ca să fie prin 35 putinţă a se plăti din ea datoriile întregi sau în parte, atunce la întîmplarea întîi, trebue îndată, iar la a doa după cererea creditorilor, să se 6 să se R: să se mai G[| 7 lor R: om G || 10 va cere R: trebuie să ceară GV|j 12 loc R: putere G Ir 13 vor fi R: sînt G||17 hotărîtul R: om G || 24 de şi numai R: măcar G || 25 se va urma R: s-a făcut Gl|27 urmată R: făcută G||34 s-an limpezit G. §§1974-2032. CONCURSUL CREDITORILOR 679 1 facă de cătră curatorul împărţală averii după analoghia dritului pro-timisirei a fieştecăruia creditoriu. § 2024. împărţală dimpreună cu toate lucrurile adăogite trebue să se dee la aleasa epitropie şi să se facă aceasta cunoscut fieştecăruia 5 din creditori; cu toate acestea analoghia trebue să se dee acelor creditori căror fără îndoială se cuvine dritul protimisirei, mai degrabă, întru cît se poate să se aştepte împărţeala pomenită mai sus. § 2025. Fieştecarele creditoriu are voe să cerceteze şi să vadă la epitropie săvîrşita împărţală, să afle şi să pue înainte întimpinările 10 ce poate să aibă; trebue însă să facă aceasta în curgere de patrusprezece zile, după ce i se va face cunoscut, căci almintrile nu i se va da mai mult ascultare. § 2026. Pentru întimpinările înfăţoşate asupra împărţelii se va da hotărîre, după ce vor fi întrebaţi creditorii cătră care privesc acele. 16 § 2027. Dacă în curgere de patrusprezece zile nu vor fi dat întimpi- nările asupra împărţelii, sau dacă după ce s-au dat hotărîre pentru aceste, după înţălesul a doă paragrafuri de mai sus, datoare este epitropia să pue la judecătorie scrisoarea împărţălii, iscălită de ea, care trebue să se păstreze la judecătorie, iar curatorului averii să se dee o copie întocmai, 20 cu porunca, ca după aceasta să plătească înfăţoşaţilor creditori. § 2028. Curatoriul averii este datoriu să plătească fieştecăruia creditoriu analoghisita sumă, luînd adeverinţă prin cvitanţie; şi de la acei creditori, ce vor fi luat deplin pretenţiile lor, trebue să se ceară şi să iae sineturile de datorii şi toate rezoluţiile. Iar pentru ceialalţi cre-26 ditori, care au luat din cererile lor numai o parte, trebue să se însămneze în dosul originalnicilor sineturi, cîtă sumă s-au plătit, şi să iae copie de pe sineturi. § 2029. Creditorii ce n-au luat deplin împrumuturile lor, pot pe urmă să ceară toate rămăşiţele, dacă se va dovedi datornicul, cum că 30 cu vicleşug s-au arătat falit, tăinuind din averea sa. Iar dacă pe urmă va fi cîştigat prin chipul legiuit, va plăti numai pe cît îi va fi prin putinţă (§ 1656); iar dacă i s-au dat ori i s-au lăsat de cătră cineva pentru milostivire cheltuiala sau luarea de roduri pe lună sau pe an, atuncea nici ca cum să nu se supere pentru aceasta. 5 analoghia R: partea corespunzătoare G||9, 13, 15 întimpinările R: prescripţiile G*) || 11 i s-a făcut G || 13—14 se va da R: trebuie să se facă G || 14 au fost întrebaţi G || 15 vor fi dat R: s-au făcut G|| 16 dacă R: om G|| 23 vor fi luat R: iau G | deplin R: nereduse G || 24 rezoluţiile R: practicatele G||25 iau G||29 s-a dovedit G|| 31 va fi R: a G | chipuri legiuite, plăteşte G|| 31 îi... putinţă R: are prisos de venituri G || 33 luarea de roduri R: uzufruct G. *) Vezi tabla după alfabet, p. 801: PRESCRIPŢIE. §§ 1974-2032. CONCURSUL CREDITORILOR 1 § 2030. Analoghisita sumă la creditorii, care nu se vor înfăţoşa in curgerea de trei luni, ca să o iae, trebue să se pue depozit în păstrarea judecătoriei, însă deosebit a fieştecăruia. § 2031. Curatorul mesii este datoriu dimpreună cu epitropia, 6 după trecerea de trei luni de la luarea copiei împărţălii, să facă cătră judecătorie raport pe larg pentru cvituirea creditorilor, însoţind în aceste cvitanţia dată de cătră fieştecarele creditoriu, cum şi primitele sineturi de datorii şi toate rezoluţiile ce era în mîinile lor, şi pe lîngă aceasta, şi adeverinţele judecătoriei pentru sumele date în păstrarea *0 judecătorească. § 2032. Judecătoria datoare este să cetească cu luare aminte şi să cerceteze cu de-amăruntul raportul curatorului mesii şi, dacă cvituirea creditorilor s-au făcut întocmai după cuprinderea originalnicei scrisori de împărţală care s-au păstrat; şi dacă în toate celelalte nu 15 s-au găsit nici o greşală, atuncea trebue să se publicarisască concursul de sfîrşit. 1 nu se înfăţişează G||2 în curgere de R: pînă în G \\ 8 rezoluţiile R: practicatele G||13 cuprinderea R: înţelesul G. ANEXA A DOUA + *Pentru liţitaţie sau mezat, după obiceiul pămîntului *§ 1. Liţitaţia se face de-a purure după porunca domnească, sau prin ţedulă, ori prin carte domnească cătră dregătoria ţinutului, unde are să se facă liţitaţia, iar în lipsa acestora nu se socoteşte vînzarea prin liţitaţie. *§ 2. Se împarte liţitaţia în doaă feliuri, adică: a) Cînd se dă la liţitaţie prin hotărîrea judecăţii averea datornicilor care nu voesc a plăti, sau ce n-au alt chip de plată, după trecerea a trei obicinuite termine judecătoreşti; b) Cînd cineva de bună voe vroeşte să vînză, pentru orice feliu de trebuinţă un lucru nemişcătoriu, mergînd la stăpînire, va cere ca să i se dee ţedulă domnească pentru vînzarea acestui lucru prin liţitaţie. § 3. La întîmplarea întîi nu este trebuinţă de act iscălit de vînzătoriul, ca unul ce este întemeet pe hotărîrea judecătorească, şi îndestul este cumpărătoriului întăritura domnească prin hrisov. Iar în a doua întîmplare, fiindcă vînzarea lucrului prin liţitaţie nu urmează din porunca stăpînirei, ci după cererea de bună voe a vînzătoriului, apoi este de trebuinţă ca să urmeze bună învoire pentru preţ şi iscălitura lui în zapis, pe lîngă alte întări-turi, unde să se arate aceasta, adecă, că lucrul s-au vîndut din slobodă voinţa lui. § 4. Şi in aceste doă întîmplări, după săvîrşirea trebuincioaselor întă-rituri, cumpărătoriul îndată rămîne slobod şi nesupărat din partea acelor 1 Anecsa a douaR: om G|| 2 liţitaţie sau R: vînzare publică, adică G |j 3 sau R: adică G|| 4 dregătoria R: ispravnicii G \\ î se dă R: a fost supusă G || 11 un lucru nemişcătoriu R: vreunul din bunurile lui G | a cerut G || 12 ţedulă R: poruncă G |] 16 porunca R: constrîngerea G H 22 după nesupărat ad pentru orice G. §§1-12. LICITAŢIE SAU MEZAT 685 ce ar fi avînd dritul răscumpărării a lucrului vîndut. cu cuvînt de rudenie sau de megieşie. § 5. Acel ce vinde de bună voe însuş lucrul'său, este îndatorit să arate cum că-1 vinde cu pricinile lui sau fără dînsele. La întîmplarea întîi rămîne răspunzătoriu cumpărătoriul, iar la a doua, vînzătoriul. § 6. Acel ce cumpără de la liţitaţie un lucru cu pricinile lui, este supus a răspunde toate îndatoririle vînzătoriului şi se foloseşte de toate driturile lui, precum şi a prescripţiei vînzătoriului. § 7. Liţitaţia trebue să urmeze cel puţin pîn la patruzeci de zile la lucruri nemişcătoare; poate însă, după cererea creditorilor, să se prelungească şi pîn la şase luni, urmîndu-se publicaţia în tot cuprinsul ţării; iar acel ce vinde de bună voe, poate fără îngrădire să prelungească liţitaţia. * § 8. Acel ce atîrdiseşte la liţitaţie, nu poate pe urmă să se căiască, ci rămîne îndatorit să primească lucrul, poate însă tot întru acel ceas să zică, că este muşteriu numai pe astăzi; şi aceasta numai este primită, cînd liţitaţia va urma mai mult de patruzeci zile, căci mai înainte de acest termin nu este ertat a se face hareciu la lucruri nemişcătoare. Iar dacă averea atîr-disătoriului nu va agiunge spre împlinirea preţului, atuncea va plăti numai lipsa deosebirei preţiului din al doile hareciu. *§ 9. Liţitaţia urmată după hotărîrea judecăţii şi după ţedula domnească pentru îndestularea creditorilor cere şi de obştie învoirea lor, cel puţin acelor de faţă, pentru ca să se facă deplină vînzarea. *§ 10. Cumpărătoriul de la liţitaţie se socoteşte de-a purure pe temeiul hrisovului, cumpărătoriu cu bună credinţă. Deci dar şi dacă pe urmă va eşi străin lucrul şi se va socoti vînzătoriul stăpînitoriu cu rea credinţă, cumpărătoriul atuncea nu este datoriu să întoarcă lucrul cumpărat sau preţul lui; iar vînzătoriul şi moştenitorii lui sînt datori să întoarcă preţul acestui lucru iar nu lucrul, în termin de treizeci ani, dacă se va dovedi cum că aceasta au urmat cu rea credinţă, socotindu-se dimpreună şi anii stăpînirei sale. Iar dacă şi acest cumpărătoriu au avut lucrul cu bună credinţă şi nu va fi împlinit prescripţia stăpînirei în termin de zece ani, atuncea pînă în şase luni după liţitaţie, fiind părţile de faţă, şi cinci ani, fiind înstrăinate, rămîne el răspunzătoriu. 1 ar fi... răscumpărării R: au protimisis asupra G || 3 arate R: mai adauge G || 11 urmîndu-se R: făcîndu-se Gi| 12 liţitaţia R: vînzarea desăvîrşită G || 13 atîrdiseşte R: a supralicitat G||15 este R: sînt G||16' a urmat G||17 ertat a se face R: îngăduită vînzarea perfectă, adică G|| 18 să plătească G||19 preţiului... hareciu R: de la vînzarea ce se va face a doua oară, adică a hareciului G|j21 de obştie R: comuna G||22 după vînzarea ad adică areciu G || 24 iese G || 25 să va socoti R: a fost declarat G || 28 s-a dovedit G|| 30 au avut R: a dobîndit G | va fi R: a G|| 31 în termin ad R: om G||32 înstrăinate R: plecate în străinătate G | el R: om G. ca ?<■ il a n u •e si ii a Str| strat 8 Răstrănepot Şi răstrănepoată StrS i străn 8 Prerăstrănepot Şi prerăstrănc-poată 7 Răstrănepot 'şi răstrănepoată ► Str? i strătf 8 Doiprerâstr ăn e -; pot şi deipreră-stră»ept>ar_ă 7 Prerăstrănepot Şi. prerăstrănc-poată 6 Răstrănepot şi răstrănepoată t StrŞ i stră© ăl- 3le pp. numai în G (pp. Solumodo în G) §§1-12. LICITAŢIE SAU MEZAT 687 *§ 11. Iar dacă vînzătoriul după aceasta va eşi falit şi cumpărătoriul nu s-ar fi îngrijit a se siguripsi prin chizăş platnic sau prin depozitarisirea banilor la judecată sau a lucrurilor de asămine preţ, aceasta se înţălege cum că au primit acest lucru cu pricinile lui, şi atunce numai rămîne el datoriu să despăgubească pe cel ce reclamariseşte însuşi el lucrul său în curgere de şase luni, fiind de faţă, şi cinci ani pentru acei înstrăinaţi. Asămine şi creditorii, care vînd după hotărîrea judecătorească lucrurile datornicului lor, rămîn îndatoriţi în curgerea acestei prescripţii, dacă lucrurile vîndute a datornicului lor se vor dovedi străine. § 12. Cînd lucrul de vînzare va fi răzeşesc, să nu se facă liţitaţie, pînă a nu se deosebi părţile răzăşeşti. 6 înstrăinaţi R: plecate în străinătate G|| 10 va fi răzeşesc R: este în părţi devăl-maşe G|| 10—11 se facă... răzăşeşti R: iasă la mezat, înainte de ce au fost alese acele Părţi G. CONDICA ORFANALĂ A ANULUI 1817 pentru epitropiceasca judecătorie în Iaşi Numele şi vîrsta orfanului Epitropul sau curatorul Locul unde lo-cueşte orfanul Averea lui cu înscrisurile şi documentele ei Cutare de atîţia ani Cu tare In Iaşi sau în ţinutul laşului, în satul cutare După inventarul făcut în cutare an şi lună, sub N-l: Nemişcătoare: O moşie în cutare judeţ, numită cutare, avînd hrisoave de la cutare şi cutare domn, scrise în cutare an şi lună, şi cărţi de vînzare ale cutărui şi cutării scrise în cutare an şi lună, şi carte de hotărnicie, scrisă în cutare an şi lună, sub N-rele2,3,4 ş.a. O casă sau prăvălie în cutare parte cu înscrisurile ei, acela şi acela, scrise în cutare an şi lună, sub N-rele 5,6,7 ş.a. De sine mişcătoa-r e: Atîţia robi, după inventar. Atîtea vite, după inventar. Mişcătoare: Aceea'şi aceea, după inventar. La § 275. Tab. IV1} Rîndueli făcute în timpul nevrîstniciei Predarea socotelii curate Cu învoirea judecătoriei epitropiceşti au fost vîndute în mod public prin licitaţie atîtea vite cu atît preţ, precum se vede în procesul verbal al licitaţiei, scris în cutare an şi lună, de sub N-r 8. Prin învoirea în scris dată de domn în cutare an şi lună sub N-r 9, s-a vîndut tot aşa prăvălia cu atîta preţ. Banii ce au prisosit, au fost daţi cu dobîndă, cu siguranţă legală, la număr fiind atîţia, precum arată zapisul pentru ei luat, scris în cutare an si lună, de sub N-r 10. In cutare an şi lună, şi în cutare şi în cutare şi aşa mai departe încetarea epitropiei sau a cu-ratoriei In cutare an si lună Pp. 1282 - 1291 G: om R x) Tab. III, gravura în bronz, fiind săpată greşit, n-a mai fost pusă; vezi nota din original de la sfîrsitul textului editat. PROTOCOL în care se arată toţi creditorii de la concursul asupra averii lui Adam Vasiliu, în Iaşi 1817 ianuarie 8 La § 1990. Tab. V. Aici a înfăţişat La capital şi dobînzi Avînd următoarele înscrisuri Cerînd să fie pus S-a lămurit I se cuvine următoarea clasă 1 Gheorghe Dimitriu prin pîră sub A 34560 lei cu 1J la 100 de la 1810 iulie 14 Zapis cu ipotecă din 1814 martie 10 In clasa a doua Prin hotărirea judecătoriei sub N-r B 1817 febr. 19 A doua clasă ca unui creditor ipotecar 2 Elefterie Zosima prin pîră sub C 23450 lei 'cu 1J lasută de lal811 iunie 13 Numai zapis de la 1815 februarie 9 In clasa a patra .....D 1817 febr. 20 Clasa a patra ca unui creditor fără ipotecă 3 Ilie Teodoru prin pîră sub E 12340 lei cu 1 la sută de la 1812 mai 12 învoială Ia judecătorie 1816 ianuarie 8 In clasa a doua .....Z 1817 febr. 21 Clasa a patra, pentru că a cerut garanţie prin amanet abia în ziua în care s-a făcut publicarea falimentului 4 Ioan Constantin prin pîră sub H 11230 lei cu lila sută de la 1813 april 11 Fără zapis In clasa a patra Prin hotărîrea domnului, dată după apel, sub N-r IX 1817 martie 8 Clasa a patra ca unui creditor fără ipotecă 5 Leontie Manuil prin pîră sub I 4560 lei fără dobîndă Fără dobîndă (sic) In clasa a patra A renunţat prin înscrisul lui sub N-r 20 _ _ Nicolae Xenofon curator al masei lui Adam Vasiliu TABLĂ DUPĂ ALFABET a materiilor şi a cuvintelor greu de înţeles din cele trei părţi ale acestui cod civil (după numărul paragrafelor) A ANGARA, cursă, poştă, menzil. SFÎNTĂ, danie sau moştenire, dacă a fost lăsată în numele unui sfînt, 842. NECUNOŞTINŢĂ, neştiinţă, nepricepere. POLIŢIA PIEŢII, funcţia şefului poliţiei pieţii. ŞEFUL POLIŢIEI PIEŢII, dregătorul pus asupra pieţii, adică acela care are grijă ca învoielile între cei ce vînd şi cei ce cumpără să se facă după legi, împiedecînd înşelăciunile, nedreptăţile, certurile şi sfezile zgomotoase. Funcţia aceasta se aseamănă cu aceea de agă în Moldova. Vezi şi POLIŢIA ORAŞULUI. CUMPĂRARE (cumpărătură). Despre cumpărare şi vînzare tratează capitolul al 27-lea din partea a doua Contractul de cumpărare şi vînzare, 1410—1412; ~ elementele neapărate la acestea, 1413—1415; — preţul cumpărării trebuie să fie: a) în bani gata, 1416; b) hotărît, 1417 — 1420; si c) drept 1421 şi 1422 - şi îndatoririle vinzătorului, 1423;— ale cumpărătorului, 1424 şi 1425; — riscul lucrului vîndut şi folosul din el, 1426; — cumpărare de lucruri pe nădejde, 1427 ; — Regulă generală, 1428; — specială, 1429; — obiceiuri ale pămîntului, 1430 şi 1431; — protimisis, 1432; — cînd n-are loc? 1437; — forma contractului vînzării, 1433—1435; — prescripţie, 1436; — speciale chipuri mai obişnuite după legi sau contracte lăturalnice de cumpărare şi vînzare, 1438; — vînzare cu pact de răscumpărare, 1439 — 1441; — cumpărare cu învoială de vînzare înapoi, 1442; — cînd acestea s-au făcut simulat Notă: în traducerea acestui indice se vor întîlni, nu o dată, cuvinte a căror explicare pare de prisos în romîneşte. Dar textul grecesc fiind scris în limbă anticizantă, multe cuvinte antice greceşti au trebuit să fie explicate prin cuvinte din limba nouă grecească. Numerele paragrafelor sînt cele din ediţia originală. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 696 spre tăinuirea dreptului de ipotecă sau de împrumut, 1443; ~ protimisis convenţional, 1444—1450;—cumpărare pe încercate, 1451 şi 1452; —vînzare cu condiţia dacă se va găsi cumpărător mai bun, 1453—1456; — mandat pentru vînzare, 1457 — 1464; — ce rînduieli au loc la vînzările ce se fac prin judecătorie? 1465; — - pînă cînd se prescrie pîra cerînd întoarcerea lucrului vîndut? 1956. GREBLĂ, unealtă cu dinţi, cu care agricultorii adună fîn şi paie şi grădinarii frunziş. RURALĂ (ţinînd de ţarină), servitute, ce este? 619-623. Vezi SERVITUTE. ŢARINĂ, ogor şi moşie. GUSCRIE, ce se chiamă? 48;-'spiţa ei, 59—61; — piedecă la căsătorie, 93. CĂRĂUŞ, răspunde de încărcătură ca depozitar, 1309; ~- şi pentru paguba ce a pricinuit-o dînsul sau slugile lui, 1742; ~ n-are voie să primească preţul mărfurilor ce i s-au încredinţat, nici să ia împrumut pe ele, 1383. PÎRĂ, din dreptul de proprietate; v. PROPRIETATE. PlRĂ de revendicare a lor sale, care se chiamă? 480, n. 30; — cînd se stinge? 1949. PÎRĂ ipotecară, care se chiamă? 552. NECHELTUITOARE lucruri, care se chiamă? 386 şi 397;- fac obiectul comodatului 1310. FRAŢII, cînd pot să pornească pîră asupra testamentului fraţilor? 989. STĂPÎN, fără, care lucruri sînt socotite? 380; ~ modul de dobîndire, 497 — 499. NELĂMURIT, nesigur, întunecat, nevădit. AB INTESTAT, acela sau aceea care a murit fără testament; şi moştenirea fără testament ; precum succesiunea ab infestat. Vezi SUCCESIUNE. INDIVIZ, neîmpărţit, nedespărţit. NEPREŢĂLUITOARE, lucruri, 399. DESPĂGUBIRE (dezdăunare). Despre dreptul despăgubirii şi al satisfacţiei tratează cap. al 37-lea din partea a doua. Pagubă, ce se chiamă? 1725; — izvoarele păgubirei, 1724 şi 1725; — despre îndatorirea de a întoarce paguba pricinuită: 1) din vicleşug sau neglijenţă, 1726—1730; — în special a) a celor experţi în lucruri, 1731 şi 1732 ; ~ b) a mai multor împărtăşiţi, 1733 ; — 2) din întrebuinţarea dreptului 1734;—3) din faptă fără vicleşug sau neglijenţă sau făcută fără voie, 1735— 1738; —4) dintr-o întîmplătoare împrejurare, 1739;~ 5) din fapte străine, 1740; — excepţii, 1741 —1744; —şi 6) de către o vită, 1745 —1747; —moduri de întoarcerea pagubei, 1748;~ despăgubirea şi deplina satisfacţie, ce este? 1749 şi 1750; ~ în special: a) la vătămări corporale, 1751 —1755; ~ b) la libertatea personală, 1756 ;~ c) la onoare, 1757; şi d) la avere, 1758;— pricinuită mai ales din amî-narea plăţii datoriei, 1760 — 1762 ; ~ înţelegere asupra globirii, 1763—1765 ; ~ îndatoriri ale moştenitorilor vinovatului, 1766;— mijloace pentru cererea despăgubirii, 1767 — 1770; — despăgubirea pentru lucrul pierdut prin evicţiune pînă cînd se cere? 1958;— pîra pentru despăgubire pînă cînd se stinge? 1960. NEÎNGĂDUITĂ, nelegiuită, oprită de legi. Vezi CĂSĂTORIE. PRINSOARE. Vezi RĂMĂŞAG. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 697 INOCENT, cel ce n-are vină, cel ce nu păcătueşte. MARITIM ţărm, marginea mării. SFIALĂ, ruşine, înroşirea obrazului de ruşine, teamă morală, reţinerea să facă cineva o faptă necuviincioasă aducătoare de ruşine. CONDIŢIE, ce este? 863 ; ~ afirmativă, 865; ~ negativă, 866; ~ atîrnătoare, 867 ; ~ dezlegătoare, 868 ; ~ îngăduită, 869; ~ oprită, 870; ~ cu putinţă, 871 şi 873—876; cu neputinţă, 872 şi 877—880 şi 881;~ întîmplătoare, 874;~de bună voie, 875; ~ amestecată, 876; ~ cu neputinţă fireşte, 878 ; ~ moraliceşte, 879 ;~ din neînţelegere, 880. Vezi şi ÎNGRĂDIRE. Condiţii la învoieli, 1192—1205. ARBITRAJ, cum se face? 1828;— nimeni nu e dator să-1 ia asupra-şi, 1832 ; ~ datoria celui ce 1-a luat asupra-şi şi retragerea lui justificată, 1832 şi n. 80. ARBITRU, cine se chiamă? 1829; ~ cine nu pot fi arbitri, 1831; ~ îndatorirea lui, 1832 ; ~ acord sau dezacord între arbitri şi rînduială despre aceasta, 1833 şi 1834; — încetarea mandatului dat arbitrului, 1835. ~ Cînd arbitrii sînt feţe bisericeşti. 1836. ~ Hotărîrea arbitrilor, cînd n-are putere? 1836—1838. CÎŞTIG RUŞINOS, cîştig urît şi necinstit, mîrşăvenie. RUŞINOS, netrebnic, necinstit. PRETENŢIE, cerere. PRICINI cuvioase. Vezi CUVIOS. ROB DE RĂZBOI, robit în război de duşmani. NEOFICIOS testament, care nu rîndueste după datorie, cuviinţă; 997. NECANONISIT, care nu intră sub o regulă, nu se canoniseşte. NEINTELIGIBIL, care nu se pricepe, nu se înţelege. NERETEZAT, cu totul întreg. NEMIŞCĂTOARE LUCRURI care sînt? 388;~ce se ţine de ele, 390-393; ~ care drepturi se socotesc ca lucruri nemişcătoare? 394; ~ cui incumbă inventarierea şi evaluarea bunului unui orfan? 294 — 296; ~ cine şi cum poate să-1 vîndă? 307; ~ sînt supuse legilor locului, unde se află şi acolo se face şi predarea lor, 1217: — Cum se iau în stăpînire? 411. NEVALABIL, care n-are valoare, încredinţare, certificare, întăritură. MUT, mută, fără grai. SALINĂ, locul unde se face sau se scoate sarea. Moldoveneşte: ocnă. RECIPROCĂ CHEZĂŞIE (unul pentru altul) la tocmeli, 1184; vezi TOCMELI. RECIPROCI chezaşi, cei ce-şi dau reciproc chezăşie unul pentru altul, cei ce chezăşuiesc unul pentru altul. ALIENARE, înstrăinare. ALTCUM, altfel, într-alt chip. CĂRUŢAŞ, îndatoririle lui. Vezi CĂRĂUŞ. ZĂLUZENIE, tîmpenie, neputinţă de minte. NEGLIJENŢĂ. Totala neglijenţă a tatălui la creşterea copiilor îl lipseşte de puterea părintească, 233 şi 234; ~ cea a epitropului îl face răspunzător, 298, 318, 337 şi 351; ~ cea a judecătoriei epitropicesti de asemenea o face răspunzătoare, 352; ~ cînd nu suferă pagubă cineva pentru neglijenţa lui? 488; — neglijenţa de prevedere la zălogire aduce pagubă, 592 ; ~ dacă s-a stricat sau s-a pierdut zălogul din neglijenţa celui ce 1-a luat, 601; ~ dacă s-a păgubit cineva din neglijenţa altuia, 1726 şi 1742 ; ~ neglijenţa judecătorilor, 1770 ; ~ cînd neglijenţa creditorului ajută chezaşului? 1786 şi 1796. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 699 NEDOJENIT, neînvinuit, nepîrît, care nu primeşte mustrare şi învinuire. NEMIJLOCIT, care n-are mijlocire sau nu se face prin mijlocirea altcuiva, precum nemijlocita arătare care n-are nevoie de alt mijloc de dovadă, şi nemijlocită dobîn-dire, pe care o dobîndeşte cineva singur prin sine şi nu prin mijlocirea altcuiva» 414. Contrariul este: mijlocit. NEMUTAT drept, care nu trece de la o persoană la alta, 192. NESALARIAT, fără leafă, fără plată. SGH1MBIŞ, pe schimbate, pe împrumutate. AMPHITHALES, fecior sau fată, se numesc mai ales aceia ai căror părinţi trăiesc amîndoi, adică şi tatăl şi mama; iar heterothales se numeşte acela sau acea al căror numai unul din părinţi trăieşte, adică singur tatăl sau mama singură. în opoziţie cu aceştia sînt orfanii, cărora nu le trăiesc nici tatăl, nici mama. Dar adnotatorii Basilicalelor (tom. 6, p. 103) şi Armenopol (cart. 5 titl. 8, §§ 15— 17) au întrebuinţat nepotrivit expresia amphithales la fraţii şi surorile din acelaşi tată şi totodată din aceeaşi mamă; editorul însă al Sinopsei Basilicalelor (p. 406, pe margine) a notat heterothales numai pentru acei din acelaşi tată sau numai din aceeaşi mamă, precum le-am întrebuinţat şi eu din obişnuinţă în acest cod. AMBII, amîndoi. AMÎN, prelungesc timpul, las să fac ceva la timpul potrivit. AMÎNARE, transpunere în alt timp. Amînarea plăţii datoriei, ce efect are? 1760—1762. FIN şi FINĂ se chiamă cel botezat şi cea botezată, în raport cu acel sau aceea care i-a ţinut la botez, adică fin şi fină de botez. ANGAJEZ, (mă,) mă însărcinez, iau asupra-mi să isprăvesc ceva. NAŞ, NAŞĂ, se spune de cel care a ţinut copilul la sfîntul botez; de obşte NAŞ şi NAŞĂ de botez. ANERISIRE, revocare, anulare, desfiinţare. Dreptul testatorului de a desfiinţa voinţa sa cea de pe urmă, 862; ~ printr-un testament ulterior, 901; ~ prin codicile ulterioare, 902; ~- şi fără testament sau codicile ulterioare, 903 ; ~ ce se cere la desfiinţarea voinţei celei de pe urmă? 904;~ anulare tacită, 905; — adăugirea scrisă de mîna proprie a testatorului nu desfiinţează testamentul, 906; ~ anularea legatului, 907—910; ~ a testamentului, 997 ; ~ dreptul de a răsturna voinţa cea de pe urmă, pînă cînd se prescrie? 1951; ~ desfiinţare de drepturi şi îndatoriri Vezi DEZLEGARE. NEPRIHĂNIT, cel ce n-are vină, inocent. Posesiune neviciată, 451. Vezi POSESIUNE. în opoziţie cu acesta e: viciat. REÎNNOIRE, înnoire, refacere. ANACALIPTIRIA, dezvăluirea vălului, 1683. (Plutarch în Timol.) Alţii însă spun Ana- caliptra. (Diodor, Ist. Siciliei V 2.) Vezi THEORITRE. DEZVĂLUI, descopăr, dau pe faţă, arăt: REVOC, chem înapoi, duc pe cineva în locul unde era mai înainte. MIŞC din nou, mişc a doua oară, mişc iarăşi. REVOCARE, chemare din nou, chemare înapoi. REDOBÎNDIRE, dobîndirea a doua oară a lucrului pierdut, dobîndirea din nou. REIAU, iau a doua oară, iau iarăşi. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 701 ANALOGHIE este egalitatea a două cuvinte, în comparaţie unul cu altul; aceasta luînd-o din matematici, o aplicăm în comună întrebuinţare, comparînd diferite lucruri între ele. Analoghia e de două feluri: aritmetică şi geometrică; aritmetică este aceea, la care diferenţa rezultată prin scădere este aceeaşi; aceasta, în viaţa comună, se întrebuinţează puţin: precum 2: 3 = 4: 5 1) (doi la trei, ca patrula cinci) şi 2: 5 = 8:11 *) (doi la cinci ca opt la 11); iar geometrică este aceea, la care cîtul aflat din împărţire este acelaşi: precum 3:6 =4:8 (trei se are la şase ca patru la opt), şi 8: 16 = 32: 64 (opt la şasesprezece se are ca treizeci şi doi la şasezeci şi patru), a căreia întrebuinţare în viaţa comună este de foarte mare necesitate. CHELTUIALĂ (spese) a unui lucru spre folosul altuia, ce drepturi dă? 1394 — 1396. MIXTE, amestecate. Vezi AMESTECATE. NEVREDNICIE de a moşteni, 695-698. ELIBERARE, slobozire. ÎNTORC, înapoiez. RĂSTORN, desfiinţez, anulez. URC, merg în sus, într-un loc mai înalt; COBOR, merg în jos. RĂSTURNARE, anulare, desfiinţare. CREŞTERE, legat pentru creştere ce cuprinde? 813. SCOT LA IVEALĂ, descopăr ceva tăinuit, fac vădit. SCOASE LA IVEALĂ, arătate. CREIAZĂ, se, răsare, se naşte. INTEGRAL, fără lipsă, întreg. NEOBSERVABIL, fără să observe, fără să înţeleagă cineva. CE NU SE ÎNTOARCE. NERESPONSABIL. Vezi NEVINOVAT. NEPOATA de frate sau soră, care se zice şi a cîtea spiţă este ? 56 c; —nepoata mare, care, şi a cîtea? 56 d; — strănepoata care şi a cîtea? 56 e. NEPOTUL de frate sau soră, care se zice şi a cîtea spiţă este? 56 c; —nepotul mare care şi a cîtea? 56 d; — strănepotul, care şi a cîtea? 56 e. IMPUBER.'vezi Nevîrstnic. APARŢINE. APARTENENŢE, cele, cuvenite în genere, 390; — în special pentru moşii şi iazuri, 391 şi 392;—şi pentru clădiri, 393. NEVÎRSTNIC, cui se spune? 33 b. Vezi VÎRSTĂ şi COPII; lucrurile lui înstrăinate fără drept, pînă cînd se dobîndesc prin uzucapie? 1932. BĂRBAT, în acelaşi timp e îngăduit să ia numai o femeie, 88; — drepturile şi îndatoririle lui, 106; —cînd se desface căsătoria din cauza lui, 122; — pe urma aceasta ce păgubeşte? 131 şi 132; ce cîştiga pe urma adulterului femeii? 124;— în curs de doi ani poate s-o ia înapoi, 125 ; — cînd se desface căsătoria fără păgubirea lui? 143; —care bărbat "este vrednic de jelire şi care nu? 144 şi 146; — ce dobîndeşte bărbatul care are copii, dacă ia altă femeie după trecerea anului de jelire a femeii lui de mai înainte? 152; —ce, dacă nu ia altă femeie? 957; — cînd nu are parte la averea femeii? 958;— cînd are parte? 960; —cînd o moşteneşte singur? 961; — drepturile lui asupra zestrei preţuite, 1636 ; — asupra celei nepreţeluite, 1637 şi 1638; —îndatoririle lui. 1639;— dacă prin evicţiune se ia un lucru dat 1) Astfel în textul grecesc. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 703 lui zestre, 1644 ;~ dacă, după ce s-a făcut concurs asupra averii lui, a spus că a primit zestre, mărturia Iui, fără alte dovezi vrednice de crezare, nu are »f putere, 1645; — la întoarcerea zestrei e condamnat pînă la bună stare, 1656; ~ n-are nici o putere asupra exopricelor femeii, 1660, 1662 şi 1664; ~ cînd poate cere, ca administraţia exopricelor să i se dea lui sau unui al treilea? 1665. ~ Cînd are asupra lor dreptul şi îndatoririle unui mandatar şi cînd ale unui depozitar? 1666;~ nu poate nici să înstrăineze, nici să zălogească lucrurile nemişcătoare ale contrazestrei, 1673. Vezi şi SOŢ şi CONCURS. NEDESTOINIC. ASCENDENŢI în rudenie se spun: tatăl, mama, bunicul, bunica şi înaintaşii lor, 51 — 54. NEPUTINCIOS, acel sau aceea care n-are tărie, putere, 108. DEPISTARE, cercetare, examinare cu atenţie şi grijă. IMPRUDENT, care nu înţelege, nu e în stare să prevadă urmările faptelor sale, 33 d. RECLĂDIRE clădire, zidire din nou. Drepturile şi îndatoririle proprietarului şi a uzu- fructuarului la reclădiri, 665—667 ; ~ cînd reclădirea anulează contractul năimelii? 1499-1501. RECLĂDESC, zidesc din nou. SCHIMB. Despre schimb tratează capitolul al douăzeci şi şaselea din partea a doua. Schimbul, ce este? 1398 ; ~ obiectul lui, 1399 ; ~ dispoziţii despre schimbul lucrurilor nemişcătoare, 1400 şi 1401; ~ mănăstireşti, 1402; ~ drepturile şi îndatoririle celor ce fac schimb, 1403 şi 1404; ~ în special, despre risc, 1405 şi 1406; ~ şi despre folosurile, care s-au luat înainte de predare, 1407—1409. SCHIMB, dau un lucru pentru altul. RECOMPENSĂ, răsplătire, bine pentru bine sau rău pentru rău. RECOMPENSATOR, dar, care se face pentru răsplătire, 1259. COMPENSEAZĂ, se, se socoteşte în schimb. Vezi CONTRAECHIVALENT. COMPENSAŢIE, ce este? ce efect are? cînd şi la care pretenţii are loc? 1893—1896;- şi între care debitori şi creditori? 1897 şi 1898. CONTRAPÎRĂSC şi CONTRAOPUN, opun ceva în contra aceluia care a adus ceva în contra mea. CONTRADAR, ce este? 1259. CONTRAPUNERE, punere în contra, împotrivire, contrazicere. CONTRAPUN, pun ceva în contra cuiva. OBIECT, se spune despre tot ce e supus simţurilor. Obiectul unei ştiinţe este acela de care se preocupă acea ştiinţă, adică materia ei. CONTRAECHIVALEAZĂ, se. Vezi: compensează, se. PARTEA CEALALTĂ. CONTRAZESTRE, despre dăruirea dinaintea nunţii şi pentru nuntă, adică despre contra-zestre şi ipovol tratează cap. al treizeci şi patrulea din partea a doua. a) Contra-zestre, ce este? 1669; de ce s-a numit aşa? nota 77; ~ Care sînt îndatoraţi s-o dea? 1670; ~ cîtimea ei, 1671; — drepturile şi îndatoririle bărbatului şi ale femeii asupra ei, 1672-1677 ;— b) ipovol, 1678-1682. INVERS, dimpotrivă. OPUN. Vezi CONTRAPUN. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 705 CHEZĂŞUIRE garantează plata unei datorii. Ghezăşuirea pentru debitor a unui al treilea ca platnic sau codebitor sau chezăş este un chip legal de asigurare 1772 — 1774; — cine poate chezăşui? 1778. CHEZĂŞUIESC, garantez să plătesc datoria. CONTRACOMPENSEAZĂ, se (contracompensează), se socoteşte una pentru alta. Vezi CONTRAECHIVALEAZĂ, se. SCOATERE, lucrarea scoaterei, luarea apei dintru-un puţ sau din fundul corăbiei sau din alt loc. Dreptul de a scoate apă, ce este, 648. Vezi SERVITUTE. CIUTURA, vas, găleată de scos apă. SCOT, iau apă. INOCENT, fără vină. Vezi NEVINOVAT. NEAM INABIL, fără amînare. NEIPOTECAR, cel care n-are ipotecă sau zălog. Vezi CREDITOR. FĂRĂ FIINŢĂ. VREDNIC DE CREDINŢĂ, vrednic să fie crezut. VREDNICIE la dobîndire de drepturi. Vezi CAPACITATE SIGUR, vrednic de credinţă, de credit. AXIOMĂ. Axioma este un cuvînt, a cărui crezare şi adevăr este clar şi n-are nevoie de a fi dovedit, pentru că nimeni nu pune la îndoială adevărul lui. Precum: întregul este mai mare ca părţile sale şi Tot omul se naşte şi moare. Propoziţiile izvorîtoare nemijlocit din definiţii adevărate, dacă sînt teoretice, se numesc axiome. Precum: Cercul este o figură a cărui periferie, orideunde este egal îndepărtată de centru. Din această definiţie se conchide axioma: Toate razele ce duc de ia centru la periferie sînt egale între ele. Şi: Folosinţa este contract adevărat, prin care oferim cuiva ceva fără plată spre oarecare întrebuinţare, cu condiţia că chiar aceea în fiinţă să ne poată fi dat înapoi. Dintr-aceasta se conchide axioma legală: Lucrul dat spre folosinţă (întrebuinţare, comodat) nu trebuie întrebuinţat pînă la stricare căci astfel nu ar putea fi dat înapoi în fiinţă. AORIST (nehotărît,) nedeterminat dacă s-a lăsat legat la rude nehotărît, care se înţeleg? 827 ; - dacă la slugi, care? 828. INTERZICERE, oprire. INTERZIC, opresc. PRETENŢIE, cererea unei datoriei (praetentio). AVÎND PRETENŢIE. PRETIND, cer o datorie. IZBĂVIRE, eliberare, slobozire. O DATĂ. NEMICŞORAT. ÎNCHEIERE, săvîrşire. AMĂGESC, abat, duc pe cineva de la drumul drept, duc pe cineva după intenţia mea şi ademenesc, înşel, îmi bat joc de cineva. RĂSTRĂNEPOT şi RĂSTRĂNEPOATĂ, care se spun şi a cîtea spiţă sînt? 55 d. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 707 LIBERTĂ se spune de sclava eliberată, cînd se referă la acel care a liberat-o sau la aceea care a liberat-o, care în raport cu dînsa se zice PATRON sau stăpînă. LIBERT (sclavul eliberat) nu e îngăduit să ia femeie din familia patronului său, nici fată. de boier, 170. Vezi LIBERTĂ şi PATRON. NEFINIT, nesfîrşit. NELIMITAT PROPRIETAR, 1270, nota. 72; - nelimitat mandat, neîngrădit, nedeterminat, 1351. ABANDONAT, au. Vezi ABANDONEZ. INTERZISĂ (interzic), oprită. INTERZIS, oprit. SIMPLĂ dăruire, 1258; ~ simplu depozit, 1292. LEPĂD, arunc, gonesc, îndepărtez. EFECT. DEFICIT, pierdere. DOVEDIT. ZECIUIALĂ, a lua sau a da a zecea parte. ACCEPTABIL, vrednic de primire. DOVEDESC, scot la lumină, certific cu dovezi. DOVEDITOR, apt să dovedească. PLECAŢI. Vezi ABSENŢI. RESTITUIRE, cînd cineva dă înapoi ceea ce a împrumutat sau a luat spre întrebuinţare sau este dator să dea din alte pricini. PRIMIREA făgăduielii. Vezi FĂGĂDUINŢĂ. DESPĂGUBESC. DEPUNERE, să pună sau să lase cineva ceva într-un loc, sau la careva, să stea spre păstrare. DEPOZIT, unde se pune ceva spre păstrare, ca beciu, magazie, hambar ş.a. ADUC ceva în starea de mai înainte. REST1TUŢIE se spune cînd e pus ceva sau cineva în starea sa de mai înainte. Restituţia este modul cel din urmă prin care se sting drepturile şi îndatoririle, 1905; ~ dreptul ei pînă cînd se prescrie? 1959. DECLARAŢIE. Vezi DEZMOŞTENIRE. DECLAR. Vezi DEZMOŞTENESC. EXCLUZIV drept este acela, pe care avîndu-1 cineva, poate să îndepărteze, să oprească, să respingă pe altul de la proprietate sau participaţie. EXCLUZIV posesor, care are dreptul excluziv, 1147 şi 1148. DEZMOŞTENIT, care este exclus sau exclusă de Ia moştenire. Vezi DEZMOŞTENIRE. SÎNT DEZMOŞTENIT, devin fără moştenire. DEZMOŞTENESC, prin testament fac pe cineva să nu aibă parte din averea mea. DEZMOŞTENIRE. Pricini de dezmoştenire a copiilor, 978—980;~a părinţilor, 979 şi 980; ~ cînd se face dezmoştenirea cu scop bun şi folositor? 981; ~ pricinile de dezmoştenire trebuie arătate expres în testament şi să fie dovedite de către moştenitorii scrişi, 982 ; ~ răsturnarea dezmoştenirii, 983 ; ~ dezmoştenire fără pricină, binecuvîntată, 984; ~ dacă din neştiinţă nu a fost pus în testament un moştenitor neapărat, 985; ~ dacă s-a născut după facerea testamentului, 986. 45: TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 709 ÎNDEPĂRTARE. IAU ÎN PRIMIRE. APOLOGHIE, răspuns prin cuvînt, apărare pe care o face cineva cu dovadă, infirmînd învinuirile adversarului său sau ale alt cuiva. Apologhia îmi fac, răspund la învinuirile adversarului meu, mă apăr, spun cîte le cred suficiente pentru dezvinovăţirea mea. PIERD, mă. DEZLEGARE, iertare, eliberare. DEZLEG, las, eliberez. PIERD. RĂSTRĂBUNA Care se spune şi a cîtea spiţă este? 54 d. ABSENŢI (care nu sînt de faţă, rămîn în alt stat) sînt socotiţi în mod special de legi. 35 f;~ cînd are loc presumţia că au murit? 36; ~ Vezi ABSENŢĂ. RĂSTRĂBUNUL, cui se zice şi a cîtea spiţă este ? 54 d. ÎNDEPLINIRE. CURMAT. CURMARE. LIPSIT de mijloace, se spune acela a cărui avere nu ajunge sau abia ajunge la plata datoriilor lui. PĂRĂSESC, cedez, mă retrag. EXPEDIERE, (trimitere) a unui lucru, cînd e socotită ca pierdere? 574. EFECT, vezi REZULTAT. ISPĂŞIRE, plata datoriei sau a pagubei. ÎMPIEDIC. ABSENŢĂ, se spune cînd cineva lipseşte afară din stat. Timpul absenţei cuiva cum se socoteşte? 1925 ; ~ dar al celor surghiuniţi pentru crime sau al acelor închişi? 1926. HOTĂRÎRILE ce se dau pentru unele cazuri sau chestiuni, cîtă putere au? 16. FĂGĂDUITOARE, (nu certificătoare) condiţie, vezi CONDIŢIE. FĂGĂDUITOR (nu certificător) drept este acela, în puterea căruia poate cineva să pretindă ca altul să suporte sau să nu facă ceva cu propriul său lucru, precum e la servituti, 616. CHITANŢĂ (răfuială). Forma ei, 1881; ~ prezumţie asupra ei. Vezi PREZUMŢIE. ÎNDESTULĂTOR. VEDERE, privire, privelişte. Dreptul vederii, vezi SERVITUTE. NEPREVĂZUT, ce nu poţi prevedea. NEDETERMINAT. NEHOTĂRÎT. NEPROFILACTIC, fără pază. PIERDERE a locului obligat sau acelui cu drept la servitute curmă servitutea, 681; — pierderea întîmplătoare a unui lucru determinat desface orice îndatorire, 1902. ARGINT, monede de, bani albi. ARGINT, danie (legat) de argint, ce cuprinde? 825. IRIGAŢIE, udarea plantelor, zarzavaturilor şi altor semănături. SCRIN, dulap. Danie (legat) a unui scrin, ce cuprinde? 821. RĂPESC. Cel ce a răpit fecioară sau femeie nu e îngăduit să se cunune cu dînsa, 81 şi 82; — cel care a răpit cu sila un lucru, nu poate niciodată să-1 dobîndească prin uzucapie, 1931. RĂPITOR, apucător. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 711 A.RVUNA (darurile) de nuntă, cînd se pierde? 67; ~ cînd se întoarce îndoită? 68; ~ cînd simplă? 69; vezi CĂSĂTORIE. — Arvună la tocmeli, ce este şi ce efect are, 1220 şi 1221. DOMNIA lucrării legilor, 14. ARHIEREU. Arhiereul cu Domnul se cuvine să judece şi să hotărască asupra căsătoriei ■ orfanilor, cînd se întîmpla neînţelegere asupra ei între rudele lor, 77; — el se cade să hotărască asupra căsătoriei, asupra căreia e îndoială, dacă e puternică sau neputernică, 114;~ prin grija lui se închid în mănăstiri soţii care din voia ..... lor'au desfăcut căsătoria, 136; ~ însuşi nu ia asupra-şi epitropia orfanilor, 260; — cum poate dispune de averea lui? 761; ~ el se cuvine să îndeplinească şi să împărţească legatul lăsat pentru pricini cuvioase, 793 şi 845; — şi grija pentru • săvîrşirea din partea moştenitorilor a pomenirilor celui moştenit, -962 şi 964; ~ n-are voie să vîndă moşiile sau alte bunuri nemişcătoare sau odoare ale eparhiei lui, 1429;— la el poate să depună bezmănarul bezmenul, cînd proprietarul locului înadins nu-1 primeşte, 1518. NECLARITATE, a unei gîndiri sau propoziţii. ASTMA, răsuflarea grea, greutatea respiraţiei. ASIGNAT AR, care se zice? 1849. . ASIGNEZ, ce arată? 1849; — asignant, tot acolo. ASIGNAŢIE, ce se numeşte? 1849 ;—desăvîrşită, cînd este? 1850; — nedesăvîrşită, . cînd? 1851;— ce efect are înainte de primirea şi după primirea asignatarului sau a asignatului? 1852 — 1858; — excepţie pentru asignaţiile neguţătoreşti, 1859. ASIGNAT, ce se numeşte? 1849. POLIŢIA ORAŞULUI, funcţia şefului poliţiei. Şefii poliţiei aveau în paza lor să nu se surpe casele; aveau grija drumurilor, cişmelelor, bălţilor; îngrijeau de curăţenia - oraşelor prin strîngătorii de gunoi; păzeau să nu se dea Ia neorînduieli femeile ce umblau pe străzi cîntînd ş.a. Astinomii erau în Atena zece la număr, cinci chiar în oraş şi cinci în Pireu; tot atîţia erau şi poliţiştii pieţii (vezi Aristot: Constituţia VI, Suidas Ia cuvînt. Kocto ayop. âijjsuS. şi Petit Leg. Attic. Cart. III, titl. 2). Romanii numeau dregătoria edilitate (Aedilitas), iar pe dregători edili (Aediles). Numita poliţie (Police) la Francezi cuprinde şi Astmomia şi Agoranomia celor antici. Grija amînduror dregătoriilor era buna ordine a oraşului (D. Kor. în coment. lui Beccar., Despre crime, şi pedepse, p. 259 şi 260). Care drepturi şi îndatoriri ţin de Codul legilor poliţieneşti? 1560, 1744, 1755 şi 1768. Vezi şi POLIŢIA PIEŢII. SIGURANŢA, starea stabilă, securitatea. Banii orfanilor trebuie să fie daţi cu dobîndă şi siguranţă legală, 302 ; —cînd este legală siguranţa? 303 ; —ce este dator epitropul să facă pentru banii fără siguranţă ai orfanilor? 311; — siguranţa ce se dă pentru paguba eventuală pricinuită de o clădire nouă, 445; — pentru cea pricinuită de o clădire veche care stă să se surpe, 447; — cel ce are folosinţă sau uzufruct, cînd este dator să dea siguranţă? 672 şi 673; —şi moştenitorul este dator să dea siguranţă legatarilor, 855 şi 857; —şi legatarii, moştenitorului, 860;— cine nu-i dă siguranţă? 861;. — şi comoştenitorii sînt datori să-şi dea unul altuia siguranţă pentru evicţiune, 1093. ASIGUR. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR. ŞI CUVINTELOR 713 ASIGURARE, a unei îndatoriri se face prin chezăşuire sau zălogire, 1772 ; ~ în ce mod se face asigurarea? 1808—1810. RELAŢIE fără, fără legătură. NETRUPEŞTI lucruri, care se numesc? 387. DESTRĂBĂLARE, viaţă în plăceri, îmbuibată şi desfrînată. Vezi RISIPITOR. RISIPITOR, destrăbălat, cel care se dedă cu totul plăcerilor trupeşti şi-şi cheltuieşte fără nici o cruţare averea (darnic lipsit de suflet). STERP, acela sau aceea, care n-are copii. DE SINE STĂTĂTOR, acela sau aceea care stăpîneşte singur sau singură de sine. Contrariul este acela sau aceea supusă puterii părinteşti. LIBER ARBITRU, libera voinţă, din proprie voinţă. DE SINE MIŞCĂTOR, ceea ce se mişcă de sine din propria-i putere. In legile romane lucruri de sine mişcătoare au fost numite animalele, la care, în chip inuman, se numărau şi sclavii, împotriva dreptului natural, 27. TEXTUAL, cu înseşi cuvintele proprii, adică din cuvînt în cuvînt. DESPOI, lipsesc de ceva, răpesc, ridic. INEVITABIL. IERTARE. Iertare de datorie, cine poate s-o facă? 1899. SPREVÎRSTNIC, cine se numeşte? 33 c. Vezi VÎRSTĂ. PRIVESC, mă refer. NEMULŢUMIRE, care e socotită mare? 1276; — din cauza ei se răstoarnă dăruirea, 1275. NEFOLOSIRE, neîntrebuinţare. B SPIŢĂ la rudenie, care se numeşte? 51; —cum se hotărăşte? 53; — cum se numără la rudenia de] sînge ? 54 — 58; — cum la cea din cuscrie? 59—61;—cum la cea din sfîntul botez? 94. TEMEINIC. CU TEMEI, statornic. BAZĂ. ÎNTĂRIRE. Despre întărirea drepturilor şi a îndatoririlor tratează capitolul întîi din partea a treia. Feluri de întărire a unui drept, 1772; — a) cînd se îndatoreşte un al treilea, 1773 şi 1774;—1) ca chezaş, 1775; —şi 2) ca împreună datornic, 1776; —chezaş pentru despăgubire vezi CHEZAŞ. b) Prin contractul zălogului, 1800-1810. Vezi ZĂLOG. STRICAT (stric), distrus, sfărîmat. ÎMBUNĂTĂŢESC. ÎMBUNĂTĂŢIRE. VISTERIE. Drepturile şi îndatoririle între proprietari şi săteni se hotărăsc în condicile Visteriei despre acestea, 1531. VIOLENŢĂ este venirea năpraznică asupra cuiva a unui lucru mare sau năvălirea năpraznică a unui puternic, pe care nu o poate respinge. Vezi şi FRICA. VĂTĂMAREA peste jumătate a preţului obişnuit al lucrului anulează contractul, 1251; — vătămare la trup, 1751 —1754 ; —la libertatea personală, 1756; —la cinste, 1757 ; — la avere, 1758; — cum se face despăgubirea şi satisfacţia pentru acestea? 1751 -1759. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 715 VĂTĂMĂTOR. -PĂŞUNE, islaz. Dreptul de păşunat. Vezi SERVITUTE. SFAT, turceşte: divan; datoria lui la vînzarea de robi zălogiţi sau bunuri nemişcătoare, • .... 605; ~ cel ce vinde moşie, cînd e dator să se înfăţişeze la divan împreună cu cumpărătorul? 1433;~ fără ştirea lui nu se face schimb de moşii mănăstireşti, 1402. TARDIV, tîrziu. PRUNC, copil nou născut. ALIMENT, de ale hranei, tot ce se mănîncă. c CĂSĂTORIE, contract. Despre contractele de căsătorie tratează capitolul treizeci şi , .unu din partea a doua. Contracte de căsătorie, care se numesc? 1608;~ cînd se . fac? 1609; —care sînt oprite? 1610; — între cine se fac cele îngăduite? 1611 — 1613; —modificarea lor în timpul căsătoriei, 1614 ; ~ obiectele lor, 1615; —forma îor, 1616 — 1619; ce se cuprinde în contractele de căsătorie? 1620; ~ facerea de bine a legii faţă de femeie, 1621. CĂSĂTORIA. Despre dreptul căsătoriei tratează al doilea capitol din partea întîia. Căsă-.' toria, ce este? 63 ;~ regula generală pentru contractul de căsătorie, 71;— piedici la căsătorie: A) lipsa consimţămîntului: 1) lipsind puterea de a consimţi, 72—79; — despre străini, 80;—2) lipsa adevăratei voinţe, 81 şi 82; — BJ Lipsa putinţei de a împlini îndatoririle căsătoriei: 1) din lipsa puterii fireşti, 86 ; —2) din imposibilitate morală: a) pentru osîndă la temniţă grea, 87; ~b) din cauza legăturii unei căsătorii de mai înainte, 89; — c) din cauza hirotoniei şi închinării către Dumnezeu,90; — d) din cauza deosebirii de credinţă dau dogmă; — e) din cauza rudeniei de sînge, 92 ; — f) a celei din cuscrie, 93; — g) a celei din sfîntul botez, 94; — h) a celei din înfiere, 95 — 97;— i) din cauza epitropiei şi a cura-toriei, 98—99;— i) din cauza preacurviei, 100; —şi 1) din cauza primejduirii vieţii soţului legiuit, 101; —căsătoria nu se face într-ascuns, 102 ; — efectele căsătoriei valabile, 103; — drepturile personale ale soţilor, 104;— comune ale amîn-durora, 105; —speciale numai ale bărbatului, 106; —numai ale femeii, 107; — desfacerea căsătoriei 108 ; —aparenta desfacere a căsătoriei, 109—112; —unde se cuvine cercetarea şi hotărîrea asupra ei? 113—114 ; —prezumţie pentru căsătorie^ 115; — mărturie despre neputinţa trupească, 116 şi 118;—adevărata desfacere a căsătoriei cu păgubire din vina femeii, 121; —din vina bărbatului, 122; —unirea soţilor despărţiţi 123; — osîndirea adulterei, 124—127 ; —cînd femeia despărţită poate să se cunune cu alt bărbat şi cînd nu? 128-şi 129; — . păgubirea ei şi în afară de precurvie, 130; — păgubirea bărbatului, 131 şi 132; — desfacerea căsătoriei din vina amînduror soţilor, 135; —fără hotărîrea judecătoriei. Pedeapsă pentru o astfel de despărţenie, 136 —141; —desfacerea căsătoriei fără păgubire, 143. vezi ANUL JELIRII; căsătoria între oameni liberi şi robi, 154; —dacă s-a făcut în neştiinţă, 155; —dacă cu ştiinţa, 157;—dacă cu ştirea proprietarului roabei sau al robului, 158 ; — pedeapsa preotului care cu ştiinţă i-a cununat, 159 ; —drepturile copiilor născuţi din astfel de căsătorii, 160; —excepţie pentru cei veniţi din locuri străine, 161; — cum se face căsătoria'robilor, 162 — 173; — excepţie pentru corturari, 175; —Vezi ROBI; — căsătoria sloboziţilor, 179; — nelegiuită căsătorie se numeşte aceea cu nepoata de frate sau mătuşă sau vară, TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 717 ; ,-' si'cea cu femeia eretică sau necredincioasă şi invers. De osîndit, cea cu monahă sau, SGhimnică şi cu cea din răpire. Ilegală, a epitropului cu epitropisita şi a slobodului- cu stăpîna. RĂPCIUGĂ, boală a vitelor. Bănuită răpciugă, boală a cailor, măgarilor, catîrilor, 1242, b şi c. MEGIEŞESC, mă, mă învecinez, sînt în hotar. OBŞTE de, cc se ţine de obşte, în general. GENERAL, de obşte, contrariul e special. GEOGRAFICĂ tablă, hartă. SCĂPAREA lucrului străin de la pierdere inevitabilă, ce drept dă? 536. LEGITIMARE (cînd face cineva legitim copilul său nelegitim), cum se face ? a) prin înlăturarea piedicii sau a nevinovatei ştiinţe a amînduror soţilor sau numai a unuia, 215; —6 j prin căsătoria ce urmează, 216; — şi c) prin binefacerea Domnului, 217 şi 218; —extinderea acestui privilegiu, 219. Vezi şi COPII. LEGITIM. LEGITIMEZ, fae legitim copilul meu nelegitim. CARACTERISTIC semn, semn de recunoaştere. SEMN DISTINCTIV, tot ce poate să dea un semn caracteristic. Semnul de recunoaştere sau de identificare a neamului este de obşte numita marcă, 192, 220 şi 246. CUNOAŞTERE, înţelegerea, ştiinţa lucrurilor. PĂRINŢI, Cine se înţelege de regulă sub numele de părinţi? 62 şi 966; —despre drepturile dintre părinţi şi copii tratează capitolul al treilea din partea întîia. începutul legiuitei legături dintre legiuiţii părinţi şi copii, 180; —legală hotărîre despre naşterea din căsătorii legale, 181; — drepturi şi îndatoriri comune ale părinţilor faţă de copii, 182;— despre hrana lor, 183 —186;—despre creşterea lor, 187; — căutarea celor fugari, 189 ; —pedepsirea lor, 190; —speciale drepturi numai ale tatălui. Puterea părintească, 193;—consecinţele ei, 194—207, vezi PUTEREA PĂRINTEASCĂ. Legătura legală dintre părinţii şi copiii nelegitimi, 208 — 214; —legitimarea copiilor nelegitimi, vezi LEGITIMARE. Drepturi între părinţi şi copii nelegitimi, 220 —227; —alte legături analoage cu legăturile dintre părinţii .şi copiii legitimi: a) din înfiere, 235 — 251, vezi -ÎNFIERE, b) prin luare de copii străini spre hrană, 252-254, vezi COPII DE SUFLET. Cei ce-i hrănesc în locul părinţilor nu pot pe urmă să ceară cheltuielile pentru hrană şi creştere, 254; — părinţii pot să împartă între copii averea lor şi fără testament, 760; — dreptul, după lege, de moştenire al părinţilor, 927 —929;—la averea copiilor legitimaţi, 952 şi. 953 ; — a copiilor din curvie şi ilegitimi, 954 ; — a celor înfiaţi, 955 şi 956 ; — partea lor legală, 965 şi 969; —pricini de dezmoştenirea lor, 937 şi 980;— dreptul lor de a porni jalbă asupra testamentului copiilor, 988; — părinţii sînt datori să înzestreze nu numai pe fetele şi nepoatele lor drepte, ci şi pe cele înfiate, 1623 şi 1627. LINIE dreaptă. LINIE în rudenie, ce este? 51; —dreaptă, pe cine cuprinde? 51 şi 62; —ascendentă, pe cine? 52 şi 54;—descendentă, pe cine? 52 şi 55; —laterală, pe cine? 51, 53 şi 56; — aflarea spiţelor în linie dreaptă, 57; — în cea laterală, 58. Vezi şi RUDENIE. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 719 ?EMEIE, un singur bărbat e îngăduită să ia în acelaşi timp, 88; ~ drepturi şi îndatoriri ale ei, 107; ~ cînd se desface căsătoria din vina ei? 121; —ce păgubeşte atunci? 130; ~ pedeapsa ei, dacă a fost osîndită ca adulteră, 124—127; ~ ce cîştiga, dacă din vina bărbatului s-a desfăcut căsătoria? 131 şi 132;~ cînd se desface căsătoria fără păgubirea ei? 143; —e datoare să păzească anul jelirii, 144;~ pedeapsa ei, dacă nu 1-a păzit, 147 şi 149 ; ~ dacă a născut, după ce s-au împlinit zece luni de la moartea bărbatului, ce păgubeşte? 148;~ce cîştiga, dacă n-are copii şi se mărită după anul jelirii? 150; — ce, dacă are copii ? 151; ~ ce, dacă nu s-a măritat 957;~ cînd n-are parte la averea bărbatului? 958;~ cînd are parte? 959 şi 960;~ cînd îl moşteneşte singură? 961; — nu poate primi de sine o moştenire ce i se cuvine, 1021; — nici să ceară împărţirea ei, 1077 ; — drepturile ei la averea bărbatului sărac, 1621; — ei îi aparţine proprietatea şi sporirea zestrei neevaluate, 1637;~ pentru zestrea ei, are ipotecă tacită asupra averii bărbatului, 1640; — - şi pentru exoprice, 1667 ; — pentru care pricini poate să înstrăineze sau să cheltuiască zestrea ei în timpul căsătoriei? 1641;~ după desfacerea căsătoriei, cînd poate însăşi să ceară zestrea şi cînd nu, 1653 ; — are neîngrădită proprietate asupra expropricelor ei, 1659—1664 ; ~ cînd e limitată, 1665 ; — în viaţă fiind bărbatul, ce drept are asupra contrazestrei? 1672 ; — ce drept, după moartea lui? 1675 ;' — ce drept, dacă e neînzestrată? 1677 ; ~ dreptul ei pentru ipovol, 1678 —1681; ~ theoritrele • i se cuvin ei în proprietate, 1683; — şi-i rămîn ei după desfacerea căsătoriei, 1686;~ dacă, avînd lucruri, nu poate dovedi de unde le are, 1695, vezi SOŢ şi CONCURS.—Femeia cînd e datoare să arate că e însărcinată? 214;~ cînd are putere mărturia femeilor? 751 nota 46. D ÎMPRUMUT, Despre împrumut tratează capitolul douăzeci şi patru din partea a doua. împrumut, 1323 —1325 ; ~ felurile lui, 1326; ~ împrumutare: a) în bani, 1327 — 1329;~ şi b) în alte lucruri cheltuitoare, 1330; — dobîndă din tocmala îngăduită, 1331; ~ de legi, 1332;—forma zapisului de datorie, 1339; cămătărie oprită: a) la capital, 1340;— b) la dobînzi, 1341; —şi c) la îndatoriri şi condiţii, 1342; — împreună vinovaţi, 1342; —pedeapsa creditorului: a) pentru cămătăria oprită urmată la] capital, 1344; — b) la dobînzi, 1345; — c) la condiţii şi îndatoriri, 1346;— cînd depozitul se preface în împrumut? 1295. ÎMPRUMUTARE, cînd cineva împrumută, dă bani cu dobîndă. CREDITOR se zice mai ales acela care dă împrumut bani cu dobîndă; în mod rău întrebuinţat: acela care din ori ce pricină are să ia de la altul. CREDITOR personal sau ipotecar, care se numeşte? 604, nota 37; — Creditorii moştenirii pot să răstoarne dăruirile debitorului lor, făcute altora, 1286. Vezi şi PLATĂ. CREDITOR mîrşav, care se numeşte şi pedeapsa lui? 1344—1346;— Creditori aleşi, ■ care se numesc? 1976; vezi şi ÎMPRUMUT, TOCMALA, CONCURS. CHELTUIALĂ, spese. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 721 CHELTUITOARE lucruri, care se numesc? 386 şi 396; ~ sînt obiect al întrebuinţării şi al uzufructului, 661; ~ şi al împrumutului. 1323. ARĂTĂTOR; vezi SEMN cunoscător. ZEGEANIE, răstimp de zece ani. PRIMESC. LEGĂMlNT, legătură. PROPRIETATE, putere asupra oamenilor, adică robilor, sau a lucrurilor. Despre dreptul proprietăţii tratează capitolul al doilea din partea a doua. Proprietate, ce este, 461 . şi 462 ; ~ cine şi asupra căror lucruri poate să dobîndească proprietate ? 463 şi 464 ; . *- proprietate desăvîrşită, 465; — nedesăvîrşită, 466; ~ felul acesteia, 468—470; coproprietate, 472—475; ~ drepturile proprietarului, 476; ~ îngrădirea lor, 477 — 479; ~ pîrile din dreptul proprietăţii: a) măi cu seamă aceea care revendică lucrurile proprii, cui şi împotriva cărora se aplică? 480—484; ~ Ce trebuie să dovedească pîrîşul? 485—487; ~b) revendicarea lucrului din proprietatea presupusă în chip legal a pîrîşului. Faţă de care posesor are putere această presupunere? 488 — 490; ~ Cum poate să se apere deţinătorul împotriva pîrii de revendicare? 491; ~ consecinţa legală: a) cînd cineva tăgăduieşte posesiunea, 492; ~ b) cînd se preface că posedă, 493; ~ şi c) cînd în chip viclean încetează de-a poseda, 494; ~ ce trebuie posesorul să mai dea înapoi proprietarului lucrului? 495. Vezi DOBÎNDIREA PROPRIETĂŢII. Feluri de încetare a proprietăţii, lucrurilor, 581; ~ prin timp de trei ani se dobîndeşte legal dreptul de proprietate asupra lucrurilor mişcătoare, 1923; ~ asupra celor nemişcătoare prin zece ani fiind proprietarii prezenţi, şi prin douăzeci ani, fiind absenţi, 1924. PROPRIETAR, cel ce are sub a sa putere robi sau lucruri; în raport cu acestea se numeşte proprietar, 27. PUBLICE lucruri, care se numesc? 381;~ pînă în cît timp se dobîndesc prin uzucapie, 1936. PUBLIC, tot ce aparţine obştimii; şi vistieria publică, tezaurul public. Lat. Aerarium şi Fiscus. Cănd se cîştiga prin uzucapie lucrurile publice? 1928. PUBLICAŢIE (publicare, arătare la toţi) a legilor, 3. PUBLICA, a, vezi PUBLICAŢIE. ARBITRU, care se numeşte? 1829. DIAGNOZĂ, amănunţită cercetare, examinare, chibzuire şi hotărîre. DESCRIERE, însemnarea prin linii şi figuri, schiţă. DESCRIU, prescriu, scriu ceva pe larg despre cineva, reprezint ceva prin scriere sau semne. LITIGIU, la judecătorie. SUCCESIUNE. Despre succesiunea fără testament tratează capitolul al treisprezecelea din partea a doua. Cînd are loc succesiunea fără testament? 912 şi 913 ; ~ moştenitori legali: a) rudele din căsătorii legale, 914; ~ clasele moştenitorilor legali 915;~întîia, 916-925;~a doua, 926-935; ~ a treia, 936-939; ~ a patra, 940; — excepţie, 941;~ b) dreptul de moştenire al copiilor legitimaţi: 1) prin căsătorie ulterioară, 942 ; ~ 2) prin binefacerea Domnului, 943; ~ c) al copiilor în afară de cununie: 1) al celor fireşti, 944—947;— 2) al celor din căsătorii nelegale, 948;- d) al celor înfiaţi, 949—951;~ej dreptul de moştenire al părinţilor: 1) TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR la averea copiilor legitimaţi, 952 şi 953; ~ 2) la averea copiilor din curvie şi ilegi-timi,4954 ; — 3) la aceea a celor înfiaţi, 955 şi 956;~ f) dreptul din legi de moştenire :' al soţilor, 957 — 961; ~ moştenire vacantă 962 şi 963. Vezi şi MOŞTENIRE. SUCCESOR, care urmează, ia locul altuia. TESTATOR, care face testament. Vezi TESTAMENT şi VOINŢĂ. STAREA sufletului şi a trupului. TESTAMENT, care se numeşte? 708 ; ~ forma lui cea dinlăuntru, 708 — 737 ; ~ cea din afară, 738 —750 ; ~ testament neavînd privilegiu, 755 — 758; ~ testament al arhiereilor, 761; ~al monahilor, 762-769; vezi şi VOINŢA CEA DE PE URMĂ, ÎNGRĂDIRE, ANERISIRE. Răsturnarea testamentului, 997 ; ~ testament: 1) fără tărie, a—g;~ 2) nelegal;~ 3) rupt, a—f;~ 4) desputernicit; ~ 5) inoficios, 997 ; ~ cine poate să. pornească plîngere asupra testamentului? 988 —992 ; — con-. "' secinţe dintr-aceasta, 993 —996;—pînă cînd se prescrie plîngerea asupra testamentului? 1951. ÎMPĂRŢIRE a dreptului civil, 18. ARBITRU, 1829. ARBITREZ, judec, hotărăsc chestiuni ca arbitru. VESTIRE, publicaţie, facerea cunoscută a unei ştiri prin crainic (vestitor, telal). VESTESC, public, fac de obşte cunoscut. DIACON, nu poate primi epitropia orfanilor străini, 260. Vezi şi HIROTONIT. CURMARE (întrerupere) a prescrierii, cînd se face? 1968. CURM, tai la mijloc, despic. DEOSEBITOR, semn. prin care se deosebeşte un lucru de altul. INTERVAL, distanţa dintre şi timpul de la mijloc. în intervale, adică nu în continuare, ci cu întreruperi. ÎNVOIALĂ (transacţie) ce este? 1817 ; ~ deosebirea de dăruire, 1818 ; ~ transacţie nevalabilă referitor la obiect, 1819—1822; — sau la alte greşeli, 1823 — 1825; — extinderea transacţiei, 1826; ~ efectul ei referitor la îndatoriri lăturalnice, 1827; — epitropul nu poate face transacţie, 308; — transacţia făcută în numele altuia cere specială împuternicire, 1352. ÎNVOIALĂ, desfacere; figurat în loc de îndeplinirea unei datorii, adică greşeala de socoteală, sfîrşitul unei duşmănii şi certe, după aceea pace şi prietenie. REZOLV. Vezi REZOLVARE. LUPT, mă războesc, mă cert. ÎMPĂRŢEALĂ a moştenirii testamentare, 709 —715; —pe cap, care se numeşte? 917; ~ pe tulpină, care? 924; ~ împărţeala moştenirii fără testament. Despre împărţeala moştenirii fără testament tratează cap. 18 din partea a 3-a. Reguli generale despre aceasta, 1073—1080; ~ datoria judecătoriei la aceasta, 1081;~ cine poate cere împărţeala? 1082; —ce trebuie să facă judecătorul, dacă nu s-a făcut desăvîrşită împărţeală sau dacă lipsesc lucruri după împărţeală? 1085;~ cînd se dă jurămînt la comoştenitori? 1084; — care lucruri se evaluează? 1085; ~ cum să fie făcute egale părţile? 1086; ~ cum trebuie judecătorul să hotărască pentru împărţeala lucrurilor nemişcătoare? 1087; — cînd la împărţeală are loc dreptul reprezentaţiei? 1088; —ce se împarte şi ce nu? 1089 şi 1090;—cum să fie rînduite scrisurile moşnenirii? 1091; —cînd moştenitorul devine proprietar deplin 46* TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 725 al părţii sale? 1092 ;~ moştenitorii trebuie să-şi dea unul altuia siguranţă pentru eventuala evicţiune, 1093;~ Care tocmeli între comoştenitori au putere? 1094: care împărţeală se răstoarnă? 1905;— care împărţeală nu se răstoarnă? 1996 — 1098 ; — pedeapsa pentru vicleşugul unuia dintre coherezi, 1099 ; — care împărţeală rămîne întotdeauna statornică? 1100; —cînd şi pînă în cîtă vreme poate cineva să ceară anularea împărţelii făcute? 1952. EXPEDIERE, trimitere sau trimitere în cealaltă parte. NECONTENIT. Vezi NEÎNTRERUPT. RÎNDUIESG, pun în rînd, în ordine şi stare bună. CHIBZUIRE se spune, cînd cineva se gîndeşte bine şi cu deamănuntul. DISTANŢĂ, depărtare de la un anumit loc. STATUTE (rînduieli) ale breslelor de meşteri sau ale altor comunităţi, cînd şi între care au putere de lege? 15. RÎNDUIALĂ, ordin, hotărîre, poruncă. TULBUR, fac mare învălmăşeală, arunc în mare tulburare şi nelinişte. ORDONEZ, poruncesc şi pun în ordine. EVALUAT, preţuit, estimat. PĂSTRARE, păzire. PĂSTREZ, păzesc. TESTATOR, cel care face testament. Vezi TESTAMENT şi VOINŢĂ. EVALUARE (preţuire) a averii orfanilor, cînd şi cum se face? 291 — 296; — evaluarea judecătorească a lucrurilor cum trebuie să se facă? 400 — 402. EVALUATE lucruri, care sînt? 399. EVALUEZ, preţuesc, estimez. HRANĂ, legatul de hrană ce cuprinde? 813. CERT, mă, mă lupt, sfădesc, am o divergenţă şi judecată cu cineva. PRIGONITORI, cei care au o divergenţă, se ceartă, se judecă. ,^ DIAFRAGMĂ, împrejmuire, ceea ce închide de jur împrejur sau desparte ceva. ÎMPREJMUIESC, înconjur, despart, PAZĂ, păstrare cu mare atenţiune. SEPARARE a averii celui moştenit, unită fiind cu aceea a moştenitorului. Cine poate să o ceară? 1056-1059.'Vezi şi DEPUNERE. DASCĂL. Dascălul este întrebat de judecătorie pentru care fel de viaţă este mai apt spre vîrstnicul, cînd între acesta şi tatăl a urmat un dezacord în privinţa aceasta, 195 ; — e dator să arate de îndată judecătoriei epitropiceşti, cînd cere trebuinţa să se hotărască epitrop pentru şcolarul său nevîrstnic, 257 ; — dascălii şcoalelor publice nu sînt siliţi să primească epitropie, 263. -REVENDICARE. Vezi EVICŢIUNE. REVENDIC, stăruitor. Vezi REVENDIC. BIENAL, interval de doi ani. REDRESARE. îndreptare, facere de părţi egale. REDRESEZ, îndrumez. ÎNDREPT, fac ceva drept, egal. JUG, căruţă avînd două vite înjugate. CONTINUU, neîntrerupt. DIVIZAT, despărţit, împărţit, neunit. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 727 SUSŢIN, afirm, contrazic, mă zbat să susţin părerea mea, 94 nota 10. JURISDICŢIE, dreapta judecată, împărţirea dreptăţii, administraţie, latineşte Iurisdictio. JUDEC, mă, mă apăr, spun dreptăţile mele, apăr judecata mea la judecătorie. DREPTUL după legile civile are în vedere libertatea exterioară a omului, care trebuie să fie îngrădită la fiecare întru atîta, încît folosirea ei să fie posibilă şi altora. 2. Vezi Beccar. p. 202. DREPTUL de posesiune. Vezi POSESIUNE. DREPTUL DE PROPRIETATE. Vezi PROPRIETATE. DREPTUL zălogului. Vezi ZĂLOG. DREPTUL de servitute. Vezi SERVITUTE. DREPTUL de moştenire. Vezi MOŞTENIRE. DREPTUL persoanelor, 19 ; ~ lucrurilor ce este? 20 ; ~ împărţirea lui, 21; ~ real, 22 şi 403 ; — personal, 23 şi 404; ~ care sînt drepturile reale ; 405 ; ~ deosebirea între acestea şi cele personale, 405, nota 22; ~ privat, 2. Dreptul lucrurilor se cuprinde în secţia întîia a părţii a doua, de la 378 — 1149, iar dreptul personal asupra lucrurilor în secţia a doua din aceeaşi parte, de la 1150—1770 ; ~ dreptul afirmativ şi negativ sau opritor, 413; ~ Vezi şi EXPRESIILE ACESTEA. Drepturi comune la tocmeli, 1181; ~ drepturile din mandat, 1348 ; ~ persoanelor şi totodată al-lucrurilor, vezi RÎNDUIELI. întărirea drepturilor, vezi ÎNTĂRIRE. Strămu tarea drepturilor, vezi STRĂMUTARE. Desfacerea drepturilor, vezi DESFACERE. Drepturi şi îndatoriri între proprietari şi săteni, cum se hotărăsc? 1531. DOCUMENT, 572, nota 35. DOCUMENTE, încredinţări, scrisuri prin care se dovedesc şi se confirmă drepturile cuiva precum testamente, zapise de cumpărare, de hotărnicii, de ale judecătoriilor, de dăruiri, de închinări, hrisoave şi altele de acest fel. DICASTERIA duhovnicească. Cînd trebuie să fie ajutat de aceasta sprevîrstnicul care voieşte să se însoare, 78;— de aceasta ţine cercetarea asupra căsătoriei socotite neputernică, 1908, 113, 114 şi 1819. JUDECĂTOREASCĂ hotărîre, hotărîrea judecătoriei. JUDECĂTORESC, ce ţine de judecătorie şi se face prin judecătorie. CÎRMUIRE, gospodărie, conducere, bună îndrumare şi rînduire a treburilor particulare şi politice; stăpînire. Cîrmuirea lucrurilor străine fără mandat; reguli despre aceasta 1388-1389. CÎRMUITOR, conducător, stăpînitor. CÎRMUIESC, conduc, gospodăresc, stăpînesc. RÎNDUIELI comune privitoare la drepturile persoanelor şi ale lucrurilor sînt: întărirea, strămutarea şi desfacerea sau anularea lor, 1771. Despre aceasta tratează partea a treia a acestui cod. CANALIZARE, aducerea apei prin conducte sau canale. Dreptul canalizării, vezi SERVITUTE. CANALIZEZ, aduc apă cu ajutorul conductelor. BILATERAL contract, 1817.' BILATERALĂ convenţie, 1801. BILATERAL îndatoritoare convenţie, 1155. Vezi şi CONVENŢIE. DE DOUĂ ORI. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 729 PRERĂSTRĂNEPOATĂ, care se numeşte şi a cîtea spiţă este? 55, 5. PRERĂSTRĂNEPOT, care se numeşte şi a cîtea spiţă este? 55, 5 . A DOUA VARĂ, care se numeşte şi a cîtea spiţă este? 56, 6. AL DOILEA VĂR, care se numeşte-şi a cîtea spiţă este? 56, 6. PRERĂSTRĂBUNA, care se numeşte şi a cîtea spiţă este? 54, 5. PRERĂSTRĂBUNU, care se numeşte şi a cîtea spiţă este? 54, 5. PROBĂ, cercetare, examinarea unui lucru dacă este curat, potrivit şi bun şi dacă are calităţile trebuincioase pentru întrebuinţarea la care a fost hotărît. Cumpărare de probă, 1451. Vezi CUMPĂRARE. BÎRNĂ, grindă. VICLENIE. Vezi VICLEŞUG. VICLEŞUG. Dacă a luat cineva lucru străin cu vicleşug, 438 şi 1921; — dacă a intrat în posesiune, 449 ; ~ dacă a micşorat preţul lucrului zălogit de el, 599; ~ dacă a amăgit pe testator, 697 ; — sau pe moştenitor spre a primi moştenirea, 1047 ; — dacă moştenitorul cu vicleşug a făcut inventarul, 1053 ;~ dacă împărţeala moştenirii s-a făcut cu vicleşug, 1095; — dacă cineva cu viclenie s-a făcut că e capabil să facă în chip legal o convenţie, 1158 ; — dacă cu vicleşug a dus la o convenţie, 1166; ~ dacă a zădărnicit dreptul alegerii al altcuiva, 1219 ; — dacă din viclenie a renunţat la posesiunea lucrului dăruit lui, 1285; ~dacă a păgubit pe cineva, 1726 şi 1742; — pîră asupra vicleniei judecătorilor, 1770 ;~ dacă s-a întîmplat la alegerea arbitrilor vicleşug între cei ce se ceartă, 1836, 1838 şi 1839 e; — şi pentru vicleşug se face restituţia, 1905 c. ■ 'DATURI şi LUATURI. Vezi LUATURI şi DATURI. .- SERVITUTE. Despre servituti tratează capitolul al şaptelea din partea a doua. Servitute, robia oamenilor, sau a locurilor, adică a casei, ogorului şi a unora ca acestea. Dreptul servitutii ce este? 616; —împărţirea servitutilor în servituti dei loc şi personale, 617; —în rurale şi urbane sau la clădiri, 618 şi 619; —felurile obişnuite: a) servituti la clădiri, 620—622; — b) rurale, 623; — felurile servitutilor la clădiri, 620—622; —felurile servitutilor personale, 624;—servituti neregulate şi cele cu forme legale, 625—627 ; — dobîndirea dreptului de servitute: titlul dobîndirii, 628;— chipul dobîndirii, 629; —drepturile de servituti. Reguli generale pentru dreptul servitutii; 630 —635; —aplicaţie la servituti urbane şi rurale, 636;—dreptul ferestrelor, 637 şi 638; —al vederii, 639; — al picăturilor de apă, 640; — al ducerii apei de ploaie, 641 şi 642; — al potecii, 643; — al cărării şi al drumului, 644 şi 646; — întinderea hotărîtă a acestor trei servituti, 647 ; — dreptul scoaterii apei, 648; — a abaterii apei, 649; — a păşunii, 650 şi 651; —servituti personale, 653; —1) dreptul întrebuinţării, 654: îngrădirea folosului din întrebuinţare, 655 şi 656; — despre fiinţa lucrului, 657 ; şi despre grevările lui, 658 şi 659 ; - 2) dreptul uzufructului, 660. Vezi UZUFRUCT. — 3) Servitute de locuinţă, 674— 677;— dreptul pîrilor pentru servituti, 678 şi 679; —încetarea servitutilor în general, 680; —în special a) prin stricarea locului servant sau dominant, 681; — b) prin unirea lor la una şi aceeaşi persoană, 682; — şi c) prin trecerea timpului hotărît, 683 şi 684 : — încetarea servitutilor personale, 685 şi 686; — prin posesiune de zece sau douăzeci de ani servitutile se cîştiga prin uzucapie, 1927; — întrebuinţarea dreptului de servitute cînd e îngrădită şi cînd nu? 1945. SERVITOR, năimit (convenit cu leafă), 1560. SAMAVOLNIC, silnic, tiranic. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 731 INACCESIBIL loc, se numeşte acela, pe care cu greu îl poate străbate cineva. DIVIZIBIL, greu, ce se împărţeşte greu. DĂRUIRE. Despre dăruiri tratează capitolul al douăzecişiunulea din partea a doua. Felurile dăruirii, 1257 ; ~ dăruire simplă, 1258 ; ~ răsplătitoare, 1259 ;~ sub modalitate, 1260;—cînd renunţarea se socoteşte dăruire? 1261;~ Cine poate face dăruiri? 1262;-excepţie, 1263 ; ~ obiectele dăruirii, 1264 şi 1265;— reguli pentru excepţii, 1266 şi 1267 ; — dăruiri reciproce, 1268; — forma tocmelii pentru dăruire, 1269; —şi măsura dăruirii, 1270 ;—cînd cel ce a dăruit răspunde pentru dăruire? 1271; —dăruirile nu se răstoarnă, 1272 ; —excepţii pentru care se răstoarnă: a) din cauza scăpătării dăruitorului, 1273 şi 1274; b) pentru nemulţumirea primitorului darului, 1275 şi 1278; — c) pentru împuţinarea hranei datorate cuiva, 1279 —1281;— d) pentru micşorarea părţii legale, 1282 —1285; — e) pentru păgubirea creditorilor, 1286; —pentru copiii născuţi ulterior, 1287 ; —şi f) cînd nu sînt îndeplinite modalităţile sau excepţiile, 1288; — care dăruiri nu trec la moştenitori? 1289 — dăruire din cauza morţii, 1290; — dăruirile sînt oprite de regulă între soţi, 1687; —cele făcute din cauza morţii sînt îngăduite, 1688; —şi cele cu măsură, 1689;— şi cele pentru pricini cuvioase, 1690; —şi cele de sărbători şi la naşteri de copii şi pentru împodobirea femeii, dacă sînt moderate, 1691; — cînd persoana dăruitoare se socoteşte că a revocat sau a răsturnat tacit dăruirea? 1692;—cînd nu se răstoarnă? 1693;— cînd e îndoială asupra lor, 1694; —prezumţie pentru lucruri aflătoare la femeie fără dovadă, 1695;—dăruiri oprite, 1696; — valabile, 1697 ; —pîra pentru revocarea dăruirii de cine şi contra cui se porneşte 1955; —dar dinaintea nunţii şi pentru nuntă. Vezi CONTRAZESTRE. CONTRACT DE DĂRUIRE, scrisul pe care dăruitorul îl dă pentru asigurarea celui ce primeşte darul. ACCEPTANTUL DARULUI, cel ce primeşte dăruirea. MITUIRE, să ia cineva daruri pentru ca să strice dreptatea. DĂRUITOR, cel ce face o danie. DONATOR, cel ce face dăruirea. Identic cu dăruitor. E SEPTUAGENAR, de şaptezeci de ani. NEPOT şi nepoată înfiată. Vezi ÎNFIERE. CHEZĂŞIE. Epitropul de regulă nu e dator să dea chezăşie, 313 ; — dare de chezăşie, 1239 ; — cazurile ei,' 1240 —1248; — contractul chezăşiei, care se numeşte? 1776 ; — pentru care îndatoriri se dă chezăşie? 1779; — cînd n-are putere? 1780 şi 1781; — extinderea ei, 1783 şi 1784; — efectele ei, 1785—1792 ; —încetarea ei, 1793— 1799. Vezi şi GARANŢIE. CHEZĂŞ, care se numeşte? 1776; —pentru despăgubire, care? 1777 ;~cine se poate face chezăş? 1778;— drepturile şi îndatoririle sale, 1785 — 1792;— vrednic chezăş, care este? 1809. CHEZĂŞUESC, mă fac chezăş pentru cineva. PĂRĂSESC, las, renunţ. S-a părăsit, s-a lăsat, s-a renunţat. Părăsite, lăsate, aruncate. OPORTUN, care vine la timpul cuvenit sau hotărît. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 733 ÎN MOD OPORTUN, la timp, la timp potrivit. CRIMA, păcat, greşeală, vinovăţie mare. PENALE legi, acele care judecă despre vinovăţii. GRAVIDĂ, însărcinată. SCULPTURĂ, săpare, scobire în lemn, sau piatră, sau metal, sau în altceva. SCULPTEZ, sap, scobesc. 'DE TEREN SERVITUTE, care se numeşte? 617 şi 618. Vezi SERVITUTE. DE TEREN, ce se numeşte? 1507. TEREN, faţa pămîntului! Vezi şi SUPRAFAŢĂ. VOLUNTAR, de bună voie. SPECIAL, deosebit, ce se ţine de specie, în mod deosebit. Osebit. FAC CUNOSCUT, dau de ştire. ■CONSUETUDINAR, obişnuelnic. ÎNCHIPUIT, simulat. DE DOUĂZECI DE ANI. ZISE, spuse, care au fost zise. NĂVALĂ, intrare, pătrundere înăuntru. INTRARE, păşire înăuntru. VIN ÎNĂUNTRU, păşesc înăuntru; să vină înăuntru, să păşească înăuntru. ÎNCĂ. APOI. ALTA, şi una şi alta din două. ALTUL, şi unul si altul din doi. IES. SCOT afară, 220. REZULTAT, sfîrşitul pricinii. REVENDICARE. Pîră de revendicare sau de reclamare a lucrurilor sale, 480 — 488; ~ cînd se stinge? 1949. REVENDIC, cer prin judecată lucrul meu. -RDIŢIE. Cînd un autor e publicat prin tipar întîia oară, dacă textul copiei de pe care s-a tipărit, s-a păstrat neschimbat, publicaţia se numeşte simplu imprimare (impres-sion). Dacă s-au adus îndreptări la numele publicaţiei, este ediţie (edition). Publicarea după prima editare, dacă are textul neschimbat al primului editor, se numeşte reimprimare (reimpression); ~ dacă a fost schimbat cu îndreptări nouă, se numeşte a doua ediţie (seconde edition) şi aşa mai departe. Reimprimările sînt deseori de nevoie şi de multe ori lucru de afaceri. Numai cei ce au în cinste fără viclenie musele, fac ediţii (D. Cor. în introd. la Polien). PURIFIC. PURIFICARE. EXCLUD. BISERICĂ, privilegiile ei, 17 ;~ dacă s-a lăsat danie nehotărît la biserica sfîntului din localitate, unde sînt două sau şi mai multe biserici sub numele aceluiaşi sfînt, căreia din ele trebuie să se dea? 842 ;~ cînd trebuie să fie dată dania lăsată bisericii? 843; ~ dacă nu a fost dată la timpul hotărît, 844. BISERICESC, acela sau aceea ce se ţine de biserică. Lucrurile bisericeşti după cît timp se dobîndesc prin uzucapie? 1936. INTERPRETEZ, explic, tîlcuiesc, 94, nota 10. LIPSESC, cînd lipsesc piedicile acestea (au dispărut, nu mai sînt la mijloc), 232. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 735 LIPSĂ, a nu apărea. BLEGŢIB. Vezi ALEGERE. ARENDEZ, dau altuia cu arendă moşie sau casă sau altceva de acest fel, închiriez. Arendat, dat cu arendă. Arendatorul, acel care a dat cu arendă, cu chirie. ARENDARE, închiriere, darea cu arendă a unei moşii sau case sau altceva de acest fel. Vezi NĂIMIRE. EVICŢIUNE, se zice, cînd cineva ia prin judecată lucrul său, stăpînit de altul cu just titlu, 1093 şi 1624. RECLAM PENTRU EVICŢIUNE. Vezi EVICŢIUNE. VOLUNTAR. IZVORÎND. CAD din. ÎNDEPLINIRE. ÎNDEPLINESC. TRANSMITERE, înstrăinarea unui lucru prin vînzare sau alte chipuri. TRANSMIT, înstrăinez un lucru. ÎNFĂŢIŞEZ, reprezint persoana cuiva, sînt în locul cuiva; Vezi şi REPREZENTAŢIE. EXTRAORDINAR, afară de rînd, neobişnuit (extraordinarius). EXTINDEREA (întinderea) legilor, 5. SE EXTINDE (se întinde), 27. TERMIN. EXPUNERE (expun), se interpretează exact, se explică, se hotărăşte. METEAHNĂ, cînd se dă chezăşie pentru metehnele unui lucru, 1240—1250; ~ Cind metehnele lucrului comandat răstoarnă contractul şi cînd nu? 1541;~cel ce, împiedecat fiind de metehne trupeşti, nu poate scrie, ce trebuie să facă 1179. SLOBODE lucruri. Vezi STĂPÎN, FĂRĂ. TRAS, s-a, (trag). LUARE sau dare cu chirie. Vezi NĂIMIRE. NĂDEJDE, cumpărarea şi vînzarea ei, 1709 şi 1710. PUSE înăuntru. CU MĂRTURIE testament, care are marturi. MIJLOCIT, care are mijlocire sau se face prin mijlocirea altcuiva. Mijlocită dobîndire se numeşte aceea, pe care o dobîndeşte cineva prin mijlocirea altcuiva, 414 şi 568-570. AMESTECA, a (amestec), 555. AMESTECAT, a fost. MIXT1UNE, amestecare. NĂIMIT, făcut cu plată. NĂIMIT, cel ce slujeşte cu plată. PĂTIMAŞ. REPREZENTAŢIE, se spune la moştenire, cînd copiii mortului de mai înainte intră în locul lui ca o singură persoană, ori cîţi ar fi. Dreptul reprezentaţiei, 716, 924, 932, 947, 987 şi 1088. ÎNFIPTE. CUPRINDE, se, se tratează. UMPLERE. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 737. MUNCI (munca), cîte le face bezmănarul cu ostenelile şi cheltuielile sale pe loc străin. EFECTIV, în fapt, în lucru. PREZINT, mă, apar, vin în persoană, mă înfăţişez. Pe cei ce se vor fi prezentat, care au să se înfăţişeze. BEZMEN, ce este? 1506. ■EMFITLiUZĂ, ce este? 1506. BEZMĂNAR, care se numeşte? 1506. BEZMENULUI, canonul, 1506. ÎNNĂSCUT, dat din fire, 26;-Drept înnăscut. Vezi DREPT. PÎRĂSC, acţionez, trag pe cineva la judecată, 30; — pîrîş se numeşte cel ce pîrăşte şi pîrît, cel tras In judecată. PÎRĂ, acţiune la judecătorie. REST. SCĂPĂTAT, cel care e la nevoie, lipsit de cele trebuincioase, sărac, fără mijloace. SCĂPĂTARE, lipsă, sărăcie. DOVEDITOR. Vezi CUNOSCĂTOR. POSIBIL. CE SE POATE întîmpla. PREZENŢI, cei care se află în patria lor, nu sînt dusi în altă tară. ÎNFIPT. LUCRAREA legilor cînd începe, 4. LUCRĂTOR, în vigoare, care are putere de lucrare. ÎNDATOREZ, mă, sau mă oblig să dau sau să fac ceva. ZĂLOGESC, dau zălog. ZĂLOG1T lucru, dacă s-a făcut danie, 835; — dacă s-a dat zestre, 836. ZĂLOGIKE, amanetare, dare sau luare de zălog. ZĂLOG1TOR, cel care dă zălog. ZĂLOG. Despre zălog tratează capitolul al şaselea din partea â doua. Dreptul zălogului şi zălog ce este? 582 şi 583; —felurile zălogului sînt mai ales zălogul şi ipoteca, 584 ; — titlul de drept al zălogului, 586 şi 587 ; — modul de a dobîndi cineva dreptul zălogului: a) prin predare concretă; — b) prin luarea documentelor, 589 şi 590 ; — şi c) prin predarea făcută prin semne, 591 şi 592 ; — cîştigarea subamane-tului, 593 — 595 ; — zălogirea lucrului nemişcător străin, 596; — cuprinsul dreptului de zălog, în raport cu lucrul, 597 şi 598; — drepturi şi îndatoriri ale creditorului care are zălog: a) pentru insuficienţa zălogului, 599; — b) înainte de ziua hotărîtă pentru plată, 600 —603; —şi c) după trecerea termenului hotărît, 604 — 610; — încetarea dreptului de zălog, 611 — 613; — despre dreptul de reţinere a zălogului, 615. Vezi şi CONCURS. Contractul zălogului, ce este? 1800 ;~ efectele lui, 1801 — 1804; — condiţii nepermise, 1805 — 1807 ; — preţul zălogului cu privire la pretenţia cît trebuie să fie? 1810. ATÎRN'ĂTOARE. DEPUNERE, capitalul banilor. INSTITUI, aşez, las moştenitor. ÎNŢELES, însemnare. ÎNŢELEG. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 739 CHIRIE, cum se dă? 1470. ÎNCHIRIERE, dare şi luare cu chirie a locuinţei sau altei clădiri, 1467; ~ Vezi ARENDARE. LOCUITOR, care locueşte în casă. ÎNDATORIRE este obligaţia pe care ne-o impune legea sau convenţia, ca să facem vreo faptă sau să ne abţinem de la ea, 2; ~ întărirea îndatoririlor, vezi ÎNTĂRIRE. Strămutarea îndatoririlor, vezi STRĂMUTARE. Desfacerea îndatoririlor, vezi DESFACERE. îndatoriri comune, 1181; ~ îndatoriri lăturalnice sau adăogite. 1226—1229; ~ îndatoriri între proprietari şi săteni, cum se hotărăsc? 1531. ÎNDATORITOARE, ceea ce face pe cineva îndatorit, greşeală. ÎNDATORITOR. ÎNDATOREZ. ÎNDATORIT, dator să facă sau să dea ceva. .INSTITUIRE în testament, ce este? 708 şi 770. INSTITUIT moştenitor, care se numeşte? 770;~ drepturile şi îndatoririle Iui Ia subrîn- duirea fideicomisară, 778. MANDATAR, cel care a primit de la altul o dispoziţie ca să săvîrşească ceva. MANDAT, ceea ce s-a dispus. MANDANT, cel care dispune ca altul să săvîrşească ceva. DEPLIN. DEPLIN, ÎN MOD, în întregime, cu desăvîrşire. FRUCTIFICAT, făcut sau dat cu dobîndă. MANDANT. Vezi MANDATAR. MANDAT, dispoziţie. Despre mandat şi alte feluri de administraţie a lucrurilor străine tratează capitolul al douăzeci şi cincilea din partea a doua. Contractul mandatului ce este? 1347 ; ~ împărţirea lui în cu plată şi fără plată, 1348 ; ~ în nescris şi scris, 1349;~ în general şi special, 1350;~ în limitat şi nelimitat, 1351 — 1355; — drepturi şi îndatoriri ale mandatarului, 1356—1361; — ale celui care a dat mandat„ 1362 —1365;—cu privire la un al treilea, 1366—1369 ; ~ desfacerea mandatului prin revocare, 1370 şi 1371; — prin renunţare, 1372 ; — prin moarte, 1373 şi 1374 ; — sau prin concurs de creditori, 1375; — pînă unde durează îndatorirea? 1376 şi 1377 ;— mandat tacit al servitorilor cu leafă, 1378—1385; ~ mandat judecătoresc, 1386; —de posesiune, 1387; —administraţia lucrurilor străine fără mandat, 1388; —în împrejurare de nevoie, 1389;— sau spre folosul altuia, 1390— 1393 ; ~ cheltuirea unui lucru spre folosul altuia, 1394 —1397 ; — cînd depozitul se preface în mandat? 1296;— mandat pentru vînzarea unui lucru, 1457. UNIREA lucrurilor, cînd e socotită meşteşugită? 555 — 556; — unirea Ia una şi aceeaşi persoană a locului servant şi dominant stinge servitutea, 682; — iar unirea dreptului şi a îndatoririi stinge dreptul acela şi îndatorirea, 1900 şi 1901. VARĂ primară. Vezi VARA ÎNTÎIA, VARA A DOUA, VARA A TREIA. VĂR primar. Vezi VĂR ÎNTÎI, VĂR AL DOILEA, VĂR AL TREILEA. ŞASEANIE. Răstimp de şase ani. URMĂRIREA drepturilor este îngăduită fiecăruia, 30 şi 31. CERCETEZ. NEPOATA MARE de frate sau soră. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 741 AJUNG. ATÎRN, anin. EXERGITEZ, fac gimnastică, învăţ pe cineva. aruncat afară. Înadins. EXCEPTAT (exceptez). ATÎRNAT, am FOST. -ÎNARMAREA moşiei ce cuprinde, dacă a fost făcută danie? 838. STĂPÎNIRE, putere, tărie, drept, voie, împuternicire, ca să poată face cineva ce voieşte, aceasta este în legătură cu vreo funcţie politică sau profesiune; şi stăpînire în loc de domnie, împărăţie. întărirea statutelor ce se fac de breslele meşteşugăreşti sau alte comunităţi, e în atribuţia stăpînirii, 15; — cînd hotărîrile ei nu au putere de lege? 16;— cel vătămat la ea reclamă, 30; — ea are să facă publicarea morţii celui absent, 36; — ei îi raportează arhiereul nesupunerea soţilor faţă de canoanele bicericeşti, 114; — căsătoria robilor ei cu robi străini, 175; —părinţii la ea caută ajutor pentru aflarea sau întoarcerea copiilor lor ce lipsesc sau au fugit, 189; — înfierea orfanilor nu se face fără ştirea şi învoirea ei, 244; — moşiile ei se numesc avere a statului, 382 ; — datoria ei pentru păzirea liniştii publice, 448 ; — metalele şi alte minereuri îi aparţin ei, 509; — arătarea comoarei aflate, 528; — şi partea ei, 529; —dispune asupra prăzilor de război şi lucrurilor luate de la duşmani, 535; —pentru care clădiri şi sădiri nu este îngăduit să fie întărite malurile împotriva puterii şi năvălirii rîului, fără voia stăpînirii? 554; —strămutarea stăpînirii lucrurilor nemişcătoare se face şi de cătră stăpînire, dacă este trebuinţa, 576; — stăpînirea pune sub curator pe risipitor, 726; — printr-însa, de cere trebuinţa, se face îndeplinirea moştenirilor şi daniilor lăsate pentru pricini cuvioase, 845; — şi uneori împărţeala moştenirii, 1078; — aceasta, de cere trebuinţa, opreşte comerţul unor lucruri, 1173, 1405 şi 1415 b) şi 1485; — şi circulaţia unor monede, 1329; — prin învoirea ei pot să fie înstrăinate lucruri de ale nevîrstnicilor şi sprevîrstnicilor, 1952. Vezi şi DOMN. ALUNG, dau afară ceva cu puterea, alung; a fost gonit, a fost dat afară cu puterea. EXOPRICE. Despre exoprice sau paraferne tratează capitolul al treizeci şi treilea din partea a doua. Paraferne sau exoprice, ce se numeşte? 1658; — drepturile femeii şi ale bărbatului asupra exopricelor, 1659; —femeia are proprietate neîngrădită asupra exopricelor ei, 1659; — bărbatul n-are nici o putere asupra lor fără voia femeii, 1660; — femeia poate să lase bărbatului, sau numai administraţia, sau şi întrebuinţarea şi uzufructul exopricelor, 1661; — cînd poate să ia administraţia, 1664; — bărbatul n-are voie să înstrăineze exopricele fără voia femeii, 1662; — e de trebuinţă inventarul lor, 1663; —dacă femeia nu e capabilă să administreze exopricele sau le întrebuinţează rău, 1665; —drepturi şi îndatoriri ale bărbatului, dacă a primit de la femeie administraţia exopricelor sau dacă i-au fost predate, 1666; —femeia are ipotecă tacită asupra averii bărbatului şi pentru exopricele ei, 1667 ; — cum se face cererea exopricelor după desfacerea căsătoriei? 1668. 1SALCON, cerdac şi sahnisti pe turceşte. priviGHEZ, sînt treaz şi atent, iau seama, păzesc cu grijă ceva. TABLĂ DUPĂ ALFABETjA MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 743 CONSECINŢĂ, ceea ce urmează după ceva, urmarea vreunui lucru, 194. CONSECINŢE legale, ce sînt? 4. READUCERE. RELUARE. Vezi REIAU. RĂSCOALĂ, revoluţie, rebeliune; cînd poporul se ridică împotriva stăpînirii. READUSE, SĂ FIE (sînt readus), să fie aduse înapoi, 556. AMENINŢ. SPORIRE (înmulţire, mărire). Dreptul sporirii, ce este şi cui i se cuvine în testament? 718—721; - cui în legat? 858. APOI. ADUSE FIIND ASUPRA. Vezi ADUC ASUPRA. PUS. Vezi ARUNC PESTE. ŢIN LOCUL TATĂLUI. ARUNC PESTE. ÎNCĂLCARE. ÎNSĂRCINĂTOARE convenţie, ce este? 1155; - obiectele ei, 1238. Vezi CONVENŢIE 1). ÎNSĂRCINĂTOR, avînd o sarcină asupră-şi; — titlu însărcinător ce se numeşte ? 482 nota 31. Vezi TITLU. SUPRAARBITRU, care se numeşte? 1833. ÎMPARTE SC, MAI. LITIGIOS, un lucru asupra căruia se judecă doi, ostenindu-se şi unul şi altul să dovedească faptul că este al lui sau că i se cuvine lui. URMĂRIREA. ECHITATE, bunătate, blîndeţe, umanitate. Cînd judecătorul trebuie să hotărască după echitate? 1738. PĂGUBITOR. SUPRAVIEŢUIESC, trăiesc după moartea cuiva, trăiesc mai mult decît altul. PUNĂ, să pună la (pun la), să adauge, 552. REPRIVIRE, cercetare de a doua oară. CHEM LA. UZUFRUCT, întrebuinţarea rodurilor şi folosul de pe ele şi în general folosul şi dobîndă de la vreun lucru. Uzufructul se numără la servitutile personale, 624; — ce este uzufruct? 660 ; —obiectele lui, 661; —drepturile şi îndatoririle uzufructuarului, 662; —în special: a) pentru însărcinările ce se ţin de lucru,- 663; — b) pentru păstrarea lucrului. 664; — c) pentru clădire din nou, 665 —667; —şi d) pentru cheltuielile îmbunătăţirii, 668; — mijloace pentru dovedirea pretenţiilor reciproce ale uzufructuarului şi ale proprietarului, 669; — cui îi aparţin rodurile existente la sfîrşitul uzufructului, şi celelalte folosuri? 670 şi 671; -cînd e dator uzufruc-tuarul'să dea chezăşie? 672 şi 673. Vezi şi SERVITUTE. STÎND DEASUPRA. CÎŞTIGĂTOR (care aduce cîştig, dobîndă) titlu. Vezi TITLU. RISCAT, cu primejdie. l) Trimiterea la care se face, nu se găseşte. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 745 STAT (domnie, împărăţie); ~ averea lui, care este? 382 ; — cei ce cîrmuiesc lucrurile statului, sînt datori să păzească regulile acestui cod, 385; ~ statului îi aparţine insula care se iveşte într-un rîu mare şi navigabil, 543; ~ cînd se dă supuşilor statelor străine dreptul care se dă pămîntenilor? 2009. ÎNTĂRIRE şi hotărîre. ALEGERE. Alegerea daniei nehotărîte cui i se cuvine? 797 şi 798 ; ~ se face numai odată, 799; ~ dreptul ei trece şi la moştenitori, 800. STĂRUITOR, cu răbdare statornică. CAD asupra. INFLUENŢĂ, figurativ, lucrarea unei cauze care ajută la naşterea unui efect. Lat. Influent ia. ADNOTAŢIE, însemnare deasupra liniei. CERCETEZ, examinez. REFAC, meremetisesc. REFACERE, meremet. SCHEPSIS, grijă, atenţie, băgare de seamă, cunoaştere. EPISCOPIE; care lucruri de ale orfanilor se pun la ea spre păstrare? 301. EPISCOP, nu primeşte epitropia orfanilor, 260; ~ el are să facă împărţirea daniei lăsate pentru pricini cuvioase, 793 şi 845. Vezi ARHIEREU. ATENŢIUNE, luare aminte, băgare de seamă, înţelegere cu raţiunea, chibzuinţă, 9. ŞTIINŢIFICĂ lucrare. RAZI MĂ, se (razim). ÎNAPOIEZ, mă. ÎNAPOIERE. PUSE la. ÎNGĂDUIT. EPITROPISESC, mă, sînt sub epitrop. EPITROPISIT se numeşte nevîrstnicul care este pus sub ocîrmuirea şi puterea unui epitrop. Nu are voie să se însoare fără consimţămîntul epitropului, 76 şi 325 ;~ epitropisitul este ajutat la aceasta de cătră duhovniceasca dicasterie, 78; ~ care e oprit să se însoare cu epitropisita? 98 şi 99; —epitropul are voie să pîrască, dacă epitropisitul sau epitropisita se căsătoresc fără consimţămîntul lui, 112; ~ drepturi şi îndatoriri ale epitropisitului faţă de epitrop, 285; ~ cui îi revine mai întîi dintre toţi grija pentru creşterea epitropisitului? 287 ; ~ de cine se hotărăşte suma cheltuielilor pentru creştere? 288;~de unde trebuie să primească hrană orfanii scăpătaţi? 290; ~ epitropisitul n-are voie să se înfăţişeze de sine la judecătorie, 323 ; ~ nici să înstrăineze ceva, nici să ia asupra-şi vreo îndatorire, 324; ~ în care împrejurări se îndatoreşte fără consimţămîntul epitropului şi care lucruri poate liber să le întrebuinţeze, după ce a ajuns în vîrstă de tînăr? 326; ~ care i se încredinţează lui, după ce a trecut de douăzeci de ani ai vîrstei sale? 327 ;~ cînd e ţinut după această vîrstă să fie răspunzător? 328 şi 329;~ cînd încetează epitropia asupra lui? 330 şi 331; ~ cînd se extinde şi după vîrstă deplină? 331 şi 332 ; ~ cînd i se dă iertare de vîrstă? 333; ~ ce lucrare are aceasta? 334;~ ce prevedere trebuie să se ia cu averea.sprevîrstnicei epitropisite, care s-a măritat? 345 ; ~ TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 74? ■cînd cei epitropisiţi pot de sine să primească posesiunea şi cînd nu? 409; ~ cum se face împărţeala moştenirii între epitropisiţi şi coerezii lor? 1078 ;~ care lucruri şi în ce mod pot fi împărţite între ei? 1079; ~ ce convenţii pot să facă şi care nu? 1157 ; ~ de regulă nu pot face liberalităţi, 1262 ; ~ nici să dea, nici să ia cu împrumut, 1325; ~ nici să vîndă, nici să cumpere, 1414 a); ~ nici să ia, nici să dea cu năimeală, 1469; ~ în ce chip trebuie să se facă învoielele lor de căsătorie? 1611; ~ nu pot să ia asupra-şi îndatoriri străine, 1778; — cînd e de primit datoria plătită de dînşii şi cînd nu? 1872; ~ dacă debitorii le-au plătit lor datoria şi ei au stricat-o, 1876; ~ pînă cînd se dobîndesc prin uzucapiune lucrurile lor înstrăinate pe nedrept? 1932 —1934; ~ timpul uzucapiunii sau al prescripţiei împotriva lor începe deodată cu rînduirea epitropilor, 1964; — pînă cînd nu poate nici să înceapă nici să curgă uzucapiunea sau prescripţia între dînşii şi epitropi? 1966 ;~ în care clasă sînt puşi la concursul de creditori asupra averii epitropului? 1997 b. (EPITROPIE. Despre epitropie şi curatorie tratează capitolul al patrulea din partea întîia Rînduirea epitropiei şi a epitropului, 255; ~ deosebire între epitropie şi curatorie 256; — A) Despre epitropie. Pricina pentru care se reînduieşte, 257; ~ cine rîn-duieşte epitrop? 258 ; — neapărata renunţare la epitropie în general, 259 şi 260;~ în special, 261 şi 262 ; ~ renunţare de bună voie, 263 ; ~ în ce feluri e chemat cineva la epitropie: a) epitropie prin testament, 264 şi 265;~ b) prin lege, 266;~eJ prin judecătorie, 267 ;~ forma rînduirii epitropilor, 268 ;~ modul renunţării, 269; ~ cînd sînt supuşi la răspundere epitropul şi judecătoria pentru paguba orfanilor? 270 şi 271; ~ intrarea în epitropie, 272 ; ~ făgăduinţa epitropului la judecătorie, 273 ; — înscris rînduit pentru ea, 274; ~ întrunirea datoriilor principale ale epitropului, adică a creşterii tinerilor şi a administraţiei averii lor, la o singură persoană, 277 şi 278; ~ ajutorarea epitroapei prin coepitrop, 279; ~ drepturi şi îndatoriri ale acestui coepitrop, 280 şi 283; ~ speciale drepturi şi îndatoriri ale epitropului: a) pentru creşterea nevîrstnicilor, 284 ; ~ îndatoriri reciproce ale nevîrst-nicilor şi epitropului, 285 şi 286; ~ cui îi revine mai întîi grija pentru creşterea orfanilor nevîrstnici? 287 ; ~ hotărîre pentru sumă şi de unde să se facă cheltuielile pentru hrană şi creştere, 288 —290; ~ speciale datorii ale judecătoriei epitro-piceşti: b) pentru administraţia averii. Cercetarea şi asigurarea ei mai întîi: prin pecetluire şi inventariere, 291 şi 292 ;~ apoi prin evaluare, făcută sau nemijlocit de judecătoria epitropicească, sau prin mijlocirea judecătoriei locului, unde este bunul orfanului, 294 — 296; ~ cărei judecătorii sînt supuse lucrurile mişcătoare? 297 ;~ regulă generală pentru administraţia averii orfanilor, 298 —300 ; ~ reguli speciale: pentru lucruri de mare preţ, 301; — pentru bani gata, 302 ; ~ asigurarea legală, 303; — pentru altă avere mişcătoare, 304—306 ; ~ pentru cea nemişcătoare, 307; ~ pentru care lucruri e dator epitropul să ceară învoirea judecătoriei epitro-piceşti? 308 —310; ~e dator să asigure împrumuturile neasigurate, 311 şi 312 ;~ chezăşie, 313; ~ îndatorire pentru darea socotelii, 314 şi 315 ; ~ unde şi cînd? 316— 319 ;~ modul de examinare a socotelilor date, 320 — 322 ; ~ reguli speciale pentru ocrotirile datorite de epitrop, 323;~la contractele epitropisitului, 324;~la căsătorie, 325 şi 1611;— la înfierea orfanilor, 244 ; — în care împrejurări se înda- TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 749 torează tînărul fără consimţămîntul epitropului? 326—328; ~ încetarea epitropiei: a) prin moarte; b) prin reluarea puterii părinteşti care fusese oprită, 330;~c) prin vîrstă deplină, 331 şi 332;~dJ prin darea iertării de vîrstă, 333— 335; ~ e) prin îndepărtarea epitropului făcută din datoria judecătoriei sau la cerere, 336; ~ cazuri în care se îndepărtează epitropul din datoria judecătoriei epitropicesti, 337 — 339; ~ pricini pentru care poate să ceară retragerea sa însuşi epitropul, 340 şi 341; ~ sau alţii, 342 — 345 ; ~ condiţii pentru retragerea din epitropie: a) timpul obişnuit, 346; ~ b) socoteala cea din urmă, 347 şi 348; ~ c) predarea averii, 349 şi 350; ~ cînd epitropul este dator să răspundă pentru paguba pricinuită de alţii? 351; ~ cînd este ţinut să răspundă însăşi epitropicească judecătorie? 352 ; ~ plată pentru răsplătirea epitropului: a) în fiecare an, 353; ~b) la sfîrşitul epitropiei, 354 ; ~ mijloace cuviincioase ce poate întrebuinţa epitropul asuprit, 355 ; — J5^) despre curatorie. Vezi CURATORIE. EPITROPIE, sau comisie (lat. commissio) se numeşte şi adunarea de persoane alese pentru îndeplinirea unei misiuni. La falimente se face de către creditori sau de judecătorie; alegerea unei epitropii, de la care ia îndrumare curatorul averii din proces în împrejurări grele, 2017 şi 2019; ~ la alegerea epitropiei au putere glasurile celor mai mulţi, 2018 ;~ ei i se predă împărţirea făcută şi printr-însa se face cunoscută creditorilor, 2024; ~ îndatoririle ei, 2027 şi 2031. EPITROPICEASCĂ judecătorie este aceea, la a căreia jurisdicţie sînt supuşi nevîrstnicii, 257; ~ înfiinţarea epitropiceştilor judecătorii şi cele trebuincioase pentru organizarea şi statornicirea lor au fost hotărîte prin hrisov domnesc. Vezi p. 187 din partea întîia. Datoria ei este să aibă grijă de rînduirea epitropilor, 257, 258 267 277 ;~ trebuie să judece asupra destoiniciei şi a retragerii lor, 259—263, 269 şi 271; — ei îi este supus fiecare epitrop, 268 ; ~ şi ea este supusă la răspundere pentru rînduirea unui epitrop nedestoinic,, 270;— din porunca acesteia primesc epitropii epitropia, 272 ; ~ primeşte făgăduinţa epitropilor şi le dă despre aceasta un înscris, 273 şi 274 ;~ cînd sînt mai mulţi epitropi, numai unuia din ei trebuie să-i încredinţeze creşterea orfanilor şi administraţia generală a averii lor, 278; ~ judecă asupra cheltuielilor hranei şi creşterii, 288 — 290; ~ cercetează averile orfanilor şi le pune în siguranţă, 291 —297; ~ ia seama la toate ramurile epitropiceştii cîr-muiri şi hotărăşte cum trebuie să urmeze epitropul în toate chestiunile mai mari, pentru care e dator acesta să ceară confirmare, 284, 301 — 312; ~ primeşte, examinează şi certifică socotelile, 314 — 322, 347 şi 348; ~ poate să lase în chivernisirea tînărului, care a trecut peste douăzeci de ani ai vîrstei lui, prisosurile veniturilor, 327 ;~ judecă asupra înlăturării epitropului, 336 — 345 ; ~ poate să hotărască continuarea epitropiei şi după ce tînărul a împlinit vîrstă deplină, 331 şi 332; ~ sau să-i dea lui iertare de vîrstă, 333; ~ consecinţa acesteia, 334; — îi dă epitropisitului înscris doveditor despre eliberarea lui de sub puterea epitropicească, 335; ~ cînd este ţinut să răspundă pentru paguba pricinuită orfanilor din neglijenţa sa? 352 ; ~ hotărăşte despre plata cuvenită epitropilor, 353 şi 354; ~ despre pîrile epitropisiţilor în contra epitropilor. şi ale acestora în contra celor dintîi, 285 TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 751 ' • şi 286; — ţine condică despre toate lucrurile orfanilor, 275 şi 276;~ are grijă şi de curatorie, 356—377 ; ~ rînduieşte epitrop şi copiilor nelegitimi pentru creşterea lor, 948. - Vezi EPITROPIE şi CURATORIE. EPITROP cine se chiamă? 255; — cine poate fi primit la epitropie? 259 şi 260;~- cine nu este silit să fie? 263; — cel chemat de judecătorie la epitropie, dacă nu voieşte să primească, ce trebuie să facă? 269;~ dacă ascunde incapacitatea sa, 270; ~ dacă se leapădă de epitropie fără pricină temeinică, 271;— datoria epitropului, . înainte de a intra în epitropie, 273 ; —speciale datorii şi drepturi ale epitropului, 284 — 286, 288 şi 289, 293, 296, 298, 299, 301, 302, 305, 308, 311, 313 — 326, 341, 346, 347, 349, 351, 353—355; ~ nu se poate căsători cu epitropisita, 98; ~ pe ce se întemeiază dreptul ep'itropicesc? 1386;—Vezi şi EPITROPIE. SUPRAFAŢA, partea de afară a unui lucru, adică faţa. CLĂDIT DEASUPRA. URMĂTOARELE, consecutive, după fire şi după clasă. URMĂTOR. NUME de familie, alt nume adăugat la numele de botez, poreclă, viţă, precum: Guzanos UTIL. LUCRARE, lucru de mînă, meserie şi agricultură. LUCRU de făcut, dacă s-a lăsat ca legat unui oraş, 840. Năimirea lucrărilor. Vezi NĂIMIRE. INTERPRETARE. Reguli de interpretare cu privire la legi, 8 — 11; — la testament, 736; -la contracte, 1230—1232. SFADĂ, ceartă, gîlcevire. STINSE. PECETLUITE, sigilate. SCHIŢATĂ (schiţez), ce este sau e făcut numai după formă şi proiectare, după cum se vede aparent. ASOCIAŢIE permisă. Ce drepturi au membrii ei, 38; —legăturile ei, 39; —cum este socotită în raport cu statul? 40; — asociaţii nepermise, care sînt? 42 ; — sînt lipsite de drepturile civile, 41; — asociaţii comerciale, 379; — învoiala pentru contribuţia la o asociaţie pentru îngrijirea membrilor ei scăpătaţi, cum trebuie să fie judecată? 1722. HETEROTHALES. Vezi AMPHITHALES. ETERODOX, care e de altă religie. CELĂLALT. ANUAL, în fiecare an, 851. AN. RECUNOSCĂTOR. NAIV, simplu. BUNĂ STARE, care sînt condamnaţi să dea zestre pînă la bună stare? 1630; — sau să o restituie? 1656. GĂSIRE DE LUCRURI, reguli pentru drepturile şi îndatoririle unuia sau a mai multor găsitori, 511-534. Vezi COMOARĂ. RĂSPLATĂ PENTRUGĂSIRE, plata ce se dă celui ce găseşte ceva, 518;- în care împrejurări este oprită de biserică. Grig. al Neoces. canon, 11. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 753 CUVIOASĂ PRICINĂ, danii lăsate pentru pricini cuvioase, care sînt? 843;~ cui îi revine îndeplinirea şi împărţirea lor? 793 şi 845 ; ~ Cînd trebuie să se dea, 843 ; ~ -;, dacă nu au fost date la timpul hotărît, 844. CUVIOS, ÎN CHIP. ORDINE, bună rînduială. POTRIVIRE, cu, potrivesc. Vezi APLICARE. POTRIVESC. Vezi APLIC. TÎNĂR. Vezi VÎRSTĂ. LINIŞTEASCĂ, SĂ SE (mă liniştesc), să înceteze cu aceasta, să nu contrazică, să nu se opună. z1 PAGLBĂ, ce se numeşte? 1723; ~ de unde se cauzează? 1724; ~ cum se împarte între membrii asociaţiei, 1587. Vezi DESPĂGUBIRE. Despre paguba pricinuită din partea epitropilor şi curatorilor. Vezi EPITROPIE. 'PĂGUBIRE, e a pricinui altuia pagubă. Izvoarele ei, 1724 şi 1725. Vezi DESPĂGUBIRE. BILANŢ, cumpănirea prin curată socoteală a celor cîte are să le ia cineva de la alţii - şi a acelora cîte e dator să dea altora, catastih de luaturi şi daruri (Bilanţ). BERE, băutură preparată din orz. VIAŢĂ. Contractul să dea cineva cuiva anual o anumită contribuţie pe timpul vieţii se :; numără la contractele de noroc, 1719 ; ~ cînd încetează? 1720 ; ~ nu-1 pot răsturna .. nici creditorii, nici copii, 1721. VITĂ, dacă s-a bolnăvit sau a pierit în curs de douăzeci şi patru de ore după predarea ei, 1241; ~ dacă în curs de opt, sau cincisprezece, sau treizeci, sau şasezeci de zile se ivesc anumite boli la unele vite, 1242; ~ cînd e ajutat cel ce a luat o astfel de vită? 1243; ~ ce dovadă este dator să aducă? 1244. ' E (eta) DOMN. Domnul are putere de a da legi, 11;~ prin hotărîrea lui se încheie căsătoria orfanilor, asupra căreia e neînţelegere sau care este oprită, 77 şi 99; ~ el dă privilegiul legitimării copiilor, 218 ;~ prin învoirea lui se strămută rangul de nobleţă î ' a adoptatorilor asupra adoptaţilor, 246;~ prin el cere epitropia judecătorească inventarierea bunului orfanal care se găseşte într-o ţară străină, 294; ~ averea lui ■ particulară, care se socoteşte? 384 ;~ Cum se judecă faptele referitoare la aceasta? 32 ; ~ către dînsul se face cel mai înalt şi ultim apel, 1769; ~ şi pîra asupra vicle- r şugului sau a neglijenţei judecătorilor, 1770 ; ~ drepturile lui domneşti nu se dobîndesc prin uzucapie, nici îndatoririle referitoare la acestea nu se prescriu, 1911; ~ lucrurile lui particulare pînă în cît timp se dobîndesc prin uzucapiune? 1936. INFIRMAT, A FOST, a fost anulat, desfiinţat, s-a făcut nevalabil. •BALCON, cerdac fără acoperiş. 1) Indicele fiind tradus din greceşte şi textele fiind puse faţă în faţă, s-a păstrat, ordinea alfabetului grec, în care litera z vine după litera e. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR şi CUVINTELOR 755 VÎRSTA, este o perioadă din viaţa oamenilor. In legislaţie se împarte în patru epoci: a) în pruncie, care se numeşte şi vîrstă nedeplină; — b) în copilărie; — c) în pubertate sau sprevîrstnicie şi—m vîrsta mai mare, adică vîrsta de după douăzeci şi cinci de ani, 33, care se numeşte şi vîrsta deplină. ZI. Ziua cuprinde douăzeci şi patru de ore, 1211; ~ zi principală se numeşte ziua hotărîtă, 2013. Vezi şi TIMP. zilnic. UNIT, nedespărţit, împreună. FICAT. ATÎRNAT, aninat. Th MOARTE a celor absenţi (aflători în străinătate) cînd şi cum se judecă după prezumţie? 36;~ cînd are loc publicarea ei şi cum trebuie să se facă? 367 ;—efectul ei 368—370; —a acelor care au murit în acelaşi minut, cum se judecă după prezumţie? 37 ; — face să înceteze: epitropia, 330 ; —servitutea personală, 685; — mandatul, 1373; —contractul de cumpărare înapoi *), 1441; —şi cel de vînzare înapoi, 1442; — moartea meşterului desfiinţează contractul, 1550; — a autorului desfiinţează contractul pentru o nouă ediţie, 1557; — a unuia din doi asociaţi desface asociaţia, 1600—1602; — şi a administratorului asociaţiei compusă din mai multe persoane, o desface, 1604; — care drepturi şi care îndatoriri se sting prin moarte? 1903; — moartea vitelor, cînd dă loc la prezumţie pentru îmbolnăvirea lor? 1241 — 1244; — dăruire din cauza morţii, cînd e socotită danie sau contract? 1290. MĂTUŞĂ, simplă, care se numeşte şi a cîtea spiţă este? 56 cj;~ Mătuşă mare, care se numeşte şi a cîtea spiţă este? 56 d) — mătuşă mai mare, care şi a cîtea? 56 e); — mătuşă prea mare, care şi a cîtea? 56 f); — mătuşă mică, care şi a cîtea? 56 e). UNCHIU, simplu, care se numeşte şi a cîtea spiţă este? 56 c);~ Unchiu mare, care şi a cîtea? 56 d) ; — Unchiu mai mare, care şi a cîtea? 56 e);~ Unchiu prea mare, care şi a cîtea? 56 /J; —Unchiu mic, care şi a cîtea? 56 e). VOINŢA cea din urmă: despre voinţa cea din urmă în general tratează capitolul al nouălea din partea a doua. Arătarea voinţei celei din urmă, 707; — cele neapărate la aceasta: A) Forma dinăuntru a testamentului este instituirea moştenitorului; ale codicilului rînduieli sînt altele, 708; — împărţirea moştenirii, 709 — 715; — Vezi MOŞTENIRE. Care moştenitori sînt socotiţi ca una persoană, 716 şi 717 ; — dreptul adăugirii, 718 — 721; — testatorul este dator să instituie însuşi pe moştenitorul său, 722 ; — darea pe faţă a voinţei celei din urmă trebuie să se facă? 723; — care nu pot să testeze? 724—728; —cînd are putere rînduirea voinţei celei din urmă? 729; — cînd nu? 730 şi 735; — greşală esenţială în testament, 731; —cazuri în care arătarea voinţei celei din urmă are putere, 732—734; —în care nu, 735— 737; — B) Forma dinafară a testamentului, 738 —750;—care nu pot fi primiţi la mărturia voinţei celei din urmă? 751; — care sînt opriţi de legi? 752 ; — care nu pot fi primiţi, fiind suspecţi? 753;'—despre voinţele cele din urmă cu privilegiu, 755 — 760; — reguli, speciale: a) pentru arhierei, 761; — b) pentru călugări, 762 — *) Pactul de răscumpărare. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 757 769; - Vezi şi ANULARE şi ÎNGRĂDIRE a voinţei celei clin urmă şi TESTAMENT. THBMA. Vezi CAZ şi ŢINUT. ÎNTEMEIATĂ frică. Vezi FRICĂ. ■ÎNGĂDUIT, drept, legal, permis în baza legilor. DECRET, hotărîre, legiuire, poruncă, ordin. ADOPTIV tată; adoptivă mamă; adoptiv fiu; adoptivă fiică, 236. THEORITRE. Despre theoritre şi alte daruri între soţi tratează capitolul al treizeci şi cincilea din partea a doua. Theoritre, care se numesc, 1685; ~ prezumţie despre ele, dacă s-au făgăduit numai, 1648 ; ~ suma lor, dacă nu s-au dat de loc sau dacă, făgăduindu-se, nu s-a hotărît suma, 1685;~ sînt nerestituibile, 1686. Vezi DĂRUIRE. COMOARĂ, ce se numeşte? 527; ~ datoria de a o da pe faţă, 528; ~ împărţeala ei, 529-534. RELIGIA. Cînd are înrîurire asupra drepturilor private şi cînd nu? 45, 47 şi 91. FIICĂ, poate să se mărite şi fără consimţămîntul părinţilor, după al douăzeci şi cincilea an al vîrstei ei, 978 n, nota 57 ; ~ cea înzestrată nu poate să ceară punerea la mijloc, 1013;~ cînd poate să ceară de la tatăl şi moştenitorii lui împlinirea zestrei stricate de bărbatul ei? 1014 ;~ dacă părinţii au făgăduit să-i dea zestre şi apoi i-au lăsat numai vreun legat la moartea lor, 1015. FEREASTRĂ. Dreptul ferestrelor. Vezi SERVITUTE. I MEDIC. Este indispensabilă mărturia lui la dovedirea de pretinsă slăbiciune trupească a soţilor, 116; ~ şi a bolnavilor de minte, 360 şi 377 ; ~ nu este silit să primească epitropie, 263 ;~ este fără putere convenţia făcută neraţional şi peste puterea bolnavului, 1172 b);~cînde ţinut să răspundă pentru lipsa de cuvenita diligentă şi de ceruta experienţă? 1739. ÎNSUŞESC, ÎMI, iau ca al meu, fac al meu propriu. ÎNSUŞIRE, ceva deosebit, lucrarea şi firea cuiva, ceea ce din fire e propriu, îi aparţine cuiva, 25. PARTICULARE lucruri. Vezi LUCRURI. PARTICULARĂ avere. Vezi AVERE. PREOT. Nu trebuie să cunune robi fără învoirea în scris a stăpînilor lor şi totodată a protopopului, 163 ;~ dacă robii au stăpîni diferiţi, trebuie să ia învoirea în scris de la amîndoi stăpînii, 164;~dacă i-a cununat cu învoirea numai a unui stăpîn, 165 ; ~ dacă fără învoirea ambilor stăpîni, 166; ~ nu poate lua asupra-şi epitropia unor orfani străini, afară de a celor înrudiţi cu dînsul, 260. SATISFĂCĂTOR, suficient. Săvîrşesc satisfăcător, fac altuia satisfacţia. SATISFĂCĂTOR, potrivit. SATISFACŢIE, în ce se deosebeşte de despăgubire? 1749 ;~ cînd se cere? 1750. SATISFĂCUT, sînt, primesc de la altul satisfacţia. CAPACITATE, vrednicie, aptitudine, tărie, putere. Capacitatea unui pămîntean pentru faptele săvîrşite de el afară de ţară, cum se judecă? 5 ; —Capacitatea fiecărui om de TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 759 a dobîndi în genere, 29 ; ~ în special la dobîndire de posesie, 408 şi 409 ; ~ de proprietate şi de proprietate prin uzucapiune, 463, 464, şi 1908 ;~ de moştenire, 694; ~ cînd capacitatea de a moşteni se judecă? 699 şi 700; ~ capacitatea de a încheia contracte, 1156—1159. CURBA ÎNFĂŞURATĂ, jocul cu cureaua, care turceşte se chiamă caisi, iar moldoveneşte curea. LAŢ, vînez cu laţul, prind păsări cu laţul. STÎND (stau). PUTERNICĂ, aceea care are tărie şi valabilitate. PUTERNIC, cel care are tărie şi valabilitate. Căsătorie puternică, 115;~ titlu puternic. Vezi şi TITLU de drept. TĂRIE, putere. Putere personală, care se numeşte? 5 nota 2; ~ puterea legilor, vezi LEGE. PLAN, schiţa unei clădiri sau unui oraş. PLAN, TABELĂ DE, schiţare, hartă. C GRATII, PUN, închid cu gratii. PERPENDICULARĂ. SUBRÎNDUIESC, pun pe cineva sub. ; ÎNNOIRE (lucru nou, făcut din nou, zidire, clădire nouă cu adăugire păgubitoare pentru vecin) cînd se opreşte? 443—446. Vezi CLĂDIRE. TERMEN. Intervalul de timp hotărît pentru publicarea acestui cod, 4; ~ pentru vestirea morţii celui ce e în străinătate, 36 şi 367 ;~ pentru logodna desăvîrşită şi nede-săvîrşită, 70 ; ~ pentru prelungirea ei, 83; ~ pentru animarea cununiei, 84, 85 şi 120, 5; ~ pentru cercetarea neputinţei trupeşti, 117 şi 143, 1; ~ pentru primirea din nou a femeii închise în mănăstire, 125;~ pentru însoţirea cu alt bărbat a femeii despărţite, 128 şi 129 ; ~ pentru absenţa unuia dintre soţi, 143, 3 ; ~ pentru înebunirea bărbatului sau a femeii, 143, 4 ; ~ pentru jelire, 144 ;~ pentru facerea de copii nelegitimi, 108 şi 181;— pentru însoţirea unui liber cu o roabă, 155; ~ pentru contestarea naşterii legitime, 209—213; ~ pentru arătarea femeii că este însărcinată, 214; ~ pentru puterea părintească, 228 ; ~ pentru decăderea din ea, 232 ; ~ pentru vîrstă celor ce înfiază, 238 şi 240 ; ~ pentru îndepărtarea epitropului care e lipsă, 262 ; ~ pentru retragere din epitropie, 269 ; ~ pentru darea socotelii epitropicesti, 316, 322 şi 347; ~ pentru cererea de iertarea de vîrstă, 333 — 335; ~ pentru cererea rudelor să li se cedeze lor epitropia încredinţată unui străin, 541 —543; ~ pentru retragerea unui epitrop, 346; ~ pentru publicarea unui lucru găsit, 515; cînd dobîndeşte găsitorul folosinţa lui? 519;~ cînd, proprietatea? 521; ~ pînă cînd au tărie rînduielile cu privilegiu ale voinţii celei din urmă? 757 ;~ pentru darea legatelor, 844 şi 857; ~ pentru îndeplinirea celor hotărîte în chip legal din testament, 846; ~ termen pus la condiţii, 892 — 896; — pentru cererea rodurilor, veniturilor şi a altor cîştiguri luate din lucruri supuse punerii la mijloc, 1019 ;~ pentru chibzuinţă moştenitorului, cînd moştenirea este cu datorii, 1035 ;~ pentru cererea lucrurilor nevîndute după renunţarea lui, 1040; ~ pentru primirea moştenirii cu inventar, 1042 ; ~ pentru facerea inventarierii, TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 761 1043 şi 1044;~ pentru separarea moştenirii de averea moştenitorului, 1062 ;~ pentru nemolestarea rudelor şi a chezăşilor mortului, 1063; ~ pentru primirea unei făgăduinţi, 1153; — pentru îmbolnăvirea vitelor vîndute, 1241 — 1244; ~ pentru îndeplinirea făgăduinţii despre un viitor contract, 1255;~ pentru pîra privitoare la depozit, 1306; —pentru cea privitoare la un comodat, 1322; — pentru dreptul de protimisis, 1434, 1447 şi 1524; ~ pentru vînzarea sub condiţiei ; de se va găsi cumpărător mai bun, 1454; ~ pentru plata arenzii sau bezmenului sau solariului, 1477 şi 1514; — pentru pîra de despăgubirea acelui ce a dat în năimeală, 1491; — pentru reînnoirea tacită a năimelii, 1494 şi 1495 ; — pentru renunţare la ea, 1497 ; — pentru îndepărtarea bezmănarului, 1517 ; — cînd cîştiga acesta locul de bezmen? 1518;— pentru vînzarea lucrărilor bezmănarului, 1524; — pentru primirea noului bezmănar, 1526; —pînă cînd poate posesorul să sădească pomi şi să clădească clădiri noi? 1538; —pentru predarea zestrei făgăduite, 1632 şi 1633;—pentru restituirea zestrei după desfacerea căsătoriei, 1650 ; —pentru theoritre, dacă e îndoială, de au fost date, 1684; —pentru arătarea vitelor străine care au făcut pagubă în ogor sau grădină sau teren şi au fost reţinute ca zălog, 1746 ; —pentru stingerea chezăşiei, 1793 şi 1799;—trecerea termenului stinge drepturile şi îndatoririle, 1904. Vezi şi PRESCRIPŢIE. TIMP 1) împărţit în ani, luni, zile şi ore. în curs de douăzeci şi patru de ore trebuie să fie acceptată făgăduinţa verbală, 1153;—dacă a pierit vită, după ce a fost predată de unul altuia, 1241; —trebuie să cumpere lucrurile mişcătoare cel cu dreptul de protimisis, 1447 ; — înainte de douăzeci şi patru de ore e dator să arate intenţia sa cel ce voieşte să renunţe la contractul de dare şi luare în năimală de lucruri mişcătoare, 1497 ; — în curs de trei zile se stinge condiţia pentru lucrurile mişcătoare vîndute sub condiţie şi predate, 1454; — înainte cu trei zile de trecerea termenului legal trebuie să ceară termen mai îndelungat, cel care voieşte să pornească pîră de protimisire a clasei, 2012; — dacă în curs de opt zile după predare s-au descoperit linţi la porci şi vărsat sau rîie la oi, 1242 a);~ după trecere de opt zile se stinge dreptul zălogirii particulare asupra vitei care a păgubit pe cineva şi a fost reţinută de acesta, 1746; —pînă în nouă zile nu se pîrăsc rudele mortului, nici chezăşii lui, 1065; —în curs de zece zile după hotărîrea arbitrilor poate cel nemulţumit să pîrască la judecătoria competentă, 1837 ;— în curs de patrusprezece zile trebuie să-şi dea cuvîntul său cel care se retrage de la epitropie, care i-a fost impusă de judecătorie, 269; —înainte de patrusprezece zile trebuie să-şi arate intenţia cel ce voieşte să renunţe la contractul de dare şi luare în năimală a unei case sau a altor asemenea lucruri nemişcătoare, 1497; —în curs de patrusprezece zile după împărţirea masei falitului trebuie creditorii să aducă întîmpinările lor, 2025; — dacă în curs de cincisprezece zile după predare la cai şi vite de jug a apărut răpciugă sau buba mînzului sau năduşală, 1242; — dacă în curs de treizeci de zile după predare s-au arătat la acestea viermi sau nărav rău sau albeaţa neagră sau albă: — sau dacă la boi şi vaci s-a arătat răpciugă, 1242, b), c);~ în curs de treizeci de zile după moartea bărbatului sau după despărţenie trebuie femeia să arate, dacă este însărcinată, 214; —dacă în interval de treizeci de zile nu s-a arătat proprietarul lucrului găsit, 515; — în curs de treizeci de zile după restituirea lucrului pot să se pornească reciprocele pre- Douăzeci şi patru de ore. Trei zile, opt zile, noua, zece, patrusprezece, cincisprezece, treizeci, *) în greceşt e tot xatp6<;. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 763 tenţii ale depozitarului şi deponentului lucrului mişcător, 1306; ~ ale como-dantului şi comodatarului, 1322; ~ lucrurile nemişcătoare trebuie să le cumpere cel cu dreptul de protimisire, 1447 ; ~ cel mai scurt timp, pentru ca să se prezinte la judecătorie creditorii falitului, sînt treizeci de zile după publicarea judecătorească, 1987; — în curs de treizeci de zile după publicarea clasificaţiei se porneşte pîra pentru o mai bună clasificare, 2010, 2012 ;~ după patruzeci de zile socotite patruzeci, de la naştere, are voie să se mărite femeia rămasă însărcinată a bărbatului care a fost dovedit vinovat la despărţenie sau a fost nevrednic de jelire, 129 şi 145; ~ după publicarea de şase luni, trebuie patruzeci de zile să se vestească la vînzarea publică lucrurile nemişcătoare zălogite, 605; ~ şasezeci de zile se dau soroc pentru şasezeci inventarierea averilor cu datorii, 1043; ~ o sută pentru primirea sau renunţarea la moştenire, 1035 şi 1042 ; ~ în curs de două luni după sfîrşitul fiecărui an trebuie Două lu-să dea epitropul orfanilor socotelile, 316; ~ de asemenea şi socotelile cele din urmă ni. după sfîrşitul epitropiei, 347 ; ~ dacă în curs de două luni s-a ivit gălbează la oi, 1242 aj;~în curs de două luni trebuie proprietarul să cumpere lucrările bezmănarului sau să-şi dea consimţămîntul la vinderea lor, 1524;~ şi să pună în posesiune pe noul embaticar, 1526; ~ în curs de trei luni după naşterea copi- trei luni, Tutui, fiind bănuială, poate tatăl să tăgăduiască la judecătorie paternitatea şi să dovedească naşterea nelegitimă, 210 şi 211;— şi după moartea lui moştenitorii lui, 213; ~ creditorii trebuie să aibă grijă să ia în primire suma proporţională ce li se cuvine din faliment, 2030; ~ şi curatorul procesului să facă dimpreună cu epitropia raport către judecătorie despre achitarea creditorilor, 2031; ~ şase şase, luni întregi se socoteşte timpul cel mai scurt de la concepţiune pînă la naşterea legitimă, 181; ~ în curs de şase luni întregi trebuie să se facă publicarea pentru vînzarea moşiilor şi a robilor, 605 şi 1434; ~ pînă la şase luni au tărie testamentele cu privilegiu, 757 ~ în răstimp de cel mult şase luni trebuie plătite neapărat legatele lăsate pentru pricini cuvioase, 844; ~ şi să dea garanţie după hotărîrea judecătoriei, care a hotărît să dea alte legate, 857; ~ după trecere de şase luni sînt excluşi cei ce se află în ţară de la dreptul de protimisire la cumpărarea lucrurilor nemişcătoare, vîndute după rînduială, 1436; ~ înainte de şase luni trebuie să-şi arate intenţia sa cel ce voieşte să renunţe la contractul de dare şi luare în arendă a moşiei, 1497; ~ în curs de şase luni se porneşte pîra de răsturnare a cumpărăturii, 1956;~ nouă luni soroc se dă la judecătorie, dacă cere trebuinţa nouă, pentru inventarierea moştenirii, 1044;~ zece luni se socoteşte timpul cel mai zece, îndelungat pentru naşterea copiilor, 181;~ după trecerea unui an are voie să Un an, se căsătorească femeia despărţită din vina bărbatului, 129; — şi femeia bărbatului vrednic de jelire şi bărbatul femeii vrednice de jelire, 144;~în curs de un an poate ruda orfanilor să se înfăţişeze la judecătorie şi să ia asupra-şi epitropia, dacă s-a rînduit străin epitrop, 343; ~ soroc de un an se dă în sfîrşit de către judecătorie pentru a se arăta că absentul este în viaţă sau mort, 367 ; ~ după trecerea unui an îi aparţine găsitorului folosinţa sau preţul lucrului mişcător găsit, 519 ;~ iar a celui de sine mişcător, proprietatea, 521; ~ dacă în curs de un an după hotărîrea judecătoriei, moştenitorul n-a împlinit cele rînduite de testator, 846; ~ soroc de un an se dă de către stăpînire, dacă cere trebuinţa, pentru inventarierea moştenirii, 1044; ~ în curs de un an trebuie să fie cerută împlinirea făgă-duinţii pentru o convenţie viitoare, 1255;— după trecerea unui an se stinge con- TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 765 vrednicie de a moşteni, 695—698 ; ~ cînd se judecă vrednicia de a moşteni? 699 şi 700;— urmare din primirea moştenirii, 701 —705 ; ~ renunţare la dreptul de moştenire, 706; —împărţeala moştenirii: 1) dacă este numai un singur moştenitor; ~ 2) dacă sînt mulţi fără părţi hotărîte, 710; ~ 3) dacă toţi sînt cu părţi hotărîte, 711; ~ 4) dacă unii din ei sînt cu părţi hotărîte, iar unii din ei nu, 712 — 715. MOŞTENIRE după lege, care se spune? 915. MOŞTENIRE fideicomisară. Vezi FIDEICOMIS. MOŞTENIREA, la care moştenitorii cei scrişi au renunţat, cui se cuvine? 911. MOŞTENIRE vacantă. Vezi VACANTĂ. MOŞTENIRE, cumpărare şi vînzare de, cînd se socoteşte contract de noroc? 1711; ~ drepturi şi îndatoriri născute din aceasta, 1712 —1718; ~ cererea de moştenire pînă cînd se prescrie? 1951. Vezi şi MOŞTENITOR şi SUCCESIUNE şi PUNERE LA MIJLOC şi ÎMPĂRŢEALĂ. ' MOŞTENITOR, care se numeşte? 689;— cînd intră unul sau mai mulţi în drepturile şi îndatoririle celui săvîrşiţ din viaţă? 701 —705; —care moştenitori sînt socotiţi ca o singură persoană? 716; —moştenitorul trebuie să fie numit nemijlocit de cel ce face testament, 722; — nu poate să fie martor în testament, nici rudele lui, 753;-moştenitor instituit şi substituit; vezi INSTITUIT şi SUBSTITUIT. Cum se pedepseşte moştenitorul, dacă nu a dat legatele la termenul hotărît? 846— 848 ; — legat pînă la termen hotărît, cînd trece la moştenitori? 842 ; — moştenitorul *) în greceşte sînt doi termeni pentru aceeaşi noţiune. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 777 îşi opreşte partea lui legitimă de la toţi legatarii şi toate legatele, 859 ; — cînd legatarii îi dau garanţii? 860;~ care nu-i dau garanţii? 861; ~ cînd are dînsul drepturile unui uzufructuar? 896; —moştenitorii după lege, care sînt? 914; —clasa lor, 915 ; ~ întîia, 916—925; ~ a doua, 926 — 935 ; ~ a treia, 936—939; ~ a patra, 940 ; ~ excepţie, 941; — moştenitorii sînt datori să săvîrşească pomenirile celor moşteniţi, 964 ;~ dacă unul din comoştenitori şi-a oprit cu putere partea altuia, 1001; ~ preţul cărui lucru se socoteşte în partea moştenitorului, 1018 ; ~ moştenitorul posesorului cu rea credinţă nu poate să dobîndească prin uzucapiune, 1930. Vezi şi VĂRSĂMÎNT şi PUNERE LA MIJLOC şi ACCEPTARE şi MOŞTENIRE si ÎMPĂRŢEALĂ. MOŞTENINDU-SE, cel ce este moştenit; avlnd a se moşteni, cel ce are să fie moştenit. CLER, clerul bisericii, şi sorţ de noroc; vezi SORŢ. FURT, furătură. DE FURAT, de furtişag. VĂIUG-Ă, vîlcea. COMUNE, lucruri. Vezi LUCRURI. COMUNITATE, mai mulţi oameni uniţi într-o breaslă pentru un anumit scop; tovărăşie, asociaţie, comună, orăşenimea, ţinut sau bresle, 15; ~ drepturile ei se hotărăsc prin hrisoave, 43. COMUNITATE (împărtăşire, participaţie, asociaţie) de drepturi. Vezi COPROPRIETATE. COMUNITATE de bunuri. Despre comunitatea de bunuri tratează capitolul al treizecilea din partea a doua. începutul şi naşterea convenţiei neguţătoreşti, 1563 ; ~ împărţirea ei, 1564* şi 1565;— forma constituirii ei, 1566 —1567 ; ~ lucrarea convenţiei şi a contribuţiei făcute efectiv, 1568—1571; ~ drepturi şi îndatoriri ale membrilor asociaţiei: contribuţie la capital, 1572 ; ~ colaborare, 1573 — 1576 ; ~ sporire de capital, 1577; ~ administraţia lucrurilor, 1578 şi 1579; — îndatoriri pentru pagubă, 1580; — împărţirea cîştigului, 1581 —1586; —a pagubei, 1587; —darea socotelii, 1588—1590; — relaţie faţă de cei ce sînt asociaţi 1591 — 1597; — desfacerea asociaţiei, 1598—1606 ; — împărţirea averii asociaţiei, 1607. DEVĂLMAŞ, cel ce are părtăşie, parte la ceva, asociat. DE COMUN FOLOS, ceea ce foloseşte obştea. CULCUŞ, pat, figurativ şi aşternutul, albia rîului, 549 şi 550. COMODATAR. COMODAT (Commodatum). Despre comodat tratează capitolul al douăzeci şi treilea din partea a doua. Comodat ce este? 1310 şi 1311; — drepturi şi îndatoriri ale comoda-tarului: a) despre întrebuinţare, 1312;— b) despre darea înapoi 1313 — 1317; c) despre pagubă, 1318 — 1320 ; — despre cheltuielile necesare, 1321 şi 1322 ; — îngrădirea pîrilor reciproce, 1322; — cînd depozitul se preface în comodat? 1295; — comodatul nu este obiect al contraechivalentului, 1896; — nu se dobîndeşte prin uzucapiune niciodată, 1218. COMPROMISAR cine se numeşte? 1829. COMPROMIS ce este, 1830; - încetarea lui, 1839. COASĂ, secera mare. COSESC, de la « cosso » poate din dialectul eolic. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 779 CUTIA MILII. Cele cuvenite ei, 127, 139, 140, 157, 165, 166, 843 şi 962. ŢINERE, sprijinire, înţepenire. LOG CU PRIPOARE. JUDECĂTORIE. Obiceiul probat şi întărit în judecătorii are putere de lege, 13; — hotărîrile judecătorilor, care sînt date pentru unele cazuri sau chestiuni, nu au putere de lege, 16; ~ cel nedreptăţit trebuie să se plîngă la judecătoriile competente, 30 ; — cel ce nu le bagă în seamă, e supus la răspundere, 31; ~ în care cazuri judecătoria trebuie să aştepte pîra celor păgubiţi prin căsătorie făcută cu vreun impediment? 110; ~ căsătoria, după prezumţie, e ocrotită de judecătorie, 115; — cînd e datoare judecătoria să aibă grijă de creşterea copiilor părinţilor despărţiţi vremelnic sau pentru totdeauna? 184;— cum trebuie să cerceteze şi să dispună asupra felului de viaţă a tînărului, cînd între el şi tatăl s-a iscat neînţelegere despre aceasta? 195; ~ cînd se rînduieşte de către judecătorie în locul tatălui alt administrator asupra averii copiilor? 197;— cînd şi pentru care pricini se îngăduie de judecătorie continuarea puterii părinteşti şi după vîrstă deplină a copiilor? 228 şi 229; — fără de învoirea judecătoriei nu poate tatăl să sloboadă copiii săi de sub puterea părintească, nici să dea voie fiului de douăzeci de ani să aibă gospodărie deosebită, 230; — cum trebuie judecătoria să cerceteze abuzul de putere părintească şi să facă cuvenitele dispoziţii? 234; —datoria judecătoriei, cînd cineva s-a plîns, că e păgubit printr-o clădire nouă, 443—445 ; — cînd e lăsat lucrul în litigiu sub păstrarea judecătoriei? 451 şi 454; —găsitorul este dator să arate judecătoriei lucrul găsit, 513; —datoria judecătoriei pentru aceasta, 514—516 şi 520 ; — pentru comoara găsită, 528 ; — pentru siguranţa lucrului, a căruia întrebuinţare sau uzufruct îl are cineva, 673 ; — pentru inventarierea averilor cu datorii, 1043 şi 1044; —cînd împărţeala moştenirii nu se face fără ştirea judecătoriei 1078; — datoria ei la împărţeala moştenirii, 1081; —cînd cei în vîrstă deplină, Împărţind moştenirea, se judecă pentru lucruri rămase neîmpărţite, 1083; — cînd împărţeala, făcută de judecătorie, a moştenirii, se răstoarnă şi cînd nu? 1096; — cînd şi cum trebuie judecătoria să hotărască atunci, cînd între asociaţi urmează neînţelegere asupra prefacerii capitalului comun, 1114; —cînd la împărţeală de moşii sau clădiri cere trebuinţa să fie lăsată vreo servitute unuia din devălmăşii care s-au împărţit, 1124; — în timpul îndreptării hotarelor apără pe cel ce are posesiunea, pînă ce s-a dat hotărîrea desăvîrşită, 1138; — cînd şi cum împarte întinderea în litigiu a unui loc între cei împricinaţi? 1141; — cînd trebuie să hotărască timpul pentru împlinirea unei convenţii? 1214 şi 1215; —cînd hotărăşte darea plăţii la năimirea de servicii şi lucrări? 1540; —fiecare judecătorie cercetează şi hotărăşte numai chestiunile ce cad în competenţa sa, 1768 şi 1769; —judecătoria nu e datoare să ţină seamă de prescripţie, dacă nu o pun împricinaţii, 1971; — datoria ei la publicarea concursului creditorilor, 1982 ; — cînd începe concursul 1986 ; — cînd creditorii nu se înţeleg la alegerea epitropiei sau a curatorului averii, 2018 şi 2019; —cînd trebuie să declare concursul încheiat? 2032. ■JUDECĂTOR. Ce este dator să facă judecătorul, cînd nici din cuvintele, nici din sensul legii nu poate să judece şi să hotărască chestiunea ce-i stă înainte, 9; — cum trebuie să cerceteze şi să hotărască litigiul de posesiune? 455; — dacă judecătorii au fost chemaţi acasă la testator, ce trebuie să facă? 749 şi 750 ; — cînd judecătorul TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 781 îi pune la jurămînt pe comoştenitori? 1084; ~ cînd rămîne ca el să egaleze părţile, trebuie să hotărască ceea ce e de folos tuturor sau ceea ce cer toţi moştenitorii în comun, 1087; — cînd împarte moşia în devălmăşie şi lasă neîmpărţit cimitirul? 1091; ~ pîra împotriva vicleşugului sau a neglijenţei judecătorilor unde se porneşte ? i 1770; judecătorul ordinar nu are voie să fie ales arbitru în chestiunea supusă judecăţii sale, 1831. JUDECĂTOR ales. Vezi ARBITRU. ASCUNSE (ascund), cele ce au fost ascunse. BUN, moşie, casă, dugheană, atelier şi cele de acest fel. DOBINDIRE (cîştigare) de posesiune. Vezi POSESIUNE. DOBÎNDIT, ceea ce a dobîndit sau poate să dobîndească cineva. Drept de dobîndire. . Vezi DREPT. ZĂMISLIT, cel care încă nu s-a născut, cel care este încă în pîntecele maicii sale. Legile au grijă de cei zămisliţi, 34; ~ se rînduieşte avocat pentru dînşii, 357 şi 363. PRINCIPALĂ zi. Vezi ZI. STUP, ştiubei, coş de albini. .CODICIL, ce se numeşte? 708; ~ care formă trebuie să aibă? 759. Vezi şi TESTAMENT. COD,- ce cuprinde acest cod de legi? 2. ÎMPIEDICAREA prescripţiei pentru care persoane şi pentru care pricini se face? 1964-1967. ÎMPIUDICĂTOR (opritor) drept. Vezi DREPT. L LĂ1EŞI, 175. PRĂZI de război se numesc lucrurile mişcătoare pe care le pradă soldaţii de la inamicii în viaţă, iar cele ce le iau de la inamicii ucişi, se numesc jafuri. Orînduirea pentru acestea e în atribuţia stăpînirii, 535. LOTERIE, loterie, franţuzeşte; de la cuvîntul olandez lot, însemnînd sorţ, pe care răposatul Eughenie 1-a numit sorţ public (Logica, p. 328); după care reguli se judecă loteriile? 1708. SORŢ, pe greceşte cliros. Sorţul este un mijloc prin care se preîntîmpină certele la împărţeală, 114 şi 1125;~ dacă priveşte un rămăşag sau joc, se judecă după regulile asupra rămăşagurilor şi jocurilor, 1707. SORŢ, Vezi LOTERIE. CĂLDĂRI (căldare), tingiri (turc.) şi cazane. LEGATAR, cine se zice? 691 şi 785; ~ nu este primit martor pentru testamentul în care i s-a lăsat lui un legat, nici rudele lui cele mai apropiate, 754; ~ cînd comoştenitorii se socotesc ca legatari? 787 ; ~ drepturi şi îndatoriri ale legatarului, 789 — 791; ~ dacă i s-a lăsat lui alegerea legatului, 798 — 800; ~ cînd are drepturile uzufruc-tuarului? 896 ;~ lui i se cuvine moştenirea la care au renunţat moştenitorii, 911. Vezi şi LEGAT. LAS UN LEGAT, ce înseamnă? 785. LEGAT. Despre legate tratează capitolul al unsprezecelea din partea a doua. Legat ce este? 785; ~ deosebirea între el şi moştenire, 691; ~ de cine, cum şi cui se lasă în chip puternic? 786 şi 787 ; — cine se însărcinează cu legatele? 788;~drep- TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 788 turile şi datoriile legatarului, 789—791; ~ în atribuţia cui cade împărţeala legatului comun? 792;~în a cui, a celui lăsat pentru pricini cuvioase? 793; ~ subrînduire Ia legate, 794; — obiectele legatelor, 795;~în cîte chipuri poate cineva să lase legate? 796;— cui i se cuvine alegerea legatului nehotărît şi cum se face? 797 şi 798 ; — se face, numai o dată, 799 ; — dreptul alegerii trece şi asupra moştenitorului legatarului, 800 ; ~ cînd legatul rămîne fără putere şi cînd se micşorează? 801 — 804 ; cînd se stinge şi cînd nu? 805 ;~ lucru străin dacă s-a lăsat legat, 806; ~ datorie dacă s-a lăsat legat, 807 — 810 ; ~ zestre dacă s-a lăsat legat, 811 şi 812 ; ~ legat de hrană şi creştere, 813 ; ~ întinderea lor, 814 — 816 ; ~ legatul chelăriei, 817 ;~ casei, 818 ; — a lucrurilor mişcătoare din ea, 819 şi 820 ; ~ dulapului sau scrinului, 821; — lucrurilor curgătoare, 822 ; — a unei anumite sume din ele şi altele, 823 ; — legat de pietre scumpe şi podoabă, 824 ; — de aur şi argint, 825; — hotărît, 826 ; ~ nehotărît, 827 şi 828 ; ~ legat de robi, 829—833 ; ~ moşie lăsată legat dacă a fost mărită sau micşorată de însuşi legatarul, 834; ~- lucru zălogit dacă s-a lăsat legat, 835 ; ~ dacă s-a dat zestre, 836; ~ moşie dacă s-a lăsat legat cu toate lucrurile aflătoare în ea, care nu se cuprind? 837; ~ înzestrarea moşiei, ce cuprinde? 838; ~ o parte din avere dacă s-a lăsat legat, 839; — lucrare, dacă s-a lăsat legat unui oraş, 840; ~ cînd începe dreptul asupra legatului? 841; ~ dacă s-a lăsat moştenire sau legat în numele lui Hristos sau al vreunui sfînt, 842, — cînd trebuie să fie date legatele lăsate pentru pricini cuvioase ? 843; ~ dacă nu s-au dat la timpul hotărît, 844 ; — cui îi revine grija pentru acestea; 845 ; ~ dacă moştenitorul n-a dat legatele nici după hotărîrea judecătoriei, 846 — 848 ; ~ cui i se. cuvine sporirea sau împuţinarea lucrurilor speciale lăsate legat? 849 ;~ cînd nu se cer acestea? 850;~ legate anuale sau lunare, cînd încep şi cînd se sting? 851; ~ legat pînă la un timp determinat, cînd trece şi asupra moştenitorilor şi cînd se stinge? 852 ; ~ pentru îndeplinirea legatelor se dă siguranţă, 853 ; ~ legatele cînd se micşorează? 854; —legatarul ce trebuie să dea înapoi? 855; ~ cînd e socotit ca un posesor de bună credinţă? 856; ~ dacă după hotărîrea judecătoriei n-au fost date legatele în răstimp de şase luni, 857; — cui i se cuvine dreptul adăugirii la legate, 858; — moştenitorii îşi opresc partea legală de la toţi legatarii şi din toate legatele, 859 ; — şi legatarii dau siguranţă moştenitorului, 860; — cine nu-i dă siguranţă? 861; — oborîrea legatului, 907 — 910; — cererea lui, pînă cînd se prescrie? 1951. LEGATOR, cine se chiamă? 785. ALB. TÎLHAR, hoţ vădit la drumul mare. AU FOST LUATE (iau), au fost acceptate. ACCEPTARE, luare. LUATURI şi daturi, alişveriş (turc). Obiectele lor, 1615. LINGURARI, ţigani corturari, care fac huliaria *) şi coveţi de la moldov. lingură, ca şi cum s-ar spune huliarari1). .RAŢIONAL, raţionalul este partea sufletului ce judecă şi prin care numai se dobîndesc ştiinţele. LIPSĂ, rămăşiţă, cusur: turc. EXTREME, ultimele, cele din urmă. Cele din urmă răsuflări se află la sfîrşitul vieţii sale. LĂUZIE, zăcere după naştere. 1) pe greceşte linguri şi lingurari. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 785 DEZLEGARE. Despre dezlegarea drepturilor şi îndatoririlor tratează capitolul al treilea din partea a treia. Cum se dezleagă în general drepturile şi îndatoririle? 1860; ~ în special: 1) prin dare şi facere, 1861;— cum se face aceasta? 1862 — 1865; -cînd? 1866-1871; ~ de cine? 1872 —1874 ; ~ către cine? 1875 şi 1876;~depu-nerea datoriei la judecătorie, 1877;— pricinile ei, 1878;~ ce se cere la ea? 1879 ; ~ efectele ei, 1880 ; ~ chitanţă, 1881 —1886 ; ~ plata unei datorii nedatorate, 1887 —1892; ~ 2) prin contraechivalent sau compensaţie, 1893—1898; ~ 3) prin lăsare sau iertare a datoriei, 1899;~ 4) prin întrunirea dreptului şi a îndatoririi la aceeaşi persoană, 1900 şi 1901;~ 5) prin întîmplătoarea pierdere a unui lucru determinat, 1902 ; ~ 6) prin moarte, 1903 ; ~ 7) prin trecerea termenului, 1904 ; ~ şi 8) prin restituţie, 1905. M NEBUN, lipsit cu totul de uzul raţiunii. BUNICĂ: cînd se cere consimţămîntul ei la căsătoriile nepoţilor? 75 ; ~ cînd e datoare să ia asupra-şi grija de creşterea lor? 186;~ cînd i se cuvine epitropia după lege? 266;~se rînduieşte coepitrop împreună cu dînsa, 279;— dreptul ei de moştenire, 928; ~ partea ei legiuită, 969; ~ ea poate opri pe bunic, ca să aibă folosinţa moştenirii, pe care o lasă nepoţilor ei peste partea legiuită, 975; — este datoare să înzestreze pe nepoata înfiiată, pe care ea însăşi a luat-o în adopţiune, 1627. MOAŞĂ: mărturia ei despre veşnica neputinţă a femeii la împlinirea căsătoreştii datorii, 116; — despre faptul dacă femeia celui mort sau divorţat este sau nu însărcinată, 214. , MARTORI: cîţi martori trebuie la testamentul scris? 740; —cîţi la cel nescris? 746; — îndatorirea lor pentru încredinţarea lui, 747 ; — care nu pot fi primiţi la mărturia testamentului? 751; —care sînt opriţi de legi şi ce fel trebuie în genere să fie martorii? 752 ; — care sînt opriţi ca fiind sub prepus? 753 ; — dacă s-a lăsat moştenire sau legat scriitorului testamentului sau uneia din rudele lui mai apropiate, cîţi martori trebuiesc? 754; -r ce fel de martori şi cîţi sînt de primit la arătările voinţii celei de pe urmă cu privilegiu? 755 şi 756;—dacă le e frică să se apropie de cel bolnav, ce trebuie să facă? 758; —convenţia poate să fie făcută şi cu martori şi fără martori, 1176; —cine nu ştie să scrie, trebuie să cheme doi sau trei martori la convenţie, dintre care unul să scrie numele lui, 1179. MASA falimentului ce se chiamă? 1976;-asupra averii supuse ei, nu poate falitul să încheie contracte, nici să se împrumute, 1985 b;~ care sînt excluşi de la ea? 1885 c;~ dacă la începutul concursului s-a găsit în ea avere străină necheltuită, 1993; - zapisele şi pretenţiile falimentare se vînd la licitaţie, dacă creditorii nu le primesc, 2021. ZĂDĂRNICIT e, (zădărnicesc), devenit zadarnic, fără folos, inexecutabil, fără lucrare. MAI MARI. Vezi VÎRSTA şi COPII. MICŞORARE, scădere, împuţinare. NEGRU. FAGURE. AMESTECATE (amestec). 50 — o. 622 TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 787 DOJENIT DE, vrednic de dojana, de învinuire. DOJANA, ocară, învinuire. învinuire asupra testamentului. Vezi TESTAMENT. LEGITIMA. Despre partea legiuită tratează capitolul al patrusprezecilea din partea a doua. Parte legiuită ce este? 967; — cui i se cuvine? 965;~ cîtimea ei, 968 şi 969;— sub ce nume trebuie să fie lăsată? 972; — sub ce îngrădire 976; —inventariere pentru aflarea ei, 999; — venituri şi cheltuieli, cîştiguri şi pagube înainte de predarea ei, 1000; —ce se socoteşte în partea legiuită? 1002;— ce se socoteşte în partea legiuită? 1002;—ce nu se socoteşte? 1003; —din care lucruri nu se reţine? 1004; —care o micşorează? — 1005 ; —valoarea cărui lucru se socoteşte în partea moştenitorului? 1018;—cererea pentru împlinirea ei pînă în cît timp se prescrie? 1951. SECHESTRE, depunerea unui lucru în litigiu la un al treilea spre păstrare. Lat. Sequestratio. SECHESTRU (Sequester Lat.); cui i se spune şi ce fel de drepturi şi îndatoriri are? 1307. SECHESTREZ (Sequestro), pun sub sechestrare un lucru în litigiu. MIS1T, mijlocitor, care intervine între două sau mai multe persoane şi aduce o convenţie sau o împăcare sau tranzacţie. ZID de la mijloc, peretele dintre două locuri. SCHIMB, prefac, transform, schimb forma. MUTARE (transmisiune). Despre mutarea drepturilor şi îndatoririlor tratează capitolul al doilea din partea a doua1). Cum se face? 1811; 1) prin înnoire, 1812 — 1816; — 2) prin învoială, 1817 — 1827; vezi DEZLEGARE. 3) Judecătorie aleasă sau arbitraj, cum se face? 1828 ; —judecător, ales, care se numeşte? 1829; — compro-misar, care? —compromis ce se numeşte? 1830; vezi ARBITRAJ. 4) cesiune, 1810-1848; vezi CESIUNE. 5) asignaţie, 1849-1859. STRĂMUTARE, ducerea dintr-un loc în altul. MINĂ, locul de unde se scot metale, adică aur, argint, aramă, fier ş. a. CĂINŢĂ, răzgîndire şi schimbarea intenţiei.. SUB ÎNCHIRIEZ, dau cu năimeală altuia lucrul pe care l-am luat cu năimeală de la altul. SUBCHIRIAŞ, cel care ia cu năimeală un lucru nu nemijlocit de la proprietarul lucrului, ci de la cel care 1-a luat de la acesta cu năimeală. PREFACERE, facerea într-alt chip, schimbare. TRANSFORM, prefac. REIMPRIMARE. Vezi EDIŢIE. STRĂMUT, duc în alt loc. A CĂZUT ÎN ALTĂ PARTE (cad), a căzut de la unul la altul. CANALIZEZ în altă parte, canalizez în alt loc, strămut, duc apa printr-un canal, lătoc. PĂRTAŞ, devălmaş, care participă la ceva, are parte la ceva sau ia parte din ceva. MELIS şi malis2) se numeşte o boală a cailor şi măgarilor, 1242. c. Turc. saccai. Mold. răpciugă. LUNĂ. Luna cuprinde treizeci de zile. Vezi şi TIMP. LUNAR (pe lună) legat, 851. !) din eroare, în loc de « a treia ». 2) pe greceşte. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 789 MAMĂ. Cînd se cere consimţământul mamei la căsătoriile copiilor? 74; — dacă s-a desfăcut căsătoria din pricina ei, 124—128; 130 şi 134; ~ dacă s-a măritat înainte de anul jelirii, 149; —dacă după anul jelirii, 151;~ dacă este liberă, atrage în libertate copiii născuţi dintr-însa, 160 ; ~ dacă este roabă, urmeazăşi copiii soarta ei, 177 ; ~ e datoare să aibă grijă de trupul şi sănătatea copiilor, 183;~ cînd e datoare să ia asupra-şi toată grija pentru creşterea lor? 134, 185 şi 186;~ după despărţenia vremelnică sau după desfacerea deplină a căsătoriei, ei îi revine îngrijirea băieţilor pînă Ia al patrulea an al vîrstei lor, iar a fetelor pînă la al şaptelea, 184. Vezi Părinţi şi Copii. Cînd îi revine ei după lege epitropia? 266; ~ se rîndueşte coepitrop dimpreună cu dînsa, 279; ~ poate pe urmă să ceară epitropia copiilor ei, dacă în timpul rînduirii epitropiei era încă sprevîrstnică, 342 ; — dacă voieşte să se mărite, trebuie să-şi arate intenţia la judecătoria epitropicească, 338; ~ dreptul ei de moştenire, 927, 954 şi 955; ~ partea ei după lege, 969; ~ dacă nu s-a măritat ce ia din averea bărbatului? 957; ~ dacă, fiind bogată, n-a adus zestre în casa bărbatului, 958 ;~ dacă este săracă şi are pînă la trei copii, ce ia? 959 ; — poate să oprească pe tatăl să aibă folosinţa lucrurilor, pe care ea le-a lăsat copiilor peste partea legiuită, 975; ~ cînd este datoare să înzestreze fetele? 1625;~ sau să dea contrazestre feciorilor? 1670;— are datoria să înzestreze fata înfiiată, 1627; ~ dreptul ei asupra ipovolului şi a celorlalte daruri de nuntă, 131, 1680 şi 1681. MITROPOLIE. Care lucruri de ale orfanilor trebuie să fie puse la mitropolie spre păstrare? 301. MITROPOLIT. Cînd se cuvine mitropolitului îndeplinirea legatelor lăsate pentru pricini cuvioase, care se cuveneau episcopului lui? 793 şi 845; ~ fără ştirea lui nu se schimbă moşii de ale mănăstirilor, 1402. MATERNE (de la mama) lucruri, pînă cînd se dobîndesc prin uzucapie? 1933. PlNGĂRESC, infectez, spurc, fac necurat printr-o faptă urîtă. MIXTIUNE. amestecare. DAREA năimelii, darea plăţii. MĂ NĂIMESC, convin cu plată să slujesc altuia; şi se năimeşte averea, se dă cu plată cu arendă, se arendează. SALARIZARE. SALARIAT, acel sau acea care lucrează, slujeşte, face ceva, pentru ca să se bucure de salar, plată. NĂIMEALĂ, preţul convenit pentru lucrul năimit. Cum se dă, 1470; ~ şi plata pentru lucrul convenit. CEL CE A LUAT ÎN ARENDĂ, cel care a luat moşie sau altceva cu năimeală. ARENDATOR, cel care a dat moşie sau altceva cu năimeală. Vezi şi ARENDARE. DESPRE DAREA ŞI LUAREA cu năimeală a serviciilor şi lucrărilor tratează capitolul al douăzeci şi nouălea din partea a doua. 1) convenţie de salarizare, 1539; ~ tacită convenţie asupra plăţii, 1540; ~ drepturi din convenţia pentru plată, 1541 — 1545;— cînd comanda se schimbă în cumpărare şi vînzare? 1546 şi 1547;— încetarea luării şi dării cu năimeală a serviciilor şi lucrărilor, 1548—1550; —regulile acestea se aplică şi meşterilor şi altor persoane, 1551; — 2) convenţia pentru tipărirea şi vînzarea unei cărţi, 1552; — drepturi şi îndatoriri între un autor şi un tipograf, 1553 — 1559; — 3) drepturi şi îndatoriri între stăpîni şi slugile năimite, 1560-1562. tablă după alfabet a materiilor şi cuvintelor 791 ;NĂIMIRE, a conveni, cu plată cu cineva, ca să slujească, sau a lua cu plată ceva, arendare, închiriere. Despre darea şi luarea în arendă şi despre darea şi luarea în arendă ereditară şi despre bezmen tratează capitolul al douăzeci şi optulea din partea a doua. Contractul dării şi luării în năimeală, 1466;~ A) contractul închirierii şi arendării, 1467 şi 1468 ; ~ cele neapărate, 1459 —1471; ~ efect, 1472 ;~ drepturi şi îndatoriri reciproce: 1) pentru predare, păstrare şi întrebuinţare, 1473 — 1475;~2) pentru însărcinări, 1476;—3) pentru arendă, 1477 —1480; ~ arendă dată în roduri, 1481;~ cînd arendaşul şi chiriaşul pot, după obiceiul pămîntului, să desfacă contractul sau să reţină partea corespunzătoare din arendă sau chirie? 1482 ; ~ proprietarul nu poate să ceară pe urmă arenda, pe care i-a iertat-o arendaşului pentru nerodire, 1483; ~ nenorocirile extraordinare cum se judecă după iuridica prezumţie? 1484; ~ arenda, cînd se iartă în întregime sau în parte şi cînd nu? 1485 şi 1486 ; ~ restituirea lucrului năimit, 1487 —1491; ~ 5) desfacerea contractului de năimeală: a) pentru pierderea lucrului, 1492; — b) pentru trecerea termenului, 1493 ;~ cînd se face reînnoire? 1494—1496; ~ c) din cauza renunţării, 1497 —1501; ~ pentru înstrăinarea lucrului, 1502 —1504 ; ~ B) darea şi luarea în arendă ereditară, 1505; ~ C) bezmen, 1506 ; ~ D) solarium, 1507 ; ~ cîştigarea proprietăţii întrebuinţării, 1508; ~ drepturi comune ale proprietarului fiinţei lucrului şi ale proprietarului folosirii, 1509 şi 1510; ~ drepturi şi îndatoriri speciale ale proprietarului fiinţei lucrului, 1511 \~ a) pentru păstrarea, căutarea şi îmbunătăţirea bunului, 1512 ;~fe,) pentru arendă şi bezmen, 1513; ~ şi cînd se face plata? 1514 ;~ aici nu are loc iertarea unei părţi din arendă 1515 —1519 ; ~ c) pentru însărcinări şi îmbunătăţiri, 1520 şi 1521; ~ drepturi şi îndatoriri ale proprietarului folosirii în genere, 1522;~ în special: a) pentru înstrăinare, 1523 — 1527 ; ~ 6) pentru găsirea unei comori şi pentru scăderea fiinţei, bunului, 1528 ;~c) pentru însărcinări, 1529;~şirf^ document, 1530 şi 1531; — drepturi dobîndite din plata solarium-ului, 1532; ~ cum se stinge proprietatea folosirii? 1533 —1538 ;~ lucru năimit ereditar sau cu bezmen pînă în cît timp se dobîndeşte prin uzucapiune? 1937. ARENDAŞ. Vezi CEL CE A LUAT ÎN ARENDĂ. NĂIMIT, slugă cu leafă. NĂIMESC, iau cu plată pe cineva în serviciul meu sau iau cu arendă un bun străin. AMINTESC, am în memoria mea, îmi aduc aminte, port amintirea, în aducere aminte, fac pe cineva să-şi aducă aminte de ceva. POMENIREA morţilor, cum şi de cine trebuie săvîrşita? 945, 964 şi 1654. LOGODNĂ, ce este şi în cîte feluri se face? 64; ~ desăvîrşit, 65; ~ nedesăvîrşit, 66; ~ desfacerea ei cu păgubirea logodnicului, 67 ; ~ a logodnicei, 68 ; — fără păgubire, 69 ;~ timpul ei hotărît, 70 ; ~ desfacerea ei, 120 şi 142. LOGODNICĂ. LOGODNIC. MONAHALĂ viaţă, călugărească. MĂNĂSTIREŞTI lucruri, pînă cînd se dobîndesc prin uzucapie? 1836. MĂNĂSTIRE. Privilegiile mănăstirilor, 17;~ dreptul lor de moştenire asupra averii monahilor, 763 — 769 ; ~ legat lăsat mănăstirii, cînd trebuie să fie dat? 843 ; ~ dacă tablă după alfabet a materiilor şi cuvintelor 793 ' n-a fost dat la termenul hotărît, 844; ~ cum trebuie să se facă schimbul moşiilor, dacă cere trebuinţa? 1404. MONAHĂ, călugăriţă. MONAH, călugăr. Călugării nu pot să încheie contract puternic de căsătorie, 90 ;~ nici să înfieze, 235 ; ~ nu se fac epitropi ai orfanilor, 260 ; — nu se pot primi la mărturia' testamentului, 751; ~ decît la timp de nevoie, 755 ; ~ cum trebuie să arate ultima lor voinţă, adică să dispună de averea lor? 762 — 769. POTECĂ. Dreptul potecii, 643. Lat. Semita. Vezi SERVITUTE. UNILATERAL, care convenţii obligă, 1155. Vezi CONVENŢIE 1). .COTIUGĂ, ROABĂ, Care are o roată. N NAUFRAGIU, sfărîmarea corăbiei. ARMATOR (stăpînul, căpitanul navei, corăbiei) răspunde ca depozitar pentru lucrul care i-a fost predat lui sau slujitorilor lui, 1309; ~ şi pentru paguba pricinuită de el sau de aceia, 1742. STĂPÎNESC, am în posesia şi stăpînirea mea, iau folosul, rodurile. Vezi şi POSESOR şi POSESIUNE. TÎNĂR. Tinerii sînt ocrotiţi în mod special de către legi, 33 c. Vezi SPREVÎRSTNIC. ,SEMN, face un, a da din cap (popular). PORUNCI, care sînt? 33 a. Vezi VÎRSTA şi COPII. INSULĂ (ostrov), dacă s-a format într-un rîu mare, cui îi aparţine ? 543 ; ~ dacă, în unul mic, cărora li se cuvine ocuparea ei şi cum se face împărţirea şi atribuirea ei? 544 — 547. RAŢIONAL, ce ţine de raţiune, judecată, logică. POSESOR, cine se numeşte? 407; ~ de bună credinţă cine? 424;~de rea credinţă cine? 425;-vezi şi POSESIUNE. POSESIUNE. Despre posesiune tratează capitolul întîi din partea a doua. Dobîndirea posesiunii: capacitatea şi incapacitatea persoanelor pentru aceasta, 408 — 409; — obiectele ei, 410; — modul dobîndirii posesiunii lucrurilor mişcătoare şi nemişcătoare, 411; —ne trupeşti, 412 ; — îndeosebi pentru dreptul afirmativ şi făgăduitor sau opritor, 413 ; —nemijlocit sau mijlocit, 414; —conţinutul dobîndirii posesiunii, 415; — posesiunea cînd se numeşte dreaptă şi cînd nedreaptă? 416;—titlul posesiunii drepte, 417 ; —deţinătorul încă nu are nici un titlu de drept, 418; —nici nu poate să-1 dobîndească cu de la sine putere, 419; —efectul titlului valabil, 420; — posesorul nu e dator să arate titlul său, 421; — excepţie, 422 ; — fiind îndoială, prezumţia ajută posesorului, 423; — posesor de bună credinţă, cine se numeşte? 424; —de rea credinţă, cine? 425; —cînd coposesorul se face posesor de rea credinţă şi nedrept? 427 ; —dezlegare asupra posesiunii de bună sau rea credinţă, 428 ; — la îndoială prezumţia ajută pe posesor, 429 ; — urmarea posesiunii. Drepturile posesorului de bună credinţă: a) la fiinţa lucrului, 430; — b) la roduri şi celelalte folosiri, 431; — c) la cheltuieli, 432 şi 433; — dreptul posesorului de bună credinţă să ceară preţul pe care 1-a dat, 434 şi 435; — îndatorirea posesorului de rea credinţă, 437 —439;—cum se judecă credinţa posesiunii unei l) Vezi p. 743 n. 1. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 795 obştimi? 440 ; ~ îndatorirea posesorului de bună credinţă, 441; ~ drepturile posesorului cînd e turburat în posesiune, 442 ; ~ mai ales printr-o nouă clădire, 443 — 446;— şi cînd ameninţă să cadă vreo clădire, 447 ; ~ mijloace legale pentru ţinerea posesiunii, 448; ~ a) împotriva posesiunii prihănite, 449 şi 450;~&J la îndoială, dacă posesiunea este fără pricină sau nu, 451 şi 452; ~ prevederile deţinătorului lucrului împotriva mai multora care cer posesiunea, 453 —455; ~ încetarea posesiunii: a) a lucrurilor trupeşti, 456;~6J a drepturilor şi a lucrurilor nemişcătoare, 457 —459 ; ~ îngrădirea încetării posesiunii, 460 ; ~ consecinţă legală: a) cînd cineva tăgădueşte posesiunea, 492;~6J cînd se face că posedă, 493;— cînd în chip viclean încetează de a poseda, 494. Vezi şi PROPRIETATE. Care posesiune este neapărată la uzucapiune? 1915—1921. Pentru dobîndirea proprietăţii prin posesiune de un timp hotărît, vezi PRESCRIPŢIE şi TERMEN. DREPTUL civil, ce hotărăşte? 2; ~ cel firesc, 10. RAN, bucată bătută de aramă, argint sau aur, monedă (moneta); preţul intrinsec al banului se spune puritatea şi greutatea metalului ce este în el; iar cel extrinsec e preţul hotărît de stăpînire, care se numeşte şi cel legal. Cînd e spre cîştig sau pagubă a creditorului şi cînd a debitorului? 1327 — 1329. LEGIUITOR, care face legi. LEGIUITOARE putere, 11. LEGE, ce este? 1; ~ publicarea ei, 3 ; ~ începutul intrării ei în vigoare, 4 ; ~ întinderea ei, 5;~nu e retroactivă, 7 ; ~ interpretarea ei, 8 — 11. Grecescul nomos lege vine de la nemo care înseamnă împart, pentru că împarte în chip drept tuturor cetăţenilor foloasele comune din situaţia civilă, apoi îi opreşte să vatăme unul pe altul silind pe cel ce face nedreptate să plătească paguba celui nedreptăţit. Legile erau cîntate ca nişte cîntece şi de aceea s-a întărit apoi obiceiul să fie numite nomoi diferitele glasuri ale muzicii. « De aceea nomoi se chiamă glasurile ce le cîntă, sau pentru că, înainte de a şti scrisul, cîntau legile ca să nu fie uitate...» (Artist. Problem. XIX 28). Dar după ce s-a descoperit meşteşugul scrisului, oamenii au devenit aşa de învăţaţi încît acesta era singurul mijloc suficient pentru păstrarea legilor, încît legile lui Solon interziceau expres judecătorilor să judece pe vre un cetăţean, cu lege nescrisă. «Magistraţii să nu întrebuinţeze pentru nimeni legea nescrisă» (Andoc. despre mister.). Existau însă legi nescrise la Eumolpizi, precum spune oratorul Lisias în cuvîntarea împotriva impietăţii lui Andocide (D. Cor. în coment. la Beccar. p. 117). OSPICIU, casă în care doctori puşi anume îngrijesc şi tămăduiesc bolnavii străini şi săraci, spital de obşte; încît timp se dobîndesc prin uzucapiune lucrurile spitalelor? 1936. Vezi CASĂ. STRĂIN lucru, dacă s-a lăsat legat, 806. STRĂIN sau străină dacă voieşte să încheie căsătorie în statul acesta, 80, ~ străinii ce drepturi în general au aici? 45, 46 şi 2009. tablă după alfabet a materiilor şi cuvintelor 797 0 ÎNDRUMARE, arătarea drumului şi la figurat, învăţătura. ŞOSEA, drum mare, lat. via. Dreptul drumului, 644. ORICARE, de orice stare ar fi. ■ORICE. CASNIC. ATRIBUI, îmi. Vezi ÎNSUŞESC. DOMICILIU, locuinţă, locuire; socotit ca servitute, ce cuprinde? 674 şi 675. CASĂ (locuinţă). Legatul casei ce cuprinde? 818. FAMILIE (Familia), ce cuprinde? 48; ~ drepturile şi îndatoririle familiei nu se prescriu, 1212 şi 1944. STĂPÎNUL casei, capul familiei. (CLĂDIRE, construcţie de casă, sau atelier, sau alta de acest fel şi zidire. Cînd se opreşte de către vecin înălţarea sau surparea unei clădirei? 443 — 446; ~ cînd se cere asigurare din cauza unei clădiri şubrede şi ameninţătoare a vecinului? 447 ; ~ dacă cineva cu bună credinţă a clădit pe locul său propriu cu material străin, 562; ~ dacă, pe loc străin, cu materialul său propriu, 563 ; ~ dacă, cu material străin, 565 ; ~ dacă aceasta a ştiut-o proprietarul locului, 564. 'CONSTRUCŢIE. Vezi CLĂDIRE. ■•CONSTRUIRE, zidirea unei case şi a altora de acest fel. 'CONSTRUIESC, zidesc, fac o clădire. ■CASĂ. Case obşteşti sînt şcoli, aziluri de orfani, spitale şi altele de acest fel. Legate lăsate • lor, cînd trebuie să fie date ? 843; ~ dacă nu s-au dat la timpul hotărît, 844; ~ cînd li se cuvine lor moştenirea la care au renunţat moştenitorii şi legatarii? 911 d. POJIJIE. Sub legatul pojijiei casei ce lucruri se înţeleg, 819. MIZERABIL (de nevoie, vrednic de plîns) depozit, 1292. :CRAMĂ, depozit, chelar pentru păstrarea vinului. ■ORIŞICE. Vezi ORICE. ORIŞICINE. Vezi ORICARE. FUNEST, fatal, nimicitor, aducător de pierzare. NEROD, avînd minte puţină. ■INTEGRAL, deplin, întreg. 'TOTIME a lucrurilor, 398. Lat. Totitas. 'GRĂMADĂ, comunitate ; lat. Universitas. Lucrurile şi averea ei, 383. DARURI DE VEDERE. Vezi THEORITRE. 'CUMPĂR ÎNAPOI, retro emo, 1442. CUMPĂRARE înapoi, 1439. RETROACTIVE sînt, lucrare înapoi, asupra celor trecute. Cînd legile nu au putere retroactivă, adică nu au lucrare şi putere asupra celor săvîrşite? 7. VÎNZARE ÎNAPOI, 1442; — lat. Retro venditio. VÎND ÎNAPOI, 1443. HOTĂRNICIE, a pune, a aşeza hotare, şi înseşi hotarele. -HOTAR: definiţie, tîlcuirea prin cuvînt a unui lucru sau nume; răzorul. -DEZGROPATE, care sînt? 509. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 799 ORFANOTROFIE, casă în care sînt hrăniţi şi crescuţi orfanii. în cît timp se dobîndesc prin uzucapiune lucrurile orfanotrofiilor? 1936. Vezi CASĂ. UZUCAPIUNE, lat. Usucapio. Vezi DOBÎNDIRE de proprietate prin folosinţă. URSARI (arcudazil) se chiamă ţigani corturari, care învaţă urşii să joace şi-i poartă cu dînşii. De la cuvîntul moldovenesc urs arctos2). în can. 61 al sinodului al 6-lea aceştia se numesc purtători de urşi. ESENŢĂ se spune partea alcătuitoare a unui lucru. ESENŢIAL, care este particular esenţei, se ţine de esenţă. MAL, marginea, ţărmul rîului. ■JNTĂIIESC, fac ceva tare, ţeapăn, zidesc, pun în siguranţă. P BANCĂ (Banque), aşa-numitul joc de cărţi este oprit, 1706. JOCUL este un fel de rămăşag, 1705; ~ care jocuri sînt oprite, 1705. EDUC, învăţ şi cresc copiii cei mici; în genere îndrumez, învăţ cele cuvenite sau cum trebuie să se poarte. COPIII, după naştere se numesc legitimi şi adevăraţi, cei care sînt născuţi din căsătorii legale, 180 ; ~ ilegitimi şi neadevăraţi, cînd sînt născuţi din căsătorii oprite ; aceştia sînt: a) incestuoşi, cei născuţi din căsătorii incestuoase. Vezi CĂSĂTORIE;~ b) adulterini, cei născuţi din adulter; ~ c) din curvie, cei născuţi din curvie, care se numesc şi neştiuţi, cînd tatăl lor nu e cunoscut; ~ d) din feciorie, cei născuţi din fecioare nemăritate; ~ e) fireşti, cei născuţi din ţiitoare. Cei născuţi morţi se socotesc ca şi cînd n-ar fi fost zămisliţi. Zămisliţi, cei ce în timpul morţi tatălui se găseau în pîntecele mamei lor. Cînd aceştia sînt socotiţi ca şi născuţi, 34 ; ~ se rînduieşte curator pentru ei, 363; ~ copiii se numesc după vîrsta: a) prunci pînă la împlinirea a şapte ani ai vîrstei lor;~ b) nevîrstnici, persoanele de partea bărbătească de la şapte ani pînă la împlinirea de patrusprezece; iar cele de parte femeiască pină la împlinirea de doisprezece; ~ c) adulţi sau sprevîrstnici sau tineri, de la patrusprezece sau doisprezece pînă la douăzeci şi cinci; după ce au trecut de douăzeci şi cinci, se chiamă mai mari şi deplini la vîrsta. Pruncii, nevîrstnicii şi sprevîrstnicii sînt ocrotiţi mai deosebit de legi, 33 ; ~ care, de regulă se înţeleg sub numele de copii? 62 şi 966; ~ excepţie, 826 ;~ copilul unui cetăţean cîştiga prin naştere dreptul de cetăţenie, 44 ;~ cînd sînt socotiţi legiuiţi cei născuţi dintr-o femeie avînd bărbat legal sau din căsătorii neputernice? 181, 215 şi 216; ~ drepturile şi îndatoririle lor către părinţi. Vezi PĂRINŢI, TATĂ şi PUTERE PĂRINTEASCĂ. Ce dobîndesc mai deosebit de la tată? 192;~au dreptul să ceară partea legală, 965 ; — şi zestre, 1623—1626 ; — şi contrazestre, 1670; ~ drepturile lor cînd s-au despărţit părinţii lor, 133 şi 134 ;~ asupra averilor părinţilor despărţiţi, 137 şi 138;~ cînd după moartea tatălui s-a măritat mama lor înainte de împlinirea anului de jelire, 149;~ cînd s-a măritat după împlinirea anului de jelire, 151, 152, 1647, 1680, 1681;— toate cîte cîştiga, sînt ale lor proprii, 196; ~ cînd pot să dispună liber de lucrurile lor proprii şi cînd nu? 201 şi 202 ; ~ sînt datori să ajute pe părinţii lor scăpătaţi, 207 ; — dreptu- x) şi a) cuvinte greceşti. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 801 rile lor la succesiunea fără testament, 917 — 925 ; ~ asupra părţii legale, 965 ; ~ cînd pot pîrî împotriva darurilor făcute de părinţii lor? 1282 şi 1283; ~ drepturile privitoare la persoana lor nu sînt obiect de uzucapiune, 1912 ; ~ pînă la ce timp nu poate nici să înceapă nici să curgă uzucapiunea sau prescripţia între ei şi părinţii lor, 1966. Vezi MOŞTENIRE, PARTE LEGALĂ, DEZMOŞTENIRE şi DĂRUIRE. Copiii ilegitimi, cînd şi cum poate tatăl lor să-i legitimeze? ~ Vezi LEGITIMARE. Drepturile lor la moştenire, 942 şi 943 ; ~ cînd sînt socotiţi nelegitimi, 208 — 214 ; ~ drepturi între dînşii şi părinţi, 220 — 227 ; ~ pînă cînd poate -î tatăl să se apere în contra legitimităţii unui astfel de copil? 210 şi 211;~ cînd, moştenitorii lui? 213;~ nici precurvia mamei, nici afirmaţia ei nu sînt dovezi suficiente, 212; ~ drepturile de moştenire ale copiilor fireşti, 944 — 947; ~ ale acelor din căsătorii nelegale, 948; — ale celor înfiaţi, 949 — 951; ~ vezi ÎNFIERE. Copii de suflet şi drepturile lor, 252 — 254 ; ~ duhovniceşti, 49 şi 94 ;~ copil din înşelăciune. Vezi DIN ÎNŞELĂCIUNE. "FACERE de copii, a naşte copii. ARENDĂ şi arendare. Vezi NĂIMIRE. ŢIITOARE se zice femeia care trăieşte împreună fără cununie cu bărbat liber, cu care nu este împiedicată să se cunune, 216. OTEL, circiumă. Turceşte: han. OTELIER (crîşmar, hangiu), răspunde pentru lucrul ce i s-a predat lui sau slugilor lui, 1309 ;~ şi pentru paguba pricinuită de el sau de aceia, 1742. PESTILENTĂ, molimă, ciumă. BUNIC, 54; ~ cînd se cere consimţămîntul lui la căsătoria nepoţilor? 75; ~ cînd are îndatorirea să ia asupra-şi grija de creşterea lor? 186; cînd i se cuvine epitropia după lege? 266 ; ~ dreptul lui de moştenire, 928 ; ~ partea lui legală, 969; ~ bunicul despre tată e dator să înzestreze nepoata, 1633;~ şi bunicul care înfiază, pe nepoata înfiată, 1627. COMANDAREA unui lucru cînd se schimbă în cumpărare şi vînzare, 1546. Vezi NĂIMIRE de servicii şi lucruri. SE PRESCRIE. Vezi PRESCRIPŢIE. PRESCRIPŢIE. Felurile prescripţiei sînt multe la jurisconsulţi; cele principale însă sînt: prescripţie (exceptio) excepţie, este arătarea unei împrejurări, pe care pîrîtul opu-nînd-o la judecătorie faţă de învinuirea pîrîşului. se apără; de ex. dacă cineva mă chiamă în judecată, spunînd că-i sînt dator prin zapis, pe care i l-am dat, pentru ca să-mi împrumute, el însă nu mi-a dat banii, pot să-i opun excepţia anar-ghiriei, dovedind că nu mi-a dat de loc banii, sau mi-a dat mai puţini decît cuprinde zapisul, sau dacă i-am plătit datoria, sau dacă i-am dat un echivalent şi am dovezi, sau dacă nu sînt supus judecătoriei la care m-a pîrît, pot, opunîndu-i acestea, să resping pîra lui împotriva mea ş.c.l. Prescripţia temporală, lat. Prescriptio. Despre aceasta tratează ultimul capitol, al patrulea, din partea a treia. Prescripţie ce este? 1906 1); ~ uzucapiunea ce este? 1907 ;~ cine poate să aibă prescripţie 1) Prescripţie temporală se numeşte timpul hotărît de legi, după trecerea căruia cel pîrît e liber de orice cercetare şi judecată, dacă pînă atunci pîrîşul a neglijat să-1 cheme la judecătorie. Legile hotărînd timpul procesului, au voit să facă să înceteze denunţurile şi nedreptăţile pîrîşilor; pe lîngă aceasta să prevină şi eventuala moarte a mar- 51 — c. 622 TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 803 şi uzucapiune? 1908 şi 1931; — împotriva cui? 1909; — obiectele uzucapiunii, 1910—1914; —cele ce se cer la ea: 1) posesie, 1915; — a) dreaptă, 1916 — 1919; b) de bună credinţă, 1920 şi c) neprihănită, 1921; — 2) trecerea timpului, 1922 ; — timpul uzucapiunii lucrurilor mişcătoare, 1923 ; —nemişcătoare, 1924; —cum se socoteşte timpul absenţei proprietarului unui lucru? 1925; —cum a celor surghiuniţi sau închişi pentru crime? 1926; —pînă în ce timp se dobîndesc prin uzucapiune servitutile şi alte drepturi speciale? 1927 ; —moştenirea vacantă şi alte lucruri ce aparţin obştimei poporului? 1928; — cum se numără timpul la acestea? 1929; —cine nu poate dobîndi prin uzucapiune? 1930 şi 1931; —lucrurile înstrăinate pe nedrept ale nevîrstnicilor pînă cînd se dobîndesc prin uzucapiune? 1932 — 1934 ; — lucrurile a căror înstrăinare este oprită prin testament, pînă cînd? 1935 ; — cele nemişcătoare şi mişcătoare publice, bisericeşti, ale spitalelor şi ale caselor de acest fel de folos obştesc şi cele particulare ale domnului şi ale oraşelor, pînă cînd? 1936; — fideicomisul şi lucrul arendat cu drept de moştenire sau cu bezmen, pînă cînd? 1937 ; — obiceiul pămîntului pentru împresurare, 1938 ; — cine a luat un lucru mişcător de la un posesor vinovat sau de rea credinţă şi nu-1 poate arăta pe acela ce 1-a avut înaintea lui, îl dobîndeşte prin uzucapiune în timp de şase ani, 1939; — cine n-are nevoie să arate titlul drept al posesiunii lui? 1940; —timpul prescripţiei cuprinse în uzucapiune, 1941; — al acelei care nu cuprinde uzucapiune, 1942 ; — cum se sting drepturile faţă de un al treilea, 1943; — care îndatoriri nu se prescriu? 1944; — cine nu e îngrădit în dreptul său şi cînd se îngrădeşte? 1945 şi 1946 ; — în ce timp şi cazuri se stinge pîra ipotecară? 1947 şi 1948; — pînă cînd şi cum, pîra de revendicare a lucrurilor proprii? 1949 ; — dacă un al treilea a posedat lucrul zălogit altuia, cînd şi cum poate să-1 dobîndească prin uzucapiune? 1950; — dreptul de a cere moştenire sau legat, sau a porni plîngere asupra testamentului cînd se întinde? 1951; — excepţie pentru împărţeala moştenirii făcută în lipsa unuia din moştenitori, 1952; —la care cazuri nu se poate aplica regula generală pentru stingerea unui drept prin neîntrebuinţare ? 1953; — cînd şi cum poate cineva dobîndi prin uzucapiune lucru de moştenire? 1954; — pîra pentru răsturnarea dăruirii pînă cînd şi de cine se porneşte? 1955;— aceea pentru întoarcerea lucrului vîndut cu meteahnă pînă cînd? 1956; —dacă cineva la contracte însărcinătoare a fost păgubit peste jumătate din preţul ordinar al lucrului, în cît timp poate să răstoarne contractul şi cînd nu poate? 1957; —cererea de despăgubire pentru lucrul pierdut prin evicţiune pînă cînd se întinde? 1958; —dreptul restituţiei la care lucruri şi pentru care pricini şi pînă cînd se stinge? 1959; — pîra de despăgu- torilor şi dispariţia altor dovezi şi semne, fără de care judecătorul sau n-ar fi putut să judece procesul, sau era în primejdie să-1 judece cu nedreptate ; de exemplu, pîrişul pe nedrept, temîndu-se de dovezile şi semnele nevinovăţiei pîrîtului, poate să amîne pîra sa, pînă ce prin moartea martorilor sau prin alte împrejurări, au dispărut dovezile şi semnele acestea. Legile lui Solon au hotărît prescripţia în timp de cinci ani. « Cred că şi Solon a pus această lege nu de altceva, decît ca voi să nu fiţi expus; denunţărilor; căci pentru cei nedreptăţiţi a crezut că cinci ani sînt de ajuns, ca să-şi scoată dreptul; iar în contra celor ce mint, a socotit că timpul va fi cea mai lămurită dovadă; şi totodată pentru că a ştiut că e cu neputinţă ca atît acei ce se ceartă, cît şi martorii să trăiască mereu, a pus în locul acestora legea, ca să poată fi pentru cei ce au spus-o, un martor al dreptăţii »' (Demost., Pentru Form.) D. Cor. Notă la Beccaria, p. 230. 51* TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 805 bire, pînă în cît timp? 1960;— aceea pentru diferite insulte, pînă cînd? 1961; ~ socotirea împreună a prescripţiei cu a acelui ce a dobîndit de mai înainte, 1962 şi 1963 ; ~ împiedicări ale prescripţiei, 1964—1967 ; ~ curmarea uzucapiunii şi a prescripţiei, 1968 ; — efectele lor, 1969 şi 1970 ; — invocarea prescripţiei nu revine judecătoriei, dacă părţile împricinate nu o pun înainte, 1971; — nimeni nu poate în timpul contractului să facă cesiune de prescripţie nici convenţie asupra timpului ei mai îndelungat decît cel hotărît de legi, 1972; ~ în cît timp se prescrie dreptul de protimisis al celor prezenţi şi în cît timp al celor absenţi? 1434—1436 şi 1947. Vezi şi TERMEN, TIMP. PARAGRAF se chiamă semnul acesta §, care se pune înaintea fiecărei perioade nouă a unei cuvîntări (scrieri). PREDARE, acţiunea prin care un lucru corporal trece de la o persoană la alta, cînd cineva dă altuia un lucru, sau în mîinile aceluia căruia îi aparţine. Despre dobîn-direa proprietăţii prin predare tratează capitolul al cincilea din partea a doua. Predarea este o dobîndire mijlocită, 568;— titlul legal al ei, 569; —chipul mijlocit al dobîndirii, 570; — felurile predării: 1) a lucrurilor mişcătoare: a) predare corporală, 571; — b) predare simbolică sau prin semne, 572; —semnele predării, 572, not. 35; — c) prin arătare cu vorba, 573; — procedura pentru lucrurile trimise, 574; —pentru lucrurile înstrăinate la două sau mai multe persoane, 575; — 2) predarea lucrurilor nemişcătoare, 576 şi 577 ; — consecinţă din cîştigarea posesiunii, 578 şi 579;—care drepturi sînt predate împreună cu lucrul şi care nu? 580; — chipuri prin care încetează proprietatea lucrurilor, 581; — unde se predau cele nemişcătoare şi unde cele mişcătoare? 1217 şi 1870. DEPUNĂTOR se numeşte acela care dă depozitul. DEPOZITAR se numeşte acela căruia i se încredinţează depozitul. RENUNŢARE de nevoie la epitropie, 259 — 262; de bunăvoie, 263; — chipul renunţării, 269; — dacă incapabilul nu renunţă la epitropie şi ascunde Incapacitatea Iui, 270; —dacă renunţă cel capabil fără cauză binecuvîntată, 271; — renunţare la curatorie, 574; - la moştenire, 1020-1027, 1032 — 1035, 1037, 1038, 1040 şi 1041. Vezi ACCEPTARE.' RENUNŢ, las ceva, sau mă las de ceva. DEPOZIT se numeşte acel lucru, care se predă cuiva spre păstrare cu intenţia să-1 întoarcă înapoi acelui ce-1 dă, cînd acela îl va cere. Despre depozit tratează capitolul douăzeci şi doi din partea a doua. Depozit ce este? 1291; — de cîte feluri este? 1292 şi 1293 ; — depozitarul este numai un deţinător, 1294; — cînd depozitul se schimbă în împrumut sau comodat? 1295; —sau în mandat? 1296; —drepturi şi îndatoriri ale depozitarului 1297 —1303 ; —ale depunătorului, 1304 —1306 ; — sechestru, 1307; —se cuvine oare plată depozitarului? 1308; —depozitul nu este obiect de compensaţie, 1896; —niciodată nu se dobîndeşte prin uzucapiune, 1918. DEPOZITATE (depozitez), date spre păstrare ca depozit. ÎNDEMNAREA la un contract, ce efect are? 1206. Vezi CONTRACT. RUGĂMINTE, rugare, ce este şi în ce se deosebeşte de comodat? 1314. CONSECINŢĂ, ce urmează după ceva. REŢINERE. Vezi REŢIN. REŢIN. PRELUARE, luare, primire. TABI. DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 807 PREIAU, iau, primesc sub păstrarea şi stăpînirea mea. NEGLIJEZ, sînt nepăsător, nu iau în seamă. NELEGAL, care este sau face ceva alături de lege. TRANSMIT, trimit cuiva sau în altă parte. TRANSMITERE, expediere, trimitere. DEPUN, predau, înmînez cuiva un lucru ca depozit, pentru ca să-1 păstreze. FĂRÎMIŢARE, frecare a unui lucru cu altul şi subţiere şi uzare din cauza aceasta. Vez' UZURĂ. PARAFERNA. Vezi EXOPRICA. ÎNEBUNESC, ajung fără minte, îmi ies din minte. ÎNEBUNIRE, ieşire din minte. NEBUN, fără de minte. CESIUNE (lăsare, cedare a unui lucru) ce este? 1840; ~ obiectele ei, 1841 şi 1842; — efectele ei, 1843 —1845; —în ce măsură se îndatoreşte cel care cedează? 1846 şi 1847 ; —drepturile celui care primeşte cesiunea, 1844 ; — îndatoririle lui, 1847 şi 1848. CESIONAR (mi se cedează) se numeşte acela căruia i se cedează, i se lasă ceva de altul. CEDENT (cedez) se numeşte care cedează, lasă altuia ceva. RĂTĂCIRE, abatere, cînd cineva iese din drumul cel drept, drum greşit. TRECERE, curgere de timp. INTERVINĂ, SĂ (intervin), să cadă, să vină între timp. REPREZINT. CĂRARE, cale mai largă decît poteca şi mai strimtă decît drumul. Dreptul cărării, 644. Vezi SERVITUTE. PREZENŢI, cei ce se află în acelaşi stat, care nu se află în alt stat. CALC HOTARUL, trec peste hotare, răpesc şi-mi însuşesc pămîntul vecinului meu. Moldo veneşte : împresor. CĂLCARE DE HOTAR, trecerea peste hotare şi prin aceasta însuşirea pămîntului vecinului. Mold. împresurare. Prin împresurare nu poate cineva cîştiga proprietatea cu uzucapiune, 1921 şi 1938. ÎMPRESURĂTOR, cel care calcă hotarele şi răpeşte, însuşindu-şi pămîntul vecinului său. TATĂ legitim, care se socoteşte? 181 şi 210 —212; —drepturi şi îndatoriri în deosebi pentru hrănirea copiilor, 183 şi 185; — transmite copiilor numele şi drepturile stării lui, 192; —are asupra lor putere părintească, 193; vezi PĂRINTEASCĂ PUTERE. Poate să rînduiască copilului său epitrop sau coepitrop, 264 şi 279; — sau să îndepărteze pe cineva de la epitropie, 261; — cînd şi cum poate să facă opoziţie asupra paternităţii legale? 210—214; — dacă din vina lui s-a desfăcut căsătoria, ce păgubeşte? 131 şi 133; —dacă ia altă femeie după anul de jelire, ce cîştiga? 152; —dacă nu ia, ce? 157;—tatăl copilului nelegitim e dator să dea cheltuielile pentru hrana lui, 221 —223; —şi să aibă grijă de creşterea lui, dacă mama nu e vrednică de credinţă pentru aceasta, 224 şi 225; — ce putere are asupra lui? 222; —drepturile tatălui nu sînt obiect de uzucapiune sau de prescripţie, 1912 şi 1944; —tată adoptiv, vezi ÎNFIERE. E dator să înzestreze şi pe fiica înfiată, 1627 ; — nu moşteneşte pe copilul său înfiat, 955. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 809 PĂRINTEASCĂ putere, din ce se alcătuieşte? 193; ~ îndeosebi se are în vedere la căsătoriile copiilor încă neajunşi la vîrsta deplină, 73 — 79; ~ la alegerea stării lor, 194;— la averea lor, 196 —201; —la îndatoririle lor, 202 şi 203;~la ocrotirea drepturilor lor, 204; ~ asupra copiilor nelegitimi nu are loc puterea părintească 222 ; ~ încetarea puterii părinteşti, 228 — 234; — cauzele extinderii ei şi peste timpul hotărît de legi, 229 şi 230 ; — cînd este oprită întrebuinţarea ei, 232 ; ~ cînd tatăl este lipsit cu totul de ea? 233 şi 234; ~ abuzul de putere părintească cum se face şi cine poate să ceară ajutorul judecătoriei împotriva lui? 234 şi nota 15; ~ tatăl adoptiv ia asupra-şi puterea părintească, 247 şi 248; — după desfacerea adopţiunii se întoarce iarăşi puterea părintească la tatăl cel drept, 251. PATERNITATE, calitatea de tată, 210. PATERNE (de la tată) lucruri, pînă la ce timp se dobîndesc prin uzucapiune? 1934. ■PATRON se numeşte stăpînul faţă de robul eliberat de dînsul, care în raport cu patronul se numeşte libert, 179. In denumirea de patron se cuprinde şi stăpîna. PATRONIMIC, numele după tată, precum Adamide, fiul lui Adam. ÎNCETARE a puterii părinteşti, 228 —234;~a epitropiei, 330 —345;—a curatoriei, 376 ; — a posesiei, 456 — 460 ; — a proprietăţii lucrurilor, 581; — a servitutii, 680 — 686;—a unei făgăduinţi neprimite în termenul hotărît, 1153; —a tocmelilor, 1233 —1237; —a chezăşiei, 1793 —1799; —a drepturilor faţă de un al treilea prin prescripţie, 1943. PIRAT, tîlhar de mare, corsar. JELIRE, suferinţă la moartea unei rude. Timpul jelirii; a) cine sînt jeliţi? 144; — b) care nu? 146. RĂSTIMP de cinci ani, interval de cinci ani. PATRUPRERĂSTRĂBUNĂ, care se numeşte şi a cîta spiţă este? 54. PATRUPRERĂSTRĂBUNIC, care se numeşte şi a cîta spiţă este? 54. PATRUPRERĂSTRĂNEPOT, care se numeşte şi a cîta spiţă este? 55. DESCRIPŢIE, descriere, după împrejurări, sau arătarea limitelor. CRONICĂ, suferinţă, se spune aceea care se repetă la un timp oarecare hotărît, precum este paroxismul, epilepsia şi altele de acest fel. ÎNGRĂDIT, sînt; sînt închis în limite. ÎNGRĂDESC, închid în limite. ÎNGRĂDIRE, împrejmuire şi închidere, a pune limite, hotare. Despre îngrădirea voinţei celei de pe urmă tratează capitolul al doisprezecilea din partea a doua. Dreptul testatorului de a îngrădi voinţa sa cea de pe urmă, 862 ; — moduri de îngrădire a voinţei celei de pe urmă: a) prin condiţie. Definiţia şi felurile condiţiilor, 863 — 881; —cînd nu are putere? 881 şi 882; — împlinirea condiţiei posibile, 883 ; —pusă pentru căsătorie unei persoane, 884 ; — la două persoane deodată, 885 ; —excepţie la împlinirea căsătoriei sub condiţie, 886 ; — condiţie care opreşte căsătoria, 887 ; — condiţia nu se împlineşte de două ori, 888; — cînd trece la subrînduiţi şi cînd nu? 889; —însuşiri neapărate în timpul împlinirii condiţiei atîrnătoare, 890; — împlinirea condiţiei pusă la mai mulţi, 891; — b) prin termen hotărît, 892; — neho-tărît, 893 ; — hotărîrea termenului, 894 ; — termen atîrnător sau dezlegător, ce este ? 895;— cînd moştenitorul sau legatarul au drepturile uzufructuarului? 896; — TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 811 c) prin mandat, 897 ; ~ cînd se împlineşte şi cînd nu? 898; — şi al) prin arătarea scopului testatorului, 899; ~ orînduire cu hotărîre de globire, 900. Vezi si ANE-RISIRE. AVERE, dobîndire, ceea ce ai, bunurile cuiva. Averea generală, 289; ~ particulară, 379 ; ~ publică,. 381; ~ a statului, 382 ; ~ a unei obştimi, 383 ; ~ regulă generală privitoare la diferite chipuri de averi, 385 ; ~ averea lăsată a cuiva, ce cuprinde? 687; ~ vezi MOŞTENIRE. Dacă o parte de avere se lasă legat, 839 ; ~ avere curată care se numeşte? 970. CAD în ceva, ajung. Au căzut în datorii, 229. ÎMPREJURARE, starea în care se găseşte cineva, înconjurat fiind de diferite lucruri şi chestiuni. Aşadar, întîmplare, prilej (ocasion), stare, primejdie, nenorocire, eveniment, noroc, ocazie, care însoţeşte vreo chestiune sau vreun lucru. ÎMPREJMUIRE, îngrădire, înconjurare cu un gard. PALI SADĂ, înconjurare cu o palanca, cu ţăruşi, pari. DELIMITAT, închis în hotare. ŞINDRILE, scîndurele subţiri cu care se acoperă casele, care se numesc şi şindrile. PIETRE SCUMPE. Legatul de pietre scumpe, ce cuprinde? 824. IZVORĂSC. SORGINTE, izvor, începutul apei, locul unde începe să izvorască, adică să iasă din pămînt apa; şi figurat: naştere, început, primă cauză. FÎNTÎNI de apă ţîşnitoare, arteziene; turceşte numite sadirvania. PROBABILITATE. LĂTURALNICĂ împrejurare. Vezi ÎMPREJURARE. AMĂGIRE, înşelare. Amăgirea face neputernică dispoziţia voinţei celei de pe urmă, 731 — 734 ; ~ tocmeala, 116.3 —1168 ; ~ şi mai ales învoiala, 1823 ;~ plata, făcută din amăgire, a unei datorii nedatorate se întoarce, 1887 —1891; ~ dreptul de restituire sub cuvînt de dreaptă amăgire se prescrie în răstimp de patru ani, 1959 ;~ amăgire esenţială şi neesenţială, care este? 1164 nota 58. AMĂGESC, MĂ, mă înşel, sînt luat în rîs, ies din drumul drept sau din intenţia dreaptă, îmi pierd drumul drept, mă duc încolo şi încoace. PLĂSMUIT, închipuit, făţărit. LICITEZ, atîrdisesc. LICITAŢIE. Vezi MEZAT. PLUTITOARE (plutesc), călătoare pe apă. NAVIGABIL (rîu), potrivit pentru navigaţie, pe care pot pluti vase. INUNDAŢIE, potopire, sporire de ape peste măsură. PLENIPOTENŢĂ, ce se numeşte? 1349; vezi MANDAT. DUHOVNICEASCĂ rudenie, care se numeşte şi unde se cercetează? 49;— pînă la care spiţă se opreşte căsătoria? 94. DUHOVNICEASCĂ dicasterie. Vezi DICASTERIE. RESPIR, răsuflu, iau aer. CjLOABĂ, amendă, pedeapsă pentru greşeala cuiva şi întoarcerea sau plata nedreptăţii. PENAL. CALITATE, starea, însuşirea unui lucru, precum iuţeala, fineţea de coloare, ş.a., 94, nota 10. INAMIC, duşman, care duce război. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR şi CUVINTELOR 813 CETĂŢEAN, dreptul lui, 44. CIVIL, cetăţenesc, ce ţine de cetăţenie. Cod civil. Vezi COD; dreptul civil. Vezi DREPTUL CIVIL. DESEORI, de multe ori. CÎŞTIG, dobîndesc, iau ceva de la cineva. COMERCIALĂ, asociaţie, care se numeşte? 1563. NĂSCUŢI. POTABIL, tot ce se poate bea. SUMA, mulţimea (mărimea), numărul şi măsura vreunui lucru, 94, nota 10. LUCRU. Despre dreptul lucrurilor tratează întreaga parte a doua; iar introducerea ei tratează chiar despre lucruri şi împărţirea lor. Definiţia lucrului, 378; — împărţirea lucrurilor după deosebirea persoanelor, cărora aparţin, 379;— lucruri de obşte, 380 ; ~ publice, 381 ; ~ averea statului, 382 ; ~ lucrurile unei obştimi sau averea ei, 383 ; — averea domnului, particulară, 384 ; — regulă generală privind aceste diferite chipuri de averi, 385; — împărţirea lucrurilor după deosebirea însuşirii lor, 386;—lucruri corporale şi incorporate, 387; — mişcătoare şi nemişcătoare, 388; —de sine mişcătoare, 389 ;— cele aparţinînd în general, 390 ; — în special pentru moşii şi heleşteie, 391 şi 392 ; — şi pentru clădiri, 393 ; — drepturile se socotesc de regulă ca lucruri mişcătoare, 394; — şi pretenţiile de datorii, 395; — după care legi trebuie să se facă judecata pentru lucrurile nemişcătoare ,» ' şi după care pentru cele mişcătoare? 396; —lucruri cheltuitoare şi necheltuitoare, 397 ; —totimea lor ; — preţeluitoare şi nepreţeluitoare, 399 ;— cum trebuie să se facă preţuirea cea de către judecătorie? 400;— preţ ordinar şi extraordinar, 401 ; —care preţ trebuie să urmeze la preţuiri judecătoreşti? 402; —drepturi reale 403 ; —personale, 404 ; — care sînt reale? 405 ; —lucrurile paterne pînă în cît timp se dobîndesc prin uzucapiune? 1934. AL LUCRURILOR drept, ce cuprinde? 20; — împărţirea lui, 21. REALE servituti. Vezi SERVITUTI. REAL drept. Vezi DREPT. FAPTĂ legală este lucrarea îngăduită a omului care are de obiect drepturi şi îndatoriri reciproce. Cînd are aceasta putere legală? 5; —forma ei exterioară, care este? 5, nota 3. CUM SE CADE, cum se cuvine. CURMARE la timp, împiedicare, oprire de mai înainte. PREVĂD, văd înainte, cunosc, cuget de mai înainte. PREVEDERE, faptul că cineva prevede. FĂCUTĂ ÎNAINTE, întîmplată mai înainte. AFIŞ, scrisoare publică cuprinzînd o poruncă sau dispoziţie sau o înştiinţare. Era aceasta o tablă care atîrna deasupra uşii sau era lipită de zidurile oraşului cu litere mari, spunînd aceea şi aceea. Demostene. La falimentele negustorilor se scrie aşa: « Deoarece cutare nu poate răspunde plăţilor, se face cunoscut tuturor care au să ia de la el, să vină în grabă la judecătorie să arate datoria, pentru ca să fie plătiţi după analoghie din averea lui». ÎNAINTE ARĂTARE, înştiinţare de mai înainte. STRĂNEPOT, care se numeşte şi a cîta spiţă este? 55, 3. PROISTOS, primul între alţii, conducătorul în vreun loc. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 815 PREÎNLESNESG, înlesnesc ceva de mai înainte. PREALABILE, cele ce sînt mai înainte, rînduite de mai înainte; în opoziţie cu cele .i următoare. PREALABIL, în mod anticipat. TERMEN, soroc, hotărîre de timp. DE ZESTRE, lucrurile zestrii. ZESTRE. Despre zestre tratează capitolul al treizeci şi doilea din partea a doua. Zestrea, ce este? 1622;— cine sînt datori să dea zestre? 1623; —din ce? 1624; —cînd nu sînt datori? 1625; —făgăduinţa nehotărîtă de zestre, 1626 — 1630;—termen de predare a zestrii, 1631 —1633; —zestre preţuită şi nepreţuită, 1634; — cele nemişcătoare şi de sine mişcătoare nu se preţuiesc după obiceiul pămîntului-1635; — drepturile bărbatului asupra zestrii preţuite, 1637;— asupra celei nepreţuite, 1637 şi 1638 ; —îndatoririle lui, 1639 ; —drepturile femeii asupra averi, bărbatului, 1640; —asupra zestrii ei, 1641; —cînd poate bărbatul să înstrăineze o parte sau chiar întreaga zestre a femeii, 1642; — schimbarea zestrii în timp cît ţine căsătoria, 1643; — evicţiunea lucrului de zestre, 1644; —dovadă de luarea în primire a zestrii, 1645; — protimisirea ei, 1646 ; — păgubirea femeii sau a bărbatului pentru desfacerea căsătoriei, 1647; —desfacerea căsătoriei fără păgubire, 1648 ; — restituirea zestrii, 1649 — 1650 ; — rodul şi veniturile ultimului an, 1651 ; — ultimul an de la ce timp se numără? 1652; —cărora li se cuvine cererea zestrii? 1653 ; — cine e dator să facă cheltuielile pentru înmormîntarea şi pomenirile femeii? 1654; — drepturile şi îndatoririle de zestre trec şi la moştenitori, 1655; — care sînt osîndiţi pînă la prisos de venituri la restituirea zestrii? 1656 ;~ cînd nu are loc cererea pentru restituirea zestrii? 1657. SĂ DEPUNĂ ÎNAINTE (depun înainte), să plătească mai înainte. OCUP ÎNTÎI, stăpînesc mai înainte de alţii un lucru fără stăpîn. OCUPAŢIE. Despre dobîndirea proprietăţii prin ocupaţie tratează capitolul al treilea din partea a doua. Ocupaţie se spune cînd cineva înaintea altora ia întîi şi pune mîna pe un lucru sau loc fără stăpîn, 498; — obiectele ei, 499 ; — chipurile ocupaţiei: 1) prin vînare şi pescuire, 500 — 508; 2) prin găsirea unui lucru fără stăpîn, 509 şi 510;-reguli despre găsire, 511 - 536; - vezi GĂSIRE şi COMOARĂ. ÎNAINTE DEŢINĂTOR, care ţinea, avea sub stăpînirea, sa mai înainte un lucru. DE FAŢĂ, chestiunea, pusă înainte, cercetîndu-se, examinîndu-se, 9. CÎŞTIGAT ÎNTÎI (cîştig întîi), dobîndit mai înainte. ÎNTÎI DEŢINĂTOR, care avea sub stăpînirea sa un lucru mai înaintea altuia; —se spune întîi deţinător în raport cu acesta. Pe cei care ALT LUAT ÎNTÎI (iau întîi), pe cei care au fost mai înainte, pe înaintaşi. Celor care au luat întîi, celor care au fost mai înainte, înaintaşilor. LUÎND ÎNTÎI (iau întîi), ajungînd înaintea altora. Aceea care a fost mai înainte înaintaşa. PRELEGAT se spune legatul care este lăsat unui moştenitor, 787 şi 1712. PREZUMŢIE legală, ce este? 28, nota 5 ;— despre drepturi înăscute, 28 ; —despre viaţa pruncului născut, 35 ; — despre moartea celui absent, 36 ; — dacă au murit mulţi împreună într-aceeaşi clipă, 37 ; —pentru căsătorie, 115; —pentru naşterea legitimă, 181; —despre naşterea nelegitimă, 209, 210 şi 214; — despre unirea epitropiei cu curatoria din testament, 277 ; — despre ziua morţii celui ce este în străină- TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 817 tate, 368; — despre titlul puternic, 421; —despre posesiunea de bună credinţă, 429 ; ~ despre capacitatea cuiva la dobîndire de proprietate, 464 ; ~ despre deplina proprietate, 471;— despre adevăratul proprietar, 488;— despre calitatea unui lucru, al cărui uzufruct a fost dat altuia, 669; ~ despre moştenitorii aceia la care pot trece servitutile personale, 685;— despre proprietatea comună, 1143, 1146 şi 1147; —despre arvună, 1220; —despre îmbolnăvirea şi moartea animalelor, 1241 —1244;-despre limitele mandatului, 1381 — 1383 şi 1385; —despre " nenorocirile întîmplătoare pe care le-a luat asupra-şi arendaşul în contract, 1484; — despre restituirea moşiei arendate, 1489; —despre schimbarea comenzii în cum- '.; parare şi vînzare, 1546; —despre darea theoritrelor, 1684; —despre lucrurile găsite la femeie nejustificate, 1695; — despre paguba dacă s-a întîmplat fără vreun vicleşug sau vreo neglijenţă, 1727 şi 1728 ;— dacă din multe sume datorate s-a plătit una şi e îndoială care s-a plătit, 1864 şi 1865;— despre dobînzi dacă s-au plătit împreună cu capitalul, 1882;—despre plata datoriei, dacă s-a restituit zapisul fără chitanţă, 1883; — despre plata dobînzilor arenzii, chiriei, solâriului şi ale hranei, 1885; — despre socotelile de mai înainte ale negustorilor şi meseriaşilor, dacă ei au dat cumpărătorilor chitanţă pentru socotelile termenului celui din urmă, 1886. PREVEDERE, grija de mai înainte. PREVĂD, mă gîndesc, îngrijesc de mai înainte, 106. PRIVILEGIU. Privilegii sînt legi pentru unii. Privilegiu, lege pentru unul, învoială păzită în parte (Gheras. Vlah. Arm. defin. pag. 271). Privilegiul este o excepţie de la dreptul public, care se dă cuiva de către stăpînire pentru serviciile şi demnităţile Iui. Privilegiile persoanelor se socotesc drepturi, 17 ; —cele ale voinţelor de pe urmă care sînt şi pînă în cîtă vreme au putere? 755 — 758. GHIBZUIESC ÎNAINTE, prevăd, mă îngrijesc mai înainte de ceva. PROGRES, propăşire, avansare. STRĂBUN, cui se spune şi a cîta spiţă este? 54, 3. SPORIRE, înainte de a fi fost despărţită de lucrul principal se cuvine la apartenenţe, 390; — despre dobîndirea proprietăţii prin sporire sau adăugire tratează capitolul al patrulea din partea a doua. Sporire ce se numeşte? 537 ; — cum se face? 538 ; — A) sporire din natură: 1) copiii unei sclave, 539; — 2) prăsila de animale, 540 şi 541; —3) formare de pămînt, 542 ; — 4) insulă, 543 —548;—5) schimbarea albiei rîu i, 549 şi 550; —6) mălitură sau aluviune, 551; — şi 7) rupere prin puterea şi năvala rîului, 552 — 554; — B) adăugire meşteşugărească în genere, 555—561; mai ales în special, 562 şi 563 ; —excepţie, 564 — 566;— C) adăugire amestecată, 567. Vezi şi ÎNMULŢIRE1). HOTĂRĂSC, pun limite sau spun hotărît şi determinat, ordon. ORDIN DELIMITATIV. ÎNCĂ, pe lîngă acestea. APLICARE, aplicarea legii consistă în punerea alături şi asemănarea unei fapte sau a unui litigiu cu legea. APLIC, potrivesc, adaptez. x) Trimiterea aceasta nu se găseşte. 62 — c. 622 TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 819 ALĂTURAT, MAI, mai apropiat, mai învecinat. CADE, SE, se cuvine, se potriveşte. GĂZÎNDU-SE, cuvenindu-se, potrivindu-se. PIRONESC, bat cu cuie. Pironit, bătut cu piroane. ADĂUGITE (adăugită), sporite. ADĂUGIŢI, puşi pe lîngă. ADĂUGIRE, ce se numeşte? 537 şi 555. Vezi şi SPORIRE. VREMELNIC. DOBÎNDIRE, de obşte cîştigate. Vezi POSESIUNE, OCUPAŢIE, SPORIRE, SERVITUTE. «PROSCTOMAI »1) în loc de obişnuitul, rău întrebuinţat « apocto »2) care înseamnă contrarul, adică pierd. MĂLITURĂ. Vezi ALUVIUNE. CERTIFICARE, întărire, adeverire. VENIT. ÎNCORDEZ, MĂ, rabd cu silinţă şi stăruinţă, mă ostenesc, căutînd să dobîndesc sau să izbutesc ceva. SIMULEZ, mă prefac. ACHIZIŢIE, aflare de cîştig, dobîndire, din nou cîştigare. PROTECŢIE, ocrotire, apărare. PROTEJEZ, ocrotesc, ajut, apăr, 27, 106. PROTECTOR, ocrotitor, ajutător, apărător. GLOABĂ, pedeapsa în bani hotărîtă de lege sau de judecător sau din contract, amendă, geremes turceşte. Globire, ce se numeşte şi ce efect are? 1222 — 1224; ~ din contract, 1736-1766. MĂ ÎNTÎMPLU, mă găsesc. întîmplător, orice vine la noroc în mîinile noastre, orşice se întîmpla, întîmplarea din clipa aceea, 106. MĂ COMPORT, tratez, mă port. DARURI DE VEDERE. Vezi THEORfTRE. ALUVIUNE, mălitură, adaus de pămînt, se spune atunci cînd cursul apei aducînd mîl şi nisip face uscat unde mai înainte era albia rîului, sau şi pe uscat îngrămădeşte mîl şi nisip. PERSONALE servituti. Vezi SERVITUTI. Personală putere. Vezi PUTERE. PERSONAL drept. Vezi DREPT. Personal creditor. Vezi CREDITOR. PĂRTINIRE, faptul de a judeca după persoană şi împrejurări exterioare, de a te uita la persoana şi a judeca după hatîr. PERSOANĂ, după metafizicieni se numeşte insul cu raţiune şi care cugetă, care îşi păstrează memoria, adică îşi aduce aminte că este aceeaşi fiinţă care s-a găsit altădată în cutare împrejurare sau stare; de aceea să aibă cineva personalitate nu înseamnă altceva decît să aibă ce cuprinde această definiţie. Luînd deci de la sclavi personalitatea, cîţi, şi din cei vechi şi din cei noi, nu s-au ruşinat să asuprească oameni care suferă la fel ca şi dînşii, au arătat cu aceasta, că-i socoteau ca nişte vite de muncă, sau mai bine spus, şi mai fără de minte decît chiar vitele şi cu totul fără simţiri. Din cauza unei astfel de judecăţi inumane şi oarbe, chiar şi elenii, cei mai înţelepţi decît toate popoarele, numeau sclavii simplu tru- !) şi 2) Cuvinte greceşti. 52* TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 821 puri; spuneau, de exemplu, cutare are atîtea trupuri, adică atîţia sclavi, ca şi cînd ar fi fost nenorociţii robi trupuri moarte şi fără suflet1). Şi aceasta este adevărat, pentru că cel ce este supus la voinţa arbitrară a altora, este oarecum cadavru; totuşi nu din fire este aşa, ci puterile sufleteşti i le-a omorît robia, pe care a suferit-o din silnicie, sau din cauza unor nepriceperi, mici la început, pe care le-a mărit şi le-a făcut iremediabile nepăsarea lui. încetează de a-1 mai tiraniza, învaţă-1 ce-i este cu adevărat folositor, şi mortul va învia iarăşi şi vita fără raţiune se va face iarăşi om. Mai adaug aceasta spre cinstea Atenienilor, că deşi aveau şi ei sclavi, totuşi nici un popor n-a fost vreodată faţă de sclavi mai uman ca ei. « Mulţi sclavi, ar putea cineva vedea la noi vorbind orice voiesc cu mai multă libertate decît cetăţenii din unele state ». (Demosth. în contra lui Filip III). în Atena sclavii aveau voie să exercite o meserie, să cîştige din lucrul lor şi deseori să se răscumpere, plătind stăpînului preţul sau să-şi aleagă alt stăpîn nou, dacă cel de mai înainte îl maltrata. Cine lovea sclav străin era pedepsit tot aşa, ca şi cînd ar fi lovit om liber (vezi Petit, Leg. Atic. p. 255 — 259), şi era judecat ca ucigaş, dacă l-ar fi omorît, Această umanitate a Atenienilor o indică Buropide, cînd spune (Hecuba v. 291 şi 292): «Aceeaşi lege-i pentru noi robii, la fel Ca şi pentru liberi, cînd e vorba de omor». . (D. Cor. în coment. la Beccar, despre infracţiuni şi pedeps. pag. 299 şi 230). PERSOANĂ, după jurişti, care se numeşte? 26 n. 4 ; ~ dreptul persoanelor ce cuprinde? 19. ~ Despre acestea tratează capitolul întîi din partea întîia. Acestea sînt în parte privitoare la însuşiri şi legături personale, în parte însă se întemeiază pe legăturile de familie, 25; ~ drepturile persoanelor I: din caracterul personalităţii: drepturi înăscute, 26 ; ~ excepţie pentru robi, 27 ; ~ juridică prezumţie pentru drepturile înăscute, 28; ~ vrednicia persoanelor la drepturi cîştigate, 29; ~ consecinţa drepturilor, 30. II: din lipsa vîrstei sau a întrebuinţării minţii, 33 — 35. III: din absenţa, 36 şi 37 ; — IV: din legătura persoanei morale, 38 — 43 ; ~ persoană morală, ce este? 40 ; ~ fizică, ce? 379 ;~V: din legătura unui membru al satului, 44 ; ~ drepturile străinilor, 45 şi 46 ; ~- VI: din religie, 47 ; ~ VII: din legătura de familie, 48-62; vezi FAMILIE, RUDENIE, CUSCRIE, LINIE şi SPIŢE; drepturile persoanelor nu se prescriu, 1912 şi 1944. PERSONALITATE, 26. Vezi PERSOANĂ. PROPUS. PROPUN, pun înainte. PROTIMISIS la cumpărare, 1432. Vezi CUMPĂRARE. EXORTAŢIE, îndemnare. SUPUSE de mai înainte (supun de mai înainte), puse mai întîi. ESTE SUPUS de mai înainte (sînt supus înainte), este supus mai întîi. VĂDIT, lămurit, clar. VARĂ PRIMARĂ (întîia vară), cui i se spune şi a cita spiţă este? 56, 4. VĂR PRIMAR (întîiul văr) care se numeşte şi a cîta spiţă este? 54, 4. 1) Romînii din Ţara Romineaseă şi Moldova spun dimpotrivă: cutare are, sau a dat, sau a luat atîtea suflete de ţigani . . . TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 823. PROTOPOP: fără învoirea în scris a lui şi a proprietarului robilor nu trebuie preoţii să cunune robi, 163 ;~ lui trebuie să-i dea preoţii mai pe urmă învoirile în scris ale proprietarilor, pe care el e dator să le treacă în condica sa despre aceştia, 164; ~ dacă a dat, voie să fie cununaţi robi ai diferiţilor stăpîni fără ştirea lor, 167. PRINCIPAL. Vezi LUCRU. PRINCIPAL datornic se numeşte acela pentru care altul se face chezaş, de aceea se numeşte şi îndatorirea lui principală, iar a chezaşului adăugată, şi de aceea creditorul cere întîi datoria de la datornic şi dacă acela n-are chip să plătească, se întoarce apoi asupra chezaşului. ZBURĂTOARE, păsări. MĂ INTIMIDEZ, mă tem, tremur. GAZ: aici se înţelege orice pricină privitoare la drepturi şi îndatoriri şi supusă la rezolvarea şi hotărîrea judecăţii, 16; — şi caz în loc de împrejurare, ceea ce în Vasi-licale s-a spus temă. Latineşte : Gasus. INCENDIU. VÎNZARE. Vezi CUMPĂRARE. R CE SE VARSĂ, ce curge ca apa, ulei, grîu şi de acest fel legat de lucruri curgătoare, 822 ; ~ de o cantitate anumită din ele, 823. SE RUPE (rup), se sparge. Spart, rupt (testament), 997, 3. EXPRES, hotărît, anumit. TULPINĂ comună. Persoana aceea din care coboară alte persoane, se numeşte în genealogie tulpină comună, în raport cu acelea, 51; ~ care moştenesc după tulpini? 924. Vezi ÎMPĂRŢEALĂ. CURS, curgere de apă. PÎRĂU, rîu mic. s PUTREDE (putrezesc), stricate prin trecere de vreme îndelungată. LĂMURESC, fac lămurit, curat, tîlcuiesc, explic, prezint cele spuse curat şi exact prin cuvinte lămurite. STINGERE. Vezi ÎNCETARE. SEMN. Cum se poate face predarea prin semne? 571 şi 572. TACIT. SCHEPSIS, chibzuire, observaţie, cercetare amănunţită, privire cu mintea. CORTURARI (corturar), cei ce locuiesc în corturi şi umblă din loc în loc. ROBI. Puterea proprietarilor asupra lor, 27 ;~ preţul lor, 174; —căsătoria lor. Vezi CĂSĂTORIE. Nu au prescripţie după obiceiul pămîntului, 178 ;~ roaba ţiitoarea stăpînului ei dacă a făcut copiii cu el sau nu, 176 ;~ copiii nelegitimi ai roabei. 177 ; ~ dacă robi au fost lăsaţi legat în chip nehotărît, 928 — 933. ROI, stup, grup de albini. Moldov. roiu. SĂMĂNĂTURI, însămînţări. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 825 SERIOASĂ, aceea care are seriozitate; conversaţie serioasă, care nu se face în glumă. PICĂTURĂ, picur; ~ dreptul picăturilor. Vezi SERVITUTE. STATORNIC, neschimbător. STATORNICIE, neschimbare. CRUCE cinstita, cînd e nevoie să fie însemnată în locul iscăliturii cuiva? 742, 1049 şi 1179. CISTERNĂ, rezervor în care se strînge apa de ploaie. Latineşte: cisterna. RĂMĂŞAG ce este? 1702 ;~ dacă rezultatul lui era cunoscut cîştigătorului sau pierzătorului, 1703; —cînd îndatorează? 1704. ÎMPODOBIRE. Legatul împodobirii ce cuprinde? 824. CUMNAT, împreună cumnat, mai ales cei ce au soţii două surori; în cărţile canonice se numesc nepotrivit cumnaţi şi cei care ţin două vere primare sau de al doilea, 93, not. 9. RUDENIE ce se numeşte? 48 ; ~ numărarea spiţelor ei, 51 —58 ; ~ duhovnicească. Vezi DUHOVNICEASCĂ. AUTOR. Contract între el şi tipograf, 1552-1558. VĂRSATE împreună. Vezi VĂRS ÎMPREUNĂ. COMOŞTENITOR (care este moştenitor cu altul sau cu alţii), cînd se socoteşte ca legatar? 787 ; ~ lui i se cuvine moştenirea la care au renunţat ceilalţi comoştenitori, 911; ~ cînd i se dă jurămînt? 1084. GOMOŞTENESC, moştenesc împreună cu altul sau cu alţii. DIVANIT, boier de divan, de senat, sfetnic, consilier. Latineşte: senator. COPĂRTAŞ, devălmaş, care are sau ia parte din ceva împreună cu alţii, asociat. VĂRS ÎMPREUNĂ, împreunez lucruri ce se pot vărsa, amestec, 93. CODEBITOR, datornic împreună cu altul sau cu alţii. CONCORDIE, unire. ÎNSOŢIRE, unire prin căsătorie. SOŢI (pereche conjugală). Din ce izvorăsc drepturile şi îndatoririle lor? 103; — drepturile lor personale, 105 —107; ~ nu pot de sine să desfacă legătura căsătoriei, 108;— copiii lor, dacă o vor desface, 136 —140 ; —cînd sînt iertaţi? 141;~ dacă s-au despărţit, pot iarăşi să se unească, 123;~ dacă s-a desfăcut căsătoria din vina amîndurora, 135 ; ~ dreptul lor de moştenire după reciprocitate, 957 — 961; ~ darurile ce se fac în viaţă între ei, sînt oprite, 1687 ; ~ cele ce se fac din cauza morţii sînt îngăduite, 1688 ; — şi cele cu măsură, 1689 ; ~- şi cele date pentru pricini cuvioase şi alte cîteva, dacă sînt cu măsură, 1690 —1691; ~ drepturile lor nu se cîştiga prin uzucapiune, 1912;~ nici nu se prescriu, 1944;~ vezi BĂRBAT, FEMEIE, PĂRINŢI, CĂSĂTORIE. COLEGATAR, legatar împreună cu altul sau cu alţii. ZĂMISLIRE, însărcinarea femeii, 181, not. 13. ÎNTÎMPLAT, este aceea ce e posibil chiar să fie şi să nu fie, ce se face la noroc. S-A ÎNTÎMPLAT (se întîmpla), s-a. petrecut. TRANZACŢIE. Vezi REZOLVARE. SIMBOLIC, tot ce se ţine de simbol. SIMBOL, semn, din care bănuieşte şi conchide cineva viitorul. Vezi PREDARE şi SEMN. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 827 INTERES, folos, ce foloseşte. ■■■TOCMEALĂ. Despre tocmeli în genere tratează capitolul al douăzecilea din partea a doua. Tocmeală despre titlul legal la dobîndirea drepturilor reale: al posesiei, 417 ; — al proprietăţii, 569 ; ~ al dreptului amanetului, 586 ; ~ al servitutii, 628 ; ~ temelia drepturilor personale asupra lucrurilor, 1150; ~ tocmeala ce este? 1152 ; ~ termen la primirea făgăduinţii, 1153 ; ~ împărţirea tocmelilor în exprese şi tacite, 1154 ; ~ în unilaterale şi bilaterale, 1155 ;~ cele neapărate la tăria tocmelii: 1) capacitatea persoanelor, 1156 — 1159; ~ 2) adevăratul consimţămînt, 1160 — 1169; ~ sila, înşelăciunea şi vicleşugul cum fac neputernică tocmeala? 1161 — 1169; ~ 3) posibilitatea împlinirii, 1170 —1175 ; ~ tocmeală imposibilă, neîngăduită sau ; neputernicâ, 1172, 1331, 1335, 1340-1342, 1417, 1562, 1586, 1601, 1703-1706, 1806, 1819—1823 şi 1973 ; ~ forma tocmelilor, 1176 şi 1177 ; ~ schiţarea în special ..,-..■ a principalelor articole ale convenţiei, 1178—1180; ~ îndatorire comună sau drept comun, 1181—1183; ~ solidaritate a mai multor datornici, 1184—1186; — sau a mai multor creditori, 1187 ; — efectul plăţii sau slobozirii de datorie, 1188 — 1193 ; ~ consecinţele acordurilor: 1) excepţie, 1194—1205 ; — 2) temeiul îndemnării, 1206 —1209 ; ~ 3) timpul, locul şi modul împlinirii acordurilor, 1210 —1219 ; ~ 4) arvună, 1220 şi 1221;— şi 5) globire din căinţă, 1222 —1224; ~ excepţii, 1225; — îndatoriri lăturalnice sau adăugate, 1226 — 1229 ; ~ reguli de interpretare, 1230 — 1232; ~ despre încetarea acordurilor, 1233 —1237 ; ~ hotărîri generale despre acordurile şi lucrurile oneroase, 1238 ;~ dare de chezăşie, 1239 ;~ cazuri pentru dare de chezăşie, 1240—1248; — excepţie pentru evicţiune, 1249; ~ efectul ei, 1250; ~ despăgubire pentru paguba pricinuită din preţul cu totul nepotrivit, 1251 — 1253; ~ consimţămînt pentru acord viitor, 1254—1255; ~ despre renunţare la prescripţii, 1256; ~ dreptul de desfiinţare a contractului oneros cînd şi pînă la cît timp se prescrie? 1957;— acord de căsătorie: Vezi CĂSĂTORIE. CALCULAREA împreună (calculez la un loc), adunare, adăugare la număr, şi compensaţie. Calcularea timpului prescripţiei a dobînditorului de înainte cînd are loc? 1962 şi 1963. CONSIMŢĂMÎNT (aprobare, concordanţă, acceptare). Consimţămîntul întemeiază acordul, 1152 ; —consimţămîntul la căsătorie, 72 — 76, 81 şi 82 ; — la epitropie, 324 — 329; la curatorie, 375; —la acorduri, 202, 1160 —1169; —consimţămînt pentru un acord viitor, 1254. CONTRACT. Latineşte Contractus. Vezi TOCMEALĂ. CONTRACTEZ, fac contracte. INFECTARE, luarea unei boale, molipsire. CONTACT, însoţire, le gare, unire, împreunare cu femeia, 94 n. 10 şi 257. COCREDITOR, creditor împreună cu altul sau cu alţii. -Legate împreună (leg la un loc), 1251. COPROPRIETATE. Despre coproprietate şi devălmăşia unor drepturi reale tratează capitolul al nouăsprezecilea din partea a doua. Goproprietatea sau devălmăşia ce este şi de unde izvorăşte? 1101 —1105; — drepturi comune ale devălmaşilor, 1106 şi 1107 ; —speciale ale fiecăruia îndeosebi, 1108 —1111; — 1) pentru capitalul comun, 1112 —1119; — 2) pentru foloasele şi însărcinările lui, 1120 şi 1121; — şi 3) despre împărţeala lui, 1122 —1235; —înnoirea hotarelor, 1136 — 1142; — devălmăşie după prezumţie, 1143-1149. Vezi şi PROPRIETATE. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 829 COPROPRIETAR, care are proprietate asupra unui lucru împreună cu alţii. ÎMPREUNĂ CHIBZUINŢĂ, chibzuinţă cu altul sau cu alţii. CONCURS, strînge la un loc. Despre rînduială concursului creditorilor tratează anexa adăugată la sfîrsitul acestui cod. Rînduială concursului creditorilor ce este? 1974; — tratarea ei ce este? 1975 ; ~ concursul creditorilor ce se numeşte ? 1976 ; — masa falimentului ce se numeşte ? tot acolo; ~ creditori aleşi care se numesc ? tot acolo ; ~ curator al procesului care se numeşte? tot acolo ; ~ al masei sau al lucrurilor aflătoare sau al averii, care? tot acolo; ~ părţile principale ale concursului care sînt? 1977 ;~ de care judecătorie se ţine operaţiunea concursului, 1978; ~ cînd şi cum se publică? 1979—1982 şi 1988; ~ urmările legale ale publicării lui, 1983 —1985 ; ~ datoria judecătoriei la începutul concursului, 1986 ;~ zi hotărîtă în care trebuie să se înfăţişeze pentru prezentarea la judecătorie a creditorilor, 1987 ; ~ îndatoririle curatorului procesului, 1989, 1999 şi 2016 ; ~ însemnare în protocol şi urmare pentru lucrarea concursului, 1990—1992 ; ~ care din creditori sînt protimisiţi, 1993 ; — ce se ţine de codul de comerţ, 1994; — clasa întîia a creditorilor, 1995—1996; ~ a doua, 1997 —1999;~a treia, 2000-2002 ;~ a patra, 2003—2004 ; ~ a cincea, 2005 ; — şi a şasea, 2006 ; ~ cînd pot creditorii să pretindă dobînzi? 2007 ; ~ nu au drept să pretindă cheltuielile făcute pentru lămurirea pretenţiilor lor, 2008 ; ~ care din creditorii străini au acelaşi drept faţă de un falit pă-mîntean? 2009; ~ cînd şi pentru care pricină poate creditorul sau curatorul procesului să facă apel 2010;— pînă cînd se prescrie dreptul de protimisire la clasificaţie? tot acolo ; —creditorii care nu s-au prezentat pînă la ziua hotărîtă nu mai sînt ascultaţi, 2011;~pîră pentru dreptul de a fi protimisit la clasificaţie pînă cînd se porneşte? 2012;~ cum şi de cine este ales avocatul comun? 2013; ~ lui i se dă pîra pentru protimisire la clasificaţie, 2014; ~ îndatoririle curatorului averii 2015, 2020, 2023, 2028 şi 2031; ~ ale creditorilor, ca să aleagă o epitropie, 2017; ~ ale judecătoriei, cînd voturile asupra acesteia ale creditorilor sînt egale la număr, 2018; — cînd rînduieşte judecătoria şi pe curatorul averii şi epitropia? 2019;~ averea aflătoare trebuie să se vîndă la licitaţie, 2020; ~ lucrurile care nu s-au vîndut nici la întîia, nici la a doua licitaţie, trebuie să rămînă pînă la facerea clasificaţiei, 2021; ~ şi zapisele şi pretenţiile ce aparţin masei, trebuie să fie vîndute la licitaţie, dacă nu le primesc creditorii, tot acolo; ~ judecătoria trebuie să dea scrisoare de adeverire celor ce dobîndesc un bun nemişcător din averea masei, 2022 ;~ cînd şi cum trebuie să se facă împărţeala averii? 2023 ;~ cui trebuie să fie predată şi în ce scop? 2024; ~ pînă cînd pot creditorii să cerceteze împărţeala făcută şi să înfăţişeze întîmpinările ce întîmplător le au? 2025 ;~ cînd epitropia depune la judecătorie scrisoarea împărţelii? 2027 ; ~ alte îndatoriri ale ei, 2031; — modul în care trebuie să se plătească fiecărui creditor suma sa corespunzătoare, 2028;~ cînd pot creditorii să pretindă datoriile lor rămase? 2029 ; ~ dacă unii din creditori nu se înfăţişează pînă în trei luni, pentru ca să ia în primire suma corespunzătoare, ce trebuie să se facă? 2030; ~ ultima datorie a judecătoriei pentru încheierea concursului, 2032. ÎMPREUNĂ CHEZAŞ. Vezi CHEZAŞ. CONTRIBUIESC, adus, pun la mijloc împreună cu alţii, fac sinisfora1). *) raport (collatio). TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 831 SINISFORA. Despre sinisfora tratează capitolul al cincisprezecelea din partea a doua. Sinisfora ce este? 1006; — între cine se face? 1007 ; ~ cînd se face? 1008; —cînd nu? 1009;— care lucruri nu se pun la sinisfora? 1010—1012 ; — obiceiul pămîntului, 1013;-- dacă fiica a arătat tatălui că bărbatul îi risipeşte zestrea, 1014 ; — dacă părinţii n-au dat zestrea pe care au făgăduit-o fiicei lor, 1015 ; ~ cine şi cînd nu e silit să pună la mijloc darurile date de părinţi şi cîştigurile? 1016; — cînd feciorul este dator să pună la mijloc darurile ce i s-au dat de către părinţi? 1017 ; — preţul cărui lucru se socoteşte la partea moştenitorului? 1018;~ de cine şi pînă încît timp se cer rodurile şi veniturile lucrurilor supuse la sinisfora? 1019. GOIPOTECAR, creditor, care are ipotecă pe acelaşi lucru împreună cu alt creditor, 606. COEPITROP, care este epitrop împreună cu altul sau alţii sau împreună cu mama sau bunica dinspre tată a nevîrstnicilor, 266 şi 279. COLABORARE (lucrare împreună cu alţii) a asociaţilor, 1573. MERG împreună, cu altul sau cu alţii. GEL care a aflat ceva împreună cu alţii. TRAG ÎMPREUNĂ. CONTINUARE, în şir. ŢIN la un loc. AVOCAT, apărătorul într-un proces, advocat (advocatus). Apărător comun este rînduit şi la concursul creditorilor, 2013 şi 2014. OBICEIUL pămîntului cînd are loc? 13;-cînd nu? 14; - pentru robi, 27,178 şi 1931 not. 81; — pentru averea lor, 909 ; — cînd se prescriu lucrurile de sine mişcătoare pierdute? 521; —pentru dreptul păşunii, 650;—zestrea dată de părinţi nu este pusă la mijloc, 1113; —pentru vitele vîndute la iarmaroace, 1244; —pentru Evrei şi Armeni, ce pot să cumpere şi ce nu? 1430 şi 1431;— cînd se desfiinţează contractul de arendă şi chirie sau se opreşte o parte din arendă sau chirie, 1482 şi 1486; — dacă proprietarul a vîndut moşia sa arendată, 1502;— care lucruri de zestre nu se preţuiesc? 1635; —acei puternici nu sînt ajutaţi prin posesiunea, de patruzeci de ani, 1938; —încă alte obiceiuri şi schimbări amestecate, 78,228, 437-439, 529-534, 727, 944-948, 962, 1014, 1019, 1156, 1172, 2; 1226, b, c;1274, 1332, 1333, 1337, 1344-1346 1361, 1400, 1405, 1474, 1475, 1483, 1498, 1499, 1515, 1526, 1633, 1685, 1733, 1741, 1836-1838, 1933-1935. COMBINATE (combin), potrivite la un loc, legate împreună, unite. CONSISTĂ, se alcătuieşte, ia început şi fiinţă sau chip şi formă şi fire de a fi. CONSIST, constau. COPOSESOR, care posedă ceva împreună cu altul, 427. CONSERVARE. Vezi PĂSTRARE. ASOCIAŢIE neguţătorească, 1563-1607. Vezi COMUNITATE. COMPLICE, împreună vinovat. SUBSEMNEZ împreună, iscălesc împreună cu altul. ALCĂTUIRE, a lua început şi fiinţă, sau chip şi formă, şi existenţă. ALCĂTUITOR. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 833 SISTEM, adunare de adevăruri din multe experienţe sau ipoteze şi axiome cu ordine legate împreună, pe care se bazează o ştiinţă sau un meşteşug, precum aici se înţelege ca sistem de legi, 2; ~ breaslă meşteşugărească, aşa-numitul turceşte isnaf, 15 şi 379. SIGILEZ, pecetluiesc. SIGILIU, pecete. SIGILARE, pecetluire. SCHIŢEZ, fac, scriu, notez sau spun pe nepregătite şi dintr-o dată. SCHIŢAREA principalelor articole ale convenţiei, cum întemeiează drepturile şi îndatoririle? 1178? LEGĂTURA, particularitate sau raport al unei persoane faţă de alta sau al unui lucru .= faţă de alt lucru sau altă persoană, 23. FORMĂ, înfăţişarea şi construcţia cea pe dinafară a unui lucru. Forma cea pe dinafară a unei fapte care se numeşte? 5 nota 3; ~ a voinţei celei de pe urmă, 738—750; ~ cea pe dinăuntru, 708 nota 41; ~ a convenţiei, 1176—1180. VACANTĂ (sînt vacant) fără ocupaţie. Vacantă moştenire se numeşte aceea care n-are moştenitor legal, 962 şi 963 ; — se dobîndeşte în timp de patru ani prinj uzucapiune, 1928. Vezi şi SUCCESIUNE. CORPORALE lucruri, 387. COMPLET, completă, nerăşluit, desăvîrşit, întreg, deplin. RĂSPLATĂ, plată ce se dă aceluia care a salvat din pericol un om sau lucru. T OBIŞNUIT. Vezi PREŢ. ACCELERAT, MAI, mai repede. ÎNTEMEIATĂ frică. Vezi FRICĂ. DECEDAT. ODRASLE. Vezi COPIL FACERE DE ODRASLE. Vezi FACERE DE COPII. FAC ODRASLE, fac, nasc copii. DULGHERIE, scris din greşeală pentru: fabrică. CEREMONIE, slujbă religioasă, sfinţirea apei, sfinţire. CEA DIN URMĂ voinţă. Vezi VOINŢĂ. ULTIMUL, cel din urmă. SĂVÎRŞIŢ DIN VIAŢĂ, mortul. Cînd trec greşelile lui asupra moştenitorului său? 1930. TELONEION1), clădirea vameşilor, taxarea mărfurilor. Moldoveneşte: vamă. DESFĂTARE (plăcere). Posesorul de bună credinţă cîte poate să pretindă din cheltuielile făcute pentru desfătare? 433; cheltuielile cele făcute de bărbat pentru lucrurile de zestre, pentru desfătare, nu se pretind, 1638. RĂSTIMP de patruzeci de ani. RĂSTIMP de patru ani. TREISPRERĂSTRĂBUNA, cine se numeşte şi a cîta spiţă este? 54, 7. TREISPRERĂSTRĂBUNICUL, cine se numeşte şi a cîta spiţă este? 54, 7. TREISPRERĂSTRĂNEPOATA, cine se numeşte şi a cîta spiţă este? 55, 7. *) Cuvînt grecesc. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 833 'fRBISPRERĂSTRĂNBPOTUL, cine se numeşte şi a cîtea spiţă este? 55, 7. MEŞTEŞUGĂRESC lucru, cel făcut printr-un meşteşug. MEŞTER. Care reguli se aplică la meşteri? 1551. FABRICĂ. AŞEZATE (aşez). SE NAŞTE (mă nasc). PREŢ al lucrului, care se numeşte ? 400; — obişnuit şi extraordinar, 401; — Ia evaluările judecătoreşti are loc cel obişnuit, 402. PREŢIOS. TITLUL DE DREPT, 417 nota 23; ~ al dreptei posesiuni, 417. Vezi POSESIUNE. Efectul lui, 420; — cînd cineva este dator să arate titlul posesiunii sale şi cînd nu? 421 şi 422;— titlul singur nu dă o posesiune, 420 ; ~ nici proprietate, 570; — titlu însărcinâtor, 482, nota 31; ~ cîştigător, 489, nota 32 ; ~ titlu de proprietate, 496—498 şi 569; — de zălog, 585 şi 586 ; — de servitute, 628; ~ de moştenire, 690. CĂMĂTĂRIE (a da, împrumuta cu dobîndă, camătă) oprită: 1) la capital, 1340; — pedeapsă pentru ea, 1344; ~ 2) la dobînzi, 1341; —pedepsirea ei, 1345; ~ şi 3) la îndatoriri şi condiţii, 1342 ; —pedepsirea ei, 1346; —complici la aceasta, cine sînt socotiţi, 1343. CĂMĂTAR, care dă, împrumută bani cu dobîndă, camătă. DOBÎNZI (camătă) îngăduite prin convenţie, 1331; — dobînzi legale, 1332 şi 1333; — timpul plăţii lor, 1336, — dobînzi la dobînzi nu se pretind, 1337 ; —în ce fel de monede se face plata, 1338. SECŢIUNE, tăietură. SOLARIU. Vezi BEZMEN. TOPOGRAFIE, descrierea unui loc ca: ogor, podgorie sau alta de acest fel. TOPOGRAFICĂ TABELĂ, hartă. LOCUL de îndeplinire a unei convenţii. Reguli pentru aceasta, 1210, 1217 şi 1236» Vezi TOCMEALĂ şi VĂRSĂM ÎNT. VECHIL, care ţine locul altuia. MĂCAR, cel puţin. TREIZECIANIE, intervalul timpului de treizeci ani. UZURĂ, întrebuinţare, învechire. TREIANIE, intervalul timpului de trei ani, trei ani. DOISPRERĂSTRĂNEPOATA, cine se numeşte şi a cîta spiţă este? 55,6. DOISPRERĂSTRĂNEPOTUL, cine se numeşte şi a cîta spiţă este? 55, 6. VARA A TREIA, cine se numeşte şi a cîta spiţă este? 56, 8. VĂRUL AL TREILEA, cine se numeşte şi a cîta spiţă este, 56, 8. DOISPRERĂSTRĂBUNA, cine se numeşte şi a cîta spiţă este? 54, 6. DOISPRERĂSTRĂBUNICUL, cine se numeşte şi a cîta spiţă este? 54, 6. MODUL de împlinire a convenţiei. Reguli pentru aceasta, 1210—1219. Vezi TOCMEALĂ şi VĂRSĂMÎNT. TATĂ DE SUFLET. COPIL DE SUFLET, copil crescut de altul. ŢARĂ, moldoveneşte cîmpie şi ţarină, de aici ţăran, omul de la cîmpie, de la ţară. Ţară se numeşte şi statul, precum şi ţara Moldovei, statul Moldova ş.a.m.d. Probabil că vine de la cuvîntul latinesc Ceres Demetra. Moldova se împarte în două, în Ţara de jos şi Ţara de sus. în Ţara de jos, după starea din prezent TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 837 se cuprind ţinuturile Putna, Covurlui, Tecuci, Tutova, Fălciu, Vaslui şi Iaşi.Iar în cea de sus: Gîrligătura, Hîrlău, Botoşani, Dorohoi, Herţa, Suceava, Neamţ, Bacău şi Roman. TIPOGRAF, convenţia dintre tipograf şi autor, 1554—1558. TIPĂRIRE de cărţi. Cum se face convenţia asupra ei", 1552. Vezi EDIŢIE. NOROC. Despre contractul de noroc tratează capitolul al treizeci şi şaselea din partea a doua. Contract de noroc, care se numeşte? 1699;~ la aceasta nu se aplică ajutorul dreptului de pagubă ce trece peste jumătate din preţ, 1700; ~ felurile lui, 1701;~ 1) rămăşag, 1702-1704; ~ 2) joc, 1705 şi 1706;-3) sorţ, 1707 ; ~ 4) loterie, 1708; — 5) cumpărare şi vînzare a nădejdii, 1709 şi 1710;~ în special a unei moşteniri, 1711 —1718; ~ 6) contract_ de o anumită dare anuală pe timpul vieţii cuiva, 1719—1721; ~ punerea la mijloc în tovărăşie pentru purtarea de grijă a membrilor ei care vor scăpata, 1722. ÎNTÎMPLĂTOR, întîmplătoare, ce vine sau se face la noroc sau din întîmplare. REAL, într-adevăr, sigur. J INSULTĂ, ocară, necinstire. Pîra pentru insultă în cît timp se prescrie? 1961. APEDUCT, şanţ, uluc, canal, prin care se duce apa dintr-un loc în altul, mai ales apa de băut. ABATEREA APEI, a duce apa dintr-un loc în altul. Dreptul abaterii apei, 649; ~ vezi SERVITUTE. HIDROTEHNIC lucru, care se săvîrşeşte prin maşini minate de apă, precum moara. ÎNFIERE, ce este? 50; ~ împiedicarea căsătoriilor prin ea, 95 — 97; ~ cine poate să înfieze? 235, 240 şi 243; ~ cum se face? 237; ~ vîrstă celor care înfiază, 238 — 240;~cu consimţămîntul cărora se face? 240—242; ~ înfierea orfanilor, cum se face? 244; ~ drepturi ce izvorăsc din înfiere, 245 — 248; ~ cum pot să se hotărască într-alt chip? 249; ~ desfacerea civilă a înfierii, 250 şi 251; ~ dreptul de moştenire între părinţii şi copiii adoptivi, 949—951, 955 şi 956. Vezi SUCCESIUNE. Părinţii adoptivi sînt datori să înzestreze fiica sau nepoata înfiată, 1627. Vezi ZESTRE. PRIHĂNIT, ce e sub vină, are o vină. PRIHĂNIT, prihănită, acel, aceea care e sub vină, are o vină. Posesiune prihănită, 449. Vezi POSESIUNE. RETRAGERE. RETRAG, MĂ, merg înapoi. EXISTENŢĂ, faptul de a fi. CEDEAZĂ (cedez), se supune. INTRARE în moştenire. 1025. SUBAMANETEZ, zălogesc unui al treilea zălogul ce-1 am de la altul. SUBAMANETARE. Vezi SUBAMANETEZ. SUBAMANET, se numeşte amanetul pe care zălogaşul îl zălogeşte la un al treilea, 593. EXCEPŢIE, scoatere afară. SUPUS puterii părinteşti se numeşte în legi mai ales fiul, fiica, nepotul, nepoata, întrucît sînt sub puterea tatălui sau a bunicului; dar încă şi robul. Contrarul e: de sine stătător. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 839 PROTEJAT, SÎNT, sînt ocrotit, sînt apărat. PROTEJEZ, ocrotesc, apăr. PROTEJARE, ocrotire, apărare. GOVÎRŞESC, trec peste, merg peste, încalc. LICITEZ, dau mai mult la preţ, cînd se vînd lucruri în mod public. LICITAŢIE, mărirea preţului la lucruri ce se vînd în mod public şi însăşi vînzarea publică sau vînzarea cu strigări, turceşte numită mezat, expresia în Vasilicale însemnînd figurat întregul printr-o parte. Lat. Licitaţie AMÎNARE. SUPUŞII statelor străine, ce drepturi au aici? 2009. Vezi şi STRĂINI. :SERVICIU, slujbă, slujire. Năimire de servicii. Vezi NĂIMIRE. COPIL DIN ÎNŞELĂCIUNE, care se numeşte, 732 nota 45. 1POVOLON, cînd şi cît ia femeia, 1678; — dacă are copii, lor le aparţine proprietatea Iui, 1680; —dacă averea bărbatului mort nu ajunge sau abia ajunge pentru restituirea ipovolului, ce ia femeia care nu are copii? 1679;~ ce ia, dacă are copii? 1681. IPODIACON. Vezi HIROTONIŢI. GĂZDUIRE. ANIMALE DE TRANSPORT (vită de transport), se numesc mai ales vitele care se pun la jug, în chip impropriu însă şi toate animalele cîte sînt încărcate, care de altfel sînt numite vite de povară. IPOTECARĂ pîră, se numeşte aceea pe care o porneşte creditorul ipotecar sau altcineva, căutînd să ia împrumuturile sau alte pretenţii ale sale din ipotecă. Cînd se stinge prin patruzeci de ani şi cînd prin treizeci? 1947 şi 1948. IPOTECAR drept, se numeşte acel drept real pe care îl are cineva asupra unui lucru. IPOTECĂ, ce este? 584. Vezi ZĂLOG. SUBSTITUIESC şi substitui, hotărăsc un moştenitor substituit. SUBSTITUŢIE. Despre substituţie tratează capitolul al zecilea din partea a doua. Substituţie obişnuită, ce este? 770, ~ cum se face? 771 şi 772 ; ~ drepturi născute din substituţie, 773; ~ substituţie încredinţîndu-se cuiva (fideicomisară), 774; —orfanală, 775; ~ ca orfanală, 776 ; — tacit fideicomisară, 777 ; — drepturi şi îndatoriri ale moştenitorului instituit faţă de substituţia fideicomisară, 778 ; — cînd se stinge substituţia obişnuită şi cînd cea fideicomisară? 779; ~ cînd cea orfanală? 780;-vezi şi FIDEICOMIS. ' SUBSTITUŢIE la legat, 794. SUBSTITUIT moştenitor, care se numeşte? 770. SUPUN, MĂ, sînt supus, 27. SUBIECT, cu acelaşi înţeles şi lucrul zălogit, pus zălog, şi persoana, 234. PREFAC, MĂ. Vezi SIMULEZ. PRESUPUNE, SE, se crede, se socoteşte după prezumţie. Lat. praesummitur. PRESUPUN, cred, chibzuiesc, bănuiesc. CAD SUB. Devin răspunzător. A căzut în vinovăţii, 229. SUBSEMNEZ. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 841 IPOSTAZĂ este, simplu spus, existenţa sau fiinţa lucrului care subsistă de fapt şi care e deosebită de cele întîmplătoare, întrucît acestea se leagă pe dinafară de el. MOŞIE, ogor, bun. Legat de moşie, 834 şi 837. FĂGĂDUINŢĂ, în ce constă? 1152;~ termen pentru primirea ei, 1153;~ care persoane nu sînt capabile să dea făgăduinţă? 1156—1159; —cînd poate cineva să făgăduiască pentru un al treilea? 1174; ~ ce trebuie să se facă, dacă s-a dat făgăduinţă pentru lucruri posibile împreună cu imposibile, 1175;~ ce, dacă mulţi deodată au primit sau au dat făgăduinţă pentru lucruri ce se pot sau nu se pot împărţi? 1181-1193. Vezi şi TOCMEALĂ. ÎNDATOREZ, MĂ, sînt sau devin dator să dau sau să fac ceva. DATOR, îndatorit, care datoreşte să dea sau să facă ceva. F FAPT (factum lat.) lucrare şi modul lucrului şi capital şi sfîrşitul chestiunii şi căutarea cuvenită a creditului. ARĂTARE. Cum se poate face predare prin singură arătare? 573; —arătarea voinţii celei de pe urmă. Vezi VOINŢĂ. FACTURĂ (italieneşte Fattura) se numeşte însemnarea în care negustorii trec amănunţit preţul, mărimea, greutatea ş.c.l. ale mărfurilor, adică însemnare în care se descriu ; sau catalog de mărfuri. FIDEICOMISARĂ substituţie, 794; vezi SUBSTITUŢIE. FIDEICOMISAR se numeşte acela căruia i se lasă fideicomisul, 783. FIDEICOMIS (moştenire încredinţată cuiva), ce este? 781; — şi cui i se lasă? 782 şi 783;-cînd se stinge? 784 şi 1936. IUBITOR DE BINE, cu iubire de bine, de frumos. FILOTIMIE, iubirea de onoare şi de dăruiri, 1258. FIRMĂ (latineşte firmatare, sigură) se numeşte semnătura, prin care o asociaţie săvîrşeşte luaturile, daturile şi afacerile ei, dînd voie unuia sau mai multora din membrii ei să semneze în numele întregii asociaţii. Această învoire se dă şi slugii prăvăliei; de aceea această slugă are firmă, va să zică, are voie să semneze în numele stă-" pinului ei, 1379 şi 1592. PAMFLET se numeşte pitacul care e scris cu învinovăţiri împotriva cuiva şi se aruncă sau se lipeşte înadins în locuri, pentru ca să-1 afle, să-1 vadă şi să-1 citească oamenii. FRICĂ, cînd se socoteşte întemeiată? 81; —face căsătoria neputernică, 81;— logodna, 120 ; — împărţeala moştenirii, 1095 ; —făgăduinţa din convenţii, 1162,1166 şi 1167. TRIBUT, bir, dajdie, darea împărătească adunată în fiecare an de către supuşi. FRAZĂ, expresie, vorbire, modul de a spune şi a se exprima. MINTE, puterea de gîndire şi cugetare a înţelepciunii, adică puterea sufletului, cu care gîndim, coincide deseori cu înţelepciunea, precum are înţelepciune şi minte, ceea ce de obicei se exprimă prin are minte şi creier. Ieşit din minţi, pentru nebun. SMINTIT, stricat la minte, prost, zălud, 33 d. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 843 H BUCURIE DE RĂUL ALTUIA. LTNŢI, boală la porci. DUC DE FRÎU, înfrînez şi figurativ: domolesc, dobor, umilesc, 286. CARACTER, totul prin ce se caracterizează ceva, forma, înfăţişarea, particularitatea caracteristică, felul fiecărui om sau lucru, prin care se deosebeşte, precum şi tipul, 26. HIROTONIŢI. Hirotoniţii necăsătoriţi, adică ipodiaconii, diaconii, preoţii şi cei mai mari decît aceştia, nu pot face contract puternic de căsătorie, 90. HIRURG. Cînd este necesară mărturia lui? 116; ~ nu este silit să primească epitropie, 263; ~ îndatoririle lui, 1172 şi 1731. Vezi şi MEDIC. VĂDUVĂ, dacă s-a măritat înainte de împlinirea anului jelirii, ce păgubeşte, 147 ; ~ dacă a născut după împlinirii lunii a zecea, ce? 148; — dacă are copii, 149;~ dacă s-a măritat după împlinirea anului jelirii, ce cîştiga? 150;~ dacă are copii, ce? 151;~ văduva bărbatului nevrednic de jelire, ce îndatorire are? 145. OTAVĂ, iarbă verde şi grasă pentru vite; mai ales nutreţ pentru cai, păşune pentru dobitoace, păşune verde ş.a. DATORIE a moştenirii. Vezi VĂRSĂMÎNT. Datorie dacă e lăsată legat, 807 — 810. DEBITOR. Vezi VĂRSĂMÎNT şi CHEZĂŞIE. Debitor principal. Vezi PRINCIPAL. CREDITOR se numeşte acel care are să ia de la alţii, fie din împrumuturi sau din orice alt motiv drept. BANI. Cum trebuie epitropul să întrebuinţeze banii orfanilor? 302 ;~ cum sînt asiguraţi legal? 303 ; ~ în genere banii nu pot fi obiect al pîrii de revendicare a proprietăţii, 487 ; ~ în mod nepotrivit pot fi obiect al folosinţii şi uzufructului, 661; ~ îndeosebi sînt obiect al împrumutului, 1326; ~- în ce fel de monede se face plata lor? 1327 —1329; ~ ca să iei banii în numele altuia, se cere o împuternicire specială 1352; ~ cînd pot fi obiect al schimbului şi cînd nu ? 1399 ; ~ sînt obiect al cumpărării şi vînzării, 1415 ; ~ de regulă şi al chiriei şi al arendei, 1470; vezi şi CAPITAL şi ÎMPRUMUT. COMODATAR, care ia de la altul fără plată spre întrebuinţare un lucru. Latineşte Commo-datarius. COMODANT, care dă spre servire vreun lucru fără plată. COMODAT, lucrul dat spre servire fără plată. DOBÎNDIND prin uzucapiune, usucapiens. DOBÎNDESC prin uzucapie (usucapio), devin proprietar al unui lucru prin folosirea şi întrebuinţarea acelui lucru mult timp. DOBÎNDIREA prin uzucapie (usucapio), care se numeşte? 1907. FOLOSINŢĂ (usus), întrebuinţare. Dreptul de a întrebuinţa, 654. Vezi SERVITUTE. HRISTOS. Legat sau moştenire în numele lui Hristos, 842. VREME, timp. Trecerea vremii legale este necesară pentru dobîndirea proprietăţii prin uzucapiune, 1922 şi 1962. Vezi şi TIMP, TERMEN. AUR, DE, din aur. Monede de aur, galbenii. AUR. «Legatul» de aur ce cuprinde? 825. CHORARCHIA1). Chorarchia am numit aşa zisul turceşte cadilichi, pe care Moldovenii îl numesc ţinut de la ţiu, însemnînd: ţin, cuprind, precum district; iar Muntenii: l) Cuvînt grecesc. TABLĂ DUPĂ ALFABET A MATERIILOR ŞI CUVINTELOR 845 judeţ de la cuvîntul latinesc judex (judecător), precum judecătorie. Unii dintre ai noştri l-au numit departament după împărţirea în departamente din Egipt, care se făcea după revărsarea Nilului, cînd se făcea împărţirea pămîntului, după care au fost numite departamente de la împart, împărţesc. Unii l-au numit themă1), precum şi Constantin Porfirogenitul, împărţind tot statul de atunci al împărăţiei grecilor în douăzeci şi nouă de părţi, şi anume cel din Asia Mică în şaptesprezece (unde numără ca a 8-a themă patria mea Chaldia, a căreia metropolă e Trapezuntul), iar cel din Europa în douăsprezece, le-a numit theme ; dar themele şi departamentele erau părţi mari, avînd strategi şi strategii, şi erau la fel cu guberniile ruşilor şi cu sangeacurile turcilor, pentru că despre thema întîia numită Anatolicon spune: « Precum am spus mai înainte, thema numită acuma Anatolicon e locuită de cinci popoare: Frigieni, Licaoni, Isauri, Pamfilieni şi Pisichieni ». Grecii de mai tîrziu au numit cadilichi archonteia 2) sau archontia ca la Constantin Porfirogenitul3). SĂTENI, ţărani. Ps VOT, bile de cremene, pietricele, cu care votau, îşi dădeau părerea, precum şi părerile la vreo alegere sau hotărîre. Votul majorităţii la coproprietate cînd are loc? 1112 — 1123 şi 1576; ~ la arbitraj 1833 şi 1834; — la hotărîrea valorii unui lucru, 1418. 0 ORĂ. Vezi TIMP. DETERMINAT, hotărît. Legat hotărît, cînd testatorul 1-a lăsat copiilor proprii sau copiilor altcuiva, pînă unde se extinde? 826. 1) Cuvînt grecesc. 2) Patriarhul Constantinopolei Ghermanos în Nom. Greco-Roman. Cart, III, p. 233. «în archonteia Smocovului, satul Valtiţi... ». 3) Despre administraţia imperiului, cap. 30. « De la cetatea Decatera începe archontia Tervuniei » şi mai jos « De la Ragusa începe archontia Zachlumilor ». 4) Tabela III citată în nota 8 de la sfîrşitul §-lui 56 nu a fost pusă, pentru că gravorul, un înşelător, a făcut o gravură zgrunţuroasă şi cu totul de neîntrebuinţat; acesta deşi a luat o plată foarte grasă, tot aşa a gravat şi portretul domnului, care din cauza aceasta a fost gravat de a doua oară la Viena. TĂLCUIREA*) alfabiticească a cuvintelor tehnice, atît a celor împrumutate de la limba latină, mama limbei naţionale, după pilda naţiilor luminate a Evropii, cît şi a celor ce se află bune, tipărite în cărţi vechi romîneşti date însă uitării, precum şi a altor noă neapărate cuvinte, formăluite după firea limbei naţionale. A Avutoriu, de mai înainte, adecă acel ce au avut mai înainte un lucru. Act, este un înscris, ce cuprinde un lucru ori vreo alcătuire, care aşază prinţipalnica temelie a unei pricini. Activă datorie. Bani ce are cineva a lua de la altul. Activă stare, averea cuprinzătoare în lucruri mişcătoare ori nemişcătoare şi în luaturi. Acturi, sînt ori publice sau particularnice (private). Publice sînt acele date de cătră persoane publice, aflătoare în slujba Statului, supt pecetea publică şi au credinţă publică, pentru care se şi numesc autentice. 'Acturi particularnice sau private sînt acele ce se fac de cătră persoane particularnice, precum: sîneturile de datorie, înscrisurile de cumpărare şi vînzare, de schimbu, toate feliurile de contracturi, testamenturi, foi de zăstre şi altele. Amortizaţia, unui act particularnic, este declarisirea sau publicarisirea, că pierdutul act, de pildă sînet, rămîne răsuflat şi fără lucrare în mîna găsîtoriului. 'Analoghia iuiidică, este o închiere a minţii cuvîntătoare, trasă dintru alte anume rostite legi, ce au asămănare cu înfăţoşată întrebare sau pricină, de pildă: Legea au hotărît anume pentru cutare şi cutare pricină şi au trecut cu vederea pe cutare alta, ce acum se aduce înainte, care însă arată multă analoghie, potrivire sau asămăluire cu cele anume rostite legi; sîntem dar împuterniciţi a cugeta şi a face închieri, că, dacă legedătătoriul ar fi prevăzut o asămine putincioasa întâmplare, el ar fi hotărît *) Acest indice de cuvinte, din ediţia de la 1833, fiind transcris din litere cirilice în litere latine, a fost transcris în ordinea alfabetului latin, nu a celui cirilic, precum e în ediţia de la 1833. 848 CODUL CALIMACH pricina tot aşa, precum şi pe celelante. Cînd această hotărîre nu este scrisă în literile legii, ci se află în duhul legedătătoriului, este aceea ce se numeşte chear duhul legii. Ea este temelia prinţipiei, ce este de obştie cunoscută, adecă, că trebuie a se aplicarisi hotărîrea legii la toate acele pricini, unde se află tot acelaşi rezon, spre a da hotărîrea: ubi eadem ratio, ibi idem jus, se socoteşte, ba încă trebue cu rezon a se judeca, că aşa au fost voinţa legedătătoriului. Judecătoriul carele se depărtează de prinţipia analoghiei, cade înapoi în cele următoare, numai după goala voinţă, şi se face răspunzătoriu şi supus dreptelor Imputări. Mintea cuvîntătoare şi pozitiva lege porunceşte, de a se urma în neprevăzute pricini prinţipia analoghiei iuridice. Anularisirea, adecă anerisirea sau oborîrea vreunui act. Aplicaţia legii este acea lucrare, ce se face prin alcătuirea vreunui act potrivit cn legea şi prin întemeerea sau răzămarea pricinei pe legea potrivită. Autentice acturi sînt acele, despre a căror adevăr nu este nici o îndoială. Autor, acel ce au alcătuit vreo carte. Arbitrium, se zice cînd împricinatele părţi, prin bună a sa alcătuire, încredinţează altora hotărîrea pricinei sale. Arbitru este acel judecătoriu, pe care l-au ales părţile împricinate, pentru a cerceta şi a hotărî pricina lor. Arbitrală hotărîre, este laudum, adecă sentenţia arbitrilor. Asignaţia (rînduială) este aceia ce dă datornicul creditoriului său, ca banii, ce are acesta a lua, să-i primească de la un al treilea (poliţă). Asignant, se numeşte datornicul ce dă asignaţia, adecă, ce rînduieşte luarea banilor de la un al treilea. Asignatariu, se numeşte creditoriul, ce primeşte asignaţia, adecă rînduială, de a lua datoria sa de la un al treilea. Asignat, se numeşte acel al treilea, de la carele are creditoriul, adecă asignatariul, să-şi tragă datoria. B Beranenariu, Emphyteuta, se numeşte acel ce ţine vreun loc de casă ori vie sau alt loc cu bezmen. Bezmănuire, este darea vreunui lucru în bezmen. Bilanţu, la neguţitori se zice sama socotelilor de pe lună sau de peste an, în care se trec toate daturile şi luaturile, cîştigurile şi pagubile, pretenţiile şi datoriile, şi se fac prinţipalnice some deoprotivă, socotindu-se acea ce lipsăşte dintr-o prinţipalnică somă în bilanţ, supt zicere: prosaldo, adecă spre închiere. Bilaturale, tocmele, se numesc acele ce îndatoresc pe îmbe părţile alcătuitoare, precum la vînzare şi cumpărare, schimbu, năimală, împrumutare şi altele. c Cambia, vecsel, este un înscris, prin care dătătoriul ei se îndatoreşte a plăti o somă de bani, ori însuşi sau a mijloci, ca după ordinia sa, să o plătească altul. Dacă cambia glăsueşte pe numele dătătoriului ei, atuncea se numeşte seacă. Iară de va fi scrisă pe q a treia persoană, care se află în locul, unde s-au dat cambia, atuncea se numeşte n e f o r ni a 1 n ică, cambia străină, care în limba neguţito-rească se numeşte trata de pia ţ ă. Cambia formalnică este acea ce are a se plăti la alt loc sau la altă piaţă, iar nu la locul unde s-au dat. Dacă această cambie glăsueşte pe numele dătătoriului ei, atunce se numeşte proprie, (adecă chear) formalnică. Iar dacă va fi trasă asupra unui al treilea, atuncea se numeşte formalnică cambia străină sau trasa; se zice şi t r a 11 a. Căzu, întâmplare. Cheltuitoare lucruri, res fungibiles, fongibiles, sînt acele ce prin întrebuinţarea lor se cheltuiesc, precum sînt: bani, grîu, vin, păpuşoi şi altele. Chirieriul, este acel ce ia în chirie o casă sau dugheană ori altceva asemine. CMrietoriul, acel ce dă în chirie o casă, dugheană sau altceva. Olasiîieaţia, este hotărîrea judecătorească, prin care se rîndueste clasul, în care toată singuratica pretenţie a fieştecăruia creditoriu Ta concurs are să se îndestuleze atît pentru capital, cît şi pentru cuviincioasele dobînzi. Codichil, este o orînduială a voinţei cei de pe urmă, care nu cuprinde orînduirea de moştenitori, pentru că totdeauna se socoteşte mai înainte că este un moştenitoriu. Dacă acesta este: a) Un moştenitoriu ab intestato, fără testament, atuncea se numeşte codichil ab intestato. b) Iar de este moştenitoriu rînduit prin testament, atuncea se numeşte codichil testamentariu. Colcgatariu, este acel ce împreună cu alţii se împărtăşeşte dintr-un legatum, adecă danie. Comitetul creditorilor credali se numesc creditorii aleşi de cătră corposul creditorilor spre limpezirea pretenţiilor a fieştecăruia creditoriu îndeosebi Ia masa falitului. Gomodatum, împrumutarea unui lucru necheltuitoriu, d.p. cal, trăsură, carîtă şi altele asămine. Comodant, acel ce dă împrumut un asemine lucru necheltuitoriu. Comodatariu, acel ce ia împrumuta un asemine lucru necheltuitoriu. Compenzaţia, adecă răfuiala. Compromis, este un act în scris a părţilor împricinate, prin care aleg ele anume persoane particularnice, pentru de a judeca şi a hotărî pricina încredinţată lor de cătră aceleaşi părţi. , Compromisariu, este acea de cătră părţile împricinate spre a judeca aleasă persoană. Comun, acea ce este de obştie a doi sau a mai multora. Condiţie, este o adăogire, de la care atîrnă un drit, sau o împregiurare anume adăogită la un act iuridic (precum la un contract, testament ş.a.), care împregiurare este viitoare şi neştiută, însă prin care adăogire se îngrădeşte puterea şi făptuirea actului iuridic. Concurs, de creditori, se numeşte starea averii unui datornic, cînd aceasta nu ajunge spre deplină îndestulare a mai multor creditori, ce au deosebite pretenţii. Se mai înţălege supt concursul creditorilor: a) Corposul creditorilor; 6) Proţesul ce-1 au creditorii între sine despre acea, carele adecă să iae mai înainte îndestularea sa; ce se zice, proţesul creditorilor pentru priorita (întîetate, protimisire). 850 CODUL CALIMACH Consultaţia, sfătuirea între sine unul cu altul. Contract, însămnează mai mult decît o goală învoire sau tocmeală a părţilor, adecă o mai strînsă legătură, unde urmează o neapărată păzire şi împlinire a îndatoririlor. Contractuitori, acei ce închee între sine vreun contract. Coposesie, este cînd mai mulţi împreună se află stăpînind un lucru neîmpărţit. Coproprietarul, se zice acel ce cu altul dimpreună este proprietariu a vreunui lucru. Creditoriu, se numeşte nu numai acel ce au împrumutat pe altul cu bani sau cu alte lucruri, ci şi acel ce are a lua de la altul din orice pricină, măcar şi din pricina vreunei fapte oprite de legi, prin care au pricinuit altul pagubă. Cridală masă se numeşte averea unui falit, ce are a se împărţi între creditorii lui. Cualita, însuşirea unui om sau lucru, arătarea de ce feliu este. Curator, este acela căruia se dă curatoria, adecă purtarea de grijă pentru averea vreunui sprevrîsnic. Curatoria, este puterea dată cuiva, mai cu samă spre ocîrmuirea averii acelor carii pentru sprevrîsnicie sau din altă oarecare pricină, nu-şi pot ocîrmui lucrurile sale. Cvitanţie, în scris adeverinţă dată de cătră primitoriul îndestulării sale. D Dezmoştenirea (exhaeredatio, apoclirosis), adecă depărtarea sau scoaterea cuiva din moştenire. Dezmoştenitul, acel depărtat sau acel scos din moştenire. Depozit. Acea ce se încredinţează cuiva spre păstrare. Depozit mizerabile. Vezi: Mizerabile depozit. Depozitarisire, punerea unui lucru în depozit. Depozitar, se numeşte acel ce ia ceva în păstrarea sa. Depuitoru, acel ce dă altuia vreun lucru spre păstrare. E Ediţia, tipărirea şi darea la lumină a unei cărţi. Edictală, ţitaţie, este chemarea sau sorocirea cuiva, prin publicarisirea în gazetă, pentru ca să se înfăţoşeze ori la judecată sau la tractarisirea vreunui concurs. Educaţia, este lucrarea spre creşterea unui copil, adecă a-i da cuviincioasa hrană, îmbrăcăminte, lăcuinţă şi învăţătură. Educaţia este de patru feliuri: fizicească, moralicească, religioasă şi tehnică. întîia priveşte cătră păstrarea întregimei trupului şi a sănătăţii; a doua cătră bunele năravuri; a treia cătră religie; şi a patra cătră chipul spre cîştigarea celor trebuincioase prin ştiinţe, măestrie, ostenelile şi industria (sîrguinţa) cuiva. Ecvitate, este plecarea şi vrerea de a împlini datorinţele iubirei de omenire, adecă a agiu-tora (a îndeplini) pe alţii după măsura lipsei sau a nevoii lor şi după măsura puterilor noastre. Ecvitate, se face, cînd ertăm din neîndoelnicul şi lămuritul nostru drit. Excluzivul (scoţătoriu, îndepărtătoriu) drit este acela, din a căruia împărtăşire este scos şi depărtat fieştecarele altul, de pildă: nimene nu se poate amesteca în dispozitari-sirea unui proprietar neîngrădit, pentru că acesta are dritul excluziv, de a opri pe orişicarele altul sau a-1 depărta de la amestecarea în dispoziţie. jHSK TÎLCUIREA ALFAHKT[CEAŞCA 851 c ; - Experţi se numesc acei cunoscători ispitiţi şi practisiţi în vreun meşteşug, măestrie sau ştiinţă. Exţepţie, în înţălesul gramatical, este o deosebire sau luare afară de la obşteasca regulă, iar, în înţălesul iuridic, este o propunere intimpinătoare din partea pîrîtului, întemeiată pe rezoane iuridice, spre apărarea sau împrotivă jeluitoriului. Evicţia, este acea prin puterea judecătorească urmată cîştigare înapoi a unui lucru drept al nostru, ce s-au stăpînit de cătră un al treilea, adecă dezbaterea lucrului nostru, pentru care pricină are drit cumpărătoriul a se întoarce cătră vînzătoriu, carele acesta se îndatoreşte a-1 despăgubi, pentru pierderea lucrului, prin hotărîrea jude-ir. ; cătorească. F . Faliment, este starea scăpătată a datornicului, ce nu poate plăti datoriile sale şi a căruia datorii sînt mai mari decît averea lui. Falitul, este acel scăpătat ce nu este în stare de a plăti datoriile sale. ; Pătura, se numeşte izvodul neguţitoresc, în care sînt însămnate mărfurile, cu arătarea preţului, soiului, floarei şi altele. Fideicomis, este orînduirea unui lăsătoriu de moştenire cătră moştenitoriul său, ca acea moştenire, ori întreagă, ori în parte să o lase iarăşi altuia, după ce au dat testa-toriul neapăraţilor săi moştenitori legitima lor. Eideicomisar moştenitoriu se numeşte acela căruia fiduţiariul moştenitoriu este datoriu a-i lăsa lui moştenirea în stăpînire. Fiduţiariul moştenitoriu se numeşte acela pe carele însuşi testatorul l-au rînduit moştenitoriu cu însărcinarea însămnată. Fiinţălnice, a unui proţes sînt acele ce trebuie a se lua în băgare de samă la tot proţesul( care sînt: pîra (jalba), chemarea la judecată sau sorocirea, răspunsul sau întîmpinările, dovada, co.ntradovada şi hotărîrea (sentenţia) judecătorească. Firma, se numeşte la neguţitori iscălitura supt care o tovărăşie poartă negoţul său, la care se dă unuia sau mai multor din mădulările tovărăşiei să iscălească în numele întregii companiei. Forma acturilor iuridice, a trebilor de legi, este cuprinderea tuturor celor după legi neapărat trebuincioase spre înfiinţarea şi tăria actului iuridic. Forma din lăuntru . ' cuprinde cele fiinţălnice a iuridicului act, precum de pildă la un contract se cere: a) Vrednicia persoanelor contractuitoare; b) Buna învoire, slobodă de frică şi sîlă, statornică şi lămurită, fără înşelăciune şi vicleşug. c) Adevărul alcătuirei fără iconomie; d) Alcătuirea pentru lucruri a cărora negoţiaţie nu este oprită. e) Preţul tocmelii sau alte obiecturi. Forma din afară a unui act iuridic se numeşte tot acea, ce nu este fiin-ţălnic a iuridicului act, ci este numai o adăogire spre înlesnirea şi statornicirea dovezii. La aceasta se cere: a) Data, adecă anul, luna şi ziua, in care s-au închiet actul; b) Adevăratele iscălituri a părţilor contractuitoare; c) Acel ce nu ştie carte, se iscăleşte de cătră altul, ci el trebuie să pună degitul pe sămnul cinstitei cruci, însă în fiinţa cel puţin a doi marturi vrednici de credinţă. i ilIMiii! llllpi i'li ' OHMII 352 CODUL CALIMACH d) Vrednicia de credinţă a marturilor primiţi de legi şi iscăliturile lor. Din aceste doă forme se alcătueste un act iuridic. Pe lîngă aceste s-au mai păzit ca un obicei a pămîntului încredinţările adeveritoare de bună primirea părţilor, între care urmează alcătuirea, care încredinţări pururea s-au făcut ori de cătră persoane cinstite cu caftan sau de cătră locul judecătoresc ori dregătoresc, după care, dacă părţile au cerut, ca să cîştige întăritura Domnului, apoi Domnul au slobozit întăritura sa, ori pe temeiul acelor încredinţări a judecătoriei sau a dregă-toriei, ori au înfăţoşat pe amîndoă părţile şi le-au întrebat din cuvînt în cuvînt despre învoirea lor şi apoi întocmai au întărit actul, care apoi s-au numit act public. G tiheneral sau gheneralnic este acea ce este de obştie la un foarte mare număr de persoane sau lucruri, precum răgula glienerală, împuternicirea ghenerală, proprietâ ghenerală. Insula, ostrov. Influenţie, este lucrarea unei pricini, care agiută a se naşte o ispravă; înriuirea sau încurgerea. Iuridic, însemnează acea ce priveşte cătră drit, şi acea ce este întocmai cu dritul, d.p. trebi iuridice sînt nişte ertate lucrări omeneşti, privitoare cătră driturile şi îndatoririle a unui om cătră altul. Adevărul iuridic este acea ce în puterea legilor trebuie a se socoti adevărat; dovadă iuridica este tot acea ce aduce iuridica încredinţare judecătoriului pentru o făptalnică împregiurare. Iuridica presumţie, vezi presumţia iuridica. Iuridicţia este puterea acelui îndrituit de a judeca. ' î înarmarea unei moşii cuprinde cele trebuincioase pentru lucrarea pămîntului, precum adecă sînt ţîgani, vite, pluguri, grape şi alte asemine unelte; cum şi cele pentru adunarea de roduri, căratul, aşezatul şi păstrarea lor. îndrituitul, acel ce are vreun drit. înzădărnicesc, fac să fie un lucru înzădar. înlegiuirea, este acel act, prin care copiii nelegiuiţi se fac legiuiţi, înlegiuitul copil, carele s-au făcut legiuit. Imputarea dritului (imputatio iuris) este judecata, că oarecare lucrare va avea cutare şi cutare iuridice isprăvi. Imputarea faptei, este judecata, cum că o hotărîtă persoană au săvîrşiţ oarecare lucrare, înfiială sau înîiire este actul sau legătura, prin care primeşte cineva vreun copil a altuia de drept fiiu, dîndu-i drituri ca unui al său legiuit fiiu. înfiez, săvîrşesc actul de înfiire. Infiitoriu, acel ce înfieşte pre altul. înfiitul, acel ce s-au făcut fiiu cuiva prin actul de înfiire. Laudum, se numeşte hotărîrea dată de cătră arbitri sau compromisari. Legatariu, se numeşte acela căruia se lasă danie prin testament sau codichil. Legatarisi, este cînd se lasă danie cuiva. Lcgator, se zice acel ce lasă altuia danie. Legatum, se numeşte darul, ce se lasă cuiva prin testament sau codichil sau şi cu limbă de moarte. Legitimaţia unui copil, este înlegiuirea unui copil nelegiuit, adecă, cînd prin urmata cununie a mamei cu tatăl lui, se face legiuit. Liţitaţie, adecă mezat. M Masa cridală, vezi cridală masă. Manuscript. Carte scrisă cu mîna. Mizerabile depozitum, se zice cînd într-o nevoe neapărată se dă cuiva în păstrare un lucru, din pricina unei tulburări sau răscoale, ori a ardirei sau a surpării vreunei zidiri, ori a înnecării a unui vas de mare sau a răvărsării apelor. Moralicească. Persoană, în legi se numeşte o ertată tovărăşie de mai mulţi oameni, întru cît ei alcătuiesc o totime, o întregime de drituri şi îndatoriri, precum este statul, biserică, mănăstire, un institut şi altele. Moneda, este o bucată de metal tipărită, ce se întrebuinţează ca un de obştie mijloc a schimbului. Fieştecare monedă are o hotărîtă greutate sau cumpănire şi o hotărîtă amestecare de alte metaluri. Fieştecare monedă are doă preţuri, preţul dinlăuntru şi preţul din afară. Preţul din lăuntru este acela ce cuprinde greutatea sau tragerea cumpenii, bunătatea sau curăţenia metalului nobil, adecă fără simţitoare amestecare a vreunui alt metal mai prost. De pildă, cînd aurul se amestecă cu argint şi aramă. Iar preţul din afară a monedei este cursul ei, după cum umblă în neguţitorie. N Necheltuitoare luciuri, res non fungibiles. sînt acele ce prin întrebuinţarea lor nu se cheî-tuesc, ci îşi păstrează fiinţa şi forma lor, precum sînt trăsuri, vite, cărţi, instrumen-turi şi altele. Neofiţios, testament, este acela în carele testatorul nu lasă legitima, adecă legiuita parte, cuvenită neapăraţilor moştenitori, sau cînd i-au dezmoştenit fără legiuite pricini. Nulita, acea ce este nulă, de nimica, adecă răsuflat. 0 Obiectul, lucrul ce este supus ori simţirilor noastre, sau scopusului nostru la vreo alcătuire sau cerere. Ocupaţia, este apucarea sau cuprinderea unui lucru nestăpînit, cu scopos de a-1 întrebuinţa ca un proprietariu, precum este apucarea prin vînare, păscuire şi altele. ii •ii*! m I I f ii i i- ■ ii ii i i r i' 'lin ■Mi 111 «Iii fîtr ll . 1 fii!,!. •ti Of] Mii 1 II 'ii1!! i. I II II Iii ilgf Iii i i-;. 854 CODUL CALIMACH Particular este acea ce priveşte cătră cineva îndeosebi sau în parte. Pasivă, stare, datorie de plătit. Peculium, este acea avere a unui fiiu supus puterii părinteşti, adecă, carele se află în casa părintească, şi căruia se cuvine acea avere ca unui proprietariu. Dacă are el acea avere spre ocîrmuire de la tatăl său, atuncea se numeşte acea peculium profectitium; iar dacă o are de la mama sa sau de la rudeniile ei, atuncea se zice peculium adven-titium; iar dacă o are cîştigată prin slujbă ostenească, se numeşte peculium castrense; iar dacă o are câştigată prin ostenelile sale în slujbă politicească sau prin meşteşugul ori ştiinţele sale, se numeşte peculium qwasi — castrense. Persoană, în legi se zice omul ce are stare ţivilă în vreun Stat, adecă drituri şi îndatoriri ţivile. Personalnic, este acea ce priveşte cătră persoana cuiva. PersonaMcie, este: 1) dritul, de a ţînea cineva vrednicia unei fiinţe cuvîntătoare, ce lucrează fără sîlă după a sa bună voire; 2) starea unui om, de a se socoti persoană împlinitoare datoriilor sale, cu bună înţălepciune, fără obijduirea altora. Dritul personalniciei este temelia tuturor driturilor şi a îndatoririlor omului. Posesie, s-au obişnuit a se întrebuinţa în loc de orîndăluirea unei moşii, iar în înţălesul iuridic, posesia este stăpînirea a unui neproprietar. Precarium, este cînd se îngădueşte cuiva întrebuinţarea unui lucru sau a unui drit după a sa rugăminte şi după bună voia îngăduitoriului, pînă cînd acesta va voi a-1 lăsa. Prelegatum, este dania lăsată unui împreună moştenitoriu. Prescripţia (paragrafia) se numeşte în legi pierderea unui drit prin neîntrebuinţare sau tăcere în curgerea terminului hotărît de legi: d.p. dacă eu nu voi cere despăgubirea mea, în curgere de trei ani, de cînd mi s-au făcut cunoscută, atuncea pierd dritul de a o mai cere. Cînd eu nu voi reclamarisi moşia mea în curgere de zece ani, aflîndu-mă de faţă, atunce prin prescripţie se stinge dritul mieu asupra acei moşii şi eu nu o mai pot cere înapoi. PreBumţia iuridica, este o propoziţie care, în lipsa legiuitului adevăr, se cuvine a se socoti adevărată pînă atunci, pînă cînd nu se va dovedi din împotrivă; sau Presumţia, este o socotinţă întemeiată pe oarecare cuvînt sau rezon, atingătoriu de un lucru îndoelnic şi neştiut. Presumţiile se deosebesc de dovadă întru aceasta că legiuitele dovezi dau încredinţare de neîndoit adevăr a unei fapte, a unei împregiurâri, care almintrile ar fi îndoel-nică şi neştiută; d.p., un copil născut în căsătoria bărbatului şi a femeii în vremea legiuită se socoteşte a fi legiuit prunc al lor, pînă cînd nu se va dovedi din împrotivă. Averea cîştigată de cătră o soţie în vremea căsătoriei sale se socoteşte a se trage din banii bărbatului ei, afară numai dacă ea va dovedi din împrotivă. Preţul afecţiei (pretium affectionis), este preţul ce are un lucru pentru nişte întâmplătoare cualitale sau relaţii în ochii stăpînitoriului lui, pentru care, după socotinţa lui, merităriseşte acel lucru a fi protimisit înaintea tuturor altor lucruri de asămine soiu, spre pildă, daruri de la stăpînitori, de la mire, de la mireasă, de la soţul său. PibHeghia, este o exţepţie din dritul public, care privileghie se dă cuiva de cătră stăpînire, ori pentru meriturile sale, pentru vrednicie şi talent, ori din milă. O deosebită privileghie între creditorii cuiva au copiii epitropisiţi, femeia pentru zăstre şi altele. Iprinţipal lucru, este carele de sîneşi are înfiinţarea sa şi de la care în puterea legilor alte lucruri de nevoe atîrna; d.p. casa este lucru prinţipal, uşa, fereştile sînt apertinen-•v ţile ei, adecă lucruri ce se ţîn de case. -jPrinţipia (Axiomă) este o de obştie propoziţie, pe care mintea trebue să o cunoască de « ■ dreaptă şi adevărată îndată ce înţălege noima şi cuvintele propoziţiei, d.p.: tot . .' omul trebue a se tractarisi ca o persoană, iar nu ca un lucru sau uneltă. Proprieta, veşnica stăpînire, cuprinde toate acele ce se cuvin cuiva; toate ale sale trupeşti şi netrupeşti lucruri: sau puterea de a dispozarisi pentru fiinţa şi rodurile sale după a sa voinţă şi plăcere prin tot chipul legiuit şi de a îndepărta pe fieştecarele altul de la această dizpozarisire a lucrului său. Proprietariu, veşnicul stăpîn a unui lucru. Public, de obştie. Publicaţia, de obştie înştiinţare sau propoveduire pretutindine. Punctaţia, este acel înscris, în care ponturile prinţipalnice a unei tocmele închietoare sînt însămnate. R Realnic, lipit de lucru, d.p.: un drit realnic este cînd un proprietariu îşi reclamariseşte de la altu lucrul său, sau cînd are cineva voie să adape vitele sale în adăpătoarea megieşului. Kelaţie, este atîrnarea, privirea şi mai cu samă drituri şi îndatoriri a unui om cătră altul, sau cătră Stat; d.p.: relaţia între părinţi şi fii însămnează driturile şi îndatoririle ce au părinţii către fii şi fiii către părinţi. Rezultat (ispravă), este acea ce răsare sau urmează dintr-o chibzuire, sfătuire, faptă, adunare, prinţipie ş.c.l. Reprezentaţie, la moştenire, este cînd pogorîtorii mortului lor tată sau mamă întră în locul lor la moştenire, în locul suitorilor lor, şi iau parte, cîtă ar fi luat acesta, dacă ar fi rămas în viaţă. Restituţie, întoarcerea lucrului în starea de mai înainte. Reţiproc, unul cătră altul, d.p.: reţiproce îndatoriri între părinţi şi fii, sînt îndatoririle ce au părinţii cătră fii şi fiii cătră părinţi. Satisfacţie, îndestulare desăvîrşit. Seci'estraţie, lucrarea prin care se pune un lucru supt secfestru. Secfestru, se zice starea unui lucru gîlcevit, dat de cătră judecătorie în mîna unui al treilea spre păstrare. Secfestru!, se numeşte acela căruia s-au dat în păstrarea sa un lucru gîlcevit. Secfestruire, este punerea unui lucru supt secfestru. Semestru, este o vreme de şase luni. Sistima, este o loghicească dizvălire a înfeliuritelor cunoştinţe din prinţipie sau pe temeiul de prinţipie, pentru ca să se închee o totime. Ea este forma ştiinţei şi ca un trup a ştiinţei; ea este o adunare de multe prinţipii unite între dînsele, cum şi de închieri a minţei trase din acele prinţipii, pe care se întemeiază o învăţătură sau ştiinţă. 856 CODUL CALIMACH TÎLCUIREA ALFABETICEASCĂ 857 Solarium, este acea ce pe tot anul dă sau plăteşte proprietariul folosurilor pentru întrebuinţarea deasupra-feţii pămîntului străin. Solenităţi, sînt formele aşezate prin legi pentru ca un act iuridic săvîrşiţ după aceste forme să se facă puternic, ca să nu fie nici un feliu de îndoială ori prepus. Solidaritate (in solidum), este acel act iuridic, prin care doă sau mai multe persoane făgă-duesc tot acel lucru întreg întru acest chip, încît unul pentru toţi şi toţi pentru unul anume se îndatoresc şi aşa fieştecare persoană se îndatoreşte pentru tot. Speţial, hotărît pentru un lucru deosăbi cite unul. Speţificaţia, este acea adăogire, prin care un lucru cîştiga o noă formă, sau cînd se priface numai forma unui lucru; de pildă, cînd linguri de argint se prifac într-o cană (ibric). Dacă eu am făcut un lucru cu materia altuia, atunce acest lucru este ;1 mieu, cînd nu s-ar putea întoarce în a sa stare de mai înainte; cu atît mai mult se cuvine mie, dacă acest lucru se făcuse parte cu materia mea, parte cu materia altuia. Sprevrîsnic, se numeşte acel ce au împlinit vrîstă de 14 ani, parte bărbătească, şi 12 ani, parte femeiască, păşind aşa pîn la vrîstă legiuită de 25 ani. Sprevrîsnieie, starea însămnatei vrîste. Subamanet, este cînd creditoriul amanetariu pune amanetul ce-1 are amînă, la altul. Subipotică, este cînd ipotecariul creditoriu amanetariseşte lucrul nemişcătoriu la altul. Subchirieriu, acel ce ia de la un chirieriu o casă sau dugheană în chirie. Subchirietoriu, acel ce dă altuia în chirie casa sau dugheana ce el o ţine cu chirie. Subnăimală, este cînd năimitoriul unui lucru dă acel lucru altuia în năimală sau în chirie ori în posesie. Subrînduire de moştenitoriu (substituţie), este rînduirea unui al doile moştenitoriu, cînd acel întăiu moştenitoriu ori au murit, ori s-au lepădat, ori s-au făcut nevrednic de moştenire. Subposesie, se numeşte, cînd posesorul prinţipal dă altuia moşia în posesie, pe care el însuşi o luase în posesie. Subposesor, se numeşte acel ce ia un lucru în posesie de la alt posesor. Superarbitru, este persoana aleasă, spre a curma hotărîrea arbitrilor neuniţi, cînd aceştii vor fi la număr deopotrivă. Şerbire, cuvînt vechiu ce se află în cărţi romineşti a veacurilor mai de demult, şi anume în codica de legi a domnului Vasilie Voevod, şi însămnează: 1) Supunerea personală, adecă robia personală; 2) Supunerea unui pămînt cătră o persoană sau cătră alt pămînt, a unei case cătră alta, spre folosul proprietariului acelui pămînt sau casă ce are; d.p.: drit sau volnicie, de a trece prin ţarina sau ograda megieşului; de a adăpa vitele sale pe moşia megieşului, de a nu îngădui megieşului să înnalţe zidirea sa, ca să nu închidă lumina, aerul şi altele asemine. Acel ce trebue să sufere această şerbire, se numeşte proprietariul locului şerbitoriu; iar îndrituitul se numeşte proprietariul locului stăpînitoriu, adecă folositoriu. Şerbul, robul. Serba, roaba. T Testament (diată), este arătarea voinţei cei de pe urmă a cuiva, cuprinzătoare de orînduirea moştenitoriului. Testament neofiţios, se numeşte, cînd testatorul trece cu vederea pre neapăraţii moştenitori, nelăsîndu-le lor legitima fsau desmoştenindu-i fără legiuite pricini. Testamentaria epitropie, este acea ce s-au orînduit prin testament. Testator, se zice acel ce face testament. Termin, vadea, soroc. Titlu, este temeiul sau rezonul prin care cîştiga cineva un drit sau un lucru, precum este cumpărarea, schimbul, moştenirea, dăruirea, zăstrea şi altele. Tutor, epitrop. Tutorist, epitropisit. Trădare, teslimarisire, darea în stăpînire sau în păstrare. Trădatul, acea ce s-au teslimarisit. Trădătoriu, acel ce teslimarisăşte un lucru. Ţeduesc, adecă mut la altul dritul mieu de pretenţie. Ţcduitoriul, este dătătoriul actului de ţesie. Ţeduitul, este acel datornic ce s-au supus actului ţesiei. Ţesie este actul mutării unui drit de pretenţie asupra unui nou creditoriu. Ţivil, este aceia ce priveşte cătră ramura dritului privat. u Uzucapie (usucapio) este cîştigarea proprietăţii unui lucru mişcătoriu sau nemişcătoriu prin apucare sau stăpînire necurmată în curgerea terminului hotărît de legi. Uzucapisesc, cîştig prin uzucapie. Unilatural, act, este acela prin care se îndatoreşte numai o parte, precum de pildă, Ia dăruire dăruitoriul, la legatum legatorul. Vecsel, vezi cambia. Vindicaţia, este acea jalbă realnică (privitoare cătră lucruri), care s-au pornit pentru reclamarisirea proprietăţii lucrului său împotriva orişicăruia stăpînitoriu a acelui lucru; prin care jalbă cere proprietariul, ca să fie silit stăpînitoriul de acum a-i întoarce proprietaoa lucrului, cu toate cele cuvenite, adecă, cu toate adăogirile, sporirile, rodurile şi cu plata pagubei, dacă s-au stricat lucrul, în cîtă vreme au fost în stăpînirea lui. INDEX GRAECITATIS xoiX6v cirapv sv "Pou[xavic>: 500 xt.Xi.6YpafJi.u.a TtepiTrou ( § 796 âXtp. s. v. xuPaPX'a (tspl f-£^- § !)• ANEXE St][X. 'Iajrpâpvixoţ, Xayi&aiSst;, XiyxoupăpiSsq, oOpadcpiSs?, raxx<*Pv!'x0<;> îtouTtXixotiţia, Tadpa, t^y)8ouXa, t^tjvoutov sîvai Xs^eiţ poonavixaL CODE CIVIL DE MOLD A VIE Publie pour la premiere fois en langue Moldave sous la Presidence de S. E. MONSIEUR DE KISSELEFF President plenipotentiaire des Divans de Moldavie et de Valaquie, Lieutenant General, Aide de camp General de S. M. L'EMPEREUR de toutes Ies Russies, Chevalier grand' croix de plusieurs ordres JAS S Y IMPRIMERIE DE L'ABEILLE 1833 ana, Sa 33» ACTE ÎN LEGĂTURĂ CU ÎNTOCMIREA, TRADUCEREA, PUBLICAREA ŞI APLICAREA CODULUI CALIMACH 1. Din condica de socoteli pe 1813 — 1814 a lui Scarlat Vodă Calimach reproducem următorul pasaj cu ştiri despre lucrările pregătitoare în vederea alcătuirii Codului Calimach: « 2250 lei tălmăcitorilor pravililor împărăteşti în limba moldovineaseă jpe 9 luni, de la zi întăi septemvrie 1813 şi pîn la sfîrşitu lui mai 1814, cîte 250 lei pe lună. 100 dascălului Ananiia 100 lui Flechtenmacher laten 50 la un scriitor, •afară de 250 lei ce sînt rînduiţi de se dau de la Casa Răsurilor, care dări de bani are să urmeze pînă la săvîrşirea tălmăcirii, după ţidula gospod. » (N. Iorga, Documente privitoare la familia Callimachi, Bucureşti 1902 — 1903. voi. II p. 143—144). 2. La 1 iulie 1817, printr-un hrisov, Domnul trimite Divanului codul fără indicele de materii care avea să apară în curînd, poruncind ca de la 1 ■octombrie judecăţile să se facă după acest cod. Hrisovul are următorul •cuprins: « Noi Scarlat Alexandru Calimah Voevod cu mila lui dumnezeu Domn ■tării Moldaviei. Cinstiţi şi credincioşi boerii Domniei Mele, dumneavoastră veliţi boeri ■a Divanului Domniei Mele ! Din învechimea vacurilor, de cînd unile din noroade şi-au ales ocărmuitorul lor, pe care îl socotea de obştesc şi milostiv părinte şi de ocrotitoriu dreptăţilor obşteşti şi praviliceşti, cel întîi scopos a acestuia au trebuit să fie punirea în lucrare priincioaselor mijloace şi ■ înţăleptelor aşăzămînturi, spre statornica fericită pitrecire a supuşilor săi. Căci numai cu împlinirea unei asămine lucrări poate oblăduitoriul norodului a se face vrednic de înălţarea treptei sale, care aşazătă fiind pe acele ■îmbunătăţite temeiuri, pe om cu dumnezău îl asămăniază. 862 CODUL CALIMACH Aceste toate fiind bine cunoscute Domniei Mele, şi din ciasul ce proniea dumnezăiască ni-au încredinţat stepina ocărmuirii ţării aceştia, cu sufletiască mîhniciune văzind necurmatile judecăţi ce urmează aicea, şi prelungirile ce se fac în hotărîrile lor şi surparea statorniciei acelor hotărîte, din care nu puţină sdruncinare se pricinuia lăcuitorilor, am socotit cu bună cugetare că acestea să nasc din următoarile pricini: adică din întunecarea pravililor acelor cu nemăsurată desime, amestecate fiind cu cele neobicinuite, din pricina prifacerii vremilor, ori din îngăimata, încurcata şi prea puţin lămurită tăl-cuirea lor, sau din împotrivirile şi neîntemeerea lor, fiind alcătuite în limbi neobicinuite. Deci, spre dizrădăcinarea acestor vătămătoare pricini, cu obştescul nostru sfat am hotărît ca să să aliagă si să să adune din cărţile împărăteşti cele mai trebuincioase pravili, adăogîndu-se şi obiceiurile din vechiu păzite în pămîntul acesta, i alte prifaceri potrivite cu starea de acum, şi ca să să tălmăciască pentru înlesnirea înţălegerii, în limba greciască şi moldovi-niască, lucrîndu-se într-acest chip sistimaticeasca întrupare a ramului pravelilor politiceşti, cari alcătuindu-se cu potrivirea trebuinţilor, deosăbirilor şi obiceiurilor, să se aşăze neclintita temelie dreptăţilor ce izvorăsc din acel liniştit izvor a slăvitei ocărmuiri, ce prin deopotrivă dreptate cătră toţi supuşii încredinţază şi întăreşte nevătămarea şi paza întregimii dreptăţilor fiiştecăruia. Acum dar, după obştiască sufletiască dorinţă, aducîndu-se la nădăjduitul sfîrşit această politiciască a pravililor condică, se trimite dum vc. Iar după puţină vreme veţi priimi altă condică, întru care se va adăogi lexiconul cuvintelor şi a materiei cuprinse într-însa. Şi pînă atuncea veţi păstra aceasta, pe care, după primirea ceilalte condici, ce va fi tot cu asămine cuprindere, avînd numai adaosul pomenitului lexicon, o veţi da înapoi. Şi vi se porunceşte ca de la întîi octomvrie a anului curgătoriu, cînd se împlineşte vremea legiuită spre publicarisirea sa, să o socotiţi de pravăţ nepăşit a datoriilor judecătoreşti, avînd-o de a pururea la locul unde se vor căuta judecăţile tuturor pricinilor ce vor urma: şi păzind-o de temeiul hotă-rîrilor Dumvo, fără a îndrăzni a vă abate cît de puţin din cuprinsul legiuirilor ei. — 1817 iulie 1 ». (Sigiliul domnesc, în chinovar, purtînd anul 1806) Vel Logofăt (După originalul din Biblioteca Academiei R.P.R. doc. 185/XXXIV, publicat în N. îorga, Documendele privitoare la familia Callimacki voi. I, p. 543 — 4, Bucureşti, 1902). 3. Agentul austriac din Iaşi, Raab. trimitea la 28 august 1818 cancelariei aulice din Viena, în legătură cu apariţia Codului Calimach, următoarcea informaţie: « In der Nebenlage habe ich die Ehre fur die K. K. Hofbibliotek das in der Moldau noch nie in Druck erschienene neue Gesetzbuch, einstweilen in grichischer Sprache untertănig gehorsamst einzuschicken, und behăite mir vor den moldauischen Text, venn solcher von der Presse kommen wird, nachzutragen. Die Zustandebringung dieses Gesetztbuches, wozu das oesterrei-chische zur Vorschrift diente, macht der regierenden Herrn Fiirsten Ehre; die Gesetzte sind den unseringen gleich; nur wiirden jene Vorschriften beibehalten welche vermoge Handelsgebrauchen hier ublich sind ». ANEXA I: ACTE ÎN LEGĂTURĂ CU CODUL CALIMACH 863- « Alăturat am onoarea să trimit cu deosebit devotament, pentru biblioteca curţii imperiale-regeşti un exemplar, deocamdată în limba grecească, din noul cod, precum n-au mai apărut încă niciodată de sub tipar în Moldova, şi-mi voi îngădui să adaug după aceea textul moldovenesc, cînd un astfel de text va veni de sub teasc. înfăptuirea acestui cod, pentru care cel austriac a servit de model, face cinste principelui domnitor; legile sînt la fel ca ale noastre, numai că au fost •păstrate acele dispoziţiuni care aice sînt în uz în puterea obiceiurilor ce se aplică ». (N. Iorga, op. cit. p. 295; Hurmuzaki, Documente, voi. XX, p. 423 nr. CDXCV; cf. şi «Codrul Cosminului », X (1936-1939) p. 543). 4. Urmaşul în domnie al lui Scarlat Calimach (1812 — 1819) a fost Mihai Şuţu (1819—1821). Acesta cerînd să i se facă un raport asupra legilor şi obiceiurilor ce se aplică în Moldova, i s-a prezentat următoarea anafora: « Prea înălţate Doamne, De pe a înălţimii tale poruncitoare ţîdulă din 29 octomvrie, sub nr. 41, adunîndu-ne la Sfînta Mitropolie am ascultat cu luare aminte cele ce, povăţuit de părinteasca îngrijire cătră acest norod, ne porunceşti ca să înştiinţăm cu lămurire asupra pravililor de pe care să ocîrmuieşte ţara aceasta, a obiceiurilor ce sînt afară de Pravilile împărăteşti şi dacă acestea ar avea mai puternică lucrare decît pravilile, şi asupra urmărilor judecătoreşti. Adîncimea ştiinţelor omeneşti nu au putut pătrunde întunericul veacurilor celor mai depărtate vremi ca să afle începerea legiuirii unora din cele mai vestite noroade. Este deci de prisos pentru noi a încerca, în neştiinţa a multor învăluiri ce după vreme au impilat ţara aceasta, ştiinţa începerii pravililor şi obiceiurilor noastre; ci urmînd povăţuirii istoriei pămînteşti, ne lămurim că Alexandru Voivod ce au cîştigat numire de Bun prin a sale îmbunătăţite fapte şi multe faceri de bine obşteşti, domnind la anii 1401 şi înţălegînd nevoia întrebuinţării pravililor, au cerut pravile împărăteşti de la aftocratorii Paleologi, care i-au trimes Vasilicalele. Şi dintru aceste alegînd cîte au socotit trebuincioase şi potrivite vremilor de atunce şi în limba pămîntească tălmăcindu-le, au alcătuit o carte pravilicească, precum istoriseşte Dimitrie Cantemir Voivod. Iar în urmă, după trecerea de două veacuri, fericitul întru pomenire Vasile Voivod, ce s-au numit Albanezul, dintre Vasilicale alegînd, precum se vede prin titlul cărţii, şi adăogînd acele la ale lui Alexandru Voivod, le-au tipărit la anul 1646; întru care se cuprind mai multe pravili criminaliceşti şi plugăreşti, adăogîndu-se şi cele potrivite obiceiuri pămînteşti; iar pravili politiceşti cuprind prea puţine, cîte adecă trebuinţa vremilor de atunce cerea. Pravila lui Alexandru Voivod nu se află, nefiind tipărită, iar a lui Vasile Voivod era urmată de cătră judecători la întîmplătoarele pricini, pînă la începutul veacului trecut, precum iarăşi Cantemir zice. După vreme însă sporind numărul oamenilor şi adăogîndu-se pricinile oblăduitoare, au întrebuinţat Pravilile împărăteşti împreună cu legiuitele Nearale ale lui Iustinian şi Leon şi a celor ce în urmă au împărăţit, Sinopsis a Vasilicalelor, Introducerea pravililor lui Teofil Antichinsor şi pe Armenopulo. S-au alcătuit şi hrisoave cuprinzătoare în deosebite pricini pentru obiceiuri păniîntcşti, 11*. 864 CODUL CALIMACH ANEXĂ l: ACTE ÎN LEGĂTURĂ CU CODUL CALIMACH 865 dintre care unele se văd prin ispisoacele vechilor domni, ce au mai rămas pe la unii din stăpînitorii moşiilor. De pe aceste de mai sus toate, urma hotă-rîrile judecătoreşti. Fiind însă că, din întunecarea pravililor acelora cu nemăsurată de sine amestecare, fiind şi cu acele neobicinuite, din pricina prefacerii vremilor sau din îngăimală, încurcată şi prea puţin lămurită tîlcuirea lor, ori din lenevirea chipurilor prin care se pot lumina pravilile, sau, în sfîrşit, fiind alcătuite în limbi neobicinuite, ce pricinuia necurmate judecăţi, îngreuieri întru, hotărîrile lor şi greşeli în potrivirea pravililor cu pricina ce se cerceta, cu sfat de obştie socotindu-se, s-au cerut de la Măria sa Scarlat Voivod, procatohulx) înălţimii tale, ca să se alcătuiască, adunîndu-se din cărţile împărăteşti cele mai trebuincioase pravili şi adăogîndu-se obiceiurile atîrnătoare, care din vechi s-au păzit în pămîntul acesta, spre sistematicească întrupare a ramului pravililor politiceşti, acestea fiind cele mai trebuincioase şi mai de nevoie, spre hotărîrea a multor pricini ce urmează deapurure. Iar înălţimea sa orînduind, s-au alcătuit Condica politicească cuprin-, zătoare tuturor pravililor şi obiceiurilor atîrnătoare la ramul pravililor politiceşti, care publicarisindu-se la anul 1817, iulie întîi, s-au statornicit de neclintit temeiu al dreptăţilor obşteşti şi privaticeşti2), care curg din acel liniştit izvor al slăvitei ocîrmuiri, ce din o potrivă dreptate cătră toţi supuşii, încredinţează şi întăreşte nevătămarea şi nesdruncinarea dreptăţilor fieştecăruia. Această condică s-au tipărit în limba grecească precum este ştiut şi înălţimii tale. Dar fiind neapărată trebuinţă de a se tipări şi a se publicarisi şi în limba moldovenească, rugăm pe înălţimea ta ca să fie poruncă de a se tipări cîtă pană acum s-au tălmăcit, fiind ca la jumătate, şi de a se urma tălmăcirea, care cu neîndoire va lua săvîrşirea sa, pană se va tipări acea tălmăcită. Pentru obiceiurile pămînteşti, de au putere de pravilă, şi de covîrşesc legiuirea pravililor, se lămureşte prin aceste de mai jos de pe tîlcuirea lui Epe-cone în Pandecte partea I, parag. 101: « Obiceiul este o dreptate, care, fără publicarisire din obicinuinţă s-au statornicit şi prin tăcuta priimire a pre înaltei ocîrmuiri au dobîndit pravilicească putere în curgere de mulţi ani, păzîndu-se cu tăcuta priimire a orăşănilor». — Iar Pravilile împărăteşti, pentru deo-săbitele obşteşti obiceiuri a oricăruia neam, legiuiesc aceste, tom. I, partea 2, cap 44, list 32: « Cele prin învechita obicinuinţă cercate şi în curgere de mulţi ani urmate, n-au mai puţină putere îndatoritoare decît acele în scris » — Cap 46: « în tîlcuirea pravililor trebue a se lua aminte la obiceiurile pămîn-tului şi la hotărîrile ce de apurure s-au dat întru asămine pricini » — Cap 50: « Ocîrmuitoriul va păzi ceea ce va găsi de multe ori urmîndu-se într-un loc pentru vreo pricină, căci acea de mai înainte obicinuinţă şi cugetare ce au aşăzat aceasta, trebuie a se păzi, şi nu va urma de a se face cele peste învechita obicinuinţă » — Cap 41, list 31, parag. 1:« învechita obicinuinţă se ţine şi se păzeşte ca o pravilă » — Cap 52, list 32: « învechita obicinuinţă are tărie de pravile »; şi Pandecte, cartea I, titlul 3, cap 32, paragr. I: «învechita obicinuinţă nu fără dreptate se păzeşte ca o pravilă ». Şi aceasta este x) înaintaşul; predecesorul. 2) « privaliceşti »: Codrescn. I".pravila ce se zice aşezată din obiceiuri, căci fiindcă însuşi pravilile nu că * dintru altă pricină au pentru noi putere îndatoritoare, fără decît pentru că ŞCsjnt priimite de pe judecata unui neam cu dreptate. Aşa dar şi acele, de cătră /"un neam, cu tăcere, fără vreo scrisoare priimite, vor fi îndatoritoare pentru 7 toţi. Căci nu este nici o deosebire, dacă un neam va fi arătat voinţa sa prin Aobştească hotărire, sau prin însuşi lucruri şi fapte. Pentru aceea foarte cu " drept este priimită şi aceea, adecă cum că pravilile cad din lucrătoare puterea lor nu numai prin hotărîrea legiuitorului, dar şi prin neobicinuinţa cu tăcuta primire a tuturor. % „ Dintru aceste vederat se înţelege că obiceiurile pămînteşti se legiuesc H: de însuşi dătătorii pravililor a fi mai puternice decît însuşi pravilile şi că, ' prin acele, ori se întăresc, sau se obpară pravilile ce nu vor fi potrivite cu ~, stările de împrejur a vreunui neam. Deci nu rămîne îndoială că, în oricare pricină, întîmplîndu-se a fi pravila cu deosebire de pămîntescul obiceiu, acesta negreşit se cuvine a se urma acum. însă, fiindcă toate obiceiurile ce se '■ cuvin ramului pravililor politiceşti, s-au aşăzat în rînduială pravililor pomenitei codice politiceşti, nu mai rămîne afară de cuprinderea aceştii codici vreun obiceiu sau pravilă ce se cuvine a se aşăza întru acest ram pravilicesc. • ', La întrebarea ce ni se face asupra rînduielilor judecătoreşti, facem datornica noastră arătare, că aceste orînduieli precum şi alte ramuri a întregimii sistemii pravililor, nu s-au aşăzat, nici se cuvine a se aşăza în condica politicească, fiind legiuirea lor cu privire cătră deosebite pricini, precum şi noroadele cele mai politice au alcătuit fieştecare ram pravilicesc în deosăbire. Rămîne deci, ca, binevoind înălţimea ta, după cum şi în hrisovul întăritoriu Codicei politiceşti se cuprinde, pentru orînduiala judecătorească, codica negoţitorească, codica criminalicească, codica politiei şi agronomi-cească, se porunceşte ca să se alcătuiască, cu alegere iarăşi din Pravilile împărăteşti, adăogîndu-se şi obiceiurile pămînteşti ce se vor afla şi vor avea potrivire la aceste codici. Asemine, de se va socoti de cătră înălţimea ta, să se legiuiască şi alte orînduieli şi obiceiuri, precum şi la 1815 Mart. 28 s-au tipărit nişte ponturi cuprinzătoare pentru avaieturile dreptăţilor şi îndatoririle a unora boieri. Pre înălţate Doamne, aceste fiind cele mai potrivite şi adevărate arături la întrebările ce de cătră înălţi ta ni s-au făcut, nu lipsim după poruncă a face datornica noastră înştiinţare ». (După Teodor Codrescu, Uricariu, laşi, 1857, partea a IV-a, p. 207 — 213. Publicat nu fără greşeli şi în Şt. Gr. Berechet, Schiţă de istorie a legilor vechi romi-neşti 1632 — 1866, 1928,' Partea a Il-a: Prefeţe (paginaţie osebită), p. 94 — 99). 5. Prin articolul 318 al Regulamentului Organic al Moldovei se păstrează în vigoare Codul Calimach. Articolul are următorul cuprins: «Art. 318. Judecătoriile în pricini politiceşti avînd pentru fondosul pricinilor pravilă şi cugetul lor, cum şi pentru forme legiuirile Reglementului, nu vor cere f nici vor primi întru asăminea nici un fel de povăţuire sau dezlegare de la ins-tanţiile de mai sus, nici de la Logofeţia Dreptăţii. Iar la nedumerirea ce instanţiile judecătoreşti de pe la ţinuturi, precum şi divanurile din capitalie ar întîmpina, pentru împrejurări neprevăzute ce nu s-ar găsi nici în pravile, 55 — o. 622 I I 1 II! Illl 1.1 ii I li iliill Iliill l !" ' 4 mmm liiiî illl 111 liiilM 1? Iii II ii i 866 CODUL CALIMACH nici în mstrucţiile acele date lor, de povăţuire, să se adresarisască la Logo-feţia Dreptăţii; însă divanurile se vor adresarisi de-a dreptul, iar ipistatiile *) de pe la ţinuturi prin divanurile de apelaţie a Ţării de sus şi a Ţării de jos pentru ca Logofeţia, făcînd un memoar de asemenea cazuri, să-1 supuie Domnului, după care apoi, Domnul să-1 deie în Obşteasca Obicinuita Adunare spre a se face potrivitele nouă legiuiri hotărîtoar'e întru asăminea. Asăminea nici va urma vreun raport, pentru trecerea unei pricini prin apelaţie la ipis-taţia 2) de mai sus, fiindcă această împrejurare, ca una ce priveşte interesul părţilor împricinate, rămîne asupra lor. Toate judecăţile în pricini politiceşti se vor face pe temeiul Condicii prinţipatului Moldovii publicarisită în anul 1817 iulie 1. Hotărîrile în pricini criminaliceşti să vor da după Condica Criminalicească alcătuită în anul 1820 şi publicarisită la 1826. Acestea se vor urma pînă cînd comisia pe care o va rîndui Obşteasca Obicinuita Adunare, tălmăcind pravilile în limba patriei, va face îndreptare şi vor spori căderile neprevăzute, spre îndeplinirea legiuirii. Care, după ce se va priimi de Obşteasca Adunare şi se va întări de Domnul, apoi publicari-smdu-se, va sluji de nestrămutat temei pentru deapururea, la hotărîrile tuturor judecăţilor politiceşti şi criminaliceşti. Comisia aceea se va orîndui la cea întîi convocaţie a Obşteştei Obicinuite Adunări si va lucra acestea în cît mai în scurtă vreme se va putea. Iar pînă atuncea, la pricinile neprevăzute la Condica Politicească si la acele împotrivitoare Vasilicalelor, se vor lua de pravăţ legiuirile Vasilicalelor, în cît ele sînt potrivite cu obiceiurile pămîntului. Iar în pricinile neguţitoreşti, se vor aduna din Condica de comerţ a Franţiei toate dispoziţiile ce pot fi potrivite la starea lucrurilor din Moldova, care se vor pune în orînduială şi se vor tălmăci romîneste, spre a sluji de regulă în toate pricinile neguţitoreşti». (Din «Organicescul Reglement, capul VIII, despre rînduială judecătorească ». Art. 318, apărut mai întîi în redactarea de mai sus, a fost înlocuit ulterior cu alt cuprins, iar ultimele patru aliniate începînd cu «Toate judecăţile » au devenit art. 375). 6. Copie de pe raportul Obşteştii Adunări cătră D. Viţ-Prezident. Pentru cercetarea proiecturilor acelora a Logofetiei Iustiţiei, ce nu au încăput vreme a să debatarisi de cătră Adunare, Adunarea, potrivit cu voinţa înalt Exelenţei sale d-lui Plenipotent, împărtăşită ei prin otnoseniia Sfatului Administrativ, au însămnat o Comisie înjghebată din cinci mădulări ce s-au ales, şi anume dumnealor: vornicu lonită Pălade, vornicu Ştefan Catargm tînărul, aga Alecu Roset, aga Manolachi Radovici şi spătarul Vasile Veisa, cu aceasta ca această Comisie să se înţeleagă în toată lucrarea sa cu Sfatul Administrativ, şi încheierile ce ea va face, după îmbunătăţirea si de cătră Sfat şi prestavlisirea cătră Nacialsfă, să aibă apoi lucrarea lor vre'mel-mceşte pînă la viitoarea întrunire a Obşteştii Obicinuite Adunări, cînd atunci să se propuie Adunării spre luare aminte. 1) « instanţiile », « instantiea > T. Codrescu, Iaşi, 1862, p. 18'. în Codu judeciar de Sc. Pastiea, ed. a Il-a de ANEXA I: ACTE ÎN LEGĂTURĂ CU CODUL CALIMACH 867 Totodată tălmăcirea, îndeplinirea şi întocmirea pravililor politiceşti pe limba naţiei cunoscîndu-se a fi una din cele mai neapărate materii a înlesnirii în lucrările judecătoreşti, s-au însămnat spre îndeletnicire întru aceasta o osăbită Comisie înjghebată de şasă mădulări, şi anume: d-lui logofătu Costachi Conachi, d-lui vel-logofăt a Iustiţiei Costachi Sturza, d-lui postelnicii Neculai Cânta, d-lui aga Alecu Balş, d-lui spătaru Iordachi Balş şi d-lui căminaru Ecovachi Veisa, urmînd a fi pe lîngă d-lor şi iurisconsulţii acei după Organicescul Reglement legiuiţi. Deci nişte asămine închipuiri ce s-au făcut atingătoare de ramul giude-cătoresc, Adunarea, după datorie, le aduce cu cinstea cuvenită la ştiinţa Exelenţii Voastre. 1833 martie 24. Iscăliţi, mădulările Adunării. (Arhivele Statului din Iaşi, dosar 440/1382/1560, f. 3. Publicat şi în Gh. Ungu-reanu, Jurisconsultul Damaschin T. Bojinca, Iaşi, 1930, p. 35). 7. Actul de convocarea comisiei pentru întocmirea ediţiei rommeşti a Codului Calimach: Otnoşenie din partea Prezidentului Adunării cătră cinstiţii boieri: d-lui logofăt Costachi Conachi, d-lui vel-logofăt al Iustiţiei Costachi Sturza, d-lui postelnicu Neculai Cânta, d-lui Aga Alecu Balş, d-lui spătaru Iordachi Balş şi d-lui căminaru Iacovache Veisa. Una din îndeletnicirile cerşute în cursul pricinilor judecătoreşti fiind tălmăcirea ce trebuieşte a se face pe limba naţiei, precum şi îndeplinirea şi întocmirea lor, Adunarea au încheiat socotinţa ca, spre asemenea îndeletniciri, să se înfiinţeze o înadins comisie, şi au şi ales pe D-voastră la această îndeletnicire, şi iurisconsulţii acei după Organicescul Reglement legiuiţi. Drept aceea, eu, potrivit cu încheierea Adunării, cu cinstea căzută fac D-voastră cunoscut ca să şi păşiţi în lucrarea acestui predmet. Veniamin, Mitropolitul Moldaviei, Eşi, 1833, martie 24. (Analele Parlamentare, tom III, partea II, p. 311 — 312). 8. Logofeţia Dreptăţii cătră Sfatul Administrativ: « Doclad ». în urmarea rezoluţiei Sfatului Administrativ, pusă pe predlojenia Ex. Sale D-lui Deplin împuternicitul Prezident, de supt nr. 112, pentru împlinirea jurnalului Obşteştii Adunări, cuprinzător de a înjgheba Comisia acestei tălmăciri spre'întocmirea şi îndeplinirea pravililor în limba patriei, Mini-steria Iustiţiei alcătuind instrucţie cu care acea Comisie are a se povăţui în lucrările ei, se pune în vederea Sfatului: 1. — Condica Politicească, numită Calimahă, care, după rostirea paragrafelor 375 din Reglement, s-au hotărît a fi lucrătoare pînă ce ea s-ar îndrepta, tălmăcită fiind în limba patriei. Acea tălmăcire să se posleduiască cu Pravilile împărăteşti, care sînt temeinice a tuturor pravililor lumii şi de pe care şi ea este alcătuită,'ca să se vadă de nu este eşită din prinţipurile şi legiuirilor acelora. 2. — Eşirile şi abaterile din prinţipurile şi legiuirile Pravililor împărăteşti se vor îndrepta după aceea; iar pentru neîndeletnicirile ei, dacă Comisia, în acele Pravili împărăteşti, nu ar găsi destoinice şi îndestulătoare izvoare, va păşi a le lua din legiuirile celor mai luminate staturi. 66* 868 C01M.L CALIMACH 3. — Obiceiurile pămîntului, care şi anume sînt trecute în Condica Calimahă, acea comisie nu le va strămuta. 4. — Zicerile Condicei Calimahe, ce vor fi îndoelnice şi nelămurite, se vor lămuri prin ziceri precum se va putea mai curate şi mai înţălese; iară unde va cere trebuinţa de mai multă lămurire sau tălmăcire, se vor aduce şi pilde prin deosăbite comentarii, ajutîndu-se Comisia prin comentariile celor mai luminate staturi. 5. — Pe lîngă Condica politicească trebuind şi Pravilile negoţului, care pravili a negoţului, după rostirea Reglementului, privind cele ale Franţei, şi acele pravili tălmăcite fiind în limba patriei de cătră d-lui căminarul Ecovachi Veisa, comisia le va posledui şi pe acelea cu textul lor şi întocmai după rostirea Reglementului va urma. 6. — Afară de Pravila politicească şi a negoţului, Comisia se va îndeletnici şi întru îndeplinirea şi întocmirea Condicii pedepselor, într-un cuvînt numită criminalicească, ajutîndu-se şi întru aceasta de pravilile celor mai politicite staturi, spre a înfiinţa complectul ei. 7. — Comisia va regularisi alcătuirea capetelor şi a paragrafurilor fieştecăreia pricini, atît spre a avea armonie unul cu altul, cît şi spre cea mai lesnicioasă înţălegere a lor şi lămurire a fieşcărei întîmplări. 8. —- La întîmplare de neunire a două mădulări asupra vreunui paragraf cu socotinţa celorlalte mădulări, slobozi sunt aceia a-şi da socotinţa, fără însă ca lucrarea celorlalte mădulări să se zăticnească dintru aceasta. 9. — Fieştecare cap de pravilă ce se va găsi, după chipul mai sus arătat, de către această comisie, pînă la viitoarea convocaţie a Obşteştii Obicinuite Adunări, rînduri-rînduri, comisia prin departamentul Ministeriei Iustiţiei, le va înfăţoşa la Sfatul Administrativ împreună cu înscrisele socotinţe arătate la întîmplare de articul al 8-loa, pentru ca printr-însul, la vremea convo-caţiei Obşteştii Obicinuitei Adunări, să le împărtăşască ei. 1833 april 30. C. Sturza vel logofăt (Arhiv. Stat. Iaşi — dos. 440 (1382) 1560 f. 20 '). 9. — Marele logofăt al Dreptăţii raportează Obşteştii Adunări: Gios iscălitul are cinstea a supune Obşteştii Obicinuite Adunări exemplarul a Condicii ţivile tipărită întîia oară în limba patriei şi dedicată Obşteştii Obicinuite Adunări. A ei neapărată fiinţă, pentru siguripsirea driturilor şi îndatoririlor din toate clasurile, cheamă asistenţa aceştii Adunări, în a căreia înţelepciune este închezăşluit binele obştii. Măgulit de sfinţenia care presustvueşte în inima presustvuitorilor acestei Adunări, gios iscălitul nădăjduieşte a găsi harul îngăduinţii în locul nemul-ţămirii pentru acele metehne, pe care vremea de acum si îngustimea mijloacelor n-au iertat a se întîmpina. 1833 dechemvrie 5. (Loc. du, f. 136). 10. — Către Cinstita mare Logofeţie a Dreptăţii. De la jurisconsulţii statului. „ /) Transcrierea documentelor aflate de la Arhivele Statului din Iasi a fost Sacuta de Oh. Nicolaiasa. Prin art. 375 din Organicescul Reglement se legiuieşte că: «Condica politicească să slujască (vremelniceşte) drept lege în pricini ţivile; iar la pricinile neprevăzute în Condica politicească şi la acele împrotivitoare Vasilicalelor, se vor lua de pravăţ a hotărîrilor legiuirile Vasilicalelor în cît ele sînt potrivite cu obiceiurile pămîntului». Asupra căruia articul, spre a noastră povăţuire, cu supunere îndrăznim a înfăţoşa următoarele: 1. — în Condica ţivilă se află paragrafuri împrotivitoare legiuirilor cuprinse în Vasilicale, precum de pildă, la § 941, se mărgineşte dritul moştenirii cuvenit părintelui celui rămas în viaţă asupra rămasei averi a copilului său; carele § este tocma împrotivă Vasilicalelor, tom. 6, fila 93, legea 8, cap 2, prin care părintelui rămas în viaţă să dă deplină dreptate de a moşteni averea mortului său copil, fără îngrădire de termenul vrîstei copilului; ş.a. 2. — După istoria iurisprudenţiei, Vasilicalele sînt un extract din Codul Justinian, carele extract însă nu este deplin, precum lămureşte însuş tipări-toriul Vasilicalelor. că lipsesc dintr-însele 21 cărţi. 3. — Fiindcă obiceiurile pămîntului, cărora prin pomenitul articul 375 din Reglement se dă covirşire peste legiuirile Vasilicalelor, nu se află îndeosebi alcătuite şi dar nefiindu-ne ele cunoscute, afară de acele însămnate în Condica ţivilă cu nume de « obiceiu », nu putem şti care sînt acele obiceiuri şi pe ce să punem temei. 4. — Din practică ştim că anume in pricini de desfacerea averii între despărţiţii căsătoriţi, nu s-au pus în lucrare legiuirile cuprinse în Condica ţivilă, care sînt deopotrivă cu acele însămnate în Vasilicale, în privire către averea despărţiţilor; ş.a. Şi fiindcă pînă acum nu ni s-au dat povăţuire cum avem a urma la asemine nedumeriri, ci numai după rezoluţiile cinstitei Marei Logofeţii a Dreptăţii, puse nouă spre urmare, am dat deslegări praviliceşti, apoi, spre a ni se lămuri o asemine nedumerire şi spre a putea noi păşi fără îndoială întru cele ofiţioase a noastre, cu toată supunerea rugăm pe cinstit Marea Logofeţie a Dreptăţii să binevoiască a ne da dezlegare asupra ponturilor mai sus însemnate. Eşii, 1834 iulie 14. i. Flechtenmacher iurisconsult, D. Bojinca iurisconsult (Loc. cit., f. 148, publicat şi în Gh. Ungureanu, Damaschin Bojinca, p. 40 — 41) 11. — Către cinstita Mare Logofeţie a Dreptăţii. Redacţia « Albinei Romîneşti ». Adresul cinstitei Marii Logofeţii din 17 dechemvrie, sub. nr. 8879 s-au priimit, văzîndu-se cele însemnate, prin care se cere ştiinţă de cîte codici politiceşti s-au tipărit pe sama Statului şi cîte anume s-au dat. Asupra căreia, redacţia cu cinste răspunde că peste tot s-au tipărit 200 codici pe sama Statului, din care s-au dat 134 după adresul cinstitei Logofeţii din 10 ghenar (1834), şi osăbite cereri din partea d-lui vel logofăt C. Sturza, precum se arată în alăturata foaie, sub litera a; răminînd încă 66 codici pînă la împlinirea de 200 a numărului total, care acestea se găsesc acum aşezate sub păstrare la Arhiva Statului. 1834 dechemvrie 19. Gh. Asachi. (Loc. cit., f. 154). I i f ?■: i ',,"1 1 L fifiil 19 li" 1111 i ■ : ii ii îs lillRl v i! .870 CODUL CALIMACH Damaschin Bojinca către cinstita Logofeţie Prin anafora să se 12. — Jurisconsultul Dreptăţii : Cu prilejul grabnicei tipăriri a Codicei ţivile, s-a întîmplat a se vîrî oareşcari greşale în unele paragrafuri, care, neîndreptîndu-se, pot să pricinuiască rătăcire trebunalurilor judecătoreşti întru împlinirea acelor greşite paragrafuri şi în hotărîrile ce s-ar întemeia pe dînsele. Drept aceia gios iscălitul lămurind acele greşale pe o deosăbită foaie, '•u supunere le aduce la cunoştinţa cinstitei Logofeţii, alăturînd şi a sa socotinţă că această foaie ar trebui a se tipări întocmai şi aşa a se publicarisi la locurile cuviincioase, pentru ea fieştecare trebunal să poată face trebuincioasa întrebuinţare. 1835 sept. 23. Paharnic Damaschin Bojinca Iurisconsult; Rezoluţia l.ogofeţiei: 1835 sept 23. supuie înălţimii Sale. (Loc. cil., f. 162, subliniat şi în Gh. Ungureanu, op. cit., p. 42) 13. Circularnica Logofeţiei Dreptăţei din 30 decembrie 1835, prin a împărtăşit tribunalelor foaia cuprinzătoare de greşelile prilejite la tipărirea Condicei politiceşti. Unul din iurisconsulţii Statului, dumnealui paharnicul Damaschin Bojănca, prin înscrisul său de sub nr. 147, făcînd cunoscut Logofeţiei că cu prilejul grabnicei tipăriri a condicilor ţivile s-a întîmplat a se vărî oareşicare greşeli în unele paragrafuri şi că neîndreptîndu-se pot să pricinuiască rătăcirea tribunalelor judecătoreşti întru aplicarisire acelor greşite paragrafuri şi în hotărîrile ce s-ar întemee pe dînsele, care greşele lămurindu-se s-au adus la cunoştinţa Prea înălţatului Domn; şi înălţimea sa îmbunătăţind a poruncit a se şi tipări, care isprăvindu-se acum, alăturat cu acesta se trimete şi acelui Divan o foae tipărită spre a o ave de ştiinţă în lucrări şi a se alătura la Condica ţivilă. Iscălit: Teodor Sturza, hatman. Iară însemnarea greşelilor prilejuite la Condica ţivilă este toarea mai gios cuprindere: care in urma- la § rîndui erata 234 . 627 . 664 . 679 . 766 ., 803 .. 823 .. 975 .. 984 .. 997 .. 1542 .. 1542 .. ANEXA - 10 . . îndreptate 7 ............îngrijirile ..... încungiurările 1 ............disbatere ..... abatere 3 ............mişcura....... micşura 1 ............dobăndiască .. . dovediască 7 ............pări.......... părţi 2 ............legatariatului. . legatorului 1 ............luînd.........lăsînd 2 ............dansul........ dănsăle 4 ............ el va......... ei vor 3 A, G .....disăvărşit..... săvârşit 2 ............tocmitul...... tocmitoriul 2 ............nu numai..... nu numai nu 9 ............cumpărătoriu . vănzătoriu (Hasnaş, nr. 83 p. 98-99 publicat şi în Past.-Cdor., p. 312- 313). ANEXA I B LEGI SI DISPOZIŢIUNI MODIFICATOARE, COMPLETATOARE SI INTERPRETATIVE ALE CODULUI CALIMACH1) § 7 Formalitatea publicităţii unei legi cade în sarcina Logofeţiei Dreptăţii şi trebuie îndeplinită prin gazetele Statului. (Hasnaş, p. 212, nr. 212; Past.-Codr., p. 418). — Sfatul Cîrmuitor arată că principiul neretroactivităţii legilor se aplică şi dispoziţiunilor procedurale referitoare la depunerea de cauţiune în procesele de moşii. (Circ. Logof. Drept, din 12 noiembrie 1842, nr. 6809; Hasnaş, p. 276, nr'. 273; Past.-Codr., p. 475). § 11 Sfatul Cîrmuitor, prin adresa din 23 octombrie 1837 nr. 1892, face cunoscut Logofeţiei Dreptăţii ca să se povăţuiască de art. 318 din Regulamentul Organic al Moldovei (vezi Anexa I A, p. 861) în dezlegările ce i-ar cere judecătoriile, cînd ar fi nedumerite, cum să judece în vreun proces. (Hasnaş, p. 157, nr 158; Past.-Codr., p. 366). v) Prescurtări: Hasnaş = Adunare de ofisuri şi dezlegări în ramul judecătoresc slobozite de la întronarea prea înălţatului Domn Mihail Grig. Sturza. Vv. pînă la anul 1844 iulie 9, cercetate din poronca înălţimei Sale, de o Comisie speţialâ şi publicate de banul Dimitrie Hasnaş, director divanului domnesc. Iaşii la Institutul Albinei 1844. (Se numeşte şi Partea I-a a Colecţiei). Pastiea = Adunare completă de aşezămintele şi dezlegările date in ramul decanic în curs de 12 ani (de la 9 iulie 1844 pînă la aceeaşi zi a an 1856) precedată de legiuirile Obşteştii Adunări, votate pentru ramul decanic pe anii 1834 — 1844. Culese şi publicate de Scarlat Pastie, şef de secţiune în Ministerul Justiţiei. Această adunare ca o continuare a Colecţiei publicată în anul 1844 se va numi Partea a IJ-a a Colecţiei, lassi, Tipografia Buciumul Romîn 1856. (Legiuirile, cu paginaţie osebită: p. 1—68; iar aşezămintele şi dezlegările p. 1 — 653). Past.-Codr. — Codu fudiciar pentru tribunalele din Moldova înorînduil şi adnotat de avocatul Scarlat Pastiea, fost director la Departamentul Justiţiei din Moldova. Editată de Teodoru Codrescu. laşi, Tipografia Buciumului Romîn, 1862. 478873 CODUL CALIMACH § 17 La anaforaua Logofeţiei Dreptăţii din 1834 septembrie 26, nr. 6487, atingătoare de egumenii care sînt supuşi străini, domnul, la aceeaşi dată, dă o rezoluţie că egumenul nu poate fi socotit decît numai ca un vechil al mănăstirii şi de aceea averile mănăstirilor nu pot fi supuse decît legilor ţării, fără a se tine seama de protecţia străină a egumenului. (Hasnas, p. 25 nr. 20; Past.-Codr., p. 245). § 27 Acest paragraf, privitor la robia ţiganilor, a fost abrogat prin legea votată de Divanul General şi întărită de Domn, în urma anaforalei din 10 decembrie 1855, nr. 2. Prin această lege, robia în Moldova a fost desfiinţată cu totul. (Pastia, p. 573 n-r 349; Past.-Codr., p. 1007). § 45 Circ. Log. Drept, din 4 dec. 1841 dispune să nu se adeverească contracte de arendare pe numele supuşilor străini, dacă aceştia nu fac declara-ţiune că renunţă la mijlocirea protecţiei consulare în caz de judecăţi, în calitate de arendaşi, cu proprietarii sau cu locuitorii. (Hasnas, p. 267, nr. 265; Past.-Codr., p. 467). — Aceiaşi condiţie pentru contractele de antrepriză sau pentru a concura la licitaţii de lucrări la Stat, Case de Obşte si Eforii. (Jurnalul Consiliului Ad-tiv, din 5 mai 1853; Pastia, p. 472 nr. 185; Past.-Codr., p. 930). — Supuşii străini nu pot ieşi din tară fără a-si lăsa vechil în loc. (Anaf. Min. Drept, din 1852 oct. 7, nr. 5482; Pastia, p. 467, nr. 280; Past.-Codr., p. 927). §§ 45 şi 1430 Anaforaoa Logof. Dreptăţii din 28 iunie 1845, nr. 3566, referitoare la cumpărarea de moşii din partea celor neîmpămînteniţi, sau celor de altă lege. (Pastia, p. 64 nr. 42; Past.-Codr., p. 641). — Circulara Min. Drept, din 29 mai 1859, nr. 35, arată modificarea primită de paragrafele de mai sus în urma Convenţiei de la Paris, anume că pămîntenii « de orice rit creştin sînt capabili să cîştige tot felul de averi, de vreme ce sînt îndrituiţi să exerciteze drepturile politice lipite cu dînsele ». (Past.-Codr., p. 1194 nr. 62. Vezi si Circul. Min. Drept, din 21 ian. 1860 nr. 616; Past.-Codr., p. 1232 nr. 84). §§ 45, 1430 şi 1431 Ofisul Ministerului Dreptăţii din 8 ianuarie 1859, nr. 1, bazîndu-se pe obiceiul păzit şi de Vasilicale, precum şi pe faptul « că interpretaţia legilor este un atribut al şefului statului, iar nu al unei instanţe », lămureşte înţelesul acestor paragrafe în sensul că străinii pot să cumpere vii, case si dughene. (Past.-Codr., p. 1107 nr. 25). § 91 Căsătoriile dintre ortodocşi şi catolici nu sînt nici autorizate, nici recunoscute. (Circ. Min. Drept, din 26 mart. 1851 nr. 1784; Pastia p. 414, nr. 238; Past.-Codr., p. 889. § 106 Anaforaoa Logofeţiei Dreptăţii din 1840 septembrie 13, nr. 5466, luiud avizul pravilistului Damaschin Bojinca şi cerînd de la Domn dezlegare. jEJJjjjjt" ANEXA I: ACTE ÎN LEGĂTURĂ CU CODUL CALIMACH 873 ^|Domnul dă rezoluţia că bărbatul trebuie să înfăţişeze de acum înainte « ve-*'!xchilimeaua soţiei sale, cînd se judecă pentru fondul averii ei». (Hasnas, #!p. 250 nr 249; Past.-Codr., p. 452). Circulara Logofeţiei Dreptăţii din 19 septembrie 1846, nr. 5675, ^precizează că tribunalele să nu întărească vechilimele din partea femeilor, prin care s-ar da voie bărbaţilor lor de a înstrăina un fond de zestre, mai înainte de a se face cuvenita asigurare pentru acel fond de către tribunalul care întăreşte vechilimeaua (Pastia, p. 156 nr 94; Past.-Codr., p. 713). § 174 Adresa Logofeţiei Dreptăţii din 7 septembrie 1839, nr. 5286, dispune ca preţuirea ţiganilor robi să se facă conform Regulamentului Organic al Moldovei, anexa de sub litera V. (Hasnas, p. 214 nr. 215; Past.-Codr., .' p. 68-72). Partea I-a, cap. 4 înfiinţarea şi organizarea Comisiei Epitropiceşti, care a luat locul tribunalelor epitropiceşti din redacţia grecească a Codului Calimach şi despre care se vorbeşte în versiunea romînească a codului, este hotărîtă prin Regulamentul Organic al Moldovei în art. 407: «Se va aşeza in oraşul Eşii o epitropicească comisie a sirimanilor copii. Această comisie, închegată de trei mădulări, fără a avea dreptul de a judeca, se va îndeletnici numai cu interesurile nevîrsnicilor. Ea va ocîrmui nemişcătoriul lor avut, capitalul şi veniturile lor. Ea va orîndui vechil spre apărarea dreptului lor. Şi pe Îiiştecare an va înfăţişa Domnului samă curată de toate lucrurile şi de buna lor ocîrmuire; urmind la toate după regulamentul prescris în al 4-lea cap al Condicii politiceşti a Moldavii. Sămile zise se vor trimite Obşteştii Adunări spre a fi pe rînduială cercetate şi adeverite. Mădulările aceştii comisii vor rămîne neschimbate, afară numai de călcarea sfintelor lor datorii, care va aduce răspundere cu averea pentru toate păgubirile ce s-ar pricinui averii nevîrsnicilor ». — în anul 1834 s-a înfiinţat o comisie epitropicească, care în anul următor se desfiinţează şi abia la 26 aprilie 1840 ia fiinţă din nou. Cum să se dea dezlegările privitoare la epitropi şi la nedumeriri în pricinile orfanilor ■ v= în tot timpul cît Comisia Epitropicească n-a luat fiinţă, lămureşte o anaforn a Logofeţiei Dreptăţii din 1835 iulie 15, nr. 4158, la care Domnul a dat o rezo-luţie la 11 septembrie, 1835. (Hasnaş, p. 73 nr. 61). In aceeaşi chestiune au mai urmat « ţircularnica Logofeţiei» din 1835. decembrie 18 şi din 1838 noiembrie 14. (Hasnaş, p. 98 nr. 82). ★ — Capitolul 4, despre tutelă, din Partea I-a a Codului Calimach, a fost înlocuit aproape în întregime prin « Pravilă despre epitropi» întărită «cu ofisul domnesc din anul 1840 april 26, nr. 29, către Sfatul Cîrmuitor ». Noua " lege, care prin § 83 abrogă hotărîrile legilor de mai înainte, contrare dispoziţiilor ei, are următorul cuprins: i 874 CODUL CALIMACH Cap. I. Pentru nevristnici § 1. Nevrîstnicul este persoana care nu are încă vîrstă de 25 ani legiuiţi, fie parte bărbătească sau femeiască. Cap. II. Pentru epitropie Secţia 1-a. — Epitropia firească. § 2. După moartea unui din soţi, epitropia asupra nevrîstnicilor copii se cuvine praviliceşte tatălui sau maicii lor, aceluia adică din părinţi ce rămîne în viaţă după moartea soţului său. § 3. Tatăl poate să rînduiacă un sîn-epitrop îngrijitoriu pe lîngă rămasa în viaţă mamă a copiilor. Şi la asemenea întîmplări, ea nu va putea face nici un act atingătoriu de epitropie fără ştirea şi unirea sîn-epitropului. Dacă tatăl nu va lăsa un asemenea şi împregiurările vor cere, atunce se va numi un sîn-epitrop ales de cătră sfatul familiei, de care se va vorovi la secţia a 4-a a acestui cap. Iar în lipsa aceştia, de cătră tribunalul ţinutului potrivit cu dispoziţiile articulului următoriu, 27. Şi un aşa sîn-epitrop ales de cătră sfatul familiei să se întărească de cătră comisia epitropicească. § 4. Maica nu este îndatorită a fi neapărat epitropă. La întîmplarea însă, cînd nu va primi epitropia, ea este datoare a declara aceasta judecătoriei ţînutale în 40 zile a jălaniei şi a împlini datoriile epitropiei pînă cînd s-ar numi un epitrop după formele praviliceşti. § 5. Maica epitropă, dacă va vroi a trece în a doua căsătorie, este datoare mai înainte de a se mărita, a cere de la judecătoria competentă adunarea sfatului familiei, pentru ca aceasta să hotărască de se cuvine a se lăsa tot asupra ei epitropia, sau nu. în lipsa aceştii formalităţi, ea praviliceşte va pierde epitropia. Şi noul ei soţ, dimpreună cu dînsa, vor fi răspunzători unul pentru altul toată urmarea epitropiei, pe care nepraviliceşte au ţînut-o. § 6. Cînd sfatul familiei, praviliceşte adunat, va lăsa epitropia asupra maicii ce vroieşte a trece în al doilea căsătorie, el atunce negreşit va numi de sîn-epitrop, pe acel al doilea bărbat, carele se va face împreună cu soţiia sa răspunzătoriu platnic unul pentru altul despre cîrmuirea ce va urma după căsătoriia lor. Iar cînd bărbatul, acel al doilea, nu va vroi să fie sîn-epitrop, atunce nici femeia va putea fi epitropă şi sfatul familiei va alege alţi epitropi. Secţia 2-a. — De epitropia numită de cătră tată sau de cătră maică- § 7. Dritul acel personalnic de a alege un epitrop rudenie sau şi strein nu se cuvine decît aceluia din părinţi care se săvîrşeşte în urmă. § 8. Maica căsătorită de al doilea şi neposvolită legiuită în epitropia fiilor din însoţirea dintîi nu poate să rînduiască legiuit epitrop asupra averii acelora. § 9. Cînd maica, aceea al doilea căsătorită şi posvolită în epitropie ar orîndui prin diiată un epitrop pentru fiii căsătoriei sale cei mai dinainte, aceea rînduită nu va fi puternică, decît numai cînd va fi întărită de cătră sfatul familiei. ANEXA I: ACTE ÎN LEGĂTURĂ CU CODUL CALIMACH 875 § 10. Epitropul rînduit prin diiată de cătră maică sau de cătră tată nu este îndatorit de a priimi epitropia, la cazurile prevăzute şi anume însămnate la secţia 5-a gios arătate. Iar cînd el va priimi epitropia, atunce se cunoaşte el legiuit epitrop, întocmai după glăsuirea dieţii, fără a avea trebuinţă de vreo deosebită întărire sau formalitate, avînd numai a se declara ;de epitrop la comisia epitropicească. Secţia 3-a. — Despre epitropia suitorilor. § 11. Cînd acel din părinţi ce se va săvîrşi mai pe urmă n-au ales epitrop asupra nevrîstnicilor, epitropia praviliceşte se cuvine bunului de pe tată, iar în lipsa acestuia,, bunului de pe mamă. Şi, aşa suindu-se după spiţă, cu aceia ca: suitorii de pe tată purure să aibă protimisis decît suitorii, în aceeaşi linie, de pe maică. § 12. Dacă în lipsa bunului de pe tată şi a bunului de pe maică a nevîrstnicului, s-ar afla doi suitori de un grad mai sus, cărora se cuvine epitropia şi care amîndoi ar fi din liniia despre tată a nevrîstnicului, atuncea ■epitropia praviliceşte se cuvine aceluia carele s-ar găsi a fi bunul de pe tată tatălui nevrîstnicului. § 13. Dacă o aseminea întîmplare s-ar găsi între doi suitori din linia de pe maică, numirea se va face de cătră sfatul familiei, care va fi mărginit a alege pe unul din acei doi suitori. § 14. Această legiuire priiveşte nu numai pe copiii născuţi, dar şi pe acei din pîntece la moartea bărbatului. Secţia 4-a. — De epitropia aleasă de cătră sfatul familiei § 15. Sfatul familiei este o adunare de rudeniile sau de încruscriţii i nevrîstnicului, care în fiinţa judecătoriei ţinutului, unde răposatul ar fi avînd locaşul său, săvîrşesc lucrările atingătoare de a lor competenţii. Iar directorul canţelariei alcătueste jurnalul unor asemine adunări, în care vor iscăli mădulările judecătoriei şi a sfatului familiei. § 16. Cînd un nevrîstnic ar rămîne fără tată, fără maică şi fără suitori, precum şi la întîmplare cînd epitropul, fiind unul din aceşti pomeniţi mai sus, s-ar afla sau nu în starea îngrădirii, de care mai gios se va vorbi, sau praviliceşte apărat, atuncea sfatul familiei se va îngriji de a numi un epitrop. § 17. Sfatul familiei se va aduna prin1) cererea şi stăruinţa a oricăruia din rudeniile nevrîstnicului sau a creditorilor lui i a altor părţi interesate, sau din slujbă, prin stăruirea judecătoriei competente. Este posvolit orişicui a da de ştire tribunalului de pricinile care ar cere numirea unui epitrop. § 18. Sfatul familiei se va alcătui cel puţin măcar de cinci rudenii, din care trei vor fi despre partea tatălui şi doi despre partea maicii. Iar cînd despre partea unuia din părinţi nu ar fi rudenii, ca să se poată îndeplini asemine număr, lipsa să se îndeplinească cu rudenii despre partea celuialalt părinte, păzîndu-se rînduială de a se protimisi totdeauna cele mai Ediţiile ulterioare scriu «sau prin»; în «Buletinul Oficial» lipseşte cuvîntul «sau». 876 CODUL CALIMACH de aproape rudenii despre fieştecare linie. Rudenia va fi protimisită decit încuscritul de acelaşi grad; şi dintre rudeniile de acelaşi grad, cel mai în vîrsta va fi protimisit decît cel mai tînăr. § 19. Fraţii buni (adecă fraţi de un tată şi de o mamă) a nevrîstnicului şi bărbaţii surorilor de acelaşi sînge sînt îndrituite cilenuri a sfaturilor familiei, fără mărginirea numărului. De vor fi însă mai mulţi la număr decît cinci, celelante rudenii în treptăluirea de mai sus vor fi chemate numai spre îndeplinirea sfatului. § 20. Cînd în ţinutul, unde s-au deschis epitropia, nu se vor găsi rudenii de aproape în număr îndestulătoriu spre îndeplinirea sfatului, atuncea judecătoria ţinutului va chiema pe rudele cele mai de aproape a mortului, din cuprinsul ţării. Iar la întîmplare de neîmplinirea sfatului cu rudele cele mai de aproape a mortului, atuncea numai se vor chiema alte feţe dintre ţînutaşii cunoscuţi, carii au avut legătură de prieteşug necurmat cu părinţii nevîrstnicului. § 21. Tribunalul şi la întîmplare, cînd în cuprinsul ţinutului aceluia s-ar afla un număr îndestulătoriu de rudenii sau şi de încuscriţi, va putea posvoli a să chiema, ori de unde ar fi, pe rudeniile cele mai apropiate in graduri cu aceia, însă ca să nu fie în sfatul rudeniilor mai puţini decît numărul de cinci. § 22. Vadeaua de a se afla faţă, se va regula de cătră tribunal in zi anume hotărîtă, potrivit cu apropierea sau depărtarea lăcuinţei feţelor ce au a fi chiemate. § 23. Rudeniile sau prietenii întru acest chip adunaţi vor fi datori a merge în persoană sau a fi înfăţişaţi fieştecare de cătră anume a lor vechili înadins pentru aceasta rînduiţi. Un vechil nu poate înfăţoşa mai mult decît o singură persoană. § 24. De va urma leguită apărare din partea chiemărilor şi de se va găsi de cuviinţă ori a se aştepta pe mădulările lipsite, ori a se îndeplini cu alte persoane, apoi, la o aşa întîmplare precum şi la oricare alta, cînd interesul nevrîstnicului ar cere, tribunalul va putea să hotărască pentru o altă zi adunarea. § 25. Sfatul familiei praviliceşte înjghebat se va aduna la judecătoriia ţînutală; fiinţa de faţă a două treimi cel puţin de totimea mădularilor adunării este cerşută pentru a păşi în lucrare. Iar pentru facerea pe amăruntul a catagrafiei averii mortului, spre teslimatisire la epitropi, o asemine adunare se va întruni la casa mortului. § 26. închierea socotinţelor se va face pururea pe majoritatea glasurilor, adecă cel mai puţin cu un glas mai mult peste jumătatea glasurilor persoanelor de faţă, înţălegindu-să că numărul unor asemine de faţă persoane trebuie să fie totdeauna fără soţ. § 27. Pentru a nu se aduce întru învăluiri interesurile nevrîstnicului prin zăboviri, cînd sfatul familiei praviliceşte chiemat nu s-ar aduna în vadeaua prescrisă prin legi, bez de cazul arătat în § 24, tribunalul ţînu-tal al locului va păşi cu lucrarea din slujbă şi va îndeplini datoriia drituită sfatului familiei arătând aceasta anume în jurnal. Şi după o asemine lucrare, orice punere înainte s-ar face din partea sfatului familiei, nu vo fi pj'iimită. ANE •XA I: ACTE ÎN LEGĂTURA CU CODUL CALIMACH 877 ! § 28. Nu numai la toate intîmplările mai sus prescrise judecătoriile ţînutale competente sînt datoare supt a lor răspundere a se îngriji de îndeplinirea în vreme a legiutelor formalităţi, spre nepărăsirea interesului orfanilor, dar şi la întîmplare de rea ocîrmuire din partea numiţilor sau aleşilor epitropi, ele vor fi îndatorite a înştiinţa pe comisiia epitropicească, spre a se lua legiuitele măsuri de ocrotire. Secţia 5-a. — De -pricinile apărătoare de epitropii § 29. Pot să se apere de epitropie partea duhovnicească, acei în slujbe publice aflaţi, carii au ocîrmuire de căpitenii în ramurile ce le sînt încredinţate. De aşa feliu sînt: a) miniştrii departamenturilor, b) prezidenţii tribunalurilor, c) ispravnicii ţinuturilor, d) directorii departamenturilor şi a canţeleriilor administrative şi judecătoreşti. e) arhimedicul, /) militarii ce se află în slujbe lucrătoare. § 30. Cu toate aceste, acei ce au priimit epitropia aflîndu-se în slujbele mai sus arătate, nu vor fi în urmă îngăduiţi de a se desface de dînsa din pricina slujbei, fiindcă ei priimind epitropia în vremea ce avea cuvinte de apărare, au dat a înţălege, prin urmarea tăcerii, că ei pot săvîrşi şi slujba lor şi epitropia. § 31. Iar dimpotrivă, acelor cărora slujbele de mai sus pomenite li s-ar fi dat în urma priimirii unei epitropii, vor putea, dacă nu voiesc a ţine acea epitropie, să ceie în vadeaua de o lună, ca să se adune sfatul familiei spre a păşi cătră numirea unor alţi epitropi în locul lor. § 32. Tot pămînteanul, care nu ar fi rudenie cu epitropisitul, nu poate fi silit de a priimi epitropia fără voinţa sa. § 33. Persoanele în vîrsta de 65 ani pot a se apăra de priimirea epi-tropiei. Iar acel ce ar fi fost numit epitrop mai înainte de o aşa vîrsta, va putea la 70 ani să ceie desărcinarea sa. § 34. Persoanele stăpînite de o slăbiciune însemnătoare şi praviliceşte adeverită sînt apărate de epitropii. Dacă însă acea slăbiciune li s-au întîmplat în urma priimirii vreunei epitropii, pot a cere desărcinarea lor. § 35. O epitropie lucrătoare este pentru aceeaşi persoană o legiuită apărare de a nu priimi şi alta al doile. § 36. Acei ce au cinci copii legiuiţi sînt apăraţi de oricare altă epitropie străină; copiii morţi nu vor fi număraţi decît numai atuncea cînd şi aceştiia ar fi lăsat copii vii. § 37. Copiii născuţi în cursul vremii epitropiei nu pot fi pricina împu-ternicitoare lepădării de epitropie1). § 38. Dacă epitropul ales este faţă la hotărîrea sfatului familiei, care pune asupra lui epitropia, el este datoriu îndată ca să propuie, spre apă- l) Adecă tocmai şi cînd naşterea acelui copil ar îndeplini numărul de cinci peste tot. 88 878 CODUL CALIMACH ANEXA I: ACTE ÎN LEGĂTURĂ CU CODUL CALIMACH 879 rărea sa, oricare din împregiurările mai sus arătate. Iar nefiind faţă, va fi îndatorit, îndată ce i se va face cunoscut, a împărtăşi judecătoriei cuvintele apărării sale. Iar nepăzind această formalitate, nu vor fi în urmă priimite apărătoarele lui propuneri. § 39. Cînd judecătoriia ţinutului cunoaşte că legiuitele împrejurări de apărare propuse de alesul epitrop nu au fiinţa lor, ea îl va îndatori pentru priimirea epitropiei, totodată înştiinţînd şi pe Comisia Epitropicească, la care rămîne slobodă voia alesului epitrop a i se adresa spre dovedirea împre-giurărilor de apărarea propusă de el. Cu toate acestea vor fi îndatoriţi de a cîrmui epitropia vremelniceşte pînă la desăvîrşită hotărîre. ■ § 40. îndatorirea de epitrop asupra unei feţe să se mărginească pe vreme de cinci ani; după trecerea căriia vremi, acea faţă va fi slobodă de sarcina epitropiei, dacă va voi a să trage, desfăcîndu-se cu îndeplinirea formelor cuprinse prin această pravilă. Acei ce, fără a înfăţoşa legiuitele cuvinte de apărare, cuprinse în această secţie şi dupre formă încuviinţate nu ar voi a priimi ocîrmuirea epitropiilor ce praviliceşte li s-au dat, fiind din feţele acele cu drit de a se chiema la slujbele statului;să nu fie nici cum întrebuinţaţi în aseminea slujbe; iar fiind din feţele acele fără aseminea drit, să fie lipsiţi de dreptăţile orăşieneşti. Secţia 6-a. — De nedestoinicie, de îngrădiri şi de scoaterea din epitropie. § 41. Nu pot fi epitropi, nici mădulări a sfatului familiei: 1. nevrîstnicii, afară de tată şi maică; 2. acei care, pentru metehne a trupului sau a minţii, ori pentru alte pricini, nu sînt vrednici a-şi ocîrmui însuşi lucrurile sale, cum şi acei de la care nu se nădăjduieşte bună creştere a nevrîstnicului, sau folositoarea ocîrmuire a averii lui; 3. alte femei afară de maică şi de suitoarele; 4. toţi acei ce însuşi, sau a cărora tată sau maică au cu nevrîstnicuî vreo judecată. § 42. Sînt aseminea îngrădiţi de la epitropii şi încă şi scoşi, deşi s-ar afla ei: 1. persoanele de o vădită rea purtare; 2. acei carii, în ocîrmuirea epitropiei, ar da dovezi de nedestoinicie sau de necredinţă. § 43. Toată persoana ce ar fi îngrădită de legi de a întră în epitropie, sau ar fi scoasă, nu va putea fi mădulariu a unui sfat de familie. § 44. La oricare întîmplare de scoatere din epitropie, hotărîrea întru aceasta se va da de cătră sfatul familiei adunat prin sîrguinţa vreunei rudenii; sau din slujbă, de cătră judecătoriia ţinutului. Acest tribunal va fi îndatorit a chiema adunarea sfatului, cînd ea formalnic ar fi cerută de cătră una sau mai multe rudenii a nevrîstnicului. § 45. Toată hotărîrea sfatului familiei, care ar rosti îngrădirea sau scoaterea din slujba a epitropului, va cuprinde anume şi cuvintele pentru care s-au făcut aceasta. Dar acea hotărîre nu să va putea da decît numai după ce s-ar chiema şi după ce s-ar asculta şi epitropul. § 46. Dacă epitropul se înduplică la acea hotărîre a sfatului familiei, apoi anume şi aceasta se va însemna în acea hotărîre; şi noul epitrop îndată va întră în căutarea trebilor slujbei sale. Dacă urmează neînduplicare, apoi tribunalul va cere întărirea acei hotărîri de la Comisia Epitropicească. Secţia 7-a. — Despre cîrmuirea epitropiei. § 47. Epitropul va purta grijă de persoana nevrîstnicului şi va îndeplini locul lui la toate acturile ţivile. El va cîrmui averile nevrîstnicului ca un bun părinte de familie şi va fi răspunzătoriu pentru pagubele ce s-ar putea întîmpla numai dintru o rea căutare a lor. El nu poate nici a cumpăra averile nevrîstnicului, nici în orîndă a le lua, nici a priimi pentru sine mutarea vreunui drit sau a vreunei creditorii1) împotriva epitropisitului lui. § 48. Siguranţiia pravilicească se cunoaşte asupra averilor epitropului din ziua ce i s-au încredinţat epitropia şi i s-au trădat averea. § 49. Epitropul va lucra şi va cîrmui în această calitate din ziua numirii sale, dacă această numire s-au făcut fiind el faţă; iar de nu, apoi din ziua ce i s-ar face cunoscută numirea. § 50. Sfatul familiei, sau în lipsa acestuia, tribunalul ţinutului, numind epitrop, va face şi catagrafiia averii, de luaturi şi de daturi, spre a o teslimarisi numitului epitrop. § 51. La vremea oricăriia morţi, care ar deschide moştenire cuvenită întreagă sau în parte nevrîstnicilor, sau a celor nedestoinici a-şi ocîrmui singuri averile lor fără epitropie sau fără curatori, judecătoriia ţînutală întovărăşită şi de ispravnicul vor pune îndată peceţi pe lucrurile închise, făcînd şi isvod atît de lăzile şi altele ce se vor pecetlui, cît şi de toate alte averi şi lucruri de a mortului, ce vor mai fi închise sau afară; şi vor încheia jurnal, pe care îl vor trimete la Comisia Epitropicească, alăturînd şi acel isvod, care va fi iscălit şi de acei ce au stăruit faţă la facerea lui. însă asupra pecetluirii, la ■ întîmplare cînd ar fi şi rudenii acolo de faţă, să se chieme şi ei, să puie peceţile lor; şi, în lipsă de rude, să se chieme din acei mai fruntaşi a locului ca să puie peceţi, împreună cu duhovnicul mortului. § 52. Ridicarea peceţilor, dacă s-ar pune, se va face după aceleaşi forme ca şi punerea lor; şi jurnalul pentru aceasta aseminea să va trimete la Epitropicească Comisie. § 53. Tribunalul ţînutal, îndată după lucrarea cuprinsă prin paragra-furile de mai sus, este datoriu să alcătuiască al său raport pentru moarte, pentru măsurile luate şi pentru adunarea sfatului familiei, spre a numi epitrop, şi să-1 trimată la comisia epitropicească întovărăşit de jurnalul sus pomenit. § 54. Dacă nevrîstnicii sau acei nedestoinici a-şi ocîrmui singuri averile lor au epitropi sau curatori, judecătoriia ţînutală întovărăşită de directorul va face numai un isvod de averile moştenirii. Şi epitropul faţă stăruitoriu va agiutora la facerea unui aşa isvod; şi priimind acea avere, va iscăli dimpreună în jurnal, care se va trimite la epitropicească comisie. § 55. Dacă în vade de 10 zile de la Intrarea în slujbă, epitropul n-au păşit cătră facerea catagrafiilor averilor încredinţate lui, atuncea judecătoriia 1) creanţe. 880 CODUL CALIMACH ţînutală va face al său raport cătră Comisia Epitropicească, iar aceasta va face din slujbă a se păşi cătră facerea de o aşa catagrafie, îndatorind si pe epitropul de a se afla faţă la zi hotărîtă. § 56. în curgere de o lună, după săvîrşirea catagrafiei, epitropul va putea vinde prin mezat, care se va face cu toată îndeplinirea formalităţilor, în tribunalul ţînutal, toate averile mişcătoare, afară de acele pe care sfatul familiei l-ar fi împuternicit de a le păstra în natură. § 57. La începere a oricăriia epitropii, sfatul familiei va regula, cu tahmin şi după starea averilor, soma cîtă s-ar socoti de cuviinţă pentru cheltuielile nevrîstnicului, de peste an, precum şi cheltuielile cîrmuirii averilor. Acelaşi act va cuprinde anume dacă epitropul este împuternicit ca întru lucrarea sa, să fie agiutorat de unul sau de mai mulţi cîrmuitori, în parte cu leafă şi căutători de treabă supt a lor răspundere. § 58. Sfatul familiei va hotărî anume soma pentru care epitropul va fi împuternicit a da cu dobîndă. Şi aseminea întrebuinţare trebuie a se face, cît se va putea mai în grabă, prin siguripsire cu amanet, potrivit cu § 303 din Condica ţivilă, în care paragraf se zice: « Siguranţiia atuncea numai este legiuită, cînd banii împrumutaţi cu siguranţii nu vor covîrşi peste giumătate preţul cel adevărat al amanetarisitei case, sau peste două treimi a adevăratului preţ a moşiei sau a păminturilor amanetarisite ». § 59. Epitropul nu poate a lua împrumut pentru nevrîstnicui, nici a pune amanet, nici a înstreina averile lui cele nemişcătoare mai înainte de a fi împuternicit de cătră sfatul familiei. O aşa împuternicire nu se va putea slobozi decît pentru pricină de neurnită nevoie, sau de un folos vederat. La întîmplarea dintîi, sfatul familiei nu va slobozi împuternicirea sa decît numai după ce s-ar adeveri dintr-o socoteală în perilipsis înfăţoşată de cătră epitrop, precum că banii, lucrurile mişcătoare şi veniturile nevrîstnicilor sînt neîndestulătoare. Sfatul familiei va însemna anume la oricare întîmplare averile nemişcătoare care ar trebui să se vînză mai întăi, precum şi condiţiile ce ar socoti de priinţă. § 60. Hotărîrea sfatului familiei atingătoare de acest obiect se va şi pune în lucrare. însă epitropul este datoriu îndată a raportui, pentru toate acele, Comisiei Epitropiceşti. § 61. Vînzarea se va face publică, prin mezat, în fiinţa epitropului şi în tribunalul ţînutal, şi după ce se vor urma legiuitele publicaţii. § 62. Formele cerşute prin §§ 59 şi 60, pentru înstreinarea averilor nevrîstnicului, nu se vor aplica nicidecum la întîmplare cînd o asemine vînzare prin mezat urma după hotărirea judecăţii. § 63. Epitropul nu va putea priimi, dar nici a lepăda o clironomie cuvenită nevrîstnicului, precum vreo dănuire fără de o mai înainte anume împuternicire a sfatului familiei *). § 64. Aseminea împuternicire va fi trebuitoare epitropului pentru facerea de vreo împărţala. El însă va putea răspunde fără împuternicirea sfatului familiei împotriva cererii de împărţala pornită asupra nevrîstnicului. ntn^Plî!trn-de % U /0i:malnic P«mite, va avea pentru nevrîstnic tot aceeaşi a ca şi pentru vnstnic, ade^-'< fă *>" mit™ « • unele şi aceleaşi legiuite pricini. ispravă ca si pentru vrîstnic, adecă că nu va putea fi în urmă lepădată, afară numai pentru ANEXA I: ACTE ÎN LEGĂTURĂ CU CODUL CALIMACH 881 Hs § 65. O împărţala atingătoare şi de averea nevrîstnicului ca să poată avea tărie legiuită, trebuie să se facă prin judecătorie, în urma preţăluirii făcută prin experţii (adecă cu ştiinţi preţeluitoare), şi după îndeplinirea tuturor formelor legiuite. § 66. Epitropul nu va putea precurma prin învoială pricini atingă-*■ toare de interesul nevrîstnicului, decît numai cu împuternicirea sfatului J?; familiei întărită de cătră Comisia Epitropicească. j\ § 67. Epitropul, ce ar avea cuvinte de nemulţămire însămnătoare / pentru purtările nevrîstnicului, va putea să arate tînguirile sale la sfatul ^ familiei şi, dacă el va fi împuternicit de cătră sfat, va putea cere punere la sss* opreală a nevrîstnicului prin mijlocirea cîrmuirii. Secţia 8-a. — Despre socoteala epitropiei. « § 68. Fieştecare epitrop este datoriu a da samă de cîrmuirea sa. § 69. Tot epitropul este datoriu, în vadea de trei luni de la intrarea sa în slujbă, a trimete cătră Comisia Epitropicească catagrafiia adevărată ., şi pe amăruntul de averile încredinţate cîrmuirii sale. însă Comisiia Epitropicească poate îndelunga, după împregiurări, vadeaua aceasta încă alte : trei luni. § 70. Fieştecare epitrop, afară de tată, este datoriu, în cursul vremii epitropiei sale, a arăta în scris la tribunalul ţînutal, după sfîrsitul fieştecăruia an, starea cîrmuirii sale. Iar tribunalul, la întîmplare cînd epitropul este ales de cătră sfatul familiei, va fi datoriu a împărtăşi mai întîi, de starea aceştii ocîrmuiri, copie întărită sfatului familiei, care avînd a face luări aminte asupra împregiurărilor ocîrmuirii epitropiei, le va adresa tribunalului în vade de 15 zile după priimirea copiei. Trecînd însă această vade, atuncea tribunalul, fără a mai aştepta pomenitele luări aminte, va face al său raport cătră Comisia Epitropicească, supuindu-i o samă gheneralnică de daraverea epitropiei (adecă de luaturi şi daturi), alăturînd, dacă ar fi, şi luările aminte făcute de sfatul familiei. § 71. Isbrănitoarea samă a epitropiei se va supune cercetării şi întă- % ririi Comisiei Epitropiceşti, fără a căreia întărire epitropul nu rămîne des-făcut. Spre acest sfîrsit, aseminea isbrănitoare samă a epitropiei să se alcătuiască în două deopotrivă exemplare, care adeverindu-se şi încredinţîn-du-se mai întăi de către sfatul familiei *), să se supue apoi Comisiei Epitro- "■" piceşti spre întărire. Şi Comisiia, adeverindu-le pe unul îl va întoarce epitropului, spre a-i sluji de act al desfacerii, iar pe altul îl va opri în canţe-lariia ei. Iar la întîmplarea cînd sfatul familiei nu s-ar aduna spre adeverirea şi încredinţarea unei aseminea sămi, atuncea epitropul este slobod a se adresa cu dînsa de-a dreptul la Comisiia Epitropicească. |: - § 72. Orice învoială săvîrşită între epitropul şi între epitropi- .; situl agiuns în nevrîstnicie va fi fără tărie mai înainte de o asemenea > desfacere. 1 § 73. Dacă isbrănitoarea samă va da pricină de gilceviri, apoi acea p: pricină se va cerceta ca şi alte prigoniri de judecăţi. i) «familiilor» în text; în ediţiile ulterioare «rudeniilor». 86 o. 622 882 CODUL CALIMACH § 74. La prilej de prigonire, soma, întru care s-ar încheia prisosul peste cheltueli, asupra epitropului, va umbla cu dobîndă, măcar de nu s-ar şi cere acea somă, începîndu-se de la ziua închierii sămii. Dacă epitropul nu ar urma de îndată a-1 depozita în judecătorie, după închierea isbrăni-toarei sămi, dobîndă somei, ce nevrîsnicul ar rămînea datoriu cătră epitropul, nu va purcede decît din ziua la care l-ar îndatori judecătoriia ca să plătească. § 75. Toată jaloba nevrîstnicului împotriva epitropului său, atingătoare de lucrările epitropiei, se va paragrafi prin termin de trei ani, numărîndu-se de la vremea vrîstniciei Cap al IlI-le. — Despre Comisia Epitropicească § 76. Comisiia Epitropicească va fi statornicită în oraşul Iaşii. Ea va fi alcătuită din trei persoane, adecă: a) de logofătul Dreptăţii; b) de prezidentul Divanului Domnesc; c) de un prezident a divanurilor de apel, după cum pricinile de tratat ar avea atîrnare în competenţia unuia sau celuialalt din aceste doă divanuri. Ea va avea un secretariu, doi scriitori şi un ispravnic de aprozi, a cărora lefi, precum şi cheltuiala canţeleriei să se deie din Visterie. Ea să va aduna odată pe săptămînă. Secretariul va fi datoriu a regula lucrarea în chip ca unul numai din prezidenţii divanurilor de apel să se afle faţă la fieştecare seanţă, vestindu-i-se aceasta de mai înainte, la casa lui. Fiinţa de faţă a doă mădulări va fi destulă spre a se deschide seanţa. Iar lucrarea canţeleriei va urma cu necurmare in toată vremea. § 77. Comisiia Epitropicească va avea lucrare privighetoare asupra nevrîstnicilor, asupra acelor nedestoinici a-şi ocîrmui singuri averile lor, asupra epitropilor şi asupra curatorilor. Ministrul Justiţiei va fi mai cu osebire îndatorit de a adresa la Comisia Epitropicească toate desluşirile în interesul nevrîstnicilor şi acelor nedestoinici a-şi ocîrmui singuri averile lor. § 78. Comisiia Epitropicească va privighie ca epitropii să deie nevrîstnicilor o educaţie şi o stare soţială potrivită cu îndemânările şi treapta neamului lor, şi ca puterea epitropilor, asupra nevrîstnicilor şi asupra acelor nedestoinici a-şi ocîrmui singuri averile lor, să fie respectuită. § 79. Comisiia Epitropicească va alcătui formulariul după care să se deie sămile ce au a i să supune spre cercetare sau spre încuviinţare, potrivit cu dispoziţiile articulilor 69, 70 şi 71. § 80. La canţeleriia Comisiei Epitropicesti se vor depune: 1) jurnalurile alcătuite în urmarea §§ 15, 51, 52, 53 şi 54; 2) jurnalurile adunărilor sfatului de familie; 3) catagrafiile averilor nevrîstnicilor sau acelor nedestoinici a-şi ocîrmui singuri averile lor; .a, . Prisosul peste cheltuieli cu care epitropul, după darea sămii isbrănitoare, rămîne mior tivite nevrlstnicul> nefiind 0 faPtă epitropicească, întră în rînduială prici- AMEXA I: ACTE lN LEGĂTURĂ CU CODUL CALIMACH 883 4) deosebitele socotele date de cătră epitropi sau curatori la începutul şi în cursul vremii epitropiei sau curatoriei lor; şi 5) sămile isbrănitoare a epitropilor. § 81. Comisiia Epitropicească va fi datoare a privighia pentru îndeplinirea tuturor formalităţilor cuprinse în acest aşezămînt, şi a raportui Domnului de toată descoperirea. § 82. Interesurile sărăimanilor de prin sate, nevrîstnici, sînt încredinţate pacinicilor satelor, care în lipsa părinţilor, agiutoraţi de rudele de faţă a nevrîstnicilor, vor numi numai unul sau doi epitropi luaţi dintre rudenii, sau, în lipsa lor, dintre fruntaşii satului aceluia. Fiind însă că legiuirile acestui aşezămînt nu pot avea aplicaţia lor întru averea sărăimanilor de prin sate, Comisia Epitropicească, îndată după a sa înjghebare, va alcătui instrucţii, în cît se va putea mai lămurite, atingătoare de materialnica ocîrmuire unor aseminea averi, care se vor împărţi prin toate satele ţării, spre a sluji de regulă pacinicilor şi epitropilor ce să vor alege de dînşii. § 83. Toate hotărîrile legilor de mai înainte atingătoare de epitropie, ce vor fi împotriva acestuia aşezămînt, sînt şi rămîn de istov desfinţate şi nelucrătoare. § 84. Documenturile de avere, giuvaerurile şi altele aseminea de a mortului să se adune, spre a lor păstrare cu siguranţie, la instanţile competente. N.B. Cuvîntul «nedestoinici a-şi ocîrmui singuri averile lor», pe la toate locurile unde asemenea cuvînt se pomeneşte în această pravilă, urmează a se înţălege acei cu nedestoinicia rostită la § 59 din Condica Politicească. Iscăliţi: Veniamin mitropolit, Gheorghi Suţu, Vasili Alecsandri spătar, Dimitrie Bran, spătar COMISIA Această pravilă, cercetîndu-se de cătră Comisia ce este aleasă din sînul Obşteştii Adunări, şi găsindu-se întocmai cu închierea făcută de cătră Adunare în acest predmet, care au cîştigat înalta întărire, se încredinţează. 1840, iunie 14; Iscăliţi: Costachi Balş logofăt, Iordachi Balş vornic, Cantacuzin, Grigori Crupenschi, Vasile Veisa spătar. Pentru întocmai cu originalul, (iscălit:) Veniamin mitropolit (Pravilă despre epitropi, publicată în «Foaie Sătească» anul II, nr. 15 din 14 iulie 1840 şi în « Buletin, foaie oficială », anul VIII, nr. 61, Eşii, 4 august 1840, pînă la § 40 inclusiv, iar de la § 41 pînă la sfîrşit, în « Suplement», la n-rul 61 al Buletinului oficial, Eşii 4 august 1840; reprodusă în Pastia, Legiuiri p. 40 — 61 n-r 12; Past.-Codr. p. 181 — 204. Analiza acestei legi: Andrei Rădulescu, Organizarea tutelei minorilor în dreptul romînesc; Analele Academiei Romîne. Mem. Secţiunii Istorice III tom. 24 (1924) p. 154-178). Ca o completare a legiuirilor de mai sus a fost întocmită o « Pravilă despre epitropiile sărăimanilor nevrîstnici de prin sate » împărtăşită « D-sale prezidentului Domnescului Divan» prin adresa logofeţiei din 1844 iunie 29, nr. 4530. Pravila are următorul cuprins: 56* 42 .884 CODUL CALIMACH ANEXA I: ACTE ÎN LEGĂTURĂ CU CODUL CALIMACH 885 Cap. I Pentru nevrlstnici § 1. Nevrîstnicul este faţa care încă nu are vrîstă de 25 ani deplini, fie parte bărbătească sau femeiască. Cap. II Pentru epitropia firească. § 2. După moartea vreunui din soţi, epitropia asupra nevrîstnicilor copii se cuvine praviliceşte acelui din părinţi ce rămîne în viaţă după moartea soţului său. § 3. Tatăl poate să rînduiască un sînepitrop îngrijitoriu pe lingă rămasa în viaţă mamă a copiilor. Dacă tatăl nu va lăsa un asemine, atuncea, prin ştirea stăpînului moşiei sau a vechilului, în finţa de faţă a preotului de sat şi a pacinicilor, se va numi un sînepitrop ales de cătră rudeniile mortului iar în lipsă de rude, de cătră fruntaşii satului, pe care îl vor face cunoscut şi stăpînului moşiei. §/4. Mama copiilor rămasă văduvă, dacă va voi a trece în a doua căsătorie, este datoare mai înainte de a se mărita a da despre aceasta de ştire stăpînului moşiei, sau vechilului său, vornicului, pacinicilor, preotului şi fruntaşilor satului, pentru ca aceştia să hotărască dacă epitropia se cuvine sau nu a se lăsa tot asupra ei şi asupra aceluia ce voeşte a-1 lua de bărbat, rămîind obştea satului răspunzătoare chizeşă pentru'averea sărăimanilor. § 5. Cînd alegătorii de epitrop vor lăsa epitropia asupra mamei ce voeşte a se mărita de al doilea, atuncea vor numi de sîn-epitrop pe al doilea bărbat, găsindu-1 vrednic şi sigur de epitrop, carele, dimpreună cu soţia sa, se va face răspunzători platnici unul pentru altul despre cîrmuirea ce vă urma după căsătoria lor. Iar cînd bărbatul de al doilea nu va priimi a fi sîn-epitrop, sau nu se va socoti destoinic, atuncea nici femeia nu va putea fi epitropă şi alegătorii vor numi alt epitrop vrednic. Despre epitropia numită de cătră alegători § 6. Alegătorii este o adunare de rudeniile nevrîstnicului, care în finţa vornicului, a pacinicilor şi a preotului de sat prin ştirea şi a stăpînului moşiei, întrunindu-se vor alege şi vor numi epitrop asupra rămaselor mortului şi asupra copiilor lui, cînd totodată de cătră preotul se va face si catagrafie de toate lucrurile sale. ^ § 7. Cînd un nevrîstnic ar rămîne fără tată şi fără mamă, atuncea alegătorii dindată se vor îngriji a numi un epitrop asupra nevrîstnicului şi a averii lui. § 8. Alegătorii se vor aduna prin cererea şi prin stăruinţa oricăruia din rudele sau prietenii mortului, iar mai cu dinadinsul la întîmplare de moarte a orişicăruia din săteni, vornicul satului datoriu este a da de ştire fără cît de puţină prelungire stăpînirii, preotului şi pacinicilor şi a aduna şi pe alegători. § 9. Alegătorii trebuie să fie cel puţin măcar trei rudenii, din care doi să fie din partea tatălui şi unul din partea maicei. Iar cînd nu ar fi rudenii ca să se îndeplinească numărul alegătorilor, lipsa aceea să se îndeplinească cu alte feţe dintre fruntaşii satului. § 10. Cînd în satul unde s-au deschis epitropia nu se vor găsi rudenii spre îndeplinirea numărului alegătorilor, atuncea pacinicii prin ştirea stăpînului moşiei vor chiema pe rudele mortului, de unde vor fi. Iar la întîmplare, cînd mortul nu ar avea rudenii, atunce se vor alcătui alegători din fruntaşii satului şi vor numi epitropi. § 11. Această adunare de alegători rămîne în îngrijirea pacinicilor şi a vornicului de sat. Ei sînt datori în vade cel mult de 15 zile, dacă va cere trebuinţa a se chiema rudele de la alt loc; iar dacă se găsesc în sat rudele, apoi pînă în 5 zile să se săvîrşească alegerea şi numirea de epitrop. § 12. Adunarea alegătorilor se va face la casa preotului de sat, de unde, după ce vor numi pe epitrop, vor merge la casa mortului şi vor face catagrafie de toate lucrurile rămase. § 13. Pacinicii şi vornicii satelor sînt datori supt a lor răspundere a se îngriji de îndeletnicirea, în vremea legiuitelor formalităţi, spre nepă-gubirea averii serimanului, încît şi la întîmplare de rea întrebuinţare din partea rînduitului epitrop, pacinicii sînt datori a înştiinţa pe privighitorii ocolului spre a se lua cuvenitele măsuri de ocrotire. § 14. Îndatorirea de epitrop asupra unei feţe să se mărginească pe vremea de trei ani; după trecerea căreia vremi, acea faţă va fi slobodă de sarcina epitropiei, dacă va voi a se trage; după care se va face alegerea, prin măsurile mai sus cuprinse, de alţii epitropi, carii vor priimi de la acei de mai înainte averea şi cu sama ei. § 15. La oricare întîmplare de tragere sau moarte din epitropie, socotinţa întru aceasta se va da de cătră alegători cu pacinicii satului; pacinicii vor fi datori a aduna pe alegătorii spre acest sfîrşit. Despre cîrmuirea epitropiei § 16. Epitropul va purta grijă de copilul seriman şi de averea lui întocmai ca un bun părinte, silindu-se nu numai a o păzi întreagă, ci încă a o spori. Iar la dimpotrivă, pentru pagubile ce s-ar întîmpla în averea serimanului din rea căutare a epitropului, el este răspunzătoriu cu însuşi a sa avere. Dar neavînd el cu ce răspunde, rămîne sarcina răspunderii asupra lăcuitorilor. § 17. Alegătorii sau, în lipsa acestora, pacinicii satului, numind epitrop, vor face şi catagrafie de averea mortului prin ştirea stăpînului moşiei; care făcîndu-se doă deopotrivă, se vor iscăli de epitropul, de alegători şi pacinici şi de preotul, puindu-se şi pecetea satului. Una se va da epitropului, iar una va sta în păstrare la preotul satului. Acele catagrafii însă să se încredinţeze şi de stăpînul moşiei. § 18. Dacă serimanul ar avea epitrop numit de părinţii lui, pacinicii cu preotul, în fiinţa rudeniilor şi a epitropului, vor face numai catagrafie de averea rămasă;'care iscălindu-se precum s-au zis la § 17, se va da una epitropului şi cealaltă se va da la preotul satului în păstrare. § 19. După facerea catagrafiei, lucrurile ce se vor socoti de cătră alegători, pacinici şi epitrop se vor vinde prin mezat, care se va face la casa boerească a stăpînului moşiei. Şi banii adunaţi din vînzarea acelor lucruri se vor da la casa sătească de cătră care, în a ei răspundere, să se deie cu dobîndă la locuri sigure, cel mult în vade de trei luni de la 27 886 f CODUL CALIMACH ANEXA I: ACTE IN LEGĂTURĂ CU CODUL CALIMACH 887 priimirea lor în casă, aşa urmîndu-se, pînă cînd va sosi serimanul în vrîstă legiuită. 1 § 20. Dacă pentru creşterea şi hrana serimanilor ar cere trebuinţa de vreo cheltuială şi s-ar găsi adunaţi bani din averea ce le-ar fi rămas, alegătorii şi pacinicii vor socoti cu tahmin cîtimea acei cheltuieli peste an şi, încuviinţîndu-se şi de stăpînul moşiei, se va da banii ce vor fi adunaţi ia casa sătească sau din dobîndă lor. § 21. Casa sătească în a ei răspundere, va da cu dobîndă banii seri-manului, ce se vor găsi la ea în păstrare, însă dacă stăpînul moşiei va găsi cu cale şi sigur locul unde ar urma a se da. Despre socoteala epitropiei § 22. Fieştecare epitrop este datoriu a da samă de averea ce i se va încredinţa în purtarea lui de grijă. § 23. Oricare epitrop este datoriu, în cursul vremii epitropiei sale, a arăta cătră alegători şi pacinici, după sfîrşitul fieştecăruia an, în ce stare se găseşte averea ce ocîrmueşte, dînd şi socoteală de banii ce va priimi şi de cheltuiala ce va face pentru ţinerea şi îmbrăcămintea serimanului peste an. Aceste se vor arăta şi stăpînului moşiei spre a li face luare aminte şi, găsindu-le bune, a le încuviinţa. § 24. Cînd epitropul, sau însuşi ar voi a se trage, sau ajungînd serimanul în vrîstă legiuită, ori după oareşicare alte împrejurări, ar urma a se depărta de epitropie, el este datoriu mai întîi a da lămurită samă de toată averea ce i s-a încredinţat în cîrmuirea sa, cum şi socoteală de banii ce au primit şi cum i-au întrebuinţat. Care aceste adeverindu-se de alegători şi pacinici, se vor înfăţişa stăpînului moşiei spre a le îmbunătăţi. După care se va da epitropului adeverinţă supt pecetea satului, că rămîne slobod de sarcina epitropiei. Iscăliţi: Ştefan Catargiu, Balş vornic, Scarlat Crupenschi vornic. (Hasnaş, p. 328 nr. 321). Comisia Epitropicească se întrunea odată pe săptămînă. Prin legea Obşteştii Adunări din 1845 comisia se formează din membri permanenţi cu salarii de la stat, şi lucrează zilnic. (Pastiea, p. 45 nr. 32; Past.,-Codr. p. 624). Se dă circulara din 23 iunie 1845 nr. 620 (Pastiea, p. 59 nr. 40; Past,-Codr., p. 635) către judecătorii, ca să observe anumite reguli la adunarea consiliului de familie şi la rînduială de epitropie. O adresă a Ministerului Dreptăţii din 14 iulie 1845 nr. 4152 lămureşte că epitropii sau curatorii nu răspund pentru averea încredinţată lor care s-ar pierde prin întîmplare. (Pastiea, p. 84 nr. 50; Past.-Codr., p. 656), iar o circulară a Comisiei Epitropicesti din 23 septembrie 1848 nr. 862 precizează că judecătoriile sînt obligate să chieme consiliul de familie la « fieştecare obiect ce s-ar înfăţişa ». (Pastiea, p. 283 nr. 154; Past.-Codr., p. 813). ■— La cererea Comisiei Epitropicesti, Ministerul Dreptăţii dă dezlegarea din septembrie 1854 nr. 3740, că epitropii, curatorii, ori vechilii orfanilor sînt datori să stăruie pînă la ultima instanţă în procesele privitoare la orfani (Pastiea, p. 482 nr. 292; Past.-Codr., p. 939). — Adresa Ministerului Dreptăţii din 22 decembrie 1855 nr. 9897 către Comisia Epitropicească lămureşte că şi comisia este deopotrivă răspunzătoare ca si judecătoria la alegerea de epitropi. (Pastiea, p. 576 nr. 351; Past. -Codr., 1009). * § 303 Circulara Ministerului Dreptăţii din 4 octombrie 1851, nr. 5671, precizează înţelesul §-lui 303 în sensul că la împrumuturi de bani ai orfanilor, să aibă în vedere preţul locului şi a materialului nesupus primejdiei sau stricăciunii, iar binalele aflătoare pe locuri supuse bezmanului, nu pot din cauza dispoziţiei din § 1517 sluji spre siguranţa banilor orfanilor (Pastiea, p. 438 nr. 255; Past.-Codr., p. 906). — Adresa Secretariatului de Stat către Ministerul Dreptăţii din 21 octombrie 1857, nr. 5615, îngăduie judecătoriei de Neamţ să primească la împrumuturi de bani ai orfanilor ca siguranţă fonduri supuse bezmanului, dar debitorul să mai aducă încă dovadă pentru plata bezmanului pe îndoit termen decît acel al împrumutării. (Past.-Codr., p. 1106 nr. 24). § 303, şi Partea Il-a — cap. 22 In circulara Ministerului Dreptăţii din 4 iulie' 1860, nr. 59, se dispune ca in viitor tribunalele la adeverirea evaluărilor care se cer a se face, fără a se arăta motivul pentru care s-au cerut, să arate că aceste evaluări nu pot fi luate de bază la garantarea de bani ai orfanilor, sau de zestre. In cazul că s-a arătat motivul evaluării, preţul va fi controlat la tribunal. (Past.-Codr., p. 1275 nr. 105). § 310 Ofisul domnesc din 1858 februarie 22, nr. 54, stabileşte regule pentru arendările şi închirierile bunurilor orfanilor (Past.-Codr., nr. 31 p. 1118; vezi şi NOTA.); iar prin Circ. Min. Drept, din 1860 iunie 5, nr. 60, se fixează termenele la care trebuie făcute formele de licitaţie. (Past.-Codr. nr. 106 p. 1277). — Cînd vînzarea moşiilor ipotecate nu acoperă datoria orfanilor, nu se perfectează licitaţia si moşiile vor fi arendate. (Circ. Min. Drept, din 15 noembr. 1860 nr.'72; Past.-Codr., nr. 132 p. 1331). § 333 Şi femeile pot fi emancipate, cu învoirea bărbaţilor lor. Jurisconsultul' Statului a dat acest aviz pe baza legei 4, fila 225, tom. IV, din Vasi-licale. (Comunicarea Min. Drept, către Comis. Epitrop. la 1858 sept. 15 nr. 8240; Past.-Codr., nr. 48 p. 1156). § 335 Emancipatul nu poate face acte de înstrăinare. (Desleg. Min. Drept, din 30 sept. 1856 nr. 8041 ; Past.-Codr., nr. 5 p. 1078). 888 CODUL CALIMACH § 423, 1104 şi urm. Circ. Min. Drept, din 14 ianuarie 1860, nr. 297, lămureşte că la alegerile de drepturi răzăşeşti sau în indiviziune, hotărnicii să se mărginească la stăpînirile necontestate, întocmind, pentru cele contestate, hotarnice deosebite, în vederea judecăţii. (Past.-Codr., p. 1228 nr. 83). § 451 Vezi circulara şi oficiea de sub Partea Il-a, Cap. 13, 16, 18. § 474; Vezi şi Anexa Il-a § 12 Spiţuirile şi alegerile drepturilor răzăşeşti trebuie făcute şi de experţi, după rînduielile judecătoreşti. (Circ. Min. Drept, din 12 noemb. 1856 nr. 9375; Past.-Codr., nr. 7 p. 1081)'. §§ 527-532 Circulara Ministerului Dreptăţii din 11 septembrie 1861 nr. 82 lămureşte cum să se facă împărţirea comorilor găsite şi completează paragrafele de mai sus pentru cazul cînd s-ar căuta comori sau cînd cineva ar şti ceva despre vreo comoară sau ar găsi si nu ar arăta autorităţii (Past.-Codr.. p. 1398 nr. 150). §§ 584, 597 Adresa Ministerului Dreptăţii din 15 iulie 1861 nr. 6615 către Curtea de întărituri lămureşte că veniturile de pe proprietăţile ipotecate sînt supuse urmăririi silite dacă n-au fost anume prevăzute în act. (Past.-Codr.. p. 1393 n-r 147). § 605 Adresa Logofeţiei Dreptăţii din 14 martie 1840 nr. 1788, lămurind înţelesul § 605 din Codul Calimach, acordă peste termenul de şase luni pentru publicaţii la licitaţii încă o păsuire de 15 zile, pentru ca eventualele reclamaţii date în termenul de şase luni la «instanţele ţinutale » să poată ajunge la instanţa, unde se ţine licitaţia. (Hasnaş, p. 238 nr. 236; Past.-Codr., p. 441). §§ 605 şi 1640 Deoarece creditorii cu garanţii ipotecare nu-şi puteau realiza pretenţiile, pentru că soţiile debitorilor întîmpinau că lucrul ipotecat ar proveni din banii zestrei, sau că ele ar avea lipsuri de zestre, Sfatul Cîrmuitor prin anaforoa din 24 august 1843 nr. 2415 propune şi Domnul, la 2 septembrie hotărăşte: va) Foile de zestre care nu vor fi adeverite de instanţiile cuvenite după legiuirea anexei cu litera T x), să nu fie primite de nici un loc judecă toresc. b) Cînd se vor înfăţoşa creditoriul şi datornicul spre adeverirea vreunui asămine zapis, să fie datoare acele instanţii a chiema faţă în presudstvia lor pe soţia datornicului şi a-i cere înscrisul său că nu are lipsuri de zestre l) Regulamentul Organic al Moldovei; vezi Past.-Codr., p. 59 — 65 § * ANEXA I: ACTE ÎN LEGĂTURĂ CU CODUL CALIMACH 88i> si că este slobod de dispoziţia §-lui 1640 din Condica ţivilă, şi apoi să se adeverească zapisul după legiuirea Reglementului. c) Că nişte asămine zapise înformăluite, precum mai sus s-au zis, rămîn puternice si nu mai pot cădea în critica judecătorească ». (Hasnaş, p. 287 nr. 286; Past.-Codr., p. 487). Partea a Il-a cap. 6; Vezi şi § 476 Adresa Ministerului Dreptăţii din 3 septembrie 1857, nr. 7242, lămu-reşte că judecătoriile pot întări şi sinete cu ipoteci nepreţuite, cînd creditorul, avînd capacitatea legală, declară că e mulţumit cu asemenea ipotecă. Vezi art. 476 c.c. (Past.-Codr., p. 1101 nr. 20).' Partea a Il-a cap. 6 şi § 1517 Circ. Min Drept, din 4 oct. 1851, nr. 5666, dispune ca tribunalele competente, pe viitorime, cînd li se vor înfăţişa spre adeverire sinete de împrumut, avînd ipotecate acarete pe locuri cu bezman, să adaoge la sfîrsitul întăriturii şi cuprinsul §-lui 1517, spre lămurirea creditorului că o astfel de garanţie nu este sigură. (Pastia, p. 437 nr. 254; Past.-Codr., p. 905). §§ 605 şil640 La vînzările care devin definitive după publicarea în termen de 6 luni, nu se cere declaraţia din partea soţiei vînzătorului că nu are lipsuri de zestre, care este necesară numai în cazuri de ipoteci. (Adresa Min. Drept, din 26 aprilie 1857, nr. 3095, către Curtea de Intăr.; Past.-Codr., nr. 14 p. 1089). Partea a Il-a cap. 13, 16 şi 18 şi §§ 451 şi 1951 Circulara Ministerului Dreptăţii din 17 februarie, 1858, nr. 9 dă o serie de dispoziţii referitoare la moştenirile fără testament, lămurind cuprinsul capitolelor şi paragrafelor citate mai sus. — Iar oficiea din 29 septembrie 1860, nr. 9937, lămureşte că din termenul de o sută zile în care tribunalele publică ivirea moştenitorilor şi a sarcinilor moştenirii fără testament trebuie scăzute zilele de vacanţă. (Past.-Codr., p. 1114 nr. 30). § 1332 Ofisul domnesc circular din 24 iunie 1839 nr. 87 opreşte întărirea contractelor de împrumut, cînd în loc de dobîndă în bani, cuprind obligaţii în muncă, întrecînd dobîndă legiuită de zece la sută. In caz de neur-mare, toată răspunderea va cădea asupra persoanelor vinovate. (Hasnaş, p. 210 nr. 208; Past.-Codr., p. 415). Partea a Il-a cap. 20, 26, 27 Ofisul circular din 5 iulie 1847, nr. 112, hotărăşte că egumenii au numai drept de folosinţă a averilor mănăstirilor şi nu pot face învoieli 890 CODUL CALIMACH ANEXA I: ACTE ÎN LEGĂTURĂ CU CODUL CALIMACH 891 asupra fondului (« Buletin, foaie oficială », lasi, an. XV. nr. 59 din 27 iunie 1847; Pastiea, p. 242, nr. 126; Past.-Codr., p! 785). Partea a Il-a cap. 22 Regulamentul Organic al Moldovei în anexa litera U cuprinde dispoziţii hotărîte «pentru primirea şi păstrarea depozitelor judecătoreşti». Iar anaforaoa Logofeţiei Dreptăţii din 25 noiembrie 1838 nr. 9547 propune şi Domnul hotărăşte la 29 noiembrie, acelaşi an, «scăderea zilelor vacante din terminurile pentru depozituri». (Hasnas, p. 186 nr. 189- Past.-Codr p. 391-392). § 1336 Oficiea Ministerului Dreptăţii din 7 iunie 1851, nr. 3379, lămureşte că dobîndă urmează a se socoti de la data hotărîrii judecătoreşti definitive, după care se cere capitalul. (Pastiea, p. 428 nr. 246). § 1340 b. Vezi ofisul circular din 24 iunie 1839, nr. 87, de sub § 1332 Partea a Il-a cap. 25 în Buletinul Moldovei, n-rul 46, din 11 iunie 1839 s-a publicat «Aşe-zămintul pentru calităţile, cu care cer să fie înzestraţi acei ce primesc însărcinări de vechili în pricini civile de judecăţi ». Neaflîndu-se destule persoane care să aibă calităţile cerute de această lege, Logofeţia Dreptăţii, prin circulara dm 25 septembrie 1839, a dispus « să se mai prelungească vremelni-ceşte punerea ei în lucrare». Făcîndu-se anafora către Domn, Secretariatul de Stat, la 23 octombrie 1839, nr. 2111, împărtăşeşte că Domnul n-a încuviinţat. (« Foaie Sătească », Iaşi, anul I, n-rul 13 din 25 iunie 1939; Hasnaş, p. 203-208, nr. 206 cu nota; Past.-Codr., p. 405-413, fără notă). — Prin ofisul domnesc din 18 octombrie 1840, nr. 350, se porunceşte « de a nu se mai primi vechili în pricini, fără vechilimea încredinţată ». ('« Foaie Sătească », Iaşi, anul II, n-rul 31 din 3 noiembrie 1840; Hasnas, p. 255 nr. 253; Past.-Codr., p. 456). — Circulara Ministerului Dreptăţii din 10 decembrie 1851 nr. 7001, dispune «de a nu se mai primi de vechili pe amploiaţii cîrmuirii»1). (Pastiea, p. 446 nr. 260; Past.-Codr., p. 911). ■ ' -Prin circulara Ministerului Dreptăţii din 5 octombrie 1860, nr. 65, se dispune ca să nu se mai întărească vechi'limele decît prsoanelor care sînt avocaţi, sau care au însuşirea dovedită de rudenii sau casnici. (Past.-Codr., p. 1303, nr. 120). ) Se înseamnă că la anul 1849, Judec, de Bacău cerînd dezlegarea Logof dacă o temeie poate fi primită de vechil în pricini, Logofeţia, prin oficiea cu nr. 6380, din 21 noiembrie acel an, i-a răspuns că la Basilicale cartea 8 tomul al 2-lea legea 54, se hotărăşte: « Că nici lemeia nici oşteanul, nici acei ce se află în slujbă publică, nici acel ce lipseşte în trebile statului, mei acel cuprins de pururelnică boală nu sînt învoiţi de a fi apărători pricinilor de judecata » şi ca prin urmare să se povăţuiască în aseminea caz de prescrisa mai sus lege. — Circ. Min. Drept, din 9 ian. 1847 nr. 13, lămureşte de la care vechili nu se cere atestate. (Pastiea, p. 179 nr. 108; Past.-Codr., p. 726). — Impiegaţii de prin cancelarii nu pot fi vechili. (Circ. Min. Drept, din 7 noemb. 1836; Hasnaş, p. 132 nr. 124; Past.-Codr., p. 340). — Aplicînd aşezămîntul vechililor de judecată din 1839, Circ. Min. Drept, din 4 oct. 1846 nr. 569, ia măsuri să nu se mai primească în judecăţi vechili fără atestate. (Pastiea, p. 158 nr. 96; Past.-Codr., p. 715). ; — Incredintătorul poate desface contractul cu vechilul său de judecată. (Oficiea Min. Drept, din 3 iulie 1847 nr. 3171; Pastiea, p. 235 nr. 122; Past.-Codr., p. 778). — Forma vechilimelelor răzeşilor este stabilită prin anaforaoa Domn. Div. din 17 dec. 1837 nr. 5453; Hasnaş, p. 169 nr. 169; Past.-Codr., p. 376). — Obstiile de prin tîrguri nu pot da vechilimele. (Circ. Min. Drept, din 30 oct.'l851 nr. 6282; Pastiea, p. 442 nr. 258; Past.-Codr., p. 910). — Supuşii străini nu pot fi vechili pămîntenilor. (Circ. Log. Drept, din 5 sept. 1834 nr. 1863; Hasnaş, p. 20 nr. 16; Past.-Codr., p. 236. Partea a Il-a cap. 27 Pentru a statornici siguranţa proprietăţii, Ofisul Domnesc din 15 decembrie 1838 nr. 121 decide ca întăriturile vînzărilor de moşii să se facă după ce se va cerceta dacă sînt reclamaţiuni de împresurare (Hasnaş, p. 188 nr. 191; Past.-Codr., p. 394). § 1430 şi 1431 Dispoziţiile acestor paragrafe au fost precizate prin circulările Logofeţiei Dreptăţii din 1835, martie 27 şi iunie 26 (Hasnaş, p. 60—61, nr. 50; Past.-Codr., p. 292) şi din 11 martie 1843, nr. 1403 (Hasnaş, p. 278, nr. 276; Past.-Codr., 478). Vezi şi anaforaoa, circulara şi ofisul arătate sub § 45, etc. § 1431 Fiind oprită întărirea vînzărilor de vii pe numele evreilor Circ. Min. Drept, din 11 martie 1843 nr. 1403 dispune să se desfacă şi vînzările ce s-ar fi făcut. Hasnaş, p. 278; nr. 276; Past.-Codr., p. 478. § 1432-1437 Ofisul circular domnesc din 1836, iunie 20, nr. 68. (Hasnaş, p. 116, nr. 102) aduce adăugiri la Sobornicescul Hrisov, în ediţia lui de la 1835, şi anume la art. 1: «că prin zicere de săraci şi stare de jos, se lămureşte ca acea stare se înţelege a fi răzăşii acei săraci şi alte înjosite trepte lăcuitoreşti, iar toate celelalte stări, afară'de aceste arătate, nici cum nu se cuprind în mărginirea aceasta, ci sînt slobozi a dispozarisi de averea lor, precum vor vroi, după pravile ». La art. 3 despre dreptul de protimisis s-a adăugat: « că acel'ce se va arăta cu asemenea drit de protimisis, în vade de treizeci zile de la darea jalobei sau de la iscălirea publicaţiei cu cerere de protimisis, să depozatirisască Ja judecătoria ţinutului preţul lucrului tocmit, înţelegîndu-se aceasta tot în terminul de şase luni pentru acei de faţă în ţară şi de cinci am pentru acei lipsiţi peste hotar». 892 CODUL CALIMACH Dreptul de răscumpărare a fost îngrădit mult prin pravila pentru mărginirea dritului de protimisis, întărită cu Ofisul domnesc din anul 1839 mai 5. nr. 35 ,către Sfatul cărmuitor. Pravila are următorul cuprins: Art. 1. în.cît se atinge de proprietăţile de prin tîrguri, precum: locuri de casă, feliuri de binale şi grădini, nu mai puţin şi în cît se atinge de vii. dritul de protimisis se ridică cu totul. Art. 2. Iar în cît se atinge de alte nemişcătoare averi, pentru care, în vremea de mai înainte au urmat a se cunoaşte asămine drit a protimisului. se păstrează el cu mărginire: A) La părinţii născători, la fii şi fiice, care în vremea vînzării s-ar găsi praviliceşte ieşiţi de supt ocîrmuirea părintească, precum şi la fraţi şi surori a vînzătorului, acei veniţi în legiuita vîrsta; sau, pentru nevîrstnici,' la epitropii lor, dacă ei, epitropii vor găsi de cuviinţă, fără însă a se putea folosi nevîrstnicul, după ajungere la legiuita vîrsta, cu propunerea *) că n-au avut epitropi. B) La răzăşi, adecă la cei împreună-stăpînitori împotriva orişicărui străin ce ar cumpăra în trupul moşiei lor, fără să fi avut el de mai înainte baştină sau legiuită cumpărătură sau schimb în acea moşie. Se înţelege că împotriva unui împreună-stăpînitor răzăş, alt asămine răzăş, num'ai cu titlul răzăşiei, nu poate avea vreun drit de protimisis la vînzările acele ce urmează între dînşii, unul cătră altul. Art. 3. Acest drit a protimisului la feţele, la care urmează a se păstra, după articul de mai sus, al 2-lea, se cunoaşte personalnic a lor, fără a putea trece nici la urmaşi, nici la nimine altul, după nici un feliu de închipuire. Art. 4. în aceste două articule trecute mai sus, al doilea şi al treilea, mărginindu-se dritul protimisului, dator să fie cumpărătoriul pentru înştiinţarea acelor cu asămine drit, a cere la instanţia competentă, ca să facă publicaţie şase luni. în toată ţara, fiind şi datoare acea instanţie de îndată a face asămine publicaţie. Şi pornirea pretenţiei de răscumpărare va fi slobodă numai în terminul de şase luni a publicaţiilor pentru acei de faţă şi în terminul de trei ani pentru acei de peste hotar, cînd s-ar afla cu asămine drit, fiind datori pretendatorii a-şi pune depoziton banii răscumpărării la locul competent, în vade de trei zeci zile, socotite de la ziua pornirii jalobilor întru asămine, sau a iscălirii lor în publicaţii. Art. 5. în cît se atinge de cumpărătoriul ce nu ar cere a se face for-malitaua publicaţiilor, aşa precum în articul al 4-lea se însămnează, sau nu s-ar siguripsi prin iscălirea acelor cu drit de protimisis în actul cumpărării, să se aplicarisească legiuita de pravilă paragrafie de 10 ani, în care asămine termin a paragrafiei acei cu dritul protimisului rostit în articul al doilea şi al treilea, vor fi în dreptate a răscumpăra. Art. 6. Publicaţiile de şase luni de care se zice in articul al 4-lea vor sluji şi pentru înştiinţarea acelor ce ar fi avînd asupra lucrului vîndut niscaiva alte osăbite pretenţii în orice chip, fiind slobodă pornirea a orice alte pretenţii numai în terminul de şase luni a publicaţiilor pentru acei de faţă, şi în termin de trei ani pentru acei de peste hotar, aşa precum s-au zis, şi pentru pornirea pretenţiei de răscumpărare. Şt dar tot cumpărătoriul ce *) « cu propunerea » adaugă Pastia. - ANEXA I: ACTE ÎN LEGĂTURĂ CU CODUL CALIMACH 893 nu ar primi lucrul ce cumpără cu a-lui pricini, va fi datoriu a se siguripsi -prin legiuite publicaţii de şase luni. Art. 7. Răzăşii cei împreună-stăpînitori cu alţii să nu fie volnici a-şi vinde părţile lor, mai înainte de a le hotărî şi cu pietre a le stălpi pe faţa " pămîntului. Iscăliţi: Veniamin, mitropolit Moldovii, Gheorghe Suţul, Dimitrie Bran .spat., Negruţi spătar. (Publicată de marele postelnic secretar de stat, sub nr. 1012 în « Buletin, foaie oficială », Iasi, an. V, nr. 35 din 5 mai 1839 şi « Foaie Sătească », Iaşi, an. I, nr. 10, supliment din 4 iunie 1839. Vezi şi Pastia, Legiuiri, nr. 8, p. 22; Past.-Codr., p. 168). — Prin « ţircularnicul înalt ofis » din 9 iunie 1839 pravila aceasta a fost comunicată Divanului Domnesc, arătînduţse totodată cum să fie pusă în lucrare. (Hasnaş, p. 202, nr. 204; Past.-Codr., p. 405). — Anaforaoa Logofeţiei Dreptăţii din 25 noiembrie 1839 nr. 9547 propune şi Domnul aprobă ca din termenul de 30 de zile pentru depunerea preţului iă fie scăzute zilele vacante. (Hasnaş, p. 186 nr. 189; Past.-Codr., p. 391. — Sobornicescul Hrisov din 1785 modificat de Obşteasca Adunare şi comunicat tribunalelor, la 11 decembrie 1839, pe lîngă că precizează şi lămureşte hotărîrile pravilei de mai sus pentru îngrădirea dreptului de protimisis, mai cuprinde şi dispoziţii privitoare la danii, schimburi şi vînzări prin mezat, ■care deseori se făceau chiar pentru eludarea acelui drept. (« Foaie Sătească », Iaşi an. I nr. 32 supliment din 5 noiembrie 1839; Hasnaş, p. 116 şi nota; Pastia, Legiuiri, nr. 9 p. 25; Past.-Codr., p. 170). — Prin « ţircularnicul înalt Ofis » din 1843 iunie 25 nr. 138 se dă tribunalelor poruncă să nu întărească şi nici măcar să adeverească vreo vînzare sau schimb de părţi răzăşeşti nealese şi nestîlpite. (Hasnaş, p. 284, nr. 283; Past.-Codr., p. 485). — Iar circulara Ministerului Dreptăţii din 27 noiembrie 1844 nr. 7328 dispune să nu se întărească nici vînzările pe noroc de părţi de pămînt răzbeşti. (Pastia, p. 22, nr. 16; Past.-Codr., p. 602). — «Oficiea» Ministerului Dreptăţii din 1 decembrie 1847 nr. 5308 lămureşte că numai pentru viile de prin tîrguri care sînt pe locuri cu bezmăn sau dijmă, dreptul de protimisis a fost desfiinţat, dar nu şi pentru acele de prin sate. (Pastia, p. 260 nr. 139; Past.-Codr., p. 800). Partea a Il-a cap. 28 vezi şi § 1106 Ofisul domnesc circular din 19 ianuarie 1846 nr. 3 dispune ca la arendări de moşii răzăşeşti să se cerceteze la faţa locului dacă arendarea cuprinsă în contract'este cu ştirea şi buna primire a obştiei răzăşilor care locuiesc pe acea moşie; cînd răzăşii nu ar fi uniţi, atunci arendarea să se facă prin licitaţie ; în tot timpul contractului de arendă, arendaşul să nu aibă voie a dobîndi părţi de ale acelor răzăşi din moşia arendată. (Pastia, p. 132, nr. 79; Past.-Codr., p. 693). 894 CODUL CALIMACH ANEXA I: ACTE ÎN LEGĂTURĂ CU CODUL CALIMACH 895 Partea a LI-a cap. 28 Reg. Org., prin art. 4 din Cap. III şi art. I Anexa lit. P. interzice arendarea moşiilor către evrei şi în consecinţă o circ. a Min. Drept, din 27 martie 1835 dată la intervenţia Sfatului Cîrmuitor, ordonă să nu se întărească asemenea contracte. Dispoziţiile de mai sus au fost, în parte, eludate prin interpretarea greşită că moşiile « nelocuite » sînt exceptate şi pot fi arendate evreilor. Practica aceasta a fost înlăturată la 1860 febr. 8 prin Circ. Min. Drept. nr. 54. (Past. Codr., nr." 89, p. 1241). — Circulara Ministerului Dreptăţii din 3 martie 1852 nr. 1195 dispune : contractele de arendări încheiate de egumenii mmăstirilor să nu fie întărite fără ştirea şi învoirea departamentului averilor bisericeşti. (Pastiea p 451 nr. 265; Past.-Codr., p. 917). Partea a Il-a cap. 28; vezi şi Anexa I Prin adresa Secretariatului de Stat din 29 august 1839 nr. 1737 s-a comunicat Logofeţiei Dreptăţii dezlegarea Sfatului Cîrmuitor, întărită do Domn, că din productele aflate pe moşie se despăgubeşte mai întîi proprietarul pentru cîştiurile sale şi apoi soţia arendaşului pentru lipsurile sale de zestre. (Hasnaş, p. 212, nr. 211). § 1482 Anaforaoa Logofeţiei Dreptăţii din 20 decembrie 1836 nr. 12701 propune şi Domnul la 12 februarie 1837 aprobă ca arenzile şi chiriile să fie plătite la termen şi să nu poată fi oprite, iar arendaşii şi chiriaşii, dacă au pretenţii faţă de proprietar, să şi le caute îndeosebi, avînd fondul drept garanţie. (Hasnaş, p. 138, nr. 132). § 1487 După dispoziţia acestui paragraf, facerea unui inventar era facultativă. Circulara Ministerului Dreptăţii din 26 aprilie 1848 nr. 1815 dispune ca judecătoriile să nu întărească în viitor contracte de arendare sau închiriere, dacă nu li se vor alătura catagrafii adeverite de însisi contractanţii sau împuterniciţii lor. (Pastiea, p. 280, nr. 151; Past.-Codr.,' p. 810). § 1503 Arendările de moşii să nu se facă pe mai mult timp decît acel obişnuit în ţară. Adresa Div. Domn. către Div. întăr. la 16 ian 1856 nr 75 (Past.-Codr., nr. 1 p. 1073). § 1506 şi urm. Prin Ofisul domnesc din 2 sptembrie 1836 nr. 91 se permite vînzarea prin mezat de binale de ale bezmănarilor de pe locurile mănăstireşti (Hasnas. p. 125, nr. 114; Past.-Codr., p. 334). Prin adresa Secretariatului de Stat din 1840 august 16 nr. 1390 se lămureşte că proprietarul fondului are dreptul de protimisis la cumpărarea de case sau dughene de ale bezmănarilor; iar Logofeţia Dreptăţii prin circulara j| din 10 mai 1843 comunică tuturor tribunalelor să nu întărească astfel de * vînzări fără ştirea proprietarului locului. (Hasnaş, p. 248, nr. 246; Past.-5": Codr., p. 450)'. Vezi şi adresa Logofeţiei Dreptăţii din 15 iulie 1844 nr. 4905, ";, în care se cuprinde aceiaşi dispoziţie cu privire la vînzarea unor vii de pe * o moşie a mitropoliei. (Pastiea, p. 6, nr. 6; Past.-Codr., p. 591). — Prin legiuirea Obşteştei Adunări din 1848 se desfiinţează embaticurile de pe moşiile mănăstirilor pămîntene, exceptîndu-se embaticurile pentru locuri de case şi acarete prin tîrguri, pentru locuri de vii, vaduri de moară si poduri1). (« Buletin, foaie oficială », Iaşi, an. XVI, nr. 42 din 27 mai 1848; .Pastia, p. 281, nr. 152; Past.-Codr., p. 812). "* § 1552-1559 Legea presei din 1 aprilie 1862 a modificat şi a completat dispoziţiile din paragrafele de mai sus privitoare la contractul dintre autor şi tipograf, reglementîndu-1 pe alte baze. (Past.-Codr., Apendice, p. 37 urm.). § 1643 Ofisul circular din 5 aprilie 1847 nr. 110 lămureşte pe larg, cînd şi cum zestrea poate fi înstrăinată sau prefăcută din lucruri în bani şi din bani în lucruri. (Pastiea, p. 238 nr. 124; Past.-Codr., p. 781). Partea a Il-a cap. 32 Nikelile evreeşti trebuie întărite după legiuirile ţării ca şi foile de zestre. (Anaforaoa Div. Gen. din 15 sept. 1851 nr. 7; Pastiea p. 396 nr. 227; Pastiea.-Codr., p. 876). Prin circulara Ministerului Dreptăţii din 30 martie 1861, nr. 75, se dispune ca banii de zestre din depozitele judecătoreşti să nu poată fi daţi cu împrumut fără consimtămîntul bărbaţilor soţiilor ai cărora sînt banii ' (Past.-Codr., p. 1384, nr. 141). — Ofisul domnesc din 1844 iunie 15, nr. 58, către Logofeţia Dreptăţii dispune ca, atunci cînd bărbatul cade sub vreo vinovăţie criminală, judecătoria, îndată ce va ridica pe vinovat, de orice treaptă ar fi, spre cercetare, mai întîi să facă separarea şi asigurarea zestrei femeii (Hasnaş, p. 322, nr. 316 Past.-Codr., p. 541 ). — Asupra aceleiaşi dispoziţii revine în chip stăruitor circulara Logofeţiei Dreptăţii din 15 octombrie 1845, nr. 5299, adăugind că «însuşi toate mădu-lările judec, şi direct, vor fi supuse materialei răspunderi a tot neajunsul zestrei a celor ce ar pătimi vreo lipsă din lenevită lor lucrare » (Pastia, p. 90, nr. 55; Past.-Codr., p. 660). *) Această legiuire după ce s-a votat de Obşteasca Adunare şi s-a întărit de Domn prin Ofisul cu nr. 26, s-a cercetat la 28 aprilie de comisia însărcinată cu redacţia ei şi s-a comunicat tribunalelor prin circulara Logofeţiei cu nr. 2591 din 3 iunie 1848. („Buletin, foaie oficială" Iaşi, an XVI, nr. 42 din 27 mai 1848; Pastiea, p. 181, nr. 152, Past. Codr., 812). #96 CODUL CALIMACH — Ofisul Ministerului Dreptăţii din 4 noiembrie 1854, nr. 4614, precizează că foile de zestre se întăresc de tribunale numai atunci cînd se face însoţirea. După trecerea de mai multă vreme, însoţiţii putîndu-se înţelege spre paguba creditorilor, urmează a se lua de la bărbat legiuita siguranţă în privinţa acelora. (Pastia, p. 484, nr. 294; Past.-Codr., p. 941). — Vezi şi adresa din 29 august 1839 nr. 1737 de sub § 1478, circulara din 19 septembrie 1846 nr. 5675 de sub § 106 şi circulara din 4 iulie 1860, nr. 59 de sub § 303, etc, precum şi anaforaoa din 24 august 1843, nr. 2415' de sub § 605. ' § 1649 Ofisul circular din 3 septembrie 1847 nr. 125 dispune ca judecătoriile să nu intre în tratarea reclamaţiilor pentru întoarcerea zestrei, înainte de a se încredinţa că despărţenia între reclamanta femeie cu bărbatul ei s-a făcut prin carte bisericească. (« Buletin, foaie oficială », Iasi, an. XV, nr. 73 din 14 septembrie 1847; Pastia, p. 249, nr. 130; Past.-Codr., p. 789). § 1742 Prin Circulara Logofeţiei Dreptăţii din 20 februarie 1836 se reglementează raporturile dintre neguţători si cărăuşii de vase cu vin. (Hasnas, p. 103 nr. 90; Past.-Codr., p. 316). §§ 1829-1839 Adresa Ministerului Dreptăţii din 15 iulie 1860 nr. 7720 către Ministerul Treburilor Dinlăuntru dă lămuriri pentru executarea hotărîrilor arbi-tralp. (Past.-Codr., p. 1284, nr. 109). § 1831 Ofisul domnesc din 1844 iunie 22 nr. 60 hotărăşte că supuşii străinelor j| protecţii nu pot fi hotărnici şi arbitri (Hasnas, p. 323, nr. 317;'Past.-Codr., |j p. 542). .» i- » 'l j| Partea a IlI-a cap. 4 Regulamentul Organic al Moldovei în art. 394 dispune: «Toate hotarele !) şi despărţitoarele linii asupra cărora, în curgerea vremei hotărîte de un an, nu se va face nici o cerere către Domnul, se vor păzi în starea stăpînirii în care s-ar fi aflînd ». — Pentru îndeplinirea acestei dispoziţii, Logofeţia Dreptăţii dă o circulară din 1834, septembrie 5, prin care face cunoscute măsurile pregătitoare, propuse de Obşteasca Adunare, precum şi porunca domnească în vederea chipului pornirei reclamaţiei de împresurări în termenul de un an. (Hasnas, p. 21, nr. 17; Past.-Codr., p. 238 ). *) «hotărîrile » în ediţia de la Iaşi din 1835, precum si în ms. rom. nr. 5682 f. 86, ouprmzînd Reg. Org. al Moldovei. ■§■' ANEXA I: ACTE ÎN LEGĂTURĂ CU CODUL CALIMACH 897 W — Pîrile nedate în termen sînt declarate în mod expres paragrafisite, " adică prescrise, prinOfisele domneşti: din 15 decembrie 1837 nr. 109, dat către * Logofeţia Dreptăţii, si sub nr. 110 către Divanul Domnesc. (Hasnaş, p. 164 £ n-rele 165 şi 166; Past.-Codr., p. 371).. >2" —Procesele de împresurări erau multe şi complicate, încît se mai publică încă două legiuiri şi anume « Legiuirea pentru stingerea proceselor de împre- ; surări», întărită cu Ofisul domnesc din anul 1839 martie 21, nr. 17, către Sfatul Cîrmuitor (,,Foaie Sătească", Iaşi an. I n-rele 2 şi 3 din 9 şi 16 aprilie 1839) si « Legiuire pentru îngrădirea prigonirilor ce nu mai pot fi înnoite », întărită cu Ofisul domnesc din anul 1839 mai 5 nr. 33 către Sfatul Cîrmuitor. (« Buletin, foaie oficială », Iaşi, an. VII, nr. 41 din 25 mai 1839 ;« Foaie Sătească », Iasi, an. I, nr. 10, supliment din 4 iunie 1839; Pastia, Legiuiri, p. 14 — 22; Past.-Codr., p. 159—168 n-rele 6 şi 7). § 1924 Paragraful acesta este dezvoltat şi lămurit prin « Pravilă pentru paragrafiile » în procesele de pămînt dintre răzăşi întărită cu Ofisul domnesc către Sfatul Cîrmuitor din anul 1837 iulie 15 nr. 38, cu următorul cuprins: § 1. Prin stăpînire în şir, necurmată, paşnică şi cu titlu de proprietate asupra unei averi nemişcătoare, în curgere de 10 ani către cei de faţă, şi de 20 ani către acei înstrăinaţi, ce ar putea avea drituri acei proprietăţi, se va cîştiga paragrafia asupra acei averi de către stăpînitorul ei; iar pentru nevîrs-nici să se urmeze după Codica civilă. § 2. Tot răzăşul dar acel ce ar fi înstrăinat din pămîntul acesta şi de la averea acea nemişcătoare, asupra căreia pretenderiseşte că ar avea dritul proprietăţii, dacă el sau urmaşii sau lăturalnicii lui n-au pornit jalobă în curgere de 20 ani, apoi în veci nu mai pot cere acea avere, sau toată sau parte, supt nici un feliu de cuvînt. § 3. Tot răzăşul acel ce s-ar afla în pămîntul acesta, lăcuind la faţa locului, unde averea acea nemişcătoare se află, sau la alte moşii sau tîrg, în cuprinsul ţării, dacă în curgere de 10 ani ar tăcea privind pe altul stăpî-nind după rostirea § 1, averea sa acea nemişcătoare, şi n-ar porni jalobă nici el nici moştenitorii săi, în veci nu mai pot porni apoi jalobă de pretenţia acei proprietăţi. § 4. Pentru pricinile de moştenire între unul sau mai mulţi răzăşi ■cu neamurile sale, se va urma după § 1951 a Condicii ţivile. § 5. Paragrafiile aceste se vor urma către toţrrăzăşii de obştie în relaţiile dintre dînşii, sau cu acei ce au intrat în locul lor. § 6. Această pravilă va avea lucrare după trei luni de la publicarisire. § 7. Prin terminurile paragrafiilor mai sus arătate, stîngîndu-se jalo-bilo răzăşeşti, acel ce ar cîştiga aceste paragrafii, nu mai este îndatorit ca să ■ înfăţoşeze vreun titlu. § 8. Pentru averile nemişcătoare trecute către un al treilea prin publicaţii de mezat sau prin publicaţii de particulară alcătuire, dacă, în terminul acelor publicaţii, răzăşul care, în parte, a avut dritul proprietăţii, n-a pornit a sa jalobă, se înţelege că nu se poate ajuta de paragrafiile sus arătate; căci pentru asămine cazuri, terminul de pornire a jalobei este vremea acelor publi- 57 — c. 622 13 898 CODUL CALIMACH ANEXA I: ACTE ÎN LEGĂTURĂ CU CODUL CALIMACH 899 caţii; şi acel ce au dobîndit proprietaoa prin asămine formalita, nu are trebuinţă a înfăţoşa altă decît actul întăriturii publicaţiei. (« Buletin, foaie oficială», Iaşi, an. V, nr. 73 din 1837 septembrie 16; Pastia Legiuiri, p. 11 nr. 3; Past.-Codr., p. 156). ' § 1951 Vezi circulara din 17 februarie 1858 nr. 9 şi oficiea din 29 septembrie 1860, nr. 9937, arătate sub Partea a Il-a, cap. 13, 16 etc. § 1974 şi urm. Anaforaoa Divanului general din 13 iulie 1855, nr. 86, propune şi Domnul la 14 iulie aprobă, ca banii masei cridale, cu învoirea creditorilor sau a curatorilor, să poată fi daţi cu dobîndă de către judecătorii, luîndu-se siguranţă potrivit § 303 din Cod. (Pastia, p. 541, nr. 332; Past.-Codr., p. 981). — Circulara Ministerului Dreptăţii din 4 noiembrie 1861, nr. 87, stabileşte că numai comercianţii pot fi declaraţi faliţi, pierzînd drepturile politice, celelalte persoane nu pot fi declarate decît insolvabile, fără a pierde drepturile politice. (Past.-Codr., p. 1406, nr. 156). § 1989 , Legea Divanului General de la 15 iunie 1855 hotărăşte ca atunci cînd judecătoriile numesc ex officio curatori, aceştia să aibă a lua drept remuneraţie 20% din suma masei cridale (« Buletin, foaie oficială», Iasi, an. XXIII, nr. 56 din 17 iunie 1855; Pastia, p. 537 nr. 328; Past.-Codr., p. 979). § 1994 «Codul comerţial» amintit în acest paragraf este codul comercial francez, care s-a aplicat în Moldova, precum o dovedeşte adresa Secretariatului de Stat din 1836 ianuarie 16, nr. 42 către Logofeţia Dreptăţii (Hasnaş, p. 99, nr. 84; Past.-Codr., p. 313), şi adresa Logofeţiei Dreptăţii din 5 mai 1847, nr. 1775 către Divanul de apel (Pastia, p. 230, nr. 119; Past.-Codr., p. 772). § 1997 Vezi adresa din 29 august 1939, nr. 1737, de sub § 1478. § 2011 Circulara Ministerului Dreptăţii din 3 noiembrie 1861, nr. 3, lămureşte că zilele de vacanţă trebuie scăzute din termenul hotărît în edictul de concurs. (Past.-Codr., p. 1405, nr. 155). ANEXA A DOUA Pentru licitaţie sau mezat după Obiceiul pămîntului Prin adresa Logofeţiei Dreptăţii din 10 martie 1835 nr. 1592, se lămureşte că la licitaţiile de bună voie actul de cumpărare n-are nevoie de întă-ritura domnească, ci numai a judecătoriei. (Hasnas, p. 55 nr. 45; Past.-Codr., p. 287). — Cu adresa din 20 septembrie 1841, nr. 4885, se dă dezlegare că, la licitaţiile de bună voie pentru averi nemişcătoate, licitaţia se poate săvîrşi si în mai puţin de 40 de zile, dacă vînzătoriul cere aceasta. (Hasnas, p. 265, nr. 262). — La anaforaoa Logofeţiei Dreptăţii din 1844 iunie 28, nr. 4519, Domnul, la aceiaşi dată dă rezoluţia că, la mezat cumpărătoriul fiind de bună credinţă nu poate să sufere vreo pagubă, dacă la ţinerea acelui mezat s-au făcut greşeli, ci eventualul păgubaş să-şi ceară prin judecată despăgubirea de la acei ce au pricinuit acele greşeli. (Hasnaş, p. 326, nr. 319; Past.-Codr., p. 543). — Adresa Logofeţiei Dreptăţii din 24 august 1844 nr. 5195, lămureşte că, după terminarea unei licitaţii, în cazul cînd imobilul trebuie vîndut din nou, deoarece cumpărătorul căruia i s-a adjudecat, nu a depus preţul, nu mai e nevoie de publicaţii de 6 luni, fiindcă acestea s-au făcut odată. (Pastia, p. 8, nr. 7; Past.-Codr'., p. 592). Prin « Pravilă, precum să se urmeze mezaturile » a Obşteştei Adunări din 29 ianuarie 1846 dispoziţiile din Codul Calimach asupra mezatului au fost în parte modificate şi completate. Pravila are următorul cuprins: Art. 1. Vînzările prin mezat de moşii întregi sau şi părţi de moşii covîrşitoare peste 30 fălci, să se facă de cătră Divanul de Apelaţie, potrivit art. 330 din Reglement. Art. 2. Mezaturile de pogoane de vii, case, dughene şi alte acareturi, cît şi părţi răzăşeşti, pînă la cîtime de 30 fălci, care urmează a se scoate în vînzare pentru plată de datorii i altele, după hotărîri judecătoreşti, sau osebite încheeri a Divanului de Apelaţie, să se facă la judecătoria ţinutului, unde s-ar afla asemine avere, afară de acele aflătoare aice, în capitalie şi în ţinutul Iaşii, care vor urma a să vinde de către Divanul de Apelaţie. Art. 3. Scoaterea în mezat a unor aşa averi pururea să se facă de cătră judecătorii după încuviinţarea Divanului Apelativ. Art. 4. Hareciuirea să va face la judecătorii, după împlinirea formalităţilor statornicite pentru asemine, în judecătorie, fără a slobozi act de vînzare cumpărătoriului. Să predstavlisască toate lucrările mezatului la Divanul Apelativ, pentru ca el, încredinţîndu-să de îndeplinirea tuturor formelor prescrise pentru asemie mezaturi, să sloboadă actul de vînzare, pe temeiul căruia să poată urma şi întăritură, potrivit legiuirii art. 4-le din anexa cu litera T din Reglement. Art. 5. Cumpărătorul, îndată după hareciuirea mezatului, să deie chezăşie sau siguranţie pentru preţul cu care lucrul vîndut au rămas asupra sa la hareciuire, că-1 va răspunde acel preţ îndată după cea desăvîrşită întăritură a mezatului. (Iscăliţi) Meletie, mitropolit Moldovei; vel post. N. Mavroeordat; Ilie CogUnieeanu vorn: Mihâiţă Mihalachi post. m 900 CODUL CALIMACH Comisia: Această pravilă cercetîndu-se şi găsindu-se întocmai cu textul încuviinţat de cătră Obşteasca Obicinuită Adunare si întărită de cătră prea înălţatul Domn, se încredinţază. 1846, mai 20 zile. (Iscăliţi) Costachi Mavrocordat logof. V. Beldiman vorn.; Scarlat Crupenschi; Dimitrie Bran post.; Costachi Carp post. Copia aceasta fiind întocmai cu originalul, se încredinţează. (Iscălit) Meletie mitropolit Moldovei. («Buletin, foaie oficială», Iaşi, anul XIV, nr. 49 din 1846 iunie 23; Pastia, p. 137 nr. 82; Past.-Codr., p. 696, cu nota « Se înseamnă că lucrările mezaturilor la 1851 după înfiinţarea Divanului de întărituri au trecut în atribuţia acelui divan »). — Circulara Min. Drept, din 19 iunie 1845 nr. 3539, dă regule de urmat la întăriri de înscrisuri şi pentru săvîrşirea mezaturilor. (Pastia, p. 61 nr 41 • Pastia-Codr. p. 638). — Procedura vînzărilor publice, prevăzută în art. 378 din Reg. Org. a primit noi reglementări prin Ofisul circular din 17 februarie 1847 nr 28 (Pastia, p. 193 nr. III; Past.-Codr., p. 740). — Ofisul circular din 17 februarie 1847, nr. 28, stabileşte cum trebuie să se urmeze la vînzările publice sau mezaturi în baza dispoziţiilor din Regulamentul Organic al Moldovei, din Codul Calimach si din legea publicată în 1846. (Pastia, p. 193 nr. 111; Past.-Codr., p. 740)'. — Circulara Ministerului Dreptăţii din 10 martie 1859, nr. 33, dispune ca la licitaţiile de bună voie, adjudecarea să nu se facă înainte de expirarea termenului de 40 de zile al publicaţiei (Past.-Codr., 1188, nr. 58). — Circulara din 28 ianuarie 1860, nr. 50, dispune ca zilele de vacanţă să nu fie scăzute, numai adjudecarea să poată fi amînată din cauza unei zile de vacanţă. (Past.-Codr., p. 1237, nr. 87). ANEXA II i i JURISPRUDENŢA1} § 5 Tribunalul Putna, avînd jurisdicţiune asupra ambelor părţi ale oraşului, — Focşanii Moldovei şi Focşanii Valahiei — este competent să judece contestaţiile' personale, cît'şi a lua măsuri pentru înstrăinarea ipotecilor, aplicînd 'în privinţa formelor pentru exproprierea imobilului legea ţării unde este situat, după principiul locus regii actum (Cas. Civ., dec. 290 din 29 octombrie 1864, Bul. Cas., 1864, p. 566). § 7 Circulara ministerială nr. 235 din 1840, prin care se dispune că apelul făcut în cauză comună de un copărtaş profită tuturor, este interpretativă si nu încalcă principiul neretroactivităţii legilor. (Cas. Civ., dec. 222 din 11 iunie 1869. Bul. Cas., 1869, p. 265). § 12 şi 14 întrucît Codul Civil nu conţine nici o dispoziţiune prin care să se definească obiceiurile constante şi recunoscute la care se referă art. 607, urmează că, potrivit art. 1912 din Codul Civil, să ne raportăm la legile anterioare care conţin dispoziţiuni în această privinţă şi anume la Codul Calimach, care prin art.' 12—14 prevede că obiceiurile care au putere de lege sînt în deobşte cele cunoscute, respectate şi aplicate şi care sînt constatate prin hotărîri judecătoreşti, de unde rezultă că este inadmisibilă dovada cu mar- xj Prescurtări: Bul. Cas.....« Buletinul înaltei Curţi de Casaţie », anul, pagina. Cas. Civ. . .. înalta Curte de Casaţie, Secţia Civilă. Cas. S.Recl. înalta Curte de Casaţie, Secţia Reclamaţiilor. Cas. S.U. ...înalta Curte de Casaţie, Secţii-Unite. Dec.........Decizia... .(data: ziua, luna, anul). 3379 902 CODUL CALIMACH tori a obiceiului prevăzut de art. 607 din Codul Civil, care nu poate fi dovedit decît prin hotărîre judecătorească. (Cas. Civ., dec. din 22 februarie 1929, Bul. Cas., 1929 p. 156). § 13 După obiceiul pămîntului, căruia atît Codicele Caragea în preambulul său, cît şi Codicele Calimach în art. 13 îi recunoaşte putere de lege, mai ales înaintea Regulamentului Organic, şi după modul cum s-a recunoscut şi s-a aplicat obiceiul pămîntului în 1857 asupra alegerilor la Divanul ad-hoc, ceea ce se vede în ofisul cu nr. 97 din 14 iunie 1857 al principelui caimacam Al.D. Ghica şi în ofisul cu nr. 93 din 13 august 1857 al caimacamului N. Vogorides; şi, în fine, după posesiunea de stat politic, streinii creştini aşezaţi în ţară şi căsătoriţi cu romînce nobile, încă înainte de Regulament, precum şi acei născuţi în ţară s-au bucurat de drepturi politice (armenii). — au în favoarea lor presumtiune de pămînteni. (Cas. Civ., dec. 322 din 27 octombrie 1866, Bul. Cas., Î866, p. 608). § 15; v. şi Part. Il-a, cap. 21 Donaţiunile după legea Calimach nu pot fi valabil făcute decît prin acte autentice. Condiţiunea esenţială privitoare Ia valabilitatea donaţiunilor este acceptaţiunea din partea primitorului şi notificaţiunea acestuia către donator despre acceptaţiune. O instituţiune dintr-un stat, ca să-şi poată exercita drepturile în alt stat, trebuie să i se fi recunoscut personalitatea sa juridică de către acel stat, (Cas. Civ., dec. 193 din 19 mai 1880, Bul. Cas., 1880, p. 242). § 38-43, 383 în Moldova, înainte de punerea în aplicare a Codului Calimach, erau şi existau persoane morale şi juridice, precum: bisericile, mînăstirile, fun-daţiunile de tot felul, publice sau private, corporaţiuni înfiinţate prin voinţa individuală, fără să fi fost trebuinţă de o consacrare sau de un act al puterii publice în stat pentru crearea lor şi pentru recunoaşterea personalităţii lor. Codul Calimach recunoaşte persoanele juridice şi pentru crearea acestor personalităţi fictive, nici un text din acel cod nu cerea un act sau o recunoaştere a puterii publice sau vreun hrisov. Sub imperiul acestui cod hrisoavele, cînd şi dacă se dau, nu au scopul de a creia persoanele juridice, ci de a confirma existenţa preexistentă şi drepturile neîndoielnice de a regula tutela şi supravegherea statului asupra funcţionării persoanelor juridice. Sub regimul Codului Calimach sînt persoane juridice obştimele la care substratul principal sînt indivizii, precum statul, comuna şi, în general, corporaţiile în sensul cel mai larg, întrucît schimbarea membrilor nu are nici o influenţă asupra existenţei corporaţiei; de asemeni, breslele. Se mai consideră ca fiind constituită persoana juridică de cîte ori se afectează averi pentru scopuri de un folos comun şi public, precum pentru ajutoarele de săraci, pentru căutare de bolnavi, pentru scopurile unui cult religios, precum şi pentru cultură în general, cum sînt bisericile, mînăstirile, spitalele, şc oalele. ANEXA II: JURISPRUDENŢA 903 Mai poate avea caracterul de persoană juridică şi cînd averea s-a afectat prin f undaţiune privată pentru înlesnirea scopurilor a uneia sau a mai multor {familii, precum sînt fundaţiile pentru cutare familie. O comunitate, fie chiar străină, cu scopuri religioase şi culturale, nu cu scopuri de îmbogăţire a membrilor ei, este o persoană juridică în sensul > Codului Calimach şi trebuie considerată astfel, cît timp se urmăresc scopurile pentru care s-a înfiinţat şi cît timp puterea publică nu declară dizolvarea sau încetarea ei pentru o cauză sau alta. Dacă Statul are şi trebuie să aibă controlul asupra tuturor persoanelor juridice, fie ele constituite şi sub regimul Codului Calimach, de aci nu rezultă că sub acel cod pentru crearea persoanei juridice s-ar fi cerut vreun act al puterii publice, ci crearea se operează prin voinţa indivizilor constituindu-se sau în corporaţie sau afectînd averea lor la un scop de utilitate comună, publică sau privată. (Cas. Civ., dec. 145, 15 martie 1895, Bul. Cas., 1895, p. 302). § 15; v. şi § 43. Prin art. 15 şi 43 din Codul Calimach se prevede că aşezările ce se fac între obştimi vor avea între ele puterea legiuită dacă cercîndu-se şi găsindu-se cu cale se vor întări de stăpînire şi că, în ce priveşte drepturile acelor obştimi, care se cuvin a fi sub osebită purtare de grijă a ocîrmuirii, se va hotărî prin deosebite legi făcute pentru ele, adică prin hrisoave. Aşa dar, aceia ce se cere, prin aceste texte de lege, este că aşezările ce se făceau între tovărăşii, bresle sau obştimi să fiinţeze sub controlul şi purtarea de grijă a puterii publice reprezentată fie de domn, fie de un alt organ al statului. Prin urmare tribunalul nu violează citatele texte de lege cînd respinge excepţia invocată că comunitatea izraelită din Piatra Neamţ nu are calitatea să pornească judecata deoarece nu a fost recunoscută printr-un hrisov domnesc, constatînd tribunalul, pe baza unei serii de acte ale diferitelor autorităţi, prin care acte li s-a aprobat bugetul şi i s-a cerut statistica regulată de numărul membrilor comunităţii, că s-a confirmat prin aceasta fiinţa acelei comunităţi şi s-a recunoscut existenţa ei legală, înfiinţată anterior cu scop cultural, religios si de binefacere. (Cas. Civ., dec. 629, din 19 septembrie 1912, Bul. Cas. 1912, p. 1463). Partea I, cap. 1 în privinţa mijloacelor de probaţiune a naşterii, legea Calimach nefăcînd nici o restricţiune, Curtea a putut să-şi formeze convingerea din actele ce i s-au prezentat că intimatul, la contractarea împrumutului, a fost major. (Cas. Civ., dec. 437, din 19 decembrie 1878, Bul. Cas., 1879, p. 410). § 38-40 Sub regimul Codului Calimach, persoanele juridice, ca să existe, nu aveau trebuinţă de un act al puterii publice în stat pentru crearea lor şi pentru recunoaşterea personalităţii lor, singura voinţă a individului sau a indivizilor determină crearea persoanei juridice. 904 CODUL CALIMACH Numai pentru corporaţiile neiertate, fiindcă erau oprite de legi sau contrarii siguranţei generale sau bunelor moravuri, se cerea permisiunea statului de a exista. Astfel, o comunitate, fie chiar străină, cum este comunitatea elină din Galaţi cu scopuri religioase şi culturale, este o persoană juridică în sensul Codului Calimach, chiar dacă pentru crearea ei n-a intervenit vreun act de autorizare din partea puterii publice. (Cas. Secţii Unite, dec. 20 din 4 decembrie 1897, Bul. Cas., 1897, p. 1422). § 38, 40, 42 După legiuirile vechi ale Moldovei o fundaţiune de utilitate publică \ se putea înfiinţa chiar fără o prealabilă autorizare'a Statului şi ea constituia de sine însăşi o persoană juridică pe cît timp Statul nu intervenea pentru desfiinţarea ei ca fiind contrară legilor, ordinei publice sau bunelor moravuri (Cas. Civ., dec. 27 din 24 ianuarie 1900, Bul. Cas., 1900, p. 25). § 38 După § 38 Codul Calimach fundaţiunile de utilitate publică se puteau înfiinţa chiar fără o prealabila autorizare a Statului, cît timp ele nu erau oprite de lege ori împotrivitoare obştei, siguranţei, bunelor obiceiuri sau moralului. Prin urmare cînd o comunitate izraelită a fost fundată si a existat înainte de punerea în vigoare a Codului Calimach, existenţa sa ca persoană juridică nu poate fi contestată. Asociaţiunile culturale, religioase sau de binefacere, fundate înainte de punerea în vigoare a Codului Civil nu pot fi supuse în ce priveşte dovada calităţii lor de persoane juridice, a modului de administrare si reprezentare în justiţie, normelor prescrise de Codul Civil şi, prin urmare', o comunitate izraelită este bine reprezentată in justiţie prin preşedintele ei ales de comitetul de administraţie. Dreptul de a ocupa în templul comunităţii, în timpul serviciului religios, o anumită strană, fiind un drept de folosinţă, este analog dreptului de uz şi prin urmare neputînd a fi nici cedat, nici închiriat, nu putea fi nici vîndut silit de creditorii titularului. (Cas. Civ., dec. 237, din 2 octombrie 1915, Bul. Cas., 1915, p. 823). § 44, 1266 Donaţiunea unei sume de bani, sub condiţiunea de a se cumpăra cu ea o moşie, cuprinde o obligaţiune facultativă. (Cas. Civ., dec. 262 din 21 august 1884, Bul. Cas., 1884, p. 634). § 63; vezi şi § 105, 106, 1610 şi 1638 § 63, 105, 106 şi 1610 lit. i din Codul Civil întemeiază legătura matri-moniului cît şi raporturile dintre soţi, în timpul căsătoriei, numai pe principii de moralitate şi de afecţiune, iar bărbatului, socotit capul familiei, îi impune obligaţia de a se îngriji de cele trebuitoare soţiei, între care neapărat se cuprinde şi îndatorirea de a o căuta în caz de boală. — dar prohibeşte prin § 1610 orice năzuinţe la interese materiale în raporturile unui sot fată de celălalt. ■§' ANEXA II: JURISPRUDENŢA 905 W, în mod excepţional, § 1638 dă bărbatului dreptul la despăgubirea III cheltuielilor făcute cu adevărat folos pentru păstrarea lucrurilor de zestre, dar şi aceasta numai în cazul cînd bărbatul restituie zestrea şi cînd se va constata că într-adevăr cheltuielile făcute au fost din cele extraordinare t (procese susţinute în apărarea zestrei pe temei de mandat din partea soţiei). f • (Cas. Civ., dec. 137 din 16 iunie 1865, Bul. Cas., 1865, p. 283). § 123 Art. 123 Cod Calimach dispune că soţii despărţiţi se pot împăca şi că împăcăciunea are efectul de a face ca soţii despărţiţi şi împăcaţi să fie consideraţi ca şi cum n-au fost niciodată despărţiţi. Dar împăcăciunea, deşi nu se spune de Codul Calimach, trebuie să fie consacrată printr-o nouă însoţire, căci legea spune că trebuie « să se unească iarăşi », ceia ce înseamnă o nouă căsătorie, care după legea din momentul împăcăciunii, trebuia efectuată de autoritatea bisericească — şi ar fi avut efect retroactiv. . (Cas. Civ., dec. 307 din 12 august 1869, Bul. Cas., 1869, pag. 354). f § 216; v. şi § 942 Codul Calimach, neprescriind forme speciale pentru legitimarea copiilor prin căsătorie subsecventă a părinţilor lor, instanţele de fond sînt în drept şi suverane să constate voinţa acestora de a legitima pe un copil, din toate împrejurările, faptele şi probele ce li se pun. Succesiunea se regulează după legea sub imperiul căreia s-a deschis. \- {Cas. Civ., dec. 210 din 23 mai 1890, Bul. Cas., 1890, pag. 638). § 218 Sub imperiul vechiului Cod Calimach, părinţii puteau legitima pe copiii lor naturali, cu voia însă a stăpînirii, ceia ce se înţelegea cu voia Domnului ţării. Prin urmare o legitimare făcută numai prin act întărit de tribunal, ' fără obţinerea unei asemenea permisiuni a Domnului, nu era valabilă. [Cas. Civ. dec. 98 din 7 iunie 1893, Bul. Cas., 1893, p. 618). § 218, 942, 944 şi 945 Copilul natural recunoscut ca atare de tatăl său în timpul Codului Calimach, n-are dreptul la succesiunea averii acestuia dacă a murit sub imperiul noului Cod Civil, nici la alimente. (Cas. Civ., dec. 278 din 31 mai 1895, Bul. Cas., 1895, p. 764). § 231 După legea Calimach, minora, deşi se emancipează prin căsătorie, prin desfacerea căsătoriei, însă, trece de drept sub tutela părinţilor pînă la venirea ei în majoritate. (Cas. Civ., dec, 309 din 9 octombrie 1881, Bul. Cas., 1881, p. 727). § 237; v. şi § 245, 247, 249, 881, 900, 997, 998 şi 1032 Fiii adoptivi se bucură de aceleaşi drepturi ca şi cei din căsătorie legitimă si, ca atare, ei nu pot renunţa la succesiunea nedeschisă încă (—§ 237, 245, 247, 249, 997, 998 Codul Calimach). A 906 CODUL CALIMACH ANEXA II: JURISPRUDENŢA 907 Legiuitorul Calimach s-a depărtat de legea austriacă în privinţa pactelor succesorale, păstrînd principiile dreptului roman, care le interzicea, cum rezultă expres din art. 1032. Prin căderea unei condiţiuni imposibile sau nelegale, dintr-un act de adopţiune, nu se poate susţine că a căzut şi dreptul adoptatului rezultînd dintr-însul (art. 881 şi 900). [Cav. Civ., dec. 142 din 30 aprilie 1876, Bul Cas., 1876, p. 187). § 237; v. şi § 244 Adopţiunea fiind un act solemn, trebuie făcută prin act scris, trecut în condicile Comisiunii Epitropiceşti şi în ale Dicasteriei, neputîndu-se dovedi existenţa ei prin martori. (Cas. Civ., dec. 183. din 2 iunie 1882, Bul. Cas., 1882, p. 647). § 241 Adopţiunea după legea Calimach nu este valabilă cînd nu există consim-ţămîntul expres al tatălui trupesc. (Cas. Civ., dec, 430 din 16 decembrie 1880, Bul. Cas., 1880 p. 407). § 289 Nu se poate primi ca mijloc de casare neîndeplinirea unei formalităţi a cărei îndeplinire s-a constat printr-o hotărîre judecătorească. ^ Autorizarea consiliului de familie pentru o vînzare de avere orfanicească, după art. 289 din Codul Civil, se cere numai la vînzarea de bună voie, iar nu şi cînd se face vînzare silită pentru plata datoriilor, căci dreptul de îndestularea creditorilor nu poate fi lăsat la discreţia consiliului de familie. (Cas. S. Beclamaţii, dec. 192 din 5 octombrie 1863, Bul. Cas., 1863, p. 536). § 324, 328, 329; v. şi § 1325 Articolele 324 şi 1325 din vechiul Cod Civil al Moldovei sînt privitoare la nevrîstnicii cari pot sau nu fi obligaţi la plată şi, prin urmare, sînt aplicabile în materie. Numai Curtea apelativă, ca judecătoare de fond, putea să aprecieze dovezile aduse pentru constatarea vîrstei şi, prin urmare, e neîntemeiat motivul că s-ar fi violat art. 328 şi 329 din Codul Civil moldav privitoare la alte dovezi ce au fost aduse înaintea Curţii de către intimat, (Cas. Civ. dec, 154 din 31 mai 1866, Bul. Cas., 1866, p.' 296). § 333 şi 334 In principiu emanciparea nu dă nevîrstnicului decît dreptul de administrarea averii, iar nu şi de înstreinarea ei; numai emanciparea spre-vîrstni-cului pentru scopul de a face comerţ îi acordă si dreptul de înstreinare. (Cas. Civ., dec. 203 din 3 iunie 1868, Bul., Cas 1868 p. 184). § 360 Numai atunci se priveşte legalmente dovedită interdicţia unei persoane, cînd s-a făcut conform art. 360 din Condica Domnului Calimach. La preţuirea valorii unui fond cumpărat urmează a se ţine în seamă peste preţul fixat şi celelalte condiţii care ar putea face să crească acest preţ, (Cas. S. Reclamaţiuni, dec 53 din 13 martie 1863, Bul. Cas., 1863, p. 187). § 360, 377; v. şi § 723, 724 Uzează de dreptul său Curtea care menţine un testament public în contra declaraţiei făcute de un medic că testatorul era smintit în timpul în care s-a prezentat înaintea tribunalului; mai ales atunci cînd declaraţia medicală a fost posterioară legalizării testamentului şi neprovocată de justiţie. în toate cazurile judecătorul este apreciatorul suveran al chestiunii de a şti dacă o persoană a fost în întregimea minţii sale la un moment dat: declaraţiile oamenilor de ştiinţă pot fi admise sau respinse de judecător, după aprecierea sa. (Cas. Civ., dec. 193 din 19 mai 1868, Bul Cas., 1868. p. 174). § 390, 398, 579, v. şi Part. Il-a cap. 7 Considerînd că Curtea apelativă hotărînd despre pivniţa de sub locul recurentului, care înaintea ei s-a înfăţişat ca apelant contra sentinţei tribunalului de primă instanţă, după aprecierea împrejurărilor de fapt asupra . cărora avea să statueze, a constatat că acea pivniţă constituie o şerbire pe sub locul pomenit al recurentului şi pe acest temei, în unire cu judecătoria, au hotărît, în înţelesul legii privitoare la şerbiri, ca d-na Grebincia să rămînă nesupărată în stăpînirea acelei pivniţi. Cu aceasta n-a călcat §§ 390, 398 şi . 579 din Cod. Civ., în care cele dintîi două paragrafe, privesc o materie cu totul străină cazului de şerbire, adică cele cuvenite şi cele accesorii ale unui lucru şi întregimea sau totimea de lucruri cărora le dau definiţia; iar § 579 cuprinde despre dreptul de despăgubire ce are acela ce ar fi cumpărat un lucru cu sarcini, fără a se cuprinde în contractul vînzării menţiune despre acele sarcini. (Cas Civ., dec. 281, din 14 decembrie 1863, Bul. Cas., 1863, p. 717). § 394, v. şi § 589 După principiile generale, o lege nouă abrogă pe alta mai veche. Prin urmare, legea din 1838, fiind abrogată prin cea din 1851, Curtea Princiară - a fost în drept şi competentă a statua asupra oricărei tînguiri ridicată sub regimul legei din 1851, atingătoare de îndatoririle Curţii de întărituri şi îndreptată prin Ministerul Justiţiei în revizuirea Curţii Princiare. Luarea în amanet a documentelor e un element esenţial şi constitutiv al ipotecii numai cînd obiectul amanetat este nemişcător, iar nu şi cînd este mişcător, precum sînt driturile (§ 394 şi 589 din Codul Civil). ' Datornicul nu poate trece către o a treia faţă proprietatea lucrului amanetat la altul, mai înainte ca demiterea vechiului creditor ipotecar din dreptul lui să fi avut loc prin plata datoriei. (Cas. Civ., dec, 318 din 20 noiembrie 1864, Bul. Cas., 1864, p. 621). § 396, 692, v. şi § 66 Toate procesele privitoare la un imobil nu se pot judeca decît după legile şi de către tribunalele locale, fără deosebire dacă părţile care se judecă sînt " străine sau pămîntene, căci art 287 din R. O. şi § 396 din Cod. Civ. prescriu că, numai pentru pricinile curat personale, reclamantul este ţinut să se judece la forul locuinţei pîrîtului. 7 908 CODUL CALIMACH ANEXA II: JURISPRUDENŢA 909 Nimeni nu poate sechestra averea altuia fără a garanta pagubele ce s-ar naşte pe urma acestei măsuri. Tribunalul ordonînd sechestru, fără garanţii, a violat art. 292 din R. O. şi § 692 din Cod. Civ. care nu îngăduie copiilor să ceară legitima din averea părinţilor decît după moartea lor. Legea pentru epitropie (art. 66) nu dă dreptul epitropului să curme prin învoială procesele atingătoare de interesele epitropisitului, fără împuternicirea consiliului de familie — şi ceea ce legea nu-i îngăduie să facă direct şi făţiş, cu atît mai puţin ar putea s-o facă prin mijloace lăturalnice. (Cas Civ., dec. 177 din 11 iunie 1864, Bul. Cas., 1864, p. 353). § 402: v. şi § 1210 Despăgubirea de 10 lei prevăzută de art. 72 § 8 din Regulamentul Moldovei combinat cu art. 402 din Codul Calimach era stabilită pentru scutel-nicii ce se cuveneau boerilor cu ranguri, iar nu şi pentru zecelnicii ce proprietarii de moşii aveau dreptul de a lua de la zece unul, din sătenii aflaţi pe moşiile lor, pentru întrebuinţare la pămînteasca economie. Cînd o instanţă de fond constată că un arendaş n-a răspuns arenda la timpul stipulat prin contractul de arendare, nu poate respinge proprietarului cererea de a fi despăgubit de deficitul rezultat la rearendarea făcută conform prevederilor acelui contract, fără a se viola legea părţilor, care e contractul, afară numai dacă constată că proprietarul a renunţat expres sau tacit la dreptul său stipulat prin contract, de a pune în rearend'are moşia, îndată ce arendaşul n-a plătit cîştiul arenzii la timp (violarea art. 1210 Codul Calimach şi a contractului părţilor). (Cas. Civ., dec. 396 din 21 decembrie 1870, p. 372). § 416 Nu se poate pretinde că s-a publicat legea cu retroactivitate cînd e vorba de art. 27 din Aşezămîntul epitropicesc al Moldovei, publicat în anul 1849, căci acest articol nu este altceva decît o dezvoltare a capitolului din Codul Civil privitor la epitropii, şi anume a § 257, 258 etc, — cod aplicabil în Moldova de la anul 1817. Cînd se constată că acel care a cumpărat un imobil a ştiut de procesul ce urma între vînzător şi o a treia persoană şi că, prin urmare', era cumpărător cu rea credinţă, nu se poate spune că s-a violat § 416 din Codul Civil, căci pentru stăpînirea cu bună credinţă nu este îndestul titlul legal, ci mai trebuie să existe şi bună credinţă, adică încrederea că vînzătorul era în drept a vinde lucrul ce are şi există. (Cas. Civ., dec. 316 din 14 noiembrie 1864, Bul. Cas., 1864, p. 618). § 416; v. şi § 426 şi 437 Stăpînitorul de bună credinţă este, după Codul Calimach (art. 416 şi 426), acela care posedă, în virtutea unui titlu translativ de proprietate, cu credinţa că bunul este al său. Violează legea judecătorul care condamnă la întoarcerea venitului pe acel care stăpîneşte în virtutea unui act de cumpărare (art. 437 Cod Calimach). (Cas. Civ., dec. 197 din 28 mai 1869, Bul. Cas., 1869, p. 235). § 423 Vecinul care n-a fost chemat la facerea hotărniciei nu este dator a o recunoaşte de bună. Cînd o hotărîre se întemeiază pe două articole de lege din care unul e .aplicabil şi celălalt nu, hotărîrea nu se casează pentru acest cuvînt. Art. 423 Cod. Civ.' dînd preferinţă celui care ţine lucrul în cazul de îndoială, cum a fost speţa judecată, cu privire ia adevăratele hotare între cele două proprietăţi; Curtea de apel n-a mai avut de ce să se refere la art. 429 care nu era aplicabil şi fiind de prisos ca orice prisos putea fi vătămător. (Cas. S. Reclamaţii, dec. 4 din 27 ianuarie 1864, Bul. Cas., 1864, p 7). § 423 După art. 423 Cod Calimach, cînd într-o contestaţiune este îndoială asupra drepturilor părţilor, se preferă acel care posedă. (Cas. Civ., dec, 180 din 20 mai 1869, Bul. Cais., 1869, p. 215). % 423 Cel care posedă un lucru cîştiga dacă reclamantul în acţiunea petitorie nu-si dovedeşte pretentiunea (art. 423 Codul Calimach). (Cas. Civ., dec. 180'din 20 mai 1869, Bul. Cos., 1869, p. 215). § 428 Art, 428 din Codul Calimach nu se aplică la acţiunile în revendicare, ci numai la chestia posesiunii de bună credinţă. (Cas. Civ., dec, 201 din 31 mai 1869, Bul. Cas., 1869, p. 242). § 428; v. şi § [424. 425, 1960, 1725 Posesorul de bună credinţă este dator a întoarce fructele din momentul intentării acţiunii de revendicare, căci de atunci cunoscînd cererea adevăratului proprietar, încetează de a fi de bună credinţă (§ 428,424, 425, c, Calimach). Din combinaţia § 1960 şi 1725 reiese că nu se aplică la restituirea fructelor prescripţia de trei ani pentru despăgubire, care este aplicată numai pagubelor rezultate dintr-un delict sau cuasi delict. Acţiunea pentru restituirea fructelor este personală şi se intenta contra acelui ce le-a cules, ori contra succesorilor săi universali. Statul însă, prin secularizarea averilor mînăsti-reşti, n-a devenit succesorul universal al mînăstirilor şi încă mai puţin al egumenilor, căci atunci cînd a decretat secularizarea, s-a întemeiat pe un drept al său propriu şi art. 1 din legea secularizării dispune că averile minăstireşti sînt şi rămîn ale statului. Statul trebuie deci să restituie fructele numai din momentul cînd a intrat în posesiunea acelor bunuri. (Cas. Civ., dec. 301 din 4 septembrie 1872, Bul. Cas., 1872, p. 328). § ^7 Cînd judecata s-a urmat pentru fond şi nu pentru venit, iar hotărîrea priveşte numai înapoierea fondului revendicat, fără a conţine nimic în privinţa venitului, acea hotărîre nu stabileşte, cu privire la venit, autoritatea lucrului judecat, nici în favoarea nici în defavoarea celor în drept; prin 910 CODUL CALIMACH urmare, instanţa fondului aplicînd într-o chestiune de natura aceasta o prescripţie neprevăzută de lege, contravine dispoziţiei art. 437 din Cod. Civ. din care rezultă că se poate reclama în deosebi pentru venit şi în urma judecăţii pentru fond si cîştigarea acestuia. (Cas. Civ., dec. 39 din 24 februarie 1865, Bul. Cas., 1865, p. 87). § 437 şi 438; v. şi § 441, 1337 şi 1960 Prescripţia de trei ani prevăzută de Codul Calimach nu-şi poate avea aplicaţiunea cînd este vorba de restituirea venitului unui loc încălcat. Cel ce cu rea credinţă stăpîneşte un imobil este obligat pe lîngă restituirea lui, şi la răspunderea venitului şi a cheltuielilor făcute cu judecata urmată de proprietarul călcat. Se conformă cu legea Curtea care condamnă pe încălcătorul cu rea credinţă a unui imobil să plăteească dobîndă la venitul perceput după dînsul şi la cheltuielile de judecată de la cererea în judecată şi pînă la numărătoare. (Cas. Civ., dec. 277 din 14 iunie 1878, Bul. Cas., 1878 p. 251). § 455 întrucît o hotărîre a Curţii Princiare n-a fost supusă Domnului prin anafora pentru ca el, in faţa tuturor împrejurărilor procesului, să facă observările sale, nu se poate considera procesul ca întors cu observaţie. § 455 din vechiul cod moldav pune principiul general de drept după care judecătorul este dator a cerceta cu scrupulozitate temeiurile drepturilor celor care se judecă pentru stăpînirea unui lucru, iar nu este privitor la constatarea locală a semnelor de hotare. (Cas. Civ., dec, 179 din 14 iunie 1866, Bul. Cas., 1866, p. 339). § 462, 1529 Drepturile publice conferite unui particular trebuiesc respectate întrucît sînt constituite în mod valid şi proprietarul are a le exercita ca şi cînd ar fi drepturi patrimoniale de drept privat. Ele trebuiesc respectate chiar dacă ar fi contrarii dreptului de proprietate al diferiţilor locuitori din localitatea unde există. Drepturi ca acelea conferite prin hrisovul de la 1803 nu constituiesc nişte monopoluri sau privilegii de clasă si prin urmare nu sînt interzise de constituţie. (Cas. Civ., dec. 393 din 27 noiembrie 1884, Bul. Cas., 1884, p. 925). § 485. Cel aşezat printr-o hotărîre definitivă în condiţiune de reclamant, şi cercetarea procesului de fond urmîndu-se astfel, este dator să dovedească şi propunerile ce face în apărarea sa la stăpînirea unui imobil pus în contestaţie fără a putea invoca mijlocul de violare a art. 485 din Cod. Civ. (Cas. Civ., dec. 71 din 20 martie 1864, Bul. Cas., 1864, p. 170). § 490. Nu se poate susţine că s-a violat autoritatea lucrului judecat cînd prin desluşiri făcute de Curte, la executarea unor deciziuni prin care nu se arata liniile despărţitoare dintre două proprietăţi, se stabileşte că ele trebuiesc să fie pe posesiunea în fiinţă. ANEXA II: JURISPRUDENŢA 911 Cînd semnele de hotar prevăzute în hotărnicie se contestă de părţi în fiinţa lor şi Curtea constată imposibilitatea determinării lor, ca ultimă instanţă de fond, ea poate regula linia despărţitoare între proprietăţi în privinţa punctelor contestate pe posesiunea actuală. (Cas. Civ., dec. 130 din 19 aprilie 1876, Bul. Cas., 1876, p. 166). § 494. Din textul art. 494 Cod Calimach reiese că reclamantul nu are, în mod cumulativ, două acţiuni, una reală şi alta personală, decît cînd posesorul acţionat a încetat de a mai poseda; însă acest articol presupune că reclamantul are drept de a intenta acţiunea reală în contra tertiului posesor actual. (Cas. Civ., S. I, dec. 175 din 16 mai 1872, Bul. Cas., 1872, p. 153). § 420, 496 O hotărnicie care a determinat răzoarele despărţitoare despre vecinătăţi cu mulţumirea părţilor, după care s-a urmat o liniştită posesiune, constituie un titlu legal întrucît se constată că hotarnicul a fost autorizat de Domn s-o execute definitiv în caz de mulţumire a părţilor. Referirea Curţii la legiuirea din anul 1834 prin care se dă termen de un an tuturor celor care se cred împresuraţi, de a reclama, fiind făcută în scop de a dovedi că pe la acea epocă se urma posesiunea liniştită după acea hotărnicie, nu se poate susţine că s-a aplicat rău acea legiuire. După legea Calimach cei puternici nu puteau prescrie nici printr-o stăpînire de 40 de ani contra celor neputernici, în privinţa nemişcătoarelor. Reclamaţiunile de samavolnicie, după legile în vigoare în Moldova, pe la anul 1855 erau întreruptive de prescriptiune. (Cas. Civ., dec. 191 din 2 iunie 1881, Bul. Cas, 1881 p. 447). § 563 Cînd din dovezile înfăţişate la instanţa de fond se iea convingerea că cumpărătorul a săvîrşit clădirea pe cînd nu-şi dobîndise încă deplina infor-măluire a actului de proprietate, atunci clădirea făcută, deşi pe un loc în litigiu, nu se poate califica decît cu rea credinţă. (Cas. Civ., dec. 186 din 23 august 1865, Bul. Cas, p. 378). § 570; v. şi Part. IlI-a, cap. 4 Dreptul de protimisis asupra imobilelor este, după legea civilă, un drept real ca şi dreptul de proprietate. După § 570 din Cod. Civ. al Moldovei drepturile reale se capătă sau prin tradiţiunea lucrului asupra căruia se exercită, sau prin dispoziţiunea legei. Dreptul de protimisis nefiind de natură a se căpăta prin tradiţiunea lucrului, se capătă prin dispoziţiunea legei în momentul în care se vinde lucrul; prin urmare cel ce cumpără un imobil fără a se conforma dispoziţiu-nilor art. 5 din Sobornicescul Hrisov, ştie chiar de atunci că ia un lucru în care altul are sau poate să aibă un drept real mai puternic decît al său şi în virtutea căruia poate să-1 deposedeze de achiziţiunea sa. Astfel dar, el nu cumpără decît sub tăcuta condiţiune că dacă în termenul de 10 ani acordat de lege se va reclama cu dreptul de protimisis, cumpă- 70 912 CODUL CALIMACH rătoarea sa să treacă pe seama reclamantului. Pentru un asemenea cumpărător titlul însoţit de tradiţiunea lucrului nu e destul ca să-1 facă a deveni desăvîrşit proprietar, ci spre un asemenea sfîrşit el are nevoie de a-1 prescrie printr-o posesiune paşnică şi neîntreruptă de 10 ani, întocmai ca şi cumpărătorul cu bună credinţă al lucrului străin şi poziţiunea lui, de nu e mai rea, e cel puţin analoagă cu a acestuia din urmă. Efectele acţiunei în revendicare sînt de a întrerupe prescripţia, de a schimba natura poziţiunei din bună în rea credinţă, şi de a-1 obliga ca, împreună cu lucrul, să restituie proprietarului şi roadele sau venitul lui socotit de la prima înfăţişare în judecată şi pînă la intrarea proprietarului în posesiunea lui. Aceste efecte nu nasc decît din obligaţia în care se află el, de a înapoia proprietarului lucrul îndată ce şi-a pornit acţiunea în revendicare. Nu există nici o lege care să apere pe cumpărătorul ce se află în contravenţiune cu art. 5 din Sobornicescul Hrisov, de a întoarce răscumpărătorului împreună cu lucrul şi roadele lui. în fine, un asemenea cumpărător este obligat ca şi cel cu bună credinţă al lucrului străin, de a restitui răscumpărătorului, îndată la pornirea sa prin depunerea preţului. Este evident că nu există nici o raţiune juridică pentru care efectele acţiunei în răscumpărare să nu fie pe deplin acelea ale acţiunei în revendicare şi, prin urmare, să nu oblige pe cumpărător a întoarce răscumpărătorului, împreună cu lucrul şi venitul lui, de la prima înfăţişare în judecată, precum obligă pe cumpărătorul de bună credinţă al lucrului străin. (Cas. Civ, dec. 175 din 5 iunie 1864, Bul. Cas., 1864 p. 345). § 576 şi 577 După art. 576 şi 577 din Codul Calimach vînzarea imobilelor e perfectă cînd. pe lîngă trădarea şi punerea în stăpînire a cumpărătorului, s-a întărit acea vînzare de către tribunal. Lipsa adeveririi tribunalului împiedecă transmiterea proprietăţii şi creditorii vînzătorului pot urmări imobilul ce se proiectase a se vinde. (Cas. Civ., dec, 386 din 7 decembrie 1870. Bul. Cas., 1870 pag. 367). § 576 şi 577 Actul de vînzare al unui imobil, care nu s-a legalizat de tribunal, după legea Calimach şi Regulamentul Organic nu se putea opune unei a treia persoană. (Cas Civ., dec. 108 din 3 martie 1878, Bul. Cas., 1878 p. 105). § 576, 577 Asemănat art. 5 şi 10, anexa lit. T, din Regulamentul Organic al Moldovei si art. 576 şi 577 din Codul Calimach, pentru ca un act de danie să fie valabil trebuie întărit, de unul din divanele ţării sau de către judecătoria ţinutului respectiv. Astfel, cel ce revendică un lucru în baza unui act de danie ce ar fi pierdut, nu este de ajuns să dovedească faptul că acel act a existat, dar mai ales trebuie să stabilească valabilitatea acelui act. Simpla executare a donaţiunii de către donator şi de către urmaşii săi nu validează actul de donatiune dacă n-a fost făcut după prescripţiile legii-{Cas. Civ., dec. 95 din 1 martie 1900, Bul. Cas., 1900, p. 271). ANEXA II: JURISPRUDENŢA 913 Partea II-a cap. 4 Consulatele n-au avut niciodată dreptul de a constitui ipoteci asupra imobilelor din tară. (Cas. Civ., dec. 368 din 15 noiembrie 1880, Bul. Cas., 1880, p. 363). § 586 şi 589; v. şi § 1997 Prin măsura ordonată de Divanul de apel al Ţării de sus dea se asigura într-un imobil al bărbatului, suma provenită din vînzarea unui imobil dotai al femeii, s-a constituit o ipotecă judecătorească care a fost publicată şi prin jurnal, conform legii Calimach, astfel că ea primează pe aceea a statului care este constituită posterior acesteia. (Cas. Scctii-unite, dec. 6 din 17 noiembrie 1877, Bul. Cas., 1877, p. 450). § 605; v. şi § 1210 în materie de vînzări, îndeplinirea formalităţilor pentru vînzarea unui : imobil ipotecat, chiar dacă s-ar face în cursul termenului de împrumutare, nu poate fi lovită de nulitate pe cît timp în actul de împrumutare s-a stipulat că neplata dobînzii constituie aceleaşi condiţiuni ca şi pentru capital şi pe cît timp vînzarea s-a efectuat după expirarea tuturor termenelor acordate debitorului. Art. 10 din Sobornicescul Hrisov şi § 605 din Cod Civ. nu au alte dispo-ziţiuni în privinţa mezatelor decît acelea ale publicaţiei de 6 luni, respectînd drepturile unei a treia persoane asupra lucrului vîndut, iar nici de cum vreun drept al debitorului care, din contra, este obligat a-şi plăti datoria la termenul contractat. § 1210 din Cod. Civ. constituie, in tocmelile particularilor, o lege pentru dînşii. § 605 din Cod. Civ: priveşte drepturile persoanelor care ar avea vreun interes asupra obiectului pus în vînzare, iar art. 10 şi 11 din Sobornicescul Hrisov nu fac decît a consfinţi necesitatea publicaţiei de sase luni. (Cas. Civ. dec, 3 din 18 ianuarie 1865, Bul. Cas., 1865, p.'9). § 605 v. şi § 1844 şi 1845 § 605 nu pune nici cum principiul că în cazul cînd urmează a se scoate în vînzare un bun ipotecat, vînzarea să nu se facă decît pe temeiul unei hotărîri judecătoreşti. Iar după legea din col. II p. 525, instanţele sînt oprite de a face chiar somaţiuni de plată debitorului. § 1844 şi 1845 îngăduie ca transmiterea creanţei să se facă fără ştirea debitorului, care nu are decît dreptul să ridice întâmpinare împotriva ceziunei. (Cas. Civ., dec, 100 din 11 aprilie 1866, Bul. Cas., 1866, p. 199). § 605 Actul ce constituie o simplă împrumutare cu ipotecă şi asupra clauzelor cărei împrumutări n-a intervenit din partea nimănui vreo contestaţiune, devenea executoriu sub regimul legei vechi de dincolo de Milcov, fără intervenţia judecătorească (art. 605 Cod. Civ.). (Cas. Civ., dec. 215 din 1 august 1866, Bul. Cas., 1866, pag. 401). 58 — o. 622 914 CODUL CALIMACH ANEXA II: JURISPRUDENŢA 915 § 605 In chestiuni de împrumutare făcute cu termen şi cu condiţiunea ca la expirarea lui, debitorul neplătind dobînzile şi capitalul să se scoată imobilul în vînzare pentru îndestularea creditorului, cererea de vînzare a unui amanet pentru plata datoriilor, nu se poate face, după art. 605 şi 1020 din Codul Civil moldav, înainte de expirarea termenului de împrumutare. Tribunalul, care a primit o asemenea cerere înainte de termen, a violat, prin urmare,' acele articole căci cine are termen nu datorează nimic pînă la expirarea lui' (Cas. Civ., dec. 293 din 1 octombrie 1866, Bul. Cas., 1866, p. 561). § 605 După art. 7 şi 8 din Sobornicescul Hrisov şi § 605 Codul Calimach existenţa unei creanţe dotale nu putea să invalideze vînzarea unui imobil al debitorului, dacă nu s-a reclamat datoria în timpul publicaţiei de şase luni. Mmimitatea preţului nu poate viţia actul de adjudecaţiune dacă nu s-au îndeplinit prescripţiile legei menite să producă un preţ adevărat. {Cas. Civ. dec. 47 din 12 februarie 1869, Bul. Cas., 1869 p. 73). § 605 Curtea de apel care, pentru încuviinţarea unei urmăriri, se bazează pe un titlu omologat, care este un titlu executor după mai multe articole din legile vechi ale Moldovei (art. 1 anexa lit. Z din Regulament combinat cu alin, B Col. T. I p. 288 cu art. 330 din Regulament, cu § 605 Cod Calimach) nu violează art. 371 lit B. proc. civ. (Cas. Civ., dec 274 din 9 octombrie 1870, Bul. Cas., 1870 p. 293). § 609 Asupra celui de al treilea mijloc, călcarea art. 609 din Cod. Civ. de Curtea de confirmaţie, deoarece n-a constituit ipoteca şi în alte părţi de moşie a datornicei, potrivit cererii repetate a recurentului nefiind urmată nici de o hotărîre judecătorească, nici de învoirea datornicei la întinderea garanţiei şi în alte părţi de moşie, creditorul n-are precădere decît asupra bunului ipotecat, iar la neajungere, intră în concurentă cu creditorii asupra oricărei alte averi a datornicului. (Cas. S. Reclamatiuni, dec. 194 din 5 octombrie 1863, Bul. Cas. 1863. p.,539)/ § 668; v. şi § 1394 Uzufructuarul nu are drept de despăgubire pentru îmbunătăţirile făcute lucrului, dacă nu i-a produs vreun folos prin ele. (Art. 668 si 1394 Cod Calimach, (Cas. Civ., dec. 37 din 7 februarie 1868, Bul. Cas., 1868,'p. 51). Partea Il-a, cap. 9 § 735 Prohibiţiunea testamentului conjunctiv prevăzută de art 857 din Codul Civil nu era prevăzută de Codul Calimach; numai moştenirile si legatele cu nădejde de răsplătire erau prohibite de Codul Calimach. Astfel, după acest cod era perfect valabilă dispoziţiunea testamentară prin care doi testatori legau averea lor la una şi aceiaşi persoană, cu restricţiunea folosinţei acestei averi în favoarea testatorului supravieţuitor. Cînd două persoane instituiesc prin unul şi acelaşi testament — lucru permis sub Codul Calimach — pe unul şi acelaşi legatar, cu restricţiunea folosinţii averii testate, în favoarea testatorului supravieţuitor, legatarul vine la succesiunea acestor doi testatori în virtutea testamentului fiecăruia, şi nu se poate susţine că vine la moştenirea testatorului decedat în urmă, în virtutea testamentului testatorului decedat mai întîi. (Cas. Civ., dec. 366 din 17 octombrie 1897, Bul. Cas., 1897, p. 1175). § 709; v. şi § 711 Cînd Curtea de apel constată că prin testament se arată anume averea ce a dăruit testatorul, o asemenea constatare nu întră sub controlul Curţii de casatiune, fiind rezultatul intenţiei testatorilor (art. 709, 711 şi 444 din Codul Calimach). (Cas. Civ.. dec. 295 din 27 octombrie 1870, Bul. Cas., 1870 p. 315). § 716; v. şi § 751 Scrisoarea unui stareţ nu poate servi ca titlu de proprietate, nici ca testament verbal, întrucît nu însuşeşte nici una din condiţiunile cerute de art. 716 si 751 din Codul Calimach (Cas. Civ., dec, 2 din 9 ianuarie 1881, Bul. Cas.', 1881, p. 3). § 748 Martorii ceruţi de lege la facerea testamentului neavînd altă misiune decît de a atesta, la nevoie veracitatea subscrierii şi voinţa testatorului, aceasta se poate îndeplini cu o mai mare autenticitate prin legalizarea tribunalului competent, conform art. 748 din Codul Calimach. (Cas. S. Reclamaţii, dec. 174, din 25 septembrie 1863, Bul. Cas., 1863, p. 478). § 753 Prin legiuirea de la p. 9 şi 70 din Col. I din 1834—35 hotărîndu-se că sinetele neprihănite sînt de atributul părţii administrative de a le executa şi nu pot fi trimise în critică judecătorească decît atunci cînd vor fi lovite de cele trei cazuri prevăzute de lege, — Curtea care intră în critica unui vecsel nelovit de cele trei cazuri, în loc de a-1 trimite spre executare părţii administrative, calcă acea lege. Mărturia celui ce este rudă cu litiganţii nu este admisă de lege şi mărturia luată în seamă de Curte, chiar de ar fi fost dată cu jurămînt, nu poate fi primită conform § 753 din Cod. Civ. al Moldovei deoarece martorul este rudă cu părţile, (Cas. Civ., dec. 314 din 13 noiembrie 1864, Bul. Cas. 1864, p. 615). § 762-769 Numai călugării şi călugăriţele, autorizate şi stabilite într-o mănăstire, pierdeau dreptul de a mai dispune de averea lor proprie, iar nu şi aceia călugăriţi la ei acasă, vieţuind la biserica zidită de ei pe proprietatea lor proprie, care nu are mănăstire. 6193 916 CODUL CALIMACH Monahiile a căror averi erau lăsate schitului pot să dispună prin testament de avutul lor altfel, după desfiinţarea schitului. [Cas. Civ., dec 156 din 6 mai 1887, Bul. Cas., 1887 p. 406). ' § 774; v. şi § 781, 783, 784 Dispoziţiunea testamentară prin care se lasă un imobil unei persoane cu condiţiune de a nu-1 înstrăina şi cu îndatorire de a-1 trece, la moarte copiilor de va avea, sau unui spital, în caz de nu avea copii, nu constituie o substituţiune proibită. Curtea de apel constatînd intenţiunea testatorului a puţuţ vedea în această dispoziţiune un legat de uzufruct în favoarea primului, instituit dacă nu va avea copii, şi un legat deplină proprietate în ca? de supravemre de copii. (Cas. Civ., dec. 337 din 7 noiembrie 1889, Bul. Cas 1889, p. 901). ' ' § 841 Atît din cuprinsul art. 841 Codul Calimach, cît şi din dispoziţiile art. 889, 895 şi 899 Codul Civil rezultă că legatarul capătă dreptul de proprietate asupra legatului din momentul succesiunii. Acest drept însă nu operează prin simplul fapt al deschiderii succesiunii, ci este supus conditiunii ca legatarul să ceară legatul, sau, dîndu-i-se de bună voie de către continuatorul legal al lui de cujus, să intre în patrimoniul legatarului. Astfel, acest drept al legatarului nefiind exercitat, nu poate fi opus moştenitorului sau acelora ce-1 reprezintă şi care deţin legatul în puterea calităţii pe baza căreia legea îi cheamă să-i ia averea defunctului. (Cas. Civ., dec. 236 din 30 mai 1908, Bul. Cas., 1908, p. 848). § 843, 844; v. şi § 1690 Refuzul unei mănăstiri de a primi închinarea unei biserici nu poate face ca această biserică să fie lipsită de un bun ce i-a fost dăruit cu act în regulă, deoarece existenţa sa juridică era sub privegherea mitropolitului şi a ministrului cultelor după legea Calimach. Formalitatea acceptatiunii unei donaţium nu era cerută de legiuirea Calimach. (Cas. Civ., dec. Iii din 24 martie 1876, Bul. Cas., 1876. p. 150). § 880 Dacă o condiţie de testament este neînţeleasă pentru cineva, aceasta nu poate fi un temei de a spune că acea condiţie este nulă si nici nu se poate pretinde că s-a violat art. 880 din Codul Civil al Moldovei, pe cît timp Curtea apelativă, competentă în interpretarea actelor, lămureşte care este adevăratul sens al acelei convenţii (Cas. Civ.. dec. 137 din 7 mai 1866. Bul. Cas., 1866, p. 265). § 915; v. şi § 940 Din prevederile art. 915 combinate cu acelea din § 940 ale Codului Civil, rezultă că aceleaşi consideraţiuni i-au determinat pe legiuitori să ia aceleaşi dispoziţiuni, în amîndouă ipotezele; anume că, precum fraţii din părinţi buni şi fiii lor vin la moştenirea moşilor cu preferinţă asupra fraţilor bum numai dintr-un părinte şi a fiilor lor,'tot aşa moşii buni din amîndoi ANEXA II: JURISPRUDENŢA 917 părinţii vin la moştenirea nepoţilor cu preferinţă asupra moşilor buni dintr-un părinte, conform' legilor de reciprocitate şi spiritului legiuitorului. (Cas. Civ., dec. 351 din 21 decembrie 1864, Bul. Cas., 1864, p. 701). § 915 şi 936 După Codul Calimach fraţii consîngeni sau uterini nu erau chemaţi la moştenirea fratelui lor decît în lipsă de fraţi drepţi. Din înţelesul art. 674 Cod Civil rezultă că legiuitorul modificînd regulile din legile anterioare, a admis principiul pus în art. 752 C. Civil francez că partajul succesiunii între fraţii din căsătorii diferite — chiar şi în cazul cînd ei n-ar veni în concurs cu părinţii lor sau numai cu unul din ei — se va face totdeauna între cele două linii, paternă şi maternă, fraţii primari luînd în ambele linii, iar uterinii sau consîngenii numai în linia lor, deci în nici un caz ei nu pot împărţi în mod egal. (Cas. Civ., dec. 432 din 20 februarie 1925, Bul. Cas., 1925, p. 128). § 915; v. şi § 936 Fraţii primari care vin în concurs cu trei fraţi uterini au dreptul, chiar trăind ambii părinţi, la o a patra parte din averea de succesiune plus 1/16 din totala avere. (Cas. Civ, dec, 335 din 28 noiembrie 1887, Bul. Cas., 1887, p. 880). § 957 Potrivit § 6, cap. 37, Manualul lui Donici, dreptul de 1/4 în plină proprietate conferit soţului supravieţuitor prin § 2 din acelaşi capitol, se pierde dacă acesta se recăsătoreşte, indi'ferent dacă acel ce moşteneşte era bărbatul sau femeia şi aceiaşi dispoziţiune se regăseşte în § 957 Cod. Calimach relativ la uzufructul acordat soţuiui supravieţuitor. Deşi din citirea acestor texte s-ar părea că decăderea aceasta există numai cînd soţul supravieţuitor vine în concurs cu copiii săi, totuşi este netăgăduit că,'dată fiind influenţa ideilor religioase care priveau cu ochi răi recăsătoria şi a principiului ce domnea pe acele timpuri că, atunci cînd nu sînt copii, averea să rămînă în partea mortului, aceiaşi raţiune care lipseşte pe soţul supravieţuitor de partea sa în plină proprietate sau uzufruct cînd se recăsătoreşte, există, fie că vine în concurenţă cu proprii săi copii, fie cu colateralii. (Cas. Civ., dec. 879 din 21 mai 1924, Bul. Cas., 1924, p. 169). Din dispoziţiile art. 957, 958 şi 959, Cod Calimach, reiese că soţia supravieţuitoare săracă nu pierde dreptul de a moşteni pe soţul său încetat din viaţă, din cauză că s-ar fi recăsătorit. Recăsătorirea nu ridică dreptul de moştenire, decît soţului bogat. (Cas. Civ., dec. 394 din 20 octombrie 1869, Bul. Cas., 1869, p.' 460). § 962-963 Statul devenind proprietarul tuturor averilor mănăstireşti, cu titlu universal, pe temeiul art. 1—2 din legea secularizării din anul 1863, e dator să răspundă de toate obligaţiunile de care se găseau grevate acele proprietăţi, căci deşi legea de secularizare e fondată pe principii străine domeniului dreptului civil, totuşi nu poate contrazice regulile civile, destinate a ocroti drep- 918 CODUL CALIMACH turile dintre particulari fără o constantă nesiguranţă şi perturbare în societate. Nu e cazul de aplicarea art. 962—963 Codul Calimach care priveşte moştenirea vacantă a unei persoane fizice. (Cas. Civ., dec. 137 din 28 aprilie 1876, Bul. Cas., 1876 p. 179). § 963 Legea asupra moştenirilor, fiind în strînsă legătură cu organizarea socială a statului, este o lege de ordine publică şi se aplică, fără deosebire, la toate clasele societăţii şi nimeni nu se poate sustrage aplicării ei în lipsa unei derogaţiuni exprese. Astfel, Codul Civil care regulează moştenirile şi care a abrogat orice alte dispoziţiuni anterioare relative la moşteniri, nefăcînd nici o deosebire între moştenirile rămase de la călugări şi cele rămase de la celelalte persoane, se aplică şi la moştenirile monahilor şi, deci, pe călugări îi moştenesc rudele de sînge, iar nu mănăstirea sau statul. (Cas. Sedii Unite dec, 11 din 16 noiembrie 1900, Bul. Cas., 1900, p. 1309). § 965 şi 968 Art. 965 şi 968 din Condica lui Calimach privind pe cei care vin de drept la o moştenire, nu se poate spune că prin aplicarea lor s-a atins fondul procesului cînd, din contra, acele articole se aplică tocmai la chestia de drept. (Cas. S. Reclamaţiuni, dec. 153 din 28 august 1863, Bul. Cas. 1863, p. 426). § 965, 1013, 1671 şi cap. 32 înzestrarea făcută sub imperiul Codului Calimach nu este supusă la reducţiune. Ea nu are caracterul unei donaţiuni constituind îndeplinirea unor datorii legale. între părţi şi faţă cu moştenitorii lor, înzestrarea în timpul legii Calimach nu era supusă la nici o formalitate. Trecerea în registre prevăzută de Regulamentul Organic se cerea faţă cu cei de al treilea. Moştenitorii rezervatari, după Codul Calimach, nu se pot prevala de lipsa trecerii în registre a foaiei de zestre a unei surori, sub cuvînt că înzestrarea ar atinge rezerva lor; acest drept îl au numai cînd dota s-ar spori în timpul căsătoriei. (Cas. Civ, dec. 347 din 14 noiembrie 1889, Bul. Cas.. 1889, p. 915). § 972 Pentru efectuarea legitimelor, care trebuiesc date libere de orice con-ditiuni sau sarcini, se desfiinţează testamentul care nu le-a observat (art. 972 Codul Calimach). (Cas. Civ., dec. 224 din 24 august 1870, Bul. Cos., 1870, p. 230). § 1035 şi 1951 Acţiunea pentru moştenire sub imperiul Codului Calimach se prescria prin 40 ani. De aceea nu se poate opune ca fine de neprimire contra unei acţiuni de moştenire, împrejurarea că partea interesată n-a făcut declaraţia cerută de art. 1035 în termen de 100 zile. (Cas. Civ., dec. 308 din 23 octombrie 1889, Bul, Cas., 1889, p. 843). ANEXA II: JURISPRUDENŢA 919 § 1078 Un imobil de moştenire nu se poate vinde de unii părtaşi înainte de a se împărţi. Comoştenitorul aflat în indiviziune poate revendica drept partea ce i se cuvine, un imobil din succesiunea vîndută de comoştenitori în timpul minorităţii sale, fără ca cumpărătorul să-i poată opune, pentru părţile nedivize ale celorlalţi îrî acelaşi imobil, titlul său de cumpărător. Cînd însă, se află împărţeală urmată conform art. 1078 din codicile Calimach şi vînzarea s-a făcut cu aprobarea consiliului familiei şi prin licitaţie, aşa cum cer art. 59, 60 şi 61 din legea pentru epitropii, atunci minorul nu poate ataca o asemenea vînzare a lucrului său de moştenire. (Cas. Civ., dec. 187 din 24 septembrie 1863, Bul. Cas., 1863, p. 495). Cap. 19 Dispoziţiile legii Calimach pentru coproprietate şi părtăşie şi circulara ministerială nr. 235 din 1840, cl. I, dispun — după principiul din legislaţia romană (D. C. 49 titl. 1, leg. 10, § 4) că dacă, într-o cauză comună, numai una din părţi apelează, apelul său profită şi tuturor părţilor aflate în indiviziune. Circulara trebuie considerată ca o lege interpretativă, deci nu încalcă principiul nerectroactivităţii legii, căci chiar dacă n-ar fi existat acea circulară, acelaşi principiu s-ar fi aplicat la copărtaşi, din cauza legăturilor juridice dintre ei. (Cas. Civ., dec. 222 din 11 iunie 1869, Bul. Cas., 1869, p. 265). § 1154. Vezi şi § 1347, 1348 1349 şi 1368 Mandatul poate fi constituit şi în mod tacit, deducîndu-se din fapte si împrejurări lăsate la aprecierea judecătorului de fond (art. 1154, 1347, 1348 şi 1349 Cod Calimach). Mandatarul, chiar incapabil de a se obliga pe sine, obligă pe mandantul său, către cel de al treilea (art. 1368 cod Calimach). (Cas. Civ., dec. 219 din 7 iunie 1869, Bul. Cos., 1869, p. 260). § 1176 După uzul existent în Moldova, sub imperiul legii vechi, garanţiile volante se făceau înainte de a lua naştere obligaţiunea principală, iar inscrip-ţiunea ipotecii se lua numai după cererea proprietarului imobilului care se afecta cu ipotecă. (Cas. Civ., dec. 154 din 25 aprilie 1884, Bul. Cas., 1884, p. 345). § 1176 După art. 1176 din Codul Calimach tocmelile puteau fi dovedite şi prin proba cu martori. Această probă, însă, era inadmisibilă în ce priveşte constatarea existenţei unui contract dotai de o valoare mai mare de 1000 lei şi cînd părţile nu erau locuitori săteni; atare contracte, după prescripţiile anexei T de sub litera d din Regulamentul Organic al Moldovei, urmau a fi trecute, sub pedeapsă de nulitate, în registrele destinate pentru aceasta. (Cas. Civ., dec. 77 din 3 martie 1892, Bul. Cas., 1892, p. 190). 920 CODUL CALIMACH ANEXA II: JURISPRUDENŢA 921 § 1176; v. şi § 742, 743, 1179 După Codul Calimach o relaţiune obligatorie se stabileşte şi prin viu grai şi cînd actul constatator al obligaţiunii nu este făcut în forma stabilită de acea lege; existenţa obligatorie a împrumutului se poate stabili prin martori. Natura probelor pentru constatarea unei relaţiuni de drept se determină de legea sub imperiul căreia acea obligaţiune a luat naştere. (Cas. Civ., dec, 418 din 16 decembrie 1894, Bul. Cas., 1894, p. 1236)'. § 1176; v. şi § 1179, 740, 742, 743 Asemănat art. 1176 şi 1179 Cod Calimach părţile care nu ştiau carte sau care din alte împrejurări nu puteau să iscălească, aveau totuşi facultatea de a face între ele tocmeli prin acte scrise, cu condiţiunea ca la facerea actelor să asiste doi martori sau trei, dintre care unul să iscălească numele părţilor, iar acestea să pună degetul pe semnul crucii sau pe altfel de semn ce deobicei să făcea cu mîna. Aceşti doi sau trei martori trebuiau să ştie toţi carte şi să iscălească şi ei actele de tocmeli, după cum aceasta reiese din articolele 740, 742 si 743 din acelaşi cod. (Cas. Civ., dec. 536 din 9 decembrie 1903, Bul'Cas., 1903, p. 1470). § 1179 v. şi § 742; Sub imperiul Codului Calimach înscrisurile celor ce nu ştiu carte, pentru a fi valabile, trebuiau să fie adeverite de cel puţin doi martori, care să fi fost prezenţi la formarea actelor şi să fi semnat pe cei care se obligă în faţa lui. Neobservarea acestor formalităţi atrăgea nulitatea actului. (Cas. Civ., dec. 362 din 11 decembrie 1882, Bul. Cas., 1882, p. 1169). § 1180 Cînd Curtea de fond constată că a existat o cesiune scrisă, după legea Calimach este neadmisibilă proba testimonială pentru a dovedi contrariul, că a fost un mandat. (Cas. Civ., dec. 12 din 14 ianuarie 1880, Bul. Cas.. 1880 p. 13). § 1201, 1203 Cînd Curtea, discutînd, se pronunţă asupra tuturor propunerilor ce i se pun în dezbatere, nu se poate susţine că s-a făcut o omisiune esenţială. Orice conditiune imposibilă este ca si cum n-ar exista, conform art. 1201 şi 1203 Codul Calimach. După legea Calimach, dobîndă curge din ziua cînd se datoreşte capitalul, conform principiului dies interpellat pro homine. (Cas. Civ., dec. 396 din 22 decembrie 1876, Bul. Cas., 1876, p. 512). § 1210 în chestiuni de împrumuturi şi ipotecă unde creditorul s-a mulţumit cu ipoteca oferită de debitor în moşia care să cuprindă şi osebite părţi integrante ale fondului ipotecat şi unde, prin întăritura pusă asupra sinetului, Curtea de întărituri a menţionat numai despre fondul principal, din aceasta nu se poate trage concluzia că părţile integrante ale trupului principal au fost puse amanet, cu atît mai mult, cînd creditorul a consimţit să facă împru- mutul pe baza unui act de preţuire, care cuprinde şi părţile de pămînt integrante. Prin urmare, restrîngerea dreptului amanetarului numai asupra trupului principal şi sustragerea de la el a trupurilor integrante, este o violare a art. 1210 din'Codul Civil moldav. (Cas. Civ., dec, 167 din 6 iunie 1866, Bul. Cas., 1866, p. 318). § 1210; v. şi § 1518 Violează art. 1518 şi art. 1210 din Codul Civil moldav, Curtea apelativă care hotărăşte expropierea bezmănarului pe baza acestor articole, cînd obligaţiunea, prin chiar faptul creditorului, nu s-a putut executa, şi se soco-teste ca executată, în tot ce priveşte pierderile din neexecutarea sa. (Cas. Civ. din 5 decembrie 1867, Bul. Cas., 1867, p. 27). § 1210; v. şi § 1332 şi 1760 Se violează convenţia care este legea dintre părţi, cînd Curtea micşorează dobîndă din ceea ce a fost stipulată de părţi. (Cas. Civ., dec. 178 ' din 29 aprilie 1878, Bul. Cas., 1878, p. 182). § 1221 Acel care nu se tine de tocmeală este dator să restituie arvuna îndoită (art. 1221). (Cas. Civ.', dec. 122 din 15 mai 1864, Bul. Cas., 1864, p. 258). § 1225; v. şi § 1236 Din combinarea art. 1236 şi 1225 Codul Civil moldav, reiese că vînză-torul nu este supus la plata globirii de căinţă decît în cazul cînd vînzarea nu s-a efectuat din cauza sa, iar nu şi în cazul cînd neefectuarea s-a datorat unei circumstanţe independente de voinţa vînzătorului. (Cas. Civ, dec. 187 ■ din 25 mai 1868, Bul. Cos., 1868, p. 168). § 1236, v. şi § 1210 Comite un exces de putere, un act de necompetenţă şi o rea interpretare a art. 1236 din Codul Civil al Moldovei, Curtea apelativă care, prin hotărîrea ce dă, găseşte că procedura observată de partea administrativă pe baza art. 1236, pentru vînzarea unei spiţerii, este în regulă, pentru că anularea unui contract nu se poate cere decît înaintea instanţelor judecătoreşti. Afară de aceasta, violează art. 1210 din acelaşi' cod cînd prin condi-tiunile contractului nu se prevede vînzarea fondului spiţeriei nici într-un caz. (Cas. Civ., dec. 395 din 21 decembrie 1865, Bul. Cas., 1865, p. 769). § 1236 Rezoluţiunea unui contract sinalagmatic nu rezultă de drept din neînde-plinirea obligaţiunilor uneia din părţi, ci trebuie pronunţată de judecată, după cererea părţii interesate şi după ce se constată neîndeplinirea obligaţiilor în momentul judecării. Această regulă este admisă după principiile Codului Civil si după ale legii Calimach (Cas. Civ., dec. 305 din 20 octombrie 1889, Bul. C'as., 1889, p. 832). Ti 11 i Mi Sj.'n 1 ' i î III ti! -n ;!!,> ■II 922 CODUL CALIMACH § 1254 şi 1255 Chestiunea de a şti dacă o tocmeală a fost perfectă, — ori numai o simplă făgăduinţă neroditoare de acţiune — este de fapt de exclusiva competenţă a instanţii de fond, care a fost chemată a examina şi a se pronunţa asupra acestei tocmeli (art. 1254 si 1255 Cod Calimach). (Cas. Civ., dec. 371 din 30 septembrie 1869, Bul. Cas., 1869, p. 438). Cap. 21 O donaţiune între vii devine perfectă prin faptul săvîrşirii actului juridic care realizează conferirea averii făcută dar într-un mod gratuit; iar Curtea care, pentru a declara invalidă, donaţiunea se întemeiază pe motivele că n-ar fi făcută tradiţiunea darului, că n-ar fi existînd acceptaţiunea, precum şi că persoana morală, căreia i s-a făcut darul, n-ar fi preexistat, violează regulile în privinţa donaţiunilor cuprinse în codul Calimach. Se comite o eroare gravă de fapt cînd Curtea, pentru motiv că s-ar fi intentat o acţiune pro donato, nu mai discută dacă ea n-ar putea fi întemeiată ca acţiune pro herede sau pro legato. (Cas. Civ., dec. 349 din 23 noiembrie 1876, Bul. Cas., 1876, p. 464). § 1258; v. şi § 43, 1269 Se face o dreaptă aplicaţiune a Cod. Calimach cînd Curtea tratează donaţiunea ca o tocmeală. Este fără importanţă a se mai examina dacă teoria asupra acţiunii pro donato, care se acordă şi în urma unei simple promisiuni, este sau nu greşită, cînd Curtea s-a servit de această teorie nu numai pentru ca să demonstreze că Codul Calimach nu cerea ca actul de donaţiune să fie autentic, putînd să existe şi fără participarea donatorului. Este regulat o donaţiune în persoana episcopului eparhiei, ca reprezentant al unui spital ce avea să se înfiinţeze. în mod juridic Curtea a putut considera pe episcop ca reprezentînd spitalul, deşi nu exista încă. Sînt îndeplinite cerinţele legii privitoare la capacitatea episcopului de a primi darul pentru spital, cînd se constată că el a fost autorizat prin ofis domnesc şi că atît el cît şi guvernul au făcut formal acceptaţiunea donaţiunii. (Cas. Civ., dec. 302 din 5 octombrie 1881, Bul. Cos., 1881, p.' 714). § 1290 Codicele Calimach, după cum rezultă învederat din dispoziţiile art. 1257 pînă la art. 1290, împarte darurile sub două priviri generale: una ce se raportă la natura lor şi care se subîmparte în daruri simple, remuneratorii şi însărcinătorii; iară alta ce se raportă la timpul executării, pe cît darul se dă în viaţă fiind donatorul sau după moartea lui. — Sub acea din urmă privire, adică cînd împlinirea darului urmează să se facă după moartea donatorului, fie el dar simplu, ori remuneratoriu sau însărcinatoriu şi este de natura contractului, legiuitorul, spre a se asigura de adevărata voinţă a donatorului decedat în timpul executării, a stabilit că aceste daruri să se facă sau prin acte investite cu formalitatea cerută pentru legaturi, sau prin scri- ANEXA II: JURISPRUDENŢA 923 sori puternice date donatorului, şi cu condiţia de acceptare din partea donatarului şi de expresă renunţare la dreptul de revocabilitate din partea donatorului; şi aceasta chiar cînd darul s-ar considera ca un contract, fiind remuneratoriu. Rezultă în mod neîndoios din litera precum şi din spiritul art. 1290 că aceasta a fost intenţiunea legiuitorului şi că dacă primirea darului s-ar putea deduce din împrejurarea că actul s-ar fi prezentat de donatar cu cererea de a i se da lucrul dăruit, lepădarea de dreptul de revocabilitate nu se poate deduce din faptul că donatorul a murit fără a uza de dreptul de revocaţiune, ci trebuie să fie expres sau prin scrisoare de dar, sau prin alt act făcut înaintea morţii, asemenea puternic, deoarece legiuitorul cere aceasta prin expresiunea «s-a lepădat anume». (Cas. Civ., 15 februarie 1867, Bul. Cas., 1867, p. 135). § 1290; v. şi § 1229 Denumirea dată unui act nu-i schimbă natura. Instanţa de fond este suverană să aprecieze intenţiunea părţilor şi să determine astfel caracterul actului ce a înţeles a face. (Cas. Civ., dec. 100 din 17 martie 1882, Bul. Cas., ■ 1882, p. 317).' Partea Il-a, cap. 24 ■ § 1323 şi urm. v. şi § 5 în materie de îndatorire personală bănească, izvorîtă dintr-o alcătuire cu caracter de împrumutare (între persoane locuind în Focşanii Moldovei) şi ipotecată într-un imobil situat în Focşanii Valachiei, — tribunalul Putna ca tribunal mixt, cu jurisdicţiune asupra ambelor părţi ale oraşului, este competent a se pronunţa atît asupra contestaţiilor personale, cît şi a lua măsurile pentru înstrăinarea ipotecii pusă în plata datoriei, aplicînd în privinţa formelor pentru expropierea imobilului legea ţării unde este situat, după principiul locus regii actum, dar pentru relaţiunile personale contractate în ţară de pămînteni nu se pot aplica alte legi de cît ale pămîntului. Tribunalul a violat art. 318 din R.O. al Moldovei, cît şi articolele privitoare la ceziune şi la dobînzi nelegiuite din Codul civ. al Moldovei, care se deosebesc deacelea ale Condicii lui Caragea. (Cas. Civ., dec, 290 din 29 octombrie 1864, Bul. Cas., 1864, p. 566). § 1333. Vezi şi § 1760 Art. 1333 şi 1760 din Codul Calimach sînt bine aplicate cînd tribunalul şi Curtea condamnă pe răzăşi a plăti procente pe suma stipulată în contract, din ziua de cînd debitorul nu si-a îndeplinit obligaţiunea. (Cas. Civ., dec. 80 din 11 martie 1869, Bul Cas., 1869, p. 112—115). § 1339 Art. 1339 din Codul Civil moldav nu declară izbit de nulitate un înscris de datorie, dacă nu va fi iscălit şi de martori, ci adeverirea înscrisului de către martori o lăsa la voinţa părţilor; prin urmare dintr-un drept facultativ al părţilor nu poate rezulta un caz de nulitate în privinţa unui înscris. (Cas. Civ., dec. 486 din 11 noiembrie 1867, Bul. Cas., 1867, p. 908). 1875 40 924 CODUL CALIMACH ANEXA II: JURISPRUDENŢA 925 § 1339 Biletele la purtător sînt dispensate de formalitatea girului, desi art 106 şi 183 din Codul de Comerţ şi 1339 din Codul Calimach, dispun să se'denu-mească, pe lîngă debitor, şi creditorul, deoarece denumirea celui din urmă nu-i esenţială şi lipsa nu face nevalabilă datoria, iar uzul, pentru o mai repede transmisiune, a admis că un înscris de datorie poate să fie la purtător. Trase de un necomerciant, ele sînt supuse prescriptiunii ordinare si nu acelei de 5 am stabilită de art. 184 Codul Comercial! (Cas. Civ., dec. 48 din 12 februarie 1869, Bul. Cas., 1869, p. 75). § 1340, 1342 şi 1344 Tocmeala ce are de obiect cumpărarea de rachiu este o tranzacţie comercială ; prin urmare legile comerciale sînt speciale pentru regularea unor asemenea tranzacţiuni, pe cînd art. 1340, 1342 şi 1344 din Codul Civil al Moldovei sînt privitoare la împrumuturi băneşti si nu-si găsesc aplicarea în tocmeala părţilor. (Cas. Civ., dec. 53 din 25 'februarie 1866, Bul Cas 1866, p. 103). § 1374 1660, 1662, 1667 şi 1668 Bărbatul poate administra paraferna femeii sale cu consimţămîntul acesteia. Existenţa unui atare mandat se poate deduce chiar din împrejurări de fapt, de instanţele de fond. Femeea devine creditoare în averea soţului pentru atare paraferna. (Cas. Cw., dec. 323 din 21 septembrie 1877, Bul. Cas. 1877, p. 278). § 1398; v. şi § 1402 şi 1429 în contractul de schimb se dă un lucru în locul altuia şi art. 1398 Codul Calimach dispune că nu-i nevoie de o adevărată trădare' pentru perfectarea contractului. în speţă, nu s-a dat un lucru pentru o sumă de bani, căci banii stipulaţi prin contract nu acoperă preţul obişnuit al lucrului spre a constitui o vînzare, în sensul art. 1410 şi 1416 dm acelaşi cod. Ceea ce deosebeşte vînzarea de schimb e faptul că în contractul din urmă nu-i vorbă de determinarea preţului în bani: fiecare parte este în acelaşi timp vînzător şi cumpărător. Curtea apelativă din Iaşi n-a denaturat deci contractul, cum pretinde recurentul. Nu s-a violat nici art. 1429 deoarece nu are aplicare, în speţă nefiind vorba de o vînzare căci mănăstirea Sf. Mormînt a cedat drepturi 'litigioase asupra unui anumit imobil, în schimbul altui imobil. Nu era nevoie nici de încuviinţarea mitropolitului deoarece, după uzul şi jurisprudenta constantă adoptată de tribunale, în Moldova nu s-a recunoscut niciodată de facto inferenţa mitropolitului asupra bunurilor aparţinătoare mănăstirilor zise închinate şi, deci, a fost de ajuns adeverirea Divanului de întărituri pentru schimb (inaplicabil art 1402). (Cas. Civ., dec. 23 din 25 ianuarie 1869, Bul. Cas., 1869, p. 34). § 1402 Art. 1402 din codul Calimach şi 13 din Sobornicescul Hrisov n-au fost violate — deci gravă eroare de fapt — întrucît egumenul mînăstirii Sf. Sava n-a semnat actul de schimb în locul egumenului Bistriţei, proprietara moşiei Osoiu, ci în calitate de erarh al averilor Sf. Mormînt. S-a comis greşită interpretare şi gravă eroare de fapt întrucît consimţămîntul mitropolitului şi al ministerului de culte există, cum se vede din actul de schimb şi acest consimţămînt nu trebuia să preceadă contractul căci legea nu prevede dec. 190 din 13 martie 1870, Bul. Cas., (Cas. Civ. nu această condiţie. 1870, p. 102).' § 1410, 1411 şi 1412; v Din combinatiunea art. S 570, 571, 572, şi 486, 487 şi 1410, 1411 şi 1412 cu 570, 571, 572, 486 şi 487 din Codul Calimach rezultă: Că prin simplă tocmeală proprietatea lucrului vîndut nu este dobîndită, ci dă numai titlu de cîştigare. Pentru a se dobîndi şi proprietatea trebuie să fie şi trădarea obiectului, pentru care urmează şi se arată semne că s-a efectuat. Că acţiunea în revendicare a lucrurilor mişcătoare nu poate fi intentată decît pentru cele determinate şi specificate şi proprietatea acestor lucruri nu poate fi cîştigată pînă nu se determină şi specifică. (Cas. Secţii Unite, dec. 10 din 18 decembrie 1870, Bul. Cas., 1870, p. 296). § 1429 Este nul contractul călugărilor greci prin care se dispune vînzarea pădurilor mănăstireşti. Cînd convenţia de înstrăinare a imobilelor mînăstireşti de călugării greci's-a anulat, este fără interes a se fixa preţul ei. O convenţie anulată pentru lipsa condiţiilor legale esenţiale, nu poate fi ratificată sau confirmată. Sentinţele pronunţate în drept, după vechea lege a Moldovei, nu au autoritate de lucru judecat asupra fondului. O convenţie chiar de locaţiune este nulă, dacă nu a respectat condiţiile legii Moldovei din 1843 (art. 17) şi ofisul domnesc din 22 noiembrie 1845. (Cas. Civ., dec. 406 din 2 decembrie 1875, Bul. Cas., 1875, p. 355). § 1414; v. şi § 1176 şi 1179 După dispoziţiile art. 1414 combinat cu 1176 şi 1179 Cod. Calimach, la vînzări în genere se aplică regulile aşezate la tocmeli îndeobşte, care se pot dovedi prin martori, înscrieri particulare, întărite sau neîntărite de judecătorii şi chiar prin înscrisuri cu punere de deget din partea celor ce nu ştiau carte, făcute faţă de 2 sau 3 martori; iar regula prescrisă de art. 3 dm anexa litera T din Regulamentul Organic nu se aplică decît la vînzările sau schimburile de moşii la care era dreptul de protimisis, iar nu şi la vînzările de case şi imobile aflătoare în oraşe la care nu era un asemenea drept. (Cas. Civ., dec. 208 din 26 aprilie 1904, Bul. Cas. 1904, p. 600). § 1431 Legea din 20 august 1864 introducea dreptul de reciprocitate în ceea ce priveşte achiziţiunea de imobile, recunoscînd acest drept străinilor în ţara cărora si romînii s-ar bucura de el; nu se ocupă, însă, de izraeliţii care, după legile si regulamentele anterioare, aveau facultatea să cumpere imobile urbane. (Cas. Civ., dec. 46 din 8 februarie 1882, Bul. Cas.,. 1882, p. 143). I 926 CODUL CALIMACH § un Legea din 20 august 1864 care oprea pe străini de a dobîndi imobile de orice natură în Romînia, nu se aplică şi izraeliţilor pămînteni, care, deşi nu se bucură de drepturile politice, dar nu este mai puţin adevărat că ei nu pot fi consideraţi ca străini în înţelesul strict al cuvîntului, căci străini sînt. acei care, aparţinînd unui alt stat politic organizat, se bucură de toate drepturile în general, fie politice, fie civile, în acel stat. Astfel, sub imperiul acelei legi, izraeliţii puteau cumpăra imobile urbane, drept ce-1 aveau prin Codul Calimach. (Cas. Civ. dec. 387 din 28 octombrie 1897, Bul. Cas., 1897, p. 1203). § 1432 Art. 3 din Sobornicescul Hrisov aducînd o importantă mărginire prevederilor art. 1432 din Codul Civil, care a întins privilegiul răscumpărării pînă la a şasea spiţă de rudenie, fără deosebire, n-a avut de scop prin cuvintele « fraţi » şi « surori » decît a păstra acel privilegiu pînă la a doua spiţă de rudenie, asemenea fără deosebire şi astfel s-a înţeles şi s-a aplicat totdeauna în Romînia de peste Milcov. Legea protimisisului este un privilegiu ieşit din dreptul comun, acordat familiei, şi astfel trebuie să fie înţeles într-un mod restrins, adică în sensul cel mai natural al cuvintelor «fraţi» şi « surori», încît să nu se aplice şi la împrejurările unde aceste cuvinte s-ar putea întrebuinţa prin analogie. Restricţiunea in privinţa aceasta nu poate merge însă pînă la o mărginire care ar cere distincţiunea necuprinsă în literă şi în sensul comun al cuvintelor fraţi şi surori, — restricţiune făcută de legiuitor, anume în cazuri precum ar fi la moşteniri. Regula dreptului este că nu poate judecătorul să facă distincţiuni unde nu le-a făcut legiuitorul. (Cas. Civ., dec, 349 din 18 decembrie 1864. Bul. Cas., 1864, p. 693). § U75 Tribunalul a comis un exces de putere legalizînd cesiunea contractului de arendarea moşiei unui terţiu fără învoirea proprietarului, contrar dispoziţiunii categorice din art. 1475 Cod. civ. al Moldovei. (Cas. Civ.. dec. 76 din 31 martie 1864, Bul. Cos., 1864, p. 179). § 1482 şi 1485 Proprietarul lucrului arendat nu poate fi-răspunzător de prejudiţiul cauzat arendaşului printr-o deposedare arbitrară urmată din partea celor de al treilea ce nu ar pretinde că au un drept asupra lucrului arendat, cum ar fi in cazul art. 1482 si 1485 din Codul Calimach, invocat fără temei de recurent. (Cas. Civ., dec, 425 din 4 noiembrie 1869, Bul. Cas., 1869, p. 493). § 1482; v. şi § 1893 şi 1894. Dreptul de scăzămînt al arendaşului este expres prevăzut de legea Calimach cînd proprietarul face ca el să fie pus în folosinţa lucrului arendat. (Cas. Civ., dec. 5 din 9 ianuarie 1878, Bul. Cas., 1878,- p. 1). ANEXA II: JURISPRUDENŢA 92-7 § 1506; v. şi § 1960 Prescripţiunea prevăzută în art. 1960 Codul Calimach nu este aplicabilă la creanţele mai dinainte determinate a se plăti la epoci fixe. (Cas. Civ., dec'381 din 14 noiembrie 1877, Bul. Cas., 1877, p. 318). § 1506 înscrisul prin care cineva s-a obligat a plăti bani în loc de dijmă în natură, nu poate fi considerat decît ca un aşezămînt de bezman sau năimeală. (Cas. Civ., dec. 5 dm 18 ianuarie 1865, Bul. Cas., 1865, p. 16). § 1506 Art. 13 din Sobornicescul Hrisov, care opreşte vînzările moşiilor mănăstireşti din partea egumenilor şi învoieşte schimburile sub condiţiunile ce pune, nu priveşte dreptul de bezman sau de folosinţă concedat de egumeni şi nu are aplicaţiune în speţă, nici prin analogie, precum nici art, 1429 Cod. Civil, care priveşte tot la vînzări de moşii mănăstireşti. Bezmanul sau embaticul care constituie alcătuirea prevăzută de art. 1506 din Codul Civil dă numai drept de folosinţă bezmănarului, proprietatea rămînînd proprietarului, căci bezmănarul posedă în numele lui. După uzul vechiu al ţării Moldovei, recunoscut şi sancţionat de art. 4 din legiuirea Obşteştei Adunări Col. II pag. 281, mărginit de legea din 1840 numai în ceea ce priveşte locurile menite pentru cimitire, rezultă că egumenii mănăstirilor aveau dreptul de a da cu bezman locuri de casă şi acareturi prin tîrguri. (Cas. Civ., dec. 148 din 20 martie 1867. Bul. Cas., 1867, p. 272). § 1506; v. şi § 477 Dreptul de bezman este un drept real, pe care embaticarul îl exercită în mod direct animo domini, independent de nudul proprietar. Acest drept poate fi vîndut, închiriat, transmis prin succesiune şi deci şi revendicat de la cel care 1-a cotropit, în cazul cînd a trecut termenul pentru exercitarea acţiunii posesorie. Indiferent de denumirea în drept a acţiunii care protejează dreptul în contra terţilor deţinători fără calitate, această acţiune a titularului embati-cului nu poate avea decît caracterul real al unei acţiuni petitorii. (Cas. Civ., dec. 430 din 20 februarie 1925, Bul. Cas., 1925, p. 122). § 1513; v. şi 1523 După Codul Calimach, nudul proprietar poate urmări canonul unei emfiteoze cînd bezmănarul primitiv transmite unui nou contractant dreptul său de emfiteoză. (Cas. Civ., dec. 412 din 28 noiembrie 1890, Bul. Cas., 1890, p. 1285). § 1514; v. şi § 1517 şi 1518 Bezmănarul care, deşi n-a plătit bezmanul la termen 1-a depus însă îndată după intentarea acţiunii de revendicare a locului cu bezman, nu poate fi expropriat de dreptul de proprietate asupra lui întrucît plata făcută în tot cursul instanţei se socoteşte bine făcută pînă în momentul pronunţării hotă-ririi. (Cas. Civ., dec, 133 din 20 aprilie 1882, Bul. Cas., 1882, p. 421). 34 9-28 CODUL CALIMACH § 1517 Legea fixează termenul în care să se plătească bezmănurile, deşi n-ar urma alcătuire între părţi cît anume să se plătească. Instanţa de fond nu poate încuviinţa de a se plăti bezmanul peste termenul de 3 ani sau alt termen neprevăzut de lege, luînd ca precedent un fapt anterior. Aceasta ar fi contrar § 1517 din Cod. Dacă proprietarul 1-a păsuit pe bezmănar şi peste termenul legal, prin aceasta bezmănarul n-a cîştigat nici un drept la prelungirea termenului fără consimţămîntul proprietarului. (Cas. Civ., dec. 179 din 17 august 1865, Bul. Cas., 1865, p. 315). § 1517, 1909 şi 1964 Prescripţia prevăzută de art. 1517 Cod Calimach nu curge în contra minorilor decît cînd ei au tutore. (Cas. Civ., dec. 379 din 3 octombrie 1873, Bul. Cos., 1873, p. 163). § 1517 Se violează legea Calimach cînd Curtea găseşte scuzabilă neplata embati-cului pe simplul motiv că embaticarul a fost mult timp funcţionar în cancelaria mănăstirii. (Cas. Civ., dec. 213 din 27 august 1875, Bul. Cas., 1875, p. 187). § 1517 Instanţele de fond sînt suverane să aprecieze intenţiunea părţilor în privinţa calificării unui act care dă loc la îndoieli şi, prin interpretarea clauzelor lui, să declare că e o convenţie prin care se constituie un bezman, iar nu o vînzare. Actul constitutiv al dreptului de bezman nu se poate anula, după Codul Calimach, dacă n-au trecut doi ani cu neplata bezmanului. (Cas .Civ., dec. 126 din 31 martie 1889, Bul. Cas., 1889, p. 313). % 1517 Asemănat art. 1517 din vechiul Cod Calimach, dreptul de emfiteoză nu se stinge de drept şi eo ipso prin neplata canonului în termen de trei ani, ci această stingere trebuie cerută de proprietar ca să fie declarată prin judecată ; de unde urmează că dacă emfiteuticarul a fost expulzat în mod arbitrar, el e în drept să ceară reintegrarea sa fără ca neplata canonului să fie un obstacol la aceasta dacă el n-a fost somat (Cas. Civ., dec, 382 din 28 noiembrie 1894 Bul. Cas., 1894, p. 1095). § 1517; v. şi § 1518; Curtea de apel a violat art, 1518 Cod. Calimach, cînd a făcut aplicarea art. 1517, fără a ţine seama de refuzul proprietarului de a primi bezmanul, cînd acesta a fost depus conform legii. (Cas. Civ., dec. 232 din 30 mai 1873, Bul. Cas., 1873, p. 109). § 1517 După Codul Calimach dreptul de bezman nu se stinge de plin drept prin neplata canonului. In asemenea caz, acest drept nu se putea stinge decît prin hotărîre judecătorească. (Cas. Civ., dec. 216 din 20 mai 1891, Bul. Cas., 1891, p. 602). ANEXA II: JURISPRUDENŢA 929 ? § 1523, 1524 şi 1527 Din combinaţia art. 1523, 1524 şi 1527 din Codul Calimach rezultă că bezmănarul nu poate să vîndă imobilul supus bezmanului fără învoirea prea-labilă a proprietarului sau, în caz de tăcere sau refuz din partea acestuia, fără permisiunea justiţiei; în caz contrariu, bezmănarul pierde dreptul asupra locului supus bezmanului. Din termenii « bezmănarul nu le poate vinde decît prin judecată » din art. 1524 nu se poate înţelege că e suficient ca vînzarea să se facă prin act legalizat sau autentificat de tribunal, ci mai trebuie o aprobare formală si expresă din partea justiţiei. (Cas. Civ., dec. 473 din 25 noiembrie 1905, Bul. Cos., 1905, p. 1408). § 1527; v. şi § 1523 Cel care ţine un loc cu bezman, nu poate ceda dreptul său fără învoirea proprietarului. Dacă însă a făcut aceasta el pierde dreptul bezmanului, chiar si cînd vînzarea se face prin licitaţie publică. (Cas. Civ., dec. 322, din 14 septembrie 1873, Bul. Cas., 1873, p. 143). § 1527 şi 1530 Embaticarii care vînd altora dreptul de folosinţă a unui imobil, supus embaticului, fără să înştiinţeze pe proprietarul pămîntului despre aceasta, pierd dreptul de uzufructuar după legea Calimach. (Cas. Civ., dec, 199 din 19 august 1875, Bul. Cas. 1875, p. 175). § 1527; v. şi § 1530 Imobilul supus la embatic către Stat, reintră în plină proprietate a Statului dacă se vinde de embaticar, fără ca Statul să fie înştiinţat, după legea Calimach, şi perceptorii care au urmat a primi embatic, nu au calitate a renunţa prin acest fapt la dreptul cîştigat de stat în virtutea legii. (Cas. Civ., dec. 399 din 25 noiembrie 1877, Bul. Cas., 1877, p. 335). § 1527 Proprietatea supusă la bezman nu se poate vinde decît afectată de această sarcină; în ceea ce priveşte, însă, ratele devenite exigibile, ele neputînd fi considerate decit ca un drept personal, în caz de înstrăinarea proprietăţii, noul proprietar nu este ţinut să sufere rezilierea vînzării pentru neplata ratelor datorate de proprietarul anterior. (Cas. Civ., dec. 55 din 13 februarie 1884, Bul. Cas.. 1884, p. 115). § 1608 şi 1616 După legea Calimach era destul pentru valabilitatea unei'foi dotale ca să fie făcută în scris sau chiar verbal, dar în prezenţa a trei martori. Regulamentul Organic şi legea din 1843 n-au abrogat aceste articole, ci au edictat numai măsuri de publicitate, în interesul terţilor. O foaie dotală netran-scrisă nu este nulă, ci numai nu dă privilegiuri în contra terţilor. (Cas. Civ., dec. 135 din 14 martie 1873, Bul. Cas., 1873, p. 57). § 1610 Prin motivul de recurs s-a susţinut că s-ar fi violat art. 1610 din Cod. Civ. fiindcă Curtea Princiară s-a mărginit a spune că soţia nu e datoare 59 — e. 622 77 930 CODUL CALIMACH a răspunde venitul zestrei, pentru că nu 1-a primit ea însăşi şi nu a spus totodată, de la cine îi rămîne soţului dreptul de a reclama acel venit. Numai atunci s-ar fi violat citatul articol cînd curtea ar fi negat bărbatului dreptul de a lua venitul zestrei; cînd, din contra, prin hotărîrea sa îi recunoaşte acest drept, apără numai pe pîrîta soţie, ca una ce n-a luat dînsa acel venit, fără ca prin aceasta să contesteze reclamantului facultatea de a intenta osebită acţiune cui se va socoti în drept. (Cas. Civ 210 din 12 octombrie 1863, Bul. Cas., 1863, p. 570). § 1611, 1622 şi urm. Se violează legea Calimach şi Regulamentul Organic al Moldovei, cînd în lipsa unui act dotai format în regulă la căsătorie, se creiază un nou regim dotai din acte si fapte petrecute în urma căsătoriei între soti. (Cas. Civ dec. 393 din 22 noiembrie 1875, Bul. Cas., 1875, p. 335). § 1611 Cererea de revendicare a unui imobil este neîntemeiată cînd se bazează pe existenţa unui act dotai la care nu participase şi soţul, conform legii Calimach. (Cas. Civ., dec. 9 din 13 ianuarie 1888," Bul. Cas., 1888," p. 9). § 1616; v. şi § 1176. Dota, după legea Calimach, se putea constitui şi verbal dacă era în prezenţa a trei martori. (Cas. Sectii-Unite. dec. 3 din 3 aprilie 1880. Bul. Cas., 1880, p. 305). § 1618; v. şi § 231. Neînscrierea unui act dotai în registrele tribunalului, deşi nu dă caracterul imobilului de dotai, nu poate face însă, ca proprietatea imobilului prevăzut într-însul să nu fie privită ca trecută de la persoana constituitorului dotei asupra persoanei în favoarea căreia a fost constituit. (Cas. Civ., dec, 301 din 5 octombrie 1881, Bul. Cos., 1881, p. 710). § 1618. Disoluţiunea căsătoriei, după legea Calimach, dînd drept la restituirea dotei constituitorului ei, actul dotai devine nul de drept şi nu mai poate servi ca just titlu pentru dobîndirea prescriptiunii de 10 ani. '(Cas. Civ., dec. 195 din 12 iunie 1882, Bul. Cas., 1882, p.'674). § 1618; v. şi § 1653. Declaraţiunea neexistenţei unei căsătorii contractate sub imperiul Codului Calimach atrage desfiinţarea tocmelilor căsătoreşti. Averea prevăzută in actul dotai se întoarce femeii chiar cînd zestrea a fost constituită de alte persoane, afară numai de cazul unei stipulatiuni formale in alt sens. (Cas. Civ., dec. 37 din 29 ianuarie 1883, Bul. Cas., 1883, p. 63). § 1618; v. şi § 1653. Averea dată cu ocaziunea căsătoriei sub nume de dotă. devine proprietatea femeii şi, prin urmare, în caz de desfiinţarea căsătoriei sau chiar cînd 5f ANEXA II: JURISPRUDENŢA 931 & ea s-ar declara neexistentă, dota se întoarce în patrimoniul femeii. Dota revine m~ constituentului, după dizolvarea căsătoriei, numai în caz de stipulaţiune i expresă. (Cas. Civ., dec. 381 din 19 noiembrie 1884, Bul. Cas., 1884, p. 907)- Cap. 22 |j § 1608 şi 1609 După legea Calimach zestrea putea fi constituită înainte şi după cununie, in formă scrisă sau nescrisă, astfel că, în lipsă de un aşezămînt dotai în scris, soţii puteau discuta între dînşii şi dovedi prin orice probe averea femeii şi I- titlul sub care a fost constituită, inscripţiunea unor asemenea acte fiind cerută numai fată de terţele persoane. (Cas. Sectii-Unite, dec. 3 din 6 mai 1876, Bul. Cas.,' 1876, p. 685). § 1622; v. § 1663 şi 1634 Actul dotai sub semnătură privată, constituit sub legea Caragea, face probă între părţile contractante şi moştenitorii lor. Este neexact mijlocul întemeiat pe motivul că curtea trebuie să aplice legea Calimach care era în vigoare în Foşanii de nord, în anul 1847, întrucît se constată că actul s-a făcut în oraşul Buzău şi sub imperiul legii Caragea. îv Obiectele mobile dotale nepreţuite, după legea Caragea sînt numai atunci în sarcina femeii cînd se constată că s-au pierdut dintr-o forţă . majoră dovedită. Curtea şi-a putut forma convicţiunea din alte probe despre existenţa şi primirea parafernei de către soţ, întrucît legea Calimach (art. 1663), nu prevede sancţiunea nulităţii. ' , Este inexact mijlocul întemeiat pe motivul că curtea nu-şi bazează hotă- rîrea sa pe nici un articol de lege, cînd se constată dintr-însa că este fondată ■ pe legea Caragea si Calimach, după locul si timpul cînd s-au petrecut faptele. (Cas. Civ., dec. 145 din 4 mai 1876, Bul. Cas., 1876, p. 197). § 1623 Art. 1623 din Codul Calimach tratează despre îndatorirea mamei de a înzestra pe fiicele sale. Judecătorul fondului face o greşită aplicaţiune a §1623 din codul Calimach, pe cît timp tatăl fiind stăpîn să înzestreze pe fiica sa cu suma ce din averea sa a socotit el de cuviinţă, dîndu-i totodată şi jumătate din averea mamei ce era moartă, el fiind epitrop firesc, fără a se putea zice că prin aceasta s-a contravenit la § 1623, care priveşte la îndatorirea legală a părinţilor în viaţă de a înzestra fetele lor şi care declară că această îndatorire există mai cu seamă pentru tată si bun. (Cas. Civ., dec. 162 din 29 martie 1867, Bul. Cas., 1867, p. 295).' § 1629 şi 1630 Dota promisă de mamă fiicei sale la căsătorie, este datoare s-o dea măcar că actul prin care a promis-o nu are forma unul act dotai, ci numai o foaie volantă iscălită de dînsa. (Cas. Civ., dec. 224 din 25 iunie 1886, Bul. Cas.f 1886, p. 525). 59* ^105 3666 932 CODUL CALIMACH § 1638 şi 1639 Pe cîtă vreme nu se constată că îmbunătăţirile aduse imobilului dotai erau de natura celor prevăzute în § 1638 lit. B. Cod. Civ., nu se poate împovăra zestrea cu preţul lor; iar, pe de altă parte, nu se poate spune că bărbatul era dator a se îngriji de îmbunătăţirea binalelor, potrivit prevederilor § 1639. (Cas. Civ., dec. 140 din 18 iunie 1865, Bul. Cas., 1865, p. 289). § 1640 Tribunalul oprind vînzarea în urma reclamaţiei părţii adverse, s-a conformat, sub regimul legii vechi, legilor respective din Colecţia judecătorească şi Regulamentului Organic, dar n-a dat o hotărîre asupra fondului procesului, cii drept de apel, ci a făcut o simplă încheiere graţioasă. Nu se poate invoca violarea art. 1640 din Codul Civil moldav, care dă femeii tacită ipotecă în averea bărbatului înaintea oricărui alt creditor, deoarece nu s-a pronunţat asupra dreptului de preferinţă al recurentei reclamîn-du-şi zestrea sau al părţii adverse, creditoarea soţului, obiect neatins prin înche-erea atacată. (Cas. Civ., dec. 140 din 14 mai 1866, Bul. Cas., 1866, p. 270). § 1640; v. şi § 585 şi 586 S-a violat textul § 1640. 585 şi 586 din Codul Civil moldav cînd, zestrea preferindu-se faţă de orice alţi creditori, s-a vîndut imobilul înainte de vreo hotărîtă lichidare a drepturilor zestrale ale femeii şi fără cel puţin ca să fi fost primită a concura la licitaţie spre a urca preţul de vînzare. (Cas. Civ.. dec, 262 din 22 septembrie 1866, Bul. Cas., 1866, p. 513). § 1640; v. şi § 582, 584, 1480, 1646, 1997 După art. 1640 combinat cu art. 584 şi 582 din Codul Calimach, femeia are o ipotecă tacită derivînd din lege, asupra averii nemişcătoare a bărbatului şi cînd este concurs de creditori, după art. 1646, femeia are preferinţă pentru dota ei nu numai asupra creditorilor posteriori, dar şi a celor anteriori, fie şi ipotecari. Ca să fie, însă, loc de regulare de preferinţă, este nevoie de concurs de creditori cari să pretindă asupra unuia şi acelaşi obiect al debitorului nişte drepturi reale; ori, femeia avînd numai ipotecă tacită, nu poate pretinde un drept real asupra averii mişcătoare a bărbatului său. De aici rezultă că dacă se găseşte în faţă cu un creditor ce are un drept real asupra averii mişcătoare a bărbatului, nu poate avea preferinţă asupra acelui creditor în valoarea averii mişcătoare. Aşa dar cînd se dispune a se preferi creanţa dotală asupra creanţei pentru arendă a proprietarului, se violează art. 1997 şi 1480. (Cas. Civ., dec. 246 din 12 septembrie 1870, Bul. Cas., p. 254). § 1643 înlocuirea unui imobil dotai de cître bărbat în timpul căsătoriei, prin-tr-un alt imobil, a fost permisă după Codul Calimach. Neîndeplinirea de către bărbat a formalităţilor antipriconului nu poate fi invocată în favoarea sa nici de el, nici de moştenitorii săi. (Cas. Civ., dec. 35 din 31 ianuarie 1879, Bul. Cas., 1879, p.'30). § 1643 v. § 1641 şi 1642 ■Imobilul dotai, după legea Calimach, se putea înstrăina cînd era în folosul femeii si cu consimţămîntul ei. (Cas. Civ., dec. 212 din 17 iunie 1886, Bul. Cas.. m 1886, p. 509). 1 § 1649 şi 1650; vezi şi § 1653 i Compensaţiunea nu se poate propune decît cu o contra reclamaţiune ;'- pornită asupra aceleiaşi persoane care a intentat procesul, iar nu cu o pre-■ tenţie ce contra reclamantul se socoate în drept a face contra unei a *. treia persoane. || Venitul zestrei este dator bărbatul a-1 înapoia femeii sale din ziua des- ' părtirii pronunţată de biserică, iar mai înainte conform § 1649, 1650 şi 1653 I din Codul Civil'al Moldovei. (Cas. S. Reclamaţiuni, dec. 31 din 19 februarie 1864, Bul. Cas. 1864, p. 63-64). § 1650 Curtea Princiară, prin hotărîrea ce dă, încuviinţează ca soţul să ia dobîndă de la desfiinţarea căsătoriei; După spiritul art. 1650 din Cod. Civ., urmează a se întoarce asemenea f sumă cu dobîndă ei de la desfiinţarea căsătoriei, fiindcă din acel minut amîndoi soţi trebuie a se restitui în. averile lor, şi din minutul acelei desfaceri orice sumă a unui soţ rămîne în averea celuilalt, nu se poate considera decît ca o avere ţinută fără nici o cauză şi, prin urmare, urmînd a produce dobîndă. (Cas. S. Reclamaţiuni, dec. 13 din 29 ianuarie 1863, Bul. Cas.. 1863, p. 21-22). ,y § 1650; v şi § 1655, 1656 şi 1841 y< Dreptul izvorît din prevederea § 1650 al Codului Civil nu-i lipit de per- soana bărbatului, ci aparţine tuturor celor îndatoraţi la întoarcerea de zestre, precum rezultă din litera citatului paragraf, şi trece şi la moştenitori precum rezultă din § 1655, care spune anume că drepturile şi îndatoririle cererii şi întoarcerii de zestre trec şi la moştenitorii bărbatului şi ai femeii; aşa dar aceste drepturi şi datorii nestingîndu-se împreună cu persoana bărbatului şi a femeii, după cum spune § 1841, nu sînt de natura celor care, după acest paragraf, nu pot fi obiect de cesiune, precum n-ar putea fi obiectul unei cesiuni dreptul sau beneficiul stabilit prin § 1656, ut quantum facere potesi. Acest beneficiu este într-adevăr lipit de persoana bărbatului, a părinţilor şi a fiilor săi. şi nu trece la moştenitorii lor. Nimeni nu poate fi încărcat cu datorii fără reclamaţia cuiva în contră-i şi fără ca la caz de contestaţie să fie contestate judecătoreşte în mod definitiv. Comite un exces de putere şi trece peste competinţa sa tribunalul care pune în sarcina zestrei femeii datorii nerecunoscute de dînsa, fără ca să fie pretenţie în contra ei şi fără a se constata mai întîi judecătoreşte că acele datorii trebuie să cadă în povara zestrei. (Cas. Civ., dec. 339 din 5 decembrie 1864, Bul. Cas., 1864, p. 672). § 1660 şi 1661 Sub imperiul Codului Calimach bărbatul neavînd nici o putere asupra exopricei femeii, fără învoirea ei, Curtea, dacă nu discută punctul relativ la .934 CODUL CALIMACH calitatea în care se prezintă bărbatul în numele femeii, cînd judecă o cerere de revendicare, comite o omisiune esenţială şi hotărîrea dată, faţă cu soţul neautorizat prin procură specială, nu-i este opozabilă (art. 1660). (Cas. Civ dec, 130 din 30 martie 1870, Bul. Cas., 1870 p. 123). § 1662 Soţul nu poate prescrie imobilul constituit zestre soţiei sale. (Cas. Civ dec. 410 din 2 decembrie 1898, Bul. Cas., 1898, p. 1387). § 1687 şi 1688 După prescripţiunile § 1687 din Codul Calimach, darurile între soţi erau oprite şi nu erau permise decît în cazurile prevăzute de § 1688 şi următorii. Dovada existenţii lor este o chestiune de fapt lăsată la aprecierea instanţelor de fond. Succesiunea donatorului fiind deschisă sub imperiul codului civil, donaţiunea, ca şi legatul, sînt supuse reducţiunii cînd trec peste cotitatea disponibilă. Şi chiar după Codul Calimach, interpretat după principiile dreptului roman în ultima lui fază, donaţiunile fiind supuse legii Falcidia, trebuiau să se socotească la masa succesiunii pentru determinarea rezervei. (Cas. Civ., dec, 127 din 19 aprilie 1893, Bul. Cas., 1893, p. 312). § 1695 Sub imperiul Codului Calimach averea cumpărată de femeia măritată, în timpul căsătoriei, cu banii a căror provenienţă este nedovedită, se considera ca fiind a bărbatului. (Cas. Civ., dec. 116, din 8 martie 1891, Bul. Cas., 1891, p. 292). § 1726; v. § 1729 şi 1666 Bărbatul nefiind considerat ca administrator al averii femeii cînd femeia are absoluta dispoziţie asupra imobilului, nici nu incumbă lui datoria întreţinerii în bună stare a acelui imobil; dindu-se altă soluţie s-au călcat dispoziţiile art. 1726, 1729 şi 1666 Codul Calimach. (Cas, Civ'., dec. 293 din 23 octombrie 1870, p. 312). § 1760, 1761 v. şi 1333 După Codul Calimach creanţele produceau dobînzi din momentul ce ele deveneau exigibile, fără să fi fost trebuinţă de o cerere în judecată si cu toate că în act nu era stipulată plata vreunei dobînzi. (Cas. Civ., dec. 312 din 14 iunie 1895, Bul. Cas., 1895, p. 885). § 1761; v. şi § 1517 Asemănat art. 1761 din Cod. Calimach, datornicul era de drept în întîr-ziere dacă nu plătea datoria la termenul hotărît, fără să fie trebuinţă, pentru acest scop, de o punere în întîrziere prin judecată sau afară de 'judecată. Art. 1517 din Codul Calimach care hotărăşte că bezmănarul se scoate din locul cu bezman prin judecată cînd nu plăteşte bezmanul în curgere de doi sau trei ani, nu derogă cît de puţin la principiul desfiinţării de drept a embaticului prin neplata bezmanului hotărît, căci cu toată' încetarea ipso W- ANEXA II: J URISPRUDENŢA 935 î jure a embaticului, prin neplată, totuşi proprietarul este ţinut să recurgă în H asemenea caz la judecată, samavolnicia fiind oprită. (Cas. Civ., dec. 124 I' din 20 martie 1900, Bul. Cos., 1900, p. 304). 1 § 1771: v. si § 1154 H Creditorul care nu ia nici o parte la procedura' urmăririi unui imobil, § nici ca creditor urmăritor, nici ca oponent, pînă la adjudecarea definitivă, nu mai poate invoca cu succes contractul de vînzarea imobilului ce avea de f la fostul proprietar, deoarece conventiunile au putere numai între părţile |" contractante. (Cas. Civ., dec. 60 din 11'februarie 1877, Bul. Cas., 1877, p. 64). Partea IlI-a. cap. 1 f ş După legea Calimach este legal constituită garanţia de către stat, deşi î s-a prezentat la tribunal numai garantul si garantatul, fără debitor. (Cas. 1 Civ., dec. 170 din 16 iunie 1875, Bul. Cas., 1875, p. 142). | § 1776; v. şi § 1785, 1773, 1787 l Garantul are beneficiul de discuţiune (art. 1776 şi 1785 Cod_Calimach). , Dacă însă este solidar cu debitorul, beneficiul încetează (art. 1773 şi 1787 acelaşi cod) şi poate fi urmărit direct de creditor. Existenţa solidarităţii este lăsată de Codul Calimach la aprecierea judecătorului de fond, fără nici o limită. Amanetul se constituie prin intabulare cu îndeplinirea formelor prescrise \ de lege. (Cas. Civ., dec. 341 din 4 noiembrie 1868, Bul. Cas., 1868, p. 354). § 1783 a) Veri ce afacere trebuie a fi judecată după legea locului în care s-a făcut. 7 Astfel, o afacere ce a dat naştere unui proces, petrecută fiind în Moldova i sub regimul Codicelui Calimach, trebue a fi judecată după acel codice. * b) Cînd instanţa de fond constată că partea adversă n-a îndeplinit obli- î gaţiunea sa şi pe acest temei a hotărît a fi liberat de sarcina garanţiei sale, acea instanţă nu violează art. 1783 din Codicele civil moldav. (Cas. Civ., î dec. 62 din'13 februarie 1867, Bul. Cos., 1867, p. 121). § 1795 Convenţiunea face lege între părţi. Cel ce trece un contract către o a treia persoană nu se liberează de obligaţiile sale către acela cu care a contractat (art. 1795 din Codul Calimach şi art. 2 din contractul în speţă). (Cas. Civ., dec. 492 din 13 decembrie 1869, Bul. Cas., 1869, p. 549). § 1796 Art. 1796 din Codul Calimach este bine aplicat în favoarea garantului cînd se constată abaterea de la contract a proprietarului care n-a rearendat moşia la timpul cuvenit. Ca urmare, art. 1477 — 1480 din Codul Calimach invocate, rămîn fără aplicare în speţă. 936 CODUL CALIMACH ANLXA II: JL RISPKl I >I:\'l A 937 Nu este o violare a art, 1091 codul civil nou, nici a art. 1861 Codul Calimach, cînd curtea apelativă constată neexecutarea unui contract bilateral din partea uneia din părţi —_articolele de mai sus tratind, în genere, despre obligaţiuni din punctul de vedere unilateral. (Cas. Civ.. dee. 107 din 10 martin 1870, Bul. Cas., 1870. p. 99). § 1805 La vînzarea ipotecilor al căror titlu s-a depus la creditor, nu se prevede prin ofisul nr. 218 prescripţia anume ca să se facă osebită hotarnică şi inventai de acareturi, 605 art. Cod. Civ. neeerînd creditorului cu amanet decît condiţia de a cere judecătorului vînzarea cu publicaţie de 6 luni. Cînd datornicul însuşi a primit condiţia de a se putea vinde moşia larii hotarnică şi facere de inventar, condiţia nu este dintre cele prohibite H.\ŢA 941 dreptul de a reclama zestrea mamei s-a stins prin confuziunea operată in persoana reclamantului între calitatea sa de creditor al succesiunii cu aceea de moştenitor. (Cas. Civ., dec. 564 din 26 noiembrie 1914, Bul. Cas. 1914 p! 524). § 1960 Prescripţia de 3 ani prevăzută de art, 1960 Cod Calimach trebuie aplicată fără distincţiune, la orice cerere de despăgubire, deci nu numai pentru cele datorate în caz de doi sau neglijenţă, ci şi pentru călcarea tocmelii sau pentru altă pricină. (Cas. Civ., S. I, dec. 91 din 11 martie 1872. Bul, Cas., 1872 p. 78). § 1960; v. şi § 1968 Legea Calimach nu a restrlns prescripţia de trei ani numai la despăgubiri rezultate din delicte şi cuasidelicte, ci a pus pe aceeaşi linie şi despăgubirile provenite din neexecutarea tocmelilor. (Cas. Civ., dec. 370 din 10 noiembrie 1875, Bul. Cas., 1875, p. 311). § 1960 Obligaţiunile rczuîtînd dintr-un contract se prescriu după dreptul comun, iar nu după art, 1960 Codul Calimach care este aplicabil numai pentru daunele rezultînd din cuasi-delicte. (Cas. Civ., dec. 186 din 3 iunie 1886, Bul, Cas.. 1886, p. 477). § 1060; v. şi § 1938 Despăgubirile în materie civilă provenite dintr-un cuasi-delict se prescriu după trecere de trei ani, dacă în acest interval nu s-a urmat vreo întrerupere în condiţiunile cerute de legea Calimach. Cei puternici nu pot prescrie nici în termen de 40 ani fonduri imobiliare numai, iar nu şi mobile, precum sînt daunele interese; statul nu se poate prenumera în rîndui puternicilor de care se ocupă codicele Calimach. (Cas. Civ., dec. 1 din 5 ianuarie 1887, Bul. Cas., 1887, p. i). § 1960 Acţiunea in daune interese era prescrisă, după Codul Calimach, prin trecere de trei ani. (Cas. Civ.. dec. 398 din 11 septembrie 1890, Bul. Cas.. 1890, p. 976). § 1980 şi 1981 Art. 1980 şi 1981 din Codul Calimach sînt aplicabile cînd nu se ştie dacă o cerere e fondată sau nu, iar nici cum cînd temeinicia pretenţiei e constatată chiar printr-o hotărîre judiciară. (Cas. S. Reclamaţii, dec. 173 din 21 septembrie 1863. Bul. Cas.. 1863, p. 477). § 1980 Declararea de faliment trebuie să fie făcută în modul prescris de art. 1980 din Codul civil moldav, adică starea de faliment să fie declarată după cererea creditorului unei persoane, iar nu de-a dreptul de către tribunal (Cas. Civ.. dec. 325 din 28 octombrie 1866, Bul. Cas., 1866, p. 613-614). § 1985; v. şi § 1980, 1993, 1995, 1997, 1998, 1999; § 606, capitolul despre amaneturi şi § 7 despre licitaţii încheierea prin care un tribunal regulează suspendarea mezatului fără soroc hotărît, iar nu anularea acestuia, nu poate fi considerată decit ca o încheiere interlocutorie. § 1985 din Cod. Civ., capitolul despre orînduiala concursului creditorilor, nu priveşte la vînzările silnice de fonduri ipotecate, după stăruinţa creditorilor ipotecari, ci se raportă la judecăţile ce sînt în curs de cercetare asupra averii falitului, supusă la concurs şi rare, acele judecăţi, trebuie a se trimite la tribunalul unde s-a deschis concursul. Legea concursului nu ordonă nicăieri suspendarea mezaturilor silnice pentru plata datoriilor ipotecare. Din dispoziţiile art, 606 din capitolul .3 despre amaneturi din Cod. Civ., precum şi din art. 7 anexa pentru licitaţii, rezultă evident că creditorul eoamanetar şi cel cu drit personal, au dreptul de a opri vînzarea amanetului numai cînd vor plăti datoria pentru care urinează vînzare. Iar termenul licitaţiei se poate prelungi numai după cererea creditorilor stăruitori pentru vînzare, după cum se poate înţelege din spiritul legii. Intenţia legiuitorului de a nu se suspenda silnica vînzare a ipotecii urmărită după stăruinţa creditorului ipotecar, în asemenea cazuri, se învederează din rostirea ofisului cu nr. 28 care cuprinde anume « nu se pot amîna mezaturi cînd după cererea datornicului şi cînd după a creditorului», căci in ceea ce priveşte pe datornic, zice acea lege. stăruinţa sau voinţa sa nici nu are loc în vînzări silnice, iar cît pentru creditori, nefiinţa unora nu poate să vateme interesul acelora ce se află stăruind, precum nici împotrivirea unora dintr-înşii poate opri săvîrşirea unei adjudecări, — căci în cazul întîi, obligaţiile fiind urmate în termenul hotărît, fiecare a fost prevestit şi s-a putut înfăţişa la timpul cuvenit. în cazul al doilea, că acei din creditori cari, aflîndu-se în al doilea rînd şi socotind că n-au cu ce să se îndestuleze, niciodată nu vor arăta primirea la adjudecare. Şi în cazul al treilea, anexa pentru licitaţii din Cod. Civ. invoieşte la adjudecări primirea numai a creditorilor cari se află faţă, stăruitori la mezat. Masa credală sub îndoitul ei caracter de reprezentantă a creditorilor şi a persoanei falitului nu poate cere suspendarea mezatului decît in cazurile anume prevăzute de legile privitoare pe oricare datornic sau creditor, deoarece nu există în lege vreo dispoziţie privitoare la cazul orinduirii curatorului mesei credale, care conform § 1980 din Cod. Civ.. se orinduieşte din timp spre a nu lipsi la ziua adjudecării înaintea tribunalului, nefiind dator nici tribunalul, nici creditorul ipotecar stăruitor, unul să suspende şi cel de al doilea să sufere suspendarea vînzării. (Cas. S. Reclamaţiuni, dec. 65 din 23 martie 1864. Bul, Cas. 1864, p. 148). § 1987; v. şi § 2011 Art. 1987 din Codicele Calimach lasă in facultatea judecătorului de a mărgini termenul publicat prin edict pentru prezentarea creditorilor falitului de la 30 zile pînă ia un an. Tribunalul mărginind un asemenea termen Ia 40 zile, a uzat de acea facultate după împrejurările avute înainte, iar curtea apelativă prin reformarea lucrării tribunalului, sub cuvînt că nu a mărginit termenul cel mai lung de un an, a violat art, 1987 deoarece a schimbat dispoziţia curat facultativă, în dispoziţiune obligatorie pentru judecător. 942 COD l L CALIMACH ANEXA II: JURISPRUDEXŢA 943 Prin admiterea de către Curte la masă a unui creditor, care s-a arătat după expirarea termenului în regulă publicat de tribunal, s-a violat art. 2011 din Codul Civil moldav. (Cas. civ., dec. 386 din 2 decembrie 1866, Bul. Cas 1866, p. 720-722). §§ 1993-2003 Art. 1993 pînă la 2003 din Cod. Civ. aşezînd creditorii în şase clase, cel care prin constatarea judecăţii de fond, atît la tribunal cît şi la curte, nu fusese recunoscut de creditor ipotecar sau zălogaş, nu putea fi trecut în clasa a doua decît cu încălcarea prevederii categorice a art, 1997 despre creditorii ipotecari. (Cas. civ., dec. 185, din 20 iunie 1864, Bul. Cas., 1864, p. 371). § 1997 Articolul 1997 din Cod. Civ. al Moldovei nu este aplicabil numai cind e vorba de concurs deschis între mai mulţi şi feluriţi creditori, înaintea unei judecătorii . (Cas. civ., dec. 153 din 14 iunie 1863, Bul. Cas., 1863, p. 351). ANEXA II Pentru licitaţie sau mezat, după obiceiul pămîntului § 8 Şi § 303 Oferta făcută în ziua expirării termenului licitaţiei de 40 zile, fără mărginirea cerută de art. 8 anexa II din Cod. Mold. că adică se făcea cu condiţia de se va adjudeca lucrul chiar in ziua aceea, este obligatorie pentru oferitor de se va amîna adjudecarea după chibzuirile judecătorului. Adevăratul preţ al lucrului ce s-a pus spre vinzare în licitaţie este cel ce iese in urma concursului, iar nu acela ce va fi rezultat dintr-o preţuire privată, fie şi cu forme judecătoreşti. Garanţia şi evaluarea prevăzută de art, 303 din Cod. mold. sînt de coni-petinţa judecătorului însărcinat cu adjudecarea şi nu servă în materie de licitaţie decît spre asigurarea părţii interesate la intîmplare de a se căi adju-decătorul de cumpărarea lucrului. (Cas. Civ., dec, 31 din 16 ianuarie 1863, Bul. Cas., 1863, p. 81). § 8 Ofertele necondiţionate pentru cumpărarea unui imobil, a cărui vinzare s-a publicat în «Monitor >> pe temeiul documentelor şi al stăpînirii, fără arătarea numărului şi felului acelor documente, nu se pot socoti decît ca o aterdisire la licitaţie. După art. 8 anexa II a Cod. Civ. de dincolo de Milcov cel care atertli-seşte la o licitaţie, suind preţul, nu mai poate in urmă să se căiască, adică să se deziste de la oferta făcută de el. (Cas. Civ., dec. 26 din 3 martie 1864, .1 r„„ *aar. p. 55_56). Bul. Cas., 1864 Art. 8 de la Anexa licitaţiilor din Codul Civil nu permite chiar aceluia ire a oferit un preţ să se retragă, şi cu atît mai mult instanţei căreia-i este încredinţată prin lege stricta observare a formalităţilor din aşezămîntul vînzărilor. Prin urmare, instanţa competentă nu-şi poate îngădui nici strigarea la un preţ mai mic, nici adjudecarea cu un preţ mai mic aceluia pe care îl avea deja oferit, (Cas. Civ., dec. 283 din 12 octombrie 1864, Bul. Cas., 1864, p. 551). § 5 şi § 10 Cumpărătorul la licitaţie sub legislaţia Calimach poate fi evins cînd se constată fundată o revendicaţiune, care se produsese în termenul publi-catiunei si adjudecătorul a cumpărat cu riscul acelei reclamatiuni. (Cas. civ., dec.'158 din 9 mai 1870, Bul. Cas., 1870, p. 160). § 9 După art, 9 din Cod. Civ. anexa II pentru licitaţiuni, combinat cu legiuirea din Colecţ, Il-a, pag. 193, art. 5, rezultă că la vînzările publice urmează, neapărat a fi faţă creditorul după a cărui stăruinţă s-a scos în vinzare fondul. Dacă scopul înfiinţării unui mezat a fost pentru plata unei creanţe şi întrucît debitorele a plătit datoria, apoi un asemenea mezat nu poate avea vreun efect juridic cind este făcut în nefiinţa creditorului şi spre achitarea unei creanţe ee nu mai avea fiinţă. (Cas. civ., dec. 254 din 5 octombrie 1865, Bul. Cas.,' 1865, p. 508 ). § 9 După legile de dincolo de Milcov publicaţiile vînzărilor şi licitaţiilor ce se fac prin « Monitor » servesc de, citaţii pentru toţi cei interesaţi şi, prin urmare, nu e nevoie de citaţie specială creditorului spre a-i vesti ziua adjudecării. La vînzările silite nu-i nevoie de declaraţia de mulţumire a creditorului pe preţul ieşit spre a se face adjudecarea, căci mulţumirea se prezumă din partea lui dacă, in ziua adjudecării, nu vine să se declare contra. Art. 9 din anexa II Cod. Civ. nu ordonă tribunalelor să nu facă vînzările în cazul absenţei creditorului la adjudecare spre a-şi declara mulţumirea cu preţul ieşit la licitaţie. (Cas. S. Reclamaţii, dee. 226 din 16 noiembrie 1863, Bul. ('as.. 1863, p. 624). § 10 si 11 După Codicele Civil al Moldovei, cumpărătorul prin licitaţie a unui lucru nemişcător nu e pasibil decît de reclamaţiunile ivite in cursul publicaţiei de 6 luni si de acele aduse la cunoştinţa lui înaintea adjudecării. Cas. civ., dec. 50 din 19 martie 1863. Bul. Cas. 1863, pag. 152-153). — Odată ce creditorul, in virtutea unei convenţiuni, a pus în vinzare averea debitorului său. nu mai poate fi vorba de legea în vigoare cînd s-a făcut convenţiunea, ei trebuiesc aplicate formalităţile cerute de legea sub care s-a cerut urmărirea. (Cas. civ.. dec. 381 din 17 noiembrie 1,878, Bul. Cas., 1878, p. 361). — Vînzarea prin licitaţiune fie silită, fie de bună voie. purga imobilul de orice sarcini şi cumpărătorul devine deplin proprietar, din momentul 944 CODUL CALIMACH răspunderii preţului, şi primirea actului de licitare, învestit cu omologarea divanului de întăriri. (Cas. Civ., dec. 398, din 12 decembrie 1881, Bul. Cas 1881, p. 916). § 1, 2, 4 şi următorii din anexa II licitaţii şi § 1950; v. şi § 10 Vînzarea prin licitaţie presupune că imobilul ce se vinde este purgat de orice sarcini. Se violează legea cînd curtea, denaturînd o simplă peti-ţiune, îi dă caracter de convenţiune şi ajunge a nu recunoaşte că ar fi existat bună credinţă la această vînzare. (Cas. Civ.. dec. 232, din 14 iunie 1880 Bul Cas., 1880, p. 278). Probe Cînd instanţa de fond în urma dezbaterilor şi a probelor prezentate de părţi se află în faţa unor pretenţiuni nejustificate pe deplin, dar nici lipsite de oarecare consistenţă, în asemenea împrejurare chiar de n-ar exista nici o dispoziţie în legea Calimach privitoare la jurămîntul din oficiu, totuşi magistratul poate să-1 defere aceleia dintre părţi pe care circumstanţele cauzei şi inspiraţia conştiinţei sale i-o arată că trebuie să facă o declaraţie mai sinceră sau generalmente mai utilă manifestaţiunii adevărului, prin urmare nu se violează nici un principiu de drept în această materie. (Cas. Civ., dec. 281 din 13 octombrie 1870, Bul. Cas., 1870, p. 301). I ANEX A III INDICAŢII BIBLIOGRAFICE* ALEXANDRESCO, 1)., Droit ancien et moderne de la Roumanie, Louvain-Bucarest, 1897, 550 p. (p. 10, passim) **. ALEXANDRESCO. Dimitrie, Explicaţiunea teoretică şi practică a dreptului civil romîn in comparaţiune cu legile vechi şi cu principalele legislaţiuni streine, Iaşi, 1886 — 1915, 11 volume. \LEX VNDRESCU, I. Grigore. Studiu asupra istoriei generale a dreptului, Focşani, 1905, 360 p. + IX + III + VIII (p. 150, passim). AR10N, Dinu C, Curs de istoria dreptului romînesc (litogr.), Buc. 1938, 984 p. (p. 982-984). BERECHET, Ştefan, Obiceiul pămîntului romînesc, în «Minerva, Revistă de sinteză culturală», an, III, nr. 2-3, p. 414-416. — Un act de danie pentru mînăstirea Rusicon dat în 1795 de Al. Calimach, Domnul Moldovei în 1795, în revista « Spicuitor în ogor vecin », 1924, nr. 3, p. 75-78. — Schiţă de istorie a legilor vechi romlneşti (1632 —1860), 1928, 91 — 106 p. (p. 7*5-84). — Legătura dintre dreptul bizantin şi romînesc, Vaslui, 1937, 376 p. — Istoria vechiului drept romînesc, Izvoarele, Iaşi, 1933, 578 p. (p. 225 — 258). BIANU 1 HODOS N., SIMONESCU D., Bibliografia rominească veche, T. III (1809-1830), Bucureşti, 1922-1938 (pp. 174 -176). BLARAMBERG, G. Nicolas, Essai compare sur Ies institutions. Ies lois et Ies moeurs de la Roumanie depuis Ies lemps Ies plus recules jusqu'ă nos jours, Bucarest, 1885/1886, 808 + 2 p. BONNACHI, Mihai, Persoana morală în Codicele Calimach, Bucuresci, 1894, 102 p. CAZACU, A., Dreptul de protimis. Origina şi evoluţia lui în dreptul romînesc, teză, Iaşi, 'l937, 143 p. (p. 117-139). * Bibliografia cuprinde material şi date pe care le-am putut avea la dispoziţiune. ** Paginile liber indicate, reprezintă întinderea lucrării, iar paginile in paranteză trimit unde este vorba de Codul Calimach. 946 CODUL CALIMACH ANEXA III: INDICAŢIUXI BIBLIOGRAFICE 947 CESARESCU, I.. Persoanele morale în vechile noastre legiuiri, în «Revista de drept si sociologie», an. II (1899), nr. 3, p. 325-328. CODUL CALIMACH, în « Gottinger Gelehrte Anzeigen », I (1822), p. 270. CONDURACHI, Jean, Recherches sur Vancienne organisation judiciaire des Roumains. teză, Paris, 1913, 197 p. (p. 105, passim). — Cîteva cuvinte asupra condiţiei juridice a streinilor In Moldova şi Ţara Romi-nească pînă la Regulamentul Organic, Bucureşti, 1918, 115 p. (p. 36). — Expunere rezumată a teoriei moştenirilor în vechiul drept romînesc, Bucureşti. 1919, 83, p. (p. 7, passim). CONDURATU, Grigore, Compararea drepturilor succesorale ale soţului supravieţuitor in dreptul roman, Codicele Calimachi şi Caragea, Codul Napoleon şi Codul Alexandru. Ion, teză, Bucureşti, 1898, 99 p. CONDURATU, G., Pravila dela Petersburg, Dreptul. 1907, nr. 76, p. 621—625. COSTIN, Alexandru, Obiceiuri juridice in Codul Calimach jms.). Comunicare făcută în Sesiunea generală a Academiei R.P.R. din iulie 1956. — Interpretări jurisprudenţiale în Codul Calimach (ms.). Comunicare făcută in Sesiunea generală a Academiei R.P.R. din septembrie 1957. CRONŢ, G., Curs de istoria dreptului romînesc (litogr.), Bucureşti, 1948, 371, p. (p. 19, passim). DAŞCOVICI, N., Contribuţii la cunoaşterea chestiunii sudililor, (ms.). Comunicare făcută în Sesiunea generală a Acad. R.P.R. din decembrie 1953. DEGRE, Alexandru, Scrieri juridice. Materii de drept civil, Bucureşti, 1900, 651 -j- 1 |>. DIACOXOYICH, C,Enciclopedia romînă, Sibiu, 1898, T.I, p. 674; T. II, p. 433. DIMIU, R,, O pravilă asupra « sărmanilor nevrednici », in Pand. Rom., 1933, IV 73. DISESSCO, C, Les origines du droit roumain. Trad. Last J., Paris, 1899, 71 p. (p. 66i. — L'influence du Code civil francais en Roumanie, în Le Code Civil 1804 — 1901. Livre du centenaire, Paris 1904, T. II. (p. 849 —875, passim). DRĂGĂNESCU, G., Quellen des Rumănischen Rechts, in « Zeitschrift fur vergleichende Rechtswissenschaft », Stuttgart 1910, XXIV. Band, 1. Heft, 100-177 (p. 167.!. DRĂGHICI, Manolache, Istoria Moldovei pe timp de -J00 ani pînă in zilele noastre. II, Iaşi, 1857, p. 106. ERBICEANU, Const., Cronicari greci carii au scris despre Romini in epoca fanari"!'"', Bucureşti, 1888, LXXII - 361 p. FOTINO, Georges, Contribution ă Vetude des origines de Vancien droit coutumier roumain- Un chapitre de l'histoire de la propriete au rnoyen âge, Paris, 1926, 460 p. GAFTOESCU, Vintilă, Reguli de drept internaţional enunţate in Codul Calimach (ms.1-Comunicare făcută în Sesiunea generală a Academiei R.P.R. din iulie 1956- GHEORGHIU, G., Vechile legiuiri romînesti, de lege ierendaşi unificarea legislativă, Bucureşti, 1941. 32 p. HAXGA, Vladimir, Istoria statului si dreptului R.P.R. (litogr.), ed. II, Cluj, 1956, 5--l p. (p. 488-489). — Crestomaţie pentru studiul istoriei statului si dreptului in R.P.R., Bucureşti, 1955, 271 p. HEROYAXU, Eugen, Despre întăriturile domneşti, (ms.). Comunicare făcută în Sesiim-'a generală a Academiei R.P.R. din iulie 1956. HI LARD, V., Principii de drept internaţional privai. Legislaţia pozitivă romină, Bucureşti. 1932, 302 p. (p. 89, passim).' HILBRICHT, Dr., Die Civilgesetzgebung der Moldau, in « Der Jurist). I, Yiena, 18 V., voi. 111, p. 352-438. 1OXAŞCU, Traian, Asociaţiunile şi ţondaţiuuile in dreptul civil romin, 1931, 25 p. (|>- •>)• 10RGA, N., Documente privitoare la familia Calimachi, Bucureşti, 1902 — 1903, CGXII -f 605 p. (p. 595-600) I; XXXVIII + 763 p. (p. 143, passim) II. — Amănunte din istoria noastră în veacul XIX, Bucureşti, 1915, 1916, 69 p. (p. 101. — Istoria literaturii romîne in secolul al XVIII, Bucureşti, 1901 (1688—1821), v. II (p. 452-454). — Istoria rominilor prin călători, Bucureşti, 1922, 87 p. (p. 35, passim). KLEIN, Kurt Karl, Ein siebenbilrgisch săchsischer Pravilist in Moldauischen Diensten, in Korrespondenzblatt desVereins fur siebenburgische Landeskunde, XLIX. Sibiu. LEVI-ULMANN, Les transformations du droit dans les principaux pays depuis cinquante ans (1869-1919), I. p. 86, 89. LITZICA, Constantin, Catalogul manuscriptelor greceşti, Academia Romină, Bucureşti, 1909, VI -•- 564 p. LONGINESGU, G. S., Istoria dreptului romînesc din vremile cele mai vechi si pînă azi, 1908, 369 p. (p. 324-327). XIANZTO YOA, Tecopyiou, "H lpjj.r,VEÎa Zeiller ttpcot6tu7îov toO xcoStxoţ Kt/XX^i^r;, Atena, 1955, 32 p. MANTZOUFAS, Giorgios, Vber Griechisches Privatrecht, Atena, 1956, 152 p. (p. 126-142). MAVROJANNI, Alexandru, Situatiunea juridică a copilului natural In dreptul vechia. teză, Iaşi, 1911, 84 p. (p. 70-80). MAXIM, George, Obiceiurile juridice ale poporului romin, Iasi, 1921, 104 -f 2 p. io. 48 ş. u.). MISSAIL, G., Originile legislaţiunii romîne, Bucureşti, 1865, 118 p. (p. 98, passim). MISSIR, Petre, Copiii născuţi in Moldova sub regimul Codului Calimach şi al Regulamentului Organic, din părinţi, stabiliţi în ţară ca supuşi streini însă de rit creştin, sînt si ei pămînteni sau streini? în « Revista de drept si sociologie », an, II, VII. 15 iulie, 1900, p. 330-312. MOTOTOLESC!,, D., Darurile dinaintea nunţii în dreptul vechiu romînesc comparat cu cel romano-bizantin şi slav, Bucureşti, 1921, 83 + 2 p. NACU, C, Dreptul civil romin, 3 voi., Bucureşti, 1901. NE GOI AN U, Alfred. Insolvabilitatea în vechile legiuiri romine, teză, Bucureşti, 193 J. 87 p. (p. 73-83). XEGULESCU, Paul, Curs de istoria dreptului romin (litogr.), Bucureşti, 882 p. — Studii de istoria dreptului romin, Bucureşti 1900, 218 + 2 p. (VII Divorţul în vechiul drept romin, p. 125, passim, IX Dreptul protimis în vechiul 'drept romin, p. 194. passim): X Personalitatea morală a societăţilor în vechiul nostru drept, p. 215i. XEIGEBAUR, F.J., Beschreibung der Moldau und Walachei, Breslau, T. I, II, 1854, 1859. XICOLAU, Mathieu, Les dispositions dy origine romano-byzantine dans le code civil roumain, în Melangos Fournier, 1929, p. 587 — 598. OXIŞOR, Victor, Istoria dreptului romin, ed. II, Cluj, 1925, 404 p. (p. 306 ş. u.). PAPADOPOL, Calimach, Al., Din istoria legislaţiunii Moldovei, în «Arhiva Societăţii ştiinţifice si literare din Iasi». an, VII '(1896), nr. 3 — 4, p. 148 — 169; nr. 5. h. p. 284-290. PASCAL Aristide, Despre diferite contracte accesorii prin care se poate asigura execu-ţinnea obligaţiunilor (cauţiune ş. a.), în Gazeta Tribunalelor, Bucureşti, 186J. no. 48, p. 397: no. 51, p. 421; no. 53, p. 437; 1862, no. 53, p. 453 : no. 56. p. 461. — Despre legitimaţiunea copiilor naturali şi despre situatiunea acestora şi despre adopţiune, după drept roman şi după c. civil romin, în Gazeta Tribunalelor, Bucuroşii, 1861, no. 27, p. 229. 943 CODUL CALIMACH ANEXA III: INDICAŢIUNI BIBLIOGRAFICE 949* PASTIEA Scarlat, Codu judiciar, Tribunalele din Moldova, inorînduitu si adnotatu de. Iaşi. 1862, 1415 p. + 58 p. l'ERETZ, J., Histoire de la vente en droil roumain. Paris, 1904, 343 p. (p. 291 — 345). Curs de istoria dreptului romin, Bucureşti, 1928, voi. II. partea II, 526, p. (p. 487-523). Precis de istoria dreptului romîn, Bucureşti, 1931, 393 p. (p. 390-393 p.i. — Robia (Curs litogr.), Bucureşti, 1934, 224 p. PETRESCU Provian, T., Logodna în dreptul vechi. în dreptul actual si în noul cod civil, teză, Bucureşti, 1942, 103 p. (p. 31 --34). PIC, Ladislas, Die rumănischen Gesetze und ihre Ncxux mit dem byzantinischen und sla-vischen Recht, Praga, 1886. PLANTARA, G., Droit internaţional prive de la Roumanie, in Repertoire de Droit internaţional, publie par. A. de Lapradelle et .1. Nibovet, voi. VII, Paris, 1930. p. 41-82. PLATON, M. G., Observations sur le droit de —po-'<.\j.rlaic en droit byzantin, Paris, 1906. POSSA. M., Aperţu de V evolution du droit internaţional prive en Roumanie, în « Pandectele Romîne », an III (1932), partea IV, p. 225 - 230. K Al.'f. LESCU, Andrei, Dispozitiuni din vechiul drept moldovenesc privitoare la testamente. în «Dreptul», an XXXVII (1908), nr. 55. — Pagini referitoare la alcătuirea Codului Calimach, în «Dreptul», an. XLIV. nr. 57, p. 449 -452. Cercetări asupra învăţămîntului dreptului în Ţara Romînească piuă la 1860, Bucureşti, 1913, 66 p. - Studii de drept civil. Bucureşti, 1915, 272 — IV -j- 1 p. — Părerea pravilistului Flechtenmacher despre advocatura, — in Dreptul, an XII (1916), nr. 13, p, 97-99. — Curs de istoria dreptului romînesc (litogr.), 445 p. (p. 377 —420). Două încercări juridice ale pravilistului Flechtenmacher, in Dreptul, an XLVI (1920), nr. 9, p. 97-101. — Pravilistul Flechtenmacher, în «Anal. Acad. Rom.. », Meni. Secţ. Ist., Seria III, tom. I, mem. 4, Comunicare în şedinţa din 5 mai 1922, 62 p. — Cultura juridică romînească în ultimul secol. Discurs de recepţie la Academi'', 3 iunie 1922, Bucureşti, 1923. 56 p. (p. 12). — Dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor. Bucureşti, 1925, 88 p. (p. 20, 211. — Izvoarele Codului Calimach, Bucureşti, 1927, 34 p. Jurisul Andromache Donici, Bucureşti, 1930, 42. p. -- Două lecţii de drept ţinute în anii 1830 si 1836 de C. Flechtenmacher. Bucureşti. 1930, 23 p. — L'influence francaise sur le droit roumain fusquen. 1864, Bucureşti, 1936. 2i p. (p. 12). — Romanitatea dreptului nostru, Bucureşti, 1939. 21 p. — Organizarea tutelei minorilor in dreptul romînesc, Bucureşti. 19i2, 91 p. (p. 22 — 60). — Norme privitoare la adunarea materialului pentru cunoaşterea vechiului drept nescris. Comunicare Academia R.P.R., şedinţa din 22 februarie 1949, 12 p. — Publicarea izvoarelor dreptului romînesc scris în Ţara, Romînească şi Moldova pînă la 1865. Comunicare Academia R.P.R., şedinţa din 29 septembrie, 1949. 13 p Probleme din dreptul vechi romînesc, (msj. Ccununirare făcută in sesiunea generală a Academiei R.P.R. din septembrie 1957. R DULESCU Andrei si colab., Legiuirea Caragea, ediţie critică, Bucureşti, 1955, XXVI + 339 p. — Pravilniceasca Condică Ipsilanti, ediţie critici. Bucureşti, 1957, 268 p. ROSETTI, R., Un proces de sacrilegiu în Moldova la 1836, în An. Rom., S. II, T. XXXI. 1909, p. 47. SAVOIU, Em. Em., Contribuţiuni la studiul succesiunii testamentare în vechiul drept romînesc, teză, 187 p. (p. 135 — 161). SCHEIDLEIN G. von, Handbuch des Oesterreichischen Privatrechts, Wien u. Triest. 1814, 1815. ŞOTROPA, Valeriu, Introducere şi bibliografie la istoria dreptului romîn, Cluj, 1937, 232 p. SPULBER, C, Curs de istoria dreptului romînesc (litogr.), 1926 — 1927, p. 488 — 505. TEODORESCU, Anibal, Les lois roumaines etles itrangers, Paris, 1905, 353 p. (p. 124;. TINCULESCU, Paul, Curs de istoria dreptului (litogr.), 1935-1936, 322 p. (p. 143, passim.. TOCILESCU, G. G., Etude historique et juridique sur l'emphileose en droil romain, en droit franţais et en droit roumain, teză, Paris, 1883, 467 p. (p. 406, passim). TRAUTSCH, L, Schriftstellerlexikon . . . der Siebenbtirger Deutschen, I, Braşov, 1868. p. 327 ş.u. TRIANTAPHYLLOPOULOS, C, Sur les sources de Code Callimaque, în «Revista istorică romînă», I (1931), fasc. I, p. 32 — 49. UNGUREANU, G., Jurisconsultul Damaschin Bojinca (1802 — 1869), Contribuţii la viaţa şi activitatea sa, Iaşi, 1930, VII + 60 p. — Date nouă cu privire la viaţa şi activitatea jurisconsulţilor Christian Flechtenmacher si Damaschin Bojinca, în « Arhiva », an. XLI (1934), nr. 1 — 2. p. 46-55. — Justiţia în Moldova (1741-1832), Iaşi, 1934, XIV + 81 p. URECHE, V. A., Istoriaşcoalelor, Bucureşti, 1921, p. 57, passim, I; 1901, p. 338. passim, IV. VĂCĂREANU, Em., Le droit de protimisis, Paris, 1909. VALINDAS, G. Peter, Mnemosyna Pappulias, Unter der Aegide des Archives jur gne-chische Rechtsgeschichte der Akademie Athen herausgegeben von .... Atena. 1934, p. 271 — 283. — G. Pelros. Ein Beitrag zur Geschichte des internazionalen Privatrechts; Das Zivil Gesetzbuch der Moldau von 1817, Sonderdruck aus Gegenivartsprobleme des internationalen Rechtes und der Rechtsphilosophie, (Festschrift fiir R. Lauri zu seinem siebzigsten Geburtsjahr). WILKINSON, W., Tableau historique, geographique et politique de la Moldav ie et de la Valachie, ed. II, Paris, 1824, p. 44. XENOPOL, A. A., Istoria romînilor, Bucureşti, voi. V, p. 432. ZACHARIAE de Lingenthal. Ch. Ed., Histoire du droit prive greco-romain. Trad. par E. Lauth, Paris, 1870, 4 - 61 - 172 p. ZACHARIAE von Lingenthal, Karl Eduard, Geschichte des griechisch-romischen Reehts. ed. IlI-a, Berlin, 1892, XXIV + 424 p. ZAMFIRESCO, Henry, Les origines du droit prive roumain, Paris, 1922, 156 p. (p. 121 — 123). ZÂNE, G., Doctrina economică a Codului Calimach, în «Arhiva», an XXXIV (1927). p. 97-115; an XXXV (1928), p. 30-37. ZEILLER, Franz von, Commentar uber das allgemeine biirgerliche Gesetzbuch fiir die Gesammlen Deutschen Erblănder der Oesterreichischen Monarchie, Wien und Triest. 4 Bde, 1811 -1813. ZEPOS, I, si P., Jus graeco-romanum, voi. VIII, (Codex civilis Moldaviae), p. 1 — 355. Atena, 1931. ZEPOS, I. P., L'influence du droit byzantin sur la legislation roumaine de la period< des princes phanariotes, în Studi in memoria di P. Koschaker (La Europa e il diritto romano), 1953, p. 429 — 437. ZOTA, C, Personalitatea morală în regimul vechiului nostru drept, în « Pandectele romîne * an. XIV (1935), partea I, p. 57 — 59. 73 TABLA DE MATERII ANALITICA INTRODUCERE Despre legile civile în general Pag. Ce este legea,(§ 1). — Ce se cuprinde în acest cod (§ 2). — Publicarea legilor; intrarea în vigoare a codului (§§ 3, 4). — Aplicarea legii în raport cu persoanele şi locul (§§ 5, 6). — Neretroactivitatea legii (§ 7). — Interpretarea legilor; analogia, principiile dreptului natural (§§ 8 — 11). — Obiceiul pămîntului (§§12 — 14). — Statutele breslelor şi comunităţilor (§ 15). — Efectele hotărî-rilor judecătoreşti (§ 16). — Privilegiile sociale (§ 17). — împărţirea materiei (§§ 18-24)............................................................. 65 P A RTEA ÎNTÎI Despre dreptul persoanelor Capitolul I Despre condiţia persoanelor şi raporturile dintre ele Drepturile personale; obiect (§§ 25 — 26). — Robia (§ 27). — Capacitatea persoanelor; prezumţie (§ 28). — Drepturi cîştigate (§ 29). — Dreptul de a reclama in justiţie ; nimeni nu-şi poate face singur dreptate (§§ 30, 31). — Domnitorul; regimul patrimoniului său (§ 32). — Incapabilii; ocrotirea lor (§ 33). — Copilul conceput (§§ 34, 35). — Absenţii (§ 36). — Cazul persoanelor simultan decedate (§ 37). — Asociaţiunile ; personalitatea juridică; îngrădiri (§§ 38 — 42). — Comunităţile de obştie (§ 43). — Cetăţenia; dobindirea ei (§ 44). — Străinii, regimul lor (§§ 45 — 47). — Familia; rudenia şi cuscrenia (§ 48). — Rudenia din botez (§ 49). — Adopţiunea (§ 50). — Spiţe şi linii de rudenie; stabilirea lor (§§ 51— -61).— Cine sînt socotiţi părinţi şi fii (§ 62)................... 73 45 952 CODUL CALIMACH Capitolul II ' Despre căsătorie Ce este căsătoria (§ 63). — Logodna; felurile ei; reguli generale (§§ 64—70). — împiedicări la căsătorie (§§ 71, 72). — Consimţămîntul părinţilor sau ascendenţilor (§§ 73 —77). — Refuzul consimţămîntului; intervenţia duhovnicului şi judecătoriei (§ 78-79). — Căsătoria străinilor (§80). - Consimţămînt viciat (§§ 81, 82). - Cît poate dura logodna (§§ 83-85). - Cauze de împiedicare; neputinţă trupească, condamnare criminală; căsătorie anterioară (§§ 86—89). — Clerici şi călugări (§ 90). — Deosebirea de religie (§ 91). — Oprirea căsătoriei între rude (§§ 92-97). - Prohibiţiuni privind pe tutori şi curatori (§§ 98—99). — Idem pentru adulter (§ 100). — Nulitatea căsătoriei' (§§ 101 — 102). - Drepturile şi îndatoririle soţilor (§§ 103-107). - Desfacerea căsătoriei; cauze, forme (§§ 108-122). - Reluarea vieţii conjugale după despărţenie (§ 123). — Situaţia femeii despărţite, recăsătorie (§§ 128, 129). — Averea soţilor despărţiţi ("§§ 130-132). — Situaţiunea copiilor în caz de despărţire (§§ 133 — 135). — Desfacerea căsătoriei fără judecată; sancţiuni (§§ 136—141). — Desfacerea logodnei (§ 142). - Desfacerea căsătoriei; cazuri în care nu se aplică sancţiuni (§ 143). - Anul de doliu (§§ 144-152). - Desfacerea căsătoriei prin schimbarea religiei (§ 153). - Interzicerea căsătoriei între liberi şi robi; nerespectare, consecinţe; situaţia copiilor (§§ 154 — 160). — Căsătoria cu robi veniţi din alte ţări (§ 161). — Căsătoria între robi (§§ 162—175). — Roabă concubină a stăpînului (§ 176). — Copiii naturali ai unei roabe (§ 177). — Robi fugari (§ 178). — Robi liberaţi; condiţia lor cu privire la căsătorie (§ 179)................................................................. Capitolul III Despre drepturile părinţilor şi copiilor Filiaţiunea legitimă; prezumţia de legitimitate (§§ 180, 181). — Drepturile şi îndatoririle comune ale părinţilor (§§ 182, 183). - Cazul părinţilor despărţiţi (§ 184). — întreţinerea şi creşterea copiilor; obligaţia părinţilor şi a ascendenţilor^ 185, 186). - Educaţia şi disciplina (§§ 187-190). — Sarcinile tutorelui şi rudelor apropiate (§ 191). - Numele de familie şi condiţia socială (§ 192). — Puterea părintească a tatălui, privind persoana şi averea copiilor (§§ 193 — 200). — Incapacitatea de a contracta a copilului; derogări (§§ 201—203). — Sarcina tatălui de a apăra drepturile copiilor; consecinţe (§§ 204—206). — Copiii datorează alimente părinţilor (§ 207); — Filiaţiunea nelegitimă; tăgada paternităţii (§ 208-214). — Legitimarea copiilor; moduri şi forme (§§ 215 — 219). — Situaţiunea copiilor naturali (§§ 220—227). — încetarea şi prelungirea puterii părinteşti (§§ 228, 229). — Emanciparea (§§ 230, 231). — Pierderea puterii părinteşti, cazuri de (§§ 232—234). - Adopţiunea; condiţii, forme, efecte (§§ 235 — 249). — Desfacerea adopţiunii (§§ 250, 251). - Copiii de suflet; condiţia lor (§§ 252-254).........'................................ Capitolul IV Despre tutelă şi curatelă Ce este tutela (epitropia) şi ce este tutorele (epitropul) (§ 255). — Ce este curatela şi ce este curatorul (§ 256). 89 121": A. — Instituirea tutelei şi desemnarea tutorelui; reguli generale; tutori testamentari, legali şi dativi. Atribuţiunile Comisiei Epitropicesti la desemnarea tutorelui (§§ 257 — 269). — Primirea sau refuzarea însărcinării (§§ 270, 271). — Tutorele de fapt, răspundere (§ 272). - Legămîntul tutorelui; actul de învestire (§§ 273, 274). - Condica tutelelor (§§ 275, 276). - Cotutorii(§§ 277 — 283). — Drepturile şi îndatoririle tutorelui şi ale minorului (§§ 284 — 286). — îngrijirea şi creşterea minorului (§§ 287 — 290). — îndatoririle Comisiei Epitropicesti; inventarierea şi asigurarea averii minorului (§§ 291 — 297).— Administrarea averii; conservarea lucrurilor de preţ; plasarea capitalului; acte de dispoziţie şi de gestiune ale tutorelui (§§ 298—313). — Darea de socoteli; dispensă; termen; verificarea lor, descărcare (§§ 314—322). — Incapacitatea minorului aflat sub tutelă; răspundere penală şi civilă (§§ 323 — 329). — încetarea tutelei; cazuri de prelungire; forme (§§ 330-332). - Iertarea de vîrstă, forme, efecte (§§ 333 — 335). — îndepărtarea tutorelui de la tutelă, cauze (§§ 336 — 339). — Retragerea de la tutelă; înlocuirea tutorelui; cazuri, condiţii (§§ 340 — 346). — Socotelile cele din urmă ale tutelei; descărcarea dată tutorelui, predarea averii minorului (§§ 347 —350). — Răspunderea tutorelui şi a Comisiunei Epitropicesti (§§ 351, 352). — Răsplătire cuvenită tutorelui; modalităţi (§§ 353, 354). — Tutore nemulţumit, căi de atac (§ 355). B. — Instituirea curatelei; cînd şi asupra cui are loc, (§§ 356, 357). — Cazul intereselor opuse ale minorului (§§ 358, 359). — Cazul celor nebuni sau lipsiţi de minte (§ 360). — Cazul risipitorilor (§ 361). — Publicarea instituirii curatelei (§ 362). — Curatela copilului zămislit (§ 363). — Curatela surdo-muţilor, celor plecaţi în străinătate, absenţilor şi condamnaţilor (§§ 364—371). — Cine poate fi curator (§ 372). — Cum se instituie curatela (§ 373). — Incapacităţi, scutiri, înlăturări (§ 374). — Drepturile şi îndatoririle curatorului (§ 375). — încetarea curatelei, forme (§§ 376, 377)............................... 1' j Anexa Hrisovul pentru înfiinţarea judecătoriilor epitropicesti.......................... 1 PARTEA A DOUA Despre dreptul lucrurilor Despre lucruri şi împărţirea lor Ce se înţelege prin „lucru" (§ 378). — Cui pot aparţine lucrurile (§ 379). — Lucruri comune şi fără stăpîn (§ 380). — Lucruri publice (§ 381). — Averea statului, a obştiilor şi a particularilor (§§ 382-384). - Regimul averii statului şi obştiilor (§ 385). — împărţirea lucrurilor după felul lor (§§ 386 — 395). — Ce lege se aplică imobilelor şi mobilelor (§ 396). - Lucruri fungibile şi nefungi-bile (§ 397). — Universalităţi de lucruri (§ 398). — Lucruri preţuibile şi nepre-ţuibile. Felul preţuirii (§§ 399 — 402). — Drepturi reale şi drepturi personale (§§ 403-405)............................................................. 954 CODUL CALIMACH SECŢIA I Despre drepturile reale Capitolul I Despre posesiunea lucrurilor Pag Ce este un deţinător (§ 406). — Ce este un posesor al lucrului (§ 407). — Cine poate şi cine nu poate dobîndi posesiunea (§§ 408 — 415). — Posesiune dreaptă şi nedreaptă; just titlu; bună credinţă (§§ 416 — 429). — Ce drepturi are posesorul de bună credinţă (§§ 430, 431). — Situatiunea posesorului în caz de evicţiunc ; deosebiri; întoarcerea cheltuielilor făcute de el; întoarcerea preţului; restituirea fructelor; cazul amanetului; răspunderea privind obştiile (§§ 432 — 441). — Turburarea posesiunii; acţiune posesorie; noi construcţii, construcţii ce ameninţă cu surparea, intervertirea titlului posesiunii; garanţii, sechestru judiciar (§§ 442 — 445); Pierderea posesiunii; cazuri (§§ 446 — 460)......... 203 Capitolul II Despre proprietatea lucrurilor Ce este proprietatea (§§ 461, 462). — Cine poate dobîndi proprietatea şi ce lucruri pot forma obiectul proprietăţii (§§ 463, 464). — Felurile proprietăţii; deplină şi nedeplină; nudă proprietate şi folosinţă (§§ 465, 466). — Cînd şi cum se limitează sau desmembrează dreptul de proprietate (§§ 467 — 471). — Copro. prietatea (§§ 472 — 475). — Drepturile proprietarului; limitări; expropriere (§§ 476—479). — Revendicarea, cînd şi împotriva cui are loc (§ 480 — 484). — Dovada dreptului; identificarea lucrului; chemare în garanţie (§§ 485 — 491). — Cazuri speciale ; viclenie ; sancţiuni (§§ 492 — 495)........................... 223 Capitolul III Dobîndirea proprietăţii prin ocupaţie Cum se dobîndeşte proprietatea; titlul dobîndirii (§ 496). — Ocupaţia; condiţii: îngrădiri legale (§§ 497 — 499). — Dreptul de a vina şi pescui (§§ 500 — 503). — Animale sau păsări fugite; roiuri de albine (§§ 504 —508). — Lucruri fără stăpîn; metale şi minerale; lucruri părăsite (§§ 509, 510). — Lucruri găsite; publicare şi predare (§§ 511 — 520). — Dobîndirea prin prescripţie a lucrurilor pierdute (§ 521). — Tăinuirea lucrurilor găsite ; sancţiuni; cînd mai mulţi împreună au găsit lucrul (§§ 522, 523). — Lucruri ascunse de proprietar şi găsite de altul; distincţiuni; aplicarea regulilor de Ia lucruri pierdute (§§ 524 — 526).— Comoară; găsire, înştiinţări; împărţire; tăinuire; amăgiri; loc sau casă amanetată; cei care găsesc fiind în serviciul proprietarului locului (§§ 527 — 534).— Lucruri provenind din război (§ 535). — Lucru salvat, răsplătire (§ 536)....... 235 Capitolul IV Dobîndirea proprietăţii prin accesiune Ce este accesiunea; sporirea sau adăugirea (§§ 537, 538). — Copiii născuţi din robi (§ 539). — Sporul şi produsele animalelor (§§ 540, 541). — Produsele pămîntului (§ 542).— Insulele (ostroavele) formate în rîuri (§§ of 348). — Schimbarea TABLA DE MATERII ANALITICĂ 955 Pag. albiei unui rîu (§§ 549, 550). — Aluviuni (§ 551). — Avulsiuni; consolidarea malurilor (§§ 552 — 554). — Amestecarea sau unirea lucrurilor; cazul cînd pot fi desfăcute şi cînd nu pot fi separate (§§ 555 — 561). — Zidiri cu materiale străine ; zidiri pe loc străin; locul robeşte zidirea, excepţie ; zidirea pe loc străin cu materiale străine; bună sau rea credinţă (§§ 562 — 566). — Semănături pe loc străin (§ 567)....................................................... Capitolul V Dobîndirea proprietăţii prin transmitere Transmiterea proprietăţii. Titlul transmiterii (§§ 568, 569). — Tradiţia lucrurilor (§ 570). — Tradiţia lucrurilor mişcătoare; felurile ei (§§ 571 — 574). — Pluralitatea de dobînditori (§ 575). — Tradiţia lucrurilor nemişcătoare (§§ 576, 577). — Efectele tradiţiei (§ 578). — Sarcini; ne arătare ; sancţiune (§ 579). — Ce drepturi pot fi transmise (§ 580). — Stingerea dreptului de proprietate; moduri (§ 581)......................................................... Capitolul VI Despre amanet Ce este amanetul; drept real (§§ 582, 583). — Ce lucruri pot fi amanetate; amanet şi ipotecă (§ 584). — Titlul amanetului (§§ 585 — 588). — Remiterea lucrului amanetat (§§ 589 — 592). — Subamanetarea (§§ 593 — 595). — Amanetarea lucrului străin (§ 596). — întinderea dreptului de amanet (§§ 597, 598). — Drepturile şi îndatoririle creditorului (S (§§611-615)........................ 599 — 610). — Stingerea amanetului Capitolul VII Despre servituti Ce sînt servitutile ; drepturi reale ; felul lor (§§616,617). — Fondul aservit şi fondul dominant (§ 618). — Servituti moşiereşti şi orăşeneşti, enumerare (§§ 619 — 623). — Servituti personale sau neregulate (§§ 624 — 627). — Dobîndirea dreptului de servitute (§§ 628, 629). — Efectele dreptului de servitute; sarcini, cheltuieli, indivizibilitate (§§ 630 — 636). — Servitutea de lumină şi de vedere (§§ 637 — 639). — Scurgerea apelor (§§ 640-642). — Servitutea de trecere (§§ 643—647). — Dreptul de a lua apă (§§ 648-649). — Dreptul de a păşuna (§§ 650-652). - Uzul (§§ 653-659). - Uzufructul (§§ 660-673). - Abita-ţiunea (§§ 674 — 677). — Acţiunile confesorii şi negatorii, (§§ 678, 679). — Modurile de stingere ale servitutilor (§§ 680 — 686)............................. Capitolul VIII Despre moştenire Ce se moşteneşte (§ 687). -- Dreptul moştenirii (§ 688). — Moştenitor şi moştenire (§ 689). — Titlul moştenirii, legate (§§ 690, 691). — Deschiderea succesiunii (§§ 692, 693). — Cine poate moşteni. Pricini de nevrednicie (§§ 694 — 700). — Acceptarea moştenirii, efecte (§§ 701 — 705). — Renunţarea la moştenire (§ 706). 253 259 267 289 956 CODUL CALIMACH Capitolul IX Despre testament Arătarea ultimei voinţe cu privire la avere ; testament, codicil (§§ 707 — 708).— Instituirea de moştenitori; părţile cuvenite lor (§§ 709— 715). — Moştenitorii prin reprezentare şi obştimele de săraci (§§ 716—717). — Dreptul adăugirii sau acrescămîntul, sarcini (§§718 — 721). — Cum se face instituirea de moştenitori, forme (§§ 722, 723). — Cine nu poate face testament (§§ 724-728)'.-Cînd trebuie să existe capacitatea de a testa (§§ 729, 730). — Eroare comisă de testator, cazuri, efecte ; clauze neclare (§§ 731'—737). — Formele testamentului, act scris, martori: testament verbal; testament autentic (§§ 738 — 750).— Cine pot fi martori testamentari (§§ 751 — 754). — Testament făcut pe mare sau în alte împrejurări excepţionale (§§ 755 — 758). — Nulitatea testamentului (§ 759). — Partaj de ascendent (§ 760). — Reguli privind testamentul făcut de arhierei sau de monahi (§§ 761 — 769) ............................. Capitolul X Despre substituţii şi fideicomise Substituţia ordinară. Cum se face. Efecte (§§ 770 — 773). — Substituţia fideiconn-sară (§ 774). — Substituţia pupilară şi quasi-pupilară (§§ 775—776). — Substi tuţia tacită (§777). — Drepturile şi îndatoririle moştenitorului fiduciar (§ 778). — Stingerea substituţiei (§§ 779, 780). — Ce este fideicomisul; regulile sale (§§ 781-784)........................................................... Capitolul XI Despre legate Legat; legatar, legator (§ 785). — Instituire de legatari, reguli (§§ 586—788). Drepturile şi îndatoririle legatarului (§§ 789 — 791). — Executarea legatelor (§§ 792,793). — Substituţie la legate (§ 794). — Ce lucruri pot ii legate (§ 795).— Legat nedeterminat, alegerea lucrului (§§ 796 — 800). — Predarea legatului; legat fără tărie (§§ 801 — 805). — Legat avînd de obiect lucrul altuia (§ 806). — Legat avînd de obiect o creanţă (§§ 807 —810). — Legat privind zestrea (§§ 811, 812). — Legat avînd de obiect întreţinerea şi creşterea (§§ 813 — 816). — Legate speciale (§§ 817 — 825). — Arătarea legatarilor; modalităţi (J§ 826 —828). — Legat avînd de obiect robi; executare (§§ 829 — 833).— Reguli privind cazul legării unei moşii sau unui lucru amanetat (§§ 834—838).— Executarea legatului (§§ 839 — 852).— Garanţii; mişcări şi adăugiri privind legatele (§§ 853-861) .............................'...................... Capitolul XII Despre modalităţi, modificări şi revocări privind testamentul Dreptul testatorului de a pune condiţii, de a modifica şi de a revoca testamentul (§ 862). — Condiţiile şi felul lor, enumerare (§§ 863 — 872). — Condiţii posibile si imposibile (§§ 873 — 881). — Condiţie pusă în codicil fără a fi pusă şi în testament (§ 882). — Efectele împlinirii sau neimplinirii condiţiei, (§§ 883— 891).— TABLA DE MATERII ANALITICĂ 95 i Pag. 293 315 Termen; hotărît şi nehotărît (§§ 892 —895). — împlinirea legatelor lăsate sub condiţie sau cu termen; perceperea fructelor (§ 896). — Moştenire sau legat cu sarcini (§§ 897 — 898). — Moştenire sau legat cu destinaţie determinată (§§ 899, 900). — Revocarea testamentului; moduri şi forme (§§ 901 — 905). — Adăugiri la testament (§ 906). — Revocarea legatelor (§§ 907 — 910). - Moştenire părăsită (§ 911)..................................................... Capitolul XIII Moştenirea fără testament (ab intestato) în ce cazuri moştenirea se consideră fără testament (§§ 912 — 913). — Moştenitori legitimi; clasificarea lor; ordinea îndreptăţirii (§§ 914—941). — Dreptul de moştenire al copiilor legitimaţi (§§ 942 — 943). — Dreptul copiilor nelegitimi (§§ 944—948). - Dreptul copiilor adoptaţi (§§ 949-951). - Dreptul de moştenire a părinţilor asupra averii copiilor legitimaţi, nelegitimi şi adoptaţi (§§ 952 — 956). — Dreptul de moştenire a soţului supravieţuitor; distincţiuni (§§ 957 —961). — Moştenire vacantă; cui se cuvine (§§ 962 — 964).......... Capitolul XIV Despre rezervă şi despre înlăturarea de la moştenire Moştenitori rezervatari (§§ 965—967). — Cuantumul rezervei (§§ 968 — 971). — Rezerva nu poate forma obiectul unui legat sau fideicomis şi nu poate fi atinsă prin condiţii sau sarcini (§ 972). — Cotitatea disponibilă (§§ 973—975L — înlăturarea de la moştenirea legitimă (§§ 976—981). — Forma şi dovedirea dezmoştenirii; revocarea ei (§§ 982, 983). — Dezmoştenire nevalabilă (§ 984). — înlăturări din eroare (§§ 985, 986). — Reprezentarea (§ 987). — Cine poate ataca în justiţie un testament (§§ 988 — 992). — Stingerea acţiunii; continuarea de succesori; reluare (§§ 993 — 996). — Anularea testamentului; cauze de anulare (§ 997). -- Efectele anulării dezmoştenirii (§ 998). — Inventarierea averii succesorale pentru stabilirea rezervei (§ 999). — Repartizarea veniturilor şi cheltuielilor; predarea părţilor (§§ 1000 — 1004). — Reducerea rezervei pentru robi liberaţi şi cheltuieli de înmormîntare (§ 1005).................. Capitolul XV Despre raport (sinisfora) Ce se înţelege prin raport (sinisfora) (§ 1006). — De cine şi cînd se face (§§ 1007 — 1009). — Care lucruri nu se raportează (§§ 1010 — 1012). — Neraportarea zestrei; obiceiul pămîntului; împlinirea zestrei (§§ 1013 —1015). — Daruri neraportabile; reduceri; raport în bani (§§ 1016 — 1018). — Fructele şi veniturile bunurilor raportabile (§ 1019)....................................... Capitolul XVI Despre acceptarea sau refuzarea succesiunii Capacitatea de a accepta sau refuza moştenirea; incapabili (§§ 1020, 1021). —Reguli generale privind devoluarea şi primirea succesiunii (§§ 1022 — 1038). — Cui se cuvine partea celui care a refuzat primirea (§§ 1038—1041). — Primire 343 38 958 CODUL CALIMACH TABLA DE MATERII ANALITICA 959 Pag. cu beneficiu de inventar (§§ 1042 — 1046). — Acceptare viciată de doi (§ 1047). — întocmirea şi definitivarea inventarului (§§ 1048, 1049). — Situaţia moştenitorului după facerea inventarului (§§ 1050—1053). — Moartea succesorului înainte sau după termenul de acceptare (§ 1054)............... 391 Capitolul XVII Despre datoriile succesiunii Care datorii sînt succesorale (§ 1055). — Dreptul creditorilor şi legatarilor de a cere separarea de patrimonii (§§ 1056 — 1062). — De cînd pot fi urmăriţi succesorii; garanţii (§§ 1063 — 1066). — Plata datoriilor fără amanet şi cu amanet (§§ 1067-1069). - Creditor moştenitor (§ 1070). — Restituirea zestrei (§ 1071). — Tocmeli intervenite între moştenitori; neopozabilitate faţă de creditori (§ 1072) ......................'................................ 403 Capitolul XVIII Despre împărţirea succesiunii Indiviziune perpetuă; inadmisibilitatea unei atari tocmeli (§ 1073). — împărţirea prin bună înţelegere; condiţiuni; cazuri speciale (§§ 1074—1077).— împărţire judecătorească; cazuri, competenţă, procedură, jurămînt, preţuirea lucrurilor, alegerea părţilor (§§ 1078 — 1087). — Reprezentare la partaj, (§ 1088). — Care lucruri sînt supuse partajului şi care nu (§§ 1089 — 1091). — Efectele împărţelii (§§ 1092-1094). - Anularea împărţelii (§§ 1095-1097). -împărţeală suplimentară (§§ 1098, 1099). — împărţeală irevocabilă (§ 1100). 407 Capitolul XIX Despre coproprietate şi indiviziune Coproprietatea şi sursele sale (§§ 1101, 1102). — Drepturile şi îndatoririle coproprietarilor (§§ 1103-1105). — Exerciţiul drepturilor (§§ 1106-1108).— Dreptul de a cere ieşirea din indiviziune (§§ 1109, 1110). — Obligaţii contractate de copărtaşi (§ 1111). — Administrarea bunurilor comune (§§ 1112 — 1119). — împărţirea foloaselor, suportarea pagubelor (§§ 1120, 1121). — Ieşirea din indiviziune ; împărţirea bunurilor, situatiunea servitutilor şi drepturilor celor de al treilea (§§ 1122—1134). — Extindere la alte cazuri de indiviziune (§ 1135). — Restabilirea hotarelor (§§ 1136-1142). — Ziduri comune şi alte despărţituri. Regimul lor (§§ 1143-1149)................................. 417 SECŢIA A II-A Despre drepturile personale asupra lucrurilor Capitolul XX Despre contracte în genere Izvoarele drepturilor personale; legea, contractele, faptele păgubitoare (§§ 1150, 1151). — Contractul; reguli generale privind încheierea lui; capacitatea; acordul de voinţă (§§ 1152 — 1160). — Viţii de consimţămint; efecte (§§ 1161 Pag. -1169). — Obligaţii imposibile (§§ 1170, 1171). - Cauză ilicită (§§ 1172, 1173). — Promisiune pentru altul (§ 1174). — Situaţiuni mixte (§ 1175). — Forma contractului; act scris, ciornă, semnătură (§§ 1176—1180). — Pluralitate de contractanţi; obligaţia lor (§§ 1181 — 1182). — Solidaritate, efecte (§§ 1183 — 1193). — Modalităţile contractului; condiţii, sarcini, termene (§§ 1194 — 1216). — Locul îndeplinirii obligaţiei (§ 1217). — Plată; facultatea alegerii (§§ 1218, 1219). - Arvuna (§§ 1220, 1221). - Dezistare de la contract; despăgubire (§§ 1222 — 1225). — Obligaţii accesorii; fructe, dobînzi, daune (§§ 1226 — 1229). — Interpretarea contractelor (§§ 1230 — 1232). — Stingerea contractelor; transmiterea lor (§§ 1233 —1235). — Neîmplinirea obligaţiei; drepturile creditorului (§ 1236). — Răfuieli şi socoteli (§ 1238). — Darea de garanţii (§ 1239). — Răspunderea pentru viţiile lucrului (§§ 1240—1250). — Leziune pentru preţ nepotrivit (§§ 1251 —1253). — Promisiune pentru un contract viitor (§§ 1254, 1255). — Renunţări privind nulitatea contractului; inoperantă (§ 1256)......................'..........................................'. Capitolul XXI Despre donaţi Felurile donaţiei; simplă, de răsplătire şi cu sarcini (§§ 1257 — 1260). — Renunţarea la un drept; cînd este donaţie (§ 1261). — Cine poate să doneze; excepţii (§§ 1262, 1263). — Care lucruri pot fi donate (§ 1264). — împlinirea unei obligaţii nu este donaţie (§ 1265). — Donaţie sub condiţie (§§ 1266, 1267). — Donaţii reciproce (§ 1268). — Forma donaţiei; înscris; remiterea lucrului (§ 1269). — întinderea donaţiei (§ 1270). — Dăruirea lucrului străin (§ 1271). — Irevocabilitatea donaţiilor; cazuri de revocare (§§ 1272 — 1288). — Transmitere la moştenitori (§ 1289). — Donaţie «post mortem» (§ 1290)....................'..........................'................... Capitolul XXII Despre depozit Ce este depozitul; contract real; felurile sale (§§ 1291, 1292). — Promisiunea de a primi în depozit (§ 1293). — Depozitarul este detentor; îndatoririle sale (§ 1294). — Cind depozitul se transformă în împrumut sau comodat ori în mandat, (§§ 1295, 1296). — Drepturile şi îndatoririle depozitarului, răspunderi (§§ 1297 —1303). — Drepturile şi îndatoririle depunătorului (§§ 1304, 1305).— Pretenţii reciproce; termen (§ 1306). — Sechestrul; drepturi şi îndatoriri (§ 1307). — Cînd depozitul este cu plată (§ 1308). — Hangii, căpitanii de vase, cărăuşii (§ 1309)......................................................... Capitolul XXIII Despre comodat Ce este comodatul; contract real; promisiunea de comodat (§§ 1310, 1311).— Drepturile şi îndatoririle comodatarului; răspunderi (§§ 1312 — 1320). — Cheltuielile de întreţinerea lucrului (§ 1321). — Pretenţiuni reciproce; termen pentru reclamarea lor (§ 1322)........................................... 429 461 169 960 CODUL CALIMACH Capitolul XXIV Despre împrumut Ce este împrumutul; promisiunea de a împrumuta; cine nu poate împrumuta (§§ 1323-1325). — împrumut cu sau fără dobîndă (§ 1326). — împrumutul în bani (§§ 1327-1329). — împrumutul de lucruri (§ 1330). — Dobîndă convenţională, legală (§§ 1331 —1333). — Plata împrumutului şi a dobînzilor (§§ 1334—1338). — înscrisul de constatarea împrumutului; ce trebuie să cuprindă (§ 1339). — Cămătărie oprită; cînd există (§§ 1340 — 1342). — Cine răspunde de cămătărie (§ 1343). — Pedeapsa cămătăriei oprite (§§ 1344 — 1346).................................................................. Capitolul XXV Despre mandat şi gestiuni de afaceri Ce este mandatul (§ 1347). — Felurile mandatului (§§ 1348-1351). - Cazuri în care se cere o împuternicire specială (§§ 1352 — 1355). — Drepturile şi îndatoririle mandatarului (§§ 1356 — 1361). — Drepturile şi îndatoririle mandan-tului (§§ 1362-1365). - Efecte faţă de terţe persoane (§§ 1366-1369). -încetarea mandatului; cazuri de încetare (§§ 1370 —1375). — Efectele încetării mandatului (§§ 1376, 1377). — Mandat ca locaţiune de servicii (§§ 1378 — 1385). — Mandat judiciar (§ 1386). — Mandat legal (§ 1387). — Gestiune de afaceri fără mandat (§§ 1388 — 1389). — Răspunderea gestionarului; întoarcerea cheltuielilor (§§ 1390-1397) ....................................... 485 Capitolul XXVI Despre contractul de schimb Ce este schimbul; remiterea lucrului (§ 1398). — Obiectul schimbului; bani, metale, monede (§ 1399). — Schimb de lucruri nemişcătoare; reguli speciale (§§ 1400 — 1402). — Drepturi şi îndatoriri (§§ 1403 — 1404). — Pierderea sau degradarea lucrului schimbat, (§§ 1405 — 1406). — Predarea lucrului; fructe, (§§ 1407 -1409)................ 499 Capitolul XXVII Despre contractul vînzare-cumpărare Ce este vînzarea-cumpărarea; dobîndirea proprietăţii (§§ 1410—1412). — Elementele contractului (§ 1413). — Reguli privitoare la substanţa şi forma contractului (§ 1414). — Despre preţ (§§ 1415 — 1422). — îndatoririle vînzătorului şi cumpărătorului (§§ 1423 — 1425). — Pierderea lucrului vîndut (§ 1426). — Lucru nedeterminat cantitativ (§ 1427). — Reguli generale, speciale şi obiceiul pămîntului (§§ 1428 — 1431). — Protimisire la răscumpărare (§ 1432). — Forma contractului de vînzare (§§ 1433, 1434). — Exerciţiul dreptului de răscumpărare (§§ 1435 — 1437). — Modalităţile vînzării (§ 1438). — Pactul de răscumpărare, {§§ 1439—1443). — Protimisire contractuală (§§ 1444 — 1450). — Cumpărarea pe încercate (§§ 1451 — 1452). — Vînzarea sub condiţie (§§ 1453-1456). — Mandatul de a vinde lucrul altuia (§§ 1457 — 1460). — Rezilierea vînzării; răspunderi (§§ 1461 — 1465)........................ 503 Capitolul XXVIII Despre locaţiune şi despre emfiteoză Ce este locaţiunea; închiriere şi arendare (§§ 1466, 1467). — Obiectul închirierii sau arendării (§§1468 — 1471). — Cînd se socoteşte contractul încheiat (§ 1472).— Drepturile şi îndatoririle reciproce ale contractanţilor (§§ 1473—1480).— Dare în folosinţă cu împărţirea rodurilor (§ 1481). — Obiceiul pămîntului (§ 1482). — Pierderea lucrului şi alte pagube (§§ 1483 — 1486). — întoarcerea lucrului la expirarea contractului (§§ 1487 — 1491). — Desfacerea contractului; cazuri; reînnoire ; renunţare la contract; anulare (§§ 1492 — 1499). — Construcţii noi, limitări (§§ 1500 — 1501). — înstrăinarea lucrului arendat sau închiriat (§§ 1502 — 1504). — Locaţiunea ereditară, (§ 1505). — Bezmanul sau emfiteoză (§ 1506). — Dreptul de superficie (§ 1507). — Dobîndirea folosinţei, drepturi şi îndatoriri ale părţilor (§§ 1508 — 1522). — înstrăinarea făcută de bezmănar (§§ 1524—1527). — Reguli privind comori, sarcini, dări (§§ 1528 — 1532). - Stingerea bezmanului, (§§ 1533-1538)........................... 5l: Capitolul XXIX Despre locaţiunea lucrărilor şi serviciilor Locaţiunea lucrărilor, definiţie (§ 1539). — învoială tacită (§ 1540). — Drepturi şi îndatoriri reciproce; răspunderi (§§ 1541 —1545). — Cînd tocmeala este socotită vînzare (§§ 1546 — 1547). — Stingerea contractului (§§ 1548 — 1551). — Contractul de imprimare şi vînzare de cărţi; drepturile autorului (§§ 1552 — 1559). — Drepturi şi îndatoriri între stăpîni şi slugi (§ 1560). — Reguli privind cazuri speciale (§§ 1561, 1562)........................................... 53 Capitolul XXX Despre contractul de asociaţiune Asociaţiunea între negustori; feluri de asociaţiune; întinderea lor (§§ 1563 — 1565). — Forma contractului; predarea bunurilor, (§§ 1566 — 1568). — Capitalul asociaţiunii; aporturi sociale (§§ 1569 —1571). — Drepturile şi îndatoririle asociaţilor (§§ 1572-1587). - Darea socotelilor (§§ 1588-1590). - Rela-■ ' ţiuni cu terţe persoane (§§ 1591 —1597). — Desfacerea asociaţiunii; situatiunea în caz de succesiune (§§ 1598 — 1606). — împărţirea averii după desfacerea asociaţiunii (§ 1607)................................................. 54 Capitolul XXXI Despre contractul matrimonial Ce este contractul matrimonial (§ 1608). - Cînd se face? Clauze interzise; părţi contractante, (§§ 1609—1613). — Modificări ulterioare; obiectul contractului (§§ 1614, 1615). — Forma contractului; ce se poate conveni în contract (§§ 1616 — 1620). — Măsuri pentru asigurarea averii soţiei (§ 1621)................. 55 Capitolul XXXII Despre zestre Ce este zestrea (§ 1622). — Cine sînt datori să înzestreze şi din ce (§§ 1623 — 1625). — Făgăduinţe de a da zestre (§ 1626). — înzestrarea celor adoptaţi (§ 1627). — Predarea zestrei; preţuirea ei; obiceiu] pămîntului (§§ 1628 — 61 — 0. 622 962 CODUL CALIMACH verii parafernale (§ 1G68) Capitolul XXXIV Despre darul de nuntă şi contra-zestre Contra-zestrea; din ce constă (§ 1669). — De cine se dă şi cît se dă, (§§ 1670, 1671). — Drepturile şi îndatoririle soţilor privitor la contra-zestre, (§§ 1672 — 1677). — Drepturile văduvei în cazul cînd nu s-a dat contra-zestre = văduvăritul sau ipovolon (§§ 1678 — 1682) ............................................ Capitolul XXXV Despre darurile de după nuntă Darurile de după cununie (theoritre); cine le dă, (§ 1683). — Promisiuni de atari daruri (§ 168i). — Cuantumul lor; situaţia în caz de desfacerea căsătoriei (§§ 1685, 1686). - Donaţiuni intre soţi (§§ 1687 — 1698)................. Capitolul XXXVI Despre prinsoare şi jocuri de noroc Despre tocmeala de noroc; felurile ei (§§ 1699 — 1701). — Rămăşagul (§§ 1702 — 1704). - Jocul de noroc (§§ 1705, 1706). — Tragerea la sorţi (§ 1707). -Loteria (§ 1708). — Cumpărarea şi vînzarea de recolte viitoare şi de succesiuni (§§ 1709-1718). — Rendită pe viaţă (§§ 1719-1721). - Asociaţie pentru ajutor mutual (§ 1722).................................................. Capitolul XXXVII Despre dezdăunare Ce este dauna, (§ 1723). — De unde izvorăsc daunele, (§§ 1724, 1725). — Repararea daunei cauzată din viclenie sau din culpă; cazuri speciale, (§§ 1726 — 1733).— Exercitarea unui drept, fără abuz (§ 1734). — Daune cauzate de persoane incapabile {§§ 1735 —1738). -- Forţa majoră (§ 1739). — Răspundere pentru daune cauzate de alţii, (§§ 1740 — 1744). — Daune cauzate de animale, (§§ 1745 — 1747). — Stabilirea cuantumului daunei, (§§ 1748 — 1762). — Clauza penală (§§ 1763 — 1766). — Despre acţiunea în daune, (§§ 1767 — 1770)............... Pag. 1635). — Drepturile soţului asupra zestrei şi îndatoriri (Şţ§ 1636 — 1639). — Drepturile soţiei asupra averii soţului şi asupra zestrei (§§ 1640—1642).— Situaţia zestrei: schimbări, evicţiuni, urmăriri (§§ 1643 —1646). — Situaţia zestrei după desfacerea căsătoriei: pierderea ei; întoarcerea zestrei; succesori (§§ 1647-1657) ........................................................ Capitolul XXXIII Despre averea parafernală Ce este paraferna (exoprica) (§ 1658). — Drepturile soţilor asupra parafernei (§§ 1659 — 1662). — Inventarierea averii parafernale (§ 1663). — Administrarea parafernei (§§ 1664 — 1666). — Ipoteca legală a soţiei (§ 1667). — întoarcerea 769 TABLA Di: MATERII ANALITICA 963 P A R T E A A T R E I A Dispoziţia ni comune drepturilor privitoare la persoane şi la lucruri Capitolul I Despre asigurarea drepturilor şi îndatoririlor Pag. Regimul comun al drepturilor personale şi reale (§ 1771). — Asigurările şi felul lor; codebitori, chezaşi (§§ 1772 — 1777). — Reguli privind chezăşia (§§ 1778 — 1799). — Reguli privind amanetul (§§ 1800-1810)...................... 601 Capitolul II Despre modificarea drepturilor şi îndatoririlor Moduri de schimbare, (§ 1811). -Despre novaţiune (§§ 1813- Arbitrajul şi compromisul (§§ zacţia (§§ 1817-182: ■1816). — Tran-1828-1839). - Cesiunea (§§ 1848-1849). - Delegaţiunea (§§ 1849-1859)................ 6 Capitolul III Despre stingerea drepturilor şi îndatoririlor Stingerea simultană a dreptului şi îndatoririi (§ 1860). — Stingerea prin plată (§§ 1861-1892). - Compensaţia (§§ 1893-1898). - Remiterea datoriei (§ 1899). — Consolidarea (§§ 1900 — 1901). — Stingerea prin pierderea lucrului (§ 1902). — Stingerea drepturilor şi îndatoririlor privind persoana prin moarte (§ 1903). — Termene extinctive (§ 1904). — Repunerea în starea anterioară (§ 1905).................................................................. Capitolul IV Despre uzucapiune şi prescripţie Ce este prescripţia (§ 1906). — Ce este uzucapiunea (§ 1907). — Cine, ce şi contra cui poate prescrie (§§ 1908 —1914. — Condiţiunile prescripţiei (§§ 1915— 1921).— Termenul prescripţiei şi uzucapiunii (§§ 1922— 1940). — Calculul termenului (§§ 1941—1963). — întreruperea cursului prescripţiei (§§ 1964 — 1968). — Efectele uzucapiunei sau prescripţiei (§§ 1969 — 1973) ...................... ANEXA I Despre concursul creditorilor Ce este concursul creditorilor; rînduială sa (§ 1974). — Procedura concursului; masa credală, comitetul creditorilor, curatorul pricinei (§§ 1975— 1976).— Formele şi fazele procedurii concursului (§iţ 1977 — 1981). — Deschiderea concursului; publicare, efecte (§§ 1982 —1988). — Cercetarea cauzei; procedură (§§ 1989— 1991); — Hotărîrea şi clasificarea creditorilor (§§ 1992 — 2U09). — Căi de atac (§§ 2010 -2012). -- Curatela averii debitorului; descni- 11 62: 639 m 964 CODUL CALIMACH ?îr2o*î^oM)epiwrwi (§§fi3_2o2o)- -Lichidarea p™iicitat^ bă Mii —2030). - închiderea procedurii (§§ 2031-2032) ANEXA il-a Despre licitaţie sau mezat după obiceiul pămîntului Cine ordonă ţinerea licitaţiei (§ 1) - Felurile licitHtipi • , ■ (Ss 9 r/ to ' } J ■ relurue "Citaţiei, deosebiri, caracterizări Ir _ ?entru hcitaîie <§§ '-S)- - încuviinţarea creditorilor alil UiU r3 CU1m]parat?1rului la ,icitatie (§ 10). - Cazul debitorului devenit 683 iaht (§ 11). - Cazul lucrurilor răzăşeşti (§ 12) ............. INDICE ALFABETIC DE MATERII Cifrele indică numărul de ordine al paragrafelor din Codul Calimach ABITAŢIUNE, 680-686. ABSENŢI, 33 lit. f, 36. ~ curatelă, 367 — 370. desfacerea căsătoriei, 143 pct. 3. ~ drepturi, 460, 1905 c. ~ putere părintească, 232 ~ prescripţie, 1909, 1924-6, 1967. ABUZ DE DREPT, 32, 234 nota 15. ACCESIUNE, 537-67, 1226-7. ~ aluviuni, 551 ~ avulsiuni, 552 — 554 ~> copii de robi, 539 ~ insule, 542 — 547 ~ ostroave, 548 ~ produse ale pămîntului, 542. ^. sămănături pe loc străin, 567. ~ spor la animale, 540 — 541. ~ vaduri, 549-550 ~ zidiri, 562-6. ACHIESARE, 992-993. ACTE SCRISE, ~ ciornă, 1178 ~ contracte, 1176-1179 ~ copii, 1901, 1131. ~ coproprietate, 1091, 1126 — 7 documente, 576-7, 1091, 1510, 1530 ~ pierdere, 1884. ~ semnarea lor, 1179 ~ sinet, 1883 -1884. ACŢIUNE RECURSORIE, 1770. ACŢIUNI- ÎN JUSTIŢIE, ~ confesorii şi negatorii, 678 — 679. ~ petitorii, 452, 480 — 495. ~ posesorii, 442 — 448. ~ regres, 840, 1191. ~ recursorii, 1770. ADOPŢIUNE, 50 ~ călugări, 235 ~ con-simţimînt, 241 — 242. ~ copii de suflet, 252 —254. ~ copii orfani, 244 ~ descendentă, 243 ~ desfacerea ei, 250—251 ~ efecte, 245 — 249 ~ forme, 237 ~ împiedicări căsătorie, 96 — 97. ~ nepot prim, 240 ~ rudenie din, 236 — 239 ~ succesiuni, 949 — 53, 955 — 6, 997, pct. 3 B. * vîrsta, 238, 239. ADULTER, v. PRECURVIE. ~ cauză de divorţ, 121, pct. 2, 122 pct. 5-7. ~ impediment căsătorie, 100 ~ sancţionarea femeii, 124 — 7. ~ succesiuni, 698. ADVOCAT, 363-5. AGONISIREA LUCRURILOR, 408-415. AJUTOR MUTUAL, 1712. AJUNGERE LA VÎRSTA, 333-5, nota 56. ALBINE, 505-6. ALIANŢĂ, 48, 59-61. ~ cumnaţi, 61, 753 ~ fraţi vitregi, 60 ~ gineri, 60, 782 ~ noră, 60, 782 ~ socri, 60, 753. ALIMENTE, — ascendenţi, 186 ~ copii, 207 ~ copii nelegitimi, 948 ~ divorţ, 133, 184 ~ legat de, 813-4 ~ părinţi, 183-5. ALUVIUNI, 551. AMĂGIRE, 438, 1905 ~ viciu de consim-tămînt, 1161, 1163-8. AMANET, 436, 582-615, 1800-810 ~ bezman, 1509 ~ bun indiviz, 1108 ~ camătă, 1341 c, 1806 ~ comoară, 533 ~ contrazestre, 1672 ~ drept real, 405, 582-» drepturi creditor, 599 — 610, 1803. ~ faliment, 1997 ~ felurile lui, 584, 1746 ~ garantare arendă, 1478, 1480. garantarea zestrei, nota 36 ~ legat, privind un, 835—6 ~ lucru străin, 596 ~ pact pignorativ, 604, 1342 b. 1805. ~ partaj, 1132 ~ plată făcută de garant 1790 ~ remiterea lucrului, 589 — 92, 1800 ~ stingerea lui, 611-5, 1814, 1827, 1947-50, ~ suba-manetare, 593 — 5, 603. ~ succesiuni, 1050 e., 1068 ~ titlul p., 585-8 ~ vinderea lui, 604 — 5 ~ zestre, 1639 e. ; W ; jpf prai 966 CODUL CALIMACH ANALOGHIE, 772, 778, 858 — 9, 1067 — 70, 1093, 1112, 1120, 1137, 1141, 1274, 1396, 1505, 1580, 2001. ANALOGON, 172-3, 840, 1121, 1125, 1482. ANATOGISM, 1337. ANIMALE, 392 ~ bolnave, 1241-4 ~ domestice, 508 ~ legat, 838 ~ pierdute, 521 ~ sălbatice, 502—4, 507 ~ sporul de la, 540 — 1, 849. ~ stricăciuni făcute de, 1745 — 7. ANUL DE DOLIU, 144-9 ~ criminali, 146, pct. 4. ~ dispensă, 149 ~ femeie însărcinată, 145 ~ nevrednicie, 146 ~ sancţiuni, 147 — 8 ~ sinucidere, 146, pct. 3. APE, — aluviuni, 551 ~ avulsiuni, 552 — 4 ■~ hotar, 1143 ~ insule, 543 — 7 ~ maluri, 553 — 4 ~ ostroave, 548 ~ schimbarea vadului, 549 — 50 ~ semn de hotar, 1143 ~ scoaterea apei, 648 — 9, 1927. APLICAREA LEGILOR, 2, în spaţiu, 5, 396 ~ la bunuri, 396 ~ la persoane, 2, 5, 6, 396. ARBITRI, 1114, 1124, 1353, 1828-29. ARENDARE, 1467-8, 1997 g. ~ garanţii 1478, 1480. ARESTARE ILEGALĂ, 1756, 1768. ARHIEREI, nota 80 e ~ bezman, 1518 ~ despărţenie, 114, 136 ~ succesiuni, 761, 962, 964 ~ vînzare, 1429. ARMENI, 1431. ARVUNĂ, la contracte, 1220 — 1, 1224 ~ la logodnă, 66 — 68. ASCENDENŢI, 51, 52, 966, ~ enumerare, 53 -v obligaţie alimentară, 186 ~ succesiuni, 927 — 35, 965-6. AŞEZĂMÎNT, 1722. ASIGNAŢIA, 1849-59. ASIGURARE, legiuită, 303, 1808 ~ succesiune, 853, 856 — 7, 860 — 1. ASOCIAŢIUNI, 38, 1563-1607 ~ ajutor mutual, 1722 ~ comerciale, 1563 — 97 ~ desfacerea lor, 1598 — 1605 ~ încheiere, 1353 - mandat, 1374 ^ neîngăduite, 41 — 2 ~ persoane juridice, 379 ~ raporturi între asociaţii, 39 a. ~ raporturi cu terţii, 39 b. AUTOR (drept de), 1553-59. AUTORIZAŢIA STĂPÎNIRII, 99, 149,163. AVERE, - a obştiilor, 383, 385 ~ particulară, 384 ~ 'stat, 379, 382, 385 ~ succesorală, 687, 689 — 70, 999. AVORT, 121 pct. 7. AVULSIUNI, 552-4. BAI (venit), 382. BANCRUTĂ, 1974 BANI (schimb), 1399. BASILICALE, 769 BĂTRÎNI, 263. BENEFICIU DE INVENTAR, 1042-1051. BEŢIE — înlăturare de la tutelă, 337 ~ motiv de divorţ. 121 pct. 8, 122, pct. 8 ~ nulitate testament, 724. BEZMAN, 1506-38 ~ cîstiul anual, 1513-4, 1516-9, 1885 ~ comoară, 1528, 1532 ~ consolidare, 1535 ~ dovada lui, 1530 ~ drepturile si îndatoririle părţilor, 1511-21, 1522, '1524-38 ~ efectele sale, 470 -» înstrăinarea lui, 1521, 1523—7, 1530 ~ prescripţie, 1937 ~ sarcini, 1529 ~ stingerea 'lui, nota 28, 1533, 1535 — 6 - succesiuni, 1520, 1534-6 ~ superficia, 1507, 1532, 1537. BIBLIOTECA, 572, 1135. BIGAMIE, 89. BILANŢ, 317. BINELE OBŞTESC, 478-9. BISERICI — bezman, 1517 ~ depunerea actelor, 1091 ~ epitropii ale, 1429 «v legato 793, 842 — 4 ~ personalitate juridică, 379 «v prescripţie, 1909, 1936 «" succesiuni vacante, 963. BOIERI, 179 ~ cîştigarea boieriei, 1690. BOLI (animale), 1241-4. BRESLE, 379. BUNA CREDINŢĂ, 424, 428, 558, 1249, 1892, 1912, 1920. BUNE MORAVURI, 42. BUNICI, 54, 966, ~ adopţie, 243 ~ succesiuni, 918, 928 ~ tutelă, 265-6, 279. BUNURI, v. AVERE, v. LUCRURI. CĂI DE ATAC, 355 apelaţie, 2010 ~ numire epitrop, 355. CALFĂ, 1378, 1382. CALOMNIE (clevetire), 1961. CĂLUGĂRI, adopţie, 235 ~ căsătorie, 90, 143 pct. 2 «v egumen, 1429 ~ martori, 751 ~ succesiuni, 963 ~ tutelă, 260. CAMĂTĂ, 752, 1340-46. CAMBIE, 2000, b si c. CANOANE, 769. ' CAPACITATE, 5, nota 2 ~. convenţii 1156 — 9 ~ împrumut, 1325 ~ testament, 724 — 9, 746 — uzucapiune, 1908. CĂPITAN DE VAS, 1309, 1378, 1742. CĂRĂUŞI, 1309, 1383, 1742. CÎRCIUMARI,1742. CARTE DE DESPĂRŢENIE, 136, 181. CARTE ÎNCREDINTĂTOARE, 2022. CASĂ legat, 818 — 20 ~ pojijia ei, 306, 392, 818-20, 1478 - usă comună, 1089. CĂSĂTORIE ~ călugări şi clerici, 90 ~ cauze de desfacere, 113,' 116, 121 — 2, 143 INDICE ALFABETIC DE MATERII 967 ~ cauze de nulitate, 91 — 102, 1819 ~ condamnaţi, 87 ~ consimţimînt, 74 — 6, 325 ~'convenţie matrimonială, 1608 — 21 ~ copii legitimi, 119 — definiţie, 63 ~ desfacerea căsătoriei, 108 — 114, 141 ~ dovezi, 115 ~> drepturile soţilor, 103-7 - efecte, 103, 180 ~ împiedicări, 71-2,77-89, 96-9, 109, 118 ~> neputinţa trupească, 86, 116 — 7, 143 ~ putativâ, .118 — 9, 215 ~ răpire, 83 ~ recăsătorire, 128 — 9 ~ robi, 154—175 <*> rude, 92 — 97 ~ subsecventă, 216 ~ testament, 884—8 ~ zestre, 1622. CASNICI, 753, 1384. CASE PUBLICE, 861, 962, 1909, 1928, 1936. CÎSTIGURI NUNTEŞTI, 126, nota 11, '147 — 9, 150 — 1. CÎSTIURILE ARENDEI, 1470, 1477. '1483. CATAGRAFII, v. INVENTAR. CAUŢIUNE, la uzufruct, 672. CAUZĂ ILICITĂ, 1172. CAZ FORTUIT, v. FORŢA MAJORA. CESIUNE. 1343, 1840-48, 1874. CETĂŢENIE, 44. CHELARIE, 817. CHELTUIELI, comodat, 1321. ~ de înrnor-mîntare, 970, 1004, 1050 d, 1081, 1654, 1995 ~ de întreţinere, 433, nota 37, 1885, 1993 ~ de 'judecată, 437, 2008 ~ lucru găsit, 518, 520 ~> necesare, 439, 1321, 1362, 1389, 1638. ~ utile, 432 — 3, 665-8, 1321, 1394-6, 1458, 1638 ~ vo-luptuarii, 1638. CHEMARE ÎN GARANŢIE, 491, 1249. CHEZĂŞIE, 303, 853, 856-7, 860-1, 1343, 1776-99, 1814, 1827, 1901. CHIRIE, 419, nota 24, 431, 1468, 1885. CHIRURGI, 1172. CHITANŢĂ (de plată), 1181 — 86. CIMITIR', 1090. CLAUZĂ PENALA, 1222-5, 1763-6. CLER, căsătorie, 90 — preoţii nu pot fi tutori, 260. CODEBITOR, 1775. CODICIL, 707 (V. TESTAMENT). COLAC, lucruri găsite, 518, 520, 522, 525. COLATERALI, enumerare, 51, 56, 58 ^ succesiuni 929 — 40. COMISIE EPITROPICEASCĂ, 99, 199. ~ atribuţii adopţie, 244, 253. ~ atribuţii copii nelegitimi, 948. ~ atribuţii copii orfani, 275—6. ~ atribuţii curatela, 356, 358 — 61, 367, 372, 377 ~ atribuţii emancipare, 327. <~ atribuţii tutelă, 257-8, 267-70, 273-97, 301, 308-10, 315 — 22, 331 — 3, 344 — 7 ~ contract matrimonial, 1611. ~ consilieri, răs- pundere, 352 ~ hotărîri. căi de atac, 355. COMISIE ROGATORIE, 294. COMISION, 1457 — 60. COMOARĂ, 499, 527-34. COMODAT, 1295, 1310 — 22 ~ cheltuieli, 1321 — 2 ~ contract real, 1310 ~ drepturi şi îndatoriri, 1312 — 21 >~ precariul, 1314'~ vînzare pe încercate, 1451. COMPENSAŢIE, 1439, 1456, 1580, 1582, 1893-8, 2011-12. . COMPLOT, 121, pct. 1, 122, pct. 2. COMPROMIS, 1353, 1829-30, 1839. COMUNITĂŢI, 15, 43. 1374. CONCUBINAJ, 176, 216. CONCURS DE CREDITORI, 1375, 1646, 1682, 1698, 1786 a, 1974 — 2032 ~ comitetul creditorilor, 1976 ~ curatorul averii, 1976, 1983, 2015 ~ curatorul procesului, 2013 — 14. ~ procedură, 1977 ~ publicaţii, 1979-80. CONDAMNAŢI, anul de doliu, 146, pct. 4, ~ căsătorie, 85, 87, 122, pct. 3, ~ incapacitate, 728. 752, 1159, ~ nedemnităţi, 232, 259, 337. CONDICA COMERCIALĂ, 1859, 1994. CONDICA CRIMINALICEASCĂ, 118, 522, 1961, 1984. CONDICĂ DE PEDEAPSĂ, 1618, 1755. CONDICA LEGILOR POLIŢIENEŞTI, 1560. CONDICI, ale Comisiei epitropicesti, 244, 275 — 6, ~ judecătoreşti, 1970, ~ private, 1385 -v publice, 1131. CONDIŢII, definiţie, 863 - felurile lor, 864-80, ~ la 'contracte, 1194-1209, -v la testamente, 862 — 81, ~ la vînzare, 1414. CONFESORIE (acţiune), 678-679. CONFUZIUNE, 682, 1900. CONSEMNARE (plată prin), 1877-80. CONSIMŢĂMÎNT, căsătorie, 73-77 ~ convenţii,'1160-69, ~ vicii de, 81,1161 — 9, 1250. CONSOLIDARE, 1900-901. CONSTITUT POSESORIU, 573. CONSTRUCŢII NOI, - loc străin, 563-4, ~ materiale străine, 562^, 565 — 6, ~ turburarea posesiei, 443 — 5. CONTRACT MATRIMONIAL, 1608-21, capacitate, 1611 - clauze interzise, 1610 ~ desfacerea căsătoriei, 1617, 1619, formă, 1616, ~ garanţii, 1621, ~ înzestrători, 1612 — 3. ~ modificare, 1614 ~ nulitate, 1618 ~ obiect, 1615, 1620 ~ zestre, 1622 — 57. CONTRACTE, 1151-1256, aleatorii,1709 — 22 - arvună, 1220 — 1, 1224, ~ bilaterale, 1155, 1231, 1251, 1801, 1817, ~ capacitatea părţii, 1156 — 9, ~- clauză di " 968 CODUL CALIMACH INDICE ALFABETIC DE MATERII 969 ilicită, 1172, 1821 ~ clauză penală 1222 — 5, 1226 pct. e, ~ clauză înscrisă, 1180, ~ cocontractanţi, 1181 — 93, ~ condiţii şi termen, 1194 — 1216, ~ con-simtărnînt, 1160—69, 1250, ~ desoco-tiri,' 1238, ~ evictiune, 1247, 1249, ~ executare, 1213-5, 1218-9, 1236, 1861 — 92, ~ forme, 1176—9, ~ garanţie, 1239, ~ încheiere, 1152 — 4, ~ înscris, 577, 579, 1153, 1176-9, ~ interpretare, 1230 — 2, ~ învoială p. viitor, 1254—5, <~ lipsă în conţinut, 1246, 1248, 1250, ~ nulităţi, 1160 — 72, 1250, 1256, ~ obligaţiuni divizibile, 1182, ~ obligaţiuni nedivizibile, 1183, ~ obligaţiuni imposibile, 1170 — 1171, 1175, ~ ofertă, 1153-4, 1157, 1174, ~ prestaţii accesorii, 1226 — 9, ~ preţ vil, 1251—3, ~ promisiune p. altul', 1174, ~ renunţări, 1256, ~ reziliere, 1250 — 1, ~ simulaţiune, 1232, ~> solidaritate, 1284 — 93, ~ stingerea obligaţiei, 1233 — 7, ~> succesiuni, 1234 — 5, ~>' unilaterale, 1155, 1231, ~ vicii ascunse şi neascunse, 1240 — 4, 1245 — 6, 1248, 1250, f vicii de consimtimînt, 1161-69, 1250, 1823. CONTRADĂRUIRE, 1259, 1268. GONTRAZESTRE, 1612-3, 1617, 1620, 1669 — 77. CONVENTIUNI, v. Contracte, cu obiect ilicit, 1821 — 2. COPII, 33 — 5, nota 45, ~ avere proprie, 196 — 201, 206, ~ creşterea lor, 182 — 6, 194 — 5, 813 — 4, ~ din căsătorii nevalabile, 119, 215, 948, — din robi, 60, 168, 176 — 7, ~ divorţ părinţi, 133 — 8, ~ legitimare, 215-9, 943-4,'997 pct. 3 c, ~ legitimi, 181, ~ naturali, 208—17, 220 — 7, 944 — 7, — născuţi morţi, 34, 35, <- respect fată de părinţi, 188, ~ zămisliţi, 34, 363, 859, 997, pct. 3 A, 1076.' COPII DE SUFLET, 252-4. COPROPRIETATE, 472-5, 1101-49, administrare, 1112 — 19, ~ drepturi şi îndatoriri, 1103 — 11, ~ ieşire din indiviziune, 1123—42, ~ profituri şi pierderi 1120, ~ terţi, 1132 — 4, ~ ziduri comune, 1143 — 9. CORĂBII. 512, 1309, 1378. CREANŢĂ, v. Datorii. ~ drept mobiliar, 395, '~ felurile ei, 413. ~ împreună— datornic, 1775, ~ legat, 807-10, ~ partaj, 1132-4 - titlu de, 572. CREDINŢĂ (religie), 47, * căsătorie, 153, ~ logodnă, 120 pct, 3, ~ martori, 752. CREDIT, 1384-5. CREDITORI, concurs de, 1375, 1646,1682 1974—2032, ~ fraudă fată de, 1286, 1614, 1671, ~ reşedinţa lor, 365,nota 19 ~ succesorali, 200, 1041, 1056, 1072. CRIMINALI, 85, 87, 122 pct. 3, 146 pct. 4. CULPĂ, 1725, 1727-30. CUMNAŢI, 61, 753. CUMPĂRARE, dobîndire prin, 416 ~ efecte 482, nota 31, ~> înscris de, 577 ~ la licitaţie, anexa II, 6 şi 10 ~ recolte viitoare," 1709 — 10, ~ succesiune, 1711—18. CURATELĂ, 356-77, 408, ~ absenţi, 36, 367 — 70, ~ condamnaţi, 371, ~ copil zămislit, 363, încetarea ei, 376, ~ instituirea ei, 256, 356 — 7, ~ interese contrarii, 358, 359, ~ nebuni şi smintiţi, 360, i~ necunoscuţi, 365, nota 19, ~ plecaţi în străinătate, 365 — 6, ~ publicitate, 362, ~ risipitori, 361, ~ surdo-muti, 364. CURATOR, cine poate fi, 372, ~ coepitrop, 282, ~ definiţie, 256, ~ drepturi şi îndatoriri, 366, 375, 848, — faliment, 2013 — 16, 2020, ~ fiică emancipată, 231, <~ împiedicare la căsătorie, 98, ~ incapacităţi, scutiri, 374, ~> încetarea sarcinii, 376,' ~> numirea lui, 372 — 3, 1386, ~ partaj, 1067, 1078, 1081, -răspunderi, 848, 1997 b, ~ socoteli, 314 ~ succesiuni, 359, 363, 975, 1067, * testamentar, 265, 277, 975. CUSCRIE, 48. CUSTODIE, 451, 454, 516, 1183. CUTIA MILELOR, 139-40, 157, 290, 962. DANIE, 785, vezi DONAŢIUNI. DĂRI (dajdii), 382, 1539. DARURI, de după nuntă, 1683 — 98, -dinaintea nuntii, nota 77, ~> nerapor-tabile, 1016, ~ nunteşti, 958, 1002, 1017, 1265, 1669-77, '~ raportabile, 1017 ~ tacite, 1703. DĂRUIRE, v. DONAŢIUIN. DATORII, v. CREANŢĂ, ~ remitere de, 1189, 1193, ~ succesorale, 702 — 4, 854-6, 970, 999 c, 1041, 1050 e şi g, 1055_72. DAUNE, 1723-70,~ acţiune în, 1767-70, ~ cauzate de animale, 1745 — 7, <~ cauzate de lucruri, 1743—4, — cauzate de prepuşi, 1740—2, ~ evaluarea lor, 1748 — 66,' ~ răspundere, 1726 — 47, * vătămări corporale, 1751 — 3. DEBITOR, 365, nota 19, 1983-4. DECES, 36, 37. DECRET, 1989. DE LA SINE PUTERE, 31. DELEGAŢIE (de plată), 1849-59. DEPOZIT, 1291-1309, ~ bani licitaţie, 516, ~ căpitan de vas, 1309, ~ cărăuşi, 1309, ~> documente comune, 1091, drepturi si îndatoriri, 1297 — 1306, ~ faliment, 2000, ~ felurile lui 1292 — 3, ~ hangii, 1309, ~ încetarea lui, 1295, ~ retribuţie, 1308, ~ sechestru, 1307. DESCENDENŢI, 51, 52, 55, 166, succesiune, 916 — 25, 965 — 6. DESFACEREA CĂSĂTORIEI, 108-14, 136-41. DESFACEREA LOGODNEI, 120. DESPĂGUBIRI, v. DAUNE ~ căsătorie putativă, 118, ~ dreptul la, 1150—1, 1226, 1271, 1300 — 6, ~ expropriere, 479, ~ întîrzieri, 844, 849, lucruri găsite, 522, *•> minor sub tutelă, 298 — 300, 351, ~ prescripţie, 1960, — robi, 156, ~ stelionat, 575, ~ turburare posesie, 442, 445, ~> vicleşug, 830, 848, 849. DETENŢIE, 406, ~ depozit, 1294, ~ fără just titlu, 418, *- schimbarea titlului, 419. DEVĂLMĂŞIE, 1101-49. DEZMOŞTENIRE, 977-985. DICASTERII, atribuţiuni divorţ, 109 — 114, ~ căsătorie, 1819. DIACONI, 260. DIVAN JUDECĂTORESC, 1400, 1402, 1433 — 4, 1769. DIVORŢ, 108—143, averea soţilor, 130-1, 136 — 41, ~ cauze de divorţ, 113. 116, 121 — 2, 143, - cerere de, 110-112, ~ cine hotărăşte, 109, 113 — 114, ~ con-simţămîntul mutual, 115, ~ despărţenie ilegală, 136 — 41, ~ închidere la mănăstire, 124, 136, ~ situaţia copiilor 133-5, 184, ~ zestre soţie, 124-7. DOBÎNZI, 431, nota 70, ~ anatocism, 1337 ~ camătă, 1341 — 6, — convenţii, 1226, 1331-8, ~ faliment, 1998, 2002, 2005, ~ legală, 1332, 1806, ~ legat, 844, 849, ~ plată, 1865, 1882, 1885, ~ protimisis, 1998, ~ uzufruct, 661. DOCTORI, 263, 360, 377, 1172, 1995 c. DOCUMENTE, 576-7, 1091, 1510, 1530, 1800, 1804. DOJANA, 158. DOL, 1161, 1163-8. DOMNITORUL, 32. DONAŢIUNI, 1257-1290, ~ caracter, 489, nota 32, ~ ce se poate dona, 1264, 1270, 1279, 1282, ~ cine poate dona, 1262 — 3, ~ contradar, 1259, 1268, ~ dobîndire prin, 416, 577, 2006 a, ~ feluri de, 1257 — 60, ~ formă, 1269, ~ între soţi, 1687 — 98, ~ lucru străin, 1271, ~ mandat, 1353, ~ mortis causa, 1290 ~ prescripţie, 1955, ~ protimisis, 1449, ~ revocare,' 1272 — 88, — renunţare la un drept, 1261, ~ sarcini, 579, ~ sub condiţie, 1266-7, 1288. DREGĂTORIA ŢINUTULUI, 1434, anexa II, 1. DREGĂTORII POLIŢIENEŞTI, 257. DREPT, 1, 2, ~ natural.10, ~ politicesc (civil) 2, 18. ~ roman, nota 48. DREPTUL, de a reclama, 30, — de autor, 1553 — 9, ~ de corecţie, 187 — 91, ~ lucrurilor, 20, ~ persoanelor, 19, 25 — 26. DREPTURI, 4, 18, caracter, 387, 394, ~ cetăţeneşti, 217, de creanţă, 395, ~ de familie, '1944, ~ dobîndite, 29, 417, ~> domneşti, 1911, ~ fireşti, 26, ~> folosirea lor, 413, ~ modificarea lor, 1811 — 2, ~ moduri de dobîndire, 417 ~ netransmisibile, 192, 580, 1910, ~ personale, 21, 23-6, 404, 580, 624, 687, 852, 1150, 1234, 1841, 1903, 1944, ~ pierderea lor, 456—60, ~ reale, 21 — 2, 24, 403, 405, nota 22,1132, ~ stingerea lor, 458, 459, 1860-1973, ~ succesorale, 405, 688, 690, 841. DRUMURI, 381. DUŞMĂNIE, v. VRĂJMĂSIRE. EXOPRICA, 1620-1, 1997 c. EDICT (publicaţie), 1975, 1982, 1986 d, 1988. EDITURĂ, contract de 1552-9. EDUCAREA COPIILOR, 182-206. EGUMENI, 1429. EMANCIPARE, 203, 228, 230-1, 327. EMFITEOZĂ, 1506-1538. EPITROPIE, 76, 78, 232, ~ adopţie, 241, 250 — 1, <~ căi de atac, 355, m cine poate fi, 259-63, ~ coepitrop, 279— 81, <*> comisia epitropicească, 99, 199, 244, 253, 257-8, 267-73, 377-86 ~ copii naturali, 222, 948, ~ contract matrimonial, 1611, ~ dativ, 267, ~ drepturi si îndatoriri, 284 — 6, 289, 1386, ~ faliment, 2017 — 19, - garanţii, 313, 1997, b ~ împiedicarea căsătoriei 98 — 9, ~ încetarea sarcinii, 330 — 5, •*> legal, ordine 266, ~ lepădare de epitropie, 269, 330 — mai mulţi epitropi, 277 — 8 ~ prelungirea sarcinii 331 ~ răspunderi, 270— 3, 278, 298-300, 340, 848, ~ remunerare, 353-4, - socoteli, 314-22, 347, ~ succesiuni, 1067, 1078 — 9, » testamentar, 264-5, 844-7. EPITROPICEASCĂ CONDICĂ, 275-6. EPITROPII, 1909. EPISCOPI, legate, 793, 845 ~ tutelă, 260. EPISCOPIE, 301. EPISTAŢI, 847. EROARE, bună credinţă, 426, nota 25, ~ convenţii, 1163, 1165, 1168, ~ în testament, 731 — 4, ~ tranzacţie, 1823-5. 970 CODUL CALIMACH EVGHENIE, 220, 245-6. EVICŢIUNE, convenţii, 1247, 1249, ~ după partaj, 1093 ~- întoarcerea preţului, 434, 483, ~ posesor de rea credinţă, 484, 1247. EVREI, 1430. EXECUTARE, 1861-3. EXPERŢI, 116, 263, 320, 360, 377, 554, 999 B, 1140, 1243, 1486. EXPROPRIERE, 479. FACTOR, 1243. FACTURĂ, 1383. FALIMENT, v. CONCURSUL CREDITORILOR, 1839 g., 1974-2032. FAMILIE, 25, 48, 63, 106, 1135. FAPTE CRIMINALE, 1960-1. FARMECE, 532, nota 34. FEMEIE, însărcinată, 143 pct. 6, 145, nota 46, ~ măritată, 107, 144 — 9, 1020, 1077. ~ martor, 751 — 2, ~ tutoare, 260. FIASTRI, 60, 96. FIDEICOMIS, 363, 781-84, ~ substituţie, 774, 779 ~ uzucapiune, 1937. FILIAŢIUNE, legitimă, 180, ~ naturală, 208-27, ~ nelegitimă, 119, ~ prezumţie 181, 209-10 ~ recunoaştere, 215 — 9, ~ tăgadă, 210 — 15. FIRMĂ, 1379, 1592. FIU, FIICĂ, 55, 57, 62, 966, ~ adopţie, 236, ~ avere proprie, 196—201 ' ~ creştere şi educare, 193 — 5, <~ numele tatălui, 192, ~ respect faţă de părinţi, 188, ~ succesiuni, 916 —7,'925, 965 — 6, 968. FOLOSURI NUNTEŞTI, 126, nota 11, 147-9. FORMĂ, 3, nota 1, 5, nota 3. FORŢĂ MAJORĂ, apărare de răspundere, 441, 1735, ~ bezman, 1515, ~ comodat, 1319, ~ depozit 1292, 1300 — 1301, 1880, ~ locaţiune, 1482 — 5, 1490, 1492, ~ locaţiune de lucrări, 1548, ~ mandat, 1371 — 2, ~ obligaţii, 1902 ~ succesiuni, 1081 C, ~ testament, 755-7. FRAŢI, 56, ~ martori testamentari, 753, ~ succesiune, 925, 930, 937, ~ tutori, 342. FRUCTE, amanet, 1341 c. ~ comodat, 1312 convenţii, 1226 — 7, ~ cui aparţin, 431, ~ culese, 392, ~ depozit, 1297, ~ întoarcerea lor, 437, 441, ~ legate de pămînt, 391 — 2, ~ succesiuni, 1075 ~ schimb, 1407, ~ viitoare, 1710. FURT, — hot, 752, ~ lucruri furate, 422, 435, 438, 1931, ~ lucruri găsite, 524, ~ păsări fugite, 508. INDICE ALFABETIC DE MATERII 971 GARANŢII, 445, 447, 1093, 1343, 1771, ~ amanet, 582 — 615, 1790, 1800 — 810, ~ chezăşie, 1776 — 1799, ~ legală sau judiciară, 1808 ~ la faliment, 1980-81. GARD COMUN, 1143-9. GESTIUNE DE AFACERI, 1378-97, ~ cheltuieli, 1390 — 7, ~ fără mandat] 1388 — 97, ~ mandat judiciar. 1386, J mandat legal, 1387, ~ mandat tacit, 1378 — 85, ~ răspunderi, 1391-3. GINERE, 782. GLOBIRE, arbitraj, 1829, ~ clauză penală, 1222-5, 1763-6, ~ la cutia milelor. 139, 157, 165-7, ~ la divorţ, 139-141, -~ la ruperea logodnei, 68, 84, ~ succesiuni, 701, 900, 1001, ~ jocuri de cărţi, 1706, - vistierie, 2006 b. GREŞELI POLIŢIENEŞTI, 1744, 1768. HABITATIUNE, v. ABITAŢIUNE. HANGIU, 1309. HARECIU, anexa II, 8. HĂRŢI, 1559. HIRURGI, 1995 c. HOTARE, naturale, 1129, ~ partaj, 1126, 1128, ~ reînnoirea lor, 1136 — 42, ~ semne de, 1130, 1140, ~ stîlpire, 1401, ~ zid comun, 1143 — 9. HOTĂRÎRI JUDECĂTOREŞTI, 16, 2010. HOTĂRNICIE, 1131, 1137-42. HRANĂ, v. ALIMENTE, v. ÎNTREŢINERE, v. TESTAMENT. HRISOAVE, 385. IARMAROC, vite cumpărate la, 1244. IERTARE DE VÎRSTĂ, 333-5. IEŞIRE DIN INDIVIZIUNE, 1073-1100, 1123-42. ÎMBOGĂŢIRE FĂRĂ CAUZĂ, 549. IMOBILE, 386, act de hotărnicie, 1131, ~ fructe neculese, 391, ~ partaj, 1087, ~ prin destinaţie, 297, 389, 390, 392, * tutelă, 294—7, 307. ÎMPIEDICĂRI LA CĂSĂTORIE, 71-2, 96 — 100. ÎMPLINEALĂ, 1344-5. ÎMPRUMUT, 1295, 1323-46, anatocism, 1337, ~ bani cu, 1327 — 9, 1352, camătă, 1340 — 6, -v capacitate, 1325, ~ dobînzi, 431, 1326, 1331 — 3, 1335-8, 1341, ~ feluri de, 1326 ~ înscrisuri de, 1339, ~ lucruri date cu, 413, 1326, 1330, 1352, — mandat p., 1383 — 4 ~ plată, 1334 — 6, ~ promisiune de, 1324, protimisire, 1997, ~ risipitori, 361, tutelă, 302 — 3, 308 — 9. ÎNARMAREA MOŞIEI, 837-8, 910, 1480. INCAPABILI, 33, 408, 1872, 1876, 1888, ~ copii, 33 C, ~ drepturile lor, 460, ~ nebuni, 33 d., 72 ~ neputincioşi, 33 d. ~ prunci, 33 a. ~ risipitori, 33 e, ~ tineri, 33 c. 72. INCEST, 698. ÎNCHIDERE LA MĂNĂSTIRE, 124-5, 136. ÎNCHIRIERE, v. LOCAŢIUNE, 1466-1538. INDIVIZIUNE, 1073, 1083, ~ copropne-tate, 472 — 5, 1101 — 149, ~ neperpetui-tate, 1073, 1082, 1111, ~ partaj, 760, 1094-100. ÎNFIERE, 50. INJURII, 1757, 1768, 1961. ÎNŞELĂCIUNE, 438, 1161, 1163-8, 1905. INSTALAŢIUNI, 393. INSTITUTE, 1135. INSULE, 543-8. _ „ ÎNTĂRIRE DE LA STĂPÎNIRE, 15, 1969. . ÎNTĂRITURA DOMNEASCA, anexa II, 3. INTERDICŢIE, 1159. INTERPRETAREA CONTRACTELOR, 1230-2 INTERPRETAREA LEGILOR, 8 - 14, analogie,9, ~ autentică, 11, - drept natural, 10, ~ judiciară, 8, ~ literală 8, «" obiceiul pămîntului, 13 — 4, <~ raţională, 8. INTERPRETARE TESTAMENT, 736-737, 833. INTRARE ÎN VIGOARE (legi), 4. ÎNTREŢINERE, V. ALIMENTE, donaţie, 1273-4, 1279 — 80, ~ legat de, 813-4, ~ viageră, 1719 — 21. ÎNVĂŢĂTORI, 257, 1995 c. INVENTAR, asociaţiuni, 1566 ~ avere minori, 291 — 6, 350, ~ locaţiune, 1487, 1489, ~ lucruri depozitate, nota 736,^. paraferna, 1663 ~ vînzarea moştenirii, 1711 — 8. IPOTECĂ, 584, 604, nota 37, 1804-5, ~ comoară, 533, ~> drept real, 405, ~ ~ faliment, 1997, ~ legală, a soţiei, 1640, 1667, 1673, ~ licitaţie, 605 — 8, ~ pact pignorativ, 1342 b, 1805, ~ simu-latiune, 1443, ~ succesiuni, 1050 e. IPOVOLON, 1678-82, 2006 a. IZVOADE, 291-6, 350. IZVOARE DE DREPT, legea 1, 2, ~ obiceiul, 13, 14, ~ statutele, 15. JOCUL DE NOROC, 1701, 1705-6, 1780 c, 1888, 1916. JUDECĂTORI, acţiune recursorie, 1770, ~ incompatibilităţi, 1831. JUDECĂTORIE, acţiuni posesorii, 442, 454, ~ adopţie, încuviinţare, 241, ~> amanet, vindere, 604-5, ~ beneficiu de inventar, 1043 — 4, 1050 c, ~ copii fugari, 189, ~ curatela, 362-3, 372-3, ~ depuneri de bani, 1877-80, 2030, ~ despărţenie, 136, 184, - efectuare de cercetări, 1486, ~ faliment, 1978, 1986, ~ întărire de acte, 576 — 7, ~ întărire de testamente, 748 — 50, -* inventar tutelă, 295 — 6, ~ lucruri găsite, 513—7, 520, 526 ~ putere părintească, 194 — 5, 197, 234, — preţuirea lucrurilor, 400, 402, ~ revendicare, 420, 428, ~ socoteli tutelă, 319. JUDECĂTORII EPITROPICESTI, p. 290 si urm. JURĂMÎNT, ~ depozit, 1302, ~ divorţ, 115, ~ mandat, 1352, ~ martori, 747 ~ partaj, 1084. JUST TITLU, 417, 1916-9. JUSTINIAN,769,nota48. LACURI, 501. LAUDUM, 1837. LEGATE, 354, 363, 691, 785-861, amanet, 835 — 6, ~ bun indiviz, 1108, ~ către o biserică, 842, ~ casă, 818 — 20, creanţă, 807-10, ~ chelărie, 817, ~ cotita'tea disponibilă, 973 — 5, ~ condiţii de valabilitate, 786, 908, 999, ~ garanţii, 853, <~ hotărîte şi nehotărîte, 826 — 7, ^. împărţirea, 792-3, ~ juvaieruri, 824-5, ~ legatari, 785, 842, ~ lega-tor, 785, ~ lucru străin, 806, ~ micşorare 854-5, 859, ~ mobile, 819-26, ~ moşie, 834, 837 —8, ~ pentru creştere, 813 — 4, ~ pentru întreţinere, 803, 815-6, 861, ~ pojijia casei, 818 — 20, ~ prestaţii periodice, 851, ~ pricim cuvioase, 843 — 4, ~ predare şiexecutare, 796-804, 830, 839-44, 846-51, 1997 i ~ reducerea lor, 854 — 5, 859, ~ revocare, 907-910, - robi, 829-33, 837, 909, — stingerea lor, 805, 850 — 2, <~ zestre, 811 ~ 2, 836. LEGE, 1 — 24, bisericească, 160, ~ efecte, 467 — 8 ~ firească, 160, ~ interpretare, 8, ~ intrare în vigoare, 4, ~ neretro-activitate, 7 ~ publicare, 3. LEGITIMĂ APĂRARE, 31. LEGITIMARE COPII, căsătorie subsecventă, 216, 942, ~ căsătorie validată, 215, ~ efectele ei, 997 pct, 3 C, » învoirea stăpînirii, 218 — 9, ~ recunoaştere, 943. LEGIUITE URMĂRI, 4 şi notă. LEZIUNE, 1251-3, 1422, 1700, 1957. 1 972 CODUL CALIMACH INDICE ALFABETIC DE MATERII 973 LIBERTATE, 160, 399, ~ privare abuzivă de, 1756, 1768. LICITAŢIE, Anexa a Il-a § 1-12, ~ amanet, 605 — 8, ~ bunuri tutelă, 304, 307, ~ faliment, 2020-2, ~ lucruri de zestre, 1645, lucruri găsite, 516, ~ partaj, 1125, ~ preţ, 1253 e, ~ procedură, anexa II 7 — 12, <+> protimisis, 1437, 1646, anexa 11,4, ~> revendicare, 482, ~ urmărire silită, anexa II, § 2, 3. ~ vînzări voluntare, anexa II, §2, 3 — 4. LIMANURI, 381, 501. LINII (de rudenie), 51 — 55. LINIŞTEA OBŞTEASCĂ, 447-8, 478. LOCAŢIUNE, 1466-1538, ~ arendare, 1467 — 8, ~ bezman, 1506-38, ~ chirie, 1470, 1477, 1501, ~ cîştiuri, 1470, 1477, 1483, 1885, ~ desfacere de contract, 1492 — 3, 1497 — 506, ~ drepturi reale, 1471, ~< drepturile şi îndatoririle părţilor, 1473 — 91, ~ ereditară, 1505, 1534,'~ garanţii, 1478-80,1997g. ~ încheierea contractului, 1472 închiriere, 1467 — 8, ~ obiceiul pămîntului, 1482, 1502, ~ pierderea lucrului, 1482, 1484, ~< reducerea arendei, 1486, ~ reînnoirea contractului, 1494—6, ~ reparaţii, 1474, 1500 — 1, ~ restituirea lucrului, 1487 — 91 sublocaţiune, 1475, 1478 — 9, 1490, ~ superficie, 1507, ~ uzucapiune, 1937. LOCAŢIUNE DE LUCRĂRI, 1539-62, ~ cazuri speciale, 1561 — 2, ~ drepturile şi îndatoririle părţilor, 1541 — 5, ~ elemente, 1539 ~ obiect, 1562 ~ plată, 1541-2, 1867, ~ prezumţii, 1546,1560, ~ răspunderi, 1541 — 2, 1545, 1548 — 9, ~ schimb, 1561, ~ slugi, 1560, ~ stingerea contractului, 1548—51, ~ sublocaţiune, 1549, ~ tacită, 1560, ~ tipărire de cărţi, 1552 — 9 ~ vicii, 1541, 1545, vînzare, 1546 — 7. LOCAŢIUNE DE SERVICII, 399, 534, 1560, 1867 LOCUINŢA, 813. LOCUS REGIT ACTUM, 5. LOGODNĂ, 64-70, 83-85, ~ condiţii 70, ~' definiţie, 64, »• desfacerea ei, 120, 142, ~ felurile ei, 65—6, 70, ~ epitropi, curatori, 98, ~ ruperea ei, 67-69, ~ termen, 83 — 5, 120 pct. 5. LOTERIE, 1701, 1708. LUCRU JUDECAT, în acţiune posesorie, 452, ~ revendicare, 492. LUCRU STRĂIN, ~ convenţii, 1247, ~ donaţie, 1271, ~ găsit, 518, 520, 522, ~ legat, 806. LUCRURI, 378-405, ~ ascunse, 524-6, ~ categorii de, 379 — 97, ~ consump-tibile, 386, 1295,1310, 1323, ~ definiţie, 378, ~ de sine mişcătoare, 1635, 1650 ~ fără stăpîn, 380, 499, ~ fungibile şi nef., 386, 397, 1295, 1310, ~ furate 422, 435, 438, 1931, ~ împrumutate 555 — 61, ~ în comerţ, 422, 795, 1170, 1173, 1264, ~ mişcătoare si nemişcătoare, 386, 388, 391 — 2, 396, 1217, ~ părăsite, 456, 510 — 11 ~ pierdute 456, 460, 511-23, 1265, ~ preţuibile, 386, 399, 975, ~ preţ ordinar şi'extra-ordinar, 401 — 2, ~> salvate, 536, ~ substanţa lor, nota 20, ~ universalităţi, 398. MĂDULARE, 5, ~ familie, 219, 248, ~ obştime, 383, 440, ~ stat, 384, 479, 510. MAMĂ, copii naturali, 220—7, ~ tutelă, 265-6, 279, 338, 342. MALURI, 381, 501, 509. MĂNĂSTIRI, bunuri atribuite, 126, 139-40, ~ închidere la, 124—5, 136, ~ legate lăsate lor, 843, ~ personalitate juridică, 379, — prescripţie, 1936, ~ schimb de moşii, 1402, ~ vînzare moşii, 1429. MANDAT, 1296, 1347-1389, ~ acceptare, 1355, ~ cheltuieli, 1362, 1365, 1370 — 1. ~ comandatari, 1359, ~ delegaţie, 1852, ~ depăşirea lui, 1364—5, ~ de a administra, 1116—9, » de a sta în justiţie, 1350—1352, ~ drepturile şi îndatoririle mandantului, 1362 — 5 <•> drepturile si îndatoririle mandatarului, 1356-61, ~ feluri de, 1348-51, ~ gestiune fără mandat, 1388 — 9, -» încetarea lui,. 1370—77, ~ în scris, 1349, 1354, 1379, ~ judecătoresc, 1386, ~ legal, 1389, ~ limitele lui, 1380-3, ~ procură specială, 1353, 1359, ~ raporturi cu terţii, 1366 — 9, 1377, ~ răspundere, 351,'1355, 1357, 1372, 1377, ~ retribuire, 1361, 1363, 1370-1, ~ revocare, 1370, — special, 1350, 1352-5, ~ substituire, 1358, ~ tacit, 1378 — 85. « de a vinde, 1457 — 60. MANUFACTURI, 795, 1731. MARCA NEAMULUI, 192, 220, 224. MARE, 501, 1397. MĂRFURI, 572, 1382-3. MARTORI, la facere de acte, 577, ~ la testament, 751 — 6. MĂRTURISIRE, divorţ, 115, ~ filiaţiune, 212. MATRICE, 164. MĂTUŞĂ, 56. MEDICI, 1172 pct. 2. MEGIEŞI, 257, 377, 1128, 1137, ~ moşie de, 1143, ~ protimisis, 1432. MEŞTEŞUGARI, 1378, 1382, 1731-2, 1867, 1886. METALE, 499, 509, 1399. MEZAT, v. LICITAŢIE. MIJLOCITORI, 1166-7, 1343, MILE, 1050 f. MINERALE, 509. MINORI, ajungere la vîrsta, 331, ~ căsătorie, 72, -~ categorii de, 33, ~ convenţii cu, 1156—8, 1905, ~ iertare de vîrsta, 333-5, ~ incapacitate, 72, 79, 323-5, 727, 1831, ~ logodna, 70, 120 pct. 1, ~ partaj, 1078 ~ prescripţie, 1932, ~ răspundere, 323 — 9, ~ succesiuni, 1020, 1067 ~ testament, 727, 751. MITROPOLIE, depozit legal, 301, ~ legate, 793, 845, ~ schimb, 1402. MOARTE, absenţi, 367-70, ~ civilă, 692, ~ stingere obligaţii, 1903. MOBILE (lucruri), 292-3, 297, 386, 388, 1217, 1635, 1650. MOFLUZIE, v. FALIMENT. MONEDE, 1327-9, 1399, 1911. MORI, 553. MOŞII, arendare, 1476, 1480, ~ excludere străini, 1430, —• înarmarea moşiei, 837 — 8, 910, 1480, ~ inventar, 392, ~ legat 834, 837-8, 910, - megieşite, 1143, ~ partaj, 1090 — 1, 1124 — 31, ~ raporturi cu sătenii, 1531, ~ schimb de, 1400 — 402 ~ tovărăşie la, 1481. MOŞTENIRE, v. SUCCESIUNI, 687-Î100, ~ abintestat, 912 — 1100 ~ dispo-' zitii generale, 687 — 706, ~ testamentară, 707 — 911, ~ vînzare, 1711 — 21. NĂIMEALĂ, 1466-1562, revendicare, 482, nota 31. NĂIMIŢI, 753. NAŞTERE, intervale legale, 181 şi nota 13, ~ văduvă, 145, 148. NAUFRAGIU, 36 c, 512. NEAMURI, 48 — 62, ascendenţi, 54, ~ colaterali, 56, ~ descendenţi, 55, ~ spiţe, linii, tulpini, 51—3, 58. NEBUNI, căsătorie, 72, 143, pct. 4. ~ curatelă, 357, 360, 362, 377, ~ incapacitate, 33, 259, 408, 724, 751, 1020, 1156, ~ partaj, 1078, ~ prescripţie, 1964, — putere părintească, 232, ~ stare trecătoare, 1736—8. NEGATORIE (acţiune), 678-79. NEGLIJENŢĂ, 1725-30. NEGUSTORI, 1378-9, 1382, 1563, 1886. NEGUTĂTORIE PE MARE, 1397. NEPOŢI, 54 — 5, 57, 966, adopţie, 239 ~ succesiuni, 918-24, 931-5, 938-9. NERETROACTIVITATE (legi), 7. NEVÎRSTNICI, v. MINORI. NORA, 782. NOVAŢIUNE, 1343, 1813-16. NOVELELE LUI JUSTINIAN, 769, nota 48. NUDA PROPRIETATE, 466. NUME, copii adoptivi, 245, ~ de familie, 192, 220, ~ soţie, 107. NULITĂŢI, căsătorie, 100-102, ~ contracte,' 1161 — 72, 1250, 1256, ~ testamente, 724, 729-31, 735, 759, 997. OBICEIUL PĂMÎNTULUI, 13-14, ~ legat privind robi, 909, ~ licitaţie, anexa II, ~ locaţiune, 1482, 1502 ~ lucruri pierdute, 521, ~ neraportarea zestrei, 1013, ~ pomeni, 945, nota 56, prescripţie, 1938, 1951, ~ preţuirea zestrei, 1635, ~ putere părintească, 228 şi notă, x- restituire zestre, 1650, ~ robi fugari, 178, <*> robi de peste hotar, 161, ~ semne de hotar, 1130, ~ servitute de trecere, 650. «*< vicii ascunse la vite, 1244. OBLIGAŢIUNI, v. CONTRACTE. ~ code-bitori,' 1775, ~ drepturi personale, 403 — 404, 1214, 1711 ~ imposibile, 1170-1, 1863, ~ minori, 324, 326, ~ naşterea lor, 417, 1150, ~ solidaritate, 1184 — 93, ~ stingerea lor, 1860 — 1905. OBSTIE, 15, 33 g., 43, 962, ~ locuri de obştie, 380, 383. ~ mandat, 1374, ~ răspundere p. evicţiune, 440. OBŞTIME, de săraci, 717, ~ politiceşti si bisericeşti, 257, ~ prescripţie, 1909. Î946. OCÎRMUIRE, 447-8, 1770. OCÎRMUITOR, de avere, 1116-7, ~ al tării, 384, 1911. OCNE, 382. OCUPAŢIE (drept de), 380, 496-536, 1916, ~> albine, 505 — 6, ~> animale şi păsări, 504 — 8, ~ comoară, 527 — 34, <■»■ dobîndire prin, 414, 415, 496 — 9. <~ lucruri excluse, 499 — 509, ~ lucruri găsite, 511 — 23, ~ lucruri părăsite, 510, <*> metale şi minerale, 509, ^ prăzi de război, 535, ~ vînat si pescuit, 500-3. OFERTA, 1152-4. ORBI, 743. ORDINE PUBLICĂ, 1822. ORFANI, 244, 260, 290. ORFANOTROFII, 843, 962, 1135. ORÎNDARE, 1467. OSÎNDITI, 85, 87, 122 pct. 3, 146 pct. 4, 232, 259, 337, 728, 752. OSTAŞI. 260. OSTROAVE, 548. 974 CODUL CALIMACH INDICE ALFABETIC DE MATERII 975 2009. OBICEIUL PACT COM1SORIU, 1461. PACT DE RĂSCUMPĂRARE, 1439-1443 PACT PIGNORAT1V, 573, 604, 1342 b 1805. PĂDURE, 391. PAGUBĂ, v. DAUNE. PĂMÎNT, aluviuni, 551, — avulsiuni, 552, - fără stăpîn, 499, - producte, 542. PĂMÎNTEAN, 5, 44, 380, PĂMÎNTULUI (obiceiul), v. PĂMÎNTULUI. PARAFERNA, 1620-1, 1658-68. - a-vere, 1658, 1663. - drepturile femeii, 1659 — 64, — drepturile bărbatului, 1660 -l, 1665 — 6, înstrăinare, 1659, 1662, — inventar, 1663, - ipotecă legală, 1667, - restituire, 1668. PĂRINŢI, 62, 966, - alimente, 207, -dezmoştenire, 979, - drepturi, îndatoriri, 182 — 206, 1387, 1912, - legitimare copii, 218, - martori testament, 753, - succesiuni, 927, 941, 965 — 6, 969, 971, — treimea cuvenită lor, 139. PARTAJ, convenţie de, 1083, 1094, -de ascendent, 760, - nulitate, 1095, — prin bună înţelegere, 1097, 1100, — schimb, 1401, '- succesiuni, 1073 — -9, — ve- -1607, -ieşire din tovărăşie, 1100, — suplimentar, 1098 nituri, 1121 — 3. PĂRTĂŞIE, 1101-149, 1563 coproprietate, 1102 — 1121, — indiviziune, 1122 — 1129 — 1563 — 1607. PĂSĂRI, 502 — 508. PĂŞUNAT, 640, 650-651. PATERNITATE, v. FILIATIUNE 210- 214. PECIU, 163. PECULIU PROFECTITIUM, 201, 228, notă. PEDEPSE, v. GLOBIRE, v. ÎNCHIDERE LA MĂNĂSTIRE. PEDEPSIRE, anul de doliu, 147, - plin-gere p., 1821, - seducţie, 1755, - tăinuire, 438, - tutelă, 257, 318, - vătămări corporale, 1752. PERSOANA. 26 nota 4, 40. PERSOANE JURIDICE, 40, 379, 636 1909. PERSONALNICĂ PUTERE, 5, nota 2-PESCUIT, 387, 391, 500. PEŞTE, 387, 391, 500. PETITORIU, 452,-480-49i PIERDEREA LUCRULUI. PLATĂ, 1265, 1861- 1892. PLÎNGERE PREALABILĂ, 1821. POJIJIA CASEI, 306, 392, 818 1478. POLITIE (oraş), 717. 840, 847, 859. 1172 pct. 1. 1863, 1902. -820, POLIŢIE, 1744, 1768 POMENIRE (morţi), nota 56, 1050, 'd.. POPOR, 842. PORECLĂ, 192, 245 945, 962, 1654. nota 964, 970. PORUNCĂ DOMNEASCĂ, Anexa U §i POSESIUNE, v. STĂPÎNIREA LOCULUI 406 — 460, — dobîndirea ei, 408 — 29 — drept real, 405, - evicţiune, 416 — 29' pierderea ei, 456 — 60, '- prezumţie 421, 429, - turburarea, 442 — 455, - viciată, 1921. POSTĂ, 382. PRADĂ DE RĂZBOI, 535. PRĂDARE, 435, 438. PRECARIUM, 1314. PRECURVIE, 100, 212, 698, 752, 978 m, 1821, 1961. PREDARE, v. TRADIŢIE, PREOŢI, 159, 163-6, 260, nota 80 c. PREPUSI, 1741-2. PRERĂSTRĂBUNI, 54. PRERĂSTRĂNEPOTI, 55, 56, pct. 7. PRESCRIPŢIE, 1906-1973, - anulare testament, 993, — cînd nu curge,1964 —7, — condiţii, 1915 — 21, - drepturi, 458 c, 459, 1910-1914, - efecte, 1969-73, — incapabili, 1964, — întrerupere, 1968, — invocarea ei, 1971, — just titlu, 417, 1916—9, - licitaţie, anexa II, 10 — 11, — lucruri găsite,' 521. -, obiceiul pămîntului, 1938, 1951, — protimisis, 1436, — renunţare, 1256, 1972, — robi fugari, 178, - servituti, 62*7, — socoteli tutelă, 322, — stingere drepturi şi obligaţii, 1904 — 1973, — termene, 1922 — 63, 1972. PREŢ, 1414-22, - fixare, 1417-21, ~ nepotrivit, 1251 — 3, 1422, 1810, 1957. PREŢUL LUCRURILOR, 400, - donaţie, 1268, — împrumut, 1330, - obişnuit şi neobişnuit, 401 — 2, 494, 536 558. PREZUMŢIA MUCI ANA, 1695. PREZUMŢII, 28, nota 5, - capacitate, 28, — data morţii, 3v, — daune, 1727 — 8, — femeie măritată, 1695, — filiatiune, 181, 209-10, - locaţiune lucrări, 1540, — lucruri pierdute,' 511, — mandat, 1381 — 2, 1385, - plată, 1882-3, 1885 — 6, — posesiune, 490, — proprietate, 471, 490, — prunc născut viu, 35, — servituti, 627, — stăpînire dreaptă, 421 — 2, 429, — vicii ascunse, 1241 — 4. PRICINI CUVIOASE, 793, 843-5. 859, 1690. PRICINI LITIGIOASE, 1817-39, 1872. PRINSOAREA, 1701. PRIVILEGII, 17, 217-8, 220. PROBE, acte scrise, 1091, 1126-7, 1131. 1176 -9, 1383,-căsătorie, 115-6,-con- dici, 1131, 1385 — documente, 576 — 7, 1091, 1510, 1530. - expertiză, 116, 263, 320, 360, 377, 554, 999 B., 1140, 1243, 1486, - hotărnicie, 1140, - ju-rămînt, 115, 747, 1084, 1302, 1352, ^martori, 577, 751 —6, — mărturisire, 1.15, 212, — sarcina lor, 421 — 2, 485, 1730. - tăgadă, 492. PROFESORI, 263. PROMISIUNE, pentru altul, 1174, - pentru viitor, 1254 — 5. PRONOMII, 218. PROTIMISIS, amanet, vindere, 605, 614, — bezman, 1523, — cazuri excluse de la, 1449, - curatela, 374, - faliment, 1993, 1995, 1997 j, 1998, - ocupaţie, 499, - posesiune, 423, 490, - succesiuni, 929, 940, - tutelă, 266, - vînzare, 1432-7, 1444 — 50, anexa II, 4, — zestre, 1646. PROPRIETAR, neîngrădit, 1270. PROPRIETATE, coproprietate, 472-5, 1101 — 49, — definiţie, 461 — 2, — des-membrări, 468 — 9, — dobîndire, 408 — 15, 463 — 4, 1092, - dreptul de, 405, 430-2, 462, 476-8, - felul ei, 465-8, 471, 474. - limitări ale, 467, 478, -nudă proprietate, 466, — obiectul ei, 463 — pierderea dreptului de, 456 — 8, — stingerea dreptului de, 581, — transmiterea dreptului de, 568 — 80. PROTOPRESBITER, 163, 167, PRUNCUCIDERE, 121, pct. 7. PUBLICAŢII, absenţă, 367 — 70, - ajungere la vîrstă, 334, — emancipare, 228 — faliment, 1982 — 4 — instituire curatela, 360 — 2, - licitaţie, anexa II, 7, — lucruri găsite, 513 — 5, 526, — prelungire tutelă, 332 — vindere amanet, 605, — vînzare imobile, 1434. PUBLICITATE, 102. PUNCTAŢIE, 1178. PUTERE MARITALĂ, 106-7. PUTERE PĂRINTEASCĂ, asupra averii, 196—201, 206, 1157, - asupra persoanei, 193 — 5, - cauze de prelungire, 229, — copii adoptivi, 247, 251, — consimţămînt, 202, 205, - exercitare abuzivă, 234, nota 15, — încetarea ei, 228, 232 — 4, — obiceiul pămîntului, 228, — ocrotirea drepturilor, 204, — pierderea şi reluarea ei, 231 — 4, 330 — prescripţie, 1966. COMPENSAŢIE. 1701, 1702-4, 1780 RĂFUIALA, v RĂMĂŞAGUL, 1888, 1916. RĂPIRE, de persoane, 82, — lucruri RAPORT (succesiuni), 1006-1019. 1931. RĂSCUMPĂRARE, pact de, 1439-1443 — protimisis, 1432-1437, 1444—1450, — robie, 843, 1641 c. RĂSPLĂTIRI, comoara găsită, 529-531, — lucruri găsite, 518, 520, 522, 525, — lucruri salvate, 536. RĂSPUNDERE, abuz de drept, 32, - epitropi, 351 — 2, — nebuni, 1737 — 8, — minori, 328 — 9, 1737, - obştii, 440, - pagube, 344, 849, 1150 — 1, 1226, 1271, 1723-66, - tutelă, 270-2, 278, 298 — 300 - vină prepusi, 1741 — 2. RĂSTRĂBUNI, 54. RĂSTRĂNEPOTI, 55-6 pct. 6 şi 7. RĂZĂSIE, 1401, 1432, anexa II, 12. RĂZBOI, 36 c. REA. CREDINŢĂ, 425, 428, 486, 1939-40. RECIPROCITATE (străini), 2009. R3GULAMENTUL ORGANIC, 1531. RELIGIE, 47, 91, — desfacerea căsătoriei, 153, - desfacerea logodnei, 120 pct. 3, -drepturi civile, 47, - educaţie copii, 182, — împiedicare la căsătorie, 91, — înzestrare, 1623, — părinţi şi copii, 188 REMITERE DE DATORII, — donatiuni, 1261, 1818, tate, 1189, 1193, 1794. RENDITA PE VIAŢĂ, 1719-RENUNŢARE, la un drept, prescripţie, 1972. — la 1818, 1899, — solidari- -21. 1261, - la succesiune, 1020 — 1054, — prin 694, 706, 855, 8; mandatar, 1353. REPETIRE (plată), 1876. RESTITUIRE, 1872, 1887-91,1902,1905 1959. RETROACTIVITATE. 7. REVENDICARE, 420, 480-495, - bună credinţă, 428, 441, - chemare în garanţie,' 491 — cumpărător evins, 434, 483,' - de la o obştie, 440, - dovezi, 485 — 89, — fine de neprimire, 481 — 2, — manopere viclene, 491 — 4, — prescripţie, 1949 — 50, - prezumţii, 488, 490,'- rea credinţă, 437 — 9, 484. REZILIERE, 458, fit. B., 1250-1. RISIPITORI, 331, 357 pct. 4, 361, 726, ^ acceptarea succesiunii, 1020, — dezmoştenire. 981, - partaj, 1078. RÎURÎ, 381, 501, aluviune, 551, - avul-siune, 552, — consolidare, 553 — 4, — insule, 543 —7 - ostroave, 548, - schimbarea albiei, 549-50, - semn de hotar, 1143. ROBI, 27, - căsătorie între, 162 — 75, -căsătorie mixtă, 154-60. - concubină, 176, - copii de, 160, 177, 539, - datorii făcute de, 1384, — domneşti 175, _ fugari, 161, 178, nota 81, - liberaţi, 179, ' 1005, 1028, — nescoatere din, 976, — notele 55 —6.— preţul lor, 174. i p, 976 CODUL CALIMACH INDICE ALFABETIC DE MATERII 977 — răscumpărare, 843, 1641 c. — schimb de, 170 — 4, — soţ căzut în robie, 143, pct. 3, — succesiuni, 1020, — testament, 751, 753, — transmişi prin legat, 829-34, 838, 849, 909 - zălogiti, vînzare. 605. RODURI, 391-2, - amanet, 597, 612, nota 38, 1341 c, - contracte, 1226, 1228, — legate, 844, 849, - viitoare, 1709. RUDE, drepturi şi îndatoriri, 234, 257, 279, 286, - mărturia lor, 333, 377. RUDENIE, 48, 62, - ascendenţi, 51-3,-colaterali, 51, 56, 58, — de botez, 49, — descendenţi, 51 — 2, 55, — martori, 753, — prin adopţie, 50, — prin alianţă, 48. — protimisis, 1432. — spiţe şi linii de, 51 — tulpini, 53, 58 — tutela, . 266, 341-3. SEMĂNĂTURI, 392, 567. SĂRACI, 717, 751, 792, 843, 1263. SĂRĂIMANI, nota 56, 244, 260, 275-6, 531, 962. SĂRĂIMĂNEASCĂ SUBRÎNDUIRE, 775—6, 780. SATISFACŢIE (deplină) 1749-50, 1757. SCHIMB, 1398-1409, - de robi, 170-74, — dobîndire prin, 577, 1398, 1411, — nemişcătoare, 1400—2, 1405, — revendicare, 482, nota 31, — sarcini, 579, — şi vînzare, 1416. SCOLI, 843, 962, nota 56, 1135. SECHESTRARE DE PERSOANE, 1756. SECHESTRU ASIGURĂTOR, 1307 1519 1879 b. SECHESTRU JUDICIAR, depozit, 1307, — revendicare, 454, — turburare posesie, 451 - la faliment, 1986 b. SEDUCTIUNE, 1754-5. SEPARARE DE PATRIMONII, 1056 -1062. ŞERBIRI,.v. SERVITUTI. SERVITORI (slugi), 753* 843, 1384, 1560, 1741 -2, 1867, 1995 b. SERVITUTI, 616 —86, —acţiune confesorie, 678, — acţiune negato'rie. 679, — de lumină, 637 — 8, - de pâşunat, 640. — de trecere, 643 — 7, — de vedere 639, - dobîndire, 628 — 9, - drept real, 405, 616, — drepturi si îndatoriri, 630 — 4, - felurile de, 617 — 27, - habi-taţie, 674 — 7, - partaj, 1124 — 7, 1932, — personale, 624 — 27, 653 — 7. — prescripţie, 1945, - rurale, 623, 640 — 52, — scoaterea apei, 648 — 9, 1927, — scurgerea apelor, 640 — 2, — stingerea lor, 680-86, - urbane, 620-2, 636-40, — uz, 654-9. SIGURANŢA PUBLICĂ, 1744. SIGURANŢIE LEGALĂ, 303. SIMULAŢIUNE, 1232, 1443. SÎNEPITROP, 279-81, 338. SINISFORA, 1003, 1006-19, 1568 1589 SINUCIDERE, 146 pct. 3. ' SLEAHURI, 381. SLOBOZENIE, 1276. SLUGI, v. SERVITORI. SLUJBAŞI AI STĂPÎNIRII, 257, 262-3 SLUJBE, 1505. SMINTIŢI LA MINTE, 33, 72, 751 776 981, 1078. SOCIETĂŢI, 1563-1607, - administraţie 1573, 1578, - aporturi, 1565-6, 1568-72, - asociaţi oculţi, 1597, - clauză leonină, 1586, — contractul de, 1566, - desfacerea lor, 1598 — 607, - drepturi-şi obligaţii asociaţi, 1572 — 90, — excludere din, 1603-1606, - împărţire cîştig, 1581 — 5, 1589, - împărţire pagube, 1587, 1589, - negustoreşti, 1563, 1567, 1592, 1596, 1600, - personalitate juridică, 379 - prezumţii în materii de, 1596, 1606, - relaţiun'i cu terţii, 1591 — 5, — semnătura'socială, 1592, - socoteli, 1589 — 90, 1599, - sporire de capital, 1577, - succesiuni, 1599 — 601. SOCRI, 60, 753. SOLARIUM, 1507, 1532. SOLIDARITATE, cogaranţi, 1789, - co-moştenitori, 840, - cotut'ori, 299, - obligaţiuni, 1184 — 93, 1733, - răspundere, 1733, - vînzare, 1414, e. SORA. 56, 96—7. SORŢI, 1707. SOŢI, averea soţiei, 1387, — drepturi şi îndatoriri, 103 — 7, 1912, — martori testament, 753 — prescripţie, 1966, — supravieţuitori, 941, 957 —961, — vrăj-măşirea 'vieţii, 101, 121 pct. 3, 122, pct. 4, 143'pct. 4. SPITALE, 843, 962, nota 56, 1135. SPIŢE (rudenie), 51, 53, 57 — 8. SPIŢERI, 1995 c. SPOR (la animale), 540 — 541, 849. SPREVRÎSNICI, căsătorie, 73-8, 205, 345, — contract matrimonial, 1611, ~ datorii succesorale, 1067, — legat de creştere, 814, — partaj, 1079 — risipitori, 229 b, - tocmeli, 203-4, 326-7, 1888. STĂPÎNIREA LUCRURILOR, 406-60, — bună şi rea credinţă, 449 — 51, 1920, — detentor, 406, — dobîndirea ei, 408 — 15, — dreaptă si nedreaptă, 416 — 29, 1916 — 8, 1922, - intervertirea titlului, 419, - just titlu, 417-420, 1916 — 8, — luare în stăpînire, 411, — pierderea ei, 456 — 8, — prezumţii le- gale, 421, 429, - prihănită, 449 — 51, 1921, - proprietar, 407, - viciată, 1921. STĂPÎNIREA POLITICEASCĂ, adopţie, 244 — 6, 250, - autorizaţii, 554, 1673 -beneficiu de inventar, 1043 — 4. — comori, 529, — divorţ, 114, — executare legate, 845, — înlocuire curatori, 975, — insule, 543, — întărire tocmeli, 576 — 7 — legitimare copii, 218, — partaj, 1078, — robi străini, 161, — slo-slobozenii, 99, 149, - tutelă, 355. STARE CIVILĂ (supresiune de), nota 45. STARE DE OAMENI, 792. STARE SOCIALĂ, 107, 120 pct. 10, 192. STATUL, 379, 382. STATUTE, 15. STELIONAT, 575. STRĂBUNICI, 54, 929. STRĂINI, aplicarea legii, 6, - credinţă religioasă, 47, — drepturi civile, 45—6, — excludere tutelă, 260, - moşii, 1430, — robi străini, 161, - reciprocitate, 2009. STRĂNEPOŢI, 54-5, 918-22. STRICĂCIUNI, 437, 441. SUBAMANETARE, 593-95, 603. SUBORÎNDUIRE, v. SUBSTITUŢIE. SUBROGATIUNE, 1058, 1060, 1774, 1873. SUBSTITUŢIE, 718, 847, - fideicomisară, 774, 777, - ordinară, 770 — 73, - pu-pilară, 775 — 6. SUCCESIUNI, absenţi, 367-370, - acceptarea ei, 701-5, 708,1020-54, - acres-cămînt, 711, 718-21, 847, 856, 977, -adopţie, 248, 949-53, 955-6, - anulare testament, 988—96, - ascendenţi, 927 — 35, 965 — 6, — avere succesorală, 687, 689, 970, 999, - beneficiu de inventar, 1042-54, 1901, 1979 e, -cheltuieli de înmormîntare, 970, 1004, 1050 d, 1081, - colaterali, 929 — 40, -copii naturali, 944 — 48, 954, - copii zămisliţi, 1076, - curator, 359, 363, -datorii 'ale, 702-4, 854-6, 970, 999 e., 1041, 1050 e si g, 1055-72, 1081, 1285, 1766, - descendenţi, 916-25, 965-6. - deschiderea lor, 692, 841, nota 7, - dezmoştenire, 977 — 85, - dobîndire prin, 416-7, 1025, 1092, - donaţi-uni, 1278, 1289 — drepturi succesorale, 405, 688, 690, 841, - înlăturare de la 697 — 8, 846, 977 — 85, — inventariere, 999, nota 56, 1004 g, 1043-51, -legate. 691, 785—61, 1050, f. - moştenitori,' 365, nota 19, 914-43, 965-6, 976, - nedemnitate, 695-6, 699-700, 978, nota 55 — 6, — netestamentare, 912 — 64, — obligaţii contractuale, 1234, 1374, - părăsitei 911, - partaj al, 1073 — 100 - partea disponibilă, 971, 973 — 5, — pomenire defuncţi, 945, 964, 970, 1050, 1081, - prescripţie, 1951 — 4, - preţuirea averii, 999, 1081, 1083, - raport, 1006—19, - renunţare la, 694, 706, 855, 858, 1020-54, 1353, - reprezentare, 693, 696, 716, 852, 919, 922-3, 931-2, 947, 987, 1023, 1054, 1088, - rezervă, 859 — 60 967-1005, 1050 f, 1059, 1282-5, 1614, 1679, — separare de patrimoniu, 1056 — 62, — solidaritate, 840. — soţ supravieţuitor, 941, 957 —61, — sustrageri din', 1038,1053,1066,1084,1099 - testamentare, 707-911, - tutore, 308, 351, - vacante, 499, 962-4, 1041, 1928-9, 1979 c, - văduvă, 957 — 61, - vădu-vărit, 1678 — 82, — venituri şi cheltuieli ale, 1000, 1019, 1081 D. - vindere succesiuni, 1711 — 21, - zestre, 1002,1004,1014-5,1071,1625,1654-5. SUPERFICIE, 1507, 1532, 1537. SUPRESIUNE DE STAT, nota 45. SURDO-MUŢI, 364, 751. SURGHIUN, 1926. TĂGĂDUIREA PATERNITĂŢII, 210-214. TĂINUIRE, 438,1931, - comoară, 531,-lucruri găsite, 522, 524 — revendicare, 484. ŢĂRMURI, 381, 501. TEORITRE, 151-2, 1617, 1620, 2006 a., - cîtimea lor, 1685 - darea lor, 1683, - donaţiuni între soţi, 1687, 1698, -pierderea lor, 1684. TERMENE, 1904, acţiuni de pretenţii, 1306, 1322, — beneficiu de inventar, 1044-5, - contracte, 1210 — 16, 1454, - prescripţie şi uzucapiune, 1922, — separare de patrimonii, 1062, — tăgăduirea paternităţii, 211, 213, - testamentare, 392 — 5,' — zile de jelire, 1063. TESLIMARISIRE, 570-80. TESTAMENT, 707 — 911, - acrescămînt, 711, 718 — 21, 847, 858, 996, - anulare, 988 — 96, 998, - autentic, 748, - capacitate, 724-9, 746, - captaţiune, 697, 727, - codicil, 708, 737, 739, 744, 759, 785, 882, nota 78, - condiţii, 862 — 91, — dispoziţiuni privind căsătoria, 98, 884—8, - dispoziţiuni privind pe soţi, 150 — 53, - eroare în, 731 — 4, _ executori testamentari, 844 — 9 857, 896, - făcut de monahi, 761 — 69 - fideicomise, 781-4, 794, 1004 d, -. forţă majoră, 755, nota 46, - garanţii, 853, 856—7, 860—1, — instituire de moştenitori, 709 — 15, 722 ~ interpretare, 736-7, 833, - legate, 785-861, 62 ■ 0. 622 i iii 978 CODUL CALIMACH 907, 1056, - legate speciale, 817 — 25, 899, — legatari necunoscuţi, 365, nota 19, — legat p. biserică,' 842 — 3, — martori testamentari, 751 — 8, — modificarea lui, 707, 862, 906, - nulităţi, 724, 729-31, 735, 759, 997, - omiterea rezervatarilor, 985—6, — oral, 745 — 7, - partaj făcut prin, 709 — 717, — prescripţie, 1951 — 2, — redactare, 723, — reducere legate, 859 — 60, — revocare, 862, 907-10, 997, - rezervă, 859-60, 967-1005,1016,-robi, 829- 34, 1005, - sarcini, 467, 897—900 -scris, 738-43, - substituţie, 718,770 — 80, 794, 847, 858, - tăinuirea lui, 741, — termene, 892 — 5, — testator orb, 743, - titlu, 489 nota 32, - transferare proprietate, 569, 841, — tutori si curatori, 264—5, 314, 339, 373, 844-7, 975. ŢIGANI, v. ROBI, - domneşti, 175, - de zestre, 1650. ŢIITOARE, 176, 216. TIMP (unităţi de), calcul, 1211. ŢINTIRIM, Î090. ŢINUT (dregător al), 1434, Anexa II, 1. TIPOGRAFIE, contract de imprimare, 1552-9. TITLU, cîştigător, 489, nota 32, - de proprietate, 421 — 2 — însărcinător, 489, — întinderea lui, 420, — just, 417, 1916-9, - translativ, 569, 576-7, 1411. TOCMELI, 1150, 1256. TOVĂRĂŞII, ajutor mutual, 1722, - exploatare moşii, 1481 — mandat, 1353 — negustoreşti, 379. TRADIŢIA LUCRURILOR, 570-7, nota 35, 830, 848. TRANSMITEREA PROPRIETĂŢII, 568, — drepturi transmise, 580, — efectele ei, 578-, — predarea lucrului, 570—7, — sarcini, 579, — titlu pentru, 569, 1411. TRĂDĂTORI, 146 pct. 1 şi 2. TRANZACŢIE, 308, 1352,' 1817-27. TUTELĂ, 255-355, avere pupil, 291-7, 301 — 7, — creştere şi întreţinere, 287 — 90, — desemnare tutor, 264 — 7. — încetarea ei, 330 — 5, — instituirea ei, 257, — prelungire, 331, — socoteli ale, 314 — 22, 347 — 8, - vindere bunuri, 304—7. TUTORI, acceptare succesiuni, 308, — acte de dispoziţie, 308, 408, — ad-hoc, 839, - căsătorii,' 76, 78, 98, 112, - categorii de, 264 —267, — dare de socoteli, 314-22, 347-8, - drepturi si îndatoriri, 191, 302 — 10, 408, — incapacitate, 259, - mamă, 279 — 81, 339, — pupil, 1157, — răspunderi, 270 — 2, 278, 298-300, 351, - scutiri, 260. UCENICI, 1382. UNCHIU, 56, - mai mare, 56 pct. 5, — mare, 56 pct. 4, —mic, 56, pct 5 UNELTE, 392. UNIVERSALITĂŢI (de bunuri), 398 URMĂRIRE DE VENITURI, 1159 1997 e UZ (dreptul de), 654—659. UZUCAPIUNE, 1906-73, - condiţii 1915—21, - termene, 1922. UZUFRUCT, 660-673, 1721, - contra-zestre, 1672, 1676 —zestre, 1638, 1651, — ipovolon 1680 — 1. UZURPARE, 449. VĂDUVĂ, anul de doliu, 144—149, -recăsătorire, 150—2, — succesiuni, 957 — 61, 1678-82. VĂDUVĂRIT, 1678-82. VĂMI, 382, 1911. VĂTĂMARE, 1150-1, 1751-3. VECHIL, 1353, 1362, 1373. VENITURI, 849, 1075, 1341 c. VERI, 56. VICII, v. VIŢII. VICLEŞUG, 438, 1725, 1905 c, - contracte, 1158, 1161, — predare lucruri, 830, 848, - rămăşag, 1703, - renunţări, 995. VII, 1431, 1476. VÎNAT, 387, nota 28, 500. VÎNZARE, 1410-65, - condiţii, 1453-5, — contract estimatoriu, 1457 — 60, — elemente, 1413 — 4, — evicţiune, 434, 435. — forme ale, 1433—5, — îndatoriri cumpărător, 1424, — îndatoriri vînză-tor, 1423, — leziune, 1422, - mandat pentru, 1457 — 60, — modalităţi ale, 1438, — pact comisoriu, 1461, — pact de răscumpărare, 1439 — 43, — pe încercate, 1451 — 2, — pierderea lucrului, 1426, — predarea lucrului, 1463 — 5, ~ preţ, plata, 1410, 1413, 1415 — 22, 1462, — prezumţie de, 1546, — prin licitaţie, anexa II, — protimisis, 1432 — 7, 1444 — 50, — răscumpărare, 1432 — 7, — reziliere, 1452, 1454, 1456, 1461, ~ roduri şi venituri, 1709 — 10. — sarcini, 579, —'succesiune, 1711 — 21, — transmitere proprietate, 416, 1411, 1425. VIOL, 1961. VIOLENŢĂ, consimţămînt dat cu, 81, 1162. — restituire lucruri, 1905 — 6. VÎRSTĂ, 33, 70. VISTERIE, 1997 a., 2003 a., 1006 b. VITE, 838, 849, 1745-7. VIŢII, ascunse, 1240 — 50, 1959, - consimţămînt. 1160 — 69, 1414 lit. b. VRĂSMĂSIRE, fată de donator, 1275-6, — faţă de fiu, 254, nota 25, - fata INDICE ALFABETIC DE MATERII 979 de soţ, 101, 121 pct., 3, 122 pct. 4, 143, pct. 4, — înlăturare de la tutelă, 261, — recăsătorire, 128. ZECIUIALĂ, 1344-5, 1529. ZESTRE, 1622 - 57, - avere de, 1628, 1634-7, _ adulter, 124-6, 1657, lit. b, - cheltuieli făcute cu, 1638 — 9, - contra-zestre 1612-3, 1669-77. - contract matrimonial, 1608 — 21, - dona-ţiuni, 1265, 1693, — dovada înzestrării, 1645, — drepturile soţului, 1636 — 8. — evicţiune, 1644, — faliment, 1997 e.,—fiică înzestrată, 965, — împlinirea ei, 1624, 1629-33, 1644, - îndatoriri soţ, 1639, — înstrăinare bunuri de 1641 — 2, ri, ipotecă legală, 1640, — înzestrăto — 1623 — 27, - legat, 811 — 2, 836, - ne-raportarea, 1013, — obiceiul pămîntului, 1635, 1650, - obiect şi scop, 1622, - paraferna, 1658—68, - pierderea ei, 1639 lit. d, 1657, lit. a, -preţuirea bunurilor de, 1634—7, — protimisis, 1646, — restituirea ei, 131, 1647 — 57, — schimb, 1643, — soţie minoră, 345, - succesiuni, 1002, 1004, 1014 — 5 1071. ZID COMUN, 1143-9. ZIDIRI (pe loc străin), 562-6, ZILE DE JELIRE, 1063. 111 mm "mi st m i INDICE de cuvinte, cu arătarea înţelesului ce-1 au în textul Codului Calimach adăogitor: accesoriu. adeveri, a: a întări, confirma, autentifica, a susţine, a pretinde (§ 1120). alcătuire: învoială, convenţie, acord, contract. alfavital: alfabetic. amanelar, creditorul: creditorul care are garanţie reală. analogon, analogul: echivalent, partea corespunzătoare, proporţională. aşezări: statute (la instituţii § 15). atîrdisi, a: a supralicita. atirnare: referinţă, legătură. bezmen: contractul de închiriere de veci sau pe un timp mai îndelungat; apoi suma care trebuie plătită pe fiecare an (§ 1506). cadruri: tablouri. catagrafie: inventar. cfitui, a: a lichida, a achita, a face soldul. cilen (elen): mădular, membru. clironomisi, a: a moşteni. codica pedepsitoare: Codul penal (§ 1755). codica politicească: Codul civil. colac: răsplata găsitoriului (§ 518). compromis: arbitraj (§ 1830). compromisar: arbitru cu globire (§ 1829). contractier, contractuitor: contractant. creditorie: creanţă. cununie: căsătorie. dănui, a: a lăsa legat, a face danie. deosebi, a: a excepta (§ 1244). destoinic: cel care are capacitatea juridică. dezamanetarisi, a: a scoate un zălog, plătind datoria. dezlegare: dizolvare, desfacere (§ 1122). dezlegătoare, condiţie: rezolutorie. dicasterie duhovnicească: tribunal bisericesc, doclad: raport. dritul politicesc: dreptul civil. dugheană: prăvălie ; atelier care îşi comercializează produsele. dumesnici, a: a domestici edaficon: solarium, plata pentru arendarea folosirii suprafeţei unui teren. evghenie: nobleţă, rang de nobil. exoprica: paraferna, averea femeii adusă în căsătorie afară de zestre. fiiastru, -ă: fiu, fiică vitregă. har: liberalitate. iconomicos: simulat (§ 1232). ipovolon: văduvărit, partea primită de soţie din averea bărbatului răposat, în cazul cînd nu se remărită. izbrănitor: definitiv. izvod: listă, inventar. închizăşlui, a se: a da garanţie. îndrepta, a se: a-şi dovedi dreptul în justiţie. însoţire: căsătorie legală. 982 CODUL CALIMACH 1 legalisi, a: a lăsa legat, danie. metrică: condică de stare civilă ţinută de preoţi. ministerie: ministeriu. mofluzite: faliment. neprctăluitor: lucru care nu poate fi evaluat. netemeinic: ne temeinic. obori, a: a răsturna, a revoca. oborlre: răsturnare, revocare, anulare. obştime: comunitate. orjanotrofie: azil de orfani. paraferna: exoprica. averea femeii adusă în căsătorie afară de zestre. paragrafi, paragrafisi, a; a se prescrie. peciul: aprobare în scris dată de protopop pentru căsătorie. perilipsis: rezumat, sumar. pojijia casei: mobilierul şi lucrurile casnice. politie: oraş, comună. posledui, a; a compara. predmet: obiect, chestiune procatoh: predecesor, înaintaş. sărâiman, săriman, seriman, siriman ; orfan. scumpătate, cu: cu exactitate, cu atenţie. sinepitrop: cotutore. sinisfora: raport. sinmoştenitor: comoştenitor. stare politicească: stare civilă. tahmin: evaluare. teslimarisi, a: a preda. teslimarisire, teslimatisire: predare. trăda, a: a preda. treplăluire: gradaţie. ţedui, a: a ceda, a andosa. tînutas: din acelaşi ţinut. Urnitoare condiţie: suspensivă. vrednic: cel care are capacitate juridică. vurta, cu: cu toptanul, cu ridicata (1406). zadări, a: a asmuţi, a întărită. LISTA FIGURILOR Fig. 1. — Tabloul justiţiei (din ediţia grecească). Fig. 2. - Portretul lui Vodă Calimach (din ediţia grecească) Fig. 3. - Tabloul cu scara spiţelor (din ediţia romînească). Fig. 4. — Pagina întîi din textul ediţiei romîneşti. pjo-. 5. — Spiţele rudeniei după ediţia grecească. CUPRINSUL Pag. Introducere .............................................................. 3 întocmirea Codului. — Tipărirea. — Autorii. — Traducerea. — Deosebiri de text. — Izvoarele Codului Calimach. — Modificări şi aplicare. — Consideraţiuni generale. — Alte ediţii: ediţia a doua grecească. — Ediţii romîneşti. — întocmirea actualei ediţii critice. — Textul grecesc. — Textul romînesc. — Aparatul critic. — Anexe. Sigle, semne şi prescurtări..............'.................................... 39 Textul grecesc şi romînesc al codului calimach ........................ 40 Dedicaţia din prima ediţie romînească. Citat dinjlegile lui Platon: motto la ediţia grecească. — Dedicaţia către părinte. — Hrisovul de promulgare. — Precuvîntarea Vel Logofătului C. Sturza. — Scara ■ Codicii Civile. — Introducerea pentru legi sau pravili îndeobşte. — Partea întîi: pentru dritul persoanelor. — Hrisovul pentru înfiinţarea judecătoriilor epitropiceşti. — Partea a doua: pentru dritul lucrurilor. — Secţia intii: Pentru realnice drituri. — Secţia a doua: Pentru personalnice drituri asupra lucrului. — Partea a treia: Pentru înmărginirile ce privesc către dritul persoanelor dimpreună şi a lucrurilor. — Anexa pentru rînduială concursului creditorilor. — Anexaa doua pentru licitaţie sau mezat după obiceiul pămîntului. — Spiţa neamului. — Condica orfanală a anului 1817 pentru epitropicească judecătorie în Iaşi. — Protocol de toţi creditorii la concursul asupra averii lui Adam Vasiliu în Iaşi. Tablă după alfabet a materiilor şi cuvintelor greu de înţeles din cele trei părţi ale acestui cod civil (după numărul paragrafelor) ........ 692 tîlcuirea alfabeticească a cuvintelor tehnice ........................ 847 Index graecitatis .......................................................... 858 64*