5» INPUSU CLERULUI SI POPORULUI ROMANESCU SUB DOMNI'A PR1NCIP1LORU GEORGIU RAKOCZY I. si II. TRANSCRISU CU LITERE LATINE DUPĂ ED1TIUNEA II TIPĂRITĂ IN ANUI.U 1656, TNSOCITU DE UNA KSCURSEUNE ISTORICA SI DE UNU GLOSSARIU DK GEORGIU BARITIU. S C J .1 { M i EI ,*) CU SPESELE ACADEMIEI ROM A/ SIBIIU. TIPOGRAFIA LUI W. KtfAEFT. 1879. Prcfatiuno. Membrii corni saunei lexicografice a soeietutei academice romane clin Bucureşti au elaboraţii intre nespuse greutati cunoscutulu proiectu de dictionariu si glossaviu in trei tomuri vaste, de 223 de cole. In a. 1874 aceeaşi societate academica au aflaţii de bine a compune din similu seu una alta coniissiune. insarcinata cu revîsiuuea proiectului. Din căuşele num era te in raport nlu dlui Alesandru Odobeseu. in sar cinat u din partea comissiunei, dens’a in trei ani consecutivi jui s1a ocupatu cu revisiunea. Atunci societatea academica alese din nou una alta eomissiune lexicografica, compusa din membrii G, Bnrifiu, G. Siomu Al Odobeseu, 1\ Aureliaim, B. P. Ilasdeu. Din actele publicate in Anualile Societatci academice tom. XI 1878, pp. 21G — 220 se potc vede, in ce modu membrii comissiunei isi inpartira intre siue lucrările, anume si cu respeet.u la decisiunilc luate in 1. Septembre 1874. Mie mi s'au venitu ca te va din cărţile vechi tipărite in Transilvania. precumu si culegerea de cuvente romaneşti, caic se audu in gur a poporului nostru din Transilvanii, Ungaria si Banatu. dara nu se aila in nici-unu dictionariu sau vocabular iu. (lin cate sau publicatu pana acuma. 16 cârti vechi, esite pana in an. 1700 si 21 mai dincoce, isi propuse comissiunea lexicografica a lc examina si folosi la dcslegarea marei probleme cu care fu insarcinata. Eu mi-am alesu asta-data spre transcriere si examinare una carte ce nu se vede trecuta in cathalogulu comissiunei; colegii mei inse au si inticlesu la momentu importanţi'a acestei publicaţia ni, considerata nu numai din punctu de vedere filologicii si anume lexicograficii, ci si din celu historicu. Cărţile ingrecate de doctrine cu totulu străine de biscritia resaritena si intre acelea catechismulu calvinescu, au ajunsu a fi in dilelc nostre asia de rare, in câtu nu se mai potu castiga cu nici-umi pretiu. Exemplariulu dc ex., după care am transerisu eu acestu cafechismu, imi cadiii in mana numai prin o fericita intcmplare, in momentele candu o sarmaua veduva betrana, ajunsa la neputintia. era pe aci se IV incepa a ’lu rupe câ se'si aţîtîe foeulu cu foile lui. După câtu amu potutu eu cerceta, esemplariulu acesta este uni cu din cate se voru fi tiparitu din editiunea adou’a. Asia transcrierea si retipărirea in cditiunea a trei’a era o adeverata necesitate, nu mimai eâ documentu de limb’a vechia romanesea, ci totu-odata câ unu episodu din cele mai tragice iu istori’a patriei, uatiunei si a bisericei. Părinţii nostrii ne vorbiseră, ne lasara si in scrisu multe despre acelu catechismu si preste totu despre introducerea doctrineloru calvinesci in biserie’a romaniloru, era conditiunile fatali pre langa care Si mi o nu Ştefan u primise dela O. Râkoczy I, denumirea sa dc „Archiepiscopu si Mitropolitu scaunului Belgradului si a Vadului si a Mara-murasiului si a iota tîer’a Ardeiului.* ne sunt cunoscute la toti din diploin’a respectiva, publicata dc repetite-ori după originalu. Catecliismulu calvinescu câ arma principale aplicata la spargerea biserieei, nu era cunoscutu. Acumu ilu avemu sub ochii nostrii. Modulu tvanscriptiunei textului cirilianu cu litere latine se pote judeca după speciminele dela pp. 80 — 81 si după schenra sau tabell’a ce si-a forniatu comissiuuea, precumu se vede Ia pag. 189. Augustu 1379. G. Baritiu. * Scutulu Catichizmusîulul cu respunsu den scrăptura sv(ân)tă. Inpotriva răspunsului adoao tîărî, făi â scriptura sv(ân)tâ. Bine zice Chs, indesiertn me cinstescu învătlăndu invătiă-turile caresti porâucile oamenilorii. Maţii. 15 stil. 9. ce au zişii pătru ap(ost(Iă, că. în vremile de apoi vor fi unii carii ne în-vătîâti si ne întăriţi, întorcăndu scripturile spre periră lorii. Adeverii si de pre voi se potU intlelege aceste; carii citindu catichizmusiulu nostru, fiindu denti scriptură svtâ. ati cautatîi eâ si painjinii otravă denu florile ce strungii albinile roiîare, ce nu ne inirămtt, că vădernii că nau răsăriţii, încă lucîaferul’ cuventuluî lui. dumnezeu întru inimile vdastre. 2, Petru, 1, st(ic)h 19, pentru aceia socotindune, că nu să cuvine se lăsămii fără de răspunsă orbiciunia si neintîelepciune celora ce au gîudecată catichizmusiulu nostru; ne înticlegendu dulclatia si luminare scripturiei svnte. Psalom 118 sth. 105 si în 18 sth. 11. pric: 8 sth. 10. ce vom se le astupăm gura cu svta scriptura, sciindu că gura nesciutorilorii se pasce cu nebuniia loru. pric: 15, sth 14. pentru aceia vare unde au grăiţii înpro-tivâ catischizinusiului nostru, noi le răspundem, cumpani(n)du cuvintele Ioni cu' scriptura svtâ; cum’ veţi vedîa toti cetitorii creştini, că îndesîert’ au defăimat’ eatichizinusiulă uostru, fă-căndu gălcîavâ. si ustiuelâ atata mulţime de oameni, iară noi lăsăndu în loc’ catichizmusiulu nostru, cărei adevărată si întărită din scriptura svtâ, numai ce vom’ certă pre răndu unde si unde, bărfelele despre catichizmusiuhl nostru, unde grăiţi dela Petru apslti 2 glav., 1 sth 1 pohtiudu milă si pace prociia. Celora ces’ cu voi întro credintiâ. Vrerîamu si noi bucuroşi a fî întro credintiâ cu voi, de ati fi si voi întro credintiâ cu ap(osto)lii. cumft inde(m)nâ si Pavelă apslă zicundu? Kevoitive a ţină înpreunare duchului prcn’ legătura prorociei. Uliu trupă sănteti, si ună sufletu. cunui si chemaţi săutetî întro nadăjde 1 2 a chemare! voastre, unu domnul, o credintîăl, unii botezul: un’ dumnezeul si tatalo tuturora i prociîa. Efes. 4 sth, 3, 4, 5, 6. ce smintelă Taste denii voi. carii vatl depărtat’ de credintia apsloru tîindu obicialurile oainenilonl. Apostolii ini slau cauta{t)u spasenila întraltul’ î» «inie tUr numai in Js. Chs. sciinuu ca la dfimulQ sunt cuvintele vietiei, loan’ 6 sth. 6&. că, nicesi Taste alţii nume suptu ceriu pentru care se ne ispăsim’.^ deânie, 4, sth, 12. sciindu acîaste apsliî, nau cautatfi a se înderepta intrai tulit întru nime, ce numai pren’ credintîa cărei în Is. Chs. si noi am ti crezuţii în Is. Chs, ca se ne îndereptâmfl demt credintîa lui Chs, iară na denii Aptele legiel. pftntrucft mi s6 va înderepta denii faptele legieî nece unfi trupfl- Efes. 2. stil. 16. Tara voî eautatî ispăseniîa voastră denii multe eresuri si aflaturi de oameni, careles’, înprotiva lui Chs, si a scripturii svnt.e, carele voi bine sciţi, si nu se necl cuvine ale pomeni. Yoî eautatî răcoare sufletului în umbra legiel vechi, părăsindu ade-venil’ legiel nooa. cum ti zice si pavel’ aptă de pre aceştia evreom, 9, sth. î, i prociîa. Făcuse unii di în voi păstori de turma, si nu pască turma lui dumnezeu, ce se pascu pre sine. cumă zice Ezeeheilu 34. încă nu ve hrăniţi numai de pre claie oi vil, ce încă si de pre dale moarte, niâncăudule pomana pentru se le ' seotetl din’ ladfi, săva că remănft totft acolo cel păgubiţi, că besereca cei răscumpărată cu sângele lui Chs, laste răscumpărată odată, nice trebue se o mai rescumpărâmft; nicel putintlă a u rescumpărâ căi rescumpăratâ de Chs, zică unii că întărescu evglila, iprociîa. evglila îî întărită cu cîudesele si cu minunile ceau făcuţii Chs, si apostolii, nice o poate nime mai întări, evrei 2, sth 4, M(a)rc 16. sth 20, alte cuvinte Ie lăsăm, s6 nu înplem’ hărtiîa îndesiertu, că nice îsi sântu de lipsă, ce socotim’ svetulu acelora si ne mi râm a de minte aceluia, ce i se pare, aurulfi plumbu, si lumina întun6recu, că cu adeveru învătletura svntâ, celoră de perire le laste inirosâ de moarte. 2, Cor. 2, sth 17, că pe temelila spasenici unii pună auru, alţii pac si pozdărăî 1 Cor. 3. sth. 12. si se scie că cine nu merge după Chs, âinblă iutrun’tunerecu. Ioan 8, sth, 12. si cărora nu le laste curentul’ lui dumnezeu făcliei, eî se potic(n)esca. Psal. 118 sth 105. Aslea si aice dear fi avută lumânare aclasta, înnaînte si au vruţii cunoasce că întraclastă cărtlulie nemicâ nu laste care se nu să unescă, cu invătiătura pwrociloră, si a evglististiloru, si apstoUloră- că noi seim si tînemu puriire naintea ochilor’ noştri, ce poruncesce dunm(e)zeu 3 la Moisi prorocii, la vtor, Zacon, 4, sth, 2. zicăndu) nu adaogereţi nimica cătră ’cnvăntul’ ce porimccscu eu voao. .2, zacon’ 12, sth, 32, pric’ 3, sth. 6. apoc. 22, sth. 18. si ne aducemit amente si ce zice la Jsaiîa proroc’ îu 8, sth. 20. ascultaţi lege si mărturiîa, se nu vorti zice dnpâ acestă cuventu, nu voru ave lumin\ pentrâeela năimi vruţii aice se mestecămfi aurulu cu plunibh, si invătiâturile snfletesci, să le amestecămft cu căle omenesci, că zice Ia -Krem. 17 sth. 5. blăstămatii se fie cine se nâd&jdulasce în omfl. si Psiorn, 143 sth. 3. încă zice că în fii omeniloril nu îaste spăsenie, să lâsănifi dară carele nusu de folos’ sufletului, larâ plntru că dereptate îubesce lumină, loan’, 3, sth. 21. noî încă eatechizmusiulfi nostru sîmtemil gata alfi aduce la soare si aiave la. arătare, sălii’ vază toti cărtuiâriî. carii întielegu la sciiptura svntâ si sciu osebl, lumina din tune-recu, că întleleptilorft si oamenilorii lui dumnezeu le iaste de folosfi nice este inpotriva scripturii svinte, cumii vomă si arăta, căndu vomă sosi la acele lucruri. Iară acuma socotindu pi-c răndâ cuventele, c-eau pusă in predoslovie îu protiva catechiz-musiului nostru, fără de dragoste frâtîascâ, si scilntia scripturii svnte străugendu sâhor’ iproci. ce nui minune că se strîngu săhoară înpotriva cuvântului lui durau zău. că de multu au, prorocit’ dvd, psal’, 2, sth, 2. slîntt deanie 4, sth, 25, iproci. dean’ 28, sth. 22. adevăru amăgitori si mincinoşi sănitii toti, Math. 7, sth. 15. cărei âmblâ în veşminte de oi iară din îâuntru seiniii lupi răpitori, diu’ faptele lom se cunoscu. că dela scriptura svntâ, ducu omenii la aflaturi, omenesci că scriptura svntâ iaste direptâ iarâ oamenii îsfi toti mincinoşi. Psal. 15, sth, 11. Crini, 3, sth. 4. că destul’ de mare săbor’ strănsârâ îu zilele lui aliaV spre Meliia proroc’, 1 ţrst.’ 22. ce scriptura svntă zice că au fostu dhu mincinos’ în gurile lorii: carii cu minciunile, dusărâ pre ahap la moarte, iproci. Se facă respunsii, si se arătu, iproci. că cine siade în tuuerecft cu nevoei a scî încâtroî lumina, asia si cel’ ce nu întîelege scriptura svntâ, cuinii sei grăită dintru dhul’ svntâ cu nevoe poate face osebitiiră între direptate, si între strâmbătate: că de vom pune catichismusiul’ nostm cu ală vostru în cumpăna scripturiei svnte; atunce să va cunoasce carele! strămbu si dereptu. care vom si face căndu ne va veni răndu, scriptura svntâ aceia o tălcuescu rău si o strămbâză, carii mesteca cuvăntulfi Iui dnmn(e)zeu, cu aflaturi de oameni, si nu cautâ întielesulii scripturiei în scriptura svntâ, ce cautâ învâtiaturile omenesci, carele nu săntu îu scriptura svntă scrise, 4 pentraceîa se arată iriticna si strembatatte acelora carii lepădă porăncăle lui dumnzeu, si asculta de duhurile înşelătoare si de învăţăturile drăceşti, cum zice pavel’ apostolii 1 Timotheiu 4 sth. 1. dhul’ ateve grăîasce că la vremile de apoi se vor’ lepăda unii de credintlă ascultăndu dhurile înşelătoare si de învăţăturile drâcesci. carii cuntinescu căsătorite., si porăncindu sS să ferăscâ de bucate, carele leu lăsat’ dunrnzău se trăiască credincioşii cu laie cu multlâmire si cela căau cunoscuţii dereptatia. că cîau făcut’ ^dumnzău îaste bun’, si nul nemica de lepădarîâ, se le vor’ lua, cu multlâmită. că să svintlasce cu cnventulil lui dumnezeu si cu rugăciune: dentraceste s6 cunoasce că nui păstoriţi bună, ceî amăgitorul si teste iriticu, si învaţă învăţături drâcesci înprotiva scripturel svnte: că pavel’ gice cine nu poate răbda se s£ căsătorăscâ, că mai binel a să căsători decatti se arzâ: la 1 Corinth 7, sth, 9, si în 10. tară voi oprit! căsătorite să nu s£ căsatoriascâ toti: celft faceţi cu opritura voastră, mai bine să arzâ: pavelu apslu zice, totu omul’ să aibă muîare pentru se nu fie curvie, în 1, la Corint. în 6 sth. 2. iară voi învătlati să nalbă totft omulil muîare: seva că ziceţi că teste căsătorite una din cele, 7, taine a bcsereciei, care se cuvine să fie a tuturonl cumul botezul’ si cina domnului, iarâ voi carii nu ve căsătoriţi, sâuteti fârâ cinul’ si fărâ taina besericieî, si sânteti afara den besereca apostolescâ. Pavel’ apslu ne învaţă să măncămă toate buca(te)Ie cu multîămîtâ, la timoth, 4, Iară voi învătlati înprotiva să nu mănâ(n)ce toate bucatele; pavel’ apsltt învaţă vare ce să vinde la mesemiţe se mâncaţi nemicâ ne întrebănduve, pentru cunoscintia sufletescâ, în 1, la corinth. 1 sth. 25. Iară voî înprotiva ziceţi se nu mănânce toate buca-tale. pavelft apslu, zice nime pre voi să nu ve hulîascâ pentru mancarîa sau pentru beutura iproci. Colas’, în 2, sth. 16. iară voi huliţi pre ceia ce mănâncă de toate bucăţile, bine au grâitu Chs de voi, că si de farisei cel făţarnici, cărei ve faceţi a fî părinţi si dascăli si închideţi împărăţia ceriului de naintă oameui-lorfi: se mâncaţi casele veduolorii. încă nu numai acelorfi vil ce si acelortt moarte, voi strecuraţi tlântlarluliî si înghiţiţi cămila, Math. 23. că voi ve feriţi de came si ve înhăţaţi de vinii, dintru carele îaste curvila. efes. 5. sth 18. cunteniti căsătorite si ţineţi posadnici, o vai de voî si de svntiîa voastră: socotiţi toti cititori creştineşti si vedeţi, au nus’ amăgitori si iritici acăstîe; carii facil acăste înprotiva cuvăutuluî dumnezeu, cuvăn-tuhl lui petra apslu. 2, 1 sth., 20. graîasce cu noi zicăndu că 5 nui fietecu! spre placti6 sa a tâlcul prorociile scripturieî svnte. cumu i se pare luî, ce cum pochtăsce dhlă stil, carele au suflată pren proroci, acostă dhă svtă ce au greită prenii proroci singură îaste tâlcuitoriu scripturieî stei, 2. pfetm, 1. sth. 21. nuî den svatulii sâboarâloră omenesci; carele în multe locuri depărtâzâ pre oameni de lăugâ cuvi(n)tele lui dumnezeu, învătîânduî a ţine lucrure ne scrise câ si cuvfitulă Iui dumnezeu, îuprotiva luî dumnezeu: zicendu la Math. 15. sth. 9. indesititu me cinste(s)cu pre mine invadând5 sciinţile careles’ ponincile omenesci, besereca apostolescâ Taste întemeiată spre temeîulă a prorocilor5 si apstli-loru, carele îaste Chs nici învatîâ altă nemică se tie de spre ispăseniia omeniloru fără numai cîau scrisu prorocii si apsliî si evglistiî, credincioşii se întărescă denii scriptura svntâ, nu den aflaturi omenesci spre carele povatîuitî voi pre omenii neştiutori: arătândule plumbu în loculîi aurului, si pleve în loculu grâului: cându citit! de câte ori cetiti cuvgntulă luî pavelă la gălăteni, întă (sic) sth. 8 si în, 9. zic6(n)du doină propovedui noî, au ângerulă luî dumnezSu denă ceriu, voao alta evglie, farâ actia ctin vestit5 voo anathema se fie iproci. Scârpinativâ la grumazi si deschideţi ocliii: ca pre voi pune pavelă se fit! anăfliema; pentru câ navetî atâtî£ peri in capă, cate obicîne aveţi si propoveduiti afara de evglie luî pavelă: cumă se arata denă tracest£: care apslă (sic) vau învătîatu cându botezaţi de şcuîpiti si suflatî pre apă si puneţi peceti de tiară în capulă poroboculul sil7 \ ungeţi cu miră sil5 învfirtitî de treori pregîură masă silă în- I chinati icoaniloră, că Chs ntii învatîatu întraltu chipu a ne j boteza. Math. 28, sth. 19. vedeţi cati esită dinu evglie luî Chs; \ care apostolu ve învatîă la cina domnului de mestecaţi păin£ '■ si vinulă cu apa, si o purtat! pre la bolnavi, deschizfendule / gura cu lemne, si Ie înbueati cu liîngura; au nusu acestea în- / protiva evgliei Iui pavelu cîau scrisă. 1 Cor. în 11. cumă au rânduită Chs cina si apostolii încă asîeu trăită cu îa. si care \ apostulu vau învâtiatu, la petrecaniîa mortiloră, de puneţi \ icoane pre pântece si le sărutaţi si cereţi bani si le puneţi cruce de tiara în mană si bană, si le daţi merinde si udaţi cu ! 1 % A \ vină si începe întăi popa a trage Iutii pre elă, si alte nebunîî i multe, ca aceste, care nu nil îndelete ale scrie pre răndu, aceste ! nice în scriptura svntâ im sântn serisS, nice prorocii, nice apostolii, nice evglestii nau învâlîâtu aceste, ce săntu basne băbesci, ; mai cu dedinsu: în ce scriptura svntâ ati aflată la casatoiila oameniloru? dei încingeţi cu brău, si Ie puneţi cununi în capu, 6 si lumini in spate, si le inbucati miere, si dumnzău celu adevăraţii , faceţi pre oameni delă pârăsescu si prindu altuia atunce la cununie, vrunulft dintre svinti, de să nâdăjduiasce, dela botezti până. la căsătorie lui dumnezeu, iarâ dela căsătorie până la moarte să nădâjduîasce unuia dintre svnti îarâ la moarte să nădăjduiasce popei selQ scoatiă dinu muîncă, ru-gamuve fratilortt cetitori creştini, luaţi aminte si socotiţi, cu lineste sufletescâ, fără de prepusu si fără pizmă, au cuvinese oameniloni creştini si cetitori la scriptura svntâ să de oameni-lorti obiclne ca aceste ale tine cumu aru fi scriptm'â svntâ, au nu pentru aceştia cîartâ dumnzău pre oamenii săi, la eremiia pror(o)cft in 2, sth, 13. zicăndu: 2. răotâtifacurâ oamenii miei: lăsară pre mene izvoruhl vieţii, si se sâparâ Ioni ei fântâni părăsite si surpate, în carele nu îaste apă; de ciastă pomenesce dmnzău la Isai. în 1 sth. 3 zăcăndu, cunoasce boul5 pre dmnu seu, si măgariulîl iasle stăpânului său, Iarâ Izdrail’ nu cunoasce pre domnu seu; roguve fraţilorii astăzi auzindu cuventulii lui dmnzău, cum zice dhultt svntu nu întărireti inimile voastre, la evrei, 3, sth, 7., 8. Psal. 94 sth, 7. 8. ce părâsătî aceste iresuri carele nu sânţii în scriptura svntă, cesu aflaturi omenesci, ce mergeţi la cuventnlu lui dmnzău, si la porăncile lui, cetiti scriptura svntă, că aceia va face pre voi întielepti iu lucrulfi spăseniel, pentru credintia cărei în Is. Chs. 2 Timoth. 3, sth. 15, câ de veţi lua aminte adastă învătîăturâ si veţi rămâne întru Ia, si o veţi ţîuia, si pre voi vă veţi mântui, si pre ceia ce vortt ascultă pre voi, 1 tim. 4, sth. 17. Să veţi da acăstia înaintă fraţilorii si veţi răm(ă)nîa în cuventulii credintiei si în-vătlăturile bune, bune slugi veţi fi lui Is Chs: 1 tim., 4, sth. 6. si voi fraţi creştini părăsiţi cîale ce cuntină dmnzău, si vă ţineţi de cele ce porăncesce dumnezeu în scriptura svntă, se vei voia să vă ispâsiti. Aceste fie destulă despre predoslovie. Cuinii am grăita dela Ioanu 5. stli. 39. se ispitit! scripturile, că voao vî să pare. ce întru laie avetî viatîâ de veci. aice asia ve pare voao, că ispitire scripturilorii stă în svatulă mulţime!, pentru aceia mărturisiţi cu Solomond, pric: 11. sth 14. ce îndeslărtu mărturisit! cu solomond, că solomonu aice nu grăiasce despre ispăseniia sufletîască, ce despre izbăvire trupască zicăndu: că unde săntil svetnici întlelepti acolo pieră oamenii, îarâ rămânăre -stă întru svatulu întîeleptiloril. îarâ is-pititura scriptiuilorfl, nu stă în mulţime oamenilorti, ce stă întru înfâtisîare si asemănare scripturilora sfnte una cu alta, peutrucă dhula svntfi întruuele locuri grăiasce mai chîarti, îarâ întraltele mai incluşii, si întruuele locuri mai pe scurta, întralte ma! pre lungu, cutnt se arata den scrisoare evglistiloril, că ce au lasatd unuia Tar altuia au plinită, că denu multe pilde se arata, cum mulţime neispitindu bine scripturile svnte au gresitu pildă a ventil în lege nouo. Farisei si toti cartularii jidoviloru, carii gîude-cară pre Clis, spre moarte fiindu nevinovata, si alte săboară multe, întru carele multe lucruri făcură îu aiîanuli'i scripturii svte; theodosita înpăratu facil săboru cu mulţi episcupi, si aflarâ să nu tie icoanele în besericâ; îarâ costantinu înperâta facît săborb, în ttarigradO, chemându dena asiia si dinu tiara greciascâ, 338 de părinţi, veleto sîapte sute, si 54 după Chs. si aflarâ sB lepede icoanele si toată idoliiâ denu beserecile crestinesci, si ce aflarâ acestie dena scriptura sfntâ, îarâ ştefana altreile papa cu sâborulQ lui nesocotinda bine scripturile sfnte, îarâ le puse în beserecile erestinesci, cuinii vedemîi si acum; iproci. îarâ unde ziceţi, că nati adausd nice ati scâzutu dinu scriptura svntă, cu adevăru asia sării cuveni, că dumnezeu poruncesce zieenda: a 5 Mois. 4. sth. 2. să nu adaugeti cătrâ cuventuh! care porân-cescil eu voao, nece se luaţi din elfi. Isai: 18. sth. 30. apoc. 22. stli. 19. ce nu sciu cum nu adaugiti, că cine citesce cărţile voastre, mai lesne ar fi o alege grăulu denii pleve, decătă scriptura svntă din adauseturile voastre, carele multe asia săntil departe de scriptura sută, cuniuî certulii do pâmăntu. ce cu de acăstă nu vomu să ustenim cetitorii, pentru că unele nu si se cuvine ale pomeni. 8 larâ unde ziceţi, voi că laste cunoscintia dumnezeiască, credintîa, nădejde, dragoste câtrâ dumnzău si cătră aproapele său; iproci. acestes’ bune ce aceste numai ce săntfl poamele cunoscintleî dumnezeesci, că nime aceste nu le poate face de nu va cunoasce întâi pre dumnezău. iară aceia cunoscft pre dumnezeu, carora le scrie dumnezeu lege lui întru inimele lorfi cu dhulu sfhtu, erem. 31, sth, 34. unde aduceţi aminte cuvfentulft lui pavelă, despre credintiă despre nădejde, iprocăia. aice nemica nu grăiasce pavelă despre cunoscintia dumnezeiască; ce numai arată că întru toate darurile sufletesci, iaste mai mare dragoste. 1 pentrucă alte daruri, toatesă îndesigrtu fără dragoste, a 2 că altele toate s6 voră svărsî, iară dragostia remăne în vdcfi, unde grăiţi de credintiă si de fapte dela iacovfl si dela pavela; acole trebue să seim, că nu trebue se mestecămu credintiă derlaptâ cu c6 fătiarnică cărei fără fapte bune, că iacovft grăiasce de credintiă moartă care nare fapte bune, si cu aceia zice, că nu ne vom inderepta, înainte lui dmnzeu, că fiindu fără de fapte bune, iară ia nul credintîa deriaptă cei moartă, adoooară grăiasce de îndereptâtura nu cărei nainte lui dumnezău ce cărei naintă omenilorfi. iprocăe. tară pavela grăiasce de credintîa deriaptă, care în toată vrănua are fapte bune si cu care ne în-> dereptâm nainte lui dmnezău, asie foarte bine să unescu amăn-doao. glav. 1. de în(ain)tăa a catichizmusîului, unde grăim din /cuvăntulft lui pavelă, au viem au murim, ai domnului simtemft; aice foarte ne mirăm, cum fiinda voi doao tiări, si avăndu atătîă ochi si încă nati putatff yede, că pavelu apia nu grăiasce de toti carii viiază si morii, ce grăiasce de sine si de alţi credincioşi ca si sine, si arată, că nece unulâ din credincios! nu viiază siie, nece nu moare sîie, ce lui Chs. Iară a veiîâ lui Chs nimica nrn altă, cei 1. a cunoasce omula îu vîatîa sa pre Chs, că nu sămtemu în sloboziia noastră, ce simtema slugile lui Chs. a 2. se ne îndereptăm viitia si toate faptele noastre, spre cuvăntulft lui, si să slujima lui. a 3, se ne îndereptămii viîatia noastră, spre slava lui. a 4, în toate lucrurile si supărările noastre, să ne nădăjduima, în sfintiia sa, că dumnzău are grijă pre noi) iară a muri domnului, iaste la moarte sa se cunoască si să să încreză omulu căi ală domnului, si moartia nuî moarte sufletului, ce moarte ce trupescâ numai cei iaste cale la viîatia de vecie, a 2, boalele si moarte trebuiasce se le ia omulu cu răbdare si cu îngăduintiă din măna domnului, a 3, seva ce moarte sloboade dmnzău pre noi, cu aceia se slâvimfi pe dmnzău. 9 a 4. se avemă nădejde la moarte noastră în dumnezeu, si nâdejdă vietiel; se nu o lepădăm, sciindu că dmnzeu nu să bucură de moarte credinclosiloru, ce se credemu si să nădăjduim că pre morţii va învifa din moarte, carii morii asie domnului, acela vortt si vila domnului. Iară noi nu facem silă lin dumnezeu, zicăndu: ham ^oipa ham cncM«iă; ce seim dinu cuvăn- tulă Iul dmnzeu, cum carii voră se să spăsascâ aceia trebulasce să faca voia lui dmuezeu, Math. 7, stb 21. si se vilaze viîatîâ sfută, 1 solon., 4, sth. 3. Iară pentru ca nari luată catechiz-musîulă de rându, ce ati sărită dintrună locu Intraltu noi încă vomă merge după voi. respunsulă scripturicî svnte. înprotiva răspunsului săboruluî a doao tlerl, despre înpllare legii lui dumnzău; cadeveru acela închee îiiperătila cerliduî din nainte oameniîortt, cu farisei, si cu cărtularil jidoviloră depreună; carii vorii se între întru înperătna ceriului prin înpllare legieî, care nice părinţii noştri nice noi nuo putem înplă, dlan., 15, sth. 3. vai de voi desîertatuvati de Chs totii carii veţi să vă înderep-tati din lege, Gălat, 5, sth. 4, voi simteti furi si tâlhari carii nu veţi se întrati pre usîă, ce căutati altă prilază, Ioan 10 stli, 1. 7. 8. 9. apslii lui Chs, vezăndu dină scriptura slntă si întlelegăndă dină cuvăntulă lui Chs, că nu se poate înderepta omulă din înplere legieî, ce prină credintla, în Chs, pentru acela si ei au silită se se înderăpte înainte iul dumnezău, prin credintla în Is. Chs; cum puteri înttelege, nu dinu noi, ce dinu pavelă apslu, galat., 2, sth. 16. zice: sciindă că nu să îndereptă oniulu dină faptele legii, ce prină credintla în Is. Chs., pentru aceia si noi amă crezută in Is. Chs, ca se ne înderep-târnă dină credintla în Chs, îarâ nu dinu faptele legieî, pentru acela, că nu se va înderepta dinu faptele legiei nece unu trupă. Iară sth, 21, că săi dereptate prină lege Iară Chs îndesiertu au muntu. filip., 3, sth, 9. rim, 3, sth. 20. dinu faptele legiei nu se înderiaptă nici un trupă, că prină lege, numai cei cunoascere păcatului. îarâ voi ziceri, asie dară căci au dată dmnzeu îu-deslertft legla sa, dlacâ nu se poate înderepta nime prină Ia, răspunsă vă da voao nu noi ce pavelu apstolu, rim, 3. sth, 41. zicăndu: dara legla netrebnică o vom face'? de parte fie, ce mai vertosă lege întărim, rim, 7, sth. 12. seim că legeî, sfntă si sufletlască, îarâ noi sim.temu trupeşei, pentru aceia nu o putemă plini, cumu să plânge si pavelă apstolu de aclasta. rim, 7, sth. 12, 14, iprociîa. eu adeveru dumnezeu lege si porincile lui dumnezeu nus date îndesiertu, ce pentru multe lucrare buue, 2 10 1. nlau dat dmnzeu lege, ca se ne fie noao oglind’ întru cârd să ne vedem păcatele, rim., 7. sth, 7, că pecatulă naintt sciută, fără numai prină lege că pohta nam vrut sci căi păcat’, să nau vrută zice lege nu pohti. a 2, niau dată să ne povâtiascâ cătră Chs, galat., 3, sth 24, 25, 26. a 3, ne arat’ voîa lui dmnzeu, ce pohtesce dmnzău dela noi, si ce cuntinesce, si pentru alte lucruri multe bune, cum se arată la ishod 20. cu adevăru cine are pută inple legă de plinii, si ară face faptele bune carele pohtesce dmnzeu în lege, elfi arh vila pentru laie, levit., 18, sth. 5. zice, scriptura; ce pentru, slăbiciune si neputintla noastră, nime nu poate înple lege de plină, fără numai sănguru Is. Chs au în-plutu. Math. 5. sth, 17. nam veniţii se stricu lege, ce se o înplu. că noi oamenii fără agîutoriulu milei lui dmnzău, simtemu pomi rel, Math., 7, sth, 18. si simtemu morţi în păcate, efes. 2, sth. 5. si fără credintiâ, toate faptele noastre semtu păcate, rim, 14, sth, 23. si toate faptele noastre semtu ca ună vesmăntu necurată, isai, 64 sth. 6. pentru aceia sciindă si david acăste, au zisă: domnulă din cerrare, căut’ spre fii oameniioră, se vază au laste intîelegâtorîu si căutătoriu pre dmnzău toţisă îndărătnici din preunâ să înputiră, nul cine să facă bine, nul nece unulă. psalm, 13, sth. 2, 3, 4. rim. 3 sth, 12. si pentru acela pohtesce să nu vînâ dmnzău în perâ cu elă, zicându: nu întră în pără cu sluga ta, că nu se va îndrepta nainte la nece untt viu. psal, 142 sth 2. Iară unde ziceţi, că lege lut dmuzău numai pentru lenîa nu o poate plini omulu, cu aclasta călcaţi si stricaţi toată scriptura sfiită care ue arată că omulă după cădăre lui adam, cu care amă căzută si noi toti, laste mortu în păcate, si nece să poate mişca spre bine, cum nu să mişcă si trupulă mortă să facă ceva, pană nu ne învie Chs, efes. 2, sth, 5. cum si Chs seîngură grâîasce că fără elă nu putemă face nemica. Ioan 15. sth. 5. cum zice si pavelă, filips. 2, sth, 13. că dmuzău laste carele lucrîazâ întru noi; si se voiţi, si să isprăviţi, după bună vrere lui pentru acela înplere legiei, nu stă în putere omului cei în mila luî dmnzeu. că nime nu poate neci merge cătră Chs, de nul va trage părintele, Joan, 6, sth, 44. nice se nime poate întoarce cătră dmnzău, de nulă va dmnzău întoarce, erem., 31, sth. 18. si plângere erem, 5, sth, 21, pentru acela, noi nu ne mirăm unde nu puteti întîelege atăte scripturi carele grăescu aîave despre neputintla omului si despre mila luî dmnzeu, pentru ce scimă că nul tuturora dată ca se poată sci tainile lui dumnezeu; Math. 13, sth. 11. că aveţi ochi si nu vedeţi, urechi si 11 |ira întlelăgeti, în ce chipu arată scriptura să să inderăpte omulă Inaintă lui dmnzău; isai 6, sth, 9. Marc, 14, sth, 12. luc. 8, sth, 10. Ioan, 12, sth. 40. iprocT. Iară pentru că nu vedeţi bine, veniţi după noi să vă arătăm, si mai chlară de unde si în ce chipu se îndireptâ omul* nainte lui dmnzău. aclasta să ■ sciţi, că nice credincioşii, carii luminaţi cu duhulu sfntti, si 'născuţi de nou cu botegîune, si sămtu dăruiţi cu credintla în Chs, si cu multe daruri sufleteşti, nu potu înple în cîastâ vilatîă .. de plină lege hu dmnzău ce numai sănguru Chs au înplutu lăge lui dmnzău pentru noi: câ noi toti credincioşii din cătu cunoascem, atâta îndrăgim, din cătu îndrăgim atâta ne nascem de nou, câtă priimim dinţi dhulu sfnt’, iară din dhu numai ce prihnim pârga, cum zice pavel, că dintru o parte cunoascemă, si dintru o parte prorocim si în multe greşim toti: 1 cor., 13, sth, 9. Aclasta străgă toata scriptura sfntă si toate ponoslurile luptâturile si rugăciunile tuturora sfintilorti mărturisescu despre neputintla omului, dereptă acela mincinoşi, si însîălători semt’ acela carii zică, că numai pentru lenă nu poate înplă omulti lege lui dmnzău, Iară carii voescă ei potă înple, pre aceştel face mincinoşi, cunoscintla sufletului lorti, nici unu sfiită, nice avram, nece moise, nece david. nice altulu nime, nu sau îndereptat’ dinu tinere legii; ce numai dină mila lui dmnzău, pentru care au luat’, ertăcîune pecateloru în dară prină Chs; si nu pentru în-pleria Iegiei. Asie zice si pavelă de sine, seva că nu mă sciu întru nemică vinovată, ce încăsi nu mam pentm aclasta in-dereptată, 1. cor., 4, sth. 4. pentru aceia, de nu sau îndereptatu aceşti sfiiţi pentru înpleră legieî cu ce obrază poate zice cineva, că să va înderepta dintru înplere Iegiei, că înplărîa legieî stă întru îngâduintla deplină, să facemă toate acelă carelesă în lăge lui dmnzău, Iară cine lasă numai una în toatei greşită, lacobtt, 2, sth, 10. de sară înderepta cineva pentru ţinere Iegiei iară alţii dină credintla, nu sară înderepta toti întrună chipă nainte lui dmnezău, cc unii dină lege alţii dină credintlâ, care lucra nece întrună chipă nu poate fi, că indereptară numai cei una, cumul si dumnezău unulă tuturora, cum zice si pavelă apostolă, rim, 3, sth, 3. dară au nu potă credincioşii nece întrună chipă în-plâ lege? răspunsă: înplăre Iegiei laste în doao chipuri, unaî deplină cumul lăge lui dmnzău, altal numai dintru o parte, credinăclosii potu înple lege lui dmnezău numai dintru o parte, si de aclasta grâlasce pavelă apostolă, rim, 13, sth, 8. zicăndă: că cela ce îndrăgăsce pre altulă lăge au înplută, că poate omulă, 12 îndrăgi pe priiâtinulu seu. după toate poruncile lui dmnzău. ce nu asie deplinii toana cuinii politesce lege lui dirinzeii, că aceia înplere si aceia dragoste va ti în cela vilaţă, nu în ciasta, că aice numai ce se începe iară acolii se va înple deplinii, că ciiiniu cunoscintîa asiei si dragoste, cimosciutiai numai dinu parte, 1, Cor. 13, stil. 9. dece dară dragoste încăi numai diu parte, câ dragostei din rmioscintiă, si din cătii cunoaştem, atâta îndrăgim, Iară în plen* de plinii a. legi ei care politesce dînrizeu, dela noi o au in plutii Ts. Chs. si aceia înplere se dă noao, ca si când am ti noi înplută, cum zice pavelă rhn. 8, sth. #. si pentru aceia ne îndercptâm noi dinii pecate. 2, cor., 5 stil, 21. Aciastaî îudcreptare noastră cu (‘are, ne îndereptămu nainte lui dumnezeu, si a,ciasta u facem Ci a noastră, cu crediutia. de acîasta dereptate graîasce pavelă 1, cor. 1, stli. 30. iară voi senteti în Is. Clis. care fu noao dela dumnezeu, mândrie, si dereptate, si sfntie si izbăvire, pentru aceia, cela ce au acîasta credintîâ si nădejde. aceia se nevoescu se îiiderîapte si se rânduiască viatîa Ioni după toate porăîneile Iul dumnezeu, si se mdragiaseâ pre preiatinuliî sen. cu crediutia. devîaptă Jnr.rtazii prinţi dragoste, si cine zice că eluî în lumină, si urâăsce pro fratele seu, încăi , întru mtunerecii pârul acunni, iară cine iubeşte pre fratele seu I întru lumina petrece. 1, Imuni, 2, sth. 9, 10, deroptu aceia I bărfescu aceia cărei zică de noi, că noi lăpâdâmu faptele bune i si " pentru lenîa nu vomă se plininiu lege lui dumnezeu, câ \ adăsta mii lege noastră cei a dracnlui, că noi scimu deliu vscriptura sfiită. câ nu se voru ispăsi aceia cană strigă doamne doamne, Math. 7, sth. 21, ce carii făcu voia lui dumnczău si scimu câ ceia ce au credintiâ dereptâ nu potu fi fără de fapte hune, că pomidă bună face poame hurie. Math. 7, sth, 17, că denă faptele bune se laudă dumnezeu, cum zice Chs, Math. 5, sth. 16, asia să lumineze lumina voastră nainte oaineniloni, câ se vază laptele voastre dale hune. si se proslâvascâ pre tatâlu vostru ce Taste în certuri, că pentru aceia suntemă făcuţi in Is. Clis, spre fapte hune, carele iacă dumnezeu ca se îmblâmu întru îalc, efes. 2, sth. 10, pentru aceia careisă aleşi incă si blgsloviti de părintele înainte de fapta lumi ei. efes. 1, sth. 4, acela an fapte hune, si acestora zice Clis. Math. 25, sth. 34, veniţi blgslovitii părintelui mieii, iprocî. si denă faptele loru să arată casă blsloviti de dumnezeu, si denă faptele bune a loră arată Chs pre el nainte a toată biruia, casă blsloviti de tatălu si aleşi tn Chs. că mimai faptele acestorasu hune, caresu blslo- 13 viti de tatâlft si aleşi în Chs. si acestora! gătită mper&tiîa cerîulu! înaiute de fapta lnmiei, si acestesu moşteni înperăti! ceriului întrn o mostenie cu Clis. iară cari! cantâ ispâscniîa sufleteloră întralte lucruri eumii facă cela ce lasă pro Chs si sl caută pre alţi înpăeători înainte lui dumnezeu, rugânduse sfinţi-loru sau ângerilonl, cărora ie grăiasce îiiprotivâ pavelă apslă zicendu că nul dată suptu ceriu altă nume pentru carele se ne ispăsimu, fără , 16, 17, 18, si 131 stli 12, iproci. Acestîe vorfl luă plata fapteloră sale, foculu nestensu. Aice încă ati pâsîtă dela 4 glave la noâo, pentru acdîa no! iară vomă pâsî pre urma voastră, ca se îudereptămă smintîala si opăclala voastră, răspunsă denii scriptura sfiită în-protiva respunsului săbornlu! a doao tîere. aice în 9, glavă multe lucruri mesticati, aductmdii nainte cuvintele luî Chs, a luî pavelă si aluî îacovă, care nimica nu mârturisescu de pre ce grăiţi voi, zicendu, că nu ve cuntine scriptura se nu faceţi destulă pintru păcate. unde aduceţi cuvăiitulă luî pavelă rîm 6. sth. 16. zicendu, cine cu! să dă slugă îaste robă aceluia, iproci. aice va se arete pavelă, cuinii credininosiloru nu se cuvine a sluji păcatului caruîa au fostă robi înainte, că au murită păcatului îu Chs, si sau făcută slugi dereptatioî în Chs, pentru aceia se cuvine se slujască dereptatii, nu păcatului denă care sau izbăvită, pentru aceia cuventulii lin pavelă, nemica uu grăîasce lăngâ, voi. pentru aceia zice pavelă stli 12. se nu domnîascâ peeatidu în trupulu vostru, după acîasta aduceţi cu-văntulu lui îacobu, 1. stli, 13. zicendu: că dumnezeu pro nime nu ispitesce pre reu. iproci. adevăraţii, asie îaste. că dumnezeu pre nime nu ispitesce pre reu. ce totu omidă se ispitesce denu 14 pohta Iul ce re. că. totu omulu dinfi Chs Incole, poarta iasca ce atlătlătoare a pohtei în sănultt său, pe(n)tra acăia, nime nu bage pre dumnezău în vina, ce pre pohta sa ce re. dupâ acela arata în ce cliipu se ispitesce liesl cine de pohta sa ce re spre pecatfl, si dupâ acela surupâ în moarte pohta re denii lâuntru. în omft are doao îndemnări. 1, trage pre omu dela bine silii îndemna spre ren, 2 îndemna voia omului se facâ pecatu. aceste doao îndemnuri au doao roduri dinii afara. 1. facere pecatuluî, 2. moarte. îarâ unde veţi se aratati că pohta nul pecatîi de moarte ce numai ce este iasca acel botezări, si mărturisiri cu cu-ventulfi Iui Chs, dela Math. 5, sth. 28 si ziceţi că sfe şterge în botezi!, ce acîasta nece cu îacovtt nece cu Chs, nece cu alta scriptura nu veţi pute mărturisi. 1. că lege lui dumnezeu con-tănesce pohta si în cei botdzati, zicendil: nu pohti, că oare ce continesce lege luî dumnezeu totul păcatu. 2, pavelfi aposltt, numesce pohta căi pecatu, din care nască pohte rele în trupu, că lăculasce peeatulu si în trupulil nascutilorft de nou. si botezări, rim. glavă, 7, sth, 17, 20. dereptu acăla pohta tiui numai Iasca cel si muma pecatuluî, că dintru însă nasce păcatultt, pentru acela lege nu numai contene pecatulu, ce totft denu ce se începe pecatulii: ncce poliţa, în botezi! nu se şterge în cel botezaţi ca s6 nu fie, (cum ziceri voi ce nuinal ce se Iartă si nu se menesce lorii, larâ nude ziceţi, cu îacovu că pohta nu se numesce pecarii, pentru acela nar fi pScatu de moarte pohta, aice natî socotirii bine cuventulii lui îacovu, că elfi sfeva că nu-mfiasce pohta căi pecatu făcuţii, ce pentru acela nu tăgădulasce că nul pecarii izvoritoriu întru noi, si eâ nul muma picatului făcutu, cu adeverul pecatu, ca si cumiu muma omului omft. pentru acela si gănduluî reu. si pornire spre păcată, si pohta totusii pfecatu, seva .nare fii denii voia inimii, si sSva nu lare înple cu faptulfi, că lege lui dumnezeu nu euntinesce numai faptele rele, ce toate cugetele si pohtele, si pornirile spre rSu, si cuvi(n)tele rele toatestt pecatu. au nu era p&catfi gândurile cărtulariloni, păntru carele! clartă Chs zicăndil: că ce cugetat! reu intru i'nimele voastre, Math. 9, sth 4. cu adeverii simteti soţii fariseilorfi, carii asie tălculâ lege lui dumnezeu, că nu poh-tăsce altâ, ce numai să nu o calce cu faptele din afara, pentru care foartel clartă Chs, Math, 5, sth, 21, 22, 25, 26, 27, 28. că lege si porăncile lui duninezău semtu sufletesci, si sfnte, rim, 7. sth, 12, 14. pentru acela pohtescu dela noi îngăduintiâ deplină si dină lfiuntru si dinii afarâ, de gânduri, de cuvinte si de toate 15 fit faptele, si cându contenesce dumnezeu faptele rele, cuntene si izvorulu dină carele se izorescd (sic). îarâ unde uscbiti păcatulu ** in treî stepene, si ziceţi că găndulft si pohta nul păcatu de moarte făără numai păcătui faptă, aciasta o faceţi înprotiva fcf. scripturei sfnte, că scriptura.sfiită toate le numesce pecatti, si la cuntenesce. că pohta ce prinde întru sine acela si nasce, că ; si muîare ce prinde în zgăulu seu aceia si nasce, săva că dinţi micii să face mare, cum să arată dină aciastâ pildă, moarte ...> uriei se încep îi din pohta lui david, si aciasta pohtă fu unu s* fălîu de păcatu nainte Iui dmnezău cu pecatulu amonitănilorâ • ^ cariîlii omorără cu măna lorii, săva că pecatulii lui david au ;^;r fosta ascunsa numai în inima lui, îarâ acelora era aiave nainte oameniloi-a. silu certă dmuezeu că ce au omorâta pre urila 2, Sam. 12, sth. 9. 10. îarâ unde ziceţi că numai păcatulu :y. faptu au vrutu nasce moarte, cu iaeova nu puteti mărturisi aciasta, că ela nu zice numai acela căi păcatu de moarte, ce fy mai vărtosu zice că cine calcă numai una dinu porănci în toatei vinovatu. păcatuld care să izvoresce dina părinţi în noî, nuî ' păcatu plinitu au făcuta de carele grăîasce lacovfi, si încă nasce moarte, cum vedem, că cei prunci mici săva că nau făcutu # păcate fapte, ce încă moru. pentru aceîa vedeţi că pecatulfi ne-plinită încă nasce moarte, pavelă apsla rîm, 5, sth. 14. zice, că moartîa au domnita si întru aceîa cărei nau gresîtu după •’ chipulu gresîelei lui adam ce se zice, cu pecatft faptu, sth. 7 si rim, 7, sth. 5, toate pohtele trupeşei zice că făcu roduki mortiei. V pentru acela nu numai pecatulu făcuta îaste de moarte, îarâ celu împlinită nui de moarte, că si cum are zice cineva, că vinula de cotnarîu încălzăsce, îarâ carele nuî de cotnîură nu Vi. încălzescc, cărei minciună: că tota vinulu încălzeşte si pavela zice, că totu felîulu de pecatd îî îaste plata moarte, rim, 6, sth. 23. îarâ acîasta trehuîasce au sci bine cându zice îacovu, câ păcatulil plinitu nasce moarte, care nu zice de pohtă, pentru acăîa grăîasce asie că pecatuhl sâvărsîta aiave si cu adevăru f încă si după mărtnriîa oameni lord i se cuvine moarte; cum v zice la czechiela 18, sth, 20. care sufletîi va gresf se moară, pentru aceîa nu zice îacovu, ca gândurile si pohtele rele din lăuntru, că nu născu moarte întru ascunsu, în gîudecata lui dmnzeu, care zice: blăstematuî oare carele nu va înple toate carelesh scrise in lege: iproci. si cum zice, ishod. 20, sth, 17. v nu pohtf carelesu a preîatinuluî teu, si, Chs Maţii 5, sth, 28. ;î dintru acîaste dinu toate săva cine poate vede, că voî ati ră- masu în lo cui fi fariseilor!! tiindă fatlăniicila loru. arătănduve sfnti diu afara oamcniloru. inbhuulil în vcşmente de dla, Mafii, fi, sfii. 1") si ehemănduve sfnti, si părinţi. Math., 23. sth 7, 8. voi închideţi înperăţiia roii ului. de nainte oameniloni. licee voi nu întrati, nice carii ară vre se între nnî lăsaţi eontinindii. se nu se vestescă evgliîa în limba fîete cui. fiiudiî evgliîa putere lui dînnezeu intra spă senila seva cui, rim. î. stb, îfi. oă nune nu se va isplajsi dîacă tiu va auzi cuventulu lui dninzeu, si nul va întlelege. că cralintîai di(n)tru auzire, rim.. 10, stb. 17. voi mâncaţi casele veduoloru cu să lăcustele v oaste, fâcendii rugăciuni lungi iu fătîane, cu metaniile voastre, inatlt. 23, stil, 14, val do voi carii îiicunghmiti mare si useatulfi ca se găsiţi cineva solii călugăriţi, si amăgiudu oamenii cu oase de oameni nunti de le luaţi banii: si aduceţi kipu de lemmi; zieendii căi truţmliî parascliivel. ca se streiigeti bani. val de, voi fntîavniciloru. că voi străcurati tîntlariulu si înghiţiţi cămilă, sth. 24. ne măîn-căndu jire postfi carne de pesce, Iară carne de om mâncaţi cu venzările voastre, si puneţi sarcini grele în cârca oameniloni. stil. 4. dăndu poeăintîo grele oamenilonl. carele nu le potu împle, iproci. pentru aceia socotiţi, că oare ce au grâitu Chs la Math. 23. înustiăndu farisei si cărtularii. acele se zică si voao până nu ve veţi părăsi dia inbla în cale lorii, pentru aceia auzindii aceste, plecaţi capetele voastre si ve zmeriti nainte lui dmnezeu cu pocâintia dereptă. si va uita dninzeu rătăcit1,îra voastră, si nu va lepăda pro. voi dela sine cum zice Chs. loan fi, stb 38 Math. 11. stil. 28. 20. aduceţi nainte armele iui dninzeu, în care voiasce pavelă apostolii se se inbraee oimdii crestinu. care-lesfi aceste ? platosîe dereptătii. pare evgliei. pavătia credintlei. coîfulu spăsenici. si spata duhului cărei cmentului dumnezeu, i proci, cu adeverii acestîasă armele sufleteşti. cu carele treime se se Iuţite omulu creştinii inpvotiva lumii, trupului, pecâtului, morţii si diavolului, nu cu cădite, cu cruce, cu agiazma. cu moaştele, si cu ale să turei bueateloni: i prociia. cum faceţi voi. unde ziceţi dela pavelă 2. Cor. fi. stb, 4. acolo pavelă apslă nu zice cit ar ţinte cineva tace destulă pentru păcatele lui. cu acele lucruri; cămeşii răbdare, scârba, lipsa, iiipresurările. ipro-ciia. acele semtu precum ar ti. o cale pro care incrge.mil la înperăţiia lui dumnezeu, cuină zice pavelă, dumic 11 sili, 22. că primi multa scârbă ni se cade se intrămu intru inpeiătiîa lui dumnezeu, si bine aduceţi eu ventil! ă lui pavelă intra alenulu vostru, zicendu: că nu se asemenă.. ustemilele dină vremile de 17 acmvi. slavei ce st1 va arăta întru noi. rim. 8. sth. 18. că supărările lumesci. sontu mimai pănâ la o vreme, Iară slava remăne în veci. supărările noastre simtă grele si amarnice. Iară slava venitoare cu mult ui urni destoinică, că cu duketia ei amistulasce toate supărările si scârbele, si de am(i face seva ce bine. pentru acele nu ne vomă spăsi, că cu acele sini tem diatoriu ale face, luca 17. stb. 10. de ati face toate ccde cosă povăncitr voao, ziceţi. că slugi netrebnice si-mtemu. că ce amu fostă diatoriu a face anul făcută, de euventuln lui pavelă. 2. cor.. 4. sth, 10. arată pavelu acolo, că rt'sipidmie omului nostru de afară, oarei cu multe supărări si răbdări, faste spre întrăinare omului nostru diufi lountru. ca se ne întrămâmii dinu zi in zi în eunoscintia dumnezeiască, că si în creştinătate dentru aceste ne îadîamnâ se limu stătători si răbdării în scârbe, unde aduceţi dela filiptt 2, sth, 12. zicendu: cu frică si cu cutremură lucraţi spăsănita voastră, nu zice pavelă că cu falitele bune poate lucra cineva spăseuiia. ce numai porăncesce credincioşii oră se nu creza spâ-senila lorii, ce se zice se facă acele Jncrari, caresu de lipsă căti'ă spasenifa lorii. întîelegendu. rugăciunile, cetire si ascultare scripturi ei slute, iproci. si se nu se cufunde in hrăboriia trupului, ci se tio stnljiitori si răbdării pănâ în sfărsîtu. Math. 10, sth, 22. aduceţi dină eatidnzmusîu nainte cuventu Iui Chs, Math. 6, sth 12. zicendu: si iartă gresiekle noastre, si tălcuiti, că voiasce Chs. se ne arate, că de vomfi erta noi greslelele prilatinilorft noştri dumnezeu încă va erta păcatele noastre, si asie eriăciune pecateloră noastre are sta iu voia noastră, nu in voia lui dumnezeu. departe sinteti de intielesulă lui Chs, că Chs nu arată, acolo curau are. ti acela uea iartâciuniel pecateloră noastre pentru care ne Iartă dumnezeu gresia!ele noastre, că noi în tire noastră simtemu morţi iu păcate, efos.. 2. sth. 1. si ne ce una bine de noisi nu put emil face. Loanu, Io, stil. o. pănâ nu ne arată dumzeu: Iară cită dune noastră cându ertămă gresielele pri latinii oră noştri, arată noao, că dumnezeu încă nlau ertalfi păcatele noastre, că ertăcîunc noastră, iaste semnulu si rodulu înpăcărij noastre cu dmnzeu. si arată pocăintia. care! rmloln eredintlei, cu care primim u mila lui. dmnzeu intru, ertăciune, pecateloră noastre, cărei dela dumnezeu in 2 chipuri se mtielcge, în 1 cum ne o dă dmnzeu di în ceriu, 2, cum se arată acela ertadune inimilorrt noastre, si se adevireză , citădune pecateloră care ni se dă dela dmnzeu di in ceriu, pururi; întrlace piv ertâdune ce ertămă noi prilatiniloni noştri, iară ertâdune cu care ertâm 3 18 noi priiatiniloru noştri, iaste numai adevirare căsă ertate picatele noastre de dumneziă. poate erta dumneziu cuiva pecatele, siva că în multa vreme întru inima lut nui adeverată despre ertăciunia picateloni lut. cum si timplâ si lut david căndui. zice nathan: ertatutiau ţie dmnziu pecatele tale, atuncta au fostă ertate picatele lut în ceriu, tara di în rugăciuni Iui ce ferbinte ce si ruga atunci, fu adevirată despre ertaciune peeatelmiî lui, întrRCistla în toate, Cbs va se arate, ea ertăciune picateloră noastre atunce se adevirază întru inâBSle noastre, căndft ertăm si noi greslalele priiatiniloru noştri, iară se poatâ face o mulţi destulă pentru pecatele sale. iaste afara di în scriptura sfntă, bine au întieîesu acîasta david, pentru aciia zice psalm, 13, sth, 1, 2, 3. toti se plecară înpreună si netrebnici fură, si nui nece uuulu cine si facă bine. Psalm. 142, sth, 2. zice nu întră în părâ cu sluga ta. pentraciia zice si pavelă la filipe seni, 3, sth, 9. si si mi aflu întru elu ne avendu dereptati mia, cărei di in lige, ce cărei di în credintîa lui Chs. unde zice, Chs si ne înpăcăm cu părăsiulă nostru pănă simtemu pre cale, nu ne îuvatiă pre aciia că putem face destulă, ce numai ce ne învattă se ne înpăcămu cu priiatiuii noştri, în cîastă lume iară nu se facemă destulă pentru picatele noastre, că diră putia face ormilă destulă pentru pecatele lui, înainte lui dum-neziu, Chs îudesîertu au vrută face destulă pentru pecatele noastre, iară diu făcută destulă, cumă zice scriptura pentru ce ara face si omulu destulă? Asia Chs ară fi murită îndesiertă. unde zice Chs, totă pomulu ce nu va face rodă hună tăiatu va fi si aruncată in îocă, bine iasta că noi cu adeverii simtemă în Is. Chs făcuţi spre fapte hune. siva că de noisi nece a cugeta bine nu simtem destoinici, necum a face: 2, cor. 3, sth, 5. că dumnziui acela carele lucrazâ întru noi, si se voimă si si isprăvim după bună voia iui; filips., 2, sth, 13. îarâ aimintre sisi poate schimba arapulă fatia sa: si resulă pestriţîtura lui, asia si noi di în fire noastră putem face bine, cum zice erimiîa, 13. sth, 23. iară de si facem ceva biue nui dela noi, cei dela dmnziu. pentru aciia nu trebuîasce se ne lăudăm cu cei ală altuia, că ce avenul de nam luată dela dmnziu, iară de am luată căce ne lăudăm, cum namu fi luaţi. 1, corinth, 4, sth 7, si 10 glavă, unde aduce sfatulă a 2 tîeri. de înpăcâtoriulă între dumnezeu si între oameni carele Iaste Îs. Chs, nepntindă grăî nemică înprotivă. ce numai ce aducă alte întrebături, si mestecă-turi despre carele noi nam grăită nemică, pildele ce aduceţi pD^inte cumti sau pocăiţii Zachelu, si alţii mulţi, aceştia uumai arata pecătosiloră cumu trâbue se sg pocăîască, si sg sg in-r|parcâ cătrâ dmnzeu, încă niee acela încă nu sau vrută putg intoa(r)ce, de nu îau vrută îndemna si chemă dmnzgu, Math., ;4, sth, 19. Ioan 6, sth, 44. .zice nime nu va pute veni cătrăf pine pănă nul va trage părintele mieu ce mau tremesu pref pine. acîasta bine grăescă că Chs de odată sau jirtfită pentru! noi, si neu spălată că singele sfntiei sale; nece va muri maîj de multeori, rim, 6, sth, 9. iprocl. iară voao nu v6 agîungg| acîasta câ Chs sati jirtfită pentru voi odată; celă gîungheti în; toate zilele în leturghiile voastre, zicgndă jkjiÎij.* arwetţs c*iÎM, iproci. facgndă înprotlva scripturiei sfinte, care zice că numai; odaută (sic) saă jirtfită pentru noî, evreom 10, sth, 14. de alte j pestecături ce aduceţi nainte inprotiva catichizmusiului nostru nu simţii, pîntru acgla noao încă nu ni sg cuvine se le aducemă înainte înplgndu hărtila cu densele, vezendu că unde si unde aii grăită, de direptu dină scriptura sfvntâ, noi încă lăsămă' în locă si păsîmă innainte Ia glavă, 12. de sfvnta apslîască besgrecâ, credemu că domnulă nostru Is Chs, dină ceputulă lumiei pănâ în svărsitîi, sîau alesă sfinţiei sale di în toate limbile ce simtă suptă ceriu, sîau alesă săboră si beserecă sfntă, cu cuventulă si cu dhulă seu celă sfiită (sic), spre vilatlă de Vecie, întruna creditla (sic) direptâ apostollascâ: si crlademu că pre cîastă beserecă o va ţine, si o va păzi pănâ în văcfl. si credemă că noi încă simtemă medularele aceşti! beserece, toti simtemă in credintia apostoliloru. acîasta beserecă sg cliemâ sfiită, pentm căi usibită de alte săboarâ, cărora nu liî capulu Chs, si mai vgrtosui usibită de săborulu sătanel apocal, 2, sth 9. chgmâsg sfiită căi sfntîtâ cu sângele Iul Chs, si cu dhulu sfntă. 1, Corinth. 6, sth 11. simtemă spălata, sfiiţi, si înderep-tatt în numele domnului nostru Is. Chs, si in duhulă dmnezenlui nostru evreom în 10 sth 10. sentemu sfntitî eu jirtfirîa trupului Is. Chs, ce fu odatâ. tit, 3, sth 5. din’ mila lui neu tînută pre noi cu spâlarîa a nascerei de nou, si intru noma dhulul sfiită. Sâbornică se chemă, că în toate vremile au fostă si este, si va fi în lume pănâ în svărsitu. Math, 28. sth 20. mai vertosă în Iggîa noao se chemă sfntă, pentru că se adună di in toate limbile ce. semtu suptă ceriu după porănca lui Chs. Math. 28 sth, 19. Marc 16. 15. luc. 24. sth 47. deanîîa, 1 sth, 8. credemu că domnulă nostru Is. Chs? nau fostă ncce dinioară fărâ beserecă, cumă nu poate fi capulă fără mgdulariu. efes. 1 20 sth 22. 23. fostau besereca si în legîa vechie cătrâ care au grăita dumnezeu prinţi patriiarsî, si' preml proroci; cumu zice si pavelu apslă; evreom, 1. sth 1. de multe ori si în mute (sic) chipuri au greitu dumnezeu. întâi părintilortt, prinţi proroci, i proci. întră acTastă bcserecâ au fosta siiitii cei vestiti, pre carii laudă pavela apsluevrom, H. întracia glavâ în în toată. fostau si iaste si acuma în legîa nao (sic), si va fi în veci, căriia au făgăduită Chs că va ii tottt cu îa până în veci, Math. 28. sth 20. beserica săbornică se înparte în 2, una îaste vezută, altai nevăzută, cia văzută st; cliemâ căi văzută pentru chemare de afara, cărei se aduna di în toate limbele, cu cuvăntulă lui dumnezSu si cu propovedanua evglîeî. Iară parte cia nevăzută se chemă căi nevăzută peiitrucăî sâboruhi alesilortt spre viatîa de vecie, evreom 12, sth 23 că pre acei aleşi numai dumnezeu ii cunoasce, iară noi nu, climă zice pavelu 2. Timoth 2, sth 9. sci dumnezeu carii simtă ai sel. a 2, să chemă nevezntă că chemare alesilonî di în lăuntru de dhulă sfntu si credintia cei întru ei iaste nevezutâ, într aceasta parte a besereciei, nevezutî, simtă toti sfntiî cei prestăviti, cându ziceţi că credeţi întru besericâ apslîască, grăiţi afară de scriptura sută, că cine întru cine nu s6 nădăjduiasce, întracela nu poate crede, că întru carele credem», trebulasce sein chemăm si întru agîutoriu. rim, 10. sth 14, iară besereca nu o chîamă nime întm ajutoriu, că numai pre dumnezeu trebue se chemăm întru agîutoriu. Psal, 49. sth 15. chemăme pre mine întru agîutoriu în zuoa scărbiei tale, si eu te voiu izbăvi pre tine. Erem. 17, sth 5. blâstămată bărbaţii cinesî pune nădejde în oameni. Psalm 145. sth, 3. zice nu ve nădăjduireti în puternici în fii oameniloni, întru cărei nul ispâsenie, pentru acela noi nu credemîi în biserecâ ce în dumnezeu. bine vedemă că nu sciţi voi cei besereca direptă si sfntâ, ce vomă arăta câteva slamne, di întru carele se cunoasce cei besereca sntă. semmilâ beserecei sfnte apostolesci, cu carele se usebîasce de toate, de alte săboară iaste acesta propovedania curată a cuventului Iul dumnezeu, carele iaste esitfl din gura lui dumnezeu siî scrisă de proroci, de apsli, si de evglisti. 5; Moisi, 8 sth, 3. Math. 4. stil. 4. a 2 semnă iaste a vila bine. si a trăi cu tainele sfiite, carele! botezulă si cina lui Chs, a vila cumu Idu rânduită Chs. si au viiată si apslii cu îale, denia, 2. sth, 42, 46, 47. pentru aceia întru care besereca nu serată aciaste sîamne, nice să tînu cumu Hau rânduită Chs si apslii nu se zice aceia curata cei amestecată fiindu întru ia multe 21 H eresuri omeneşti, carele pănâ nu se vom curată nu se chămă, direptâ, nice sfntă. pre aciastîa lesne se cunoasce, care beserecă îi sfiită, si crestinescă. noi credem că cinei afară din besăreca apostolîască nare ispăseme. că cinei afara din beserecă îaste fârâ Chs, efes. 2 sth, 12. că Chs îaste tiitoriu numai tru-r pul ui lut. efes, 5 sth, 23. dereptu aceia fraţilor ti silitive si vot., să fitî medulare lui Is. Chs, lăsăndu alte obicîaiuri onienesci, i carele vă depărtezâ pre voi de beserecă sfntă. Unde aduceţi/ înainte câteva lucruri, una curâtiia au devăstăvnicha. noi vomă grăi pre rându de aciastîa să vază fie cine cei fala voastră; unde pomenit! de curăţie, si ziceţi căi mal mare decâtii căsătoria grăiţi afară de scriptura sfiită că îaste sfntă câsatoriîa căi făcută de dumnezău, încă nainte de căderîa omului, si singură dumnezeu zice, că nul bine omului se fie singură, Iară voi ziceţi-căi'bine, grăind ti înprotiva luî dumnezău. 1, Moisi. 2, sth 18. 1 corinth., 7. stil, 2. zice totă omulft se aibă muîare, si toată muîarîa să albă bârbatu, ca pentru să nn fie cur vie, Iară voi continiti căsătoria înprotiva scripturieî sfnte si sloboziţi curviîa, si necuratiîa. vedeţi că nu silimă noi spre căsătorie ce dumnezău, si scriptura si nerâb daria omului, că seva nu faceţi cu trupultt, cu gândulă totu faceţi. Math. 7, sth. 28. unde ziceţi popa se aibă numai o muîare, pavelă contiuesce acîasta se naiba odată doo mueri, cutn era atunce obiceîulu jidoviloră, cum tălcuîasce si loanu zlataustu, iară doi va inuri*muiaiîa nu continăsce pavelă se nu să însooare. că maî bine să să însooare, decătu se arzâ. 1, Corenth. 7, stil 9. iară curătîeniia noi nu o cuntinim, cine o va pute ţine, si are acela dara, dela dmnzeu. unde graitl dela lakobă de bolnavi seî ungă cu miră. acolîa nu luaţi aminte, că acelu dară de vindecare carele era atunci si de carele grăiasce si pavelă apslu, 1, Corinth, 12, sth 9 acelîa de multă saă obârsîtă de în besîarica luî dmnzău, si cu alte mienimi înpreună; carele numai ce era pentru tăriîa evgliei, ca se crezâ oamenii întru evglie, iară acum de cum deca credă totî în evglie cine pohtîasce mienimi se crezâ pentru îale acela singurul mai marc mieiiune, cmrni zice agathonă. untulă ce pomenită dela îacobu, nu era lecă de a vendeca ranele dină afară, ce era sămnâ de vendecare mienunatâ, cil carele unge apslii pre bolnavi, si fiice rugăciune pre eî: cum fiice si Chs si apslii, în vrăcîuire bolnaviloru, uneori scupiîa si fice (sic) tină, si ungă ochii bolnavuluî. Ioană, 9, sth. 6. uneori numai ce pună mâna pre bolnavi si să vindeca. Maţii. 8, sth 3. altora zice 22 numai cu cuvăutulă si se vindeca. Math. 9, sth. 6. uneori pună numai keskeneulă pre bolnavi si se vindeca, iarâ unii numai din umbra lui petru se vindeca, dlaniîa, 5, sth, 15. unii cu mâhrama lui pavelă apslft, purtănduo la hoinari se vindeca, dlane, 19, stil, 12. iproci. acelă vuită, si acelă obiceîu de ven-decare cu mienuni, numai păuă atunce au fostă în beserecă pana cându au fostă si daralu celora Ia alte mienuni. cum mărturiscscu agatlion, si loanu zlaţaustă, că sau obărsitfi încă inainte de vremile loră. îarâ cine trăiasce acăm cu elă numai pentm dobânda face, se poatâ amâgl ceva dela bolnavi, îarâ cine cuntine faptele bune acela minte, si grăîasce di în scriptură afara, că noi mărturisim cu scriptura sfiită că faptele bune simtă (sic) poaomele credintiei. si omulă creştină trebue se facă bine, în 1, pentru că porăncesce dînn/ău. Psalm, 33, sth, 14. iproci. (2) sg vază oamenii faptele noastre bune sg sg îndemne si ei spre fapte bune (3) sg sg slăvescâ numele lui dumnezgu pentru faptele noastre claie bune. Math, 5, sth, 16. 1, 4, că simtemă făcuţi întru Is Chs, spre fapte bune carele au gătit dmnzeu se îmblăni întru Jale. Efes. 2, sth, 10. si în 1, sth, 4. a 5, nîi a face bine pentru credinţîa noastră ce dirgptă care se arată cli în fapte bune, îacobă 2, stil, 22. de postulă sfnti-loru si apostiloru noi lăsămă în locft, iară postulă vostru f&tiar-nică îaste departe de ală acelora, ca ceriulă de pămgntă. că sfutii în lefg veche au postită aimintrîa. îarâ pentru se întîelegă totă crestinulă căte feliuri de postă ne dă scriptura înainte, si cumu trgbue omului creştină se postescă de acgstg vom grăi pre răndă. 3, feliuri de postă ne dă nalnte scriptura sfnta: (1) îaste postu de toate zilele, căndu trăîasce omulă cu trezrie cu mâncare, si băutura, si dă hară lui dmnzeu, acestă fiallu de postă porăncesce Chs tuturoră crestiniloră zicăndă. se nu sg îngreoîaze inimile voastre cu sâtîulă măncâriei, si beţiei, si cu grijile ceştii lumi. luca, 21, sth, 34. a 2, feliu de postă îaste căndu se oprgsce omulă creştină până la o vreme de mâncare, si de beutură, pentru se poatâ sluji luî dmnzgu mai cu de dînsă si cu inimă trezvâ si plecată, mal văretosă căndu vîade omulă biciul ă lui dmnzeu venindă asuprăî: sau altă nevoe venindă i asupra. asia postiîa Izdrailtenii în legîa văcke uneori întrozi, cum se vîade în carte gîudetîeloru, 20, sth, 26. iarâ uneori în trei zile, si în trei nopţi, cum postiîa îastvira cu fătele sale si cu israeltenii îastvirei. 4, sth, 16. îarâ uneori postiîa întro zi, 1, samoiliî, 7, sth, 6. alte ori si în 3 săptămâni, nemăncăndă 23 bucate alăse, si nebăndil vină, ce rugăădusă (sic) lui dmnzeu cu hicrămi. daniilă, 10, stil, 2, 3. ală (3) postă iaste minunată, carele nu poate fi din putărîa omului, fârâ numai di în puteri lui dumnezeu, căndu ţîne pre omu fârâ pohta măncărieî, si băuturii în multă vreme: în protiva fire! omenesci: asia Iau postită moisii. 40, de zile, si 40, de nopţi în muntele sinaeî 2, Moisii. 34. sth, 28. asia si ilie în muntele Horivulul. 1 ţrstva. .19. sth, 8. asia si Chs, Math, 4. sth, 2. aceştia posturi aflâmă noi în scriptura sfiită; larâ postulă votru(sic)nul nece unulu de aceştia, nece veţi afla nicăiri în scriptura sfiită, se postescâ' cumă postit! voi, ce numai farisei, si cărtularii. pentru acela ce zică Chs acelora, noi încă asia zicernă voao, vai de de voi cu postulă vostru celă fâtlarnică, Math. 23. iproci. cumă vă cîartă si Isaila, 18. sth, 5. iproci. noi nu ne mirămu de postulă vostru, pentru că scimă ce zice pavelă apslă 1, timothel, 4, -sth, 1, 2, 3. că în vremile de apoi se voră lepădă unii dentt credintiâ socotindu duhurile îuslelătoare, si învătîăturile drăcescl. intru fâtîârie grăitori minciuni iproci. Oprindă căsătorita, ferinduse de bucate, carele dumnezeu le făcu de mâncare, iproci. rugăclunla dumnezeu o porăncesce si o îubestîa, caret dinu credintiâ dirăptâ, cu sinereniîa si cu plecare sufletului: larâ rugăclunla fâtlarnică, cărei ca a farisei-; loru, carii trăia cu rugăciuni lungi numărăudă metaniile, si mâncăndă casele veduoloră, cumu le mâncaţi si voi cu canoanele si cu metaniile voastre. Math, 23. sth. 14. luca 20. sth, 47. Unde pomeniţi de curătîîa spre zile mari, noi nocumă să slobo-zimă spre zile mari. ce continimă .necuraţi!a spre cele mici, sciindu că dumnezeu polmtesce dela no! se ne tînemu trupurile în sfntleiue, si în curăţie, si se ne ferimă de totă felîulu de rău. 1, solun., 5. sth. 21. 22. iproci. 1, Petru, 1. sth, 16. iproci. ce vedemti că voi nu tîneti curâtila, cumă, serbaţi în pravila voastră, 100, 28. zicăndă de va vre unulu di în căsători să să tie în curăţie si celalaltu nu va vre, si apoi cela va ffaee vrună pecată neputăndă ţînia: amănduroriî lei păcată, si ^ziceţi, că cîa preotesâ ce vrii se să ţină în. curăţie spre zuoa de pasci că o măncară paserile, larâ popa ce facă spurcăciune cu dobitocuhi spre acîa zi mare nu! fu nemicu, ce s! isprăvi cinulă si fârâ de ispovedanie, si fârâ duhovnică. pocăintla si ispovedaniia ne o dă scriptura înainte se ne pocâimă si să mărturisimă, si să ne ispoveduimă păcatele noastre, ce nu cătră oameni ce cătrâ dumnezău, carele ne si iartă păcatele noastre, 24 1, Ioanu 1, sth 8. 9. upCTK», 8. sth. 47. iară unde aduceri dela lacovu, se si ispovedescă păcatele umilii eâtră altu. nu in-tîelîageti bine cuvăntulu lui iacobii, ce va se zică: că acolo porăncesce, ispovedaniîa păcatelor fi noastre, care mii altă nernică. coi a ne cere ertăciune greslaleloru noastre, dola priiatinii noştri, înpăcăndune cu ol si trăindii în dragoste frătiască, se putem agiuta întru nevoile noastre umilii altuia, cu rugăciunea, cuinii zice. si iiiitî susii, rugativă umilii pintui alţii, cuniu arc zice ispovoduiţiv-ve umilii eâtră alatii (sic) nepotintilo, si nevointile voasti’o, se vă rugaţi unii pintru alţi. si asia roti se vă mântuiţi, si se vă vindicati, făcondii nigacîuni pintru toti, cunui ne în-vatiii pavolii apslă 1, tiinotliei. 2. stli, 1, 2. unde ziceţi dela inatli 3. stb, G. că se ispovedula la Joanii, acul la grăiţi afară de scriptura că nu se ispovcduTii Iul Ioană cest spune si mărturisită păcatele sale cătră dumnezeii, si îripreuiiă îsî cere crtă-clmie dela duinuezău pintru Mesia, că mii uime munal dumnezeu acela, care poate erta păcatele oumliu. pentru aceia să roagă si david, psalm. 40, sth o. si 8 sth. G. unde grăiţi dela lacovfl, 1, stli, 13. zicăndfl că milă nu se înciape dela duinnzeu; noi zicem, asia cu scripturii sfmă • că dionzău in liria, Mutici sale fundă -bunii si sfiită. ne cum să facă rău. ce totfl binele se izvoilasce dela elfi, iacobii, 1, sth. 17. iieco îndemnă pre niine spre reu. Iară căndă ispiteşte dumnezeu, cum ispiti pre Tz-drailtlani, 2, Moise, 17, sth. 2. 3, si pro avram. 1 Moiso 22, stil, î, 2. Ioanu. 1. ce adastă ispite nu era spre rău, ce mimai ce le ispitita îngâduintîa lom; că pre Avramii îlu ispiti dmnzeu. ce nu spre rău, ce spre bine. ca să se arate la lumină si a lave credintia Iul cia maro. asia si pe alţii, iproeî. iară cine zice că noi zicemfl că dumnezeul începătomilă reului aceia minte înprotiva sufletului său, si în a scripturiel sfnto. că noi sciindii si învătiâudii scriptura sfiită nu învătlamu acelia. cela ce au grăita de adastă iaste mal păgână ilccâtu păgăriiî. iară vrăjmaşii si strâmbăturii scripturiel sfnto, si apstli-lorfl, si prorociloru simtfl acela carii înprotiva scripturiel. dim sfatulfl lorii siau făcuţii obicăiu. si ţînâ obidaiurile si îânduîalele sale înprotiva scripturioi sfnto. Mafii. Io, sth. 3, G. de claste 8, lucruri carele aduceţi înainte în, 2. locuri nu să cade se grăimn si aida de pro laie, înplăudu liărtiia. cum ati înplutfl voi fără ispravă , că mal susfi amu grăita, si amil răspunsă despre toate. di iu scriptura sfiită, pot fi vedîa cetitorii creştini cum vodemu că ati uitată ce alt grăită mai susfl, pentru aceia aduceţi îarâ naiute căsătoriia, curâtîănua. popită, untultt, faptele bune. iproci. numai cc puneţi mâncare oameniloră nainto fiartă de dooa ori. de care se scârbesc fi. în. 36. de glave. a catichijmusiului nostru nati putută grăi nemicîi înprotivă, ce atî lăsată toate în locu citmusu si adevărate diîu scriptura sfiită. numai ce vetl se întrebaţi de noi ? de care Ciclic pnlo moi au uu pecoto ti oi» curăţ ft 6 Chs. de co! de după boteză, respimsulă scripturiei sfiite înprotivă răspunsului a 2 fieri, scriptura sfiita ne dâ naiute că dc toate păcatele neu curăţiţii, Chs, si de naiute de butezii, si după boteză, cum singuri voi încă mărturisit!, Ioană, 1, sth 7. zăceudă că sângele luî Is. Chs, ne curătlasce de toate pecatele noastre, dîacă ne curăţia sce de toate nu rămâne dară ne ce unu peeatu necurătită, nece are ti Chs mântuitoriu deplină a toata lumîa, de nu sară curâti pecatele noastre ca si ale strămoşilor îi. dreptu aceia îi minciună, si afară dc scriptură, care ziceţi că au curâtîtu Chs numai pecatele strămoşiloru, că îoanu aimintrîa zice căi jirtvă măngăitoare pentru pecatele noastre: si nu numai pentru picatele noastre ce pentru a toată lumîa: ]. ioană 2. sth 2. si apocalipsis, 13 sth. fi. zice căi giungetii miel ulii inainte de faptulu lumici, de unde se arată că puteri a si folosiilă chinului si mortiei lui Chs, laste di în ceputulu liimiei până In sfrăsitu, si străbate spre toti dela adam până în sfârşită, si aimintrîa niine nu si pooate. înderepta fără nurnai priu sin gete lui Is Chs. rim, 3, sth, 23. 24. Alipisem. 3, sth. !). nice au fostă în legîa viaclie, uice Taste în legîa noao altă indereptare fără care au fostă în Is Clis, cum zice, deaiiiîa. 15, sth, 11. credemu că pentru mila domnului nostru Ts. Chs ne vomă spâsl ca si aceia, adeverii Chs au venita se unplă legîa nu mumii rănduia-lele si obiciaiurile. cc si poruncile si proroeestvile. că obiciaiurile, legiel vechi, era semnele si umbra pat im el oră si mortiei lui Chs. evreom, 10, sth, 1. iară deva au venită Chs sau stersă acelia, că decă răsare soarele pilare întunăara-uiă, Iară cum vedemă intre voî încă nan murită Chs, pentru aceia tîneti si acum obiciaiurile legici vechi, si simtotî totfi suptă umbrii; că nu vau răsărită încă soarele, că ziceţi în pravila voastră că iu ce casă nu va miarge popa. se cade.scă nu laste acolia blagos-loveniă lui dmuzeu. Vai do voî orbi Ioni, si minriunosilorii, că ce zidiţi cu o mană cu cela lalta stricatî, că voi ziceţi < â di în cele 1 0 porunci afară i toate leu pliniţi! Chs catesii diîn legîa vlache, si de altă parte v6 turnat! de le ţineţi făcenduvă singuri mincinoşi, ţiindu molitvird, ag-hdzma, temeiarla, si totii cinuln preutieseu carele era în lege viache. Unde întrebări de credintiă scrisamu inai susii, că, noi crlademu că ne îndereptămn cu credintiă vie, care are fapte bune că credintiă fără de fapte bune îaste moartă; aduceţi nainte cuventuhl lui Chs ce va fii la gludecată, zicându că nu va întreba atunci de credintiă, ce de fapte bune, nu va Chs acolia se arate că sfe indireptă omulil dinii în faptele sale, ce numai ce arată diîn ce se vorfi cunoasce credincioşii cărora leu gâtitu dmnezeu înpSrătiia mainte de făcutulii lumiei, cumu iau si alesu în Chs mainte de fapta bunici, efes, 1, sth 4. 2 Ti- inoth. 1 sth, 9. iară milostenii» noi nu continimu, ce mai vârtoşii zicem se faceţi bine cu toti surumanii iu numele lui dumnezeu, sciindu că milosteniia îaste de folosii, si are tagâdurâtîă, si întraciasta viiatiâ si în cîa viitoaore. 1, Timoth. 4. sth, 8. Despre Icoane. Unde ziceţi că icoanele nu se cuntinescil în a dooa porâncâ, gi'âitî afară de scriptură, cum vomu arăta pre răndii, ce întâi trebue se sciţi că noi nu cuntininni totfi felîuhi de icoane au de chipuri, carelesii făcute numai pentru frămslatiâ, prin case si prin polăti, si carelesii afară de besereca, nicesi grăimtt de iale, ce contininni cu cuvăntulii lui dmnzeu, si cu scriptura sfiită. (1) icoanele ce ziceţi că simtu chipulu Iui dumnezeu, că pre dmnzeu nici în icoane, nece întralte asemenări nu trebue s$lă închipuim, cum continiasce dmnzeu. ishodu, 2, sth, 4, 5, 6. Cuvcntubi domnului lari audiţii iară nice o asemănare au inchipure nati vezutii, iproci. 5 Moise, 4, sth, 15. iprocî. 5 Moise 27. sth, 15. în ceste cuvinte nu numai conţine dînnzSu se nn fie nece unu cliipii, nece o icoană cu care sară arăta chipulu Iui dumnezeu: ce încă scrie si oca pentru ce nu tr&bue să le facă. 1, că pre dumnezeu nice întrunii chipii, nulu pot! închipui, fiindil dmnzeu întru firîa sfntici sale, numai dhit sfiită, loanii 4, sth, 24. 2, Corinth, 3, sth, 17. si prorocii încă au continitft toti inpreună, se nu aseameue pre dnmezău nece întro închipuire, cum zice Isaiîa prorocii, 4, sth, 18. dară cătră cehi 27 Jyet! închipui pre dmnzău. si ce asemănaţi cătrâ dănsulu? deanila 17, sth, 29. rim, 1, sth, 25. că pre dmnzeu nimc nice dinio-ară nu iau văzută; Ioană 1, sth 18. pentru acela- dccă nime nu iau văzută, nulă poate închipui, a 3, că dumnezeu îaste fără începenie, si fără sfărsîenie, îarâ chipurile au începcnie, si şfărsîenie. di întraciastia să arată alave că dmnzău nu cuntine numai se nulu închipuiam în icoane, si în chipuri: ce cuntine si acîasta se nu ne închipuimă nice se le dămă cinste icooane-loră, nice unui chipu, seva fie icooana liu dumnezău, săva a s&tiloru. 2, Moise, 32. sth, 1. 1, ţrstva, 12. sth, 28. denie 7. sth, 40. Isaiîa, 16 sth, 5. pentru acăîa mare nebunie facă acela cărei -închipuescu pre tatălă dumnezeu, in icooane silă dau scrisă înnainte oameniloră prosti, în chipu de omă bătrănu. zică unii că nul cuntinitu a scriiâ pre dumnedîu în ce chîpă sau arătată, răspunsă, seva câ dumneziu (sic) de multe ori sau arătată în chipă de omă, ce uu neu porăncită selă inchi-puîmă ce au cuntenită, zicăndă se nutî faci nice o asemănare, nice pre chipulă mieu, nice pre altora; cuntinăsce pentru ciaste dooa lucruri. 1, că nu va să se cinstescâ nice pentrunu chipă, nice pentru o asemănare, cum vre izdrailtenil selu cinstescâ prin chipă de vitîSlă. care lucru eră idolîe. deanila, 7, sth, 41. iiproci. a 2, că dmnezău nare nice ună chipă, pentru acela nu se pooate scrila. dhulu sfntă sau arătată în chipă de porumbă, si în chipă de focă. Math, 3, sth. 16. deanila, 2, sth, 3. pentru acela zică unii căi slobodă ală scrie cumă sau arătată, răspunsă, volnică an fostă dhulu sfntă în ce chipă sau arătată, îarâ nooa nu ni slobodă alu scruâ, că avemă porunca, în care ne cuntine. seva că cele, 10, rudenii a Iul izrailă în cei, 2, vitîel ce făcuse eruvoamît cinstită pre dumnezău: îarâ rudeniîa Iudei nu vru selă cinstescâ în ciiipuri: patrilarsâsii înainte de moisî au cinstită pre dmnzăii, fără chipuri si fără icoane, adamu, siftu, iproci. pre Chs elfi poate scrilâ dină cătuî omă numai se nu se închine chipului Iul. nice sein pue în beserecâ cumă se se roage cel prosti câ Iul dumnezău. nece sei pue nume pandocratoru. Sciinu si aceia, că în alu 7-lea sâborii care au fostu, alu 2, în vă nicălu, foarte tare au cuntenită. să nu se scrie chipulu iul Chs, nece dinu catul omă văzută si în trupă, asijdere si theo-dosî, si vantilanu înpăratu, au cuntenită sc nu scrie nime chipulă luî Chs. îarâ noi cu tocmală hună, îngădiurnă mai ver-tosă unde scrie si patiraele lui Chs lângă densă cumul restignire, 28 ingrupare, înviere, suire în ceriu, ce mai vertosu lăudăraă si pohtiniă se fie scrisă Clis dinu cuventulă lui între noi. 1 corinth, glava, 3. stil, 3. Iară icoanele altoriî sfnti seva a acarula fie carele punţi în beserecă si li să închină, si le sărută, gicemu (sic) căi idolfia, si pecată mare, că vare ce face omulă fără credlntlâ acela totul păcatu. rim, 14 stil, 23. credîntial dină auziţii, auzitului dinţi cuvăntulă lui dumnezeu rim, 10. stil, 17. ce cuvăntu are pute aduce cineva dinii scriptura sfiită, camă să arate că icoanele sfntiloră trebue să le pue în besăreci pintracela ne avăndă nece o scriptura sfiită de pre acestti lucru foarte tare gresiescu, si făcătorii, si cinstitorii icoaneloru. si de ceştăsl răde dumnezeu. Isaia, 44, sth, 15, 16, 17, 18, zicendă tae unii lemnu denii pădure si dintrună jlărabă si face focă să să încâlzascâ, si sesl coacă pită, dinii trăită dărabii isl face dnmnezău, si i să închină, iproci. de aceia grâlasce prorocii, da vidă, Psalm, 131. sth, 12, 13, 14, 15 16. si, 134, iproci. după adastă după toate, nice o pildă nau nece di în pa-trîlarsî nice dinii proroci, nece di întraltî oameni sfnti, să fie făcută cânduva chipuri si să le pue în beserecă unde sau rugată lui dumne/ău. Ijrâ unde aducă pilda lui solomonă că au făcuţii hirovimî si Iau pusii în beserecă. si moisil în cortulu ce făcu, aceştia nemică nu le folosescă: că moisil, si solomonă au avuţii porăncâ a îavîa de pre aceste si au putută face, Iară noi de pre acăstia navemă porăncă, ce mai vertosu contenălâ. dupâ acăia nu era scrisă acelîa se le cinstescâ, au să li se roage cineva; nice eră frică se le -întoarcă cineva spre idolie, că eră în oltaru, di in lăiuitru de zavesa besericiel, de nu le vedă mme, fără numai popa, încă numai o dată întrană ană. evreom 9, sth, 7. unde ziceţi că nu cinstiţi şarurile si lemnultt, ce sfiitulă ce arată icoana, îndesiertă grăit! că nice ună sfiită, nece dinioră nau pohtită dela noi acăfa, nece pohtesce. deanla 10. sth, 26. apocalipsis, 19. sth 10. seva ce grăit! voi afara dină scriptură, ce au cine cinstăsce pre dmnzău, au pre alţi sfnti în icoane totă Iaste idolie. că acîasta trăbue să scit!, că în trei chipuri isl face omulă sie bozii (1) căndu găndăsce omulă cu minte sa, dmnezău întraltă cliipu de cuniu sau arătată noao în scriptura sfiită, de găndăsce 29 fîntraltă chipft de cumă sau arătata: niee intnuiă chipti, nu ;gandăsce atunce pre dmnezău, ce numai cliipzuitura crierului omeneseu cugetăndusî sîe bozi. bine zice de aeîasta agathontt, de pre acăstîa, tălcuindu cuvintele luMs nâviiii, glavă, 24. sth, 14. si zicăndu: sfntulă Isusu naviiă, văzăndti în inimele Israilteniloră cugete despre dumnezău, care nu se cuvenila lui dmnzău, zise lorfi să lasă acella cugete: că vare cine găndesce despre dmnezău aîmin-tria de cumul sfiitila sa, acela dmnezău străină, si Idolii poarta întru inima sa. efesenii mainte de întumarîa loru cătrâ dumnezău, cinstiră pre dumnezău ce au fâcutu cerîulii si pămăntulă: asijderîa si galatănii: încă pavelă apslă de efeseni le zică că simtă fără dumnezău. efes, 2. sth, 12. de galateni zice, că au cinstită ; pre dmnezău cărei în firîa loră nustt dumnezăî. galateni, sth, 8. pintru acăla că pre dumnezău cinstită fără de Chs. că au eine tăgaduîasce pre filulă acela nece părinte nare, 1 Ioană 2. sth, 23. (2) rădicaşi sîe omulă boză, căndă cinstîasce pre dmnezău aimintrla decămu sau arătată în cuvăntulă lui. că oamenii căndă cinstescă (sic) pre dmnezăă, cu cinste gândită cu ' Cugetulă lorii, atunci îsl facă boză întru cugetulu loră. Agathonă, zice că păgânii ce eră în pămăntulă cananului, pentru acăla nau vrută să cinsttască pre dumnzăulu Izrailteniloră, că le era . frică, că de voră cinsti pre dumnezău, aimintre ^ecumu pohtăsce sfntiîa sa, ei asia nare cinsti pre dumnezău, ce pre cugetulu loru. Sămarinenii cinstilâ pre dumnezănlu lui avramă, si aiul isacă, si aiul Ilacovu; si aşteptă venirla Iul Chs. încă le zice Chs voi cinstit! pre care nu scita, ioană 4, sth, 22. pintru acăla Că pre dmnezăulă celă direptu ei cinstiîâ cu cinste aflată de oameni, dmnzău la osila prorocu, 2, sth, 16. zică Izdrailtăniloru: si nu veri zice mai multă mie balulti mieu: cu care cuvinte arată, că Izrailtăim carii cinstilâ pre dmnzăulu dereptă întracîalla chipuri, si obiclaiuri, si nume, ce cinstilâ păgânii pre dumnezăulă loră pre baală pintru acela pre dmnezăulu dereptă îlă făcă Idolulă baală. si sfiitila sa urâîâ pre ei, si nu primiiâ cinstîa loru. 1, loanu, apstlă, 2, 24. zice ce ati auzită dină tăi să rămăla (sic) întru voi, si săva rem(â)ne întru voi ce ati auzită dină tăi, voi încă întru filulă si în părintele veţi rămâne, de acăla se vlade aiavla, că vare cine nu rămâne întru învătlătura apstliloră, si a prorociloră, ce caută cu altă fialîu de cinste a cinsti pre dmnezău, aceia nece în tatălă nece în filulă nu re-mănă, ce mimai întru idolîîa (sic). (3) oră atuncisi rădică sîe oamenii idolu ; căndă dau ce laste singură aiul dumnezău, 30 oameniloru sau altoru fapte; că seva cui o vorti de slava lui dumnezeu pre acela silii facti sie dumnezău. cumti sg arată a lave. 1 Moisiî, 30. sth, 1, 2. căndii zică rachifla câtră Iacovu, dăm mie feciori, că de numi veri da eu voiu muri, iarâ iacovu răspunsă eî, si zise au doară simtti eu dumnezău carele au oprită zgăulu tău să nu nască. 2, ţrstva, 5 stil, 7. căndii ne scrisă (?) carte craiulfi sirănilorti, la craiulu, Izdrailteniloru, cum se vindece pre namanu, de stricăciune iară elfi întielegăndti si văzăndu aclasta elusi rupse veşmintele sale, si zise au doară simtă eu dumnezeu, ca să omorti pre cineva si iarâ selu înviezti, sciindti că numai dumnezău poate vindeca omulu de străcăciune, pentru acăîa ce era alui dumnezău elu nu luâ pre sine, sciindti că dumnezău slava sa . nu o dă altuia, isaia, 42. sth, 8. zice eu simtti domnulti, acestai numele mieu, si slava mia nu o voîu da altuia, si cinstîa mia idolilorti. si, 48. sth, 11. despre chemaria sfntiloril întragiutoriu. seva cumti si săva pentru ce chemaţi sfntii morţi întragiutoriu, făcăndule icoane si ţiindule sărbători, si rugănduve se ve agiute la nevoia voastră, toate le faceţi afară de scriptură, cumti am arătată si mai susti: că despre aclasta nece aveţi porăncâ dela dmaezău: nece sfntii lui dmnezău au chemaţii pre alţi sfnti morţi întragiutoriu lorii pece dinioară: *Pece citim în sfnta scriptură să ne fie f&găduM sfntii morţi că ne vorfi agîuta, cânduî vomti rugă. Iată dumnezău nu ne învatîâ se zicemti întru nevoia noastră, scoro pomostnice niculae pomozi naini, nice ne zice să zicemti ne imami inoîa pomosti ne imami inoia nădejdi razvâ teve precista, i prociia, nece ucenicii cuprinşi de volbură pre mare. nu striga pre Mariia, sau pre svetî Nicolae, ca pre Chs, zicendu, doamne măntuiascene că perim. Mathel,' 8, sth, 25. Osila 13, sth 4, încă zice nu trăbue să cuuosci altă dumnezău fără de mine, că nu iaste altti izbăvitoriu fără de mine. erem, 17, stil, 10. 5 Moisii, 6, 13 si 10. sth, 20. pre cinelu chemămti întragiutoriu trăbue să si credemn întru elti, rim, 10. sth, 14. în sfiiţii cei morii nu credemti, drepţii aceia nu trăbue sel chemăm îl întru agiutorlu unde ziceţi: că rugăcîunîa sfntilorâ celorti vii iaste de trebă înainte lui dmnzău, dară acelorti morţi căce nară fi de treba? respunsîi, mare osăbitnrâ Iaste între sfntii cei vii si între cei morţi: că de cei vii ca se să rooage unulti pentru alaltti, 31 — avemu porâneă si pilde multe diîn scriptura sfntâ: îarâ de cei morţi sei rugămă, sau săi pohtimă întragiutoriu, înainte Iui dumnzău, nice avemfl porăncă nice pilde în scriptura sftită. a 2, de sfiiţii cel viî carora li se pohtîasce rugâciunla, simtă aîave cu noi: îarâ ceî morţi simtu acuniu în ceriu, si nu potu 'fi si cu noi pre pămăntă, că numai dumnzeu laste pre tutindire de odată, eremie, 23, stli, 24. eu inplu ceriulu si pămăntulă. de sare ruga cineva diîntre noi vreunu omu caruîa are lî în erusalimă, sau în tlarigradă sau în roma, pre acela Iară face idolii, că acela nu scî nemică de noi, ca si idolulu. dară cum nare face idolie cela ce trăescu pre pămăntă si se rooagă celora cesîl în ceriu, carii nu sciu nemică de nevoile noastre, ecles, 9, sth, 7. îarâ noi pre sfnti îi cinstiinil cum să cuvine, si cumu ne arată diîn scriptura sfiită, si le lăudâmtl faptele si credintfa lorii cla bună, îarâ întragiutoriu nuî chemămii, ca necă ne porăncesce dumnzeu, nece pohtescu ei, ce încă sau apărată cum amu arătată mai susă; îarâ cinei cinstesce pre sfnti cu ce cinste nică au pohtită nice o pohtescu, aceia nul cinstescă cei hăglo-corescă, cum aî cinsti ună omă prostu cu cinste împărătescă. De 10 lucruri ce aduceţi, despre legîa voastră, nu nii voia se grăimă de toate pre răndu, pentru că multe aduceţi di în scriptura sfiită, si ne place si nooa, si amfl vre se grăiţi de toate după scriptura sfntă, cum amă grăită si noi mal susu. îarâ unde aduceţi cruda lui Chs, că n cinstiţi, pentru că slauj vărsată Clisu singele pre densa, faceţi idolie mare, dăndă cinste' ltu Chs, unui lemnu. că cruce nu neu răscumpărată pre noi, ce Chs. că decâ ziceţi cruce! că laste făcătoare de viiatlă, si o cinstit! asîa tare, pentrucă au fostă aşternută lui Chs si sîau vărsată siugele pre Ia, dară căce nu scriîati si pre Iuda si sălă cinstit! si selă sărutat!, că elă văn^ti pre Chs sesî vîarse sângele-pentru noi, si elfi fu mai vertosii Aocâ mortiei lui Chs, si căce nu cinstit! si pre pilatu, si pre toti jidovii carii omorară pre Chs, decăî lucrulă asîa câce nu scriîati scupilatulă si tina Bă le sărutat!, că făcă Chs mienuue cu dense. loauu, 9. sth, 6. Ziceţi că dc nară fi fostă ci ucla nare fi fostă ispâseniîa oameni-loră, ce grăit! înprotiva scriptureî sfiite, deaniia, 4. sth, 12. nuî suptu ceriu întraltulă ispăsenie, fură numai în Chs. •—^^Noda ne laste mila fratiloru de voi, văzăndît că înblati după obicialurile omenesci, si depărtânduve de scriptura sfntă, silit! să ve îndereptati după obicîaiurile omenesci. căutati ispă- 32 senila afară de Chs, căutăndâ apă vie în fântâni seci: rugămuvă să vă socotiţi, si să părăsiţi năemitii si să silită a mîarge la păstoriula cela buna Chs, si a intra în staula, si a asculta gla-suia sfntiei sale, si crădemtt că veţi face, de vetî fi de oile lui; că oile Iul ascultă glasulft lui. Ioana 10. sth, 27. si ascultăndu, mila domnului se fie cu voi cu toti amina. f vărtile scripturiei sfiita, în minierii semtu, 66. Cărtîele ; tSstămăltuliu vecliiu, săntu, 39. aluî Moisiî. 5. cărţi, de spre zidiră liiimeî. de spre esire de în egypetă. de pre obiciaîurile : levitiloru. de spre niimerulă oameni lorfi, si de spre adâosetuia legiei, 12. cărţi de istorii, aiul is: nâvinu. 1. gîudetiloni. 1, i:'"ai rufe, 1. alui sainoilfi, 2. a în pă raţii orii. 2. croirii ci. 2. aluî ezdra. 1. alui neliimie, 1. a îâstiviru. 2. 5. cărţi scrise pre versuri, aluî iovii. Psaltire, pildele, carte popiloru. cântecele , căntecelorii. cărţile prorocilorji. 17. Tsaia. eremia, si plângerile erernieî. "Kzccheilfi. Daniilîi, Osiîa. loîiu. Amosu. Avdiîa. Iona. Mechia. Naumu. Aavacmmi. Sofronie. Agia. Zaliaria. Malakia. Cărţile testamentului nou. săntu 27. 4, evangelisti. Ma-theiu. Marcu. Luea. Ioană, deama. aluî Pavelă. 14. cârti la rimleni. la corintheni. 2, Ia gălâteni. la efeseni. Ia fîlipiseni. la coloseni. la soloneni. 1, 2. la timotliol. 2. la titiî. la fili-monă. la jidovi. 7. căiţi depreună. aluî Ilacovfi, 1, 1 aluî Petru. 2, lui Ioană. 1. 3. a iudei. 1 apocalips. Ioană. Cuprinsătura. si părţile îuvătîăturioî, de spre credintia cre-SiiiiIâsCâ. Ou întrebări, si cu răspunsuri, denii scriptura sihlă. 1. întrebare, ce veselie au măngăiăre ai tu bme, intru viaţia ta. si în moarte îa? respunsii, aclasta că si cu trupul.fi, si cu sufletulu; au voîu vila an volu muri eu sânţii alu donului (sic), si alii rescumpărâ-toriului nheu aluî Is. Chs. carele mau descumpâratfi, dinii toată putere dracului, si acum încă asie me ţine si me pa/esce, cum mi sânt toate spre ispasenîe. cunni zice sfiiţii pavevelii (sic) apsbi, la Tinderii. în 14. stli, 8. au viei mi au inurinui, ai di unul ui săntemu. si 1. pătru, 1. sth, 11). răscumpăraţi sâuteti, cu scumpii sângele lui is. cli. si la rimleni. 8. sth, 28 zice scimu că celora ce iubescu. pre dmnezeu toate le sânt pre bine. 2. Dare câte lucruri trebucsce se sch tu, vietiuindu cu aciastă mângâiare ciunti se fii fericită. în viatîa ta si în moarte ta. Trei. colii dintâi, se sciu că tul de mare nevoia ine, aldoîle: cumu me volu izbăvi de nevoia me ce mare. alu treile. cu ce nmltiămită me tîîu domnului pentraeiastă rescumpărare, asia cum zice Chs la math. 11. sth 28. 29. veniţi cătră mine totî cei usteniti, si eu voîu odichni pro voi. luaţi giugulit mieii pre voi si ve învătiati de mine, că blândă sânt ii si smerită, cu inima, si veţi afla repausfi suflet eloni voastre1. Parte din tăi. o. De spre nevoia omului. De unde vei cunoasce oame nevoia ta ? din lege lui dmnezeu. ciumî zice pavelă, la rimfi. ?>. sth, 20. câ prin legei cunoscere păcatului. 4. Ce poftesce la noi lege lui dumnezeu / îmatiă ne pre noi dommihi nostru is. clis, la sfiitulii math. 22. stli, ‘>7. iproci. intro cuprinsetură unde zice. îndrăgeşte pre donmuUi dumiiezeiilu tău, cu toată inima ta. si cu totă sufli‘tulii teu, aclasta! întâi si mai mare porăncâ. a doao ce sc asamănâ accstila. iubesce pre priiatinuhi teu, câ si pre tine. întraceste doao porunci, toată lege si prorocii se ţinu: o. Dară putele vel tine a o ost o toate întregi? Ra nioe cuinii că dinfi fire suiitu plecâtorîii spre urâciune domnului mieu si prilatinulul mieu. cuinii zice pavelu la efes, '2. sth, 3. dinu fire eramii fii maniei. 6. Dară de unde îaste asie mare râsipitura fire! omului? din căzătura lui adam si a ev ei asie cum, amu noi tot! nc prir.demu si ne nasccmă în pecate. ciiinft zice pavelu la rim. o. stil. 12, întră picatul fi în lume pentru omfi. Psal. 8 sth, 7. zice eu în strămbătate sStntîi începută. si în pecate mc născu maica me. 7. au doară lasă dninzeu păcatele fără bătae? ba necc cum nu le lasă, ce dinii gludetîuluî (sic) cehi dereptii, si în vreme de podoabă, si în vecie ne eîarta cu bătae si cu bicîit, prin pecate. cum zice. la o. carte aiul Moi sil. 27, sth, 26. s6 fie blăstămatfi vare cine nu va române în toate, cosă scrise în cavrte (sic) legic! se le facă, acele toate. Adoa parte despre răscumpărare omului. 8. Pentru ee amil siutemu vinovat!, a păţi bătae si bicîu primi pecate, si în vreme de podoabă, si în veeîc avem dară ceia cu ce se ne înpâcâmu cu dumnzeu, trebuîasce au no! singuri sâ facemfi destulă. au pentru altul ă se ne înpăcârau cu dmnnzău. cumul înbit'ie. 2, stil, 17. dină poamele pomului, schitului răului si binelui, se nu mănânci că vare în ce zi veri manca tii veri nuni cu moarte mortiei. cum. zice si pavelu. la rimleiu. 8, stil. 3. 4. că era neputintla legiei fiindu slabă pentru trupă, (lunmzâu pro filuh'i lin trimetiendu întru chipul» trupului pecâtosii, că ace dereptate a legiei se o înple intru noi. !.). Dară pnternfi face de noisl destulă pentru pecatele noastre ? ha nice dintro parte, ce mal vârtoşii ne multimu si ne sporimu păcatele diu zi în zi. cum zice la math. 6, sth, 12. si ne Iartă noao penatele noastre. 10. Dară ce îripâcătnrni trebuîasce se eăutămu carele se facă destulă pentru noi se ne înpece cu dumnzeu? Celace fu deodată si oii ui si dmnzeu dereptii. cum zice Isaiia. 7, sth, 14. adecă o vergură întru sine au prinşii, si va nasce fiîu, sii veri zice emanoilă, ce se zice cu noi dumnzeu. 11. Cine îaste dară îtipăcătorui ? 36 Căi dommtlu nostru Is Ohs, că elfi âmblă între noi si intre dunmzeu, de ne înpăcâ cum ne arată noao credintia apslilortt, si ne învatîă întro cuprinseturâ. cum zice pavelfi. 1 timoth. 2 sth, 5. imului înpăcătoriuluî dunmzâu si oamenilor» omulfi Is Clis. 12. Care îaste credintia apsliloni? Aciasta. 1. Crezu întninulfi in dmnnzcu în tatălfi a totfi puterniculu, în făcătoriulii ceriului si a pământului. 2. Si în Ts. Clis, întninulfi născuţii a lui fiiiu, si donmu alii nostru. 3. Carele se prinse dinfi dlmlfi sfntu, si se nascti dinu Mariia vergură. 4. Si răbda supţii pilatfi dinii pontă, restignise si rniiri silfi îngrupară, pogorâ în îadu. 5. Si se sculă atreiâ zi dinfi moarte. 6. Si sui în ceriu, si sîede dia derlapta tatălui, duranzeuluî, atotu puterniculfi. 7. De unde va si veni, a gîudeca vii si morţii. 8. Crezu în dhulii sfntu. fi. Crezu o beserecă crestiniască, si uniciune sfntiloru. 10. Si ertânc pecatelorfi. 11. Si scularia trupuriloni. 12. Si viatia de vecii aminfi. 13. în căte părţi se înparte cretintia (sic) apstlilorfi? în trei parti, că ce dinfităi îaste despre tată dunmzeu, si despre roditura noastră, adoâ despre fiiulii Iui dunmzeu, si despre rescmnpârătura noastră, a treia despre dhulfi sfntu, si despre sfinţitura noastră. 14. Pentru ce pomenimfi trei, tatălfi, fiîulu, si dhulfi sfntu? pentrac&a că dumnezeu îutru cuvfintulu seu celfi sfntfi. asie sau arătată. cum aceste trei fetie s6 s6 despartiă una de alaltâ, celfi unft dumnezeu dereptu de vecie, cum zice loanfi apslfi. 1. Carte. 5, stli, -7. că trei sămtâ carii mărturistecu în ceiin, tatălfi, cuventulu, si dhulfi sfntfi, si aceşti trei unulfi sămtu. 15. Despre tatălfi dumnezeu, ce crezi? căndfi zici si măr-turisesci, aciasta. crezu întnmulft în dumnezeu în tatălfi atotu puternicii, în făcătorlultt ceriului si a pământului ? Crezu aciasta că tatălfi de vecie, domnului nostru aluî Is Chs. cela ce dimitru nemica elfi toate lîau roditfi, si mie — 87 — încă mii părinte si dumnezeu prind Ts Chs. curmi zice pavelă, la jidovi, 11. sth, 3. cumă carile eră nevezute se fie văzute, si la galat. 4. sth, 7. aemîi nu esci slugă ce fiîu, iară. se esci fiîu, si mostiainl a lui dumnezeu primi Is Chs. 16. Ce laste socotiiitîa lui dumnezeu ? Că laste sciintîa si putere lui dumnezeu pretntindile, cu care au rodită cerîulă si pamăntulă, si cu toate faptele înpreunâ, si cumă lere ţine cu mana. asie le ţine si le înderăptă, asie ciunti farâ sfatidul celu dumnezăescă nemieă se nu fie. cumă zice la deânie. 17. sth. 25. dăndă elu tutiiroril viîatîă si suflare si de toate, si la efes. 1. sth, 11. zice carele face toate dupâ sfatulă voie! lut. 17. Despre filulii, dumnezeu. Pentru ce se chlaraâ filulii lui Dumnezeu Isus, ce se zice ispâsitorlu ? Pentra cîasta că pre noi ulan spăsitu si ntau răscumpărată, dinii toate păcatele noastre, cumă zice singură Chs. la math. 1. sth, 21. si vei chema numele hu isus, că acela va izbăvi pre oamenii sel dinu păcatele lorii, si Ia deân'ie, 4. sth. 12. zice nu laste întraltulu în nime spăsenie, si nu laste alţii nume dată suptă ceriu întru oameni, pentru carile se cade -noăo a ne mântui. 18. Pentru ce să chîamâ Christosft, ce să zice unsulă? Căi rânduită dela tatălă, sil unsă de dlrnlii sihtă, prorocu mare si popă, si îuperatii. cuniu zice pavelă. 1. corinth. 1, sth 30. carele! pusă noâo dela diunnezău, îritidejicmne si răscumpărare Îs. Chs. si la Ioană, 1. sth, 18. zice pre dumnezeu nime nu Iau văzută nice odată, ce numai unu născută filulă, carelei îu senulfi tatălui acela ni Iau spusă noăo. si la jidovi. 9. sth, 28. zice că Chs odată să jârtfi să Ia păcatele a mulţi, si la rimă. 8. sth, 34. zice că Chs au murită, carile au si învisă, carele! de derlapta lui dmnzău, carele se si milculasce pentru noi. Psalomu. 109. sth 1. zice zise domnulă. domnului mieu, şezi de derepta me, pănâ voln pune pizmaşii tăi suptă picioarele tale. 19. Pentru ce să chîamâ Chs, unulu născută aiul dumnezău fiîu? Pentru acela ca numai elă laste filulă firieî lui dumnezău cela celă nască tatălă mainte de veci. cuniu zice psalom. 2. sth, 7. domnulă zise cătrâ mine, filulă mieu esci tu, eu astăzi nâscuiu te. 20. Pentru ce zici lui Chs căi domnul fi nostru? Pentru că niau făcută, cu sângele lui celu scumpii uricasii lui. cunul /{ce Ioana apslu 1. carte. 1 stil, 7. si sângele lui Is Chs a fiîului seu ne curaţiesci' pre noi de totfi pecatnlu. 21. Dară ce crezi căndfi zici se prinse dinfi dliulu sfntu si să nâscîi dinu Mânia vergurâ? Crezu că au luaţii fiîulu lui dumnezeu trupu 111 C oiiiG^ niascâ, dinfi trupulu si din sângele Măriei vergură, pentru darulă dhnluî sfntu. canin zice la luca 1. stil. 35. dhulfi sfntu va pogorî pre tine si putere celuia de susil te va utibri. dereptu aceia si ce va nasco denii tine sfiitul fi, chemaseva fhulfi lui dumnezeu. 22. Dară ce crezi căndfi zici si rabdă? Acîasta. că în toată viatia lui ce mai vârtoşii la moarte lui, răbda măniia lui dumnezeii, pentru păcatele noastre, cunnl zice petru apslu. 1. carte. 2. sth. 24. carele păcatele noastre elu le rădică în trupul ii lui pre lenmfi, cu a caniîa vane nemfi vindicatfi. 23. Dară pentru ce au răbdaţii Chs, snpt.fi pilatfi dinu pontă? Pentru că elu iiindft ne vinovată elfi fu gîudecată spre moarte, înnainte de omfi de pre pământii, ca pre noi să ne ia de supta guwletiu lui dumnezeu. cum zice la luca. 23. sth. 14. zise pilatii nici o vină na afktti în omidă acîasta (sic). 24. Dara pentru ce sau răstignită Chs? Pentru se ia blăstăiunlfi mieu pre sine. crinul zice pavelă, la galat. 3. sth. 13. Chs niau desemn paraţii din blăstămulu legici, căndfi au fostă pentru noi blâstăimi, ca iaste scrisă se fie blă stăm atu totu celu spănzuratu pre lenmfi. 25. Dară pentru ce au murită Chs? Centru că dereptătiel lui dumnezân, aîmintre nau vrută pute face destulă pentru păcatele noastre, cumtl zice pavelă la jidovi. 2. sth, 14. Chs cum cu moarte sa să zdrobască pre carele ave putere pre moarte ce se zice diâvolulii, si se sloboază pre ceia ce eră de frica mortiei, în toată viatia robi. 26. Dară pentru ce să si ingrupâ Chs? Pentru se arate cu adeverii că au rmiritu. cum zice la, Math. 27, sth, 59, 60. Iosiffi căndfi luo trupului Îs silfi puse în mormântuhi seu. — 39 — 27. Dară pentru ce zid că pogon în iadu? Pentru se mG niăngălu cu adastă bucurie întru amărăciunile inele, că domnulfi mieu Îs Chs mau răscumpărată dinu toate muncile Iadului. cu chinurile lui cele nenumărate ce păţi si în trupă si în sutietu; ciunti zice isaia. 53, stil, 5. elui Mesila ce lud durori pentru hideniile noastre, si 1, samoilu. 2. sth. 6. zice domnulu omoară si iară învie, oboani pană în iadu si iară scoate. 28. Dara pentru ce sau sculată Chs? Pentru st" ne facă părtaşi întru bunătăţile ce au dobândită cu moarte sa. cumu zice la riinleni, 4, sth 25. carele fu dată pre moarte, pentru păcatele noastre, si sau sculată pentru înde-reptâtura noastră. 29. Dară aciasta cum o se întîelegi, si să sui la ceriu, că Chs se sui în vedere apsliloni în ceriu, se siază de direpta tatălui, cumu zice. la deanie. 1, sth 9. în vedere ochiloru se sui. 30. Pentru cei pusesl. aciasta, siede de aderîapta tatălui? Că Chs pentrace sau suită în ceriu, cum elu se se arate dîacolo căi căpulîi besericiei sale. cum zice pavelă, la. efes. 1, sth. 20, 21, 22. tocmi pro Chs de detiapra sa în ceriu, mai susă de toate puterile, si pre elu puse capă besericiei sale. 31. Dară pentru ce va veni Chs, a ghideca vii si morţii? Pentru sd ne ducă pre noi cătiă sine intru slava ce de vecie, cumă zice Chs la Maţii. 25, sth, 34. at.iinee va zice înperâtulu celora dd direpta hu veniţi blsloviţii tatălui mieu si moşteniţi înperâtiia. care ia gătită voao dinu începutulu lumiei. Despre duhulu sfntu. 32. Ce crezi despre dhulii sfiită? Crezu căi unu dumnezeu direptă de vecie, cu tatâlă si cu fiîulă, si mc va face mine pentru cmliutiâ direptă se aibu parte in toate bunătăţile Iui Chs. cumă zice la deănie 5, sth. 3, 4. câce au inplutu satana inima ta se minţi dhulul sfntu, că nu minţi a omu ce lui dumnezeu, si la galat. 3, sth. 1.4. zice se priiinim făgăduîala dhulul sfntu, pentru cvedintlă. 33. Dară ce crezi despre beserica silită, ului Chs? Crezu că tiiulu lui dumnezeu, dină toate liinhele stau alesă s'ii gloată spre viat Ia de vecie, cârti o ţine eu dlmliî si cu curentului celu silită, si crezu că eu iucă sântă si voîu fi in vecie unul» din gloata lui si parte din trupui, cum zice la ..... 40 — Math. 10, sth, 18. spre aci asta piatră volu zidi beserica me, si porţile iadului nu voni învinge ci. si la 1 corinth. 1. stil, 8 zice dumnezeu voi întări pre voi până iu sfărsitu întru nevinovăţie. 84. Dani cel unidune sfntiloru -' Căi aciasta cum tot! credincioşii se albă parte în T.s Clis, si în bunătăţile lui si în toate darurile ce au luatu dela dumnezeu spre ispăsenila prilatiniloru. si l Toami. 1, sth, 8. zice se aveţi si voi mprcunare eu noi: si înpreiinare noastră laste cu părintele si cu filulul cu fs Clis. 85. Ce crezi despre ertăclune pecateloru? Crezu că dumnezeu pentru faptele lui Clis cele destoinece au pusu gtosii toată pomana pecatoloru noastre si pre mine mau dăruiţii in darii cu deivptate lui Îs Clis. ciunti zice pavclu. 2. corinth. 5, sth, 9, 21. că dumnzeu eră întru Chs, înpăcăn-dusî sîe lume, ne numindu lorii greslelele lorii, că cela ce nu sciîfi pecatulu duninozeulu puse păcatfi pentru noi. ca să fim not dereptate lui du muz eu întru elfi. 80. Cum fi te vei înderepta iimainte lui dumnezeu? Numai cu crcdintîa ce crezu în Is Clis. asie cumii fără de toata destohiiciîa me numai dinii mila lui. dumnzeu, miau daţii si miau dăruiţii cu faptele si cu dereptate, si cu sfnţiia lui Chs, cum zice pavcliî. la riin. 8. sth. 2 1, 25, 28. înde-reptă sc vonî în dani dinii mila lui dumnezeu, pentru răscumpărare lui Ts Clis, pre carele rundul dumnezeu se fie jărtfâ hipăcătoave. cu credintlă în sângele lui. dereptii acela ţinemfi cu adeveniţii că omulu si indereaptă cu crcdintîa, fără de faptele legici. 87. Cei crcdintîa derîaptâ si spăsitoare? Nul numai cunuscăturâ. cu care erezii tare toate cate au arătată dumnezeu in cuventulu seu. ce si nădejde «devenită amil cu care erezii ertăclune păcat cloni. si viutia de vecie mi va dăriu pentru destoinicna iu Clis. cumii zice la loanu. 3. sth. 33. cela ce priimesce înărtmiia Im. seninhiză că dumnezeu laste ade venit ii. 38. Pentru ce nu potfi fi faptele uoast.ru harnice înainte lui dumnezeu ? Pentracela că faptele noastre carelesii maî Iunie în cîastă lume. îalesii indiViertii. cumii zice IsaiTa. 04. stil. <>. că toate ilereptătile noastre, sănni că o cârpă de miliare necurată. 41 39. Cumu nu ni st; cuvine necc unu bine dinu faptele noastre cele bune. unde dunnizeii fa gâdili a se e Mae pentru faptele bune ? Acîasta dobândă nu se dă pentru hârniemt. sân pentru destoinicila, ce se dă in darii si iu cinste, (litiu mila lui dumnezeu. cumu zice la luca. 17. stil 1. asie si voi căndii faceţi toate eesfi porâncite voao ziceţi că slugi netrebnice sen tei nu. că ce amu luslu dai ori a face aceia amu tăcută. 40. Spre ce veselieti faste tie scul ard1 trupului Acîasta că trupulu mieu încă se va scula, cu putere trupului lut Chs, si Iară se va înpreunâ cu sufb;tuld mieu, si se va asemănă cu trupulu slăvitu aiul Chs. cumu zice pavelfi. la filipu. 3. stil. -21. Is Chs. carele va schimba trupulu smireuiei noastre, câ se fie închipuită, trupului lui celui slăvită. 40 (sic. ). Ce veselie ai cfimlu zici crez fi veâtîa de vecă? Acîasta că după aclasta eu voiu fl de plinii mereeu intru fericăciune de vecie, ciuiul zice pavelă. 2. corinth. 5. sth. 2. câ de acîasta suspinâmă jăluindă se ne înbrăcănni in sălăslulu nostru celfi de snsă. De spre semnele sfnte a milei Iul Dumnezeu în Chs. Pentru că ne face numai singură, credintîa de avemu parte în Chs. dară de unde se izvorosce ercdintla ? Del a dlmlu sfiită ce u îiicâlzesce cu prnpovedauiîa evgliel. si o intâresce cu semne sfiite, earclcsft botezulu, si cina domnului, cumu zice Ioană, 3, sth. 5. de nu se va nasce cineva din apă si dină dliă nu va pute întră înpevâtna lui dinuezmi. si la rhn. 10. sili. 17. credintîa iaste denu tranzit ă, aii/itulu faste dinu cuventu lui dumnezeu. la maţii. 28. sth. 19. zice învătiati toate limbile si botezaţi pre ei. 4;», Ce sântă dară semnele sfiitc ’i Că sântă semne sfiite si pecctl văndnito do dumnezeu, cu carele se arate si se pecetluiască tutimuu credincioşilor!") ertă-clune de păcate petru (sic) Chs. la rim. I. sth. 1. zice lud seimiulfi tâerieî îiipregiură pecete indereptărieî crcdintiei. 44. Câte seuine sfnte sân tu vâiiduiiv de Chs în lege mmo? Căsfi 2. botezulu si cina domnului. Despre botezu. Coi' boto/ulu? lasie 'O m nul ti. colo (lom'! tfii in lege imao. ou rarele invarul si pecetluiri soc ou adeverii că mi' spălă. ou să tutele si ou dhu iui U Chs dinu păcatele mole. oumu vczn ou ine spală apă cel întru Iun ezit. oumU zioe la mm cu L. stil. 4. Io unu boteză. în pustiu botezi ilii poeâiuttei întru ertăciimo păcat cloni. •IC. Undo au făgăduiţi i Chs oii no va spăla ou sângele si ou dhtibl seu? întru rătiduiaia botezului, ciîimii. la Maţi ici. do. marcu (sic! 1<>. păsaţi si învotiati ţnate limbile, si botezatî pro ui iu numele latului, si a tiiuluî si a dliulul sfiită, cmc va crede si se va boteză elu se va spăsp larâ cine nu va crede elu se va osiiuli. 47. Dară pnrobocii tivbiioscii a se boteza 'i încă pro trebuosou. că e'i încă se ţîm't su])lu pace Iul duuinzău, si întru soctia besereeici sfiite. întru care se oltuoscîi cu botezuiu. ciuimi la deniile, d. slh. a voastră iaste făgâ-ilîta si a tecioriloni voştri. Despre cina domnului. 4-s. î.asto a lu doile sen mu in lege noao, întru carele porănoesoo Cbs. tuturora eredinciosilruTi. se iiiâlitâ bice dinu pane frântă, si se bă din păhară în partită. făgădiiindu aoiasta. că cu adeverii siitietulă mieu se va hrăni cu Trupuln. si cu singele lui intru vîaiia. dc vecie, asie cu adeverii cum iau până si vinulu in gura ine. pentru <■./• zice Ctis. oâ iaste pâine trupă Iui. si pâhundn Pagele lui. Mathei. dfî. slh dl». d7. si pavelă 1 corinth. lu. stb. IU. zice până oe fnitigeină nu nu nii înpre-unare cii impti lui Ci.:>, si păliamla ce blagosloviinfi nu nu nii inpminure eu siugeio lui ( lis. 41). in ce 1 o <: u au fu gâ d n ir ă Chs a ei a st a ? intru rănduiala. cim-ei. cure păwlu apostolii dinii scriptura ceston'i cvng'oli'ti. Matlî. îuaj-cu. luoa. asm scrie. 1. corintli. 11. dommiln iio-'ini [s Ciis. mtracuin noapte ce fii. vrjulutii. 1 no pânu si dui!*.- han'i iVaimv /isc hvut'i mimaţii acu st ai. triipulfi meu cu sc tVaii^u jx.-ntiu \oi . ana^îe faceţi întru pomana ini1. Asîştlciv palumdu după rina /Icumlfi acust.u paharu Iaste după !uu;u ho au ni sin iţele mieiu adastu faccll inîru pomana mc. au de cate ori veri mânca adus!,! nane :i veţi ia’ accstii pâhani moarte domnului sO iuloveralî. până căndu va veni. întra-ce.stîi! cuvin (o pavelă asplft ne im aria pre noi 4 lucruri. 1. îtilăi cine an răndmtfi cina rlonmtiltă. 2. eăndui. râmluită. a ■!. hi ce chipul rânduită, a -!. pentru cei rânduita, iiitâi cine au răiiduîiu luate Is Clis, liiidul dumnezeii umilii ităseuiu elu ne cluamă, pre noi la acest ii uspeliu. alu doile iasts* rânduită in noapte ce fu venduîtt. al ti treiîe au luată pane n pâiiaruiii in mână. ulii patrulă pentru pomana mortiel lui. 50. Cui se cade se niargă la. masa. domnului? Cine se ispitesce ore sine. si se măclmesce pentru pocale dau greşită lui. dmiinzcii. si are nădejde si crede că f se voru ftrtti păcatele pentru Cli*. si poftesee cu toată, inima se se iu-tăreşcă in credintiă si crlască în credintiă si in vîătîâ neprqiusă, Iară cari) facă atmintre soi cuntiulascâ . cu putere ohmi ei Piperat ie i ceriului. 1. corint li. 11. stil, ’js, se se ispetOsca cittesi pre suie, si. asie se tiiumlnee dină pătm acela si se l>e dinu na cela pâltară. 5i. Cosit cin’etlt; iiija'iatic.î n. 1 'ii.UUj Povăstuire ev gliei si certare boserecici. CU rarele deschide p o căi tor il oră i n p eră t ii a ceriului, m o închide i i i 11 1 <\ i] 11 o col or? i rc nu se pocâescd. cum zice Ia math. ÎS. Stil, î? l adeverii zicfi voao eă vă re ce veri lt pre [mule¬ ntu tiva atu si in corni. si varo ce votî dezlega pre pa mentă ti\â de: dog: aţii si iu ceriu. A TREIA PARTE. Despre multîamire onxuliu izbăvitu dintru nevoia lui, cu care se tîene lui dumnezeu, 52. Dînrâ sinfem 1 ujiaratl cm mila lut dumne/Cai. pentru (.-hs din toate nevoile una-rn\ dan! pentru trebmasre se ia cernu bim-y Pentraci.asta cum îmi hi ţoală viîatia metrii. se no a.râ-tăinfi multîamitoi’.i lui dumnzeii. si cum mu despre endintia noastrA din faptele bune se tiinu ?i drvrra ti. după aceia cu viatia noastră ce no prepus:?!, su putem dobândi' si pre uliii lui’ Obs. cum zicct pavele, la. rim. 12. slin I. 2. se puneţi inabile trupurile voastre jirtfă vie? sluta plăcut?! iui dumnezeu slujba voastră 44 ce sulîetescă. si nu vă inchipuireti vtn-uiul acestuia. ce ve închipuiţi innoireei, minteeî voastre, pre aceia se fitî ispitit! ce îaste voia lui dumnezeu cc bună. si 2 petru. 1. sth, 10 zice nevoiţi ve a întări Hucniaiv si alesetora voastră, si maţi). sth 1(1 zice asie se lumineze lucrurile voastre cele hune înnainte oameniloni, cum se vază lucrurile voastre cele bune sl se pros-vostru dnifi corin. oii. Carile săntu faptele bune? (..'ele ce sântă dinu cmlmtiâ dcriaplâ, cumul lege luî dumnezeii si vonl fi numai spre lauda numelui lui. cum îl zice pavelu. la rimfi 14. sth. 23. vâre ce mu . sth. 17. zice hiat! arma dhului care! euventului dumnezeu si. 1. corinth 10. sth. 31. zice toate faceţi spre slavă, lui dumnezeu. De spre leg£ lui dumnezeu. f>4. Ce îaste lege iui dumnezeu? Asie Îaste în isliodii. 20. si Ia thorO zaconi'i. î). grăi dumnezeu toate aceste cuvinte. Porânca dinu tâl. Eu săntu domnule dumne/ăulă teu carele temu scosîi pre tine dinii pămentulu egypenilui dinu casa robiei se naîbi tu dumnezei streini înnădite ine. a doa porăncă, Xiviţi face tle cliipu cioplită, nici se inchipuesci pre chi-pulă colora cesii susu în ceriu. nic-e colora ceşti gîosu pre pă mentă, nice celora ceşti intrapă suptă panicată, nici tc închina acelora nicc sluji Ioni. că eu săntu domnulu diunnozeulu teu, dumnezeu cu bă sân tare ca i ile cercă păcatele pârmtilorîi în feciori părui Ia a treia si a patra sSmentlâ întru ceia cc me uresefl pre mine, si tacă milă până la a mila sementîâ. cu ceia ce rne iubescu pce mine si tină poru(n)cile mele. a 3 porăncă. "Numele domnului dînnczeulul u'u indesiOrtă nu Iuâ că nul va lasă domnnlă neeerratn, varo cîne va hui. numele luî în-desiertu. A patra porâncă. Adutl anunţe de ziia simbetăel de o xfntiesce pre Ia. în 6. zile lucmiză siţl isprâvesce totti lucrulu teu urni. a 7. zi va fi sâmbătă, domnului dumnezeului ten. nu lucră întraee zi nemirâ nece tu, nece fecîorulu teu, nece fata. nece sluga ta. nece slujnica ta. nece dobitoculu teu. nece jclîarii cavii simtu diîu lăun-trulu pudici tăie, eâ îii (i zile, au făcutn^ dmne/eu eenuln si pămentulu, si mare. si cu totu cei înţmisele. si a 7 zf se odiclmi. pentru acela, blslovi dniunidu zua sâmbetei, si o sfiitf pre Ia. a 5 porâncă, Cinstiascc pre tata ten, si pro imuna ta, se veî se albi zile multe pre cestft pământii, ceti va da tfe domnulu dmne-zeulu teu. A 6 porâncă. Nu omorî. A 7 porâncă Nn curvi. a 8 porâncă. Nu fura. a 9 porâncă. Nu anii mărturie strâmbă spre prnatinulti teu a- 10 porâncă. Nu pohtf căsa priiati'nnlul teu. nice inuîaiia lud nece sluga lui, nece slujnica lui. nice boulu lui. nice asi nulii lui. nece nemica ce îaste a ptmUhmluI teu- 5fi. în câte părţi se înparte aceste porunci •' In 2 table. în tabla di întâi simtu 4 porunci, iu carele ne iimitlă pre noi aeiaxta, în ce cJiîpu tvebulasce se ne pnrtamu câtră dmnezâu. în a 2 tabla, simtu 6 porunci. carele ne invatiâ pre noi aclasta, cu ce uc tînenui prifatinilovii noştri , cumu zice la fi. carte aiul Moisî. -i. st.1i, î->. Scrise drnnulu acele, Kt. cuvinte pre. 2, table de piatră. fi6. Ce porâncescc dumnzâu în porănca di întâi.'' Aciasta, se mo depărtc/.u de toată slujba idolesca, si se cnnoscfi pro eclu dumnezeu direptfi. si se rae nădajduescu numai întru olu. Mafii. 4. stil. 10. domnului dmiiezeuhu teu te închină si numai Iul sluj osce. 57. Ce poftesee în a 2. porăncă? Aciasta cuinii pro dinuezău nice întro închipuire, sau asemănare se mdu facem fi, nice aimintria se milîi cinstim, ce numai cuinii au poruncit îi olu întru cuventuluî. eman zice la Isaila. 40. sili, ÎS. cui ihl asembiuiti aeehi dmnezeu tare, si în ce chipuire îndiipuiti pre elfi ? si la 5. carte alui moisi. 2. sth, 32. zice varo ce porăncoscu eu voao aceia păziţi si faceţi, nici puneţi eătrâ densa nici luareti dinu trensa nemica. 5S. C'c porăncesce dumnezeu în a 3 porăncă? Aciasta, cum cu numele lui celu slutii se nu viemu aimmtre ce mimai cu marc cinste si laudă se pomenimu numele sfinţiei sale. cum zice davidii. psalomu 34. sth 27. se zicemfl purure marîascase donmuhi. si la Erimie. f>. sth, 12. Minţîudu lepă-dănduse dc domnulu. 59. Ce porăncesce dumn/eu înu a 4 poruncă? Aciasta cum se tîe slujba si învătlătura în sfiita besereeâ si eu cu alţii depreiiună se poem ti punice întru adunare sfiită, si după aceia cum se me poclu fer! intru toată viatla ine de păcate, si asie se poclu începe întraciastă vlatlă sămbăta ce de vecie, cum zice Ezidiiihi. 20. sth. 12. dataniii sămbăta me lorii se fie semne între mine si între eî, si se scie că eu săntfi domnulu. carele sfntlescii pre el. si la deânie. 2, sth, 42. zice eră apstlii cuprinşi in vătlâtură, si înpreiiunare avuţiei, si în frămtulfi pâniei. si în rugăciune. 60. Ce ne dă dmnnczău înainte iu a 6 poruncă? Aciasta cum se firn cătni toti eătrâ cel mal mari cu dere- gatorio cu cinste si cu dragoste, si credindosilovu. cum zice. la rini. 13, sth, 1. totu sufletuli'i se se supue suptă hiruintia celoru mal mari. 61. Ce poftesee în a 6 poruncă? Cantine vrâjinăsna si învatlâ asie cum toată incepema si rădăcina vrăjmăşiei, cavei măiilîa si urâciune, si pizma, se le tio câ si vrămjmăsna. cum zice. 1 loanCi, 3, sth, 16. vâre cine urescc pre fratele seu vrăjmaslu laste. 47 62. Ce întldesil are a 7 porunca? Aclasta cum si ne ferimil de toată spurcăciune, si asie se viermi în curăţie. si în blăn/îe întru viatiă neprepusă, cum zice. 1 sălonenl 4, stli. 3. 4. acîasta îaste voia Iul dumnezeu sfnţftura voastră se vă ferit! de curvie. se scie ţine carilesl dinu voi vasulft sed întru sfnti'e si curăţie nu întră pofta ncvoiei. (53. (V ciiîit iiig diiîî!iîx$u ui a 8 poriuicA ? Supţii numele fiirtusiagaluî cuntine toate mostcrsîgurile rele. cu cariie amâgeseu pro altuia. si toata scumpete, si a petrecere reu cu dăruiri lui dumnezeu, cum zice. 1 sâlonu. 4. stil. 6. nime se nu asupresc;! înec se lâcomascâ în lucrulîi fratelui său. si la 1 coriiitli. G. stli. 10. zice nice scumpii nice răpitorii în-părătna luî dunmzeu nu o vom moşteni, si la pricele lu! solo-monil, 30. stli, 8, 9. zice hrănescă ine cu liranâ s$ mi agîungă. s6 nu cumva se rne saturn si -se nm iţii Iul dumnezeu si si? zicîi cinei domnul fi. 64. Ce poftesce iu a 9 poruncă? Aclasta cum si; mc feresc il do toate minciunile, si se grăeseu decepţii, si dnpaeeia se ferescu pe prifntimilît micit de nume reu. cum zice pavela, efes. 4, stli. 25. lăsaţi minciunile si grăit! dereptate carelesl cătră priiatinulu seu. 65. Ce cuntine în a 10 poruncă? Aclasta cuinii inimile noastre ce poftă! mai mică ară vini înprotiva poruncilorrt lui dunmzeu Încă se tui poftlască, nice se răvnlască. cum zice la rim. 7. stli. 7. poliţa nu vre sci căi picatu se nu vre zice lege nu pofti. 66. Pentruce voiasce dumnzeu asia tare se se vestiască lege luî unde nime nu o poate ţine întregâ ? Pentru să cunoaseemil cătuî ce mare plecăciune firiel noastre spre picata, si cu atâta mal poftinnî îiulreptătura noastră întru Chs. (lupacela ceremu si agiutorlulîi diiului sfntu. cuina dinu zî în zi mai mal se ne inmnmii spre cliipulul dumnezeu, cum zice la rim. 7. stli. 25. cu cugctulu mieu eu slujeseu legiei luî dumnzeu, iară cu trupula. leg iei pic aiul ui. 1. Corint li. 9. stli. 24. zice asie curăţ! ciimu se luoarl dobânda. 67. Cumu trebuîasce a cere mila dl nilul sfntu si alte daruri aiul diiuuizcu ? învatlâne pre aclasta domiiuliî nostru ls Clts pre noi. la Math. 6. si Ia luca. 11. 48 Despre rugăciune. Tatălu nostru ce esci în cerîure. 1. SfntTascăse numele tău. 2. Vie înpărătlîa ta. 3. Fie voia ta cumul în ceriu asie si pre pâmăntă. 4. Păînâ noastră .de toate zilele dă ne o noao astăzi. 5. Si Iartă greşlelele noastre ciimil ertămu si noi gre-slelele greşitilorti noştri. 6. Si nu ne duce pre noi în năpaste ce ne izbăvâsce pre noi de hikllaimlu, căi ata înpărătlîa si putâră si slava întru vecii de vecu amin. 68. Pentru ce au porăncitu Chs se grăună asie cătrâ dumnzeu tatălii nostru? Cum întru noi în fii lui dumnzeu să aţitle si să Îndemne cinste si nădejde în (lumnezău, că au ce vomă cere dela elu cu credlntlă derlaptă nu le apără de noi, ca si părinţii noştri bunătăţile pămintesci. cum zice Chs. la Math. 7, sth, 11. dacă voî rel tundă scit! dă bune fecloriloră voştri, cu cată mai vir-tosă tataia vostru dină ceriu dă bine celoră ce ceru dela clă. 69. Pentru ce se dă si acîasta ce esci în cerîure? Cumă despre mărire Iul dumnezeu dinu ceriu nemicâ de le pământului se nu găndimu, si odată toate carelesu noao de lipsă dela mărire iul se asteptămu. cunnl zice în deauie. 17, sth, 24. dumnczeuhl ce au făcută clastă lume, si toate cesu în trensa fitndu domnu pămentuluî si ceriului, întru beserică făcută de mănuri mi viază. 70. Cărei cerere dinu tăi? Sfntîascase numele tău. acîasta ne dă cum să facemă slava ta îiaînte de toate lucrurile, cumă zice davidă. Psaloinu 121 sth, 3. Dela resăritulu soarelui pănă la apusă fie lăudată numele domnului, si 131. sth, 9. încă zice nu noao doamne nu noao ce numelui tău dă slavă. 11. Cărei a 2 cerere? Vie îupărătlă ta. ce să zice, dăne cumă după numele tău cela slăvită sălii tocmunfl înainte noastră, spâseniîa de vecie, au înpărătlîa slaveeî, îutriină înpărătlîa puteriel si mileel. cumă zice filips. 3, sth, 14. ună lucru facă cumă cele ce misă dinu darăptă se le uîutu, ce se silescă spre cele ce misă înainte, 49 pşlergu cătră chemare de susfi aluî dumnezeu în Is Chs spre Muare dobândeel dinii ceriu. j§,'' 72. Cărei a 3 cerere? s>y. Fie voia ta cumui în ceriu asie si pre pămontu, ce sg zice |>dăne cumu se lăsămii voia noastră, înnapoî si se fimu gata spre pplecare voie! tale cumu făcu îngerii în ceriu, cum zice la Math. |'16. sth, 24. cine va vre se vie după mine se se lepede de Şvsine si se îa cruce sa pre sine si se vie dupâ mine. si david. .'• psaiom. 142. stli, 10. încă zice invatîâmg se facă voia ta. I? 73. Caret a 4 cerere? |: Pane noastră de toate zilele dănio noao astăzi, ce se zice | dăne noao toate ce nisă de tr6bă întrunii viâtla noastră, cumu |;zice soiomonu. in prin. 3. sth, 8. surumănle au bogăţie nu dă, |‘ce mg hrănesce cu hrană senii agîungâ. r 74. Care! a 5 cerere? |r Iartă greslele (sic) noastre, cum crtăm’ si noi greslelele fşgresitiloră noştri. Ce se zice noao nevolnici pgeătosiloru, nu ^ne pomeni păcatele noastre, cumă si noi simţindu întru inimile : noastre mare mila ta ce al spre noi încă sg ne sillmu a ertâ |yţuturoru. cumă zice la Math. 6. sth, 14. 15. se vetl ertâ, | dmeniloră greslelele Ioru, ertâ va si voao păruitele voastru (sic) i: din ceriu păcatele voastre, tară se nu vet! ertâ omeniloră gre-y stelele loră, nice părintele vostru dinii ceriu nu va ertâ gresig-" lele voastre. 75. Cărei a 6 cerere? ţ Si nu ne duce pre noi în napăste ce ne Izhâvesce pre ; noi de hitlenulu. Ce se zice, cu ce că draculu si lume încă sf trupurile noastre luptă spre noi neîncetatei, iară tu ne întâresce ( pre noi cu putere 'dliului teu, cum întracîastâ luptăturâ suflctcscă, !■ sg nu ne biruiască, ce la sfârşită se hiâmu birulre de plină, cumă zice psalomu 142. sth, 10. dhulă tău celă bună povătiâscă mg pre mine spre pănientă dereptu. si la Math. 20. sth, 41. prevegheti si ve rugaţi se nu mergeţi în năpaste. că sufletului ; gata, iară trupului slabă. v 76. Cumă veri închide rugăcîuma ta. au veri isprăvi? Asie căi ata înperătlia, sl putere, si slava intru vecii de •y vecu. âcestg toate ceremu dela tine, că tu voescl si nc poţi dâ toate, si aceste pentru ce le ceremu cumă toată slava dină tracăstg 7 — 50 se fie numelui teu. eumu zice. 1 paralipomene. 29. sth, 11. 12. atai drane mărire si putere si slava si biruire, spuneri si tăriia, că tii biruesci cu toate cesîi !u ceriu si pre pămeutu, de faţîa ta domne se tocmescu toate înperâtiile. si toate limbile, tie doamne bogătate si tie înperătlîa, si mărire întru toate si toate puterile dela tine Taste bogătate si slava. 77. Cel voia acestui euventu? Amin. Acîasta cum se fie Iucrulfi adevărată si tare, cumfi zice pavelă 2. corintha. 1. sth, 20. că au cătesu făgăduîalele luî dumnezeu, întru elfi săutu asie şisu aminti. >«=#>$«------ Si sau tipărită în citate în belgrad. Valet 5170. christova. 1656 mţia iunie 25. dnă. despre blăstemulfi cu care blastâmâ dmnezen pre ne îngă-duuitorii scripturii sfiite, se cauţi unde îndeiiăptă acîasta mărturie. a 5. moisi glava, 28 dinft 15. sth. până în 46. Cin ala, si învătiătiirâ prc scurta, de sfntel (sic) taine, cu care trăescu crestiimi în besereci. se se scic cuniu vorfi trăi cu ele bine după scriptura sfntâ. cumul de spre boteza, de spre cina dmnuluî, si de spre sfnta căsătorie, si de spre despârtîeniile cu oeă direptâ si de alte literari carelestt de lipsa creştinilor îi. Depre Botezu. Câte şaeraineuturi sau taine au rânduită domnulu nostru Clirs în legia noao? Răspunsă: dooa. botezulfi, si n'na sfntă. şacramenturile sau tainile simtă în legia viaclie, si în legia nooa de preunâ. în legia vîache multe şacramenături sau taine era, care crâ mai cu asiipră de răndulală: cum au fostă si potopulu. 1. POtrn glava, 3. s(tic)hă, 20. 21. trîacerîa preste mare în cîa parte ? 10 cuina suptă negură; manna; si izvorul’ dinu stenitl de piatră. 1. corinth: 10. sth, 1. iară unde eră dnpâ tocmelă rânduite, dintru carele mai mari, si di întăî eră aceştia: tăîarîa înpreglurîi. la bitiia, 17. si pascile, la ishod. 12. în legia nooa aceste doao lucruri. 1. au rănduitu botezulfi si cina domnului, botezulfi Iau rânduiţii: la Maţii. 28. glava. sth. 19. 20. si botezulfi in locuiţi tătarii înpreguml Iau rănduitu: colas. 2. sth, 11# 12. iară cina domnului o au rânduită în loeulu mielului pasciloiu. luca. 22. botezulfi îaste sacramentală sau taina legăturii pâeei ce amft făcută cu dmnezeu în ulutuiria, si în nasdria noastră de nou. De pre botezu cranii adevăraţii să putemă întîelcge să vedemu ciaste 8, lucruri. 1. Numele, ce sănmezâ acestu cuvântă; boteză. 2. Denă ce Iau răuduită sau făcută. 3. De pre forma lui cumu Iau rânduită. 4. De pre ispravă pentru ce Iau rânduită. 5. De pre puterei, 6. De pre lipsăi. 7. De pre lucrurile denă pregiuru. 8. De pre hasnâl. De pre lacrulu celâ dină tăi: lăsăndu înnapoi celia lalte s&nnâturi, botezulă face si sOmnezâ spălare cu apă. prinft cârc ne ultuimă în legătură 53 păceî lui dttmezâu, pre pomana si pre mărturiia făgăduintiei fiască, si a nascerei de nou, si ertăcmnei pgcatelorfi noastre. 1. Spălaria trupului cu apâ, laste sSmmi de afara, care arată mintiei, si ochiloră noştri spălarla noastră dinii lănntru, si înpreuriarîa, si uniciunia noastră cu Clis. de aclasta. zice sfntfl pavelă apslă; că oare cine se boteză, intru Is Chs se înbracâ. 2. Că botegîunîa cu apă, pecetluiasce ultuiria noastră întru Is Chs, că iaste adevărată lucra, cuină in ce după trn-pulii cu apâ să spală; intracela chiput adevărată cumii că se ultuescu întru Chs oare carii întru elu crcdă. 3. Cu botezulu ne înpreunămu si ne ultuhnă întru Clis, si ne însociimi cu sfntia sa. că în traînlît botegiunei direpte, dmnzfiu după tâgădiu'ntîa dîreptă a sa, întru Chs s&desce si ultulasce pre totî pre aceia, carii credu întru elu. si se dă spălaria di în lăimtru cu da di în nafarâ de preănă. pentra aceia carii se spală cu apă, întru Clis se înbracă. Altă aclasta trebuc se vedem u di în ce stă botezulii. Aida se luămu aminte trei lucruri, sămmilft, si lucru semnătoriu; si asemenaria cestorii dooa lucruri. Seumulu de pre o parte iaste apâ. deânia, 8. sth, 36. Atunce zise famcnulii iaca apâ ipro-ciia. iară de pre altă parle iaste dnidii care se ţine de fapta si de sumu'ta dmnului, adecă de apâ, cuvinese a sci hasna sacramentului, sau tainei întru spâiaria trupului. Si cîaste dooa, apa, si spălaria trupului di în nafarâ sem-nulfi botezului iaste plină, si adevăraţii. Aice are pute întreba cineva: în ce chipii poate fi botezulii pri în cufundam în apâ, cumii atunci, iară aciinui de versămii apa pe capulă polobocului ? Respunsu în dale ţinuturi calde, căndti boteză pre cei mari ii afunda iu apâ, asia au botezată si apslii. si Ioană botezâtoriulu. Math. 3: sth, 16. si adevăraţii, eufundaria în apâ, mai tare închipuîasee spălaria siifietetoră noastre, de cătii stropiria apei. ce dereptâ aceia în ceste tieri friguroase, si în botegîunîa porobociloni celoni mal mici, mai vMosu trebue se trăimii cu spălaria apei pentru gingăsfia Ioni. după liniia sau tocmala acela. Lipsa si dragostia poate dă dinii legîa cinului eufundaria în apâ, si spălaria numai ce iaste cină sau ţăremonie, pentru aceia noi măcanî cu care dinii acelia vomă trăi, putemii înpe-răti di întru laie. pildă ne este sfntu davidfi de pre aclasta, care pănile sfnţite de pre masa domnului le mancă în vreme 54 de lipsa. Botezulu încă nu se slnjna totu de una a opta zi: cuină făcui Izailtenii (sic) în pustie. Botezulu nu iaste altă, ce numai Is Chs mpăeătorralîi nostru, cuinii sau daţii însusi pre spâlarîa, si pre curăţim noatrâ (sic); cu mii grăiasce apostolul»: cuniţitau besoreea sa pri în feredeulu apei. efes. 5. stli, 26. între apa, si între sângele lui Chs cîastă asemănăturâ iaste. apa pildulasce, si semnăzâ răsiignuulu Is Clis, si cu toată hărnicîîa lui de pmmâ. singele lui Chs ne curătlasce pre noi de toate păcatele noastre. I, roami. 1. sth, 7. adecă aclasta hărnicîîa lui Chs, si pretluhl jârtfeî Iui, si puteria ne izbăvlasce pre noi de toate păcatele si greslalele noistre (sic), si do toată bătaia acelora. Spâlarîa trupului di în nafară cu apă arată noao spălarla dinii lăuntru, care Iaste pri în dhulu sfntti: care Iaste pre înde-reptarîa, si pre ispăseniîa noastră. 1, Coriuth. 6, sth, 11. Xitel 3, stil, 5, Iar’ cufundam trupului în apâ, semneză moartla noastră cu ahu Chs depreună, sau uniclunla noastrâ cu Chs, pri în moarte sa. Iară căndu plecâmil capulrt poro-bociloni cătră pămăiitfi. si tumămfi. apă pre capulrt Ioni, si stau asia puţineirt, acela semneză îngrupâcîiinta pecateloni noastre cu Clis depreună. Iară cănduhi rădică dî în apă, semneză iuvierla, sau scularia noastră di în păcate pre vilatia cia noao. rim. fi. sth, 3. 4. Al ii troile lucru, botezulu cuinu lan răndultu dmnulil nostru Chs. Iaste scrisrt la Math. 28. sth, 19. unde zice Chs, mlargetî, si invătiatî toate nemurile. botezândii pre ei; în numele tatălui, si alJ fiîului, si a dhuliu sfntu: aceştia cuvinte asia le tulcuesce: învâtîati pre ei, adecă aclasta faceţii pre ei ucenicii miel, chemăndil pre el la credînţlă, si la pocame de nou a noastrâ, rugăm pre tino domne dumnezău ciunti să priimesci ceştii porobocîi micii întru legătura păcieî tale. şilti numerâ întru gloata ta, si pre cine cu sliiga ta botezu acuinii cu apâ di în nafară, Iară tu diîn lăuntru cu dliulii teu celii sfntu: îlu nasce de noou, silfi spală de toate păcatele Iui, sflu în sufletu si în trupa, silii cresee întru legla, si credînţlă direptă ata, pre lauda ta, si pre zidîrla besereciei tale, si pre bucurila a tuturora amină. Tatăln nostru iprocila. Dopa aceştia întrlaba cumul numele porobocuhii, si spu-nendu numele ia a mană vasalii cu apa, si zî asia: Eu pre tine tiotezu, în numele Tatălui, si a iiraluî, si a Dliuliu sfiita: si num eseu numele tău i înr: iară de va fi fată i mr: dupâ aceste zi ceste cuvinte. Pro înâltîatu, si puternicii dumnezeu. rugănni tini* ţine ceştii porobocii întru săborulu teu, şilu dăralasce pro elu cu credintiă direptâ, si cu nădejde vieţîuitoare cumfi crescândă să poată învinge liimîa. anastn si pre diiavolulft, si păcătuiţi si tnipulu, cumfi după biriuntîa ce va face în alenuJiî acelora, se dotiândcscă în vremia de apoi cu noi depreună coriuia v ietici de vecie aminti. Coiieţm. înYătîatură de spre cina domnului după scriptura sfntâ. întru rănduiala cinei domnului Irolmiasce se luomîi aminte patru 1 (ieruri. 1. Cine au răduitu (sici cina domnului. 2. Caudu. au rănduitou. 3. în ce cliipti. au di în ce oau rânduită. 4. Pentruce au rânduit ou, au pre eo ispravă au rănduitou, De spre ce dl întâi, 1. Cina domnului singurii îs Chs oau rânduita noao. uriulii născuţii fiiu alui dumnezeu. Mâth, 20. stil 26. 27. 28. si 1 Cor. 11. stil, 28. 24. iproci. de dată ce au venită Clis în cîastâ lume. numai de că tu au (V-ţu s! arşi tu fă re! ui mieii: a!u na «cel mu de demult li. si au încetată. uiulc amil mie hi Iii jmscehmi nostru laste Chs, care Ioană bote zaţuri ulii au arătată eu degetulă. Ioanu 1. sth. 26. care mielă alu pasceloru Iau mâncaţii jidovii, în locală aceluia acesta mielă niau dată noao spre mâncare suftetiasca, cu care roti viemii oaie carii luâmii cu credmtiâ deriapta dir<:ptă tainele state, si credemă : că pentru aceia au murit ii Chs. ca se no câştige si se ne dobăndiascâ noao viiatia de vecie, frângere păiieî intru cina domnului, arată rănire trupului lui Chs; rocma. iu ce ciiipti si turnări'' vinului, sainnâ vărsare sângelui seu. Mâncare plutei, si Iiouttlra vinului, adastă pilduesce noao. cumu Trupulu si sângele seu cehi sfiită, tocmii asie hrâuesce pre îmi spre viatul de vecie, in ce ciiipli pâne si vînuin hrănesc li pre noi intru v/iatia a ceştii lumi. 2. Cândii au rând uită domnul ă Clis ud astă taină sfiita. Pavelă asin zice. 1. Cor. 11, sth. 2.‘i, râ au rănduitou noapte. si de/ee sau numită cină; si intru aceiaşi noapte, întru care fii. vendutu do hula iscanotu. iară unde au lăsată pre noapte rămlnmla acestui lumi, a cui sl ai ucu. că spre mâncare mielului paseiioni aeda eroine au lbstu râd uită (sic) iu legîa vecile, caro ca si caudu are fi fostă solitoriu acestui al doile mielu domnului I.s Chs. iarâ unde iui rânduită adasia sara amânată aciastai nea. că mielula paseiloni mat imfislo mut putută încetă. până nu sau apropiata plinire acei vremi, intru cave vreme celu midii decepţii a paseiloni dotmmlii Is (Tis treime se se omoară, si au vrutei se- Iacă sfârşiţii munte chinului seu. celui midii alft paseiloni dinii legv vedic, care numai ce tiu foştii pildă, si închipuire1 chinului seu. puterar zice cineva mum. dara încă noapte mani treimi se viernii, cu cina domnului, pentru ce că domnuhi ( lis încă noapte o au lamiiiitur Xecc ini nuni chipii nu vine dimitru aceia: că altă uni au foştii aceia pentru care au rânduiţii noapte, pontruce că mieitilu paseiloni saca trebuia alu mânca. si după mâncate aceluia, au trebuita se rânduiască mancare celui rnielu adeverim alu paseiloni. după aceia iaste întru putere săborulul sfntu. asta cuinii vremia si locuiţi poate schimbă: locuiţi bescrcciei. casă. huni dinii vreme de sara. de dimin'uitîa poate rândui întru slujba, dumnezeiască, că tonte cu rândn lumii treime se iie in sâborulii sfiiţii. îl. In ce ciupii. au dinii ce au rânduiţii do nulii (sici Chs adastă taină. Imitau până te dă uni bani lui dumnezeu. 1. soiun. ■'». sth. 1 ş. de toate daţi hani : câ acîasta. iaste voia lui dumnezeu primi ls (,'bs intru noi. că asie adoverăimi. câ toate dela dumnezeu seintit. si se dau noa. laeovu. 1. stb 17. tontă dai'-" bună. d tutu daniin do săvărsitii de susii Iaste. cavele pogoară dela părintele luminări), iară isprăviudu dare de bani au trântii păne. si au daţii ucenicilorii. ziceiidu: luaţi mâncăii, iprociia. cu acîasta dare do bani eu adeverii, atunci au sfniitu păiie d vimilii. si Hau făcută taine sfiite: nu numai ucenicilorii sd: ce si uoae tuturora ace pane cu aceiaşi slnţie o au făcută, si o au dnt itâ laiuă -fură. adastă formă d termală care au ţinută. si au făcuţii dommdu f.'bs întru i'ânduiala. d intru slujba cinei, acîasta cu adeverii si cu destoinicie trebui a sec; se facă tulii pm dulii intru slujba si intru iiipăiţire cinei, pentru acele lucruri maci d ascunse, si slute, de spre carele ue dojenimă intru cina donitmlui. 1. I'entru aeda câ diarâ vezi. câ preotulu ia păne ini cu mâna sa. se n de none spre mâncare, cu acostă obidalii acîasta iii se dă iimaiute, etimu Îs Chs, de vece e unu!fi născutu fim al uf dumnezeu, pentru aceia au luata pre sine tnipulii nostru, că se ne hrăniastă pre noi spre viatia de vecie. 2. (Tinda vedenia eă învătiăforiu (sic) sfntiesce pane. cu stntlenila aceea se ne vină aminte că fs Chs trupurile noaste liau luata întru unirea dumnezeiriî sale, si Hau sfnţită spre resc uni parare tioastrâ. 3. Placă vezi, că pmitulu frânge păne spre maneare si spe (sic) hrana noastră, dojeniiuiuie cu aceia, că trupulîi lui Chs sau frânta pre cruce pentru noi (ce se zice că au păţită chină) spre hrana siifleteloră noastre. 4. După aceia câtidii vedemu că sluga beserecei dă păne in mâna noastră, acela iaste seninii si zâlogiT neceluitoriu, că atunci întru aceia clipire de ochi, (domnul’ Chs, să înpreunâ cu noi, preiiu ilhulii seu cehi sfiit’ si trăpulâ seu cehi sfiită dă mâncare credintiet. noastre. 5. Spre ce ispravă au rânduită domnul Chs acîata (sic) taină, Spune singurii domnul1 Chs intru aceste cuvinte spre pomana mc faceţi: ce se zice, cum elii singurii după aceia mai chiaru tâlcuiasce: oare de câte ori veţi mancă aciasta pâue si veţi lic acestii pâhară morte dmnului vestiti până căndii va veni. si acestesî patru lucruri se intonai unite (sic) si întru (npa.rt.ire paharului, iară pentru aceia căndii stă mvâtiâtoriulă nainte; că se slujaseâ cina domuuî (?) di hanii, mai de prima aciasta treime se zică: dragi fraţiloni si ascultători credincioşi, mai nainte de ce asin vi e se slujeseu von cina sfntâ cărei rânduită de domnul’ Chs; mai nainte de aceia iaste de lipsă se întielegeti carele au scrisă si cei patru evnglisti, sfiită Math. si sfntâ marc. si snftă luca; ce mai cinară au scrisă, snftu pavelă apslă. 1 cor. 11. sth, ‘23. 24. 25. 2ti. că eu dela dmmmlu am luată, care am’ dată si nainte voastră, că domnii Is in noapte în care au rânduiţii, (se Ia popa in mână păne) lui) păne si dăndil hani frăms, si aciasta zise: acestui trupulii mieii care se va frânge pentru voi, aciasta faceţi întru pomana im', (aice amîi pune glosă păne, si ie paharulă în mână. si numai de câtă se zică aceste cuvinte, întru acela chipfi si păharuhl lui» după cină aciasta ziceiidu: acestii pâhară iaste lege noo in sângele mieii, aciasta faceţi oare de câte ori veţi b<* spre pomana irita, că ore de câte ori veţi mânca păne aciasta; si veţi ho acostă păliarîi moarte domnului vestiti până căndii va veni. cu aceste cuvinte au rânduitu domniţii! Chs cina sfntâ, carele nu semtii asia cuină 59 păne si vinulu sii le schimbe dinutru fire Ioni, si pane se se schimbe trupului Chs, si vinul ă sângele lui, cuinii învatiă papistii. nece întrunii cliipu nu. căci Iată vcdemii că păne si vinulii îs! tine fatla si şnuigulfi, si nus! schimbă fire; ce aceştia sSmtu cuvinte sfnţitoare, cu carele păne si vinulu se sfntiescu, si de păne si de vinulu dinu afara se usebescn, si se făcu taina trupului si a sângelui lui Chs; asia cumu pane laste semnu si pecete, văzătoare a trupului iui Chs, lavă umilii a sângelui seu, si oare cumu de cil adeverii luâtnu (le pre masa domnului păne cu gura trupului si o mâneămă, si hernii vinulu; tocnia asia de cu adeverii. cu gura .sufletului, nostru, ce se zice, cu credintlâ dirîaptă aiul Chs, care laste acinii în ceriu şezendu de a dirlapta tatălui, că credintlâ lucrurile cele de departe le face îupreunate, seva căi în ceriu, ce cu credintlâ noastră ca si cum lain prinde cu măna si lfi facemu alii nostru, si ne inpreunâmu cu trupuliî si cu sângele lui pri în dhulu sfiită, care lăcuesce în Chs si în noi ne înpreimămu cu citi, si de dată ce credcmii întru elfi, măncămfi trupuliî cel ii sfntii aii! seu. si bemfi sângele seu, loanu, (>. 35. După aceste poate zice învătlâtoriulu: carii simteti gătiti bine veniţi nainte fratiloru. m asia se le de întâi dinii pane; si numai eătfi se zică. pomcnesccte de spre chinuhl iul Is Chs, care sau chinuiţii pentru tine. Numai cătii se de si păharulu; si se zică: pomenescete de spre sângele domnului Is Chs. care sau versaţii pentru ertâdmie pecateloru tale, pănâ în sfărsitii, până se voni cumineca, toti. totfi treime se zică aceste cuvinte, Iară isprăi induse lucrulfi se de harţi întru acesta chipu. De vecie atotii puternică înalţii domnii dumnezeu, tatâlfi sfutii si slăviţi! a domnului nostru aiul îs Chs, si noao încă pentru elu părinte si dninezeu milostivnică, mare haiti dătmi sfntii tale. pentru triată purtare de grija ce părintlascâ atu din’ toate vre-mile. si peinltru aclasta încă că în ce chipii nun aleşii pre noi încă înainte de întemciatuhi Itimiei spre viatia de vecie, intru acela chipu după vreme nlal neinestitu în săboruF sfntii. si nlal adusă spre cimoscintla ta ce spâsitoare. si nlal dăruiţii cu cre-dintîa dirîaptă si cu nădejde vie, nlal ţinută si nlal hrănită Iată că acmîi încă bine hrănişi inimile noastre si sufletele noastre cele flâmălnlzite si hisotosîatc de foame si de sete sufletîască, cu trupulu si cu sângele celii scumpii a sfiită Aiului teu, cu carele ne si peeetluesci pre noi, spre mostinila cel moşii blgslovite de spre viâtîa de vecie, pentru cave fie în vecie baru sfntii tale. Iarăşi cu inimă si cu sufletu plecaţii ne rugânni sfntii tale, - 60 — cuinii de aice nainte in că ariastasi mila pârintiaseă ata so o ţii până in sfărsitu pre noi. întărescc si păzesee săborulîi sfiiţii tale. si mi îngădui selft calce nece draculfi, nece nemilostiviiicil aceşti! lumi; ţine întru săborulîi celu sfntft alii teu, propove-daneia curentului teu. ţine slujba tainelorft sfiite a tale; dăne pace trnpasca, si suflet iască. cumft de aice înnainte încă sfi putemu veni la masa sfiită fiiitiluî teu, cu mare bucurie sufte-tiasca, si se putcnui ti oaspeţi destoinici, pentru acîasta bunătăţile cele nermmoiate atale sporeseele doamne dmnezeu pre uol. cu destoiniciîa dragii fiîului teu întremazâ credintia noastră, ciunti despre tine nece căndft se im ne putem’ uita, bimîasce si îndenaptă pre noi cu dluiln teu celu slutii cumft de aice înnainte încă se puteuiii înbla înnainte ta în stintîenie, si în dereptate, si după moarte noastră se putomft merge întru feri-eădune de vecie. întru care vinzi si te domnesci cu cu (sic) fiîulu tău celu sfiiţii. întru unire dluiluî sfntft, până în vecie aminti. După aceste, blsvesce ascultătorii înainte dece ai slobozi pre el, ziceudu: Blagoslovcscă pre voi tatălii; înderepte ve finilfi, si ve sfutlască dhuliî. cumft se fitî blgoslovit! în casele voastre, blgosloviti se fiţi si dinu case. ve afară, întru toată dercgătorila creştinătăţii voastre, de acum- până in vecie aminti. Mai naifnlte de ce amft veni la masa domnului, pentru ce că toti semtemu oameni păcătoşi, veniţi cu inimă si cu dhulil îufrâinntu, să ne ispovedimiî pecatele noastre în nainte domnului nostru celfi sfat’ si milostivnic". ziceudu: De vecie atotft puternicii dumnezeu, eu pre elu, si mai mulţii despre strămbâtate lui nu te vel pomeni, Iartă pecatele melc, pcfnjtru destoiniciîa sfntft fiîului teu, pentru jărtfa ce destoinică alui cu vărsare sângelui seu, spală grozăvită pfteateloru mele, cu nevinovaţila lui coaperi spurcăciunile mele: rodesce inimă noao întru mine doamne, si dluilft teu celtt sfntft nulii luă dela mine, ce mai vertosft mă fă partnicu întru darurile dhului sfntft. şim sfutlesce sufletulu îu tmpft, că s€ pociri fi oaspe destoinica la masa sfiită fiîului teu, si să pocni ti partnicu lutru acele bunătăţi, care au căst.igatft noao cu frângere trupului si cu vărsare sângelui seu, cumft vietiuindfi viatiă sfiită si curată, după. moarte noastră se putem merge întru fericăcuine de vecie, întru care viezi si te domnesci cu filulft teu intru unire dhului sfntft în vecie, amin. Tatălft nostru. Invăţiatiirâ de spre căsătorie, si îs ce chipfi se s£ înpreuneze căsătorii. Evreoms. Cinstită! căsătoriîa între toti, si patulu nespurcatu. tară pre ne curaţi si pre cur vâri gîudecaiva dumnezău. Asia zice, sfntîi pavelu apslfi, evreomil, 13. sth. 4. întru care cuvinte va să ne arete apslulii: catul de sfiită si de cinstită sfiita căsătorie între totîî felluîtt do oameni, care bunătăţi are eăsătorieta nu Ie număra toate aice apstlulrt. ce lesne le vomă află toate alure în scriptura sfntă. 3. pentru trei lucruri să cliîamă căsătoriîa căi cinstită. 1. Pentru ce. căi ră(n)duită căsătorita de singurii domnulU dumnezău, încă fiind» în tregic oamenii, pană nu gresise strămoşii noştri. si taste făciită maîute căsătorita de toate rândulalele si obicîaîurile pentru aceia foarte! cinstită si destoinică căsătorita, iară cum au rânduită dumnezeu căsătorita, foarte cu de adinsii au scrisă moisii prorocii bit, 2. sth. 21. 22. 23, si spune trei lucrare numite de spre rănduîala, si lauda căsătoriei, carele fura în vreme uimtei si căsătorie! lui adamti si a eveî, că zisese dumnezeu, cu mă nul bine omului se fie sengmu, si fu dinu sfatfi si căsătorita lui adamft del tăcură lui soclu ca să nu fie săngimi. 2. După ce făcu domnulft dumnezeu pre eva dinu coasta lui adamft, si(n)gurft dumnezeu duse de mănâ pre eva câtră adamft, si zise adamft, mi amu aflatft sorin asemene mie carele osft dinu oasele mele, si trupa dinu trupulft mieii, si se clitanui muiave bârbătîascâ pentru că din bărbatul luată, pentru acela va lasă bărbatulu pre tată său si pre mumă sa, si se va lipi cătrâ nnuare sa, si vor fi amăndoî unu trupn. 3. Multe folluri de blgslovenii făgădui dumnezeu căsâtori-lorft celorfi noi, ziccmlfi, înmulţitivă si ve sporiţi i procila. pentru aceia laudă si înfrănisetiază si întîeleptulft solomonu căsătoria, zieendft căi pacîa lui dumnezeu, pric. 2. sth, 17. — 2. Pentru aceia, se cblamă căsătorim căi cinstită, pentru că domnului nostru Is Chs încă iau plăcută si au întărit' căsătorita, si o au infrămsetlatft cu minune dintâi, eăndu făcu diîn apă 62 vinii in nunta di in cana galilelului, Ioană 2. stli. 1. 2. 3. aice mai întări legătura căsătoriei, care o dede dumnezeu încă în raîu omului, care li se pare a fi peritfi pentru greşala omului, iară sfnţiiă sa o tocmi în locu. Math. 19. stli. 4. 3. 6. în tăi pentru aceste se chîamă căsătoriîa căi cinstită că întlelegemu, că rănduitoriulu si fâcătorîulu sfntei căsătorii îaste singurii dum-nezeni. 3. Se cliiamâ căsătoriîa câî cinstită, pentru rănduialele si folosurile ceau fâcutu dumnezeu căsătorita, si aceştia toate le cuprinde acclu cuvăntu aiul dumnezeu, ce se zice; uui bine omului să tic senguvu ce sei facemii lui soţie, cornii are zice, de folosul omului ca aibă elfi soţie, care selu aglute pre elfi, lână să Ie vedennl acele toate pre răiidu, pentru cate folosuri îaste dată imitare bărbatului; acele mal vertosu seintu cinci. 1. Pentru aceia au dată domnulfi dumnezeii miliare bărbatului, ca se! fie lui soţie si aglutoriu în creştinătate sa. si în slujba dumnezăiascâ cum cădu va st ragă (sic) cătră dmnezău, si va chema numele lui întru aglutoriu sălii agifite, si Ia si în totă Iucrulu bunfi si direptu săi fie întru aglutoriu, că înainte de căderla Iul Adannl cu a Eveî pană eră în tregie, eră miliard si bărbatulu ca o casa de săboru lui dumnezeu si pentru aeîasta inaî vdrtosu răndiu dumnezeu căsătoriîa, ca se agîutorîască mutare pre bărbaţii întru slujba dunmezeiască. pentru acela se poată învătîa de aice căsătorii, pe(n)tni ce iau înpreunatil dumnezeu pre ei inpreunâ cu căsătorita, pentru se slujască amendot cu o inimă sî cu unu siîfietu lut dumnezeu; că foarte gresîescu aceia căsători carii se strămiază de cătră slujba lui dumnezău. an căndu vrunulil de eî va se slujască Ini dumnezeu, iară cela-Ialtfi se trage indărăptfi. 2. Pe(n)tru acetai dată muiare bărbatului; ca se fie luî soţă, dlreptii de glume de hrăborîi, de dezmierdăciune întru toată vîiatia Iui ne despărţită, si priîathiie, iară prietiniîa îaste mal tare cândui dela amendoi. necesl poate fi între nirne mai mare prietim'c de cum ui între muiare, sî între bărbată, pentrucă aceia pentru căsătorie semtfi amendoi unfi trupă, acestai aii! doile folosi!. cu carele se agîută si să măngăe muiare pre băr-batulu seu întru toată viâtia sa, câ uni! soţiu si prilatimf, cavei asupra de toti prnatinii, pentru căi întărită cu căsătoriîa. si soţie di în fire umilă altuia în clastă lume, de unde se cunoasce, că cine luiiesce căsătoriîa acela fire hulesce. 3. Pentru aceiai dată muiare bărbatului, că săi aglute lui, si săi fie soţii, a nasce si a cresce feciori, că omulît singură 63 fărâ de muîare mi poate nasce si cresce feciori, că dumnezeu vru se sporîască oamem'e (sic) priîn sfiită căsătorie, pentru acela zise dumnezeu înmulţiţi ve si ve sporiţi. Acesta lucru socoti dumnezeu a treia oaro. de lăsă muîare se fie soipe bărbatului, ca se se sporescâ si se se înmultîască, cumii zice de spre acîasta si psalom, 127. si pavelă apslii încă zice, cumii văduvele tinere să nască feciori 1. tiinoth. 5. stil, 14. si iară zice, muîare se spăsesee născendu feciori si remănendu în credlntîă, 2, tiinoth. 2. sth. In. 4. Pentru aeeîai dată muîare bărbatului, ca selă (sic) agîutorîască pre elă întru toate lucrurile lumeşti. ce să zice în totu liicmlfi d crep tu întru carele muncesce ornuliî se se brăniască, pentru că după gresîala omului zise dumnezeu, se se liranîască cu sudoare osteueleî sale, îit. 3. sth. 19. multă muncă, ostenîala, scârbă si supărare căzii spre omîi diaeâ greşi, si delii vre lăsă dumnezeu senguru fărâ de agîutorni, carele întru aceste întru toate selfi agîutorescă, si selii mângăe elu mai reu să vre îndoi, ce milă lăsă senguru cei facii agiutoriu si socu, cumii muîare încă să agîutorescă pre bărbatu la lucrulii lut celu dereptu, cu carele se se Inănîascâ, cuimî scrie sl întîcleptulu solomomi despre dercgaforna numirii, pric. 31. Aceste lucruri socoti dmnezeu înainte de gresîala strămosiloru noştri căndîi făcîi căsătorila, tara dupâ gresîala loru socoti si celft alţi cincile. 5. Acîasta iaste isprava rânduîaliei căsătoriei, cum în cîastă viîatîâ ticăloasă si păcătoasă-, se fie muîare bărbatului agintătoare, si apărătoare, de cătră curvie; că îastc căsătorila vrăcîuire si apărare de cătră curvie. pentru aceia zice sfiită pavelu, 1, cor. 7. stli 2. pentru să mi fie curvie, totu bărbatulu s6 aibă muîare, sî toată muîare să aibă bărbaţii, numai se fie cumuî rănduiala domnului: di intru aceste dinii toate foarte luminată se arată, cei deregatoriîa nmîarilonî cătră bărbaţii săi. cumii di în porunca si di în rănduiala lui dumnezeu se le tie lorii soci derepti, si credincioşi, se agiutoreze pre bărbaţii Ioni, si se se dezmîarde intru eisî, si în toate lucrurile se îngăduîască lorii, îarâ carele făcu aimintre acele serată bicîn si supărare bărbatiloni seî. nu le semtti de agiutoriu si de inângâîare băr-batiloni săi, ee li de peri re si de supărare, si au întorşii sfnta căsătorie spre lucru uccuviosii, ce nui aceia vina căsătoriei, cei a satanei, bine au grăiţii dară despre unii ca aceia si Ioană zlataustii; zicendii: că muîare poravă si îndărătnică nu îaste agiutoriu bărbatului cei agiutoriu satanei, de agîută sătanii a 64 asupăra pre bărbatusî. că elui vrăjmaşi oamenii orii. Ioanu 8. sth. 44. bărbaţii încă au dojana spre deregâtorna lorii, ca sS fie cu voe bună si cu dragoste curată câtrâ muerile lorii, că între căsătorie îaste legătură asemene între amendoi, bărbatulu se viiaze cu miliare sa ca cu soculii seu celn agîutătorîu, nu ca cu unu dobitocii ce ca cu unu so<;u cei luaţii di în cuastele lui nu ca cu o slujnică, fie bărbatulu capii mutării sale; si agîutoriu, cumfl zice sfiită apslu, bărbatulu se de cu ce îaste detorlu cu toată voia bună cătrâ muiare sa, asijdire si muiare câtrâ bărbaţii, 1. eorinth. 7. stil 8. bârbatulti mai vertosii. are duao deregătorii câtrâ miliare lui. muiare încă are duao derogatorii cătră bărbatulu el. 1. Acîastai deregâtonîa bărbatului cătrâ muiare sa, ca se o lubascâ ca pre unu vasft mai slabii cărei fâcutu di în coastele lui, asia cuinii dupâ dumnezeu, toată dragoste lui să fie cătrâ muiare sa. că acîasta dragoste porâncesce si sfiiţii pavelă apslu, efes. f>. sth. 28 zicendii: bărbaţi iubiţi muiarile voastre că si trupurile voastre, că mine trupulu seu nulii uresce, ce mai vertosulu ţine silii hrănesce. în ce cliipu si domnulfi pre beserica sfntiei sale. 2. Deregătorna acîastai a bărbatului cătrâ muiare sa. cuină întru toate lucrurile sale poartei câştiga, si se o hrâneseă cu bucate derepte, se o inveţle si se o dojcnlască spre toate lucrurile creştineşti. si soi fio capii si mai mare bărbatulu muiariei, ia încă se asculte si se âiuble în sfatubi lui, se nu si o sue în capii, că nu i au făcuţii dinu capii. nece se o calce suptă picioare, că nui dinii picîore cei di în coaste ca se o tienă socii, asemene insă inuiarei mai mică de cătfi bărbatulu pentru cinci lucruri, 1. Că bărbatului fâcutu pre slava lui dumnezeu, iară muiare pre a bărbatului. 1 Coi'. 11. sth, 7. 2. tul bărbatiihl îaste capii mucriei, efes. o. stil, 23. 3. Nui făcuţii bărbatulu di in muiare. cei muîare dinii bărbaţii. 1 Corinîli. 11. stli. 8. 4. Nul făcuţii bâbatulu (sic) pentru voia nniiarieî, cel muiare faciitâ pentru voia bărbatului. 1. Cor. 11. stli, 3. 5. Nul dată muiariei preoţită cei bărbatului. 1. Cor. 14. sth 34. 3b. 2. sth, 11. 12. pentru aceia îaste dată miliare suptă îngăduintîa bărbatului, cnmii iaste rânduită de doumulu dumnezeu, do pre totil trupulii omului iaste mai mare capnlil. 65 că toate modulările omului se ţinu de capii, că an pusfi si au făcuţii dmnezeu cuibfi intlelupcluniel în capulu omului, si de acole ţînu toate vinele si modulările omului, si mai vertosu de acolo au simţire si mişcare. asia si bărbatule. Iau pusQ dumnezeu capii si mai mare mueriei, si pentru acela au lăsaţii dumnezeu mare întlelepţie, si sciintîă îu bărbat fi de cătti în inuiare. cuinii învatlă si pavela apslă. zicOndîi: capulii mutariei îaste bărbatuiii, iară capulii bărbatului îaste Chs. capulu lut Chs dumnezOu, si capulii se chîamă mai mare decătu alalte medulare. Mulurile au doao derogatorii câtva bărbaţi loru. 1. Deregâtoriîa Malariei cătrâ hărbatulu seu îaste acîasta, ca se iubascâ pre bărbatuiii seu cu dragoste mare? si derlâptă în toate zilele vieţiei ei, asia cuinii după dumnezeu toată dragoste ei se fie cătrâ bărbatuiii seu, cătrâ dinsulu sC se lepască, si cu toată putere ei se se sillască alii apăra de toată nevoia, cumft vedemfi că toate modulările trupului îiibescu capulii lorii, si sillae că sălii apare, omul îl uni ori tinde si mănurile se apere capulii. asîai datoare mulare se socotlască pre bărbatuiii seu. 2. Dcregătorie aciastai, ca se fie îngăduitoare bărbatului seu. iară îngădtuntîa trObniasoo sO fie curată si în voia bună. si di in credintiâ, se nu fie dinii silă, dinii dragoste si dela inimă nu di în fătlărie. iarâ îngâduintla stă în ceste doao lucruri. în cinste si in omenie, si în ascultare, încă mi numai în tranulu sau în doao, ce întru toate lucrurile dumnezelasci (sic), ciunii dojenesce si pavelii apstlii efes. 5. stb. 23, zicendu: Muiarile se fie îngăduitoare bărbatilom soi ca si lui Chs. Aclasta volasce. ca se cunoască imiîarile i'ănduîala lui dumnezeu. si sO odiliulască intru ia di îu bună voia loru îngăduindu bărbatiloru sei, că asia au rânduiţii dumnezeu ca se se ţie muiarile de bărbaţii Ioni, bit. 3. sth. 1.(>. de aice au zisfi domnulii cătrâ mulare; voia ta va li în birulnţla bărbatului teu, si elfi va birui cu tine. Ce se zice. nu veri face ce veri vre si după voia ta, ce veri face voia bărbatului teu. pentru acela îngâdulascet lui, silfi cinstesce ])re elfi. asia au cinstiţii si Sara pre bărbatuiii seu pre Avramii, ziceudui lin gîitpăiui. Ciumi aduce nainte si sfutfi Petru apstlfi. Lhipâ aceste mirele se priuză pre matca sa ilo mână. iară popa se grăiască întru aeestu chipu: Dragii frate i mr: pentru se fie slobozila cei intru voi alave, în nainte lui dumnezeu, si în nainte cestoru creştini cosii aice de l'aelă; acîasta îutrebii n dola tine draga frate i nir. pre credintla ta ce direptâ cu care te ţii ântel lut dumnezeu, după acela accştii femei ce ţii în mână, i mr. să spui derepttt, se ţial datu credintla, au mână, au inelulfi. hi capii de căsătorie alţila tara de aceştiîa femei ce ţii de mână au ba; 2. Plăceţi adastă fenice ce til do mână au ba; respiuizăndu pre aceste si bărbatulu si mulară (că amăndtu trăbueseft întrebaţi) preotului asia săi gîuare prc el întrunii ciupii cumii au grăiţii în pildă de demult ii Ezeh. IC. stu. o Osila. 2. stil. 18. 19. de spre giurămentulii câsâtoriloru. 1. Se zică cu bărbatulii. dupâ acela si cu miliare. Unu dmnezău dereptii, oarei tatâlu, si iiîulu, si dhulfi sfntil, unulu dmîiezeu direptu di* vecie, ţie aslaţi aglute în credintla ta ce derîaptă, cuină câţi place adastă femela ce ţii de mană, 1 mr. si se o lai di în dragoste sciţi fie miliare de vecie, si pre Ia tiu o vel lăsă până vei cuştii, si până vei custâ, ne.ce în sănă- tate! nece în boală!, ce veri răbda cu densa, dumnezeu aslatl aglute. întru acesta ciupii se glorl si pre mutare, numai săi grălascl pre numele ei cumii al grăiţii si si bărbatului. De spre de-spărţlenie cu ucă (lireptă. Pentru că sfiita căsătorie o an făcuţii singurii dumnezeu, încă flindil în tregie adamfi si eva pană nu căzuse în gresială. Aeiastai întrebătunî, poate ti aernu despărţire sau râsipire între căsători cariisn legaţi cu cuventulu lut dumnezeu, si cu gtură-mentuhi spre căsătorie; Se poate fi. încă cu ce ucă poate fi despărţire acestii răndnlale aluî dmnezeu, în scriptura sfnta: aflămu doao cu carele se poate răsepi căsătorita; si se poate despărţi unulii de alţii. Unal curviia. Iară altai care fuge unulu do altu ca unu ne credincioşii, adecă ne crcdintia. curviîaî ucă flireptă după scriptura sfnta: pentru care poate lăsa bărbatulu creştinii, si se poate de despărţi de mutare sa ceă ctirvâ. aşijdere si mutare de bărbatulu său cela curvartu. cmmi invatîă domnulil Chs Math. 5. sfb. 152. cinesî va lăsă muiarta fără de vină de curvie, face o pre ia curvă i proci, alalte vine toate le lăpădâ aice domnulil (’h.s, diîn lucrulii despârfienicî, numai ce lasă ciirvfîa vină de despărţita Math. 1!). stli. 9. varo cine lasă miliare sa fără de vină de curvie acela curvlasce i prociîa. Climă are zice unii adă multe vine de despărţienie; iară eu zicii numai acostă lucru, ucă de despărţiţii adecă curviia. pentru că curviia taste pizmă căsătoriei, si nu se unescii câ foculii cu apa. în căsătorie laste bărbatulu unii trupa cu mutare sa, Iară curviia sparge ace unicîime cărei în căsătorie, că nu poate ti se fie di în doi urni trupă, unde dumnezeu asia au rânduiţii, si au zisă, se de amendoi unu trupa; nu trei. tară cinesî lasă mutare si se lipiasce cătrâ curvă, laste unii trupă cu ta. cuinii zice pavelă. 1. corinth. (i. stli. 16. Adoa vină de despărţita. laste ne cvediutia; curmi aciuai unii în nainte, a lăsarîa ne credinciosulu pre soclu seu. grăindă dela pavelă, 1. cor. 7. stli. 15. Se se duce cehi necredinciosu, iată ducăse, uui pusă fratele suptă robie, au mutare creştină întraeelu feliu de lucru, aice pavela na întîelege rotii feliulQ de fugă si de lăsare, ce întîelege despărţiri; necredinciosului, ce 68 s6 osebesce de soclulu seu. de cela cu frica lui dumnezeu si direptfl, adecă, prc acela învatiâ apslulu, ce se facă soţiulft cehi direptil daeâlft va lăsă so^htlii seu celu necredincioşii, si va fugi do dd de ură, si se va despărţi, de pre unuln ca aceia zice pavehl. se va inergă elu mergă, unde cehi necredincioşii după voia Iui de cehi nevinovata sau despărţiţii, fără de vină, se rebdîa cela laltu fiind în slobozie, si viiaze cu sloboziiă sa, că bărbatu si muiare ca acîasta misii puşi supta slujbă, supttt ce slujbă? ce se margă după bărbatuhl seu cehi fugiţii sell caute, au se rânăe pană la moarte fără căsătorie, pentru aceia se sloboade dinii legătura căsătoriei necredinciosului. poate zice cineva, dacăî slobodă a se despărţi pentru curvie; ca ce nu! slobodu si pentralte vine, că unelesfi mai mari si grele decătn curviia? Răspunsă: Seva că simtă vini mai mari si decătu curviia; cumu ne credinţîa, si Idoliia i prociîa. încă pentru căsâtoriîa fundul pizmă curviia, nu iaste mai mare deeâta curviia, pentru că ce o vină după fire ei nu poate răsipl câsătoriă, fără numai curviia, si ne credintia? Idoliia, furtusiaguhl, farmecele, si alte vini ca acelia potu remăne cu căsătorii: iară curviia nece cuiuu nu. poţi întreba, dară de voru pune bărbatulu vruniî mueri pentru vro vina în temuitiă, sau în robie de vecie, au îlii voril mână iu bribegfe, de spre carele nare fi nece o nădejde că să va intuim se lâcuiască cu muiare, acela cumft ară fi morta, poate se mărită muiare lui după altulu au ba? Respunsu: diîn cuventulu lu! dumnezeu învăţîăma, că numai pentru moarte sfi resăpesce căsâtoriîa, că nice iaste nicâ-îuri ca se se poată resipl căsâtoriîa printralte gloabe au printralte urgii ’Se sâ poată despărţi unulil de altuia, că stă neclătitu cela cuvânta cian zişii dunmezău: carii iau dumnezeu inpreunattt omulu sc nu! desparţlâ. îarâ atunce ii desparte omulil, căndui desparte fără cuventulu lui dumnezeu, după aceia mare osebi-tiîră iaste între moarte cei după fire, si între bintatulalâ ca aceia, se voril fl si grele acelia; cumu pribeglia si prinsoare pănâ la moarte i proci, că moarte cei după fire scoate pre oameni afară diîn clastă viîaţlă, si mcrgtt în raîu au în iadu, unde nare locu căsâtoriîa. Iară alte pedepse ţinil pre oameni aice în clastă lume. pentraceîa păriă viiaţi, seva în ce supărare viîaţi, încă totu are parte căsătorita între voi, se vor fi si de parte trtipiasce unuia de alalta, încăî face legătura căsătoriei să fie amendoi unu trapă. 69 Întrebare, pentru ca au făcută dumnezeu căsătorita pentru sporlulu si pentru' se nu fie curvle, de se are templâ bărbatului, sau mularii se fie ne harnicii spre sporire pentru vro boală ce nu sare pute vindicta, sau pentru altă ne putinttă, unii ca aceştia potu se despărţi? Răspunsă: acela bărbatu sau mulare se Iau aflaţii ada nevoe mainte de căsătorie au dupâ căsătorie, se au fostă mainte de căsătorie boala acela, intra cela nau fostă nece o căsătorie; că ni ce unulă de el nau vrută să margâ dupâ soclu ca acela, carele să fte ne harnică cătră lucrulă căsătoriei, di întru nesciinţiă să tămplâ căsătorie că acela, care nul căsătorie direptă. nice o despărţienic nu laste intre căsătorie ca acela, ce numai ce trăbuiasce a arata că nu îaste nece o căsătorie intraceia. Iară se voră fl întregi amăndol, si să va înslela unulă de el ţiinduse că nuii cu direptulă, di In nesciintiă i sau tâmplarii. Iară pre cinei va află nevoia dupâ căsătorie să nul despartîă, ce se trăiască pana la moarte, dupâ cuvăntulu domnului clau zisă, cîau inpreunată dumnezău, omulu se nu despartîă. trăbue pentru acela să rîabde unulu boala si nevoia alăltul, crezăndu că aslaî voia lui dumnezău se trăiască întro nevointiă, cumu are ti fără bărbatu au Iară muiare, crezendft că dumnezeul va da putere să poată trăi în curăţie în ciastă vilatlă. întrebare: luândă aminte bârbatulă întru căsătorie cu ne-putinţîă că aceia, că elă va fi Iară căsătorie întru vilatla lui din neputintîă ca acela, poatesi dă slobozita mutarieî se se mărite dupâ altulă? Răspunsă: nul poate dâ că asia are despărţi omulă clau inpreunată dumnezeu, nhne zloboziîa lui care are elu pre trupulu mueril Iul altuia nu o pute (sic) dâ: că aceia slobozie elă o au luată deîa dumnezău ca se u ţie şle să nu o dă altuia. Întrebare: ce să facă bărbatulă sau mularla de va lua aminte cu de densă că bărbatulă ei sau mularla lui, va selu omoară cu otrava, au cil altă felîu de meşterslugă, ce se zice că i să nevoîascc spre perire: poate să despărţi de dănsă ? Răspunsă: ba nu să poate nece cuină, că lucru ca acesta nul vin(â) destula de despărtlenie. că dau înprcunată dumnezău omulă să nu despartîă, dumnezău pentru vine ca aceştia nau porăncitu să se despartîă căsătorii unulu de altă, ce pentru acela celă nevinovată bărbatu au mulare, trăbuiasce se afle deregâtorii cei di în afară adeca spânii, si de în sclre si săbo-riilui: totu lucru si frica ce pate dc soţîu său, si deregâtorii, au săborulu se ţănă (?) unora ca acela (sic) a le află lecuitoriu, 70 si a purta grije pre aceia. Asia să răspunde si celora ce ne-buniasce vrunulă de căsători aulă află cîa^nevoe, au cade întraltâ boală, nu să potu despărţi; ce se rebde întruna, să Iau aflată nevoia după căsătorie, pentrucă la căsătorie se gîoară că voră răbda întrunu locă si în nărocu bună si în rău. si atuncii mai trebuiasce soşîulu candă cade în vro nevoe ca sălă caute. Întrebare: dară de va căde vrunulă în curvie, ce se facă poatesă despărţi numai cată de densă ? Răspunsă: pâuă nu să va dă nainte săboruluî si gîudăţiloru acelă vinovată, înnaintă acelora trăbue să să ispităscâ totu lucru si cale, în ce chipn sare pute asemăna, ca să nu să spargă o căsătorila; celă nevinovată să vă vră poate ertâ celui vinovată, şilă poate primii Ia sine pentru căsto lucruri, întăi, că săva că cela nevinovată poate pări numai de cătft înnaintă săboruluî, au nainte gîudecătoriloru pre celă vinovată, si cu lege încălă poate lăpădâ dela sine, ce încă Chs nu porăncesce numai cătă să facă aceia, ce numai ce are elu putere a u face. poate ţine muiarîa sa cîa curvă să să va intuim si pocăi că dragoste încă poftesce acela, si mila direptâ. adoaorâ, cine! di întru oameni celă doare ună dinte, sau în rău, selă tragă numai câtă afara sălă lepede, aii vrană dăgetă sau altă mădularlu să va fi rănită au zgăibosă, sălu taia (sic) numai decătă si selă lăpede ce mal vărtosă nevoiasce în totu sein vindice, ca se rămâe in trupă, că nime trapulă său nulă urasce. dară căce nare pnte face asia si cu muîare (sic) lui cîa greşită fiindă trupulă hu. a treia Chs încă invaţiă asia la Math. 18 zicendu: se va greşi ţie fratele tău i proci, cu cătu mai vărtosă să va greşi ţie muiarîa ta trebuiasce să erţi fiindu trupulă tău. că va rămânia în viaei cestă cuvăută a lui Chs. ce nu veri săţl facă ţie alţii, tu încă nu face altuia aceia, dragoste (sic) cumă zice solomouă si petru apstlă acopere mulţimîa pecatelorii. pildăi de aciasta si Isifă, că nu vru să o micsîurăze pre Mana maica precurată, ce numai ce vră să o lase pre suptă cumpătă, iară să nu va vră asia priimi muiarîa sa cîa curvă, si a u ertâ (sic), se facă cumui va afla legia, după obiciaiulu acelui orasiu, au acelui ţinută întru carele lăcuîasce. după ce să va birui despre curviia ei, trăbuiasce să giudece săborulu ciau porăncită domnulă de spre unii ca acela, si ciau grăită si Chs, gludecatorii sciindă voia lui dumnezău de spre acăîa cărei curvă adeverată, se o bintă-tuiascâ, iară celui nevinovată sei dă slobozie,. îarâ se va lăsa celă ne credinciosă pre soţîulu său celă creştină, muîare au 71 bărbaţii, să voră ti si iutro lege, si int-ro credintîâ, si va lăsa umila pre alaltu, nusi poate căuta slobozie de căsătorie numai decâtă, ce să asteptîa (sic) vreme adevărată, mal vărtosă vro 5 ani se aştepte, si să întrebe de densă, pănâ va sci bine cumul lucrul ă, lâsăndulă că una necredincîosă si nefiindu nădejde că să va mal înturna după acâîa mergâ înnalnte sâborului, poatcsî cere slobozie; mărturisindu că Iau căutata si Iau aşteptata, ce nemică adevărată nau auzită nece sci de densu, nece iau porăncita nece iau scrisu carte, căndu va lăsa unuia pre alalta di între creştini, si nu va mlarge întraltu ţinută ce va fi întracela orasîu, si întracela săborft, si va fi îndărăpnicfi de nu va găndi, uice de certare, nice de gloaba săboruluî, si a dere-gătorilorii, între unii ca acela nu poate fi despărţîenie, ce să să înpreune la giurămenttt, iarâ pre ceia îndârăpuica sălu certe cu gloaba, de nu va fi aîmintre sălu lepede si dela beserecă. Iarâ noi în tiara noastră despre oameni fugiţi ca acela ţinemfi cestfi obicîalu. Se va fugi bărbatula au muiare dintro ţlară întraltă, mai vărtosă se va fugi bărbată cu mularla altuia sau muiare cu bărbatula alţiîa, sau va face vină mare ca acela se nu cuteze veni acasă nece cându, celu nevinovata nu se ţine altt aştepta fără numai 2 ani. ce se afle sâborulă săi de slobozie spre altă căsătorie; numai se se lege pre aclasta că se va veni cândva bărbatula sau mulară cla fugită se de nainte gîudecâtoriloru, si Se se nevolască săi bintătulascâ ca pre nesce necredincioşi. de sare tâmplă bărbatu sau muiare se caza în vo robie sau în prinsoare, sau sare auzi că au murită si lare ţine ca unu morta, si sare căsători soţlu său. si are veni celu fugită, si şlară câre muiarîa îndărăptu, bărbatulu, trebui să io de îii-dărăpta, că nui muiare lui, că cela nau rămasă de voia acolo, iarâ de au fostă pribegită de bună voia lui, si arc veni în-dărăptă, si ar fi soclu seu căsătorită, si lare clare îudârăptă se nu i lft de, ce mai vârtoşii sălu bintătulascâ ca pre unu ne credinciosă si spârgătorîu de căsătorie, si’îndărâptnică, cumul să va cade. Despre despărţîenie în destulă pană aici. Ce trăbuiasce să grâîmă ce logodnă, au căsătorie nu poate rămân!a pre locu. De pre aciastia pre scurtă vomă grâî. tutei, care căsătorie au logodnă va fi înprotiva lui dumnezău.; dere fi fostă si 72 di înnainte sâboruluî, si are ii giuratîi înjjreună.. si sare fi si înpreunari întrunii locfi, ce aceia nul nece o căsătorie ce se poate resipi, pentru aciastai ucă, că în ce cliipu omur înpreu-Jiatii întruifl locîi nu s£ poate despărţb asia carii nu iau dumnezeu legatu înpreună ce iau legaţii omeni, dumnezeu voiasce se se desparţîă. adoao oară: sau si fost.’ cu diadinsu si căsătorie întărită, poate se resepi pentru ucă direpta. cumiu curviia, ucă de despărţit^ mai vertosă cine face înprotiva legii liu dumnezeu. Care căsătorii simtă înprotiva legii lut dumnezeu. Contenităî căsătorita de frăţie adevfirată, cându au luată frăţie intei, a doao sau a treia singe mestecată, au cine şîare luă maşteha, 1 Oorinth, 5 sth, 1. iară careleî famenă de nu poate face neinică, aşişdirc si carelei în nevoe dia nu se pute vindecă, si nuî harnicii de căsătorie, si carele ia mutare altuia, au di întru nesciintîă, au di însîelaciune. Aceştia căsătorii nusii, si se potu resipi. Care logodnă au căsătorie nu se începe înteî cu tocmală bună, si se vede necuviosă, si va se se tocmască după aceia, si se va tocmi pre locu, cumu se cuvine, aceia nu trebue sei desparţi*. pentrucă dumnezeu au depărtată neputmtîa care i sau fostă parendu necuviosă, si celu neputincioşii au îngăduită di în nedereptate lui, si au avută si treba întrunii locă, aceia căsătorie sau întărită, pentru pilda. Iară de va fi nevasta luată farâ de voia ei înteî, batendu o, si trăgenduo, se niergă la bărbaţii, iară după aceia va fi voia ei si se vorii înpacă nu se sparge aceia căsătorie. Iară se se va căsători cineva fără sciria părinţiloru înteî, iară după aceia mergă, si se înpacă si cu părinţii, aceia căsătorie încă nu se sparge. Asia trebuîasce a se înticlege si ceia ce se însîală întru făptură, candu nu se află asia cumu se arătă mainte de căsătorie , pentru pilda, sau zisă căi bogaţii si apoi sau aflată sirahmână: sau i zisă cai sloboda si apoi sau aflată iobagiă, celă însielatil de se vorii înpacă si se va giură cu densă se remăe căsătoriia in locu. iară care muîare sare templă se margă după vrunu o mii nebună Iară de minte, sau zdrobîndulu cia nevoia, bărbatulii încă de se va tempă (sic) se ia muîare ca aceia, se se voru pute aseinenă după aceia spre căsătorie nui dosparţîă. După aceia care căsătorii vor îi fără voia părinţiloru si titorilorUj nemică se ţine aceia, de are fi si giuraţi inpreună, si 73 sare fi si amesticatu amendoi, na se tine căsătorie direptă, se nu voru lăsă părinţii lorii în locil, poate se răsipi acela căsătorie, ce trăbuiasee a arătă că acolo mii căsătorie direpta. pentrueă aceştia nu iau legată dumnezeu inpreună. ce au legaţii ei singuri, îuprotiva porâncii hu dumnezeu; că oare ce va fi înprotiva porăneiloru lui dumnezeu totui pecatu: cumu să arată dinu cele locure multe a scripturii sfnte si mai luminaţii. Temeiul u a toată căsătorita dirăptă, trebue se fie după legla lut duinnezău, si asia trebuiasce a isprăvi, si cumul obiciaîulă celu bună, ciau luaţii creştinii ahl ţineria, si asia va fi căsâtorfia bună si fericită, nu trebue dară se se facă căsătoria pre ascunsă, nice cu o tocmală conduită, fiindil rănduiala lui duinnezău, si cu adeverii sfntia sa au rânduita, adamă si eva au fostă alave în chipulu a toată seminţia oamenescă, si au fostă de faţiă sfnta Troiţiă ună dumnezeu adevărată, si toate dobitoacele pâmăntnluî au fostă de faţiă cândă fu casatoriîa lui adamă. Aoîastla arată asia, căi destoinic’ si sfiită rănduiala lui dumnezeu căsătorua, si trebuiasce să trăiască oniulu cu ia în svnţie, si în curăţie după porâncile lui dumnezeu. Rugăciune de duminică nainte propovedanii. De vecie atotă puternică dumnezeu, părinte milostivnică, din inimă si din sufletil ne smeriinu nainte înperâtii dunmezăirii tale, îuprotiva căruia de înulteori în cliipu de păgubivi am’ greşită. Mărturisim’ că de ai veni în pără cu noi, nu altă, ce moarte de vecie ni sare câde. că îiinainte ta toti niannl grozăvită cu grozăvită păcatului cehi izvorât ori u. si din fi rene sentemă fii maniei, dină sămăntiâ st cărată nlam’ prinsă si întru strănibâtate am’ născută, de unde totu feliulu de pohte rele care semtu înprotiva ta, si a priiatini lorii noştri, lăcueseu întru noi. si de unde aciasta încă vine, de cu laptele noastre încă foarte de multe ori si fârâ obărşîeiue câlcâuiil porâncile tale; lâsândă aceia ce ai poruncită tii noao se facemu, si am’ făcută acăia ce ai contenit’ se nu faceiml. Râtâcitam' câ oile, si foarte am’ greşită în alenuht tău, care cu durere de inimă cmioascem’ si mărturisim’ cu dhulil înfrânt’ nainte ta, spre ruşine obrazului 10 74 nostrsu (sic), cu i minerul u pecatclorii noastre, cu multu au întrecuţii pre nuiuerulă perilor» capului nostru, si cu multe nne de talanti imună fee ut fi di aton, carii neco cumft nul puteiml plăti, pentru acela nu său temu destoinici se ne chemă mit fii toi. si se ne rădicăm’ ochii cătră ceriu, au smerindunc naintd foţii tale se ne tindem» rugăciune cătră tine. Ce pentru aceia doamne dumnezeu, sciindil, ca no osci părinte milostivit, si că nu voesci moarte omului păcătoşii. ce mai. vertosit se se întoarne cătră tine si se vilaze, că tu osci dumnezeu cu iniloste fără de svărşîenie, pentru aceia ne apropiem» cătră tine cu inimă de taină, încrezeuduno intru mpăcătoniilu Ts Clis, întru celu unelti a lui dumnezeu, caro va luă păcatele aceşti! lumii, rugănm te milostivesee te slâh ici uni lorii noastre, ertâudu noi prin' Chs toate păcatele, spală no pre noi dinu izvorulu colii curată aht sângelui Iul Chs. ca se linul curaţi si albi ca. zăpada, goliciune noastră înbracă. cu veşmântul» celu nevi no vatu a dereptătiî sale pentru slava numelui teu, minţile noastre le luminiază, Iuăiidit totit în-tunereculfi lorii. Răscumpără inimile noastre de toată hrâliorha trupască. deschide doamne acmii rostulfi slugii tale, împle pre elfi de mândrii;), si de cunosc,intui tu, cuiiul curată si dereptu sci potem’ propovodui noi cuventulit teu cehi sfntfi. Gătlazâ si inimile noastre, curmi noi încă se Ic putemfi asculta, se le., putemii întielege, si păzi, lege ta o scrie întru tablele inimici noastre, după fegădasiulu teu dă ne putere si voe pre acela, ca se putemii inblâ pre cale porânciloru tale. pre slava si pro cinste sfiită numelui teu. si spre întiumure săborului sfotu. aceste toate dela tine le ceremft părinte milosiivnicil, în numele domnului îs. Chs. care asia au învătîatu pre noi se ne rugămu. Tatfilil nostru, i proci. Rugăciune de duminecă sara după propovedaniia, pentru toate lipsele săborului sfntu. De vecie atoni puternicii milostivim». dumnezeu, eunoaseemu intru noi, si munte ta incă cu deroptulfi mărturisimîi, că noi namil fi nedestninici (?i spre aceia cuinii se no rădicănul ochii cătră ceriu, si cu buzele noastre cele necurate se ne rugămu tîe; de al căută pre nedestomiciia noastră . că ne vedesce pre noi ctuioscintia sufletelor» noastre: si păcatele noastre încă iuărturisescft în ut emilii nostru, iară seinul că tu osci gîudeck-toriu deroptii, si baţi pre aceia carii calcă porâncile tale. iară pentru ce doamne tu ai poruncită cumu intru toate lipsele noastre se c&utămft tine, si dinu mila ce mare si ne spusă ata niai făgăduită, că vei ascultă rugăciune noastră, nu pentru destoîuiciia noastră că aceia mimai coi nemica, ce pentru de-fitoîniciia donmului nostru is Clis, care lai rânduiţii noao in- păcâtorhi si grăitorul, pentru aceia lăpâdându napoi alalte agiu-torîurî toate, numai sengurn cătrâ milosteniia ta ne milcuimu. Mai nai'nte încă doamne diîn faptele tale cele multe si bune a tale încolo, carele tinzi pro toti oamenii, pre noi mai vertosu cu multe feliuri de bunătăţi si de blgsvcnii niai dăruita, carele numai a gândi' încă mi seinul ne cuină se paternă spune cu limba noastră, nui mică aciasta, că tu pre noi nîal resctim-păratît di în roblia c-e gre, si de păgubite dracului, si di in toată vâtâcitura si Moina, intru care ne ţinîamu prinşi, niaî adusă. întru înperăţiîa luminet spre lumina evgliei. iară noi cătrâ tine mamă purtată cu nedare de liarâ pentru faptele cele multe si bune ce ai făcuta cu noi. riunpeudune de elitră tine noi amft înblatu în poftele cele rele a noastre. năimi îngăduită ţie, necc am dată cinste ta. pentru aceia doamne foarte greu amft greşita, iu alîanulă ten, si până în atâta rumul supărată, cumu de af vre se faci cu noi după faptele noastre, nu altă ce moarte de vecie si pâgubiturâ amu pută' ast>ptâ. si di în certările tale cu carele cerţi pre noi în toate zilele luomă aminte că cu destoinicie tlnmă încinsă pre mânie în alonulă nostru, că pentrucc tu osci devept.fi. pre niun* fărâ ncă nu izbiascî. acmîi încă vedemă, că unuia ta iaste trasă în aliamilu nostru pre bătaia noastră . si nu fărâ de ueă, că de niai bato si mai tare*, de cum niai bătută mai nainte. si încă de ai slobozi toate pre noi acele zbiciuri, carele ai slobozită mai de multă pre Iţisrajilu pre dilmnila ta pentru ce sau ruptă de cătrâ tine, cu destoinicie amu pute mărturisi că cu direptulă ai tăcută cu noi; ce pentru aceia doamne tu osci dumnezeulu nostru, iară noi numai ce sinitemu pămentu si praliii. tii escî rmlitoilulft nostru, iarâ noi faptulă măniloră tale. tu esci rescumpărâtonulu nostru, Iarâ noi carii niai răscumpărată, tu păstor)nlfi nostru, iarâ noi fii tel, si moşiVa ta, pentru aceia nu ne bate pre noi întru măiiiia ta, ce di în mila ta no ciartâ pre noi, si ce al începută întru noi di întru mila ta, ţine acela întru noi, ciunti nainte atoatâ lume se tic aiave. si toti se mărturisiască, că tu esci dumnezeulu colii mântuitorii! alâ nostru, de câte ori te mânie dihaniia ta Isţraiilii ce încăsî oare de cate ori sau în- 76 turnata cătră tine tial milostivită fie ei, si iaî luata întru mila ta, si lial îngăduita bătaia, pomenindule de spre legătura păciei tale, care aî fosta făcuţii cu Avrama, si cu Isacfl, si cu lacovfi, si ncce căndfi rugăciune dihanieî tale nu oai lăpedatfi. noi încă aceia pace a milosteniei ce o ai întărită primi Is Chs, care o? al pecetluită noao, cu singele si cu moarte sa, pentru aceia doamne tăgâdii.indime noi pre sine. si lăpedăndu toată încredere întru oameni, numai singurii cătră pace milosteniei ne milcuimu, cu care Chs cu jirtfire sa de odată pre cruce niau înpăcatii cu tine, pentru aceia caută pro jirtva lui Chs, nu pre pecatele noastre. îa pre noi suptft paza arepiloni tale, si cu dhulii teu celu sfntft înderiaptă cărările noastre si di în zi în zi omora întru noi poftele noastre cele trupeşei, si înnoiasce vifatîa noastră, ca se putemii rodi poamele cele adevărate a credinţii. iarâ pentru ce ai porâncitu, cumO pentru toţi se ne rugâmii, r u-găm& tine, cum’ cu milostenila ta, si cu învâtîătura evgliei tale tu de fatiă prinţi dhulfi ten cela sfiiţii, cunifi tutidine s6 s6 propoveduiascâ întru aclastă lume, si toti se o priîmască, si toti s6 sosiascâ pre cunoscintia ta ce direptă dumnezeiască, rătăciţii se se iutoame cătrâ tine, slava se se intârîascâ, si numele teu sfiitfi toti selu slăvască, si selfi măiiască, aminfi. Tatălfi nostru. Rugăciune scurtă di în zi proastă nainte propovedaniel. De vecie atotputernicul!! milostivnicfi tatălfi dumnezeu, cu-noasceiinl si mărturisimfi naînte sfntiel tale, că noi foarte siin-temfi oameni nevolnici si pecătosî, cariei întru strămbătate niamu prinsfi si nîamti născuţii, si pre totu rcuhi simtemu ple-cători, Iară pre tine simtemu ncdcstomici, carii întru toată viîatla noastră amil călcată porăncile tale, si toate rânduialele tale lîamfi frăntfi, si manila ta o amu încinsu în alianulfi nostru, si după gîudetlulfi teu celu direptfi păguhitiîră de vecie amu agonisiţii noao. ce pentru aceia doamne cu toată inima noastră ne căimtt de aceia, si cu durere laste noao, unde cn acele ainft supărată pre tine, urrinu pecatele noastre cele rele, pentru acela rugămft tine fii cu aglutorîu nevolniciei noastre, fieri milă de noi o doamne dumnzeulfi nostru, si în Chs părinte milostivă, si iartă toate pecatele noastre, pentru chinulfi celu amarnicii a dragă filuluî teu; si ne dă dhulfi tău celu sfiită, curnfi dintru învâţîatura acestiîa se putemfi cunoasce toate strămbătătile noastre, si căzendu îndoire de spre dereptate, si de spre destoî- 77 niciîa noastră, se ne putemă niilni milostei tale, rodesce viiaţlă noao întru noi, curaii intru aceia se puternQ îtnbla nainte ta, si să potemti rodi rodulft dereptăţiei prin Îs Chs. dăne cumu cuvăntulrt teu celQ sfiită si curaţii, si cu dereptulil selQ puternQ întielege, si numai după pofta ta selu putemu tălcui, cumu punăndu glosfi toată nădejde întru făpturile rodite, numai în tine să ne îuvătiămu a ne încrede, si celQ omu vechiu diîntru noi cu toate poftele rele aiul ui în zi în zi selă putcmâ des-brăcâ. si pre noi se ne putemu duce jărtfă sfntă sfntiei tale, pre slava numelui teu si pre întrămaie priiatinilorii noştri, priin domnulQ nostru Is Chs, care asie niau învâtiată se ne rugâmu. Tatălu nostru. Rugăciune pre scurtă după propovedaniia tu de sară In zilele proaste. De vecie a fotă puternicii domnulu dumnezeu, nu îngădui, cumu numele tău celîi sfntu, si slăvittt se se defaime cu micşu-va-re si cu băsău pri în păcatele noastre cele multe, că în multe chipuri amu greşită în alîaiuiln teu. de dată ce nam’ îngăduitO cuventului tău asie, cum! ai pohtitQ tu dela noi, cu ne îngă-duintîa, si cu nesciintla noastră ne încetată am’ încinsă măniia ta în alianulă nostru, pentru aceia cu destoinicie ne izbesci pre noi. cc pentru aceea doamne, pomenesce te de spre mănii’a ta ce mare, siţi fie milă de noi, dane cumă să putemu cunoasce cu dereptulă păcatele noastre, si să ne puteinft pocăi de iale, si să ne putemă înbunâ vliaţia noastră. întăresce slugile beserecel tale, cum’ întru propovedaniia cuvăntului teu cu crediutiă să să poată întoarce; întăresce si purtătorii de grije a dihanie! tale de pri în toate locurile, cum’ cu aceia putere care lîai dată tu loru, întru dereptate se poată giudecâ dihamia ta. Ferescene pre noi de toată strâmbătate si însielăciune: înparţi toate svaturile hiclene si însielătoare, carele se fierbu înprotiva cuventului tău celui sfntă, si înprotiva săborului sfiit’ altău. nu lua domne, dela noi dhulfi teu, si cuventulu cel’ sfiit’, ce ne dă întrămare ce de b i u a credinţii derepte, si întru supărări răbdare, cu pace tare si stătătoare, fii cu agîutoriu săborului teu cel’ sfnt’, şilu răscumpără de toate turbârările nemislostivnice. pre cel slabi cil inimele si cu sufletele amarate întăresceî sil veselesce, si dă noao pace ta pri în Ts Chs, care aciastâ făgăduinţiă adeverită au făgăduită noao; zicăndu: adevăru adeveru zică voao, 78 că oare ce veţi cere dela părintele in numele mieu (ta va voao. noi Încă încrezSiidune intru aceia ne rugâmu ţie în numele cehi blagosloviţii si sfiit5 al! seu, zicem!'; Tatâlu nostru. Rugăciune de sara. Mlsnică domnii dumnezeu, lumină de vecie, care strălucesci intru îiitunerocu, care gonesci noapte cu întunecata a pecateioru, si toată orbicîune inimii; pentru ce al rânduită noapte spre odiebnială dnienilorii, iară zuoa o al rânduită lucrului, rugămute doamne dumnezeu îngărluiasce trupuriloril noastre de ustenîală si de gânduri odihnîală lină, iu soninu, ciunti trupurile si sufle-tele noastre de toate cugetele necurate se se păziascâ, si se se ţină curate, si încă si visele noastre de noapte se slujaseă pre slava ta. lumimază ochii minţiloru noastre; cuină întru moarte se nu adurmimă, ce mai vtrtosâ în toată vremla se putomti aşteptă răscumpărare noastră, dc suptă supărările acestii lumi. foresce pre noi dc toate ispitele satanii; suptă purtare de grije ata ne acoperind!, si odihni mă. rugâmă tine cumu să acoperi gr cşielele noastre di în zioa de astăzi. în ce cliipă toate le acoaperi cu întunăreculft noptiei. eumu pentru acele să nu ne gonimu di în nainte feţii tale. dă doamne răsuflare si veselie t ut ura acelora, carii se întorcu în multe fcliuri de boale, de nevoi si ispite, pri în domnuhl nostru Is. Clis, care cu cuvinte că acele mau îuvâtiatu pre noi se ne mgămă. Tatâlu nostru, i proci. Rugăciunea naintă măncăriei. P.salomu 144, stb; 16, Ochii tuturora pre tine caută, si tu dai lorft hrană in vreme de trîabâ. stil 17. deschizi mănurile tale, si saturi toate ceşti vh denă binele tău. A totu puternice dumnezeu, care di în binele teu, si clină mila ta ce mare toate Iîai rodititu di întru nemica, si acele tote până întru adastă vreme de acinu bai ţinută si Hai în-dereptatu cu putere diminozeirii tale. si care pre clilianiîa ta pre Israilteni în pustie, in patruzeci de ani în cliipu minunată iai hrănită, dăndule din5 ceriu mannâ, si din’ piatră apa. blsvesce si pre noi feţii si fetele tale si pre aceste mâncări, carele amil luată di în mana ta ce îndurătoare sfnţiescele, ca se putemu vila în treze]e si în sfnţîeme, si diîntru aelasta se putemu cunoasce, că tu esci noao dulce părinte, si dumnezeu, 79 si izvorulu tuturora bunătâtiloru. da ne cumu în toata vreme si mai vârtoşii acuinfi să paternii căuta mâncare cc sufletîascâ a curentului teii, cu care să se hrăniascâ sufletele noastre spre vitatta de vecie, care mau câştigată noao domnulă nostru Is Chs. cu sângele celft scumpă al seu. Amină. Tatălă nostru. După acela asie ne dojenesce pre noi domnulă Is Chs. luca, 21. stb. B l. 3 o. Feriţive se nu cumva se se higreulaze inimilo voastre, cu satiulu mâncariei si a beţiei, si cu grijile aceşti! lumi, si de grabă se vie pre voi zua acela, că câ unii laţ va veni pre toti câţi vieţluiascu pre f'aţla atotu pămenUilă. Dare de harâ după mâncare. Asie ne dojenesce pre no! domnulă, fj, Moisi 8. stil. 10. 11. pentru aceia când ti vel mânca, si te vei satura atunci laudă pre domnulă dumnezetilu tău, pentru acelă pamăntu bună, care ţlau dată ţie. stb, 11. late aminte pentru aceia, cum să nu te uiţi de spre domnulă dumnezeulu teu, ca se nu ţinta (sic) poruncile lui, rârnluîalele si lege lui. carele porâncescă eu ţie în zua de astăzi. Doamne dumnezeu părintele nostru cehi sfută si milostivă di în certuri, bară diurni ţie; pentru toate bunătăţile ce amă luată dela tine, carele di întru mare mila ta di in zi în zi Le înpreunezi cu noi. si încă ne ţi ni si ne hrănesc! întru acîastâ viîaţîâ trecătoare, toate dătulule de carele nc înlipsimă. ce mal vertosu, câ prind mvâţiatura sfntei cvglii nlai născută de iznovu spre nădejde vieţii de vecie, rugămu tine dulce părintele nostru si dumnezăulii nostru, nu îngădui cuină inimile noastre să se lipascâ de lucrurile cele peritoare, acestii lumi, ce spre acele se poată previ, si acele se poată caută carele semtu susu în ceriu, de unde asteptămă se vină măntuitoriulă nostru Is. Chs, până candti se va arată în nuori spre răscumpărare noastră, Amină. Tatălă nostru. Rugăciune pentru bolnavi, si pentru carii semtu căzuţi seva în ce feliurî de ispite si de nevoi. A totă puternică, dumnezeu dereptă de vecie si părinte milostivnicu, fără voia căruia nece în ceriu, uece pre pămăntă nemica nu poate fi, si în mâna căruia Taste moarte si vhaţla. bine poate ti că de ne vomă gândi au trecută parte ce ma! bună a vieţii noastre, si mimai spre acela încă nu semteinu destoinici, ca se chemămă numele tău întru agnitorln: au se putem 80 ave nădejde că ne vel ascultă, ce pentru aceia rugăma tine, di întru mare mila ta, cumu prin Is Chs, care au luată pre sine toate slăbiciunile noastre volasce noao, că mărturisim, că noi simtemă plecători pre totu reulrt, si spre bine siintemă nedestoî-nici, pentru care toate zhiriurile grele cu dereptulu ni sare cade. ce scii doamne că noi siintemu dihaniia ta, si tu esci dumuezeulu nostru, pentru aceia lăşăndft toate napoi. numai ce ne milcuiinu câtrâ milosteniia ta, care de nece unu pocăită nu o ai ţinută, pentru aceia ne rugăm» ţie, nu numi noao păcatele noastre, ce ne înbracă pre noi cu niăndriia Iui Is Chs, cu dereptate si cu sfnţieniîa lui, cum’ întru elft să putemu rămâne în nainte ta, pentru elă rugămu te răscumpără pre noi, de acîastă nevoe ce îaste pre noi, cumu se nnsi găndiască acei ne credincioşi, că tu niai lăsată pre noi, iară de ai rânduită cunv mai încolo se ne izbesc! pe noi întru acestu eliipu, dane noao dhulu răbdării cu pace si putere cuină toate pre voia ta se le putemu suferi, si di în sfatulu celă măndrn al teu toate le întoarce spre ispă-seniîa noastră, aici mai bine izbesce pre noi, că se nu perimă cu actastă lume. dăne, cumă acestii lumi si tuturoru lucrurilorft pamentesci se le putemft grăi inprotivă, si di in zi în zi mai vărtosu se putemft nasce de iznovu pre chipulft lui Is Chs. nu îngădui cuină vrunu lucru să ne poată rumpe pre noi de cătră dragoste ta, ce (sic) mai vărtosă dină zi în zi ne trage pre noi cătră tine, cumu asie cu bucurie se putemu aglunge hotarulă chemării noastre, care nu e altă, cei a muri cu Chs de preiină si a ne scula, si a viîâ in vecie. Cvezutamu cu adeverii că întru aceste vei asculta pre noi pri în Is Chs . care asie nlau învăţîatu a ne rugă. Tatălii nostru, i prociîa. Vlet, 1656 Cor. Geor, mor. 81 Eac-simiie.*’ \f MhVa, UIH HpE CK^fT* ^E C(|>NTEA * TAHNE, KV KApE TpZECK# KpElţmîNNIH ^KIC'K* pESH. CZ C* l|)Yt K$M BWp TpZH K# gAE KHNf CKpwriTÎJpA c(|)ht*, kS4m^h Cnpi EOTE^tf. £E COpC *IHNA ^MNh'A^H, UIH Cnpt C(|>NTA KZCZ TOpll. IUH £E cnpf ^ECriZpl^EHIHAi kV WKZ ^Hp>Kfl TX. UIH £E A AVE ASKptfpH KJkpfAgC ^E AHfK» KpZlJJHNHAWpZ. ie nfe noT63t. KZTE UJAKpAMENTtfpH CA# TAHNE A# pZH^HTZ ^OMhVaZ NOCTptf jţG •^A'fcyA NOAW? PzCllVNC*: £OWA, KOTEJţtfAZ, UIH MHNA C<{>NT*. UIAKpAMENTtfpHAE CÂtf TAHNHAE CHMT4 •fA'kyA BAKf UIH ^A'fcyA NOUA £E Elpt^N». ■fA'liyA RAKi MSAVE UIAKpAMENZVtfpH CA# TAHNE gpÂ, KApE gpA mah k# Âctfnpz ^e pzH^VrÂA»; k#m aV (|)6ct ujh noTonVAZ. a. nzvptf. taaba, r. ct^, k. ka. *) Pre câtu permitte starea tipografiile™ nostre. rcproduecmu aci. anume dela pag. 231 înainte, una părticică din testu cu litere cliiri-liane veclii, a caroru forma semena mului cu cele dela Belgradu (Alba Iulra) din sec, alu 17-lea si iu specie cu cele ce se vedu iu adou’a edidime a Cuteehismitlui ealvineseu. tiparitu in anulu 1656. Yoru lipsi din acestu Fac-simile mai multu numai liniile aruncate de asupr’a uuoru cuvente contrase si scurtate in litere, era uuelc litere aruncate pe de asupra celonilalte voru fi asiediate ip lini‘a si seif a acestora; orthographni inse, sau mai bine cacograplna, modulu ne^ regulatu alu scrierei cuventeloru. romane j mocni a ca si in original u, carele de altument.rea sta la dispositiunea pliilologiloru noştri. iu biblio thec’a academiei de sciinlie, la care Fam depuşii eu. 11 TpAMEpA flpECTE MApE j£hA IIApTE ? AZK^HpA ctfnTA NErtfpz; mahha; ujHH^BoptfA ^mh ct^nw £E niATfX. A. KOpHNA : i\ CT^, A. fapA OyNEAE gpA £#0* TOKMAAZ pZN^HTÎ, ^HMTpV KApEAf MAM MApH, U1H ^MjfTZH gpA ÂM'fcCTA: TZApA jf. IfplyVpA. AA KIITIA, J^l liW IIAlţiHAE , AA HC^O^. Bl. HOWA ÂM'fîCTE £OAW A^Kp^pH. Â, AY pZH^VMTA GOT^tfAZ, WH SHNA ^OMmVa^H. KCTE ^Vaa aâV pzh^Vhta: aamaa. kh. taaba. ct^, ai K.lilM KOTE^AA Â'OkVaX TZÂplH ^UpE^KlpA AA#. pZH^HTZ : KOAAC. B, Al. Bl. IApA MHMA ^OMN# aVh U>A# pZN^VlIT'A ^AOK^A MIEaVa^H flĂlţJHAWp. AyK. kb. kwte^Vaz acte uiakpamehtVaz câV TAHNA AErZT^pVw flZHEH Sg AM ZKVTZ K» ^MHC " zptf ^VaVTVhpA, WH .f NAlţlHpA NOACTpZ £E NO#. £E npE COTEJ^Z K$MZ A£EBZpATTZ CZ llVTEMZ .flţEA'fcyE CZ BE^E/YU HACTE H, A#KptfpH. a. Homeae, se czmn^^a âhectz kVbzntz; kote^z. B. ĂW SE AaV pZN^tfHT CAV C^ZK^T r. Ă6 nP{ 4)®PM& a#h aaV pzh^Vhtz. J. Ăg nf>* HCRpÂBM flENTptf H( AAY pZN^tfhTZ. g. Ăg npE nVT'kpEH. &. Ă$ npE AHIICZH. 3. Ag flpE A^KpVpHAE ^EHnpE^Np. H. Ă6 npE yĂCHZH. 83 Escursinne istorica asupr a CatecJiismului calvi-nescu. tiparitu in limb’a romanesca. Comissiunea, lcxicograpbica alcsa din si nul u sociotatiei academice , intre alte mesuri luate pentru înavuţirea dietionariului limitei romaneşti, a decisa a se retipări in excmplarie puţine câteva cârti romaneşti din cele mai rari, esite intre anii 1570 si 1700, de care abia se mai aria ici colea câte unu exemplariu. Cu acea retipărire este iupmmatu scopulu de a scote din riacarc carte câte mm vocabularm de cuventc vechi, nu ntumii curatu romaneşti, ci si străine, din câte s’au stracuratu in limb’a nostra; a ti cu tota atenţiunea Ia modulu scrierei, la gramatica si la prommtiarea euventeloru, la fraseologia si celelalte criterie a Ic limbei din epoce diverse, cu alte cuvente, a merge inainte pe calea sparta de clonmulu colega Timoteu Cipariu, prin laborc crunta de ani 35. Se sper&mu ca acesta mesura luata de câtra academi’a sciintieloru prin comissiunea lexicographica va fi in stare de a mai infrenâ si modera ne mai audît’a usioratate si superficialitate. cu care o parte mart; dintre cărturării moderni isi bate jocu de regulele limbei, de geniulu ei, schimosindu si maseandu-o in nesce forme destrăbălate, intr’o cacograpltia ce’i face de risulu popdralom civilisate si le da testimoniu de lene si de ignorantia. Mi sa făcut u si mie ondrea de a fi insarcinatu cu tran-scriptiunea uncia din cărţile mai vechi, tipărite in limb’a nostra, care este acestu Catechisrmi calvinescu. Amu avutu cuvente grave ca se tne ocupu tocrna de acesta carte. încercarea repetita din partea strainiloru inttiunu periodu presto 150 de ani de a sparge cliiaru si cu violenfia tiraunica prin biserie’a romanesca, a’i restiirnâ tdte altariele, a'i cassâ ritulu întregii, a'i sfarmă, cele mai multe dogme ale credintiei: stracnrarea clandestina a doctrineloru protestantice in cărţile sacre ale bisericei resaritului, — a datu ocasiunc că si in limb’a nostra se petrundia cu ideile noue, cuvente si espressiuni none. pana atunci necunoscute la romani. Înaintea acestui catechismu calvinescu au mai fostu si altele, totu protestante, traduse si tipărite, in limba romanesca pentru preotimea si poporule romanesca, cu seopu de a’lu in-duplecâ se adopte refonnatiuuea, precumu se va vedea mai la vale. Se marturisimu inse adeverulu totudeauna si in totu loculu. Reformatiunea violenta pornita in sec: alu 1.6-lea in biserie’a 84 apusena catholiea, a datu uascore literaturei nostre daco-romancsci. Reformatiunca lua iu schimba câteva sute de mii de suflete diu corpulu natiuuei romanesci, le annexa la corpulu îiatiuuei magiare, si priu acesta consolida elementulu magiavu - calvincscu, anume iu Transilvania si in câteva comitate din Ungaria, precumu nu fusese nici-odata mai înainte; romaniloru inse li sau des-ciiisu ocini câ se vedia, ca si limb’a loru pute fl scrisa si cultivata, ca ei nu nmi au niei-o trebuintia de limba slavona, sub alu cânii jugu brutale stătuseră atatia secoli intru intunecime dc nopte. S’a disu cit ideile refurmatiunei u!au strabatutu la romani. Las’ ca asupr’a tesei acesteia reinane loeu largu de vorba, ci daca n’au petniusu doctrinele religiose. ale refor-matiunei, aricea daca nu s'an facutu toti romanii luterani sau calvini, au strabatutu inse si in Daci’a idei, institutiuni, reforme pornite in Europ’a meridionale si apusena sub asia numitulu periodu alu reuascerei (Renaisseiice), in tote celelalte ramuri a le vietiei omenesci. Nu capii reformatiunci religiose, nu Luther, nici Mela-ncbton si Zivingli, nici Calvinii si Sorinii au scosu dintru intunerecu antic’a classicitate, nu ei au reinviiatu artele; din contra, ei au datu acestora lovitura grea prin scoterea din biserici a producteloru artei. a picturei, sculpturei, aurăriei si argintăriei, cisclarei etc.. si au conservatu numai music’a. Cu totulu alţii au arnneatu fundamentele la cultura moderna, era cu acei alţii au stătu romanii din Romani’a in relatiuni multu mai strinse decatu se crediuse pana acuma. Ca se tacemu de coinunicatiunea cu omenii invetiati din Constantinopole pana la 1453, istoricii nostrii betrani si aceşti contimpuraui scosera si mai scotu la lumina documente numerose, din care cundscemu reiatiunilc in care stâ domnii tierei romanesci nu numai cu republica Veneţiei si cu a (renuri, ci si cu Roma si cu Parisulu. A fostu inse unu destinu orecare, câ productele culturei moderne, era anume papivulu (charthia de t ronţ ie) si tipographi’a se petrunda la romani prin unu marc incuugiuru, mai antaiu in Transilvania si de aici mai departe p’intre Carpati. Midlu-locitorii, sau cumu amu dice in termini comerciali, comissionarii si speditorii accloru midîuldcc de cultura au fostu Saşii din Transilvania, acela ramu sau espositura a ger manilor u diu regiunile Renului. Inceputulu refonnatiunci in Germania. Fiîulu ilustrului Loraizo do Medici dola classic’a Florentia, Giovanni de Medici, că. papa Leo X intre anii 1513 si 21, eră unu mare patronii aln arteloru si seiintieloru, totu - odata inse si iubitoriu de pompa; ii placea se se amestece mulţii in afaceri politice, participă si cu armele la ele. Ttite acestea costă sume enorme de bani. Restaurarea universitatiei din Iîom;a inca l’a costatu. Cele mai multe milidne inse le absorb ia ediiîcarea bisericei s. Petru, acea minune a lumii, pe care pap;a .Leo X eră decişii a o termină cu ori-ce pretiu. In lips’a mare de bani in care se aHâ tesaurulu publicu, calugariloru ie veni in minte că se propună papii incuviintiarea eomereiului cu asia numitele indulgentie, adeca cârti de ertatiune, de care omenii in tierile resaritene totu mai cumpără cu bani grei pana in dio’a de astadi de pe la scaunele patriarhali, pentru-câ dupa-cc morii, se li se pună pre peptu. că se le aiba de indemana in momentele candu voru ajunge la usi’a raiului, spre a se legitimă cu ele, că oi in acesta lume inplinisera fote cantinele de penitentia (pocaintiaj si ca li se ertasera tute pccatele. In apusu cărţile de ertatiune eră dassificate după unu regulamentu tire-care si nu se dă ttite pe viatia. Acelu comerciu cu cârti de ertatiune se pani calugariloru si Papii Leone X forte avantagiosu pentru fînanriele sale dese-cate, de aceea ilu si permisso. Pe atunci mai ttita Europ’a, cu esceptiune de Russra, Dacia si una parte a tieriloru Poloniei, eră rom.-catholica. Călugării inpartira tierile intre sine si plecara fia-care in regiunea destinata lui; era clerul u din ttite tierile fu obligata a le stă in ajntoriu, a îndemnă pe lume că se'si marturisesca pecatele mari si mici si apoi se’si cumpere cârti de ertatiune. Vendiarea induigentieloru mergea forte bine, pre candu unu calugaru din ordinalii s. Angustinu anume M a r t i n u Lut h e r, pe atunci profesorii la universitatea din Wittenberga, cunoscuţii in Germani'a de omn invetiatu, doctoru in teologia, buuu predicatorii si auctoru alu mai multoru cârti religiosc. sculandu-se asupr’a eomereiului cu indulgentie, ilu declară prin graiu viu si in scrierile sale de nelegiiutu, de scaudalu, do rapacitate si insîelatiune. Unu altu calugaru, totu germanii, anume Tetzel, din ordinala (emulii) Dominicaniloru, eră celu mai zelosu defensorii ulu eomereiului cu indulgentiele; de aceea isi dete curendu in capu cu conipatriotiilu seu adversariu. Martinu Luther cunoştea, prea bine dormti'a vechia si generale a toturoru popdraloru catholice pentru r e f o r ni a t i u n e a in capu si in membrii (reformatio in căpiţe et membris) din tdta lumea christiana; eă-ci in adeverii al tuşurile si corup-tiiuiea cea mai funesta petrimsese mai presto totu in deru, in catu poporale perdusera ori-ce respecta catra elerulu secnlariu că si catra f elii monasticii, pentru - ta nu. mai aveai ce alege intre popii de mini si intre călugări. Tereiiulu pentru o revolut,iune violenta, rdigiosa. eră preparaţii de rniiltu. era mai de aprdpc netedisera calea lui Luther iuca si inversiunatde dispute th eo lo g i ce Re ucid i n i ane, asia numite (lela auctorulu Reuchlin. Totu in acea epoca esise si faimosulu jiamtietu sau libellu titu-latu Epistolae obscuromm cir or iun, intru care se demasca mulţime de blastematii calugaresci, secrete de prin nenumeratele monastici, ce se multisera in tdte tierile in niesura, de care liunea nostra moderna abia ]>bte se aiba vreo idea. Vediendu Lutlier, ca monachii însărcinaţi cu comcrciulu cartiloru de ertatiune nu crestedia intru nimicii aspra lui critica, se decise a face nnu pasu mare inainte pe calea reformeloru eclesiastiee, din care mai apoi s’au alesu cele mai sângerase revolutului si belluri civili, ce au devastatu preste 100 de ani mai multe tieri. In 31 Octobre 1517 Martinu Luthev esi in publicu si lipi pre paretii hisericei din Wittenberg’a 95 de these tbeologice, provocaudu pe călugării negutiatori de ertatiuni si pre toti ceilalţi, ca se stea la disputa cu du. Se sculara asupra lui Lutlier trei theologi. dominicamilu germanu Hochstraaten, Prierias dela Roma si dr. Kck; cert’a inse numai cătu se învenina mai tare si curse unu anii intregu. Atunci pap’a cită pe Lutlier la Rom’a, cu provocare câ se'si revoce thesele in genunchi; a inersu inse numai la cardinalulu Caietan in Augusta (Augs-burg); dra dupa-ce a simtitu ca acesta voia se:lu lege si se’lu trimită la Rom’a. Luther fugi in 20 Octobre 1518 la Vitten-berg’a, lasandu in urară sa numai unu protesta ,,«• pontifice male informato ad pon t i fice in melius mformandum", Lupa aceea Luther pretinse dela pap’a câ se concliiame conciliu ecu-menicu (sinodu universale). Pap’a Leo in locu de ori-care alta resolutiune, in 9 Novembre alu aceluiaşi anu confirmă din nou theorra cartiloru de ertatiune, era in 15 luniu 1520 esî bull’a de anathem’a cea mare contra ,.archiereticuhiiK Luther din Germani’a. Luther replică la bull’a papei Leone X prin decla-ratiunea sa din 10 Decembre, in care o numi lucru alu lui 87 Antichristu si o arse in Vittenberg’a, precumu catholicii au arsu cele 95 de puncte ale lui in Rom’a, Coloni’a. Louvain (in Bclgiu) si pe airea. Prin ImU'a din 3 Ianuarie 1521 pap'a escornmunica de nou pe Luther si decreta interdictu asupra ori-carei comune, care ar eutediâ se!i dea ospitalitate si se’lu sufere iu sinulu seu. Din acea di incepit se ia parte si aristocrati’a Germaniei la certele religiose, era pe Lutlier ilu incuragiâ câ se continue lupt’a si se fia sigurii de pmtectmne si apararc. Citatu după aceea la diet'a din Vormatia (’Wonns) si provocatu ca se'si revoce doctrinele. Luther nu revoca nimic-u, ci in 17 Aprile respunse celoru adunaţi: „Aci stau, altumentrea nu pociu; asia se’mi ajute Ddieu! Amin!" Din acea di viati’a lui Luther nu mai eră signra; inse principele Fridericu Jntieleptuiu din Saxoni’» luaudiflu sub protectiunea sa, ii dete asilu in fot tareti’a AItenstein. In 26 Main imperatulu Germaniei proscrise pe Luther, prin urmare acumu era permisii câ se’lu ucidă uri-cine ar ti voitu. Cu tute acelea persecutând, [danulu lui Luther de a introduce reforme radicali in tbto paliile vietiei religiose si cclesiastice ajunse la maturitate mimai in amilii 1823; era in an ulii 1524 lapedandu vestmentulu de monachu. esi de bunp voia din sinulu bisericei catholicc; după aceea in 13 Juniu i$25 pre candu se afla in etate de ani 42. se cunună cu fost’a monachia Catarina de Bora. Luther a repausatu in 18 Feliruariu 1546 la Eisleben si a fostu ingropatu la Yittenberg’a. Facendu aci abstracţiune stricta dela tote disputele tlieo-logice si dela eresurile dogmatice ale lui Luther, noi aflamu celu mai mare ineritu alu lui in fapt’a. că elu a invetiatu pe naţiunea sa si prin aceea [ie alte popora, câ se ruge pe Ddieu fia-care in limb’a sa, prin urmare se si invetie carte in limb’a naţionale si asia se o si cultive, era cultivandu-o se ’si inmnltiesca fia-care popora productele literaturei sale. Luther a publicatu multe scrieri si opuri, la inceputu in limb’a latina, după aceea in a sa naţionale. O mu forte activu, elu celu de antaiu dintre germani s’a incumetatu a se a]mcâ de traductiimea bibliei, prin care a pusu la proba grea limb’a germana, pe atunci inea saraca si necultivata. Cu Testam entulu nou a inersu mai nsioru, eă-ci l’a terminatu in anulu 1522. Testamentulu vechiu inse ’ia datu de lucru pana in anulu 1534. După aceea isi luă traducerea bibliei intregi la revisiune, pe care erasi abia o a terminatu in 88 — anulu 1541. Pe lariga biblia se tipăriră multe dissertatiuni, apologii, polemii si predice de ale sale, care apoi se latira nu numai in Germani’a, ci mai in tota Europ'a. Acesta impregiu-rare o însemnam» aci din causa ca voinu avea a reflecţii la ea indata in capitolul» ce urmedia. Sectatorii lui Luther au fostu numiţi la inceputu Luterani dela dascalulu loru, după aceea protestanţi, dela protestele loru date in contra persecutiunei, si august ani, dela simbolulu loru de credintia recuuoscutu in pacea dela Augusta (Augsburg) dela 1555 si iu cea de Yestf&li’a din 1648. Sectatorii lui loanu Calvinu, carii s'au desbinatu de câtva luteranii, se numescu calvini si reformaţi hei vet ia ni, sau de con-fessiunea helveţi ca. Inceputulu reformatiunei in Transilvanii si cil ca alu literaturei in diverse limbi. Ideile reformatiunei religidse au petrunsu din Germani’a si Klvcti’a in Transilvani'» neasemenatu mai iute, decâtu s’ar fi potutu crede intre inpregiurarile ce dominau in prim'a dîumetate din secolulu alu 16-lea, pre candu necum se fia fostu cunoscute minunatele midiuloce modeme de comunicatiune, nu era nici macaru drumuri aşternute, era puţinii ardeleni câţi se incumetau se esa dintre munţii loru mai departe preste deşertele (pustele) si terenulu inundatu de riurile Tisa, Crislu, Somesiu etc. din Ungari'a, caletorîa mai multu numai in capu de vera si celu multu pana in Octobrc, luandu'si merinde pre câte 20 de dile pana la Bud’a, pe 25 până la Vien’a si asia mai departe. Magnaţii faceau acelea drumuri in asia numite radvane sau batara, care mai tardiu se numiră unguresce Ilinto-hinteu (careta), trase de câte siese cai; mai ducea inse cu sine si alte cara cu merinde, vasa de bucataria, astemutu de patu, chiar» si unele mobilii de casa, câţiva sîerbitori si sîerbitdre, cai de călări tu pentru caşuri candu carale s’aru îngloda in vre-o balta sau noroiu seculari». 6meni din classea de midlulocu plecă la dntiriu de regula calare pe câte unu cal» lninu, armaţi cu pistele si baltage, sau incai ciomege (măciuci) acatiate la oblâncu, si in societate cu alţii, pentru că se se apere pre câtu se potea de bandiţii pusteloru; încarcă si de ale manearei pre câtu era iu stare se duca caii. Inaiute de plecare toti se marturisiau 89 si cuminecau in biserica, dandu totu-odata liturgii si paraclise, pentru-că se le ajute Dumnedieu, se:i apere de omeni rei, de bole, de innecatiuni. de rătăciri la drumu, ceea ce se inteniplă destule ori. Pentru poporulu tieranu agricultorii si in specie pentru romani eră opritu strinsu prin lege a amblă calare si a porta vre-o arma, nici macaru baltagu lungu cu secure si cîocanu in capu; asia ti cranii facea drumuri depărtate totu-deauna pedestrii, armaţi numai cu cate o măciucă buna. pe care tocma că si astadi. nici-odata nu o lasă de langa sine. Este inse in Trausilvani'a unu popovu micii la numeru, adusu sub nume de ospeti (Hospites), colonişti, mai virtosu din tierile Germaniei renane, de elitra regii Ungariei, successive, din secolulu alu 12-lea pana in alu 14-lea si chiaru mai tanliu, asiediati in diverse regiuni ale Transilvaniei, pe langa cele mai favorabili conditiuni de existentia, coprinse in privilegiele date loru. mai apoi in legile fundamentali si speciali ale tierei. Acelu poporu sunt Saşii, Saxones, Hospites teutonici. Acesta parte a locuitoriloru tierei. care astadi ajuuge la unu numeru de 165 de mii, nici-odata nu'si uitase de vechi’a sa patria Germania. Si fiinclu-eâ dintre locuitorii sas.i orasieni eră nmlti comercianţi de manufacturi europene, era fii de ai fainiliiloru patriciane mergea pe la universităţi de ale Germaniei pana pe la Strass-burg si pana in Olandi’a spre a'si câştigă eimoscintie, de care in LTigari’a si in Trausilvani’a nu eră cunoscute nici după nume, — comercianţii si studenţii mulţi puţini c-âti esiă in străinătate, dela cetatilc Bistritia, Brasiovu, iledeasiu, Segliisiora si cu atâtu mai mulţi dela Sîbiiu. care eră consideraţii dc capitala a sasiloru, candu se intorcea in patria aducea cu sine cârti tipărite in alte tieri, din care apoi inpartiâ si la alţi conce-tatieni de aceia, carii apucasera se invctic câte ceva latinesce, mai a alesu de candu gloriosulu rege alu Ungariei Mate iu Corvinu (1158—1190) pusese temelii la universitatea din Ruda si pc langa ce chiamase anume din Itali a mai mulţi barbati erudiţi, cu alu caroru consiliu si ajutoriu aduna renumit a sa bibliothcca corviniaua, apoi infiintiâ si prim'a tipografia in Ungari a. In anulu 1519, adeca doi ani după rescularea lui Lutber contra calugariloru vendietori de iudulgenrie, negutiatoiii din Sibiiu venind u (lela mess’a (tergulu) colii mare de Lipsi'a, adu sera cu sine p’intre marfile loru si cârti de a le lui Lutlicr, pe care le citiră cu mare plăcere toti sasii câţi sciâ carte mai multa, era dela sasi le apucara si magiarii cărturari. Propagând’a 12 90 curse vreo doi ani mai muitu pe ascun.su, clin causa ca mirenii inca totu mai sciă de fric’a calugariloru. In anula 1521 se face comite, adeca capu regente alu natiunei sasesci patriciu-nulii Mar cu Pemfflinger, care avii curagiulu a’si arata pe faţia plăcerea sa pentru nonele doctrine si dorintni de a se introduce la sasi. De aci se porni o lupta fierbinte intre preoţime si mireni. Decanulu Petru dela Sîur’a-maro si alţi cativa preoţi catholici inccpiira se predice cu mare focu si se blasteme nouele eresuri, lntr’aceea negutiatorii si patricianii isi inmultiâ exemplariele de cârti noue aduse din Germani’a, le citia in adunari private, tramitea din ele si in alte tînuturi. Atunci eapitolulu (consistoriulu) din Sibiiu se adressa (1522) cu plansore dorerdsa la mitropolitulu primate Ladislau (VTadu) Salcanu din Strigonu (Grami), la cave demmtiara mai virtosu pe doi predicatori, anume Ambrosie Silesianuln si Conradu Weich (Mole), liesultatulu celu mai de aprdpe fii scntentra de morte decretata asupra celoru doi predicatori că eretici, carii aru predică blasfemii ; au avutu inse norocii cu Pemfflinger, carele pe atunci aflandu-se in Cud’a, era mitropolitulu primate la Rom a, sc folosi de absenţi'a acestuia si roga pe junele rege Ludovicu II că se amanc exeentiunea pana la intorcerea mitropolitului. Cei doi predicatori scapara de mdrtea sigura, n’au scapatu iuse tier’a intrega de propagandele rcligidse, de agitaţiuni si sguduituri forte periculose. Din anulu 1523 inainte cestiuuea religidsa o luă amaua nu numai regele si consiliarii sei. ci cbiarn si diet’a Ungariei. Acesta convocata iiindu pe dio'a de S. Georgie si condusa că totudeauna mai muitu de cătra arcluereii catholici, vota una lege teribile. in puterea eareia toti locuitorii cati professâ doctrinele lui Lulher. eră condamnaţi la morte si la perderea averiloru. Precumu adeca in Franci!a si pe aîrea, asia si in Ungari’a unitatea religiimei, o rcligiuue unica si uni forma, eră considerata că conditimie essontiala a imitaţiei si integritatiei statului, era nu numai a unitatiei in biserica; adeca buna-ora asia, precumu astadi. in epoc’a ndstra, in aceeaşi Ungaria si Transilvania poliglotta se proclamă funest’a si prea fatala maxima de stătu, că dela unitatea limbei depende unitatea si integritatea statului ungureseu. Scopulu inse nu s'au ajuusu inainte cu 300—350 de ani. cumu nu se va ajunge nici iu dilele ndstre. In 2 Maiu acestuiasi anu 1523 regele; insusi scrie senatului din Sibiiu infruntandu si amerintiandu, că-ci sufere că blasfemiile 91 lui Lutlier se fia citite si ascultate; ii comitte câ atatu iu Sibiiu câtu si pe la sate se calce casele dmeniloru si adunandu scrierile lui Lutlier se le ardia pe tdte in piati’a publica, se si proclame din nou. câ lectura cartilora luterane va fi pedepsita cu confiscarea averiloru. Senatulu terrorisatu a si confiscaţii mai multe carii luterane, care au fostu date flacariloru in piati’a cea mare prin carneficc (gâde). Dara acea exe-cutiune avii resultatu cu totuiu oppusu celui asteptatu; câ ci de aci incolo bieţii popi si călugări nu numai erau insultaţi si amerintiati, ci unii din ei amblara si batuti. biuia-dra câ pop’a Simionu din eonuura Rossii’a si câ decanulu din Siui''a-mare, batutu de unu negutiatoriu. In Iamiariu 1524 se rediu pe uşile bisericei catliedrale lipita anathem’a cea mare. Iu Augusta mitropolitula si regele comandant din nou arderea cârtitorii luterane, ceea ce se si intemplâ; preste acesta in tdte duminecile si serbatorile se eitiâ in biserici anathom’a, se escomnnicâ mereu cate cineva dintre luteranii fruntaşi, intre sunetulu clo-poteloru si cu stingerea facliilom, sine semnu câ au se ajuuga in estrem’a întunecime din iadu. Acuinii inse mai toii membrii senatului si mai mulţi preoţi anuicamlu mnse’a trecură, pe fada la sect’a lui Lutlier. Intre acestea doctrinele luterane petrunsera si la alte naţiuni, aminte la îuagiari si la slav aci. Atunci diet’a Lngariei adunata in anulu 1525 decreta din nou in termini si mai asprii, pedeps’a ca morte si confiscat iun ea de averi contra toturoru luteraniloru din monarehra intrega. era mort ea se fia pe rugu de foca (Rogus). Tn Ungari'a au si fostu arşi câţiva; in Transilvania inse nu s’au aflatu cine se execute acea lege atroce si selbatiea, din causa mai virtosu, câ se primiseră mai multe soiri certe despre immensele preparative bellice ale sultanului Suleimanu I contra nefericitei Ungariei, care dela nuntea iui Mat ei u Covvinu si asia plecase spre decadentia. Saşii inse, atunci ca totudeauna mai prevedietori si mai prudenţi decâtu alte popdra din patria, nu si puseră manile in sinii, ci convinşi odata, cit biseric’a treime se tivea prin reforme. — spre a’si asigură si nmi bine calea apucata de ei, s’au si grabitu a intemeiâ in Sibiiu o scdla noua latino-germaua. cu caracteru luteranii. Pe acelasiu timpii venise din alte tieri unu călugării domiuicami anume O eorgie, câ fugăriţi, din cama câ si acesta trecuse la sect’a lui Lutlier. Saşii ilu luara sub prot.ectiunea loru, si fiindu predicatorii Imnu, ii detera voia se propage 12 * 92 doctrinele noue nu numai in familii, ci si de pre amvouu in biserica. Regele Ludovicu II se mai încerca si in anulu 152C se insufle sasiloru frica prin unu decretu, iu care provoca po senatu se taia. se ar di a pe sectari si se le confisce averile. Intr aceea veni dio’a cea fatala (lin 29 Augustu 152 6, iu care independenti’a Ungariei fu astrucata Ia satulu M o li a c i u in-premia cu regele Ludovicii iu bălţile riuletiului Cele. Câteva luni după aceea crupse bellulu civile intre cei doi pretendenţi, F e r d i n a n d u T si I o an u Z a p n 1 y a, si asia deocamdată nici-unulu din ei nu mai avu timpu de a se ocupa cu afacerile dogmatice a Ie tkeologiloru. Totuşi in anulu urmatoriu 1527 Ioanu Zapolya, cunoscuţii mai de înainte de unu tiranii selbaticu, crerliendu câ prin mesuri barbare luate asupra luteraniloru va castigâ in partea sa pe elerulu superiorii rom. catholicu, detc porunci aspre, ea luteranii se fia persecutaţi cu focii si sabia in totu cuprinsulu tierei câta apucase sub domni’a lui. Atunci sasii deciseră a se apară cu armele. Intre multe certe si per-socutiuni urmate de ambele parti veni anulu 1529, camlu Zapolya plceâ eu oste asupr’a Sibiiului. Sasii induseră porţile si nu lasara nici se se apropie omenii pretendentei ui; eon&trinsera totuodata pe locuitorii catholici, ca in optu dile se esa din cetate sub pedeps'a morţii. Catliolicii inse totu mai eră in maioritate asia, câtu in anulu 1530 aleseră erasi paroclm catholicu la biseric’a cea mare. Numai in anulu 153G luteranii au ajunsu in stare se’si aduca unu popa luteranii anume Matciu Ramser dela Orasteia, carele ajutatu de marile evenimente din afara, străbătu definitivii cu reformatiunea. Continuare. I o a n u H o n t e r u s din Rrasiovu, apostolulu sasiloru. Totu pe calea cunoscuta sibiieniloru au petrunsu scrierile lui Lutlier si Ia Rrasiovu. Locuitorii acelui municipiu au fostu in vechime. că si in dilele nostre, conformii cu ocupatimiile loru comerciali si industriali, omeni îuuitu mai prosaici si cu atâta mai puţinii aplecaţi a se deuiitte la speculatiiuii theologice si a le schimbă cu speculele materiali. Au adusu si negutiatorii loru cârti luterane de la Lipsi’a; le-a pasatu inse prea puci nu de ceilalţi concetat.ieni, că se le fa ca si loru cunoscute; de aceea doctrinele sectei noue au petrunsu in Brasiovu mai incetu, cumu amu dice, mai a lenea. Si totuşi spiritele eră si acolo preparate forte bine pentru refoi matiune. l)n. superiutendente ev. dr. (x. T). Teutsch 93 arata iu istori’a sa la anii 1529—53*’), ca atâtu brasio venii eătu si locuitorii coimmcloru sasesci de prin prcgiuru era inca de pre la an. 1483 forte iritati asupra oalngariloru si popi-lorn de mini. Aceştia adeca isi arogă dreptulu do a se amestecă in afacerile civili, a tine judecaţi si a emittc seri-tentie; pe locuitori ii amenintiă pentru tote nimicurile cu anathema si’i csconiunieă: parochii si capellanii lom, setosi de câştiguri, tînea cârcîumc (popine in Roii r a vechia) cliiaru in locuintiele lom. fora se vrea a plaţi vreo taxa la cass’a comunale; presto acestea popii si călugării eră tocma pre atăta de ignoranţi, pre cătu si depravaţi. Tgnoranti’a loru se pote caracteiisâ aci cu itipre-giurarea, că de es. pop’a catholicu Paulu din coimm’a sasesca Siaraoia sau Sîerpcni in districtuln Fagarasiului, nu sciă nici macaru citi, si totuşi elu eră hirotoniţii si susţinuţii in funcţiune de paroebn. Si că se aducemu unu singurii exemplu pentru coruptiunea morale, apoi totu pe atunci călugării dominicani din Seghisior'a apucascra in monastirca lom pe o nefericita de femeia tenera, carea isi află acolo mortea. Acelu scandalu infrieosiatu irită pe cetaticni intru atăta, cătu sparginnlu porţile si dandu navala asupra ealugariloru. aceştia scapara oare in-cătrău, era monastirea fii prefăcută in casa municipale, sau cuiuu se dieo in Transilvani:a, eas?a senatului, senatu (sfatn). Vediendu regele Ludovicii si Arcliiepiscnpulu mitropolitu, că si I’rasioveuii stau se treca la sect’a lui Lut!ier, iu a. 1524 au datu porunci aspre totu că cele adressate sibiienilorn, că decauulu sc publice anathemo si se escomunice barbatcsce, era senatuln se adune cărţile luterane si se le ardia, se si stea decanului iu ajutoi iu. că anathemele se se execute in tocma. Tote acelea mesuri iran mai folositu catbolicismului nimicii, căci in 1529 doctrinele luteranilomlu petnuisesera in tute comunele acelui districtu. In acelu timpu apparii din Brasiovu unu barbatu, a cărui activitate produse resultate decisive nu numai asupra vietiei religidse, ci si asupr’a celei politice si asupra culturei poporului sasescu. Acelu barbatu oră Ioanu Honterus, fiiulu cetatienului Georgie Gross, de professiune argasitoriu (pielariu, tabacariu, dubelariu) din Brasiovu. Accstu loauu mai tardlu isi luase nume latinitu de Honterus, după d aţin "a aceloru *) Gcschichte (Ier siebenbiirger Sadiscn fur clas siichsische Yolk. Kronstailt. 1859. 94 timpuri adaptata mai virtosu Ia germanii literaţi de a’si latini connumcle. T. Honterus na scutii in a. 1498, fiindu in etate de ani 20 au ascultaţii mai antaiu cateva colegii la universitatea din (’racovfa. era de acolo trecu la AViUenbcrga. unde aviL ocasiune se asculte pe Lutlier si Melanchton si se faca cunoscintia de apropo cu deusii. De acolo Honterus trecu la Ea sili’a (Bale) in Klveti ‘a, unde invetia a r t c a t i p o g r a p Ii i c a, de care prevediuso ca va avea mare trebuintia in patri’a sa Transilvania, unde pîina atunci nu era, nici-o tipographia. Si flindu-ca 'i rămăsese parte frumusa de avere după repausatulu seu părinte, Honterus la intorcerea sa in 22 lanuariu 1533 aduse cu sine, pe langa sciintie frumose si multe cârti, iuca si unu apparatu intregu de tipographia. pe care Tu asiedia in casele mamei sale, care se potn vede pana in dio’a de astadi in una din stradele principali ale Brasiovului. Edt.e fi ca ne iu întreba cineva: Ce ne privescu acestea pre noi romanii ? 'Puţina patientia si escursiunea ndstra asupr’a lui Honterus „apostolulu sasiloru luteraniva fi justificata si din pimcte-de vedere curatu romanesci. Prinra tipographia in Transilvania. Dieei de ani literaţii din Transilvani5» cercetaseră indesiertu ci se afle, care va fi foştii cea de antal tipographia infiintiata pe teritoriiiln Daciei, Bepntisatulu Tnşifu Trausch, umilii din harhatii cei mai erudiţi ai Transilvaniei, a deslegatu acesta întrebare inca din a. 1846 si a document atu de ajunsu, ca prim’a tipographia in Daci5a fusese cea întemeiata de loanu Honterus in a. 1533 si ca din aceea se afla exemplarie de cârti, tipărite din a. 1535, amuue gramaticul latina compusa de insusi Honterus si gramaticii grecesea. elaborata de W'agner. *) De aci incolo, in aceeaşi tipografia s’au tipărite successive mulţime de cârti, mai antaiu tofu numai pentru sect’a luterana, precunm profes-siunea. eredint.iei august ane. catecliismulu lui Lutem, apoi cârti scolastice latine, germane si grecesci, in line cârti bisericeşti si religie se, inca si calindario in limb-a romanesea. precum se va vedea mai la vale. llnde se afla tipogvaphii. se simte si lips'a de charthia. Daca 1. Honterus a intemeiatu cu spesele sale priirTa tipographia Jos. Trausch, Magazin fiir Geschichte, Literatur und alle Denk- und Meriimiri.Iigkcit.cn Siebonhurgciis, v. Aut. Kurz. II. Bd., III, Ilcft. Kronstadt. 184G pp. 310—850. iu Transilvania, collegii soi, judele- loanu Fuclis si loanu Benkner senatorii. au infiiutiatu prim'a mbra de charteia din treutie, totu la Brasiovu, in vill’a sau curau se dice pe acolo, stupin’a lui Benkncr, care mai tardiu trecuse in proprietatea familiei Plecker, apoi la famili a Conradu, si la com. Alberti, pe riuletiulu numitu Gliimbavu, nu departe do biseric’a romauesca din campulu „Stupineiorii'. Asia, acea mbra vechia nu e nici-decumu identica cu fabric’a de charteia, ce se vede in diielo nbstre situata aprdpe de cetate, iu dosulu fortaretiei. *) Prccumu din prim’a tipograpbia trecea multe cârti roma-nesci in Moldov’a si Mnnteni’a, intocma din prim’a mbra de charteia se vendea fabricatulu in aceleaşi ti cri, care până atunci tragea charteia mai totu din Itali’a, unde fabricatiunea ei era in mare flore inca clin secol, alu 14-lea, anume in regiunea A n c o n e i, in ducatulu S p o 1 e t o, in statulu bisericescu in Vene ti’a etc. De altumentrea pre câtu se pbte sci pana acumu, cea de anta iu charteia (papira) ele pensa s’a facutn in provinci’a Galiti’a din Spani’a, de unde apoi acea arte esce-lenta a tvecutu c-u incetulu in Elvoti’a, Ttali’a, in sec. XV la Eranci'a si Geunani'a. apoi abia. la 1550 in Angli’a. Cartea cea mai vechia tipărită in Ungari’a propriu disa este dela 1539 titulata: Gramatica Hvngaro latina in usuin pueroru reces scripta loanne Sylvestro rannonio Autore etc. Era urma sigura despre mbra dc charteia in Ungari'a nu se afla pana pe la amilu 1613. Tipographii inse s’au infiiutiatu in acea tiera dela 1539 pana la 1610 in num era de 23. De aici urtnedia eâ in lipsa morilora de charteia, acelea tipographii tragea chaitora necessavia loru din Germania si din Itali’a.**) Cârti slavo n e s i r o m ane s: ci tip ar i t e in B r a-siovu pe timpulu reformatiunei. Nu reformaţii calviniani, nu princijiii Gabviclu Betblen si Gcorgie lîiikoczi T au fostu pro cu mu credea unii pana acumu, carii au infiintiatu mai autaiu tipographii cu litere cirilice si cu scopu precugetatu de a scoto la lumina cârti slavone si mmanesci spre a străbate Ia sorbi si la romani cu doctrinele sectei loru. ci luteranii au fostu cei de antai, anume in Brasiovu. carii pe langa literele *) A. se vede in acesta materia dissertatiunea comitelui Iosifu Kcme'ny in Magazin fiir Geschichte, Litera tur etc. de Aut. Kurz Kronstadt 1844. I. Bd., II. Ileft. pp. 134—1G2. **) Idem, Ibidcm. 96 latine si germane au inavutitu tipographi’a loru si cu litere grocesci si ciriliane. spre acelasiu scopu. Fericitulu dr. Va sili e Popu aratase (lupa alţi doi auctori străini, ca din tipographi’a lui Ioanu Hontonis indata la 6—7 ani după infiintiavea ei, adcca in annlu 1550 a si esitu Catechismulu lui Luther tradusu in grecescc, ora in amilu 1557 N o u 1 u Testamentu totu grccescu, si ca spesele tipariului ac-estoru cârti le-a portatu Valentin u AV a g n c r, carele după mortea lui Honterus in-templata la 1549 ii successe in funcţiunea de parochu. Acelu popa luteranii AYagncr ardea dc dorintia de a trage Ia sect’a sa nu numai pre toti romauo-catholicii (sasi si unguri), ci si pe romanii, grecii, bulgarii locuitori in Brasiovu si mai departe. La biseric’a sf. Nicolae din Brasiovu se afla si o evangelia serbesca tipărită in anulit 1562 totu de Benkucr. *) Atâta sc-iâ ATasilie Popu pe la 1838 despre acelea încercări ale lutcraniloru. Dara dr. G-. D. Teutsch arata in susu citat.’a sa „Istovia a Sasiloru din TransiIvaui’aK ca senatoruîu Ioanu B e n k n e r a midiulocitu a se tipări la a. 1562 in limb ’ a romanesca cele patru evangelii, „pentru-câ popii valachi se lc dtesca si iutiolega, câ-ci este mai bine a vorbi la poporu cinci vorbe pe cave se le pricepa, decâtu dîece inii in limba străină, pe care nu o pricepe.Mai înainte, in anula 1559 insusi senatulu (consiliulu municipale) din Brasiovu a pusu se se traduca Catechismulu lui Luther in litnb’a romanesca, firesce cu scopu de a se iuparti la preoţime si la alţi romani câţi voru li schitu citi înainte de acesta cu 329 de. ani**) On. Supcrintendente observa la loculu acesta, câ numai romanii nu sân înduplecam iu acelea timpuri ea se adopte doctrinele lui Luther. Acesta observatiune o făcuseră mai mulţi alţi istorici si theologi înaintea dsalc, era câţiva din trensii *) Disertaţie despre lipograplhile romanesci in Transilvania si invccinatele tieri dola inceputulu lom pana in vretnile noastre. Scrisa de Vasilie Popp. a fruinoaseloru măiestrii, a filosofiei si medi-cinei doctorii ete. Sibiiu, 1838 s‘au tipuritu la Georgu de Glosius. Fonn. 8" (vedi la pag. 11—12), **) Geschiehte der Sieb. Sadiscn, III Hoft, pag. 288. După date scoso din Chronicon luidisio-Lupînc-Oltar di anum, I’. I., pag. 61. — Jos. Treusch Beitrage und Actenstiicke zur Reformations-geschiclite von Kronstadt. 1865. pp. 11—21. Idem Geschickte des Burzenliindcr Capitels. im Magazin fiir Geschiehte etc. Kronstadt 1852, Sulzer Geschichte des Transaipinischen Daciens II. 273. 97 voia se afle caus'a acelei perseverantie in religiunea vechia inai maltu numai in cumplit,'a nesciintia si chiaru in o naucîă sau stupiditate firesca a poporului romanescu. Considerata cestiunea din partea farnltatilom spiiituali, din punctulu do, vedere de a schimbă credintiele religiose numai după lecuir'a unoru cârti noue, a unui catechismu ori poleinii theologice, atunci ar urmă, că tote poporale meridionali si orientali incependu din Transilvania păna la Sicilra si pana la Entrata, aru fi din natur’a lorii multu mai năuce, mai grdse la eapu decătu spre exemplu poporale germane. Dara daca e vorba de a reformă. înnoi, a se desbinâ după diversitatea de credintie si opiniuni religiose in secte si eresuri, apoi poporale orientali au fostu si pe acestu terenu adeverate măiestre, care in periodul» de circa 600 de ani, adeca dela Is. Chvtosu, păna la Abulcassem Mohamed au inventata atătea eresuri, eăte nu au fostu in stare de a inventă europenii in alţi 1200 de ani. Se ia ori-cine istorra eclcsiastica generale iu mana si nnmeraudu eresurile christiaue din eclesi’a primitiva, fia si numai păna la anulu 600, se le compare cu cele moderne, că se cundsca, cu cătu au intrecutu orientalii pe europenii apuseni intru provocarea de cele mai crunte lupte religiose, incependu dela "Ebioniti si Gnostici, dela Montanisti si Mauicliei, păna la Ariani, Nestoriani, Eutichani. Donatisti păna inedee la Iconoclaşti, că se tacemu de ruptura Mohamedaniloru, carii au esitu totu din cliristianismu. Cu totulu altele au fostu căuşele grave. pentru care nai nici - unu romanii nu s’au induplecatu mai niciodată a se abate de buna voia dela credin-ticle religiose lieredite din căruntă anticitate, era nu nesciiuti’a nici stupiditatea. Acesta inse este o materia de inportantia suprema, alu cavei studiu reniane pentru acei ce se ocupa cu filosofi’a religiunei; ne-a cautatu inse a o atinge si aci că iu fuga, din causa că avemu a face cu unu catechismu cal vi ne seu. Dara se ne intdreemu la tipographiă lui Ilonterus si la cărţile ronianesri tipărite intru aceea. Se credea păna acumu, că cea mai vechia carte roma-nesca esita din tipographi’a fundata de Honterus ar fi Psaltirea slavo-romana a diaconului C o re si, din anulu 1577, era a doiTa F.vangeli’a tipărită la 1580, pre caiidu in Transilvani’a eră principe regente Cliristoforu Hat hori si Mitropolitu roma- *) **) *) Nemethi Memoria typograplnarum. Pestini, 1818. pag. 9. **) Walaszky Conspectus Iteipublicae literariae. Budae 1508. 98 nescu G e n a d i e , era in Munteni'a domnia M i c li u e a si Mitropolitul era Serafimii. Dara chronologfa romanesca aflata la biseric’a Sf. N i c o 1 a e din S c h i a i, citata dc Vas. Popu in dissertatiunea sa după Nemethi*) si 'Vallaszky **). începută cu anulu 1492 (venirea celoru de antei Inilgari-schiai la Brasiovu) si continuata pana la 1637, spune câ in tipographi’a honteriana s’aru ti tiparitu „mulţime de cârti r o in ane s ci.Inse unde mai este acea ..mulţime1' de cârti romanesci tipărite la Brasîovu in sec. alu 16-lea? Ore s’au stersu tbte urmele loru, pentru câ se nu mai pdta dâ nimeni de ele? Eu nu rn’asiu mira de o perdere câ acesta, candu scimu cu totii, cu câta nepăsare este lumea câtra cărţile vechi, si candu e cunoscutu, câ chiaru din cărţile latinesci si germane tipărite la Brasiovu până câtra anulu 1690 abia se mai afla câte una câ o raritate mare. Inse cu tdta acea neglija fatale amicii cui turei inca totu mai dau, precuinu vediuramu si mai in susu, de urinele unora cârti romanesci, tipărite in Brasiovu inainte de Psaltirea Iui C o r e s i. Asia de ex : eruditulu istoricu si generosulu com-patriotu dr. jur. Eugenu de Trauschenfels cercetandu arcliivele din Brasiovu, afla in registrele de comptabilitate ale senatului câ: „In anulu 1569 s’a curnparatu pentru solulu moldovenu unu Calindariu cu 6 denari." Asia dara cu 8 ani inainte de Psaltirea lui Coresi se tipărise in Brasiovu si unu calindariu romanesc!!, din care senatulu a curnparatu unu exemplariu cu 6 denari luaţi din cass’a municipale, pentru câ se?lu fa ca pre-cumu se vede, presentu delegatului domnescu din Moldova., carele va fi venita Ia Brasiovu in alte afaceri politice, prccumu se intempla mai desu in acelea timpuri, atiitu din partea Moldovei, câtu si din a Munteniei*). Fiindu - câ atinseramu ceva despre desele relatiuni ale Brasîovului cu tierile romanesci, vomu mai transcrie din registrele acelei cetati, tot.u după dr. E. Trauschenfels, inca doue rubrice. care mie mi se para demne dc a le recomanda atentiunei bar-batiloru carii se ocupa de istoria civilisatiuni poporului roma-nescu. Si câ datele nbstre se fia intielese pc deplinu, pre-mittemu indata aci, câ in vechime era usu adoptata, câ per- *) * *) Sachsischer Hausfreund. Kronstadt 1874 la paginele 81—107 Kronstadter Zustiinde zur Zeit der Herrschaft Ştefan Bathoris in Siebenbiirgen. 99 sdnelc ce Tenia in calitate de soli, delegaţi, insarcinati cu afaceri ctc., in dilele petrecerei loru iu locu se fia tînuti si ospetati pe spesele comunei, era la plecare se li se faca presente. daruri, ..plocone.“ Asia dara aflamu in registrele desu numitei eetati: „In 11 Iuniu 1573 a vcnitu unu popa dela Alexandru Vodă. pentru tipographia, si a fostu tînutu patru dile pe spesele cetatiei*). In 12 Decembre alu aceluiaşi anu veni după aceea „dia-conulu Yladicului, care elu insusi eră tipograpbu pentru una pressa**). Din acestea documente oficiali aflamu, ca atâtu Alexan-dm II Domnulu Munteniei (1567—1577) catu si initropolitulu de atunci, pe la anula 1573 se ocupa sau cu planulu de a infiintiâ una tipograpliia in acea tiera, sau incai cu înavuţirea vreunei tipographii pe care o avea infiintiata de mai înainte, ck-ci adeca chronic’a brasiovena dice curatu, ck diaconulu trimisu de mitropolitulu era, insusi tipograpbu; apoi tipographu fora a se ocupa in vreo tipographia, nu prea are intielesu. Si ore se nu fia fostu acela insusi Coresi, tipăritoriulu Psaltirei cu patru ani in urma si coîlaboratoru după alţi trei ani la traducerea evaugeliei din serbesce, alaturea cu pop!a Iane si cu pop’a Mich a iu dela biseric'a schiailoru ?***) Se scie ck mai de multu era destui ieromonacbi, totu-odata tipographi. Kemane ck din cercetările ulteriore ale litcratoriloru mol- ’:f) Am 11. luni 1573 „cin Popa kommen von Alexander Vodă dev Druckerei wegeu", unii vier Tage lang auf stădtische Kosten verpflegt vvordcn. Vedi mai susu. **) Am 12. December: „des Vladika Diaconus Buchdrucker selb funft einen Press halben.“ (Totu săelisischer Hausfreund 1874.) ***) In a dou’a precuventare dela acea Evangelia judele Brasiovu-lui si alu districtului jupânulu Luca H r 6 s î 1. {Lucas Hirscher) că editoru spune, ck elu au cautatu originalulu in multe parii si abia Iau aflatu „la arcliimitropolitulu Serafimii în cetate in Trăgavisce", apoi adaoge mai la vale : „si foarte me sfătui cu lumiuatul Mitropolitul Marele Gen adie de în totu tînutul Ardeiului si al Oraziei si cu multu dirosu de preoţie cc le trebuia adastă carte. îucă si cu alţi sfetnici mici, si cu voia tuturora acestora, si cu voia Mitropolitului Serafim, noi o derîem lu Coresi Diaconul, ce era meşterii învâtîatu întracestu lucru, de o scoase de în carte scrbcscâ pre limba rumânescâ, înpreunâ si cu Preoţi dela Bescrica Schîeilor, de lângâ cetate Brasîovului, anume Popa Iane, si Popa Mihai s. cl.“ 100 davo-romani sc esa la lumina, daca in vecliinlu prttieipatu alu Valachici mi a mai fostu alta tipograpliia înaintea celei infiin-tiate de Mateiu Basarabii (1632), era in principatulu Moldovei înaintea celei fundate do V a a i 1 i c L u p u 1 u (1640) numita tipograpliia domn esc a; era noi mai reflectam u aci inca numai la unele ştiri adunate de Iosifu Trauscli, relative la tipograplira din Brasiovu. Din anii eăti au trecutu dela 1586 pana la 1627, adeca 40 de ani, nu se mai afla nici-o carte tipărită la Brasiovu in nici-o limba. Scriitoriulu sibiianu Mateiu Miles (ruortu la a. 1686) spune, că tipographi’a ce fusese in Brasiovu, pe timpulu seu se află trecuta si pusa in activitate la Siljiiu. *) De aici ar urma, că tipographi’a cea vechia din Brasiovu, care astadi se afla in proprietatea familiei Gdtt, este de data mai din coee, inse totu din sec. alu 17-lea. Prin ce prefacere si fatalitati va li ajunsu tipographi’a honteriana dela Brasiovu la Sihiiu, intrega sau numai una parte, dora cea germano-latina, si nu cumva cea slavo-greco-rotnanesca se va fi stranmtatu prin cumpărare iu Komaui’a, sunt cestiuni deschise si pbte fi că numai de a dou’a ordine. Gestiunea principale ar fi acilea, că sc &e afle, daca in Romani'a au esistatu inainte de anii 1632—40 tipographii mai vechi, in care se se fia tipărită cârti in linii)’a nostra romantism. A dou’a tipograpliia transilvana după vechime fusese cea din cetatea Alh’a luli'a (Belgradu dela Murasiu) intemeiata j>e la 1565, adeca in dîlele principelui I o a n u S i g i s m u n d u Z a p o 1 y a, pro candu sect’a calvinesca apucase a domină cu tarta in Transilvani’a. Acea tipograpliia inse avea numai litere latinesei, cu care sc scrie si limb’a magiara. Abia după vreo 60 de ani decise principele Gabriei Bethlen a înavuţi acea tipograpliia ,.a curtiei" si cu litere cîrîlice, pentru că intre altele se pdta tipări in trens’a Bibli’a romanesca **); elu inse murindu in a. 1628, Georgie Rakotzi I care ii successe la tromi in Octobre 1630 inplini dorinti a comuna a calviniloru de a tipări cârti romancsci ingrecate cu doctrine calvinesci, pentru-că pe acesta cale se’si ajunga scopulu mai curendu, decătu iîu ajunseseră cu legile cele mai brutali, prin care cau- *) A. Kurz, Magazin fiir Geschichte etc. II. Bd. III. Ileft 1840, pag. 347. **) Jos. Benko Transilvania. Toni. II. Libro IY. Cap. XIX. pag. 327. 101 tasera se sugrume biseric’a romanesca. Din cărţile romanesci cate au esitu in acea tipographia calviuesca, Vas. Popu însemna pe cele descoperite intre mari greutati pana pe la a. 1838. Acelea era: Cazania (lela Brasiovu retipărită in a (lou’a edi-tiune in a. 1041. Catechismulu calvinescu, cditiunca I din a. 1642, pre care inse nu scium se'lu mai pdta ave vreunu literat u de ai nostrii.-X'oulu Test a mentu 1648. — Psaltirea 1651. — Catechismulu calvinescu. edi-tiunca 11. din a. 1656. nu 1657 cuinii e la Popu. adcca acesta pe care’lu avemu transcrisa deinaintea nostra, transcrisa si retipărită cu tdte polemiile calvine.sci indreptate asupr’a lui Yarlaam mitropolitului Moldovei si asupra clerului orthodoxu romanescu din ambele tieri romanesci. — C ara re pe scurtu spre fapte buue iudreptatdric. 1085. — lt&ndnial’a Dia-constveloru 16S7.—Molitvenicu, 1689. — Poveste la 40 de mucenici. 1689. — Kiriacodromion, sau Evangelie învatîatore etc. 1699. — Catecliismu rumânescu 1702. încercările de a sparge biserici prin legi barbare. Din episddele scose pana aci după istorra reformatiunei vediiu’amu, câ sasii iudata după ce adoptara definitivii doctrinele luterane si isi intemeiara biseric’a protestanta naţionale, autonoma, rcflectandu si la romani, se încercară se ii înduplece si pe aceştia la desbinare de cktra biseric'a vecbia. era spre acestu scopu le presentara Catechismulu lui Lutlier tradusu si tiparitu romanesce, după aceea mai sebsera din tipograplii'a lui Houterus inca si alte cârti religidse. pentru câ asia romanii se afle cu ajutoriulu limbei lorii naţionale atâtu iuvetiaturile scrip-tureloru sacre, catu si interprctatiuuea ce dâ luteranii mai vir-tosu doctriueloru din noulu tostamentu, totu - odata se se dedea a judeca ei inşii in afacerile religidse si se nu mai asculte de călugării greci. Xu damu dc urme in istoria, din care se afiainu, ca sasii s’aru fi încercata se introducă si prin fortia doctrinele luterane la romani: ci ei im operaţii mai multu numai prin midiulbce spirituali, prin tipariu, discussiuui si corespondentic cu membrii de ai clerului si cu alţi cărturari (le ai romaniloru, cumu si prin ostcncTa ce'si lua mai mulţi sasi fruntaşi, chiaru pana in dilele uostre. de a invetiâ romanesce. Inse si de altu- — 102 mentrea midiuldcele de fortia din partea sasiloru asupr’a stra-buniloru nostrii aru fi remasu cu totulu vane, sau pdte ca aru fi avutu si urinari funeste. Cu totulu alte mesuri s’au luatu din partea calviniloru contra bisericei romanesci, si daca protestanţii nu s’aru fi des-binatu ei intre sinesl, in primele decade ale reformatiuuei, biseric:a romauesca din Transilvania si Ungari?a eră se sufere stricatiuni si mai mari decătu au fostu cele cunoscute pana acumu din documente si din prea trist'a esperientia secularia. Protestanţii inse s’au desbinatu si persecutata ei intre sine, câ si in Germania, Elveţia si pe airea asupr’a unora doctrine cardinali; acea ruptura apoi s’a transplantata in Transilvania si Ungari’a, din care causa protestantiloru lipsindu-le unitatea in acţiune, le lipsiă si timpulu de a se ocupă prea multu cu Biseric’a orientale preste totu. cu cea romauesca in specialu. Aristocratici magiare si celei romanesci dintre Carpati si Tis’a ii mai plăcuseră doctrinele fatalistice ale fran-cesului Ioanu Calvinu si le adoptara. apoi le inpusora si locuitoriloru iobagi supusi lorii. De aci urină desbinarea cal-viniloru atătu de câtra vechi’a biserica rom. catliolica, cătu si de cătra sect’a luterana, la care tîueau sasii. Calvinii inse daca lapedara cinci din cele 7 sacramente, daca desfuntiara ori-ce hierarchia inpreuna cu mai tote părţile dreptului cano-nicu, dara celu puţinu continuara a professâ credinţi’a in S. S. Trinitate, prin urmare divinitatea lui Isusu Christosu si a Spiritului santu; pe langa acesta ei la inceputu observă legile morali coprinse in cele diece porunci ale lui Moise cu severitate atătu de austera, si chiam tivannica, in cătu culcarea celoru mai multe o pedepsiâ cu rnoite. (In dilele nostre calvinii sau departatu forte tare dela vechi’a lom severitate.) Socinianii sau Antitrinitarii. Acesta secta noua a produsu ruptura si mai mare intre protestanţi, că-ci mai mulţi calvini adoptara doctrinele ei. Auctorulu acelei secte fusese Uichacl Şervet, spaniolii din Aragoni’a. Acelu omu cufundaţii in speculatiuni tlieologice, merse multu mai departe decatu reformatorii germani si francesi. Luându că criteriu alu religiunei numai raţiunea, elu lapedă tota auctoritatea scripturei si tote traditiunile. Doctrin’a sa principale culmina iu ester-minarea trinitatiei (Treimei) si iu alta esplicare a unora legi morali. Cu opiniuni de acestea Şervet trecii iu Itali’a si dupa-ce isi câştigă acolo sectatori, merse iu Franci’a spre acelasiu 103 scopu; acolo inse tribunalulu inquisitiunei ilu anmcă in prinsdre, de unde scapă cn fug’a la Genev’a, unde fu prinsu si con-damnatu in 1533 la morte pe rugulu de focu. Doctrin’a lui inse fusese adoptata de catra mai mulţi omeni invetiati. Anume in Vi cent ia se intrnniia patrudieci de omeni invetiati cu scopu de a propagă mai departe acelu rationalismu cliristianu, firesce numai in secretu. Auctoritatile publice dădură preste ei; unii fusera condamnaţi la morte, alţii la incliisori grele, ceilalţi scapara cu fug’a. Intre cei refugiaţi crâ si Leliii-S Socinus, onm tinerii dela Sicn’a. Acelu sectariu dupace rătăcise vreo 4 ani prin Itali’a, Franci’a, Angli’a, Holandi’a, Germani’a propagandu pe ascunsu doctrin’a antitrinitariloru, in fine se retrase la Ztirich. unde credea ca 'i va fi sigura vie'ti’a. S’a insiclatu inse, ca-ci acolo calvinianii ilu persecută pe morte că pre unu atheistu. Asia Socinus fugi la 1551 in Poloni’a, unde ’i fu permisu a’si propagă doctrinele sale pe faţia si a intemeiă o secta cu totulu separata de ceilalţi protestanţi sub nume de Unitari sau Unitariani, era după acestu alu doilea auctoru alu ei S o c i ni a ni. Acea secta adunata in sinodul ii tînutu la Pinzov so constitui in a. 1563 in tota form’a; indata inse iu anulu 1564 fii proscrisa, si asia mulţi dintre sectatoii cautara se scape in alte tieri si anume iu Transilvania, era pe alţii ii luă sub protectiunea sa voivodulu (ducele) de Podoli’a si’i colonisă in orasiulu Rac au, de unde isi arc titlu si catcebismuhi sectei.*) Polonii unitari sau cumu le mai dicemu si antinitrinitari migraţi in Transilvani’a s’au asiediatu in partea loru cea mai mare la Clusiu, unde au si eastigatu mulţi adepţi, era de acolo s’au intinsu prin totatier’a. Iutr aceea venise la Clusiu Faustus Socinus, nepotu alu lui Lelius, carele repausase. Acumu sect'a se constitui cumu se vede, apoi dete ocasiune la certe religiose iuversiunate pe mai mulţi ani inainte. In anulu 1563 mai venise in Transilvani’a unu altu italiana antitrinitarin din Picirioutu. anume Georgie Blandrata, doctorii in medicina, care seapase din patri'a sa in Poloni’a si de acolo la curtea principelui loanu Sig. Zapolya 11. Blandrata câştigă pentru doctrinele Serveto - Sociniane pe pop’a calvinescu Franci seu *) A sc vede mai pe largu: Aut. Kurz, Magazin fur Gcscbichtc II. Bd. IV. Ilcft. Kronstadt 1847 la paginele 416—420 in disser-tatiunea com. los. Kemeiiv despre Chrypto-Sociniaiiismus si ludaismus. 106 cunosciutia positiva celu puţinu despre doctrinele principali cripto - sociniane. Acelea sunt : 1 epistol’a unui literatu anume Joannes Avitus dela Vittenberga, din Augustu 1621 adres-sata cancelariului Sim. Pecsy. Cartea lui La -Croze „Refiexions sur le Mahometisme". Manuscriptulu lui Mar ti nu Seidel cripto - soeinianu din Silesi’a, titulatu: Fundamenta religionis christianac, totu din 1621. Jacobus Martinus professoru in Yitten-berga, „Libri de tribus El ochim" 1614, unde e combatutu cu multa urgia superintcndentele (episcopulu) socinianilora Georgie Enyedi din Transilvania. Din acelea documente aflamu numai urraatoriele doctrine ale Cripto-socinianiloru: Noulu Testamentu ilu lapeda, ca contrariu Testamentului vechiu si profetiloru. Doctrin’a despre venirea Messiei privesce numai pe jidovi si nicidecutnu pe celelalte popora. Daca crâ se vina Messi’a, elu ar fi venita numai că rege promisu jidoviloru, precumu li s’a promisu si paraentulu Canaan; dupa-ce inse jidovii s'au blastematitu forte, Dumnedieu încă le-a denegatu promissiunilo ulteridre: prin urmare pre câtu timpu jidovii vom persevera in reutatea loru, Ddieu nu le va ajuta că se’si aiba si ei pe Messi’a-regele loru. Cultulu celu adeveratu alu lui Ddieu se coprinde numai in Decalogu; in acelea diece precepte este vointi’a sa eterna si nestrămutata. Dara Cripto-socinianii nu se inclnna Decalogului, pentru-câ acela e datu jidoviloru de Ddieu cu voce via prin Moise, ci din causa câ moral’a coprinsa in elu este plantata in mintea' omului. Dara fiindu-ca uatur’a omenesca s’a corruptu, s’a depravatu, se simte necessitatea câ cele diece porunci se fia respicate prin cuvente, precumu le respicase si Moise, pentru-câ omenii se le audia si se se îndrepte etc. Sect’a acesta s’a numita Cripto - sociniana, din causa ca executau nesce ceremonii secrete, vorbia una limba eclesiastica misteribsa, din care se scie numai atâta, câ sectatorii avea fia-care, pe langa numele loru comune, civili, cunoscute publicului, inca si al tu nume religioşii secretu; iu fine câ scria in cifre secrete, pentru-câ se scape de persccutiuni. Judaisanti sau mai bine Serai-judaisanti s’au disu din căuşele susu aratate, câ-ci lapedasera noulu testamentu, tînendu numai pe celu vechiu, de si nici acela intregu; apoi fiindu-câ lapedâ noulu testamentu, se prea intielege câ nu credea nici in inviierea lui Js. Christosu si asia in locu de Dumineca ei tînea Sambat’a, de unde s’au numitu si Sabatari. 107 In acelasiu secolu alu 17-lea Cripto - socianii se multisera si in Germani’a, era inse persecutaţi câ si ia Transilvania si scrierile loru arse. Este inse forte curiosu, câ precumu arata Piccartus in Epistolis Gudianis pag. 257, in Iul iu 1616 pre candu se aduna cârti cripto - sociniane, auctoritatile din cetatea Norinberga afiara in manile studeutiloru si cârti de ale lui Phociu fostu ordiniora patriarchu alu Constantinopolei, pe care confiscandu-le le-au arsu si pe acestea in piati’a publica, in presenti’a profesoriloru, senatorilorn si altoru persone de distinctiune. *) Religiunea mosaica in Transilvani’a. Dupa-ce ne ocuparamu pe scurtu de tote confessiunile christi-ane si semi-christiane din Transilvani’a, facemu puţinu locu si con-fessiunei mosaiee. Trecemu inadinsu preste traditiunea fabulosa insemnata de unii scriitori, câ cei de antai evrei carii aru fi venitu in acesta parte a Daciei, aru fi fostu din cei emigraţi in UTm’a resipirei Jerusalimului prin imperatorii Vespasianu tata si fiiu, primiţi de regele Decebalu si asiediati la gur’a strim-torei Turnu - Ilosiu, pe Ioculu unde se afla astadi comun’a T a 1-maciu, numita mai de multu Tlialmum (dela Talmud?), cu permissiunea de a spală auru din riurile aurifere si a se negu-tiatori cu acelu metallu nobile**). Ceea ce se scie din documente authentice este, câ deja inainte de acesta cu 800 de ani era evrei atâta fie mulţi in Ungari ’a, in câtu regele Ladislau (1077—1095) deteunu decretu, prin care comittea auctoritatiloru publice, câ dela jidovii carii aru cutediâ se lucre duminec’a si in serbatori legate, se se confisce uneltele cu care voru fi lucratu. Regele Andreiu II. (1205 —1235) a internatu pe jidovi in comitatulu Sabolciu, in Regetiu si pe la fruntariele tierei, de unde nu le era permissu se intre mai inlaintru, câ se nu ruinedie pe locuitori cu insielatiuni si uşurării. Regele Ludovicu I. din cas’a Anjou (1342—1382), câ omu forte netolerantu cumu eră, exilase din tiera pe toti jidovii câţi nu au voitu a se baptisâ, era celoru putini câţi s'au crestinatu le dete privilegie frumose *) A se vede mai pe largu despre Cripto - soeiniani: Magazin fur Geschichte etc. II. Bd., IV. Heft la paginele 416—429. **) Jos. Benko Transsilvania. Tom. I., L. IV. Cap. VI. §.160, după P. Audi'. Illia, in Libello: De ortu et progressu variarum in Dacia gentium ac religionum. 13* 108 si’i incorpora, la naţiunea magiara. Din Ungari’a s’au stracuratu mulţi evrei si in Transilvani’», dara au fostu tractati totu câ in acea tiera; s’au produsu si turburari din caus’a loru. După caderca imperiului bizantinii (1453) au migraţii in-coce alte roiuri de evrei de a dreptulu din tierile resaritene. asia numiţii evrei spanioli; in Transilvani’» inse au fostu si aceştia tractati reu, internaţi in Alba-Iulia sub cetate si iu câteva comune rurali, de unde trn le era permissu a se departâ fora scirea proprietariloru aristocraţi. Abia sub Rakoczy li s’a datu dreptu de a face unu eomerciu marginitu (Aprob. Edictum 82); religiuuca loru inse a fostu numai tolerata, lipsita de dreptulu de a o professâ in publicu si forte batjocorita. Din acestea cause numerulu evreiloru in Transilvani’a pana la 1848 era numai de vreo patru mii. In urmarea prefaceriloru politice si sociali evreii se inmultiescu si in acesta tiera neincetatu, iu catu astadi numerulu loru ajunge — daca nu trece — la 30 de mii, din care causa au si inccputu a se persecuta ei intre sine cu atâtu mai vîrtosu, ca in Transilvani’a lipsescu mai de totu ocasiunile de specule pe scara larga, buna-dra câ in piatiele cele mari, in capitale si in alte cetati comerciali dc rangu superiore. Pe unii ii vedi ajungendu in câte 10—20 ani la stări materiali considerabili, pentru-câ după aceea se dispara totu asia iute de pre scen’a speculeloru si a usurariiloru. Ruin’a poporatiuneii provocata prin ei, mai curendu sau mai tardiu trage in urata sa si ruin’a loru. Emigrandu locuitorii spoliaţi, moşiile jidovesci comparate dela aristocraţi risipitori scadu la V, parte din valorea ce o ani avea, daca ar lipsi rapacitatea lupesca. Proselitismulu calvinescu intre romani si urmările lui. Protopopulu Petru Maioru in Istori’a sa biscriccsca, Georgie Sîncai in Clironic a sa, dra mai alesu canoniculu Timoteu Cipariu in Archivulu seu si professorulu Ioanu M. Moldovann in acelasiu Archivu au scosu la lumina multn materialii istoricu si juridicu, din care afiamu, câ daca torentii ideiloru religiose, daca prose-litismulu religioşii a desbinatu pe magiari iu patru confessiuni si biserici si au provocatu de mai multe-ori versari de sânge 109 crunte si selbaticc in secolii 16 si 17, apoi acelasiu prose-litismu au avutu si pentru poporulu romanescu din Transilvania, Ungaria si Banatn urmările cele mai funeste. Pana pc la a. 1542 vechia potcre absoluta a catholicis-mului apuscnu a fostu infranta mai in tota Transilvani’a si in părţile Ungariei incorporate la acestu principatu pana in riulu Tis’a. înnoitorii, adeca toti sasii si partea cea mai mare a magiariloru adoptandu doctrinele luteriane, formara societate bisericesca comuna cu ritulu comuuu ambeloru naţionalităţi, pe care’lu exercita in aceleaşi biserici. Acea comuniune eclesiastica inse a duratu numai pana in a. 1550, pre candu apucasera se strabata incoce si ideile lui Ioanu Calvinu. De atunci se escara diffcrentie si dispute forte mari intre protestanţii Transilvaniei asupr’a mai multora puncte, intre care cele mai grave era de gratia divina, de praedestinatione (fatalismul, de prefacere (transsubstantione), presentia corpului si a sângelui lui Isusu Christosu sub form’a de pane si viim. Certele durara 14 ani, era resultatulu finale fii desbinarca definitiva asia, ca sasii perseverară pe langa doctrinele luterane si le detera carac-teru de confesaiune si biserica naţionale sasesca. Magiarii din contra adoptara doctrinele lui Calvinu si pe acelea isi intemeiara biseric’a lom, totu cu c ara etern naţionale, in catu confessiunea calvina se nnmesce pana in dio’a de astadi unguresca — magrar val) as. Judecandu după natur’a lucruriloru omenesci, era presto potintia, ea dissensiunile religiose dintre catholici, luterani, calvini, sociniani se nu infhientiedie multu puţinu si asupra poporului romanescu locuitorii! in aceeaşi tiera, alăturea cu sasii si cu magiarii, mai alesu ca precuimi vediuramu mai in susu, înnoitorii si anume sasii începuseră dela 1550 se propage doctrinele lom la clerulu romanescu prin tipărire de cârti in limb’a grecesca si intru a nostra cea roirianesca. Pre catu timpu inse sasii si magiarii se certa ei intre sine, proselitismulu loru in-dreptatn asupr’a bisericei romanesci nu pntea se fia atatu de violenta si cruntu, precnmu a devenitu elu mai tardiii. Cu tote acestea, chiaru si pana la desbinarca definitiva a calviniloru de elitra luterani au trebuitu se treca mulţi romani la calvinia. Luminaţii se vede acesta din doi artidi de lege aduşi de eatra diet’a transilvana tînuta in Turcia indata la 4—5 ani după constituirea bisericei calvinesoi. Din art. 18 dela fi lanuariu 1568 aflamu, câ dieta denuntia la principele tierei pe 110 clerulu romanescu, pentru-câ nu sufere pe episcopulu cal-vinescu inpusu romaniloru preste voi’a loru, nu asculta la invetiaturile Iui, tîne la legea sa vechia; de aceea diet’a cere, că principele se pedepsesca pe preoţii romaneşti, „ca pe nisce omeni cutediatori si cerbicosi.“ Din art. 16 dela 1569 vedemu, ca trecuseră in adeveru atâti romani la calvinia, in câtu li s’au si datu popi calvinesci; acumu inse diet’a decreta, câ romanii calviniti se dea popiloru calvini câ simbria cate una claia sau cumu se dice pe a locurea, cruce de grâu (câte 20—25—30 de snopi, după tînuturi). Membrii dietei era in maioritatea loru preponderanta aristocraţi inagiari si romani, inse unii câ si alţii calvini, principele unu inbecilu, carele odata se dâ de catholicu, după aceea se aluturâ la luterani, mai apoi se facil si elu calvinu, pentru-câ in fine se fia socinianu; prin urmare dietele crea legi ori-cumu le placea lom. După cărţile de legi ale Transilvaniei si după scriptorii nostrii susu numiţi, eu me provocasemu in dissertatiunea mea istorica din a. 1874 la una serie de legi, decrete si diplome, care tdte atesta deplorabil’a stare a decadentiei, la care ajunse in acelea timpuri biserie’a si cu densa naţiunea nostra in Transilvani’a; de aceea credti câ e de prisosii câ se le mai repetu si acilea. Avendu inse de inaintea nostra catechismulu calvi-nescu impusu romaniloru prin fortia brutale, imi tînu de datoria a cita numai pe cele mai violente, a le si reproduce in note după testulu loru originale. O făcu acesta cu atâtu mai vîr-tosu, câ generatiunile nostre moderne nn prea au de unde se le cundsca, si câ multe legi din dilde nostre mai sunt oresi-cumu ingrecate totu de acelu vechili spiritu de netolerantia, sugrumătorul de libertate’a consciintiei si in genere de libertate’a omenesca. Preste acesta, celoru carii cunoscu limb’a magiara li se dâ ocasiune se afle si din aceste cateva texturi de legi, câ iimb’a magiara in secol. 16 et 17 cu nimicu nu era mai inaintata de câta a nostra totu de atunci. In a. 1573 in care dîet’a tierei proclamase din nou libertatea consciintiei pentru cele patru confessiuni, numite cu ter-minulu juridicii re cop te, cu religiunea orientale a natiunei romaneşti se facil esceptiune, câ-ci se decreta: „Aci se nu fia intielesi acei ce se tînu de sect’a Olahiloru sau Grecii or u, carii sunt toleraţi mimai de adi pe mane (pro tempore), pana candu va placea principiloru si dietei câ se’i sufere.K In a. 1579 se decreta si apoi se codificâ: De si Na- 111 ti un ea romanesc a (Olâh Naţio) in acesta patria nu este numerata intre acelea din care se constitue statul u, nici reli-giunea ei nu are locn intre religiunile indigenate, totuşi pana candu romanii voru fi suferiţi in acesta tiera pentru folosulu ei, clernlu bisericescu alu romaniloru se fia obligatu a observă urmatoriele : I. Episcopu se cera dela principe pre celu alesu cu vointia comuna de cătra, popii rornanesci, cunoscutu de omu capabile; pe care daca principii voru află cu calc, se’lu confirme pe langa conditiuni si moclalitati că se se asigure de fidelitatea loru cătra principi, se fia si spre binele tierei, se se ajunga prin ei si alte scopuri neeessarie. IT. Episcopii, protopopii si popii rornanesci cu ocasiunea visitatniniloru (canonice) se nu se amestece in afacerile functionariloru civili, pe saracime se nn o spoliedic, afaceri esterne se nu administre, se nu faca exemtiuni in de acestea; ci se’.si visitedie numai pe popii si pe dăscălii lom, bisericele, cimeteiiele si ingropatorile proprie, se’si veclia numai de afacerile care se tîiiu de ei. cumu sunt cununiile si divortiile, servi tinlu bisericescu. pedepsele edesiastice si alte mai multe că acestea, conformii dcregatorici si starei lom; dara si intru acelea se se aeomodedic la legile tierei; era in pedepsiri civili si in globiri (amende) se nu se amestece. (Codificaţii după legile din anii 1593. 1624. 1647.) •> I'rin acesta lege ori-ee autonomia a bisericei resaritene rornanesci din Transilvania, Ungari'a si Banatu fu paralisata cu totulu si deveni illusoria; cliiaru subsisteutra materiale a clerului romauescu eră cu totulu periclitata; că-ci din veniturile lui după repctitele confiscări si secularisari, abia mai remasesera altele, decătu asia numitele stolaria sau venitulu din epatrafiln, prescuri, parastase, prinose, taxele la baptisnm, cimunia, ingro-patiune, saracuste, sarindavie, amblarea cu disculu in biserica, sau pe romanescc curatu, cersitori’a, preemnu o mai vedemu cu ocini noştri in mulţime de comune pana in dio’a de astadi. Obligaţiunea de a’si administra mitropolitii si episcopii cu protopopii si cu consistbriele biserica loru de acorda ca legile tierei, semnifică puni si simplu a renuntiă nu numai la autonomia, ci si la dogme, a introduce catecliismulu calvincscu, a se supune la jurisdictiunea supcrintendentelui calvincscu si alu portă cu lectic’a pe umerii loru, a se iafaţiosiă in corpore la sinodele bisericesci ale calviniloru si a se supune la decisiunile 112 loru, a hirotoni de preoţi numai pe individii recomandaţi de episcopii calvinesci si pe alţii nu, a cassâ servitiulu dumne-dieescu alu liturgiei si alte multe, care tote se coprindea sau in legile tierei, sau in conditiuiiile puse archiereiloru de câtra principii calvini, caroru diet’a le lasase mana libera, adeca tdta potestatea discretionaria, absolutistica, despotica asupr’a natiunei si bisericei romanesc!, precumu se scic din legi si alte documente numerose. Trecemu inainte. Una alta lege din 1639 auctorisa pe boieri (proprietari, seniori), că pre fiii preotiloru romanesci se’i supună Ia jugulu iobagiei indata-ce se voru fi insuratu, chiaru si in casu candu ei aru locui sub unu coperementu cu părinţii loru; ba tocma si pe pruncii si pe fetiorii neinsurati ai preotiloru, se’i pota prinde si supune la iobagia, sau daca voru vrea, se’i lase pe garanţia (chezasne); era pe cei ce voru fi esitu din cas’a parintesca, se’i apuce ori-unde’i voru afiâ si in orice ani ai vietiei aru fi. Venatbrea ce se facea asupr’a fetioriloru de preoţi, a duratu inca si dupace veni Transilvani’a la dinasthi’a habs-burgica, cliiaru si pana la Mari’a Teresi’a. Le era forte frica de fetiorii popiloru romanesci, câ se nu scape in alte tieri, se invetie carte mai multa si apoi intorcenduse in tkira, se deschidă mai bine ochii romaniloru. * Prin legile din anii 1639. 1640. 1646 codificate Ia unu Iocu in Aprob. P. I. tit. VIII art. 4 dreptulu matrimoniale alu bisericei resaritului devine cassatu si scosu din biseric’a romaniloru, 6ra in loculu lui se punu alte decisiuni luate de câtra dietele cu «mioriţati calvinesci; archiereiloru li se inpune prin forti’a legei procedur’a străină in cause matrimoniali, sau si mai precisu: Mitropolitii si episcopii sunt degradaţi la conditiune de executori ai vointiei prefectiloru, a vice- si a suhprefectiloru (foispany, alispânv, szolgabiro), caroru li se dâ potere de a destitui pe protopopii romanesci, era pe popi a’i pedepsi ori-cumu vom afla ei cu cale. In alta lege se dice romaniloru, se nu cutedie a se sub-trage dela munc’a boieresca nici chiaru in serbatorile cele mai mari, legate, ce se numescu si imperatesci in biseric’a resaritului; se’si cundsca lungulu nasului, câ-ci ei sunt unu poporu suferitu in acesta tiera numai pentru binele publicu, inse des-pretiuitu (âllapotânak alacson voltât). 113 Prin legea din 1653 călugării romani sunt daţi cu totulu la discretiunea principelui si a dietei, că se’i alunge din ti6ra ori-candu le va placea. Priii edictulu XLII din Aprob, funcţionarii politici sunt auctorisati a prinde si aresta pe popii romanesci, fia si numai din simplu prepusu (suspicio) că ar fi comisu vreo crima sau delictu. In anii 1655 si 1665 sau creatu doue legi noue contra mitropolitului si preste totu contra clerului intregu in termini atătu de elastici dictati de o rara perfidia, in cătu pe temeinlu acelora arcbiereii potu fi traşi in judecata criminale sub ori-ce pretestu de nimicu si la ori-ce tribunalu, 6ra pentruca tiranii (mitropolitului) se fia siguri că nu va fugi din tiera, are se depună cauţiune (garanţia) in bani păna Ia sum’a de 200 fi., care in comparatiune cu valorea de bani din dilele ndstre facea celu mai puţinu 2000 fi. sau 4500 franci. Totu aci sunt amerintiati cu pedepse toti acei protopopi si preoţi, cari aru cutediâ se inpuna popoi-eniloru pedepse eclesiastice. Fia de ajunsu Ia loculu acesta numai cu citarea acestora legi, din care se cundsce luminatu, in ce modu si cu căta perseverantia s’au adoperatu potestatile publice ale statului a deschide cale larga catechismului si celorulalte doctrine calvi-nesci in biseric’a romanesca. Mulţimea altora legi de natur’a acestora se pote vede culesa si gruppata frumosu in studiele făcute in acesta materia de cătra ddnii T. Cipariu si I. M. Moldovanu in Archivu pentru istoria si filologia citatu si mai in susu; dra mai departe este de competenti’a istoriciloru nostrii a cumpăni si judeca fora nici-o preocupatiune, pana la ce mesura voru fi influentiatu ideile si doctrinele refor-matiunei religiose asupr’a clerului si poporului romanescu, nu numai in Transilvani’a precătn se intindea acesta tiera dela 1540 păna la 1690, ci si in Moldov’a si Munteni’a in urmarea raporturiloru asia dicundn diurne, in care se afla principatele acestea intre sine. Pline sunt archi-vele vechi ale cetatiloru Brasiovu si Sibiiu din Transil-vani’a, cu acte publice, cu corespondentie particularie, cu compturi comerciali de cumpărături si vendiari venite acolo dela Tergoviste, Bucureşti si Iaşi, conservate de sasi păna in 114 dilele nostre. Donatiunile făcute de Domni si boieri in moşii si odora la biserica S. Nicolae din Schiaii Brasiovului, biseric’a din Fagarasiu, făcută de Constandinu Brancovanu, crucea de petra pusa de acelasiu Doinim la comuni Toliaimlu-vecliiu. donatiunea moşiei Merisieni, din districtulu Argesiu, făcută mitropoliei de Alba-Iuli’a pe la finea vecului alu 17-lea, mai pre susu de tote inse munerdsele acte diplomatice , tractate si multe acţiuni bellice intemplate intre acestea trei tieri, au fostu totu atatea ocasiuni date romaniloru din Romani’a, de a se informa cliiaru si fora voi a loru despre dissensiunile si perse-cutiunile religidse; era prin tipărirea de cârti calvinesci iu limb’a romanica si greccsca, apoi prin emigranţii ardeleni, romani ortliodoxi si secui catliolici. chiaru si clerulu din principatele romanesci a trebuita se ajunga la cunoscintii deplina a propagandei protestantiloru pintre romani. Probi cea mai buna pentru acesta asscrtiune este sinodulu convocata la Iaşi cu scopu de a combate si lovi cu anathema doctrinele calvinesci, era alta proba ne dau si polemiile thoologiee, cu care intim-pina unii bisericani calviniti din Transilvanii decisiunile sinodului din Moldov'a. Acelea polemii puse in fruntea editiunei a dou’a a catechismului calvinescn, reproduse in acesta editiune a nostra dela pag. 1 pana la 32, pline de espressiuni brutali, demne de secolulu in care s’au serisu, ne dau totu-odata se pricepemu, ca Calvinii din Transilvanii s’au simtitu cil atâtu mai irritati prin resistenti’a, de si mai multu numai passiva, a romaniloru in afaceri religidse, cu eatu este prea bine cuno-scutu din istorii acestora tieri, ea calvinii reuşiseră de minune a dejuca cliiaru si pe romano-catholici, a spolia biserici loru de cele mai multe drepturi, atatu prin perfidia, câtu si prin calcarea pe faţia a legiloru fundamentali, prin care le era garantata libertatea religiosa si exercitiulu publicu alu religiunei, pana ce’i adusera la atâta, in câtu romano-catholicii din Transilvanii in 150 de ani niu mai potutu ave episcopu diecesanu, decatu numai unu vieariu intr’o positiune din cele mai umili-torie, ai cărui poporani dispăruseră din partea cea mai mare a tierei. Nici renumitulu principe Ştefanii Bathori (1571—1583), catholicu de religiune, ajutatu de iesuitii cliiainati inadinsu in Transilvanii, nu a fostu in stare se mai restaura catholicis-mulu nici dupace fii alesu de rege alu Poloniei; câ-ci iesuitii, câ si călugării greco-romani, fusera alungaţi din tidra, sub pedepsa la morte, daca ara cutedia se se mai intorca, era 116 averile loru confiscate s;au inpartitu intre boierii cei mai de frunte, si nici ca au mai venitu, decâtu abia sub protectiunea armeloru imperatesci dela 1690 incoce. Daca biseric’a rom.-catholica. odinidra omnipotente in Transilvani’a, aparata si mai tardiu de imperatulu romano-germanu, fusese calcata in acelu modu pe ccrbice, cu câtu mai nsioru au potutu lua de peptn calvinii pe clerulu romanescu in totu timpulu câtu au stătu ei sub protectiunea turciloru, carii câ si alţi tirani, de si nu soia, latinesce, si nu audisera de Divide et impera, cnnoscea inse forte bine ce insdmna pentru ei fanatismulu religiosu, desbi-narile si urele confessionali dintre christiani, si cumu trebuea se se folosesca de ele in interesulu domniei loru. Confessinnea calvinesca declarata odata de religiunea naţionale a magiariloru, cu limb’a magiara iu ritu si in tote afacerile bisericesci, câ si in scole, se intielege de sine, câ in lipsa de scdle romauesci curate si de predicatori romani curaţi, romanii calviniti, tineri si betrani, mergeudu la biserici calvinesci magiare, anume in comunele amestecate, pana in a trei’a sau celu multu in a patr’a generatiune se magiarisâ cu totulu, sau celu puginu isi corumpea si prefăcea limb’a intr’unu jargonu spurcatu si neintielesu. Asia dara nu e nici o mirare, câ Va din magiarii de astadi locuitori in Transilvani’a se tragu din romani, desbinati si rupţi din corpulu natiunei romane, câ si in câteva comitate ale Ungariei. Textulu originale alu legilora de proscriptiune citate mai snsu. Pentm proselitismulu religiosu calvinescu si episcopii cal-viuesci. Art. de lege XIII din 6 Ianuariu 1568 emanatu dela diet’a tînuta in Turda. „Felsegednek alâzatosan jelentjiik: sokan vagynak ez Felseged orszâgâban, kik az olâh piispoknek, kit Felseged kegyelmessegebol a piispoksegnek tisztire vâlasztott, nem engednek, hanem a rogi papok-nak, es azok tevelygeseinek engedven ellene âllanak. otet az 6 tiszti-ben elo nem bocsâttyâk; konyorgiink Felsegednek, hogy Felseged orszâgâval tett elobbi vegzese szerent az Evangeliumnak kegyelmesen engedjen elomenetelt, es az ellen valo vakmero bâtorkodokat biin-tesse meg.“ Ugyan Tordân lad9beu tartott diaetârol art. XVI.: „Az olâhok a kik Istennek igejet vettek a praedicatoroknak, kik az Istennek igejet igazân hirdetik kozottok, egy kalangya buzat adjon minden hâzas ember.“ 116 Legi prin care se proscrie naţiunea romana si religiunea sa, se nimicesce autonoirri’a bisericesca, archierei si clerulu se supunu Ia pedepse barbare si la arestări din prepusu, era călugării sunt scosi din ticni; fetiorii de preoţi sunt persecutaţi, prinşi, aruncaţi in jugulu iobagiei, romanii obligaţi a lucra la boieri si in serbatorile imperatesci, Craciunn, Pasci, Eosalii etc. .... Ido nem ortven az Olah, vagy Gurugbk sectâj&n levoket, kik pro tempore szenvedtetnek, usque beneplacitum Prin-cipum et Regnicol a rurm (Part. I. tit. 1. art. 3b Noha az Olah Naţio az Ilazaban, sem a Statusok kozze nem szâmlâltatott, sem vallasok nem a recepta religiok kozzul valo; mind az altal proptei' r e g n i e m o 1 u in e n t u m, miglen patiâltatnak, az Olah egyhazi rendek ehez t-artsâk magokat. I. Piispokot a fejedelemtfil kerjenek oljal, a kit egyenlS tet-szesekbol az Olah papok alkalmatosnak esmernek; kit ha a Fejedel-mek illendonek itelnek lenni, ugy adgyanak confirmatiot rea, mind a Fejedelmek husegere s mind az orszag javara, egyeb s2iikseges dolgokra nezendo conditiok es modok szerint. II. Az olah piispokok, esperestek es papok a visitdlâsnak idejen a ktilso tisztekuek hivataljokba magokat ne clegyitsek, a szegenyseget ne sanczoltassek. ktilso dolgokat ne igazgassanak, exem-tiokat a felekrol ne tegyenek; hanem visitâljăk csak a inagok papjait es deâkjait, beszerikâjokal, czirntcremjeiket, ternetdjbket; bazâsulando szemelyeknek vagy copulatiojokat vagy elvâlasztasokat, az 6 modgyok szerint valo egyhâzi szolgalatjokat, Ecclesia koveteseket es tobb hasonlo csak az o tiszteket es allapotjokat illeto dolgokat; azok-banis mindazaltal az orszagnak vegezesehez alkaltnaztatvân magokat; ktilso btintetesekbe, birsaglâsokba magokat ne elegyitsek. (Part L tit. VIII. art. 1.) Ftildes Lroknak proprietassa liogy jovendore nezve arniâl inkăbb ne p ericli talj om az Olah papok annuatim bizonvos honora-ri unim al, de csak âilapotjokhoz es ertekekhez illeudovei tartozzanak; kiben ha a fbldesurnak keptelen kivansaga lenne, a vârmegyet requirâlvan, consci ent i o se limitaljak el, ennek nem hasznât, ugy, mint broksegenek rendtartasat p ornler al van. Az olah papoknak pedig fiait, mihelyt meg hazasodnak, avagy ktilon kenyeren lakoak. ha nem papok, repetaltassâk a szerent, amint az egyeb jobbagyokat: sot ha gyermekek, vagy ha egyeb arant ndtelen legenyekis, akarhol talăltassanak Apjok mellet, meg fogathassâk, es kezesseg ala vethessek, apjokon kivtil valokat pedîg repetâlhassâk akar mi idos korokban. (Part. I. tit. VIII art. 3.) A mely olah pap igaz ok nelkiil divortiâlna valakit, vagy mas vallason valokat copulalna, vagy tudva, ket felese.^ck genn. si la ch franc., arata câ scriitorii si traductorii catechismului si ai celorulalte parti a da o se au invetiatu limb a latina la ungurii calvini din Transilvani1 a, carii pana in diu’a de astadi pronunţia pe larineseulu S asia pre-cumu ilu pronunţia ei in limlra loru materna, adeca câ cir. iii in tdte curentele. era curentele latinesci introduse iu limb’a loru nu le scurtedia intru nimicu. ci le adaoga numai suftixcle loru, precumu : Katekizmns-nak, a Stutus- u ak sccuritâs- sa, a religio-uak, a derus-tol etc. De aici apoi si romanul» cal vini tu scrise: „Scutulu Katikizmuşluluî; citindu katikizmuşîulu 14 122 nostru; m gîudecatfi katikizmuşiulîL; înprotivâ katikizmuşîului; au defăimaţi! kat.ikizmusiulil nostru etc.u Czudesă, subs. barbar, dela ung. Csuda, minune; „cu cîu-desele si cu minunile eeu fiieutîi Chs.a Yine numai odata. Astadi acest.u cuventu scurtatu in vorba romanesca din Transilvania . are cu totulu alt.u intielesu, adeca unu gradu de iritatiunc, de mania amestecata cu ^uparare, alte-ori si unu gradu dc resbunare; inii e ciuda pe tine; tăcu numai de ciuda; voiu lucra in cirnia lui/ Contenire, c o n t i n i r e, c u n t. e n i r e, c u n t i n i r e, c u n-linare, continelâ, cu semnificatiune de oprire, iuterdieerc, reţinere, infrenare; vine in diverse forme de vreo 30 de ori; spre ex: , Carii cuntincscu căsătorită; si voi fraţi creştini părăsiţi (dale ce c unii n a dmnezeu; ca nu vo c u u t i n e. scriptura se nu faceţi destulil pintru picate; că lege lui dumnezeu c o n t e n e s c e pohta . . . că oare ce c o n t, i u e s c c lege lui dumnezeu, totul pecatu: si cândii conte nes ce dumnezeu faptele rele cuntone si izvorulu . nm lăsaţi contiiiindii se nu se vcstescă evglila în lîmba fîctecui; cine conţine faptele bune acela minte ; icoanele nu se c un t i n e s c ii in a dooa porăncâ; zicu unii că nui cun tiuită a scriîa pre dumnezeu in ce chipu s?au arătata; ce nu neu porăncitu sein închipui mii, ce au cuntenitu; cuntinescc pentru ciaste dooa lucruri; ave mii porăncâ în care ne conţine; foarte tare au cuntenitu se nu se scrie cbîpulu lui Cbs; au cuntenitd se nu scrie nime chipuliijuî CIjs; iară noi de pre aceştia navemii poruncă, cc mal vertosu c o n t e n e 1 â (in tractatulu despre I c o n e dela pag. 26 înainte); contenităi căsătorii a de frăţie adevărată; toemală oontinită etc/ Acestu cuventu că verlm se mai aude in Transilvania desu, inse numai in sensu de iufrenare si moderare, era că subst. făcuţii din participiu este usitatu si in sensu de oprire intrămu singuru castu candu adeca e vorb’a la economi despre loculu de pasiune sau pascuatiimc reservata pentru vitele de jugu, precumu : de astadi încolo boii pascu in c o u t e n i tu; juraţii urau trasu (globitu. pedepsiţii in bani), câ-ci inii scapara vitele iu c o n t e n i t u 1 u boiloru. Cârcă, s., barbarisnm slav,, „puneţi sarcini grele in cârca oamenilonr, adeca in spatele, in spinarea dmeiiiloru. Se mai dice si astadi in Transilvanii, inse mai mul tu numai despre bălaii mici luaţi in spate; se dice uneori si in risu. 123 Castare, v., a trai, a vietiiu; se aude ici colea in Transilvania. X>. Dărabu si drabă, s., ung. Darab, bucata; parte din totu, fâlia, codru (de pane), „dintrunu dărabb face focu, dintraltu drabu isi face dnz£u.“ Devăstăvnicila, s. slav., Castitas, Coelibatus; aici se intie-lege calugari’a combătută in catecbismulu calvinescu; „unde aduceţi înuainte câteva lucruri, una curâtiia au devâstâvniciia“. Nu se mai aude nicairi. Dibaniă, barbar. Aici semnifica poponi, fiintie supuse voiei duumedieesci. „Câ se slujască cina Domnului dihănii, mai de prima aciasta trebue se zică (pag. 58); carele ai slobozită mai de multa pre Israilu pre dihănii a ta pentru ce sau ruptă de cătrâ tine. de căte ori te mânie dihănii a ta ... (pag. 76); si care pre dihănii a ta pre Israilteni în pustie, în patruzeci de ani . . (pag. 78) etc. Acesta cuventu barbaru se mai aude numai raru, in sem-nificatiune de fera selbateca, sau de omu reu; o dihania de lupu a intratu in turma; acela nu e omu, ci dihania. E. Sub acesta litera nu se afla nici-unu cuventu necunoscuţii, sau incai raru. F. Faptu, in locu de modernulu fapta. inse si facere. crea-tiune; „si seva nu lare inple cu faptulu”, adeca de si nu ar comitte (pecatulu); „din făptuiri lumiei*, că numai pecatulu faptă au vrutu nasce moarte. Feredeu, subs. barbar, ung. Feredo, baia, scalda de apa, lat. Balneuui, „ Curaţitau besereca sa pri în ferecleulu apei.* Efes. 5. stil 26. (Despre Butezu.) Făgăduire, v. act. barbar, ung. Eogadni inf., tbgadok preş. indic. „Multe feliuri de blagoslovenii făgădui dumnezeu casă-toriloru celoiii noi; mai făgăduită câ vei asculta rugăciune noastră; care acesta lagăduintiâ adeverită uu fâgăduitn noao etc.1' 14-' 124 Făgădasiu, subs, ung. Fogadâs; „(lupa- făgădasîulu teu dane putere si voe cte.:' (pag. 74.) Acestu barbarismu se mai aude câ verbu si substantivu derivata, ilu si scriu mulţi cărturari, in loeu de promittere, giuruîre (moldo v.) si promissiune. Gândire, v. preş. indic, găndescu; barbar, ung. gondolni, gondolok et gondolom. in locu de cugetare, meditare, socotire, „carele numai a gândi încă nu scimu. Găndu, subs. ung. înainte.) L«. Nimicu de iusemnatu sub acesta litera. 126 M. Manna, s. cu n duplicata; „în patruzeci de ani în chipu minunată iai hrăniţii, dăndule din ceriu mannă, si din piatră apă (pag. 78). Matcă, s. slav. si ung. „După acesta mirele să prinză pe matca sa de mană, Iară popa s6 grăiască întru acestu chipu. “ Aci cuventulu matca are sermiiticatiunea ungurAsca de Mâtka, adeca miresa, sponsa. In acestu intielesu nu e cunoscuta nicairi la poporu; se mai aude inse in alte intielesurilc, precumu, Matc’a apei, adeca alhi’a si curontulu celu mai rapede alu apei; matc’a, adeca Mam’a sau regin’a albineloru. Menire, v. numai la unu locu, in locu de pomenire; „se iartă si nu se menesce lorii“. Astadi se facil, de moda câ verbulu acestu strainu se fia pusu iu locu de v. destinare. Mesernitîa, s. cornptu din ungur. Măszârszek, care erasi se trage din slavon. Semnifica Mac el ari a, scaunu pe care se Tinde carnea, loculu de macelatu carne. „Pavelu apostolu invatîâ, vare-ce s§ vinde la meseniitie se măucati, nemicâ ne întrebând nv(":“ (pag. 4). Acestu barbarismu se mai aude in unele districte transilvane, câ si casapi’a turcesca in Moldov’a. Mestersingu, s. „Va selii omoară cu otravă, au cu alţii felin dc meşterşiugu.“ Acestu cuventu de origine latina, Magister. Magisterium, trecuta prin prea multe schimbări, prefăcuţii la germani in Meister si Meisterschaft, de aci la magiari in Meşter si Mesterseg, se încuibase si la romani câ barbarismu in locu de Măiestru, măiestria, era sub acesta forma i se dede unu intielesu snperiore, precumu, femeia maiestra, adeca aprope farmecatore; mare măiestru, adeca omu ce se pricepe la multe lucruri. In Romani'a se dice si meseria, in Transilvani’a pe la orasie, professiune. Milcnire, v. a. în locu de rogare, inplorare. „Numai singurii cătrâ milosteniia ta ne milcuimii; „Numai se ne mii-cuimă.!t Astadi acestu barbarismu se mai aude numai pe la Brasiovu, pronuntiatu in batjocura câtra prunci si femei care ceru ceva plangăndu. „Mi s’a milcuitu câ vai de ea.“ IV. Nemestire, v. slav. asiediare, întocmire, organisare; „întru acela chipfi după vreme niaî nemestitu în sâborulu sfntu“ (pag. 59). 127 Nu se mai aude nicairi, deeătu numai la muntenii din distric-tulu Brasiovului ca subs. plur. N e m e s t i i, care mai inlaintru în tiera se dicu Olate, era in Romani’a pe turc. Acareturi, adeca edificiuri, superedificate, immobilii. O. Oca, s., barbarismu ung. dela Ok, causa, raţiune, temeiu. Vedi Uca. Obărşîre, v., slav. incetare. terminare; „aceha de mulţii sau obărşitu di în hislarica lui dmnezeu, si cu alte mienuni înpreună.“ Nu se mai aude nicairi in Transilvanii; a rcniasu numai in unele ţinuturi subs. Obarşîîe, că nomenclaturi unora locuri de unde ese cate unu riuletiu. Oltariu, s., corupta după ung. Oltâr, care este latin. Altare, rom. Altariu (pag. 28). P. Pandocratoru, subst., alterata din grec. Pantocrator. Nece sei pue nume Pandocratoru (in polemii a doui. despic icoane). Păsare, v., mergere, purcedere, lat. eo, is ire. „Păsaţi si învătiati toate limbile, si botezaţi pre ei.“ Astadi acesta verbu vechia si bunu abia se mai aude undeva in Transilvanii in acesta intielesu; se dice numai că inpersonale, imi, iti, ii, ne, ve, le pasa; se mai aude si că intcrjectiune: pas ori pasa de fă. Pavâtiă, subs.. „platosîe dereptătiî, pace evgeliei, pavătîa credintîei, coifulu spăsenie! si spata duhului.'' Păresiu, s.. ung. Peres, „adversarul. acusatoriu sau si acusata, persbna cu care stai ia judecata. ..Unde dice CIis, se ne împăcâmQ cu peresîulu nostru pănă sirntem pre cale.“ Se mai aude si astadi in multe parti. Pildă, s.. ung. Pelda, exemplu. „Piliiăi de aclasta si Isifu; pentra pildă; iar de va fi nevasta luata, iară de voia ei întel, batfinduo etc.K Se afla si verbnlu pil du ire, in sensu de semnificare, intielegere, interpretare. „Măncare păne! si beutara vinului, acîasta pilduesce noao.“ Poiată, s., lat. Palatiiun i, rom. palat 11: „tatu fellulu de icoane au de chipuri, carelesii făcute numai pentra frămsîatiâ, 128 prin case si prin polâtî.“ Form’a de faeia este corupta după ung. Palota, care pe alocurea se schimba iu păluta. Poravu a, adj. slav., reu, reutatiosu, iute la mania. „Muiare por a vă si îndărătnică nu este agîntoiiu bărbatului, ceî agîutoriu Satanei.6 Astadi se dico mai multu numai despre caii iuti, muşcători si lovitori. Porobocu, s., barbar, slav. pruncii, baiatu. „Dară poro-bocii trebuescu a se "boteză! Iară acumu de versămu apa pre capulu porobocu 1 ui; in boteguuie porobociloru celoru mai mici; căndă plecăinu capulu porobociloră; cumu se prihnesci cestit porobocu mied; rugăm ii tine, ţîne ceştii porobocu etc.K (pp. 53, 54.) Potichire, v. slav. impedecare. „Ei se poticbescu" (pag. 2). Astadi nu se mai aude in acesta formă, ci poticnire. Prahp, s. slav. pulbere. „Iară noi numai ce simtemu pămentii si p raliu.6 Astadi se dice prafu si pravă. Pribegie, s, slav. si verbu deriv, pribegire. Aici se dice mai multu numai de exiliu, de refugiu f6ra voia. „Dara de vorii pune bărbatuhi vrimei mueri pentru vro vină în temnitîâ, sau în robie de vecie, au îlft voră mănâ în pribegie; se vonî fi si grele acelia, cuină pribegiîa, si prinsoare pană la moartea etc.6 Prima, adj. numer., antaiu, mai antaiu. „Ca se slujască cina domnului dihănii, mai de prima acîasta trebue se zică etc.“ (pag. 58.) Renduire, v. a. ung. Rendelni, rendelek, dispunere, ordinare, destinare, întocmire, asiedîare. si subsf. deriv. Renduială si rănduitorlu. se afla de vreo 18 ori, prin urmare semana că au petrunsu mai de multu in limb’a poporului si de aci in cărţile tipărite romanesce. Sacramentu, s., taină, lat. Sacramentum i. Prommtiatu că IU cir. sau Scb nemt. sau Ch. franc., precumu se observase si mai in susu, adeca după cumu pronunţia magiarii calvini lati-nesculu S, că-ci catholicii de aceeaşi naţionalitate nu'lu pronunţia asia grosu, ci că noi si că celelalte popora latine. „Căte şacra-menturi sau taine au rănduitu donmulu nostru Chs în legîa noao? — Sacramenturile sau tainile simtă în legia vlache. In legîa vlache multe şacrarnenturi sau taine eră etc.“ 129 Şaru, s. seniena forte cu ung. Sâr, tina; aci se pare că semnifica vapsele, colori. „Unde ziceţi că nu cinstiţi şarurile si leniiiulu (iconeloru sacre). “ Se, părticică conjunctiva, in locu de daca, do, lat. si. In acesta carto vine forte desu. „Se vei voi; se vei so aibi zile multe pre acestii pamontu; s fi veţi ertâ oamenilor ti groslalile lorii; iară se nu veţi ertâ; s6 va merge elfi, morgă; se vorfl li si departe trnposee; sS Iau aflaţii aco ncvoe ; sc an fosta mainte de căsătorie boala aceia; se va vre, poate ertâ etc.“ Săva, conjunctivii, care astadi se dice de si, macarcă, lat. etsi, quamquam, etiam si, erasi ilu aflamu de multe-ori, pre-cumu: „si pohta totul pecatu, seva nare fi dinu voia inimii, si seva nu lare împle cu faptul fi; seva că dinii mi cu se face mare; seva că p&catulu lui david au fostă ascunşii numai în inima lui; seva că nau făcuţii pecate fapte; seva că celti nevinovată poate perl numai de cătu ete.“ Seva, seva ilu aflamu si in locu de sau sau, ori ori, au au, lat. sive sive, aut aut, precumu: „Seva fie icoana lui dumnezău, seva a sfntilorfi; seva că Dztiu sau arătată, seva că sfutii; seva cuină si seva pontruce chemaţi slutii morţi etc.“ Seva, in locu de ori, veri, sau macara, in legătură cu pronume personale si demonstraţivu, fora antitese. „S6va cine poate vede; stiva ce hine; seva ce feliu de ispite etc.“ Sirahmaafi, s., -saracu, meseni, miseru. misîelu. „Sau zisu căi bogată si apoi sau aflatu sirahmană.0 In altu locu se dice: „S6 faceţi bine cu toti surumanii.“ La altu locu Surumănie. „Surumânie au bogăţie nu dâ, ci nie hrânesce cu hrană senii agiungă.“ Şmagu, s., barbarismu germ. dela schmecken. Geschmack, gusta. „Păne si viuulfi îsî ţine fatîa si şmagulu, si nusl schimbă fire (pag. 59). Şpanâ, s. barbarismu formata in unguresce din slav. Supan in Ispâny, de unde in romanesce Ş panu; titlu alu miei persone oficiale in viatra municipala din Ungari'a si Transilvaniâ, care. in termini moderni se traduce in romanesce cu viceprefectu sau vicecomite. In adininistratiunea politica municipale din numitele doue tieri sunt cunoscute din vechime mai alesu trei graduri: Prefecţii, numiţii latinesce supremus comes, ung. Î6-ispâny, viceprefectu, vicecomes, ung. alispâny; si subprefectu, judex nohilium sau judlium, ung. szolgahiro, romanesce in 130 Marmati’a si Satmaru juratu, pe airea cu terminalii de jargonu solgabirâu. Viceprefectii (vicespauii) aleşi pe câte trei ani de câtra representantii privilegiaţi ai municipiului, pe langa ce in-deplinia mai tdte agendele prefectilorn, carii era mai multu demnitari decâtu funcţionari, era si judecători in cause criminali. De aceea se dicc in catechismulu calvinescu, câ daca vreunulu dintre cei căsătoriţi descopere din partea celeilalte vreunu atentatu asupr’a vietiei sale, „trebuîasce se afle deregatorii cei di în afarâ adeca spânii, să de în scire si săborului.“ Surnmanie, simunauu. Vedi mai susu Sirahmanu. Surzuita, barbar, ung. szerzes, subst. szerezniv. act., castigu, folosu, profltu. T. Tăgăduire, v. barbarismu ungur. Tagadni, tagadok, negare, denegare, abnegare, si ceea ce intielegu francesii prin contester; „pentru aceea doamne tâgăduindune noi pre sine, si lăpedăndu toată increderea întru oameni etc. “ (In rugatiunea de dumineca sdr’a, pag. 75.) Talaniu, s. in locu de talentu. „Si cu multe mii de talanti nlamu făcută dîatori" (pag. 74). Tregie, s. „încă fiindîi în tregie adamfi si eva păiiâ nu căzuse în păcate. “ (pag. 67). Este acestu cuventu coruptu din Întregime, sau din trezie? Eu iln vedu mai aprope de intre-gime, integritate, câ-ci combinandu din contestu, elu semnifica innocenti’a primei parodii de omeni. Tulcuire, v. „Aceste cuvinte asîa le tulcuesce.K In acesta forma se află numai odata in tractatulu despre Botezu. Tunărecu, lat. tenebra e, arum. astadi întunerecu. Ucă, s. barbarismu ung. Ok, causa, raţiune, temeiu, pricina. Acestu barbarismu se afla scrisa cu ciril. Oy de vreo 10 ori si numai odata cu O. Vine mai desu in tractatulu despre Despartîenie (Divortiu). „Si elu fîi mal virtosft oca mortiei lui Chs (pag. 31); uca îrtăcîunii pccatelorft; acostai uca, că spre mâncare mielului pasciloni acela vreme au renduită în legia veche “; Despre despartîenie cu u c a direptă; îucă cu ce ucă poate fi despărţire acestii renduîale alin dmnezeu; curviîai ucă direptă dnpâ scriptura sfntâ; se poate resipi pentru acesta ucă etc. etc.“ 131 Ultoire, s. barbar, ung. Qltani, oltok; se dice si posaire, inoculare; aici semnifica oresieumu identificare morale. „Cu botezulu ne înpreunâmfi si ne u 11 u i m ft intru Chs; sâd^sce si ultuiasce pre toti pre aceia, carii credu întru elu.“ Uricasiu, s. barbar, ung. Orokos, radecin'a Oriile, de unde si barbarismulu Uricu; herede, clironoinu, mostenu. „Pentra că niau făcutu, cu sângele lui cehi scumpii uri c as ii lui“ (pag. 38.) V, Vădire, v. aratare, dare pe faţia, scotere la lumină, in-vederarc, se mai aude si astadi. Vergura, s. lat. Virgo, nis. Acestu terniinu luatu in batjocura de câtva unii scriitori moderni si sebimbatu cu virgine, vergine, virgina, ilu aflarnu aci de patru - ori, se mai afla inse si in alte scrieri vechi; mai tardiu i se substitui fettora. feciora. O vergură întru sine au prinsîi; si născu din Mariia ver-gură (in Credeu pag. 36) etc. Viare, viîare, viiere, veiare, v. lat. vivere, in locu de trăire si victiuire, prccumu se dice acumu. In acesta forma scurtata vine desu, precumu: „au vi emu au murimfi, ai domnului simtermi: că pavela apsld nu grăiaseo de toti carii v'iîazâ si moru; că nece unulu dinii credincioşi nu v i T e z ă sie, nece moare şic. ce luî Chs, iară a veîâ lui Chs uemica nui altă . . . (pag. 8); au voiu vilă au voîu muri, eu sentu alii domnului; au viemti au murimu, ai domnului sentemii (pag. 34); se viemii în curăţie; Dumnezeu întru beserica făcută de mân uri nu viază; se v i e m ii cu cina domnului; intru care v i e z i si te domnesci; pentru acela până vii a ti, seva in ce supărare viîati (despre casatoria); ca se putemu v i î a în trezvie si în sfnţienie (pag. 78). Volbura, s. se numescu aci valurile marei, furtun’a. Vracluire, dela slav. Vracin, medicu, si apoi medicina, lecuire, îecu. „Că iaste câsâtorila vracîuire si apărare de cătră curvie6 (pag. 63). î. Ingâduire, v. ingăduintia, s., îngăduitoriu adj., ascultare, subordinare, supunere; dara si lasarc, permissiuue, conccssiune; barbarismi ung. dela engedni, eugedelem, engedelmes, cu ter- 132 minitiuni romanesci. Se afla de vreo 13 ori. „Nu îngădui sălu* calce nece draculu nece . . .; se fie îngăduitoare bărbatului seu tara îngăduintia trebuîasce să fie curata di în voia bună etc.K Se audu si astadi, chiaru si in Romani’a, si nu se pote pricepe bine, cumu au trecutu munţii in tote părţile. încindere, v. lat. incendere, in locu de aprindere, preş. ind. incindu, part. perf. incinsu, „luomu aminte că cu destoinicie tiaină încinsu pre manie în alemflu nostru (pag. 75); si manila ta o amu încinsă în allanulă nostru, si după giudetiulu teu celă direptu pagubitură de vecie amă agonisită noao. “ (pag. 76.) 32. Zavesa, barbarismn slav., legătură; „că era în oltaru din laintru de zavesa beserecieî. Zgaibă, s. slav. uima, buba, buboiu, anume celu ce se face subtiora; se dice si scurta. Este usitatu si astadi. Zgău, s. slav. venter. ina'trix, mater, pântecele femeiei. „Ca si muiare ce prinde in zgaulu său aceia si nasce (pag. 15).“ Astadi nu se aude in gura poporului, decatu pote la dăscăli pedanţi. Dialectulu acestei cârti. Am premisu părerea nostra la miculu glossariu, ca in acesta carte voru ii scrisu vreo trei inşi, unii originale, altulu tradu-c&ndu. Dialectulu loru ditfere prea puţinu, precumu nu differe prea multu nici chiar de liinb’a vorbita astadi de câtra un’a parte considerabile a loeuitoriloru romani transilvani. Cei cari au conipusu cele doue poleinii sau disputatiuni theologice pana Ea pag. 32, mi se păru ca au fostu sau ardeleni carii voru ii petrccutu mai mulţi ani in Moldov’a, sau Moldoveni trecuti in Transilvani’a la scole calvinesci. De altumentrea moldovenismii se potu urmări prea bine, nu numai in propriulu catechismu, ci si in rugatiunile adaose la urina, pe care se cunosce bine tra-ductiunea din unguresce. Dara ori-catu se fia stilulu de unguretiu sau unguritu pe ici pe colea, nu vediu totuşi iu acesta carte nimicii ce se fia esitu din pen*a vreunui magiaru curatu. Nici chiaru in dilele ndstre nu cundscemu unu singura magiaru nas cu tu si crescuţii in Transilvania si Ungaria, care se fia in stare- do a scrie ceva romanesce macaru numai asia, precumu sunt rugatiunile calvinesci de acilea. Magiarii că poporu asiaticu, invetia forte anevoia a vorbi alte limbi europene, si cil atâtu mai pucinu a scrie in trensele asia, că se milu cunosci indata din primele constructiunei. Intr’aceea eu in locu de a relevă la loculu acesta importanţii dialectologie a, mai multa sau mai puţina din acesta scriere publicata in sec. alu 17-lea, me provocu la opininnea mea formulata in acesta materia in recensiunea făcută cartiei dlui colega R P. Hasdeu, titulata „C u v e n t e den B e t r ă n i. Limb’a romana vorbita intre anii 1550 — 1600.“ (Anuali tom. XI. Sessiunea anului 1878 p. p. 170—178). A me demitte la unu studiu mai lungu comparativu, ar* fi a repeţi fâra nici o necessitate parte mare din textil. Cartea in sinesi este destuln de mica, pentru că se pociţi presupune, că literaţii caroru le pasa de istori a limbei nostre. o voru citi intrega, si atunci vom vedea indata diversitatea dialectologica. Preste 134 acesta inse avendu a ne ocupă de fonetica, a denotă si singularităţile grammaticali sintactice, urmedia firesce, că in exemplele ce vomu produce sub urmatoriele doue rnbrice se cundscemu si dialectulu scriitorilor». Ponetic’a. „Scriitori lipsiţi de ori-ce cultura orthographica, isi de-deau silinti’a de a transcrie intocma pronunţi atiunea cea poporana. “ Me referu si aci la intrebarea ce pusesemu in susu citat’a recen-siune: „Cumu se intempla, că acelaslu scriitoriu, în acelasîu locu, in acelasîu documentu, scrie aceleaşi cuvente in doue, trei moduri, fora nici o regula, fora picu de consecentia? Ad-mittemu că ei n'au avutu consciinti’a legiloru limbei, ore inse le-a lipsitu si audiulu sanetosu? Betranii nostrii in cele 43 de slove avea semne pentru tote sunetele limbei nostre, cri esceptiune numai de provincialismii unguro - slavonesci: gy, ny, ty, zj, sj: pentru-ce confundă ei asia desu vocalile, uneori si căteva consonante? Respunsu isi pote dă la tote acestea intrebari ori-care literatoru indata ce va caută inpregiuru de sine că se vedia, cumu Ia popdra muitu mai civilisate decătu noi, milibne de individi tînuti la scdle cate 9—10 ani, esiti apoi in vietra practica , isi scriu limb’a propria materna atâtu de reu, in cătu pare că n’au vediutu cu ochii loru nici-o gramatica. Ei potu se fia chiaru omeni invetiati — bomines docţi — se le stea eacîul’a intri o parte de bogati’a ideiloru si cunoscintieloru cate le colcăie in crceri, si totuşi se nu scia scrie in limb’a loru. „Sunt omeni invetiati. dara nu sciu carteK, dicea Ioanu Eliadu cu mnltu spiritu. Anticii elini si latini avea raţiuni forte grave, candu punea atătu de mare temeiu pe gramatic’a limbei. pe legile sale divine. “ Se vedemu inse diutr’unu numeru de exemple scose din acesta cărticică scrisa de theologi destulu de invetiati in dilele loru, era nu de dascalenci si popsiori ignoranţi de pe la sate, dicu de theologi invetiati. cumu isi dau ei atestatu pe fiacare pagina, că „nu s c i ă carte". Urmarindu F o n e t i c ’a, pronunţarea cuventeloru, vonni dă totuodata si preste erori gramaticali si ortliographici cu ridicat’a, rra vomu ingreuna inse pe lectoru cu erori si variante mai neiusenmate. Scrâptură, scriptură, scriptura svatâ si svntâ. Denfi, den, de în, dinu, din, de nenumerate ori, cumu si si dentru, dintru. 135 Porăncă, poruncă, porănci, porunci, porinci, dara mai desu cu ă (t>). Mă, ve, se, me, se, forte desu. Pentru, pentru, pintru, se schimba neincetatu. Petru, P6tru. Sentu, semtu, simtemu, simteti, sîmtemfl, sfimtemu. Nece, neci, nice, nici: nemicu, nemică, nimicu. Bucatele si bucăţile. Yare, vare ce, si oare, oare ce. Apostolu, ap os tul u. Miîare, miere. Zicundu, zecendu, zicendu. Acmii, amîi, aeumîi, acumu. Dcprcună, dinii preunâ. Obs seînguru grâîasce: numai sengurft Chs au îiiplutu lege. Dereptu si direptu. indereptarc, in silab'a; mai multu cu e. Urăasce si urasce. Cetiti si cititi. Terminaţi un ea genitivelor» si dativeloru in singul. modificata neincetatu, cumu; mpliare legi ei si înplerc legii si legei; ascultare scripturi ei, îartăcîuniei si ertacîunii, besereciei, besericii, inprotiva lumii, morţii, si apoi începutulu lumi ei, fârâ pohta mâncări ei si beut.urii; chieiei, miuteei, innoireei, puterici, mileei, slaveei etc. Svăntu si sfvăntâ si sfvntiei sale. î uasale vine forte desu in terminatiunea cuventeloru în locu de t>, cumu; „Adastă bes6ricâ se chîamâ sfntâ, fără, cătvâ. iară, pană. apă. direptâ, aibă, apostolîascâ, frică; inse totu pe acelea pagine afli si beserecă (a), sfuta, usebită, sfnţită, crcdintlă, cătrâ, chemă, adună, vgziită, se aibă, apă. Acelaşi 7. si î se schimba desu si in mijloeulu cuventeloru. „dinu cătu cunoascemtl atâta îndrăginnl, dinu cătu îndrâgimtt atăta ne naşcemu dinu nou prc cătu iubimu etc.“ 1} ..: G si /K — Jj se schimba uneori, predomina inse pronuntiarea moldo vana, agîutoriu, gludetu, gîudecată, giude-catoriu, giosu, gluramentu, gîupănii, mielu gîunglietu, bagîoco-rescu, glugii etc. Poaomele credintiei si poamele; poate si powate, soare, sooare, viitoaore, doau>, dou/a. porăncă, noaw, nwa, naw, icoană, icooaneloru, roage si rooage, etc. Zi, zile, inse mai preste totu Zuoa. — 136 Mienune si mienuni ia mai multe locuri, inse si minune. » * 'k sau cu lit. lat. îa si e, se schimba unele cu altele in totu momentulu, inainte, la mijlocu si la finea cuventeloru, era exemple de acesta varietate selbateca se potu produce cu sutele, cumu legia, lege, veche, viaclie, crede, crlade, merge, miarge, semne, sîamne, decă, dîaca, aceste, acelia, aclalîa, almintre, venirîa, arăta (dela ura), pritmiia, scularia; inse si rfimăne, zice, ţine; cruce , caile, moarte, mortioi, umîurie sfntiloru, ertăn6 pecateloru, ce, cele, celta, putere taste pretutindile, si cumft lere ţine cu mâna ete. etc. S —■ U finale atâtu de multu disputatu si combatutu in dilele ndstre, se afla in acesta carte atâtu semnatu intregu u, câtu si că semivocala denotaţii cu t — fi scurtu, denenumerate-ori, in câtu voindu a cita tote exemplele respective, ne-amu condamna la repetitiuni prea peste mesura multe; asia vomu reflecta si aci numai la câteva. Cu U finale intregu: Tlespunsu, întorcSndu, citindu, fiind u, strengu, sciindu, facendu, cumpănind u, rendu, pag. 1); îndestertu, santu, plumb u. întunerecu (pag. 2); poruncescu, cuventu, plumbu, întîelegu, tundrei: u, cându, socotind u, stringu. de multu, adeveru, seratu toti, au fostu strâimbu si dereptu, tălcuescu, căntu (pag. 3); ascultând u, cuntinescu, porăucindu, iriticu, pavelu. au grăitu (pag. 4) si încă alte câteva sute. Exemple cu TJ scurtu sunt si mai numerose. Scotemn si din acelea unele, si anume din insusi catecliismulu dela pag. 41 înainte, cumn: respunsfi, trupulu si cu sufletul fi, santîi descumpă-ratfi, cumu zice sfiit fi pavelu apostolii, au viemft, au murim fi, scump u sângele, seim fi, iubesc fi. vietiuindu, se fiî fericite, cel fi. gîugidfi, că blâudfi sfinţii si smeriţii, domnul fi, priîatmulîi. cu tot fi sufletul fi, se ţin fi, dinii, ne prindem fi si ne nascemfi în pecate, pficatulu, om fi, seuitfi început fi, cel ii derept ii, blăstg-matfi, înpâcămîi. facem fi destul fi, altul fi, fiind fi, fiîuhi. chipul fi, pecâtostt, putem îi. mai vîrtosu ne mulţimii si ne sporim 0, se căutăm fi, omul fi, întrunii] fi născut fi, pilatfi dinii ponţii, sfiiţilor fi, pecateloru, trupurilor fi, a mină etc. etc. Sunt ici colea si cuvente scrise fâra nici unu u, inse mai tote acestea se tennina cu câte unu seinnu, câ unu V2 § — u sau câ semi - s ori. unu - aruncaţii de asupr'a ultimei consonante, spre a indigitâ, câ de acolo lipscsce vreo litera, care nu este alt’a decatu u finale snbintielesu caiiiu câ in limbile 137 orientali, unde vocalile se insemna mimai eu unele puncte sau si liniore. I simplu cu mm * de a supra, i cu doue h duplu Camu câ H lat. intorsu si I scurtu se aplica si in acesta carte vecina asia, in catu este forte greu sau chiaru preste putintia a'i afla regii)'a. Atâta totuşi se vede, ca in cele mai multe caşuri candu i finale are iuaintea sa vreo vocala, se scrie scurtu, pre. curau, el, mei, ser, căi, beserecîeî, ceî, cărei, acel, rcl, vo^ numai, cui, omului, vei etc.; inse nici aci nu e consecentia” ci dai preste multe esceptiimi, a caroru raţiune nu se vede. Mai departe, prcunra u scurtu finale este reprcsentatu cu b., asia si in locu de I finale se pune fdrt,e desu acelusi ik> £ra alte-ori i cu punctu, totu f6râ nici o regula asia, cătu chiaru a cele si cuvente se scriu la fine in trei moduri, ba uneori in locu de î se scrie si «. Dificultăţile tipographice ipj ne permitu a mai cita si aci exemple pentru patru moduri descrierea lui I. Se mai pote observa , câ h duplu cu si fora accentp este multa mai usitatu decâtu i simplu, precumu si câ acestn i vjne adesea cu doue puncte de asupra, anume candu stâ înaintea altei vocale, precurmi X t UI —: b ' h r.r. c, cî ~ V | V g» gi — getgh | — d = z = i — z et d k, c, ch 1 - m — n X p — r s = t f = th in h = ps -- ş = şt SC •• ţ> î Scar a sau sumariulu materiiloru cuprinse in acesta carte. Prefatiunea * . ■.......................... »S cu la la Cu t ic hizm usiu 1 u sau polemi’a i-a teologica Polemica sau disput’a a dou'a ...... Despre icdne ....................................... Cărţile scripturiei sfnte ........ începutul li Carcchismuhii........................ Credinti’a apostoliloru sau credeulu ..... Despre Duhulu sfntu ........ Despre semnele sfiite a milei lui Dumnezeu în Chs. (Botezu si cin*a domnului) .... A t re i ’a par te. (Cele io porunci) Despre rugaţiune (Tatalu nostru) .... Despre britezu ....... Despre cin'a Domnului invetiatura Invetiatura despre casatoria................ Despre despartienie cu uca (causa) direpta Rugalîuni in numeru de optu . pagina . III, IV 33 H 26 39 42 47 52 56 61 67 Fac-simile cu litere ciriliane ...........................Si I. Escursiunc istorica asupra catechismului calvinescu tiparitu in limb1a romanesca . 83 Începutulu reformatiunei in Germani1 a ........ 85 Inceputulu reformatiunei in Transilvani'a si cu ea alu literaturei in diverse limbi...................................................88 Ioanu Honterus din Brasiovu; apostolulu Sasiloru. Prim’a tipografia in Transilvani’a. Cârti slavdne si romanesci esite din tipograffa lui . 92 încercările de a sparge biserica prin legi barbare ..... ioj Cripto-sodnianismulu si Judaismulu sau Semi-judaismulu .... 104 Proselitismulu calvinescu intre romani si urmările lui.....108 Tcxtulu originale alu legiloru de proscripiiune . , . . . . 115 II. Glossariu de cuvente romanesci vechi si barbare, aflate in accstu catechîsmu etc. ........... 119 Dialectulu acestei cârti ........................... . . i33 Fonetic’a ........... . . t34 Modulu transcriptiunei din cărţile vechi romanesci . , . i3g Sumariulu materiiloru coprinse in acesta carte ... . . 140 * i J r ?. il J M