CHRESTOMATHIE ROUMAINE TEXTES IMPRIMÉS ET MANUSCRITS DU XYI™ AU XlXme SIÈCLE; SPÉCIMENS DIALECTALES ET DE LITTÉRATURE POPULAIRE ACCOMPAGNÉS D'UNE INTRODUCTION, D'UNE GRAMMAIRE ET D'UN GLOSSAIRE ROUMAIN-FRANÇAIS DE M. GASTER. TOME PREMIER. INTRODUCTION, GRAMMAIRE, TEXTES (1550-1710). LEIPZIG: BUCAREST: F. A. BROCKHAUS. SOCECU & C ». 1891. CHRESTOMATIE ROMÂNA TEXTE TIPĂRITE ŞI MANUSCRISE [SEC. XYI—XIX], DIALECTALE ŞI POPULARE cu o INTRODUCERE, GRAMATICĂ §1 UN' GLOSAR ROMÂNO-FRANCEZ DE M. GASTER. T<5pva, tip* ţpaxpt. Theophanes. VOL. I. INTRODUCERE, GRAMATICA, TEXTE [1550-1710]. LEIPZIG: BUCURESCÏ: F. A. BROCKHAUS. S O C E C Û A C o. 1891. Toate drepturile rezervate. Tous droits réservés. Itoprimerie de F,A,Brock.kaus à Leipzig^- MAJESTAŢIï SALE CAROL I REGELE ROMÂNIEI PROTECTORUL A TOT CE ESTE BUN ŞI NOBIL LA A 25» ANIVERSARE A SUIREÏ SALE PE TRON ÎNCHIN ACEASTĂ CARTE. PRECUVÂNTARE. AVANT-PROPOS. Gastkr, Chrestomatio romana. I. A Ouvintele „xopva -copva o*. V D'autres, comme A. Pumnul et Lambrior, ses successeur» celui-ci dans sa „Carto do cetire", celui-là dans son „Leptu-rarîu", ont encore été moins aptes h remplir cetto tache; le premier poursuivait plutôt un but littéraire, le dernier n'avait pas :i sa disposition les riches matériaux que possédait le vénérable et savant chanoino de Blaj. C'est pourquoi j'ai tAché, autant qu'il était en mon pouvoir, de remplir cetto lacune par des extraits empruntés Ji de nombreux manuscrits, sans pourtant dépasser les limites d'un ouvrage de ce genre. Parmi ces extraits de textes manuscrits j'ai introduit aussi des documents inédits et des „Zapise" précieux et de grande importance pour l'histoire de la civilisation et de la langue roumaines. -le me suis vu forcé d'élargir le cadre de la Chrcstoma-thie alin do compléter encore davantago l'histoire du mouvement littéraire du XVII0 et du XVIII0 siècle. Loin do songer à ni'arrêtcr au commencement du XVIII0, je me suis engagé plus avant, en donnant des extraits de textes du XVIII0 et du XIX° tout aussi nombreux que ceux des siècles précédents; je n'ai pas cru cependant devoir dépasser l'année 1830. Comme l'on verra plus loin, dans l'Introduction, un mouvement littéraire considérable, né au sein du peuple roumain, prit naissance à cette époquc-lh, mouvement qui eut uno influence défavorable sur le progrès de la langue et de la littérature, en en arrêtant à tout jamais lo développement séculaire. Ce changement ne modifia en rien cependant la langue populaire. Pour continuer lo mouvement littéraire de la langue roumaine au delk de l'année 1830, j'ai remplacé les morceaux de littérature moderne par des textes do littératuro populaire, ce miroir indestructible de la languo vivante, toujours brillant et jamais obscurci par une influence étrangère, qui seul nous mot a mémo do suivre lo développement naturel de la langue roumaine. Ayant ajouté à ces textes, des extraits appartenant aux dialectes roumains do l'Istrie et do la Macédoine, j'ai, ainsi, embrassé lo champ entier du domaine roumain. Dans la disposition des textes, à l'exception de ceux appar- Onîr< tenant aux dialectes, j'ai suivi l'ordre chronologique, bien qu'il offre certaines difficultés; mais je l'ai préféré à celui de Cipariu qui avait réuni tout ce qu'il avait trouvé d'imprimé dans uno province, sans tenir compte des textes de la même époque appartenant :i une autre province. Ainsi, par exemple, il avait VI Precuvântare. apoi cele din România şi mai apoi cele din Moldova şi a adăugat la sfârşit extracte din două cărţi tipărite în ţări străine (Uniev şi Roma). Scopul meu din potrivă era de a nu despărţi ci de a lega textele între ele, a arăta legătura în care stă mişcarea literară dintr'o parte cu aceea din cea-l-altă parte a ţării, cea de dincolo cu cea de din coace de munţii Transilvaniei ; apoï de a pune faţă în faţă diferitele forme ale graïuluï de pe aceeaşî vreme şi a arăta schimbările ce a suferit acelaşi text în cursul veacurilor. Am căutat a stabili un fel de legătură internă între diferitele texte, şi a uşura astfel cercetările filologice; se înţelege numai într'atăta, pe căt era cu putinţă a se face într'un spaţiu atăt de restrâns. Un exemplu va lămuri modul meu de procedare. Intre cărţile româneştî, Psaltirea, în întregul eî, sau numaî în parte, este fără îndoîală acea carte care s'a copiat şi tipărit de maï multe orî de căt orî ce altă carte românească. Afară de numeroasele ediţiunî şi manuscrise din carî am dat extracte în Chrestomatie, psalmî răslăţiţî se maï află şi în maï toate cele-l-alfe cărţî întrebuinţate în slujba bisericească. O comparaţiune minuţioasă a tuturor versiunilor ale Psaltireî în morfologia, fonetica şi vocabularul lor ar da o istorie complectă a desvoltăriî treptate a limbeî române in cele din urmă patru secole. In mic am făcut această urmărire şi comparaţiune, pornind de la Psaltirea luî Coresi. Din această Psaltire, care, precum se va vedea, este cea maï veche ce există în limba română, am publicat zece psalmî. Aceeaşî psalmî am reprodus apoï în decursul cărţiî din maï multe Psaltirî şi din alte cărţî bisericeşti, indicănd paralela tot deauna la piciorul fie căruî psalm; n'are cineva decât să urmărească acele indicaţiunî- şi va urmări în acelaşî timp mersul gradat al limbeî şi al literatureî. Tot aşa am procedat la cele-l-alte texte biblice maï ales la cele din Evanghelie ; tot aşa şi la letopiseţele, cănd doï cronicari pomeneau acelaşî fapt, tot aşa la hronografiî, din care unul este o copie cu vr'o 150 de anî mai nouă de cât cel-alt şi tot aşa la alte texte din literatura populară scrisă şi nescrisă. AvAiiUpropoi. VII réuni des extraits do livrea imprimé* en Transylvanio, puis do ceux publics on Moldnvio et en Valachio, et ù la fin il avait ajouté doux ouvrages édités en d'autres endroits (Unie? et Rome). Mon intention, par contro, était do rapprocher les textes et non pas do les séparor, afin do mettre en évidence l'analogie et la conuoxion du mouvement littérairo dans les contrées d'en deçà et d'au delà des Carpathcs; de comparer ensuite les textes de difl'érents dialectes do la môme époque, et de montrer en même temps les changements subis par lo même texto dans le cours des siècles. J'ai tâché d'établir uno sorto do liaison entre les difl'érents textes, afin do faciliter de ectto manière les recherches philologiques pour celui qui voudra les entreprendre. Il va sans dire quo je n'ai fait que ce qui m'était possible de faire dans lo cadre restreint de ce livre. Un seul oxcmplo suffira pour faire comprendre ma méthode. Parmi les nombreux livres roumains, le Psautier, en tout ou en partie, est assurément, de tous les livres, celui qui a eu le plus grand nombre d'éditions. Outre ces nombreuses éditions, tant manuscrites qu'imprimées, auxquelles j'ai emprunté des extraits pour ma Chrestomathjo, on trouve encore des Psaumes épars dans tous les livres affectés au service liturgique. Par suite, uno comparaison minutieuse, quant 11 la morphologie, à la phonétique et au vocabulaire, de toutes les variantes des Psautiers, offrirait sans doute uno histoiro détaillée du développement progressif do la langue roumaine durant les quatre derniers siècles. J'ai essayé, dans uno certaino mesure, d'appliquer ectto comparaison au Psautier de Corcsi, qui est, comme l'on verra plus tard, co qu'il y a do plus ancien dans la langue roumaine: je lui ai emprunté dix psaumes quo j'ai mis en parallèle avec ceux d'autres Psautiers ou livres liturgiques en ayant soin d'indiquer toujours les parallèles au bas de chaque psaume, pour faire ressortir par leur comparaison la marche progressive de la langue et de la littérature. Lo lecteur attentif s'en convaincra facilement. J'ai suivi la môme méthode pour les autres textes bibliques, surtout pour ceux do l'Evangilo, et ainsi do même pour les leto-piseti, quand deux chroniques mentionnent lo même fait, et pour les hronografi, dont l'un est une copie de 150 ans plus récente que l'autre, et enfin pour d'autres textes do la littérature populaire. VIII Precuvântare. Datelo. Fixarea datei a fie-căruî text oferă greutăţî cănd avem a face cu manuscripte nedatate sau eu publieaţiunî a căror dată de tipar lipseşte. Afară de eonsideraţiunî filologice, consideraţiunî paleografice si literare m'au călăuzit la hotărârea datelor, cărora le am dat totuşi latitudinea necesară. Operile autorilor cunoscuţi am pus supt data vieţii autorilor, eu toate că textul a fost uneori reprodus dupe eăte o copie mai modernă, ceea ce am însemnat însă tot deauna la locul lui. Modul Toate textele — afară de puţinele escepţiunî indicate în publica carţe _ au fogt COpiate de a dreptul din izvoadele originale. Chiar şi atuncea cănd au fost deja publicate de alţî, eu totuşi am recurs la originalul. In modul acesta am fost în stare a reproduce accentuarea textelor şi toate acele miei semne diacritice ee au fost omise de toţi predecesorii meî. Importanţa acelor semne şi accente este învederată, cu toate eă acele din urmă nu sânt tot deauna accente tonice, ci mai mult puse după regulele prosodieî sloveneştî şi greceşti. Din cărţile de care s'a servit Cipariu am reprodus — afară de vr'o eincï cari nu 'mî erau accesibile — alte bucăţi de eăt acele conţinute în Analecte. Afară de cauze interne, ce se vor lămuri mai la vale, am voit prin mijlocul acesta să pun un material maî bogat la dispoziţiunea acelora ce se ocupă de vechea literatură română. Numărul Numărul manuscriselor de earï m'am folosit şi din earï am textelor. ^ extracte se urcă la mai bine de o sută, sau maî exact la 98 de manuscrise şi 3—4 comunicărî de texte dialectale ce mi s'a făcut în scris; îar acel al tiparelor se urcă şi el la maî bine de o sută, adică 95 de eărţî tipărite pană la 1830 şi texte maî micî ce au fost deja publicate; maî bine de 15 după acel an, şi un număr de cărţî din literatura populară. Cu o singură escepţiune, extractele din această sută de manuscrise apare acuma pentru întăîa oară; îar din cărţile tiparnice, din cel puţin 50 de eărţî nu s'a maî publicat nimica aîurea înaintea cărţiî de faţă. In reproducerea textelor am avut grijă de a însemna tot deauna cu esactitate izvodul direct pană şi fila şi pagina origi- Avant-projio». IX Fixer la date do cliarjuo texto est une tâche difficile d'ac- toute* coniplir surtout quand il s'agit do manuscrits ou de publications dont la dato d'impression nous manque. A côté des considérations d'ordre philologique, des considérations paléograpliiques et littéraires m'ont permis d'en fixer la dato, tout en leur donnant une certaine latitude. Les œuvres des écrivains connus ont été rangées d'après l'époque où ils ont vécu, bien que souvent les extraits aient été empruntés a une copio plus récente-, circonstance qui sera toujours mentionnéo à sa place. Tous les oxtraits, sauf les quelques exceptions indiquées dans S^Imm t le livre, ont été directement reproduits d'après les textes origi- i'«blicaiio Baux; j'ai constamment suivi cette règle que je me suis imposée, quand même les textes eussent été déjà édités par d'autres avant moi. Grâce !i cette méthode, j'ai pu conserver avec exactitude l'accentuation et tout ces petits points diacritiques, omis entièrement par mes prédécesseurs. L'importance do ces points et de l'accentuation est très réelle, bien que les premiers ne soient pas toujours des accents toniques, mais le plus souvent de simples signes mis a tort et a travers conformément îi la prosodie slave et grecque. De tous les matériaux dont a disposé Cipariu, sauf cinq qui m'ont été inaccessibles, j'ai tiré des extraits tout différente de ceux qui se trouvent dans les Analectes, mon intention étant de mettre par co moyen un plus riche matériel à la disposition do ceux qui s'intéressent a l'ancienne littérature roumaine et qui s'en occupent. Le nombre des manuscrits, dont je me suis servi pour en Xombro tirer des extraits, dépasse une con ta ine, ainsi répartie : OS ma- ,1°"4 tc*lft nuscrits anciens et 3—4 copies des textes appartenant aux dialectes. Celui des imprimés dépasse aussi une centaine, dont 0;") qui vont jusqu'à l'année 1830, et quelques textes déjà édité* avant moi et enfin une quinzaine publiés après cetto date, ainsi qu'un nombre considérable do livres appartenant à la littérature populaire. Tous les extraits empruntés à ces cent manuscrits se trouvent, àl'execption d'un seul, publiés pour la première fois dans mon Recueil. Quant aux livres imprimés, pour une cinquantaine au moins, il n'a été encore rien reproduit ailleurs avant ce travail. J'ai eu soin, en les reproduisant, d'indiquer avec précision la source exacte où je les ai puisés et de rappeler jus- X Precuvântare. naiului; ïar unde izvodul era un manuscris, cel dintăîu pomenit e acela care a slujit de bază pentru textul reprodus, ïar din eel-1-alte sânt luate variantele. îndreptările făcute de mine sânt adăugate în parantez lăngă cuvântul corupt, sau îndoelnic. Textele dialectale au fost copiate întocmai după originalele din carî le am luat, cu ortografia lor proprie; ïar cele transcrise din texte cu slove cirilice au fost copiate în tocmaî cu transcripţiunea întrebuinţată în Glosar. troducerea. Pentru a nu încărca prea" mult Introducerea m'am mărginit numai la lămurirea textelor conţinute în aceste două volume, maï ales în ceea ce priveşte legătura lor internă. Altfel ar fi fost nu o introducere la Chrestomatie, ci o istorie a literatureî române, a izvoarelor eî şi a legătureî în care stă cu literatura universală, ceea ce nu era scopul meu a face aci. îramatica. Gramatica se mărgineşte la formele flexionare, declinarea şi conjugarea. Am dat paradigme complecte ale flexiuneï, a substantivelor, pronumelor şi a verbelor auxiliare, regulate şi neregulate dacoromâne, macedoromâne şi istriane, cu un număr destul de însemnat de forme vechî şi noî. La formele arhaice, dialectele sau escepţionale am însemnat toate locurile unde se află în carte, urmând acelaşî sistem ca la glosar. Glosarul. Ceea ce lipseşte în gramatică se împlineşte prin Glo- sarul adăugat la sfârşitul acesteî cărţî. Toate cuvintele din textele publicate se află în glosar cu accentul şi cu traducerea lor franceză; şi când un cuvânt avea maï multe înţelesuri, de obiceîu le am însemnat deosebit, indicând şi locul lor în carte. Une-orî am pus în locul tradueereî franceze, cuvântul grecesc din cartea grecească după eare s'a tradus cartea românească, înlesnind astfel ajungerea la adevăratul înţeles al cuvântului românesc. Am dat şi fraseologie, maï ales când prin combinarea cu un alt cuvânt, cuvântul principal îşî schimba înţelesul. Toate formele importante sau numaî interesante sânt reproduse în Glosar, adesea grupate la un loc, alăturea cu forma aceea care este, sau cea maï comună în graîul modern, sau care se află de maï multe orî în carte. Aşa se vor găsi toate formele dialectale şi arhaice împre- Avant-propos. qu'à In page et h la coto du toxto original; si la source est un manuscrit, le premier mentionné est la baso du texte reproduit, tandis quo les variantes sont prises des autres qui suivent. Les corrections quo j'ai cru devoir faire, je les ai ajoutées entre des parenthèses h côté du mot corrompu ou douteux. La copie des textes dialectaux a été exactement faito d'ajirès l'original : jo leur ai conservé leur orthographo propre. Quant aux extraits provenant do toxtes imprimés en caractères cyrilliques, ils ont été reproduits avec la transcription omployéo dans lo glossaire. Afin do no pas surcharger l'Introduction, je inc suis borné lntro à l'explication des toxtes quo renferment ces deux volumes seulement, surtout en ce qui concerne lour rapport intime; car autrement, au liou d'uno Introduction, nous serions arrivés à faire uno histoire de la littérature roumaine, do ses sources et do ses rapports avec la littératuro universelle, ce qui n'est point notro but. La Grammaire so borne h uno esquisse do la flexion de Grammain l'article, des substantifs, des pronoms et des verbes auxiliaires, réguliers et irréguliors et des paradigmes do la flexion dialectale — surtout du Dacoroumain, du Macédoroumain et du dialecte I s tri on — suivie a'un nombre suffisant d'exemples de formes anciennes et récentes; les formes dialectales archaïques et exceptionnelles portent l'indication de l'endroit où elles se trouvent dans la Chrcstomathic. Enfin, tout ce qui n'est pas expliqué dans la Grammairo, se trouvera dans lo Glossaire. Ce Glossairo ronfermo tous les mots contenus dans les Glossairo. extraits, portant des accents et suivis do la traduction française; dès qu'un mot m'a offert doux ou plusieurs significations, je l'ai marqué séparément avec l'indication do sa place respective dans lo livre. Parfois j'ai substitué au français le mot de l'original grec, d'après lequel la traduction roumaino avait été faite, afin de faciliter la rcchcrcho de la vraio signification 'du mot roumain. J'ai ajouté la phraséologie, surtout quand par la combinaison avec un autre mot, le mot principal changeait sa signification primitive. Toutes les formes importantes ou h peu près se trouvent dans lo Glossairo, lo plus souvent a côté de la forme soit la plus commune dans la languo moderne, soit la plus fréquente dans les extraits des textes. Ainsi l'on verra réunies toutes les formes dialectales et archaïques, ce qui offrira un résumé de l'histoire de chaque mot à paît dans la suite des temps, son passage d'une forme à l'autre, ainsi qu'il se présente dans les différents textes. XII Precuvcântare. unate la un loc, resumând întreaga istorie a fie-eăruî cuvânt din trecerile de la o formă la cealaltă după cum sânt reprezintate prin diferitele texte cursul veacurilor. Flexiunea fie-eăruî cuvânt se poate urmări apoi cu ajutorul cifrelor ce indică pagina şi partea pagineî unde se află acel cuvânt în cartea de faţă. Am avut grijă a însemna toate acele locuri unde sânt forme interesante flexionare; nu crez că mî-a scăpat un singur exemplu de flexiune arhaică sau dialectală sau chiar curioasă numai. Se înţelege că din forme flexionare moderne, n'am însemnat decât vro 2—3 exemple adică de acelaşî caz şi număr cănd era vorba de un substantiv, sau de aceeaşi persoană, timp şi mod la verb. Terminaţiunile û, ori, orïu n'am maî însemnat în special în Glosar, căcî o urmărire a cuvântuluî în carte prin toate textele indicate, va dovedi dacă, cănd şi unde s'a întrebuinţat ù şi tei*-minaţiunea -orïu în loc de or sau ori. Unde un cuvânt s'a scris când cu ă şi când cu «, am însemnat această diferinţă de scriere sau prin ă, sau am înşirat anume cazurile când se întrebuinţează o formă şi când cea-l-altă. Refer de pildă la cuvintele: besericâ, cine, cuvânt, dimineaţă, drept, pun, tot, un, văd, veac, vin, zi, zic etc. Fie-care paragraf decî din glosar conţine supt o formă condensată istoria vieţiî a fie-eăruî cuvânt românesc de pe la mijlocul secoluluï al X VTlea până în zilele noastre. Epilog. Numaï aceî ce s'au îndeletnicit eu o lucrare ca cea de faţă vor ştie să preţuîaseă munca întrupată într' această carte; şi bătut cum am fost de valurile acesteï lumi, n'aşî fi dus-o la capăt de n'ar fi fost o muncă de dragoste. Puţinî m'au ajutat, mulţî m'au prigonit şi cu drept cuvânt pot incheea această predoslovie cu vorba scriitoruluî vechîu ce spunea : „că precum doresc să sosească la liman neviforat, ceî ce sânt bătuţî de furtună întru luciul mariî, aşa am dorit şi eu să ajung la sfârşitul cărţii aceştia." Slava luî Dumnezeu eeluî ce nje-au ajutat după început de am ajuns şi sfărşitul! Londra, în Martie 1891. Avant-propos. XIII On pourra facilement Huivro la flexion do chaque mot à l'aide des chiffres qui ont pour but d'indiquer la page et la portion de la pago où il se trouve. .J'ai eu soin do marquer ainsi tous les endroits renfermant d'intéressantes formes flcxionnellcs. Jo no crois pas qu'un seul exemple do flexion dialectale, archaïque ou purement curieuse, m'ait échappé. On concovra facilement pourquoi jo n'ai indiqué que deux ou trois exemples seulement de formes flcxionnellcs modernes, au même cas et au même nombre s'il s'agissait d'un substantif, ou à la mémo personne, au même temps et au même mode s'il était question d'un verbe. Jo n'ai pas marqué dans le Glossaire d'une manière spéciale les finales û et orïu, car un examen attentif du mot, poursuivi dans tous les textes se trouvant dans ma Chresto-mathio, prouvera si, quant et où on s'est servi de il et de la terminaison -orïu, au lieu do or ou ort; j'ai tenu compte de circonstances où l'on écrivait un mot avec a ou avec a, en marquant la différence d'écriture par â, ou bien en indiquant exprès le cas où l'on emploie l'une des formes et celui où l'on se sert do l'autre. Je renvoie par cxcmplo aux mots : beserică, cine, cuvant, dimineaţă, 2>itn, tot, un, văd, veac, vin, zi et zic. Chaque paragraphe du glossaire renfermera ainsi, sous une forme condensée, l'histoire de la vio de chaque mot roumain, autant que nous avons pu le suivre à l'aide do la littérature à partir de la seconde moitié du XVI0 siècle jusqu'à nos jours. Maintenant, un mot pour finir. Ceux qui ont tenté d'exé- Épilogue cuter un travail commo celui que je présento aujourd'hui au public sauront seuls apprécier le labeur ardu que la composition m'en a coûté. Battu commo jo l'étais par les flots de ce monde, je n'aurais certainement pu terminer ce pénible travail sans l'amour du travail lui-même. Peu de gens m'ont encouragé, beaucoup m'ont persécuté; aussi pourrais-jo à juste titre terminer cet avant-propos par ces mots d'un ancien auteur roumain : „De même que ceux qui sur l'immensité de l'Océan étant le jeu do la tempête furieuse désirent arriver au port, de même je désirais ardemment arriver îi la fin de mon livre.u Gloire h, Dieu, qui nous a soutenu du commencement à la fin do cette œuvre! Londres, Mars 1891. Introducere. Datoria mea este acuma a da seamă de importanţa şi valoarea ce au textele pentru istoria literatureî şi a culturel româneştî, de modul cum am procedat la alegerea lor, de vederile ce m'au călăuzit de a da anume cutare extract dintr'o carte veche sau manuscript vechiii, de planul ce am urmărit la orânduirea textelor din literatura dialectică şi acelor din literatura populară. Pentru a împlini această sarcină, ce mi-am impus-o eu singur, voïu începe prin schiţarea istoriei literatureî române întru cât se oglindeşte în Chrestomatia de faţă. Literatura română se poate împărţi în treî mari epoce bine distincte una de alta, după limba din care s'au tradus cele mai multe eărţî tipărite şi manuscripte, şi după influenţa covărşitoare ce a avut cănd o literatură cănd alta asupra scriitorilor românî. Vom avea decîllu epoca slavonă de la începutul literatureî române, pană la stabilirea Fanarioţilor pe tronul Moldoveî şi al Munteniei, adică de pe la mijlocul secolului al XVI_lea pană la începutul sec. al XVIirlea (c. 1550—1710.) După epoca slavonă urmează a II-a, epoca grecească, de pe la începutul secol, al XVIII"lea pană pe la 1830, cănd începe a III"a, epoca modernă, romanică, când literatură română se desvoltă şi se transformă supt influenţa adâncă a literatureî occidentale, maï cu seama supt influenţa celei franceze şi italiane. Trecerea de la o epocă la cealaltă nu se face de odată într'un mod abrupt, ci o literatură ia cu încetul locul celeï-1-alte, mai ales prin cauze politice. Cu căt stăm mai aproape de începutul uneî epoce, cu atăt mai mult so poate observa atărnarea literatureî române de acea literatură după care se formează; traducerile sânt absolut literale, din cuvânt în cuvânt: un cuvânt românesc stâ în locul celui slovenesc, sau grecesc fără considera-ţiune dacă se potriveşte cu spiritul limbeî româneştî sau ba. N'avcm de căt să comparăm Psaltirea lui Coresi, sau Evanghelia sau Apocalipsul Ap. Pavel cu originalele sloveneştî, sau Divanul lumii al lui Cantemir sau Iliodor sau Omir cu cele greceşti pentru a ne convinge de acel fapt al dependenţoî absolute. Din acele traduceri putem chiar reconstrui originalele Este vrednic de observat însă că operilc cele maï vechi din epoca Introduction. Il cat do mon devoir maintenant do rendro compto de l'importance et de la valeur qu'offrent pour l'histoiro do lu littérature et do la civilisation roumaines les toxtes que j'ai reproduits, do la manièro dont j'ai procédé à leur choix, des considérations qui m'ont nmoné à reproduiro" tel ou tel extrait d'un livro ou d'un manuscrit ancion, enfin du plan quo j'ai suivi dans lo groupement des toxtes appartenant à la littérature des dialectes et à la littératuro populaire. Afin do remplir la tâcho quo jo mo suis volontairement imposéo, jo commencerai par tracer uno esquisse do l'histoire de la littérature roumaine, tello qu'ello nous apparaît dans la Chrcstomatliio. On peut diviser la littératuro roumaine on trois grandes époques bien distinctos, selon la naturo de la langue qui a sorvi do baso à la traduction des livres imprimés on manuscrits, ou selon l'inilucnco dominante qu'a exercéo sur les écrivains roumains tantôt l'uno tantôt l'autre de ces littératures. La 1" époquo sera naturellement l'époquo slave, qui partant du commencement do la littératuro roumaine, va jusqu'à l'avènement des Fnnn-riotes sur lo trôno do la Moldavio et do la Vulachio, en d'autres termes depuis la secondo moitié du XVI" siècle jusqu'au commencement du XVIIF (1550—1710). Vient ensnito lft 11° époque, l'époque grecque qui va jusqu'à l'annéo 1830, où commence la IIΰ époquo, l'époquo mo-derno, dito romanisanto, durant laqucllo la littérature se développe et se transforme sous l'inilucnco profonde des littératures do l'Occident, surtout françniso et italienne Lo passago d'nno époque à l'nutro no so fait pas d'un seul coup: uno littérature prend la place do l'antro peu à. pou, principalement par suite do causes politiques. Plus nous sommes proches du commencement d'une époquo, plus on s'aperçoit do la dépendance do la littérature roumaine par rapport ù colle qu'ello imite; les traductions sont absolument littéralos; un mot roumain so trouvant à la place d'un mot slavon ou grec, sans qu'on s'inquiétât s'il était conforme ou non nu génio de la ltinguc. On n'a qu'à comparer aux originaux slavon?, le Psautier de Coresi, l'Evangile, l'Apocnlypso do l'apôtro S'-Paul; et aux originaux grecs lo Divan du inonde de Cantemir Heliodor ou Homère, pour so faire uno idée de cette dépendanco absolue. Xous pouvons presque rétablir l'original d'après ces traductions. Il est digne do remarque pourtant, que les œuvres les plus anciennes, datant do la F* époque, n'np- XVI Introducere. I"a nu ne apare nouă ca siluite; frazele fiind scurte, limba maî mlădioasă, nici sintactica închegată, traducerea se ţine foarte uşor de originalul slove-nesc. Apoi nu se poate tăgădui, că însăşi sintactica românească se influenţează foarte mult şi foarte adânc de sintactica slovenească, şi de aceea adesea traducerea nu ni se pare nici aşa de greoae nici aşa de stranie. Cu toate acestea traducătorul sclavie după tipicul slovenesc adesea nu ţine seamă de înţelesul textului, ci se ţine de cuvintele pe cari le traduce ; de altă parte cuvintele sloveneştî cu două înţelesuri sânt adesea tălmăcite într'un mod nedibace şi contribuesc a încurca înţelesul. Textele vechi trebue deci studiate numai alăturea cu originalele după earï s'a alcătuit traducerea, dacă voim să căpătăm un înţeles lămurit. Predominaţiunea influenţei sloveneştî dispare însă cu încetul şi face loc celei greceşti, eare se manifestează maî întăiu în Muntenia, unde deja pe la sfârşitul secolului al XVII_lea multe cărţi se traduc din originale greceşti. Deosebirea între spiritul limbeî greceşti şi acel al limbeî româneşti se resimte maî mult în aceste traduceri decât în acele făcute din sloveneşte. Limba începuse a se întări, nu se maî mlădia aşa de uşor după formele limbeî originalului, şi în textele citate mai sus, se poate vedea căt de puţin se potriveşte una cu alta; mai ales la texte poetice nu biblice, acolo limba traducere! nu maî represintă nicî limba românească şi nicî spiritul românesc. In Divanul lu mei al lui Cantemir de pildă, originalul este grecesc, îar traducerea urmează originalul din cuvânt în cuvânt, nu arare ori schimosind înţelesul. In cursul veacurilor limba însă începe a se emancipa, traducătorii devin maî dibaci, şi cu căt un text se copiază maî des, cu atăt maî mult se depărtează limba copieî de aceea a izvoduluî, stilul devine din ce în ce maî românesc îar espresiunea maî firească; aceasta se întâmplă atăt cu textele aparţinând epoceî slavone căt şi eu acele din epoca grecească; aşa de pildă textele biblice, Hronograful, cărţile din literatura populară. Esemple de traduceri din limba latină sânt foarte rare. Cronicarii Moldovei au o cunoştinţă profundă a acelei limbi, eî se folosesc de cronicele leşeşti scrise în limba latină, dar limba cronicelor lor arată urme foarte slabe de o atare înrâurire. Maî vădită este acea înrâurire în Hronicul Mol-do-Vlahilor al lui Cantemir, scris nu în spiritul limbeî româneşti, ci cu desăvârşire în acel al limbeî latineşti, ceea ce face a crede cum că nu este de cât o traducere făcută de însuşi Cantemir după un original latinesc alcătuit maî întăîţl do dânsul. Xeculai Costin, cel alt faimos cronicar al Moldovei, traduce din latineşte Ceasornicul Domnilor. In Transilvania cu prilejul mişcăreî naţionale despre care voïù vorbi maî la vale, influenţa literatureî greceşti dispare mult mai îute de cât în Muntenia sau în Moldova. -Acolo epoca modernă, adică influenţa literatureî occidentului începe a se manifesta încă pe la mijlocul secolului al XVIITlea, şi traducerile în limba română se fac de obşte după originale germane, precum sânt operile lui Barac, Molnar, etc.; unii autori, precum Maior şi Şincai stau şi supt influenţa stilului latinesc. Oglinda cea mai vie a lim- Introduction. XVII paraissent pas toujours commo des traduction» servile» : la cause en est que les phrases étant courtes, la languo est plu» innlléablo et la syntaxe non encore fixéo et rigide. On ne peut pas nier non plus quo la syntaxe roumaine ollo-mômo no subisse fortement l'inilucnco do la syntaxe slavono: Vest pourquoi la traduction paraît parfois moins lourdo et moins étrange. Néanmoins lo traducteur, csclavo do l'original slavon, no tient point compte la plupart du temps du sens du toxto : il no fait que traduire les mot*; d'autre part, les mots slnvons à doublo signification sont parfois interprétés d'une façon inhabile, co qui contribuo à rondro encore pin* embrouillé lo sens général de la phrase II est toujours nécessaire do se reporter à l'original, toutes les fois quo l'on veut avoir la signification réulle. La prédominance de l'inilucnco slavono disparaît peu à peu pour fairo placo à l'influence grecque; celle-ci so manifesto d'abord en Vala-ehie, où, à partir do la fin du XVII* siècle, on traduisait déjà un grnnd nombre de livres d'après les originaux grecs. La difierenco entro lo génie do la languo grecquo et celui de la languo roumaine devient ici encore plus sensible quo dans les traductions faites d'après lo slavon. J,n langue s'étant un peu fixée, cllo ne pouvait plus se prêter facilement aux exigences do la tournure gi-ccquc : on peut voir dans les textes cités ci-dessus, combien peu ces tournures so ressemblent entro elles; surtout dans les textes poétiques non bibliques, où le stylo do la traduction n'est plus ni roumain ni conformo nu génie do la languo. Pour le „Divan du Monde", par exemple, l'original est en grec et. la traduction qui le suit est si littéralo qu'elle dénature complètement lo sens des phrases. Peu à peu, néanmoins, la languo commenco à s'émanciper, les traducteurs acquièrent plus d'habileté, et plus un texto est copié plus sa traduction s'éloigno do l'original : lo style devient de plus en plus roumain, l'expression de plus en plus naturelle Co changement s'opère également dans les textes appartenant à l'époque slavono ainsi quo dans ceux do l'époquo grecque, commo par exemple, dans les textes bibliques, dans le „Ilronogrnf" et dans les livres populaires. Les exemples de traductions latines sont fort rares. Les chroniqueurs do la Moldavie connaissent à fond eetto langue, car ils font usage de chroniques polonaises écrites en latin; mais lo style do leurs chroniques a conservé peu do traces d'une semblablo influence Kilo est plus apparente dans la Chronique des Moldo-Valaques pnr Cantemir, écrite non pas dans le génie do la languo roumaine, mais entièrement dans celui do la langue latine, ce qui me fait supposer que cette Chronique n'est qu'une simple traduction littérale fuite par Cantemir d'après l'original latin composé par lui-même. Un antro chroniqueur illustre, X. Costin, traduisit du latin l'Itorlogo des Princes. En Transylvanie, à cause du mouvement national, dont je m'occuperai plus tard, l'influence do la littératuro grecquo disparaît de meilleure heure, bien plus tôt qu'en Koumanie. Là, l'époque moderne, c'est-à-dire l'inilucnco des littératures de l'Occident, commenco à se manifester déjà à partir de la seconde moitié du XVIII" siècle; les traductions so font d'ordinairo d'après des originaux allemands : ainsi les œuvres de Ilarac, do Molnnr, etc. Certains, comme Maior et pinçai subissent encore l'in-ilucuco latine Mais lo rcllct lo plus pur do la languo roumaine, dans OA8TKK, Chrestomatio român». I. R XVIII Introducere. bei române în structura el sintactică şi gramaticală este literatura populară, maî ales cea nescrisă, precum sânt basmele, snoavele şi proverbele. Fie-care carte însă, chear când este o traducere, conţine totuşi căte o parte originală, şi adică „Precuvântarea" şi „Epilogul", unde traducătorul vorbeşte el însuşi de cauzele ee l'au îndemnat la aeea lucrare, pomenind căte o dată izvodul după care a tradus cartea, cine l'a ajutat şi în cinstea cărui Arhiepiscop sau Domn închină cartea. Aceste părţi originale fiind importante atăt din punctul de vedere al limbeî căt şi din acel al istoriei literare le am reprodus maî tot deauna sau în întregul lor sau numai în partea lor esenţială. In modul acesta uşor se esplică acuma împărţirea materiei în trei marî grupe, în Chrestomatie. Vol. I reprezintă epoca I"a slavonă; textele cu slove din Voi. II"a reprezintă a doua epocă, cea grecească; îar textele cu litere latine, literatura populară, curat românească, ce nu stă de a dreptul supt nicî o înrâurire străină, şi reprezintă geniul şi spiritul adevărat al limbeî moderne. Trec de la această schiţare generală la caracterizarea specială a fie-căriî bucăţi din Chrestomatie şi la indicarea cauzelor ce m'au condus la alegerea anume a părţilor reproduse. Materia întreagă o voîu împărţi: l) după coprinsul, 2) după limba adică după importanţa ce au textele pentru istoria literatureî române sau pentru filologia română. I. După coprinsul avem următoarele cinci grupe: I. Teologia, II. Dreptul, III. Istoria, IV. Poezia sau literatura estetică şi V. Literatura populară scrisă şi nescrisă. I. Teologia. . După natura lucrului textele teologice sânt cele maî numeroase şi celo maî vechî. Ca pretutindenea în Europa, aşa începe şi literatura română cu Biblia, Psaltirea, Evanghelia, Praxiul, şi cu cele-l-alte cărţi bisericeşti, precum sânt Cazaniile, Liturghiile, de cari se leagă o literatură bogată dogmatică, didactică, apoi hagiologia şi apocrifele propriu zise. 1. Vechiul Testament, a) Psaltirea. Incepănd cu vcchinl Testament ne vom ocupa maî întăîu cu Psaltirea, care stă în fruntea tuturor cărţilor ale Legeî vechi atăt prin vechimea eî căt şi prin numărul tiparelor şi al manuscriselor din cari am dat extracte. E destul de bine cunoscut, cum că psalmii formează şi o parte integrantă atăt a Molitvelniculuî (Evho-loghiulul) căt şi a Ceasoslovuluî. Avem deci un număr destul de conside- Introduction. XIX son mécnnismo syntncliquo et grammatical, so trouve dans la littérature populaire, surtout non écrite : les contes, los unecdotes, les proverbes. Chaquo traduction néanmoins ronfornio uno partie originale : Tavan t-propos ot l'épi log ue. C'est dans ces passages que lo traducteur ruppello nu lecteur les considérations qui l'ont amené ù entreprendre lo travail, renvoio parfois à la sourco originalo, cito lo nom do celui qui l'a aidé dans cotte sainto besogne, et dit h la gloiro do quel grand personnage, nrchevéquo ou prince, il u dédié son livre. Ces côtés originaux sont très importants, aussi bion au point do vuo do la langue qu'à celui de l'histoire Iittérairo : c'est pourquoi jo les ai toujours reproduits dans leur tout ou dans leur partio essentielle. On conçoit facilement maintenant pourquoi j'ai divisé la matière dans la Chrcstomathio en trois groupes. Lo premier volumo de ma Chrcsto-mathio représente l'époqno slavono; l'époquo grocquo est représentée par les textes on lettres cyrilliques so trouvuut au II" volumo; quant aux toxtos en caractères latins, c'est la littérature populaire, purement roumaine, qui n'a subi aucuno iniluenco étrangère et qui incarne le génie et le véritablo esprit do la langue roumaino moderne. # * # Si nous passons de cetto esquisse généralo ù lu description détaillée des textes do la Chrcstomathic et ù l'indication dc3 considérations qui m'ont amené ù choisir tel ou tel des textes que j'ai reproduits, nous les répartirons 1° d'après les sujets dont ils traitent, et 2° d'après les dialectes dans lesquels ils sont écrits; on d'autres termes, selon l'importance qu'ont les textes pour l'histoire littéraire, ou pour la philologie roumaine. I. D'après les sujets nous avons les cinq grands groupes suivants : T Théologio, II" Droit, III" Histoire, IV" Poésie ou Littérature esthétique, et Y° Littératuro popnlairo écrite et orale. I. Théologie. II. est tout naturel quo les textes concernant la Théologie soient les plus anciens et les plus nombreux. Commo partout ailleurs en Europe, la littératuro roumaino fait aussi son apparition avec des traductions do In lubie, des Psaumes, do l'Evangile, du Praxion (Actes) et d'autres livres ecclésiastiques, commo Ies „Caznnio" (Sermons), les Liturgies, oinsi qu'une riche littératuro dogmatique et didactique, l'hagiologio pt les apocryphes proprement dits. 1. L'Ancion Tostamont fera l'objet do notro premiero étudo et c'est par a) lcPsnutior quo nous commencerons, car il demeure, par son ancienneté commo par ses nombreuses éditions, imprimées ou manuscrites, n la têto do tous les autres livres. Les Psaumes constituent encore, en outre, uno partio intégranto aussi bien du „Molitvclnic" (Evhologhion) ou „Livro de prières" que du Ccasoslov (Heures). Voilà donc h notre disposition un nombre considérable do Psaumes, tant dans ditférentcs éditions B* XX Introducere. rabil de psalmî la dispoziţia noastră, atăt în diferitele cdiţiunî tiparnice căt şi în versiunile manuscripte pentru a iî putea compara între dănşiî şi a determina izvoarele psalmilor din cărţile bisericeşti pomenite mai sus. Psaltirea cea maï importantă este fără îndoiala acea a luî Coresi. Din această Psaltire am tipărit (p. 10) nouă psalmî şi adică Psalmii 3. 5. 8. 16. 18. 31. 97. 98. şi 150., şi cântarea luî Moisi. Spre a arăta legătură intre această Psaltire şi ccle-l-alte am reprodus paralele la aceşti 9 Psalmî aï lui Coresi din Psaltirele ulteriore, apoi dintre psalm iî carî se află întrupaţi în Biblie; şi cincî paralele din Ceasoslov; iar pentru „a doua cântare a luî Moisi" o paralelă din Biblia de Bucureşti. Am ales anume aceste părţi din Psaltire fiind foarte bogate în forme şi în cuvinte arcbaice; ïar în con-strucţiunea lor sintactică şi în limba traducereî se poate recunoaşte la dănşiî mult mai uşor originalul slavon de căt la alţi Psalmî. Dacă luăm de pildă numai titlurile psalmilor'cinci şi opt avem o dovadă pipăită de traducere sclavică şi adesea fără înţeles. Cuvintele sloveneştî W NaCArkA>CTKi>K>-L|ICA\S şi O TOHH/Vfcyk, ce stau pentru cuvintele greceşti : îi-ep rrtţ y.Xvj-povojj,oucY)ç şi UTUîp twv Xyjvmv au fost traduse în mod stângacîu cu un înţeles nepotrivit. Psalmul 16 este de asemenea un esemplu căt se poate de perfect de modul sclavie de a traduce fără a ţine seamă de înţelesul. In psaltirele următoare, pe lăngă libertatea de stil se mai adaugă şi o îngrijire maï mare a da textului un înţeles clar, cu toate că acele carî sânt copii după ediţiunî mai vechi se ţin de acel original; dar totuşi îl modifică şi îl modernizează. Există apoï o altă Psaltire vechie manuscrisă dar cu data nesigură, care se deosibeşte de acea a luî Coresi prin anumite forme fonetice, ïar ca text e aproape identică; m'am mulţumit decî cu reproducerea (p. 1*) acelor doî psalmî dela început carî lipsesc în ediţiunea luî Coresi, complectănd astfel Psaltirea care ni s'a păstrat numai într'un singur exemplar, şi acela defect. Psaltirea luî Coresi cum o avem noî astăzi, începe cu versul al 5-lea din Psalm 1 Tratând maï la vale despre legătura ce există între cărţile tipărite ale luî Coresi, şi între Tetra Evanghelul şi Praxiul manuscris voîu atinge şi aceea dintre aceste două Psaltire, dovedind precum sper, cum că toate acele din urmă nu sânt de căt copiî făcute după tiparele luî Coresi şi nu vice versa. In cursul acestei Introduceri vom maï da foarte des peste manuscrise ce s'au copiat după cărţî tiparnice, mai ales in timpurile maï vechî; chiar- şi din însăşi Psaltirea luî Coresi avem, cum se va vedea maï încolo, cel puţin două copii manuscrise, una: Psaltirea de maï sus, şi alta din 1710. Ca Psaltire complectă din caro am reprodus psalmî, urmează acuma imediat cea de Belgrad din 1651 (p. 152) lucrată după izvodul grecesc şi evreesc, cu o metodă mult mai-ştiinţifică şi într'o limbă care este clasică. Avem chiar variante do traduceri în glose marginale. Introduction. XXI imprimées quo dans des vorsions manuscrites, quo nous pourrons comparer et grâce auxquolllcs il nous ncrn fucilo do fixer les sources dos Psaumes se trouvant dans les livres religionx mentionnés ci-dessous. Lo Psautior do Corosi est sans contredit lo plus important. C'est précisément à ce recueil quo j'ai emprunté les 9 psaumes qui suivent : H, f>, 8, l(î, 18, 31, 97, 98 ot 150 et lo cantiquo do Moïse. Afin do montrer le rapport do co Psautier avec les antres recueils du mémo genre, j'ai mis en parallèle avec les neuf psaumes tirés do Corosi, ceux des Psautiers postérieurs, et des Psaumes qui so trouvent dans la JJiblo, puis 5 parallèles empruntés au Coasoslov, et enfin un parallèle tiré do la Iliblc de Bucarest pour „lo second cantique do Moïse". Ces parties du Psautier ont été choisies surtout parce qu'elles étaient très riches en formes et en mots archaïques; d'autro part, leur construction syntnctiqnc et lo modo de traduction nous mettent ù mémo de reconnaître l'original slavon plus fncilo-ment que dans d'antres psaumes. 11 suffit de jeter les yeux sur les titres des psaumes 5 et 8 pour nous convaincro do la servilité do la traduction, presque dépourvno do sens. Les mots slovèncs W IMCA'k,\kCYKSlCl|lM\$ et 0 TCMllA'kyk, qui correspondent aux mots grecs ûnsp t^; xXr.povojwjîr,; et ôrsp twv Xïjvidv ont été traduits maladroitement et dans un sens impropre. Do même pour lo psaumo 1G qui pourrait servir commo un exemple non moins puissant à l'appui do notro thèse. Dans les Psautiors postérieurs, ù côté d'une liberté do stylo très nette, on rencontre do plus un soin minutieux tendant à donner au toxto un sens précis, bien quo ces Psautiers qui no sont que des copies do traductions antérieures, so rapprochent de cet ancien original, tout en le modifiant et en le modernisant. Il oxistc encoro un autro Psautier manuscrit, d'une dato incertaine et qui no diffère de celui do Corcsi que par certaines formes phonétiques, lo texto en étant absolument idcntiquo:jo no lui ai emprunté que les deux premiers psaumes seulement, ceux précisément qui manquent dans l'édition de Coresi, afin de compléter ainsi lo Psautier dans le seul exemplaire qui nous ait été conservé et encore incomplet. Lo seul Psautier do Corcsi, tel quo nous lo possédons aujourd'hui, commence à partir du verset 5 du premier psaume. Lu étudiant, plus loin, lo rapport qui oxistc entre les livres imprimés do Coresi, le „Tetra evanghel" et le „Praxion" manuscrit, nous noiis occuperons aussi du rapport ontro les doux Psautiers en prouvant que les derniers no sont quo des copies faites sur los impressions de Corcsi, et non l'inverse. Dans lo courant do cetto Introduction on rencontrera plus d'uno fois des manuscrits qui no sont souvent que les copies de textes publiés bien antérieurement. Bien plus, du Psautier de Corcsi il nous resto an moins deux copies manuscrites: l'uno est lo Psautier d'une date incertaine qu'on peut voir n la page 1*, l'nutro est celui de 1710, que l'on vci-ra plus loin. Parmi ces Psautiers complets, auxquels j'ai emprunté des extraits, après celui do Corcsi, vient en premier rang lo Psautier de Belgrade de 15G1 (p. 152) — fait d'après les originaux grec et hébreu et avec uno méthodo scientifique plus rigoureuse. Lo stylo en est presque classique, on y trouve même en gloses marginales des variantes de traduction. XXII Introducere, Tot din sloveneşte ca şi Coresi a mai tradus Psaltirea Dosofteiu, vestitul metropolit al Moldovei. De la dansul avem două traduceri, una în proză, la 1650 (p. 246) şi alta în versuri, la 1673 (p. 208). Cea dintăî s'a tipărit în două coloane, una conţinând originalul slavon iar cea-l-altă traducerea românească; pe când Coresi a tipărit Psaltirea sloveneşte şi româneşte îutr'un şir, după fie care vers slovenesc urmând unu românesc. Dosofteiu fiind mai mult stăpăn pe limbă, traducerea lui este cu mult maï superioară celei luî Coresi în ceea ce priveşte mânuirea limbeî, con-strucţiunea ei sintactică şi chiar bogăţia eï lexicală. De altă parte nu se poate tăgădui cum că cea de Belgrad este cea maï ştiinţifică, iar ca limbă şi ca traducere mult maï perfectă. Psaltirea în versurî îşi are însemnătatea prin faptul că este cea dintăîa încercare de versificare a Psalmilor. Xefiind introdusă în biserică, căci nu se întrebuinţează în cultul ortodox, influenţa acesteî Psaltire nu a fost atât de mare precum s'ar putea aştepta eine-va judecând după răspândirea Psaltireî versificate prin restul Europei. Totuşî au pătruns căte-va în literatura populară, precum in cântările steleî şi colindele, chiar şi unele bocete s'au format după analogia acestor Psalmî. Din „cântările stelei" pomenesc X. II (II p. 142) care nu este alt-ceva de cât Psalmul 46 din Psaltirea luî Dosofteiu; X. III (lip. 140) nu este iarăşi do căt Psalmul 48, modificat aşa ea să devie şi căntec de stea, şi prototip al bocetelor cu care se aseamănă foarte mult atăt ea fond căt şi ca formă. Originalul în proză Fam reprodus din Psaltirea luî Dosofteiu aşa ca să se poată compara uşor unu eu altu. începutul acestui psalm a devenit un fel de introducere stereotipă la acest soïù de cântece religiosc precum se poate vedea la X'. XIII (II p. 143). Intorcăndu-ne la Psaltire avem apoi aceea copiată de unu Ioan din Vas-luîu (p. 363) care cu toate că a fost copiată abia la 1710, este foarte importantă, căcî originalul eî, cum am pomenit deja, este cu mult maï veehiû, ne fiind altul de cât însăşi Psaltirea luî Coresi. Din punctul de vedere literar acest manuscript merită deci o cercetare maï adâncită. Dacă îmî aduc bine minte, manuscriptul de faţă se maï aseamănă şi în forma sa extrioră foarte mult cu cel-l-alt manuscris din sec. al XVTlea de eare am vorbit maï sus, având acelaşî format mic. Dar nu numaî în exterior se aseamănă ei şi în lăuntru; textul djn 1710 nu este de căt o reproducere puţin modernizată a celuî-l-alt manuscris. După părerea mea avem aei două eopiî ale textuluî românesc din Psaltirea luî Coresi, amândouă făcute în Xordul Transilvaniei, sau poate în Bucovina, una din sec. XVI"lea alta din sec. al XVII"lea, una mai profund modificată în partea fonetică (rotacism) alta mai mult în cea lexicală: cuvinte şi forme mai moderne ţiind locul celor vechi. Şi în partea lexicală manuscrisul din sec. XVPlea ţine cumpăna între ediţiunjea tipărită şi copia lui Ioan din Vasluiu. Unele forme şi cuvinte cari nu se află la Coresi se găsesc în ambele manuscrise, de pildă psalm 31 v, 4 (p. 365) sună aci: ^TOplllS-/X\'K cnpf KlillSplI. Coresi are: TtfpHail-AVk chpf CTpdCTf, iar manuscrisul din sec. XVI-Iea: .j^TCp-lllS-/\\rK Cfipt CTpaCTï potrivindu-se în partea întăiă cu Ms. luî Ioan, iar în eea din urmă cu textul lui Coresi. Spaţiul nu 'mi permite a mă întinde mai pe larg aci asupra acesteî chestiuni atăt de importante. Mă mulţumesc Introduction. XXIII Un nufro traducteur du Psautier sloveno est Dositheo, lo célèbro îuotropolito do la Moldavie. Il nous rosto do lui deux traductions dont l'une en vors, collo do 1073 (p. 208) et l'autro en proso, do 1G50 (p. 2-ltt), imprimeo sur doux colonnos, la traduction roumaino faisant fnco a l'original slavon, tandis quo dans lo Psautier do Corcsi, les vora slavona et roumains so succèdent les uns aux autres. Dositheo étant plus niaitro do la languo, sa traduction est bien supérieure a\ cello do Coresi, tant par la noblesso do l'oxprcssion ot par la riebesso du lexiqno que par lo manque do complication syntactiquo ot grammaticale. D'un autre côté, il n'est pas à douter quo lo Psautier do lîclgrado no soit lo plus scion-tiiiquo et lo plus parfait commo traduction. L'édition on vors offre uno certaino importance par la senlo raison qu'elle est lo premier essai do Psautier en vors. Il faut avouer pourtant quo, l'Eglise orthodoxe n'admettant pas les psaumes dans sa liturgie, l'influenco du Psautier versifié n'a pas été aussi grande quo l'on devrait s'y attendre, vu sa diffusion dans lo reste do l'Europe. Certains psaumes néanmoins ont pénétré dans la littératuro populaire : dans les noè'ls „cânteeo do stea", et dans les „col in do"; certaines lamentations funèbres mémo sont imitées des Psaumes. Pour les noëls voir lo N° II (II, p. 142) qui n'est autro chose que le psaume 4G du Psautier do Dositheo, do môme le N° III (II, p. MO) n'est quo lo psaumo 48 modifié et approprié à servir à la fois et de „chant de Noël" et do prototype des lamentations, auxquelles il ressemble beaucoup aussi bien dans la forme quo dans lo fond. L'original en prose du Psautier de Dositheo a été reproduit ici afin do faciliter leur comparaison. Le commencement do ce psaumo est devenu une espèce d'introduction stéréotypée pour ces sortes do chants religieux, comme l'est lo N° XIII (II, p. 143). Si nous revenons maintenant aux Psautiers, nous trouverons celui d'un certain Joan do Vaslui (p. 3G3) qui, qnoiquo copié en l'année 1710, laisse facilement reconnaître le texto mémo do Coresi. Ce manuscrit mériterait, au point do vuo littérairo, uno étudo plus approfondie. Extérieurement, si jo m'en souviens bien, il offro uno ressemblance frappante avec l'autre copie manuscrite du XVI* siècle, mentionnée plus haut, du même petit format. Lo texte do 1710 n'était qu'une reproduction légèrement modernisée. Do mémo pour lo contenu, la ressemblance n'est pas moins visible. On aurait affaire, ù mon avis, à doux copies du texte roumain du Psautier de Corcsi, faites toutes les doux au Xord de la Transylvanie ou bien en Poucovine, dont l'uno du XVI* siècle modifiée plutôt dans sa phonétiquo (rotacisme), et l'antro du XVII* plutôt dans son lexique; l'on y rencontre des mots plus récents j\ la place des termes anciens. Enfin, quant au lexique, lo texte du XVI* siècle tient encore lo milieu entro l'édition impriméo et la copie de Joan do Vaslui. Certains mots et cortaincs formes qui manquent dans le texte do Corcsi, so retrouvent dans les deux autres manuscrits : ainsi le psaume 31, 4 (p. .">Gr>) oh il est dit : .KTOrtiilS-AVlv Clipi KiuiSpii. Corcsi porto : Tity-IUII-AVK cilpf CTp.VCTf, et le manuscrit du XVI* siècle : .pTOplIlS-.UTv cupf CTp.vcTt. Dans le dernier, commo l'on voit, le premier élément de la phraso est semblable an manuscrit de Joan de Vaslui et le second élément semblable au texte de Coresi. Je regrette ne pouvoir m'otendre XXIV Introducere. cu atăta de a atrage atenţiunea asupra acestui fapt. Cine ştie dacă 'mî va fi dat a maï urmări altă dată această chestiune mai cu de amăruntu. Psaltirea se mai află încorporată şi în Bibliele complecte precum este cea din Bucureşti din 1688 şi aceea a luî Clain din 1795 (II,p. 155). Din cea dintăia am reprodus Psalm Xo. 2, ca o paralelă la Psaltirea manuscrisă (p. 1*), iar din a luî Clain n'am scos de cât alte texte biblice de carî voî vorbi mai la vale. Psalmî roslăţiţi am maï reprodus din diferite cărţî bisericeşti, Molitvelnice, Ceasoslove etc. unde psalmii sânt părţile cele de căpetenie. Imî mai remăne a pomeni Psaltirea cu tâlc (p. 314) a luî Alexandru Dascăl. In Psaltirea în versurî a luî Dosofteiu se strecuraseră deja căte-va tălmăciri ale unor Psalmî. Alexandru Dascălul, care a fost un contimporan al Metropolituluî Dosofteiu şi, fără îndoială de origină moldovean, se poate să fie fost influenţat de acele puţine esemple, pentru a înter-prinde de isnoavă traducerea de pe sloveneşte a Psaltireî întregi împreună cu tâlcul eî. Limba arată deja o propăşire vădită asupra tălmăcirilor mai vechî. Iată acuma şi lista tuturor Psalmilor din ambele volume în ordine cronologică. Ps. 1, p. 1*. 2, p. 1*. 282. 3, p. 10. 5, p. 10. 209. 6, vol. II, p. 185. 8, p. 11. 10, p. 364. 16, p. 11, 246. 18, p. 12. 154. 26, p. 247. 31, p. 13. 365. 38, p. 211. 40, p. 248. 48, p. 155. 54, p. 366. 69, vol. II, p. 17. 71, p. 367. 75, 212. 90, p. 286. 97, p. 13. 249. 98, p. 14. 101, p. 185. 111, p. 368. 123, p.'213. 125, p. 249. 137, p. 314. 150, p. 14. b) Biblia. Trecând apoï la Biblia propriu zisă, pomenim întăiu Bibliele complecte şi adică cea de Bucureşti din 1688 (p. 279) şi cea de Blaj din 1795 (II. p.155). In alegerea textelor reproduse aci am urmărit acelaşî sistem de paralelism pe care l'am descris cu ocaziunea Psaltireî. Textele reproduse aci le am maï reprodus şi din alte cărţî cănd maï vechi cănd mai moderne, arătând, sau legătura ce există între ele sau independenţa unei versiuni de cea-l-altă. Din Gene sis, cap. 1. am tipărit patru versiuni, una din sec. al XVI"lca, două din sec. XVITlea şi una din sec. al XVIII-lca ; acele din Biblii se aseamănă foarte mult între dănsele. Traducerile ale unor cărţi din Biblie sânt mult mai vechi de căt traducerea Bibliei complecte. Graţie aceloraşi influenţe cărora se datoreşte traducerea Psaltirii, avem şi o traducere a celor dintăî două cărţî ale lui Moisi, tipărite la Orăştiea în 1582 (p. 33). .Xumele dat acestor cărţi de Bitie şi de Ishodul (p. 37) dovedeşte că această traducere s'a făcut din sloveneşte, ceea ce se intrevede şi din construcţiunea sintactică a limbeî. Din cele două texte reproduse, cel dintăiti este cap. I din Genesis, care precum am văzut se mai află de trei ori în cartea de faţă; iar blagoslovenia lui Iacov (Genes. c. 49; p. 35) se află în vol. II într'o formă mai amplificată scoasă dintr'o copie a Ilronografuluî din sec. XVIirlea. Introduction. XXV plu» longuement sur cette quostion importante, faute d'espace; jo mo borno seulement à attirer sur ollo l'attention du chercheur, car qui «ait si, dans l'avenir, j'aurai encore l'occasion do revenir sur co snjet. On tronvo aussi tonte la collection do Psaumes dans les différentes éditions do la Biblo, entro autre dans cello imprimée à Bucarest en 1088 (p. 279) et dans la Biblo do Claïn publiéo en 1795 (11, p. 155). J'ai emprunté à la première lo psaumo 2 pour servir do pnrallèlo au Psautier manuscrit (p. 1*) et à la secondo quelques fragments bibliques sur lesquels ou reviendra plus tard. Certains autres livres liturgiques, commo le Molitvclnic et lo Ceasoslov, etc., où les psaumes forment l'élément constitutif, nous ont aussi fourni un certain nombre d'extraits. Il no resto qu'à citer lo Psautier avec commentaire (p. .114) de A. Dascălul. Déjà dans l'édition en vers do Dosithéc on trouve quelques essais en ce genre. A. Dascălul, d'origino moldave, sans douto contemporain du métropolito Dosithéc, so serait, sous l'inilucnco do ces essais, décidé à entreprendro la traduction, accompagnée d'un commentaire, du Psautier slavon tout entier. Lo stylo prouvo déjà à lui soul un sensible progrès et un certain degré do supériorité sur les précédents traducteurs. Voici maintenant, dans l'ordro chronologique, la listo des psaumes reproduits dans les deux volumes de la Chrcstomathic : Ps. 1, p. 1*. 2, p. 1*. 282. 3,»p. 10. 5, p. 10. 209. 6, vol. 11, p. 185. 8, p. 11. 10, p. 364. 16, p. 11, 246. 18, p. 12. 154. 26, p. 247. 31, p. 13. 365. 38, p. 211. 40, p. 248. 48, p. 155. 54, p. 366. 69, vol. II, p. 17. 71, p. 367. 75, 212. 90, p. 286. 97, p. 13. 249. 98, p. 14. 101, p. 185. 111, p. 368. 123, p. 213. 125, p. 249. 137, p. 314. 150, p. 14. b) Si nous passons maintenant à la Biblo proprement dite, il nous faut citer en première ligno les Bibles complètes : la Biblo do Bucarest de 1688 (p. 279) et celle do Blnj do 1795 (II, p. 155). J'ai suivi, cette fois encore, dans lo choix des toxtes reproduits, le mémo systèmo de parallélisme quo pour les Psaumes. J'ai emprunté des extraits à d'autres livres, tantôt pins anciens, tantôt plus modernes, pour fairo ressortir encoro davantago l'analogie ou la disscmblanco entro les versions. Xous possédons quatro versions dn premier chapitro de la Genèse : l'une dn XVIe siècle, deux du XVII' et une enfin du XVIIIe; celles tirées do lu Biblo offrent uno grando ressemblance. Les traductions partielles do la Biblo sont plus anciennes que les traductions complètes. Ainsi, on a uno traduction dos doux premiers livres de Moïse, imprimée à Orcstio en 1582 (p. 33), duo aux mêmes influences quo la traduction dn Psautier. Les noms do Bitio et d'Ishodul, donnés à ces livres, prouvent aisément que leur traduction a été faite du slovene, bien quo la syntaxe do la languo nous lo montre suffisamment. Lo premier dc3 doux fragments reproduits est „lo premier chapitro" do la Genèse qui, commo l'on a déjà vu, so trouve encoro trois fois dans la Chrcstomathic; „la bénédiction do Jacob" (Gcnèso p. 49; p. 35) se trouve, sons uno formo plus amplifiée, dans lo II" volume tiré d'uno copie dn IIronograf du XVIII" siècle. XXYI Introducere. Din cele-l-alte cărţi ale Vechiului Testament nu mal avem în literatura română de căt capitole reslăţite şi împrăştiate printre cărţile bisericeşti. O singură escepţiune pare a face fragmentul din Leviticus, cap. 2 6, 3—41, (p. 3—5); şi acesta nu e nicl'de cum scos deadreptul din Biblie, ci este un fragment de la un Parimiar, şi ast fel se esplică cum de s'a păstrat tocmai ca un fragment care începe cu vers 3 şi merge numai pană la v. 41, pe cănd capitolul din Biblie are 46 de versuri. Alte texte din Vechiul Testament se maî află prin Psaltire, Ceasoslov, Parimiar şi în unele Cazanii cărora le slujeşte ca text pentru Omilii. Parimiarul constă exclusiv din texte biblice scoase din Vechiul Testament; singurul care s'a tipărit este acela al mitropolitului Dosofteîu; din el am reprodus (p. 263) mal ales acele specimene, carî erau importante atăt pentru fonetica şi lexicografia căt şi pentru stilistica. La Psaltire se află adause apoî unele părţi poetice ale Bibliei, şi cântări care fac parte şi din Ceasoslov. Aşa este Cântarea a două aiul Moise adică Deuteron. c. 32, pe care am reprodus aci din Psaltirea lui Coresi, şi pentru a doua oară din Biblia de Bucureşti (p. 281). Apoi Cântarea lui Iona prorocul cap. 2, v. 3—10, din Psaltirea de Belgrad (p. 156); Cântarea Arineî 1 Beg. c. 2, v. 1—10, din Psaltirea lui Dosoftciu (p. 249). Cele zece cuvinte apoî din Cazania lui Coresi (p. 33) şi din Catehismul lui Popa Grigorie din Măhaciu (p. 40). Din cele-l-alte cărţi biblice, afară de extractele date din Parimiar şi din ambele Biblii, maî avem Ezechiel c. 37, v. 1—14 din Acathistul Mitropolitului Dosofteiu (p. 215) şi Pilde c. 31 v. 8—31 din Penticostariul lui Alexandru Dascăl (p. 312), toate tălmăcite din sloveneşte în româneşte. 2. Noul Testament. Mult maî numeroase şi tot de o dată de cea maî mare importanţă sânt textele Noului Testament, cari sânt poate chiar şi cele maî vechî monumente ale literatureî române. E de prisos a maî spune, cum că literatura română se naşte de abia cu traducerea Evangheliei în limba română. Tocmaî limba această a Evangheliei a devenit limba literară a poporului român; Psaltirea influenţează pană la un punct lirica, literatura avăntuluî poetico-religios; dar proza, literatura generală care reprezintă manifestaţiunele intelectuale ale neamului stau supt influenţa directă a limbeî Evangheliei şi a literatureî bisericeşti, care şi dânsa îarăşî izvoreşte din Evanghelic. Merită decî un studiu cu totul special cercetarea asupra originalelor după earï s'a tradus Evanghelia şi cele-l-alte cărţi ale Noului Testament. Eu nu pot atinge această chestinne'aci dor numaî în treacât; ocupăndu-mă maî la vale cu a textelor limb voî reveni şi asupra limbei originalelor. Precum am observat la Psaltire, literatura veche româna (cel puţin cea bisericească) atârnă cu desăvârşire de cea slovenească. Prima traducere a Evangheliei s'a făcut şi dânsa după slovenie; mai mult încă, după chiar ediţiunele sloveneştî tipărite de însuşi Coresi. Singurul exemplar al Evanghelici române ce s'a păstrat este din nefericire necomplect, şi Cipariû ii dă data: înainte de 1580. Văzând că Psaltirea slavonă şi cea slavonor Introduction. XXVII Quant aux autres livres do l'Ancien Testament, on n'a dans la littératuro roumaino quo des frngmonta détachés et disséminés sans ordro dans presquo tous les livres liturgiques : la seule oxeeption est olîerto par lo fragment dn Lévitiquo, chap. 20,3—11 (p. 3—5); co fragment no vient pas directement do la Bible, mais d'un Pariminr, co qui nous expliquo l'état fragmentniro do co chapitro, qui commenco nu verset 3 et va jusqu'au 41", 10 chapitro ayant en réalité 40 versets. Les autres extraits do l'Ancien Testament sont ceux qui so trouvent dans lo Psautior, lo Ceasoslov, le Pariminr et dans certaines Cazanio, anxqucls ils servent do textes pour les homélies. Lo Pnrimiar en est exclusivement formé : lo Pariminr do Dosithéo (p. 2G3) est le seul qui ait été imprimé; c'est lui qui nous a fourni des spécimens importants tant pour la phonétique quo pour la lexicographio et la stylistique. Commo additions au Psautier il y a les fragments poétiques do la Biblo qui font en même temps partio du Ceasoslov. Ainsi lo second cantiquo do Moïso, qui est nu ch. 32 du Doutéronomo, quo j'ai tiré uno fois du Psautior do Coresi et une seconde fois do la Biblo do Bucarest (p. 281); lo cantiquo du prophoto Jonas (chap. 2, V, 3—10) tiré du Psautior do Belgrado (p. 150); lo cantique d'Anne extrnit dn Psautior do Dosithéc (p. 219. 1 Ileg. ch. 2, v. 1—10). Les dix commandements so retrouvent dans la Cazanio de Coresi (p. 33) et dans le catéchismo do l'abbé Grégoire do Mahaciu (p. 40). Parmi les antres livres bibliques, sauf les spécimens tirés du Pariminr et des deux Bibles, on a encoro ch.37, v. 1—14 du livro d'Ezéchiol, dans l'Acathisto du métropolito Dosithéo (p. 215) et le ch. 31, v. 8—31 du livro des Proverbes, dans lo Pcnticostar d'Alcxandru Dascălul (p. 312), tous ces textes étant traduits du sloveno on roumain. 2. Lo Nouveau Testamont. Beaucoup pins nombreux et do plus grande importance sont les textes du Nouveau Testament, qui sont peut-êtro aussi les plus anciens monuments do la littérature roumaine. 11 est inutilo do dire qu'ello commenco avec la première traduction de l'Evangile C'ost précisément la langue de cette traduction qui est devenue ensnito la languo littérairo du pcnplo roumnin. Lo Psautier exerco son influence jusqu'à un certain point sur le côté lyrique, sur lo développement do la littératuro poético-religionso; la prose, au contraire, cette littératuro généralo qui représento les manifestations intellectuelles du peuple roumain, a subi l'intlucnco directo do la languo de l'Evangile et do la littératuro ecclésiastique, qui prend aussi sa source dans l'Evangile. Une étude consacréo tout particulièrement à la recherche des textes originaux, ayant servi de base à la traduction do l'Evangile et à d'autres livres du Nouveau Testament, aurait sans doute son importance. Il m'est presquo impossiblo do l'aborder à cetto place; quand jo serai arrivé à l'étudo de la languo des textes, j'en parlerai plus longuement. L'ancienno littératuro roumaino (du moins la littératuro ecclésiastique), ainsi qu'il n été dit à l'occasion du Psautier, découlo entièrement de la languo slavone. On sait que la première traduction do l'Evangile a été faite d'après lo slovène; bien plus, d'après les éditions Slovènes données par Coresi lui-même Le seul exemplaire do l'Evangile qui se soit conservé, est malheureusement loin d'être complet. Cipariu le place avant l'année 15SO. XXVIII Introducere. română se tipărise în acelaşi an 1577, la Saz-Sebeş,' am eoncbis că traducerea şi tipărirea Evangheliei româneşti a trebuit să se facă tot pe acolo şi tot în acelaşi an ca 'şi cea slovenească; de acea în carte i-am pus data 1579, şi ca loc de tipar am însemnat Saz-Sebeş. Se cunosc însă două ediţiunî ale Evangheliei sloveneştî, una, frumos tipărita, cu forme slavone serbeştî şi alta eu forme bulgare, maî puţin frumos tipărită, dar altfel textul este aidoma. Data şi autorul acestor tipărituri nu era sigură şi s'a crezut până acuma, cum că ediţiunea cu formele bulgăreşti (din 1579) era singura făcută de Coresi. După o notiţă care s'a păstrat într'un exemplar complect al Evangheliei cu forme serbeştî descoperită de mine se dovedeşte, mai întăiu, cum că această ediţiune este de pe la 1562 tot din Braşov şi al doilea că şi dânsa se datoreşte asemenea iscusinţei tipografice aiul Coresi. Acest fapt odată stabilit, ne ajută de a preciza mal bine data tipări reî Evaughelieî române. Maî este de observat cum că cu aceleaşi slove cu care s'a tipărit Evanghelia slavonă s'a mal tipărit şi un Praxiu slovenesc. In literatura' română avem de asemenea un Praxiu identic cu Evanghelia în ceea ee priveşte tiparul şi limba. Cazul este deci absolut identic cu acel din literatura slavonă. Pe lângă aceasta se mal adaugă faptul cum-că Evangheliarul din British Muséum a fost scris la 1574; ceea ce ar fi cu patru ani înaintea datei ce s'a atribuit până acuma Evangheliei lui Coresi. O comparaţiune a limbeî din manuscris cu acea din tipar dovedeşte însă pană la evidenţă cum că manuscrisul a fost copiat după tipar, şi nu vice-versâ, în tocmai precum era caşul şi cu Psaltirea. Toate aceste m'au convins cum că data tiparului trebue să fie anterioară anului 1579, căci trebue să fie anterioară manuscrisului, adică înainte de 1574, apoi trebue să fie anterioară şi Praxiului, de oare ce în epilogul la Cazania I"a (Cipariu, Anal p. 29) Coresi pomeneşte întăi de „Trete evanghelul" apoi de „Pra(xiu)", şi este lucru natural ca maî întăi să se tipărească Evanghelia şi apoî Praxiul. Tiparul acëstuïa se aseamănă apoî cu acel al Evangheliei sloveneştî din 1562, prin urmare şi Evanghelia română trebue să fie de pe la 1562; şi trebue să fie tipărită în Braşov împreună cu Praxiul şi cu Cazania I"a. Cele două ediţiunî ale cărţilor sloveneştî se pot esplica într'uu mod firesc. Cea cu formele serbeştî s'a făcut pentru biserica serbească din Transilvania şi Serbia, pe eând cea-l-altă cu formele bulgăreşti s'a făcut, precum se şi spune anume în dedicaţiune, din porunca şi cu cheltuiala Domnilor Munteni pentru trebuinţa bisericel lor; totuşi urme serbeştî, datorite originalului mal vechîu s'au păstrat şi în aceste tipărituri mal nouă. Se ştie în destul de bine, cum că dialectul bulgăresc era acela ce predomina în biserica română, pană pe la sfârşitul sec. XVII"lea când se introduseră formele dialectale ruseşti. Am intrat mai cu deamănuntul într'această chestiune, fiind-că de ea se leagă începutul literatureî române, şi mai ales fiind că în urma desco- Introduction XXIX Commo lo Psnutior sloveno et lo Psnutior «lnvo-roumain ont été, tous les deux, publiés en 1577 à Snz-Sebes, j'en ai conclu quo la traduction et la publication do l'Kvnngilo roumain ont été faites an mémo ondroit et en la" mémo nnnéo quo l'Kvnngilo slovèno : c'est pourquoi jo leur ai donné comme dato l'année 1571) et fixé Snz-Sebos pour lieu do publication. Mais on connaît doux éditions do l'Kvnngilo slovèno, dont l'uno d'une bcllo exécution typographiquo et nux formes serbes et l'autro aux formes bulgares et un pou moins bien exécutée. A part ces différences, lu texto est absolument identique. La dato d'un do ces imprimés n'est pas certaine et l'on a cru jusqu'à présent quo l'édition aux formes bulgares (do 1579) est la soulo donnée par Corcsi; mais d'après uno note conservée dans un exemplaire complet do l'Evangile aux formes serbes et que j'ai découvert, il résulto quo cette édition sorbo a été faite à Braşov en 15G2, bien antérieurement à l'autre; et son exécution est duo aussi au talent typographique de Corcsi. Ce fait, uno fois établi, nous nido à préciser la dato do la publication do l'Evangile roumain. Ajoutons encoro quo les mêmes caractères, qui servirent à l'impression do l'Evangile slavon, ont été utilisés pour la publication d'nn Praxion slavon; or, un fait semblable so passo dans la littératuro roumaine où nous trouvons l'Evangile absolument identique à un Prnxion, quant aux caractères et à la langue. Un autre fait qui confirmera notre conclusion est que l'Evan-géliaii*o manuscrit du Britisli Muséum dato do l'an 1574; par conséquent il serait do quatro ans anterionr à la date attribuée à l'Evangile do Corosi; mais uno étude comparée de la languo du manuscrit et do celle de l'édition imprimée, prouve jusqu'à l'évidence quo c'est cette dernière qui a sorvi do modèlo, et non lo contraire, lo manuscrit n'étant donc qu'une copie faito d'après lo toxto imprimé, ainsi que cela avait eu lion pour lo Psautier. Tout cela m'a convaincu que la date de l'Kvangilo imprimé doit êtro antéricin-c a celle du manuscrit pour lcquol elle a servi do modèlo c'est-à-dire avant l'an 1574; elle doit êtro antérieure aussi au Praxion, puisque dans l'épilogue do la première „Cazanio" (Ciparin, Anal. p. 29). Coresi mentionne d'abord les ,,Qnatro Evangiles" et ensuite le „Pra(xion)"; et il est tout natnrol quo l'on doivo d'abord publier l'Kvangilo et ensuite lo Praxion. L'impression de ce Praxion resscmblo à ccllo de l'Kvangilo slovèno do l'an 15G2; en conséquence, l'Kvangilo roumain doit aussi appartenir à l'an 15G2 et avoir été imprimé à Braşov en même temps que lo Praxion et la première Cazanie. Les deux éditions de l'Kvangilo slovèno pourraient aussi s'expliquer facilement : l'édition nux formes serbes a été faito pour les besoins do l'église sci'bc do la Transylvanie et do la Serbie; quant à celle avec les formes bulgares, elle a été imprimée, comme il est dit dans la dédicace, par l'ordre et aux frais des princes do Valachio, ponr les besoins de l'église roumaino. Cependant, des traces serbes, ducs à l'original plus ancien, so sont conservées aussi dans ces impressions. C'était lo bulgare, on le sait qui, dans l'église roumaine, avait prédominé jusqu'à la fin du XVII* siècle, quand s'introduisirent les formes dfalcctalcs russes. Xous sommes entré dans plus de détails sur cette question, puisque c'est à ello que so rattacho l'origino do la littératuro roumaine cl surtout, XXX Introducere. perireï de manuscrise, conţinând Psaltirea, Evanghelia şi Praxiul, s'au formulat nişte conclusiunï, carî transportă cercetarea asupra începutului literatureî române de pe tărămul realităţii la acel al inchipuireî fantastice. Un alt résultat la care am maï ajuns este că am stabilit prioritate tiparelor asupra manuscriselor, aceştia ne fiind decât copiî ulterioare, puţin modificate ; ceea ce se va dovedi şi maï limpede când vom examina mai la vale aceste texte şi din punctul de vedere filologic. După aceste observaţiunî trecem acuma la înşirarea textelor din Xonl Testament, reproduse aci. Avem maï întăîu a) Evanghelia propriu zisă adică cele patru Evanghelii (Tetraevanghelul) formând o carto separată, tipărită foarte des, poate chiar şi maï des încă decăt Psaltirea. In fruntea tuturor stă Tctra-evanghelul luî Coresi din 1562 (p. 17). O copie muntenească absolut identică roprosintă apoï Tetraevanghelul manuscris din 1574 (p. 7*). Xoul Testament de Belgrad din 1648 (p. 124) face epocă, întocmai precum a făcut Psaltirea de care am vorbit maï sus. Pentru întăia oară s'au tipărit atuncea într'un volum atât cele patru Evanghelii, cât şi cele-l-alte cărţî ce formează împreună Xoul Testament. Xu încape nicî o îndoială, cum că alcătuitorii acesteî opere s'au folosit de traducerile cele vechi, modificându-le însă după cum credeau eî de cuviinţă. într'un loc se pomeneşte chiar de tiparul cel vechiu, care nu poate să fie decât Praxiul lui Coresi. A doua predoslovie dă socoteală asupra modului critic urmat autorii la lucrarea acesteî traduceri, şi fiind importantă din mai multe puncte de vedere am reprodus-o aci (p. 125). Tetraevanghelul manuscris din 1650—75 (p. 194) este o copie muntenească făcută după izvodul din Belgrad. Altă copie manuscrisă făcută după tipar! Evanghelia, cu întreg Xoul Testament, se află şi în Biblia cea mare de Bucureşti 1688 (p. 279), care stă supt influenţa Testamentului de Belgrad. De la acest Tetraevanghel trecem la Evanghelia română-eli-nească, a lui Şerban Greceanu din 1693 (p. 307). O schimbare esenţială s'a introdus de cătră Ş. Greceanu in Evanghelia din 1693 facănd-o să se asemene cu textele cele vechi; e o schimbare care era necesară dacă acea ediţiune era să se întrebuinţeze în slujba bisericească; şi adică pe când textul edi-ţiuneî de Belgrad este tipărit în tocmai cu originalul grecesc, începând cu Evanghelia lui Mateiu şi isprăvind cu Apocalipsul, împărţit în capitole şi verseturî; Evanghelia greco-română ca şi cea veche a luî Coresi are textul împărţit în zace ale sau citaniî, care sânt orânduite la cea dintăia după şirul citanielor ce se urmează în biserică în cursul anului; adică începe cu Evanghelia luî Ioan, iar textul celor-l-alte Evanghelii se află împrăştiate prin carte. Printr' această orânduire în citaniî dupe sïptâmânï se deosebesc acele cărţi ce se întrebuinţc'ază în slujba bisoriceî ortodoxe do cele-l-alte ediţiunî ce urmăresc un scop mai puţin practic, poate chiar reformator, sau cel mult cuvios. Aşa avem îndată un alt exemplu în Introduction. XXXI parco que, à la suite des découverte* do manuscrits, contenant lo l'raxiu, lo Psautier et l'Kvnngile, on a formulé de» conclusion» qui tendent à trun»-porter dn champ réel sur lo torrain do la fantaisie, la rechercho de» origines do.la littératuro roumaine. Un nutro résultnt, ouquol jo «ni» arrivé, c'est d'avoir établi la priorité dos imprimés sur les manuscrits, qui no sont quo des copies ultérieures, légèrement modifiées. Jo reviendrai plu» longuement sur ectto question en étudiant ces textes nu point do vue philologique et j'espèro pronvor plus clairement la priorité des imprimés par rapport aux manuscrits. Après ces remarques, passons maintenant a rémunération des texte» du Nouveau Testament roproduits ici. Il y a d'abord nJl'Kvangilo proprement dit, ou les „quatro évangilos", formant un livro séparé imprimé fréquemment, oncoro plus souvent peut-êtro quo lo Psautier. A la têto do tous les Evangiles se place celui do Corosi do l'an 15G2 (p. 17). Uno copie faito en Valachie et absolument identiquo aux „Quatro évangiles" est lo manuscrit do l'an 1574 (p. 7*). Lo Nouvonu Tostamont do Belgrade do 1648 (p. 121) fait époquo, ainsi quo lo Psautier, dont il a été question plus haut. C'était pour la premiero fois qu'on publiait alors on un volumo les quatro Evangiles ainsi quo les autres livres du Nouveau Testament. Il est hors do douto quo pour exécuter leur œuvro, les nuteurs ont utilisé d'nnciennes traductions, mais tout en les modifiant à leur gré. En un endroit il est mémo question du texto ancien, qui no peut être quo lo Praxion do Coresi, et, dans le second nvant-propos, est expliqué lo système critique suivi dans l'exécution do ectto œuvre; commo cet nvant-propos est importnnt ù plusieurs points de vue, jo l'ai reproduit nussi (p. 125). Les „Quatro Evangiles" manuscrits de 1G50—75 (p. 191) sont uno copie faito en Vnlachio d'après lo toxto do Bclgrado (c'est encore une copio manuscrito faite d'après un imprimé!). 11 va sans dire quo l'Evangilo complot, c'est-à-diro lo Nouveau Testament tout entier, so retrouve dans la grando Biblo do Bucarest do l'an 1G88 (p. 279). Celle-ci, aussi bien quo l'Evangile scul, n subi l'in-iluonco du Tcstnmcnt de Bolgràdc. Des „Quatro Evangiles" passons à l'Evangilo roumain-grec do Scrban Greceanu, de l'nnnéo 1093 (p. 307). Un changement essentiel fut introduit par Greceanu dans l'Evnngile de 1G93, en le rendant semblable aux textes anciens, changement qui était nécessaire si l'édition devait ètro adoptée dans l'offico liturgique; pnr conséquent, tnndis quo les textes do l'Kvnngile et du Nouveau Testament de Belgrade sont imprimés dans l'ordro do l'original grec, qui commenco par S'-Mathicu et finit par l'Apocalypse, étant divisé en chapitres et en versets, l'Evnngilo gréco-roumain, ninsi quo l'ancien Evangile do Coresi porte, au contraire, le texte divisé en „zaccale" et en leçons arrangées d'après l'ordro qu'on suit pendant lo courant do l'annéo dnns l'offico liturgique, do sorto que cet Evnngilc do Greceanu commence par S'-Jean, les autres livres étant disséminés sans ordro dans le texte: Par lo fait do cet arrangement en „zaccale" d'après les semnincs, ces livres employés dans l'office de l'Egliso orthodoxe, diffèrent des autres éditions qui poursuivent un but moins pratique, peut-être même do réformo ou tout nu plus do piété. Un nutro cxemplo semblable nous est XXXII Introducere. Noul Testament tipărit de Antliim Ivireauul la 1703 (p. 317) care Testament nu este de cât o reproducere puţin modificată a Noului Testament de Belgrad; ceea ce se poate uşor constata dacă comparam textul din Mateiu p. 348 cu cel din pag. 127. Acest Testament nu este împărţit nici el în citanil sau zaceale ci în capitole şi verseturî, urmând în toate izvodulul din 1648. întocmai aşa este cazul şi cu Biblia de Blaj (II. p. 155). O cercetare în bisericele româneşti va dovedi asemenea faptul cum că numai Evanghelia lui Şerban Greceanu sau una tot astfel împărţită este aceea ce se întrebuinţase şi se mai întrebuinţează, iar nicî decum una împărţită în capitole şi versuri şi cu textul în ordinea originalului grecesc. Din poruncă domnească a fost trimisă acea Evanghelie a lui Greceanu la toate bisericele ce stau supt oblăduirea Mitropolitului Ungro-Ylahiel, şi s'a păstrat în acele biserici mal mult decât ori ce altă carte veche românească. Cu timpul, sau că se stricase din prea multă întrebuinţare sau că numărul nu maî ajungea, s'a simţit necesitatea pentru o altă ediţiune, şi la 1746 se retipăreşte acea Evanghelic la Bâmnic (II p. 35), întocmai în aceeaşi ordine, dar de astă dafă fără greceşte, numai textul român singur. La aceste se mărgineşte numărul Evangheliilor din literatura română din care am dat ostracte. b) Praxiul. Afară de Evanghelia propriu zisă s'au mal tipărit în mod independent şi Faptele Apostolilor; şi aceştia ca şi Evanghelia în două feluri : sau într'o ordine liturgică, adică după cum cere slujba bi-sericeï, sau în ordinea literară după şirul şi orânduîala originalului. In forma liturgică şi în ordine cronologică avem mal întăî Praxiul din 156? (p. 9*) pe care îl atribuesc lui Coresi. Avem apoi copia modificată manuscrisă, cunoscută şi supt numele de Codicele Voroneţean (2*). Asupra legăturel ce există între acesta din urmă şi cel tipărit am vorbit deja maî sus pe larg. Singurul Apostul ce'l mal cunoaştem din vechea literatură română este apoi acel din 1683 (p. 260) care s'a tipărit prin porunca lui Canta-cuzino, domnul ţării româneşti, şi care ca şi Evanghelia de maî sus s'a trimes bisericilor pentru trebuinţa slujbei. întocmai după original se află Praxiul tot deauna tipărit la un loc cu Evanghelia, formând: Noul Testament; aşa în Noul Testament do Belgrad, în Biblia de Bucureşti, în Noul Testament al lui Anthim Ivireanu şi în Biblia de Blaj. Noul Testament maî întră în marc parte şi în composiţiunea cărţilor bisericeşti; el este baza cazaniilor, de cari vom vorbi maî la vale; a Molitvel-nicelor şi a Diaconarelor. La ori ce slujbă bisericească textele din Noul Testament sânt centrul în jurul căruia se grupează cele-l-alte elemente. Am reprodus de aceea părţi ale Noului Testament din maî multe alte eărţî bisericeşti. Aceste extracte ne vor călăuzi în cercetările — dacă se vor face — asupra originalelor de cari s'au slujit autorii cărţilor liturgice, dacă s'au slujit de vre-una din cărţile tiparnice sau manuscrise, ce am pomenit, sau dacă au întreprins el singuri traducerea do iznoavă a textelor ce se aria în acele cărţi liturgice pe cari le tălmăceau. Pentru a înlesni atarî cercetări Introduction. XXXIII offert, pur lo Nouveau Testament d'A nthimo d'I bério en l'an 1703 (p. 317), qui n'est qu'une reproduction peu modifiée du Nouveau Testament du Belgrade; c'est ce qui est très fncilo à constater si l'on compare lo toxto do S'-Muthieu p. 318 avec lo mémo do la png. 127. Co Testament n'est jmis non plus divisé on leçons ou „zncculo", mais en chapitres et en versets imitant on tout lo toxto do 10-18. Un cas idontiquo so rencontre dans la Biblo do Blnj (II, p. l.r>5). Do minutiouses recherches dans les églises roumaines nous conduiraient à établir (pio c'est l'Kvnngilo do Orcceanu ou bien un autro divisé do la mémo mauièro (pie l'on emploie encore et non un Kvnngilo divisé en chapitres ot en versets, d'après l'ordre do l'original grec. Par l'ordro du Princo régnant, cet Evangile do Greccnnu fut envoyé n tontes les églises dépendant du métropolite do la Hongro-Valachie; il s'y conserva plus longtemps que tout autro ancien livro roumain. Après un long intorvnllo cependant, soit quo lo nombre do ses exemplaires eût diminué, soit qu'un trop fréquent usago les eût rendus difficiles n lire, on sentit lo besoin d'uno nouvollo édition; on la fit ù Râmnic eu l'an 17-1G (II, p. 35), exactement scmblnblo à la première, mais en roumain seulement cette fois, lo texto grec ayant été oxclu. Voilà où s'nrrêtc, dans la littératuro roumaine, lo nombre d'Kvan-giles auxquels j'ai emprunté des extraits pour la Chrcslomathie. b) En dehors do l'Kvangilo propremont dit, co sont les „Actes dos Apôtres" (lo „Praxion") qui ont été aussi publiés séparément, de deux manières également comme l'Kvangilo : d'abord dans un ordro liturgique ainsi quo l'offico divin l'exige, ensnito dans un ordro littéraire selon la disposition naturelle do l'original. Sous la forme litnrgiquc, il y a d'abord, d'après l'ordro chronologique, le Prnxiu (p. 0*) quo j'attribue à Corcsi; puis une copie manuscrite modifiéo du même livre, connue encore sous lo nom do „Codex Voroneţcan" (ou Crcţu p. 2*). J'ai déjà parlé plus haut du rapport qni existe entre co dernier et l'original do Coresi. Le soul Praxion quo l'on connaisse encore dans l'ancienne littérature roumaine est celui do l'annéo 1083 (p. 200), qui fut imprimé par l'ordro do Cautncuzène, Princo do Valachie, et envoyé également à toutes les églises pour les besoins do l'office liturgique. De mémo que dans le texto original, les Actes des Apôtres se trouvent rénuis à l'Kvnngilo et constituent lo Nouveau Testament; il en est ainsi dans lo Nouveau Testament do Bolgrndo, la Biblo do Bucarest, le Nouveau Testament d'An-thimo dTbério et dans la Biblo do Blaj. Lo Nouveau Testament fait aussi partie intégrante do tous les livres destinés à l'office liturgiquo : il sert do basc nux „Cazanii", dont jo parlerai plus tard, aux „Molitvclnico" et aux „Dinconarc", et forme lo centro autour duquel, dans lo service divin, so groupe lo reste des textes religieux. C'est pourquoi j'ai reproduit également des fragments du Nouveau Testament tirés d'un grand nombre des livres liturgiques. Ces fragments pourraient nous guider dans la recherche — au cas où l'on voudrait la faire — des toxtes dont les traducteurs so sont servis, et nous diro si les traductions qu'ils ont utilisées sont parmi celles mentionnées par moi, ou encore s'ils ont exécuté eux-mêmes la traduction des textes bibliques dans ces ouvrages liturgiques. Pour faciliter uno scmblnblo recherche, j'énumérerai ÛASTKK, Chrestomatic româna. I. C XXXIV Introducere. înşir aci toate textele din Xoul Testament ce se află răslăţite prin ambele volume ale Chrestomatie!: Mateiu, cap. 6, v. 14—30 p. 7*. 22. 28. şi 111—112.— cap. 10, v. 1—15 p. 194. 10 v. 16 — 22 II. p. 38. — cap. 13, v. 31—55 p. 17.— cap. 18, v. 1—17, p. 127. 348.— 18, v. 10-20 p. 309.— cap. 21, v. 1—7, p. 232. 21, v. 23-27, p. 310.— cap. 22, v. 34 —40. II. p. 21. — cap. 25 v. 31—46. p. 18. 103. — cap. 28, v. 16^20 p. 229. Marcu, cap. 2, 1—12, II. p. 37. — cap. 4 v. 24—41, p. 128.— cap. 11, v. 1—11, p. 310. — cap. 15 v. 43—47, p. 100. cap. 16, v. 1—20, p. 229. Luca, cap; 6, v. 20—32, p. 8*. 19. — cap. 11, v. 1—10, II p. 36. (— cap. 13, v. 10—17, p. 23). — cap. 16, v. 1—13, p. 195. — cap. 16 v. 19—31, p. 30. (— cap. 17, v. 12—19, p. 26). — cap. 21, v. 20—27, II p. 22. — cap. 24, v. 1—35, p. 231. Ioan, Viaţa p. 307. — cap. 1, v. 1—17, p. 20. 308. II. p. 35. — cap. 2 v. 1 — 11, p. 317. — cap. 4, v. 5-42, p. 107. — cap. 5, v. 25—30, p. 316. — cap. 11, v. 1—45, p. 186. — cap. 14, v. 38—45, p. 195. — cap. 19, v. 6-24, p. 20. Faptele, cap. 1 v. 1 —8, p. 251. — cap. 6, p. 283. — cap. 22, p. 2*. — cap. 23, p. 4*. — cap. 24, p. 6*. — cap. 28, v. 1—14, p. 349. Iacov, (Epistolia) cap. 3, p. 9*. Iuda, Ep. p. 10*. (p. 49). Pavel, Ep. cătră Komanï cap. 1, v. 28—2, v. 5, p. 12*. Pavel, Ep. I cătră Corint cap. 8, v. 28—39, p. 318. — cap. 10, v. 12—22, p. 262. — cap. 15, v. 29—58. — cap. 15 v. 39—45, p. 316. cap. 15, v. 47—57, p. 233. zaceala 127, p. 51. 134, p. 45. 136, p. 51—52. 138, p. 51—52. 151, p. 51. 192 p. 45. urm. Pavel, Ep. cătră Galat. Introd. cap. 2, p. 15. Pavel, I. Ep. I. cătră Tesalon. cap. 1, v. 6—10, p. 262. — cap. 4, 13—17, 315. Pavel, Ep. cătră Evrei, cap. i, v. 10—2, v. 3, p. 263. — cap. 2, v. 11—18, p. 317. Ioan, Apocalipsul cap. 2, v. 1—10. — cap. 22, v. 10—21, II. p. 159. c) Tatăl nostru în următoarele variante: l) din Evangheliarul ■ Ms. din 1574 (p. 9); —2) din Cazania a doua a luî Coresi din 1581 (p. 32); — 3) din Catechismul luî Grigorie din Măhacîu 1607 (p. 4l) o copie esactă a textului luî Coresi ; — 4) Tatăl nostru scris cu litere latine de Luca Stroicî 1593 (p. 39); — şi 5) Tatăl nostru, ca text al uneî omiliî (p. 53) din 1619 tot a luî Grigorie din Măhacîu. 3. Cazaniile. După Biblia propriu zisă Omiliile asupra Biblieî, sau cum se numesc în literatura română: Cazaniile, ocupă rangul cel dintăîu Introduction. XXXV ci-dessous tous los fragments du Nouveau Testament qui so trouvent reproduits dans les doux volumes do lu Chrcstomathio: Matthiou, ohap. 0, v. 14—30 p. 7*. 22. 28. et 111 — 112. — chap. 10, v. 1—15 p. 194. 10 v. 10—22 II. p. 38. — chap. 13, v. 31—55 p. 17. — chap. 18, v. 1—17, p. 127. 348. — 18, v. 10—20 p. 309. — chap. 21, v. 1—7, p. 232. 21, v. 23—27, p. 310. — chap. 22, v. 34—40. II. p. 21. — ohap. 25 v. 31—40. p. 18. 103. — ohap. 28, v. 10—20 p. 229. Maro, chap. 2, 1—12, II. p. 37. — chap. 4 v. 24—41, p. 128. — chap. 11, v. 1—11, p. 310. — chap. 15 v. 43—47, p. 100. chap. 10, v. 1—20, p. 229. Lucas, ohap. 0, v. 20—32, p. 8*. 19. — chap. 11, v. 1—10, II p. 3G. (— chap. 13, v. 10—17, p. 23). — chap. 10, v. 1—13, p. 195. — chap. 10 v. 10 — 31, p. 30. (— chap. 17, v. 12 — 10, p. 2G). — chap. 21, v. 20—27, II p. 22. — chap. 24, v. 1—35, p. 231. Joan, Vio p. 307. — chap. 1, v. 1—17, p. 20. 308. II. p. 35. — chap. 2 v. 1—11, p. 317. — chap. 4, v. 5—42, p. 107. — chap. 5, v. 25—30, p. 31 G. — chap. 11, v. 1—45, p. 186. — ohap. 14, v. 38—45, p. 195. — chap. 10, v. G—24, p. 20. Actos, chap. 1 v. 1—8, p. 251. — chap. 0, p. 283. — chap. 22, p. 2*. — chap. 23, p. 4*. — chap. 24, p. G*. — chap. 28, v. 1—14, p. 349. Jacquos, (Kpîtro) chap. 3, p. 9*. Judas, Ep. p. 10*. (p. 49). Paul, Epîtro anx Itomains chap. 1, v. 28—2, v. 5, p. 12*. Paul, Epîtro Pro aux Corinthiens chap. 8, v. 28—30, p. 318. — chap. 10, v. 12—22, p. 2G2. — chap. 15, v. 29—58. — ohap. 15, v. 30—45, p. 316. chap. 15, v. 47—57, p. 233. leçon 127, p. 51. 134, p. 45. 130, p. 51—52. 138, p. 51—52. 151, p. 51. 192 p. 45 et suiv. Paul, Epîtro aux Oalaticns Introd. chap. 2, p. 15. Paul, Epîtro I"° aux Thessalonicns chap. 1, v. 0—10, p. 2G2. — chap. 4, 13—17, 315. Paul, Epîtro aux Hébreux chap. 1, v. 10—2, v. 3, p. 263. — chap. 2, v. 11—18, p. 317. Joan, Apoealypso chap. 2, v. 1—10. — chap. 22, v. 10—21, II. p. 159. c) Ajoutons-y lo Pator dans les variantes qui suivent : 1) dans l'Evan-géliairo Ms. do 1574 (p. 9); — 2) dans la secondo „Cnznnio" do Coresi do l'an 1581 (p. 32); — 3) dans lo Catéchisme do Grcgoric do Mahaciu do l'an 1G07 (p. 41), copie fidèle du texto do Corosi; — 4) dans lo Pater écrit en caractères latins par Luca Stroici on 1593 (p. 39); — et 5) dans lo Pater qui a servi do toxto n uno homélio do Grcgorio do Mnhnciu (p. 53) do l'an 1G19. 3. Homélios. Après la Bible proprement dite, les Homélies sur la Biblo ou les „Cazan ii", comme on les appelle dans la littérature roumaine, occupent lo premier rang dans la littérature ecclésiastique. Il paraît que le XXXVI Introducere. în literatura bisericească. Se vede că predica constituia odinioară o parte esenţială a slujbei în biserica română, ceea ce astăzi nu mal este aşa. Numărul Cazaniilor propriu zise, atât ca colecţiunî voluminoase, cât şi ca predici unice pentru zile sau ocaziunî anume, este foarte marc. Coresi singur a tipărit două colecţiunî de atarî Cazanii; una (p. 22) care se parcea a fost tradusă după un original slavon (sărbesc) ca limbă, tipar şi text românesc identic cu Tetraevangbelul; Iar a doua, la care au conlucrat şi alţi doi popi din Şcbeil Braşovului, tipărită la Braşov în 1581 (p. 28). Limba care nu mai este nicî atât de curgătoare, nici atât de limpede, ca aceea din Cazania I dovedeşte cum că traducătorii s'au ţinut prea sclavie de Originalul după care au tălmăcit Cazaniile. Cercetări ulterioare poate ne vor ajuta de a descoperi originalul acestei Cazanii a doua, care în ori ce chip nu poate să fie decât un Omiliar slovenesc. Intr'un manuscript, a cărui dată ad quem este 1618, dar care poate să fie de pe la sfârşitul secolului XVT"lea se află un „Cuvânt pentru curâţie" (p. 45) adică o Cazanie, dar care nu constă din alt-cevadecât din părţi culese din Faptele Apostolilor. Comparând Epistolia lui Iuda (p. 49) cu textul din Praxiul (p. 10*') vedem că avem a face cu două traduceri cu totul independente una de alta; limba şi provenienţa moldovenească întăresc concluziunea unei originî independente. In codicele copiat do popa Grigorie din Măhacîu avem o altă Omilie din 1619 (p. 53) al cărei text este Tatăl nostru; se poate că este copiată din una din Cazaniile lui Coresi. Ne fiindu-mî acuma accesibile, trebue să las altora să urmărească această opiniune şi să o verifice sau să o modifee. Nu se va putea tăgădui cum că există o legătură intimă între unele din textele lui Grigorie şi operile lui Coresi. Aşa se poate recunoaşte uşor identitatea absolută între părţile constitutive ale Catechismulul şi Tatăl nostru, crezul, poruncile publicate de Coresi la sfârşitul Cazaniei all"a. Nu ne vom mira apoî a'l vedea copiind o predică întreagă. Cum că texte tipărite au fost copiate, îu parte sau în întregul lor, este un fapt bine constatat mal ales cănd cărţile de tipar erau de o raritate şi de o scumpete enormă, pe când timpul, munca şi hărtia mal de nicî o valoare. Am avut destule esemple până aci cu Psaltirea, Evanghelia şi Praxiul şi vom mal da, ceva maî la vale, de un alt esemplu curios. In dată ce s'a dat esemplul în Transilvania, se vede că predicele au fost imitate, la au devenit chiar foarte populare atât în Muntenia cât şi în Moldova. Deja la 1642 se tipăreşte în Câmpulung (p. 94) o atare colecţiune alcătuită de ieromonahul Melhisedec; aceasta este aproape cea din dintăia carte românească ce s'a tipărit în Muntenia, iară cazania reprodusă aci, mal are şi un interes arheologic din cauza banilor şi a măsurilor pomenite înt'rănsa. In acelaşi an apăru în Govora o altă colecţiune într'un folio mare, conţinând mai bine de 600 pagini (p. 97) alcătuită de Silvestru, acelaşi căruia datorim şi Noul Testament de Belgrad, ajutat fiind de Uriil, adică Udrişte Năsturel, de care vom mal pomeni. Aceste cazaniî s'au tradus fără îndoială după un original slavon. Introduction. XXXVII sermon a été uno pnrtio essentielle de l'offico liturgique roumain, co qui n'est plus d'usago aujourd'hui. Lo nombro dos Cazanii proprement dites, tant en collections qu'en parties, est fort grand. Coresi on a publié, à lui seul, deux collections; lu no (p. 32), qui paraît ôtro traduite du slovèno (serbe), est absolument identiqno aux „Quatro Evangiles" quant an stylo, à l'impression et aux textes-do l'Evangile; et la seconde, dans la composition do laquello il fut aidé par deux prêtres do Schoii do Urnsov, a été impriméo dans cette dernièro villo on lftSl (p. 28). Lo stylo do ectto dernièro qui n'est plus ni si coulant ni si précis quo celui do la premiero collection, prouve quo les collaborai ours ont suivi d'nno manioro trop servilo l'original qu'ils avaient traduit. ])es rechorches ultérieures nous aideront peut-être à découvrir lo toxto original de ectto secondo collection qui, elle aussi, en tout cas, no pout ôtro quo slavone. ])ans un manuscrit dont la date ad que m est 1G18, mais qui pourrait bien êtro do la fin du XVI0 sièclo, on trouvo un „Discours sur la chasteté", c'est-à-diro un sermon, qui n'est en réalité qu'uno compilation do fragmonts choisis des Actes des Apôtres. Si l'on compare l'Epîtro do S. Jndns dans ectto homélio (p. 49) au toxto du „Prnxion" (p. 10*), on s'aperçoit quo l'on a affairo à deux traductions absolument indépendantes : la languo ot l'origino moldavo confirment d'ailleurs ectto assertion. Une homélie, do 1G19 (p. 53) dont lo texto est un Pater et calquée sans doute sur uno des „Cazanii" do Coresi, se rctrouvo dans le codox, copié par l'abbé Grégoire de Mahaciu. Xc ponvant vérifier moi-même cette assertion, je laisso à d'antres le soin do l'examiner. On no peut pas nier qu'il y ait un rapport intime entre les œuvres do cet abbé et celles do Coreşi. Ainsi, on reconnaît facilement l'identité absolue qu'il y a entre les parties constitutives du Catéchisme, tels quo lo Pator, lo Credo, les 10 commandements, et ces mêmes parties qui se trouvent à la fin de la seconde collection des Cazanii de Coresi. Il no faut donc pas nous étonner do lo voir copier des sermons ontiers; car c'est un fait bien constaté quo l'on copiait des toxtes en tout ou en partio à une époquo où les livres étaient rares et hors do prix, et par contre, lo temps, lo labeur et le papier do nullo valeur. On a vu quo des cas semblables se sont produits pour lo „Psauticr", „l'Evnngilo" et lo „Praxion". On verra plus loin un exemple non moins curieux. Uno fois qno l'on eût donné l'oxemplc en Transylvanie, les sermons obtinrent tant en Vnlachio qu'en Moldavie une grande vogue et devinrent bientôt populaires. Déjà en 1G12, uno semblable collection do sermons traduits par le hiéromonach Mclchissédech fut imprimée à Câmpulung (p. 94) : c'est presquo lo premier livre sorti des presses de la Valachie; la „Cazanio" quo j'en ai reproduito présento un certain intérêt archéologique quant aux anciennes monnaies et mesures qu'elle mentionne. En la même année parut à Govora une autre collection in-folio ayant plus de GOO pages (p. 97), composée par Sylvestre, le même à qui l'on doit aussi lo Xouvcnu Testament de Belgrade, fait en collaboration avec Uricl ou Udriştc Xnsturel, sur lequel je reviendrai plus tard. Cette collection de „Cazanii" n'est qu'une traduction, sans doute, d'un original slavon. XXXVIII Introducere. Xumai cu un an mal târziu, adică la 1643, apăru în Iaşi Cazania tălmăcită de Mitropolitul Varlaam (p. 103), întăla carte românească ce s'a tipărit în Moldova. Aceeaşi carte s'a reprodus apoi în anul următor (1644) în Muntenia la Deal (p. 109), schimbându-se numai ortografia, aşa ca limba să se potrivească întocmai cu graiul muntenesc. Avem deci nu mal puţin decât patru colecţiunî de Cazanii voluminoase, tălmăcite şi tipărite în abia doi ani, în Muntenia şi Moldova. Unele cazanii sânt mal mult comentarii omiletice asupra textului Evangheliei, dar când într'o zi mare se prăznueşte vre-un Sfânt, atunci viaţa şi mi-nuniile acestuia formează textul cazaniei. Aceste Cazanii sânt de o importanţă specială pentru istoria literatureî, căci nu puţine din aceste vieţi şi minuni sânt de origină apocrifă şi într'un fel sau altul au avut o înrâurire foarte mare asupra geniului popular. Din toate Cazaniile vechi numai la două colecţiunî mari am găsit acest adaos de omilii biografice, dacă le pot numi aşa, şi adică la: Cazania lui Varlaam şi la aceea din Deal, care nu este altceva decăt o copie esactă a celei dintăi, cu schimbări fonetice necesare pentru a face o carte moldovenească să devie muntenească. La hagiolo-gie voiu reveni asupra acestei părţî a Cazaniilor. Cu ocaziunea Cazaniei lui Varlaam trebue să ating pentru un moment relaţiunile literare ce existau între Moldova şi Transilvania. Faptul cum că acel Mitropolit a convocat un sinod la Iaşi pentru combaterea Luteranis-mulul şi a Calvinismuluï ce atuncea se întinsese prin Transilvania, şi polemica literară cu care se îndeletnicea, ne dovedesc cum că mişcarea eretică din Transilvania trebue să fie pătruns şi în Moldova, într'o formă destul de pronunţată, pentru a face pe demnitarii bisericei ortodoxe să convoace un sinod şi să formuleze dogmatica pravoslavnică. Chestiunea religioasă nu ne interesează pe noi aci; eu am relevat acest fapt pentru a deduce de aci concluziunea cum că literatura română din Transilvania trebue să fie circulat de timpuriu în Moldova şi vice-versa. Chiar pânâ în zilele noastre colportorii aduc cărţile populare tipărite în Braşov şi Blaj, şi găsesc mulţi cumpărători prin locuitorii districtelor megieşe din Moldova. Psaltirea şi Praxiul lui Coresi trebue să fi ajuns şi să fi fost copiate tot pre acolo; pe când cărţi alcătuite şi tipărite în Moldova se găsesc încă astăzi prin biserici şi biblioteci private din Transilvania, precum este cazul cu Psaltirea lui Alexandru Dascăl etc. Un caz însă şi mai curios ni-1 presintâ Cazania lui Varlaam. Dintr'un codice miscellaneu ce se află la biserica română din Braşov am reprodus între altele şi o Cazanie (p. 136). Limba, ortografia şi notele marginale nu lasă nici o îndoială cum că acel codice s'a scris în Transilvania şi îu graiul local. Cu toate acestea cazania aceea nu este decăt o copie literală din Cazania lui Varlaam, se înţelege cu limba modificată. Copistul a început cu primul cuvânt 'de pe fol. 78 şi a continuat pană la fol. 85 a tiparului, copiind din cuvânt în cuvânt. Introduction. XXXIX Uno nnnéo plus tard, on 1648, lo métropolite Vnrlnnm publia à Jnssy la „Cazania" traduite par lui : c'est lo premier livro imprimé en Moldavie. Uno nouvollo édition nveo uno orthographe modifiée et avec certaines différences do langage propres aux Vnlaqucs, parut en 16-14 ù Denl eu Vnlacbio (p. 109). Voilà donc ni plus ni moins quo quatro collections volumineuses de „Cnzanii" traduites ot imprimées dans l'espaco do deux nus seulement, tant on Valachio qu'en Moldavie Certaines „Cnzanii" sont plutôt des commentaires homilétiqucs sur lo texfo de l'Kvangilo; mais lorsqu'il n'agit do la fôto d'un saint, c'est sur la vie et les miracles do co saint que roulo le sujet de la „Cazania". Tour l'histoiro do la littérature, ces „Cnzanii" sont d'uno importance récllo, car ponr la plupart elles sont d'origino apocryphe, et ont eu, d'uno manière ou d'uno autre, uno grande inllucnce sur le génie populaire Do toutes les collections do „Cazanii", c'est dans deux grandes collections seulement quo j'ai trouvé cette addition d'homélies biographiques, s'il m'est permis do les nommer ainsi : dans cello do Varlaam publiéo ù Jassy et dans colle publiéo ù Doal en Valachic, cetto dernièro n'étant qu'nno copio fidèlo do la premiero, modifiéo seulement dans quelques particularités dialectales. Tins tard, quand jo m'occuperai do l'hagiologic, je reviendrai sur ces „Cnzanii". Il est nécessaire, à propos do la collection de „Cazanii" de Varlaam, d'insister un peu sur les relations littéraires qui exisfaiont entro la Transylvanie et la Moldavie. Le fait d'avoir convoqué un Synode à Jassy pour combattro lo luthéranismo et lo calvinismo qui s'étaient, à cetto époque, étendus en Transylvanio, ainsi quo les polémiques littéraires soutenues par co métropolito Varlaam, prouvent quo lo mouvement réformateur avait pénétré aussi en Moldavio d'uno manièro assez séricuso pour déterminer les dignitaires do l'église orthodoxe à prendre part à ce Synode, afin de formuler et do fortifier leur dogme. — Co n'est pas la question religicuso qui mo préoccupe dans co faitrjo l'ai uniquement mentionné pour en pouvoir tirer la conclusion quo la littératuro roumaine do la Transylvanie so répandait do bonno heuro en Moldavie et vicc-versa. Kn effet, les colporteurs qui venaient avec des livres populaires imprimés à Braşov et s\ Blaj, trouvaient uno nombreuse clientèlo parmi les habitants des districts situés ù la frontière do la Moldavie. Co fait persiste encore de nos jours. Il est probablo quo le Praxion et lo Psautier de Corcsi avaient été aussi copiés là bas. D'autre part, des livres imprimés en Moldavio so retrouvent aujourd'hui dans des églises et des bibliothèques privéos de la Transylvanio; comme c'est le cas pour les œuvres do A. Dascălul. La collection do „Cazanii" do Varlaam nous offre un cxemplo cn-coro plus singulier. Dans nu codex miscellané qui se trouve dans uno égliso do Braşov, j'ai pu découvrir, entro autres, uno collection de „Cazanii" (p. 136). Quo ce codex ait été écrit en Transylvanio et dans lo dialccto local, il n'y a aucun douto : la langue, Torthographo et les notes en margo nous lo confirment assez. Cetto „homelio" n'est pourtant, à part certaines différences do langago, qu'une copio fidèlo de l'ouvrage do Varlaam. Ayant commencé au premier mot du folio 78, lo copisto est allé jusqu'au folio 85 do l'imprimé, en copiant mot à mot! XL Introducere. învierea luî Lazăr era o temă de predilecţiune pentru cazanii, poate că se întrebuinţa la slujba pogrebaniei, căci povestea din Evanghelie (Ioan cap. 11 v. 1—45) face într' adevăr parte dintr' acea slujbă. Alăturea cu moartea se vestea nemurirea! Tot în Moldova copiază la 1661 ieromonahul Eafail (din Dragomirna) o Cazanie de Paştî (p. 178), care este o predică a luî Chrysostom, tradusă maï întăiu din greceşte în sloveneşte, şi apoï precum dovedeşte limba din sloveneşte în româneşte. Cu prilejul Sinodului din Iaşî slovele ruseşti fură introduse în tipografia pe care o fundă Mitropolitul Varlaam; aceştia iau locul slovelor vechi sloven eşti, şi în urma lor vin şi cărţile ruseşti, aşa, că multe cărţî româneştî de atuncea încoace sânt scoase de pe originale ruseşti şi nu numai de pe originale sloveneşti, adică serbeştî şi bulgăreşti ca maï înainte. Xu ştiu dacă însaşî Cazania Ini Varlaam nu este o traducere după un izvod rusesc. Mai presus de îndoială însă este un atare izvod pentru „Cheea înţelesului", o Cazanie tipărită în Bucureşti la 1678 (p. 236) care s'a tălmăcit, de pe opera lui Ioanichie Galetovski, arhimandritul Cernigovului. Tradiţiunea şi influenţa slovenească scade din ce în ce în mai mult, şi pe vremea aceea începe perioada grecească când cărţile româneştî, se traduc din greceşte, şi nu din sloveneşte. Aşa avem Mărgăritare ale luî Zlatoust, adică o culegere din predicele luî Chrysostom traduse de Ş. Greceanu din greceşte şi tipărite la Bucureşti 1691 (p. 290). Ca în toate ope-rile Grecenilor limba este foarte frumoasă, bogată în espresiunî alese, şi turnată într'un stil elegant şi plăcut. Abia se simte că este o traducere. Limba care începuse să se emancipeze în Cazania luî Varlaam, — şi aceea un monument în ceea ce priveşte tăria şi bogăţia limbeî — ajunge pe la sfârşitul secolului la o perfecţiune pe care n'a mai. atins-o de atuncea încoace. Mai bine de 50 de anî trec de la tipărirea Mărgăritarelor pană la apariţiunea Cazanielor de prăznuire ale lui Uie Miniat, tipărite la Bucureşti 1742 (II, p. 30), dar limba şi stilul arată semne de decădere, ambele stau supt influenţa mai directă grecească şi sânt departe de tăria şi limpezimea operilor din secolul al XVII_lea. Tot din greceşte a fost tradusă Comoara lui Damaschin, ce ni s'a păstrat într'un manuscris din 1747 scris de Mihalcea Logofătul. Coprinsul Comoarei constă în Cazanii şi oraţiuni întocmai ca toate Cazaniile cari sânt menite pentru zilele marï, ocupându-se maï mult de importanţa zilei decăt de textul Evangheliei. Precum am observat, tema cazaniilor de pe aceste zile de prăznuire, este Viaţa şi minunile sfântului, a cărui zi este. Am reprodus din Comoara (II, p. 38) o atare Minune, care aparţine unui cerc întins de legende analoage. Omiliile părintelui M a car ie traduse tot din greceşte şi tipărite la Bucureşti 1775 (II p. 106) sânt singurul exemplu de tălmăcire omile-tică a Vechiului Testament. Influenţa stilului grecesc se întrevede în traducerea. Talcul Evangheliei de Teofilact, tradus sau copiat pe la începutul sec. XVIII-lea (II p. 20) este un eomentar asupra Evanghelielor. Introduction. XLI „La résurrection do Lazaro" était lo tlioino lo plus favori aux autours dos „Cazanii"; on s'en servait pout-ctro pour lo service funebre, car lo récit do l'Evangilo (Jean, chap. II, v. 1—45) fait justement partie do cet offico. A côté do la mort on faisait entrevoir l'immortalité! En l'an 1G01, lo hiéromonnquo ltnpbaël (do Dragomirna), copiait en Moldavie uno „Cazania" pour Pâques (p. 178) qui n'est qu'un sermon do 8. Jean Chrysostômo, traduit d'abord du grec en sloveno et ensuito du slovene on roumain, commo on peut s'en convaincro par lo stylo. A l'occasion du Synodo do Jassy, on fit introduiro dans l'imprimerie étnblio par lo métropolito Varlaam les caractères russes qui remplacèrent désormais les anciens caractères slavons. Co sont ces nouveaux caractères qui commencent à servir à l'improssion des textes roumains, et beaucoup do livres roumains sont aussi, dès lors, traduits du russo et non plus du sloveno (bulgaro et sorbe) commo jadis. En effet, jo no crois pas quo la colloction do „Cazanii" do Varlaam soit antro choso qu'uno traduction du russo. Cola no fait aucun douto pour ,»La clef do la sagosso" imprimée on 1G78 à Bucarost (p. 23G) et tradnito do l'ouvrago de Joanichic Galetovski, nrchimandrito do Tchcrnigov. L'inilucnco sloveno diminuo do plus en plus : c'est alors quo commenco l'époque, durant laquelle on ne traduit que du grec. Il y a, par exemple, „los Porlcs" do Zlatooust, collection des sermons de S1 Jean Chrysostômo, traduito du grec par Greceanu et imprimée en 1G91 à Bucarest (p. 290); la langue en est très belle, souple, riche en expressions choisies, et lo stylo en est élégant et agréable. A peine s'aperçoit-on que l'on a affairo à uno traduction. La languo roumaino qui avait déjà commencé à se dégager de ses liens dans la collection de „Cazanii" du métropolito Varlaam — monument do la forco et do la rjehesso do la langue — arrive, à la fin du siècle, à un degré do perfection qu'elle n'a pas dépassé depuis. Plus do 50 ans s'écoulent depuis l'impression des „Pcrlcs" jusqu'à l'apparition des „Cazanii de prûznuiro" (homélies pour les jours do fêtes) d'Ilio Miniat, imprimées en 1742 à Bucarest (II, p. 30), et déjà la languo et lo stylo, subissant l'influence grecquo, offrent des signes visibles do décadonec, et manquent de la forco et do la clarté des écrits du XVII0 siècle. Uno autro traduction du grec est ,.Lo Trésor" do Damas-cone, dans un manuscrit de Mihalcea Logofctul de l'an 1747 (II, p.38). II contient des „Cazanii" et des oraisons à la façon des „Cazanii" qui sont destinées nux jours do fêto, so rapportant plutôt à l'importance du jour qu'au texto des Evangiles. Lo thèmo des „Cazanii" pour les jours de fête, commo jo l'ai déjà remarqué, roulo sur la vio et les miracles du Saint dn jour. J'en ai extrait un miracle appartenant à un vaste cycle do légendes analogues. Les Homélies do l'abbé Macariu, traduites également du grec et imprimées en 1755 à Bucarest (II, p. 10G), fournissent lo seul exemple de commentaire homilétiquo do l'Ancien Testament; l'intlucncc du stylo grec perçoit à travers la traduction. Lo „Tâlcul" de l'Evangile do Théophylacto, traduction ou copie datant du commencement du XVIII* siècle, est un commentaire sur les Evangiles. XLII Introducere. Aşa numitele Propovedaniî la morţi constitue o clasă specială de Cazanii. Astfel de Cazanii sânt acele din Sicriul de aur, al lui Ioan din Vinţî, tipărit Sas-Şebeş 1683 (p. 268). Precum arată „predoslovia" (p. 269—270) autorul avea cunoştinţe sănătoase filologice, şi el observă deosebirea ce există între graiul unei localităţi şi celeï-1-alte. Citatul latin (p. 272) este scris cu litere cirilice şi după pronunţare ungurească. Dacă această colecţiune este o traducere, e greu a crede că. originalul după care s'a tradus să fie slavon. In cărţi slavoueştî nu se cam găsesc citate latineşti. De această grupă ţine şi Propovedania lui Lazăr pomenită mal sus, şi Didahiile lui P. Maior din 1809 (II p. 201) a căror importanţă constă mal mult într'aceea că sânt opera lui Petru Maior, autorul mişcării moderne filologice româno. Valoarea lor limbistică şi stilistică este din potrivă foarte mică. 4. Molitvelniee şi Liturghii. Dintre cărţile bisericeşti, toate ce ţin do slujba directă, adică Molitvelnicele, Liturgiile şi Diaconarele," sânt cele din urmă cari se leapădă de limba slavonă şi primesc cea română. Tipicul, adică formularul remâne sloveneşte până la sfârşitul secol. XVII"lca ba chiar şi până maî tărziu. Rugăciunile propriu zise şi citaniile din Evanghelie ce se află printr'ânsele sânt însă cele dintăî părţi de a fi traduse. Aceştia remăn româneşti şi mal tărziu, în epoca grecească, cănd limba formularului este cea grecească, şi formularul se tipăreşte nu arare ori chiar cu slove cirilice, de oare ce preotul ce slujea nu cunoştea nicî limba nici slova grecească. a) Molitvelnicul. Molitvelnicele cele mal vechi cu părţî româneşti printr'ânsele, apar de abia pe la a doua jumătate a sec. al XVII"lea. Molitvelnicul ante 1633 (p. 80) nu seamână a fi de felul acelora ce sânt întrebuinţate în biserică, căci conţine şi cazaniî din cari am reprodus una aci (p. 83). Ce-l-alt Molitvelnic, de la 1669 (p. 183) este cu desăvârşire slove-nesc, cu escepţiune de 13 foî scrise româneşte, carî conţin „Rândueala pogrebanieî". Precum am observat maî sus, această parte din slujbă era cea mai populară. Chestiunile despre viaţa după moarte, cerere a de ertă-ciune etc. sânt menite de a atinge mal de aproape pe ori ce om, şi de aceea ne putem uşor esplica cum s'a făcut, că tocmai această parte să fie cea dintăîa caro a fost tradusă în limba poporului. O parte din această slujbă, adică stihurile ce le zice popa la îngropare (p. 184) sânt prototipul după care s'a luat poporul în alcătuirea „bocetelor" la înmormântări (II p. 344). Dintr'un alt Molitvelnic de pe la 1650—1675 (p. 228) am reprodus „Molitva în potriva farmecilor", care de asemenea a avut o înrâurire puternică asupra literatureî populare. Molitva canonică a dat naştere la Descântecele necanonice (II p. 137. 338). Despre citaniile din Evanghelie ce conţine molitvelnicul am vorbit mai sus. Toate aceste bucăţi sânt scrise într'o limbă din ce în ce mai românească şi mai populară. Trebuia să fie înţelese de popor şi râspund întocmai la această cerinţă. Introduction. XLIII Uno cntégorio n part do „Cazanii" «ont los Cnzanii appelées ,,1'ropo-vodanii la morţi" (Oraisons funèbres), telles quo „Lo colfrct d'or" par Jean do Vinţi, imprimé on 1683 à Saz-Kebcţ (p. 268). L'auteur, commo on lo voit dans la préface, possédait uno 501111110 do connaissances précises sur la philologie, car il fuit remarquer la différence qui existe entro les différents dialectes du pays. Les citations latines (p. 272), qu'il y sème, sont écrites en enractères cyrilliques et selon la prononciation hongroise. Dans lo cas où cetto collection sernit uno traduction, il est difficilo do croire quo lo toxto original puisso étro slavon : dans los livres slnvons il est fort raro qu'on trouvo uno citation latino. C'est à cotto catégorio qu'appartiont égalomont „La Propovodaniu do Lazare", mentionnéo déjà plus haut, et „Los Didahii" do I'. Maior do l'an 180'J (II, p. 201), dont lo scul mérite est d'êtro l'ouvrago do Maior, co promoteur du mouvement philologique moderne dnns les pays de langue roumaino. La valeur linguistiquo et littérairo do co livro est, par contre, très faible. 4, Livros do priôroa ot Liturgie. Parmi les livres ecclésiastiques, les Liturgies, les „Molitvolnjco" et los „Diaconaro", c'est-à-dire tout co qui touche Poffico proprement dit, sont les derniers à se débarrasser du slavon et à adopter lo roumain. L'offico resto slavon jusqu'à la fin du XVIIe sièclo ot mémo plus tard encore. Les prières proprement ditos et les leçons des Evangiles, qui s'y rencontrent, sont les premières traduites; elles demeurent roumaines plus avant dans l'époque grecque, alors quo lo stylo du formulairo est grec et est imprimé souvent en lettres cyrilliques, vu que lo prétro qui officiait ne connaissait ni la langue ni l'écrituro grecque. a) Les premiers „Molitvolnicc", renfermant la partie roumaine seulement, apparaissent à peine dans la seconde moitié du XVIIe siècle. Il est impossiblo quo lo Molitvelnic antérieur à 1G33 (p. 80) puisso être absolument .identiquo à ceux employés dans l'Eglise, vu qu'il renferme en même temps des „Cazanii", telles que ccllo quo j'ai reproduite (p. 83) et qui no so trouvent jamais dans les autres „Livrcs do prières". Lo Molitvolnic do l'année 1669 (p. 183) est entièrement en slavon, à l'exception des 13 feuilles écrites en roumain, contenant lo „Uituci funérairo". Commo jo l'ai fait remarquer ci-dessus, cetto partio do l'office était la plus populaire. Les questions touchant la vio future, l'appel do la miséricorde sont toujours capables d'émouvoir lo cœur de l'homme; co qui explique naturellement pourquoi l'on a traduit celte partie do mcillcuro heuro dans la langue du peuple. Uno certaino partio do cet office, lello que los versets dits à l'cntorrcmont par lo prêtre (p. 181), a servi do prototype aux lamentations funèbres (II, p. 31-1). J'ai encoro roproduit d'un molitvelnic do 1G50—1G75 (p. 228) uno „Molitva" (prière) contro los sortilèges qui a, également, exercé une profonde influcnco sur la littérature populaire. La „molitva" canonique donna naissance aux „încântations" non canoniques (II, p. 137. 338). A propos des leçons des Evangiles qu'cllo contient, j'en ai déjà parlé plus haut. Tous ces fragments sont écrits dans une langue de plus on plus roumaino et populaire. Il fallait quo ces „molitvo" fussent comprises par le pcuplo, et elles répondaient précisément à co besoin. XLIV Introducere. Cel dintăîu Molitvelnic tipărit, dar precum se parc puţin întrebuinţat, este acel al Mitropolitului Dosofteiu tipărit Iaşi 1679—80 (p. 241). Cipariu de la care am reprodus molitva rimată a lui Simeon Metafrast, numeşte cartea această: Trebnic. Această molitvă se mai află şi în Cea-soslovul lui Antbim Ivireanu (II p. 16). Adevărat Molitvelnic complect român este abia cel de Belgrad 1689 (p. 284) tălmăcit din sloveneşte şi tipărit de popa Ioan din Vinţî. Aeest Molitvelnic a devenit baza tuturor tipăriturilor ulterioare. Limba este mult maï curgătoare, maï îngrijită şi maï românească decât acea din Sicriul, pe care îl tipărise acelaşi autor cu şase anï maï înainte. Din 1698 maï avem încă o copie scrisă a unuî Molitvelnic sla-vono-român (p. 315) din ţara românească. Acel din Transilvania nu ajunsese îneă să fie cunoscut sau recunoscut în ţara. Biserica încă nu priimise să se întredueă limba română. Chiar la 1702 se maï tipărea la Buzău Molitvelnicul numai sloveneşte. b) Liturghii. Tot aşa este cazul şi cu Liturghia propriu zisă, adică „missa" ce se slujeşte numai de preot şi nu poate nici o dată să devie populară. Coa dintăîu este a luî Dosofteiu tipărită în Iaşî la 1679 (p. 239) şi apoï Liturghia care s'a tipărit în Buzău la 1680, (a doua oară 1702) (p. 343), şi introdusă în bisericile din Muntenia prin porunca domnească, întocmai precum se introdusese Evanghelia şi Apostolul. însăşi cartea pare-mi-se a fi (ca toate acele tipărituri domneşti ale Cantacuzineştilor, etc.) o simplă reproducere puţin modificată a Molitvelnicului lui popa Ioan din Vinţî. c) Acathist. Mai pomenesc apoï Aeathistul Maicii Domnului tot de neobositul Dosofteiu, tipărit la Uniev în Podolia la 1673 (p. 214) împreună cu Psaltirea în versuri. Hymnele adresate Fecioarei sânt traduse într'o proză foarte greoae, căcî traducerea se ţine prea aproape de original. Abia la 1801 apare un alt „Acathist" vrednie de pomenire (II p. 183), adică acel al luî S. Klâin. Acest Acathist este cea dintăîa earte bisericească co s'a tipărit cu litere latine; în cazul de faţă cu ortografia proprie lui Klâin. Am reprodus din Aeathist şi o „Cântare jalnieă" rimată, avănd mai aeelaşî metru ca Patima a luî Vasile Aaron (II p. 109) şi mai ales ca acel al eântecilor de stea (II p. 139 şi p. 321). d) Ceasoslovul M Anthim Ivireanu, Târgoviştc 1715 (II p. 15) este cel dintăîu în felul său care s'a tipărit in Muntenia dar pare a fi retipărit din eel din Belgrad. A fost apoï retipărit la 1747. Originalele rimate sânt traduse printr'o proză greoae. 5. Literatura dogmatică şi didactică. Supt acest titlu am adunat toate acele eărţi, ce se ocupă cu lămurirea dogmelor şi a principiilor fundamentale ale bisericeî; apoi cele de literatura morală, când religioasă, când medidativă, sau filosofieă; în sfârşit şi literatura polemică. a) Catéchisme. Ca cea mai veche earte românească se povesteşte de un Cateehism anterior ehiar operilor lui Coresi. Acel Cateehism însă eare nu putea să fie dceăt luteran sau calvin, a dispărut; unii au voit să-l-idcntifice cu acel al popei Grigorie (p. 39) din 1607. Dependenţa aeestuîa însă de Cazania a doua a lui Coresi şi earaeterul pravoslavnic Introduction. XLV Lo premier Molitvelnic roumain complot imprimé, mai» peu usité paraît-il, est celui du métropolito Dosithéo publié en 1070 80 à Jassy (p. 211). Cipariu, à qui j'ai emprunté la „molitva" do Siméon Mota-phrasto, nppollo co livro „Trcbnio". Cotto „molitva" so trouvo encoro dans lo „Coasoslov" d'Anthimo d'Ibério (II, p. 10). Lo Molitvolnic roumain véritablement complet est à peine celui do Belgrade (p. 284), traduit du sloveno et imprimé en 1080 par l'abbé Jean do Vinţi ; o'est celui-ci qui a servi do base h toutes les impressions ultérieures. La languo y est plus coulanto, plus soignéo et plus roumaine quo dans „lo Coffret" publié six ans auparavant. En 1098 on fit en Itoumanio uno nouvelle copio du „Molitvelnic" slavo-roumain (p. 315); ou lo „Molitvelnio" roumain publié en Transylvanie n'était pas encoro arrivé a y être connu, ou l'Kgliso valaqno n'ayant pas encoro permis l'introduction du roumain commo languo officielle; et on 1702 on imprimait oncoro i\ Buzcu un „Molitvelnic" en slavon sculomont. b) Un cas analoguo so présenfo pour la Liturgie proprement dite ou „m i s s a" qui ost célébrée seulement par lo prêtre et ne peut jamais par conséquent devenir populaire. La premiero Liturgie est ccllo do Dosithéo imprimée en 1079 à Jassy (p. 239), puis cello do Buzcu impriméo en 1080, et uno seconde fois en 1702 (p. 343); elle fut introduite par ordro dn Prince dans les églises do la Valachie, ainsi que l'avaient été l'Evangile et les Actes des Apôtres. La secondo mo semble être (comme tous les ouvrages publiés sous les princes Cnntncuzènc) une simplo copio légèrement modifiéo du livro do l'abbé do Vinţi. c) Mentionnons encoro l'Acathisto de la Vierge, dû toujours k l'in-fatigablo prélat Dosithéo, et imprimé eu 1073 à Uniev en Podolic (p. 214) en mémo temps quo lo Psautier envers. Les^ Hymnes à la Sainte-Vierge y sont traduites en une proso pénible, étant donné qu'ello suit l'original do trop près. Eu l'an 1801 à peine, parnt un autre Acathiste, digne do mémoire (II, p. 183) : celui do Claïn; c'est le premier livre liturgique imprimé en caractères latins, aveo une orthographo propro à Claïn. J'en ni reproduit un „Chant do doujl" en vers rimes, ayant presque lo mémo mètre quo lo poëiuo sur „la Passion" do Vasilo Aaron (II, p. 190), et les Xools (II, p. 139 et p. 321). Lo „Coasoslov" d'Anthimo d'Ibério publié à Târgovişto en l'an 1715 (II, p. 15) qui semblo être une réimpression modifiée du Ccnsoslov do Belgrade, est le premier en son genre qui ait été imprimé en Valachie; il fut réimprimé en 1747; la proso do la traduction y est pénible, bien qu'elle traduise un texto en vers. 6. Littératuro dogmatiquo ot didactlquo. Je classe, sous ce titre, les livres qui servent à l'explication dos dogmes et des principes fondamentaux do l'Eglise, la littérature moralo soit roligicuso soit philosophique et aussi la polémique. a) Catéchismes. On considère commo lo plus ancien livre roumain, un catéchismo antérieur mémo à Coresi. Ce livre, qui no pouvait être qu'un catéchismo luthérien ou calviniste, s'est perdu. Certains ont voulu l'identifier aveo celui do 1007 do l'abbé Orégoiro do Mahaciu (p. 39). L'analogie, pourtant, qui existo entro ce dernier catéchisme et la deuxiemo Cazanio do Coresi, et do plus son caractère orthodoxe, rond ectto identité XLVI Introducere. ce-1 are, face această identificare dacă nu cu dăsăvărşire imposibilă, cel puţin foarte îndoelnică. Mal mult ar putea să se potrivească cu dânsul Ca-techismul din 1648, tipărit cu litere latine (p. 124) din care am reprodus „Crezu". Un alt Catechism, iarăşi cu litere latino a fost compus de cătră P. Pilutio în interesul bisericel catolice, tipărit în Roma la 1677 (p. 266). Dialectul se apropie de cel moldovenesc; se vede că P. Pilutio a trăit o vreme oare care în Moldova. Un alpatrulea Catechism care şi acela numai în interesul bisericel ortodoxe nu este, s'a tipărit în Vienna la 1774 (II p. 99) în trei .limbi. Această carte slujea asemenea tendinţelor de propagandă catolică ce se urmăreau necurmat de cătră curtea din Vienna. Limba este pe căt se poate de nedibace, greoae, o traducere sclavică după originalul german. Toate aceste cărţi de origină sau cu tendenţă propagandistă neortodoxă poartă titlul de Catéchisme, pe când toate cele de origină pravoslavnică se chiamă învăţături. Aşa este titlul cărţii copiate de popa Grigorie (aşa fără îndoială trebue să fie fost şi titlul cărţuliei perdute co se atribue lui Varlaam). Aşa apoi învăţătura bisericească a lui Anthim (1710) 1741 (II p. 27). Alte cărţi mult mal desvoltate de felul acestora, tot cu coprins dog-matico-didactic sânt: învăţăturile creştineşti, traduse din greceşte de Filoteiu şi tipărite în Sneagov 1700. Descrierea veciniciei muncilor Iadului fiind de o plasticitate poetică am reprodus-o (p. 336) dintr' această carte. De un caracter dogmatic mal pronunţat este Pravoslavnica învăţătură a lui Palcoianu, tipărită în Bucureşti 1794 (II p. 153). Instrucţiune specială asupra dogmelor fundamentale se dă în cele Şeapte taine tipărite în Iaşi 1645 (p. 114). Cartea a fost tălmăcită din sloveneşte de către Eustratie Logofătul, şi conţine şi elemente din legiuirea canonică, hotărâri de concilii şi de la* Sfinţi Părinţi. Am reprodus între altele şi două capitole interesante pentru ilustrarea credinţelor populare, şi adică unu „pentru vrăji" şi altu „pentru vârcolaci". Diaconariul (p. 243) se aseamănă au „Şeapto taine", dar se de-osibeşte de dânsul printr'un cuprins mult maî variat. Nu numai că se es-plică dogmele, dar şi odejdiile bisericeşti, Ierarhia cerească după Dionisie Areopagitul şi altele sânt comentate pe larg. Singurul esemplar ce cunosc din această carte, este din nefericire defect, aşa că am fost nevoit să-î dau un titlu după cuprinsu, şi să-î fixez data aproximativă după indicii filologice şi arheologice. Poate să fie identic cu: „Rânduiala Diaconstvelor", Belgrad 1657. Aceleaşi chestiuni dogmatice sânt tratate pe o scară întinsă în opera lui Simeon Thesalonicul, tradusă din greceşte şi tipărită în Bucureşti la 1765 (II p. 78). Din cauza importanţei ce are Bogomilis-mul pentru literatura populară română am reprodus capitolul care tratează despre eresul lui Bogomil. Tot aci pomenesc şi o altă carte, care ni s'a păstrat numai în manuscris, şi care a devenit o carte curat populară, adică: întrebări şi răspunsuri c. 1750 (II p. 60). In literatura universală îi corespunde faimosul Lucidarius, cu care se şi aseamână în mal multe puncte. Introduction. XLVII si non impossible-, du moins très problématique On pourrait plutôt l'identifier avec un catéchisme do lf>18, imprimé en caractères Intins duquel j'ai reproduit „lo Crodo" (p. 121). Un nutro entéchismo en caractères latins et pour l'usage dol'Kgliso entholiquo est celui do Pilutio, imprimé en 1077 à Itomo (p. 200) : la lnngno dont il so sert so rapprocho du dialccto parlé en Moldavio. Il scmblo quo Pilutio nit vécu un certain temps dans co pays. Un entéchismo, celui aussi non pour les besoins do l'Eglise ortho-doxo et en trois langues, fut imprimé en 1774 ù Vicnno (II, p. 90). Co livro favorisait la propngando catholiquo qui avait son siégo h la Cour do Vicnno. La languo y est difficilo, lo stylo lourd, en un mot uno vrnio traduction littéralo do l'allomand. Jo suis porté à croiro quo tons les catéchismes do provenanco étrangère et ayant pour but la propagando non orthodoxo s'appelaient simplement „catechism"; tandis quo tous los autres, do tendnnco orthodoxe so nommaient „Invîtţfttnri" (Instructions). A co dernier groupo so rattacho lo livro copié par Gr. do Mahaciu (et peut-êtro do mémo lo livro pordu qu'on attribuo au métropolito Varlaam) ainsi quo l'Invttttttura bisoricoaseft d'Anthimo d'Ibério do l'annéo (1710) 1741 (II, p. 27). En fait d'autres livres, du même genre, avec un fond dogmatico-didactiqno plus étendu, il y a les Instructions chrétionnes traduites du grec par Filotei ot imprimées en 1700 à Sncagov (p. 330). On y trouve la description des tourments éternels de l'Enfer, qui est d'uno saisissante réalité: c'est pourquoi jo l'ai entièrement reproduite Vient ensuite l'Instruction orthodoxe do Falcoianu, irapriméo en 1794 à Bucarest (II, p. 153), œuvro do caractèro dogmatiqno encore plus prononcé. Des instructions spéciales sur les dogmes fondamentaux so trouvent dans„lc3 Sopt Mystèros", livro imprimé à Jassy en 1015 (p. 114) et traduit du slovene. Eustratio Logofctul en est lo traductour. „Los Sept Mystères" renferment do plus un Codo ecclésiastique, contenant des décisions des conciles et des Saints-Pères. J'en ai emprunté, entro autres, deux chapitres intéressants ponr lo tablcan des croyances populaires, dont l'un traite des incantations, et l'autro roulo sur les „vârcolaci" (vampires). Lo Diaconairo (p. 213) offro uno certaino rcsscmblanco avec les „Sept Mystères", mais on dilfèro par un fond beaucoup plus varié. On y trouve décrits non soulcmcnt les dogmes, mais aussi les ornements sacor-dotaux, la hiérarchio célesto selon S. Donys l'Aréopagito, etc. Lo seul exemplaire quo j'en connaisso est mnlhonrcuscmcnt incomplet, do sorte quo j'ai dû lui attribuer un titro d'après son contenu, et en fixer approximativement la dato à l'nido d'indications philologiques et archéologiques. Il se peut bien qu'il soit identiquo n la „Kânduiala Diaconstvolor" publiéo i\ Bclgrado en 1057 mais quo jo n'ai pas pu consulter. Les mêmes questions sont traitées, d'uno manièro encoro plus détaillée, dans l'ouvrago de Siméon do Thossnloniquo, traduit du grec et imprimé en 1705 n Bucarest (II, p. 78). J'ai reproduit lo chapitro qui trnito de l'hérésio des Bogomilcs, à causo do l'inllucncc qu'a exercéo cetto hérésio sur la littératuro popnlairo roumaine Il me reste encore n mentionner un livre, conservé en manuscrit ot dovenu purement populairo : Domandos ot réponses e 1750, XLVIII Introducere. b) Morală. Purtarea omului faţă cu D-zeirea este obiectul unui alt grup de producţiunî literare, care intră si ele supt denominaţiunea de literatură didactică. Popa Ioan din Vinţî publică la Belgrad 1685 (p. 274) o Cărare pre scurt, un fel de îndrumare cătră fapte bune, tot supt forma de întrebări şi de răspunsuri. Alfavita sufletească laşî 1785 (II p. 146) cuprinde asemenea învăţături moraliceşti. Atăt cea dintăîa căt şi cea din urmă nu pot sluji ca modele de limba română. Cu totul altfel este stilul şi limba din Floarea Darurilor tradusă din greceşte şi tipărită de Filotciu la Sneagov 1700 (p. 340); nişte învăţături moraliceşti contra diferitelor patimi, scoase atăt din vorbele înţelepţilor cât şi din acele ale sfinţilor şi ale altor oamenî vestiţi, pe lângă care se mai adaugă căte o poveste sau o snoavă care ilustrează răutatea patimei de care se tractează. Povostea reprodusă (p. 341) este destul dc bine cunoscută în literatura universală. De un caracter religios mai pronunţat dar tot cu o tendinţă morală didactică este apoi: Amartolon Sotiric, sau „Mântuirea păcătoşilor", carte tradusă din greceşte în româneşte dc către unu Cozma pe la 1692 (p. 295). învăţăturile aci se fac prin mijlocul unor poveşti despre minuni. Una dintr' acestea „pentru slava raiului" aparţine cercului legendelor medi-evalc; despre eroi cariHrăesc o viaţă foarte îndelungată, ba chiar vecinică. Pline de putere şi de frnmuseţă poetică sânt apoï învăţăturile lui Xeagoc Vodă (p. 164). Aceste învăţături ale luî Xcagoe către fiul său Teodosie, sânt espresiunca unuî spirit profund dc moralitate şi re-ligiunc, şi un manual admirabil pentru un domn bun şi blagoccstiv. Ele se asoamână oare şi cum cu învăţăturile împăratului Vasilic Machcdon, ce so află de obieciu adăugate pe la sfârşitul Hronografului. Cu toate că limba este căt se poato de perfectă şi frumoasă, totuşi nu încape nici o îndocală cum că acele învăţături au fost scrise maï întăîu în sloveneşte dc către autorul lor şi că au fost traduse în româneşte pe la 1650, în orî ce chip, de un meşter în condeiu. Cu totul deosebit este Ceasornicul Domnilor al luî Xcculac Costin scris la 1710 (II .p. 8) care urmăreşte un scop analog, care arc o limba-foarte încâlcită şi ciudată. Originalul acestei cărţî este latin şi stilul român al operei lui X. Costin este copiat întocmai după dânsul, de aceea este adesea foarte greu de înţeles. c) Filosof ie. Chestiuni morale se maltratează şi supt formă filosofică. Aşa"în Divanul lumii al luî (Cacavela) Cantemir, unde sufletul se judecă cu trupul asupra meritelor acesteî lumii şi asupra superiorităţii vieţii spirituale asupra celei materiale. Divanul a fost compus mai întăîu în greceşte, apoï tradus în româneşte şi tipărit împreună cu originalul în Iaşi 1698 (p. 322). Şi aci limba este meşteşugită şi sucită, grea de înţeles urmând sclavie după originalul grecesc. Im limba română nexistând încă cuvinte potrivite pentru esprimarca de idei abstracte, traducătorul a recurs la mijlocul de a pune un cuvânt românesc mai concret în locul coluî grecesc abstract; şi ast-fel a scos o limbă aproape imposibilă. Introduction. XLIX (II, p. GO) ou Dialogue». Dans lu littérature universelle co livro rorros-poiid nu fumeux „Luci du ire", auquel il ressemble en beaucoup du jwints. b) .Morale. La conduite do l'Iiutiiinu envers la Divinité fornio l'objet d'un autro groupe do productions littéraires, ei-incluscs sons lo nom do littératuro didactique L'nbbé Jean do Vinţi publia on lG8f> à Bclgrndo une Cnruro pu scurt (Conduite abrégée, p. 274), uno sorte do marche ù suivre pour les bonnes œuvres, également sous forme do demandes et du réponses. Do mémo l'Abécéduiro do l'ûino imprimé en 1785 ii Jassy (II, p. Ml») n'est qu'un recueil d'instructions morales. Ni l'un ni l'nutro do ces deux livres nu peut servir commo modèlo do languo roumaine Tout différent est lo stylo et la languo do la Fleur dos Grâces, traduite aussi dn grec et impriméo en 1700 à Sncagov par Filotei (p. .'MO), reeneil d'instructions morales contro l'cnfraînomcnt des passions, tirées ù la fois des maximes des sages ot do celles des saints et d'antres hommes célèbres, et suivies d'un conto ou d'uno nnecdoto qui rend plus sensible la malignité de la passion dont il a été question. Le conto quo j'ai reproduit est assez connu dans la littérature comparée L'Amartolon Sotirio ou le „Sauvctago des Pécheurs", traduit dn grec en roumain en 1G92 par un certain Cozmu (p. 295), présente un ea-ractèro religieux plus prononcé, mais toujours empreint d'uno nuance morale didactique. Les Instructions y sont données sous forme d'„oxcmples" et d'apologues incrveillcnx, dont l'un intitulé „Ln gloire du Paradis", roulant sur des héros qui vivent fort longtemps ou bien éternellement, se l'attache nn cycle de légendes dn moyen-âge Les Instructions do Ncngoo-Voda à son fds Théodosio (p. 164) sont pleines do forco et de charme poétiques. Co livro est l'œuvre d'un esprit profondément versé dans la moralo et la religion et offre, par cela mémo, un manuel d'éducation ndmirnblo pour rendre un prince bon et libéral. Kilos présentent beaucoup d'analogie avec les „Inst met ions de Basil© le Macédonien", qu'on tronvo d'ordinairo à la fin des „Hronografi". Bien que la languo en soit correcte et élégante, néanmoins on peut affirmer que ces Instructions ont été écrites on slovèno par l'autour et traduites ensuito en roumain vers 1650, en tout cas par un maître écrivain. Bien différente, quant à la langue et n la force du style, est lu traduction do l'Horlogo des Princes de N. Costin, faito en 1710(11, p.8), laqnello so proposo un but identique L'original est en latin et la traduction tellement servile qu'elle en devient presque incompréhensible. c) Philosophie Lo Divan dn Mondo de (Cacnvela) Cantemir traito de questions morales sous uno forme philosophiquo; l'âme et le corps s'y entretiennent des mérites do ce niondo et do la supériorité do la vie spiritncllo sur la vio matérielle. Co Divan fut d'abord composé on grec, traduit ensuite en roumain et imprimé ainsi quo l'original on 1698 ù Jassy (p. 322). Lo roumain y est rendu en une phrnséologio travaillée, enchevêtrée, difficilo n comprendre, absolument imitéo sur ccllo de l'original. Comme il no trouvait pas dos termes capables d'exprimer les abstractions, le traducteur a ou recours h la substitution, aux termes grecs abstraits, do mots concrets roumains, do sorte quo sou stylo est presque inintelligible Gastkr, Chrostomatio romana. I. D L Introducere. Aceeaşi temă, adică judecata între suflet şi trup, sau între înţeleptul şi lumea se repetă încă de două orî în literatura română; eu le am reprodus pe amândouă, căcî nu se aseamănă de loc între dânsele în modul de a trata această temă. Una se află în Ocsisteri, adică traducerea opereï luî Oxenstierna (Pensées), după un manuscris de pe la 1750 (II, p. 46). Această bucată maï este importantă din cauza că a fost tipărită de Anton Pann subt titlul de „Divanul lumii" ca o lucrare proprie a sa. întrebarea înţeleptului cu lumea, adică disputatiunea din care filosoful ese învingător, nefiind biruit de ispita lumeî, se află într'un manuscris din 1773 (II, p. 93). Aceste două din urmă sânt scrise într'un stil maï popular, limba este maï corectă, curge maï limpede ; urmele originalelor s'au şters cu desăvârşire. Nu tot aşa este cazul cu Zăbava Fandasiei tradusă de I. D. K. din greceşte în româneşte la 1802 (II, p. 195). Prin cuprins se aseamănă oare-şi-cum cu Pensées ale luî Oxenstierna, dar este maï abstract, traducerea este esactă, deci neîndemănatecă, siluind atăt stilul căt şi geniul limbeî. d) Polemica propriu zisă se mărgineşte în literatura română la Lumina, a luî Maxim Peloponesianu, tradusă din greceşte şi tipărită la Sneagov 1699. Eu am reprodus un capitol despre diferinţele de căpătenie ce există între Papistaşiî şi Pravoslavniciî. Un caracter polemic au şi „întrebările" pomenite maï sus, şi unele capitole din Simeon Thesalo-nicheanul. 6. Hagiologia. Viaţa şi petrecerile sfanţilor s'au bucurat pretutin-denea de o popularitate foarte mare. Nieî că e mirare. Fie-care sfânt era un model de virtute, de răvnă religioasă, un martir pentru credinţă şi adevenit un obiect de veneraţiune adâncă. Partea miraculoasă din Viaţa atrăgea tot deauna simţul poetic al poporului, şi când un sfânt, când altul deveneau eroii speciali aï devoţiuneî, mai ales când se localizau sau erau legaţî într'un fel sau altul de localitate. Tot aşa s'a întâmplat şi în literatura română, care este foarte bogată în atari Vieţî. Avem mai întăîu colecţiunî complecte, orânduite după lunile şi zilele anuluî, şi întrebuinţate în biserică; avem apoï colecţiunî numai pentru zile marî, şi avem în sfărşit vieţî separate. a) Prolog. Cea maï veche colecţiunea complectă de atarî vieţî este Prologul manuscris din 1675 (p. 221), care începe cu luna luî Septemvrie, şi adică cu Indictionul cronologiei vechî bisericeşti Originalul după care s'a făcut această traducere a fost fără îndoială slavon, cu toate că limba este foarte frumoasă. Minunea sfântului Neculae (p. 223) este oare-şi-cum analoagă cu aceea a sfinţilor Arhangheli din Comoara (II, p. 40). Opera monumentală a neobositului mitropolit Dosofteiu este colecţiunea cea mare a Vieţilor, tipărită în Iaşi la 1682 (p. 250). Pentru această lucrare uriaşă Dosofteiu s'a folosit şi de originale greceşti, pe lângă cele sloveneştî, şi „cu lexicoane". Această carte este de cea maï mare importanţă pentru filologia română; un izvor nesecat atât pentru gramatica Introduction. LI JiU mémo thème do Dialogue entro le corpii ut l'Ame, ou bien „entro lo sage et lo monde", bo trouvo encore deux foi» dan» la littérature roumaine. Commo les deux morceaux envisagent lo sujet différemment, j'ai eu soin do les reproduire On trouvo l'un dans l'„Ocii«tef i", c'est-à-dire dans la traduction des „l'ensecs d'Oxonstiern", d'après un manuscrit do l'an 1750 (II, p. <1G). Co fragment est encore important parce qu'il a été copié par Anton l'ann, qui lo donna commo sien, sous lo titre do „le Divan du Monde". „Lo dialoguo entro lo sago ot lo monde", c'est-ù-dire ln dispute d'où lo sago sort vainqueur, sans avoir failli devant les tentations du monde, so retrouvo dans un manuscrit do l'nn 1773 (II, p. 1H1). Ces doux fragments sont écrits dans un stylo plus populuiro, la langue en est correcte et coulante, do sorto quo la traco des originaux s'est complètement effacée On no peut pas en dire autant do la Zftbava fandasiei, traduction du grec par J. D. K. on l'an 1802 (II, p. 195). L'original offre, au fond, quclquo nnalogio avec les Pensées d'Oxcnsticrn, mais commo il piano trop dans l'abstraction, la traduction étant littéralo, lo stylo en devient péniblo, la languo diffteilo et inintolligiblo. d) La littératuro polémiquo proprement dito ost limitéo à la Lu-mi èro, ouvrage do Maximo lo Péloponnésicn, traduit du greo et imprimé en 1G99 à Sncngov. J'en ai roproduit des passages traitant do quelques-unes des principales différences qui existent entro lo catbolicismo et l'orthodoxie Do mémo les „Dcniandcs ot Réponses", dont il a été question plus haut, présentent également un caractèro do polémique, ainsi quo certains chapitres do l'ouvrago do Siméon do Thcssnlonique 0. Hagiologio. La Vio ot les Actes dos Saints ont partout acquis uno grando popularité. Il n'y a pas à s'en étonner. Comme les Saints étaient des modèles do vertu ot d'abnégation religieuse, dc vrais martyrs do la foi, il est naturel qu'ils soient encoro entourés d'une profondo vénération. Principalement, lo côté merveilleux do leur vio a toujours eu un grand attrait pour lo sentiment poétiquo du pcnple Et il arrivait que tantôt l'un tantôt l'autro do ces saints dovenait l'objet d'uno dévotion toute spécialo, surtout s'il avait appartenu d'uno manièro quelconque à la localité. Des cas semblables so sont également produits dans la littérature roumaino qui est très riche en Vies do Saints. On y trouvo dos collections complètes d'après les mois et les jours do l'année, dont on se sert dans les églises, ainsi que des collections spéciales pour les jours de fête, et enfin des Vios séparées. a) La plus ancienne collection dc ces Vies est lo „Prologuc", manuscrit do l'an 1675 (p. 221) qui commenco au mois do Septembre, par Conséquent selon l'indiction do l'ancienne chronologie ecclésiastique L'original ayant servi à la traduction roumaino est sans douto slavon, bien quo lo stylo en soit très élégant. Lo Miracle do S' Nicolas (p. 223) y est, en certains points, scmblablo à celui des S*» Archanges dans le „Tresor" (II, p. 40). L'œuvro monumentale do l'infatigablo métropolito Dosithéo est assuré-meut lo grand recuoil do Vies, imprimé en 1682 à Jassy (p. 250). Il s'était, dans la rédaction do co travail gigantesque, servi do textes grecs et slavons, et a fait usage „do lexiques". Ce recueil est d'une haute importance pour là philologie roumaine, par co fait qu'il est uno source inta- LII Introducere. căt şi pentru lexicografia. Nu mal puţin importantă mal este această colecţiune şi pentru istoria literatureî. Multe din acele vieţi au fost copiate din cartea această şi răspândite separat. Afară de aceasta, multe aşa numite vieţi sânt de origine apocrifă, precum sânt maî toate vieţile Apostolilor. Tot aşa este şi textul ce l'am reprodus, care nu este alt ceva decăt „plângerea (apocrifă) a luî Ieremia". Predoslovia ne lămureşte în deajuns asupra vremiî ce-i a luat această lucrare şi munca ce l'a costat a o săvărşi. Comparaţiunea cu Prologul din 1675 arată că Dosoftciu este absolut independent de predecesorul său, pe care poate chiar nici nu'l cunoştea. Cartea fiind foarte voluminoasă, n'a fost atât de mult întrebuinţată în biserică. Acolo îî ţine locul M in ciul, care pe lângă viaţa sfântului ce se prăznueşte pe fie-eare zi maî coprinde şi cântările şi troparele etc. Cel maî vechîu Mineîu, este acela tipărit la Buzău 1698 (p. 319). Numai Vieţile sânt româneşti, iară tipicul şi tot restul sloveneştî. Părţile româneşti sânt traduse din sloveneşte. Afară de Mineiul propriu zis în 12 volume pe cele 12 luni, mai există apoi şi un Anthologhion adică o culegere de atari vieţi numai pentru zilele de sărbătoare de peste an. Acesta s'a tipărit la Bâmnic abia la 1705 (p. 357) şi aceste două cărţi au rămas singurele ediţiunî întrebuinţate în biserică, până pe la începutul secolului nostru. La 1809 (II, p. 203) se întreprinse pentru a doua oară tipărirea a Vieţilor Sfinţilor în Neamţ în 12 volume mari. Această ediţiuno s'a făcut însă după originale ruseşti. Limba acestor vieţi se aseamână în frumuseţea, tăria şi eleganţa stilului cu operele cele mai bune ale secolului al XVII*lea. Limba este cea bisericească, iar dialectul este cel din Muntenia, cu mici escepţiuni pe ici colea din dialectul moldovenesc ce s'au strecurat în text. Despre vieţile la zilele mari am vorbit cu ocaziunea Cazanielor. b) Paterice. Pe lângă acele colecţiunî de vieţi ale Sfinţilor cano-nisaţi, mai avem şi vieţile pustnicilor şi săhastrilor cuvioşl, cari formează lectura de predilecţiune a călugărilor şi a oamenilor cuvioşi. Cel mai vechîu Pateric, căcî aşa se numesc acele colecţiunî după grecescul Traxéptzov, sau Otecînic, după sloveneşte, aparţine secolului al XVII"lea. Manuscrisul are data 1692. Am reprodus (p. 304) căte-va povestiri scurte dintr'acel manuscris, care a fost tradus, preenm se pare din greceşte, de către acelaşi Cozma ce a tălmăcit şi Amartolon Sotirie. Extracte dintr'un alt manuscris din 1808 (II, p. 198) ne dovedesc existenţa în literatura română a unei alte colecţiunî de atarî povestiri cuvioase, care şi ea poartă numele de Pateric; întocmai precum există diferite Tîaxep'.y.a greceşti şi Otecinice sloveneştî. „Vedenia părintelui Antonie" reprodusă de aci se atinge de numeroasele vedenii analoage, de cari voiu pomeni maî la vale. c) Vieţi individuale şi minuni. Cu Minunile Maiccî Dom- • nuluî coprinzând şi descrierea morţii şi a înălţării, trecem de la colecţiunî la vieţi separate. Şi această carte se datore?te activităţii lui Cozma. Am dat extracte dintr'acelaşi manuscris din 1692 (p. 299). a) Dintre Sfinţii propriu zişi, avem mai întăiu de toate: viaţa faimoşilor Varlaam şi Ioasaf, cea plină de poveşti şi parabole minunate; Udrişte Năsturel, cel de la Cazania de Deal a tălmăcit această viaţă din sloveneşte. Introduction. LUI rissablo tant pour la grnmmairo quo pour la lexicographie II est non inoins important pour l'histoiro do la littérature Plusieurs de ces Vies empruntées à co recueil ont été publiées séparément; cortaincs autres sont apocryphes commo lo sont généralement presquo toutes les Vies des Apôtres. Do mémo pour l'extrait quo j'ai reproduit et qui n'est autro chose quo lo texte apocryphe do „ln plninto do Jérémio". Dans la préface, l'auteur du recueil nous préciso lo temps quo co travail lui a pris et le labour qu'il lui en a coûté. Si on compare co livre avec lo „Prologuo" do l'on 1**75, on voit qu'il on dilloro absolument et quo Dosithéo no connaissait peut-être mémo pas l'ouvrago do son prédécossenr. Commo lo recueil est trop voluminonx, l'Egliso no s'on est pas souvent servi; elle employait, à la place, lo „Mincu" (Ménologo) qui, outro la Vio du saint do chaque jour, contient encoro les cantiques, les antionnes, etc. Lo plus ancien, est le Minau do Buzou, imprimé on 1G98 (p. 319), dont les Vies soulcment sont en roumain, mais lo formnlairo et tout lo resto encoro en slavon. La partio en roumain a été trnduito dn slavon. Sauf Io „Mincu" proprement dit, et en 12 volumes pour les 12 mois, il existo également un Antho-logion on recueil do Vies, soulcment pour les jours do fête, imprimé vers 1705 à Râmnic (p. 357). Ces deux rocuoils seuls ont servi à la lecture dans les Eglises jusqu'au commencement do notre siècle. En l'an 1809 (II, p. 20.'5) on entreprit à Xcnmţu pour la seconde fois la publication dos Vies dos Saints on 12 gros volumes. Ce recueil, bien qu'il fût traduit du russe, so rapproche pour la beauté do la langue et pour la forco et l'cléganco du stylo, des pins beaux ouvrages du XVIIe siècle. Lo dialccto est celui do la Valachio, avec certaines particularités exceptionnelles disséminées çù et là dans le texto traduit. Quant aux Vies séparées pour les jours do fêtes, il on a été déjà parlé à propos dos „Cazanii". b) En dehors des reenoils do Vies des Saints canonisés, il y a aussi les Vios dos ermites ot dos anachorètes fameux, qui constituent la lectnro favorito des moines et dos dévots. Le plus ancien „Patericon", ainsi quo l'on appcllo ces recueils, nom qui vient du grec nari.cuov (otecinic en slavon) appartient également au XVII8 siècle, lo manuscrit portant la dato dc 1692. .l'ai reprodnit (p. 301) quelques conrts récits do ce manuscrit qui, paraît-il, a été traduit du grec par lo mémo Cozma qui avait fait la traduction dc I'„Amartolon Sotirio". Certains antres extraits d'un Pateric manuscrit do 1808 (II, p. 198) prouvent l'existence, dans la littérature roumaine, d'un autro recueil do semblables récits pienx, qui porto aussi le nom dc „Pateric", dc mémo que l'on trouvo plusieurs espèces dc r.xd-pua grecs ou „otecinico" slavons. „La vision do S. Antoino" so rattache à ces nombreuses visions analogues, dont nous parlerons plus loin. c) Vios séparéos. Avec les Miracles do la St0 Vierge, qui ren-fermo do plus lo récit do la mort et dc l'assomption, on passo des reencils complets de Vies aux Vies séparées. On doit encore ce livro à l'activité fécondo do Cozma. J'ai reproduit certains extraits du même manuscrit do l'an 1G92 (p. 299). ot) Parmi les Saints proprement dits, on compte avant tout la Vio des famonx Vnrlaam ot Josaphat, Vie pleino dc légendes et dc paraboles merveilleuses. C'est Udriştc Xasturcl, dont il a été question a propos des LIV Introducere. Dependenţa do limba originalului se resimte uşor în limba cam meşteşugită a traducere! româneşti. El a tradus această carte la 1648 (p. 129). M'am mulţumit cu câte-va extracte de la început. „Naşterea" şi una din „parabole" am reprodus apoi din traducerea lui Boţulescu din 1764 (II, p. 76), care pe când se afla în temniţă a tălmăcit din italieneşte viaţa sfântului Iosafat. Altă parabolă am maî reprodus din învăţăturile lui Neagoc Vodă (p. 165). (3) Sf. Ni fon, a cărui viaţă s'a scris de Gavriil Protul de la muntele Atbos, joacă un rol important în istoria ţării. Capitolul co l'am reprodus (p. 170) conţine o notiţă de maro valoare asupra origine! Basarabeştilor, de unde au venit şi de unde li se trage numele. Tot de acolo am reprodus cea ma! veche „descriere a faimoasei mănăstiri de Argeş", care se vede că a fost făcută do un martor ocular. De aci această descriere a intrat în cronicele ţării Munteneşti. Traducătorul anonim al acesteî vieţi trebue să fie identic cu acel al învăţăturilor lui Ncagoe Vodă, cu care se află de obiceïu la un loc. Limba se aseamănă foarte mult cu aceea din opera din urmă. y) Viaţa unuî alt sfânt Nifon s'a tradus din sloveneşte de cătră unu Anania ieromonach la 1691. „Vedenia judecăţii cel de pe urmă" fiind bucata cea mal poetică, am reprodus-o aci (p. 287) pe lângă „începutul vieţii" a acestui sfânt. B) Acela însă care a văzut toate peripeţiile şi păţeniile prin care trece snflctul după moarte, care a urmărit viaţa în ralu şi în iad şi a descris" cu tot de amănuntul desfăşurarea ultimei drame, adică „Judecata cea de pre urmă", a fost sf. Vasilie, a cărui viaţa s'a scris de către ucenicul său Grigorie. Cozma a tradus şi această viaţă, şi din manuscrisul din 1692 am reprodus (p. 301) atât descrierea „Vămilor văzduhului" căt şi „a doua venire a Iu! Christos". Aceasta este o temă pe care o întâlnim foarte des în literatura română şi mal toate aceste descrieri au devenit cu timpul sau eărţî sau credinţe populare. s) Viaţa sf. S ava, s'a tradus tot cam pe la sfârşitul secolului XVITlea şi am reprodus (p. 354) dintr'un manuscris de pe la 1705 o mică parte. Limba arată o atărnare desăvârşită de originalul slavon. Ç) Un alt sfânt popular este sf. Alexie, a cărui viaţă e plină de duioşie şi resignaţiune religioasă. Textul cel maî vechîu cunoscut până acuma este acela reprodus (II, p. 67) din 1760, care însă este fără îndoială o copie după o traducere mal veche, făcută din sloveneşte. „Pilda turtureliï" ce se află în bucata reprodusă (p. 69) a slujit de temă la un şir întreg de cântece populare. "Tot de acest cerc de literatură ţine yj) revelaţiunea misterioasă asupra Liturghiei, ce am reprodus (II, p. 55) după manuscrise de pe la mijlocul secolului al XVIIPlea (ca 1750), supt titlul de Descoperirea sf. Liturghii. d) Judecata. „Judecata cea de pre urmă" de care am dat pană aci de mal multe ori, mai ales în vieţile sfinţilor Antonie, Vasilie etc. există şi ca ca o carte deosebită. Partea reprodusă după un manuscris din 1815 (II, p. 216) conţine o descriere foarte poetică şi puternică a semnelor Introduction. „Cazanii" do Deal qui l'a traduite du slovèno en 1018 (p. 129). On reconnaît facilement l'original à travers lo stylo travaillé et compliqué do la traduction roumaino; jo mo suis arrêté ù quelques extraits du début. Lo „Kecit do la naissanco" et l'uuo dos „l'arabolcs" ont été reproduits d'après la traduction de Boţuloscu do l'an 1701 (II, p. 70), qui a traduit do l'italion la Vio do Saint Josnphat, pendant son séjour on prison. Uno autro parabolo a été reproduito des „Instructions do Ncngoo-Vodn" (p. 105). P) S1 Niphon, dont la Vio a été écrito par un certain Gavriil, prieur du mont Atbos, jono un grand rôlo dans l'histoiro roumaine Lo ebapitro quo j'ai omprunté au manuscrit (p. 170) contiont uno notico très importanto sur l'origino des Bassaraba et l'étymologio de leur nom. Du même ouvrage a été encoro reproduit uno description du fameux „monastero d'Argis", faite, paraît-il, par un témoin oculairo; ollo n passé également dans les chroniques de la Valachic. Le traducteur anonyme do cette Vio doit êtro lo mémo quo celui qui a traduit les Instructions do Ncagoc-Voda, car les doux ouvrages so trouvont d'ordinairo réunis; do plus, la langue en est presquo idontique. La Vio d'un autro S* Niphon n été traduito du slovèno par un certain Ananio hiéromonaque, en l'an 1G91 (p. 287). „La vision du Jugement dernier" en étant lo morceau lo plus poétique, jo l'ai reproduito après lo début do la Vio do co Saint. 5) Mais celui qui a vn toutes les péripéties et toutes les tortures par lesquelles l'âme passo après la mort, qui n suivi l'âmo dans lo Paradis et l'Enfer, et décrit en détail lo déroulement du dernier drame, c'est-à-dire lo jugement dernior, c'est S1 Basile, dont la vio a été écrito par son disciplo S. Grégoire Cozma a traduit aussi cetto Vie qui se trouve dans lo même manuscrit dç 1092 (p. 301); c'est de cette traduction que j'ai tiré la description dos „Etapcs aériennes" ainsi quo „la seconde venuo du Christ", qui oftro un thème très souvent traité dans la littératnro roumaine Presque toutes ces descriptions ou récits dovinrent avec lo temps populaires, et laissèrent uno traco profondo dans l'esprit et dans les croyances du peuple e) La Vio do S1 Sava fut égnlemont traduito du slavon vers la fin du XVIIe siècle, la traduction on est fort servile*; j'ai extrait d'un manuscrit do 1705 un court fragment (p. 351). Ç) Un autro saint populaire est S1 Aloxis, dont la Vio est un long poëmo do mélancolio et do résignation religieuse Lo plus ancien texto connu jusqu'aujourd'hui est celui de 1700 qui, sans doute, n'est qu'uno copio d'uno traduction plus nncienno faito du slavon; j'en ni reproduit un passago (II, p. 07). La parabole de „la tonrtcrcllo", qui so trouve dans le fragment (p. 09), a servi commo thème à une longue suito do chants populaires. Au même cyclo littérniro so rattache rt) „La révélation mystérieuse sur la Liturgio", quo j'ai reproduite sous le titre do la Découverte de la S'0 Liturgio d'après des manuscrits datant dn milieu du XVIIIe sièclo (1750). d) Lo „Jugcmont dornior", dont il a déjà été plusieurs fois question dans les Vies do S' Antoine, do S' Basile, etc. existo aussi commo livre à part. Le fragment tiré d'un manuscrit de 1815 (II, p. 210) contient une dcscription'très poétique et très puissante des prodiges qui précèdent la LVI Introducere. ce preced a doua venire a luî Christos. Anul 1815 nu este decât data când s'a făcut copia; traducerea trebue să fie cu mult maï veche, frumuseţea limbeî şi stilul îngrijit, ne dovedesc că a trecut deja prin mai multe măînî ee-î au dat poleitura necesară. e) Apocrife. Pe lângă aceste vieţî canonice s'au mai strecurat în literatura română nu puţine vieţî şi alte scrierî apocrife. In decursul veacurilor cunoştinţa originel lor eretice se perdusé, iar coprinsul lor poetic le recomanda. Mai toate aceste scrieri au devenit în curând populare şi au influenţat pe de o parte poezia populară, ïar pc de alta parte au devenit ele însăşi cărţî populare. Din apocrifele Vechiului Testament avem in literatura română Povestea luî Adam care nu este alta decât Apocalipsul luî Adam; originalul din care s'a tradus este slavon, dar limba traducereî, care este de pe la începutul sec. al XVII"lea (p. 63) este foarte bună. Tot aşa este şi acea a Paleeî, cu care se află la un loc. Din Paleea, adică Biblia împodobită cu legende, am reprodus o parte din viaţa apocrifă a luî Melhisedec. Şi această carte este tradusă din sloveneşte. Trecând la apocrifele Nouluî Testament, posedam în Apocalipsul Ap. Pavel (p. l) unu din monumentele cele mai vechî ale limbeî române. Antichitatea se recunoaşte în limba nedibace care se ţine din cuvânt în cuvânt dc originalul slavon, şi devine din pricina aceea adesea obscură. Legenda Duminiceî sau Epistolia din Cer (p. 8) este mai de aceeaşî dată, şi de aceeaşî origină slavonă. A trecut însă în copiere prin mâna unui scriitor care a schimbat limba aşa ca să se potrivească cu dialectul său propriu. Copistul pare a fi popa Grigorie din Măhaciu. Despre particularitatea graiului voîu vorbi maï la vale. De aceeaşî categorie ţine Viaţa sf. Sisoe (p. 6) tradusă de asemenea din sloveneşte. Toate aceste eărtî apocrife pomenite până aci au devenit cărţî populare. Sf. Sisoe maï mult încă decât cele-l-alte, a avut o înrâurire directă asupra descântecelor (II, p. 339. 341). Până însă să devie descântec, a devenit maï întăîu un fel de amulet, supt forma Avestiţeî — reprodusă (II, p. 171) după un manuscris din 1799 — numită aşa după numele draeuluî femeesc ce fură copii, şi care joacă aci rolul principal. Incheîu acest capitol al literatureî teologice prin opera luî V. A ar on (II, p. 190) o poemă asupra Patimeî, eare cu toate că e carte cam voluminoasă s'a retipărit foarte des. Maï pomenesc aci un glosar slavono-român din 1705 (p. 355) şi „Talcul buchilor" (II, p. 57) care aşa cum stă n'are nicî un înţeles, dar capătă înţeles dacă se traduce numele slovenesc al literelor la carî se referă talcul şi de care se leagă. Este o piesă de traducere sclavieă maï fără seamăn. Aruncând o privire scurtă asupra drumuluî ce l'am percurs vedem că maï toate ramurile teologieî sânt reprezintate în literatura română. Nu putem zice că avem multe versiuni sau traduceri Independente din literatura slavonă şi grecească, cele mai multe cărţî de un fel fiind maï mult Introduction. LVII socondo veiiuo du Christ. L'on 1815 n'est que la dnto où la copio en a été faite, la traduction devant être pins ancienne; la bonuté do la langue et lo stylo très soigné nous prouvent qu'ello a passé par beaucoup do mains, qui lui ont donné lo poli nécessaire. c) Outre ces Vies canoniques, ont pénétré également dans la littératuro roumaino, d'aulros Vios et d'autres écrits d'origino apocryphe; la marque do leur origine hérétique s'étant effacée, elles so conservèrent grâco h leur contenu poétique Presquo toutes ces productions sont dovenues de bonno houro très communes ot ont oxercé uno grand o influenco sur la poésie populaire. En fait d'Apocryphes do l'Ancien Testament, il y a dans la littératuro roumaino la Légondo d'Adam qui n'est que l'Apocalypso d'Adam; l'original ayant sorvi pour la traduction est slavon; néanmoins la langue, bien quo du commencement du XVII0 siècle, est très correcte Do même, leş apocryphes do la „Pălea" avec laqncllo cllo so trouve réunie Dc cette l'aléa ou Biblo enrichie dc légendes a été reproduit un fragment de la ,vic apocrypho do Mclchissédoch". Co livro est également traduit du slavon. Si nous passons nnx apocryphes du Nouveau Testament, nous trouvons l'Apocalypso dc l'Apôtro Paul (p. 1), un des monuments des pins anciens do la langue roumaine On reconnaît l'antiquité dc ce texto par ln traduction littérale, qui rend lo stylo obscur et très souvent difficile à comprendre La légondo du Dimanche ou l'„Epîtrc du Ciel" (p. 8) est presque dc la mémo dato et également d'origino slavono, mais cllo fut transcrite par un copiste qui en modifia la languo, on l'identifiant a son dialecte Co copiste scmblo ôtro Grcgorio do Mahaciu. Jo parlerai plus loin des particularités do co dialecte Au même groupo so rattacho encoro la Vie do S* Sisoé (p. G) traduite aussi du slavon. Cet ouvrage ainsi que le précédent devinrent, bien qu'apocryphes, des livres populaires. La Vio do S1 Sisoé principalement eut uno influenco dirocto sur les incantations (II, p. 339, 3-11). Avant do so transformer on incantation, elle devint d'abord uno espèce d'amulette sous la formo d'Avcstiţn (II, p. 171), nommé ainsi d'après lo nom dn Diablo-femelle, la volcnso d'enfants, qni y jono lo rôlo important. Lo texte publié ici est une reproduction d'un manuscrit do l'an 1799. Jo terminerai co chapitro do la littérature théologique par l'ouvrage dc V. Aaron (II, p. 190), un poëmo sur la Passion, qni eut un grand nombre d'éditions, bien qu'il soit très volumineux. Mentionnons encoro le glossairo slavo-roumain dc 1705 (p. 355) et „lo Commentaire des lottrcs (do l'alphabet)" (II, p. 57) qui ne présent o aucun sens, si l'on no traduit pas le nom slavon dos lettres auxquelles il se rapporte C'est uno traduction d'.uno servilité sans pareille Si on jetto maintenant un coup d'œil rapide sur la routo parcourue jusqu'ici, on s'aperçoit que toutes les branches dc la théologie so trouvent représentées dans la littérature roumaine Ce n'est pas à diro par cela que nous ayons beaucoup dc versions et de traductions indépendantes dos littératures slavonnc et grecque, la plupart n'étant que des reproductions modi- LVIII Introducere. reproduceri modifieate a două sau eel mult a trei traduceri originale; nici numărul cărţilor ce constitue literatura teologică română nu este covârşitor, dar totuşi a eşit mal mult la lumină decăt s'a crezut până acuma şi dacă toate manuscrisele ce am indicat şi altele ee se mal vor descoperi se vor publica, se va constata o bogăţie relativ de mare, şi de o valoare neîndoită. II. Drept. Pe lângă literatura teologieă, pravilele, adieă eondieele legilor şi ale regulamentelor sânt cele mal necesare într'un stat consolidat. Numărul acelor eondice de legi trebue de altă parte să fie foarte restrâns, căci legi nu se schimbă aşa Iute, nicî nu există diferenţe fundamentale între o legisla-ţiune şi alta. Totuşi avem şi aci două clase mari, după cum crima aparţine sau domeniului bisericesc sau celui mirean, avem deeî dreptul canonic şi dreptul eivil. 1. Pravile, a) Cea dintăîa carte românească tipărită în Muntenia este o atare Pravilă canonică tipărită la Govora 1640 (p. 87). Interesant este că această Pravilă bisericească pare eă a- fost tipărită de cătră mitropolitul Ardealului pentru eparhia lui, şi nu pentru ţara românească. Se poate ea pe atuneea să se fie răsipit tipografiele române din Transilvania din sec. al XVII_lea, cî că llakoţi II înfiinţa acea din Belgrad abea la 1648. Aşa reese din Predoslovia la Noul Testament tipărit aeolo (p. 125). Din aeea pricină am reprodus Predoslovia Pravilei, iarăşi din text, unele capitole relative la „spiţele de rudenii" şi la „animalele necurate", eăel conţine o listă de atarî animale. O Pravilă asemenea eu cea de Govora s'a tălmăcit la 1632 de cătră Eustratie Logofătul din greceşte în româneşte. A rămas însă în manuscris şi dintr'acela am reprodus Predoslovia şi Epilogul, earï ne lămuresc eu desăvârşire asupra izvoarelor de car! s'a slujit, şi asupra motivelor ee l'au îndemnat la alcătuirea acestei alegeri din Pravilă, din care prieină se chiamă Pravilă aleasă (p. 76). b) Acelaşi Eustratie a mal tălmăcit şi Pravila civilă, care s'a tipărit în Iaşi 1646 (p. 118) se vede fiind că era cea dintăîa în felul eî. Se înţelege eă originalul după care a tradus-o a fost grecesc. O Pravilă complectă, coprinzând atât legiuirea canonică căt şi cea mireană apare eu puţin în urmă în Târgovişte la 1652 (p. 156) supt auspiciile Domnului Mateiu Basarab. Cu toate eă Daniil Panoneanu se dă în predoslovie ca acela care a tradus-o din elineşte, totuşi o eomparaţiune între eapitolile din această Pravilă cu acele corespunzătoare din a luî Eustratie, dovedeşte eum-că toată Pravila tipărită în laşî la 1646 a fost încorporată în Pravila de Târgovişte, sehimbâudu-se însă rândul eapitolilor, şi modi-ficându-se limba din graiul moldovenesc în eel muntenesc. Pe eând acele capitole ee se găsesc şi în Pravila de Govora, se deosebesc de aceste din urmă. Se vede eă au fost traduse din nou din izvodul grecesc poate fiindcă Pravila de Govora era bine cunoscută şi se putea uşor reeunoaşte izvorul, pe eănd acea a luî Eustratie era din Iaşi şi de sigur nu tot aşa de bine Introduction. LIX liées do doux ou trois traductions principales, ni quo lo nombro do livres traitant do tliéologio soit considérable, mnis il en n paru pourtant beaucoup plus qu'on no l'avait cru jusqu'aujourd'hui. Si l'on procédait ù la publicution do tous ces manuscrits et d'autros recouverts plus récemment,, on constaterait uno richosso rolativomcnt importante et d'uno réello valeur. • # • II. Droit. Après la littératuro théologique, les „Pravila", c'est-à-diro les recueils dos lois et des règlements, sont les plus utiles dans un état constitué. Lo nombro do ces recuoils do lois doit naturellement êtro restreint, car los lois no changent pas si vito, et entro uno législation et l'autre il n'y a pas de différences fondamentales. Nous avons néanmoins dans co domaino également denx grandes classes, selon quo lo crime commis appartient au domaino ecclésiastique ou au domaino laïquo : lo droit canoniquo et lo droit civil. 1. Pravila.* a) Lo premier livro do droit imprimé en Valachio et en languo roumaino est une ,",Pravila" ou „codo do loi" canonique, publiéo à Govora en 1640 (p. 87). Il est intéressant d'obsorver quo co code paraît avoir été fait par lo métropolito do la Transylvanio pour les besoins do son éparchio, et non pour la Valachio. Il so peut bien quo les imprimeries roumaines do la Transylvanio so fussent dispersées jusqu'à co quo Ilakoczy II eût rétabli celle do Belgrade en 1618, co que d'ailleurs la préface du Nouveau Testament imprimé au même endroit so chnrgo do nous dire. J'ai reproduit la préface do la Pravila aussi et en entier, du texte de la „Pravila" j'ai tiré quelques chapitres relatifs aux „Spiţe do rudenii" „dc-grés de parentago" et aux „animaux impurs", chapitre contenant une listo do semblables animaux. Uno „Pravila" identique à celle de Govora fut traduito dn grec on 1632 par Eustratio Logofătul et s'est conservéo en manuscrit : jo lui ai emprunté la préface et l'épilogue qui nous mettent à mémo do connaîtro les sources dont lo traducteur s'est servi et les considérations qui l'ont amené à rédigor en roumain lo reenoil des lois ou „Pravila chois io" (p. 76). b) Lo mémo Eustratio traduisit également „la Pravila (loi) civile", qui étant lo premier livro en co genre, fut imprimée en 1646 à Jassy (p. 118). Il est clair quo la traduction a été faito du grec. Uno Pravila complète, renfermant les jurisprudences canoniquo et civile, paraît un pou plus tard, on 1652 (p. 156) à Târgovişte, sous les auspices du Prince Matci-Bassaraba. Bien quo Daniel lo Pannonicn se donne dans la préfaco commo traducteur, il suffit d'établir une comparaison entro les chapitres do cetto „Pravila" et les correspondants de ccllo d'Eustratic, pour prouver quo la „Pravila civile" touto entière, imprimée en 1646 à Jassy, a été incorporéo dans ccllo do Târgovişte, seulement avec l'ordro des chapitres changé et lo dialeeto moldavo rapproché du dialccto valaque. Les chapitres, qui se rapprochent do ceux de la Pravila de Govora, s'en éloignent par la langue, car ils ont été traduits do nouveau; peut-être parce que la Pravila de Govora était très connue ot quo l'on pouvait facilement reconnaître le plagiat, tandis que la Pravila d'Eustratic était de Jassy et LX Introducere. cunoscută în Muntenia. Pentru a arăta varietatea de coprins dintr'acea Pravilă de Târgovişte am reprodus capitole relative şi la legea criminală, şi la cea civilă, şi la cea canonică, ba chiar şi actele conciliului al cineelea; şi un capitol „pentru vrăji" asemenea, dar nu identic cu acel din Pravila de Govora. Mai bine de 150 de ani au rămas aceste legi în vigoare, aşa cum au fost fixate prin Pravila cea mare. Pe vremea ocupaţiunei ruseşti apăru la 1773 în Iaşi învăţătura de Condică, tălmăcită din ruseşte în româneşte de unu Thoma (II, p. 86). Această carte conţine mai mult teorii generale asupra principielor de legislaţiune, decât legi propriu zise. Limba este pe cât se poate de încălcită. Starea lucrurilor se schimbase însă în ţară. Pentru a corespunde acestor schimbări se alcătueşte la 1780 (II, p. 124) o altă condică a legeï civile şi criminale, mai mică, maï practică, cunoscută supt munele de Pravila lui Ipsilante, adică a Domnului supt a cărui oblăduire s'a făcut. S'a tipărit greceşte şi româneşte, dar totuşi limba este corectă şi severă. Interesul acesteî condice constă în încercarea — şi de sigur cêa dintăia în felul ei — de a stabili „Obiceiul pământului" şi de a'l armoniza cu pravilele împărăteşti, adică Basilicalele bizantine, conţinute în Pravila cea mare. Predoslovia reprodusă dă lămuriri satisfăcătoare asupra acestui punct, şi capitolul asupra „Divanului" ne arată modul organizaţiuneî judecătoreşti de pe acea vreme. Noua lege civilă introdusă de Rusia în Basarabia îndată după ce Turcia îi cedase acea provincie, se află în „Aşezământul" tipărit ruseşte şi româneşte în Kişineu la 1818 (II, p. 219). „Privilegiile locuitorilor" reproduse dintr'acea carte reprezintă gradele sociale ee existau în Moldova, cum erau fixate şi aprobate prin legi, şi au fost recunoscute anume şi întărite din nou. 2. Aşezăminte. De legislaţiunea canonică mai ţin şi „Aşezămin-tele" mitropolitului Sava din Transilvania (p. 217); de aceea le pomenesc aci, eu toate că eoprinsul lor este mai mult de un interes cultural. Acele aşezăminte făcute la 1675 sânt îndreptate în potriva unei sume de obiceiuri superstiţioase, şi popa este instruit a se feri de ele supt pedepse bine hotărâte. Multe dintr' aceste superstiţiuni indicate numaï aci, se esplică printr'un text publicat (II, p. 51—53), care acuma s'a dovedit că este opera lui Miron Costin de pe la 1670 (Neculae 1710?). Măsurile luate de mitropolitul Sava dovedesc cum că acele credinţe şi obiceiuri existau şi în poporal din Transilvania. Actele Soborului (p. 219) ce s'a ţinut în acelaşî an 1675 subt Vlădica Sava sânt asemenea de un marc interes cultural, căci articolul întăîu porunceşte introducerea limbeî româneşti în biserică; şi articolul opt ordonă ea pbpiî „carî nu să nevoesc cu rumânie ce tot cu sărbie" să fie opriţi din popie. 3. Zapise. In Chrestomatie am mai publicat şi o sumă însemnată de Zapise şi Hrisoave, 20 la număr; nu numaï pentru interesul filologie Introduction. LXI assurément moins bien connuo on Valnchio. Afin ilo donner uno idée do lu variété do co code do Târgovişto j'en ni reproduit dos chapitres concernant les législations crimiuollo, canonique et ecclésiastique; do plus „Ies Actes du cinquième concile"; et enfin un „cluipitro sur la sorcellerie", mais différent de colui do la l'ravila do Govora. Durant plus do lfiO ans ces lois furent en vigueur, telles qu'elles avaient été fixées par la grande Pravila. A l'époquo de l'occupation russe en 177.'} parurent h Jassy les Instructions juridiques, traduitesdu russo par tin certain Thpmas (II, p. 86). Co livro renfermo plus do théories générales sur les principes do la législation quo des lois proprement dites. Le stylo en est fort enchevêtré. Tour répondro aux changements qui avaient eu lien dans lo pays, ou rédigea on 1780 (II, p. 121) un autro code do lois civiles et criminelles, moins étendu muis d'un but plus pratique, connu sous le nom de la l'ravila d'Ipsilanti, princo sons les auspices duquel co codo fut publié. Il fut imprimé en grec et en roumain; cette dernièro languo en est correcte et sévère. L'intérêt do co codo consisto dans la tentative — et sans douto la premiero en son genro — do fixation do la „coutumo du pays" et do sa mise en harmonie avec les „Pravila" impériales, (elles que les basilicalcs byzantines qu'on trouvo dans la grande Pravila. La préface reproduite par moi donno uno explication satisfaisante, et lo chapitre sur lo „Divan" nous offro un aperçu dc l'organisation judiciaire dc cette époquo-là. La nouvelle loi civilo introduite par la Russie en Bessarabie, après quo la Turquie lui eût cédé ce territoire, so retrouve dans l'Institution publiée en russo et en roumain en 1818 à Kischcneff (II, p. 219). Lo chapitro des ..Privilèges des habitants" tiré do co livro exposo les classes sociales qui existaient en Moldavie, fixées et approuvées par les lois, actuellement reconnues et confirmées do nouveau. 2. Institutions. A la législation canoniquo so rattachent encore „led Institutions" du métropolito Sava do la Transylvanie. Je les mentionne ici, bien qu'elles n'offrent qu'un intérêt moral. Ces Institutions données en 1G7"> sont dirigées contre un certain nombro de superstitions quo lo prêtro doit éviter sous des peines définies. Plusieurs do ces superstitions à peino indiquées dans co document so trouvent expliquées plus tard dans un texte reproduit (II, p. ftl-53), qu'on a reconnu avoir été composé par Miron Costin en 1G70 (Xicolas 1710?). Les mesures prises par le métropolito Sava, prouvent quo ces croyances superstitieuses existaient réellement au sein du peuplo eu Roumanie aussi bien qu'en Transylvanie. Les Actes du Synode qui eut lieu dans la même année 1G75 sous lo métropolito Sava sont également d'un haut intérêt moral, vu que (II, p. 219) l'article premier ordonno l'introduction dc la languo roumaino dans l'Eglise, et l'nrticlo huit qui prescrit quo tout prêtre, qui persiste à officier en slovèno et non en ronmain, soit interdit. 3. Documents. En dehors do cela, j'ai encore reproduit dans la Chrcstomathic une vingtaino dc „Zapise" et dc „Hrisoave", non seulement pour leur intérêt philologique mais aussi parce qu'ils représentent „la coutumo du pays" qui nous fait connaître la forme dc l'nncicnno législation, LXII Introducere. ce prezintă, ci şi pentru aceea că ne reprezintă „obiceiul pământului", formele legislaţiunei primitive, după care se călăuzea statul român înainte de epoca Pravilelor autorizate. Este încă epoca Şoltuzuluî şi a Părgarilor în faţa cărora şi cu mărturia cărora se fac toate transacţiuuile vieţii sociale, precum cumpărare şi vânzare de moşii; delimitarea hotarului al unei proprietăţi; chemarea în judecată; aservirea proprie, sau actul de vânzare, prin care un om liber devene a rumân adică legat de pămănt, cu un grad numai superior ţiganului care era rob vecinie şi nelegat de pământ, dar transferabil din loc în loc şi de la stăpân la stăpân. Astfel de zapise despre vănzărî de moşii sânt p. 38, 43, 44, 53, 74, 75, 87, 91, 92, 93, 102, şi 135. Hrisoave de judecată p. 62 şi p. 73; de rumânie p. 134, 135, de răscumpărare p. 150, de schimbare de moşii p. 151, de întăritură în posesiune p. 173, de împărţire p. 207 şi de ţigancă p. 207. Cu acestea se închee literatura juridică română pe cât a intrat în cadrul Chrestomatieî. . * * III. Istoria. E firesc lucru să nu ne aşteptam în cele-l-alte ramuri ale literatureî la o activitate tot aşa de mare ca la cea teologică. Cu escepţiunea legislaţiunel, cele-l-ate producţiunî literare nu corespund unei necesităţi atât de imediate precum este teologia, slujba bisericească. Ori ce altă ocupaţiune literară presupune o stare de cultură înaintată, şi un interes mal universal, nerespunzând unei necesităţi practice. Scrierea istoriei, cultivarea artelor frumoase şi a poeziei, se datoreşte unor individualităţi pronunţate, cari au încredere în puterea lor de a fixa prin scris evenimentele cari se petrec supt ochii lor, sau de a reproduce simţirile de cari sânt mişcaţî. Individualitatea este caracterul principal al acestor producţiunî literare. Se cere o creştere superioară, o educaţiune mai profundă pentru ca cineva să dobândească o atare individualitate, şi să fie în stare să mănuească limba, nu pentru a urma slovă cu slovă lucrarea altuia, puind un cuvânt din limba lui proprie în locul celui din izvod cum se face la traduceri, ci pentru a o întrebuinţa ca un argil moale pe care îl frământă autorul şil plăzmueşte pană când devine icoana ideilor şi gândurilor sale proprie. Importanţa literatureî istorice este vâdită atât pentru originalitatea limbeî cât şi pentru coprinsul care oglindeşte desvoltarea politică şi socială a ţării. Literatura română nu este săracă nici în acest fel de lucrări, unele originale: cronici nationale, sau letopiseţe scrise într'o limbă pe atât de frumoasă pe căt de firească uneori puternică, chiar poetică, şi altele traduceri de istorii universale sau cronici ale lumii cu o limbă mai greoae uneori nedibace. d) Hronografe. Precum am observat posedam istorii sau cronici (lotopiseţe) naţionale şi cronici universale. Cea mai veche din Introduction. LXIII qui servait du règle à l'Klat roumain bien avant quo lus „Pravili" autorisées parussent, ("est encore l'époquo du Koltuz, dus Pnrgari devant qui et moyennant lo téinoignugo desquels so faisaient toutes les transactions do la vie sociale, toiles quo achat ut vente do domaines, délimitation do propriétés, appel on jugement, usservissumunt propre ou acte do vente par lequel un homme libre devenait „rumân" c'est-à-dire attaché à la terre, d'un seul degré supérieur au tzigun, esclave à perpétuité et non nttnchu à la terro, mais transportablo d'un endroit à l'autre, d'un mnîtro à l'autre. Tullus sont les „Zapiso" do vente des propriétés p. 38, 43, 44, 53, 74, 75, 87, 91, 92, 93,. 102 et 135, les „hrisoave" do jugement p. fit et (53, do servage p. 131, 135, do rachat p. 150, d'échangu do domaines p. 151, de confirmation do propriété p. 173, de partage p. 207, et d'esclavage p. 207. À cela se borne la littératuro juridique pour la part quo jo lui ai faito dans la Chrestomathio. III. Histoire. Naturellement, 11 no faut pas nous attendre dans les autres branches do la littérature à uno activité aussi grande quo dans lo domaino do la théologie. A l'oxccption des législations, les autres productions littéraires no répondent quo très peu à un besoin aussi immédiat quo la théologio, lo sorvico divin. ïouto autro occupation littéraire suppose un état do civilisation snpéricuro et un intérêt plus général, sans pourtant répondro à un besoin pratique La culturo do l'histoire, des beaux arts, do la poésie est lo partage oxclusif des hautes individualités, ayant la foi dans leur talent, qui leur permet do reproduire comme dans un miroir, soit les. événements qui se passent sous leurs yeux, soit, les sentiments dont ils sont animés. L'originalité est lo caractèro principal do ces productions littéraires. On exigo un développement supérieur, uno éducation plus parfaite de quiconquo veut obtenir une semblable originalité, qui lo rendo eapablo de manier à son gré la langue, non pour suivre mot à mot lo travail d'autrui, remplaçant chaquo mot do l'original par un mot do sa propre langue, commo les anciens traducteurs, mais pour la rendro malléable commo uno argilo molle qu'il pétrit do manière à co qu'elle réponde à ses propres idées et à ses propres pensées. L'importance do la littératuro historique est visiblo tant pour l'originalité do la languo quo pour le fond qui reflète directement lo développement politique et social du pays. La littératuro roumaino ne manque pas non plus d'ouvrages originaux en ce genre, certains même puissants, nuls par un soufflo poétique, écrits dans uno languo aussi corrocto qu'élégante Néanmoins, on trouve encoro des traductions d'histoires et do chroniques universelles, „Chrono-graphes" dont lo stylo est quelquefois pénible, hésitant ou mémo incompréhensible a) Chronogrnphcs. Ainsi que nous l'avons déjà remarqué, il va aussi bien des histoires ou des chroniques (lctopiscţi) nationales que des LXIV Introducere. această clasă din urmă, cu care încep înşirarea, este acea a lnï Moxa de la 1G20 (p. 56) tradusă din sloveneşte. Am urmărit şi aci acelaşî plan de a da preferinţă acelor părţi carî conţin povcştî sau descrieri, stilul fiind maî vioîu şi maï slobod, decât atuncea când se înşiră evenimente politice supt o formă analistică. Din cronica luî Moxa am reprodus descrierea „zidirii lunici", ca o paralelă la acea din Paliea (1582, p. 33); apoi legenda privitoare la „originea Romanilor" precum şi istoria venircî luî „Leu Iconoclast" şi a luî „Vasilic Macbedon" la împărăţie, toate aceste având caracterul de poveşti populare. Vasile Macbedon este acelaşî de care am vorbit cu prilejul „învăţăturilor luî Xcagoe Vodă". A doua cronică a lumcî, foarte voluminoasă şi foarte importantă este Hronograful (Strângere nouă) tradus sau alcătuit de al doilea logofăt Danovicî pe la 1640—50 (p. 145). Pană a nu da de adevăratul autor am luat pe Pavel Gramatic ca atare, căcî el a iscălit Predoslovia, nu ca un copist, ci ca parcă ar fi el însuşî autorul. Cercetări ulterioare m'au convins însă cu desăvărşire că Hronograful este opera luî Danovicî. Predoslovia reprodusă (p. 145—147) conţine o descriere csactă a coprinsuluî, precum şi indicaţiunî asupra izvoarelor de carï s'a slujit autorul la compilarea cărţii de faţă. „Legenda proorocului Icremia" ca cuprins este identică cu aceea din Vieţile Sfinţilor ale luî Dosofteiu la care este o paralelă foarte instructivă, dar se deosibeşte prin limba. Manuscrisul după care am făcut extractele a conservat foarte bine caracterul original al limbeî, care s'a şters maî tot în copia cea do la 1760 din care am dat extracte anume din această pricină, în vol. II, p. 70. „Blagoslovcnia luî Iacob" din acest manuscris se poate compara asemenea cu textul din Paleea (I, p. 35—36). „întrebările Saveleî cu Solomon" şi „Istoria Eudocbieî cu mărul" fac astăzi parte din literatura populară română. Această carte atât dc voluminoasă, — la unele copiï s'au maî adăugat învăţăturile luî Vasile Macbedon—-, nu represintă singura istorie universală română; mai avem şi o altă cronică românească, cu care se confundă adesea dc copiştii. Această din urmă este o traducere a croniceï neogreceşti a luî Dorotheus din Monembasia. Această traducere s'a făcut pe semne în Muntenia pe la sfărşitul sec. XVII"lea (p. 311). Xeavând manuscrisul mult la dispoziţiune ra'am mulţumit a reproduce numai începutul. Trecând la istoria specială străină avem apoï „Istoria Ruşilor" a luî Costin, din care am reprodus părţile importante pentru istoria credinţelor populare române. Manuscrisul dc care ni'am slujit este dc pe la 1750 şi cu am reprodus (II, p. 49) acele părţî ca aparţinând uneî opere din acea vreme. Xumele adevărat al autorului s'a descoperit abea cu mult în urma tiparului acestor volume. Capitolul despre „idolii slovencştî" esplică într'un mod pe căt se poate de satisfăcător atăt circulara mitropolitului Sava (p. 217) cât şi numele curioase ca lado din cănticele dc nuntă (II, p. 820) sau „Lcr-umi doamne" din colinde (II, p. 331 etc.) sau Pailic din descântece (II, p/343) carî nu sânt decât cbiar'numele acelor idoli slovencştî: Lada, Leliu şi Poleliu, „ce se cântă şi se zic şi la Români" aşa după mărturia lui Costin (II, p. 51). Introduction LX V chroniques universelles. Parmi eus duriiiùrus ln plus nnciunnu est lu ohroniquo doMoxu do l'an 1020 (p. 58) traduite du slavon. Ici coininu partout j'ai suivi lo luûrno plan, un roproduisnnt do préféronco des extraits, principalement des contos ou dus descriptions, où lo stylo est plus coulant ot plus libre (pie dans lus récils dus événements politiques présentés d'ordinaire plutôt sous uno formo d'annales. J'ui tiré de la Clironiquo de Moxn lo récit do „la Création" pour lo comparer n celui do la Talion (1582, p. 33); puis la „legendo des origines dus Romains", ainsi quo lo récit do „lVivuncmcnt au trôno do Léon l'Iconoclaste ot do Basile lo Macédonien", ayant l'apparenco do contes populaires. C'est lo mémo liusilc, dont nous avons parlé à propos des „Instructions do Noagoo Vodn". Uno douxièmo clironiquo universelle, très volumineuse et do haute importance, est „le Chronographo" (nouveau recueil) traduit ou composé par lo second logofot Danovici en 1010—50 (p. 1-15). Avant do fixer lo véritablo uutour do co livre, j'avais cru commo tel un certnin l'aul Gramatic qui a signé ln préface, non commo copiste, mais commo auteur. Dus rechorchus ultérieures m'ont cependant convaincu quo o'est Danovici qui en est l'auteur. La préfaco reproduito (p. 145—147) contient lo détnil exact du contenu, ainsi que des remarques sur les sources, auxquelles l'auteur u puisé la confection du livro un question. ,,La logendo du prophète Jéré-mio" y est identique à ccllo do Dositheo dans les Vies des Saints, n laquelle elle pourrait servir do parallèle intéressant. Lo manuscrit qui m'a fourni lus extraits, a consorvé exactement lo caractèro original do l'ouvrage qui a disparu complètement dans la copie do 17G0, à laquello j'ai emprunté pour co motif des extraits dans le 11° vol., p. 70. ,,Ln bénédiction do Jacob" de co manuscrit pont ètro aussi compnréo ù celle de la l'alica (I, p. 35—30). ,,Los Dialogues entrc-Sibyllo (reino de Saba) et Solomon" et lo récit d',,Kv-dochio et do la ponuno" font aujourd'hui partio do la littératuro roumaine populaire. Co livro si volumineux qui dans certaines copies a été complété par les ,,Instructions" do Basilo n'est pas lo seul n représenter l'histoire univcrscllo en languo roumaino; il y n encore uno nutro clironiquo en roumain, souvent confonduo avec la premiero par les copistes, qui est uno traduction do la clironiquo néo-grecquo do Dorothcus de Monembasie. 11 est probablo quo la traduction a été exécutéo en Valachio vers la fin du XVII" sièclo (p. 311). N'ayant pu avoir lo manuscrit longtemps n ma disposition, jo mo suis borné n la reproduction du début seulement. Si nous passons n l'histoire spéciale, nous trouvons ,,l'histoire des Russes" do Costin, n laquelle j'ai emprunté certaines parties importantes pour l'histoire des croyances populaires roumaines. Lo manuscrit, dont jo me suis servi, date de 1750, et les parties que j'ai reproduites (II, p. 40), jo les ai attribuéos ù cetto époquc-là, vu quo le nom do l'auteur réel n'a été découvert qu'après l'impression do la Chrcstomathic. Lo chapitre sur les divinités slovènes explique d'uno manière aussi satisfaisante que possible l'cncycliquo du métropolite Sava (p. 217) en même temps quo les mots singuliers tels quo Lado dans les chants des noces (II, p. 820), Lorii mï doamno dans les „Colindo" (II, p. 331, etc.) et Pnilic dans les Incantations (II,.p. 343) qui no sont en réalité quo les noms do cu3 divinités slovènes : Lada, Loliu et Pololiu, qui „sc disent et so chantent chez les Roumains", selon lo témoignage do Costin (II, p. 51). Gastrr, Chrostomalio romana. I. E LXVI Introducere. Ultimele momente ale luî Petru cel mare le-am reprodus (II, p. 53) după un alt manuscris din 1757, care se află legat la un loc cu cel de maî sus. Cu aceasta se închee tot ce avem din istoria universală şi străină în. Chrestomatie. b) Istoria română. Cel maî vechîu monument de istorie naţională îmbrăţişând atât Muntenia căt şi Moldova pare a ii Letopiseţul anonim din care am reprodus extracte (p. 189). Autorul necunoscut al acestuî Letopiseţ a lăsat în urma luî compilaţiunea cea maî importantă de istoria sin-hronistă a Munteniei şi a Moldovei; este o operă de o însemnătate capitală, care ar merita să fie publicată în întregul ei, înaintea orî cărui alt letopiseţ. Sistemul urmat într'această cronică se pote recunoaşte uşor din părţile reproduse aci. „Descălicarea luî Negru Vodă" este descrisă aci supt o formă mult maî corectă decăt aîurea; şi singur autorul nostru ne dă titlul complect al Domnilor românî împreună cu formula începătoare IIIVIIKI scrisă pe deplin. „Izbănda luî Ştefan cel mare la Vaslui" asupra Turcilor este fapta cea maî vestită a acestui Domn. Aceeaşi bătălie am maî reprodus-o şi după cronicarul Ureche (p. 71) şi din comparaţiunea acestor două texte se poate constata cum că autorul Letopiseţului a avut o altă sorginte. In sfărşit am mai reprodus şi „venirea sf-luî Nifon în ţară", întemccrea eparhielor locale şi a slujbei bisericeşti; e acelaşî Nifon de a cărui „viaţa" am pomenit mai sus. O cronică ştiinţifică, în care autorul cercetează originea Românilor este Hronicul Moldo-Vlahilor al principelui Cantemir. Scris mai întăiu latineşte, autorul a tradus Hronicul apoi în româneşte (1710), dar într'o limbă mai de neînţeles, căcî a conservat sintactica latină, şi unde îï lipsiau cuvinte româneştî se ajuta cu formaţiuni noi, proprie luî. Dintr'-această carte cam voluminoasă şi maî mult apologetică şi polemică decât curat istorică am reprodus (p. 359) acea parte, în care Cantemir caută să dovedească izvorul legendei ruşinoase despre originea criminală a Românilor, într'această parte de un caracter legendar autorul s'a ferit mai mult de latinisme şi se apropie oare-şi cum de graîul adevărat al poporului. Toată cartea nu este decât o polemică în potriva acelor cronicari moldoveni carî susţineau acea legendă, de pildă Evstratie, de care vom mai pomeni. Singurul care a maî întreprins apoi o istorie generală a Românilor este Şincai, care a dedicat toată viaţa sa acesteî lucrări. Am reprodus din opera lui (II, p. 205), numai două texte : unu interesant pentru viaţa luî şi pentru arheologie, cel-l-alt care ne arată izvoarele de carî s'a slujit. Am reprodus acest pasagiu cu atât maî mult, cu cât „cronica bălăcenească" nu se maî cunoaşte aiurea ca atare, şi citatul de acolo poate sluji la identificarea ei. Am trecut decî de la o compilaţiune curat naţională, făcută pe baza documentelor şi letopiseţelor române, la un „Hronic" latino-român, şi de la dânsul la o adunare vastă şi neîntrecută de materiale importante pentru scrierea istoriei României. I iitrcuf netif m. LXVII Los derniers moments do l'iorro-lo-Urand ont été reproduit* (II, p. 53) d'après un manuscrit do 1757, relié on un seul volume aveo lo précédent. Voilà tout co quo l'on trouvera sur l'histoire universelle dans notre Chrostomathio. b) Histoire roumaine. Quant à l'histoire nationale, la plus ancienne qui embrasse à la Ibis la Valachie et la Moldavie mo paraît être la ,,Chronique" (p. 181)). L'autour inconnu do co ,,Lolopisetz" nous a laissé la plus importante compilation d'histoire synchroniquo do deux provinces roumaines, ouvrage remarquable qui mériterait bien d'être imprimé in extenso, avant toute autro chronique. On pourrait so faire uno idée du plan quo l'autour a suivi par los morceaux quo j'ai reproduits. ,,L'avènement do Negru-Vodit" y est raconté sous une forme plus exacte quo partout ailleurs. C'est lo seul qui nous donne le titre complet des princes roumains, avec la formule IIU'IIKI écrite on entier. ,,Lu victoire remportée par Etionno-lo-Grnnd sur les Turcs à Vaslui" étant le fait lo plus éclatant du règne do ce prince, j'en ai reproduit la description de cotte bataille; j'ai reproduit la même description tiréo de la chronique d'Urochi (p. 7l), afin de prouver par leur comparaison quo l'auteur do la chroniquo anonyme n puisé dans uno autro source Enfin, je lui ai encoro emprunté lo récit de ,,la venue do S* Niphon en Valachie" et dc rétablissement des éparchies locales et do l'offico divin. C'est lo même Niphon, dont nous avons mentionné la Vie plus haut. Lo ,,Hronic" du prince Cantemir est une chroniquo scientifique, dans laquelle l'autour étudie l'origine des Roumains. Ecrite d'abord on latin, elle fut traduit o ensuite en roumain en 1710 par l'auteur lui-même, mais dans un stylo obscur, imitant lo mécanismo do la syntaxe latine, et abondant en nouveaux termes composés d'après sa fantaisie qui remplacent ceux qui manquent en roumain. J'ai reproduit (p. 359) do co vaste ouvrage do nature plutôt apologétique et polomiquo quo purement historique, le fragment dans lequel Cantemir cherche à réfuter l'immorale légende de l'origine criminelle des Roumains. Dans co fragment plus qu'ailleurs l'auteur évite les latinismes, c'est pourquoi la languo y est plus conforme au génie de la languo populaire. L'ouvrago tout entier n'est qu'une polémique dirigée contre les chroniqueurs moldaves qui soutenaient ectto légende, tels que Ku.st.mtio Logofôtul dont nous i*eparlcrons. JiO seul qui ait entrepris encoro uno h is toi r o générale des Roumains est Şincaiu qui a consacré touto sa vie à la confection do cet ouvrage; j'en ai reproduit deux fragments seulement (II, p. 205), dont l'un dc certain intérêt pour l'archéologie ot important pour la biographie do l'auteur, et l'autre qui nous montre uno des sources auxquelles il a puisé. Ce dernier fragmont a été reproduit d'autant plus quo ,,la chroniquo do Balaccanu" n'est plus connue nulle part commo telle, et la citation du fragment peut servira l'identification dc ectto chroniquo. Jo suis donc passé d'uno compilation purement nationale, basée sur des documents "et des létopisotz roumains à uno autro chroniquo latine-roumaine, et dc ccllo-ci à un recueil étendu et hors ligno do matériaux importants pour l'histoiro do la Roumanie E* LXVIII Introducere. Pc lângă aceste letopiseţe generale avem şi alte cronici speciale munteneşti şi moldoveneşti; fie care autor descriind numai ceea ce se petrecea în, sau ceea ce atingea mal mult de, ţărişoara luî. Dintr' aceste cronici speciale cel mal vechîu ce ni s'a păstrat este acela al luî Ureche de pe la începutul sec. XVII*lea (ca. 1625). „Predoslovia" tipărită aci (p. 68) cunoaşte numaî pe Grigorie Ureche ca autor. Să fie însă oare opera luî Xestor, ce şi-a însuşit fiul său, Grigorie? Nu este aci locul de a ne pronunţa asupra acestei chestiunî. Orî cum autorul dă istoricul lucrării în această predoslovie şi ne spune şi de alte letopiseţe vechi, cari mi se par mie că au fost utilizate şi poate chiar păstrate în compilaţiunea cea vastă despre care am vorbit maî sus. „Proclamarea lui Stefan ca Domn" ne arată procedeul unei atarî numirî de pe vremurile de atuncî. „Bătălia şi izbânda" au fost pomenite deja, şi ultimul capitol ne povesteşte şi ceva din „viaţa luî Ureche" proprie. Puţin după cronica luî Ureche apăru cronica luî Simion Dascălii pe la 1650 (p. 142). Dintr' aceasta am reprodus o parte din „viaţa romantică a aventurierului Despota" care a ajuns să fie Domn în Moldova. Atăt Simion Dascalu căt şi maî toţi cronicarii moldoveni urmaşii luî, so folosesc foarte mult de istoriile latine ale autorilor Polonî şi Ungurî, din cari fac chiar extracte destul de considerabile. Pentru o vreme oare care Polonia era ţara aceea unde boerii moldoveni îşi trimiteau copii pentru a le da o creştere mai înaltă. Aşa era cazul cu cronicarul cel maî interesant al Moldovei: Miron-Costin (ca. 1670) continuatorul imediat al cronicei lui Ureche; precum o spune el însuşi în cap. I reprodus aci (p. 196). In „descrierea domniei luî Badu vodă cel mare" Costin ne desfăşură un tablou viu de viaţa şi purtarea acelui domn. Pasagiul acesta mai este important prin aluziunea directă ce face la „Alexandria", adică viaţa fabuloasă a lui Alexandru, care precum se vede, era deja cunoscută în Moldova pe vremea aceea. Plină de reflexiuni profunde şi de pilde frumoase este apoi descrierea „căderiî lui Vasile Lupu", iar acea a „semnelor cerului şi a lăcustelor cum se pogoară", este recunoscută ca o descriere clasică. Pe ambele aceste le am reprodus aci. Lui Evstratie (ca. 1650—1670) se atribueşte p cronică, care prin cuprinsul ei a dat naştere la protestări energice şi patriotice din partea urmaşilor lui. Partea aceea care mai ales a stârnit viforul literar, este despre originea Moldovenilor din temniţele Bornei; fiind cea maî interesantă am reprodus-o aci (p. 234). Tot de acolo apoi „dcscălcarea Maramureşului", de un caracter analog. Să fie oare autorul acestei cronice, acelaşî Evstratie căruîa se datoreşte Pravila aleasă (p. 76) şi cea de Jaşî (p. 118)? Nicolae Costin, fiul lui Miron, scrise şi el (la 1713) o cronică a Moldovei începându-o de acolo de unde o părăsise tatăl său. Din cauză că poartă acelaşî nume opera unuia a fost amestecată cu aceea a altuia, ba chiar una şi aceeaşi cronică se atribueşte de diferiţi copişti în diferite manuscrise, când unuia când altuia. De aceea am reprodus „Predoslovia" Introduction. LXIX Il y n encoro, outre ces létopisots générales dos chroniquos spé-ciellos vnlaquos et moldaves, daas lesquelles clmquo historien décrit seulement co qui s'est passé daas son propre pays, et co qui lo touche plus particulièrement. Parmi ces chroniques locales, la plus ancienne qui s'est consorvéo est ccllo d'Urccho vors lo début du XVII* siècle (à peu près 1625, p. G8). La préfaco roproduito par moi reconnaît commo auteur Or. Urecho soul. Serait-co lo travail de Nestor, cetto œuvre quo son fils Orégoiro s'est appropriée? Co n'est pas ici lo liou do nous prononcer sur cetto question. Dans la préface, l'autour fait l'historiquo do l'ouvrugo et nous parlo aussi d'autres létopisetz anciens qui mo paraissent avoir été utilisés ot pout-êtro mémo reproduits dans la vnsto compilation dont j'ni parlé ci-dessus. La ,,Proclamation d'Etionno comme princo" nous donne un oxcraplo d'uno scmblnblo dénomination à cotto époque. La „Uataille" et la ,,Victoiro" ont été déjà mentionnées. Enfin lo dernier chapitre nous rappollo aussi quelques traits do la propro vio d'Urcchi. Pou do temps après la publication do cetto chroniquo parut la chroniquo do Siméon Dascălul on 1650 (p. 142), àlaqucllo j'ai emprunté un fragment traitant do la vio romanesquo do l'aventurier Dcspota qui était parvenu au trône de Moldavie. Siméon Dascălul, do même quo tous les chroniqueurs moldaves do cotto époquo qui lui ont succédé, s'est beaucoup servi des chroniques latines écrites par des historions polonais et hongrois, ot en a tiré mémo des extraits considérables. La Pologne fut pondant un certain temps lo pays où les boïars moldaves envoyaient leurs enfants pour leur fairo donner uno éducation supérioure. Tel est lo cas du chroniqueur lo plus fameux do la Moldavio : Miron Costin (à peu près 1G70) (p. 196), lo continuateur immédiat du chroniqueur Urechi, commo il nous lo dit lui-même dans lo chapitro premier reproduit par moi. Dans lo chapitro traitant du règno do Rndu-lc-Grnnd, Costin nous traco un tableau vivant do la vio et do la conduito dc co prince Un passago surtout, où il est question de l'Alexandrie, c'ost-à-diro la vio fabulouso d'Alcxandro lo Grand, est particulièrement intéressant, car il prouve quo co livro était déjà connu à ectto époquo-là en Moldavio. Plein do réfioxions profondes et dc belles maximes est ,,lo récit do la chuto du princo Vasilo Lupu", ot tout-à-fait classiquo est ,,la description dos signes du ciel et do l'invasion des sauterelles". Jo les ai tous deux reproduits. Uno autre chroniquo qui, par son fond, a provoqué des protestations sérieuses et patriotiques dc la part des chroniqueurs postérieurs, est la chroaiquo qu'on attribuo à Eustratio (entro 1G50 et 1670). Je lui ni emprunté précisément lo chapitro lo plus intéressant (p. 234) concernant l'origino des Roumains des prisons do Rome, celui qui a surtout soulové la tempête littéraire; dc même que lo chapitro traitant do ,,la colonisation du Marmoros", d'un caractèro analogue L'auteur do cette chronique scrait-il le même Eustratic auquel nous devons la Pravila choisie (v. p. 7G) et celle de Jnsi (v. p. 118)? Nicolai Costin, fils dc Miron, écrivit lui aussi (en 1713) une chroniquo do la Moldavie, à partir du point où s'était arrêté son père Comme ils portent le même nom, ils furent souvent confondus, et leurs œuvres ont été attribuées faussement par les copistes tantôt à l'un, tantôt à l'autre dc ces deux écrivains. La préfaco que j'ai tirée d'un certain manuscrit (II, p. l) LXX Introducere. (II, p. l) dintr'un manuscris, care poate să fie chiar autograful autorului sau o copie directă după acest autograf. Se va vedea din coprinsul el că limba este mai greoae, mal pedantică, nu atăt de limpede, curgătoare şi graţioasă ca aceea a tatălui său. Din aceeaşi pricină am maî reprodus şi un capitol care mal este interesant şi pentru „arheologie" şi adică asupra „portului locuitorilor"; aceeaşi temă a tratat o Sincaï în pasagiul reprodus (II, p. 205). Din cronica lui Acsinti Uricariul 1716 am reprodus (II, p. 18) prinderea luî Carol XILloa, descrisă aci de un contimpuran într'un mod imparţial şi viu. Se pare că a fost martor ocular, căci descrie acel eveniment tragic cu toate amănuntele. Iar din acea a lui Muşte din 1729 am reprodus (II, p. 24) o descriere a „calamităţilor" ce se întâmplase în ţara Moldovei, pe vremea scriitorului. Aceşti cronicari nu sânt decât analişti; ci ne dau istorie contimporană, şi nu se apropie de Costineştil sau de Ureche nici în spirit şi nici în dicţiune. Mai mult se aseamână cu aceştia Ne-culcea 1742—1743 (II, p. 32), atât prin vioiciunea şi puterea stilului cât şi prin interesul ce manifestează chiar şi pentru acele lucruri ce nu stau în legătură directă cu evenimentele ce le descrie. Lui îi datorim cea mai veche colecţiune de legende istorice, pe cari le a cules el din om în om. Aceştia sânt baza baladelor populare române (II, p. 287) şi de aceea am reprodus acele legende cari mai trăesc şi astăzi în gura poporului supt forma de cântece (balade) populare. „Tractatul între Cantemir şi Petru cel mare", reprodus tot din Xeculce, este de cea mal mare importanţă pentru istoria ţării. De la Xeculce trecem iarăşi la un analist mai sarbăd, Cânta 1769 (II, p. 81) din care m'am mulţumit a da numai un mic extract, ca specimen de scriere. Cu acesta se închee istoriografia propriu zisă moldovenească. Epoca Eanarioţilor nu era tocmai favorabilă acestui soiu de literatură plină cu amintirile din trecut şi având ca urmare comparaţiunea necesară cu presentul. Obiceiurile domnilor fanarioţi au fost registrate de Gheorgachi în condica sa din 1762. .Eu am reprodus (II, p. 75) „orânduiala divanului", descriind cum se făcea judecată. Muntenia este represintată numai prin vr'o doi scriitorii, dintre care cel mal de frunte estell. Greceanu 1700 (p. 332) din cronica căruia am reprodus „rădicarea la domnie a lui Constantin Basarab" ca o paralelă la proclamarea lui Stefan (p. 70) şi apoî „încoronarea luî Tukeli" conţinând tot ceremonialul ce se observa la atarî ocaziuni. Cel-l-alt cronicar este unu anume Dumitrache de la 1782 (II, p. 126), care ne a lăsat o cronică cu părţi scrise în proză rimată. . Bucata reprodusă de mine ajunge pentru caracterizarea stilului vioiu al acestui scriitor. Ca izvor pentru istoria Muntenească mai poate sluji şi viaţa sf. Xifon, pomenită deja în mal multe rânduri. Tot aci mai adaug şi epitaful lui B. Buzescu, faimosul general al lui Mihaiu viteazu, din 1610 (p. 44). c) Cronici rimate. Pe lângă aceste scrieri în proză maî există şi unele cronici în versuri. Aşa „Satira slugilor domneşti" în letopiseţul Introduction. LXXI ot qui pourrait êtro celui mémo do Costin, ou encore uno copie directe du manuscrit uutogrnpho; on s'en convaincra quo l'on n nM'airc ù un stylo lourd et péduntosquo, par conséquent n l'œuvre du fds et non pas à ccllo du pèro, dont lo stylo est plus simplo ot plus coulant. J'ai encore reproduit un chapitre très intéressant pour l'archéologie, qui roulo sur un sujet nnnloguo à celui traité par Şincai, également extrait (II, p. 205) : ,,Lcs costumes des habitants." La clironiquo d'Acsinti Uricnriul on 1710 m'a fourni (II, p. 18) lo récit do la prise du héros suédois Charles XII, racontée par un contemporain avec impartialité et dans un stylo animé. 11 paraît quo co fut lui-mémo lo témoin oculaire, car il décrit cet événement trngiquo dans tous ses détails. — A la clironiquo de M usto (en 172î>) j'ai emprunté (II, p. 24) lo récit des calamités qui étaient arrivées en Moldavio, à l'époque de l'historien. Mais tous ces chroniqueurs ne sont quo de simples analystes, ils no font quo nous raconter los événements contemporains à eux, et sont loin d'égaler les deux Costin et Urechi, ni par l'esprit, ni par lo stylo. C'est Xeculco plutôt 1742—1743 (II, p. 32), qui se rapproche do ces derniers, autant par la sonplcsso et la forco du stylo que par l'intérêt qu'il accordo même aux choses qui n'ofl'ront pas un rapport étroit avec les événements qu'il raconte. C'est ù lui quo nous devons également la plus ancienne collection de légendes historiques qu'il avait recueillies de boucho en bouche. Elle tonne, pour ainsi dire, la base des ballades roumaines (II, p. 287) et c'est pourquoi j'en ni extrait celles de ces légendes qui subsistent encore dans la boucho du peuple, sous forme de ballades populaires. Un antre fragment, emprunté au même historien, et de la plus hauto importance pour l'histoire du pays, est lo Traité ontro Cantemir ot Picrrc-le-Orand. Do Xeculco nous passons à un chroniqueur, plutôt analyste, do peu do valeur : Canta (en 17G9), do la chronique duquel jo me suis borné à reproduire (II, p. 81) un petit fragment seulement, commo spécimen de son stylo. — Avec co dernier finit l'historiographie moldavo proprement dite. L'époquo des Fanariotcs n'était pas aussi favorablo à co genre do littérature, n raison do no pus réveiller les souvenirs du passé et d'éviter ainsi les conséquences quo la comparaison do co passé avec le présent aurait pu provoquer dans l'imagination du peuple opprimé. Les mœurs des princes du Fanar ont été décrites par Ohoorgnchi dans sa „condica" do 1762. J'en ai roproduit (II, p. 75) la manière dont lo Divan jugeait on co temps-là. En Valachio il est à mentionner deux historiens seulement, dont lo plus remnrquablo ost K. Groccnnu en 1700 (p. 332). J'ai emprunté à sa clironiquo lo chapitro traitant de l'avènement de Constantin Bassarab au trôno do Valachio, pour sorvir do parallèle à la ,,Proclamation d'Etienne" (p. 70), et ensuite le ,.couronnement de Tekcli", chapitro qui renferme tont lo ceremoniei en usage dans do pareilles occasions. L'nutrc chroniqueur est un certain Doumitrnchc do 1782 (II, p. 126) qui nous a laissé uno clironiquo en proso mêlée do vors. Lo fragment que j'en ni tiré peut donner une idéo suffisante du stylo vif et coulant do cet écrivain. Comme source secondairo pour l'histoire do la Valachio, pourrait encore servir la Vio do S1 Xyphon, ainsi quo l'Epitapho do K. Buzescu de 1610 (p. 44), fameux général do Michel le Brave. c) Chroniquos rimées. A côté do ces descriptions en prose, il LXXII Introducere. lui Enachi Cogălniceanu 1774 (II, p. 102) de un interes special cultural. Apoï de acelaşî autor 1777 (II, p. lll) „Stihurile" asupra morţiî sau maî bine asasinării luî Ghica Vodă o tragedie, care prin cuprinsul eî, şi prin caracterul erouluî principal a devenit cântec popular. Un fapt important în istoria română se leagă de acest eveniment tragic, şi adică deslipirea Bucovinei de Moldova, şi punerea eî supt stăpănirea Austriei. Revoluţiunea Grecilor la 1821 cunoscută supt numele de Eteric s'a resimţit şi în România, care pe atuncea era plină de Grecî. Pazele prin care a trecut această mişcare a Grecilor în Moldova, ciocnirile cu Turcii precum şi toate cele-l-alte întâmplări ale Grecilor răsvrătiţî sânt descrise de către Beldiman în Eteria 1822 (II, p. 242). Această cronică rimată e plină de observaţiunî fine şi de o ironie foarte delicată. Am reprodus începutul, care caracterizează atât mişcarea cât şi suferinţele ce a adus ţăriî, şi apoï întăîa „ciocnire între Grecî şi Turcî", caracteristică pentru vitejia fie cărei părţi. Cu aceasta se închee şirul cronicelor şi al letopiseţelor din cari am crezut de cuviinţă a da extracte în cartea de faţă. Mai pomenesc şi singurul fragment vechiu de Geografie, adică aceea a Ardealului de pe la 1660—1680 (p. 175). ' IV. Literatura estetică. înainte de a trece la literatura populară propriu zisă, ne vom opri puţin pentru caracterizarea literatureî poetice şi romantico. Aceasta se leagă în mod firesc de literatura istorică şi de literatura populară* căcî nu puţine din operile pomenite până aci au ajuns să devie populare, sau în parte când erau prea voluminoase, sau în întregul lor, când erau maï micï; iar subiectul, maî ales al romanţurilor, se leagă de evenimente istorice adevărate san inventate. Operile aceste au de obşte un caracter maî pronunţat de originalitate în ceea ce priveşte mânuirea limbeî, şi pregătesc astfel tărămul pentru literatura beletristică şi poetică, propriu zisă, care începe a se des-volta abea în secolul al XIX_lea. Literatura estetică se împarte în : 1. Romanţurî. Romanţul cel niaï vechiu din literatura universală, Aethiopica ale luî Heliodor, se află şi în literatură română, de pe la 1750 unde poartă numele autorului „Iliodor" (II, p. 88) în loc de Aethiopica cum sună aiurea. Această traducere română se ţine atât de sclavie de originalul grecesc, în căt este foarte grea de înţeles, fără ajutorul acelui original. In glosar am dat adesea cuvântul grecesc, aşa ca să se poate lămuri mai bine înţelesul ce'l are cuvântul român în acel text. Eu am re- Introduction. LXXIII y n aussi quelques-unes do riméos. Ainsi la „Satiro des domestiques du princo", dans lo létopisotz d'Knachi Cogftlniooanu do 1 774 (II, p. 102), présento un intérêt tout spécial do culture. Puis les Vers sur la mort ou mieux sur l'assassinat du princo Ohica (en 1777) toujours du môme autour (II, p. lll) forment un véritablo drame, qui, par suito du carac-toro vaillant du héros principal, ot do la tristosso du contenu, est devenu chant populaire Co qui contribuo davantage à la popularité do co chant, • c'est lo souvenir du tragique événomont : la séparation do la Bucovine do la Moldavio et sa soumission à l'Autriche. La Révolution grecquo en 1821, connuo sous lo nom d'Hétério, acu aussi son contre-coup en Roumnnio, cnvuhio alors par les Grcc3. Les phases par lesquollos a passé cotte révolte dans le pays, les chocs entro les Grecs et les Turcs do mémo quo tous les nutres événements qui eurent lieu sont admirablement décrits par Roldiman dans son poëmo : l'„Hétério" en 1822 (II, p. 242). Cotto espèco do chronique en vers debordo en observations fines et en jets d'uno ironio fort délicate. J'ai reproduit lo début du poëmo, où l'autour dépeint les souffrances et los calamités quo cette hetério n attirées sur lo pays, ensuito la première collision entre les Turcs ot les Grecs, où il rnconto la bravouro relative dans les deux champs combattants. Avec celui-là so tormino la scrio des chroniques et des ldtopisetz dont nous avons cru bon do donner des extraits dans lo présent ouvrage. Jo citerai encoro pour mémoiro lo seul nneien fragment de la Géographie do Transylvanie faito entre 1GG0—1G80 (p. 175). IV. Littérature esthétique. Avant do passer à la littératuro populaire proprement dite, nous nous arrêterons ici un instant pour caractériser les littératures poétique et romantique, qui so rattachent d'une manière étroite a la littératuro historique et à la littérature populaire; car beaucoup des œuvres rappelées ioi sont arrivées à devenir populaires, soit on pnrtio quand elles étaient volumineuses, soit dans leur euticr, quand elles étaient plus restreintes. De même, lo sujet lo plus fréquont des romans so rattache à des événements historiques vrais ou inventés. Ces romans présentent en général un enractèro plus prononcé d'originalité, en ce qui concerno lo maniement do la languo et préparent do cetto manièro lo terrain pour la culture littéraire et poétique, ou littératuro osthétiquo proprement dite, qui commenco à so développer à peino au XIX* siècle. Kilo se diviso ainsi : 1. Romans. — Lo roman le plus ancien dc la littérature universelle, les Kthiopiqucs d'Héliodor, so rctrouvo aussi dans la littératuro roumaino vers 1750, où il porto le nom de l'autour : „Heliodor" (II, p. 88) nu lieu d',,Kthiopiqucs" comme ailleurs. Cette traduction roumaine suit si servilement l'original grec qu'elle est fort difficile à comprendre sans lo secours du texte même J'ai eu soin dans lo Glossaire do mettre à côté du mot roumain inintelligible le terme correspondant du texte grec, afin quo Ton puisse plus facilement saisir le sens du terme roumain. J'ai cm- LXXIV Introducere. produs o bucată foarte grafică, care conţine şi o traducere în proză a unul imn grecesc. Al doilea romanţ unde proza alternează cu poezie, aceasta din urmă în rime este Ierotocrit. (II, p. 178) sau „istoria lui Ierotocrit şi a Arc-tusi" de pe la mijlocul secolului trecut. Manuscrisul cel mal vechîu însă de care am dat este de pe la 1800. Stilul este cu mult superior celui din Iliodor şi versurile aparţin liricei greceşti, ce a influenţat poeţii români pe la sfârşitul secolului al XVIirlea, cărora le slujeau de modele; şi în cântecele populare lirice din secolul nostru se mal resimte acea influenţă. Aşa în căutecele lui Văcărescu (II, p. 160) şi în unele „doine populare (II, p. 304), Anton Pann a tipărit acest romanţ ca o producţiune a sa proprie şi l'a făcut popular. Un alt romanţ şi acela grecesc, dar de astă dată nu de amor ci mal mult cu o tendinţă didactică este: Critil şi Andronius, Iaşi 1794 (II, p. 150), despre care ne lămureşte foarte bine „predoslovia" reprodusă. Tot aci mal pomenesc şi traducerea în proză a Odisicî lui Homcr (II, p. 82) cu totul în forma unui romanţ făcută tot pe acea vreme. „Discursul lui Nestor" şi „Descrierea palatului Sirsil" caracterizează în destul această lucrare. In această din urmă bucată se află singurul exemplu din secolul trecut de o formă intermediară lupehî: între lupi (pluralul regulat de la lup) şi luchî forma dialectală modernă moldovenească. Forma lupehî se mal aude şi prin munţii Maramureşului. 2. Poezii şi versuri. De la aceste romanţe în proză simplă sau în proză rimată, trecem acuma la literatura estetică curat rimată. Cea mai veche versificaţiunc este Oda lui Haliciu din 1674 (p. 216) un hexametru, curios printr' aceea că toate cuvintele din Oda sânt de origine •latină şi corespund întocmai cu traducerea latină, pe care am reprodus-o de aceea alăturea cu textul românesc. a) Elegia. Contimpuran cu Haliciu, dacă nu chiar şi ceva maïvechiu, este Miron Costin, a cărui „Viaţa lumii" (p. 202), este un fel de elegie severă, tristă, o reflecsiune poetică asupra versetului din Eclesiastes : „De-şărtarca deşărtărilor şi toate sânt deşarte." Acest cântec sună ca o jale puternică asupra nimicniciei vieţei, o temă ce se cultivă adesea de scriitorii acelei epoce turburate. Tot lui îl atribuesc şi „Epigrama" (p. 205) cu toate că s'a tipărit în Psaltirea lui Dosofteiu ca parc'ar fi opera acestuia din urmă. Costin însă a fost inspirat la alcătuirea acelui „Epigram" prin citirea Psaltireï în Versuri a lui Dosofteiu. Poate chiar ca Dosofteiu să'l fi inspirat şi la ccle-l-alte poeme, sau influenţa a fost vice-versa. Versurile şi metrul se potrivesc cu acele ale Psaltirii, care nu sânt decât imitate după versificaţiunea polonă. In Çhiemarea a lui Loga din 1821 (II, p. 234) avem nişte încercări de versificare în forma epigramelor latine. b) Lirica. Mal bine de un secol ne desparte de la Haliciu la Poeziile lirice alelul Văcărescu din 1796 (II, p. 160) cari sânt imitaţiunî după poeziile anacreontice greceşti moderne. Introduction. LX XV pnmtô à co roninti un fragment très graphique, qui rcnfcnno cncoru uno traduction en proso d'un hymne grec. Lo deuxième roman, dans lequel la proso alterno avec la poésie, est ,,lliérotocryto" (II, p. 178) ou l'histoire d'Iliérotocryte et d'Aréluso do vers lu milieu du siècle dernier. Lo mnnuscrit le pins ancien que j'ai ou entre les mains est do 1800. Lo stylo en est do beaucoup supérieur à celui d'Héliodor, et les vers en sont imités d'après la lyrique grecquo qni a servi de modèlo aux poètes roumains vers la fin du XVIII0 siècle. On ressent encoro cette influence jusquo dans les poésios lyriques do notro siècle. Ainsi dans les chants do Vacarcscu (II, p. 160) et dans quelque* ,,canti-lènos populaires" (II, p. 304). Anton Pann a publié aussi co roman comme étant son propro ouvrago et l'a rendu populaire. Un autro roman, également grec, cetto fois no parlant pas d'amour, mais ayant un but didactiquo, o'est : „Crytil ot Andronios". Jassy 1791 (II, p. lf>0) sur lequel nous renseigno suffisamment la préfaco quo j'ai reproduite. Jo mentionnerai encore la traduction cnprosodcrOdyssée d'Homèro (II, ]). 82) exécutéo n la même époque, et qui présente tout-à-fait la formo d'un roman. ,,Lc discours do Nestor" et „la description du palais do Cyrcé" suffisent à donner uno idéo do cet ouvrage. C'est dans co dernier fragment qu'on rencontre l'uniqno exemple nu siècle passé do la formo intermédiaire : lupchi entre lupi (pluriel régulier du mot lup) et luchi (formo dialectale moldave). Néanmoins, cette forme lupchi est encoro on usago dans les contrées montagneuses du Mnrmoros. 2. Poôsio. — Passons mnintonnnt do romans en prose, ou on prose mêlée do vers, à la littératuro esthétiquo entièrement en vers. L'exemple lo pins ancien do versification est l'Odo do Ha liez do 1674 (p. 216) en hexamètres curieux, en co quo tous les mots y sont d'origino latine, do manière quo la traduction latino est entièrement semblable à l'odo en roumain. Afin do fuiro ressortir mioux l'analogie, jo l'ai roproduito en roumain et en latin. a) Klégios. Un contemporain do Halicz, et pout-êtro même un peu plus ancien est Miron Costin. Sa „Vio du Mondo" (p. 202) est uno espèce d'élégio sévère, tristo, ou do méditation poétiquo sur ce verset do l'Kcclé-siasto : ,,Vanité des vanités, tout n'est quo vanité." Co chant rcttentit commo uno lamentation sur le néant do la vio qui a servi souvent do sujet aux écrivains do cette époque troublée. J'attribue au même Costin nussi l'Kpigrammo (p. 205) bien quo, dans lo Psautier do Dosithéo, on l'ait inséré sous lo nom do co dernier. Il so serait, à la confection do cet Kpigrammo, inspiré à la lecture du Psautier. Pout-êtro mémo quo Dosithéo lui a suggéré aussi les autres poëmcs qu'il a composés, ou bien encore quo l'influence n été réciproque. Les vers et les mètres dc Costin so rapprochent do ceux du Psautier, qui no sont eux-mêmes qu'une imitation do la versification polonaise. Daas l'„Invocation" do Logn do l'an 1821 (II, p. 234) nous avons un essai do versification des épigrammes dans lo genre do ces mêmes productions latines. b) Lyrique. Plus d'un siècle sépare llaliczu de l'époquo des Poésies lyriques do Vacarcscu (en 1796 II, p. 160) imitées des poésies nnacréon-tiques de la littérature grecquo moderne. LXXVI Introducere. c) Epica. Un alt stil de poezie se desvoltă în Transilvania, stilul cântecelor populare rapsodice, aşa în Arghir şi Elena a luî Barac din 1800 (II, p. 172) care este un basm versificat, şi a ajuns carte populară. Dănd de două redacţiunî ale acestei poeme, am reprodus atât textul comun cât şi variantele. Clain a versificat un imn în Acathist (II, p. 186). Răsipirea Ierusalimului, a fost povestită în versuri, poporului român de către acelaşî Barac la 1821; care a însoţit poema cu note explicatoare şi cu o introducere, pe care am reprodus aci (p. 235). Iară Patima lui Christos s'a cântat de Vasile Aaron la 1802 (II, p. 190) în acelaşî metru ca acela al luî Barac din Arghir. Partea reprodusă ne dă impresiunea justă a acestei poeme religioase. De poveşti şi evenimente istorice puse în versuri, precum sânt versurile lui E. Cogălniceanu, sau Eteria lui Beldiman, am pomenit deja în cursul acestei introduceri când cu literatura istorică. d) Satira este represintată prin Caracterele lui P. Mumuleanu din 1825 (II, p. 246). Limba nu este cea mai aleasă, se vede deja începutul mişcării literare moderne; iar versurile sânt departe de a fi tot atât de netede şi curgătoare cum sânt de pildă acele ale lui Barac. Un fel de cântec lumesc reprezintă Versul Cotronţei al lui Petre Eurdui din 1818 (II, p. 223), o odă în onoarea băii din Cotronţa >şi a belşugului co a adus tuturor ce lucra acolo. Textul acesta mai este important şi din punctul de vedere filologic, fiind un text dialectal. La aceasta se rezumă mai tot ce am reprodus din vechea literatură estetică românească, sau mai bine din cea-romantică şi lirică, care nu s'a prea bucurat de mare popularitate în veacurile trecute. Versificaţiunoa artificială era o floare exotică şi modele de poezie şi versificaţiune, precum le presintă literatura clasică nu pătrundeau în ţară, înconjurată cum era de un val slavon şi de altu grecesc. Numai căte puţin se strecora prin mijlocirea literatureî greceşti, şi ce venea nu era nici clasic nicî perfect. * * * V. Literatura populară. Nescriind aci istoria literatureî române, ci făcând numaî o dare de seamă critică asupra coprinsulul acestei cărţi, reunesc supt acest titlu mai tot ce a rămas neatins până aci, şi adică atăt literatura populară scrisă căt şi cea nescrisă, literatura fabulei, a satirei, a poveştii, a calendarului şi a tot ce depinde de dânsul în materie astrologică, şi superstiţioasă. Toate aceste sânt mai mult sau mal puţin rezultatul ficţiunei poetice şi nu intră nici în categoria teologiei, nici în cea a legislaţiunei şi nici în cea a istoriei propriu zise. Se leagă însă de literatură romantică care îi precedă aci. Singura diviziune mare ce voiu face va fi între literatura populară scrisă şi cea nescrisă. Introduction. LXX VII ' c) Epique. Un autro gonro «lo poésie ho développe en Trunsylvanie ayant lo caractèro dos chants populaires rapsodiques : Ainsi „Arghir ot llélèno" du l'arac publié eu 1800 (II, p. 172) qui n'est qu'un conto versifié, devenu populaire. Ayant ontro les mains deux rédactions do co poeme, j'ai reproduit lo mémo fragmont do toutes les deux. Cluïn a versifié un hyiuno dans l'Acathisto (II, p. 18G). La „Disporsion do Jérusalem", sorte do tragédie élégiaque, fut mise en vers par co mémo Barao en 1821 (p. 235), et accompagnée do notes explicatives ot d'uno Introduction, reproduito par moi. Lu ,,Passion" do Christ fut chantée on 1802 par Vasilo Auron (II, p. 190) dnns lo mémo metro quo celui do llnrnc dans son „Arghir". Lo fragmont emprunte nous donne uno idée exacte do la naturo do co poémo religioux. Quant aux événements historiques ot aux contes, racontés en vers, il a été déjà question dans lo cours do cotto Introduction, comme par exemplo les vors do Çogalniceanu ou l'Ktério de Beldimnn. d) Satire La Satire est représentée par „los Caractères" do Mu-muleanu do 1825 (II, p. 2<1G). La languo n'y est pas très choisio, on y trouve déjà l'inllucnco du mouvement littéruiro moderne qui commençait à germer. Les vers également sont loin d'êtro aussi clairs, aussi coulants quo ceux do liante par exemple. C'est une espèce" do chant profano quo nous trouvons dans le „Versul Cotronţei" par Petro Furdui en 1818 (II, p. 223), odo en l'honneur do la mine do Cotronţa et do la richesso qu'elle a procurée à tous ceux qui y ont travaillé. Co texto ost, do plus, important au point do vno philologique, commo texto dialectal. Voilà à quoi so résumo tout ce que j'ai emprunté à l'ancienno littératuro poétique roumaine, on plutôt à la littératuro des romans et des productions lyriques, qui, paraît-il, n'a pas joui d'une trop grande popularité dans les siècles antériours. La versification artificielle était une ileur oxotiquo. La poésio classique no pénétrait pas dans le pays, entouré comme il était d'un mur slavon ou grec. La versification grecquo a eu plus d'in-lluenco quo l'autro, mois touteo qui s'importait n'était ni classique, ni parfait. V. Littératuro populaire. Commo jo n'ai pas la prétention d'écrire dans l'Introduction uno histoire do la littératuro roumaine, mais simplement de donner un aperçu critiquo du contenu do co livre, — jo réunirai sous lo titre ci-dessus tout co qui n'a pas été traité jusqu'ici, à savoir la littératuro populaire écrito ou oralo, les fablos, les satires, les contes, les calendriers, et co qui dépend do co dernier en matière astrologique ou superstitieuse. Toutes ces productions différentes sont lo résultat plus ou moins do la fiction poétiquo et no rentrent on aucune façon ni dans le domaine de la théologie, ni dans celui do la législation et do l'histoire, mais se rattachent cependant à la littérature romantique, quo nous avons vue précédemment. La seule grande division quo j'établirai sera entro la littératuro populaire écrito et oralo. LXXVIII Introducere. Literatureî populare atât celei scrise şi celei nescrise am dat un loc însemnat în Chrestomatie, căcî este cea maî interesantă şi cea maî importantă atât prin coprinsul căt şi prin forma eî. La formarea eî au contribuit de o potrivă atăt literatura slavonă căt şi cea grecească. De altă parte s'a identificat într' atâta cu poporul în căt a priimit cu desăvârşire un colorit naţional, atăt ca limbă căt şi ca formă şi tendinţă. Literatura populară, cea nescrisă, culeasă din gura poporului, este cu totul expresiunea firească a acestui din urmă, chiar atuncea când fondul se datoreşte literatureî scrise. Atăt în literatura populară scrisă căt şi în cea nescrisă avem atât opere în proză cât şi alte în versuri. Multe din textele pomenite şi descrise pană aci aparţin cu drept cuvânt acestui soîu de literatură; aşa o parte însemnată din teologie precum erau poveştile apocrife, vieţile de ale sfinţilor, descrierile de minunî şi de vedenii; apoï poveştile din domeniul istoriei: legendele din Hronograf, poveştile din Neculcea, descrierea idolilor sloveneşti şi alte de felul acestora. Cărţile de legi de asemenea conţin o materie destul de bogată, care aparţine credinţelor şi- obiceiurilor populare, precum sânt legile canonice privitoare la vrăji şi vărcolaci, dar toate acestea sânt mai mult ilustraţiuni sau elemente din literatura populară scrisă, nu însă cărţi populare de sine stătătoare, dor numaï câte-va din cele teologice carî au reuşit a fi tipărite ca atarî alăturea cu alte producţiunî populare. I. LITERATURA POPULARĂ SCRISĂ. Adevărata literatură populară scrisă este reprezintată în cartea de faţă prin următoarele texte. A) Proza, a) Alexandria sau povestea luî Alexandru Macbedon, cunoscută deja de Costin (v. maî sus). Am reprodus maî întăîu dintr'o Alexandrie copiată la 1784 (II, p. 132) două epizode interesante din faimoasa epistolă, unu „întălnirea cu pitici" şi cel-l-alt „călătoria laraiu", care se mai află în literatura română şi în povestea sf-lui Macarie. Iardintr'un alt manuscris din 1799, care reprezintă o verziune cam deosebită de cea dintăî am reprodus (II, p. 166) „începutul" şi bucata analoagă despre „călătoria la raiu," care arată deosebirea între aceste două verziunî. Originalul primitiv pentru amândouă este verziunea slavonă. b) Halimaua din potrivă sau „Aravicon Mythologicon" precum arată şi numele este o traducere ce s'a făcut din greceşte, pe la mijlocul' secolului trecut. M'am slujit de manuscrise din 1783 CLI, p. 128) şi am reprodus un fragment din „călătoria lui Sevah", adică Sindbad şi „descrierea tronului luî Solomon" care aparţine la „1001 de zile". Din această carte şi din 1001 de nopţi s'a alcătuit originalul grecesc. c) De la aceştia trecem la istoria lui Sindipa tradusă din greceşte şi tipărită la Braşov 1802 (II, p. 188), din care am reprodus „începutul" şi „o pildă a filosofului al cincilea". d) Nu din greceşte ci din sloveneşte a fost tradusă istoria luî Archir şi a nepotului său Anadam. Manuscrisul cel mai vechiu Introduction. LXX IX Lu littérature populaire, tant orale qu'écrite, tient uno place importante dans la Chrestoiiialhio, par la raison qu'elle est du plus haut intérêt, autant pour lo tond quo pour la forme. I*u littérature slavono et la littératuro grecquo ont également contribué à sa formation. D'autre part, elle s'est identifiée complètement avec la nature du peuple au milieu duquel ollo a acquis, on so développant, un coloris national. Quant à la littératuro populaire orale, recueillie do la bouche dn peuple, elle est toul-ù-fait l'expression naturelle do ce dernier, alors mémo quo lo fond est emprunté à la littératuro écrite Dans la littératuro orale comme dans celle écrite, on trouvo des productions en proso et on vers. Un grand nombre do toxtes mentionnés et décrits jusqu'ici appartiennent à proprement parler à co genre do littératuro. Ainsi une partie considérable du domaino théologiquo tollo quo : dos contes apocryphes, des vios dos Saints, des récits de miracles et de visions; do mémo des contes appartenant un domaino historiquo, commo los légendes du „Hrouogrnf", les récits du Xeculcea, la description des divinités sla-vonos et ainsi do suite. Les livres do lois contiennent également un fond assez riche traitant des croyances et des mœurs populaires; ainsi certaines lois canoniques concernant les sorcollories et les vampires. Tout ceci cependant no formo que des élémonts de la littératuro écrite et non pas des livres populaires stabiles, sauf quelques parties du domaine théologiquo qui ont eu la chanco do so voir imprimées en livres séparés et do passer dans la littératuro populaire. I. LITTÉRATURE POPULAIRE ÉCRITE. La véritable littératuro populaire est représentée dans la Chrcstomathio par les textes suivants : A) Proso. a) L'„Aloxnndrin" on lo récit d'Aloxandro de Macédoine, connue déjà à Costin (voir plus haut). J'ai tiré tout d'abord d'uno copio manuscrite do 1784 (II, p. 132) deux épisodes importants do la fa-meuso „lettro", l'un roulant sur ,,la rencontre avec les nains" et l'autre décrivant ,,lo voyage au Paradis", qu'on trouvo également dans la Vie du S1 Macaire. Un autro manuscrit, datant do l'an 1790, dont la version offre quelques variantes, m'a fourni (II, p. 1GG) ,,le chapitro premier", ainsi quo lo mémo „voyago au Paradis", qui servira de parallèle au précédent. L'original ayant servi aux deux manuscrits, est on slavon. b) La „Halima*' ou 1',,Aravicon Mythologicon", ainsi que lo prouve sou nom, est, par contre, uno traduction faito sur lo grec moderne vers lo milieu du siècle dernier. Jo mo suis servi d'un manuscrit do 1783 (II, p. 128) duquel j'ai tiré un fragment du „voyngc do Sovah" (Simlbad) et un autro „la description du trône do Salomon", qui appartient aux ,,Mille et un jours". L'original grec n'est en réalité qu'nno compilation do co livre aveo les „Miile et une nuits". c) Kn troisième lieu, nous avons l'histoiro do Syndipa, traduito dn grec et imprimée à Lrasov en 1802 (II, p. 188), dont j'ai tiré le chapitre du commencement ainsi qu'un apologuo du cinquième philosophe. d) L',.Histoire d'Arghir et do son noveu Anadam" est tirée, non du grec, mais du slavon. Le manuscrit le plus ancien dato dc 1784 (II, LXXX Introducere. este de la 1784 (II, p. 134) ceea ce nu însemnează însă data traducere!, ci numai data copie!. Această istorie este interesantă pe de o parte prin „pildele şi învăţăturile" ce conţine (II, p. 134) şi de alta prin „isprăvile luî Archir", cari se aseamănă foarte mult cu acele atribuite lui Isop. e) Viaţa lui Esop se află în literatură română tot deauna unită cu fabulile lui Esop. Această viaţă este tradusă din greceşte. Textul cel maî vechîu se pare a fi acela din manuscrisul de pe la 1705 din care am reprodus (p. 350) atăt părţi din „viaţă" căt şi unele „fabule". O altă traducere, sau modificare anonimă apăru la 1812 (II, p. 207). Dintr'aceasta am reprodus o altă parte din „Viaţă", care este importantă fiind maî identică cu viaţa luî Archir de maî sus. Legătura între Archir şi Esop este o chestiune de literatură universală, şi eu nu o pot discuta aci. Mă mulţumesc a pune textele faţă în faţa. Amândouă eărţî au devenit eărţî populare, şi istoria luî Archir a fost publicată de Anton Pann, fără a se pomeni de dânsul că este tiparul unu! manuscris şi că nu este lucrarea luî proprie. f) Pe lângă aceste fabule simple, mai avem şi Fabulele morali-ceştî ale luî Ţichindeal 1814 (II, p. 212) traduse fără îndoială de dânsul dupe vre-o carte străină, de care n'am dat încă. Stilul pedantic şi o limba care e departe de a fi clară denotă îndestul lipsa de originalitate. Nicî nu sânt toate fabulile dintr'aceea carte fabule în adevăratul înţeles al cuvântului, unele fiind anecdote şi snoave precum e No. 126 (p. 214) o snoavă bine cunoscută în literatura universală. „Povestea pitpalacii" (No. 150) mal are o paralelă în carte, şi adică din colecţiunea populară a luî Ispirescu (II, p. 367) care se mai află aci şi în dialectul din Haţeg (II, p. 262). g) Viaţa luî Bertoldo tradusă din greceşte o avem în două ver-ziunî, una mal desvoltată într'un manuscris din 1779 (II, 118) şi alta mal scurtă tipărită la 1799 (II, 168). Această ultimă desvoltare a poveste! lui Solomon şi Marcolf e caracteristică prin mulţimea pildelor şi zicătoarelor populare ce conţine. Dintr'aceasta viaţă am reprodus anume acele părţi ce stă în legătură cu literatura populară nescrisă. „Vicleşugul lui Bertold" (p. 118) se regăseşte într'o snoavă populară a lui Anton Pann1, îar „învăţăturile" sânt proverbe şi zicătoare populare române. Tot aşa se regăsesc paralele la bucăţile reproduse din ediţiunea din 1799 în „dialogul lui Ca-cavella" (II, p. 366). h) Pe lângă aceste pilde din viaţa lui Bertoldo, maî avem şi culegeri speciale de pilde, precum sânt: Pildele filosofeştî, tipărite la Târgovişte 1713 (II, p. 4) al căror original o grecesc; Aceste sânt zică-toarele antichităţii clasice şi ale părinţilor bisericel culese la un loc. O colecţiune foarte bogată se datoreşte luî Golescu 1830. Din autograful acestuia am reprodus (II, p. 255) câte-va pilde şi istorioare. i) Istoria legendară a animalelor o avem în Physiologus, din 17 74 (II, p. 109) din care am reprodus unele dintr'acele ce sânt, sau mal vestite, sau au devenit populare; iar istorie poamelor (II, p. 97) este „con-demnatio uvae" care se află puţin modificată şi în Povestea vorbiî a lui Anton Pann. k) De la această clasă trecem la Calendarul şi la literatura astromo-astrologică. Cel maî vechîu Calendar tipărit este acela Introduction. LXX XI p. 184), i[iti n'est point du tout l'année do lu traduction, niais ccllo où la copio n ôtô faite. Cutto histoire ost importante d'un côté par les maximes ut les conseils qu'elle renferme (II, p. 134) ot d'aiitro par les exploits d'Arghir uni ressemblent on quelque sorte n ceux attribués i\ Kaupe. e} La Vie d'Esope, traduito du groc, so trouve toujours, dans la littératuro roumaine, réunie aux fables du môme sngo. Lo texto lo plus ancien paraît êtro lo manuscrit do 1705, auquel j'ai emprunte' (p. 350) des passages do la Vie et un très petit nombre de fables. Uno autro traduction, ou copio modifiée nnonymb, parut en 1818 (II, p. 207) : j'en ai tiré une autre partio do lu Vio, importante en ce qu'elle ressemble ù la vio d'Archir. Commo la ressemblance entro les Vies do ces deux personnages présente un problème do littératuro générale, jo no puis lo discuter ici. Jo mo contente do placer les textes l'un en faco de l'autre. Les deux livres devinrent également populaires, et l'histoiro d'Archir a encore été éditée par A. l'ann, qui, loin do mentionner le manuscrit ancien, donna l'ouvrage commo sien. f) Outre les fables simples d'Ksope, nous avons encore les ,,Fables morales" do Tichindéal, publiées en 1814 (II, p. 212) et qu'il traduisit sans doute d'un ouvrugo étranger, dans un stylo pédantesquo et dans une languo obscuro qui dénote l'insuffisance et lo manque d'originalité. A part cela, ces fables no sont pas toutes des fables dans le sens véritable du mot, mais plutôt des anecdotos, toiles quo lo N° 12G (p. 214) qui est uno anecdote très répandue dans la littérature générale Le conto do la caille au N° 150 se retrouvo dans la collection d'Ispirescu (II, p. 307) et encore une fois dans lo dialecto du llatzcg (II, p. 202). y) Do la Vio do Bertoldo, également traduito du grec, il y a deux versions, uno plus longuo dans un manuscrit do 1779 (II, p. 118) et uno autro plus brève impriméo en 1799 (II, p. 108). Ce livre, qui n'est quo lo développement du récit do Salomon ot de Marcolf, offre un certain intérêt par les maximes et les dictons populaires qu'il renferme J'en ai extrait principalement les élémonts qui so retrouvent dans la littératuro populaire orale ,,La fourberie do Bertold" (p. 118) so retrouve également dans uno anecdote populaire d'Anton Punit; enfin les ,,Instructions" sont des proverbes et des dictons populaires. Do même, j'ai trouvé des parallèles dans les dialogues do Cacavela (II, p. 360) pour les parties reproduites do l'édition do 1799. h) Outre los proverbes, renfermés dans la Vie de Bortoldo, nous avons encore des collections spéciales do maximes, telles que les „Maximos philosophiques" imprimées îi Tcrgovisto en 1713 (II, p. 4) dont l'original est grec. Co sont, les maximes do l'antiquité classique ù côté do celles des Pères de l'église. On doitn Goloscu uno très riche collection faite en 1830 (II, p. 255). J'ai tiré du manuscrit nutographe un certain nombre de maximes ot d'historiettes. i) L'histoiro fabuleuso des animaux so trouve dans le Physiologus do 1774 (II, p. 109) dont j'ai reproduit les parties les plus connues, qui sont devenues populaires. Quant îi l'histoiro de la vigne (II, p. 97), qui n'est que la „condomnatio nvao", elle so retrouvo légèrement modifiée dans la „Provestea vorbit" d'Anton Paint. k) Passons maintonant au Calondrior ot t\ la littératuro nstroti o mo -astrolog i quo. Le plus ancien calendrier imprimé est celui de Gastbr, Chrestomalio roro&un. I. F LXXXII Introducere. tipărit la Braşov" 1733 (II, p. 26) din care am reprodus o parte din „Astro-loghie" şi nişte „arătări pentru seminţe" şi „lăsare de sânge". Se vede că este un tipar maî nou după o traducere veche care s'a făcut după un original slovenesc. Părţile constitutive ale acestui soiu de Calendar se şi regăsesc prin manuscrise mai vechi. Aşa : a) Gromovnicul sau oracolul după tunet, pe care l'am reprodus (I, p. 175) şi care este din a doua jumătate a secolului al XVII"lea (ca. 1660—1680). Cel-l-altGromovnic, reprodus după un manuscris din 1 799 (II, p. 164) este mult mai desvoltat decăt cel dintăîu. Subiectele pomenite sânt mult mai numeroase, şi se întinde maî asupra întregului cerc de interese sociale. (3) Coliadnicul cel mai vechîu, adică oracolul după ziua când cade crăciunul se află într'un manuscris de pe la 1750 (II, p. 58) şi aci e o limbă bogată în espresiuni. Tot acolo este şi descrierea „zilelor rele de peste an" în care românul nu va începe nici un lucru. Y) Zodiarul (II, p. 66) ne arată credinţa astrologică în influenţa zodiilor asupra caracterului şi a vieţii omului care se naşte supt cutare sau cutare planetă. 5) Trepetnicul conţine oracolul întâmplărilor ce se prevestesc omului prin bătaia sau tremuratul părţilor trupului. Eu am reprodus o parte din Trepetnic după un manuscris din 1779 (II, p. 122). Toate aceste mici cărţî se bucură de o popularitate imensă, şi sânt de mare importanţă pentru istoria credinţelor şi a obiceiurilor populare. Toate pomenite până aci sânt de origine slavonă. ï) Nu mai puţin interesantă dar nu atăt de populară este Fiziogno-mia tradusă din ruseşte şi tipărită de Strilbeţchi îulaşi la 1785 (II, p. 144). Părţile reproduse aci sânt acele în care se află mai multe expresiunî tehnice, şi sânt decî mai importante. m) Tot din acest punct de vedere al limbeî am reprodus extracte variate dintr'o Carte de bucate un manuscris din 1749 (II, p. 42); care conţine o nomenclatură bogată de erburî, vinuri, numiri de animale şi expresiunî tehnice ce rar se întălnesc într'o altă carte. Cu aceasta se închee lista cărţilor în proză din literatura populară scrisă. B) Versuri. Pe lângă aceste ni s'au păstrat şi unele producţiuni populare şi supt formă rimată. Cu drept cuvânt acestea s'ar putea considera ca aparţinând literatureî populare nescrise, dar atăt pentru vechimea lor, cât şi pentru faptul că eu le-am reprodus din manuscrise vechi şi nu din colecţiunî moderne, le pomenesc aci. Aceştia vor forma trecerea de la literatura populară scrisă la cea nescrisă. a) Cel maî vechîu monument pare a fi Cântecul de Crăciun de pe la 1650 (p. 136) unde rima abea începe a străbate; ea se desvoltă maî tărziu subt influenţa Psaltirii lui Dosofteiu. b) Din „Căntările stelii" din 1784 şi 1821 (II, p. 139), precum am arătat mal sus, unele sânt chiar psalmî versificaţi, altele li se aseamână prin versificaţiunea. Introduction. LXXXIII Braşov, public on 1783 (II, p. 20), dont j'ai reproduit un fragment do 1',,Astrologie", ainsi quo certaines „indications pour les semences et pour le saignement". On y reconnaît facilement qu'il s'agit d'un imprimé plus récent d'uno ancienne traduction restée on manuscrit et faite d'après un original, slavon. Les parties constitutives do cetto espèce de calendrier so retrouvent dans des manuscrits plus ancions. Toi est : a) lo „Gromovnio" ou l'oraclo d'après le bruit do la tonnerre, reproduit (I, p. 175) otqui est do la socondo moitié du XVII" siècle (l MO à 1080). Un autro ,,0 romovni c", copio d'un manuscrit de 1709 (II, p. 104), est plus développé quo lo promior. Los sujets traités sont beaucoup plus nombreux et so rapportent, presquo à tout co qui touebo lo cercle des intérêts sociaux. (3) Lo Coliadnic lo plus ancien, ou l'oraclo d'après le jour où tombe lo Noël, so roncontro dans un manuscrit do 1750 (II, p. 52), dont la languo abondo on expressions curieuses. Nous y trouvons encoro la description des ,,Jours mauvais do l'annéo", durant lesquels un Roumain no doit entroprondro aucun travail. Y) Lo Zodiar (II, p. 06) nous oxposo les croyances astrologiques, telles quo l'influonco des signes du Zodiaque sur la nature et la vio do l'hommo né sous tcllo ou telle planète. S) Enfin lo Tropotnic renformo l'oraclo des événements qui nous sont prédits par lo tremblement ou lo battement do quelque partio dn corps. J'en ai reproduit un fragment d'après un manuscrit do 1779 (II, p. 122). Tous ces petits livres jouissent d'uno immense popularité et sont du plus haut intérêt pour l'histoiro des croyances et des mœurs roumaines populaires. Ajoutoas encoro quo tous ces livres mentionnés ci-dessus sont d'origino slavono. I) Un ouvrago non moins intéressant, mais moins populaire, est la IMiysiognomio, traduit du russe et imprimé par Strilbcţchi à Jassy en 1785 (II, p. 144). J'en ai extrait principalement les fragments riches en expressions techniques, do grando importance. m) Toujours du point do vue lingnistiquo j'ai emprunté quelques extraits variés au livro do la cui si no, manuscrit do 1749 (II, p. 42), renfermant uno nomenclature riche en herbes, en vins, en noms d'animaux et surtout on expressions techniques, qu'on roncontro fort rarement dans d'autres livres. Avec ce dernier so termino lo tableau des livres, appartenant à la littératuro populaire écrite et en prose. li) Poôsio. A côté do livres on proso, nous trouvons également maintes productions en vers. Celles-ci, à proprement parler, pourraient bien être considérées commo appartenant à la littératuro populaire orale; jo les uicn-tionno ici, à causo do leur ancienneté et pour co fait do les avoir reproduites non d'après des collections modernes imprimées, mais d'après d'anciens manuscrits. Elles formeront la transition naturello do la littératuro populaire écrite à la littératuro oralo. a) Lo monument lo plus ancien paraît êtro lo Chant do Noël do 1050 (p. 136), dont les rimes sont très pauvres et à peine sensibles. C'est avec le Psautier que la vorsification prend un certain essor. b) Parmi les Chants à l'étoile de 1784 et 1821 (II, p. 139), commo je l'ai déjà dit plus haut, les uns ne sont en réalité que des Psaumes versifiés et quelques autres leur ressemblent par la versification. F* LXXXIV Introducere. c) Colindele din 1820 (II, p. 228), abea se distinge de aceştia în ceea ee priveşte forma, fondul însă este mult mal variat, eonsistâud din: subiecte biblice, canonice şi apocrife, precum este „versul luî Iosif", „al lui Adam", şi ehiar „viaţa lui Ioasaf" care se eăntă supt formă de Colindă. Această din urmă devine cu încetul „versul streinătăţiî". d) Descântecele sau conjuraţiunî în potriva dracului şi a spiritelor eăşunătoare de boale (II, p. 137) sânt toate într'o proză rimată, şi într'o limbă adesea obscură. Ca incantaţiunî au fost adesea corrupte de către babele şi vrăjitorii. Mult mal uşoare de înţeles sânt acele din literatura populară nescrisă, culese din viul graîu al poporului. Din cauza importanţei lor am reprodus (II, p. 338) un număr destul de însemnat. La maî toate textele pomenite pană aci, uşor se pot găsi paralele, pentru unele ehiar şi izvoarele directe sloveneştî, dar nicî decum greceştî. Literatura grecească n'a avut nicî o înrâurire asupra elaseî de jos a poporului. II. LITERATURA POPULARA NESCRISA. Planul ee l'am urmat în şirul textelor din literatura populara nescrisă era de a urmări viaţa omul ui de la naştere pâu la moarte, întru cât a găsit expresiune în cântecele populare. Apoî la fie care clasă am cules variante sau specimene deosebite de prin toate acele ţări unde se află români; culegând de pre-tutindenea ceea ce mi se părea maî interesant sau din punctul de vedere al limbeî, sau dintr'acel al poeziei. A. Versuri. îndată după a) cântecul de leagăn (p. 287) urmează b) baladele: cea faimoasă despre „zidirea mănăstire! de Argeş". Descrierea istorică se află I, p. 172, îar aci avem cea legendară. O paralelă la această din peninsula Balcanică am tipărit în dialectul românilor din Macedonia (II, p. 276). Luptele eu Turcii se oglindesc în „Marcu şi Turcu" (p. 292) şi „lovită" (p. 293) din Basarabia şi Bucovina. Balada din Dobrogea (p. 298) este o paralelă la „Mioriţa" destul de bine cunoscută; pe când a doua baladă „Mihnea Vodă" tot de acolo tratează un epizod din luptele cu'Tatariï Xogal. „Gruea, fiul luî Xovac" (p. 302) pare a fi o baladă serbească sau bulgărească, care s'a romanizat, cu desăvârşire. După Balade urmează c) Doine şi d) Hore, poezia lirică a tinerilor, uneorî duioasă, alte orî amoroasă, una ma! jalnică alta ma! veselă. e) Oraţiile la nuntele ţărăneşti (p. 310) constitue un fel de epopee mică, o naraţiune poetică în versuri a peţituluî, foarte ceremonioasă, plină de espresiuni plastice şi de glume nemerite. Urmarea naturală este f) Cântecul de nuută (p. 320) cu refrenul Lado, pe care l'am esplieat maî sus. g) Cântecul Paparudelor in vreme de secetă (p. 320) precede eu drept cuvânt h) Cântecului de secerat din Transilvania (p. 320). După tinereţe urmează bătrâneţe, după vara urmează iarna, i) Cântecele de stea (p. 321) es la iveală. Avem ea specimene „Cana Galileî" şi „Moisi şi Aaron", după earï urmează „Cântarea despre călătoria şi vedeniile sufletului după moarte" (p. 322) care uu este decăt Apocalipsul sf. Pavel (I, p. 1) versificat. De aceste se leagă h) Colindele (p. 324), de un ca- Introduction. LX XXV c) Los Colinde, do 1820 (II, p. 228) «o distinguent à peine do cos derniers pur lu forme, tunis en s'éloignent par le fond, qui est beaucoup plus varié; des sujets bibliques, canoniques et apocryphes, tels quo le ,,Chant do Josèpho", lo „Chant do Adam" et mémo la ,,Vio do Josaphat" so chantont sous formo do ,,Colindo". La dernièro do cos ,,Colinde" devint la ,,Chanson do l'Ktrnngor". d) Les Incantations (II, p. 137), généralement en prose riméo et dans uno languo sonvontobsenro, sont des conjurations contre lo diable et les esprits malfaisants. Les vieilles femmes et les sorcières ont beaucoup contribué à les corrompro otà los rendro inintelligibles. Plus intelligibles sont les incantations puisées dans la littératuro populaire orale. J'on ai reproduit iiii grand nombro ù cause do lour importance réelle (II, p. 338). Pour presque tous les textes reproduits, l'on peut facilement trouver des variantes, et pour certaines mémo les sotirecs directes slovènes d'où ils proviennent. Des sources grecques il no faut pas en chercher par co fait quo la littératuro grecquo n'a exercé la moindro inilnenco sur la classe inférieure du peuple roumain. II. LITTÉRATURE POPULAIRE ORALE. Lo plan quo je mo suis proposé dans le choix des extraits tirés dc co genro dc littérature était de suivre la vio choz lo paysan roumain, depuis sa naissanco jusqu'à sa mort, en tant qu'ello so manifesto dans les chants populaires, d'y joindre les variantes qni so trouvent dans les autres pays habités par des Roumains, et de reproduiro partout tout ce qui mo semblerait d'être d'uno haute importance pour la languo ot la poésie roumaines. A. Poésio. Après a) lo Chant du borceau (p. 287) viennent b) les ballades, dont" la plus fameuse est colle du monastère d'Argiş. Lo récit historiquo dc la construction de ce monastère se trouvo I, p. 172, ici il s'agit du récit légendaire Uno variante ù co dernier se roncontro dans lo dialecto roumain do la Macedonie (II, p. 27G). Les guerres entro les Roumains et les Turcs so rcllètcnt dans ,,Marcu et lo Turc" (p. 292). Puis ,,.Tovita" do la Rcssarabio et de la Rncovino (p. 293); la ballade de la Dobrogea (p. 298) pouvant servir commo pnrallèlo à „Mioriţa" très connue, et la seconde „Mihnea-Voda" aussi de la Dobrogea contient un épisode traitant des luttes avec les Tatars Xogai. „Gruia, fils dc Novae" (p. 302) paraît être uno ballade serbo ou bulgare, qui s'est entièrement ronmainisée. Après les ballades c'est c) lo tour des (cantilènes) Doine et d) do H oro (espèco do dauso), qui sont les épanchements des Ames jeunes, tristes ou joyeux, amoureux ou douloureux. Puis e) les Oraisons aux nocos des paysans (p. 310), petite épopéo ou narration poétique en vers sur (la demande en mariago) lo „petit", très solennelle, abondant en expressions saillantes et en plaisanteries piquantes. Ensuite /) lo chant dc noco (p. 320) où le refrain Lado, au sujet duquel j'ai déjà parlé plus haut, so roncontro très souvont. g) Lo chant dos Paparude, en temps do sécheresse, précède non sans raison au h) chant dos scmnillos do la Transylvanie (p. 320). l*n vicillcsso succède à la jeunesse, l'hiver a l'été, les i) chants à l'étoile vionnent à leur tour (p. 321). Citons en fait dc spécimens : „Cana Galilci", „Moisi et Aaron", puis ,,lo chaut sur lo voyage et les visions dc l'âme après LXXXVI Introducere. racter mal mult legendar, apropiindu-se oare-şi-cum de balade, având însă un caracter mal religios, subiectele fiind adesea luate din apocrife. Refrenul Ler-oî-leo sau „lerom" nu este decăt divinitatea păgănă Lelo de care am vorbit deja (p. LXIV). De acolo vine şi Pailie schimbat din Polei o în urma unei etimologii populare. Tot de sărbătorile Crăciunului ţin şi l) Irozii (p. 332) cari reprezintă o urmă a „Misterelor" din Occident, m) Plugul (p. 333) cântecul simbolic inaugurează cu drept cuvânt Anul nou. Noaptea de sf. Vasile, ajunul anului noi, este aceea în care se fac cele mal multe vrăjitorii. De aceea am aninat de plugul n) Descântecele (p. 339) de tot felul do boale. Bogăţia acestora în termeni tehnici este surprinzătoare, fondul de asemenea interesant, nu tot-deauna foarte clar. Am dat de aceea un număr mal însemnat de descăntece. Nu departe de boala e şi moartea, de aceea o) bocetele (p. 345) închee şirul cântecelor populare, sau mal bine a literatureî populare în versuri. p) 0 curioznică mică cărticică este apoi A norocului şi a nenorocului oglindă (p. 346) pentru oraculul cu acul, fie care rând al uneî pagini începând cu aceeaşi literă a alfabetului ce stă în capul pagineî, rândurile de sineşî stătătoare având un înţeles, şi apoî în legătură cu toate cele-l-alte. B. Proza. Literatura populară nescrisă în proză se rezumă la basme, snoave, ghicitori şi proverbe. Dintre aceste cele două din urmă au adesea forme rimate, sau aliterative. a) Din Basme am reprodus două caracteristice, una din Moldova (p. 348) şi cea-l-altă din Muntenia (p. 353). b) Mult mal mare e numărul Snoavelor reproduse, sânt şi jocoseria, „povestea din Calendar" (p. 357), şi glumeţe ca „Cacavela" (p. 365) paralela la „Perette" (p. 360). Năsdrăvăuiile turceşti ale lui „Nastratin Hogea" (p. 364) devenite snoave populare române; alte caracteristice despre „Sârbii" (p. 365) şi „Ţiganii" (p. 366). Iar „Vulpea firoscoasă" (p. 367) o mal cunoaştem şi supt forma pedantică a luî Ţiehindeal, şi în graiul Haţegului (p. 262). c) Ghicitoarele (p. 368) fac parte din petrecerile populare pe cănd proverbele şizicătoarele (p. 372) reflectă spiritul de observa-ţiune şi mlădierea limbeî poporului român. Multe paralele la aceste proverbe se găsesc între acele ale românilor din Istria, din suma cărora am cules numai pe acele ce se află şi la românii din Bomânia. C. Texte dialectale. Trecem acum la Dialectica adică la textele scrise în dialect curat, şi nu în limba literară. 1) Muntenia. Din Opincaru lui Jipescu, am reprodus mal în-tăiu (p. 258) o bucată bogată în numiri tehnice şi mal ales în numirile de drăgulean ce le dau ţăranii animalelor. Apoi alta (p. 260) cu „numirile diavolului" şi o legendă ee o mai întăluim aiurea în literatura română. A Introduction. LX XX VII lu mort" (p. 322) qui n'est quo l'Apoculypso do S1 Puul (I, p. l) versifiée. Viennent ensuite k) les Colinde (p. 324), do usture plutôt légendaire, so rapprochant on quelque sorte des ballades, mais en n'éloignant pur leur caractère religieux, bien qu'on trouve parfois des colindes ayant des sujets npocryphes. Lo refrain, Lor-oi-loo ou lor-om, qu'on y rencontre après chaque vers, n'est quo lo nom do la divinité pnyenno Lelo (dont j'ai déjà parlé p. LXV). De mémo l'ailic qui n'est qu'une corruption populaire de l'olelo. Aux fêtes do Noël so rattachent encoro l) les „Irozii" (p. 332), le Mystère d'Hérodc, dont l'origino so rattncho aux ,,Mystères" do l'Occident; m) ln Charruo (p. 333), chant symbolique qui inaugure ii raison lo Nouvel an; la Nuit do S1 Nasilo est la voillo du jour du nouvel an, durant laquelle s'nccomplissont nombreuses sorcelleries. C'est pourquoi j'ai rattaché i\ la „Charruo" les n) Incantations (p. 339) se rapportant n la guérison do toutes sortes do maladies. Kilos présentent uno richesse do termes techniques surprenante, un fond également intéressant, bien quo parfois non pns assez claire J'on ai extrait un nombre considérable A côté des mnladies so tient la mort, c'est pourquoi les o) lumontntions bocoto (p. 345) finissent l'enscinblo des chants populaires, ou mieux do la littératuro populairo en vers. })) Un tout petit livro très curieux est ,,lo miroir do la bonne et do la mauvaise chance" (p. 346) pour l'oracle n l'aiguille, où chaque ligno des pagos commenco par la même lottro quo ccllo qui se trouvo en têto do la pago et où chaquo ligno séparément a uno signification et est en liaison avec toutes les autres. B. Proso. La littérature populairo non écrito et en proso se borne à des contes, des anecdotes, des dovincttes et des provorbes. Les deux dorniers groupes offrent également des oxemplcs en vers rimes ou à allitérations, a) En fait do contes, j'en ni reproduit deux très caractéristiques, l'un do la Moldavio (p. 348) et l'autre do la Valachio (p. 353). b) Lo nombro des anecdotes oxtraites est plus grand; on trouvera parmi elles des joco-scria, lo conto du Calendrior (p. 357), ainsi quo les plaisanteries do Cacavcla (p. 365), un parallèle à ,,la Pcrottc" (p. 360), les „Fncetics do Nasr-cddin Ilodgè" (p. 364), dovenucs des anecdotes populaires roumaines, et d'autres facéties sur lo compto des Serbes (p. 3Gf>) et des Tsiganes (p. 366). ,,Lo Kennrd philosophe" (p. 367) se retrouvo encoro dans lo langage du Ilatzcg et aussi sous la forme pédantesque quo lui a donnéo Tsikindénl (p. 262Ï. c) Los Dovinottos (p. 368) so rattachent aux jeux do la jeunesse, tandis que les Provorbes ot les Maximes (p. 372) rcllètcnt l'esprit d'observation et la souplesse do la languo du peuple roumain. Des variantes do ces proverbes so retrouvent chez les Itoumains do l'Istrie En fuit de ces derniers, je n'ai reproduit quo les proverbes qui existent aussi en Roumanie. C. Toxtos dialoctalos. Do là nous sommes passé à l'étude des dialoctcs, c'cst-iVdiro aux textes écrits dans un dialecte et non dans la langue littéraire l) Valachio. L'Opincnru do Jipcscu, rédigé en dialecte vnlaquc, m'n fourni d'abord un chapitre très riche en termes techniques et en noms de caresse que les paysans donnent ù leurs animaux (p. 258); puis un LXXXVIII Introducere. treea bucată conţine apoi nişte „credinţe populare despre ursu, aricîu şi pălajenu". 2) Haţeg. Dialectul din ţara Haţegului ni se înfăţişează în snoava muntenească de mai sus, schimbată în graiul locului. întocmai precum am văzut acelaşî fenomen petrecându-se în secolul XVirlea între literatura moldovenească şi cea muntenească. 3) Macedonia. Din dialectul Macedo-român avănd maî multe publicaţiunî la îndemână, am putut alege şi din proză şi din versuri. Avem şi snoave (p. 263) şi basme (p. 268), şi cântice populare ce se aseamănă cu doînele (p. 273) şi o baladă despre „podul de Xarta" (p. 277) o paralelă la „Mănăstirea de Argeş", şi în sfârşit o altă baladă tradusă din franţuzeşte din dialectul provenţal. 4) Istria. Maî restrâns era materialul Istrian. Pe lângă Tatăl nostru în două variante (p. 283 şi 285), Crezu (p. 283) şi cele zece porunci (p. 285) am maî reprodus şi două snoave (p. 282 şi p. 286) o fabulă (p. 282), o poveste (p. 283) o mică descriere a obiectelor din casă (p. 285) şi căteva proverbe (p. 285). Basmele şi snoavele ne arată şi maî bine construcţiunea sintactică a acestui dialect, care de altmintrelea ca fonetică se aseamănă, precum vom vedea, foarte mult în unele particularităţi cu câte-va din textele cele maî vechi daco-romane. La „Tatăl nostru", „Crezu" şi cele „zece porunci" avem paralele în Ca-techismul popeî Grigorie, iar căt priveşte proverbele maî toate se regăsesc, în gura românilor din Dacia Traiană. Aceste multiple consideraţiunî istorico-literare înşirate până aci m'au călăuzit la alcătuirea acestui mozaic din fragmente culese din vechea literatură română. Fie care părticică îşi are înţelesul şi importanţa eî deosebită, toate împreună formează tabloul viu al vieţei intelectuale şi literare a poporului Bomân din cele din urmă trei secole. II. împărţirea dialectală. Materia întreagă se mai poate împărţi şi după limba în care sânt scrise acele texte. Un fenomen de importanţă capitală trebue pomenit şi lămurit înainte de toate, de oare ce a înrâurit într'un mod fundamental asupra alegerei textelor ce am publica în Chrestomatie. Dacă urmăreşte cineva textele reproduse din cărţile tiparnice bisericeşti, uşor va putea constata aci în literatura română acelaşî mers al desvoltăriî limbistice ce ni'l presintă cele-l-alte limbî literare, şi adică: după fluctuaţiunî şi nehotărârî naturale la început, limba literară se fixează cu încetul şi capătă o formă hotărâtă. Cu cât desvoltarea literară este maî mare cu atăt maî mult devine limba literară o limbă artificială, deose-bindu-se din ce în ce maî mult de limba propriu zisă a poporului. Introduction. LXXXIX nuire (p. 200) contenant les noms du diable et uno légende qu'on retrouve encoro dans la littératuro roumaino; et enfin un troisième chapitre traitant des croyances populaires relatives h l'ours, nu hérisson et h l'araignée. 2) Lo dialecte du Hatzog est représenté pnr l'anccdoto vainque mentionnée plus haut, modifiée d'après lo langage do la localité. Oa a vu d'ailleurs lo mémo phénomène seproduisantauXVIII0sièclodansloslittératures vnlaquo ot moldave. 3) Quant nu dinlecto mncédo-roumain, ayant eu à mn disposition beaucoup plus do publications, tant on vers qu'en proso, j'en ni fait un choix plus varié. On y trouvera donc des anecdotes (p. 203), des contes (p. 208), des chansons populaires so rapprochant des cantilènos (p. 273), uno ballade ,,lo Tont do Nnrtn" (p. 277) pouvant servir de parallèle h la légende du ,,Couvent d'Argis", ot enfin uno ballade traduite du provençal. 4) Le dialecte do l'Istrio, par contro, nous a offert un domaine moins étendu. Outre lo Pater en deux variantes (p. 283 et 285), le Crodo (p. 283) et les dix commandements (p. 285), j'ai encore reproduit doux anecdotos (p. 282 et 280), uno fnblo (p. 282), ua conte (p. 283), une courto description dos objots d'uno chambre (p. 285) et un petit nombre do provorbos (p. 285). Les contes et les anecdotes nous mettent n mémo de connaître la construction syntnetique dc ce dialecte, qui, quant à la phonétique, resscmblo beaucoup, par certaines particularités, commo l'on verra à quelques-uns des textes dnco-roumains les plus anciens. Le ,,catéchisme" de l'abbé Grégoiro do Mahaciu offre des parallèles au Pater, au Credo et aux Dix commandements. Quaat aux proverbes, on les retrouve presque tous dans la bouche des Roumains dc la Dacie Trajane. Co sont ces multiples considérations historico-littéraircs, énumérées jusqu'ici, qui m'ont amené à élever cette mosaïque dc fragments tirés do l'ancienne littératuro roumaine. Tous ces fragments, dont chacun a son sens et son importance propres, constituent, en leur ensemble, lo tableau le plus animé do la vio intellectuelle et littéraire du peuple roumain, durant les trois derniers siècles. * * # II. Division dialectalo. La matière touto entièro pourrait encore être divisée selon les idiomes dans lesquels les toxtes ont été écrits. Il est lo moment maintenant dc mentionner et d'expliquer ici un phénomène d'importance capitale, qni a exercé uno profonde intluenco sur lo choix dos textes insérés dans la Chresto-mathio. Si l'on pnsso en rcvnoles extraits tirés des livres ecclésiastiques imprimés, l'on peut facilement constater dans la littérature roumaine, le mémo développement linguistique suivi par toute autre langue pour devenir littéraire; uno langue, après do longs tâtonnements et des fluctuations naturelles, commenco à se fixer peu à peu et à revêtir uno formo précise, h mesure qu'elle avance; et plus lo développement est grand, plus la langue littérairo devient une langue artificielle, en s'éloignant dc plus en plus de la languo populaire. XC Introducere. întocmai aşa s'a întâmplat şi cu limba literară română. Cărţile tipărite în secolul întăîu al literatureî, adică de prin secolul al XVIPlea, la început reprezintă nuanţe dialectale mal pronunţate. Limba uneî cărţi nu se potriveşte întocmai cu limba unei alte cărţi, altfel identice în coprins. Pe la începutul secolului XVIII"lea însă limba bisericească, adică a cărţilor întrebuinţate în slujba bisericel devine aproape uniformă munteană, formele dialectale dispare din ce în ce în mal mult şi cu greu se poate preciza originea adevărată a unel^atare cărţi bisericeşti tipărite. Cărturarii încep a scrie toţi într'un fel, întrebuinţând aceeaşi limbă literară. Devine deci din ce în ce mal greu a fixa dialectul anume de care ţine o cartea în chestiune. Numaî în manuscrisele se păstrează mal bine caracterul dialectal. De aceea am preferit texte manuscrise şi populare. Dacă vorbesc aci de dialecte, înţeleg acele micî diferenţe ce se pot observa între textele tipărite sau scrise din Transilvania, şi cele din Muntenia şi Moldova. Sânt într'adevăr maî mult nuanţe de dialect, decăt dialecte propriu zise; toate deosebirile între dânsele mărginindu-se mal numai la schimbări de vocale, la pierderea sau reţinerea unor sunete speciale, precum e s cirilic care corespunde cu d = dz (mal ales la cuvintele de origină latină unde d latin s'a sibilat în dz) care de pildă în dialectul din Muntenia s'a pierdut cu desăvârşire şi a fost înlocuit prin 3 (z) .simplu. (Toate cuvintele unde s s'a păstrat sânt însemnate în glosar alăturea cu cele cu z), apoî y = jk, g=j, d. e. agîutor = ajutor, gîudee = judec. Alte mici deosebiri se pot observa la formarea pluralelor fem. în a unde singul. este în a, pe când în alte locuri pluralul se formează în e, d. e. casa, masa etc. (v. glosar); mal este terminaţiunea —rîu, de la participiele adîcctivale, care alocurea nu este de cât -r, d. e. huïtorïii, -pr; luera-torTu, -or etc. (v. glos.). Ca formă dialectală se mal poate pomeni ô în loc de ca la terminaţiunea Infinitivului apocopat la verbele de conjugarea a doua, tot aşa la a treia pers. sing. Imperfect, d. e. vedè sau vide în loc de vedea etc. sau i în loc de c. Toate aceste sânt deosebiri aşa de micî încăt adesea devine foarte greu de a se pronunţa asupra provenienţei locale a unor texte cu atarî forme. Un fenomen important, care leagă dialectul român vorbit în creeril munţilor Transilvaniei cu acel din Istria mal este înlocuirea luî 11 între vocale în r, un fenomen care 'şi a căpătat de aci numele de Rotacism, care cu micî escepţiunî nu s'a généralisât în limba română. Pe lângă cele pomenite până aci mai este şi un alt fapt de considerat în ceea ce priveşte greutatea do a fixa caracterul dialectal al uneî opere române; şi adică că locul unde s'a tipărit sau s'a copiat o carte nu este tot-de-odată şi locul unde s'a alcătuit acea carte. Xu arare orî o carte scrisă într'o parte a ţârii a fost sau tipărită aîurea, sau, ceea ce se întâmplă foarte des, sau a fost copiată retipărită aîurea, precum s'a întâmplat cu Cazania lui Varlaam, care a devenit Cazania de la Deal. Un manuscris de origine moldovenească de pildă a fost copiat pentru a doua oară sau a fost prelucrat într'un alt dialect (Hronografele, Alexandria etc.). Locul unde s'a tipărit o carte nu poate deci din capul locului să dovedească într'un mod absolut provenienţa el. Aşa avem d. e. Psaltirea lui Dosofthciu, Mitropolitul Moldovei, scrisă într'un dialect pe căt se poato de pronunţat moldovenesc, a fost tipărită Introduction. XCI Un fuit nnnloguo s'est passé dans la littératuro rouninino. jais livres imprimés durant lo XVII0 siècle, c'est-à-diro lo siècle dn début do la littérature, présentent des nunnees dialectales très visibles, do façon cpio la languo d'un ouvrago rcssetnblo fort pou a celle d'un autro ouvrage, bien qu'identiques quant au fond. C'est à peine vers la fin du X VIIIe sièclo quo l'idiome (valaquo) usité par los églises acquiert uno cortaino uniformité, les formes dialectales disparaissent do plus en plus, et il est très diflîcilo désormais do préciser l'origino locnlo d'un livro ecclésiastique imprimé. Tous les écrivains prosquo commencent à écriro do la mémo façon, (ut so servant do cet idiome littéraire En un mot, il est presque impossible do reconnaître lo dialecto dans lequel ces livrée ont été écrits. C'est dans les manuscrits soulcment quo les traces dialectales sont très visibles, ot c'est pourquoi j'ai donné la préférence aux textos populaires et i\ ceux tirés des manuscrits. Jo comprends par d ialocto les potitos différences que présentent entre eux les livres imprimés ou écrits cn/rransylvanio, en Valachio et en Moldavie. Ea effet, il s'agit plutôt do nunneos dialectales que de dialectes proprement dits, vu quo les différences so bornent à do simples changements do voyelles, à la perto ou à la conservation des certains sons spéciaux, tels quo r» cyrilliquo qui correspond h dz (principalement dans les mots d'origino latino où d latin s'est adouci en dz) disparu complètement dn dialecto valaquo, où il a été remplacé par un simple 3 (z). (Tous les mots dans lesquels s'est consorvô ont été, dans lo glossairo, mis n côté dc ceux avec z), puis y = :tï, g = j, commo par oxcmplo agïutor = ajutor, gtudec = judec. Il y a encoro à remarquer certaines autres petites différences dans la formation des pluriels féminins en a, dont le singulier est en iï, tandis qu'nillcurs lo pluriel so forme en 0 : casiï, ninsït, etc. (voir le glossairo); et enfin, aux participes adjectivaux, les terminaisons en rïn, qui parfois n'est quo -r : InsltorYu, -or; Incrîïtorïit, -or, etc. (v. lo glos.). On pourrait encore signaler, comme nuances dialectales, ô au lieu de ca comme terminaison do l'Infinitif apocope dans les verbes dc la seconde conjugaison, ainsi qu'à la troisième personno du singulier dc l'Imparfait : vedè on vidé, etc., et 1 au lieu dc e. Toutes ces différences, commo l'on voit, sont en réalité si insignifiantes qu'on est fort embarrassé de se prononcer sur la provennneo locnlo des textes. Il resto pourtant à ajouter uo phénomène très important, particulier au dialecto do la Transylvanie carpathino, et qui n'est pas étranger non plus à celui do l'Istrio; c'est lo phénomène qui consiste dans le remplaccmeot do n par r ontro deux voyelles, et auquel on a donné lo nom dc U o taci s m 0. Sauf quelques exceptions, on no les roncontro pas dans la langue roumaino do la Valachie et do la Moldavie. Il y a, on outre, un autro fait digno de remarque : c'est la difficulté do préciser lo caractère dialectal d'un livro par ce fait que l'endroit où il n été imprimé n'est pas toujours lo lieu dc sa composition. Fréquemment un livre écrit dans uno ville a été imprimé dans uno autre ville, ou encore lo même livre so trouvait, co qui arrivait parfois, réimprimé ailleurs, comme par exemple lo 6ns so présento avec la „Cazania" dc Varlaam et la „Cazania" dc Déal. Des manuscrits d'origine moldave sont copiés ou refaits dans un nutro dialecto, commo les „Hronograf", 1',,Alexandrie", etc. Tar XCII Introducere. în Uniev (Russia) sau Dottrina Christiana a luî Vitt. Pilutio scrisa de asemenea în dialectul moldovenesc a fost tipărită la Roma; tot aşa cărţi tipărite în Braşov nu sânt în tot-deauna de provenienţă transilvăneană. Călăuzit dar de acele forme caracteristice ce am însemnat mal sus, — totuşî ţiindu-se seamă de greutăţile ce am înşirat până aci — şi de in-dicaţiunile literare interne, am putea subdivide textele în trei mari grupe, corespunzând cu cele trei ţări unde înfioria literatura română. Dintre aceste 1) dialectul de Nord sau din Moldova se deosebeşte într'un mod mult mal preciz de 2) cel de Sud sau din Muntenia decât 3) cel din Transilvania, care pe lăngă particularităţi proprii luî, maî are alte prin earï se aseamână când cu cele din Muntenia când cu cele din Moldova, ţinănd astfel cumpăna între cele două din urmă, şi conducând de la un dialect la cel-l-alt. Muntenia. încep cu gruparea operilor ce reprezintă graiul muntenesc. Aci ne întimpină îndată o greutate foarte mare, în ceea ce priveşte acele texte ce poartă numele lui Coresi, adică Psaltirea, Tetraevanghelnl Praxiul şi cele două Cazanii. Este oare Coresi acela care le a tradus din sloveneşte în româneşte, sau este el numaî tipograful? Această chestiune devine şi maî încurcată, prin faptul ce l'am discutat maî sus, că treî din aceste cărţi fiind ne complecte ne lipsesc datele positive asupra anuluî şi loculuî de tipar şi mal ales asupra părţii ce a avut Coresi la alcătuirea sau tipărirea lor. Manuscrisele al căror text este aproape identic cu acel al cărţilor Coresiane complică şi mal mult chestiunea. Aşa se potriveşte Psaltirea (I, p. 1*) întocmai cu cea a luî Coresi (No. 6) şi Tetracvanghelul de la British-Museum (p. 7*) cu extractele din Totraevanghelul (No. '7) şi cu cele din Cazania I (No. 8), pe când se deosibeşte de cele din a doua Evanghelie învăţătoare (No. 9) adică Cazania a doua. 0 comparaţiune minuţioasă însă no dovedeşte că atăt tiparele luî Coresi cât şi manuscrisele pomenite nu reprezintă decăt unul şi acelaşi text că traducere şi ca limbă se deosibeşte, numaî prin forme fonetice, şi unele schimbări lexicale. între textele tiparnice şi manuscrisele nu sănt decăt deosebiri de dialect îar nu de versiune. Pe când Psaltirea lui Coresi are forme pronunţate munteneşti, manuscrisul Psaltire! din potrivă are forme transilvane, poate chiar şi moldoveneşti d. e. : S în loc do 3 în cuvinte ca s8UM, ^p8HSa; SHCé; mal are şi fenomenul rotacismulul, d. e.: .ppdHNTÉ, dAtfpdp^-CÉ, (Psalmul 2 v. 2) în loc de ^UAUHTi, AjnfittAQ&-Ct etc. Tot aşa este cazul şi cu Praxapostol manuscris, care este geamânul Praxiulul; deosebirile între Praxiul tipărit şi cel manuscris sânt aceleaşi, ca şi cele observate între Psaltirea tipărită şi cea manus-crisă; Praxiul tipărit ca şi Psaltirea tipărită au forme munteneşti, pecând manuscrisele aparţin unul alt dialect. Cât priveşte caracterul dialectului cărţilor tipărite, faptul următor ne lămual reste cu desăvârşire. Intre Tetracvanghelul manuscris (I 7*—9*) şi textele corespunzătoare din Tetracvanghelul lui Coresi (I No. 7, p. 17 urm.) şi textul Evan- Introduction. XCIII conséquent' 1« lieu do publication no détermine guère lo lieu do provenance. Ainsi lo Psautier du métropolite Dositheo, bien qu'imprimé à Uniev (Kus-sie), est écrit dans lo dialecte moldave; do même lu „Dottrina christinnn" par Vitto Piluzzio, écrito également en ce dialecte, mais imprimée ù Homo; et enfui-dos livres imprimés n Prasov no sont pas toujours d'origine transylvaine. Cependant guidé par les différences caractéristiques, ainsi quo par les autres considérations énumérées jusqu'ici, tout en tenant compte des difficultés mentionnées, jo diviso les textes en trois grunds groupes, par rapport aux trois provinces où flonrissait la littératuro roumaino. Do tous cos groupes, celui du Nord ou do la Moldavio se différencie beaucoup plus du groupo du Sud ou do la Valachio quo celui do la Transylvanie Co dernier, sauf quelques particulnrités propres, en possède certaines autres qui 10 rapproche tantôt du groupe valaquo et tantôt du groupo moldave, de façon qu'il tient le milieu eutro onx deux et forme la transition do l'un ù l'untro. Valachio. Jo commence par clnsscr les ouvrages appartenant au groupe valaquo. Tout d'abord l'on so heurte à uno très grande difficulté en ce qui concorne les ouvrages de Corosi, tels quo le Psautier, les quatre » Kvangilos, les Actes et les doux „Cazanii". Scrait-co Coresi qui les n traduits du slovèno ou en serait-il seulement l'imprimeur? voilà qui n'est pas facile à préciser. La question se complique davantage par co fait déjà discuté quo (rois do ces livres so trouvant incomplets, nous n'avons pas des données précises sur la date et le lieu d'impression, et surfout sur la part qu'a prise Coresi à la traduction on à l'impression do ces ouvrages. La découverte dos textes manuscrits, ayant un fond presqu'identique avec les imprimés do Coresi, contribue à rendre encoro plus difficile la solution. Ainsi lo Psautier manuscrit (I, p. 1*) ressemble nu Psautier do Coresi (I, p. G) et les Quafro Evangiles du Pritish Muséum (I, p. 7*) aux extraits dos Quatro Evangiles (I, p. 7) et à ceux do l'Évangile commenté ou 1° Cazania I (1, p. 8), mais olles diffèrent do ceux du second Evnngilo commenté 11 Cazania. Néanmoins, une comparaison minutieuse entro les imprimés et les manuscrits nous prouve que les premiers nussi bien quo les derniers nous présentent lo seul et même texte quant à la traduction, et diffèrent entre eux seulement par quelques formes phonétiques et certnins changements lexicaux quant à la langue. On n donc affaire à do simples différences dialectales et aucunement à des variantes do versions. Tandis quo lo Psautier do Corcsi offre des formes appartenant au dialecte valaquo, lo Psautier en manuscrit, par contre, possède des formes dialectales en usage eu Transylvanio et jusqu'à un certain point aussi en Moldavie, telles quo .*; au lieu do 3 : 5ii>iAM, pi>II.S.\f r,HC( ot présente surtout lo phénomèmo connu sous lo nom do rotneisme : .fvp.MIHTf, «V\£P«'f)'^*ct (T«»nme 2, v. 2) au lieu do .fvliailHTf, »\A,8ll«\pAvCt, etc. On pourrait dire de même du Praxion manuscrit et du Praxion imprimé; l'on y observe les mêmes différences que pour les Psautiers. Lo Praxion imprimé nous offrira donc des formes propres nu dialecte valaquo, (andis quo lo manuscrit appartient à un autro dialecte. Le fait ci-dessous nous éclairera définitivement sur le caractère du dialecte des livres imprimés. Entro les Quatres Evangiles en manuscrit (I, 7*—9*), et le même XCIV Introducere. ghelielor din Cazania I (No.8,p.22 urm.) nu esistă mai nicï a deosebire. Locul unde s'a copiat, acest manuscris precum şi numele scriitorului sânt însemnate în Epilogul manuscrisului, din care reese că a fost scris, adică copiat în Muntenia de către un Muntean şi totuşi este absolut identic cu tiparul. Operile ce poartă numele lui Coresi se vor clasa deci cu drept cuvânt între acele ce rcpresintă dialectul Muntenesc, cu toate că au fost tipărite în Transilvania. Acelaşî caracter fonetic muntenesc îl are şi Cazania a doua, pecând morfologia şi sintactica textelor Evangheliei sânt puţin modificate d. e. : forma viitorului condiţional în manuscris din 1574: CK AMO\[ AT^cape Tcy e schimbată în : CK aMolf lipsiţii A'KCA, fonetica însă este precum am observat, pretutindenea aceeaşî, şi de origine Core-siană. Coresi este pomenit anume ca traducător atăt aci, cât şi la Psaltire. Cestiunea priorităţii între tiparele şi manuscrisele fiind de importanţă capitală pentru istoria literatureî române o am discutat-o pe larg. După cele ce precedă, pentru mine cel puţin, nu mai încape nicî o îndoială cum că manuscrisele, cu toate formele lor dialectale, neposedând nici o formă mai arhaică şi nicî un vocabular maï arhaic dc căt acel al luî Coresi, nu sânt anterioare ci sânt posterioare luî Coresi, sânt variante dialectale; simple copii făcute după tipar şi schimbate do cătră co-pietor. Acest procedeu l'am întălnit foarte des în descrierea literatureî, unde am dat adesea orî de texte moldoveneşti copiate şi schimbate de către un muntean şi vice-versa. Avem dar ca résultat al cercetărilor şi al comparaţiuneî între diferitele texte faptul că întregul grup de opere Coresiane reprezintă dialectul muntenesc din a doua jumătate a secolului al XVI"lea. Un rezultat pe care fără Chrestomatia de faţă nici n'am fi putut obţine. De acelaşî grup ţine apoï Catechismul de la 1607 (No. 13) care conţine părţî întregi copiate din cuvânt în cuvânt din Cazania lui Coresi (No. 8). Apoï Epitaful luî Radu Buzescu (No. 15), Cronica luî Moxa (No. 20) Călătoria luî Sith (No. 22a) şi Paleea (No. 22b) cu care se află într'acelaşî manuscript. Molitvelnicul (No. 28), Mclhisedec, învăţături (No. 33), Silvestru, Cazania de Govora (No. 35), Meletie, Cazania de Deal (No. 38) textul Evangheliei la toate aceste din urmă este foarte interesant, mai ales cu privire la Tetraevanghelul luî Coresi. Tot între cărţile scrise în dialectul muntenesc socotesc şi Noul Testament de Belgrad (No. 42) al căruî adevărat traducător era Silvestru, fără îndoială acelaşî Silvestru care alcătuise sau tălmăcise Cazania de Govora, şi care astfel îşî arătase destoinicia pentru un aşa fel de lucru literar. El lăsă însă lucrarea neisprăvită, căci moartea îî curmă activitatea; alţi după aceea „l'an posleduit şi unde n'au fost bine l'au isprăvit şi l'au împlut" (p. 125). Aceştia se vede că au simţit deosebirea între dialectul lor şi acel al autorului principal, şi de aceea în „a doua predoslovie" au un paragraf întreg, despre această deosebire de limbă (p. 126 No. /Q din care Introduction xcv ouvrage imprimé pur Coresi (I, N° 7, p. 17 mitv.) et aussi l'Evangilo do la premiero „Cazania" (Nw 8, p. 22 «uiv.) il n'y a aucune dilfércnco. L'endroit où la copio manuscrite a été exéeutée, ainsi (pie lo nom du copiste nous sont signalés par l'Epilogue; il en ressort quo co manuscrit, bien qu'il paraisse absolument identique an toxto imprimé, a été écrit, o'est-à-diro copié par un Valaquo en Valachie. Les ouvrages qui portent lo nom do Coresi peuvent donc ajuste titre être classés parmi ceux qui représentent lo dialecto valaquo, quoiqu'ils aient été imprimés en Transylvanie. Lo mémo caractère phonétique valaquo est à remarquer dans la seconde „Cazania", tandis quo la morphologio et la stmeturo syntactiquo des textes do l'Evangilo so trouvent un peu modifiées, commo par exemple la formo dn futur conditionnel dans lo manuscrit do 1574 : C'K AA\oy A'kC.ipf Tey changée on C'K AA\oy liptlţll A'kCA. Coresi y est mentionné commo traduc-tour, ainsi quo dans lo Psautier et lo caractère phonétique est lo même partout dans les livres do cet écrivain. La question do la priorité des. imprimés sur les manuscrits étant d'un haut intérêt pour l'histoire do la littératuro roumaine, je l'ai suffisamment discutée. D'après co qui précède, il no reste plus aucun doute, à mon avis dn moins, quo les manuscrits, malgré touto leur apparenco dialectale, n'offrant pas des formos ni un vocabulairo plus archaïques quo les textes do Coresi, doivent être non antériours mais postérieurs aux textos imprimés; co sont do simples variantes dialectales, des copies faites d'après les imprimés et modifiées par les copistes. On a déjà vu très souvent co procédé dans l'aperçu do la littératuro, où l'on trouvait des textes en moldave copiés et transformés par un valaquo et vico-versa. Commo résultat dc nos recherches et do la comparaison entre les différents textes, nous "arrivons à ce fait que lo groupe intégral des œuvres de Coresi représento le dialecte valaquo do la seconde moitié du XVI0 siècle. Voilà uno conclusion à laquelle nous ne serions pas sans doute arrivé sans lo secours do la Chrcstomathic. Au mémo groupo so rattacho encoro lo Catéch isme do 1607 (N° 13) qui renferme certaines parties entièrement copiées d'après la Cazania de Coresi (N° 8). Viennent ensuite l'épitnpho de Itadu Buzoscu (N°15), la chronique do Moxa (N°20), lo voyage do Sith (N° 22») la Talée (X0 22b) so trouvaat réunio dans un seul manuscrit avec lo précédent. Le Molitvolnic(N°28), Mclchissédech, Instructions(N°33).Sylvestre,Cazania de Govora (N°35), Mclctic, Cazania do Déal (N°38) — le texte do l'Evangile dans ces derniers livres est très intéressant, surtout en co qui concerno leur rapport aveo les Quatre Kvnngilos do Coresi. Enfin, parmi les livres appartenant au groupo valaquo, je compte encoro le Nouveau Testament do Belgrade (N° 42) dont lo véritable traducteur fut Sylvestre, le mémo sans doute qui avait composé ou traduit le recueil dc Cazanii publié à Govora, et prouvé do cotto façon sa compétence dans un travail littéraire de ce genre. 11 laissa l'ouvrage incomplet, la mort l'ayant ravi à son travail avantqu'ilcn vît latin; d'autresaprès lui continuèrent l'œuvro en l'augmentant eu mémo temps de corrections et d'addit ions (p. 125). Ils sentirent, parait-il, la différence entre leur dialecto et celui de l'auteur principal; c'est pourquoi ils ont, daus la seconde préface, ajouté un chapitre, dans lequel ils font remarquer les différences des idiomes (p. 126, N° ^\), XCVI ' Introducere. reeso că s'au încercat să alcătuiască un fel de limbă eclectică română lipsită de dialectisme pronunţate. In ori ce chip Noul Testament de Belgrad reflectă mal mult graiul muntenesc decât cel din Transilvania, şi ne arată cum un original dintr'un dialect cam strein a fost schimbat aşa ca să se potrivească mal mult cu dialectul local. Această transcriere şi adaptare a unul text dintr'un dialect într' altul fiiud de atâta importanţă pentru cercetările filologice, am pomenit-o tot deauna anume ori de căte ori am avut prilejul. Nimic nu ne poate lămuri mal bine asupra acestor nuanţe dialectale decăt schimbările făcmte în opere vechi de către copişti sau tipografi când se încercau să dea lucrului străin sau arhaic o coloare locală sau mal modernă. De un caracter neîdoelnic muntenesc este apoi Viaţa luî Varlaam şi Iosafat (No. 43), Pravila de Târgovişte (No. 53), învăţăturile luî Neagoe Vodă şi Viaţa sf. Nifon (No. 54—55), Molitvelnicul No. 60 pare a fi de origină moldovenească, dar a fost schimbat în dialectul muntenesc, altfel forme ca svinţî pe lângă Dumnezeu nu se pot uşor esplica, cea dintăîa fiind o formă curat moldovenească, pccând D-zcu (şi nu D-ilău) e curat muntenesc. De origine îndoelnică este Totraevanghelul (No. 62) care se pare a fi o prelucrare sau o copie puţin schimbată a Testamentului de Belgrad (No. 42). Prologul sau vieţile Sfinţilor (No. 72) aparţino grupului muntenesc, tot aşa şi Cheea înţelesului (No. 76), Apostolul (No. 82) şi părţî din Biblia (No. 186). Această lucrare uriaşă şi monumentală, care alăturea cu vieţile Sfinţilor ale Mitropolitului» Dosof-theiu este cel maî important monument al literatureî române din secolul XVITlea nu parc a £ lucrarea Greconilor, ci a spătarului Nicolae,Miclescu; şi nici a luî nu este în întregul el, căcî părţi din Biblie nu sânt decât modernisai-!, schimbări şi adaptări din traduceri ma! vechî. Urmărirea isvoarelor a fie-cărel părţi, — ceea ce nu intră de loc în cadrul acestei Introduceri, — ar cere o cercetare amănunţită şi adâncită. Nouă ne ajunge a constata cum că caracterul predominator al Biblie Ieste cel muntenesc. Viaţa sf. Nifon scrisă .de Anania Ieromonah (No. 88) precum şi Mărgăritare ale lui Zlatoust tălmăcite de Greceanu (No. 89) sânt curat munteneşti. Tot aşa e cazul cu Evanghelia Eleno-română a luî Şerban Greceanu (No. 94) cu toate că nu se poate tăgădui că Noul Testament de Belgrad a avut o înruire oare care asupra textului. Această înrâurire este şi mai vădită la Molitvelnicul lui Opera din 1698 (No. 98) unde schimbările, deşi foarte minuţioase, totuşî sânt foarte instructive. Mineîul (No. 99) aparţine do asemenea grupului nostru, tot aşa şi Lumina (No. 101), Cronica lui Badu Greceanu (No. 102\ învăţăturile Creştineşti (No. 103), Floarea Darurilor (No. 104) şi Liturghia (No. 105). Evanghelia luî Anthini Ivireanu (No. 106) iarăşi nu este alt-ceva decât o adaptare a celei de Belgrad din 1648 cu schimbări şi maî micî fonetice şi dialectale decât în adaptările pomenite pană aci. Textul şi ortografia sânt aproape absolut identice cu cele de Belgrad, deosebirea constă numai în schimbări lexicale, Introduction. XCVH duquel il ressort qu'ils nvaient essayé do faire uno sorte de langue littéraire roumaine, dépourvue do dialeetismes prononcés. Kn tout cas, lo Nouveau Testament reiloto plutôt lo diulecto valaquo quo celui do la Transylvanie, et nous montre comment un toxto original écrit dans un dialecto étranger a été modifié do façon i\ co qu'il se rapprocho du dialecto local. Cette transcription d'un toxto d'un dialecto dans l'autre, étunt d'un si haut intérêt pour la recherche philologiquo, a été mentionnée toutes los fois quo l'occasion s'en est présentée, ot j'en ai fait mention cette fois-ci encore. Jtion no pourrait mieux nous aider a reconnaître ces nuances dialectales si co n'est l'étude des modifications faites dans des ouvrages anciens par des copistes ou des imprimeurs, alors qu'ils s'efforçaient à donner à l'œuvre étrangère ou archaïque uno npparonco locnlo ou plus moderne. Nous rotrouvons lo caractère purement valaquo aussi dans la Vie de Varlaam ot Josnplmt (N° 43), dans la l'ravila dc Tôrgovisto (N° 63), dans les Instructions de Néagoo Vbda et dans la Vio do S1 Niphon (N° H! — 55). Lo Molitvolnic semble êtro d'origino moldave, mais modifié scion le dialecto valaquo, car on no pourrait pas autrement s'ox-pliquor des formes telles quo svinţi et Dumnezeu, lo premier étant une forme purement moldavo, lo second D-zcu (et non D-dîïu), au contraire, une formo purement valaquo. Lo douto subsiste quant à l'origine des Ciuatro Evangilos du N° G2, qui paraissont êtro uno refaite ou une copio peu modifiée du Testament do Belgrade (N° 42). Lo Prologue ou ,,los Vios des Saints" (N° 72) appartient au groupe valaquo, do môme quo la Clof do la sagosso (N° 76), l'Apôtro (N° 82) et certains fragments do la Bible (N° 1688). Co dernier livre, umvro colossalo qui, avec la Vio dos Saints du métropolito Dosithéo, formo les plus importants monuments dc la littératuro roumaino du XVIIe siècle, ne paraît pas êtro lo travail dos frères Greceanu, mais celui du spatar Nicolao Miclcscu et encore il n'appartient pas intégralement à co dernier, vu que certaines parties sont plus modernes, modifiées et adaptées d'après des traductions antérieures. Il faudrait uno rechercho minutieuso et détaillée pour rétablir les sources desquelles proviennent les divers livres do la Bible, co qui n'entre pas dans lo cadro do notro Introduction. Il nous suffit dc constater que lo caractère prédominant dc la Biblo est d'êtro en dialecte valaquo. La Vio du S1 Niphon écrite par Anania lo hiéromonaquo ("N0 88) ainsi quo les Perles do Zlatoust, traduites par les frères Greceanu (N° 89) dépendent également do co dialecto. Do mémo, l'Evangile gréco-roumain de Şerbnn Greceanu (N° 94), bien qu'on no puisse nier uno certaine influenco do la part dn Testament do Belgrade (1648 N° 42). L'inilucnco de ce dernier sur lo Molitvolnic d'Opréa do l'an 1698 (N° 98), est encoro plus sensible; les changements, bien que très légers, sont fort instructifs. Appartiennent encore au mémo groupe, la Minée (N° 49), la Lumière (N° 101), la chroniquo do Bndu Greceanu (N° 102), les Instructions chrétionnos (N° 103), la Pleur dos grâces (N° 104), la Liturgio (N° 105), l'Evangilo d'Anthimo d'Ibéric (N° 106). Co dernier n'est également qu'une adaptation d'après celui do Belgrade dc 1648 aveo des changements phonétiques et dialectaux encore plus légers que dans les autres adaptations, mentionnées jusqu'ici. L'orthographe et le toxto de la traduction sont presquo absolument identiques à l'Evangilo dc Belgrade, mais s'en OASTKU, Chrcstomatio româua. I. G XCVIII Introducere. substituindu-se do cătră Antbim căte un cuvânt muntenesc în locul celui transilvănean. De origine curat munteană pare a fi. codicele mixt din care am reprodus părţi din Isopic (No. 107), viaţa sf. Sava (No. 108) şi glo-sariul slavono-român (No. 109). Tot de aceeaşi origină este şi Antho-loghion (No. 110) a cărui legătură cu Minciul (No. 99) merită asemenea o cercetare specială. Cu acest text se isprăveşte numărul textelor munteneşti din vol. I. Caracterul dialectic al textelor din vol. al II"lea mal ales când nu aparţin literatureî bisericeşti propriu zise, devine în ce în ce maî precis, cu căt ne apropiam de vremurile noastre. "Diferenţele dialectale se accentuează din ce în ce maî mult, şi greutatea ce am simţit-o la clasificarea textelor din vol. I. dispare cu încetul. Indoeala ce am avut câte o dată dacă un text era transilvănean sau muntean, se limpezeşte la textele din voi. ITlea. Avem a face numaî cu foarte puţine cărţi bisericeşti; cu atât maî mult însă cu texte mirene şi cu manuscrise. Gruparea este decî maî uşoară, şi vom considera ca munteneşti cele următoare: Ceasoslovul lui Antbim (No. 116). După cele ce am constatat la Noul Testament tipărit de acelaşî Anthim, mă îndoesc de originalitatea cărţii; se poate ca acest Ceasoslov să fie de asemenea numai o reproducere puţin modificată după Ceasoslovul mal vechîu transilvănean. De origine muntenească este tâlcul luî Thc-ofilact (No. 118); Calendarul (No. 120) caro cu toate că a fost tipărit în Braşov, pare însă a fi scos după un original alcătuit în Muntenia; învăţătura luî Anthim (No. 121), Cazaniile luî Ilie Minieat (No. 122) precum şi Evanghelia (No. 124). Pe când Evanghelia luî Greceanu din 1693 (Vol. I, p. 308) era o copie după Noul Testament de Belgrad, îndreptată după originalul grecesc ce s'a tipărit alăturea, textul de faţă nu este decât o retipărire puţin modificată a Evangheliei luî Greceanu, schimbările fiind maî mult de un caracter gramatical, de pildă substituindu-se perfectul compus în locul Aoristului: au venit în loc de veni, fost au, în loc de fu etc. înşir apoi ca aparţinând acestui grup, Comoarea lui Damaschin (No. 125), şi Cartea de bucate (No. 126). Oxisteri (No. 127), Istoria Roşească (No. 128) şi Moartea lui Petru cel mare (No. 129) sânt nişte remanieri munteneşti ale unor originale moldoveneşti. Pentru No. 128 nu încape nici o îndoeală, de oare ce se pare a fi opera luî Miron (sau Neculae) Costin, cronicarul Moldovei. Povestea luIAlexi omul luî Dumnezeu No. 136) este curat muntenească, tot aşa şi Varlaam de Boţulescu No. 139) şi Simeon Thesalonic (No. 140); Iliodor (No. 144) numai pană la un punct, căci pare a fi o schimbare munteană de la un original moldovenesc. Urmează apoî Omiliile luî Macarie (No. 149), Physiologus (?) (No. 150), Pravila luî Ipsilante (No. 154), Cronica lui Dumitrachc (No. 155), Aravicon Mythologicon sau Halimaua (No. 156), Pravoslavnica învăţătură (No. 164), Poeziile lui Văcărescu (No. 166). Ierotocrit şi Aretusa (No. 173) aparţine iarăşi clasei indoelnice, de oare ce pe lângă forme pronunţate munteneşti se strecoară prin text şi Introduction. NCIX éloigne, connue ju l'ai déjà dit, par des changements lexicaux, tels quo des mots d'origine transylvaine remplacés par des correspondants en vainque. Enfin, uu groupo valaquo so rattache encore lo codex mixte, dont nous avons tiré des fragments d'Isopio (N° 107), la Vio du S* Suva (N° 108), lo glossniro slavo-roumain (N° 109); do mémo quo l'Antho-logion (N° 110), dont lo rapport avec lo M i no iu ci-dessus (N'° 99) mériterait aussi une étude spéciale. Avec co dernier toxto so complote lo nombre des textes valaques renfermés dans lo premier volumo. Lo caractère dialecticul des textes du II''1"0 volumo, do ceux surtout qui n'appartiennent pas ù la littérature ecclésiastique proprement dite, devient do plus on plus précis, à mesure qu'on approche do notre siècle. Les différences dialectales s'accentuent do plus en plus ot la difficulté quo nous avons éprouvée dans lu classification des textes du Ier volumo disparaît peu à peu. Les doutes qui nous ont envahis parfois dans co volume pour savoir si un toxto était d'origine transylvaine ou valaque, s'évanouissent dès qu'il s'agit du deuxième volume. Nous avons affaire dorénavant n fort pou do livres ecclésiastiques, et, par contre, n un grand nombro do manuscrits et de livres profanes. Le groupement devient par conséquent moins difficile Nous allons énumérer maintenant les ouvrages appartenant au dialecte valaquo : Lo Ceasoslov d'Anthimo d'Ibério (N° 11 G), bien quo, d'après tout co que nous avons constaté an Nouveau Testament imprimé par lo même écrivain, nous doutions de l'originalité du livro; il se peut bien que ce Ceasoslov soit aussi une reproduction légèrement modifiée du Ceasoslov plus ancien transylvain. Le Commentaire do Théophilacto (N° 118); le Calendrier (N° 120) bien qu'imprimé à Bruşov, semble être la copio d'un original composé en Valachio; Los instructions d'Anthimo (N° 121); le recueil do Cnzanii d'Ilio Minéat (N° 122) ainsi que l'Evangilo (N° 124). Ce dernier n'est qu'une édition peu modifiéo do l'Evangile de Greceanu, les changements y étant plutôt grammaticaux, comme par exemple l'usage du passé indéfini pour l'Aoriste : am venit nu lieu de vonii, fost-au pour fu etc.; tandis quo l'Evangile do Greceanu datant do 1G93 (vol. I, p. 308) était une copio du Nouveau Testament do Belgrade, corrigée d'après l'original grec aveo lequel il fut imprimé ensemble Viennent ensuite lo Trésor do Damascèno (N° 125), lo Livre do Cuisine (N° 120), Oxisteri (N° 124), l'Kistoiro russe (N° 128) et la Mort do riorro-lo-Grnnd (N° 129) qui no sont quo des adaptations valaques d'originaux moldaves. 11 n'y a pas de doute pour lo N° 128 qui semble êtro l'œuvre- do Miron (ou Nicolai) Costin, lo chroniqueur de la Moldavio. Lo récit d'Aloxis, l'homme do Dieu (N° 130) est d'origino purement valaque, ainsi quo Varia*ni do Boţulcscu (N° 139), Siméon lo Thessalonicn (N° 140) et jusqu'à un certain point Heliodor (N° 114), qui paraît aussi n'êtro qu'uno copie valaquo d'un texte en moldave Appartiennent encore au groupo valaque les Ilomélies do Macaric (N° 149), Physiologus (?) (N° 150), la Pravila d'Ipsilanti (N° 154), la Clironiquo do Duntitrache (N° 155), Aravicon Mythologicon ou Halima (N° 15G) l'Instruction orthodoxe (N° 104) et les Poésies do Vncti-rescu (N° 1G6). Pour Hiérotocritc et Arétuso l'origine est douteuse, car on y trouve des formes valaques à côté d'autres absolument moldaves. G* c Introducere. uncie moldoveneşti. Vieţile sfinţilor (No. 180) din potrivă, eu toate că au fost tipărite la Neamţ se vede că au fost scoase de pe un izvod muntenesc curat. Cauza acestor forme munteneşti maî poate să fie că aceste vieţî au fost alcătuite în limba bisericească, care precum am pomenit maî sus, a devenit graiul literar bisericesc, deosebit de cel popular şi mirean care era şi maî dialectic. Caracterele luî Paris Mumulean (No. 19l) sânt scrise în dialectul (limba) luî Văcărescu; de acelaşî dialect ţine Loghica luî Chir Grigorie (No. 192) şi Pildele luî Golescu (No. 193) cu care se inchee literatură literară proprîu zisă. Zapis ele do prin carte şi textele munteneşti ce urmează aci sânt însemnate ca atarî, aşa extractul din Opincar (II, p. 258) şi aşa toate acele ce aparţin literatureî populare. Influenţei limbeî literare se datorcşte fonetica cam uniformă ce se poate observa maî în toate aceste texte din urmă. Pe icî pe colea se strecoare însă forme populare maî ales la vocale şi la unele consonante ca j şi g şi alte miel schimbări. Deosebirea cea mare între diferitele texte constă maî ales în dicţionarul lor. Vorbe cu un înţeles local denotă originea imediată a cântecului, sau basmului sau orî ce alt text ar fi. Ca texte munteneşti avem deci p. 1*, 7*, 9*. No. 6, 7, 8, 9, 13, 15, 20, 22a, 22b, 28, 33, 35, 38, (42), 43, 53, 54, 55, (62), 72, 76, 82, 86, 88, 89, 94, 98, 99, 101, 102, 103, 104, 105, 106, 107, 108, 109, 110, 116, 118, 120, 122, 124, 125, 126 (127, 128, 129), 136, 139, 140, (144), 149, (150), 154, 155, 164, 166 (173), 180, 191, 192, 193. Transilvania. Intorcându-ne acuma la dialectul Transilvănean vom nota întăîu acele texte, carî prezintă fenomenul Rotacismuluî, adică schimbarea luî n în r între vocale. In Chrestomatie se află peste tot patru texte cu acest fenomen caracteristic şi adecă Psaltirea (p. 1*), Praxapostol (p. 2*), Legenda Dumi-nicei (No. 4), şi un tâlc al Evangheliei (No. 19) din 1619. Din aceste patru, cele două din urmă sânt scrise, adică copiate do către popa Mihaiu din Măhaciu, care în Epilogul la catechismul din 1607 (p. 43) scrie ciri în loc de cine, adică înlocueşte pe ii între vocale cu r. Datele şi localitatea unde s'au copiat şi de cine s'au copiat aceste două texte eu formele dialectale pronunţate fiind cunoscute ne constrâg a considera şi cele-l-alte două texte în cari se găsesc aceste forme sau datorite unui singur individ, sau ceea ce este mai probabil de o provenienţă localnică de tot, de unde-va din Transilvania de Nord, poate chiar de la Măhaciu. Mai la vale voîu reveni asupra acestui fenomen. De observat maî este forma păr, în loc de păn, pană de origine bucovineană (v. glosarul s. v. păn). Nu maî puţin greu este apoi a hotăra caracterul dialectic al celor alte părţi din codicele copiat de popa Grigorie. Dintr'aceste Apocalipsul Apostolului Pavel (No. l) şi St. Sisinie (No. 3) au un caracter moldovenesc, oare-şi-cum modificat de câtre copietorul, dar totuşi nu într'-atâta ca să se şteargă cu desăvărşire caracterul original. Catechismul (No. 13) stă într'o legătură strânsă cu Cazania lui Coresi; dar are forme ulterioare transilvănene, atât lexicale cât şi fonetice. Ceea ce ni-1 arată a fi o lucrare posterioară, localnică, dependentă într'un mod fundamental de cartea lui Coresi. Acelaşi caracter transilvănean îl au, precum am observat, şi cele alte texte pe cari eu le consider a fi prelucrări ulterioare ale operilor Introduction. Cl Los Vios dos .Saints (N° 180), par contre», bien qu'elles fussent imprimées à Nénmtz (en Moldavio), paraissent être une copio d'un original valaquo. Los formes vainques proviennent peut-être do co quo ces Vies sont écrites dans la languo do l'église, qui, comme jo l'ai dit plus haut, était devenue un idiome littéraire différent dn dialecto populaire et profane. Los Caractères do P. Mumuleanu (N° 101) so rattachent également au groupo valaquo; do mémo la Logique do Chir Grigorie (N° 102) et les Maximes doGolescu; c'est avoc co dernier livre quo finit la littératuro proprement dite. Los oxtraits des textes valaques qui suivent sont signalés commo tols, aussi bien colni do POpincar (fi, p. 258) quo tous les autres appartenant à la littératuro populaire. C'est à l'inilucnco do la langue littéraire qu'on doit la phonétiquo presquo uniformo quo l'on observe dans les toxtes do la littératuro populaire Çà et là ont pénétré pourtant des formes populaires dans certaines voyelles ot consonnes surtout, commo J et £, ainsi quo d'autres petits changements. La grando différenco entre les divers textes consisto principalement dans lo vocabulairo; do mots ayant un sens local, dénotont avec exactitude l'origino immédiate do la chanson, dn conto ou d'un toxto quelconque. Nous avons donné des textes valaques à la pago 1* 7* 9* N° G, 7, 8, 9, 13, 15, 20, 22a, 22b, 28, 33, 35, 38 (42) 43, 53, 54, 55, G2, 72, 7G, 82, 86, 88, 89, 94, 98, 99, 101, 102, 103, 104, 105, 106, 107, 108, 109, 110, 116, 118, 120, 122, 124, 125, 126, 127, 128, 129), 136, 139, 140, 144, 149, (150), 154, 155, 164, 1GG, 173), 180, 191, 192, 193. Transylvanie En passant au groupo transylvain, nous mentionnerons do prime abord les textes qui présentent lo phénomène connu sous lo nom do rotacismo, à savoir lo passago do n en r entro deux voyelles. Dans la Chrcstomathio l'on trouvera en tont quatre textes on ce genro : lo Psautier (p. 1*), le Praxion (p. 2*), la Légende du Dimanche (N° 4) et l'Evangilo avec commentaire (N° 19) do l'an 1619. Parmi ces quatro textes, les doux derniers ont été écrits on copiés par l'abbé Mihaiu do Mahaciu, qui, dans l'Epilogue du catéchisme do 1607 (p. 43) écrit ci ri au lien do ci no, par conséquence usa dn rotneisrac. La date et le lion où ces doux derniers furent copiés, ainsi quo le nom du copisto étant hors do doute; nous fait croire que les autres deux textes dans lesquels ces formes so trouvent sont l'œuvro d'un seul individu ou, co qui est plus probablo encore, qu'ils proviennent do la mémo localité, probablement quelque endroit du Nord do la Transylvanie, peut-êtro bien dc Milhaciu. Il faut encore remarquer la formo păr au lien dc păn pour pănft originaire de la Bucovine (v. lo glossairo s. v. păn). Il n'est pas moins difficile encore do préciser lo caractèro dialectal do certainos partios du codex copié par l'abbé Grégoiro, telles que l'Apocalypse do S'Paul (N° l) et S* Sisinio (N° 3), qui so rattachent au groupo moldave, bien qu'elles fussent légèrement retouchées par le copiste, mais pas assez pour rendro méconnaissable leur nature primitive. Le catéchismo (N° 13) so trouve dans un rapport étroit avec la IIe Cazania dc Coresi, mais il est profondément imprégné de formes transylvaines lexicales et phonétiques, qui sont justement la prouve d'un travail postérieur, local, qui dépend entièrement du livre analogue do Coresi. Les autres textes, quo jo considère comme des refontes ultérieures des oeuvres do Co- Cil Introducere. lui Coresi şi adică Psaltirea (p. 1*) şi Praxapostolul (p. 2*) cari au pe lângă aceasta şi rotacismul. Dacă am divide dialectul transilvănean într'unu de Nord-ost şi altul de Sud-vest, aşi zice că cel dântăiu se apropie mal mult de graiul popular din Moldova şi Bucovina, pe când cel din urmă se apropie mal mult de cel din Muntenia. Textele pomenite pană aci aparţine toate clasei de Nord-ost, sau pentru a preciza-o încă şi mal mult geograficeşte aşi spune că toate aceste sânt din Maramureş sau din Bucovina, pe când graiul din Ardeal propriu zis şi din Haţeg este acela de Sud-vest. Tipăriturile ce volu pomeni de aci înainte aparţin, în cea mal mare parte, acestor provincie din urmă, pe când manuscrisele, în mare parte, constitue monumentele literare ce posedam din Nord-ostul Transilvaniei. Acolo nefiind nicî odată tipografii, uşor putem înţelege că s'au făcut copil în scris, după cărţile tiparnice de prin sudul Transilvaniei, cari erau rare şi scumpe şi că s'a modificaţi limba cad nu se potrivea întocmai cu graiul do acolo; cu atât mal mult cănd acele au fost de origină muntenească. Dn text adevărat Transilvănean esto acel al Paliei (No. 10) caro şi el nu prezintă absolută unitate in fonetica sa. Nu se aseamână apoî de loc cu textele Coresiane, dovedind larăşî cum-că acele texte nu 'şi au originea lor în Transilvania şi nu reprezintă acel dialect decât în rarele escep-ţiunî cari sânt datorite lucrătorilor şi ajutătorilor lui Coresi, când la traducere, când la tipar. Mal mult se aseamână însă cu această limbă a luî Coresi, cele-l-alte cărţi tipărite în Transilvania în secolul XVTII"lea, căcî ele stau deja supt influenţa Evangheliei, a Psaltirii şi a Cazanielor lui Coresi. Limba literară începe a se fixa. Nu puţin contribueşte Noul Testament de Belgrad (No. 42) la această fixare şi închiegare. Precum am văzut deja mal sus, cartea se datoreşte muncel şi ştiinţei unul Muntean. Izvodul alcătuit de dânsul se continuă de către alţi şi se adapta cerinţelor locale de către învăţaţii din Belgrad, dar el deja au conştiinţa diferenţelor dialectale, şi eî sânt cel dintâi cari se încearcă să creeze o limbă literară română, care neţiind scamă de formele dialectale, tinde a fi o limbă înţeleasă şi prin urmare adoptată şi imitată de toţi; ceea ce s'a şi întâmplat până la un punct. Limba Psaltire! de Belgrad (No. 52) se aseamână cu aceea a Nouluî Testament dar se apropie şi maî mult de acea a Palie!. In Geografia Ardealului (No. 58) dăm iarăşî de forme cari se apropie de graiul muntenesc, deosebindu-se de Psaltirea (No. 52) şi de Pal ie a, d. e. neavând S ci numai 3, tot aşa ?k ţine locul lui 1,1 etc. cu toate că cele-l-alte forme sânt curat transilvănene. Mai pronunţat dialectal este caracterul Aşezămintelor (No. 70) şi acel al textului ce urmează (No. 71) cari se pot numără la clasa Nord-Ost. Acelaşî caracter îl are apoi un Diaconariu (No. 79) care din nefericire ni s'a păstrat numai într'un exemplar defect. Nu poate să fie opera luî Ioan din Vinţî, căci sc deosibeşte în fonetica sa de Sicriul (No. 84) şi de Cărarea pre scurt ale acelui autor (No. 85) care urmează în limba Introduction. CI II rosi, tels quo lo I'sautior (p. 1*) et le Prnxapostol (p. 2#) présentent également un caractère transylvain, et do plus suivent le rotneismo. Si l'on pouvait diviser lo groupo transylvain en deux sousdinlectes : do Nord-Est et do Sud-Ouest, on verrait quo lo premier so rapproche du langage populaire do la Moldavio ot do la Bucovine, et quo lo dernier ressemble davantage à celui do la Valachie; tous les textes d'origino transylvaine mentionnés jusqu'ici appartiennent à la classe Nord-Kst, ou bien pour préciser d'une manière plus oxaetc, proviennent du Mnrmoros ou do la Bucovine; tandis quo lo langago du S.-O. est celui do la Transylvanie et du Hat/.eg. Les toxtes imprimés quo jo mentionnerai plus loin appartiennent, pour la plus grande partie, à ces dernières provinces, alors que les manuscrits forment généralement les monuments littéraires dn groupo N.-K. Comme il n'y avait pas d'imprimerie dans ectto région, on comprendra facilement quo l'on n'y pouvait fairo quo des copies manuscrites d'après les originaux imprimés an Sud do la Transylvanie, qui étaient fort rares et hors do prix ot modifiées dans un dialecte différent de celui dc ce pays-là; à plus forto raison, si les livros provenaient do la Valachie, comme je l'ai expliqué plus haut. Un toxto d'origino purement transylvaine est celui do la Paliea (N° 10) bien qu'il n'offre pas uno unité absolue dans sa phonétique. Il ne ressemble point aux textes do Coresi, co qui prouvo uno fois do plus l'origine non transylvaino do ces dorniors, dont les seules et rares exceptions qu'on trouvo dans la traduction et dans l'impression sont ducs aux collaborateurs et aux imprimeurs do Coresi. Co sont plutôt les textes imprimés au XVIIIe siècle en Transylvanio qui subissent fortement l'inlluenco des œuvres dc Coresi, telles que l'Evangile, lo Psautier et la* Cazania. C'est vers ectto époquo que la langue commenco à se fixer et à so préciser, grâce principalement aux influences du Nouveau Testament do Belgrade (N° 42), œuvre do mérite duo nu labeur et au talent d'un écrivain valaquo. Co livre servit à beaucoup d'imitations, ot les savants do Belgrade, qui possédaient déjà la connaissance des variétés dialectales, l'adaptèrent conforme aux exigences du dialecte local et s'efforcèrent, les premiers, do créer une languo littérniro roumaino, qui, sans tenir compto do formes dialectales, tendit à devenir une languo intelligible et correcte, co qui, jusqu'à un certain point, s'est précisément réalisé et réussit àétro adoptée par un grand nombre d'écrivains postérieurs. Dans lo Psautior do Belgrade (N° 52) la langue ressemble en quelque sorto à collo du Nouveau Testament, mais so rapproche encoro davantage do ccllo do la Palio. La Géographio do la Transylvanio (N° 58) présento également des formes semblables à l'idiome valaquo, tout en s'éloignant dc la languo du Psautior (N° 52) et dc ccllo do la Palie, comme par cxcmplo pour co qui touebo à l'usago du 3 à la place dc r» qu'elle no possède pas et l'emploi dc :+î pour g, etc., bien quo les autres formes appartiennent au dialecto purement transylvain. Les Aşozăminto (N° 70), ainsi que lo toxte qui les suit (N° 71), offrent un caractère très sensible du groupe N.-O. Do mênio un Dinconariu (N° 79), qui, malheureusement, s'est conservé dans un texto incomplet. Jo no lo crois pas êtro l'œuvro do l'abbé Jean dc Vinfi, car il s'éloigne par la phonétique du Sicriul (N° 84) et de CIV Introducere. şi grafia fonetică pe acea a Noului Testament de Belgrad şi aparţine clasei Sud-Vest. Molităvnicu (No. 87) se aseamână cu „Diaconaru" de mal sus. Acela fiind tipărit în Belgrad şi mal având şi alte forme dialectale sigure, ne întăreşte în judecata cum să şi „Diaconaru" este de aceeaşi origină. In Chronica lui Dorotheu.s (No. 95, p. 31l) avem un text de origine moldovenească care a trecut prin mâua unul copist din Transilvania; amestecul ambelor dialecte o dovedeşte. Mal greu este de precizat caracterul operilor luî Alexandru Dascăl. Penticostariul (No. 96) se aseamână cu graiul de Nord-Ost adică cu al Moldovei, îar textul ce urmează: Psaltirea cu tâlc (No. 97) dacă n'a fost prelucrată de un scriitor din Muntenia, ne ar arăta acelaşî autor scriind în două dialecte bine deosebite, ceea ce este cu neputinţă. Maî mult aşi înclina a crede cum că Alexandru Dascăl a fost Moldovean şi că Psaltirea este o copie muntenească. In voi. al IPlca al Crestomaţiei avem întăîu Calindarlul (No. 120) care are deja caracterul limbeî literare munteneşti; tot aşa este cazul cu Catechismul (No. 147, p. 97) care s'a tipărit înViena şi anume pentru folosul Ilomânilor de supt stăpânirea Austriei. Nici Biblia lui Clain (No. 165) cartea cea maî voluminoasă ce a apărut în Transilvania în tot cursul secolului al XVIII"lea nu.se depărtează de această limbă literară, din care au dispărut mai toate urmele dialectale. Nu întru în chestiunea originalităţii acestei producţiunî, cu toate că e lesne de presupus că s'a folosit Clain de Biblia de Bucureşti. Caracterul dialectal esc mai vădit la iveală în producţiunilc beletristice şi literare ee se datoresc scriitorilor transilvăneni de pe la sfârşitul secolului al XVIITlea. De atuncea începe abca adăvărata literatură originală, când autorul nu se mal mulţumeşte a fi un traducător sclavie, urmărind originalul strein din cuvânt in cuvânt, ci autorul, sau este cu totul original în concepţiunea sa, sau prelucrează în mod liber subiectul împrumutat de aiurea. Precum am văzut, când am tratat despre istoria literatureî româneşti, literatura din Transilvania este supusă unei înrâuriri cu totul deosebită de aceea supt care s'a născut, a crescut şi s'a d es vol tat vechea literatură română. Acestei influente deosebite se şi datoreşte schimosirea stilului în acele opere cari sânt traduse dintr'o limbă cu desăvârşire opusă spiritului limbe! româneşti. O altă cauză puternică care a înrâurit în Transilvania asupra limbeî române de pe acea vreme este tendinţa latinisăriî, care începe a se manifesta pe atuncea, şi a cărei urme se pot observa în scrierile lui Maior, Clain, Ţichindeal şi alţii. Tendinţa era îndoită, adică de a scrie limba română cu litere latine şi de a elimina din dicţionarul limbeî, ori ce cuvânt ce se părea a fi de origine nelatinească. Tendinţa întâia a produs acea încurcătură grafică din care n'a eşit nici chiar cea din urmă ortografie autorizată: căci unii scriau etimologiccşte, alţii transcriau sunetele române Introduction. lu Cilraro pro scurt (N° 86), dont la languo et l'orthographe sont colles du Nouveau Testament do Bclgrudo, et par conséquent so rattachent au groupo S.-Y. Lo Molităvnic (N° 87) ressemblo au „Diaconariu" précédent. Celui-là, imprimé à Belgrade et présentant do plus des formes dialectales évidentes, nous confirme l'opinion que lo „Diaconariu" doit être de la même origine. La Chroniquo do Dorothous (N° 90, p. 311) est un toxto d'origino moldavo, ayant passé par les mains d'un copiste transylvain; lo mélange do ces deux dialectes nous lo prouve suffisamment. Il est plus difficile n préciser lo caractèro dialectal dans les œuvres d'Alexandre Dascălul. Son l'onticostariu (N° 96, p. 312) se rapproche du dialoeto (N.-K.), do la Moldavie, et lo toxto qui suit: le Psautier avec commentaire (N° 97), au cas où il n'aurait pas été refait par un écrivain vnlaque, nous présenterait lo même écrivain s'exprimant dans deux dialectes différents, co qui réellement est impossible. Jo serais plutôt porté à croire que Dascal étnit Moldave ot quo lo Psautier no serait qu'uno adaptation valaquo. Dans lo second volumo do la Chrestomnthic, nous avons d'abord lo Calendrier (N° 120) qui porto déjà la marque de la languo littérniro, valaquo; do mémo lo Catéchisme (N° 147), imprimé à Vicnno et publié pour les besoins des Roumains habitant l'Autriche. La Bible do Claïn (N° 165), l'œuvro la plus volumineuse qui ait paru au XVIII* siècle en Transylvanio, no s'éloigne pas non plus do cetto langue littéraire, dont toutes les traces dialectales so sont complètement effacées. Il est inutilo do mo prononcer sur l'originalité do cetto traduction, car il est facilo à supposer quo Claïn s'y est servi do la Biblo do Bucarest. Dans les productions littéraires, en proso ou en vers, des écrivains do la Transylvanio vers la fin du XVIIIe siècle, co caractère dialectal est encore plus sensible. C'est à peine à partir do cette époque-ci que commence la littératuro véritablement originale, où l'on n'a plus affaire à des traductions scrviles, qui suivaient mot-à-mot le texte original, mais à des écrivains, ayant uno puissante faculté do conception ou à des traducteurs habiles, qui refont, conforme au génie de la languo roumaine, les travaux des autres. La littératuro do cette province, ainsi qu'on l'a vu lorsque j'ai parlé do l'histoiro do la littérature roumaine, est soumise à uno inllucnco bien différente do'cello qu'a subie l'ancicnno littérature roumaine dans son développement. C'est à cette influenco qu'on doit la bizarrerio du stylo dans les livres traduits d'une languo absolument opposée nu génio de ln langue roumaine. Uno autre influenco non moins puissante fut la tendance àlatini-sor, qui commenco a so manifester à cette époque-là, comme l'on en peut se convaincre par les traces qu'cllo a laissées dans les ouvrages de Maïor, do Claïn, do Ţichindcal et d'autres. La tendance était plutôt double : car il s'agissait d'écriro lo roumain avec les caractères latins, et aussi d'éliminer du dictionnaire chaque mot qui no semblait pas être d'origine latine. Le premier essai donna nnissanco à uno confusion orthographique d'où n'est pas encore sortie mémo la dernière orthographe officielle : quelques-uns écrivaient scion l'étymologie, d'autres rendaient les sons propres au roumain par des signes nrbitraircs, et c'est à peine de nos jours qu'est CVI Introducere. eu semne arbitrare şi abea acuma începe să răzbată o ortografie curat fonetică, întocmai precum era cea vecbe chirilică, eare a reprodus cu o esactite perfectă toate sunetele proprie graiului românesc. Tendinţa la-tinisăriî a contribuit la decâderea literară şi la sărăcirea limbeî, ce se poate observa în cursul secolului al XIX"lea, maî ales acolo, unde această tendinţă predomina. Ca esemplu de ortografie eu litere latine am tipărit textul No. 174 adică Aeathistul luî Clain, după cum se pare, eea maî veche earte bisericească română tipărită cu litere latineşti; din care cauză reprezintă deja acele dificultăţi şi nedumeriri ortografice ce se perpetuă supt forme variate la toţi urmaşiî, ce întrebuinţează literile latine. Valoarea esactă a vocalelor şi a sunetelor curat româneştî nefiind decât abea indicată, toate acele texte cu ortografii meşteşugite şi sucite nu sânt decât de o valoare îndoelnică pentru cercetările filologice. Din această cauză n'am reprodus alte texte decât acel Acathist şi eâte-va cântece populare din Sas-Regen (Transilvania), carî au fost scrise de culegătorul eu o astfel de ortografie. In cărţile însă carî au păstrat slova chirilică caracterul dialectic reese din ce în ce maî mult, şi această eu cât ne apropiam de epoca modernă. Aşa avem Retorica (Xo. 167, p. 162) şi toate operile luî Barae, şi A ar on de carî voiu vorbi maî la vale. Gromovnicul (Xo. 168) este o copie făcută de către un Muntean după un izvod transilvănean. Contrariul, adică copiarea şi tipărirea în Transilvania de texte munteneşti, se înţelege eu modificări mai mult sau maî puţin pronunţate dialectale, a avut loc la Bertoldo (Xo. 170), Sin-dipa (Xo. 175) şi Esop (Xo. 182, p. 207). Aşa că în toate aceste avem un amestec de dialecte. Forme dialectale pronunţate s'au strecurat apoï în Arghir şi Elena a luî I. Barac (No. 172) precum şi în Patima (No. 176) a luî V. Aaron. Tot aşa este cazul cu Didahiile (No. 179), ale luî P. Maior şi cu Hroniea (No. 181) a luî Şincai. Ţichindeal în Fabule (No. 183) începe a schimba limba introducând câte-va neologisme, dar totu-şî maî păstrează ortografia chirilică şi astfel ne arată caracterul dialectic al limbeî scrise de dânsul. Versul Cotronţei (No. 186) ca o producţiune populară oglindeşte într'un mod corect dialectul local; păcat numai că P. Furdui a întrebuinţat literile latine şi ortografia ungurească, care îhtuneeă puţin caracterul adevărat al sunetelor româneştî nereproduse cu esactitatea alfabetului chirilic. Colindele ce urmează (No. 187) sânt de asemenea de origine transilvană, limba fiind mai mult populară. Mai literară este limba în Chiemarea la typărire (No. 188) a lui Loga şi în Răsipirea Ierusalimului (No. 189) de I. Barae, dar are forme dialectale amestecate cu formele literare. La suma textelor de origine transilvăneană mai este de adăugat textul dialectal din Haţeg şi cântecele populare din secţiunea literaturo^ populare, a căror ortografie nu este în tot deauna fonetică ci, când maî mult, când maî puţin etimologică, iar graîul este acel al culegătorului, influenţat de acel a poporului, fără a'l reproduce eu acea esae-titate care e necesară pentru eercetări filologice. Avem decî următoarele texte ca reprezintând graîul din Transilvania: p. 1*, 2*. No. (l, 3), 4, Introduction. CVII aptmrno unu orthographe purement phonétique, ainsi quo l'était l'orthographe cyrillique, qui reproduisait avec uno parfaite précision les sons particuliers au langage roumain. La seconde tendance contribua aussi, de son côté, à la décadenco littéraire et à l'appauvrissement do la languo durant tout lo XIX0 siècle. Comme exemplo d'orthographo en caractères latins, j'ni donné lo texte X° 174, un fragment de l'Acathiste do Claïn, lo plus nncien livre ecclésiastique imprimé en semblables caractères, et qui présente, le premier, déjà toutes les difficultés orthographiques quo l'on verra, sons des formes plus ou moins différentes, so perpétuer dans tous les livres des écrivains postérieurs, so servant de l'alphabet latin. La valeur exacto do certaines voyelles ou consonnes propres au roumain étant insuffisamment indiquée, lo mérito des textes imprimés avec uno orthographo pareille, compliquéo et travaillée, no peut êtro quo fort douteux pour les recherches philologiques. C'est pourquoi jo me suis borné à l'unique reproduction dc l'Acathisto et dc quelques chants populaires do Sas-Rcgon (en Transylvanio) écrits également en caractères latins par celui qui les a recueillis. Par contro, lo caractèro dialectal s'est mieux conservé dans les textes imprimés on caractères cyrilliques, et il so fait sentir plus on avanco vers l'époquo modorno, commo dans la Rhétorique (X° 167) et dans toutes les œuvres de P>arnc et d'Aaron, dont je parlerai plus tard. Le Gromovnic (X° 168) n'est qu'uno copto faite par un Valaquo d'après un original imprimé en Transylvanie. Lo contraire â'est produit, avec certaines modifications plus ou moins sériouses, pour Bcrtholdo (N° 170), Sindipa (X° 175) et pour Aosopo (X° 182), dc sorto quo dans tons ces livres on trouvo un mélango do dialectes. Des formes dialectales prononcées ont pénétré dans Arghir et Hélène do Barac (N° 172) ainsi que dans la „Passion" dc V. Aaron, dans les Didahii (X° 179) do Pierre Maïor et dans la Chroniquo de .Sincaï. Tichindcal, dans ses fables (X° 183), commence à so servir do ncologisracs, mais conserve encore l'orthographe cyrillique, à l'aide do laqucllo il est facile de reconnaître les nuances dialectales. Lo Versul Cotronţci (X° 186) commo production populaire reflète d'uno manière exacte la na-turo du dialecte local; il est à regretter seulement que Furdui so soit servi dc caractères latins et de l'orthographe hongroise, qui nltèro en quelque sorto la valeur récllo do chaquo son roumain, non plus rendu avec la mémo exactitude quo par l'orthographo cyrillique Les Colinde qui suivent (X° 187) appartiennent également au groupe transylvain, la languo en étant plus populaire Kilo est purement littéraire dans la Chicmarca la typariro (X° 188) do Loga et dans la Dispersion do Jérusalem (X° 189) do J. Barac, biea que dans ces œuvres on trouvo parfois encoro des formes dialectales. Voilà où je mo suis arrêté pour co qui concerne les textes d'origine transylvaine II mo reste pourtant encore à ajouter un toxto dans le dialecte du Hatzog, et aussi quelques chants populaires, dont l'orthographe n'est pas toujours phonétique, mais plus ou moins étymologique, et dont le dialecte est celui de l'éditeur influencé par celui du peuple, sans le rendre avec l'exactitude nécessaire dans une semblable recherche Les textes représentant le dialecte dc la Transylvanie sont : p. 1*. 2*. X° (l, CVIII Introducere. 10, (13), (42), 52, 58, 70, 71, 79, 84, 85, 87, (95), (96, 97), (120), 147, 165; 167, (170), 172, 174, (175), 176, 179, 181, (182), 183, 186, 188, 189. Moldova. După ce am analizat din suma textelor publicate în ambele volume toate acele ce am crezut că aparţin dialectului muntenesc şi celui transilvănean, toate cele-l-alte reprezintă dialectul moldovenesc. Nu este deci necesar a le înşira aci, şi mă volu mulţumi numai cu câte-va indica-ţiunî generale. Din toate dialectele, afară de acela cu rotacismul cel moldovenesc cel mal pronunţat este. Dacă vre odată ne îndoiam asupra unul text de este din Muntenia sau din Transilvania, care ar fi locul adevărat de provenienţă, o atare îndoeală nu încape la textele moldoveneşti. Chiar prelucrări făcute aîurea din aceste texte din urmă au păstrat foarte des forme cari ne arată caracterul moldovenesc al originalului. Astfel de împrumutări şi schimbări din texte moldoveneşti în texte munteneşti şi viceversa am pomenit foarte des în această introducere fiind de atăta importanţă pentru studiul dialectelor române. Luăm de pildă textul cel maî vechîu moldovenesc tipărit, adică Cazania lui Varlaam (No. 37) şi vedem că numaî un an după aceea apare o ediţiune muntenească, tipărită la mânăstirea Dealului. Limba moldovenească este cu desăvârşire schimbată în ediţiunea muntenească. Studiul acestor două verziunî, una alăturea de alta ne va da rezultatele cele maî pozitive şi cele maî satisfăcătoare asupra caracterului dialectal muntenesc şi moldovenesc şi a supra deosebirelor intre aceste două, pe la întăîa jumătate a secolului al XVITlea. Tot aşa s'a încorporat Pravila luî Vasile Lupu (No. 40) în Pravila mult maî voluminoasă a lui Mateiu Basarab (No. 53). Nu mai puţin pronunţat decăt în acele opere reese graiul moldovenesc la Cronicarii Moldoveni. Abea pe la mijlocul secolului trecut se strecoare limba literară bisericească în operile literare bisericeşti şi în tipăriturile din Moldova. Mersul gradat al desvoltării dialectale s'a păstrat mai bine în manuscrisele de origină moldovenească şi maî ales în literatura populară scrisă. Cu cât aceste texte provin din provincii maî în spre Nord, de pildă din Bucovina, cu atât mai pronunţat este caracterul dialectic; aşa schimbările vocalelor o în i, ea în è etc. şi altele ce n'au intrat în limba literară se află cu prisos în texte cum este: întrebarea înţeleptului cu lume (No. 145) sau Istorie Poamelor (No. 146) Avestiţa (No. 171) şi snoavele p. 359—360; mai ales în textele din sbornicul de la 1784, publicate subtNo. 157, 158, 159 şi 160 cari reprezintă graiul din Bucovina, căci acolo s'a copiat acel manuscris. Foarte important ca rezultat al cercetărilor noastre este apoî faptul că din toate textele atât tiparnice cât şi manuscrise nu se află nici unu care să prezintă fenomenele cunoscute din graiul popular moldovenesc modern, răspândit şi prin unele părţi răsăritene din Ardeal, şi adică trecerea luî p înainte de i în cli, a luî b -f- i = gh; v -f- i = i sau j ; e -f- i = ş ; ni -f- i=îi. E un fapt cu atât mai curios cu cât această trecere este regulată în dialectul Macedo-român şi la mal întreaga populaţiune de azi a Moldovei, pe când Introduction. CIX g)l -l, 10, (13), (12), r>8, 58, 70, 71, 79, HI, 85, 87, ((#5), (OG, 97), (120), 147, 105, 107, (170), 172, 171, (175), 170, 179, 181, (182), 183, 180, 188, 189. Moldavio. Maintenant, après avoir énuméré parmi les textes de la Chrcstonmthio, ceux qui appartiennent aux dialectes valaquo et transylvain, il est tout naturel quo tout lo rest o est de provenance moldave. Jo no crois pas par conséquent nécessaire do les mentionner ici; jo me bornerai seulement ù donner quelques indications générales. Im dialecte moldavo est lo plus prononcé do tous les autres, ù l'exception du dialecte qui présonto lo phénomène du rotacismo. Si l'on pouvait parfois douter do la provenance réelle d'un texto imprimé en Valachio ou en Transylvanie, un 8omblnblo doute no saurait subsister pour co qui touche aux textos moldaves. Mémo les adaptations des textes moldaves faites en dehors do la Moldavio, ont encoro conservé telles autres formes qui trahissent leur origine primitive. Dans l'Introduction j'ai montré un fort grand nombre do semblables adaptations do textes valaques en moldaves et vice-verso, vu l'importanco qu'elles ont pour l'étude des dialectes roumains. Prenons par cxemplo le plus ancien texto moldavo imprimé, la Cazania" do Varlaam (N° 37) ot nous constaterons qu'une année à peine plus tard parut uno édition valaque, imprimée au monastère do Deal. La translation d'un dinlccto dans l'autre y est très sensible. Uno étudo comparative entre ces deux versions nous fournirait les résultats les plus précis et les plus satisfaisant sur la nature des dialectes et leur dissemblance vers la première moitié du XVII* siècle C'est do la mémo façon quo la Travila do Vasilo Lupu (N° 40) n été incorporé dans la Pravila plus volumincuso do Mntci-Pussarab (N° 53). Ln nuanco dialcctalo est non moins sonsiblo dans lo stylo des chroniqueurs moldnvos, car co n'est a\ poinc quo vers le milieu du sièclo dernier quo la languo littéraire ecclésiastiquo commenco à s'insinuer égalomcnt dans les (ouvres imprimées en Moldavie. La marche progressive du développement littéraire est mieux représentée par les manuscrits et surtout par la littératuro populairo écrite. Plus les textes proviennent des provinces du Xord, telles quo la Bucovine, plus la nature dialcctalo est sensible. Des changements do voyelles, commo o en I, ca en è et beaucoup d'autres quo la languo littéraire n'a pas admis, so trouvent do plus dans des textes tels (pie : lo dialoguo du sage avec lo monde (X° 145), l'Itistoiro des Pommes (N° MG), Avestiţu (N° 17l), les anecdotes p. 359—300 et principalement les textes du Codex do 1781, publiés sous les N°*157, 158, 159 et 100, et qui représentent lo dialccto do la Bucovine, où lo munuscrit a été copié. Un fait très important, résultat de nos recherches, est quo do tous les textes imprimés ou manuscrits, il n'y a pas un seul qui présente les phénomènes particuliers au dialecte moldavo populaire do nos jours, répandu également dans certaines régions orientales de la Transylvanie, tels que lo passage de p devant i en cli, do b+I on gh, de v+l en 1 ou J, do e-f-I en ç, de iu-f-I en ît. Et co fait est d'autant plus curieux que ce passage est do règle encore dans lo dialecte màcédo-roumnin, ainsi que chez presque toute ex v Introducere. nicî o urma nu se găseşte la vre-unu din numeroşii scriitori Moldoveni din a căror opere atât publicate cât şi manuscrise am dat extracte aci. După cum însă se poate dovedi atât prin ajutorul monumentelor literare cât şi prin viul graîu al locuitorilor, se pare că în secoliî din urmă un dialect, care are multe afinităţi cu dialectul Istrian şi întru cât-va cu cel din Macedonia s'a răspândit cu încetul de-alungul şiruluî munţilor Carpaţî. Nişte Mocaniî sau maî bine păcurari originari de dincolo de Dunăre, carî vorbeau acel dialect trebue să se fi întins de la Sud-Vest la Nord-Ost tot de-alungul munţilor şi la un moment dat să se 'fi aşezat în unele locuri, maî ales în acele puţin populate, precum era Moldova de Nord. Acestora s'ar datori formele cu rotacismul. O altă imigraţiunc a unuî element român în număr considerabil, venind din Macedonia s'a efectuat în sec. XVI şi XVII care urmând drumul bătut de mocaniî s'a întins din Transilvania prin Maramureş pană în Bucovina. In cursul a doï secoli s'a contopit cu elementul maî vechîu indigen, modificând într'un mod esenţial graîul acestuia. Contopirea şi schimbarea graiului a avut loc însă abea în cei din urmă doi secolî, după ce se închegase deja limba literară română în forma eî de faţă. Căcî schimbări precum le prezintă dialectul moldovenesc de pildă, bi = ghi, pi = cbi etc. precum am observat nu se găsesc nici măcar în acele texte cari sânt de origină cu totul populară. Urme numaï se pot găsi pe ici pe colea, câte un cuvânt, câte o formă se strecoară într'un text, care de altfel n'are nimica în comun cu acea escepţiune. Se pot astfel urmări numai tendinţele latente ale unei schimbări ulterioare, produse însă nu în modul organic al desvoltării ci în modul violent al amestecării şi contopirii cu un dialect introdus de aiurea. Altfel o schimbare precum este aceea de care ne ocupam ar fi tară seamăn în istoria limbelor. Localizarea acestui dialect, reprezentat în Chrestomatie numaï prin texte macedonene şi istriene (şi numai câte un exemplu din ţara Haţegului şi din Văleni de munte) dovedeşte că stă în legătura intimă cu acel element care locueşte azi în creeriï munţilor Carpaţî, care pribegind din loc în loc ca păstorîcu turmele lor, vârând aci şi ernănd aiurea, în Istria şi Macedonia, s'a hotărât a se aşeza şi a stăpâni ţinuturile atăt de des bătute de dânsul, dar că a venit do s'a sălăşluit aci abea în timpuri relativ moderne. Astfel s'ar csplica uşor acea schimbare surprinzătoare a graiului moldovenesc şi acel al locuitorilor megieşi de prin munţii Transilvaniei. Nuanţa dialectală din Basarabia este reprezintată prin textul No. 185 iar cântecele populare şi textele de literatură populară fiind scrise în limba literară nu au decât puţine forme dialectale pronunţate. Pc cât am putut am păstrat ortografia culegătorilor neschimbată, căcî nu voiam să iau asupra mi răspunderea de a transcrie poate neesact texte dialectale scbimbându-le ast-fel tară voia mea caracterul lor distinctiv. Introduction. CXI la population actuelle de la Moldavie, tandis que dans les ouvrages des chroniqueurs moldaves on no trouvu aucune trace do pareils changements. Ainsi quo l'on peut s'on assurer à l'aide des monuments littéraires et par lo langage vivant des habitants, il semble quo dans les derniers siècles, un dialecte ayant beaucoup d'affinités aveo lo dialecto istrien, s'est répandu pou à peu lo long des Carpathos. Quelques „mocani" ou bien bergers, originaire d'au-delà du Danubo, so seraient répandus du Sud-Ouest au Xord-Kst tout lo long des montagnes, et à un moment donné so seraient établis dans certains endroits, principalement les moins peuplés, comme l'étaient les parties du Nord do la Moldavie. C'est à cotto colonie quo l'on doit l'introduction du rotacisme. Uno autro immigration d'un élément roumain en nombre considérable, vonant do Macédoino eut lieu entro lo XVIe et lo XVII0 siècle. Ils suivirent la routo frayée par les bergers ou mocani, et s'étendirent en Marmoros ot on Bucoviuo en passant par la Transylvanie. Ils fusionnèrent avec l'élément indigène ancien durant deux siècles, modifiant co dernier d'une manièro absoluo. La fusion et la transformation do ces deux dialectes so sont effectuées à peino durant les doux derniers siècles, après que la languo littéraire roumaino so fût désormais arrétéo à la formo actuelle. Des changements dans lo dialecto moldave, tels que bi =ghi, commo nous l'avons déjà vu, no so retrouvent môme pas dans les textes avec un fond populaire. C'est à peino si l'on y rencontre uno trace, çà ot là un mot ou une formo qui d'ailleurs n'ont rien dc commun avec lo resto. L'on no pont donc suivro quo les tendances insensibles d'un changement ultérieur, produit non à la façon naturelle du développement, mais d'uno manièro abrupte dans la fusion violento d'un dialecto indigène avec lo dialecte étranger. D'ailleurs un changement, comme celui dont nous nous occupons ici, serait sans oxomplo dans l'histoiro dos langues. La localisation de co dialecte, représenté dans la Chrestomathio par des textes macédoniens et ist riens (avec un seul exemple du llatzog et do Văleni do munte) prouvo qu'il est dans un rapport étroit avec lo dialecto do la population qui so roncontro dans lo creux des Carpathos, orrant do placo en place commo les bergers avec leurs troupeaux, passant l'été dans un endroit et l'hiver ailleurs, dans l'Istrio ou la Macédoino, jusqu'à co qu'elle so décida à s'y établir et à se rendre maîtro des régions qu'ello avait tant de fois parcourues, mais qu'ello s'y fixa à uno époquo relativement moderne. Ainsi s'oxpliquerait facilement et cetto transformation surprenante dit langage moderno moldavo, et parmi des habitants des montagnes aux contins do la Transylvanie. La nuanco dialectale do la Bcssarabio n'est représentée que par le texte N° 185, et les chants populaires et les textes appartenant à la littératuro du pouplo n'offrent quo fort pou dc différences dialectales sensibles. Autant quo j'ai pu, j'ai gardé intacte l'orthographo des éditeurs, no voulant pas prendro sur moi la responsabilité d'uno transcription peut-être iuoxacto, en altérant le caractère dialectal des textes. CXII Introducere. Cu aceasta se închee darea mea de seamă asupra textelor publicate de mine: Ce valoare au pentru cercetările filologice şi istorico-literare îndreptate în spre desluşirea creştereî limbeî româneşti şi a resfirăriî eî în dialecte şi nuanţe de dialecte; cum cu ajutorul acestor texte se poate urmări desvoltarea limbeî de la monumentele cele maî vecbî până la cele maî moderne. Ele ne arată ce forţe au contribuit la formarea şi ce elemente s'au întrebuinţat la alcătuirea literatureî româneşti şi ele constitue monumentele neperitoare ale neamului român. Introduction. CX III (îrâoo n ces textes, l'on pont suivro lo développement do lu langue, des monuments los plus anciens aux monuments les plus modernes. G'mi ici tpio s'urréto mou aperçu sur la valeur intrinsèque qu'offrent pour les recherches philologiques et d'histoire littéraire les textes, que j'ai reproduits eu vuo do mettre en lumière lo début et lo développement do la langue roumaino, ot do suivre sa séparation en dialectes; il* nous font voir les forces qui ont contribué i\ la formation do la langue ainsi quo les éléments constitutifs do la littératuro roumaine. Nous pouvons dire qu'il* renferment les monuments impérissables do la nationalité roumaine. QASTKR, Chreslomalio romfknn. I. H Gramatica. §. 1. Alfabetul. fi a (a), k (b) k (v), r (ga, go, gu; glie, ghi), a (d), * e (e), îk (j), 3 sau S (4 = dz), 3 (z), h ï i (i), h (ï), k (ca, co, cu; che, clii), a (1), a\ (m), h (n), o w (o), n (p), p (r), c (s), t m (t), oy S (u), 4s (f), \- (h), ii, (ţ), m (ci, ce; ôa, co, ëu), ui (ş), im (şt), Tv (ă, ti), k (Ï, ti, ă), kl (âï, y), 'k (ê = ea), * (â), k» (ïu), a (ïa), a (ea), e (th), \Jr (ps), g (x), r (y,v), (în, î), y (ge, gi; ga, go, gu). §. 2. Accentele. (') accentul tonic, Q) am pus pe è lung final dialectal = è italian, istr. ê saue. (—) semnul prescurtării, se pune pe abreviaturi. (*) stă deasupra cuvântului în loc de sau k. §. 3. Abreviaturile se fac prin eliminarea vocalelor, sau prin tăierea ultimelor silabe, ,de pildă: îlncTAK = Ap(o)st(o)l, AA,H3{S = D(u)mn(e)zeu, cr% = stih, c*iit = sfânt, 3s. ol, lui; cili, lor. îa, ItcI, ta; ole, lor. çA, to; Conj. Iii, lu. IA, Iii; Fem. Iii, u. IA, lc. Istr. Abs. mase. IÔ, lô, alô. lell, Ivi, aici; Conj. (»)l, ll(di). II, !■(•); Fum. Ia, la, ati». laic, tale, alalo; Conj. vo, o, la. lt(ot), Io, I(e). »frc, •*. Exemple arhalco si escopţlunt: elil 141; eal 301. 6.300,2; clu 2. 5. 0. 14. 14*,*. 27,1. 3. 64,2; M 6.08,2. luî 25. 35; lu v. Articol, ef 1. f. 5. 18. 20.2. 192; cai 1. 300,3. 307; lor 1. 9. 19,2. 28. 81,3; eah 142; eeaJi 13G,2; è 307. 6.85. 171,2. S; eî 29,2; ea. 306,3. 6.83. 86; cale 8#,2. 24,2. 34,2. 40,3. •12,2. 231; elê 6.73; îale 67. 94,2. 167,3. 319; « 2. 17,3. 19,3. 20,2. 80,8. 33. 39.3. 61,2; îr 6.212,2; eî 216, 2; c 6.360; -/ 7. 18; lc 8. 23; f 7; M 13; AT 213; i 2* 2. 7. 8. 13. 16,2. 18. 27,2. 40,2. 60,2. 213; le 40; lâ 6*2. 7*; #îne 40,3. 60,2; snnre 4*,3; «me 304; «în» 6.300; fie 285. 6. 14; şica 313,2; -ţi 2. 235,2; îjî 107; -f 302,2. 6.61,3. 120,2. 122; elu-fî 7. 21. 128,2; M-fî 8§6,i. 6.02,3. 107. 203,3; ei-?r 21,3. 6.79,3. 107,2; forM-^r 21,3. 6.67,3. 83,2; tine-mî 310,2; *«»e-?r 6. 6. Macodor. Plur. Nora. cUi 6. 203,3; cllî 6. 270,3; a lîei 6. 207, 2; I). IU 6. 203,3. 204,3. 205,3. 200; Ui 6. 270. 272; îllî 6. 281 ; li 6. 272,8; Ac. -liï 6.272,2; lu 6.272; IA 6.205,3. 200,2; lă 6.270,2. 279,3; lc 6.273,3; /» 6. 200. Istr. Sing. Nom. egl b. 283; G. Uilî 6.282,3; D. Iu 6.283,3. 284,2. 3. 285; Plnr. Nom. Mî 6.282,2. 280,3; D. Iu 6.283; fa 6.281,2; licî 6.283,3; /« 6.284,2; lî 6.283,3. 2. tum. Simplu. A) nus, mis*, nnşl, mise. Artic. nusnl, nns.a. nnţil, nusclo. Macodor. nAsn, nAsA, nflşi, nAse. B) Sing. mase. \ns\ fom. însil; Plur. mase. înşl; Fem. însc. Compus cu pron. conjunctive. 1. Sing. mase. însn-mt; Fem. însa-mt; Plnr. mase. înşi-no; Fem. înso-ne. 2. Sing. mase. însu-ţl; Pom. înaa-ţt; Plnr. mase. înşi-vA; Fem. înso-vu. 3. Sing. mase. însu-şl; Fom. însa-şl; G. D. înso-şt; Plnr. mase. înşi-şl; Fem. înse-şt. Mase. Nom. dAnsnl; G. D. -lut; Plur. Nom. Ac. dAnşit; G. D. dAnşilor. Fem. Nom. dAnsa; G.I). dAnsel; Plur. Nom. Ac. dAnselc; G. D. dAnsclor. Macedor. îusunl, însuţi, însuşi, însnşa. inşinft, inşivA, însuşi, insuşA. Exemple arliaico şi oscepţinnt: nus 100,2. 102,2. 103,3. 187,2. nusul 18,2. 21,2. 58,2. 85,3; nusiî 15,2. 85,3; ma 108,3. 188,1. 2; nu-sclc 81. his 15. 231,2. 232,1. 2; Plur. insi 806,3. Mase. Conj. vuul 99. 137,3. 139,3. 180; Plur. mase. însn-mi 92,3. 98,2. 138,3. 6. 303,2. hmt-(i 113,2. 192,3. 180. 345,3. 6.48. 119. 149,2. 6.208,2. Usti-ti 15,2. 41,3. 44,2. 47,3. 60. 02.09,2. 88,2. 97,3. 100,2. 182. 231,2. 309,3. 310. 317,2. 342,2. 307,3. 6.21. 73. 80,3. 120. 127. 103. iusi-nc 44,3. 109,2. 6. 124,3. 164,2. htsi-vă 40,2. 60. 140,2. htfi-ţi 40,3. 00,2. 111. 130,3. 278,2. cxx Gramatica. Fem. însă 110. 188; Plur. înse 229,2. 3; Comp. s. însă-mi 53; însa-ţi b. 194; însă-şi 141. b. 163,2; însa-ş b. 179,2. 363,2; Plur. însâ-şi b. 87,3; înse-s 32, adins-voi-şi 12*, 2; adins-ei-si 12*, 2; adinşi-şi (semeţ ipsos) 12*. cătr'ăTW 108,3; -însu 31. 365,3; di insul 48,2. 84,3; di însu 366,2; d'ins 367,3; dHnşii 15,3. 59,3; dănsăle Fem. plur. 5. 132,3. mtr'ânsul b. 157; Fem. într'dnsă 8; Plur. mase. -ănşiî 11. 15,3. Fem. într'onsiïè 5.91,2; dentr'ânse 57. pre îns 67. 230. 286,2; pre insul 185,1. 2. 187,2. 3. 267,3; prim*«Z 82; -însu 51,2; prinsu 365; priînsi 50,2. 183,3; prinşi 367; Fem. pri însă 366,2; pre-în*dfe 187,3; Plur. pre înşine 241 ; sprensu 14; sprinsi 15,3; spreînsul 247,3. II. Pronume posesiv. Nearticulat. a) cu subiectul în singular: 1. Sing. mase. mîeu; Fem. mea; G.D. mele; Plur. mase. mïeï; Fem. mele. 2. Sing. mase. tău; Fem. ta; G.D. tale; Plur. mase. tăi; Fem. tale. 3. Sing. mase. luî; Fem. eî; Sing. mase. său; Fem. sa; G.D. săî, sale; Plur. mase. săî; Fem. sale. b) cu subiectul în plural: 1. Sing. mase. nostru; Fem. noastră; Plur. mase. noştri!; Fem. noastre. 2. Sing. mase. vostru; Fem. voastră; Plur. mase. voştriî; Fem. voastre. 3. Sing. Plur. mase. fem. lor, său. B) Articulat. al mîeu, a mea;' aï mïeï, ale mele, etc. Macedor. ameu, nïu; a mei, a mea. amele. ateu, tu; ateî. ata, ta; atale. su, sa; (sâï). a nostru, a noştri; a nostra, a nostre. a vostru, a voştri; a vostra, a vostre. Istr. Mase. méu, téu; nostru, vostru; (luţela?) (a)lor. Fem. mê, tê; noştre, voştre; (luţela?) (a)lor. Plnr. mase. meii, telî; noştriî, voştri; Iuţelii, (a)lor. Fem. melî, telî; noştre, voştre; (Iuţelii?), (a)lor. Exemple arhaice şi escepţiunî: Mase. meu 6; mîeu 1*,3. 4. 14,3. 47,2. 100; mieau 366,3; miu 87. 102,3. Fem. mê 4. 5. 11,3; me 1. 135,2. 208. 299,3. 302. 365,3. 0.57,3. 84,2. 95,3. 138,2. 179,3. 183; meah 141,3; G. me 7. Plur. mêle 3. 4. 8. 12. 13; meii 365,3. b. 57,3; mele 9; ïeï 6.69,2. Macedor.: a meu b. 269,2. , Istr. Plur. melî b. 284. Plur. nostru 1. 3. noştri 32. 66,2; -try. 76,3; noştri 69,2. noastră 9. 38,2; nostră 45. 141,2. 6.84,2. 233; nostre 37,3. 45,2. 48,3. 363,3. Istr. nostra 6. 284,3; Plur. nostre b. 283. 284,3. Sing. Plur. său 5. 11*; seu 2; săî 5. 12,2. 16,2; seî 71,3. 6. 12; sii 6.371,3; sa 1. 2; sale 2. 3. 9. 34,2; sali b. 82,3. 119,2. Macedor. su 6. 279,2. 280,2. Istr. Mase. sev b. 286,2; Fem. sae b. 284,2. Gramatica. CX XI III. Pronume- domonstrutlv. 1. acest, cest. A) Nearticulat. Mase. acont, acestui; aceşti, acestor. Fem. aceanta, acestei; aceste, acestor li) Articulat. Maac. acesta, acestuia; aceştia, acostora. Fom. aceasta, acesteia; acestea, ac<<»tora. a) cost, costul; ceşti, cestor. ceasta, ccstcl; coste, cestor. b) cesta, cestuia; ceştia, cestora. ceasta, ccstola; cestea, cestora. a) Ast, Astut; Aştl, Astor. astă, astei; aste, astor. b) Asta, Ăstuia; ăştia, Ăstora, asta, astola; astoa, ăstora. Exemple arhaico şi escopţlun!: Mase. acesta 6. 21. 30,3. CG; -to •13,3; -4î 83; acuta b. 6G. 132,3. 369,2; acistu 87. b. 172; acestuea 17,2. 77; -mc 6. 190,2; acêstê 15. 31,3. 31,2. 49,3. 6.247; aceste 6. 213,3; aceste 2,2. 181; aceste 15. 18,3. 77. 100,2. 105,2; -tea 49,3. 116,3. 184,2; -estih 6. 197,2. 198. 222,2; acestor, -ra; cest 81. 30,2. 41,3. 74,3. 93. 102,3; cesta 162,2. 170,3; cerfur 23; -nea 32; Plur. Nom. Ac. cestî 26,2. 3. 6. 107; ces(î 210,2; cca,rvi; Fem. prvê; doile, treile, patrile, osmile, devetile; deseti, desetê; do-votc-zeţile. înlaln mase. şi fem. 89,3. 180. 6. 31. 63,2. 65,2; întdc roase. 8,3; întâi 66. b. 60,3; ai dou 6; al doelea 110,2; al treile, al şaaelo, al noile, al unspradecelo 180,2. 3; al şeseale 6. 11; Fem. întaea 29,2. 115. 309,2. 6.26; întile 249,3; a doa 25. 26,2. 180; a treea, a patra, a cincé, a şeaea, a şeptea 115. 180; a trie, a cincr, a stha, a şapte 6.63,2. 65,2; a doao, a şăsale, a şilpto 6.65,2. Macedor. de AntAnlu 6.267. §. S. Verbul. I. Verbul auxiliar am. Infinitiv, a avea, avere: Indic. Preş.: am, al, a (au, are); am (avem), aţi (aveţi), a (au). CXXIV Gramatica. Imperfect: Aor.: Perfect: Plusqpf. I: II: III a III b Futur. I : Ha 116: lila III6 Conj. Près.: Perfect I: II: Plusqpf. I: II: Futur. : Optat. Près. Imperfect : Perfect I: II: Plusqpf. I: II: Cond.Pr. I Imperfect: Perfect I : II: Plusqpf. I: . II: Futur. : Imperativ : Infinitiv: Perfect : Plusqpf.: -Part. Près. Perfect: Futur. : Supinu: aveam, aveaî, avea; aveam, aveaţi, avea (aveau). aviiî, avuşî, avu; avum (avurăm), avut (avureţî), avu (avură). am avut, aï-, a- (au-); am-, aţî-, a (au) avut. avûsem, avuseşî, avuse ; avusem(-serăm), avuseţî(-sereţî), avuse (-seră), avusesem, avuseseşî, avusese; avusesem (-seserăm), avuseseţî (-se-sereţî), avusese (-seseră). am fost având, aï-, a (au)-; am-, aţî-, (a) au fost având. am fost avut, aï-, a (au)-; am-, aţî-, (a) au fost avut. voîu avea, veî-, va-; vom-, veţî-, vor avea. voîu fi avut, veî-, va-; vom-, veţî-, vor fi avut. voîu fi având, veî-, va-; vom-, veţî-, vor fi având. voîu fi fost având, veî-, va-; vom-, veţî-, vor fi fost având. voîu fi fost avut, veî-, va-; vom-, veţî-, vor fi fost avut. să am, să aï, să ară; să avem, să aveţi, să ară; sau: să aîb, să aîbî, să aîbă; să avem, să aveţi, să aîbă. să fiu având, să fiî-, să fie-; să fim-, să fiţî-, să fie având, sau: să fi având eu, tu. să fiu avut. să fiu fost având. să fiu fost avut, să fiî-, să fie-; să fim-, să fiţî-, să fie fost avut. sau: să fi fost eu avut. sau: să fi fost avut eu. voîu să am, veî să aï, va să aibă; vom să avem, veţî să aveţi, vor să aibă. sau: o să am, o să aï etc., sau: am să am, aï să aï, are să aîbă; avem să avem, aveţî să aveţî, are să aîbă. sau: am a avea, aï-, are-; avem-, aveţî-, au a avea, sau: am aveare. : aşî avea, aï-, ar-; am-, aţî-, ar avea. vream avea, vreai-, vrea-; vream-, vreaţî-, vrea avea. său: vreare-aşî, -aï, -a (ar); -am, -aţî, -ar (a). aşî fi având, aï-, ar-; am-, aţî-, ar fi având, sau: fire-aşî având, fire-aî-, fire-a-, fire-am-, fire-aţî-, fire-ar-având. sau: de aşî fi având, sau: să aşî fi având. aşî fi avut, de aşî fi avut sau: să aşî fi avut. aşi fi fost având, aï-, ar-; am-, aţî-, ar fi fost având. aşî fi fost avut, aï-, ar-; am-, aţî-, ar fi fost avut. de aşî avea, de aï-, de ar-; de am-, de aţî-, de ar avea. sau: să aşî avea. de vream avea; sau: să vream avea. de aşî fi având; sau: să aşî fi având. de aşî fi avut; sau: să aşî fi avut. de aşî fi fost având; sau: să aşî fi fost având. de aşi fi fost avut; sau: să aşî fi fost avut. de voîu avea, de veî-, de va-; de vom-, de veţî-, de vor avea. aîbî, aîbă; aveţî, aîbă. a avea, avere. a fi avut. a fi fost avut. având. avut. aîbător (avutor?). de a avea, de a avere. Gramatica (XXV Macodor. Indic. Près.: a....., al, arc; avcmu, avo|i, au. lniporfcct: avoamu, aveai, avea; avoainu, aveaţi, avca. Aor.: avui, avuţi, avu; avuiuu, avutu, avurA. Perfect:. ani avulA, al-, are-; avouiu-, aveţi-, au avutA. Plnaqpf.: avcainu avutA. Futur. I: volu avere, vrei-, va-; vremii-, vreţi-, voru avere. II: va si amu, va si al, va si aibA; va si avcmu, va oi aveţi, va si »il»A. ConJ. Près.: si furi ca eu amu, -ca tu at, -ca clu aro; -cA noi a venin, -ca voi aveţi, -ci elli au. Imperfect: si furi ca eu aveamu. Aor.: si furi ca eu avui. Perfect: si furi cà eu am avutA. Plusqpf.: si furi ca eu aveamu avutA. Futur, I: cando ou voîu avere, cando tu vrei avere. II: cando va si amu, -si ai, ^si aibfi. Coud. Fut.: si avurim, si avuri, si avuri; si avurimu, si avuritu, si avuri. Imperativ: ai, aibA; aveţi, aibA. Iiiliuitlv: avero. Partie.: avundu, avundalui. Istrian. vô. Indic. Près. : (a)m, (A)ri, i, (.i)ro, a; (il)rcn, an, (A)roţ, aţ, (a)ru, a. Imperfect: vé(v)u, vévi, vèvô; vevAn, vevAţ, vé(v)u. Perfect: am vut Plusqpf.: vo(v)u vut. Futur.: voi vô. ConJ. Près.: (A)vu, (A)Ii, (A)le; (a)lén, (a)leţ, (â)vu. Con(1.(Opt.): rèz ve, rêl vè, rèi ré; rûn vô, rèt vè, rô v*. Imperativ: A(li) (1. Plur.) arétrae; 2. arét. Infinitiv: vè. Partie: vut. Exemple arhaico şi escepţiunl: am 3. U. 31. 108,2; amu 4. 5. 139,3; -'mu 92,2. 217,2. 220; al 2,2. 108,2; -'I 2. 3. 30G. 6.47; an, -n 2,2. ». 5. 25,2. 35. 41,2; am (avem) 19. 34*. 340,2; avAm 21,2. 23. 26,2. 30,2. 31,2; avemu 55,3; aţi 5. 8. 109; an 31. 37; avùm 298; avèl 298,2; aveA 18. 132. 310,2; avo 6. 110. 193,3. 6.62,3. 04,2. 119,2. 134,3. 139,3; avii 15. 17,3. 290,2; avusese 351,2; vil avè 6.123; va avè 142. 6.00,3. 07,2; iţi avô 6.225,2; vor avè 6.220,2; or avca 6. 103,2; volu fi avAnd 6.221; am fost avAnd 6.34; am fost avut 354; aşi avca 6. 17; ar avca 339,2. 6. 241; aro avea 52,2. 3. 76,3. 121,3; arfi avca 21; ari avea 6. 14; aşi avca fi avAnd 6. 148,2; do va avea 291; de om avca 197; sA alb 207,3. 6.78. 95. 98; albu 207,2; sA albi 33.40,2. 108. 291,3. 6.49. 77,2. 78. 295,3; si albA 5. 16. 20,2. 32. 35. 45,3. 47. 50; va sA albA 338,3; sA fiu avut 300. 301,2; avo 6.181,2. 243; a fi avut 6. 173; avAndu 110,3. 187,2. 290,2. 349. 6. 17,2. Macedor. am 6.265; al 6.264,2; aro 6.270,2. 274,3; era aveam (Perf.) 6.264,3. Istr. am 6. 284,2; lo'm 6. 286,3; lo'n 6. 282,3; al 6. 284,2; av, a 6.234; d 6.292,2; ara 6.284,2; aiuo 6.282,3; arcm o 6.282,2. 3; aren CXXVI Gramatica. 0.286,3; Impf. aveïa 6.283,3; vut-a 6.286,3; Fut. ver avae 6.285; va avae 6.284,2; Opt. raş 6.285,2. II. Verbul auxiliar sânt. Infinitiv, a fi, a fire (a hi, ahirej: Indic.Près.: sănt (îs), eşti, este (e); sântem, sâneţl, sânt (îs). Imperfect: eram, eraî, era (erau); eram, eraţi, era (-au). A.or.: fui, fuşi, fu; furăm (fu), fureţî (fut), fură (fu). Perfect: am fost, al- a- (au); am-, aţi-, au (a) fost. sau: fost-am, -aï. Plusqpf. I: fuséï, fûsesï, fuse; fùsem (-serăm), ftiseşî (-sereţî), fuse (-seră). II: fusesem, fuseseşî, fusese; fusesem (-seserăm); fuseseţî (-sesereţl); fusese (-seseră). Fntnr. I: voïu fi, veî-, va-; vom-, veţi-, vor fi. sau: ol fi, el fi, a (o) fi; am (om) fi, eţî fi, or (o) fi. II: voïu fi fost, veî-, va-; vom-, veţi-, vor fi fost. Optat.Près.: aşi fi, ai-, ar-; am-, aţî-, ar fi. sau: fire-aşl, fire-aî, fire-ar; fire-am, -aţî, -ar. Imperfect: vream fi, vreaî-, vrea-; vream-, vreaţî-, vrea fi. Perfect I: aşi fi fost, aï-, ar-; am-, aţi-, ar fi fost. sau: fost-aşî fi, fost-aî fi, fost-ar fi; fost-am fi, fost-aţî fi, fost-ar fi. II: fire-aşî fi fost, 'fire-aî fi fost, fire-ar fi fost; fire-am fi fost, fire-aţî fi fost, fire-ar fi fost. Futur.: fire-aşî să fiu, fire-aî să fiî, fire-ar să fie; fire-am să fim, fire-aţî să fiţi, fire-ar să fie. Cond.Pres.: de aşi fi, de aï fi, de ar fi; de am fi, de aţi fi, de ar fi. sau: să aşi fi. Imperfect: de vream fi, de vreai-, de vrea-, sau: să vream fi. sau: de eram să fiu, de eraî să fiî, de era să fie. sau: să eram să fiu. Perfect: de aşi fi fost, de aï fi fost, de ar fi fost; de am fi fost, de aţi fi fost, de ar fi fost. Futur.: de voïu fi, de veî-, de va-; de vom, de veţi-, de vor fi. sau: să voïu fi. Conj. Près.: să fiu, să fiî, să fie; să fim, să fiţi, să fie. Imperfect: eram să fiu, eraî să fii, era să fie. Perfect: să fiu fost, să fiî fost, să fie fost; să fim fost, să fiţî fost, să fie fost. sau: să fi fost eu, tu- (sau: a fost să fie). Futur.: voïu să fiu, veî să fiî, va să fie; vom să fim, voţî să fiţî, vor să fie. sau: o să fiu, o să fiî, o să fie; o să fim, o să fiţi, o să fie. sau: am să fiu, al să fiî, are să fie;, am să fim, aţî să fiţi, are să fie. sau: am a fi, aï a fi, are a fi. sau: are a fire. Imperativ: fiî, fie; fiţî, fie. Infln. Près. : a fi, fire. Perfect: a fi fost. Part. Près.: fiind. Perfect: fost. Futur. : fiitor. Gerundiu: fiind. Supinu: de a fi, de a fire. Gramatica. CXXVII Macedor. Indie. Prea.: eseu, eşti, cate (o); Idmu, iiiţl, anntu. Imperfect: eramu, erai, era; eramu, cra|i, era. Aor. : ful, fuşl, fu; fumu,. fu tu, furA. Perfect: am futA, al-, are-; avemu-, aveţi-, an futA. rimtqpf.: aveamu futA, aveai-, avea-; aveamu-, aveaţi-, avea futA. Futur. I: voi hire, vrei-, va-; vremu-, vreţi-, va im: II: va ai hiu, va ai hil, va ai hibà; va ai hiinn, va ai liiţi, va al IdbA. ConJ. Pro». : ai furi ca cacu, ai furi că eşti, ai furi că eatc. Imperfect: ai furi că cu eram, ai furi că tu erai. Aor.: ai furi că eu fui. Perfect: ai furi că ea am futA. Plnsqpf.: ai furi că ea aveam futA. Futur. I: cando voi hiro, cando vrei hire. II: cando va ai hiu. Cond. (Opt.) Futur.: si furimn, ai furi, si furi; si ftirimu, ai furitu, ai furi. Imperativ: hi, hihA; himn, biţi, hibA. Iullnltlv: hire. Part. Près.: fundu, fundalui (hiindu). Perfect: futA. Iatrian. fi. Indic. Prea.: (ă)som, (&)şti, (ă)I; (a)smo, (ă)ştc, (ă)s. Imperfect: l6ra, Ieri, lôrô; IerAn, IerAţ, lira. Perfect: am fost, (ari)i fost, (are)a foşt. «au: foşt-am. Plusqpf.: vévn foşt, vevi foşt, vèvè foşt. Futur.: voi fi, ver fi, va fi; ren fi, voţ fi, vor fi. ConJ. Preş.: f>(v)u, fiii, filo; filèn, filet, fi(v)u. Cond. (Opt.): rès fi, rèi fi, rô fi; rôn fi, rôt fi, rè fi. Imperativ: fi, (1. Plnr.) fiidţme, 2. fiioţ. I n II nit iv : fi. Part. Perf.: foşt. Exemple arhaice şi oacepţiunl: Indic. Prea.: tant 21,3. 33. 40. 44,2. 293. 6.17; tăntu 4. 10,2. 6.67,2.3; tanti 108,3; simtă 138,2; simtu 139,2. 324; shUu 6; -# 4G; eşti 2. 9. 10,2. 21. 32. 39,3. 05. 82,2. 86,2. 90,2. 108. 129,2. 130,3. 153,3. 323,3. 6.17,2.3. 94; esty 35,3; est 303. 6.6,2.3; easti 1; iest 226; este 44,2. 70,3. 165. 6.55,3. 65. 109,3. 210; taste 25,2. 35,3. 88,2. 45,2. 47,3. 61. 67,1.3. 02.2. 65. 76,2. 84,2.3. 86,3. 99. 102. 143. 160. 314,3. 340,3. 6.4. 20.31. 87,2.3. 69,3. 189. 200. 357; easte 1. 2. 6. 10. 11,2. 15,3. 16. 19,2. 29. 30. 32. 33. 35. 41. 55. 126. 140,2. 183,2. 6.9,2. 10; easte 2; etti 197; estea 193,3; estă 141,3; esti 6. 120. 142. 359; îasti 6. 118; îest 220,2.8; e 2. 3. 6. 11,2. 12,3. 14. 10,2. 18,2. 19,2. 30. 31,2. 34,2. 61,2. 83,2. 111. 262. 316,3. 6.158,3. 250,2; fe 6.250,3; -i 13. 29,3. 30. 3G,3. 48,3. 51. 65,2. 108,3. 114,3. 144. 154. 155,2. 201. 254,3. 364. 6.14. 95. 118,3; i 136,2. 139; « 56. 6. 105,3. 138; eH 6. 300,3. 851,3; săntem 27,2. 85,3. 96.3. 124,3.. 120,3. 165. 179,3. 262,2. 318,2. 6.16,2. 101; sămtemă 137,2; simtem 48,3; iwUim 101. 112. 6. 1S3,3; semu 55,8; *dti^;r86. 88. 96,3. 6.28,2. 210,2; sdntef 128,3. 366; »imU(ï 46,3. 51,2; scţl 64,2; sănt 16. CXXVIII Gramatica. 25,2. 29.3. 32,2. 42,2. 82,2. 87. 95. 99. 112,3. 129. 148,2. 157. 313,2. 331. 338,2. 6.27. 246,3; sântul. 126. 172. 6.48,2; sint 215,2; sâmt 35,2. 59.2. 77,3. 78,2.3. 109. 115. 117,2. 118. 121. 122,2. 123; sâmtu 180,3. 182,2. 217,2. 219,3; simt(u) 45,3. 47,31 48. 49. 50. 51,3. 52,2. 76,3. 116,2. 137,2. 140,2. 141,3; simpt 226. 227; sintu 2,2. 145,2. 149,2. 152. 193,2. 197, 199,3. 201. 323,2. 6.9,2. 12,2. 82,3. 197,2; -au, -s 2. 12,2. 3G, 3. 40. 42. 49,3. 83,3. 85,2. 93,2, 99. 112,2. 114,2. 153,2. 154,2. 179.2. 184. 203,3. 363,2.3. 6.95; îs 6. 103,; ăs 6.300,2. 320,3. 351; -se 28; îî 36,3. eram 268; era (1. sgl.) 18,2.3. 19; eraî 267,2; erâ 2. 8. 15,2. 20. 27. 30,3. 33,2; eraţî 47,3; era 21,2. 35,2; fu 2. 6. 7. 15. 18,2. 20. 26,3. 30.3. 32,2. 34. 38. 57. 82. 101. 164,3. 215. 254,3. 265,2. 308,3; fum 302. 318,3; fură 67,2.3. 84,2. 184,3. 215,3. 232. 306,2. 308,3. 6. 167,3; fuseî 6.293,2; fusăşî 182,2.3; fusă 6.191,2; fuset 195,2; fuseră 6.168,2; am fostu 3. 104; au fostu 6. 60. 61; aţî fost 262,3; au foştu 5. 24. 48. 6. 13. 25,2. 353; fost-au 6.36,3. 134,3. 188,2; fusese 6.352; fusesea 6; fusese 163,3. 232,2; voïu fi 81,3; veî fi 35,2; viî fi 6. 135,2; va fi 4. 15,3. 17,1.2. 28,2. 99; o fi 6.224; veţî fi 3. 77,2. 96,3; vor fi 9. 10,3. 36. 54. 78,3; fi-voîu 3; fi-va 25. 368, 6. 218,2; fi-veţî 19,2. 20; fi-vor 112.3. 310; voïu hi 4; oî hi 266; va hi 47,2. 48. 69,2. 105,3. 108. 161. 175,2; o hi 6.260; voïu hi 48,3; vor hi 52,2. 104,2: hi-va 188,2; va fi fost 122. Optativ: aşî fi, aï fi 113,2; ar fi 6.8. 52,3. 95,3. 114,3. 160,2. 170,3; arâ fi 34. 36. 127,2; are fi 76,3. 79,2. 119. 120; aï Jii 256; ar hi 148,2. 256,2. 6.260,2; are hi 52,2. 138; aï fi fost 6. 132; ar fi fost 244,2. 292,3. 297,2. 339,2. 6. 150,3; arâ fi fost 274; vrê fi fost 6. 213,2;. ar hi fost 319,2. 324,3; are hi fost 138,2. 287,3; vrê hi fost 138; de are hi 48; de aï hi fost 139,2. 188; de are hi fost 48. Conjunctiv: să fiu, să fiî 6. 33. 285,3; să fie 5. 16,2. 20. 35. 38,3. 70,3. 6.7. 77,3; să fii 6. 144. 359; să fiîa 135; să fim 55; să fiimu 55,2; să fiţî 3. 4. 96,3. 348,3. 6.38; să hie 43,3. 46,3. 47,2. 68,2. 74,3. 105. 139; să hi 93; să hiîe 6.258,2; să him 48,2; să hiţî 52,3. 63; easte să hiîe 200,2; îera să hiîe 6.261,2; să fie fost 280. 358,2. 361,2. 6.191,2; să fi fost 6.33; au fost să fie 6.358,2; va să fie 31,3. 32,3. 38,2. 99,3. 166,2; vrê să fie 132,2; o să fie 6. 192,3. 315; vreţî să fiţî 6. 23; vor să fie 76,3. 133,3; vor a fi 6.248; aï să fiî 6.320. Imperativ: fiî 129,2. 266. 365. 6. 182; fy 36,2; fie 1. 32. 34. 35,2. 128; hiîe 6.260,2; fiţî 20. 28,3. 111,2. 166,3. 240. 365,3. 6.79; nu fireţî 13,2. 112. Infinitiv: a fi 129,2. 324,3. 6.120. 124,2; a firea 6.187,2; a hi 3. 199. Particip.: fiindu 46,3. 52. 70. 108. 137,2. 6.13; find 47,2. 6.233,3; fost. Supinu: de a hirea 211,3. 212. Macedor. Indic: eseu 6.266,2. 269,2; să- 5.272,3; eştî 6.264,3. 266; hiî 6.281,3; este 6. 264,2.3. 255; easte 6.268,2. 271; e 6.264,2. 271; himù 6.268. 276,2; hi-ţu 6. 276,2; sunù 6. 273,2; fu 6. 268 ; fură 6.281,3. Conjunctiv: să eseu 6. 272,3; si hiî 6. 264,3; să hibă 6. 276,3; va si hibă 6. 264. 267,2. Gramatica. CX XIX 1 ■ tri an. Indic: sacm A. 285; Iosam A. 282,3; ieşti A. 280,2; şti A. 283; i A. 283. 281,2. 285,3. 280; «mo A. 282, 3. 280,3; ««mo A. 2S2, 3; «+u A. 280,2; fi» A. 284,3; foşt-a A. 280,3; fi b. 28.1. III. Vorbul auxiliar rotit. Infinitivul: a vrea, vrere. Indic. Près.: voïu (ol), voi (el), va (a), vom (om), voţl (cţl), vor (or). Imperfect: vreilin, vreAl, vrea; vream, vreaţl, vrea (-au). Aor.: vrui, vruşl, vru; vrtun (vrurăm), vruţi (vrurcţl), vru (vrură). Perfect: am vrut. Plusqpf.: am fost vrut. Futur.: voïu vrea. Conj. Près.: 'să vreau, să vrei, să vrea; să vrem, să vreţi, să vrea. Perfect: să fin vrut. sau: să fi vrut. Plusqpf.: să fiu fost vrut. sau: să fi fost vrut. Futur.: va să vreau, -să vrei. sau: o să vreau. Opiul.Près.: aşi vrea. sau: vrere-aşl. Perfect: aşi fi vrut Plusqpf.: aşi fi fost vrut. Iinpcrnllv: vrea, vreţi. Infinitiv: a vrea, vrere. Perfect: a fi vrut. ' Plusqpf.: a fi fost vrut. Pari. Près.: vrAnd. Perfect: vrut. Suplini: do a vroro. Alto formo inal vezi în Glosar, s. v. voesc. Macedor. Indic.Près.: voi, vrei, va; vremu, vreţi, va. Imperfect: vreainu, vreai, vrea; vreamn, vreaţi, vrea. Aor.: vrui, vruşi, vru; vrumu, vrutu, vrnrA. Perfect: amu vratA. Plusqpf.: aveamu vrutA. Futur. I: voi vrere, vrei-, va-; vremu-, vreţi-, va vroro. II: va si voi, -si vrei, -si va; -si vremu, -si vreţi, -si va. Conj. Près.: si furi că eu voi, -că tu vrei, -că el va. Imperfect: si furi că eu vreamu, -că tu vreai, -că el vrea. Aor.: si furi că cu vrui. Perfect: si furi că eu am vrutA. Plusqpf.: si furi că ou aveamu vrutA. Futur. I: cando ou voi vrere, -tu vrei vrere. II: cando va si voi, -va si vrei. Coud. Fut.: si vrurfmu, si vruri, si vruri; si vrurîmu, si vniritu, si vruri. Imperativ: vrea, va; vremu, vreţi, va. Infinitiv: vrere. Uastkic, Chrestomatio româna. I. cxxx Gramatica. Part. Près.: vrundu, vrunda luï. Perfect: vrutâ. Istrian. Illdic. Près.: voi, ver, va; ven, vet, vor. Imperfect: vré(v)u, vrévi, vrê'vê; vrevân, vrevâţ, vré(v)u. Perfect: am vrut. Plusqpf.: vévu vrut. Futur.: voi vrê. Conj. Près.: va, va, va; ran, vaţ (raţ), va. Condit.: rêz vrê. Infinitiv: vrê. Part: Perf.: vrut. Exemple arhaice şi escepţiuni: Près.: veri 3*3. 13* 3. 2. 3. 7. 23,3. 27,2; vere 54; ^66,3; vit 6. 122,3. 123;' va 13*3. 12,3. 6.219; văm(u) 14* 3. 3. 23. 24,2. 26,2. 27. 30,2. 40,3; vem 56,2; vremu 4*3; vom 121,2. 126; veţi 3; vor(u) 3*2. 78,3; vuru 1*,2; oiu 6.33,2. 288. 297.318; oï 6.309,2. 340,2; eï 6.33,2; m 6. 141,3; aï 6.349,3; -i 6.294. 306,3. 307,2; o, 6.260,3. 318. 362,3; a 6.269,2. 3. 307. 308,3; om 6.365,3; -'(£ 6.303. 319,3; or 174,2. 253,3. 254. 6.19. 133,2. 225. Imperfect: 1. pl. vrê 3*,3. 5*,3; 1. pl. vrèmu 6* 2; veţî 9* 2; 3. pl. vrê 5* 2. Perfect: vru 3*; vrură 5*,3. Optat.: vrêrêsï 11*,2; ară vrê 5*. §. 9. Conjugarea verbelor regulate. I. Conjugarea Ia. Verbele care au terminaţiunea -a, -are la Infinitiv. A) a adun-â, adun-âre. IlldiC. Près.: adun, aduni, adună; adunam, adunaţi, adună. Imperfect: adunam, adunai, aduna; adunam, adunaţi, aduna (-au). Aor.: adunai, adunaşi, adună'; adunam (-narăm), adunaţi (-nareţl), adună (-nară). Perfect: am adunat. Plnsqpf. I: adunasem, adunaseşi, adunase; adunasem (-serăm), adunâseţi (-sereţl), adunase (-seră). II: am fost (sau: fost-am) adunând. III: am fost (sau: fost-am) adunat. Futur. I: voîu aduna, veî-, va-; vom-, veţî-, vor aduna. IIo: voîu fi adunând. 116: voîu fi adunat, lila: voîu fi fost adunând. III 6: voîu fi fost adunat. Conj. Près.: să adun, să aduni, să adune; să adunam, să adunaţi, să adune. Imperfect: eram să adûn, eraî să aduni, era să adune. Perfect: să fiu adunat, să fiî-, să fie; să fim-, să fiţî-, să fie adunat, sau: să fi adunat eu, tu. Plusqpf.: să fiu fost adunat, sau: să fi fost adunat eu. Gramatic». CXXXI Futur: voîu sa adun, voi sa aduni, va sa adune; vom *ă adunăm, veţi să adunaţi, vor să adune, iau: o să adun, o' să aduni etc. «au.* am să adun, al să aduni, am să adune, avem să adun&in, aveţi să adunaţi, au să adune, tau: am a aduna (adunare). Optat.Prea.: aşi aduna, al-, ar-; am-, aţi-, ar aduna, tan: adunarc-aşl, «al, a. Perfect: aşi fi adunat, al fi-, ar fi-; am fi-, aţi fi-, ar fi adunat, iau: fire-aşl adunat. Plusqpf.: aşi fi foat adunat. Coiul. Près.: do aşi aduna, tau: aă aşi aduna. Imperfect: do vream aduna, iau: aă vream aduna, iau: do eram aă adun. iau: do adunam. Perfect I : do aşi fi adunând. II: do aşi fi adunat. Plnsqpf. I: do aşi fi foat adunând. II: do aşi fi fost adunat Futur.: do voîu aduna. Imperativ : adună, adânc; adunaţi, adune. Iii li n. Prea.: a aduna, a adunare. Perfect: a fi adunat. Plnsqpf.: a fi fost adunat Part. Preş.: adunând. Perfect: adunat. Futur. : adunător. Snplnu: de a aduna, de a adunare. B) Inclioativo cu -ez la Indic. Près, a lucra, lucrare. Indie. Près.: lucres, -oul, -oAză, lucram, lucraţi, IncreAză. Imperfect: lucrAm. Aor.: lucrai. Plusqpf.: lucrasem. ConJ. Prea.: să lucrez, -ezl, -éze; să lucram, să lucraţi, să lucreze. Imperativ: lucrează, lucreze; lucraţi, lucreze. 1 il finit iv : a lucra, lucrare. Part. Prea.: lucrând. Perfect: lucrat. Futur: lucrător. Su pinii: do a lucra. Timpurilo compuse so formează întocmai ca la A. C) Cu terminaţiunea -ârr la Infinit: a doltoră, doltorâre. 111(1 Ic. Preş.: dobor, dobori, doboară; doborâm, doborâţi, doboArA. Imperfect: doborAm. Aor.: doborâl, doborâşl, doborâ, doborârăm, doborârăţl, doborAră. Perfect: am doborât Plusqpf. I: doborftscm. II: am fost doborAt Futur. I: volu doborâ. II: voîu fi doborAt. III: voîu fi fost doborAt. I* CXXXII Gramatica. Conj. Près. : să dob6r, să dob6rI, să doboare (ră); să doborâm, să doborâţi,'să doboare (ră). Imperfect: de vream doborâ. Perfect: să fiu doborât. Plusqpf.: să fiu fost doborât. Futur: voïu să dobor, sau: o să dobor. Optat. Près. : aşî doborâ. Perfect: aşî fi doborât. Plusqpf.: aşî fi fost doborât. Imperativ: doboară, doboare; doborâţi, doboare. In lin. Près.: a doborâ, doborâre. Aor.: a fi doborât. Plusqpf.: a fi fost doborât. Part. Près.: dobdrând. Perfect: doborât. Futur: doborâtor. II. Conjugarea II. Verbele care au terminaţiunea -ere la Infinitiv. A) Verbele cu -ere accentuat: a tăcea, tăcere. Indic. Près.: tac, tacî, tace; tăcem, tăceţi, tac. Imperfect: tăceam, tăceai, tăcea; tăceam, tăceaţi, tăcea (tăceau). Aor.: tăcui, tăcuşi, tăcu; tăcum (tăcurăm), tăcuţi (tăcureţî), tăcu (tăcură). Perfect: am tăcut, sau: tăcut-am. Plnsqpf. I: tăcusem, tăcuseşi, tăcuse; tăcusem, (tăcuserăm), tăcuseţî (-sereţî), tăcuse (-seră). II: tăcusesem, tăcusescşî, tăcusese; tăcusesem (-seserăm), tăcuseseţî (se-sereţî), tăcusese (-seseră). III o: am fost tăcând. IIIb: am fost tăcut. Futur. I: voïu tăcea, vel tăcea, sau: tăcea -voïu, -vel. II: voïu fi tăcând, —tăcut. III: voïu fi fost tăcând, —tăcut. Conj. Près.: să tac, să taci, să tacă; să tăcem, să tăceţi, să tacă. Imperfect: eram să tac, erai să taci, era să tacă. Perfect: să fiu-, să fii tăcut, sau: să fi tăcut eu, tu. Plusqpf.: să fiu fost tăcut, să fii fost tăcut, sau: să fi fost tăcut eu, -tu. Futur: voïu să tac, vel să taci, va să tacă; vom să tăcem, veţi să tăceţi, vor să tacă. sau: o să tac, o să taci. sau: ara să tac. Optat. Près.: aşi-, al-, ar- (a-); am-, aţî-, ar tăcea, sau: tăceâre-âşî, -aï. Perfect: aşi-, al, -ar fi tăcut, sau: fi re-aşî tăcut. Plusqpf.: aşî fi fost tăcut, sau: fi re-aşî fost tăcut, sau: fost-aşî tăcut. Coud. Près. : de aşî tăcea. Imperfect: de vream tăcea, sau: de tăceam, sau: de eram să tac. Perfect: de aşî fi tăcut. Plusqpf.: de aşî fi fost tăcut. Futur.: de voïu tăcea. (îramatlca. rxxxni Tnipei-iit 1V: UcI, tacă; Ulcoţl, tacA. Indu. Très.: a Wcca, n Ulcère. Perfect: a fi tAcut. Plusqpf.: a fi fost tAcut Part. Près.: tăcând. Perfect: tAcut. Futur.: tAcAtor. Sujiinu : du a tAcea, du a Ulcere, do tAcut. li) Verbelo cu -e, -ere neaccentuat: a ripe, rupere. Indic. Près.: rup, rupi, rupe; rupem, rnpeţl, rupe. Imperfect: rupeam, mpeal, rupea; rupeam, rupeaţl, rupea. Aor.: rupsel, rupseşl, n'tpso; n'ipsem (mpserăm), riipscfl (mpscre(i)» rupae (nipscrA). Perfect: am-, al-, a- (au-); am-, aţi-, au- (a-) rupt. tau: rupt am, -al etc. Plusqpf. I: rups6som, rupsfocşl, rups6so; rupsosem (-sesorăm), rupseseţî (sesc-reţl (-scscreţl), rupsese (-soacră). II: am-, al-, a- (au-); am-, aţi-, au (a) fost rupănd, —rupt tau: fost-am nipând. sau: rupând am fost. Futur. I: volu-, voi-, va-; vom-, veţi-, vor rupo. sau: mpe-volu. II: volu-, vel-, va-; vom-, veţi-, v.or fi rupt. sau: fi-volu rupt. —rupând. III: volu fi fost mpt. sau: fi volu fost rupt. —rupând. Conj. Près.: să mp, să rupi, să rupă; să rupem, să rupeţl, să rupă. Imperfect: eram să rup, crai să rupi, era să rupă. Perfect: să fiu-, să fii-, să fio rupt. — rupând, sau: să fi mpt cu, -tu. Plusqpf.: să fiu-, să fii-, să fie fost mpt. — rupând, sau: săli fost rupteu, -tu. Futur.: volu să rup, vel să rupi, va să rupă; vom să rupem, veţi să rupeţl, vor (va) să rupă. sau: o să rup, -rupi, tau: am să rup, sau: am a rupo. sau: am a rupere. Opiat.Près.: aşi-, al-, ar- (a)-; am-, aţi-, ar rupe. tau: mpcre-aşl. Perfect: nşl fi rupt. sau: firo-aşl mpt. Plusqpf.: aşi fi fost rupt. sau: fost-aşl-fi rupt. mu; fire-aşi fost mpt. Coud. Près.: de aşi rupo. Imperfect: do vream rupe. sau: do rupeam, sau: de eram să mp. Perfect: do aşi fi mpt. Plusqpf.: do nşl fi fost rupt. Futur.: do volu rupo. Imperativ: rupe, rupă. nipcţi, rupă. IliIInitlv : a rupe, a rupero. Perfect: a fi rupt. Plusqpf.: a fi fost mpt Part.Prcs.: rupând. Perfect: rupt.' Futur.: rupător. Suplini : de a rupe, de a rupere, do rupt CXXXIV Gramatica. III. Conjugarea III. Verbele cu terminaţiune -i, -ire la Infinitiv. A) a dormi, dormire. Indic. Près. : dorm, dormî, doarme ; dormim, dormiţî, doarme (dorm). Imperfect: dormeam, dormeai, dormea; dormeam, dormeaţr, dormea (-au). Aor.: dormii, dormişi, dormi; dormim (dormirăm), dormiţi (dormireţî), dormi (dormiră). Perfect: am dormit, aï-, a- (au)-; am-, aţi-, au (a) dormit. Plnsqpf. I: dormisem (-sesem), dormi'seşî (-seseşî), dormise (-sese); dormisem (-sesem, -seserăm) dormiseţî (-seseţî, -sesereţî); dormise (-sese, se-seră). II: am fost dormind, sau: fost-am dormind, sau: dormind am fost. IIa: am fost dormit, sau: fost-am dormit, sau: dormit am fost. Futur. I: voîu dormi, vel-, va-; vom-, veţi-, vor (va) dormi, sau: dormi-volu, -vel etc. II: voîu fi-, veî fi-, va fi dormit, sau: fi-volu, -veî dormit. III: voîu fi fost dormit, sau: fi- voîu fost dormit. Conj. Près.: să dorm, să dormi, să doarmă; să dormim, să dormiţi, să doarmă. Imperfect: eram să dorm, erai să dormi, era să doarmă. Perfect: să fiu-, să fii-, să fie dormit, sau: să fi dormit eu, -tu. Plusqpf.: să fiu-, să fii-, să fie fost dormit, sau: să fi fost dormit eu. Futur.: . voîu să dorm, voi să dormi, va să doarmă; vom să dormim, veţi să dormiţi, vor să doarmă, sau: o să dorm, o să dormî. sau: am să dorm. Optat.Près.: aşî dormi, ai-, ar-; am-, aţi-, ar dormi, sau: dormirc-aşi, -aï. Perf.: aşî fi-, ai fi-, ar fi dormit, sau: fire-aşî fi dormit. Plusqpf.: aşi fi fost dormit, ai-, ar-, sau: fire-aşî fi fost dormit. Cond. Près.: de aşî dormi. Imperfect: de dormeam, sau: de vream dormi, sau: de eram să dorm. Perfect: de aşî fi dormit. Plusqpf.: de aşî fi fost dormit. Futur.: de voîu dormi. Imperativ: dormî, doarmă; dormiţî, doarmă. In fin. Près.: a dormi, dormire. Perfect: a fi dormit. Plusqpf.: a fi fost dormit. Part. Près.: dormind. Perfect: dormit. Futur. : dormitor. Supinu: de a dormi, de adormire, de dormit. B) a mări, mărire. Verbe incboative cu terminaţiunea -esc la Indic. Près. Indic.Près.: măresc, măreşti, măreşte; mărim, măriţi, măresc (-eşte). Imperfect: măream. Aor.: mării. (ïramaticA. cxxxv Plusqpf.: mArfsom. Conjunctiv: sA inAréac, «A inAreşlI, «A mArcAscA; «A mArim, lA mArfţl, §A mArcâscA. Imperativ: uiArcşte, mArcâscA; mArfţl, mArcâscA. lutin. Pros.: a mArî, mArfro. Perfect:' a û mArit. Plusqpf.: a fi foat mArit. Part. Près.: mArfnd. Perfoct: mArit. Futur. : mAritor. IV. Conjugaroa rofloxivii. Vorbele so conjugA ca la activ, adaugandu-so pronumele personale conjunctivo sau enclitice, cari în timpurile compuse stau iu tot deauna înaintea verbului auxiliar. A) Verbele cu pronumele în Dativ imî zic. Indic.Près.: îmi zic, îţi zici, îşi zice; no zicem, vA ziceţi, îşi zic (zice). Imperfect: îmi ziceam. Aor.: îinl zisei, îţi ziseşi. Perfect: mi-am zis, ţi-a! zis, 'şi-a zis. sau: zisu-ini-am, zisu-ţi-aţl. Plusqpf. I: îmi zisesem, îţi ziseseşi. II: mi-am fost zicfmd. sau: fostu-mi-am zidind. III: mi-am fost zis. sau: fostu-mi-am zis. sau: zisu-mi-am fost. Futur. I: îmi voîu zice. sau: zico-ml-volu. II: îmi voîu fi zis. sau: zisu-ml-volu fi. 111: îmi voîu fi'fost zis. sau: zisu-ml-volu fi fost. Conjunctiv: sA 'ml zic, sA 'ţi zici, sA 'şl zicA; sA ne zicem, sA vA ziceţi, sA 'şl zicA. Imperfect: de eram sA 'ml zic. Perfect: sA .'ml fiu zis, sA 'ţl fii zis. sau: sA 'ml fi zis, sA 'ţi fi zis. Plusqpf.: sA 'ml fiu fost zis. sau: sA 'ml fi fost zis. Futur.: voîu sA 'ml zic, vel sA 'ţi zici, va sA 'şl zicA. iau: o sA 'ml zic, o sA'ţl zici, o sA 'şl zicA. Optativ: mi-aşl zico, ţi-al zice, 'şi-ar zico. sau: zicerc-ml-aşi, ziccre-ţl-al. Aor.: mi-aşl fi zis, ţi-al fi zis. «im: zisu-mi-aşl fi. Plusqpf.: mi-aşl fi fost zis. sau: zisu-mi-aşl fi fost. Coud. Près.: do mi-aşl zice. Imperfect: do 'ml ziceam, sau: do 'ml vroam zice. Perfect: do mi-aşl fi zis. Plusqpf.: do mi-aşl fi fost zis. Futur.: de 'ml volu zico. Imperativ: zice-'ţl, zicA-'şI. ziceţi-vA, zica-'şl. Infinitiv: a 'şl zico. Perfect: a 'şl, fi zis. Plusqpf.: a 'şl fi fost zis. Part. Près.: zicandu 'ml, -'ţi, -'şl; -ne, -vA, -şl. CXXXVI Gramatica. B) Cu pronumele în Acusativ: mă închin. Indic.Près.: mă închin, te închini, se închină; ne închinam, vă închinaţi, se închină. Imperfect: mă închinam, te închinai. Aor.: mă închinâiu, te închinaşi. Perfect: m'am închinat, te-ai închinat, s'a închinat, né-am închinat, v'aţi închinat, s'au (s'a) închinat. Plusqpf.: I: mă închinasem, te închinaseşi. II: m'am fost închinând, sau: fostu-m'am închinând, sau: închinându- ra'ara fost. III: m'am fost închinat, sau: fostu-m'am închinai, sau: închinatu-m'am fost. Futur. I: mă voïu închina, te vei închina, sau: închina-mă-volu, închina-te-vel. II: mă voïu fi închinat, sau: închinatu\mă volu fi. III: mă voïu fi fost închinat, sau: închinatu-mă voïu fi fost. Conj. Près.: să mă închin, să te închini, să se închine, să ne închinăm, să vă închinaţi, să se închine. Imperfect: de eram să" mă închin. Aor.: să mă fiu închinat, să te fii închinat, sau: să mă fi închinat eu, să te fi închinat tu. Plusqpf.: să mă fin fost închinat, sau: să mă fi fost închinat. Futur.:' voïu să mă închini, vei să te închini, va să se închine, vom să ne închinam, veţî să vă închinaţi, vor să se închine, sau: o să mă închini, o să te închini. Optat.Près.: m'aşî închina, te-aî închina, sau: închina-m'aşi, închina-te-aî. Aor.: m'aşî fi închinat, sau: închinatu-m'aşî fi. Plusqpf.: m'aşî fi fost închinat, sau: închinatu-m'aşî fi fost. Cond. Près.: de m'aşî închina, Imperfect: de mă închinam, sau: de mă vream închina. Perfect: de m'aşî fi închinat. Plusqpf : de m'aşî fi fost închinat. Futur.: de mă voïu închina. Imperativ: închină-te, închine-se; închinaţi-vă, închine-se. Infinitiv: a se închina. Perfect: a se fi închinat. Plusqpf.: a se fi fost închinat. Partie: închinându-mă, -te, -se; -ne, vă, -se. Supinu : de a se închina, -are. V. Conjugarea pasivă se face prin ajutorul verbului auxiliar a fi, cu perfectul t ,t t. a participiului. Indic.Près.: sânt bătut. Imperfect: eram bătut. Aor.: fui bătut. Perfect: am fost bătut. Futur.: voïu fi bătut. Conj. Près.: să fîu bătut. Imperativ: fiî bătut. (îrnmatica. CX XXVII §. 10. Conjugarea verbelor neregulate. A) dau. Indic. Prea.: dan, dai, dă; dăm, daţi, dă (dau). Imperfect: dam, dai, dă; dam, dâţl, da (dau), tau: dedeam, dedcai, dedea; dodenm, dedeaţt, dedea (-nu). Aor.: dodel, dodesl, dedo; dédem (dederăm), dotn. Imperfect: puté(v)n. Conj. Près.: p<5tê, p6tè, p AVkpUf t\a cfuÎTSAk IlfKSpdIUlAOpk . uni lipi KiM'k n^H^m'imiAOpk iiS cr*. uni aa uuA,fpHAE nup.OA; TcpiMÔpk Hoy iirkA,f. 2. »i* .k a-ku* (1. a'kg*) XaThSaovh .kk«\- U,À-Cf .'iSUM HUI UIMITA. 3. hui \"II-KA ha AfAWlSA p*CkA,HT XiàrK hiihtSa aihi(ii) . Ht f&fiJêA ckS \k -p kP'^aia ca uni 4>pSiiSA Aoyii 11S ka'a,i, iun tôata rvpa ci «ÎMf ,\ocirki|if. 4. nu» â\ua, IlfKSpAlUlAOpk, HIV iui a; Ht ha HOlfAIUpA Ht w AfkTOpM K*kHT0ţ"A a< .k 4>'îu^ IlAwWRHToyASlI. 5. a,fptHTS AHA llS KSpS .kKÏf iu k$pA lU'll A a g^V", • HMÈ ll&K&TOlllïll .k C^ATSa ^fpîllUHAÔpk. G. KTv AAMIOlj'A K.ÎA'I; A,*pHIIUIA6pk . 11111 KAA'k iuKSpÂlUlAOpk llîfpf. Psalm 2. (pag. 3—G.) .f. c^p-ktniiT . K*kirnKSA Aoyn ,vu'HA • npwpMÏi . .k ycimi KfA\*k AHAl KHA(. 1. ^fpflI-MC .kMITlîpAvCt AIIAtKHAf HUI U'.tAMIIÏf .kKAl^UA/M,*-Ct fcHUApTAAOfl-k. 2. .rpAlî(H)T< CTJkTtiffS» .kll&pAlO'H ll&Afk.H-TffAgN . HUI KU'Apïll A^pàfJLCt .kUpfcyllA\ Cllpf f\MH$a HUI AĂ* yccoyA aSii. 3. c*k poyiuA\ AtrATiOpiiAf AOpk . unt AHA\EHAé WHHHÉAÉ TAAÉ . ujh h,HHST8pHAÉ TA'aé .jv C^p'kujh- TtyA n*a\lnT$Ai>ii. 9. naïUÉ-h kS %éi[it a,é ^ifPy • a BaC A( A*Vr ^plnut-n. 10. mu ara\8 ^vn^pau,ïn .fviiii,£a'kiimi>n . ^Klu.ann-B^ TOU.Ù giO^CK^TOpîll n^A\TvHTSAOYH. 11. AoyKpa'n,H /^auiSaSh EOlf ^pHK^ UJII E8K0YpaU,H-R^ AO\"h ROlf KSTp£/V\SpH. 12. AOyiVAIţH .fvB'hU.^TSpiK,. cé K'kN-Ka /WkHÏÉCÉ A/UNOIfA, UJH BÉHH IlÉpÉ AÉH Ka'aiv AÉpÉnT^A<^VH • KrkHA*> ^(hhh),^ cé-ea KSpSH^S oypuïA ao\*h. ^ÉpHHÉS' TCU.H HfA^K'A^11 cnPÉ t"c# sec. xvi. (Ms. Acad. Eom. 8°, mic, defect, 170 pagini.) Praxapostol. Faptele Apostolilor, cap. XXII. (pag. 36—45.) 1. lvkpK«\ii,M, spânii iun nkpTvHU,H acKoyATau,H aK/woy aa A\'Û8 KTvTplv BOH ţtAtAMTW. 2. floySHpTv Biv ÉBpÉlaCKA AHA\E'k tatvch ktvTp't^hwïh poyTÉC AA,aoycÉpiv ^P^-k^P^k'k- 3. /^'EHH buci : toy, np£ séo\*, ckhtoy jkiîaoehnoy . NT^CKoy'Toif .ţvTpS TapcSa KHAHRHÉCRS, yjp'KHHTOy' .jvTpS AHACTa HÉTATÉ, ATv.jvr"k HHHOApÉAÉ /\by raA\aAÏHAB .pETUtAToy ambe aicgA TivTK.ppTkcKrK; pébnhtopk» ^îhha^V ady AHSfoy, Roya\ iun boh toii,h céu,h acT-KSn. 4. IIIh anarra Kaaf UHKkAoyHK» m^^vp-K Aa A\oapTÉ, AÉrkHA,8 uin npn- A-KAn^vH^S ^ TIVWNHU'k ÉkpBAII,H ujh A\0\"EpH. 5. Ko\'A\ iuii .jvHTTvHH llpÉ a$aa, a*iït AÉPAH.+I CÉ-H aA^Koy ^Tpoy upcAHAtk, ceh a\o\"hm/Acktv. 6. Ulii ea tpa A\T».p-rrknyv,S iun aiipon'iîiNA,8-A« BTvTpiv a,a'"dCKMf> TTp8 aAViasiv-SH CTpTvAOlfMH AOyMlip'K axo^ATIv a,É H'K.npACNTv Cnpf Mi.^Qi. 7. LLIh KrkSo\*K» cnpÉ mv/m-khtoy . uih ao\j*sîK» raacoy rpTviiH,A,$ RTvTpTv Mf.ppÉ : caBAt! caeaé! hé aw tonéiiih? 8. g Éoy p-KcnoyHuioj^ uni SHLUOV : HLjvpÉ t=I1111 ,A>IÉ ? shcé E'kTp'k mé.jvpÉ : ÉOy CKHTO^ IC HA-3ap-kHIIHOYA; MîAA MÉ TO\r rOHÏlUH. 9. 6 Hé/A HÉ ÉpA ko\' A\É.(vpÉ AOyA^lipa R'KSSp'k uih .ţwf>pllKAII,ll ^VP^ ^P1^ rAaC0Vrt MÉAa MÉ rpivina K'kTpTv iMï^vpÉ nor aoysup-k. 10. ^Ivhh SHuioy : hé cé ïll AUpTOpS Ai>ll KTvTp'k TOII.ll IVAAUpïll, KApîll K'k.lOyill lllll aoysiiimi. 10. Illii akaxS ,\tym--A\i .kTpy upcAiiA'k, iiiii poyrkii,\,y-aw .k ii'kckpfKk, iiui-AMi ,f>oy ciufAVk. 18. n'kr.oyio iaS rp'kiiiiA,*) : tiutO/Mpi-Ti mï filin i;oypoyn,\$ A« K'kpC.'p'k c'kligfAf AS CTfAllS AUpTOpS-A^)*l T'kOy, .pllCOyAMI fp«\ CT'klI^S lllll A'kCA CIlpC Ciy«IIIA,fp'k At?ll, lllll CTp'kîKOyillJ KflllAXflITfAf «IIAOpA «If OyHIIA/k lAS. 21. y\'k«lll r.HCf K'kTpTv AMI.kpf : iiac'k, Kk IOy .pTpS AIIAMÎII ,V,fMApTé Tpl-AUIUS-TI. 22. SlcKOyATA-AOV* IA$ ll'k.kp'k AA AMÎCTA KOytVkHTS, A'k'in 11111 pk,\,ïK«>p'k i'A.icoyA Cko'y rp'kiin^S : u ,vc,,Pf irRAVMi-tS «iia ka a «if a a. Kk uoy-n ci ma* a r.ïi. 23. Illn crpurkii- ,\,0y III lllll aiii'kA,*kll,V,s- lllll ItlIIIAUHTIAI, IlOyAKfpI t:*kpC'kll,\S cupi t'i»3/,l>«(8. 24. y\*k«in r.rïci A\nuiiioyA, ciaS t\$i"K *** ^* rpy UAkKS, mu suci, Koy pAiifAf a5> +Tf*M( iAi>; ,\t ci .pimiA-kr-k v\,ipniTi> napi Mi» aima CTpiirk ciipn .piicS. 2ô. lllii ,\,ii;a aci* CTpllllCIpk lAOy KS U'aîk^f, .SHCI rkTf'l Ml A A «Il CTA, COyTA- uioyi\(y)ii, iiaiuaS : j^rve* u»A\oyA «haa piiA\A'kiic»yA .j/kp-k u'Ckii-Ai>, ini.ppf mn i:oau» a-a i;.\ti ? 26. flcyr.ii coyTAiiiiîA mu ci AllpOIIÏI K'kTp'k AUlMIllS ,\,l CllSCf, rp"kll : Kfiîll «If Kfpll Cf ^a«iii ; a«iicta UMxoy piiA\Ai.iiS ucif. 27. yVk'ni Cl Aiiponïi axiiuiii^a iiiii-aS .pTpiK-k, r.nci : ciioy.ppiAvnci piiAt.vkiiS iijih. 28. C.\oy suci : n . pkcnSnci auhjiiiSa, suci : icy i;oy A\c*yAToy upm,S ai\>iiiicïio a«ucta «iitati . f iiakiaS r.nci : upk loy uni ii-kCKsykVA\i .pTpS> u. 29. n«iïium « Af^^*Tr,,P'K Af t**v Hfu Hf Kp*k ci-aS .pTp-kk'f; mu AxïuuicyAoy cf cirkA\'kiiTk, .kiiuiA-kci kk piiA\A«Mioy uerf. mu i;a fpA iaS K-ksS'rS. 30. ;\iA\'kp-kn,A np-k ci .kiiuiA-kr-k ,\'k- a* *4 Sec. XVI. A,«KTvp8, MA HÉ KAéRéTALUé-Cé Aé l°VAÉM; WH AÉ3AÉrK ÉA& AÉ- rkTOVP'k; AlVlH SHCÉ, CÉ RÏÉ ApyMÉpÉHH UIH tot8 3EOpoyA AOp8 . aa^cé ndRïA luh-a n$CÉ .jvTpoy ÉH. Cap. XXIII. (pag. 46—56.) 1. KT*oyT"k iiakéaS cnp« 3Eopoy hjh shcé : et^eauh, ^paiţu, Éoy Roy tctS ["rua^ méaa Eoy.kp8A Rïoy Aoy AHSÉ<5y rrk^pTv aa AMACTA SH. 2. flpVMÉpÉHH dHAHÏA SHCÉ MÉAOpA MÉ CTA .kpAIIHTA AOVH, Cé-H EAT'k AOyH pOCT^a. 3. fÏTOyHMÉ SHCÉ IIARÉA& k'kTp'k ÉAS : EATÉ-TÉRA AHSéS; n'kp'KTÉ r"kpoyHT8; hjh TOy ujé3h AÉ UK>- Aému aXwk aIcué ujh npecnpÉ atjué tpémh, kt* uhmh cé aie eatt*. 4. Ifïp'k MÉA MÉ CTA .kpAHHTE SHCÉp'k : A,EpÉn-MÉ A^^WP" nPÉ" oyToyA séovaSh? 5. Shcé naREAS : $pAU,n; h'aaa HJÏoyTS r-k npE-oyTS racTE; ckp'ié am$ : uk>a,éu,8a(8)h waa\é^phaopS t'kH; ce h8 UHMII pEOy. 6. •|LHH,ÉA'kcÉ a/WOy IIAREA K'k w nipTf IdCTÉ caa,s-KÏÉH; é AATTv ^ApHCÉH, KÏÉAVk TAOATA HJH SHCÉ : ETvpEAU,h, 4Hwii-H; ÉOy ^aPHCÉK> c*kHT&; 4>ik> Ae ^aPHCÉW; AÉ OynOR'kHHU.Tv HJH A,É .kRÏÉp'fc AACpiUIAOpS ÉOy WCTvHA,Tv npÉÉMÉCEOy. 7. IIIh AMACTA SHCÉ; ^Oy n'kp'k caa,i5Ki'ÉAOpS iun 4^PHCÉHAOp8; ujh CÉ .kn'kpU.h TAOATA. 8. Gaa^kïéhh a/uoy shkS, kt», uoy ra ^h tkïépé; hémé .ţui,ifp^ UÉMÉ AX"^ ^P1* 4^aPHCÉHH HCnOBB^ÉCK» am'kNAOAU?. 9. Ooy m'fcpT'k a\ApE . CKOyAAp'k-CÉ r'kpTgAApÏH nApTA .^dpHCÉMCK'k HJH CE n'kpHId oypSA aa-aatS, rp'kiiHAS : hémé oypS pÉS uoy a^at-unoy .kTptf wa\oyA amécta; rap"k ce a\"°Ya T^1 A0Y" Cd0V THUÉPyA^ Ci H0V HTv npOTHRH/UOy ASh AHSCOY'. 10. yV/KMH a\OyAT'k n'kp'k ^soy . cn'kM'kHT'k-ce amimluSa ce uoy poynTS ^ïé uaréaS a* É,,ï A^" SUCÉ RCHHHMHAOpg CÉ AÉlulTrk U,H CÉA0V PairK M8 A't MHÎK-ACKOyA AOpS; UJH CÉ-AOy A^K'k .jv nA'kKS. 11. JfLHTpS HCAnTA * AM ACTTvTS AhoVa arhtrrk (t)C0V mH SHCÉ : KOVT'kS'k HARAE KOy-a\i5 M'kpTypHCHUJH Mlild MÉ é &t AXÉ.ppE ^TpS IEpCAA\k, AUJA CÉ KAA« UIH ^ pH/US a a\-kpTSpUCH. 12. UJu AÉKa «^°V S0VW 4i'*iMÉP'K OypïlJ A't IK>Aéh ^HTOApMÉpÉ; UJH CÉ UWpApT» ClVkpÉ HÉMÉ CÉ a\'k-p'k^vUMÉ, HÉMÉ Mé(!) CÉ e'k n'k^vp'k KT^HA^ UC ROpS OyMHA* nARÉAS. 13. 6pA AUH a\OyAU,h A* HATpSSÉMH MÉH MÉ AMÉCTA gK>p'k/UrkHTOy ^s'kMÉp-k. 14. Méh mé cé AnponÏAp-k k-kTp-k npÉoynu UIH K-kTp'k e'kTp'k.f^pU UJH SIICÉprk : KOy gWpivAX'kHTOy eATvCTéAAT\a\Oy - h'k cï^pé, HÉAMJKk cé hS roycTTvAxoy n'k^p'k uoy RpÉA\Oy OyMHAÉ IIA-RÉAiJ. 15. fÏKMoy roii cnoypEiţti mhhiiiSa(>5)ii Roy 3EOpoyA(S)u (! 1. -poyA) Koy/m ac'u'kP'^U'k cé MoyKTk «Aoy aa non, mu KoyA\ Pr»xnpo»tol. *5 ROpS Krtk Cl AIIU(i\*k(l"k) UCTOROyA 'Il I vV< • mu HOU AIIIITf iik.Npk KkiiA^ noi,' ci KOpy .wipoiiïa t\t lAoy, i'ata ciA\oy AAoy *fm,\t 16. iloy.su J.îioAoy coypopmi A\oy (! 1. Aoy) imriaS tToyiip'k ci ri pOAUf, aiiia ko\*a\ AMVk.kpi-n'k ci-A-k .i,\8»in iuriaS .kTpS 3Kopoy, i:oyA\oy Apk i:pk mira a .kiiTpiiïA ,\t ia*. 21. Ml Toy AA\oy ci uoy ACKoyAiui a« m; K'k crroyup*kci t\t lAoy a'»' .kTp''kiiinïïi auii mmf*m a* iiA'rpS.si'iu a1 i"kpi;Ann, *im mi ci giopAp'k KoyA\oy iiimi ci ,wk-.kpkii'ii iiimi ci irk, n'kp'k KkiiAS m#-a ROpS oyuiAf «aS . mu AKA\0y TATA C*kHT$ UIH dl|IAUT'k IIOyA\AII «III t\tAA Tlltll giOpS- MTiAf. 22. A\iiMiiioyA AA\oy A'kc-k giopiAi uiï-ii 311CI : iiiiATkpSii ci uoy cuoy.kpn K'k ahacta rictht-aii a\ïi. 23. Il lu kïiàmv a*" u'Api-K.ipïu a^'f cStauiii, mu A-k 311CI : roTORiiini ,\saw coyn ,\t ROIUIUMII Cl A\-kpr'k U'k.kp'k AA KÏfCdpïU, UIH UIAIITISIMII ,\t KTv- AT^pAiiiii, mu ,\*aw coyn ,\« c*kgn"kTOp a^-pP «u TpnÏAi m.ic a* IIOAIITI. 24. 11 Ilf KIIT'k Cl AA^K'k KOyA\ Cl .kKAAIMf HAMAS IIIII ci-aS iirrpkKk n-k.kp'k aa ^UAiiKoy rïiA\ou8. 25. Il lu ciîpuci KApri, AiurkiiA^ amicta Kiinoy. 26. Kaaraui aïcïa UÏITOpi>A(S)n n.wimy ipiiAHKoy, a ci EoyKSp.t. 27. Kt^pratSa amicta npï.pcoy a* iov'A'u mu Rp'k oyuicoy ci ïi a* aiipohïaiô-a\i ro rohumïii mu A*»* iaS; ipïoyio irk pmuA'kuoy mcti. 28. III11 Rpk ci-11 .kuuiAiroy RiiHA, afP(||Mf *^ upï-kiiA^ cup* mu AA^moy lAoy .k TAOATA AOpS; a'^'IH A* A<ţ>AAIO Hpï.kHCS M# afPmTi> -k^piRA- •royA Aigmi AOpy, mu iiimi oypA rpiinAAiv a1 A\ojpTi ca* a1 m-r-kTiJp-k a^c,,m,k ('• a»ct|**»|>c) »lc*y Aoy a\îi «ji'kpiKAp'k K-kpRAToyA(S)ii, ma mi Rpoypix mf$0tà ci-Aoy iSMiir-k, mu AMÏiuin Aoy TpiAuuiii5 aa TÏ.kpi uni AA\oy cnoycSmii KAIRITHIIMIIAOpS Cl rp^UCRTv M'k Ml MIC a' .ţpAIUITA TA . Ckp'kTOC itïll. 31. lîoilHHMÏII HOplvIlMIITini AOpS ASApTv I1ARIA llpICnpl IIOAIITI .kTpS AHTIIIIATpllAA. 32. IHll a'^^P^UA ATv-CApTv RTvKApTn (! 1. KTvAApïll) A A\'kpgi KO\* p^CSAÏ, .klITOApCIpTv-ci .kTpi) IIATvKS. 33. Illp-k MIU Ml a\-kp«p'k ^kTpS KÏICApÎA, a^a^P"^ K.tpTA Ai>ll rffA\SllS> .pPAIIUTA AÏII IlScip-k IUII IIARIA^J. 34. ^lî-Mll H0yA\-kp*k rïlA\0Hi) RApTAj iiiii .kUTplK'k JkJfWTAiè KApi a1' *6 Sec. XVI. cnoyc rarri, 11111 i|iï8 k-k r\H.K ehahkïa iacti. 35. Gi Aoys-k, SHIICI (!), K"kH,A,8 KAIIWTHHHÏH l"kH kc.Kpil-BOpS . ujh IIOpkHHH ÉA8 ^TpS THHA,éAé A8 lpC»A,8 cé-A8 CTp-kîKOyiaCK-k. Cap. XXIV. (pag. 57-64.) 1. y\8nTv A HÏ.jvHA SU A.ÉUJH.kCÉp'k Apyït-pt-llll AIIAHÏA, lllll KOy e'KTp'KpÏH, UJH KOy BHTT^WA TÉpTHA8 WApÉKApÉAÉ ; HÉld HÉ Cnoy- C£p> a8 rÏÉAiOHoy vv uaeéa8. 2. Illii eïia\at8 éa^ thhhi8 TÉpTHAOy A AOyÀ, A rp'kll. 3. AiYoyAT'k AOyA\É HEA\Ep'kl|1É Koy TH.kpi, UJH HCIlplvKHpE I3CTÉ AILUKHfH AH£l|lï/ft KOy AAÉ TAAÉ TTvH-A,8pÉ; HpÉ AHIIHA UIH HpÉT8TÏ.kHA'tp'k lipÉÉA\HA\Oy," llJl.kHÏETOApE îjiHAn^f; Koy toat'k a,8ahé ,vkp8iiprk. 4. ^É CÉ noyA\Aii poyTEc oy- CTÉHÉCKOy-TE tï.f\pÉ; pCrOy-TÉ CÉ ACKOyAII.il TOy HOH .fvHTp8 CK8p-TOy KOy AAÉ TAAÉ KA'k.kHA/klI.É. 5. flijiATvAlOy AHÉCTOy et^peatS HÏÉpSTvTOplO, HÉA HÉ pTv,A,l1K'k npOTIIBIIpÉ TOyT8pOp8 IOy,\EHAOp8 HÉ-AOpA HÉ EÏOy UpÉTOyTH.kHA.Hp'k, WlipilTOpiO HA3AÉCKOyA(8)H (! 1. HA-3ApllHÉCK-) ÉpÉCOy. 6. MéA HÉ UJH EÉC'kpÉKa IICIIIITII CÉ CIlSpHÉ; HÉA HÉ- Aoy npu.kCÉA\oy upÉ A-kyk HOACTp-k, ujh KpkA\oy cé uioA.ek'kAi.oy a8h. 7. yV/kHH Ei.kpÉ aïcïa i\uiiauioyA iiiii k8 A\oyAT*k rp kirTv ceoa- CÉ ÉA8. 8. SlICÉ HOAW rpkHHA.8, HÔII CÉ eé.tvpHA\Oy AA TÏ.kpÉ; UIH a,é éa8 iioii.ii hoaw .kHCoyun prk3yiOAIiKA ; a,i toaté AHliCT*fc ci Eoy- HOl|IH A,é h'kAA HÉ IIOH A0yiVA\8 Clipi .kHCOy. 9. UIh TCKA\Hprk-CÉ IOyA,ÉHH rpTiHH/l^ AH*kcT*fc AUJA A 10. P'kCnSHCÉ I1ABIA8 UJH A\TvA"kH AOy rÏÉA\OHOy A rpTkH : AÉ A\OyAII,h ahïh ^ïhha^ Toy Uw-Aiu,8 AÉPÉnT^ AHAIEHÉH AHéIUéM TÉ l|iï8 ; Eoy Eoy.ţvp8 COy^AÉTS HÉ Ai A\É.kpÉ ^EAÉAoyÉCK8. 11. K-k nou,h .kHii,f A"liyi; K-k u8 coy Al A h A\oyATÉ shaé j\,t ^CAcnp'KS'kHC (! 1. .lowcnp-k) aé K*KHA*^ <«É coyuK» ^Tp8 IÉp8CAA\k A A\É .JvKHpA. 12. IUh HÉHÉ .(v ETvCkpÉETv HOy A\îvOy A^AATOy KOy HÉL|lll.(vpÉ rp'kHHA.è CAOy .kHTOpKTvTOyp'k ^K^HA^ HÉHÉ .IvTpS TAOAT-k, HÉHÉ .jvTp8 3EOp8 HÉHÉ .JvTp8 HÉTATÉ. 13. HéHÉ A A\É nOTIIKHH AM nOT8 A,É HAA^v HÉ AKAAOy Cnpl AÙ'.kpÉ npÉÉA\É- CKoy. 14. Hciioréa,eck8 AKA*oy h'i'i kt». ,jvHTp8 KAA*k h*ka hi rp-k- ICK8 IpICOy ALIIA CA8>KICK0y A"SftS/l(S)h h'kpHHU.HAOpy UJH KplSS T8T8pOp8 KTvTI COy .fvTp8 A'kui UJH .kTp8 CKplinT8pllAI npOpHH-AOpS. 15. OyilOKTvHHU.'k ahk'kH,\8 Cnpl AHS^; HMa mé "j" th" IIJIIUJ AHA ALUAnTT^ .kAAEÏIIpiî H*fc hi BA Cl ^11 A\0pHHA0p8 AÉPïn' UHAOpy UJH n-kK-kTOUJHA0p8. 16. ^,1 AHA(c)TA UJH IOy HIBOICEOy-MÉ HIKHIIOKATOy ^11^8 AIIE-kHA8 E-kTpk J TTpy «il : K'k AtP(,,ry .kAMîïipk A\opuuAOpS toy yioa*u>> npiiAMci;y Aa ('• Af) 'u 22. zlSr.ii amicta «f.iiAii^oy, nui p'kciioyiiAA AopS, iicronoy i|iïïuiAoy mi t\t MkA'k mi amt : uni K'klIAS aiicïi AMIUHlOyA KipilKA, cnoypiKOii mi « t\t i#n. 23. A*1** ♦nici coyTAiijoyA ci cTp'k:i;SMCi;k iiAKiAoy, mu ci AiiKk cATviiiiMio.kpn, uni iiimi cypSA ck Aiikpi Af m AiiAiiJ|oy kS a^cïajE* a\cyApk ca, m'k «u ipA loyAiuiiK-k mu KïiAVk iiakiaS, mu aoy.su iaoy t\t i;piAÏ.k"UA m'k mi « .k*rpS \-c . ic. 25. K-miaS rpkiu.1 aoyn (a«) AtPfllT«rri> 1,1,1 A1 lO'.kpSrS mu a{ uioi^aS (! 1. yioAmS'tS) mi ka ci ïi, .ffammï ,f>oy «|>n-augoy, mu pkcnSuci : mi AKA\oy uack, Kpkau a* ,ţ AWTk*-,*,M KÏIA\A-ti-koio. 20. A^'P^VP^ U,H ,,'KA'K,,,Jct K'k AMITk t\a Cl l'.A aSii fi,tt\a iiAKiAoy ci-Aoy AI**1*"1 A^»' WC0Y TP{" A\iiT-k a( KTxCkASw Koy pScSA. 27. A**" c.pp'kiuiiiiASci a«m Allïll AOyW ckii.KKApf ipllAII'loy. I UOpKÏA «f>iicta Kp'k ci «p.tKT» lOyAHIAOpy; Mp'k /f>iuiirlS AVC'k IIAKIAOy MIAA All'ATCyA. 1574. (Ms. British Muséum, Cod. Harl. 631 lb, folio. 276 fol pag.) Tetraevanghelie. Mntcïu c. VI, v. 14—30 (37m. 3I m. fol. 1P-13*). *) 14. 3llCI AOMimfA. CTv AA\0y ATvCdpi TOI* UUAWIIIIAU'p rpilll.MIAI AU'p . A'kCA-KA IIIII ROAvV TATkAk ROCTpOy A* T ^P"- 15. 1 ck noy A'kcapi Toy uuawiuïawp rpim.vAiAi Awp . uimi tat-xa* RÔCTpOy ,\t .k Mlpll ATvCA-KA KOÀW PpllHAAIAI ROACTpl. 10. I Kkli- Aoy Kk iiÔctiiiui noy «JAnui kA AKOiupuiui mi ci .kTpucT;k3k. CTpkA\C»yT*k3k «jiulţA CA . KA Ck Cl IIK'kcKk U'AAMHÙAU'p KTv CI 110-CTICKk . A^A^K^P1» rpTvt'CKk KOAVV . K'k AOyAUl KU'p IIAAtA AVl'p. *) Cf. (1581) I, p. '28. *8 1574. 17. Toy KivHAoy té nomum oynui Kànoya TT^oy . uni T KOyilTOpH ApOyHKAU.ll . A0yA\HI3ÈS AUJÀ-AK .KBIUJI . KOy KTvTK A\All BpTvTWC B0AIV; noy-U.HHK KpÉAHHH,K! Luca, c. VI, v. 20—32 (3am. (ka.) ké. K3.* fol. 135b—136b). **) 20. UJH AMÉAA pT^AHKK WKÏH AO\*h AA OyHÉHHHÏH aSh, TpKH : ^ip{Kàu,h A\'kCÉpÏH . KTv A BOACTpK ACTE .Jvri'KpKUÏA AOy a^'uHf" 3É8. 21. ,KM WAWHICKk. 23. KOV/K$pA K'k 1(111,11 .f\Tp' a'rk .311 11111 Kfii.ii k*v,a,(*A: mtk aa\8 iiaata KOACTpk avov/àtk 1 M Hipicpi . ,\*\'i\h ,vl'^A mmmţ «f>k*rk np(o)poMiiAWp irkpiuiiO" mtm. 24. (311c* a*'**»**Ï* ,:'KT0K Mf . KTv ,f»A-KA«kli3ll-kiii,H . kaii 41 mw p'k3kTcpnlk if.-k'ik iip(o)pOMÏii AUiiiMiiiioinii irkpiuiiO'ii Awp. 27. mi koaw rpkicKk ao\'3inu>• »b**um A0rt,,,'M Koijipn . mint tAmiii,ii mia «rit* oypKTk koii. 28. i;i\ArocAOuiiii,it mia mi Kk i;a.\cki(a\k . povTAii.ii Al mia Ml fpAKk ItOâW U'KIIAk. 20. Mlllll TI Il A «ţ*W/m .f\ b'Ol'Kk a'k lllll AAAATk . HUI am*** ka rt#Y* ,,m li'kAUlIIlA HOy-ll AllkpA. 30. TOTK Ml ka M'kpl a* a« tiiiii a'k» • "m t»»ini-II,II K.\ A*A AA TkS IIOy-Ak .KTpCKA. 31. (31ici a«*tff*OApTI AfttţftlkC*. ■V* uoyii,iiHiAK t6iîk, uni k'kta; «ţupc a'pai. 6. mii mirmn *10 ca. 1569—75. ,f>|iSA\cfnni AfptiiTKiO'ÉH . amà aiïaaka j,fc"^IIHAyct THTp8 /«-k-jsfiAAfitAt HOacTpf, cnoypKA TOTk TpoynSak, uni aupiiiiA* .ţvnpf-jK^pyak htvCk8t8a8h; nui anpnH3TvUA8 et a* aa rÉÉUA. 7. a* Toa'-ta a YA\Hf3fS TaTTvAk, uih KS ah'k/a EA'kCThflk Waa\ÉHÏU, MÉ npÉ Rlï- nSAk a8 A*V'WH(3ty c'kHTk. 10. &i .k AHÉAaiuk pocrk mcé ra(a- ro)c(AO)RÉHÏÉ mil RA'kCTÉMk . H8 Cé kaj\t tpïé- 3aM . hé. 11. aS a^P^ uoaTÉ a« .KTpoy w ^"TkUA, a* .JvH aMÉAAUJk H3R0pk; Ck H3R0pa'CKA A°YA1,É 1,111 ^ldpk? 12. ^A- pA noaTÉ, yA • MÉ héroé artS a crp'i'é mu ck .kT'kp'kcRA oypA .k KpiAi'uiU* iaS ii nïipA^; "|H .kuipîii a* iioy-iiik «ţipiipA; AAk ckS .k'iniSTk, iioy-ii KpSiţ . Miiw fytimooit a'kMîii ka mU ck ci «irl, iiim <«a\S .mii AMiyaiiAk ApyiriMk iiS AAoyci X°Yaa* A^'w^a^ii • c*k iflîl aa\i> llfpllp'k AlVp; K«\ cca<>A\Akllïll .kK'klţ . a'k'iïa .kfl*kll& .klITpS H'kp.lKk, iiim ci p*r* a* 1,1 c'k .kHTpS .kKp'kTCIIMp'k KplAIUIUHll AOAUliM^ii . Cipp'klllîl TplAfkTipk. Epistolia. {1 a» icyA«» TpiAvkrtpi a* AT'ki*. 1. IoyAA aS yc .7c . mipKk, ^patiai aS ijku'kk, TATkASlI AOyAMIHdlţÎH .Tc . yc uiruiA^" kiaxaiui. 2. Atl- cip'kpi ko.uv 111Ti iiâ«ii iiim iôkokk ck ci A\$Aiţ*kcKA«. 3. iip'kiomi- lO'n . .klITpS TOATA .kA«<«ll«\p'k ^'kK'kHAk, CKpl'lS KOAIV t\l .kMplS- iiapk cirkcînîiiii uocTpi, iiikoi-ami a CKpiit wôaw, p^iahaS ka ck Kk T'kA\AA^Hiui a( npiiA'kAHp'k KpiAi'miţ'i c;}iiiiiiuiAtt'pk oyna. •I. a.fwipA 3HcipA aa\S aah'im oaahiiii *im mî t\*yn& kikiiai CKpiui- TSpll Ck .klITpS AM'kA'k ll'kKA'ri IIIKSpa'lUI . I A A0YAU,{3li>Ai>H 110-CTpS KOyilATA'TI .kMaiIHTI aA'k'l'SpApA .kHTpS CMOypK'kMIOIIII (MII oyniîAk KA'kA^H'i'ôpiOAk 31'SAk iiim *OA«*i*Ak iiocrpS ic. yc . ah'h-cS,\k AurkA^pA-ci. 5. MOAMiiicKk ko.\u» A'kM'k^ Kp'kp'kiiik, a A l|lllpi kôaw Ck KA «jiïl OyilA AM'kcTA, K'k AVVA»*OyAJk OdAWHÏII A( iţâpa iryntTSASii cirkCM; AAWapa a( "°Y KprçoypA iiîipAS-m. 0. .k- gipïll Ml Mi? KIP'kpA AAk CkS f WHI l'k, «II lll-lllk A'kCApA A CA KMIţA, Clipi ÎKSA'l^ya AMpTfll 3IIU', KS AirTvTiipA H'AfylfrdTA coyiiTk oyirr^irkpiKk irkn 111. 7. kA mim cÔAOAtoyA mim toa\6- p^Ak IIIM A* .k HplîKSpSAk AMIAOpA HIT'kim, .k IIOAOAKA AHIA$Alllk u'Kp.\'3k Kb> KOypKÏM, IIIII A*"A( HllllpA .klITpbî komij TpcynSAbii MIM .klITp'.IATIAI, .kliailllTI 5'k«*l»k .klITpS ApATATOyA 4ţOK$A$ll jM kkkk, :i;b?An^yA 8. aima mim ci aa\S AMii|rk hi km ci K-kAk Tpoyni>Ay-iiik CIIOypKA, J>i a«*>mi ci Akii-kAA, a* caaka iHTpiAxyp-ktiAk yoyAicKk. 9. AuipiiAk Ap\*ArrAk, K-kiiAk Kb> a^'- KOAfcJAk M*A,t**-Ct, rp-kH ,\t Tp^MOyA A* A\WyCM, llS KSTI3A A AA*4* :k$a»p« KA llll|II Kl'rri «j>-kpA KtJKIMITI l|IMi>, AMf(|l'k CIlSpKACI. 3AM . OII.' 11. AAUpk AU'p, k'k .k k.ù'k AS KAMHk .kKAdpA, MIM .ktITpi? \"IIKAMIli>ri»Ak (AÏ RAAdAAtk) nA.tTI KTvpCApACI . MIM •ktlTpi; .k 3mca AS KOpîlV lllplipk. 12. AMIIJI-k CkHTk .kHTpS AP'*'' *12 ca. 1569—75. rOCT'k BOACTpAv KTv CIlSpKkHIOHH OyCllIxTA^H^-CC ^H'KP^ T'KAUpï, a,\iiHUiii[iJk n'kCK^HAk . nSopn ^VkpAi aé an;* aé b'khtk nSp- TAU,k; A'kA\HÉ TOA\HATÉHH ^'kpĂ p6^k; AÉ A$AW Wpil AXSpi'ipAi Aét p'kA^HHHA\. 13. BAASpil C^Ép'knÉ ACIli>A\A\HAk A CA p'kHivAA^ CT'KAÉ .kUlÉATvTOApÉ, HÉ AWp .kHTi>H'kpÉKk 8HT8HÉKATk .ţv R'KHII B'krÉ-CÉ. 14. npopOHMpA\ uni aé AH-kn-k uia'iité . uni a* «m ^a^aik ÉHOyk rpkfl : AA«KA\ BIIHÉ A^^HOyA .JvHTpi? ofjmilJI, SHTSH'lipÉK aé .kHUÉpïii ckii. 15. crk <*jiAKA\ îk^a^^ta; npÉcnpÉ tôim, c'k oeaii- H'kCKA^ TOATÉ HCKgpXllJfllAC AWp, AÉ TOATé AgKpSpE/U NfKSpXllîCII AWp HÉ IlS HHHCTMpA\, UJH A* TOATÉ pivAÉAÉ AWp HÉ rp'klïp;ï\ Cllp'llHHCOyA n'kK'kTOUJÏII HÉK$pAU,ÏH. 16. AH (A C'kHTk p'kllIITÔpIl BiHOBAU,H, A^nk nC»\*TÉAÉ AWp .KKA'kHAk, HÉKSp'kll.ÏÉ UJH A'kyÉ- K'kAKkTOpn, uiu r8pA Awp rprkAi|iÉ np-k Tp8^, A\iipA.iiA8-CÉ A\k rpA\iîpA\ BOAW, K'k .k Bp'kAMi A* ^nOH BÉIIII-BWp BTvTJKOKSpHTOpïll, &$nX> AAÉ AWp IlOyjTÉ .kKAA^HAk .k HÉKi>pAUl,ÏA AWp. 19. AHÉ/ft C'kHTk A$KpA>HAk AAHIJCk ÉH UJk CiJ^wW-T"kl|jé, COy^jSAÉTk HÉAB^HAk. 20. É BOll, IOKIIH,HAWp, Kfc> C^TvHTA A BOA'CTp^ KpÉAHHUA; 3HAHHAS BA\ HOIMIIk, A^t^Sll C $pilKA\ Cn'kCIIU.H A« .kHTpS ^OKk pTvHlÎHAk, WKAHHIIIJJI Ki> T'KAMpÉ, 8pTvHAk HÉÉ A* TpBnk Cn8pKA'TA\ K'kAlAHJAv. 24. HÉAi>A HÉ HOATÉ A ^

' ^P^ A* rpÉUJAAÉ IHH AH h8HÉ .kHAHHT'k CAABÉÉH Ca'aé HÉBlÏHOBAU,H .KHTpS BOV>K8pÏÉ. 25. 8h8a np'k .klJ.ÉAÉHTCAj'A A°'V\-HOVTA Cm^CHTOplOA HOCTpS CAA'bA lllll AVkpÏA, UHHiSTOYTA IHH n£>-T'kp'k, UJH AKA\8 UIH .JvHTpfc? TOU.H BTiHÏH . AAMHk. Epistolia lui Pavel cătră Romani". Cap. I, v. 28 — II, v. 5. (pag. 69—70, fila 15, foïa 3.) û c^-kHTi?A8H as IIABÉAk TpÉA\'kTÉp-fc K'kTpA>. pllA\A'knil. 3ah . na. 28. uni ^ka noy HcniiTHpA\ a°V/UHÉ3ty ck-Ak AHBA\ .JvHTpS AMÏHTÉ, a^a* r,pé é" a^V'""^^ .kHTpi? HÉHCnHTHTA\ am'ihté ck r8pH, p-fcAÉ H'kpAJiSpH, ujoii-THTOpH. 30. KAÉBÉTHHHH, A8 a°V/UHÉ3Éy OVTpA\ll,H, ac,crkahtc,p1'; Praxiul. ♦13 AVkpflUI, Tp©y«ji.tlllll, a«jiAATOpll p'KAMU'p, H'kpHIIHIMWp IIIIIAlK'k-TOpll. 31. Ilf.pUfAHIIUI, 111*11 c^âTWfn «f.lpMTOpll, IlflOKIlTOpll, llî'll KA'kCTf AtOyA «jilpHTCpll, IIIAtllACCTIIKH. 32. IIIM Aip'MTAV'k AS AOyA\M'3lS llS .KlMA'kCff*; K'k MIA Ml AlllA «ji.Uîk ,\tCTÔllUWHM av?p-lO'lU c'kMTk; Ml lli> am IA UmfMÊH Ml AM'KA'k îf.A'Uk, Ml IIIM MlAOpA Ml «jiAKk KÔA MIAOpA Ml «ji.ÎKk MAI. Cap. II, V. 1. A,'P',ITK AM'KA «f>'kpA C MCTI CH11* AHWÎ1TAT(; ^'P1 M*A '* «tA,:K MUA- K0V* giim am'kcT-k, w w,\u, :v^\%\tKW\it\w aiiiA MÎAOpA mi «ji«tKk a&'p, iun «jni'ii AiniKKA'p'k. K'k Toy «jioyyii A1 H;£>A*H*>nk a^'WSaShV 4. caS a( KcrkTAT'k A°VA,H,^m A0V" ,,IM A°Vn;^"aiMII,r't'Pl ,,m .kAtAS.ki'k-p'kKAa'pi ii* rpii:Kii|iii? nS i|iîn K'k A4YA<1''feHA A* AoyAAiirçiS cnpi iiokaâiiîi ti a^1*? 5. p'k»<"A TA ■**•»- K'kMTA IIIIIIAlA, 1'pOyiUI lUMIIk AVklIÎI .k 3IHUA A\'kHHtll, MIM HKIIp'k A'pHiToyAtni ;Kb»(AU'A\ .k TOATI H.îcSpllAi? 31. MpiCMpi TOATI 3MAIAI A\i»pini,H, AMI A IIOM A KOACTpA A j'y a*; p',im; m* «1iiM,k f\( rp-kS CAS a* JyAMii3iS ak A^y»« Tpoyiik i;oyA\k ka, iiim Koyii-iiik a* »k ck«HAnu,A Aoyn rp^ynk. *14 ca. 1569—75. *) 3am . p|W. 39. ME HS TOATS, KÂpH'k, dM'k/ivIIIK KdpHÉ . ov>iia KapHf acte a wa'auuHAWp, aaTa a aokhtokoya8h; aata a nici|it-a£>h, aaTa a na'cA^pHawp. 40. inii rkHTk TpSnSpE a* nhiAHJIam, ujh Tpoirn£>pÉ jy,l mvA\;fcHTk ; iapA\ a'ata; mhhcté H'kAU.hax'k, aa-téaé a{ npÈ mwUA^HTk. 41. rapA\ a'ata\ jp,P'h'ucrMc aPÉ coa'péaé, aata; TprKaxcku,É apf aoy>ha, aata\ ^P^^'kue cti^aeae, ktv w cT"k a\aH aS/UHHoacA^ A,ÉK;^Ttl aaaatk.. 42. auià £ ujh ckSaa;-T8pa A\6pu,HAwp. K'k ck ra cea\AiHÀ ^.HTpov; hStpeahpe, ujh ce KWp ckSaà HEuSTpEAUpE. 43. ck Ka cea*a\hà .k hémiïhcté ujh ce ca cKoyaa ^ miïhcté; ujh ce Ka CEAUuià ^ caa\khmk>hé; ckSaa-cé-ra ,jv nST'kpE. 44. uni ck Ra cea\A\HÀ ^h Tpovrnk wamheckk, UJH CÉ Ra CKSaÀ .jvH TpOYTlk COlT^aÉTÉCKk ; K'k ApÉ WA\$Ak .kH Tpoynk aé t crkA^f^' aU,a Ka 11111 th TP°Vnb a* A^Xh- 45. AUJÀ KOY>A\k CKpHE, ^OV> .kTlH WA\k A,\AA\k; .jvllTpS CCĂr^AETk rh8, ujh méaa a{ An^H Aji,ÂA\K .k Rïau,a a($)\*8Ai>H. 46. K'k .jv MÉAA np£ A(^)\*lk H0V É A* TUTpOy TT-kH, ME MEAA ME É aé ^ CTk- nAAin,;iv AoynAvjiM'kA méaa aé t a09xk* **) 3AM. p^r. 47. MÉAA a,* TT"kll WAAk ÉA$-É a* UTwMAiHTk 5 tap^ AAk ao,,A,k WA\k; ÉA8-É A^UHK J^t ^ MÉpil. 48. KOi>A\k MÉAA aé .k H'kAX&HTk, AWa' UJH É aé nP{ H'kA\A\HTk | IUH ME É a* t H'K,\H,IIA\f, AUJÀ lapA\ K'K.UK fyll ^ H'kAIl,iia\f. 49. UJH KOY>A\S HlCAXk NKpA.KATk .k KHUSAk lllwMAiNTOlj'Agll, C'k HÉ .kkpAvKkA\k UJH .k KH-USAk MÉptOAgH. 50. AMTiA rpltÉCKk É8; 4HUIU' APailH; Klv <»MÉAk Tpoynk ujh ckugÉ h8 noTk .kn'kpAJi,iA a0'""^" crr w môujé- hÎvCKA\| UJH MÈ Tp'kME, ÉAk HOV> KA A\01UEHH Ml^A MÉ É TpEK'kTOApÉ. 51. raTk rpivÉCKk Koaw ^ acKoyuck, tou,h hôh R-kA\k aa,$qmii, MÈ HOH TOH.H HÉ KTvA\k CKHAHîA. 52. UJH aMT^A a* TpaGk .kHTpC»y KAHIlHTi>pAv aé OKH, AA Rp'kAX'k Tp/KA\KIITEM a* 4I10H j K'k TpA\A\-KHTA RÀ a^ TAaCk, UJH AXOpilj'H CE RWp CKOyAà .JvHTP'a'aTA^ fylsll-T8pA\; IUH HOH HÉ R'kAAk CKHAARÀ THTp'AATA\ ^TvHTSpA\. [UJH HOH HÉ R'kA\k CKHAXKÀ ^vHTp'AATA^ ^'kHTOypA^.] 53. KAA^CE AA\Oy UOV>TpÉAHpÉH AMÉLUHA C'k CÉ .kKpaME .kHTpO'y HÉHOYTpÉAHpÉ ; IUH A\OpU,HÉH aMEI|IHA C'k CÉ .kKpaME (1. ^vKpaME) .ţvHTpOYr ^P^ ^OAp-TÉ. 54. E K'kHAk HSTpÉAUpTi AMACTA, .kKpA»KA-C£-RA .kHTpOy ^^P^ A\OAp*TÉ, ATOV^HME CE RA ^nAMi KOV>R^HT8Ak AMÉAA MÉ CTk CKpiICk, KTv AXOApTli É RUpO^HTA^ T HOV>T'kp'k ao'V\HO\*AyH. 55. OY>HAE-IU« É A\OAp*TÉ; nSTlipii? OV/HAE-UH-É AAO^AÉ, TTvpHA TA? 56. ia'pA\ rpOA3A /fAOpil.HÉH ÉAOy-E n'kKATOyAk; lap/^ HOVfT'kp'k H'kKATOYASll *) Cf. I, p. 316 (1698). **) Cf. I, p. 233 (1650—75). Praxiul. #15 iaSi a kgk. 57. ijp,Y» aôîi a(mfptk ^ aC,'U,,0Y«*K a°Y'UH,3,S*' Epistolia cătră Galatenî. Introducere, (pag. 189 — 190, fila 25, foïa 4. [Foïa 1 lipsă dar numărată.]) Giioywp'k «u i k'KTpA^ imaaimi . TpiAvkTt(pi) a cj/khtBaSh a8 aii(o)c(to)a' IIAKIA*. il'rkcTW TpAuckci (1. TpiA\-) t\i -p pu-UK . KK3oy hi iiiî-ii iiih .pK'kii,A; . KlîllA TpfAVKTfpflI, AMICTA : .kk'KUiUUl OyCITk IM, l"KAA;TKIIHAU'p, a1 AI1(o)c(to)aII . lllll Kp^STK KOypATK .JvlITpy \*C . TpIKS AllOCTOAOyAK, pAUUIpAVCI a* ntl|llîllf, KA C'K ci OCpf-3&*CK* . A'WCTA l|lll$ AUOCTOASaK, CKpHCI KTvTp'^IUllïll lllll .K1"kii AA\S AVKpTSpilCII AU'p a* KplAHHH*, lllll dllpOAII'k .KIITpS \*c . AP'irocTi, WrTkp&a k'K noy ckS upi'iiuStk mkS .ţ'KKSTk, Cf CKIIA\KA\ AU'p . AIIUKKAip'k lipïllAMI af A'kgi a At> AKpAAAlK KpiAfini,A cnoyci a( >k A'kgi, urîi ,\f AiSipiiAi aS akpaaa\k cokotii III h'MIA» AA Kp'kAM t\a Cf-KA OyAUIpA» T'KÂplll lllll CI KA an,,lPra amiaopa; a'k'iïA a aS \-c . KiiurrK iun aiiià ciioyci. p^cuoyiici a'k- mïa MVpk, c'k HCy A\.\ll COKOTT.cka; mia Ml C'kS .KHIIAATK, mî C'K ci aa«uii .jvirrpS a aS \-c . KpiAi'muA;, uni ck i|iiii kk mii a' yc. ao\*amkii,a;, AtuupTÂ-ci-ka mii a^V"'y» Tpi>iiK TkÂpk; iiiii a'k- mîa Mp A» a* H'KpAKK CHOyCI lllll .ţt'KJJ,* . C.jip'Kllllï 'l'pl AfkTIp'k. Cap. II. (pag. 194—197, fila 25, foïa 7, 8 şi fila 20, foïa 1.) 3AM .m. 1. a «fit* amI;a upiciipi ii.tTpSciipA;3'kHi Âïii iS Upauiik A\fplllK AA lip(S)c(.t)AIIAlk KS KApIMKA lllll aSàll tïtk IîS AUÎIII. 2. li> a'''''11^ A*Y,IIK "P* w AjW*t*>'V$+Jk, lllll A\Xk rpiviiA kS iioyinïn a* T ir(Aii)riAÏi, mi ii> iipopOMÏn .piiTpS iik-pauiii, .kça; kS mia mî ak'1; kStavi'Spav, (1. k'kSt-), ka tS iii> .k MHlICTf AAfpl'K CAS AAIpl'AH. 3. lllll TÏTK .f\k«V» IlS IpÀ IIIKOHTK kà ck-ak WVp*3*ACK*, mi IAK Ki> AUIIII ipà, 111II ïa' Ipà l'pfKK. 4. MlÙ Oyilïll «jipAIUI CTpAM*H, Ml Ki) IICII Cl .pA^câ, lllll Kpi. Ki> HOH ck $ïi c K *|Af^lP,';3f a HOiicTpa; ca6ko3iiw\, méa mî akia\k non .k ic . \c . kA non ck iu iiţM*3*. 5. upA\ nôii iioy oy.k MACK gilAtK CAS ck ACKOI"at"ka\K Af •># «* AtPmT''T'"; ** «r(M)r(l)AÏM *16 ca. 1569—75. A Ck $\t AA KOU AJ^WKQÂT6. HÉ a,é* HÉA Hit» k-k$TAT8pA AÉ OÎfHAÉ ÉH aS <ţ6cTk HÉKpÉa,HHHOUJH, k'k ^OatH^Ak u$ rh h A-huit At k'k3'kTSpa waa\tuHAWp; rapA hou aK'k/Mk héa hé aR*fc k-kSTA-TSpa h8 ^HTp'aaTk Kiink .kK'kiyiTk. 7. ra'pA AoynA anliA a"KKa KTv30YpA HÉ HOU ÉpaA\k KpÉa,HHHOUlH aHTjA CV(aH)r(c)AÏC t'kÉTSpa, Ka aS n-kTpS ^HTpy w TkÉTSpA. 8. h-ka hé k8 n-kTp8 a8 ^Hocrk n©YT"fcpHHKA kà A*pér"kt(j,p|a o^ho^h ^.HTpS anocroaH CSnTk aH'tvA TTvÉTSpA, aHÉAA .kKA A$ ^HÔCTk nST-fcpHHKk ^vHTpS H'KrAHH. 9. UJH KOyHOCKOypA MHAA HÉ MU ÉpÀ MT^> iaKWKk UJH Ki"4sa UJH lUMHHk, HÉA HÉ Épà .kHTptf KTvSTATfclpA CJWknHHHH, A,^" a,ÉpA a\ïé mu KapuaBa a\âha AÉP'fcnT^ m11 h^Vp** k^ h<*h °Y~ uSak; ka hou .jvHTpS n-krAuu, rapA eh coynTk TivÉT^pA npopo- HÏA CHUrSpU. 10. KA Ck HÉ AA,SHÉA\ AMUHTÉ a* CkpAHH, WpA é8 E^BSpivc a/Uk h, k'k RÉUUCÉ n'kpA npÉcnpÉ ÉAk. 12. k'k a\ahhté oyHïu béhha aé t ,akwkk ÉAk AXA.kKA KS HT^rAHIU ; lApA &t oifU^é KHUé ÉAS CÉ 3HHÉ (!) UJH CÉ AÉCn'kpU.h, TÉAXTJ-Cé; ţlHIl^k HÉA a,! ,f\ T"kÉTi>p&. 13. UJH Kd 111,1 Bap'HaRa CT'kTS K8 aHÉH VHAÉ b^oyu k'k h8 .fvKaA aé~ pÉHTk a^Y"*^ aÉPÉnTaTÉ a Éir(aH)r(é)aÏÉH, t8 rp"kUH a8 n-k-rpS uauHT"k TCĂ>T8pc»pa : héaa hé tcàt .jvKA éi|jh WBp*fcu, uju rïii u-krA- h'bHJÉ UJH US WBpÉAlUÉ? KOÎf/Uk n-krAHÏH Ck TpAACKA WlipÉALUÉ ? 15. k'k a« <>YHAÉ HOH CkA\/f>.kl|,a WBpÉACKA, US AHAXBHAÉ ITkr&Hf. 3AH . nr. 16. HÉ a* <5VHAÉ "0" UJHMk K'k WMOyAk aé H-TpS a"fcgÉ HO h a*PÉnTk; *>* .f\KpÉ3AT$pa ^ IC . £c. UJU HOIJ^ KlVk- AÉA\k vk ic . yc ka ck hé aÉPÉnT,KA\k npÉ ^k KpÉAHHU,a aS ic . yc. H8 Aé AO^KpSAk AéUHéH ; aÉPÉnTk AH'KA UÉHTpi5 AO^Kp^Ak AÉUHÉH hhhh CA£.k TpOynk aÉPÉr,Tk. 17. fcipA HOH AHÉA Ck k-kOlfTTwWk npÉ ^k yc . a^pÉiU" ^ii-uk, uju hou .kiuu hé a^aaa^k n'kK'k-toujh, Éak apA $u \c . caoyrA nAKai'Éawp, ankA <^ïé aÉnaPTÉ-18. kipA oyuAÉ & an'KA p-kcunïu; anliA rapA w koh 3HAH uju é8 aaa tpa'Kk .kC^a\h RHHORATk. 19. HÉ é$ nÉHTpS a'kgk aa\k a\8- < pilTk, KA É8 Ck BÏS A^'^K^aSh. 20. k'k ÉS KC>Y yC. C'kHTk C'kHTk(!) P'kCTHTHHTk, UJH h8 KIlS KOAW, HÉ \*c. KÏÉ ^vHTpS AMI Hé ; HÉ éS AKAAS TpAÉCKk ^vH TpOynk, AH'KA TpXCCKk ÉÏ KpÉ,V,iUI11..\ ^11°" A$H a^'V\H8ASH . HÉAA HÉ AMI H "Il S .kAP^gHTk, UJH CK8 aatk HÉHTpS a\HHÉ. 3ah . ca. 21. uS Apoy^vK-k G©YHAŢA'Ti. a°ViUHÏ3éyj é ck aa\S a AÉguÉH aÉP«nTaTÉ; aaii5 \c. .k hhhcté a8 axSpiiTk. I. Aule 1550. (Coilcx Sturdzanus. Ms. Acatlom. Kom., p. 21—30. — Cuvonlo don Hătruni II, p. 4 lu urm.) Apocalipsul apostolului Paul. KÔI'.'AIItSa CBT&xSh MASCA ailCAI.. r\*'; Cflllllp'h ctf^AÉTCAWp. kpk Af CTApI . K'k pS.'AIUI «ţpAlţlhUVp KTvTp'k \*C . .k TOAT'h «i.kSpuAt. uni 3$a uni iiw.iirrc. mu kackiiiui A$a\iif3f3! K'k .k tu«ti SÏAf.ACKA AllSlIl Cll'AplAI TO (lUl) .kgipïll UUAWIIIIAll'pS. A KTvpkKA-UHAVVp IIIII A AI&pilAWp . AUpYS A A À,S*W«;HS Ck Cl .kKIIIII . UIH A&ïS ASKpypUA' TOATt .kllAHIIT'k AS \C . J\iAA TWllJ UMAUIIÏII . I ax"*'1 CKHTS ACI <\IAA jfc .k T-KA\'KUIIHA'p'k AOpS IIIII rp*kAI|l( : jM o\-ii'kr\t iuiiiihï .kiigipim A\m . a* aa^uiui frrknt capninu louioapc mu pSrk'IIOIIH KS AATI A*'pSpl AyAMI'' m" MUIICTUTÉ? WpÀ M P'kCllSll,\^ aihA : nuni iuiiiiav j\tAA >ua «u c'a'S akcatS a* A^idiţA aSauiii . Afpmry ckiitSa iiSauai T'kS. mu ck puur-k aiiiA : TATkA iiôcrpS «UAA «Il Al|lll .k MlplO CKHTS hSAUAI T'I.S . KkllA$ Klp»« IN"* AHIITpS .kH'kpklMIl TA . «pïi KO t'a TA K$A\ .k HlpIO aiiia llp'k llpl UkAVklITS . Al Ck A\$II«IICKS .k IlSCTÏI UIH .k A\TvrSpï IIIII .k iih|HpU • uni Ck A^K* ^ vt'pAèU'k mu .k «iitum'i . a*-h roiitci;5> iiiï-ii A*$Afci;S. 11111-11 SmHI'S. IIIII ci'SflUCKS Clipi ah . III .k TOATI HACSpHAî IIAklirS. IIIII Ck «|.AkA\'kU5ICKS . IIIII Ck .kCIT0UU3A . UpA lll .kKAAllA* -k «iiTkiui . AfP kirry c«fîiT$ .'SiimitSa TkS . mu cm'itS Shiihiii, iiiiï 3t>A UIH IIOAIITI . Mpk IIIIIIA\A AU'p ACTI AUlAll'ACA . HOH CIA\.kgipï.» .klIKT* III AUlp&Atô ,\( p-kKA'ni>Ai>H Cli> . &l rpAwWfcAÉCKS ÏITvKATÉ npi I1T\KATI . J\,i c(t».) CnïpKA\ Ki> piAI Ai>Kp£5pÉ . np'ktOKIipi . ujh KAÉKÉTÉCK8 . UJH AXTvJITS oythiih KTvTp'K AAkIlj . Ki> ^i>pTi>HMri>pi . lllll k8 KSpKÏÉ . UJH K8 3ABHCTÏH . Illll-lllk KApCk CkHUIAI UJII-Ck rpkKHTOpil .k ipkp'kAI AIUH . UJH KAAKk nOpi>HKA TA . Ulii TOATE AWYTKpSpÉAA CTv Cn£>pKA\ . KpSMI w UJIHk .k A^UHAI CA'aÈ rapTv piVCTi>A AOpS rpkfl|IA A'IAKOASa . lapiv CKHTSa KOTÉ3SA hS-A HTv3£CK8 . lllll lipA3HIIMIAE CRHTÉ AAE TAAÉ Ulï A UIAHTÉ 3Ï CRHTA A^/MHH/ÎVKk ÉH H^ w ni- 3éck8 . ujh — — — — — — — (lacună de 2 pagini). ____Ai>. yc npÉ ÉH . IUH ÉpA .k TOATk ^P^A\CÉU,É UJH AMIAOUIH . Lllll .kTpiGdlO .kUÉpSA : MÉ .kUÉpï CHHTS AHÉ1|IE? . LUH/M pkCllSUCk .ki.IÉpSA UJH 3HCÉ : AMII|IÉ CIIHT» .kUÉpÏH UMAXÉHHAvVp A,,PÉ,'IUI • l,,H 3HUJ KTvTpk .kgEpS : TOU.Ï AÉP(n,0H 111,1 n'kK'kTOUlÏH. l|lllS-CÉ KkHA^AXOpS?. lllll AMI 3ÏCÉ .k^ÉpSA : KASTk lipÉ nkA\-kHkT$ . UJÏ K'kSTA'lO LUÏ Kk3$IO TOAT& a8A\É . UJH ka w HlkYMIKA . UJH 3HC(é) .kgÉpSA . MÉAA MÉ A\k IlSpTA : AKOAO ÉCTÉ aa'kp'ldÉ (!) . UIH tOGHp'k IVAAÉHHAOp MÉkl AÉlllaPTa • UJH Kk3SlO 0\\f\ HiiwpS AÉ 40Ky "P* cnP'K TOT8 nkA\A\HT$A . UJH 3ÏUJi>:MÉ ACTE A^AAAIIé AMIAA? . UJH (! ditogl.) lllll ami 3HC(l) .t\gÉpi>A: . AMÉAA IlSWp AÉ T°Ky ACT^É A WAAÉHHAlVp HERNII . MIA MÉ CÉ au-CTÉKk .knpÉSHAX ^ pSrkMIOH-k ll(pllll,IIAU'p . É8 UAA>HlllS UJH 311111$ KkTpA\ .kgÉpoy : ROIO CK Ek38 Ctf^ÉTÉAÉ IVA/UÉHHAWp A,,PmK,Jl11-AOpS . UIH A n'kKAVTOUJHAOpS . ^ MÉ KlinS ACS AHH 4MACTA aSAMJ . IUÏ-A\ll pitCnSHCA^ .kgÉpSA UJH-AMI 3HCÉ : KASTIx .k gOrô . IUH Kkfc>T4K) ^ gocS npE nkAATvHTS uni kks^ic 8 oaaS /VtSpiiHAS. luh-aah 3hc(é) .kgÉpSA : AMÉAA ACT*k A" AÉPÉnTi> • UIH RkSTàlO UIH RTv^SlO ^Ali-TÉAÉ A&H MÉ-S ^Ki>T8 'f- H8/MÉAÉ AS Ay'UHÉ3É^ T ^OATA^ RÏAH.A CA MÉA MÉ-8 RHCS npÉ n^AAA^HTS . UJÏ TOATÉ ^AHTé'aé CTA .kHAHHTÉ a8|J AMÉAA MAC. UIH Rk3$K) RA» T ^SanTÉ b8HÉ CÉ-8 CkRpkUJHTS . UJH-UI *a$ ^ikKSTS OAÏX"UA\aé c8^AÉTÉAS|I CkS . UJH Ki> ICKÏpÉ UIH k8 A^a" MAUA\ . .kHAHHTÉ H ctà *kgÉp$AH (!) AS A^'UHÉ3lS . UIH AÉnP^H^ K$ .kgÉplltl ^'KHOpH . UJH Kk$TApA\ TOATÉ ^AnTÉAÉ WAASaSh . UJH AÉ MIA! pÉAA H8 A^AApTv HIA\HKA\ AA ÉAS . UJH Rk38lO OA\8a K'k K8 TOATĂX A^AMAUA .kgipïll COKIVTHA Ulll nk3ÏÉ cS^SAÉTSA AÏ)H nkHA\ K'kHAS-A Ai>ApA\ ahh TpSnS.uju a« ^Pé" wpï rpA\upA\ aSh : cS^aé(té)! kSho- l|IH-lO" TpïnSA TkS AÉ <*" lUJHT . AOCTOIIHKk Él|lï . UJH UipA\ TÉ Ripil .kTOpMÉ ^ TpSïlSA TkS AA 38a A« .kRÏÉpÉ . AÉ Ck npïllAAÉl|IH MÉ ii.h É TkTHTTv K8 TOIJ,ÏH A,PÉn,0"M • i11" ASApA\ c8^AÉTSA A-Ï TpSnS . Ulli-A Ckp8TApA> ujh CTv KSHOCKSp'k . UIH 3ÏCÉpA\ cS^AITSaSII : pSrATS-HÉ-ll . liOviticiiH c. 2<>, v. 3 —11. 3 ASll\vHA «jiklîSTS KOA AS a^\llf3fS np'k ll/Y»AVkllTS. lllll KIIIÏÏIA . .kgipSA lllll U'k3HA lipi llkAVkHTS .k TOATI 3IIAE . lllll 3IIC(l) .kUI- pSA : kSkSpa'.-te cS<|>aetiI kx iS AVk KSi;Sp af tiiiii . ka; au ^*kJt koa aS aSmhe34*> irkiiÀ; a(ii) kiic npi irk(AVk)iirS, iS aa\S aS1ie(!) «i\.ihté kShe .k toivte 3ïaé KkTp* \*c. aima upk iihï a\*ya c^irrS. .k T'kAÛiiuiA'pi cSAETE ! ck 11S ri «iw- Afl|MI Hf'l Ck TE CKII(I|III . K'k KIpT AMpyi .k AOKSAk MEAA Ml D'Ail AXAII K'k3STk IIIM a>ll"IU'OCTS .kTpS Tlllll . A)(Sa c^HT-k A.ipyE .kiniri'é co^aitSaSii .k MipS . upA; .kTpS A\*Sa cSck m.ci*a ap«',,im Af Am4f,p* "i" C('K) TkiirSfiÀ uni rpkiiÀ: IV ! KS K'kTAi CAÀl'wY» TE-h CFK>AOKr#TS CS«f«AETE KS AAEK'kpS Kk *JlS- yï'Aii a* "S" ! "'ï a'm .k'rp/Y» cS<|>aetSa npi IlOpTA MipKVSll . .k AkSTpS KS T'kpïl 3IIC(f) lllll KS TA.1C A\Api pkCllSlICE AOpS lllll 3HC(f) «U1IA : a* IVKkp'kA! KOACTpl «ţSuillO iS . lllll KS IlSTfpl Lllll CIIAA A S \'C . AVk .kl'pkAIIIO . AIIIA au*. IlSpTk .hU&pSA UIII-AMI Ap'kTk . AE C('k) l|IIIIUI TOI 1,11 Kk IlS AAC('k) ASrt«HI3fS lllfpKIIII . lllll CASUIIAÈ CrtAE .k IIOIIOCASA IIEKSpAlUIAlVp . MIA A ME CAŞULUI!! a S aS'VUI(3'$ AipiHTS cSAITSA CES .k TOATE 3IIAE'aE KÏfllïlH CAAÈ . AMEA CllSk> ko.hV p»'.R'« 'V* ASAUU31S. 11S aé »iEr*kiiAiîp* 11111 a* txtnt KOACTp/Y» Ck IJfpAHin a^AHAIţA ME-S TkTHT KOAW ^ïMMKA IIOCTpS. IC . \'C . amiASA i CAitKA lllll .kll^P'kl^ÏE . lllll IUIHStSaS KS TATkAS 11111 »;S .c^utn'S a1 mu nSpSp'k .k kekS . AA«irkpS. II. lôliO. (Cuvcnto don Bùtrùni I, p. C—12.) Leviticus c. 26, v. 3—41. 3. Ck KEIUI \*ll . .kKAMIAOy .k TOI*kA\i\AEAf tWki\t lllll ItfIMI <$hu,ii . uju >KoyrSa a rpoa\a3iiaop nouipn aa\ «jspkUTk. Koya\ .k A^pifiTaTc ck .kKaau,. 14. rapk ck a\uc uoy kcu,h yn .^rkASunAoy. un uoy Kcu,h ijsdHe towtc nopkM'fcacae (!) a\-kae . 15. uni ck relui \*ii oyp-kHAoy as-kcrc uopkUMu aac /n-kac . uni cS^aeToya KocrpS Ka anc • KCA'k-Kôio npc koh k8 KoyTpca\oypii uju Koy ^oyniMCH . Koy ^puroypn . a« Kap*ai Ka cKkA-k KOCTpk .k ci>^acToya KOCTpoy . ce Kop Aocm11 totc p-kacac uni mc rciui cca\kna . ccatkiikToypa KOCTpk . w Rop a\k.kKa KpkîKnaxdHiïH KOLupn . 17. dcoynpk aé ds'kA. roh> .jvtopmc $m\a a\"k ^k da'knoya KOCTpoy . ujï kciui \*h EAToyiui. .piauin"k Kpk-tKikwaiiiuaop KOi|ipn . uni Kapiui oypkci;oy npc koh . aMCA ce Kop AOmhh npc boh . ujï Kciui KkHAoy Hiiavk npc koh ho\* Ka ronu . 18. rapk ck uoy bcuh hïmh ama ^krkAoyu a\hc . Koy . 3 . wp a\au Tape koio eaTc npc koh . ne ^kTpoy nkKaTeae BOCTpe. 19. lui" koio 4\piviiuf ;koc npc Tpoy^ïA KOCTpk um npc a\kpnA Tpoy^ïen KocTpe . ujï Mepoya KOCTpS .ka" ko (!) «Şah* ka juh $tp$\[a . ujï nk/UkHToya . Ka aé apa/Uk . 20. mu axoy.kKa KOCTpk Ba nepu . Kk iika\kHToya KOCTpoy noy-uiï Ka Aa \*acua. uju a-haujeae npc Kk.k-noya KOCTpoy uS Bop ^n pOAHTopc. 21. uju ck kéii,h yï .kKaïuiAoy .k npoTHEa a\'h . ujh uoy bcii,h acKO\-aTC (!) npc auinc . a^ • 3 • wp boio a\dH Tdpc a\oyaiui EATknac npc boh . A^nk nkKaTtac BOCTpe. 22. îKHBiiniiae ckaKaTiiMc &e nkAoypc. boio TpnauiTe npc koh Kapcac iiop a\k.kKa KOKOtuiii KOippu . ujh A^HTOEoya KOCTpoy. iuï npc LoviUcus c. 20, v. 3—11. 5 koii KOp .kiioyiuiHA uni KkpkpïA* Korrpt r.op iioycTim. 23. ck A;pk(!) nï'iï i;oy amacta . noy kk kihï .ki;oyiiA . inT ucuï \*ï .kiiAkiiAoy .k AA'kiiSA Auuoy . 24. iS .ki;k koio .kKAA .k AA'kiioyAk KocrpS . iiiï a(-7U'P A\AII TAJK W KOIO KATt UflITpS HkKATIAt KOCTpl . 25. 11 lT KOIO AAOyi* »'pA\k llpl KOII . l'Api KA CTA t\t KACkOy.,\,l llpl All'k-Ti>pA ,\v\\ KApI AAtOy jfikl'CyTk KOy KOII . IIIII Ck Kk Klllï \\$l\a KOII .kTpOy VVpAIIIIAI KOCTpl . TpllA\IITI-KOIO llpl KOH A\OpTI ,\t •ioyA\k . mï af ak.kropi . mï koio ,\a npi koii .k a\mia Kpk;i;iiA\A- IIIIIAOp KOippll . 20. ATOyilHI KOIO AOyA CHOpkW llklllllll . KOyA\ 3IIMI (!) AXOyipÏAI KOCTpl lïOp KOMI llklllll . A\k.kKA«ll Ck «ţiIf IlSCTIIII UFpAUHAI KOCTpl lllï ïS KOIO IlOyCTÏII llpl AOKOypIlAI KOCTpl^. «li.AI CKIITI . lllï llpl AlïpO-CIHÏA KOCTpk «l*k KSilk . IlS AMII hoa Ck IV CilAUlS . 32. .kll A»IICTA Kiiuoy ko» iioycTiiu ukA\kirroyA . iikiik .kTp'ATkTA Koyw Kpk:i:u- A\AIIIÏII KOI|lpll . K.lpïll AkKOyiCKOy .kTpOy lAOy . CI KOpk AUlpA llpl IAk . 33. llpl KOII KOp .klIkpIUI .kTpl llkrkllll . IUII KOIO TpAUl iipA\k ,\*yi\K k*» • mu HkA\kiiTs>A uocrpoy ka iiSctiiii . uni u»pA-iniAf KOCTpl Kop uoycTïii . 34. AToyini ka «f»n iikAïkirroyAbu CkpKkTOU'p . UkllA KflUI yil .k UkAlklITOyA KpkîKIIAUllIHAOp KOI|lpll. ATÏHMI KA if.ll UkAlklITOyAOyil CkpKATOU'p lllï Cl KA .*vA($)iikTou'p *l aiamoyAoyu i;op if.Syu . mu auia KOpk «f>Syn . ka iiiï .kii.uurrk ApAwn . mu KOp hïka kmiaS miAvk upi m iioy-ii ka romi . 37. mu i;op «jiSuï oyiioyA ai AAToy. iniA\*k AI kTpl KOII IlOy KA KO\*TI3,\ pkAHKA ApA\A llpl KpkîKIIAlAlllOyA CkOy.Kk«ll AOy .kKAATk .k HpOTHKA A\k . 41. AipmTk AM'kt iS .kKk KO» .kKAA .k AA'kllSA AOp....... 6 1550—1580. III. 1550—1580. (Codex Sturdzanus, p. 114—126. — Cuvente den Bătrâni II, p. 284 urm.) Minunile Sf. Sisoe. KdflÉAÉ KOHHHKk ka CTH CÏCHHTx . mé MSaTÉ WLMH ClIpSlJ? .jvT'KK» CÏpiIlàllÏH . ah j^WH TSpMÏH . ah TjJIÏH T'kTAp-kH ! . t J^eKAUi 4*kiicé pSrk. ^ToapCÉ-rk cth cHcîH-k &t p'kc^piiT aa paKÏA . nui khhé K'KTpA\ éa8 .pHUÉpSA A,0/UHyA8H t khc WH 3Hc(é) aSh : A,s-té CHCHHé kt\TpA\ C0p8-ta iltMHNTÏE . Kk-W a$ IIKCKST mhhmh ko- kohm . mim ra£> aSaTk APâ'rrôa/iA. iun aak ujaceae ca ce ii-ak ra . ck H8 MASiMKS . iun aSw $été c'rh caSîkacka\ k8 xpan-k .krpS aHk . UJH MÉpCA CTH ci 1 Clim K'kTp'k CTAkllS UJH 3HCÉ : COpO AMAIIII- thé! ,\miki;nr\f-a\ii ctamiSa crk .kTpS.a 3hcé.hS k8té3 ck-u.ii A(UJ- KH3; K'k MA\ TÉA\s A,É APdK^A .kWÉAkTOplOA . éa 3HCÉ : COpO AM- ahhthé! a,éujkhAé"/WH CTAknSa ck .kTpS ka\ a/|wipA\ AXÂçit H CTAkU^a . ihh .îvTpA\ "HT8-AHUJ ka W rpk$hu,É A,É '"ÉK> CSnTS KOnilTA KaASASH A S chchh . UIH pIxIlH KOKOHSa . UIH %$lfH KTvTp'k a.dpÉ . a 3HC(é) : W $ç>ATtAt a\lS! KSA\ ILH 3HUI AUJA . ATSHMÉ CTH chchh .tvKAAAÉK'k np'k ka- a8a aSh ujh AAÉpr*k np'k cn/"pA\a améaSm &ç>ak . KaaSA aSh Kkii'kii A,H)(nïa . UIH aké .k A\*kHA« W C^AHU/k A,É $0Ky • wha r0HH FIP aa w CAAMé . UIH 3Hc(é) : AÉA\h8a Ac* A,^"HÉ3l8 . CAAMé! . Kk3$uj A,Pd" kSa /p$UHHA,S ujh .kS (? 1. s.k) kokohS aSktvMaS? • mm caaméa(é) ^pSCÉCA Kk3ST UIH 3HC(é) : HSa'aA* Kk3£>T . UIH 3HC(é) CTH chchh : Ck .k^ASpÉLIIH lapTi nOAAAÉ Ck hs A\a^H . Wp UJH KSpCÉ UIH Kk3S aat'k aéa\hs . pSrk . UJH 3HC(é) CTII CHCHHk : aea\H$a as A&UIIC3CS . pSrSAl! . Rk3Slll aqak$a ^IJHMA.S ujh S.ţv KCKOH ^KK,IA^? • mM pSrSA ^Scica Kk3i>T ujh siic(é) : hS-a'aa\ Kk3ST : ujh shc(é) aSh : Ck ^pïll KAMCTÉA\at. SH^é u.îé P'k/l.'kMÏHA ta AKOAÉ Ck"uh Sijmi,\,S mu 8 kokoii a8*m»a8? . iun 3iic(i) a\acaiiii8a : kk38io-a .K Aupi a^Siika'khaS-ci.ck «pïn KACKHTS lllll U'CKITHT . AIAMiSA AS A^'W^lS . AUCAHU'K ! lllll C'K <%\l\ AA TCATI KIC'kpIMIIA'k ,\t ASAHIIIA'» . lllll lA'AAMIIIIAU'p ,\t CIICIIlTl . AIIIA ,f,S . lllll Uliii! AA A\Apl IIIIIIH'K ApSlIKK SlijlHilA a8h .K AUp'U . lllll ckoc(i) aP«ik8a aa 8ckat . iiiii .pMinS a-a kati i;8 . ck . t\t «*3A*-imiii a,i «f.îipS . iiiii rpKii a8h : a*"*" 3 . «f.iMOpii aii cSpopii am a\t,aiiiitîiii . iiiii 3iic(i) aP«w8a : h'aa\ mmui x\a kk-a'aa\ a^ki'ikat . IIIÏ-II 3HC(l) ASII CIICIIII'K : KOp(l|IIH HpOKAITI t\pA*l(t) 1 . AP'W(8)AK 3lic(l) : l»CpAl|llll. lllll T8 AAIITIAI A\'KIIII-TA ,|» IIAAA\A» . MIAA MMI c8nri8 .j» Tiiiupiiu . at8iîmi ctii ciiciiii . iaS-uiii tim(i) pSrA» KKTpk .\8AMII3I8 . IIIII KOpll AÂiÎTÎAI AVKIIII-CA .K IIAAA\A\ . AT8IIMI lllll ,\P^" i;8A KOpll . 3 . iJMMOpll AII A\IAIIIITÎIII . IIIÏ-II 3lic(l) A8II . CHCHH : kïs ,\,8AMII3l8 . TAMISA IIOCTpS AA MlpIvWSlI lllll AA'K IIMwWKHTSaSh ! h'AA\ A TI AKCA &f>A*H . HAUlA» Il8 TI Kfpil y8pA . lllll .KMIIlS A#***A A CI U8pA:C'K A\*K IMpA* A( T'KpÏA .Jwj".pHKATSA8ll CKAOV'HK . K>IV pSlW AM.ICTA PpA»ll-CI-KA lllll II8AMAI T'K8 IICAWIIH-CE-KA . AKOAI Af***'* C'K llS-A AKCMlfpl . KÏS A8AMI(3I8 . A^AMl8A IIOCTpS AA M(plOA(8;ll lllll AA II'KA\'KHT8a8HÎ |TaA\ A TI AKCA „\pAM(f) C'K llS TI Kfpll U8pA . iiiii .kmiiiS APaK8A k8 a.iKpAvAMi A ca» gSpA : ck a\(*k) HApAi Af T'KpÏA .p1111 MIAOpA Ml IMIIIk .KUAATSa IepCAII- a\8a8ii . iiiii p*r* «ftAi; uni 38a iiiii iioahti . mu p8rA amacta i'p-khck-ka iiiii ii8a\ia(i) tk8 iioamiiii-ci-ka . ckauitSa amiaa 118 COKOTII Ilp'k AP'1|;8A MUMIA «IA\'KHA» . IHIM k'KTpA» k.1ca A8 A8'WI1I-3fS . AMIlf lllll-A M'plAMc(l) (AS c8IIT8 .kHT8llIp(k . UpK MUMA CA'KKIIA\ h8a\iai tatkaSii ckht8a'kii a\'k »i» àmmfà mu u8p8pi uni .(» ni-miiii kii;8a8h . aa'KK'KpAT aa\iiii. cf. 1709. 8 1550—1600. IV. 1550—1600. (Codex Sturdzanus, p. 1 — 9. — Cuvente den Bătrăiu II, 43 urm.) Legenda Duminiceï. (xKpHr.T$pd MEp 10 A ,A,A\a8H HOCTpS A Ai>H ICtfC \*C . AOy ATvCATi> . J^tH HeplO . AA ÎpCAAVk KSK'KHTS . UJH CnSHÏp-k . Ki> Ai>H . AA CKAShSa CtţHTK. KtvSOY W niATpTv a,éu MÉpK» . AAHKTv ÉpÀ liiii .Jv RCA'kpC . .kCA HHAiC HS W ni>T/îv pT^UKA • A^HAfi'K-C'K nATpï'ÀpUIÏH . UJH KTvASi'A-pÏH UJH ripeoyilHH . M CTATSpA 4\ TpÉH 3IIA'k . UJH *k TpÉH H0- iihî cnpe poyrA . pSrApTv A,i>A\Hrk3'Ri> . ujh rpui taac a,hh népio J^t 3HCTv AUJA : a8WH,H HHATpA! W aSVV neTpA IIATpÏApyi>A HÏA A\Ap'k . a,É W frlCE-kHi . ^Tp'TvHCk AijiAA\ Oy RApTÉ . KTvi>TApk RApTt . RApT'fc 3HCÉ A IHA : re.V'U1 T1»1 WdMHHHAWp ! . K'k AIIHTÉ Tptl/MÉUJ (!) W RApT+, AA KOH . lApiv KOH Hi> W Rp«3i>Tk . TpeAAÉUli> UJH A J\WA RApT'fc . lapiv U8 UJH R-k ,kRpÉ3i5T R^R-kUTiJA^H A\éS . TpïlAUUJ (!) UJH A TpÉA CRpklHTSpTv : /«SATE A^Rp^pï UIH ckAwk ATvCAlO Cnpî KOH . t ROH ho UJH K'k .kKpe30yT . LU H ho Rk nO-KTvHT . H'm KSKTvHTOyA .kUepSAOyiJ A\'S u'AHÏ ACKSATATS . HÉMÉ .kHÉA'kCÉTS . MîpiOA UJH nk/UAlITSA cé ra CRHAARA . «pk Ki>RTvH-TOyAk A\e8 UO ra TpÉMÉ R'kl* . K'k A,ÉPtnT* «JSAHTÉAÉ RUUCTpe MéaHv AA^ATÉA-fc . ÉS ROIO ATvCA UIH ROIO TpÉA\été . ÉpHH rp'kAÉ . UIH UÉpBpkl . UJH ^AAAÉTÉ . ujh AT^RSCTÉ . UJH UM\ï,4,e UIH Ti)cé pÀ . |......T mé Ui> ARÉIUJ AUlAk . A\HUIÉHH nA'kHrS . a,wk ROH . é ROH ho-h AAHASHLUI . npÉ 3é8! CkA\Ti> AIIAXKkl haa/ft mé u'AOy A'kgÉ . am'kAA .kR-k A,A$ AAACTÉHÏÉ . É ROH AUJAOCTÉHÏé U8 AR6UH. lipÉ 3éS ! A'k/VAHÉAOpS R-k a,ÉAy "aoa, A,i pO^ÉCKS . a,*P«,TS $A\\-TéAé ROACTpÉ H/ftA'k p/ÎVAÉAÉ . MpTv aé ROIO CÉKA . UJH ^epeUTS rPÉ" {W A Ai Ai ROACTpÉ m/aa*fe A\o[\j*JATéAé . p'kOYTpÉAÉ UJU H3R0ApÉAÉ ROIO CÉRA . UIH lipil.k ^P^ AÉ 4'kuA ROACTp-k m A A Ai 8 ata . wfclţCA'k- ueii,ii . ue/UAHApHAOpi> K'k uo CEAvniv TH.eAe'nu,n! a,£A^kk a'kM* • uese w 3iick jykAt A\'kAe Ho[y] «f/kMÉTS luh uo Ae uu.kpOTS.uni hS At ackSatat. hS i|ihiui He.kU,eAènH,HAopi>! RTv .k Repep-k A\Ape aihité ^eMS W/UO\' ^TTvè AA,AA\S . A,ÉA ^MIO .k KHUOyA A\ïe8 ? US lUHIlH Logoinla Diiiniiiicol. — Talâl nowCrii. 9 l»THfrt#miHAOfrt> ! k'k C.f.llTA fVO[y]A\fTplKK AvkpCI Ap\\UTAk r'AKpUAS .jx MITAT'k HA34^pc)TM#h à\t CliSCC '1(1111 /f/liTI llp'k KSpATI K'k KA ii.ii|i( yc . ? cipin'A A*'tttp** lllÎA'k .K CKAOyilOyA CAAKIIII AMAI . lllll KOIO KATvCTAvNA KS A\A»pA A\'k MAÀ .ppAATÀ iuh Iî8 CKASlIOyA AVÏtS MIAA C^tMTţA . mi KOII 110 kiiui UÙp'k . lllll 110 kiiui Mjl.pCTIl C<{ïlTA ftOMEţtf^l) , mu c«|aiii,ïii avïiii -mià Aupïii . i ioy koio a'kca A*f*rnniKpi- AIIMUA KOACTp-k . .fj'lpll MIUI . lllll CKpIIII KS K'KTI A***1 KAIIITI . iiiii rôpiiAi AU'p a1 «p01^ >'*p «t»1'' • af ,:C,P8 c^gi TpSlIOpiAI KOA- CTpf . lllll C'k TOATK «f.OAVkA; . C'kpÀ lllll AIAM.NpAHA . lllll AA Al'I'Sprîi . ,\t C'k ci pOAgi KS iţpllKH mi.p-pilllll KOy rpHIIAAIAI CAAI. V. 1571. Tatăl nostru ■lin Evangheliarul din HrilUh Muséum. Columna Iui Trajaii 18S2, p. 80. 'l'at'kak IIOCTpS mi Il|lll .p MipWpf, cţuil/l'.CKKCI HOyAMAI T'KOy . C'k KÏI .pIlkpKlO'A ta . ck «fJt KO/A ta KO\'A\k ,N MIpÙ AUlA .lllll lipi IIKAXKUTK . iikiih'k IIOACTpK CKIUIWACK A^* h04wv ACTK31I 10 1577. 1 j mu rapTk hoàiv rptuiÀAÉAÉ hoactpé . KoirAXk ÉpTkAXk mit hou rpï- UllllUlAWp HOljlpll . ujii HOXf HÉ A°V',É T HllnACTÉ . mé hé, H3KkK'kl|ié llpÉ HOH AÉ \*iita'kHOyA . K'K A TA ACTE .kn'kpkUJÉ ujh nST'Kpk mil CAAKÀ .K K'IlKk . A ami H b. vi. 1577. (cf. ed. B. P. Hasdeu, Bucureşti 1881.) Psaltirea. ^flATHp'h ^'ÛIKON^A^H KopÉCH. (GA3-IllÉKÉmK). gm. Psalm 3. K'KHTÉKOVf Ak AOXf (a^KHA^ K"KHAK «^BUH/^ Aé ^a'hA A8 AKÉCa(aOA\)k 4iÏK»AK CK8. 1. y\OAAM!É mé CÉ A\OyAU,HpA AAK CTp(lirA)lO . uih AOV73H-AXA Aé .k AAArSpA c«ţuTA a aSh . 5. Éoy AA^paxi» mu aluiuïk» . ckoy>- aaio k'k J^Ç>\ft\\lUyÇ)\f qHuMWCH-axh Q HOy ,\\^ TÉAXk Aé AÉ IVAAXÉHII . mé KAAK .kUpÉHîSpSA axï'ïS . CKWAAA A^MXUÉ CirkC*kl|ié-«A AOVTAMIÉ3Éi>ak AXÏéS . 7. K'K 'l'S KTvT'kAXAIIIk TUHUI Mé'a mé Kp'kHÎKÉCKk axïé .K AÉUJÉpTk . Al'lH'0'H rpÉUJHU,UAOpk 3APOKHT-aii . 8. a A°'u' H8a£>H acte CIICÉHÏA LUII HpÉ lv(AAXÉH)ïll T'kH EAArOCAXVEÉHÏ a ta. cf. 1688. Psalm 5. *j\ c^p'kUJHTk a« a^KAHAA K'kHTÉKSAk AS a^A1* • É- 1. FpAIOpÉAÉ AX'kAÉ- C0K0T'1U|IÉ a0a'u,,é • .kU.ÉA'EUÉ KÉAXAp'k AXl"'. . 2. A AAMÎHTÉ TAA'cSAK pOV/TAMK)HÏÉH AX'KAÉ . .kllTvpATSAk AXÏéS mû a°v'VXUÉ3É8Ak axïéS . K'kTpA thhé poxVi-Aio-axa . 3. a^mahé • AÉ" AXAlli.HA AB3II taac^Ak AXÏéS . a£'liskH'kl|,a ctakoio .kUAHUT'k TÀ mû K'k3k . 4. K'k a^»\hé3é8 mé uoxr ka ^'KpAA'kuÉ TO\f él|ih . hS cé AiipouÏÉ a^ thhé yrïTA'kirïn . 5. hémé KOpk 'kp/Ywvkyi . G. nîfp3ii toiui rp'Kiyropïii amiiniiiioiiiii . k'kpiiATk KpOyilTk IIIM \'MTA'kllk llS Arp*MTAT'k Td . ahmntk l5p'k:KA\AIIIÏM Alïfll ,Vfp*kyC .kTpl TMIII k.tA'k a\*k . 0. k'k lioy ACTI .k pOClSAk AlOpk a'KAfl''KPK • HWAU AlOpk al,lk(pTA . a\ÔpA\A\MTk a"'"'""* rp*>AM3*>Ak a<5pk . KS AIIAl- khai .kiiMAAViioiu . 10. ;i;oij*Afi;A AlOpk 3«*Ak . ck M3* a( "*ff- yiTEAI CAM . acy** a\OyAT$Ak IlIKOypAllïl a'lîl^ll . K'k AnvIIÏ/ftpA-Tl fl,*AMM . 11. MIM KICIAlîpAVCt TOll.ll CyilOK'klîll,\,k .k TMIU . .k ic'kltk KOyKiJpA-CMUVpk MIM M-Kipil .kMTp'ÂlllllMI . MIM CI AA$,\& Ki> TMIU MKHHjkk IIOyAMAt TkS . 12. k'k TOy KACIUI|iii a(P*IITSAk AMMM . k'k KS ApA\A\ .k kSMA koi KOV'llSlia T-aM IIOM. cf. 1073. Psalm 8. •]V CpklllMTk A* K$pCk . K'kHTEKSAk AS A^Ak • 1. /\OAAtllE AOAUlSAk MOCTpy . K'kMIO &A'l**1 MOyAUAt T'kS llpC TÔTk nrkAAA»irri>i\k . Kk ct a¥w Aupi p'kA\cku/k tà lipi a\âii COyCk t\t «Ifptt . 2. A« T pOCTSAk TMIIipilAC>pk IIIM COVTATCpll Cif.p'k-IIIMT-AII AÂOyAA . AHWTk AP'','Î" T'kll CM'kpCtllIM AP',i;5>Ak Kp'kAUMI^Ak (î l. Kp'k'KAl-) IIIM K'k3i> MfplOAk AOyi'pSAH (!) A*«VfTf" AOpk TAAI . AOyilA IIIM CT'kAlAt M'kll Toy Oyp3MTk , 4, MÎ ACTI WA\$Ak K'k IICAMIIIIIIIII IAk . CA'S ţ'fttAk lVAtOy«\Sll K'k M'UpMfM,M IAk? 5, .kA\Mi;illi>pAT-AS IAk Koy IIIIIIKMTk HM A ,\t .fvUffpll , KS CAMA MIM KS HIMICTI K^llSlIAT-AII IAk . 6. Iioyc-AM IAk Clipi ACyiîpSAk AlÂllllACpk TA'AI . TOATE COyilSC-AM cS«T IIMHOAplAI AOyil . 7. U'M MIM KOIIM TOlu'l . .kllKAx MIM KM TA K'kAlllMACpk , 8. IIA'cApÂAI Hlpk\\S(!), IIIM 11CI|iVii AVkpÙM , 'li .kA\KAA\ K'kpÂpilAf A\'kplllM . ll. ^O+mm AÔAMli>Ak IIOCTpS K'k AlMIlSlIATOy-t IIJIWIAI T'kS Mpf Clipi TOTk M*kA\"kMTOyAk. cf 1710. Psalm l(i. PoijTAMkMrk aS . 3Ï. 1. ncv-311 A^«''«iii A¥*it*'Hl A\-k . «f.'krAAS/îMIif pi>rAM»»rk A\'k . CÔKOT'kl|lï pOVTA A\'k llS .kTpS pOCTk .klllfAAiTOplO . 2. A* «j.AUA TÀ .KSAf'lSdk A\ïlS /ACE . CKÏII AUIII Ck KA3A r\EpE'llTA1*« , 3. MCIUITIIT-AM IMIIAXA A\'k . M'Kp'IUlMU' IlOAIIT'k . .k «fJlpKAMTATS- 12 1577. A\'aH 1HH HOIf CÉ A$AX. .JvTpS auïné HC^CpCIITaTC . Ka C'k NCAf rp'KACKA^ pOCT^AK At'llS . 4. AOlfKpSAk wauhéckk . AEpÉlITk KOyBHHTEAÉ pOCTb-a8H T'KS.ÉOy n-K3ÏII K-KIiAÉ 1011,11. 5. CAK apÉnHAWpK Ta'aé KWAnEpH-A\A\ . 9. a* +iu,4 HÉKSpAIMIAOpK MÉ A\'a8 CTp^CTSlITK . KpTvMÎAtA-UJÏH A\ïéh C^AETSAK Aftïfg lUIHSp^ . 10. TpA'cSAK C'kS .KKHCÉpA; . pWCTSAK AOpK rp-KIIA Tp8^A\. 11. m II NE A\A\ rOHÏA AKA\8 .KKOÎfHUS-pApAVMA^ . OKÏH CKH noifCEpAl IIAÉKAILH ,Jv rrkAlAtNTk . 12. lipilHCÉpAV A1A\ KA AÉOyAK l'ATA CnpÈ KT^HATK . lllll KÀ CKKIA\ÉN8aK mé ACTE aé C'KA'KUJSaIIIE tp KOAXOApA Ca . 13. .KKÏE a^AWE .KTpÉMÏH .tv MÏA-a,éka^ AOpK . H3K'KK'lvlllÉ CO^AETSAK AME 8 Aé NÉK8paU,H K8 apAUAE TA'AÉ . 14. AÉ APàVï11 AtAMlHAOpK TAAÉ . AOAAAHÉ J\,t NEIUKHTK a* n'KA^a\ntk .{vnA'pLJH-W ^ KÏAU,A AWpK . UJH K8 ACKOÎ'NCEAé Ta'aé .KAU1A8-CE 3l"R8AK AOpK . CKT8papAVCÉ ^ÏHH . UJH A'KCAfiSk pTvMAV lllllllfAf THHÉpHAOpk CKII . 15. lïlpA; EOIf K8 aépmtaté HKECK8-A\a; ^'kllÉÉH Ta'é (! 1. TAAé) . CaV8pAVA\A\ k'KNAK HK'KIIIé-AAH-Cé cAa'Ba TA. cf. 1680. Psalm 18. K-khté'k8ak a8 a^Ak • Hï* 1. liÉpK»A cnoifNE caa'ba a8 a0VAţHC3c^ • +'ki,t^pa A\*MIA0pk A8h cnoycÉ bp'ktSté. 2. 3Ù a* 311 pA\rA\Ai|JE KoifBA\ntk. ujh hoahté A,è hoahté cnoycE tu,éaéhmiohh . 3. Hoy-CK kBbhhte hémé 31'iMÉpn me C'K H8 CE AOy3A^ TAACSAK AWpK. 4. .k totk HTwWAxHTSAK ÉU1H CnOlfCA AWpK . ujh .ţvTp8 C^p'KUJHTSAK a8AM1ÉH rpAIOpÉAÉ AWpK . .f\ COApE noycE AwifTAp-k cà . 5. ujh éak kà oy.jv giiiupE éiuu aéx meaapioak ck8 . k8k8pavcé kà SpHiauiSAK AA'kprA; kaaé . 6. a,* .kmeuStSak me'pio- A8H ÉUUip'k ASH . UIH TIIAUlllHAp-k AfcÎH .K C^P'KHJHTSa MÉplOASll . UIH tlS É. mnhe CÉ BA ACKi>H/L,E &f k-KA^SpA ASII . 7. A^U-fe AO/WH8a8H HEBHNOBATK .fsTOApHÉ C0lf^A(É)TyAK • m'kpTSpÏA AOMHSaSu Kfii^HH- moaca; .pUEAEnu,^^ thhépïh . 8. j^tçi'knriAt a^^hSaSh aÉP'kiiTE BECé'aéCKK lïlIÉAU . 3HCEAÉ ^OAUISaSH Aé Aî,mPté AOyA^HH^AA OKÏII . 9. 4»puKA aïwa\h8aISh (!) KoypATA; a-kk8ai|ie .k b-kkk a« k'Kkk . Jt;oif-a'kiiÉAE aoa\h8a8h a'kA^'kpï • 11111 aép'knté aé,lpf0vh;^ • mmi KS Bp'kpE Af KTvTK AOIfpOÎfAK . UJH a^ HÏETpll KiJpATÉ /MO^ATÉ . UIH A\Âil a$AMH a^ A\ÏAp-k IU II CTpÉAÏE . 11. k'K UJÉpBSAK T-k8 X-p-KH-fc- Corftiù : 1'nal ti roa. 13 l|IIAl . KklI^K \*p'kirkl|IHI IIAA'iTllpl /\\Si\Tk . 12. K'kA'kp'k H'kKATI- Aop 'iiiiu .kH,iA'(cyiV ACKoynciAi mLm K8pA".n,ii|ii-A\'k . 13. uni A« CVpîlîllll fH'luH UlfpK$Ak T'kS . C'k llS MMk .KK'k.kKSpl . ATOLII'II HMtlIHOKATk KOIO . HUI AIA» KOypAJIICKk A* U'klwi'l'l A\Apll . 14. iiiii kôio ijiii .k A°ylplî'll A* 'iî" '«î A'kCA'pAi-CI /fj-kpAiAiyilAI, 11MI aa\ CI AI'OA'-llfpk H'kKATEAf . 2. «ţlpHMI irkpiMTk Ml HO!,'-!! CÔKOTII r\,ÔAMIO\'Ak ll'kK.iTIAI . IIIMI ACTE .k pU'CT$Ak AO\,'H .kUIIA/VlIOlll . 3. K'k T'kKOyil IIIH KIKlîpA'.-CI UMCIAI AVKAI MMÀMtf-tWH .k TOATA» 3H . 4. K'k 3HVl'A lllll IIOiUIT'k li'kCik Clipi A\HHI AlAvllA TA . T0i,'pik\ll-A\a» Clipi cTp.icri K'kiiAJ» .kriiAMi'k.uA; cin'uik . 5. if/kpAiA'kgk A\k kSiiockSio lllll H'kKATSAk A\ïïS HOy KÔHIpïlO . 3miiik C'k CIlSlO Clipi AMIIII .f/kpA*.- A'kyk A\'k aoamiSaSii . iun tS A'kc.uiin miU'jiih'SAk iihha\îiii avkai. G. AfpKITk AMlX/k pOâl'J»-CI IIÏI TWIIJI llp'k IIOAKHÏII ,k Kp'KAU Ml î Al Tp'klîA; . Ml .k IIOTIVIIk A* Am AKH'ATI K'kTpA» IAk MOI,- CI «HIpO- iiîi. 7. Toy !i|iu ii-kA'k'i'Ai A\\t a* cKp'kKii mi a\a» lu'nik . noyi'SpÏA A\'k . ii3K'kK'(;i|iiA\A» a1 l|* <*• .kiîoyngiop.ipA; . 8. .kHiAÎrS-Ti iiih Afl1lr8-Ti T KéA'k ma'cta mî A\îpgn . .kKp'kTOUlS Clipi THIII OKÏII A\Y(II . 0. IlS ^lipilUI K K.tASAk lllll KA AVklIIKOIo'Ak MÎ u'aS aviiiti . k$ 3-kKJMi uni kS /fip'kS i|>a'amiiai AOpkTp.igil . Ck llS CI «llipÛ'MÏI K'kTpJK THIII. 10. Atoij'ATI p.fllf irkKAiTec$Aţ>H . Mlïlll 0\,*IIO- K'kAM|ii .k Acuti'^k Aiicîpkpi .kitov;iigiopA»-Ak . 11. kiciahilu-ka*. .k AWAMlSAk lllll k#*tffAIUI K* AfP*m0'' . HUI A'kÏA*H«»* TOIlll ,\t- pîllllïïl Kt> IIHIAU. _ cf. 1710. Psalm 97. K'kirrmSAk aS a^Ak • M3- 1. K-klITAlUI fi,WAMltèi\$U K'kHTIMI 90 MV . K'k AHIIlSlII /fi'KMI AOAMlSAk . Cll'kCfl IAk A^P'knTA ASII . CSlITkCS.tpA C.JAITA ASII . 2. CIlSci AWMHS,Ak CIICIHÏA CA . .klITpî AIIAtKII AtcKOI,lPH AfP|n* TAT'k CA . 3. IlOAMIIH A\HAOCT*k CÀ AS f.lKOKk . lllll A'kA^^P^k CkS kAcIIII AS ÎHAk . KTv/jSpA; TOATI KSAMIAHTIAI H"kM*«lTi*l**H CIICIHU 3ISaSH HOCTpS . 4. CTpfirAllH 3#HaSH Tli'Tk u-kA\A;ilTSAk . 14 1577. KTairauH uju eSk8paii,ii-ka ujh K-kiiTAini . 5. totk K'kiiTAïui AWAauSaSh ^ MCTepii . .ţv m'krtpH iun kS raa'cSpfat K'kHT'kpilAOp'k. 6. kShiiucac foptKATt k8 raacSpÉ . eSmiiuc a* i;opu8 . crpurAiiu .kiiTpè .ţvn'HpaT'k aoau^au • clx CÉ pivVm* ava'pk ujh HAiÏHSAk ch.toata; Aov>/\vk uiii toh.ii mc Rïoy cnpc'uck . 9. p-kSpiiAe hatvCa- KOpk k£> a\AHHIIAC &tnpt$U& • kôapïh koy>KSpACC-KWpk a* J\ÔA\-uSaSU . 9. K'k KHHC . K'k khhc Ck IKOlfACMC llTwMAHTSaSH . Ck HîS-ACMÉ a TOATA A&wk ^ aéptntaté • 1,111 UMAVCHHAOpk .k A,l$tn\\\t. cf. 1680. Psalm 99. K-kHTCKSAk AS A^Ak • T HCnOBCAHpf • mo. 1. GTpnrAU.ll AwAUI8a$H TOTk n-ka\AllT8Ak . 2. A8KpAII.ll AWAVHSaSH .|v KCCCAÏC . .ţvHTpAIUI .kHTp'AHCtfAk .Jv E0Y>K8pÎC . 3. Ck [|IHHH K'k AWA\H«Ak CAS C 3&Ak HOCTpS . CAk aŞ'kw HOH C Hfc> HOH . c HOii waaxchïh aSii ujh wii n'kCKSuTc aSh . 4. .kiiTpiiui .k oytuja AOyil .ţv HCnOKCAUpC . .k K^plUIAC asii .|v K'kUT'kpH . UCriOKÉAUU,HKA ASII ujh A'kSA^11." HOV>A\CAÉ ASII . 5. K'k J^Ç>\fAHt C AOA\H$Ak .k K^Kk A\CCÉp'kp'k ASII . ujh n-kHA AA H-kAXk ujh H'k'AAk A'^W^P^k AOV>H. cf. 1710. Psalm 150. (fii.) 1. A-koirAau,u 3cSAk .k ctuïiÏH aSh . A-kh>Aa,l» tAK- .kHTpS ^KTvpTOlHdp'k CHACCII a8H . 2. A*k8AailH -1> CHACAC AOY>H . ATiOy- AaiUJ CAk A°Vn;^ "P'k ata M'kprïp'k ciïacch aSh . 3. A'kSAJU.ii CAk ^ raa'c À* kov>mhhS . A'kBAau,u CAk ^k i|i"KATiîpH uni m'^T'kpu. 4. A'kSA^IJ.H CAk .k TTvA\n-kHC UJH 3E0p8pC . A'ki>Aa,m CAk .k CTpOV>HC uju wprauc. 5. aiv^a^ui *'»K »k kaôuotc eo\>hc rAa'coypc. at^a^iui CAk .k KAonoTk k8 CTpurapc. 6. toata Akiyauïa Ck aaSaê A0A,H^k. cf. 1710. Deuteronomium c. 32. K'kHTap'k aS avwitcîi A'^A0'1 A'kue.- 1. /ft AAUÏHTC MCpiOAk UIH rpIMIKOlO . UIH Ck AS3A nT\AVAH-Tfc>Ak KOiVrIIHTCAC pOCT^ASll aù'cS . 2. Ck CC AI|l'kriTC KA HAOA 311- Mcp'k M'k. mil Aci|ifiHr"k ka poÀ rpAwpcAC mLyc . kà caoata cnpè TpOCKOTk . KÀ IIIIÏA CUpC .f/kllk . 3. K'k HOV>A\CAC AOMHBaSH KCMAH . Coreul: PaAltiroa. lï> A.ÀIUI AVkflIpf J\ÔMH$A$n IIOCTpS . 4. A^'Alll^fS a^A^'M1* a*}*' K0Ah aSii iiim toati r/kiiAi Aoyn m9>f/kim,k. jk,*{**my* KpiAwi'ioc mim HOy I Mfv\,lpl"t''Tf .klITp'A'dlCk . Mf+tYT* mim llp'klIOAOKMHKk A**»*H»Ak . 5. rplllllîpA llS AII ASII /Jvi'IOpll KHHOKAIl.ll . H'kAtk p'kS mim p'k3l'.p'kTIITk . 6. AM'kCT'k v\OA\lli>AiJM A*HH • AMHlH. U'AAWIIII im:oyini mim iiSA\,Y,ii,ypii . 11S .kiick a»iîcta aa t'kS tata; akS-ti mim jţ'k'lf-Tf mim 3MAMTI . 7. iioa\iiihiui 31'lAIAI af K'KKk . .klUA'K- 1,1 fii, 11 Aiiîii a* ii'kA\k iiim ir(cA\k . .kirrp'kka; irkpiuiTiAi t'kS mim CIlSlIMIA HÏI . mim k'kTpAllïll T'kll mim 3M'IMiCpk HÏI . 8. k'klIAk .kll'kplUIA A^ CCij'CSAk AHAMIHAI . k'k CIAlAllA «ţjllll AS «A*** . IlSCÏ .kAlll'kpIMITSAk AIIAUMIAOpk A*** AtAcSpÀ .kUlpMAOpk AS AO\,*a\Mf3l8 . 9. mmi ,f»oy* llif t'k A0'""SAi>h WA'aWHÏM as ÎAKVVKk . •lî a*ct04m«hïa 'lCpAk.10. CkTSpA IAk .k IlSCTÏI, iiim .k ck'ri. 3'kA8\*i>ASM >JkkpA ama .ki:i>iigi>pA iAk mim .kK'kiiA iAk. mim ypkllll IAk AOÎfAVk OKIOAOyil . 11. kà ka'kTOypSAk KU'llfpH KOyil-KOV/Ak C'kS mim Clipi IICyilM c'kll MUAtiMA . TIIIICI ApillllAE CAM mim HpïllAUl iii . MIM Ab'lV-H .k 0y.lVkp$Ak C'kS . 12. AOAWlSAk .kllc8lllH-ll iiKpTAJi.iiiH nb> ipA kS noyiuÏH AoyAtiirçtS cTpmiik . 13. p'kAMirk-11 Clipî Kp'kTiJT'k IIT\a\ AHTi>Ai>ll . MIM c'kTSpA iii A* rp'k&lk CÂTfAOpk. CSlICIpA AMAp'k af T HWTpA MIM OyilTk A* KpTvTOACA IIÏATpA . 14. 0\*HTk A* . MIM AAIITI A* WAt . KS 1'pACSAk AWIHAOpk MIM KlpKf'IÎM . .JAIIII :k8HMM MIM ÎNMIII. KOy rpÂct>Ak l'P'kOyAi'll . MIM CKIIUI A* k'k l'.MIIk . 15. MIM a'a.kKA ÎAKOK'k MIM CkTSpA-CI MIM Al- haaa-ci kM;irri>Ak . i;S rpA'ck .krp'kiiiA-ci mim a'kpyii-ct mim a'kcA 3ÎSAk «ii .ji'K'll IAk . MIM ci AiaSlITA A* 3+*>Ak "lî CII'kCM IAk. 1G. a\'k-IIIIApA-a«.a A* CTprilllÎII MIM .klITpS CypATIAI aa\ Ap Ap a-a\ a . 17. KOy-iWAIIAApA AP^'MAOpk I llS 3ISaSM . A^*'"nrjfiiACp 'II llS l|IMÀ . HOHpACI A^ lî'kti VV'pil KlîlllpA . «ii llS l|IH0ypA irkpllHIlÎH AOpk . 18. A*yA*Hf3t¥ 'ii h'kCK$-ti a'kC.dllll . MIM ov'ATAIIIII A^V'W^fi) «ii Tf c'kTi>pA . 19. IIIM k'k3S A°VA>l,c3f^ mm- fYtmil MIM .kTTvpATA-ci AipiMTk AVkllTA «f.ÎMAOpk c'kll MIM ifttAf . 20. MIM 3MCI : .kTOApHI- 1:010 ,f>a'iiA a\-k f\'mmm. mim cnoyiiHiou «u ka AOpk aiiôii . i;rk H'kA\k p*k3i:p*kTIITk ACTI . iţiîll «ii Il8 ACTI KplAHHHA .klITp'AlIlllll . 21. (Il a\*kMÏApA/UA Il8 .k 3fi>Ak . a\TvllÏApA-a\a .k MA^AÏM c'kll. MIM (S .kTTvpATk lll llS .k AMA\KM..k AIIA\KA Ml.kIUA'klITA A\TvMÏOy iii . 22. k'k «jiOKTv AIIpllHCICI t\( AXTvMÏA a\'k . MIM ApAI CI MTvHA aa UAk A^ COyilTk . MIM AMvMA.kKA IITvA\AlIT^Ak MIM KMIlTb'pIAIH . AiipiiiiAi oyp3iiTi>puAi KOApHAOpk . 23. AAoyiiA-itoio ciipTiMiiiu p-kS . MIM Ckg'kTIAI a\'KAI c^p-klIIM-KOM .kMTp'AHIIIII . 24. TellllMA^-CI t\ï •jkOAAM MIM A^ a\'kllKAp'k MACApMAOpk . MIM CIIIMIApI IMKMHAÎRATA . Al'lIHlÎH «JAlpMAOpk TplA\-kTSI'.0io .kMTp'AlIMIM . KS a\'kHÏI Mi TpÂ- 16 1579. riJ-CÉ npf nii/M^HTK . 25. A^apa* m'ApAE-H cna'ta\ ujh a* .k J'a'ca; ^p'KHrh. . MÎOYNÉAh. K8 ^TÉ K$ MÉ COIfUÉ . ^MIOpEAk KTvTpA^Hk . 26. 3rilllk : CÉA\/kHA-BOK> ÉH . KOHTÉHII-KOIO A,* WAMÉNH HAA\EHT'fc AOpk . 27. Hoy AoyHrS ahïh cb amba\ . ujh cb h8 ba'3a\ cnp'un- UJÏH BpT\ÎKA\aujii . CTv H8 3HKA\ : A\A\HA HOACTpA\ .kHAAT^ . E 11$ AWA\Hi>Ak É THTp'a\HUJn AA'kÉCTpÏÉ . 29. hS K^UÉTApA» C'K ,kH,É-A'krA\ AM'kCT'k TOATE . Ck npÏHA\TiCKA\ ,f\ Kp'kA\A\ MÉ BHHÉ. 30. K8A\k rOH'klJJÉ oifuSAk AÙÏI . UJH Ji,Ô\i pTi^HK^ $HT$H'kpEME . C'k H8 Ji,OA\-Hi>Ak A^'A* É" "J" AWAAHSAk "PMA^A1'1 m • 31. H$ CkHT-k 3ÈHH AOpk KA' A^HQE^Ak HOCTpS . É AP^1"" H0l"|ipil HÉ.kH,ÉAÉniUI . 32. A* KlÏHAÉ COAAA^Sh BÏÀ AOpk UIH Blïlia AOpk A* rOAAOpk . CTpSrSpSAk AOpk cTpSriJpk a^ ^ViApE • CTpSrSpk AA\a'pk aôpk. 33. axtvHïa 3a\éc'- AcJI BIHlSAk AOpk . AATvHÏa aCHHAEEH HEKHHAEKaTA\ . 34. H8 aM'KCT'k TOaTE aA8HapA\-CÉ AÀ AUÎUÉ UJH nÉMÉTASl'ipAVCÉ ^ BHCTHApÉAÉ AVkAÉ? 35. .k 311 AÉ RpTvJKKÏE ES • T RP'kMÉ KTvHAk .jvIHÉAA-CÉ-Ra nHMOpSAk AÔpk . K'k AlipOAnE É 31ÏWA nÉpiipÏÉH AOpk . IUII npÉCTOlîpA7. rÔTOBHHU,ÉAÉ BOACTpÉ . 36. K'k >KO\"AÉK;^ A^^H^Ak WAAiEHHAOpk CkH.lUH A« UJÉpKÏII Ckll pOArAVCÉ.K'k RT^S ÉH CATvBHHAk UIH .jvA\ npa^A^PÉ TpAUJH CKp'kBIHUI . 37. UJH 3HCÉ AWAUlSAk : ÎW C'kHTk 3ÉHH AOpk méh mé oynoB'kHÀ cnp'iuium . 38. mé rpAcSAk k&mknaav pilAOpS-AA A^.kKAIlll UJH KliHJI lipilHOACEAE AOpk . C'k .kKÏÉ UIH Ck AÎK^TÉ KOAW . Ck kà ^AgÉpSAk cnaTa avk. uni npiïkUH-KA ;k8aé".u aaa^ha A\'k . ujm a^-koio H3K'kHA^ cnpÈ APAMI" m|1éh • 01,1 M" M* /UA» 0\*pA\CKk Â^KOIO . 42. AA^nA-BOlO CklJ'kTÉAE AVICAÉ AÉ C'kHyÉ . UIH .\pA\EAE ArKAÉ AiA^.jvKA'-KOpk Ka'pHÉ . &t C'kHUÉAÉ K'kT'kA\AH,HA0pk . IUH ljpA\AAP'k A£ KAnÉTÉAÉ *«SAÉMHAAk HTvAlA^HTSAk WA'A\EHHA0pk CkH. cf. 1688. . Coroni: Totraovangliolul. 17 vu. (Duiiû Cipariu: Analectp litcrnro, p. 1 pqq.) TûTpû éi-anreA&\. a,é Kopccu. (GA3-III(i;£iiik.) (Folio ncp.iginat, 30 (jualcrniiuil.) Mxtci Xin, 31—55. 3«\«i . hp . h,\ . m. 31. (;Ïiicî j\,*m4$n) n*jiţ**tf* acti ,t\ii'Kp*kiiï/ft MipiCASu ppA-oyiuioy aSii a* A\oyi|iApn . mi Aoyw wa\Sa uni cmmuwk .rTpS APpSA ASII . 32. «Il A\AII AUII'a". ACPI A,l TOATÎ CIAMIHUAE . i k'kllf\k i;p'ki|ii auii AUpi a* '»'cati irkp3iAi actî, uni ka W AtëAp'k . lllll W AKOllîpil .k $JJU*k* a* Tpm a\X;ci5pii iia^ia; irkUAk a*c""P^ toatî . 34. AM-kA'k tcatî ppAUÏ le. .k uorpiiuA H/V»poaSaI>u . mu &p*k mmaa* iiiamika; uoy pp*n i;tv'pp'a;iiiuïii . 35, ka ck ci rPjKJkHA'kc*;;* 3iiMipk uppOMiiAWp mi ppAjipA; : AiniKiiAi-KCK? .k uiiaai pocroyA aù'iS . mil kow pAirAUi ackSiiccac a{t T*,î,u'k«M aSaù'iii . 3G. atSiimî a&ca; paoatiai mu KIIUI .k KACA k . lllll AlipOIIHApAVCÎ K'kTpA'» IAk OyMIIIUMÏII aSii lllll ppAxiipA; : cnSii'i iicaw iiiiaaa UA'kKiiii a rp*$Ai*H (1. arplSASu) . 37. iAk p-kcuSuci 311C1 Awp . 38. Muni ckA\A;iiAv M-k ca;a\a;iiua; KSiIA". ACTî «fÀICA WAWIIÉCKk . i APpSA ACPI «\SA\'k . i kSHA; CA".- a\a;iiiia; . AMiip'k ckii'Pk «fnu .kiPkpAVPîi|in. 1 iiA-kr.iAi ckiiTk «fj'u llfllpïllTCpk>Ai>ll . 30. i KpA".*KA\aiiic>yA Mî W ckA\AillA» acti a#***ya • 1 ciMîp.v^iwnk c.f.pkiiuppcyA p/ki-SASii actî . i ccMipAvrcpTu .kyipïu CKIPPk . 40. K'k KWp AAVS AA^IlA IIA'KKIIAA (!), lllll .k «jiCK ApA* W KWp . AIIIA FM .k C.fip-klIIIITOyA K'lïl*v><\Sll AMICTSA . 41. Tpî AUPPMM î|»ÏIOA WAUllîCKk .kyipïll AÏII . lllll KA AA^IlA TOIl.ll Ck- KAA;3iuppopïii a* .kiPkpA;nïA aSii , uni «j»a;ka;topïii «-pAipA; Akgi. 42. mu api>iiKA-ii-KA .k i&iiTOpKw a( • A,,,,A M 't»11 nAAUigîpî 11111 CKp'kUiiiup'k a,iiiU,i'wP • 43. atSiimi a*P**iiïm AoyAuniA-ci-KWp .kll&p&IL.ÏA TATJSwlSll ASII . lllll Mllllî ApC OypîKII «u «voy3iipî Ck A*y3A\. 44. i.ip-kuiu iioao.ika; acti .piixp&iiÏA «icpuASii. koaioapa; ACKSiICA". .k CATk , Mî W A^AA; WA\k ACKSiICA". . lllll a{ KSKSpïl AvkpCI lllll TOTk K*kTk AlïS |'/MIA$ lllll KtSAVIPkpA*. CATSA AMÎAA . tiASTKK, Chrestoniatic romftiiA. I. 2 18 1579. 45. rapAiiiii riOA^dKA acte .tjiApAiiÏA mépioaSii . WA\oyA NtrSiţK-TOpio mé kaSta kShk AVAprApiiTApii. 46. uni oyuoyA A\A\p- rApurapio AÉ a*8ATk npciţk . a^cé-cé aé R'kUAS totk KkTk a K'k iiiii-A KoyAvnApA . 47. rapA HOAOdEA acte ^iiApAu,ïa mépioaSh . HAKOA.8A ApSUKAT. .k AVApÉ . UIU. AÉ TOTk H'kA\$A AA,8HApA. 48. MÉ k-kH^CÉ .JvnAS . UIH-A CKOACÉpA ÉAk AA AAApUHHÉ . iuii U^SpA Af AA'kCÉpA KSh'iH RACÉ . É HOyTpÉ3ÏH AÉnAA,apA A^ApA . 49. AIIJÀ ka <ţfl .k KSAMIAHTOVTA R^K^ASh AMÉCTSu . UJH RWp ÉlllÙ .tvUÊpÏH A,é KWp AA*fclJÉ pTUIH A,É p AUlîKAOKOyA AEP£mniilWP . 50. ujï-II KWp ApSHKA ^ K^nTOplOA A,* . AMHA^ KA $H IIAAvHHÉpÉ UJH CKpTvlllHHpÉ AHH'UJAOp. 51. UJH rpAH AWp le . : .klUA'kUÉlLH AM'kCT'k toaté? . 52. rpAiipA aSh en : a,oaa\ué . 53. ÉAk 3hcé AWp : a,tp«nTk AMT^a TOTk K'kpTSAApiOA .kKAlH-CÉ AflAtpAUţl'a MÉplOA^II. nOA,OKUHKk ACTE WAVÔyA KACATOp» . MÉAA MÉ CKOATt AH .£JUICTIIAptOA AOyil HOAWAÉ UIH KéKIIAé . IUH A^KA CHÉ WIIAÉ A,'k A^P'^NTA ASII, IAPA KAIIpÉAÉ A'K CTAlirA . 34. ATOyHMÉ 3IICÉ .kHTvpAT8Ak MÉAOpA A/k AÉp'klITA AOyil : KÉIIHHH KAArOCAORHUjH AÉ nApHHTÉAÉ AAÏéS Ae LUÉHHUJI MÉ t rXTIITX ROAW .knTvpAHÏA AÉ T TOKAVfcAA AOyAUÉH . 35. 4^^a\a\a;h3ïii uju-au* A'KAÉTk avahkapé . .kCÉTOuiAH uju a\a\ A^AHATk . CTpÏHHk ÉpÀ UJH A\A Ac,ycÉTI* • ^6. AÉ3KP^KaTk ÉPa IUH A\Av COKOTIITk(!) . ^ TÉA\HHU,A; ÉpÀ UIH RÉHIITk K'kTpA AUJHÉ . 37. AToyiiMÉ RWp p'kcuoyuAÉ aoyu j^(ptnu,ïn &t RWp rpAu : a$'""é • KA\ha,8-T'kA\'K KT-^OyTk «jia'kAVAHA'k UJH T'kAXk CTvTSpATk CAOy CÉ-TWC UJH T'kAVk AAAnATTv? 38. K'kHA$-T'kA\k RT^OyTTv CTpÏHHk UJH TivAVk A^y01* ■ CAOy A*3KpAKATk UIH T'l*.A\k .JvKpAKATk . 39. KT^UA^-TÉ K'k30yUk A'kliyÉAk CAOy .k TÉAUHIIIA UJH KÉIHIA\k KTvTpA THHÉ ? 40. pAcnSHCÉ ^nApATÏAk 3HKTvUAk AWp : AA^R^pk rpAÉCKk roaw . K'k ^AK^TK OyuSA AMÉIJI'k .f^KMUl AH A\ïéii a1aii AUIMII; AIÏÉ ^AK^Tk . 41. ATOyHMÉ KA 3IIMÉ UIH MÉAOpA A'K CTAUTA ASH : A^MÉIUIRA A^1 AMI Hé KAACTÉA\AI|,HAWp .k ^OKOyA K'kMHAWp . MÉ É TATIITk AP'»KOy- a8h uih .kyÉpiiAwp aSii . 42. ^aaava^îh ujh noy-A\k a^A*™ A\AHKApt . .kCÉTOUIAII UJH UO\* A\/K AA^IIATk . 43. CTpÏHHk ÉpÀ UJH Coro.hî: Tplrnnvniigiiolui. 10 noy a\a 4\$ctTh. i\\\k ipÀ uni uS .kKpAKATk aviiiii . .\kiiy<(v,k *pA iiiii .k TIAMIIIIl,A IIIII UOy COKOTUTk amiiii . 44. AToyini invp pJtc-noyiiA* Aoyn iun aho rpAwiAt : a . K'k uoy «j.amtaui oyuSA Ai ahii|iu amiToynn. iiimi mïi am'l;un. 40. mu i:u'p Avkpyi amia .k A\oyiiKA irk'iiiAivp . i Afi'«»»>1" t i-ï^HA a1 r/ki;k. Luca vi, 17—30. 3AM ka . ki . K3. 17. (,]V Kp'kAVA A'ik/ft) CTA Te . AA Oy.k AlVKk TWKAVA . IIIII irkpu>A,k oyMiiiiiMïu Aoyu . uni A\oyATk A\oyAiuiu,n U'aawuii . t\* t TOATA OKpIIIA iuh llpCAIIA\k IIIII A,t UpICIlpI A\ApI Tl'pSA IIIII Cll-AOIlOyA, Ml KIIIIICI Cl ACKOyATI IAk IIIII Ck Cl kiiiiaimi ,\( IIIKOIIAI AU'p. 18. uni icuiiSiiim a* ay\"k WKSpATk . mu ci kiiiiaika . 19. IIIII TOTk IITvpOAOyAk WWXTA Ck Cl AllpOIIÏI af (Ah ' K'K TTxpïl a* .k ia iuiiia . mu ci itiiiiAtiwi Tou.il . 20. mu amiaa pivAUKA okïii Aoyn aa oyMimiMÏn aSii, rpAÙ : «jiipiKAïui Arkcipïii, K'k a koactpa ACTI .kll'kpAllÏA Ai) AOy<""!3!i> . 21. jjilprfKll*l|ll ifwXTvAAAl^ïU AKA\S, K'k CkTSpA-CI-KU'p . ^tpïlt.UUI mia Ml IIAAlll'k AKA\S, K'k p&AMUVp . 22. <|iIpIKAU,U «JAI-kiiui, K'klIAk KWp 0\*pA KOII U'AAUIIÏII . IIIII K'klIAk K'k KU'p afcn'KPlu>; l,IM ''Wp .kllSTA . IIIII KU'p UOpIKAÙ IIOyA\IAI KOCTpS, K'k i p'kS afPmTk 4'HOA WAUIIICKK . 23. KOyKSpA-KA-khui .kTp'AM'k 311 Ulll kiiui îKSkA . kl TA AA\S II A ATA KOACTpA A\OyATA i AA MIplOpi, a*^'>iA AM'kA AA\8 pA\A A\AHPAHTi»pA KOACTpA. 25. KAII a* I'*" CkTSlIAU'p AKA\S . K'k /jiA'kAVAl^ll-KIIUI . KAII a* ''»*»» pA3ATOpllAU'p AKA\s>, K'k CSCHIHIA-KIIIH IIIII UAAHyi-KIIin . 20. KAII AI K'klIAk Kl IIIC 3IIKk KOAU' TOUU U'AAMUÏII. AOyil A AM'kA AA\i> <ţ>AM'k npopu'MÏu AuuiMiinoiiiïu irkpiuiuïu AU'p. 27. mi koaw rpAicKk Aoy-31111.11 : locuim AP^'11" KOi|ipn . kiiiii <|w\miiui mia M'kS oypATk 1:011. 28. KAArOCAOKIIIUI MIA MI KA KAACTIA\A . pOyrAIUI a* MIA MI «jiAKk KOAU» OKIIAA . 29. MIIIII Tl KA OyMIlAI .k KOyk'A a^ Ul" AAAATA . Ulll T\f 11,11 KA A$A K'klllA\AllTOyA, IIIII K'kA\AUIA HOy-ll AllApA . 30. TOTk MI KA M'kpl Â^IAA TIIIII a^" • I1111 miiiimui KA ASA AA 'l"ki> IlS-Ak .kTpIKA . 31. KOyA\k Ck AKA KOAU' U'AAUUÏII, IIIII KOII KICKk KOII MI 4>OAOCkACTI KOAVV? Ulll AA\i> Il'kK AT 041H M WKICK III lOKICKk . 33. Ulll Ck AIUI «t»\Mf KIIIII MIAOpA Mi .j».\Kk KOAU' KIIIII MI <|>OAOCk 20 1579. ACTE KOAW? . UJH AA\i> n'kKAvTOLUÏH AM'lvA j^AKk . 34. UJH CTv AILII ^vnpSA\8TA &tAA MÉA MÉ .U | !f MT.VII,II CTv. Ai>AILH . MÉ 4>0A0Ck ACTE KOAW? U1H AA\i> nTvK/kTOUlÏH nTvKAVTOCi'Ak .ţvnpSAXST^Ă . KA CTv npÏHAlicCKX TOKA\A . 35. .kCAv I0KHI1H AP<*MÎH KOl|lpH . UIH KIIHÉ $A-MÉILH UJH ^vnp8/Ui>TAH,n lllll HÉAUIKA» Hi? AIL1ÉIITAILH . EA HAATA KOACTpA» AXOyATAv UJH qSlI-KEILII jţ^HH- Ae COVCk . KTv AMÉAA &$A*\t ACTE npÉCnpÉ MÉA HÉA,8AMÏH lllll pTvHH . 36. 4*UH <*A\i> A\IIAOCpTv3H . KTv TATAiAk KWCTpS A\HAOCpTv/l,k ACTE. Joan I, 1—17. 3AM . a. 1. JS^t .jvMÉni'TAv ÉpÀ KOyKAvHTk . Ulii KOyRA»HTi>Ak ÉpÀ KTvTpA» A0yA\HÉ3É$ . UJH A^Y'1*1"^ ÉPa KOyRAvllTk . 2. laTAv ÉpÀ JK,t ^l,É" ni>TAv KkTpAv A,°Y/WH£3£i? * 3- TOATé AM'kA'k ^PAv . UJH $A^pAv A* ÉAK . HHA\*k Hi> MÉ q^Oy . 4. .j»Tpi> AMÉCTA KÏAILA» ÉpÀ . UJH RÏAILd ÉpÀ AOVMAHHAv WA/UÉHHAWp . 5. UIH AOy AMINA» .kTpiS OrHTi>H'kpÉKk AO\fA\HHÀ . UJH OyHT$HrkpÉKOlfA ÉAk HOV-Ak lipilHA/k . 6. qHi> 0\fAv WMk TpHAAÉCk &tAA A,0VfAMJÉ3Éi> . HOV/UÉAÉ Ai>H ÎWAHHk . 7. AMÉCTA KHHÉ .kTpB A\TvpTi>pÏÉ . /L,* ^ A\TvpTi>pilC'kcKA\ &l rti>AMIHA» . TOILH KpÉA,HHlL^ CTv AURA» AWp . 8. HOIf ÉpÀ AMÉAA AOlfAUlHA», MÉ CTv A\T»pTi>-pHC'kcKA» A,£ AOyAIIIIJAv . 9. ÉpÀ A0yA\HHAv A^KÉpilTAv . Mé AOITAUIHÀ TOU.II OAAUHÏH . KÉHIICÉ .j»Tpi> AOYTAXÉ . 10. ^vTpS AOlfAAÉ ÉpÀ lllll Ai>A\*k AMÉAi>A ^Oy.UIH AOVTArk Ai>ll HOVr-Ak KOlTHOI|l'k . 11. .kTp'AII Ai>ll KHHÉ . IUH AH Ai>H ÉAk Hi> npÏHA*AipA» . 12. KTvILH npÏHAUipA» ÉAk A,rkA,« rtWp FIOVTT'kpÉ ^EHOpil Ai> Jl,Q\[A\My$ CTv qVlÉ . KpÉ3i>pA» .KTpS HOVVUÉAÉ AOVH . 13. UJH Hi> .k CTvIILlÉ . HÉMÉ &t jfr nOVTA TpOV-ni>ASll . HÉMÉ A,e *f UO^TA» K'kpKAvT'kcKAv . MÉ J\,IAA ^'AXttl^ CÉ HTvCKOy . 14. LUII KOVEAvHTSAk TpOl/Tlk . IUH ATvKShA .kTpS HOH . UJH RT^OlfAAk CAARA ASH . CAARAv KA OyilSAk HTvCKOVj'Tk A,£ ^ n'kpHH-TÉAÉ . .kHAi>Tk &t A°Y/XM'^'^ UIM AÉ MÉB'KPK • IWAHHk AVkpTS- PHCH A,* ÉAk . UJH CTpilTAv rpA»ù : AMÉCTA ÉpÀ MT»A\k 3HCk : MÉ A,OyilA» AUIIIÉ KA RÉHH HAHHT"k A\Tk . KT. AMIIHTÉ fri AIIIIIÉ ÉpÀ. 16. J\t .knAOYTTi'Ak Ai>H . HOH A$WA\ . UJH A^V^kllAv A^P^Tk A^^jjklLAv . KÀ ATvLJÉ AS A\WVCH &AT& A^^^ailA UIH AAtRTvpSAk le . Xc . Joan XIX, 6—24. 3îioa Ai> ,\oyaMii3ii?. 8. e Kkii,\,k aity'i IluaaTk am*ctw Koyr.A'.HTk, r.pkTocS-ce te***. 0. iun _avrpa .k npiTU'p upa;. iiiii rpAJi ai> lc : t\t cyiiAf lipii t8? 10. i le . p'kcnSnck iiS xK\( • i'P*i «-A\8 aSn . Iln-aa Tk : avu nS rp,Yji|in? noy i|iïn K'k nS'rkpi aa\k a te pkCTitriiii, uni iiSrkpf aa\k a te aa;ca? 11. p'kcnbiiicE lc:u'apA; ais/i; iiSrkpt iic*i oynoya cnpE aunu, a* A>pA; KECApk . 1G. atSiime a'kAIAK {Ak a-wp; a* c'k-Ak p'kCTiinrkcKA;. ,\ëmjk lc. 17. a$ Tk-Ak IHH llSpTA KpS'l'k Agil . MMfhfc .kTpS (! 1. oy.k) AU'Kk, KEAUCE AAk IUCTSaSU, 'IE CE rpA".ai|IE rOAI'OOA . 18. OyHAE p'kCTHITIIIpA; EAk, lllll KS IIOyCOyA lllll aaiui a"21" a* -kKOAME lllll AE .kKOAO E .k AMKKAOKk lc . 19. CKpllCE lllll O CK&IIA$P'k NllAATk, lllll llSCE AA KpS'IE . EpA CKpHCAx : Ic . Il.^api.lllllioya, .kll*kpAT$A loyAEHAU'p . 20. AMACTA't CKAUlASp'k A\i>aiui METÏA A* -k HfA**. K'k AllpOAIIE IpA A0l*$Ak A{ METATE OyilAE p'kCTHrilllpA; Ic . iiiii EpA CKpHCAi : \v*l'pEAI|IE; rpEM'kl|IE; A'kTHH'kl|IE . 21. rpA;ilpA> AvS llllAATk mm A\Apîii iipfSnii : nS ciîpiiE .kii'kparoyA IoyAEiiAVi'p . he k*k amecta 3HCE : .kll-kpATk c'kHTk IoyAEHAU'p . 22. p'kCIlSlICE llllAATk : 'IE cKpiiuik; cKpiiiiik . 23. e KeiiniHîn k'kiiAk p'kCTiinnipA". Ic.ASapA; KEIIIAMIIITEAt AÏII . lllll ^AVKSpA". IIATpS M'kplUI; MIIIIE lllk KS KCIIIIIIMÏII liapTE lllll T'kA\k'AplCA . EpA T'kAUîApkM IIIKSci'Tk, t\( CSCk Cyp3IITk . 24. 311CEPA; KTvTpAi 11111111 : c'k ni> cnapgEA\ eak . me c'k ap8ni;A;A\k CCplUI lipE EAk KCyil KA «f>ll, Ck CE I^KA^IIA'kcKA; CICplllITSpA ME CE l'p'klIA : .kirkpilllpA> KEIIIAUIIITEAE A\'kAI AU'pSillk, lllll llpE T'kAUîA-pk\\ A\ÏE8 ApSlIKApA; CCpiUI . KCIIIIIIMÏII AA\i> AMACTA .f/kl^pÀ".. 22 1579—1580. VIII. 1579—15SO. (Dupa Cipariu. Analecte, p. 16 urm.) TrAAK$A SlSâHrCAÏHAVVp A,6 KopÉCH. (Od3-IllÉKÉllJK.) (Folio, nepaginat, 31 quaterniunî.) Dumineca a 3a după Rusalie. Matei VI, 22—33. 22. £hcé A,oa\nSak : aoyauiua TpoV;*nSA$ii acte ivkioak . ck aa\S /JsovrpÉ WKioak Tk$ iipocrk totk TpSnSak TTvS aovrauinaTk na $h . 23. ck WKioak tk$ yuTa'knk ^ovrpe, TOTk TpovrnSak .kT$- HÉKaTk Ka a£h . Ck aA\$ AOlfAUlUA HÉ É .klITpS TI1IIÉ .kTOv/UÉKdTA racTÉ, anÏA 0Yi*HT$u'kpÉK0irA kS kt*t$ é . 24. HHa\-k n8 uoate a a,oh a,omhh ca$?KH . ca$ aa\$ ovrn$ak Ka k>em; rapA aaT$ak Ka oypA. mu a/M$ ovrnSAk Ka uhh% rapA aar$ak a iioy-ak cokoth Ka .pkiiÉ . hovt novrTEiui a$ A,oirA\HÉ3É$ ca$îkù uni a$ a\aa\wiik . 25. aÉPÉr|Tk aM'kA rpn^ÉCKk Koaw : uovr ka rpiuKiipÉun cov/^anS- a$H KOCTp$; HÉ KÉUH AXA.kKA Cd$ HÉ kéiui K'k . HÉHÉ TpOyil$A$ll KOCTp$ .k HÉ KA KÉIUI .kKpAKÀ . d$ uovt IIÉHÉ COXr^wXÉTSAk AXAII KOVTH$ É a,6 J\"pdHA; UJH TpOVTU$ak A,é KÉUJAUIHTÉ? 26. KT\$TaU,U cnpÉ nacÉpuaÉ HÉpioa$u! K'k h$ ckaxAHA, uéhé cknÉpA, uéhé aA,$HA *k ÎKIITHIIU,É . mil Tai'Aak KOCTp$ A,é .k HÉpll ypAH'kllJÉ AAt . HOVT céu.h koii AXA H K$HII A,É AAÉ? 27. humé A,é KC,H rpHÎKHHA,k; iuh noaTÉ aa,a$ué .k Kp-kCTa Tporn$a$u aovrn oyta (! 1. o\*.k) KOTk . 28. mu a,é kéujaxhuté hé ka K'kiunrauu? cokotiiu,h Kpnu$ak k-kax-ii$a$u; Koyatk Kp'kiUÉ. héovtctéhh.^aS-cé uéhé ToapHÉ. 29. rp'kÉCKk koaw, K'k héhé Goaoaxwuk .kTp$ ToaTA caaka aoxth .jvAXKpAKATk Ka ovrn$ak a,é atka'k. 30. é ck /jVkuSAk K-kMU$a$u acT'k3H ^îmia*, é AÉMAH'kuA .k kov/nTOpll ApOYTAKA, A,OVTA\IIÉ3É$ AUia-Ak .kAXKpAKA . koyt KivTk axau Kp-kTOc Koaw, novru,unA KpÉA,unu,A ! 31. iici;-ka K'kiiiurapÉLUi aa\$ rp-knuA,k : hé KpÉaik axaiika? caS hé KpÉaxk K'k? Ca$ .k HÉ IIÉ K'kAAk .kAXEp'kKA? 32. TOATé AA\$ AHTxA'k AIIAXKHAC HÉpk; l|iïé TATAAk KOCTp$ A,É .ţv HÉplO K'k TpÉK$Al|JÉ KA AH-kali. 33. m'kpf 11,11 axaniiTÉ .kn-kpAuÏA a$ a,oytaxué3é$, uni A,ÉpÉnTAT'k aovru . mu ankak ToaTÉ cé KOpk aA,a$UÉ Koaw. anecra acte TT%aK$ak aHÉiuïu éitaïé : Corcrti: Cazania I. 23 pAllÏH AAÏfél! AUVIfMIt AMII|HH At/AHI'IAl'll IpA A,0.\\ll$j\k w ;i;finrrk i;oyA\k ck AA$u*kA\k uni ck crpAiiuiA\k koa\oapa iiOAcrpA .h MfplO, KOyAVk Ck 11$ AK'kA\k HMMJk AIIIIHTA AA KOA\OApA Ilipil-TOApI AHM'k llpl U'kA\AUTk . AHIA AKA\$ .kKAIlAlll \*C 3HK'kH,\,k : K'k$TAIUI, KOy.Wk AMIIIT'k KOACTpA Ck 11$ A'kCAHH, IIIIMII Ck K'klMIUI lipi AOyiîpSpl TpIKATOApf, Ulll Af MICTOyil H'kA\A.kTk . Kk AMIIIT'k KOACTpA .k TOATt AOyKp$plAt MCTI, KOyA\k IJCTI IVKIOA Tp$H$-A$ll AOV'AUHlA, Ulll K$A\k OKIOA KA-Ak Kfpll CTpllKA Ulll Kfpll U'pKH, TOTk Tpoyu$Ak TkS ka iiiuiAii .k oyirrSirkpiKk . mm*wk mu AMIIIT'k TA A'l;,:«' AA "P1 CTpAligfpk KOA\OApAll, AOV'AMIIIA KÏIH.HHI IIO\* Kfpll ll$T'k K'kl|IIH'A; Ulll Kîpll .kAMÎAA .kllTp$ OyilT$-H'kpfK$Ak A\OplUlfH . A,\,OApA(!) AMICTk AOyKp$ AA*K'kp'K3A 3HK-kllAk, KO\,*A\k HOy ll$TIA\k à t\S\l A**1*" CASîKII . ATpfA IVApA .kl'/kllA, Ck 11$ l'pll'KHAtk t\( KMIIA IIOACTpA, Mf K'kA\k K'k, MOT A,f TpOy-ll$Ak IIOCTp$ .k Ml IU k'kA\k .kKpAKA, K'kMf K'k f OyA A$Kp$ A*" UUpTk . Ml Ck M'kplA\k A\AIIUTI f ""t Ç ÏM,"t A$ ^C^MM^âë Ulll é\(-pillTAT'k A$ll, IUII AM'kA'k TOATI IIOAIV. Dumineca X după anul nou. Luca XIII, 10—17. pAllïll AMIIl'. .k MACTA IVTAÏI A'l fWT^5H RIHIAIKA Ic . IV A\$Apf Ml IpA .kAP'kMIITA HUI VVAOAI'a, a,( WIITk-CllpA^'kMI AÏII . .k 3H Al CkAMîATA . kipA ^ApllCIIIII A\$pl'$A, Afpl,,TK Ml IpÀ CA AM! AT a UpA Ic . .kK"kl(A : KOyA\k C a AMI ATA A /fiTK VVAAMIIIIAVVp KIUII, HOyTf A\k «fiAMI . Ulll K$ AM'kA IIIAMIKA 11$ l'pilllllA\ . .kUTplKApI : CAAUîATA .k Ml Kllllk ipA ÎKIlAOKUAVVp? IIIII A*f4$ IIOpAlIMIITk, IH'a$ ATvCATk AoyA\iu3i$? P'kcuoyuck . KApi KoyKiniTi ipA cKpuci a* A°yAmi3i$ Hpl ,\$AW TAKAI A( UÏ'VTpA .k Kp'k\'$Ak A\0yilTIA$H A* O II II A A, KApf-Af A'^A* ÎKIlAOKIlAVVp, llpl AUVl'CH HpOpOKk . .kw A IIATpA IIOpAll- ka.auia rp'kAipi ^tymmj(4:mmmvk\un k*oyA\k .k 311 ,\l caa\kata Ck CIUl,ll|IH . A IIIACI 3IIAI Klpll A$KpA HUI Klpll iţi AM I TOATI AOy-Kp$pilAI TAAt . MpA .kll A UIAIIT'k 311 . KAp'k ACTI CAAMIATA fc*M-ll$A$ll . Ay^»"3^a^U T'k$ . .k KAp'k 11$ «jiAMI UIMI oyA A0yiCp$ . llll'lll *|'$ . IIHMII 4>IMOp$Ak Tk$ , I1IIMI1 «jiATA TA . IIIIMII CA$I'A TA . iiii'iii caS.kiiiika ta . iiiimii a\ap\-a ta . iiiimii crpïmioyA, KApiAi ka ll .kTpS HCpIMIAI TA Al . K'k .k' IIIACI 3HAÎ A$ 4^'kK$Tk A^'»—L»1'^ MfpKWk HUI H'kA\AHT$ . A\ApA Ulll TOATI Ml CkHTk .kTp$ A . UpA A UIAIIT'k 311 C'k$ VVAUyiIHTk . A*pf"Tk AM'kA KAATOCAOKHT - A$ AOAMI$Ak 3IHVA CAA\KITI (Il . Ulll IV A$ CiţlllMITk llpl A . AMACTA 24 1579—1580. nCpXHKX KS TTspÏÉ MAÇt U,HHSpA\ ÎKHAOKÏH . KOyAlk HHMH OVTA\ ASKpS US ^ItKSpK .f\H AMTïA 311 . HÉ ATvCdpA\ TOTk AOyKpOVAk AWp .NH AflOII . ujh AWp A\ApÉ TpHÎKÉ ÉpÀ A,É CAOyîKKA AS A^AU^éS • A,é îKpTvTKÉ UJH ,\,t pOyrA\MIOHÉ . ujh AÉ AIHAOCTEHÏÉ . acte CKpIICk .p KdpTlI AS AlWl'CH npOpWKK . KOVAlk OVTA\ WAlk .(v 3H A,É CA\A\-kavta\ . l'SA-kllA héiué AUJKÏH . ujh iiél|IÉ COypM'kAÉ aa.8HA . KOyAlk Ck ^AKX* faSKK . nOpAvHMH MpA\ A0Y'MHÉ3É*> . uih npilllCÉpA\ IipC ÉAk uih TOTk IITvpWASAk npÉ ÉAk KS llïlTpH-Ak W/MOpAwp^ iuh-Ak OVfMHCÉpA\ . J^HTpÉKApÉ . Aap^ HOAW KpÉI|IIIHHAWpk, BA^éHé-CÉ A lUIH'k auia C^AIEAVTA, KA îkh AOKHAWpk ? PlvCnOyHCk . HOAW KpE-[|IHHIIAWp acte TOKA1IITA» A0V'UmiEK^ 'h AC,K^Ak CAwlAEETÉ ÉH . C'k H$ ILHHÉAlk vkTp'oVTHA KA *JvHAOBÏH . uih AlSATÉ aéuh AAÉ A$ AUWCH KOyAlk AS 4"i0cTK mM Hîp'KTRÉAÉ '*Wp . HOyAlAH nXx\\& AA HAlUÉp'k ujh EÉHHTSaB AS le . Xc . KO\*A\k AS npOpWMHTk UJ'aS rp"kHTk C^HlO'H npOpOMH . KOVAlk dS i^OCTk A"kCATk AÉ ^\[A\\\t-3é8 . JfLlITpÉKdpÉ . .pMÉ Kllllk B'kAlk Aap^ h*H C"kpKd A$iwak c^ lc . Xc . Kv>yA\k npÉ M'hue AOy qSEpHTk uih T-kS YpTvHHTk JK mIvAÉ UJACÉ 3IIAÉ AÉ p^ • Uill-Ak pOArA\ Ck-UH IdpTÉ toaté IITvKATÉAÉ taaé M'kA'k M'kll rpÉlUHTk .p MACTAv CkHTA\AlAvHA\ TpElîSTA\ . ujh KtJ AlSAp'k TA . uih K8 toata\ ^'BAlICA TA UAC& AA bec'kpEK/k . akoao BA ^11 nO H A TATA K$ HCIIpAKAv BOyHAv . ME CE KAAE HOIIé Éll . llpÉ .kK'kll,AvT8pA AlHUlÉHAWp . JJV.IITpÉKApÉ : Afp*"Tk KTvTI AOyKpSpÉ A\Éprk WAAAÉHÏH A A kec'kpEKAv ? P'kCHOyiICk : A*pEIITk nATpS AOy-KpSpÉ A\Eprk WAAIEHÏH AA KEckpEK'k . K$Alk AKOAO nona Ck CnOyÉ KOyKA'.IITi'Ak AS A0Vau,é3é8 . C4>hta évtaïé . .k AIIA1BA llpE KAp'k rp'kÉCKk WAAIEHÏH . Ck FlSTÉAlk .pH,ÉA'klJÉ HOH AUlUJÉAAAl'k . MÉ ^0-AOC8-É AWp A'k'^^ nO H A rplvAlUÉ .p' AIIA\BA\ CTpïllllA\ pOyAlAvllllAWp ckpK'kiiiÉ aé Hi? .ku,ÉAÉrk; caS npÉ aata\ aiia\ka\ me noy Kwp wkllÉA'kyÉ ACKOyATA\TOpïll ? KOyAlk 3HMÉ UAl'EAk AnAk; KTvTpAv KO-pllHT'kHH, pHÉ . 3IIMÉ : auja uih koii; K'kHAk KS AIIA1KII rpTvIIHH Coroai: Cazania I 25 ,\>ynAf "8 a«'h" *y* Koyi'AAiTk AAEi'fp.nk • »'cy-uk hoaţe .(viu- A'kgf IViMk M( t l'|VkHT . «f.H-l'A AA*S A* rp'Y»l'l .N K'kllTk a* .k KApÉ .kK'kll/kTSpA; Ck .Nl.'klU AUlHIEAAAtA . .k ME Kllllk Tpll'S-„M|lf A MH44CTH llp( A°v'UII(3(^ 1,1,1 miiiu 1 a0v'UII,3(i; • »>» "S" i;pM|ninïii cAoygiiAE Aoyn, .k «k itinik hSteaik ,{>ami uni r.ïA. A°yi,;,; KO a lllll A'kCATA ASII . lllll .k ME IlSTEAXk Cif>IIIUI HOV'AMAE AOV'II . AIIM'k Tp(I.S/M|l( . KOyAlk IIOIIA Ck «f.ÏE l|lllS TOplO K'kpIlHAvVp . AUIA KA IlST'k .kK'kllA llpE A\IIIIIEAilArk . KAplll C'kHTk .k pklIA^AK AS AOyA\IU3(S KA IHI|IE U'plîll A A** AUpl'k U'AAMIIÏII AA KIC'kpH'.A; i;cyA\k akoao .k'ip'oyiiA i;S nom mu i;S totk irkpOA$«tk . ck «fwlK/Yx pOyi'AxMlvMIE . lllll M'kpEpll . A*P'"Tk TOATE THKAAEAE lllll HE-i:OIIAE A\fCEpiY»T/Y»IUmi TOyi'SpOpA . TOIUI .kUTp'oyilA KS oyA» l'AACk mu i;S w aiiauîa; rp'kiniAk . .kirrp'oyiiA A'K,,Ak \'APk AfPmTk TOTk KIIIKAE M'kS ASATk ,\t AA jţOyAMrpg, 3+HCkMAk : OME HAUlk, lllll AATE AXOAIITKE •"• A TpEA . AXEpl'k UMAWlllll AA UfC'kpf KA* KOyA\k lîApEII C'kHTk l'ATA, KOyA\k AS IIOpAxIlMIITk le . Xc . Ck A$WA\ KSAHIHEKAtTSpA . (UAIIIţA AS t\*fWMŢ,4# . *m KS .klIJulfCk KOyilk . l|IÏIIIIAk ME lllll Afpf'IE I.ICTE TOKAUlTk A« le • E-I- A UATpA . Alfprk UMAWIIÏH A A KIC'kpdwY» Ck A*Y** AUIAA» A* «k «f>AKk AIHAOCTIIIÏE IIOIIIIAlVp . Kdpdl CA&KECIik AA KEC'kpEKA; UIH UÎOyilll-AWp AMIIIKII. K'*A*WAWp . UIH CkpAMIlAU'p . CTpïllllllAOpk . IVpKIIAOpk . IHKOllllAOpk lllll TOyTSpOpk HfllSTIIHMOlUIkUVp •/ A(P(nTk M'kcTI IIATpS AOyKpSpE AWpl'k UUAUIIÏH AA lîEC'kpEKA*. . KApil CkHTk Oyil- rSpn cas poyA\A;nii. aS ckpim. aS rpEMii. aS irkAuin . aS A'kuiii. KApHI A\fpl'k AA KEC'kpflwY» . IHH IlS ,f>AKk AM'kcTE IIATpS A0yiîpSp( . .k A(>»'pTk A\(pl'k AA K(C*kp(KA\ . IJpA>, KApdl IlS AMpTk AA KIC(p(KA;, lllll IlS «fwlKk AmI'.CTE AOV'KpSpE (Il h'aS HHMH W CkpKAVTOApE . AOy-KpS.Ux ACTE KOHTEIlUTk lllll UMIpllTk . l'A Ck IIOATA\ iWkpUf U'A-AUIIÏII i;pEI|lllllll AA AOI'SAk .kH'kUA\TSpY(ll . lllll A^T** cAoy;uKA; ArkpI'Ax i;p(l|IIIIIHI AA U'p.UIK lllll Ail CATE Ck kaSte UMA\(IIII H(T'kgil Ck AHIASaCI'A*. llpE (Il . lllll llp( AKilCA*. . O.l A\ III II I ; p ( 111111111 . «f>(MOpïll iiiii CAoygiiAE ck .kirkuE. uni ck-n AO'KurkcKA; upE «f.piiKA mu npi Ap.u'ocrl; aS Aclv,UHÏ3li; • ^ m frp*'*k Af toate ii-ki-ateae iiiii AE IIIIAAA; p'k . KA Ck IUt^A U'AAUnïll ,f>.lllT£AE IIOACTpE M'kAE KOyilE . lllll Ck CA'kK'kciwYx TAT'kAk C.JAITk . m( TOy A'KUt IIOAU' . A*AA\HE . AAMIIIk. 58 26 1579—1580. Dumineca XII după anul nou. Luca XVII, 12—19. (DpAlJÏH AMÉH ! dMHH-k KÉA^AYk K'k A,PAMIH A% nST^pt MAQt ^vH MÉH WAAYÉHH HÉ .kAYKAA .k ITKKATÉ ^tpaiTh AH'k/k 3HMÉ IldKÉAK AIIOCTOAk AA pllAVA'klIII li:npÉHTp8 n-KKATÉAÉ Oyili>A . .kHTpA .kH-Tp£> TOHH WAAYÉHÏH WCKHA,A . UJH npÉHTpS TpÉLUAAÉAÉ . AYOApT'k UJH TOATÉ pivAÉAÉ UJH TOATÉ KOAAÉAÉ . KÉTÉUJOyrOypHAÉ, UJH OA-AA'k HI H AYÉCÉpATAT-fc UIH TOATÉ CTpAAYKATAU,HAÉ MÉ CKHTK .k HACTA AOVAM . UJH AACA j^WfAWU^ npÉ A,PdMH AÉ CA0K03'kl|IÉ CK 4>AKA WAYÉHHAWp p'Ki? . KA CK KOyHOALUÉAYk n-KKATÉAÉ HOACTpÉ . A,é CÉ HÉ .kTOApHÉAY .K KAAÉ K&HA . A,t CK .JwVYEAAAYk .K KOA A8 A,OyAUU3Éi> . KOVTAV rpTv/ÎUIIÉ ^yAAHt^ AA J*caia UpOpWKK . A\É : .kTOApMEIJH KA K-KTpA AYHHÉ . KS TOATA HHÉAYA KOACTpA . AIIIIUK- AEp-k mu 3AyApï/i\ npopOKK a- aiiià rpA/ftiUE : .kTOApHEHU-KA KTvTpA AYHIIE, UJU é8 .kTOApHÉ-AYA-KOlO K'KTpA KOH •'• GvTAlICTk 3HMI : UJH CTkTSpA UJH AMI/ÎN .kH'kAU.ApA l'AACk TpAHpA : ÏCÉ H-KCTTvKHTOApÉ AYHA$/ftl|IÉIIÉ •*• AA,OA •*• AMIIHTi AKTvAYK .kKTvLţA-TSpA . K0yA\k K-KAXK nOyTS KSpAJUJ .MÉ CTTvTSpA r\( A«IApTÉ UJH ÉH IfKAlţApA l'AACk . CTpurapA . HJii-Ak poyrApA ck-ak amiaSacka . auja ck ^ameaik IUH HOH .k TOATÉ HEKOIIAE HOACTpE . ck KOyHOAlUÉAYk n-KKATÉAÉ HOACTpE . Ulll CKAK poyrAAtk CK HÉ AM1A&ACKA A,é n-KKATÉAÉ HOACTpÉ . UJH ck HÉ AÎKSTÉ A,é T TOATÉ HÉKOHAE HOACTpÉ MÉ AK'kAYk HOU . AUJÀ UJH ^AKHA,K npOpOKk . K'kUA,k TpELUH UJH ^Kl} IITv-KATk AAApÉ . K'klIAk OyMJICÉ UpE Oypï/A JHÏ-II Ai>W AlS/ftp'k Ai>H . AOyAY-HÉ3É8 TpÉAY'kCÉ npÉ npOpOKk HaOAUK . AA ÉAk . UJU CnSCÉ KOyAYk KA AtOypil ÉAK npÉHTpoy n-KKATÉAÉ AOyil . /î,AKHA,k KOyHOCKi» ATSiIMÉ n-kKATÉAÉ AOyil . Ulll A^KA h'akS MÉ A*P(nTK AYApE AMI A A TA . ÉVTAUCTk 3HMÉ : UJÏH K'k3i> . 3IICÉ AWp : 11-kCAII.H CIlSlIÉlUI-KA npÉ8lJ,HAWp7 UJU $$\[ A,$yi{'M\A,$-Ct EU ^KOypALUlpA-CÉ •*• ATpÉA .KK-kU,ATSpA • *• AMUM'k KÉA*Mk K'k Xc . 11$ AACA lipÉ HHAY'h HÉEpTATk K'klUJ CÉ .JvTOpKk KTvTpA ÉAk K8 TOATA i;pf,\uiiu,A; KoyAY a8 'KKyTK wu miimTv .k macta ei'aïe piTAUAk. K'kHAk AS KTv3$Tk MÉJ|JH WAAYÉIIH CkpAMH; HOy A$ .kUTpÉKATk f'orPNÏ: Cnzniiin I. 21 a\o\*at . «rkiui «j.'kkStkV «rkiui afP(cf 0 '«kiui ASupATk? mnii AS a*c'y\\mtk • HOyAHAH K'ktk 3HCI : U'kCAIlH, CHOyiIflUI-llA; IIOIIII-AU'p . Ulll (Il dMpl"kli,Yk . (Il Cl KOypAlUlpA . AIIIA ll( KA KOypA'JUI IIIII llpl HOH AKA\s> f\v'U,|I3(S . IUH KTyjS IKOC llpl IUI,IOAp(A( AOyil . A A 01* a*1» XK\( • «l'IIAA ipA GAAlAp'klIk . pkcuynci. Ic . 311CI : 11S 3'k«i( ci KoypA;iuip*«'pT( UAAkS AS )U . «HAk CAAUp'klIk . «II CI .kTOApCI IIIII a*ka* \"«'Pk rtOyil . I llpl «If A AAAAIUf CI A\M,UÏ( . K'kMI HOV* CI .kTOAp-c(pA Ck a'k \*Apk Ai) a°yAU'I3(S, 'Il lli)A\AII «HAk CAA\Ap'kllk . Ulll 3IICI \c . AOyil : CKOA/Y\-TT 1 KpîAHIIHA TA A\,YUITi>ll-TI . Ulll a* .k TOATA «lACTTv UTAÏI rp'kAI|II a*yAU,f3f^ «^yA\ Ai) CKpiICk CA^TA CA C.|»HTh UpOpOKk a'^as •kt^ '"'PT'k rtOfH . A\0 : IUH K'kA\A-A\A .k 3IIUU t\( l'pHHÎA TA, Ulll II3KA;i:II-TI-K0IO IIIII A\Tv KIpll (ipOCAAKH . «f.pAUH AP*'U"! "T* A'ld|lll 3'k'II K'kpiîAlUI CTpHKAlUI MI-ll KtyAlUI AoyAUH3(i>. uoyAuii oyuSAk xK\( A«**a* aS (aS)a\H(3(S . uni .ki:A (pA II'KIWAIK UpA «1(11 iioau' IlOy CI .kTOApCIpA Ck a'k A4lf a* A* A0yA\ll(3(S . AIIIA CkllTIA\k HOH aka\S, a"fc«" W a'k a«t««3*^ AKSIIÏI . HOH Ck a'KA\k \'«»pk A^ami^S • '«I ll( IIAp(, K'k ( a1 KOyii^Ak IIOCTpS UIH llp(IITpi) A^KpOyA IIOCTpS . UpA HOH . CkpA'lïll AI HOH . K'kHASlU Aîk'STA A*v***3** >•"• "* H3KAK'kl|l( a* .kTOATI ll(i:oha( IIOACTpl . HUI a' T CkpA'IÏI (Ai) « .kKCI*All,'kl|lf . ( HOH IlS A'kA\k \'Apk AOyil llp(HTpi) kiih(A( AOyil . «II III HApI K'k ACTI kh-IKAi IIOCTpS . Ulll TOIUI UMMfHftl . Tf AI ll.lpf K'k mSu$* Ulll kh-IKAI AU'p . K'k ACTI ,\( .k KOyilOyA AU'p . A«I(A U'aauhii CklITk TOIUI KA ll(l|l( U'aauhii HIAlUAfHIMH, KOyA\ AOy PpAlITk U . X*C . Hl'AOy CKpiICk CAOyi'A CA, C.jiHTk A\ATO(ll . 00 : a*** WAlk HCII W uoyT-kpi noy acti, t\t,\A ^wmm'j^l -roToy ci hoait. 28 1581. Fragmente de rugăciuni. 7^ . PcVTA\MWH'k KS MÉ KaarOCaOKHAX a\ACA OkÏH TOYT8- pOpA CIlpÉ THHÉ HTvA/k'aîa^CKk • AoaAAI,É • Wil TC>V AaH AlAv.kKApÉ AWp .kaa(!) e£>ha\ Bp'ka\É; AÉUIKH311 tc>V aaa\.t\ua Ta, mu CATSpn toaté kïiiaé k8 eovh;sv koé •/ Anon 3hk;k wméhaihéaé. mu macta\ pi5ra\ : aoa\hb a toata; novrT'kp-k ! KaarocaoBTiLUÉ npÉ non . mu m'kcTÉ a\Av.t\KA»pH KapÉaÉ KpÉA\k CTv aSWAUv a,é T KIIHÉAÉ TTvi>? UpÉ .tv ÎT. Xc . OV* A,0/UHh AAh UOCTpS . aa\HHB. H. PoyrAViioirk cai> a,ati?ak AÉ \"apk • mé cé 3,,mé A°Vn^ .pKapÉ •/ HcnOKÉASUILH-KAv AO'MIIBaSII • K^ 1 Ki>Hk • K^ ïl/kHA» T KT>Kk a\uaa aSh . méiié a,1* a\a»hkapé a TOTk TpiJnSaSn . miihé a,Tv eijté-AWp a\A\HKapÉ a awp . mu nSiiAWpk KOpKHAWp Kaptu kïaaiAv upÉ éak . ni> .t\ Ta\pÏA kaaSaSh, hémé .n ^w\Sépé eAvpeatSaSii e8ha\ Kp'kpk ai5u Ka . MÉ KÏÉ3H mil .jaiTvpA;iLÉI|lll .f\ KÉMÏA K'kKSaSn . aa\HHk. IX. 1581. KdpTlï «ié ce K'kMAv ei/taïe iîB .jvKfc^AvrSpAv..... .....BpauJOHh...... .... IIIh rk£> ckKpTvmuTk ao^KplSak aa w aVi'é %i\a. (Folio nepaginat, 391/2 quaterniunï.) Matei VI v. 14—21. GiraÏÉ wt aaatoéh. raa'Ka . 31. (Fol. 46—48.) 14. j£iîcé AOauiSak : ctv aa\s KpÉiin a'kcà waméhhawp rpcuiaacAE AWp . ATvCA-KA UJH KOaW TdTAvAk KOCTpS A,É ,(v MÉplO rpÉUIAAÉAÉ KOaCTpÉ . 15. Ï CTv H8 BptlMI aTvCÀ WAA\ÉHHAOp rpÉUIAAÉAÉ AWp . HÉMÉ TATAvAk KÔCTpS A,É 4> ^p1* H$ Ba AnvCa rptUldAMÉ KOa'cTpÉ . 16. É KTvHA8-KA\ nOCTHllH H8 otj-pA^. 20. acKoyiiAiiui -** koanoa'pa .k Mipio. uw KïipA\ïii noy w p'k3KWKk mcu noifTpiA'KMU . uw iiihi 4iSpïii w cama; himi w .f.oypA;. 21. uni uw acti koa\oa'pa koactpa; .viïa r.A «fii'i mu mm m à koactpa;. •ţit'kii.AvroifpA a1 TTpS macta; cj.hta; 6n\\ïi. ■ TA; AA\S AMIAA j\i IIATpi>3l4MI a^ 3HAI lIOCTk . lipiRlipi KTv ci AmiRMAi hôaw -f.pAiuiAwp . uita; aaiS rtv liTiTpA; ovmiia iiôctSaSii A;i:SnciA\k . mu hikoiuiiia coyAiT*kcKA; .kiiahiitc 3ami . aka\S aa\S CIICIMÏA ItOACTpA; AUpÔllïlCI . IlS kà KkHAS III Ck'l'SpAA\k lllll III .kASAMÏAAXk lllll Iip'k a\'k.kKAA\k . l.ipA; t\^KA ct AlipÔlIÏI aSAVMIIA CU'kCIllMTI HOACTpI . MpA» IlÔll KS RSuSpi'l UIH KS MIIMAXA; KSiI-V. UIH r'kciAII c'k .klITpA'xAVk .kHTpS .kUTkA a****a#P* A lUIllipil III . K'k mta; .\a\S K*k cK&nXMk aé l,'k i;SpA; pk iiim ioti uni a* M'kpTi. nui a:i;Shcia\ aa m'k aatviioctSpa; KoyiiA; mù «f.'^P^ kopoaka; . A.\ AAA'OlécTk IHH AÀ Alïllk UIH A;pA; CKpkKAt . IUH AA*K*kpk AA ciia;ciiiïi . mu cKkiiA;A\k a* nSwpSAk iiica'uïoyaSii mu aé ,;SpA; iiih t\i i;S.j>8HAap'k 4>A;pA; a* a\a;cSpa; . cK'kiiA;A\k aa\S a* ToypuSp'kAA aSavïiii iiih a* ka'aSpiiai «rkA'k ciïahhmiiai iiih a^ kkiitSak miaa IHWIIpHTSAk UIH rpIOVAk . iiih III a*3'*r*'*1*» «M a^A,,'kH.A TpS-IISaSH, IIIM a' l'piUKA ll'kA\A;ilTSA8ll IIIH a* KOpOÀKt . IIIH ,\t .JvTS- irkpicSAk iifiiiïmiiuM ca6ko3ha\S-hi; iiih aA amw*5ïa mî i aï if>0A0Ck cov*i|»aitSaSh lu'ni'kp'k a:i;Shcia\ . a*P(,,Tk am'Ica amacta; .p.éf,p*k.\\- ciiiata; IIIH AOyAUlllATA; 3H . KS APar^CTI IIIH KS kîciaïi Ck w lipÏHA\HA\ . IIIH iikkaa 1111*1 .kTSlHKATSAk IkTXMAvTO-fWMt C0y«f»AI-TIAWp HOACTpI ASk'pSAk H-kKA'TSASll c'k-Ak /\fllAvV,A»A\k . KApIAÎ AA\S CklITk AM'KA'k ASKpSpI? KSfrKÏ* . HIKSpAvUÏA . KHIlSAk pTvKMnpiH m'k'a p'kwA . IIIM ACSlipi'lMIvMrk . KÀmJkTA IIIM IIIM AA.IATI . IIIH c'k III .klîpA\KA\A\k .kHTpS ApA\à M'ka aSaUIIKITA . K'k a* R^''" lïp'k HOH . HOH AIÏIA\ IlST'kpI A AIIIA;AÀ lllll A a*3RPA;KA AOV'KpSAk MIAA .kTS-IKKÀTSAk . IIIH ll'kk'ATIAI KA w KA\a\.\IIIA\ . IHH c'k III ,kKpA\KA\AVk .kHTpS .knpA»KA\A>AvllTSAk MIAA ASAHIILVTSAk IIIM *\Ak KOypA^HÏIM UIH a^ /if>lllOl, MÎ CklITk ApAVIAI COy.jiAITSASll . UIH KA .kHTpS 3HWA m'k/a MlilICTIITA c'k .kKAA»A\k . K'k .f>'kpA; a^ MHIICTMI lllll ApS- 30 1581. 1111111E11 RHHAII ACTE nTvKdTSAk . lapA MlÏHCTA Ulll WAAÉHÏA éaS w KMI|llir^(!) ASKpi>Ak ME A A K&llAk (1. KSuSAk!) Ck H$ npTv MTv.kKAp+EM UIH KÉUÏEH CK HE Ki>Ki>pAA\k . CK H$ Al|IEpu£>T8pHAWp UJH CnSpKA-MIOHHAWp CK A$KpAAUv . UJH KAÉRÉTÉAWp UJH OirpAMIOHÏÉH Ck HÉ TOnilAX . K'k A* T WKTvpApÉ UJH A,* T KkHTEMÉAÉ KEIl/lEH . A,* .KHTp'A-M'kA-fc ^IITpS TOATÉ HEKSpAUÏHAÉ K'kA,EA\ . MÉ^ Ck HÉ .KEpAKAAXk *k AÔA\n$AK le . Xc . K'K MHHÉ CÉ .kEpAKA Js. Xc . TOATÉ EShATA-HHAÉ ApE . A,«P«nMÉ K'K KSpAUJITOplO ACTE Ti>T8pwp C8<»ETECKk . UJH UTOAA.A .k (? 1. A.) TpSllSASll Ck 11$ /J»AMÉA\ A,e P'KKHl'ipÉ IUH A,E IIO^TÉ MÉ lli> CÉ K8KnHk . IApA A UTOA," A* A TpSn^ASH HEKOÉ . HÉWnpilTk ACTE UJH $&QA\ nTvKATk . MpA MÉ CklITk CUpÉ p'KKHHpil CIlSpKATÉ UJH HEKSrHWACÉ ? A rpllXUI TpSll&lk tlB CÉ KAAÉ I11" É n"KKATk . A^P^Tk AM'KA A\A pOrk KOAW . TpSnSdk Ui>-A\AII AÉ CkHATATÉ CK-Ak rplUKUUk . U8 A* CnSpKAHIOHH UIH &t IIO\'-TÉAÉ TpOVrnEl|lH Ck rpi'lîKHA\ TpSllSAk . HJH MHHÉ É HEn£>THHMOC AÉ COV^AÉTk . K8 KpEAUUUA CK-Ak np'UkUHM . UIH A* ME rpEUIECKk HOAW 4spA'n,ÏH . KTvTpA HOH TOATÉ rpEIIIAAÉAÉ UJU A<'TOApEAE Ck EpTkAVk . KTv AÉ K'K Al K ATvCA WAMHHAWp TpElUAAÉAÉ AWp . ATvCAEA UJH HOAW rpEUIAAÉAÉ HOACTpÉ UTvpHHTÉAÉ HOCTpS J\t 4\ MEpiO . KTv ÉpTAMIOHTv rpEJHAAEAWp HOACTpÉ A^AA WKTvMk . A« T ÉpTAMIOHTv ME ÉpTAA\k HOH ^pd'u.ll<«Wp UOl|ipH . KTv AMIAOCT'k AOA\h8a8h ACTE .kHTpS MÉA MÉ A\UASéCKK UJH AXACTEHÏA MÉ É KTvTpA KÉMHHBaK AKOHEpilTA ACTE . KTv A^ H$ K'K AI k A'kCÀ . ÉpTAMIOHÉ H'A'KTvA\k A lipÏHAUl . KTv K$ ME A\'kCi>pA R'kAXk AATvCBpÀ . A\TvC8pA-CÉ-KA HOAW . AMANTA AA\8 A« A°V/U" HÉ3ÉS TAkCHTOpiO lElTAlïCTk AUTOEH pTvCUOyUAÉ HOAW ACTT»3U • ÉITAÏÉ : 3HCÉ AOAXHBAh..... Luca XVI v. 19—31. Gitaïé wt aoi'km taa'ka nr. (Fila 26, foïa lb—2b.) 19. >£hcé aoa\h8ak uuaaa amacta : oy.k WA\k EpÀ KÔrATk mu cé .fiKpAKÀ 4s. KA.k^'l IU""' T ^UPyPÉ • KÉCÉAH.k-CÉ *k TOATE 31'lAÉ AOYTAUI-HATk . 20. Oy.Jv AUHIlÉAk EpÀ HOITAXEAE-II AA^Apk . MÈ 3TvM'k .JUIAIHIT'I', nôpiui éh Aovru nAHHk a* uoirpoii. 21. ujh jkéaSha ck cé ca'tSpé a* 4>TvpAA\£ MÉ KTvATv . A* -p AtACA KÔrAT8ASll . MÉ UIH KTvUlHII AHIig'k noypoiiAÉ Aovru . 22. ^ovr a* a\8pn auuiiéaSak . uiii-Ak A<>VCfP^ ^U£" pïll ^ IIOAAA A$ AKpAAMk . A\8pÙ UIH KOTATSAk UJH .krpSlJA'Tk $Çj\[. 23. UJH .kHTpS lAAk jytUlKllCt okïh AO\j*h . AMECTA AÉ «p- a\8.JvKA . KTv-30y AKpAA'A\k Aé Aé,mPté; ujm aa'3Apk .Jv nOAAA aovtii. 24. JUH AMECTA CTpnrA.3HC£: mvpHHTÉ AKPAA'/Ué! A\HABAI|JÉ-A\A.UJH TpEA\'kTÉ a a3 ap k Cornul: Cnznnin II. 31 Cklllk OyJLl MiAk ,V^Ur''K A\.tll MM. .klITp'.tlIA iiim CK pAM'kcKA \UAlK.t iW'k . k'k a\A KllllSlCKk .k MACTA k'kllÂi . 2."». 31ÏCI AKpA.lA\k : «fJlOAf! a^Oy-iui AMHHTf k'k \\'k\\ a^AT'k TOy A«y'*«rfciM» 'l'A .K KÏAII.A Ti . I aa'japk AIIIIM'Afp'k pkS . AKA\$ MHM'k a\A.kl'Af-Cf . t«j* TI AlS.kHfl|lll . 20. mim MpiCMpi TOATI AM'kA'k .pMTpl IIOM mim .kHTpI KOlI llpOMACTI a\.(pl .pTKpll-CI . k'k a'kp*; Hp'k Kl* a' •WIÎtI. k'kTpA'» KOH MOy HWTk . iiiimii a' <*K*AÔ K'kTpA IIOM Ck KÏI . 27. MIM AMICTA crpMi'A : pwrS-Ti aa\$ M'kpiiMTi! ck TpiAMiim iAk .k ka'ca tataaSii a\l*li> . 28. aa\k aa\S miiiimii ţpAIUI, CK M <»\'kpTt>pHC'kcKA . Ck MOy mim amïa Ck kïi AA MICTk AWKk KOy a\Oy.kKA . 29. i jVMÏ ACUI Ai'.pAÂAik : aS AUi'i'ci'i mim iipopiO'iïii. c'k ACKoyATi a^ w • 30. IAk 3iici : KA . ll'kpMUTC AKpAAAM! Mi a'kp'y» AVKpUI HMIIM'.A a* *p AUl'pllÎH k'k- Tp'ÂiiiiiYii MOK'kM-ckpA . 31. 31'ict Aoyn : aî auItci'i mim lipOpWMÏII MOy KWp ACK0\'ATA IIIMI Ck Â*pA MMIII KA a' «p AUVplUI .pKÏI HOy ka a k'k KplAH+HlA *]\K*kll,ATypA A* -N M ACT* CIITA HTAÏI. y\oyAMii aa\S ekiiTk iicypypk iiim ai 4i0ACCK a^^np^ KOyi'AIMTI MIAWpA Ml Al COKOTICKk . AM'KA I A\AII Kp'kTWCk A< TOATI MIM A\AII A\0yATk AUUliMIATA MIM A* «fAA'AOCk . KTv lîfvTI ll'kp.iliSpil ÀAI COţ'pll p'KAI .pTOpKS-III KÀ \t AA\AHAOAW ll'kpll,MAI Ck III iu ii cn'kciiiTi . iiim kA Ck 110'y Ai.'kA\k a rp*kù K'k a* ,;,,,,i «p (?) .klt'kllAT$-ll'k$ . UpA A', m'KAI p'KAI TTvKOyT-Ai> . HUI III HTpS AM'kA AA\k KVJOyTk .klIT'pS p'KAl.CkHf ll'AA\k AKOyTk l|IHOyT$pA. IIIIITpS AMKA AA\S HIU AOyk'pypllAI m'kA'k KOyilIAI IIIM p'KAIAI CHOyCI, AAXAHA$p>?pi HOyCI-AI .kHpOTTIKA 111Ti ,\l TOATI . IIIU AM'KCT'k AlllA CkHTk . Kk MIM AMA'CTA MI .k II A II II Ti III ACTI IlOycA ACIZII IITAÎI A\AII K'Kpk ApATA-lll MIM Hi CMOyill . A KOrATi>Ai>H HIU A AMIUIIASaSH KO'y KOyKÏIIIIIlA .fiK'kllAHAk . IIIII KOI'AIUIAWp .1A\S .klITpS CA'lUli>7 A AT A .kUHAAMWII'k KÏII1.ÏIH . A*4«ÎA IIIM «j.lVpAAiWAMIHI A OypA .kK.»i\a.A«cTi?Ak upA mu ApAVwcrk waamhiiawp a ckpoyTÀ.upA HIAKOynÛI UIH AUUlIfllll .kK.îua k'A Ck HO\* KA3A A*«f A\ICIpATATI .k HkHA'cT'k m'L\ IIICIlOyCA.MJ A p'kKAA K* Tkpîl IIIM K$ AX0yAU,IA\MTA .fvK.il^a II . UIH KOyilA H"kA'k:KAI MIM AOyAM'kHA Mi ItA Ck 4iïl C'k 32 1581. AIIE* iMA\TrA;/ï\pÉ . KTv /ACTE nOlfCk .jvHAHHTÉ UJM AOyKp^Ak EW-TATSaSU LUl'l AUÏUIÉASaSH RÏAILAv CnOyHHA,k .lv AtOlfATÉ RiinSpii . MÉCTS/A R8 CÂltHOyAk Mé É ROyqHSlIAdTk . lap* MÉCT&A Ki> COyCHM-HHAÉ A,É A\ÉCÉpA\TA'TÉ . UJH AA».Â\hA,OH AMÉIHTi T npOTHKA RÏéhJéII npÏHAlH-KlVp nAATA» . KOţfAlk .jvCÉUJk AAÉ Mé'||JÏH ÉITAÏÉ KOlfRHIITÉ ApA'TA\ AIUÀ UIH TpTvÉCKk. (Foaia din urma.) Tatuau HÔcrpS mé éi|jh t MÉpii . cÏÉ KO/A TA KOyAAk .jv MÉpH ALUÀ IIIH npÉ nTvA\/V\HTIv . ni'lTA HOACTpAv CTvll,ïvVCA\ J^k-Ui HOAW ACTk3H . UJH lapT* HOAW rpÉLUAAÉAÉ HOA'cTpÉ K0l"A\k. ÉpTTvA\k UJH HOH rpÉMIHIUlAWp HOLUpH . UIH H$ IIÉ A,Smé .k HTvnACTÉ MÉ HÉ I^EAvEivLIIÉ npÈ HOH JS^Î v/lTATiHiJAk . KTv A Ta' É .kn'kpA^II.ÏA UIH HOifT'kp'k UJH CAARA .jv RÉMÏÉ . AAMIHk. cf. 1607. KpÉ,\HHii,A kpéiiihhtîcka;. (ibid.) KpÉ3«v ^vTp8 /i,Sa\hé3éS .k ta'ta^aiv nSTrkpnnKi>Aiv 4i'kKAV TOpiOAlv MÉpiOA^H UIH AAk HTvAX^HTSaSH KTv3i>TÉAWp TS'I'SpWp lllll HÉK'k38TÉAWp . UJH .JvTpi) OyilSAk A,6aHIU le . Xc . qVllOAk AS A$A\-IIÉ3éS OyilSAk HkCKSTk . MÉ &i .k TAT&Ak HkClîS AAAHHTÉ &t TOATÉ K'KKSpï. aSau'ihAv aét a8a\hiia\ . a8a\hé3éS aéptntk A^t Ay/UHÉ3É^ jytpiMTW . HkCKSTk TC* HS /fikKSTk . OVIlSAk Ki> TATAwlk, UpÉ .jv MHHÉ TOaVé ^R8TÉ CklITk . ^P^Tk HOH WAAVÉHÏH UIH A,ÉpÉnTk IICIITvCÉNIVa HOdCTpA\ KÉHHT-dS j^t.fi MÉpH UIH A$ HkCKOyTk frt.K av^Ak cţuTk . IUH A,É.k A\A'pï/k $u\T& WA\k . pkCTHrHlÏTi>C'ki> AÉpÉHTk HOH COyriTk rÏHAATk J^l .k IlOHTk . KHIlSHTk UIH .k rpSHATk luii .kKHCÉ A TpÉ/a 3H fr^tlR CKpunTi>p,Yv . UJM CÉ COifH .k MÉpll IIIH UJA^éH A A,ép'knTA TATXASiI . UIH fclpAv KA RÉHlï KS CA.IRA A HÎOy-,\(KA KÏHII UIH MÔpUÏH . RTv .kHkp^lLÏ/A AOÎTI Hi> /ACTE WRpklHÉHÏÉ . UIH .Jv a\'OyAk CklITk AAVAUlSAk MÉ RIHII $Â*\t . MÉAk MÉ .jv TATAvAk RHHÉ . MÉAk MÉ Ki> Ta'tAvAIv lllll K$ qVllOAk .jvKHHATS-É UJH CATvRHTk . KOyA\k AS rpTvHTk HpWpOMÏH LUII wkTp'oyilA CqHHTAv A CkRWpSASH AMCAHAWp RÉC'kpÉKA . A\a\pTSpilC'kl|IÉ OV.k KOTÉ3k . .Jv CpTAtHIONTS IITvKÂTÉAWp . AIHÉnTTvAXk CKOtfAATgAk AUVILJJAWpk (! 1. A\WpiL-) IUH KÏAILA MÉ KA C'k /jsïé t RÉMÏÉ . AAU'lHk. ibidem. Hm-KCTTî CÎvHTk . ï . KOyKHHTÉ; MÉ a'kaf a°V'WHÉ3É^ Ai5 AUOVCH lipWpWKk . .k KpivySAk A\ShTÉA8h CUHA/A : l'alioa «lo Orăplia. 33 y\j.pThii : tS ckmtk ^oamiSak ^mmym» aa TkS iipi A-k+r*. au'uu A*V'u,lf3m CTPmmi C'K * ***** . H <\wa : màr/mm aaCwiiSaSii AW^ttlMţfV'l&l TkS .f\ \*«ipK ck HOl'-Ak A4H llpl .p POV'pA TA K'K llfKIMIUM'.ATk MOV lUpil «f.H.n Tp(A : C'KpK'^A; A*rMMrilM • ^ •rf'nu : TdlTAv-T'kS iiim A\0ij*A\A;-'l\l MIIMCT*kl|M-ll C'K Ittpil C*K AMKM 3HAI A*C"VATf iiim KOij'IU llpf N&AlAtlITk . H MlîllM'k : C'k HOy OV'Ml'^M . W HWCf : C'K IlS -j.ïll KSpKApll . f 1 IMA'llT'k : noy cj>Spa . W iviitA : C'K iioy «f.ïll AlAipTSpïf CTp&AtlwY* KfMHIlOyASll 'l'kS . il IIWA : CK IlS IIO\*tm|lll kimii- iiSaSii TkS. a 3'k«rk : ck mS iiô\*Tfi|in kimmiiSaSii TkS . vàm A\oy/î»pHi. Wmt txva-il. HfMf .f.fMU'pSAK . Ilflf KWOyAk . HfHf ACMIISAK . III'H UfAUÎh'A M* acti AA AOÎfH. _ cf. 1G07. Din Epilog, dupa Cipariu Anal., p. 44—45. .....yVjpdiTK A*rk* (S :koyma;hSak \'p'k;kmak AoyKAHii k#>c- IlSAK £t .p MfTAT'k Kp.MIIOKSASil, lllll ATOTK IMIIIStSaK Kp'kCfll . «f.O- ApT( i;S iiiiiiaia; tïï£khht« mim i;S :\:aa( Aiipiiiicx. w a\Satk kla&ua aa a«mcta; ao\*amiiiata; KAprt. AJpnrrk a*HL* .k A\SATf ll-Kpl^ll aa\k .p'I'piIwlTK M1'aA\ K'KSTATK M'kHJL w tlAlK AifiAATK .p IlApA po^'AlX-ll'kCKAt, AA ApyÏAMITpCMOAMTSAK ( îfpA.jiHAlK .k MfTATf .p TpTvriV- KIH|lf................IIIM KS koa A\IITpOMOAMTSASll AUpfASll GfpA- IIA\k MOU W X^'\tMh KopiCII AJUKM&Ak, Ml tÇlA AWIUIpk .pKTv-IIATK .pTp'AMtCTK AOyKpS, 4\t W CKOACf A,t .p KApT'k CkpK'kCKA; Mpf AIIAM.A pOyA\A\ll'kciw\;; .plIplSllA» lllll KS UpfSlljH tfAA KlC'kpf KA UIK'klI-AU'pK, t\( A'KAA'A; (î 1. ATv.pTA») MfTAT'k Kp.UHOKOyASll, AMOyAU IICMIK IîIik iiiii iioiiA A\ii\mii.....i.ipA\ iS noy auii KpcyuAii A,t ,p Airkpi Mf-AUl fpA A^P^HTK f\t A^yAUirçrS A A* A A AMf CTK ASKpS, MÎ ,\t,\h ASM lllll OyMHIIIMIIACpK AS»! ,\i C'K TIIIIAtp'kcKA; AM.ICTA» lïApTI : GlTAÏl KS .pK'KIlAVrSpA;.......... X. 15S2. (Cipariu. Anal., p. IC urm.) 11 il Al IA.......COpA\l|lYC ,Atf>llK. (4° nppagin.it.) Ccncsis c. I. K^ta ,\t npiiAU aS AUiicii. 1. .JVmmmiStk 'Ki;S A*v*mc3t¥ MfpKWK iiiii ii-kAt^iiTcyA . 2. I ii-ka\a;mtSak fpA i#ctïw: uni .k t\nnmn^ . uni .piiTSiikpîKK «pA liASTKU, l'hrcstoinatir romini i. 3 34 1582. Clip' aa'TwHKU . UJU A\"°VA AW(MH^^" a il^P'l'À CllpÉ aiia . 3. IUH 3HCÉ AWA\h'3éS : $U aSaxhha . ujh j|& aSamiha . 4. uni kt^S aw'uhé3é$ K'apA $u e£>ha aSauiua . ujh A.Écn'kpiui A^iUHC3E<5 aSamiha J\t/\A .ţvHTSH'kpEKk . 5. UJU KEAAA A&MIIIIA 3HW . UJH .kHT$HrkpÉKSAk HOAnTÉ. ujh $$ aé -kHTp8 ckpA ujh A^i ,NHTp8 A£'w^H'tu.^ 3^» AÉHT"KHK» • 6. IIIh 3hcé AvVA\HE3éS : $\l T'kpÏÉ ,|vH A\HHÎAOKi>Ak AllEAOpk . C'k A£" OlApU/k AIIEAE A^A AnE . 7. UJH ^'KHÉ AvVA\HE3éS T'kpÏE . UJH A^U'kpIJH AnEAE mé EpA A£ CSnTk T'kpÏÉ &IAA H^A/A hé ÉpA A£ COynpA TTvpÏEIk UJH $$ AlUÀ . 8. LU H KÉA\Av AvVA\HÉ3éS HA T'kpÏÉ : HEpiOAk . Ulll $# ckpA UIH ACA^H>fall<* 3$A AAOÀ . 9. UJH 3HCÉ A^»\HE3éS : CTpHH-TA-CÉ AnEAE AÉ CSUTk HEpiO .kHTp'oyilk AOKk . C'k CÉ ea3a OyCKA-T$Ak . UJU A\HE3é8 OyCKATSAk nTwUAlITk . IUH CTpilHCSA AHEAOpk KEA\A A\ApÉ . UJH ETj,3$ A°YAUU3ÉiJ K^ KHHÉ. 11. UJH 3IICÉ AOV^HÉ3ÉS : pWATiCKA n-kA\AllT$Ak rapKA R'bpA*; 4^'kK'kHAk CkA\AHIlA . UJU nOA\H ^TvKAHAk pWA^k CkS, Ji,S\[n& YA\UE3ES K'k $$ KHHÉ . 13. UJH $$ C'kpA UJH AÉA\A-UIHlA A TpE/ft 311 . 14. UIH 3HCE A^'»\HE3éS : pil AOl*a\ll-IIOACÉ .ţUI T-kpï/A HÉplOASll . IUH A,tCt\AlM\J\ 3$a UJH IIOAIIT'k . Ulll ApATÉ civAUJÉ . KpEAMI AAÉKEpilTÉ . 3HAÉ UIH AHkl . 15. C'k A&MHH'h.SE .kH TTipÏA HÉpiOASH . KOyAtk C'k ASaUIHhVjé IITwUAHTSA . UJH AUJA 4>8. 16. mu iJftiKS AOVUHÉ3£y Aoaw aSavuiiii a\Apki. aSauiha a\aii A\ApÉ C'k CASîKACKA 3£>WEH . Ulll AOyA\HHA A\AII AUIKA C'k CASîKACKA nonu/n-n . AoyuA AH-kcTic ctIîaeae .nhka . 17. ujh nScE aaé cnpE T'kpÏE HÉpK>Ai>H . C'k Ai>A\IIH'k3É CnpÉ UTwUAHTk . 18. UJH C'k CA$- îkacka 3SWÉH uni iioiiiiïeii . ujh c'k AÉCr,<»piJA aSamiua Ji,(AA TM" TSlI'kpEKk . JUH ITk3S AWA\M3t8, k'k é KHHÉ. 19. JUH : aueaé c'k AKA UJU c'k pOA'kCKA /KlirAHÏII KÏU . UJH JIACApU 3KSpATOApE CJipE IITv-AVAlITk CSlITk l"kpï/A HEpiOASll . 21. UJH $rKK$ AWA,HE3E$ A\ApiJ i1e1uh; HÉ c'k KÏAA\A KHTOyA . Ulll TOATÉ ^ÏÉpilAE, HÉ c'k KATvTECKk, HE pW- Aiip* AnEAE A^yn* $\\p'k ca . mu tot hé 3KOAp* A$n& «f/kAoyA Ck$; mu k-k3$ AWA»MÉ3Éy K^ ( KHHÉ • 22- UJH KABKI AAÉ 3Mi»*"AK : Kp'kLUElLII Ulll k'k .kJkWOyAlUHJkJ . mil .kAMIAEIJkl AnEAE A\ApÏÉII . Ulll IIACkpUAÉ ^HA\0yAll*kcKACÉ CJipÉ ll*A\*IITk . 23. Ulll $8 c'kpA Ulll AEAVku-kiJA a hhhh-k 3kl . 24.. mu 3hcé awa\ué3éS : pOA'kcKA u-k- a\AHTOyA ÎKHrAHÏH . AO\'"* ^"P'k CA • AORHTOAHÉ, ÎKHrAHÏII, iiiii 4iïEpii A^y'1^ +'kA0VA AClPK......25. mn kt^S awau,é3é^ KrR 1 kiihé . 26. mu 311CÉ awa\hé3éS : c'k «jK^éaxk WA\oyA npE imnoyA hé Palion do Ornptin. 35 C'k if/kKS llpf WA\ A$ll llpf \VKpA3k . llpf WKpA3k A$ ;\UM\llf3fi> «f/kKOy fAk . K'kpKATk IIIII A\S/ftpf ţ'MtV fil . 28. IIIII a»»*'"' 11131$ KAKii fit. mu 311C1 AOpk : Kpki|ifiLii mu ka; .kA\oyAimiiki, nui .kAMIAflLII ll'kA\A;ilT$Ak, IIIII KllpSilllll fAk, IIIII AlvU*"11"." llpf UACJk-pllAf MlplOA$ll, IIIII A TWT(f) «fj'fpllAOpk, 'If C'k A'kl'Atll& Cllpf IITv- a\a;ii Tk. 29. mu aw'***3* 3l,ct : **A AMk a*t*> toata; UpKA Ml ,f>A«ll C'kAVAJIllA; Cllpf U'kAVAUlTk, IIIII TOIlll IIOAUII, MIA*! .k cnut c'kA\A;iu^A; Af 't>'kAoyA aVii, ko\\\\ ck ïi koaw cnpf a\a;ii-KApf. 30. uni TOATf ;i;iirA;nïiiAf ukA\A;uT$A$n, mu toati iiACfpiiAf MlplOASll . Ulll TOATf «If Ct -vlu'All* Cllpf ll'kANAUlTk, Ulll TWT ,k 'If ACTI kTaIIA; KA C'k AIIKA; llpf A\A;ilKApf .11111 $ AIIIA. 31. Ulll KTv3i> AU'A\llf3fb> TOATI 'If fMOpÎU Ai> IiIkOK Ulll A0Vj*3llllll llpl II3APAIIA Upl T&T&Ak KOCTpS . 3. Poyilfllk M'kCI&TOyA a\ïf$ A'k H pu ARA, TS TTvpÏA a\'k, Ulll IlS'i'kp'k A\'k A'k UpllAVA .kll A«'MM ' AVAU a\Apf .klITvpAllïf . 4. AfCllf AU ll$p«lfCk KA iiiii AMA, IlS Kfll <|>ll AVAII ACC(>llpA. K'k Ail cSlITk llpf IIATOyA T'kTA;illl- ta;S, mu iiAToyA avïiS a'aii ciitipuATk i;S cSirroya i"ki>. 5. Giiavwuk Ulll AtKII CkA\Tk iţpAIUI : ApAVA AOpk AAVApA» Af «t»SpHIIIII KACIAf WI|IIITOApl A CTpUANKATAllïlU . 0. .kll C«f>ATOyA AOpk IlS COC'kcKA; coy«j>AiToyA a\ïi$, mu .kii AA^UApk AOpk nb> ïi caaka a\'k . k'k .kll AVkHÏA CA WAVOpApA; llpf WA\k, Ulll .kU ypAKOp'Ùfc CA MA WpKII-TOApI WAVOp'kpA; llpf TAWpl*). 7. KAACTIAUTA; C'k ,f>ïf AVkll'lA AOpk llpllll Mf K'k-ll AIIIA pp'klIfA' (!) mil IlSpMICOyA AOpk, lipilll Ml-ll AIIIA Kp'kTOC . .kllU'kpILII-KOtt llpl lll .kll IîIi;WKk, Ulll KOIO AA^RACH .kll ll3Ap.UIA. 8. \Or\A T$ ll|lkl AMIAA : Upl Tlllll KWp ATvOyAA «jipAllïll TTvll . AVklIA TA .k MIpKIIMIIAI KpTOKAUUIIIAOpk TTvIl KA if>ll : .kllA-IIIITI; TA Cl KOpk HAÏRA IMOpïll fkTJKMH-T'kS . 9. 10 A^ '«S Tllll'kpk : llpl AVApI a$Kpi5 AU COCIIT AP*'rk . llpllll AVApI .kUKIIIIKAVrSpll, *) In margine: Ta*pi (1. TaSpî) ucti 11Iiik\-(a« mi.u hi pSmouT npi ,\mu. dllld >IITkl|ll ki». 3.WT^*CT. 3* 36 1582. %>AM\*NHHA8-Té KOyAKAUlk KS ACOyA, lllll Ka UJH AÉWA/ft . MIIHÉ Ka AJt- qiÉirra npf Éak? 10. tiS et Ka aSa j^iaa 10 Aa Toraroya KpA\ÉCKk . HUMÉ .t\K'kUtA\TOpK>ak AÉ'U UHMOApÉAÉ ASll : UlvJlAi Hi$ Ka KÉHH U1H- aw\' méaa mé-ii TpiAiHiţAvropw . uni Éak Ka MiOA\i>Ak kïé ÉH, UIH nSKMk aCHHÉ ÉH CaaÉ K'kTpA» RIIIIA KÏÉ ÉH . aa-Ka .Nil Kllllk KÉUiaiA\HToya CkS, uni .ku CkHUCAC AvUiïéii (1. aSééii. Cipariu) tt»,ai-Kapioak rkiJ. 12. a\au <î)pi5A\ouiki rkHTk okïh tt^ii a* KivTk Kimi>Ak, uni ah|||0'h A*>h auh aakh bwp Hk . 14. H3ayap Ba $h acinik TApÉ, ujh Ba uiÉA'k thtpé &saw *{WTapA\. 15. BTv3S w^nyiia KTv apA\ 4H kSha\ . ujh aMÉak iHwHXNTk, Royav racTÉ aé A°vamai^ •mé °y'vvépéaé CAAt M nAÉK^ A"t "SpTap-k to-KapA\ mu Ka 4» caoyra AaîKHHB* • 16- Ba Bd 0) u«WKa vvaaxÉiiïn ckii Ka uih aata\ rkA\AUniA\ .kii Icak . 17. &AHb. mapnÉ tïé Tn KaaÉ ujh acniiAd t koahhr, ujh Ka a\8uira K'kAKAUOAk ka-aSaSh, i;oya\ MÉaa mé uiaac npc Éak rk KA3A\ ^iiancii. 18. a^axhé ai|iÉriTa-KOR> ncuHTHTOpKMk T-ki>! 19. Ta^S .kHTp'apaxA^HA^-CÉ Ka nSpra wi|ihaé thahiité aSu, uni rapAx ac na aa*>mé .kiiaiion . 20. flcupk irkiiÉ rpacA\ a aSn . ujh Ka j\a a^maiia KpaHaopk. 21. Hé^taaha»., MÉpKk aucpk uni kS kSkhhté 4>pi?a\oacÉ. 22. Iwcii^Sk, Ka KplïL|JÉ |-kTii KpccKAvHA, uni ^pSmoc npÉ K'koyrATk, kt* a-kur* MCCTk H3Kopk. ^•kTÉaÉ Kwpk .|va\Kaa troamé ujh tkcmo Ki>pA\HAk npÉ sua,k. 23. uih BIIIIÉ IIOATÉ H Ba pn^u^n-fc .kirrpcrk, uni a\-kuSaÉ Kpaïuaop Ai>ii RC>p t<*p" npin 'WKHIiaé iiST'kpiiHMÉ aaSu «kok : A^HM-k cki> p-k^HKaT n-kCTopw uni nïaTp* .kii Icak. 25. j^iAA Awa\HÉ3Éoya T-kTA^HH-i-kS a aujojopioak T-kS, uih Mia irëT'kpiiHKk Ka BaKii npÉ thhé aé coyc^KS BaKÉHÏnaÉ MÉpio-aSu, kS KaKÉH'maÉ a^St^HAVÉ cu^yv,É m^c; k8 karéhïimé oyuucpciiivp (1. oyyÉ-) uni 3rA\oyai>n . 26. KaKCHÏnac TTvTAUiii-T'kS a\an a\apn-c Aé KaKÉHÏnaÉ ii'kpHHHJiawpk a\ÏÉH; a^m^ nw^rtAt THA\au,ïuaopk mél|uii aovraui uni khhé npc Kanoya aS Iwcn^Hk, iiiii npÉ Kp'kiUÉToya aS Ha3apcii THTpÉ ^P^u,ïh ckii. 27. IiÉHuaaumk, aSiik p-kniiTopw : AÉauiH'kiia av-ktiAi.kKA; upaA*, uni ckpa TnapTÉ A^R^HAa • 28. Tw-ii.li aMÉipA .kH A^wcnpÉS'kMÉ CÉauiiiiiÉ a aSn Icak, iiih ahacta-h kapéaé ai? rpA\HT aop tata\-ck8; K-kHA ai> npÉ éh npÉ tou RaRiiT Ri> KAKÉHÏHAÉ CÀaÉ . 29. lllll HCpA^HMH aCpk, 3IIKA\HAk : ÉO\* A\A» AA^Hk aa vvaa\ÉHïii auih . .knrpSuaiui npÉ a\iiiié kS irkpniiiiïH aiïéh . 30. .kll IIÉI|IÉpÉ ,kApiviik Xnfoc npf oypnuSA ,\f .kiirpSiiAVroApf. 31. amïa .ki'pSiiApA» npt rllpAM, lllll llpf AlSlJpk ASII llpf GilpA . AKOAO MCTf .klll'pSlIATk lllll IIcAKk lîS P'kKfKA, KS AlSAp'k CA . AliCAO AA\k .kl'pSlIATk iS lllll Aja. 32. uni cÏK«ASll lllll ks Ckll-kpillllTOyA a,\*$A$h CijSlITk . GS TcpA,AIHk A\ll\"aic> AAfCk HlICKC-IlOyA pl!'AlA>IIIIACpk .pH Ap,\'kA : lllll IlS XfpMf l|lfAk Gl'AIfll AS Xc . .kll U'pAIIIOV'A k'kKAipAII IIlfKflIlSASlI ,*ii\KAIIk (î,f,pfAl AJ*K4AOyA ,\j a'kck^'vi( • A MlfKflIlSASll, lllll l",S llfl|llllllfA MtWCH, UpOIICI?fAi>HTC»pOyA GKAIM'fAÏfll .kll cpAincyA Aorc- ;kSaSii iiiii kS fliiîpîf iiorpcuoiioyA KApAinmifii Xfiif,Vv>pïfii luinoyAi .klITp'SlIA HfHTpS pAIUIAOp pSAVklIH . lllll «If 11111,11 lllll IlS ;ksrVflMpfU.H Hf'IfTHIIA, AlAIIHTf, k'k IU 11,11 ks A,\fK'kpk Aif>AA AlApf KHCTHAplO CSif.AfTfCKk . MOU HfHTpS A,fià*'<>CTi aSii ,\a*w*3*S A'"k oycTfiiiiTk. m'aS MpA» .kirrcpck aimia; ,\'-ft|IUfPK' Mf A11\HA> l'p'k HkKAVrOACA; . C'k Kfllll A.f.AA «If ka rpflllllTk . llpf A MfpK>ASll „VAVAlIlS KOlMl k'k fAk if.ïf A.VfK'kpAx'rSpA» . k'k IlS A KS RCf IICACTpA» AM'k rpf IIIAAA* . Hfin'pS AM'k/St MfTIIII,\k TOIUI KApf .kll Mf AVkMAx KA CWCII, KACKIIIMI KOŢAl lllll ,\MAJAlllf3fS C'k KACKfCKA; llpf KOII . ilAlllllk. ;\f .k A1IIAA AS A,WA*#f3*S .kll 3IIAfAf AS K.lT'kpk /KlirAVOllk Iîwhkoaa; Ap,1/kASASn : ,v'KP^"'" Am ^M-kcrt k'kpiui ci;pnc(f) a nocTpf M'kcrf ^ow s1 .kT'kiiw : Kïrïf, uni Ilcyc,vdk (!) . mîaSii ,\ii'Aiiik \t crkrk uni Kfcrink Kirrksk Pfcrii i|>p'kiin.ii aaîcS Xu»- TIIOUk> Ap^faSaSH UIH U'kpAxfll oyill'Spf1111• A'kKSHTOplO .kll \l\'"\ . KOyAl AM'kcTf fiMK k'kpiUI C'k ifjf UkprA; IHvIlA; .VW^UfSfS ka lllll 38 1591. AAAATl THIk'kpll UIH CKOATÉ . Ulll a\'kpÏA A$ FéCTII ^P^IILLII $$ K8 TWT agiOTOplOA IUH A'fcS CKpHC .kH K'ATSrdAA AXOYTAT* UJH Ki> AAllH WAAMHII Edilii .ftlIKK a'k.kUr* CMIIE UJU A'kS A,'KPyHTK EC,W «jspajJH pwa\AHiiaopk . nEiiTpS AM'kA pSrau,u npÉ awaum3e8 . npÉ .kHTpS AX'kpÏE ASlI.AC tH AUIAA ASII A,WA\HÉ3ES 6S LUÉpKAHk A'iMKS A\Él|JEpOVTA A\Apf A THIlApÉAOpk UJU K$ AXApÏÉHk a,111'11^ a^pa*5 .kH AfkNK HOACTp* MliCTÉ K'KpIlll MÉTHHAk iuh HÉ nAT^fy»*, UJU A'kA\k CKpiICk KOW ^PAIJIiaWp PWAXTlUH, Ulll AÉ MÉTIUlll K'k KÉILH A$AÀ .kHTpi> AAÉ AMvprApHTAplO CK$A\n8 UJH KHCTÏÉplO HÉC^Vkp-LUHTk . KëUOaUJE-KElLH ^AOCOVTA K$H'klJHAOpk . IUH nAATA HTsKATé-AOpk A«Aa^AWAll»3*8 ^kHTpS M'kcTÉ K'kjHJ.II . GKpHC$-cJ$ M-fcCTÉ K'k pli, M CpOHÎA,ÉCTKA £CKO : . ,A<$riB . AAécu,a ÎOyaÉ A,l • .k MÉTATÉ ,kH Wp&UJÏÉ. XI. 1591. (Arhiva istorică éd. B. P. Hajdêû I. 1, 105, No. 141.) Hrisov de vânzare. (Totrus 7100.) ïlA.ïK'k uoï Taauuj iuoaT$3$a kS . kï . n-kprapï. UJÏ K8 AAU.ï WPTlUJAHÏ K'kTp'kHÏ A,HH TpT^r ahh ToTpSUJ AH$a\É KoCTAIITIIN KSyoM ujh HékSaa KïyuA . uju ,A,Sa\iitpaujkc> KoHA,p'k . ujh M-k- TÉIO A,É ^ÏAÏUÉIJIÏ UJH AAU.Ï WAA\ÉUÏ Baiu . CKpÏÉ/h lllï A\'kpTi>pïCÏA\ . KS MACTTv CKpïCOApÉ A HOACTpX K$At ai> KÉIIIIT .kHAÏHTA IIOACTp* LUaha,P$ Aih PScï ^Hïm^P^a KSnapioaSï aih ^ïaïuEiuï'a< & ^\ eSut* koe aé nïmE hekout hïhï acSnpHT ai> k'kuaSt a aSï a>-pknT* WMiiHA ujï axowïE aih car a1^ «Dïaïimuï mé mcté npÉ aua QïT$3i>ai>ï . .k u,ïuST$a ToTpSnjSaSï a'ih napTA KSn'kpkcK'k gioan*-TaTÉ aé napTÉ aih uapTA n'kpïuTÉaSï cki> KSiiapioaiiï. a'ih RaTpa caTSaSï ujï a1111 ktwuiiS ujï a111 napïu* . mï aih am». ujï aih n-kA^pÉ . ujï a'h tc,T aoirôa Ki> tot kéuït^a . aMACTa éa w ai> ktvhaSt aASawcam aSï y\p'krau a1" ïrtïn«i|iï a Hékïtéï AépéiitS mïi i i i,ï 3'kMÏ TaaEpï k'ktSij Kauï raia. Ka Ck-ï #\i aSï a'ï- p'klIT* WMÏH* UJÏ KSaUl'kp'kTSp* .jv KAMI . Ai5ï ujï itëKOHÏAOp c'kï mï a tôt pOA$a ckS MÏHE c'k Ka aa'kgc . ujï uoï a'k'-A am ^3$!* Aé a aop KSu'k koe . TOKmaan». ujï haata aé ,lillM ; To rpSiu a-k'r ^p A\'kcnu,a wi;. a .) Cnlocliixtiuil. XII. iôo:j. (Luca Stroicï: llTk ,\*'"n<3c*y K'k ii CE KA .k \*Apk upf .k le. Xc. ,|V. AC'U *mnl Tf ***** Kpï',l",,,K? P. ^\e AĂ Xc, • JV Ko\* *k Kfpll a,\fK'kpA K'k El|lll Kpfl|lllllk? r. Koy a«rk/Kj;'k ,W 4mjtrrr$+w* . .k h^vama* TATkAo'yn mu «fÀ'iOAoyu mu AV^y^oyu cf.uTk mu KpE3k .k le . Xc. .ţV. Koy auii Moya'rk . i;oy »ié ufpu A,\,fK'kpA? V. Koy amia K*k i|iïoy pk,\*Miiu.i KpiiiuniAxTAiiïm. .]V. Kate «\oyt;poypE TpfKoy«\i|if ck i|iïu u'.woyAk KpEijuiiik? 40 1607. P. HhHMH AOYTKpOYTpÉ. *JL. Kap'AÉ-Cb AM'fcA'fc? P. JS^t *jvTTvH 31ïmé nopAHM-fcAE aaé Aoyu A0/UHÉ3É0¥ • A A*A KpÉAHHU,A KpfUJIiH'kcK* . A TpÉA TATkAk HOCTpOy . A UATpA EOTÉ-30VTAK . A MHHM'k KOyAYHHÉKATOypA. J[L. IlpÉ MHHÉUJk A^AÉ A0/UHÉ3É^ ' 3'KMÉ KOyKHHTÉAÉ CAAÉ A^A'pA? P. ITpî Mwvch nppOKk np' a^w taeaé aé nÏATp* .k BpTvyOYTA AlOyHT'fcASH Aé GhhÀE. *JL 3Ù M'KAÉ 3^1' KOlfRCHTC. (P.) J\î »pTT\M : ÉOy CkHTk a0AUI0Ya A°'UHÉ3{0y aA Th>c»V npî AAhYa A1ÉHÉ AOA1HE3CM CTpïlMlM Ck h'aHKH . A A00 : HOVTA\ÉAÉ AOaiuSaSh a^a\iu3coyaoyh TT^oy .k yÂpk ck uoy-Ak am npî .k rOVTpA TA KTv HEBHHOBATk HOy REpH $11 . A TpÉA : CkpE'fe^A A°V/U*" HÉKA . A nÂTpA : TATk-TTvOy HJH AYOlfAlATA MHHCrklUEH Ck KÉpH Ck AHEH 3MAÉ AYOyATÉ UJH KO^HÉ npÉ nAAl&HTk . A MHHM'k : Crk HOy OyMH3H . A LUACÉ : C'k HOVT $ÏH KOypEApll . A LUAUT'k : HOy $OypA . A WUTA : C'k HOVT $IH AlApTOypÏÉ CTpAAIEA RÉMHHOyAi>H T'kOy . A HVVA : C'k HOVT nO$TÉl|JII kaca RÉMHHOyAOyH T'kOy . A 3'fcMT. : C'k UOy nvVpTÉlUH RÉMHH8a8h TTvS HÉMÉ AlOyApÉH . iichc $4TA-H . H'MÉ 4iÉMOpOyA . HÉMÉ EO$Ak . HÉMÉ EAAOl'Ak . HÉMÉ HEA\HKA MÉ ACTE AA ASII. •JL /nUH C'k rp-kHAAk AÉ npé \ACHA MÉAvVp 3'kMÉ KOyKHHTE aaé Aoyu a^a»,,é3^ • AÉPÉI'Tb mI-ujii A'kAé Ac,/VU,É3Éy 3^ K0V" BHHTÉAÉ CAAÉ A$ApA . Ck HE UpÉ'uTpOy AAÉ MCITkCIIA\k? P. Ho'y Aép(nti» am'kA k'k HHA\ÉpHA'k HOy AÉ HOATÉ .JvJIA'k AEnAHUk. •JL. AaP^ AÉP(r,MÉ ^8 AaTk a^Ha'p*? P. /^ÉpEriTk TpÉH $OAOC$pÉ : $OAOCOyA A'k'kT'kH : KOyAl HOH n^KATÉAÉ HOACTpÉ . C'k AÉ nOTÉA\k KSHOALUE Aé -k éh npé 1,011 ck HÉ CA\EpHA\k . LUII C'k AVKpUEAlk AA EpAMK» AA ÏC . Xc . AAk A*»*" $OAOCk : . KOyA\8 HE A^A* 3'KMÉ KOyKHHTÉAÉ CAAÉ C'k ,kKALlkAlk $a'uTÉ EOyUE RpÉlUHHHAWp UJH KÏAU,* EOyU/k . A TpÉÀ $OAOCk : KOyA\ IVAAUHH ip'kKATOpH AÉ p*$y C'k CE .kTOApKA K'KTpA A kSbéhtéaé caae a$ap* ck HE HCIIkClhU nÉ^Tpi) AAÉ . AdP^ nPÉ" MÉ HÉ K'k Al k HCn^CH? P. IlpÉ .ţv KpEAHHIlA AÉP'k"T^-•JV. CIé Hé .kKA'u,* npÉ KpEAHHIlA A^p^HTA? P. GirrAÏA. j^. Mé é Gvtaïa? P. KoyUA KÉCTHpÉ UJH BÉCÉAÏÉ j\,iaa TA'TAAk C^HTk A^AIHE-3É$ KOyAl HOAvV HÈ BA ÉpTA TOATÉ nAKÂTÉAÉ AÉPmTl^ *c ' ^C. Cfttcrliiiunul. 41 *]V. llpf miiiii-iuk a/kA* A,*fMuy$ m'àïà cA «t(ii KpfA»»Ka M'kS T • • r. Kaiik a* AMTTkM A{ AoyAMm • "• Kpi3k .kTpS A0yAUIf3fS .k TATkAk HOyT'kpIHIKOyAk «jVkKkTOplOA MfpkWSll lllll AAk IITvAVA'vllTiÎAyil KT^OyTfAU'pk lllll llf k'k30yTf AWpk . KAII AA f\^UAt Af cKSA\uapkT : iiiii .kTpoy oyiioya a*'"»»» le . Xc . ,pK>t\h aSii AOA\iif3fi>. Mf-oy iiA\cKi>rk imtmjfX . .kca; a' .i> 'ï*t*a* iiA*ci;oyv AUIIIITC a* TO.ITf k'klvSpf . Ai?A\llll/Vv a*** ASAUIII/Yv . AOA\llf3fS af- pfiiTk a* >k a0«**«<3^ AH**1*1'* • H*cKoyr tca; iif,T/kKSrk. oyuoyak Kv>y TATk llpf .k Mllllf TCATf if/kKOyTf CTvIITk . a,tm\TW IIOII Iv'A-A\fllïll . lllll afpmtk HCIITvCfllïf IIOACT'pAv Kf(llll)T-AS a* -k MfpiO . iiiii Aoy HA\ci;oyTk j\t .k a\*°Vak C'fwrrk ,,,,, N AiApïÀ ATk U'AVk 4>Oy . p-KCTHK'llllT*C>y-c*ki> a(p(>ITk HOU COyilTk llllAATk Af .k lloi'lTk . KIIIIOVTITk lllll .kl'pOIIATk lllll .kKIICf A Tpf/k 3Ù . a°v,la^ cKpmiToypk uni ck coyn .k Mfpw uni iirkA'l'» a a'p'kin'A TATk- ASh . IIIH l.lpk Kfllf KA KOy CAAIlAv A ïKoyA""! KÏUH lllll -\\6pl 1,111 . KTv .kirkpAvUÏA AOyil .IlOy ÀCTf U'Kp'klIlfHÏf . HAIIk AA TpfllAf aé c,ITK A^'""Sa Mf KÏ11 4**1t • tca; TATkAk lUIllé lllll .k TATkAk UIH .k tïiOft CK .kKÛllA»A\k lllll CTv CA/YvKIIA\k . KOyAlk AOy l'p'kHTk HpOpWMÏII . iiiii .kTp'oyilA CklITk A CTvKOpSAOyil AIICAHAOpk KfC'kpfKA . AMYvpT0ypHC*kl|Tf 0\\k ItOTIŞk c'k CTv UpTf IIAvKATfAf . AI|lfllTkA\k CKOyAATOyAk AUA'plUIACpk UIH Kfp «f>ll KÏOy .(v KfMÏf . AAUlllk. .]V. Mf ACTf A Tpf/N HApTf Mf TpfKCyÀl|lf Kpfl|IHII0yA$ll . c'k l|lïf? V. jÙCTt TATkAk JIOCTpOy "•"•ţ^ .k k'kllATk .kCOÎTIIk le . Xc . llpf AIICAII . A\AOfll 3Ï . IUH AlTîk llf. .]V. 7J\ IVMf-HAIIIk pSA\Av»lkl|lf Ck .kU'I.A'kgfAVk. I*. TATkAk iiocTpoy Mf ci 1111 .k Mfpio . cïf KO* TA KOyAVk .k MfpK». AUIA lllll llpf IIAvAVAvllTk . IMITA IICACTpAv CKI^ftCCA^VM HOAW ACTAi-311 . lllll UpTk HOAVi» l'pflllAAfAf IICACTpf . KOyA\k fpT'(TvA\)k iiiii non rpfiiiiuuiAU.'p iioi|ipii. iiiii noy w a*T** -n hAvIiactc .Mf m H3K,YvK'kT|lf llpf HÔH ,\t \TIKAkllO\*A . KTv A TA f .kU'kpkllïf lllll uST'kpk nui caa'ka .k iumïi . àmmm. 42 1607. jjL. KlvTÉ 0-kHAOVrp' A,t AOYTKpOYTpÉ C'k hé KOynpHHA,ÉaYk .k poyrAHWHÉ? P. A°aw- *JL. KapÉAÉ-ck aM'ka-k . ? P. MuA'KoyHTSpa uni yV«Toya a,é ya'pk. •JL Hé acte auiaKoyuToypa nin A^Toya ^é ya'pk? P. Mua'KoyHTSpa acte aM'kA. k'kha.k MÉpÉAVk mékà a,* aa a,oavhé3é$ ujh aréaik rpÉoy ujh hékoha uoacTpA . c$htk HoyaviAÉ aa aovru npÉ auoyTopio ck-ak kéavaav. •yJV. Ht é a^Toyak j^t yapk? P. yV,aTOVTAk A,É YaPK ACTe AM'kA . K'kUA.Ol/' hé aA,OVTMÉA\b aa\HÛTÉ a,é npÉ toaté $autéaé EoyuÉ aaé Aoyn a^vu^Éoy uni a>avk yapk aoyn ripe .k Xc. *]\.. K-kTÉ AOVTKpOirpÉ TpÉEOyÉCKk C'k $ÏÉ .k pOyfkMIOHÉ? P. HllHMIl AOVTKpOVTpÉ . ^É.kTTvH : IlOpAlis'kAÉAÉ . K'k a,°a\- HÉ3ioy aoy nopAiiMUTk ujh aoy ai^caTk c'k poyrAav . û j\,qaw : $rkr*a,c>VHT0V"H'k0V Klk HÉ Ra nPÉ h0m ackSata . Û TpiA : kpé-. 3,huu,a K'k TOATÉ $'krAA,OlTHTi>pHaÉ aoyu A,Oa\HÉ3ÉS KOVf KpÉA,UIUJ,A noya\an c'k aÉ uoyTÉaik KoynpHHA,* aa hoh . Û naTpA : M'kpÉpÉ rpÉ« Ulll IIÉKOIIÉ COy$AÉTOyAOyH Ulll TpoyHOyAOyH . Û mhhm'k : .k Aa KOyiJ HOyAVÉ TpiKOVTAI|ié C'k M'kp'Éa\k C'k KÉpil C'k l|IÏH HOVTA\ah HOyAVÉAÉ AOVTH le . Xc. J[L KtvTÉ M^ipipU CkHTk .k TA'TkAk IIWCTpoy? P. LUaUTé M^ipipil CkHTk, TpÉII-Ck A,H.(v aaé A,é KÏAII.A A,é kt.KK . iia'TpOlT M'kpipÉ A,ÉC,IPÉ kïmiia AMÉt|iïh aovta\H. ^ Jf.. Ht ACTE A ha'TpA IIA'pTÉ mé TpiEOyAJUÉ Ck IjJÏÉ KpÉJJHlHOyA? P. K0TI30\'Ak KOVTA\ AOlf CKpHCk C$HTOyA . Mô . GlTAHCTk . KAHk a1ah AIIOH . OVTHA.É 3HCÉ A,oa\HOVTA arOYTA\HÉ3ÉOYTA HOCTpoy le . Xc : IIACa'lLH .ţv TOaTA AOyAVk .kK'kU.aiLII TOaTÉ AHAVKHAJÊ^ko-TÉ3aLLH .k hovta1éaé TATkaOVTH cţuTk . IUH Upiv 3HCÉ .k GlTAÏÉ aovth AVapifc Ka'iik a\au anou : miïiié eà Kp-ka,* wu b«* 4" k$té3atk HCII'kCIITk KA $fl . MHHÉ IApA HOy KA Kp'KA,* UlpllTK KA $11. •JL Ht ACTE A mhhm'k IIApTÉ mé TpÉKOyAJ|ié KpÉI|IHHOyAOyH ck juïé? P. KoyamiiKAVroypa a,É'«a npT.crvVAk . mé acte ckphca a,é c$uiJ,ïh Gvtahcth avo . p3; AvpK.^Aî M¥R - PK m+l c$HToyak HaKiak Aucak. Jj^. 7jl M'k AI KOyKHHTE. P. ^OAtiioyA A°AVHÉ3Éoy le . Xc . A,©yn* mhha aww iiuta UJH KAI'OCAOKH . UJH $pÂAVCÉ Ulll a/KA* OyMÉHHMHAWp CkH . UJH 311CÉ : aoyaiui uni avAiiKaïui. KTv anccTa acte rpoyuoya avÏÉoy.mé* Hrisov do vAnzaro. 43 et a%\t Afi,mTk *** • ama'cta -fwV'ifiui »;*MÎ,\k *"M> «t,4,,,f »*Ai'kiM M'k . Munm^x uni HAyApk Aoyiu a*T*'* 'iiiiia; uni kapocaokii . mu A'^A1 oy«imiiMHAiv'p cmi . mu 31'ici : ii'kiui toiiii a( «K Tp'Aiick amicta Acri cmiuiAi a\ïioy a* a-kui iioavv . «11 ci ka' k'kpYA aff*rri'**> itou . afpfiÎTk a\oyA'iui ck k'k ci ApVt iiakâtiai . amacta -j.a'inin iioypoypiiA'k . k'kii,\,k kciui $ami ikwvkii.t a\'k Oi;piic\\a\ iS iioiia rpwropit AM-t> AVa;\*ahio . .k 3haiai aSii ItATkpk KoyAAOyîKApK» KpAIO. KApTt MHpH c'k KA .KTplKA KOy AATOyA ck i|iïi p-kcn^iiA' • itip'K uoyA\a'»poyA AiiAivp . a(aa i!a«u\ ,3piî. AU . Aï a a iiAipip'k aSii Xc . ,a\*3 . au. XIV. 1009. (Colloct. Acad. Rom.) Hrisov de vânzare. (Roman 7117.) 6i> TOAAip (110AT030A a( pOAun . mu c'k . kï . up-krApu wr TAA\ CKpllIA\ Ulll A\'kpTOplICUA\ Ulll a'ka' I|liip* . KO AA IIOCTpS 3AIIIIC . KOA\ A S KIIIIIT .kllAIIIIT'k UCCpTA . IIuMIAUIKO «|,(MK'pK>A AOII KAPAK131A a1 iipii^u-k ko cSpo-cA ko AVki'a'kAim . mu ko a****1* TpAIIIKO KOyOUI . Ulll c'aS TOKAUIT III a'kAi) K'hUAOT . IIU'IIAIIIKO «f.IMIOplOA AOII KAPAKII3IA . KO cSpO-CA AVKKA'kAUll . a*PUITk U'MIIU'k A AOp . MI As> AKOT . .k CAT .k IIAOTOIIII|lll . a* IIIUIOTOA KplvAI-T'kTOpïI A TpllA IIApTI a( CăT • »** TOT KIIIUTOA . IIIII a' t iiApiiiik mu a( •!> lî'kAuio mu a» -k u-kA^pi . mu a< «k aiitv • "m AI -k TOT AOKOA TOT A Tplll......I A* KO(A\)ll'kpAT . a$AtllTpailli;0 Koyoui . ka ck-11 yïi **h u-miiii-k . .k K'k«rk lUTp'kkOT . mu as KO(A\)ll*kpAT . AlpmTO SU (450) TAAIpll . C'k C'k l|IÏI . Ilpll A\AII A\ApI KpiiAuuii'k . mu T'kpïi . niM-k-r u'pAiu . upu A«rkcTO 3A1111C . mu AUpll AX'kpTOpïI . «III CAS T'kAMIAAT .kTpO III IIOII UMIMIOA U'T KIIATv-il|lll . Il C'kKOUII KIICT(lpllllK) W'V KO\'OUII|lll . Il U'kTpAIUKO All-(pOA) WT pOIIIUSpll . Alll'k CKpUIAX IIIII ArkpTSpllCUAV . KO A'IICTO 3.HIHC . mie . Atciii cm . ka . KA'kr ,3p3ï. 44 1610. XV. 1610. (Anal. Societ. Acad. Eom. vol. X, sect. 2, p. 305.) Epitaful lui Radu Buzescu. f Hmact* . nÏATpA; . npÉ rpoanA paaSaSh kS3éckSa . m'aS ^OCTT* . AAApE KAWM'kp KTHTOpSA . c$HTfH . MAvH'KCTHpÉ . UIH rpli EOAAAv AS EOAHT a^HTpS AHHK UIH : Ô . CKnTAtAW&hh : UIH c'aS npliCTABÏT .tv aSha aS : rfiup'iïi . 3haé ï . .k 3haeaé eShSaSh iw pdASAlv BOEBOA, • BAT . ,3pHÏ . KpSr CAHII.s . g . KpSr aShTI . BÏ . EnAKTA . 3. f KSK'KHT Aé AMACT.K kïau/K A,éluaptt • pSTATÉ-KEpH aS| ASA\HÉ3éS .fv 3Ï UIH .t\ HOAnTÉ . MÉTAUI BÉpH ^h ks Mé(||) AH .K pAH rapiv mhhé 11S <|jA'it ASKpS aSmh^éck'k (!) .kkiiiiSéiué-cé ^K^^^h A1 b-kKTi .Mllllf iii CATSp.K AMIHILÉAE ASII KSUéT.K KSAiSuJ VTOAA TpSllSA UJH c'K ks AAACTÉIHÉ KSA\ 3HMÉ .JvHCSUl AS'MHÉ3Éi> : *HAÉ 6CT( dKSlUltil KOACTp.K AKOAO ÉCTÉ UIH IIHHAU KOACT.Jv. XVI. 1614. (Collect. Acad. Eom.) Hrisov de vânzare. (Ştefăneştî 7122.) 6S BOA (?) L|JÉ^dH CHK AMIpOH . Il c'K CÉCTpA Er(o) COpA Apll-MWE . HÉHOTA ASII AXHpOH . CTpTvHÉIIOTA ASII KAAHKO UJETpApiOA . IUH ks <|>HMv>pi>a A\éS KA3AA . UIH ks KOHCR . .{iHUIIIHÉ npÉ hoh EjlHA\ . l|JIIAA (!) UJH AXpTvTOpOCHAX ks MÉCTS 3AnilC . UJH CKpHCOp'k . Ciivfiiil pfltilru curfttln. 45 HWCTp'k . K$M IIWII H'ktW C*¥aAT . Af KSll*k ROA HWCTp'k . t\l IUIA\f IHKOIHIH . HHM C'kASlHIH . .klIC'k A' lî'kil-K (!) MM HWCTp'k. A*M IIWII AA\ KIIT^T • AnP'kllTA WMIIH'k A HWCTp'k . A"" C*T AIIM KATvII'IAIIII . AI'» Us>A\*kTATf Af CAT . A TpfA IMpTf . ASII AVkiPkiiA'k . kwpiiiikSa A' i|i(j^'kii(i|in . uni ySirkirkcfii aSh . Aiirt- AHHA . A'kS A'n" *#« l|l«$AII A H***1 • Alf-HT* "lï" A* TAAfpll K'kTSim . up npiiMOf . kS «f.iiMOpiu c'kii aS A«rr a A( rAACkiui pOIIIIII . KA c('k) Ai $ïf AU'p WMIIH'k . Ulll KSAUlKp'kTSp'k . Ulll $11 MOpilAWp C'kll . KS TOT IUIIHTSA «Il c'AA'kut .pli HAUCTA (!) HApTf iuci;iiau:at hhm .kirrwprk . inu'ii Aucrk tokauatv . aS «f.orr A\SaIUI UMWIIII KIIIII . AHAplUKA IIIOATS3SA . IIIII l& Kl H'kpIWpll . IUH IIOIIA l|lf$AII . mm A°'w"l«^ • I"" C«IP'1 X'WpK'kKA . IUH A*'»0' auii m'aS $wct iiiOATi>3. uni rwprSiiA . mu a*»111 • i|u$ah ko-KoiiiKA . mu .11 rren ginupi-ckS . mu ar.paAi AucfpMiiSA . uni \'mahm . IIIII UAIIM'k $IIMOpÏH ASII RUT!'!!!! . mu aaiiii avSaiui wamhii kSiiii. A* AA IIWII . I.lp llpf A\AII AVApf KpfAIXHI'k IIWII AA\ IlSc HfMAT'k Tp*kr&tSll . UIH AAf IIWCTpf . k"kTp'k MfCT 3AIIIIC . KA c('k) C'k l|lïf . IIIII CAKA WT KAA AS CKpIIC MfCT 3AIIIIC . KA'kT ,3pKK AtApT . fT . IHIC t> Tp'M' l|lf$'klUI|lll. XVII. Auto 101S. (Ms. Bibl. Contr. Hticur. No. 29G, 4°, G9 pagine.) Cuvânt pentru curăţie. IlfHTpS KSpAllïf Kt)A\ IlS C'k K*A« HUM MfAOpA Mf Cl'lAlTS .kCSpAllll C'k C'k TTvRAA'kci.A TOT A'kSlIA .k HTvK.ÎTf. (Pag. 1—10.) KopllO pA3 . ATvSA^'UI "pi A*AM*3l$ .kTpS TpSllSpHAf KOA'cTpf . IUH .kTpS CS$AfTfAf KOA'CTpf Mf Cl'kUTS A A$ll AM3Tk$ . kipTv A* M* AUJUH CKpilC . KHHf UCTf WA\$Ak A* '»\b'Upf c'k 11S ck ATH.rr'k. upA imrtpS KSpkKÏf . KApfAfin AtSup'k ca c'k AURA . Ulll KAp'klII KAp'rATSa' CkS C'k AURA . AlSup'k C'k «fwÎKk K&US Ck k*A* 'IHHCTf KApkKATSASll . AIIIHÎKAipi Ulll KApkEATt>A A\OV/fpllll . AtSup'k IlS Rllp$UI|lf K5> TpSllSA C'kS Mf KkpRATOyAk . AIIIHîKAfpf 1,111 KÂpKKATSA IlS Kllp$MI|lf KÏ TpSll&t CkS Mf A\OV*Up*l'.. llflITp'AM'k IlS K'k .kirkpklUlpfll **** A1 «'AAATS . IISauH IIUITpS l^pkllïl.l KTvTk-KA Kp'KAW KA C'k HfTpKMf llll .p IIOCTk Ulll .k pSrk. IUH Upk K'k AA^HAIl .kHpfSlI-k . KA Ck 11$ KA HAllACTOV'UCK'k CA- 46 Ante 1618. TAHA IIÉHTpS HÉCOKOTIIIIII,A KOACTp-R . Mplv MM-kcTA 3HK, .JUIKCK MHHÉ KA Kp'k A,é EOV>llA\ [kOéJ Klp-k IlS HÉKOÉ . k'AUJ Rp'k CTv ](ÏÉ TOILH OAAXÉHÏH KoyA\oy-c LUII éS . MÉ IwipilAÉUI J\A$6a CkS Apt j\i AA aSaXIIÉ3KS . ShSA .f\TpS Klin . AAkTcW .kTp'AAT Klïllk . 3HK MÉAOpA MÉ NS-C AXTvpHTATÉ Lllll RA^SA^AOp . KTv AÉ MCTÉ AOp khhé C'K nÉTpTiKA\ KA UJH AXÉHÉ . iapA\ A.É HS KOpk hSTT, HHUTi C'K C'K AXTvpHTÉ . K'K A*AH KHHÉ MCTé CTv C'K AXAvpilTÉ, ,Ă#(K'KT C'K C'K AnpHH3Tv . kJpA\ MÉAOp AXTipHTATÉ AÉ 3IIK . .kCK HS éS MÉ A&XX- hé3A\S : A\Srapiv j\t rkp'kat ck hS cé •jjia'pku'k . rapK a,é ck ka ujm .NIIKpKHH CK UÉTp-kKK $KQK AÉ KA»pKAT . CAS CK CÉ .JvHAM(é) RS K'KpKATOyA . IUH RKpKATSA AXSlïlp'k CK Hăul AdCÉ. KopUO pAA . CKpilCi>-K'AA\ ROAA\ .K' KApKTÉ . CK HS RAi AAXÉCTÉ-KAU.H KS KSpKÉAÉ . UIH HS HSAXAH KS KSpRÂpÏH AMÉipÏH ASAXII CAS RS AAROAXÏH AA ARSu/IÉ . CAS K$ A'ilSKAvTOpÏH . CAS KS .fvKIIHKTOpllH R03HA0p . RA»M K'K KA\ CK KAA,« CK £1111111, AH.kTp'AMACT'K ASAXÉ . MpK AKAXS k'aAX CKpHC ROAA\ CK [hS] K'K AAXÉCTÉKAIL. • AÉ CTv Ba rpTwII HÉI|1HHÉ Kp'SH KpÉI|IHH . OApÉ RSpRdp . OApÉ Aa'kOAX AA ARSiLÏÉ . OApÉ .KKHH'KTÔpK R03HA0p . OApÉ OKdpklIllK . OApÉ KÉILIIKK . OApÉ AnSKTv-TOpiO . KS ShSA KA AMÉAA CA\ HS HUM AXAvUKAIt . K'K MÉ Tp'kKA* AA\ KS MÉH HÉKpÉA/lHKMOUI CKH gS,/\,ÉK?.AS A°P* H* gSAÉKAILH J101I nPÉ MÉII J\M AOHTpOy? . Idpk HpÉ MÉH Ji,m A^AÇIK H KA gSA,ÉKA AAU,3k* • A'kMII AÉIIkAAILII .î\UJH-KA\ Al,HkTP^ R0N MPÉ MÉAa MÉH P'ki> • oaPÉ RSTÉ3A-RA IIÉL|IHHÉ J\t ROH JVl RA AR'k Rp'o Tp'KRAi KS HÉip'llHÉ CK CK gSA,ÉMÉ .jvHAHMT'k MÉAOpk HÉ>\I,,Pf"U" • Hpk IlS ^HAHHKTTi CRHH-ILHAOp?. CAS A'S AOÂpA\ Hi} UJH1LII K'K CRÉHILU ROpK gS,\£KA ASA\'k . UIH AÉ C'k Rd gSA,ÉKA AÉ A^AITS . HS RTv Ck KAA,É .kllAIIHT'k A gSA'ku,É npocTÉ . hS i|jhil km. ujii .kgÉpHAWpk ko[a\] gSA,ÉKc\? 11S uSAXAH aSaÏÏÉH? K'k A,'kRÉI|,ll Rp'O n'kpA\ AOyA\ACKA\ . MÉII ORA^pklLH Hp-kMÉId H IIShéIJ, ^Jv CkKOpk?. RA Ck KA» yÏÉ pSHHIHÉ ROAA\ Tp'kÉCKS . AUl-k HS klCTÉ HIIM ShSaK TTpS ROH tU,é[aé]htS . KA C* HO[a]tA\ gSAjCRd TTpÉ ^P^TÉAÉ CkS? MÉ ^PÂTÉ KO\* $$ATl Ck giOAMk . UJH .kKA\ UJ'AMA'CTA .jvHAIIHT'k MÉAOpk HÉKpÉA,UHMOUJH . laTTv KS TOTSa LdCTÉ ROAA» pSUlHHÉ . RTv AKÉILH n'Kp* .t\llk ROH . HÉHTpS MÉ HS CHAXTÉILH AXA II KpTvTOC ROH invUKCTSl'llI,!!? lllll nÉHTpS MÉ IlS CHAX-TÉI|,H ROH AXdH RpTvTOC np'KAAILJI ? MÉ .jvHKAi ROH H'knTvCTSlIILH IUH lipAvA^HH . IUH .kHKA; MHlH"A*"R* ^HpAlUI . CAS AS A^P* h* ijiiui, K'K HÉAHpÉiiiO'H .kiikp'KiLÏA (MÉpiOASn adaus la margine) hS ROp A,OKAvHK/L,ll?. HS KA\ ^vUlÉAApÉILH npÉ CHHÉ . K'K HUM KSpKK<(pïll . HIIM .kKIIHKTOpïll K03IIA0pk . HIIM Hp'kROypKRApïll . HIIM MÉId MÉ CK CllSpKA\ .klllHIUH HpÉ CHHÉ . HIIM MéKJ MÉ (Aa)* .kTp'ACAAAX . HIIM AOCKAHTOpÏH . HIIM AnSRA^TOpïll . THkpA7A0'Ù MÉplOAIOll HS ROpK Cuvant pnutrii cur.lţio. 41 AOka'aikah . mim atSi'hii mé rpAïui . mé k'aii ckiiiiiiiit . mé k'aii, ciika.\t .«u k'aii fA'V*1''•»'»' • fm\mim au'«umS(aS)ii "ôcrpS aSii Îc.Xc.iiiii r.oy iiSavîai a^n"é3kSaSii iiôcTpoy. (Pag. 13-19.) Kpf.VIIUMOC KSK'klî'P'k . c'K lltl|llllll IIO\'T'kl|ll lIplSllÏM . k'S* A*ftpV HOj(T'KlrITI . mé c'K [\U\],\t lipiSTSASll c'K \'ÏÉ III- kiiiiokAt. SiiYn A\Sîpn k&p'kat. Tp'13*. KSpAT. c.wkpiiii. i;iiiinii. 101:11- TOpk AA IIIAX'kpklIlÏM . .pK'kllTOp (!) . UfKlllllK . lltSMIATAIII . HICTp'k-.pl'KTÔp AA .UtSllïl. *« KA*#A • • JWUHWTOp ÉMOpïïl c'K UèML% .kTpoy IIAI- K.ipi i;i> to[a]ta\ KSpAlIljfA; . K'K Af moi; 'I'" nnlm,u c'K,n T*i: * aucka; kaca cA . AaP* KickpÎKA aSiï A'u,,3kS i;Sa\ 0 ka iiSta toi;. A\ll ? C'K IlS fît K0TI3AT A* KSpSlÎAS . KA C'K IlS C'K A\Â.HAP'kCKA; C'K KÂ*3A» .[v IKKKATIAI àJm*A$i\1k)i . *+A,tCik ASII C'K AHIwV. lllll AASAK A* WA\ KSII.A» 'llll IlfKplAnHMOIIHI . KA C'K HOy Iîa'.TK .K A\SCTpApi lllll .K A.OlSA Kp/YwKAX.ÎlIlOyASll . AÏMKOIHII Alllli;KA*p' lîSpAIUI . C'K IlS \ïl .KAONIUI AA KSKAiIÎtS . C'K IlS K'k KMIIK A\SAKTK . C'K IlS \'ïl AAKOAMI AA CTp'klICSpAl . C'K aiika* KplAl'inilAx .K TAIIIlAi . ks «fj'lpl i;Spa't* . iii'amii|u\ ck ck .kTpkKi auiiiikté . aSh'am(a?) ck cAoy-;k.îck'k ifJiiAK iukiiiiok.\iui . avSépiiai AOp AiiiiiiKAfp' c*k \*ïi i;oy- pÀTÉ . IIIKAlKITHTO.ipÉ . KSpÂTÉ . KpiAMHKMOACI .KTpS TOT . A,h,\- koiiïu ck \*ïi oyiiïn A\Sipn ka^pkat . ,t\iMOpïn mine ck-ii cokotkcka; lllll Ka'cIAI CA'aé. ïïoa A\ïlS TIITÏ . [llfHTp'AM'i; T'kA\K AXC4T .p Kpl'lTK .] KA CK TOKA\ÉI|lll m'ki\l IIITOKAMITI . lllll CK IlOyil llpf .K TOT* 0KIITOpK AA KIIHÉAÉ AA'tSI.I . KSp.\T. A'Ip^TK . .pl'KASlITÔpK . IIOCIIIIK . CK AUlOTOp'kciwYv IHIITpS Kp(A"!lkll.\ m'k AA«i:.VpK ks KSI'.-KHTS A{ .pKKIIKTSpA; . ka CK \*ÏÉ IlST'kpKIIMK A .NIIKi:A,ll,.\ ks .pi;A;ilKTSp'K AAH'wWVK . IIIII Mfl.l mé CK .pllOA\Mllllln\3K CK-II .pli«f>pSllT'k3É . K'k CIIAXTS AVSAKIUI .pA'KpAxlilIMMII. (Pag. 2G—27.) Kpno pMK. K'k aaSa«v amacta hS c'aS onpiiT A' AXÉIIÉ .k yOTApKAÉ A\*AÏÉll. IKIITpOyMÉ. K'k AS A^'Pk "S KAi lOKAiCKS npÉ r.oii . AA\3'kS i|in . t.ipk mé ,]ui\{ mm* n*kpÂ- KSAK MÉAOpA mé IlOyiÉCKK Ck hé A«|w\É |m« . ka A* hHiAA mé CAl AASa* CK (CK) A«j>aé KOV*A\ lllll IIOII. K'K Sllïll ka AMÉU1 CIIA\TK AMCAII AXÉIIMIOIIOIIIII . ASKpAiTOjlll AWHMIOIIOIIIII . t\t CK .pKlîllSÉCKS .p KM-IlSAK AIICAIIAOp ASII Xc . lllll IlS IJCTÉ A CK AUlpA . K'K .pCSillll 48 Ante 1618. CAT AHA c'K CKH.pKA .k KHII A .KUÉpk aKAIIIHAT . A/lvMH H^ raCTÉ A^KpOy AXAÇH . a( CK ROpK UJH CASUHAé a8h .kRHIlgU ka CASUHAE AjUpiinTKlJÉH . MÉ CRpTvWHTi>Ak AO£ RA^yil A,5nk ASI^Sa' AOpk. (Pag. 30—69.) IlfHTpi) Ic . Xc . a,oaui8a uocTpS . [$îhh M\t\\\ Kp*kA\A A,1\nCH IACTé] UJH KO\*A\ AIJ,H A$3HT KTv AJÎTÏypïCTK RA KÉHÎI . JU'AKKA\Oy AHTÎ\*pÎCTU A\$A 1I,H CHA\TS . IIEUTp'AM'k c'k kiJCArkgcA\ . K'k racTt mt^cSak A/knoii . A"TTp£> nou aS $oct me u'aS $oct a1 • kt» A'KPÉ XM 4c,CTbk AÉ H0M aPÉ X" unVf- KTvH/l, KOy HOH . ME KA c'k c'k ApATÉ K'k Ui> CHA\TK a1 h0h • luh ROH ARÉIUI AaP^ alaa CRTvUTSA AXK mH lUHU,H TOATÉ . h'aA\ CKpllC ROAA KTv A^MP^ 1|UIU,H [AA,ÉRA'pA] . MÉ nÉHTpOy RTv o 1UHIJII . RTv Ulll TOARTA AUUMIOIIA AAI.jvTpS AA,ERApk US I3CTÉ . A,Ap'k MHHÉ laCTÉ AXÉHMIOHOC? H$A\AH MÉAA MÉ CTv RA AÉnTvA,A RTv Ic . US raCTÉ Xc . AMECTA IACTÉ AHTÎypÎCT . MÉAA MÉ CTv ATînhA/k a1 TATAA* UJH a1 $ÏWAK . $ÏÉ RApEAE MÉ CTv AT^Tv^A A,é $ÏIOAk HUM npÉ n-KpilHTÉAÉ h'a'pé . ROH m'aiJII AS3HT AAI .jvTKIO . .KTpS ROH RA nÉTpTiMÉ . Ulll a1 ra "ÉTp-kmé .jvTpS KOII M'AIJII A$3HT a" TTKK> . UJH ROH .KTpS $ÏIOAK Ulll .KTpS nTvpUHKTÉAÉ KÉIJH IIÉTp'kMÉ . JUH AMACTA IACTÉ UtOpOyHTA M'AS giOpSHT HOAA .plicSlIIII KÏAIJA a1 R'kmii . AMACTA-AX CRpHC ROAA nÉIITpS MÉW MÉ RTv .filUAAA npÉ ROH . UJH ROH AApoyAK m'a'iUI ASAT Ahtt;r,h tt^ K0M Ra "ÉTp'kMÉ . UJH IlS RA TpÉROyAAlUÉ (!) CTv RTv «pRTilJÉ IlpÉ ROH HÉJ|IUHE . MÉ AMÉAA A,Ap RTv RA .jvRAll,A lipÉ ROH A,é TOATÉ . IACTE AA,ÉRApK UJH Hi?!! AUHMIOHOC . UJH Ki)A\ RA .KRAlJA npÉ ROH CTv nÉTp'KMÉIJH ^vTp'AMTC. RA A'KKA CTv KA ApTvTA CTv AKÉA\ .KArpTv3UUpÉ . IUH CTv US ^HA\ pSUIH-UA'iJII a11 TC8Ak AA RÉHIip'k [aSh] . a1 l|IHIJ,H KTv HCTÉ ali&lut\' ' CTv .klJÉA'KUÉllH RTv $ÏÉKApEAÉ $AMÉ AAipÉUTATE A,ÉAA A,Tv.kCS c'a£> HTvCKST . RÉ,\ÉIUI MÉ AlÔKOKk KA AMÉAA H'kS A,AT HOAA nApilHTÉAÉ . KA CTv HÉ K£A\AA\ $ïll AS(h) A,A13ki> . nEHTp'AM'k A&ttA IlS Hé l|lll npÉ' HOH KTv HS-a'aS KOyHOCKOyT npH.ktS . lOKkIIJIIAOp ! AKA\0\f CIIA1-TÉA\ $ÉMOpil AOyil A,'«3ki) . UJH ^KTv HS c'aS ApATAT MÉ ROA\ yil . 1|IIIA\ KTvHA, CTv KA ApATÀ KTv ROA\ ^H AClvAXÉlITi AOIOJ . KTv KOA\ RÉA,rk npÉ^kCS KSA\SiH IîICTÉ . Ulll $|'éKAPÉAÉ RA ART. HÉA.AÎKA'k CA IJp'lÏHCS . CTv RA KOypTvIJU npÉ CHHÉ KSa\8-H Ulll AMÉAA KOypAT . $ÏÉ KA'pÉAÉ $AMÉ nAKAT. Ulll $kpK a1 $Am(é) . KTv UJU nTvKATOyAk laCTÉ $kpA A,é A'kgt . UJH J|IIIIJII KTv AMÉAA c'aS ApATAT KA CTv IA nTvKATÉAÉ HÔCTpÉ . UJH nTvKA't HOy IdCTÉ ^vllTpACk HHM i)HSAk . $ÏÉ MHHÉ KA HÉTpliMÉ .kTp'TvHCSAK H$ KA rpÉIHII . UIH $ÏÉ MHHÉ rpÉ- iirki|iÉ. hS a'aS rtv3St hum a'aS .nii^uc iipu.kcS. $ïhh au'éh! HI1A\é CTv IlS RA .JvUJ'kAÉ npÉ ROH . RTv MÉAA MÉ $AMÉ A,HpÉHTATÉ I3CTÉ AUpÉl'lTS . Ki>A\0y-H Ulll AMÉAA A,lipÉliT. liipTv MÉAA MÉ $AM(é) IITvKAT . CuvAiit pentru curAţlo. wvt jk,i/i npAmmAmmfM* .wk a"-kT'kio Kp'kJt'.AumoyAk aS rpimiiT. K'k IIHIT'p'.tM'k C-AS ApATAT ^LÏtOAk AOVMI aSA\'|I|[3A]S> . KA C'k p'kCII-IkîCK'k ASKpSpllAI Kp'kîKAtAIIIOl'A&l . $\i KA*plAf UCTf WietfÂ'V ,\(AA a^MMCI'kS ll'kKATI llS AM| l) . M'k C'kA\'kllllA Abil lUTp'KMf .kTp'k(n)- cS mu 11S iioati rpfiirîi . k*km K'k uri'* H'kct;er ,\tAA a'm,,3k*> • IHHTpAM'KCTA CHA\Tk Ap'kTA'llH IMÔpïll ASII a,Amă$ IIIII «f.lMÔpïll l'p'kH^MAIIIOyAOyil. Is,\a nifpknSA* aSii Ic. Xc. [«ţpATiAi aSii Lii^ivi:1^ MiAOpA Ml CHAVTk IIOTI/IAIUI .kTpS a'»»,-JKS Hkpi'lHkTfAf . \t Ic . Xc . AAfllIH M AÏ-Il IISaMAI CKUIIIIII . AUlA'k KOAA IIIM IIA'mI HUI AlOKOKk KA C'k C'k .kA\$AklLACKAt . lOlUIIUIAOpkî . KS TOATA IUKOIIIIIIA «j>AK KOAA CKpllCO[Ajpt IHHT'pS Al'kHTSHp'k KO.ÎCTp'k A Tih'Spopk . t\l HII'.OI-A\ S A CKpill KOAA . ,\t m'k pOl'k C'k BA IIIKOHIUI IIIIITpi? KpiAHIIII,[A] CKHIIIlIlAOp MMI a«»TA KOAA . K'k .kTpAp'k M(l|l( OAAWIIH OApI k'Â-pïll.MI-C a* a(0'»^AkTk CKprilllll .kTp\lMICT M'kKAT ,\( IMKOV*p-kll» . (\* CKM.kKA t\t\$$A ayAWU.TkSAi>M IIOCTpS .kTpOV* CIlSpKAMIOm . MIM a* SmSAK A'**3kS +,êttlÀHT*QtoA MMI AIlÔCTpS Ic . Xc . C'k A'kllÂAA . KO M AVÏ-II C'k K'k AA$K AAWIITI . C'k l|IIIIUI KOH SlIA AMACTA : K'k a*>'M|l(3k$ • OAAWIIH ,\u.k H4**- HTIin'OyASlI CKOACf . AAk ,\*li,\t pAHA lipt Mf A Mf IlS KpfJlSp'k II IlfpkA^ . .kUfpïil Mf IA Mf llivlll «jifplipA MHIICT'k CA.MMII AkCA'pk HfT'P'kMfp'k CA . Cllpf AlSlIKA AA 3$A M'k A\Apf KS AfrkTSpll IIEAtyUrjTf CSUTOV* .kTSU'kpfKTv .kH UpfK'kl'f . KA COAOA\SAk IIIII KA rCAlOp&l IIIII METklţllAE MEC .kUpfUIOpSAk AOpk . .k KUIlSAk AMfCTOpA HIU AMEI'IA p'kT'kMHpA . IHH .kKAApA lipt SpkAlA AAkTOp TpSlIOV*pil . 3AK .kTpS MfpkT.îp'k iJ.okSaSh a* c'k u AvS.kKA . aiiiii;i;a«P« ui amei|ia ktvA kiîci . TpSiio\*AS-ui cuSpkKA. mu a* Ayll AVoV'CH . Ili> KS'l'E3k C'k AAOlj'Kk gOV'acllk a1 ****** . Ml 3HCI : KA C'k ti 3-kiiprrucKk a<^»f3kS . up'k amii-ia t\* ■vw »»*> yl*A«wiy. K'kTI-C a^y,|-k 't>»PJ a^KHTOAMIAI l|U5> . IHH KOy AM'KCTA CK CIIOypkKA . AA\Apk AOpk K'k llpf KAA'k AS KAlillk .kKAApA . lll11 .kTpS .klll'kAAMIOII'k Ai>H KAAAAéW C'k Tll.kCkpA .k II A AT A . HUI .kTpS HpHM'k Ai>ll KOplS IlfpHpA. AMfl|IA CHAlTk AA A\'kcfAf KO[a]cTpf. KS CIlSpkKkMICMIH A' C'k OCIIfT'k3k . «f/kp'k ,\( T'kAll'pl llpl CIUII C'k COKOTICKk . llSÂpll «,K'kpA A« UAOAI ,\( KAlIT llSpTA'im . A'KAUII A* TO[a]a\IIA «f>kpk a* pOAAA . a" -kk'l KAHITIAI 3***A'Tf Ulll CkM . KAASpll KSAUIAIITI A AlAplll Ml CA ACUOV*A\A .kTp'SlIA'AI CA'aI . [ci"kAI .klHIA-kTOApi] MÎAOpk .kHTOyil'kpiKk .k K'KMII AII C'k k'pol'UA . HpOpOMHT-Ai! IHH A'Kt,lll,A IH'klITIA'k t\tAA AAAAl 1II0\* O ASTM*, Chrestom.it ie români. I. 4 50 Ante 1618. rp&HT : mti». KA KÉHH AAWS'kS .tvTp'SHTSlI'fcpÉMÉ J^i CKHIIILH AU cb H Niii,ifpii . cb ^«(/k) uSahi npîCTt toil . uni cb ka^vecka; toate HÉKOypAvU.HHAÉ AOpk AÉ TOATE A$Kp$pi1A£ HTÏAÉ HÉKSpATÉ A AOpk . KS HTiA* HÉ CA* CnSpBKtîpA\ . UJH a,ï TOATÉ kSBÉHTÉAÉ HT^AE rpivAÉ MÉ rpA\HpA\ Cnp'HHCS n'kKAVTOlUÏH . LUII HCKgp^ljJll . AHÉIU* CHA\tovt pA\nUJHTÔpll . KHHOKA'iLH . HÉ .kEAA\ A,*"* HO\-TIAÉ CA'aé . Ki> HÉKS-pAUlÏH UIH KS KA»A* KA'pÉ a,é ^llUÉ • UJH répHAÉ AOpk rpAiECKk np'k kS a\a\ha,Pïé . aaSa,* "p* M^ **-c aé *M",v>) HEUTpS aoG;khad AOpk . IBHII,HAÔpk ! . Ck KA\ AA.SHÉILH AAftfHTE ,\é KOyREII-TÉAÉ HTiA* HÉ-C 3HCÉ AUHHTÉ A,É AnÔCTOAÏH AOAAHSaSH HOCTpS aŞH Ic . Xc . KA» rpA\Hia BOAA\ : KTv AA Bp'EAVfc a^nOII BOpk BÉHH OKApk-HHMH .jvKATvHA, a**0* nO\*TÉAÉ CA'aé . .fvHTpS HÉKc^klLÏH . AHÉLLIA CHAVT a,é C'k TnApkT HpÉ CHHÉ . KTiC CS^JsAéTéLUH UJH C&p^ÉT h'aS . rapk BOH IOKHU,HA6p ! . K$ CKkHTA KpÉAHHU,A KOACTpT». K'k ttav pHU,H npÉ CHHÉ . K8 a^X^A CB^,,Tk BrK pSrAULH .Nlllll KA« npÉ CHHÉ . KS AlOKOKSAk ash AAV»3k8 Ck RAY COKOTHLLH . AL|IÉnTAiHA8 A\HAA aoa\h$a8h HOCTpS aSh le . Xc . TTpS kïiHOyia np'k .jvILÉAÉL TOyA^H a^NHÉ-3kS UIH A\AYHT8HTOpK>A8H HOCTpOy. AA$AA^ WH A\A\pHpÉ lUIirkpÉ UIH nSTlipÉ . AKAAS IUH TTp8 TOLLH KTiMÏH aa«KTvpk .jK . pA\ . nA.) LUh KOy/H IlS CA\ C^kT^UpAY npÉ CHHÉ Ck AHKA» npÉ A'l"'3ki> .jvTpg ^vlJ,É-AÉHMIOHÉ . nÉ'HTp(A)Tl; H a'k'a* UpH.kUlH ^vTp8 A\ÉHTÉ ^P* aé C<|iAT. Ck ^ÏAK('k) HÉ JlS Ck KA'^ï • HAHHH A,l TOA'TÉ HÉAHpÉHTAwILHAÉ . A« KSpKÏÉ . aé BHKAÉUJOyroypH . aé aa\koa\ïa abSilhéh . A,l pA\S-TA\U,H . HAHHH JV,t 3ABHCTBIÉ . +\l OySH^EpH . A,t CBA'^î • aé .t>UlïrtA\-MIOIIII . A« HTvpABSpH plîAÉ . LUOnOTHTOpH . KAÉKÉTIIHH . Sp/Y, 11,11 AÉ AAVH3kS . aoca\A»'«TOpH . A\A\pÉHkl . AV'kHApkl . .kHÉHKTOpH AÉ P**" TA^U,h . HÉllAÉKAVTOpH UAvpHHU.HAOpS-UI . HÉ.JvLLÉAÉrA\TOpH . ySpAYA\a\h-TSA HS-UI lUIHk . HÉA\kJAOCTHBH . MÉ ÉH ta,HpÉHTAp,fc ASh A*'""é-3A\i> HS TU,ÉA'kCkpA\ . K'k HéA\ MÉ ^AK SHÉAÉ KA a'mICA* AH Ck KAfrt AVOApkTÉ . HS HSAIAH MÉM MÉ $AK SlIÉAÉ KA AM'kCT'k . MÉ UIH MÉ* MÉ fvKAA\ npÉ KOlîl MÉAÔpA MÉ îJsAK . nÉHTpAM(*) 4>a\pk J\l pA\CllSHCi> ÉI|HI. W OA\É ! TÏÉ KA'pEAÉ MÉAA MÉ UREMII . K'k J^tH OCHH,\EI|IH HpÉ AAkTi>A HpÉ THHÉ OCHHt\EL|IH K'k ^vTp'AMÉAA Klin â\AHl MÉAA MÉ gfy\,ÉMn • M1"'" KTv ta UK>A,EU,£>A A8H AaVHÉ3A\s I3CTÉ KS A^EBA^pk npÉ méa\ MÉ ^AK SHÉ KA A'MivA* . AivHH IAH rA^HA'klUÉ W OAA\é! .MÉAA MÉ gSAÉMH nPÉ MÉIA MÉ SlIÉAÉ KA AMT^A* . KTv T8 KÉp cka^nÀ &t l)é<\tll$Ah ASii Cuvftnt pentru curftţio. AA«#3*s . CAS f\t l&IIAVl'AT* KHIIIASH c'kS lllll jk,t AI|HIITAp'k T*A,*- Ati^r pMJKjkAS** CAM ,,y vXM.à^mtm . 11S i|iu k'k $m}mr+cT+ âàm AA\H3'kS . Cllpl lICK/Yj'llilL/Y» Tl TpA*Uf . MpA\ £HfUk ttkCJM*W«*lT[*] TA lllll ,\SliW Hl.kTOApCA» IIIIIIA1AV KpSll('k) llï[l] (!) A\A>HÏI .kll M'k ,\< Al'kilïf . AA Ap/VrÂp* ,V"P''n'SA g*a«lSA ASii AAUI3kb> . «Il KA fk,à IwYpSMIII A,$n* AÏJKpSA ASii . SlIOpA llîlITpS p'kKA^pl A ASKpSpl KSilf : AVkpnpi iiiii mmiicti iiiii ii(t)iiSTpfgSiii. upAV SnôpA nîuTpS A\'kllïl. MIAOpA Ml C'k .t\M0A\MIIIIIA3/Y> a,\lK'kpf,ii) . lllll Où IIA'kKA» ll(^\ll- pîiiTA\i%in : Spkgït mu MXMi't iiiii cKp'kKA». iiiii rpiSTÂVi. npi tot C&^A|(t) OA\SaSH HIASA» Ml t]uVl(t) pA\s . IKIIAOKIIAOpk AUlllîlT lllll llA;r/YUIIIAOpk . A\AVpllpl lllll MlllicTI A TOT OA\SA Mf $Âh(() KIIUI • ;i;il,\,OIUIAÔpk A\AIIHTf lllll lAIIHUAOpk . KA» IlS MCTI .^>A^iiKpïf AA AA\MI3kS . Kk ka»llll AS rpllllllT . A»pA» àf A'kgi . TA»p*k a* A'kgi iiopk iiiii iiipii. iiiii K'kJiH a S rpiiiiHT .k A-kgi i;s A'icgi ck r.op ¥*a*** • k'k IlS-c ,\Wf*l''0H .kHAIIHT'k AOVMI a'MMI.BkS, MIM Ml ACIîSa'tA; A'kyA . Ml MIM Ml AK A'kg* C'k KOpk .p,\ipuiTA . (KpHO . pllA.) ÏIK'kpSkllll Il C'k AAS A^P^P" CS.f>AÎTH|lll af «f>OAOC . k'k SllSlJ KS AX*»» U CAY aa\ KSKAUIT a* .klltAIMMlÔlII . AAkTSlJ KSKA\HT a* .klUA'kgipl . 4\tAA ÂMiA.uii AXK • KpiA«mu.'*. uS amiaXiii a\"»* • aaktSm a^IP"] Al ta»A\'kASlipl . TOT KS a'mIAAIII a\"h • AAkTOlj'm a'k «tu*M*P'k MKV a'kct . AAkTO\*m k'kpkTOifAkpïÙ . AAkTOij'U a'k C'kA\kAO\,Mip'k MAAI CS/fiAIT(l|lll . AAkTOlj'm a'k TkAA\A»MHp'k .p All.kKM . AAkTOV'U a'k CHOyilfp* a* .pHIlIAIC . TOATI AM'kCT'k Al /fwtMt OlfllSAk TOT Sll a\'k . a* .kUA'pkTI llpl IlOV'T'kpf k'kpSU kov*A\Ol*-h ù KO m . a* AS IlS l|HilUI . k'k KACA» ASII a*^li(3'kS CHAVTIIUI . lllll a^X'^t aSh a^»3kS IIITpAMI .kTpS koii? a*'« a* K«* CIlSpkKA llfl|HHIf KACA ASII ,VA\ll3kS . iiupAi-^k-KA upu.kcS a^m3S. ka; kaca aSii aAU,3kS ,jctf ckmita; . Ml CUA\kTULH KÔII . (KpTlO . pK3.) Illpk MCA;*; AS a"KOIlîpilT AaTm3KS KS AX**Ak CA;i5 • ,rK M** TtJ*ri M, U"' • ""i AAk.kKSpllAI aSii AA\ll3kS . k'k Mllllf i|IÙ a>(.k OAAVfllll M'IcA* Mf CUA\t .kTpS OAAlîllll. USAI.!!! CS4J»AITSAk U'A\SaSu Ml MCTI .kTp'lvIlcS . AIHH>KAIpl MM A aSii A^"3kS iniA\i hS i|im . mSa\aii a^X'Sa aSii aam3kS . MpA; néii I|'aA\ ASAT AfT ^b;a\A;cks . Ml A\'*a "*ma Ml-m t\t,\A A^mi3kS . KA c'k KÎAI<« M'kA/î\ mic ,\tAA A'"M3kS A^P^hti WMi . Jlpl M'KAA Ml lllll rpA;ilA\ . IlS .kTpS .kK'kllkTSpA; A* .kllIAIliMIOlll a KSKIMTI oamiiii|iii . mi .kTpS .ki*/kiikTo\;pA A\**'^" cka;mtS . MIAOp cS«f>Af- Tfl|lll A( MK<" CS^AÎTIIIIM AU C'k AA«u(t . MpA; U'A\SA MlAk AO\'-a\.{»lk . IlS MpîïlA\'kl|lf MKA/λ MIC à,** A\SA ASii A^SkS . K'k MCTI ASll A« MIKSiIÏI. lllll IlS IIOATI .klllllAKgi.K'k Mlfmtv/* C'k .kTp'kKA» . MpA; MlAk cS.jiAÎTICKS Af llpMH'tuif TOa'tI . Mpk AMIAA HIIM A1 S»U IlS Ck AAIKIp'Kl|ll . (IIpllO . pA\0.) K'k IS AA\* ASAT ,\tAA A*»3kS M*kA\ 4* 52 Ante 1618. Ulll A,aT KOaA . K'K A^^H^Ak Ic . .JvTpS HOAnTÀ M'k/A MEA* nplkk-CkpA . Ab>A IIAHHÉ Ulll AXSa'u.AAVII . $p'KA\CÉ Ulll 3IICE : aSaIIJI a( AXAHKAIUI • AMECTA IACTÉ Tp$ll&lk AÙ'éS MMI UÉHTpS KOII AaT • AMACTA $AM(e)|UI .KTpS nOA\ÉHHp'k A\À . AUIIIKA'p* Ulll Ae "rk\*Apk A,yn^ miuia rpAii : amécta riA\-Apk racTÉ A'kgt hoaa a* ciïihjéa(é A\)VeS . AMACTA $AM(f)u,H A,é RATÉ IVpil c'a'iUI K'k .kTpS IIOAXÉUUp'k A\/A . K'k OApÉ AÉ K'kTÉ Opll c'dlJ,H AVk.JvKA frl AMACTA IIlvIIHE . IUH KÉIUJ K'k AÉ AMECTA nA^Ap . A\OApkT"k Ai>H A^UI3kS C'k AXp'kTSpHCIHJJI . II'KHA KTUIA KA KÉHH . UÉHTpAM'k MÉAA MÉ AXMvIlA.kKA nTx[ll]ll'fc ama'cta ca'S K'k mv\*ApSAk aSii aau,3k^ HÉ$ïniikA AÉCTom,,,Kk • KHHOKAT IACTÉ TpOVrnoyASH UIH CIÎHIJéaSu ASII AAU^kS . MÉ KA CA CA COKOT'kcKA OA\b>A npÉ CHIU . UJH Alll'k C'k AXAHTvjKMé a( AMACTA irklÏHÉ . Ulll A*Rl|ÉCTa I^X^'p cnv ETR • K^ HtAA M* aXkH'k.jUIKk IUH K'k $ÏIIHAk HÉAÉCTÔHIIHK . U^A*". UJIÉ AXAHAHK'k Ulll K'k . nÉH-Tp'AMTi A\$AU,H CMA\Tk .ţvHTpS KOH ROA IIAKH . UJH HEUOirTHIIMOUJH . UIH A\6pk AA$AU,H . (KpÔ . pAH.) MpA Ji,( KOHHM UJH A* ^TÉ .kKAH,AT8pk AÉ AA AA"13Ky 11 AA* • TCk CKAT K^AV CIIA\Tk AUIASIIT Aé A*>AU,É3k*> a $" [KpÉAHHMÔCk] . K'k AUÉAUI riA'pÉ K'ApÉ yil KHHÉ AUJA HÉHTpOY mk*a MÉ racTÉ AKAXOIT. K'k IACTÉ KHHÉ OAXOlf-AO\fll CTv nÉTp'KKA AUJ'k . lApk Ae TÉ a*MH KOf A\SlApÉ IlS MÉpkKA AÉ3AÉPApÉ . lilpk AÉ tt af3atuli a( AlOywpï US MÉpkKA A\oyrap[É] . KTv a( T>KH THCSpAT n'Ai! TpÉUJHT . UJH $ATA AÉ C'k Ka A\ÂpHTA HS KA rpÉUJH.MÉ .JvHMÉII A AG'k CKphKA TpoynaCKA Oyilïll KA Â"mé/A. IApA Aftïf A\ÏH A\UA-k AÉ B°ll . MÉ AMACTA Tp-kÉCKk $pAAUJAOp : K'k rcp'KAXA MCTÉ CKOlVpkTA A^'^'^V ' ka MÉA HÉ a* A\S«pH KOpk \*H KOV>A\ ll'ApÉ AKMi . UJH MÉlÀ MÉ nA'Lkr ROIfAV HApÉ HA'klIUÉ . UJU MÉM MÉ C'k KOV>KSpA KO\'A\ HOVT c'ApÉ Ki>KOV>pA . IUH MÉlà MÉ HtrSlI/kTO-pÉCKO\* . KSA\ Il'ApÉ AK"k . Ulll MÉAOpA MÉ AÉ TpÉKOlflALUÉ AM'kCTk AOVfAVÉ KSA\ IlS A'kpÉ TpÉKS(ll) . A'KMH AUI Kp-k AÉ MM] CTv^ \-|lll,H $kpk a( rpuîKÉ. méaa mé Hoy-H .kHcSpAT c'k rpu^ivipÉ aé A/UHÉ3k^ kSa\ ka ^nsAoyii Aoyn A^»HÉ3ky • rapk ^aa MÉH .kiicSpaT ck rpn-Hî'kiiiÉ a( AoyaiiipH . Koyax ka ^vunsAStn] a\o\*épé'ii . TnapTc- c-k ujh AvoYiAp'k a1 TaTk • ^ "*a\kpiiTaT'k c'k rpiiHi-kiiiÉ a6 M'kaÉ t\^a\iif3K(i|in . Ka C'k \*ïé r.SpaTA Koy TpSuéak uiu Koy cé$m-TSak . rapk M'k MApuTaTk c'k rpuiK'kiiiÉ a( h'kaé a8a\él|ih . KoyA\ ka wkrAAoyn KApkKATSaSH. Hrisov do vflnznre. — Evniiphelio r» tAI«\ XV111. (Collect. Acnd. Korn.) Hrisov de vânzare. (Stolniccni 7127.) flA«'K iS pSka gSu'kirkcA aSh KkAa/kpSiui . ,|>ata hacta-cïih . hiiicata K'kpimi . m'aS 4<»ct miTpApio urr KA'kiiM'kiiii . ,\,f imiiiStSa ^opoyoïo^yn . .kC'kAui .v* •* M'k kci ,\* uûau .k upicS- pAT'k 1111*1 ac&lpllT'k . aa\ l'.'kll(\$T a a\'k <\,a**kTATi ,\i cat ,\l M'kHffc npi ;i;ï;khm . i;S \\a,\ a,* a*OAp'k .k ;i;ii;i;mm kS tot mmmtSa mi ck ka aa'kgi ,\i .k gi>A\'KTATI ,\l CAT IIIII K.ICI a,*p(mt w CST'k IIIII TpiH3IMII t\i l'aakiiiii a,* a$p . A.i .k.HIHT'k ,t,$<*Mfic4Af gSlI'kllSASll HIKOAp'k llpk-UUCKSA m'aS «f.OCT KHCT'kpIlIK' a\Apl . IIIII ,V(il',lliri"K <*#H m'kAIIAII U'kpK'kt\ak\>a . IIIII AIHAHHT'k KAAUlCSll (?) KOpOIITApiO . IIIII ,\,lllAIIHT'k aSiiSaSii <|>iMOpi>a iip'k;Kici;SASii. mil AOkunrrk aSh iwr.piiA MoroA'k mu ,\€ii*%nn'i"k iiiKHTiii ,\t k'kpTOii ,\l u,m0}'v$,\ irkA\H,$A$ii . mu AIHAIIHT'k rpil&ASll A.i 11'kUIKAHÏH . UIH JV,l«AHtlT"k a$ll 11'kTpAlllKO MOrOAIII ,\( ka'kr\,H|hi . IIIII a ASII KOCTAIIVHH «f.lMOpSA ASII At\AM ,\l KA'kA1ll|lU.uhi a asii TOA,Vp KSWp'klIII a.i \"kCirklll*kllï. Ulll AIH'UlHT'k aaM>au,ii u'aAmhh a hSam : .iu,Y,pmi;.i copOM'kuSA ,\( iuihStSa iJimiAOp ,\l KA'kHM'klIII . Ulll a\AII a\Apl KplAAIHU'k H'kA\ IlSC TOII, IIIMIIUIAI . c'k c'k Kp'kS'k . i1iic S CTOAIIIIM'klIII . ,3pK3 . if>k . kï. XIX. Mit*. (Codox Sturdzanu.«, j». 232—2IC. — Cuveulo don Mtràni II, p. 120—121'».) Evanghelie cu tâlc. (O predic*.) U>pAIUI AlUY» ACKOATAIUI C$HTA ÏIITAÏI Ml c'k rpTw.M|ll ,\^a\-HllfASpS KU'ACTpl ,\» J^»11 Ç0K0TIIIUI Ulll AUMU,H AAWHTI Ml rp*k*ljlf ,\,0AUU3lS . i\SM1**f Ic . XC . AIIIA 3HCI C'k pOVT"kA\i>lll . ilÎTAÎI . 54 1619. .NTpTv .ţvHTpb MÉAapWAk TTvb UIH ^NHKH A* OVTlua Ta . TaTvKORaHÎÉ, MÉ CÉ 3HHÉ .NILÉa'fclJÉpÉ aUJa 3HMÉ : CÉ TÉ THKH3H '.t\Tp''kpÉA\A Ta At: ToaTÉ KSyÉTÉaÉ aSMÏÉH adapté. GiraÏÉ 3hmé : pWArk-TÉ TAT'kAbn aéh MÉpK» .k ^bpHUJb, ujh TATkAk TTvb KA Ki^k .k ^bpHUJb, <\A-RA ij,ïé aaré . am1ï 3hmé : ujh aoaahéséS Ra RÉA'k .ppÉAAaTa T^pk aé ^HRaÉHUjbrb, ujh AaKa u,ïf T RÉA.'Rp'k TbTbpopb . Gitaïé : pwarnkH-Ab-Rk ct\ Hb rpTv.HU,H pivb; Ra aaTÉ ahaikh. napÉ aÉ aa\b rtv THTpb aibaTÉ RbRÉHTÉ aaÉ aopb ab3HU,H ROpb Tpbnb ahttP 0 trKPkHÏMHKb • U'kb AaT* R'RpTbTÉ. Éab u,rkb AaT* wkïh . uni ai-kpb uih nuMoapi. cupÉ cnaa abu cTan .k nbpTvHHHTA abn. cl trah th A'ku'k abn. rtv ÉAb U/kb AaT* RÏ^lLa UIH 3HAÉ Rb CAAlTv . UJH MAC A,{ MOpTÉ . UIH .JvRÏÉpÉ A,{ ^ MOpTÉ . UJH .kTpÉ ÉAb Ck CTAH Rb HÉAHILA UIH Rb CO^HaiTba C'k AaH p'kCnblICb jsa mI^H AbKpAT Rb HÉAHU,A . HÉMÉ Rb ovth RHnb Hb nOU,H Tp'kMÉ A'k AH*k TATTvA 3IIMÉ : ^ïh Rbpb, RA 3HCÉ ÉAb A{ CÉ M^,H AbH . A* Ci .f\IIAH KbKTvHTba AbH UJH ^H'kr'kAb'lITA TA MÉ CÉ 3HMÉ ROWTÉgiOp'fc TA . fri CÉ A^^A^M" WMHHA .kH MÉplO UJH A^aHaiia pAIOAbH . UJH RACA TATTvAbH TTvb . Ci TÉ RpTwKAAAlIJbAk .kUJAAk, RTs. TOTb MÉHMbpOCbA TATTvH É ApAKbA; AÉHÉ CÉ TÉ pbÙCÉpÉ AÉ aa TATlvA TTvb AÉ 4> ^«pW, AbMÉ-TÉ RÉpH Kb ÉAb .t\ $$K$A HÉCTHHCb UJH .NHTpb'HTbH'fcpÉRSA A'k A^iApk . .t\HTpb RÏÉpAAÏH II ci, \ S p/W 1111,11 . IOW t CKTvpMKAp'k j^wh-ILIIAOpb UIH IIA'ktigCpl Kb AAlApS . UIH TOATTv Alb.kRA . K'k ÉAb Kb II'kRATb.l ^KHTpÉ UJH rTvAAKOCklUÉ WAlbA . AHHTÉ IITvA'A . AlTvHApÏA . Tpb^A . ATkKOAlÏÉ . KÉU.ïà . plKHIip'k . A'kH'k . KOpRÏÉ . ^OpTbUJArO . UJH AOIl'k AM'kA TOATTv HÉAîpUITAT'k . R'k Hb rpTvlL|IH TATTvA /lAÏÉb MÉ TAT'kA HOCTpb . A«pinMÉ TOILH ctHU,ïll AbH CÉ-U.H A\ïi îfipaiLH Evangholio cu tâlc. 55 f\lAA Sli tat'k, ijifMOpll iWktfAAÇ* abil . \*c . fab iiïii 'lansa IIOCTpb fabu Xc . Kaiiba îf 3fbab . Grraîf &mt: ci cfiiu/kcK'k-cf iibawaf •rkb . a«i'k 3iH'k : $'K Cifuiiui c'k ca'kK'kcr/k-cf Kb noii ubawaf caai'.nii raaf. K'k'irrpb fab KCvv>Tf3a'rS-a\'aa\b . ci c.f.uu/kcK'k-cf cb$afTfaf ucarrpf iun .kiirpS Kcurrkgicp'k ucacrp-k, nb aaf uoarrp'k Kbpf abi:pbpf ck iipcca'kK'kcic'k-cf ubawaf caai'.mi taai . ub a'kca ucu ci fMopu i;a **k* •« ci aab,\,< «kii caau'k Kb ui ubavfaf abu . Grraîf : ck iu'.kî .pii-kp'kiiîa ra . .kwk p'kiO'a. rpVM|M a a**" i'.i.j>prrrk i;b caauu a\apf. m'kpfa\b ci iu.pi ,\\'ba abu mu amabil (! 1. auiaa abu) .pTp''kpfa\naf iicacrpc ci nbTfa\b ij>a'it upf koa abn ..i;b oj/krb i;bpb; f\t i;b i;b(»;b)pîf cf ai-mrrka\k Kf.pprrba abu mu .piiîfp'k am'pimacpS. uni gb.v^ba. irk,vkiui,\,b-uf cupf auiaa caar.mi abn . uni cupf cab;i;ua uoarrp'k. Grraîf : mu et if.îf kca ra i;a (iii)n .k Mfpio mu upf uAavkiiTb : i;ba\b .k Mfpic .kgfpîu no* ra $ai;b mu .piipfov*p'k ckirrb . ama mu ucu afclipf u'kAVkiiTb koa ta ct aMfa\S . t\*Mm3t# a\apf u mu .piipfcyp'k r.b tôiui cîua\b . Grraîf : iik-.pp'k ucacTpk rkiijiuuca XKW noaw acr'k-311 . caujb rp'kn\i|ii M'k «u ACTf iţiip'k ncacTp'k.Mf f umb a $11 'rkpiif acrk-311 Kbirku-•rba abn t,$Mmàè* a Ta-11 Kki|iura a* a\'k.rpf . rifauu,a abn Xc . acti iik.ppf CT'k'rbrbabn uccrpb. mu Tpf3i;iirbabu iiccxpb; mu Cij.iiTba mu abauiparba rkiigfaf abn Xc upf cucfiiîf mm», mu cupf r.înMsa a1 k'Kmii . pbrka\b-irk acrk-311 «iVkp'k ivc*kiiA*k ck-iu i;ba\fpfi;ba\b i;b cj.nra mamţa abn 11111 nbparba ckiigtaf abn; ct a\ua\b ra ra K'k A+mwph. uk.pp-k ark.ppf r.pfa\b TpkMf a* '*ba\f. K'k ance fi,ïmm*a : .p rcari Kpkau ck $ma\k rara . Grraîf : mu aack ucau* rpfiuaafaf ucacrpf. i;a mu ucu a'kcka\b rptiuuiMi abpb uci|ipu . Afp"»'« m»i aŞcix Kcu'Tfgiôpf rpfinua\k mu A°'''k 4j/kr-k(Ab)in"k ut pSrka\ cf a.\cf ucau', a\«ui K-kprccS apar'k ucau» i»a Kpfavb p'kk'A'kTcpu ck «j.na\b. K'k ama na a'kca tab knw . Ka ucu Kpta\b a-kca KiuiCKaimabpS uci|ipu . cf uca\fiiupfa\b pfb ub na akca ucaw; ci* A'^Af"** p'kb A\%fmrt' p-kb. ub isa a'kca. ama 11Y-11 3iick ucau» a* A^**'»***^ : KA Rpta\b $aMf ucu KfMiipuacpb uci|ipn. ama mu fab na $aMf ncaw un-pfKbTb . Grraîf : ub iu t\$Ht ucu .k ukiiacTii . urrapf cta\b ucu u»aa\fpîu . A'P'in'kaM'k ub 1111 ct i;aAt ck iu A^^b ucu i;b KCA-iif .k ucuurii. K'k iiciuiTfaf ckurb aat tu ucacrpf KpfAUiiu,! . ck aiua\b p-kKAÀff ,\l Cl m pSrTvaxb KkiiAb Kpia\b K'kA'k KTvA'k (!) .k iiciurri; cf 11b .priumiui a\na\b t\( invuacrii . Mf Kb agwxcpwa abu A***w3*b p-kRA-'p* cl aiua\b. 56 1620. UIH Ab'KpS AÉCÉC4rKPUJHTi5 CÉ UpÏHA\HA\b . KTv MÉAA hé-Ak .KRéHHé HCnHTA; KA^ï *tv HTvllACTÉ . UIH .ţvrHIJLHTb KA $H .fvTpb W^b . é MÉAA MÉ KA KTvA'K UIHAk KA TpivHÉ Kb AUK>TOpK>A Abll AOAAMSéS k$ pTvK^Ap'k UIH A,É Ka TpHvMÉ AOCTOHIIIIKSiI Ulii KbpbpTv AÉ CAARA» MÉH rTvTHTTv A,É A*5AAIU3f8 1(AOp8 MÉ A'Ab K>KHTb ÉAb . GlTAÏÉ : ^HKATîHbA .fv (! 1. .tvll) APaKbA HÉ Kb YAHHUJHr*A 0 !• JfHKAHU-) CTvb KTv3b AÉ *p MÉP*°; mH CKOACÉ A,\AA\ .tvTTvH WA\b AÉ .k pAK> . LUII K>AA AÉaa \"c • mH aailH A\8AU,H ; AÉ Hi5 UHMÉ • CÉ HÉ H3RTvRrkcKTv HOH AÉ WAA«(pH) YHKA'kHÉ . KTv ÉH llb ll'ApTv , mH ÉH 1JJM 3AA&A . UIH pTvAHR'R CnpÉ .tvCbUIII \*C ..yHKATïHbAlA UIH .IvTpTv .tv ^wipilCÉH UIH .[vUJÉAApk IOV;Aa CHpÉ IHpiip'k CA, UIH AA1LÏH A\bAUH . AïpÉ'ÎTAM'k llb A* WAAIÉpll HÉ pbrTvA\b CÉ HÉ H3KTvR*kCKIv; MÉ A* \*HKAT\HbA KpTvîKAAAUlbAb MÉ TOUH HÉ 3ÉAAÉHT'kL|lll . AÉ CÉ Hb-Ak /jiTvrTvAbllA\b ÉAb .tvTpb HÉAAHKk . CÉ Hb IIÉpHA\b Rb ÉAb MÉ CÉ OypHAlb ÉAb ^JvlITpb IIÉA\HRk . UJH MM CÉ KAA« CÉ-Ab KATvCTÉAATvAVb ÉAb Kb Kb(RTvHTbAk) AbH A0A\HÉ3Éb (6l/T.): . RTv A TA ACTE .tvnTvpTvll,ï* UIH CHAA UIH CAARA .fv RÉHÏ/ft KTvKbAbH A AMI M k . TPAAUTv HOH AMHMiv .tvH A'^PHHPÉ C'K ARE AI b OyHOKTvHHIL/k TApÉ . RTv .jv/MnTvpATbA A TOTb MCTÉ TATTvAk HOCTpb AÉ ^ HÉPt° • mH IlbT'kpHHKb UJH CATvRHTb . AÉ CÉ bnORTvH/Mk Rb RpÉAHHUTv TApÉ . HÉrTvHAHHAbHÉ; UIH CÉ L|JHA\ RTv ^HKATUlbAb KpÉAtb .fvRÉIIMÉ LUII RpTvîKMAUJbA Kb CHAA TATTvAbH HOCTpb . UJH HÉ RÉA\b HpOCATvUH Kb ÉAb . AnOII KTvHAb KA RÉ.tvpH .ţvH CAARA CA ÉAb RA Aa RbHUIH &$U"h. ASK0AS AbH .fv RÉMÏ* KTïKbAbH . AAMIHk . — nHC HOn TpHrOplÉ A" AYAv^AHIO . KA'kT ^ -7" K3 ' WT POÎKCTRO : fA^QÏ AACLLA AAAH . ï . JS,HW AAMIHK. XX. 1020. (Cuvente den Bătrâni I, 345—406.) Cronica lui Mihail Moxa. Zidirea lumeï. Ic . Xc . a,eViiin#t#a aÔaViééh ae'ntzio. Gb^AÉTK THHAMOKKJ AKbUÏÉ COKOTTAUÉ . UIH AÉ nSpbp/A 0 nO\'-T'kl|IÉ; MpA. Tb CbijiAÉT .tvHTvpAvTÉCKK, AÉ nbpbp* .tvCÉT0UIÉ3H Kb Moxa: Cronica. 57 .MHITrtV «i C'K AfţtAII .pK'kllAxTSpA K'kpilllAU'p lllll A*1**1'p'.YAICI l'.S A$AHA4J,Al C'K TI A,\'Kllli; lllll .KTplKII C'K l|lïll : KApïll AS A*'u,mTk Aimt-kio iiiii ii'kiia; Sii,\,i aS a;kSiick; iiiii i;Sa\ aS .pii'KpAJiuT, uni K'kllll AII . HOII KU'AV AŞA AMICTK 1'pfS, C'KII lllll Kt> llp'kllITK A( ,\,.lpSpMAI TAAI MAE III p'KKOptCKK Ct\\,OpHAI HOACTpI ; AVSAIUI C'kS HIKOHTK ,\t AS CKpllCK AMU lllll MS KIIK3SUTK C'K CIlSl A,\IK*KpK, lllll ShSa l'.S AATk IlSlIKlS C'KA\'KII.\TK; MT'K lllll MCM ,\i K'KTK III mcti iiSr'kp* ciiSiiiavk kS ààft'Xft*. .JVmIIIStSa AS y\SAMII3li> Ml «f/KiwY/rcpio ,\,tc'KIÎP'Km,,T aSiWïiii : a*'»'I"mo HK M'Kp'k'IT l'.p'KTOC. \\ TpiM 311 : CTpAvAiiMII lllll A IpIM 3H ATSIIMI TOKAUI »5«ptWM, lllll M3KOAp'KA!; lllll K'KIIAI lllll A\SlMLÏH, MIM llTlTpllAI; l'P'KTOAHIAI, KCAPMI, IIA'»ASpMAI; AS'NKpA\KIIAI; IICAMII, ipKIIAI, C'KArKHAVl'SpilAI, \irbA\MAI, ijtAOpilAE, lllll TOATA» pA;A\C'kll,A HA'iAMv.IITSaSh. !l IIATpA 311 : ASAMIIIA» MIM A IIATpA 3H, .pMIIlS A IIOAOKII MIplOA KS CT'kAI lllll KS ASMnVJifpll, Mt$ CO.IplAI lllll K$ Asin, ,\l CI .pTplKK SILI KS A-flTA T'lf* AASAA KSiI A'kS «jtAUTK lllll C'K kSMOACKA; lA'AAW HÏII KpfA\IIAI AII AWp . llbCI llpf KpOHK A\AII CSC, AA A*"'" iJlKCk, MIM AA TpIMAI îlpIICk, AA IIATpSA COAplAI A( AMIirk3A; ARĂMIII, AA MIIIIMIIAI !LţpOAMTK; AA IIIACIAI 6pA\ÏA, MIM aSIIA A\.MI ;KOC, lllll .pKAA\ IIIM*KpA;CMTK; A*1* 3"ca Mm A*'u,,t' 3ltJ; KAp'k-MIK .K AJkHAjSA III. il MIIIIM/îv 311 : r\lH\\ M'KIIA; A MIIMH/îv 31I IlS IpA Mpt llA»A\'KHTK IIIIMI W KHTA», IIIIMI ,pTp'AMA;; MIIMI .p K'K3aS\* A 3K^pA; UJH 3IICI ASAUII31S AMIAOp, A* «ji'kMipA; llfl|IH A1 TOT .f/kAi>A; C'K Al «jâ'l Ct?-a lllll x'p.UIA AmTp'aiia;, lllll AM'Tp'aiia; (lllll pOA^AK HACipil-AU'p Ml 3KOApA\ . MpA» ,\t .f\ IIAwW'KHTK TOATI AOKIITOAMIAI, lllll îl-pllAI, rAAHHIAI lllll TOATE r'K.KIir.HUMAf KTvTE .JvA\KAA% llpf IlAvAV'KHTK. \\ iiiAck 311 .j/kMi A,$mmm& p.uoA kS toati noAikiiAi iiiii Ki> Jk0M4ACt AM'pll3A\A;; lllll KS jk,****\lH\ A^^-ktata;, K5> .p-K'KIlA/rSpA CTHIIHÎfll ASII; lllll ,p AUIîKAOKSA pAKWSlI p*CC'KA« ASA\llf3lS IlOAVK A1 UpIMfllbT Ml MCTI Kllllf lllll pTvS, lllll AHA» KSpAWOApI .K AMUKAOKbA p.lkW^H Al ^a* iioamiO'h, lllll Af »u;oao 58 1620. cé .KnapTK T naTpb a,É ÎCh T abau; aubau Féwhk; ujh Nnaba; ujh G$paTba, ujh Turpb. <ï>TvRb a&"hé3(S wa\Sa Rb a\Aua abn; a,é abT; a,éckkptv- UIHTS-a ^TiHÉ Kb Cb$aét KÏb; UJÏ-H a/M^H a\hhté CaOROA,A UJH npÉMÉnAToapÉ npÉ KunSa WRpa3babu CKb, wu-a nbCÉ ck cé ck-AAïuabracKA .k éa,Éa\b; Sua,É é \'paHA a,é paio; ujh $b aaTA abau; abau Kb .KUÉaÉumeHÉ a,* nanuk; wu-a .^rtvU,a Kb tot khuéaé paio-abn ck cé .KA,baHacKA; rapA a,é noaxba upÉMÉnbTbabu ck cé àht- pliCRA, humé Kb a\AHa ck Hb CÉ aTHHTA. începutul Romanilor. ,A,é .jvHÉnbTba Piraxa'kHHaop. C'K .jvM'knÉaxk a cKpÏÉ a( aKba\ TTvpï/Sv uni nbTiipA PbaxA-uuaopK; a,É *>HAÉ c'<*b .khéh^tk ujh ab luiiibTk nTvAXAHTba totk uih u/kpii . AÉHH a,bnA npaa,a Tpoaa,cu; Gura uiuiepeae ab Ilpï-aa\k Kpaio c'ab CKAnaTk, cab-a aî caOK03HCÉ oiuahïii, Éak cé a\b-ta Kb ToaTA pb^a abu; Kb ktvUH CKAuiacÉ; .tv napa Kéhéu/i'éh . ^é-jh GuÉa Kb KTvUH HOTacÉ Kb iibucba $'KMÉpA KpajKÉ uni abapA uaA3bHT; ktv aÉ 3hcé ckphhtk : ck noaTÉ a,É aKOaA cupÉ anbck mvHA KOp cocu aa buk kkamik ujh At ct Ka ba\na/k maca aopk a,é JtpAHA; aKoao ck a,*CKaaÉHÉ uapA, rapA bii^t sa axbpu o ruta qHbrTvHAk A,t OCTÉIIHTA aKOaA Ck $AKA\ HÉTaTÉ . UJH abapA aiÉCTK naa3k aîhh cocupA aa aHÉak ktvAmik uih aiuio nui Tbpuwck OmmmtVa unt Kb aahh >,lMMkW A* .kiipi/KSp, mu •torb-n mta (îiiïa . linon et .kiiAKapA mu .kirkpujipA aok a* lUtpA . A'iim iWypW (îll'Ù, IAk ct'kTb A*'1"'1* «fmOC'kb SlcKAIlTf, irkCKbr a* »k KptbcA ,j>ata Abu NpïaAVk Kpaio; a*** "ct>a crkTb .f.ïio-c'kS Timpk; mu ipa atAiiApb mu iurrk3k; mu A'Spu ikkatk . /V'kMÏII p'kAUCtpA a*11 't>l*IOpU; HtAMITOpk IIIII Î1a\SAÏI; NtAVIITOpk Abu» AMWÏA, îlAAtfAÏt AKbllJf, Ulll Cf CKSaA llfAVIITOpk ,\t S'IUCf ifiiMOpYii Ab (IaiSaîc toiui, upA npc vu ,f>ata fAk vu uSci iioiia, mu uScf A'kgf : <ţ>'krf Af Mf uopk $11 11 oui t ck ub ct AVkpirrt ; upA u cf AAVfCTfitacf Kb vvapf Minif ; t\'ki\A «1*5311 lllAVUTOpk k'k I l'p'k, nbet a,1 w HA3Ï* umia i;'kii,\k u'kcicbpA a4*1 y'kAVfiiu; awm "P1 Amca u» KArApA .k TfAuiuu,A, upA npi kokoiuii h AmkAapA af Siik Miuik upf aua Tuiupùu ck uïapA; upA t\,$mmy*} 11 Kpbu,A; K'k-11 rAcii buk iiopKapio aubavt tcrbAk; uni «f>k«if khiu kk m Abct akaca-uih, upA» Avbup'k Abu Abua irkCKbct biik kokoiik AvopTk, K'k «f>b itou Ab ,\S,vMtyi6, A'k'rï* u nbet cbramii .k aoub Al ţlMOpH . a'K'UA Af 3IICE llbAU : PuMV Ulll PcAUlA . fi,'k\\A Kpf- cr.bpA, AOpk Af fpa kïau,a i;b uopiiapûi, a* u'ki|iA Tbpavt uni «f>bpa. i;b mw+i'iStSa crpimapA TbpavA Ab SLubAït, Mf Af fpa avouik : tata AV'kUU-Ca . ^,'kMÏ-h llpllllCIpA Ulï-ll A$Cfp& AA SLuSAÏf, fAb-ll K'k3S KOIIIIUMII Ulll «|>pSAVOUIII . Ulll AijiAA K'k-11 C'kAVTk MfllOlUI, Ulll AA> HApA l'AOATf A* CKOACtpA llpf IffAMITOpk t\l «k A**1**"* um A'K" AtpA AS ilAVbAÏf a****'1*; lapAA îIavSaYi ,\'Kv aKbiiït avbai'a w-uouuAOpk, ai pTs\uKapA m» A***»Ai¥* avSati a*'""'" mu 11,'kppu. ,A,Sua AM-kA 311AU Poauia «iitati up'k avapf mu «f.pb-avcacA, A* «*• iI,\,aA\k irkiiA c'ab «f/kKb'r Pravba 4708 a* m» Kb raac a* i'»SMUiik bpA : ck acKbarf toata AbAvk a1 mîtata Mf u ci nbcf ubAVfAf Pi'AVk; Ai'"' lï'kuu ick A{ ai;oaA tu ci KÏaavA PbavAiiu. IrapiirAţia lui Leu Iconoclast. .JVu-kp'kiO'a ab atb llKouoKoptirk. ilMicra Aib, Kb ubauai mu Kb u'kpar.ba *\t atb. mu Kb cb«f»Ai-TbA ai tA tpa a* T Icaiipïa, a* J*A* avkctpA, uiii-a rA- cupA aa buk nbii,k 1111111 c (V)Kp'ku iurbn,ATOpu uni a KbnocKbpA i;b aai AOpk avktcTpïu K'k ka «jai .kii'kpATk, A****»a :KbpapA ka ck acKbATf Am|,ll|,i Kbavb-a KOpk .kK'kn,a inuiAk i;a «|>u .kiTk-paTk . Gak au ci «^rAAbu K'k-11 ka acKbaTa, uni a'kmim p-kHAk «|»b KbnocKbTk ai c«j>aTiiiiMii mu cocu koikoak pTvCkpiiTbabn, 60 1620. IIIII lllll A ah8axé Sllk GOMpllllk; A^1"" Cé pTvANK^ .kll'kpATk; fcipAY OéWAOCÏé J^±KA a83H; ÉAk ^UH AÉUI ATvCAY CKASuSA UJH KShSHA AXSlIMHTOpiOASH, UJH CÉ K'kA8r"kpH; A'kMÏH AOEA»HAH .knTvpA\U,ï/A AÉ RTïMII ; fcipAY MÉA KS H'kpAKk A* a*g, ^lAP* irkCIIAIlllk'A», ATSlIMÉ RÉHHpAY MÉII IlpOKAAIUI A,É GDKp'kll AA MÉA AéS C'kAKATÉKk UIH CKlIplVlk, AÉM" HUMÉ MÉpUlSpAY ASpk; HHMÉ ApUHHTk, HUMÉ KOÉpÏÉ J^tAA .klITxpATSA, MÉII 3HCÉpA» AUIA : &t RÉpH C'k AXOpH AE RAvrp'kHk .k n'kpAYUÏÉ (!), rapAY tS A'kn'kA* hkoahéaé aé «p RÉCfcpÉKAY UIH pA^É WRpA3EAÉ AÉ HpÉ 3HASpH UIH WHp'klIlÉ WAAXÉIIÏH C'k HS CÉ .kRHHÉ AOpk . 6a8 CÉ ^'krA\^M; n*>IOA .ICIIIIUm HEIIO-ILJIACpk HA\H'kpMÉÉH; IUH REAXA» npÉ FEpAXAIIk nATpÏApySA J\t KpS ck-A TnpÉSirk3É a pivS c^atSa AOpk; MpA» m»pHHTÉAÉ tiS-n A*kAÉ HHMÉ A rp"kH; MÉA ^OApTÉ T<|ipSllTAY pT»8 kS CtéHTÉAÉ CKpHHTSpH . 6aS-a romi aé iiATpÏÉpuiÏÉ . q AAupk ckSaavcé aSiiSa npÉ niv.- CTOpk>; LUII .kTpdpAY ASnïïl .k TSpAXA AS Xc.^é W CH'kpH/A UJH W IIÉRA KSaX ÉpA AXA H pTvS, UIH C^pTvUlkA (! 1. C • ES ROIO Ap'kTA KOpKSASH IIÉrp'kAA, K'k ÉpA W KÉCkpÉKm AnpOAIIÉ AÉ CRÉ'I'A Go^VlA UIH ÉpA CTp'kHCÉ K'kpU.H .kTp'lvJICA : TpÉH .k'I'SHÉp'fcMÉ UJH TpÉH AXÏH; UJH ÉpA A » TOATA» ASAX'k iJSHAOCO^ÏH .kTp'TvIICÉ AASHATÉ, Aé AÉ 11, H 11 A 4 . AAC-KAAII HAHHH A,Ê TOATA» .kU,ÉAEnMIOH'k} UIH IUÏ/A ^"^OCO^Ï* TOATA» UJH AA.'kHRgA CKpHÏITSpHAOp ÉAHHÉU.III Kg i;ptl|IIIHÉI|lll, UIH K'kK/k K$ T0T8a; TgTSpOp Ap'kTA Ulï-H ASAXHHA KS RSRHHTÉAÉ KA COApÉAÉ; K"kTk TOKAXA .kUIHUJH .kH'kpAU,ÏH HéAUIKA» H8 Hac,c^H > mP'K •kll'kpATSA AéS AXSATk HÉKOH CTv-H HOATAw .kTOApMÉ Ck-H $ît COl|,H CnpÉ pj»SA ASH Mé ^rkha; hé MAU KHHE Kp'k TOIIII RTvATgpk CAS Rpli IipHHA,E CT'kAÉ ; A'KKA K^S K'k HEAXHKA HS KA /JiOAOCH; ÉA AASCÉ TAYT'kîKÉ SCKATÉ A,É'"MpÉ>KSpk A,E KECkpEKAw, ,\ÉHH aPCÉ "PÉ aMÉM C^IIHIJ,II ll'kpIIIIIUI .kllpESHA» KS KAYpUHAE T K£C'kpÉRA\ . q AAXApk AéS KS CSijiAÉTk RpSlITk lllll KS AXHHTÉ A,É t'aP* KP'kîKAXAUJÉ, K'kTAY nATSGAY ^pÉMÉUIH ! K'k ÉpA AROATi; AXAH CKSAXnk AÉ TOATE; Sllk C^IITOKk AXHHSlIATk &t ll'kll-TÉMÉ A,É UJApnÉ UIH ÉpA .kTp'TvHCk CKpiHITSpA ASii QAXHpk : HaÏA^^ UIH G)ji,HCÏA . J[L 3HAÉAÉ AMÉCTSA AéS UÇ^t\AÇt^ RS AXA^HÏÉ llApA rpEMACKA» m»HA» ATvJirA» Ij^ApHrpiXAk . IIJll A0'""!! AMÉCTA AéS KSAX-HAHTk 25 A* a"H- _ Moxa: Cronica. Despre Yn.siliw MuHjoS koa; ATSiIMI-A llSCI KOAWICk AMpi IIIII KSp'ktlAk cocii lllll IIOCT'kAIIIIKk AtApf lllll-A «f.OApTf IOKÏA .kll'kpATSA, lllll a'kMÏA .kMfllS A Spll lipi I'lApA*» . A\ll\*AHA IASIIIII iïw3ïa ;i;oi;SpiiAi iun KipiiAi iiiii At'k.kK'kpiiAi; atSiimi kiiiii Siik r/kcM liiiiîk ai» cnScf .kiikp.nSASii Kk-n npAAA» ^kpAUiAumn UApA: iAk Aipi'irk ck 11S cf ciiaf Koupîn iiiii ck nS irkpAickciîA; ;koi;Sa, AAfprA; ai c.j/kpiiAu; w iupaiiha* mi ipA «j.TvkSta; ai g,,K «f»,IA0" co.f.k, Ai'm R'kMk r.pkii irkSTA .kTp'aciicA mS r.p'kn kSiioai|ii jjfit ahi Ml A.tTSpll A toata» ASAfk Ck Cl lîp'k p'KàfikKA U'l|lll . q, IlfCSllTf, IJTvTA» II.u'SKA» «ji'kMI rpl'IHdOpk ! H'rSiiM'k a'kAi A\uyAiiA w iikokiiiika» a aSii a**"* '««iciiaîi, .iiiSa\i (îi'aokî*, iiiii w kSiiSiia; .kcSiiin. iiiii-uik ,\'Kv RShSiia ai TirkpAUiîi aS Iîaciiaîi ck «j.îi .kirkpATk . (V) a*"'* îiîSka; toata» 3SA, CApA KfS Al CI tITA;TA»; u'ApfMIIIII AllSAXf lÎACIIAIIKIIIIk A'kSAA» llpf .kTvpATSA KT» : :kSKAIIIII Kllllf ACI*M»3k lllll r.pMvTlîKlIIIIH KIIIII kaaSa aa aaka; iAk ipA irkTk ai Cl KSi;SpA» iiiii-a a^pg" "pi amiaa KS IIAIIIA\AIsÏII ASii, lllll-A llSCI Ck cat ^"^'"é YpiiHKauÏH npÉ huiîkïm Kb aoK aé aaopu .f\H JKH/Kïia . .kH 11,'kubTba Călătoria lui Sith la ralu. 03 uuiiiACp . uni A*k8 a'kc.it uni «rrlvAi ,\*w 4>,M'm A* (im 'u ,:c,T' ll.lp . Mf «IMfCT CAT I.ICTI a"pki,rk KSAUl'kp'kTSp'k Abil TpllAII HOCT . frUfÊm'* . T . a( TAAfp . A,mm K'kA$l"kpYll c'aS TOKAUIT . IIIII «'S AÎ>AT «VifCT CAT IIIII KA'klIH'kllYll US A'kCAT fil . k'kMII m «f.OCT uni KkiiAbim . mu «vua 3A1111C Mf «\S akSt ^'m.St a1 Tpiiif>Aii HOCT . .kHK'k'A-.'S A#T KkAbr'kpïll l\iA-4« pSlITS . IUH Sil iiciiiicok A« AA pAA$A UCKA AIHIHHAfpÉ . mil Cm TOKAUIT .kHA'""" . KA C'k ir.UIK'k AUH A'SATS A ll'kp'k k'kABl"kpïll llpf pSCKA lï'kAA'kp»?" IHOAf . HIIMII 1.1 llpf K'kA$l"kpYll . Mf C'k-HI llYf «VifA CAT K'kASl"kpÏH All&llf YpllllK.mïll l& AOK ^ A\OAp(-k) .pli «KIIÏKÏIJ . IUH AH'kAf Aou' «p.lAMIl A* rï- t" k0yhap t nHCKOfl • "»»' C'k ijiAK'k IIAAUHTf ASII Tpll.fwUI HOC . AA\iu3'kS IdpTf . i«ip'k Mllllf KA A\AII CKOpilll ll'kp'k . C'k \'Yf HffpTAT A« A***** AAUII3'Ki5 • ""• A* "pT.MCTA AtAIIITk Ulll A1 TOIUI CKfHlO'H . Mf C'k yïf TpfKA'k'l* Ulll HpOKA'kl* U'T TA KPA AAMIII . A- AM'kcTA AVkpTSpllCIIAl KS M'kcT'k CKpHCOApf A HOA-CTpTv . IIIIC S WC KA . „3pKH . KM . Kl' . A,U\x. XXïïa. KJOO —1025. (Ms. Acad. Rom. Codex miscellaneus.) (IIOKfCT'k ASII !Ia«'A\ Ulll A (îKKfll.) Călătoria lui Sith la raïu. Eva povesteşte: ..........JVk'kaika aa«va\k uni ck a*>cf . mu a«j>aa upt achh (akia corect, marg.) gSni'/kT* mu iiS-iï 31'icf aSh kahh iuamika . npf kSaUhi 3iickcf aBh .pgtpSA* . 11111 a a te upl mm iiih-a mtm .k AOKSa Mf c'k KIAA'A pïlOllk . ATSlIH* llACK$A\ llpf CHOk . Ulll 3HCfH K*Tp* a,\âm : nS-is ii.u pAS mmmtr\ a\"ùS . Kk uta .k aôkBa aSh «\KfA IIACK&M AAT¥A . iiiï-ii IlSCfpA ll&MJAf A S h : CHOk. IItSiima aa*xa c'k pAcni mu 3iicf : tmmh! tS mm*m* . K'k cB.jiAf'i'BA aù'fS Ck .kiiBumiA .k'i'pB Au'uif. upA cuo' 3iicf : a A\ïfB ! fS Al A koio a^Mf .k p.dï . Ulll a' »'koao koh AA^Mf U'.ipflll Mf . KfA'k-Kfpll uih Tf Kfpll oah\'hh. *!aaa\ 31'icf : o «jmiOAf! kSai ck .kTpii tS .k pA*n? hS aiiia . 11S «wirt\ . Mf n«(cA .k iipoi i'ika mwmMtk mu iiaâhijh . AO.ipA kSai-ka 64 1600-1625. hé ka j\a a£/UHt3^ AHH noa\8a AxacannSaSH ctv ravjS . Ra A,oapA» a\u c'apt mau noToan Eoaaa. Q^îioa rkS eue 31ÏCÉ : j\i mé i;o,ui|nï . w iiA»pHHTÉaÉ HOCTpS? tl^ăau*. 31'iCÉ : 0 ^ïicae! a\ap« eoaaa» aax . irkn\k rpÉium ÉS uiii a\ahka BoacrpA» . aTSuMA 31ÏCÉ a^am^AvS : Ta\Ban,H-c^-K6p cScniniHAE Ta'aÉ uni nSpSpiv .kTpS rpiiiKH ka ctv nrrptHH. a^i-ii,' roh llïé 011 a,e Koaat. Sna'. noa'aA» j\,t iÏHEa\A» . aAoaw. EOaaA» <\t wk" • ^SnA» anicaiv aaaaTE ToaTE . rapA» auhkaai uoacrpE *ţ»H 3HCÉ : nSpSpTî ea»pKaTSa ta»S ctv té ehpSacra» . mu ra»ha> REpn HÀijjf rokouSa rS axoa'pT'k ctv u,u ctv KSAtnAvii'kcKA» . uiu ctv crSaa» Cliek uih CTv ASCÉ RS a\AIIKA CA .k pA'n . iuh KTv3S iRKA 0 JiïapAv RSaUlAIITA» mé CTv RÏAAXA» rOpYOHH/k, rOIIIIIIA, npÉ jjrflO-Ckl* CHOk UJII CTAVTS A,é 3hcé KAVrpA» J^fkUCfk : W ^ÏApAY ! IlS-H,' AASMH AAUÏlITÉ . RSa\ TT»a\ ypAYHHTk RS A\A»IIIIAÉ a\t»AÉ . eSAA RSTÉ3H t'S AWIKHA,É rSpA TA CnpÉ URIAŞA HÉ IïICTÉ «"jiAYRSTk npÉ riïuSa aSiï ,a,S'Nhé3A»8? CAS ESA\ nOUH pAvIliKH AHIIILÏH TA»H ACSnpA ASii? ATSHMA ijiÏApA pAvCnSHCÉ KAVTpAv ÉERA UIH 3IICÉ : W é'kRO! . AH" THHÉ c'aS .kMÉnST. rSai eSté3aui tS a,éujkhAé r^Pa TA cnPÉ 'NAvjira'pé mé-u, 31'iCÉ h/ié aSai- HÉ3A»S CTv HS A\A»HA»hmh? . J\iÇ>iUTh AMTî/ï» UJH é'S J\t roh Rp'k UIH HpÉ 4>ÉHOp8A TAvS roh AXAvlIRA . IdpAY erra 8hA,é .kMEnS a IIAAvHUE rAa'cSÀk é'h ctv AS3H/A aé aa p^c^phtSa' coapéaSh nA»HA» aa iinSc. ujh 31'iCÉ é'rr'a : c aavap aahé aoa\h8a aViéS! a,£ akax$ nAUiA» T RTvRk . EAA»CTA»a\a-a\AVEOp TOa'té AII/MRHAÉ . UIH .kMEnS a nAAvHUE wkHAUNTA pA'WASH . RS tf>ÏKVCTvS RS CHOk LUl'llU ApSlIKA U,A»pA»HAv .fv ra'iiSa' ct»S . rap TUEpSA' ah ctv Apa\Ta\ AÔp . uni Ai 31'iCÉ : hé cTpu- ta'llH? CHO' JUCt : WÂA\Ut\ HAvpilHTÉAÉ A\ÏéS I3CTÉ ROAHAR . UIH J^Q>- pHvi|jc j\i j\,$aiiau,a pa'ioaSiï . uni h6^'tTvL|ié ctv na3A\ A'i" noa\Sa' axacannSaSii. A,oa'pA\ rSaa-ra h c'apÉ mau ncroan Eoaaa aSn . rapx TUÉpSa 31'lCÉ : 0 CHOÉ ! HTvPHHTÉA(é) TA^S AA,AAX IlS a'pÉ ATvRk . RTvHÉ RTv C'AS AllpOIIH/ATk 3»AÉAÉ ASii RAvTpAv a\OApTÉ UJH CRpTvHIHTSA raS RÉHHTk . nui ^p^/Mcé a,hh noA\SA héaa mé ai,htP'a^nck a\ayh- RaCÉ a^AAX . nÉIITpS RApÉAÉ nOM ^ rOHIITk a,,h PaH • wu A^AÉ aSu chô . eue aScé aa AjyAAX. ajx,aa\ KAV5S luh rShôcrS HIH CSCHHHAY Ta'pÉ uni ^nAÉTH rShShay . mu-uj' hScé T iwUik . uni rtv3S a\a»ha ASii A^whi3^S ASAvH^k CSTAÉTSA ASH . UJH RTv3S ERRA . K^jyiA-HIIIIA KS aa^AH RAYAl,MAk TpSnSA ASii a^aa\k . IIIH r^S TpÉH •klJÉpH H.ÏHUA ASAVHHH AlipilHCÉ T AXAvHHAé CAAÉ . lllll R^ST^ CIIO CnpÉ MÉpH . UIH RAV58 CS4KAÉTSA ASh a^dA\ CTA\HA,k AnpOA'nÉ J\i ASA\HÉ3A\S IUH /MSAIUIAAÉ JX,i .kllÉpll CTv pSrA' IlÉHTpS a,\aa\ . UIH R^h^k CTv CRSaA\ Ap\'ArrAk a\h\'A'HAk ATShMA TOIUI wfvlJÉpUI TAv-RAYpAv (! 1. -KS) . ATSHMA CTv A1ACTHRII AS^RÉ3^ UIH-ijj TIIHCÉ a\a»HA 1'aloc-a. 05 ca Ayi m*i*)k cS.fwWTSa aSiî at\,\t\\ . iiiii T**M* npc cn.f/iK a* ASii» TpSllSA ASii lllll-a A^f .n AOKSAR Mf ck KÏfAlÀ 1'fpOCHA IIAATA iiiii ka;hak ca;iia; rpOAiiA;. .şgfpSA cà«MA rpo.ui.v . mu ,f>S kaac ,\mi Mfpii af rp^M: AJvwwî m>***'« •*a 3i«cf :Mf ucti jkmtmm?. jk^im-iif3Ax8 3iicf : i;pf3 ciiScS-ii,-aa\ luif. k'K "^""A^htk iipu mu upAA .k iia;aia;ht' Kf'pu ax'kpyf . upA; hayaia;iitSa(Sii) 3HCf : aa TAVS A,m* Tp'AAf TAAf UÏf «lAS'l* A( TOATf ! . AlllA .pl'pOIIApA; llpf âA,*M ks ks-llSlIA Mf fpA .k K.ÎhSa' ASiî . fkka ks imac CAlfplÎTR c'k pSlM . KA»TpA» aSaiiii3a;S . iiiii rpA\iiA : aoaauu . iiRpuiiTiAi mWl . iipiuiA\'ki|if cS- .JwIITSA AlîlS . lllll AlllA tfnX* AAAA\' a UIAC/A 311 HAMUL Ka"hSA c*kS . iiiii-m \kt\t cSaitSa ckS aSiî aSïk>a CKS AKf a . lllll AKOAO KpICRS Sll AfAXIIK A»H kShSiia Mf f'pA ,k kaiiSa aSh aa^a\'. Gaaka» a^aviiSaSh AyAU,f3A\S mu a\a\htShtopk>aSh iiocTpS îc . Xc . -KTpS k'kMH Al R'kHli .' AAMÎIIK. xxnb. 1C00—1G25. (Ms. Acad. Rom. Codox miscellaneus.) P a 1 e e a. Povestea lui Mclchiscdcc (pag. 119—140). ......yjucf ^,iA*mytJi R-vrpA; arpaaik •:• ijttv iS koiî nSiif ckatSak a\YfS kS t ii iii .KTpS toata; pSAA A* akm$ iiiii ha;ha; ,k K'kMH . lllll TI KOIÎ KACKIÎ llpf Tllllf lllll Kfplî ,f>H KACKIITK . lllll t\t AKSAIK .pll.lHHTf IlS KA lî IISAUAI TAS . IlfHTpS K'k IlA^lllUTIAI C'k CllSlIf U-RpiIHTI a AlSATI AHAI'kiÎ . ll*KpllHTE AAfC lllll irKplîliTf .KIIAa't . IlfHTpS K'K U'KpHHTI a AlSATI AHAlRli T'k* llSCK llpf Tllllf . Rp'kipi-Tf-KOlÎ lllll Tf ROH .pAlSA'lu'l .jiO.fpTI .Mf AKSAVK A ACIIHSa TA»S . IIIII A KIUÎAVRHTI CRSaÙH ,\t a\SATK UpllţK . A H'KHIIf lllll RIIIIK lllll KpilMKM . lllll Tf CSf .K a\A;i'SpA OAAlApîlH lllll CTAUÏ llpf IIÏÂTpA; lllll cTpurA; Al TpfH Vv'pH r.MAMf RÏIl! . MAMf Rftïlli.MAMI K/KÏII1 . MM KA flllll A1' Cllpf AiÎTSp'k AVAYl'SpfH AICI,PI 'NY'13A; HOAHTf . IIIIII-KA Sli U'A\K CAxARATfKK . KS SlIDIAf t\t SlIK ROTK . lllll KS irkpSAK RAIISaSiÎ lllll G aster, Chrostomatio români. I. 5 66 1600-1625. kS KApEA h'khav Aa iniHOApÉ . rapA t8 ck hS té cnafi AÉ A™^ • hh CTv TÉ CKOAH C'k TAH SlÙllAÉ ASh . UJH CkH pd'3H ll'kp^Ak ABU UJH CkH AaH n'kHHÉ C'k /M'kHAHHÉ . UJH BHji C'k K'k . UIH TÉ BÉpA BACBH AÉ A^NCk "J" kïph +H BACBlÎT'k.-. fÏHÉCTA AAéA^HCÉAéK C'k CUŞME «$ApA AÉ TATA . <$ApA AÉ p^A^ • ACfc/MÉHÉ ACTE «^ÏIOASH aSH A*>'1\'hé3A8 . /MAHKA CA C'k KÏA/MA CAAH/M$Ak . npÉ hB/Uéa(é) HÉT'kU,ÉH ÉH . IdpA TATA-CA8 C'k KÏAAAA IVCÉAÉKk . UIH HACK$ . B . ^OpH . US/MÉAÉ ShSA CÉAÉKk . UJH h&MÉAÉ HÉA8A-A-AATk A\ÉA\*h . AA ApATApÉ ÉpÀ UJH AMÉA UJH MÉTATli AOp (?) WCÉAÉKk ÉpA HÉnOTk Ai>h HÉBpOAk . nÉHTpS AHAA C'k CkATkUJASUA .jv HOAATé . A* AA HÉBpOAk ÏIÉTpÉKBpA .knApAH.HHA'k . .kCA KlipSUA UJH ^n'kpAIIÏA KABHAOHSaSh . K'k HAk $$ .kTp'tfHA AÉ 3HAÉ • 3HCÉ WCÉAÉKk vkn'kpAT' ^ÏIOASH CkS Ai>h /UÉA^h : <$HOAÉ ! ÉA 3HCÉ : MÉ BÉH C'k 3HMH nTvpHHTÉ? UJÏ-h 3HCÉ : J\,$-Ti AA MIOAPA KOHAOpk HOJUpH *k TAAHAÉH . HJH-/m' AA*> . 0 . A« UShMH KA C'k g$HrÉ/Mk HîpTKA . AUpÉASH KpOH A^/MHÉ3^y • MÉAOpAA aaii,h K'k A/M h'kA'KJKA* A^"^ AH'KA C'k /M'kpgÉ/M AA WACTÉ . AMECTA A±KA A83H AAÉAyÏH JlpÉBÉrÏÉ .(vTp'ama HOAHTÉ RpAHAk C'k IIAIIH'kcKA CAS/KKA UJH •jvK'kU.ATBpA n'kpHHTÉABH Ck8 . ^kTp'AMT; HOAHTÉ ÉpA A*>ha 4^'pTÉ A&UHHATA . UJH CTMxAÉAÉ CTpAASMÏA «^Oa'û'té . AHTiCTA fr'kKA K'kSS MÉA^ÏH C'k AAHpA . UJH r-kHAH .JvTpS CHHÉ 3HKAHA : W\* ! HpÉ mé ASKpSpH $0$-/MOACÉ WAH)f h"klUÉ A&MHÉ3A8 . «^AKATOplOAk A TOATÉ ! ABHÉ-'MA-KOH aé KOH CIlBUÉ n'kpHHTÉASH MIES . /M ah KHHÉ AMÉCT^A C'k .kHAA U,Â/Mk JKpTvTBA . A«KATk K03HAWpk . MÉAOpk /M8u,H . JUH C*>p3H . /MAI! KHHÉ C'k AA^mé/M UJH C'k gBurÉA\ ÎKpTKA A&MHÉ3A8A8H MÉpÉCKB . TaTA-CA8 A'kKA A&3H AMECTA C'k /MAHÏÉ . UJH 3HCÉ KTkTpA A^HCk K8 gSpAMAHTk : gSpS-a\A npÉ a\a'péaé a\ïéS aS k&m'ra C'k C'k /MAHÏÉ CnpÉ MHHÉ UJH C'k /M'k 3APOKACKA . IApA AK8a\' té KOH gBHI'A UJH té BOH Aa npé THHÉ HîpTGA tata A&M'UÉ3AHAOpk /MÏÉH RTvHÉ K'k AA^CÉUJk KHKAÉUlSrk CnpÉ /MHHÉ JUH CnpÉ A*>'u " HÉ3AH /MÏÉH .'. ^ÉMH A^K^HA^"c;?k 'MÉa'^H .k rAAHAÉÎO . IAp tata-CAB .JvTpA KATpA ^vn'kpAT'kCA CAAH/ma UJH TpAH : IATĂ éS TAHAIH ka npÉ BhSak ahh $moa'tfi uojupu ck-A géûrû/Mk. uju ck-A a,&m jkptka A\Apil/\Opk J\,Ûm*HÉ3AH . WpA .kn'kpATTiCA IOKÏA A\ah KpTvTOCk npÉ /MÉA^ïh . A«RAT npÉ CÉAÉKk . UJH K$ nATkHCk 3HCÉ : 151^3k K'k KÉH C'k géurH HpÉ lOKHTk c^ïlOA /MÏéS ka Ck-A AaH ^PTKA A^MN*" 3AHA0p HOJUpH . .kmkpATBAk 3HCÉ : Ck h*> ^HÏÉ AU1À . mé Ck ApSÙ-KA/M c6pll,h . a,(HH ApSÙKApA UJH KTv38 COA'pTlî CnpÉ $'\K>A éh MÉA* A\AH /MHKk AHB/mé AAÉAyÏH . MpA Kkll^k L|IUS .kn'kpAT'kCA K'k KHHÉ a\éa yÏH A,,H rAAHAÉÎO . 3HCÉ KATpA jjtftOA CkB . CÉA«Rk : IATA $pA- Pnleon. 'VtM T'kS M . IMÏ-H CllSlIf ASII Jk,t TOATf . C'k «f.Bl'A .kTp\\at'A lUpTf . KA Ck CA ii3kak«(CKA t\t r**A**k T'kTAllll-CAS . j\é'hï Ck CKSAA cfam mu c'k a*>ci -kTpS TAA\muiAp'k ii ckt> A\fa'\-ïh . upA .kMApATSAK 3MCf KTvTpA IlST'kpIIIIHÏH CkH iuh KTvTpA TOlUI KOA-pÏH : UTA fS l'AH,V,IH • KA C'k gSlilTI lipf «f/l'lOA AlYfS «HA a\AH T'kHApk . a Al KTv llpf a\f A\'ll . KA Ck-a .JvllAAII,k HUipTKA : — 111n A'kKA AS3iipA A' uSiirÏAp'k .kiiApATSASiï . ck gSpSupA TOIUI KOApïlï Ck-UI gSlirf K'kTf Sli «tVlOpk Ck .kHAAllf H'pTKf K03HA0pk . IIIHT'py KA Ck .kT'Ap'kcKA KSKTvIITSAK UIH IIO\*TA .kll'k-pAT'kcKA . (lj)pA Cf AIR A'»** TAAMIIIHA llpf «f>pATI-CkS A\fA\*ÏH .kH CllSCf ABU Af TOATf K'kTf «f>SpA . Ulll .k 1'pAliA A^TvAfKA a\fA'\TI A^'P* Ri'dSAk CkS IIIII Ck AI3RP^R^ A1 KflllAlAlITiJAk CkS KApf-a IlSpTA lllll-a IlSCf npf KAa'. Ulll 3HCf KTvTpTv «jŞpATf-C'kS A\fA\*H (corect, marg. : cf ai k) : a kaaSa uni \-AiuifA(f) uni vuaam uni. mu ao- EIITOAHf Af LIIH Tf AS KTvTpA 11'kpllHTfAf A\ïfS . UpA fS A\Tv KOII A^lf KS AMACTA \MHIIA Mf AA\k ACSlIpA St'lA* HHAl'k A\Tv KA l|lll . IIIII AKOAO KOH HfTp'kMf . IIIHTpS KA CA CKa'iÎ A1 dF%A A\OApTf AAXApA . CfAlKk AtMV TOATf K'kTf <{SSpA^ AA <}SpATfCAS A\fA\-YH UIH Ck Ay« T MfTATf .k CAAHAlk KTvTpA H'kpHHIlJli CTvîî . UpA AMARII CTA A* ACKSATA IIA'kticSA' IIIII T'klirSlIp'k Mf Ck «f/kHA .k MfTATf. unirpS ijifMOpïu Mf Kpk ck-H gSiirf . uni fpA pakmaka a'Sa'ta .kTpS TOIUI WAAMHÏH . IIIII AA^IkipA «f.YfIIITf-MIHIf KTvTI Sli KOKOHk AA C'kS . IIIII «jiSpA Al TÔH,îi . Il . Al KOKÔIIH . UIH CTA* A1 ttl|lfMTA llpl .kll'kpATSAK Ck-III uSlH'ïf «JilHOpSAk CkS . Ck-a AKA îKHpTKA KÔ3HAÔp . A^HA AM'kA Ck lll' gSlH'f Ulll IH llpf «tcHCpÏH CTv H . UpA a\fA*yil Cri .k llpOTIIKA HfT"kll,fll . .k AlAl'SpA Mf Ck KÏAA'A lAflO-IlSAk . UIH AMflîll AlAl'Spf .kH IlSCf A\fA\'ÏH H$A\fAf fAfll'IlSAk Mf Ck 3HMf . A\ACTf . K'kMf KTv AKOAO AifwlA AMIAA . IIIII KSii A*'Pk • 1,1,1 K'k3AHAk TypKSpAp'k HfTAlţf H . U'ijStA IIIII KTvS'l'A Cllpf HI pil . IIIII KS AAKpAAUÏ «AA ll'kA\AHTi>Ak.cScnilllA OApTf TA'pf.UIH AKTvH'aK Vv'kYii CkH cupf Hipîi . crpurA ahia : ckhii/îa ta rijjiii aoa\'hSak ASA\Hf3ÂS . Mf AA Mf AH «fiAKi>Tk MfplOA'. IIIII n*kA\ÂHTi>Ak . COApfAf Ulll A$HA . IIIII CTAAIAf . Il.lpf A\ A\Yf KTv CKHIljA TA fl|IH AlAÎÎ Al Api Al K'kTk TOK« tfmWtaJKJm . KTv A$KpSpllAf TAAf AAKf ApATApA IlST'kpA T'A . Al*»' A1 Tt WAH\*Hll|IH Cllpf TOATf AM'kcTA . Ulll t\f KipU Ck AIA H HlfpKSAk TAi> . IlS TpAMf M'kpfpA A\a . Mf A\Tv ACKBa'tA .k MACSA* AMICTA . KA CA llï/kf MfTAT/k KS K03H1 Ulll Ki) TOIUI Mf/k Mf KpfAk .kTp'AlilllH .'. (lll)lî XKKA «tlS K^K^m-TBA ah f CI'A . AMl'flU «ţi> KSTpfAliJp Al.tpf .k hi TATA CAAIIA\i>ABH . mil 6* 68 ca. 1625. A* HAvllpA'cHA» c'K K$TpÉAli>pA» UJH c'K p^CKHH TOATA» M ÉTAT A. UJH TrHH,H H-K/UA^HTSa' npÉ TOU.H HÉ nÉTpÉHA .fv HÉTÂTÉ .'. (a\)éA \H A"KKA KTv3$ TMM0plI AU'p UJH HÉIIOH,'KAWp; CTv AÉ \ïi HTïAÉ K8HÉ Aé .KKTvIL'KTSp'K, «p H'KAÉ pTvAÉ KA CTv CTv nOATTv TÉpH, UJH CTv CTv COKOTTiCK'K, UJH HÉAWp k8|IÉ C'K O^pAlT^É . IJIh AAU.ÏH nH3-A\8HHA UJH .fvCTv/UHAYHA, UJH CKpïllHA, Kt$Al LUH éS FpHrOpÏÉ Olfp'IvKH, KApÉ A£H A\HAA AbH A^MM£3'Ky UJH AA A0MH^H A\é8 A A4 $QCT IlOpUHK À\ApÉ; KS A\8aT'K HÉKOHHU'K AA\ HÉTHT K'KpUHAÉ UJH H3KOA-AÉAÉ; UJH AAÉ HOACTpÉ, UJH HÉAWp CTpTvHHÉ, UJH A A* AijiAAT K Ail UJH .fvHÉnTvTSp'K MOUlHAWp AÉ <>¥HAÉ A$ H3KOpAvT .(v LLApiv, IUH c'aS .fvAlSAIL/KT, UJH C'A*? ATvILHT, KA CTv HS C'K .fvHÉHÉ AHÏH HÉH TpÉ-KSlLH A TOATÉ 11,'kpllAf; UJH AIIOH C'K Ht> CTv HOATTv 1(111 HÉ c'aS A$KpAT; CTv CTv ACÉA4HHÉ \TIÉpÉAWp UJH AWKHTOAHÉAWp HÉAWp AlSTÉ, UJH tpTvp'K A4HHTÉ . ^HÉA OVfpATKHA, UIH AVkKAp KTv CTv A^ATv UJH A« AAILÏH .(vCÉMHATÉ A$Kp$pHAÉ IL/kpAJI A\WAAWKÏH; AHSKAT8-A\'aA\ UIH ÉS A CKpÏÉpÉ ^vHÉnTvTSpA; IUH AAAOCSA, A4 AH AnOH UIH CKTvAlp'k, KApÉ CTv KÉAé KTv A8 KÉHHT .fv 3HA'KAÉ HOACTpÉ, A^"^ A$ ' A1 AP'k'iTi; KTv A'kTO- IIIICITISa IIOCTpS «IIA A\OAAWRIIUICK AUIA CKpïï ,\t III CKSpT, K'k llll'll A1 AUW,I,,AWP KAp* AS «f>WCT TWATTv KJL(MM IlS AA'kyi, III KSA\ ASk'pSpilAI AtH ATvSlITpS Ck AA'krTv, lllll III CKSpT CKpïllllA 111» .kCIAUlTvIlA A* *** .k'IlliST UTvIITv AA A***»* ASii 11'kTpS HoA('k) Papim, mu c'aS CTAviic; K'k a1 aiihi .kkcjhi h'aS A\AU CKpIIC IIIIAMH'k . llll'll ICTI A Ck AUlpApf. KTv CKpÏHTWpïll uocrpii u'aS akSt a* «f*A* crp-kuyi K'kpu; k-k a1 aa aTvkSii- TOpïll At'WVk» U'AS AiM\v>pu, KSa\ c'aS iioam-hut a\aii cSc, npi GTi^an 11111 iipf îlrrpS; Kapîu ,\,Swk Ato«ipi"k TTvTTviui-ciS upiiHiuiASci nuiTpS a°auhi, aS «jhSyiiT Gti^aii, «^paTiai nia a\au a\api, aa Ka3iiamip KpaiSa aiiuicR, noyrnuA aîkStu'p .kauipoTiiRa «ţp-kiuuii-ciS aSii ïli-rpS, mu ck-11 ci iiaini 70 ca. 1625. kS TOdT'k iţapa. Mp IIétpS k8 attîSTOp a,(aa OiTHrSpH at> anSnaT u,apa. EpT».Ha, Ka3na\Hp; KpaiBa aÉWÉCK, Ka ck a^k'kha'Kckt». liapa; ujh ct». Hfit npf ko a a«h Gté^au Roatk; raB a<*t umcté? ujh a8 .ivTpaT .fv u,apT».; 3u .kttui a a8n ioaÏÉ. IIJh ^ht'kh *kh axÉpgii kS HT^pcK; rapT». auH auou raS aarkuirr au nocrpu, a,t ra8 ET».raT aa KCAPB, $îhua KcnaMîii .tuLAuanji np* aT^nn», APy'1'; cSpnaT acSnpa awp; oythaé k'ku.h u'aS ntpHT &t i;oiia«iii rai! npriuc kîh, npt Kapîn axau ancH-raB pT».cK8a».nT>.paT Kpaioa Ka3ua\up . ^socr-aS ,|\TpÉ amcTH pocit waauHH a\apH:3K»irHŒ iun Tahméhckii, ^ÉMivpBa koéko-a^aSn aé KpaKTkS, ujh Tptu CTTirSpu a Tptu R0ÉRO3H : a Kpa-KT».Sa8H; ujh a GaHA0a\Hp8ai>h; luh a AîwRt>a8H; luh hot». cttV rSpu K0£pu|iu. MpT». auTonuckuSa nocrpS aé ^wpïn aSu Gté^h fioAT*, MÉ nca\ÉHHa\ a\au cSc; Hïa\HKT«. h8 CKp'û, mé 3Hmé kt\ a$wk AO/uhïa aSn Gté^'h Roat* a$ a^mhht K)rk RoA"k, anou flat-^auApB Roa^» Kaptat cé Ka iicaunii a\au hîoc . MpT». non n'aaa aivcaT ck hS .kcémhtwu hhmé aé <$émwpïh aSn Gté^h Roa*k, ni-HTpB kt». noaTÉ ck <$ïé aAÉRT>.paT, kt* h8 m».pTUHTiiuÉ Kponn-KapSa R'ùacKÏÉ aawp ckh; mé ckp'i'é noTHKa'aa mé aS hétpékSt GTÉ^an Boa'k kS aîKSTOpioa A'kinuawp, aé a$ ™pHT kS tou,ïh. Kan . kï. Proclamarea lui Ştefan cel mare de Domn al Moldovei. KtjlHa c'aU cTpnnc u,a'pa aa aoRtfa mé cé raavk JS^uçhutati, uih a8 pT».AUKaT ^,0/un npÉ GTÉ^Han Roa^- Gt($AU llOA'K aS CTpUHC ROApïïl Ulll /ÛapU LUH MHMIJ, uju aaT'K KBpTÉ aa-KpSiiTÉ, .KnpÉSm». r8 Géoktuct AAnTponoanTi>a uju k8 a\8au,u krKa8rrKpn; aa ,/\,HpÉiiTaTÉ; ujh rat> .jvTpÉKaT npÉ twiui : ÉCTÉ K$ ROA TSTSpWp CK aÉ ^ÏÉ a0/w,,i) ^TShMÉ TWIUI h'8 0^11 raac a8 cTpnraT: „Jfr. axSaiui ami a*Aa a^'^h^^ crk a*imham|i-" IIIh k8 koa TSrSpwp a'a8 pT».AHKaT a^'M"» u1» a'a$ noa\t».3SHT Aé a°«mh|é Béokthct AAHTponoanTBa . IIIh aé aKoaw aîi aSoaT GTÉ^an llOA'K CKiihTpSa u-Kpïn AAoaAOKÏn; ujh at? aiÉpc aa CKao-n8a a^auj^k aa GSmt"vKT».. ^émïh GTÉ^Han Roat». rT».THHAB-cé a* a\au a\apn ai>Kp8pn ct». ^aKT».; hB mépkt». ck auiÉ3É u,apa; mé aé p'KCKoaÉ cé t-kth, k-k a8 .Kn'Kpu.ht wiuïH caaÉ cTTirSipn, uni aS nSc ^otho^h luh k-Knu-TaiiH, KapÉ ToaTÉ kB nopOK raS kéhht. Urcclio: Letopiseţ. 71 Bfltfllia de Ia Podul înalt la Vaslulu. y\i uicTirra irçirKHA'k a aSu Origan lio^'k k8 TypHïii aa lIoAjSa.piiaaT aa HacaSio. •fi. auSa ,3iuir GSaraii A\é\\uét, .pUKparSa 'vtpmrt, Trp'ap- M'kwMA UMCTÉ, ,p»ï A* UMaWIIII, Ulll UMCTÉ TTvTTvp'kcK'k Ulll a\Sll- TiirkcK'k, ck arkpr'K kS VuaJUa BOA**; Tpuauic aci>np£ aSu G-n^aii llOA'k . Iilp'k Gn.fwui ft*A* aiî'KHA umcti raTa m uni A'kUllI Hf-h KÉIIHCÉ .KTp'aUrOTOp kS KSmTAIKII ,i A* ^4 Ka3iiauip Kpaio, nui OyurSpii mé-ii a a« aa AYktïaui, Kpaioa oyii- rUpKK ,1 aky éuiht aiuhwti a1** cyc A* Hacatjw aa IIoA^a .]\.naaT; npÉ Kapïii 1.1S KiipSirr Gté^aii Hoa^ 11S ama k8 kété;kïa, KSa\ i;g aui|iipuiS>r8a; K'k ttwo at> «faver .pKKiiaT a** «t,lvcT invpwoairr upKa nccTf rwT aoiîSa, A'Ky ca-KKHT Kaïn TSpMiiawp méii giui-rauiii, 'iun anou agioTiuiA uih uST'kpk m'k ^mm^tmm\ tmm cé Kpa TOKaui koa aSu A^auirçiS kS a UMauiiiiau'p, auia «y KSupmic iipt TtJpMii iv mrSp'K, KTvT nS cé i«A'k oynSa kS aarSa . Il lu Gté^ih llOA'k TOKauiCÉ nSiiHiuii UMaumi AfCIIP* ASin;a KivpaaAS-aSii, Ka c-k-ii aa\-Kgi.cK-k k8 kSmkmié uni k8 Tp-KauniiLÉ, A'M'A c**tM Ai PK3KO10 . flr&m wacr-k TSpM-kcK'h, .rTopK-KHA*>-cé aa raacSa kSmkmuau'p. nui .piiÉAÉK'KHAB n uni ana uni aSiiKa, iuh aKorupiui-A*h uni nirSpa, T"ka mu c'kpa\a aSiiKa ck Tp'kKTv aaraacSa kSmio-luawp. Iilp'k a»«» acc ,dS> aoKHT GTÉ^an llOA'k kS umcté TOKau'n"k .k . ï . 3iu\é a aS?ii 1 ÉiiapÏÉ, oyiiA* n*™ *P«' aok a1 ^ TOKa\npÉ umcté, humé a* a cé .kAipun'apÉ ; mii ama éh .k-AicHW t-khiiaS-ci, m&mlm aS HÉpiiT, mu a\Saiin upiiiiCkp'k kïh iiiAicTpiiau; mh npÉ aM'kA npÉ toiui ijS T'kAT, oyiiA* m oypa\*k a\oiu'iaÉ a* a\opun aS crţmm, mu aaSAïui naïuii mu CKiig-Kiiu at> iifpirr; uni m ţmmfm aim Icaii-Ilaïua a^"^ Mi-a'aS npimc kïS, a'aS emm+ytr, uni mmmM ai.S a*«*w,A*t> ,I,M cT'krSpn a\an Aritarf a( ©yua cSt*k aS mm\ ^aiï'k ut? ktvtSt npÉ TspMii ai? ai?oaT .km goc a* aa IIoA^a .piiaaT : 11111 \i%+pm, mu aS iiiiiit oyiiA« hSpméaé «m Gauiaïii; .pi iitiHSJTya 'PStokïh; ai;oao .pil aigk aop aS mtr Ajmţfh aifii ^yau«i3Éi>, k-k c'aS r*k3S>t éuiiiil aa a$au. Illp GTÉ^an llOA'k uopHHTiv-c'aS a$w\ xkhxhïh kS AVoaAO-Kfiiïu cin . Ulii aMfii ,i; f\( Amui, mu at> tohiit hé TBpMii ivkh'k iaS> TpiKi>T GnpiTSa aa IoinviiiÉiiui, Bhai cé KAavK KaA^a TBpMii-awp mu n-KiiTk acT-K3ii . Il lu aKoau» A'kciMipa GiipCT^aëii, aa a\o-Kiiaa m'k aupi a TiKSMioaBii aS oau\'hiit Tpïn 311a! . IIIh u$ bi-hiit RicTi AiAA GTapocrÏH a,iaa KpivMioHa meii 3hkS mm/6 IlSTiia, K'k PaAS>a Goatv kiîhé kS iui|in acBupa abu Gn^aH Boa^, ^piv 72 ca. 1625. BÉCTÉ . Iiih .^NTpHCTTvHAS-CÉ Gté^AH EOATv; K8 MHHÉ ABli K8 AH CÉH; AS pTvnÉ3HT Ad IVIUÉHH AÉH CTpHHUTî, J^t CA\pr . AtShMÉ as cocht UJH IIIéHAP'K XaTA\AH8a K8A\HATi>a aSii Gté^mh Boatv, k8 o caa\T\ aé wluh mé A$ 4S0CT P'Raaac .Kuanou; uih THAKHTOpH; ka ^ KHn A« CTpAWK . IJJh a^A Aé vVACTTi Paa^aSh Boa^, ^P'k KHp8uu,H aé A\Sh-téhh; ujh akoao a$ nÉpHT uju lllÉHApli Xata\ah8a; a\ah uoc aé Pawuhhk, oyHA« a\8at c'aS noMÉHUT a\obhaa IIIéhap'i'h; ujh a'a8 A^c a* a'a8 .ivurponAT .jv ehcéphka ahh ^a^eium a'khi"k tattv-céS. jJLuiL/KAÉr'KHA GTÉ^AH BoA^, KTv AAïBTvpAT PaAi>a JjOA'k K8 IVACTTi CA TH BHHÉ ACfcnpA, TÉHAplÉ .JvH TÏ 3HaÉ; A$ TpÉK^T GupÉTSa, ujh a\ah c8c aé Pa» AïCn'KpILIIT A"» MhAKOESa MÉA /MApÉ w napTÉ a« nivpTvS aé rhhé nÉ anvuriv Oaoeél|jh, uih tpémé aé A> ^h ^ua IISthïh, luh aMÉaa n'KH'K aCT'K3H ÉCTÉ \"OTap IL'KpÉII AAoaAORÉH UJH IL.'KpÉH PO/UT\-hél|IH . Mp MAH HaHHTÉ Épa npHMÉ THTpÉ AA\T\HA08'K L^pHAÉ; k'K LLlipA AASHTÉH'feCK'k BpA C'k ^ÏÉ ^OTAp^A CéS n'kh'K *KH AHA TpOTS-LU8aSH; lapT* AlOAAOKÉHÏH h8-H ATvCA; n'KH'K A» BpST AyAAHÉ3(y; A« c'aS tok/mht auia. UIh aS aSoaT GTÉ^au Eoatv MÉTaTli Kp'KMioua k8 hhhSt k8 tot; mé cé kaa\Tv u,hh8t8a IIiSthTh luh a'a8 AlinHT a« niVoAAOBA, luh aS nSc Il'KpK'KAaEÏH ck h npÉ B'KAM'k uih npÉ Ikah. ilTSHMÉ THTOpK'KHA8-CÉ Gté^AH BOA'k, UJH MÉpr^HA HpÉ AnA K'KPAAASaSH .JvU C8C; UJH HA'KK'KHASH AOK8A .JvHTpÉ K'KpAAA UJH .KHTpÉ EiACASLO, .KHTpS AMT5 AA^T* UJH ESKSpÏH Ae H3BT\ha'K KSHOpOK mé A8 KHpSHT npÉ TSpMH UJH UpÉ AASUTÉHH, as .KHMÉnST A 3HAUpÉ EHCÉpHKA C^HTSaSH IoaH IIpÉAHTÉMH .JvH TTvpr .f\H RaC- aSio, A^HA Aa^A-K a«H Ay'WHÉ3ty • Ilpe Spa^ a8 ^k^t mh ka" CÉ Ac,/MHÉllm; HUAI cé KShOCKS iuh n'KH'K acttvjh . lllll vVAH\-HHHA Ilriflov CI .tyiOTOpSA KpAIOASll aiiiiick KS A\SAT'k AOlî'KHA^; ** 'ipilAMIC CTI«t>aii B«a* c*AÏH «M, a* ASc A3 ct'kl'Spll, ApTvT'klIA KHTIÎKHA M'IiS «f.'kKST, UIH US A\SAIU-auit f\t AgiOTOp. _ Kaii . Âï\ • Pribcgirca luî Ureche Vornicul. C'k u a «\S iipiiKigiiT &piKii Aoro m" aksm a £04 OApTv auh a{ AUpi ka3hi Cl ka AIISKA .Ml &aka c\\S AUII3AT Olip'k AA oa'kHAf a^P^K'UU'AOp; AijiA'MIA «VpiKI KpiAM lllll kaai ailllkiic'k Al A Cl AWkpTApI uih a< * IHIIIpl a,m H'kpTv, AS .kHK'kUAT llpl r*3AC akac'k AA K'kpAlir'kTSp'k. fllSlIMI iiih hoaiit'k TOAT'Y hoaiit'k uih 3HOA AA^A 3II TOATTv 3110A, •ţSr'kHA aS TpiKSr npi aa GopOKA .kti iwpA Amrkcirk . Illp A a*'* 311 CApA Ollp'k ilpAUUlSA AS AMpC Up AA r«3A* ASii XpiKii Aoro.f/k'rSA Ck ci c^TvTS'kcirk, mu iiS-a'aS a^aat-, a«*ui aS K'k3ST KTv a'aS .klllllfAAT . «jVllAAT'k AS KHIAIAT llpl AAIlïll K.ipïll c'aS T-kAUlAAT AKOAI lllll AS p'klKŞHT KS K'kpiUI .f\H TOATI 11'kplUIAI C'k llpllll3*K AUpgilllllAI . Illp AAK'k A S .kllll'kAlC K'k &plKI AS TpiKST HlICTpSA, lllll c'aS a'h^PTAT, I|'aS A\AH AKST Ml II AMI, Ml c'aS AU113AT a* aS iihhSt ckaShSa ii'kii aa Kiiiiipk aSh llpon Iîoa'K- IlIpTv JTplKII a A K1« AS TpiKST HlICTptfA, .kHAATTv. AS AMpC SlIAI IpA A au, H KCiepll HpllKigil; a* AS ai|iiiitat C*CT lllll A1AAK0M CAUlK'kplOA .pil TOKAIAAA IIOACT'k. S i..C MTO ,3P^3 Al. . I - . XXVI. 141L. (Collect. Acid. Rom.) Hrisov de vânzare. (Jart 7139.) Hajk'k nou ikkSaa npoiuTA iiiii tS mm aiakpiikii . uni r\M* u'AlA . CKpïlAl lllll A\-kpTSpllCIIA\ 11011 lîS MICT 3AIIIIC AA IIOCTpS RSA! IIOII AJ l'SU'k KOId IIOACTp'k . CKHAATSII/AAI ,\t AA\ HĂMĂIT. •> USAl-kTATI ,\{ car A,m UA-klIM'klIII J\,t Up( KHJKtt IIApT*k A* u*c • KS A"kA'kl|llS KSu . KS AlOAp'k l'ATA . .KIITp'AIlA ÎKHîKÎflI . lllll KS KSp- 11 n kSiii . 11111 it$ t'm0- ct-aS tvnP'knT'k nSAurkp'kTSp'k . aSii iiiiuiiiiOAp'k KiicT'kpiniKSA . lllll llkS OCT IIUMW IIAII'k KIICT'kplUIKSA . KS KA\T'k-KA CAAlTv ,\l kaiiii a«n'op. a»i ,\'k»î4 11 c'aS iipiiAi;i;iiT aioapti . 11111 11$ nu c'aS OCT HA'kTIIT KSKATIAI . A*'' S-Iffctf OCT AA IIOII . Ml A'kAl ,\AT AA AlMvIlA A*>A\HCAAI rMHI'f II AOrO-pA\a .f\iiÉAÉriv; mu kKhockk raacSaK n-KCTOpio-aoyu ckB . n-KCTopiu mu .kk'ku/ktopïh, chaatw a,âckaaïh mu H'KpHHU.ïh H 0111 p Kl méh c&|saÉTÉlUH . appÉptUH ujh ax0bhh'n>h> k^u rpAÂmt CBHTa CKpHnTBpA, oyHA,É 3iïmé : .KTpiîKA np« n'KpHHTtai; tIS mu-u,' ça pivcnovruA,!: u,'ù; a\au /uapm t-kh; ujh-u,k BOpK cnBun iiïé . mé sa ck $ït aa misa a,é anou, k'k Ka ck kïé 38a nÉpupÉÙ . mu racTÉ *a,É CT^ rATA -.KHaHUTA Boa'cTpA . 38a a\*khïh uih a SpuÏÉH aSu a^h^-kS . ApmT aM'kA totk watSaK mhhé apÉ aBii KiiÉaÉiiMioHÉ mu /mé'hté .ktp'kta uih c'apÉ rpiiaui aé Bïa'u,a a,t BiiMH . kB kBkïhhiia apÉ <$ii mu kB/mB ck Ka^ï • k8 a^ékt^paT aoyKpB, mu «jVKpA^a/ boa aoyu . Ka ck cokotkcka . mu ck HÉp- Evatratio: l'rnvila aloaxă. 77 •iirk.Mi «f.o.îpTi iip'kA\'kii$iiT8A'k ahmtjl kâai aakca; uni àjkmutcx m'a* «lîpKaj'k, iii'.îS răciri* nui iiow irkS apatâtk nSprA/rcpïii miii ,\( AaMi3'Kiipi n-Kpim'iiTn, mu .kHkpÂJiui «un cimim . upA ,\l ka .hiîmi iiH|iniu mika, miirpSj k'k a**V* i;*k*ic aS Ani,iJAk Aoyu a<«iiTkS «u'a AiipiiiTk.ApmT a'mI;a, hhaw ka C'k IlS C'k AHipl a* émVTA a»KpJ> . k«a\ IUH .k «Il KHUk IIOATI C'k Jtft . «Il C'k ACKSATI «Il l'pÂ/kl|ll pOCTSAk aau«3'klCKi>a«h a'lak npopKk uni .kiikpA'Tk : iS mm*, k-k kiiui «fui aaui3-kh . uni «Ju'll mÎaBA Al cSCk . IIIIITpS AMICTA ASk'pS, UCTI aaTl>plO TOTk w-AttfAk . .kKA IUH «ji'kpA Al KÔ/k AOyil . C'k 0\,*pA\'k3l SpA\a AMICTOpA AAMI3'kll|lll .kK'kll'kTOpil llpl KApïll hï-US a'kp^HTk HOAW a^uii-3'kS C'k lll ïl HOAW ka hhi|ii IlACTOpll . Ulll c$AITIAOpk IIOACTpl COKOTIITOpkl . AI*" Wpll «Il h'KS a'kCATk .kKTUl'kTSpA . C'k KA'aï C'k a'«iia\k .kTpS TOTk ai|,aiiiik "m a(c'k,lp'k|,"'i'i'K • uiiiTpoy k-k«l UCTI a( '"h Al ijiOAOCk Cb^AITIAOpk IIOACTpl . £1 KpkAM «u in ka «fui iiôw rknAt>Ak mu k6a; c'k in ciikcmu . uni KHIIIAI «HAk HfTpiKs)Tk jk,( .kH k'KMH, C'k-Ak a0K'kHAHA\k . KAplAI HOH TOIUI Al a a £c . AaUI3'kS AAIKTvpAT «iiaa «Il UCTI TSTSpÔpk .{«upiiAOpk a^uik uni .kiiTvpATk. mm\i uni iiSpSp/k mu .j/rpS ktcm lUCKp'klIIIIILII Ulll HfTpIKSll . AAMIII. Epilog. (Cap. 370, ultimele- b foï.) HiHTpoy iiBamai AMicTopk cihYilii uni ^mmiomm irkpKAiin A.ÎCK.IAH, Ulll A KIC'kpH'HII .kK'kll'kTOpil . UIH AATOpk HpAKOCAAKHHH .kU'kpAll.ll «IIIHI KA Kp'k KA C'k l|lïl. Hm^CTI KĂIUT! Al llp.ÎKHAA, Ml CJKAVT CKpi'lCI .kTp'A«MCTA KApTI, O^Ca'a\A C*kA\Tk CKO.ICI A'i'TpS CKIIIlllAOpk IUH A'Ull.Tkîlllli-AOpk AIICAkl . O CAMA C*kA\Tk AA'KCI IIIH CKOACI ,\tAA CKHTIAI, Ulll AAUI3'kll|HIAI, A TOÂTTv Ai?A\'k ABAUlHATO.ipI, M'kAI . 3 . COKOAp(l) . K.iplAI Ck À$A* K'k A'kS TATvKBlITk, Ulll A'KB CKOCk ,V,fi^CllîM K.ip'k ABIIA Tp'KKA CA . T<#ÛMHT»A Ulll Hp'k .kllIAfIITt>Ak, A\.îpîAI Iw.illk 78 1632. npt nopiKAiv 3Shapà.h'a'S à\ôcrw axoha^.he ck 3iih(é) KAASrApk . AA A\T».HÂCTHpA Ml C'K KÉMA CTA ArAHKÉpÏA . MpA ^HïHHT\K WM ,î\U,É-Al'nTK; IIIH AÉrhKP'KllJHTh KApTSAApk KSHk; ^S aaéck A,l MAH Aia'pe. AP°VKaP •MÉ crk 3,,M(0 AacKart; 111,1 MaH '«api npicnpe th- HApK> (! 1. THn) O^HA,! C'K THnTvpÏA K'kpiUI Al. TTpO\" KApi AOIfKpS, IpA .tvTpCAT TOTK .f\npiSHATK; AA TOATA p'kCAA.Hp'k K'kpiljH, KO\" H5KII- TOpWA A,É AM"3'KUpÉ A,IAK°H^Ak AÉ Aa 'WdPÉ 111,1 A/MH3rkracA^ EÉ_ ckpHK/k . CKHTA nATplÉpUJÏÉ . ^Îmi/L/K HO/UO^UAA^ . HÉ C'K 3Hh(é) COKOTHTOpK» A,É uilţi, AUIIIH^PÉ UIH Y^PTO^HAA^K . Hl C'K 3HH(é) KHCT'fepHHKK npÉ K'kpIlHAE KIckpilHÏH, UJH MA'h MA'pÉ COKOTHTOpK» MTvHACTHpÏH HIHH MÀpH . HÉ C'K KÉMA KAA\*ÉpHA . hSMÉAÉ ASH ÉpÀ ÔÉWAPR KAA CAMOHk . KApÉAÉ llpfCllpf IlSlUWA Kp'IvAAÉ â\S AAECK ^É WM EShK, UJH wf\U,ÉAÉnTK, A,É n$c nATpÏAp\*k AA HÉTÂTA AOtfll A/WH3'KS .HÉ C'K KIJA\A AKMS AHTilV^ÎA, KApA vVEAAA,SAlUÉ TOATA nA'pT'fc p-KCKpiÎTSASH . ^n'AHA CAA\T .jvTp'AHÂ'cTA KApTE UJH AATÉ HSMÉ . A MSAUH CKH11H nATpÏAplUK, IUH AATOp AacKartH • K-,\EpE UJH IV CAMA v\e Hn'KpAU . K'kpOpA AÉ CKA\tk CKpiICÉ UIH HS-AVÉ Aé, UIH KAHÔHÉAÉ ţîtlllh. KTvpSA llpÉH K'KpIUlAÉ CAAÉ . Ap'KTlvHţ\K npÉ KAnETE TOTK AOtfKpSA, KApEAE /LH HE TTvK'K (! 1. TpliB'k) KA C'K 4>ÏE . J^iHtt KSI! KA TpÉK^H KA C'K TKpHÉ . AhIïAA KkpilH npÉ KAnETÉ . KSA\ CKpïOy AHHA; AWk KA I"RCH; UIH AKOAO . .UIIHÎK \,fpf UJH &t AUOfIC, UJH A,e ApMEHOnSAK mhhé KA Kp'k C'K UJÏÉ HÉ â\"kAK &t IVÀMÉHH AS qHOCTK . AUOflO AS $OCTh Ep/MOHA^. .kk'KU.ATK UJH n<5VC H0Y'VU AHÉCTOIfA : TApA'cÏÉ . AHÉ-l|ia CÂMTk KApÏH AS ^OCTK &ACKAAH AÉC'kKp'kUJHTk; KApÎH AS CKOC; UJ'aS ApivTATK TOATE AA/KHKSpHAÉ K'RpiLHAOp . IUH CKATSpHAÉ A,HpÉliuHAOpK; ,V» AH/UKA HA MAH CSllll,llpé, UJH MAH ACKSiUITA AéJTOATÉ AHMKHAE; HÉ C'K 3HH(é) ÉAÉH'KCKA . KOlf KAp'k as TOKAUIT AMHSTvS, A,*kS kShÔCKSTK AHEL|ja .KTI^H aSAUIHA ,\SA\llf.3-kllpfH . KApk US W nOTK C'K \V .KIJ.ÉA'krA ^ïé'-huhé, aé hoV R^Pk $ù "P^ iickScihV, uni AÉnP»",1JH K$ A'k"ca • K&v\ aS ^ctk ujh ahéiuk ^EpilHIU,' AACKAA» HÉ CKpÏÉMK MAH CSCK . 3SHA'p . KAACA'mOHK . A4A-Oé'iC . ApAUHOHOl'A . KApÏH c'a'S HÉKOHTK fr'kS CKOC npÉ A HAI K A MAH USpTAp'ku,'K rpÉHA'CKA . nÉHTpS KA C'K nOATA .KI^EA'kUE UJH Ht H MAH HÉ.KK'RllAILH . HÉ KOpK C'K ^ÏÉ UJH ÉH AATOpK ^K'KH.'KTOpH . K'K hs nÔATÉ HHMÉ C'K jjfli .KTpS TOTk Ai(CrhKfi'klUHT . ^P^ hSmAII SHOIfA C'klirSp A,A\H3'kS . HÉ OYHÏII AS OyHk AaPk; àAl((H Kvstratio: Pravila aleasa. 79 H AHIICIITk . K'klIAAH A°'»P* • *'*J* mMi .piiSiuiHA, mi A'api ava'h AA«>ogi; mu A\ipi mm Kp'kipi. Sha am«îcta AATA . Ab>3'kHAk lllll MIA KSK'kHTk . Ml Ck'pïf CKHTA CKpilUTSpA . k'a'S 3'kCk .kgtpSAk AOyil AAU,3'kS K'kTpA npl; .kiUAiirrSA TOKÏA : TAIIHfAl .pirkpXlUIAOpk C'k Al l\\'t llfl|IHIIi, lllll C'k Al ACKSH3A . KIIIII IJCTI . kipA Ta'hHIAI AOyil A'""3^^ lllll A .kn'kp'kUÏH MfpWASl'l . UCTI kiiiii CI, Af ÂpA'Tf llfl|IHHf TSTSpOpk . lllll UpAllIk AM1CTA . oyn iiOAiATk .pKSiiiTk. ciS oyn 113110P Af ***** P*t*«i, ck ît actS- IKlTk.Al Ml Tv>AOCk Apl <ţ|| MIAÔp .KC'kTJlIJI? Alll'k lllll AMACTA CKHTA KApTI t\t .pAHpUlTApf . A*'ka ka H .kKHCA lllll IHKSHO-CKSTA . Af Ml Tp'klîA ka T»l MIAOpk pATAMIIIUI . Ml IlS Ck KOpk llST'k .pAHpÎHTA Clipi K*îa'k IIOK'kHHIUH lllll A A"f*" I'AIIÎW? AP*,,T AMKA, pOI'k llpf TOII, Mllllt ka MITII lipi AMECTA fit Al'klIA M'k f\t AoyTk cKiÎ3AMipi; oyiiAi ka npi Siik ksk'kHTk rpfimiTk, kS AHIIfl|ll TOKAMIIUI, lllll IICIip-kKllim LipA IlS KAACTAAUpllUI . I'.lli-TpS KAMI h'a'S CKpHCk Mf ka llpf IV Al'klIA KSpATA, CAS ks lipi IV A1ÎHT1 ka am'kA AIIH3iÎTA . m\(S CKpHCk Sll U'Alk ITkKATOCk, lllll .kKTvAMHTk .k TOrÎTl K.IASpllAl, lllll SlIAIAI M1I|IÏH aşa!!! llf.Ullf3.lTf; IIIH^ ks A« TOATI millSpHAl A1 HIUSTHHHI AAUCTIKATI . AASA'k AAUlSAOyil IIOCTpS ic . \'C . MÏAOyA m\(S AIT*. ASll-k .kMfllSTk lllll CKp-klHHTk . IV 1VKAAHÏI GrcTpATÏI KklKk ACTO^ITk HAMpkTAKk. (Ocniniciil Evstratio biv. logofet a subscris.) 80 ante 1633. XXVIII, ante 1633. (Ms. Bibi. Centr. Bucur. No. 28. 4°. 409 pag.) Molitvelnic. Rugăciune de seară. Irk mj^AAi KÉMpk -aaatka (pag. 11—16). /LaB/^B-TÉ J^mn* J,0V/UH£3É^A MIÉ^ • K^"TaPÉ héaéctoh-HHKTvJJ,' a&$kk . A*"TpB TO^plv CnBpKaVk ujh AÉ aa lUllkU'k HÉ- KBpaVk . ujh npiî aaSa,k HBauaE c^hilïéh Ta'at . kt», té rpu^KEUJH Aé /mhhé n'KK'KTceSak . ujh .pH/^Éa^rk paK 3h aé aujÉiîu,H .kH-Tca'pMÉpiî Avk . rapn». éB a,É noirpBp'fc té /M'khïak» . a* aa\k kW-KaTk vk kt». lit^t o yp u a é TaaÉ MiiaÉ a,°V/M HÉ3ÉÉIUH • Wli MÉ K0,° 3HMÉ npiî aT».i>a,a'TÉ a,c»a/MHÉ? K'k toî> luïh HÉKSuïa /M'k. ujh n'kKa'TÉa(É) aifLic. a,é thhé H©y cé acKBucÉpk . ujh akaaB,. ho^/mt». mitra* a,É" HaHHT'k $'ku,ÉH Ta'aÉ aKT».Ha,k roi'p'k HÉKBpaTT». . mé ^çn^HtCKh cnpÉ koykhhté a,É aaèa,!». At>VA1HC3iHPm taaé • mh pt>vr"kmi0hé AÉ K'kTp'k cfcpT». LL'ka.OV1^'1 • Klk T<5Tk COÎ/Vpa'k ujh TOaTTv aO\VMA KOy pllK'k TÉ /MTvp'kLUÉ . K'k a,tAA THHÉ TOaTT». a,aç>*k KHHÉ aiJ cfcB a,aTk . w a,oa/mhé a,0VAAHÉ3É^A /MIÉ^ • raTlv n^KdTÉ/iÉ a ToaTi». aoy/Mli a'ku aoyaTk . ujh m».KaTÉaÉ avkaj mt^é «p'kp'k AÉ H0V" /MT^pk aÉ nïApAÉ. aa mé/\ Mac /Mau a« anou aa méluïh 3iïaÉ AÉHTp8 AÉUJ'kpT'kMIOHÉ AEll|,tnT'k . UJH KOlf aHîBTOplOa TTvB ujh KOlf 4°" aOClipÉ HÉ m'kpK'k . K'k a ta WKHpÉ a,( Wa/MÉHH lACTÉ HÉKHpBHTT». . K'k MÉaa mé kéhh .f\H aa ©yHcnpÉ3rkHÉaÉ Mac Toy-a npïua\uujH . iuh .jvHTp'oyH . Klllici'-a ^'kKBUHI MÉaB/k MÉ IlOypT'k VUCTÉHH^U,a 3HaÉH . ujh npÉ mhhé /M'k np'ui/M'kqjÉ .kHTp'aMÉCTk Kunk . K'k noy a^P1* ^vTp'ô 3u uoy a\aH-/Mk hïépaBh K©y a-kuÉ kiihé/U /mïéB . mé .tyrpB ToaTÉ 31'iaÉaÉ kÏéiiïh m^aî aa\k uétpékBtk AÉWkpTk. uni $pé 0 i- KP£) oyuk aoyKpB coy^^iTÉCKk hhmé &hhhwaç)tk n'a/M ^k^tk . humé a\Tv wcAHAH .kn'kpa'TÉ . Ka' iuh HpÉ méh KÉaxa'iui aé a\an AÉHa,,HTÉ aa npAii38a tt».B . ujh cé aÉn'kyt.â'p'k K©y .kHA'kp'kTHHHÏa hhh/mïii awp .mé /M'k kaBttv .k HTiCTT». Kirâu,'k. p'kT'kMHTBa aA.kr'k ©yaiiu/k. cB^aÉTBa MÉaa mé hB m'kpK'k c'k /MAH'k.kHÉ AÉ"TPy wcnkiiBa tt».B . K-k liiT-k ujh 3'fwa ckB uaÉKaTk a,( K'kTp'k ckp-k . uju coapÉa(É) .kHK-k ckB norcpATk aa anBcBa aBu . ujii m'kaÉ .kHU,Éa-kiiTÉ ui-aB fkTHTk aov'/MituiiaÉ awp . Ka /i/kKa KÉpw kéhh aa a\ÏÉ3oifa HOriiO'ii . Koy thhé c'k aï /l©Yhé 0) -rHTP* KiwMapa ^n-kp-ku,ÏÉii Molitvolnic. 81 MfplOASll . Mî K©y IIOyCIAI Al'k i]>K IIIII llpl AMIIII MIT.ilIlk . HOy 110-AWIIII AlOyAllHAVk H'kKATIAlVpk AlLlI . Ml KOyAlOy U,Y< TOKAVKAA AHIAOCTIH TAAI AMIAOyAl|lt; lllll HOy Al('k) ,\\ CTv AAOpA\k .KHTpS A10<{p'IT.MI .kT'kpkl|ll AVkASAAplAI TpSllSASlI AU'lS, Ml AS CATvKHT 41 lrki;.{ ri-iWii . .kK'kpToiii«(3'k coi,\f>ArrSAk aiïiS miaa mi ci katv-*rki|ii j\t iii.\i|iniripi. uni roirki|ic KoyuiTi ai mIcai cnoypKATi t\t AA H HM MA A\k . lllll AOyAMIHKyk AMIHT'k A\k Ml C'aS .kTSlIIIÎATk £t IK>\''tI p'KAt.KA CTv-ILH Jj,AS lllll AA IIOAIITf poyr'kMIOIIHAf Al'kAI. AOAAMII ÏCI ypHCTOACI, IIA'kKTv OypfKIIAt TA Al KTvTpTv poyr'kHIO-HHAI AVKAt . IIIH-Al AACTv TOATI IITvKATEAI Al'kAt . Illll-Al A'KP*>" /kl|ll of/kplllllTk KOyilk, lllll AlllA AlTv CA0K03'kl|ll; A(l,TpS TpCA*-llSA AlîtS . MpVM A/k lllll .kUlpSAk HTvHÎIH . lllll A.I ROUpHI MIII A'v irk3AS\* c'k aitv ii3i;'kirkcK'k . Koy poyrkHioirk uni i«oy poyrkpiiAi A Al llp'KKSpiiTUI A1AIIM1H AS /s**f'WM*3*y • 1,1,1 K0V AM l'OyHvpllllHII-AlVp MlAOpk Mlpîl|lll : AUiyAHAk lllll rAI'pÏHAk . oypîllAk lllll pAAIIA . lllll KOy A TSTSpOpk CHllHAC>pk TTvll . MlAOpA Ml 11/kS Tr kAoyitTk .k K'kMH . KTv KIIIII ll|lll KOyK'kl'lTATk Al HOypSp'k KOy H'kpil.kTIAI lllll A\"0\'Ak CklITk . .kllTpS K'kMÏH ASii MIII IUCp MI1IIIIH . AAlllllk . AloyÀllHAVk HTvKATIAOpk Al'kAI i,0A4M« IV CA0K03'kl|lf . lllll KOy TA^ypAp'k HIIHA1ÎII KOyilOAI|lf . K0yp'kll'kl|ll . AUIASÂI|II lllll CIIC'kl|ll. lî-k iiOAMiiiiKk . aia . noMAckA*k (pag. 27—32). K'kTp'k' THIII AT<$Tk IUIHTOpK>A lip'k CipITI .kAllITvpA'TI . KA3k A* AlTv pÔrk lllll KOy COy4f>AlTSA A\Tv IVCTIIIICKk lllll MipK> AMI A'k . AlAvllllllAI TAA1 Al\lS /kp-kAt .kHTpS AAIISa HTvKA'TlAOpk . lllll KA IV «ţÎApTv Clipi K'k HA pé AlTv KTvHÀ . lllll CIIAWIÏIO pAIITv 4>0ApTI IOTI lllll (ni)KIIIIAIKATk . t\iH KTvOyT.do KpAMk lipi H-kAlÂHTk lllll IlS A.Mt K'kTpTv THHI-Alk CAOKO-3ICKK poyfkMlOHA rpAIOpHAOpk Al'I.AI A,(AA IIHIIAlTv . .JvnTvpATI . AO-AAMII . ^TvKTvTOplOAk TOyTSpOpA . A0yA\HI3lS . HTvpHHTIAI . .jMAHMti-TTvTOpkMk COy^AlTIAOpk HOACTpI ! rpfllHIO AA MlplO lllll IIAHIIT'k TA . IlS TpllAMITl AlTvHÏI Clipi AMIHI KOyAl CI K^l A^V11^ AOifKpSAk AlîlS . KTv KOIO ACK'k IpÉIIUIH,ÏM . K'k AMÉAA 3HMÉ : MTîpÉIlH UJH CÉ KA Aa KOAW . W A^AMHÉ /lOY'MHÉ3(y/lk AAÏïS . KA C'k THTpÉ *kHAHHT"k TA p^rîkHtoHA . jùh nA'kKTv oyp'iika Ta K;kTpTv poynvMiOHA M'k, UJH A^V11^ KBBH.kTÉAï' TAAÉ M'k H3'K'kK'kl|IÉ . aa^IUI (!) AMIIHTÉ AOAAXHÉ KTv CAHTk U'kpAH'k . Lllï É M'kCBpÂT'k KÏAllA M'k .'n©YUJH CAHTk AÏH A1ÏÉH KCMf H^M'k'pk . UHl'HTpS ÎK©Y'U KT'kU.ATÉ 31'lÀÉAÉ M'tiAÉ HOy Mrh nÏAPAÉ . KA C'k HOY M'k .kTCpKk ^.TpB n'kMAHT$A MÉA HÉrpB UIH IjvHTSHÉKATk . 6\fHA,t H©Y M AH IACTÉ ASMHHTv .HUMÉ KÏAl^k HÉTpÉKëTlv UMAUHHAOp . UJH h8 KOyAA-KA Ck-AUJ ©Yci5MÉ AUTKA $C»K8a8H CÀHUéAé aViéS . HÉ-M KpitAU AÉ HOKAAHÏÉ . K'k H8-ilh TpHK$Al|IÉ A\OApT'k n'kK'KTCCBASH . K'k É1|1H MHAOCTHKk, UJH WKHTOpJ© AA UUMÉHU, UJH AH AUlATv ll'kp'k AX'kCBp'k . UJH TÉ A^AH AllpOAJIÉ Al *i«H CKjTkEHILH . UJH AaH K©Y'W Cé KAA* m'kpÉpTi pÔKHACpk TTUI. ICBCÉ . tjH'kK'kTOpio EOyHk . pA'3A n'kpHHTÉASH . A&UHH'k HÉKA'kTHT'k . A<>YMHH'k3'k ^kT^HÉKÂp/k WKHAOp'k MÏÉH . UJH-M ÉpTÂpÉ A,t MOYATÉ ni^KATE . KCMf p©YrT*MWH*k C^NUHAOpkT'kH càbuh MÉpE'uJH . .kHUEpHAOpk UJH A MAH AXApilAOpk .kHUEpll «KMEn'kTOpÏH, ncyTEpHAÉ UJH nOYT'kpHHMÏH UJH CKASHHAÉ . A^aVhÏHAÉ . yEpSKHMÏH UJH CÉpA^HMÏH . UJH A np'k ko^piTCH AXAHMIH TAAÉ . A^'UHA HC»A- cTpiv. ^vn'kp'kT'kcA H'kCK'kTOAp'k Aoy A^V'""^^ • Wi1 A Ti?TSpopu CASHUHACpk TTvH . MÉ KCy pBrtMIÔH/k AOpk MHABAJUE-AVk n'kKTvTO-CBA PY^MÉ3É8Ak HÔCTpB, lApA Î8 CAHTk pÔK^Ak T*k8 . UJ1I AÉ AA THHÉ HÉpK» M HAT». . AKM8 UJH nC»Yp8p'k UIH *kTp8 KTvMH Aé KiiMH AAUJHk . c% (!) . a^^^'hé A^YiM hé3é^ 'Mlïi5 • cnTvckiUÉ coy- $AÉT8a MÏéS MÉA IIÉpHTk ."lIÉHTpS ^kHA8p*P'k HHHAUH TA'AÉ . liip IlS IIEHTpg AOyKp^A MÏé8 (mé) ricté p-k8. Molitvelnic. 83 O Predică la ziua de praznic (pag. 319—332). mCK$av