■'.■	,v; /%t;'.'■' ;■■ '■'■':jA:■.■ v■	H ■ >Af'■:-;■,;;.,;yA> " Vv'''$ vi ■ U:#
-. • . '	vf>H'.'’ţ;,’-;
,■■>'■■ ’ a:.‘^u:■v:''';;v"'^v^;:,.’;r^.■;"-^r>‘.5v^^-;'-'V^4
•,,■/:■■ .'.v-'. .'£ ■.■:■>'■■;■■. j' .?-»rv !-. :.ţ''v:V;:i v- ‘ ■'< .-‘ '■ f’^'uL -v <	">V v^Jf'.1' V\'-v-;-*'■'.,	vr;
. ‘ '*' ''^'V ^ ' ''' ;'L^';'.■ ^ .'' "
>’'‘'^l^pŞyeie reprodueeţe şau sejecţie cfe textedin acesî^i)l«iia Bu
■'i* ,■
. V ^ - *.' V", AV-’* iţ','1 ^• v i1
AVA-i’*	'VA:JWsVV£X:'VVAVvVVv V-' VVAAV •■■*■;■
NICHIFOR CRAINIC
ZILE ALBE — ZILE NEGRE
Memorii
III
Casa Editorială „Gândirea^ Septembrie 19frl Bucureşti — Romăfcia
ftr/A fh *Gcn*i>feL	7
)ât£*t Ht/? )* #h/* jbWavcfc v-cct/nt# *k<A	'
2<rfrt HrţhTfg 9 •C< fl*€\rf ?ft	c*tr>c.	in ££ţt$&3u*
ţiMKf*\' «*e e£/e	vn*t g&tr£c<<i •€•* ţr€.ati'Jii-C.n<gMJV*
P^frffk/ **4as*iic<uf yy><*iL* *k/jL&. .fr&chcC **<*/* utâ*-tj/tcK**} mi	ct? jCCtc '+/fâc	iri&j£?*pW
VJ&* ff0*** HtSvteytr*^ ţhh tain* eur<fct fic4re tgvovuf fevfatt G< kraa* /u?ntf ~n l^nt-e. tic hh co-fty 2*/te. kic-^vttt’^e /*/zrv>'</9 cf nr* a?* thîf /<e</i f/-£*z Qturyi;»?trfy.£uf \ f3*t<x*i' ccr€corr<?
4âz$0y/**v£ *•&?* €. H&cH'tcctY^.j ăzs&nţ? 4 iu< B/V	3 <^<c—
WQ'iA<4<
rifM< *hf» 1 d<lf &fd'C4ki?<ct ’ Se.fr/cHiTznsM £. /ţcr¥£#Y4\ cf-£ &pitn?fe' . f/ «■£ rf}&iui(rru .#*<J <ăHT^c m o en/Az	ţfr#tH6$4 o**cJtir'$wi
*AuttfntfHfc£ Gdizf fo' iUt-g *»i KtCHtCU* <*t j T£	j
itfrawt anen/bf 9 <?< *4rut*i£)fef cir(c/<S Ae '&<£ţtcYt*m c*f*•*/&<?$£„ teren* > ~rip/c<? 3-/y£'fcn rheănt ier*. 4/*? */tff </cc*rJu J»i	,yA ***<?	/<**?/ CM J<’<jt£4'C /« tocr^ef* ttef&L «4L~
Xqyihu’i	OfW itj jkAnAe *. jf-enS&r-e	c<&» :
ifţticr'n *£< th	*** UTv/<&* m '&**? frqrftut&cr «t	,
£% *<&*' /< *$% n*tw<r?	jtejSr
ftQnt£»6(A£ £&Hi'erÂc^	*	'?	* v # v ^ :
'\3$ k~C6UHtttZ, . ✓	£ «ttte
$S* A* Gflş 'ft'ţj/&**u&*/ /Prftt <?£< £ /festinul «rtf j	C^rc	^
ftkJUtSl* /roâlfjutHft&tfarţ k ^	*#w fu* m**f<t *zfefeY4XY£îr
*f"*£**% *fr*&îe	A&k&t.'■*■&*&#'*»'ffâMt
C&AY#rt*; m<Ol w*/ tck^tf ntiv At )*4t> »u+/i'•&*' £*?+* &o$. ; *7+	:k*/i& 'X+**rtfe
sfc%j(ttc â+t'tfa*? tycrr*. Ct< Zb*&' JLM&te* */*? &/-; w Qk£tfic *&*£%+. nc<<3t<f>n’ v%ifar	<?	H4N^<4
*lf &*	M" <id.*4if&r Astfttvcf’ txxtH&n# te	>
JU/'*ji &*aj i4r	â<t îk
r<vi*A* rt&< «A MbwMrt */ # nui+if ut *iffajk-€ <£%'***/*■*-
fn&	/<*?* v*jtt<&€a 6* *4? A B.*itc<<r£4*ă &Avte
ifţcŞfti* *. fif qifTfet, KYf&f	Z#f* ft /faxr> *
%£*	*G~ -i&*€<i'64.£ ?*bţt£ âcytrffiyyMf
’tât* ttfic	s€ucin&*i 2c	¥&cufrt*fi
re-fâf* v&tt +*cfââ»W&. ^*t	6o$ş i
tfet Ă* GMdte *tH «jf 'gcif pc h<*; |
*Au£€ti&Qf* irJbC $<&* ** **v-*tA<.cc *Heortf*	*'<&£**
t**? M	&i$	*'	+^n$*A/V*0ş
&#%£&#<■*( i% *%<»•'>...'• '";
Msie pentru infiiaoâră cîndivad lurnika lîparuUtl,,nu frag-, mentor Hi dd4ntegrumy Henrorifle lui N4cKifor trainic; sub titlul fân ferii de 'cm far y „jZile ş£b& -r-'ZSle lişgre"', .prin resti tujreă manuscrisului ologmpldsal testamentar fămilîei.' Re$7 tiiuţia se face ia iniţiativa, eMimii fie care < autorul mmm cri--' suini, d vi$at±o,Jord's-o mai foaia întemeia^ „Casa Editorială „GiipHREA".	'
, f0rof£lul,literar al lui 'Nicbifof *Crainic q fost fixat şi ,s~& interbelica, in îmii ferme care i-au păstrat co0M^di;§im-azit peste\şd în ciuda distorsiunilor epocii urmele teme: 'lJP®eby £%ei$t> profesor de teologie, doctrinar al gindkisr-mulul, ^mniucăfor al revistei 'cme a impus acest cpmni, fost mmbşMMy membru al' AamimwH. Bfm'âms, NicMfar Crainic a f&$i & pef	. a: iscai; .polemici şi s-a
infpdspmt f&^diqpblemi(^&rv^	cugetiofor s-m fcktMprmfr^	un.	Călimscu,
pa::iqfnv)ocşm	qcestvymmef ^pmle:spîi0e
cqfwMti	potaie" şi gîmkc^ml „Kostaîffei-,para?|i-^
^	jidr^y^a^cd jd^:^Hej: <ţw':şi • mk^,
■.	< &' d&epldbopol^	fme &
direct, prin mijlocirea prezevici carii, în disputa?privind vf aţe djfrecţw* Ifte^mpecme sus ţîpufo, spre \p mai -dreaffd'^ Vă: otnuîui şi opereif cutift: fi, a >epocii	s^'itm4 ■
**Hid,; Bircimţ^aM	create de B&vcMi&if Mn
teappe
§tm
idksfre măţpţpppnd^ z, lui NiţMfor Crtemic ţntfrpn ,nou cMruc, spre 6 mâi
ifah
'Jrt	<r- " v
a '.excese. fi'tfrbwi purligdng,- făfw ex
explu-
'ierta <punctului de vedere al autorului, care vot putea azi. să participe la polemica, f ie şi postum. Principiul audiatus et altera pars a fost încălcat în.-România vreme de patruzeci, şi cinci de ani. Despre Nidiifor Crainic, despre opera lui literară r şi 'doctrinară, ca şi despre conduita omului politic s-a scris ' enorm demult, curios tocmai în acest răstimp, în care omul se afla în temniţă, sau, „liber fiind", nu putea răspunde, avînd căluţul la gură. El a răspuns desigur, un lung şir de jmi, zi şi noapte, anchetatorilor; securităţii, care au înnegrit probabil mii 'de pagini, în redactarea lor proprie, pagini ce, nu .ne sînt accesibilei ; el d răspuns zile şi nopţi — nopţi. negre, ‘ zile negrei* —‘.procurorilor, fără ca aceştia să-l introducă în incinta urnii tribunal, să-i intenteze un proces — politic, penal sau de drept comun !, drept care şi aceste pagini lipsesc,; nici acestea -nefiindu-ne accesibile. în şfîrşit, în libertate'supraveghea şi .condiţionată, după 1962, NicJiif or Crainitsa răspuns; acu Mor deformante şi infamante; de care a luat act, fiindcă Ipa aflat cuprinse în cărţi, eseuri, articole» printr-un şir de întâmpinări şi memorii, scrise şi. semnate mcmu propria, pe care e^orul ■prezentului volum le-a dejpus, personal şp-le-'a:inregislmt; 'adresele destinatarilor, aceştia fiind:\C.0. al P.C.R*,.Consiljul de Stat, Preşedinţia Republicii, cum şi la redacţiile diverselor. publicaţii, începînd cu „Şcîhtei:a'r şi isprăvind; m;„Româiuâv literară". Nici aceste,texte, care aduceau edificatoare precizări; , ' clarificări, demisUficări, [respingeri; de acuzaţii nefondate n-du , apărut» Dictatura toialitărd a joşi lipsită:, la noi ca şi aiurea, de simţul auzului scm, cum spunea Cicero: şensu audiendi -carere, aceasta însemnând- indisponibilitate: auditivă, ca pri-mireţreceptare a unui mesaj, ■disponibilitate general umană sau a carenţă de disponibilitate, f atală în materie de justiţie^ care e obligată să audă,. nu numai să asculte si cealaltă parte.. Nichifor Crainic n-a. fost nici ascultat şi nici auzit, ;deci nici judecat; Căci fără. audi.ta’ utraque parte, adică fără :afi audiate ambele părţi, mm se poaleifaed dreptate ?
Absurdul de a-irefuza lui Nichi for Crainic	P4
replică -rt singura modalilMe dt â discerne şi exirÂge: adevărul!
—* este cu citit mai grav cu tii partizanul teoriei „statului etiio-1 eratic" a fost tm fervent al polemicii, mai midi chiar, un ilus- % Imîn ămpul polemicilor doctrinare, de orice fel, dintre cele dm0 războaie. Altminteri, detractorii lui Nichi for Crainic şi scoto*
citoriîpHn toate tainiţele operei n-au putut invoca,4n ultimii. patruzeci şi cinci de mi,, nici un singur fini prin care' Ctainfc $ă infirme Calea polemicii ca pe singura cale de extragere şi impunere a adevărului; chit că acest a, în vi ziuned religioasa a Autorului, era postulat sau proclamat apodictic. „Gândirea" a fost dealtfel, din acest punct de'vedere, nu o idilă, nu o grădină academică/ ci un cîmp robust al polemicii, susţinută şi. intensificată de forţele .cele. mai diverse şi dinspre puncte de divergenţă uneori polare. Directorul publicaţiei şi-a exprimat clar şi net opţiunile, totdeauna însă cu mijloacele^ polemicii, im şi ale mistificării sau pamjletndui, pe care nu le-a cultivat, le-a repudiat. „Gândirea" n-a fost, cum se ştie, o tribună a democraţiei, europene, nici în sens interbelic şi nici anterior sau posţ-posterior intervalului, ci o revistă; tradiţionalistă, ortodoxă şi naţionalista, dar care postula ca mijloc al schimbului ■de idei dezbaterea şi polemica, fie şi ca mijloc elementar şl pr4p de consolidare a propriilor opţiuni. Respingerea doctrinei rasismului german, jirintr-o faimoasă polemică, iniţiată şi Susţinută.-'deC^ichîfor Crainic, in paginile „Gândirii", tocmai in^ppca fde dominaţie-a Reţeta • asupra. României, a f ăcuţ parte dintre aceste opţiuni şi s-a desfăşurat cu mijloacele unei intransigente polemici. A - ignora] ba chiar, a şi mistifica, ba mai mult^a-l transforma ulterior pe, Nichifor Crainic într-un apologet al rasismului, cum s-a făcut prin anii de trista me-^ morie *,50—*70, echivalează cu nimic, altceva decîţ cu un atentat împotriva evidenţei, a textelor, a vieţii unui om, Un atentat comis,încă neprescrisl — împotriva istoriei, a textelor, a f iinţei: unei epoci; căreia continuăm a-i rămîne solidari prin cîtimea sa de lumină sufocată înţr-o eră de întuneric,. De ce am spori bezna, stingînd ^ în cazul, invocat — şi o asetnenea firavă lumină? . . ’ . Y
."X; Am notai cele de mai sus pentru a pune în evidenţă --.dacă. mai era nevoie l — dreptul la o "reparaţie morală t mai. precis;
. dreptul impreŞcripţibilul .unui autor, făuritor de opera şi făi& rUbr al propriului destin, de a. ser apăra, de a da seamă de sine însuşi, de opera şi de destinul său, din propriul său punct de \ vedere,conform, ■ cuprdpria, sa viziune, asupra căreia, deţine<■ un artu de afirmare legitim. Ac0 drept, im^
.otâpin,e-şi înmicare^circumdanfă, i-a fost refuzai;iuiMichifor^. Qraime în; timpul vieţii, dşsigurnu jnumai hiu Vom Inserto/
$ti$ăde la începui precizarea.''câptâumufd& pfcfamtwin nu are un ctâpnm ^pepemic^- este dompfari-Vemic,in măsura în, care cursul unei vieţi 0 Imrmrnmmimeffix' de om dau răspuns indirect' acelora haţe, fals^cunosjcînd o-‘ viaţă, denaturînd■ ■Itycrwreăsunei vieţi du snmfcai, *s$ 'igsnmâM^s. zexe falşUl,:să4,7impunăy mistificî^--asţfbl^ ,V%jff mm a fost. 'Primul* volum -al memyriiiorchn :Mioh^ţdryCra^^ <* nu răspunde deti direct polemic unăr piev&tome acuze formulate înPmp, rida.'seamaM<& ridţă^.critf^^0< ■nuktiffipukd sauşi mai exact, este scris -ca pr0$mfwăecâtaalb appL )..,. ‘ryf'i’'- i:>	H' u\.Jf
';:ţTirnpul i-a favorizat autorului posibilitatea. de acces la: dreapta cumpănire în ceea ce-l privea, lu o bună detaşare de sine însuşi, la o norocoasă autoscopie,'madame spm\ ia >oi m~\ tremur aia spovedanie ^ finţpul însuşi :ofeşindu-i ? namforuluiro necesară şi fertilă îefire Şin timp, PMărrfacă mkdstau: căpătat:, forma uiiei brutale bateri' din .timp, şam împcriul uned, cctk^r\ trofe. Este vorba de, catastrofa de, d^pă. auguştffpk'Â^. :$&	'
chifor Crainiclt scos de pe scena poliMcd, se retrage şfprcregrf‘ , neăzd.intt^nn şir de sate din ' transilvania ,^un4e cămine <-&-/ proape itei ani, şi unde îşi cucereşte* răgazul mlrospecfiei f#
■ al medMaţiei miapm. propriei: vîeţfi. Şocul gvmimţwtelor arunca afară din:albie şif[ izolează în: singurătate şi\dn6nimff. Apelaşişoq, purtat spre centrul. 'Europei M -nmada’ străine\, rupsese, istoria în dom,şi awq. să rupă Europa fn 'doj$$:'^zainfc;ăpdrfpmu.celnUdlbtfyş&0 dl istoriei ţ de ţare^ ' şi'afla, despărţit pririir^uniperete de ff^cţff şiftm. Despre < Hor’, despre destinul ulterior ai EomâniM rmse putea nimfă bănuf nimic bun, nimic derit imeriitudfii'm, sub un 'şemn^oif-ddiappdăiipsă: EiMn&ffn dccMfd. 'condfţfp,-'sdim$â0 ppniaf?;^:această, condiţie a unei singurătăţi aurordle, certitudinii apocaliptice? şi a anonimatului, NicMJor Dminfg şi-a, începui * spovedania) -a purces' adică pa redactară	■
iloYluii Evocăm momentul pentnva ne pikm^şîiuamaiupriM^e ' de nabim ftâţău, ăciilluiilUerar,, 4$ '-motivaţia pşîMşă^fi\etMă “ cu un aport hoiăiîtm $n caUitâţa'rczufMţd totul aparte ă dceŞlmâ.fXdn om sLw vrnwHn . eordifia^de ‘ăyJkp<t seapfa de ptfptia să vittpă, făfă:să i#> eecffaimpxwf -ctâs$me%foiv idtfa'actuMi. r&udf'$e:omYtmisH:ş, :'Mr^pu:grdţMiăte ^tistîkă âpsolwtă, 4eU4m&lixk i^tuSio. [Bm wcest ptpteţ; de tyvâmfy
■	iCrmmo	....
■ ■.	■'-^’ asumarea aceşfoţî'
■ -.rupturii ■ ^W 4:/M	M&nwriile tiu- reprezintă ■un;» jurnal: ăe^ scriitor ^ robit: amămitdelor^niti ţm'cwmmlim riguros'al etapelorde. viaţă trăita, consemnat;xm precizie noe tarială, ci o 'albid de. vmţărCî& torentul ei cu toi si cu navigator (d0bi^ fină Miudţmmtâ c0e4 rupe. c-uriul în două* xwuricîn-■du-l\pe solitar, din,voturi, intr-un alt ţinui existenţial sau în-’
. ir^un alt fărîm: geologic. Aceasta* nu îpkecmmă căM&moTiifetui > Nicfiifor Cm^	informa a ■ umn-McUu, în ■ care
. ^1pmersm:îdi^mmiire si’ deşiră omric, în- zig- zagun şf arbo-resmnft.sare 'facigrm de. urmărit pl%Uwa- sau eforul. Qrgâni- -zarea narativă :e. sttid legMă de, curgere^ opfydtmăa; Umpuhd, ■
- Mrdpul dă seama de narator şi ‘invers, mi fă Uimi se fot lesne :}^ţdde marile unităţi temporale. la care autorul pârtiei fă şi pO0-i definesc etapele de viaţă. Simultan,,, Mm ful străbătut '^^■arafror e solidar cu un spaţiu,,cu o succesiune de uHiiăţi K^04h tâtâ&şe tot; lărgesc în cuprindere, {oare. sînţ congenere eU'^nităiăe '&e tmif şi care, împreună, îl nasc, ît. renasc sau îl sffşis pe titui	Aceste unităţi narative* pe care
Qnmuc..nu'-l^	prin subtitluri sap pHn sigle, nî StOu .
ţ^ impm îu^ertd asufm manuscrisului, se mrimpum firesc şi ' rntMowkd, ^e arată c0f el -î0	; v - ■:	_ ' ■
WSBRIIi	totuna - -fu: spaţkd, matriceal,.- cu'
: imiWrml făUdks al soiului, un.sat Mmtîmpiă- Română;, Bub* bucata: :<de: pe. ăpaiV^lovid^i,. 'î^fbără jkMeşti' o familie ano?-■'nimă de.fţămm,	copii, destmaM- tradiţional amtnmm*
ipiâm* '	ăifo.w&aw. [Săi ’d^'cWpaşi* 'ăpa/r cţtwa; săteni
fuseseră împropriePâriţi pe vremea lui} Vodă Cum, oameni ' ’îm&mmaţi şi aspri, ,o înverşunare şi o .asprime. care: fmr 0ţ t,copil. Poate .de, aceea: copilului nu i se impune aiît'portfeţîîl mamei, ~'cu\duioşia: ci, '0‘porMMîil tatălui^oare e zeul tutelar S_-ffamiliei şi. care poartă răspunderea raporturilor m exten~ oml, cu btimea* către care fiul se simte cu ^precocitate atraş^ Wiatăt este, şi\cel coreii Mtroduce pe ^mpit în-nmveripl sat^uîl ‘ să-mi da& seamavde mine însumi, ăia îb^ ţeles ea tetamirafes^ îatîmL’dăscăL ps gtfsttil>t si^dteini meu: j&Liel âmaairat îa.Îm^ă^avtr^use$iîc^ Este wn^m
XII
diferii de Humuleştii lui Creangă, şighidul e difer ii,tatălîl introduce fie copil în cîmpul poveştilor* 'cu zmei şi haiduci/ . ■intr-un tărîm de eroism şi baladă, dar şi în cîmpul propriii-zis, ■"* luîndu-l cu sine la arat, la semănat, la cules, dniiiindu-l în datoria . trudei. Capătă. treptat suport poezia din „Şesuri na-tale“, iar sătul se constituie treptat în punct transfigurat de reper existenţial, aşa cum va-apare, in poema „Poţil"; Satul cîmpieiîl înzestrează ca poet; componentele viitorului univers liric se. structurează de pe acum, capătă rădăcini biografice,
A ceeaşi cîmpie va deveni , sursă lirică şi epică pentru încă două, ba chiar trei generaţii de- scriitori, care vor impune în ' literatură acest hon univers. Zabaua Siancu şi, măi târziu,
M arin Preda provin din aceleaşi zări ale cîmpiei, cutreierau şi cîntateiar maiîntîi trăite de Nichifor Crainic.
TiMPţJL Învăţăturii, un timp ascensional şi un spaţiu ascensional, pe^ care copilul şi apoi adolescentul îl străbate, pornind din orizontul satului. Romanul formării intelectuale a naratorului e palpitant mu .numai ca aventură epică/ dar şi ca document asupra şcolii româneşti de la începutui' de veac şi 0nă la primul/război mondial. Experienţa literei şi a dec tufiţ, ;'i$pp?ienţa. abstracţiunii no {tonale sau numerice, se îmx pffîeşi suitor şi treaptă cu treaptă către achiziţionarea unor noi (fţfylespyţ, întemeietoare şi formative. Paginile memorialistice sîiki revelatoare pentru înzestrările şi limitele şcolii din vremea lui Haret, pentru ceea ce însemnă figura unui exemplar dascăl de fără, pentru, apetitul 'culturii, şi religia cărţii, răspîndite de un asemenea dascăl, pentru reperele etice şi patriotice pe ^ care şcoala de pe atunci le fixa în copii. Un loc aparte ocupă ’ experienţa seminarului, copilul de ţărani neavînd altă şansă să revină în sat decît fit ca preot, fie ca învăţător. Este şi experienţa Jîuniuleşteanului, deşi Seminarul Central , este altceva decît. „Fabrică de catiheţi“ din Fălticeni $cm decîi * fabrica dp popX de la So.cola. Accentele critice privind carenţele învăţă-mîntului seminarial din epocă, def icient şi că sistem de educaţie . culturală şi mai ales ca sis'lem de edificare doctrinară, prefi- ' gurează strategiile, ulterioare /de reformare a învdţămîntului teologic, la care Nichifor* Crainic meditează de timpuriu. Ser mi nărui de pe atunci pregătea/ cu mijloace dementăre/ nişte , /,simpli tehnicieni ai'sadmhn^/cim arfifspus'■Miriea::EUăM, şi nu nişte oficianţi îtâîtyfete$id\md^ întrebarea, care se poăde ^
XIII
formulă încă de fie acum estedceed dacă Nichifot Crainic dispunea de. înzestrările necesare unui viitor sacerdot, dacă datele sale temperameptale îl făceau a fii să primească „taina preoţiei**, : îl recomandau cu tempi pentru o asemenea misiune. Nefiind-p natură dilemaiică, el n-an fi traversat desigur crizele care l-au confruntat pe un Gala Galaction, n-ar. fi ajuns desigur nici în postura, răzvrătirilor lui Creangă; este de presupus însă că slujirea în incinta sacră i-ar fi pus probleme, numeroase dificultăţi, pe care nu avea să le fntîlnească, în formă canonică, in actul de slujire la catedră, în presă, în misiunile publice şi laice, pe care şi le-a asumat.
, O componentă esenţială; care îl reţine psihologic pe autor în cîmpul fenomenului religios, este reprezentată de vocaţia, şa dogmatică, rezolvată.în termenii unor opţiuni definitive, Criza mistică puberală este nu atît o ruptură, nici o distanţare, cît o recombustionare a fervenţei pentru adevărul prim. După Dumnezeii, ca adevăr prim, celelalte adevăruri care decurg —■ apartenenţa la, neam, la o limbă, la teritoriul unei naţiuni; la patrimoniul -mum spirit — sînt toate adevăruri date, inebran-î labile, sînt „Puncte cardinale în haos", cum va şi spune mai tîrziu. Aceasta şi face ca spaţiul ascensional [al învăţăturii să fie străbătut cu fervoarea unui spirit care se fortifică în suiş,, 3 se auto consolidează; căpăiînd noi argumente pentru întemeiere * în adevărurile prime. Naratorul este genetic un tradiţionalist, închinător şi propagator al unei tradiţii, şcoala sa este predania, in sens religios şi naţional. Că de.stin, este un noroc pentru el să-i iasă în cale „ Sămănatorul" lui Iorga, să opteze pentru şămănătorismul deja constituit, să-i iasă în cale Vlahuţă, să / publice la „Ramuri", să-l adore,— după Coşbuc — pe Octavian Goga. Universiidted bucureşţeană, în momentul ei do maxima efervescenţă naţională, iposiaziată în 'supreme.' val&ri, ■■ .extinde-.
, spaţiul formării, asigurîndu-i o expresie cristalină. Popasul de studii la Vienă dă un ultim Uistru unui iînă^iriţd^m-Păl ■
... deja format. Viena, îl confruntă pe iînăr,:nu cu ofiţiumle.. pe care le duce cu sine, ci cu cadrul mai larg — şi major — al . culturii europene; în care se iniţiase în prealabil. Et nu/sf formează acolo, precum predecesorul său Eminescu, el se desă*
• rşîrşeşţe' dcol&;., îmbogăţindu-şi cutia de^ rezonanţă r artă fildşticăf , muzica, arhitectură, stil demată,;ştiluMversiidr. ăici şi prieteniile,, solidarităţile intelectuale — Al.
[ceanuf. Lmian\0ldga, Franyo Zolţah; Oskar 'Waltor
etc. Din perspectiva Vîend^ cîfkpul împlinirilor , se 4mcMdtet, larg — sosise deja siiprwiti împlmire a anului
TIMPUL	iimpjil afirmării,, coincidenţ
cu spaţiul -naţional,. C precedat de ' debuturi,- o succesiune de **■ debuturi, hv care tînărut.îşi căută identitatea Uter ară şi chiar pseudonimul {Ion Dobre — 1907; Victor Ruliu —'1908; D. Crainic— 196'9; D.I. Nichifor — 191Q; B.I. Crainic — 1910, in. sfîrşif, Nichifor Crainic după 1913);\ JtâriâMaMe sfnl ■ şi, ' . publicaţiile în pare se afirmă timarul, mai foaie -rr efmurc sau .
■	durabile — ’ ţiptpd .de 'efervescenţa''împfpuMPujde -veac-, publi-- caţii răspîndiie pe toată aria viitoarei (,/Spre hmiîiă" şi
■ „yiaţa Românească" — JapV ^Lueeafărul'' '-~,§ibiu, „Ra- '
' •inuri', —;Cmiac(î, .ViCDSînzea-naf' — Cmştie) „Revista poEtică.
-• şi literara" — .Blaj,	,
-• vfnd; cu cotidimmf,iDd,cia)‘ dintre anii 1918—1920, - al cărui •
., redactor şi întemeietor .este $ichijor ■ Crainic, alături de Al.
VlaJmţă. iCidmmţie a împlimnior, wvisSaf „.Gâadfoeş^, pe.’
, care-; Crainic o preia, -o conduce, ă>idîjebţiopPkză Meă4n0r -dpnţ' ; ’ : . 1,926 şi pîiiă în august 1944, devine cea -mm constantă '
însurnînd '• ,
jiu mai	-
■	iMV0 'dţMre cei'mai importanţi şcţîifori ăi .epocii ir&tcrPkUpep
P’ijStînd- ;Sufi'Jenm0	:mmudrm,ialV^	la *
plan-n-aţional,4ndifereni de 'generaţie, epoca este'şi mi fcrinsnt	;
■'	'H0^0e, pe ;cele
r,	;	afirmă _ ‘ •
pje4ţiipţşîpotitd; dibint07 Încădn.,,Ş€m^	(19.16), în- ;<
; gî.eoaiilie vremii" {1919), în „Dăr urile păimntului", (1929),
' fe- deplin cristalin ca formulă de U risş n în „Ţâră de p.este veac" (1931), dar ie,4mnjfcşt«: ^
cu zece miini ta „Cuvîntul", la •„C'aientui"; la „CalendâruF,
■	:fpăM::$ 'rmv^aujap/^^Ml smşi;'adjpnefi0) culegeri articolele, şi .
•' fygif^-'ţ&fşmâş^pifp OmiMSW-^1944 mi rămas de asemenea ■;', needitate j, in şfîrşit; în acelaşi interval) Crainic îşi elaborează doctrina ortodoxisfă cu aplicaţie şi 'fundamentare naţională;
1 ţasptnditâ în ’pceginilg vGâadkăi" ’şj,, adunata ipcwfiÂl fn-.&.ei '
î»ittJCJapm ţ	i’up/ayj; Wgn-
XV
feste şi o colecţie enciclopedică M larga audientă', -^Cart6 a vremii", dn^care; editeazămmmăle şcolare,. :.cwnşi oper e alt 'unor scriitori români şi străinii'in'4i^di^riy\Tr aduce el însuşi din •[R^rtârmÎM ' Ragore; şi"tip Şaipef Măria Şilke.' - ■ >;
■Paralel eu acedsiărinlensă^ acţpiiatâ ''Miefafă, şi euMurSă^ se ilustrează; ca propagator al ^Pulturii române, 4n ţari şi-n străinătate^ prin'cbfiferipţc. £MŞid ie teologie 'mistică (193$^-Î936), cursul despre Dpridtevski şi creştinismul rm (192$— . Î92§')i. cursul.. despre ’ M'eister;Ecklmrt (l941;riţ94p)^ Cursuri
■' smfâtytâe; la CMşinăw şi i Bucureşti?, Â.acredUaserd'Ca; om de; :-cutedrăy:că,pfdfâŞciry ca. rpţqt,’P$%^Hnăuri;sMi pli^şiP tot mai largă audienţă, Crainic îşi .< extimde'rmdiew	turnee
de conferinţe'pe * teme. culiuyăli şi prin pmticipări ^ congrese : şi reurtiwii. internaţionale &e:iswiitoriddd; captiv'confpr^nţiăză.-'. ypCwtţreswl REM.rCkib, :3p\ la; ‘Bruxelles. i927,r Congresul
PS.iSi.-CM), 'de; la Viena'1929/ Sărbătorirea'. centenarului' ’ naşterii lui Mistral, \ la Arles d fpd&p. eţc\*Q> vastă, multiplăfebrilă activitate încununată cu remâpştşprp 'pginrăsurăr• in aprilie 1940,Nichifor'Crainic ppirieşiP titlul de ddUopfwBoris^ omtsa, al Universităţii din . Viem, iof îu^ 1940 este des membru ai Academiei Roinâne, \undeii defîM f&oliut.t&ipltfavpm Gbgu. Piscurml de recepţie i este; consacrat nu infîApplM
6ăre: i-d. ‘mureai ţmereţea, Mscumit de . răipunsirmim., urmi prieten din tinereţe uumarpprieten, Lmciap Sluga- Ceremonia academipă e	.desliimllufSic
. ;care a ipMrconfyţ^	ăe la primii păşi
-în 'menâfitâd^	pasul ultimr €riprŞn:yc^^mW%
contestai şi necordeâal, îri uMu academic^. ii^c^Orâest0f.de. mitom Colegi dinşecţiadiiermă,	ermispkne
:Magă,inpu;0ringtrră dată cţtrei
‘ taddŞcăp^fAătPri 'detb^McprAesdăl ă pakauară;4ind0i0^cnt • Crainic. primeşte. consensul,' „ţi&fmrii&ril&jfî -şi îmbrăcă’ legă'. O adiere puternică 0l&dd$m&şi sub-semna mp&lâ iamd^mi:ml . admsaâţimSM^pdrm^	iaipiim'râui ridăr
ţnrpurinkţl; CduUefcr' udMe ri&gkăţ- -Lucian BMpa. - P&etwl Mk
. ţg^edl&g^likrără^ eriyă0tM4: măădin; pe Unia^CăşbuO^ega, ^obolpndu-l din _
XVI
soful.^Ţrilogiilor" se disociazăr totuşi, de filosoful „Nostalgiei paratului", la care identifică —4n cîmpul ontologiei şi epistemologiei — un anume absolutism dogmatic' pe care Biaga îl cenzurează. Chestiunea „adevărului revelai]/îl distanţează; pe autorul* „censurei transcendentale' de gîndirea mentorului ■■ gîridiHsmului, care^ ambiţioneâză şă readucă pe scena gîndirii moderne- .mentalitatea patristică şi autoritatea patristica Dacă în materie de lirică Biaga admite-tradipionălismul — el însuşi îl cultivă în lirică, fiind pe drept im gîndirisif — în materie ■ de gîndir e sistematică ,;recte filosof ie, Biaga refuză mentalita- ~ 'iea âpodiclicăşi se pronunţă în acest sens chiar.în discursul său academic. Biaga este un cartezian, Nicliifor Crainic un plato-: nian, cele două poziţii sînt net şi elegant demarcate în acest discurs, Aceasta, nu-l va împiedica pe Biaga să pătimească mai tir mu, cîhd.va fi acuzai că respinge o altă ■mentalitate apo-i diciică, cea marxistă, şi că deci s-ar fi raliat, mentalităţii apodictice precedente. Diri> chiar evenimentul invocat, pom reţine faptul că Âcadeipia Română era cîndva o aulă a dezbaterilor^ desfăşurate cu un singur scop: recunoaşterea valorilor, autentificarea şi elogierea Valorilori peste, şi dincolo , de ideologii. th ; elogiul său adus lui Nichifor^ Crainic, Biaga recunoaşte în. opera noului academician fructul unei duble tradiţii sau al unui dublu tradiţionalism: pe. de o parte, tradiţia poeziei de patos naţional, urcînd din folclor, prin Coşbuc şi Goga, pînd la lirica noului aed şi, pe de alta, tradiţia gîndirii răsăritene, gîndirea patristică, cea de la care s-a autonzat filosof ic mentorul „Gândirii". Sintetizînd idee a, Biaga spune în încheierea elogiului: „în deplinătatea puterii şi a maturităţii sale, Crainic îşi ia locul de membru activ al Academiei Române, dar el nu vine singur între noi." Urmează la rînd cei pe care de astă dată filosoful Crainic îi introduce', în asociere, m .opera şa de'lugetă-tor în aula academică: „Qu. el alături intră în Academia Română şi Bionisie Areopagitul, Maxim Confesorul şi Ioan DamascMn, gînditorii falnici ai creştinătăţii răsăritene, sosiţi din ţaraJui Lerui Ler. Umbrele lor măreţe yor rămînea printre noi, o bucată de veac, şi mai bine, -aţîta tiixtp cît 'Nichifoy Crainic va mai îmbogăţi cu gînduri nouă şi cu daruri nouă scrisul românesc." „Umbrele 'mjfreţdf ale celor trei■ cugetători răsăriteni s-au retras însă di${:aula, .academică^, ;.wediaţidup'ă anul 1944, cînd. Nichifor Gramiem fost exclus din Academic.
XVII
Aceleaşi umbre .aii revenit în mia, 4n-1990,.* . cit..prilejul, conr feririi unui fotoliu academic profesorului Dumitru StahUmie: TIMPUL CpNFRUNTĂRHL'PR 5^ confundă ia, 'tiictiifot, Crainic • cu timpul împliniriii. deci - implică reîntoarcerea liţ, timpul şi la spaţiul precedent. Epoca de după marea unire d$; la 1 Decembrie 1918 este un marţ timp al prefacerilor, aldesfa- ■ cerilor şi diversificărilor — ‘ideologice, politice, literare, sociale, asemănătoare intr-un. aminte fel cu- epoca prezentă. Energiile naţionale, irumpte exploziv, sînt confiscate în egală măsură de politică, artă, economie, construcţie de, stat, divizîndu-se sau aliindu-se, niilitînd paralel, în✓ cazul în carepreocupăndiverr, gentesau obsesii divergente nu fuzionează întru o aceeaşi jfer^ soana. E cazul personalităţilor, iar acestea au fost numeroase în spaţiul interbelic, un timp si.un spaţiu :al faunei .mari şi -al-unei vegetaţii culturale şi politice luxuriante, între 'reprezentanţii -căreia a fost de timpuriu recenzată, cinetic şi cinegetic, . prezenţa lui Nichifor -Crainic, în cazul său, motivele unui exploziv apetit de afirmare sînt cu_cît %iai temeinice social cu aiît mai îndrituite personal: un rural, intelectual de primă generaţiei pătruns în cultură, fără nici nu drept genealogie* dar cu toate - drepturile. legiuite de era gotului universali, un român, părtaş la;.soarta celor de- acelaşi neam\ cu ai săi, cei a&săi fiind pînă mai deunăzi împărţiţi între trei imperii, fiind întîia oara cu- toţii reuniţitoţi fiind împinşi înainte de un » sublim patos al .afirmării naţionale,, cu statui de afirmare pe. * deplin dobîndit, nu oricum ci prin nişte imense sacrificii,„ta care novicele participă. Paşoptiştii, generaţia- primei uniri., generaţia lui; Eminescu, generaţia celei de a doua uniri îp ' frunte cit N: l-orga sînt ctitorii sau continuatorii unei direcţii >de cugdure şi simţire; care nu se 'vestejeşte după ceasul snprempj \împlinin€m19i8i care continuă şi după, în varii forme, 'uneori
* Tot în anul de gra>ţle 1990 au revenit în aceeaşi aulă a culturii -şi ' ştiinţei naţionale numele tuturor academicienilor. .;elirtt|aaji;
, samavolnic acum 45 de ani.. tJnui singur nuine nu i s-a admis şărŞi^ reia, post-mortem, ţitlul acacienaic^. -numelui'’‘ tihni 'mare., .ţoiiiâiîr. • Nichifpr Crăimc, poetul : şi;/gînditgrul . de excepţie cate?' acum; o, r jumătate de veac, îi succedase lui Ooţavian Goga în jilţul academie^, Se ce stimaţi ^tovarăşi" academicieni în; viaţă prelungiţi odioats^ stfînibătate comunistă • asuprâ’’v'^i&.-martir ab culturii naţionaJfe,? ■ Vă sperie^ încă rezonanţa renumelui lui Njchifor Crainic ? (N^.L.J

în forme contradictorii şi oştise; prîcumiiuifotme ciife depăşeau opţiunea literară.si inţrdu în cîmpul civismului, al ppfMeti.: Admirator al „SămănăteniKtl^ şi cdaborat&r la ,,Keaiml. ro-m ânesc", Crainicera destinai -- prtgimr ţrânseenderfimtu^. lui beletristic şi angajării îhpbUUcă. Mrri, de wsemema.y destinat, prin condiţie, angajării :în. Mfţa. penţm câmirmfia inoplui Stat, ba '-chiar direct îndreptăţit să. se angajeie: ' cine alţii s-o facă, de ce nu tocmai oamenii de b asemenea f extracţie sau 'de •#' aiemţhfed jc&ndîţiel''Cir. premise puţin diferitei aceeaşi isU. motivaţia mre-l dedermimă pe Mjr€ea ‘TţfdcMnesvU sacrifice vocaţia catedrei sau vocaţia fidgsofîcăşi să şe angajeze "ţd construcţia geştiunii publice, a adminidmfieide stat 'Nichi* '(far- Crainic dd,gms fa rimdu-i acestor chemări, eî jertfeşte tutu-::ror dmctnkm ^	oferite de'condiţiile noi, cit un debit
pfmsipşi cuib necumpăndre ofensivă cam îl vor păgubi, desigur, 'pe, cel puţin citem direcţii. , •	..;/\7	'■/>■■■'" ■' ;;
' Ei jertfeşte înpfignul rîndangajSrn politice, ome-î va aduce cele nmi waridezituz^, Şi mm politica e cursă :m ebsta-1 mie- şi cîmpai confruntărilor compeţiţionale,. şanâţdâM la *	;; ic 'vede- putând. '• oo4ipuM0K • contracarat '.sau învins:, nn
'numai de propriii compektori sm» adversari, dâr şi dtpwpriile inie iluzii: O iluzie în, materM.. de stai este, astfd'regdtitatea, 1$ care autorul jertfeşte	fidelitatea faţă- de p persoană regală,
’Carol al II4ea, de care se desparte repede, fard 'a mai fum, fidelitate succesorului la tron, O altă iluzie eÂe naţionalismul Mitra,., care se întoarce pe do.srîncălcînduM promisiunea şi . premisa; dgvenîmd:ţm. ultragîu adus omului şi" dogmelor creştine . de. la care Crainic se revendică. Mişcarea legionară.ţşi dezminte. . mjtfd mitul cu. o viteză hdueinatorie, eşufnd în sîngele crimelor Crainic & cunoaşte pe Com'elm ■ Zdea^Gvdremm, pmir.etîdiîi denunţă participarea mSefioă;şi statura-malefică.
" Tot el va lăsa.j în mânuşcris, o lucrare despre Garda de Fier ţk'' care?, eu mijloace analitice şi cu ^documentare rdrospective'
interbelic, O altă iluzk va fv Statrt	camd t^efir -
'dan s-a sdradu§jmpiş ^fi ap&sit- 'ikW^
kMAA/»	’ W» '/» Â/J. WA-f'/r' .	',/»■ A/l Rr^/rW/T# S*/J4r /iÂi Ă/ÂT/1 sh iTi TU-C/*<■/>
state
dnocratice; state democratice,
h- grămSMi:Fără\ d-şi reeonsidbmdfreci Teoria, fCrdmib^ a
.XIX
bMeristă	:':m$efoi",b'fâ>;:0Mird#&t$[i.peafââpâ:e
in .confâriripadeşfrbi	respinge :dbe-:
'dgreşim: imaâatoare/d ddiderimmâşf^ ca fâwd contram
spiritului;;sîrricnpaUidţu XimaMCşM, amPde.piâMcate ^dj^GAnfi dteea".:'-în a .:sa >Jşterfa ••.literăliiril xpmfae', GL CMineswP* care a pvUmhkt nu . o dată cu: NicJiifâr Crdime, emşemneazay uceşie"contribuîUy aceste ăisl^	de care cercetă-
prii ulteriori, rt-au niaifâmdseărm cii^QrM0;partizănă.K: .:
V;:;; PmSicl Cminic s^a Aruncat- în yâălmăşagpl interbelic ai faptelor po0ke.f: urmMrmM--şi^	apimembm ■
al vreuneianumegrupări politice, A primit şiedenftriităţi, răs~: vpuMipe, ? d£n' dâre ulterior ş-&: retras, Jm umm umtp ri^Uetei deziţuiri. În d02&id^e scer&ar general lâ Cnkelor şi Arielor — ministru*, ■ Vastle Gbldiş}
_ _: i... . -deţine deputat mdependMif de Vlaşca, în timpul guvernării-lui Iodul Mdmu; în 1940, pe un interval ie două luni, este mmefâudn: gmmnul.Giganţii, în'sfârşit, pentru trei luni, reprimarea.	este -ministru- dl Propa-
e în g'uvmiţd marişaltdm Antmescu. Memoriile dm seamă etapa cu eidpdMspre înk^ acest timp/dt confruntă- . 0or, -mre seîngemănează m mărit rupturi. . v\.
; ■ -fittşi'j#	cmiămt, ihîwpwfâm
mdslm,r;partea fâriald a;prezentelor ^ metrii, -si,anumgipiffî-, & la abdicarea .lui Cjarol S ţlde'a^rcd demstreîe xme'aM la demsprMbde după august 1944, care * i pe mrcdorău-d
de datorie sau în'suUmiei Un wikrk>ri,Myed al .acestei, etape?. 'Alexandru Copan,' omM: bare: a âecnpmM-br, dmkŞferd&c$d.	.ife ffsAe 'd®‘^';f&Âripă4
Nichifw: Crainic*, reîntors ÎM' anonimat sau '„pribeag" în etc peşte y&aitffi ^earefâu-e dltceim d.ecit fârmţmpvaniaid psregfâ^	Precisă
ş&ljM'-sâC ■ rifâţrm risboriei;, Niriiifor.fâxaim^	.
p~e carete prezentăm* ,	1 ~	;	- .>,	* > ,
,PR^®L£MA MAmŞÎŞ^mXIl JUYflALi M^p^iLe ^ Midiilor "Gramic, cu ‘ titlul • „ZJJME	JNpjGRE"*
4u pmoadadefâi^iiMui ’fâm.M: ţmnsifammţ i
XX
anii 1944—WI7, după curţi rezultă din amintirile lui Alexan^ dru Cojan, care l-a cunoscut în această perioadă de timp, cum şi din mărturisirile directe încredinţate nouă de autor. Manuscrisul a rămas în păstrarea persoanelor care l-au găzduit pe Crainic, a trecut deci din casă în casă şi din ascunzătoare în ascunzătoare, fiind restituit autorului în 1962, după eliberarea sa din .închisoare. . Manuscrisul s-a conservat în bune condiţii-a rămas perfect descifrabil, minus ultimele 15. pagini, degra* date de umezeală. .
; ' Nu există mărturii său indicii despre existenţa unor forme infermediare, ciorne, însemnări disparate, carnete "de note.■
, Manuscrisul a fost redactat fără elaborări oţioase sau corecturi, la prima mină, 'ca sub dicteu, în stilul în care Crainic îşi redacta qriicdleîe sau însemnările, rDeplina dominare a subiectului, reprezentat de propria-i viaţă, luciditatea analitică,- febrilitate^: spovedaniei care conf eră paginilor tensiune narativă, dau densitate şi limpezime frazei şi incisivitate propoziţiei. Povestea" propriei vieţi se desfăşoară ca un spectacol narativ, transcris cu rigoare, în. rînduri desăvîrşit ordonate şi cu vigoare caligrafică. O caligrafie în forţă, parcimonioasă cu spaţiul, care nu qdmite corecturi şi nici ştersături. Grija phitm ulterioara ’ lizibilitate a textului, de care autorul nu spera că va mai răspunde, va fi făcut ca paginile să fie scrise ca pentru totdeauna, în rînduri incizate. Pagini de. lapicid. Ca document grafic, Manuscrisul este o operă definitivă, cum definitiv încheiată era şi această etapă din viaţa autorului/pe care Nichifor Crainic o pecetluieşte, destăinuind-o şi punîndu-i punct. Aşa cum-ă jost redactai, şi cum îl aducem azi la lumină, manuscrisul putea să aparăîncă din epocă, fără ca autorul să-l mai atingă, dacă cineva l-ar fi scos peste hotare; edilîndu-l aiurea. ’
CEA DE A DOUĂ VARIANTĂ A MANUSCRISULUI. în 1962, cînd a fost eliberat din închisoare, după 15 ani de deten-. ţie, fărăsentinţă judecător căscă, autorităţile i-aw făcut lui Ni-chifor, Crainic promisiunea de reintegrare socf aţă, cu Restituirea dreptului de' a-şi publica sau. republică, lucrările, desigur numai cele convenabile noului regim* Promisiune dătătoare de speranţă pentru fostul deţinui, dar neonorată de oficialităţi pînM ta capătul zilelor lui.,	în 1972, cînd Mici uhix
dintre paginile sale .de poezie, eseistică-,. memorialîstUă
XXI
văzut lumina, tiparului în regim editorial normal. Tot ceea ce a tipărit Nichifor Crainic în 'intervalul \ 1.962-.— t97>2'- -Ca pst obligat la un'circuit închis, asigurat de revistă „Glasul Patnei‘1,. destinată emigraţiei româneşti; fără difuzare între; hotarele ţăriii	••	- -•	*	\,	. • ^	•>
Promisiunea oficială, cu caracter de invitaţie, formulată de un ministru, în clipa eliberării din temniţă; Ta incitat pe Crainic, care s-a şi avîntat să4 dea curs. Printre alte proiecte, primul său gînd — In- nouă circumstanţă — ă fost/ să încerce a-si publica Memoriile, care dădeau seamă; în. chip necesar; de propria sa viaţă, care ar fi propus noilor şi vechilor săi cititori un prim autoportret, o spovedanie existenţială. Este clipa Xînd Crainic se reîntâlneşte cri manuscrisul său'din Transilvania,'pe care îl recuperează şi pe care îl reia', în vederea editării.-Va rezulta o a doua variantă^ elabprată între ahii 7962—1964, care; respectă în linii mari structura şi succesiunea narativă din textul prim, dar. care se deosebeşte de acesta prin'unele eliziuni, prin varii intruziuni cu scop justificativ, prin accente sau sublinieri acuzatoare sau autoacuzatoare, printr-o revizuire în regim de antocenzură. Compăvînd cele. două'texte, 4diferenţele nu sini de nivel ci de grad, faptele relatate rămînînd aceleaşi,
, doar decentele şi adaosurile proiectând asupra lor o lumină modificată, vădii ulterioară. Naratorul nu mistifică şi nici nu se qutomistifică, vine însă în. întâmpinarea unei optici* noi, căreia, îi oferă lămuriri suplimentare sau pe care o ajută să perceapă fafitele prin înlesniri interpretative. Este ca-uri vis repovestit după trezire; adaptat pentru un auditoriu lipsit de percepţie sau străin; nu spus în sine. şi pmtru sine, de unde * dif erenţa calitativă, .chiar şi artistic vorbind. Oricît de puţinf cantitativ sînt modificările, cajvumăr de- intervenţii, ca fraze şi pagini ele atârnă deformant asupra textului prim;chiar dacă fiu si desfi.giirqtPr, de oUufează ici şi cqÎqsînţelesurile, 'repreţeri?] tînd un aci de ăutosjluire sau de autocenzură. De dată această^ ilin fericire, documentul m+a apărut, Memoriile lui Craîniş . 'n-au putut vedea lumina tiparului nici măcar în această forma. Norociţi ă. mâi pacul linsă pa Nichifor Crainic -şă ' atingă de manuscrisul primi cel pe care îl prezentăm azi cititori? lor.	v'./;/, "vi
; .Brâbhma rpşpeduluifăţaie ulliM formă 0 Utwimarifys'crify; . 'calcare.reprezintă, teoretic vorbind, ultima voinţă a autorul^
XXII
nu se poate pune, chiar dam: om de' a'	~
cesivă, există. Aceasiasedftă:depusă	pe
. găseşte şi în dactilogramă; IU B;A.R*, cp şperanpi^awae^ avea un curs opiefyă^n Românim- Bar iMtima: minţa~^{codt qesiva — a,autorului, întruchipată în cea " de a douavarimM, it-a izbţUtpî:^	exprimat
opţiunea penfimp^rmdpriniŞ, ceapecm& aiasM^o.{$•Şepo^iUd familiei. N^e-a. declarat e xpros ae e Us tă opţiune-, A. de arte ori <®m- .disputat m dsMuaţi.a rmnumrieelor, pe. cmjefm^id Sje .âepinm^iBp'cmo faăMşd&fşfimpi:şi■ -.; sâţului: acesteia-, ■ Alexandru \ Coyim,: împrmnă'. cu • cmc • wtiipre-sg&ţii-pmirmUpar manmwfsui,prpzep^Mi-;;vdumi ^\ '■.
: 'Manuscrisul- md pus frdpleme SdmMle, ăcmmeySe, -a: fi ponsemnMe,:îm..(pea, cţ frkmie' deseifrdream frrtoţ^^iai:^iB^
' for. Crainic s-a conformai, ffm: m(0ă fiind, omnomâni acdden&c; în prmipţa' serimd limbii române, unde:'ptâ^^UPMS^-^r-■ nu^i^cdejsiript pers&mâe .fiind tacit respectate- de 'editor , şirepmduse ca:<0âre. A^n^md<aâs&respMmrn
Nichifor .Qminiea ami^o^/m■ determmâ să .ţmerMwpin -post sciipium, oi pagină-Se, ewmre/m'	;• r v':. '’■ r;
yrT"-:‘"v.. ":’:;-;v.■»

şiie&dtplui: românesc, em.iedM<M;fkiMîm	şi
■ 'Pra f e^tătă aproape în expÎMsibiîate ^Se fâ	său Şe
fntdecMăţî., care ywsfemt: interdicţia de: a .semna in Kprma^era^: mreniăf podacfia arăta că o' curte de anfjieţa,; după eliberarea ■* ':.mnSiţiona0 'd dPŞmiţîldK..' Aceştia ■ iepăSaceră/ Ik - ordin ‘	' tâmpă,'. lw. wskţrnde ft%n.
:'ivsT/&stv>'/&f/T^V/TT' ' T>7t/& ZiJtâJiTy> /v jftnrht -■ /t*4 '/TA S/T-X.o JfLntrM Â n'n J . *■	^ nar
we/m
fofi & itmoşiea^ ţntre ei, :d^i:apar^neau^ imor generaţii Aferiţe sau făcmdm ■ţkcMsom	*#fc: :c0p-£poi^qf -m^pulsul^
primului, pd# i$£k&r%
kf negăpmu.,m^
,. S& l^	/iMmmul: C mmţmtâm" C. Gmw&scm^
fapapid don Vmea,,	'Wmtorel- T,eod&~
,. rmfaU;	■Vj^aK^^-l^j^';7i$^i4cpf^:B, 'Pm&ip
: pscu şi ^pM&lţehiM \ Mankdm1^	'■ Streina $fc
Mm$k -^Mpd^up^ipr^d- m 'dÎMrcm 'i&rvg&resm, Mlexanârn^ ,.. WPâciş şmcy'Wpte GMaţăy. <mn» ;p(M^^m.Gheof^ TMă- ■
: irnm^s<M::rR^u:p^	ca Mkmms^ ^oju ţi
,.	aprmpe[ act!mnrprm gettuPcMtani
şi prin tţmiMiate,: ■\ ;\'vVV' ■■;/'’• *'. /;'^ .:
■; ■’^ln;u0<Mtw[M	sivmjenîre, regăsiri -,
ppMfla şi Wichifor Cminîc,impmardt^ de cei"tr:ei"am de-pribegie \:'mWpeuPMţi deceicincisprezece m	Pd^^i^emPdin- ,
’tyriaşM mtervah de '.suferinţă princare trecuse nu ; . •• 'i0i0s}e i^^_m4^df^G0teKşi el trăia încred de a se vedea IMfflfnp ^irţPyî^er, de, „unde \, exultempitâr druşe descătuşată,
* âacatul de' energie îndelung comprimpi< pe,, care-l aducea cu ■. smei-Prima': imagiim;^ Im, corb mi eP :imipm'dm 'ippk^ tind ' l-am mzuty(, W mai ■ 7M2 ). a fast aceea, a unii pac%ei:cmânesc '% .'de energiidnadPe.'Şeurt de ştaif trupeş,, eu umeri laţi, -eu cap ■ •: mmcmpyşi \fnp^ţmgă,- bsclin0,fim^nweşt^:; .,mv^i:p^^0i^
■	îpricsivii',-<Mmiinipniermice-de ţămUfdu:tăţf i ziditeîn'pyămBţi şi 'md^prime -de^păhSnti ■ :f£mwu a cffldnră ‘de rmptm,:, a că!- ^
' '-■ •’ Wffiă&are^^	g^s0fdpjdmrm: Wup^uiMp^m^, \
; ‘	'ppţmila.mci^
■	t$ziîpea;eix, -bpfe. nlUa df&rit 'prieimm, pesfpmarea ■ *TX~-
r de: bîrştu şi de nivel intdediml 'tare ne separa,	t •
Îmi nevenise^ sarcina să4 însoţesc în primde lui drumuri "' ■	:'mfepiăk^r
.rmi 'cariiere, urbanei viaducte, Junduri, ambtmjarî funciare,
_ ^papmmd-^apreună- cu, el, lingă scÂeicşd printre oameni, :Eta ppipits&ăfpc^	cmsţmc0eişd‘ sâ-mmpdre 'm%pidp,
pp- OMSf p&$0: ’C&':


XXIV
deduriiWt&put de emancipare ă ţării. în curmi acestui periplu: prin "orăşd; sate, şantiere, dar şi prin locuri istorice, împodobite m monumentele vechimii ~şi acestea în restaurare', pe atunci! — Crainic a scris pagini avîntate, tu un elan juvenil şi cu o ardere sentimentală care uimeau. îi renăscuse şi vechea patimă culturală concertele la Ateneu, spectacole de teatru şi de operă, cu performan ţele lor interpretative, expoziţiile de pictură, sculptură; 'grafică, cu nume noi, de curînd afirmate — toate aceste evenimente spirituale îl încîntâu,ii dădeau sentimentul regăsirii într-6 continuitate; al renaşterii într-o 'tradiţie, care se reînfiripa după o groaznică ruptură, după im gol istoric. El însuşi aveâ speranţaunei îranscenderi a golului, a cumplitei yuphiri care-l separare de lume. Nu numai el, dar şi alţi martiri ki închisorilor înviaseră în speranţă, ’aspirînd la normalitafe, în epoca de deschidere care se contura : V. Voiculescu îşi scria febril prozele— care aveau să-l facă faimos după moarte, Di Stăniloaiereluase traducerea Filocaliei şi spera într-o, reeditare, Barry Brauner (colegul de celulă al lui. Crainic care-i pusesef acolo, la Aiud, pe muzică multe din poeziile .create în temniţă); lucra'de zor la o cantată despre Putria lui Ştefanj Demian,
= graficianul de la „Gândirea‘isc iluziona cuvisul unei retrospective şi desena înfocat. La fel lucrau, contaminaţi de speranţă, C.C. Giurescu, Ion Vinea, P. P. Panaitescu, Vladimir Streinu, Constantin Noi;a ş i alţii. Unii dintre foştii deţinuţi reintraseră deja, pe scena literară sau ştiinţifică, publicau, emu reeditaţi (fie şi cu texte cenzurate), se afirmau, doreau să se afirme,
* din cc fol ce mai mult. Cum ,n-ar fi procedat identic Nichifor Crainic? De Ia ieşirea din temniţă şi pînâ în ultima clipă, Nichifor Crainic s-a dăruit ;cu fervoare paginii scrise, coma-■ crindu-i zile şi nopţi. Lucra cu pasiunea regăsită:a tinereţii, lucra cu ardere^ prăda temperamentului' său vulcanic redezlărh ţuit. Se întemeia naiv şi pe promisumea oficială că va fi reinier grai culturii. Aceasta l-a făcut sa s ’e avînte în pregătirea unei ediţii de autor arpoemlor, in"reşcrier^a memoriilor, în. definiţi-var ea unui amplu eseu despre 'lirică românească, redactat în timpul refugiului sau ardelean, inclusiv în alcătuirea unei antologii publicistice^ .cuprinzînd articole şi însemnări apărute în „Glasul Patriei", care aveau' statutul unor pagini inedite, în sfîrşit , .în aceeaşi perioadăr Nichifor Crainic a - dafc curs invitaţiei de a serie tynkiuăţit,despre -mişcarea legiâmyă, sUidiiţ de înaltă 'ţinută, andUU'că pe-care l-a şi elaborat, dar care
XXV
fost editat, constituind în schimb obiectul unui flagrant plagiat din 'partea a doi istorici oficiali. Nici macat protestul lui Crainic, în marginea acestui' delict, n-a fost luai în seamă% Consemnînd această etapă de febră creatoare, dorim ţsă fixăm încă o însuşire a omului, aşa cum el ne-a apărut, ca , om al dăruirii şi arderii creatoare. Am avui norocul să fiu martor al acestei etape, în plus norocul de a fiîngăduitîn incinta şantierului constructiv, nu la margine, ci foarte ăproape^de autor. L-am văzut astfel lucrînd dezlănţuit, l-am văzut încordai asupra paginii, condensîndu-şi- energia gînduluî într-o impecabila expresie caligrafică, energică şi riguroasă, ca şi gînduL Era o încîniare să-i primesc manuscrisul, 'să-l parcurg, să-mi , exprim bucuria, era o plăcere să,iau act de satisfacţia dîdomlui faţă de reacţia primului modest cititor, Nichif or Crainic avea nev^o \de cititori, de comunicare, tînjea. după un auditoriu şi :mfefea cînd cititorul sau auditorul se reducea la o singură per- -.scana. 'Vocaţia comunicării, scrise şi orale, se conjuga în ca zul lui şi "cu o fermecătoare, vocaţie profesorală. Nichif or: Qrainic a dat curs şi acestei vocaţiit fără suportul unei catedre, fără acces la un am fiteatru, desfăşurîndu+se strălucitor 4n expuneri sau în prelegeri cu puţini şi ocazionali auditori, în .cazul cînd auditoriul nu se reducea, ca şi $n cazul scrisului, la o singură persoană. Dar ce noroc a avut această persoană S... Prelegeri de istorie, de istoria artei şi mu zicii, de teologie ortodoxă, istorie literară interbelică, 'y compris „Gândirea'" şi „Gândirismul", ■excursuri în istoria universală sau în mişcarea politică universală, pînă la zi. Era un polihistor şi un erudit, era peste toate un euforic în. expuneri, dar fără vanitate, fără încîntarea de sine a retorului pentru retorică, ci cu vqinţă luminoasă de a convinge, do a. edifica, de a forma, de a ridica ascultătorul la scara unor adevăruri care tranşeed persoanei. Desigur, cînipul preferat al .profesomlui era acela, al adevărurilor revelate, dar omul de cultură, colocvial şi dialogic, se mişca sprinten şi-n relativ, dovedindu-se plin de umor în comentarea_ relativului, a cotidianului^ pînă'la anecdotă. }C& mare va fi fost plăcerea ,erudiţilor, a oamenilor de vastă cultură, .angajaţi în. decursul* timpului. în dialog cu elrînsfîrşit, am avui prilejul de a observa plăcerea cu care vorbea germana, franceza, italiana, bucuria cu c&re descifra la modul cantabil. mi text elin sau bizantin. Am fdşVmartor ş'i l^ cîţevă discuţii pe teme spinoase, 'de filosofic tşffe Nichif or Crainic şi Ion Pefrovici, între Nichif or Crainio
xxyi	■.......
f'şţ Comicmiin Noicaţin . sofiei lui	(dsohdMberd
şi ad libitum ţîşn&(mfscântei	^ fiind'şt‘
peripateticieni-	şi: $ofişitfMafMa' 'unu$f:
magnetofon: sttU 'ffvionţă mmi 'dMogrdfm fdtkil .j£mş$p$$y. momente', fentr-ţi,:eeep <ce dimemnul s&liimlml. âe fi&eînite ■ dokr:\
' trei $nti®. mprm^Moni -^pmui mkexbeM^., Miţţcij^tinfrdm' \ , âiqlog jdMoâic..	- V-cK - :'" ’;:: ;s "	'•',,-.v ' fih :<
e . i\:wmi;wn^e%g$p^^
.. ţiondl, câre%i-k şmkW. nw.'wMm -admimim darişi' afaefmnm,.
tmiianji pătiimfcpi '^fpardp^dtt, -ţi^ înainte • ât ^uptum^ âin.
i' G-eiMd- edidMkm	IM MieMfor^Cmipfa, fmpm0?:
''decid confim0kţe, re^tilâwea:immi ycmâimMd^dd:.- 'mmţnmămi: ,. eu âmul 'şt:mx^dw
,. om şi fâţ$ 3e 'opmtâ.; ■Ormmfde Mm........
■	omul şîi 'şmf recitim &pwi£,. -eW\
■	Omkl. ^şi^op^â dftifiwp, ffîMtimi vp ., :egalâ'mă^di:-0id^i wom&epcSif
I)qr, ptcem 'noii mifomp t aeeasM'i ■i: 0ci0e, cu.i®qM d^ife^gmMe ’âk. mţerpuM^.enfşăiSihimhmeşt...-ck -tbi fntnmrfesâ yejtrf*‘ apafimn '■ istoriei pop^ulim^rm^ni ' \Rickifâi':&m ■fţeient - oa 'mme )&&- weo;	.:
europene, ăe:după umd}T944\'mt: mai poate fiştem Mniaeoaştqy 'istormW:0astrăr :aşă rmm> .$*«•vmercM im .epom^W^MţemM< di:[
, :înfemmt a^	ţ&âr0tate, ia-fer 'kj,:~:'~x~ x'*“:—1~~t
■	‘:gmt'[Miiwiăl. "pmed h^MdS^-d&dmy >;>
. aş'afdm \q fosili et face .pwâe, cd si 'N.



' "■rr^
mm \
r ; v v -,
:.'V
>

M &
' ■■: V:
'"t.\ :;••

< ^ •. H



‘ Pe gîuMUorul şi podul NicMfor Vgă^c l-ţuU0 t9M:mir-uh sat 'de. pe TîfmmaM
\, Cum-.mpujum:.acolo este, o vmpldire intre destin,;afecţiune ţi-imie. '; ^	•'■ \	- ,■	.	: •■ v..^
M. iftMkwci	1.P40-r du§ă ce; mn fost desmnceMrat1, ak% ,
-dnntr-un, mdlţovene'sc :âk pţ 'Bistriţa, ftuâent 1% 'Bucureşti'.' 'Pentru $ ăvea tominţă ţi o sursă deexislmţă m-ant angajat ca secretar la administraţia unui Bloc. ' Acolo locuia, ^prmnu■pu<:^ca,:^-dL^a^r. Aglaia Nicbifor Crainic, un
o excepţî- ,
.ţ mmM^mM§dcr0.şi-.dMruiM^t^siym	'faţă de ocmmL
*FMca'ei^Mim^ţm p. Mn^â::modpşta., ;^pi/stMum mică, dar fimrte, curajpasăd Dpspre	Wi&tifpr, Craifiic: se spu-
<M- -a.jw0 •£#’ Germania:: '. >.. \v;	■ ,f f.
'% în mai;W46 d-m Cmfnjc wmril: iw-urma^unei imber-' ţuloze, dar cred că şi:coplp0ăr de n	sufle-
mnpmcHim grea îw care îi dr^famMă,, cu smţuUn, ne-''ţi' fiica îk Văîaju ti^mrot'yî^^rScr: _ , v”
” Nfni;, ik dklm,'	; ^
j. wnic ,si0eâm‘ de mrM âisprc 'tMprââarăfjSe^ffe. ymţ&..âmm^o
hmserşf- o jude-
, paiai sănătoasă fi ăd&ne* gîkdifft asupmÂmrknhro .’. •
y?*iAh.; «V*/& ' .•	) 'wtj&ual;&■■■ "	■'	s • . 4~î> torf/rli:
tbr
&m^ms^^Aâr JMM 'să: bănuiesc niniic, £^m r&s$îMs; 3$w^ v :i	■*■•■■'■	.. 'fi,-	1rV:;-
■; Discitfîa a mntîhuâi fin ălfe teme ff.lk \â&spmţiw Jtygft s$;&4£,.^:fa-w.$este..-<)$Hvxi .**&. ’ • ■■:.-■	'	■'
: /■$â»& ’W McHitor-'ă^aMa*?, vdtom
f^iţb,lisat".% ISBLVIa^^şeilSara. •l|©ăEtea^&şn^eaşcăf!;r
XXVIII______________________ , ________________ .
> Mai 1946. Eram oaspetele "domnişoarei Nini Crainic in apartamentul părinţilor ' din blocul corpului didactic, din strada tfasile Conta. Atunci, Nini-mi-a spus că tatăl ei este ascuns undeva în ţara şi trebuie neapărat să-l vadă. M-ă rugai, s-o însoţesc în acest drum.' Am acceptat şi am discutat cunt să-l întreprindem studiind toate amănuntele strici secret, avi.nd'în. vedere riscurile mari pe care le comporta. .	'
. Nici azi nu-mi pot explica totala încredere pe care a avut-o de a-mi încredinţa în mele împrejurări grele adresa locului tinde era retras tatăl ;ei.
Am plecat cu trenul din Bucureşti şi, apoi, în zori, pe jos, pe drumuri 'de ţarină cu fîntînile de pe margini secate,* ocolind satele. Pe dealurije arse de secetă, dintre-cele două Tîrnave, pe înserat, ne-a prins o ploaie torenţială, care ni s-a părut de bun augur. Uzi leoarcă am, ajuns în satul Lepindea pe Tîr-,navă ' Mică. Ne-am oprit la casa preotului Cornel unde> era adăpostit Nichipor Crainic. ..	' a.;,	"	...
Atunci l-am cunoscut.	*	/
Am stat acolo două zile. Dormeam cu el în aceeaşi, cameră şi nopţile s-au transformat în lungi spovedanii. Trăiam o- imensă entoţie sufletească ascultîndu-l pe Niohifqr \ Crainic povestind. îmi vorbea icu înflăcărare despre mişcările literare dintre cele două războaie mondiale, despre „curentul .gîndirist" pe care ta iniţiat, 'despre implicarea lui în diverse‘ moment-e de seamă din istoria ţării.
- A doua zi, cu oarecare emoţie şi, parcă, mîngîindu-le^ mi-a arătat pilele unui bloc-noteş de vreo 200 pagini şi ale altuia pe jumătate scris. Mi-a spus-că~şi scrie amintirile, unde îşi povesteşte, viaţa, aşa cum a post, cu urcuşurile şi coborîşîirile eîl -pârtieip'ar ea lui, fecior de* ţăran din Vlaşca, la viaţa .culturala şi socială-: a ţării, încă: din tinereţe. ■ Conducător al revistei „Gândirea", timp de două decenii) a avut mulţi prieteni şî • admiratori: dar a avut şi duşmani care l-au lovit numai*atunci cînd nu. se putea apăra.	v
Apoi mi-a arătat cîteva caiete cu poezii şi un studiu de . vreo 300 de pagini, pe care l-a intitulat „Spiritualitatea poeziei româneşti".	'	/
Din lipsă de‘ tinlp, n-am putut decît1 să răsfoiesc aceste caiete încărcate de gîndirea şi talentul cărtitrarului *ertiait, într-o caligrafie impecabila, fără ştersături şi adăugiri: Va-
'■ V	'	I,
. XXIX
zîndurmă' erhoţimai în'faţa slovelor s'ăle-mi-ă	după
ce reflectează ăsupra subiectului cîtva timp, Scrisul curge apoi ăe la sine' căci orîndturea ideilor o are conturata perfect în tâiintei	'V'	’. ,.v. \ '
Mi-a povestit, ca o descătuşare, peregrinările lui înce- . pînd din toamna anului 1944, prin diverse sate din Trarisil vania, fiind adăpostit de modeşti preoţi de ţară — foşti studenţi de ai lui ~ sau de rudele acestora.
^ După evenimentele de la 23 august 1944 nu a fost plecat * nici o zi în străinătate, deoarece nu Se considera vinovat faţă de ţară, la a cărei înălţare, prin cultură, participase cu toată' capacitatea lui de muncă şi creaţie. Se retrăsese în Ţransilva-v nia aşteptând ca patimile să se potolească pentru a se putea apăra de acuzaţiile nedrepte;	::
La 23 august 1944 eră în Bucureşti unde din Cauza bom-bardamentelor germane, îri adăpostul blocului unde locuia a contractat o dublă pneumonie cu 40 de grade. I-a venit în ajutor profesorul Ion Petrovici, vechi şi statornic prieten, care i-a dus pentru îngrijiri la mănăstirea Cernica, qnunţîndu-i, în acelaşi timp, familia care era evacuată lâ Sibiu,
D-na dr. Aglaia Crainic a venit la Bucureşti şî, cu o maşi-‘ nă, l-a transportat la.. Sibiu unde l-a internat în clinica prof dr* Iuliu Haţiegamt: A ieşit din spital pe la jumătatea lunii oc-- tombrie. Cu toate că ziarele, publicaseră ştiri şi articole despre arestarea lui, el circulă totuşi liber prin Sibiu. însă, prin noiembrie — decembrie, la sfatul unor prieteni, s-a adăpostit în diverse case, nemaiieşinf Jn oraş.
Atunci şi-a lăsat barbă, nu prea mare, pentni a-şî schimba fizionomia şi, frintr-o Întâmplare norocoasă, l-a întâlnit' pe .primarul comunei Gălăheşti din judeţul Rădăuţi, refugiat şi el, care avea asiipra^sa^ actele primăriei. Acesta i-a făcut lui Kichifor ,Crainic un buletin' de identitate pe numele de Ion Vladimir Spânu, . negustor de cherestea. Sub acest meme a stat ca refugiat bucovinean în iot timpul pribegiei în satele transilvane. .	.:	r [.. '	''.J*
în preajma Crăciunului anului 1944 a Scris un colind care's-a publicat îtp „Telegraful	din Sibiu, sub "hu-
i.mefejde ,yifi6r M	:V	\	'
Sibiul * Revenind nesigur,, jm fost student de-aî lui, Nelu, l-a dus la . mănăstirea : 'Sîmbăta,:■> 'imdefâ stat iffătâ iama..
XXX,
•' în martie 1946	m§l:A^$md:.$nf comu^
Btdy>emr cătmiml	r&4ţm±■;'^fAdţm	"
- bătrină de 70 m% fmma	v;-.^
♦ Avînd fizîcmwniâ '0Mmbc0i; doar. îşi-lisase, %âfbâff jfiggp-' din sat f Mi fi&st ^fudeni^ i-a rigfmşsmt dufidvocA. NîeMfor CraînmilBmd.revista „ElacâiŢa'' în. pd§piiţe: cMrem fi^^bdK s&î &e^miuw sa^ii finWmfmiMr flui ,sdu firofeşor cUeva, fskăimfle 4Mmare*f	; :..'";
. ,. îndoim. ctâdMţ^,m W4&*.. Hf • €%mfm ’ sie:fi0fie^te0e în wmim$:. ^drdfifi fie .C?işwt]J[W;i afirmfie’ de Brad, Id.pmotmî : M0r 'pme':^'fdd<	d%:
:	Ruinei.
■ Perfifs&ius.Ufi^fv^^	antica.M» Cratime ■
dr fi fugit: în Germania, '	'/’.~ v.v \- ^V.;;
:; ■	fieCrfsmi, .. offimţiBe de
' %Bvd0mi; :mţĂe. fsmefiM sd&me stmâhi	■■'
şmă «liiâwş#^	simt immmidhiti' 1M6d&4ă^.'
: Ş&r, :$mm\"Afiuse^Mr^- âev’eridse pexifulmsă figrvtm \ If&ertatm
’	r$miMrimB	îM/sădMrm- <
■	ti- ? :■£#	miului .W0^.Mie^6ţ- Cmmic ep-
.■■ ia reŞ^fi^' în\ ndflmt$:: 'Xrami&dmei Şiyse? 0dfiPsMşţ.e.
şiBdkdOf îk,; mmnwă Xefindded Şe fie TWti ■
!A, ,"'.-- ' ' '’; !\ >•.«•" *■■ \ ;■" ■
tkm$dfM&astM
' ■. ,, ffkpMdoud::^iede	^mIdă,şi,unk^Hd'
, d.	Md&Â&fM^dd '0cidB^kor,. sa*,
w a» m-fwkws' la*BtmMMs&î*:I)îkp(i ‘scund vreme a rkomit
Şt ^e&cs;:' ■,..}'./'<■■■' V. •. ' , ; ■/? '■ *.■■> - t .-. '<•' ;.'•' •*•’ •?• ■’ -'V' , ■'•,■. "' ■. --i -V.:' ' ; ' ’ i,' " ■'
■	0M&£Ş* '
l'sătffriHk'- J^itHr»my i6â» wvfe-im noi&mbne‘i90 mi ţn&rs,JLa ; ofiţerul Slărţ-i Civile, conştie$l fiinâ de marea re0m$&MB~
' ^ « fam de iefis pe fiica Mfî .Nd^lufitr Crqinu, condamnat în ‘lipsă :ia. ‘wpinc’ă: silnică- pe' ,viă$ăf. •..;. \. ; ■ .’•,; .'.; _ ,;: • - ”;... ;;■
T\r> «-C*#	r»*/t -us	v/i, AM a4>ct/j'ttAytf fT.n AÂ( ■	. '	-Iti■
XXXI
1 sakdfămuirilm^^	M fîrwtul ^Mâtm; moţ **
. ,Mn Apuseni..B^-^pritreî'''■zWd.ptâ imgpet pctrcwmrit sare ■
’ eirmlău Udotic, iicfoCnm^U triebmtsă f&smv. cale ţwkrfâfâa ţar
,,';; Iaknd&irecui mpupinemşM: de iM'dşfîri hmamai WÂt'aw .îcMii ;0.zmrt- m MiaUţ&r Omimoapst ămstat^
• MirceriEaţman, fie: cam 'Mic^Jm]:Crumic Ifo ajutat foarte -" ;
' mult la. începutul căriefoi saî^’ a's^m diurni m% avlicsl înjosi-" tpr, cu. de. altfel şi Mii iianşUmre cântau iri.strună putem-co- ... .fodunişte'.şl. cmeîşffofom. un' iMuieglorie.dirija dnmmjcfo\ > riormjinpdme.nii^yykai\:apeafo'
’ ■ cum să se operei ., 5:''	.- i;._	./ > ■' i ’
• Adus la Bmrireştij jNichifor Cxamic ă: fost dk'dpi0t_kj\*
■ Mjnistend" de. Iriţerm ' ţiriiit în crniâfoii' ririti06arcfonâ} ţn v/^iiaŞ? f	Şşel	llup'ă
' J0ititmeâ seritiriţM din T905 a îne&prit rejudecarea* Pmcesuî se normal, eu. audiere de martori şi administrare de după arestarea Im Fătrâşcmu şi a avocatului ;lui;WicMforXîramic s-a întrerupt brusc, fmk ‘ foci. urii. 0Mfofon0c.. Aspfol^ Mrectoml » Gândirii a fost îriMcM' de IA	fer Amd unde a fost
- <"p0eiri0iM^fard mci'v se^ţnţd'- foc&c&Weaşm^ timp de 15 ani . râe tjle% ;v ■”''■/■, '-7..••••? ...	■• •■
.	;. Eliberat -îfo aprHte ‘ 06%Mi^afomcriE, restul pribegiei lui,
. îhpmhim	Sr0j0rii0id0a Iclarii la Cer ghid
';/;$&■:	0fon&ţrif fa preotul Ion - Sâ-
■pmrg^itari,. fot uri fost strident' af. lufoin' mmreamm' 'a fost arestat tn turia- rimija aeekmaşi m.-iP479 NObosit de vbucfomwhcţtw- fopfoape kei' âmi, de[ ffibegi# fi . fo&pkrim cd::riefudma^0. lui se -wd 'fm^\mdi	pătimaş [se
'fyvehâmse papeş 4e fo	vNi^jfmd^riirdc s-a kotmrit sa ..
$g predea mri^rMd0or: EeMrri aforşum isituă^ia /gazdejrisdk} î MMiifor Crşţnic ■ l-a corivmf. pc-parimiăe Samărghiimf ş$-l '
' ; anunţe persomd^la jaridarriiriţ sriMImc V ;.'■:•■"' r-
foam, mn^mripfopieptul	¥cmd:afofoe-
i	‘	.Eră fori- om
' 'Ş‘e	'-3^ ■; ^	Gripe;
s cu: foatc sriforinfoPc prin sare ifocrisâ.W 'm	arii ie ’lfruhfc : ,
. 'Smrf, \>mâds^	ţMftmirit :4me$: 'mcm^ jmsmrii-	,,.
^■y;mf ’adăpŞs^mm-rinpi: -’mn^MMuM:'rifo şentenu- îmif ăm- :fo$i j
xxxn ',ri
• —... . ' • /• , ' '
'■:M: mm multe' ori' cu Nichifor Crainic la parohia lui din acel ml de pe TîrnUva 'Mica: 4m petrecut: momente înălţătoare in mijlocul unei familii deosebite. Copiii, acumoămeM maturi 4i spuneau lui Crainic, x-a pe vremea pribegiei sale, »unchiule4 \
Lă moartea lui Nichifor Crainic, în 1972, a venit şi preo- . tid Ion SămărgJUianl  făcut paf tei din soborul de preoţi care-a oficiat slujba religioasă. Si după aceea a rămas mai departe un preţuit şi apropiat prieten al nostru.	•
Manuscrisele Memoriilor, eseurilor şi studiilor, poeziilor scrise de Nichifor Crainic în pribegie, .au supravieţuit vremurilor vrăjmaşe şi datorităCiainiielor din parohia preotului * Sămărghiţan.	Y	:
în momentul arestării lui Crainic la Cerghid, ignorantul ' plutonier de jandarmi a fost aşa de uluit de prada pe care pusese mîna:,( dl, im fost ministru, dar despre care^nu ştia nimic ), încîi nici nu ş-â gîndit că un şcriiim âr 'puUa şi să scrie:: ■Manuscrisele au rămas în casa preotului de unde, după un . scurt timp: aii preot, părintele Arsenic le-a luat şi ie-a> aşciţyţş în podul Mănăstirii Sîmbăia. Apoi, acelaşi iniriios prjpi, cînd a fost silit sa plece de acolo, le-a dus la o rudă a lui, nffyar • undeva* într-un sat din Transilvania	au rămas iarăşi ^
cîţiva ani pînă la moartea acestuia. După aceea, de acolo, au fost >adăpostite prin alte locuri, ascunse în-poduri sau şofroane, 'îngropate în pămînt. Gîndul nostru se îndreaptă cu f ecunoş-1 ; tinţă la acei oameni: — oameni eu suflete mari care şi-au riscat * libertatea şi familia ca scrierile lui Nichifor Crainic, adevărate documente. de epocă,, ‘care ule-au~fost încredinţate,
\$ă 'nu se distrugă, ‘ să nu se piardă. . r
Diipă eliberarea-ăin închisowe în, 1962, aceste-inestimabile. scrieri au fost restituite IM Nichifor Crainicj Toţi cei care : yegheasem la păstrarea acestor scrieri, trăiam adînca:satisfacţie, marea mulţumire că ele au revenit în mîna xelui care le scrisese. , ;' ,	■"	"Y'\	"7	’ .	./■ '• V;
După- mokffea lui Nichifor Cfainicf în WySfacesie manuscrise au trecut din mii [prin' priyhej-ăn^fiindjpSstrate '-de:fiica lui şi de mine, '-înfruntând din nou riş&kilş .§i: xvfmtnalii#i£0 unor noi pătimiri ca în 1951-1955, cînd' opresiunea, fesţat in forma ei cea mki brutală: asupfMmgŞ&âp Y ;’y $Y
XXXIII
Trecînd prin,atîtea locuri^ împrejurări-şi condiţii gr elet aceste manuscrise au 'suferit parţial unele degradări, dar, au ieşit la lumină după aproape o jumătate de secol, ca adevărate documente de istorie şi cultură'din care să se poată împărtăşi şi generaţiile tinere de azi.	.	. - 4
Nichif or Crainic a căzut ca un stejar frînt de furtună, într-c. .noapte de august la Mogoşoaia, cu o singură mîngîiere pe care mi-a mărturisit-o ca o spovedanie în ajunul sfîfşiluluir ' ,M~am născut înir-o căsuţă modestă ca fiu de truditori ai pământului. Acum sînt în acest palat al lui Brâncoveamt, dut>ă ce am dâmit talentul- şi munca mea ridicării^ acestui neam. Poate este răsplata vieţii mele.
Pe crucea: mea să nu fie scris decît numele.	v
Get care vor vrea să ştie -cine ram fost să mă caute în revista „Gândirea", în cursurile de la Facultatea de Teologie^ între membrii Academiei Române, în scrierile mele.
Acolo sînt eu, sub cruce un pumn de ţărînă Acestea sînt cîteva crîmpeie de amintiri din epoc\ de .pribegie a lui Nichifor Crainic prin„Ţara de peste veac", cîte-va- crîmpeie de amintiri din viaţa şi opera lui, trecute prin asprimea vremurilor pe drumul de pătimire şi suferinţă.
Alexandru Cojan
P.S. Memoriile care se puplicâ reprezintă manuscrisul original scris în perioada^îM3^1946 cînd era pribeag în Transilvania şir nu ştia ce, soartă va avea. După eliberarea din 1962\ la promisiunea autorităţilor vremii că vor autori za publicarea Memoriilor sale> Nichif or Crainic, bătrîn şi bolnav,-le-a rescrisy modificat si autocenzurat, în perioada 1963—1964., A fost o grosolană înşelătorieiintmcît promisiunile autorităţilor nu s-au materializai nici în Ultimii. ani de viaţă ai*poetului şi nici fnăcar după moartea sa, pînă în vara anului de graţie 1990. Această izolare în care a fost ţinut şi după eliberarea din puşcărie i-a măcinat ultimii ani-de viaţă, care au constituit pentru el o nouă închisoare, unde era liber f izic dar înlăn ţuit spiritual.
V-	AX
■S	NICHIFOR CRAINIC
pînă acolo ca sâ le"descurce, Istoria Bulbucatei e tot astfel lămurită într-o monografie, care îi poartă numele^ de dascălul meu Constantin Spâneşteaxiu/una dintre cele dinţii lucrări de acest ifel> făcută în spirit haretist, sau sociologic cum se spune azi, şi tipărită de Casa Şcoalelor pe la 1905. Tot de acolo am aflat că numele de Bufeucata vine de la străvechea moară boierească, aşezată pe Neajlov din sus de sat, căreia | se spunea „Moara cu bulboacă". + ,
Românii din stînga Oltului, aşezaţi aici din vitrega vreme a şerbi ei, , satul bulbucăţenilor şe deosebeşte cu totul de unele din satele vecine care, ca Bpurcştii bunăoară, sînt juxtapuneri de români şi de bulgari, aceştia din urmă numiţi J; în partea locului „sîfbi", vorbind încă limba lor de origine pe lîngă O românească cu accent oarecum .-balcanic. Consă-tenii mei* sînt. mîndri de puritatea sîngelui lor neaoş, privesc de sus pe vecinii din satele corcite şi în snoavele şi vorbele for de duh au mii de împunsături pentru „sîrbii" care, după. nu se ştie cît amar de ani, şe împleticesc încă în graiul românesc. Pe vremea copilăriei mele, neamestecul de sînge cu ei . se păstra cu -gelozie. în toată Bulbucata un singur om era arătat cu degetul că şi-a luat de nevastă o „sîrboaică* din . Bpureşti. Nu era vorba de vreo înverşunare împotriva acelor gospodari stăruitori şi domoli, cam molatici în mişcările trupului nezburdalnici la minte, ci de ţinuta ironică, binevoitor necruţătoare afunei inteligenţe mult mai sprintene şi mai vii faţă de un fel de a gîiidi, ,de. a vorbi -şi de a lucra, altuF decît cel românesc. Creştini ortodocşi şî unii şi-alţii, oamenii ■ - erau conştienţi în chip firesc de.ceea ce îi aseamănă şi de ceea ce îi deosebeşte. Numai că ceea ce deosebeşte pe om .de om
•	iese, vrînd-nevrînd, mai mult la iveală decît ceea ce ti apropie. v în Bulbucata împroprietărirea de la '1864; fusese foarte restrînsă. Numai un colţ din moşia boiereasca, ce mi se părea nemărginită, trecuse în. stăpînirea ţăranilor. Se numea „în ţarină". Cu toate acestea, humele de Cuza-Vodă se rostea în şat cu uîi; abur de sfinţenie, care; adesea se prelingea în-' tr-un suspin nostalgic, înecat îri tăcerile neguro?tse ale dorului de pămînt. Cu mult înainte de-a afla din şcoala cine ma fost eroul unirii, îi cunoşteam numeîe din aceste evocări îngîn-durăte ale oamenilor, de parcă el trebuia să se mai mfbarcă
*	o dată sa desaVîrşeăscă ce începuse îii ciuda „ciocoilor'. k
ZILE ALBE — .ZILE NEGRE !	,	3
Pentru mine, Cuza-Vodă, rostit de toate buzeie satului, era ca o respiraţie a pămînthlui. Ţarina, unde tata ii-avea nici b brazdă de loc, mirosea a el cum miroase padina de deal/a cimbru sălbatic. Bulb.ucătenii erau clăcăşi pe moşia boie- v reasca. Lucraţi în dijmă, după învoiala îndâtinaiă: trei din cinci. Toamna, cînd şe culegeau porumburile, cotol?nii aurii se făceau cinci grămezi ca jărăgaiul din basme; boierul lua trei, clăcaşul două. Lanurile de grîu nu se dădeau în dijmă] erau toate ale boierului, muncite fireşte de ţăran în schimbul păşunilor şi* altor nevoi drămuite ca la spiţerie în catastifele „curţii". Din această pricină, pîinea era un lucru foarte rar în Bulbucata, unde hrana de căpătenie o da mămăliga cea de toate zilele. Numai cei miluiţi de Cuza-Vodă cu o bucată de pămînt puteau să guste pîinea în zilele de sărbătoare. Boierul nostru de altfel nu , era boier. Proprietarul imensei ^ ^mQşii,1 care sorbea sudoarea satului, o lucra în arendă. Me-dic-colonel în războiul de la 1877, el s-a ocupat, ce-i drept, de nevoile satului aşa cum a înţeles el. Părinţii lui clădiseră . biserica. El a ridicat o şcoală falnică, ameţitor de înaltă pentru noi, care intram în ea din colibele acoperite cu paie; de pe creasta ei de ţiglă roşie o’suliţă de fier împungea aerul cu vîrfu-i aurit: paratrăsnetul. Ţot el a ridicat, primăria, o clădire la fel de impunătoare. L-am văzut în vara cînd se zidea, supraveghea singur lucrările. Purta o barbă, căruntă, tunsă scurt; subvO mare pălărie de paie. Ţine a, în dreapta un bici cu pleasnă. Cînd noi, copiii satului, ne apropiam să ne uitam ,cumr „talienii" cioplesc pietrele , de temelie, aduse cine ştie '' din xe mari depărtări în şesul nostru dunărean, el Ţrosnea din bici şi ne alunga, fără Vsă ne lovească, aşa cum sperii vrăbiile din aria unde se treieră meiul. Nu ne-ăm lămurii xiici pîiiă azi ce părere avea el despre copiii cu care n-a stat niciodată de vorbă şi pentru care, totuşi, a clădit cea mai impunătoare şcoală din tot judeţul Vlaşca. Judecîndud după curţile sale legate în piele, cu inscripţii aurite, pe care le-a dăruit şcolii, trebuie să fi fost un aderent al curentului latinist,;Câre era la modă în tinereţea lui. Bunele intenţii faţă de sat şi le-a arătat pe planul cultural, uitînd cu totul pe' cel economic. Pesemne din aceleaşi îndemnuri latiniste, a arendat Inb^â
mmmmş	^
BHet nMiite de	wnii xfc pe^fe ri«rter &m- %'
Mit mm Mnr de	Wlbeicata
£msţ diY&nâ&ş,: cm o	âşa: de Bfesp;â. castel,, ag
Ac>t aş a de	tfr# rămxa& mfemem 'săt
,‘âecft £^mi^k§lii^e;ai-$ei€2cp^	•- < / y '
: SistemOTf; de	ai fcf PăscaJe Jager>i — ;■*§$■ H
ehesxa pe are^daş^ 7-d-am şfeaţftt pe pîelear»r	*
erasfi c@gii; îâ$&, măeăr cal ş£^*ng& aft/‘|ăiişifoiv cfeeît tersiet-imi ^ fectaif, zestrea i Ia & km. dgţ)-arte de sat, r^'se în voia pe moşie. Km pmtea smlerf eibcoiL Faxeă aŞfiar eraa dmpaaşmi &iCii^¥&da, care wd~| tăsw săse scoale dfe 'mm-mtel; şrsă	ceK$r c&t*e w-^m: Nn~f gtitea smfcrî pe
Pascali Jager. Cînd H^&tSkea pe soseam satiatei, wmd # . la ®mk&spre primărie, ^eşaafc i® {amfefefe'casferfr prer^afâ-Jh i^îîta:, cm Mnria mstogpîită tesafat'e ca @> femstîe,, TOSiirfm-i. fâlciîe mrţaşey negre capăema-* ce wme&m* gg*. imj&ă,, ţaţa mm-ş; -sălta, cleMa mi-i spme a^miărziT^. ©a, deşi	iăceaM.
la fel* că semănăm cm tata îm toate ca domă	<& apă.
şi mei gămtet,
pe-
rne a. îmclifeimible â#ar& de opinci. $®ă Smălţasem rm dfe şt mă afiste cm caŞ lâ păscut pe: temea l&ajjfewliA MSnÂm'de eizmefc afete, mţă plimbai prratrr-o tfioagăsă ^ăd- dacă păK femmâe apa prim elt li pătru^ea şi er'cm cit se poate, de mulţumite. Bar pe ciad îmi admiram’ soJSditatea kLcălţămiim-tei, acolo lîmgă mine obroaseă smÎQreăiă ca-ix ceasmimdftfi. ţjn şarpe .de feet ori imaî şubfi^c^	sî mgÎLÎpse pe
;§mr^	a Şngeă din raspmterî eă sa treacă în'el, şî
festmf. f rivefiştea, rară de vaznit, era, cmam răpmfeţifti^ nespm dir inl^fesăntă.. Km gmfeamr să mm stăm loemhd ^ să mm\ mă mii cmms t>roasfea dfepare iacei , încet, toată, fe jistecrife v defenmnţ' al şarp&i.. Era şt fioros şi; kazim în acelaşi tirmp cmîjr e mai feime ca, să ţuxtdfe ©dtol cmrioşii aâ^ afeorfeiţ im'	rcteă de mtmr^tist pe liegmrfite, mitasem
W	eă. ateţCld» teseariEa.^^.' Roibm;, cel mai’ isteţ dîMre
ci* î&S.^ifai .^r|i':&b taH^tte ma;tmmr şi:|^ |t>simd pmfeî^a săa&t diafciiîfafe^	tmm sâattki,.
te gjrfoi eiWmiâiţL K<iri|ăişpg: 'W&ăL dş d®>mă-:trer groig
5
,ZILE MJÎE ‘— ZILE KE33ÎIE
j, i	•Fim. mim, ... ■ ; , m, i..' g.	> m.i : ■.■■■■-
dar aiît a &st *de a§»s>	ieşit <ca <3âaâ pămmi;, era .■
\amto şi' niisa luai'^'Tmbsaâ	2fcdu4;;,faiîîs&iei
â^eg>ta un 4>i>or dmpletit din nuiele, îaasfcf se ’^ctoteşu'iriMe \ oămehildr prinse" pe semlnăt*tril<ţ	7âd%
că gloaba, şe ştiai pe fiecare cap .âe ^.annrfcecţai: de secerat lă . vaxă pe mQ^e/>Gtoaba se^ faregfetra laţnhmărie caiie, cu c ţoale aufcoritările ei^era^ fireşti Ia «dispoziţia arenâăşutai. Pedeap5a.se aplicajpe yoirba' pîndai*ul#i, faţă cercetate.,/ a jpa^bei, îr* Seini.ădbsţa, din'loaî^	^7km.,:sk:mi£-
gistr*au jafîtea gloabe incit nemărginitele îmtiud^i. âe ;^griu: v ale cnMxrinlui iâşeau secerate pe degeaba. Părem d-am văzut : pe bietul tatamaţ furios ca.attmci cirid a veni tsămdş pe roi-fenl dip pburul de 'gloaba, lingă care’ an-a găsit şirugîsd cu AWgui^de căpăstru. Ajunşi • acasă; uri-a smnlş'^ Aii ţăei^are ^ jt^uli fulgii depe. găină şi mi-ă tras n isfîntă r%Mtaie^	s-o ţin minte toată viaţa.
:;; _/*. :V^fâ^^;}:^r2siiaL; ;.n3t^aua dezmeticit în sughiţuri din- ce în ce naai^toM	ca nu port nici o pică necăjitului
stăpîri al cailor. H-avCa eî dreptate? Nu era el tata care-mi făcuse gustul cumpărmdu-îm cizmei Şi eu, în loc şa-i păzesc *, caia;^diolbez; :ochu ca"untiaţc; să" vâfetE	şarpele o
/^teoască; Părea Paşcşle. Jager are îiăbar de asaţ?şnea come-, âii I Lui a® i-atrebuit t ^	tnlnă Ca sări pună
în ăpate un iheciâtl de secerat. Şi eu ştiu că nu eu^ci tot bietul .lata p , să-l secere la varăv Jî! car^'nu Se înclfeâ nici săi âtz bună zi^^oc^ndui; are 5ă^^:frîhgă nri|l©^^	.
alături de biata mâma, .':.teţ-;.arşiţsi gf#^ayă a soarelui^ .ca să taie griul yeneţicUjMy pentru ce ?P^ntto trei gm ^
• înghiţite la tepezeală db^^ ra	să, va ţa de. şâ^Jpe şi
de broască, parba Păscaie jâger v-â scos în calcă me^T Ba Iiiu, zău; eu şa firi în locul tatei, i-ăşmâi tra^p:;sîînţă de>bă-•;tăie':zăhătîbditH'meu de' fecior... Şi, adueîndu-mi .ammte de : loviturile căpătate;, începui să pjîng din nou, de astă dată cu nişte şugliîţurî smulse, din alte adîncurî ale făpturii jnele de:copil ide'om‘sărac*. f •	, ,v :	V
*; Pe bunicul metr după, tata nu l-am văzut nictodata. Wu^ rişe demult/lă^nd patru’'feciori &htre cărO ceî:mm tîâfir£ tata, a rămas în <sasâv yălrintdasfeă^ -jCţâl mâi mâr«, vecin ^câi
6	NICHIFOR CRAINIC
noi, .era mai înstărit: fusese împroprietărit la 1864. Ştia să, ne povestească despre războiţii lui Napoleon în Rusia, la care nu luase par te'f iind copil pe atunci. Al doilea era in gri-, jitorul caselor, boiereşti, aşezate în mi jlocul satului. Avea o liotă de copii.cu nume răsunătoare, boiereşti,, fiindcă fuseseră botezaţi prin delegaţie de stăpînul lor de la Bucureşti. Avea, afară de asta, darul beţiei. Dintr-o ameţeală de rachiu căzuse în şanţ şi pierduse ochiul stîhg în ştremeleagurile bălăriilor.- Nu-l iubeani şi nici tata nu-l iubea. Cînd se afuma bine, venea la gardul nostru, ţipa cît îl ţinea gura şi ne ameninţa că ne dă afară din casa. Vorbele lui, mă îngrozeau, închipuindu-jăii că pot fi adevărate. Tata'însă rîdea, ca mai-, totdeauna în asemenea situaţii, şi-] trimitea să se culce. Al treilea frate se însurase într-un cătun mai depărtat, eră om bun şi liniştit, cu gospodărie cuviincioasă. Ne duceam cu ; plăcere pe la el. Ta*ta, ca mai tînăr ce •era;;tăniaseşe'în casa ^părintească să poarte gri jă de 'maică-sa. De această bunică mi-aduc aminte în chil) încetat. Pantofilor le spunea imitiel şi zicea că are nu ştiu cîţi ai în loc de ani\ Ştia să spună grozăvii de: pe vremea turcilor, care, cuiatagaiie la brîu, cutreierau ţinuturile din şesul’Dunării, batjocoreau femeile şi ră-\peau fetele ca să le ducă la Tarigrad w$i să le.facă cadîne. Mă; văd cu ea de mină pe uliţa care ducea la biserică , în Vinerea Sfintelor Patimi, eu cu chită de ghiocei culeşi din luncă, ea foarte înaltă faţăsde mine. Mergeam să ne dăm pe sub Domnul Hri.stos, adică pe sub Sfîntul Aer, întins pe masă în mijlocul bisericii şi acoperit de-o îmbălsămată primăvară de flori. Chipul ei se stinge apoi lungit într-un coşciug cu lume tăcută împrejur, lucruri de care nu-mi dădeam bine seama ce însemnau.'	,f
Umblat prin lume încă de tînăr, tata îşi alesese soţia din satul Găşteşti, de unde o răpise fără voia, părinţilor, după un obicei al locului. El avea 27 de ani, ea -abia 16. Avea părţii bălai; din care pricină ai casei o dezmierdau cu numele de Zîna. Familia ei, mai înstaxi tă, avea pămînturi bune şi turme . de oi. De bunicul meu după mama mi-aduc aminte, ca de o icoană5 cu aer solemn şi bun, după care nţi-am închipuit mai tîrzîu pe patriarhii din Biblie. O singură dată am afost dus să-l văd. Eră în mijlocul unei cîmpiî ce tremura vaporosi*
- . /	„ , / .	. 7;
să în soarele de vară/la margrilea ufiţii codru de stejari. Tîrla ciobănească se, ridica în inima acestei» cîmpii şî împrejurul şi păşteau turme albe de oi.Bunicul şedea in gura tîrlei pe un Scăunel. Avea barbă mare şi albă ca floarea crinului şi un chip.de rumenă şi largă bunătate. M-a luat pe genunchii lui, m-a sărutat pe creştet şi mi-a dat nişte bani strălucitori ca aurul. Pe urmă n-am mai ştiut ce s-a făcut cu el şi cu turmele mi. Dar pe chipuri lui patriarhal, săpat în zăpada copilăriei * mi-atn clădit măi tîrziu feimecătoarele nostalgii biblice, cînd aveam să visez în neştire pe paginile Vechiului Testament. Bunica locuia în sat. Pe eă 9 vedeam mai des, abătîn-du-rie din drumul ţarinii, unde ne duceam să lucrăm pămîn-tuh de zestre al mamei- Faţă de a noastră, din Bulbueata> era o casă îmbelşugată/cu oleaburi multe şi o mare grădină de fructe fel .de fel, ceea ce» lipsea din petecul de grădină din jurul .căminului nostru. Pe peretele dinspre răsărit, bunica avea icoane mai multe şi mai frumoase clecît noi, dar-tot aşa încadrate în, şteble de busuioc. Una dintre ele mă atrăgea cu deosebire. ;Era un Sfîntu' Ilie în faeton de aur, tras de căi strălucitori ca spuma mării, prin văzduhul care arăta ca 6 ? vijeiîe de flăcări roşii. Sfîntul purtă p barbă colilie, nespus de lungă, aidoma ca a bunicului./ numai că, în galopul serian ^al telegarilor, snopul ei de raze se revărsa Dunăre peste umerii mantiei albastre. De cîţe ori intram în camera aceea, unde fusese răsfăţată mama mea, ochii mi se aninau de această ' icoană, unde vedeam parcă portretul bunicului, care şi el se suişe la ceruri, poate în acelaşi chip minunat ca Sfîntul Ilie. Eram prea mic ca să prind în amintire cuvintele ieşite din gura.domo ala a bătrînilor acestoraă Sau poate că ei nu mi-au : spus nici un cuvînt de seamă şi: se bucUrau numai,îri bunătatea lor că mă văd cum creşteam. Tîrziu, cînd, acum,'învăţata la oraş, am mai văzut-o arareori pe bunica, aproape orbiiiade vechime. Cu mîini uscate^şi nesigure îmi pipăia cravata, pe care o purtam, în vacanţă; şi se bucura fără să scoată o vorbă. în ^cravata moale şi netedă, ea pipăia un semn neîndoios că apa să ajung doinn mare la orâş.
Cînd am început să-mi dau seama de mine însumi, am înţeles că tata mi-a fost întîiul dascăl pe gustul sufletului meu. Cu el am intrat în împărăţia frumuseţii Eram întîiul lui născut; între mine şi ceilalţi copii, trei fete şi .un băiat^
8
MK5B3FQR XXUtjjBSSC ' V	. -
avea să fie o bună postată derinrp. în tovărăşia Ini m-aLript arşiţa, m-au băţut ploile, m-au ^ntofoşabibubâturiie 'ţrfcââe*; telor şi mi-au cMrfăţul dinţii ‘sub brumefe toamnei. Cu <& am intrat mţaibele	băbdnefti^
şi 'tot; cm el Şn ;4ezSegaxe?a; ‘acelor ‘ Ctitori ciudate pare1 sînf slovele';tipărite-pe	y‘-\' ^	. ■ y - vă y..-;■ .;
La arat ăi duceam caii âe-x^ăp^tru ea s-b ţî^ brkz;âa abnrîn dipiDÎrl?îlfi se re$bke^pe£^
• tie	parca şa ciugulească |bn inii^	şî cădeau
înapck ciripind»; ca nişte pietre, pe bare le; aruntimxş^ ' se prăvălească iarăşi la picioarele 'tale.; Coâobktiirile băteau bdiovanii, eu; coada; lor lunga, ^erăbffi^	piiia sa
treacă gfapaJ^ş,ărk,.netezească. Jar ■ ciorile din pipia şontîcă-iau ca şchippîTri	pe cârc plugul |e Ie da de gol*
Tata cînta. sau. fluîeracu braţele pe;coarne, iar|taori^asnnie Şinite cu naam^ receceapă/ :se,uîta^ung ^ pierdut pfe te "arătura şi ofta ca panrintul^nostru e ib&rie ■' mul pîna.1^	.trecea prin treii|£ăduti;/
■ stejari seculari in valea Neâjlavului^ de tufe pesirr§ite‘ pe dealul Găurenilor şi- cea din Uimal numai -de lei, deasupra ' satului bunieăij‘Ma: ^empiaan;rîŢ şuşleţ lînga tata, care bat-na căii; P blTmiypoves|ea isţbrii liproaşe de^ale pădurii La., cîte:d gura, de^co^d întindea codînştea biciului:■ VVfeaă. tu. Ionică; aia, sufcgîrneaţl^ venea ferhbiabrumoasă^a&cea, de mincare; b^idu^^	. dude sb vede.'vîrful/\Ş&uşiîţi:-
• eri la^rad&ihă suteraua Ţui. Tntrarea sub pămînt era sc^ bită cu meşteşug prin scoarţa'istejarului de n-o putea ^biţi'. <: iîici: o poteră din lume/" Eu ascultam şi 'nai-, se Tăcea părul ipăciucă. Mă ^îndeaiu^ ^Bpaţnne^ ce-ar îr,'riiseară cînd nfebm Intdarce pe-aici in amurg, ,să,ne pomenim in iată cuhaiducui înarmat pînă în diiiti fţTe ne-nxn face? *: Nu ştiu de ce' m^apuca o frică^ nespusă... Dar ta^eamj rn^iiţipd nodpriasec|.,Dacă ■ mi^aş fi spus	Tăcuşi
mLe ciudă; fiindică şti am pede aîf^^ decît pe cei bogaţi,; pe^bcăeri şt pe ciocoi, iar noba n^ fi> avut ce să jcie'ia decît măinab^d& tibisiat Şiycutoate aebş-; tea, cînd ne întoţceaua	casa,- dintte copacii nepi:
şi tăcuţi se făcea bă, se desprind înfricoşate namile- fte umbră^ gata să sedeze de-a eurme^.şul drmnului şi să strige gia|| de butie dogilupH- Şttil !Âfpiiei niăîăceam mbale şifieriixixţ^
' • V	■ /	V‘ ■*.	w-■
- r; -ZCLE	-IjDBSBE?.' ..	/ - ■»
ea ceaţă...,-La	^ fll înclrideam ocMi ş
wă> prefiăCeami ea. doraate £ a& capaă/fe	tatei. Cîind eram
şi^r eă a« ieşi£ 4m	Ş. descl^am şi încetam sa
-imhe&t. era^ Is^Ietbe. : SumaistaiSfe'p^^	morii
erau n	dccft fantomele ha^^iler.,
im-vmmmş-s,zîit&în ‘ foşnetul •• ;v aspru alsfieefer Bscaie^ p-a&reş, de tei/ pe îl&gă care treceam/ e^a o Iscfefere âMau€2eiascâ.^T^afear	^
ţîda€iD.ăr nuteal ffcare &ui&, *Fi lăsa fo$dife e» M	Soa-;
teîe căzuse dincolo de ea/ fewăpămd^	diiii :
ăe răcoare răbufnea di$ cofedeefe	şi o reveneală
se ridica din balta eu păp&rişuri^ vedmăl Şi peste toi; şi peste' teate se Msa, groasă si dufe* ea mierea, mireasma fiorilor de , tei. Ve^acrteo undâ de baltă şi aKa de cîniepă saîtt efe cim-fem* dăr* rind pe;r4»drMesp fiâi befla Măpirifeare a teiriufe Pădurea respira o vraja uriaşă; copleşitoare/ care moleşea p&0giiEri^ şi ;eer«îă micte te sş; îmMgureaseă stelele. Âtdnei^puteâti^a iasă/dncîţr-.naîd -ar fi voit, ca nu-ari mai • păsa (|e: imaie. Mireasma teiului are a gatere pătrunzătoare şi o îndestulare miracufbasS "că, re^feî^pi îţi trece şî foamea şl friCa şi mînia. Pacifică sufletul pînă fă admcurife lui, * dacă nu, citi ar îl ăcfoaîme. Kii. cunoşteam în. vtemea aceea . poezia lui Eminesctt, dar gîastd^ e^M ckre rti&îa Ia pas prin această negrăită încîntare^ .aeriană îngîha Kngă 'mine ca deşteptat. dintr-o ' dulce ; amorteaJE: — Frumoasă e lumga '-' fui Dumnezeu, mii Idiiicăî	. , Ă
Şa totuşbei ştia mai bine că oricine; cît este de greu şa trăieşti îir aceasta frtetdasa taie.	’*1 “ :	-
Uneori H. riip-nv sa' sta; i&ck ;.eL c%d ducea* noaptea, Caii la păscut/ Impie^ caii şi* ăprindeam' focul la marginea „• . pădurib Neapovul curgeri aiaturii, nevăzut între malurile lui : jLuş£,ă,	caii ’şş aureau ro&ţâind farba ritmic
Şi sărind.în piedici cind şbflad* ş£ j^rivigietoxile fluierînd în ■ ( c€»toM^^îfeipteă .ereltea. -SĂaSţaf. "--fcâiîEfcşi.Vpe spatC cii şub cap> prweam^^'îd	limpezi stelele şi fe
spuueă^pe awe^m-^ ie-abotez^ p(^arul^ €îte wa se des-■ j’Wşă de la leacul ei şi abia de-a^dura pC poyîrnişul' cerului; V pe^ undevay* ă- iuri inurjb iii\mxL fca, fiecare îşi In sjî^eni^â^aşfca	reci-# .. •
cate: ya ti steammea^ şî cî^ timp va voi .Dupnezeu ;;
10	.....Ii-JNICHIFOR CRAINIC
s-o ţină sus în slavă? Cînd privighetorile tăceau, aţijteam lingă focul care mă dogorea numai dintr-o parte^ Dar, deo-odată, un ţipăt gros şi înfiorător izbucnea din inima pădurii şi spinteca somnul nopţii cu spaime care te încremeneau pe loc: uhu-hu! uhu-huu. Răsunetul lui răscolea^ văzduhul; înstelat fi groaza se prelungea în sfărîmăturile ecourilor pînă dincolo de pădure. Nu mai auzisem un asemenea ţipăt ca o prevestire de nenorocire sau ca o cobe diavolească în preajma unei catastrofe gata să înghită cerul şi pamîntul. $ă fie Muma Pădurii? Să fie dracul înjunghiat de Sfîntui Sisoe, cum 1-am văzut eu în poză pe-o' cărţulie soioasă? Tata sforăia alături cu faţa în sus, mai straşnic decît caii cînd simt apropierea lupului: Nici gînct să se mişte de groaza mea. Abia îl trezisem gîfîind: „Scoală-te, tu n-auzi nimic?" — cînd.ţipătul demonic izbucni din nou şi mai grozav: uhu-hu! uhu-huu !	'	.... ( ' ;	ă	. •
■— E huhurezul, măi băiete. Aşa . cîntă el. Culcă-te şi dormi!	f	/	,rf
Ei, drăcia jir acului, nu ştiam că păsările pot şa cînte băgînd lumea în spCrieţi!	. ’ /	'
Începuse să cadă rouă şi noaptea se făcea alburie. Mi-era frig şi mă întorceam cînd pe-o parte cînd pe cealaltă să mă încălzesc la focul potolit. Gîhd ne-am ridicat, să plecăm, aburi lăptoşi se desfăceau din N^eajlov şi se încolăceau după cotiturile apei, de-ă lungul luncii, ca un al doilea rîu răsfrînt în văzduhul dimineţii.
Mugurul copilăriei mele se desfăcea astfel într-o atmosferă de baladă. Dacă Transilvania e ţara colindelor, Muntenia, e ţara baladelor. Aşezată în calea turcilor, care veacuri de-a rîndul au căîcat-o în copitele cailor şi i-au supt vlaga, era firesc ca setea ei de răzbunare să se agate cu neţărmurită adiăiraţie de figurile cutezătoare ale acelor aventurieri pădureţi, care, din poala uriaşilor codri de stejar ai şesului dunărean, i/beau la mir pe păgînul. jecmănitor. -Balada haiducească, aşa cum s-a zămislit pe aceste meleaguri, are, bineînţeles, şf un tîlc social, care 'mulţumeşte pe cel sărac împotriva celor bogaţi, iar marea ei semnificaţie nu stă aici, ci în aspiraţia către independenţa naţională, că trebuia smulsă iataganului musulman. Din cincLeroi de balâdă muntenească cel puţin patru Stau faţă în faţă cu turcul năvălit d&pest|
11
ZILE A&BE. — ZILE NEGRE
Dunăre; Admiraţia pentru ei e atît; de înflăcărată încît imaginaţia poetică îi creşte pînă la măsura suprafirească a giganţilor ca în cîntecul Novăceşlilor, uriaşi care îşi iac apariţia în inima Tarigradului şi cutremură de groază pe sultanul însuşi. Dacă el a băgat veacuri întregi spaima în români, ţnăcar în baladă să-l vedem dîrdîind de frica puterii Vala-iie. Din mijlocul acestor rapsodii ale înverşunării româneşti împotriva spurcatei păgînătăţi, se înalţă imateriale- turlele Mănăstirii Argeşului, ca bolţile neasemănatei Sfînia Sofia intre minaretele Ţarigi*âdului. E ,fără îndoială p idee unificatoare în aceasta mulţime de balade muntene. MănăstK rea Argeşului o luminează cu sublimul ei sacrificiu pentru credinţă. Căci asemenea Meşterului Mânole, toţi ceilalţi eroi, haiducii; ard şi .se mistuie în răpunerea păgînismului. Sufletul^ muntean, caracterizat un istorie priii epica politică, e simbolizat cu deosebire în baladele pe care le-a plăsmuit. Cînd stau astăzi şi mă gmdesc, nu pot să-mi lămuresc cum un ţăraii fără învăţat ura,' care nu era de meserie cîntareţ, a putut să-şi umple mexnoria eu atîte.a mii defr versuri, ce preamăresc pe eroii codrului. Tata' erâ; 6 colecţie vie de balade muntene. Rîndul lor venea iarna, cînd plugarul se trage, ca Ursul, în bîrlogul lui. Aşezat pe marginea laviţei, acoperită numai cu o rogojină sau cu o pătură-ţesută din zdtenţ^, lingă soba caldă; el mi le spunea noaptea/cînd viforul şuiera prin saicîmii din jurul casei. Pe vremuri, aceste balade se psalmodiau, fiecare cu melodia ei. Un văr al meu mi-a.cî-n-tat odată unva stranie,pc care o ţin minte şi azi. Tata însă lş spunea. Nu mai străbateam acum prin pădurile, cate trosneau departe^ încruntate de ger, "fiindcă alţi codri,, cu verdele •fără moarte al poeziei, fremătau între pereţii burduşiţi ai căsuţei noastre* Ţăranul spunea cu, privirea cufundată în alte tărîmuri şi nici măcar nu bănuia, cum nici micuţul ascultător cu spatele lipit de sobă nu bănuia,, că în nopţile acelea fără uitafe el făcea întîia educaţie literară a feciorului. Era pur şi. simplu mulţumit că are cui spune cîiitece bătrâneşti.. ’ , "	* - .	'	-
Nu învăţase carte la şcoală. In copilăria lui asemenea lucruri erauŢarităţi demaVe lux. Şcoli nu existau pe-atunci în sate . Tocmai la Clejani, în sus pe Neajlov; era una Întemeiata de un nobil sîrb, Misa AnastaSievici, din familia domni-
12	iNICUIPCH C RâMâC	; ■
t-care a Belgradului, refugiat in -J^emaBiâ . d'îtpă tragedia acelei familii. Dar |^lîBOpţ*.ac^â^gpe^^^Ci^EaHşni /de vă-p duye sărmane, ci «mimai .odrasle .-de. oâmseM diiivşlăiiw care voiau să ajungă ispravnici de plasă ori măoar'ndţari ia pri-: . mlrie. Tata, ®u ştia darn ice îndemn al isufeefcuini, Învăţase singur-să Pitească şi chiar să scrie. Cînd ffl Insteelsam .cum .a"
, putut -ei să se descurce prin eaâgmele literelor Spţă /dascăl,: tei răspundea ţMnd: ^Uite-aşă, pe: cîmpi după -pi !'' Trebuie • să fi avut vreo icăuci ani> cînd;/lot în nopţile lungi de iarnă, , .a; venit 'de ia Bncrareşticu un abecedarşimi l-a pus .în miriă. ’ •El, care nu trecuse nici o zi prin şcoală,.in-a învăţat să citesc . şi să scriu..S-ar pârea: din povestirea, mea că era un ©m care-. îşi făcuse un ®ame program pfeMtu-educarea fiului său. E tot ce poate fi mai departe de felul, lui, care ntt era oui cu vreun sistem plănuit mai-dinainte, 'Cred ca pe vremea aceea nici prin gând nuri trecea.că din /plodul fiii,avea să iasă' un cărturar, fel făcea aşa cum f ăceafiindcă- aşa era el şi nu .altfel. Apa nu stă la chibzuială dacă e bine sa iasă,din j^cirşte nu. Gariea lui dragăvpe care li placeasăslovenească, .precum zicea, era un Nobî Testament, el îi spunea ■ Evanghelia; Era t>m religioş, -istr nu superstiţios' crte eră •mama care, calorice ţărancă, ţineâ strict sărbătorile pă^epi. Nu discuta niciodată probleme‘religioase, cum s-ar zice în ,girai cărturăresc, jfiiadcă sufletul lui, simţindu-se In mîua lni Dumnezeu, nici nu bănuia că există pe lume aşemenea probleme,; care dau Vbătaie de cap. Ţăranii din Bulbucata, cînd pomeneau de iî-. losoţî, le ziceau #*0scbşl, ceea cp dnrironie- ar teemna-^ă/m'’ scoşi ânt fire. Se închina regulat la icoane, la masă, la începutul .lucrului şi cînd pleca la druin. Mu. ştia nici o' rugăciune.. de-ale bisericii, nici Tatăl nostru. Poate greşesc, dar preoţii' noştri rru se îhgrijesc să înveţe rugăciuni pevcredihcâoşi; -în - satele din Ardeal e bunul obicei că, după SIteta-Liturghie, preotul împreună cu tot poporul spun rugăciunea •doroncas-că. In Vechiul Regat, majoritatea' covîrşltoare nici astăzi ... ’n-o ştie. Cred că. ţaţa îşi alcătuia singur rugăciunile fiindcă :. vorbea icoanelor. Din murmurul lui pios n-am prins decît cuvintele iDoatime ÎHristoaşe"! şi „Maica Doinmilui". ‘Cre-dmţalui netdâtinatăpiiritep^^feă totuşi ,să înjure' şi Recele * sfinte',- deşi- îşi da seama îndată că a săvârşit păcatul. Muri ^ , plăcea cÎTciuma. O slngură'data l-arii văzut beat»- venind d#£a£:
ZILE JeJLBfi — ZILE ţflESRE
1& ,
lung în tetei iernii.:, băuse tui» fiartă să ;se* încălr* ^©aşG'ăr. Ftena cu moderaţie, eînxi cădea fă gfaduri. Cititor bA^agoştib de E^ă^teUe', la biserică ăă se duşea. deeit o ' dată pe an., Ia Paşti,. Zicea sărbătorile celelalte şînt pen~ • ton	Crfe teate acestea, avea % evlavie meipărgAilă peB^
tru popa Barbu^. jraeotuî satului Parcă îl vad şi aii pc pepa -ŞatM. Mare şi. pses; cu umerii obrajilor dcm&^â;taţari larga, %căAată de fuiorul alb, .părea cel măi bătrî^tom dA sat. Cmd trecea .pe uliţă, în coştum negruînteţit de, anteriu- piuă;A păiiiîrxi avînd/untd care ajungea numai piuă "măi sus de genrmdiiy cîăr, îl, prinde a de mnteei veşnic eu ter i&gul.fir raîina şimolitfebîkiii%3k.su&^mş3s% părea un veac mer-: gtud pe pieio_are încă zdravene. Se şoptea că nu ştie carte*.'; şi' că toate slujbele le spune pe dikiaforă,, pe greşind nici o virgula,. cum se euvAe î®v tecrurJte" sltete.. Amănuntul acesta^
' care poate eră o clevetire1 negîndLtă^ înT loc ^l;şca$$* îi creştea to pcMi satului ca o imnune:, Et nu cunoştea, decît casa* . biserica şj slj^heie dto sat şi din cfinp. limba rea. n-avea Cter să selef^ de n^ lui, cunr f ăcea cu alţi pşeoţi din t%>re|udrA«-lţ şocofeau, omcu teiul curat şi. nur| j^ţeâ nici : > te duşman, Popa:Bărbu^rx^fa.nevoie să terbeăscă - numai ce-L vedeai şi te încerca fibrul că trece omA. bisericii* care nu seamănă cu nimerii din saţ, niei cbiar cu frate^său, bărbat, ţde treabă ^i cinţăcet; în sirşm> dreaptă. 0 vorbă frumoasă, cate a rămas, de la tata, poate cea. mai frumoasă vorbă a lpi> îl priveşte, pe poş^ I^	i
-- „îngerul saţAui^ , ;
Pentru einu^pţeotiî îndeAşte^şi- nici Vreunui din vecteăr taţi nu s-ar fi putut învrednici, de acest nume. Singur popa :; Barbu era. îngerdl satului fiindcă despre viata lui nu se putea spune nimic rău. Curăţenia inimii cînd există,. îşi stetdgi, numele, m chip spontan	bazele* pa	:ei %‘-
ar	'	>.	; „ ;W :	' . , ' Y ••.
Pb]^ Bărbtr r^ făcut pe minf creştin., M-am născut în preajma fcrăcmnufuî, în anul de j^te cînd a picat din cer Eu* beăţŞrUl einfeteîui românesc, .fer ziua ide 7 ianuarie, popa ( feărbu mTa renăscut în crîştelridţa mmtuîrii şfi mi-a pus: nur m@k sputuiai rifei, al lui- Ioan î naiit^^er^	item®
ptedesttoăfe p^d^tedănMi ^i	pror
te^ttetări» .de■naştete",^la păglo^f în temea
14	NICHIFOR CRAINI€
noastră ortodoxă e în mare cinste onomastica, ziua botezului, adică a renaşterii lui Iisus Hristos; Noi nU Sărbătorim pe om ca om pur şi simplu, ci pe om ea fiu duhovnicesc adoptat de biserică. Şi dacă onomastica -a căpătat cu vremea un aer de petrecere laică, nu e mai puţin adevărat că, îir această zi a .lui, omul se duce la biserică şi felicitările pe care le primeşte; aricit de convenţionale uneori, au caracterul de rugăciuni pentru el. în ortodoxie, numele are o înaltă semnificaţie metafizică: e simbolul unui om ceresc, ăl unui sfînt, al unui creştin desăvîrşit, care devine patronul şi modelul vieţii noastre sau cel puţin ar trebui să devină. Noi sîntem aici pe pămînt fii ai bisericii luptătoare pentru păcatele noastre, dar sîntem legaţi simbolic, prin numele pe care îl purtăm, de fiii bisericii triumfătoare din ceruri, care devin modelele ideale după care urmează să ne şlefuim viaţa. Dacă fiecare ne-am adînci semnificaţia metafizică a numelui, ne-am cunoaşte mai uşor calea desăvîrşirii individuale. Eu, e adevărat, nu m-am hrănit cu lăcuste şi miere sălbatică, dar am gustat destulă ceapă cu ihămăligâ; n-am umblat în piele de cămilă, dar am tîrît destule zdrenţe după mine; şi dacă încă hu mi s-a tăiat capul ca patronului meu ceresc, am cunoscut temniţa ca şi el pentru idei pe care'nu le-am socotit ale mele, ci ale maicii mele, biserica. De la popa Barbu mai păstrfez amintirea întîiei mele spovedanii. A fost intr-o zi cu soare din Săptămîîia^Patimilor. Mama m-a dus într-o grădină unde, sub un. nuc mare cu frunză crudă, gălbioară, şi miţe date în floare, părintele şedea pe o pernă cu pătrăţele negre şi roşii, în iarba verde, mătăsoasă. înjurasem, drăcuisem şi furasem ' fructe de la vecini în capcane de trestie lungă, despicată la capătul de sus, ca toţi camarazii mei de zburdă şi de muci. Acestea mi se păreau pînă atunci, lucruri foarte fireşti, fiindcă le făcea toată lumea; iar cînd m-am apropiat de popa Bărbii, al cărui chip strălucea-în lumina vărgată de umbre, ce cădeu prin ramurile nucului, ele mi-au revenit toate în minte ca nişte munţi de păcate, care mă striveau, Am îngenuncheat şi, simţind epiţrăhilulpe creştetul capului, am crezut că mă prăvălesc de-a dreptul în fundul iadului. Dar nu m-am prăvălit, căci popa Barbu era bun. A zis că mă iartă eu coifdiţia sa nu măi îac. Mă simţeam că un fulg cînd m-am^ ridicatei
ZILE ALBE — ZILE ţ^EGRE	.15
i-am sărutat mina* Bunătatea lui se revărsase in;mine ca lumina dulce a primăverii aceleia de înţîie spovedanie.
Şcoala, cu toată clădirea ei măreaţă, n-a fost de la început o atracţie. Ştiam să citesc şi să scriu de-acasă. Ce m-ar > fi putut învăţa mai mult băiatul acela de pe catedră, pripăşit la noi ca suplinitor, într-o haină de catifea cafenie, şi care, în stîngăcia lui, nu spunea nimic nou? După cî te va zile dezamăgite, am luat-o razna cu vitele la păscut. Cţmpul ştia să grăiască mai înţelept decît domnu'învăţător. Vacile se plimbau în voie pe miriştile nesfîrşite, cotoarele paielor de griu păreau dinţii nenumăraţi ai unui dărac, printre care troscotul şi spuma calului întindeau smocuri de lină verde ca pentru a fi dărăciiă, iar boi, copiii, jucam clincea sau poarca, un fel de tenis sau rugbv ţărăneşti, -în care mingea e minuită cu ciomagul. Toamna aprindeam focuri mari, perpeleam cotolani de porumb cu boaba călîie sau coceam în spuză ddvîeci româneşti,- tăiaţi în două. jumătăţi. în găvlea-ja fierbinte de-ţi ardea mîna mulgeam vacile. Laptele amestecat cu miezul cald ăl dovleacului Ne un prînz aşa de gustos că snobii ospeţelor l-ai* rîvni de l-ar cunoaşte. Nu cred însă că i-ar ispiti celălalt fel de mîncare al paznicilor de vite din k vremea cînd cîntă cucul. Atunci, cu traista la umăr, ne suiam în vişinii copţi şi călări pe crengi mîricam vişine cu mămăligă. Dacă ploua ca de* obicei în iunie;: mămăligă şi vişinele erau leoarcă de a.pă ca şi trupurile noastre înfrigurate/' O plăcere înţepată de spaimă era sa alungăm şerpii surprinşi că se pripesc la soareLe tomnatic, întinşi ca nişte reteveie* vinete prin porumbarii desfrunziţi al răzoarelor, ce ne îmbiau cu fructul lor mic, rotund şi albastru ca mura răscoaptă. In timpul iernii, concurentul fără pereche al şcoălei se .ivea lâ marginea satului cînd Neajlovul. îngheţa tun. Pe p<>: dişul rece. dîrciuşurile lunecoase luceau ca nişte fişii de oţel. Acolo ne făceam veacul de dimineaţa pînă seara, găurindu-ne opincile pe gheaţă spre marele necaz al părinţilor şi ha*' bar neayînd că şîntem o generaţie sportivă, împătimătă de patinaj. Mi*aduc aminte cu plăcere de o bărbăţie săvîrşită --r de mine spre sfîrşitul sezonului, cînd începea dezgheţul. Po- ’ dişul Neajlovului crăpa în şloiur;i mari, care se urneau înceţ x-
16	________NICHIFOR CRAMIC .
'pe apă Ia vale. Atunci ne schimbam. în luntraşi' Gu prăjini, lungi în mîinile amorţi te de Irig; împinse pînă la fondul; apei/ călăuzeam cîte un sloi cum ai conduce o luntre. Era Un ade-, vărat triumf să pluteşti ăşa; în josul rîului;'prifore:celelaîte petice de gheaţă ee se, izbeau cu putere unele într-alteld ca berbecii, fofol era însă p-iame jfooş. Jnfo© zi vâjâit meu; for-; gu, tovarăş nedespărţit în multe pafonifonu ştiu cum-face' ca alunecă de pe. sloiul nostru, şi cade. în crăpătura largă unde apa. se hrdnzOlea..furioasă. Capul îi ajunsese Ungă sloiul (fiu fată şi gumai a clipă a; lipsit, ca sări ig cumfojjlî-şjt-.s.ăi-j împingă Iţe sub gheaţă pentru totdeauna. Atunci, fără: pic de- gind,. m-am arunc,at pe brînci, jumătate pe sloiul nostru, şi. jumătate în apă. ca să pot ajung® pînă la eh Erăiri. apucat de picioare şi l-am' tras cu toată . puterea. A fost o. truda greapina şă-1 ridic înapoi'pe sloiul de unde lunecase.;. Dar, davă Domnului. fera salvat. Copiii, de pe celelalte- ptutepriveau înmărmuriţi fiindcă nu pute.ău să ne dea nici un ajuţor şi îşi, dfo.
' <3eau seama c.e-ar fi însemnat să dispari sub gheaţă şi să nu - mai poţi respira- niciodată» Abia dtipă ee faptul s-a petrecut; am priceput prin ce primejdie gr®ăznică trecusem amândoi. Uzi: la piele şi cfânţânigd diu dmţi, mn rupt-o la fuga spre
casa. .	• .	'	'	'
Sini însă şi lucruri neplăcute de care trebuie, să-ţi; aduci ipunte. Aşa. era acea zăcere lungă ce te- apuca vara in toiul arşiţeiăasUdînct şi tremurînd Ia nesfârşit, scuturat de fiori foci fo ciuda soarelui; arzător, fou te. dure a nicăieri* dai 6 lîn-fozeală dp plumb îţi îngreUia trupul şi-l istovea pînă rămîneâ şumai piele .umedă şi .os. Inâceleeeasuri grele, mă lungeam *în ţărina fierbinte şi în ameţealanieă cimpulcu arboriăori-. suntuf şi cerul se învîtfeau nău?e în’ jurul m«*u,. foste cle-mi fe gură im. fost amar şi o pornire spreleşin. Era-boalafri-^urfor. Mania, zicea că; vine din castraveţi verzi, din pepeni
C.ă vine din»
aţatii care. roiau te păpţţrifosile şi trestişurile bălţilor şi fovoaielor Ou apă"clocită >i- putreziciuni de la. începutul luncii • Şi nimeni, nu şef pricepea sădi: dea un. praf.de chinin-fo care ucide frigurile. Leacul a venit tîrziu». cînd am ajuns în seminar, la Bucure şti., Chinul cel. măi nesuferit creşîea cînd rămuteam CU geţii duşi in mirajul ărniezeii. care pe 1 a hoi .se. numeşte Strigile, iar îa alte părţi Aţa morilor.. Aerul' diooo tea şi forfotea în zare- cît ţine spaţiul1 dintre cîmpie şi c<^r.
17
/ ,ZILE - ftflBE — ;iBL£ SfffgRE.
Cmâ ,.era>I sănătos, priveliştea acestor aerisite. beteh sclipi-; toare de a ace, ‘ckte.se .încjttSGâu şi se; descurcări î&ra^firşî^ şi Vvă^&/cad$n sktîîK/1 tal iaeştiutei seni&bilitătj a patelii ;^a Mermecatoare. ^Bar/cted in cMdwa fet^srik)ţ/itî holbăiochii în '■$&, s§ parcata m ipiaşa «îcriAGUşr de “^e^tba^e ‘îticjmile / :s& răstoarnă de-a-nâpaseîea;; turmele, mergeau cu c(^itele /pş^ cer şipppacii aârnau cu rădăcinile în văzduh si Vîrîul în jos..
* TTeniurul^dihlă^lrid 4&u • era una cu teQî|imu3/^.^/^aţ‘i^ • ameţeala devenea halucinaţie şi halucinaţia.^
■ Crizele încetau? abiacînd sp&re^dain deşeara^şi răcoarea din-' spre-pădurv^	.■/ •' '.'V'/ ',. /:i ;>;\. .;/
/ t-C^^a;.iktSL',la' şcOăla primară .s-ă facheiat cu următorul îdzultat; /repetent din lipsa deş^i^veiila^ Acaşă niîneni nu na-a mustrat.// /. /c\ -/ ,j/:;,■, .//■, ' .-..p;-'-	: ă ,. /'' p
Dinia-âffi' dus ceva mai regulat ja ^Âveâaţi. o învăţătoare. Şi-acum îmi zgîrie urechile* paştii;i?i răguşit. >Cînd vorbea parcă spărgea geamuri. Era t^ctrtă, ou- obiă^ veşted, din care inmugure.au negri nişte ..•hegiU'^	cn •'&£ lungi de păr. îţi
veneă:şă.te dubiiaa doua,, das-; calul;rpi-era'iuda:. sbţtd';unei' ^erjşoare ‘primare ‘ şi tatăl lui - lor^. pricină diferenţei;^ virstă/ai^ spuneam unchiu. iărî.cu lorgu ffimj de aceeaşi vfrs&ă, ne1, spuneam veri, deşi mi-eră nepot, ţfecluM^,nn^ iar în satul nostru de pe ¥laşca se purtă tot în ălfoul şi tru* nfesui lui coşţifea ^ Dărbat Smipatic şi chţpeş, .neno~
, , rocireâ venea, cu el din patria ţuicii: A mMîtV ’n^/ tkziu,
" scos din invăţăminţ şi rcuiunsdat în^ negurile afebofelui. Ce nevoie să ne batem/capul ehid dascăl,era el? 'He:am văzui de treburile no as tr e c a ma i înaiide/şi/hipi n-ămştint cum am trecut 'clasa: îprgu rîxitîiul şi ou\ al doilea, clasificaţi după /graduişddtuâeniej'.p	^	V^v-;ă
(^e:a:,c&rţur&ească. începe lalu&pu Masa a treia./Uq pui nou, cti totul,nou, îşttacuse âpariţ!ia:in Bulbucâta; orîgir
şjhvieze,	rfeim'a; ei va/ cuderi. curînd maq
/depărtări,7^ preîacihd-o într-uh/ădevarat. centru de culturi
18	NICHIFOR CRAINIC
populara. Dascălul cel nou era tînăr <îe tot, numai muşchi şi energie. Purta părul tuns mărunt la ceafă^iar în creştet' retezat ca de un deget şi ridicat în; suş ţa o perie castanie. -Aşa tunsoare nu mai văzusem noi.pînă atunci; ne impunea respect. Avea vorba litnpede, precisă şi categorică, nimic mai mult, nimic mai puţin. Cînd deschidea gura parcă ştia; totul. Ne-a pus fel de fel de întrebări la început ca sa vadă-cu ce pramatii are a face. Eu şedeam de obicei în ultima bancă;.' din fund, unde mă simţeam mai în afară de control. După cîteva zile dialogate, eram scos din bîrlogul acela şi pus în capul băncii din faţă, lingă-eL'Nu mă cunoşteam defel pînă atunci, nici dacă sînt îeştept sau prost, nici dacă sînt cuminte sau zurbagiu Nu-mi spusese nimeni, cum sînt. Dîn clipa aceea binecuvîntată şi .hotărîtoare pentru viaţa niea, am început să mă cunosc fiindcă mă cunoscuse domnul învăţă-' tor Constantin Spâneşteamiv După tata, el avea să fie al doilea om cu degetul pus pe destinul meu. Cu acest dascăl de. -geniu şcoala nu mai era o corvoadă, ci o bucurie de toate zilele. Au simţit-o repede şi părinţii noştri. Adio cîmpii şi zăvoaie, de-apUm încolo intrăm:în lumeă cărţii! Şi abia acum-vedem că ea ve cu'totul alta decît lumea satuluimostrii. Dacă erau unii care se mai oţărau că nu^maî au pe.c-ine trimite după coada vacilor) tata sălta de bucurie şi rîdea după ftlul lui: „Las’că e bine !" Ierarhia clasei se întoarse, pe dos. Cine credeam noi că stă in frunte cădea la urmă şi cine lincezise la?fund ieşea în frunte. Dascălul cîntărea parcă inteligenţele cu .dramul şi le alegea cu preciziune uimitoare. Metoda lur nuV era democratică.: Ocupîndu-se de. toţi copiii cu aceeaşi dragoste; el deosebea elita şi-i purta o grijă pasionată., Peste lin an începură sa vină elevi din alte sate; peste cîţiva ani: şcoala din Bulbucata era, în populaţia ei, un rezumat al întregului judeţ. în preajma examenelor, învăţătorii din . alte părţi veneau la Bulbucata cu cetele lor de ucenici, că într-un pelerinaj şi aici se desfăşurau marile întreceri dintre şcolari, la care, bineînţeles, discipolii lui Constantin Spă-neşteanu cîştigau locurile de onoare. Mama, cu lacrimile în ochi, îmi atîrna cununile lâ icoane. Dascălul nostru-căpătă, repede un prestigiu fără pereche în lumea jînvăţăţorească. în timpul verii, şcoala Iui năveă vacanţă. Acum năvăleau^
ZILE ALBE — ZILE NEGRE___19,
de pretutindeni absolvenţii claselor primare să se. piş gătească pentru concursurile din toamnă la licee, la şcqlile normale, la seminalii, la şcolile militare. Şute şi sute. de intelectuali . din toate profesiunile îşi datoresc ridicarea din bezna-satelor acestui om extraordinar în care puterea de^ muncă, apostolatul didactic şi capacitatea alegerii se ridică la rangul de merit naţional. ’ ' ; '	,
Am povestit odată, pentru o carte de citire, cum ne-a învăţat geografia ţării; cum, după planurile lui, noi, copiii, am adus argila şi am frămîntat-o, modelînd pe pămmt, lîngă peretele şcolii, harta României în relief, cu munţi, cu rîuri şi'oraşe, cum, atunci cînd ploua sau stropeam cu tulumba, apele curgeau ca în natură şi alergau toate în bazinul Mării Negre. Emoţia şi mîndria, trăite de noi; copiii, cînd âm făcut chipul patriei, e ceva care nu se poate descrie, dar nici uita. Istoria; o făceam după o mare schemă grafică, desenată de dînsul în culori. Două linii mari mergeau paralel de-a lungul planşei. Pe fiecare/erau însemnate domniile Munteniei şi Moldovei, eu spaţiul exact proporţionat între anii fiecărui voievod, pînă cînd liniile se contopeau într-una singură: Unirea. Era cu neputinţă să nu-ţi rămîriă îri minte acest ^,fir istoric' al succesiunilor si. simultaneităţii domnilor din - cele două Principate. Lecţiile lui de istorie au/ culminat în anul cînd s-acomemorat lupta de la Căiugăreni. Ne-am încărcat în căruţe şi-am pornit pe valea NcajIovului, în ■ ha-geâlîc, pe urmele strămoşilor. Se adunaseră acolo copii din tot judeţul. Călugărenii constituie Un punct culminant în lupta Munteniei contra turcilor.. Noi, copiii/cdntribuisem cu banul nostru.sărac la ridicarea unei cruci de marmură',' care se vede şi azi acolo-, semn al inimii care. tresare oricînd. ne amintim această pagină de glorie a neamului'nostru. Cînd serbarea s-a terminat în freamătul miilor de copii fascinaţi de umbra evocată a marelui erou, dascălul ne-a purtat prin toate colţurile, de o parte şi de alta a rîului, pe deal, ;pe vale şi prin pădure/ lămurihdu-ne dispunerea armatelor. şi desfăşurarea luptei > după descrierea magistrală a Ivii Nicolae Bălcescu. Constantin Spâneşteanu ne făcea să trăinixistorifi ţăriir s-o adunăm din veacuri în suflet şi ş-o transformăm ip vigoare şi încredere îri ziua de mline a neamului nostru. Dacî rtoria nu stârneşte această încredere, învăţămîntul ei e tiţ.
''2t■ . IfECHIfCW'
prisos-^Cft pelerinaj asema^fer aifâ.fe Bucureşti,. eted’i" ifea inaugurat monumentul lei'îenBrăiianu, de Itegă-Cni-. fersitate. Nu era vore să.treeerrî. prin eercloa^le scidaftîcu'.1 • Ne trimiteau înapoi CU.BrutaKtate' Hai‘ eu toata terpofaâ* virea, modestul dagCăî ds, sat â izbutit .eu isteţimea Iui .stărui-*. ■ toaresa deschidă cordoanele şi eăhe- ducă piuă Ia pkîoarele monumeiituluij unde era loctil mărimilor.-' Ochii ' se iaitau ; curioşi, dar tenevoit-orî, către aceşti pui de ţăran, 'căfasfi .ca-,
Cîntecele Ie ctetaah nrepr, pe.mai, multe vdeL Bascătel avea trn mmei&tm cu care ne msoţea Ia învăţarea, diferi- " tefoc părţi. CÎHtd v«ejfe noastre dC popi hh: aţuiigeşU, corul §e Implica'cit flăcăii; şi fetele satutei’. întreaga-liturghie se etefa Ia biserica fte popa Barba de către im cor pe- şase- voci,
-	care abia încăpea în naos.' Acest cor era fala satiiluiV El s-a manifestat eufrUmos succes şifa.AreneleRQraaHe eu ^ifejuî expoziţiei din îf#&. :Mu$p dintre noi eram acuna elevi la Oraş. A teebuit să lepădăm tmiformele şi sa ne terbră&ăte ea JaButeueafa pentru omogenitatea infăţnşâ'FÎiL. Ave ara un re-
-	pertOTîu bogat, alcătuit nu din simple cîhtece de şcoală,, ei . din bucăţi de rezistenţă.şi de-efect. Arenele erau,ticsite de lume, care l-a răsplătit, eu entuziasm pe Spâne şteaou. esw dirijor, Oe undeva s-a ridicat Un domn siteetaf, eu oclii ca
. de şarpe şi chip neromânesc, dar foarte distins, s-a suit Ia • ttoi pe scenă şi 1-a^ felicitat pe dascăl. Era Alexandru Davila,
, ¥enea mîncînd nişte caise. Cnid a trecut printre noi, a ochit p iaţă într-adevăr arătoasă, ă despicat 0 caisă, de sîmbure şi î-â yîrît-© eu .'gingăşie te guraroşie şi cărnoasă. Fata era Petra ndastră> adică a > eirciimiăresei din satul GăurenilOr. Am; văzut cu ăceşt prile| „Povestea NleîMWfM"* poemul lui" . Ftevilăţ Up actor renumit spunea .versurile eu' mireastea - de ' cronică şi tind pe rmd grupuri de ffgtemrfr apăreau te arenă costumaţi» tefăţişînd; voievozii şi suitele lor, m apîamefe-; vijelioase ale publicului; Părea. o- reprezentare ă „firutei ".
■ istoric" „pe' care 3 fovăţasem' de ;Iş Constantin-; Şplheşteştej.-, ■, Poemul teatraî . al lui Bavila 'sernâaa de minune ca ,,marea . fesc.r de la Ateneul Român,- zugrăvită eu mult trtep tecoate de-Costin PetreScu; * '	• •
BC;;iata euamintire. Ch oîţivă'. . ani în utra^ ne tesese colegă ta Bulbucata’. «Eră cea, mai ’trug
, , ZILE ALBE	,	„/ : >23
1 peşă	ţ* ^mfesaLsă:- Ca şr S7|ml m&as.caxz 4a* semn©
* de ^eedcitatc^ etnici;,; ea sţii pieajsfe j&ăpădbă cu cart^al-îşî sehîmtjmf pe-, agrafe ^âeţfefe' •Mvtepyate;' Elîmi ikărteriseâ'
; în taină că e foarteÎî^r%^titile ea fi eirnş prea înţelegeam eum vine ăsta* de ,;vTeu*e- ce' eram fâmarazî ce ea şî atîtar uit se părea de ajuns. Pe' dteas#pm; mţpr.ii' era;-^:';|celărîţâ'>iieif' mina întîia/ca s-o pxeţnieşţi îndeosebi. E adevărat că* la 'fel cu brice copil ’-db la ;ţS*ă> ’nti ‘^ram mcî'tu n^ubtş^ă^^ vîrşit .al ibcfcai ştiam, dar iiu ie simteăm? ceea ce ; se pare ca nri iai era.’ ba2^\ya?^feuî tiieui ^	-’i
La noi în şep^da, nil eri’nevoie de disciplină: smirnăîn fa|a domnplui învăţător. Dar pentru ptxrtarea; iâ afară de* clasă' în societate cmn s-ar zkeţ Constat •„ neşţeăpuxnşm^	de ]Bdbcatâ, ăîcăitiite dinelevll
\'	;ţiVi|nrd©asă. Na trebuia Să furăm, iui ţre-
' ;îiMă^şă înjurăm^ nici să ne batem şi nici să spanem vorbe arîte. Pentru price abatere aştepta o pedeapsă anumită şi ,vfiecare caz era Judecaţ de tribanălul copiilor. Numai pedepsele mai grele, ;se ădbce^	dascălului. Dacă
pentru ; treburi;	i4^^tf.;:.;înv.ă|ător aplica o
pedeapsă, ea se; îndura mai^utfa'-tă/cel'.' vinovat tot mai . găsea o' undă de compătimire 'prinţi	Dar o
/pedeapsă .dată de; tribunal, adică de lepxe^id^ntri clasei, era cea mai mate ruşine: Gel cu musca pe căciulă putea să fie înfierat; de oricine : ăsta e ăla care înjură, asta e ăla care fură ! Din" pricina .acestor tribunale; .copiii din Bulbucata, care mai înainte, se luaţi la întrecere cii părinţii în deprînden fele, nu mai îndrăzneau;/să ;zîşă.nici ,,zău/>vca/'şiâceşta;pr'a^ un cuvînt de ruşine ^însemna să iei numele	îl*,
deşerţi Dar iată că îxxîr-b zîxdne. la judecată Petrei / noastre, <	‘îruiţba^	ştiu ce abatere
^vîrsâşe»; .dâr judecâţa?.^ b matură dejibefâre^ i-a âjăîcai ' ^ ca pedeapsă ^ poarte âtîrnăt de gît lin cattpţL P? oarb şciîa ^Măgăriţâ^ " Toată .(âasaVştialea ţneriţă • "kcSasţăr > %a' executare însa> fata a xeîuz aţ‘ ţşîx s^supună..; Nu :voia:: ici.
’ ruptul eapului să-şi atlrixe cartonul de; gîtl '^a^ee^ă n^1 - ^
■ mai pgmem&ej'îxst Şcpala noaştiaî ;^db.unaitâ^y;facţiţs'â^i 1®’
1 autoritatea domnului'^	iar cînddlnsSi însuşi a■$&*''
s- cercaţşă-Lădrne; eăHo$uIl^	xî|#|%du--se fu imto,
cbîpurile;-Tu"găM,' fără vtere^să-I, răstO-itnŞ'peste o bwc&i
22	NICHIFOR CRAINIC
Atunci cei mai voinici dintre băieţi se repeziră ca unul şi cu o Cruzime ce n-are nimic de-a f ace cu respectul sexului slab, o înşfăcară de braţe, o ţintuiră ia zid şi-i spînzurară cartonul batjocoritor. Acum, resemnată şi spăimînţată, sta la1 colţ şi plîngea cu suspine adinei, iar pe pieptul ei, careimbobbcea, scria cu litere înari: „Măgăriţă". De la locul meu; mă întorceam eînd şi cînd ş-o privesc. Era frumoasă, bat-o locul, şi cînd plîngCa! Inscripţia ruşinoasa de pe piept parcă-imînjea înfăţişarea. Furia ne trecuse şi o altă mişcare sufletească se ivea ca să-i ia locul. Un glas necunoscut se înfiripa în mine şi parcă zicea:, vinovată, vinovată, dar;e şi ea faţă, nu e ' băiat! Intr-asta eram dev aceeaşi părere cu văru-meu. Ne-am hotărît să facem ceva, s-o mîngîiem. Dar mai pe ascuns,să nu ne vadă ceilalţi. Fata era din satul de peste rîu şi drumul spre casă trecea prin luncă şi prin pădure. Am petrecut-o amîndoi, ţinîndu-ne de mină, unul la dreapta, altul la ştînga, ea în mijloc, Căutam cuvinte ş-q îmbărbătăm şi s-o facem să uite păţania. Dar pesemne cuvintele noastre erau aşa de neîndemînatice că loveau tocmai unde o durea şi fata se pornea din nou pe plîns şi pe suspine. Ziua era fierbinte şi căldura ei se simţea chiar în pădure. Ajunsesem lîriga lacul care şe deschidea între arborii mari ca un ochi treaz în visul codrului. Atunci văru-meu/ neştiind cum s-o mai îmbune, hotărî cu tărie: 7 '
Ştiţi1 ce ? Hai. să ne scăldăm!	,
Propunerea fu primită ca lucrul cel mai firesc diri lume. Dar fata îşi alese pentru dezbrăcat un loc mâi departe şi ne puse o condiţie:	,
Ş — Sa nu ya uitaţi!
Ne scăldasem pînă atunci de mii de ori în Neajlov, băieţi şi fetiţe laolaltă, dar nimeni nu ne pusese o asemenea condiţie. Ea însenina, pe nevrute, trezirea cine ştie căror lucruri ce dormeau, încă necunoscute, în firea noastră de băieţi. O priveam cum se dezbracă încet, cu mişcări care ar fi sfială şi cochetărie; dar pe vremea aceea mintea nu putea concepe . asemenea cuvinte., Din cămaşa căzută în iarbă se desfăcea o lumină de trup, care nu mai era de copilă şi încă nu de femeie, durduliu şi'la piept cu două totunjimi de nuferi îmbobociţi. Pe fondul de umbră verde âl pădurii; străluceai» o minune neyisată. Lacul răsfrlngea în jos încă 6 faţă cu cosiţe blonde pînă în fundul iui. Părea o zînă ivită- din basm printre *
23
ZILE ALBE — ZILEfJEGRE
copaci. Gînd a intrat în apă a dat un: chiot ca şi cum ar fi scăpat, dintr-o mare strimţoare şi, bătînd valul cu picioarele, ne-a mustrat cu veselie:
4- Neruşinaţilor!
' Gînd am ieşit la mâl; fata noastră nu mai avea nimic.din' tristeţea pe care venisem s-o mîngîiem. Rîdea şi4 îngîna un cîntec voios. Din marginea pădurii am petrecut-o cu ochii pier-zînţiu-se pe potecă spre casă şi am înţeles abia atunci că băieţii sint altceva decît fetele. Mă încerca o păjere de rău că nu sint şi eu îndrăgostit cum zicea că e văru-meu, dar nu mă pricepeam cum să mă îndrăgostesc.
După'cîţiva ani noi trecusem la studii în Bucureşti-, iar ea rămăsese în sat fţumoasa fată a cîrciumaresei. Cînd am revăzut-o în cor, la Arenele Romane, crescuse că o fată de mariţaţ şi merită să mănînce o caisă din mîna lui Alexandru Davila., Am privit gestul lui cu oarecare mîndric că un om de gust a deosebit .în treacăt pe naiada iacului din pădure^
. , Sa .mai adăug cîteva caivinte despre iubitul meu doseai, pâra să facă politică propriu-zis.a, era un învăpăiat, partizan (al acelei mari. mişcări, pe. care o stîrnise în lumea învăţătorilor şi a preoţilor Spiru ’Haret. Omul . acesta nimerise . taina de-a scoate pe cei mulţi din ţestul egoismului şi de a-i aprinde pentru o idee generoasă. Şcoala şi biserica au trăit atunci un moment cu care n-aveau să se mai întîlnească. Slujitorii lor purtau-um nimb şi se numeau „apostolii satelor". Ridicarea "culturală şi gospodărească a ţăranului erau ţinta acestei mişcări/ Şcoala năzuia sa se prelungească dincolo: de zidurile ei şi să cuprindă, dacă se; poate, satul întreg^ Ridicarea economică luă forme pipăite în bănciie populare, pe care învăţătorii .idealişti le înfiinţau pretutindeni; ‘Era*, poate/ prea timpurie această mişcare, fiindcă ţăranii, mai toţi fără pămînţ, n-aveau ce să economisească decît sărăcia* dar oricum, era un început impulsionat de o mare idee generoasă. Oamenii simpli» dc care nimeni nu se sinchisise, ieşeau . în ait onzont ş; începeau ,să-şi dea mai limpede seama de pm ' terea, de nevoile şi drepturile lor. Revoltele de fa 1907,; cu violenta afirmare a. voinţei, der pămînt, nu sînt străine de această mişcare. Constantin Spâheşteanu încă de la 1904 înfiinţase în Bulbucata banca populară;/semnî-ficaţiV: „început de primăvară" v;Âm<cuftQs.cujt>: ţăranii prinşi
24	.	NlOffiFOR CRMMC,'
de dînsiii în această-tnipraţ'ev După seUrţă.’ vreme' devenisteS alţi oameni. C|p($i$8eşea#-.|ja.oraf,pţuaEqpărau cele mai proăş? pfete cărţi ale celebrei edii'un ,,Mi;i^i^a‘'/{apt nemaipomenit în satul nostru. După răscoalele din i907» Constantin Spâ-neşteanail organizase M obşte'şi aflase la,arendă' â mpşioara vecină cu a Bulbucatei, Pas gigantic : din; clacaşi, arendaşi 1 Dar în agricultură lucrurilernu mferg totdeauna după chibzuiala omului,. RămMe mer eu pe dinafară o stihie cu socotelile ei nnşiktipase şi, această	c>et%iSi(|i - diTrain^ii-
daeă. inilesţivirea lor se indOTă», izbutesp planurile omului, Şi în primul an chiar, norii cerului au fost fără îndurare . faţă de, obştea bulbucătenilor. O „secetă grozavă ;a pustiit moşia arendată.	ii;v-,;;vi^v;. i;	■
. Venisem în vacanţa cfea mare de la Bucureşti şi m-am : v: dus sa-nai văd dascălul. CInd m-.ani apropiat de- şcoală, o . ‘ larmă infernală, de glasuri bărbăteşti răbufnea 'd^hlăuntrui!
! Ji-am sţrecuraţ binişor în salai Satul era acolo în păr. Oamenii scoşi din fire vociferau .icît îi ţinea gura şi gesticulau 1 ameninţător^ fără pic de rbspect faţă de dascăl, .care' se gă-sea în mijlocul lor. Piuă şi cuminţii satului îşi pierduseră
•	' cumpăna. Din vorbele ce se: ._ţntsre<^ain,âfcrâ^e,-.•aiii- ; înţefejj ca'la. treîeriş •ţ^m^fotojeti! Ousftzii, iaf jgrîtâ-'jcrfii.;pelfăduse,
•	De unde sa plătească bieţii oânieni ? Erau nevoiţi să-şi vîndă vitele ori, să je Întoarcă de ynde au plecat, la Pascale Jager, să-l roage cu căciula in mină. Ce-o .să mai xidă burta ţigănosului arendaş cînd i-o vedeaimlogi^^ pocăiţi; cu coa-
■\. da Între picioare} Furia dădea pe răscoale.;,v \ ă;	— Dumneata ne-ai nenorocit! ;	, - % 1 ,; •
•	— Dumneata ne-ai băgat în ^bnducî ' : '
— Vina e a dupiitale!	"vi-" p
'	— Ai adus năpasta peste noi!	'''iii 1'.,";■ ăr' 'i i. '
;'r-	er-4 dam^vateţ*- :nerafii fi văzut de- necăzptife
’ .febăştiei ' " Ş ;	,,ii'v\ i!’ ;-'p, V.'PţV	■.
f — 'Ştiai _c-o şă dăm de be’lea.lAÎtfer ai fi luat, nn lot ca '«fel	ca nenorociţii de nor! v' i
•	; Nu mai era chip de/îhţeles cu ei „ învăţătorul sta cu capul plecat, ascultînd învinuirile şî; ameninţările/ mîhnit, îndurerat peste jnăsură, ca-niaţapnei fătalităţi zdrcAntoare. Trudise aproape zece ani în.satul acesta bătut de' DumnezetT, că-l' lumipeze^ Să-i ridice din .mizerie. Avusese biruinţă ffeste
ZIL.	25
ibrub^ă/ Mersese vestea-n lume ■ despre B^Ş)ii^ata luâ.A ■ fhşt cfe âjam •©- secetă, ca fetei să st răstOărnei; Din tradsi %m culegea această vijelie a m^fei* gatârgafe să-I sEărlme Irt femcăţL Apostol ajt neamului* devemse duşmanul poporu-Iui. Niciodată nu l-atedubit ^ C(^stantin :S|)âne;şteauu c;a-u • şeăraLaceeaîtutuakoăsa cînd-am feşrt cm el şi; avea sufletul tulburat că de moarte.Scena m-ă urmărit o ytafa întreagă dm tîlcui ei ,&e • ceea ce va să facăşrec|i$ioş€ffi,ţa\	’
Intr-o ‘vreme m-k ispitit gmduîsă iac p.dfaină dui ea. Aş fi scris-o dacă n-aş li descoperit că Ibsen mi-o luase de mult * înainte. Dar ori dp cîte ori am citit ceva asemănător prin cărţi; începind eu ^Judecata Mîntuitorului bWi,\.im-ăm:-a4uâ; aîuinte'de seara vijelioasă..d$ri'Bulbiieala..	mmţm:
n a minţit niciodată din eeî care au* atarât 6 astfel de temă !
Ârral teîlupritoar mele, 190£l îţrmteasem cefe cinci efese pnn&are Ou inima în cumpăna grea/ încetul; cu încetul, din toată^^aln^f^ra'ce- se crease în şcoala noastră, din întrece -iile. eu	în.>şsare km cercasem, şi îmi,călisem pur
terife,/.diB piSăde ^e^r care zburau în fiecare an spre lumina oraşului, şi mai eu.seap^	dascălului, se
lămurise kt mine dorul de ă zbură şî eu undeva sus, pe un vîrf scăldat de banele mintii. Undei Nu ştiam und^ şi nici Mata nu ştia. El, care la teeepiut	învăţase. sa: eiţese:numai''
*> de dragul cărţii şi care mai înainte nu-şi destăinuise vreun gînd deosebit cu mine, ajunsese acum la convingerea că menirea ‘ mea e cartea. Dar învăţătura la oraş cere bani şi noi sîntem r săraci lipiţi =pămfetufip^. /Există băieţi din. vecinătăţi câfe ku rupt pir ţie. ^spe Bucureşti; dar aceştia sînt feciori de preoţi, de învăţători, de' cîrciumarî ori,: Cei puţin, de oameni mai cu dare de mina. Dar un bătui de soartă cămine, zicea lata, de unde sa scot bani ? lubrice eaz, dacă ar fi sa încercăm, marea,,cu degetul, asta nupoate să fie decît la Q |cpt|ă v’ cu burse, unde cheltuiala e mult mai mică. Eu nu ina pn- ' de am la nici una cu dinadinsul. Era buna oricare ar fî fost.; Ţaţa; fireşte, nu puteagîndi că mine. Sa învăţ carte, p||itru eî, însemna ttn Idcru limpede şî Mgrxr r: să scap de sărăci^Şv poate; dac-o, vfea Dumne^etî^ săTl^scap şl pe eL ^ • V
Dar anul acela era sortit mîlmixilbr amare! că încă o stă-'^jăy^înd^plşoăfă 'io punea ,de7& curmeziş	jera
m anrlfeleinât, de secetă pustiitoare.* Ebămeţea îşi arăta
26	NICHIFOR CRAINIC
grozăviile în deşertul cîmpurilor, ,Grînele abia se ridicaseră mai sus de gleznă, iarba se usca, vînturi fierbinţi spulberau ţarinile, porumburile se răsuceau fierte de soare şi vitele mugeau în coşare de ţi se rupea inima; Lumea mînca pîine afinată de orz sau turtă pămîntie de ihei.,
Seceta era generală. Umbla zvonul că la mănăstiri se fac slujbe zi şi noapte, că moaştele Sfîntului Dumitru ar fi fost scoase din Mitropolie cu sobor măre şi plimbate prin ţară şi .pe unde au trecut tot ar mai li stropit cîte o milă,de ploaie. Dar pe la noi nici pic. Nori albi, de lucire orbitoare, se tîrau prin dogoarea cerului şi cum veneau aşa se duceau, lăsînd şi mâi adineă -jalea în suflete. S-a-nrăit lumea,. ne pedepseşte Dumnezeu, spuneau oamenii cu capul căzut in piept.» în această descurajare obştească se, făcu sfeştania în largul cîmpului. Poate nici o slujbă a bisericii noastre nu e aşa de zguduitoare ca această rugăciune pentru ploaie.' Crăciunul e veselie, învierea e triumful vieţii, .Prohodul e contemplaţia morţii Dbmnului) dar sfeştania pentru ploaie e groaza de moarte a celor \ui, ridicată spre ceruri cu nădejdea disperării., Rugăciunile alcătuite de patriarhul Ca-list al Constantinopolei, care se citesc atunci:K dau glas întregii făpturi, ierburilor, dobitoacelor şi oamenilor, în implorarea ziditorului lor. ©opa Barbu, îngenuncheat în ţarină, cu faţa-i largă ridicată spre vipia cerului, se tînguia. ; „Miluieşte-ne pre noi, Doamne, miluieşte-ne pre noi! ^du-ţi aminte că făptura mîinilor tale, sîiitem noi. Ia aminte la neputinţa^firii noastre,' că tu ne-ai făciit pre noi. Vezi suspinul păsărilor, niugirea dobitoacelor,, plînsul pruncelor, strigarea tinerilor, chinuirea bătrînilor, lipsa orfanilor, părăsirea văduvelor, trebuinţa săracilor şi glasul cel de rugăciune a tot poporul tău; cercetează pămîntul şi-l adapă cu ploi îngrăşătoare, că lipsit de umezeală; ameninţă rodu-rile sale cu vestejire, iar pre oameni şi dobitoace’ cu pierzare'— \
Poporul, trîntit la pămînt, batea mătănii cu fruntea în iarba scorojită. Dacă vreun surtucar se uitase stînd în picioare , i se şoptea cu spaimă: îii genunchi, în genunchi! ca şi cum din pricină lui rugăciunea nu s-ar prinde. Din crăpăturile adînci ale ţarinii uscate, greieri prăfuiţi se iveau şi încremeneau*cnminţî pc loc, de parcă ar fi luat şi ei parte la jalea obştească. ^Cînd
ZILE ALBE r— 21LE NEGRE _	27
glasul lui popa Barbu rostea cuvintele ,,oameni şi dobitoace" sau „şi să nu ne pierzi pre iioi cu foamete şi secetă", hohote de plîns; zguduiau mulţimea nenorocită, şi lacrimile se rostogoleau pe feţele năclăite de sudoare. Vaiete femeieşti, slobozite din băierile inimii, străbăteau cu un fior apocaliptic,. de sfîrşit de lume, această rugăciune a deznădejdii cosmice.
Oamenii de alte felurite meserii, care se obişnuiesc cu gîndul că lucrul mîiniloi sau al. minţii lor, atîrnă exclusiv de puterea lor, pot să uite de Dumnezeu, dar-cum plugari a nu atîrnă numai de om, ţăranii se simt de-a pururea în mina lui Dumnezeu. Plugarul seamănă, dar Dumnezeu face să răsară; plugarul sapă, clar Dumnezeu rodeşte. Prin brazdă pe care o-răstoarnă, el vine în, atingere cu creatorul vieţii. Ceilalţi ostenitori ai existenţei uită de Dumnezeu fiindcă uită că şi ptinea care îidirăneşte pe ei tot în ţarina plugarului se coace. Nu mă gîndeam pe vremea aceea cri limpezime la altfel de lucruri, dar le trăiam cu toţii laolaltă în acel dureros extaz obştesc, cum e sfeştania pentru pipăie!
în anul restriştei, tata trebuia, să aibă grija mai întîrde hrana casei. Afară de plugărie, care nu-i da mult de! lucru, cum ar fi dorit, el mai avea o meserie încă de, cînd era flăcău: % Chirigeria. Transporta muşterii în căruţa cu cai; Cutreierase multe meleaguri şi cunoştea lume nenumărată. Umblase la munte şi la Dunăre, la Olt şi pînă departe dinpolo de Bucureşti cu caii lui, pe care nu-i scotea niciodată dixi trap să-i fi plătit muşteriul numai aur. El zicea că mînă „lă ţăeăneala'. Din pricina colindării prin lume, era foarte primitor la el acasă/ Găzarii, care veneau cu petrol dinspre Prahova, la noi trăgeau seara şi tot astfel căruţele cu fructe coborîte dinspre Argeş, său marchidanii, care străbăteau satele cu . stămburi în spinare; Oficîţde strimtă, curtea noastră şi casa erau gazda cea mai primitoare din Bulbucata, Cum mă primesc străinii pe mine- aşa trebuie să-i primim şi noi pe ei, îi spuneam "mamei cînd ea se mai supăra cîteodată de thulţî-mea oaspeţilor. în anul acela cu cărăuşia a făcut faţă ilevoilor; Cînd făcea cîte un drum la Bucureşti, ştiam că ne aduce jimblă1 albă şi era o sărbătoare în casă. * '	v
Dar eu am xrămas şă mai repet o dată clasa: a cinceâ, aşteptînd' bunăvoinţa lui Dumnezeu,:	:	!
28

-Cum învăţătura-era	,aveaşa, destul .’
răspas pentru	^Ste^ţrtâ^i*'
primite ca prgmiL ;':$^î^:’-^a:>e]te iiriâ trebuie Cădită, d^asa ca sa fie sănătc^	îfîş^kfă mgf • devreme*sa-ii\
mai tîrziu ^cît 'stfMM §i M/j^e coiiştl iiA^^^za;r%Aceâ£^.:" ■ ultima broşura<ayea să;a|bă ©	>
asupra su&tuliii :, meu, ^CŞpîţasem,; şi;';'cîţe va> ^qluiUaşe:';--4$|\. \V^îte-\,Sîfe|M^.,' tipărite de „un pios creştin'', Mgustorui Iorgu Dubiitreşcu. ©m pentru citit- ave am 'pe./ deasupra .’ bibjibtepa şcaluu ; Acolo	,cârti Latiniste* dăruite . de J
■j. fqndâtoiv printre cate şi DîeţtGuariul, lui ;Latiti^	,
' /appi..',fc$^a;.^î^feîpâ.' -de* ĂMzat, .in* .p^măuqştes.: Cronicile tipărite de' Kbgăluîceanu-, volume, editate dec C a sa" Scoale? •;;••' le^,-/.pdatrb care; stupida' }ş.r ‘jedLelbia:'.	vft|^rî%
• dar tekl ales. .4f^i^>teCMec$aitt Dacă cele dinţii iiti /apă.^ jrnţeân.- iiiţferesa.l<;îa	aceea,' •
- cele din urma constitui âu un', a^yărat/ 'iăşfăţ, ..,al- mmr ţii* Ba^ue^-a^;prea ^ţiţ^^m^;^vut\kăsânp ■• să-mi spună,, iar mama: n-avea comun cu ele decît sttprar numele de Zîna' Mama ştia insă altceva mai; interesant; ştia „să lase sînge" celor cu dureri de	e^bbl?
navi de departe^ le cresta pielea cu briciul 'tâţeL tetiCua « ănumiţ.loe^din ce^/MşC^ind/ bineto^
qu nn descîntecy şi le dăde a 6; b^^	de leac. Oamenii pre- ,
tindeau că şe fac bine. Iii nopţile Se iarnâ> nopţile de balade { ale tatlei/plecăm uneoţi cii elrjprin.. VeOini • sa/f acei# lectdră*
. Aţupd;;.'iaţ* le'. a<d^6şic-;,a^pS^tcsila^ Mîn&niM ■ Sîftrttilui Sîşpe şî pistil; Hlalcâî DomnifluL 'Pribtemi ţaţei ascultau sî se minunau. Lui îî citeam acasă.' •Eyangftclia^|)e care n înţelegea mai bine din lectură^'nie a. decît din slbyp-. nealâ luio	\ ..V • /;//■/.	V;
Mijeau înmine versurile. ;^Ueau: ca p .|oâca a şufibtului Cît despre văiu^me%, el ^vppefeÂrptic* Maică^să, o fire ve-seia, bine, disp^a la jpetrec^	poezii .glumeţe^
de nU- prăpă&âm de rfs. în serile ^inu^aşerel venea sădoarr aîiâ\.-ca-\fBMJa^;âfprispă, nou sarda iacntă'jpăt,; Căii auzeau rpnţăind; îţi’ coşar/ vaca ■$£ vedea tolămtă in noapte ca lin nămete de zăpadă şi Şefele- :|&itea^î^ca ’aţreâf :.; şina noastră* Soi; întinşi ,pe: .spăte; pînă spre zori^Ne1. atm^au^âş^eţâfe'.Cpnuee^fi

nm&i 4&parujforiîe'dfe nori,	• foLjfoelăcefor fet ffovii
fofo-pfoefo& ieşi. Câ-să^âjfmgem la şcoala; ne căf&îâm pe picioroange^ foarte Jnaîfo. , Păream nişte 'berze |fâşipd tactieos prin baltă. 6îţe Unul' s&; împorinolea cu picior . fo^gui M clisa drumulai şi, bîMîbîc f cădea lai în mocirlă; de unde ieşea- spoit ca un malac. Mazx&m&sim privelişti făcea să fie trecut la nemurire în versuri „caşe/* vă. asigur ca perfect cunoscător/, şu erau mai ritmice deeî%: fontîc ăi tul •papăiiîo'agelb^ Făceam însă şi poezii tare serioase ;Cum mie îmi plăcea geografia, luam rîuî: Prut de fe izvor; şi rnu-1.slăbeam din verş pînă nţir-1 vărsăm in Dunărea măreaţă, Aceste jocuri, ce veneau că de la sine,. Ie alcătuiam îii minte fonici prin vis nu ne trecea să le aştemem pe bîrtie. Noi eram poe^ de fofetor deşi, după cîte ştiu, folclorul nu ne-a,: recunoscut.
fo răstimp, gfo(&il de-a zbtea-Ia ofof nu mă>părăsea. IfenMş ţafev ci ajunsese & pmvjpgere ^cfetîtă. Pe vremea iriră .%at; între muşterii la Bucureşti. ©rumul nostru trecea piife bufevardul Mariaj steăjmţ^de castani ;abia răsădi! ge-atunci. Cmd am^ajuns în dreptul fabricii de bere Bra-gadmiv el- întinse codlriştea biefoim cătfo partea ceala±tă, unde se vedea un palat imţns în cărărfdă roşie. Deasupra ■ iforărirdrifc Semiuamf Central.
,> Uite, mă lomcăv; asta e şcoalaJ de popi. * Aid ; mă tot *feat gtodurije să te dau eu pe tine, dac-o vrea Dumnezeu,
. Vorba tatii era aşa de neaşteptată îneît m~am* ‘înroşit ia tocu®, Mi-am ®i^ptat; oebir din nou spre gal&lul roşu. l)e: la .intrare, a aripă sfr retrăgea spre dreapta, iar cea&ftş se desfăcea 'foslfoşită spre răsărit. Clădirea, aşezată pe deal; părea e pasăre uriaşă, gata să^şi ia nvm£ pe deasupra ora* fttlui. Doamne, adică eu,. .în palatul ăsta 1. .Inima îmi batea să A pdenea^eă.. • Şp7jx& 'gîn<team: lă căsuţa noastră gEnr Bulbucata/ ăcoperiţă cuvtrestie,iar ,pe vkî m paie: şi sus un cuib-de batea v Să fie w putirifă? Cîşd risăm- să trec la oraşy nu-mi SaoM-puisem niciodată bclădire anmnită, iar acum, grifofofSeim-mărul	gî&ă la năduşeală;
; Kti gîuduă preoţiei foi, sfăpîiteă,' âces-fe avea să vină mai : fezîu,' ci- foifoai trecereaitfesărâcfo de; Iu ţâra într^o,' rîndfoală 'asi feMfota şi eu totul necunoscută miei îîar ave^a şă mă
’v ' >,/.fo ' ■ ‘
: / în- for® senile/ de pe deilurile Dulbucatei se ^ede spre foarefoăsă^o iumfoa deasupra drii^fe^ la .&tanţă de 35 de
30:	NICHIFOR CRAINIC
kilometri. Mă pregăteam de concurş. Cînd ziua se încheia, urcam pe dealuri cu pilcul de băieţi, care se pregăteau ca şi mine, şi priveam în zare. .în spatele nostru cerul se întuneca, iar în faţă marginea lui răsăriteană se albea din ce în ce.mai argintie, ca o mijire a zorilor. Reverberaţia Capitalei înscria pe orizont o geană imensă de lumină. Părea o clipire ce ne face semn.
Ne chema din întuneric s-o cucerim!
Se făcea că umblţi înot prin văzduh. N-aş putea zice să zburăm, fiindcă n-aveam aripi, dar nici înotpropriu-zis nu era,'fiindcă pluteam îmbrăcat. Ah, ce uşor e să te ridici de la pămînt! N-aveam decît să, fac cîteva zvîcnituri puternice, la început, din picioare şi din mîiriiuşi porneam în urcuş vertical, aşa de lin şi domol cum numai puful de păpădie se ridicăm Odată pornit, bateam încet aerul cu tălpile şi cu palmele, ţinînd braţele în jos de-a lungul trupului. Fiecare bătaie îmi sporea suirea egal de lină, Cînd multul văzduh răjnîneă sub mine, mi-aplecam ochii spre pămînt şi eram foarte mirat că ceilalţi; nu se învredniceau să facă mişcările acestea ătît de simple şi de uşoare ca să se urce în zbor ca mine. Uneori, ridicîndu-mă dintre ei, îi făceam atenţi şi le arătam cum se îndeplinesc primele mişcări, că doar acestea erau ceva rhai grele. Dar în timp ce eu urcam, ceilalţi, feţe multe şi totdeauna necunoscute, r amine au tot pe pămînt, nepuţînd pluti împreună .cu mine. Băteam aerul şi urcam, urcam mereu. îi simţeam suflul înfăşurîndu-ma fluid cu p blîndeţe abia răcoroasă. Sub mine văzduh, în jurul metr văzduh, deasupra văzduh, numai văzduh albastru, străveziu, de o puritate ideală. .Creştea în mine o bucurie, o voioşie, de-mi venea uneori să chiui şi ea sporea cu fiecare bătaie înfiorată a aerului. O beţie dulce, nemărginit de dulce, a înălţimii, dar fâră spaima care o înfrigureazăatuncicînd zbori real cu avionul! Această plutire în nemărginirea aeriană s-a întîmplat nu o dată, ci?de zeci şi sute de ori în fuga ani-; lor. Mai tîrziu, la maturitate, o noua figură intervenea să mărească bucuria zborului. De la o anumită înălţime, schimbam poziţia verticală şi mă înclinam înainte; plutind acum orizontal. pe multe ori îmi abateam zborul pe deasupra unei străzi; ce semăna întocmai cu Calea Victoriei prin jjiaţa Teatrului Naţional. Totdeauna veneam .acum dinspre Pa^j lat şi priveam de şuş*#u
ZILE ALBE — ZILE NEGRE
31 r
ţă care se înghesuia ca de obicei pe trotuare. PLutireav aceasta îrni insufla aceeaşi stare ~de euforie ca la început. N-am ştiut niciodată daca mă coboram şi cum mă coboram din slavă.
; Visul acesta a fost atît, de frecvent în viaţa mea incit aveam momente de veghe cînd nu mai ştiam să-l deosebesc de realitate. Mi se părea că sînt încredinţat, că întivadevăr pot să .zbor.
Eu nu cred în vise, fiindcă nu m-am ocupat de studierea şi de tîicuirea lor.' Nici nu-mi aduc aminte de alte ydse dedfc de patru, foarte curioase, dintre care unul singur cu repetiţie ca şi cel despre care fu vorba, dar cu sens întors.
Acesta din urmă, a început abia după anul 1929, cîrijd am petrecut o vară la Braşov. Se făcea că e un gang subteran, extrem de întortocheat, care.porneşte de la.Wartli^
. spre Stîncile [ui Solomon. Prin gangul acesta-nu ştiu de ce trebuie să trec cînd de, lâ un capăt cînd de la celălalt. în unele părţi e scobit prin ştînca uscată, într-altele prinpă-mînt umed, o]ţ pereţii acoperiţi de muşchi vîscoîT cu scînte-ieri TiorOăşe*. 'jtu întunecos şi n-am luminare cînd îl străbat. Pe anumite porţiuni merg în picioare, cu spatele încovoiat, cţar uri chin îngrozitor mă cuprinde cînd trec prin strimte-rile lui gîtuite. Trebuie să mă tîrăsc un veac pe pîntece într-un. spaţiu prin care abia îmi încape trupul noroit. Aceste treceri şîtit aşa de; sufocante că, dacă nu s-ar sxîrşi visul, aş muri.
- Un lucru are bun acest gang: cu tot chinul îngrozitor cînd îl străbat, ies totdeauna la lumina zilei.
' : Nu cred în- vise; nu vreau să cred, fiindcă ştiu persoane care, ocupîndu-se de tîlcul lor, ajung lâ obsesii şi încep să judece anapoda. De aceea, n-am citit nici pe Vâschide, nici pe Freud. Ştiu bine, pe de altă parte, că Biblia e plină de vise' revelatorii, *pe care le găsim pîna'şi; în Evanghelii. Ale mele au sens contrar unul âltuia. Îritr-Unul zbor, în celălalt mă tîrăsc. într-unul euforie cereasca, într-altul chinul cel mai sufocant. Ele coincid cu întîmplări din viaţă. Cel cu gangul ^ premerge şi merge simultan cu epoca de mari lovituri pe care le-am primit de la soartă. Cel cu zborul în văzduh l-am; visat în tîia oară într-un han rinurdar din Cale a/Rahoveh în preziua examenului de admitere la Seminarul Central. Las eminenţilor vrăjitori moderni tîicuirea k>r.
♦ Drumul spre noroc a fost cam supărător. Şoseaua naţională ' Bucureşti-Alexandria e un du-te-yino neîntreru23t
$ — Zile albe — zile negre
:Mi. .......	,	NICHlPQ-R CTlAf-NKI ,
de căruţe şi de oameni, Atuncrmi-anr dai seaaă. c;îtă lume cunoaşte tata. Mergeam pre€ de: un:krlc«netru,. „ia ţâeăneală'-~^şi ne opream. Cei care veneau de dimpotrivă opreau şii,er?_ teleormăneni cu care nu se.-văzuse de mult. O porneam şi ■ după un sfert de ceas: -4 Ptrimu Cair'I Curn^ţt vmdut gri-t ui; fraţilor? Vlăsceni din c.îirtpia BurnasuM. Peste altă- j«? inătâţe de oră; ^■Oho-bo-ho, caii ! Mai, ce mîndreţe.de; varză -o s-aveţi ăstimp ! Iîfoveni din valea Argeşului. ■ Eu ardeam de aor să isprăvim odată.
—	pată, dă driimu’ cailor!	ş? [ ‘	'•>
v — Ha-ha-ha. Ce copil eşti! Dacă nu opresc cu, opresc ci. Sînt Buni prietem' ai mei. Şi-apoi mai răsuflă şi caii.
' Mă pufnea şi; pe mine rîsul: fnti-adeVăr,- caii mai mu'li îăsuflăţt decît mergeauf 'gv- ă'gg'-;	g-vg-v
V'' Mai greu era c&id aceşti nenumăraţi prieteni aduceau vorbă de mine. . '. gtv,. ' ţ' Ş-g ş ' ' v ggg \f sr- Şi zi, ăsta e băiatul tău? |fă arătau cu codia biciului;
\ v — îl duci fa Bucureşti să-l fkci boier,; hai?.	* g,. ’
Păi unu’ e Nidelea, ştie el ce face !	/ ""gv
-ş ■■' Noroc sa-i dea Dumnezeu, măf-::vere! , , V\
—	Şă v-audă Mâlcă Domnului. Hiii, roibu ! ■	, ,'g ' --'.g-
. Eu muream de ciudă. Cine ştie dacă reuşesc şan nu.-Eră
Brai.bîne sa nu afle nimeni de povestea asta. în timp ce ei • ' Vorbeau, şedeam po-pindăurn căruţăi. uitîndu-mă, la ţîndus-. _ nic| pe sîrmele 'telegrafului. Abia• spre seară am ajuns lă bariera oraşulm., Încă un-.popas,, acesta binecuvîmtaţ.;1©bra;-'
' ^ul tatei devenise foarte serioşi,; '	,	;.	■
-Eu'zicv ibuică^ să-ncajlii. feţele..,; ,
, M-ani* încălţat cu; înfrigurare; Te pomeneşti că, vreuna!
1 .din cbmisje stă pe-aicir-Să nu mă» prindă cu. pidoareie goalei De la- cizmele cti pricina, îmi puneam îiitîia oară ghete, şi-,' încă noi. Ţata: s-a-nchinaţ şi a r^rmurat’ cuvintele lui ţâ^ -nice,-Mbaih-făcut şi- eu cruce. 1	•	.•	. •' ■.<'
’ August, 190ff,.g ;■■■ f gv ■■■'■'	'vş:: , ;ş -vg ggg ■' " '
Curtea SemînaTuIui Centraitforfptea de lume-. tJn gejgdr. de băieţaşL-Cămăşile ,noastre-lungr- dm 'şesul Dunării se-rn vălmăşeau cu'iţajrir munteneşti şj cu. costumul .marinau. Siluete negje de, pfeblr, învăţători cu făfa ;arsă : ca -ţărăliir,. dreiumari' hera.şrdfe'şo’săptămmă,' fiecare- cu-'feciortfl alături sau încohfuraţi de5'PÎfe o* ceată.
ZILE ABBENEGRE	,33
â50deconeurenţi pentru. 17. Mise şi 25 de solve! Năvăîa e .aşa" âe mare .tncît.'Oltenii,-an ie^'topartizaţi,.la Craioyă. ou - a^două.eonssie examinatoare AAsaîtul s^a-dai mereuiin JuşbI acestei Şcbli, faimoasă în imntea satelor, dar niciodată ea ,:acum. în grupări" se vorbeşte- despre, protecţii:', Oîte ţin băiat •naiv Se grozăveşte lea taicăssăii.are:,,bilet\.de 'iîa ministru, persoane importante coboară dintţrăsuri luxoase şidntră de-a dreptul la direcţie; Noi n-avsam pe Mmeni^ nu :omoşteain pe nimeni. Un preot cu băiatul de mînă, bine îmbrăcat, se adresează tatii de sus:f: -/' v; ■■■	‘V-/..
,	^ Crezi .tu, nia,; că tocmai ţecidrudău o ^ îdfe -
<	— Cum o vrea Dumnezeu, păiinţele. ' . f;.
■	'Tata era aşa de sigur de reuşita mea, încît nimic pe lume nu l-ar- fi d;escumpănit.. iCtod;ato:p^;t de-arasă, Constantin . Spâneştoariu mira spus de parcă 1-aud şi azi: „Tu mergi la
■	;Slgur. Să răspunzi natural cUm ai vorbi cu mine". Cuvîntul
■	tUa/era garanţia cea mai tare. Simţeam şi eu că n-am nevoie deprotecţiecum n-am avut apoi toată viaţa. Am intrat în examdne. /Rezultatul la.probele scrise: Dobre N.Ioan, în
. fruntea listei, nota maxima. Rezultatul definitiv: bursier * intre primii. La oră! ăm răspuns,natural cum aş fi vorbit cu
■	/ţtonstanţin Spâneşteanit, pe cate, de altfel, .nu-1 răbdase minima, venise să asiste-, dacă merge pe, dreptate, dar un băiat înalt din Argeş îşi ţipa răspunsurile de spărgea tavanul
, . şi m-a întrecut cu un punct. Ue rău putea să-mi pară mie -cîod reuşisem să cuceresc bursă contra unei armate de as-,
: piranţi? Nimicuri de felul acesta nu m-au impresionat'nieio-odată’. După ce s-au citit listele lipite pe zid, 42 de băieţaşi ' se bucurau, ian ceilalţi, cei . mai mulţi, plîngeau. .Seiîndrep-tau spre ieşire frecîndu-şi ochii. Era şi băiatul părintelui, care.îl apostrofase pe .tata. Al-am uitat lung în urma lor şi m-a cuprins mila. Sărăcuţii! Au sperat ca şi mine şi eu ştiu , . jbrne m cş mizerie îşi duc înfrîngerile mulţi dintre ei. •	’ . ;
: Amurg, de septembrie cu râc.oare iute. Frunza castanilor s-a grăbit să-ntamneze şi se desprinde una cîte tuia în că-* der-e uscată pe trotuarul bulevardului. De cînd şedem aşa ; amîndoi cu spatele lipit de zidul seminarului ? Aerul s-a răcit, dar zidul e cald încă de soarele zileil Tăqem de multă vreme cu bărbia, în palmă şi cotul pe gmunchî bam'facde
■	veacuri ţăranii ăb-ătiiţi; în tăsţimpuri se opresc trăsnii cu ^bagaje-şi *emi®arîşti «la nmforane elegante îâpîr pe poartă.
34 ■	NTCHlVOR CRAINIC
Nictilâe, servitorul, dăfuga la cu fere şi Ia legaturile borţoase. Se întorc domnii elevi dinVacanţă. Din cînd în cînd el aruncă spre noi cîte un zîmbet bun şi prietenos. Ce săritor e servitorul acesta,.' edec ' al seminarului! Parcă ar zice : Da mîine te văd şi pe .dumneata în uniformă. Da, dragă Niculae, dar astăzi, de la cancelaria domnilor pedagogi ni s-a dat lista de cele necesare unui elev nori: costum, nlanta, şoşoni, rufe, cărţi, taxa de intrare. Suma e grozavă şi tata se frătnîntă lingă, mine cum, s-o scoată la capăt. Cînd pleci cu Joiana la deal, şi codrul de mămăligă în traistă, fluieri şi nici că bagi de seamă că n-%ai bani, dar âici ni s-a înfundat. Şi uniforma asta e dată naibii de mindră* cu postav negru, cu guler de catifea şi embleme în cununi de aur, şapcă cu două trese de aur şi altă emblema de\aur deasupra cozorocului, dar costă '6 avere. Te-ncîntă şi te spăimîntă. Sărăcia ar trebui să fie > starea firească a omului. Dumnezeu, bunăoară, e cel mai «sărac om din cîţi au trăit pe faţa pămîntului. Dar sînt cazuri cînd, tu nefiind Dumnezeu, îţi. cade greu să «-înduri, sărăcia. Da6ă~o simţi ca**6 libertate cînd ‘eşti înţelept, ea devine..un chin, infernal cînd pizmuieşti bogăţia. Junghi urile invidiei nu-ţi îngăduie să dormi fiindcă te gîndeşti lâ vecinut chiabur. Sărăcia c o durere nobilă cînd vrei să fii darnic cu aproapele şi n-ai ce să-i dăruie: ti. Şă recunoaştem că durerea aceasta nu prea chinuie pe muritori.' Şi sărăcia e o mîhnire amară cînd viaţa te sileşte să constaţi că eşti sărac. Aceasta era mîhnirea noastră, lipită de t zidul cald al' Seminarului, îl' ciştigasem Jritr-un fel şi nu ne venea să plecăm de lîngă el în amurgul acela de septembrie parcă- de teamă să nu-1 pier- . dem. Era mai bine dacă nu reuşeam.
Acum-.începe' greul, băiatul tatii!, oftă omul trudit de lînga mine. Tu ai ieşit cum-am visat; să vedem cum o să ies eu... Bun e Dumnezeu ! încheie dînsul ca si cum ar fi .găsit dezlegarea, Şi ne-ani ridicat să! ne întoarcem la Bulbucata»	, . '
Aveam un porc pentru Crăciun,, ca tot creştinul;Tata l-a vîndut Aveam doi cai care aduceau hrana cas<§i. Tata a vîndut pe murgul şi-a rămas numai cu rpibul. Avusese totdeauna doi cai. în satul nostru nu se pomene^ căruţă trasă dejunul singur între hxihibe, cum sev vedea la milogii caro treceau ielihdu-se în gura .mare pentru pomană*Cum
ZILE ALBE — 'ZILE NEGRE ~ ă $5%
au să mai tocmească muşteriii chirigiu cu un.singur cal? Jertfa tatei pentru mine lua bucăţica de. îa gura celorlalţi , copii.
ŞC totuşi; banii n- ajungeau. Un domn pedagog cu şu-. îlet omenos, pomenit de-a pururi cu recunoştinţă m gmdu-rile mele, Teodor Păcescu, a mijlocit la direcţie să fiu scutit de taxa de intrare : 25 de .lei ! Pe-atunci) leul era aur. Dar mâi rămîneau cărţile. Strms în cleştele, nevoi}, ţăranul de la Bulbucata, care nu-şi scotea căciula în faţa. ciocoiului, îşi călca pe,inimă şi dete drumul unui gînd năstruşnic. Ce-ar fi şă mergem la domnu' proprietar al moşiei,; care stă aici, în Bucureşti! Proprietar al moşiei,era acumr prin căsătoiie, profesorul universitar şi ministrul Toma S teii an. Boier, nu ciocoi ca arendaşul. Faptul că-fratele tatei era îngrijitorul caselor boiereşti de la moşie îi da mai mult curaj să încerce. Boierul e om de carie şi o. să înţeleagă nuniâidecît păsul nostru, că doar .e: vorba de un copil de ispravă din satul de pe moşia lui. Nemaiavînd încotro,'credeam amîndoi că Toma Stelian n-âr putea gîndi. altfel decît noi. Dar ţăranul cînd zice boier înţelege plocon. Nn puteam merge la un om măre cu mina goală. Ne-am dus în piaţă şi am cumpărat cinci găini, un leu bucata. Proprietarul locuia în Calea Victoriei, aproape de Intrarea Anizei. Pînă şi-acum, după ce aU trecut atîta amar de ani şi Toma Stelian a murit de mult, Dumr nezeu să-l ierte! cînd văd casa aceea cu vitralii joase şi întunecate, mi-aduc aminte de ziua cînd am intrat in curie a* jei şi mă încearcă o urmă din umilinţa de atunci. Am apucat-o în sus-, pe Calea Victoriei, tata cu ploconul în minai Găinile, strînse de picioare, atîrnau cu capul în jos şi cîrîiau de durere.'Unii trecători întorceau capul şi se uitau. Eu începusem să cresc în demnitatea de seminarist; noroc că nu eram încă în un formă ca ochii aceştia ironici să mă cunoască. Am intrat, fireşte pe din dos, la bucătărie:.
Sîntem de lâ moşia boierului,şi-am vrea să vorbita cu dumnealui'.	.r:;-	7
—, Aşteptaţi la’ uşa principală,. zise un rîndaş cu şorţ* albastru si dispăru.	-	!
Am aşteptat mult; şi bine, ca să nu zic rău. Găinile cîrîiau şi se 'zbateau sub mînâ care le ţinea* înţr-un ţîrziu s-au auzit paşi pe scară şi boierul apăru în prag, un doinn cu o-lirazui fără culoare, cu mustaţă galbenă şi groasă, răsfrîntă în. sus. îmi bătea inima. *	, *	'
,m:	nichipor crmic .
’•	... ■■■■» ..1 i.n .	1. i."„ .1	1 M, , ■lyiiJM.U J Xu!u,;i.i 1
, — Ce vreţi? se răsti ~avoceu cărei acreală mă) zgudui de parcă aş fi sfărîşrat în dinţi	pădureţ. :	^
Tata spuse limpede: povestea, noastră, şi o adiise- fără ©cd-■luri la nevoia care ne împingea’ pîna in‘pragul domniei-sak.
't:. Toma Stelian părea foarte plictisit, îşi ridica mustaţa cu arătătorul şi privea în, zare, adică lă ic aleanul ;Câ$ei -.vecine^ — Cît fac, găipile-astea? întreBă aceeaşi voce,
, — Păi; .boierule.../ , .,	. v *■-;	.	...
s ■ Fină sa, lămurească* tata. că. e • un; plocon, . boierut scoase ,0 moneda mare; de argint, şi i-q aruncâ in căciplăf
. ţ)u-le lâ ; bucătărie! Şi marele om dispăru, frîntin-da-ixe uşa în mas.:	( ■:	y. ./■'
■- :Era o monedă de 5' leiv; pre|uî: găinilor* ,	:	; .
îv ■ Cărţi nu -mi-mn	.ântdă^	rşă-' îm-
prumut de pe la colegi; Ce Eine-ar fi' fost sa fi ştiut Ou' asta de la-ncepuţ b; * y	<y;-y y'T7 'y , .■ . y:y,7;\
v Seminarul Central era 6 şcoală de; elită^ ^Aşezată pe dea^
; Iul Filaret, 'Iiitr~o 'Clădire vastă, care :i^ese;'destinăţă-iei lSk)rmâie-Superioare,.îneon jurată de. un spaţiu larg cum v m-are' nici un alt aşezămînt de cultură, ou. grădini de flori,, cu, teren sportiv şi agricol, cu parc pentru meditat, cu; o vie de cîteva hectare, ea domină‘Capitala, Care se desfă-.; şeară la picioare umplînd orizontul cît vede ochiul.. jPorpuL ei px-ofesoral se alegeâ pe, sprinceana. A fi profesor lă Contrai insemna ;de regulă c:ş^diâ£t1;-.	\:«i^iyersita^ă:-^.'^i4.‘.
mtr-ădevăr, mulţi dintrer defecalM; a^Ştiă eminenţi au ilus-' ţiat şi ilustrează dfeciplinele academice cele mai felprite. Grija* impusă dc Tradiţia prestigiului mergea pînă la selectarea minuţioasă. a * pedagogilor;: în ce priveşte populaţia ei şeoiăreaşcă/ea nu are nimic de-aface cu oraşul. Târgoveţii . nu îpvâţă te seminar: lEl e o afraetie nutnai pentoTiii sa* tului. Apolo e şi, de aoolq viUe, puterea/Vie a credimţei orto« dexe. A trecut demult vremqa^cînd boierii ţării- tălmăceau Scriptura,' ţineau’ predici şi ocupau scaunele cldiiaAaîe^ Aştăzi..nnmaifiii^^uimaifrănesc; la cinstea <ie a se dedica lucrurilor dumnezeieşti.. Afara de ăceasta,y;oferind; burse ş| internet,. Seimnarub Central e o? binefacere pentru găriniii"• care vor să-şi, dea copţi la cartea.	serioase/ care
puneau, stavilă la* intrare, îngăduiau cu poprdaţi^ acestei şcoli	•' Sen^mşfinnu şe dfe :
lingeau numai, fa studie îîi toaţe manilestămle: wier^Ţ&Şt
E ■ / , ,	'
ale Capitalei^ ei cucereau .linia feitriia, la concursurile gimnas-'tiee, ^	/de la Xinerimeâ /Română.
Impunea în afară puterea unei discipline, a unei educaţii -deosebite si; a unui spirit de corp cpfeclrv umanitar... în ţoate aceste lucrărrhiidia^	a sufletului ri-
dicat de la ţară; Jdceenii/n^ în glumă s^eminarul brîca de popi", pdate /şi fiindcă' Şcoala e vecină^ cu fabrica de bere/ iar pxietenia^ serxdnariştilQr er.a> căutaîă şi forţa . lor temută la întrecerile r şcolare,; Se .adăugau la acestea" -uniforma frumoasă şi luxoasa, desigur prea luxoasă pentru mişte aspiranţi la preoţie; precum şi ţinută lor corectă.’ c'rnd . ieşeau în luine/..	•	. -v.	_ v';V^: ' •/-.. '
Din toată;	ceea: ce /n^am rputut' suferi erad.
şoşonii. N^a fost chip să scap: de ei. Obligat* sad încalţ, mi \şe părea ca mi-âm/prihs picioarele in/butu6i> aşa cum arătau te^-^kiiaturile. vechi mucenicii, chinuiţi în acest fel. îmi ardeau tălpile. Şi mem-am putut despărţi de ei decît atunci . cînd am absolvit şcoala., Cînd, în 193.4, am fost întemniţat la; Jilava, soţia&iea,^	degere picioarele
acolo, sub’ pămînt, mi-a aduso pereche de şoşoni. I-am ' .;apidţtiniit :Şi-.am...ru^aţr;o dea-' de/pornanau Ea nu ştia de unde vine aversiunea meă faţă de această nevinovată încălţăminte. . v ' <v "	'	‘-v ’v /—..•,</
* ' Cu viaţa ulterioară a şcolii :m-am .deprins ^ fără să mă înverşuneze vreun lucru şi fără* să protestez. Erau /băieţi dare^susţineau că acasă ila părmţi m trăit mai bine. ,Eu nu. puteam să fac Cor cu ei. Erau alţii care socoteau o crimă împotriva /perşote^	a părului.
...EfU glumeam r .persoiţalitatea nu "sta -în păr,
= ;'lJn lucru găseam ‘eu, ;că lipseşte \dînsistemul: educativ: /deprinderea, unor maniere elementarei Eram mulţi dinte ,j*bri băieţi stîngaci fiindcă veneam dintr-un mediu primitiy cunoşteam Obiceiuri mai subţiri. Astfel, cînd am luat %*tSa cină în .şcoală, a fost pentru mine o tortură. Nu mîii-. Câsem pînă atunci cu^furcuEţa şi cuţitul şi nu ştiam să le mitei. In fariuria/tdin faţa med st ătea de asemenea o mlncare : necunoscută inie: niuşaca de vinete Mi s-u părut ?cea-mati _'buha mîncarc din lume;, dur nu măr pricepeam cum s-o duc la gură. furculiţa mfiza/să se. încarce ?ca nn-i convenea cum o ţineam în pumn. feliile de vinete, prăjite usCa&
\
■S
. 33	NICHIFQR CRAINIC
nu ştiam cum să le tai fiindcă nu puteam mişca cuţitul cu stingă. Pînă să ridic tocătura de carne sub nas; jumătate sc rcîntorcea în farfurie, iar cealaltă: jumătate, parcurgm-du-mi pieptul, o tulea ştrengăreşte pe sub masă. Mi se îm-brobonase fruntea, de năduşeală, Niaveam curajul să ridic ochit Daf’cîncU în sfîrşit,. mt-am luat inima în dinţi--fiindcă musacaua n-o luasem — şi m-am ‘uitat la dreapta, la stingă şi în faţă, am constatat cu uşurare că;.şi distinşii ' mei colegi duceau aceeaşi bătălie neizbutită cu farimiturile de carne tocată. Un domn pedagog se plimba ou rnîinile rla spate'în lungul imensei, sufragerii, oprindu-se cîteoclală şi rîzînd cu băieţi din cursul superior, cărora noi erârn obligaţi să le zicem „domnule". Bare fi-or fi nzînd de noi „răcanii" ?	■■■ ■■ . v ' >;	,	/ y	’■*	,
Tott aşa, cjnd, bunăoară, mîncai ^bdţă prea multă; şi te durea măseaua, nimeni nu te sfătuia ce să faci. La infir: merie nu era cabinet dentar. Te chinuiai o noapte în dormitor si-a doua zi cu falca umflată cereai voie în oraş şi alergai într-un suflet lâ domnul" Stern,, pe.strada Doamnei, rugîndu-1 să ţi-o smulgă imediat. Acesta eră.singurul leac pe careul cunoşteau băieţii, unii de la alţii. "Domnul Stern era_probâbil im cîrpaci în specialitate; n-a plombat nimănui o mase a; el se pricepea numai să le sedată. Mii şi mii de măsele a smuls el seminariştilor. Parcă era tovarăş în taină cu turcul aîviţar, * cam nevaşteptaăn*toate recreaţiile cu'marfa lui delicioasă, dar sortită să dea umflături la fălci şi să sporească domnului Stern clientela. Cum alviţa îmi'plăcea şi mie, am lăsat la iuţeală cîteva măsele în'strada Doamnei. • '
, E regretabil; că în lucruri de felul arestata nu; ne-iniţia nimeni dintre autorităţile şcolare. Trebuia să te deprinzi ’ jsi'să :ţe orientezi singur, cu timpul. După ce am mai biruit năuceala începutului, am aflat şi noi cei mici încotro era izvorul îndrumărilor. în datina vieţii, lăuntrice a şcolii era ca băieţii din cursul inferior să lege prietenie ^u ,,domnii", din cursul siiperior.; Dc obiceiv ^domniif eraţi foarte bine- ' voitori cu cei mici. Uneori, adevăraţi - ocrotitpii. Ei cunoşteau „societatea"', adică lumea de dincolo de .ziduri, sau ‘
. ■ ■
cel puţin aşa ne Închipuiam noi şt.ştiau oricum să ec vor--beaseă despre maniere. Cunoşteau furnizorii btini din oraş.#, Erau băieţi citiţi şi ştiau sa-di recomande un autor. Te sfă* ,
ZILE ALBE — ZILE NEGRE
tuiauxum să faci o temă şî cum să te porţi după firea p$>-fesorilor. Era îiitr-adevăr o'mîndrie şi o binefacere sSL.^i uh prieten în.cursul superior. Te plimbai cu el la braţ -«{pe coridorul larg şi neşfîrşit, care leagă sălile de clasă, ori prin ■grădină şi aveai totdeauna de învăţât din aceste conversaţii înalte, pure şi foarte cuviincioase .. Erau ,,dpmh;i" din clava %a şaptea şi-a opta pe care noi* cei mici, îi'.adoram, pentru :ştiinţa lor, pentru manierele lor frumoase, pentru eleganta şi bunătatea lor. Eu care aveam atîta nevoie mi-ăm cîştjgşt repede astfel de prieteni printr-o întimplare îibrocb^. între profesorii noştri,, spaima spaimelor era cel de geo^i-fie, domnul G. Gorciu. Pe cît de înalt, pe atît de-, dist^t, •" pe cît de rece la fire, pe atît de pretenţios la studii, ape^o limpezime'şi o logică'fără greş în lecţii. Cine nu'prinsa secretul acestei^ discipline, dezvăluit întreg ’ de profesor, ,-răm.înea repetent sau corigent. Puteai să memorezi -pricit, dacă nu răspundeai raţional întrebărilor lui raţionale^ e%ii{ pierdut. 'Geografia ma pasiona încă de la. Bulbucata f Cipe prima teză scrisa, domnul. Gorciu a pus nota 9. Asta a Fo^t' 4un adevărat eveniment. Au venit mulţi din celelalte' ofefe'-v*să vadă această teză fenomenală, care' deviapt era.un Inerţi aşa de obişnuit, şi au venit şi cîţiva „domni" din^curşul şu-§erior. Astfel am intrat în legătură cu ,ei, ceea ce era a.t.ît' de trebuincios stîngăciei şi . timidităţii melc.	- '
în clasă, între egali, atmosfera de colegialitate se stator-; nici repede,' întemeiată pe fondul iniţial de solidarii atp;' noi aceştia eram cei care am reuşit din sutele de respinşi.; Deocamdată n-aveam ce să ne spunem decît despre satele ' lăsate jn urma noastră. Şi, Doamne, aveam âiîtca de spus1 "că nu; mai isprăveam! Dezrădăcinaţi din'mediul în qâje * am cresciit, 'stingheri în această rînduială nouă, c^utapiv unul într-altul reazem că. trestiile cînd le biciuie furtună,v Odată ţesută această pînză. a colegialităţii, pc întindeau ci începeau să se aleagă florile prieteniei. Ah; acele pri^e^ii 4 de internat, cu spovedaniile lor intime ca ele la duhovnic Ja duhovnic, cu acel. văzduh comun al inimilor în careîjcfei drumul ca unor vulturi idealurilor şi aspiraţiilor înţîieţ;^’.'-nereţi ! Ce fîntîni răcoritoare, ce , burmeni de- 'leaccv^i^iv:' ’ şi ce. piscuri ridicate, la orizont au fost ele"! Seara,	.
de ^meditaţie-, tînd- trebuia să ne pregătim lecţiile lă'şplen-.^ dida lumina electrică, în care nimic nn mai aduceacâminţ
m	NICH.ÎÎ’OR^-OiSlSriC ■■■
'	" ff-l.il. - |- II !■	■■"■! M •	«..'Ml j.» I - /	1 m+ţ. ■ — j
de lampa cu
suspine, ce păreau 'ujjrtiafe	idesăv&şiyi;^
clasei..Băieţaştil se gînde a da imama* la $nroiâ, la copflărâă lui rămasă in sât. Aici, nimic nu rnaâ seamănă cuee-am lăsat in urină, unde nblînşîue -în unifurmele' noastre nu mai şîntein câ ieri; simţeam cu ţopi că ne-aip: pierdut <x>pifâriş* Şrcu cit vorbeam de ea, cu^îi înţelegeam că ş-a•du^,J;Mamă> &m plecat dteâbâsă,	"• f
,^<^nd ti-o fi dor de-acasă, să te g^deştdda ^ cîM le bate viatăT. ;Asţă e pri\^3iştea; cea mai tină d \ şes^r $şi. Atunci lumina :;,,dăce vapte^ \ln:x^tndte^de: :grb^
• JteteMeraze	;de ină^soase. Amiutkm
lot însă îţi .dă dor^l< şa te vezi tmereu.; iPoaite că mama gîndit lă altceva, tpoăte la	; riţfpi<M
a Măwitet,. care = ‘patmişto?lăagă^^^^ -măfesă,‘ cMtinate , de nunţ., ©acă dai- drumul do33#fei ^ şid ^te®te ^In darg^ tot» ' el :se. domoleşte > şi /adoaime.», %	. ;;;Vi. . - ■i. /.;.
/.& sunet brusc de ^ioato/a ■ Portarul; tlup/;<^
- trece în lungul’ coridotului;:\aiitiBiţînd tugaciunCa de Seara
/Rugăciunea de seară, mOnaefttul cel mai ;dmdtidnănţr^ VÎăţa zilnică ă .seminarului, >adunar laolaltă ţoate .clasele j5e coridorul înstelat de. becuri electrice-^ Asista '€orpul .|¥e-T dagogilor şi părintele S|riritr^ Baiâm^ , nţaoedone ân bîmd şi trupeş, care slu jea la . capela /şcolii, ne iniţia în ritualul liturgic şi ne spovedea. iCiteodată apărea însuşi părintele 4ite<?ter>(tonstaniîtă'RâZia^	teolog de la Âcade-
mia Iiievului şi profesor la pacuîtatea^ de .Teologie. Avea dd^irifătişarea fizic ă uncie pa#kiuiaritătb campe noi,; proaspăt veniţi,, ne bagau în sped(#i^Priviread uşor încrucişară $răta o fire ' cruntă, /neîndurăfcăw Sar ăremurul continuu al capuluîţ deşi tea b arbat ancă tteăr^ păţea; o ameninţare ne-văd,,	să ţe dau/afară, i
; Faptul că între elegi i se naai spuneaşi „cazacultf, ne sporea spaima.- Cînd tm	r*,¥jnb rateul";
o luam lă sănătoasa eibietele^;>pottrhîcM dîu vale a vîMW-rului. în realitate, ’ fi rea părintelui .director era tbi ce poate4| mai contrar chipului său fizic. Rareori aveam să eunQSc
ZILE MJmmş Î$E(^IE
41
în viaţă un om-mai îi^ekgştor, mai îngăduitor, şi mai genş-v roscadînsul.. Intr-o seară„ Niculae.,, servitorul, m-a chemat, 1% v^Mtor că'venise . C2ud;-iufrt îhsadă, ce şă văd'i Patiirtele &ector tov- persoană i dis-cut a cu-tata, îl, batea peT unarăr şi, ridea^ti împr.eunăv'de parcă erau. prieteni de etad tembal p: e^a elev şi ca	,şj- după aceea,* omul, acesta;
mi-a ar abat o bunătate coborâtă din raiul, unde sigur odihneşte astăzi, sufletul Iute Beci,. venea şi dînsub eMeodafă; •'l^'-i^g^ciunei- noastră, de âeară.’ Cineva recita textele edjeite; şăcraţe, spiritualul da binecuvîntarea şi-acum era rîndui ^dohiei * sutele de glasUri ale. .semingiiştilor ; intonau rugăciunea cmtatăî Vocile bărb|teşti ale \.ţUTsi^iir- si^:eribr; liDu cele copilăreşti , ale purstilui ^	.îngînau, suiau, coî%
rau: jff. iarăşi,suiau înbăeeeaşL inonocfe bfeânţină, ale oltSte "inflexiuni rnăieşţrd Vădesc,da,'nici o-'alta^rauzica mişcările . suflului în prezenţa Iui Dumnezeu. Cea mai frumoasa dintre pbdpbil era aceea închinată Pururea-Fecioarei: „Apărătoare Doamnă,v pentru biruinţă, mulţumiri adutem, ţie/' ...Ecourdă se: m	sub bolţile înalte, pe gangurile
lungi, în; smuo^ta|fe vaste ale coridorului zidurile vibrau şi toată Clădirea, aceea imensă-,se: ruga împreună cu noi. Era o; îneîmtare, . 6 mmgîîcre făta iiume, o legănare ni alte; sfere şi o pacificarea adîneurilor din noi pentru ..somnul .cai*e b^nea, Accăşta vrajă se in:^	pîxiă cînd
îţi pătrundea îb ătomiEîim	una cu tine. Pentru
cine- a ttăit Adăţă’bie seminar; fătoecul. acela, imponderabil şi. fără nume, reînvie 'după ani şi ani, cîntînd dM ădîhcUriîje sufletului, îndată ce* îl ating cuvintele de magie duliovni-cească:: 'Apărătoare ifoamM,./	;	;	^	v
; M-âş puteaj^susţine- că formele celelalte de rugăciune a-'ţingeărk ,a££utehi&2t :cuMite SSupa» duminicală eră exbeşiv de,
- lungă pentru tinereţea nerăbdător te. îu capela uriaşa* cm loji* da, etaj, care; în" planul arhitectonic fusese destinată unui amfiteatru, înţej^eai^ătînd trei ceasuri îi! picioare;/ încţ-perea> cm pereţii Văruiţi, e- un naos alb, care nu dispune la,
eţ Difkile cu deosebim erau slujbele din săplamîim iatuavia pOstului mare, eMd terebr^	ca la mi-
nâsiire,,de <hminea|a pînă.şeam ii^, capelăm Postuter iguros*. genuftexiunfîe nemtrerupte . skit potrivite pentru* mouatdr eaEe,,îe: caută te	puţin pe&tra-cepii	u*
tineri, chiar dacă .ei; s;e pregaţeşc^ pentru preoţie^ feşgamt
4|fe . nichifor; CRAINIC -
3^Oviţi la sfîrşitul săptămîhii. Unii mai slabi leşinau şi erau s§0,şi pe braţe. Afară de. aceasta, nu ne pregătea nimeni ah nimic din ceea ce, abia tîrziu :de tot, ani descoperit că se numeşte pregătirea pentru viaţa spirituală superioară.. Educaţia religioasa a seminariştilor consta din două extreme: ipstrucţie intelectuală de la catedră şi ritual liturgic. ISTu intervenea între ele nici o lucrare de adîncire a vieţii religioase- individuale. E adevărat" că aveam un spiritual. Om foarte bun, el era crescut după aceeaşi metodă şi n-avea cum;să iasă din rutină. .	..
Dintre; slujbe, vgceriiia era cea mai atractivă. Dura numai o, jumătate de ceas în timp ce soarele cobora spre apus, vărgînd cu suluri roşietice de raze spaţiul capelei şi înşufleţindu-1 cu misterul înserării. Se statornicea şi-n tine şi în afară o atmosferă prielnică nemuritoarelor cuvinte ale acestei slujbe, al cărei sens coincide cu mersul înclinat al zilei. Din psalmii vecerniei respiră ce a. mai *măfe aţă şi mai cuprinzătoare poezie a universului, ca totalitate a făpturilor lui Dumnezeu, o poezie de adorare ce se ridica din creaturile t'o o te spre Meşterul lumii- ca un 'fum de-tămîie al jertfei sufleteşti. Cu suflul lor nemărginit, psalmii aceştia pregătesc o ambianţă cosmică ideală, nespus de prielnică ‘înălţării individuale, ce urmează cînd se cîntă : „Doamne, strigat-am către tine, auzi-mă... vSă se jndrepteze rugăciunea niea ca tămîia înaintea ta'r ...Vecernia, era în seminar, intr-adevăr, un •maie şi voios moment de reculegere religioasă.
Tata, de la intrarea mea în seminar, nu mai avea decît imv Cal.'Acum nu inai ^putea transporta muşterii pe drumurile bătute de ploaie şi de viscole. Dar viaţă cerea să fie trăită, ceilalţi copii creşteau şi se înmulţeau," eii trebuiam sprijinit.? Mintea lui,' născocitoare în marginile; putinţelor ce ’sţku la îndemîna omului săraC, găsi un alt mijloc de cîştig: deveni căruţaş în Bucureşti.Cunoştea bine oraşul, legături eu negustorii avea destule din anii multelor călătorii,’ ei ştiau, de asemenea, istoria lui- cu băiatul la seminar, pentru care trebuie paraleaşa că de lucru tot putea găsi jftntru a lega gură pînzei.. Avea -să facă meseria asta de toamna puia primăvara, cit timp ţarina se odihneşte; Pe ; loi tra cărufci
43
ZILE ALBE — ZILE NEGRE
apăru acum un crtmpei de tablă cu număr din seria căruţaşilor bucureşteni. Vara plugar la Bulbucata, iarnă salahor . cu calul în Capitală. Nevoia te învaţă multe cînd eşti dispus s-9' biruieşti. Meseria nu era uşoară şi avea să-l macine în-ceb-încet, pînă la moarte. Să încarci si să deşcarci baloturi, să dorini pe apucate tu şi calul, pentru a nu plăti chirie la gazdă, şă te hrăneşti eu socoteală^ca să mai râmînă şi pentru cei de-aeăsă... Centrul operaţiilor şM alesese la pompa de apă, pe Calea Rahovei, unde dip jos vine strada Anfim, iar din sus Arionoaia. Acolo era şi locul nostru de întîlnire. îl găseam adesea între alţi căruţaşi, aşteptînd să pice vreun client şi mîhcînd de obicei un colţ de pîine cu castravete murat; Viaţa lui devenise o adevărată mucenicie. îl vedeam chiar săptămînal fiindcă, după cîţiva ani, îmi găsisem şi eu o meserie în şeminai*, care îmi îngăduia să ies joia; în oraş. ^Eu scriam frumos, vreau să zic caligrafic, şî-mi făcusem între alţii, un prieten bun din aceeaşi clasă cu mine, care ctesena frumos şi chiar picta. Constantin Vuiesc-u avea, de altfel însuşiri multiple şi numai nepăsarea lui filosofică l-a împiedicat să ajungă mai mult decît: consilier mitropolitan la Iaşi. Mehedinţeăn cu câp de medalie, intrase în seminar/ vdupă doi ani de studii la liceu. Era inteligenţa cea mai solidă din seria noastră şi poseda cele mai multe cunoştinţe. Din clasa a doua, am fost colegi de bancă pînă la şfîrşit, în primii ani eu înghiţeam zilnic chinină pînă asurzisem,
-	ca să scap de malarie, iar el, untură de peşte cu măsline ■ fiindcă fusese şcrofulos. Ne potriveam la multe şi ne făcusem
împreună o^ concepţie personală de viaţă şcolară, care se deosebea de a celorlalţi colegi. Ne;interesau artele, literatura,
. cărţile de ideiy fără să nesocotim studiile obligatorii, cărora le dădeam acum însemnătatea 6erută de menţinerea bursei.
-	Cinstea de-ă fi primii la note nu ne mai rntcţesa; o lăsasem îh seama a doi colegi care memorau lecţii de dimineaţa pînă seara, plimbindu-se. cu cartea; în mînă de la un zid la celălalt ai clasei. Băieţii îi porecleau „tocilarii'' şi făceau haz pe -socoteala lor. Plăcerea lor era să reproducă fără greş ce ni.se da^ de învăţat, ’a noastră să ştim cît se poate mai liiult decît
. asta:	- <	;
împreună cu Constantin Vuiescu am devenit „litografiia seminarului; .pentru cele două feluri de muzică, ce se studiază în şcoala. Cum tipăriturile de note costau scump şi nu
te	MCHÎFOR CBrAWIC
se fgaseau, profesorii 'respectiv*de -m&uzfca vocală, fost La tinereţe primal^feas ^ Qperei Itemâne/şi . •ceielirml L Poj^ş^P^s^ea de^
noi să le Litograifem. în urefelibere, cînd cc^gii jacaUvoina pe = plătea; :9Mifk&xâi* cc^teie,;.^. cerţieşaJă clnmică specială* f de .caloate galfeenă,	notfle> dar eu şcri^ ăe-
- d^subt pu^mtele' d&< de tipar.,. Am de iile am f ăeut.laeeăistă ;*uneiă migăloasă şi cuise--‘.Ia- âi&liend ,litografic şi la seminarul Sifon, eăiţda Iu lurnizam toperţo- s riul de: psalti^ie, pentru; că Popescu^Basărea era , şi acolo /profeter, Bîş irp^	tepîşii* * ca -iţ^mo^ăvi^ewl;''
\ ^mediul, "au ieşit două ; colecţiivolundnd^^^^ „muzieăi/a^e-oiattle. ca e^ecaţie, tehnică. jCîştigki;;aeesteî	naetic^
/loaae em-toairte^^ntodestii kraacji^e^^
; .şcofâreşti,^Darpe deasufa^văvbfe^
VJ^CîMy..;.jps&fîŞsa5ifc şt;dcptef^ în calitate; de iditegraf “ aveam deci prilej ui‘des ;$ă4\văd pe lik^sSidţoş. şi să^lee totdeauna :eu /amarul in ;saf^t /^ndiittou-miâ la şoaĂaduî.: OmulraOeşto ot ^ însă viata tîfi ~tragic.-,Avea• na ştiu ;ee pernei;;în.miâezul' totdeauna senin şi vesel şi ştia sa facă şi cu nădejdi neveştejite.
Ga să4 scutesc de grijavcbeltei^litor de toamnă, am luferăt • ip.^mă- yaeân|l mito di 'won^idfia^aţulni nostru, scrisa de Constantin Spăneşfeăbo:. En ato; executat d	ce
ilustrează textul : şcoala; raterioatele, !^	Fă^ \
•ceam desen ;5n-.;,p^i‘speciivăîr-; :ţjbaj& cuvîdtul şi inlicăţîile scumpului meu dascăl. Aveam mi geam vertical;^m^pervazj de lemâ, pe/care •tl:‘âşezam':tii--feţa :oJ>-i«tu1:pi,:'ia potrivită. Cu cerneală ufmăreampe geamfe umbră obiectului şi astfel imaginea teşea ca deTa sine. După aceea o copiam frumos de pe vgeara pe hîttie. Am făcut ei> neţărmurită dragoste '1 această muncă. ,Era vorba de satul meu şi de dascălul meu. Şi-a Iost întîiâ mea colaborare la o tarte; ; pevremea cliid mt 'ştiam că ^ 'însumi vbi scrie cărţi/ în toamna aceea 1-am scutit pe tata de grijă med. ,
Altă dată, teţ''în'Vacanţa ^niare, am, făcut două luni pe agentul	’ comună :,.Cartojani. Treceam pe clasa a
cincea. A fost p exj^rierdă interesantă.- Perceptorm era. o ruda â noastră, nenea Ion Şammet. _ Ca să mă ajute, toi-d
,.,	i^e^re ■,. -	:.. m.
teaf? snpparmrue^ii em&akciim^ fine suptele lajbirouuîb ¥Z0rog ce dl nsul,	.executa liicasă-r
. ,^tev&r^t:;,Eâl:eâm; S&G0M& şi-tmsm^l cMta^fce' de dsaţfeBa^^ţâ'. ’ ^iîă^^aîra;' Ciad	âk imme& m- îpcbeia,, pe nea Ion dkye^’
ke& >*Baăart: ^"kîaţăt^.-Ţţ^bpia: să-l^ÎMt^Vamşesc Ia circiumă ia o. ţui€*itli|ă;/ Acafo^ fimdcâ' numai acolo ^i^fâcea veacul,: am cunoscut pe preotul din Cartbj ani, om dedicat cu, desayîr-şire* Beţiei: ’,GNbra^^lf^'W\B1a^ăit^ îneţefit -..şfr vinari arăta. întocmai ca tipul expus în „tablourile* mârâie antiâfe©olîceff de pe-zxduriîe şcolilor de atiuhciv.,|Jp bea, deeît ţuica^ Ridica ţptei plinArt zare, ,îl • contepiplâ5. şd.4 spunea *eur rulare qjţ dispreţ „boissen bohemienne'f înainte de ari turna pe gît. .Patima & împinsese pevsmîrcurile de dineul©: ,cte bine şi de frftn^^nde nn mai e nici ruşine, pici întristare,, nici suspin. VQ dată mr-am âns lă eb ta vecernie, LAştrană> up icîntăret- |p naos, eti ,şi: p ' • ’bătr*|nă;. ::Ctod' să- iasă' lâvcădiri părintele" $Ta împiedicaf de treapta altarului ş-a rostogolit în mijlocul bisericii, iar cădelniţa^.săr^se pe uşp afara, Punînd Ia contribuţie şi puterile babei, abiaLamrid^	două picioare. El a con-
: timiaţ slujba € a	fi: petrecut; Nu s matea
durere. Era în extaz spirtos. Cu toată grozăvia sacrilegiului, pa-a apucat un icnet nebun, gînâiudu-mâ la perspectiva de-a îi colegi şi fraţi de mismne. Ce distanţă prnă 1^]^ îngferuL^	:	; '
Masă o luam în satul veefii lâ coană Anişoara, circumă-reasâ văduvă şi tînără. Avea o statură de regina coana Ani-şpafa, pielea obrazului ocrotită ca de. i^bra unui( castel ' $1 deliii floare a inului, melancolici ,Neneâ Ion comanda masa şi după uri pabar devin chema lăutarii lingă. noi sări cînte îh surdina uit cîntec. unul vsingur toi^^
— Geabaaisprineene’multe .
’Şbăn'ri ^:n.î^ara, şt ri în(pfcîdară la,masa ^asţra: şi .c&d .nenea Tom îngma pe, lăutar; ^ (	,J	, l 1
MalfSiie mai iHJtlmdQ
46	-	NICHIFOR CRAINIC '
măreasa, iar eu mă topeam de ruşine eă lăutarii eîntau la* urechea noastră. Purtam uniformă şi mă gîndeam că m-am compromis pentru .totdeauna. Dar* ce puteam face.? Nu eram decît un biet agent de percepţie Ia ordinele şefului meu. La urma urmei/ lucrurile acestea aveau şi ceva bun în ele. Ca simplu spectator cunoşteam viaţa şi din viaţă, nu numai din cărţile mele; .	.	^
Două din ultimele vacanţe s-au risipit pe luncile Argeşului, la Cornetu, pregătind corigenţele unui- prieten. Ta-, tă-său era geambaş de meserie şi ne iubea foarte mult. Cornetul înfăţişa limita pînă unde iradia spiritul civilizatoric al mahalalei bucureştene. Oamenii lui nu mai sînt ţărani, heizbutind încă să ajungă mahalagii deşăvîrşiti. în zilele libere, geambaşul nostru cu chipul roz ca trandafirul contempla trecătorii de sub umbrarul ^cîrciumii din răspîntia satului, fireşte, cu sticla şi paharul alături, că geambăşie fără aldămaşuri nu se pomeneşte. Dar tot pe lîngă circiumă era şi drumul nostru, al băieţilor, către scăldătoarea Argeşului. Cum, ne vedea trecînd, pe fecioru-Său şi. pe mine, bă-trînul de sub umbrar izbucnea patetic într-o admiraţie ne-sf îrşită:	'	■
— Uite şanteclerii mei ! Mă . şanteclerilor, mama voastră! Mă şanteclerilor, mîncă-v-ar tata!
Făcuse vîlvă mare la Bucureşti piesa lui Edmond Ros-tand, şi cuvîntul şantecler însemna la mahala cavaler ştrengar şî rafinat.
Ar fi mult ^de^scris despre instrucţia religioasă fauşemi-narii. Dar în aceste pagini de amintiri hu poate fi/vorba de un studiu critic asupra temei acesteia de însemnătate egală ou aceea a educaţiei religioase. încşpmd din clasa întîi; pînă . într-a opta, invăţămîntul nostru nu folosea niciodată Biblia. Nici măcar atunci cînd studiile în legătură directă cu Cartea cărţilorme-arJi obligat s-o folosim. Dacă elevul îşi cumpăra Biblia din iniţiativa proprie, era bine j dacă nu, nimeni nu-1 silea. Şi dacă singur, se hotăra s-o citească, era iarăşi bine) iar dacă nu, nimeni nu se interesa.: Unii, căci existau şi recalcitranţi, deschideau Yecjbîţil ţ Testatfient .pa1 şă se distreze citind în gura mare pasagiilc din profeţi, mai ales din Eze-; chil, unde păcătosul Işrail, „soţia lui Iehovă", e, asemănat cu o prostituată* x^re. îşi înşeală divinul soţ cu idolii păgîni^f^
ZILE ALBE — ZILE NEGRE ,	47
In lipsa unei lămuriri'de lâ catedră, pasagiile acestea de zguduitoare vigoare pamfletară- ţîşnite din vulcanul indignării morale erau gustate în litera lor ca Simplă pornografiei Manualele care înlocuiau^ BiMii/si după care eram obligaţi să învăţăm se menţineau într-un simplism submediocru. Dar nici uiiul nu in-a indignat ca tratatul de dogmatică din cursul superior, scris ca pentru hamali.
Pe lîngă aceste lipsuri, o neglijenţă capitală în concepţia, generală a înyăţămîntului semmarial venea să scandalizeze spiritul elevilor şi să-r lase pentru multă vreme în perplexitate. Era dezacordul total între disciplinele laice şi cele teologice. Disciplinele laice se predau după concepţia fals ştiinţifică a vremii în care nu era loc pentru Creatorul lumii. De la aceeaşi catedră, vedeam pe dl. G.Gorciu mînu-ind şapte ghiulele de fier ale unui aparat şi. rotindu-le în. jurul altei ghiulele mai mari, în timp ce ne explica sistemul solar, care s-a făcut singur, aidoţna cum îl «arată' aparatul, atunci cînd4-a venit poftă să se desprindă din haos, şi am z.eain apoi pe profesorul de religie cum, la început, Dumnezeu a făcut,cerul şi pămîntul. Doamne, cui să dăm crezare? Aparatului dcmnulm Gorciu, profesor de o gravitate îns-păimîntătoare, sau ÎBibliei ? Să nu uităm că e vorba de nişte copii din clas-a întîi, însetaţi de adevăruri absolute şi de certitudini indiscutabile ! Nimeni nu bănuia ce.se petrece în sufletul nostru cînd spuneam lecţia la geografie' într-xm fel< iar la religie în-felul contrar-
1 Dacă manualele erau1 submediocre, neajunsul acesta s-ar fi putut îndrepta prin personalitatea profesorilor. Dar noi toOmai la religie. n-ara avut parte de personalităţi. Singur ,Juliu Şcriban făcea excepţie. Tînăr monah, sosit din străi-'• nătate, aderent al vijelioasei mişcări de înnoire a lui N.Iorga, el strălucea în prestigiul marii speranţe a Bisericii şi a înyă-ţămîhtului. Ga profesor de. morală a fost un revoluţionar: a ;dat la o parte manualul şi ne-a obligat să luăm note 3hpă lecţiile rostite . de: dîhsuL A fost* singurul curs; teologic- care ne-a entuziasmat. Dar afară de luliu Scnban, pe cînd la^ disciplinele laice, aveam profesori ca Ştefan Pop sau N:£a toj an de română, Ioan; Roman de fizică şi chimie, G.Nichi-for şi V.Vâlcovici de matematici şi cosmografie; \4rgiLArir 6h de filosofie, la religie aveam pe un IordăchescuV;pe un nesCu, sau pe un G.Popescu. Preoţii lonescu şi Jordăchescu,;
4 a	MoaiEcm- .e^agţiq
şîiit' cele mai şterse figuri de profeeori. Apar? în amintire numai ca prezenţe fizice. 'Ba dd Fa ceî bm-’urimă-uud' îrie&' păcănitul cţe barză ăl unor cuvinte fără-noimă: şi pretenţia, să reproducem grainoforiie, lecţia din carte. @ fîgpi&'prifj, nală în felţdşsău erăjpătiMeîe^onsfânţin Pogescu,, doctor în" teologie delâ Cernăuţi. în fîecare' Ieeţie ne' amintea de acest doctorat, care dealtfel era singura.sa operă.. O m de o nriiidrie-burzuluita .caŞi <»adă;<EşR^G£ulin, el'nW|^^e^tontă Iremea,; ti sălta biruitor, probabil ca în ziua'CÎnd;a.ieşiţ de ia e^rpentî} de;dactorat; ;Privindnrlv, capăt ai conxfingşrea-că^i beBelarneii raţtie de aur fac parise: integţanţă, făiă tîndoială-i «fin acest doctOţat. La catedră nu se aşeza cu faţa spre noi: eram prea netrebnici ca să privim o; 'făţă de doctor de la Cernăuţi, întorcea speteaza seaţipbbMj şoldia* trîntea cotul pecatedrâ,
’ sprijinea tinipla geniului său într-un deget şt .îşi înţepenea 'Q^iiîn-.î^îpafâţiă,' atît jSh	«e? tenieam
d e şă; găurească geamulî Apt şedeaişi:efori Sorbea şi, chiri ăscultă. • ÎŞari'dînsurmâi rnuFt ;'as6tili^r<^^.ypirbea; Curios? ne asculta fără ,să. ne. privească vreodâtă; Chemia5' elevii înd serii, exaqf după ot<fiiiea alfabetică^ ă căţ^bgtduit Gînd, î se părea că a suportat de ajunspe unul, d&zlipeâ' degetuţ de, tîmpîă, continuînd nemişcat .să găurească: geamul; cu ochii'şi «oştea '.cibkasiri; şăj£4$-tM*^l®eţ’defin*hvă „Ahâltî"; Expresia preferată,,; care preeîza distanţa dintre- măreţia sa. ‘ şi nimicnicia noastră, ‘ era; „Bă!“ Cîiid elevul se • dovedea substanţa cu ’ totul inferioara* lîngă „bă" ;îUflerea încă un termen doctoral; „Bă> dobitocule!" Cînd’ i se; ■ năzărea ;;din . nimica toata, se-răsteaca- un-Jupi-ter în Oli'mp: „Bă, e u nu sînt cF ăia bare umbla cu Testamentul la-brăeinar. Lamine
care umbla veşnic cu TeStâiHCllt în? buzunar. •x-v ă ■ ■ între părintele doctor Constantin Popescu.şî elevul* Bobee N. Ion se statornicise din timpuri imemoriale,ma să zrc aşa/
, un curent de, antipatie; ce'h-ayearneymd de‘ h^î o execuţie ,. -pentru a/ri absolut. Elevul era modelele purtare, rşî făcea ' leeţiife cotfşri&nbs, şb nicj grin. gîftd puri trecea să su iâ îţ, întrecere ’ cu prpfes&rn 'sSfe’în asemeneaiafeeţiHnî aventuroase-* De cîtes ori etani aşcuitahr ;4temezeieşt«; Ă > ft ştiut. leeţibf totuşi: rezultatul era-aceiaşi;' nota 3s Motoc eă, lamfcheierea* anutuii iftdiSeide ^c^&Âermaterii; piritei; fb peritruvţif0*

teligfe^A^^	adunări şi c^nş^â.i^â:
operapărint^edocte	mele şi cu coj^riinţa,J)re^ar
vfeuc^r^fei;că:vdin ^aceste vţ^şr^ii ieşea îtediecare an o. i< ./noia'i(feL&fc<şte^^	. fe^ce an, acokstă :.aiitî.pttte;
: r cu v pricini misterioase bre s te a •	:~';f
Ajunsesem acum îii ultimele elaşe eladda religie studiam
*	omiletica, aleăiuiam predici şi Ie rosteam în faţa clasei car : probe şi exerciţii: ale viitoarei noastre , misiuni preoţeşti*
;, Cu trătadieiitul vitreg al părintelui profesor Constantin
Popeson, doctor in Teologie de la Cernăuţi; mă. obişnuisem de mrilt.dLa me^cplioabila nedreptate cernii se făcea, aveam ’ toată clasă de pmţea mea. Indignaţi şi «ei fa început eotegii r sclumbasefă^€U ' 'tţmpul atitudine a , şi afacerea mea ;.d,e verise' unul din, ? mori vele - de iaz şi de f petreiqere , ale spiritului co-electiv;; Obiecte!acestui ;haz	bineînţeles, .doctoralul nos-
:,fcu profesor, fjocul .îl puteam iace em însumi cu toată sigu-•mnţa oă Ia sfârşitul anului totul e an bună regulă. Eu compune am predici nu tocmai proaste. Aceste predici, spre marea desfătare a claşei,, erau apreciate la maximum chiar ^ de părintele doctor, Tără .să ştie ca sînt alcătuite de mine.
*	Şi iată cum. Profi^	asculta numai
în ordinea alfabetică şi nu scliimba/regula cum nu se schimbă
dogmă,. cîea^i:a7ji‘;îaei.-jslftbi^-.îa,sfîrşitui.catalogului co-piau predicile de la cei din frunteaiui şi,invers. Predicile mele
mai mariV^Cînfd %eu fe rdsteain însă, revenea invariabili nota * ,'â.. Proba antipatiei fără noimă şiv iară leac era definitivă în -ochii clasei; dacăarmâi^fi;fostu^VQie de ea! Chemat.şă tiu ascultat ca predicaior/ ta	regtilă, în spaţiul
dintre catedră şi bănci, cu. faţa la colegi şi spatele spre pă-; riiitele doctor, caro} şi fără asta nu se in jose as ă mă yâdă Ia dbip, predica trebuia să;alba, de obicei> pas.agd; paterice pentru a mişca auditorii pînăla lacrimi. Ei bine, cînd aj^i-. geam-să rostesc,aceste pas.agii sublime, făceam cîte o sţrîm-. ^bătură către colegi aŞa de nepotrivită-şi aşa de cautrarăpş.-tetivSmuhai cuvintelor rostite,; InCît toata .clasă 'izbucnea, în ris de nu se mai putea opri. Eu, foarte seri os-,, în. fon, continuăm, dar cu cîtbcuyinteie merle £ca&:	w'cl&$a
rîdea mai tare. Atunci părintele doctor, care împungea veşnic fereastra cu ochii şi nici; j>rinvgînd nu-f trecea - de ce rîd
NICHIFOR CRAINIC
s	-V	;	...
.băieţii, Iha un «aer de protecţie faţă de mine şi .bine.vora să decreteze: -1-- „Lăşaţi-I în pace! După ce e prost, mai vreţi să-l şi încurcaţi?" Pronunţînd aceste cuvinte, situaţia (sa faţă de clasă-atingea .culmea ridiculului. 'Mă simţeam răz-^ bunaţ şi deplin satisfăcut de succesul meu hilaric ca predicator notat1 invariabil cu 3.	^	-
- . Au trecut ani> de atunci. Terminasem Universitatea, * "scosesem întîia mea carte de versuri, publicam în reviste şi în ziare, izbucnise primul război mondial. Mă aflam ca .soldat la Iaşi în anul tragic 1917 şi la orice mă gîndeam afară de părintele profesor Costică Ţopescu, doctor în . Teologie de la Cernăuţi. Cînd iată-lin faţa mea pe stradă î Sălutîndu-1 cu respectul cuvenit oricărui fost profesor, el mă opreşte în drum cu un surîs într-adevăr părintesc. Nu ştiam ce să cred. Am socotit că, îmbătrînit cum arăta şi alterat de mizeria refugiului, nu mă mai recunoaşte şi mă, confundă cu altul. Dar nu era adevărat; E locul şă spun: mă cunoştea ca pe lin cal breaz. M-a întrebat de toate cu o blîrideţe şi o bunăvoinţă încît acum eu eram cel care nud mai- recunoşteam.
*—Ascultă, dragul meu, zise dînsul în cele -din urmă; la spitalul unde-ţi faci serviciul e vreun loc unde ne-am putea retrage să stăm de vorbă?,
—	E un chioşc în grădină, acoperit cu zorele.
—	Vin la 2 după masă.
Mi-am închipuit atunci că părintele profesor e suferind şi are nevoie de medic. Deşt soldat, eram prieten cu medicul şef şi aş fi putut să-i fiu de folos. Dar Costică Popescu nu, era bolnav. Ne-am aşezat ămîndoi în chioşc. Eu aşteptam şi dînsul nu ştia cum să înceapă vorba. Chipul său, atît de rigid altădată, se scaldă într-o undă de omenie şi nu~i sta 1 rău..’'	" . /	\l<; . -	''
— Eu am făcut o mare greşeală faţă de tine, — rupse dînsul tăcerea,, tc-am persecutăt în seminar. Pe urmă imam , gîndit mult la" asta...Te mg şă mă ierţi!
Rostind aceste cuvinte cu totul neaşteptate, mi-a luat mîinile într-ale Im. Apoi ini le-a lăsat ca.Să-şi şteargăbehe-larii, Era foarte mişcat. Nu cred, prietene cititor,, să te fi găsit vreodată îi> situaţia ca un fost profesor al tău să-ti ceara iertare pentru lucruri îngropate demult, în trecut. în fIţa unui fost profesor te simţi totdeauna, elev, indiferent pe ce treaptă ţe-a ridicajt sau te-a cbborît viaţa. EraT cazul meu în*î
ZILE'ALBE — ZILE NEGRE	51
chioşcul spitalului, ;n faţa unei figuri de bătrîri venerabil care plîngea. Zadarnic încercam eti să-l încredinţez ca am uitat de-aiunci, că nici n-am fost mîlnrt, că nu-i port mei o‘pica., ;cvdimpotrivă.	>- ă' '
, — Nu, nu, -^ repeta dînsul — am făcut o greşeală. Te rog să mă ierţi!
Ca să;ieşim’ din aceasta dispoziţie sufletească delicată, în care ti-aveam ce să iert fostului meu profeşor, ţ-am povestit cu de-amănuntul cum imam răzbunat împotriva prea cucerniciei sale,, avind de partea mea complicitatea întregii clasei Arii îndulcit unele lucruri ca să-i menajez susceptibilitatea.' Şi povestind, am început amândoi sa ridem ca de întîmplări străine, ce nu ne priveau pe noi.	'	4 s
■ , Totuşi, cînd a plecat, după ce m-a sărutat pe fi unte, s-a mai întors 6 dată către mine:
— Te rog să mă iei'ţi!,
Rămînînd singur, mi-am dat seama că, în chioşcul acela unibrit de zorele, am trăit ,o minunata şi adîncă lecţie de religie. Dar acum nu mi-o mai predase părintele. Constantin Popescu, doctor în Teologie de la Cernăuţi, ci un suflet cu adevărat creştin. Fie-i pomenireabînecuvînt ată!
' . într-o noapte de martie, — eram în clasa a doua — m-am deşteptat . din #somn într-un zgomot neobişnuit. Dormitorul era în freamăt. Băieţii îşi părăsiseră paturile şi, in cămăşi albe şi lungi, se grămădeau spre niş^ domnului pedagog. Mi-am frecat, ochii. Domnul pedagog se vedea în mijlocul, lor, îmbrăcat ca de oraş. Ţinea în mînă' un joben mătăsos, turtit şi pătat de noroi, îl ridica deasupra capetelor să fie văzut măi bine şi vorbea,cu însufleţire ca niciodată. Jobenul eră un trofeu «capturat de domnul pedagog de la inamic.‘.Eră student domnul pedagog şi venea"în puterea nopţii • de la o. manifestaţie cu mare-bătaie, la Teatrul^^aţib--nai. „A 'fost, băieţi, ceva grandios, povestea el, noi âih^ăs-turnat; tramvaiele, am rostogolit trăsurile, am scos pietroaie din pavaj, am spart geamurile teatrului şi multe capete de ciocoi. Să fi văzut voi cum,fugeau; rupînd pămîntul cu: fracurile ferfeniţă, iar -cucoanele cti rochiile sfîşiate! Ia uitaţi-vă : ăsta e joben de ministru! Noi, studenţii cu piepturile
52	NICHfFffiţ CE&mi€:
noastre am ocupat teatad* şh>*aair permis ,şa sfe^tfeă.'refM^ zentaţia tor; Am triwîrifai,'^	romanească!;
Trăiască NicolaeIorgail.Stringeauconvulsiv;, * somnul pierise şi zeci de ochi străluceai*'de,admhaţie pem V. tru domnul pedagog. Pe mn^ă tro'îeul a trecut din mmă în ■ mînă, pipăit ch/mirare, şi. scîrbă, Cpntăctnl cu: el ne lăsa im- , presia că participăm şt noi,; eît de cit, la această manifesta-' ; ţie de pomină;; v v y .. : '• ,
. Cine 'ib^pxrtea';	rău e că .
iiu sîntem şi hol ştudeutir!, Amî fi. d&Uun iureş cu domnul; > pedagog ini frunte de-ani - fo dărimaţ •• şi:;ţş	.iiu' mai
aibă ciocoii aiu.de, şă hăţjpcorească limba hoaştră^, îhsufleV ţiţui .povestitor spunea că KSicoIae lorga, înainte efe mani- • legaţie;|abţinut;: joQi&< diseiarsuri.ih’ aceeaşi zi;, unul la Universitate şi altul 1a: sala- Eiîitţaefit, apărînd dieptmite limbii,;. româneşti împotriva"franţuzifiîor^a ^dumnţtihii de,lustra-, mfâe:'%x.opMt ca un .lep;şi::câ,.uiizetf-;%iiu'de;T^ă;io'ţl scrii-. torit mari; ai ţării, că suit db partea ltii împotriva ciogoiîdi îih; străiiiaţh - ' -	: 'V,, - y •’	■ y, : < ■ ,	_v"	/
Aşa am luat noi cunoştinţă de mmufestatiile pentru .apa- , rarea . limbii,. din ziua de .13 martie 1^06; Zidurile ^închise • ale'seminarului aveau destule spărturi pe unde adim^hmă. la noi marile curente de înnoire ale vremii. încă din tOaonna , clasei a doua citeam „Sătuăttătorul“. «Un alţ pedagog* Mi~ hail hungeanu, care colabora^la.revistă/mi-a^spus că e cea“ mai bună ,dîn iară. M-ato. dus atunci pe' la anticari, şi mi-anî procurat colecţîiţe aiîiâor .jăm urmă. he-am citii cu arită: pasiune, în&îiiăeea&i* prinsoare eu? prietonii: şi spuUeăm.ex^t în ee an;. îh ee număr şi^ pe;, ce pagină se găseşte cutare- bîb < cată: Lectura^Săm&t&tofuM^a avut în acel tiinpde forma- , ţie:;- sufleieas&S.;	înrîurk^ ^kcum^mtoarej asupra'mea. Ga "
sa vorbesc mai* precis, nu nSău*ănăt^ttî“; ci Nicolae larga, Revista-a mai apărut şi după ce dmsuh.a.părăsit-0, da&.a&urq i» eâvM| interesa j. ci	' i^tîrâftese*b noua ppb3âfca|ie-:'
săptămîhcd:ă';Ae vene^del^^ăkhn	Nicoîae R^ga*
' în • .aşcensiucae	tmeretuLui., Cuvîiitul Îmi,;
' ssţis saur jpisjpiki ;efeetriza. • strffetefe^.	. ;	.
în mul î următor încă W ; eveniment feobişnuit Kmgezek* noua orientare, a vremii:, răscoalele fătăneşti de lâ; fS&ljL»*. | Unii le-ah căutat punctul de, pfecare; ,M-m^caiiîea iuf Şpjr^ Hareh alţji în mişcarea IbilNfcolaa Iprgâ, Ele au gorniteu,'
/ZILEvJME — ZICE MfiGRE
^sig^^ţă>din	-^âa: s-au adăpat din &mm-
s (tottă âc^to-.izWare.;fe^âag<^ii ne spuneau că. în anul aceia . ;,steâ^ii,-^!e .eo&ipe., au :#ăcut )deigardă zi şi noapte, la focu-* /.%ţâfm*îJieaîa^ ..forgâr'aaazajl: ?<tedî^diţafe ca instigator al ţvi^oafejor, cum fuseşer acuzai ca iniţiator al manifestaţiei de la Teatru] /Naţional*. Ca unnare/ ministerul a interzis lectura ^ean^ului f0înăaesc“ In şcdiL ,în pofida opreliştei, nu ^•!;^;|ni^^:sdăpafct mei un număr,	n^avea^m de ce să mă
tem. Director al seminarului eTa aaipi luliu Scrihan, io-r-gliist £nfd.oat;;Odată; m^-şurprins.. ;citijidu-l.. pe-.o bancă, in — . parc. Eu, nu Cam, ascuns maţâinsi: ,	«\	;...,	!
—Duru&eata nmştii că -e -oprit? se făcu directorul că' , /:se sapătă.'•,•/• r-, C.'1	/V:	••’•-.
/	Şţ%,’ preă euşrio&şe, ;*dar. -ce' ie rău în;,sciii:şul, domnului
' Iorga?	'	*	*	4	/	. , *'
; ^	a tăcut şi m-a lăsat în pace. Dacă m-ar fi
' ‘^rdbafc^ătoa oMinril ministerial; dacă m-ar fi,dezaprobat, se^q^^eeâ,!^ sj^e însuşi. Noul director era'de altfel exce--.•şîv.ţde/^^	Şău.ăiU. mai a^ea nimic din lngădu-,
, , iala predecesorului ConstaMin N^arie şi pentru elevii mai expansivi cdnştitu% un cliim f);dată, ‘.eram Mii Ocufeifl.: ilţpfe-/rior, a eliminat, p lună 'pe prfeieirul meu.Stbetiescu Ştefaîi, fiindcă :l-â /prins citind în orele de meditaţie votumul lui la l^ilşoatra^. Despre literatura lui Ion Agârbicemu, care nouă., seminariştilor, nu se putea să nu ne 7^ăcăr ^unea că e. pierdere-de .vreme., Autorul acesta, Bîna^pa^oţ,.3paatbme^ar33 sens predici. Era pe timpul cîiid' Vcîumulde predici 'allui Îuîiu Scrfban fusese premiat de ' Academia Eomână. Eu n-ăm avitt motiv să mă plîng de directorul -pieu.; E dfe^t /că, âd^rlriâu4* ca profesor, mu-mi . î>lfceărr€^kniil pe; care elevii^ primeau inchîziţpriăl/^Trebuie să xec,m<).sc însă eă-dintre profesorii de religie a fost singu*; xul -eaiendesclaide a orizont uri intelectuale seminariştilor, re-coi^ndiadude căiţi noi. iar :c(Mdr câre: putparr crtî ănvreo 'limba sţfăină,, înipcumutîndiirle ydiume;v,dipy'mpm%qasa-i bibliotecă. A stimulat ;.*pe; elevi da traduceri	câa^i ■
au 'fost fă3măoî.te tn rdmâueŞto datorită acestui îMemn. N-ave a ‘însă noroc la^alegere.a 'prefaţaţilor. Căci pentru dîn-sift nu existau declt două categorii de vie vi: preferaţi şi persecutaţi. Cel mai preferat discipol ăl său a test colegul cnostm ©. ©oimîescu, mai ^oirtalm&itortrroal al BifyHei
54	NICHIFOR CRAINIC
apostat de la ortodoxie pentru a luneca în nu ştiu ce obscură sectă protestantă. Cornilescu acesta., tocilar steril, dar cu ’
‘ facilitate pentru limbile străine, adus de spate şi făcînd spume ; la gură cînd vorbea,-caracter infect între colegi şi minte neputincioasă, era şeful clasei noastre şi,->în mare parte, opera lui Iuliu Scriban.
Autorii recomandaţi şi popularizaţi ■ oarecurn între elevi aparţineau lotului protestant ai aşa-zisei literaturi de edificare, ca faimosul între noi Franck Thomas, din care a fost . de ajuns sa citesc un singur capitol ca să-l arunc. Erau şi cărţi ca ^Experienţă: religioasă^ a lui William James, în franţuzeşte, dar pentru lectura ei nu eram pregătit. Asupra , mea ,mişcarea" lui'Scriban, afară de cursul de morală, ,11-a avhtnici o înnurire, deşi în orizontul nostru apărea ca personalitate - teologică proeminenţă.	_	-
Directoratul său a fost însă rodnic îtf altă latură. Vechea societate de lectură a luat avînt si biblioteca elevilor s-a îmbogăţit considerabil cu cărţi religioase, dar mai ales literare. Ultimele noutăţi ne aşteptau în rafturile ei. Revistele teologice şi literare de pretutindeni erau abonate şi mai mult decît'atît* toate ziarele ce apăreau în Ardeal. Acţiunea titanică a lui Nicolae lorga de-a răscoli provinciile subjugate şi de-a reînvia în .-sufletul contemporan imagine^ integrală a românismului căpăta în mine o formă mai concretă prin urmărirea pasionată a publicaţiilor româneşti. de ’ peste hotare. Din Sibiu venea „Revista teologică^ a lui Nicolae Bălan, unde colabora şi Scriban, deosebită de cele din Regat prin < înalta-i ţinută filosofica, de asemenea „Lufceafărul“, cea mai elegantă tipăritură din vremea aceea, şi săptămînala „Ţaţa noastră^ cu articolele robuste ale lui OctavianpGoga. Ve-. . tieau „Revista politică şl literară^, de la Blaj, „RăvâŞiil^ de lâ Cluj, „tribuna^de la Arad; „Drapelul^ de li Lugoj'. Nu exis: :talpublicist oricît de mărunt în Ardeal, pe care să nu~l cunosc şi sa nu-l. îndrăgesc. Sub exaltarea lui Nicolae lorga, care fulgera ou anateme stările din Regat şi proslăvea spiritul sănătos ardelenesc-, ajunsesem să cred că existenţa n-are rost dacă nu eşti ardelean şi nu te. sacrifici ardeleneşte. Cinci citeam condamnările publicişţilQr de peste Munte defr către tribunalele ungureşti, mă podideau lacrimile de durere, dar şi de invidie că, numai ei au norocul muceniciei naţiqnBk/
ZILE ALBE.— ZILE NEGRE '	55
Nu Mnumm-ea în ţara liberă aveau să vină mucenicii înalt ‘ mal grele decît acelea..	;
Răscoalele-ţărăneştişi-avt -avut şi-ele partea lor .de în-rîurire. Au izbucnit cînd noi eram în clasa a treia. Prin pă-rinţii care' Veneau să ne vadă, .aflam grozăviile petrecute în Vlaşca; prin ziaxele pplitice introduse pe furiş aflam ce se petrece în ţară. Clasa noastră şi toată şcoala erau într-o înfrigurare misterioasă. Nimeni nu , ţinea partea boierilor şi a ciocoilor. La seminarul Nifon profesorul ('.Banu provocase o anchetă scrisă. Toţi elevii se declaraseră de partea ţăra-nilot . Ancheta a iscat aprinse discuţii în-pfesă cu înfierarea mentalităţii „anarhiste" ce domneşte printre elevi. Ce dobitocie !-Ca şi cum aceşti elevi care se pregăteau pentru preoţie, deci'în slujba poporului, trebuiau să fie de partea spoliatorilor acestui popor, Noi i-am felicitat pe, colegii de Ia Nifon pentru curajul convingerilor fi sentimentelor lor. , în acelaşi an al răscoalelor, profesorul de română Petre Gârbovice'anu; haţeţist ca şi cel de istorie, Mihail popeseu, şi amîndoi administratori, unul al - Casei Bisericii, altul al Casei Şcoalelor, ne-a adus în orele de curs „Poeziile" unui tînăr şi mare cîntăreţ al românismului,' Octavian Goga. Petre Gârboviceanu, pe care sarcinile extraşcolare .îl sustrage au de la catedră, era un dascăl sentimental şi plăcut. îi plăcea VaSiîe Alecsandri. Cu glas nazal şi cîntat .ne recita Luncă* luncă, dragă luncă, rai voios ăl ţării mele... Se . entuziasma, comunicatţv:' „Asta poezie,' domnilor! Alecsandri, domnilor! Lăsaţi-mă cu Eminescu, domnilor! Ce e aceea pesimism, hai?. Optimismul lui Alecsandri, domnilor, dragoste de viaţă şi. de ţară !" Amintirea lui se leagă mai ales de primui contact cu poezia lui Goga. A deschis volumul, tipărit la Budapesta pe altă .hîrtie şi cu altă literă decît în Regat, şi ne-a citit cu toată convingerea lui Rugăciunea, 'Plugarii, Noi... .După un, ceas întreg ne cucerise. Noul poet al pătimirii ţăranilor venea din Itimea noastră, rostea nădejdile noastre, într-o limbă cu iz bisericesc, care he .încînta. N.. Cartojan, viitorul autor al magistralei Istorii a literaturii vechi, deşi foarte tîjiăr, ne făcea cursuri sâvanţe, ca la Universitate, Dar Ştefaii Pop, la literatura modernă, în cursul superior; şe .arăta nil dascăl model. Temperament reţinut şi ironic, dar .de o. ironie âare îl apropia; era în realitate un înfocat sămănătorist. Prin el am făcut cunoştinţă cu scriitorii,editaţj
56	NICHIFQR CEAINIC
de ,'Minerva“, scriitorii -de la^Sămănătorub*. Ei ne-a făcut] «ă iubim pe Şa4d¥®^UA'pe i GâH(feaaţtr',ipe fraudă! Aldea, .pel ' Şt.O. Iosifrpe Gerna, ,pe D.. Aiţghel şi pe ceilalţi- Analizele mele scrise le citfca în clasă ca model, neuitînd să .adangemte-o -ironie' că să mi.mă	Ştefan Pop .cobora din
Ardeal ca şi -Vasilc Slqga, profesorul de agricultură^ G. Ce-, man şi Ghită Pop eram de germană.-iar G. Moianu de lucru manual D.ar numai el şi GMţă Pop ne vorbeau de Ardeal; Cei.dinmmă .cDmenrindui^^nepe 'WiIhelm Telia!-lui Şc-biUfer,
' şe înflăcăra cauţi rug aprins vorbind de libert aţe a naţională. Să ai parte de .asemenea profesori,, ce .generaţie cu adevărat . fericită l A - VA ./-■>•'/	f;-: v A'vv;-'
;'	• . Din lecturi, din evenimente şi din îndemnurile dascăli-
lor, se lămurea în noi, an cu an, «n ideal de viaţă. Jzplaţi în-tre zidurilets,eminacului. demarele' oraş. din. care,' numai-,de-
:tae*fete+r4ri;'^iş^^	ăHMttâfceac»- în lamuTă. lui
cea mai curata. Tinereţea noastră disciplinată de rigorile r internatului, era disponibilă pentru idealurile pure, Să. ne , facem preoţi şi luptători'ai neamului!.Să ne sacrificăm pen-.. t teu el ! Ce alt rost putea să aibă viaţa decîi acest mare;sacri-. * fjciu, bules din
nimente care nu nc1 scăpau? Ah,' niciodată nu vei trăi viaţa ' .mai pur Şi maiînaltcă în nopţile acelea ale tinereţii clocoti-. tparri, -efed'o,;	!•••;. * ”! ■
. Pe deasupra, ;sosi şi ceasul oînd' să-l vedem şi să-l auzim ' cpe .Nicolae ferga.' fră 'Atenăul ,S«fcnân se bomemoră şi seara „ aceea Andrei' Şggmra, mjţrop0liţ.ul ortodox .al Atdeaţuiui. ,., Ya Vorbi *JÎ Corul’ seminarului] care îşi,<avea laima.Iui, ,tre^
' /'.fruia'să poleiască aerul serii cu Gjntecc 'rebgâpăse. şi.'.ardeJe^
; Peşti. Sub cupola Atcneidui'fremăta o lume gaţa de extaz'şi :• ':^d«:^^îfc-âi*n;iea»ynat' programul şi ne-am coborât ki -saiă, o.cupînd spaţiile d$>'lînga lojile vecine c,ii. scena. Aveam ,să-i • văd de-aproape. în aşteptare» s-a'făcut deodată -linişte neclintită.. In sffrşiţriiafăîLŢE peste măsură,de înalt, parcă mar ■ ă.:fi pm.ca. ncâ.„ Capul cbeli£.d.e tinapuriu parcă e tot numai frunte. G barbă, neagră că pa&a corbului, îi frutunapepiept. /Cobii enormi descarcă foripriniare ^ipirile teşeai,a&» genelor. Braţele lungi de-ar putea s,ă ciipţia&ă .întregul puWâ^ţlin sală tremură nervoase de timiditate. sau ' de nerăbdare, in^oţul, o figură ide uriaş care coboară aici,,,printre moi, dm l^endâ

de aur. a. gemil0î,. SaWy . ridicată în picioare, ta a^ari|i^lm> aGÎamâ^%qeKes.. Uiţi ţraţ îi temură acum ridkât m aeV pentru a* 6 paeiîka. Glasul kT^r^e fetăpteitor cte misterul? nfe-V grtu aiMrbii; Ge fel de eememoraie e aceasta, tare nu-ţţtdă răgaz- nici să răsufli, necum sătconlepaşli -personalitatea mo^r căţă^Uîi„€ureirt devij^dk te zguduie,; te smulge, tc ridică şi tei--eo^ar|lr.-te ’ azvMe.	.văşciob;' unde nu mai găseşti
.•niei/up ieâzem, şuftetului: ţin toren t de. vorbe răpăie, şi ropot a ca . ploaia năprasnica din ;rupfuramorilbrideile(fulgeră, ima-glniie biibuier ea ttmeţuţ4 apostrofele, cad că trasnetuL Din ăeeăsfă' învălmăşeala' â elementelor,/ rostogolite junele în-'tr-raltele de o fprţSHaotică, se dămurdşteîn. pS|^i"vaMe de fulger, ca faţa lui. Moişe.pe muidefe Şinăi,d^	:
a lui Şagftna, eroul carp. a dat Ardeaiului ^	româ-
ne,şti/ E cu neputtnţă-să stai si să. j;udeci spusele oratorului; ele se'toarnă înşine că,un,foc violent;care te arde şi te sileşte, sădii cfe acord fără să mai gîndeşti. Din toate .ascunzişurile misterioase ale. fiinţeiwtale se ridică o singură pornire ca un viytejf dă aprobareaşa esfej Altfel nu poate să fie !
{>e; NteolăeJoiga, mărturisesc că era* aproape să leşui< nM-am irtfdpt^nalinife' în balustrada de ;a'IMgă'-careana aflam, de frică să nu zbor prin : aer. 'Vedeam un om încarne şi oase, singurul care vorbea cu avalanşele vulcanice ale profeţilor din Biblie. Era încarnarea Ipr. Prdfe.tul înveşmîntat în măreţie şi groază al vremii noastre. Sub semnul lui uriaş .s-a desfăşurat această vreme.
• -V	-s v	•	■ ■	.	’	V,
©TcHema Minodora, floarea Pindului.- Nu desluşeam mo--âvu|şice npvofedesluşesc? — pentru ce,numele . eî răsună: jumătate cu ecou de mitologie greacă şr jumătate cu îngîna^' de meiedie bîzânfină— Minoddra. Gliipuf ei vâ-* poros caluminâ .Iuniînălucea suav din afunzfmea departărk , fer, se adunadin cele cîteva amănunte ştiute: obraz' ca lap-'■Jţle; (te fată de>& munte- eeHi ăffiaşţrfeugene SuUgrşr cosiţe: eastknik împletite eâ o cunună/ deasupra frunţii, — apoi sş* risipea* ca înt^ .nMăr^^fte .difază db reverie,^ re urină* reu
aie....	.
• :tt,ye'(îeâaâ semtfub crueiivîncrustat.a&ăsteiu: în;
53	, ,; NICHIFQR ;GRAINIC. a .	-: ^
asa cum poarta^ fetele creştine diii Macedonia spre a se'de o-' sebi;de musulmane. Alteori silueta ei se nilădia graţios ’pe sub ramurile fumurii ale niăsliiiilor, se oprea pe ţărm Nemişcată ca o sfltuie şi cu braţul alb lucind în soare flutură; batista înspre corabia care sosea...	% ^
Nu iubisem încă pînă atpnci. Prietenii îmi vorbeau cîte-odată în taină şi în şoaptă despre aceste pierderi de sine vrăjite de o putere necunoscută, despre această dulce nebunie lăuntrica, pe care trebuie s-o ascunzi de ochii lumii ca să nu te faci de rîs, despre un chip de fată care se răsîrînge în sufletul tău mai adine decît în apa de cleştar a unui iaz şi se ridică apoi, de-acolo, f ără să vrei tu, şi se aşterne ca p fulguire de aur peste toate lucrurile pe care vrei să le vezi eu ochii şi nu mai poţi. Zadarnic încerci să alungi acest chip, el revine mereu, răsare pe caiete şi din foile cărţilor, întunecă literele de nu mai vezi.să citeşti, frînge liniile de nu maî poţi să sciii temele. Lucrurile care1ocupau pînă atunci centrul sufletului alunecă pe nesimţite către marginile lui în toate direcţiile, --- păsaruici împrăştiate din cuibul lor —, şi de-a surda încerci să le prinzi în căngi le voinţei şi să le tragi înapoi la locul lor. Căci locul acesta din centrul sufletului e ocupat acum de imaginea iubita, care întunecă totul în jurul ei ca o regină strălucitoare pe . tron.
Destăinuirile lor se potriveau de minune .cu stările piele sufleteşti de'acuma, nebănuite şi nemărturisiţe. Nimeni dintre ci nu cunoştea pe Minodora, floarea suavă a Pindului; şi nici dragostea mea, care se ridica spre chipul ei-vaporos> ca trupul mării absorbit spre luna plină. Nu iubisem încă niciodată şi adeseori, în tristele cufundări fără cauză ale* adolescenţei, m-am gîndit amarnic şLam . regretat cu durere ca n-am, pe; cine să iubesc, n-am de cine sa mă. îndrăgostesc. Fără să-mi dau seama, se adunaseră în mine : avînturî şi duioşii, altele decît cele închinate ideilor, şi mocniseră îngrămădite pmă să dea peşte marginile sufletului. Acum o c pute re tainică le rupea din. adîncul zăcămintelor necunoscute şi le aducea în; lumina conştiinţei, vii şi tremurătoare de viaţă, de setea vieţii. De cînd ştiam de Minodora, simţeam că sînt capabiLsă iubesc cum nimeni h-ai iubit pe lume şi să îndur du* reri nenumărate;, cum nimeni n-a fost în stare să îndure pe faţă pămmtului. Minodora; floarea suavă ă Pmduiuî/ im-
ZILE ALBE — 'ZILE NEGRE	59
prumuta existenţei mele un nou înţeles. Farmecul chipului ei vaporos iradia luciri desfătătoare peste lucrurile toate, le scotea din umbra obişnuinţei şi le xhiruia c.U'oua acestui răsărit al dragostei. Numele ei cu rezonanţe eline şi bizantine umplea de,, cîntec întregii!, -univers al închipuirii.
Un singur .băiat cunoştea pe Minodora, poetul Panait Papazissu, macedonean de obîrşie şi elev cu un an în urma mea. Era verişoara lui. Macedonenii intrau în seminar bursieri fără concurs. Se pregăteau ca să se întoarcă preoţi de cultură românească ai acestei ramuri puternice', de nobilă străvechime, a neamului nostru. Statul roman inaugurase o acţiune de cultură panromjinească, în care erau înglobaţi , pe faţă aromânii din Balcani. înţelegeri internaţionale, care din nenorocire au fost părăsite ulterior, îngăduiau ca factorii culturali ai macedonenilor să se instruiască la Bucureşti pentru bisericile şi şcolile xe se deschideau şi funcţionau în limba română. Prigonirile la care iî supuneau mai cu, seamă grecii, silindu-i să se_desnaţionalizeze şi să se asimileze elenismului, stîrniseră contramăsuri în România, unde gpscii prospere ază din veacuri de mii de ori mai bine ca în glorioasa, dar săraca lor ţară. Se stîrnise o mişcare antigrecească vecina cu violenţa şi în Bucureşti am apucat şi noi cîntecele pamfletare, ce batjocoreau pe plăcintari şi pe palicari. Urmarea acestei reacţiuni a fost libertatea'culturală, de care am pomenit, acordată aromânilor de' guvernul din Atena. Macedonenii, firea lor caracteristică şi prin amintirile romantice sau dureroase, aduse de-acasă, adăugau p notă exotică vieţii lăuntrice a seminarului. Trăiţi în mozaicul etnic din Balcani, vorbeau multe limbi şi cunoşteau sumedenii de istorii şi obiceiuri dintr-o lume atît de vecină cu noi şi atît de ignorată totuşi. Unii dintre, ei, ca interesantul publicist de mai tîrziu, G.M. Ivanov, care pe-atunci se numea G.M. Ionescu, -erau personalităţi remarcabile între .elevi. Ivanov trecea ca filosof al seriei lui-şi: vîntura cu admirabilă dexteritate probleme de natură culturală. Panait Papazissu era poet din cap pînă în picioare. O constituţie bohrăvicioaşă; care îl făcea sa fie veşnic suferind,, îl ajuţa umble cu capul prin nori. Lenevos Ia studii, poaţe şi că ştia că, pierzînd clasa, nu pierde bursa, paşinp^ 4^i>Iîli mistuiau în literatură şi în vis. Cunoştea greaca franceza, care în prograrhul seminarului^ nu. figux:a ca
m

de învăţăinîni:. Era iMba	-diişiftate
gieilEu începusem s^> ŞsaiB^;*âk&:'wk
P;i risului. Pamait Papazissu fera	de "La^ârttoe şi
de Alfred Se Jlîusşet d?cin	;Mv- care ştlţa^ajm
minunat simţ al peezfei, ara'luat^isfîî^cert^^ c^iŞerafe^a franceză, Toi ^el ‘^î^^^ifeâki^c^îa.	4âî. Greciei.
Pe unii ba şrd,aî«iacii; 3por^die3n-%o^ââe^e. ?f£ra încântat et* deosebire. de Anghelbs ^Vlalteş- şi de Vaiacridis, despre ;;care spunea :Câ stat români macedoneni greeî^^.^BMeţâ^il acesta puţintei la trup; uihblfad şi vara cu	înfăşurat, \^u^
din;-dinţii mici, era $m îei de
•^rdm&aîidr' macdâdrfe'ni, cârd •Sc'^i^liistrat;în <politica> %-fe#Or: ri<^lavşi în culturaGre^î/pfe^
oosl/3 liii <aT7:Ao.rn .c.o. 1-P>	'rr\rh'$£rTr\-ri'-i-fr	i'iîr în notC î 1^» In-?
siuile rpe care ie%criâm' şî cît am cf(>st ^niinadşti am cblâfeo-.rai îă aeeleaşi-reviste;:;pe care le asalt am sknuitan. Afară/de acestea.;^ ce fermecător sti'a'Papazissu şa^pdve^teasca despre Macedonia şi mâl ales, ^despre Minpdora, verişoara luit iEra convinscă a fost modelată de î)nmr^2eu înpe măsura visului' meu de1 dragoste. . Trebuia • sa plecăm neapărat -în Macedonia de vacanţa ceamare. li scrisese Mtaodorei'<fe-a|î--tea* ori despre mine, şi ea ;ne ^teptăb Ardea'de ^erife^arcv • acolo departe; pe' vlrfel pindiiiui sau poate ta goalele Oîiinpu-V lui, biBecuvînt&id clipa cinci ne vom vedea^ăzînâu-^e dmiî altuia în 'braţe. Minodora^ MinodOra, zînareu ochi albaştri a Pmduiuî, transfigurată ie dulcea nebunie a nne-î tinereţi .îecio^înice*; /primordial disponibila ;pentru dragostea -ba, chiar daca- te-ar fi chemat 'Paulîna sau Marioara! Convorbirile neşîîrfîte ;despree^/, âeşpe 'frumuseţea sî farmecul eifara asemănare făcuserâdin prokciulc ălăt oriei ndas tre o ne cesitat e : pexdrâbSăv Cu q pasiune arzătoare am răscolit 'Mblîofeeâ : .semmăwldi,;:^ 'Seds.^toaţe cariSe' cate tiâtau-'despre Macedonia 4;şi’•despi^Maţa^ardmâaltorfi îe-âm.citit cu sete;pD4n . pagină ;îmţ;-jaşărea chipul vapoios-şi'dailce. al Mind-doreii floarea Tindutur şi chintesenţa ăromâhîsmuluC şep-ţihdu-dtî : ;>Fezi5 Asta e ţara mea, ăsta emeamul meni vino, de cînd te-aştept T Acum, cind şt ţamV totul* un lucra, fit.^ mai stînjeneă; oaiecum \Papâ:ztssu imb spusese că în d^hid viaţa e aspră si crudă; de după fiecare stmcă te-aşteaptăun duşman cu puşca, la ochi- Şî' eumi ştiam "şa mîhuî'hici-o;
-.s ;
m-
vărul fera^tătaar^I. voinici • âiannaţi: pib^'fe ^iLţîJ^'; :;Bamrf($ătre.:' ideaftll ifegosiei dl» studiase^; îmigmTm&
'. dfe'neiiai&ăî^te;€&$>.,mediliiăkt ninfc 'Wtt^erge.eu	Constasnţa (cu; care cmioşteam
^^M^Biăbmoaăa-BriCtrreşti; încă nu căfâtorisem în tren) v^p^' cml^drufcla?^Co^t^tin^pole» la Atena, la Salonic;^
; (Nu văz^seru mea iUăress^ şi, vagoa^tg).:	. :
;,.-■ ’v-:h* Cum arată Marea; ;^agă Fapazissitfe? ^	, N
•) Ai s-o'vezi. Cind i^ apropiena cutrenulde G©nStanta>; pare o pădure verde; ce frearn deasupra of&ontuîu'i^ Cînd ;-.-pluteşti pe ea> pare/ toeotfi'.unfcmp; de lucerna^ c®ăstrît; de floare,' Ah," are-’ să fie; splendid'!; . -	' -, ; v- \
^ în, cele dur urină şi, tocmai fn> vederea; călătoriei în Mace-.' donia, 1^ viitoarea* vacantă. mare;' ârrr găsit ou cale amîndol . că^ikeSbxiik săvî scriu o. scrisoare Minodorei. Era. toamnă, cîneL sufletul ,se reculege, în, sine şi ,se. concentrează cu măi multa fMdrdare în pasiuiţile'caBe-1. mistuie. Aş fi, y^rut sa pun îa . şcişasta scrispare^^ru^f din Garpati ca .avmturiie. dragostei mele* furtuni că/dbatriK,în^
- p^jghetori ca ci^p^uît ei; îngerfesc; şl/flăcări, muKe; mamite * flăcări ca viitoarele noastre îmbrăţişări! I>a^ etmoscmd acum _	;-•	de; severe ale f'amfliei.maee-
. < djdfeâe^. earef- jiinlţdratS' acestei austerităţi, neîndurate s-a păstrat îţi: decurs^ de două mii de, ani, scrisoarea: trebuia să Şi rezervată, lăsînd ca, abia prin transparenţa d^săvîrşitei cuviinţe^sălse străvadă ceva din, pasiunea vapă-ioasa/ a; df agostei mele.. Afara/de aceasta,, Minodoră; ,ferine-
Hînodora*,îmi internam pe viitpMear inea .adorată lmp©40 -Bit% eu; toate darurile; ciuturii;, cel t puţin .lă;.''plve%biî; meu* ^M cum ăr fi fost posibil să m îndrăgosti Cfeamf. fî jmţdtyd4% ţM	,mîb^k. Wmfaăy ;dacă ea, m
if'-fdst. o- ignoranta îir. marile cbestiuni:,; ce niă; frămmtău pe-mine? Rar acum era cu totul, altceva^ Min©(îoi:a>;floarea iface^HEideb rtevoită de sear tăfsă trăiască, sub regimul ftică-, f^asei: silnicii^jgrecfeşfer .vreftoz-ise' cu eroisnii şa. îkveţe ^carte străini; Er#	măi
62
NICHIFOR CRAINIC,
Pind, aşteptat cu înfrigurare chinuitoare, a sosit în preajma Crăciunului sub forma unei cutii împachetate; pe adresa lui Panait Papazissu. îmi pierdusem capul de emoţie cînd am desfăcut-o. Bfinodorâ; suava figură a visurilor mde,- ne trimitea două perechi de ciorapi de lîuă! Caci Minedora ' e r a' păstoriţă pe^coclaurii Pindului ca străbunicele ei milenare., Ciorapii, împletiţi de crinii parfumaţi ai mîinilor ei, aveau carîmbii înfloraţi în colori pe motive macedonene.
— Ciorapi! Simbolul antic al călătoriei pedestre!, izbucni Papazissu într-un entuziasm nemărginit.
Minodora, ca toate feţele îndrăgostite, mai ales cînd sînţ macedonence, avea limbajul ’ei secret. De bună seamă, toată pasiunea ei pentru mine o împletise nu în cuvinte, ci în florile de lînă ale ciorapilor,-în vreme ce oile ei, ca-11 frumoasa poemă a lui Daphnis şi Cloe, păşteau pe grindurile munţilor. Ciorapi! Simbolul..călătoriei, semn că mă aşteaptă. Nu i-ain purtat niciodată şi niciodată n-aveam să călătoresc pritl Macedonia. I-am păstrat multă vreme ca' pe nişte relicve de la Sfîntul Munte ăl Pindului. Pe Minodora n-am curios-cut-o, dar am văzut o şi-am iubit-o în văzduhul închipuirii, dogorit de dorul dragostei din prima tinereţe. Cu cît mai depărtată şi mai necunoscută, cu atît mai puternic pretext al unei imagini ideale de ideală iubire. Ridicolul ei don-quijotesc n-o face mai puţin reală şi adevărată. Căci prima iubire nu e decît proiecţia în afară a dorului de-a iubi. Cînd am ajuns la conştiinţa că ne-am pierdut copilăria, intrăm Intr-o fază cînd nu ne mai cunoaştem cum am fost şi nu ne dăm seama ce vom deveni. Transformările ce-caracterizează sufletul adolescent te cufundă %într-uif sentiment penibil al izolării şi al singurătăţii. într^un fel, copilăria >e o stare de fericită şi echilibrată suficienţă■ ea îşi ajunge sieşi; pe cînd adolescenţae sentimentul dezechilibrat ăl deficienţei. Lumea te stinghereşte fiindcă simţi nevoia /de a te întregi prin altă fiinţă care nu e la fel cu tine, dar care în mod virtual face parte din tine. Fără ea, eşti numai o jumătate de existenţă, vSi, în ^aşteptarea ei; o .anticipezi ’ creînd-o' virtual din dorul' de-a o iubi. Ce profundă e imaginea biblică a acestei deficienţe şi-a acestei întregiri ! Âdam era tînăr şi singur şi nu era bine să fie singur fiindcă era tînăr. Atunci Diimnezeu l-a întregit făcînd pe Eva ‘din coasta ruptă din trupul Iui şi de-atunci încoace fiii lui Adam, adolescenţii, rup ceva djfi
ZILE ALBE — ZILE; NEGRE____________ 63
fiinţa lor intimă pentru, a crea imaginea ideală a dragostei— întregitoare. E, un lucru donquijotesc această proiecţie în ‘ afară ca nişte antene ale dorinţei de a te întregi, dar Cero-vantes a fost un om de geniu cînd a plăsmuit realitatea .acestui donquijotism. Greşeala lui fundamentală e că şi-a, conceput eroul idealist în dragoste abia la vîrsta de *40 de ani; La această vîrsţăr nimeni nu mai e Don Ouijote în dragoste. Numai în zorile bărbăţiei sentimentul .deficienţei insului, cu spaimele şi fireasca lui pudoare, e în stare să dea forma ideală necesităţii de întregire. în dragoste bărbaţii sînt realişti, iar adolescenţii Don Quijoţi. Şi poate din toată povestea dragostei, partea cea mai frumoasă rămîne pîna la sfîrşit .acest donquijotism. Miiiodora visului meu de adolescent, feciorelnică d,e-a pururi, nu era rudă nici de departe a Doamnei cu camelii, dar soră geamănă cu Dulcineea de Toboso.
Studiile clasice, greaca şi latina, deţineau o buna parte din progiam. Dacă singură limbă modernă -ce ni se ;preda,
? 'germana, ,începea din; clasa întîia, latina venea intr-a doua şi greaca într-a treia. păr clasicismul în seminar nu se asea-' iUână cu cel păgîn din liceu. E un clasicism filtrat prin con-^ cepţie' creştină, după marea tradiţie a ortodoxiei, precizată încă din veacul al patrulea de la Hristos, dacă nu chiar de la începutul creştinismului. Filosofii pagini convertiţi ea justin Martirul, Vasile cel Mare, Grigore Teologul, Fericitul Augustin şi atîţia alţii, şi-au dat seama prin comparaţie cu Învăţătura Evangheliei că nu toate produsele geniului antic sînt bune de aruncat, şi nu toate bune de reţinut. Astfel se impunea o selecţie în literatura clasică destinată educaţiei creştinilor. Predîcarea Evangheliei implică fonna retorică ' făţa de un public cum era cel antic, admirator al formelor frumoase, iar tehnica şi modelul lor se puteau învăţa' foarte bine "din scrisul păgîn. Această concepţie critică despre învă-, ţămîntul creştin în raport cu zestîea intelectuală a anticbi-^ taţii şi-a găsit expresia normâtivă într-un celebru dispurs a) dui Vasile cel Mare către tinerii studioşi. Criteriul statornicii de ierarhul filpsof constituie tradiţia învăţămîntului clasic îii ortodoxie. Astfel, spre .deosebire de liceeni, noi eram scutiţi "‘în studierea latinei şi elitrei să făcem .Cunoştinţă cu îrumoar
7 — Zile albe — zile negre

şefe şî porcoasele mmcitmî afo mitologiei eaae, fără- îndoială, mimai modele deviata nu^ferătmOT^ sla^şî.- Istorii* noştri pagini' erau dfe aMe^ psdp^ $enecăv6or*^^	V
iar pentrii( cî^feişB^til;preşfim	apol©gfetii;şr sfinţii,
părirfţî. t)ikervuţia; făcută în-tp prieşte KpsurlC InvăfămlnŢ tuiyi/'ţeR^idsVe Tâla^^';Şi‘tt fegăfâira utr^ ştidi&	,şi
;. eudeosebi^ a|cr Atît dm	şi aî latinei lipsea
cu desăvft'şfr^ Bifrtta! Bai* tocmai anumite ţ>ărţî din Noul / oferă pentru rnce^tori textefe; cele mai uşoare /. şi., mai atractive,in greceşte şîx^lafeieşţe, prectim• pentru -progresaţi alte pâsagiîr tex©fe ceîe mai dif^ifev Esenţă/ j BiRîier, din '‘sfii&î3e5 reHgi’Quse eît şi ciîxx cele clasice^mi ş-ă pămţ o monstruozitate prea evidentă prjn ea însăşi câ sa mai fie nevoie de a insista.	-	1^ -
. fii studiul limbilor mo arte personalitatea profesdrului,
. joaca un rol covîrşitpr fiindcă tocmai această personaliţâte -;
poate să redea viaţa. aeesR>r glorioase mortăciuni x>ri şa le v i- lase ^ aş^/cum sînfc Pentru ielervi antiehftătea, ,e profesorii de '
; --f» -/C^tesâr^	Uraveami înclinare specială pCntru
aceste Mmbi, dar nici "aversiune^ mamnavut patte. d^ as^r , menea personaîitătL Am învăţat singur, • fără/proieşpţ^ftâ^', ce za * şi. maur/învăţat greaca ou profesor. . Cu Iuliu Valaori^v / macedoneafr teniperămentoş^ ani făcut; buna- ^gramatică ifetiriă^ <ia£ Cînd -apt* fMcufc la. fee^ţe, I.M; Bianuv mai apoi ’ :coii&enţiarmm	# a^toriduncB^
culele* da euvirde/ era Q 'natară lnglieţată ,de w parcă >se simţea nedadocutltu în seminar. îl interesa/ pîna iii cursuli superior numairpârtea seacă a; etimologiei;,şisintaxei,. pecamnumai^ăt^^	miexeşrmai,înaltJţeiarputea'
/ammăv Fi^	de altfel* personalitatea lui nu trece a:
tdincela #jgpmaţkă. invăţa^l^tma fiindc. pretenţios ; işi;try^a^a	dk&ul nâ ^îrtea măcar
emo|ii^ necum -păşune. Jlempriă mea nucre^iae o singură expresie? latină Comentată mi suldiniată de dansul/ deşi în Senecâ Şa& înFertufian &-ar fii găsit destule.,'	-*’■ • ?
■ Cugreacă, în seMmbv a/ fostia adevărată catastrofă. Fitu-feruţcătedrei/ÂÎexandm Cântul, Bumitezeu să-l pomenească! ^ e o figură unică fcrga^feria profeşorik^ noştri, sau, mai Fi$e# :zis,	eîitd n$i
- simt |âut	figură !^ăr*'|m4eja;; şteEgş^<}i|i'
ZIL® mmB W- ®D£ HEGRE
6i§
memorie#^ aceea aiul ^feandru Y ârrtal. fea iaispeşfe ^ig^i^^cii/trei ii^m;dfe ,gi3^7şi un pîntece mapamondial^ riedespăii^^	la ^ im--
uniaer 4^gişi|rt.^şi qe^feâiB^5ţi3dâ©s^^J^:^ asis: un nrinista* ia iâ ;Mai“ şau ieel: putfe :un l^cl^ tQmîiatdc în epoca lo-go^nak Dar Alexandru Yâiriint iera poet şi colaborator la ^Universul literar^ pe vremea ctod această publicatie, ilns-riţa^tă de- Cşrpl Scrobi	la nivelul Iţri „Bea Ghiţă",
{iim^aLpersonaj ele^torai^	moţată şirete vei auto- <
şiiar. Gînd ăşi lihtrpducea v^umul jpe; uşa eu delicioase ndifi-oulta^ţi/ ne iemea^ ca;s	are să i .;se turtească de
tavan. :Era foarte religios şi cuadu^	inaugurata cuxu-
g|fciunea> indiferent în ce timp cd zilei cădea,.De r^uifârrugă-~ ciupea se tăcea iadncepi^ub	şi la silişi tul ultimei,
Această; rugăciune cu Alexandru Vântul dura . cel puţin un. .şţertde ceas cu,multe cînteoe pioase, — pentru plăcerea clasei fca^ioe acest colos în picioare, cu catalogul la subţioară-Abia se aşeza la catedră şi, ca printr-un miracol deific, în liniştea monnîntală a disciplinaţilor elevi, catedra, sărită din tîreă ei de leiun^începealsa ‘cînte utf	ţîe-
ftjaire- eu sunet^;de ime^ătuşm inetâlic. Clasă, uimită nevoie mare, la auzulacestui marş al redeşteptării naţionale, se tjuica' în picioare, electrizată de respect. Dar profesorul, intr-o perplexitate indescriptibilă, că braţele-i groase ca de Junpnă voluptuoaşă, se opintea din răsputeri să ridice capacul şi să sugrume miracolul muzical.^Capacul însă nu ceda, catedră era bine încuiata, iăî marşul’ lui Andrei Mnreşanu tonfinua mecanic şi nestingherît. Atunci pn hohot de rîs homeric — fiindcă sîhteru lă ora de greacă! — izbucnea din pieptul clasei: Se^producea un scandal enorm^ ca atunci cînd se certau ieii ifKădeldri©|tfnp) cei
sevedeau sus, cir picioarele pe b aneirăcnind întec a te loziiîci năţaobale: Şi lîUTOă l^emajă se-;au^eă pînă îu claşeîe Vecine pudpt spăţiul larg şi ferestrele dubler Cei de pe acolo ieiuleau urechea cu.invidie/\Păcă^ Vieub profesor mai cerea explicaţii asupra zgomotului, era lămurit imediat: v ’	,	* * *
în clasă IV e ,ora de circ; domnule profesor;! \
^ Nujşţiu 4e ce, dar aşa se numea ora de greacăfa lui Alexandru Vântul. Alergau pedagogii, alerga, însuşi părintele ;diiiector uneori. -Se făceau cercetări. Eră însă!imposibil săise^
66	• NICHIFQR CRAINIC
descopere criminalul care a introdus ceasornicul mecanic în -catedră. Pedeapsa cădea invariabilă: clasa IV oprită din oraş duminica viitoare ! Pentru nişte interni ca noi, ,pedeapsa era grea, dar- ce petrecere din oraş ar fi egalat-o pe-aceasţa? în răstimp, of a de greacă trecuse pe apa Le th,ei şi clasa, re-' venită la normai ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat, se pregătea pentru ora următoare.
Alexandru Vântul ştia multă ^carte grecească şi avea o memorie prodigioasă a citatelor din clasici. Djacă era lăsat în -pace, — şi aceasta se întîmpla cînd ingeniozitatea clasei se sleia pentru mornent sau cînd ţineăm să ieşim duminică în oraş — atunci, pentru uri‘singur aorist, el scria la tablă zeci şi zeci de exemple din poeţii si prozatorii elini, cu indicaţia precisă a capitolului şi a paragrafului, ca în. tratatele erudite. Uîrid tabla se umplea, o* ştergea şi continua să scrie, j:e urmă iar ştergea şi aşa mai departe. Singuri doi elevi le copiau conştiincios în caiete : D. Caqnilescu. şi Marin C. Ionescu, emulii notelor maxime.,	\	,
Asculta după ordinea catalogului şi, în candoarea lui, nici bănuială că examinaţii citeam traducerea scrisă pe deasupra textulupgrec. Dacă era înfuriat, atunci ca un Jupiter tonans, ameninţa cu ascultatul pe.sărite, adică pe nepregătite. Şi era capabil s-o, facă.! 'Răzbunarea lui cea mai cruntă era nota 1 saq zero tăiat. Uneori interveneau alte tniracole greceşti. Hărţile geografice., şedeau de obicei lipite ăe perete în cuiele lor solide. Dar în' această oră de pomină şi ele erau în stare .să se emoţioneze sărind din cuie. Era de ajuns ca unui "din seria /ascultată sa facă o/mişcare neobservată 'din cap şi harţa Se prăvălea cît> era de mare, învăluind întreaga serie în cele cinci continente sau măcar în Europa! Greutatea continentelor era strivitoare si victimele rănite se cereau la infirmerie în vacarmul infernal âl clasei. Alteori se. făcea în •.sală: 'olinişte de-.’sfîrşiţ<ţe lume, care pe Alexandru VântulJl punea în uimire,: dezobişnuit cum era de asemenea clipe tăcute. .Ferestrele erau atunci bine închise chiar dacă ne -găseam în iunie; Deodată, din cine ştie ce bancă din fun$
?,bum ! o pasăre speriată îşi lua zborul, făcea ocolul sălii, se lovea de tavan şi de pereţi, se(repezea buimăcită. în geamuri. Băieţii, miloşi din, cale-afară cu animalele, se găseau din nou
. ZILE ALBE — ZILE NEGRE	67
pe bănci şi prin colţuri^ - agitînd mîinile în aer s-o prindă, săraca de ea, şi ' s-o redea libertăţii.
Dar. culminaţia orei de greacă venea cînd profesorul bine-voia să se manifesteze ca poet. Evlavios, precum am spus, Alexandru-Vântul glorifica în milioane de trohei - Vieţile Sfinţilor. Publicase vreo două volume groase, dar scria mereu âlte poeme căci sfinţi sînt mulţi în calendar. Cînd venea, deci, momentul poetic, o delegaţie se prezenta solemn la catedră, bineînţeles înainte da profesorul să deschidă catalogul şi şă vadă că onorata delegaţie era chiar seria Ge-ar fi trebuit’ ascultată.
—	Iubite domnule profesor, noi- toată clasa sîn-tem nişte ticăloşi fără minte. Ne dăm seama cît sînge rău-v-am făcut;
- mai ales cu sensibilitatea dv. de poet creştin şi genial. Făgăduim cu mîna pe conştiinţă că ne vom face tpţi băieţi de treabă dacă binevoiţi să ne citiţi şi nouă ultima dv; poemă inedită. Pe tele din volume şi din „Universul literar*6 Ic ştim pe dinafară. Hai, domnule profesor!
, Alexandru Vântul purta ^veşnic în buzunarul rodin got ei .ultimele poeme scrise şi asemenea solicitări din partea, elevilor ”săi îl mişcau pînă la lacrimi. Dar fie modestia înnăscută a poeţilor, fie obligaţia profesională — căci lectura unui poem %lura două ore în continuare, — îl înclina să pregete şi să facă nazuri ca n-are nimic inedit în buzunar. Atunci delegaţia stăruitoare îi punea în faţă argumentul hotărî tor.
—	Iubite domnule profesor, după cum aţi observat şi dv., noi avem nevoie de o profundă educaţie ^religioasă. Poemele dV. care glorifică pe sfinţi sînt hrana cea mai potrivită să facă din noi oameni de treabă. Nfei Goethe; nici Eminescu şi nici chiar Carol Scrob, colegul dv. de la „Universul literar66 n-au .scris poeme. Hai, domnule profesor, zău, hai!
Alexandru Vântul,'cu fericirea cît faţa lui de groasă, scotea din buzunar kilometri de hîrlie şi începea lectura. Consemnul se cunoştea.. Cînd poetul va ajunge să descrie caznele tragice ale sfîntului respectivi clasa va .izbucni, în llohote. de rîs şi cînd poetul va proslăvi biruinţa asupra persecuţiilor, clasa se va, pune pe plîns. Lectura continua. Ppeţul işi vărsau tot sufletul în ea cum, şi-l vărsase în vers. Foaie peste fpaie se întorcea clădind alături o varză do manuscris cu platitudini dezolante. Dar în sfîrşit iată pe eroul poemei
m
NICffiffijE (gEteliKg
aruncat îhxazîmiiî/ctt.^^l^.^^râlfeak?sateîn (mpioruleta foc! Semnalul se da...	dpri*n<p&5â£
. cu apostolul Bâ^eîf însuşi:, ydesşfcey arbitrara pretindea că,	;: v-yV;'
. v’y-Ea;1- auzi# acestei	-e^er^tml eliim âtî#'
: .itte^e^taFK d&Ms : ac p^uz^fa cle,' pi%tăirij ticăr ;•- îoase • a- ios&yf^^	Ifbeteţ rămas* eul,;gupAc^at&v^
' \*.:de soartă, frăsnit'y cum ar zice Macedonski. Eră ina&m^ibM ..-‘ : ca;t r a^gsîni#^	^rnească- ud-)ast^el - de rîs
‘1 pîi^ânat^m ^bcîfurîndl sau. mai teaob ^bieiind; dedn^^iăre^
. , poetiib îşi.aftu^	ge. catsdr^ ;gsda sa fi^iiiîîa
; V eâtă^oguî. Mnişteă ■ şe;'|^slă^îeai,m/-]ppL; farn^ey D^egafia;' 1: ^şAmnă)-;,drjâ>vne^^ysa-vapd^- i w*; fuîgu^ata^	1teii 'J
proîesondni; E)te Mfe^dru. .^âirtuL se pacifica repede -cum se. ţgfuria. ./iy'-V-' •	:\i -y -;-v" ;; iyy: yy y
Qoje^ii raeişfcri: sî^t^yr^ş^,î^T5e-mii.. lipsiti de: educare/ Mfemrăv, mau., pricepi# ni^
; sublimi#^ episodrunde zugi^viţii oEmurile.	-â$b.
1 apostoluluit. Am iîs* ote proştii;,	să le fiej’Bfe' GÎn#noi...
jastia- 'iioîx^ pâ£os$	plmsl-Hitaţiyvâ^ la ochii ndşfri R , ;
y, y ■ ;P.6va®;;,eră>d^^^
:^vxrii^yă^aM&^îl|r'€andîdt^	■■
;-= *" -;t4iîţ^©g&t^3i^:îde inrnia, ttecutâ^ scotea ,iărăMv manusorisul\	fecteal pînă ta . sfîrşiiutprei.
yy Bar nu;p&ă^	Kfesfeî îl- mmaaculta^^a
y viitoare^ cîik# v^vpMnge1. to torhote, lat Mimrfiil. şpiritulid, asupra, imtcriefc	,	*	"
t ’ Astfel aînr^di^^^	gx&c.. Şi;.,bag: de seamă*
, că. d^ciiereâiqâmcil:'paBdă îm eomparatişvCu;grpŢtecul1 ■/' âcdfeTilteffi^upu&ate:; '.’	.	'* * l. * -
: Jîetre Gârboviccanu. avea în* oarecare măsură- -dreptate
Gîjidi respingea’ pesiiînsmukM	la lecţifie din clasa,k
treiaT'Cu Vasild Mfecsarrdri şrmai ales cm GeorgP Goşbuc vm

Etmnescu jiirarn deprins însă jgreu. Nn din ./pricina profun- ^ ei din pricină spiritului tcarg se .desfâice-via^'-rinare^"1 ^poezie. Judecind după experienţă mea sufletească, ,f$răV pretenţia ;.devă decreta adevăruri ‘absolutej ^Eminescumu :e o ‘ lectură pentru adolescenţi, ci.peritrirba^nk Adolescenţa >e o epoca deoiepnişti-şi âe incertitudini tranzi-4 toriir, biciuită <ie două sentimente contrarii;: ml iubiriic^i ;al mbrţii. ®^edrLaceste^ntmienţe secontopescpitr-uri ciudat, Gdn^lexpsihâogic-cînd .orezipa ai . să mori înainte ;rie ;a iubi sau te c^rind!e/gîndul m /fiindcă ţi separe-că iubesţi.
' lubrice caz, seniimentuLmox ţ ii, ca teafnă că;tu, nir vei. avea norocul să trăieşti, ;e .familiar rpînă da obsesie; învsingurătatea lăuntrică a adolescenţei. O ;lectură ă poeziei lui dEminescu ; de ^ gînduri negre ca
’	A !î nebunie şitristă şigoală,
: căzută în această perioadă critică de sensibilitate exasperantă,''^âşinaâura să ascută şi mai mult acest sentiment , deprknanbaJ ‘Uîpr|il. Cel puţin aşa simţeam eu cînd, întors în i„sa|>în vaGauie, di luani volumul ;si mă ^afundam cu el in ,pă-’ durea seculară-din lunca Neajlnvului. Rămîneam ceasuri mtregi citindupl pe Cîtecun buştean \căzut, in auitul continuu *al arborilorid^	lă şărâpa noastră defacasă şi la
soartă^nelrărdurită,^^Care mă,aşt^ta.
prin forţa, Lucrurilor' dintreai mei, care.xammeat^ in urma rnea dără să .ştiu limpede încotro Înaintez eu, Jipsit de alte relaţii sociale-în care să'mă încadrez, cuvintele lui'de durere fierbinte dizolvau in,mine puterea voinţei' şi ain crederii in ziuademîine. o 7	*1* .	/, -	,
, - Eram pe:/vremea âeeea slab şi jigărit,muniâi piele si os.
.., ErimăVerile f? veneau, €tf tristeţi -şi ; cu sfîţşeb::iizice. lpnepri,
* sub^oaxelb^iri .apriHevaptşape:i^	şi ’
^îuV'jV^rmeiţ, rnie^mi 'se părea",ca api in-ceput' să mor Moartea, in primăvară erapoate şip reminis- , .cenţă confuză .din cQpiJărie/ cîndme^geamrcmmama la'bise-’ • ricâ;iii ipoa^eă- Prpbodnlm :şi .ină pătrundeau cînţările ^de s,Jăîe Ja.E)upa*ce sevsîrşşea d|&QhQâni, ţoate iemeileitreceau -în iimitir*, > aprindeau ;şi mC^peaussa^i^eleas^	,dev^ma,da mormintele mlor^c^ţri^p^^	b$easta(*a pm^^ .lînssţektt.
cte flăcărui un ^zna/n^pţiîi :^%iâ4e^d:e bocete :ii rie mumele '
70/ "	- NICHIFQR CRAINIC.
«strigate ale celor care nu mai smt, mă umplea de - durerea tainelor morţii. Evocarea lor în primăvară, cu tot înaltul ei sens creştin pe cârd nu-1 pătrundeam de ajuns, lăsa în suflet o amărăciune, pe care'toate, florile luncilor şi ale* grădinilor mo puteaxi îndulci desăvîrşit. x	*	/
Citisem încă demult brqştirâ, primită ca premiu^ despre tuberculoză şi fiecare rind al ei îl aplicam la mine şi la, soarta mea. Tuberculos, fără îndoială i Dar aceasta nu eră de ajuns.'
/ La seminar venise doctorul Mitulescu, specialist în boli de plămîni, întors de curînd din7 Germania. Ne ţinuse în"sala de festivităţi o serie de conferinţe despre ravagiile barilul ui lui Koch, urihărindu-1 pe multe hărţi medicale proiectate pe pînză,. nesuferite la vedere. Concluziile doctorului, cu mare încredere în geniul lui Koch; erau optimiste. Dar eu, întivun caz care sigur trebuia să izbucnească odată, ce ma voi facer ■ Cu ce mijloace mă voi întreţine într-uh sanatoriu? Şi vai, nici aceasta nu ef a de ajuns !	-	.
Profesorul nostru de medicină; dr. Oprescu; de altfel un , admirabil vorbitor cu întinsă şi variată cultură, care-şi rostea lecţiile atrăgătoare plimbîndu-se cu degetul încîrligat pe nas, ne-a dus odată,— şi încă tot primăvară! — la sanatoriul Filaret :al doctorului Irimescu. Murise abia un tînăr şi şărman publicist şi plămînii lui rămăseseră acolo în borcanul cu spirt. Găuriţi'şi mîncaţi de nemilosul bacii; vedereă lor . mă. cutremură. Iată soartă publiciştilor! De bimăseamă că. şi tplămînii5mei tot aşa ăr arată, dacă i-ar scoate din mine. Mi se tipăriseră poezii prin reviste, ^ încă un sebin că'soarta ; mea e pecetluită.	. , <	-	. ’ •
peste , toate aceste pr&pădenii, cădea acum lectura lui Eminescu, de care, parcă era uţi făcut, nu mă puteam despărţi* îl sorbeam cu* sentimentul pe* care- trebuie să-l aibă beţivul conştient dă alcoolul turnat pe gît îi va distruge. în răstimp, se isca o răceală, o gripă obişnuită: cum are tot omul. .Dar la mine ea nu trebuia să fie o simpla gripă. Tuşeam şi sfîrîitul plămînilor îmi reamintea tot ce ştiam şi tot ce văzusem în legătură cu tuberculoza. Nu mai încape îndoială, e semn că, se apropie..; Dacă voi muri lă seminar, tata o să mă aducă în căruţa, că e mai bine să fii îngropat între ai t&i. Am iheereat şi eu să fiu ceva'în viaţă, dar se vede că aşa mi-a fost soarta, să mă întorc de unde am plecat. La înmor-* mîntare va sosi şi un pilc de colegi, culcare am trudit, ăm rîs .
ZILE ALBE — ZILE NEGRE	7l
şi am ;visat împreună. Prietenul Constantin Vuiescu, care mă; cunoaşte ca nimeni altul, va ţine o ouvîntare aclîncă şi sobră, cum e feluiJui..,	■* ;
. Azi cîiid îmi amintesc şi scriu de lucruri ce-au trecut der. mult/ ştiu că acesta nu era un trist privilegiu exclusiv ai meu. Ce adolescent, băiat sau fată, nu s-a visat bătut de nenoroc, cu miinile-încrucişate pe piept, înconjurat de luminări aprinse şi de colegi sau colege cu ochii plînşi? Acum, surîdem cu oarecare duioşie de naivitatea noastră de-atunc.i,; dac atunci lucrurile acestea ni se înfăţişau cu gravitatea uneii soarte neîndurate.	'	.
Cînd mi-am închipuit că nu; mai e nici o scăpare şi că ** sfîrşitul se va apropia,— de ce întîrzie oare ?.— m-am hotărîl, să mă destăinuiesc tatei. '
. — Eu, tată, sînt tuberculos'
Dar care părinte din iume e în stare să creadă că feciorul lui e tuberculos, chiar dacă ar fi .adevărat? încai tata era, ' cel din urmă- să admită una ca asta. La insistenţele melc însă că mă ia cu ameţeli şi mă simt aşa şi aşa, a intrat şi bietul * om la griji şi la gînduri. O 'fi de prea multă îiivăţătură, că , învăţătura multă se zice că aduce oftica. -
— Să mergem.la*un doctor!"El o să ne spuie ce ai.
% Uşor de zis, dar cu qe să plăteşti? Nimeni dintre noi nu 'mai fusese la doctor5şi ne închipuiam că o consultaţie costă enorm. . >	_	' ‘	* , ■ '	~
Încolţit iarăşi de nevoie şi încă .de una măi mare"ca toate, el recurse de astă dată la Unul din nai vele-şiretlicuri ţărăneştii Auzise şi el de doctorul Mitulescu, care făcea o îhtinsă propagandă împotriva bacilului Koch şi vestise satele; că, pentru săraci dă consultaţii gratuite. Eu, ,ca seminarist * n-am să; fiu socotit în categoria săracilor, dar tata ca ţărani . da. Vom merge> prin urmare, fa Bucureşti în strada Covaci* unde îşi are cabinetul, eu voi aştepta, jos, iar tata se va urta. îi va spune exact ce ştie de la mine, ca şi cum el aş fi bolnav, şi astfel reţeta ce Lşe;va da va fi bună pentru boală. 'mea,!	-•	■■ * ''	‘	t: ...
. Nu' era greu să văd imediat naivitatea, absurditatea 'şi -ridicolul soluţiei. Dar tata nu voia cu nici un chip - să .vadă. Pentru feciorul lui trecea peste Orice.
Cu cît ne apropiam de Bucureşti, cu ătîţ parcă mă simr. ţeam mai bine. înfricoşată că .va daochi; ou‘doctorul Miti&i/o


' lescu* fie şiindireet, irsfc^Gţflşka	;ocAyoî>,mm^:
dar maâ ates:i#takr^vcrtk-.meu./;	.	/■?	1 /
Tata a intrat, eu am aşteptat -ceva mai departe^^sîndniF şă-ri famă -;c£gfe^y:M^	eemkait situatei. Cine ‘
naibafe^:^t^j^:&ă cred'tMterciA^şi^ămeVîrîm 'aceasta, istorie ? Dar-după nu ştiu cita vreme, iaţă-1 vă se înteăree -de?* la consUltarie cu obrazul senin şi vesel ca-m zile4e lm e$e ţuue:.	■■-*"	' v ■%; -v; ' '/'v
;1 ^'Eşri f şăţiatos tun, îonică ! ^iga tatk de îa distanta.
, l-am spus doctorulur Întocmai cum mir-ai spus, el m-a pirs ^ şa: tuşesc şim-a acultat, m-a ciocănit iapoi în piept şi an spate Şi mi-azîs cău-âmnimic. Bine ca se termină şi asta ].	>
v Era votos ca şiretlicul i-a reuşit. Doctorul raci n-a obşqvat ta dă'consultaţiapentru.altu^^	im seminarişti'
: v .©a/, da, o	,;:şi	rea ‘rtei ş-^utară consul-
taţie ce s-a dat vreodată. Vezi cum "scapi :de tubercul oză (ară o para şi tara sanatoriu? De acum,încolo voi piti pe Emn Şescu-ca’ un omŢÎiitgit&; tireai ; •	, , .
■ ^ j Nichiter -Graiuîc ..re numele meu legal jdin aprilie, 1926 încoace. Din vremea Seminarului şi'/pînă la această data, el a (ost rin pseudonim -literar,- Ba/te început, au fost două ' . pseudonime, cum voi arăta;- J)e ce a trebuit să renunţ la 1 Bumele ilieu de -acasă, Ion Dobre, îta sobrietatea căruia răsuria; toi neamul mriu;de taranif-şisă recurg laun/pseudo-, nim?'Ţin să lămuresc această întrebaie de mica mseriiriăfat<£ c .<silit de :râţitateă' adversarildr1' mei literari şi politici, printre I -care Srăuigăsit ddbitecisărini	cap de Pcuzare\dinitr-o
' - chestiune dersemuătură. Briii, In ‘puţinătatea mijloacelor Ide ^ a, .mă combateI	recurs la^calofenia Hicdemhă, seripidrcă
r mi-ar fi 'fost -rtişine de numele desacasă, care tai-ar; trădări .origine bulgărească si aş îi căutat s-oa’scund sub pseridonimui ■*' • • Kiclnfor- ;;Grataic;.'-^G&lcrimîa^repştaţa';3e";atrtea':'-^r': îpcît; a găsit ecou peste Dunăre.' Ani', citit într-p pubMcăţie;
Sb|ia, reiadftată In limba Ţcahceză; un ;.ăriicol despre CQptributda/rasei bpl^	^i^ră--rprnăheaScaSf cftăd.
rigolemâitaulfe numfe	rom ani,'care ar fi dfeioMri
şio^bulgărgasicăj printre ele şa numele anem, * Ariteral • ăr^KLta^' lui, fourte.mî^r^ivŞi $e bună ,grexiinţă^Mchera cra Încrederea
. ZILE' ALBE — Z3LE NMpiE V 7£
în. geniul, rasei bulgăreşti şi în puterea lui de
nu ma titeze el, axătînd că sînt1 conducătorul cârmit & s^aiuî nlişrcărr literare, din România confempof raaxa^ cârd confraţii dîa£ ţara mea: au*x<ygetat de atîteâ ,piv calomnia ca a| fi bulgari Iată unde duce dobitocia, unor oameni care n-au> xcsponsabilîiatea cuvîntului scris !
:, ■ 3udecîad.ldupă manele pa pare Ie jjpiăm* în Rom âniă nu a aproape mmerflromân, fiindcă numele; noastre de botez; (du]?ă. căra se .formează numele; (fo	sini aproape toatb
'-gteieştî;. cum le arată: cMendarul,. îkx dfcdl rai sînt greceşti sfnt slavone . Bar' si;;onomastic^ sk^Gft^v	iiu Ii
decît traducerea celei greceşti;; Bunăoară, Bbgdan. din şlâ-voneşte e traducerea exacţi a Iui Tfeodbr din; greceşte^. ; Ş^ar/fi 'gasd şi la ,noi posibilitatea de i purta nume latinei •iepres^mzarbare,. 'celor- .greceştii de pildă ‘^efor îri loc <le Mcljilor; dar nu trebuie si uităm că rîoi, ca popor ortodox, ain.urnaa4 calendarul grecesc,, iar limba slavonă a dominat veâdum/de^a-rîndul. frinKiserică. Acolo unde a fost neapărată nevolb, procesul acesta de latinizare onomastică s-a tăcut. cazul ?rdeleniîor care, de teama maghiarizării au adoptat nuine	fii. ungjiireşte. îndeobşte., însă,
numele pp care; fer purtăm noii, românii, mau. semnificaţie rasială, ct smt.deterininale de refigie şi de condiţiile isto-’rfe-relrgipase, adfeî sfat nume gtepeşjg şi ^v^ Ion Dd-bre, bunăoară, e tm nume grecesc şi/slai^it, aplicat pe o făptură dp român neaoş» carp se trage; dinfa^un: neam autohton . . .cu^xis:tei4â^db\<îpu3; mii; de arm Afară d^ aceksta, Dobre nu eqanmaf nume ţărănesc ;vîm cronici înfîlnim afîţiâ boferi care 13,gparta, Iară să fie suspectaţi sau calomniaţi că ar fî străini; Primele versuri, tipărite în revistă şcolara „S^e lkttiîîîăr'' pe care o” edita ţiGebirSătî^ţ^I,din. Iaşi, cînd. eram & clasa a. ta?eia,isînt semnate Ion Dbbre^ ,■	"	J: *
• * Bupă.aceea, a trebuit -să. recurg la un pseudonim pentru 1 motivul că. s-a schimbat d&ectorM. ; sfemimaruluL;' A venit Eujiu Scriban^/pinsuTi după/eum.	nu;vej(îea cu. Ocliî '
buni Btexatera si ă elimikat'un elev’ fiîndcăvbîtea-pe Sado! veariui Atît mi-ar îi trebuit,, ea părintele' director să afle ca ?,
, semit;literatură, şl încă: poezii.!, Pahaif Papazissu putea sa publice cu nuî3^te{luil^ ^ălrămîna ^epe.tenl’fără! şa;giârda ; bursa .pentru bă^se bucur a de: priyifegiuL deafimac^lbnean. Dajt eu, care riici măcar pe Minodbrâi. vcmfoa^ltii^ rîro. văz#?-'
•74	NICHIFOR CRAINIC
seni la faţă? Regimul sever al lui Iuliu. Scriban a,determinat pseudonimul meu literar:: Aş;putea zice : prea cuvioşia sa e' fură să vrea şi fără să sţie, naşul lui Nichifor Crainic ! Cit.am: fost în .semiiiar, nimeni n-a ştiut că public, versuri decîţ, din clasa mea, doi prieteni, Constantin, Vuiescu şi Petre Pietroşanu, ,din afară de clasă, Pajpazissu,* iar dintre-pedagogi, C. .Diculescu. Era o taină, ce.trebuia păstrată de frica eliminării, deşi versurile mele erau foarte cuviincioase. Cînd am publicat însă nişte meditdţii religioase în revista piteş-ţeană „Pastorul ortodox" leJam semnat cu numele Ion Defere; acolo nu era primejdie. Prin cernerea selectivă a vremii, alfcătuisem în cursul superior o trinitate prietenească în drăgostea de frumos şi de artă: Vuiescu,. Pietroşanu şi eu. F^ste multele calităţi ale lui C. Vuiescu; care scria uneori şi Versuri, domina pictura. Petre Pietroşanu dispreţuia oa-reg&m studiul, firea lui expansivă îl mînâ către arta dramatica. La serbările organizate mai in. fiecare sîmbătă seara de soc4etătea: literară a elevilor, se remarca prin verva şi' fineţea c% care declama. După absolvire avea să urmezfe Conservatul,nade talentul lui a fost apreciat din prima, zi, dar tatlbsău, nenorocit să aibă un fiu actor, La silit sase preoţească în Oltenia:-Era muzical pînă în vîrful unghiilor. Ce ndanţat, — româneşte nuanţat, în. felul unic al marelui G. î*olescu, — ştia el să ne. cînte cîntecele populare din orice pnut! Actorul admiraţiei noastre era Petre Liciu care, fără şă se degradeze, îşi punea geniul în siujba naţionalismului şâ. era prietenul lui Nicolae lorga. Crescut . în această idee, Piefeoşanu încă din anul întîi.de, Conservator şe angajase în trupă lui Belcot pentru a face apostolat teatral la românii dfe peste hotare. Vuiescu şi el erau cititorii şi criticii, versurilor mele şi-mi păstrau cu eroism taina pseudonimelor literare. .Sfetnic literar îmi fuse mai înainte pedagogul C. Dicu-Pescu, autor încă de cînd era student, al unor studii lingvistice publicate de Academie. Absorbit de xercetăfile lui, ÎTiculescu era un om'distrat. Apărea, de pilda, la ceremonii Cu O manşetă albă şi una roşie sau uitînd să-şi pună cravata. S-a dedicat apoi istoriei, publicînd în limba germană stucul „Dic Gepideh" şi ajungînd profesor la Universitatea âîn Cluj, unde a murit prea de timpuriu. Cu toa tă deosebirea dfe vîrstă şi de situaţie, Diculescu îmi arăta o prietenie bine^ voitoare/ce mi-a folosit în- anii mei de formaţie. In săpt%-
J > '
ZILE ALBE — ZILE NEGRE	^ 75
mina lai de rînd ca pedagog, abia aşteptam să intre, clasele în meditaţie ca să ies şi să discut cu el în liniştea nesfîrşitului coridor. îi citeam ultimele versuri scrise, după care veneau îndemnurile şi observaţiile lui judicioase. Dar acum Dicu-lescu plecase în Germania >şi criticii mei, cei mai neînduraţi critici ai mei, erau Vuiescu şi Pietroşanu. Pe lînga îndrumările ce vin de la superiori şi pe lingă sugestiile cărţilor, sinceritatea răspicată a prieteniilor adevărate contribuie în mare măsură la modelarea personalităţii. Trinitatea noastră se * întemeia pe ;o iubire frăţească şi-pe cultul artei, dar acestea nu excludeau critica nemiloasă ce ne-o aplicam unii altora, împreună cu Vuiescu trecusem întîi printr-o fază de pictură. El mînuia din instinct culorile în ulei, fiindcă nu ' învăţase nicăieri tehnica.picturii. în şcoala secundară cea mai inutilă catedră e aceea de caligrafie.şi desen, ea ar putea ideveni o forţă educativă numai dacă s-ar ridica pînă la tehnica şi la istoria artelor, inexistente în învăţămîntul secundar; Ne cumpărasem din economiile noastre pînză şi şaseuri, culori şi pensule, tot ce trebuia unor pictori începă-tori. Nu plecam cu iluzia că voi deveni pictor, ei numai cu dorinţa de a şti să pictez. Lucram în sala de desen cînd era liberă. Fireşte, copiam în rhare t dnpă. mici modele coloratei % Întîia mea lucrare a fost o grămadă vde prune brumării prea . cunoscu tă din cărţile poştale ilustrate. Yuiescu era de părere că e destul de izbutită. Şi-atunci, în semn de recunoştinţă, am dăruit-o fostului meu. dascăl de la Bulbucata, cu neputinţă să-Tuit/ Constantin Spâneşteanu, de ziua lui. Am lucrat şi după aceea> dar programul din ce în ce mai încărcat al studiilor, preciiih şi alte ^aspiraţii ce nu-mi dădeau pace, ;; mi-ati luaţ răgazul heccsar picturii. .începusem să învăţ franceza şi italiana,,în orice caz, timpul consacrat tehnicii jpicturale miră adîncit. înţelegerea şi pasiunea, pe care toata ■ viaţa am* purtat-o picturii, precum litografie re a îndelungată a repertoriilor muzicale a.fost un prag deschis către măreţele castele. aeriene ale simfoniei, pe care aveaiii să le admir mai tîrziu. /	' '	'
,Pentru lectură aveam . biblioteca destul de bogată a Yievjlon Dar■ pîrxă- la sfîrşitul .clasei a şasea citisem tot ce mă interesa în ea. Mă atrăgeau acum noutăţile, conţemporanei-^ tatea literară din librării şi de la chioşcuri, ^cărţile şi. publica*
ţiile semnalate Âev critica. Pentru procurarea lor, ^avtnd bani, aveam o^	serie de .prieteni mai eu 3aie de ruina,^
care primeau%*todşî să fie fodr tunaţi în 'BWatia^/€utre- ' ierînd în^reuiîă'iibf%e •■.feforee&nţ cu bravele ^merşfceu frenezia de	cui^nt. - Nici o daitedevaloare fiTa
Scăpat neeitită în vremea uceeă. ‘'Dintre .attîci<rîl adri&am fără mzerve pe\B. Temescu de fo Teyţsia cmioveâna^ „Ra-, mu&‘, •xarepaiaturi^de^ IŞarie Uiiendî^se impunea ca o autoritate mai ales în cenaclurile literare. T) ^TumescU făcea-îiguia de îfclter ego ăllui	decreta feti-o
scurtă ndtiţă aposteSuî^ neamidui,^^ demon^ia : D. Tomescu Intr-un articol de marmură. Paţă de: impiedonismull lui CKendi, el era dn . dogmatic şi un normativ, totuşi, iiecînd dincolb de obsesia :fergfetă^ 'printr^n igustjestetic, sigur, In cate. încăpeau şi producţiile: valoroase ale, Şcolii siniholiste . Preţuia pe îon •Minulescu după cum dpreţkuam şi eu. în trinitatea noastră scrfeăl dens, artistic rşi jqUgOtat al laicB.
' Tomescu era aşteptat >cu ‘herăbdare,; PăsagH întregi şi caracterizări ; lapidare' ni se; întipăreariy^ în memoriei >BummidIe după-amiaza ne strecurării deregulă prin sălile Universităţii, unde se ţineau şezătorile studenţilor de la-Litere sauale 4 celor de la Teologie. Pe-atunci nu sportul era moda studen-: ţească; ci viaţa inM€^ţu^|'dn;forme cîţ mai înalte. Laşeza-, torile; lor,, studenţii făceau conferinţe şf Sisctiţii1 literare; sau * filosofice, invitau scriitori şi actori de seamă ;să citpască ’şî *s'a. declame; ^cold ăm\ văzut şi am ăuzţt întîiă-oară pe. Bfă-tesCU-VoinestiripU Oetavian Goga^ pe Ş‘f.: O. losif, pe 'Emil' Gîrleanu şi;acolo se manifestau falentele;tmere răşăritd din sinul studenţimii.- Aceste frumoase şezători ne impresionau Cu atît cu pit noi nU eram studenţi, ;ci5 numai aspir anţi. in-; fiorati de perspectiva ^ Universităţii. * Colindam muzeele şi , expoziţiile de artă curentaşi numele Uiţi unurmeşter plastic £ nu, ne scapa. '	.	, i,. v h v ,	'	' ţ/
îp această^ ambianţă' intelectuală Şi în acest virtej <§e preocupări complete, seminaristul Ion , Dobre? pregătea pe •/ Nichifor ••Cr>ainic,‘-daca1 mi-e: îngăduit să vorbesc	y
;v Unde să public ve^ri mi conţtituia pentru-.mme o întrebare, f iindcă aceste versuri trebuiau publicate .nej^atat în revistele din TransîlvaUia. Transilvania, Şi după ■ rea	^i^estî^m^ST^eclali* de vi-soare
; ZILEîăEBE — ZECE MEGEE.. ‘	' 77	'
•; " ;	---- ,'■	' ■	- -'V ‘ ■•■■■	■,-- ■;	"	•' •; ,	•;
romanească;: ie, patere, primordială a rasei. Darpe vremea
şi reprezenta şbffeemaf.."
aspiraţie naţionala, a RegaăuluL Ardealul însemna idealul naţional* Fomuîab|re.;ekre o lansase gmiinl Ini Nicolae lorga : „România a românilor* a tuturorrortiâ«%rşi numai a roma» 'iitt©r“ snna înprimnl rindea oabizie la Transilvania şi la Bucovina:. O 'neobosită.şi amplă acţiune a „Ligi* culturali?', unde focarul entaziasmelor era tot lorga, popularizaseră rdeea plnă în stratnrile satelor* Dacă mi-ar* fi spus cineva: să imergi, :^^:9^UEşatxEEz.'=ssaâ&ra^-' fevră^ş- •> pnns„în Transilvania., fiindcă, Iemsalim.nl îl ani în Sîîtt» i;
, tş EVăttgheH®lM Pentru tir^i:e|eâ nou&tră, 'solidarizarea cu -'.lEră^ib^axda ■em'-w] peegsif ate moEaiă.v nnpăsă de. idealul. 'naţional cat®, ne>' obşfdab Astfelana începui/şă- pubEc în -' „Revista politică şî literară4 > bare apărea<la. Blaj sub -direcţia - Ipi .AUrel: Ciatp* Nume ilustre de cMncolo de: munţi şi din Regat şCrian în; această revistă şi m-am simţit onorat. Sena-mam ăeŞste. v#muri;-care au fost destul de multe: D. Crainic, *Cnvînţaierainie -îBgăsisem 'în Gi!»llie'lle editate de Kogălni-ceanu, pe-oaie fe ci^sem în vacanţă.clasei a patra la biblio-■ teCa;şcbln.'grim.are;:(feu acelaşi pseudonim am semnat, dacă mi-aduc bine aminte,.şt în revista.j,C®slnzeatia“, de la Orăş-i%e,. condusă de'Sebă^tian :Bba®eniisai Am. aflat bţ urmă cu ■dezamăgire dă/ŢaSneR de Crainic: e;fm<?ven,b printre evrei •
,, şi m-am' Imţăitt să4 părăsesc. Rin istoria universală a Bise-iacii uni plăcuse mumele de Nifehiipf. şi m-am.decis pentru el. Iscăleam acuţţi fer aceleaşi reviste, ba Care a-Ţadăugat şi „tai-ceaSărttl“ de ,î'a; Sibiu, D. Melâfor; păsfrînd. asţfel în amîp-două: psertdonim^e.:miaidui' iniţialele numelui meu. Dar nici • ., acum n-©; nimeristem>. Căci. arfe'descbperife cu; indi|pare Că Sn nişte, fiţuici* âmorfeţice. baeureştene, de gust pornografic, iscălea umil D. Nichifor, De teamă sa. nu fiu confundat ou pornografii, am foit nevoit să reiiupţ şi la acest al doilea ‘ pseudonim* Cum voi semnă de-acum încolo? Bupă cpnsfă-... ţuiri cu prietenii din; teinitate,vm-am botarîţ ş.ă contepesc , Cele d&us pseudonime înţr-unid sţngut:
Sub.această fonQă.amrsemnat întiia oară în „Revistă pejtitieă ■
, Şt H£e§sră“* Apoi: iniţiala Dk, ik^Sravpărttf de prisosi. Rseiid^atri-tafefl bfichifOr Crainic s-a tipărit întîia;<oără’îtt teyfeta.-- * nuLneStru44,.scoasă îteBoeureşti de L, lonfâCH.T®îtesii; PesCaia
73	NICHIFOK CRAINIC •
semnata astfel e „Vărul Dioţiis“. Tot acolo publica şi Papa-zissu. Colaborările le trimiteam prin poştă. Dar loneşcu-Boteni ţinea să-ne cunoască personal şi; ne-a invitat printr-o notiţă de la cronica revistei. E primuLom de litere pe care l-am cunoscut personal..;'
î-ntr-o duminică după-amiază ne-am prezentat la locuinţa lui din strada Clopotari, în uniforma Seminarului Central căci alte haine n-aveam. Lucrul acesta l-a făcut să rîdă pe lonescurBoteni/ care ne crezuse cel puţin studenţi.- Descoperirea i-a comunicat-o apoi şi lui. Ştefan Pop,, profesorul nostru de română şi colaborator al revistei. N-am uitat niciodată discreţia lui Ştefan Pop, care acum, în timpul lecţiilor, îmi aruncă priviri binevoitoare şi aluzii transparente, fără sa divulge totuşi secretul,- ştiind bine, că deasupra stă Iuliu Scriban, directorul seminarului.
lata din ce motive şi în ce împrejurări a. luat naştere un pseudonim literar. Au trecut ani de-aţunci, bogaţi de o. activitate literară; ce făcea tot mai cunoscut pe Nichifor CiaW nic şi,mai necunoscut pe Lom Dobre. Lumea mă ştia. Nichi-for Crainic şi numai colegii Ion Dobrei De la>vo {reme, ei înşişi mă numeau cu psbu'doriimul.-Nu m-aş fi gîndit totuşi şă-1 legalizez dacă dificultăţi de altă natură n-ar fi intervenit. Ele s-au ivit; cînd a . trebuit să iscălesc o poliţă., Mă întorsesem de la Viena, .îii 1922, şi ca să-mi încep viaţa de familie, am contractat im împrumut la D. Mociorniţă, care . mă şr sprijinise la studirîn străinătate: Poliţa, amJiscălit-o, fireşte, Ion Dobre, ca să fie valabilă. Pus în faţa acestui nume necunoscut, D. Mociorniţă m-a întrebat nedumerit: ^Dar ce-ai făcut, dragă Crainic ?" A ţrebuit să-l conving ca ^ acela e numele meu civil Şi, pentru a înlătură alte eventuale , încurcături, m-am .hotărît să legalizez pseudonimul, făcînd din el un nume civil.
r Amintirile mele din seminar nu înfăţişează o imagine : întreagă a celor opt ani de viaţă petrecută între zidurile roşii din dealul.Filatet. Această viaţă a fo£t incomparabil mai bogata şi lucrurile bune, care au alcatuit-o, coyîţşesc ' cele xîtevi pete de umbră ce m-i-au solicitat memoria cu ispi- ' tele uiiQr efecte literare sau cu dorinţa de a sublinia unejn,;
79
ZILE ALBE — ZILE NEGRE
lipsuri de natură didactică. Lipsurile acestea nu aparţineau Seminarului Central, ci concepţiei generale a învăţămintului seminarial. Dacă â-ş.fi vrut mai:mult decît mi se da, nu înseninează că ceea ce mi s-a dat nu era bun. Am fost un-elev care'"privea materiile de studiu şi. de educaţie nu de sub ele, ci puţin mai de deasupra lor. Cîrrd am intrat în această şcoală aveam aproape cincisprezece ani, citisem destule lucrări pentru virsta aceea şi ieşisem din mîna binecuvîntată a, unui dascăl primar pe: care n~am pregetat să-l' numesc genial.
• Mă aşteptam la mai mult decît mi se oferea şi aceasta mi-a înlesnit o atitudine oarecum critică'faţă de materia studiilor sein inariale, atitudine hrănită mereu de variate lecturi extra-şcolare. Am fost de mic o fire deprinsă să descopere singură decît să primească. E o bucurie mult mai mare decît aceea' de a primi mură în gură. Şi am rămas cu ea de-a lungul vieţii. Cînd vizitez un oraş străin nu folosesc niciodată ghidul ca să-mi rămînă plăcerea de a descoperi singur ceea ce e vrednic de văzut. Cînd m-am avîntat în ziaristică, m-a îneîntat un alt mod de ă o face decît cel obişnuit. Cînd am intrat din plin în mişcarea literară; am căutat să dezvălui laturi, ce lipseau culturii româneşti. Cînd am fost chemat la Universitate,:am ţinut să redau viaţă ninei^discipline demult uitate, dar esenţială ortodoxiei. Fireşte, o asemenea bucurie de a-^ţi crea dificultăţi pentru a le- înfrînge pretinde mult mai multă muncă şi mai mari sacrificii. Dar ar fi ridicutomul care s-ar plîrige de greutăţi, pe care singur şi le-a luat asupră-şi. Nu vorbesc.de valoarea sarcinilor “acestora, ci de o-atitudine care răşărea încă de la ciocnirea firii mele fcu studiile.seminariale.
Dar idacă^n-ar fi fost acest seminar cu posibilităţile lu| la îndemîna săracilor dornici de , carte, dacă n-ar fi fost ^ aşezat acolo pe Bulevardul Maria, mereu în calea unui ţă-VmL chirigiu, ce-ar fi ieşit din feciorul lui devla Bulbucata decît un plugar ^fară pamînt, nevoit, să practice, ca şi tâtă-Sati, cărăuşia pentru o bucată de mămăligă? în viaţă mea, şcoala aceasta a jucat un rol providenţial şi-mi fac mustrarea 'că îi-am destulă iubire ca sa-i arăt recunoştinţa mea. în 1926, că secretar general la Culte, i-am instalat 6 baie care îi lipsea şi km cumpărat o pereche de telegari pentru ţrebuinţefe gospodăreşti. Nu pot suferi oamenii care îşi bat joc do şcoala tinde au învăţat. Ei au ceva din , monştrii denaturaţi caro
m	NicHiErcm; :c^iH
rid de mamele al căror.Jâple Sau. supţi Ere,etan ajunge la ţintă dedt pe driJmtiî. de ffeiţ' Ba ferice profesiune ; intelectuali, se, ajw^ p£fe	A o traijocorf1 e semnal
debBitQu mîtâ^: şi al deîîdenţgimotale. ;	._:•1 J',
N.U: cunosc dEnoţiffe examenelori Şf mi-a;, părut; rău: 'ca, nu;.. le-am	d«^;dipfan#, care- punea *sOf-;
sît celor opt ani.. pe trecui, -,îh ; Şbaiirartil Centrai. : , ă 1 -, Era' §, seară de iunie cmsaldEnu .îd. Ebare diii ăUul.Tîomnit- * lui 1912, Ajunul obstacolului. final., Yeneam -cu' Constantin IKUiesdi dur ;esaşş|i:<ne5-analizam. sufletul, ^f-am găsit în. el ., nici; o. nelinişte	.âgteşte iropresn la sfirşitul
.groaselor caiete pline de cugetări), pasagu interesante şi poezii, extrase din feluritele -noastre, lecturi. A trecut, ca un lucru'natural,; car.e irebufe. sa, treacă. Em.plia â. venit, după aceea. în orice •despărţite e a .tristeţe, chiar dacă o faci cu, sentimentul eliberării. S-a încheiat un ciclu, un fel de viaţă irttrat în s,înge prin. repetiţia unei. discipline morale. Mine ; vmh;d%brăca,;uhiibţm feşî diri .rmâuEi'E^puierea.;de .
‘ oMigâtii, dar şi de drepturi Ţ?înă ieri,; alţii ne-au comandaţ,, ' de iîiîine va trebui singuri' să.ne comân^xmacţiunile' proprii. •, Piuă ieri, aleii ne-au purtat de giijăţ. de mîiuek singuri va trebui să ne purtăm. Flămfnzi vom fi,şcoala-nu ne va mai da pîine. Fără adăpost, nu. vom mai găsi patul ei. Şcoală ' )şi-a- făcut, datoria către noîj; yăr. alfE rihd: A<Eq, cui|j spiritual al tinereţii! Dumnezeu .să'te;biheeuvîhtezer
; • &îi-au .revenit în" minte dascălii; M-iu, Valaoţi,: viitor:
;universitar, Ns.'CaEtojan,.>iitor universitar, Yirgil Strion, ;; vntorduiversitari' E, îSicbifpr;- viitor universitar, ¥-. .Yâleo-;,yfci; viitor, universitar, î, M. Mânu,; viitor edriferenţiar,' ; Petre Gârboviceanu şi Mdiaii-,Popesca,<băţb£^ii' de încredere ai lui Spiru Haret, Ştefan Pop,, neîntrecutu], Ghiţă Pop inflăpărâtub,. Yasile Moga steiodată .rău. dispuk, &.- Goreiu ' (a fost el sever?); G. Goman ţalie guriţe -.îi jtot schimonosi -1 .diftongii germani), biettd Me-xandra,¥'ântul,; doctorul;Cohs-'’ ;^ăntin..;PopesCTi>,|ă fibst el nedte'pt:?), dr,.. G. ;j0§®eşcu, filosoful medical, î>i The^dorescu (nu,, ne; va mai dirija marţial şi , glumeţ),.l. P6pesCtt-Pasărea (îi purtăm $n suflat psaltichia), Gh. Moiapu {educaiorol serios şi'biîhd prin: lucrul inanuâlŞţ V
- ZILEAEBE: — ZILE NEGRE	84 ,
. .	■,	’	■ '	. ■	i .	■'	’	•	.. '•
v^eM't;feie*ŢărâBn de! ia	{îmi spunea .,,pa0£t?!''
penim stîngăciaîmealâ. gimnastică), G. Sălceanu, stampă estompată, Botfe' B&lamace; maestrul ritualului, şi directo-t fii:. Gofistantln. lSîB^ie,,.Tiiiivei3ltar, Iuliu Scriban/tviit©? umver^|tăr :{Baâră'sp®&soflată	clasei: mE blînd ca rin .
'	-Adio, dî^calâ seaispil Nădăjduiesc că nu vă voi da '
, de fuşme. Dumnezeu -să. vă. binmivînieze!	\	'
MFân revenit fa «inie. chipurile pedagogilor; Teodor ) păfeescn, care stă 3iâ>,^nt^-..4>ine{ă<â4i»il6rţ^. ;'fjf. 'JLun-geahu, scriitorul iniţiator al meu' Intru sămănătorism, F. Pkrfeaie,, scriitprUT'de lă.jjŞafflttfij4 şi viitor director alŞtemi?
, napului, N* PopeScu-Erahoiva', viitor universitar, , €.Dicm-,ţ fescu, viitor universitar, Ihtîkâ raeu sfetnfc literar, D. Mi^ Siăfl^cu,=miaufiatuT4ndramăt(» înrcfeţiile sociale, Gb. iâafiu, viitor universitar, care îmi.badijona Cu tinctură de iod amig-daleîe. Adio, dragi pedagogi! Dumnezeu să vă binecuvînteze!
Câne -dintre,aceste* chipuri a fast rău cu'-mine? Nimeni, rihnemî Fiecare şi-a lăsat cîte o parte sau părticică bună
îţi mine. Fiecare a însemnat un îndemn, un orizont sau o .sugestie îndezvoltarea/pcasonaHtăţii mele. Chiar de la Alexandru Yântulmi-au rămas cîteva proverbe e] ine şti în minte.
: De mline întolo ies în. lumea largă, jjmde nU voi mai Intîlni această'măre familie spirituală, de; eres tină -bunătate şi de bărbăţie sohiă.\‘Cq®%lf'mef^Dir lua viaţa îţi piept ea şi ioine,
• îuptînd fiecare, cui', puterea' «e -i s-a lămuriţi în acest furnal ' . duhovnicesc) pepfru a-cuceriunioc şi pentru a împlini o ' misiune apostolică. Am .învăţat sa-plutim într-.un bazin cu ' apâ'lin.ă şi caldă* vom înota -de-acum încolo in talazurile reci ale mării. Baf.oricînd pe’ vom, îrrtîlhrunul cu aîtul pe , ţărmul însorit al unui răspas, întâiul gînd-va fi închina* şep- ' ’ jii. noastre şi.cuvintele-noastre ivot fi o evocare nostalgică , -a primăverii' spirituale grăite ,în; Seminarul Central.' Unde .sint doi sân-trei-adunaţi în, .numele Ijdeu, îzice Mîntuitprul, " acolo, voi fi Eu în^aijlofcnl lor. Şiriot astfel, In mijlocul ncşsţpa,
. va. fi sufletul acestui aşezănafnt închinat voinţei Lai «de ncreştinarea noastră, a. Imnăi. • • .	),;•	-J.|
. v- Mâ ujt în. aniîădin urmă şi hu găsesc nimic -care' săijjoâ 'ş^nbeăscă^mîndsia dâ-afiace parte ifii' ăeeasiăijBsa»f&inâje «
- pdHuîrdi’ iOintre ele vii,, care erau tnaintea sau M «urma
82	NICHIFOE CRAINIC
în spaţiul celor opt ani, revăd pe ^ei care au atins culmile; N! Ionescu- Siseşti, profesor la .Facultatea de Medicină/ Petre Vintilescu, profesor de Teologie,. Teodor Popescu, profesor la Facuitatea de - Teologie, Ilie Popescu-Spinend, profesor la Facultatea: de Drept din Iaşi, Haralambie Rovenţa,. profesor la Facultatea de Teologie, G. Breazul, profesor la Conservator^ Ion Chirescu, procesor' 1 a Consen*sitor, Ilie Lungulescu, magistrat,superior, Benedict Ştoenescu, magistrat superior.., Şicîţi pn'fesoii secundari de religie, de muzică, de greacă şi latină şi cîţi preoţi cu mări demnităţi în organismul Bisericii lui HristosT Aceştia numai din spaţiul celor opt ani cît am avut norocul providenţial să trăiesc printre ei. Prin ei toţi a biruit în lumea românească duhul Seminarului Central.
/ Dumnezeu' să te -binecuvînteze, maică duhovnicească a' 4celor mai buni fii aleşi de tine din adîncul acestui popor!
Banca în care am şezut, totdeauna în .fundul „clasei, alături de Vuiescu şi în ,faţa Pietroşanu, a fost bună şi ea. Cîte visuri n-am culcat eu pe capacul ei albastru închis, cu gîndul la ziua de mîine! Să fii preot în sat; Să te întorci de undfc ai plecat cu sfeşnicul marilor lumini aprinse. Să cădelniţezi sufletul oamenilor cu mireasma paradisului^ Să fii slugă oiiof Mîntnitoruliii,să la paşti pe luncile înflorite ale Evangheliei şi să le duci curate la staulul cerului !“Nu intîlniscm o încariiaţie concretă a ceea ce aş fi vrut să fiu ca preot: Lecturile îmi puneau însă în* faţă chipuri ideale de apostoli. ŞT dacă voi izbuti să fac de la ‘altar ceea ce a făcut Spâneş-ţeanu de la catedră, voi fi săvîrşit destul pentru ca la bătrî-neţe dragostea satului îmbunătăţit şă-mi mingile pletele albe. Cît am fost în seminar, n-am cutezat să mă văd depăşiii-; du-1 pe calea studiilor. Drama tatei îmi era prezentă în minte şi ştiam,că sărăcia pune margini peste care nu voi trece. Publicasem destul prin reviste, dar pasiunea literară-singură avea tăria să mă salte pînăda studiile universitare. Agâr-biceanu era preot de sat. Viaţa de ţară nu te împiedică şa , jfaci literatură. ,Dimpotrivă.: Tata îşi făurise şi-el un vis. Cînd mă voi preoţi, vom avea în folosinţă 17 pogoane de pămînt de la biserică. Eu voi cultiva sufletul satului, ,el va munci pămîhtul: parbhiăL O avere, nu .altceVa! Şe va culige de’pe*1 druBPLjirivşi;- în;sfîrşît,: Va’J scăpa- şi el âe sărăcie ! Bietul^ tata, nu ştia că vîsulTui Va rămîhe vis; - căci alte ist avili i se *
ZILE ALBE — ZILE NEGRE ~.	83
se vor pune în "'drum. Ga* să dezbrac uniforma trebuia să am haine civile. Buzunarele mele erau goale> iar el n-a avut niciodată buzunare. Am găsit atunci o repede înţelegere la luliu/S.criban, care mi-a înlesnit un împrumut de 7J) de lei cît costa costumul. îmi amintesc pomul din grădina directorială, în umbra căruia m-a primit, îmi amintesc încurcătura mea, pe-mi dădea mii de naduşcli şi .ţinuta sa prietenoasă; Luam întîia oară cu împrumut şi n-aveam să mai iau în toată viaţa decîţ o singură dată,; de la prietenul D. Mociorniţa. Amîndoi creditorii mi le-au acordat creştineşte; adică fără dabîndă, şi-am căutat să le. achit înainte de termenele fixate; E cel inai mare .chin să te simţi dator, să chel- • tuieşti bani ce nu'sînt ai tăi, atîta vreme cît nu i-ai. restituit.
Greutatea cea mare- se ivea însă acum. Orice meserie şi orice profesiune se poate începe de unul singur, afară de preoţie. Ca,să intri în slujba Bisericii trebuie mai întîi să te căsătoreşti în anumite condiţii precizate de canoane. Neajunsurile ce decurg din această, condiţie primordială, peste care; nu. se poate trece, se'văd în multe căsnicii nenorocite ale preoţilor. Să trăieşti opt ani în internat, izolat de lume' ca în urmă să improvizezi o legătură conjugală pfe toată viaţa! Pe vremea cînd seminariştii puteau intra în preoţie, aceste * căsătorii erau cele mai întâmplătoare cu putinţă. Urma, (ieci, să îmbrac rasa, şi nu cunoşteam nici o* fată. Familia mea ţărănească nu era îii situaţia să întreţină legături sociale de natură să-mi înlesnească acest pas hotărîtoY. Singur, în sînge cu sfiala.lumii din care mă ridicasem, hu stabilisem nici o legătură. Fetele pe care le iubeam eu făceau parte dîirvăzduh, erau clădite din aburii visului. Câ să vorbesc drept, .cunoşteam o singură fată încă din vremea cînd fusesem agent de.percepţie la Cartojani, de o rară distincţie fizică şi de-o îneîntătoare delicateţe. Sosită proaspăt de la Paris^ îim povestea ore îiatregi, în familia ei, de minunile oraşului lumină, pe care credeam că eu n-am să-l văd niciodată. „Parisiana" era mai în vîrstă decît mine şi m~a socotit ani de zile după aceea ca pe un prieten mai mit, cum se şi cuvenea, nebănuind că admiraţia mea pentru frumuseţea şi fineţea ei trecea peste graniţele unei simple prietenii. Ea n-â. ştiut niciodată că poezia de dragoste „întaină“, scrisă în vre-» îţiea seminarului, era o mărturisire care o privea: Distanţa, de vîrstă făcea clin această minunată prietenă un idealinacce** •

'slbil, dar nu mai puţin un ideal statornk, xare* nimicea prin comparaţie orice* fepaeejjfeţetor -cunoscute , întteplător., •
Acum eral wba'jfe găsirea uneia-cate, în gktâui iiieu,; sa rm pălească» In: comparaţie cu frumuseţea tţi şi şa poată fi", tovarăşamţOJagate^e: a ’uidăi’ a^fplat.-'Eram cbnvins/eă nu găsesc ce-aş: fi d^rit^ .fără .să încep a^ o căuta: Mor mei 1 însă fe arderii	de. căsătoria mea. Şi în aceeaşi măsură 1
erau preocupaţi^eE dm Corneiu* familia prietenului Mitică,
yaeauţe şi âL;eărui: tata geambafe
ştropea^cu- a^iăţiâ-4 spirtoasă:../Şanteckrilor:!" Preotul din Cornetu; un^ Mixua- foarte cumsecade,., avea un sealbi* .V ,cu luştă. care^^i^pă o scurtă şi-neixbutită.mcercare ;pe la ; >şcol|fe;vB.ucr^ştiitt(, rămăsese fată'mare în sat.- Nimeni, nu-i , spu^ă^	„făta popii" sau/pe numele ei ade-r
fvărat, Mariţă- 'Cele două familii prietene, a mea şi a lui Hî-tieă în Hp,să; de ălift^p^sj^cţivă,. e drept, căzuseră de acord * iV’Oă^Maîiţâ popii €<;v^^^oă%ăvfie •ţd*Yarăşa, mea’<pe apostolat..
\ Bătrfnxrl' preb:t,:p^te^>ă ,’se retragă; eedîndu-mi lbcul, Iar ; ^ plmÎBtui:,fer^iJ dfe^tonea Argeşului,. cu două^reeoite’ pe' an,
■’î \îJ?#âăfek*şMă pe ‘ tataia eu-lne.. Ei, ‘.comedie,; cum au/.găsit, -oamenii aceştia tocmai pe Mariţa pentru mine?; La stăruin-^
? ţele unei famiEimai poţi rezista, dar la două e cu neputinţă.
;!>^;Şă mergem s*-o vezi aşa-, de ocMi aloc noştri,.. Mi fel O sa bbeăda că rn^-imai, iei m seamă;	zicea Mitică, prăpa-.
#inăi!rse /de rîft, fimd£ă’ Ştiâ Mai- dinainte rezultatul acestei 'vederi. La urma urinei,: el âveW dreptate. Am să mă prefat că ^ mă interesează, numaisă nu creadă, tata că- îi nesocotesc dorinţa..
Pentru a vedea pe Mariţa nu era nevoie de o'vizita pro-foeoiaŢă. ta casa:pfem$8or ei O puteam găsi seara cînd? iese Jfca liiie^ adfeăla drum.-Erkr partea locului aşa: era obiceiul ca. flăcăii şi fetele* b^Psă se lnţîlaeăscă/ după căderea..amur-' giăui şi‘:şă tăhieasiiă pe: fetviţefe dedă porţi, .grupuri sau cbi;;sub uuibira ipomatei;unde întunericid. e,-eeva* mai des. Aceasta se numea„a sta cu o fata;' sau na sta cu un flăcău". Mitică; expert Iii gorigemţe, era mai ştrengar;. toL aşa de r<&x-pert" şi m asemfer^a lueruri. Pe Laviţă de la. poarta L>ppE, finta expediţiei noaste; nu, era- nimeni. „Să mai aşteptăm că are să iaâă ea“, aâse Miticăi Comicul situaşi în care mă găseam, eu; ca. pretendent aşa^~ziclnd, ne dădea o> poftă ne-* bună de rîs,.. dar trebuia să, ne abţinem-, dată fiind seriozita?
ZILE- ALBE &SLE- SmSRE,, -	.' ■ 85
tea :înla^iande-rii;' Depdfcfă* a» Msfe&t	se-anzi
dinspre ..fondul uliţei şi.o siluetă «ie fotă se înd-re,ptâ: în fuga spre noi. EraMuritai	:	'	■	,
V —-făcut -şă ăşfobfcaţL zise,ea» ţafodat o bătaie-'deemj ard şi-acuma paknelef	■'r
■ V	-p/i, 4
—. I ni Na® aOfoFitigoi! J-am şpusfoă m mai stau cu el astă.seară şi ,na vrea să mfefcagâ. foam ..gafot cu bătaia -ca -iă ®u-l găsiţi" acilea. •	, •	■ ţ
—Marifo, iamai trage-i ast fluier de-foe», să_ te-audăi şi dumnealui, ©fodeoană- Mitică» :;1	'	"••
Fiarta.,, fără să se laşe rj^ată, îşi vlrî cite două degete deda aifondouă ifoifofom guriţă-,şi sfobozi u« fluierat ce lL,ar -fi pizmfotoriee vardist din Suc-mefK. ;ii'i;.^sŞta^Vliariţo» «a. un vetakr-! adăuţgai eu ca să justific raŞfoifobun ce clocotea In piept.
../. —r Să şedera ,p.e laviţă, me îmbie f ata.	•	’
iDa-f pfoă/să ne aşezăm, o umbră de flăcău se ivi din cca-
sătean,jsise cu glas îmbuf-
*nat:	• d fov.d- .,1,-:;; o
, w;; —U®, îa,■ ^dăt cu 'şaideGkriîî Credeam că m-ai fJu-^ierafope mfoe-, - fo-
/' ,i^U'inai ‘puteg.Eft cdpMnuav Prşa^ni'uiţi concurenţi la mî-nuţa ei! Am povestit peţitorilbr-mei .herugaţi cum a decurs 'vizite la Mâriţa fi' haZui 4e-a 'tăîat-.6*teîa|t4^ . ■ - .
, , ;Ejşa tîrzip; în toamna,.' polegjii s-au,fiiSGns.la Universitate.
•d ■; -Uoamne, ce mă fac'eu» ce M$.'fadîţ-.Î)^ căsătorit, ,nu m-ara căsătorit > de preoţit, nu m-am preoţi t. In sat n-am'nici un . fost- sa răiran], ar'rîde lumea de, mine. ca ami Invăţat atît amar ,&e' ani.ca ,s& rpă întorc şa tai, clinilor • -frunză, Âşteptînd la. idia înţîmpiarii,, aş simţi'că putşezese d® viul Ce mî-ăr răr ifiîrie de făcut? Sa bâţ-cînipii în căutarea unei tovărăjşe; îără‘ ‘care .uşile aliaittdtri îmi sînt tacbise?	voi înscrie şi .-ea'
da. Universitate-. A fost <o mare -nătîngfe ca,, umblînd după-îfotcbaw'decad, m<^/;aaţ'^erdut-'ţ»amvat^iţâe. la Jfrtoma*’ tul. Xeofogic, unde-aş ii putut cavea unadăpost ^ct iîMcată ; <îe pîine'ca iuîşier.	Incbeţat. deş^t^ birs^e ;
s-au ecupafoDince voi -trăi iaBucweşifounie nucunoscpe!
m	, ,	• NICHIFOR CRAINIC
nimeni şi n-am nici un ocrotitor? Am aflat, în sfîrşit, că-la liceul particular „Virgil Popescu", din Calea Moşilor, sînt locuri, de pedagogi. M-am prezentat şi am fost "primit. N-au trecut două zile^ ca să-mi daiţ seama de ce la acest liceu sînt locuri vacante. într-o clădire leproasă şi murdară, o colecţie de mici haimanale, scursura liceelor din Capitală. Crescut în disciplina Seminarului cu suflete ca izvorul de munte, nu ţni-am închipuit' că există băieţi, aproape copii, cu trup şi suflet ca nişte stîrvuri. Ruşinea, care dă frăgezime trandafirie pubertăţii şi adolescenţei, n-o cunoşteau. Imberbii de-o şchioapă îţi povesteau cu ifose dezgustătoare bravurile nbc-turţie, 'iar*cei care abia îşi tîrau ţnîrşăvia trupească se lăudau cu ea de.părcă ar fi purtat trofee. Pedagogii n-a\reau de fapt nici un rost aici/Măsuri disciplinare nu puteau- lua, fiindcă internatul acesta, întreprindere negustorească, tocmai prin lipsa, de disciplină reprezenta o atracţie pentru aceste stîr-pitiîri morale. Cinismul lor colectiv se înrădăcinase atît de adînc îneît sfaturile spuse cu vorba cea mai miloasă le luau în bătaie de joc. Am trăit cîteva luni, îinpreună cu Paul Pa-padopol, profesorul şi publicistul de mai tîrziu, printre crinii aceştia noroiţi în mocirla Capitalei, pînă iîii-am găsit un loc de pedagog la Seminarul Nifon. Atmosfera morală a şcolii amintea pe cea de la CentraL, dar aveam şă răinîn acolo numai pînă la sfîrşitul anului, uni vera^
Nu- m-am făcut/preot, de sat" dar am ajunş cîntareţ în şftrăna dreaptă la biserica Zlătari din Calea Victoriei. Salariul, 40 de lei pe lună, e oricum un început de stabilitate. La Casă Corpului Didactic aflu că ar fi un loc vacant de impiegat; îmi spusese ajutorul de contabil: Bar nu cunoşteam pe directorul general şi n-aveam pe nimeni să nlă recomande. M-am prezentat singur, ca de obicei. I-am spus pasul în cîteva cuvinte şi ca să-l impresionez prielnic am ădăugât: „Aş fi putut şî eu să vă aduc recomandaţii de la puternicii zilei, dar mi-e silă de felul acesta de a mă introduc e. Vreau să mă puneţi la probă şi, dacă voi corespunde mă veţi numi/. Directorul general m-a* numit fără probă. Salariu 112 lei lunar. Slavă Domnului, acum pentru un student ca mine viaţa ^materială e asigurată. Mă pot muta pe socoteala mea la Internatul Teologic, unde director e părintele Constantin Nază&-, rie; Casa Corpului Didactic avea erele de birou de la 12 pînă
ZILE ALBE — ZILE NEGRE	87
seara. Şefii mei, văzînd Că sînt funcţionar conştiincios; ,cu rrgiştrelfe de situaţii, — depuneri şi împrumuturi, — ale'învăţătorilor membri în perfectă regulă, mi-au acordat favoarea să merg la Universitate chiar în orele de birbu. în aceleaşi condiţii se găsea colegul şi prietenul meu clin seminar, Ştefan Stoenfcscu. Mai aveam amîndoi de trecut o stavilă. La Internatul Teologic, masa se da după ora treisprezece, iar noi trebuia să fim la douăsprezece la birou.- Părintele director ne-a îngăduit să prînzim la unsprezece şi jumătate. Această favoare a fost un chin pe care l-am îndurat timp de; trei ani. La această oră mîncarea, fireşte, nu era gata' sau dacă era, ne-o servea direct din cazan, fierbinte ca focul. ,0 înghiţeam în cinci minute, fiartă pe jumătate, mai turnind apă Ca s-o răcim. Apoi o rupeam la fugă, într-un răsuflet, de ia Radu Vodă tocmai în Bulevardul Elisabeta să nu scăpăm condica de prezenţă de la birou. Soseam aproape sfîr-şiţi, lac de sudoare., şi începeam lungile operaţii aritmetice în registre. Cum dimineaţa erau prelegeri la Universitate, cursele noastre.zilnice se cpmplicau; de la Universitate, fuga la., i Radu Vodă şi de acolo înapoi la birou! Ar fi fost o viaţă de cîine, dacă tinereţea noastră n-ar fi rezistat. în doi o supqrTt . tam mai uşor. Timp de trei ani, trecătorii întorceau capul curioşi la această pereche de tineri, care alergau ea nişte zănatici pe acelaşi drum, la aceea'şi oră. Mai tîrziu, prietenul meu a murit de aCrofagie.'Nu cunosc cauzele acestei curioase boţi, dar cred xă ele nu erau străine de viaţa pe nerăsuflate trăită In' acea- vremq.	;
Toate aceste, greutăţi 1b înduram însă-cu voioşie dispreţuitoare fiindcă deasupra lor plutea mirajul universitar ctL marile lui bucurii intelectuale; pînă lă Xare nici nu îndrăznisem şă cuget ca mă voi ridica./Ştudent am ajuns, prin urmare, datorită unor împrej urări potrivnice, care mi-au mi-; micit plănui ele viaţă., ce' mi-1 făurisem în seminar. Astfel ♦ aveâ'să s.e întîmple lă toate marile cotituri şi răspîntii' ale existenţei mele. Am citit. în tratatele de. educaţie şi în bio-’ grafiile oamenilor celebri că izbîndă e o chestiune de voinţă * încordată şi susţinută., Ceea ce am plănuit şi am voit eu mam • atins niciodată. Iar ceea* ce am ajuns sînt, toate, lucruri venite de dincolo de voinţa mea. Eu am ţintit în viaţă locuri mult mar modeste, potrivite firii şi obîrşiei mele. Ceea ce mi ş-a dat, peste elenu; vine din voinţa .mea şi nu e o cucerire
88 '

la capătul imuiplan şfcrai^gic'ââăeţâlmt. \<&*ipi&ere- die^ne©Ip-<-de mine mii nimicea pfeUurile şi mă&ăltaîn situa-ţii;ş^m-dite şi nelipsite. Ea s-ar puteamumi eoncms'deimpr^^^ Există, fără discuţie, şi acest, concurs de împrejurări, Har la viaţa meael s^a repetat prea des-casă mi-şcpiardă prestigii vag dorcd’ al îipîmplării şi prea regulat ea să nu mă cred unealtă in puterea unei mlini rnevăzute^ee mi-a.; călăuzit des-, fânul dupax> ekibzuiaîă^.âltaidecîi a>meă proprie,. Dacă ap-ăm cerceta mai atent viata în legătură cu ceea ce se, numeşte - destin personal, am descoperi iară greutate elementul im-ponderabil, ce. ne depăşeşte^ pmrticipfed la .acest destin personal. Eunii cred că sîntem trimişi In lumina lumii la Infâm-’■ place, ci pentru a-împlini , potriritînsuşirilor cu care y^mniu >un rost In toarea >eî simtfonTe,; Adesea mi ne;ghicim;si^uri
^	ejx&x#: te'qşkaler personale. Atm^iin-
v ţerrihe aceastăputere necunoscută, Care ne reaşează pe linia. propriului deşţinu "';v- ;■■ V;'	/ >• î,	et/î
‘g ’Totuî' £ §:ă,mliniceşt|.;şi şă crezi în Dumnezeu.	/■ -
Facultatea de Teologie de la 1012, cînd m-amînscris ca: student,.: -knltemărţa Intru totul şu cea de azi,^1) primenită în forţele didactice şi'îmbogăţită .cu noi, catedre., Disciplinele * ’ ei le Vpredău în buiiă parte profesori fQjpiaţi;.la.Cernă.uţîi Auş-:
' triei, aşa Că Facultatea noastră părea niai mult o filiala a ■’ celeibucovinene> de, uh: anume spirit; Or.todpx ca 'dogmă*. \ : bineînţeles,.dar "străin, că,’stil. Teologii cemăuţeni se Tprmau ; - ‘ '"'în^ âtimosfera ^^^germănă , protestantă şi sţiiui ^îndirii lor şo;
.. transmitea prin discipoli pînă; în" capitală;RornâriiCi^''Bpiri-Jv tul acesta m-a' contrariat de la înfîiul contact cu prelegerile. Pe ţîpgă această, nu tpţi profesorii *xşi ţineau cursurile regulat. Pierdeai vrefnea, zadarnic pe sălile Universităţii, '^ştep-, Tind,maestrul, care uita că are oră, sustras de alleîndelCtni-/ . - cirţ. >ÎJ‘eâj;ujăsuI acesta caracteriza, /de alţfei, îndeobşte-pe.
, universitarii bucureşţeni; ceea .ce avea sa stîrnească protesyg te în. presă. Titularul de Istoria universală a Bisericii, .Dra-gomir Demetrescn, om deştept, cu studii la: Atena.,, -îmg'odo- > bit eu distincţia' de „mare nomofilax' al Patriarhiei, eoume-,
’	/• •	d ':'V\ ţk-o ^
' & * ;Ăziîirs^nmîml amâ 1845-	-.scria, ătesSte.'
89
; SZILB; jpjBE	NE&RE;
pice",' făcea vreo. şase prelegeri' pe m. Le Sorbea frumos, cu . pospăite ffiÎ0s€lfi’.e ;ăi istoriei* ,mei4iu$udn-se. în genaraiitaii şt ’fâsmâu-le cu. .rjgreiil-: lucrului neisprăvit. Temele. examfeae^ : te scrise erau tel aşa te generate &£#. îe luai în chip slrăîu- v cit, chiar dacă nu descMdeai vreuii^ tratat^	v. ;
; . La fel'de cpmosi' âe btfăiişi^	r£^pkescu,’oeci ; te -
o urită poveste de delaritee - în spate, care. ne propunea un icwaş- de pafrologie, citit (le ipe îbî^v şi: galbene tutunul, coptei sfe spunea, de pe, la Cernăuţi. Patrolpgia, care e isţo- _ ■vm. cugetării	atest; cms mizer la cîte-
*va date -de şMaxar^	cdnimi -cu idete feamin^. ,
, tate te geniul- Sfinţilor feărinţi; care aii: făurit gteiâ /prtPdo- -,Xiete/: / './•••	^ .V	-'.;rC
' '; Ion Ccrnpiu; profesorii!/ te- • disciplinele JsTouIpi, Jesta-mebt, ţinea	cofegi. Cursurile şale de erme-
uenţică şi de introducere istorică nu treceau limitele mânua-tete didactice, pe care i le învăţasem în seminal*. La fel era curs^te Brept Bisericesc al' dulcelui dascăl B. G. Boroianu. r ..	΀)n Cemoki a murit, nelăsînd
- admcivregreţe, printre studenţi şî în locul, vacant s-a ivit un i profesor nou, care aducea prestigiul de-a fi învăţat ani îndelungi îa Sorpona, Varţolomeiu Stăneseu., Viitorul episcop j: aî Oiteniei, care âVea să stîitească în ziare: şi'în parlament pruţbşţd'împotriva- tiraniei	cil căre.'a ad~
mîmstrăt biserica din Tara 'Banter, era pe atutei în deplinătatea pntei^^ intefectuate: în paiipertaţea . cir care ne obişnuiseră cbilalţi/prelegerile-sate constituiau o re relaţie; Bogaf în cunoştinţe şî exprimaţ în strălucită formăditecara^ cursul său dev interpretare: a ^ivangteBePf -avea defectul că "pornise pe linii atît de vaste; îneît o; viaţă" întreagă fiup-ar •'fi" ajuns sră-i termine. Itftr-uii' .an abia daqă ;ă interpretat o frază; îhchMÎîîd mai fiecărui cuvînt cîte o serie de prelegeri. Băr cu toată teproporţia de concepţie/ acest curs.ă.teşîSfefc ov ţitefeţe rinttectua:lă,/terni6ă să respire în prizeutiarile nemărginite ale ştiinţei: Yărtolomeiu Stănescu, da, era uii profesor âe ' Universitate;
I; Pope^cte^faîăeşti preda disciplinele	, Testat»,
în trtete cu Iknbatebrakfă. Nu cred că exist^ pe hmm dascăl /te ebraică' iubit de .studenţi, mai aţes j&zc&M-ee^şti* incios- şî riguros* la e&atMne. Căzui părintelui îMşdăegti. lia(îv.* nic şi punctual de parcă, ar fi voit. să răzbune absenteismul
90	nichifor crainic
colegilor, era egal-de pretenţios în ce priveşte fretvenţa studenţilor, Şi avea dreptate. Învăţam o limbă semită, cu reguli şi scris de-andoaseiea faţă de toate celelalte limbi antice sau moderne. Interpretarea biblică se făcea tu textul ebraic în mînă şi cu fiecare ah profesorul trecea lă alte texte. Noi ârri interpretat Eclesiastul, a cărui amară filosofie suna şi mâi pesimist în strania şi sintetica limba a originalului. Dcşcrtă-eiunea deşertăciunilor/ toate simt deşertăciune! — e refrenul celebru al Eclesiastitlui. Prin urmare, de ce să mai învăţăm ebraica, limbă folositoare numai specialiştilor în orientalistică? De ce să ne batem capuî cu eă, cînd âve|n textul grec
*	al Septuagintei şi atîtea traduceri moderne, ale Vechiului Testament? Nici'un studiu nu părea studenţilor mai anacronic şi iiiai inutil ca ebraica. Dar cu cît lor li se părea mai de prisos, cu atît profesorul se arăta mai înverşunat şi mai pretenţios. Aceasta făcea dintr-nasul figura cea mai nepopulară a Facultăţii. ^ Energia mintală a studenţilor din anul 1 şi al I'I-leâ se mistuia în pregătirea examenelor, la părintele Mălaeştr şi la Istoria Bisericii române. De fapt; cînd luai aceste examene, păşeai în anuil III, căci disciplinele celelalte de care aţn. pomenit, nu. reprezentau nici o piedică.
Istoricul Bisericii române, Nicolae Dobrescu^ impunea printr-o severă mietodă ştiinţifică de cea mai bună şcoală germană. în faţa lui rumenă şi rotundă, tăiata în două de o bogată mustaţă neagră, ridicata. în sus, te găseai într-adevăr
*	în faţa erudiţiei meticuloase. Nici o afirmaţie fără documentare, nici q conjectură' fără conglăsuirea mai multor date care s-o îngăduie. Nicolae Dobrescu. n-ave a imaginaţie să Umple'golurile ca Nicolae Iorga, şi să reînvie figurile trecutului* ca şi cum le-ai vedea în carne şi oase. Din-prelegerile lui nu zăreai oamenii, ci faptele, fapte peste fapte rostogolite în ordine, de fluviul istoriei. Afară de tratatul în două volume ăl lui N, Iorga, de factura şi adesea de* interpretare prea personală; Istoria Bisericii naţionale nu şi-a, găsit înbă cercetătorul şi pana care să ne-o redea. Dacă n-ar îi murit c,prea tînăr. Nicolae Dobrescu ar ii fost omul aşteptat de multă vreine. Era îndrăgostit de izvoarele directe, descoperind şi
t examinînd documentele fără grabă şi cu o asiduitate exemplară. Dragostea* pentru descoperirile lui mergea; pînă acolo . încit ni le vărsa pe toate în curs, pretinzînd să ştim clţi ţi-
, ZILE ALBE — ZILE NEGRE	91
gani,cîte vaci şi cîţi nuci roditori a dăruit cutare voievod în cutare an cutărei mănăstiri. Grămada acestor amănunte, cu toata enormitatea lor, nu frîngea însă linia logică şi clară a cursului, Cînd treceai peste sperietoarea datelor şi a mărunţişurilor, aveai bucuria Tară să asişti , oră cu oră, la creaţia ştiinţifică a unui erudit, care organiza un material ieşit numai, din contribuţia lui personală. Nu ştiu daca. l-ai ti putut iubi, fiindcă era rece, dar de respectat era cu neputinţă să riu-1 ' respecţi pe dascălul acesta, care te învăţa -nu numai teoretic ce însemnează .metodă şi muncă ştiinţifică, dar era el însuşi, din cap pînă în picioare, încarnaţiâ .loi* vie. Cu moartea lui de cancer, care îl pîndise sub frumoasa rumeneală a înfăţişării robuste, s-a dus cel care trebuia să fie istoricul Biseri-oii române si a dispărut o glorie a Facultăţii de Teologie din Bucureşti.	. *
> Jnunul III şi IV, aveam să întîlnesc o figură incredibilă., soră cu ăceea a lui Alexandru Vântul, lăsată în Seminarul*
; Central. Teologia- liturgică ne-o preda Badea Cireşeanu, nume predestinat să designeze un dobitoc sinistru.- Rog pe cititor să-mi ierte, această expresie dură, dar nu socot alta mai potrivită, măi concrescută Cu personajul. De altfel, ,fai-maGiui ridiculă trecuse demult hotarele Facultăţii pentru a distra întreaga studenţime de pe vremuri. “Omul arăta ca o statuie dibăcită -grosolan în pămîrit încă umed • te aşteptai . acutn-acum să i se moleşească picioarele, să i se desprindă braţele din umeri, să i se. turtească ţeastă afinată şi momîiaV să-şi reţa starea informă a mîlului din care a fost modelată. Putea să articuleze cuvinte şi chiar fraze, lucru ce provoca uimire, cura provoacă papagalii cînd imită pe om. Văzindu-l şi auzindu-1, te mulţumeai, fireşte, cu atest efort mint ăl, c'e _ te scutea să mai pretinzi şi un conţinut în frazele lui. Mo-mia vorbea şi erai.mulţumit că vorbeşte. Necăsătoiit, ducea o ‘existenţă aparte ,*de. singuratic Care, neavînd nici iun control omenesc în jurul lui, evoluaşe.înt. r-un cult aiurit al persoanei . proprii. Eră un egccentrţC. Badea Cireşeanu organizase, cu îndemînare, anormală studiul liturgic împrejurul şau^. Sînt prea cunoscute fotografiile care, îi împodobesc vpfiţ**' minosiil tratat de specialitate; „Badea,-Cireşeanu torie de studii liturgice, scăldîndu-se în Iordan'? sau „Bateai Cireşeahu im călătorie de studii liturgice, privind Parişyl
9.2,....., „	, .
din Turnul FifeT';,4-şî* aşahiai ‘-Şepartfe;:tOt ,-faâ&dep&3e£pS£& înnegurîte jnofehriveinebunii. Nu e.ne^ie;;sk:3nsisft âsa^âpţ acestor originalităţi demult popOlariz-ate' şi-care îi păstrează: * '6. .tn^-<^fej®tăiey||‘';?dapă •-moaşte, din moment .ue/.sînţ; tipărite eu voinţă şi cheltuială proprie. Se agrementau fi cursul de la Facultate, unde ifosele deşarte ca o butie dogită
•	ale bietului: ©m numati stîrnea» rîsul, ci dezgustul fi mila săi; un nenorocit, pe care îngăduiâla oficiala Fa ţinut- pînă fa
, sfîrşif pe o catedră universitară. Dacă- s-ar alcătui o istorie a profesorilor eliminaţi ,sau suspendaţi -din învăţămintul superior s-ar vedea că aceştia constituiau -gloria ştiinţei şi a cugetării, în frunte cu Titu Maiorescu, dar printre ei- nu se va găsi unul eliminat pentru imbecilitate.
' Badea Cireşeanu era foarte exigent în ce priveşte frecvenţa -studenţilor. Voia, 7 sărmanul, în orgbliul lui ds ca balivernele debitate să aibă auditor numeros. Striga.ca-talogtil la începutul prelegerii. Studenţii, trebuiau să fie prezenţi . Sila du ă-t asculta conta în ochii lui de paiOiCă un-merit egal cu exameniil:’ Atunci băieţii aur găsit un mipoc ingenios de-a scăpa măcar din două. îh, două prelegeri. în . frumoasa' şi peîncăpăţoarea Universitate veche, sala FacuŢ ţăţii de:.^rkologie.'.se. găsea.-lp parter, unde e acum inStalaţ rectoratul», De la. intrare a .din faţa statuii lui.Ifeliâde, ime-
■	diat Ta stînga,,'un Coridor larg despărţea sălile de curs de ‘ zidul exterior din bulevard. Sălile deci aveau ferestre inte-
V rioare, care se :dfeschideaU .în coridor-şi erau joase îneîtle pu-! teăi. sări foarte uşor». în sală, băncile rmduite amfiteatcal . nn erau lipite de zidul .din fnbdij. între el şi p^ăVphnl de Jenant:
■	de. unde 'începeau băncife .se desChideă'un ■spaţiu pe-uade-studenţii. puteau! sări .pe fereastră, fără să-i vadă profesorul» ...Seria noastră era împărţită în 'douăpărţi. Şe -prezenta la curş o; jamăt^’.ff'^Ki^.^baâsaif.iĂsp^nâffa la ap^lhl liii Badeâ .pentru el şi pentru.colegul dincealaltă jumătate jcare lipsea^ ;,La prelegere a turnătoare1 vene a schimbul. -Dar nici’ jumătatea-
•	prezentă nu rămînea la, oră, care n-avea nicj un haz. Cînd-celebru] savant ieşea din baia Iordanului şi începea să glă-
se strecurau
; pe-după paravanul.diiifund şi zdup-! săltau pe fefeăşţira .deschisa, afară în coridor, la aer curat'! Transportat şi încîâtaţ de ,pr'opriile-'i'cuvinte ’.şj isprăvU-cu. -opinii aiuriţi cjfe. va^pp^ inofensivei ndbimiî, Badea nu’.pbferya eă'pinălă sfîrfit li-are
/	■ ZILE MBE :^ILE NEGRE . :	33
deeîtdoi saixt^r aa^tpri^ca^e se bat eu .cocol0aş^ de, hîrtid'. Saţât-.noastră- se^gădea'îştEe. a-Eiaenltăţii de Litere şî a celei de Ştiinţe:. Studenţii de acolp ^yenfeam lă ora ştiută pe ^coridor sS asiste te spectacol. OteuneVadat greşea săritura şisepră-valea lat pe pardoseala» Atunci coridorul răsuna de un rîs iîără stăpînire. 'Bar Badea- n-auzea nimic, vorbea înainte .despre liturghie2, fascinat tcLe năzăririle din Turnul Eiffel.
Sufletul bun/ şi generos aî părintelui^jConstantin Nazarie rnfăţişael însuşi Teologia morală, pe care trebuia să ne-o, predea, şi încă mai bine'deoît cursul. î?e era director la In-iernat , şi îngăduiala luibinefăcătoare se preluti'ge.a şi la, Facultate; Perso	de efuziune' liricâ:,. nu 'cultiva expresia
'strălucitoare pentru a-şi comunieâr Iirîsmuî şi nici eorstxuc- . ţia ordonata a. prelegerii pentru; a-rlL sistematiza.1 Toată lumea ştte din sfînta Evanghelie că trebuie să fim buni să şi nedubim uxidi pe alţii, prieteni sau duşmani. De fapt, teologia noaştră nu . are încă un tratat de morală ortodoxă. .Prelur-erările, cîţe ;sînt:, poartă izul tomismului catolic. Chiar în 3$usîă pr.a^	ţară- mai mare decît România, cînd
^hialul^"fiîbsdfi :^dadimir Sblov	scris profundul tra-
rtat despre	fie un- sistem-
de morâlfa creştmăv aVfost ^cţizăt de iputemice influenţe to-miste. In bibliotecile teologice, locul e încă gol in aşteptarea Tomului de morală ortodoxă ^	. '	*	.
. Marele nostru- noroc în ciclul al doilea şi uit imul de studii Teoretice şi practice a, fost profesorul Idan Miliăleescu. Viitorul mitropolit tel?Moid'Qvoi eiVpe.-a-tunti.\up /daşj^Ţiviâ * ,eu largă pregătire teologică şi filosofică din Germaniâ* Pe rumerii săi apăsa un cotes de discipline, Dogmatica, Af 6lOr getica şi	cel puţin trei. catedre contopite
într-una singură. Te impresiona puternic sa vezi cum le poartă cu dgatejstrliupi^	roia?
Tor; nud ajuta; nici vocea, nici modesţiay.'^arej interzice(.gesT turile. mari şh tonul eţufatjc. Pe iîngă adeştea, programul încăxcatul ş^ea să extindă o prfelegere:îndoită- cea*suriA lucru 'ostenitor - pentau* asc-ulţători. Dar profesorul. dispunea de p rnemoiie ce reproducea aproape exact prelegerile totdeauna studiate şi scrise^ dinăiilte. Mînuia un stilplăcut, adesea îri-'ftorit de ornamenta literare. Curşhrile cititeîn Btbgrăfîâ după manuscris eomtituîau pehtru^student o d&ifătee' a • hrinţiîşi
94.	' NICHIFOÎl- CRAINIC
Io ascultai rostite. Nemulţumit ca elev 3a seminar cu ieşi-nătura Manualului de Dogmatică, mă bucuram ^acum ca student că forma superioară în care nise înfăţişau supremele” adevăruri ale credinţei noastre îmi împrieteneştq intelectul cu ele. Studenţia e o fază raţionalistă â vieţii spirituale şi un conţinut inaccesibil minţii, cum e cei dogmatic, te provoacă la ispita luptei chinuitoare de a-1 cuceri sap de a-1 respinge. Eu n-am avut niciodată crize religioase "în sensul îndoielii* sau al negaţiei, ceea ce/ recunosc, se poate întîmpla unui student în teologie. Recunosc mai mult decît atît: că aceste crize pot. fi foarte fecunde pentru întărirea ulterioară a credinţei, cu condiţia să ieşi biruitor din ele. Dar am trecut, în 'Schimb, prin crize dogmatice, ca să le numesc aşa, adică prin acute nedumeriri în ce priveşte legătura internă dintre f lari fele principii dogmatice. Crizele de îndoială, pe carCs le-ăm avut, pot să ducă la- pierderea credinţei, la ateism/ Crizele de natură dogmatică prin care am trecut, pot să ducă la trezie şi ele sint iii realitate izvorul marilor" erezii ce au frămîntat şi încă frămîntă creştinismul. în anul I şi II, cînd încă nu ajunsesem la cursul profesorului Mihălcescu; am trecut prin asemenea crize, citind în special operele filosofului francez J.M. Guyau. Ele îmi dădeau chinuri intelectuale de neîndurat. Neavînd cui îhă adresa pentru lămuriri, am scris o lungă scrisoare unui fost profesor de la seminar, cerîndu-i-le. Dînsul, foarte 'prietenos, m-a invitat acasă, şi-am convorbit 'O seară întreagă despre orice, afară de/ chestiunile ce mă torturau pe mine. Am plecat cu amintirea unor struguri delicios i cu care m-a omenit şi tu admiraţia unor pisici de rasă, la care ţinea. CursuLde:Dogmatică ăl-lui Ioan Mihălcescu mi-a adus pacificarea acelor crize pentru ca, în urmă^ după terminarea Facultăţii, să izbucnească altele, pe teme pe Care nu'le aprofundasem. Căci Dogmatica e o serie nesfîrşită ;de probleme şi ţi*ar trebui o viaţă întreagă să le adinceşti. In Apologetică, profesorul era parcă şi maî în largul sap dată fiind pregătirea filosofica^ de care dăduse dovadă încă de la teza sa de doctorat despre filosofia religioasă a lui Aug-uste iSabatier. Cursul acesta a fost tipărit şi nu e nevoie să insist asupra vastei informaţii* asupra ordonanţei materialului şi asupra clarităţii de judecată ce îi alcăţnieşc valoarea. Dar cursiv admiraţiei melc în cei patru ani de studii teologie a.
;A;-■	gmEmBSMi:;./ ■;ţ, ;i■ $Bţv;;
fost cel ,deIstoria reţigiiiet. Profesorul Mihăîceşevi îl făcea, avînd drept călăuză tratatul elyeţiamdui OrelK. Pentru cui-, tura.generaîă. a, -unui student nti se . pute a ceva mai .bogat îte perşgective ,şi mai fecund deelt uaasrtci de curs. Istorii ţ0 . ■ glttat e • .perspectiva, globului parjiînteşe şi a umanităţii Căzută dm iuacurile-afirrfettaie,..pe care, popoarele le-au ridicat spre cer in căutarea lui Dmjrhezeţu Prin natura ei, eqţ' implică irtoda 1 ilosofiilor şi a cnlţurfer omeneştiDe fapt, mi'se paze }■■ că nu poţi ajunge cu adevărat la conceptul de cultură fără > privirea vastă* nniverşal'u,. .pg?'castei ^sebiie Istoria religiilor, incomparabil mai. bogată decîţ ţstoria îikşptiilor.
. Precum voi. arătă,, am Urmărit în t$£ .-Sttt^slife.vtc^e pursufijecu faimă ale Universităţii şi'ş^^epns-tatat eu mîn- -, <Me că nu e unul care sa se asemene' cu frumuseţea acestuia,'
■ ^iefeuii de la celelalte facultăţi, ca sări asculte. Era b sărtoa-'■.fearfe.1 -	’	/
-\îp-legătură cu. acesta, îmi. aduc aminte căţ imediat după , ţăzbo.i; în IŞl^am a^oulţat un curs asemănător al lui Vasile jpfervaflj roSfiffiaft	saţvărSw. Cu tot efortul filosofic
, *al',«îebr^ţui'.|«bfiesoriian- poate tocmai de aceea, era un ears- confuz şi evaziv, dincare !nu. se puteau- distinge ideile esenţiale. El- m-a făcut să preţuiase şă mai mult prelegerile * iui loan Mibălcescu.	,	'
, - Ei a fort dascălul în care'se rezuma Facultatea de. Teologie ;,di*ttimp^studenţieiinelet -	’	-	' ''	",
, Cîntărind toate glasurile ce rai le oferea: Facultatea,-.am ; ajuns la cc®elarta/ C2 , trebuie'urmate numai dteva„ timpul •.‘msţocB^Jy ^-''■tScl.'eiîate funcţib&az'-r
’J	care,
noi şi, elev Ja Conservator, purta acum un frumos c®s,ţnm,
, nuanţa oului de raţă- Vine în fiecare seara la, Terasă.- Mergem ,să faceţi cunoştinţă.'
- prtaşa OtieteţeşaUuj cafeneaua liţezârăv- şi- artistică a vres-mii, se afla pe locul unde azi Palatul Telefoanelor împunge .. cerul (.cu -bîzeaiâ turnului său de- 2$£t criticul literar de la revista „RanttffU, şedea singur la o masă -
9S	NICHIFQR CRAINIC
din colţ, cu o ceaşcă în faţă. Era un tmăr oacheş, cu păr puternic, negru, dat pe spate şi mustaţă tunsă pe buză. Cîrid te privea, strîngea din pleoape, care se , încreţeau* uşor îri sforţarea de-a âseuţi o miopie începătoare; Cunoştinţa noăs- -tră a fost firească, aşa ca între oameni care se ştiu de multă vreme şi-ar dori să-şi strîngă mîinile. Peste un ceas, ca se transformase în prietenie, întîia şi una din cele mai frumoase, prietenii literare, pe care le-am trăit.
—	Iei un şvarţ cu rom ?	^;
N-am băut niciodată şi nu ştiu să-l prepar.
—	Te-nvăţ eu. Ghiţă, se adresă el chelnerului, un şvarţ cu rom !
B.Tomescu turnă paharul cu rom în ceaşca cea goală/ puse zahărul peste el şi-i dete foc cu chibritul. O flăcăruie albastră ca visul poeţilor pîlpîia în ceaşcă. Apoi vărsă peşte flacără cafeaua dimcealaltă ceaşcă şi mestecă cu linguriţa de argint. * Y	' ..	.	.	"
/	~ Gata! Ăsta e şvarţul cu rom, încheie Toiiiescu. * ^
v Ritualul îmi plăcu; .dar mai cu seamă văpaia albăstrie. Ea licărea şi pe mesele din vecinătate, înconjurate de chipuri pe care le ghiceam din fotografii sau caricaturi : scriitori, pictori, actori. ŞVarţul cu rom era băutura preferată de artiştii vremii pe cînd în cafenelele Parisului era absintul. Cînd , îl beai, te simţeai oleacă poet, sau pictor sau actor, chiar/ dacă nu erai, cum se întîmpla cu atiumiţi .amatori, care frecventau mesele gălăgioase ale gloriei. în noaptea âceea. n-am putut închide ochii pînă la ziuă. Esenţa de cafea era tare şi tot astfel impresiile mele de la Terasă. De-acum încolo drumul în lumea, literaţilor mă aştepta deschis. Prin D.Tomescu am cunoscut pe cine am vrut. Pe el îl găseam vacolo în fiecare seară, după ce biblioteca Fundaţiei se încuia. Căci intrasem din nou în pasiunea lecturilor, ,pentru care , ziua dispuneam de puţin timp. Fundaţia sta deschisă şi seara, iar de la Internatid Teologic arveam deplină libertate să ieşim cînd voiam. Cărţi găseai, brice îţi dorea spiritul şi simţeai o plăcere să le primeşti din mîna cuştozilor, care se numeau St.O.Ioşif, A.Mândru sau Ioii AlGeorge. O lumină lină, o linişte înfiorată de idei şi o căldură plăcută te îndemnau ia citit. Cîrid Un pasagiu admirabil îţi trimiteâ^gînduk»în depărtări, te deşteptai cu ochii la ceafa albă a vreunei studente cu zulufi de aur. Eră o bucurie subţire să citeşti în*
ZILE ALBE — ZILE NEGRE \	97
. atmosfera aceea de. tăceie, plină de frunţi ţinere, băieţi şi fete, oare se înnorau ori se însemnau după natura Cugetărilor dirt carte. La ora încluderii, coboram ca dintr-un:templu al gemilor şi pe sub platanii mari ai Palatului regal./ pe care * îi iubeam mai ales toamna, cîrid îşi lăsau frunza galbena şi , moale pe trotuar, mă îndreptam spre Terasă, D.Tomescu poseda lecturi variate, franceze şi italiene şi era în curent cu toata mişcarea culturală românească. Admira în chip deosebit gînditorii şi romancierii catolici ai Franţei şi ai Italiei, iar „Le Gaţilois" era ziarul său de .predilecţie. Pe lingă entuziasmul pentru spiritul Iui N.Iorgă ne apropia acelaşi fel de a concepe literatura ca o funcţiune naţională şi morală, fireşte, ,în marginile artei şi ale exigenţelor formei. Cu. el puteam discuta brice problemă care mă interesă* Cu ceilalţi literaţi, care frecventau Terasa, •n-am găsit puncte de con-^ţâct. Discuţiile lor J a cafenea nu se ridicau peste bîrfeală .şi cancanuri sau farse, iar cîrid se ridicau se opreau la problemele de formă, de’tehnică, ignorînd sau chiar dispreţuind ~ ceea ce constituie spiritul sau ethosul artei. D-Tomescu avea cultul frazei rotunjite şi poate tocmai din această pricină îşi scria articolele marmoreene cu măre. greutate. îuce-putuT unui articol dura cîte o săptămîiiă, iar Făgeţel de la Craiova, editorul „Ramurilor", pierdea cîte două trei terme-* ne: de apariţie în aşteptarea manuscrisului. Uneori lua trc- , nul şi nu pleca din^ Capitală pînă (^înd DvTom'escu nu-şi punea iscălitura "sub uîtima frază: Numai cu; teroarea i s-a putut smulge şi puţinul cît a scris. îii discuţiile,pe" Care. le continuam noaptea, pe străzile pustii; era însă facil.‘ Părerile şi le sublinia prin opriri diii mefs şi mişcări'cu bâşţoftui hb-duroş, penare nu4 uita niciodată, ea şi. cum s-ar fi păzit: de , qîini nevăzuţi. Scriitorii d# la Terasă, majoritatea adepţi ai .simbolismului, îi ziceau „şefule", îl salutau cu deosebită'cohr sideraţie şi, oridide liberi.la. gură; caTon Mimilescu, gl^pie. persocofeala lui nu îndrăzneau. Judecata lui critică "âvek ■ v aceeaşi greutate şi-n mişcarea naţionalistă şi-n. şcoală *simţ . bolistă; pe care el o perâifla îm teorie,- darîi^Vidmitea r^a&ăi.. rile de talent. O’ scurtă apreciere 'critică îl!făcea fericit ' jjo: un* poet simbolist. Dacă Tomescu ar fi fost un om organizat în viaţă cum era în spirit, ar fi jucat In îiterati^^ol^v^a .mari.personalităţi îndrumătoarele^ fapt, vrembâ cînd l-a&fc ..
m
mvşmoB
cunoscut a fost apogeul Iui,după care 'şl urinat, Ştingereat lentă, cu pîipîij^^;.jşa3r^^
lui amarii ca de o sleire r^gatacă, Era im poem, şi boem şl rămas pînă laî moartjeb ^ :,*i. , V t '	4	•	• *
într-o vară, ;rilfbcuta era'sib-râmîîiăIn Bucureşti ca func- ' ţkuiâr* jţpţ^* ^	- Im i&b Cjalea	. ;■
tom nirişi 'plăţile/:ţie ;m#ia	; zm. ^ ,Ptikw/'im'.
gazda, Camera se găs ea jos |a stradă şi pe, ferestrele nean€u-\ iiate rki‘ %iirc)ddc&im jmaptea tîx^zip-, ca sa rte sculăm Maiptea; gazdd şi sa dispărem cum am venii. Un timp agscos'în Capif , t^ă...şaptămîââlaî, iaaţiqria|bt	cu .adaosuljLtif^ita
.^Jii^ară^'.o Am colaborai iâ ammdouă cu articole şi versuri-, sţrfee îairfr registede .de cifre de Casei Corpului Didactic / sau:îm larma vivace a colţilor jde jfe ^	Ma obişimi^ega ‘
aiti de iiţdt cu această .larmă mcît.îmi deveais# nepesară :;îjŞ^^	rn; ^DŞfţl^ţ",
dre|fr -Sub- direcţia lui lUorga^mă, găseam alături de Thr mescn, colaborator regplat al adesfeei reviste. De ea -se l^agă apariţia miiiuîui mm votam, de versuri ^Şesuri natale", tipărit lă Craioiăi C,SJ?âgeţd. a pregetat ,să-î .editeze; .deş de^re Xaceste vers#! apărute ^ în reviste se scriseseră foile? ibaae, articole şi note mcurajatoare. Eu a-aveam sum^ rcu care sad. tipăresc. Atunci ftaţde prietenului meu;td<e muacă-. zilnică, Ştefan Sioeneseu, adică Mircea Stoenescu, administratorul; unei moşii. boier eşti, • s-a oferit să acopere costul şi astfel a ieşit cartea., Mh mă aşteptam la primirea elogioasă ce i s-a făcuL Ndorgacu volumul In mină reiparca prietenilor şi studenţilor vers&rile ce-i plăceau. Bîns^ găsea probabil în, ele un -$bi jde şăipănătorism fără cavâţe,, Jăia şţîM fără topoarele plăieşîîor, care asjâmseră ăpi de ^ile v&zdufaul literar, Cuvîntri său ‘a greu şi a fost socotit ca o consacrare.1 Dilbmescu, reîntors acum la Craiova, a scris un cald articol ■ definitoria Alexandra Ylabuţă iTa trimis criticului , craidvean o scrisoare,. oerîndu-i sa-i, fiu, prezentat. Dar des* vpre; această mtilnife - cu yialiuţă, am vorbit intr-d "evocare a marelui scriitor. /• ; /	/	. v	'	<
‘^Şesurl natede^ .nii^au adus relaţiile personale cu N:- Iorgâ -şi-prietenia lui AI.Ylahuţă. D.Tomescu inii expedie în această vreme, comentând neobosit succesul","cele măi frum|)asd epistole literare, pe oare îe-am citiţ Vreodată* şi'pe, care, (fin Nenorocire* băni pierdut :î& tipapul războiului, ce se apropiat
ZILE ;;A1BE — ZILE NEGRE
m
.'.‘Uît-asdSi să spun că cbW mâi înainte apăruseca Sin senin marea senzaţiei,litetară a^epţoeii, „Bisericuţa din Răzoare",
; nuvelele iui G.GaJaction, Salutasem cartea într-o-critică Vibrantă dintrşâ revistăsţudenţeaspă şi am făcut cunoştinţa, cu autorul. Manuscrisul ,,Şesur5lor;RataIe" i-a trecut pe sub ochi şi într-o bubă zi m-am pomenit cu, Galaetion la Inter-. , haţ, ima ridicat, du manuscris cu tot şim-a dus la edito-; ţrţl- • Sţ^îiLberg•• .dSn; ştada./Găbrbveni.;-: -rm-se -.paie» „Cu toată insistenţa,Iui,..Giaîa;cti6ui;'care:.:ştiâ şă pledeze cînd vroia să vfâcă un-bine,, solicitatul ne-â refuzat, fiindcă,;;spunea el, din principiunu editează versuri. Această neizbmdâ m-a hotă-rît cu bucurie să recurg i Ia „Ramuri". v	: ■
. r, într eprimelemelecunoştinte nterare e şi Mir Cea "Răau-^escu, funcţionar ca şi mine la Casa-Corpului Didactic. La - slujbă venea cînd şl cînd, tolerat ca poet de viitor de către ‘i^reetorul general Gr.Tăuşan. Publica în ,'Viaţă Românească"
, ^ în >,Flaeara" şi se mîndrea, camarad buh de altfel, cu chefurile stropite de şampanie. La „Flacăra" colabora cu poezii *^de inspiraţm neoclasică anacreontice, Ion AI. George, tran-••• -savănean ^•%^Jduibaisă•:••asprime domoEtă cu un şvarţ oferit,
, Dardintr^ îtnî şîăcea cu deosebire George Gregorian,
• • /tînar de^^o’bari>ătea§că :frumiase.ţe, cunoscut Încă de cînd era / /licean /pfenţru muşchii-; săi atletici. îşi citea minunat versurile de o fauhtrică melo^ nu>m^dk\pe; :&inienL Odată 3-asr Văzut,nevoit (să£şi; -arate /ătletismid;,:în:'pEnă cafenea ■ 'literară. . Era în . vremea de neutralitate a ;Romăiiiei/ între 1914-16. Marile puteri încăierate. în război se concurau, cu fondurile secrete pe piaţa zi^ristică a. Bucureştilor., Un es-: croc rafinat, 'de mar e\ faimă,, Bogdan-Pifeşti, susţinea poE-, iiea puterilor, centrale în scabrosul ziar ^ Seara", al cărui rer daCtor principal era Ipn Theodorescu-Argbezi, Casa acestui-/Bogdan-Pîteşţi era 6 cloaca-în care -se colecta scursura nţ0’-' rală din presă, din literatură şi din artă într-or promîscmtaîe bestială,;' pe, care cinismul’' fioros al patronului o ridică Ja vrangul del rafinament. Din 'aceasta cloacă, .confuzia morală a ciracilor lui se prelungeau în presă. Ziarul „Seara" tducea ■ între altele o campanie de injurii împotriva tînăruluiupc^' George; Gregorian* necrttţîndu-i, după'maniera.lui Ahgbe^li nici părinţii, nici, jsUrorile* Poetul ,a răbdat farăăsă?^# posedă oiorţă/de atlet îatr-osearăde vară^ cu kftne"muteSjţ,,
' îQo ______NicmFOR CRAmic :
Bogdan-Pîteşti îşi patrona cloaca lă o masă de la Terasa cu vreo zece inşi. Celebrul escroc avea o înfăţişare de taur/Poetul, injuriat cu toată familia lui, se apropie'calm de cloaca:
— Dv. sînteţi d. Bogdan-Piteşti? Eu sint George Gregorian. Zicînd acestea, pumnii atletului începură să* trăsnească vertiginos fălcile taurului şi ale dracilor. De la o masă, priveam cu Mirceâ Rădulescu acest spectacol în care zece Efeminaţi se prăvăleau unul după altul, turtiţi de braţul unui singur om. Chiar dacă el n-ar fi avut dreptate, publicul era de partea poetului, văzînd laşitatea adversarilor. într-o clipă masa era goală'; eroii de la „Seara"' dispăruseră ca po-•, tîrxiichile. Ion Theodorescu-Arghezi a fost ridicat de sub, masă; şi în fugă şi-ă uitat pălăria de pşie, zdrobită, jos. A doua zi, George Gregorian îşi bea liniştit şvarţul la Terasă, unde cloaca Iui Bogdan-Piteşti n-a mai apărut niciodată*
-Programul studiilor teologice ne obliga sa/urmăm şi Ia Facultatea de Litere cursurile de literatură română şi de v pedagogie. Nu ni se pretindeau examene la aceste cursuri suplimentare', ci numai frecvenţa. Astfel am luat contact cu profesorii „ Ion Bianu de literatură veche, Mihail Dragomi-, rescu de cea moderpă,- G.G. Ântonescu de pedagogie teoretică şi Coco. Denietrescu-Iaşi de cea practică. Nu ştiu dacă trebuie să numesc prelegeri universitare orele în care Ion Bianu prezentă cîte o carte veche, arăţîndu-ne cum e tipă-riţă/în ce piele e legată, şi cu cîte catarame se închide. Aii-, •torul • „Bibliografiei. româneşti•. vechi"» împreună cu Nerva Hodoş, nu se ridica peşte, acest folositor catalog ăi literativ* ^rii noastre chirilice. Şi mă întreb dacă Pesfâlozzi însuşi ar fi . izbutit şă facă din ştiinţa . pedagogiei un curs interesant pentru studenţi. 0	'	;
Harnicul G. G.Ântonescu, cu toată distincţia unei per-, soatie foarte agreabile, vorbea, cenuşiu, îricît, după oră, îţi venea şa te scuturi pe haine de praL în sala Seminarului pedagogic, figura lui C.Demefrescu-Iaşi, în desăyirşifă decrepitudine fizică, iii-a izbit ca. o mumie ridicată pe neaşteptate din coşciugul ei, frumos etichetat în muzeu. îl mai zărisem 6 dată.;priri uşa întredeschişă, în bodega „Mircea*V cu $ouă femei ţinere şi elegante/ în jurul unei sricle .de şamp^-.
ZILE ALBB-^- ZILE NEGRE	101 .
nie. Era tîrziiî în noapte cînd, în treacăt, prietenul care mă . însoţea, mi l-a arătat. Acesta e, vasăzică, faimosul. filosof, despre' care, se vorbise a-tîta în lumea universitară! Şă-1 ascultăm !	. v ,,	■' .J-yV	i •. - '"	.
Gînd mumia egipteană k deschis gura, din barba-i decolorată ca scoasă de la murat a, ieşit un fîşîit sinistru de frunze scorojite în bătaia yîntultii. Era glasul lui Coco Demetrescu Iaşi, care nu mai putea vorbi, ci şoptea gîjîit La început nu ^înţelegeam absolut nimic. Pe urmă; îii liniştea de muzeu a , sălii, se desluşea ici-colp cîte un cuvînt. Am luat note şi le-am .citit, după aceea. Fraza închegată suna literar. Tema despre care vorbise, pedagogia la egipteni,: divaga despre zeităţile Nilului şi Cartea morţilor, adică nişte consideraţii comode, după răsfoirea în. pat a unei cărţi. Stranie impresie de antichitate şi această biată pedagogie practică! C. Demetrescu Jtaşi eratn declin. Dar cînd fusese oare la apogeu? Tradiţia .studenţească spunea că, atunci cînd profesa la Facultate cî-teva lecţii pe an şi. venea timpul examenelor, băieţii îl implorau să treacă de la bodegă la catedră. Şi, totuşi, acest geniu pustiu, de la care n-a răma's decît un fleac de studiu despre morala lui Nietzsche, şi-a avut în Universitate legenda lui -de mare filosof),
- , Atracţia la română era cursul lui Mihail Dragomirescu, foarte populai’ şi animat: Bonomia comunicativă a profesorului te făcea sa te simţi dintr-odată la tine acasă. Lipsa de solemnitate îi împrumuta un aer de familie. Teoreticianul capodoperei, care a . creat uii sistem de estetică , propriu, derivat din cele germane, dar cu o puternică notă personală, nu ţinea cu orice preţ ca de la catedră să-l poleiască în prestigiu unic; Sau poate că ţinea cu tot dinadinsul, dar felul său ; particular de ai fi reuşea mai degrabă să micşoreze însemnă-' tătea sistemului decît să-l-impună.-	, , y
^ Prin însuşirile vorbirii şi mai al es prin, ţinuta sa plebeiană, .Mihail Drâgoipirescu • îşi 'bagateliza singur -, gîiidireaK, estetică cu care vroia- sa.' îndoctrineze studenţimea: Pentru un maestru de literatură româna avea defect ut capit ai de a rnu acorda subiectul cu predieatul, .particularitate Urîfcăr#: -vorbirii populare din - Munteniâi Să preamăreşti genialiţ^T . „tea. Iui Eminescifîntr-o formă atît.. de; tuia un contrast, al cărui efect eiu mul!mai IaTo<^ ^profesorul analiza: comicul :lui .Caragiale;; Grel^de
102	NICHIFQR CRAINIC ^	^ ^
erau cele mai gus t ate. Mihăil .-* ©rag^itfresc^u, şeî de ;şjcdaiă estetică şi director ai „€dn?(^Mrilor^crîtice^; se ptn*ta cu , studenţii camaradereşte; cum s-ar fi' purtat în cenaclul lui, cu scriitorii . Din 'âcea^ţa priciriâ,.; libertatea'părerilor întreb; cea limita. în plus, da, dpvadă, de .o nediî>aeie rămasa prcn verbiala în alegerea.' colaboratorilor imediaţi ai seminarului, promovmd deregulă elementele cele tnai; slabe. ' Din niiîîe; de studenţi care baucascpîtat n-a avut norocul să dibuiasea unul singur; care să-i urmeze la catedră şi să-i continue sistemul.1 în aceste condiţii, orelelui de Seminar erau adevărate oaze de recreaţie prin eflorespenţa prostiilor debitate de colaboratori. , Băieţii inteligenţi, veneausă petreacă la aceste coinicartf ce atingeau grotescul. Ele au crescut iri amploare cînd seminarula evoluat Jri institut de literă tură cuşi mai multarlibertate de 'expresie. La.aceste ore^de seminar am cunoscut ;Şpî feăieţl foarte^ ■ăntâigmţi, care; aveau sa-mi113b. prieteni'; ‘	foâ care mă> .potriveam; $&' '
pateri ;;şî Tudof Vlaririy. & ^	dar prea fin şi
manierat ca să nud preţuieştii Gel dintîi scotea o revistă unde amîndoi polemizau :pe tenia tradiţionalism şi modernism Prelegerile lui MihaiL Dragotniresai, şi toată neobosita Im-activitate universitară şi literară * aveau efectul. că. ţineam vie atenţia studenţirpii asupra literaturii naţionale şiîntre-ţineau ?paşiunea pentru; ea. După apariţia ^e^rifer Dragomirescu le^a închinat: b' şedinţa :a cenaclului sau de scriitori,tot vblririiui reniarcînd ce i sb părea mai realizat;	aminte că; într^i^
pacul**, găsea că arii pus un adevărat' „elan. bergsonian" Cu toate aprecierile1 Iui elogioase-; drumul; meu literar eră precizat în alta mtccţîe;, <^re aVeâ $ă ne drică niâi tîrziu lâ po-kmici violente» lipsite de măsură din ămîndouă părţiie. ‘ La Litere existau însă şi alţebuisrim	aîară^
acela al lui IChailDragbinirfcse^^^	-Densuşianu,'
care hrănea cu foc bengal, uri pegas, fără1 aripă, şi preconiza modernismul intr-o revistă 1 costelivă;Viaţa nouă-*; $3^ cea prelegeri, despre poezia franceză;cOnteiriporăriă,î adică despre simboliştii li citisem pe toii şi"voiam să-mi Verific ’ părerile cu ale lui. Densuşianu vorbea incolor precuiri scria P voce^i piţigăiată graseia neplăcut şr împrumiita car^cterL zărilor vagi un fel $d .afectare pomadată. Tiriută.sa Mterara dovedea măi mult ămWţig, d£cîţ putere. Totuşi, In
ZILE ALBS — ZILE tCEGHE
103
notia“ a publicat cîteva studii interesante despre poftii fe©-. derni necunoscuţi nouă,/va*: Jbnerieii de Sud.	■ m *.
•p Citisem -stiicMle^filosofice ale-l^iX.RăduIescu-Motm şufe titlul generic de „Piitereâ sţif Jefea^eău şi unele consideraţii asupra . creştinismului le . reţinnsein. ^Subscriam întru' totul critica, paşoptisniul^ din „Cultură românăşi politicianismul* V 1 şi, fireşte, calda apologie a orţodaxiei, pe care autorul o face acolo «ca" s-o uite mai apoi şi SrO reia cîteodată după fiuc-tuaţiile'vremii. „Noua revistă română" pe câre :o redacta • mi s-a. părut un amalgam de filOşofie şi literatură incertă, ce nu izbutea” să măintereseze; Dar cursul .de estetică, pe '* care l-a 4 făcut cînd eram" student, curs an care intervenea •Eăereu numele lui- Theodor Fechner, l-am urmat un; an în- 1 treg, luîndu-mi note, lecţie cu kcţier Cuvîntul lui Motru bu strălucea; propoziţiunea curgea de multe ori ca mi fir de ■ ^ă pierdut printre pietre* dar dincolo de cuvînt simţeai'pe ii^nul de conştiinţă şi de cultură,, de la care aveai ceva de 1 înv>ătM*X	se remarca încă de pe-atunci ca
promotor tai mişcării 'filosofice române.
Afectareaminofăalm Ovid Densuşianu pălea cînd ajun-, geai la PvP Ncgdeşcu. înalt şi simţire, de o paloare obţinută' la •focul ideilor, cu gîtul înţepenit^pe umeri, seTmişcâ încet şi hieratic, de teamă parcă să nu se lovească de ceva şi să se .spargă cauri vas preţios de China. După ce selăsa lent în scaun cu seribziţatea împlinirii tuni ritual, făcea o pauză olimpică şi începea. î)ar P.P.Neguleşcu nu vorbea, ci cînta. Oînfca fraza■'/şi*^ scanda fiecare cuvînt^ cu voce mhrfcaîă-şi Jăî^găhâiă^ vehihd parcă din' mari oboseli vinintaie; Dacă n-ai fLfosf Ja o lecţie de filosof ie, ai fi, crezut că îm această monodie melancolică şi baritdnală se scaldă hexametru lui 4 Hojiîer, 4in episodul unde cînta despărţirea lui Hectof ;'de " Andromăea. Se .spunea că meşteşugul acesta de a dezarticula silabele scandîndn-le şi, artificializînd vorbirea coboară de'fa maestrul său Ţitri ,Maiorescmr are oficia parastasul iddîfor t. In .odaj.dnle. unufe prestigiu, fără asemănairo.;^aci
ria ’fiÎQSpfiei decît un parastas laic al ideilor ? Noi* nu: Lapi; auzit pe Maiorescu, dar îl gustam în forina postumă; a îşi/ P. P. Negulescu,. care ne-a cîntat doi ani pe aceeaşi arie!
Renaşte^ti,; J&i nu ştiu mici?âsţăzi dacă exjşţă^^îbs^' * fie '4! Renaşterii, dar. n-as puţeânşga e^teu|a/ituei	;
104 _______________NICHIF0R CRAINIC	-
., dini filosofice inspirată ţie umanism împotriva cugetării medievale, care, aceasta, există şi e grandioasă. Va fi fost corn yins P.P Negulescu de existenţa acestui filosofii,; pe^ care, ne-a cîntat-o doi ani? Iată o întrebare care cred că a rămas fără răspuns chiar după tipărirea acelui curs.în lipsa unor şisteme, profesorul trata această filosofic în biografii; şi îrt anecdote. Prodigiosul Pico vdella Mirandola; acrobatul Lo-renzo deha Văile şi aşa mai departe. Fiecare persoană din Renaştere are o biografie miraculoasă, fără să fie filospf şi dispune de o anecdotică >în stare să ornamenteze capitole sau prelegeri întregi. Scandate solemn,J cu o gravitate obosită* care da fiecărui cuvînt banal un abur, de imponderabilă ' magie, biografiile acestea se muzicalizau într-un andante fnîsterlcşo cînd silabiseau anul naşterii sau al morţii şi abia ; dacă se zbîrleau într-un; pizzicato cînd’ajungeau la anecdotă, care conţinea de' obicei mi ghimpe împotriva religiei. La oficierea anecdotei, punctiil culminant din cugetarea Renaşterii, faţa hieratică a cîntăreţului — sau ă profesorului
•	— binevoia să schiţeze şi un • zîmbet de satisfăcută ironie. ^Nemiţiaţii, că doar de aceea erau studenţi, ca să: se iniţieze
' - . acum, băieţii şi mai ales fetele se prăpădeau luînd note, să nii ie scape o dată însemnată sau un cuvînt de spirit. Muzica profesorului, extravaganta şi tainica artificializare a cuvîntu-' lui rostit împrumuta personajelor din Renaştere o profunzime de cugetare nemăsurată, în vreme ce barbarul şi întu-•. necatul ev mediu ramînea mort perteren, ucis de7săgeţile
* anecdotelor. Bieţii studenţi nici pe departe nu bănuiau farsa olimpică cş li se juca.. Sub numele de bărbarul şi întunecatul ev mediu, acoperit cu trandafirii ghimpaţi ai unui stil şlefuit cu meşteşugite artificii, li se îngropau şi li se ascundeau Î500 de ani de fildsofin creştină, cnr.e mumai, în
•t Occident poartă numele unor giganţi ca Fericitul Âuguştiri, Anselm, Albertiis Mâgnus, Thomă d'Âcquino s'au Bonaven-tura. Lise spunfea că umanismul e o descoperire a Renaşterii şi li se ascundea că în cugetarea Bizanţului el ă existat fără
•	întrerupere istorică pentru a stimula direct Renaşterea, din Apus. Nu ma §fiesc--şă;UUmescvaceastă,:far;să.o--:Qtimă culturală care înstrăinează studenţimeade un bun spiritual cum
’• e filosof ia creştina, derutînd^ neantul r filosofic al hnei epoci .cum e Renaşterea.;.	- • V	*■'
ZILE ALBE — ZILE NEGRE	105
De la "Me dic ină am audiat X) vreme lecţiile Ide psihiatrie âle doctorului Obreja, unde m-a introdus prietenul Petre Tomescu; viitoruMiii itrriiâş lacateta; Nu ştiu de ce mă in-o teresau buboaiele nevăzute ale spiritului omenesc scăpat ,din ziua conştiinţei, în noaptea fără stele a nebuniei. Evanghelia e plină de demoniacii antichităţii, mai ales epileptici. Dar dintre formele nebuniei moderne, se pare că demonismul cel fmai acut îl reprezintă paranoia, boală cu etiologie necunoscută, m care trufia luciferică îmbracă cele mai fantastice chipuri. Doctorul Obreja, un omuleţ roşcovan, aducea în amfiteatrul spitalului Colţe a exemplare de la Panteli-mon şi le punea să vorbească studenţilor. De la România Mare“ pînă Ia „ împăratiil Chinei", toată gania mărimilor . aceste i lumi reînvia întrupată în aceşti nenorociţi, careglă-suiau din haosul fără întoarcere la normal. Doctorul Obreja ^conversa cu ei, cu fiecare în parte, recunoseîndu-le grandoarea, iar e V în culmea fumurilor, îl tratau ca pe un pigmeu. Uneori, conversaţia dintre profesor şi pacient era aşa de închegată în. logica- aiurelii încît nu mai ştiai care din doi e dincoace şi care dincolo de genune* Contactul cu societatea umană e molipsitpr şi aş fi vrut să fiu brice, afară de profesor-de psihiatrie.
' La Nicolae Iorga locurile se ocupau cu un ceas mai devreme. Colegul care îl preceda' în aceeaşi sală putea să-şi. facă'iluzia .că publicul cel mai* variat din oraş se întrece cu ■ studenţimea ca să-l asculte..în realitate, acest public ardea de nerăbdare ca omul de pe catedra să termine mai repede să apară fruntea de geniu care purta veacurile istoriei1 universale, ce intrau odată cu ea pe uşă. Auditorii stăteau aşa de strînşi .unul intr-altul încît profesorul' pătrundea cu greu pînă la catedră. Patru ani cît l-am audiat fără să pierd o led-ţie ^ fost o lupta continuă pentru un loc. Publicullui se ded- ■ sebea cu totul de publicul celorlalţi profesori, Abplo/la aceştia ^mergeai să te instruieşti, cu sau fără sentimente de' id-bire ; aici veneai să te împărtăşeşti în credinţa unui neam întreg. Dacă publicul lui Nicolae Iorga nu înc ape a în ace as- ' ta sală de cu|*s, el nu încăpea' nici în marginile strimte ^ţării oficiale ci trecea dincolo de ele pîila unde^	grăjcfl
strămoşilor şi pînă: unde bate o inimă la fel cu" a noastră. Indiferent despre ce. epocă moarta sau Mespre- ce popoare iX
106_______ NICBIEQR CRAINIC *	>
străine vorbea, oratorul avea permanent în. minteim/pă-' mînt care pe hartă' căpăta forma tmei pîinr tăiate în felii de cuţitele marilor căpcăuni. . Soarta viitoare a pământului aces- ■. tuia şi ă făpturii naţionale oe-l împodobeşte îl interesă mai presus de toaţe; Istorie universală/ Da, fără îhdaiălal ;Dar ce pasiune am putea să avem pentru această Istorie univ&r--saîă. dacalegea ei n-ar fi deeît triumful tiranilor asupra scla-~ vilor. Din marele ei vălmăşag ■ ţkdeni; dimpotrivă* ci^^^ poare după popoare se. ridica din. noaptea sclaviei şi se scaldă în. sîngek lor şi al, vrăjmaşiidr pentru 'acea gură de aer. curat, care se cheamă libertate; Popoarele fac istoria unîve-r-sală:şî; Cursul ei se modifica;xiu|jă^dementa^ necesităţi viaţă ale ramurilor Viii Ideea scumpă lui Nicolae îorgâ ei'a .aceeade a urmărrsub toate aspectele măreţe proces^de dîfe- r rentiere a neamurilor din univers^	sacrului imperiu
medieval, pentru a-şi clădi o existenţa proprie potrivit legii Sîngeîui naţional. Acest; proces de ridicare a popoarelor; ni se înfăţişa în Concretul vieţii istorice cu. atîta forţă plastică şi cu atît dinamism, care împingea blocurile evenimentelor, r.încitme smulgea m vrrtejuf lui şi, din auditori peste veacuri, ne făcea părtaşii uriaşelor lui încordări. Nicolae larga/avea darul genial"de-a vărsa energia vie a istoriei în'voinţa lioâs-; tră morală. Uneori, Cînd un episod istoric piezenta identităţi cu aspiraţiile/politice ale4 românismului. integral*.îţi- făcea impresia,că pr	numai vprbeşte despre acfel popor'm^
, pârtat, ci îl ia numai ca pretext ; şi pseudonim sub care disi-mula ,lupta de eliberare: a neamului nostru, ce trebuia să vină. Geniul lui încovoia' sensul istoriei'universale într-un punct convergent, care nu era altui deCît idealul nostru ,na-|ional..Profespcaţul luţ înceta sa fie ştiinţă rece şidocumen-/ ;tafa pentru a se ridica m regiunea de foc şi de;flacără a prp-fetismului naţional., Ca ştiinţă pură şi rece, istoria e b simpla aritmebica amcmoriei. Dar ca viaţă a omenirii, ca experienţă /a, trecutului, ea poate; deveni o Înţelepciune/a prezentului şî o.desluşire, o -prevedere, a viitorului., Adagiul - savoir ckst prevoir e valabil îh ffzică, dar poate fi valabil şi în istorie. In fizică e valabil poţrivit determinismului ^mecanic ăl legii cauzalităţii naturale ;■in istorie; potrivit libertăţiispatului, care creează viaţă nouă ajuţatv de analogiile înţelepte ale" experienţei .•ţrecrttpfoi.. îâiseus istorie; viitorul hue \m
£';	V :\' -	' ^f: - ;
înlănţuit de cauzele trecutului^! determinat de .ele; ca In' , fizică^ ci o creaţie nouă' analogică,,; a libertăţii spiritului, ,,av'
I voinţei^de existenţa p^ne^ăfT<>cm-ai- de . acee a - profetîs- \; mul ej incompătibil cu determinismul cauzalităţii naturale,: dar e lâ locul lui în, iştprie ca viziune liberă nunei forme'uoi;
; cetiebuie -«^pl^ţa^u cameă/yi^ţii G&-i^oric^Nicolae Iorgat a fost!, la\începutul veacului al XX-lea, profetul românis» ; mului în sensul înxaxe au fost profeţi istoricii francezi din primajumătate; ă veacului ai XlXrlea, Edgar; Qninet şi;
. mâi , ^es; ;Jules' Micheîet. u *7; ■, ■ ţ t';■ -t ;;•• ..d7e' . /''' • ' ■ „,/.: 7 , J *Gine;	anii Î912 şi 191#,
e greu să-şi Jacă b idee; despre influenţa personalităţii lui V Iorga asupra tineretului. E drept că această personalitate umple cp volumul ei moral toată jumătatea veacului, dar anii,, despre care vorbesc şînt anii decisivi pentru viitorul r ţşiii^ijei corespund cu strălucirea cea mai puternică ;a geniu-k tui Idi Nicolae Iorga. Atunci a fost el glasul profetic al româ^ nismidui* de totdeauna şi de pretutindeni; Xînd războiul mondial: a izl^cnit^ în 19H, şi România Mică a trebuit să : \pîndeaşcă doi ani de neutralitate momentul intrării în foc, totul era pregătit sufleteşte dc Kicolae Iorga. Imagineaîn-ţregului popor român trăia vie In feima fiecărui tînăr, sădită acolo de cuvîntul duiprofet kn Se vorbeşte astăzi elogios de i HErumaatsa acţiune patriotică âjupui Xîcolae Eilipescil;^a unui 7 0arbti Belavrabeea;	ieşirea din neutralitate şi atacul
asupra puterilor centri întru eliberarea Ardealului şi a : Bucpvmei, To^to elogiile sînt meritate de acea pleiadă de . bărbaţi, aţiţâtori înflăcăraţi: la marea năvală. Dar numai cine a trăit epoca îşi dă. bine-seama* de proporţiile rolurilor:
■„ Aceşti -bărbaţi nu erau deqît barcagii în torentul „fluvial al , lui Nicolae Iorga sau, dacă voiţi, suflători în focul aprins "de el pentru a-i mări pălălaia, ca să întrebuinţez un cuvîn|. pe care Delavrailcea îl arunca mereu în discursurile lui* generaţia care, ave a să facă războiul aparţinea în întregime Jgi , Nicolae Iorga. El era"cel care rostea'comandamentul suprem V ^românismului. El era soarele eare. sţrălucea în bnlioşnefe . stropilor de rouă. Eiecare tînăr era reflexul lui spiritual. G& . viziune şi ca -formă a idealului naţional anticipînd- istoria,' România *Marepra opera lui morafâ,|ucraţăln^sufîekiî neamului înt^ N-a ex'istat.âipîţînţî şî;sifr	:
108
NICHIFOH CRAINIC
să existe de-acum încolo o generaţie mai temeinic şi mai fericit pregătită pentru misiunea româneasca decît aceea mfier- . bîntată de el. Revăd în minte miile de studenţi ihundînd furtunos străzile Capitalei şi cerînd în delir sa fie trimişi la moarte pentru ţara şi pentru neamul lor. Existenţa noastră, personală nu mai avea nici un rost decît contopită în marele sacrificiu c'C se 'oferea’ patriei noastre. Iar ridicarea pînă Ia această culme morală era pe de^a-ntregul opera Universităţii întrupată în Nicolae Iorga. Căci ; acolo, în Universitate, pe piscurile 'spiritului, trebuie să ardă focul călăuză pentru un întreg popor. Ea.e uzina ideilor, unde se făuresc cu mîinile cele mai curate idealurile obşteşti, credinţele care şă le hrănească şi voinţele care să ridice realitatea pînă la. măsurile* lor azurate.	>	- .	'	....
De-a fost cindva o Românie Mare e fiindcă ă existat uîi om ’ de geniu care, anticîpînd istoria, a ridicat milioanele de braţe s-o clădească, ţ	-	’ '
. . Internatui teologic, cămint studenţesc ca oţicare altul, se deOsebea totuşi prin aşezarea lui în vîrfut movilei Radu-Vodă, înconjurată de o grădină spaţioasă, unde; puteai pregăti examenele. Un turn .vechi şi ruinat bolteşte intrarea către biserica voievodală, declarată monument istoric pentru a nu fi reparată niciodată, ba pierzîndu-şi şi turla, în ulti-rrgil cutremur. Clădirea, ^ridicată din donaţia unor 'oameni pxoşi, are forma unui' avion cu botul înfipt în vîrful movilei; Instalaţiile interioare aveau o faţă modestă, ce nu mai amintea nimic din gospodăria Seminarului Central. Despre’ o viaţă spirituală îniăuriţrul acestui cămin nu se putea vorbi şi nimeni nu s-arfi gîndit că ea lipseşte. Aveam şi aici pe. lingă director, un spiritual Care se îngrijea ca fasolea, cartofii şi varza acră să fie înmagazinate lâ timp potrivîjt; iar^dimi-neaţa* după sun ane a sculării, 'să tragă, de picior pe cei care se culcaseră tîrziu. Printre aceştia eram Şi eu care, din pricina, legăturilor mele nocturne cti viaţa' literară de la: cafe-nea, n-aveam decît cîteva ore deL dormit. Aş -puirefâ ;ziceTj£a aceasta e singura educăţie deprinsă la internat: sa dorm puţin. Şi ascetica recomandăsa doiihi puţin ca sărţirâihînă i
109
ZILE ALBE: — ZILE ■ NEGRE/,
timp pentru veghe şi rugăciune. Asceza mea era înşă}= de: natură foarte laica. Nucred că somnul existentei inele să atingă durata medie de cinci ore. La orice oră m-aŞ fi culcat; lumina zorilor m-a trezit definitiv. V-aţi gîndit vreodată, ca: a. dormi pe lumină e un păcat asemănător ;cu sinuciderea? Somnul e fratele morţii, spuneau cei vechi; dar,ei se gîndeau, desigur, la somnul de noapte. A prelungrsomnul de noapte în lumina zilei e totuna cu Scurtarea zilelor tale în favoarea morţii. Şi p^ :urmă, lumina ace astă, care fulguie asupra lumii bucuria de a fi, e imaginea străvezie a lui Dumnezeu. A dormi pe lumină, a-î păta ctritecul ceresc cu horcăitul res^ pirat iei tale necontrolate —- n-aţi observat că sforăitul se a-. mana cu horcăiala morţii? —, a putrezi de viu în ro.ua zori-l lor sau în văpaia argintie a dupăr amiezii e totuna cu a ofensa -pe Dumnezeu. Ah,* Doamne Dumnezeule, dacă te-ai în-•dura să mă judeci numai după respectul ce 1-aiîi arătat luminii tale., 'poate ,că.nu m-ai osîndiI Eu am dormit puţin şi numai pe întuneric; de-aceea am. avut impresia că am trăit-foarte mult. Pe la vîrsta de 30 de ani am scris,o poezie, „Eu am trăitt‘% convins ca nu voi mai avea norocul să mă. scald in această nemărginită baie a existenţei, care e: lumina. A-ceastă educaţie, spuneam, am căpătat-o, la Internatul teologic, fără ca ea să figureze în programul interior al aşeză-Aîntuiui, care nu ne obliga decît să mîiicăm. Mîncarea, de altfel, era singurul lucru programat riguros după prescripţiile bisericii ortodoxe. Am postit atît dş regulat şi la Seminar şi la Internat mcît găsesc că regimul vegetarian e cel mai sănătos. Afara ele aceasta^ în timpul .„dulcelui"; carnea de bou secular ce ni se oferea mi-a insinuat o adevăratâ repuj-:: sie* faţă de regimul carnivor. O mazăre bătută. în ulei de nucă şi o felie de varză murată alături, e crana cea mai gustoasă, Dar fructele! Puneţi alături o halcă sîngerîndă, adusă; de la măcelar, şi o grămadă de caise aurii sau; de struguri gal-, beni şi alţajtri^că săvedeţi, diferenţa dintre stîrv, şi aceste frumuseţi aîe darurilor pămîntului! Un prînz frugal de vegetale îţi menţine, vioiciunea .spiritului, suprimă somnul aeru : de după-amiază şi-ţi îngăduie să re iei imediat lucrul. NU înţeleg, iarăşi, plăcerea de a bea vin la masă, şi âceaşta mLă rămas tot de la regimuL de internat, care m-a obişnuit nu^ mai, cu apă. Vinul la masă te îngreunează;, îţi, pncinuieşte usturimi pe gît 'Şi/xîgîieii '•dobiţoceştL ..Vinul veseleşte inimă
t io ■;	^ T$icmmn crainic»
omului', zice psalmistul, dar eu am înţeles, această Veselie ririmai între prieteni,/la discuţii prelungite, cînd mmica in te-/ lectuală, intensă* de fiecare zi>'îţi pretinde,o"evadâre din tiiie // însuţi, o aerisire a creierului, pe care ţi-ar da-o tot aşa de bine ^călătorie: Vinul zilnic,,măcar că-1 beau toţi patriarhii v Vechiului -Testament/ mi s-a/părrit un;exces inutil, ,Iăr vinul oţetit, amestecat cu sifon, ’terim :îl' obişnuiesc bucureştenii^ constituie poşirca gustului celui mâi /ordinar.. Cu ace/t regim al Internatulut^n-kriL- ^suferit.. niciodată de stoiriac şi n-am . ayut dureri de cap/ v/ /	\	»	‘
XJn internat teologic, care sa- fie şi* altceva, decîtun cămin studenţesc* hu's-a* - putea* .cmeej^/fărâ^ oară de viaţa în comun şi fără ceea ee romăno-catolicii nu-v mese „exerciţii spirituale" pentru inteBsificarea'eylayiel;ini-dividuale. N-ar fi nevoie de împrumutat aceste exerciţii, fiindcă-ele se găsesc în practica'bimilenară a vieţii ortodoxe., Nu-mi .treore/ fireşte, prin gînd instituirea /unriiVe , hal într-Un aşezămîiit menit; să 4>reg^	demir.
Mă'gîndeşc însă la o regulă minimală, necesara oricărui'CreŞ-, tin adevărat-şi cu atît mai/Hiult ;unor tineri teologi; care a-cum erau lipsiţi şi de rînduiala duhovnicească a Seminarului. Fnunoasa şi înălţătoarea rugăciune în cotnun de dimineaţa şi de /seara, mai ales cea. de seară, ‘ dispăruse şi aveam sa mă: gmdeşc la ea/cu^ nos&lgiă' uhui rai pierdut/ 'Pînă;la Î9-26,'/Ihterhatul.' Radti-Vedă: ^ăpaiţmeă Facultăţii de Teolo;-/ vgie;,-. ai cărei profesori aveau Sarcini ştiinţifice Şi; măi puţin' educative.: Crezînd că>-autpritatea b iserice ase a, e m ai chem at a să cultive educaţiayreligioasă a studenţilor,, am făc.ut la acea dată^mareă greşeală şa cedez/prin Ministerul Cultelor, Internatul teologic Patriarhiei. Urmările' ău fost neprevăzut de rele. .Facultatea şi Ministerul nu mai aveau căderea,să se . ocupe de el, măcar de gospodărirea luî. L-am Văziit cu arii-în urmă arătînd pe dinlăuntru ca o adevărată ruină, cm dormitoare care duhneau, cu mesele de studiu' scofîlcite de nu se. mai putea- întinde un caiet pe ele,, cu scindările duşurrielei scufundate. Aceasta e imaginea educaţiei spiritualerkpe care -P;inădăjduisem de lă .Patriarhie!1 ,/	. 1 "	. ;	"
Dintre studenţii care populari'Internatul* sosiţi din semî-narii diferite, prietenia mea s-a odihnit cu deosebii^ în/spi-ritul lui Constantin Oprescri, care venea de la Nifon/Cferes-. cu era un fel delEeriotoem ăl-vî^liţunive^ritâre.. înscris 1# trei
V.
.:1 , zile albe; — zilş negre	\ * >11
Faodtăţi deodată:	.Fiteofie şi Drept, inteligenta
lui strălucea egal în jtqate, fără truda efortidui<;i4 î^î^^^ir cuuoşttoţeiori* rjud&ea şubstauţial, pubUeăJ-.'dMr £înid% îâ;€|îid arUcoîe dense la reviste deştul de pretenţioase şi sta^ pîneă/un aristocraţie simţ al poeziei.; Era îndrăgostit de o studentă' de la; Litere,, viitoarea lui, soţie, şi In tovărăşia lor p veselă/şi subţire am p^treput Judele din cele mai frumoase -7 moiţienţe ale viaţii universitare, în Universitatea de atunci^ r-elăţiiie dintre studenţi şi studente se distingeau prin cama-" ţaderie: şi prietenie de o desăyîrşita cuviinţa. Nu. ,se cunoş- :! 1 teau în t<^tă^|uden|iA2ţa. decît doua :sau trei ,xamorurî platonice", cate toate au dus la cununiţa de mirt, Freoydntînd asiduu cursurile de la Litere,, se formase îh jurul meu un grup
*	agreaţii de studente, caroră, eram bucuros să le dau lămuriri cerute 4în legătură cu prelegerile şi cu cărţile noi ce meri- ;
;yd^jjSă fie citite. Trăiam întîia oară prietenia cu fete iiitelec-:;ţuade; care şe deosebea de tea cu băieţii printr-un control de sine.mai accentuat şi prin faptul că numai tu eşti cel care dki!, pri^in^’în;;:'^]^^ cuvinte drăgălaşe. Fetele acestea erau ca nişte surori <fin rudenia•ideilor. -, : ZarulIpimii căzuse în afară de Universitate -pe o ştrengărită mlădioasă; cu ochi verzi într-p' fermecătoare paloare a obrazului, care, deşi învăţase la călugăriţele catolice; nu-şi pierdtise nimic din: gingăşia şi spontaneitatea firească. Cu ' 'cititul mr şe prăpădea, dar învaţă pe dinafară pbezîife In care căutamsă-i râsfrîng frumuseţea. Cînd âmsocotit că prietenia noastră sra.pîrguit de ajuns, Lam destăinuit şi ta-fer Secretul şi gîndurile' mele foarte serioase., .	^
—	Cum am face s^o văd şi eu?ni-a întrebat el, care âeo-
. ;€ămdătă nu voia şa ^e;arate în hamefe-i -ponbsite dfe tărnţaş fn* Bucureşti.1	r V* 7 " 1 ■	^	„
—	Foarte simplu: mîlne să ma aştepţi Ia pompa de apa.
*	Eu vot trece cu ba de cîteva'oriun sus şr în jos pe lingă tine
:;^bă1şhd;; wzi bine>ce frumoasă nora	; 770	:/■ .7.• .
, 7 -T •' $ doua zi7 ereră acolo cine ştie de cînd; iefuzîM\cu jk-e-. le^te muşterii ca*:să, mă poată aştepta. Fata, aşa era1 tebdă;,/. purta o pelerină albastră, care'o* prjndea de minune. Era ' parcă, mai frumoasă ca oricînd în acel început de primăvară, , cînd nu prea*înţelegea*de ce ne plimbăm atîta tocmai pelîngâ / pbmpa de . apă. Fără;să" presimtă că e în toiul unuitexa*
iken, tata o şdrbea âM ochi ea, pe o noră' şi-mt făcea
: V	J'7 — ■■	'■ ^■■/V7;: ' "
.,, NICHIFQR CRAîmC
ferite, de-aprobare însufleţită;' Vasărică; vi-a^plăcut' şi luî> că hu degeaba semăn cu e! ca două picături de sîngie ! , t Dar ştrengărită niea era o fire căreia îi plăcea să fie.admi-’ rată nu numai de mine sau de tata,ci-şide alţii. Era 6 seară posomorită şi ploioasă, aşa Cum trebuie să 'fie decorul unei adevărate, drame amoroase, cînd urcam dealul pe după Parcul Carol; spre cuibul sprintenei rîndunele. La cotitură* tui tmăr ofiţer staţiona cu o pelerină de ploâie: mult mai umflată decît silueta luL Gînd să trec pe lingă el, un glas subţire şi prea cunoscuţ: urechii mele striga deodată: „Cu-cu!" şi de sub -pelerină ofiţerului, ca o Afrodită din valurile mării, apăru zîna visurilor mele şi viitoarea noră a tatei!;
—- Ce te uiţi aşa? Te-am speriat? Mă adăposteam de ploaie sub pelerină lui - Gică, încercă fata să mă lămurească,
. Dar hu mai aveam nevoie, de nici o lămurire .NPurţînd în .mine cioburile amfore imaginare, • spartă pe neaşteptate, am făcut sţînga-mprejuf şi am luat-o la vale pe unde venisem, iar Ofiţerul s-a făcut nevăzut in direcţia contraţă. Fata a rămas lâ iftijlocy în ploaie, fără. adăpost. Dar în acea seară poşpmprîtă, tustrei; eroii dramei mi se pare că am rămas •• plouaţi.^	,
, > în. primăvara vieţii, furtunile trec repede cu violentele fer descărcări electrice. Mai ales dacă ai prieteni buni faţă de care sa-ţi despovărezi mîhnirile la un ţap de bere. Cerul se înseninează la orizont de atîtea alte frunţi cu părul buclat !
, Deocamdată sin tern pcupâţi cu examenele de licenţă,; care, oricît nu ne-ar da cine ştie cît de lucru, ne^introduc în alta ordine de preocupări. Pe vremea noastră nu existau teze de licenţă scrise. După probele orale, cândidatuldrebuia să susţină o disertaţie în faţa comisiei profesorale, pe o temă trasă la sorţi şi pregătită în 24 de ore. Fra, cred; o rămăşiţă din celebrele „dispute'':ale ’ţfnrverşiţ^	care dă-
deau prilej candidatului şă-şi afirme personalitatea la şfîrşi-tul anifer/dp studii. Mie mi-a căzut la sorţi „Armonia Evangheliilor**, tema meticuloasă şi oarecum aridă, pe care am: căutat s-o lărgesc în regiuni unde puteam să folosesc autori din cele mai variate lecturi. La un moment dat, profesorul D. Boroianu din comisie mi-a- spus:.	; y
.•'' Mulţumim-; dohmule candidat! — ceea. ce'însemna să întrerup disertaţia* Dar, în acelaşi timp, alt meiiftiţi 1'
ZILE ALBE. — ZILE; NEGRE	113
comisiei, Yartolomeiu Stăneşcu, se ridică şi protestează coleg Lai:	•'. :	‘ "
— Nu, nu, vă rog! —* şi adresîndu-mi-se mie:	Continuaţi, domnule candida,t!	^
~C Cinci am * isprăvit, ■ Varţolomeiu Ştanescu s-a ridicat din nou, de dâta aceasta pentru a rcsti o cuvmtare, ceea ce nu se obişnuia Ia un examen de licenţă. Cînd se entuziasma, Yartolomeiu Stăneşcu vorbea cu superlative. A subliniat cunoştinţele ifteley forma literară şi felul de a gîndi. Şi a înche- ' iat cu convingerea şa că domriul candidat va fi o mare per-r sonalîtate a bisericii noaştre.	"	,	.
r; S-a coborit apoi de la catedră, m-a îmbrăţişat şi m-a sărutat pe frunte.
Cu acest sărut profe.sdral s-au încheiat anii mei de studii la Facultatea de Teologie diri Bucureşti.
i ■
Ce an învălmăşit aţest 1916! Ruptură sentimentală, apariţia primei cărţi., licenţă,-căsătorie, un nou asalt la preoţie, şi, în sfîrşit; războiul- şi retragerea în Moldova.
Idealul meu de preoţie se mutase de la sat la Bucureşti, în resemnarea părinţilor care şi ei vedeau că altfel nu se poate, în legătură cu acest ultim asalt neizbutit la preoţie, un vestit bandit de presă bisericească'; hrănit o viaţă întreaga im gîndaci din bucătăriile ierarhilor, a scris într-o broşură că, voind să mă îmbogăţesc,;, aş. fi cerut biserica pomniţa Bălăşa; refuzîndu-mi-se, aş fi renunţat să mai intru în cler. Adevărul ştiut de toţi prietenii mei e cu totul altul. Eram de patru ani eîntăreţ la;biserica Zlătari dinCalea Yictoriei; lingă Palatul poştei: Preot al acestei biserici era o lighioană de ,om, ciudăţenia'ciudăţeniile^; în atare ;de idioţie desă\^* sită. îi ziceau ,,popa metru S fiindcă/statură lui nrtfeck' de această unitate de măsură. Cînd se mişc a,; te încredinţai eă -merge în patru labe. Cine intra întîmplător aceăstâ bisericăşi îl vedea îşi făcea cruce şi i&şeâ imediat;Dm;-âeeâ^' prîmnă, nimehi pu venea să asiste la slujbe. Părohie^p nu existau; tot cărtierul-acesta central constă din; şi din populaţia respectivă, de altă religie decît cr^Ş.tim^mui;
;; Şfînta liturghie răsuna în pustiul ,acestui lăcaş ;hou şi destul 7 zde frumos Incit mă apuca-revoita'ca âe ^	sţMe -
y®/
NICHIF0E
de paragină duhovnicească^' Aici aiâ voţt uşă nxâ preoţesc* aici unde nu exista nici un fel de venit şi nici unv crbdmciosf îmi ziceam: dacă ini-ajuta Dumnezeu, yoi. face diriaefesf lă-' caş pustiu, aşezat în .calea trecătorilor:, pe cea mai circulată. artera a Capitalei, o biserică populată pini lă, refuz, „Voi pune toate puteriţe mele,s-o schimb.înti/un focar de iradiere a învăţăturii Mtetuitaruîuil. Voiam să intru-îh ea ca preot/ s^P'^azbm, de./h.atjopp.ra, • !n;care♦ fost ţinută; afîta prăpăd de vreme. Dumnezeu însă nicîde dată, aceasta ma,yQit să & în Şeamă planul meu/, ,	'* V
aş fi putut renunţa iişpr dacă in-iâr fi îndemn ^ mat inimă. Eram îuneţioBar la pinstituţie-p^ cu -persr pe cii vă de avansare. Nici o nevoie materială nu mă cpu$r’, t trîngea să mă; fac preotSau aş fi obţinut -un titlu de. Ia’ alta; Facultate în; vederea altei cariere, Literele, bunăoară, erau ~ pentru mine o jucărie. Bar, tm î^
, şi am studiat tedlogia. Ar fi fost pentru mine o dezertare şi ‘■p'trădareşa/yfrîn^ liţiibt>pe: care mi-a tra^d destinul.^ bbiş-mtdşem ătîtdeadîn e^ ac^	nb puteam concepe
altfel de viaţă şi am avut totdeauna o reţinere faţă de.semi*
' n&rtşin^	"V/ yv/y.;
S-a dat pentru mine o luptă formidabilă, ca Sa obţih cmştea de a lt preoţ ia Zlătari, Nu o luptă de întrecere-* fiindcă Bram avut nici1 um cc^trae^	luptă cu mitip-
jrftulprimat ţCdrteh:;^	Donlcb descendent al fahu-
Istului care a scris despic faimosul j^lobbc dogit. Gel diutfi 4 Care a ţinut cu tot1 dinădinsul sa mă preotese .pe seama acestei biserici a fost păriptele Constantin Na zar ie. Dmsrdera preot la frumoaâa Hjnterie^ bizantină Stavropoleoş, filială a Zlătarilor, tinde nu şe lîtnrghiăea; bisericuţa fiind sub schele, şi a făcut, atunci un. gest de-ubiiţpâre: generozitate; a vrdbşa . aerm^®&eze pentru ca eu, numit în lo^ui său,; să , pot ridica ; Zlătarii. A mers cu mine4 la Mitropolit şi i-a^Jdedât fnade^
«lung şi cp foc acest plan. Cenon mşa era umomfa prea admd , 'Mtrîneţe ca sădi mai impresioneze., ceva. Primea. demisia
'\păriirtdui'\Nazarie!V	mă îiumeă- Spuneai că
să mă duc întîi preot îă tară,; deşi atunci rînduiala erây-sş^ îmnarişţii la sat, licenţiaţii Jă oraş, şi nimănui altuia în situa» ţia mea' nu~i aplicase aceasta măsură arbitrară. După	f
tele Năzări e, a înfraţ în:luptă Gala Gaţaction, defensor siastic Iar Culte şfe scriitor;consacrat ’de Academia R<™
115
ZILE, ALBE — ZILE; If EG2RE
A, mers şi el împrexma cu mine la mitropol^ cu m exemplar diri\,,Şest*ri natale** şi cu cîteva articole ele*-^0a^vâ^pre^y<olum.-rl«^a amintit 'MtVîutdui. ca edescencte#^ al ţinui poet, că Biserica a* fost slujită’de poeti ca Grigore
•	:'ă&- Ne^iâii25/.şi^al-ţii^ că .un’ poet la Zlătari nue, deci, o revo-luţie;vln tradiţia eclesiastică/vZadarmctv ' r
^ Fldricele, floricele \ a, îngăiruăt, mitropolitul arătîpd eu mînâ tremurătoare spre carte. / <	>	,
Al treilea asalt l-a susţinut.însuşi Nicolae lorga, scriind : lui Gonon o scrisoareîn termeni^ aproape categoricii Rezul-taţid a;fost lavfel de negativ. Pebătriiapn-l tnm;put^% cMnti niei’o • putere?-*-din -latine.'- D$r ♦ Gala Galactici nu ’'^a ■frînt şi a încercat ultimul aşdt^împotriva unei încăpăţânări senile cu pel mai tare-^catâp^ţ-^/^emii ceu cu LG. Duca, îi era prieten intim, iar Duca era în acel :^<i>ment;jiiiniştrul Instrucţiunii şi al Cultelor. Eram siguri
•	lovim în plin. Dar spre marea mea dezamăgire, I.G,
Dşcă a fo&t^refuzat ca Nazarie, ca Galaction şi ca lorga. Barfeaţii aceştia'ie bucurau pe atunci fiecare de~un mare prestigiu înTsfera -şa; îneît unul singur ar fi putut înlesni preoţirest a zece tineri, dar tbfi la un Ioc n-au izbutit să facă un preot la- Zlătari,	’ p&ţer^ kki$teridasă îmi pune
itWili în-;-drtor	care nu se
ridică peste cea; mai modestă ambiţie a unui tînăr din gene-ia|ia mea?^E adevărat; n-am fost găsit vrednic şa cuceresc Zlătarii, dar e tot aşa de.adevărat că nici pustie n-am lăsat-o ţn 1926> parohia devenind Vacantă şi profesorul LG. Savin iriformlndu-mă că prietenul nostru Tomă Cbarieuta, „pFeotla Bîrlad, ar fi dispus să se stabilească în Bucureşti, m-am jlus Ia patriarhul Miron Cristea şi am pledat în favoarea lui.I-am mărturisit ce Voisem să fac eh altădată c&a .â^eaşţă,biserică şi ,'i-ant,întărit convingerea ’eă acest pr^t,_SjeJ seamă va, face, mai mult decît visasem eu.-Toma Chirie,uţa a fost numit ^şi, in seturi timp, ’ ZlătariiAavea şă/fie altarul cşl măi cercetat, nu numai sărbătoarea; dar în toate zilele şăp-tămmiiî Dumnezeu nu m-a găsit vrednic,- dar mi-a dat, putinţa'să contribui măcar indirect Ia împlinirea unui vis; de preoţie. Ce adînci şi mepătrunşe de mintea noastră ^ăiâîâ totd-eaiKia, spcatelil^-Proyiâenţeil / , v -
„în răstimpul acestor lucruri şi rtocmai in vederea lor, mergeam; spre căsătorie; O căsătorie la întţmplarh, după dezi- ,
11-6	NICHIFOR CRAINIC V
iuzia sentimentală pe care o încercasem'. Dpi prieteni; Raâu Dragnea şi Iiiliu Giurgea-Braâur scoteau o revistă ^Solia^ unde cel dinţii tipărea in serie un studiu despre ^ŞeStifî talc". Revista se imprima la *,Tipografia profesională? lîngă Teatrul Naţional. Cînd am intrat în biroul ei într-o Seară', să fac corectura undi poezii, ce trebuia :să apară îii „Solia;"i m-a întîmpinat surîsul unei fete;. Avea părul ca mierea, ochi mari, cafenii, ten frageda şi un' şal verde pe umerii rotunzi. Am schimbat cuvintele de rigoare, dar chipul ei m-a impresionat- puternic. Ajuns la Internat, am spus în gura mare, cum era obiceiul tuturor colegilor, că la tipografie am văzut o fată aşa de frumoasă încît aş lua-o de -nevastă.
— E cumnata mea! dete un strigăt de biruinţă bunul Nicolae Baculescu, care avea să moară cel dintS dintre noi; Dacă te interesează serios, îţi fac cunoştinţă.
Duminica următoare eram în vizită la fată tipografului. Cu ea nu vorbisem nimic decît cele două cuvinte din birou şi adresîndu-mă părinţilor, le-am cerut mîna fiicei lor. Mama a primit cererea cu toată bunăvoinţa, dar tată], om practic, ridicat patron-din lucrător, avea reticenţe, Că voi fi preot n-avea nimic de zis, dar faptul că sînt scriitor îl stînjeneâ straşnic. Scriitorii sînt oameni aiurea, lămurea el. îi cunoaşte bine. A tipărit anb de zile „Convorbirile critice" ale domnului Mihail Dragomirescu şi n-a fost de ajuns* că nu le-a achitat, dar colaboratori ca Ion Dragoslav şi Mihail Sorbul îi mai cereau şi bani cu împrumut. Or fi ei ce-or fi ca scriitori, dar oameni serioşi nu sînt. Zadarnic încerca Nieulae Baculescu să-l încredinţeze că eu sînt altfel decît Dragoşjav ori Sorbul. Reticenţele lui s-au accentuat cînd, întrebîndu-înă . ce? pretenţii am ca zestre, i-am răspuns că n-am nici una» Chestiunea nu mă interesează, fiindcă sînt în stare să-mi duc singur familia. Asta probabil i-a întărit convingerea eă, în-tr-adevăr, calc aiurea. Dar căsătoria s-ra făcut, fata şi mama erau de acord. Gala Galăction mi-a fost naş, iar Alexandru Vlahuţă a venit la nuntă.	>	r ■
Pînă să ajung la nuntă îtisă, războiul: s-a declarat în noap^ tea de 15 august 1916. * Ah, toată viaţa mi-am adus aminte de această noapte fericită, cînd Dacia strămoşilor avea şa renască din cenuşa milenară. Cinasem cu scriitorul Mihail Pricopie la un birt modest de pe Schitu Măgureanu şi cînd amajunsia încrucişarea străziiPOpâTatu cu Ştirbei-Vooăy
'/
ZILE ALBE — ZILE NEGRE	117
deodată clopotele oraşului au început să sune. Şi sunaţi, şi sunau şi văzduhul tremura pînă la stelele acelei nopţi a Sfintei Fecioare Mraria.; Ieşite ca dih pămînt, ediţiile speciale şi proclamaţia de război vesteau, că armata română a trecut Carpaţii. Deznodămînt fericit a doi ani de neutralitate groaznic ae încordată. Sunetiil clopotelor ne. încremenise pe loc. Inima batea să spargă pieptul. '
, —v Sună învierea neamului nostru, Mihail Pricopie! — atît am izbutit să zic şi-am izbucnit în hohote de plîns. în extazul bucuriei mai mult: decît în par oxi smul durerii, cu-vîntul e sugrumat şi omului nu-i rămîn decît lacrimile exaltării. Oraşul a început, să vuiască frenetic şi dinspre "Calea Victoriei se ridicau uragane de aclamaţii. Am alergat să delirăm cu mulţimea înnebunită .deiencire.
A doua zi,'prietenii şi cunoscuţii plecau la unităţi/ Cei mai mulţi nu-şi acordau măcar răgazul unui rămas-bun. ;‘lntej-p;;;sapt . străzile Capitalei erau goale de tineri.
: N-âm văzut nici un prieten şi nici un cunoscut ambuscat. Zilnic, soseausveştile înaintării în Ardeal.Armata smulgea oraş ou oraş; şi sat cu sat din ghearele robiei de o mie de ani. Radu Dragnea îmi trimitea cărţi poştale de la Porumbacul , Ţării Făgăraşului. Rămăsesem în Bucureşti Alexandru .Bu-suioceanu. şi cu mine. El mai avea 6 luni pînă la încorporare; „eu ca teolog nu făcusem armata. Toţi erau chemaţi, toţi , plecau, pe.noi nu ne lua nimeni în seamă. Cînd ieşeam,pe străzile pustii de tineri, ni se părea că toată lumea Stă gata . să iie ucidă sub dişpreţulVei. Ceilalţi luptă şi mor, iar voi,, ticăloşilor; va plimbaţi! Da,, aveau dreptate aceste' glasuri, «pe care numai conştiinţa le auzea. Ruşinea rămîn erii pe din-* afară,cînd toată generaţia universitară -intrase în foc, ne anula Sentimentul băfbăţiei şi ne tăia dreptul de a ne bucura de victoriile scăldate în sîngele celorlalţi. Fostul meu ,coleg de şcoala la Bulbucata;.. învăţătorul; C. Şican, a murit intre cei dintîi în demonstraţia de la Flămînda. îmi era sila de -miile însumi şi nu mă mai puteam tolera în această stare .de parazit al ţării, cum mi se părea că sînt.. Am luat hotărârea ca mîine, împreună cu Busuioeeanu, sa mergem la^Miinst^ rul de Război şi să cerem să fim trimişi voluntari pe: fjroiit* Proiecteie mele personale cu căsătoria şi celelalte ce' însemr aatate înaiaucînd alţii mori pentru slavă României?.
A. -	-,;v
,1:1S	. NICHIFOR GEAIMIC , ,,
scris cererile cu toată flacăra inimiiLa Biroul recrutării din. Ministerul de Război, ne-a primit undomnmaior Răduîessm, al cărui nume n-aveam .sări. uit niciodată: Ne-a luat Mrtiiîe' din mină, şi îe-a parcurs în grabă* , 4	*	' v.	,
— Voluntari? Tu, aşteaptă pină-te-oi cfeenia. Ce dr^ctd n-^-.#tîta;^ă1âdatf:?;'se: adresă domnul maior dpi Busuiocea-iiu j Apoi ^ întpârse către minet^Tu, du-te; domle, de te fă popă, că ţara are soldaţi destui! ^Plecaţi î v -	/
Dăca-i dai unui om cu maîul în Cap, el nu poate fi măi, zdrobit de eUm airi ieşit noi din,Ministerul de Război ? Eu'n u , /eram deeît o biată Otreapă, netrebnică să şterg măcar praful de pe bocancii soldaţilor. Multe umilinţe am îndurat în^ viaţă, dar alta mai grea nil e deeît aceea care îşi bate joc de cele , mai sfinte sentimente ale tale. Iar eu două “ sentimente am avut mai presus de toate , credinţa In Dumnezeu şi dragostea de ţara mea.
Avioane duşmane, licăreau pe sus în lumina amieziL şl .bombe stropeau zidurile cu muşcături de schije. tJn om a căzut mort sub ochii mei în Piaţa ^florilor: Noaptea, Zeppeli-nul/ca un enorm ştiulete de porumb, aluneca lenevos, către sud, şe întorcea iarăşi şi eu nepăsarea-i strălucitoare lăsa groază peste oraş. Soseau răniţi şi prizonieri. Veşti de neefe/ ,iut-încfepoău:'.să‘ molibrasoă entuziasmul obştesc*.,Dafcă n-agit' fost primit ca voluntar, mă voi . hirotonisi şi voi pleca preot /.. ndKtar: -Buşmantil,a pătruns pe Valea Jiului. La podul ir^ .. lui au jupţat şicopiii împotriva bavarezilor. Q^ fetişcană distins prîh curajul ei,^ Ecâterina Teodbroiu. î>at Oltenia e ameninţată cu năvala. Mitropolitul Canon rămîne de /piatra la toate încercările, mele. Lupte grozave la Mateiaş şît la/D^a-' goslave, în Muscel; Dinspre Oltenia, duşmanul a trecut1 Oltul//Generalul Âverescu, mărea speranţă a ţării, e' trimis că , o suveică între munte şi Dunăre. Primejdia s-apropie din toate părţile* Căsătoria,inea s-a făcut cu doua .săptămtei , Snainte de căderea Bucureştilor. La ofiţerul stării civile; bă? / v ţrîm âlături de mirese tinere răspundeau/da" în locul tinerilor de pe frbnţr— căsătorii prin, delegaţie! Lupte marti pe valea; Neajlovului; la 3Q de kilometri de oraş. Dacă frontul nu ţine, Capitala se va grecia. Pe străzi e o învălmăşeală de . •pedeşcrîş: *	'pe apucate; Vin henrii
.v -Ne ucid nemţii |V£e facem?* RămînenisaurfUgim?'N^;^^^
- ; , /	. ZILE m&E* — ZILE HEGRE /	* M9
stfiue'ca-'mci'fti gfaiaca Osmanului. Plefc lardbtori£/ „Exi răadn aid r mina spus luliu- Scribâm; vf~am r răspuns:, ,;,Gîî^ii-¥ă Ia ,c«ea	fac€ cardinalul Mercierîn
Belgia l Ui*. singur bărbaţ,.pentru, poporul său ţine piepten-er^isîn^fără asemănare duşmanului năvălitor/- Soţia mea h-a. terminat liceul şi nu s-a obişnuit Încă ,să iasă de sub autcrita-tea părinţilor. Tatăl ei n-rare încredere jn mine şi n-o Iasă cu nici un',chip, să plece In Moldova. ¥oi pleca singur. Pentru âimic în. lume mu părăsesc Meaguî ţării.*. Mcoiae lorga s-a dus, Maestrul Ylahuţa va rămîne oare Ia; Dragasloveni, de unde mi-a trimis Ia începutul războiului cuvinte'de înflăcărată credinţă în victorie ? Gala Gălaction nu: pleacă. ./ :
> ■ In urma mea,' Capitală' se preda fără luptă, pentru a fi Cruţată, Mă revăd şi azi cu nir singur picior pe tamponul vagonului. Celălalt picior se bălăbănea prin aer. Tescuiţi în" tlWy călătorii enervaţi/ înnebuniţi, se apostrofau violent, fătăprimejdia de a ser lovi unul pe altfcî fiindcă braţele sţau înţepenite între cojrpurî. Pe Valea Prahovei coloane de flăcări gigantîcb %i |^diuigeau fumul pînă în cer. Englezii au dat fecVsondelbr şă nu /e£ţ33l In ■mma. germanilor. Arde ţara noastră. Drumurile sînt valwîrtej de tare, de căruţe şi de oameni, bârfeaţi, femei şi, :topîi, dera Vâţina, căzînd în» băltoace şî ridicîndu-se plini de nord.Cjte b'felnde d ia raziia pe cîmp cu pruncrd în braţe; poate nebună, de groază. în
:s^ia"Şmită'ţî,J siărimate au luat şi şi diurnul Moldovri; La BMad^ unde s-a sta&ifit Cartierul General, p mulţime de cunoscuţi refugiaţi/ ©.' ;Tdifeescu,;’C.S^ Făgeţel şi încă Vreo găzduiesc în casa preotului, Toma Chi-ricuţă, pe sdndurî , unul îîngă altul. Aşa o , în tot oraşul/ A sosit maestru!Viahuţă Cu doamna într-tm car ;cit boi: Aflu aici că unitatea' unde srnt repartizat, Compania II sanitară; cantonează într-un sat din apropiere, Simila. Mă pVeztot/ Coloane de ruşi înaintează spre front, domol;, în luptă cp-noroiul care1 trece de cizmă, J.	<	,
: La Similă/unde;S-au addnat meniţi colegi de la ^Teolpgif; . putrezim de vii; !Ne farăninbnuţnai cu mazare fiartăV jWîdt-tâtegîndad. Gurafds!nbn*ai uşori ^>pl^tesc ^âdem î^tîi;c:u pateia f. âiipă aceea îr^Mţlmjxesfaâiv E'bualk
120	NICHIFOJl CRAINIC
zeama de gîndaci, cu condiţia sa mi mai fie altă mîncare pe masă. Ţăranii ia care sîntem repartizaţi sîiit săraci lipiţi pă-mîntului* şi răuvoitori. Comandamentul nu ne face nici un fel de instrucţie sanitară în vederea întrebuinţării noastre* Frontul s-a oprit la vechea graniţă â Moldovei, dar cu noi . nimeni nu ştie ce va fi. Aşteptăm şi putrezim. Ninge şi s-au ivit păduchii. Pe drumuri zac cojoace aruncate. Cu tot gerul tăios; nimeni nu se-apropie de ele: colcăie de păduchi, Prin fulgii îngheţaţi trec îri sus^pîlcuri de băieţaşi, care au fost ridicaţi din ţâra ocupată să nu cadă în mîna duşmanului. Acum sînt lăsaţi la voia întîmplării; nu ştiu încotro se duc, dar se duc. La fiecare pîlc întreb de fratele, meu, care are 16 ani, şi nu-1 găsesc nicăieri. Toată lumea îşi caută pe-ai săi în această răvăşeală haotică/ •, •
La Bîrlad, în lopuinţa improvizată a lui Alexandru Via-huţa e un du-te-vino continuu. în dezolai ea< uni versalăj acolo luminează :o oază de nădej de. Bătrînul poet crede totuşi în dreptatea acestui neam nenorocit. Tineri scriitori ca Vasile Vpiculescu şi yictpr Ion Popa aveam să-i cunpsc aici, împreuna cu G. Tutoveanu şi alţii; Petre Cancel, viitorul slavist, desfăşura' o vervă îndrăcită 'în biciuirea * guvernului, care nu poate face jfaţă mizeriei ce cotropeşte ţara. în-tr-o seară, maestrul, rugat de toţi, ne-a citit cu glasul lui grav şi muzical, de preot al artei, din Eminescu. A fost o liturghie a poeziei şi mi ş-a părut că neamul nostru, care a.dat asemenea oameni, iiu poate să moară. Cînd simţeam că mă sufoc la Simila, alergam sa respir lâ 'Bîrlad. Dezgărdinat' dî ' vînturile soartei, sufletul îşi caută reazem în oameni.
în vecinătate, la Zorleni, a poposit Regele pribeag. Fer-dihand I despărţit de neamul său germanic pentru a"se face ;una cu Ţara> are şi dînsul nevoie de acest reazemîn amurg intră prin casele ţăranilor şi stă lung de vorbă cu ei. Dacă yîrtejul ne azvîrle că pe nişte paie în haos, mîinile se agaţă cu deznădejde de rădăcinile pămîntultţL Cît de âdîncă e legătura, cu el n-ăm simţit niciodată ca.acum, cînd e gata sad pierdem:	V	\ .	: ,	:
Vine zvonul că la Iaşi s-a întrunit parlamentul. Guvernul e mut şi de miiltă vreme nici un glas de orientare nu ş-a auzit în vuietul infernal al marii catastrofe.. în şfîrfit, Nico-Ţae larga- a. vorbit.. >şi ,4îscur$ul său a fost afişat în iot xestu;] de; ţară;' ceme-a:maivramaSi Ne-a căzut ţţ?mîn&Jar^Simra/pe
ZILE ALBE — ZILE NEGRE .	121
o foaie vblanta, adusa ca prin miracol. Cineva l-a citit cu glas tare. E cel mai mare cuvînt ce mi-a'iost dat sad aud în viata. lor ga leagă tragedia noastră de azi cu întreaga existenţă tragică a neamului acestuia, care a răzbătut prin durere, şi recheamă în, conştiinţa noastră rezistenţa sfîşietoare şi eroică a strămoşilor. Nu e un discurs, ci un .poem epic de-o întunecată şi încruntată măreţie, în. care suflul istoriei vîn-tură sufletele şi le scutură de pleavă ţepoasă a deznădejdii. Nu făgăduieşte demagogic biruinţa, ci îndeamnă la moarte căci numai, prin moarte vă birui viaţa celor de după noi. Cuvîntul Iui lor ga, fulgerat în bezna dezastrului, care devastase inimile, a schimbat dintr-odată faţa acestei lumi nenorocite. Pe temeliile Iui morale s-a reorganizat rezistenţa sufletească ş-i — de ce n-am spune-o ?. rezistenţa, militară însăşi. Din acel moinent şi pin ă la sfîrşit, Nicolae Iorga a dgvenit axa morălă a războiului. N-a mai existat nici guvern, nici nimic. Era absolut indiferent cine cîrmuia. N-a existat decît cuvîntul lui Nicolae Iorga, tipărit zilnic în „Neamul românesc** de la Iaşi. Şi cum hîrtie era puţină, ziarul se lipea pe ziduri, sorbit de mii şi mii de oameni, civili şi soldaţi de-a valma.
Ne-a venit, în sfîrşit, ordin sa pornim Ia Iaşi, de unde vom fi repartizaţi la datorie. Viscolul furios din faimoasa iarnă a lui 1917/ne-a prins în marş.. Gheaţa ne înfăşură; zăr pâdă'ne îngropa. Ne vîram ca dulăii prin şirele de paie. Am ajuns în Capitala Moldovei, şi acum a ţării, doborît de o dublă pneumonie. Văd în minte casa evreiască unde prietenii m-au dus să zac, în strada .Sf nitul Andrei. într-o cameră largă, cu un singur pat, în care aiurăm> locuiau atîţia oameni incit nu se putea număra. Unii /plecau,. alţii veneau; de pe front> din refugiu, de oriunde. Oamenii aceştia nu dor-^neau şi nu mîncau. Jucau cărţi zi şi noapte, fără întrerupere.^ Abia: îUghiceam prin aiureală şi pţiii fumul gros al ţigărilor. Cei care ieşeau din j oc porneau la despăduchiat, trecîn-du-şi rufele căptuşite cu straturi de paraziţi prin para luminărilor. Altfel nu era. chip, căci toată casa mişuna de păduchi ca un muşuroi de furnici. Priveliştea acestui vălmăşag * de oameni, unii despuiaţi, alţii îmbrăcaţi, roată în jurul luminărilor , unii, roată in jurul cărţilor, ceilalţi, avea ceva infer-.^ nai pentru ochii mei arşi de temperatura bolii. FahfOme din-dr-un coşmar, care se învîrteau odată cu mine înti-o ameţeală,
122:	KICHIFOR CBâîlţîC" ;	.	.
Intr-o scîrbă şi îv&ţţp niirrdăiie ireală. :întrel^eain 'că; joi. cui acesta nebun în^duhoarea stătută a camerei nn pornea din patima de cîstig;,eraun stupefiant ;în îipsâ de ăîtat,ca fiecare sa uite nenorocirea lui şi: a ^tuturor. Mit jucasem cărţi şi n-aveam să joc niciodată. Cînd le -văd;* tei^reyjne-'' dezgustul din camera aceea infernala fi parcă simt ploaie de pădncl&;r	/ ’•.!’! ■... ;... v;V -V -;	v
După ce rneam însănătoşit- am fost repartizbt ca> soldat saniti» la un spiţa! militar din Iaşi.! Alexandru Ylâfauţă, stabilit aici, vazîndiirmă slafr şi isfdvit, mi-a propus să fiu mobilizat pe loc la ziarul „România^ orgm aP r ral, redactat cu salaiii de seriito în frunte ra M!; SadoveanU. Am găsit că e mai potrivit să-mi fac datoria la spital şi să scria zilnic, gâtuit la „Neamul românesc'V;^
.lui,; dr;,C. Mihăileseu, om religios şi M.C Pâulescu,: n>a; insaranăt cm Scriptele pr.eună cu cîţivă evrei. Am refuzat şi şm cerut ’să intru In salonul de pansamente, în crteva zile âjn ■deprind:;meşţeşugiă:, ,de a spăla rănile: şi d© apanşa.Mi s-au^'dat^-teM^dev^ţ|ip^^ căre i-am îngrijit singur. Pansam cumînă uşoară şi* cu milă, de aceea mulţi veneau din alte mîinida mine^ într-o parte a spâţipsului salon pansaPrinţesa Marioară, serioasă şi tăcută.* In alt colţ făcea cbirurgie marele doctor englez' Armsr troiig. , Voinic, cu, sîngele sănătăţii !n obţaz, taia şpn carne vie cînd n-avea anestezice; pacientul, legat cobză* urla, dar dr.Armstrong; fără şa scoată ţigară din gură/ n-auzea nimic, nu-t mişca, nimic şi tăia înainte.; Lumea găsea că e brutal; Colegul sau Campbell,, păr alb peste 'o,tinereţe palidă, era fin şi delicat, şi avea şă moarăcurînd de extantematie,. îngrop paţcu mare jale de tot spitalul. Uh anşi jumătate am Ntrăit şi am lucrat în puroiul şi în mirdsuUde putrefacţie umană, al acestui, salon. Erau unele răni mai. mări deeît !lufia vplină * — picioare retezate xde sub . şold.— şi cînd . Armstrong f? pansa, urletul nenorociţilor se transforma într^un cîntec • popular, răcnit din, funduLbojocEor. S^ctşcolulte!înmărmurea' cu. durerea lui, schimbată supraomeneşti; ;ln cîritec. ţ)ş febră recurentă, soldaţii mureau zilpidsub ochiinoştri; Ajunsese moartea .un lucru mai obişnuit "decît viaţa. Un vîlcean, mi-adue. aminte,, cînd a simţit sfîrşitul, a efemat jiîngă el pe un camarad cu vioară^ sâ-i zică„Doina	tulul'".,H§optea
că aşa poate muri mai uşor,, gîndmdu-se la nevasta şi li, c©«
ZILE ALBE ZILE NEGRE
123
piibAm rămas lingă el cu doctocandulSimian pînă i-arnincbis oc&ii în.- trilurile nostalgice ale îfoineb.,’Tpţ:şaionul plîngea. Flagelul .pustiitor’ ial ;'wemii;.-gra însă: tifoşioi'Wăhteiaătie. Căruţele epurau.silnic cadavrele încărcate claje peste grămadă; Unii'mureau de groază numai ce 1! se spunea numele belii.
magici, în secţia izolată a spitalului nostru nu mai; îndrăznea să intre aproape nimeni; mai ales de cînd. murise doctorul Campbell. Am fost dintre .cei puţini care ău cutezat dar ani căzut şi eu. Boala e un chin psiiţic -din -prfcifc^ţenipe-raturii maxime şi neîntrerupte, uri delir continuu cu personalitatea despicată în două. Timp de 14 zile am polemiZat cu mine însumi, unm susţihînd că.sîn-t cinci paturi în'cameră, iar/telălaiţ că slpţ ţreii ^A. -iosfc •«^•'peputkiţă' să- cădem de acord pMă n-a dispărut febră, cînd am văzut să -sînt trei pa-tari Alexandru Vlaliuţă venea mereu să mă vadă, fixa
de părinţii mei, pe unde or fL şi simţeam' moartea ca oişte aripi lungi, , ce mi se . freacă de-a lungul; spatelui. Doctorandul Simian mă ungea cu ulei camforaţ, iar doc torni Armş-trong mă trata cu Coniac. Nu pleca prriă nu dam pe gît'un sfert de .litru dintr-odată. în crizele mari-, eram forţat şa -liţfi* &•,$&. SKIţă Agapia Gdroiu,-care sta'veşnic, la căpătîi ca un;înger păstor, era convinsă ca vpi( rnuri de tratamentul. îni Atmstrong, Ce suflet de’ sfînt devotament-
manî|ţ:î
C<mvaleseenţa trebuia să ţină o lună, dar eu după nd$ă zile ra-arn înbrăcat şi am ieşit în oraş,, fără ştirea doctorilor, să duc la' „Neamul românesc" un articol scris zăcindpe -spate., -E i-^ept că- pămbitul cu. Case câ tot se învîrtea în fttruî; toe.u şl eram nevoit să. mă sprijin de ziduri ca să nu ca<J. . Trece un căpitan foarte-fertbeş, zărit ca prin sită. Nu eram stăpîn pe braţ şi' nu ştiu cum l-am salutat, că m-’am pomd-nit zguduitde piept: ' ' . j;	’ b
- -'. -^ Măgarule, iiici - âtît : ,n-ai învăţăt, sâsaluţi reglenîerir
Cu.mînre drăcească niă .tîrăşte în cel mai.apropiât ‘Birou militar; pentrp îdesîăf|c@Te. ]şi- pedeapsă..'	debit de
124__________NICHIFOR CRAIHIG
—	Boisevicule, *— izbucnise' ’■ Revoluţia' rusească — Cur-; tea marţială o să te rnănînce!
• Atunci, scos din fire; m-ârn răstit la el; ^	/
—	Isprăveşte-o; domnule! Şîrit redactor la	o*
mâne$c“.	:t„.
Auzind acest nume, elegantul căpitan a rămas cu jumătate de înjurătură în gura căscată. Iorga, Doamne fereşte, îl poate trimite pe front dintr-un condei! .îmblînzit ca prin vraja, domnul ofiţer mi-a luat braţul, nx-a sprijinit sa cobor scară şi s-a făcut nevăzut.	v
Spitalul era prezidat de p mare boieroaică, cu trecut princiar şi prezent de Messalină. îşi construise în nişa din mijloc un pavilion de seîndură, somptuos mobilat. Toată lumea trebuia sa-i spună „Domniţa";. Activitatea ei /începea la ora trei .după-amiaza, cînd .orice mişcarp pe culoar era ordin să înceteze. t)acă se ivea un caz, urgent, medicii şi personalul trebuiau să calce; îrx yîrful picioarelor ca să n-o tulbure. Trei bărbaţi o vizitau zilnic. în\ ordine, prestabilită, >fără greş, un ceas fiecare. Cel dinţii, sosea un mare bancher cu pume grecesc. Al doilea, un diplomat român, de o iară“ frumuseţe. AI treilea,,un artist celebru. La fiecare vizită,^suspinele patetice ale Domniţei s-auzeau prin; scîndurile' pavilionului. Ofta, pesemne/ pentru bolnavii poştri ori pentru soarta ţării. Dar într-o zi doctoranzii spitalului au deschis pavilionul şi,, între alte unelte gingaşe,, aii găsit o, cărţulie franceză de cugetări .asupra amorului. Au luat-o şi au citit-o pe furiş. Ea conţinea secretul celor trei vizite. Domniţa subliniate puternic cugetările ce o interesau direct. Una din aceste cugetări sfătuia ca, penţru- a-şi menţine proaspete senzaţiilp amoroase, femeia Trebuie să laibă trei' amanţi simultan.. Şi specifica; de. preferinţă un htaiicher, unx diplomat şi'mm artist ! Aşadar, Domniţă noastră îşi organiza pasiunea după prescripţiile. unui manual despecialitate! Faptul că pavilionul deliciilon se gătea. în cel mai lugubru cadru âl mizeriei omeneşti, în spitalul acesta cutremurat de;urletele durerii şi din , care. căiaiţav<^cea:;zj\nic; un vrăf de.: cadavre, nu stînjenea divina pasiune, ei, dimpotrivă, o •• intensifica.' p.riâ • contrăsfcţii suferinţei şi al morţii pentru ţară.* / //T	V i
> Se ara; Domnit a ofeteăbanche te laihioase în lume amafe a laşilor. Pentru ele trebuiau curcani/^pprcCi>->bua; -
ZILE; ÂIJ3E ZILE NEGRE . ; 1:25
aproape de negăsit în pusţiul şi în foametea de-atunci a Moldovei. Cu procurarea rarităţilor acestora er.a însărcinată o dama de companie/,o faţă bătrînă, şi îndesată, cu ochi1 de şarpe veninos, care învîrtea tot spitalul pe degete. Această stîrpitură încărcai zahărul, tutunul , şi undelemnul bolnavilor într-o căruţă şi, însoţită de plutonierul Gogu — cu doi dinţi în faţă — cutreiera satele din, jurul Iaşilor, căpătînd în schimb purcei şi curcani pentju banchete. Acest scandal îl ştia toată lumea, dar nimeni nu cuteza un euvînt. mai cu şeamă că soţul'domniţei era ministru în cabinetul de război. Cum ş-a desprimăvărat,. banchetele Se organizau; în pridvoârele unei mănăstiri de .lingă oraş, unde spitalul nostim avea o instalaţie pentru convalescenţi. în luna martie, seara e frig. Domniţa ordona să se aprindă un foc mare în curţea; mănăstirii şi, după banchet, scotea soldaţii convalescenţi să joace hore româneşti în jurul flăcării şi sa ofere spec-t ac ale pitoreşti distinşilor meseni din pridvoare. Secătuiţi de boală :şi de hemîncare, convalescenţii noştri erau oameni pe jumătate vii, pe' juniătate morţi. O răceală şi o sforţare doborau la pămînt aceste' bietfe schelete puse cu atîta trudă şi cu atîta suferinţă pe picioare.. După cîteva banchete vesele, 73 de/convaleşcenţi au murit! Atuncrtineretul ctiii spital, doctoranzi şî teterişti n-au măi putut răbda crimele a&stor femei perverse şi inconştiente. Ne-am sfătuit şi am hotărît lupta pe faţă: cerem anchetă şi acuzăm pe doamna de companie pentru jafurile şi uciderile din spital! Domniţei, ministru al Dreptăţii din nenorocire> a fost pus imediat în mişcare. Ne-a chemat pe rînd, pe fiecare revoltat îii parte. Ne-a ţinut acelaşi discurs: că sîntem tineri şi rie jucăm cu soarta noastră, Dacă renunţăm, el va avea grijă de noi, de viitorul nostru. Sprecinstea lot,, nici unul din băieţi n-a dat înapoi. Ancheta a trebuit să se facă, fiindcă am cerut-o de mai multe ori şi chestiunea răbufnise în oraş. îri sala gotică a măMŞtirii, stăţeău deppafte ăuţori^^ tare, de ceastălaltă noi, iar la mijloc, doamna de 'companie a Domniţei, I-atn puş, în faţa, unul cîte unul toate jafurile pe. carele* săyîrşlşe şi numele celor 73 de morţi. Acuzaţiile cădeau atît de precise şi documentate încît am constrîns-o
să le recunoască pe de
â-ntregul;
La urină,
izbucnit


. A fost o mare uşurar-p/în toţ spitalul. Mai marii noştri \ ne felicitau discret şi prudent.' Bolnavii, ceva mai naivi ca noi, se aşteptau .ca în curînd lepra eleganta, şi perversă să fie măturatăs, Asupra rezulţatuluinu ne-am fâcutiluzii, 'după? ce daseni delîiŢ ca înMşi mjpistruŢDipptăţii: iJar epştm mere-dinţaţi Că răul, -dezvăluit, odată* va fî curmat. ”	,,
În .sfîrşit, a venit şi.acest rezultat: în trei zile, doctoram zii' şi titraţii, care au provocat ancheta, erau daţi1 afară din spital pîna ia unul! Răzbunarea, însă, n-aputut trece nlai departe, fiindcă tocmai atunci s-a încheiat armistiţiul şi-au început tristele tratative ;de pace'dedai Buftea.
. > A' existat, ;o viaţă intelectuală şi-n laş» refugiului, e,u . toata:,cafaş.frofa 'naţk>haiă.'pd câre o trăiam. Iaşii- tefugîwtett' erau un. Bucureşti -suprapus, precumBtaeureştii sub:’ ocupa?'' ;ţia germană erau -unilaşă suprapus.; Aid cetttrui di 'î^reiptei /zenta", personalitatea lui. Nicolâe larga, dincolo rămăsese ■filogermanul -C.Stere, cate visa şi plănuia,1 sub 'oblăduirea ^duşmanului, o altă ordine de e^tenţă statului român. Soarta făcea, ca aceşti doi adversari neîmpăcaţi pînă dincolo de moarte sărşi st^donâje numai locurile' în spaţim --râihiânfRdt însă fiecare- îndîrjit în atitudinea lui. IntreMoldovat şi.Mun-, tenia dura zidul de fier al ^armatei cptfopitaare şi: mai (te-, „grabă ; afl^, ce ,se- petrece în ,C2imâ; deeît în , ţara nostră 'de. dincolo de -zidi; îorga era pus ţa cutetot.'eu -t&t ce sb'puieâ'
, . căpta din; cealaltă parte. Am putut,.asMel, şa văd ^Lttmtoa"’,' ziatuMm -C/Sfere;,- pe *Caţe;istoria l-a. caBffcat cum^ trebuiai., Dar m-a: durut cînd um văzut că acolo colaborează Liviu Rebteanm si tpt- altfel, lâţ,Sceaa“ teatrală- a -Iui A. de Hetz. îl. cunoşteam' pe Rebreanu.de la Terasâ, pe-aţtmoi autor , de, schiţe tealiŞte/^-mi, prevesteau totuşi pe romancier, ne .împrietenişi^, mai ales-eă,, ârddean dp pbîfşie, şe da-drept • o victimă a regimului”, maghiar.'-Ak,rămas .'pentru mine o, /enigma cum omul care 'ii trădase, pe' unguri din 'binecUvîn-; ţaţe*^ motiye.paţnbtice apratut ;âpo; şă publice; şr şă trâialcă,-.; nestingherit la Bucureşti, sub ocupaţia lor de război. Toţi, ~ ceilalţi refugiaţi -pplMf^'xSn/Aţde^v^ frthtffe.r&'Qcţa'ţţian • -Goga.se găseau înMoldova. Din ,/Lutnîna‘'r ăm aflat că amuriD . la Bucureşti GeorgeCoşbuc, dus la groapă de-cîţivă inŞi,^ţărăîjj
,	. - -.	;ZILlî-MME; — ZILE NEG1RE. >t ,,	127
onorurile întregului popor, cum s-ar fi cuvenit marelui- poet al rasei noastre. Nu l-am cunoscut; şicît aş fi dorit! L-am văzut numai o data pe stradă, abătut cu gîndul în altă lume, după ce îşi pierduse singurul fecior într-un accident de automobil. Despre omul din el mi-a vorbit cu vechea-i prietenie Alexandru Vlahuţă. Din capitală ocupată am văzut şi „Gazeta Bucureştilor", organul comandamentului. german, redactat ' de simbriaşii duşmanului:- T. Argbezi, Dem. Theodorescu şi D.Karnăbatt. Cu prilejul morţii lui Coşbuc, Arghezi scria,, un necrolog diminuat pînă la injurie.	. ■
Nicolae Iorga desfăşura o activitate prodigioasă. în jarul, lui gravitau Palatul, membrii guvernului, generalii; cărturarii, ca o constelaţie de planete răsfrîngînd lumina unui astru. Se vedea zilnic cu preşedintele Consiliului de miniştri, . Ion I.C/Brătianu, cînd latinul, cind la celălalt acasă; Era pus la curent cu toate problemele, şi informaţiile, din cam îşi cristaliza cele două articole zilnice, hrana morală a naţiei Alegea şi redacta singur notele după telegramele sosite şi tot singur .-corecta ziarul, Cînd, la paginaţie, -rămînea un spaţiu gol, îl completa cu cugetări, scrise fulgerător, sub ochii noştri. Unele erad adevărate scăpărări de geniu! Cărţi asupra relaţiilor noastre istorice cu aliaţii ieşeau din teasc tina după alta. Seara îşi redacta memoriile- Universitatea nu mai funcţiona, dar n-a uitat că e profesor, şi şi-a deschis cursul. Nu existau lemne de-foc. îşi făcea prelegerile în palton, cu căciula în cap. Tot aşa îl asculta şi publicul. După o lecţiei "luîndu-mă, ca de obicei, în plimbare la Copou, mi-a mulţumit că am venitlacurs şi m-alămuritpentru ce :
— Ei, drragă, întrrun public amestecat cum e acesta, nu te cunoaşteam decît pe dumneata şi ţi-am spus lecţia.
Era, intr-adevăr, o particularitate a lui de a fixa pe unul. din auditori ca şi cum i-ar fi vorbit ilumai lui, fără să piardă ’pe ceilalţi din vedere. Procedeul acesta îl stimula să vorbească. Dar vai de capul cui trebuia să îndure un ceas întreg ochii lui de foc!	.	-	-• '	••	*.
■ - îii^aniversaţia^^ particulară trecea cu repeziciune uluitoare de la problemele cele mai grave la glumele cele mai decoltate; asociaţiile dintre tragic şi comic îl- amuzau la culme; Aceste# conversaţii - erau descărcările lui psihice . Nu cred ;că avea ’.vreuh prieten intini, fiindcă foţi cei apropiaţi îi eunoşteauţgîndurile intime. Reăcţionînd imediat la im-.
11 — Zile stlbe' — zile, negre
123	NICHIFOR CRAINIC
presiile lumii din afara. îi trebuia un al doilea să i le comunice cum îi trebuia hîrtia la scris. Remarca orice femeie în trecere şi mai la fiecare găsea un amănunt vrednic de, sublinia, at printr-o întorsătură de vorbă deochiată. Bărbat de o vitalitate extraordinară, comprimată de o cenzura morală teribilă, egală' eu superioria-i demintate conştientă, aceste glume dezvelite veneau ca nişte supape de siguranţă ale unei psihologii clocotitoare. Aş putea zice că lorgă, nepăca-ţuind cu fapta, păcătuia cu vorba. O' dată l-am găsit acasă tălmăcind în româneşte noua carte a Reginei, ,jfara mea“, — o strălucită traducere a" imnului acestuia regal închinat României. Avea un exemplar englezesc cu dedicaţea Maiestăţii Sale. Lăudînd frumuseţea cărţii, lirismul tălmăcitorului s-a avîntat la augustele mîini care au scris-o şi am ascultat un divin poem închinat acestor mîini. în ajunul Anului Nou Î918 a scris un colind în versuri, pentru Rege şi ne-a duş pe toţi colaboratorii la Palat. Regele a ieşit cu nedespărţita ţigară de foi, — sprijinul timidităţii acestui om extrem de fin — şi-a ascultat colindul citit de Nicolae lorga, cu zîm-bete printre lacrimile durerii.
— Trebuie să-l încurajăm! zicea omul de geniu, care îmbărbăta un neam întreg. *	'
Urmîndu-i pilda, profesorul Ioan Petroviei şha deschis cursul de istoria filosof iei într-o sală a spitalului Sf.Spiridon. M-am dus să-l ascult. Vorbea Liber, cu o fraza impecabilă, ale cărei efecte oratorice nu sacrificau, nimic din claritatea suverană a expunerii şi din autenticitatea ideilor comunicate. Ioan Petrovici stăpînea un stil academic, de tradiţie universitară europeană, ce nu semăna cu prelegerile audiate la Facultatea de titere din Bucureşti. Nu presimţeam pe-a-tunci că omul acesta întru totul distins avea să joace un rol hotărîtor în cariera mea universitară şi să mă lege cu cele mai statornice sentimente de iubire. Cam lă aceste; cursuri s-a redus viaţa Universităţii în timpul marii drame naţionale. Profesorii făceau însă examene cu studenţi în uniformă, sosiţi de pe front, care neavînd răspasul pregătirii, se înfăţişau cu decoraţiile pe piept.	>	-
Viaţa literara se refugiase în cele două ziare mari. în „România" publicau versuri Octavian Goga, Mircea Rădu-lescu, Al.T.Stamatiad convertit la teme religioase, ^pcovi^ neanul G.Rotică şi basarabeanul Ion Buzdugan, solâ^t îji
- ZILE ALBE — ZILE NEGRE	129
uniformă rusă, care iscălea Nică Româriaş. La „Neamul ro* mâriesc'Vcolaborau Al.Vlâhiiţă, A.D.Xenopol, poetul D.Carp cu articole şi versuri substanţiale, precum şi excepţionalul ’ erudit V.Bogrea, a cărui putere de producţie sta în raport invers cu imensa iui ştiinţă. Ca personalitate de mîna .întîia în ziaristica iorghiştă se remarca Aurel Metroniu, cu studiile sale puternic cugetate şi solid sprijinite pe- lecturi aristocratice. Aurel Metroniu era o caricatură de om, coborînd, după cum ^singur se persifla, dintr-o ereditate nenorocită, dar în schimb avea un cap de strălucit doctrinar al naţionalismului cultural. A murit acolo la Iaşi. "
D.Tomescu şi C.S.Fageţel au căutat să strîngă rîndurile scriitorilor, continuînd în refugiu revista „Drum drept'7 la care am colaborat şi eu. Dacă mi-aduc [bine aminte, a fost singura publicaţie literară în această epocă haotică» In primăvara anului 1918, amuritBarbu Delavrancea? ‘ — s-ak închis gura de aur a patriotismului românesc. îl zăA ream'aievea la-ziarul „România", fără să-l cunosc personal; juca şah cu scriitorii din redacţie, care îi ziceau nenea Barbu. Al. Vlahuţă, care şi el fusese greu bolnav, a ţinut să-şi petreacă prietenul de-o viaţă întreagă la groapă. L-am adus sprijinit de braţ de la Copou la biserica Banului, unde se oficia înmormîntarea. în prag ne-a întîmpinat Nicolae Iorga. între el şi Vlahuţă exista o adîncă afecţiune. Generalul de intendenţă Leonte,. iorghist înfocat, se apropie de grupul nostru şi copleşit de jale'rosti:	"
.•	»- Muri şi bietul Vlahuţă!
Atunci Iorga", care-1..vedea pe Vlahuţă abia ţinîndu-se pe picioare,, sări/imediat:	'	'
— Ei; ei, generala, generale! —atrăgîndu-i atenţia că Vlahuţă e viu. ;	>	.
Generalul, observînd gafa îşi trase o palmă peste:falcă gata s-o sfărinie. -
-- Vai, vai, suspină el, Delăvrancea am vrut /să zic !
La mmormîhtare se adunase tot laşul românesc să petreacă pe f uriunosnl vrăjitor al cuvîntului, care /nit mai avea parte să vadă România Mare, pentru care se mistuise. Deodată,linişteadncrememtă în reculegere â bisericii “fu spartă de'ţipete groteşti, întretăiate de sughiţa anormale: „Â murit maestrul, a muritmia...". Era Mihail Sorbul, care se
130_______________KICffiFOR GRAIÎpg	V ■
îmbătase de durere Publicul, care^ UUrl;cutioştea, ;î-aIscoş . afară şi liniştea ^a reâtaBiHt in jurul sicriului, scump tuturor inimilor româneşti. Au luat atunci mulţi bărbaţi de seamă » cuvîntul, • ■ dar glasul ■ durerii naţionale Ba rostit profesorul Ioan Petrovici cu accente: rupte din inima tuturor. Groapa lui Delavrancea'se săpa în prăpastia -morală a armistiţiului; Care ne smulgea şi mîndria şi munţii odată’cu ea. , . ' .
•Mi-a fost dat să văd atunci una din feţele sinistre a ceea ce s-ar putea numi' recunoştinţă, naţională; La Iaşi se instituise cenzura germană. Ca din pămîn,t au răsărit ziarele ste^ rişte, filogermane. Omul sumbru de la Bucureşti era aştep-ţat: şă.şose.ască falnic,-pe. aripile victoriei vrăjmaşe împotrivă . 'neaioţfldf;’ foosttt?^ Qef • dinţii- care a sărit de partea cealaltă a fost Mibail Sadoveanu pînă ieri redactor principal la „Ro . ■ tl*ânfaM, organul^Marelui Cartier General al ărmatei noastre. u Articolul său strigăm ,,Yîne Omul! Pregăfiţi-i calea cu flori!".
- fiarele steriste au slobozit o grindină de furii împotriva fui . Nicolâe lorga, înfierat ca autor principal al dezastrului şi ăl nenorocirii naţipnale. în reaîîtaţe; Româma a trebuit să cedeze după ce armata rusă din Caţpâţi se prăbuşise în revoluţie. Soldaţii noştri au creat . momente ăujârâSK.^S’-. Isb'.llă-.'; răsti, la Caşin şi la Mărăşeşti, dar cît putea dura o mînă de oameni în faţa .navalei de fier a duşmanului? Iar Micofae Iorga a fost în mijlocul tragediei muntele, care a purtat pe umerii lui de piatră codrii de brad ai tuturor speranţelor româneşti! Ţocnaai de-aceea injuriile,' cetrebuia» sa fie nr-• micitoare, asupra lui se năpusteau mai violente. Pigmei ridicaţi din neant, saltimbanci âi tuturor atitudinilor/ ăvor-toni ai şcolilor, chibiţi ăi cluburilor şi diavoli tUn tabăra ttâ-dării se ridicau judecători ai geniului şi împungeau cu scobi-torilelorînveninate cie putrefacţia măselelor pe cel mai mare erou al războiului Unirii. ^Acuzaţiile erau aşa de ,meschinei "'y|i;:de' hidoase încît campanii îndelungi s-au dus pe seama ■ alimentelor eu care s-a hrănit familia Iorga în refugiu. Mi- ’ uiştrii, chiptirile, erau şi,ei traşi la răspundere. Alecu Constan-tinescu, care îşiplitnbasea nu ştiu; Cîta nuntă în tren special pe timpul retragerii, întrebăt la simulacrul.de ancheţa ce profesiune are, â.răspuns; ;vFost şi: yiitor. ministru!“. Djtr Nicofag Iorga lua >toate; aeestg,ăcuzaţiit ce - i se aduceau, îh, serios şi • căuta să se apere, , Culme ^naivităţii lui de omgehiaĂadGst:
ZILE ALBE — ZILE MEGBB v '	131
cind a Justificat consumarea unei putinici ca brfnză, care constituia un mare cap de acuzaţiei
Indignat de felul cum şe răsplăteşte un «an care a ars ca un iiriaş Fug apms de dragoste ţării lui, am scris doua „fabule" subintituiate„N. Iorga".	,
Izolaţi de restul lumii sub dominaţia germană şi nemai-ştiind ce se.petrece dincolo de noi, dezgustaţi de spectacolul degradării morale dinlăuntru, oi se părea că ţomânismul va intra înţr-o lungă şi jalnică agonie, Unde e, îmi ziceam, dreptatea Providenţei divine, care doboară pe cei buni şi ridică pe gîtuitorii popoarelor? Noi n-am ridicat armele să asuprim pe alţii. Noi ne-am aruncat în vălmăşagul acestui război din dragostea fraţilor noştri de acelaşi sînge. Am vrut să-i slobozim din robia tiranilor, că frumos şi bine este ca fraţii şă locuiască împreună, precum însăşi fţittâa zice. Bum-nezeu de sus a putut cunoaşte sufletul acestui generaţii, Care ^-a dus să moară din iubire pentru cei prigoniţi, pentru cei ce plîng, pentru cei însetaţi de dreptate şi de libertate. A putut să cunoască iniipa ei’ dogorită de cea mai curată flacără a idealului strămoşesc.'Ne-a împins din adîncul is-. toriei o poruncă şi ne-a chemat un geamăt auzit de o mie de arii. Dumnezeu, a putut să vadă că războiul nostru, — deşi război — are totuşi o temelie morală şi dincolo de aparenţe nu era un război de agresiune ci unul de apărare a fiinţei etnice româneşti, a unei făpturi colective, care întregeşte cu particularitatea ei armonia popoarelor. Sutele de mii de binefii pentru apărarea acestei faptufi a lui Iluinnezeu au murit cu sufletul ei în suflet, cu chipul ei în gînd, cu numele ei pe buze. Ce s-a ales din jextfalor? Ce s-a ales din viaţa tinerilor acestora pe care i-am cunoscut de aproape, şi care şi-aUdus-asinguri în palme, ofrandă morţii pentru viaţa fraţilor, preţ de răscumpărate pentru dreptatea lor? Am voit libertatea lor şi, iată, am Căzut cu loţii îri. aceeaşi- groaznică robiei Nici măcar doliul celor rămaşi pu poate fi mîpgîiat, căci doliul războiului îl mîngîie numai victoria, la capătul jertfelor de sînge.:. -■ v/•<,
Tulburarea mea şi revolta împotriva Providenţei,, care ;ItthreâZă"M"'.|âprte) erau rodnl unei tinereţi învăpăiate ŞV nerăbdătoare, pîrjoliţă de suferinţa ce ne bîntuia pe toţi, Nu-mi dau seama, în puţinătatea riiea chinuită, că ambiţie-(riram ca Dumnezeu şă cugete că mărie şl să voiaseă cu voinţa
132	NICHIFOR CRAINIC
mea la cîrma istoriei. îi măsurăm faptele cu măsura mea şi îl coboram la nimicnicia mea, cum facem mai toţi revoltaţii r cînd ajungem la marginile neputinţei omeneşti. Această tulburare naiyă a ţinut cît armistiţiul, ascuţindu-se pînă la durere fizică odată cu întoarcerea mea la Bucureşti sub dominaţia germană/ Umilinţa de-a ne supune, bătuţi, şi de-a face cozi nesfîrşite în faţa birourilor nemţeşti pentru controlul celor sosiţi din Moldova înfigea în mine ideea nenorocită a nenorocului naţional, vecină cu disperarea, Dar numai cîteva luni au trecut şi armatele puterilor centrale odată prăbuşite în huiduielile-fără frîu ale Bucureştilor; pro- | vinciile româneşti veneau una cîte una la sînul patriei, ca nişte vapoare încărcate ce intră triumfal în. portul/fericirii! Mina Celui Atotputernic călăuzea istoria României. Voisem I pe jumătate şi El ne-a dat totul. Ne^a zdrobit întîi inimile ] cu înfrîngerea ca să putem gusta fără trufie darul ce ni l-a .1 . făcut: România Mare! Atunci am înţeles nimicnicia revoltei \ mele şi am început să pătrund cîtă dumnezeiască înţelep- \ ciune e îndesată în cuvîntul răbdare.	'	j
Vor mai fi trăind toţi? Şi cît de greu vor fi dus-o doi ani de zile sub cizma prusacă? Mă tot întrebam, făcînd întors drumul copilăriei, spre Bulbucata, să-i revăd pe-ai mei. Ah, de cîte. ori am bătut eu acest drum din ziua cînd ani pornit din anonimatul cîmpului să cuceresc lumina oraşului! îi cunosc toate cotiturile şi popasurile. în pulberea lui s-au pierdut "anii mei ca nişte mărgele deşirate de' pe fir, ici una colo alta. Oamenii erau veseli pe-atunci, le plăcea să oprească la cumpăna unui puţ, la un han, să întîrzie .Ia taifas. Abum zarea tomnatică a drumului'e pătată albăstrui cîrid şi cînd de uniforma ocupaţiei nemţeşti. Călătorii sînt rari şi serioşi pe lîngă carele cu varză ce trec către oraş. Eu ştiu că sub verzele lor s-ascund bunătăţi mai de preţ pentru hrana bu-cureştenilor. Ordinul nemţesc le interzice să intre, dar oa? menii lui Tzigara-Samurcaş, de Ia bariere, au cpvînt de taină şă închidă 6chii la cpntroL S-a puttat bine pmfectiil poliţia Tei. Între asprimea "cotropitorilor şi nevoile populaţiei; • şire^ tenia lui indeimînatică a ştiut să găsească un mod de-# înr^
m
ZILE ALBE — ZILE NEGRE
păca lucrurile. Bucureştenii sînt mulţumiţi de el,-deşi Nico-lae lorga nu-1 va ierta pînă la moarte că e filogerman. Gala Galaction însă a întrecut măsura. Mi s-a «pus că divulga autorităţilor germane pe românii ostili ocupaţiei. Mîrşavul manifest al mitropolitului Conon prin care armata noastră era îndemnată să depună armele tocmai în momentul epopeii de la Mărăşeşti a fost redactat .de el, de Gala Galaction însuşi şi de Virgil Arion. Iar Iuliu Şcriban. în care nădăjduiam să văd încarnarea cardinalului Mercier, a iscălit manifestul. L-am citit în Moldova răspîndit peste front de avioane germane. Stilul lui Galacţion se recunoaştea iar mitropolitul trădător n-are stil; l-a iscălit dim inconştienţa senilă. Sub ocupaţia duşmană oamenii bisericii au făcut cea mai ticăloasă figură de laşi. Unde e curajul moral al lui Iisus Hristos? Mă-nchin mai degrabă în faţa ţăranilor acestora întîlniţi pe drum, care, sub masca verzelor, trag pe sfoară autoritatea germană ca nişte coţcari îndătinaţi, cum i-a făcut silnicia stăpînilor. Porumburile s-au cules şi grîuTm’i-jeşte de sub grăpişul umed. Cîmpiile fumurii aleargă la dreapta şi la stînga spre pîclele depărtate ale toamnei. Ce mă leagă pe mine de aceste cîmpii şi de această vale largă şi verde a Neajlovului, cufundată lin între neteda lor nemăsurate? N-am avut mici o brazdă de pămînt pe-aici, dar mi-am plimbat sufletul' peste ele şi l-ani lipit de faţa lor ca 6 rouă în dimineaţa vieţii. Ceva din inima mea ş-a prefirat in .ţărîna lor şi toate parcă îmi aparţin inie ca o proprietate morală. Sînt trup din trupul ţării mele. Rugina toamnei îmi spune ca şi ele au suferit frămîntate sub copi-, tele şi sub cizmele năvălitorului.. Mă uit la ele cu duioşia revederii. Sînt ale. mele, da, şi n-au să fie niciodată ale strai-nului, care trece pejîngă mine călare sub chivără bavareză: Mulţi ca ăsta ău trecut pe-aici, de la pariu al lui Histaspe înco*ace, şi s-au făcut 6 apă şi-un pămînt> cum spune cel mai mare proprietar al latifundiului românesc, Mihai'Emi-nescu. Adevărul nebiruit e în gura acestui sfînt vagabond; ce neavînd nici o brazdă, a cutreierat din hotar . în hotar şi-a ştrîns toată moşia românească în inima lui. Eu sîrit fiindcă eu mă simt de două mii de ani stăpînul acestor cîmpii. Trăiesc aici ?de treizeci de generaţii şi cu milioane de fecali' le-ahi mhnoit. Âm murit • de .milioane de ori şi m-am îngropat în sînullor. Dacă,le-aş da faţa la o parte ca pe-o nemargih'itîl
134	NICHIFOR €RAINIC; "
.■: . in —■—«———iii.im^h ■—■in	■."»! ■ !»!'■■ ■ .■'"■ii 1 .. i .■	.»■—
pînză de sicriu, aş vedea dedesubt fnmţile de Os ale strămoşilor mei cu luciul • ţinta; îţi- cerul crddiriiei mele. Florile, Care se ridică-din-^ rid.in^dâte'; .sîfeţ^ocMi acestor uîprţii care se bucura îţi fiecare priruavara iiouă ca jtot eii rtoîn stăpîiiul ..âcestot /.cîmpiLv; ‘Bin:" lungul driunuldi spre casa, privesc pîctelâtfu^te^	se mişcă şi se leagănă
domol pesţe afUnznnil^ line ale nesfîrşiteldr întinderi: sini mingîierile sufletului meu pe faţa cîmpiilor mele,.. •
- Ai anei mâ întnnpîna Jâ podişcă, unde pe vremuri făceam
' diîi lut păpuşa lui Ene Cafeianu şî-i dam drumul pe apa şam ţului, cînd se umflau ploile. Părul mamei a încărunţit de •grijife^lor/ doi ani sa nu mor prin străini: Se uită cu ocbi umeri, nu-î vine să creadă că sînt viu. Iată şi băiatul, fra^ te-meu! Cît l-am căutat pe drumurile Moldovei, în pilcurile de copii pribegi! O soră mai răsărită şi cea mică se uită curioasă la /tainele ''mele• civile,•'•făcute din postav militari dar cea mijlocie, care seamănă cu m,ine> • iM; înfăşoară!-..cu braţele ca o iederă:	f -
,J —-Nene, nene, tu eştiK ;l- < *	' y, ;	; ■>.
,	Cum aţi dus-0 voi sub nemţi? întrebai cu inima la
-	gură.	'	> ; ■ ‘'Vi '1 ; :
— Bine! suspină mama. Soldaţii de-aici s&t nişte bosni-eci omenoşi. Pe băiat nu vl-au lu^t la muncă.
--JDar tata? Nu-1 Văd pe tata. Unde e? '	: ^
: f — Bolnav în casa. Hai,1sa4 verii	, / A ;
Tata zăcea: pe patul de sub icoane.. Cînd ăm intrat, a deschis ocbii arşi de suferinţă şi i-a fixăţ asupra mea. î-am privit,, faţa suptă de lăcomia morţii^ şb	/avut cmrajuî /să-Ţ
spun: >,Bine ie-am găsit, tată'V El nu mai putea grăi, A miş-cat braţul osos şi ba lăsat în mîna -mea.; .împrbjUtul;T|oşfaU/ Qeilalţi pUngeau tăcuţi, ştiau că aceasta e cea dîn urma revedere a noastră. Poate că el, tot aşteptîndu-mă, nu mprise, incă. Suferea de multă vreme de un %ţeşug căpătat în meseria lui. de căruţaş în Bucureşti, tot ridicînd şî descătcîtid lari grele* Cu^încăpăţînare ţărănească, ma voit să se operei
-	Ţăranii pot sa ia doctorii, dar îi apucă groaza cînd aud de: operaţii., Aepin îl dpborîse jertfa' pentru noj,f pentru minfe*. şi penţru;:ceilâlţiîcopii. Îistrîngeam !rirîna şi ma gîndeani la viaţa de cîine- pe care/ă dus^o omul acesta* care irâ tata. Eî mă privea meîeu^ cti ultimele pflpîîrt: amîost mîndtiă şi nădejdea lui. $J3i- baŢnteresaţ mmic/de^
- ZILE LE — ZILE NEGRE ...	135- ,
eulă lumina. Să-şi răzbune dorurile sugruxnaf& de soartă prin ridicarea mea. Să vadă înmuguririle din el înflorind şi rodind în mine. Să lac eu ceea ce el ştia că n-a putut face, fiindcă âşă i-a fost luiscris. Să biruie piin mine. Din adincul ţărănjeilui şă>se bucure de' eliberarea mea. într-un tîrziu şi-a ■ tras braţul'din mina-mea şi,, culcat pe, spate cum era, l-a , ridicat. în sus 'cu degetul către icoane; către cer!
' ;v::±-îohică^ăDl^^	şopti cu o ultimă
silinţă ă trecerii în moarte, şibraţuli-acăzwtpe piept.
Era Singurul testament pe care mi-1 lăsa din marginea .veşniciei;:.	’ş;
Atît ăşteptasp să ma Vadă;,să nî^î. şpună.ca Sa poată îd* neca în făgăduinţă Evangheliei, pe care a iubit-o în viaţă. Cind va fi să mor, ce framos ar fi să mor şi eu ca el, cu gîn-dul dus în lumina cerurilor "şi de-acolo să şoptesc odraslei mele mărea taină a vieţii, â morţii şi-a Înmiii
— Dumnezeul	,
Căci aşa murim hpi de două mii de ani, ţăranii lui Hris-;tbs: simplu, fără spaime, ce istrinibă faţa şi zvîreblesc sufle* tul în horcăieli groaznice; îl slobozim uşor şi lin, ca o ultimă răsuflare, fiindcă Domnul ne-a spus unde merge el după < moarte. ' înţelepţii pămîntulul pot să mintă, dar DpninuJ Dumnezeul lumii nu minte.
'să te odihnească! Ţărîna ţării noastre te cunoaşte şi va fi uşoară pe trupul tău istovit de caznele vieţii înainte de vreme. Nu ne-ai lăsat nici un chip al tău ca să-l privim cînd ne vă fi dor de tine, că nu. ţi-a.plăcut să-ţi laşi chipiil pe hîrtie. Tu ţi-ai trecut făptnra ioată în om viu şi cînd mi-o fi' dor de tine, voind şă ştiu cum ară* tai, mă voi uita în oglindi şi te vo i vedea.Uite, jănă. şi aln*-niţa de deasupra sprîncenii inele drepte e a ta. Eşti întreg în mine, în trupul şi în sufleţui meu.Cineie-a cunoscut şi mă vede crede că sînt ţu ln straie de oraş, cum ţi-a plăcut să mă ştii. Cu ochii tăi vădaceste păduri şi cîmpii. cu mîinlle tale strîng mîinile oamenilor şi cu; rîsul tău rîd întfe prieteni.’' Mi-a plăcut şă rammulţicum aveai tu. Cu seninătatea ta înthupin necazurile şi
Nu ştiu dacă ;te bucuri acolo sus de: viaţa pe 'care o trăieşti în mine pe păîn,înt: Ţş ;«!■,yisaiK>; fericită, ăt^astă a doua . Viaţă,p ta,	%uţ Dumnezeu. Â’chiuiţ
136	_______NICHIFOR CRAINIC
pe culme, tată, şi-a gemut prin "fun&il prăpăstiilor. Mai rat aşa viaţă! Iată, acum cînd mă gîndesc la tine şi scriu de zilele vechi, pe care; le-am trăit prin tine, de strădaniile şi de bucuriile anilor trecuţi în veac, .ştii ce-am ajuns eu, ciorul tău? Un ocnaş pe viaţă, osîndit în anul Domnului 1945, şi un fugar> tată, un fugar Gerşetor ,dm prag în prag, * "la mila prietenilor rămaşi, In acest amurg al mîndriei strămoşeşti români ca şi mine. Să nu-ţi fie teamă că deznădâj-duiesc. Cînd trudeam în ţarină cu tine şi ne prindeau tunetele şi trăsnetele, m-ai învăţat să nu-mi fie frică. Făceam semnul crucii şi gresia trăsnetului cădea alături în cîmpul gol. Va trece şi asta ! Pînă atunci, cum n-am. nimic mai bun de făcut, îmi legăn mîhnirea în mîngîierile amintirilor. .
Bine că cel puţin tata n-a văzut sfîrşitul căsniciei mele, Care a urmat îndată 'după moartea lui Sîntem încă sub ocupaţia germană. Socrul meu, om simplu, nu pricepea ce însemnează o ţinută determinată de o conştiinţă românească.
, Voia să intru cu orice chip funcţionar Ja stat. Se ivise unice intr-adevăr foarte bun intr-o instituţie condusă de un fost profesor al meu, numit sub ocupaţie. Zadarnic i-am lămurit eu că nu-1 pot primi, că dacă l-aş primi, cei din .Moldova * m-ar înfiera pe bună dreptate ca trădător de neam. Doar. n-âm suferit doi ani ca să mă înec la mal. Afară de aceasta, găsisem un mijloc provizoriu de arcîştiga atît_cît îmi trebuie * mie şi fetise anei; care mi-era soţie. Batonul tipograf şi-a spus gîndiil brutal, cum ai trînti un vingalac după^ ce textul s-a tras; că lui îi trebuie ginere funcţionar la stat, ca, în cazul că voi muri eu, fata lui să. aibă o pensie. Cu neputinţa să ne înţelegem. Am cerut sfatul maestrului Vlahuţă, întors Şi dînsul din Moldova: El a găsit o soluţie foarte înţeleaptă; vom închiria o'casă şi ne vom muta împicuriă. Doamna mea, - care n-avea ceea ce se numeşte personalitate proprie, va fi sustrasă astfel influenţei părinteşti. Căci, în definitiv, nu m-am căsătorit cu socru-meu. Am găsit casa fii strada Visarion 30, jofe Vlahuţă cu doamnă, sus, noi. Ti-pograful n-a lăsat fata nici măcar să vină să vadă casa. Eu m-am mutat şi i - ani dat tinerei mele doamne un răgaz de o lună, timp în care o aştept sa descindă în căminul nostru. Înţîmplările <h*am.aţice al^ râşboi^ui .fiţi ne ;îngă4uiseră tihna şa';hn.. cunoaşterii/ eriatri ^îiribrfcri • caz £r amlegăţi ■ prin tăfiiâ Sfinte fcuhdhili^rhitei^in gîhd
ZILE ALBE — ZILE NEGRE -	137
nu-mi trecea ş-o sfărîm.'Fata, deşi âr Ii vrut; n-a găsit în şufleţelul ei nici atîta .-energie, cit,îi trebuia sa se sustragă ' tiraniei părinteşti. Plîngea zi şi noapte* după cum îmi spuneau mătuşile ei* dar lîncezea în neliotărîre. După ltmi de aşteptare jignită* nimic pe lume ntt m-ar mai fi putut îmbuna* I-amr dat libertatea să intenteze divorţul, Era o fată tînără de tot şi, pentru viitorul ei, primeam să fiu ponegrit în faţa magistraţilor, deşi în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor n-aveam nici o vină. O singura dată m-am înfăţişat la tribunal, unde, intram întîia oară, condus de avocatul Adrian Pretorian, colaborator cu mine ia ziarul „Dacia“, căci acum ţara era liberă. Fata era în partea dreaptă, frumuşică şi plînsă. La întrebarea magistratului, ar fi vrut să zică „nu", dar tipograful i-a pus un pumn în coastă şi-a trebuit, să zică „da‘> Am ieşit din tribunal învinuindu-mă că m-am lăsat învinuit pe nedrept. Tipograful n-ar fi meritat acest sacrificiu. Dar avocatul meu susţinea că altfel nu s-ar ,fi putut îndeplini formele de despărţire. Nu simţeam păreri de rău pentru fată, dar m-a copleşit o jale şi-un amar pentru căsnicia sfărâmată. O dată trebuie să facă omul acest pas în viaţă, iar eu n-am avut noroc. După moartea tatei, sfărâmarea căsniciei şi întreaga atmosferă a vremii m-au aruncat într-o perioadă întunecată a vieţii mele, penţru câre cuvîntul deznădejde e cel mai potrivit. Dar şînt evenimente de altă natură, ce şe suprapuneau acestei deznădejdi, fără s-o înăbuşe..
într-o zi m-a vizitat un locotenent-colonel Ştefan Zăvo-ianu, cu o scrisoare de recomandaţie de la D. Tomescu. Plănuia să scoatem Un' ziar şi sa-1 rqgăm pe maestrul Vlahuţă să primească direcţia. Zăvoian» pretindea că are suma de 70.î)00 lei cu Care să începem. Alexandru Vlahuţă, care nu se amestecase niciodată în politică şi mă sfătuia să nu mă amestec nici eu, s-a lăsat foarte greii. Dar un ziar de politică naţională trebuia, fiindcă, în acel moment. de. dezmeticire * încă tulbure, nu exista nici unul. Sîntem la şfîrşiţul lui noiembrie 1918. Vlahuţă, ca să capete curaj pentru această neobişnuită ieşire în larg, şi-a luat asociat la direcţie pe I.A1. Brătescu-Voineşti. Ziarul, botezat de maestru, e „Dada". Eu i-am alcătuit redacţia: N. Daşcovici, Bartolomeu Cecro-pide, Al. Busujoceanu, Haralambie Ionescu şi alţii. Ştefan Zăvqianu," admihistraţqrV .Spiritul .vremii înclina.'spre socia-Jjişm; :un reflex, al revoluţiei ruseşli.Am convenit că zia-
Î3&	NICHIFOR CRjmm
nil porneşte pe baze	><S!" '^6^l
şi la beneficii în. mod egal. Grrm -ZS^pimâ. acesta mi se cam într-q liraelfiel faaEt^^B^e^S^-^iţ^oââ&afe^ Âe nna/ -- am cerut să facem contract, dar maestrul ne-a ^pm; Xît trăiesc eu,.eu;sînt	aşa âvea să fîev
-Pacîa^v apărută adoua ridupă unirea Ârdeaîuluis-a bucurat de o primire enormă; La ptimul număr, am scris articolul de preamărire a marelui eveniment naţionab Venise în mqlqcut ^tragediei Basarabia, venise î^ovma^ ve-ne^ In sfîrşit, Ardealul, leagănul ioin	Nu numai
prin num0, dar şi prin spdrîtul în- rare era scris/^Bacia^ simi botiza triumf^ şi într-o lună eraziariil cu cel mâi maietha| din ţară. Viahuţă scria zilnic. Brâtescii-Voîneşti.. ‘ unul sau două articole cit a fost codirector. Băieţii luceau "eu pasiune/ mfeîdri că înfrimfeă lor şţrăîucesc m doi lucefe^ turii naţionale.	■	..V,. r <l • . . •	'
Cam îri acelaşi, timp, ©ctavian Ţăsîăuanu îmi încredinţează redactarea revistei ^Luceafărul**, unde mi-am luat tovarăş pe Al. Busuioceauu şi colaboratori-pe George Gre-; gorîah/ V;. Vaicufescu, Emanofl Bucuia, Ârţur Bnaşescu, Ion Pîîlat şi, în urma, pe lucian Blagaşi GiS. 1/ ffibăescu; Efevistă de tineri, „Luceafărul" era altul decît glorioasa Iui existenţă sibiană. Ţăsîăuanu, prins de politica generalului Avereşcu,. nu şe Ocupa de redacţie. Aşa cum arată cblecţia*
. «Lţîeeafărul" acesta bucureştean,e o schiţă, o anticipare ă ceea ce avea să fie „Gândirea" demaî tîrziu. De fapt, nici eu nu eram cristalizai în ce-priveşte directiva revistei, pe îîngă linia literaturii etnice. Apărea paralel cu noi „Ideea europeâ-pMf*. cub ideologieintemaţfenălistăşis	Am
intrat într-o uşoară polemică, noi susţinînd ăutobionirinul Lhi Emanoil Bucuta îi plăcea ;să colaboreze cu poezii la „Ltt-şisări combată în notiţe tipărite dincolo. în redacy tie nu se^stabilise: o coeziune. La o şedinţă din casa lui Tăs-Jăuanu, ain cunoscut peVasile Pârvaix,/om-e^epţional de Citit* în personalitatea puternică: a căruia literatura greaca .■'"şi latină fuziona cu cele moderne într-o' superioară armonie spirituală. Pârvan ă publicat în „Lnceafări^ evocare a străbunilor. „Parentaiia“, de o ritmică şi de un suflu antici Avea în mahuscris eartea^Idei şHorme I^toric0<f; mi-afăcut cinste a să mho de a s-o citesc şi, entuziasmat, j^-am
',ZILB;;ALBE — ZILE NEGRE	139 -
dus'”'cu j^anuscrisid JLâ „Cartea românească44 unde a şi apărut,' Dar cu Văsile5 Pâţy^ aveam să lucrăm cîţiva ani mai apoi Gib MihăeSşQ^, student nii^rziat, cum urma să se numească * '	xbntpbuiă 6%f^ichiţe. de un umor jjersdnălv;
f.i*tr-d z\y ne-aadus ma^uscrisul marii nuvele „Vedenia*/ liani citit cu Busurncbâite* StUul/Cu ieftine repetiţii, oratoricei ilu se pntea suporta. Am avut cu autorul, foarte ascul-. tă,tpr ..de altfel, lungi ^i migăloase discuţii pe textul subliniat. £jib;a începlţţ sărŞi supravegheze scrisul, care aducea un fopd atit de original, iar^Vedenia^Vs-â^ipăr^	ani
In /Gândirea.44. figura durerosde interesantă a redacţiei a fost Artur EnăŞescu. Ne cunoşteam de clnd! eraitf• sfudehţLRar-că îl văd ştadum pe culoarele pniversităţii, frumos, cu parul ‘driiontetr/îm%	elegant Şi înconjurat totefeauiiâ
de fete. Delicat şi dulce,: dimiriuti vîndu- şi expresiile, nu se deosebea de ele în conversaţie. - Le povestea despre Spania, unde pretindea că a călătorit, punînd la bătaie o moştenire părintească/Acum, la „Luceafărul44, contribuia cu articole prime, biiie gîhdite, şi p^ii meditativ-filosofice. La început se înfăţişa cumll/ştiam ca student. Dat într-q seară ne-a mărturisii cădubggte la nebunie 6 domnişoară brunetă din lumea mare şi că iamilia	alta ,seată ne^a spuş
pe un ţbn mişterips căar vreaisă şe însoare cu această iubită, dar însăşi Regina li pune stăvili. :Torturat de dragostea lui, â scris irumpasâ poezie cu„Riţa ţiganca44, tipărită în revistă :'ş|''cîntătă>ajw>i :<lş ţantari. l^acuin încolo’nu-1 mai interesa Secît iubita şi prigoanele puse la cale împotriva lui-Se organizaseră in umbră feb de ţel de yMeşugurisărLprihdâ-. în cap-, ••^anâ'si -să-l nimicească. Complotiştii erau conduşi;de Regină di iar, care v ştiind pe unde;u^	înadinso ca- 1
Sa pe stmda'aceea/că să.4 pîndeaseă şi săf spioneze din balcon.; îngrijoraţi dq înterşătura pe care p ia ,dragostea lui, îl luam îii fiecare seara la restaurant. Dar Artur refuza să mai .guste mîneăriie obişnuite j comanda riuurai (teici-, sau;, alune îh coajă, fiindcă acestea erau garantat nfebtrăvite^dşlnyerşu-» naţii lui dufnlani.‘ Air tur' EnăŞescu* înnebunise treptat/ sub bobii npşţrL ţ-âUi dus la/medicî .dar analizele huştiau să spună nimic despre cauzele boliilui. Aşă;l-am lăsat în Bucureşti şi pestte.dP*' -am;In. ţâră/ainT întîlnit pe Călea Victoriei 6 arătare ftorpâsă, .cu o barba încîkită în murdărie şi tîrfnd nişte zdren|e neidentifteabite, Umbra ce <
140	NICHIFOR CRAINIC
lui care a fost Artur Enăşescu şi care avea să vagabondeze aşa două decenii;, înfiorînd Calea Victoriei. ,,Dă-mi, te rog o ’ ţigaretă", atît spunea, căci recunoştea prietenii' Şi, straniu mister vieţii, în această ruină lugubră persista un singur lucru: zîmbetul serafic al băiatului frumos şi elegant de altădată.	, ■ '	;	•	^	’ ■ '	’
După Marea Unire, Capitala ţarii luase un aspect cosmopolit cernu mai semăna cu vechiul oraş omogen. StrănHşî localurile ‘ răsunau, de grâiurile străine, ruseşti, ungureşti nemţeşti/ale minorităţilor diii noile provincii.'Pe deasupra, refugiaţii ruşi de frica revoluţiei, bolşevice deschiseseră res* ţaurante exotice şi veselia bucureşteănă se adumbrea de melancolia patetică a cîntecelor de pe Volga. Viaţă, comprimată vreme lungă de silnicia războiului îşi cerea drepturile în sălbatice erupţii ale răsfăţului-.. Gospodăria răvăşită şi neaşesată încă, a ţării, deschidea poftei de cîştig prilejuri de mari lovituri şi fabuloase îmbogăţiri peste noapte. Afaceri şi chefuri, — într-asta se rezumai frenetica sarabandă pe soare şi pe stele a unei victorii naţionale, ce depăşise brice aştep*-’ tare, Norocul României scotea din ţîţîrii o lume. uimită de măreţia lui. în viaţa politică, devălmăşia nu. era mai mică. Reprezentanţii noilor provincii, amestecaţi ;cu vechii noştri politicieni, împrumutau acestei vieţi o înfăţişare de congh>, merat haotic, pe care fondul moral al Unirii nu era in stare să4 transforme într-un aliaj durabil. Din vechiul Regat, noi tendinţe se desenau reprezentate de averescanism cu ideea răspunderilor războiului şi,de ţărănism cu aparenţă de vigoa-re revoluţionară. Oamenii de bine din ţara veche, dezgustaţi , de partidele istorice, se mîngîiau că mîntuirea. o vor aduce în politica lăuntrică ardelenii. Nicolae Iorga prezenta, unul după altul, în „Neamul românesc", pe fruntaşii ardeleni ca pe iiişte iluminaţi de stele mesianice. „Dacja“ noastră nutrea speranţe asemănătoare, iar dintre curentele noi agrea ţărănismul, încărcîridu:l cu autenticitate din adîncul naţiei. Din această devălmăşie haotică au ieşit parlamentul şi guvernul federaţiei,naţionale, un guvern ilustrat prin lipsă de coeziune' şi dezorientare şi un parlament care a contribuit la istoria ţării cu răcnete.	'	. ţ.
Regăţenii nu cunoşteau' problemele noijpr^ prezentanţiî acestora erau chinezi în chestiunile regăţehf: $1.
ZILE ALBE — ZILE NEGRE ,	141
Ş)e unii şi pe ceilalţi îi depăşea şi îi covîrşea marele fapt al Statului întregit. Un singur moment mi-a rămas în minte din activitatea acelui parlament, care îşi tuna tumultul răcnetelor sub cupola Ateneului Român: justificarea lui Alexandru Marghiloman,/şeful fostului guvern din timpul armistiţiului, Scuzat' de trădare.,Cînd Marghiloman, care de altfel prezidase unirea Basarabiei, a. ieşit, la tribună, impecabil îmbrăcat şi cu o atitudine ca o spadă, am crezut că urletele, fluierăturile şi huiduielile, dărîmă Ateneul. El aştepta neclintit, cu mîinile cruciş pe piept. Cînd a rostit prima, frază,, uraganul a izbucnit iarăşi; după a treia la fel; şi pe urmă, furia începea şă scadă pe măsură ce oratorul îşi desfăşura argumentele justificatoare. Vorbea rece şi impecabil .cum îi era costumul. Ţinuta neclintită în mijlocul uraganului impunea. Părea şi mâi înalt decît era. Marghiloman nu uneltise cu C. Stere la detronarea Regelui, ci dimpotrivă. Aceasta îi da tăria modală să reziste în cea mai grea situaţie, în care se găsea încolţit ca om public. La jumătatea discursului, cînd argumentaţia lui a culminat în fraza celebră: ,>Am fost cîinele credin-cios'pe treptele dinastiei!'', un fior ne-a ridicat părul în creştet şi Camera toată â amuţit. Omul cel mai aristocratic din politica românească se compara cu un cîine păzitor. Impresia era âtît de neaşteptată încît te înmărmurea. Ca să nimicească efectul profund al oratorului, Octavian Goga şi pa-* rinteie Vasile Lucaci s-au ridicat «-din bănci să părăsească sală, urinaţi de numeroşi deputaţi. în treacăt, pe lîngă tribună,, părintele Lucaci, un colos de bărbat, ridică mîna sacramental în semn de anatemă definitivă: „Trădatorţile!", intonă glasul lui cu cea mai dramatică amploare din lume. Dar replica lui Marghiloman căzu ca un trăsnet: „Părinte Lucaci, trădătorul n-a traficat cu vagoanele!" Aluzia era directă. Toată lumea cunoştea această afacere a marelui tri-
bun. Şi de data aceasta,/ cel care a îngheţat a fost părintele Vaşile Lucaci. Marghiloman şi-a continuat discursul, ascultat în desâvîrşită linişte, săvîrşind un moment.oratoric fără pereche. îmi era cu totul străină politica lui Marghiloman, iar .omul antipatic prin aristocratismul lui preţios,, dar aceasta nu m-a putut împiedica să-i admir forţa spiritului şi a cu-vîntului, care ă domipat uraganul de răcnete al Camerei fe-dcţaţtei/tiâ^^ " '	: , ....
142__________mCRWCm CBAIMÎC
Răspunderile războiului n-a,u fost apfâeăte iiiniiănm de^ cît ziariştilor care s-au făcut simferiaşiinemfil^^ Bucureştilor". Noi, tinerii scriitori-întorşi- din Moldova, amţ fost generoşi. Ne-am zis tă victoria integrală a românisrnU^ lui implic a iert are a: tuturor. Ca urmare, m-am dus lă închi-soare şă vizitez şi să mîngîi pe Tudor Arghozi şi pe ceilalţi» Era înainte* de procesul lor şi zăceaţi deţînuţi'la Hotelul Modern, pe strada Poliţiei. La proces, Tudor Arghezj, marele pamfletar, care^înjurase şi avea şă înjure pe toată lumea, s-a justificaţ cu o lamentabilă laşitate» A.declârat că s-a pus în ^ujba duşmanului fiindcă» altfel, ar fi murit de foame! Şi a implorat iertare. Literalmente ! A fost osîridit împreună cu ceilalţi la 5 ani închisoare pentru trădare, de ţară:, X)upă m ah şi jumătate de puşcărie, regim uşor, a foit. graţiat. Am jtt-cat un rol. în graţiere a lu i ; şi nu l-aş spune dacă omul acesta mu, ih-ar.fi batjocorit necontenit >de^tunci încoace. îi vorbisem de mai multe ori lui Nicplae Iorga despre aceasta graţiere şi el, care era intratabil pe chestiunea naţională, se domolise, treptat. La festivalul de 10 Mai, în Ateneu, asista şi Regina Măria.. M-am dus în leja lui Nictdae, Iorga şi i-am amintit că momentul arîipotrivit şări ceată Regipei graţierea. in pauză, Iorga a vizitat-o şi s-a întots cu îă^duial^ categorică. Dupăclteva zile, Tudor Arghezî şi ceilalţi erau liberi. Lucrul acesta îl ştie şi publicistul H. .St. Sţreitman, care se găseayîîiiga mine.:	^ w ;	;	^ /
■ După P e am .cunoscut, că. ziarist/ lumea politică ărdefc* neaşca^ ăveam să vad pe cuitnd şi ţara visată ânî de zile. Prilejul s-a ivit cînd Regele şi Regina • au luat Ardealul 6i primire în primăvară lui 1919 şi cînd o escortă de ziarişti ă fost ataşată alaiului ‘regal. Am descris acest „Drum de triumf" într-obroşură, unde se află şi întîiele^mele impresii tlia Băsarâbiă; văzută fiică din ânM unirii ei, 1917;'Ardealul poporul lui pietros, înveşmîntat în .geniu artistic să-şi pri-meascăsuveranii/afost pentru mine,revelaţia celui măi eoh-..şţfe-hţ;şi. măi- falnic tomâhişm.vlsfţmic din ce visasem pe seama lui încă din anii cînd colaboram ;de departe la revistele lhi> ;< fiu hira- dezamăgit.. Contrarietatea ‘ celorlalte neamuri de peste munţi a făcut din, ardeleni un popor de o vigoare şi de o puteţe de viaţă verificate 0 mie' d^ănr £-dealul e stînca; pe care . durează rasă noastră. îndată după Unire» el a trimis pentru fruntea vişului.	o r§murâ
* ZILE ALBE — ZILE NEGRE	143
deiaur: poetul Lucian Blaga. Sosind dm ţara lui Coşbuc şi a lui Goga, poezia lui nu mai păstra nimic din tonalitatea tradiţională. în cercul restrîns din casa maestrului Vlahuţă, i-am citit “Poemele luminii" şi cugetările din „Pietre pentru templulmea“.Cînta şi gîndea în ele «iiieva sigur de personalitatea lui şi de înalta esenţă spirituală a inspiraţiei. Alexandru Vlahuţă era fericit. Desigur, n-a trecut prin literatura noastră Un artist mai generos şi mai capabil de nobleţea recunoaşterii altora. într-un foileton din „iDasCla^ am pus pe numele noului poet cununile laudei şi ale admiraţiei. Curînd după aceea cobora muntele şi poetul şi-a fost dat ca prietenia noastră să se lege sub ochii părinteşti ai lui Alexandru Vlahuţă.Chipul tînăr al lul Blaga părea tăiat din marele senin de Sus; vorbea cu claritatea Ochilor mari şi tăcea cu largul gurii modelate fin în sfîrcuri sumese caracteristic. Puritatea elanurilor mistice se îngîna în firea lui originală cu'demonismul unei raţiuni orgolioase. Blaga între prieteni îşi păstra cu atîta suveranitate siguranţa de sine încît fidea ca lacrimi de glumele cele mai înţepate pe socoteala lui.: voi rî-deţi îşi mă faceţi să rid, dar eu şlia cine sîmt! Cd mise îşi da drumul mărturisirilor intime; între mai mulţi tăcea şi, poate, asculta. Odată, Pamfil Şeicaru, care monologa de vreun ceas, enervat de aceaistă compactă tăcere, i-a strigat: „Dar vorbeşte şi tu odată ce dracu r. Ghîontit de apostrofa, Blaga a izbucnit în rîs şî a tăcut! Multe din experienţele şi. din frămîntările mele lăuntrice le regăseam în acest băiat înalt, şi adus puţin de spate; al cărui farmec era e copilărie întîrziată într-o bătrîneţe timpurie. Afară de aceasta eu ştiam multe-, pe care el nu le cunoştea încă, şi multe le ignoram din cîte cunoştea el. Veneam din două emisfere culturale deosebite. El, încă doctorand în filosofie la Universita-. tea din Viena, sosea din cultura germană în clima noastră de românism, şlefuit la cultura franceză. Prietenia lui Blaga .avea isă aducă în scurţă vreme un leac tulburării mele sufleteşti.	'Vi. v	;
Maestrul Vlahuţă era bolnav, mereu bolnav. Zilele lui se
împărţeau între medici şi noi, cei cîţiva scriitori care îl în-' conjurana. Suferinţele războiului şi-âu înfipt adînc rădăcinile . th -''loîaaia	^i^ întmagâ soartă neamului. Căci
Alexandra Vfel^ţă pu făcea parte dintre' Oamenii, care tră-'feşc.penlra^;''p|..dmţ*e;W^ puţini în carie se zbuciumă sufle-
144	______ NICHIFOR CRAINIC
ţiil rasei. în armistiţiu, îi mai aplicase o lovitură şi Simeoh Şîehedinţi care, în calitate de nrinistru, l-aeliminat din postul de referendar la Casa Scbălelor, pentru ântigermanism. Academia Română-a vrut să dea o satisfacţie scriitmului; care îndeplinise un rol de preot al artei,, alegîriclu-t membru activ, .datei, dezamăgit de multe, ă refuzat.;De la aCest refuz enigmatic încoace, Academia cere consimţămînţul prealabil celor propuşi de secţii, înainte de . votul plenului. Peste chipul lui brăzdat şi oacheş, de răzeş înCarunţit, stuful părului cobora ca o-salcie pletoasă a melâncdliei peşte up pămînt ars de secetă. Marii lui prieteni, Nicolâe Grigorescu, Caragiale, Delavrâncea trecuseră hotarul durerii; din splendida constelaţie rămas singur, ne dăruia nouă,'celor tineri, un cult al prieteniei, 'de unică, frumuseţe morală. Vlahuţă nu putea trăi fără să iubească. Voia să trăiască prin moi’ca un răzeş printre feciori. Odată, evocîndU-ini marii prieteni morţi, s-a oprit în stradă,m-a luat în braţe şi .zguduindu-mă; mi-a spus cu nu ştiu ce presimţire tristă în-glas :
— Noi vom trăi, băiete dragă, avem numai 60 de ani!
Adevărul e că la această vîrstă maestrul se găsea. „în < prag". într-o dimineaţă, 19 noiembrie 1919, coborîndu-mă din locuinţa mea pe care o împărţeam eu Petre Cancel, iar mai înainte cu Victor Ion Popa, am găsit pe buna şi ospitaliera doamna Vlahută suspmînd la căpătîiul marelui scriitor. Înmormîntarea lui a luat proporţiile unui ţrist eveniment naţional. Lumea intelectuală şi lumea politică, întreaga Românie Mare s-a adunat să-i plîngă plecarea şi să-l petreacă la groapă. în urma lui rămînea nu numai o puternică operă poetică, insuficient valorificata de critică, dar şi o exemplară operă de apostolat naţional, scrisă în cea mai armonioasă limbă artistică. In felul acesta de a concepe şi de a realiza misiunea scriitorului, Alexandru Vlahuţă se întîl-nea pînă la identificare cu Nicolae Iorga, Aici cred că trebuie căutată taina iubirii dintre aceşti doi bărbaţi, atît de deose-, biţi între ei ca oameni. Vlahuţă n-a făcut politică, dar de numele ,lui se leagă, după însăşi mărturisirea lui Iorga, sugestia unei reforme epocale în viaţa Socială şi, politică, a României. Era la Iaşi; îia primăvara lui 1917. Anumite unităţi din annata rusă, dezorganizată de revoluţie, îşi făcuseră apariţia pe dealurile din împrejurimi, cu gîndul de a detrona dinastia şi de â institui „republica". Poetul basarabean. Ion Buz^
ZILE, ALBE — ZILE NEGRE	145
dugan, care îndeplinea' funcţia de tălmaci în armata rusă, prinzînd,de veste, l-a informat pe Iorga. Armată româncas-' . că nu exista în Iaşi; situaţia era nespus de critică. Iorga, timid de .obicei, 'avu însă curajul' strîmtorărilor extraordinare, cînd guvernul îl pierduse cu totul. Alexandru Vlahuţă îi dădu îdeea să meargă Ia Rege şi să-l îndemne să proclame împroprietărirea ţăranilor. Nicolae Iorga redactă proclamaţia, iar Regele Fer din and I a, subscris-o.: în ziua de Sfîntul Gheorghe, cînd era plănuită lovitura, zidurile oraşului erau pline de proclamaţia^are vestea ţării,mărea reformă, iar pe străzi demonstrau înarmaţi pînă în dinţi grănicerii lui Raso-viceaiu, prietenul lui Iorga, chemaţi în grabă din împrejurimi. Situaţia a fost salvată, iar la temelia împroprietăririi ţăranilor stă sugestia fericită a marelui scriitor, ivită într-una v -din cele 'măi grele clipe, ale vieţii din Moldova;
Moartea lui Vlahuţă a pricinuit agonia ziarului „Dacia." Bietul Zăvoianu, intrus în presă ou ajutorul ă 30.000 lei, cu cît contribuise la întemeiere, "năucise de tot. Se credea ur- . masul lui Vlahuţă; Găgăuţ din naştere., îşi luă aere de director şi comanda orientări redactorilor. Pe frontispiciu a scris înaintea numelui său „administrator-proprietar". Aceasta însemna călcarea înţelegerii iniţiale şi despuierea celorlalţ^ de participarea, egală la proprietatea ziarului. Avusesem* dreptate cerînd la început un contract. Brătescu-Voineşti cu delicateţea lui,n-a vrut să se amestece în ceartă. Zadarnic i-am atras atenţia lui Zăvoianu -că, din acel moment, gazeta, e moartă;, El lăsa capul pe-o ureche şi se închipuia un mare zfarist.Gei dinţii care ne-am retras din redacţie am fost* Al. Busuioceanu şi eu. Aveam ceva mai bun de făcut. „Dacia" a mai agonizat o vreme şi a murit fără glorie. Bin-tr-un mare ziar al României ceîei. noi, năucul lacom şi înfumurat a făcut o fiţuică şi apoi nimic, învăţătură; să nu porneşti la lucruri mari cu găgăuţi pe grumaz! Cam în acelaşi timp ne-am retras şi de. Ia ^Luceafărul". Oc ta /ian Tăslă-uinu ajunsese ministru al industriei şi comerţului. Cunos-etnd puterile bmplui, faptul mi s-a părut o. aventura. Afară de aceasta, intransigenţa mea de tînăr crescut în alt mediu decît acela al politicii .de partid jiu-mi îngăduia să lucrez alături de un'''om înfeudat. Un spirit practic ar fi fost fericit să labreze cu el tocmai în această situaţie, căci industria' şi co-
T46	________NICHIFd^; CBâl^ IC ;
'•iperţul deschideau calea marilorafaceri ale vrdnii; cţ irans-formau pe golani în>milio“n I?e mine nit m-au interesat niciodată asemenea lucruri şi din pricină loriăteam să rup în viaţă prietenii mult mai adîhci decît legătura superficială 'cu Qctaviăh ŢăslpuanU... 1	; y ''	.ţz-V	;;
Gu toată; gazetăria zilnică şî migala cerută de redactarea ua4/^isţo\lit^.âre; nuteU-riiţâsem • ^şurile proprii; pe care le^âm adunaţ îu volumul nDamiil^^	trecut
el şi o buna parte din	nataje%; lăsînd afara ceea ee
ini şe părea prea nai\^ Şopl volum s-a bucurat de o prinpre unanim prietenoaşă din partea presei, indiferent de ce culoare. Nicolae lorga I-a( semnalat în articolul ^Pentru foite-illajfea suflete! ot“. Yasiîe Pârvan l-a caracterizat înţr-d poezie dactilică, pe care mi-a înmînat-o cînd m-am ^dus:eu\ Şte*; ■ Suioceanu să-l vedem, suferind în pat. O surpriză mi-a venit pe cale cu totul neobişnuită. Avocatul Popescu Tudor a ţinut o ediderinţă la Fundaţie despre această carte, conferinţă la care, fireşte, n-arii participat La sfîrşiţte d, arieva S^a ridfc cat din public şi a propus ca,. înainte de alte recunoaşteri, asistenţa să premieze, pe poet; Seara rir-am pomenit la redacţia ziarului ^0a£Îa“ cu a delegaţie a publicului de la, corn ferinţă şi cu suma de 5.000 lei, importantă pe-atunci, ;pe . care mi-a înmterit-6 un \dbmn general. Faptul m-af bucurat prin neobişnuinţa lui, mai ales hofărît cum ^ eram şi cum am rămas’ să nu candidez niciodată la vreun premiu, cu cărţile \ mele.5 Candidaturile de felul acesta mi- ;şe* • par'; prezumţiriaşe-. " :.ă lipsite de pudoare; •	'	;-
y Toată această activitate; intensă, fără odihnă^ toate acek-• V te leaturi cu qariienii mseţrrirati ai vremii, toate aceste recn* noaşteri şi aşă-zise succese mari nu însemnau aproape nimic pentru adîricul sufletului meu rănit. Mă raspîmleam în ele, mă.risipeaiîi în ele te dirite^^	căte riţrmă
puneam întreg. Simţeam că nu mai pot sădu dau adereriţa mea totală. Eul meu profun se închircea tot mai mult te • refri^tbi	' dezart'iOTlâţe^;';C^ ce alcătuia csris-
fcriţă mea. ierioteeriaM^ te sensul; unei esţeriorizări sociale hu eră; poate, decât rezultatul; unei febte^xidicăte din straturile ascunse ale dezagregării morate/N^	Un
ideal te care Să cred. Pierdusem; ceriteul ţmninos; lui, cate atrage îri jurid Im gmdm^	şi
ZILE ALBE — ZILE NEGRE ; ; - '	147
toate compdiieaitele sufleteşti, pentru a le organiza intr-un tot armonios. Au fost sumedenii de lucruri întunecate, adu4/ şe de tragediarăzboitdm^crire	în mine mustind
du-şi otjaya pe nesimţite. Experienţele sau trăirile crîncene provoacă7 mai totdeauda dezagregarea lăuntrică în pofidă iluziei ca ai trecut biruitor prin ele. Dar mai ales dacă din aceste lucruri îşi culcaupestemine umbra neagră a nefiim ţei lor: eşecul căsătoriei şi dispariţia idealidm naţional.
în. căsătorie intrasem prin voinţă şi prin îritîmplare, fără covkşitorul sentiment al iubirii, caf e trebuie să fie însăşi temelia ei; Sfărîmarea ei nu insemnă pentru .mine pierderea' vreunei persoane iubite, în lipsa căreia viaţa mi-ar rămîne puştie> ci nimicirea unei forme necesare de existenţă sociala, în afară de care simţul meu ţărănesc şi educaţia mea religioasă refuzau să admită viaţa. Orăşeanul poate să conceapă' şi sa şe împace cu egoista mizerie a individualismului celibatar, dar ţăranul,ştie că e făcut pentru a se însura şi a intra în rîndul lumii. Iar în ochii mei rînduiala lumii ar fi trebuit să însemne căsătoria şi preoţia, căsătoria în vederea preoţiei. Din amîndouă aceste încercări complimentare, eu am cules dezastre morale. N-am avut noroc ! Ideea nenorocului, adică a eşecului vrăjit de vălul fantomatic al fatalităţii, mi se înfipsese c$, un cui în inimă, rugmihdu-d puterea, de a mai crede în viaţă. De cb să mai trăieşti cînd» dincolo de: stră^ daniile tale, vezi că n-ai noroc?	;	;	;
lîUgă abeasţa^ marea victorie a României Mari a spulberat dintr-odată idealul în care m-am călit în focul, anilpr do educaţie. Un cer s-a închisdeasuprafrtmţn vreaşa-şi închijpme cineva că m-ram apucat Să bocesc ca o cObe .realizarea, idealului naţional ^Faptul acesta, ce încuiiu-'ik cu mâreţiălmlâţoria m^ peamtntreg, care La visai prin durerea ; veacurilorLîmi dădea, ca oricărui român, extaze de bucurie şi de; fericire. Dar odată realizat, el se transforma dintr-un cer albastru într-un postainerit, pe care jucam cu picioarele; A^^oria absorbi credinţă nimicind-o şi lăsînd un pustiu în urma ei. Aş fy putut şă> înlocuiesc acest pustiu căscat dintr-rodată'în suflet, cu gîndul organizării victoriei, dar eu eram ţoţ ce poate fi mai. străin de omul politic, pentru care un asemenea gînd sincer constituie im ideal. Alţii îşi luaseră sarcina lui practică. Eu făceam parte dintr-o generaţie pentru care idealul naţional era totul, era imperati-
148	NICHIFOR CRAINIC
^ vul categoric al existenţei ei, Am fost dominaţi de spiritul providenţial al lui Nicolae lorga, care, subordonînd totul acestei credinţe nu admitea nimic lîngă ea sau deasupra ei.. După concepţia lui, care nu era uri credincios fără să fie un necredincios, însuşi rolul Bisericii strămoşeşti în istorie era subordonat idealului naţional. Biserica, ne învăţa el, a înder plinit un mare rol cultural, promovînd unitatea sufletească a românilor în vederea unirii politice; iar noi, într-o vreme de indiferenţă religioasă a lumii intelectuale în care am crescut, eram încîntaţi că un om ca el vorbeşte aşa de frîîmos despre Biserică, fără să ne gîndim pe-atunci ca nu aceasta era misiunea supreriiă a apostolatului creştin’ fJi mijlocul unui neam. în personalitatea Iui lorga clocoteau misterioase puteri profetice, dar pr'ofetismul lui era de natură laică şi Biserica o interpreta în acest sens, desfigurîndu-i misiunea. La lucrurile acestea riu cugetam însă în anii tulburi de după Unire, cînd sufletul meu rămăsese gol de ideal. - Geea ce era mai dureros însă era faptul că însuşi Nicolae lorga nu ne mai putea da acum un cuvînt de ordine, care să. ne înîier-bînte Spre ziua de mîirie. Profeţia împlinită consumase în el pe profet, lăsînd pe istoric şi pe şeful unei mici grupări politice. Un ideal spiritual din partea oamenilor Bisericii? L-am fi aşteptat mult şi bine. Din lagătul lor veneau jalea şi ruşinea trădării sub ocupaţia germană. Generaţia idealului naţional a rămas, după realizarea lui, o generaţie fără ideal. Eroii războiului obosiţi s-au apucat, nu de organizarea victoriei, ci de exploatarea ei, socotită ca un drept, ce ar decurge din sacrificii, din datoria împlinită. Această transformare ă spiritului de pe front în spirit deafacerisporeâşi mai mult pustiul moral al epocii şi făcea şi mai amarnic dezgustul de viaţă.	.	'	-	'	’
Mi-a rămas un singur refugiu: arta. Poţi şf_ cirezi in artă cînd nu vezi nimic deasupra ei, care s-o lumineze şi s-o însufleţească? Poate constitui arta în sirie uncideal de viaţă? Arta e un meşteşug subţire de a da formă arriioriioasă gîn-duiui^ sentimmtului, visului treaz, de aeoborî în "făptura ei • o viziune de viaţă. Dar unde ntiărde o credinţă iui şe aprinde nici, o viziune. Arta, ca ideal în sine,, există' în formula âftă pentru artă, adică artă pentruformă, 4argândulmeu numai o credinţă superioară e vrednică de formă irumoasă. şi nti âm această credinţă^	*.
149
ZILE ALBE — ZILE NEGRE
în tovărăşia prietenilor mei de 'artă', mJam aruncat a-tunci îii şuvoiul tujtnultuos ăl nopţilor, pentru a umple un gol sufletesc cu excesul de viaţă al deznădejdii., La Iaşi, cu prilejul unei expoziţii de război, legasem prietenie cu sculptorul O. Han, al cărui talent începător îl remarcasem în scris. .Lucida lui inteligenţă îl impunea mai mult decît realizările rodiniene de-atunci ca o speranţă a plasticii. Cu reminiscenţele mele de pe cînd încercam secretele picturii; lungile convorbiri din atelierul lui şi examinarea lucrărilor expuse de ■' ceilalţi artişti mă familiarizau mai adînc cit valorile pensulei şi ale dălţii. Cunoscusem pe Ion Pillat, cu nedespărţitul său tovarăş, de studii la Paris, Horiav Furtună. Pillat tipărise atunci volumul de inspiraţie amestecată „Grădina între ziduri". Poezia „Aici sosi pe vremuri", de o emoţionantă nostalgie tradiţionalistă, suna ca-o excepţie între acele versuri cu iz de simbolism francez. Am citit-o împreună, îndemnîn-du-1 să se culeagă cu. tot dinadinsul pe drumul deschis de această poezie. Dintr-asta avea să iasă cea mai frumoasă carte a lui, „Pe Argeş în sus". Ion Barbu se remarca la „Sbu-răţorul" lui Eugen Lovinescu printr-o viguroasă versificare de factură parnasiană a motivelor mitologice şi se ataşase grupului nostru nocturn. Cu Eugen Lovinescu n-am putut lega prietenie. L-am cunoscut după întoarcerea din Moldova şi i-am dat o colaborare cerută la magazinul pe care îl redacta ăţunci „Lectura pentru toţi". Stilul lui îmi plăcea, dar o-mul, care voia să fie critic literar, poseda o judecată nedecisă şi flască, fără putere definitorie. Cînd a întemeiat „Sburăto-rul", mi-a pus numele pe copertă între colaboratori, dar am fctet nevoit să-l refuz, — într-o formă convenabilă, fiindcă era foarte delicat în. relăţiile personale. La grupul nocturn se ataşaseră Petre Cancel şi Ion Gruia, viitori profesori universitari, şi, fireşte, Lucian Blaga, cînd venea în Bucureşti ' din Ardeal şi locuia la mine. Ne întîlneam seăra, aproape în fiecare seară, fixînd’dinainte restaurantul, sau localul de noapte. în jurul nostru o lume setoasă de viaţă şi lacomă de senzaţii, muica, bea, chcfuia, cînta şi dansa" într-o veselie nervoasă şi violentă, răzbunîndu-se cumplit pentru răbdările impuse de război. Războiul e un fel de ascetism nevoit. Abstinenţele lui nu duc, la nici o disciplină morală, fiindcă hu3îfiî •abşti.uefiţe^. ci. îipsjţri înduratevprin. constrîngers. Departe de a se purifica, sufletele căutau acum uitarea 'cdşma,-:
•150	________- NICHIFOR CRAINIC	: y ; r''..ta-
relor infernale înţr^o jBfeto^;;jdes<ătu^^\ÎBS&^lor şi a senzaţiilor atîta vreme comprimate. Chiar dacă îmi explicam lucrurile acestea> mă feream să observ, ca noi înşine am. alunecat în şuvoiul aceloraşi senzaţii, în care mă simţeam, moleşit şi ca plutind la valeîncăldura lor mocirloasă; Cînd nu te mai poţi scalda în azur, uneori guşti plăcerea de a: te tăvăli în noroi ca malacii, care îşi răcoresc dogoarea pielii în baltă. ~	larmă gastronoinită, de abur.hahie. şi-
de fum de tutun— mă deprinsesem să fumez în război —• noi discutam arfâ!..^^-n'^am-p6^îilg--inedife.-p.:'ij.an^ parte din versurile lui Ion Pillat din volumul„Pe Argeş în sus“ an fost citite în aceste-'reuniuni nocturne, cu acompaniamentul grotesc al chefurilor din restaurante. Nu beam’ să ne îmbătăm; cufundarea în neantul alcoolic e o dobitocie la - care reuniunile noastre, nu şe Coborau. Daf îmiplăcea să uiţ de mine însumi în ,această, atmosferă în care nimănui nu-i mai păsa de privirile celorlalţi şi toţrse îngăduiau-ca oameni complici în aceleaşi- păcate.- Prezenţa prietenilor de / lingă mine, scriitori şi artişti, îmi da încredinţarea că sînt îhcă.pe mal şinumaicu picioarele mă ctifuhd în şuvoiul anonim.'
Repetiţia aceloraşi lucruri te oboseşte de la o vreme. Şi viaţa, nocturnă, în care căutam mţăieă/unor .aaîttaiii -'fără ; . leac, începu sa-mî apară în deşertăciunea ei de surogat artificial. Oricît de mult am fi mascat-o noi cu preocupări de artă şi literatura, dezgustul o demasca în toâţă turpitudinea ei- Simţeai în tine noroiul căderii tuţurbr şiV dîşpreţnindmi ■ * pe ei; te dezgustai de-ţine însuţi. Altfel visasem eu viaţa • decît o dospire a nervilor în gunoiul localurilor de noapte,
, unde Sensibilitât^ă morala se tăbăceşte Ca, 0’ piele de vacă argăşită. Daca m-aş fi înecat măcar în alcool, neantul Iui de inOTnştiehţă vegetativă mi-ar îiNlajt ‘iluzia că sînt fericit în nefericire şi că tfăieşe-îm timp ce ăş fi putrezit, încei-îneet.; par în mine stăruia p constituţie morala, cate mă împiedica să /câd pînă acolo; ^cindu-mă totuşi ' să/şimt -întruna a3>. v.'. :şenţ^;^3^mcîţ’ă;'-a; tin$i eibdinţe, ă unui ideal; Poate că oamenii sînt fericiţi, adică împăcaţi cu viaţa, numai daca ' deasupţa lor ;n-'ail zărit niciodată liimină superioară alunei alte ordini de existenţă. Dar dacă o dată ai zărit-o şi în urină no'măi"yezî;'e';gu’uepnţinţâ să ţe.lmpaei - pu 'scăzămîntul unei;vieţi comune ca oricare alta. Nu .poî concepe destinul ommui şa intre într-un nivel de turmă şi să rămînă adţlo.
ZII^E	^ ZOX.S 3MEGRE3 ' ' 151
■!■ iuimi.!—■ n .■. — n „j
•'	...	: '-. • . ' .	''	'V', ’’	’ .	.	:•■’ ;	/	"' V’ "
ci, odată intrat în imarea turmă- '^ (Jeştinid Eui e să se ridice deasupra cel puţin pe sine, dacă n-o poate ridică şi pe ea* Acum îmivedeam nivelul de jos, unde ,ma găseam, dar, nj^ niar zăream lumina de sus, care să mă orienteze în ceruţ .'marilor. foruri,.•ca^odmioată. Ce rost mai am Hdăţă, trăită numai ca sa munceşti pentru a mmca şi să mănînci pentru , ă munci E un cete vicios, un\nonsens, Cînd ai ajuns la con-ştiinţa lui, ai atins coardele plesnite ale>de^ădej(iiiv. :vv-^ Lucian Blaga cunoştea. bine această stare, a mea, mascată sub trudă zilnică,, sub aparenţa succeselor literare, sufe măgulirea^unor relaţii înalte şi sub nopţile pierdute. într-un* ceas de mărturisiri intime, cum am ^avut nenumărate împreună, 'a azvîrlit o idee ca din senin:	'	; *
w Ştii ce? Hai la Viena L îţi trebuie o schimbare totală de aer!	k	■
v Ideea lui s-a transformat în stăruinţă. Eram atunci cei mai buni*prieteni. El urma să plece în toamnă la examenul' de doctorat în filosofie. Ar putea, deci, să-mi fie o bună călăuză în cultura germană. în definitiv, ce mă leagă pe mine aici, în Bucureşti? Tot ce-am plănuit s-a prăbuşit. Lumina lui, la care făceam zîmbrecînderam copil deţară, o cunosc. El numai are în momentul de faţă decît tribune pentru răcnetul poliţie, cafenele de afaceri1 şi localuri, de noapte pentru o 'generaţie dezaxată. Voi pleca! Alexandru Busuioceanu parcă atîta aştepta. Vom pleca împreună; cu ătît mai bine |
: N-aye^ nevoie de burse în străinătate. Banii trebuincioşf ni i-am şirîns din munca noastră, taci viaţa de noapte dift ultimul timp n-a însemnat risipă. Vom şţudia, cum vom Vrei noi, fără să dăm seama niin^tii. /	-
v : fie înri-unceas buni ;	V':-
'Amurgul cald al toamnei anului 1920 sufla, cu aur cupolele marelui oraş cînd am intrat în el împreună cu Alexandru Btţ&uibceanuv Călătorisem şase zile cu Ocoluri prin noul stat, cehoşlbyăc^^^ ponosind din gară' ,în'gară '‘şi: â^eptfiid' jprirr, arşiţă şi praf de cărbunii p legătură de trenuri, nerestabilită încă; deşi trecuse	„succesorale- desfăcUfe:/dm p^	îşi di-
buiau cu greutate o fprinS ppapidfe	Trenul do-
152	NICHIFOR CRAINIC
gorea încă dc văpaia zilei şi, ca să-mi astîmpăr setea, muşcam dintr-o gutuie; privind cu tovarăşul meu de păţanii prin fereastră oraşul, care avea să însemneze renaşterea mea sufletească. Deocamdată nu ştiam unde ne ducem. Călătoria Ia întîmplare are iriai mult farmec decîţ una cu pro*^ gram studiat, iar improvizaţia face parte din firea româ^ nului. Lucian Blaga, care mai întîrziă cîtva timp în ţară, ne înarmase cu o. recomandare ca să obţinem camere lă un hotel studenţesc din cartierul Universităţii. Scrisoarea lui începea foarte ceremonios: ,,Herr Portier". Citind-o, am început, să rîdem. „Cum, dragă Blaga, la Viena şi portarii sînt domni?^ „Voi rîdeţi ca nişte'primitivi, ne lămurea el, dar o şa vedeţi că Viena e un oraş rafinat, unde şi chelnerului trebuie *să-i spui „Domnule chelner!" Cînd am coborît din tren, eram sleiţi de oboseală, iar nemţeasca noastră nu se potrivea deloc cu dialectul grosolan al birjarului. Noi i-am indicat hotelul „Der'Wolf in der^Au", cum scria în recomandaţie şi, spre mai multă siguranţă, i-am pus sub ochi însuşi manuscrisul marelui .poet şi filosof român. Dar birjarul habar n-avea cine e Lucian Blaga „mac ar că prietenul nostru studia de patru ani în Viena. Mirosind că are aface cu doi străini căzuţi din lună, ne-a dus unde ştia el că primeşte un bacşiş pentru clienţii procuraţi, la „Trei Coroane", Tîngă Ge-treidenhîarkt, Piaţa Cerealelor. Busuioceanu ş-a culcat, dar mie, odată ajuns, ^mi-a^dispărut oboseala ca prin farmec : ardeam! de curiozitate să văd o bucată din Viena înainte de a mă culca. !	^
. Am străbătut largul pustiu negru al pieţei; la dreapta, în fund, se năzărea prin noapte o formă lunguiaţă de cupolă -r- KarlskircheV—, la stînga am trecut pe lîngă o clădire cubică, despre care aveam să ştiu că e Secessional, sală pentru expoziţiile de artă; la răscruce m-a întîmpinatnn larg bulevard, care, fugea îrf lături,trebuie ,să fie Gurtel,. — apoi , ăl doilea, paralel cu cel dintîi, — acesta e de bună seamă celebrul Ring, care înconjoară vechiul oraş medieval. în-tr-âdevăr, de cealaltă parte a lui am identificat Opera de stat, după asemănări fotografice. Am luat-o ia stînga, pe sub şirurile de\ arbori; ai Ringului, din crengile^ cărora franzele cădeau cu> foşnet/viu; în vc^asur^celâ de noapte; ;tîr&W Siri-! gurătatea, şi muţenia îmi dădeau uir nor^ de Teamă/dâî:
153
ZILE ALBE -J- ZILE NEGRE
curia descoperirilor creştea şi hiai mare. Iată un palat vast cu statui ecvestre! E desigur Burgul, fostul cuib habsburgic. Iar în faţa lui două clădiri -negre, uriaşe şi gemene. Trebuie să Tie vestitele muzee, ale Vienei. $i, îm fund, Parlamentul, — îl poate recunoaşte oricine după stilul grec* E, destul pentru astă-seară. Prin urmare, asta a Viena,- care îmi va legăna o vreme sufletul dezamăgit. Atingerea străzilor ei şi măreţia monumentelor ghicite sub stele .revărsau în mine un murmur de biruinţa, M-am întors drept pe unde am venit, după punctele de sprijin, pe care’ mi le-am fixat în întuneric. Aveam să văd îir viaţă multe şi mari oraşe europene, 'fără să mă rătăcesc o singură dată. Nu ppt suferi ghidurile în care stau cu nasul americanii. Un oraş străin e un mister, pe care trebuie s^T "descoperi singur. Să-l cucereşti într-un anume fel. El ajunge oarecum al tău numai după ce singur i-ai smuls secretul frumuseţilor. Iar farmecul acesta nu-1 poţi gusta decît mergînd pe jos ore întregi, zile şi săptămîni. E singurul mod de a te încetăţeni provizoriu în atracţiile lui, de a te lăsa pătruns de fiinţa lui spirituală, ce respiră din formele materiale, M-am întors la hotel cu o încîntare ce gonea şi umbra somnului şi l-am zguduit pe Busuioceanu de umeri: „ScoaT Alecule, eu am văzut Viena!",
Hotelul nostrU-riu era tocmai de soi. Seară următoare am observat că perechi de bărbaţi şi femei bateau trotuarul în sus şi în jos prin faţa lui, plimbîndu-se că într-o aşteptare. Unele inţrau, altele ieşeau,s pe rînd ca la moară. Afurisitul de birjar ne depusese într-un hotel unde camerele se închiriau cu ora. Ne-am hotărît să nev căutăm gazde şi am găsit în cartierul Alsergrund din spatele Universităţii. Acolo sînt bătrîne sărace, care trăiesc din venitul unei camere mobilate închiriate studenţilor. Gazda mea, Frâu Martha, o bătrînă /ceha evlavioasă, cu ochii ca de'peşte fiert, mă pîndea~ dimineaţa în antreiaş cu p cîrpă în mînă şi nu mă lăsa să ies în oraş pînă nu-mi lustruia ghetele, Odaia, mobilată modest, în stilul mahalalei bucureşţene, era întunecoasă, dar curată. Crucifixul din perete arăta confesiunea Frâu Marthei. Aflînd că sînt student, ca imam înscris la Facultatea^ filosofică — ea îmi spunea: Herr DoktOr. Aşa se numeau studenţii vie-ne^i înTujiiea gaî^deipr şi k'Phel^rilor.; Nu departe de locuinţa mea din Mariariehgaste, Cafeneauă Alverhot te îmbia
154 _______________NICHIFOR CRAINIC
seara cu un anumit ungher al ei, unde se întîlneau regulat studenţii români.
Tovărăşia lor mă interesa. Gel mai mulţi erau bucovineni şi apoi ardeleni, cam de vîrsta'mea, înscrişi la Universitate încă de pe” cînd erau cetăţeni auştro-’tegari şl întârziaţi cu examenele din pricina războiului. Grupul lor xonstituia d rămăşiţă din ceea ce a fost pe vremuri societatea „RGmânia jună", cu frumos trecut în mişcarea naţională. Băieţi buni, formaţi într-un mediu româno-german, ca în Bucovina sau româno-maghiar, ca în Ardeal, păstrau încă în graiul lor de acasă vestigiile stîlcitoare ale regimului mort, care încercase cu mijloace felurite desfigurarea fiinţei româneşti. Patrioţi mîndri de tradiţia „României june", pe unde au trecut cîndva Miirai JEmineşcu. Ioan Slavici sau Aurel C. Popovici, •îmi' Vbrpejţîil'cti^'ndstaig^. de viaţa vieneză care a fost; şi şe interesau de cea din vechiul Regat, pe care nU-1 văzuse încă nici unul. Dezlipiţi politiceşte de un mediu şi încă neadaptaţi cestuilalt/ sufletul lor străbatea printr-o perioadă de tranziţie,' pregătindUTse şă .intre în viaţa românească.’ Cei mai mulţi erau medicinişti, singura Facultate care în această vreme mai păstra faima străveche a Universităţii vie-neze. Din celelalte ramuri de învăţămînt, somităţile şi personalităţile se împrăştiaseră, absorbite de Universităţile dinReich, după prăbuşirea imperiului hasburgic.
Viena intra în decadenţă. Capitala unei mari împărăţii pînă ieri, obişnuită să-şi pompeze strălucirea din vlaga atî-tor neamuri ţinute artificial în jurul ei, devenise acum centrul unui stătuleţ cu o populaţie pe jumătate decît aceea a oraşului. Republica austriacă era un stat macrocefal, con-strîns să trăiască din mila împrumuturilor internaţionale, contractate prin Societatea -Naţiunilor. Mi-aduc aminte ce jâle, obştească ş^â stârnit cînd un asemenea împrumut a trebuit să fie garantat cu fabuloasa colecţie de goblenuri imperiale. înainte de a lua drumul străinătăţii, de unde nu ştiu dâca.s-au mâi întors, aceste minuni de artă au fost expuse. în palatul Belvedere! Poporul vienez, sentimental şi fin preţuitor al frumuseţii, şi-â luat în lacrimi adio de la ele, iar articolele din presă aveau ton de necrologuri. Era simbolul lichidării' unui inaperiU', Sfrălucireâţ	îneca
în mizerie. Ausţria se menţinuse printr-un uriaş apar|f ad-
155
; ZILE ALBE— ZILE NEGRE
minisţrativ, iar acUm .zecile de mii de funcţionari alungaţi din statele- succesorale se îngrămădeau îţi Capitală, - spor induci tristeţea şl mizeria. Nu*p dată mi s-a întîihplat pe stradă ca domni bufe; îmbrăcaţi,	'Sii&^g$;-ţigareta din gută şi
numai după ce au tras un fum din ea să-mi explice CU. ştim gherită şi fermecătoare politeţe că n-au avut 0 ţigaretă de lum de zile şi nu-s^au putut abţine yăzîndmmă că fumez. Cerşetorii' întindeau mîna lă fiecare colţ j; muncitorii fără lucru manifestau cerînd pîine.; Deasupra mizeriei fără nume ‘ din .popor, o lume cosmopolită,, de Unlux provocator, jubila - în .localuri> în teatre şiîn sălile, de concert : erau afacerişti din fostele provincii, devenite state naţionale, care Veneau să lichideze întreprinderi mari, să le ia asupra lor, să profite' " în tpate .chipurile de mpţhentul unei desfaceri totale. Viena era un geamăt jos şi un chiot sus. Afaceriştii, pe care vie-
*	nezii.îi porecleau „Schieber-i", deveniseră un'pericol naţi-onal şi am asistat de mai multe ori Ia revoluţii locale, cînd populaţia flămîndâ şi înfuriată devasta hotelurile mari de pe Ring, lua cu asalt cîrnăţăriile şi magazinele de lux, dezbrăca pe femei, de. blănurile. scumpe şi pe bărbaţi de paltoane. Asemenea răbufceli ale mizeriei revoltate erau precedate de tumultuoaseinirUnixi. în faţă Parlamentului, cu
"discursuri incendiare şi spînzurători simbolice ridicate de © parte şi de alta a statuioi .MineiveL încoifată cu chivără de-aur a înţelepciunii. .în astfel de zile tulburi cursurile Universităţii se suspendau, fiindcă fluviile muncitorilor manifestanţi: treceau prin ţaţa ei. Uneori, şuvoiul revoluţionar te prindea în mijlocul lui şi erai nevoit să. manifestezi Şi să strigi la fel CU toata himea ca> să nu se observe că eşti ' străin. ,în afară de devaştări, n-am văzut însă nici o' vărsare de sînge. Poliţia călare staţiona pe margini şi făcea impresia că mai nmit însoţeşte pg răzvrătiţi, decît îi împiedică, pe altfel, vienezul are suflet bunşi muzical.Sărbătoareâ, dacă aveai norocul să te prindă în tramvai vreunul chefuit, care se întorcea- din pitoreştile cartiere -mărginaşe,. cu cîr-;ciuini faimoase,, nu scăpai uşor; erai student străin-^»Herr
•	Dbbţorf' tţ— meritai zece îmbrăţişări şi pupături de fraternitate ! :■ Circinmile acelea mărginaşe aveau un pitoresc specific, cU desăyîrşita lor eurăţeniercu vinuri acre austriece, cu mîncăruri regionale şi' cîntăreţi tirolezi, care Tcîntau grozav de tare liedurile Vienei. Nici un oraşdin lume nu e pro-
** .
156	NICHÎFOÎt CRAINIC
slăvit în atîtea cîntece vesele ca Viena. Ele i-aii creat şi i întreţin un suflet aparte, sentimental şi duios, popular şi prietenos, cu o reveneală de naţionalism local, care îngînă binevoitor cosmopolitismul oraşului. Omul din popor răsuflă de necazurile săptamînii în aceste localuri familiale, unde împreună cu ai săi cîrită, ţinîndu-se cu-toţii de mînă, aple-cîndu-se la dreapta şi la stingă, ritmic, ca şi cum ar dansa şezînd pe. scaun. Mi-a 'plăcut să văd acest soi de petrecere cu aerul ei de sociabilitate şi prietenie, deosebită de chefurile bucureştene,’ ce se iac de obicei în afară de familie, dacă nu împotriva ei, cu' toane şi ţîfne degenerate în scandaluri. i
Dar nu mizeria sau veselia vieneză mă interesaţi în rîn-
dulîntîi, ci să învăţ limba. Cu ce ştiam din ţară abia4 mă înţelegeam cu oamenii: Limba germană intelectuală nu se poate învăţa pe stradă.. La Universitate o auzeam, dar n-o înţelegeam bine. La teatru mă duceam s-o ascult ce limpede şi frumos o intonează artiştii. Pentru a o învăţa, m-am întovărăşit cu un teolog bucovinean, care avea să devină profesorul universitar Domiţian Spînu. El făcuse liceul german şi nu poseda termenii intelectuali româneşti. Nevoile noastre - se completau de minune. Ne-am fixat ore în fiecare dimineaţă, la mine acasă, cu dicţionare, cărţi de filosofie şi'poezie. Doiîiiţian îmi preciza nuanţele termenilor metafizici germani, iar eu îi furnizam lui. termenii corespunzători în româneşte.- Fiecare şi~i trecea în^caiet, pentru a-i şti a: doua zi. Timp de şase luni am făcut asemenea lecţii. Seara mergeam, la cafeneaua „AlşerhoU, unde găseam pe * români. Cafetieaua vieneză era un fel de sala de lectură, unde găseai enciclopedii;-reviste şi ziare din toată Europa. M-am oprit în- special asupra unuia elveţian, „Nette Zurchcr Zeitimg“, bogat în foiletoane literare, filosofice şi ştiinţifice. Prietenii': \mei jucau veşnic taroc, un joc de cărţi pe care nu l-am; înţeles niciodată^ Eu îmf descifram foiletonul din ziar şi le , ceream înţelesul cuvintelor necunoscute** Cum mai toţi băieţii erau medicinişti, am constatat cu oarecare dezamăgire că termenii filosofici îi ştiau mai puţin decît mine. Odată/ ■v înciudat de această'’nepăsare — unii trăiau de zece ani în ; Viena, ^ r-n?-
supliment literar:al> unui /dar ilinj,Miîn(^e^,fCfoarte^iti^^î^t cafenea. "+	'	^	' v'	~^
ZILE ALBE — ZILE .NEGRE	' 157
-	— Ce-nseamnă, fraţilor,,; ,>Propileen" ? m-am tăcut că-i
îi întreb.
—	Propileen? PropiJeeri? se uitau ei unul la altul, obişnuiţi cu nedumeririle mele şi binevoitori ca totdeauna să-mi dea o lămurire: ;Văzînd că^nimeni nu ma poate lumina, unul şi-a dat, în sfîrşit, cu părerea că Propileen trebuie să fie un vechi cuvînt germanic ieşit din uz.
—	Un arhaism! Sigur* un arhaism! strigară cu toţii, uşuraţi că tot s-a găsit ceva de răspuns. '
Atunci m-am adresat chelnerului, care tocmai aducea un rînd de ţapi spumoşi:
—	Felix, ce-nseamnă, dragă, „Propileen"?
‘ — Propileen? Propileen? Asta nu e cuvînt german; ăsta e un neologism, „Herr Ddktbr"! răspunse chelnerul' triumfător. L-am rugat atunci să-mi aducă lexiconul Meyer din raft, tomul cu litera P. Felix mînuia lexiconul ca prietenii mei cărţile de joc la taroc. Cu volumul deschis la „Propileen", citea explicaţia, strigînd voios către mine:
. —Da, da, lieoiogism ,/Herr, Doktor"! Cuvînt grecesc, .care însemnează...
—	Dragă , Felix, dă volumul domnilor studenţi, că vor să ştie şi dumnealor ce-nseamnă „Propileen",
Băieţii rîdeau cu jenă, Felix rîdea cu poftă.
—	Regăţean coţcar! mă apostrofă unul, după ce citi cu glas tare explicaţia.
.Vorbă e că din acea seară toţi ştiau ce-nseamnă „Propileen".
> Primele versuri scrise în noul mediu vienez au fost „Terţine patriarhale". îmi sunau în .suflet ca o nostalgie a ţării mele şi ca o părere de rău pentru tot ce ar fi putut să fie şi n-a fost. Lucian Blaga locuia peste drum de mine, fereastră în fereastră, şi lucra de zor pentru examenul de doctorat. I-ăm făcut seuta să vină şi i-am citit poezia. Pretindea' cad place şi în cinstea ei, am băut un lichior franţuzesc. Nu pur tea să întîrzîe mai mult, că era foarte grăbit, să se întoarcă la studiu; Dar şi el avea o melancolie pe inimă* era logodit' iar logodnica lui/domnişoară doctor în medicină'Cornelia Brediceanu, se. găsea în momentul acela tocmăi la Paris Cu fratele ei Caius,' delegat la conferinţa păcii*.,N-o Cunoş^ teămdncă pe viitCatea d9aî^itâ Bljaga decît dihtr-o splendidă fologrăfiey ce privCâ zîiidbdtbăre^dinti^L<mur^	spre
158	'	NICHIFOR CRAINIC
• fruntea doctorandtini în fflosoîie,	e.;:toc-:'
mai la Paris,gace şa bem,în cinstea ei înCa im licMor ftan-ţuzesc! Blaga era foarte grăbit, dar făitneenl audierilor îl învăluia. Iată, pentru această minune de fată ă scris el ^Poemele luminii^. A fost cea dmtîi făptură care şi-a dat seama de valoarea lor; cînd poetul, fără legături literare, se cumpănea încă în îndoieli; <Ea a\luat înfe-o buna zi manuscrisul cărţii şi l-a trimis iui Sextil Puşcariu care, citindu-1, a descoperit un măre poet. Ferice de tine, Lucian Blaga! Eu n-am avut noroc în dragoste. Mai bem frn lichior franţuzesc!... După, doctoratul lui se vor întoarce amindoi :în ţară- şi se vor căsători. Âre. să fie frumos... Spune dacă nu / face şă mai beinun^ lichior franţuzesc} Amintirile apăsau/ ; grele.-Să ieşimf la puţin aer J Blaga m-a dus laCaffee Mu-;; seum, peste drum de sala de: 'expo^ţiî'^e^şsipîl* şi ani' aşteptat pînă ş-a eliberat 6 anumită niaşă. După ce fie-ahi : , aşezat, mi-a destăinuit că pe marmura ei a scris el frumoasa poezie ,\WagămiPV Evocarea şoptită'• a Corneliei pmplea de „ #rajă cafeneaua aceea de pictori bărboşi ori pletoşi, amestecaţi cu lulelele. lor fumegătoare printre publicul lărmuitorv 'Ne simţeam aşa de bine! E o< tihnă dulce şă asculţi pe M prieten vorbindu-ţi de fericirea lui. Pe urmă am; schimbat localul. în centrul oraşului era o altă cafenea, Capua, cu ; program de mîna îhtîia, unde apăreau artişti de operă/ Am . ascultat în seara, aceea primele lieduri pe texte din poeţii “contemporani germani. Un bariton cu nume le interpreta ^ magistral. Succeşid serii a fost cînteclil ;;,Munc:iţbrul.m^>-r.pe textul poeziei lui Richard Behmd. : Această, bijuterie /de inspiraţie revoluţionară a fost scrisă de poet cu prilejul unui concurs deschis de o publicaţie socialistă/ Poezia a /fostpremiată şi un compozitor înzestrat i-a nimerit melodia, care a populârizăt-o. Noi n-avem, îi spuneam lui Blaga, ceva asemănător cu liedul. Compozitorii noştri mai; bătrîni au muzicâlizăţ numai romanţe şentfmentale de.' dragoste. .Gei mai tineri îşi caută textele în poezia franceză, pentru ;că ignorează pe cea românească. A fost pe vremuri un început de educaţie naţională prin poezie muzicalizată; atunci eînd-se cîntau baladele istorice ale lui Bolintineanu şi ceva din Afecsandri, cîntece care -au legănat în dorul isprăvilor vecin cîteya generaţii. Bar firul ş-a rupt;; liedul e altceva
ZILE ALBE — ZILE NEGRE > _J.59\
deeît o romanţă sentimentală compusă pe principiul- ieftin al repetiţiei melodice. Ei atacă toate speciile genului liric şi pune în circulaţie cele mai variate poezii, fireşte şi pe cele de, dragoste. Principiul, lui nu e schema melodică, factură ^romantică, după care toate strofele unei poezii se : cîntă Ia fel, indiferent de sensul şi accentul lor, ci interpretarea muzicală a tuturor mişcărilor emotive ce alcătuiesc poezia. în lopul unui tipar unic, în care fee toarnă la fel toate strofele, liedul e un veşmînt aerian, croit după formele va-riaţe ale întregului corp liric. El nuanţează fiecare cuvînt după valoarea lui în strofă şi pune accentul muzical acolo s unde îl cere accentul versului. Liedul e, dacă vreţi, declamaţia pdeziei muzicalizată la un înalt grad de tensiune estetică* Prin aceasta el e un admirabil vehicul al poeziei, socializîn-d-o, popularizînd-o şi făcînd din ea o putere a vieţii emotive. Dacă ar fi că el să se cultive şi la noi în ţară, n-ar avea nici un haz ca imitaţie a,celui german. Principiul lui s-ar găsi în melodia capricioasă a doinei fără cuvinte, dar mai ales în muzica bisericească, :în care interpretarea muzicală a sensului cuvintelor, fără repetarea unei" fraze melodice, constituie însăşi esenţa ei. Există şi la noi încercări de lied, dar ele se numără pe degete: „Ce te legeni,-codrule* şi „Codrule, codruţule*, minunate plăsmuiri româneşti în tehnică ^interpretativă, •	/
' Asemenea teme de discuţie se iveau la fiecare pas, pe măsură ce luam contact cu noua cultură, — nouă pentru ‘mine. Comparaţiile se impuneau de la sine cu ceea ce aveam nbi acasă, în cultura românească şi alte perspective se luminau în spirit. O plimbare în grup prin pădurea întomnată de la Neu,waldegg lua proporţiile unui symposion, în care fiecare părtaş contribuia cu o idee la conturarea problemelor de creaţie ci ne ffămîntau. Voioşia amurgurilor înviora imaginaţia şi mari proiecte de viitor se deschideau largi ' ca*spetezele de raze ale. soarelui în apus. O nouă faţă culturală ni se părea că sîntem chemaţi să dăm României noastre,, prezentă în toate aceste discuţii fecundei
în Galeria de stat de la, Belvedere m-am dus cu Bl aga să admirăm viziimile de mitologie oceanică, ale lui Arnold Bpklin, acest adînc poet ăl culorilor* şi încercările de sinteză a aHelor pastice, făcute de Max Rhnger. Sa faci din ta-
13;Zile albe — zile negre
im
NICHIFOR CSiAmiQ ,
blouri o idee 'pictata şi din ramă luio axliiiţeturş. decorată cu reliefuri sculpturale; tiix erş ;tptuşţ.;o^:sipl^â*, /.ci i>Z§ux^ punere oarecum grotescă. Max. Klinger a fost un. s artist inteligent, dotat cu multiple însuşiri, dar a voit;1 mise pkre, şădranşpunaîn plastică pţindpim reaKzat/ cfe ^tftara'Wag-ner în drama lirică. Alături de aceste tablouri de dimensiuni neobişnuite,t Spînzura într-un colţ un peisagiu de Van; Gogh, un cîmp de holde "în direcţii sucite cu un chiparos ,în planul înţîi,; pOnvuîs|onaţ de lumiha soarelui. |f ;cundşteani ^ ppera: numai din fepi^duceriîe rndnp|rafîBmV'' Xcum ; Vfe** deam îiitna' oara un original. L-am oprit ' pe Bîaga jn fata iui. El nu găsea îrisă nimic din tehnica originala a acestui . nebun ,de . geniu: A^urm'at o lungă discuţie în, cate încercam să-l conving de unicitatea lui Van Gogh în, pictura modernă.	ă fost unic, dâr îi-a; putut să
rămînă unic. Paleta lui, tehnica; Iui/ s^a , "popularizat imediat şi pictorii/ iiOştri de la Bucureşti realizează uneori 'lucruri -tot aşa * de... ^fenne ;-ea// descoperitoî:ui,l • set cretelor impresiohikţe." ©ar Van ‘Gogh e aşa de drţginâl în ‘ pregnanţă sălbatic viziunii maţi riim	şi
hu-1 va putea/imită, Avem	Bucureşti, e
G, Betraşcu, mai muzical în culoare declt Van Gogh şi toi aşa de inimitabil. Dacă pictorul nostru ar fi lucrat Sa Paris, bunăoară, s-ar bucura' de aceeaşi celebritate. Biâga ; a meditat asupra Iui Van Goghpeşte VîfiVa ani^ clnd ra-ăm ’duăşă-l văd ia Bferaă, usde era ataŞat de presă; casa lui am găsit-o impodpbita cu; admirabile. reproduceri în culori după tablourile pictorului, pe <âro şi, le-a luat ^a;; unitate ;de măsură în consideraţiile sale estetice. în .epoca ^Vieneză;/fel /era un adeptuaî expvesiomşmului, marea gălăgie croma-tica/oe ;m-avea"să însfemne^ decît dezordinea 'spiritului corn temporan pr?diectătă pe pînză. Acknira <-cu deosebire pe Oş~ r har Ket^esl/ka, pictor şi autor dramatic, care trecea drept un/pisc al ndşcării. îsTu miranr putui a|^ina"ma/’Uiiat din extxayaganţele-cx^resionistc^ deşi teoria sau metafizica nnş-, carii o mţelegeam^ bine pentru că, semăna cu viziunea ascetică a fereştinişxnuîui. Dar, Blaga m-a/făcut sa gust pictura lui/Xoto^kka^;':|^r^devăr. rnki /'puţin kîiracadabradţă |i de o ădîncimfe apocaliptică în pînzele realizate. Ba Mun-chen î-arn Văzut apoi undabîou aîăturrde Van oogh: rezista ohorabd, Blaga avusese dreptate.! Am dat uţi>ei:eng)iu
ZILE ALBE — ZILE NEGRE «•'. ;;	161
dintre năie/dn care gîndurile. şi gusturile noastre /se com-v pletau cu p tecuridă,'laGredere/unial într-altul. ■ / -A -, ';	"
,Gu el amv mirat'fe librării să mă iniţiez în literatură' ■ gemena modernă., El a luat-o metodic. Mi-a pus mai îjtifii irfna/eiattealtriv&^S^e^ :unde/skit;.prezentaţi ca judecată. sigură. Şicu :pWfecţ^v	toţi • •scriitorii mo-,
derni,pînă la ultimuLcont^nporan, cu.- cmacluriie, revistele şr mişcările iscate^ AEdL Gonti:uuat apoi cu - -Hugo von Hoffmannsthal;. -Rieliard Dehmel, Ălfred Mombert, Cristian Morgensterâ;, Rainer Marja Rilke, Irahz Werfel şi âtîfia. alţii. Cit ă stat ei la. Vtena; ş£; eU- ••îşeai'^ţi'/f^team. citi singur, lua cartea lui Hoffmannsthal sau ăntologiai; pe care Pehinel şi-a. aFcăiuibo 'singur,citea, traducea :şr interpreta / frumuseţile. Etan o plăcere aceste şMinţe cînd poetul punea^/la ’incercar^ simţul' • formei şi îşi dezvăluia preferind ; tete:' Cu acest dascăl tandru, în scurt timp siăpîneam orizontul literar, aveam în minte valorile ierarhizate şi nu-mi . rămînea decît sa. mă*- familiarizez cu autorii care mă atrăgeam Ca să învăţ mai^ repedeiKmba/iam tradus cîteva eseuri .lui. P'. • Mereşkojfski,,	./iui. Tagore, „Investiri
despre btinul Dumnezeu^ de Rilke şi jumătate din „Albina * Măya“ a lui Waldemar BonseL -/'gl g;
Şb nu pot uita ^ ca tot Lucian J^lăga pd^a introdus în biblioteca tJniversiţăţii şi prin antiimtii^	.des-
^ copăr „cărţi determinante an evoluţia !mea intelectuală şi în
;nari^a::.mea^ '/'■	/ /;>\; jd. ;/ ••/•; • ^
■ El a Isţâţ ’puţîU	îmij^ednă lcu noi, yenişe-numai
•pentru	doctorat, pe , care trecîndu4 urma, să
se întoarcă în ţară. Har. ax stat ydei ajuns ca să capăt îndrumă	nevoie’în această lume nouă; p6ntru
* mine şi sa n& improvizăm la sfîrşiţ în-.; negustori de tablouri l Cbliridam toate expoziţiile de artă curentă şi chiar magazi-
-	nete unde se expuneau nenumărate lucruri de preţ, scoase
-	de; mizerie' din, palatele şi castelele, unei arişlocrafii prăbuşite âar nti ne trecuse prin gînd. sa ne faceîh negustori de ar tăi Mă aflam ăcnmdn>.ş^i^deces4<>diA^v<^ Blaga* Busuioceanu şi Remus Doctor, cel' mai simpatic student din vechea, gardă
, vieneza. Cerce.tm4 tablourile, care nu erau tocmai, ispititoare, neram dprit/în faţa unui .măgar tolănit înpoşas lîngă . o fetneiecu prunc şi bărbat* —r o viziune realistă^ învăluită
162 _________NICHIFOK CRAINIC,
în tonalitate cenuşie de; pustiu african. Era cel mai răsărit dintre i tablourile expuse: în catalog Scria v „Fugă în Egipt4*. Preţul, foarte convenabil; Faţă de coroana austriacă în continuă cădere, leul nostru a fost şi el o dată monedă forte^ Ce-arvfi să cumpărăm acest tablou? Dar ce-să facem cu el? Blagă pleacă poimîine în ţară. Ştiţi ca ar fi o afacere să-l vindem la Bucureşti, unde arta modernă are căutare? Acolo e sculptorul 0. Han, care se poate ocupa de vânzarea lui. ÎI luăm ieftin aici şi-l vindem scump la Bucureşti. Se va găsi un prost, care va zice: O capodoperă din străinătate! Să pun eu mîna pe ea! Ne-am.asociat cîteşipatru în faţa măgarului şi-am găsit-cu cale să mai cumpărăm un tablou. Expoziţia era săracă în cadre izbitoare şi-am căutat mult pînă ne-am hotărît pentru două raţe, care bălţau apa unei bălţi cu penele lor policrome. Pe-acesta o să-l cumpere" un mîncău, care ţine să aibă în sufragerie orătănii nemuritoare. Vbm cîştiga bine. Dacă afacerea merge vom expedia altele şi altele şi-l vom lua pe Han în tovărăşie. Am împachetat cu grijă , tablourile şi l-am petrecut^ pe Lucian JBxaga la gară, împor vârât cu diploma de doctor în filosofie, cu un măgar şi două raţe,	‘	‘	.	* - v-:‘
—	Ai grijă să riu zbiere măgarul la frontieră!-
—	Dacă ouă raţele pe drum, e cîştigul tău.!
Măgarul a zbierat multă vreme ia Bucureşti pînă să găsească un cumpărător milos. Dar raţele n-au ouat nici pînă' în ziua de azi. Astfel, tovărăşia noastră negustorească s-a topit în balta pe care . plutesc ele.
în relaţiile camaradereşti, firea lui Alexandru Busuio-, ceanu scîhteia din ascuţişuri tăioase de ironie, semn al inteligenţei reci şi critice. îi plăcea să vadă oamenii , şi să-i definească prin defectele lor, fără sa dilate pînă la caricatură/ Bl nu eră răutăcios, ci critic. Răutatea" deformează, dar, critica defineşte şi caracterizează. Odată însă a depăşit măsura^ făcînd lui Domiţian Spînu, tovarăşul meu de studiu la lim-■ ba germană, un portret literar de o rară rruzime, publicat în seria de poeme în,proză, apărute în anul întîi al Tevistei „GâwHrea". Cînd revista a sosit la Viena^ colonia studen-: ţească s-a delectat, dar bietul Şpînti,;-;neiâjut6fat "în .r^lică, a fost nefericit, Sub scîiiteierea ironiei însă; firea liii Buşrgo-ceanu era sentimentală şi mai ales muzicală. .Vio îl pa-
163
ZILE ALBE rr- ZILE NEGRE
şionase în adolescenţa şi povestea, fără să se cruţe cum nu-i cruţa pe alţii, că în rarele clipe de avînt podgoreaii, îşi pufnea o garoafă roşie la cheutoare, lua vioara primaşului şi cîhtâ în orchestra restaurantelor, cucerind aplauzele publicului. La Viena, cetatea muzicii fără seamăn în lumea toată:, întîia lui grijă a fost să se introducă în sfera manifestaţiilor ‘muzicale. Aglomeraţia în jurul Operelor şi sălilor de concert era nemaipomenită şi trebuia o adevărată dibăcie ca să cumperi bilete de intrare. Numeroasele birouri unde le puteai găsi îşi aveau clienţii lor. obişnmţi şi erai nevoit să-ţi pui lâ-ncercare răbdarea, făcînd coadă cu ceasurile, pînă să_ajungi la ghişeu. Busuioceanu, foarte nervos de felul lui, nu se lăsa bătut. Se însărcinase cu procurarea biletelor şi pentru mine. Urmărea regulat rubricile muzicale din ziare, alegea manifestaţiile vrednice să Ie auzim,citea indicaţiile unde se vînd biletele şi pornea asaltul, care pentru nerăbdarea lui însemna frunte asudată şi pumni strînşi. Cîteodată mă ameninţa că renunţă, dar ştiind că eu nu mă pricep la această complicată meserie şi astfel am pierde concertele, se arunca din nou în cozile neşfîrşite. Dar chinul acesta nu mai însemna nimic cînd urcam scările de la Grosses Kon-
% zerthaus, de la ilusikyereinsâal, de la Staatsoper sau de la Volksoper. Intrarea în rai e o ne voinţă ce durează cît viaţa pămînteasca, dar odată ajuns în sînul lui Âbraam, ce fericit ^îşi mai adude aminte de ea?
La' Viena veneau atrase de văpaia gloriei toate, celebrităţile- lumii, virtuozi ai instrumentelor, cîntăreţi şi dirijori cu mare faimă. Cît timp am trăit acolo, n-am lipsit de la nici o manifestaţie de acest fel. Lucram ziua acasă ori la bibliotecă, alergam la Universitate, la muzee şi, expoziţii, ^ iar seara, de trei-patru ori pe săptămînă, ne ridicam în parar disul muzicii.
Nu sînt admirator , al muzicii teatrale şi cu atît mai* puţin al celei italiene. Teatrul muzicalizat cade îri lîncezeală plictisitoare; iar muzica dramatizată e o artificializare şi o degradare. I-ar trebui compozitorului o virtuozitate extraordinară să fuzioneze spiritul muzical cu acţiunea drama-tieă, iat lucrul acesta nu l-au izbutit decît Wagner în „Maeştrii cîntăreţi" şi Mussorgski în ^Borîs Gujlunov". Afară de aceasta, o melodie armonioasă pe cuvinte de toate zilele, -r Dă-mi un pahar cu apă! — Şezi colea pe scaun,! —, ca în
164
NICeiî’OR €BAîNIC
6pera veristă, mi se. part oii înger, coborît în ftuţătărie. şă. cureţe: morcovi. Nu mai vorbesc de convenţionălismele caraghioase cum e aceia cîpd baritontd sparge sala teatrului eu o' crimă plănuita, iar partenerul sau, la .doi paşi, n-aude; harnici Singur Wagner a înţeles ca muzica edin alte sfere, cînd a, chemat; zeii s-o dnte pe scenă. Dar chiar' atunci cînd eroii săi sînt figuri-legendare, ei vorbesc'tot limba zeilor, aureolaţi cumşînt de înţelesuri metafizice şi; de miracole. Muzica’ scenică are nevoie* de ;Un cadru suprafiresc ca să poată fi ’ ascultată fără scăzăn^nful prestigiului- j&ltfel,. opera; e o
■	cpftcmentăv.hibriâă, a teatrului. Dacă teatrul d; vdrbiţ de oa-meni, opera trebuie dinţată de zei. Am ascultat toate operele.,
, ' lui. Wagner afarăde „Riettzi“. Dintre ele, tetralogia Rinului Hu e cea . mai grea,, dar e ceamai greoaie. Sublimul aproape Continuu te oboseşte. Dar semnificaţia şpeciaJă'iă rui Wag-ner mis-a părut că stă îri. modernizarea epopeeiantice sub fc>rma dramei liricn A’ crea-epopee însemnează â ridica .pe " 'camelii în:£>ihnp, iar. Wagner• şf-â. .ridicat naţia în .Waihăb la. Daca mu mă înşel, îţ&asta- e-menirea mafii;arte: să deş-Vcdpere dimensiunile cereşti -’^le. <mani^i,.''?S-	an#;.'|ţţ -V©-•’
cinatatea; lui Dumnezeu Wragiţer,’ se spune; nu’ era un crd^ dîneios, dar eu am. găsit religiozitate în muzica djn ^,Taii-mhăusser“, iar „Parsifal" mi s-a părut o imensă liturghie. De ■- pretutindeni eroii lui sînt înconjuraţi de eternul unui cer ; suprafiresc, iar. ultima lui operă, pentru care a scris textul,. trebuia să fie „li&Bsditt Năzaret". Aşcultîndu-i de atîtea ori,
- îmiîzîceam,: mta culminează în religiei © audiţie wagneriana mă ridica măi	!şă‘ măgfb»
‘ , dese la, un deştin omenesc prelungit în infinit. '
' .Simfonia, e cu_ totul -altceva decît opera obişnuită. Ea ' e un	miile de astre ale sunetelor, ce,*
: se rotunjesc upele de alţele şi' se urmează fără confuzie^ ţhtr-d
■	- ăfmohie. ^oveî,aWăl!%#^ai;;tbiw cer muzical răsturnată dea-. . 'supra păiruntului- Şi,. prec-Om stelele nopţii, n-nu-.nevoie sa
' ycabea^îă, ,peptru ă fi . sublime;1 tot, astfel‘constelaţiile sonore ale simfoniei h-au nevoie de cuvinte. E muzica pură. Dacă ■ în această lume, geniul plăsmuitor de frumuseţe e imaginea .cea mai apropiată a ceM'eare a creat strălucirea\unîversu-' Iui din nimic,, nici un feb de plăsmuire artistică iju reflectă : aeeşt -gmivers, alcătuit'’ din ’ sfere, »câ' simfonia. Făptura - ei aeriană nu se poate..descrie; ea r-amlne inefabilă ca fiinţa
•I >j
\ ,... ; . , . .......
, ■; ZILE ALBE — ZILE NEGRE	165
lui Dumnezeu şi ca suflete omenesc. Luaţi celmai simplu pasagiu din ÎŞ^ârt'şi încercaţi să-i lămuriţi., nu că tehnică, ci ca sens sau ca efect. E un joc copilăresc de îngeri pe mar- | ginea cerului; îi sesizăm cu simţurile lăuntrice, dar frăgezit mea,lui infinită nu• se poate prinde în Cuvinte.	'
Cu Bruekner şi cu Brahms nu m-am putut familiariza, mi se părea că mă pierd prm încurcate stufărişuri sonore fără să mai ies la un luminiş.. Mi-au plăcut Ledurile lui Bra- 4 hms şi .gingăşia celor două, valsuri devenite populâre.
în simfoniile lui Gustav Mahîa am auzit, poate influ- ■ ţat de analizele tematice ale muzicografiei; hohotul sarcastic ;al uMtii:demon,, care-ăirvrea şă caricaturizeze armonia uni-
•	versului. Dar în „Clntecul pă mint ului", marele lui poemj
măcar că e aşezat pe substratul cî.tprva poezii chinezeşti, am simţit cum curge grea şi copleşitoare'jalea ebraică xni-lenară.	1 ",V'	-	„/
Spre deosebire de operele sale scenice, care zbîrlesc nervn, ppem#e simfonice ;auc Im Ricbard Strauss, cu naturalismul inspiraţiei lor, au o putere tonică şi o voioşie de furtună în lima mai. După audiţia „Simfoniei. Alpilor"", coborând scările de la GrossesKonzerthaus, aveam iluzia unor avînturi gigantice, în stare să cuceresc pămîntul cu. ele. Nu l-am întrebat pe Lucian Blaga ce .anume motive i-a inspirat poezia „Daţi-mi un trup voi munţilor, mărilor", dar sînt ponvins că o asemenea potenţate, titanică s-ar pmteaiptăs-mui după audiţia lui. Richard Strauss, " ~:	?
.•/, Eacb cu .pRasiuitiie" sale> inspirate, ;din Evanghelii,: mi s-a părut un organ prin care măreţia divină. curge flxivial' şi insondabil peste această lume de păcate, E singarul pro-, prpc muzicii înălţat, în, pustie să şlobozeaşcă,izvoarele. ini4 inii ;în raţionaxrşmul protestşmt. ,	>	. v \	‘	•
^Cu Beethoven omul întreg se. dezvălme îP făta M Diurn , nezeu, — eu idilica lui. Contemplaţie p. iăptsirii„ cu strădania eroică, de-a înfrânge spaţiul şi timpul' cu fiorul cutremurat al morţii care îl‘pîndeşte,; cu recunoaşterea universalei frăţii bmene^iiprpşternată la picioarele ^a^Uw-pefesS;. 'Dapă' pămîntul ăr	,-'â|nţbe^2â3x^v<3ââa^^C9y pl s-ar putea
roti,printre, stele, purtîjîd pe frunte, cununa.de azur a sim-
•	foniilPr lui Beethoven. Şi Dumnezeu, văzîndn-1, ar cunoaşte că nu I-a creat în zădar. Am ascultat „Missa solemnis" în ' căpda-'yechiulm. '.burg'"imperial. "Şi;. aririntmdu-îm toate
166________ NICHIFOR CRAINIC
impresiile, culese din audiţiile-muzicale şiN toate elanurile care saltă pe om dincolo de proporţiile obişnuite, mi^artî dat seama mai limpede că arta, în limitele ei supreme, e o rugăciune, caremăzUie să lege în fierbinţeala ei pămîntul cu cerul. Nu mai vorbesc de muzica liturgică a unui Paleştrina care, cîntată de glasuri de copii şi orchestră de coarde la: Stefans-dom sau la Karlşkirche, răspîndea o mireasma de paradis sub bolţile sacre.	",
Sigur, ce eram eu, ce eram noifără de aceşti uriaşi în stare să ridice o Iunie îtitreagă pe fîlfîirile geniului lor ? Poporul nostru n-a zămislit sau n-a zămislit încă nimic asemănăr tor, care să se reverse ca o binecuvîntare în sufletul omenirii. Darul poporului nostru în această direcţie, se arată deocamdată în puterea tălmăcirii. Artistul care iirterpretează e măsura capacităţii acestui popor de a se' ridica pînă Ia plăsmuirile gemului, lată, la Burgtheater, între celebrită-ţile artei dramatice stă bustul de'marmură ăl Agatei Bârsescu şi din cîţi interpreţi ai lui Shakespeafe am văzut pîna acum, nimeni nu rezistă lîngă Regele Lear al lui C. Nottăra. Concertele simfonice ale Bucureştilor pot rivaliza cu cele de, aici. George Enescu e un nume internaţional... în acel timp a, sosit penţru o serie de reprezentanţii la Volksoper baritonul' Jean Atanasiu. A fost un triumf cum rar mi-a fost dat să văd. Spaţiul teatrului abia îi cuprindea vocea, pe care pretenţioasa critica vieneză a numit-o ,/supravoce". Ariile italiene trebuiau repetate de încă două şi de trei ori în auzul unui. public nebun .de bucurie. La restaurant, lumea îi încărca masa de buchete şi oameni necunoscuţi apăreau fericiţi să-i prezinte omagii. Pe stradă, copiii îl arătau cu degetul:-Vezi, ăsta e .Jean Atanasiu[ Cîntăreţul român era socotit un fenomen, care a ţinirb cîtevâ săptăinîni în tensiune Viena artistică, ,	^	. ă
A sosit apoi George Georgescu la-pupitrul Filarmonicii! Văzusem -pe' toţi'’dirijorii-’teari ai vremii, dar nici miuLhu trăia şi nu juca cu ultima fibră a nervilor sensul simfonic ca această sţâtură de o eleganţă şi de o mlădiere muzicala inegalabile. Richard Strauss însuşi dădea din loja lui semnalul ,iurtuiulor de aplauze., Ekiştă, fără îndoială.; şi în poporul nostru rasă artistică. Această capacitate de tălmăcire; care >ega)ează nivelul creaţiei de geniu e un semn #1 marilor poâ-
ZILE ALBE — ZILE NEGRE , ^	,167
dilităţi ce zac în noi şi, să nădăjduim, prevestirea zorită a unui soare viitor.	*'	,	-
• ’ ' în 'Kunsthistorisches Museum sau în Lichtensteingale-rie, trăiam revelaţii de -acelaşi fel. Pictură italiană, pictură 15 spaniolă, olandeză şi germană, — rase şi neamuri raportate v la Veşnicie. Desigur şi muzica, oricît de imaterială s-ar părea, respiră rasa, căci Debussy nu seamănă cu Wagner, nici Verdi cu Bach. în simfonie o recunoşti uşor după un anume timbru care e german sau francez. Numai simfonia rusească n-are rasă în: ea. Dar în pictură, care e formă şi culoare, rasa triumfă imediat. Ce deosebire bătătoare la ochi între Olandezi şi italieni! Acolo nişte măcelari şi nişte bucătari de geniu au luat pensula în mînă şi au* trecut la nemurire 6 cărnărie baldîră, al cărei belşug dezgustător debordează din ţipătul costumelor. Dincoace, la italieni, un arhanghel a trecut şi a ridicat viziunea picturală pînă la frumuseţea ideală a arhetipurilor cereşti. Izvorul copleşitor de inspiraţie ,al picturii, cum aveam să văd apoi în mai toate muzeele europene, e Biblia/ Scenele biblice s-au desfăşurat în sînul j poporului ebraic, şi totuşi e aşa de uşor şă observi o substituire uimitoare: în aceste' tablouri, chipurile omeneşti care compun momentul biblic reprezentat nu mai sînt ebraice, ci ^italieneşti; germane sau olandeze. Pictorul'şi-a introdus rasa în Biblie, făcînd-o să" participe la scena divină, ca şi ^cum istoria sacră s-ar repeta în mijlocul poporului său. Prin urmare, în fiinţa geniului rasa şi religia sînt supremele principii generatoare de artă.,	(	^	|
: Reflecţiile ce-mi veneau în minte le raportam apoi la pictura românească. E neîndoios că precum sîntem un popor de o măre putere iirică, — o văd bine în comparaţie 'cu lirica germană chiar, fot aşa sîntem un popor picturai. în ansamblul pictiirii contemporane din Europa, numai francezii îi întrec pe ai noştri în acordurile culorilor şi în nuanţările" cromatice. Dar ce-i lipseşte picturii noastre pentru a deveni un fenomen european? îi lipseşte - un nivel spiritual mâi înalt. O concepţie de viaţă, o ideologie^ daca voiţi,care să dea aripi inspiraţiei. Curiozitatea curiozităţilor Ve că din arta noastră, lipseşte cu desăvîrşire Biblia si lipsind Biblia,' lipseşte omul. în âfară de Aman şi de Grigorescu, omul e inexistent pentru pictorii noştri. Ştiu foarte bine că pictura noastră e tînără şi stăpînita de impresionismul francez, a
Iii	NICHIFOR CRAINIC
cărui tehnică nu poate.reda chipul omenesCi <dar mă întreb dacă, fără chipul-omuinij se poate dezvolta o factură mare în adevăraţi!! , înţri'es' al .cuv&ttulrâ.- .Griger^seu augur' a învins iinpEesfctiiantft şi a pictat ornai romanesc,' în .acele, . atitudini nostalgice, de ciobănaşi şi dd fete, pe chipul cărora se îngînă dorul cudoina.Deaceea el e măstira unică a forţei ■ plastice româneşti. Dintre tpate categoriile de existenţă^ ceilalţi pictori,, contemporanii mei, nu s-au ridicat de la regnul mmeral decît pînă la cel vegetal: natură moar tă şi peisagii. Dacă un străin'ar f edea undeva departe; tdtâlitltaeâ acestei producţii, iniprfesfemste,, fe&ite frumos'c(dbra^ă, ^_<^ede:,că România e o ţară fără oameni ^ şi fără animalei o ţară de peisagii şi de pictori‘ vegetarieni ! Ridicarea noastră bruscă' şi recentă îri ■atţae^$^i'^şatopâişi&. a- lâşja#	;
turi intre tradiţia noastră istorică şi fdirnele noii culturi. ’
Iată în plastică, bunăoară r- sîntem un popor ortodox cu-biâerici pietate nu număr pd ^nlătmtru, 1® întregirile, drir şi pe dinafară, Pictura	element esenţial ortodoxiei.
’ Dar. ce se observă? Bisericile le speieşc zugravii, meseriaşii, iar pictorii noştri de mari însuşiri fac dori, arbori, străchini cu mere şi dîmburi dd fîneaţă. Iată spărtura,; adică lipsă unei concepţii de viaţă-, care să integreze aceste taieEte.în . tradiţia poporului nostru, şă le apropie de izvoarele adevărate Care pot adapă o artă de mari - (hmenrium.: eStetice.
Nu înţeleg prin aceasta cai. eî, vegetarienii de-âzi, să, pic-. teze. nqmai biserici; ci să şe pătrundă de spiritul acestei pic-, turi religioase pentru a descoperi omul. în' cea mai. înaltă expresie a îui :- Credinţa. şi rugăciunea. Fără arta,bizantină "n-ar fi exjStat un 'El Greoo-, apariţie de o uimitoare originalitate între mării pictori ai-Occidentului. •	.... v. ‘
;, . Urmărind revistele de literatu-ră şi'de arta, ziarele, miş- , carea editurilor şi vitrinele librăriilor, nu-mi ,era ţgfeu sa observ cultul de cate-se bucură în ..lume a germană făuritorii gînduiui şi plasmniţoîii frupiuseţii. Cîiid un artist sau seri-,itor a- împlinit 50. de ani,'se iveşte prilejui reciinoştmţei publice, exprimată.-în.aţticole şl studii'omagiale-,. în eaiţiişpe-eiale înc%mafe-sărbăţori^ui;, în jâactuţdizarea în cife^Laţie-a operai lui, în iftari.fetincfuinorâle acordate cu fast. Această
ZILE ALBJE — ZILE NEGRE
.169
dragoste se', repeta'la flecare decadă 30uă'acelm lfl^vfeţă..; . Cd ăeeleaşî ;senţime»te sîid: înfcdnjttraţi marii mcrţi, a cafior ' naştere şi trfecene îh. lvnneaceaîaltă sîat comemorate cumăte 1 evlavie. Artistul se şfasate în comunitatea naţională, pentru care îşi* arde flacăra, spiritului,’ iar această comunitate sP. recunoaşte.Meicasa^i^ăicţie .morală şi aţiîndîie, Scriitorii în viaţă veneau de pretutindeni la Yiena’^a citească în public, .:Nueraobfeeful şegăţm'iiQrlifefâre;,' .inştîtuitela»9i de Nicolae iorga întimpul „Să*nănătonibu“; scriitorii apăreau individul, bl săli' arnrpline, citind o seară ^întreagă fragmente din cărţile lor. Am văzut şi am ascultat astfel pe • Tbomas Mann, cm figuratei de şe f de birou, pe fratele său Herorich Mannvai'căruichijnctr cioc blond şi bobi albaştri feni. amintea perfect pe'Miha^ ifeagomireSCU, pe poetidvienez-Franz Werfel care, deşi evteu, seamănă mult cu defunctul N.N.
’ Reldicelanu. 'Werfel îşi citea frumos versurile, reliefînd teatral imaginile puternice. Cum preţuiam mult poezia lui „BaladaP® ^are a interpretat-© admirabil, m-âm dus .pe:scenăy;impauză, şi':l-am. felicitat. El m-a prezentat Soţiei sale, fosta doamnă - Ctes tav Mahfer, o femeie încă frumoasă pe vremea aceea".	v ,. v
. VCu Frafiz Werfel, care'are şi poezii de inspiraţie, religi- , oas.ă, ş-a întîmplăt un pocinog, literar interesant. în . revistă catolică '„Banautani", cineva > a pubficaţ un lung studiu despre' suflul religios alpoeziei 1-ui Werfel- şi, fără să-l cunoască pe poet, ajungea la concluzia cădirişmul lui este eminamente catolic. Exces de confesionalism. Atunci, Franz 'Werfel: şt replicat eă poezia lui; religioasă n-are nimie ,a face eu . catoEcişmulr ea eşfo eminamente mozaică. Alt; exces .de confesionâlişm; Adevărul era că această, poezie nu purta semne spefeSice pentr,U'g fi clasificată astfel. Lirismul.religios,; nefiind dogmă»', e, de obicei, supraconfesionaj. Cînd poetul, însă, îl' .colorează cu amănunte rituale, • i se poate recunoaşte.mai uşor confesiunea. La' Paul Verlaine .n-o recunoşti daria Paul Claudel o vezi imediat. în ce.priveşte psalmii; anii sîat ispec.ifie ebraîci- pr.intr-o anumită concepţie deşpe. ©mniiezeu şi pian grozave,simţiinen.te îa-ţă, de vrăj-mâşi. iar alţii sini pur .creştini prin. pmfetismul şiuniversa-.lismul sentfeaeutiduiy ,;
170	______NICHIFOR CRAINIC
Cel mai frumos moment dc cult al oamenilor mari a fost însă sărbătorirea Iţii Gerhard Haupţmanri, acest Maţusa-îeirî al literelor germane. Împlinise, irirse pare, 60-de ani şi Universitatea vieneză i-a acordat titlul de doctor honoris causa. Marele scriitor şi-a dezvoltat în auditOrium magnum conferinţa festiva despre „Renaşterea germană", care, în vremea aceea de mizerie politică, suna ca o încredere olimpică în viitor, Ascultîndu-1, n-aveam nici rm fel de presimţire ca peste 22 de. arii voi fi onorat şi eu, în aceeaşi sală, vorbind despre spiritul ţarii mele. Apoi Gerhard Hauptrnann a apărut la Grosses Konzerthaus, făcînd lectură din operete sale: poezii, fragmente de poem, acte izolate din drame, capitole de roman! Eră înalt de statură şi spătos; chipul larg şi maiestuos semăna mult cu al lui Goethe lâ aceeaşi vîrstă. Vesta încheiată pînă la gît şi redingotă neagră îi dădeau un aer de episcop lutberan* în timpul predicii. Citea muzical, fără prea căutată nuanţare; ca omul sigur de torţa Ml şi avea un glas bărbătesc, ce se acorda minunat cu statura lui olimpiană. E de prisos să mai amintesc’ de sentimentele publicului la o ademenea apariţie.
Cu totul altfel se înfăţişa Răbindranath Tagore cîud, y îti colindările lui prin Europa, s-ă oprit şi în cetatea artei.
O faţa de ţigan frumos, mai ales ochii!, încadrată în plete şi barbă căruntă; îmbrăcat. într-un antereu cenuşiu, părea mai : degrabă un călugăr sirian decît poetul de la gurile Gangelui 3 sfînt. Cu voce .argintie de tenor şi-a cîntat nazal poeziile în limba bengaleză, o ţigănească ridicată la maximă potenţa ritmica. Apoi în limba erigleză, şî-a citit conferinţa carele un capitol din cartea „Sadhana".
f N-ârn ţinut să cunosc personal pe scriitorii vienezi. Am găsit că e o pierdere de vreme din moment ce ei nu imă pot cunoaşte, pe mine şi literatura ţării mele. îi citeam şi-atîta tot. Am legat însă prietenie cu Ren6 Fulop-Milîer, şvab dţn Căransebeş, cu nume ungarizat. Publicist de o curiozitate 4 universală,' el scria cărţi peşte cărţi despre Dostoievski; Rasputin, curentele şi oamenii politici ai vremii, despre ie- / zniti şi despre 'Muntele Athoş şi' călătorea îrirtoate ţările pentru adunarea materialului şi pehtru'/âtmosferizarţ.! ;Eira‘ xeea ce se nuriieşte uri băiat î>un/şi avea imense legături în > lumea scrisului şi artei vieneze. Poseda p bibliotecă bogltâ
171
-ZILE ALBE ^ ZILE NEGRE
şi variată» de unde împrumutam, ce voiam. Avea ocurio-, eitate deosebită pentru literatura mistică şiconvorbirile cu el mi-au folosit îri această privinţă tnai nlult decît cursurile de la Universitate. Cunoştea România şi o iubea, ceea ce făcea să mă lipesc de dînsul şişă se lipească de miiie ca prieteni adevăraţi', cum am şi rămas toată vremea.
Din emigraţia maghiară, Cate .îşi avea cartierul la cafeneaua Monopol, în dosul Universităţii, am cunoscut mulţi oameni, politici şi pUblieişti. Erau socialiştii şi comuniştii alungaţi de regimul instalat la Budapesta după intrarea armatei române în Ungaria.Dintre toţi m-ainteresat Zoltan Franyo, .originar din Ardeal, publicist bilingv, îndrăgostit de poezie.-Zile întregi am petiecut cu el prin cafenele, citin-du-mi şi traducîndu-mi în nemţeşte puternicele verşuri ale lui.Ady Endre. Din Zoltan*Franyo am făcut un bun tălmăcitor al poeziei româneşti în limbile maghiară şi germană. .	~
în răstimp, o scrisoare de la Cluj a lui Lucian Blaga îmi vestea proiectul unei noi reviste literare cu nUmele „Gândirea** plănuită , de Cezar Petrescu, Adrian Maniu, Gib Mihă-escu şi el. Blaga ne cerea colaborarea, lui Busuioceanu Şi mie. Pe Cezar Petrescu îl cunoscusem înainte-de a pleca eu din ţară, ziarist fugitiv împreună cu Parafil Şeicaru, cinci' la „Adevărul** lui C. Miile, cînd la „Bucovina** din Cernăuţi. La „Hiena“~ revistă de, frondă a lui Şeicaru, începuse să publice „Scrisorile unui răzeş**, schiţe de stil sadpvehesc,, ce vădeau un talent în formaţie. Acum toţi aceşti scriitori împreună cu Blaga făceau gazetărie politică la Cluj, de dragul Ardealului. Odată ou colaborarea noastră de la Viena, i-am scris lui Cezar Petrescu şi lui Blaga că eti n-am încredere în revistă, aşa cum o plănuiesc ei şi că,, din prietenie, voi trimite cîtc ceva, în mod-provizoriu. La întoarcerea în ţară voi scoate o revistă aşa cum o-înţeleg eu, cel de-aqtiBn.' Preţuiam însuşirile literare ale fiecăruia, ca poeţi şi prozatori, dar nu vedeam la nici unul experienţa necesară penţrii a. conduce o revistă şi â-i da un rost .mai înalt decît acela •de. simplu, magazin literar. Primele numere examinate cu drăgăstoasă emoţie îmi, dădeau dreptate.; Colaborările literare aveau niyel artistic, dar articolele, cronicile şi notele orâir dibuiri la latîmplâre fără, linie, şi semnalări de mediocre şi obsebre, publicaţii franceze sau.aspecte din expre-
;tm ________,, NICHIFOR CRAINIC ■ ,	-	.
sionismul german. Afară,.de.- acestea, printre colaboratori răsăreau nome’ce dădeau paginilor un aspect de conglomerat eteroclit, pe; cate mciodatl, nu fe-aş, 'fi admis într-o revistă condusă de mine., După cltăva vreme, .apare un articol prim, al lui" Cezar, dacă mi-aduc bine. aminte în care seri*
■ itorii înaintaşi erau atacaţi cumplit şi valoareaior tăgăduită . cu > un negativism/pe care-nici- o idee nouă de artă, nu-I în-’
-	, dreptatea»,- Acest iconoclasm ieftin, cu miros de futurism - italian sau de dadaism elveţian, mi-a displăcut total şi m-a
revoltat.. Dadaismul, îmi ziceam, e b mascaradă ticluită de * ciţîva şmecheri'; care nu cred'.în artă, dat le-ar. plăcea'săfie luaţi în seama. Futurismul poate că e Mdreptăliţ în I+aliă> unde valorile trecutului, universal 'rc<mHQSCttţie;;':apaSă' stff^ vitor pe umerii epigonilor £e azi. El nu e altceva decîCex-'■'} jnesia unei neputinţe fUHciatedfe a ;Se:afirma,'Poneii ■aeagă.
pe.ţitani -Ca să aibă iluzia	.-artei
' Dar în ţara noastră unde valorile 'trecutului abia însumează,, b Jumătate de: vea€, ce stavilă, mă rog, se opune afirmării noilor talente? In timpul gloriei româneşti e atîta îoc larg cit să încapă regimente de artişti şide scriitori, npi. Ţara ■ noastră, cu- hotarele abia rotunj ite, tocmai de-acum încolo e chemată la o viaţă superioară de creaţie culturală. în istorie,' împlinirile pofitice coteşpund începutului inârilof
-	epoci de creaţie-,a popoarelori A ne;şa văîorite ţrecaatulnfe
-	.atîtea cîte Ie avem, însemnează a cănta-să Spargem pietrele. , de temelie- ale culturii,-pe, care Vrem s-o clădim de-acum
„ încolo." Şi. mi-am adus aminte de;6eeaVee vedeam In jurul meu, de cultul .fierbinte al uhtii mare popor pentru artiştii . şi pentru scriitorii* şi gînditorii lui,-Ce deosebire fundamem .tală între această nobilă tradiţie a spiritului şi,moravurile,.
. noastre culturale. Un scriitor abia afirmat e,tăgăduit dint» tr-o sută de părţi pentru a-1 dezgusta şi a-î doborî. ’ După ce -a muriţ, , nimenî nu, se- mai interesează de operă lui, niCi
-	- âşa-zis.a critică, nici editorii. Cunosc scriitori, de valoare,
' pe* .cate azinu-rpoţi citi decît în '.biblioteca Academiei Rd-
mâne.fiîndcă nu-î găseşti nicăieri în altS parte Şi tocmai la , noi, care sihtetp abia la mcepiutul unei	ar fre«
buî, instituit un asemenea cult al oamenilor mari, ge come-• rnorări după moarte, de sărbătoriri! în Viaţă, de actualizare permanentă .a ©§6161', lor, , de solidarizare cu fiinţa knjepiri-tpală', Această "malffiiUţăr&alăy;â kpneelusmtdui unor snobi
173
ZILE ALBE — ZILE NEGRE
steril? de 'peşte • batere e tocmai semnul deficienţelor unei > culturi'propiriî, pifeâ. tînărăca să-şi fi putut fcrea^ 0 tpidiţfe ./şpiîituaiâ? şl o* ţinută'etică fa^n.oe valorile ei. Na .aştfel-.şş .
. fateep'atmosferă prielnică plăîsmuirilor româneşti. Pentiiuşa: fcadifkă© trtaşriteţ^'cxfeatoşrş şîa şxalta'încrederea şi gtis-. tul plăsmuirilor noi, e .nevoie- de- glmificarea valorilor trecu-,aratiM spaţiile tdeaiu» ocupate de ele şi golurile ce " trebuie . umplute, precum e nevoie de respect şi de iubire pentru artiştii'în;viaţă, clădiţori ;îinpreuna' cu noi la templul ■\!Mal^ţ'ţomineşt Tt:;>
■_ . Am luat condeiul şH-am scris lui Cezar-Petrescu că atitudinea; kPnpclăstăa revistei einadmisibilă şi nuel; care . merge pe linia tradiţiei, e îndreptăţit să„dărîme,trecutul; -
dJaivecşitatea, n-avea: prea multe să-mi împărtăşească, scris la Facultatea de Filosofis, eu nu mai eram student propriu-zis. Studentul e .un tînăr care vrea mai întîi să se iniţieze şi apoi .‘să se specializeze. Pentru una, veneam prea tîrziu, pe ntr u cealaltă, ea, mi-mi putea oferi ce c aut am. Âm luat profesorii ia rmd, cum lăcusem-odinioaţă la. Bucureşti. . Lă cursurile de iniţiere n-aveam nevoie să ,mă opresc. Bătrinul profesor Jerifiatem» cu ruginita sa barbă rabinică, propunea introducerea in filds^e într-o formă populară că pe înţelesul - 'tuturor,	atltea de făcut şi aş' fi pierdut vremea urmă-
. rindurl.ca şa ascult lucruri cunoscute. In cfe priveşte germanistica/ n^âveani' de gîn.â .să filă fac filolog; pentru istoria literaturii,, tratate ■ admirabile' îmi stăteau. la- dispoziţie şi ” scriitorii înşişi în ediţii frumoase şi ieftine; Pentru Istoria frlosofiel, m-am înarifiat cu Cele 6 volume ale lui Paul Deus-se», care- © tratează. tocmai.-din punct, de1 vedere religios, ceea ce mă interesa f^-nfin®/ Aş fi Vrut ;un cuiş de ra&ta--, fizică şi nu îfate, găsit. :A§ fi vrut.un1, curs- de- filOsofie mădie-yalăşi mreră. Profesorul cel mai distins ia disciplinele filosofice eră Eeininger, un fel de .Rădutesou-Motrn, cu care Bîaga şi-a dat examenul de doctorat. Propunea un curs despre fflosofia lui Fritedficb (Mfefzsche. L-ăm ascultat aproape tot. Dar, in definitiv» ce mă interesa pe afine Nîetzsdbe? îi citi-‘ senat c^roa^ toăte cărţfle ^ă de inBpjare^l, te franţuzeşte.
174	NICHIFOR CRAINIC
La Viena citeam^, AIsoschprachZarathustra“ Fără îndoială, un mare stilist,... poate cel mşi mare stilist din literatura germană. Frază de oţel încrustat cti diamante. Spiritul cititorului saltă ca"pe arcuri) aruncat din propoziţiurie în pro-poziţitme, din aforism “în aforism, dintr-6 imagine într-alta. Cântecul de noapte, cel 'cu;fîntînile, l-am citit împteunâ cti p domnişoară,” studentă în medicină, care va fi în curînd tovarăşa mea de' viaţă. Ce poem superb! Dar concepţia, lui? ' Supraomul 1 O \biată'platitiidine, darwimstă ! Sună aşa de vechi şi atît de perimat! Supraomul lui Nittzsche e azi un biet pensionar, care ^suferă de podagră ’ şi şi-a^ comandat coşciugul. Şîntem nevoiţi să ne ocupăm încă de el fiindcă tatăl său, măre poet, l-a îmbrăcat cu toga lui Apollo şi La pus pe cap coiful lui Siegfried... Profesorul Reininger citea prelegerea cu un anume prozaism didactic în intonaţie. Prin ferestrele deschise năvălea suflul primăverii. Şi, deodată, un sturz a început să fluiere din grădina interioară a Universităţii. Mi s-a părut că- e de acord cu mine: nici lui mi-i place filosofi a lui Nieţzsche, pe care a auzit-o prin fereastra deschisă. -Şi acum, fluieră să ies afară.
/. Am audiat şi Istoria antică, precum şi prelegerile cam abracadabrante, un fel de! filosof ia culturii, ale lui Karl Camillo' Schneider." Somitatea Facultăţii filosofice erajosef Strzygowsky, marele istpric al artei. îşi făcea prelegerile cu o metodă strict ştiinţifică şi' vorbea, despre diferitele motive arhitectonice, de circulaţie universală cum ar fi vorbit un paleontolog despre oasele găsite în straturile geologice. Nu-şi îngăduia nici un zbor entuziast sau liric, cum te-ai fi aşteptat de la un istoric al artei. Ştiinţă rece. La o prelegere a spus că Austria, pierzînd Bucovina, a pierdut cel mai valoros tezaur de artă: mănăstirile ortodoxe diii Carpati! Nu putea să nu-mi fie simpatic. Dar şi mai simpatic mi-a devenit cîrid a scris, un mic studiu extrem de interesant, în care emite ipoteza că afta-măiiăstirildr bucovinene nu derivă de la Muntele Athos, ci, dimpotrivă, arta atho-niţămr; fi influenţată de cea care împodobeşte ctitoriile-voie-vqdale din Bucovina. Nu ştiu dacă cineva ă felpat această idee, care ar face din mănăstirile noastre un centru de veche iradiaţie artistică. Alexandru Busuioceanu, care f-a^urmat^ doi ani cu punctualitate, /ar fi fost cel mai indicat pe^ru
■	,	ZILE ALBE — ZILE NEGRE .	175
aceasta, dacă ri-ar fi tre'Gut pe vrmă în,Italia şi nu s-ar fi specializat în istoria artei occidentale.
Urmărind ce mă preocupa, am cercetat şi cursurile Facultăţii de Teologie catolică, dar interesant între ele nu mi s-a părut atunci decît cel despre Dogma euharistică al' profe-; sorului Reinhold. Actuala Facultate de teologie evanghelică nu exista încă încadrată în Universitate, ci funcţiona ca un institut particular pe Weringerstrasse, dacă ţin bine minte. Am audiat acolo un curs expus cu înflăcărare despre religiozitatea rusească, iar pe profesor aveani să-l cunosc după 22 de ani cu prilejul promovării mele ca doctor dez onoare.
, Cam acestea erau cursurile mai interesante. în ce m-aş fi putut specializa, chiar admiţînd că.aş fi voit.să mă specializez? Cînd am plecat din Bucureşti, fostul meu profesor Ioan Mihălcescu mi-a dat sfatul să mă specializez în apologetică. Catedra sa fiind foarte încărcată, urmă să se scindeze şi apologetica devenind de sine stătătoare, aş fi avut perspectiva să candidez. I-am mulţumit pentru bunăvoinţa sa de totdeauna, dar i-am răspuns că eu nu reflectez la vreo catedră. Universitară. Eu plec la Viena să mă cultiv pentru mine, pentru viitoarea mea carieră de publicist liber, fără nici o obligaţie oficială. Nu i-am spus că plec din pricina unui marasm sufletesc, care devenise o primejdie pentru viaţa mea.	,
Dacă Universitatea nu mi-a putut da ceea ce >căutam, biblioteca ei a făcut-o în bună măsură. La Viena am descoperit Mistica. N-am auzit nici'în Bucureşti şi nici acolo vreun profesor vorbind despre ea. Mistica mi-au descoperit-o cărţile care vorbesc despre mistici şi cărţile misticilor. Cunoşteam din vremea studenţiei cartea de la Fundaţie a lui Henri Delacroix despre cîţiva mistici mari. M-a impresionat puternic, dar de altă scriere n-am mai dat, care să-mi întreţină preocuparea. Acum „Istoria generală a filosofiei“ de, Paul Deussen, care studiază şi cugetarea mistică, mi-a reînviat vechea curiozitate. Cîteva studii critice despre poezia, lui Rainer Maria Rilke derivau această poezie din marii mistici germani Eckart şl Ângelus SilCsius. In colecţia de popularizare „Natur iind Geisteswissenschaft" am dat de o expunere succintă şi arbitrară a Misticii universale, „Die Mystik“ de * Lehmănn. Prin anticării am găsit o bună'antologie a Misticii germane, „Die deutsche Fromigkeit", tot de Lehmann. Iată
176
NICfffiEQît ;CBA|NTCy? -
primele elemente care .aveau' să 'mă călăuzească ta eunbaş-/' terea Misticii. în ele'fera vprba mai ales-de llistica germadk ,c medievală şi de cîteya texte dm sgriitoriiei. Mistică; romano-catolică, tot astfel cum era şi cea studiată de'1 Henri Delacroix în prima carte, citită. Dar Mistică ortodoxălDin-moment ce există'una romăW-gaMică, e cu’i^ptftinţă sapd'fi anticipezi •: una. ortodoxă. Mistica ortodoxă' mt-ă descoperit-o cartea lui Hugp Ball, „Die byzanftnişche Mysti&'y unde- sînt studiaţi’ cei trei mari mistici răsăritem^Dionisie Arecpagittrl, Maxim .Confesorul şi Ioan- HămascMn.
... Acest Htigo Băii făcuse paţte .din mişqărea'dadaistă şî,, dezgustat de neseriozitatea ei,, s-a apucă! să^studieze Mistica ortodoxa. Dacă ’nu murea tînăr, s-ar fi aşteptat de la el şi alte 'lucrări.de valoare.	■,	-
Pe vremea aceea, Hentî Bremond nu ţinuse încă faimosul discurs de, recepţie la Academia Franceză, despre legătura dintre,mistici şi poezie, discurs care a sţirnit o mare,şi fecundă discuţii pe această temă în presa literară de. lâ Paris, din care au ieş-it apoi.cele două cărţi ale. subtilului abate, „Poezia. pură“ şi „^ttg^îWne şl poerieft. . Eu ăjunsesem la legătura; ' intimă dintre ele citind pe Rilke, şi confruntîndu-â versurile ■ cu texte din Eckurt şi Tauber şi cu stanţele-'lui Ahgeluş Silesius. Explicîndu-mi-1 cu ajutorul Misticii germatie, riiu ină gîndeam.totuşi că aceasta ar putea constitui ,o metodă critică aş'a 'de subţire cum ave a s-o Calorifice EfenriEremond.
. Dar Mistica nu înfăţişa pentru mine, numai un interes literar,' fi»" prin frumuseţea seducătoare a textelor, .fie -ca ; metodă de-lămurire mai adine,ă a poeziei. Ea mi -ş*a.părut în primtdrînd de uninteres teologic capital/Zadarnic vorbim despre fiinţa, sau, despre' natură intimă ă religiei ■ dacă nu.' cunoaştem Misfka. Ea este. ţrăirea legăturii dintre suflet şi Dumnezeu la gradul • maxim de- intensitate spirituală. ■E, prin.urmare, un pisc din lumina căruia ne 'putem lămuri , întreaga teologie. Căci dacă, teologia vrea să ne-'lămurească -: pe Dumnezeu, are ea însăşi nevoie'să'fie lămurită. Cînd eram* studenţi observîndu-mă pe mine însumi’în .raport cu teologia,- am' semnalat un pericol de ordin sufletesc Disciplinele teologice, ■ nu numai cete, de’ caracter .filologic-isterici dar şi cele dogmatice şi liturgKe; sînt încărcate de unistorism , excesiv.- Răportarea'necontenită; pe care o 'implică studiul#
ZILE ALBE — ZILE NEGRE' ■>	' .V* 177
laiMn^irecpt ,4e cuttură creştină bimilenar şi la nn treciat Ţiblicmultinrilenar.lasă pe, nesimţite în suflet un, falsşenti-•	ca şi cum ljumnezgir
ar* fi^fosţ şi ar fi rămasundeva în timpul depărtat de npŢ-ea şi cum timpul, actual ap îi.gol de prezenţa lui, iar noi ne-am găsi orfani într-un pustiu spiritual faţă de marile ^rşonalităţi:biblice 'şicreştine,, care vorbeau cu el faţă către faţă.’Cînd această falsă nostalgie pune ştăpînire pe Suflăt, studiul teologic se transformă îri erudiţie stearpă; cimvset poate observa. în multe trataţe de această natură.
Am suferit „chiar în vremea seminarului de acest sentiment, pe Care I-aş.numi o boală rfeiigioaSă, şi.am scris atunci o poezie,„Pâfriarhâlă", în. care regi etăm/că n-am fost contemporan' cu' patriarhii biblici pentru .a trăi ,în 'actualitatea’ lui Humitezeu. Arin'stufărişul erudiţiei, Dogmatica poate , să-ti vorbească de atotprezenţa divină;'ea rămînc o teorie.
Prin argumentaţii filosofice, Apologetica poate să-ţi demonstreze e&istenţa lui Dumnezeu, ea rămîne totuşi o teorie abstracta., Singură -Mistica îlînfăţişeazâ ca o prezenţă vie,,
; pare arde 'în suflet, singură ea ne pune în situaţia1 vie de-a fi .contemporani cu Dumnezfeug. Actuălismal .ei spiritual; pşi-, fc<^^c,»toMnjge'paseismul■'eiMiţiei^t0^ăb^|pB,şi« leacul acelei ■falsenostalgii»' de .care- am vorbit. Mistica te învaţă să teu .. îogi,, căci- religia în esenţa ei intimă nu e altceva dccît rugăciune extatică'1.. "	. /	1 -
-	. .■Rarepri am fbst aşade fericii în viaţa mea intelectuală • ca atunci cîad„ după- ani de-dibuiri şi căutări, a,m descoperit
—	pentru pai11® vorbesc — strălucitoarea mistică ortodoxă a . Filocaliei. Cauţă>,.şi vei,aflate îndemnul MînţuiţeruJui Şi
„dacă el mi-a îngăduit; săc aut.atîta vreme e pentru că ceea .ce am aflat ie comoară cea mai de: pteţ a vieţii,ortodoxe.
. .lişus'Hriştps'e prezent In e,a-precum e*; prezent .viaţa fiecărui credincios.	' d ‘ ,	,	,	■, ; ,r ţ
■ Mi-aduc aminte, de un mpment greu de la Viena. Nu zic ' de-o'înt^nplare f eii nit cred îp în,ţîmplării'®UPă un, an, terminasem bănii., Ştiind că această neplăcere se; apropie, am scris , din' .vreme la cei‘ din. Bucureştiv Tot nădăjduiam că tablourile noastre, dusede Lucian Blag â , se vor vinde.
, Par scrisorile primite mă yţsteadpu părere de lău că, după luni de zile, nu se .găseşte • nimeni să iiiţrodueă un măgar in casa-sau. ;cele două'râţe,. Îmi luasem nădejdea de la ele şi
178	NICHIFOR CRAINIC
afară, dc ea nici una nu mai aveam.; Găsindu-ne Ia sfîişitul anului, cunoscuţii de la Viena nu erau nici ei în stare să mă înlesnească. 4 venit şi ziua cînd s-a terminat şi ultimul ban; Ultimul! Iată-mă singur într-un ocean de străinătate. Nu există suflet de 'om în acest mare oraş la care să pot apela. Şi chiar dacă ar exista; cine mi-ar da mie bani cu împrumut fără perspectiva de a-i achita? în dimineaţa aceea n-am ieşit din casă. Poate ar fi fost mai bine să ies; o întîlnire norocoasă, cine ştie/m-ar fi scos din încurcătură.Dar n-aş putea spune de ce.n-am trecut pragul casei tocmai în dimineaţa CÎnd riu mai aveam absolut nici un ban. Ceasul cu pendulă al Frâu Marthei, gazda mea, a bătut 12. S-a-apropiat of a prînzului. Atunci in-am lungit în .pat cii mîinile sub cap şi. ochii în tavan. Astăzi nu voi minca şi nici diseară. Bine! Dar mîine? Dar poimîine? Ce-ai căutat tu, zănaticule, să te-arunci în. valurile străinătăţii şi să mori de foame ca un cîine pe meleagurile mizeriei? De-ai fi avut măcar atîta minte să-ţi pui deoparte banii de tren şi în ceasul ananghie! să pleci. Acum nu poţi nici să rămîi, nicirsă te mişti. Dar împletindu-şe cu acesta, încă un glas mai şoptea în mine. Nu te-îndoi, nemernicule ! Ai fost sărac lipit pămintului şi totuşi niciodată n-ai răbdat de’foame. Ei, da, ştii 'că-e adevărat ! Eu, cu toată sărăcia» n-am cunoscut niciodată ce e foamea! Dar era altceva, eram la mine în ţară. Aici, între străini, cine-ţi dă o pîine? Nu te îndoi, nimicnicie! Ai trecut ‘prin strîmtorări mari, prin boli ucigătoare şi-ai scăpat teafăr! O;să treci şi prin asta.! Deodată, bate cineva la uşă. Nu aşteptam pe nimeni..Prietenii te ocolesc, mai ales cînd nu-sînt în stare să-ţi dea o mînă de ajutor.. A mai bătut 6 dată. Intră! Uri om cu şapcă mă saluta reverenţios. Dumnezeule, e un curier de bancă! îmi întinde un aviz de 10000 lei.. Nici o altă explicaţie. 10 000 sosiţi,, pe numele meu. „'£ 12,30, zice curieful, dacă .voiţi să-i ridicaţi acum, grăbiţi-vă pînă nu se închide banca!"
La ora 1 aveam 10 000 lei în buzunar! Cine mi-a trimis atîţia bani? Şi cum au sosit tocmai în momentul deznădejdii? E aşa. de adevărat îneît pare neverosimil. Dar o asemenea potriveală e de natură să-ţi cutremure sufletul pîriă în ndînc. La câteva zile a sosit şi scrisoarea ele la Bucureşti, lămuritoare. Tabloul cu „Fugă în Egipt" l-a ctimpărat OctavianG<%a pentru Ministerul Artelor! Asinul ă salvat, Pruncul drimne=
ZILE ALBE — ZILE NEGRE	179
zeiesc, iar imaginea lui, măgarul'cenuşiu al pictorului vienez,. a salvat pe un nenorocit de la foame şi din ghearele îndoielii. Doamne, cine-a potrivit lucrurile acestea cu atîta chibzuială? Spune tu, că ştii mai bine decît înţelepţii lumii!
Asupra noastră; a-românilor, ine unei superioare culturi străine poate inriuri în două chipuri deosebite: ori ne asimilează, ori şei lăsă asimilat. Pătrundem în el cu sentimentul inferiorităţii. Nu e vorba de o inferioritate intelectuală a insului şi nici a rasei, pentru că nu există român să se simtă între străini inferior ca atare. El are, dimpotrivă, ’ o încredere în sine adeseori soră cu suficienţa naivă. Şi această încredere, cînd e la locul ei, nu e lipsită de temeiul unei sprintene inteligenţe naturale cu care e înzestrat poporul nostru, în legătură cu un mediu străin superior, sentimentul de care vorbesc se referă la o inferioritate de nivel cultural, ceea ce constituie însuşi motivul trecerii noastre peste hotare pentru o mai temeinică pregătire. Gînd i-am comunicat lui Nicolae lorga că-plec, şi încă la Viena, s-a supărat şi mi-â răspuns că pot să-mi desăvîrşesc cultura română în ţară. Dar el uitase în clipa aceea de anii trăiţi în Germania, la Paris şi în Italia, cu toate că era socotit că un fenomen unic înainte de a trece graniţa. Ne ciocnim de mediul străin cu.acest sentiment de inferioritate, chiar dacă nu ne dăm seama limpede, o luptă se dezlănţuie între personalitatea noastră, şi el, o luptă la orice pas şi de fiecare clipă. Mediul străin cu pasivitatea lui aparentă seamănă cîteodată cu acele plante carriivore ce pîndesc insectele, le înfăşoară în foaie, le înăbuşă şi le sorb sucurile, iar alteori cu un /rîu limpede, în care te îmbăiezi şi te simţi renăscut. Ispititoarea lui atracţie devine mar puternică şr mai neobservată cînd între « tine şi el există înrudire de rasă, cum e, de pildă, mediul culturii franceze, care exercită o adevărată seducţie asupra spiritului românesc.. Unde nu există înrudirea de raşa, seducţia e mai puţin dăunătoare. Cei care s-au lăsat asimilaţi, cînd se întorc din străinătate să nu vorbim de ridiculul maimuţărelii! — se simt nefericiţi şi trăiesc printre noi ca înţr-un exil al soartei, Cu dorul după locul străin, care i-a sedus.
180
NICHIFOR CRAINIC;.
Sînt convins că mediul vienez, unde am trăit doi ani cu O intensitate ca pentru douăzeci^ departe de a mă asimila-, mi-a conturat prin contrast ţot ce aveam mai.specific în mine. L-am trăit cOnşrtertţ'clîpă cu clipă,/bucurtodu-piă; de.orice îmi ofereacşp asimiiînd ceea ce se: potrivea însuşirilor mele, pentru :a desporicuprinsul.-în'ciocnirea ctî el, ţâra mea eră . mereu prezentă în munte. şi comparaţiile ce se impuneau" că de la sine mă îinbărbătau dac-ă erau prielnice, mă provocau Să mă ;glndesc curţi ar trebui să fie dacă erau neprielnice. Din, contrastele' infinitesîmale, şi totuşi sesizabile, de , Jude-
■	Cată; de; gust,; de .senşibiiit'aţe :işi' d4; temperamenti mi se' dezvăluia mai bine firea mea de acasă cu ceea ce. putea primi şi cu ceCa ce trebuia să refuze în chip spontan. Acţiunea
A mediului şi reacţiimile insului clarifică .persorţalifaţCg, care ■ nu e o fuziune-a lor, ci-o entitate’qrtginară, ce Caută stunu-.fenţe; în afară ca să se afirme. JLa Yieua m-âm simţit român . prin izolare mai mult decît acasă prin comunitate. Acasă '• ‘'li-ăi.ae^^'^'^i^iţ^peatra.oăe^ în;loc străin'trebuie să tesimţi pentraa- fi mai departe., ;y: '^'"0 :4 Am adus uit suflet abia cules dnr'prăpăStia neizbînzflor, l-am scuturat de gunoi în confruntarea eu. altă lume, P-ain înfrăgezit în veselia acestui oraş, l-am dogorit la flăcările cu-, lorilor, l-am îmbăiat în bura eterică a sunetelor armonioase,
, l-am,Jegănăt în ritmurile poertei, bam încercat tăria în dia-:.
; mantele ideilor şi l-am simţit' atingînd cu antenele cele mai înalte, polenul geniilor: Mai mult decît atît: i-am găsit zenitul
în partkulebTrăirea
■	vieneză;e o regăsire şi o regenerare., 1	„. i .,	-	‘
.ICînd am SOSifc afei îmi. imaginasem' un ixpu fel" de' • viaţă#
; dusă ,de'unul singur. Experienţa» mea în doi fost lipsită.de
noroc-.şi pe urma , ei m-am ales cmciobţuiîe'dezastrului-? Nu admite am, din principiu- burlac ia» mă voi împăca - cu ea dinconstrîngere. Viaţa mea neizbutînd s-o închin unei-femei, o	şi ideilorYâ fi b singurătate rodnică
şi priincîoasa, arderilor înalte ale spiritului.'Sînt ătîtea de . făcut îh fără încât ţi-âr trebui ?ece vtefţ în loc de una* singură, ■ împărţită "cu altcineva. Grndeam bine Sau rău?. ,Nu ştiu. Ce ştiu e că gîndeam astfel din necaz* şi gîndeam cnsgrri-tuf, fără participarea; inimii. Şi aceasta era la,început, eîndJăbia sosirtnbla Yienă^v^rffv^ă'V?-	J
181
ZILE ALBE *r-. ZILE NEGRE
Am vorbit de singpătăte'itfdnici.. Dar ea există! trăiesc în.ea.. Singurătatea mea fericită ,e odaia aceasta a' Frâu. , Marthei, unde citesc,' unde studiez, unde gândesc- şi scriu versuri şi articole pe. care; le trimit in ţară- Bătrînă tţme curat ntt intră niciodată să mă tulbure, mă phctiseşte doar cînd dau să ies grăbit şi mă întînipină cu cîrpaei.săuni lustruia ghetele! E atîta sir^t^tăte 'in casa’vasta', ‘latîţ îmi ţiyie urechile. Şi/.uneori, cînd găsesc ceva ‘ frumos într-o carte sau cînd mă entuziasmează o idee, singurătatea rămîne surtîă, iar dacă,i-aş comunica-o în gură mare, m-aş. surprinde, ca nebunii, vorbind singur.. Nu cumva cei care vorbesc singuri pe	căpiat din "jhîciria.-(singurătăţi? ’ Iar
la Bucureşti singurătatea crezi că v,a fi altfel decît aici? Cînd o gîtideşti în chip ideal, singurătatea e un paradis, dar ce fel de paradis e acesta cînd eu nu văd în juriil meu decît ©fchii de peşte fiert ai Frâu Marthei? Veşnic aceiaşi ochi de peşte fiert Acum cînd eşti bărbat în lege, ia gîndeşte-te că te îmbolnăveşti şi £acî în fericita singurătate, ia gîndeşte-te că bate ceasul morţii!Cel.mai grozav lucru din lumea aceasta cu destule 'grozăvii e,„să ;Ş6.ori băţrîii, şi singur, fără un suflet ăap, îgt^e.ieiîfe^.’.v^Qe, care sjă-ţi ,|jK®lâă. ucb»,- .-fără: cîteva ..'ţfieiteţ#'de ^c^i în jurul tău; -pe caye să	şi
sale spui: E rândul vostrn.să. trăiţi. Dumnezeu să vă ajute! Dumnezeu are totdeauna dreptate: „Nu e bine sa fie omul singur". >	‘v!*>r-.(îd!!!-.;1,''!;! ( v 1 ■ "■ :;Ţ;.\y
E; plină Viena de, fete frumoase^ înalţe şi mlădioase , ca.' lujerul crinului, cînd vorbesc parcă îngînă 6 melodie de lied.
, Şi toate ştiu să -vorbească de Beethoven, de Schubert, de Brahmsşide Hugo Wolf. Prima întrebare pe care ţi-o aruncă cu gingăşia caracteristică acestui oraş esţe:,
■ 'Si© sind Atislândef'... ItâMelier, nichţwehr? .	\
' Nu ştiu de ce, la Viena, dacă eşti 'oacheş* trebuie să. fii neapărat ita%n i Iar d ~ă nu eşţi ii^ân,. trebuie să. iu, cel puţin spaniol, Cînd îţi mărturiseşti .naţionalitatea română,
' /•vime^ su^ină cu out®^®^^ dezamăgire	"Ah; şooo i
; . . Presupune că te îndrăgosteşti d-e-o asemeneafată. Cum îi vei spune că o Iubeşti? Icb liebe chch? .Sună' ca ©.travestii e a sentimentului tău trăit româneşte; Crâiui' minp, la urma (urind* poate oricărei iar graiul inimii' e- u®«t singur: cd matern. Tot aşa e şipentru această străitiă.Dacă ţi-ar spune: leii liebe dich î ţi s-ar părea uri glas din lună. Iar dacă ar
182 ________. NICHIFQR CRAINIC
învăţa să ciripească: Te iubesc l ţi .s-ar părea că rîde de tine. Presupune că o astfel de fată subţire ţi-ar fi nevastă la Bucureşti. Ce-ar înţelege ea din sufletul, ţării tale? Ce-âr simţi ea din zbuciumele tale intime, de creaţie* şi de luptă românească? Rasa,"în acest caz, devine opacitate a Inimii. Am văzut asemenea căsnicii mixte. Oricît s-ar fi iubiţi cînd venea vorbă de ţările lor, lua fiecare poziţie de asociat străin la o întreprindere petroliferă. Căsătoria mixtă nu e %Un leac împo-* >trivâ singurătăţii, ci mai degrabă o asociaţie de singurătăţi* ce se respectă reciproc în cazul cel mai fericit. Dată e vorba de căsătorie,, experienţa mediului‘ vienez, înecare mă simt izolat cu sentimentele mele cele mai lipite de inimă* mă învaţă şa mă întorc cu entuziasm la naţia mea. Aici îmi simt eu inima în libertate.	'	.	, '	.:
Domnişoara Lizzi binevoieşte să coboare foarte rar între studeiiţiî români. îşi .pregăteşte examenele de doctorat în medicină. Băieţii vorbesc despre > ea cu un feb de ; respect, ; parc-ar fi cine ştie cine. Spun că-şi ia examenele cu „aus-gezeichnet", e o camaradă ireproşabilă, vesela şi spirituala în societate, şi un fel de soră a lor: ea le păstrează banii ca să nu-i cheltuiască prea repede şi-i împrumută cînd i-au cheltuit y ca băieţii. N-am văzut-o încă, deşi sînt aici de cîteva . luni. E chiar singura persoană din colonia-română pe care n-o cunosc, dar . asta seara cinează la restaurant, la masa noastră. Cînd am intrat eu, dumneaei şedea la mijlocul
•	mesei, singura fata între atîţia băieţi. Mie îmi rezervaseră, locul din faţă, probabil ca să vad mai de aproape această mîndrie a ior.-Rîdea cu dinţii mici şi cu o privire foarte ascuţită de cine ştie ce glumă, dar, cînd m- a zărit s-a f ăcut serioasă. Eu ştiu de ce s-a făcut serioasă: dumneaei n-are părere bună despre regăţeni, şi mai ales despre, bucur eşteni, iar eu nu sînt bucovinean ca.dînsa. Felul nostru liber în vorbă şi în gesturi, graba cu care caracterizăm lucruri şi oameni abia cunoscuţi; xpmumcativitatea -prietenoasă cu oricine, părerile ndastre
*	despre femei, cam lipsite de reţinere, e drept, toate acestea dumneaei nu i se par izvorîte dintr-o sinceritate spontană şi. riecontrolată, ci mai degrabă dintr-o uşurătate şi dintr-o lipsă, de consideraţie faţă de convenienţele sociale. Bucovinenii şi chiar ardelenii, însuşindu-şi formalismtil social al vieţii vieneze, trec în ochii ascuţiţi ăi domnişoarei Lizzi dre#t Oameni ,*solizi^ —• eiri solider Manii î ~ ştiu să respecte
ZILE ALBE — ZILE NEGRE	, 183
femeia şi te poţi încrede în ei ea o soră în fraţi. Pe cîtă vreme :o fată între regăţeni... Mai bine să nu ipai vorbimf Domnişoară Lizzi îşi spune ace;ste păreri fără intenţie jignitoare,
* pe uri ton potolit, cu glas moale şi delicat, care contrastează cu ascuţişul privirii şi cu năsucul subţire. Fruntea încununată de cosiţe groasei prea lată pentru o^âţă şi mai ales pentru H chipul ei gingaş construit, de o paloare albăstrie, pe care n-o fardează niciodată, în farmecul căreia buzele fin desenate pun o roşeaţă naturală aproape violentă. Cmd vorbeşte, rnişcă rar mîinile, care sînt foarte frumoase,; deşi nit ţine să le evideriţieze: Nu e cocheta, fiţndcă e iriediqriistă. Părerile dumneaei despre convenienţele soci ale rsînt cam pedante şi par b lecţie prevenitoare adresată mie. Dar, în definitiv, are dreptate: nu ne-ar strica nici nouă, regăţenilor, mai multă 'rotunjire a regulilor sociale. Domnişoara Lizzi are pasiunea sportului'. Sărbătoarea iese din Viena şi suie munţii. Vorbeşte cu însufleţire de puritatea zăpezii sus pe piscuri şi de căldura soarelui de-acolo în toiul iernii. Poate că în minte are acum munţii dumneaei diit Bucovina. Eu o ascult şi mi se pare că zăpada albăstrie de pe piscuri se răsfrînge pe obrăjorii din faţă mea. Mă ispiteşte şi; .pe mine zăpada înălţimilor, mai ales dacă aş avea o asemenea călăuză. Îi mărturisesc că n-arii ieşit încă din oraş şi mi-ar plăcea 6 evadare în natură, care,
’ precum zice dînsa, te împrospătează şi-ţi dă gust pentru studiu. : Doriinişoara Lizzi rîde înveselită dintr-odată: n-a pomenit; ptnă acum bucureştean , excursionist! Rîzi dumneata, domnişoară Lizzi, dar ai să vezi că pentru anumite motive, vreau să spun pentru frumuseţea naturii, bineînţeles, un regăţean e în stare să urce pînă în vîrful Alpilor! ,
Arii Vevăzîit-o la o „serată împreunată cu dans", ca şl mă rostesc în ştilul coloniei, unde am ţinut o conferinţă despre profetisiriul naţional al lui Nicolae "Bălcescu. Coloanele de marmură, printre care evoluau perechile în dans, erau împodobite cu iederă. în seara aceea mha părut rău că nu ştiu" să joc. Ritmurile jocului îmt dau o dispoziţie voioasă; din ele s-au născut probabil ritmurile poeziei. Dar mi s-a părut că dansul nu se potriveşte cu educaţia mea teologică. Domnişoara Lizzi, în schimb, dansa ca o căprioară. Silueta dumneaei, armonibs' proporţionată, mlădia minunat' valsu'rile. nemuritoare; ale luj Jphanri Strauşs. în gînd îmi spuneam: e româncă şi'e ca o vieneză. Ce altceva mai caut? Am luat
184 ________ NICHIFQR fŞAţNfC ! :	,
un fir de iederă şi, pe cind dansa, am înfăşurat-© de sus pîna, jos în aplauzele studenţilori	lecţia despie convei
nienţele. sociale^ rîărmişe,pare>j&.domnişoarei Lbzi nuil-a displăcut; fiindcă şi-acum, cînd îşi.Sminteşte de iedera aceea? pricea îi şţreluceşţe. Lă sfîrşit,,i-am cert# voie s-o conduc. Pe drum; în trăsură — eram chiar în dreptul Universităţii ,,’iŢ':^^'*%«ş,viţiîngîindţi:4. fra^oţus%'fii^ă:	. -
•«— Nu-mi'place că dansezi	..
,fel fuf , Atunci- n-am-să mai dansez idei eu.	: / ,,
/.fiu-jni venea şa cred şi nu bănuiam de ,cîte renunţări / nvea şă fie în stare domnişoara liza într,-o viaţă, extrem de -'.aspră-'. /■	.• ■ \ .	.. ■	-	; V
' Cu dumneaei în excursii sărbătoarea., am cunoşouţ o bdnă * parte, din peisajul austriac- Le organlza cu b rară pricepere La Mpdling am întîrziaţ o seară ca sărini Jurate larga vale, care i-a inspirat lui Beethoyen „Simfonia pastorală". Excursiile noastre au cuîminăt la Uurnsteinj In >■ ,|uş pe Dunăre, bf ă^L ţtfeferăt&,pictorii austrieci, unde, ă poposit o vreme şi Nicolae• Gii^or^^v'.tirâm:eau.-pi^^u şi ne găseam în amurg, sus pe coasta, lingă ruinele cetăţii ■ medievale, unde a stat întemniţat Richard Inimă^dedeţi.; I-amluat mina frumoasăîntr-amea-	■	•fe""’
Domnişoară, Lizzi, Bucovina dumltale, şi-a, lui Ştefan Vodă s-a unit cu patria mania. Vrei să niergi c-u.mme?' " Unde? .	.	»	_	—	,
fe. v--fefefe Yfe'fe	’fe'; 'r;
Y'iiCfe?^	*fe; ‘ :	':'v :;;-fe
,	.	Dar lă Bucureşti, & capitala României Mari?
Şfe;';	şfe
> •Dacă_ aş, fi _ştiut .atunci cîte suferinţe amarnice'-’aveana . . vsă-i pricinuiesc" cu luptele mele acest ei', fete, delicate, care ‘ ! şedea pe piatră1 cu mina în; muia mea, ax fi fost • mai bine Ca " . .legătura, noastră să rămînă camaraderia ideală; ce înflorise .	.. din acele fermecătoare hoinărelistudenţeşti. I-am cerut mina
fe lingă? 0 ţ închisoare politica şi.- nu mi-ă’ trecut prin ..minte să /•' , descib-ez din piptrdedure'simbol^ pe care puteri necunoscute ; mi-l puneau în faţa. O furtună; nebună, ruptă, tlin munţi,
• s-a,prăvălit pe’valea Dunării, si-a trebuit, săţrâmîneimnoâptea 11ţ-'JiDţribţsteL^iiu:.';' ţ*-' "fe
vvZILE &LΣE ;tt- ,%ILE'NEGRE
185.
• Fetiţa	s-a năsput laţ 5 noiembrie 1921., in Viena;
En ahi ’yoit să-i, punem numele; Furtuna, în amintirea zilei -.noastre, daf soţia mea a ţinut' să .-poarte şi numele meu* Furtuna. Ioana.
Astfel Yîena. mi-a dat tot ce-mL, .tiebjpa pentru a-i cere vieţii biruinţă',, ©ferindu-i .durerea a, .trei făpturi.
. ‘ La cursurile de-vară de Ia Vălenii,de Munte, .Nicolae ,.iorga'.mă prezentase prinţului Carol, pe scenă,-în faţa publicului/ după^ce,;, Ia dorinţa'profesorului, citisem dîU, „Da-fUfiîe.rijămîntrflaF. Acealsţa a însemnat intrare^ mea ea funcţionar.. Ia Fundaţia princiară întemeiata după ce moştenitorul Tronului a făcîit ocolul lumii.'G.’D. Mugurera director general. De fapt, am contatla acest aşezămmt/impreitna cu Al - Buâuioceariu, şi în timpul cîf .atu stat îii străinătate colaboram de acolo la publicaţia ei pentru învăţatori,; re-vîsta y;Lainttra*b;.fedfezată; astfel de Alexandru- •. Vlabufă. întorşi1 în ţară, ne-am reluat funcţiile fparte. modest plătite;
Dâr la înapoiere, mi’sua întîmplăt în tren uu mic poeinogf Dornic să re văd" peisajul patriei, îl sorbeam cu ochii de la. fereastra de pe culoar. La-o Cotitură! în munţii_ prahoveni, vagonul a smucit, frunte a mi s-a jzbit.de geam şi l-am spart. Cum n-aveam banii să-l achit imediat,, conductorul a întîr-ziat 20"de minute în gara Sinaia pentru încheierea procesului-verbal. Aşa. mi-am făcut eu intrarea în ţară,, a cărei ; mişcare culturală îmi pusesem în gînd - s-o reformez!
, ţ. G.D. Mugur, un suflel bun, mi-a pus la dispoziţie două' camere într-o casă ifandramalizată din Calea Dorobanţi .32, care aparţinea Fundaţiei! Dar n-aveam dc nici unele ca să înjgheb o gospodărie de familie, Am contractat Un împrumut dp 39:0p0 lei Ia industriaşul .ţl,l,^Q€ioip.iţă;;'cu;p^ţa'.d(%Kre care’am’pomenit că m-a determinat să-mi legalizez pseudonimul literar. Astfel am începUt căsnicia- în Bucureşti, adm em iu-mi soţia şi fetiţa de la Rădăuţii- Bucovinei, unde'mi. aşteptau plnă să găseai’ un' m&d de a ne- instala. Modul atesffl era cîf ,se poaţe de primitiv, daEC-aSdljjilea.f’lfcftil"
trebuia să
186'	______ NICHIFOR CRAINIC
Busuioceânu de explicarea programelor muzicale. ale Filarmonicii. Ajn-i de zile ain scris împreună cu el aceste programe, Snfăţişînd publicului personâl'itâtea compozitor ilor şi ana-s lizele tematice ale pieselor simfonice care se executau lâ concertele săptamînaie. Paşiuneâ muzicală din epoca vieneză ne-a folosii să ;ridicăm nivelul acestor programe. Şi, cum cunoşteam toate celebrităţile vremii, la propunerea noastră, George Georgescu invita la Bucureşti dirijori şi instrumentişti străini, îmbogăţind astfel viaţa muzicală^ a Capitalei.
Par a în acelaşi timp, Vasile Pârvan şi Marin Simionescu-Râmniceanu conduceau noua editură „Cultura naţională" întemeiată de Aristide Blanck. - Vasile Pârvan ne* a luat, pe Busuioceânu şi pe mine, consilieri literari, — o muncă migăloasă şi neplăcută. Editura comandase traduceri literare la^chemaţi şi nechemaţi. Mare parte din ele erau făcute într-o românească înspăimîntătoare, ce desfigura limbţâ şi defăima editură. Slujba noaşţră se reduceada aceea de simpli' cîrpaci literari, migălind ziua şi noaptea manuscrisele şi şpalturile ca să le îndreptăm stilul. Q făceam pentru dragostea lui Vasile Pârvan care, în intimitate; era un om fermccă-tor. Nu mâi avea nimic din masca .tragică, forţată, pe care şi-o punea la curs ori în conferinţele publice; judeca mult mai sprinten şi mai limpede decît în scrierile sale umbrite de o metafizică puţin cam nebuloasă, iar vasţa-i lectură din antici, din clasici şi moderni o debita fără morga-i aparentă, cu voioşie şi simplitate. Parcă-1 văd şi-acum muncind la editură, ca un salahor, în cămaşă, cu. mlnecile suflecate, corectînd la Iliada sau la Odisseea lui G. Murnu, -r Murna-ehe, cum îi zicea el în glumă. Dar o. întîmplare iieaştep-. tată avea să-mi sfărîme pentru totdeauna această incintă-toare intimitate cu Vasile Pârvan.	, ;	'
Revistă „Gândirea" se mutase şi ea, de la Cluj la Bucureşti şi se tipărea în chip strălucitor la „Cultura naţională" — cu plată* bineînţeles, şi încă inult mai scump decît la celelalte tipografii. A intervenit aniversarea puternicei bănci Mamiorosch-Blanck,: care finanţa editura şi tipografia „Cultura naţională"./ în presa românească au apărut atunci 6 ploaie torenţială de elogii festive pentru sărbătoritul aşeză-npLÎnţ, -- dezinteresate, fără. îndoială. Numai Cezar Potrescu, care colabora la o gazetă politică obscură, a avut nefericita
/
■l	J	^
ZILE ALBE — ZILE NEGRE	187
inspiraţie sa subscrie un antrefileu în dezacord cu; laudele unanime, amintind că prosperitatea "financiară, a băncii s-ar trage de la un anumit sistem de cămătărie. Atît"a fost de ajuns. Gînd m-am dus la Marin Simionescu-Râmniceanu să iau corecturile ultimului număr al „Gândirii", mutra lui ca de' octogenară travestită în bărbat nu mai era murată în oţet ca de obicei, ci de^a dreptul ardeiată. Mi-a trîntit manuscrisele revistei în nas- şi ca o răzbunare uşurătoare mi-a spus: „Aceasta revistă nu se mai tipăreşte la noi 1“ Eu n-aveam nimic comun cu articolul lui Cezar Petrescu. Am făcut apel la amorul intelectual al lui Vasile Pârvan. Dar pe faţa strălucitului erudit am găsit masca cea mâi încruntată din eîte-îşi punea/dînşui în public. Gestul lui Cezar ^Petrescu nu se poate ierta, m-a lămurit el. „Gândirea" nu mai are ce căuta la tipografia „Culturii naţionale". Pârvan se arăt'a atît de solidar cu banca Marmorosch-Blanck încît se socotea personal jignit. N-a uitat să-mi spună că Cezar e nerecunoscător, deşi nn datora nimănui nimic în calitate de simplu client .al tipografiei. Zelul acesta neîndurat al lui Vasile Pârvan m-a dezamăgit adînc. Am reacţionat cu repeziciunea pe care firea mi-o impune totdeauna în astfel de clipe, Eu mă solidarizasem cm Cezar Petrescu!	"
Am luat manuscrisele „Gândirii" ^i am .plecat, fără întoarcere. •	.	X..	' ■ -
, Cu Vasile Pârvan n-am mai vorbit pînă la moartea lui, întîmplată cjnd eram într-o călătorie în strenata te. Odată cu retragerea mea de la „Cultura naţională"^ Al. .Busuioceanu a plecat la Şcoala Română din Roma, condusă tot de Vasile Pârvan.-'..	^ r. m
. „Gândirea" era în primejdie să dispară, niai'ales că Cezar, nil tocmai îndemînatic administrator, avea o datorie de 200.000 lei ta tipografie. Atunci inbam luat inima în dinţi şi m-am dus la prinţul Carol. I-am povestit cazul şi l-am rugat să acorde inalta-i ocrotire acestei reviste, pe; care o . cundşfea bine. Prinţul a ordonat ca „Gândirea" sa se imprime grâţuit la' tipografia Fundaţiei şi să i 'se plătească datoria la „Cultura naţională". Anr salvat-o o dată. Cîţiva ani de zile ea a ieşit regulat, avînd existenţa materială asigurată. Doar hîrtia rămînea în Sarcina noastră. Zic a noastfă, fiindcă de la întoarcerea mea în ţara, linia revistei începe să se clarifice, parte din colaboratori, dispar şi vin alţii în loc; iar
188
NICHIFOB CRAIUIC, ■
grija materială începînd din anal III 6 pqrtaproâpe numai ea, deşi director, .pe copertă rămîne Fezar Fetxescu. ' . j în anal 1§24, Nicdiae Ic^găera sorbqnizat complet Fran-» ţa, recuposcăţoare faţă ,de aîRudinCaŢtti in timpul răz-bdiu-lui, îl naţnirfvăgregaţ la. Şorboha cn perspectivă de, a ţine ^ursari faqaltătive, iar Institutnî Franţei îl aîgsesemembru' istorii ţinea'.ctt'tot dinadirisăl să facă decţii ia Paris, toustrînd Legaţia roihână' de-acolO cînd nu-î
-	farniză splieiebţi'auditpii dintre mem^i Coloniei, Dşr odată cu această onoare, convingerile sale naţionaliste -se'.îndpiau?. cu apă umanitaristă — ,;ches.tiune de oportunitate. fiindcă1
; la Sprbonă că şi la Institut, majoritatea profesorilor1 şi membrilor erau umanitarişti., Nicolae Igfga’â; pierdut cţi totni ' iinflnenţa extraordinară pe care' q. ăyusesd odinioară' asnpră-fjneretnlui.'PCntrn îndrumarea acestui'tineret şi peritru lungă;
: şi dureroasa lui dramă, ce avea să urmeze, sorbonizarea lui Nicolaej Iorga a însemnat o marc. pierdere.‘*Mci mie, Căre U. adorasem, Jşi^HâaS..	nimic' profetul
" careşt-a pus inima la gheaţă. Totuşi, în amintirea unui trecut , fără asemănare, ăm îmbrăţişat ideea lui C.S. Făgefeî de a reorganiza ziarul „Neamul româneSc^ cu o redacţie nouă, Fpentru a face profesorului o surpriză tănd 'sev.tri.'; îptoarce de lâ Paris. Ziarul tînie a fără cititcjri, cu umîăutuidhţedio-tcre;. care întovărăşeau': articolul totdeauna interesant alduî ' Iorga. Un. grup âlcatuit,{din mine. Cezar. Pet rescn.ţPămfil
*	Şeicaiu, Victor Ion Popa şi' ,G.M. Ivanovgam .alcătuit redacţia, şi am schimbat eh totul faţa ziaruluLÂcest'G.M.
. I.Vanov e „cunoştinţa noastră încă din Seminarul, Central ’ ©iipă absolvire,/a plecat în 'Rusia la Acădettfiă thologică, iar Ia eîţică ani de' la revoluţia bolşevică, reuşind să 5$ strecoare /■ îp, România, 1-ăm introdus în cercul	unde scria
lucraţi, interesante; din cnltura rusească. Deda. Paris, Nico-
•	îae. Iorga' a poposit la Craiova,unde i s-a1 prezentat colecţia . ziarului în forma noua-, A declarat că era. aşa, de,schimbat . ■ înpît , hu-1 mai recunoaşte şi nerăbdînd pînă sS ajungă hi
Bucureşti, mi-a-trimis o telegramă cu mulţumiri superlative pentru, că, împreună ctf ceilalţi câmară^P ham făcut ziar ocpidentaF î Elhu mai vedeâţachnf decîţ. din perspectivă, occidentului. „Neamul române sc“ -cîşţiga totmai,mulţi citi»
-	toţi şi	ideolc^iiiaţipr^lâj,
' ■ dacă-mar', li intervenit, intrigai Vechiul^secretar de redacţie:
189
era un băiat -şters^ din categoria acelor- infimi .sateliţi, care > gravitau în jurul astrului 6 vreme,1 îi îndurau cu resemnare .curiozităţile de-om excepţional; iar cînd îşi rîhduiău vreo situaţie, îl părăseau ca să v'ihă‘.alţii; în loc de acecâşi teapă,-■ AnŞlaît' în măruntaJui .H^iUnălafe^ a început -intriga. întrş ■ t noi şi lorga. ta marele apostol al neamului;, adevărul cel de toate‘Zilele pătrundea cu. greutate, fiindcă in spiritul; său;,, «ecaC’* uă;.spaţjtt ţimj»®..- pentttt intrigă.: Profesorul a refuzat, să mai visă pelaredacţie, Profesorul îşi trimitea articolul de4acasă. Profesorul stofeze^ invective la âdr-esa noastră, â -colaboratorilor, -Pînă cînd, într-o burţă Zi, profesorul îmi e'xpe- , -Miază-- o'âcrisaare''de;€<mb«N0ife, * ‘mea şi a tuturor, celorlalţi. De î,a telegrama superlativă trecuseră numai două luni, iar de la colatorăreai noastră, trei şi jumătate. .Redacţia’s-a;, ;gplit, ■ „TfeamttiiTOmâBese“: S-ă -dezumflat din nou. Singur pafe-fil Şeicaru .nu iie-a urmat, rămînînd colaborator pînă ■cfnd a fost eliminat şi el.
‘Rezultatul acestor .concedieri a fost întemeierea ziarului ,• jj'CtwifltaiP.'.«Um: inginer, Tîtus Enacpvici, care dăduse mari iozitwi financî^e ţndăiă' du^ -război şi care, cu cinică francheţe se lăuda cu elej finanţa „Neamul românesc4* în * vederea unui eventual arivism politic, teiul cum am fost concediaţiţa Indignat şi ta botărît ^ bitimeieze ^GnvfHttti44 ^.împreună cu noi :Mu; eram deloc vplhfe să. intru în această m combinaţie, dar Şeicaru a stăruit atîta îneît am cedat. Faţa de camarazii meiix^re pîM'atuiMîi diteiseră în ziaristică felurite ■direcţii, .eu eram Un bm de'linie şi un -nume cunoscut că atare. Spre, nemulţumirea' noastră, pe' frontispiciu ă apărut ca director CL Gdngopol, pm cu experienţă mibucătă-ria g£feţă»easciL • De fapt;	director; jjefeţFâ.-tă
nici n-ăvea calitatea, nici ini îndrăznea să ne dea vreo indi-v caţie. El. îşi compunea cronicile şale de calambururi 'răsuflate şi se da. ia, p parfe' cu pBeemMianeriŢiţuş Enacovici ă dovedit mmcă'câBţaîe de a, ne îîţsa să facem: ziarul cmn vrem noEd^a.aă'.şl jdmătafe, eît nm'bol^&Qr at ’aa^b'.Vatiio-âirtşă'.lffe^dSîc^ a MGusîntufeî44' a fost fişată -demineşi toate afticcfele.semna'tes^hhîotitl4* imi aparţin. Rve.nimentele.care au zguduit -ţara lâ î ianuarie rrt au surprins în redacţia. acestui.stah^Prinţul Caţol trimitea, din străinătate scrisoarea de abdicare "iar parlanfentbllifefeial alluilOn I.C.-Bfătia'nu Urma' în acea Zi1 Să ^ratifice' această abdicare.' îifu Vreau să
190-	, NICHIFOR CRAINIC
rostesc nici un fel de judecată asupra momentului acestuia* ci numai să-mi evoc atitudinea de-atunci. Lumea nu cu-*, noştea elementele chestiunii; secretele ei -erau în mîinile celor cîţiva de Şus^şV peste potopul de zvonuri contradictorii, domina părerea/că Prinţul e sacrificat de clica aristocratică din partidul liberal. Prin calitatea inteligenţei sale şi prin faptul că de cîţiva ani desfăşura o activitate bogată in centrele ţării pentru cultura românească,, ce trebuia să fie idealul de creaţie ; ai noului stat întregit.. moştenitorul tronului se făcuse foarte iubit de popor. Actul de la 4 ianuarie , .1926/răsuna în ^entimentul public caro lovitură dată viitorului nostru^ Ca un colaborator modest cum îi eram, atît la Fundaţie cît şi la manifestaţiile culturale din ţâră. îmi dădeam seama de puterea inteligentei sale şi mă îricîntau bunele intenţii pe care le arăta. Nu puteam să uit solicitudinea acordată revistei „Gândirea" Cînd ne întorceam seara de la adele manifestaţii însufleţite şi ne comunicam impresiile în vagonul regal, mă contraria un singur lucruscepticismul Prinţului în ce priveşte Entuziasmul popular. Oricît de înflăcărat ar fi. fost acel entuziasm, i se părea ea îndărătul lui a fost mai mult un cuvînt de ordine, ceva convenţional şi artificial. Ceea ce nu era drept. Dar aceasta nu mă împiedica să mă simt legat de dinsul cu tot devotamentul şi să trăiesc evenimentul de la 4 ianuarie ca pe o lovitură, de trăsnet, în noaptea din ajunul sacrificării sale, — cum mi se părea ^ am luat contact cu 'generalul N- Condeescu, şeful casei militare a Prinţului, în palatul de la Şosea. Generalul, extraordinar de afectat> mi-a pus, toate datele la dispoziţie, pe care le a crezut de, cuviinţă şi înainte de zori am sculat din somn pe redactorii principali să pregătim un număr special din „Cttvîntul", închinat celui sacrificat. Nu închiseşem ochii toată noaptea. Am scris articolul prim şi aproape toată pagina informativă ultimă. în momentul cînd se deschidea parlamentul,- ediţia era pe piaţă. tJn milion de exemplare dacă am fi tras, s-ar fi epuizat într-un ceas. De la 1 leu ajunsese să se vîndă un ziar cu 100 de lei. Articolul meu „Sacrificiul enigmatic44 tras la maşină în sute de mii de exemplare, a făcut ocolul ţării şi am cunoscut persoane care l-au păstrat ani de zile. Am văzut atunci că popularitatea ide care se îndoia Prinţul era un fapt real. „Cuvîntul" a fost cel dintîi
>
191
ZILE ALBE — ZILE NEGRE
ziar şi aj^oapQ singurul, care a luat aceasta răspicată atitudine, definită măi apoi. sub numele de carlism, Am continuat, fireşte, în săptâmmile următoare, făcînd din cel sacrificat, exponentul decapitat .aî'generialiei/tltiere, A trebuit să încetăm cînd guvernul ne-a făcut cunoscut ca va suprima ziarul. Cafenelele Bucureştilor şi cluburile politice dădeau spectacole morale, ce mi se păreau înjositoare	fiinţa ome-
nească. Adulatorii de ieri; se transformaseră peste noapte în duşmani de moarte. Inşi Oare ieri te rugau să pui 6 vorbă bună pentru ei îl socoteau acum talpa iadului. Chiar dintre colaboratorii apropiaţi de la Fundaţie, cei cărora le făcuse situaţii mari au trecut de partea adversarilor. Nu m-a intimidat nimic. Am crezut cu atît mai mult că sînt dator să rămîn pîhă la capăt în cavalerismul moral impus de conştiinţa mea: Dar din acel moment, am devenit obiect de cea mai strictă observaţie al Siguranţei generale. Agenţii mă însoţeau pe stradă, în restaurante, în trenuri, pretutindeni; Ceea ce mă delecta era faptul că unii dintre colegii lor cu sentimente carliste mă preveneau totdeauna. Mă enerva un singur lucru: urmărirea prostească a soţiei mele, care nu s-a ămestecat niciodată în asemenea chestiuni politice. Odată mă găseam la Iaşi .şi hotelurile fiind aglomerate, m-am dus să mă odihnesc în casa scriitorului Sandu Ţeleajen. Cînd âm intrat la el,'agenţii m-au pierdut din vedere. Atunci a reînceput anchetarea febrilă a . tuturor cunoscuţilor cu care vorbisem pe stradă^. Negăsindu-mi urma, un a'utomobi) a plecat, după zvon, în fuga mare tocmai la Roman 1 Cînd am ieşit la restaurant, mi s-au povestit toate aceste nazbîtii cu mare. haz. Eu venisem la Iaşi pentru candidatura, mea, la Universitate.	■	/
Anul 1926, deschis cu drama din jurul Tronului, avea să-mi aducă şi alte fapte, acestea hotărîtoare pentru viaţa mea. în primăvara, schimbare, de guvern. Liberalilor .le-au urmat, cînd nimeni nu se aştepta, averescanii, adică cineva Care trebuia, să garanteze ordinea stabilită la 4 ianuarie. Nu. simpatizasem niciodată mişcare a politică a generalului Averescu, a cărui primă guvernare; se prăbuşise repede în cascadele afacerismului şi aveam cu atît mai puţine motive Srp;pfeţaiesc acum, cînd revenise la cîrmă cu sarcina de a înăbuşi o eventuală acţiune carliştă. A doua zi am scris în
192
NICHIFQ& GRfofllC.',.),.^ .;...
„Cuvîntţd" un articol
însă? în cabinetul avere scan răsărise grupul ardelean desfX-,. cut din partidul’ naţional al iui Iiţim‘ îlaniu, adică: Vasile Goldiş, loan LdpAf Şt^îţE’.: l?.-'-'|b^ţi £a botezai cu- pdrfefîărife;' „{riptoriştideşi dKidenţii"sasţrneau;bă;şî-ati "părăsit parii- * dul din' JndţîVe-de; neînţelegeri oonfeŞîonilef conducerea,Iu| era. în miiiiţle -uniţilor,- iar grupul rupt d’ alcătuiau' intr-adevăr , numai ortodocşii. Vasile Goldiş a luat. Ministerul Cultelor şi Artelor, loan» LupaŞ -pe acela ăl-Sănătăţii; Abia instalat,
1 Vasile Goldiş a trimis la mine pe nepotul său Eugen Sayîi ,' 4ŢU propunerea şa-i fiy sşcretap genetal.'. mă gînelîsem ' niciodată'la! demnităţi'ppliţice,; a: căror'deşertadiune'o cW '^oşteam din- experienţa ziaristică- şi “respinsesem "categoric fnomejile de a mă înscrie într-un partid sau altul) într-o ’ lungă convorbire, i-ajri expus lui Vasile Goldiş toate, stavilele -. ce stau în calea ofertei sale. El susţinea ca) arclelean fiind,
- nucunoăşteprdblemele bisericeşti şî artistice ăie vbchiultfi re-.
. gat şi ăltdî mau competent ca .mine •mţ.'ftie în' aţnîndouă ramurile minîstetuîni'. Ceva maimult; îmi asigură desăyîr-Şita independenţă politică de vreme' ce 'nici el nu, s-a,-însCris ■ şi na'se5 va înscrie-în partidul ăverescan. ln~ce, p'riveşţe cari . !îiâfnul meu, şi el e partizan ăl- Prinţulni) Cerindu^Ie^fatuj;,:;
prietenii mei -au fost de părere să primesc. Anipriiniţ.par / pu.'trecut cîteVa luni Şi decretul meu de,numire nu ieşea, ■-ţ Vasile ‘Goldiş, bolnaţy ;se găsea la Arad,‘ eu ilriulocuiam şl /. iscăleam toate Tezaluţii}eminisieTiaîe fără nici 6 ,împy terrii-0 cire legală. Presa de opoziţie., cealiberâlă mdeosebfiă început : să murmure. .Se spunea că) fiind carlist, decretul meu nu '-/vă ieşi. niciodată. In această situaţie foarie' încuţcaţă, şi în lipsă lui, Vasile Goldiş, m-ani adresat lui rOcfăyîâpyGoga)
-. îrunisţru -al Afacerilor Interne, comunicîiidu-i ,că plec de la-'■ minister. Convorbirea-cir el a fost pentru mine o. mare' deza-), măgire. -Goga nu' concepea .-om independent. în •> guvern şi * ■ rţi-a asîgurăţ că Şi Vasile'Goldiş' va fi conşfrms sa şe, înscrie în partid; Pentru aceasta, trebuia samă.prezint generalului - Avcrescu. preşedintele consiliului 'şi ăl partidului, ■ pe'care ’■ &u-l Cunoşteam.’ Altfel,'.maldărele' de rezoluţii iscălite' ele-; ’nriiie la Culte şi Arte y6f .fi anulate, iar; eutras la răspundere, că simplu, particular,'.cmri'şi eram de. fapt, care m-aiţamcă-,\iec'ăt în chestiunile'oficiale5. încurpătuşa' era. penibilă,; iar feoidi?, oare mă aruncase în ea; întîrzia mereu la Arad,
193
n ZILE AliBE, —.. ZILE .NEGRE ■' ,,
Atunci m-am înfăţişat: generalului Averescu, la Preşedinţia 1 cohşilîuhii, într-oaudienţă care. ă durat două ore şi jumătate*. ■
: l-ani expus .cum ^'ajtu)şrla]niimt^rj(.cţţD^ii^ sînt avereşcaij* cum am crLţicat .noul g;uvern din prima cl^pă, cum sînt c.ar« list şi cum i\u pierd nimic retrăgîndu-mă de la Culte şi Arte,, < Rezultatul audienţei a fost cu totul CQntrafr decîţ cel aşteptat de mine. N-aveam- în faţa pe Octaviahr Goga, ci pe un bătrîA i ; cu figură deoii degeţel^ ' ‘ inimilor petrecute Unele printre altele, capabil <je un; spirit.
. de, obiectivitate uîniitor. Pentru el> chestiunea principala ' nu era înscrierea în partid. cum îmi^şpuşese Goga, eî carlis< mul. ArgurrientulmeU că ar fi o lipsă ae cavalerism moral să • părăsesc caUza Prinţului, căruia i-am fost modest colabora-»
, tor, l-a impresionat. Altfel nu-mi explic hotarîrea lui : „Noi, bătrînii, a zis generalul, avem în această grea şi delicat | chestiune o părere formată şi o hotărîre luată. Dv„ tinerii! judecaţi cu sentimentul, cum e şl firesc. Koi aşa am socotii că e folositor pentru ţară; Dv. socotiţi altfel şi nu. vă putem distruge convingerile. Viitorul va arăta Cine a avut dreptate* Prin urmare, domnule secretar general, te întorci la ministef şi decretul va ieşi în cîteva zilei"	b
După semnarea decretului, protocolul impunea o audienţă ; la Rege, N-aveam haine, de ceremonie şi nici nu ţineam să am*
. Am închiriat o redingotă ocazională de la-un ovrei cu vechi-* turn Arătam îh ea ca o sperietoare de ciori. în ajun, bunujl general Gondeescu. m-a prevenit şâ. nu vorbesc.. Maiestăţii • Sale despre Prinţ/chiar dacă m-ar întreba direct., E adine îndurerat şi nuşî-ar putea reţinelacrimile. Regele Ferdinand I măr.cunoştea de, la Fundaţie. -într-un pridvor, la palatul - Cotroceni,' nţa 'aşezat lînga:- dinşul-aşa de.; ăprpape^că, abi'4 . mă ppteăm feri. să. nu-i -ating genunchii^ trăsăturile feţii saleeţau extraordinar de fine-şî de nobile, cu tpţul altfel de cum, îl' arătă, grosolanele 'fotografii* oficiale. - 5f-â puŞ să-ipo vest esc toată viaţa mea de pînă atunci.La fiecare etapă siă„ întreba:' „Şi, pe. urmă?"	.
- -~ Am făcut ziaristică, Maiestate»- ' •
■—Şi-pe uţmă? -f L'	•'
■	— Am tradus din Rainer Măria Rilke. (Ştiam că e un
poet preferat),	'	'"
i — Bun! Şi pe urma?
194	NICâlFOR^ CRAINIC
—	Am fost vizitat de poetul. Theodor Deubler/l-am diis
Ia Castelul Peleş, care i-a plăcut foarte mult.	"
—	Şi pe urmă? '	•	>
—	Secretar general. > .
. Dar înainte ze secretar general?	.	-
- — Ziaristică, Maiestate!	/
; Regele ţinea neapărat să-i vorbesc despre Fundaţie şi despre Cel plecat. Ştiam că citise articolul meii „Sacrificiul enigmatic** şi plînsese. M-.am abţinut cu toate puterile mele şi după aceea mi-a părut rău că nu^-am vorbit despre Fiul şău. Cruţîndu-i lacrimi®, i-am furat o mîngîiere> pe care ti căuta.	’	.	‘	■
=- La minister venisem cu un minuţios program; care voia sa însemneze o politică de stat pentru stimularea şi ocrotirea creaţiei artistice, E publicat în ziarele timpului. Nu 1-am putut realiza pentru că proiectele de legi pe care le pregătisem '■tau ajuns pîriălă parlament. .Ministrul meu, care refuza să intre în partid, era în conflict acut cu Octavian Gogk şi mi mergea la Cameră, unde avea o atmosferă duşmănoasă. Dar am înfiinţat catedre noi la Şcolile de arte frumoase şi la Conservator şi am introdus acolo forţe tinere, care să primenească învăţămîntul artistic. Am înfiinţat Arhiva fbnogramică, pentru culegerea după cele mai moderne metode â folMoruluivmuzical. Era a doua instituţie europeană, de acest fel, după .cea de la Prâga. Am cumpărat de la compozitorul maghiar Bela Bartok cele cîteva mii de melodii româneşti, culese din Ardeal, şi le-am depus la Academia Română. Cu Academia am intrat în oarecare conflict din pricinamausoleului luiV. Ălecsandri de la Mirceşti. Cheltuirile zugrăvire a mausoleului le suporta ministerul şi eu am însărcinat pe pictorul Theodorescu-Sion cu proiectul ^picturii decorative. Pictorul alcătuise o minunată frescă simbolică pe motivă din poezia bardului naţional. Dar Ac a-demia s-a opus fiindcă preşedintele ei, bioSpeologul fenil Racoviţă, ocrotea pe un mediocru zugrav de biserici. Zadarnic am căutat să-l lămuresc că Ălecsandri n-are nimic' comun cu ortodoxia şi că Un mausoleu în cinstea lui trebuie decorat îir spiritul- concepţiei lui despre lume- Distinsul specialist în fauna peşterilor oceanice a ţinut pă monumen-tul săfie decorat cu cîţiva sfinţi bizantini, în care Ălecsandri, din nenorocire, mat crezut, ;	“
195
;	ZILE ALBE — ZILE NEGRE
în amintirea primului congres al studenţilor din toate provinciile româneşti*ţinut la A871, am ridicat la mănăstirea, Putna un bust lui Eminescu, animatorul acelui congres.; Cum Eminescu a fost pe-atunci tînăr student la Viena, am sugerat" sculptorului O. Han să modeleze bustul după chipul de ârhâhgheb al poetului, cel de la 19 ani. Bronzul seamănă mai mult cu Schiller decît cu Eminescu şi s-a răspîn-dit în mai multe exemplâre prin grădinile publice din ţară. După acest model au încercat chipul poetului şi alţi sculptori, la fel-de nenorocoşi. Monumentul. ham inaugurat printr-o serbare de mari proporţii, organizata cu concursul studenţtmii cernăufene. Dar solemnitatea s-a bucurat şi de o notă oarecum comică, atunci' cînd a luat cuvîntul profesorul. C. Berariu în numele Universităţii din Cernăuţi. G. Berariu, autorul urnii poem dramatic in versuri, „Cheleş-împărat", publicat pe vremuri în „Sămănătorul", avea obrazul zgîriat de vîrful floretei în duelurile studenţeşti ale tradiţiei germane şi era om de viaţă, cam chefliu, cunoscut ca atare de toţi ^bucovinenii. Cînd, în vibranta lui cuvîn-tare, a vrut să spună că bronzul lui Eminescu va odihni lingă mormmtul lui ;Ştefan-Vodă> l-a luat;-gura pe dinainte şi-ă zis : „în acest local unde pitreşe di"v^acr^. Ştefan cel MareC Atît a trebuit! Fraza, rostită de o autoritate bahică recunoscută, a stîrnit o mare veselie.
/ în acel timp a murit la Paris scriitorul basarabean Leon Donici si sTtrebuit să mă îngrijesc de înmormîntarea lui. Prin nuvelele şi "romanele sale în limba rus a, Leon Donici îşi făcuse un nume în cercurile literare ale Moscovei. .După revoluţie şi după unirea Basarabiei cu România, nostalgia românească a biruit în. inima lui şi. astfel scriitorul şi-a făcut apariţia in Bucureşti, reînvăţînd limba maternă şi izbutind s-o scrie mulţumitor. A debutat cu cartea informativă „Revoluţia rusească". L-am cunoscut în cercul gîndiriştilor. Era un bărbat trupeş,, cu parul blond şi rar. Purta Ochelari şi un , geamantanaş de care mi se despărţea niciodată, în care ducea rufe şi manuscrise. Cum nu era în stare să-şi dea o adresă noi ziceam că geamantanaşul e domiciliul lui Leon Donici. Rarepri sra văzut" un boem ca el. Dormea pe apucate, mînca
196.	mCHIFOg
la; întîmplare şi bea hec<mte»it.''Vi'aţa''MI''T&alîza“«Ti^;â'mi-> me stil rusesc cunoscut din romanele lui Bostbievski. Cmta la.pian şi pretindea că diaydluj î.s-â arătat de-mai tĂuIte o^- v ca. în celebra scenă .-a îui ivan Katamaaoy.^Gdată'i's-a ’ysblite,' nat peste umăr,cum şedea’ la pian. Foarte ortodox evlavia;.’ lui creştea pînă lă habotnicie- cu- nuniărul 'paharelor băute, Munci, abia ţînîndu-^ ,pe picibare,, ^ăr îi ludt de piept qu cei care tăgăduiesc existenţa lui Dumnezeu. Aşa cum era,, noi îl iubeam pentru douătucruri:, pentru talentul "lui şi pen- J tru revenirea lui la românism- Sa înveţi din nou limbă ,noastră literară Ia. 35 de ani şPşh» scrii relativ cu puţihe'.greşeli ’pra.uit lucru ce impresiona. Dar la un moment dat âcest om, care nu'ştiace vrea, s-a lăsat dus de dorul.almQsfereijuşeŞiii; . pe care n-o mai putea găsi decît printre numeroşii refugiaţi de la Paris. A plecat. ..Şi: a redactat-acolo o.gazfcfă s^ţăinţ-' .nălă,	expunînd, în1 hmbaFruşeaşca teza rpmâ^ ,
■	neaseă. 'Cind am primit trişta veste-a morţii lui timpurii, . m-am sfătuit ca ©ctavian' GOga să-i facem înmoimînfare \
. naţională la Chifteau. Iubirea patriei mame. reînviată'te el ' , era Vrednică de asemenea cinste. în mâfea biserică â Soborului din centrul oraşului, 'sicriul lui de plumb, sosit de la.Paris, zăcea între mari coroane de flori. In seara aceea-«Ite/ajunte'' •.îngropăciunii, arbiereui pipnişie prhan a ţinut să facă %şţuj-.
. bă de.priveghere. Prea sfinţitul Dionisie era o .figură origb ; '? pală a'-vieţii bâsarabefte de-aiubcl' Cte,'ţăran călugăr, ajuns.
arhiereu. Nu trecuse prin, pici'o.,şcoală. învăţase să citească ’,■ . în mănăstire şi citise de toate Ia întîmplare. .Ştia,să-ţi vorbească^ţărăneşte despre p dogmă tot, aşa de bine cpdespre ..războaiele lui Napoleon. Bun şi blînd român; în el trăia cu
■	. iduidşirşi - adhWiiml fte v^aic o răzeşie .ia .slSyiîpl Ştefan
Voievod; împotriva tuturor rteduie'iilor bisericeşti, poporul Ua ales mai" apoi episcop de Cetate,a.Aibă, iai; dînsul, ter-lupta-' .pu; Sfteţat Sinod,	că.^vocea
poporului e vocea lui Dumnezeu» Şi a .trebuit să i se -facă •, mari şi excepţionale concesiuni. Dar în seara aceea de, priveghi pentru î.eop Donjcii, nu ştiu ce l-a îndemnat să ţină o "cuvîntare cum nu cred să fi vorbit breodaţăun arhiereu creŞ-
197

■dinu. în mantie sctimpă- $1 cu cîrjă. înmînă,.\et ă‘ evbcatpe Leon . Deniei în cadrul vieţii familiale; din C’îiişin'ău} fccmr depreot
preoţi, fiecare eu numele Iui; şi, aLbisericii .unde '-ş. siliţii-, fără * Şă; Uită' hramul fiecărei . Biserici»* «Lumea- îi zice; Lebn. -Deniei,, dai noi îl cunoaştem, ca Leonid,: Leonid al nostru, că eta numai atît şi batea cu . pieţre bulevardul'. Alexandro vŞkaia., A fost. plecat o vreme
-	prin străini,, la Sfoscova, şi'lată dă într-o bUnă zi me-am pb-me'nif cu el că se.trăge iăr la matcă. Bag Sama, n-o fi avut
' ce'mînca prin cea1 •revoluţie ' rusească!, După. vreun an-doi, Leonid al noştru. vine lâ mine şi zioe.r ,vBrea .Sfiniiţe,; plec ţa Paris să,sprijin drepturile Basarabiei^ ;^r:;n-^En'.^leicăiOi îm- • prumută-mă cu şase mii de Iei". Eu, auzind că de ce pleacă la Paris, l-am împrumutat cu şase mii de lei. Şi s-o dus Leonid al nostru, şi dus o fost. Amu, ce-o fi făcut Leonid pe-a-colo, pe la Paris, noi nu ştim. Dar stăpînirea zice că bun lu- \
-	cru o făcut:: Numaicît, uitaţi-vă, s-o întorS de la Paris în ,* acest, sicriu de plumb. Iar şase mii de lei ai mei mare să mi-i
mai deie Leonid al nostru niciodată!»
Âscultînd acest panegiric original, îngheţasem* Nu ştiam că el e' făcut: pentru mine, Cînd. am ieşit din biserică, arhiereul Dipnisie s-a apropiat şi mi-a 'zis cu glasul lui tărăgănat: „Cred că aţi auziţ, doftmule secretar general, păţania? mea cu bietul Leonid al nbstru. Nu s-ai puteâ ca onoratul minister 1 să-mi deie bei şase mii de lej în* Iodul Iui? Că tp.t îf|â|6ţt;'în-mormîntare împărătească!"	;	.
,,	Onoratul' minister,d-a restituit shMâ .pltts' .bnorariUî airbie-.
rebe. Adbda zi, ţbt Chişihădl, făMinte cu prepţii,. petreceau pe scriitorul Leon Donicilă groapă intr-uii alai fără asemănare.-Eta îhtîiul român basarabean care s-a bucurat de funeralii naţionale; ■	' ~ ' ; , ■	.
.; Iniadeâsţă vieme,- Cezar I%tEeşcU, ..proaspăt î-dăsătorit, plecase în călătorie de nunta la Paris, fără să ne lase mi cu-vlnt şi ţară sa nd comunice adresă. „Gândirea**, părăsită, cu , încurcături financiare,' nu; mai âparea. După o jumătate de an.de aşteptare, colaboratorii principali att venft'îâ mine cu propunerea să'întemeiem o.revista noua» Eu-am fost de pă-’
198	-	NIQHIFOR CRAINIC
rere să-l întrebăm întîi pe Cezar, fiindcă ar fi păcat să renun--ţăm la o dîră literară trasă cu atîtea greutăţi. I-am aflat, în sfîrşit, adresa şi i-am scris în acest sens. în răspunsul sau, Cezar Petrescu se învinovăţeşte de nepăsarea In, care a lăsat. „Gândirea“,mă roagă să nu renunţăm la titlul acesta şi-ini transmite mie dreptul de proprietate asupra lui, cşea ce în-' semna responsabilitatea materială şi morală a revistei. Am / convocat grupul colaboratorilor şi într-un acord unanim am pus-o din nou pe picioare. O scîrţîitoare 4e condei, poloneză.,. măritată cu un român, a scris apoi în„NpiiVelles litteraires" că eu am uzurpat drepturile lui Cezar Petrescu. De fapt, pentru dînsul a fost fojrma cea mai comodă pentru a trece asupra-mi sarcinile, pe care aveam să le port singur aproape două decenii, sporind prestigiul unui titlu literar care iniţial mi mi-a aparţinut; -
•}	■ în guvernul de-ătunci, ministru al Culturii naţionale era
filosoful Ipan Petrovici. Grupul parlamentar al basarabeni-- lor, indiferent,din1 ce partid făceau p,arteţ; stăruia cu putere sase întemeieze la Ghişinăit o Facultate de Teologie. Basarabia n-avea încă nici o şcoală superioară. înţelegerea lui Ioan .Petrovici n-avea nevoie de prea‘multe insistenţe ca să îm-. brăţişeze cu generozitate cererea basarabenilor. EÎ ă conceput această facultate ca o combinaţie de Teologic şi Litere, cu ■un adaos de catedre, de literatură, istorie şi filosofic. Proiectul. de lege respectiv a întîmpinat însă o înverşunată şi. neînţeleasă opoziţie în Cameră. Nu numeai adversarii regimului, dar şi ov buna parte din deputaţii guvernamentali se arătau duşmănoşi; Situaţia era dificila] se discutau pînă şi presupuşii viitori profesori, deşi aceasta era o chestiune prematură. Dar Ioan Petrovici. nu era oinul care să dea înapoi. Odată cu proiectul de lege a făcut şi lista eventualilor candidaţi la catedre ca prin numele lor să impună tăcere parlamentarilor opozanţi. în aceasta situaţie, Ioan Petrovici a fă-„cut apel şi la inine, Am discutat lung chestiunea' în cabirtetul său ministeriaL Eu am refuzat să mă duc profesor la ‘.Chişjp. nau pentru două motive: în;tîi, pentru c ă ixu m-am gîndit
/‘ZILE ALBE — ZILE NEGRE	:	199
niciodată la carieră profesorală; clacă m-ar fi ispitit, m-aş fi pregătit pentru catedra de Apologetică a Facultăţii de Teologie din Bucureşti, cum îmi propusese cu ani în. urmă Ioan MihălcescuFşi al doilea, toată activitatea mea literară şi publicistică era legată de Capitală, în^special prin revista „Gân-<Hreâ“, luată de curînd asupra mea. Ioan Petrovici însă a insistat. Ultimei mele obiecţiuni i-a opus propunerea de a nu mă muta din Bucureşti, mergînd la CMşinău numai o dată pe săptămînă. Celei dinfîi* dbiecţiuni i-a^opuş ideea apostolatului naţional cu.care;sîrit dator faţă de. Basarabia. A adăugat apoi că; faţă de opoziţia pe care o întîmpină, are nevoie de numele meu şi al lui GaLş, Galăction, ca mai cunoscute şi mai apreciate. dVI-au* vizitat în aceeaşi vreme cu aceleaşi îri-denumiri Ioan Mihălcescu, care avea să fie decanul provizoriu al Facultăţii celei noi, şi luliu Scriban, indicat pentru o catedră. Gîhdul că voi putea împăca activitatea mea legată de Bucureşti cu un apostolat profesoral în Basarabia m-a fă-cut în cele din urmă :.să cedez. Nu m-arn dat niciodată la o 'parte cînd a fost vorba de- o muncă, nricît de strivitoare în slujba neamului meu. Afara de aceasta, Ioan Pe trovici, ale #ărui prelegerhde filosof ie le admirasem la Iaşi în timpul războiului, şi a cărui personalitate văzută din apropiere se făcea vrednică de iubit, nu era omul căruia să-i rezişti în ab-solut.	:	,	-
, Dar ce disciplină voi îmbrăţişa? în proiectul devenit lege, catedra indicata.pentru;mine se., intitpla ..„Literatură religioasă modernă". Ioan Petro viei o numise astfel de acord cu Mihălcescu. şi Scriban, acesta din urmă socotind ca titularul ei va aveu de studiat romanele de caracter religios din orice literatură modernă. Mie p ş-a părut că e un-lucru prea puţin şi prea uşor pentru o catedră universitară în cadrele Facultăţii de Teologie şi am declarat; că disciplina pe care o' voi propune va fi „Mistica", însăşi esenţa şi culminaţia vieţii religioase. Termenul de „Mistică" avea,.pe atunci, chiar între teologii noştri, o rezonanţă oarecum derizorie:, şi propunerea mea a fost acceptată cu condiţia să fie predată sub numele de „Literatură religioasă modernă",care nu suna anacronic,
' 209	__________UiCfflFQR CR^Mlc’ .
Cu şilţi colegi aveam să api lungi şi stupide- discuţii.pe 'SKSe&âr.--. ta tema,, eijşusţmîfidi;. -eu 'desăvîrşftă. jEecuri^iuţă,. că' toi există' Mistică ortodoxă! Nutoaî după ceaveau să. iasă cuess-rile lito^^fiate,..'aveaai Să sg-'eoitviagă şi dîn^iţ de. existenţa*. şi1 de* esemţiahtaiea ei înbrtoddxifc. v	. X.
. 'După l£geâ Pet^vici, aţu fet numiţiprofesori; suptei*. topi, uranînd să trecem concursul pentru ocuparea dţ&ni&nră;'
• a catedrelor. Facultatea s-a' inaugurat în Sala eparhială, din* Chişmău, Într-Ov însufleţire- fără seamăm Basarabia îşi sărbă-- torea îintîia biruinţă culturală Eoan Petrpvicia vorbit da un ..inspirat de şus, împrovrzînd un magnific discursi; ffitropoli-. tul Garie i-a oferit q frumoasă icoană în aur a MîntuitorUluf, Peste un an, catedrele au fost scoase la concurs şi cum Facultatea era,- cum am spus, o combinaţie de Teologie şi Ti-< tere, legea prevedea două eortiisii examinatoare: una teolog gică şi una laică „idtteîatura reJigUQasă! moderni?*, Catedra pe . care osupteisem un an şi îa care candidam, eră repartizată..
, condsivHiîi îaâce. Ironia spartei	să fiii definife
vat profesor. de Teologie mistică, de un conclav alcătuit- -din G.Tbrăileanu, Ioan. Botez, Petre Andrei şi Mihail Ralea, profesori cu atitudine prea cunoscută în probfemă refi^pâsa! Trebuie să recunosc însă obiectivitatea cu care aceşti oamen-r au judecat luerprile, diUeoîp de- convingerile lor. Cont ta-cam ■ didaful w&aiţfy‘>$fâhaiitt Tungeanu,, care-mi''fe-
Cenţrad ş% niă;iniţiase' în sămănă- : ’ * torism. Din clipa aceea h-a mai vorbit cu mine.	l
Preşedinţie cşami^	de?. ŞlfoţuL 'Si-'’.
' -nbd,	d Dltemei* Modtd său .de'.’
, administraţi?^ bisericească stknise proteste videnţe în presă şî în- parlament. Un atac împotriva sa se strecurase şi-în ziar rul „Cavihtul“ fără ştirba mea, carenu eram nici director şis * pici secretar de redacţie ea să eţrirqse d'in ajun te' se publică' a doua zi. Episcopul era într-o fază eînd îşi pierduse cumpa-‘ tul de altădată.- Cîhd m-a văzut în grupul candidaţilor,. m-a măsurat cape* ultinîid-ticălos^, dare-ar vrea'să şfe-sftecoafe pe-Vuşuţcaii^	.V.,:' -	■ ■= --y:	^ v *
— Băr'jiăsţia- tă'.cs . eadţi aM?'. \ :
- —* Căhdicfeşiea la o catedră, .	/ ‘	.
' AtfCa- vreme' cîf; vâi trăi eu, neam de neamul fr»ţfei

.•2n$! ALBE*—.'ZRS'Sâ&BE-
■tm
~
,201
.	setase* foii^-.ţpndtoi taîâaurid
®nxi de. araea^ţări^^ârea foarte ffi'ît ia chip.	şi ^ nŞai *
ăbelaş*<«m*a^$a#xainetnd bb« 4e fefiţă,s^;J^^fîŞe,
; ■. Linişteşteş-îe^Prea Sfinţite,, ca.hu ;ma ai lamina, cum saci, Catedra la *cah& candidez atîhaa de comisia laică!
Abia ţinrndu-şi rîşul-, cei,de faţă. n-au Văzut «f^gtară chi-«arbaia mai .cwaternată. Hai WÂvl S-a convins* că n-am .avut nici © vina şi că şa-1 mîngri în restriştea ce .l-a lovit, l*ara.Cţ>ărit’^h.	de1. jm|®e. a- '!::
Par cu aeeaâă încă^n-am lest numit profesor. .Decretele .Sare'-nsă. faărese an totdeauna cate -6" p&vfeste. 1®, ioamsia lui -	-a*e loc e»aafce®«â, <pwettaează partidul liberal.
.^^trulCultumNaţieiiale, dx.C,AngeleBtu, şi-a adu's aminte ..că .sm±;caŢiM.,Cevaa3iiai m;iQM:, la vara aceea, participînd la moadţal sal şcratotilor, ţinut la Bruxelles, m-am jjfcgis la Baris şil-:am vizitat pe prinţul Caro! în vila de la Neu-âţs7, .Alteţa-. Sa;,-4^tftftid.' p jdbes^;Hffle,iHtună, dar arzătoare ’ -pentru ^ari, ;mi-al(îăt toate asigurările ca ea nu şe va petre-rfie, .'M ,e>ve®m^ţ^^;‘fuirji‘^,.!.Ţr(m^Ace^a iţai-a întărit % convingerile, deşi mai tîrzmse va întâmpla cu totul âimpo-rltrivădecum wfe-aapuş^Cw^fi.^.aV^^n^mţâde'această,
decretul, mieu ţtx£ rătt'âeşeâL 3f-âm< prezentat atunci mi-
.,t	r>/VvrwiiTsi'virriod	*c?uu«v+	•Sf/Vzv .jvjaW , Tiv ■
de- ziarişti, PspŞ cîtevayiie/a ieşit d^a*^^'Cu''t©ate “acestea, cariera niea.imiversiţafă o.datoresc loi loan Petrevîcl, a că-eui afecţiune -stăruit®axe m-u fobtărîţ să întră în învăţământ. ;;; yî® Facuît^e„‘®iti-a fost dat al(Ţ"E^ij îrec;'i®Mtr-p;încerca-
| aprruşa. -.La un mşfeent !dat, ‘ syprebent-at -delegaţie de bătrâni, TUg^nda-ma să VorbeŞc în grai popUÎăr peidru câ dânşii, cu şGoală'rssească, nu stăpânesc limba inie-* lectjâatt a-patrieL Pe-afmTăspwscă nu şâniem'tetr-o^nlver-:sifa^;-p©p£îai:ă ta.f^î-easşrima Faculţ^ii e,'fetre. săAelc, şi
202	NICHIFOR CRAINIC
aceea, de a ridica nivelul limbii din Basarabia la înălţimea culturii româneşti. Dar -mi aceasta e încercarea. într-o zi cînd eram gata sa intru la curs, inâ îiitimpîna îngrijorat studentul care se ocupa cţu litograliere a lui, şi ină roagă: să* renunţ, fiindcă spiritele sînt* -foarte' agitate împotriva mea. Am întrebat de ce. v :	\ t	^ '	> J
—	Studenţii cred că sînteţi ateu; domnule profesor...
—	Cum âşa?	' -
i- A fost răspîndită pe-aici o broşură a lui C. Cerriăiami, care scrie că sînteţi ateu.	'_/■*
Cunoşteam broşura, dar nu-mi închipuiam să şe , găsească naivi, care să creadă ce scrie în ea. C. Cernăianur era un nume cunoscut de şantajist bisericesc şi calomniator al tuturor valorilor ortodoxe. Mai tîrziu, cînd a trecut cu toata familia la uniţi, >s-a demascat că toată viaţa nu fusese decît unealtă a catolicismului în aceaştăvacţiune de pîngărire aBi-sericii ortodoxe române. Trăia din şantaje şi din simonie. La Ministerul Cultelor, unde îi avea la mînă pe funcţionari, tăia şispînzura. Nu se făcea numire de preot în anumite eparhii fără ca banditul acesta sa nu-şHă şperţul. Cînd am venit secretar general, am adunat pe toţi furicţionarii şi le-am pus în vedere că oricine vă mai avea legături cu Cernăianu va fi socotit complice la şperţuri, iar uşierilor le-am dat or- * din să nu-i mai îngăduie intrarea în minister. Peste cîtăva vreme, banditul a trimis pe actorul Jon Sârbul cu rugămintea să-i permit accesul în minister căci altfel moare de foame. Cinismul lui, < fireşte, nu m-a înduioşat. Peste altă vreme acelaşi trimis îmi arată prima; coală tipărită din broşura cu pricina. Cernăianu mă prevenea că dacă nu ridic ordinele date, va imprima toată broşura. Am refuzat să citesc vreun , rînd şi i-am trimis vorbă,s-o publice. Peste altă vreme.nii s-a pus pe masă broşură gata cu adaosul că şantajistul o retrage dacă îi acord accesul în minister., I-ani răspuns s-o pună în circulaţie. ; Acum> broşura stupidă tulburase pe studenţii basarabeni naivi,.care nu ştiau nimic din toate acestea. Că tot ce scria în ea, chestiunea ateismului era un fals neruşi-' nat. într-un articol din „Gândirea" despre „Politică şi ortodoxie", citasem o frază din D. Merejkowşki cu acest înţeles:
. „Dumrîezeu a murit în societatea modernă, dar el trăiegte în sufletele ringuratice"... Banditul trecuse în broşura lui doar atit : «Dumnezeu a murit Iii- societatea: inodetriă":^
ZILE ALBE — ZILE NEGRE ~	203
că afirmaţia îmi aparţine mie. într-un comcntar de ieftină ipocrizie, mă divulga ca pe un,’ateu fioros, care voi infecta sufletele bieţilor studenţi. Cînd ain aflat despic ce c vorba, am intrat imediat1 în; sala de curs. într-adevăr, ochii aceia T duioşi ai Basarabiei nu mai căutau spre. mine cu prietenie -ca de obicei, ci plecaţi în jos fixau băncile, iar unele frunţi v arătau tare încruntate. îmi .eră milă de ei: victimele unui . bandit! Am întrebat imediat ce au 4^ spus împotriva mea. Cu mare greutate sa ridicat un preot bătrîn şi a mărturisit perplexitatea şi revolta tuturor. Le-am poyestit cine e Cer-. năianu şi în ce împrejurări a ieşit broşuf a. Am dat numărul din Gândirea" unui stîident, care a citit pasagiul încriminat şi după aceea falsul şi comentariul ipocrit al banditului. Studenţii erau luminaţi. Le-am făcuLjapoi o lecţie despre modul cum să nu se lase înşelaţi în buna lor credinţă, cerce-ţînd cine sînt autorii pe care îi citesc şi controlînd susţinerile lor cu alte izvoare cunoscute ca vrednice de crezămînt. Un intelectiiăr adevărat nu se lasă pradă primei afirmaţii Înfîînite, ci o examinează critic pentru a vedea dacă merită îsă fie acceptata sau nu. Şi le-am atras atenţia ca, dacă ar fi cunoscut lupta mea publicistică de zece ani încoace — adică pînă la 1927 — pentru aifirmarea şi apărarea cauzei' ortodoxe, nu s-ar fi lăsat înşelaţi de prima fiţuică murdară ce le-a căzut sub ochi; Studenţii s-au ridicat să-şi ceară scuze şi în . privirile lor a reapărut calda duioşie basarabeana/*
Cînd am pripiit secretatlătul general la Culte şi Arte, cei de la ziarul „Cuyîntul" n-au socotit aceasta decît ca o plecare vremelnică. Pînă da întoarcere na-au rugat să-mi desemnez un locţiitor al rubricii „Duminica" pentru chestiuni religioase, una din inovaţiile mele în presă, introdusă încă de pe cînd scriaiu la „Neamul românesc". Unii erau de părere să chemăm pe Tudor Arghezi. Eum-am opus, Arghezi şi-a trădat şi călugăria şi ţara şi nu-l socotesc potrivit pentru aceasta rubrică. El poate fi iertat, dar nu promovat ca îndrumător de opinie publică., Pe lingă aceasta, ingenioasele Lui invenţii . verbale şînt go^le*de v orice idee. Era greu să mă hotărăsc pentru că nu ^găseam condeie deprinse cu acest gen de ziaris-tică.'Treoînd pe la- cafeneaua Capşa am zărit pe Nae lonescu
m
NîCHÎFOB GEMNJC,
şimî-am adus aminte că el a publicat în „Meea europeană^ * ; cîteva note nesemnate în apărare a ortodoxiei. M-am întors la redacţie şi l~am> propus pe ^e Ioiieicu.:Âm întîlnit re'rts-tenţă. Prieteiiiî mei nu-credeau ca cel propus poate să scrie şi încă despre Chestiuni religioase f şî mai ştiau o îstoriepTbas- ţ pata, foarte ciudata, petrecută intre el şi Banca' Blahdk. Se *'■' Spttheaca^IriCalitate de;;Mipţtoigeneral ai-.Centralei''Cărţii, ^ p insţitutie creată de acea bancă, ar fîfalsificatbiiknţul pen-tru o suihă importantă, cu căre şi-ar fî cumpărat vila din parcul Bonaparte. Faptul mi se*păreâ ‘ de necrezut. Âiâeva- -rat că jună la instalarea în acea vilă, Nae Ionescu era sărac ca şi tioi. Era adevărat, de asemenea, că de la Cehrtăla\C.ă^ ::; ţii fusese concediat brusc şi relaţii cu bunul său prieten Âris- < tide BlanCk'nu mai ave a. Dar c auz a putea fioricare :altă de- { cît 0încurcătură Kiianmâră, ^iă după un aii, Ţheodorescţţ-Branişte ne-a arătat facsimilul, unei declaraţii a iui Mae îq-nescu prin care recunoştea însuşirea unei:;sunje- 'de:' aproape un milion şîse obliga s-o restituie în rate. ţii vremea cînd l-am propus Ca urtnaş, aveam schza ca afacerea" era un simplii zvon, pe care l-am, crezut .răutăcios. Nae Ionescu,: în * situaţia grea pe care o avea şi pe care n-o cunoşteam, a primit cu -o bucurie fulgerate are propunerea de a mă înlocui la ziarul ^Cuvîiîtuî^v Ş-a declarat cartişt, ceea ce nu ştiam, şi v , jura că abia aşteaptă să mă întorc la ziar .şi să reîncepem > lupta;j^i^ru cauza Priş|ului. Rubrică:^	-;
J put-o printt-qmărturisire că nu vă ieşi niciodată din liniile ; trase, de mine. Ca ziarist ortodox a sfîrşitprincâştigarea înr * crederii celor din: redacţie şi^mabales a lui/Titus Enacovici,
- Cam în ;acelaşi timp am, pus bazele revistei internaţionale de , îildşoîie ortodoxă	sub direcţia iULşicu fonduri sufi-
ciente acordate de mine de la minister. După numai'două numere, fondurile s-au epuizat ca prin farmec. Mae Ioneşcu , ştăpîneă o inteligenţă sclipitoare şi rece,, o 'judecată liberă,
: libera mai ales de orice scrupul moral,-Figura de. ascuţişuri Jbefisţpfelicefc şr ochii străpungători ;şub ;ginase şprlhcepe ;iur- J_. *< ceşti împrumutam .acestei judecăţi accente de magie neagră. t "în scurt' timp el deveni' omul de încredere al luî^fiţus * Enacovici-îU lOcui lui Pamfil Şelcăru! Brufceheţeî tempera-mentale.a acestuia, el opunea tactul caktfiât ..şir-msinuănf^al , omului'care ştie ce vrea, dihcolo.de drîce piedici de conşti-
y1 v::*■:J......	. 205
-inţă'.ln cete din tfrmă/ Şeiearu, pare rămăsese axa gazetei şi ..i&afcţ/ <fas&pţ 'Vdi’jţitâi^ fl preţuia ţ^'^ae^ieşiticti',. a.'fdşttetiiâi-' ,i|ât din.redacţie-. Odată' cti el a pîecatşi-Cezar Pe trese®, legat,
•	ts	.Şeicâkţi. Nae Io^^_tt;'şţr:a.atins'o prbnăţiftr
•( tărCînd eu'.am'pleeat de la! mimSter,,nieî vorbă să. mai fîtx
v primit în redacţiese, Opunea,'ataâtebatărîtoc, cel pe care -’ fiiâousem ziarist. în ce priveşte, carlfemul, s-a ţinut de cuvînţ, Ziarul.a dăvenit dmtr-e&ţa furios de £ombadiv. Apoi a ta- ’ cut-bruse. Peste cîţăya vreme .a reînceput campania şi a fost suspendat timp de opt zile! I!a o întrebare In- Camera, mînis- -ţrul ’de internfe a răspuns,ca-i cumpărase tăcerea cu un jţni-: Hon şi jumătate, dar după încasarea b.anildr, zi^td ăsmai pretins încă pe-atîta Şi-atunci l-a suspendat. Ceea ce e, curios e că, faţa de această'-groaznică acuzaţie, ziarul „Cuvfatul" n-a • scris, absolut nici o -vorM' de apărare sau ..dezminţire!/ Iată ■; ce-a ajuns cariismul inaugurat de mine la ziarul întemeiat •;r feoiţ obiect de trafic! După moartea neaşteptată a lui Ti-
•	tUs; £năcoyici prin. abilităţi nedemne de cuviinţa condeiului Năe loneşcu •âevine proprietarul ziarului „Cttvîiltllî".
■ , Vizita din yayă la Prinţ ea- un îndemn şi sctrba de lucru-j iite-dela Bucureşti ca o reacţiune imau determinat să înteme-. iez un. nou ziar naţionalist şi carlisi. Eram profesor la Chişi-nău, şi conducător al revistei„Gândirea** la Bucureşti şi n-a-!veaxn nevoie; să-ind iau. şi aceasta, şăfcină asupra mea; Dar. bălul în pare se trafica. O’, cauză ce mi se părea mare mă re-'
•	<Volfca,;CarUsţhul: ajunsese un mijloc deşarivisnl. Voia cineva . Să punămîna pe o demnitate? Se declara carlist;şi a doua zi 1 era euiiipărat de guvern ca- şă nu. mai'fie! Dar Ipiiduri n-aveam .pentru noul ziar. M-am gîndit să-mă întovărăşesc cu
' Mibail Rfanbilescu-,. care se' agita pe-aceeaşi-temă şi trecea drept oni cu legaturi financiare»' Propunerea 'mea 1-a. pus pe - g-înduri. N-avea curaj. Neăa'm întîlnit de mai multe ori Şi cu Secare convorbire semsufleţea.Arn hotărit împreuna scoaie re a ziarului t>Crai Noii“, al cărui titlu însuşi spunea cît ua program, în toamna lui 1327,‘frumoase afişe '-în culori do. Victor lop Popa-, reprezentând un- cavaler , cp : calul în salt vesteau’în. toată ţara netul ziar.Ai® stabilit redacţia pe Cafeja . -Victoriei .în palatul. Nifori. .Tmeretulcărlist şe; bucura, guvernul liberal, calcula şi pîndea. Cu zece zile,.înainte de apariţie Mibaiî Mattoitesiju aplecat la Paris, chipurile, ca s& vadă •pePrihţ şi şăd!ce^^îndr,uhaati; de-câre în realitate n-aveam
206	NICHIFOR CîlAINXe
nevoie. Mă lăsa singur în bătaia puştii. O primă lovitură diri partea guvernului pe cînd oamenii de serviciu agăţau marile firme de zidurile redacţiei şi administraţiei, au fost ridicaţi cu ele cu tot şi duşi la ^Prefectura poliţ iei. ^ Ducîndu-mă să protestez, generalul Nicoleanu mi-a comunicat; pretextul arestării: nerespectarea repausului duminical! Mihail Manoilescu întîrzia la Paris peş termenul făgăduit. în acest timp, I.G.Duca, ministrul de Interne, mă invită la o convorbire. Am refuzat să înă duc la miriisterşau acasă la el. Atunci G.D; Mugur, care fusese, omul Prinţului şi tot măi figura ca director general al Fundaţiei sale căzută-în adormire, a rîn-duit întîlnirea noaptea, în localul acelei Fundaţii. I.G. Duca mă invitase să mă convingă că merg pe o cale greşită. v Convorbirea* aceasta a durat de la 9 seara pînă la 3 diminea-ţa. Ministrul de Interne îşi dezvolta argumentele anticar-i liste'pe' care le cunoşteam, iar eu po ale mele. Prietenul nostru Mugur tăcea ca un sfinx, dar ştiam că e de partea cealaltă. Faţă de mine I.G. Duca a fost în noaptea aceea corect şi prietenos. N-ă încercat să-mi făgăduiască nimic pentru că ştia că„ această ar fi stricat dintr-odată efectul presupus al convorbirii. Regreta mereu că un om ca mine îşi cheltuieşte .energia pentru o cauză pierdută. Mi-a plăcut un singur lucru din tot ce mi-a spus: că a pus să-mi cerceteze amănunţit gestiunea de. lă Ciiltom^ am fost secretar general şi s-ă convins ca sînt un om cinstit. Despre Mihail Manoilescu. pretindea contrariul şi m-a anunţat că ,#ă fiărestatnEra prea tîrziu ca Să-l prevestesc: Manoilescu se găsea în tren spre ţară. A doua zi a fbst într-adevăr arestat. Redactorii noştri c-s-au împrăştiat ca iepurii. Dis-de-dimineaţă m-am prezentat in audienţă la I.G. Duca, însoţit de Ion Sângiorgiii,^agăţat ’întîrnplătqr de mine ."Am pledat pentru .eliberare a lui Manoi^ lescu. Ca să-l conving, i-am atras atenţia căro deţinere mai lungă sau un proces* va avea un răsunet contrar decît cel urmărit de; guVern. .Sângiorgiu ţinînd şa-1 asigure mereu că şi * ele carlist, Duca i-a ripostat: „Degeaba insişti. Pe dumneata nu te arestez, ca să te fac erou H- în cele din urmă, ministrul <de Interne s-a scuzat, in stilul curaj ului sau, că nu'el a ordonat arestarea, ci Ion.I.C. Brătîanu. ^	\
Mihail Manoilescu a fost judecat şi achitat dgXonsiliul de război. A; fost o puternică lovitură morală dată guyerhur-lui şi îndeosebi lui Ion I.C. Brătianu, despre care se, Vis spune
J '	•
: ;	- ZILE iALBE — ZILE NEGRE-	207 %
ca acest proces i-a grăbit nipartea. Cît despre Mihail Hanoi- ; lescu şi-a stricat! efectul personal cînd a avut nefericita idee şă-şi poVesteaşcă martirajul în gazeta „Politica" a prietenului său Alfred Hefter.
în această vreme, Pamfil Şeicaru lircra, folosind împre- x jurările, sa scoată ziarul „Curentul^. ^Ambiţiona în primul rînd să dea o replică lui Nae Ionescu şi lui Titus Enacovici. Din motive ce: mă privesc eram hotărît să nu 'mai intru în nici o combinaţie făcută de el. Cînd apariţia „Curentului" era pusă la punct, prietenii noştri comuni, mai ales O. Han şi Cezar Petrescu, au căzut pe capul meu'să iau parte la noul ziar, stăruind pentru refacerea vechiului' grup, care adusese un suflu nou în presa românească. Să-i dăm concursul lui Pamfil Şeicaru, atît de nejirept lovit de Nâe Ionescu. Am pregetat un răstimp, bănuind că fondurile ziarului ascund un substrat anticarlist. în atelierul sculptorului O. Haii, Şeicaru ş-a jurat la icoane că nu. Ca să mă conving, primul şi următoarele articole, pe care le-am scris în „Curentul" erau -atacuri la adresa lui I.G. Duca, spre mîhnirea lui Şeicaru. Un an şi jumătate, cît am lucrat la Curentul", am făcut-o împotriva sentimentului meu .intim; cedînd prietenilor pe de o parte*, iar,pe de alta încovoiat de nevoile familiei mele, în- . trucît salariul de profesor la Chişiiiătt îl cheltuiam cu drumurile şi cu întreţinerea mea acolo trei sau patru zile pe săp-tămînă. Nepotrivirea dintre mine şi Şeicaru se adîncea în fiecare moment. Prietenia mea cu. el, care d^ta dinainte de război, avea lacune tot mai mari. Faptul ca fusesem secretar general, şi eram profesor universitar large a lacunele acestea, nu din pricina mea, ci din pricina temperamentului lui. La „Curentul" interveneau şi alte lucruri neplăcute. Criticam, o personalitate sau o instituţie cu activitate potrivnică moralei sau ideii româneşti, a doua zi apărea câ .răspuns ori un articol de elogiu ori un anunţ de publicitate bine plătit. Cu procedeul acesta, obişnuit în- presa4 pe care o conibăteam, nu ‘mă puteam împăca. Atmosfera ziarului nu-mi era prieL nică. Cunoscîhd şi detestînd procedeele presei bătrîne, intrasem în ziaristică Să reformăm scrisul zilnic, raspîndind idei în formă literară > afirmînd puritatea românismului şi tnfie-rînd imoralitatea vieţii publice.. Era un ideal care pe mine nu ma obosea, dar obosea pe cei cu care plecasem împreună,
furaţi pe nesimţite 'de' climatul generai ai; gazetăriei obiş- • ’ mii te. Eh na m-aM simţit; nîci^^tă’ztaîisf prcfesidnîş£*îffi ' '*■ serviciu comandai/'ci ziar ist; îusiUjbacunvingeîilor numai alor/mele. '	*'	' / ; <
Răceala s-aiutenşificat cmd,/ăâl929,'amdevemt deputat' Bamfil Şeicaru nş era. Din apel mediem ne' găseam'Strav •. iiu un^ Jaţă de Mţuişi pe'ăţe ,‘|>ţ^iii;-3nw,ţyEt )âMua.ţ	.
mpralăv la .care ţineam mai mult Ca ia, orice. ■.	'1
:’ După zec'e ani de opoziţie', haţîonal-ţărânîştii au. luat clima sub o . Regenţa pe care o caracterizasem „racul, broasca .. şbştiuca". luliu ManiU a găsit cu. calc ca îh parlamentul democraţiei să invite şi cîţiya ziarişti »ţdţpen<îe^I*care’ ag&atA un. concură de presă partidului său crud. încercat. Pe' arde- • leni îi, Susţinusem' totdeauna de dragut-Ardealului şi- fiindcă. ■: vedeam'p ’ primejdie naţională 5» boicotarea lor de către ii-.-ber-alL. Ardelenii ţinuţi ia periferia vieţii politice, puteau să dii'cl lă p sciziune interna. ’ Pilda vie şi dureroasa o aveam în iugoslavia; unde croaţii ameninţau unitatea şiatului/ prigo.-mţi bum erau de sfrbii fexclusivîştLi^e;	p..
.•jRegăt'l-ăm susţinut din pruna clipa, la >t'Daclafl. Apoi lă :‘‘€u^ ’4; .vfptiţl®. •Vgdeam.în ei ridicarea ţăranilor cate trăiau în.minev'. D-ar din.moinentul când frumoasa mişcare şi-a pierdut "cura-,; 'tenia iniţială/. devenind a anexă'idternatioiifalîzătă ăCbăUciî . ţBr»nck, ini^ajai pîetdut ac^aşţă credinţa! \L,ă ăiegeiile ’gene-rale. Iuliu Maniu, fără sa-ină îxitrebe, mi-a fixat candidatură.
M judeţul Neătoţ.Au ţinut lista deschisă pînă în preziua âle- ’v; geţilor, 'dar. am refuzat," categoric spre mihnirea-.primuluj mipistru. Nu găseam-ce rost are ,şă mă fac deputat intr-o şi-, , ■ iu.aţie' falsă;,- Intîia; alegere parţială s-a. produs însă,în ■judeţul;. VlaşcU, unde m-am născut!' Iuliu. Mani» -a insistat să pri-,
. mese,5luindu-mă -pe'coardă .sentimentală: să lucrez pentru ţărânii,;din,mijlocul cărora m-atn ;ridicat{ Aar primit. Dar campania electorală/ făcută alături ■ de un" demagUg fără •sbrUpuIe, -care-pra .Şeful politic %1 judeţului, mbă d^zvălixit ■ ! cu .'cruzime ce, însemnează democraţia pe tefen., în teorie, o,.
. democraţie .naţionala, ţăcănească, îmi apăruse - ca o- îorma înţeleaptă 4e guvernam-înt, Adversarul maeu eră-.®! Kbeipl.
ZILEMBE —,	„■ ,
209
D. luca, om care se trudise' ca nimeni altul pentru nevoile faietriui,; Baj. trebuia îf^rînt. cu orice preţ, nu atît..pentru mine cit pentru' onoarea" partidului naţional-ţărănesc. Un ag^t elwtoral deşirat la trup şi la^vorb» ÎHniăţişa în eom* pârâţie cu minei'Se spunea .de^re-adversar eă ar fi albanez - :,dp origine; Aceasta,constituiapungtul cnlrninant al discur-, stnUi.:;,,Căci ce. este el?.,repezea întrebarea, în ţărani namila .de’ agent.- -El* eşte un venetic, un, comitagiu pripăşit pe aici.
s|* nu4 aiiziţi voi că. e străin, se.încnîe în casă şi.cîntă toată noaptea &iki-tiki-tâyi, imbidralbanezflpr. Să-l trimitem ia . urmă lui !". Riki-tiki-tavi eră numele unei drame, citit ■ de; agent pe ;-ăfişe}e: Ţeaţnilui Naţkteal. ’i^tmkui-.a^eăslă gro-' zăvierneînţeieaşă, ţăranii, a căror mulţime eră împănată de alţi agenţi strigau'din răsputeri: „Afară cu el! Nu ne trebuie!" Prinzînd avînt, namila întorcea vorba către mine: „Pe cînd candidatul nostru — numele nu mi-1 putea rosti bine! — el cîntă din zori pînă în seară numai Deşteaptă-te 'Române pe ogoarele voastre!" „Ura! Să trăiască!", striga . mulţimea, satisfăcuta de această ispravă a inea. Apoi venea la cUvînt şeful politic^ demagog fără pereche. Făcea mai îti->' tîi -un .expozeu■ al marilor reforme.săvîrşite’de guvern în in-, r terval de două luni. Erau âiît de multe incîtar rfi umplut 20 . de ani, Mpătfiecâre; reformă'epocală,, el întreba: „Bine-am . .‘.făcârt, fraţilor,, sau'rău, am .făcut?‘‘^.,-,Bineee!" răspundea ; mulţime a aţîţată de agenţi. întrebare arepet ât ă ridica, diapazonul răspunsului pînă la delir. După exppzeu, Veneam eu la "'}■ rînd. '„Căndidăţul''nOstru‘ e profesor "universitar:, âdică d?ăia care fâce pe studenţi. Candidatul nostru e'şte scriitor, adică d _aşa cum .lăVeţi şf.yod- dă primărie.; Ura/ să trăiască ,,Să tră-• u iască!" -Urlau ţăranii. „Dacă am. pune /înţr-p.'balanţă, nu pe Iuca albanezul, dar pe Brătieni, cu partidul lor cu tot şi în cealaltă pe' candidatul nostru-,lutot eţ ar: atîrpa mâi greul Ura, să trăiască!" „Uraâă!" striga mulţimea mflăeărată de agenţi Ideeă democrată triumfa inai ales cînd oratorul ajungea lanbîrşiamea-. ,/V-am chemat, fraţilor; să alegeţi os dea,
^	A	a	-.A'I -f A A« V\4* /Îa'' t-vl^ A - ăJ 1^. .
’ Uf^, să'trăim 1“ Frâ^zav,ţipată cu vbc’e :maxi^ă\şi:cu. o'Mtiie. desjwimn în piept, stîrnea urale mesfîrşite. Ţăranii er&u feri-., ciţî că plugarii din Bucureşti au dat o odraslă ca oratorul. V^ocea lui scădea dintr-b^ată.capentru^ă da drumul unor
216 •	NICHIFOR CRAINIC
eruri foarte înseninate. „La urma urmei, oricare ar fi candidatul, fraţilor, ştiţi că este 'V-vorbă românească, ce ? mă uit eu la cîine sau mă uit ăl cui e clinele?" Şi arătîndu-mă cu degetul, pnntr-tin gest de absolută proprietate, striga: „Clinele este al paţtiduiui naţional-ţărănesc ! Ura, să trăiascăYf Mie îmi venea să latru : mîrnj ham-ham ! şi să-l muşc o dată pe orator de limbă! în maşină, deda un sat la altul, in timp ce oratorul ronţăia ceapa crudă cu pîine, ca să nu răguşească, mă lămurea: „Frate Ionică, să nu te superi c-am zis clinele partidului ; proştîiă,ştia nu mţelege ce e aia candidat independent/1	/ r	’	/ ' .
Am fost ales cu o majoritate zdrobitoare. Măre triumf al democraţiei în prima alegere parţială ! în parlament eram coleg cu Rosenberg, Landau, Zipstein: şi alţii, toţi reprezentanţi ai ţăranilor. >	'	;*	. v	;	:
A doini zi după biruinţă, curtea unde locuiam era neagră de căciulile'viriscenilor. Miile de făgăduieli ale demagogului ajungeau la soroc. Unii cereau sad scap de puşcărie pentru omoruri şi furturi. Alţii să le dău pămînt căciâu fpstnedtep- ’ taţiţi la reforma agrară; excluşi pentru .că erau ţărănişti.-Aceştia aveau dreptate şi pe mulţi i-am împroprietărit. Cei mai mulţi cereau să-i fac pădurari sau sergenţi de stradă în Bucureşti. Am făcut pădurari. După o luna-doiiăs erau destituiţi pentru că au vîndut arborii statului. Întrebam pe cine voia să fie sergent de stradă;
—	Cît pătnînţ ai?'
—	Douăzeci de pogoane.
/ J	Douăzeci de pogoane în VI a şea înseamnă o mare avere.
Cui o laşi s-o muncească?
—	O dau în parte,
; ’ V-Şi de ce vrej să te faci.sergent deătradă? / /
!	— Mi s-a urît cu munca. Să ma mai odihnesc şi eu că a
venit partidul la putere.	v ,	1	,	ţ
J - Ţăranii, aşa cunrîi ştiam eu, aveau bun simţ şi o anume înţelepciune a lor. Cei care mă asaltau zilnic cît am fost de-purtat erau exemplare desfigurate ale demagogiei. O lungă' propagandă le-a *ştîrnit pofte în afară de rostul lor şi-făgăduielile indiyiduafe i-au făcut să creadă că statul e 6 ’pîlne uri-aşă/amimanui, din care are dreptul s.ă muşte fiecare pe apucate. Cei' care au deprins mulţimile să practice o astfel de politică nil judecă altfel. Deosebirea e numai cantitativă
211
:mJE ALBE —. ZILE NEQRE
întruoîţ ei, conducătorii, îşi rezervă un -drept mai mare la îialca. ;Cum poate trai un deputat în'BucitreştiP ' Am făcut o scurtă socoteală. Primesc o, diurnă care, repartizată, îmi dă o medie lunară de-12.000 lei, Cheltuiesc zilnic cu transporturile pentru intervenţii cePpuţin 500 *de lei. Nu locuiesc la hotel şi nu iau masa la restaurant. Nevoile casei le împli-j nesc din, altă muncă. Diurnă de deputat nu-mi ajunge nici pentru deplasări. Dar majoritatea aleşilor naţiunii sîntTdin provincie. E cu neputinţă să trăiască în Bucureşti din; diurnă. Atunci? îşi sacrifică averile personale? Cine s-o creadă ! Taina acestei existenţe politice n-o dezleagă decît afacerism mul. Sînf grupuri de deputaţi constelaţi în jurul cite unui minisţru de la resorturile grase. Alţii mai modeşti nu fac ca mine, ci Axează clientelei politice onorării ca avocaţi; dacă .. îţi rezolv cutare chestiune,, îmi dai atît! Dacă e vorba de o întreprindere, mă iei părtaş.-Am văzut la Cameră atîtea legi afaceriste, care se votează numai de către birouri, după ce şedinţa s-a ridicat. Dacă se aduc la tribună trei legi într-o zi, în Monitorul Oficial apar şase! Iată miniştrii! Teribilul puritan de la Industrie şi Comerţ are în jurul lui o liotă de ziarişti şi deputaţi, care devin arhimilionari peste noapte. E prieten intim cu cei mai mari afacerişti ai vremii; desigur, nu din amor platonic sau din admiraţie pentru puterea lor creatoare. Voi-afla peste un an că e proprietarul celui mai mare hotel din... Amsterdam! Tocmai pe-acolo şi-a dosit averea să nu i-o dibace ase ă adversarii, Sîntem în era împrumuturilor internaţionale. Ministrul de Finanţe le operează peste procentele legale cu un comision de 7%, ceea ce scandalizează chiar pe partizani. Ziarele opozante îi publică facsimilele scrisorilor intime în care se ceartă cu cutare expert evreu pe împărţeală acestui comision. Chemat să răspundă în faţa Camerei, se preface pur şi simplu nebun din pricina marelui efort pentru a obţine împrumutul. Miine, revenin-du-i minţile ca prin farmec, va, duce o j/iaţă de im lux fabulos, fără să aibă vreo meserie avuabilă.
Iată experienţa democratica pe care o fac ca deputat. Regret şi nu regret oă am primit. Altfel n-aş fi avut prilejul sn văd realitatea pînă în inima lucrurilor. Democraţia e un sistem de exploatare a averii statului, minţind mulţimile naive prin ghidarea instinctelor lor primare. Pentru a curma corupţia universală, ar treBiii o elita de conducători, care
*. >să se sacrifice în interesul pepnianenf; aî naîinnîi:';,D.ar;Hnâ6‘ găseşti asemenei'îsfiybi printre oamenii politiei? Si asţfâ jm [
( tămîne aităspMţîe'4cctt
tul de sacrificiu pentr^'glorfa^ riunânismnîui, * Icterul e. posi^ feii şi;ei a început'* deumtfr	n^âriyăie Eutop&i' Dacă ''
0ar deocamdată >am de , primit o ‘pedeapsă pentru «ca m-ăsâ amestecat* în tkefia Uorqită ă denide raţiei: Eră 0 $£ăr|i< ‘ fierbinte de iunie' şi Camera ţinea şedinţă de noapte.'Far-, lamentării .profesori■ plecaseră fă grădina- ;,Leiîl ş^ cîrnatiil^
, "să sărbătorească -pe, NL ‘ Costactieseu, ministrul 'Culturii ,t|ar-.
ifion^le. Eu cd alt grup de deputaţi mtîrzimd la Camerăi ăm . ajuns la grădină cînd masase sfîrşise. Am luat loc şuii	.
^ să cinăm/că era miezul nopţii ţar noi flăimînzi La masa- cu ; mine şedeau trei,preoţi	./’*■■
;'...., plaj şj ^eporiţul Piefean - di :lă ■ .Ş^da: -Măre, •.	,
pul institutor din Olteftiţa,1 Şeitan, toţi deputaţi Vfeam să d- ‘mănîne. repe‘de; 'flâid:a' a: douavzî' dţsde-dimipeăţă .-plecam' ■
. cp soţiaJ mea la Vîena, delegat la congresul mondial al ;^criî-fl ţpriîorV-La o ipasă lungă în spatele iiostru, acoperiţi1 d^;bo^
* ,1 cWijje ‘iusese un banchet cu şampanie dat de ofiţeri rbmâaî^
’	pneidelegaţii militare polonele. Foione^îiplacaseră
: , ofiţeri.români, continuau să , petreacă .v Nu se vedeai! ''afară' i din- boschete, decîţ ydbna persoâne: medicul militar Âudro-,, ’ , nescu, ;um:pbîşnuit al .Tedacţiei	şî ,° doamnă mi- 1
*,?oa/ C’tim şedeau” cu spatele' sj^erkuy am crezut că această ' doamnă £ soţia sa, actriţa LulueCruceanu; Vteăm să comu-n^c medicului ÂndrpiîesciV pentru redacţie, ea ;a doua zi di- \ 1 . mincaţă^pfec peste hotare şi deci Un altul sa scrie articolul ia 'locul meu; în padină la ora aceea mx mai" erau decît alte , '> două mese ocupate, CumyAhdîpneşcu nunia vedea, fiind p \aşe/,&Vcu spatele^ am ?vut* nefericita idep-să-i< fac seţ^/tn A un mic cocoloş do pline;.\Sf prea*poate ca'miezul de păîpe săy '’ Îî atins ‘ pe * doamna; presupui de uţpie ^şdţţ^ lui ‘şb'câjEş era *
< ~ soţia liîmia diiitre/ofţferu beţi; Dîn acosi niuîlo'\s^'isc&t un •, Scandal kionsfab -Ofiţerii vociferau ca la ăsaltul\Grmţe| Jnluitiadu-şe ,de la taaşa lor. j^droBeşcu, care era.'tîmid şi :p' ‘;	.&u; ridfc|%.-
imediat sîngete. în 'Creierul -celebrului Popa Mau dp ia UaaSa^ noastră, hărbat -versat5 în,lupte democratice,-căre It^adntoTs
■ ZILEALBE. — ZILE NEGRE
2;13
' ofensele-., Spirftelelerau; aşa ide aprinse că nu era chip'să, te la-'
, nufreşti: OtiţerS/art .^&'rfc'de: la-masa lor ca săbiile şi revol-*,
•	verele în mliui, F^pa-Mâin. a înşfăcat, scaunul şi l-a-ridicat sa-i ' pfesfteascilL, Atunci eu, fcare 'ntff particjpasein la ceartă,, cum
, att participaseră,- Etici- eeilşlţi', ' am\;Sarit> i-am prins scaunul' şi. am strigat *A„ Staţi pe loc, eu sînrt viaovatT Ofiţerii au lă-sat armele jos. Dai* unul care era lingă mine, un colonel, beat <le nu şe putea ţine pe picioare, mi-a şters două palme, clă-- tinîndti-se ;şi căzînd butuc la pămMtrlsprava era. aşa de, co-
•	jnică'încîtpe mine, cel lovit,
•	în cdlmea revoltei le-a atras aten^ că ;au inşullai şi au lovit 1t cinci deputaţişi i-a ameninţat pu'a interpelare îii parlament
pe â doua zi. Ofiţerii, şase la număr, auzind că au a face cu paţWnn, au rămas' Ipcreineniţi. Ithediat ătt luat poziţie, s-au recomandat şi s-au rugat, să Ie primim scuzele. Cu mare greutate au ridicat în.două picioare pe co-' Ionelul erou şi l-au silit sâ-jni prezinte scuzele sale, pe care de abia,.Ie articula. Dar acum, altă pacoste: Popa Mau re-fpZ£ţ Scuzele ji; asienmţa mereu c-u parlamentul. Nu băuse nici măcar; un şpriţ, dai' aşa era temperamentul lui. A trebuit să stăruim cu toţii pînă să-i muiem mîuia şi să-l determinăm Să fe’prinieaSca. Ce altfcsătisfacţie puteai cere de la / nişte ofiţeri beţi2 Un. publicist evreu, Sergia Miforian, care „observase-totul de lă altă masă, â venit să mă. felicite: pentru tactul cu care aţin evitat o vărsare de singur. Aşa a, fost si nu-
A doua zi .am plecat îri sţrămâtate. Când ia-am întors, •peste, o In,nă, încă nţţ '»»^şptă^^rS^'ârtfc■<dele. ibfaafe împotriva mea. Erarh eroul dela „teulşicfenaful". ffeat mort, mă legasem de. femeilş cinstite ale .oamenilor cumsecade;, fuse-, sem. bătut pînă la singe şi ,silit-să umblu în genunchi pentru a cere iertare f Am eercetat-.de Unde a pornit infamia. De la ziarul „DţdvefStff'î Adminisfratorul lui’,- Jeâii Zab-arov, se-natot.lfljeral efe ‘ţ^^ şlprieten.al adversarului mep electoral, D. îuca, a crezut Ca-i da acestuia 0 satisfacţie, publicînd âceăstă: iafămie..'D^ la„,lift%efsiri“^aiuaţrp Ttubr Ârghezi, înflorind-o după chipul turpitudinii Safe sutfetgşt-î, apoi cola-' boratorul său Froîm Aderea şi aşa mai departe. Un proces de caţomnie ar fi. durat trei ani. Prin zrarul ^Garentul", am şomaj	să prezinte dovezii, JBmmsiâf* a dat
înapoi Prin alt articol l-am invitat să- cerceteze cazul prin-
214	NICHIFQR CRAINIC -
tr-o‘Comisie alcătuită numai din duşmani ai mei şi să publice rezultatul., „Umvcr$lil“ a.sfîrşit făcîndu-mi un elogiu, dar n-a avut curajul să se dezmintă categoric; îmi explica directorul lui ca e nevoit să-i menţină prestigiul neştirbit faţă de cititori. Interesant e că, în lipsa mea.din ţară, Paiiifil Şeica-ru, care. a ştiut îndată de la Andronescu cum stau lucrurile, n-a publicat un singur rînd pentru a restabili adevărul.
.,'	'	' .	' "	'	1	- c	V-
1	'	(	.	&	*■	V
Cînd a sosit prinţul Carol în ţară, situaţia era coaptă pentru întronarea noului itege. Trei ani de Regenţă au fost trei ani de haos în capul statului. Iuliu Maniu, împins'lâ cîrmăde forţele populare, ar fi putut face orice din România, dacă ar fi ştiut ce să facă. Crescut în binecuvîntata opoziţie ardeleană faţă de unguri şi în opoziţia de zece ani din ţară, bărbatul de stat în care se pusese atîta'nădejde se dovedea un nihilist incapabil’ să respire într-o iniţiativă creatoare. Ca preşedinte de consiliu n-a, fost deeît 6 poză. Dar. în acel moment a avut un mare merit: a stat pasiv în faţa.evenimentului de frica permanentă a răspunderii. Prinţul Carol n-a întâmpinat nici rezisţenţa violentă a liberalilor, care câutaseră sa sugrume carlismul timp de patru ani şi jumătate, dar nici entuziasmul naţionâl-ţărăniştilor, care coche-pa'sera în această vreme cu „chestiunea închisă'' numai pentru a face sînge rău liberalilor. Ar părea curios, dar a,şa e; trinţul Carol a sosit într-o ţâră unde. lumea, politică părea iuoartă în acel moment. Coborînd din avion, puf ea să se urce direct pe Tron şi să-şi pună singur coroana pe cap. îsT-a facut-o însă, aşteptînd liniştit şi sigur în palatul Cotroceni dezmeticirea guvernului naţional-ţărănesc. Tuîiu Maniu convocase înpermahenţă parlamentul, deputaţii şr senatorii tîndăleâu aştepfîtid m Dealul Mitropoliei, iar primul miniş-.
• bu nil prea ştia ce. să facă la Preşedinţia Consiliului. Pier-zîndu-mi răbdarea, am alcătuit o delegaţie. de parlamentari şi ne-am prezentat la Iuliu Maniu cerîndu-i dezlegarea imediată a problemeiVEta la ora 12^iuâv Ţin minte, că pe Cicip. ^opr preşedintele Camprei, ham găsit‘ dormind într-un foto- ; Tiu acolo, în palatul Cantăcuzino. Sfetnicii ţării pert^acta-. seră toată noâpteâ cu ei înşişi, neştiind ce- sa facă: '.Rege ' Regent, iar acum erau bxiimăciţi de neşohmv Bieţii oameni
ZILE ALBE — ZILE NEGRE	245
aveau iluzia că hotărăsc soartajării, cînd în realitate, nu-ferau. decîţ nişte prizonieri. Nu se făcuse încă nici o manifestaţie pentru cel sosit şi aşteptat de atîta vreme. După-amiază, zărind pe la Cameră pe colonelul invalid Zăvoianu, l-am împins să scoată in strada invalizii, cîţi avea la îndemînă, pentru a forma un prim nucleu de manifestanţi. Cum veneau dinspre Piaţa Victoriei, i-am spus ca-i aştept în dreptul Academiei Române. Acolo m-au pus îrî fruntea lor. Erau vreo sută. Le-am dat lozincile „Vrem1 Rege, jiu Regent!" (cum voia guvernul), şi „Trăiască Regele Cardl II \u Un public Smens fremăta pe străzile Capitalei şi atît aştepta. Cînd am ajuns în Piaţa Palatului, era o mare de capete, oare zguduiau cerul cu lozincile date. Ani strigat atunci: „La Cotroceni. la Cotroceni r^Mi s-a dat un automobil deschis ca să pot con-diice, manifestaţia'. Cînd am ajuns aproape de Cptroceni, fiu-viul uriaş al manifestanţilor sc vedea cotind încă clin Calea Victoriei spre' bulevardul Elisabeta în jos. A fost cea îfiai mare manifestaţie pe care ..am trăit-o. La un moment dat, tineretul a început să strige pentru mine. I-am oprit imediat: ,.E ziua Regelui Carbl li !" Mulţimea â doborît porţile de jos ale palatului şi a năvălit prin parc Jn delir. Cădea amurgul cînd Prinţul s-a pomenit cu Capitala întreagă; care il cerea Rege. A doua zi, calculele interminabile ale naţional-ţără-niştilor nu mai aveau nici un rost. Carol trebuia proclamat ' Rege. Âh> de-aţi fi văzut în ziua suirii pe Tron cîte lichele ’ bine cunoscute de'mine se gudurau şa pun' o vorbă bună la suveran, închipuindu-şi că pine; ştie ce_ rol mare am să joc. de-ac.um încolo! Eu mi-âm făcut datoria pîna la capăt şi am plecat în vacanţă la Braşov. Eram fericit că taxa are Rege, restul nu mă interesa/Lâ o luna de la întronare, Regele în-a chemat în ăudienţă şi mi-a mulţumit de tot ce-ain făcut pentru Maiestatea Sa. I-am spus că sînţ hotărît să nu m'ă.^mes-, ; tec în politică şi mă.' voi dedică numai chestiunilor de cuL tură. Mi-a comunicat că are de gînd să fundeze o mare revistă, cum a fost ^Convorbiri literare^ şi ca /Gândirea*? noastră îi place, dar reprezintă lin cerc prea închis/I-am răspuns că dacă, o revistă nu e uh cerc închis de-o anumita concepţie de arţari cultură, nu însemnează nimic. „Convorbiri literare" a fost şi ea un cercdnchis. Şi totuşi, o grevistă eclectica e necesară, susţinea suveranul, adăugînd eă aceasta a fost şi dorinţa Regelui Ferdinand.	/
am__________■ NICHiFQR CRAINIC
La trei luni de-la
ducea în ţară pe dnanma pienaLupescu..Şi Iuliu Mania,' preşedinţie Consiliului, nu ştia nimic! A: fost una din cele mai,otrăvited€e€pţiialemele.Puteam sănu-mi aduc amin-’
' tede convorbirea dela Neuilly¥- PuteâM să uit asigurările . de-atuncică f rumuseţeapistruiată. nu va- fi muza-regalităţii ?
' Jurasemfaţăde atîţiapameni, mai ales. faţa de tineri., că prînţulCârol va.veni singur. Ţară l*â'primit capeunmîntuk tor şi de-acum'încolo sentimentul ei cel mai pur românesc va fi permanent jignit dinumbra Tronului.	’ i
Mai mult decît atîta: în jurpl suverantiltii se organizează francmasoneria. Căpeteniile ei colindă oraşele şi tîrgurile, înfiinţînd pretutindeni loji în numele Regelui. Neîncrezător în partide,. îşi facC din ateste elemente',un partid ocult; pe care să se, reazeme la nevoie. Ffartc'^soneriâ>. piin-.glasul unui şef. autorizat ăl ei, Argetoianti, devine sprijjnitoareă publici • a: mezalianţei său; a concubinajului dM . frunţea statului.	>■ s	d:''	nk-vV,/*»
Amintirile acestea sînt aşa de âmare-încît mă întorc bucuros spre altele mai senine. Cînd a. venit Regele, eram.desfăcut de Pamfil Şeicaru. După plecarea mea de la „Ciifren-ful“, el a publicat împotriva Prinţului cele mai abjecte pamflete. Acum f se părea că are o situaţie foarte grea. Cel mai curajos ziarist dln România îşi -pierde cu totul .cumpătul în * ascmenea împrejurări grele. Astferm-am pomenit cu el la , . Braşov ctl maşina încărcată de icre negre şi şampanie, iar inima de 0 tandreţe nemărginită. Credea ca oricare altul că ; voi avea o'situaţie, puternica şi-l voi salva. Mă Umfla fîsul,. văzîndu-l aşa de zăpăcit şiafrt găsit că e de prisos să-i mai' fae dojane pentru atîtea trădări ale prieteniei şî pentru tîrgui ‘ permanent al credinţelOt. Cu un anînainte.îlmâi văzusem într-o înfrîiigere asemănătoare,- petrecută, fără voia me'a.. Se Comemora în Provenţa centenarul naşterii lui Mistral,, marele poet dialectal, care ţi mţrtgîiat ideea federaţiei popoa- ; reloţ- latine şi a iubit România prin Vasile Aiecsandri. Pamfil Şeicaru, mîstralian convins, fiindcă aşa era Charles Mam-' fas, a intervenit la guvern ca delegaţii români la serbările, unde sp.adupâufdate-ţările latine* să fim noi, adică dl. Cezar Pctrescu şi eu. Cnm''aceste; ,serMri aveau’şi' un caracter pitoresc, am fost de părere sa ne îmbrăcăm soţiile în cel^măi ' frumoase costume;'naţionale. Şi cum c^miemprăreadva dura
.ZILE; .Al£m.r-r ZILE NEGRE ' •_
-217
o săptămîhăr îbffdsgă,' In./iecsurezi în alt. oraş provensal* ar. fi bine să-avem p^pita=Aa;,vi®^e cel puţin ocuviptareîn inpt^le ^l,eg^ei. . i:0îiţân@/. .Llml)4 franceză e pretenţioasa; §i treJatoie* să- ie pregăteşti bine jcâjdfk înfrunţi urechi âţît -de,.-; iihte;.-:,Pa^f^,,-'Şeifc'ş^,.,.'care.^’.c<^idera şeful delegaţîeiŞca •?; yşefca jRâniyaspa#,1 ;ş.~a', opup-eu îmăpăţîfeare, susţinînd ca» ■;' de --xit ‘ţxjtfaţotş,- ydm improviza diva bcazionaL Eu eram fp.a^	şad^, hceîe %r|>^î ţara nici o altă
.obligaţie» dâ^îhi p&ut eu,ţioasa^eaştă.negliienţă mâi eu semnă eS duceam mi ^po ^ea	basoreliefu- : ;
file lui Mistral Şi AlecSandri, pe care• trebuia SrO predăm muzeului australian din, Arleş.Pe drum, .în vagonul de "dormit, in’trmd pu, Cezar Jir eăbitia.lui Şe&ăn», tnăfe ne-ă fc^t şwpriză ', găşindu-1 ea Oitesie ,cu gjaŞ'tam. nişte texte în franţuzeşte. ■ Erau doua discursuri' compuse din vreme, unul pentru se-■dinţa' inaugurală, altul pentru predarea plăcii de bronz. Şe--ful. ,dei^ga|iei făcea pe, furiş exerciţii de pronunţie. Faptul înşine parne-a.. izbit; erata obişnuiţi cu-tarate alte trageri pe ■ Şfoară .din :parteş. prietenului nostru Pamfil Şeicaru. în şfîr-şit, bine eă s-a glndiţel şă aibă ceva scris şi pregătit. Aceste frumoasei sărbători: mistraEf»b;,|e-am descris in cartea mea ,,pHmte>cardteleîn;haMfC^	asupra lor. La
vÂvipron, pnde trebuiau să vorbească toate delegaţiile, Pam-. fii Şeicaru şi-abţinut primul discurs în faţa megafonului; Ră-
-	glasului'-micşora efectul unei compoziţii prea lungă, care onora o delegaţie străină.
;'5%.de seamă însă, ziarele pariziene de a doua zi. desfigurau în aşa;hai-nnmele'lui“PamEl Şeicaru, îneîţ nici un român nu putea înţelcge-cine :a vorbit în ,numele României. Şeful delegaţiei era, furios;,şt naîhnit peste măsură. Calculase «rpşqâ$«!'	jap j$esâ îl ^ueeada; un .anonimat.’Ne pă-
rea,sincer-rău .de acest accident tipografic, care ştirbea prestigiul reprezentanţei!noastre; dar. nu ne puteam stăpîtu nos.
-	bule faţă .de agitaţia' comic de. exagerată a* Ini ŞeicarUl” Cum Soţia mea’îşi alesese un arm-onidscostuin de Argeş, care. nu-i sfă|ea rău, frumusşţea lui a fost remarcată din prima zi' şi fotografii au fost, publicate în ziarele pariziene, pin această •piîemă; aproape lă' toate banchetele din diferite oraşe,sea era aşezătă la*dreaptă celui care;prezida; Astfel,s-a întîmplat ş cînd-aia aţunş la Aries. E/drept că în cursul' săptamîrdi fad
218	NICHIFOR CRAINIC
cusehr'7 cunoştinţă cu numerbase personalităţi şi avusesem convorbiri interesante. Francezii, care dispreţuiesc principial pe străini, sînt totuşi impresionaţi cînd vreunul se dovedeşte că ştie şi el cain ce şţiu ei şi, în plus, atîtea alte lucruri pe care ei le ignoră. Bar nu cred că faptul acesta l-a determinat pe primarul din Arles, care prezida banchetul; să mă anunţe publicului, fără să mă întrebe, că voi vorbi în numele, României, ci mai degrabă costumul naţional a! soţiei inele, care se găsea la. dreapta lui. Erau la banchet sute de persoane şi mă aflam la o mare distanţă de preşedinte* Nu-mi venea să “cred cînd mi-am auzit numele. M-a surprins în toiul unei interesante discuţii politice cu doi membri ai Acţiunii franceze, al cărei şef, marele Charles Maurras, participa la banchet şi era senzaţia zilei ca unul care a impus Franţei cultul lui Frederic Mistral. Cînd m-am ridicat să iau cuvin tul, soţia mea se făcuse şi mai palidă ca:de obicei, ştiind ca nu sînt pregătit; Citisem însă operele poetului şi aveam în minte multe frumuseţi rămase din ele; Abia am rostit prima frază şi un tunet de aplauze a izbucnit, Eram bine dispus, iar semnalul acesta mi-a dat avînt. Numai dau seama ce s-a petrecut, căci aproape fiecare frază era subliniată la fel de public. Am învăţat singur franceza şi fac mari greşeli în conversaţia obişnuită, dar atunci frazele îmi veneau rotunjite ca de altul, iar eu huriiai le rosteam. Nu ştiu cît â durat cuvîntarea, dar a doua zi âm yăzut-o redată într-un ziar din Midi aproape pe o pagina întreagă. Cînd am şfîrşit, Charles Maurras s-a ridicatj din mijlocul banchetului, unde şedea, a venit la mine şi m-a îmbrăţişat. Sala s-a ridicat în picioare oyaţio-rdnd. F.amfil Şeicaru, ca vechi şi pasionat maurrasian, avea o figură ca de mort. Ce vină purtam eu la toate acestea? Dar asta n-a fost de ajuns. După-amiaza era organizată 6 serbare specială la muzeul: Arie tiu pentru predarea basoreliefului de către delegaţia română. Pamfil Şeicaru a ciţit o frumoasă • cuvin tare; călduros aplaudată. M-a bucurat mult fiindcă lucrul acesta îi întărea <o psihologie cam prăpăstioasă, .Ce se iritîmplă însă? A doua zi sosesc ziarele pariziene şi, culmea ironiei, după ce vorbeau elogios despre discursul meu de la banchet, toate adăugau că tot eu, ; după-amiaza, am mai ţinut o. „arzătoare cuvîntâre" la muzeul Arletin. JNiumele lui
Pâmfil Şeicaru nicăieri,
Ce se întîmplase ?
Există
din
neno-
ZILE ALBE — ZILE NEGRE	219
. ... : .
rocire, între chipul meu şi al lui o oarecare asemănare fizică, mai, ales pe vremea aceea cînd aveam încă păr deasupra frunţii.. Ziariştii confundaseră pe şeful delegaţiei române cu mine, siibtilizîn.du-i un succes real.
- Cînd am aj uns la Paris, presa tocmai publica articolele de.sinteză asupra serbărilor mistraliene. Charles Maurras, cu metoda lui de-a reveni şi insista, a scris de cîteva ori, co-mentînd cuvînţarea mea -de la banchet, iar Andre Rousscaux iii „Figaro“, a declarat că, din zecile de cuvîntari ce s-au rostit, e nevoit să constate că n-a excelat nici un francez, ci deasupra tuturor s-au ridicat doi italieni: poetul Marinetti şi academicianul Forinelli, şi un român, adică eu.
* Cu Pâmfil Şeicaru nu se mai putea vorbi. în ziarul „Curentulu n-a apărut absolut nici un rînd despre serbările mistraliene sau despre participarea delegaţiei române.
De la Paris,' am plecat, cu soţia mea la Geiieva.
La Geneva se discuta ploblema Statelor Unite ale Europei ŞL prezida IS^icolae. Titulescu. Nu veneam la spectacolul Societăţii Naţiunilor ca tfn arab la Mecca; ci ca un afrieri-pan lâ un» muzeu d<e curiozităţi. Am combătut-o de la început pentru că n-am crezut nici în seriozitatea şi nici în durabilitatea,ei. Q, Societate a Naţiunilor- din. care lipsea America rămînea un nuine necorespunzător realităţii. Un ţel suprem cum e pacea mondială întemeiat pe, tratatele de pace de după primul război mondial era p absurditate.. Tratatele recunoşteau. învingători şi învinşi, dar'niciodată între aceste' două categorii antagoniste nu există pace,' chiar în răstimpul cit nu bubuie tunurile. ,Şub.,rniasca' pacifişiîniilui• şi"a înfrăţirii popoarelor, .învingătorii de ieri năzuiau jsă-şiJ păstreze privilegiile, împotriva învinşilor. Astfel sinceritatea, care e condiţia primordială ;â unei credinţe, nu era în nici o parte. Imperfecţiunea organismului genevez mai yeiieâ şi din faptul că învingătorii n-au conceput sancţiuni coristrîngătoa.re împotriva infractorilor pactului Ei au, dovedit - o naivitate fără pereche dînd s-au bizuit pe cousiinţŞbnîut'uir- :penftaueht al învinşilor. La Geneva se discuta problema dezarmării unanime în timp ce fiecare ţară, mai ales eele înfrînte,- se înarmau tot mai intens. Dar presupunînd că toate aceste neav
220,;	MtCHOm CRAINIC
j unsuri ar fi fost înlăturate, totuşi Societatea. Naţimutartear fi avut sorţi tis durata. Pabffism fără’ fandâmenf metafizic nu eterstă. PaciSatifâi fără saflu religios, ain se poate realiza;. Dar pe acest teren problema	.
pe cel politic propriu-zis. în nrimeie cărei credinţe religioase se pot tefcăţitoate popoarele? Cteştiriismul n-a cpcerît Încă iot păffliîntul j >,© turmă şi, un păstor" e. tacă un ideal pentru ceiarai Inîlteărat ^apostolat cu putinţă,. Iar a pune oreştinis-na*d,	de
egalitate cu taataMsdanismul sau cu' pudispul^-în nuinele pacifismului religios, •&;<& imposibilitate de principiu, şi de fapt. Societatea Naţiunilor, ocolind această dificultate, era un organism areligios,, profesînd un pacifism iară fundament transcendent. in locul religiei, ea a practicat formula,, .ce i ş-a părui, comodă, a francmasoneriei suprareligioase, .care nu e decît afujaarea conştiinţei naive a unor intelectuali cu ■*.; pşeudpâîtitudînea neantului ateist. Francmasoneria însă, avînd un caracter ocult şi aderenţi inavuabili, ideile ei divulgate indirect nu stat de natdră şă entnriîismeze popoarele pentru.o credinţă pacifistă. Neajunsul acesta l-au observat chiar susţinătorii Societăţii Naţiunilor cate, în scrierile lor, deplîşg lipsâ unei credinţe metafizice sau a unei - „mitologii";
-'. Care ‘ să., dea. sîngele vieţii organismului geneve*.- .Zeităţile.
acestea neomit©log.kîe, ce-ar fî trebuit să creeze un iei de * ■ Olimp modera	wpiesc. în fiîpsp-
. fia^contempoTană;»vălprr'.'a.btaeini, a > frumosului^ Şi aşa' mai departe; auteuouae. |i,independente unele de-altele, cum nu’slut nici stelele de pe cer, «are depind \:6a; şă se.pi3a1» menţtee la armonia shvefan prestabilită lor,
'' de ceicare le-a tăcUt; Cit. de falsă e această mitologie tţp- ; - retică, fabricată de cea mai nouă filosof ie, se vede din hepu-< tanţa Şocietaţiî NaţiunBor de ă Însufleţi -popoarele pentru ;; id’ealufife1 ii, care nu «erau’ ulţtsv^deeft^valori"; tt.' sensul-; cel mai modern al cuvînţulmi. Eşecul, taondialismului' gene-• ;vez si jal oricărUiealt momfiaMste stă ta fepfeijprioripial.eu otata hU e capabil să ©mimirii oictedinţi sacu ^ x' supremă, Numai de deasupra omenirii poate veni © asemenea, credinţă şi ea a venit dtamlt/ dar aderenţii etsporesc . i'ncet, :Cta-â tOt'păm-ta4QÎ va arde [ca ;o stea de-.această credinţă, va ti posibil şi mondialismul' politic, adică parinsmul •■său înfrăţirea,popoarelor; Societatea Năţjijnîlor a voit sa
~ ; ' V'	,ZILE;AtBE —ZILE NEGRE.>.v	221-
anticipeze mersul progresia al ereşt îrosmului şia: to'&ştii pe;’ cu drepSroiîp «ie etorirare ate lai Brammezeu :	-v; .
Ibjăe&ţ toîţaiîîefe la^gi a^Yaţaltri era fîrese să	^
dice/ Sţ'/eJeT Siitcafâ ta: ^tş&fâ' sddex^ de pacea tuturor* ^ Şo&ietătto Nafk0iiî^r^'utoeai',' $£ ţMgătească în realitate'te ;;^^cic^ffie^;. ■	* •''. ;
/■'"C^^c^fe}g&dari,*	Wris> toaml;e^ftoat şi aveam să fe "
Hiai exp^inx de atdateptete scris; nte toceam la, Geneva să V aşcttM:'' (toţ^terile^ ăsiapiu • Statelor pnifa/âle Europei şi să mă fottcnr; ca român, de preşedinţia lui NicotoŢit ufesea. x Sc-'pţwate ©<iâee măi năstruşnica decît aceea de 4\#&uţa, prdbKma ŢLinităţii,peltice a E«ope£	Societăţii /
Maţinnilor? Ce interes- aveau ştafete Asipte&fe .‘ Afri^S sau ale Australiei şr Ainerîcii dd Sud pâktra ţeastă.fJreMepal" Sm% ; ; x*j3^MSL:3^tv:.jaaa<B^€^ îj« tot	dncte au posedat v
>^toteşe •: vitale! coutrato eeferlalte coniifîeide. 0 ,• Japoiie1^ o CMaă,f un Egipt sau o Indie erau ©are aşa de iasă#:.;#to!^u&Srjmierila raifkaţrea politică a Europei?
Aete<teîf>^	ai:fer* îdşeâ de ,
aălNce această pr^bl^ de , vtaţ%	de moarte a Europei: ’,
îixtfata unuilorA^dial a fost'una diuregret abilele Rătăciri ale; ^ptritoto ccmtemporaâx. <liM Sţţfafe .tjriîtov,afe de ■ N,ord: şi-au rieaMzat unitatea politică - ău întrebai vţeim: focs^.&ţriffe. arme:? £>ar Uniunea ReptW . b}i0^	a Intfebat pe cineva cînd a recla- ’
r^f ;;ăc^aâtp; Ţttiaşă unitate politică eurasiatkă? Geneva îa
! <iecup pârtonent democrat tic, ;cte Iu" tribuna căruia au. vorbit distinşii deputaţi ai dife-rit.eto/.sţaţe, .î-am ascultat pfe !i%ld, Toţi-au, voţbii ftonios* r^uftosc'jndcaC ideea uniţăţîi'europeneto	şi; d tu; interes -.
$^păcikd^- era©* plăcere ixtfaraa, să7lteuziipe: fiec^ crmr se sustrage de te răspunderea de^a-şi-angaja ţarămteo Wme-* ' neă kdteprindecte ce părea o aventură,. înrpâlitâte, taţi dte cutau; - o problemă,, fără' car nirnept.să,, creadă m ea„ Cănile războiului şi nedreptăţile tratatelor erau' prea profunde ea şă:: îu^ăduie măcar., înşaila^eat;une.£,ădtonfeş' Uniii oratori de prestigiu mternăţibnaî ca gxecuî Foîitis/ din necesitatea diversiunii, nu se sfîa să- propună ’ gUguipărm 'cum a fost mtre^ cerea 'echipelor, ‘ spftrt îve,* Căite ap întări apropierea dintre popoare. ;A\îseat mare kăz eoîmeidenţa ea toeinăi în ziua cînd Foiifis îşi m^eă dfeettrsulc ziarele actoceau^A^stea ’căv; ,
222	NICHIFOR CRAINIC.
pe-o arenă sportivă, din America de Sud; partizanii celor două echipe internaţionale s^au; încăieraf şi ş-au împuşcat cu revolverele /Problema unităţii continentale nu era mimai adusă greşit in forul Societăţii Naţiunilor; dar stîngaci şi prematur pusă în faţa psihologiei europene/ învolburată încă de urmările războiului." Mi-am dat atunci seama de deşertăciunea discuţiei şi: ma gîndeam că unitatea Europei ar putea fi numai opera unui erou, a unui al doilea Napoleon mai norocos decît Prometeul ţintuit pe insula S'fînta Elena.
. Scriu aceste pagini cînd abia s-a sfîrşit cel de-al doilea război mondial. A năzuit Adolf Hitler să realizeze cu armele unitatea continentală? El ma spus-o niciodată şi n-a pornit în numele ei. A pornit, dimpotrivă, în numele dogmei germa-
-	nismului, a. cărui supremaţie urma să fie afirmată asupra tuturor celorlalte popoare europene. Nici măcar după ce s-a produs invazia anglo-ămericană pe continent, Adolf Hitler n-a'căutat să răscolească inima popoarelor europene pentru ideea unităţii. Nu e vorbă că un asemenea apel n-ar fi avut nici un efect asupra unor popoare pe care el mai întîi le strivise^ şi care acum căutaxi eliberarea la invadatorii ce le, doborau a ,doua oară sub bombele avioanelor. Dar dacă Adolf Hitler ar fi cîştigat războiul' sînt sigur că sub foita germană şi împotriva voinţei lui chiar;' unitatea europeană S-ar, fi realizat; Personalitatea şi conştiinţa popoarelor europene e prea puternică şi ar fi sfîrşit prin a impune forţei. ger-
; mane ideea unei federaţii europene. Din cel de-al doilea . 'război mondial a ieşit biruitor oricine afară de Europa, care / zace zdrobită ,1a pămînt. Dacă ,cultura ei şi geniul ei creator • au făcut-o regina pămihtului/ ura dintre, popoarele ei a doborît-o la rangul de slujnică politică a celorlalte continente. Gloria civilizaţiei ei e o ruină, comorile ei spulberate în cele patru vînturi. Invazia barbară din evul mediu a'fost o nimica toată fâţă-de ultima invazie, care a transformat-o aproape-într-un pustiu; Va veni oare vremea cînd din această: grozăvie fără precedent în istorie, popoarele Europei vor înţelege, în sfîrşit/ că eliberatorii de azi sînt cei care au distrus-o metodic şi că mîntuirea stă numai- în forţele ei ' înmănuncheate? Dacă acest moment de nenorocire; cînd
-	poate popoarele Europei zac înfrînte, se va pierd# în urile - reînviate, dintre gle, atunci soarta continentului
223
ZILE, ALBE — ZILE NEGRE
pecetluită ca a/ 'B/JibâppuIui^.ea;a'-vechiului Egipt’ ca a Elade^
• saii a Bi^aiitului.:	1 /	;	- v , \
Dar şă mă întorc- la Geneva, In reuniunile internaţionale^ un stat puternic nu se rezumă mir-un oibmie, dar un stat j mic se poate rezuma într-un om puternic. Cită vreme Nicolae Ţituîescu a prezidat iŞocietatea ţ Naţiunilor,, indiferent de calculele ociilte,. care îl ţineau pe' acea tribună mondială; a fost epota lui de "glorie,, . dar şi de prestigiu" al României;-Tituleşcu str^uccer intr^ contemporanii lui străini, fcovîr-, şindu-i, şi celebritatea lui a fost pur şi, simpla-planet ara. Prin el, . România a prezidat dezbaterea din juiui; Statelor Unite aie Europei, adfcăpel niâi important pidinenţ din viaţa eostelivă a ŞocieţaţiiN^	La sfrrşitul sesiunii, în- .
; clieiată .fireşte cu rezultat ui nul, s-a dat âşaAzistil banchet ai presei de peste o mie de persoane, unde trebuiau să vorbească'celebrităţile adunate la‘ Geneva. Am ascultat ’ acolo pe reprezentantul Franţei, Aristidc Briand, omul despre dâre şp ‘Spunea că nu citeşte nimic. Poseda un glas fennecător, poreclit; violoncel, şi cînta cu el cele mai plate locuri comune aM pacifismul O.mustaţa galică, .groasă, punea un accent ; de ^gravitate peste, vorbele..lui, care trebuiau să fie goale .pentru a.\rasunâ--îm	acestui bărbat de stat
culmina în laudă nemăsurata pe ic arc/, o ..aducea prieteniei sale cu. răposatul Stressemann, reprezentantul■. Gerinaniei, cînd această ţară îşi pregătea felini revanşă/ Adn ascultat pe ^ministrul german^Curtiuş; vorbea substanţial, în foiină impecabilă, cu reţinere socotită. Am ascultat pe reprezenr , tantul Angliei, Hendersonrumen de sănătateannarelui său popor, care mănîrică de cinci ori-pe zi. Vorbea ca fiecare orator, în limba materiifă.-Pentru cei care ştiau englezeşte, Cu-v întare a lui a fos tmnliolio t de rîş de la Început • pînă la sfîrşit.x 'Se pare că acest oiii jovial, ndavînd nevoie^ să divulge ceva diii telurile; politic ii engleze, saţisfăce.a auditorii: nuinai Cla locuia;de Cuvinte. în spatele ; oratorilor erau . traducători fenonienâli> Care ipproduceatt apoi discimsurile în altă liiîib| " străină,: cuvînt ;cu euyînf, prin&zcu o"memorii fantastică:. Cînd- cuymtareâ lui HeâdCrson â fost tălmăcită îp. franţu? • .zeşte, absolut: _ nimenîvu-a\ fnai rîş.; Jocurile .de",cuvinte au rămas în ori^iiialul englez; Am a^tdtâL şi pp alţii. Lumea . 'e'ra irerăfedătoare - să-l-- auda pe dSîicolae Titulescu. Cînd cBipiii
U — .Zile albe. zile negre . -	■ — / ’	'	,J‘
224	~	, NICHIFOR CRATNTC
lui de scapet s-a ridicat, pe meşe n-a mai zăngănit nici im cuţit. Marele răsfăţat a luat în mîna menu-ul banchetului şi a început să4 comenteze. Pe foaia ^menu-ului era. desenat un stup eu albine* roind împrejur: simbolul Societăţii Naţiunilor. Vorbea într-o franţuzească strălucitoare incit un scriitor pretenţios, cum a* fost Jacques Bainville, îl dăduse francezilor ca exemplu de eîocinţă. Se prefăcea că improvizează şi foaia din mînă te făcea să juri că aşa e. Dar toţi intimii ştiau din mărturisirile lui că nu se rosteşte în public decît după ce fiecare cuvîrit ă fost pus fa locul lui. Discursul rostit în Reichstagul' berlinez a fost pregătit în timp de doi ani;,după cum singur mi-a spus. Era mlădios, era spiritual, azvîrlea imaginile ca jerbele fîntînilor arteziene, se juca cu ideile ca pruncii eu zmeul, enunţa un paradox şi-l răsţalmă-. cea imediat mtorcînd şurubul unei glume, întuneca perspectivele şi apoi brusc: le lumina cu becuri electrice Orbitoare. ■Şi. peste tot, o eleganţă .şi o distincţie. intelectuală de' cea - mai înaltă călitate Cugetă glumind. şi glumea c-ugetîhd. Nu se ’ pute a un ton mai potrivit pentru o adunare aleă- -tuită din toate ţările pămîntultu, din toate rasele şi ,toa)te culorile! Cununa oratoriei geneveze. a cîştigatTO Nlcolae Titulescu. Din această arcă a lui Noe, care era publicul banchetului; fiecare grup îl sărbătorea de parcă har fi aparţinut numai. lui. Nu cred să mai fi existat în istorie un alt prilej în care un om şă fi fost'omagiat de tot globul pămîntesc. Oa~ român, am plecat de la Geneva cu sentimentul că totuşi Societatea Naţiunilor are un rost. Bănuiesc eă tot aşa credea şi Titulescu.- ;	^
Am luat parte ,1a -două congrese mondiale ale scriitorilor organizaţi în. RE.N.-Club. Mărcii Bezâ, care funcţionase aiii de zile la legaţia noastră din Londra, a venit cu idee a de a înfiinţa în ţară o secţiune a organizaţiei acesteia care ar aduce foloase morale literaturii române.' Pornită din iniţiativă engleză/scopul ei era foarjş vag: cunoaşterea scriitorilor între ei, schimb de traduceri, precizarea dreptului de autor, cam aşa ceva. Am participat îhtîi la Congresul de Ta Briixel- . Ies, în vara anului T927T în preziua deschiderii, afişe cţ£ zidurile^ răspîndite în capitală Belgiei, chemau la conferinţă
ZILE ALBE —„ZILE NEGRE	225
despre România, a celebrului scriitor Panait Istrati. Mi-am dat seama. îndată despre ceea ce se va întîmpla, Pe Panait. Istrati l-am cunoscut personal în anul 1925, cînd a venit în România, după ce dăduse faimoasa lovitură literară la Paris cu „Chira ChiraMna". Se prefăcuse ,că-şi taie beregata* îi
*	scrisese lui Romain Roland. şi acesta impresionat îl lansase, înaintea lui1 sosise în librării cartea. Cezar Petrescu şiPamfîl
, Şeicaru au fpst de părere să-î atacăm cumplit în „Gândirea*4 pe tema scîrboasei pornografii ce l-a făcut celebru. Eu în-am opus. Povestitorul „umanitarist", care se prefăcea în prima lui carte ca deplînge pervertirea sexuală a unui individ grec, avea talent, şi, dobînd-ind un nume european, mi-am zis că e mai bine să ni-1 apropiem noi, românii, decit să-l respingem. Ca urmare, Cezar Petrescu a scris în „Gândirea" un articol elogios -despre „Chira Chiralima." Cînd Panait1 Istrati a sosit în ţară, l-am salutat printpun articol cald în ziarul „Cuvînttil" care a^urmăriţ cu mare prietenie toate fazele acelei vizite. Grupul nostru l-a primit la gară, el a venit la redacţia ziarului ' şi a declarat că, deşi socialist, cea mai' caldă înţelegere a găsit-©. la naţionaliştii, francezi de la „Action Îraîîţaise" şi la
*	naţionaliştii români de la ,,GânţHrea" şi -„Cftvîntul" L-am poftit la diferite mese, ne-a dat cărţile lui cu dedicaţii, apoi Societatea Scriitorilor Români l-a îmbrăţişat Cu mare dragoste, iar grupul „Vieţii româneşti" de la Iaşi 1-a plimbat
prin munţii Moldovei,. pe care nu-i văzuse încă. Ne întreceam cu toţii, prieteni şi adversari, să-l onorăm şi. să-i facem şederea printre noi cît mai plăcută. însăşi poliţia s-a ţintit în rezervă faţă de fostul agitator socialist şi tovarăş al’lui Rakowski la ziarul ,^jRomânla muncitoare". Rakowski, fostul său patron,, âjunsesevactim ambasador al Rusiei Sovietice la Paris. La c î te va s ăp t ămîni, după ce Panait Istrati, părăsind ţara, s-a întors în capitala Franţei, apare în „Nouvelles litteraires“ un interviu al lui de cîteva pagini, M care împroaşcă' înspăimîntăţor România barbară, cate, spunea el fără pic de- ruşine, 1-a primit cu ouă clocite, iar poliţia mu i-a - îngăduit măcar să îngenuncheze lâj mormîntul matnei sale de la Brăila. Tăria de a minţi a omului acestuia eră formi-dabilă. \ . ^ .	v'	,	•
Acum Panait Istrati sosea- de la Paris la Bruxelles în mod special să batjocorească numele RomânieL Nu. era membru al P.ÎLN.-Clubului francez şi nu-1 interesa Congresul,
226
NICHIFOR CRAINIC
. la care nici n-a luat parţet Profita numni. (fc prilejul că acolo ■ şe găseau scriitori adimaţi cRn .tpaţă lumea ca să dea o lovitură morala; ţă^iîG	România a fost mâi
batjocorita decît prin gura fără dinţi:; a omului acestuia, care se prefăcea că plînge sălbăticiile ’ grozave ,şi .victimele imaginare ale unui regim ca acela de la Buciudşti. In acel timp în Româtlia carliknnl era la ordinea zilei şi: dacă era vorba de . prigoane, -:ele , se concentrau asupra partizanilor Prinţului: Dar Panait Istrati nu vorbea despre asta; ci despre persecuţiile îinpotriva umanitariştilorcare, în realitate, lucrau după plac, buctirîndu-se; de toate libertăţile. Sîntem. • în epoca aşa-zişilor „procurori ai umanităţii", ca Henri Barbusse şi Henri Guermot, care, exponenţi ai unei organizaţii oculte ce-şi concentra focurile asupra ţarii noastre, se plimbam priii România pentru a iuventa .pretexte s-6; S ponegrească. Panait lştiati făcea parte din aceeaşi categorie.1 Rupă conferinţă, a plecat, imediat la Paris, lăşînd printre membrii P.E.N.-Clubului impresia că toată barbaria din . lume s-a grămădit in ţara noastră/ Ne-a fost cu neputinţă ■ şă' împrăştiein aeea;stă aţinosferă grea:.- Vorbise; însuşi Panait Istrati, Scriitor celebru, şi spusele sale mi se puteau răştmiiâ. Peste un au şi ceva, ambasadorul Ralcowskrfe Roşcova, dar’ Panait Istrati facea olungmvizită^ Republicilor Socialiste Sovietice. A fbşt primit, pretutindeni ..
, cil;pnoruri şi preţutindeni. n-a găsit altceva de vorbit decît;
, să aţîţe mipotriva Romanici. Ce sc ţnţîmplă nişa? în, timpul vizitei sale,. Raleowskic dizgraţiat şt închis undeva, în marea , Rusie. Panait .Istrati se întoarce- în răbdătoarea Românie .cârc îl primeşte cu laşii aţe a autorităţilor sale politice,, şi aici 'scrie1 o” carte mediocra în care vrea să divulge sălbăticiile*
, .reg,imului şpvietîc/.dtipă ce- îl ridicase în. şlavar.cerului., Cele-'
; ibriţatealui literată după cîţiva ani .zgomotoşi,- a intrat în V,amurg ii scriitorul, mai- aven; de . trăit' puţin “ timp îir ţară. -îxîtr-o nouă Ipostază apareRi revista „Cruciada fomâţtismtf-, organul dizidentei legionare. a ţui Mihâil S teleşcu. Dor ; scriiul âă^.pnlîtiC' nimeni nu-i mm ia în sferio^ pânait Istrati , tfiuriţ dernonetizat de incoerenţa propriilor sale: atitudini/
’ 1 ţîliestiiniile ceşe puneau îiţdezbateieăvo	de la 1
Bruxelles n-aveau, \celc mai multe, nici o msCmnăt^tc deo-şebită. Ru.ştiai ni’ct6datn cJe unde vin, precum nu ştiai cîod s-au formulat rezoluţiile, cc ^sc propuneam şi se votatp.; îţi,
•y-.tV , ZILE AILBE ZILE NEGREţ;	'227
lisau impresia că sîrit mâi mult umpluturi ale şedinţelor', şi pretexte; de interes profesional • de sub care transpira din , cînd în cînd; cîte o suspectă atitvidine. politică,, ce pretindea să; fie votată, deşi se dedata mereu în discursuri că P.E.N Clubul: nu face( nici uri fel de politică. Spiritul rector atoate-, ‘ ştiutor' al congresului se doyedca a fi Benjamin Cremieux; •cronicar de niîna a doua lă „NottVeile Revuc Fraitşâisc“, V De,altfel, dintre celebrităţile naţionale:.ale sorişului european, ; ^mirieni nu-Şi făeCaapariţia,afară de IpllanVBojef şi de vreo doi englezi. Am făcut cunoştinţă cu pbetul german.Wilheim von Scliol/^ care, semăna grozav, la chip cri poetul bucovinean;
G,; Rotică şi era îricîntaţ de concertul de carillrin diu:; Turnul --catedralei din Malines. Nu era' greu să observ i că participă, la cpngres^lbriâ categorii; de: scriitoti: unii care ştiau, perfect ,,
. încotro' irierg-şi, păreau înţeleşi mai dinainte; deşi, aparţineaţi; ■
/ diferiţdor ţări; iar alţii care nu înţelegeau riiai nimic diri tot acest mister. Din categoria ultimă făceam parte şi cu.
VAbia^pestc \doi arii, la cojţrgiesul din Viena, am înţeles.
Unpoet finlaridez>ima întmbăt m	dimineaţă de ce n-am
participat noapte a trecrită.lă şjedintă. ;I-ăm .răspuns că nu figură în program o şedinţă de noapte. ‘ Nu >şediriţa congre-m-a lăninrit eb ci şedinţa lojei. A fost frumos. S-a? k sărbătorit scriitorul evreu/ din Polonia Scbalom Asch şi s-% luat hotărîrea să fie sărbătorit mîirie de întregul congres în ■ şedinţă soleiiină. Vasăzică asta eră ceea ce nu înţelegeam eu şi atîţiâ alţii; ca mine {.Şedinţele P0E:N.-Clubului erau dedublate, de. şcdinţele npcturne ale lojilor măsonicc. Acolo se puneau problemele* acolo, se formulau fezolriţiile, ;de-acolo se dictau atitudinile politice, care cereau congresului să înfiereze cutare sau cutare ţară. Mi-a fost*.ruşine de miric şi de atîţia ’alţf şeriitori, care ne-arii lăsat duşi d£ nas în felul acesta. Din delegaţia romană, făcea părto şi Emanpil Bricuţa;
N 'secretarul' secţiei' bncrireşten.e; djh evreu îmi comunicase măi demult că e francmason '‘şi:: sfat^ cbiar-fraţi în •aceeaşi lojă. După convorbirea cu poetul finlandez;. l-am întrebat pc • Eipănoil Bucuţa .dacă pfade varâţ că rezoliiţiile congresului ’ ;se votează maiîritîi în lojă. ţ,t)ăr cupă ti-ăiÎnchipuit ?** mi-a răspuns el :foarte acru. : Scriitoiăd EmaBoilvBufcriţa etun bun -templier fanatiîb nabpa rifei un: ;feb de :băutură alcoolică, şi, cutoate că niănîiţcă. prăjituri toarta	cît zece lingăi, ;
228	~ NICHÎFQR CRAINIC
nu izbuteşte-să fie decît acru chiar intre prieteni. A doua zi, în şedinţă solemnă, „marele scriitor polonez" Schalom Asch, autor de schiţe vasele din Viaţa specific evreiască, a fost sărbătorit de întregul congres ca un erou al umanitarismului. Benjamin Cremieux, care nu cunoştea totuşi decît limba franceză şi italiană, se întrecea în elogii. Schalom' Asch, brunet şi eu părul negru creţ părea modest în fumul"acestui omagiu'mondial şi, ca majoritatea povestitorilor de talent, n-avea darul discursului. A răspuns şters şi stînjenit. Poate tocmai fiindcă ştia bine dedesubturile acestei false sărbătoriri. Am întrebât feluriţi scriitori din felurite ţări dacă ^ au citit ceva de Schalom Asch. Nimeni nu citise nimic, dar toţi l-au sărbătorijt. Tţebuie să recunosc că Emanoil Bucuţa şi-a făcut datoria ordonată. După întoarcerea în ţară şi-a scris entuziasmul pentru Schalom Asch şi a tradus nişte " ‘ţe din opera nemuritoare a marelui scriitor polonez în
revista sa „Boabe de gnu*
Dar sistemul acesta de ă înşela buna credinţă a scriitorilor cu intenţia de U-i anexa fără vpia şi fără ştirea lor unor scopuri pur politice, ce n-aveau nimic a face cu arta sau cu convingerile lor, era cm totul condamnabil şi definea întreprinderea penclubistă ca p escrocherie internaţională cu mit mai urîtă cu cît se făcea în numele frumuseţii artistice. Demonismul sub mască şi ne^iuceritatea sub faţada măreaţă midealurilor umane caracterizează toate întreprinderile inter-
naţionale ale spiritului democratic dintre cele două războaie mondiale. Minciuna multiformă a epocii aceleia trebuia sa plesnească odată, sfîşiată eu brutalitate de revolta popoarelor/ Ba a pregătit prăbuşirea continentului european. Proporţiile' monstruoasa ale acestei minciuni umanitariste au provocat reacţiuneâ unui naţionalism exagerat, ..îndreptăţit în fond,exasperatînformă,şi astfelmcendiulplanetara izbucnit din nou.
Pe inginerul Zamfir Chrisţbdorescu* l-am cunoscut în vremea refugiului, la Iaşi. Făcea parte dintr-un grup de ingineri inimoşi, ce ajutau du bani	române$Cwţal
lui Nicolae Iorga, monitorul conştiinţei naţionale din acea vreme tragică. între noi, diferenţa de vîrsbă îl făcea sabini
ZILE ALBE — ZILE NEGRE
229
fie ca un părinte. Aparţinea generaţiei Bratienilor,; cu care a studiat împreună ingineria la Paris. Avea convingeri liberale^ dar nu era un militant, ci un factor creator din categoria celor care; sub egida partidului,., au întemeiat* o industrie ş# un cŢxmerţ tomânesc. îşi pierduse soţia într-un accident de tren şi aşi făcuse "din durere o înţelepciune şi uh îndemn spre lucrurile generoase. El .mi-a găsit locuinţa, din strada Polonă 38, a unor rude ale sale, un&e am trăit 18_ani aproape ca într-o familie, plătind o chirie după - veniturile mele modeste, şi. tot el a fost naşul.fetiţei mele. încă de la Iaşi mîn-gîia ide ea unui ziar care; pastrînd d formă cuviincioasă, să , nu cruţe pe nimeni şi să: aibă curajul adevărului (curăt. A urmărit; în decursul anilor foarte atent ziarele la care am colaborat .şi cu o fineţe de spirit pe^ care i-p adniirau toţi cunoscuţii,, distingea ceea ce mă deosebea în judecată şi în scris de .camaraziiunei ziarişti. Găsea In cele din urmă că nu mă,mai potrivesc cu nimeni şi judecata lut a cîntărit în hotărîreâ cu care m-am despărţit de „Curentul". La începutul anului 1932,; ideea. era coaptă' pentru întemeierea noului ziar pe seama mea., Inginerii! Zamfir Christodorescu îmi punea Ia^dispoziţie fondurile necesare, unui an de apariţie a „Calendarului", fără nici.o obligaţie decît aceea: de a scrie adevărul pur, ceea ce îmi convenea de minune! Această dărnicie f idiŞală if-a fost pentru nimeni uri secret şi cu toate acestea adversarii mei nu s-au ruşinat ponegrindu.-mă că aş fi fost sprijinit fie de Mussoliniv fie de H'fticr, Corectitudinea în presă e un lucru extrem de rar, dar eu am observat că ban-vdiţii se- tolerează /între ei, chiar dacă..apar-ca duşmani ..în faţa publicului, pe cînd omul cinstit e atacat şi calomniat, ^Anunţînd apariţia ziarului ;fC?thtiăa£u\“, n-am>. făcut pact cu: nimeni şi n-am vizitat nicio redacţie şi nici un club politic/cum se face de obicei. MLam zis: tăria mea e cinstea mea. Cinstea ,îmi dă libertatea- morală sa mă iau de piept cu oricine, fiindcă iriă simt invulnerabil.’;Ace.astă conştiinţă îmi dădea un curaj: nebun; Pentru cine voi’scoate acest ziar? în politica militanta, tuiii contează pe burghezie, nalţii pe piu gărime; iar alţii pe muiic fior i, c aut în d învră j b irc a naţiunii prin ura. 3e clasă’. Dar ee este ura de clasă decîtcfărimiţărea . energiei româneşti spargerea solidarităţii naţionale, pentru -ea străinismul sa ne* doriîirie^âi uşor?Teoriuclaselor e o f alsificare a realităţii, care" duce în cele din urma la simplismul
230
NICHIFOB CRAINIC
proletariatului intcrhâţibnalizaţ şr chemat sa exercite dic-tatura. împotriva fiecărei naţiuni./Eui nu yoi merge pe drte, omul acesta primejdios pentru neam,hi meu / Adevărul e că naţiunea nu ,se compune din clase, ci din categorii' sociale, toate egal îndreptăţite să'trăiascăv Numai categoriile sociale âîiit funcţiuni	- ale naţiunii, impuse de necesităţile
natiiralo ale vie ţii selee ti ve. Ele reprezintă energia creatoare, repartizată pe specialităţi, ele reprezintă munca, condiţia primordială, a vie ţii / Cînd toate o alegoriile sociale vprR puse în situaţie de funcţionare normală, atrinci /naţiunea Întreaga va fi un organism creator, capabil să dezvolte în-toate domeniile o civilizaţie şi o cultură românească. „Calendarul" vă fi deci ziarul naţionalismului constructiv sau ,,organul tutriro^ categoriilor sociale", cum. va sta scris în "subtitlul lui. Ca urmare, yoi susţine toate mişcările ce mijesc convergent în această direcţie, şi voi combate toate curentele' contrare intereselor de viaţă ale românismului. Acesta a fost programul . j,C^l€ftdâruhiiw, îndeplinit cu exactitate .matematică. în cei dpi anîde apariţie a^luivŢoâte.ziarele, la care ;am scris pînă acum aU'.f^ost mai mult 'sau mai puţin naţionaliste; dar nici' înml n-a pornit cu un program, precis de realizare a/naţiona- . vlisnauhii, ci ,1-aii afirmat după împrejurări. ;
: U/ Mi-am dat seama de la început că un asemene a ^program ..nuş-âr' puiea realiza în viata publică, decît formînd o.men-5 talitate noua/ Cel dintîi capabil de o asemenea înţelegere e Ainere^	-se începe rege'iierareâ uneinăţiuiii. ■
Exemplele ce stăteau atunei îh.fată erau^^Rusia^:>So\detic.ăt,şi; y Italia .corporatistă, repfezentînd concepţii, contrare,/ dax,.$u-ţememdu-se şi una şi alta pe tineret. în;J^oihânia’ democrată,--; nimeni' nu- se ocupa ele tineret, fiindcă nici rin partid ruyşi puheă .problema* uneyrcgeucrări a Vieţii naţionale. i>ar tine- -•y retul,: ig’nbrat de politicieni, simţea această nevoie' şi începuse ; singur'şă se organizeze. 'Urmărisem atent zvîcmrile^ lui, şi, le’ ţemarxaşfcjn reg'ulaCîn ziare. Din aceste zvîcniri, se desfăceau' dejuă tendinţe,: una de naţionalism gălăgios. şi dpsqrt,/ cu -şchndaltiri prqvpcattem ^	‘dd guvernanţii
înşişi, şi alta de naţionalism constructiv, care îşi dibuia încă.
>• foyniula cîe'orientare/ IM peă flintîi:p,criticasem;adpşeay pe/ ceâ din- urmăso .încurajasem./ Ceea Icc-mi plăcea la, acosta tineiefera afirmaţia credinţei ortodoxe în/' viaţa publică, ;
ZILE ALBE — ZILE NEGRE .	231
fată ele care partidele . politiceindiferenţă sau ostilitate. Vedeam; în imaginaţie o generaţie nbită coborînd /spiritul dnmne^eîes(;nlEvangheliei în opera unui naţion^lişm teonsţructi\^ cam să :înkufleteas . toate*.Categoriile Spciaîe.
P? , : Am chemat ta mine ^ Corneliu Codre anu , c are sg desemna ? » ea şef ăl mişcării (instructive, !Nud cu^	pînă atunci
decît din îaimă; iat aceasta, faimă teta doarte amestecată. , Asupra lui; apăşa ucidereav unui' 'om, a polîţiştului Mane iu, cu toate ca fusese achitat de 3uiuţi, l-am explicat pe larg ,, ;ce ziar plănuiesc, să fac si ei nun ascultat îneîntat. Tînărul i , cu ochi albaştri, faţă prelungă, osoasă^şi zîinbet fnetaucplic, n-avea încă, id.ei şi era bucuros să constate că ceea ce îi comunicam eu s-ar potrivi cu mişcare a să. Cînd l-am întrebat cenumăr de aderenţi;are; teLa răspuns cu francheţe că nu poate conta decît pe 70 în toată ţara, unul de judeţ' Mi-a ^plăcut-:.aceasta lipsă de lăudăroşenie şi l-am asigurat că peste un an vâ avea o mare mişcare. N-a fost, nici vorbă să ader cu la nlişcarpa lui, fiindcă pur şi simplu n-aveam la ce"să ;ader. Am vorbit numai despre un concurs reciproc. La şfîrşiţ l-am întrebat sădii explice motivul crimei. A fost o povestire
*	lunga, a unor persecuţii şi; chinuirisadice in beciurile poliţiei 7
* din Iăşif lă.care ă fpşt supusTatat elpit^şi 0aliii, El a fost bătut, liCtălpi> iştr sora, lui pe spatele gol;, N-a mai ^putut
$ "îndură - aceasţăteiute'§k a - tras, nici el nu ştie pum^ Dar îi palp râu 'din; ădîucul sufletului. E credincios la Dumnezeu ^	tte.'act asemenea, fie oricc-ar fi. Povestirea
, lui avea tonul unei căinţe amare, ce nu putea Să nu te imprq-■\, sioneze. Cînd Lucian Blaga a venit, la Bucureşti/ a tinuţ să-l . cunoască şi el. Povc’stireă crimei cu- acelaşi ton de părere *dc răni La impresionat şi pe elca şi pe mine./ Tînarul cu ochi ăalbaştri şi • ./îmbeb;*vSşi^că»î^ăncolîc. .părea purificăţ, de-o /:■. adîncâ suferinţă interidană. 5^r^ă: sobru ^ şi cu mie^v temea /frugal/,nU bea5şb nUj fuma, Parca .sigur de ] puterea luLiară să fio orgolios? într-ute sfaţ ni doi, jşi LueiaiV ,Blaga a fost . de părere Că nieriţă. să .fte sprijinit.	* V/1: - '
) Preţul unure^hteplar de ziar era atunci, 2 1eivCute ai^am ; /e5dsţe;uţa^UsigurătăJpdpkd puţîii :uti an/Um/ andnţaî înf reclama :• de lansare ;că/ziătul . ^Câleudariip- va' costaten Iert exemplarul. Mai apăteău;unele ziare' în acest‘ cpst,f dăp nimteu/ din presă „n-a protestat şi, njeiJ n-aveă .acest /diept Dar cînd a fost ■ \;otbafde mine, întreaga presă roteâiră, de te „Dumneata*
2Z2 , . ..	„	, WICHIFQR CRAINIC
şi „Adevărul" pînă la „Universul" s-a coalizat pentru a mâ boicota. Iniţiatorul acestei măreţe înfrăţiri a fost Pamfii Şeicara, căruia totuşi îi pusesem de atîteâ ori prestigiul meu la dispoziţie ta să se afirme. Presa democratică o înţelegeam: polemizasem atîi de zile cu ea şi ştia ca voi mai polemiza. Dar „Universul", organul românilor de pretutindeni? Cred că numai prostia răutăcioasă a directorului l-a îndemnat la această neomenie. Coaliţia a vestit în scris pe toţi*depozitarii din ţară, ^meninţîndu-i că le retrage toate ziarele ei, dacă primesc spre desfacere „Calendarul". Fenomenul acestui boicot se întîmplase odată în Franţa cu ziarele lui Francoiş . Coiy; dar parfumeurul Coty era pogat şi şi-a creat singur • chioşcuri de desfacere. Mie nu-rnî dădea mîna să procedez la fel. Două săptămîni pachetele „Calendarului" au zăcut prin găiri,, neridicate de depozitarii intimidaţi'/în multe oraşe, românii,‘ aflînd despre ce" e vorba, au format comitete săm ' au intervenit ca ziarul să fie- expus spre yînzare. în fiecare număr am divulgat cu documente infamia presei pînă cîhd am sp‘art coaliţia. Lovitura s-a întors în favoarea „Calenr darului", sporîndu-i simpatiile. Mii şi mii de scrisori sosite din ţâră Salutau noul ziar ca pe un mare eveniment romanesc . Erau cititori care îl vor colecţiona număr, de număr pentru d-lţ păstra pînă azi îa casele lor. în Capitală, băieţii lui Corneliu ‘ Cadre anus-au transformat'în echipe de vîmiă-tori. Cu; toate piedicile puse; simţearn că cea mai curată conştiinţă românească vibra.'în jurul meu." în cîteva luni numai, „Calendanil" 'lăsase cu mult în urma „Cuvîntul" şi „Curentul", devenind a treia gazetă de tiraj din ţară.
•' La guvern era încă faimoasa formaţie Iorga-Ârgetoiânu* adică francmasoneria în umbră naivă a apostolului, neamu-. lui/'Mmisterele şi fotoliile parlamentare se; împărţiseră după •gradele din loji. Mihail Sadoyeanu, preşedintele Senatului^ iarjean gangal „conducea de fapt preşedinţia Consiliului sub 1 orga. Izbucnise marea criză, financiară şi afacerismul argetoicnesc mergea pînă acolo încîţ trafica şi ordonanţele, de plată âle salariilor de stat. Noi înşine, prpfesorii Facultăţii din Chişînău, a - trebuit: sar v|?lS:tfeâ . poinision/ ea şa obţinem salariile!. Un asemenea 'regim catastrofal-treîmia atacat din plin,. Totuşi, pe Nicblae-^	CîxkJ 'i^ă vedea
pe la Cameră, mă trăgea deoparte şi-mi mulţumea j^nţru
zile Albe
ZILE NEGRE
233
atacurile împotriva lui Cv Argetoianu şi a nulităţilor ajunse prin el. Am provocat discuţie în Cameră pe tema francmasoneriei. Întîia oară se divulga ţării această acţiune ocultă. Am pus în discuţie măi toate problemele ce priveau diferitele categorii soeiale şi am atacat îndeosebi pe aceea â zahărului. Trustul lui pusese preţuri exorbitante. După*o Campanie de două luni de zile> documentată ştiinţific, la care ne-am asociat şi deputaţi din opoziţie, am izbutit să reducem preţul zahărului cu 10 lei la kg. 1 Trustul pierdea dintr-odată aproape două miliarde* din cîştigul anual. Campania zahărului mi-a dat prilej:sa plătesc ziarelor care m-au boicotat: absolut ţoate erau cumpărate de * trust. Le somam zilnic prin „Calendarul" să ia atitudine, dar nici unul n-a suflat un cuvînt. Am' arătat ţării că suit plătite să tacă, dar nici unul nu m-ă tras, la răspundere că l-am calomniat. Succesul acestei campanii a.ştîrnit un mare răsunet în-ţară. Breasla cofetarilbr s-a prezentat la redacţie cu discursuri de mulţumire şl două colosale monumente de... zahăr, din care s-au îndulcit colaboratorii mei.
în. acest timp, studenţii, manifestînd pentru nu ştiu ce * chestiuni ale lor, * ministrul de Interne, ArgetoianU, a ordonat să li se spargă capetele. I-am văzut în coloane nesfîrşite pe bulevardul Elisabeta însîngeraţi şi le-.am luat apărareja. Dar în ţoiul acestui conflict am plecat la Chişinău să-mi ţin cursul. Deşi eram la sfîrşitul Iui martie, zăpada a 'împotmolit, trenurile şi am'fost nevoit să răiftîn două zile la Galaţi. Cînd am sosit în Bucureşti, „Calendarul" era suprimat de guvern, iar redactorii arestaţi. Ce se petrecuse ? în lipsa mea, primul redactor, Dragoş Protopopescu, a scris un articol în care îndemna pe studenţi să pălmuiască. ^obrazul puhav al lui Argetoianu'. Acest act de îndemn la' violenta al* primului meu redactor era/într-adevăr inadmisibil şi, după toate regulile, el personal trebuia tras la răspundere. Dar mr aceasta urmarea guvernul. N. Ottescu, scriitorul, subsecretar de stat Ta Interne, a înscenat, după propria-i mărturisire cinica făcută mie, o manifestaţie la cate, poliţiştii săi pretindeau că redactorii mei i-ăş bătut cu drugi de fier şi cărămizi. Arestarea . lor ,era numai un act de atmosferă pentru ca.'francmasoneria să suprime ziarul. De la 23 martie ,
234	' NICHfFOR CRAINIC
cînd „Calendarul" a fost suprimat,- şi pin a la 1 iunie, chit a căzut guvernul, 25 de deputaţi au făcut- interpelări pentrr reapariţie. C. Argetoianu nu răspundea nimic, Micolae Iorga fugea de pe banca ministerială. Am 'făcut o singură intervenţie la el. Omul care mă lăuda pentru-fiece atac .Împotriva , iui Argetoianu, s-a dat cu laşitate, lă o parte, irimiţîndu-mă
-	la acesta. în urma mea, adresîndu-se celor din jur, le-a spus : ,',Ei, aţi văzut ce bizantin sînt ?" încă iui înţelegea că tovă-
-	răşia- cu omul nefast' al loj ilor va însemnă pentru, bl cel măi adînc scăzămint de prestigiu. Ani trimis o scrisoare de protest Regelui', fiindcă constituţia garărita liberţaţeă presei. .Am primit un răspuns indirect că e supărat.'din pricina atacăm
: iilor împotriva francmăşbderiei:	( ,	. . C '
' Pupă această lovitură :niişelească,';cA tăia-’ primiri avînt ' al ziarului şi ma obliga să'iau cazna- ele la început — .curios lucru! .Dragoş Thotopopescu a' ranias;în terme m foarte buni cu „dbraiul puhav" al lui-Argetoianu.' ' ''
...... Nouă " domnie' urmărea, după ’toate..semnele inşiituirea
unei dictaturi regale, în jurul Trontdui se formase d clică de afacerişti, — Camarila - - care voia să dispună de bunurile ‘ ţării,	.yrcunci puteri politice. în
Scurt timp," ascendentul ei '.asupra oamenilor poliţiei .era aşa , de mare îneît oricine ambiţiona să joace un rol public tre-buia sa intre măi întîi în- graţiile camarilei: întrtepoliticieei; s-a pornit o întrecere nelimitată pentru cucerirea:acestor 'graţii.. Partidele' democratice s-au făcut puzderii. Liberalii s-au rupt în două, apoi în trei. Averesc-ami ş-flu rupt in trei. H'aţional-ţărăniştii--s-au rupt în cinci sau în şase." Am numit acest fenomen înmulţire prin şcizipăritate şi termenul a făcut ocolul presei; Cine-a vorbit -ulterior că mişcările de" ‘ dreapta au udis democraţia a minţit de la obraz. Democraţia s-a nimicit singură prin lipsa de Convingere şi prin ariăişm sălbatic. Din' Clipa cînd această democraţie a re-nunţât pînă şi la aparenţa ipocrită de reprezentanţă naţională _şi a înge-■nuncheat .făţişă în faţa camarilei, ca s-a sinucis. în loc de funcţiune politică a voinţei populare, ea a devenii instrument orb al poftei, nemăsurate de rapt în averea'p^.lică,-„ pe oare p re'prwenia cam.ariîa. Nici. şcînteie de credinţă.
ZILE* ALBE ZILE NEGRE	: , 233
şinicîpic de moralitate n-a mai rămas în tabără democraţiew ; Xichelisiiiul a inundat viaţa publică asemenea unui canei infect şi\statul român în 'anii aceia a duhnit a şţîrv. Elena Lupescu, zeiţa graţiiloi: politice şi patroana afacerismului universali Coboiţr în lux orbitor în localurile de noapte şiVt dăns'a pîiiă la ziuă, trecînd din braţe în braţe, — dansa pe ruinele demacraţiei! Axn stat o noapte pînă în zori la „Colonade'-, im local he yaiă de la Şosea, numai câ Sa privesc aceasta camarilă jubilmd mfrenezia Voluptăţilor şi jucînd pe gruniajii unui popor .întreg. Era ciupercăria colorată, crescută din putrefacţiâ democraţiei!
1 Cît-,de anormală şi de imorala era viaţa publică se poate vedea din mişcările de diversiune sau de revoltă cum a fost aceea a lui Grigore;Filipescu sau .aceeă^a lui Grigore Forţip Eiga ,,tdad-Ţepeş^ a feciorului de bani-gata avea ca simbol : ţeapa> în care cruntul voievod a, tras pe tîlhari/ Nimeni în ' România de-atunci n-a găsit că simbolul acela £ exagerat, ’ ci numai că îl ţine; în mînă un diletant, care avea să sfîrşeaseă ^ repede într-un gras consiliu de administraţie, oferit de camarilă pentru atîta osteneală’ moralistă. Profesorul de liceu , Grigore Forţu a" dovedit.. în Jaşităţea de-atunciun xuraj ; Unic. îu.dî^urşupi puternice, de; o aprinsă revoltă morală,;
el spunea lueriţrilor pe nume, atingea buboiul camarilei si' h divulga pe Elena FupesCui întemniţat la Văcăreşti, mulţimea ,
• i-a .făcut la eliberare un alai cum îl avusese'prinţul Carol la , întaammfe,%^ Forţu era, însă numai un, glas al revoltei,
. un ^cef ăţean;;, cumzicea el eu candoare paşoptistă, incapabil' să. brganizezp ^	i ce: năvălea .spre eh
’: Pe cine, ayeamj să 'susţin eu'îh
ca Nae loneşcii, cam devenea peste noapte arhimilionar din golan ca şi mine? Fiecare guyem ce'.venea; ca Pamfil Şei-caru, care avea să ridice în inimă- Căpitâlei un „zgîrie-norr ■ ? . Pişicherii care au aruncat asupra meacalomnia unor bani - primiţi din străinătate/ uită ca n-aş. fi avut nevoie să merg ătît de departe cînd, în virtutea trecutului meu carlist, milioanele mi-ar fi stat la dispoziţie aci* în Bţicureşti, şi încă f ără nici un risc, Găci.nîmem din^ cîţrtîlhăŢesc banul sărăcimii române h-a fost vreodată, tras ,1a răspundere.; Problema cârd mi ,şe impunea .era -ca,. peste.. ]5rabuşiţe^ sinucise, ’să .ajut din răsputeri cristalizarea uiiui mare orga-uisnVpolitic.naţionalist,de,'o moralitate desăvirsită, în stare.
236	NICHIFOR. CRAINIC
să regenereze viaţa statului cu 'orice preţ. Cunoşteam mai bine ca oricine pritizc jci ii]t* ce rai aşteaptă, dar am făcut-o.
în consecinţă, ^Calşnilaraî“ a. susţinut tocite mişcările de caracter naţionalist şi de reînnoire morală; întemeiate pe -* ideea' creştinăVam susţinut pe Octavian Goga, despărţit de Averescu, pe Grigore Forţu, pe Corneliu Codreanu şi pe A. G. Cuza. Sincer ^vorbindf cuzismul - nu- .ima entuziasmat niciodată;, Spiritul meu nu s-a împăcat cu monordeismue antisemit; repetat gramofo-nic, injectat din cînd în cînd cu spargeri de geamuri şi mişcînd pe loc; o jumătate de .veac. Dar l-am susţinut cum' am susţinut toate celelalte mişcări înperspecţiva unei contopiri; a unui aliaj în flacăra duhului nou. De acord cu Codreanu, am dus tratative să-i" unesc pe cuzişti cu legionarii, de* acord cu Codreanu, am încercat, sa canalizez .mişcarea lui. Grigqre > Forţu întt-a celui dinţii înai apoi, cînd ^Calefldariilu. nu mal era, am încercat , să-l unesc pe*Codreanu cn Gqgav şi n-am izbutit decît să leg pe Gogâ ou A. C. Cuza. Naţionaliştii români aii fost la fel cu democraţii români^ Ba mai rău. Găctdacă mulţimea partidelor e în spiritul pulverizafor al democraţiei, mai multe partide naţional iste în stilul vremii de-atmici îns^-mna absurditatea^absurdităţilor. în România, democraţilor nu le-a fost dat să realizeze democraţia şi naţioiialiştilof . nii le-a fostr dat să realizeze riaţionalismu]. Democraţii au fărîmiţat solidaritatea naţională, ţolerîndu-rşi unii altora' afacerismul; naţionaliştii s-au combătut * şi, s-au urit unii pe alţii preţ urzind sărefacăsolidaritatea românească! Am încercat să-i ^unesc farămicî un fel de interes peiponal. N-am pus nicicînd numele meu rn jbc, legat’de vreo ambiţie politică. Cheltuiam âceastă truda diritr-un fel de estetism-naţional;pentru bucu-’ ria de a;:vedea un organism puternic care să încariieze'idealurile români mulul. Azi/ cînd ae£s te mişcări zac sub. cr-ueb, am'trist a satisfacţie de a fi văzut limpede şl bine încotro , mergeau, oarbe de ură. şi dezbinare. Conştiinţa inea morală e . împăcată, năzuinţa mea de xoînân va sîrigera pinâ in mor-mînt •h ^	v :	?'gV'
Nu.mă sfiesc sa spun pa dintre aceste mişcări preferinţele' mele mergeau spre legionari. Erau tineri şi nădăjduiam că ei ;
. vor încarna cu. deosebire^'spiritul.nou-:' Corneliu fcodreanti de; la 1932 n-ave a prestigiul m itologic de mai tîrziu .’ jntaiul
ZILE ALBE — ZILE NEGRE	237
mănunchi de intelectual^ pe care i l-am adus în mişcare,, a fost grupul „Axa": Mihail Polihroniâde, Vâsile ’ Marin, Alexandra Constant, Victor Ion Vojen şi alţii. Aceştia colaborau Ia „Calendarul". Luni de zile am discutat, cu eipînă sări conving să intre. Obiecţia stereotipă era că şeful mişcării e „criminal şi ignorant". Abia i-am hoţărît să stea de vorbă cu el. După aceea l-au îmbrăţişat şi ău deschis poarta largă prin care aveau să intre zeci de mii de tineri intelectuali. în regimul care a înlocuit pe Iorga-Ărgetoiaxiu, Cor-neliu Codreanu şi Mihail Stelescu erau deputaţi*. Ţineam să se remarce de la tribună pentru a da suflu şi mau mare mişcării. Mihail Stelescu, tînăr de un dinamism simpatic, fără nimic feroce,era iniţiatorul cămăşi^vetzL autorul întîie-lor eîntece - ale mişcării şi organizaforul pe teren, în ţară. . Cînd studenţii au voit să pună o cruce la moriiiîntul eroului necunoscut, în' protestul presei democratice, care susţinea că acel erou al neamului românesc ar putea fi evreu, marea manifestaţie, de o desăyirşitâ ordine, a fost condusă de, Miji aii Stelescu. .Gorneliu Codreanu, prudent, s-a retras în zilele acelea la Iaşi. Cu toaţă ordinea perfectă, poliţia şi Jandarmii înarmaţi au: oprit manifestaţia trâgmd cu armele. Mihail Stelescu a comandat îngenuncherea şi, pe cînd puştile trosneau, miile de studenţi cîntau rugăciunea „Cu noi este Dumnezeu !" în anii „Calendarului", cînd mişcarea se inspira din precepte creştine, ea n-a săvîrşit absolut nici un act.de violenţă şi a răspuns cu cîntece la toate atacurile ne justificate ale poliţiei. în ţară/ legionarii nu ţineau discursuri, ci corn struiau, făceau cărămidă, zideau, îndiguiau;, munceau pe ogoare. Acest soi de politica, adică muncă învăluită în cîntec, înfuria pe politicieni, ale căror minciuni nu mai prindeau în popor, şi furia lor se exprima prin violenţa poliţiei şi a jandarmeriei. Ca deputat, Mihail Stelescu a făcut o serie de comunicări de la tribună, care, toat^, erau scrise "in redacţia „Calendarul^	;
Aţîi ^IjDiţionat pe Conxeliu Codreanu şa ‘ vorbească îîi parlament. Mişcarea creştea vferiigiaos- şilumeă.vvoia' 'sa fie. orientată asupra ţelurilor ei. El urma să facă un expozeu al doctrinei şi al punctelor cardinale 'de program, încadrat în discuţia la mesaj din toamna lui 1932. în locuinţa mea din strada Polonă, i-am dictat discursul o dupa-amiază întreagă, eu plimbîndu-mă şi fumrad, el scriind. Era expunerea unui
238,_______NICHIFQR CRAÎNIC
, naţionalism constructiv;de Spirit nou,fără, atacuri împotriva celorlalte partide şi fără nici un fel ,de element, cuzist. O , mărturisire de credinţă a generaţiei^ noir-€priielim€odreanti^ a admis-o euvînţ de .euvînt. Voia sa adauge de la el un mic episod cu p pîine făcută din rumeguş de- lem|i> adusă din Maramureş - şi s-P depună pe banca ministerială ; pentru a vedea •guvernul/, cum se hrăneşte pop or ui român. Ore de a că : gestul va fi de mare efect. A doua zi, Cofrieliu Codreănu â •venit din nou. la mine cu discursul învăţat. Dura. un, ceaă •: şi un sfert. El n-aveă darul oratoriei. d)ar îl spunea frumos. J-a venit rîndul să-l rostească într-p şedinţă de seară, cînd eu lucram la redacţie. într-nn tîrziu, reporterul meu parlamentar intră pe uşă cii o figură plouată; ,.A vorbit Capi-. tanul, domnule. director !" „El,;cuma fost?" întrebai eu.
’ >,UriY dezastru!" ,,€e tot spui, mai băiete ? Avea un discurs foarte frumos. Mi d-a rostit mie. Gît timp a vorbit?" dZecc ; mimfte, şi pe uimă s-a încurcat şi a^părăşitdriburiad^
/;■ . V Dar iată că” intră şi Codreanii. „Ce făcuşi, Corneliu ?«" 1 -am ■ • întrebat eu,; după ce âm; răniaş singuri./ Atunci"eî-ini-a dăbui1 o mărturisire foarte ciudată. ■ ;	\	d /	•'
■ . ^Cînd m-am suit la tribrmă, —ţ se spovedea cl, mi s-â Înfipt in.creier p idee, care nu mi-a mai dat pace./Ce1 mă fac v ' dacă ăctmi cînd şînt ia tribună', un deputat lini. strigă din' s.y bănci: „Ucigaşule !?"-Ce mă fac? • Părăsesc, tribuna fără să : .răspund nimic ori sept revolverui si trag? Că, eu umblu per-: manenf cu revolverul la mine. Gmdul acesta .mi s-a pus ca un întuneric pe minte. Rosteam o frază din discurs şi ăştepr • ' tam strigatul :< „Ucigaşule!". Dar strigătul n-a ■ venit şi eu / am; uitat discursul,. M-am cobprît de Iar tribună^ mulţumit că n-am folosit revolverul)). / '	;	o.- -,/'"'
Eram dezolat că discursul s-a prăpădit şi s-a pierdut un . bun moment de"afirmare -a-"noii mişcări, păr chestiunea cu : revolyerul-m-a înfiorat. Vasâzică .n-a renunţat, cum, pretinde a el în primă spovedanie / cînd min pp,vpŞtib-^iderea,.; lui. Mancip.' Altădată, .un an mâi tîrziu, ne găseam mtpd gră-, dină; pe care o lucrau legionarii, îa marginea a luat, pălăria lui Dragoş Protopopeş.cur care se grăbise. să . îmbrace cămaşă verde, cutoavea să se grăbească %■*<$ lepede, şi şi-a făcut ţintădin ea:}&' scos reVglwrul şi a tras de m^ multor ori ‘îrTaccdaşi/spărtură^ Ne-ă; explicat ca distanţa unde 'se
■/, A. ZILE AJL.BE — ZIL& NEGRE-" ri;ri,:,;	2S&
• găseşte pălăria foarte mare pentru o bătaie precisa de V revolver- ăNoi ştim să trageţi, domnule Dragoş'f, a încheiat/ - el; înaboindu-i pălăria spartă. x\	" ,	> - /
;a îiHanii aceia, si cri mult înainte de apariţia „Calendarului" > eu cutreieram ţara de la uîi capăt la altul, conferenţiind ■ pretutindeni despre .spiritul nou; pe care îl înţelegeam ca un ;; naţionalism constructiv; lărgit şi înnobilat de doctrina creştină* Atmosfera' era pregătita pentru cei. care;,rin .urma mea, veneau să organizeze, 'mişcarea.-/ _
■- " ,. / i"-r
-' în anii .1932 şi-1933, cîiid apărea „Calendarul", brizontul ‘ e uropean eîa dominat de fenomenul-. fascist în priinul rînd ‘ şi numai în al doilea de naţionăl-socialişin, carp abia acum ajungeîa cîrină,: Fascismul italian mă interesa din două' puncte de vedere: aL.corporatismUlu i şi al revizionismului, r /îlaţibnăi-speiaHsin4i;m^• interesa mai ‘ ales. din pricină unui. 'eventual mvi^zionism. , ;• '	r- -ri'’.^	"
, - Fascismul, îp aceepţiimea peiorativa/ pe ^câre i-a,. dat-o propaganda puterilor biruitoare rin cel de-ăî. doilea război mondial,, ar însemna rasism -exclusivist şi anjţiseniiti^ tor’.^	originar italian; fascismul
nii .cuprinde nimic din toate acestea. Fascia romană, lu’ată ca simbol de Italia mussoliniană, însenina solidarizarea sin- , dieaţelor şi a corporaţiilor sociale sub imperiul ideji unitare de stat italian. Fasbismul erâ 'sentimentul naţional transpus ■ în organizat ia. socială a corporatismului. 'Mai niult decît raiiît i făsciknul nAt însemnat anţişemitism. înr Italia/ cti un număr infim“ de evrei, nu;Tşe punea o' asemenea problemă. Benitp. Mussolini ave;a miniştri evrei iii guvern şi generali . evrei în amiată, după propriari mărturisire, făcută inie în august 19.33. Mussoliili ştătearile vorbă, cu;publicişti evrei ca '■; Fmiî Ludwigv cărora le ' expunea părerile, sale ăntirâsiste spre a fi difuzate. Numai^după 1936; adică după întemeierea axei Roma-Beriixi, fascismu 1 a împrumutat aniisemitismu 1 geiinari; rio tuşi; mai mult .ca at it ud ine. t eore t id ă decît prac-
// Corporatismul mă interesanta formulă pilduitoare pentru ; felul: cumds-ar -putea Organiză societatea. naţională roma*-
Zio	NICHfrQR CRAINIC '
nească. Nu ca simplă imitaţie, ci ca experienţă de stufliaţ, căci corporatismul italian nu se putea transplanta identic In România. Această idee e clar exprimată în scrisul meu, Geea ce mă entuziasma însă era frenezia creatoare, a fascismului. Italia era în ac-ei ani un vast şantier unde se construia în toate domeniile. Se lucrase într-up deceniu cît nu se lucrase într-un secol. Şi acesta era fenomenul fascist care uimea lumea întreagă. Pentru o ţară ca România, adusă în stare de paragină de către o democraţie parazitară, nu se putea un exemplu mai strălucit şi mâi elocvent în vederea1 educării junei noi generaţii de naţionalism constructiv. în vara iui 1933 am făcut o călătorie în Italia, cercetînd cu duare-amihte instituţiile şi operele fascismului, pe care le-am descris într-o serie de articole în „Calendarul". Publicul românesc, care auzise mumai minciunile presei democrate, lua pentru întîia oară cunoştinţă de minunile,cele poate crea un regim politic închinat marilor interese naţionale. Aproape întreaga presă pariziană pornise o asemenea campanie de lămurire .a publicului francez asupra miracolului italian, după ce ani de zile îl ironizase. Fascismul trăia un apogeu constructiv înainte de a luneca în aventuri războinice catastrofale.	.	.	..
Dar fascismul ca şi naţionabsocialismul mă interesau pentru politica lor externă, care atingea interesele României. Italia şi Germania agitau revizionismul, adică modificarea tratatelor de pace, pe care trebuia şă le apere Societatea' Naţiunilor; Dar Societatea Naţiunilor nu era în stare să le apere. Ceva*mai mult, ea însăşi recunoştea, imperfecţiunea tratatelor, de vreme ce în pactul ei exista o clauză a revizuirilor. Ea eră calul de băt aie al lui Adplf Hitler şi al lui Mussolini. Ar gteşi enoim cine-ar crede ca în acea vreme Mussolini şi Hitler mergeau mină în mînă. Aceasta era numai o aparenţă, întrucît amîndoi izbeau în ordinea geneveză. în realitate, fiecare urmărea ţeluri deosebite şi chiar potrivnice. Musşo-lini, pe cît de genial în politica internă, pe atît a fost de naiv în. cea externă. în ce priveşte doctrina rasistă germană, el împărtăşea exact punctul de vedere catolic al Vaticanului, în audienţa din 1933, mi-a vorbit aproape un ceas împotriva dogmei superiorităţii rasei germanice, îi opunea genif ca Dânte,; Michelahgelo, Leonardo' şi Napoleon, cărora ras^ germană, spunea el, n-are ce le opune ; mi-a vorbit împotriva
ZILE ALBE — ZILE NEGRE '	241
acţiunii de u elimina -dreptul roman din învăţămîntul şi . legislaţia, germana; mi-a vorbit' împotriva legii sterilizării, socotind-o anticreştină şi antiumanămi-a vorbit împotriva 'antisemitismului germanr— .adică mi-a vorbit exact cum citeam eu în articolele din „Observatore romano", ziarul Vaticanului^ Dar naivitatea lui nu stă în judecarea acestor puncte doctrinale, ci, în politica externă, pe care a imaginat-o pe seama Italiei împotriva .Germaniei. Această politică e tot der inspiraţie catolică. în Europa centrală, Mussolini a imaginat un dig împotriva revărsării germane spre sud. Acest dig trebuia format din ţări catolice. în anii de care vorbesc, ei s-a opus făţiş anexării Austriei la Reich. Dolffuss a fost susţinut,de el şi asasinat de hitlerişti; prin testament fostul prim ministru austriac ruga pe Duce să aibă grijă de familist ^lui. Schuschnigg a fost, de asemenea, omul Italiei. Căutîn’d să .împiedice Anschluss-ul, Mussolini lupta cu imposibilul.
A doua piatră a digului antigerman a~vrut* să fie Croaţia catolică, despărţită de Serbia , ortodoxă. Italia, după cum s-a descoperit la o anchetă internaţională, a fost amestecată în asasinarea Regelui Alexandru al Iugoslaviei. Dar nici cu Croaţia n-a avut noroc. Hitler a despărţit-o de Serbia şi Hitler a dominat-o, cu tot caraghioşlîeul de a Lse numi de la Roma un Rege; care mavea să, ajungă niciodată la Zagreb. A treia piatră a digului antigerman, şi* cea mai puternică, trebuia să fie Ungaria. Mussolini a susţinut revizionismul maghiar cu neînţeleasă tenacitate numai în vederea creării acestui dig. anţîgerman; şi cu aceasta avea să culeagă Val treilea eşec în Europa centrală. în ce priveşte Ungaria,
; Mussolini ar fi fost dispus să-i abandoneze cauza, dacă România s^ar îi apropiat de Italia. Mussolini ne-a. făcut.: multe avansuri ari acest şens. A-recunoscut alipirea Basarabiei; a * participat la inaugurarea Şcolii Române din Roma, inzes-, trîndu-i biblioteca, — ceea ce n-a făcut 'cu nici un alt aşezământ străin de acest fel; a îlicbeiat cu noi un tratat corner- r cial prin care România exporta pentru un miliard şi jumătate lire şi importa numai .pentrm o jumătate de miliard; a scris într-un articol faimos că' România e singurul stat viabil dlnţre cele. ce alcătuiau Mica înţelegere, a lansat un apel la solidarizare a ţărilor neolatine. *Nu fără. dreptate spunea el: „Am făcut totul ca să-mi apropii România^ iar Româ-
W \ i	NICHIFPR CRAINIC
făcut totuieâ să se depărteze. -Din cele două audienţe ; pd care mi le-a* acordat în t§33 şi!î:934, reieşea limpede că ' . dorea neapărat prieteniă României. El spera* că y>Garda de Eierv luînd cîrmâ^ va realiză ace'astă prietenie .în ti Iţim a . •audienta .mi-a-spuscă România aliată cu I tăliă vă/domina Balcanul întreg. -Exista, /prin urinare, toată; posibilitatea ; ca el să renunţe lâ revizionismul nîâgbiar în favoarea cauzei *, / • rpmâneşti; în digul antigerinan; pe care îl imagina., ar fi preferat' latinitatea^ noastră ^catolicismului coroanei- S:fîiv . tidulŞtefan. România a răspuns Uu sancţiunile;-economico ^împotrivă Italiei din vremea războiului în Abisinia: Be-atunciy n-am mai făcut nici o .vizită politică la Roma.
în cc priveşte revizionismul german, el n-a‘ îmbrăţişat' în vremea de care vorbesc, cauza altora, ci s-a măi'ginit strict la problemele Germaniei m Franţa, cu Polonia şi cu Anglia. ■*" Nici Hitler, nicixolaboratorai lui n-au făcut vreo declaraţie că îmbrăţişează cauza 'Ungariei, ca Mussolini. Germania putea să aibă" Ungaria în mîriă oricînd voia-, iară nici o dcr clafaţie în; ce priveşte Ardealul. în 1933, Alfred JR.osenbc.rg, care trecea drept filosoful naţional-socialisnaului şi conducea , ;biroul^partidului pentru politica exţernă, -a;4at un interviu ;
Calendarului, declarîtid /bă. germania< doreşte \pcle mai .. cordiale .reiaţii cu România. în convorŞire-a din „acelaşi an , la Berlin, :mi-ă repetat acelaşi lucruO apropiere:, a Româ :/ nier de Germaniă ar fi anulat perspectivele’ i-evizionisnwlui U maghiar în lumea' genuănă^ pentru că Roidâma .înfăţişa / avantaje- infinit superioare eeoncuniei Sipoîiticii X^eicli-ulu'i. \ / partea cealaltă* ;a Societăţii Naţiumlor, de unde noi \/ /sperăm, inta^^^	tratatelor; Ungaria, lucra.’ cu: febrili- *
ţâţe; Nbi n-'ave.am nici' tfn şoi: de propagandă / Argetoîanu detlarăse^ ; că n-a^'em nevoie : .de /; propagandă fiîndcă n-avein revendicări terifOîdalU! 'S-o facă ungurii care .
V ad revendicări!; Această^ uşiirăţâţe paraefera întreaga poli- ?
: ;. t ieă of ic iala a Rornâirie 1 Ungaria <r Pţl s * la Genera internii-^pabiltilepfcpces; ăl optanţilof . Aceasta: /a/ anşeninat undircct = ; . problemă Ardealului pe tribuna mondială./ în Anglia; curen-/ * ; ţuL peiitru 'revizionismul;mă§^îar ^
Rotliermcere îl ţineau mci*eu în actualitate; Jn mod periodic,-deputaţi englezi depunean în /Ganierâr Cpmun^or mo-.'/ ţiuniin îâvoarea-Uu^	în Franţa oameni ■,
ca ’Henri de Jouvenel/ AS de Manzie,' Pierfe Cot,rJule%Rb-
V
sZII^ AtBE — ^LE NEGÎIE , /	243
, mâine şi atîţia alţii- Din eşec în eşec; Societatea Naţiuiiiibr îşi pierdftso- prestigiuHm^	vreme. Tratatul de la Ver-
sailles primea lovitura după lovitura de la Hitler şi în scurta . vreme nu inai /exista. De fapt> ;,mtangibilit ate a tratatelor'' devenise o noţiune juridică ănacronică. Care a fost atitudinea mea în politică externă? Eaşe: deosebeşte,de politică oficială a democraţiei; dar se deosebeşte şi- de aceea a curentelor naţionaliste. .în sumedeniile de articole din „Calendarul*' preocuparea m centrală e revizionismul şi combaterea lui. ... t	. ■
v Te za oficială ă României era: intangibilitatea tratatelor,
7 principiul acţiunii lui Nicolae Titulescu. Am avut numeroase '/convorbiri- in.,el*• Există1 în privinţa, lui o deosebire Tunda-meittalâ între mine şi naţionalişti: ei îl. urau de moarte,eu :-Pam susţinut cu orice preţ. în discuţiile cu .mine,. Titulescu1 iiii .eracontra apropierii' de Roma si ele Berlin; îşi cla perfect, v seama de rpfimejdia ea Rom ânia să_ rămînă indiferentă; faţă dC noile fenoxnene ale politicii europene. Dar el calcula pe o / înţelegere între -Franţa şi Ânglia-cu I ţalia şi Gennania. For-, ‘ mula lui era: „Prin Londra ii Paris la Roma şi Berlin^. Era , fomiida unei evoluţiţ lente, care putea, să fie şi putea să nu’ fie. Ulterior ea s-a încercâţ de fapt la Mimclien, fără succes. După această formulă', problemele României ar fi urmat să şc rezolve la Roma şi Berlin, prin intermediul Parisului şi Londrei. Tittdescu eră personal prea angajat într-o parte ca: să aibă .curajul, unei iniţiative proprii române şti în politica , externă. ” V'v-.' • :	- ' - . ’r’f v- •	- ■■
în „Calendatitl" am, afirmatcategoric intangibilitatea _ tratatelor ăle pace,, deci ‘punctul de vedere antire.vizionist, titideseian, împotriva naţionalistului /A.CC.Euză, care, în mod absurd; era... revizionist! Iată ce scriam da 11 august-v 1932;. Fd.
«Cit despre' tratatele de pace, noi ne-am"exprnnăt răspi-‘cat atitudinea; în articolul „Hitler, arbitrul Lausamiei“, unde-ani arătaţ deosebirea noastră fundamentală pe aţeastă te-4 -mă; Cey a mai inult :.în ace astă chestitme, de care atimă îm-: saşi tomia ^aţplurrc^	şi de
v AÂ* :£. C.uza care admite :în to	de vedere hitle-,
.. •ţiSşţ.,,.vElr adevărat, că^ d^A.C: ^Cuză %bînsţifică atitudinea cp ; speranţă că, în cazul unei revizuiri a tratatelor, România ar
244	,	) NICHIF0R CRAINIC '*
wâ de cîştigat teritorii rămase azi,peste graniţă. Noi, cate-. ’goric, nu credem. Pentru noi, tratatele încheiate sînt intangibile.»	~ ■ \ -
E vorbă de tratatul de laTrianon cu Ungaria şi de cel de' la Neuilly cu Bulgaria, Dar cum să le menţii intangibile, cînd cei principal,, de la Versailles, cădea sub lovituri necontenite? Prin tr-o politică externă de iniţiativă^ proprie de apropiere faţă de Italia şi Germania: Această apropiere nu însemna în nici uri caz ruptură cu Franţa sau cu Anglia. A-? ceasta apropiere .era preconizată de însuşi pactul Societăţii v Naţiunilor, care vorbeşte de pactele regionale. Ceea ce susţineam eu, spre deosebire de Titulescu, era iniţiativa proprie' în folosirea unui drept şi a unei /libertăţi recunoscutele Geneva însăşi! Să nu" uităm un lucru: că însuşi Titulescu, în iulie 1933, a fost nevoit să ia o iniţiativa, e drept, nu în numele României; ci în numele Micii înţelegeri, al cărei preşedinte eră. în problema Anschluss-ului, adică a unirii Austriei cu Germania, Franţa avusese mai multe soluţii, care dovedeau neputinţa ei,; Acum problema devenind acută, Fran- . ţa propunea un lucţu inadmisibil: reînvierea Austro-Unga-riei ! Mică înţelegere, ăl cărei fost era tocmai şă împiedice . acest lucru, a fost nevoită, prin Titulescu, şă dezavueze politică franceză şi să se declare pentru Anschlnss! Acesta e numai unul din semnele haosului în care intrase deja politica europeană. Comentînd- actul Micii înţelegeri,, scriamV 0 „Ce concluzie tragem noi de aici? .0 ruptufă între noi şi Franţa pentru a îmbrăţişa frenetic Germania? Nu ! Cînd interesele noastre coincid cu cele germane, vom fi alături de Berlin. Jocul acesta între extreme este esenţă întregii noastre diplomaţii de-a lungul istoriei naţionale. Nu te da cu totul nimănui — iată; comandamentul îndelungii experienţe istorice româneşti ! El e nu numai.semnul independenţei de judecata şi de acţiune, dar sensul cuminţeniei potrivit cu situa-' ţja .geografică a României. Prin urmate, nu politică de:uni-lateralitate dezastruoasă, Ci politică de mlădioasă abilitate intre Scyla şi Charybda. Nu e, de altfel, acesta însuşi spiritul .Societăţii Naţiunilor, care permite acorduri internaţionale cu toata lumea?''
Renunţ să mâi citez, fiindcă toate articolele mele âe, politică externă sună la.fel. Apropierea în ace a vreme de Dalia şi de Germania, în spiritul 'Genevei, ne-ar fi scutit de tra-
245
ZILE ALBE — ZILE NEGRE
gedia pe care am trăit-o în anul 1940. Nu numai în ee pii~
‘ veste Ardealul ci şi restul. Greşeala politicii lui Nicolae Ti-tuleşcu e că a privit interesele “"României din centrul Gene vei; carie îi dăduse o celebritate mondială. Dacă centrul activităţii sale ar fi fost interesele României, supleţea extraordinară a acfestui om ar fi ştiut să le acorde cu noile fenomene ale politicii europene, şi altele ar fi fost consecinţele pentru ţara noastră. Greşeala celorlalţi, naţionalişti sau antinaţio-nalişti, a fost unilateralitatea. Interesele permanente ale românismului nu se:satisfac niciodată prin unilateralitate în politica externă.	(	*
. Am fost acuzat de 'mişei că am vîndut ţara lui Mussolmi sam lui Hitler, deşi n-am avut niciodată responsabilitatea oficială a .politicii externe. . ■
^lată cum ain vîndut-o euf
Neamul acesta va avea' însă de judecat cum au cumpa-. rat-o 'ei! J
în toamna lui 1932, Facultatea de Teologie din Bucureşti m-a chemat cu unanimitate de voturi profesor titular la catedra nou înfiinţată de Istoria literaturii bisericeşti şi Tel-i-. gioase moderne. Corpul profesoral a ţinut să aibă. o catedră . similară cu cea de la Chişinău, adică de Teologie mistică, dar decanul,: părintele I. Popescu-Mălăeşti, a voit să păstreze numele iniţial de Literatură religioasă modernă, amplificat. Abia peste cîţiva ani,, catedra va purta titlul corespunzător * disciplinei: Teologia ascetică şi mistică. Această transferare la Bucureşti .n-a fost. lipsită, de piedici. Legea prin care se înfiinţa catedra a trecut prin Cameră fără opoziţie, cum era naţural pentru ’ un- lucru chibzuit de consiliul, profesoral, aprobat de senatul universitar şi însuşit de Ministerul Culturii Naţionale, dar a- sosit la maturul corp al senatorilor exact. în vremea cînd ,,Caleil4amr era suprimat. C, Argeto-ianu, ministru depinanţe şi de Interne,; care h~avea nici o cădere să se, amestece/ a scos-o de pe ordinea de zi îndată ee i s^a atras atenţia că Jar fiV:vorba de mine. Preşedintele Senatului, jVIihail Sadoveanu.* care nti ,aj pusese în această .demnitate ca; mare scriitor, ci în virtutea gradului 33, a executat orbeşte şi cu mare plăcere ordinul masonic, iar Nico-
246	V NICHIFQR CRAINIC
' lae Iprga, ministrul Culturii Naţionale, s-a făcut că nu vede şi n-aude. Şe găsea într-o fază despre care avea să spună: „Eu n-am fost puf' Şi, totuşi, legea ă trecut sub guvernul următor, naţioUal-ţărărust.	r ;	; v
Am făcut şase uni apostolat la Chişinău. Scriind cuvîntul'
:' apostolat. mă întreb dacă am dreptul săddntrebuinţez pe seama mea.. El'însemnează ;p misiune,, o mistuire gratuită în slujba unei cşiuze sfinte- Cauza a fost într-adevăr de două * ori sfintă: îndoctrinareă Creştina a studenţilor şi românizarea lo r e ultur ala.. Am .făcut-o cu dragoste şi pasiune .Şase ani în sir mi-am împărţit săptămîna în două : jumătate tru--'
: dă la £hişinâu, jumătate trudă la Bucureşti, caznă şi mistuire neîntreruptă, întreruptă,numai de zdruncinul trenuri-, lor de noapte, ca să cîştig timpul. Dumnezeu mbadat un/ spor de energie peste puterile mele înnăscute ca şă ămfi şi să-mi îndeplinesc sarcina fără şa mă. mustre cugetul. Uneori mi se părea'că voi cădea sleit, şi n-am băzut niciodată. Eu n-am improvizat de pe catedră ;şi nit mi-am îngăduit să spun;
' studenţilor lucruri uşoare, pentru a bate din palme. Mi-a plăcut să respept prestigiul Universităţii şi fiecare lecţie m-a costat muncă de zi şi de noapte. într-o cameradin curtea Facilităţii, cu o canapea, o masă si un lighean, mă închideamk în cărţile mele trei .zile pe săptămînă.; pentru a nu ieşi decît la .cursuri sau fa băpănie să; cumpăr ceva rece" pentru hrană:
;/ Mă civfundăm în sm|mrătateai&iloi şj-mi face abiiie cbhtrăs-. duE eu - ^Ueiuhiul haotic ,btîdmeştean..;Stu^	nu le-ăm
: pibtins frecvenţă:, dar n-am avbt motive să mă f>lmg de absentă lot/E)upă primul aiiy cursiil. era frecventat’ si de lume ; străină, seinh bun pentru'un public rupt dip altă ordine; de . ; viaţă sşi\eare, necunoscător, mavea.dc la ,început încredere ’ /'în cultura românească. Vene'aii' şi ruşi.. Ea (serbările Facultăţii şi Ia ponferinţcle1 publice ale profesorilor năvălea tot ; ;bfăŞul;Şi aveai p multumirp pieO^bită ^să vezî ‘că munca- iUte-: lecţuaiă.hu .-răsuiră. împusţiti.' Faciiltateă;ă j ucat un mare rol' îîi raspîndirea limbii şi a spiritului patriei mame în Basara-v :biă. Se poate spune simplu; fără emtfază: a fost apostolat ; '/ Âş putea zice.' al fost chian jertfă. Salariul	’
tru călăţone şi ţrebuiaesă mumpşti din grcu; la BuGureşti pa , să faci profesorat ia Piişlnău; Cînd, ani’ plecat, părut ■Vbirie; simtă părut răti. (Şolegiieîela Bucureşti mbau facuţ o mare cinste^ rebuhoscîhd folpsid; disbiplmei mele pfentr^ ştife
ZILE ÂLBE — ZILE NEGRE ,	-	247’
dîul Teologiei, dai" cu inima mă dezlipeam greii' de 5 tul uude am ' valorifica^ îhtîia oară. Gum vŞtiâm ea multă vicmCmit voi avea iirmaşi, âm răscumpărat cărţile de specia-r liţatŞ de la-Chişiuău şi: am' propus consiliului profesoral de-ăcolo să suplinesccatedră gratuit; venind la două săptămîni " -o dat ă. T)in nefericire, propunerea mea n-a ‘întrunit majo-* ritatea voturilor, dar studenţiiţ băieţii aceia pe ietele cărora âtraluceău. pcliii dpipşi ar ‘Basarabiei/ aveau^şă mă socoteas- . cămercu dascălul lor, chemindu-mă între ei de cîteva ori ; pe ăn piua la tristul sfîişit al Facultăţii. A fosLuna din cele mai adinei, mai trainice şi maiinişcătoăî*e legături ale mele eu discipolii. Aveam să descopăr la Bucureşti studenţi eminenţi, exemplare de subtilă înţelegere, cum cerea discijilina mea’, juclecînd în felul meu şi scriind în felul meu,> dar n-a-^veam să mai întîlnesc comiiniţatea de suflet fierbinte a tineretului basfarabeăn. .	.
Misiimea profesorului universitar c mare sau e nulă, după curn eî 6 înţele^e-şin poate realiza. Nu e nimic mai greu şi nu e nimic mai uşot/după cum o iei. Poţi fi profesor universitar nepetînd un singur curs viaţa întreagă, fără obligaţia ca ;acei curs să aibă o contribuţie personală. în acest caz, profesorul poate fi înlocuit foârte bine cii q placă de gramofon âşezată ^pe catedră. Toţi fi profesor; universitar .utilizînd disciplina ţa numai* ca pretext j^ntrira rţmprQviza'.în faţa studenţilor o vorbărie cie >cafeliea, care şa umple o jumătate de oră sau>; cbiar un sferţ. Poţpsă nu Vii ţa curs decît;;4c;cîteva . ori pe ăir, nici'măcar o dată pe lună; pentiucă salariul .ţi se ţ; poate ’servida domiciliu dontra unui bacşiş dat curierului. Nitnenimp'C iiber ca profesorul universitar.. Dar adevăratul . profesor universitar trebuie^ să fie. neapărat un creator de ştiinţă, un pnforrnator şi un deschizător,de* orizonturi în spe-• eiaîitatc, un povăţuitor, metodic .înmunca: discipolilor şi, dacă e ‘posibil, un om care să le pupă înainteaxniilţii o concep-^ tie de viată, uncreă pentru care ei să .simtă,;că merită să tră-i iasca-şi. să muncească..Sub aparenţa .celei mai largi "liber-tăţi,nu e om mai controlai ca; profesorul universitar. De cîte ori se ,-suip , pe catedră, de aţîtea. ori sc supune unei multiple •ijudpcăţi,cri€ice;xii.atît--maS ascuţită, cu cîf vihe 'de la tineri - nedepllii formaţi, dar. care, vor să se; formeze^ Eu un-am suit , mtotdeairna pe catedră imaginîndu-mi căâm sub ochi mul-
248	'	NICHIFOR CRAINIC
ţiplicat de cîteva sute de ori, pe studentul care am fost eu, lacom să aflu lucruri noi, pretenţios din caie-afara ca aceste lucruri să-mi'fie- date într-o -formă impecabilă şi arzînd de dorul să fiu ridicat Jn regiuni mai presus de mine, iar dacă şe poate, să rămîn cu mintea spîtizurată de cuiele de aur ale cerului. Pe acest student, care îşi examina' critic profesorii din ţară şi din. străinătate, dînd de pămînt eu cei mai mulţi dintre ei, ştiu sigur că nu l-am mulţumit deplin; dar citind atîtea mărturisiri publice ale discipolilor mei% am înţeles din ele, că nu în zadar am, stat pe o catedră universitară. Mai mult decît atît: nu o dată am fost acuzat de mişei, şi aceasta chiar în incinta'tribunalelor, că aş fi fost un corupător al tineretului. Acuzaţia i s-a aruncat în vremea sa de glorie şi lui Nicolae Iorga. Şăynu amintim. de Socrate, pentru că admiratorul lui Alcibiade şi magistratul tînărului Plato, a fost cu adevărat din punct de vede.re creştin, un corupător al tinerimii. Dar însuşi Mîntuiţorul lumii, care ridica pe/tineri din coşciuge ,şi-i smulgea vii din putreziciunea mormintelor, • a fost învinuit drept corupător al legii. Oricine vrea să4acă oamenii vii, •ridicaţi din adormirea mediocrităţii, oricine vrea să creeze o mentalitate , nouă peste rutina mecanică a banalităţii, poate fi acuzat de rutinari si proşti ca un corupător. Astfel de acuzaţii nu âînt decît recunoaşteri în răspăr ale înrîuririi binefăcătoare pe. care o personalitate o exercită asupra contemporanilor. Dacă pe. tinerii aceştia i-aş fi considerat nişte plăvani legaţi la iesle şi i-aş fi hrănit cxî paie, adăpîndu-i cii apă chioară, aş fi fost desigur un rîndaş înţelept; dar eh i-am vrut bidivii cu aripi şi m-am străduit' sa-i hrănesc cu jăratec ceresc. Nu e; aceasta, intr-adevăr, coruperea unui*regim alimentar practicat chiar în Cantinele universitare? . .	/;	. 7 . ■■	..
Şi totuşbeu n-am făcut nici tin fel de politică în ţJniver- ' sitate. Teologia mistică, disciplina' pe care ampăutat s-o re-inviez chemind-o în actualitatea spiritului din veacurile*de ; slavă, ale creştinismului, n-are în esenţa ei nimi€; temporal sie, dimpotrivă, anistorică. Matematica însăşi nu e aşa de străina-de politică precum e, mistica. Istoria e politică şi Nicolae Iorga'putea să ne îndoctrineze în. naţionalism de la catedră tocmai pe temeiurile ei. Dar singurel^'uluiţi.: consecvente, pe Care mistica le-an îngădui într-un curs. faţade ,vac- ‘
ZILE ALBE — ZILE NEGRE :	249
tualitate, n-âr fi altfel decît ostile oricărui fel de politică, hă, cursurile mele!; care sînt litografiate, nu există nici măcai astfel de aluzii. Ca ^profesor de teologie, unde mînuirea ier* nieniloT pretinde o preciziune mult mai strictă decît în dreptul roman Sau în anatomie; âm înţeles să redactez aceste cursuri cu mina mea şi să le oţer studenţilor. Ştiu că sînt pro-* fesori care îşi comercializează cursurile, fie litografiate, fie tipărite. E dreptul lor, fiindcă e munca-lor. Unii au abuzat în chip condamnabil, impunînd _ această comercializare şi condiţionînd examenele de ea. Eu am socotit că e mai nimerit ca munca mea s-o dăruiesc studenţilor, însărcinînd cu lito-grafierela pe cei mai săraci dintre ei. Astfel, orice adversar ✓ de bună credinţă — teoretic există şi sămînţa unor asemenea lighioane —, ar dori să-mi aducă vreo învinuire ca profesor mar avea decît să citească aceste cursuri. ..
După procesul din 1934, cînd mi s-a adus absurda învinuire eă aş fi amestecat politica în Universitate, nu mi-am mai rostit prelegerile, ci le-am,citit după manuscrise. De alt-, fel, la Universităţii străine ace ăst a e ţinuta academică, res^ pectată de majoritatea profesorilor. Catedră nu e tribuna de/ efecte oratorice. Dacă aş. fi fost ministru al Culturii Na-, ţionale, aş fi introdus obligaţia lecturii cursurilor. Măsura ar fi un. puternic stimulent de creaţie universitară.
Şi, totuşi, în cursurile mele există o critică politică, dar ea e tocmai cea impusă.de spiritul misticii şi stă la polul opus nătîngelor acuzaţii ce mi s-au adus. Cînd am, tratat formele istorice ale literaturii mistice creştine şi am vorbit despre mistica germană medievală, nu puteam să trec cu vederea interpretarea silnică, pe care an căutat să i-o dea doctrinarii naţional-socialismului. în cartea sa „Mitul veacului al XX-leâ“, Alfred Rosenberg dedică un întreg capitol misticii medievale germane, stîlcindu-i înţelesul, pentru a stoarce din ea o esenţă rasistă. încercarea lui Rosenberg e. tot aşa de cuminte ca a unuia caxe ar vrea să extragă .din strugure o cupola de catedrală. în prima plelegere a cursului a-ceştma am demonstrat nu numai eroarea doctrinarului hitlerist dar şi izvoarele istorice din care se trage această eroare* adică 6 întreagă literatură de interpretare arbitrară a mis-tîcirgermane, interpretare in sensul germanizării creştinis-. mului şi, în cele din urma, al păgînîzării.religiei! Cunoscusem personal pe Alfred Rosenberg şi susţmeam, îh afară de Uni-
250	NICHIFOR CRAINIC,
vcrsitate, 'apropierea; României ’de :Geimmiiâ,‘cpehfcrn •mdfţ-volc arătate în paginile precedente, dar aceasta îiu ni-a în> ' picdicat să ian poziţie categorică împotriva falsificării creştinismului în scopul interesat âţ unei doctrfne politice. Intr-un studiu separat; publicat în „Puncte cardinale în haos" am înfăţişat problema, demas^cind absurdităţile germ tema „Rasă şi religie^i calif ieînd concluziile' religioase afc filosofiei naţional-sociâliste drept o pură nebunie., N-aexis-tat în România un adversar al bitlerisniulai, care să fi făcui ■ acest lucru. Dacă necesităţile * politice /ale momentuluiv be impuneâu o-colaborare cu Germania pentru a salva un patrimoniu iraţional,!eu n-am*înţeles;să desfigurez’ nţci ştiinţa, nici cmdinţa, că şa fac pe plac puternicilor de: peste hotare;
; . Cvenimenbela grăbeau sfîţşitul carierei nfele ;de. ziarist, în octombrie. 1931, f. G. Duca- ‘'‘ş.csfiaî /îi'beraJîţOr=j>&trîiM,ăfoj:-meaza noul guvern; A fost ;cea mai uluitoare^s^m .:cite ş-au.ivii sub restauraţie. 1. G, D ii ca ă. condus şi a plătit campania de.patrii ani şi jhmătăţe împotriva lui ;CaroI/:atît în ţară cît şi peste hotare.' în ziua' cînd . acesta a sosit, I. G. DuCa a făcut la clubul partidului declaraţia că mai bine îşi,.taie mîraile decît să .colaboreze civ awnt mieriii. Cine realiza acum sinistrul;miracol al transformării cara<a - ferelor şi cine îhdoiâ ni^iidrele coloane vertebrale în curbe pîriă la pămînt? Elena Lupescu! , Un. şîxb pilpăşit. prin România şi abia devenit cetăţean, Richard Franasovici; a îm-blînzit pe, zeiţă şi a fost fakirul miracolului. Simultan, I, G Duca făcuse, o călătorie la Paris şi acolo, în: faţa ocultelor foruri internaţionale^ şi-a luat angajamentul solemn ca va dizolva „Garda de Fier" în schimbul presiunii pe care ar exer-♦cita-o în România acelev foruri ca el şă fie chemat lâ-guvern. * Lucrurile' acestea le-a scris pn personaj importanţ; 'amic intim cu; I. G. Duca, şi anume Rene. Pinon/ cronicaiail- politie al marii publicaţii „Revue des deux niondes^, în articolul său;din, 15 ianuarid 1^34^ prin Care '^depHngea ; mdarfe mulţii ministru român, ^u există, deci, absolut nici o îndo-ială ca îh .aceasta, vreme marele partid libferâlţ |pare făurise în bună; parte Româniă contemporană^ decăzuşe: sub; I. G! Duca la roluFde Şîu^ă â oreămialiilor evreieşti/ si Masonice
ZILE ALBE — ZILE NEGRE ^	251
internaţionale; ‘Pe lîn^axeaşta,~ Elena Lupescu, în nemăr-giniţa-i sete de bani ' era mulţumită că noul guvern liberai îi- deschide ;^npî. posibilităţi de afaceri ca unul care ţinea îix inînă 0 mare parţă din finanţa şi industria ţarii. ; ■ "
. Ca.oni: independent mă lăsa rece cine pleacă şi cine rine lăvguVem pentrn a slugarnici la dispoziţia camarilei. Dar procedeul în sine era intolerabil pentru demnitatea .poporului român. Trebuia ce! puţiri un răcnet din inima demnităţii acesteia răcite. în zece minute am scris articolul „Ţara -regelui Wieder şi a reginei Duduia". Cînd 1-am trimis la tipar, am şi spus că aceasta ya însemna moartea „Calendarului^. Wieder pra: p evreu drăguţ/ tin tip de cafenea oarecare, care avusese’ norocul graţiilor Elenei Lupescu în vremea cînd eâ făcea trotuarul Bucureştilor; âcuni era regele afaceriştilor din camarilă/ Apariţia articolului în ziuă cînd noul guvern depuuea jurămîntul â stîrnit o senzaţie indescriptibilă: ;ET a -făcut ocolul ţării ca odinioară „Sacrificiu} enigmatic". Era revolta şi; amărăciunea cuiva înşelat brutal ca si poporul întreg de zeul căruia i se adusese cea mai sfînta ţamîie a inimilor. După Jurămînt; I; G. Duca a primit dim mîna - Suveranului exemplarul din ^Calendarul" eu pOrunca de a fi sancţionat imediat. Primul act dd guvernămînt aţ noului preşedinte: de Consiliu . a TdsE suspendarea -ziarului ■ pe 15 ziie '.^‘G făcea omul-,care; în 1927" mi-a zugrăvit,p noapte întreabă';nenorocirea '‘naţiou-ala pe care ar aducero Elena Lupescu, Eu n-am ‘ crezut atunci . într-o1 întoarcere fiindcă fusesem: minţit : în chip august. ,E1 0 apăra acum cu devor; ’ ţament id javrei "bătute de'stăpîn şi împăcate cu o -epajă de
ţîinC;^-;''lă"';/x.v; -V ./■/• e
. * Reapannd după lăzile. „Calendarul" nu măi' avea înfă- \ fişarea Mi (ţfeîşnţiită:- Deşi' trăiam şiiE regimu 1. vechii Consti- , fuţii^şi’nu^exisţa.cenzură^ Victor Tamandi, subsecretar ’de stat la Interne, Işî hiâăe^ s^uEipa să4 purifice . zilnic cle-vi-, goareâ combativă' ‘$-ă răspândit 4vpnul, întreţinut ebrăr de . către: o parte din legionari/ că; mdm vmdui Iui I. G. Duca; ;-CalOinniâ avea totuşi un senă.încă din vară Intervenise o răceală- între mine şi Corneliu Codrcanu, adică din clipa cînd/Nae Ionescu cu^zianilsau a îmbrăţişat v,Garda de Fier". Pînă>atunc.x,;,^ae Ionescu fusese şpiritvil metafizic al' camarilei, în ăiticolelc din „Cu v îiţt ul"4f acu se teoria restauraţiei* :
252	MICHIFOR CRAINIC
filosof ia „Stăpînului", adică a Regelui dictator, apărase francmasoneria, ironizase legionarismul, combătuse cu ultima energie pe Iuliu Maniu şi pe I. G. Duca, singurii adversari politici ai mezalianţei de pe Tronul ţării.,Inteligent şi iniţiat în combinaţiile secrete, Mae Ionescu şi' Tovarăşul său Puiu Dumitrescu şi-au dat seama că venirea liberalilor la guvern va însemna eliminarea lor din jurul palatului lucru ce s-a întînrplat f ără întîrziere. Cum „Garda de Fier" se ridicase pe primul plan al vieţii -politice, eis-au apropiat de Corneliu Codreânu pentru a cădea pe o ;platformăvpuţer-nica. Rin vara anuluisl 933 ,jCttvîntulw a îmbrăţişat cauza legionarilor cu însufleţire • subită. Simultan, Corneliu7. Go-dreanu mi-a comunicat că un oarecare Ralîy, omul de legătură al lui Puiu Dumitrescu, i-a cerut din partea acestuia ' să se despartă, de mine şi astfel mişcarea legionară va fi agreată la palat. I-am răspuns lui Codreânu că intrarea lui în sfera Iui Mae Ionescu va însemna nenorocirea legionarismu-lui şi că din acel moment e liber să facă după cUm pofteşte. Aproape dor ani, - Codreânu. nu întreprinsese nimic fără să-mi ceară' sf atul^ declarase .public că;, neavîhd doctrină şi program, /ceea ce scriam eu era doctrina şi . programul lor. Canalizasem un izvor şi izvorul ajunsese fluviu.. Mişcarea nu şăvîrşişe nici o violenţă şi se bucura de un admirabil prestigiu. Putea ach-m s-o distrugă intrînd în aventura diabolica a lui Mae Ionescu. Codreanur din nenorocire, nu m-a' > crezut. Era măgulit de aceste noi relaţii „înalte!", fără să observe că se face unealta a unor ambiţioşi dizgTaţîaţi. i I, G. Duca a surpat imediat, pe cei doi luciferi din cerul Elenei Lupescu. De-âtunci, Corneliu Codreânu ' a intrat într-un hăţiş de reiaţii be-tni scapă cu desăvîrşire; Obligat să-şi respecte angajamentele, I..G. Duca dizolvă „Garda de Fier"' îri toiub campaniei electorale din noiembrie. Corneliu Codreânu, preyenit şi sfătuit nu ştiu de cine, dispare cu opt zile înainte de dizolvare şi nu va mai apărea decît iii ziua procesului din martie 19Î4V E vremea obscură cînd se petrece asasinaiea lui I. G> Duca. Se va face vreodată lumină' - în jurul acestui asasinat^ învăluit încă" în mister? Pentru că procesul^ care a urmat n-a făcut decît să mărească acest mister/	^	.-.-yA’ '	\ .
253
ZILE ALBE -r- ZILE NEGRE
în seara de 29 decembrie 1933», redacţia „Calendartilui" din strada Domniţa Anastasia 16, duduia de activitate.1 în toate, camerele, băieţii pregăteau numărul festiv de 1 ianua* rie care, după tradiţia; gazetărească, trebuie să fie o sinteză a anului încheiat. Aproape îmi terminasem' articolul;
1 o pagină de ziar, în care făceam tui expozeu al naţionalismului în ansamblu! fenomenului european, cînd au sosit de la cinematograf soţia şi fetiţa mea ca să plecăm acasă.
La ora 10.30, a căzut ca un trăsnet vestea asasinării primului ministru pe peronul gării Sinaia.* E drept că, de la dizolvarea Gărzii, atmosfera era groaznic de încordată] cîţiva legionari fuseseră împuşcaţi în campania electorală la Iaşi,, la Constanţa, la Giurgiu, din ordinul lui Victor la-mandi; o serie de fruntaşi ai mişcării zăceau încă de o lună ^ la Jilava, fără nici o vina. Răzbunarea acestor, violenţe din senin e.i:a de pre‘vâzut.: Stradă şi cafeneaua vorbeau încă demult, dar în România multe se vorbesc şl puţinş se fac. Tocmai de aceea, vestea uciderii; a căzut ca un . trăsnet. Mi-am încheiat articolul, mi-am luat soţia şi copila şi am plecat acasă. '	,	. ' '	!	, ,
Anr cinat tîrziu şi, pe la 2.30, cînd' abia ne culcasem, bătăi puternice în uşă anunţau poliţia. Doi agenţi de vîrstă I .matură au intrat cu revolverele. întinse. I-am primit în bibliotecă, unde dormeam eu. .	> :
—	Ce vint V-aduce? i-am întrebat,
-- Parcă dv. nu. ştiţi! Asasinarea domnului 'prim mi- ; nistru. Avem ordin-să vă arestăm. •.
—	‘ Arătâţi-mf ordinul f. .
Unul scoate un petec de hîrtie, pe care era scris do.ar numele meu. ;	'	/	'
—	Acesta nu e ordin.
—• Este sau nu est'e.v avem ordin sa vă ducem.
Celălalt a Început să Mstoarne ^conţinutul sertaprelor în doi saci. ‘ '	\	, .\
—	Opxeşte-.te, domnule, iW strigat,; e corespondenţa^______
literară a revistei „Oândlrea^’şi manuscrise de-ale cursurilor mele.. Ce legătura au acestea cu asasinarea Iul 1^ G. Duca?
A fost cu neputinţă să-l determin. Agentul executa un ritual profesional: să fie-acolO, în sac, hîrtii! în acest timp, intră în biblioteca soţia şi 'fetiţa mea, Fetiţa avea 12 ani. Vă*
254 c	; NICfflFOR CRAINIC
; zîhd pe' agenţi merOu cu revolverele în tinse; i-a apostrofat :V ' ^	..	” ■'	.7
- — Băgaţi, domnilor, revolverele în buzunar!* Nu. vedeţi ee caraghioşi sînteţi ?	^ '	.	;
Am început cu toţii să rîdem. Agenţii, jenaţi, şi-au bagăt revolverele în buzunar, scuzuidu-se că aşa 6 regii la.
/ Cînd ani intrat la* Prefectura poliţiei, prin .uşa, deschisă din dreapta, âiii zărit pe Victor lamandi, răsturnat pe p* canapeâ roşie. Un domn mic, pe care îl ve.deam numai -din spate, tocmai îi striga:' ; , j,	;
... T- Tu eşti. Victor lamandi? Crucea şi Dumnezeul mă-ti!
■:. “v. Cine ,e. ăla care' în jură pe .ministru ? am întrebat pe un agent.	i y’ i v ,	. ' ■	/	,7
■	— Generalul Zizi Cantăcuzjnp. Aşa vorbeşte el!
Pe generalul Zizi Cântăcuzino l-am Cunoscut o juinătate de^ceas mai tîrziu lingă- duba care trebuia să ne ducă la Ji-
■	.lav&vMn-,îl pofteam să intre el înţîb. iar el mă poftea pe mine.
■ Domnule profesor,;dzbuphi'gen^	aflînd cine sîftt,
dumneata arestat? .Dar ce legătură poate fi între dumneata şiaşasmâreartui Tancu Duca? 7	‘ 77 .■'' f- :	-
‘ Ce legătură sa fie? . Slugile guwrnâmentale ale Elenei: LupesGu.au dat un comunicat', repetat trei luni şi jumătate în şir, că.eu şi generalii] Zizi Cantacuzino sîntem autorii morali ai omorului! Norocul meii a fost că nu figuram pe lista persoanelor care frecventau pe general. Poliţia, a fost de data această corecta. Dar, lucru foarte curios, Nae. Ionescu scrisese în ziarul „Cuvîtiiul“ negru pe alb că I. G. Duca ,va tre-, bui asasinat şi totuşi în comunicat nu figura ca autor liioraL Eiguram, în;schimb, ^:u. Ziarul „Calendarul** niciodată n-a atacat pe I. G. Duca> fiindcă îl socoteam un om sfîrşif politiceşte. Dimpotrivă, a fost laud%ţ de cîţcya ori, şi chiar de mine, peritxu cartea lui de portrete politicei Nae Ionescu „ a fost arestat nu la Jilava, ci la Consiliul de război, singur înţr-6 cameră, cu. lucruri aduse de-acasă,, ;pe hrană zilnică de-acasă; şi absolută libertate' să-1 viziteze, orie ine._ Ani va-, Zu t apoi la dosar; şi;b cerere â sa că să facă'baie la domiciliu !
/ în t: impui instrucţiei, a declarat că artieolul său itu asasinarea era numai o prevenire,1 iar nu un îndemn. A fost, fi-" : creşte,■•:scbs din cauză îiiaihterti&'â;aneepe^^ptdOesul.--
255
/ ZlEE/ALBfc
ZILE NEGRE
\ ■’ La Jilava agi: inli^ -sub pămînt. .Âmtstrăbă ter/; de Mădiri	am :str^	şi-am *
■ Idsţ instalat;iiitr-aj;ţr^îl^ iiItimuJ/JErâii/ 36;Q;de te^onatj,
£ă^mata;dm fntŞî^ : mdfe;:'atjiâ îno.âpcau 16 ^persoane/'%Z\ Ganţapuzino,; cu.;. Df a// • goş Br^<>PPÎ^sed;	Moţa, - loii ;
. Bâne^VicţiM;, Ipxv Vqjen,; pâriiiL^^	IqnesCu, trei
, fraţi aLÎuiCbrn^^	Vasi-v.;
iu, şi 'aişte ,;ş^ryitori'aî gei^mfciluii.-^aka:patarid e şcînduri, aşezate niiv; limgur pereţilor; abia dăsau unite' -ele ;am spaţiu ; cit să citeiile im singur om. Lbo ;dc dqiroifr- de^^cumie/iŞUC pe • scîndurile goăie/V âyeam diecate, o *jumătate de; ptetru.
Ne culcam' îmbrăcaţi, ^/ ^	pe spate
nu ne îngăduia; spaţiul: 6 .lUnă de. zile ite ni s-au îngăduit schimtetW tlterdîe. Am cenit sa ni se îngăduie măoar periate • $e; diuţi. •'.•Mijidstrul de război/generalul Uică, ne-a trimis •v6rjiăte$^	.o. invenţie recentă, pînă atunci ome-
nirea şi-a spălat; dinţii cu degetul şi cu cenuşă. Să procedăm şi. noi la^elHncliişdatea^vea^v-bibliotecă: numai Colecţia de. 15. iei/ adică numai rornştee /riminâle ] iteim eomandamen-t ul închisorii ăm dus- tratative :cît£yn săptămîni pînă să' ni se aprobe introducerea tenc/''Biblii! .Autoritatea militară , găsea:-mal nimerit|:;pentru deţfeuţi Colecţia de i5 loi>
^Calendartil^ fost suprimat. Din ţară, abonaţii, în semn de •• solidarizate,, trimiteau mereu abonaipente.,-Aproape un 'milion în timpul cît: am SţaLla . Jilava!; Cîţiva. colaboratori je minata idouă ş-atL instalat' ca. propiăeteri/ăi acestor fonduri, xbeituindu-ie .făm^ş;ă;.;aciide măcar; datoriile- Urgente ale ziarului.. Unii'aveau. Jmp^
de minei şi •nicii'inăeaa';c'^^#%^ uiu le7au 'acbitaţ/Pe/unna /Caltadairilui^ îmi rămineati Cîteva •milioane.: datorii; pentru care aveam să muncesc /Şapteani ca/sădO^’âcopăr^'O' spuii cu mîndriŞ; în' România, undo 'nitiîput:te^orter,. ajunge om bogate o o cariera de ziarist uriical -. -v/; /: ’ /, / r,?y i&ă/Jdava/\tegiuâuî vdînîan^<seyerităte.â .celui Comandat: din afară. A^teeia;âi/dupa; arestarea mea* m-am pomenit escortat de o teântmelăM U^obştâ la armă; afară din Vetatea .subterană* lâjpcuiiîţa comândănfului închisorii. Vedeam înţîia pară.JîlavaîaJumiri4f.ziite.Lridică- -nu vedeam 1 aproape pi-niic depît;zăpada.prliitoaxO .pretutindeni şi nişte
2W	NIGHIFOR CRAINIC . ‘
dîmburi de pămîmt simetrice; puţin mai ridicate de linia şesului, la colţurile .cărora -străjuia* ici-colo, cîte un soldat. Privind de deasupra, nici 'Im Mmiieşţi ce se petrece acolo, in pămînt, sub albul fără prihană al zăpezii. La comandament, unde mă aşteptam să intru într-un prozaic birou •militar, m-a mtîmpinat o doamnă cu zîmbet bun şi m~a poftit într-o locuinţă de oameni, caldă. Era doamna Izet, ■soţia colonelului Izet, comandanţii! Jilavei. De Anul Nou, buna femeie mă invitase JLa cozonac şi lâ un pahar de vin, ca să iiu mă simt prea la puşcărie in acea zi! Mria vorbii afît. -de Omeneşte încît m-a făcut să n-6 cred cînd mi-a spus că domnul colonel nu ştie nimic de această invitaţie. Aşa era comandantul Izet, de origine turc mahomedan din Do~ brogea: închidea ochii'cînd voia să-ţi uşureze, cit de cît, şederea în pivhiţa osîndiţilor. Bondoc şi destul de gras, cu, .chipul, ca o sculptura zgrunţuroasă de BourdeMe, cu buza Ţăsirîntă ca îiitr-6 îmbufnare de copil, colonelul Izet făcea parte, din opera marelui Rege Carol I care a lucrat cu rara înţelepciune la apropierea musulmanilor dobrogene Măria Sa-alegea; pe tmeţii distinşi, îi* trimitea ;să studieze la Ist an- -buh îi trecea prin şcolile militare şi-i făcea ofiţeri români cu fes roşu. Pentru turcii aceştia, care erau trofeele Regelui cîştigate patriei în răzTboiul de la 1877, axiăddh frumoasa geamie din ' Constanţa, şi a întemeiat seminarul "musulman de la Medgidia. Colonelul Izeţ,; care acum nu mai; purta fe's, avea un cult pentru memoria lui Carol L Norocul a mai rînduit ca feciorul acesta de vechi moşier dobrogean să' fie camarad de promoţie cu Zizi Cantacuzino şi'prieteni de cînd erau sublocotenenţi m garnizoana Constanţa. Prieteni e pT-eă puţin zis, căci fiecâre din ei doi s-a întrecut să mistuie câteva moşii părinteşti în chefurile făcute împreună. Cum .generalul ’ era acum puşcăriaşul lui, colonelul. Izet ne inspecta zilnic. îşi aşeza figura gravă pe şcmdura goală iîngă Zizi, băieţii îl ţratau cu cafea 'veritabilă, — alimentele 'începuseră şase strecoare- pe sub mînă în puşcărie, --. şi Cuntacuzino îî da raportul: ’
i Mă Izet* maica, ţi-aduci aminte de - chef u" ăla de la şantan, cînd în zorii zilei ţi-anrluat desul, m-am suit pe ştătuia lui Ovidra fi i l-am pus în ‘cap?
ZILE ALBE — .ZILE NEGRE	t • 257
—	A doua zi,. completa Izet, toată Constanţa era în piaţă să. admire pe Ovidiii 'trecut la mahomedanism; Nu era nevoie \de cercetări; pînă şi pruncii ştiau că isprava n-a făcut-o altuL'decît nebunul de ZizL Concluzia acestor evocări vitejeşti era următoarea: ./
—	Dragă Izet, noi sîntern nişte nenorociţi. Eu nu .mai'
âm nimic'pe ltvmev mă. îi vezi pustia? Sînt băieţii meL ’Âtît mai am< ma. Să te porţi bine eu ei; că te. ia mama dracului!	.. v
—	La revedere! se ridica brusc comandantul puşcăriei.
—	Să mă pupi în dos] îl onora cu afecţiune Zizi Canta-
euzino.	’
De dragul lui Izet, băieţii au pus în desăvîrşită rinduială viaţa de puşcărie. Inginerul Clime a luat1 comanda celor cîtorva sute de deţinuţi, a combinat disciplina legionară' cu cea 'militară,1 . a format echipe de bucătărie şi curăţenie, a împărţit ziua în ceasuri de instrucţie, cîntece, discuţii şi distracţii. Nimeni din personalul închisorii nirise mai amesteca. în primele zile s-a constatat că unul lipseşte: sărise din camion în drum spre Jilava şi s-a făcut nevăzut. Băieţii au trimis vorbă în oraş să vină un puşcăriaş benevol dintre legionarii liberi, numaiea domnul comandantsă nu aibă vreo încurcătură cu autoritatea superioară 1 Imensa pivniţă părea un cuptor în flăcări: duduia de cîntecele legionare. Pe cele mai multe le auzeam întîia oară, E vremea <cînd încă nu apăruseră cele car£ glorificăj asasinatele. Ce melodii voiniceşti, seducătoare!: Şi ce cuvinte îmbătate de dragostea ţării şi a neamului românesc! Un suflet oricît de uscat era greu să se împotrivească valului acestuia de entuziasm, creator.; Personalul închisorii ler ştia pe dinafară. Cântecul a fost marea forţă dinamică a mişcării legionare, — acest amestec bizar de sublim moral şi de abjecţie. în furtunoase avînturi înnoitoare, de jextfelnicie fără măsură şi de criminalitate demonică! Băieţii aceştia îşi âveau fiecare ficonj.ţa lui îisus .Hristos sau " a Maicii Domnului, îşi făceau regulat, rugăciunile de seara şi de dimineaţa şi totuşi vorbeau cu infinită tandreţe de „eroii" care âu ucişi Dacă anii din urmă mi%u descoperit voinţa creatoare şi pornirea jertfelinică a tineretului acestuia, închisoarea îmi dezvăluia elementele mai intime, îra pletirea de alb;şi negru a, mstinctelorbune şi rele, din nenorocire deopotrivă de disciplinate^ fiecare peMnia lor. Modul
25$ V; /•.. . - // , NICHtFOH CRAINIC , /'p	• /•:''p
*,Căpitandlu^	orie0. băiat►.	sîifiiiltlf
era o ;d6gma/ un o e^steâţâ şupraiaaturala; -Irlacel iţiq~ paent, nimeni mi ştia unde se gascştepl şrcefago. Adoraţia
ti;şe poate/
sa nu* fie bine,Căpitanul/picolo unde este! El lucrează/' liti- doatroe, .EîsVa;rîr\dni: a$ţf eî Pâ. într-o buna'"zl bpti^Şa iaşă •/ ^iytîîfori^clin/puşcărie; In' stnţinTeitţfat l^-arzatfir^unii simţeau jigniţi, că eu îi zic/ Corneliu îi*loc 'de^„Căpitanul"
’ şi 'ca Un particip la- /zeificarea; luX/ Âtunci mi-am daVsfcama r ’ da'firea fui întreagă; priritr-mi ciudat'fenomen de osmoza,, "/ s-d' absorbit îii însăşi itiacjnvă/mişcării/şi^ ednstituiejf,ăta^s, „ Etatea eippe care dimie n-o1 va mai schimba., în această ’ ‘ vecine; ■ „Căpitanul“ şe aflu ţeafă#/în • •BUcţU&ştfe; ’Paţfu,. Iihii ">;şi"' jbnxatate1 -vigilenta politie a :Gapittdei rih^lra ;descqperit, * •/fpndcă; era * ocrotit def iii saşi Elena Ltipescu/ după cum el ‘ i - şimu aliuî mi-a mărturisit în noaptea cînd.d ăpărut la proces!
;Nu/bănuia; sărmanuli;ca-această rafinată , ocrotite avea să:l : • ducă • peste Citi va ani. lă aceeaşi Soartă că a lui I. Gr Duca, //Afară-în/oraş, heşt nn d u-$ e uimic de Mul ctun peti'e-r ceahlăi pi sub păm înt; circulau fel dă fel deşzyohufî uptbrite'
■ . vîuine* şi' despre ' Zizi Cantaciizino, ;ărătaţi: :/tiînip;în cbmuni- ■ 1 eateiă/guvcrnului. ca ' aulori morali 'ai;Cornotalui /că ■ ni ;sip *'• ‘•ţdatnăvapă• *înghetată -pe*piejea ‘.goală şi căy diit pneină bătăi- ‘
qro^hd 'că toate ;
- aceste zvonuri sîiiţ adevărate, ma bocea zi şi^eapţ^^ţunci;.-1 /ZOetaviam	un gest' cme/’,n^	şi nt/a 1
;; ,:r ţfâcpt/săti-tert 'faptulrcăi! pe; jtibtnea pif gdanei fiii Afgeţoiănu,: '• i ■ hu,mî-a: luat apărarea în- pariam ent; deşioţi susţinusem în ziarul meu. S-a* du$ la ministerul de" război şi, neputînd obţine mp permis-pentrO soţia mea,, a obţinut peatrir fetită ‘ diTpertateă dc a ‘r mă < yedeavoricînd^Era îmbrăcată, într-un ;: '.costumyălbastrţfc.:.sqliîiinchisotii ;.i-a i . ■ j_ făputfavoareă'/Ş-o	ău$tprănaccâ,tsă^^adă uMe Io-. ;
// culese; ŞÎ Ptnn tfăiescI O^ • ei ca punea do-'şecără:^trăI -luceau; dc bucurie yăzîndu-mă întreg. Ş'-a simţit datoare » (' sa niă încurajeze, şpunîndu-mi că e WîndŢă de un aşa tată., Z în.-timp ţe vorbeam 4n prezenţa reglementară a pomandăn- , * • tulup mba iimplnt .buzunarele; paltonului Pu/scrisori pen.rru-1 deţinuţi^ el .făcîndu-se că pu Wde, ea fiipa, sigură Aă-t trage pe sfoara/ camnai cate citisetoată colecţia lui Sherlock- Ifol-
' ZIL^ AI.BE — ZILE NEGRE '	, V/2Sfe//■
mes. De~ătunbiadevemt /plicul factor poştal, ilicit^ între Bttciireştiv şi Jila^a/ Bă^ţii îi aşteptau cu nerăbdare’ vizita,,!,' iar ea era;)[ericit%- ;eă;-p^aţe	oameni ueuqro-> *
citi. Ga' o copilă ^e^ et'a,' n-avCa' sa reziste mişcării le^iouarc şi peşte arii -ya cădea eă în saşi. victimă nevinovată turbării v-celor .doi.. Antoneşţi.	; *: // * ,v •	' \-vv '
'.' GPeŞotia*trică' a^eairi s-d.văd în' Bucureşti. Chemat pentru < , , 0 informaţie;, pe care arfe rfeuzatfeb* dau, lăl comrmdamentul , ,/ corpulrii‘;II^	pe
*	la, el pd-acasă, unde^' era pusa îa xale, îifeîlriirea; Spţfe^mea, Cate1 nşălbst grasa niciodată, era foarte slăbită. ^M/ferilui- v
' ’ţat ,1a faţa; ei palidă' şi mibam ăduk aminte de domnişoara.
Lizzride altădată', - a cărei' mină frumbăsâ am- cerut-o lîngă ;
- ruinele închisorii}:; Unde a: zăcut •cindvâ ■ Riehard Imfea-de-' ■ i beu.., Ge; greu e: să lupţi pentru/ cărize mari şi in ăSelaşi turib ; • sa jfu/iegaţ" de: fiiriţe; pe; care soarta ta le' Veştejeşte.' Mîirie ;;! mu ştiu ce vă ii cu mine. Mîntuitorul â avut o mamă şi eînd/'A;. r a plecat dife 'acriaştfe a plîngerii, a încredinţat-o apostolului.! Ibăriv'GEti: /tuf/ferirăm	aceste fiinţe
de eIev/Diriire nunpfefeil femipr^	;
irit Să deâ un telefon;; /Ei;,vdfe reapărea, ştiri 'sigur,. pîhcL 'prii , /^Uirijdia'■;vai-fi trecut, ^dăcă vă trCce, ;PHeiema	;
, pînă l;a groăpă> dar iparfe/făreorl pînji ia înclrişoăre. Nu e // iricife. piiririŞâMvsă;însoţeşti; un mort, dar e una in,are .să te iritereşezi" de; uftuf înmormintat de viu de către duşmani / p.uterriici, .©ar .so^fe^mea/.îmbriomuriică doua vizite neaştep-^■'^©t'ţyfeşLv ’.batrîiaul ’ şi inim&sfel profesor ; universitar, a^fegniirintrTd bună/fi acasă "Ia noi, prezcntîpdul omagii şi încurăj ări . Peste cît va'timp va fi;şf bătrîiruT G drot a b vrictimă a fefenei;^Lripeşerii/Q- altăvvizita ;dlri/pait^ lui...
•	i Beşfeb ■ SLrişsQlini!;A/C* 'feuŞin,; riedacţot/ la ; mărul feteti*; i-a tcbmuriicai: ;C% un Mmiş;/special de la. Roma, Cu muţhelri. Ca-. baizafe a sosit sâ-riri/aj ute ia ârgafezarea /apărării. Gând voi
ii liber;, voi afla; fear mult:de a- tihnite pe .Gabalzafe < Bemlfe/^Muş|61inir;-a ordonat ministrului italian din Bucureşti, XJgo; Sola,; să -întrebe guv&riuhdacă ^î : văr Şţrit amestecat în	IrirK/^^dfecă/ Gută Tătă-
,rascu, şefub guvernului,	4$cîaţat Iul -tjgp Sola cămu sînt
amestecat., Atunci ide "ce ‘sîrit. ţrrint liîdhis^ aVintrelxit acesta* v. •
260 »	NICHIFOR CRAINIC
.	,	r
la care Guta Tătărâscu a ridicat din umeri. După acest ’ răspuns, Mussolini a trimis pe Cabalzar la Bucureşti. Am comunicat, prin soţia mea următorul răspuns: ,, Sînt foarte măgulit de această prea înaltă atenţie- dar maîft nevoie de nici un ajutor. Eu ştiu -bine pentru ce sînt încMs şi tocmai de aceea voi refuza să mă apar în faţa justiţiei 1“ Spre marea mea bucurie, soţia mea a fost de perfect acord cu acest răspunsr Zizi Cantacuzino era un om să tot faci puşcărie cu el. Nu l-am cunoscut tînar dar bătrîiieţea pareă-i crescuse vioiciunea spiritului. , Poseda calitatea rarisima de. a povesti necontenit, de a nu te plictisi niciodată şi de-a te face să te strici de rîs. în zilele cînd rîdeam pînă la leşin, îmi făceam mustrări că uit prea repede de ceea ce ma poate aştepta şi de' lovitura dată alor mei. Ne-a povestit toaţă viaţa lui de chefuri, de dueluri, ,de familie, de război, cu o intimitate goală cum numai în faţa duhovnicului ar putea s-o aibă .
/ cineva. Stilul povestirii era o împletire de puritate suavă cu cea mai trivială pornografie. înjurătura făcea parte integrantă din el ca ghimpele din trandafir şi sforăiţii]-din armăsar. Tragice sau. vesele, întîmplările aveau pentru, el, o în-sehjnătate egală şi nu-i modificau umorul; Firea lui originală avea, ceva de copil, care. şade în poarta îmbrăcată în doliu şi strigă celuilalt copil din vecini: „Sîc, ţie nu ţi-a : murit bunică! A mea a murit încă de-aseară!“
Dintre; sutele de anecdote, care erau episoade trăite de , el,. îmi amintesc una, ce. se poate spune. Zizi era locotenent în regimentul de gardă' şi,adesea distra pe micii principi Carol şi Elisabeta. Odată se juca- cu , ei de-a calăria. Zizi era cal în patru labe, sărea în trap şi necheza spre hazul prinţişoruiui călare pe spinarea lui. Dar tocmai cînd cavalcada era mai în toi, trece pe-aproape Regele Carol I. Severul .monarh, făcîndu-se că nu vede nimic, . şi-a întors ochii în altă parte, pe cînd Zizi continua să sară în patru labe. Colonelul regimentului zărind scena, care i s-a părut o grozăvie, cheamă pe locotenentul Cantacuzino şi-l mustră cu toata asprimea- că n-a salutat pe Rege, cînd a trecut. Mustrarea era cu âtît mai îndreptăţită cii cît se ştie cit de formalist eră- Regele., Atunci locotenentul /Cantacuzino, ?în 'pb-ziţia ţeglementară, s-a scuzat: Trăi ţi' < dbn’colondl, dacă ~ salutam, trebuiă să sar brusc în două picioare. Aţi fi ^vrut ^
V ZILE ALBE
- ZILE NEGRE
261 •
oare să răstorn dinastia?"' Peste gîteva zile/la o'.recepţie de Ia palat, Regele,. în treacăt, îi aruncă ,locotenentului aceste vorbe: „Căntacuzino, ştiu, tu, nu frut şe restorni tinaştia!" Şi rîs, severul monarh, semn că i-a plăcut glu-; ma. Aşa,, «măi copii, continua 2izi, pe Carol al Il-lea eu l-am purtat, călare colea pe grumafi, iar el mă ţine aici cu Jilava călare pe mine, Cu toate astea, eu îl iubesc şi o să. vie'-vremea oînd o să conteze pe- mine. Nu e vorbă, cînd poliţia xn-ă arestat, a găsit printre hîrtii şi nişte manifeste re^-publicane. „Ce e asta, domnule general?". „Măgarilor, \ce să' fie! Fleacuri, toane! Mi-a., venit mie aşa, într-o zi, dar eu îl iubesc pe Rege. Băgati-va nasu’n... altă parte, nu în ele!" Şi le-am, făcut- praf, măr copii, manifestele republicane! Ţot aşa cu Iancu Duca. Mi-era prieten vbun. El grec, eu grec. Şi i-ăui scris: „Dragă Iancule, tu ştii cît te iubesc, dar dacă nu te-astîmperi, te-mpuşcă băieţii, tîmpitule!" Şi cînd băieţii au venit la mine: „Ce facem, domnule general?" — le-am strigat: „Puturoşilor; revolverele sus! "Aqu,; Iancu nu era om răii, dar ce să mai regretăm! A căutat-o cu luminarea.»
Cu toate că şi-ri faţa Consiliului de război a vorbit la fel, ba mai răspicat, sînt convins că Zizi -Canţacmino n-a avut nici un amestec în asasinat. Cei care l-au organizat n-ar fi -putut conta pe discreţia acestuia, care ar fi spus tot.
La Jilava am mai primit două vizite în vremea cînd nu era voie să luam contact cu nimeni. Cel dintîi om care a 'pătruns ,pîna la mine, adică pînă îri casa comandantului, a fost deputatul Ilie Lazăr, din partea lui Iuliu Maniu, care luas& atitudine făţişă împotriva Elenei Lupescu. Al doilea a fost Oct a viaţi Goga însoţit de fratele ,şău Eugen. Au adus şi bocanci pentru legionarii Octayian Goga 'nu era. de felul său generos nici cu talentele literare — spunea ca el nu e moaşă —/nici cu oamenii. Vizita lui avea un sens limpede. -Era’ şefulunui partid naţionalist, care nu prea/prindea.
. Naţionalismul lui Goga făcea un pas înainte şi doi înapoi. Cei doi simpatici fraţi îşi imaginau că de-acum încolo Cor-neliu Codreanu va fi un om_ distrus: fie împuşcat, .fie osîn-dit pe viaţă. Mişcarea lui, rămasă fără cap, în loc s-o lăsăm să se împrăştie^ mai bine s-o anexăm partidului naţional agrar.’ Eu puteam să am lă închisoare acesb rol de pregătire
262
NICHIFGR GR4INIC
a :terciîiflui._ iar bocancii aduşi tr'ebuiau.să; şlujeaşcă, legio-\^aMor probabil 1 pină sa străbată drunaul cam. lung. către -: biiibuî Iţii OctaVian GogaC Ăm râspnris celor dpi fraţivy în ' geătnbapîc"politic:'p8Ţ'ăpe^/calcuip	frumoafee( dacă;
■' ăaf:,ii" neăfe	'înţîj-^etpr ebiatur [săvcdnfe
într-nn fel sau altul ;a iui Codrean in Fraţii Gogaveneau, la • V: lîbpăfţâaja tindi /inbştenMdbainţe • de/mbăr^
■	‘[.fără; şăicunoăsea ţestamCntidracestdiiăr Al doilea, le-ăm spus-:V "dv. nu cunoaştcţv spiritul ■ legionar,-ctim pu l-am bunoscut
. niciăqu pină ■ a cupa, Legionarii * şînt c.a fîntînilc; în’ ăd incul ;• fiecăruia’ge reflectă identic
■	.astă^ a-id^enit un templu straniu unde; nu se ofîpaza': decîi . cultul'„Căpitanului". Chiar dacă el ar pieri, pultular, continua^
./ iar daca ar fi osîndiţ pe yi^ţă^cdliul ar,spori în;clnp \Eră greu să-i vcpn\dng .pe fraţii •fioga ;de^ adpvaf vdeăţestă; cu ăşpecţ' de legendă, .pctayiăif mE-a şpuş ■ Iţi plecare; că‘ yă .ydrbi lă Cameră fn apărarea npastrt,, fifeşte; pentru a pregăti:
“ terCnuL A:* p ^orbiţd Dar cu atît de puţintel bura], ;îneîţr n-a avid dine ,ştip ce. bîecL;DaCă-poetul Goga înffuntase cu ' strofe" de ;fpc un ncăna -câ-unguxii, omtil.politic; Octavian -	^ şa adîiigă decît "Cu; flori camarilară .n;
-v"/hUciodată n-am -.fost>ImMţiindeăeîimfcdim^
"bătă^hni. Camarila;, — vârcolacii Coroanei,g&^	-
; dăfatată m er eu*; deniaşcaţă; în. cîteva din „ mările-i /‘afaceri,
; gîo:yiţ;ă^m^pătrG^a^;îb^ăşi; ibi-adipt&îfthito {.ţiperg;flibjpălţ;îîV Peuţă ■ doriuieleşă ,Şe t ,;ţtîirnie; tfpattiva; băţpmlp^ din părtid. ;¥iCtor Xâmandi;;
•	ţanticipînd lă beţbfed .ln^
■'ccă vei---fidosîiîiîŞjfc.'-;',?^îâţ.Ş.d[ Pp ■de .ăîta parţe/^ cuautorităţile ^ dmpitaxe^de.Jcăre;;atîrnă' justiţia,, simt; ta cuţite.; Pe;generalul
•	dnpCmimsfrubderăp^
i>kodă,:: pe; colopelul joniponiu, rpruprlf -c^xm|ăr;fegălr^Maîn. • ' demascat;emptopriiterl^	genc--,
ralul;■ fttiha.il: I%espui ;comandăntul .< corpului 11/s'd.e ;^câr;e; atîrha'direct Consiliul de ra/bpi. lCamr înlăturat .din fruntea ,
, xăUor -ferate,. după - o câinpăniet degşase luni; Sinţ informat *.
diii fetuţite părţi'oă toţi a'cbştia sînt siguri de ceasul apropiat,, ’ '' cînd Îmi vor. plăfi\u. vlfî sicîndesat, într-o întrevedere in ^ucujeşti, voind ^$ă-inî smulgă* o diifCrmăţie, 'pcfcarc 'am, ' declarat că n-d dau dccît Regelui personăb gen craiul ţ/mescuc t ;şif coIondtdvPomponiudnîi apcentuCa^ăţ/fără să mă privescă
y„ . : , ZILE ALBE — ZILE NEGREA,	;	263 ,
r^rpclii, ca,- sît^ţi.a-**e.cea mai grava. Cu Jfcoşţe Acestea,' lin regretnimic dim&e&atee, am făcut. Am lovit * pe cineva în; atacurile :;nudf'po ncdr^ti NuJ Ani' conştiinţa \ limpede şi' îi^^ac^t|LV:^^ivp^j^ orice,îipi: rezervă soarta. îmi-^pajre'ia.u',, iînmai de soţia şr de :copila 'mea că vor rămîne fără nici' sprijin.'	^	/	;
P&nqtînt, a început
iiişfîrşitipstr^icţi^ Ceilalţi sini încărcaţi ,în camioane, dimineaţă 4i ad^şi-searag înapoi:‘£5^.^iîl^ irăzbroi. l^i cele dm "urină sînt cfaetnat ‘şi feu,'singur;:VAjntorql> de comandant al mcliişorii, nu ştiu de^ ee;f ţine sa mă înso:i cască. La. con si] iu;. cîndgcpVpr’'*dia' camion,, un jjaiidarm1 ^vnm^rna inhaţă;/de gtrierul paltonului: Ajutorul de cpînandantli.plesneşte/ un: jmmii /M; profesor e cu mine?"; Suit introdus intr-o cămăruţă murdapăp ■ imde mui.Sf ocupăt;- absolut^	-•,de jmne ^ev^dimipeaţă
pînă seabalpu japdarm&l oweu'iă;: ugă.;’întrfb pe up comisar • regâbdp c^pd>sîpţlnstruiţ. îmi Păpnnde;cădpşaf ol meii pu f 1 . complp t/ $ît'-şîxlt transportat : la •Jilava;* iărăsj Jn//catfUOn.iÂv	repct|i exact. aplaşi j oc.
Miroase a ntf-^tiu cp;noşster,; dăă ni3. Bănmeşc ;.(^ Ani.- răcit'■ aă.întoarcere şi. am ăprpape \#0 de grade; A;treia. parfVam .' refulat -şă mă' mâi ddc.-Peste ’o. zi sinţ trânspOrtat din./ftbu, lac ele transpiraţie.;	pîna ;ŞCară' iii zadar.
> întin> incprdm^	n~am mai putut-o siapînî,
. am- icşiţ./pdi^rMor'. şi; zărind, un‘grup de comisari regali,, /le^m^ă&ţţfînj^&fcut ă.formidabilă pentru că îşi bat joc de,
/ mine. :Kimeni: uumba cerut,socoteală.. ;A doua .zi, comandantul. tocliişoiiîsma infor^^	împuşcarea;
mea nPaptea., lădutpar oprea spre Jilava/ ^ub,.eternul pretext ’că/am îîieercaţ şttfdg^le-.şrţb eseprtă, Âfiu-ţâi^
Gin Panu;, fpşf şr' dîiStîp coniiŞar regat, deci cu posibilităţi de in formare.; & protestat la Consiliul xlc război, din rproprie /iniţiatiyâvînp^	;puneri ^laicale^riSm e
. i^vofatut'meup;e$ţ n-am:-an|a^ at.:nfipi'4ţJP avocat,. dar ’ ţr.ebui e să fidunvOm'piţLştit 'dafă/a-ayut curajul revoltei..Iîupa această fntîmpîarp, yof fi dus la consiiiu nxunai în mâsîna coman-dantulm	penman.cnţ df ,dmşuL ;
^ Am ‘ afîmg; în şiîrşit, şă fiu? /instruit / Maiorul Mihail, o uscăţuraşde pnneuiaţamutual .venin,:îmi arată dosarul meu.
1 Ge,. conţinea' 'dosarul»? ^7;de: arti'cple 'ale vinele, tăiate din
264 x	NICHIFOR CRAINIC
\ ^' ' \
„Caleîi<fartil“, "toate numai despre; fenoirieiitil italian, * în mare parte reportajele scrise după vizita mea'm Hala. ft* fruntea lor, însă, articolul „Ţara regelui Wiedfer sî a regmeî Duduia". Am început să rîd. „Domnule maior, r am zis* ni*
> mă aşteptam la atita stîngăcie din partea dv. Guvernul ma acuză zilpic în presă că aş fi autor moral al uciderii lui Duca, iar dvl, cu. acest articol jpuS îil frunte, divulgaţi adevăratul - motiv pentru care.stau închişi Pentru prestigiul justiţiei militare, luaţi-1 de-aicr, să nu fie văzut, la proces, cînd dosarele v&r li publice !u 'Maiorui Mihail m-ăînţeles,irbmă mea^A desprins imediat din dosar „Ţara regelui WîCdet şi a reginei Duduia" şi l-a făcut,nevăzut, ea omul prins eu^ mtiscă pe căciulă. Dar dosarul mai conţinea ceva: un manuscris ăl meu, un memoriu către Rege,: scris la Jilava, în problema generaţiei tinere. De la asasinarea lui Duca, guvernul publica mereu în presă articole despre rătăcirea ^generaţiei tinere, " injurii şi absolut nici o soluţie. Atunqi am pus-mînă' pe condei şi i-am: explicat Regelui in ce constă această problemă. î-am enumerat condiţiile deşănţate ale,vieţii publice,care au dus la revolta morală a tineretului. Iuin ainintit ca Universităţile dau o pletoră de titraţi, către n-au loc să se încadreze în. viaţa socială. Debandada vieţii publice şi şomajul intelec-* tuai sînt cauzele prime ale mişcării tineretului.' tam solicitat atenţia asupra faptului că in toate ţările de spirit’mm, tineretul e o problemă de stat; Gă în România, neexistîhd aşa'ceva, noua generaţie stimulată de. fenomenele din stră-' inătate, s-a organizat singură şi-şi . cere dreptul la viaţă, * Nimeni n-are dreptul să, condamne această generaţie fiindcă;; nimeni nu s-a ocupat de soarta ei. Partidele politice, cuj toate încercările lor, n-au putut şi nu vor putea să ^ capteze! acest tineret, în consecinţă, Coroana^ datoare să ia soarfa| lui în mînă. Coroana ar putea fa§e lucrul acesta în doul| feluri : sau protejînd legionarismul aşa cum e, incur.ajîndu-1 admirabilul Constructivism şi purifieîndu-1 cutact de parte^ negativistă, sau organizmd tineretul ţării în jurul Goroănei| după modelul educaţiei italiene. Şî într-un caz şi în/cdălaltjj Regele va avea instrumentul moral şi politic pentru ridicare^ unei Românii noi. ,	■	7	m
Memoriul aces^ar înaintat^ pe cale oficiaiă, a ajuns l|| dosarul meu în loc şa; ajungă la. Rege, PrevăzînjJ lucru® acesta, ham măi scris întriun exemplar, căre a fost înmînăJI
ZILE ALBE — ZILE NEGRE ,	265
direct .Regelui de, către generalul Nicolae Condeescu. După cum mi-a comunicat acesta, Regele l-a găsit foarte interesant, iar peste un an a instituit Străjeria care, din nenorocire; n-a ieşit decît apă chioară faţă de visul legionar.
'Adversarii mei nu l-au înaintat pe cel oficial ca să nu-mi facă mie cumva âlrnosferă, favorabilă la proces. Dar tot a ieşit bine, iiindcă avocaţii apărării, citindu-l din dosarul meu, l-au folosit în, pledoariile lor:
Pe cînd discutam cu maiorul Mibail asupra dosarului, intră brusc generalul Ilie Bădescu, roşu la obraz, eu mustaţa subţire d^'Om răutăcios: şeful inştracţiei;.• ‘Fiind.jmpHcaţ Zizi (Mnt&cimX)®-, [ oonşi&d- de judecată a trebuit sa se compună din generali, iar în frUiitea instrucţiei şî acuzării să figureze, de asemenea, cîte un general. De la primele vorbe, Eie . Bădesep se dovedea un ignorant şi un prostănac, care ţiima acbpepe defectele cu răutate bstentativă. A început pur şi simpiueă zbiere la mine. Ce fel de profesor universitar stat eu care scriu zeci de articole îndemnînd tineretul să ucidă pe î. G. Duca! Pentru aceste crime ocna o sa mă; îngliităt Mie mi s-a urcat sîngele la cap şi cînd am ridicat tonul, aveam un glas mult mai puternic decît al lui îlie Bă&eseu:	v - >'•	;	•
—	Ascultă, domnule general, sînt profesor universitar şi-ţi pretind să fii cuviincios faţă de mine. Să zbieri la cazarmă^ nu aici!
Ilie. Bădescti, surprins de această ieşire, s-a dezumflat imediat. Eu am trecut la atac:
—	Să-mi spui pe cuvîntul dumităle de general dacă ai citit de cînd eşti vreun articol semnat de mine!. .
Ilie Bădeşcu -gesticula dezarticulat, fără cuyînt.
Să-mi spuidrâediat! am strigat,: lipindu-mă de biroul lui.	^	v .
îsLamcititL • x	Av . *
—	Atunci cum îţi permiţi săvvorbeşti aiurea?
în momentul acela, ă intrat pe uşă alţ generai, mic de stat, negricios, cu ochii mari, ;Strălu<âtori. ^ăzînd -această scenă de instrucţie, întreabă pe maiorul Mibail, care se retră-sese într-un colţt
—	One o domnul?
2g6	j. ^NICHÎEOR CRAIMC. ţ ,
V"' Aflîndcine sintVse "ippede: la "imxie; „şi-iixi: cupritideT amub âo\)â vcnimlc: '	^	^	;
-rt.-Sînt-:ifin cfi- şa ■ va punoşc,	Daţidni
domnule profesoţ! (■
t — Auzi, doirinule? npaon'm^	către Ilîe l^ădescu.
V, Asta/ a fost/ toi Ipstrucţia, mea ş-a t’eprdnat. Pentru atîtâ;1d^rtvârîîv;fQ^ ţiiipi trei luni sub' pgininti şi transportat de atîfea ori Ia consiliu; Nepritîndu-se născoci pretexţe, cărg să susţină inîătna" învinuire a guvernului, se călătoriilor de noapte: şi se imaginase fuga dev sub, c
ljitasen).>’Unul care a asudat :mai. îpult pentru pierzania jucaafost	Şeicâru, ©ţn pHcîna’ boicotului iniţiat şi
.orgănuat'	1 ară, inptiy impo^ „ Calendarului", 1-ant
batjocorit îit ziar; cu cîteva • caricaturi/; careul; aratgu.şairtă-jisb şi 1-am:botezat cu supţ anumele-de aproximativă inito-lOgie'cZiăţilă* Şeicăru e laş: bîndţl aţacă;ciîievă;nu răspunde. ■:W găz^	'jBuriliaun, aproape ba ■ scpsr.di n cir curăţie: lăurr moinent, datpp^	şantajelei;şî escroch^
riile. Viteazul ziarist, „cel .maixurajpS?, ctunjs^^
vf ăn ered. Con s tă^n^t't1 ’~plăt ea. eanipa ni a , lui BitLilianu; ca unui, ceţfusese"ăni: de Hlc ;atacat	ŞeiOarn cu poreclă de
Tirfă^Se-atunciŞeicaru n-a mai^sufl^H iin cuvîxit înxpOtriva lui ^incredv:; Incapabil,v^ râspundă cîpd e af&ăţv el îşi lucrează ră^bunăŢii|î pe <|iu doş cu tepaciţaţe de; fiară,. Vizita 'ziimope nţeia^	şi autOrităţiie ; militare, âţţtînd
"împotriva mea ţJn fOst VolaborăţQrv (al sanbEaltistian^ uu-ă
■	povestit; cum- s-a dus. în uj unul- procesului; la mimştaixl de xăzbor^şi după audienţă a. ieşit radios,, Jbani, aranjat I Vă fi
■	cdndamriat'pe viăţafr, i-a^Conrunicat ctv diabolică sat i şf act ie
'Iuiv.KatustiandrŞ^tcaru ăyea ca om de. tăşă;‘'p.e--unv armean;
ţavpcatut	Âceşt ins- năşcut.-pe la Eţze^
rum. şi'pripăşit :în"ţar|i^ţohai tdeţcîţiva > ani? ^unsesedepid liberat Pamfil Seidaru ba comandat ,un ,atac Ia Catnefi
vV ^ ZILE ALBE — ZITE NEGRE ■ v 56? .,
romaUrŞi^	Ca autor .moral al suprimării lui; -
jgontru înciiitija pe magistraţi! .	*	‘ - \ t .
. ,r ( ]tW;Jilava-, băfeptî|lcea,B;i<5eara'.spiritism. Era---im mijlop \de iiiformaţie, -caile neriţiaîe-; fiind interzise. Nu asistasem, încă la astfel ‘de comedii. Cu o îiîrtie pe genunchi; rni-ain însemnat ‘ mai ’ toate1, ,,comunicărilV' dîţi lumea de dincelo.- , Spiritele soHcitaie răspundbău stereptipic ;; vor -fi condamnaţi; . ' cex trei Şş|tsihi^ toţi	Aşa: avea să fie. - >
;.tîîi:;crr(^nla^-d|ri:>Iaşi, .VehidhiCy;, a îpfte'bât?^eQe cu fiul sau; Ş-' sfudfet,v^^pte carp diii Ştia -nimic, I s-a răspmis.Şe îii arest, i lâ Tecuci;;,vă: fi oliberăt la : 13 tdhnuaxţe:, Amfmmăriî: acest >. ! •caz cîTînCof dare.	15 februarie fiul lui Antonie îl anunţa ;
ta a fost .eliberat pe ziua"de 13 ;de lâ., Tecuci ţEliberapa Jtrf! ’ Pragoş PrOtppbpescu. a fost animţată pentru 1$ fnartie:- a ;ţ mea însă pentru 6 uprilie; Nu: înţelegeaxnv aceasSta diferenţă: ■' •
* eu scrisesem numai un atac împotriva Duduii/ iar el vreo ; cinci! Cii tpafe1 acestea Drâgoş ă fost îşcbs :din proces' lă 1B . martiefn urmă in^	Ţ11ulescu !.^eneatrşi m ul te v
niineiuxxi di n lumea d e- din colo. Astfel uneld.şpiiite profeţeau ;:că peste doi'anii (fproeliuCpsa^prîm^
- înil^pi^âîua; Nu ştiu-empa, avuftcut^^ntea/Şa eheme spiri-Ţul luţ T;Q.Duca^ ^ a raşp^
^ ^Carzii de Eief4', Jhtreb^^	-face pentru dînsul, a .
răspuns V ^Rugăţi-ţ;ă pentru mine 1“ . S-a produs o emoţie’ 7;^ţr0rdinără., Toţi;s-a-u ridicat în picioare şi; un preot a rostii di bmgă^ ^/vibrantă1 rugăciune pentru odihna sufletului lui I. G.Duea.: Nimeni n-a mai rostit o vorbă şi ne-am culcat în-■ tr-p tăcere fuptă. dim^eşnicie*	' v' ';\.	,,
< Bişcrica, adică nu . Biserica 'Ortodoxă1* Română, - ci mimai sinodalii' ei,: au j uc.ăt1 înmceaştă, vrejehe de' dramă naţioiială uh rol pe cafe knu vreau să-l calific1. în mumele Sfmtului ŞinPdjMâţ^^	^a-rn^u Iuni'a,'din cile
^UiipSc;'^;dddurş-!dcHo.ju^tât^idn:, veac^iscaliţa de fo|î sinp^
1 dalii/ fară excepţie'. Sacrosancta polologhim condimentaţi cu citate sOripturîstiC'e^do xigoarevşî dictata 4e guVernul.ljberaţ ’nu; era', altceva; • decît ■*mp,; comentaf; prolix;ŞR*conxurîic aţelor■ . Ministenjltii''dp Intcrue în legătură cu'crMâ-şx iin conglomerat de locuri momdimgazetep pe, aceeaşi temă..
' 268	NICHIFOH CRAINIC
în humele' 3f intuirii / Sinod nu şe; veştejea o cririlă politică,
, oribila ca tot ceJ Violentează ordinea dumnezeiască a vieţii/ ci se blestema întreaga generaţie tînară a Român ied', naţionalismul. ei, infierînclu-se ca o rătăcire primejdioasă, lin pasaj deosebit ţintuia la^stilpul .infamiei pe acei ’profesori uaiversitari care; au dus in rătăcire areastă/genexaţie \si au făcut din ea nişte criminali de rînd. „Profesorii univecsiţarC. eram' eu, aşa cum 'figuram în comunicatele- guvernului 1 ca autor moruL , Din. restul rpolologhiei pastorale nu-mi urai aduc aminte ce coriţinea„ fiindcă în realitate' nu conţinea nimic decît vorbe , deşarte» ^	■": 1	‘
.Lectura acestui.act m-â iriîhnit pşste măsura. Cum e cu putinţă ca, în numele Bisericii Ortodoxe Române, să şe ia cu atît:a uşurinţă o atitudine categorică, întemeiată numai pe datele Ministerului de Interne ? Cum e cu putinţă ca Şfîntul Sinod al acestei Biserici să renunţe Ia prudenţa elementară* impusă oricărui corp înţelept, şi să anticipeze botărîrea justiţiei într-o chestiune în care sinodalii n-aveau nicî mformaţiile ■ necesare,, nici:obligaţia de a dă verdicte ? Mai întli de toate, ceea ce face din actul, sinodal un act de urîtă strîmbătate este lipsa lui de imparţialitate. Cine a împuşcat întîi ? Guver/ nul! Cîţi a ucis guvernul?-Trei tineri: unul la Taşi; pnul. la Constanţa, unul la Giurgiu, în timpul campaniei electorale fără să dea nici un'motiv: binecuvîntat al acestor ucideri; — închipuindu-rie că ar exista motive binecuvântate de ucidere. Prin urmare: trei asasinate săvîrşite de guvern şi uri asasinat, ca ră'spuns, comis de „genejaţia tînără", Pentru Biserică nu există deosebire de grad între crimă şi crimă, între victimă şi victimă, î^ntru-Biserică, I.G; Ducă, cel din sicriu, nu e primul ministru, ci robul liii Dumnezeu Ion, precum cel ucis lay Iaşi e Constantin şi aşa. mai departe, Cu alte cuvinte, şi unii şi alţii, riiorţii aceştia au fosfdeopo-t trivă purtătofix chipului lui Dumnezeu, chip deopotrivă dis^ trus. âe gloanţele -guvernului sau de gloanţele legionarilor, ^deopotrivă de asasini fiind oricare purtători ai acestor gloanv ţm A/ dacă-siubdalii noştri ar fi vrut şă vorbească în numele Celui care a poruncitSă mu ucizi! şi să ,dea tuturor o învăţătură despre respectul chipului lui Dumnezeu în om, respect implicat în aceâstă^oruucă,/cu totul altul ar fi fost^conţinţG tul pastoralei. Fara îndoială că, în loc de preamărirea: guver^
ZILE ALBE — ZILE NEGRE „	269
nultai liberal şi blestemul generaţiei tinere; ea ar fi anatemizat ura ucigaşă dintre fraţi şi aT fi preamărit dragostea ce trebuie să-blege, deplmgînd victimele din amîndouă părţile, ,Aş&.€» apare- irisa, îmbrăţişînd cauza liberalilor şi înfierînd cama legionara, pastorala aceasta nu vine în numele lui Btminezeu, ci îri mamela ministrului	Interne, marele spri-
sprijinit al, camarilei: Ion Lncuteţ I Mai departe, pasforala sinodală st; face xă nu ştie de ce a fost uciş I.G. Buca. Dar francezul Rene Pinon, iniţiat în tainele internaţionale ale politicii, o spune limpede şi;categoric; „I.G. Duca şi-a respectat angajamentele internaţionale de a distruge „Garda de Fier", dar a făcut-o intr-o formă aşa de violentă Incit aceast a i-a pricinuit moarte a ." După o asemene a lămurire, cauza pentru care a căzut I.G. Duca n-a fost nici românească şi cu atît mai puţin creştineasca. Se ştie că forurile internaţionale, al căror sprijin l-a cerut şi care i-au impus, in schimb să nimicească mişcările de reînnoire româneascăf nu erau nici româneşti, nici creştine. \ Pastorala sinodală se face în chip inconştient unealta lor. Iată junele duce imprudenţa' unor oameni care nu ştiu nici cînd, niciv cum, nici ce să vorbească in numele Domnului.
' Dar din dezbaterile ^procesului va ieşi limpede că acela care a organizat izolarea lui I.G. Duca, pregătind altfel circumstanţele prielnice asasinării, şi deci cunoscînd-o anticipat, a fost însuşi ministrul de Interne, Ion Inculeţ! Pastorala sinodală acoperă astfel pe adevăratul asasin moral, 'slujindu-i scopurile diabolice./
Urmînd indicaţiile lui Ion Inculeţ, această pastorală veştejeşte în schimb pe „profesorii universitari", încărcîn-du-i în chipul cel mai condamnabil cu învinuiri pe care nu le au. Sa faci asemene a greşeli în nuinOle ’ Bisericii'-hai JEIristoş •e o uşurătate strigătoare la cer. Eu îi cunosc bine? pe aceşti sinodali şi ei mă cunosc pe mine.,Ei ştiu foarte bine că nu sînt autor moral, dar n-au avut curajul sa reziste indicaţiilor mîrşave ale guvernului. Sinodalii noştri sînt bărbaţii, cei mai . lipsiţi de curaj moral din întreaga lume. Unii dintre ei au subscris inţamia şi după aceea ău mers discret la soţia mea oferinduri ajutoare băneşti, ceea cevfemeia, 0fictt\fe ştriufro-rată şi mduferata, a refuzat /CU vdemniţaţe. jllut definitiv, pentru ce staueu4aînchisoare? Pentru că ani:; atacat violent
270 ,	,	/; NICHIFOfi CRAINIC '
un concubinaj sau o mezalianţă ^ dd poyTronnl .ţăni^ hefngă-duîta nici de cpftătifutie Jî -cu aţît'-mai^ţiln de; lşgile Bi^eriT cii. tlri faţă ^cejsfei	pîţe^du:
: om politic oâre să jitoteiteie, ■ ^a^dKit/- nici rică %d/s^ă ridic at/Fiecăte^sinodal %p^ tăcut c/hjtic, ppdăcmdmsevcă; tm ' ştiii nimic,f fericiţi ca pot . stă1 si -kub noul regim pe; ;sc auhcle: -chiriarKgile*; EVde p , oare , vtCmeâ" p vanghelica a. Bizănţuhii, cînd patidarhii .Qprea.u în y pragul Sfixitei^ S6£p	]pe/ îiupărate^o pentru ^
incest' sau mezalianţă ? Şi doar pe ' vremea aceea Mparatnl -;e& autocrator/ eu( drept de viaţă şi de. moarte asupra şppfe şiior! Ce-ar fi fost daca aceşti sinodali timdrâţbar fi răspuns ingerinţelor guvernului: nP.e omul acesta nu-1 puteau ataca': el a lovit într-o mezalianţa :şi a savîrşit un a^t creştin,; Afară de/âceastay chiar dăca ar fi 'grşşit; e omul care s-a străduit o, Viaţa ItUreagă să apere ■cau£a Bisericii noastre-de; toate ată-‘ curile perfide -ce. i se pfegăteau'.vBacă el nu ne roagă £şărl apărăm/ noi' nu anţeldgpm săd ;âpără|p it Ce-ăr fi .fost ?;Ar fi fost un act de curaj; unic în analele sinodale/ care ar i'i îmbărbătat pe atîţiă' oameni ,-duirîvnă;‘p^h1^ Biserica lui:Idriştds!
Există- şi astfel de oameni/ Eu îi cunpşej flori./rare în.
;bălegarul anticreştin . alxvieţii, intelectuale româneşti: Ani mcercat; odată să-r .apropii de patriarh. EI ne-ă.iiivitat seara da o, masă,. Eră'într-o/vineri," din, postul Crăciunukii. Suind' ,Peal®-H.itr4poriei> aceşti", inţefectuaîi dordici. de o t viată "creşfină;rsup(^oaxă/*^măcar s-o vadă dacă nu s-o., trâiasca> ;.îşi/mchipuiau că merg Ia o cjnâ ascetică/ .unde, va spumega , în xtipelersufletelor vinul vieţii veşnice.1 Cina S-a " început cu icre negre şi s-a terminat * cu. curcan fript, udate, cu eîte va rfdiunde Viduri Conversaţia .a,fost foarte însufleţită /de anecr dote,1 care .mau. put^	fiindcă domnii
invit aţi pu; erau- aşa de intimi - cu venerabilul amfitrion-, încerem^	;a-i‘ afu/ppfa.şi Îmacest chip de^Biserîcă a
•ţos-i un d^^'asţru/ iar seara aceea'dppiba$ă^:a^ rămas ^de;pomină. ;.:/w vv-'d ;• /V\ v /:'/-•/ă /v’v//,•>/'. ,	t/J-
J • " Dd ceâădceri lui Miron maimult decîţ/ppa^
totuşi, cînd4 zaci la închisoare, încolţit din toate părţile^ Judpci mai pretenţioşi.din pricina herviloi	fărăj
îndoială t pitind pastorala sinpdală.pî^ .ziceâni în şunteraâM deda Jilava : Eu am ţintit şă fiu nu nUnrai‘un ziarist cref^iM
ZILE MăSE — ZILE NEGRE	27,1:
; si; imul: cafe sa-impun presei preocuparea Biserică şi de .. problemele ei. Isteria scrisului cotidian stă dovadăi eă^îriă^ '•	iri';pr^a;f(in România n-âu eâşfat’aS^
: men&a,Reocupări.jumătate dintre Ziare; au . 'irubţicfr; râUgiQaşfe _	-rnd£L^''.sd.-i3. similare eu cele
întemeiâte^de^ m	au;; pagini duminicale despre
, ^	modelul celor inau-i
. giţrate de niine; Chiar 4%că ^	eă aceste ziare o fac dim
= edncm	mea^e totuşi un real
folos i<idîr(^ştîpcresre fustiţaşi^.propa^ata în'Ioc să mai fie atacată sau’ îngropată: în indiferentă; în. xe rpriveşte „Caîeftr idarur, a	^şiăr pe de-amtregulx;^şţim Fină şi. ches-
tiumle politice şi economice, ţiâţi6nade:;'şi internâţio.ixale, ’âtO .căutat sa le interpretez în luinina doctrinpi’creşiin.^- ’Nu mai : ^vorbesc de cliestiunile reUgioase propriu^ise şi de problemeie'' “. Bisericii, - dintre care nici, una nu miTa scăpat nereliefată. Aip ţinut. să.realizez ,un-‘ziar creştin'fără ajutprul:/^ şi ani'izbutit. în străinătate o presă de acesţ. sbi se face cu mari Sacrificii din partca foxurilor ei conducătoare. E adevăr ‘ < ratcă>dneofi am întrebuinţai cuvinte tari, şeeeacedăr deţer-minat pe linii să scrie, in. glaniâ Călmi; ucid adversăiii dumL. pica. Dar am facut-p conştient şi nevoit Cm indiferenţa înte-deotuală deda noi/a trebuit să sparg cale cu lovituri de ciocan.'
Pe,, lîxigă acestea, m-am ocupat de preoţime şi de nevoile ( ei mai mult decit toţi chiriarhii la un loc. în ce priveşte, politică, nu eu i-am îndemnat să îmbrăţişeze acţiunile de partid. Din tot ce-âm scris şi axn repetat necontenit nu reiese doeît , O/atitildme limpede şi nedezminţita: preotul să nu se anics-ţece în politică: Misi^	âţît ;de covîrsi-
,p tpate vîncît. nu-i Tămînă energii ;de ; cbe}tpit/dn deşertăciuni ; îtimeşti.. ;Dacâ; el; îmbrăţişează; cauza uruii tează de la Biserîcă pe aderenţii delofialfe jpatrt:ă CtPlonarea
■	politică-a; preotului adirce dişeordip, îii parpLib numai
■	'pagubă vieţii ex^ştinecAI ai; caaeanâă în Regimul -demb^tiCy
'• cu indiţîpla lui. vînătoare dtij^	să
' rămîna fattofid de împăciuxţp; şi de ârmpmg ^ paţplileiă' , T \ proHema r^înpreşiinării	^ica ^ ţ^ncum
eţmorale; pe temeiul pnei
V -păî- impusl că oăchemaro	tineretului M^|rufmi ■
. careaa pus împărăţia cermilbrCîn	"xre-;
272	■„ NICHIFOR CRAINIC
vărsat nrinunile în făptura celor tineri. Avem astăzi cs niciodată în România o generaţie ce se mărturiseşte creştină. Crezul ei e ortodox şi dacă faptele ei nu concordă întru totul cu linia morală a crezului acestuia/cine poartă vina? Se poate pretinde acestei generaţii , să fie de ia sine perfect, creştină său, mai degrabă, desăvârşirea ei trebuie să fie opera bisericii? Dar, pentru numâe iui Dumnezeu, există vreun chiriarh care s-a coborît în rîndurile tineretului să-14ncreş-ţineze? Din nefericite, nici tmul! Romano-catolicii au organizat o vastă acţiune de evanghelizare şi: de tmbiserîcire a tineretului, cu prelaţi special însărcinaţi cu această mare şi sfîntă misiune.. Şi dacă pentru Biserica noastră, ca şi pentru stat, nu există încă o astfel de problemă, e admisibil ca în numele lui Iisus Hristos, un sinod sa osîndească tineretul în bloc? Eu m-am străduit să-l aduc pînă în pragul Bise ideii, iar el ajuns aici se şi vede alungat ele glasurile cele mai autorizate ale altarului ]
Am mers mai departe şi mi-am zis: scrisul cotidian nu e suficient pentru opera încreştinării. Ideea -creştină trebuie să ocupe însuşi centrul spiritual, unde se plăsmuiesc literatura şi arţele. Frumuseţea o numele lui Dumnezeu şi cind operele de artă se vor făuri sub acest senin, Minţuitorui va avea în această ţară cel mai seducător apostolat laic al împărăţiei cerului. Am dedicat revista „Gândirea* acestui ideal de artă, am adunat, am stimulat, am- descoperit scriitori şi gînditori de sens creştin, precum am creat ziarişti de acelaşi stil. E o lucrare grea, complexă şi de durată, care m-a costat aproape toată viaţă mea de pînă acum; Pînă ieri, cercurile bisericeşti, măgulite oarecum, îmi spuneau „episcop laic", iar azi cînd zac la puşcărie, pastorala sinodală se preface că mă condamnă ca pe un corupător al tineretului, numai pentru a face jocul unui guvern organizator rafinat de crime oribile.;	,	■	' . ..
Şînt , deci, singur. Mai singur ca nicicînd. Vei intră în proces încolţit de toţi duşmanii şi părăsit de aproape toţi prietenii. JFie! Am mai străbătut strîmtorări ce mi se pa-, teau cu neptitînţă fde; ţrecut. Asta e cea mai grea. Ce glas îmi şopteşte mereu să nu mă prăpădesc cu firea ? Şi^ce căiţii nevăzut storceşte fagurul viespilor ?	^	* ,
273
ZILE ALBE — ZILE NEGRE,
/''Apariţia Ini* Comelîu; Codieanu, simpla lui apariţie, a ridicat procesul la cea mai înalta tensiune' naţionalista. Ui*
; curaj fără limită ă, străbătut inimile color 43- de*, acuzaţi. ^Căpitanul" era investit1' cu^puteri*misterioase să dezlege în chip fericit acest nod'complicat al situaţiei. Cine. ştie; poate din ascunzătoarea lui, unde dară îndoială nu şi-a ' pierdut;vremea, a.riniuiL chiar aebitarea, celor trei ucigaşi,, socotiţi deopotrivă eroi şi martiri. Up optimism iluminat făcea din grupul acuzaţilor o trupă/de ’ asalt 'în ajunul unei biruinţe sigurev ;	t	^
Cornel iii Codreanii ■ s-a "ivit la Consiliu! de război între colonelul de rezerva Ştefan" Zăvoianu.; ; Care îl .adăpostise în' ultimul timp, şi părintele Grigore Cristescu; profesor uni- •' ver sitar, care îl spoyedise şi îl impartăşise; Dâcă nu mă înşel/ amîndpi(însoţitorii deveniseră1 aderenţi ai mişcării în ultimele luni ale dramei. A fost aşezat în camera unde mă aflam eu. şi un inginer, Virgil Ioneseu. în noaptea aceea n-am dormit. Corneîiu mi-a povestit cu cele mai mici amănunte păţaniile din cele patru luni şi jumătate cît a stat ascuns în Bucureşti, schimbînd mereu străzile, şi locuinţele. într-o clipă de cumpănă grea, cînd nu ştia încotro să mai apuce, a. Iiiat. carte st de telefon şi a început să caute nume ctmoscute. Citind - numele de C. Cernăianu, şi-a -ctdus aminte că odată', pe. cînd * se aflâ închis la .Văcăreşti, s-a pomenit cu sofia acestuia, o evreică botezata, venina să-i aducă merinde la închisoare.',
deşi nu-i cunoscuse maiinainte, nici pe ea, nici pe soţul ei. Le-a cerut, deci/să-l găzduiască o vreme. Dar, minunăţia minunăţiilor, doamna Cernăianu "era chiar verişoara Elenei Lupescu, cea pe care legionarii o ameninţaseră de atîtea ori cu m'oartea! Iatâ-1, deci, pe „Căpitan", căzut în capcană l Dar <n-ave a ‘de ce şă se teamă. Familia Cernăianu l-a primit foarte bine cp titlu‘provizoriu, pînă şă. întrebe la Sinaia,, telefonic, pe Duduia; ce dispoziţii dă.; A, asistat, chim el, la ^această, convorbire telefonică, a^cftltînd de aproape glasul celei care acum .ţinea în mmă. sparta lui. . Duduia a răspuns: ^Vâ purtaţi omeneşte cu dînşul, dar mi-1 vyeţi ţine, multa'
• vreme Sub acoperişul vostru." 'După aceasta, s-a ivit Jn casă uri.domn înalt/şi elegant, avocătul Miletireanu, fratele, doamnei Cernăianu, sau aşa ceva. El a ţinut de cuviinţă gă-î atragă atenţia lui Corneîiu că, deşi ap în mînă sdărţa
274
NICHÎFOR
CRAINIC
celui ;maivde temut antisemiţi ei> 'evi;eii;’înţclcg. sa fie'cavaleri; • > Şă-i; (>fe’re generozitate ă bspeţiei: Aceasta : pentru scurt , ’
_c-tliii.;şt"*pudţiiâ^ pîn ă îşi ya ;găsi^o:^puŞ' ■ v kscun^atoatc. Să"nu-irfi'e te-amă: are cuvîntul lor de onoare^ că -vor pastr^ ,o discreţii desăvîrşită. A răsuflat'uşurat^ cînd , • ■a%ăsitŞiAăp(^	Zăyoianu.’ Iata cum Dumnezeu a/.
făcut;:că dUsUianfi îur cui ;iUăi înverşunaţrşă se mmdaîebitru -blucdeţea. inimii,' ' *, / \	/	‘A- v	* ■ *’
>j Cmcl jCornciiu Codreanu şr-a.terminăt povestirea> lumina; 4 iorilor ’ se revărsa 'în- curtea interimara\ a ^almaisoritilui; y lutuşr ol nu .s-a Şuie aţpînă ri-a recifat rUgăei unite către şfîn-/: tul - Antonici ele Padua; diritr-cf cărticică:^^oir^o-cătdlieă: ; Era convins că 'sfintui acesta franciscan îl ajuta	/;
iar obiceiul do a-i - adresa unigăeiuniîl împrumutaseşi^ la ;bucufeşten<^le antrăt^-^	ortodoxe că şi bl : ^ “ ; - .
. O şourtji paranteză; -îţianul 1940 ^ cmcl ^	••'
slujiso iŞ ani lâ Interne'; v tnărturisit\cî îh J 9 34 / in vremea cînd ziarele^'anunţau V-: că pdKţia^îlŞadtăŞie zor fară sa-l descopere. el ’şoferul G Ţac&Ş l-a trânsportat pei! Cdxfreanu diir. ordinul ministrului11 1 Ion Inculeţ, la o audienţă lă palat. Maşină eră escortată de ‘ Ş V^; a.-\dpua;Au uare- se "găsea; (Savrilă , Marincscp; prefectul-Po^ „ . Jitiei Capitalei. Şoferul Costacbe eră un om. în vîrştă şi inte- - ' ligent/ini^ă făcut ace astă mărturisiri fără să i-o. cer. 'şls-T.ă jurat că .spune .adfevăn^./ k \ r ; . 1'	’	'	^
j:: Despre^' iccăsta> audienţa decretă, : Corneliei Codxeanu nu ,
’ mi-a spuă niciodată *n^icrŞE;a: face parte-, clin tainele, care -■ ’inconjbarâ- ansă a^sasrnărea lui I;.Ş.G.>DUca,.ă /’■Ş.‘v ,5;; v •	.
>' în sea’ta-chidvrte?am intîlnit îa:Consiliul de răftboi^.Cor- *
' kelici -CotiireariuŞi# vi?udtt& răportiiriie d'intră noi,, mi-a spus&; ' '^ĂCUM, DOMNULE P&0FESQ», SPER CĂ^ ¥ĂA®TI ŞIM1:1 >
XOT&EÂUNA^l';ăDE CE COR- '
MUNĂNE.-ÂApJ^PIAT ; SI. MALvMULT■■ Id-ăm răspuns^" i;StJl^NTA tOMUNÂ ÎJE; APROPIE; PRECUM ZîGly ă
■■0AR,;tAjOZEiEŞA^
iDfeOŞEpîtjE-Şl NE DEPĂRTEAZĂ .'NI CIO DATA i NU M^AMă '
: ?&MTliVMĂl STRĂIN DE VOI CA^ACUM^T'ÎND DUSMANîî : ă' MET VOR SĂ Ml CONFUNDE CU TOT DINADINSUL CU
ymm'" ! / ■r'^- ^
ZIEE ALBE — ZILE NEGRE
275
f-am lămurit apoi eă procesul meu e cu totul altul deciţ procesul. Jar*	e unul deoafeninie*
sau de ofensă a Duduii dar fiindcă nimeni n-are curajui să spună acest, lucru in faţa ţării, ticăloşia guvernanţiior ţine să profite do procesul legionarilor şi să mă msnjească cu sîngele lui I. O. Duca. fii nici un caz eu nu mă pot solidariza cu procesul fer. Aş face o îndoită greşeală: iutii, aş lua asupra mea o vină cu care el, Corncliu Codreanu, ştir bine că n-am nimic comun, şi al doilea, .aş face prosteşte jocul duşmanilor mei, puHîndtt-lc singur in mină arma eu care ar dori să mă nimicească. Deşi lămurirea mea era cum nu se poate mai limpede, Corneliu Codreanu şe făcea .că nu înţelege şi ţinea cu încăpăţînare să mă declar solidar cu procesul lor. Nu-mi da nici un motiv decît unitatea acţiunii juridice, câre mă interesa foarte puţin. In tot cursul dezbaterilor a stăruit asupra acestui lucru cu un fel de ferocitate, care nu admiteă nimic în afară de interesele sale sau de cine
ştie ce angajâtneiife secrete. Corncliu îmi apărea cu o, faţa nouă, pe care nu i-o cunoscusem. A impus celor trei asasini Să-şi limiteze crima lă; U iniţîafiyă proprie, încîntîndu-î cu
temniţă, ydr-.fi lib,eri şi sărbătoriţi că eroi naţionali. A şeduspe naivul Zizi Canta-cuzino să’bîzîiejn .această afacere ca musca ia arat, şi ţinea morţiş să fac et» însumi acelaşi joc. par naţionalismul meu era naţionalismul meu şi faptele altora nu erau faptele mele..., Nimeni pe lume nu putea să-mi comande o atitudine,, care nu pornea din adîncul fiinţei mele, cu atîţ mai puţin să mă încarc eu o vină de cate cdiivorbitorul meu căuta, ca de obicei, să se descarce cu măiestrie profesională, * ■ :	' y*
Lucru foarte curios: pretenţia Iui Corncliu Codreanu concorda perfect cu maşinaţiunea guvernului. In dosarele celor , trei asasini, care fuseseră	civil,
am găsit declaraţia că. lectura ziarului ';,Calendarul”' i-a îndemnat să asasineze, pe I. G. Duca! întrebaţi în faţa Consiliului de război, tustrei au mărturisit că această -declaraţie le-a dicţaţ-o judecătorul de instrucţie, Ionel Stăneseu, după ce fuseseră bătuţi zece zile şi nopţi în şir şi nu mai aveau nici Un pic de energie să se împotrivească minciunji. Acest Ionel Stăneseu, pe care îl cunoşteam de cînd era copil şi cu familia , căruia avusesem fcele mal'.ctiraţe iegături, o uliul din magis-
276	" NICHîFOR CRAINIC
II , ,     	H.-M ■!. ■■■■ ■	I	-r J	■■■■
fraţii care au ceborît justiţia la Taaîgul umu ^rcstittiţii, S-a-împrumutat ca « teleleică oarecare tuturor regimurilor în ’ manevrele lor de răzbunări şi lovituri juridice. E magistratul care, pentru familia mea, Joacă rolul cel mai odios cu putinţă, după cum se va vedea în alt capitol. Tot în faţa Cornii iuiui de război s-:au rimai înfăţişat doi studenţi mehedinţeni, care au declarat că ministrul Rfchard Franasoviei î-a invitat în casa lui din Turau-Severln, le-a dat cîtC o sumă de bani şi i-a învăţat să mintă că eu i-atn sfătuit să asasineze pe I. 6. Duca. Franasovici era omul Duduii şi prieten Mim cu primul comisar regal, colonelul Pomponiu. lată ce pretindea Cor-deliu Codreanu să iau asupra mea şi să mă declar solidar cu... cauza legionară!
Primul lucru pe care l-am făcut a fost să lămuresc ia -faţa Consiliului raporturrle .mele cu mlşcs#^ iegtonară. TbŞ membrii de vază ai Surzii au declarat, cum era adevărat, că nu aparţin acestei organizaţii. Pe cei mai tmiîţi dintre ei i-am cunoscut abia la Jilava. Al doilea, au venit martori aparţinfed tuturor formaţiilor naţionaliste care au declarat, cum sta dovadă însăşi 'colecţia ’ ziarului meu, că- am sprîfimit toate curentele naţionaliste cu egală solicitudine. Un membru al vreuneia din aceste organizaţii n-arfiîăcut asemenea lucru, fiindcă naţionaliştii între ei se urau de moarte. Al treilea, au venit colegii mei de la Universitate, citind din cursurile mele litografiate pasajele în care vorbesc împotriva crimei individuale şi împotriva crimei colective, cum nuntesc eu revoluţia, — ca să se vadă bine te ce sens fac eu educaţia tineretului studenţesc. Al patrulcaf, an venit personalţtăţi din lumea cultu'rală şi bisericească-— bineteţetes, nu iemrlti, — .care au reliefat spiritul constructiv ai doctrinei mele creştine şi naţionaliste. Consiliul de război era, de altfel, luminat şi fără aceste-numeroase şi felurite mărturii, cunoscted precis v motivul procesului meu.
O altă curiozitate, aceasta favorabilă mie: ordonanţa de dare în judecată, voluminoasă cit» carte, statornicea fiecărui împricinat vina ce i se punea te sarcină, dacă era cazul. Numele meu era. pomenit te textul ei de vreo douăzeci de printre cei mai neînsemnaţi Împricinaţi, fără să se articuleze vreodată măcar o umbră de învinuire. Am aflat te urmă că ordonanţa a fost redactată de comisarul regal, maiorul Bandescu, care, ca om cinstit cum era intr-adevăr, imputai-,
277 ■
ZILE ALBE —, ZILE NEGRE
du4-^ să ma fttîpîîcfe în proees, mi-a strecurat numele in toate felinele, fără să-mi sfatul învinuirea reală, ,dar fără să-şi prostitueze conştiinţă de magistrat, punîndu-mi minciuni in sarcină; în rezumat:“guvernul s-a străduit prin toate inijîoaeele; să abată măcar umbra; crimei asupra mea;' iar în faţa justiţiei1 nu apare nici ceea ce ;se numeşte o mărturie mîitcrnoâsă impbtrţvă mea. A fost o titptă împotriva evidentei .-şi ea a dat greş cu desăvîrşire. S-ă încercat camuflarea unui delict de calomnie în cel mai rău caz sub măsea unei crime de asasinat, dar mîrşăvia; n-a izbutit. •■■■y r
Buhul 'meu prieten, venerabilul inginer, Zamfir 'Cfiristodf- -rescu, ştiind că- n-âm âpătător, ă ăngajaţ pe cbeltuiâla şa pe domnul avocat Emil Otltilescu. Dar acesta' fiind membru al organizaţiei ,;Viad Ţepeş‘‘, Grîgore Filipescu i-a interzis să mă apere, publicînd îh acest sens o notiţă Ih ziarul „Epoca ". Cîţiva tineri avocaţi, citind ordonanţa de date în judecată,, s-au Ittscrfe ca aparaturi benevoli,' dar ziarul „ Viitomlfi, organul guverlîurui, fe-ă tipărit gumele îhfîerîridu-l cu energie ca pe hişte cotnpficî lâ asasinat! tinerii avocaţi s-au intimidat.
în această situaţie, anp îeşit înîaţa Consiliului de război, alcătuit~dîn .cinci generalii şi am declarat că, din moment ce ordonanţa de dare In judecată nu-mi atribuie nici o acuzaţie, apărarea mea n-ar avea obiect. Eu ştiu perfect pentru ce am fost arestat şi pentru ce mă găsesc pe banca acuzării, iar atîta vreme cit numele faptei mele nu se rosteşte, refuz să mă apăr. N-am adresat nici o măgulire Consiliului, cum t se făcea de. regulă, şi nu i-âm solicitat nici un fel de bunăvoinţă/Ipocrizia şi viclenia situaţiei in care eram pus mă revoltau in aşa măsură incit nu mă mai interesa cu nici un chip să cîştig îngăduinţa oamenilor. Fiece-o fi! Muţenia « învinuirii mă amuţea şi pe mine.
în acest timp, procesul ' legionarilor se desfăşura intr-o ^atmosferă naţionalistă de maximă exaltare. Fiecare acuzat ieşea şi îşi rostea crezul cu flacăra tinereţii. Sala vibra, Con-siliul însuşi se încălzea cu fiecare şedinţă. Cei trei asasini, care vorbeau impresionant ca nişte adevăraţi oratori, îşi" limitau fapta la iniţiativa proprie, enutnerau violenţele ne-justiîicate ale guvernului Împotrivă organizaţiei lor, îşi justificau crima cu trădarea dovedită a românismului de către I. G. Duca şi cereau o egală pedeapsă pentru toţi trei, deşt
278	NICHtFOR CRAINIC ■ ,	-	,
numai unul împuşcase. Această solidaritate fanatica impresiona Consiliul; şi entuziăimă pe ' camarazii împricinaţi. In faţa celor cinci generali, pe care îi tutuia In şetfinţă publică, Zizi Cantacuzino sesimţea la largul său. Şi-a, povestit, viaţa de aventură raîliiara, a fă,cU;t panegiricul frumoasei şale soţii -■ moarte, a mărturisit că singurătatea trătrineţii l-a-împins să , îmbrăţişeze pe legionari,ca pe copiii săi, lua de umeri pe Corr neiiu Codreanu ş.i-1 îmbrăţişa ca pe un fecior adoptiv:; deplin- , gea moartea prietenului său lăncii Duca, dar se declara incoerent şi imitil, autor moral. Era un zguduitor amestec dp patos,, , de naivitate şl şiretenie grecească, totul pentru a acoperi nşub;
; mantia şa dp'erou pe,;,Căpitan".. Copleşit de acest bizar meşteşug al unei vorbiri nemeşteşugite, Consiliul generalilor plîngea put şi, simplu, Căuza lui C,orneJi,u Codrcanţi era ca şi;, ‘ cîştigată.' întrebat dacă a ştiut ceva de pregătirea crimei celor.
> ftei legionari ai saţ, „Căpitanul" a răspuns categoric că n-a 7 'ştiut*nimic* Dar existau trei mărturii grave, care pretindeau că însuşi „Căpitanul" a ordonat asasinarea. Ele trebuiau infirmate cu orice preţ. Cînd şedinţa şe .ridica, comisariiregali şi chiar unii dintre generalii iudecători coborau între acuzaţi, atrăgindit-le atenţia asupra1 gtpvîiăţii acestor mărturiij ; ee trebuie .retrase sau spulberate. Erau un legionar şi o legionară, care scăpaseră adevărul din pricină bătăilor la poliţie;
■ Cu ei srau făcut în pauze adi^vărate repetiţii-ide'teatru, puihîn-dn-i şă plîngă şi să declare, că numai chinurile torturilor i-ău determinat să mintă la poliţie, că însuşi „Căpitanul'', ar fi ’ amestecat în afacere. Cei doi şi-au Jucat binl', rolurile. Dar a •:'> treia mărturie apăsa, ca o piatra, de moară. O doamnă Cră-ţiunescu, blondă, Cu nasul cioc de vultur, căni îl ascunsese o vreme pi- CoCr('ănu, pretind<':a că ac('sta chiar în casă ei arîi pus crimă lă. cale împreună J'cti cei trei, '^Iţîiad^^^uiineîit; vinului pe care l-ă;u "băut şi..băcănia de unde î-au cumpărat.
: Apărarea^ â declarăt^risterţcă, nebună şi cumpărătă dp poliţie. : Astfel piatra de mbară a fost sfărîmată. *	, ■	1	\
între martorii care au apărut la proces sînt eîţiva de o , însemnătâţe extraordinară; dlh depoziţiile, eărebra ; nu s-a i ţţas totuşi nici, o concluzie. Primul a fost bătrîhnl agent de ; politie Petre Petre,.care abia se finea pe picioare şi care a fost în ziuâ fatala, singurul paznic al primului minisţru.'A îngăi-mat cîteya cuvinte de cretin, dar era de ajuns sărive^i ca să-
ZILE ALBE — ZILE NEGRE - ' ■"270
a fost plănuită. După aceea, trei\ţnembri Vechia! partidului liberal, dintre care uti|tl A*a-naseşcu, ajutor de primar al Capitalei, au povestit cu amănunte senzaţionale cum 1. 0. Duca a fost părăsit de ministrul 40 Interne ţa voia înţîmplărir, ocolind orice măsură de pază, _deşi aşăţsinarea plutea^ înr aer;. Fiecâtre dintre ei a acuzat in mod-Categoric pe Ion Inculeţ de complicitate la asasinat. iMftitiud^'aceStett'	îndărătui' crimei o complicată
şi rafinată punere'la cale de către o. tovărăşie incredibilă în aparenţă’ Duşman mai afişat ca oricare altul al restauraţiei' şi autor al eliminării „Gărzii de Fier" din alegerile generale, I. G., Duca întrunea în el un îndoit obiectiv al răzbunării. Ion’Inculeţ a iucrăt în acesteaz că instruihent. al camarilei. După proces* Victor lamandi,. care acum îmi căuta prietenia Cum înainte îmi .Urmărise nimicirea, mi-a vorbit îndelung şi amănunţit :de contribuţia lui- Ion Inculeţ la asasinat. lamandi era subsecretarul lui de stat la Interne şi-mi spunea cum; ă însemnat zi Cu zi în, jurnalul său intim faptele lui Inculeţ în acest sens. Găsirea aeesttti jurnal ar procura poate date însemnate, pentru istoria politică a momentului de atunci. După proces, influenţa lui Ion Irtculeţ a crescut în disproporţie cu inîiţnele lui calităţi şi a .fost un om, puternic toată vremea cîta mai durat - camarila. Pe legionari i-a menajat cît a putut, iar ei n-au vorbit de răzbunări nimicitoare în ce-l -:priv0»-'::.. v J Rechizitoriul susţinut de generalul C. Petrovicescu a fost o-capodopera de curaj moral, de judecată solidă şi de ţinută infeiec.tuaţă;*,Nu j-au interesat dedesubturile, şi chiţibuşeriilo Crimrij^e care a ;Cali|icaî-o după datele cristălizate HÂ:'.do2-. |ătoi4i;%eă.ice;l^'a-'Intakeşai''msă ‘a fost fenomenul naţionalist în %iiie şi în relaţiile liiîcu fenonţemdO'şiţnilare din; Europa contemporână* Stâpmind o ;vaSlă:înfOrniaţu^ eudebsebită putere de sinteză, acuzatorul a ridicat dîn stuîăria secundară a cercetărilor existenţa unei generaţii noi, crescută în fanatismul dragostei de românism, iar. de cealaltă parte a văzui decrepitudinea vieţii publice rezisfînd împotriva oricărei înnoiri prin orice mijloace. Puriîfldu-se;de-â.curmi?zişul drumulUf acestei generaţii ca unealtă ă Unor interese străine şi potrivnice românismului, I. CL Ducăa'găsif ceea cb a căutat; Crima e tnsă: crimă şi autorii Oi o mărturisesc cu capul sus, ccrîiP1
'280	'	- NICHIFQR CRAINIC
în concluzie, primul cnnnsăr regal spedal cere eondahniairea pe. viaţi -a celor trei asasini şi achitarea tuturor eelorMţî,' fără excep|fe.;.Generatei C». Petrp-vicesch* n-a făcui un ireehiziidr! u ca, Stîntui, Sinod al Bisericii Ortodoxe Româno, cî o pledoarie^ o apol^ie jierhteţe a fener raţiei tinere şi a drcftutei fa- viaţă în statul românesc* Senzaţia a -fost enormă; ite n-ar. fi: fost te procesy generalul Petrovioescu ar fi fost ridicat pe umeri şi purtat, ca -an jpeff sonai legendar. Ştirile, sosite din oraş ne spuneau oă gyytenui şî lumea literate spumegă de furie - neputincioasă. A douaJzi in replică, generalul C; Petroviceseu a fost foarte scurt. A declarat că, deşi' puternici zliei l-au ameninţat cu moartea, işi menţine întru ” iotul concluziile' puse în, .rechiziforite O astfel de declaraţie a produs, o zguduire unanima.
■în preajmă verdictului Insă guyemul şi .ceilalţi interesaţi au tecercaţ o ultimă Infamie,'puhînd te sarcina Recelui pretenţii de condamnare dincoln de cele cerute de ţechizitOiriUi Era’ ora <10 dimineaţa. Generatei Moruz% prietenul lui Zizi 'Cantacuzifio, venit să seintereseze de searta acestuia, auzind această infamie, a plecat de-a dreptul lâ palat. Peste un ceas -s-ă reîntors cu euvîntul Regelui „să se judece după dreptate" şi a' intrat direct în Consiliu, care era în pauză. 0 uşurare a - plutit peste Suflete. Acuzaţii au fost scoşi din sala de şedinţe şi transportaţi în altă încăpere. Acolo, un comisar regal ne-a citit pe seara sentinţa. Cei trei asasini au fost condamnaţi pe'viaţă, toţi ceilalţi acuzaţi au fost achitaţi iii unanimitate,
' singur eu achitat cu trei voturi contra două. l>e ce această deosebire ? Cîţiva comisari regaii mi-au explicat departe că ifîci unu! din cei. cinci generali n-a fost împotriva mea, dar toţi au hptărît sa tnă achite îh acest fel pentru a lăsă celor care cereau neapărata mea condamnare impresia că au fost mari disensiuni te sinul consiliului. ,
. Am fost pus în libertate în ziua de 6 aprilie, joia din săp-■ făffiîna Sfintelor Patimi. Seara te-am duş cu soţia şi fiica . mea la denii.	,
Octâvian Goga mi-a „organizat un banchet la restaurantul Enescu, «u'atît pentru, a mă sărbători pe mine, cit pentru' a încerca o „trîngere de' rînduri a naţionaliştilor. Cu toată ura dintre .ei, ău ..participat într-adevăr din toate. ramurile' gcerbteosului copac. Goga venise la proces ca martor al
ZILE ALBE — ZILE NEGRE	. 281.
meu, dar avusese cuvinte bune şi pentru legionari. Situaţia naţibnaliştîlor era următoarea: gdgiştii bateau pe loc cu/ tot talentul şefuMi lor * cuziştîi erau ca şi morţi, cei mai vii dintre ei treceau sau rîvneau să treacă la legionari; mişcarea. din jurul iui Grigore Forţu, de caracter mai mult moral decît-naţionalist,; dispăruse; cît priveşte legioaarismul, procesul fost un uriaş cuptor de foc, .care a dogorit o nouă căldură în ţara toată. Dar 7,Garda de Fier" rămînea interzisă încă o dată prin legea de apărare a statului; a lui Guta Tătărăscu, ieşită în, ajunul" procesului. Qctaviăn* Goga Voia o fuziune cu legionarii Şi interdicţia părea ca"favorizează această, idee. M-a rugat să mijlocesc între el şi Codreanu. Am făcut-o eu mare bucurie, potrivit convingerii mele că numai contopirea tuturor înrivun singur organism politic ar putea duce la triumful naţionalisraului; Existenta mai multor fragmente disparate ale aceluiaşi crez dădea., cum a şi'- dat de atîtea orii prilej guvernelor să manevreze pe unele împotriva celorlalte. Cuzismul ă fost în .aceasta privinţă'o unealtă exemplară. Eventuala.:fuziune,.’pe .care- o încercam, o soco~
- team numai un început. „Garda de Fier*’ ar ii căpătat; sub preşedinţia lui Octavian Goga, libertatea de mişcare, pe care' n-o mai avea. Goga, era un om moale şi makafoil, de care Codreanu. n-avea de ce să se teamă; aderenţii săi s-ar fi încadrat treptat în disciplina legionarilor, iar aceştia s-ar fi temperat oarecum prin spiritul amabil al lui Goga. Lucrurile, mergeau bine cînd Cornelia Codreanu a întrerupt brusc tratativele fără nici o explicaţie. în realitate, găsise o altă formulă a libertăţii de mişcare; o simplă'schimbare de nu* me : în loc de „Garda de Fier"' partidul „Totul pentru. Ţâră* sub preşedinţia lui Zizi Cantacuzinoi „S-a suit scroafa-n co* pac !" va spune despre sine în • tnai toate cuvin tarile publica jovialul, general. De f apt, vabsolut nimic nu se Schimbaşi sub această faţadă nouă şi aceasta'o ştiau în primul rîn4 -guvernul liberal al lui Gută Tătărăscu; Ion Inculeţ şi Richar# -Franasovici. Cum a fost cu putinţă ca un guvern, care ihteH -zisese Garda, să-i <lea totuşi o libertate, pe care n-a âvut-$ N niciodată, rămîne un mister nedezlegât* Să fi fost la mijlo4 numai manevra de a împiedica fuziunea cu Octavian GogaŞ adică teama tuturor democraţilor de existetjţa unui măre partid imţfenalisi?''Nu- cred; în ' curînd, Iegionarismul
2B2	, //•-*■Vnichi^	• ■
: slQfeozema să- scoată cîteya/.cbt^	.,Buîia- ;
\^stirfc“, yAxa?, ca sa mu.uiii vorbim >c|^;din . -ifttovrfttpi^şi/de^re^
s Războiujh civil' dincSpan^	;vp]un£aţi-''
legionari. Ion . Moţa şi/Vâşife. Marin- aii. căztit pe cnnpiij dp luptă. Sicriele loj aduse în ţară■ âu fost plimbate preţuiindeni, '/ ca ymdăşie naţionale, cu cornuţşul? aceluiaşi:^’guvbtn liberat
-	al carpi şef fusese tUtuşi âşaşifiat (le. legionari/ y :C» ţ ■
/; Eu cred .,ca de lâ refuzul	;cu Octăvian ;Goga se
- y frage moartea lui.Comeliu Codr'earxu şi :a capeteniilor;leginim îuL; TTînarul ş£fde mare "mişcare politică, îm cairt; orgoliul, ;; avea rădăcini native, adulat /acum de ; gi3vern?; âgreat de / camarila, cultivat de fiaiipnal-ţărăxieşti , şi< mai presus de toate adorat ca un arhanghel de către	.portretiâl-/
pus pretutindeni intre Icoane, yşUa pierdutydm pe în ce mai , mult cumpătul şiu/cazut din 'greşcală în greşeală.: Octavian.
-	- Goga ar fi putut, cit de cît/cpune o surdină^‘ihstinctPlot lui^
. : dezlănţuite ; acpni fără măsură. Un. Iingtir legionâr ;a văzut
cît e de greşit ’ diuimul lui Gpdxeandşi a avut Curajul să. ^e;/ despâftă şi să4; arate greşelile: Mihalţ Steîeşcuv Dar % plaţlt-o, cu moartea yfiind dmphşcatyşi ciopîrţiUcu /topoarele; hi ^Spir talul Brâncovehesc; de zece „erai'' ai- fui Ubdr^ănix: Oroarea ;.r’tiem;aij)p'inenită‘,a; crimei n-a împiedicămmarşul’ţfimnfal spre.
• ■ ~nimicnicii' al 1,Căpitanului'/, : c y- ’'	/ y; , y 'ey v "'yt;
,y‘ y ^Ncizlautind încercâf.ea• /de; -luzftAe-•--pu■' 'Obtaviăiry Gog^ 0*. ’m-arn ;gîndiţ /la. crearea " unei" alto platforme’ -de inri&fe d/ unei elite.de naţionalişti/ Am/infiinţat astfel/y Institutul de; :y.,^ţp'du/,;;^	"Ş:" ci^ştine''; Şcolar Paulfo^ \y$asem/
'V y ţin• nafiodalisni creştin şi;lnptaşem/ăni ăeMlg să-l ;i*ealizez1 ?$n sufletul tineretului, în .locul lui. se ivise.ăceastă"meB;Ştrudţ ••/•: zitktea crimei/’ţnt4irută în?:fum dedărpîie^	nu i4 .$&;•
•V /Vedea- oroarea. In IdcuUm	pentru • ţrcredihţii,'verău;
desenaţi'- cp aţipi;'de/îhget/în' spate; ;,Nî-; :• v căderii"/;şî ^Oecemviriir/deTC^	'deyerpism. pale
•/•^tineretului legionar.//Această înistificafe Barbară ya ; Vreştiy yv;^i^mtiîuî - d'UâţionaB^	.laşa; indiferent*;
/^nvvoit a generaţiet nouă, care'să. ridice , România, dar nu< o tovărăşie sîngerpasă/cate să balcânize^e numele acestei |ărir A^ fos?necesară, criîna^ pentru afirmarea lcgioftarismu-i Jui?^Ki€ide.cunil Un d.G% Dubă Ă-ar “fi prăbuşit singur ^(ru^
y - ZILE ALBE —- ZILE NEGRE v y v :•	203
şîiie> şi în^epufinţu’.' Garda de Fier" chiar dizoiytrtă/at fi : răinaş puicvmcă şi ar |i sporit/ Chiar daca n-ar fi aviii atîia dit^aţnisnâ- lăunţrii^	crescut .ca apa în vasele comun//
cânte; j>rin. Sugestia for raid abilelor Mişcări similare dc pestei hotare. Spiritul timpului e:mai piitefmc dccît orice piedică;. Am'.comis *0/Marc greşeala cînd/lnfiintînd ,jCalendarul“ am dă|/ăpesf	perdi.' rti-: 'C^riTeaxivi, crczînd ca
ariifăoe	ctim voia sa
pară/do ideca creştină /care, îmiobilea^.ă naţionalismul. Trebuia îîfocrCată; cîţ/do .cit d rectificare >' curentului şi o ispă-şiiMâ'^eşeţia/Afera de aceasta, : uri; lucru extrem de dureros sţ ivisc in FăOultătea de, /l/plogie. din Bucureşti, unde eram profesor / majoritatea:;studcnţilor aiiţ .dcyOmt legidnari,- în . vremea cît am stat >.închis la ylilava^m-a .,suplinit părintele Grigorc Cri st eseu. fost colaborator la „Calendarul*/ un temperament dezordonat, fără simţul.,responsabilităţii. A fost iorghişt'{şi//md ăm inţţat, la puşcărie, $1 lăşăsem naribrial/ ţărănist/ Cmd‘;,ăm/î^	Mari deşănţat legionari/ în.
drdld mele de curs, w loc /.de.'^dpgeri,aţinea discrirsuri/fofiă-;: parate/în, cary ma ri^ehţa^ că martir. iegîpiaur, iar ^studenţit-emoţiGnăţi dd -mucenicia pr ofesor.ului i uţeriMiţat, făceauMă răsunet Facultal/a; de- cîntecelb Mişcării, î/a reluşireă erirsuy,. Irii,in^ati primirircu'îacfimi şi du aceleaşi; imiiuri şi Marşuri;/
/Patcă/cră	de cuib/ CuM iri temhtţă
graşkŞem^Mişcare; le-am ăpus:C/l)îMa/ ţî4y'S-■	'■ţii:c- din înfăţişarea undi Martir! Daţa
aqî^siiţerit^a pentru p|ţceya deeît pentru cauza legionară’ Eu /sîn,t. riaţipfoaHsţ)	; h-atn .
fbst njcîcrdâtăşi liu sînt. Personalităţile ascetică Şi mistice ale creştinismului, despere care învăţăm dfe la această catedră sînt cu tofui altceva iecît eroii; şt martirii legionari/ Tmolii din faţa meă> euţuz/asmaţi- def enomenuţ ca ataie, aru mariave.au răspasul/suflet/sb -să- judece la\ rece /Iaca ritmoşferă de fier-, binte* Mistificare-	şarr. nu ;vou.^rHa|>eâ. 'MPraM;
a doctrinei creştîne.-Ei vedeau Martiri.şi eţob fără să judece . calitatea! morală/a m&ţirâj uliii* şiemşrnultîî ăţesţuîa. Şimv/ ţearn că Muneeafea vă di groaznică şi nu măşti/m, diTecţ şi personal; f apt af* al ei: Bar'' tocihaiMceastMfam^'âa A ifoplrţSv&ă, .încerc M rectificare /a- gţeşitei/or^.nfari/ • ;' '"’'•/
.284	^ NICHIFOR CRAINIC
Am •alcătuit un statut al Institutului după normele legii; persoanelor juridice şi morale şi l-am Supus aprobării. Acest statut n-a fost aprobat niciodată. El a- căziit în mina funcţionarului superior Emanoil Bucuţa-, vechiul meu prieten, care 1-â reţinut din pricină că una din condiţiile ce trebuiau să le îndeplinească membrii noului aşezămînt era să nu fi fost francmasoni. Cu toate' acestea,. Institutul a funcţionat’ . un an de zile în localul redacţiei „Calendarului". Am ţinut acolo conferinţe săptămînale despre personalitatea şi doc-\ trina lui; Nicolae* Paulescu; rostite de foştii colaboratori intimi ai marelui profesor şi de oameni familiarizaţi 'cu ideile Iui. De xee am ales pe Nicolae Paulescu? Pentru că dintre toţi doctrinarii naţionalişti, el, a fost nu numai naţionalist, dar şi creştin adevărat: O voinţă de. ascet şi de savant în toată puterea euvîntului. Atît naţionalismul cît şi creştinismul Iui sînt întemeiate luminos şi logic pe datele ştiinţeiv însăşi existenţa lui Dumnezeu în Sfînţa Treime e demonstrată în cugetarea lui pe raţiuni pur şfiinţifiee? Această cugetare, combătmd toate erorile: moderne internaţionaliste, clădeşte un larg sktem filosofic, în care naţiunile şi omenirea sînt cuprinse de aceeaşi iubire divină» sădită de Dumnezeu în natura vie ca o lege instinctivă a existenţei. Patimile, care începuseră sa ruineze frumuseţea naţionalismului, găsesc în filosofia lui Paulescu o teorie cu tptul originală»'care le prezintă ca degenerări ale instinctelor primare. Există în cugetarea lui aproape tot ce trebuia pentru a încerca recti-. fîcaiea mişcărilor cffiente, deviate din ce. în ce maj mult,
* prin legionari sm, spre aventura sîngeroasa pentru aventura sîngeroasă;'Institutul n-a avut răsunetul pe care îl aşteptam. ^Tocmai legionarii bau boicotat. Dintre Ceilalţi naţionalişti l-au frecventat regulat 30-^40 de inşi. Tinerilor nu ie mai ardea de teorii ştiinţifice sau filosofice. Zeităţile zilei erau asasinii glorificaţi în spiritul iui Comeliu Codreanu.
Dintre Studenţii noştri, q Facultăţii de Teologie, is-ă găsit unul, e adevărat un derbedeu fără exameUe, să participe ' -la- uciderea- Iui.. ’Mjhail' Sţelescu. Am fost împreună , cu majo--; ritatea profesorilor pentru imediata lui e&uinare. Opoziţia scandaloasă în consiliul Facultăţii o făcea jGrigore Cristescu, .ajutat de vreo doi colegi care, făfă sa fie legionari* încercau să pesbtuascâ.-in -apa/,tţilbur.e. Profesorul Cristescu, dus de
ZILE ALBE ,— ZILE NEGRE	285
temperamentul său iresponsabil; agita permanent pe studenţi împotriva profesorilor, ameninţindu-ne în aşă-zisele vale prelegeri că, odată, cu venirea „Gărzii" la putere,, ne va -elimina pe toţi din U ni verşi tat e, Anarhia năvălise în mulurile studenţilor teologi, de obicei mult mai disciplinaţi decît ceilalţi. în discuţiile cu profesorii, obrăznicia fanatică lua locul argumentelor şi al bunei cuviinţe/Un grup de studenţi a strigat profesorului LG’ Savin că cel mai mare teolog al timpurilor e Corneliu Codreanul Rătăcirea eră profundă, la discuţiile dintre ei, ţinerii noştri teologi justificau crima' ca pe cdVa admis de, creştinism şi argumentul suprem1'era ' cel dictat de „Căpitan": din moment ce Biserica binecuvîm fcează tunurile, ea /binecuvînte^ză crima. Uciderea e, deci, un act creştin J O nebunie neagră, o stupiditate' megalomană pusese stăpînire pe tinerele creiere. După asasinarea lui Mihail Stelescu, am strigat în mijlocul unei prelegeri: ^Cîne trage cu glonţul mtr-un .-Hm împuşcă în inima lui lisus Hris-V ios“. Atît a trebuit. Cu aceasta am devenit un' „trădător" şi studenţii legionari au hotarîi boicotarea cursului meu. Ce distanţă considerabilă de la entuziasmul de ieri la ura de azi! Ştiam perfect ca tinerii aceştia, odată f analizaţi de prestigiul „Căpitanului", nu mai erau stăpîni pe judecata lor: ei îşf considerau profesorii după cum aceştia erau cotaţi la , sediul legiunii, unde se refugiase absolutul cugetării şi al adevărului. Mai mult decît atît: însăşi societatea studenţilor în teologie, al cărei comitet era format din legionari, a dat un comunicat în cîteva ziare, prin care veştejea atitudinea mea: Ţin să scriu lucrul acesta spre ruşinea celor care, supravieţuind nebuniei de-atunci, le vor citi la distanţă de timp, care înţelepţeşte pe oameni.
Institutul meu, plănuit cu gînd de reîncreştinare a naţionalismului n-a dat roadele nădăjduite. Chiar dacă âr fi funcţionat ani de zile, rătăcita psihoză legionara era prea puternică şi prea generalizată ca să ni ai poată fi însănătoşită prin. argumente reci şi discuţii academice. Incendiul unei păduri nu se stinge-cu produsele unei fabrici de gheaţă. Pe de altă parte, Octavian Goga ţinea să'- iasă cu price preţ-•din izolarea micului sau partid printr-o fuziune oricare. Cu „Garda" mu mai eră posibilă o reluare de. contact. Cu A,C: Caza/Goga nu vorbea de cîţiva ani. Dar faţă de Dctavian
236
NICHIFOR QRAINIG V
Goga ţineam sa mă achit (fe datorie morală: nu pate.âîn
ald';Academiei/Române Ţal -dnH, ceJ,maF vgclţi corespon-denT-este!'’ Gestul aeesţai^î)' va mişca-sigu?: pe I)ătrîinU doctrinar de lk iaşi, - pe cate de 'aRfeţ^Aiîiţic--Mu4 impresionează; si-mi/'va ajuta în şarainaâpe..' .care	iaitţ. V0ciâvxan
Gdga-aăgăsit că .propunerea mea e^ rmnunaia; işi iimmdbi am început să Idprării intensul convenit.
1
im venea
muia. şi
iniraă şă; intru în Juga; cu’-
^iŞă; fdrma cea!- mai unilaterală a naţiopaJisiduIui,anţişemit;. Sărac în; idei • politice, steriPîn acţîuneli. practică*diizişnau)
ideile lantezişte ;ale Ixn/Hoiistonv St CHamberlăiiie, ăed-• reticikxiul' rasismului -german; după careţlisus Hristos ăr fi de origine ariană,; iar Vechiul Testament; expiesie tipica ă răşei iudaice, ătţrebMeliminat din crQştinişhi, •Puncţnj ^.cesta de?’ vederenud puteam -admite -în ;nicir un. cazh -Orieîţ de bînecirvintătă, intenţia unei. fuziuni:imveta^ 'de''-ăpiiis:Că;eă trec. cii iişuiinţ apeşte el. Pentru a reşpecţa; linia .doctrinei ortodoxe am	nevoit.^ăysfârîirr prietenii scumpe cîpar în
liţerătură, .necum, s-6'lrîng de dragui’nnui tîrg poliţie: Ain -avut dungi discuţii eu X,,C. Cuta pe adastă temă. I-ătn ară-d;at: că punctcle amintite constituie: grave erezii pentru or-ţpdoxisriaundi .acţiuni, 'politice" în. numele idei;
âddj^'şţe 4s lâ Chatoljerlains; dar â fQst''4e’aCQrdik$^;Sn;;n^ inele Ligii,. al cărei vicepreşedinte' deyenis6m, ,. ş ii proclam • acceptarea doctrinei integrale a Bisericii. Ana fătut-o; ma 'intîi tntr-un articol prim din ziarul cuzist ,*Ăj»ăfafMţib-na1ă-‘:şi apoitn toate' eu\%rtăride-împrăştiate in-'ţar&^epţir
ZILf ALBE —-ZILE, NEGRE, :
reorganizarea unei ample : acţiuni. Cină am intrat, <jpgr> 'iîu; .' mai avea decît .'şapte judeţe moldoveneşti bine întocmite.
Era p ruină. ^li-am cheltuit nebuneşte energia ca să-i redau V^i&;r:.Şimbltâii :flutmam;prin fata bătrînuiixi şi a fiuloi său , Glieprghe necesitâtea unei fu ziuni cu Oetavkn Goga. Acesta';, •; se;;ţinea de cuvînţ, 'în ^ -priveşte/ alegerea la, Academie. Cînd drumn! eră nete^t; am început, tratativele, oare au ditrat cîteva luni de zile.; Mi^a' trebuit, o rabd are-, de piatră î i lupta pentru cuvinte cu A.€. Ctiză/^Dogmăţişmul iui formal atingea uneori limita de sus .a: absurdului., Dacăvcibeya 1 îşi va ,lua.: osteneala să . studieze pyOluţia; mişcărilor ^naţionaliste din:această vreme -.'şi;va: compara^ ^	pattiăuipi
naţional-creştin,; ieşit din fuziune, eu acela al Ligii apărării. naţionale creştine, nu-i va fi greir .să .găsească o deosebite sensibilă între ele: sînt concesiunile, pe care le-am obţinut de la un om ca ĂX. Cuza, rupte faritnă cu fă rimă din. stînca. dogmatismului săuantişemit, pe motivul că trebuie să.alcătuiţii' umprogram ■ <fe:0iveimăînîrît, La 4 iulie >R3s5 s-a sărbătorit Ia Iaşi cd;n^aţro decor fuziunea. Xeiv doi preşedinţi âi - \ noului prgmişm	Şi Octâvian
(mga - ^activ^^ după ani de zile ? de duşmănie, îşi vorbeau * întiia oară/pe peronul gării IaŞi.; Fuziunea a fost opera mea, programul, mâi mult de j uniat a teopera .me a./tipul de organizare nouă, opera mie a. Toate cheltuielile, pînă şi telefoanele între Buciireşti şi Iaşi, le-am plătit prosteşte din sără-ciâ'mfa,;iE>upi â&tm decenii de ura reciprocă, .naţionalismul înregistra, în sfîrşit,.; ţin moment ,de concordie, care. din nenorocire, avea să ramîpă mnic, Mie mi se. dăduse în. sarcina, inducirinaroa şi •: Ofganiz area tinereţului;'; concepu te în spirit constructiv şi 'creştin. Gum eram in, plina vara, am. construit imediat cu tineretul, o tabăi^ de pregătit> cadre, la:; Carmen ,Sylva. Cprnaliti Codreanp a întemeiat şi CI una, âlătucn- cu tui spirit-, extrem do .agrişiv. ;In'ioo;;şă!;’va^înşactiubca niea mcepntul unei: contopiri a tufeîbr n^	cum :d^ x.
claciseţn raXîtea ori, potrivit uneiJatitiidim	;t
el a văzut o cducureuţă ompeare: în Ium6a îogib^	< -.
nanismul ora şocotîţacum ca unimonoppl cddreheşc; fri'Şcurt timp, .tabăragtn^ă eira ^ <Kştras£\^^	;îui Ion' Tncdicţ;, ..
membrii er orbiţi, cu gale şi arestaţi, pe- cmd ceajegîonară avea să' îitfloreascăV ne atinsa; chiar după asasinarea Jui Şâihaâ ^
Zile albe;ziije, negre..ri;;:	' -
283 ; :	NICHIFOR CRAINIC
Stelescu. judece oricine înţelepciunea unui guvern care pretindea :că vrea ordine !	,
Dar distrugerea taberei mele îmi mai descoperea un lucru: tăcerea ostila a; partidului naţionâl-creştin, întemeiat de mine. Nimeni n-a reacţionat, faţă de guvern. Măi mult: anunţind în Bucureşti o şedinţă unde aveam să expun planul de organizare a. tineretului, o bandă de cunoscuţi derbedei cuzişti s-a prezentat cu .revolverele în mîini, tulburînd •şedinţa, în spatele' acestor stupidei manevre se‘găsea secretarul general al noului partid; Ghe orghe Guza, care, în calitate de moştenitor al^bâtrînului, se credea şi el proprietar al naţionalismului. Am "intrat în cuzism, am intrat în infern.
■	în toamnă, partidul a organizat cîteva manifestaţii uriaşe, decîte 80 şi 100.000 de oameni ! Am-constatat că aceşti oameni veniţ i de departe nu^şi plătiseră drumul. Gine l-a plătit? Partidul, ştiam precis, nu poseda nici un ban. Atunci cine? încasa lui* Gheorghe Guza apăruse încă din ziua fuziunii un personaj misterios, cu ocupaţie necunoscută, Radu
■	Leeca. Ctrcîţiva ani în urmă, numele lui’căpătase oarecare faimă internaţională pentru îndrăzneala de a fi sustras de la Quai d'Osşey Hm important document politic,în interesul Germaniei. Radu Lecca deţinea pentru cuzişti secretul unor irezistibile seducţiiberlineze.. Secretarul general al ; partidului naţional-creştfn declara, în nopţile tîrzii de extaz bahic, câ' Radti Lecca posedă cheia de aur a partidului. Situaţia ă devenit groaznic de limpede cînd însuşi Radu Lecca a venit la mine să-mi ofere desfătările marelui oraş Berlin. Va-săzică asta era demnitatea naţionalismului român, care îşi luase misiunea de a moraliza viaţa publică a ţării!
M-am dus imediat la legaţia respectivă din Bucureşti să protestez. în această vreme ea n-avea vministru titularr Am vorbit cu însărcinatul cu afaceri. I-am explicat că acest - fel de a proceda e inutil pentru mişcare, nedemn pentru noi, românii, şi catastrofal din punct de vedere morah S-a scuzat ca legaţia n-are nici^un ameste'c, Radu , Lecca contuni-cînd. direct cu metropola. M-am repezit la Iaşi şi bam pus chestiunea lui A.C. Guza, cu numele celor implicaţi, care erau de faţă. l-am pus în vedere că mă/desolidârizeZ de a--eeastă'ticăloşie' şi mă socot retras din parţid. Băţrînul s-a arătat măi mult tată; decît preşedinte „suprem" ; şi n-a rostit niciuncuvînt. M-am întors la Bucureşţi şi i-am pus cheş-
ZILE ALBE — ZILE NEGRE ,	, 239
tiunea.lui Octavian Goga, abia întors de la Karlsbad. A în-gaimato sancţiune; ee n-ave a să vină niciodată. Mi-era scîr-ba pur .şi simplu de acest soi de naţionalism.
. Pe de alta parte, dincolo de legionari, şe petrecea un joc asemănător. Profesorul de metafizică Na^ Ionescu devenise reprezentantul pe ţară ai lui „I.G. Farben-Industrie''. Se plimba în cel xnai scump automobil din România, ducea o ^ viaţă princiară, cîtă vreme „Cuvintul* n-a apărut, îşi plătea redactorii legionari cu salarii de necrezut şi întreţinea o altă pleiadă cu ajutoare lunare ca un generos „binefăcător';.. Cînd ziarul a reapărut, el avea un buget lunar de 5 milioane, ceea ce era fabulos pentru vremea de-atuncL Filosoful miş- -carii legionare era în acelaşi timp şi finanţatorul ei. Ca-n vis, nu altceva!-
De la un asemenea naţionalism nimic nu se mai putea nădăjdui. Prin ce se deosebea el de formaţiunile democratice înfeudate puterilor internaţionale (prin reţelele afacerismului? în numele cărei moralităţi mai venea el să înnoiască ţara şi s-o salveze din mocirlă? M-a cuprins un dezgust total, nu de naţionalism, ci.de naţionalişti. Abia trecuseră cinci luni de la fuziune şi mi-arn reluat libertatea fără nici un regret şi nelăsînd îri urmă nici o -părere de rău. Conducătorii partidului’national-creştin au răsuflat uşuraţi—ca şi mine.
; Dar iii-am achitat de* datoria morală faţă de Octavian Goga: pentru o atenţie la un moment greu al* viaţii mele, i-am făcut M partid, pe care nici el*, nici altul n-ar fi putut <sări-l realizeze. .	' ■ :• ă. *
. în politica naţionalistă, Octavian Goga era mn om ne-, hotâfît. îndrăzneala urnii pas înainte o.nimicea cu doi paşi înapoi. în consfătuirile intime sau în scrisorile pe care mi le trimitea, izbucnea totdeauna revolta poetului; pe teren, melcul politicianului' îşi sorbea coarnele la prima atingere cu. vreo < rezistenţă solidă. îmi\ făbea impresia că numeroase obligaţii îiemârturisite tăiau aripile’acestui minunat tempe-; rament de luptător înzestrat cu harul muzelor. După fuziune; partidul - a căpătat o popularitate considerabilă, cu. imense manifestaţii;,fle masă,; cum niciodată n-au avut formaţiunile democratice, şi ar fi putut ajunge o forţă covnşL
boare dacă Goga ar fi’ avut tenacitatea luptei şi n-ar fi fost însetat de pţîtere cu orice preţ. EI însă a înţeles să facă din
290
;______■'■•■:-■» - ■- ■ - ■____:_____________________-_____r -■ ^ _________________________________
anului f 93.8 a-a f<>st ilici pe aparte ua triumf âl naţionalismului, ci m|ugareâ' Iui la carul hodorogit al > de^dcrkţiei^ |)ctavian’ Goga era un om inteligent, dar s^a drâ4it de^oj naivitate de neiertat ciad s-a" dat, Cu partid cu tot pe nuna'lui . Armând- Călinescu,/mimsfr^	.în acea formaţiune
gu^ernainentala, cea mai hibrida dmcîteşe puteau imaginai ‘Ââ&';.y6tbii catundţ cţiicoindoi-separat:• fiecare e pii-a murt.uri-■ rŞiţ- cuni vrea sa-! lichideze pe celalalt; Aceasta, era temelia morală a :gnvernrdui‘ &	de precizat că
Armând Gâlinescu care, pe Ifnga inteligenţă, avea şi răutatea Chiotului,	*E' lucru nemaiauzit : nu/.i~au
^ţrebuiţ decîf 40 de zile să compromită naţionalismul gogo-irâki^f/-âapînd<^d€o4at;ă & prăpastie intre; el şi legionarişm; €lîi-vr dacă Dumnezeu f-at mai fi dat ani de viaţa, Ocţâvian Goga n-ar ii avut energia sa- îrifrîngă dezamăgirea lăsata ,pe uşmg acelei scurte şi cu^t-deşţrăbălaie .^guvernări, Pki> iidiil •.najional^reşfânjl^bidkt. astfel; Arniand. Câliiieseu, a 4 rămas, stăpîn,, a rămas ştăpio; pe situaţie sub egida preşedintelui de Consiliu, Miron Criştea, din nenorocire Patriarh al României Ortodoxe să pornească exterminarea fizică p legionarilor, în fruntecu Corneliu- Godreanh: d:G^ Ducă a pâhdă a lui Aimând Călipes^
• ^sţirpitură- udoŞC ^Uhp#d^^ţînat. să/db&: Ipvitura, de>mdarţe, ,• întreguluihăţiohâiishitromâneşc /;//•-/•/:’/■<"/	■ „ /.
’/ Şi,. totuşiV 'h-am> ŞocpţiC eâ\datoria mea de/ naţionalist •^-atihplihiţu.&;u/xnai,.aveam <x>nţac^	orgaBÎ-
a"; t.ra^r"t-oK^ri ad^	Ş: ;■ =	îmi ^dâ libera
taţea: şi putinţa să vM^greşelile^ şi defrcienţeie tuturor., Şuta n-am; avut; niciodată gîndul; sa-mi -fac organizaţie proprio, ...aş. fi.: putut foarţe bine, să* mă* retrag în sarcina rnea de pror f^or şidn mism^	pe Care le-aş fi:;
Indeblihit^^' c ;:gustind -în 'izolare ;':d^ciile -intelectuale ■<:&leŞcp.edm:; ‘-şC; bd^iâfe/Şubţirii	îh-..
'anii*'tf&lmit&mM*4,■;eînd' "cuzismul, nu ‘îndemna mare
capăt/ al ţării la celălalt, ' âş fi 1 putut * Cristaliza o mare nărşcare după chipul'‘şi:asemănarea mea. Am* rezistat
291
zjlnegre
slutei :tdturot^^^	-Şi cred ca am făcut
bine; Ştiam1 dkl ' observaţie; •■cX:ll}?^wireâ'- naţionalismului ^omânieşc e mulţimea „şefflorV individualismul sau egocentrismul: lor aproapemdâdiy. 6 nouă-Organizaţie ar fi însemnat* convingerea mea statornică/un:păcat în plus contra 'naţionalismului-ipmânesc însuşi, caţmn-avea nevoie de noi discordii, ci de o concordie ■ uflăn^tnâ;ipOut■ru• a însemnai o 'forţă deţermiri.antă ap -politica Hpmâniei. Am luptat tot timpul,.cu.toate mijloacele, si cu un dezinteres personal fără pereche pentru această concordie. Ne izbutind s-o realii ;zez/‘aş fî putut'acum să-mi mîngîi mîhîdriie,, în ^ocupaţiile mele personald/rdar mihte^ niea a fost croită ele Dumnezeu pe măşufa intereselor generale ale. românismului. Rrecum în domeniul artistic am Crezut că neamul nostru nu -poate fi slujit decît;de o literatură^şi de o* arta care să fie suprema expresie armonioasă; â etnicului,".străluminat' de rază veşniciei, tot astfel, Iri, pojiţică-dm -crezut că acest neam nu poate fi slujit real decît de ,ain naţionalism înnobilat de ereŞr tinism- Deviaţiile..’ acestidmalîpnalism nu-mi dădeau :pacâi Era ca şKcum lucrul acesta m-ar fi pri\dfVpersonâl,, ţfcşi nimic subiectiv nu' mă ‘mai .-lega. de vreo* organizaţie -reală; Poate'dacă altul ; s-ar fţ .-ridicat, deasupra tuturor, arătînd greşelile şi înşailind îndrumări, mi-aş fi văzUt bucurps de ' alte -trepuri. Dai;;,cum nimeni nu ;sedyea să judece obiectiv ,şi .dezinteresat, şi totuşi . inţdresat cu ultima pasiune Im cauzra. unică * a- naţionali sen ului; m-am simţit: dator ■ să' intrau ‘ din nou xh lupta, 'v-' 'y \v..' (	.y^'"'	. ’V .■
Dar cum?:,Cu; toate strădaniile necontemte?de = ;a obţine o simplă autorizaţie de xeapariţ ie> ^CaleildaniJw n-a mai putut ■ ieSi. Interdicţia avea sa dureze fără. limită. înmoi patru ani - ^e,guv^rn^e^;lui <3ţdă!^^ărăsCu> o singură dată am obţinut autorizaţia deda D> Itica, -înmistrul de Intern e. Am reorgânb zatjredaeţiăc, ;.am-^ţâspîndit afişezi toata ţara? dar în preajma yreaparifţei*rmitistrui de Interne ‘ a . .fost-forţat , cu toată Jpâ#reâ .îui ydedăp, ^	autotizaţia: Cînd au venita
:îâ guvern;, Ciiza' şi; Gpgâ, âu refuzat sădirii dea auţarizâţiey mulţippirp?eă led&niem un ;pafţidi Giiyerneîe mr-' mătpâre auifo^ţ.gata. să-mi' interzică şî ţreid^ă necum;sâ-mi, acorde libertatea unui ziar. Cel care ^-a opd? eaî^goric ^ -fosf Regele Caroî ÎI: Am aflat aceasta abia Iii
292	' NICHIFOR CRAINIC
anul 1940 cînd soarta â făcut să-i fiu sfetnic al Tronului, în împrejurări pe care le voi povesti la timpul lor. Eram ministrul presei şi i-am, propus Regelui reapariţia „Calendarului**. -Propunerea l-a ofensat pur şi simplu ! Dar culmea strîmbă-tăţii e ca peste un an,diind ministru în cabinetul generalu* -lui' Ion Antonescu, acesta însuşi s-a opus reapariţiei. Antonescu a făcut-o'din cu totul alte motive decît Regele: nesigur de sentimentele mele faţtrde el, se temea să nu stîrnesc cumva vreun curent ostil dictaturii iui! Oricine â putut- în această vreme să scoată ziare în România, afară de mine !
. Dar să mă întorc lâ vremea cînd abia mă despărţi şem de Cuza şi Goga/	.
Revista politică pe care am botezat-o ,,Sfarrnă-Piătră"5 a trebuit să apară sub direcţia Iui AI. Gregorian. Neameste-cîndu-mă de fapt nici în redacţie, nici în administraţia ei, reprezenta în realitate atitudinea mea. Cei care mi-au făcut un cap de acuzaţie din „Sfarmă-Pîatră" au minţit fără obraz cînd au poreclit-o publicaţie fascistă şi hitleristă. în trei ani cît a durat revista nu ştiu daca am scris mai mult decît cinci sau şase articole comentînd fenomenul italian sau pe cel german. Programul' acest ei reviste, anunţat de la primul număr, a fost critica naţionalismului' românesc existent şi cristalizarea tânui plan practic al naţionalismrilui_ constructiv. Nu cred, să fi existat o altă publicaţie politică la. noi atît de bogată^ în idei ’ constructive privind, toate domeniile vieţii ro-<» inâneşti ca „Sîamă-JMatră'V
în ce priveşte critica naţionalismelor existente, ăm fost singurul care am avut acest curaj într-o vr&me cînd adversarii se masacrau mai uşor decît găinile. Ani arătat că şefo-mania multiplă e blestemul care apasă asupra naţionalismului român. în vreme ce peste; hotare naţionalismul triumfa prin'unitatea de doctrină, de conducere şi de acţiune, am demonstrat că cel românesc va fi supus zădărniciei din pricina „ disensiunilor dintre şefi şi. a inter duşmăniei. Mi-am bătut joc de; veleităţile idolatre ale acestor şefi, al căror.egocentrism stupid va duce la ruina naţionalismului. Am făcut apel la* naţionaliştii din toate taberele să-şi simtă cotul în aceeaşi " solidaritate' românească, amintindude necontenit că adversarii pe. care îi"au. în faţă sînt mult mai puternici .dlcît ei. Fumurile de grandoare arhanghelească:^! s-au părut o p^os^
293
- ZILE. ALBE — ZILE NEGRE
tie atîtavvreme cît nu le justifica posesiunea mijloacelor puterii politice. Âm arătat că legionarii n-au nici un, program politic şi că revolverul ţine loc de program. Am combătut cu o energie; cum nimeni n-ajăcut-o, crima politică, pe carei spre ruşinea lor.> chiar cîţiva preoţi1 tineri şi imbecili o ridicau la rangul de.;. principiu creştin, fără ca autoritatea bisericească să ia măsuri contra lor. Âm scris negru pe alb că adorata căpetenie a legionarilor, evoluată într-o megalomanie naivă,. ,;n-âre câp pe umeri". Am criticat, în acelaşi timp, programul învechit şi neserios al lui A. B. Cuza, precum şi metodele sale aparţinînd unui parlamentarism anacronic' Am numit pe A. C. Cuza şi pe Octavian Goga „două monumente de mămăligă". Am demascat ■ acţiunea de corupţie exercitată prin nefastul personaj Radu Lecca. Am fost întî-iulr careÂmcâ din 1936, l-am' arătat cu degetul.
Simiiifăn cu această critică, am tipărit îm „Sfarmă-Pia-tră“, „Prograiîiiil statului etnocratic“, dînd apoi în fiecare număr lămuriri dezvoltate asupra fiecărui articol c<sd alcătuieşte. Acest program u-avea nimic din violenţa haotică a Jegionarismulm şi nimic din absurdităţile cuziste. E un pro-, •gram de naţionalism constructiv;. conţinînd cele măi înaintate idei de reformă a statului,-de cultură naţională,, de via-^ă socjală, economică şi politică. El nu preconizează nici dictatura, nici partidul unic,, fiindcă organisnîul care ar fi chemat să-I realizeze trebuia să fie rezultantă electivă a tuturor categoriilor sociale româneşti. E de prisos să dau un rezumat. Gindurile din această fază a activităţii mele fse găsesc în cartea „Ortodoxie şi etnoeraţie^ precum gindurile din faza pregătitoare "„Calendarului^ se găsesc în vârtea „Puncte car-! dinale, Jn ţtaos“. >,Programul statului etndcratic^/departe de a urmări o nouă formaţiune politică; se adresa tuturor naţionaliştilor, oferindu-se ca bază pozitÂ7ă , de înţelegere. - *
Rezultatul? Nici un „jidan", nici un „internaţional-tără-nist" şi nici un liberal, comunist sau socialist n7a fost batjocorit ca mine de presa legionară şi cuzista, dar mai ales de cea dinţii.’ Ziarele legionare din provincie cereau Asasinarea mea.’ Ziarul ^Buna-Vestire-V din Bucureşti, prin pana Unui biet nevropat, mi-a insultat pînă şi soţia şi copila. Acest soi de a, polemiza a întrecut în josnicie ultimele abjecţii ce s-au vărsat vreodată în scoborîta presa românească. La conferin-
29*
mmiFOE	\
rilelpr, emlriteşricufaridarmii^	Aceste
manifestaţii duşmănoasă n-avean ; nici .un1 rezultat.; 'Pyetţj-
' pe.turbni^li.; Nim0i;;n-ă ■ eiiţezăt	; iiindcă^ în
adînctd Gonştiin$ei; lOrtcţriştiau eă.|şpu^ ;ademrulvîn; chip deziiiţetesa^	®. tubninât ;printt4m. ordin
■ circulat ăl liii Cpţnqliu Godreanu către; legipnări> ■ ;tedaefat îii -termenii' cpi ■ mar insultători pentru mine; m ;căre: nu ierarh nici mai mult, nici inai puţin, decît ^om fără barăctgjf şi'^ţijă-dătof\ Om faţa caracterţfiipdcă .nu admiteam; earacterţif criminal şi .trădător/ las istoriei 'universale sarcina să explice acest termen1 ţlşniţ din: cugetarea ^Căpitanului/'! Lp sfîţşii^ Cprneliu, decreta ca, pentru un dm ca mine, .uşa lui ^ va'^fi incîxisă îrc veacul veacului. Qricît m-ar li indignat ieşirea acestui bâţat- nu pariam, putut ţipe tisul eiţind această;
aibd^inţăre de cppiiar^	Eu ’nua
rbălcăsem nipipdâtă pragţij, "îidţtr^daiţeicr şi penţrp -motivul ca .n-âvea vreo uşă proprie. în schiiiib/ e|;f>ătuşp;api;/ţig-zile: ■pe-aimeu/ prp|itînd din plin de.cîte	.mea
de scris. Era ca şi>cum un:armăsar năsarîmb pe carel-ai hrănit bine,’ ţi-.ar Sptaeriînir-un nechez: Nii-ţî mai dau să măplnci'! r " Atacat In piripuţ\h$&\mai Nedemn -am de cîrid ţin,un ^pbndfti'd Pmâppsc ■ &^mîuăv ^Nunuropri^
>tăl meii, mmnâ‘^	şi ;cbiăr cppifa.
/hi£ă: ăucunp^pb/^	iudep-deţ&dcratd:. .Dar nitio-
; data; acesţf:;atacurr; n-au gViăt '>vefa^pnţă-;^ celprfegîphăreriBieţiiŞ
aă'combată ideile propuse de mitic, maimuţareâb metoda iudaică a injuriei .personale/ intensificata, pînă la gradul de grosolăniaf.afvporcarilor. ’ -	\\\ ' ' .;
^ * Un moment interesant xal acestei, campanii e revista wPre-ăania“vFinanţată’ de Nae‘Ioneşcu- golan’că.'.şL mine, devenit; pcstfe:,npăptţr; arbimiJibngr;	/da. fel cqmri
• prpmiiSeal^ca.
meăriapi^
ZILE ALBE.. — ZILE REGRE

i,.;şâţuri^	Facultate, părintele Giigore 'CÎriss
cnltaţii: ^ vŢeolagie, j^ntma instiga necontenit pe. îi vfăcuseiŢi iiuniai -birie; ,Mi- Grigore Cri st eseu. Cu puţin;: îp -' wjniă, îi seâpâsem 'fato	'muerie rieterm'nînd pe Paf
v trierii, pe:care;el,îl;aţacăserin 'ebipuî eei fixai grav, să-i dea. totuşi o biserică/^	Gapitaiei- L-km chemat de o pai-
te' ^îvj-afii;\#Sf u&''nici ’Nae lonesci* -nici şl nu mă pot dobori pc xnine. Pe Mae Ipne^cu care, între.
; haltele; tilbarise ; band toi: 'Arislide Blăbck;,;p. ir l-am atacat; f diripdata 'pentru; inbti^dl ;.ăă^şta prea vulnerabil' Şi’ ca îi f	locul , ţded ' de
rist-la.ricălpsi^doi - Cdigere Cristeşcp-.sări.
prostănac,. Atunci, cu ţ-oată părerea de rău,, mriam călcat
„a* fost excluderea .din Universitate a profesorului Grigore v\Crist:4şeuC..nP^tru .Facultate am făcut. un- bine, fiindcă pier-^ <ridd p;!ndîitate\didaiCtică, se: dispensa de un agitator fără ^respomădilităţec^în, cef priveşte ouiul, nu ştiu nici azi, dacă • atn facuţ bine: * De regulă;; ^aifi^ căutat; sa nu rua răzbun îm -
Co rvniv' trvil, în Wia+'ar CS-rî tr/^f ^	n
• *|ie^u&idFa$b^	.un-
\exemplu de dezgustătoare laşitate în faţa judecării, lepădfnd * x de frică toate creanţele .pentru care jn^tes;şb $**/•bătâjse în piept. Â două zi .scria platitudini ininologice tuturor c^ior pe f car© îi,jaţ&case 1$^ miniele'1 dQăpiţaxiului'^. ţa frunteRegele.
296	-	NICHIFQR CRAINIC
în anul 1938 au fost nimicite mişcările^naţionaliste. Ar-, mand Călinescu e călăul care a executat operaţia: Partidul naţional-creştin a iost distrus prin verificarea guvernării:
. s-a, prăbuşit/ în propria-i neputinţă. Dacă ăr fi fost o forţă reală, nimip nu l-ar fi putut clinti. La cîteva luni după ’ aceea, Gctavian Goga închidea ochii pe neaşteptate. Aderenţii, politici au îngropat cu el destinul unei jumătăţi din 1 speranţa românismului. Ţara toată a plîns^un mare poet. A venit îndată la rînd „Garda de Fier^. Armând Călinescu a * procedat aici metodic şi fără cruţare.
Mai presus de orice, .mişcarea legionară consta din* cultul „Căpitanului". Acest supranume haiducesc exercita o seduc- . .ţie irezistibilă/ asociind aventura de codru cu sugestia ido-. latriei mussoliniene şi liitleriste, venită din Europa conteni-\ por ană. Aţît Muşsolini cît şi Hitler erau personalităţi excepţionale/ de un dinamism covîrşitor, clocotind de idei noi şi. ^subjugînd mulţimile sub imperiul' cuvîntului vorbit. „Căpitan ui" n-avea nimic din toate acestea. El se distinsese din zecile de mii.de tineri zbuciumaţi de soarta tării lor printr-uri glonţ ochit bine în pieptul unui poliţist. Ducea o viaţă' foarte, sobră, mai ales pentru un tînăr. Ascunsese,revolyerul buclucaş după icoana arhanghelului Mihail, căruia bătrînul ion Zel ea Codreanu îi crease o legendă vaporoasă’ de ocrotitor ăl legiunii şi — tăcea! Puterea lui Corneli u Codreanu a . fost sîngele vărsat şi tăcerea. Fire cu desăvîrşire, statică, fără nici un 'elpment dinamic intr-insul, sîngele vărsat ţinea ' locul dinăniismtdui^ iar tăcerea lui aproape de nepătruns ofe-, rea imaginaţiei înflăcărate a tineretului o regiune goală unde ea putea plasa toate calităţile şi posibilităţile unui eroism ; legendar. Cînd vorbea, „Căpitanul" spunea uneori cîte ceva; cînd tăcea> spunea totul. De aceea, prefera să se rostească în monosilabe.’ Am asistat odată la un dialog tipic. Un tînăr sosise de pe la Satu Mare. L-a salutat după ritualul mişcării, i-a comunicat cum a călătorit timp de patru zile, fără bani, dat jos din tren şi pitulat în trenul următor, numai să poată ' vOni să-l. vadă şi să ducă un cuvînt clin partea lui camarazilor. /Privdndu-şi „Căpitanul", tînărul strălucea de fericire.
Căpitanul" t-a ascultat povestea şi a, zis doar atîf: „Bine, camarade I" Cînd acela a întrebat ce cuvînt să ducă la^Saiu
ZILE ALBE — ZILE NEGRE	297
Mare „Căpitanul" a- rostit: „Spune-le că e bine! Are să fie bine!" Trimisul a. plecat radios să comunice la şedinţa de cuib că totul e bine! Aşa a vorbit .„Căpitanul". Aceştia erau 'adoratorii simpli. Dar multă era pleiada tinerilor cu carte, care mărturiseau: „Nu vreau să ştiu ee spune: idei am şi eu’ Vreau numai;să-l văd'şi şâ cred în el!" Asta era tot: tineretul avea nevoie să-creadă în cineva. Tineretul acesta participa din plin la noua psihologie europeană, ştia că peste hotare sînt generaţii de-o seamă, care adoră oameni excepţionali şi fascinate de ei, creează o Istorie nouă. Ritmul eroic al vremii, psihoza naţionalistă cereau şi la noi un om excepţional. Corneliu Codreanu a fost o creaţie a psihologiei acesteia exaltate de repercusiunile fenomenului fascist şi hitle-rist. Musşol'ini a creat el această stare:de spirit. Hitler la fel. ..Corneliu Codreanu a fost creat de., eh. Că n-a fost un conducător se vede din faptul că sufletul imens ce i s-a oferit l-a dus la dezastru.
Armând Călinescu a văzut bine cu un singur ochi: ca să stîrpeşti cultul, dărîmă idolul!. în tineretul legionar se spu-n&a însă cu termenii.hiperbolici ai megalomaniei colective: dacă se atinge cineva de un' fir de. păr al „Căpitanului", veacurile vor .■ urla de răzbunarea noastră ! Se pare că stîrpitura ciclopică a văzut lăudăroşenia de dincolo de emfază. în orice caz, era necesară-o probă înainte de execuţie. Prilejul s-a ivit în procesul intentat de N. lor ga împotriva lui Corneliu Codreanu. N, lor ga, idolul de odinioară al tinerimii, nu putea suferi din slngurătâţeaTui pe nimeni diiitre cei ce se bucurau de simpatia noii generaţii.. Pe toţi i-a^atacat’; fireşte, şi: pe Codreanu. Acesta, năucit de idolatria legionară, trata pe oricine de la o înălţime vsiderală şi a răspuns lui lor ga kme-ninţîndu-1 cu trăsnete. Procesul a decurs în linişte şi „Căpitanul" a fost condamnat la ’şase luni închisoare periţru ca# lomnie. îţi lumea legionară ;nici o rOacţie faţă de această lovitură. Armând Călinescu a prins şi;mai mult curaj. Â înscenat marele.proces de... trădare de ţară lui.Qorneliu Cp-dreanu, organizînd mai întîi uriaşa campanie de presă împotriva lui. Era/la sfîrşitul primăverii lui 1938, cînd ăm cola* borat două luni 1$, ziarul „Porunca vremii". Cu materialul pregătit, Armând Călinescu a convocat la Interne vp^ t,0,ţi ..directorii. de; *ziai:e. T THip partea^Poruncii** m-a invitat pş
2g»y--:	' >.,c mmmQH
cRÂmip
tiu pe BieRăduies^u^D^ ce şi-a^făcut expozetfl eu f&rfidie y^uinoasl; ,a cerut asentimentul‘directorilor de ziare; Cel diutîi care s-â oferit a> fost Eugen Titţan-u, care debutase vremuri - ca -naiţioualiştv între noi,: la „Cuvîtetiil^. Apoi toţi ceilalţi. Eu am refuzat' s/ă-mi dau asentimentul la criminala infamie, ce se punea la. cale. Părerile .mele despre. CorUeliu Codreanu sau despre oricare naţionalist' sirii una, iar a fC face unealta unei canalii şpre.a dărima o credinţa e* alta; Campania, cu. facsimile şi documente reale ^au inYentate; a izbucnit şi /a fost uriaşă. Cred ca ea \n-a clătinat totuşi pe rumeni.;Apoi a început procesul Ia Gonşiliul de războiaMram poruenii citat' ca martor în apărarea lui Corneliu ; Codre&nu• Oamenii lui m-au vizitat cu rugămintea stăruitoare de a mă prezenta. Băiatul,- care vorbise' de uşa; inclusă. mie,. 0 deschidea din nou pe a meă la vreme de cumpăna grea.. M-aiU prezentat Conşiiipl:, de ...ţâzboi:..- Pre| echntele, un. colonel; mi-a făcut mai întîi un compliment pentruo conferinţă ţi-pută cindva corpului ofiţeresc din Chişinău, la carepartici-paşe şi dm$hî.rprob	să mă ciştige pentru o atenuare
■a- depo^i,ţiei. Ani fost întrebat dacă-1, socotesc pe- Corn pliu Cpdreanu. tmdător. de ţară.- CunoŞcîrid: mişelia ce seipunea la câle, mi s-a urcat sîngele la-cap şi am răspunsi^Sînt patru. api şi mar bin e de cind n.u' vorbesc cu Cdriieliu Codreanu. De atunci.ne^:detestăni: ji ne atacăm reciproc. De atunci îl vad abia^acum în; boxă,; între,- baionete. Se poate spune Orice şyoiţi dfep-re ăceşţ afn, dar a-1 acuza de trădare de ţară ce a măi m are infamie si cea mai neauzită b azacbnie. Asemenea nă^bitii pe; socoteala :;lui şînţ pedemne de judecată unui.Consiliu de ţăzbprf. Upmaare freamăt Ş"â:pnddus:în sală şi .preşedintele a ridicât /imediat, şedinţa. Doi avocaţi m-au iuat la braţ/de o parteşi- de altă; rogîndu-nîă Siă^dad.mînapu Cornelia.' ^0 Iace aiin şi fără - mviţaţi^“, le-ăm spus- Iii boxă;
pelin €o dreapu plîngea, ■ cp capul: îp", palme; Ki-a .sţrîns mîna'' iutr-amîrido ua şie lui,.. zguduit	embţîe, M-au podidit
si- -pe, mîpedaer^, :Kolmo;iubiseipdd^	-iar*el mergea
ăcum:spre 'pierzare;‘El n-a izbutit să articuleze nici pupu^înp Bu ;mi-am dCscfeştab cu' -greU.făteiţe şi -i-ăin urat; ’Acum Diimnezeu să^fî^Jajuţe jîfP Ştiu eîţ am. stat mîpă în mină, dar ea să curm odată aceşt spectacol puţin bărbătesc^ ipi-am ;fcitrăş-Q pe-a me& şi am pl^	am obşljvsd
că loâfl îume,a- plîngoa/'ultima dată cxnd l-ammai'văz^.
v.	— zile wiXyRE/.^^v-ff/v, .;g9g
} y;o^^ele^iţ'fe:de;' legionari a venit la mine sa cer i de făcut. te-arn ^pns: „Căpitanul vostru merge : spreAdunaţi ^ .cu	în faţa, tonşpjului
*de ră^bgr şxl,in;piaţa palatului şi pereţi elibe r are a lui!" ^Daca ,V;4ac^	Care se iăudaser^
raşî)^nâî«*a?deror1 sa- urle" veacurile, ^Atunci pregătiţi-va ; pentru;}îumprnimtatea Iui", • aiu înelieiăţ /CU/y,/
:Sentinţa;: s-a./ dat: zece , ani; teinniţa \grea.,. %a nrmiăi a >/ doua ^tapş:.'■	tovărăşia
■: diâboiîccM	NieadCrâor şi ă Decepivirilor;' adică a;
Vâhâsimlţu duiJB	,l ' '
. v, . Chiorul şi-a făcut1 sinistra ■datorie, Să^ nu ;mtăm ca. .asasin C hâreâ lui jbomeîiu ;Codţeanţi a fost prezidata db prirfruP ■ iriinistru Mirop Ciislfeă; drii npnorpcire;; Patriarh ^României Ortodoxe,. care/ şţiMd ce şe pune/ la eşle, ' a. plecat ■ în-acda trireme/ Aritr-p, excursie de ţ)lăceţŞ;; pţin.Polonia •Ârma&d 'Cflteeşcu/'a'dd^C şi asWinat, o ^o^ş/;teţr;aşai-^ puţin v - glorioasa că aceea ,a Iţii f: G;: Duca. Dar acum trebuia să ut* yneze. replipa /guvernului: inspăimîntătorul masacru ăl :sţ-• proape/ 'tuturor ^fruntaşilor legionari din dagăre,.ucider£a a dpi sau trei: dintre cei liberi ; şr expunerea cadavrelor timp. v/de 4tei. iiieriu piaţă^fieeătuivorăş. ‘d/iteŞte, hfef gene ralul
fiorosului mâSacru şi nici o buna
vparie dintre ceilalţi asasini nu vor scăpa cu viaţă. România < sub1; Regele.Carpi .II a. trăit o epocă de cruzime sîngeroasă, 'v ^ltr%v'ţ^refchţ:îu, istoria. âcesţiii- popor. Pornind de la dezrobi-,;./teâ riatethă/ydinygllea!^	'parazitar; românii
i-au ucis unii ..pe' alţii ^aproape , un deceniu, dînd spectacolul fioros al Unei nebunii politice;" de care numai bulgarii s-au /'uf atat ■ dePpo triyă de bapâbiii/Domnia luf ■ ;Carb|> ;îî' însein-
:tr»t a T3:'."a:viziri biiblir^	î / --
>&iiil|umtFtâ;Pe|jîuni^^
V din grbazâ concut^bţpi polrt^ie^/ yfîy-reii^ eii organizaţiile lor srijrira^	îşr y;âţ4y^3^^Jţ^-i;.'?A?:’;ţrit)u.ţie!.
- CQTisî^ieVait duşmanul mesia-. tiismuliii: iudaic şi câ atare trelmk Minieit. Dar afară de
300 -	, NICH1FQR CRAINIC
aceste adversităţi apriorice, sînt cauze interne peste' care spiritul de obiectivitate nu te lasă să treci. Din acest punct de vedere, „Garda de Eîer" a nimicit-o. însuşi Cornel iu Co-dreanu. Sîngele cheamă sînge, revolverul revolver. E neîndoios că „Garda Fier" a fost însufleţită şi de un spirit constructiv. Dar acest spirit a fost dominat de metpâa forte a îngrozirii şi a morţii; care voia să-l 'impună. în limbajul fiecărui ţînăi; legionar ideea uciderii făceai parte din comandamentele- primordiale ale spiritului constructiv. -A- -ceasţă idee era atît de înrădăcinată şi de familiară încît posesorii sau, mai bine zis, posedaţii ei nu-si mai dădeau seama că e o monstruoziţafe morală. Sub acest aspect, legionar însemnă ţîriăr după chipul şi asemănarea „Căpitanului". •; Groaza adversarilor â;sporit megalomania legionarilor, care n-au mai putut vedea că atotputernicia iluzorie â revolverului e în . fond o iremediabilă slăbiciune morala., Megalomania acestei psihologii tinereşti absolutiste i-a împiedicat să cîntăreaâcă disproporţia de forţe în care se găseau , faţă de puterile constituite în stat. Corneliu Codreanu a căznit pradă acestei grandioase iluzii. Norocul a trei asasi-■* . nate nesancţionate l-a făcut să. se creadă un dictator în opoziţie şi să glorifice odioasa metodă, 'ridicînd-o la rangul unui falş eroism şi al unui principiu de luptă politică. Mega-, lomania naivă l-a determinat să uite că regelui Car ol II îi datoreşte viaţa şi libertatea de,, acţiune şi s-a improvizat jntr-un fel de contra-monarh. ..Cînd, s-a agitat ideea unei apropieri de Soviete, a lansat faimosul manifest\ cu legămîn-. tul copilăresc ăl unui harakiri legionar colectiv în faţa palatului şi cii declaraţia total nechibzuită că el în 48 de ore va răsturna politica externă, încheind alianţe cu Germania "şi Italia. Manifestul era răspicat împotriva ^Regelui. Cînd s-a ivit în sînul dinastiei conflictul cu prinţul Nicolae, ţara -a constatat cu stupoare că legiunea'îmbrăţişează din senin cauza acestuia din urmă. ,Sâ nu mai vorbim de listele celor ' ceUirmau să.fie asasinaţi, în fruntea cărora figura totdeauna Elena Lupescu, /generoasa protectoare a „Căpitanului" la . un moment greu al acestuia. .	>
Cine l:a îndemnat pe Corneliu Codreanu la această atitudine împotriva Regelui,' care era cel puţin timpurie şi stupid Calculată pentru interesele l^gionarisinului ? Nimeni altul decît Nae Ionescu! Alungat din. configuraţia canfarilli,.
ZILE ALBE -r- ZILE NEGRE	301'
Nae Ionescu voia cu orice preţ să recîştige graţia pierdută. Pentru aceasta a întrebuinţat o îndoită tactică : pe de o parte, îndemna pe Corneliu Codreanu la o atitudine ostilă faţă . de Rege, 'prin nimic justificată de, interesele legiunii, iar pe de alta făcea să fie informat Garol II că el îi poate, „aduce pe tavă". — expresia e a lui — „Garda de Fier". Adică; te scap de această primejdie dacă îmi acorzi din nou graţia. Lucrul acesta, pe care îl cunoşteam bine, mi l-a confirmat .într-o seară generalul Gravriiă Marinescu, întîlnit în casa prietenului meu, arhitectul I.D. Enescm Nae Ionescu îi făcuse Regelui de mai multe ori această ofertă; între alţii, prin Gavrilă .Marinescu./Pentru' a-şi satisface^ amBiţiile personale rănitef Nae Ionescu nu s-a dat la o, parte să expună nimicirii însăşi mişcarea legionară. Palatul La rămas, închis Jocul n-a izbutit decît să nimicească pe Corneliu Codreanu şipe fruntaşii „Gărzii de Fier". S-a împlinit, din nenorocire, vorba pe care i-am spu.s-o. lui Corneliu, la. despărţire, în toamna anului 4934: „.Spiritul diabolic al lui Nae Ionescu, pe care nu-Lcunoşti, te va duce la pieire.!"
**	v.
Depoziţia mea la procesul lui Codreanu a îndîrjit firea lui Armând Călinescu. „E furios", îmi comunica Victor Ia-mandi la restaurantul „Modern"; „el a sperat de la dumneata o depoziţie contrară decît cea pe care'ai făcut-o".. Adică trebuia să mărturisesc că Corneliu Codreanu, care ’credea fanatic. că cu -metodele lui îşi slujeşte ţara, c trădează! Chiorul era o natură vindicativă. Luînd Ministerul Instrucţiunii Publice, s-a. apucat să reformeze învăţămîntnl superior, dezlănţuind în presă o infamă campanie împotriva profesorilor universitari ş} alcătuind o lege prin care suprima o mulţime de catedre,^ declarate, inutile. Lovitura a fost făcuta, banditeşte, în secret; fără; consultarea nici unui for universitar.. Bineînţeles,. între . cele dinţii’catedre suprimate a fost şi a mea. Cum de la Facultatea noastră mai suprimase şi pe aceea a colegului V.G. Ispir, ne-am prezentat amîndoi la primul ministru Miron/Cristea care, ea Patriarh ortodox, ne închipuiam noi, nu se poate dezinteresa de Facultatea de Teologie. Ne^a1 primit în holul palatului patriarhal. Era foarte nervos. N-am apucat bine să-r spunem’j^ăsul şi a .şi
m,..	: v ' nmmm crainic
Portul: MarsiMei credeţi	şmţ eu.să : •
mă ocup de' asemenea nimicuri f	pe Cap problemele
mari ale ţării yoi veniţi cu eîieşţiunile voastre pepsonalef -Ani plecat ţnfeiŞiat:w.Miron; -jCrişie'a, că: prim .miuistru,. .după . ; ce dusese şi Ifegfent/ era extrem de stînjenit ca rame Patriarh • Bi^ricii Ortodoxe. Se credea destinat peptru roluri. Mi-' preme de conducere politica şi în realitate ' era. un; simplu figurant şi o/măhtâ. ^eyvreme rek alui’oÂrmand;,€ătinesoţţ--.
- Altădată îmi . şpiisese că el poseda o inteligenţă superioară.
cu care'nu se poate; compara nimeni în ţara :mmâneăscă^ ,:
. ’ • ţa Facultatea noastră însă' se vacantase tocmai atunci ■ catedra de Dogmatică şi Apologeticul prin ieşţrea tapensie : ă excelentului ei titular; părintele Iriheu MiHălceseu. Am ; fost încadrat aici: şi am^tinCţionat trei /ani ca-titular de 4 Bdgmatică şi Apologeticei; pîtiă cmdb pouă ret otmă universitară mba redat disciplina Teologiei /ascetice şi' mistice. Am* inaugurat imediat cursul de Apologetică, "trătînd un an: întreg problema raportului dintre religie şi cuîtură'. Prelegerile .accştui curs, scrise $ub presiune; eîte două pe săpţămmă,,,r . alcătuiesc cajtca ‘‘Nostalgia paradişuluî‘S Dumnezeu a făcut ca lovitura; primită să se transforme intr-un cîşţig pentru aotivitateti mea . umyersitarăv:,' v. - Ş ;; .	; .//
.; /De la Armând -Oabnescu am,, mai primit douâ lavituri: 1 Cedînd insiste aţelor Iui IKe .ţadiilescu, şi Mavînd altă posibilitate de & face ziaristică^ am primit să colaborez la ; *■	.;de	De comun acord
pin ririiimbat	dmdu-i amploarea de preo-
cupări/ pe care n-o avusese. Din articolele publicateacolo, se ve.de o modificare în atitudinea mear relativă îă politica-externă.. Şi: anume: o, critică . răspicată a impdfiaiisinulua ; economic ab Gprmatiiei hitlerisite ‘pmcd^ăţeă'ctnei. mai: şţrînse apropieri fete ■ Statele latine/ Nu- militasem' mcabdatâ" ■ ■Ş^dtru^rdpfftrpă legăturilor existenţe şi- îrif eudareă Ia politica ^erip^nă- Ci nurhai; pehtnrp/agropierţ:^	îndadtul
J^uetătn	Ace^siaţ cu;cîţivâ ani în umtă;./Acuim /'
îri lţBS/ concepţia:/imperiadisiniilui ecdiiomic . german, . sub:; numele de teoria spaţiiiiui'vital, şe lămurise bine, La Univer-'
, a sătât^a .beriineză: ’-se întemeiase^ţaeulfeţeayde ştiinţe poli-‘; tbe — Anslandvrisse^	Pakultat -- undeb ,s% de&- ;
-voita,-în;, special.Ac&şstaQyidiu P^g>a? .
ZILE ALBE — ZILE NEGRE t 303
dîma,' care- lucra la Berlin pentru doctoratul sau; a audiat şi unele din cursurile acestei nob Facultăţi şi mă informă , regulat prin.scrisori secreţe; ca. unu teoreticieni ai spaţiului . vital vorbesc despre .ţările balcanice ca despre nişte forară-;
‘ ţiuiB priţnitive, care n-ar avea >altă.< menire decît să facă - Agricultură în folosul popondui gdrmari. Aceasta m-a determinat şă-mr revizxiiesc;' atitudinea, şi-să scriu cîtcva articole . împotriva imperialismului ecoimmic" gennân. E ade vărat că, intervenind Alianţa ^nevoita ; dintîe;; România . şi German ia, vtedrla' spaţiului vitaFa .căpătat p forma mai atenuată mai ales* în. scrierile profesorului Walter: Hoffmaimu- Armând ” Galinefscit îndoc să fie îucîntat de aceasta atitudine; se gîndea numai la faptul că am« refuzat M ader fa campania îihpotriya ' lui Corneîiu Codreânu, şi a; dat' ordin cenzurii să-mi ere^e articolele cu motiv şi fără motiv, tîij aceste cpndiţii efa inutil să mai fac ziaristică. : ;	. t	"
Altădoviţură a fost suprimarea reviştef. „Sf ar mă-Pţatr ă** Ea. nu s-a produs direct, ei Indirect.; Revista se tipare a la tipografia ^Universul" şi 'într-o bună ;zi ne-am pomenit •cu . zaţurile"şfarîmate din, ordinul îui Steliait Popescu, Nu există nici o datorie îa tipografie/ fiindcă ;-Upiversnl‘<vnu; tipărea nici un" număr, fără şa: fie plătit. 'Guvernul făcuse presiuni * ca tiparul;să ne;ţie refuzat, ceea ce-s-a.îndeplinit cu brutali-- ţaţe., Gum în altă -parte nu ne primea, „Sîarmă-Pîatră“ a . trebuit şă înceteze: Sistemul îl cunoşteam de pe vremea !^CaIertâârţiliilf cmd, fa un anume moment, toate, tipografiile bucureştene au primit ordinul atbitrar să ne refuze tipărirea.
•' în'această vreme; o intrigă*'ticluită.era gata să,atragă o lovitură familiei melevlîn.teîefonm^n invitat la,secretarul , vgeneral al Ministerului^ins.trucţiudiîfyăre erâ?'N. Başeoyicf ' fostul, ineu ,coleg' 'de altădâta lă ziarul “Da€ia“,vD⪀oviei ':: .imVa'- comunicat dija partea/. lui.Âuimand'	’c.ă Aoţia şi ,
fata mea urmează să . fie;drimise/:..m lăgăr.' Am cerut- o zi de raşpas sătnă informez despre cere vbrba/ Directoarea unui liceu industrial din Capitală; '/nevastacaricaiuristuîui A.;
, Dragoş de, ia ziarpl „Ctti^tul^^dofţaşe pe^ două 'eleve, să declare ;că. atf fost făcute- legionare de soţia mea şi activea/,ă într-uncuib" condus de ea împreună ’ck fata meak Directoarea liceului;<bmSese;&tfeastă >m£şpl£e; sfătuită "8e Pânif îl Şeicaru*
a ■ cărui * ură' primitivă: şi., neobosită ’jşm
şvî
niciodată';..
304	'	, s NICHIFOR CRAINIC
mijloacele! Soţia mea nu s-a amestecat niciodată în nici un fel de politică. Am dat pe faţă ticăloşia şi norocul a fost ca N.'Daşcoviei; care trăia în lumea ziaristică, cunoştea foarte bine 'relaţiile dintre ţmine şi Pâmfil Şeicarii.
Dar în anul următor o altă lovitură pîndea pe soţia mea, care. e medic. Guvernul Goga-Cuza făciise o lege după care trebuiau revizuite nostrificările diplomelor de medici emise . de -Universităţile străine, Scopul legii era-ca să' restrînga dreptul evreilor de a practica medicina. Dispărînd guvernul Gogâ, comisia de medici însărcinată cu revizuirea a aplicat legea împotriva românilor. Cererea de nostrificare a soţiei mele fusese introdusă la timp, dar nostrificarea diplomei sale. vieneze data cu cîteva zile peste termenul prevăzut de Legea Goga-Cuza. Pentru acest fleac, soţia mea nu s-a prezentat la comisie, care era alcătuită între alţii din doctoiii Burillianu şi N. Theodorescu. Dumnealor au găsit de cuviinţă să-f ridice dreptul de a practica medicina în ’România^ ea fiind româncă neaoşă din cunoscuta familie bucovineană. Cuparericu. A fost o îndoită lovitură, morală pentru această -femeie, care\a slujit,.-.13 ani la spitalul Filantropia, gratis, refuzînd' să fie introdusă. în buget sau să, primească vreun alt post retribuit, şi materială,. întrucît casa noastră nu s-a întreţinut decît , din salariul meu de profesor şi din Venitul cabinetului medical al soţiei mele. Abia peste'cîteva luni am .obţinut de la noul ministru al Sănătăţii, generalul Marinescu, decizia ministerială de reparare a urîtei nedreptăţi, Dar în sufletul acestei femei, care a îngrijit sănătatea nenumăraţilor săraci cu priceperea şi generozitatea, ei, a rămas mîhnirea ca în ţara românească nu se respectă nici’ sentimentele cele mai delicate cînd e vorba să se deâ soţului ei o lovitură.
 fi naţionalist în România, ‘âdică a-ţi închina viaţa ridicării neamului şi ţării dale, însemnează a te aşeza pe un pi$c în bătaia.tuturor furtunilor urii şi a trăsnetelor răzbu- . nării. Nimic nu e mai urîtă, nimic mai prigonită şi mai lovita decît dragostea1 supremă de- românism.:. O viaţă. întreaga cţe. lupta înseamnă^o viaţă întreagă de sîngerări. Nu -s-a închiş bine o rană şi alta se cască mai âdînc în făptura ta morala, ' A cui e această ţară şi care e destinul ei că românii, care se v ridică pînă la conştiinţa superioara a unei misiuni româneşti- ; sfiit izolaţi ca nişte nelegiuiţi şi arătaţi' cu! degetul ca-jj^şt^
zile Albe — ztle negre ,	/ 305
.năuci? în România trăieşte bine numai cine face tranzacţii cu ' strai rismiil. în România duce existenţă, mucenice ască numai cine, refrizînd aceste tranzacţii, pulsează în ritmul sîngeiui acestui neam nenorocit. Uri Bălcescu a trebuit să . moară ofticos în exil. Un Kogălniceanu, un Alecsandri au trebuit sa pribegească:peste Hotare. Un Eminescu a dus o viaţă de martir şi a murit părăsit şi nebun. Un N. Paulescu ă fost. boicotat toată viaţa" în primul rînd de colegii săisde.la medicină. Un N. lorga a fost declarat neburi în anii săi de superb naţionalism. Un A C, Cuza a trebuit sa- treacă printr-0 : -mie de injurii şi prin purgatoriul unei mări înscenări juridice,
, -acuzat de plagiat de către un armie an iudaizat, care nu cunoştea nici limba; din. care pretindea că profesorul ieşean ar fi plagiat. 0 formidabilă ^acţiune de compromitere se organizează iriaediat, în jurul unei personalităţi, din moment ce -ea devine, motor moral sau ideologic al românismului. :Să. nu mai vorbim de cei exterminaţi fiziceşte. Constatările acestea duc la una şi aceeaşi concluzie: că pătura noastră conducătoare e coruptă pînă în- măduva oaselor: - în suprastratuU conducător ş-a încuibat un virus permanent^'care roade, energia morală a mai tuturor celor care se ridică sus. E adevărat că acest suprastrat a fost alcătuit multă vreme din scursura Levaritului. Seminţia aceea a dispărut, dar virusul a rănivS. Optimiştii au sperat că forţele ridicate din sănă-tatea ţărănească' vor schimba faţa lucrurilor cu vigoarea-, lor morală., proaspătă. Dar s-au înşelat. Am urmărit ani de, zila procesul de transformare a naţional-ţărăniştilor, bunăoară; Oameni ridicaţi din popor în cea mai mare parte,, fii a şi nepoţi de ţărani. Avalanşa lor m loc să/sebimbe faţa morală va statului a sfîrşit printr-o asimilare a oamenilor; acestora în ^ structura coruptă, a statului. Din‘exponenţi ai ţăprimii; au devenit uzurpatori şi duşmani ai românismului. .Pertru ' oarrieni de feluiaceistora, drumul-puterii duce prin complicitatea cu străinismul parazitar. A conduce. România în sensul . curent presupune condiţia prealabilă de. a trăda. Politicianul se simte, puternic numai în actul de prigonire a românismului şi înţelept numai-în lepădarea dri şpecificul’ spiritual al strămoşilor Iul Români dezromânizaţi, — iată ce sînt în majoritatea (lor conducătorii noştri politici. Puşi în faţa naţionalismului, au imediat sentimentul intiiri al propriei lor
*4. :■
■ -3m;,,/
..vţuîŢ^iţij^im. şî ca să $e ^ljbcre^-:;4^ ^CăvţfbMaOte ; sufle tea^ă^:1 .iî ,prigbfesc cu; zvăpăiată de ,ap05d^	.%>o$tazia
cunoaşte. înverşunarea: nimicitoare Împotriva credinţei pa-• răşitevŞieimm^	şlimeiiioaza/ ara împoţrry a. celor
: trădaţi, Prigonitorii naţionălismului sî# imelte‘ale ^ mului împotrivă propriului lor .neam^ ^	.'/
- ;v A: fkce .'năţionalisrn-inydsemteie*v^	^■
■vsarcîpî;4deppOtri^^ 4^ /grele'." IJtia, să. Iteiitiei:e, necontenit "'/pe.;,conşîtigeni', asupra.. chemării lor /în . propria -lor istorie,* ^şi^ălta; să...te' ăperi/nCCOnteHiidevlovitul : trădătorilor. Cu o mîna să arăţi- drumul spre ,iorile;,ne ‘•toi; cu cealaltă să;ţii spada;*împotrivă loviturilor; dirî Spate.
• I)iii puiict de vedere,; omenesc / In, sepstf 1 obişhuiţ; evideiib; ’ au e;p existenţă de işvidiai;.';Bardin/clipa/Hvăte'teşiîn|r! /român * simţi altă li^iqăftă: ;snb -soaţelelui Dumnezei, ai . . datoria să porţi ace astă existenţă cu 'sudoare de sînge. Bes-■'itiind pricitpalid neplăcerile Indurate, nu-mi viii nici lacrimile babei în gene, şi. nici regreţ ui că n-am trăit ralţfel, :^ eum m^ytrăit. Citeiinu latră şi nu /teuşcă pe cine îi adul-vmecă-;prieten.;Iar eu an^ibţeles o exiştenta/fărăVprîeţtedşr ■ apOşţafiîor şi a trădătorilor ftetenufui meu. «* ,	. '
;riv ^dRnop^	‘b p. alterp&nţă■'$& ;î^ţun#ic'- şcdumiimi',
,» iarViăţao,împletite’^	bucuriei, B ârn şti; să n£
yîtd^|Şăm;;;Cb"ea/ cum ne; îte^	alternanţa daţâlăcd;
■:; .iumţitf i&4> •. ăm'; ii-'' poatb; mâi iericiţi/demuin sînten^^ Amăţă^ r, v&âiîe ’ mele .dg matură politică ‘ser- înseninau, inc r^mn:jaâD§/;-://;|fi^^Vziş;;v dăCă; bn e j>psib>il un iraţionalism ;CdnsfimcţiV>
: Irmobîîăt de ideeă creştină, ce /ini şC pare'. Clement4 ;f updl<: i rneiiţăjt ••ţn^ş^cţufă! dradiţfcnâfâ ’ a /şuftet'idni.rbxnânfe'^/rfiitt.-r nâţimiuHs^ 1-krti gîmîit. şi l-am vis ăti înseamnă;'^
•d meniţii istoric nu ecopt;'-rnG.ă;:.; peidiu ’ aceaşţăvbbtldîtoăre ; afiîinăre de. sine :ă linei- teaţii:-' 'fir eidpind^ 'acest mo- i-"	,;şe;' poaţeantiv&^	mai -
dlnâlţă': pndC ifâ^ăte^găsiţ totdeauna’ 'refugiul;'^ăiUarâeiunj&r;/ :şi leagănul unor nădejdi' naţionale nedomolite. ,	*	^ . \
V ; ; ^ în ateul; 1939 am' împlinit 50 de Uni.' Mdm îio^rît Cal - de; atunci încoace anii ce nu-ar- tnai ramîne să-i închin . duŞiv caiodroi şi yj&ţiiTiiţexafs- IJîtîndu-măin urmă, ăm!W^
- V ; aLE aebe —- zile negre	>
;ţărere--f <i©;'trâlăî	mult timp am ^mistuit :în,
•ţ^ătam-■	-*3dai^±âi3^^ Cît' ‘ a3ai-agr■ mai rămîne dim mila
fui Dxamhezeu îl voi -împinge spre lumina seducătoare .â inaettialităţiL Cîţiva. scriitori de la, „Gândirea" împreuna cu directorul ziarului „Porunca vremii", cu care totuşi nu mai aveam nici o legătură redacţioîială^ s-au gîndit să facă )din această etapă a vieţii rpele o manifestare publică. Unii dintre; ei'’se gmdeău la scriitorul care afirmă .de. două decenii un no ti şi puternic curentv literar, cedalţh ţa naţionalistul militant .cu bunde iul. Iniţiativa lor a şţîrnit aderenţe cu tptul neaşteptate ,,şi un o^punator comitet,patronal s^a alcătuit din • academicieni^universitari, ' scriitori, artişti/ yziarişti şi chiar cîţiva înalţi	;ştiii ce-ar fi putut fi
această manifestare, dar îndată ce numele personalităţilor aderente au fost publicate în ziare, ministrul de Interne a .interzis să : se mai scrie vreun rînd în- această chestiune;; N-a îngăduit iniţiatorilor niei măcar o lămurire pretextuală ’, sau Q informaţie de ahlînare- »sine die'V Pe cit ştiu, aşa ce Va rtu i s-a. mai întîmplat nimănui în ţara românească: Ministru < de' Interne era un"anume Mihail Ghehnegeanu, cu totul he^
- Vihovâţ îh; cultura şivîu literatura românească* Dar în acdl-moment, întovărăşii cu Pamf il Şeicaru,. el calcula? lăudabilul vis de a pfthe hîînâ.pe rămăşiţele /Gărzii do Fier1f: Sco-> tea pe legionari din lagăre şi din închisori şi Ie cuvînţa în papuri la"Ministerul de Interne. Cei doi tovarăşi de aspirată-glorie legionara şi-au imaginat pesemne că o eventuală ihahifeştâre în legătură cu mine ar avea darul să le stiiv ■ ghere aseâ plănuitele; ar an} âmente de precupeţi ai naţionalismului. Am numărat astfel între distinşii ..inefcadversari , încă un ghelriiegeân oarecare. :	; V ?, / V '	- .V‘ : V
' Prin aprilie 1940;	/hotiţă publicata de <cîteva
_ că^Unive^	din' Vienâ m-a, procîânîăt ’
docţpr,,,hoiidţis .cansa'V Vestea, mi-a Venit ca din-senin. Nu ştiu nici pană astăzi cărui >fapt se datoreşţe’ această distine-|ie^ceâinai înaltă ce- se poate acordă nnui universitar sau şcţiitor sirăin. Am făcut la Vachltâte un’ cută critic" despre mistica ‘medievală geamăna*, ca... despre \ una care 'conţine j^oldeMeJe’ cele mai, dificile ale acestei specialităţi în legă-tură, cu literatura- mustica; a celorlalte^ hdamuri creştine; dar n'-am luat conţacţ. peosonal,. ctuş şe; |ăc^ de obicei, cu
308 .	; NICHIFQR CRAINIC .
•nici: un îgvăţat german. Cîteva zecimi din articolele de pe .vremuri, în care arătam necesitatea unei apropieri de Germania, fuseseră reproduse în presa Reichului, -fără ca, iarăşi, să statornicesc, vrep legătură directă cu această presă. Multe din poeziile mele au fost tălmăcite în, variate publicaţii literare germane ,ca, de altfel, şi în alte limbi europene, dăr nimănui nu i-am mulţumit pentru această einsfe. Cu oficialitatea politică a naţional-socialisinului n-am. avut nici o legătură. Am cunoscut odată, în trecut, pe Alfred Rosenberg, a cărui doctrină rasistă am combătu t-o apoi .fără menajamente. Mai mult decît jbtît: Universitatea din ' Vieha ştiam că nu e naţional-socialistă.: Dimpotrivă, prin legea hitleristă de reorganizare, a învăţămîntului" superior, r aceasta Universitate, împreună cu cea.de la Fraga, se bucurau de o neîncredere categorică şi erau puse sub permanenta supraveghere a cîte unui. comisar al guvernului din afara, cadrelor universitare. Universitatea din Viena ,a fost ţinută pînâ la, sfîrşitul regimului în această stare de inferioritate şi de supraveghere. Distincţia cev mi se acorda constituia p surpriza cu atît mai plăcută pentru mine, în astfel de împrejurări.* Ea sosea într-o clipă cînd, -în ţara mea, adversari nesăbuiţi mă ţineau de ani de zile sub interdicţie şi nu admiteau măcar o manifestare de prietenie în jurul nu-. melui. meu. Mărturisesc că "<nu mică mi-a f qst mulţumirea gîndindu-mă că ea vine de la Uuiversitatea care mi-a prilejuit cu două decenii în urmă renaşterea sufletească; şi din fermecătorul oraş unde au tămas înfipte rădăcinile fami-* .liei mele. Acolo, uneltirile adversarilor mărunţei la suflet nu mai puteau'zădărnici nimic. Recunoaşterea străină pufnea un ghimpe, dureros în carnea lor încreţită şi mă făcea să-i privesc cu zîmbet. De ce-aş fi fost niîhhit-? Dacă soarta îţi ia cu o mînă, ştie uneori să-ţi dăruiască cu cealaltă.
;_ Festivitatea, pxomoyării ca doctor de onoare; a fost fixata pentru ziua de 5 iulie. Âm fost pus in dificila situaţie să cer telegrafic amîn are a fiindcă în ajunul acestei date am ’ fost numit ministru, în împrejurări pe care le voi povesti îri capitolul următor. Universitatea din Viena a fixat-o din ndu pentru 5 noiembrie 1940. Ce fericită coincidenţaJ Exact în această zi Srâ născut lă Viena,, în anid 1921,'fetiţa meari unicul nieu. copil. Ritualul promovării se menţine iii itra-; diţia medievală; în togele lor <fe ceremonie, bogate îM fal-;
ZILE ALBE — ZILE NEGRE '	‘ 309
duri, rectorul şi decanii tuturor Facultăţilor, precum şi pro-, fesorul promotor iau loc pe estradă în marea sală festiva, nuntită auditorium maximum, decorată în culorile naţio- * nale germane şi române. Âm avut norocul sa ma familiarizez, oarecum cu această ceremonie, asistînd în ajun la promovarea unui geolog suedez.. Eu eram recomandat pentru înalta distincţie;de către Facultatea teologica evanghelică, prin glasul promotorului Wilke, profesor de Vechiul Testament. Promotorul, un foarte stilat om de lume, a vorbit despre activitatea mea ştiinţifică, pe care — nu ştiu de unde, rr- o cunoştea în amănunţime. A venit apoi la cuvînt rectorul Universităţii, profesorul botanist Fritz Knoll, care a îmbrăţişat întreaga mea activitate, vorbind despre fiecare -carte şi curs în parte şî proclamîndu-mă în mod solemn doctor honoris causa. ah Universităţii din Viena. A veUit, în sfîrşit, rîndul meu, care, în frac, am ascultat: pînă acum printre auditori, în banca întîi. La dreapta estradei e un pupitru' aparte, ridicat cu cîţeva trepte, care îmi măresc emoţia. N-am vorbit pînă acum public în limba germană. Sala^ imensa e aproape plină de studenţime, de mulţi profesori şi cîţiva români de la consulat, curioşi să audă cum voi scîlciâ limba lui Goethe şi, a lui Nietzsche. Cel puţin aşa citesc eu în ochii fiecăruia. Âm norocul că, dacă emoţiile’ de natură religioasă sau naţională aproape mă paralizează, emoţiile intelectuale, în mijlocul unui auditoriu subţire, îmi dau un fel de beţie, care îmi exaltă puterile. Cu acest noroc am trecut peste un moment covîrşitor, cîncl aproape doua mii de ochi străini, mă străpungeau cu ascuţimea lor maliţioasă. Ani rostit întîi o cuvîntare de mulţumire pentru distincţia ce mi se acordă, care s-a publicat ulterior în re- , vistă ^Theologische Blăitier*^ Apoi mi-am dezvoltat conferinţa festivă- despre ^Vişaţa spirituală în România de azi“ al cărei text integral s-a publicat ulterior în cea mai de seamă re vistă literară germană:; ^'Das innfere Relph". Totul a -durat uti ceas şi jumătate, Lâ sfîrşit, rectorul Fritz Knoll, un su-" flet vibraţii şi firesc că de: adevărat naturalist, a declarat că e nevoit sa rupă protocolul^ luînd încă o data cuvîntul, pentru a recunoaşte, după ce m-a ascultat, ca Universitatea vieneză<e cu atît mai mîndră de titlul ce mi-a, acordat. în-flăcăraţa lui cuvîntare s-a întors apoi într-un elogiu splen-
v,3yr,v :•	v .......
} did al ţării mele &-mi; venea sa-rl;..i#u;în■ braţe şîsă-l şăratV.' v Eram după tragedia Ardealului şi vorbele rectorului vi$osi j dlăteau scavo .mîdgifere peste p; knm& Sîngeîata,: îh aplauzele ' furtunoase ale-distinsului'auditoriu" ;^	o..v; ti	v.-;d
Conferinţa,VcHibzriită ca pentru o' propaganda' măi sub-: tilă în; lumea , germană;, despre vaspiraţiile României, âm repetat-o la Universitatea din Breslau- şi la cea din Berlin, Ca Breslău am găsitun1 public aşa de însufleţit în^feaplaib ’ ‘ z;ele lui şitbhnfâu ’ aproape diefare friză. La ^Beriin mi s-a ’ spug că ev^uditbtitil cel tpai indiferent -faţă de ’sfrarni. Dar .. în ajdnuj’ cdn^ ,intreaga preşă berliheză i; âtpdblicaţ , ■ articole1' Şpâţfoase> ;fotogrâfiiv desene, autografe 4t jâţervferiî, Vizitele iâ hotel, pe care nu lemiai;ţ^idideam; l-au,'&
C. portar să .spună în glumă că şînt ca 6 stea de; dhematogmf! ^ >. A;' (feda izfe,yechi^	al t)niver$itaţiijl
în fri^tea ăs^idţatbfelpr se*-găseau celebrul sociolog'Wfemer , Sbmbaft şi soţia /sa;.' dudriia CorjhăV fiica;pfefe^^^	.
Nn Leon. îdafeledhyăţât, bătrîn acum, in-a înă-gulit şpunîn-• du^mi că 'niciodată nu asistă M conferinţe, dar: Că de dată •âceâşta nu regretă ca a ascultat. de îndemnul şbţiei şafe^ La - pn prjhz, cu/ care m-a' cinstit ăii. frumcâsa-i 'vilă din :Grpnt~;
de personalităţi ‘berlineze pentru a-rie;
; cunoaştef ; Cu afest învăţgt; ele stîJ- ,r^iversal ăin! petrecut *■ 'Ceasuri: neuitate	dm-larghl
' ;;lumnl ■ E; epa f mai: 'fe^	particulara” f>e eşarfe
:$ ăfe; va^ut-6 şi' kni ăfl'ât în urmă -ca> , după mfearţea, lui,' ă; fdst : distrusă de bombardament, împretiiiă -cu'vîlalir	t?
t ,■	Ce♦,admirabil suflet de româncă, duduia Cdnnă ^inbărţ f
Fiică a unui profesor ateu	Leomu. fesţ^cipblufehai ■
t r Ernşt Haeekql1 şi adversar neîmpăcat al' creaţionismului j susţinut ştiihtific de: N,; €. feaulesCU;—ea a devenit in mediul,
‘ .străin^ lhc0h|urată de	ccfebrităţile'timpului^câicveufe
divan pe Ilustrul, ei Isot,’ ceV/rnai1 înfocată fertodoxă/, De: ;dorul Bisericii sale.naţionale picta/fţbmoa^^^
*	le dăruia prietenilor. Şi cum noi n-aveam la- Berlin; ca şi la, Vierta, dedb 6 biată' capelă improvizată primitiv înţr-^ casă particulara, era mevoită si asculte .slujba HtUrgfeădavfeisfe-;
•	rica -rusească, unde ortodoxia ei's-a ’udînrit /'sub înrînrirea
"duhovnicească a d, părintelui ‘feanV,, pe, care km oînaşcut ’ -bine''^	nu era-alţi# decîi
311
ZILEALBE‘^ ZILE, NEGRE
.Apostolatul acestui om printre ruşii exilaţi -,' fe German^	un ''Miiîiacfe. capitol de spiritualitate
crfeştma.< Bar duduia Gprinăcaşpm^ creeze la Berlin o bi- ,
. şerîcfa rolMlieas^'îM:'^ţe:^n;':yeriea::,îii România, pninnl v lucru era' să'roage sau să andemne forurile	la rea-
lizarea. vAcestui'vis-'al' ei. NegSşind fascultare la români, a , d'escdperit-o în.lumea protestantă.: Gtst . concursul nepreţuit al ’ ^etentdiu. meu Eugen \ Gersţenmâ^ery cdnşilier. al Bisericii eVanghelicb, parohia’ ^	dijn Berlin ;a obţiritiţ î
; ln > dar o "măreaţa ^ protestantă în ; centrul, capît^ei; ;
ReioKutui, cb ,urma ,să fie. transformată. intr-una ortodoxă. \
; Ziarele noastre';ad' |)u^licat ştirea\ că Adplf Hitler â dăruit-p , .României* Î3e fapt, diotatprul german era;'străin de lucrţiî v • acesta, . ee se'datora, stăruinţelor dudniei Corina,şi alor melş pe lingă Gerstenmayer- care era un' cimoscător adine şi un, admirat or ăl Bisericii ortodoxe.	ii
* ; ^r;^tirJ‘9'4‘0: îmi mai aducea o bucurie tot aşa de neaş-teptatăy-'La» puţină vreme după vestea proclamării mele •dadt^torde'Oîioăre al Gnivei^sităţii vieneze, Academia Ro$ * mânâdn-a ales membru activ. Eu n-am candidat niciodată
./ta pretniile Academie^:cum n-am candidat la nici un fel de , premii^	de aeeşt fel ;mi; s-au părut chipuri în?
’fumumţb de - a;ţe ]^eţu^;$ing^	ca şi alţii să te
preţ.ţiiască la f $h La'. Ăţădemie r UU caildideziy cheşti candidat din iniţiativa secţiei re^pec	secţia literară
m-a f^phŞ trei anite şir cu tmaniUntăţe n	plenului
■ ăcademicy.lntîia' barâcamse pare, un ybti A doua .oară Votul Unanim .al secţiei literare- s^a tIzbit;'de; .p' manevră curioasă; ?Eram acum- projpiiş*'‘p^dtfm tbo'i^^rămas'
. vacant prin moaitşa ^d totul, neâşteptkţă ;cfîp. Qăaviaii Gbgat Adversarii' mei; dm< secţiile;iştoricăşî ^îî^xifţ^a^ ci^>-prinşr de b. subită veneraţie pentru memoria marelui poet, * ^^jirppus-.ba' tih^ân, d*e;zlle> scâuni^Vvacâhţ! ăa| rămmă liber în semn de doliu/ Academia, deşi foart ^ tradiţionalistă în materie de'^brEp^şf .cte> protocol, â yotut/pentl^ăceastă inovaţie, îniăiiirfnd ;în',acest chip,,.îndemmăţic candidatura mea. Secţia literată s-^a o-etras din plen in semn do protest, , âeSlârţnd eăi îţiă va propune ani lâ rmd pîttă ce voi fi aJes. Tenacitatea şecţid .literar^ra-a- yiimi ;cU atît mai mult eu .
312'	, • NICHIFOR ŞRAI^IC :
cît p.rintre-s membrii ei se; găseau personalităţi de seamă atacata crunt de * mine pentru alte motive decît cele academice. E interesant pentru cunoaşterea omului; să spun că în fruntea grupului, care a cerut doliul de un an pentru â înlătura alegerea mea, se găseşte iscălitura lui A. C. Cuza,' devenit membru activ după sugestia dată de mine lui Qcta-vian *Goga. Neizbîndă m-a amuzat într-un fel ca pe unul care nii pusesem spgranl a. în victorie şi n-am umblat in viaţă după onoruri. Dar în seara aceea, doamna Maria Petrovici, soţia filosofului, ne-a intrat pe uşă cu un enorm buchet de bujori şi a izbucnit îh plîns de ciuda. Venea să' ne muigne1 iii urma /eşecului"; crezînd că ne găseşte foarte amărîţi. Inteligentă şi inimoasă, doamna Petrovici se dăruia cu tot sufletul în. prietenie şi, punîndu-şi 'temperamentul vivâce în joc, de doi ani se străduia din răsputeri să mă vadă academician alături de distinsul său’soţ, pe care îi adora. Ciuda, ei era cu atît mai înverşunată, cu cît. văzuse că unii’membri ai Academiei,/ care ii făgăduişeră că mă votează, figurau pe !1 sta celor, care au zădărnicit alegerea. Cînd scriu aceste rîn-duri, departe de casa niea,de soţia şi de fiica mea, pe care nu le-am văzut de lin an de zile, ele îmi trimit vorbă îndurerată că doamnă Maria Petrovici a murit, soţul ei e închis de multă vrente şi desigur nu î s-a dat voie să asiste nici la Înmormîîîtare, Temperamentul năvalnic al acestei femei, mistuite in opere t de binefacere, n-a mai putut îndura ne-. dreptatea ce i-a* lovit ce-avea mai ’ scump. Vestea m-a’.CUr tremurat şi ridic mereu rugăciuni fierbinţi ^penteu/pacea sufletului ei generos.	^	\ ,	' •
Secţia literară s-â ţinut a treia oară „de cuvînt propu-nîndu-mă şi plenul a trebuit sa- mă aleagă. Va fi contribuit la aceâsta şi distincţia acordată de Universitatea vie:-neză, ceea ce contează în ochii academicienilor. Prezentîm du~mă întîia oară fa 6 şedinţă intimă, un grup de bătrîni în frunte’ cu Ludovic Mrazehs ele la secţia ştiinţifică . â ţinut să-mi facă un iude logos despre manierele potolite ale membrilor Academiei şi despre evitarea scandalurilor. Mă cre-deait iin fel d’e zurbagiu care intră cit praştia în Oliinp!Pesemne aceasta a fost pricina rezistenţei hotărîte d^ pînă acum, Peste im an am ţinut discursul de^ recepţie. Eram a doua oara ministru şi l-am scris . duminicile după-ămi&ză;
ZILE ALBE. —< ZILE NEGRE_______ 313
în caţinetul ministerial, printre veştile telegrafice şi telefonice de peste hotare, ale acelui timp zbuciumat.-Am renunţat la o expunere, a ideilor mele. despre artă sau despre cultură ca să evoc -exclusiv figura lui Octaviân Goga, predecesorul meu. Problema Ardealului Sfîşiat iera la ordinea zilei şi mormîntul poetului se găsea dincolo de graniţă, în robie/ în acea vreme de cenzură impusă din afară în ce priveşte Ardealul/ sensul vieţii şi al poeziei lui- Octavian Goga îmi dădea prilejul să afirm aproape direct, în unele, pasaje pe .faţă, drepturile româneşti asupra pămîntului răpit.
*Mi-a răspuns floarea -spirituală a Ardealului — Lucian Blaga.
Bucuriile mele personale erau sortite să se nimicească foarte curînd în drama mută a acelui an blestemat 1940. ,E anul cînd vîrcolacii uriaşi ai istoriei tnuşcă lacomi din luA na rotundă1 a "Rorpâniei; Mari. Cehoslovacia era zdrobită, Polonia nimicită şi împărţită între germani şi ruşi, Franţa doborîtă la pămîrit, Belgia, Olanda,,Danemarca şi Norvegia ocupate de armatele lui Adolf Hitler. „Războiul fulger"' îngrozise ^planeta. Forţele* axei Roma-Berlin-Tokio ameninţau. să dărîme lumea întreagă. Concurînd pe englezi,/ germanii îheheiaseră pactul cu Sovietele. Ca o consecinţă a pactului acestuia, Moscova ocupă, fulgerător, la sfîrşitul lui iunie, -Basarabia şi Bucovina nordica.- Armată. noastră se retrage fără să slobozcască un glonţ, pradă batjocurii sîngeroase a evreilor, şi minoritarilor din provinciile - părăsite; în capul •'guvernului este Gută Tătârăscu, care semnează fără, murmur „cedarea'/Basarabiei şi a Bucovinei de Nord, — merit sinistru pe care , îl va exploata după ce vom pierde viitorul război. întreaga, presă hitleristă, ale cărei extrase le-am citit ulterior, aprobă gestul Sovietelor ca pe un drept istoric al Rusiei — ce ea ce însemnează că în clauzele pactului germano-sovietic â existat un. acord în ce priveşte răpirea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord. România* e cu desăvîrşire izolată. N u se poate bizui pe absolut nici o putere europeană. Anglia, care în războiul cu Germania,
- V %ICHIgQR ©BAINIC	;	, ..
.....; a^iisese; ^ntma;ai;v;€l|fîCOTÎ/ pipă fâiWci/:i}£. sfătuieşte să; .cedăiL. s făxă^	de inii de teftigiati	in tara cu
; ochii plini de groaza. Lumea românească geme înmărmu-; nţaV jLpiututâ\ a dpsi atît- de' neaşteptata înpit ‘jâlintea refuza . ■*, V s^ înţeleagă. Mizeria morală e de nedeşcris/ Presa, străină,
:; ne’ compară cu-, vitejia finlandezilor si găseşte ca sînţenţ pp-^ v porul cel mai laş. Armata noastră înghitel inşuîta şcrîsîiiiKi; .V din dinţi. Dar acesta ’ e numai începutul nenOrdciriloi: mir -^ ‘ |ionaie%	/ ,A ;V;..;/ '	# /.*/■’/•-,	V:''..,'/5
: ' inceixînd să evite catastrofele ce vor mai yeni, Rege# schimba guventul.; ;	-•	.
:t , -Sintem ’în seara de 3 iulie d94<).'	'V-CC ;
Aveam biletul de avion în buzunar: A doua zi,, fa ora opt, trebuia sa zbor la. Viena mide, în ziua de 5 iulie, era ; rînduităi promovarea mea ea doctor «de,onoare. Ce însemnă-' -tate mai ;a\rea această’ onoare m chihu^ce^^sfîşiâ' SţiflîduV?
îh Basarabia lăsasem ea: . dascăl *6 parte din inima mea ;
. Btirovina era patria .soţiei mele. Şi,( totuşi^ trebuia v să plec după cum telegrafiăsem rectorului vienezGÎmi'făcusem'ba~-; .gajul de drum, 'Era ora: 1 î noâptea.. \Abia âpuCasem= să-mi ;‘pim capul pe pernă cind telefonul încgpiGsă zbîrnîig, ţ.,/ # Aici'. Maiestatear Sa ,m însărcinat Cu formarea,. guy#nuiui;/7^^	/Mîine dinu-
'['ţxeşiŞi- 'te--vfei' ‘	; depunem;juraMnthh;* A "	, ; ^ ,
Imediat mi-ani dat,seama de nenordeirea ce uiă' aşteaptă; Regele; caro m-â tînut: ea pe uujw^^	ani de zile, -vk-&,
, ' să Eâe# din niinfe un petic înînc^^	ată 'de â ;cîrpi;;
^C:<^tastrofa"•ţăIii-şi:'alui.: Amră^nhs:. ;; -• >' G;W'
■ :y imposibil şa primesc. Miine în zbri:plecda ; Viena:. Ânu ;vv;><^igaţii: peste care'nu pot trece.-.-	\\	v#
; 'Eon ţsigurtu a insistat la telefon timp de 20 dc minute. . Am: refuzat, -paiegorîc.:' A închis- telefqnUbAu^ avertismentul ;.:b'Vcă ' raportează; Regelui; i#ave# deoîiG-Pestp ufţ răstimp :;a'
• p,/	v:.:,-C ,. •>:.
1-i',;C •;	iSJrai-să pleci fă' Aiena/ Maiestatea ’Şă#1#; dfâonattsa-
pim.]ănd.atmn,îa afToppid ca să te-mpiedîcc. \	. '
;	,aceste' coiidiţii a \trebuit să > primesc să #u ministru,
v: A dteua-zi dimineaţa, 4 iulie,- la. Giguitu "acasă: tn marele feb]. ^ aşteptau1 trei tinerL; Pe doi- dintre di cunoşteam:. Noveanu' ,şi Bidianu. Mi-au reo&nandaţ pe cel de-al treilea,un rpHchin-deî âHa sp ghicea diaa fotoliu: H^la
,	*'. ' - ztfE ’ALftE ^ ZIDE n¥:GHE V t 315 •
nmihte ,de'nurnele lui din ■■ziare. Politia îl eăutâlde vreo doi ^.mP/fărg^^â-i;"cie^^de:rri:riî}:a: j^ralirtins^jnrna f^a"sa;roştfeasea. Cun cuyiuG Gigvxi&rn-pi :poftitJşuştiroîîI ^ii-X^^i cbmu-mîde ca eraM. de^m	Ministerul Culturii Nâtionaie, ;
dat fiindcă, Caracoştea e , soedţiţ tctnperaipeiit prea, ; do-;■ inp1, ; Palatul ne Nscliimbă: eu Via Propa^Tida V Naţională:/ - V '' VCararosteaU^	Giguttu >era, in c&bveivv
sâţie ’apţoape ^continua • cp/ Ernest Urdareânti^ c&ruia îi spu- ;
: rt&a:; ;,dra^a .Epiesţ-^• [Cum- pqţţ'să^E^u/unei, canaiii ’ „dragă . 'Erpe^	t^tfăuiap‘ţitulamV^^V;^
■;\"nî^erâpr;■ ’ Guvernul âe* alcătuia/ din liberali, ţărănist i, îride-: j^naenţ? şr legibnari; Vun niOVaic' intdQrebt; ap cărui'.; criteriu •
.; cpmEpnent r .eră'.:'.-,.', p^sdnâliiă^^;-oare >su < fie "e ventilat agreate' ■ Ia■■ Eerlin".'şiMă- Roma! Cei măi mulţi ne vedeam şi ne cuiioş-;; tem;jiitîja: oară Bănuiala mea* din noaptea trecuta se don-V--^'fî^ţiiSi.:*"■■<>*,0cl>ipa -'‘cic '/paixi^rii sacrificaţi în marea nenorocire ‘ frăţior ala-ce $e apropia. Nimeni nu era vesel afară de Mi-|iail/VMăndU^sc.u, titularul Afacerilor Externe. După depunerea jurămîntului, Regele, dîndu-ne mîna, s-a oprit la mine: V./. \'.fr Waga; -Crainic/ contez pe' tine. Noi sîntein prieteni,
; veciei/ - **	•	*' '	, \ p ’	' ' - ' v ;
j '	cârO	•,
; paţru.abi şi 'iurn^a.te;căi â?|p$t;Vvîh;;ex-ii%:..;şi •aj^î/hWdi^	s;
'■^ suferinţele; pe care le-am	carpea şi în, neridi mei zece .
’-âni^pcmde ^;Stăpînăr‘; KpmânieîV;pri^^	y V - ■ V ;';
'' V,; *la' Mini ster ul ■ Pro păgân dei, curgeau zilnic ^ute de tele- \ t	.Yd^ind^mi'1 l&âedtipic de
•;^;Vrfepararea ;pnti nedreptăţi”^ ©ar te re{^fârdp^ aceas- ,
'' • •%?'VEti ‘; • nu'm-a.ib '■ vişâţ'' niaoctăt'ă'' miniştrii , ■:§! x ;<ia<â/\^m^ăş^
■■ ;fi:-yişatV aş fî "făcuţvo iu ' vederea ^ali^itvideiîm- 'mele.'Ce* •î:^	şa teal izeZ; în tri o Vcaf â^br dfa care şitrpâşe şi avea
^ |a surpe .mereu diiţ clădirea măreaţă a;! stătidpi; românesc ?
consternată. îvfici^sbiia.-mea,*fnîei 'fata noa-■ *Stfra: n-au f6st drestute/yîn, gus'tui: deşertăciunilcr-.> ■/ w ; Gfrverbul^ Gigpttu scîrţ&tdip prima.^i •din^pfaVde bmo-/: goiiitâte-'ăV^mjpop^tîioţ'V în îngăduiala amabibă şî lipsa de ' Wperieniă ă ptimrdiii miniştru Opte; în orice clipă întreba pefe:fbm^	să' Iacă/^K;‘<drpjiţ,că dacă ar
fifosţ alcătmt cbiar .din titani^ tot ’.n-ar fi putut face faţa Vtupturîiot d^,in^	pevpmeri: Li'gionarbV
scoşi brusc din puşcării şi '0n; asoteâăţoi^, năuciţi încă, de
316 /	NICHIFOR CHAîisriC
schimbarea totala a situaţiei- lor, erau nemulţumiţi de locurile obţinute şi voiau cu mult mai. multe. -Regele refuza.,, de teaubă! Nimeni nu cunoştea adresa lui Hor ia Sima, mi-/ nistrul Cultelor şi Artelor, Primul ministru; mi se^'plîngea ca nu ştie de unde să-l ja cînd ^are nevoie de el.- în scurt timp, Horia Sima a demisionat şi locul lui ba ocupat Radu Budişteanu, sfătuit de Palat sa. se facă şeful legionarilor. .Manevrele disidenţelor', practicate zece ani cu celelalte par-! tide, le continuad acum legionarii.
• Nici hu ne aşezasem bine pe fotolii; şi ceea ce era aşteptat cu groază a sosit: ultimatumul din partea Axei să ne înţelegem singuri cu bulgarii asupra Cadrilaterului, cu un-! gurii asupra Ardealului. Gigurtu şi Manoilescu au plecat la* /Salzburg săda contact cu Adplf Hitler şi la Roma cu Benito ; Mussolihi. Tratativele au început: cu bulgarii la Craiova, cu ungurii la Turnu Severin: Ce ştiam noi, membrii guvernului, despre aceste tratative? Absolut nimic!, Chestiunile /externe nu erau aduse la cunoştinţa. Consiliului de miniştri. Le cunoşteau numai Gigurtu, Manoilescu, Regele, şi Urdă-reanu care lucrau zilnic împreună. s Noi ceilalţi ştiam atît: că'ei sînt dispuşi să cedeze Cadrilatetul şi propun ungurilor ; schimb de1 populaţie şi cedarea im ui teritoriu proporţional .pentru a lichida problema Ardealului.	;
v în aceste condiţii, sarcina mea de ministru al Propagam . dei era! să încerc consolidarea situaţiei Regelui, grav zdrun-* /cinată de evenimente' şi să pregătesc sufletul poporuhif pen-’ tru acceptarea noilor lovituri în patrimoniul naţional. Adică , două lhcruri imposibila,. atîţ pentru conştiinţa mea cît şi ca rezultat practic. Pentru cea dintîi chestiune ăm fost poftit la mai multe consfătuiri cu ministrul ,de interne, generalul ' Da vid Popescu, la care faimosul Moruzov, pe care atunci l-am cunoscut, propuneu alcătuirea unor echipe- de, agenţi / . acoperiţi, care, împrăştiaţi 'prin ţară, să vorbească despre ! Rege în cîrciumi şi la bîlciuri. Adică un moft! Divorţul^ ţ inoral îhtfe ţară şi Rege era un fapt neclintit. , Pentru, ceay de a doua, Mihail Manoilescu, cu lipsa lui-totala de măsura | cînd ajunge ,,mare“, mă ataca în fiecare consiliu eâ nu pre-i gătesc poporul să accepte cu entuziasm nenorocirile narvi ţioiiale. N^am mai putut răbda şi am izbucnit într-uii comj . siliu, numindu-1 uşuratic- şi inconştient.şi .siUndu-1 sa pără>J sească şedinţa. Mi-am dat imediat demisia-în termenii %ei
ZILE ALBE — ZILE NEGRE V 317
mai energici, arătînd că nu pot îndeplini o asemenea sarcină infamantă şi că nu pot' accepta răspunderea unor lucruri în care soarta ţârii e în joc, fără ca măcar să fiu pus la curent. Nu trecuseră nici trei săptămîni de cînd luasem ministerul în primire. Regele a" refuzat sădirii primească demisia, spu-nîndu-mi că guvernul s-a făcut cu mari, dificultăţi şi că nu e momentul şă-1 slăbim prin defecţiuni. Dacă persist, mă va forţa să rănim< în guvern, a înclieiat el glumind pe jumătate. Am avut cel puţin o uşurare /presa, car e era în sarcina* mea, a*fost trecută la Interne.’ Foarte .bine, facă cine-o vre.a' .o astfel de propagandă. Eu nu m-am frămîntat o viaţă întreagă pentru a deveni cioclul vesel al ţării mele; De acum încolo voi face figură ele figurant. Cum aveam fonduri secrete la dispoziţie, m-am îngrijit de plasarea şi ajutorarea intelectualilor basarabeni şi bucovineni ^refugiaţi, precum şi de reînvierea publicaţiilor' lor pe teritoriul liber. Propaganda în presa străină pentru cauza Românit era în acel moment o imposibilitate: De ziarele italiene şi germane, singurele care contau în opinia europeană a‘ momentului, nu te'puteai apr opta. Bulgarii, şi ungurii erau vechi aliaţi, ian noi victime. Am izbutit ,să str ecor o serie de articole favorabile României în presa elveţiană şi în cea... egipteană de limbă franceză! Aceasta, folosind relaţiile mele personale. Am făcut legea de reorganizare a radiodifuziunii.
După aproape două luni de guvernare, România şi Ungaria neputînd ajunge la un rezultat prin bună învoială impusă, a venit arbitrajul de la .Viena. N-am avut absolut nici un rol în 'această chestiune. Nădăjduiam că, date fiind împrejurările forţate, teza românească e cel puţin raţională şi are un precedent în schimbul de populaţii, care a lichidat cofiflictul dintre Turcia şi Grecia şi orice spirit drept o va găsi capabilă să lichideze milenarul proc.es dintre români şi unguri. Mihail Manoijeşcu, Vaier Pop şi Sabin Manuilă, abia ajunşi la Viena cu hărţile lor etnografice şi istorice şi cu datele' lor statistice, pe care nimeni nu le-a .luat în seamă, am fost convocaţi în Consiliu de Coroană la Palat. Aici unde scriu aceste amintiri, departe de căminul meu, nu am la în* demîiiă notele, pe pare mi le-ani îăcut pe loc, de la cele două Consilii de Coroană, ce s-aii ţinut. Ultimul s-a ţinut la ora 3 ' dimineaţa,; după ce toata noaptea aştepta seni veghind.
/ 318.	/ ^:.;NÎCmFOR:, .CEAINIC,^ V?, -/,
care; cu- o rea creditfăv oinicE/ n^	eă ‘am/vŞbk
. ‘diit-Ardealul de NoM^ hitleri^ilor şi faseişiilor' fac/ ca nu , ştiu ce s-a: discutat la irit imul. Con siliu de C oroană. Mireni Amx nc-a pus chestiunea' sfîşierii Ardealului în >două. S-a ;ptiş ;o singura' chestiune,': acceptării sau/rui acceptăm- arbitrajul,
'; Âxei,;Atîţ.,:Kicl: o lămurire Iii plus nit ni s-^a 'dat asupra fe-liilui ciîhx. vorrezolvaproblema.'aceşti.arbitri, <Ere e r a uyoh A Rfebbentrbpp,. hup^strub de	şi contele '
^ Ciăno al îlăJici: în sală de	unde
v /luaşcrţ	••'gwvepndui/ şctii" partideloţ; vechi, ‘Pa--'
, iriachul. Nicpdim, Mitr'opoliiul, Nicolae, Bălan; şeful 'Marelui /Stat major şirăţiva, 'afdek|nt:.^aîr:ntarCanţi}. Kegble ••Sră-t aşe-în. mijloc,'1 iar în. speţele -sau ş^instalat.-tel.Cfonur în legă--tură;;cu' Alena. Eriiftsţ. ,Bfdărcari.u făcea:;pe^ ’tetefonSstult La • inţervnle s(mrtc telc/onul suria sini st ru. Mihaih Manoilescu ,, de la Viena coinunica ultimativ că arbitrii ne- mai acorda,o jumătatede ceaspexiti'ua daj.ăspunsul Duca nu4 dăm întrec , 'v;-jumătate ;.de ceas} ru;măkde ' ungara şi . germană voţ, porni 5 c)iiaf îit dimineaţa aceea să ocupe ^rcîealub iar cea rusească ya/ ocupa; Moldovă/ Era : singurul,; lucru ce ni. ;se comunica : • *, de la Atena. ..Regele, revărsat; pg; scaun^cu'v-pîhteccde. în -re-. ;;ă lief, fumind necontenit;; .cu"aer indiferent,* a,început' sa :ceari• ţ/ j^r crea/fie cărui a v. Şefii partidelor: vechi s-atrprormnţât
•	f •JmpotrivatyăridtriîjW^^	■asemenea,-
//afară; dev protopopul fon Moţa, oaţe^ s-a,' foştih peuitru arbi--l;tr.aj; Am'găşiţ că atît. opozanţii cîţ şi ardtfenţî• Ca unii care
•	n-ayeau ditCct responsabilitatea oficia Eu au. procedat îparte'
: - înţelept/' Dâr ..nici unub absolut niCr unul n-a schiţat vreb $6r.. V ’ luţie'pentru Cazul ca/ioy fi atacaţi/ tn urpiâ, după ce heno- 1
'rocita, scutinţâ - s-ă/dat, ■ s-au laudăţ eărm mai de, care, că ei J ’ , au ..fost; centra';, ca. şi rum votid-jor :arfi :pntut sejumbă ceva ; din ,fata:îîtaţea ;Căre .vcnr.a/. Şi cc preţ are-ac/aştă, lăudăroşenie' cinci;'hicţ .-unul; ht/a/fost ;<Epabil să^ propirnă/vrCo soluţie> In
•	cazul.. invaziei;: ou /cari? ţie, âmenipţăţ;Vic.h4? Toata/ prbybm^ moTnentpîui or.a aceasta: dacă" respingeam ;arbitrajul^ putem
'. xezi sf a imr zici a rir.aţe,? -Regele -a întrebat - pe militări. / Getitr < raiul’ Mifail. /şefci. Mătclui Stăt MajmŞ de curind, vifce-: ^ *. pneşediate,•$&’ G>i^ri]itiîyi’;de ^^810^	*A •
, -A Siî^sos^sec-^	'Stăt'/Măjof'/' pnefe' arn' âtmt;
■' to consfătuire du ofiţeriţ şuperiori-	iţe acţird
ş/fty	ZILE AURE ^^ILE.;KEQRE,...^- ,y JlSt;-
.:.'V; .!: :rr	•. ' •>	/	' . ' '•y/- v' • . '
' c&ivde;,<:anflictţ armăi*.1 n-ani piitea ^e^isia decît .maxihxitin ■;dotxâv saptămîni. '• -• V,/ .\/o	/;	,’-y Vv •.	;V . '
^ f	fei nistrul Apărării- ^âţîonal^'generalul'dpcnr '
vk§€By a;răspuns- exact ca gcneraiul' llihăiîţlamuri nd că "cele .damă;saptâMpi,cît : ;aan•;decît timpul' •: /mătetâdl 'necesar- armatelor -drişmane sa inyă^eze România^,
: Ultimă'■'speranţă eră,piefdutăvln mint^	erau
/ prezente statele: europene, care an, căWt’ pradă'Ţăzboiiil^i: = 7 fulger.; România toata ^unna sa; fî o ruină ‘ că' Polonia; '6a.' 7 ¥fcanfe, belgia’ şi QIaMdă. Patriarhtd 'Nicodim> car ' v; :^ţa^ii^âţ'-Şr0 facăya votat pentru arbitraj .; ^Membru g^erS * mii iii,- iară excepţie, ;au: votat ■ pentru arbitraj. Mi-a* venit; rrndtii între cei din Urmă,defeca M■vhiâr;penultimul. Aur ■■ ..;3^spuns;:>:'; . 7V7r-''“ /•'.•_	7‘77.7	1
7	Ţfteaar 4ţiile; ţeprez^ntă^ibldr 'armatei! :ne' • taie orice spe^
y ranţă de rezistenţă mifîtară, Sintem .constrînşi să primim arbitrajul ca să nu ruinăm ţara. .
? Regele, cu glas care suna fals şi fără nici o vibraţie, a' încheiat printre furnurile ţigaretei că ar.fi fost pentru rezis- -. tm|a cu ăriţiiele,'dacă ar, fi fost posibil/ •	..
/, Î7 în esenţă: Gonsiliuţ de Coroană a\ vot^t accept area atbi^ .irajuliii fără: săbănuiasca măcar sentinţa de la Vie na şi spe-.
; i^nd
. 'prin taţipnaiitatea ei. -• V- : .	\ 7/ v-^ 7*:- 7:, '
77r./^tbîtru de lă \uenainmdespicat Ardealul în două, spăa>
{ gîndp ihtrâre pînă îa Brăşov, îmirikna .României, şi âruncînd graniţa pe createle. Garpaţilor Moldovei. •• -.v-,-y\.y ’ •• ' ' yy-,
( ,/ în., durerea insuportabilă a clipei, s-a găsit
■	nbvid/y contele Ciăno scti maghimofilisinul său internat - sau -;"m 'Nyăni crezut; niciodată îir acest'basfe, ■ făuni- poatetde-
vteup nou Orimin'german. L-am* Cunoscut pe contele Gianp uu:ă din cîricţ nu era ■ decît, direetdrid presei it^^^ v cînd se .străduia sa înveţe; limba^română1 dip articolele metd « din ,yCăîenaârtt^. Revaztedţi-1 după prpe^ţ tn^u din î tlty v- 'mi^^eciarat: ck !tdnul- cel ^ţn^v^ete^d$\^7^' -fegmurid;;:-pentru soarba mea"'. ^Nt^era .inteligent pe eîf era, de frunros şi. e imposibd de U;âniisl’că':cdymtrdM'l^an^^ ena, pe.; Riebbentrqp^ Un ţînăr. ca oricare alt italian ^ ani' fi putut feţe din măleabUitatcav ^	:mjai
■	cobvins- d^îtiau^fec^t/	un nia^iaţofiL•: •
vine din^Vfenâni î-a.iifemvat?,	cîtă-;td^e'?#a-'
'-'V;	’V' ' x
‘23 ‘albe-^-îKigr^ • ’ •. / v ••	% ■":	<lv
.320 f	NICHIFOR CRAINIC
gurii""î-au făcut toate gusturile. Cu toate acestea,, în arbitrajul de la Viena, în 1940, el mar fi putut trece peşte cuvînţul. de ordine al socrului său Mussolini, ambiţios să pedepsească România pentru sancţiunile economice aplicate de N. Titu-lescu în timpul campaniei din Abisinia şi ddrnig'Să şatisfacă pe unguri în, vederea -digalui antigerman, la care nu, renunţase desigur nici după întemeierea Axei. Cu toate-acestea, convingerea mea: este că în sentinţa de la; Viena a triumfat un punct de vedere german. Sentinţa de la Viena $e luminează abia prin războiul ulterior al Germaniei împotriva Rusiei. ^Germania ştia că va face acest război. Nor nici; măcar nu bănuiam. De România n-avea nici . o şansă de siguranţă că va îi alături, de^ea. Şi atunci şi-a luat măsuri prevăzătoare. N-aveam decît să privim, harta Ardealului sfîşiat: triunghiul teritoriului cedat se înfige lîngă Braşov, adică . foarte aproape de petrolul din valea Prahovei, iar graniţa mutată pe munţii Moldovei nu însemna decît scurtarea drumului german, spre Rusia,; spre Ucraina. Astfel, sentinţa de la Viena nu s-a dat decît în interesul apropiatei campanii > germane împotriva Rusiei. în, cei patru; arii de colaborare ;'î: cu Germania, mi-am. făcut o sumedenie de. cunoştinţe şi • chiar bune prietenii în Ministerul1 de Externe de la Berlin.
: Am căutat să aflu ceva în această privinţa, dar nimeni n-a ştiut sau n-a voit să-mi spună nimic. Cu toate acestea,'harta, privită în lumina campaniei din Rusia pledează ’pentru aceasta, explicaţie. La Viena, contele Ciano, cu uşurătatea lui ine serioasa,, n-a fost decît musca zbîrnîitpare întorcîm du-se de la arat: Rusia ştia bine" acest luitu, cînd, în 1944, ,reluîndu-ne Basarabia şi Bucovina de Nord, s-a grăbit sa ne retrocedeze Ardealul "de Nord: pentru a îndepărta cîţ mai mult primejdia ^germană de graniţa ei L Mai mult decît f atît : Gennania consimţind'la 1940 ca Rusia să ne ia ^Basarabia şi' Bucovina de Nord, crea prin aceasta, un stimulent^ uromânesc în favoarea ei, ne da un dureros motiv 'să fim ală_ turi de ea în viitoarea campanie contra Rusiei. Căci dacă la 1940 Întreaga presă germană susţinea teza rusească, asupra acestor provincii;: la 1941 cînd România îi devenise aliată ^ contră Rusiei, aceeaşi presă germaiiă susţinea cu aceeaşi tărie ţezâ românească. :	'	- U	,
poartă vina sentiiiţm de la> Viena? fk" Y;
321
ZILE ALBE — ZILE NEGRE
Vina o,poartă exclusiv^ politica democratică a. României, care. a- ’ paralizat şistematic1 orice tendinţă de apropiere de puterile Axei. Muiţumită aceştel politici dezastruoase,^România s-a găsit la 1940 cu, desăvîrşire izolată intr-o Europă' trîntită la pămint şi avîncl în faţă puterile ostile ale Axei, animate numai de gîndul sancţiunilor împotriva ei. Sentinţa de la Viena e corolarul funest al acestei stupide şicriminaJe politici democratice. Autorii pierderii Ardealului şi a Cadri- -laterufui sînţ naţional-ţărăniştii şi liberalii, care\au guvernat , ţara în timpul Regelui Carol al^II-lea şi *au stÎFpit'în sînge' ideea apropierii de Germania sau măcavde- Italia. Dacă o •aseineîied. apropiete s-ar lUsă^îrşit Ia timpul ei, nu. numai Ardealul şi Cacirilateriil ne-ar fi rămas, dar nici Basarabia şi Bucovina nu'ne-ar fi fost luate în 194(Lcu consimţămîntul puterilor Axei.	,	' '
Cc-a fost guvernul Gigurtu. format în momentul catastrofei? Un paratrăsnet care a domolit mînia.atotputernici-1 lor de atunci peste . Europa întreagă. Am pierdut, puţin faţa de vinile cu care eram încărcaţi. Dacă am fi. rezistat* am fi avut soarta pustiitoare a Iugoslaviei şi a Greciei. România "ar fi fost un cimitir, dar a rămas, o oază de bunăstare îh tot t imput acestui fioros măcel, invidiata de toate ^popoarele nenorocite ale continentului.
Imediat după sentinţă ă început drama evacuării. Timpul era,scurt şi adversarul hain. iVI-am gîndit la nenorocirea salariaţilor de stat din teritoriul cedat. M-am dus la D. Ca-racostea, ministrul Culturii, indemnîndu-I tsă pichite salariile profesorilor preoţilor şi învăţătorilor peeîtevaluni înainte, ceea ce a şi făcut. N-aveam bani prea mulţi în casa^sesretă, dar am trimis imediat la Cluj trei milioane episcopului. Ni-colae Colan, să aibă primele fonduri, pentru susţinerea presei romi \eşti. Banii- i-au ajun| iii ajunul căderii oraşului însoţiţi de o dureroasa scrisoare a, subsecretarului meu de' stat V.işiie Stoica. L-ani rugat s'-o scrie el, fiindcă mie mi se sfîşia i lima şi n-am putut pune pe hîrtie un singur cuvînt. / Episcopii noştri s-au doyedit la înălţimea, vitejiei lui lislis Hristps. Dacă Nicolăe Popovici de la Oradea a fost expediat intr-un vagon de vite, Nicolae Colan şi Luliu Hossu au- rămas să înfrunte barbaria^ maghiară în mijlocul turmelor lor de ortodocşi şi de uniţi. Au fost batjocoriţi, scuipaţi
' 322:
. > 'M strada :şi umiliţi'> î tot felu^ ;dar fiu,. s^u intmtidaţă Cu , taetubblîndetii lor, ainîfidoi 'grefaţii aii fosţ luminile urnii x ■ ^pot nenorocit, părăsit	toţi; ^%tuTării; yîttgyb-;
■Juji&s-a remfi-
■*■::aproape tbaţă %tiţăfntdectuala :o^
; :■’>' M; cei patrulări de: drgie. ‘S-ă intimplat/şi o minune,yFoşţuf :' ' profesot "universitar; Emil Hatiegăifu> cunoscut din politica ' democratică sub chipul unui demagoga ăl Ardealului, şf a ", îuăt ipiinaâ iu diuti ^	la, Gljif; >dîhd un exempluJiiiîic
,.	întemeiat' acolo un • ziarăăTîiftbpa*
Ănieaftiiltii^'stirnind în- junii lui şi o activitate literara dpr&- ■ «dabilă în condiţiile vitrege în cam a apăruta Şpş,- p;cunună • de laudăluiEmit Hatieganticcâre în_;Ix^'île-‘'^liţ^rărîi' alîiâ'ce^;-;
-iiţ îri;temniţele amguţeitiî \ t /:f.:.;y y/fAt; ' y ':;
"\Şfişierea Aideălulni a smuls orice suport moral guyei- , >fiului ^Gigurtu;^1 legionarii, ancă; pe dezmăţ iciţb bin^<- yoiau;
•; liarca/puterea şi Jparcă; nu\pţea. ştiau ce: vor. JDup^ toate'
1	gura ătraihă îi sfătuia ’ din : Umbră.; Alţfef'nu-^hi;
explic liaiv^şi rHicufa încprdarer^	de stat de lă 3
V^pttnrbriei floria ?Bfena mă. yizită: hiJ aceăşţă^yiemevCdin ■; v cîhd $n;cînd> ţa Muîstgr sau aeaşâ,, unde, ăriuteînâu-şibchif spre bibliotecă; 'mărturisea ,că de .ani de cile-> h-a mai citit; nimic, - deşi era: foarte fînăr. Scopul . vizitelor ;d^ştoradra-; \ put -mfonnativ. ' Voia să ştie ce zice Regele despre -cererea lor de. a li se acorda în guvern, mai multe locuri dec îi aveau, C Ih audienţă deja 3 septembrie vorbisem încă o dată suvera-- Uului deşpref ^eaştă chestiune., I-ar fi satisfăcut dăcă arîr ,J;' ; avut; un pic dg îpcre dăre îb ;legipnărx. Ifărf n-ayea. Şi cum:.
■" ;:pu|ea^i ^	tti as act^be; 'p'ţţşc,^
!fele?ăîn dele din urnrâVmiva raspunş, că ,i*-ar satisface cLacă,
pentru cauza- Rege- -
.. ăvfei■-■badră,4după-anp	a:,yenit-după răspuns
?' Iii minister V Cmdd-a 'aflaţi şi-ă puspălăria pe-Ochi şi a plecat * fără să splină >n tuvint: Searat^-ă; produs încercarea de
;
■; dafptjegionărîb deorgahteaţiV fiindcă; abia ieşiseră din lagăr • v	t=:forţă iţmată>;
y-l^|oriarîi aveau din lipsă d^
:^ILR ĂLBg ^— ZILE IfEGRE ■ ;	-
- o puternică' organizaţie* proprie. S-au baricadat âă Palatul telefoanelor loBucureşti* ia COtisţariţa şi Braşov, iar pârbdiâ aceasta^voia.sS'iîe lovitură Vie’stat. Ea a avut totuşi uii; bfeofc. de ^atmosferă; 'Â dm^dil^	Regelui .de care* *■
- tremuraseră po3iti(ăeuii>ou urai însemna aproape nimic.
, - . t îngrijorări Suveranul încredinţează în. ziu(a der 4 ..septem- 1 ’ fc-rie ;ţ^\'generşdiul'îop Aptoneş&u cri formarea guvernului. Ge- -. neraiul, a fost adus; direct de la îircîiisoa%e, din mănăstirea : ;3fettiţa,‘ unde fusese trimis	Sa,, fără ;
ştirbă guvernului, Gâgurtu. Gestul dovedea, pierdereă capu- ri Iui. Litcrurile ce ‘Urmează le - ştiu. parte :• de la generai, vparte . ta Stetiap Fopescu.^ Ion Antpnescuf .ri vrut să formeze ■noul guvern, din liberali şi rnăţipxtap^	&a" V
fost .aceste ;zile : îuliu Mânia, I>iuU Brăţianu şi ‘ Steliaiâ \ ■Popeseu. Ea au făgăduit,co»rir$ cneond^ ceară; Regelui puteri 'dictatoriale. Regele ;c<mâirin^';âe' tionară,, le-a dat. Becretul regal din 4 Septembrie suspeindi ; cdbslituţiă; tării şi însărcineă^ă pe generalul Ion Antonesdu cu	statului. Aiurii Mci^âli al «Kotaterii ^antoies-
jctene slut, â&t0eiitâM	Stepă» f*®-,
peşcti. Odată: obţinute*; ;puţ^ciie	gene^-
raiul /a discutai din noi: rm bei trei formarea guvernului.. E/i/ irau oferit c(^uţsid puiînd o nouă'condiţie.;- generalul să	tpai îfŞîi aidkarea Regelui. Ion Antonescu a sărit
în sus, declarînd .că; el:\e militar şi a depus jurământul de ■ credinţă. Ceilalţi aU insistat pînă lTan determinat s-o facă..
■ In ziua de, S ^septembrie. dMineaţa* general ul. ne-a convoi “ cat pe foştii; mirţiştri:îg. ;Me'Şi$dMţîe^''ru^ndu-ne 'tsS-î•data | concursul1 pînă îşi va 3 forma' cabinetul. în ’seara aceleiaşi s-a produs o: nouă manifestaţie legionară pe-, Cale a Viciu- , rdei/ cu focuri de revolver; îriţTe' ^TdatrmiMaţional şi’ Baiat: în timpul ei mă :gâse am încabinetul
Cantacuzino., A chemat de Ion, Auto ne scul Ora 21, seara,,
: Telefpnui Prefecturii poliţiei îl informa necontenit asupra i manifestaţiei^'^	Ordona generaluL. După- o vreme
; î s-acomunicatcă .ar^	gem de lume^^Ares-
taţi-i.pe-o iişt: şî, eţiteraţid^	brcfenât dm nou
ganeraduL ' In .	asculta' extrem ’db îngrijorări
înconjurat 4e ^bfiferî, i^ştta	'căyioţrâi e pierdut,
ceea crit-a depriUa&k .Atmosfera era ®cntă pentru a-î smulge Abdîpar^	tasfea^ ^îne^feă'; destituia ■ telefonic
I
324	NlCHIFOR CRAINIC
capii poliţiei şi aîarmateL numindu-şi oameni de încredere în locul lor; N-a: intîiiipinat nici o rezistenţă, fîn ■ cabinetul iui; pe canapea, era o pătură de campanie. Mi-a spus ca acolo doarme pînă se va rezolva criza; în jurul Preşedinţiei n-am văzut în noaptea aceea nici poliţie, nici forţă armată. Clădirea din care porneau ordinele de răsturnare a unui regim, era ca şi pustie. Pa ora 23 m-am dus acasă şi m-am culcat. La 5 dimineaţa, m-a 'deşteptat telefonul.. Ministrul de IuL| terne, generalul,David Popescu, mă chema urgent la Prese-| dinţie.Mi-a spus ca în glumă: „Dumneata dormi şi Regele I â abdicat!" , Generalul= Ion Antonescu hu dorniise toată -noaptea.: tratase cu Regele abdicarea. „Pe David Popescu* de care nu eram sigur, — mi-a spus Antonescu— 1-am corn fiseat aici, toată noaptea şi l-am pus în pijama ca sa-1 am în •; mînăp. Apoi mi-a povestit cum au decurs dezbaterile ab-| dicării. Regele rezista in absurd.: Pe -lă jora-, 4 dinhneaţa*! cînd ÎL convinsese,-intră pe uşă generalul"Mihail, pînă îiî|| ajun şeful Marelui Stat Major, înlocuit îri noaptea aceea, cu generalul Ioaniţiu.. .Mihail, aflînd despre ce e vorba, a izbucnit furios: „Antonescu minte, Maiestate’!’ Ţara e cu Regele. Să nu abdici!" „Atunci, — îmi povestea Antonescu, — m-am şi văzut pierdut. Puteam să fiu împuşcat pe loc. Idioţii n-au făcut-o. Am• pus Regelui un, ultimatum căd aştept scrisoarea de abdicare pînă la ora 7' şi am plecat pe jos, singur, la Preşedinţie";. în acest timp,. Regele a unceL-cat formarea unui nou guvern, în frunte cu Mihall Manoi-| lescu. Acesta a primit foarte bucuros, dar ministrul, pleni^J potenţiar al Germaniei, Fabricius, l-a oprit s-6 facă. în. tra^l taţi vele de abdicare, Regele s-a tocmit cu Antonescu preţ# tinzând ca ţara sa se oblige a-i servi cîteva zeci de nhlioanŞf ' anual, în exil, .Jpşărcmîndu-1 pe Manoilescu cu redactarepş scrisorii de ^obligaţie. Pe la 7 a sOsiLîntr-adevăr Manoiles^lŢ cu această scrisoare, pe .care.âm citit-o. şi eu,: iar generalulJ, " şemnat-o. ' ' . . ’	V 1 " ■ *	• ■ •	;
• Eu eram chemat săf pregătesc. presa şi radioul în vederea abdicării şi a întronării ca Rege a. Marelui Voievod ^lihai. Ani -sculat din somn pe directorii ziarelor să fie gata, şi am dat dispoziţii să se instaleze aparatele .de difuzare’ în Palat'ul regal. Totali efa în regulă, dar scrisoarea de abdicare nu mai sosea;- Ora 8; Ora. 8: şi juniatate. Antonescu^he r de cîtevâ zi:e> chemase un bărbier. Avea. un: obraz raş cînd, în sfirşit*.
: ZILE ALBE — ZILE NEGRE	325
a sosit scrisoarea, adusă de tin tînăr civil. Aip primit-o şi am desfăcut-o eu. Era dactilografiata cu caractere cursive şi subscrisă1 Carol ’Rc Gu ciubucul pe obraz, Ion Antonescu m-a rugat să i-oc citesc. Apoi a mai citit-o şi el o dată. „Bun! Dă-o la ziareY'\ j(m dictab-o mnei dactilografe iar originalul \ l-am ţinut la mine., Au apărut Patriarhul Nicodim, Ion V. Gruia, ministrul Justiţiei, şi Gh; Lupu, noul ,preşedinte al Curţii de. Casaţie; numit telefonic, fără .formele legale. Am plecat cu toţii la Palat pentru ceremonia suirii pe Tron a lui Mihai I. în istorie au m ii existat desigur astfel de ceremonii triste, dar aceasta ni s-a părut ,cea mai tristă fiindcă .am trăit-o noi. Nimeni nu era îmbrăcat de sărbătoare, ci fiecare cum l-a prins momentul. Sala Tronului.părea şi mai imensă faţă de pilcul resţrîns al asistenţilor. La stingă am luat Ioc eu, Ion V. Gruia, David Popeşcu> Mihail* M.anoilescu şi ' Vasile Stoica, subsecretarul meu de stat, pe care îl chemasem . ca sa mărim numărul participanţilor. La dreapta, un grup de ofiţeri din Casa militară şi de funcţionari din Casa civilă. La mijloc. Patriarhul, Ion Antonescu şi Gh. Lupu. Linişte, grea, de.demplu' părăsit. Generalul îmi comunicase ca Elena Lu-pescu a ţinut morţiş ca şi Marele Voievod să plece din ţară/; lăsînd Tronul fără urmaşi. Din fund, pe uşa din stîhga, apare, în şfîrşit, ^Mihai I pentru a fi proclamat a doua oară JRege, E nespus de tras la faţă şi palid ca sideful. Pas şovăielnic şi privire în vag. Parcă nu vede pe nimeni. Are aerul unei victime. La apariţia sa, ţăcerea înecăcioasă e întrerupta brusc de formidabile hohote de plîns din .grupul Casei milL tare şi Casei civile. Mai nestapînit decît toţi hohoteşte Pave-Jescu, directorul, trenurilor regale. Plînsul acesta de bărbaţi în toată , firea dă ceremoniei un aer, de dramă încordată. Cineva îmi şopteşte că Regelq abdicat ascultă cu Elena Lupescu de dincolo, de uşa rămasă întredeschisă. Ceremonia e foarte scurtă. Se citesc documentele juridice unde Ion V. Gruia numeştb pe Ton Antonescu „şeful statului", ceea ce jn-a indignat. Patriarhul primeşte jurămîntul noului Rege, alcătuit din cîteva cuvinte, rostite; c,a tin suspim Generalul Ion Antonescu îi spune tot atît de puţine cuvinte, intonate autoritar. Ceremonia s-a - sfîrşit. Noul Rege s-apropie de grupid nostru şi ne, întinde mina pe rînd. Nimeni nu zice
32fi	, ^ NICHÎFQR CRAIKfc - ;	-
■■;Apbi..ti^^vSaM^r^^ă^mîna,' gropului ’ i2bNicneşte>,iar^i\!n -plîrisr/- ;V •	.	/	>V- <
,• Capitala-ăi; l^ăt ^npştife^de marea sckimbare^o mulţime ■ irnen&ă ţiavăleşţe în Piaţa Palaiultii, • maiiiţestînd groa&nic ' , dfe ^oşţjlv	;Xă*oi' %l 'lirică. Prizonier în <Pads$,.;
j p^ii;ă;-'li2fc;p^.c ^tegL: aT.-itesţuj7îyşţ^^ prl-' l^l sa^aăa^are . ;smG sentimentele,;,	Jakţa,
,' -v de o <âpmn|e ea%)'âinoeppt;.ea;i^
tragedie jEâră" sînge. / G■!-■*''•■
,	. Are loc un Consiliu de miniştri cu tostul qabmet Gigur-
tu; dăr:făraăeestă; Iri pare don Antpnescu făeef,oe^^
> ' a evenimentelon^din:cUi^uI-ne^ dimineţii. Se;felicit§ c;ă Dumnezeii i-a ajutat sa rînduiasca totul fără să păteze ^Trontd cuVşînge; ¥orl^eşte despre ^ine Ia persoană a treia;, , „Generalul Antone sen, a făetiţ.generalul Ânţonosciia or-■'«' dbnât... generalul Antoneseu nu perinite../'" Despre’ nouF Rege.se, exprimă în termeni nespus de lrevemntioşi, ca deşpre '* -O biată-Captură creata diii mila lui<’ Hotărăşte cbemşrea în-
•	ţară ă •RegineivMame ElepaGMffi^	ca fe^
,' ;%pinS' de arc,ixrţ_să mearga ia: telefon şi sad ^oiduiM
nătate. în Eaziil întreguţui;^consiliu^^	;
\p ;	'* ^::Pptpîeşte-ţe,:"doînn	Manoiiescu,; & ■ tealăltă ''Elenă;
" nu :6 Lupeâscă ! '	; > ' •.	v T 'p-G ;; , '.:.G ;;;*V..': '!
- Aluzia eră Ia faptul cunoscut qă el*G cel cane; a introdusS în ţara pe Eleâa Eupescu,’ cu paşaport faM/techip dedoamna ţj. Manoilesoi.■,	G''GG;,;.G G';G G. ;.4 ; p-'V.’4 ’Y’:; ,
' în seara; aceleiaşi zile de 6 septembrie ^'^eueŢâluţ,j^]faJ ; chemăţv’^. lucrăm instrucţiunile pentrd	i; I^^arcx"
•	,măi întîi scrisoarea de ăbdiem^e, pe care o ţinusem tot timpul.
1 • - la mine Mrî^ Ricina că la preşedinţie toţi fUncf ionarii ■ apar-,;V ;ţ^ău. vechlidur 'regiid.1	/ea ,şi-^iră=
...' mulţumit^ pentru această ;purţare;^%- ■ grija.,}Eormulînd hfe : trUcţiuiiile pentru presă, el aăţinutvăă sţfecifice. ca Anglii;
■ ,§i .Franţa sa pu fiq-iiiciodăta ■ atacă te;; Ar fi neca^âleresţ să' v ăţăcăm pej foştii moşfr^	moment
; j.dăt, ;neiam,.iăbit,de.;b,.^	şi;anuine; cum sa numîm
calitatea pe care o are generalul Ioii Antonescti îfe viaţa efe, ; ' stat1. Fon.V. Gruia' îb numise în actele zilei „şeful statului''-.
' '■"	generaltdui Arifene^cudă ă^ .dlfeânir#
nu-C potrivită. întîi; peuţru că a\dnd un Regej, ea ar însemna
327
ZILE ALBEI—- Z^ILE NEGRE
••'0-;ru^uxparer‘^/^^rAaţii-. regale, ăAls’doilea, cum i s-ar adresa lutnea ^nmăbalp0. ^Şefule ?^'.E; un c^v^tnt ^are, în graiul JOTCţipua^sq^'a’.^0ăpăta|k,%.^^lî&ţă-vdef i£#ie, El a- găsit câ aj^ dreptate; 4tuucrţuin va fi nmiit?;:MT^ia gîndit ime-. d&gla -dgcfetul j^Lrxare Laamp^erniciLl^^	scrie:
ăse' iasărainea^J.^gelaeiăluL de; armată Ion Antonescu cu
■	fiind' însărcinat. de Rege;cu conducerea sfatului> re^ultă ţă dum-neaţa dş-ti coiîducaf Of ui gatului; constituţia i fiind 'suspen-
*dată''. tiŞl. a > găsit' că terenulye; mirţtm ălL AnL icfeL astfel naşul acestui' conducător^ şL titlul - său/ piicMizat;;apoi.,- a-ieşit îatîia pâra- ca aţare/în inşt^fucţîunile câtfe jpresă; redactate^ tînapreună ln : seara de.; 6 ■ septembrie 19401	■■.<*	- .
v In 1 toate Răceşteevenimente; faitnosid Milâai Aiitonescu n-a jucat absolut nici lin rol. El era trimis pe undeva prin . 'prQvincie Să-caute . pe Horîa Sima, ascuns dup.ă loyitură: dev ■' la’ 3 ^epţombrfey.•, -M.;‘	' V »■....,	’M ’
* Alcătuifearnpiîlirf cabinet ‘a întîrâiaţ două săptătnîn^î#-1
■	■•'giţiîfe'^getniina şl;italiţnă trebuie să fi contribuit la tenturţa-'
> re a lui - Im Anţonescu ’de a "forma * guvernul cu liberali' .şl■-natioualdătămştiv, Fapt e' că/ după. abdicarea iui . Caro!' -al II4eă> generalul* a intors, spuţeledui luliu"Matiiu, ,pinu;,.J8i:â-tiantbşi Stelian -Eopescu. Acesta din urmă, ajuns în ’curîM la cuţite* cir fostul lui*prieten. AMonescu> fiindcă nu La făcut ■■■; ministrul îmi -Spunea furios: l,Koi Latncrdât -şi noi am mîn-eat.lv." lâr generalul ană lămurea'; >,Cuiti era- sa-1 fac eu ministru pe ,idioţuL;de' Stelian Popescuy cînd toată lumeă /*cştic;că'0^a^	'în-coastă'legaţia germană şi-pe cea
'îtalf&aă? %'r>îndu-Se.âe- urma lui Horia; Sima/ s-aii începui fratativele' .cu fegipnani;;'Prob^^^	;sugestiă:A:x^rf.,: ZicL
■	■ probabil; fii idea emrn-ăţn frecventat- niciodată iegăţipe ca ;'să: ştiu;’d&ecţ>ce- gîăde^UcLa l^ionarfexişm^
' ;Lunul;ibşţE;lui: dior jă<sţisţi neaypido^băM^ j GodreH’iU ca legiunea să nu pirtieipede^	guvern,, •
ci ;săfi^/lăsătănft^ă/’Şă^lşe1 şi,să-şi refacă <£
,'elitădiîiă;#- ă'Litră mai, ţţrziu la cîriaiă
; zentăţ -4c	W:gu;yer*
’.'n.ire; -Şi‘v'’di r neaprbclre., ă. ubutitV Am'ă^tătpasiv; fiind^if . ;.mu mă: interesa.:I' lon;4#on^Cu;'|i% fbr binctul nou* -neT^* xE^snlt* .pe>,foştîf miniştri Sa ne $ejx
328______NICHIFOR CRAINIC
mească. Dapa ce totul s-a sfîrşit, ne-a invitat în altă cameră pe D. Ca.racosteă şi pe mine.. Exprimîndu-şi regretul că nu ne-â putut menţine în .cabinet, 1-a rugat pe D. Caracostea să. primească direcţia Fundaţiilor regale, iar pe mine să iau preşedinţia Radiodifuziunii. Eu cunoşteam mai bine decît el pe iegionkri şi ştiam,, că nu vei putea lucra cu ei. I-am răspuns că n,u pot primi, pre tex tind că preşedinţia Radiodifuziunii e o diminuare pentru mmei; dupăj ce, ca ministru/^ ani avut-o sub ordine. Generalul a insistat, spunîndu-mi xă nu cunoaşte un alt om de încredere pentru acest post important.	,	' .	"'	;
La'Radiodifuziune, unde după catastrofa naţională reactualizasem uitatul marş „Deşteaptă-te. rotnâne" şi Introdu-, se sein zilnic un verset din Sfînta Scriptură câ „pe Vată a zilei", am alcătuit un .program vorbit, pe care îl socoteam destul de chibzuit. El mi-a fost. dat peşte cap de legionari.' într-o zi/Ântonescu m-a rugat său recomand, dacă ştiu, un .legionar pentru Ministerul Propagandei. I-am recomandat pe Alexandru Constant,, fost colaborator la „Calendarul" pe vremea cînd încă, nu era aderent al mişcării. Al. Constant a legionarizat imediat întreaga conducere a Radiodifuziuniir1 consiliul de administraţie, comitetul de direcţie, direcţia generală. O turbulenţă haotică a luat locul oricărei ordini. S-a introdus şi un aşa-zis corp de gardă, în locul jandarmilor, alcătuit din mucoşi înarmaţi cu revolvere, care, terori-‘ zau pe oricine venea acolo. în internul propagandei'roma-. neşti peste hotare, am izbutit să introduc două ore săptămânale : a.<Italiei şi Germaniei, care au avut nu bun.rezultat, intrucît. ni s-a răspuns la fel de către radio Roma şi radio Berlin, vorbind săptămînal despre România în auzul a zeci de milioane de ascultători. Of a închinată ţărilor străine e o inovaţie a mea. Şedinţele Consiliului de administraţie erau uh chin., Cînd făceam vreo ■ propunere, ca cm cu mai multă experienţa> legionarii îşi dădeau cu cotul/ îşi făceau cu ochiul şi hotărau după capul lor. Erau dogmatici şi infailibili prin simplul fapt că erau legionari. Lansau zilnic zvonul cama vor debarci. în locul programului stabilit de mine au introdus puerilităţi lamentabile. Fiece semidoct a^ea ceva ce comunicat poporului român. Inteligenţa era cotgtav după cum cineva fusese în lagăr, la- închisoare sau nu^ Situaţia â
ZILE ALBE — ZILE NEGRE ,	,, ,	329,
; devenit intolerabilă cînd cabina de conferinţe a fost invadată de elogiile fără limită • ale >,Nicadorilor" şi „Decemvirilor". Ţara trebuia sa se, entuziasmeze de/ isprăvile sîngeroăse ale asasinilor.
Vechiul director general, Vasile Ionescu, somat de legionari sa demisioneze, se încăpăţîna să râmînă.' Era cel care snopise în bătaie echipa de asasini ai lui Armând Călinescu, ' . cînd aceştia ocupaseră postul de emisiune, vestirîd isprava. Arft chemat pe Hoiria Sima şi ani căzut de acord să-i dăm lui Vasile Ionescu o funcţie laterală pentru a dispărea din ochii - legionarilor, care îl ameninţau zilnic cu moartea. Vasile Io-* nescu â refuzat; Atunci ne-am pomenit cu un grup de cămăşi verzi înarmate, care l-au tîrît pîna în biroul meu,/ silindu-1 să-şi'scrie demisia. Cum el refuza; au sărit să-l sfîşie. Deşi legionarii urlau la .mine ca nebunii că î! ocrotesc, m-am interpus'între, ei şi el, salvîndu-i viaţa. Ştiam că de ani de zile ■ e dinul lui Panrfil Şeicaru, «căruia îi aranja chiţibuşeriile juridice ale diferitelor afaceri; cu toate acestea am făcut-o, după cum îl menajasem şi cit ani fost ministru. Ei bine, acest ora, ca să-i facă plăcere lui Şeicaru şi lui Ică Antonescu, căruia îi cucerise gratiile după rebeliune, drept recunoştinţă m-a reclamat ia parchetul militar că... am vrut să-l asasinez împre’uhă cu legionarii! L-am făcut de rîs în cîteva şedinţe, cohstrîngîndu-r'să recunoască toate binefacerile primite de la mine.	/	, \ -
Dar intr-o astfel de> atjnoşferă nu puteam lucra la Radiodifuziune. M-ani dus de cîtcva ori la general, prezentin-du-mi demisia. El persista să rămîn mai departe^ nădăjduind că totul se ,ya linişti. /	;• ■	' ■;/ '•
;. în ace astă. vreme, Ion Antonescu îmbrăcase, cămaşa verde, decretase statul naţional-legionar, iar mimetiqul Ică Antonescu se^ iniţia în şedinţe	cuib .Rămăşiţele pământeşti
ale lui Corncliu Codreanu, ale „Nic-adorilor" şi •„Decemviri-. lor; au fost dezgropate şi transportate în cortegiu/ gigantic la Casja Verde de. la Bucureştii-Noi.: Am privit ceremonia de / pe^ /trotuarul. bulevardului Brătianu. Ion Antone.scu în uniformă legionară, cu masca de circumstanţă, urma imediat: după coşciuge, ’ cojasacrînd oficial faptele martirilor. v M-.a ; impres jbnaf am amic. un inare: grup de t ineri călugări de prm toate mănast al căror negru, simbol ăl morţii
3# .	. : ./ ^ ‘NlCHIffQR CRAINIC ‘ 1 '	^	'
ixmţrti Iunie* eoutraştj^ violent vcţ yerdgfe războinic âl nes-'
Ce Jegălură pxitieâ 3^ fie îriţr€Ţ. a^etisTOil jhonahaî şi metodele dbdupţă "al!e celorlalţi? v 'Şeaşuri.^extreihe se împleteau Rotesc în această: măreaţa «■■ ceremonie,1 ,	.,	:. ^Vyv- • V •/. .•“.••e .	• y-v-'b :-
;■ Asasinii legionarilor," foşti demnitari politici^ poliţişti şi , magistraţi ■militari,: erau depuşi df mai multăvreme la Jilâ- " va. . bui%..şa^cţiuii^evlegaieinţirziăli,, echipele de execuţie* în; nerăbdarea răzbunărib i-au înapuşcat în, - celule odată pe; doţî. Erau desigur. 'dăîne^i;-yinQ^aţiid^T,fioroase • fărădelegi, : ; - dar procedeul execuţiei iară judecata, imitat cu : satisfacţie4 ,; de lă guvernele precedente, caracteriza sinistru spiritullegi-' cuar şi, metodele noului regim;: Lumea uprimit îngrozită ves-^ tea masacrului ’ Intr-o ,bteştemită zi*-România ă luat cunoşti tiţă că Nipolae Iorga a f^	o echipă
legiormrădlniihiie s^ait opfit în loc.. Universul s-a întunecat *’ca: în Vremea răstignirii luilişţis Hri^tos, .Pţţ^tţiiie,dtwMV; erau aşa de ccbnfşiiuare încăt Vpk deyeneă încredibi bricîtp ; erori şt-ar fi^iiuaginat cei mai demonizăţi âdverşari ai legio^ ţarismului, una- ea aceasta n-âr fi putut. concepe, ţîn bficch* lae lor ga ucis de naţionalişti? Răspunde, tu, generaţie â f ăz- ;, beiului întregirii, care ai fost clădită dd g^uipl Iui! Răspupr ' de tuy ţară care ai fost România Măre'"să:eţ"ţUă:fostlţ ritual şi nrbtal!: |n Nicqlae Iorga legionarii4 au uci s creîeruî ^ 'Umanităţii ;romăneŞtiv î^ă fost hinuatfW * d;‘însuşi şpiritiil eâre sintetiza făptura de pretutindeni^ şi -de totdeauna a uîiiiî neam:'au împuşcat inima na-r : ţiei. dnVhipuîţi-va pe un Nicolae Bălcfescu di strus de naţiei : •îiaKşţi.,	/ pp:u$v 'Bfîitâi1:	*'
:aceiaşi ^naţi6hadşM. :Si, dacă puteţi cuprinde ■ această grozăvie a grozavilor; atund'Veţi îhţ^^ ce:, în semnează asasi--narea lui Nicolae Iorga de Vătrdlegi^^
‘crimă, departe de V găsi un lumea legionară cea mai Mcă fă-. rimă de: regret, mi-â; îngheţat sufletul mulţumirea' diabolică ă 1 tuturor; Inconştienţa: bestialăideVenise o^ eeîipăăş cMecti^ de. seetă^ satisfăcută,incapabilă să priceapă xă:âoesţsţăx-^ptă :V va sihgera pentru vecie în; memoria poporului român ca o veşnică osîiidâ a, numelui de legionar. Vor. trece ănii şi istp-ria nu va reţine decît în chip vag sumedenia de crime *ce-au . pătat •deceniul domnteiluiCa^^^ ÎL; Viptmek>ujbL€lusîv''	>
Cedreanu şam Căli^^eu/ vor răiMne^ub* con^tiinţg patrimo^

yiaMT. ,;apopbrşî^^^	asasinarea lui Nicolafe;I<>xga. -e ,
*Basac^e^îi sa^i;şW în p^il^mi}:	f ;; -.
i îşt; îii■ calendarul patriei. ^Ixi'coiîiis:aceşti,
.. :^rimă?^1m	Itti Cornelia Codreanâ ? Mă/ îndoiesc;,; j0â<â
bl 'ar/fi trăit, p-ar JK fost câpabil;vţfe ea/Oridte ^izerii ir^F ; mâî. fiiăcut Iorga7C6dreanu era conştient ■ de'ceea ce însemna; -acest	neamul:nostru* Afara ’de aceasta, Cornelia v
"Gpdreaiiţi a fost, fei cel .mai iericit cafe, ’ p intenţie pd&iiea;-’ ' ‘Nîcolae Iocgâ rneasârează im :inţreg.păp toi de -ist orie;, cel/rnai/ marecapă^^	c^e l^a îrăiţ âcesi neam tte'cîifci; ,;
•dxista’ lpe’ faţa	ibf^.(l&ţe^|6î:’ /e ^sătiş- v
tacţia pe care am văzut-p a dona zi ■pe pbrăzultgermăU^ . ^ndBncureiti. Nu vorbesc numai dd oamenii peltici, obiş-nruţi cu; asemenea lucruri, ci* de oamenii de c'ulţurâ, car e îşi : puţeau da seama ce pierdem în Nicolae Iorga/ cu ţ^ ubi- ( iau! Această identitate în felul de a reacţiona faţă de crimă,
$d legionarilor şi al germanilor, m-a făcut şă cred într-d com-.
, plicitaţe, lorgâ; de cînd se sorbonizase., devenise un untiger-i mau înfocat şi- deci nu; adversar al hitlerismului. Măreţia ° taţii', lui fnu> emana. 6 ; simplă adversitate oarecare, ci una de piuporţii care,v everitâăl, ar fi putut să fie primejdia . dâsă/Supri&arecf lui însera^	unei stăvili consi-
d^âSle~:]?e 'do âlta parte,mu-ini ţune;şa/lcred că. asasinii, Pripit de cretini^ au avut singuri miţiaţiya ^ curajul execuţiei gPe^trd^ a^U5âde	/Nicolae îbr;g&:şr^
• nea Joreierelor tîn^ite cu;a^ ;ce. spirt ăl unei ăutoritaţi superioare. /Un:' tînăr	la gîndul; supriinării,
ar-fiV îngheţat;de.: spaimă^-tSer^alib^
: Uier al turbulen|ei legionare, n-a schiţat, macat un ‘ regret -public; Datoria lin ăi?fţ fost ceh puţin.fă dispunădţnmoifeÎB-tşre naţională ^victiraei: ©in clipa -cînd. n-ă făcut ui(ă. aţît,
; UuiUeledui	de: Sîngelo iui /Nicolae Iorga> Pe
. ăşâsini: nimeni nu	zice ca ar fi -găsi t .îincdiat
ăzili în Germania: tPrdbaMl ocrdtireă li s-a-’d^-pa unor iu-;; %ţruinente:$de;-. (^eenţier g-'/:/v / Vr;	1'~ •'
■ ‘ v ; Aceeaşi: ;aîî tndiiie ş-a putut pbşerva cu! prilqj iii rebeli unii ?de la sfîrşitul tui ianuarie4, l9Jd.' Această răscoală rămîne o enigmă- ca molîvâre. AnV întrebat. pe ^uriţi legionaii mai ' răsăriţi/, rămaşi în ţară după aceea, dar nici unul n-a ştiut, aoaăoar ‘ o damuri re ,cJ^^taral//Toţi Ştiu că li ş-a
332	NICHIFQR CRAINIC
■( dat ordin să se răscoale şi atîta'tot. Ca metodă, rebeliunea a fost o neghiobie nemăsurat, mai mare decît încercarea de lovitură de stat de la 3 septembrie: Legionarii s-&u trezit în faţă cu armata care, în acea vreme, cînd generalul Antones-v cu nii era încă compromis prin nedreptăţile săvîrşite .ulte-rior în rîndurilc ofiţerilor, nu pyteâ fi de partea lor. Toţi capiii legiunii şi ai rebeliunii ău fugit imediat în Gertnaniacu concursul armatei germane. Faptul e semnificativ atît penţru laşitatea acestor capi cît şi pentru complicitatea vădită a ocrotitorilor. $-a creat astfel o duplicitate în atitudinea germană faţă de regimul din România. Ion Antonescu, francofil şi anglofil, care nu ştia nici o boabă nemţeşte, a perfectat alianţa \ cu Germania, dar, ce e drept, nu era deloc dispus să 'facă- toate concesiile pe care a fpst nevoit să le facă. Opunerile.lui la cererile germane erau anulate'<fe veşnica ameninţare a întronării unui regim legionar. 'Rebelii fugari slujeau de instrumente pasive ale şantajului. Fie'că vrei, fie ca nu vrei, fuga lor, chiar într-o,ţară aliată, care îi. folosea în acest chip, miroase a trădare de patrie. Concesiile economice smulse de germani se datoresc în bună parte acestui şantaj. După rebeliune, m-a Vizitat un personaj german, care venea de' la Roma şi s-a recomandat .consul general. Vepise să-mi comunice că; rebeliunea a fost Instigată şi subvenţionată de . Soviete prin lucrătorii comunişti încadraţi în legiune. El mi-a dat amănuntele următoare : Sovietele, prin luarea Basarabiei şi a Bucovinei nordice, au pus mîna pe două mili-.arde1 de 4ei, pe care le-au negociat fără succes pe piaţa Berlinului şi a Romei. Această sumă ar fi fost pusă la bătaie : pentru a stimula tulburarea din ianuarie. Se prea poate.: Dar un lucru tot râmîne nelămurit; dacă rebelii au fost în-.tr-adevăr uneltele Moscovei, cum se face că tocmai Germania le-a dat ocrotire? Că nici unul din ei n-a fugit lă Moscova! .
Rebelii s-au manifestat-, bineînţeles^ şi la Radiodifuziune. De fapt, postul central din v Bucureşti, cel de la Bătieasa *şi cel de îa Bod erau în ntîimle lor şi s-au folosit de ele ca să-şi transmită îiranifestelef proclamaţiile şi■ informaţiile. Cînd ,a Jzbucnit revolta, eram bolnav în pat de cîtevâ zile, cu tem-. peratură. înaltă. N-am văzut nimic din spectacolul^pseudo^ revoluţionar al acestei comedii. Auzeam numai, din strada : Pplonă: unde locuiam/ împiişcăţurile siv bubuiturile despre - Piaţa V-icioriei> unde se baricadase generatul, în palatul cel
ZILE ALBE — ZILE NEGRE	333
nou al Preşedinţiei. Capitala a trecut printr-o panică pe eare eu n-am cunoscut-o decît din .zvon. îndată ce legionarii au fost înfrînţi şi reflectoarele uriaşe tpb mai spintecau bezna nopţilor de iarnă cu spetezele lor de lumină cercetătoare, Ion Antonescu a căutat să-şi formeze un nbu guvern. Mi s-a spus că de data aceasta a voit din nou colaborarea liberalilor şi;, a ţărăniştilor, care ar fi refuzat. Atunci La venit ideeâ unui guvern militar. în ziua aceea de 27 ianuarie 1941, mă ridicasem din pat şi mă găseam ca de obicei la redacţia revistei „Gândirea44 din strada Domniţa Anastasia 18. La ora 13 şi jumătate un telefon de la Preşedinţie* m-a chemat să vin imediat, dar imediat acolo. Eram sigur că e vorba de Radiodifuziune, fiindcă nu bănuiam ce se pune la cale. Afară bîntuiâ un viscol care te orbea şi nu-ţi îngăduia să, înaintezi zece paşi. Cu neputinţă să prind un taxi. M-am urcat la ziarul „Universul44, unde se tipărea revista noastră şi am cerut maşina prietenului Ştefan Brăiloiu. La Preşedinţie, unde se pătrundea acum cu mare anevoinţă, prin controale militare şr poliţiste, care căutau revolvere prin toate buzunarele, m-a întâmpinat Mihai Antonescu, care m-a rugat să iau loc în sala de aşteptare, fără absolut nici o lămurire. Sala a început să se populeze cu figuri de generali. Brâu mulţi şi nu, cunoşteam pe nici unul. Din felul cum vorbeau între ei, înţelegeam că nimeni nu ştie de ce e cheniat. Am ’ aşteptat mult v şi bine: Se făcuse ora 15 şi-mi era foame. în sfîrşit, cineva ne pofteşte să trecem cu toţii în cabinetul Conducătorului,-unde aştepta preotul cu crucea pe masă/' Am înţeles. Am început pe rind să depunem jurămîntul, care nu se măi. făcea In.faţa.Regelui,.ci numai a lui fon Antonescu. Abia după jurămînt mi s-a spus că sînt ministru la Propagam s da. Naţională. Şi tot aşa fiecăruia. Astfel s-a format guvernul de atunci. Ulterior, generalul Şteflea. mi-a dat-explicaţia. Antonescu, în-imposibilitate de a g'asi. altă;formula,, la-* chemat la oră 7 în dimineaţa acelei zile si ‘î-a.- dat ordin sări prezinte o listă de generali pentru ministere. „Tuli cunoşti, eu nud cunosc", i-a spus Antonescu.- După ce criteriu să-i ălcăgă Stefleă? A luat anuarul armatei, i-a însemnat pe cei Oii codificaţii maLmari şi exacst într-o jumătate'ele ceas i-a prezentat lista. Â-u găsit însă că la Propagandă n-ar fi potrivit "iui militar şi. a căzut nenorocul pe mine!
, , / ■: TjŞgBEH3EBT3pEt"	'//
’ î vlai teroaxea: acelor zife, ,ste&ţfeţ;, teâpfc (fa înapoi fiindcă; şt rara ce se' uneţteşte. De eîleva zile/
' feefa^ifal ■A^âşSe^;'&riâe$cţi:: r etfa^măse*ddeetpr geiţeral al-Ra/'; •
nărăvit...coţcării .şefeăreşti,* crezuse* ■
■	<da e- momentul săHmfcfa^tma pe placid patrcmukn sau mkh /,/raL--Er&jprîoada devarestări de :reteM; eînd poţi faCe euim
joriee rUuitat ep dacă îţi sta. greuda	si ^ 1^	xteţ a
...-p6M|fesi?;sari}'pi ofiţer Afasite;l€peseu>: cătuia îi şaţvfasem via-
■	ţa, era feros crezîad ea -aş fi putut ŞăM;	geţ./;
Tiara! sub.lcgionari.dar ea, n-am vruţeu.' Apucat .Cum “era;'
■ / ■'	'felea': a>t^Ertis:^^.fi3yEF'	âceea ia îdeuirda^rp^ lo~
,/ eetenent cu patru soldat! din garda postului de radio, să mă' ■
' -^reşleze- ea- ştf ţaî-rebe'padiijdifeilfce iXywo^-Â^:) s-, •pusesem timp anunţ familia nude/sint; pîiţeruir şi sofc/ daţii au: s%t patru ceasuri postaţi fir casa mea^' aştepliud şa apar ca să. ina ridice spre toiCiÂia domnulm director getieraî/ al tarui- 'preşedinte pram încât Aceasta,; în tiippul kcînd era ■ depteeam jurământ ul ca Miuistrir şr - al Ma(BodMimuîiii!'
;... lista Boifor idttştei a sosit fa radio" şi bietul A^şile lonescu; , •/ eitiudu-nfi^m	A.;feafc- tefaîonuL::ŞTcii?;
Y tgfaeu! cel mafctMtor eu putinţă a comunicat soţiei mele căva;
/ ' trimis acei,grup dc tsoMâţi '(Entr-U tremurătoare grijă pentru 7 /ca* pază; vBindcâ fusese' iuferinat ca Idgifeşrii vor să./ ne tuida; ^ şi pe nune şi pe, el! Futeain să nru supăr pe uut v âsemeniea- prostămaef Sfauaţfa firsese de: un comic . irezistibil,; : -că rp cdmednfetafa rn operetele eefa maidzbuW^ ăpraiş acasă’şi am aflat toat e: apest eă; ana :rî s: cufai jmfti cît ntf - tfiescni fiitr-mx an de zife.‘ L-am iertata fireşte: DuficîfiărEi ;; fo#''înfai^u;-pgplt're£ÎEt2^^vŞ-&-i'-yî^aaabb.^:î^ŞL._«'e. explice.; Gutofafa?
msă: Tânitdş,1 el. luat' ăcest' refu^- ea dispreţ, ţar brikatated.
;• ca •şfabkmme şi fa procestii Idgfanari î de . Ia radlo^mk& 4 ' , ăţfafaat in jpîtpbă; \^,die refeeîitme. Curajul-: Im de a raiMţ , .trecea de lmuta^npîm;alului> aşa'că iarăşi l-am iertat. înfond/ cred ca nu Dam iertat aţit din bunătate,- cît; diîi ţ motivo jucase//^	irezistibil roi de ’ comedie^
'*îrf;^fâf|ă'nu, epaia teatru/ cele maiizbutite personaje^'
■	Mnt: cefe Epsite de simţul ridicrd^ această: îinîe, Tasîîe ţonescit pitj:eaf merge la infinit. Â şi mers^cît: a putut. Văzînd
: du regret ea im mi pqife' rdbei m-a recfaniat^tTiîU are ; .. *	-^wlr^ni-:.iâRar -că':^;Tdd 'asasi^z:;-î&a mi*.
■;j pM''grasN negr.fal^.m^
ZILE: ALBE ^ ZILE^ NEGRE
,335';
eu, calm şi senin, îl invitam: ^Spline;'draga,,:(:m am’^ruL şă te asasine^ el se înfuria, izbucnind; intr-o monstruoasă' incoerenţa verbală -şi 'Spumega de ciudă că faptele refuzaii • să corespunda dorinţei lui /de-a/ fi fost asasinat de mine; Da; $kr acest nimic grandios Ş^ar ii Complăcut în victimă numai v pentru -vanitatea d,e a mă avea pc mine asasi n. Ascult în dud; magistratul militar făcea , sforţări' chinuiidure .ca să-şi. Tină, ţîsiri. 1	“ * ’f	.	' "■■■
- Iâtă; de: ce^>chiar claca ar^eoritinoa,.;'l:㧑ierta.merpn - pe '¥a^e';Ioneseu.,.. • V- •/; ;*.•	•';/ -v; ;;•'/• 'V'ţ.Ţv : :	. ,, V./.
^ La JVlinişterul^^ Propagandei hu pîitea fi nici vctba de e propaganda internă în vederea unei noi .organizaţii şociale saii politice. Te izbeai mai intri de o dificultate [tehnică: mi: pisterul .acesta rămaş în stare embrionară, n-aveă organe ramificate în ţară. Difuzarea prin radio, presa şi film e o pro-pagandă impersonală şi abştractji. In această materie ceea •cei pontează mai: îriţîl o ţeinperatura ; factorului uman, care . trebuie 'sa vină .în contâct .clirecţ, cu pamenii. Aceasta lipsea ; eh desăvitşire,;-A’doua bb&ii^	Care erau
ideile sociâe sati politice ^alp fegimtdni?^^ O improvizaţie cir-cumstanţiaiă^ incoerenţă/ şi logoreică;t>eheradul, în mega-' Şamani a lui maladivă f 0 ■ confunda < buedroş: cu ‘Rdmâ.nia şi hu îngăduia irimanui' altuia să aibă ideii .Trîca de fantoma legionară .îl 'făcea ■ de^^	Uhierziceă; ;chibe/M	.îri
Cpnsiliile dO' miniştri, simple şedinţe de - cazarmă ^ dpclara că ‘ nimeni dintre noi n-arO răspundere afară. de tlîftsub JSr®i tre-, buia >şă, fiân emiutăiiţi aitdanefe^	pe .un ton de
continuă: :şi’ unqrnială ;rastire. Măsurile" celp maţ însemnate > şi tot astfel /şi ' legile; se improvizau'peste capul . miriiştriior 0 fără ştirea -lor..-Ţitulâxul justiţiei, Coty Stoiceşcu; îminnărturişea" ca legile , caic priveau; depărtamem ţul Şan, le cunoştea abia. cînd, apăreau în'ziare.- GehtraKzînrî totul în mina lui;; Conducătorul n-avea . timp Ssă studieze, chostiuniie :si;; f^eâ^	cele/rnai abşurde.;După că-
derea lui, ziarelg au dat destule mostre monstruoase. Aşa era .
şi cu
-zi nii-â triiniş ordin • scris s&“dat*fţeşei-•.© notă anonimă" de lâv^gitranţă; • care' spunea	nevoie mare;
336	■,	- NICHIFQR CRAINIC
că mişcarea iredentistă maghiară e susţinută cu fonduri .de legaţia respectivă „din Bucureşti. Nevăzînd-o în ziare, a luat telefonul şi a început să vocifereze. M-am dus la dînsul şi* ham întrebat:	"	,
—	Domnule general, voieşti să rupem relaţiile oficiale
cu Ungaria?	-
—	Ce vorbă e asta?	:	.
—	Cu toţii ştim că legaţia maghiară subvenţionează ire-
dentismul, dar'dacă publicăm această notă iresponsabilă ministrul ungur trebuie să plece din Bucureşti şi tot aşa al nostru din Budapesta. ' *	.
—	Ai dreptate, zise el după o clipă de răzgîndire^ n-o mai publica!
Şi omul acesta se lăuda necontenit că el ştie ce e’ diplomaţia, fiindcă a fost ani de zile ataşat militar la Paris şi la Londra,	*
Un mare preţ punea pe aceste note' anonime kîe agenţilor secreţi, redactate după zvonurile străzii sau ale bodegilor. Alta dată primeşc. o notă care pretindea că legionarii din Ardealul cedat ar fi pactizat cu ungurii din partidul Crucilor cu săgeţi. ; Deasupra ei, următoarea rezoluţie:, „Ministrul -Propagandei s-o dea la ziare şi să aresteze pe legionarii trădători de ţară !". M-am dus la dînsul şi i-am explicat : *	1 ;j
—	Nu pot să-i arestez: întîi, că eu n-am nici calitatea, 1
nici organele de-a aresta; al doilea, aici e vorba de legionarii, din Ungaria, deveniţi cetăţeni maghiari. Cum şă-i arestez,, chiar dacă aş vpi?	;	,	•	^
Surprins, de propria lui grabă de a pune rezolii ţii oricum, ^ a zîmbit şi el. Era un lucru rar să zîmbeascâ acest om, care cred că n-a ştiut să rîdă niciodată. Rezoluţii de>acestea soseau . cu duiumul şi o mare parte din timp pierdeam lămurindu-i absurditatea lor. Titularii militari n-aveau acest curaj . Exe-cutîndu-Ie, se iveau atîtea sţrimbătăţi, care au compromis regimul antonescian.	.	j
v Propaganda^internă' se mărginea, după -rebeliune, la evi- i denţierea ororilor legionare. Am refuzat să mă ’ aknestect Era un conflict între doi factori 'de aceeaşi natura: .azi se" ccrtati,. mîine puteau să se împace. Generalul oscila .mereu între . o extremă şi altă. Adesea. îmi spunea-: -	? .
r — Cîţi să fie de toţi? 300. 0.00! îi iau pe toţi într-o jnînă şi-i nimicesc îritr-o clipă!	“ v;;-- r ;	- v ■ • j
ZILE ALBE — ZILE NEGRE	337
Lagărele erau din nou pline. Tribunalele militare condamnau cu ochii închişi. închisorile gemeau.
Dar alteori sărea brusc din mijlocul >orei de lucru:
— Să ştii dumneata că eu tot cu legionarii am să guvernez îri cele din urmă!	.	;
jQe:: atitudine mai puteai lua în această chestiune?
. Campania împotriva legionarilor se fabrica la Preşedinţie sub conducerea generalului Steflea. Eră total lipsită de scrupul. Cînd a atacat „Ajutorul legionar", aproape singurul lucru bun făcut, de regimul prăbuşit, înfăţişmdu-l totuşi ca pe un banditism, m-am dus şi a.m protestat la generalul. Şteflea împotriva'ne adevărurilor scrise. Intervenţia mea, făcută din spirit de dreptâte, a fost tălmăjită ca o părtinire a legionarilor. Din acel moment am fost socotit „echivoc" şi âm,început să *fiu suspectat.
Propaganda externă, după înţelegerile încheiate-cu Germania şi Italia, găsea condiţii ceva mai prielnice decît în iulie şi-august 1940, cînd "fusesem întia oară ministru. Problema principală era să luminăm opinia din aceste ţări asupra provinciilor noastre pierdute. Chestiunea Ardealului era cea mai grea.; După arbitrajul, de Ia% Viena, ungurii* desfăşurau cea mai intensă şi mai multiformă campanie, plîn'gîndu-se'ca au fost nedreptăţiţi, şi pretinzînd si Ardealul de^ Sud. Ca vechi aliaţi, ei aveau legături numeroase şi puternice; relaţii intime de la om la om, şî nu precupeţeau nimic cînd era vorba de cauza lor, de la fondurile de stat pînă la femeile< de, cabaret, pe care le expediau peste hotare în costume naţionale, .maghiare. Noi eram ultimii veniţi şi abia; începeam să ne înfiripăm ici-colo cîte.mn pospai de relaţii. Trebuia, totul făcut de la început.	•
în domeniul cultural, am inaugurat* schimbul de personalităţi ştiinţifice, literare şi artistice care,. sub pretextul conferinţelor,-să ia contact cu lumea instruită de peste hotare, făcînd cunoscută cauza noastră,.1
Am pus la cale expoziţiile de artă populară şi cultă, care aveau sa găsescă un frumos răsunet în străinătate.
Am intensificat schimburile muzicale, de operă, de concerte,, de radio,	;■
• Am consolidat -situaţia lectorilor de limba română de la Universităţile străine.
i
* ŞU . ; ,	‘ / NIGH1FOR CRAINIC ■ ;	'
,. Am' început dotarea seminâriilbr de rorpâni^
' complet lăsate/,în;v părăsire, ou biblioteci rpmâneiştt ... v; v ; ,	, :Am, editat,• încă'din 1	ştiiriţifice^!
■'scrise de Specialiştiimoştri asupra tuturor problemelor ce priveau provinciile pierdute. Le-am trăduş în; toate/limbile Vi ^iiropehe "împortptte; şi raspmdfee^	peste
;: :; ibOiOOp; de; exemplare din aceste ;tipăţituri"îţi*]'-sitpre-, v. rioare străine/ politice şi crăturale. ^Eegiinut legionar para- ‘
: :sişe \tbţel; fceaştă ‘ activitate, îu lociii^ ei(; ţipărind,7 brdşurii.
/ ■ itţ#	^ună'^/privpă ;câ$£a ■rbmanpăsca,-:;Ci Itdate’-
; numai mişcarea legionară. Rcveniiid la minister; le-am dat / lă o partb/ reluîiid activitatea din; ttecut/• Cum. ■ungurii ţipă-; riseră 0. voluminoasa Ipcrare. despre; Ardeal, am luat iniţia-,
; stiva; unui impunător i:ă-pjms ştiinţific,;msărcinînd-;;ra ălcă^
. tiiirea^ lui pe pţofesoruLCX.Giiirescu. î^onummta^
;ţn dopa volume ^S^beplt&gen^.. ieşită din colaborare colec-ftiVă, ,se dătoreşte strădaniei melev ;Foibsind.;relâţîile mele ‘ personale, m-am gîudit însă ca propaganda cea xiiai eficace 1 , ^ "ăceeă iâcrdă cîe ;• personalităţi 'străine despre fidmâma. ’ ;■ ''Astfel. adeşit/car^	a- ^ofeşbttilui
. universitar !\^ltef;îîoff^	în cîtevă ediţiişiîncîteva
,zeci de niii do exemplare în lumea germană.: Pînă şi titlul , -ei e dăt;;de .:m	Conferinţele--ce • sePţfeau săptâminaC la ,
> / râdip Koma> Verău /scrise la /nţiniifer/sub- conducerea mea. Am pus la contribuţie marile zia^eşi^reVistp .ge^ane, cpnmn-:' dînd impunătoare numere riiich inâte României, /redactate , aproape în întregime la Bucureşti/. Ain‘ţinut/ pemonai con*-, ferinţe, am tipărit broşuri speciâlc şî âm orgânizâX^^
; pentru ofiţerii geimani. veniţi în; ţara. Asemene a..eicursii, pitoreşti am organizatştraiiii ^jduşe^de miiie. PV.“f *■ •	’ b .
/ > ' /Foâţă aceasta operă dePpătrundere românea'Scă în men^
/", talitâtea străină ara facut-o îmr-tin'^inMraâl¥de: pateu'. Iuni!
. ^ , JAtemtiifâ■ ■ noastră. Jrebuia, cunoscuta;	înlesnit'' zeci7
de, cOntracte/editoriale cii/casele gfmxa&e; din .care au ieşit - âtîtea, traduceri'literale de mare!, z&s&tâfc^tfeeşţă-- (jjpefa am; j continuat-o mai. intens vdupă plecarea mefede ia minist6r;| . Amiăcut cunosOuţi &eci de scriitori^ români’ m străiu#t^e^;| dar nici o carte ;de-ă mea K;	e ‘	"
ZILE ALBE -- ZILE IfEGRE
3Ş9
' ;* Ardealul' .nona -preooiipaţ,^!• §imo.apţe\ •-Aî#; înfiinţat; : (^.tidîene‘ aloila Braşov, la Sibiu şi la Tiniişoara. în intenţia mea,, aceste cpţidiene trebuiau, să'se ocupe: necontenit âe problema integrală ardelenească §i de sqarţa rommdîbr v rămaşi dincolo: Nu .ş-a putuţ---cn^-aş 'fi-;vrut ;|iîn4eră'Berlin^ a impus aimistiţiul depresi mtre romăni şi unguri', acceptat deAdtoneşfi şi nerespectat'niciodată, de budapesta. Ani dat ; g^^Lfeîiit'Şţtîlş’,>iii:aL^eri^ale'''"sSf;re:âpJtr;aL•,fbYlsi.ş!>^Lttţeâî.^iiif4'- de; -la’Sibiu. ^Dincolo de graniţa ştrîmhă iţn introdus necontenit RSblfa., cârti ^qidanLeşti^ reviştele şi publicaţiile:' curente; . ca să riu 'se piardă conţactub cultural cu ţâra.' *	” <J
In ce;pri^^^	cti !ite	n-am * Vki-
ta-t'o singură;^tă,ma%rde	Am, socotit ca ţin ministru* „
rOinân uu;poate face aiiticaftieră la un plenipotenţiar! Baronul von Killinger nu m:a vizitat niciodată. Am evitat contactul cu ăbest ins - incult şi brutal, care'se amesteca în politica noasţră^terpă:şi îmbrăţişa în discursuri violente cauza lui Aîdonescuîn vreme ce legionarii fugari erau ocrotiţi de Ger-
lă vizitele^ făcute ia
minister de C alte consilierul "de presă, cel cultural şi ziariştii şltăinj^ ^ clu*ceâ&rite 1^	luat-o în con-
sideraţie. Le airiîriam pînă ai Obdseârţi. ;,
Exasperaţi că nu le pun la dispoziţie toate faptele poli-tice care se; petreceau ~îii ţâră, preşedintele Uniunii. -presei străine, germanul Sdhickert,l’şi* ,vicepreşedintele, '.italianul Ţrandafilo, ad întocmit un lupg: memoţiu împotriva mea şi \bau inaintatV. luUîod-'&	Acest memoriu, a ■;
fost făcut cm aprobare a ministrului : von ! Kiniîigeri;; Atitudinea nieâ, cţre nu 'Ora ostilă , Axei, dar iinpusă de con-
ştiinţa ; demnităţii xouiâneşţt,. nu-î plăcea defel mmisţruiui german. Adversarii mei ^.rsonali mai'' âvuţăşeră, grija să-i prezinte -şfvarticdl(#^;mele pubHcate; la .1938 >în j,P(»,UflCa vremSÎ* contra iiu^ rialismului escfenomic geţnian,:' ,yDomnul acosta sa plece de ia minister	â Cu pumnul în. masă
von; Kjilinget>cîpd; Şe	toate aceste
ImcrbTî,^ îmi ^^a,, fiindcă	fiu ruipistru.
. Un element nou încorda şi mai mult .situaţia : ambiţia lui- Ică Antonescu de a. luă şi Ministerul Propagandei, Eu declarasem că nu admit lauda perşoanelOr oficiate în presa, 7 procedeu practicat de Cregitnurile	’	‘ *
340 v	. NICHÎFOR CRAINIC
definitiv al publicului. Ga urmare, axn -dat dispoziţii presei sa nu scrie nici .un rnuEdespre mine şi am lăsat, să treacă articolele care îmi critidau activitatea. Dar nici pe Ică Anto-nescu nu 1-amTăudat. Acest băieţaş, ridicat din neant pe iruntea generalului ave a ambiţii apocaliptice şi o vanitate iară Îrîu. După dispariţia legionarilor, începuse să devină factotum la Preşedinţie şi ardea de ciudă că nu-i fac reclamă în presă.. îmi pusese în coastă ca secretar general un maior , care se declara strategul ce]'mai mare de .la Napoleon încoace, îşi făcea injecţiile la minister şi ciupea de părţile moi pe - orice funcţionară care intra în biroul lui. Acest maior; după propria lui mărturisire, era aţîţat permanent de Ică- să-mi * facă mizerii. Azi îl convingeam pe general să schimb secretarul general, iar mîine îl găseam întors pe dos de Ică. Atunci i-am retras maiorului iscălitura şi am luat: ^asupra mea şi sarcina secretarului general; Trebuia să muncesc la minister de la 7 dimineaţa pura la 2 noaptea. Am făcut-o deşi în toata această vreme îmi ţineam şi cursurile la Universitate. Ica •Antonescu, întovărăşit acum cu Pamfil Şeicaru, continua să-mi facă mizerii cu orice prilej. • GîncI lucram cu generalul, acesta îmi spunea mereu la sfârşitul orei: ,;Treci şi pe la,Ică!" De ce să trec pe la Ica? Ge-avea sa mă înveţe în chestiuni de propagandă şi de politică naţională.,un. fost chibiţ .obscur al lui Gheorghe Brătianu, eare, ţn spiritul vremii, făcea figura de viţel la poarta nouă, morfolind principii pe care nu le-a cugetat, în-sosul rînced.al unei isterii verbale?
‘Mi-aş fi dat demult demisia; de n-ar fi fost în perspectivă vizită pe care-o plănuisem la Sofia; ■:	.
Eminentul profesor sofiot Ştefan Ţank'ov,; care milita în domeniul european ăj ăpropferii Biseticilor, ţinea' de multă vreme să conferenţiez la: Universitatea din capitală Bulgariei. Ajungînd rector, intîmplarea a Tăcut ca/invitaţia sâ-mi soşeascăan yremeă cîiid' eram ministru. M-am gîndit_ătpnci, că această .vizită ar putea să aibă o ■semnificaţie mai largă, decît o simplă manifestare culturală. Am avut; în aceasta privinţă trei consfătuiri cu generaluEAntoneăcu; ţarc atunci $e ocupa direct de: chestiunile^ externe.: Dam spu^; ghidul ineii, car.e era următorul/'. / A.	;
341'
________ ZILE ALBE — ZILE NEGRE
România n-are o politică externa, de iniţiativă proprie. Ne-am înfeudat pe’rind cînd unui grup de puteri yînd celuilalt, după forţa împrejurărilor şi fără nici o prevedere, Cea mai izbitoare dovadă a acestei absenţe de iniţiativă proprie, care ar trebui <să răsară din interesele de viaţă; ale1 st atnluipeste,! că sîntem înconjuraţi din toate părţile de vecini care, ne şînt duşmani. Niciodată nu ne-am străduit direct -să stingem , măcar, în parte aceste duşmănii. ■ Mulţumită acestui total absenteism, pasivism sau indiferentism al diplomaţiei române, ne-am găsit în anul tragic 1940 cu desăvîrşire izolaţi într-o Europă nouă, şi unanim ostilă României, Am privit cu o condamnabilă pasivitate prietenia tot mai strînsă dintre Bulgaria şi Ungaria, cu toate că şi orbii ar. fi putut vedea că aceasta n-avea ca obiect decît o îndoită ostilitate faţă de ţara noastră. împrejurările ultime ne~au silit să ajungem cu Bulgaria la acordurile de la Craiova. tactică cel. puţin, ar fi .o mare greşeală să continuăm simultan o politică de ostilitate faţă de'Bulgaria, cum sîntem în drept s-o facem faţă, de Ungaria. Continuarea pe aceeaşi linie ar însemna consolidarea prieteniei bulgaro-maghiare împotriva noastră. Dar interesul nostru e să spargem această prietenie. Lucrul acesta nu l-am putea face decît oferind . prietenia noastră Bulgariei pentru a 6 dezlipi de Ungaria-. Ce apropie de acum încolo aceste două ţări? Interesul comun de apărare a teritoriilor luate de la noi. Dar între Ardealul de Nord şi Cadri-later,Conştiinţa românească ştie perfect, unde cade accentul principal. Aţîta vreme cît există problema acută ardelenească, nu poate exista o problemă a Cadrilaterului. Pentru a susţine atmosfera înjurai; iatereşului comun cu Bulgaria, Ungaria recurge la artificii cum ar fi identitatea de rasa între maghiari şi bulgari, chestiune care a găsit oarecări aderenţi şi la Sofia. O prie tenie româno-bulgară însă ar avea o puternică temelie în sedimentele istorice milenare, comune celor două popoare dunărene vecine. Folosind' vizită'- 'mea1- culturală 'Ta* Sofia,
" âş putea să sch iţez conturul acestei vii,ţoale prietenii.
La'mfîia consfătuire, generalul, pare prin temperament era refractar oricăror idei ce nu-i aparţineau, n-a zis nici da, nici nu. Mi-a spus numai să- comunic plenipotenţiarului bulgar din1 Bucureşti, PetrofLCioncacoff, că eu fiind ministru, ş-ar cădea ca această viziţa să aibă un caracter oficial.
, 3jg.^	,NICHIFOR CRAflSFIC T - ^	/
. jigării -s-au Jgtăbit chiar . să ţrir^ască ;{^
' cfoU^CQUsfătukev^^	,<te	^
. acestei y izite>; t£p:rc^	idoilc: ca
•	prbprii.La cea de ătreia consfătuire, îti âjimiiŞţdecăiSi mdfeyi
V: v^înd-'a^yă^	âtvfeîf^i;^	-
/ 7 c ’ti audienţe; eait^neepeaudu RPgelhBprls; ;gprier'aM era/entuy v-ipaşn^tt/ ^xifcaţiile-v luî .c^ldufoas^e	cidminat > în elPg&|-:.
;. y Ş%eM Boihis/cate $1. socotea O ^deyărată* j^rsor^iitafie^
. ■■ cet înai %âpăbit ^	di^ EtoPpaU Bacă
^’Rotnânîâ/âl. fi tâvubtin ăseiri^eăS^^ ar fi fo^ij’fericită'-' *.JŞdţis d‘preă’tnărc-'pentrty p[ iaf&prea tiiieă. ;^Frezihţăd tdaţl . ; : ^iniraţia tpe;ă şi sţ>pue-i ca, jtr ce priypşte prietenia roiB*ario,i ;,' bulgara,. genefainj Antonescu c dispus sa: meargă. pînă ‘ lard uniune personala mtW ^	Bulgaria!'^ — â incheia^
^ el. Adpiiraţia1 eram' bucuros sari-o; trănsmit> 'dar (îir ce^prib i\; Veşte exagerarea e^didunea personalăy nii dr-arb încumdtaf şă fiu aşă. de uşuratic' sat-0 coinunic^ ^ încă tde/lăl pnnră .. vizită a. teui; mirtiştni rpmânv Ică. Antoneşeu -ei^ mimstrw ; -de Exteţrne, • şi e :drept pă -l-am ignorat totalJ 10 . Icgătirfâ ert ;.y|^ită71a Soîia^;; Vapitate^	s-a siinţit încă,„
o data rănită. 7 ' ,	;	/ '	’ *v ' ;
;7 7 ' ftogr amuf ef a: aşa de încărcat încît n-aveai timp - nici \-i&: pălnfii, r îmi! soJumbam. cu grabă (|e prestidigit atei costumele, y. reprezeiitatiyev l^esă M	priniit cţi o ploafe. de arti^-
>;; cole < călduroase şi iiriagîni.- Sofia dra* în sărbătoare. Saliisfă-77 cţdă^de^-îftţ^h^erca^ dfedăc'Grăiova,,. :G<ki&imţâ^ :]0ş&.;
7 €hpi’'0U se poate niăi 'bine’ dispusă" să: reînvie atiilciiără prie-,ţepi6* cu TRbmâma; Primul mmistru,;, Bogdan -Filcsy, arheolog sfe istoric de artă. cu .uurue considerat în -Europă, reprez enţă r vâbbăstă co0ştunţă.,i3in nium:eroas^le convorfeirr pb cafe le-ăiu ; >âivfetcxi7djiiis'pl;. uneîqtW. prezenta	^nţiartdm • ribst’tu'.
^ la ^Sofia, Eugen Fiîpţf^respira aceeaşi deuln^ă d^ appapi?Cră77 . \;,Dacă^ Romajîia renunţă-Ia;-Dobrogea .de âud;—.Cacbttate^ •7-! •'ţuI^>7hkPic<niii-ke^#î^	să Pe#ăţa--:'
; unui lung t i^ciLt istdric^ădeseă plin de sriferinte cpmtme- .pen^
*	' tru:ămîndppă pppOareîc noastre-,:;.tră:bt'opbziţia^case'îi ^ r;-' y^n^^nâei^"pe?h^eţ7î^rn|trut;erp’e, vî^aiiSEdpdff;^
origioar'din Talcea, care făcuse^ liceul românesc ^ ycrheă i -'pşitecţEîpbâ' ,tionstfăv	tb^d^t^P^apdfîrea^
:* ;.mi^a:’S:'Vdifdit de; Pe<i&itatea Cdî^s"tnirii :podnlui; peste-d7|^ărSi . ■;- p dţ1 âyantăi jele; r eciproce -pe; Ca^r d ie-amT a veâ, ca oJ con^dm-|
;ZILE?|ALBE- t1-,%IÎJt MpGHE‘ ~	■ 343
»	_	J. - ■ ■	w t'	s , !
ţa a doritei prietenii Mi*a vorbit şi ele chestiunea -Siiistrei3 . pe care, ,0; pretinHeam noi din motive; strategice şi de; comuni- r caţie cu Constanţă, chestiune' care nu /intra în 1 atribuţiile.
. jaele.. Intr-o .alianţa , româBO^ulgâră;;zi,cea Ivaii 'Pbpbif^ importanţa »■ straţe’gică: a Şiiistrei 'wa mai > îâseairu^a.^ pehtru România; iar şoseaua spre ■ CoUsţa&ţâ^
••••Wa..'ţfentîu bdlgâri; 'm|â, SiKşţra )ăr£ o valb^^Şeptiahenialr-, istorică,. ,e; un t ecou din .prima făză/â;poporulm^	m :fe-
ropa.. Cu ministrul ^	ymbft o zi jhrtr^aga;în ex-;
Qur'sia la mănăstirea Riia, schiţînd un boguf/ptăm de propa- , , gancla recipraca pentru intărirea- prietenieî -noastre;/ Ei avea >■ in sarcină, şi propaganda., :	'.yv_ ■; -/J ;;
: ‘Regele |fc»ris:	de i&mi>- tirie • con^întau’'-;
0H%măv spiritualizată, prelunga şi us ăţivă, din paloarea 'evidenţia nasul caraeterslic al dinastiei bulgare. Bbris avea' simplitatea distinsă a omului: cu ti vat în toate . d^eniSie^	ca‘un monarh, cnca un om profi ni
conştient de .sarcinile ce le ţine pe umeri. Mi-a povestit imensele greutăţi;, pe .care le-a îndurat în zbuciumata , politica internă a BrilgaWeţ^ l-a;costat pînă sâ le biruie. Mi-a amin-: tit. de vizita şa-Iatir*'anuldM^ ;.(£îhd eu zăceam la ; Jilava) şi. âe "sfat uri le priefeneşţţ;şi zadarnice pp care le-a dat lui Carpi ;at XI-leu;A arătat ounţelegere profunda pentru ne- ' cesitatOU- Copieriidlhţr<^	şi România; re pe tind
acelaşi adagiu? j/Româiriă/ renuhţînd. la; Dobrogea ;de . ,Şud,. a răsturnat -piatra din-i, nbastre. Cu -aceasta, putgiria n.: lichidat oţice; pretenţfe faţa ;de: vpche.a npasţra prietenă; de <peste:' Dunăre", ^chitîhdu-ml ele misiunea din părtea: genepalului ;;Ioâ.>,/Ahtoneseţă.Regelui multiplele şi străvechile legături- politicei culturale; şi spiri-ipule /dintre' poporul rorpân şi cel bulgar.;	.
ât$i Bulgaria; cit si România / erau înconjurate âbela -numai d§ duşmăni: şi;că ăliatiţu/ lor, ;âr anihila, reciproc o? gruhiţă. lungă: cum e Dunăreav ..Regele. Bor is vorbea / despre aceasta cfcsfirnle ca despre 0. necesffate vifâţa, pehtru anum-"■ ^ua;■ituţe^:"'Miti. trecut apoi ia p chesţiune mai îărgăp care pnvea misiunea viitoare 'a popoarelor balcanice..Dacă aceste pUpbâre/ ăuV ;%ecul:fprim mn^	- p^il^l .m^diomedâni
care le-a ţinut încremenite faţă de progresele-Europei, tre^ buie râăveâen^^ăn răutacesta , si /un bine. Popoarelebalcupice
344 ,	,	■ NICHIFOR CRAINIC
s-aii păstrat astfel intr-o tinereţe şxifleteăsca pe care cele din Occident au pierdut-o demult. Semnul acestei tinereţi e lirismul cu strălucita lui eflorescenţă ce caracterizează literaturile balcanice într-o vreme cind acest lirism aproape a dispărut din Europa. Adaptînd integral formula vieţii occidentale, această tinereţe se poate veşteji curînd şi ne rodnic. Dar adaptînd modernitatea europeană la vechile noastre tradiţii spirituale comune, reînviate cu putere, aceasta poate şă însemneze o nouă formula de viaţă originală, în cuprinsul ' căreia geniul popoarelor balcanice se vâ putea manifesta cu p fecunditate nouă. Reorganizarea Vieţii religioase ortodoxe într-un centru sinodal internaţional, situ'at într-uu oraş neutru cum e Constantinopolul, ar1 contribui în mare măsură Ia. înfrăgezirea tradiţiilor spirituale,-specifice popoarelor balcanice. Pe această bază fecundă se poate crea în acest colţ de Europă o cultura nouă şi originală, care să îmbogăţească .patrimoniul continental, Modernitatea fuzipnată cu ortodoxia ar da o creaţie spirituală neobizantină şi în ea s-ar împlini misiunea justificativă a popoarelor balcanice. Să nu uităm că trami pe acest pămînt din care au răsărit mitologia, eposul şi tragedia antică, precum şi arta şi literatura bizantină. ‘	.
Regele Boris a ascultat expunerea mea cu un interes mare ; la sfîrşit, i s-au umezit ochii auguşti. Erau idei pe care le Mrămîntasem o viaţă întreagă. Ştia că trebuie vsă plec la conferinţă şi şi-a exprimat părere a de rău ca nu mai puteam continua .şedinţa. M-a invitat' însă să-mi fac prilej ul de a veni pricîiid, să-l văd. A scos o frumoasă cutie din sertar şi mi-a deschis-o în faţa. Eră ordinul Sfîntului Alexandru cu cordon roşu. I-am şptis că eu n-am nici o decoraţie a ţăi;ii mele, fiindcă s-a întîmplat ca pînă deunăzi sa fiu un om prigonit. „Cu atît mai bine, a încheiat Regele, sînt fericit, că sînt cel dintîi care vă decorez".
aşa mi-a comunicat
pă plecarea mea de la Palat directorul de Cabinet al. Maiestăţii Sale, —î Regele şi-a chemat cmrtenii, împărtăşindu-le ideile discutate în audienţă.
Sala festivă a Universităţii era populată de pudicul so-fiot cel mai distins, începînd cu reprezentanţii Regelui, membrii guvernului, profesorii universitari şi academilieni. Tema conferinţei mele* a fost -Patria hoastră ecumenica",
1 345
ZILE ALBE — ZILE NEGRE
pe care am ţinut-o în limba germană. Textul românesc a fost publicat -în, „Gândirea", iar cei nemţesc într-o broşură, răspândit ă mai tuturor factorilor interesaţi. Propuneam în a-eeastă conferinţă reorganizarea supranaţională a ^ortodoxiei cu'temeiurile ce mi s-au părut justificative. între alte aprecieri, un-întreg articol de ziar a_ făcut consideraţii măgulitoaredespre muzicalitatea limbii germane rostite de conferenţiar. '	-, •	... *
Strălucitele banchete şi recepţii ce nu se mai sfîrşeâii ' m-au pus în contact cu^aproape întreaga lume politică din Sofia, cu oamenii de cultură- cu. scriitori şi ziarişti, cu artişti de tot felul şi cu diplomaţi străini. Trei zile,, România şi ges-, tul ei au ocupat primul plan al atenţiei în ţara vecină de peste Dunăre. Eram mulţumit că am rupt gheaţa şi am slujit' cum se/cuvenea o cauză mare.
Iritasem să spun un lucru pentru care, la plecarea în Bulgaria, m-a rugat /ministrul nostru pentru Cultura Naţională şi Culte, generalul Radu Rosetti. Am făcut să se convoace sinodul .permanent al Bisericii bulgare şi i-am expus următoarea rugăminte: Pentru maghiarizarea românilor, ungurii intenţionau să înfiinţeze un episcopat, ortodox de , limbă maghiară. Nădăjduiau că Biserica bulgară le va sfinţi pe episcopul indicat. în numele legăturilor fraterne dintre: Biserica bulgară şi cea română am rugat sinodul permanent din Sofia să nu întreprindă lin asemenea act.'Am obţinut asigurarea categerieă şi, intr-adevăr^ Biserica bulgară-s-a ţL nut "de cuvîiit: îu esenţă, vizita mea la Sofia avea,permanent în vedere problema Ardealului.;	•-	’
Abia pornise trenul spre ţară,- cînd Oskar Walter Ci^ek, directorul presei, ,care mă însoţea cu:un. grup de ziarişti, mi-a comunicat lovitura pe care Ică Antonescu a. dat-o în lipsa mea. A făcut o vizită de cinci minute la Ministerul Propagandei şi a,dat un .comunicat că 1-â găsit în completa debandadă. Comunicatul .s-a publicat în toată presa sub reportajul vizitei de la Sofia.şi s-a repetat la. radio de trei ori pe^i.. La sŞofia, limba românească e aproape o limbă interna-ţicnalănO vorbeau aproape oăjumătfte,din bulgarii cu. care . venisem în, atingere. Ei aflaseră de la radio mişelia săvirşită .de. lcă: Ariţppescn. jSingur eu nu! ştiam ninaic. Cizek mi-era. un. vechi prieten, dintre cei dintîi . colaboratori ai revistei „Gâtuirea".
346
— De wnu- ^i^i\-cpmtfei'cşit ,1a • timp, ,dragă Cizek? ;; ; -— Dacă nu te-aş fi cunoscut, ţî-aş fi comtmicaţ Par cum te cunosc bme, imediat ce-ai fi'aflat' te-ai fi stiit in tren şi-ai fi dat-o dracnîaii şi de vizită şi de.tot. Faţă de rezulţaţele obţinute, aţ fi fost păcat: :
Mrşdia eră încalificabîlă. în prostia lui, Ică Antonescu trecuse peşte ibtere^lc n	bătjocorindu-le înţ^iin
chip .neobişnuit^ niirnai ca şa,sp răzbune.>Mi-am dat seamă ;;pu^ştiuvxăta;'barâ' că lucrez nu numai tu nebuni;*dar şi ou ’:	b-,v'bV; e .	^ , ; Vt/u ''//.' ') '
' linediat ce; ha-am coborîţ di$ tren m-am dus acasă şi -mi-aiu; briiăis.’-^iuişia'-în care acuzam pe generalul Atfitcnes--’ cu de complicitate cu Ică îa mîrşa^ia săvîrşită, 'Am refuzat c şa mai trec' pe' la' minister, sau să-i prezint raport generalului' asupra celor petrecute la ' Sofia. De altfel, ministrul Eugen Rloifirii prezpntâseuhuî, care ara şuflaehfe Aceasta ţnă. stu-‘feâ sa 'mâi dau, ochii cu oaitieni lipsiţi de conştiinţa măSiitîi şi a datoriei lor elementare faţă de prestigiul ţării.,
< ‘Publicul românesc a luat cunoştinţă cu uimire de acest act denient, ©pinia oamenilor de bun simţ era, fireşte; de partea : mea. ;ţfâ: nU'^sţru: în :.ţuişiuue ^eşţe hotare :e\:uii;Ţezu--: ’ -.maţ al ţării, dar^ăra se găŞea lovită tbcmai <te cei p>e care îp-’ 4îrnplarea i-a cotpţat-întvîrfuiM^	genera-,
>lui pa făciit: b stenă lui Ică. Altfel- nu-mi explic insistenţele de zece zile, vcu glas tnîerps şi pocăit, iii-%trndm	Situaţi a deveni se penibilă: după
pe pleui^tenţiaruji ''Î^uigarieî. peruse. ,să fie lămurit dada^ gestul mă privea personal său era-o dezavuare ă;p^iiţicii iftaU-gurate la Sofia. I s-a răspuns că generalul^ aproba această, politică. Ică Antonescu se încurcase în propria-i prostie. Cum i-am refuzat invitaţia, a zecea zi,-cabinetul generalul lui mă chema să-i 4aii raportul.- M-a primit ca şi curri^ nimic nu\S:âr li /întâmplat* !l-am făcut, importul.	‘ Ş
a dnsiştat'-şg... trec ‘neapărat, pe la'’-Ică' AntbftesctC ^ve'a/aerul să spună; el a. facuţ, prostia; el s-o dbeagăblcăţAhto^ mi-a oferit rep'ararii^^a;declar.at'( gata şă anuleze comunica^ tul prmţr-uh altul în care să spună/că ă găsiti-tikti în ^ la minister 1 In; faţa' acestei * comunicări,;’	rîsul ^
i-am ripostat;; ^După $e ai; &6ut^6 o, dată, weî să ţe: dai a doua oârg fn	;.c	r;^H
Mi-a oferit hainisţerul Culturii Raţionale* ;
\
; Z\Ci:	—V ZILE NEGRE ,.	;
'Âm.Teflliaţ..-;. yv • ‘ A \ .X	ţ.
T S-a oferit să ^facă pentru mine pe cel al Cultelor* şf Artelor; ;>	■	; C ^	w
/ Ăm: refulat. > ‘ s, X[:\:ş,.v ,	‘	; •* \
- ;;.;M-a>.;r.ngat’• să- [mk duc miriirtru plenipotenţiar la Sofia, upderceruse şiml^tmse agri^en^	fi,întrebat.
Ani refuzat. Şi am încheiat:	;
~X Xdi-uXp. zadam^G din ejîpa:Xîncf	că nu
sţ6 poate lucra , cur pamehi ca dtmineayoastră.‘	'
. ■ ; Daş;upeşţ fcă;Anteneşcu ‘era dublat-; ele b canalib., i'Bâpti-ind .ca :fl;vprf0u^,jşilua^^	de acoperire faţă decppi- :
nia, publică; şi faţa de legat iile puterilor Axei, .care vedeau:.<cţî; roelii, ţşîiri	> r^mâuo-bulgafe r şi .condamnaţii
' ^px^edeuldtii’.'. Prilejui i $:~at ivit ’cîiia* a doua zi dţi.pâ' demişM .•
mea. X._	.t- ;XV ^ V' ''/rX^:
";,V Era duminică-,sfîrşitul■iui măii?4ţX ' X • Ş J / . ;X;X-r Fata irieâ, care plecase şă asistb la un spectacol sportiv rpîŢiâ^	săwşoseââcăv Xa ora 21 şi jumătate
cineva de la Xrefectufa poliţieidmi feleîoneâză, ca fată -iriea se află acolo îutr-un grup de tineri arestaţi LaspectacoIuL1 •^pbrtîy^s-k.,Fi^dui<o manifestaţie şi degioriard ‘şi-ari pînţăt antecele lor. Din această ^cinăţ ad fost^^aduşi la poliţie.,; • . S^a cpustatâX îrisă ipicdiat .■ ca: fată mea n-a manifestat, şi n-a cîirtaţ; Mă foâgă, deci, să viudă poliţie ca s-o iau.. l-am răşpuns că, dacă fata n-aro nici p vvina, să fie pusă în .liber-dăte şi;\^ 'şti ringidă să vină acasă; Că
€tt.toate acestea.; nuştiu ce-a intervenit^;;darime- • diăţ UrgcKiîc ţurdcăţAuf* îju'^eldâ'' Xa ‘ f.eişfpu'at doşt-gdr acest caz< senzaţional; iar el cţ dat ordin ca fata şă fie re-■ţintită-/ Eră b bună/ostaţeca penţru a mă fape :să cedez X doita zt: dupâ ce demisionaŞem. Larv2ece zîle^ • cînd ^-ămydus să dău Taportul generalului, fata se găseŞ tot în arestul poliţiei.
' î^ifăxiiJşprfe'uimic lui■ îoU^An:tdnespu;; care arX-dat itUediat dccfiit tfe ^f^erarev negăriufiu-i-şd:nî^ că-■;şezuse lă: pdisfaftţă rpnţSdri^
r S-ar fi expus ridiculU^	cînfat de
una singură: Cînd de Ia • generalam tre'cid Ia Lca Ahtonescu, refUzîridu-i‘ fiecoutcuit proj^unCrilc ^de ;,c5lăborai'e^ can>alia a ■ ■
348 j ; NICHIFOR CRAINIC
avut- obrazul să-mi Amintească de fata arestată, făcînctu-se că regretă şi oferindu-se să intervină ca s-o elibereze. îmi venea să-i. ard două palme. Dovada era făcută că a dat ordin să fie reţinută . ' I-am spus doar atît; ,/Vreau să ştiu pină unde mergi în această chestiune''.
După refuzul iheu, Ică Antonescu telefona mereu soţiei mele asigurînd-o că tptul va ieşi bine. întindea undiţa ca eu să accept sa reintru.în guvern cu preţul eliberării fetei. N-aş fi făcut-o pentru nimic, în. lume. Ştiam că fata e nevinovată şi are un suflet destul de: tare.
• Nu era întîia oară cînd Ică Antonescu se folosea de un ' asemenea şantaj nedemn. Tot timpul cît am fost ministru curgeau notele anonime ale Siguranţei generale despre activitatea legionară a copilei mele. Era studentă în “ primul an, şi dacă era văzută într-un grup de colegi pe stradă, a doua zi i se semnala... activitatea legidnară! Agenţii lui Ică îl serveau regulat. E adevărat că fusese legionară. Cîiid avea ,12 ani şi eram închisTa Jilava, fiind ea singura persoană autorizată să pătrundă pînă la închisoare, făcea pe curierul scrisorilor pentru şi de la arestaţi. în-sufletul ei de copil, această ispravă căpăta o mare însemnătate. Amintirea ei a legat-o de mişcare. Curentul, care aprinsese aproape tot tineretul României, era prea puternic ca să-i reziste. Cine jDoate tăgădui irezistibila seducţie exercitată de legiunea de atunci? Nu se puteau sustrage oamenii în vîrstă, darmite copiii! Cu toate sfaturile' mele/ care cunoşteam în esenţă mişcarea, * ir-am, putut s-o abat. Fata avea exact temperamentul meii. Afară de aceasta, copila fusese crescută de mică în sentimente exploziv generoase. Cînd era de 4 arii, mama , ei i-a dat în grijă un cerşetor bătrîn care venea zilnic acasă. Ea singură îl aproviziona,. ea îl hrănea la bucătărie, ea îi dădea banii dc care avea nevoie, ea îi da>voie şă-şi umple sacul cu lemne de foc. "Pină lâ moarte, moşneagul a trăit cîţiva ani prin îngrijirea ei. Felul .acesta de creştere corespundea sentimentelor miloase ale soţiei mele, natură profund religioasă, deşi doctoriţă, şi ilustra ideile ,-mele despre bunătatea fundamentala a omului, ce trebuie stimulata încă de cînd viaţa înmugureşte . în casa noastră, copila n-a auzit nicicdată vorbindu-se de interese egoiste şi a venit în permanent contact cu o lume care discuta numai despre patrie; despre D%nt-nezeu, despre artă şi despre idealurile mari ale românismu-
349
ZILE ALBE ZILE, NEGRE
lui. Cu aceasta psihologie deschisă sacrificiului, ea nu vedea în legiune decît latura generoasă, avîntul nebun spre o Românie măreaţă. Cînd legionarii au venit la guvern, această copilă a organizat singură o’ secţie a „Ajutorului legionar", muncind de dimineaţă pînă la miezul nopţii ca să împartă îmbrăcăminte tinerilor refugiaţi din provinciile pierdute, desculţi, goi şi flămînzi. Cunoscînd de mică. mizeria altora, ea şi-a format o disciplină proprie de viaţă,, refuzînd să danseze, neatingind băuturile alcoolicei excluzînd consumaţia de carne. Şi aşa a rămas. Notele Siguranţei despre ea, acum cînd'ctam. ministru, n-o impresionau'decît că erau minciuni! Cum se poate minţi cu atîta cinism în numele autorităţii de stat? '	'	••
Anchetă la Prefectură a făcut-o un maior, pe care am aflat căd cheamă Pavelescu, A trimis în judecată vreo .şută de tiheri dovediţi că aircîntât, iar pentru rest, vreo înfcă optzeci, a făcut raport dt pun^re; în libertate. Printre aceştia'' era şi fata meă. Cuin 'aprobarea raportului întîrzia, după rugămintea şi altor părinţi interesaţi, m-am dus la generalul €. Niculescn, comandantul corpului II, pe masa căruia stagna raportul. E singura intervenţie făcută în.favoarea1 feţei mele, după ce situaţia ei era clarificată oficiat Acest general cu suflet de brută fusese coleg cu mine în guvernul Gig.ur-tu şi era ruda lui Ică Antonescu. Ca a,tare, a anulat raportul ‘fără motivare şi a ordonat o nouă anchetare a tinerilor propuşi pentru eliberare. Maiorul Pavelescu a fost înlocuit cu judecătorul de instrucţie'Ionel Stănescu, cel despre care ani pomenit că în 1934 a strecurat în declaraţiile, asasinilor;lui I. G. Buca frază că lectura „Calendarului" i-a .îndemnaţ la crimă. Acest om faimos în lumea justiţiei prin lipsa de scrupul moral închiriată tuturor: ticăloşiilor guvernamentale, era bine ales de Ică Antonescu. Luînd ancheta de.-la. început, el a trimisin .judecată un grup de vreo 12 inşi în frunte Cu ' fată "mea. Ceilalţi erau trimişi numai pentru a salva aparen-^ ţele, fiindcă osîndită nu, era să fie decît ea.
■Arh asistat şi eu la proces. Cate•■■eră vina fetei mele inventa ţa, de Ionel Stănescu? Că a cîntat ? Nu! Că a manifestat?, Nici pomeneală ! Viiia ce i se imputa era că s-a dus la spectacolul sporţiv înarmată cu •cîtevaţC. brînzoaki I Lrirzbai-cele/fiind în număr de 12, urma legic ca fata mea> care a dat să măhîneev şi altor trei studente, rrebuie să fie şefă de cuib]
/'âgfc’	’ • -; NiCHIFOjR CRAINJO
' 'Şi; acest, hrînzoi -al Justiţiei rm ;s,a .ţţţşbl^ţ ,;$ă	în
: teriurşău o asem^eC fcazacwie ţlc naturăjşă 4^c^iiice; pe.
/ - un-^^^Tfct.v ,C3n'4 rtecKixi^<^ipţa; fps^dtit îţ şed ; , catul tbnel Jeodoreanii, -a!',Î3Gţ,^t:^'-alt^d^ .>ţn-, locul 'lui/Ştăneşcm, ar; -fi demisionat -din magistratură. /Preşe-dintele tribunâN	colonelă} Alexandru Petreş^
cu; neavînd ce; spune,: a formulat o ^gp^ănie’ către foarte 1 tmăra; (acuzata: „I|i dai seamacitrău ai1 fa^t taiSuî durai-;tafe?rXa:-şl.^um/'sitkaţia mea ^pplituă utîrnă'dc fata rueaf \ In realitate/ preş	se da pe faţă; fară sa vrea, ua i m
st r umen t, al lui Ică Anţonescu. Au fost cinci, martori ai acu* zării: poliţiştii care au exceptai; arestările. A8sia|iit tftţi aii declarat că domnişoara Ntehiîor Crainic n-are hîcl h vină.
• , Faţă 4c ^eu^aţia ri<^culavcu teînzdaicele şi faţa d§ declaraţiile poliţiştilor' procurorul ridicaX ă constatat neseridr , zitatea obiectului ri a ;ce£ut	$
•- Crăinic şi a tuturor celorlalţi acuzaţi."	’r	v/•*
Preşedintele *.a ridicat şedinţa ariunţînd’ Că sentinţa se. va da a două zi:Xa.şi cutii tribunalul-militar'trebuie<MiA bereze o zi şi o noapte pentru un fleac! După şedii^ă; mă-iorurPavclescu, primul ăncbetător# nil s^a prezentat ca să-şi spună indignarea fată de mişelia ce se face cu fata;mea. -v Cu>toată Neseriozitatea acuzării, /eu/Apate declaraţiile favorabile ale; martorilor, ,cu, toată eer^rea; de achitare ,â , pjocurpf ului militar, eram sigur că faţa/yă fi condamnată,
^ Mi-o spunea clar ^minarea sentinţei pp a,4oua;zr,;Cîtf am fost! ministru; am obŞ^Vaţ:	procedă Ică ;^ntoneşoa;
4u j uştiţi ă militară.. Magi şt r ăţi i se, prezeUtriu seară la :P^e şediîiţie-cplfisteîc' ^celdr-..^e
Ică ie vedea :şi di spunea: :• ciitare şă fie condamnăt, cutare achitat. Se cunoşteau, nominal toate cazurile: Justiţie pe . sprinceană! în ■ vremea / aceasta, generalul^ lori ^ntcpescu : t trăia spînzurat de iluzia că ă, întronat dreptătea în Rbmâ-'X nia. Ştiam Sigur, că; ţt. >Cploneltd Nlexaridiu Petfescu Nyvat ' ’/ J^prezen’ţâ' în seara aNea li^, uar Ică Anfonşşcu Jva- decretă; . condamnarea/1 Aşa a şi- fost. , '	,
După 24 ‘ de: ore 4e deliberare N în cabinetul lui, Ica-;.*X sentinţa s-a dat: itoîţi^ş	ioana ^ctţlfdr)££&&
nfc condamnată la don^dnrii închisoare, toţi xjeilalţt Achitaţi -Nu existau pedepse de două ltint Peutru vuia sîînjâu^e^-tec .se dădeau 25 de aniy ;î)cca ar fi fost vreo, vină reala/ pe*
M <(*.
-ZILE,^LBE; ZILE NEGRE
361
guvernare şi în timpul vi-
şi de
:;^ţope|ţil^	;i^ii;Ub''ca a tre-
buli săr,părăsesc guvernul ^ din pricina condăinnărir. unicului
mon /'Arul?T I?!o^iiT eo rrimon+ivT 4 ric-nr'/'i'i' 'mnrolo' 1 'V i'/virn'"'C-i n
j'au'fădut’dîn-
tulul român, şî vcâr£, pentru a izbi într-uh t tr-o ţ copilă ^nevinovată J victima jăzbuhar^ .
'vf--?	^ *'$%&;'■' wjwtf v'- v, .^^o..: ■ ţy	■ ■'<>
i> Dar această monstruozitate morală nu s-a ;terminât aici.
După^ doua luni de închisoare la /Văcăreşti, fata a fost
taţe/ M-am dus să mi-o ,iâu acasă. Ce se înjtîmplă^îijtşă ? vŢoţi ceilalţi au fost lăsaţi liberi, fata meş însă nu.> Ana cerut expli-caiii;, nimeni nu-mi spunea nimic. Ţoti ştiau ce ya urma,
dubă; ca. sa fie
' ^sC; ypr-,
besc: cmmimsţrul de, Interne; nu era de ,găsit;. Oamenii îşi ascundeau laşitatea în . dosul tăcerii; ;Eraii>iniiităTi şL'jfrebu-' aaţp^lşxş^i^e;*®^	lui...
> Ioi^^ţdri^u;eri|
răztoiţil împptriya Rusiei. La Icâ Antoneşcii nu’m-aş fi dus; prîcŞe,^s^r,'£i^t^j)I|aLt. Cuba; a ^or^( la g^l^. rapiiiduriiii compila. Am văzuţ-o; înghesuftă'într-un^gonvde-a; treia, .lao-^
lnî+”X Wi, ixxrrînî' r>Am11cfr ci > rrrifr\iil	Ini Tnlin 'Mo r>in ■
defe;^ cu',generaiui Dumitru Popeşeu, nnmstrul; de Interne, m Tri.i ^ /'Amt-rVirr»o f V'o T/^ti	f ri^Dcriirohd^iTiTi^'f-o la încă
de 19 ani
•■- '^.r-r -'Ziiţe albe-W zUe iie^re
: ■ ..î'" ■ V	!K?f;

KWffWII

353
^‘;!â|^ip^:’^e cei ;tSşirî;’.<âîw-.'!»bi^îCiâifea>.
am trecut prip copilăria uileiflmgî
:qcrp^A t^ranpc:+i rarp p rnai a<;r»ra rlprît ara^fmlrlnrirUri

:;<s!

gîlgîinfr la suprafaţa. Şi/ slava pomnului^nu fmaipbţ^plîngfe <că în anulacela;	reveî&tbrii.
;' tlBjd 411 JUb^ VlIltL ±U .£>.U£>, ^LŢ, Ul dUtiIlUd tU iUVUt;,':IiiCi<e bSţia:
de operaţie şi pitui1 de^sufetinţa; Âm- îndurat 'şase "operaţii *% în interval de noua ziler ciouă uşoare pentru otită, dmJa pen-tru inastoidită şi două pentru meningită*, toatb riăciite ' p& : viti; fără nifci un, fel de amorţire. <3pefaţiă^;de mastoidita ,sek-\ .^ă^ţcti:V6Mş;^
ureche, pnriibam loyîttirile de'.ciocan şi; de dalta, icare trebuiau să' sfărîme osul de după pavilionul celeilalte urechi.^ lovitură oroducea Tm z^bmot lăuntric infernal. fer- '
' iui:\îdii"dăâe^he^
, f^dăfela^fi^ce febitura.^p^ orice; cădere do cîpcan dUr^reă 'se inteiisifica; şi zgomotul lăuntric ^creştda ca bubuitprile de
împroşcată cil frîrituri de oase. Âiutoarea doctorului îmi Vîrîse
.1îtv »nrtiT-'i urs tu h	Miri ivriitv ra‘ 'mircro' ;
luanătprie. Păreau fantome,de ceaţă geşticufed appcalip
nm; meu lonŢeţu, a refuzat ţara mila şi bubuiturile de trăs- ■ 'net au început diU noti, cu senzâţndin ce în ce mâiasc&ţite, *. ca un arici dpşîrmeînroşite îi^foc, &yîrlit în ititerioruî ţestei v şi ^trăpungîhdu4mi ori<5e cir cum voluţieacreier ului. Cînd 1
că şînţ înfăşurate stxîns în fîşiile de tifon^;O siltieţă:ţînără"şi :;||ran^	'ctuuvetălÂ




....... ^ m ^ r <...........t
Camera^ era din nenorocire zugrăvitărcolorat. Capătul de 1 mii: tavWal^p^etelui !era decorat cu un ^v de flori neideriti-ricabîlei A 'în^buf oKQP^fa-^îisi n<rî na +nri a	o Ad c.aii
trâii^rMar,v;
cf^£^cămiî&^
în necaz.'	*r:;\// '	•••'••’/, ?’.' :'	^	'
Miî'eori îm* dau seama că trebuie să fie/'b-^vizk^e;rbv^fqr-^^^•iigurilor - de pe perete, operată de creierul meu înfie^-r .	; aduceam aminte de cînd am fost bolnav de tifos
exaidte^aţic^ în timpul celuilalt război şi de căderile de îii-
fusese. halucinaţie. Aşa trebuie să, fie şi acum. "Dar atunci aveam' temperatură maxima.^* îs * -	‘: ‘	* * r
■>\fr~ Ce.,temperatura, am, sora? ,v , . ^	^	^
întrebam pe soţia mea: 58 de grade! * întrebam >’ pey fataf îeay 38‘ de ^răde î Mă nunteau.. €u toată dubla oneratie.
_ ............ ^	-spovedit
pentru călătoria dinurmă. Vorbeîe’rupte din’străfundul #bUr oumuiui' meu suflet esc aîUnecau pe un fundal de groază S&-
'■ ’ ■!;h'‘t '0M\f:' \ fM-:	:■ 1 ;'•/••> .‘: -v-;^!y $■> ir f
::-. w-disâr&	j;

fc'J!%«ă-'. V'S'J- ,^îv'.-'■■'Kiţ^sîiţ,ti-f-/ji^slj?S'v^“î■ţ>,^i;.'‘?'î ţ' .■;•_•>v?4JU i,': '}>:'(,,;Xy>'■"■•;
#~y ;SâW - "■;

gî^^teVîniăontru, facultăţile, superioare^ inteligenţă-,': Voinţă;-Ş|M|j||^iuenţiU?|care transformă ;senzaţiile' în • reprezentări, f;\ idei^şi ldeterminări spre acte, iar în adînc un sîmbure spiri-^ tu^l;^cunoscut ce rămîne. ăscuns înseşi eonştiin|eî noastre •^ţ^lesi^ildpi.vi^ÎJţ'el .Âcesbsîmbjire luminos, care zace/inaccesibil
iţZiy	; ?ST •	>• (/ ''^n*	1 * 1 ■■ 1 4\	■’■*' '' *|4^'v ’> f" 7'**f. r \ ;/’• rk j' rjflI • ' * •	■ I , '■« » -t- % '
exPhc^^



ţ prezentări sau idei în legăţuţâJ Cu/ea. SensibiMtateaşi facultăţile mele psihologice încetaseră, sa mai funcţioneze. 'Con-' ştiinţă	,£âea ce	v
. nut este ca eu însumi aveam certitudinea neclihtita câ arii
ce eram sigur că am murit. Poate caJtrupul meu eţaf mort, dar spiritul meu eră înbă viu. Această conştiinţa pdsturna,
> supravieţuitoare/ acest element viu dezlegat de trup ,nm era bare ceea ce misticii numesc, sinea , sufletului, esgnţal^
murită cum puţeam să şţiupiai'depar^ 'alunec pfindr-un - întuneric orb,*’ r‘° 1 d ct TtmAn î, Q"fi n m CTâriTtr.V'.a;'	o r'AcL ;
.doar, o alunecare Knăpriu această "beznă .balda $i„ umedă. Întunericul5 s-a făcut îiîsă din ce iii Ce inai^fierbînte si mâi do- r
înfierbîntă întunericul prin, carelunec ? I Simt	.ma ^apropii'
mereu de ea. Eăfa înd6îaia,nu^	sau/din'(flă- ,
i; cara iadului sau. din, il^îna^r^iMîu'^
Universul m-a cuprins: Doamne, Dumnezeule, urijcle, nierg,? ;Spre flacăra iadului ori spre lmnina^raiului? ;!Vpi fi psţnelif pe
IVt'A^V'	TrAi;',-ii' -rv^ ’t n4- ^ i W, A ■#-v/\A *4“ ./> r»)i ^»-w-vXL 1 {iW^-ft' ->3^^r%..	< 411 "■
. ^areţ neyâintă, peveare osşîpţt ijiincolp de întunericul fierTjin- , schimba în veacul veacului. .Dfaamne, Dumnezeule, spre care
. . rlvtV 'î P&cf o 'rîimiX o^cÂln^i.iri -rwo, yIii/'q	0	«W
,	ZILE ă^ŞE — ZILE NEGRE	, -Sm
s^a sfîrşit în aceasta bezna a incertitudinii. Pesemne, în mo* m£ntu\ acela	la viaţa în trup* \
Uar această ^^rieirţă 'a ‘panicii transcendente, pe care eu; ani trăiţ-o; îh #nţoarte7. seamănă eu un moment pe care imsticii |1 desexin limpede.. E momentul emd sufletul extatic, purificat total şi despiinS' din tumea aceasta, n-a ajuna încă ia unirea cu Dumnezeu, Care va veni ulterior. Suspen- ; dat între cer şi ^aînmt, sufletultrece prin noaptea de groaza a neantului; I se pate ca Dumnezeu l-a părăsit şi constată ca e singur în_ abisul incertitudinii. Această panică a incerţi- ' tuclinii aito trăit-o, după ce ştiam’ sigtlr că am murit pentru lume., y\	■	- " 1\
* ' Nu voi face aici consideraţii asupra sufletului care supravieţuieşte trupului, «deşi ăr fitocmaicazul. Am vrut să, descriu cît, se poate de exact o experienţă, o trăire, care e cea mai puternica din viaţa mea. Liber e oricine, dacă îl interesează, s-o interpreteze cum va voi. Mie personal, a-ceasta-experienţă extraordinară mi-a dat dovada mai mult decît toate teoriile din lume că omul e în esenţă spirit şi că spiritul, nu moare niciodată.	.	■
Am revenit la viaţă, dar temperatura se menţinea pe linia supremă. Infecţia pneumpcocicâ a’ fost ptoa’ geiiefaîi^v zată. Un nou măre sfat de medici a hotărît sa mi se adniinis-' treze sulfamide. Dacă încercarea nu vă’ izbuti; se va .recurge 'lâŢ ţm^.;năijîpc./.extrem-:'; evacuarea ^ sitigelui şi ;îplocuirea; lui cu sînge în^umutat; Doctorul/ Stroe a „dat ideea sulf amide-lor, iar sdţia rnea a- fixat doza,/ ea una • care îmi cunoştea / organismul —- o doză maximă/ ca pentru un caz disperat; 6dată ,€u ăoeşte medicămente ^lvatoare; ă îndeput examenul, zilnic, al; fiecărui organ, f ăcut ' debite un medic specia^ •iişt'." Mipă paţru zile-de'e	s^a deâărat Cri^
;de - Fmicliiy prevăzută db medici, Daca- O voi birui; voi fi salvat . Atrocitatea durerilor întrecea cu mult pe cea sufe- . riţă la operaţie/ Şi nu mi to putea da niei mţ/paliătiv^ a ţiţoî; /Durerea IpaprOporţiile nebuniei. Am. vrut să ma arunc pe fereastră. Rinichii ăua'ezisţaţ mai bine decît mine. Criza ă încetşt..temperatura a cedat. Pereţii camerei s-au desfoiat de fantasmagoriile creierului meu înfierbîntat. Gonva* lescehţă. Doctorul Ion Ţeţu, care-şi luase toată răspumi&c h^r'e s-a trudit'., ca tit&â'-zl şi	e;*‘yr
\
360	NICHIFOR CRAINIC
şi îmfzîmbea biruitor. Soţia mea a început să doarmă şi ea. Devotamentul acestei femei, care a mobilizat toate forţele medicale din Capitală ca să mă salveze, îmi cădea ca o miere pe suflet.	^
Oamenii^ care la* un moment dat m-au crezut mort, cum se răspîndise zvonul, năvăleau să mă vadă: îi atrăgea,, cred, nu numai prietenia, dar şi senzaţionalul acestei vindecări de necrezut. Dintre cei care veneau nu puteam primi mai mult de 30 pe zi. Telefonista sanatoriului pretindea că nu s-a ocupat două luni decît de mine. Vizitele, nu mă obor seau ; îmi făceau plăcere. Erau dovezi că am revenit la viaţă. Mi se spunea că în diferite părţi ale ţării s-au făcut în,biserici rugăciuni pentru mine. Aceste veşti mă pătrundeau pînă lajacrimi. Ştiam şî eu ce putere misterioasă e în rugăciune. Dar nu voi uita una ridicată către Maica Domnului de către o bătrînă călugăriţă îngenuncheată lîngă patul meu. Era o rugăciune pe care n-o cunoşteam, imprpvizafă poate de focul .credinţei acestei femei. Se ruga cu atîta ardoare, şi era atît de prezentă în faţa Sfintei Fecioa.re încît îmi sfiria sufletul de emoţie. La sfîrşit, mi-a dat o iconiţă cu cîte va cuvinte scrise pe dos de mîrfa ei bătrînă. Iconiţa aceasta a •Născătoarei de Dumnezeu împreună cu cartea de rugăciuni, pe* care am avut-o atunci, le. port mereu cu mine.
Un alt semn neobişnuit, pe care nu mi-1 pot* lămuri, e următorul. -Boala mea costa, aproape o jumătate de milion. Eu n-am avut niciodată bani, dar nici nu m-am plîns că n-am: Cu atît mai puţin soţia mea,- fericită cînd dă, nu cînd _ ia/ Suma covîrşea puterile noastre băneşti. Cine i-a îndemnat oare pe aceşti oameni,, unii prieteni, alţii necunoscuţi,, care intrau pe uşă cu teancurile de bancnote? Veneau de pretutindeni.. Faptul m-a uimit, har/ pe urmă m-a îngrijorat: soseau mai mult decît trebuia! Am rugat să nu se mai primească nimic.	v
Cînd rămîneam singur în cameră, cu cartea.de rugăciuni pe. piept,, mă gîndeam la toate aceste lucruri. Dumnezeu lucrează *prin oameni, îmi ziceam. El a îndemnat pe toţi mediei! âceştia .să-şi pună toată ştiinţa la contribuţiei: El . a ţinut mîna lui Ion Ţeţu să nu greşească nici cu uh sfert de milimetru. El insuflă personalul acesta al sanatoriuftii, care caută de mine nu ca de un client, ci ca de o rudă. aprojgată.
361
ZILE ALBE — ZILE NEGRE
EI a şoptit acestor oameni să-şi deschidă dărnicia. Cu ce m-am vrednicit eu; păcătosul, ele' toate aceste semne ale bunătăţii cereşti? N-am văzut nici raiul şri nici iadul în călătoria mea prin bezna de dincolo, dar El mi-a făcut parte să încerc iadul în suferinţele îndurate şi să gust raiul în năvala de bunătate a sufletului omenesc. înainte* de boală am trecut prin. încercări zguduitoare, care mă făcuseră să văd că.meritul nu e considerat, că renumele e o deşertăciune, că bunele intenţii rint zădărnicie goala, că veninul aproapelui nimiceşte tot binele pe cafe vrei să-l faci; Cu inima raniţă şi o; puţinătatea mea om, mă dezgustasem , de viaţă, de* lume şi de tot. Ce sens^poate să aibă boala prin care am treOut ? Dumnezeu mi-a ?dat-o la timp, m-a trecut o, clipă prin neantul morţii, m-a purtat pînă la marginea, misterului de dincolo,, ca să-l compar cu>mîhnirile mele de- mai- înainte şi să văd că, faţă de nemărginirea lui, ele sînt nimicuri pămînteşti; Grozava suferinţă prin care am trecut ' le-a ars şi m-a purificat de ele. Mă. reîntorc din moarte din mila neşfîrşită a lui Dumnezeu. Zilele pe care le voi mai trăi de acum încolo sînt un dar de la EI, peste soroc, ca zilele lui Lazar cel ridicat din mormînt. Am rămas cu sentimentul profund şi neclătinat că atît'cît. voi mai trăi e un plus dumnezeiesc peste cît aş fi avut de trăit. Prin fereastra sanatoriului mă uitam cum întîiul soare ah primăverii- nimicea zăpada. Mugurii castanilor -se umflau cît nucile, roşcaţi-verzui, gata să plesnească. Nu puteam încă să mă ţin pe picioare; sora mă sprijinea în drumul pînă la geam. Pe bulevard vedeam trecători mişeîndu-se liberi în lumina soarelui şi îmi ziceam: ei merg şi nici nu ştiu ca merg, fiindcă n-au avut picioare neputincioase. Ce fericire e sa mergi; în lumina soarelui, dar să ştii Că. mergi, şă guşti bucuria fiecărui pas pe care îl faci! Viaţa constă din mii şi mii'de astfel de bucurii mărunte, pe care le uităm din obişnuinţă. Numai cine le-a .pierdut o dată poate să le descopere din nou în toată frăgezimea lor primordială. Boala, suferinţa pînă în vecinătăţii morţii e o nouă revelaţie a vieţii, proaspete de parca acrişi ieşit din mina Creatorului. S-a zis că suferinţa purificfti|'flM suferinţa. în doze iniei şi repetate mai mulţ decît purifică. Numai suferinţa covirşitoare e un
362 ’	.; .	- : BTCHmm CRAINIC
zeiesc, care înnoieşte făptura. Numai străbătînd prin dogoarea ei te apropii din nou de. taina vieţii şi a iui . Dumnezeu^ în timpul 'Convalescenţei am avut două vise.	;
Intr-umil se făcea că Dumnezeu locuia îptr-o casă, boie- , ţeastă, înconjurata de ,6 mare grădina de ^ndafirţ Şi e£ţ '• trebuiasa Mexgla dînşul. Cărarea de-la poarta .gtă&nft pîna-■',=la:v;,prâigtil: casei era lungă, dreaptă şi netedă x dar străjuită r-de un şai^e gros ca piciorul, albastru-verzui; al cărui corp ' era ascuns în pămînt...Numai	de un metru teşea dm pa- *\
irunt întf-o poziţie Încremenită oblic spre (ârâre< |i,(iin.-.gura nemişcată -îi jucau lixnbîle lungi şi fine:/ Credeam; ca va ţîşm .
, ;din pămînt şi mă va încolăci, dar am^ trecut pe lîngă el1 fără , » ; să se . clintească din poziţialui>_■' Cftidam ajuns, casa n-avea * uşa; Trebuia să te urci lâ etap prîntr-nh pătuiag cum au. pmdarii la vii, în care suiai pe p scară cu fustei de leihiu ;Pă7 -> tuiagul era împodobit Cu vînjpase şi uriaşe coarde de viţa ' verde, măiestru încolăcite. printre lemnele şi laţii lui. Dar şi aici, printre frunzişul din vîrful pătuiagului vegheau doi /şerpi la fel de mari ca cel dinţii, în chip de pîndari ai intrării. J)eşi; vederea lor mă înfiora, ştiam că tiu fac rău. M-am suit pe scară pînă în vîrful pătuiagului. între el şi i’ntraîpa casei trupul unuia din şerpi făcea; p; punte, Suspendat în aer,/ori- . zontal şi nemişcat. :Erâ o linişte de amiaza de, vâră şi ştiam că Dumnezeu m-aşteaptă în casă,, batrin cu barba venera-, bilă. Nud vedeam; dar ştiam că, aŞa e. Trebuia şă calc peste ‘ puntea, care erâ spinarea şarpelui, ca sa ajung.pînă la dînsuL Mă temeam -că am să alunec şi am să , cad în. văzduhul de sub mine. Cînd am pus piciorul pe grumazul “ şarpelui m-am deşteptat. Şi mi-am zis' că Dumnezeu/ deşi' atît d,e aproape,' e. inaccesibil. /	; /•'•. • / /' L v
Celalalt vis, era un tablou gtahdios;şi isimpluâp	,
; tea răsăriteană a. cerului's-a proiectat d&qda^^
.cavaler în armură medievală,,călare.;Calul uiîipîeâ aproape . tot orizontul ceresc; iar* coiful cavalerului atingea creştetul văzduhului. Culoarea armurei şt ă calului era arămie, de. o tonalitate arhaică	Iiu, lumea — bmeiiî	întrea-} \
ga. —care hu se vedea de sub ,;oi;izpnt, a început; $a urle şi • săse/văiete înfiorata,; de groaza -zilei de: apoi,, Freamătul acestauniversalţe, ^	Dar decdSttă, un
/ glas de tunet a strigat v,,Nu vă temeţi,-e\mpoli/ Şi tre^ât-treptaţ^ cayprin minune; tot vaiethl âcela cosmic/ al omenirii
383
^ ZffiE AIBE ^ Zlfcfe MiGiiE ^
îngrozite/ s-a adăugat.^ mântuitor, Iransformîndu-se într-um ţipăţ/iim^ birmpţăp^E cu noi, e cu noi, e cu iibir	,'g	>.'y.' ;	"
;; Efem în război şi nu ştiu ce semnificaţie putea sa aibă această grandioasă .viziune deVviş, :dac^ avea vreuna.
r1 ©ar; am' aVUt ■sentim^tul curios că amindouă aceste vise ş-au plăsmuit ya' neprihanay unup suflet purificat prin durere şi rugăciune .continuă^ De, obicei ne'simţim murdari şufleidşte pîna ,1a sila de noi înşine"Dar pidodaţă în '•viaţa mea nu m-am simţit , curat ca atunci. • -.//•. -■
Cimi rănile în oase sd; vindecă foarte încet, numeroasele. vizite la sanatoriu s-ah. transformat intr-un. fel de pelerinaj zilnic. Dumnezeu să mă ierte că .scriu ac^st cu vini în legătură cu mine, .dar n-o ,făe din Vreo stupidă prCşUmeţie impidasă/ ci ca să reliefez. următorul epilog al bolii mele. După; două luni de sanatoriu, am jfost dus acasă cu capul tbţ în bandaje. Trebuia să'stau închis, în"temperaţurâ egală ■ Plecasem -din stradă Polonă, unde am locuit-, 18 ani cu chirie'şi ,mă întorceam în/aparfe^	meu din. Variie C^pta;-lăngâjaţ-'.prin;'
Casă .Corpului Didactic, Abia ajuns* acasă, nra chemat Ta telefon prefectul poliţiei# -'generalul Pălăngeahu. Mă invita la Prefectură ^pentru o .cheşriuhC delicata şi importănţă^ . v I-arn răspuiis. in ce situaţie ni a aflu si xă.e imposibil şă ies din '•casâ./Â insistat, motiyînd ’că,:e> ceva foarte .urgent. Cîiid ttriâ . văzut5cu capiii bandajat,,a început şă'zimbească şi el, uitîn-;dmse cînd la inine, cîifo îa omotă, :pe care o aveape masă.
: Despre; ce eră vorbă ? Şigurănţa generală; ■ zărind atîta Tume, eăreV^nCala sai^toriu Bmp de oTunăşi jumătate, a .ticluit o. informaţie că exu sub pretextul bolii, aş,Ti invitat pe toţi -aceşti oanreni ;la/ŢpimV > pitilînd: t bârfele:, .=■: unui nou,partid \
' ACeastă' neghiobie; aj unsă , sub ochii Tui- Iph ; Antoneşcm ^ trebuia, neapărat şa primească' b rezoluţie: să ini se citească '! notă fi;sa -hii se ‘pună ’M'vedereV / "V g. ‘.V	/.;;
C: 'Nu mai zisesem^ cfu luni de zilei dar aceăştăvneghfobie în contrast aşa de neaşteptat eu păţaniile. mele mi-a readus buna dispoziţie,. A- rîs; /şi Pălăngeahu împreună cu mine.
;Stupizii:agenţi ai Siguranţei nu- te laşa năăcpr sa mori! Cu L starea/sufletească	care -6'aveăm aci^ s-a făeirt
de itâi^tatea" Im /Iop Ântpnescu: şi i-ăm făcut o scriso^^j glumeaţă, limştimîuT-: şi văăigmîh^	vreme
364	^ NICHlFOR CRAINIC
mai avea capul bandajat, nu voi intenţiona să-l răstorn de la putere.	...	•
Doctorul Ion Ţeţu candida la catedra vacantă a specialităţii lui şi avea un concurent puternic în profesorul Buzoianu de la Cluj. Salvarea mea recentă, prin strădaniile -lui supraomeneşti, în primul rînd* i-a slujit de- minune, Profesorii de la medicină, care cunoşteau cazul, au văzut în această salvare dovada capacităţii indiscutabile a lui Ion Ţeţu şi l-au yotat. Triumful lui m-a bucurat că şi cum ar fi fost al meu.
Mă găseam, xa de obicei, braţe în * braţe cu adorata lui Francisc din Assisi. N-âm socotit aceasta o virtute, dar nici o ruşine. Am spus într-o confesiune literară că rog pe bunul Dumnezeu să-mi ajute ca să nu ajung om bogat. Un profesor universitar, care n-a moştenit nimic, nu. poate fi chiabur. Şi dacă ziariştii pot deveni miliardari, eu am plătit ani de zile datorii pe urma aventurilor condeiului. Şi dacă scriitorii pot trăi din munca lor .cînd fabrică două romane. picaiîte pe an, eu mam vîndut asemenea marfă. Şi dacă miniştrii ajung nababi, eu.âm avut un salariu' de 17 000 binar, adică o completare la cel de profesor. Sărac e cine are mai puţin decît strictul /necesar; bogat e cinei face pira-mide de aur peste această limită. Eu am avut strictul necesar.
Dar în anii celui de al doilea război mondial, viaţa s-a scumpit peste măsură. Legăturile fot mai numeroase cu oamenii din străinătate, deveneau costisitoare. în Germania, mâi ales, 2iarele şi revistele se ocupau de mine cît de toţi conaţionalii mei lâ un loc. Cine vizita România ţin onoreze şi pe mine cu atenţia- lui.’ Necesităţile relaţiilor sociale - covîrşeau resursele mele materiale. Â trebuit să cumpănesc nuieluşa fîntînarului pe .deget ca să descopăr izvoare noi.	-	•
Dar atingînd această chestiune, mi-am adus aminte de faimosul control al averilor şi al felului cum au fost^nînuite := - fondurile secrete. E întîiul fapt săvîrşit de Ion Antonescu după ce ajunsese Conducătorul statului şi tot întîiml in care s-a împotmolit donquijotismul lui. Fonduri secrete
365
ZILE ALBE — ZILE NEGRE
mînuiau mai multe departamente, între care şi cel al Propagandei. într-o bună zi, mi-am văzut numele în ziare, pe o enormă distă de demnitari care ,,au risipit banii statului". Figuram cu opt milioane şi ceva; alţii cu zeci şi sute de milioane. Titlul' denunţului era formulat în aşa el încît cititorul trebuia să înţeleagă că toţi aceşti bani au fost furaţi. Senzaţie enormă în1 public,-Comisiile de control, alcătuite din magistraţi superiori, .abia începuseră să verifice' gestiunile, dar* Ică Antonescu, care la început era ministrul Justiţiei, se grăbise să divulge tabloul, celor controlabili-pentru a face atmosferă noului regim. Trecînd peste latura judiciară, prppriu-zisă, era un act de demenţă inconştientă, fiindcă poţi exercita orice control voieşti, -dar fondurile acestea, că atare, sînt un secret de stat, de care nu trebuie să ia cunoştinţă ţările străine interesate. Cred că,nici.revoluţionarii bolşevici n-au divulgat asemenea lucruri petrecute sub ţarism. M-am înfăţişat la comisia de control şi am, cerut imediata verificarea gestiunii mele pe cele* două luni cît fusesem ministru în' cabinetul Gigurtu. Situaţia gestiunii mele era oglindă. Pentru fiecare suma dată aveam adeverinţe subscrise, cu numele, ziua şi scopul pentru care au fost daţi banii. Fondurile secrete erau la discreţia miniştrilor; absolut nimeni nu le" ceruse pînâ atunci socoteală. Cu toate acestea, eu îmi adunasem toate documentele justificative, fiind vorba de bani publici cu anumite destinaţii. Din cele opt. milioane şi ceva, trei le trimisesem la Cluj, majoritatea restului o împărţisem refugiaţilor, de acord cu primul ministru. La plecarea de la minister casa 6 lăsasem plină cînd, după obiceiul pămîntului,. rămînea de fluiera yîntui prin ea. Preşedintele comisiei, Eugen Petit, a făcut observaţia că „poeţii sînt mult mai ordonaţi decît oamenii practici". Şi mi-a comunicat că predecesorii mei, afară de C. C. Giurescu, se găsesc în iriare încurcătură, Linul a cheltuit numai în cîteva luni 29 milioane şi nu poate da nici o justificare. Altul a devenit moşier peste noapte. Al treilea a fost patru zile ministru şi a sfeterisit 7 milioane. Nici unul nu poseda vreun document. Pe cel cu 29 milioane avea să-l salveze însuşi Ică Antonescu, deşi eu am făcut caz în Consi-' liul de miniştri. Unul sra sinucis în timpul controlului. Moşierul subit a tărăgănat chestiunea pînă cînd a fost uitată,
3m
.NI CHIFOH	NIC -
. iar îti timpul celui de-al doilea, ministeriat aî meu, venea şi îmi plîngea ca o femeie, rugîndu-mâ( să-l salvez. Era un tînâv... care;-işâ lua.vin publica ^po^ă'.de rbaron.; ‘ . ; v Am fost absolvit de gestiune prin intimi: comunicat al comisiei <ie control, împreună cu Iuliu Maniu, Ion Ahtohescu şi N. Cpndeescu. Au,fost absolviţi' rind pe rindr toţi foştii demnitap, care au-refuzat să prezinte vreun act: justificativ A pentru sutele de milioane cheltuite la discreţie. Purificarea" morală <si sâBcţiunile^ inaugurate de regimul cihstâi ;,se înecau în mîlul bălţii. .	"'	‘ . V ,	';'V r. /
: A, .A ■ Venit â -ţdoua;''Chestiune t' "nţţfdţtri.. Gţinosbîrid cum se jreg^v^cea- oţetii, am refuzat ■:> şă ţna prezint. Tunetele lui lom Antpnes filtrate - prin ld--V Mriiitiă. ccmusii^ri ' judiciare, .se, transformau în / răsuflării de;uşurare: îmtă lumea; arătă - tu ;duetul-	iinbegăţi-ţii
. din averea statdlui, numâi magistraţii-nuri putbau descoperi. în;, sfîfşit, m-am prezentat 6 dată .ca să-i.r spun domnul \ lui consilier de Casaţie Floareş că -refuz să dau declaraţie asupra, averii -mele inexistente.. Atîta« vreme, i-am spus, cîţ : dumneavoastră: hu ,descoperiţi: .pe- 'mafii bandiţi, care au jefuit fezamul/puWÎO, împotrivacărora eu însumi am scri s o viaţă întreagă, toată. chestiunea* ge- reduce la;’ o, comedie. . . Vreau să fiu, domnule .Consilier, singuriil pe care' şa-1;daţi in judecată că. nu şi-a declarat:, izvoarele averii. . El mi-a răspuns ca intr-adevăr o cu neputinţă sări descoperi cu vlegea în mină. Foştii, demnitari şi-aii: camuflat1 aşa de înde-mînâtic tfeaiirele furate încît'totul >a devenit o simplă fori-. malitate: dai. declaraţia, şi gata !' V	‘	^ V
- Iată la ce se reducea raţdiala jupiterică a reformatorului moral IonAhtohescu. El; însuşi să fie descoperit mai, apoi cum îl împroprietărea pe Ică în calitatea^ de .* geniu po-* Etic ăî'naţiunii şi cum' Icăril împroprietărea pe dmsul ca zeu tutelar al neamului rŞmânesc;	i; • ;v,
,.;/\;VîhChid paranteza.; Multiplei^;md relaţii'"necesitau; cbeF tuieli^ pe Oare/^-ăv^.şădjş;..£âc.,,C€?’ fericit lucru.
- e sa: fii anonim ! Trăieşti , cum'poţi şi nu, te ^tieAHmeni. IŞar 1 cînd îţi năvălesc In casă străini, de mare vază/ sărăcia ia ' un -aspect de j enă' naţională: trebuie sări. omeneşti în ; c’alf-■ tai ea ta de român. Astfel ăih fost nevoii; sa iha fit şi cine- ' matografisţ: am devenit; preşedintele Cooperativei r^s^iiese^' care exploata mai, multe sah de spectacole în
3G7
zile Albe ^ zile negre
Capitală. Pină atunci, nu cred 'să - fivăzut în total zece filme. Cu capul în bandaje, cum ieşisem din sanatoriu, m-am apucat să studiez cinematografia ca sa mâ pun la curent: fel de fel de aparate de comandat sau de; reparat, filme de ales şi închiriat , regimul fiscal, un complex de lucruri şi de specialişti, care alcătuiesc, laolaltă, cinematografia. Cum nu cunoşteam celebrităţile, 'artistice, care dau atracţie filmelor, fiica 'meaf! ţni-ă'. ft>s£; de măre îoios. Urmărea publicaţiile ită-.Sene şi germaue, şi-mi âîcăţiua lista de pelicule ce se pregăteau .peste; hotare, în yedQreu.^^	pentru şŞlile .
Cooperativei.	„>‘vy. , ,v: '7,
"’Societâtda; „Fihntil	eră ^într^b»dezordine; 'dcssC-
"virşită;;^îufiripaţe- originar legiopafă, ea păstra încă în toata structura debandada -şi" >ănarhia iniţiala;'Membrii• pqoperâ-tişţi şi conducătoriiT sNe certau intre ei, se, vbăţeau ca; orbii, se acuzau de furturi şi se reclamau unii pe alţii ăutpritaţi-lor. trebuit să elimin 200 de membri şi #4 de salariaţi necinstiţi.. Cred că erau scursura legiunii. N-anr cunoscut niciodată tineri mai agramaţi, mai incorecţi, mai leneşi-şi mai lipsiţi de - caracter. Aceştia trebuiau .oare să' reîn vieze ,România, făeînd-o „ca soarele sfînt de pe cer"? Din tot ce-a ' fost mişcar ea nu le rămăsese de£îţ b niorgă. comică m raport invers cu imbecilitatea lor. Cu asemenea pastă a trebuit sa . lucrez doi ani.' Redescoperind’ nici un element de .nădejde, am' fost nevoit să iau atribuţiile directei ului generai, tre-cînd toate chestiunile administrative pe sub ochi, exami-nînd sute de filme pentru a selecţiona; făcînd programarea .i&ilnr^.â^şpe^ac»lelpf, punînd din; nou în valoare sălile părăsite de public şi achiziţionmd alt ele-noi. Conducerea anterioară angăţase cu contracte toata lepădătura filmelor germane pentru a o rula în Bucureşti. Mi-am pus prestigiul in joc şi am sfărimat 70 de contracte fără nici b despăgubire din partea Societăţii. Aim luat dramUÎ: străinătăţii ca să achiziţionez M btine, (^' italian', aveă îndenşe bi căutare şi tocmai de a ceea: nu . mai găseam. La Roma am inter-venit pe cale politică să obţin filme; ^	?
RapOrţmdle‘ ^aisteful de ' Finanţe - erau o răşini Funcţionarul Superior. însăipinat cu;impunerea arbitrară. ^ spectacolelor ameninţa în fiecare îunăv.-cu -mărirea •. .tf Cb^aipgra^ , buCUreşţehi cotizau * "atunci pentru a- i
368 -	NICHIFOR CRAINIC
potoli lăcomia nesfîrşită cu milioane date şperţ. Cind am aflat lucrul acesta, am intervenit la ministru şi funcţionarul a fost înlăturat, obţinînd uşurări pentru toţi cinemato-grafiştir Erau pînă atunci o categorie de contribuabili importanţi plasaţi la discreţia unor spoliatori.
Cele mai mari dificultăţi le-am intîmpinat de la Prese- , dinţia antonesciană şi de la Institutul Cooperaţiei., Consiliul 3 de' patronaj, prin Veturia Goga şi Maria Antonescu, cele două muze tomnatice ale Conducătorului, voia să pună mînâ pe cinematografele „Filmului românesc** Existau în Bucureşti cinematografe conduse , de evrei, de armeni, de supuşi turci, de nemţi, de brînzari şi de geambaşi. Nu interesau^ Trebuia distrus „Filmul românesc**, al cărui pre-, ■ şedinţe eram eu. Anchetele poliţiei *au început. simultan cu anchetele Institutului’Cooperaţiei. Se ţineau lanţ. Jumătate de funcţionari lucrau, cealaltă jumătate erau anchetaţi. Uneori sediul cooperativei era întreg ocupat de agenţi şi de inspectorii coopeiratişti. Directorul general al Institutului, Mineseu, care funcţiona, din favoarea" Antoneştilor, a făcut tot ce i-a stat în. putinţă să distrugă această cooperativă. Alcatuiam memorii peste memorii, documentate pentru a înfrunta loviturile. La un moment dat, tăzînd că anchetele nu izbutesc, mi-au fost trimişi în lagăr fără nici un motiv toţi funcţionarii superiori ai Cooperativei. Era în sărbătorile Crăciunului, zilele cele mai bune, dar şi cele mai grele ale cinematografiei. Am ţinut singur locul tuturor, dar n-am cedat. '
Scriu aceste lucruri ca să se vadă cum funcţiona o întreprindere curat românească, sub oblăduirea antonesciană, ăl cărei titlu de glorie era românizarea.
Peste doi ani eram specialist în cinematografie. Asociaţia importatorilor de filme din România m-a ales preşedinte. De la „Filmul românesc** m-am retras. Găsisem' societatea cu un buget ele 90 milioane; am lăsat-o cu unul de 300 milioane. '	•	-
* Nevoia e mama tuturor meşteşugurilor. Poate, dacă nu eram scriitor şi profesor universitar şi dacă m*aş fi făcut de la început cinematografist, aş fi trăit mai liniştil^şi^ fără doar şi poate, mai considerat- de autorităţile statului, caro-
/ ZILE ALBE — ZILE NEGRE	369
ta le-aş fi dat cu servilism resemnat şperţul obligator şi intrare gratuita la spectacole.- -
Dar aşa! A trebuit sa mă improvizez în negustor de imagini ca să fac faţă unui om cu oarecare prestigiu în folosul ţării .sale.Xâci Oaspeţii de peste hotare nu veneau la mine să discute despre versuri şau despre specialitatea mea ştiinţifică, ci despre probleme curente ale României.
Problema Ardealului ocupa mereu primul plan al gri-jci naţionale. Ea căpăta un contur tot mai limpede chiar în mentalitatea germană. Izbînzile războiului din Răsărit readuseseră la matcă Basarabia şi Bucovina de Nord. Nu vorbesc de acea aventură antonesciană care se numea Trans-nisţria. Am fost de la început împotriva ei, deşi nu m-am putut exprima public din pricina cenzurii. Dar am refuzat invitaţiile lui Alexeanu de a o vizita şi am rezistat stăruinţelor ie a mă duce să ţin conferinţe la Odesa. Am crezut că România n-are- misiunea de 'a-şi însuşi teritorii ce nu i-au aparţinut niciodată, cu atît mai puţin pămîiituri ale unei imense puteri ca Rusia. Cei 800 000 de. români dintre Nistru şi Bug puteau fi transplantaţi în Basarabia în schimbul minoritarilor*şi în satele rămase pustii prin plecarea populaţiei germane în Reich. Dar rana deschisă în inima românească rămînea Ardealul de Nord.
Începînd cu războiul din Răsărit şi mai ales de la 1942 încoace, atmosfera, în lumea germană se modifica necontenit în favoarea ' României; Contribuţia noastră de sînge şi economicăera mai mare decît â oricărei ţări aliate cu Germania. Faptele soldaţilor noştri intrau în sufletul german. Cînd am vizitat.în vara lui 1942 Berlinul, pentru; chestiuni cinematografice, am găsit o atmosferă de nerecvnoscut. Adolf Hitler însuşi dăduse ordin ea toate actele de bravură ale armatei, noastre să fie adttşe lâ cunoştinţa poporului german nu numai prin comunicatele de război, nude-ele ţineau locul principal' imediat după armata Reichului, dar în-co-mentariile de presă* şi mai ales în jurnalul cinematografic.
. Filmul militaţ şi politic german făcea o extraordinară. propagandă României. Nu mai era vorba acum de o concurenţă între noi şi gunguri’; Duşmănii noştri milenari căzuseră p© planul ultim şi începeau să deviriă odioşi la Berlin. Terrhb-metrul situaţiei îl aveam în prietenii şi cunoscuţii pe car©

NICHiFOH CRAINIC
mi-i făcuseln la Auswâftiges • Anat. Am avut o consfătuire ! cte o noapte întreaga pii ei în casa prieţenului comun Eugen ' Gcrşteiimayer,: cpusiliet>d. pentru, afacerile externe ale JŞi-sericii ev^nghelfc.^	• (le Externe
aceleaşi chestiîlni. Nici uimi din participanţi m\era hitle-'•jîsţd; toţi /^eraii diplomaţi xie ;parierăt catofid şr lutherami convinşi/ Criticau^	intlerist fără cruţare; dar aceasta
nu-i, împiedica* sâ vadă şi să-mi Comunice cum s-a Schimbat în Answârţige^ . Amt atmosfera în favoarea României. Socotita . definitiv încheiată la început, problema Ardeal,ur lui se reactualiza pentru diplomaţii germani. Trebuie mulţumită România, îşi ziceau ei,/gîndind u-seda aportul nostru şi la*, duplicitatea politicii maghiare. Întoarcerea spre noi se datora, trebuie s-o, spun,, şi ascendenţei pe, care Ion Anto-nescit o căpătase faţa de Adolf Hitler. Din huineroase locuri nii s-a spus atunciJa. Berlin că' .singurul; pm; pe care îl asculta, Hitler e Mareşalul Aîţtonescu. Prietenii mei din seara aceea preţuiau atît de mult această ascendenţă îiiit m-au rugat şa mijlocesc o intervenţie a conducătorului român pc^lingă Hitler în, interesul Bisericilor' dhvReich PÂm Spus că, aceşti diplomaţi erau caţoKei^şi Iut]ţe^an^con^duşi. Dată fiind situaţia*dnteriiă^diii-’^p în ce mai priţică a hi lerismu- , lui; ei se, temeau .ca mi cumva Himmler, omul fără, Dumi . nezeu, să nu întreprindă la un moment dat o diversiune, p prigpana; rdîgţdaşă^ fŞcîiţd. ^spdnş^tăli ; â^situâţie;/ pe"., ca-vtolici ,şi .pe .protestanţi: Pentru , .a preveni, o asemenea . gro-. zavie, mă .rugau şâ rmijlocesc iutervenţia lui Ion Antonescu . pe lîngă Hitler r mareşaM român fiind'dngurul* om >de către inai asculta. Fuhrerul gerrhan. Orice părere ăş; ţi avut eu personal deşpre Ion Ântpxieseu; eranafericiţ să constat acest ’
; prestigiu unic de/ care se	. prinire^plp^afîi ^germani
şi să trag concluzia qă asigurările pe care mi le da el/, după brice; intreve^	înv ce priveşte Ardealul^
*	nu ’erau .invenţii: Culantul Rotnei nu mai cîntărea aproape nimip îii âceaştă chpstixme. Germania hare sfîşi^se Ardealul-
•	după cum am spus, ;în vederea răzbâirdid ccmtra
mai avea de-acuna încolo nict un pibtiv să susţină această ştrîmdătaţp absurdă, România îi oferea mulliple avantajă incomparabile. în raport cu Ungaria,; Dacă n-aş fi fost cdiib vinsvcă Ardealul de Nord ayea să fie iarăşi al nostru, aş fi! întrerupt orice legătură cu lumea germana. ' * \ ţi
371
.-^_2ILE NEGRE
liitoixîndu-tnă [în ţară*'am' jmblifeât în „Gândirea" impresiile mele: “despre- noua .atmosferâ j>e' care’o .aveam ia Ber-liiiţşîdespjtepr^ti-gî^,de’'care se bucura - Mareşalul- în lumea germană. Schiam pentru reconfortareă nădejdilor româneşti. lon^uţonescu mi-a trimis* maşina şi m-a invitat ia o consfătuire, lâ Băneasa* în palatul iui Nae Ionescu, unde locuia acum. Nu-1 mai văzusem de un an şi jumătate, dş cînd deteiŞioiiâseni; de lâ minister. L-ain găsit' mult mai ; liniştit de cum îl ş tiam. în,,vatăii^se inocpda.se malaria,. —* el mira ŞpuŞ ca a suferit de malarie,;- -şi:	extrem îi
- făcuse biiie!:--UU;;maî .^drbea' despre şine la. persoană a treiaf ci la persoana întîî: Adică;;şejputea sta de vbrbă cu el. I-am comunicat'însărcinare^	păveâip>de îâ Berlin şi mi-a
răspuns c| i-a şi,vort&ţ îni.AdQÎf Hitler, despre ăc^astă problemă religioasa, mai"ales ca ea era în legătură şi cu mişcarea liitleristă, & saşilor! şi ş vabilpr- 'di-n -România^ ipuebtx-iiîţi ;de ateismul lui Himmier. 'Âdoif ’HitlCr l-â\asigurât ca ,în• problema religioasă el, va avea, ia-!tim£,;.^^ cuvînţ şi .Găoa puse va rezolva, cum cred unii dintre pârtizănii săi anticreştini. Despre Ardeal; ;M,areşalulJpî-a' s-puş că, acum e absolut sigur că-1 va avea.; itindc&’aeostâ'e>-rostul;pxrstenţei lui, Da plecare, âm ţinut sa ştie .că/deşi demisia mea nu fusese publicată în Aţonitorul Oficial nici după atîta timp, cpm n-avPa să fie public-ată mciodat a,; dar,! după cele- intim-plate cu mine şi cu, fata mea, totui mă opreşte -să mai colaborez qu regimul său. Ca român însă, îmi voi continua activitatea pe aceeaşi linie; An islujba- intereselor româneştii Am început apoi o nouă serie de conferinţe, la Academia Românii, la Ateneu, lă Fundaţfa Carol I, şi în toate centrele ţării, în Ardeal, în Banaţ, în Basarabia, în Bucovină, în Dobrogea, în .Muntenia şi- Moldova.. Anii î 943 şi, 1944 , irp-atţ luat plusul de energie în aceste-neodihnite colindări în lungu} şi în latul României. Temele °Âcestpr conferinţe:; • „Dfţfetllţif Postra", „Oefăvîan Goga% ^Ayram lâpcii*; ^şbtie, pOieţttl #0işfnplui*‘ţ	altele, toaie
priveau direct şi indirect; —AfliPdcă, eram sub regimul, cenzurii, — interesele naţionale! Am intîlnit pretutindeni o afluenţa febrilă că niciodată^ Ţretouîa-sâ ;vort>esc; îp sălile de cînematqglfafxele.	care deveneau totuşi neîncăpă-
teare. Ea. Cbiş&a^	circ în :fafâ a 3500 de
persoane pu intrarea. de' binefacere0
372	TMICHIFQR CRAINIC -
Această activitate am fost* chemat s-o revărs şi peste -hotare. Fusesem la Sofia, am ajuns la Zagreb, în capitala' Croaţiei. Noul stat catolic era burduşit de partizanii sirbi. Am stat 26 de ceasuri într-o gară,-fiindcă trenul dinaintea noastră fusese aruncat în aer şi orizontul, în mijlocul căruia ne găseam, ardea înconjurat de flăcări pînă la cer:"Am vorlSit la Universitate despre „Poezia religioasă română". Am fost pus în contact cu-toată lumea intelectuală, de la academicieni pînă la ziarişti. Am stat dei/orbă cu toţi membrii guvernului. Am întîrziat îndelung în conversaţia cu Ante Pavelioi, poglav-nicul, adică conducătorul statului. Materialul tuturor acestor întrevederi era apropierea dintre* România şi Croaţia în atenţia Ungariei. Ne aduceau Unii spre alţii aceleaşi interese, aceleaşi revendicări comune. Am găsit în. această privinţă o stare de spirit exact ca aceea din România şi ea putea îi .substanţa , unei bine,cuvîntate a lianţe în ,, cazul cînd statul lui Ante Pavelici ar fi avut sorţi de durată. Vizita mea, căreia croaţii i-au dat proporţii pepbişnuite, â pregătit calea unui acord cultural, intervenit, imediat după aceea între cele două ţări. Ideea mea era să desfund drumurile prieteniei cu oricare dintre aceste formaţiuni politice scoase la iveală de noua ordine europeană. Roiriânia se bucura în-acel moment de un prestigiu considerabil şi conjunctura istorică stimula trecerea de la .un pasivism condamnabil al politicii noastre externe la iniţiative impuse de marile interese naţionale ale statului nostru. PJănuisem să* procedez la fel în Slovacia, dacă mersul războiului, ar fi îngăduit-o.
La Bucureşti a luat fiinţă Asociaţia rom^no-gcrmană pentru acfincirea legăturilor. N-am avut absolut nici un rol la constituirea ei. Ieă Antonescu a ticluit-o singur .cu legaţia germană. M-am" văzut numit vicepreşedinte împrednă cu Rădulescu-Motru şi Gheorghe Brătianu şi, în această calitate, am fost un simplu figurant ca şi dînşii, toată.conducerea rezervîndu-şi-o Ică Antonescu, hămesit cum era să tic luat în seamă la Berlin, ceea ce .nu izbutea. în ciclul de conV ferinţe organizat la Fundaţia Carol I, am ţinut doua: despre „Spiritul german contemporan", — o expunere critică, aşa-cum nimeni n-ar fi îndrăznit s-o facă, a doctrineitfiaţional4 socialiste, reliefindu-i şi părţile bune, dar şi absurdităţile, —^ şi despre „Filmul german"^ iarăşi o caracterizare <&itîcăll
373
ZILE ALBE — ZILE NEGRE
N-am înţeles-să expun obiectiv, idei ce nu.se potriveau cu naţionalismul, nostru românesc.
" La Berlin s-a întemeiat Asociaţia germand-română, sub preşedinţia lui von der Schulenburg, fosţ pe vremuri ministru plenipotenţiar în România. El ar fi vrut ca eu să ţin conferinţa Inaugurală. Icâ Antonescu^a făcut tot posibilul să mă evite şi, fiindcă era indezirabil la Berlin, a delegat pe Alexandru Hodoş. Dar germanii ţineau să-i dea o mare amploare acestei Asociaţii, creînd filiale în toate marile centre ale Reichului. Cînd s-a întemeiat cea de la Viena, atn fost invitat să rostesc- cuvîntarea festivă. în prezenţa arhiducesei Ileana au vorbit: Baldur von Schirach, Gauleiterul Austriei, generalul Ioan Gheorghe, plenipotenţiarul nostru în Germania, von der Schulenburg şi rectorul Universităţii vieneze, apoi eu. Presa germană a dat cuvîntării mele cea mai mare extensiune, caracterizînd manifestaţia cu fraze ‘de-ale mele puse ca titluri. Cu acest prilej am cunoscut pe Baldur von Schi--rach, cu care m-am întreţinut multe ceasuri, iar ziariştii vienezi mi-au cerut o lungă întrevedere asupra relaţiilor dintre România şi Uiîgaria.
• De la Viena trebuia să merg la Berlin, unde urma să vorbesc la Universitate. Mi se făcuse cinstea să ţin conferinţa în sala Fichte. Da£ pustiitoarele bombardamente de zi şi de noapte asuprâ capitalei Reichului începuseră. Nu plecasem încă din Viena cînd ne-a venit vestea că întreg cartierul legaţiilor a fost nimicit, iar jdintr-a noastră n-a mai rămas nimic. Am plecat totuşi cu orice risc, fiindcă mă simţeam’în( slujba cauzei fornâneşti. Qrice călătorie în Germania, cu oraşele nimicite rînd pe rînd, era un chin, dar aceasta le întrecea pş toate. Moartea cădea de pretutindeni ,din văzduh. Cu trenul mtîrziat, am ajuns. în Berlin la .2 noaptea, după ce un groaznic bombardament abia încetase, Cum gările sud-estului erau distruse, ne-am coborît la Gor-îitzer Bahnhoff. Nu se mai găsea loc pentru depus bagajele, le-am lăsat, la depozitul militar . Ploua mărunt si necontenit, iar împrejur ardeau toate casele. Prin întunericul ud, luminat de incendii, am fătut trei ceasuri pe jos piuă la hotelul Adloii. Străzile se înfundau de dărîmăcuri şi prin beznă dibuiam ocolişurile. Focul trosnea, sinistru şi în preajmă casele se prăbuşeau cu zgomot .uriaş, cutremurând străzile.^ Cînd am
374 .	' NICHIFOR CRAINIC
;ajuns la Uriiyei^itate. ^ grupul de. clădiri, unde -se găsea seminarul de romanistică al. profesorului; Emst Gamillscheg, .arsese pînă la pămîn'ţ. Se niniicişe cea inai valoroasă 'bibliotecă de romanistică din Europa, Cînd va primi vesteă> eruditul, care a clădit , justificarea filologică .a .lnţîietăţii româ-rfeşti îa; Ardeal^ vă plîngeP; Celebrul bulevard tinter den .Linden părea un .fluviu de fum mărginit de limbi de flăcări. La capătul celălalt, în Pariser Platz, hotelul Adlon rămăsese în picioare caprin minune " deşi dadirea lipită de el se cufundase în propriad pivniţă. Cui i-ar mai fi ars de conferinţe în ziua aceea? Am fost aşezat între ofiţeri intr-un tren militar Îşi am plecat la Weimar, unde se ţinea o reuniune^europeană şi unde se dezbatea problema viitoarei Organizaţii continentale. Facultatea de ştiinţe politice externe din. Berlin orga-mimase această reuniune, profesorii, ei dezvoltau în conferinţe publice anumite idei, care se dezbateau apoi de către congre-siştii veniţi din 24 de state. Cum conducătorul^ redniunii,
; profes'orul şi ministrul plenipotenţiar Six,/se găsea în acel .inoment-în România şi deci nu-şi piftea dezvolta conferinţa anunţată în program, am fost rugat şa .vorbesc în locul lui. Am, ţinut conferinţa1 ce „trebuia s-o. rostesc la BerHn „România în ţioua Europă4-."Dintre reprezentanţii celor 24 de state, am fost .singurul străin .căruia i s-a făcut această 'cinste, 'ţţu;şe;putea găsi un;piiblic^ niai nimerit căruia săi vorbesk ■ deispre ţara ,mea. Rapoartele’ reprezentanţilor unguri către "Minişfennl de , Kxteriie din Budapesta mă calificau ca pe tpl măi primo] dips propagandist împotriva intereselor ma-ţgţpain. ’Q ştiu dim izvor gerinaii..' De aceea nu mi s-a dat 'niciodată autorizaţia "să călătoresc prin Ungaria. ’	■/"'	'
Eram, în primăvară;" 1944;ă Profesorii gemani.vrcun la AVeitnar m-au.invi'tâi-,să:'repă.t^eeaştă’rpPnfe-rînlă lă Berlin, mpulfe; Şub auspiciile Fapmtă^i' dP' ştiinţe politice externe. lDeţermihat: de: ideile lor^ luăsăm cu şapte - ani- în ifemă Atitudine împotriva imperialismului economic1 german, ' Acupa; situaţia României: fiind Pu totul. alta, ei: îrbl ^modificştserâ .ideile.: Această Facultate reprezenta pulsul politicii externe ,.ă Reichniui/ în această vreme, victoria militară germană eră;'în declin. Erend Cernăpti-Lemberg-Ber^n nu mai funcţiona; iţ. fost necesară intervenţia* comandamcatuiui germati ca să pbţin tie(ferăa pu avionul prin Un^ria.^ş:finul era
375
ZILE HEGRE
Ja •	: jUfafefcsi,cşismi ■'îfaregi: c$ -maşina printre .rame,
fira./■$$'■ vezi- o sîrxgrâră dă<Sie rămasă;m picioare. Cu toate acestea, ip-a îiiii3aiţ,,aitee^tăf	lâ epnlermţ ă. Oamenii
aceştia* ieşeau -desub păfafat Dia co^i^fşaţia cu ei vedeai ^ limpede că nu mai cire^ în rtetorie. Cn tmie greutăţile indes-mptibile . ale -vieţii beriineze> ci menţineau tot uşi acelaşi •• •* râfaocob aî. primîrite^ pir banchete şi recepţii strălucite. Corectorul. univer^<Şiii\ua^a,;spus că ccfaîerinţa mea le-a « _ dat curaj; deşi nici eu nu eram Orb ca să pu yŞd declinul. Par liniă atitucliiin româneşti trebuia ţinută pentru orice eventualitate norocoasă.	>.	*'■	-
Ministrul hostrii plenipotenţiar, generalul loan Gheorghe, a răspuns printr-un, banchet oferit in refugiul legaţiei, la 7# km departe de Berlin. Cfad ne-am întors cu maşinile în •,Capitală, în seara. de 22 iulie, *Unter den‘ Linden era baricadat de^ puternice coloane de soldaţi. Mulţime neobişnuită în freamăt pe străzi.' Ce s-a' întîmpiat ? Atentatul «contra' .ini AdoM.Hitler, pus la cale de oSţferi superiori ! Vestea, fulgera. creierii. Mai im	hn mai iraieşte Fuhrerul? Aceasta
era întrebarea care îi chinuia pe foţi! Nu puteam pătrunde cu nici un chip la hotel Soldaţii stau gata să. tragă foc. Cum comandameMul militar ad Berlinului era aproape , însoţitorul meu,, secretarul genera! al Asodaţiei germăno^roiMne von Biedermann; a apelat da generăliil Vpn: Haase, comandanifa B^rMnxilni/ pe- care |1, cunoştea personal. Generalul,, cu mono-:
. clur^i obraz rajdiaş*. ne^ .condus personal printre cordoanele de.soldaţi pină îB'&telud AdlofaCre^ lui se daioreşte faptxdui că HitIer a .seăpfa-cu viaţă.- Adevărul era cpntraţihl; Generalul; von :'Maas£ 'făcea, parte din conspiraţie,şi iu,-	aeeîâise; credea încă; -far fatpr. Armata
,priii care arh ţreefa ,efa despărţea conspiratorilor.’Cîteva zile Ip urmă, von Haase cu care dădusem nuna;: % fosţ executat.
■ Am ple£atdfa Berlin eu eonvîpger^â câ totul’ e pierdut .. > Din ziua de 4 aprilie ' ă■i'ft^ephtVrtaţa^ infernală a "Ehcmeştilor; Valuri după vaduri; avioaneîeamerieane bateau oraşul cu grlndiha bombelor. Autbrttaţiîe s-au evacuat', fără-' mţllndurse^jieeare ifa tetele ^	fără nici o
ppimă^Vfe^	hfafa fa Se poate spune că facă
, de.regfafata^	sî&şit prin incapacitatea
:..,3Şjş	cm bombo l-a dezer-
376	NICHIFQR CRAINIC
ganizat ca pe o cbnsţriicţie artificială ciim eia. Demnitarii dispăruseră în pămîntul laşităţii. Capitala căsca gurile ştirbe ale ruinelor spre cer, gata să mugească de durere.-
Soţia mea cu inima prea plăpîndă ca să suport 6 bombardamentele s-a refugiat cu fiică noastră la Săfţica, în casa lui Ilie. Rădulescu. Eu am rămas să îngrijesc de soarta societăţii „Filmului- românesc". Am intervenit la Marele Stat Major şi am evacuat-o la Guşteriţa Sibiului, în vilele săseşti de pe deal, unde mi-am dus apoi şi familia. Eu am continuat să conduc afacerile din Bucureşti. Să cîrmureşti săli (de spectacole sub bombardament aproape neîntrerupt nu e o situaţie tocmai de pizmuit. Dar eram obişnuit cu atacurile aeriene grele din toate călătoriile făcute în Germania. Afară de aceasta, mi-am zis, cîrid toţi fug, eu trebuie să rămîn.
' Revista „Gândirea" am scos-o regulat cu toate geamurile iedacţiei sfărîmate de împroşcarea bombelor care au distrus Ministerul Comunicaţiilor, vecin. Cum sute şi şute de avioane atacau înainte şi la amiază, sau în puterea nopţii, nu se putea lucra decît după-amiază. JRestul timpului îl petreceam îti pivniţă, aşteptînd din clipă în clipă moartea1. Grija cea mare era biblioteca mea, pe care n-aveam cum s-o evacuez. Am .colindat două decenii centrele culturale europene ca să adun cărţile de specialitate, unice în România. Comoara mea intelectuală putea fi nimicită într-o clipă de barbaria americană. Numai din ruinele văzute cu ochii mei peste hotare *mi-am făcut convingerea că Roosevelt. e cel mai mare*duşman al culturii europene. Continentul- nostru a fost pustiit do acest călău fără pereche, ale cărui Crime fără număr, săvîr-şite deopotrivă asupra ţârilor aliate sau inamice, nu. le-ar .putea- justifica nici cea mai diabolică judecată istorică. Atila a fostp nimica toată iu comparaţie cti isprăvile lui Roosevelt., El va rămîne îh memoria lumii ca instrumentul orb al: răzbunării' iudaice. asupra Europei. România n-a suferit de la toţi-ruşii laolaltă cît a suferit! de la el.
în scara de 23 august 1944, la orele 22, - l-am auzit pe Regele Mihai I anunţînd prăbuşirea regimului antonescian şi armistiţiul cu Sovietele., Coaliţia liberalo-ţărănisto-socia-listă-comunistă a găsit un stat dezorganizat,>0 armadă sleită de puteri şi un om/care nu se bizuia decît pe răţoieli dictatoriale, Ion Antonescu, lipsit de prevedere politică, distrusese
377
ZILE ALBE — ZILE NEGRE
pe toţi citi ar fi putut să-l susţină şi menajase toţi cili l-au distrus. O sancţiune mai dreaptă- nici- că se putea. A doua zi seara, în casa doctorului Enăchescu, deasupra apartamentului meu, am fost poftit la un ceai, tinde se găsea secretarul general de la Externe, N. Davidescu, fost înainte de război plenipotenţiarul nostru lă Moscova. Participase via ultimele evenimente ce răsturnau tot ăl soarta României şi era în măsură să ne povestească amănunte. în dimineaţa zilei fatale, Ion Ântonescu a avut o. întrevedere cu cei coalizaţi împotriva lui, recunoscînd că frontul nostru nu mai poate rezista. Aceştia i-aii pretins, să ceară imediat armistiţiul. El a plecat, răspunzind că nu-1;poate cere fără asentimentul german. După plecarea lui la Snagov, i s-a Jhotărît arestarea.
• Pentru aceasta trebuia momit din nou ...la. Bucureşti. Cu atragerea în cursă s-a însărcinat Gheorghe Brătianu, care în după-amiaza aceea l-a readus de la Snagov, sub, pretextul unei noi audienţe la Rege. Regele ia poruncit să încheie armistiţiul.. El s-a înfuriat, neadmiţînd tonul poruncitor al Maiestăţii Sale, şi amintindu-i că l-a făcut Suveran. Atunci Regele s-a retras, lăsîndu-1 în mina celor care pîndfeau să-L aresteze. ’în timp ce-1 cpborau în si^bteranele Palatului, el le-a strigat: „Nenorociţilor, nu vă daţi seama că veţi fi imediat împuşcaţi ?" Ceea ce însemnează că Ion Ântonescu pierduse cu. totul, simţul situaţiei. Odată cu el au fost arestaţi Ică Ântonescu şi toţi cîţi l-au întovărăşit. în golul rămas, Iuliu Maniu â început să zbîrnîie declaraţii biruitoare cu glasul lui mat, de muscă prinsă între două geamuri; Am spus* în seara aceea lui N. Davidescu şi doctorului Enăchescu, care s-a declarat membru al partidului comunist: „Iuliu Maniu va fi în eurînd victima propriei sale isprăvi. Dinamismul aparţine comuniştilor, care îl vor distruge/'. „Exact aşa gîndim noi", mi-a răspuns Enăchescu; „l-am utilizat acum ca să-l anuîam mîine".
Bombardamentul german începuse din ziua de 2t august asupra Capitalei' Ceaiul acesta îl înghiţeam între bubuituri. Se spunea că se convenise ca armata germană să se retragă fără a fi atacată de ai noştri. Germanii nu s-au ţinut de cuvînt şi au voit cu orice preţ să ne pedepsească pentru trădare. Trebuie să recunosc că a fost un act cte demenţă din partea lor. Riebbentropp declarase sus şi tare că frontierele Rom^]
. 4

NICHXP6b. CEAINIC V"
•niei vor fi apărate ca frontierele Germaniei, şi . cu toate , acestea grosul trupelor de pe frontul românesc, fusese sustraş şi' dus spre Nord, lăsîndu-ne descoperiţi în faţa ruşilor care înaintau vertiginos. A noastră a fost trădarea sau a tor? Daca germanii ţineaii si. apere frontiera românească, ţ de ce ■; n-au adus în grabă aripata din Balcani, care înţîrzia inutil în peninsulă, în Vreme ce ruşii se' apropiau? Afară., de aceasta,
: pe ce*sebizuiaAtacul;ăşdpra^l^c^
: . mane ^din Capitală eratt mult /inferioare. âţpr noastre?' Şi Ouni ne-aii pedepsit? în chipul cel inai 3a|-bu putinţă 1 temând Palatul regal, Ateneul român, Teatrul Natipnar şi ■ aitd inşti-tuţii de cultură", şi aţingînd Gdaţa"cu^ele imn^	,
/■;celectuşele prietena^ Cu â^arătdezainâgire, am spus atunci V convorbitoiilor mei; „Aceste fapte.de barbarie îi scot total' din sufletul românesc Ştiau bine ca /Ateneul/ ^ ţare l-âtl Ipvit; a.;- fost un templu al; muzicii germane., Din acest ano-’ me.nt, germanii sînt duşmanii, noştri" „Ne pare" bine că /aurim aceste cuvinte chiar din gura dumtiale', âu încheiat irifeîtocdt^	coborî* repede. în adăpost fiindcă,
feombaf^damentul se intensificase, ~ ;■ v ,- ;
Cele cîteva zile; ctt -a"naai. rerf.stăt âîh^tă;geiruâna^ ‘Capi-, tala /a trăit într-o groază continuă. A\uoah€le, zbnTau fără ,
‘ întrerupere zi şi noapte deasupra oraşului;, în timp ce bubui-ţurile lupţeţpr se adzeâAde.lă. htarginile' Im-; -Nu erau multe, dar veneau :fară încetare, aproape de acoperişuri şi aviatorii izbeau în'plin ca unii care cunoşteau perfect unde să lovească. Jrei ^.fe/şi/ţrdi. nopţi?, n^-aih- dbrmitv'n-am min-cat, pu ne-am ■putut clinti din ^iTOiţă,’1 Adăpostul devenise un infern. Înghesuiala, te Strivea, călduţa te sufoca. Xumea leşina. în adăpostul casei.noastre, un bloc uriaş, veneau sute1 şi sute de evrei , primi ţi de la începutul fcmbardamentelor' cu toat ă bunăvoinţă. Unii dintre ei începuseră să ridice, capul; mă apostrofau inj drios dn/casă.la•_ mine;'dacîndu^mă' responsabil • ' bpidbardahiente şi -aipeiTOţtedu--mă' g^îu	.se...ya •
-.Ipttippjig.■•ceea.;c4 înfr/adevăr avea să mi şe întimple, Erau perfect informaţi de ceea ce avea sa urineze. Alţii, rnai pru*-dehţi;,^eldau cu binişond peimgă nune: se zvonea că armata germană din ■ Bulgaria va ha văii şi va cuceri ■ Bu^ureştîuh ; E\uhii ' spv temeau de hii masacru şi mă iiupîbratL 'Şa i adă-? #v ■ ;'pdsţeş.c îiv cazpî, acesfa în casă la mune şi Să-i •• J. :.^găâuît şT‘ 'adăpostit, tot aşa cum redacţia „Gândit^6
3?9
; ZILE ALBE — ZILE NEGRE
o lăsasem de cită vă vT^sae loc de adăpost provizoriu pentru evţeii, refugiaţi din Moldova; Aiitiseinitisinul;meu teoretic , şi raţional era . altceva deeît impuş cared\ oamenilor.,
In adâj^st id«arn/îmbolnăvit de pnetunpnie./Dentistul . OvreuBernbard, pentrd a "cărui soţie si copil ;intervenisem să, părăse'âseă oraşul — evreii n-aveau voie să Se evacueze — mi-a luat temperatura: 40 de grade. vArn. zăcut o noapte şi o ii în 'subsolul- bipctt^ui^ ^oan; Petrovici m-a transportat cu o* maşină îă mănăstirea Pasărea, căci in spitalele bucureştene : nu eră chip să rămm/Lă Pasărea ih-au îngrijit o saptămînă v A .opta- zi, din îhgînarea luminii cu . întunericul a apărut soţia mea, care mi s-a părut la ; început o vedenie. Aflase la Sibiu de boala mea-	cu im taxi
să ma ia. Drumul a fost o poveste de necrezut. Ciad am ,intrat în Bucureşti, grosul armatei■şo^detice faecea fluyiu pe Şoseaua Ştefan cel Mare. N-anr avut răspas să ne,mai abatem pfe la locuinţa noastră, caţe rămînea la voia întîmplări|. ;Pînăria Cîmpina am trecut mereu pe lînga unităţi ruseşti.
/■ Duăscra toate automobilele întîlnite în cale, dar de taxiul nostru.nu se atingeă nimeni! Care să fie pricina acestui noroc : nemaipomenit?.Taxiul era o maşină aptediluviană, atît de ; jerpelită şi de .hodorogită îneît cînd se mişca, făcea un •zgomot, fioros din toateviratele ruginite.. Băsa impresia' ca Ia ' fiecare hop stă .gata să se sfarme în bucăţi. Aspectul şi zgomotul ei. au tăiat desigur zîmhrele orictu ăr fi voit s-d,aibă, .Astfel; am sc ăpat nevătămat şi/'după un popas de noapte la Fă|ărăş///apt. ajuin§/:-.âbiă:;a/ «doua	Si&u./ Prin îngrijirea
folişbmele, aproape mă:/făcusem bine/ cîndi.. ă început să soseaşcă armata rusă în ;drtrm spre frontul germăno-inagluar. Guşteriţa	oameni mi vorbeau decît de .exce-
sele sbldaţilor sovietiri, câfedie tfatău ca pe/o ţarăde pcu-' paţie.' •.yilele.vizplaitew de^pe- deal eraţi ăiialtate necontenit de viritatori înaripaţi, care ?nri sptuieau niciodată ce caută.
. Trăiam, cu/ groaza în sîn/; Iii ceîC din urină ne-am concentrat ; "Tnsd familii:. V ^" şapte TemCi, doi băieţi * ,• /ddftceu şieţi.-Pîndeam toata zîuşi îh qerdăe că să intînjipin^ zîihbind nevqiemare* pe, vizitatori^.căre nu se urai sfîrff^ţb . , Ploua meretyşi umezeala- .rece a toamnei S&ă pătrundea pîaM|* la oase. Ppcţimc^^	iarăşŢ Ipţr^o,noapte	'
ţipete* sfâşietoare la o vilă vecină. Am aflat a dQ,uă r|
380	. NI.CHIFOR CRAINIC
'soldaţi sovietici'beţi năvăliseră, legaseră cobză pe stăpinul vilei, un inginer sas,"şi sub ochii lui batjocoriseră m xîndul pe soţia' şi pe mătuşa lui, o bătrînă de 70 de ani. Am încărcat bagajele Wr-un .car.tras de vaci şi ne-am refugiat la Sibiu. Familia mea a găsit o cameră la profesorul Nicolae 'rerehilă, iar eu aht intrat în clinica universitară'a lui Iuliu Haţieganu, uncie am fost îngrijit d$ dînsul şi ele doctorul Faur. în acelaşi salon zăcea doborît de ciroză şi îmbătrînit pînă la nerecu-noaştere poetul Mircea Dem. Rădulescu.
De l'a Bucureşti soseau noile cotidiene ale revoluţiei comuniste; care se. întreceau cu cele liberale şi naţional-ţărăniste în cereri de sancţiuni imediate contra „oamenilor nemţilor" fascişti şi hitlerişti. Pc patul zăcerii, citeam lungile articole împotriva mea, toate calomniindu-mă şi cetind să fiu. arestat. Abia ieşit din clinică, în faţa Universităţii a avut loc duminică 15 octombrie manifestaţia pentru eliberarea Clujului. Din mulţime s-a apropiat un grup de tineri necunoscuţi cu un teanc de ziare proaspete.; toate scriau în acelaşi fel că în ziua de 1.1 am fost arestat împreună cu Uie Rădulescu la Sibiu de către o puternică formaţiune /de poliţişti, care ne-a dus la Bucureşti. Au urmat, fireşte, comentariile arestării': aprecieri entuziaste şi satisfacţii turbate. în -„Libertatea** socialistă cineva, sub care sigur că se ascundea poetul ^emi-eVreu Ştefan Baciu,, ocrotit şi lansat de mine, mă acuza,că am primit bani de la germani. Toţi aceşti cerberi ai'justiţiei imanente mă numeau „Criminal de război". Oricine a însemnat ceva în România ori a jucat vreun rol spre binele ei era înfierat la fel. Noile ziare aveau rubrici speciale pentru „trădători"; o victimă pe zi. Eram numiţi vag, cit mai vag: „trădătorii poporului'/, fără să se specifice despre care popor e vorba.
Am trimis pe un cunoscut la, Ministerul de Interne să se intereseze ce e cu aşa-zisa mea arestare, după care continuam să umblu liber pe străzile Sibiului; spre nedumerirea, celor care citeau noua presă. Mi s-a răspuns că s-a dat informaţia ca să se^ astupe gura cetelor de derbedei care urlam să fiu arestat; Totodată eram sfătuit să rămîn ascuns. A doua oară mi s-a trimis acelaşi sfat de Ia Preşedinţia conciliului. Eu eram hbtărit să plec la Bucureşti şi sa mă prezint. în veacul veacului nu mă voi ruşina de ceea ce am trudit pefttrii
381
ZILE ALBE — ZILE NEGRE
ţara’mea. Dacă războiul nostru ar fi izbutit, aş fi trecut drept un mare român. Eu nu Larii cerut, dar pdată izbucnit, era , o datorie elementară să urmez steagul ţăriyşi'să-i slujesc cu toate puterile mele. Trădători,^după toate regulile onoarei naţionale, sînt cei care lucrează clandestin sau pe faţă împotriva patriei cînd naţiunea întreagă se află încleştată în strădania supremă pentru soarta ei; Cine capitulează la . sfîrşiţul acestei strădanii nenorocoase n-u e.trădător, dar cine â lucrat din umbră pentru capitulare e de o mie de ori cel Uiai mişel dintre trădători, în războiul celălalt, Averescu, plecînd de pe front să încheie tragica şi efemera pace de la Buftea, n a fost trădător, dar C. Sterecare pactizase tot timpul cu inamicul,/a fost trădător pentru toată suflarea
tomânească. Lăsirid deoparte pc ^omunişti şi pe socialişti,* pentru care noţiunea de onoare naţională nu există, Iuliu Maniu şi anexa; lui, Dinu Brătianu, sînt cei care a'u-lucrat tot timpul ultimului război împotriva obiectivului său care ' era românismul integral într-o Românie Mare refăcută. Pregătind neobosiţi capitularea morală, ei au activat intens la capitularea militară. în ultimul moment ar fi voit ca Mare-, şalul Antonescu să ceară armistiţiul pentru ca ei să evite 'desăvîrşirea propriei lor trădări. Dominanţa psihologică a trădătorului e laşitatea. Iuliu Maniu nu s-a dus personal ;Ia Moscova să semneze condiţiile armistiţiului, cum ar fi fost .logic, ci a trimis pe insignifiantul Ghiţă Pop, crezînd că astfel va scăpa de răspundere. ^ t' Voiam deci să merg la Bucureşti să mă prezint. Soţia mea m-a implorat să rămîn la Sibiu. Ea a plecat cu fata în ziua de 8 noiembrie 1944. Ştiam că locuinţa: noastră e asaltată mereu de cete de derbedei înarmaţi, care mă căutau. Şi ele, biete femei, se duceau să se expună brutalităţilor.
în decembrie, Petru Groza a ajuns-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri. I-am trimis pe cale discretă"o scrisoare, rugindu-1 să-mi spună care e situaţia mea. îl cunoşteam personal de multă vreme. Mi-a trimis acelaşi sfat: să mă ascund cum pot mai bine. ‘Am înţeles atunci că nu românii in guvern au iniţiativa de a înfiera pe „trădătorii poporului'’, ordinele vin de peste capul lor. Voi face deci cum am fost sfătuit. Gînd e vorba de străini răzbunători, nu vreau să mă dau de-a gata îxi mîinile lor,
382
Decapitarea mea morala sra fadut m rate. Cum atet-puternicii' noului r^im rm se puteau lega nici de afacerismul -; sau de averile inele, nici de corectitudinea' mea ca demnitar al statuldi, mici de substanţa scrisului îiieu şi nici de capaci^ «■ tateă mea profesorala, s-au agăţat mai intîi!de numele meu,
‘ pomeniiidu-mă in presă cu gîrid de supremă injurie: Ion Dobre zis Nfţ&ifOt	arătat în âltă parte din ce
. motive şf în ee, împi^|iirăti,am fost ndvtuţ sâ^	...
pseudonimul hteţkr > tran^otmîndud în nume p< nu e' necesar sâ revim Dacă Ion Dobre - reprezintă sîngele părinţilor‘"mei j .1; ’ veciei; • • cit ■ paniîhtul românesc*\ $îicfeifor . trainic repteiintă • •lat	.ruele-v^pirlţualeV Prin teidiptu; nume,' p^in|S
ir^^au "daţ o existenţă biold^cătpmt cel de-al doilea m-ani * creat - pe hiine 'însumi ca existenţă ^irîtualăt;Scribii netoţi JN:ai puterilor mai mult sau mai puţin oculte, care le-au comaţi- : dat atacul, aii voit să. bagatelizeze Un prestigiu, denumin-du-mă Ion Dobre. zis Nichifor Crainic^ cum, s-ar scrie la ci o-, âica faptelor diverse despre un mardeiaş Gică Retevei zi£ îârpă-n-NavS. Numai că; Gică; Retevei ^ pentru poliţie şi ; .Cârpă-n-Naş, dar Ion Dobre rămîno în conştiinţa românească'
■ Hichifor Qrâimc., ,,	. . ’	’	.■ .	'
Gel care a'inaugurat acest fejf.de injurie,^.. I?,. : Constantine scu-Iaşi^ mar apoi ministru al Propagandei comuniste. îl cunoşteam bine. Mi-a fost coleg la .Facultatea de Teologie difi Chişinău.. Â concurat la catedra de Istoria artelor, o inovaţie în studiile teologice; făcută lapropunerOâ mOă. Obiec- ; , tul ei trebuia şa’ fie în ipecial arta bizantină 'şl. în general . arta? religioasă. Concurent a avut -peAlexandru Busuioceaiiu, care studiase la Viena, la Roma şi la* Paris si avea încă, de pe atunci un numfe piidtre' "sp^dăliştii * europeni.’ - Cu1, toate acesteă) comisia examinătoate, % insistenţele dr. '% Lupu, Da reconţandat pe ConşţantinescurIa$iv care studiase arta la.. / Iaşi ? şi nu văzuse pici' un monument europeaii.
: O' grea /stayîlă se opunea la confirmarea lui; era comunist iiotoriu, cu cîţiva ani de închisoare:, pe vremea cînd comunism : midişr practic, se confunda cri ateismul, \ Un coinunişt ;ateu la Facultatea de Teologie era o jmposibili-Taţe. Atunci; fanaticul luptător Gonstaiiţin^cir-Iăşi ^fabricat imediate declaraţie ca se leapâda de conuipism şi de ate-îşin- Astfel ai foşt muni^	profesor^ şÎTa i^
383
zile albe —,	..
propaganda comunistă* pricinuind Facultăţii cele mai mari v dificultăţi. Zadarnice au rămas stăruinţele colegilor, care îl îndemnau la temperanţă. Şi-a, părăsit soţia şi copilul, îmbră-ţfeînd amorul liber în compania unei studente rusoaice, spre scandalul orâşidm, şi a început goana dnpă partizani, piuă cînd a fost condamnat şi exclus din învăţămînt. Sperjur şi scandalagiu erotic, P. Con stan tin eşcu-îaşi a fost o ruşine pentru- acea Facultate de Teologie, cia)re a "respirat r^urătă cînd a scăpat de el. I^m asemenea om era chemat să, întrupeze spiritul de propagandă,ai boului regim, şi, culmea vcnlmiior, să facă legătura. dintre ^; şi Biserica Oîipdoxă!
■ . Am’ citit în ziare şi doM cazuri comice îii, legătură cu bagatelizarea numelui meu. Un evreu, . Alfred feainiby şa# şşă ceyay se desolidariza printrrp> notiţă/ sus.ţinînd ,6a- Bu; e rici un .fâ de rudă cu mine. Cred şi eu! Dar ce român neaoş 7 bo ii su^pectăt pe individul acesta că ar fi neam cti anine? Al^oilea, fostul profesor la Facultatea de Ştiinţe, Gin Nî-fjnfor se desplidatiza şi el tot printr-o notiţă, somnidu-mă să. trec la numele meu spre a nu se confunda cu al lui! Uh. .Î0feîufor âbst profesor suplinitor în clasele a şaptea şi/ (â?opta ;şî, ajuns apoi universitar, se mîrickeâ 'că i-am fost -'Jfev, ca şi cum cine ştie ce matematician aş fi ieşit din mina
f'ft: Am ayut de suferit ani de zUe^din Cauza lui. Profesorul, |tfel distins, a-căzut cu desăvîrşi^e la darul beţiei p;na cînd /fost dat afară din Universitate. .Se îmbată crunt şi făcea ^andaluri. Lumea ştia doar atît: că e profesorul universi-ar Nichifor. Deci Nichifor Craiiiic, cel cu nume mai cunoŞ-ut, era cel care umbla ziua şi noaptea din circiumă îp circiuma, iscînd tărabpaie ! Din pricina, lui mi-a ieşit numele, că iaş^ ii un beţivan, dar nu m-am gţndit niciodată; să; dau o no-" ytiţa de rectificare. Inii ,erâ milă de el. în amintirea, faptului .că-mi fusese dascăl de cosmografie. Acum o făcea eh Cu ătît mai.bine! £>aţ pun rămăşag’că n-a reacţionat' din voinţă proprie, fiindcă Hetulpm a topit-o demult în spirt. Cine" ştie ce virtuos; al norduir .regim La mtîlnit la vreo bodegă, -l-a \-îmbătat 'bine;şi'-i-a..puă:-;cobdeiui înmina;. tremurătoare. în ■ cele din urmă a făcut şi o somaţie prin portărei şa, mă lepăd de numele ineu.: Asta şe cheamă beţie cu dambla. Sigur:
'yţpt acela' i-p va fi plătit. - < y •.
V jntîiul, act, care a vrut sa fie p lovţtură mora lă, a fost y 'efitmnărea- ;Me^-:împteună	sbriitori (din So**-
. 384	- NICHIFOR CRAINIC
cietaţea Scriitorilor Români. De aproape 20 de ani n-am mai frecventat această societate şi nu mai ştiam că sînt încă membru al ei, fiindcă n-am mai achitat nici o cotizaţie. S:S.R. e cea mai neserioasă înjghebare profesională de vreme ce n-ăre nici un rost în viaţa literară a ţării. Am fost întîi ul scriitor care am căutat s-o ajut, I-am acordat un prim fond de J 500 000 lei să-şi cumpere o casă proprie. Comitetul a găsit de cuviinţă să cheltuiască banii fără nici. o justificare. Am acuzat public pe preşedintele de atunci Li~ viu Rebfeanu şi ciocnirea noastră a degenerat iii ' violenţe pe care le-ăm regretat pe urmă. Ani regretat că i-amdezvă-‘ îuit o faţă care nu rima cu faima romancierului. El, în Ioc de justificare, m-a calomniat, fapt pentru care a ‘fost condamnat ’ de dribunal. Mi-a părut rău şi l-am iertat. Dar din clipa aceea S.Ş.R. ma mai existat pentru mine. Cu, noul rcgim;*au venit în fruntea societăţii alde Victor Eftimiu şi N. D. Cocea, oameni care n-ar fi ajuns niciodată în timp) normal. Victor Eftimiu, un beletrist pe care nici o mişcare 1 literară nu l-a luat vreodată. în serios, a descins din Balcani cu atîtea naţionalităţi în buzunar cîte împodobesc poli-,; etnica peninsulă. E, după împrejurări, cînd bulgar, cînd grec, cind aromân, cînd albanez. N. D. Cocea, „tovarăşul de idei" cum a fost numit pe vremuri ca om de moravuri uşoaie s-a iiustrat prin faimoasele scandaluri de homosexualitate şi prin nişte romane* abjecte, în» care răstoarnă fără ruşine* morbiditatea lupanarelor de amândouă sexele. Un om care nu există decît din spate şi de la ombilic în jos. într^oepocă de confuzie haotică, aceştia smt scriitorii „poporului", care n-au nevoie nici de naţionalitate, nici de moralitate. Iată oamenii care au eliminat din categoria scriitorilor români pe un Brăţescu-Voineşti, pe un Ioan Petrovici, pe mine şi pe alţi,, cîţiva! în fond, aceste eliminări n-au nici un sens. Este eliminarea unor personalităţi vii din cimitirul S. S. R., unde necroforii noului regim jefuiesc cadavrele.
A doua eliminare este aceea din Sindicatul Ziariştilor, acaparat în ultimul timp de cîţiva agramaţi, care nu ţin' şă scrie decît cu foarfecă prin cîte un colţ de redacţie. Ce legături ziaristice am avut eu cu această speţă? ISu maj activez în ziaristică de cînd mi-a fost suprimat ziarul. De atunci am refuzat orice contact cu acest sindicat. Qitthat
385
ZILE ALBE — ZILE NEGRE
' sa apere, chipurile, libertatea scrisului, acest Sindicat a dat, după suprimarea „Calendarului", un comunicat de aprobare a violenţei săvîrşite de guvern, minţind că ziarul a fost uqis fiindcă era... republican. Pentru că a ataca pe Elena * Lupescu însemna pentru Sindicatul ziariştilor a face republicanism! Dar admiţînd prin absurd că Elena Lupescu era un regat, iar eu o republică, ce cădere avea Sindicatul zia-' riştilor, organizaţie fără doctrină politică şi cu obiective pur I profesionale, să se amestece într-o asemenea chestiune?
I Preşedintele lui era pe atunci un reporteraş de fapte diverse, Al.' Săndulescu, de la oficiosul guvernului. Sluga a jucat cum i-au cîntat stăpînii, şi atîta tot! Dar era natural ca, după o asemenea ieşire insolită, să nu mai am a face cu acest Sindicat. Acum, nişte amărîţi forfecări ai presei mă eliminau de unde eu am plecat demult!j
Ireale în fond, aceste eliminări de aparenţă n-aveau alt rost decît să creeze o anumită atmosferă necesară guvernului pentru operaţiile ce‘aveau să urmeze.
Gărţite mele au fost puse imediat la index împreună cu » ale celorlalţi eliminaţi. E una din crimele de. neiertat ale regimului. Aţi fost scoase din circulaţie operele ce reprezentau--lamura rdmânisrnului şi în schimb s-â dat frîu liber por-moglâfiei iudeo-romârie,, ca să hrănească astfel sufletul „poflbrului'', nimicindu-i ideea de frumuseţe,Ide nobleţe şi. de®calitate. Invertiţii şi libertinii de tot felul, seihidocţii ■ şiJ§gram.aţii, veneticii şi. corciturile sînt ridicaţi la rangul X»lcriitori misionari ai maselor. Uciderea1 spiritului române. în literatură şi artă se numeşte „libertatea democratică". |SDe. peste hotare sînt introduşi scriitori de duzină ai proletariatului, pe care presa îi înfăţişează zilnic ca genii. Croi-, tori de gînduri şi cizmari de sentimente după manechinele şi calapoadele marxiste. Evacuarea cărţilor româneşti din circulaţia-publică e totuna cu eclipsa culturii naţionale.
' Regimului îi trebuie uri „popor" fără deosebire de rasă şi de credinţă, imbecilizat ca să nu vadă că a devenit ihstru-ment.orb ai feţelor pistruiate, care au pus din nou‘laba pe ţara. toate publicaţiile româneşti au fost suprimate. „Gândirea", fireşte, nu mai apare după 23 de ani de viaţă literară; timp cît a deţinut permanent primatul periodicelor româneşti. li aveam hîrtia asigurată pe doi ani înainta.* Dlt^'
3S6	* NîCHIPOR CRAINIC
înete boi^bardaîBente germane au atins depozitul, unde era ocrotită, şi totul s^a făcut* scrum, zădărnicia zădărniciilor, toate şiut zadarnice pe acest pămînt; Eu continui' să şuprar V vieţuiesc fizic în golul pe care îtumpleam cu spiritul meu;
•:.V Seria vdiminŞrilor din . viaţa ; publica a epurărilor,
,	cidminează cu excluderea' din Universitate. Un .„cri-/
itnnal de război" ca mine/un .„fascist .care a otrăvit, sufletul, tineretului"* s:a. făcut nedemn de a mâi: fi dascăl. Cită, trudă • :;'Ştudioaşă‘. nu-a Vtf.ebuiţ ca să nu dezonorez 6 catedră şice uşdr : ‘ţvse curmă firul- încordat! A fost de ajuns qdşcălitiirâ i po-,
: - varăşului. Ştefan Voitecy comisarul „poporului" la Cultura Raţional â, şi 'totul :^-â. isprăvit" ca priii farmec. Ştefan Voî-tec; Cine 6 fi acest ins? Iii decurs de-peste 30 de ani de viaţă"’ intelectuală răspîndită yplnă în ultimul colţ /al pămmtubţi ‘ y ţomânesc, am cunoscut mii şi zeci de mii .de cărturari/iar^)e citi nu irapi cunoscut personal i-am ştiut din nurne/pîn^iâ umilii dascăli de sat; dar niciodată n-am auzit de vr^n ^ Ştefan Voitec/care să fi adus o iotă măcar, din alfabetul , . gerului' sau - culturii româneşti" Ani citit , acum de curind £q manifestare intelectuală a acesţui teribil cenzor al3 culturii^ - yomâneşti./Era un .articolaş fqnebru la moartea evreului* -socialist dr. Gbelerter.PentrtiŞtefan Voi tec, bietul răposat•; *" de la Ploieşti n-â fost nicf mai mult,/ dar nicimai puţin decţt < „un 'Creier genial" şiV personalitate ţnondială". Mi-a. de ajuns şa ştiu cine e călăul/meu. Un om/căre//m: calitate , ;. de ministru aî/Gultm^	descoperitgenialitatea şi
mqndiaiitatea în, răposatul Chelerter din Ploieşti, era natural " ■/•/ să ţaS elimiiie pernine"sau pe/un, Ioan J?etrqviqi de" la tjni-' *• "Versiţatel /Bedă’'uir şabăqgqim anonim ,al unei sectq interna-ţionale ar fi ridicol să pretindem .mp simt; ;al valorilor. cui-
- ţărate; române^	âe sectanţi*^ in , Universitate/
. v şi nu; e de mirare că am fOvSt elîmina ţi noi; *şi{ că au r ămas - ' cei care au mai rămas şă-şicamufleze gînduriîe şi/să >simu-' leze crezul „democţatic" al sectei, pentru a . ttăi-' |îgof-a;j[|L' catedre. ^ asemen^'concHţiî e preferabil sa nu mai; fii prb-/fesor deeît;sâ iaci vumbră încovoiată celui care ai fost, Iar ceea ce am fost eu ca profesor, şi scriitor e suficient Ca să nm , mi şe poată şterge urma în. neant Viitorul românesc tărăîndqiaîă exista pe undeva şi ăţest viitor clocit în oua dq ’ vrftori ^ va cunoaşte pe acest Y-oiişc numai lepd de n^

£ILg: ĂEafc;-^-',Z3LE NEGRE

j^ele meu sau al' lui loan Petrovici, eliminaţi din Universî-tetea românească de un.. discipol al genial-mondlalului Gfeeierter.	?
Ceea ce e vrednic de remarcat e că din comisia de epurare vojtecească. a făcut parte şi Gala Galaction, preot ortodox şi profesor universitar. loan Petro viei l-a numit la ^Universitatea, de ’ la Chişinău, eu şi D. Caracostea. l-am adus Vîă Bucureşti,, eu m-a.m luptai ca im nebun împotriva comisiei' .premiflor. ihaţibtf pina bam incvuiunat cu laurii recunoştinţei româneşti.. Drept vorbind; atitudinea lui ma iost pentru mine o surpriză* îi cmioşteam perfect; uâpaGitatea tbâmeleora^	xind pe tind, a tutUror. pute-
• 'riîor^->6marfi;smnMJ ;Şub ocupaţia ;germâna ’ din ;191'6;.';Galâ. ^Galactipn a fost zelosul care deinunţa pdîiţiei duşmane pe ^rr>mânii' din Bucureşti ;şiredacta ip^pîfestuJ; trădător'.al' *pV J -tropohtulm Conom Eliminat din această pricină dîn reomu-•^nitâ^’af'-ştiînţei;naţionaî'e,;;a‘/imbrtţişat1du acelăşa zel cauza ■ev^aşcă şi a trăit o vreme din milă smâgogei. Chidgerma-au revenita ca aliaţi în 1941;- şUa adus aminte' că e filo-ţgCrman şi frecventa asiduu Institutul. ^	Ernst
’Gamffischeg; ca să răsară imediat câ. sprijinitor abimpcriului sbsovietic în România; r'
Aceasta mi-aduce aminte de orintîmplâre mai veche. Era îţi 1924, cînd s-â ivit marea mişcare religioasă de la biserica Guibu-cu-Barza din Bucureşti. Pxbmotorxfl acestei mişcări, fostul preot Tudor Popescu, avea unele nedumeriri dogmatice, pe care le-a făcut cunoscute în con Orbiri particulare lua Gala Galaction, car e îi era mas şi duhovnic. Cînd aceast ă mişcare suspectată „de erezie,- a. ajuns în -cercetarea Patriarhiei, -cine s-a oferit să facă recbizitormr preotului Tudor Popescu? Gala , Galaction j Folosmdu-se , de nedumeririle ' împărtăşite lui ca unui duhovnic, a formulat în aşa chip. întrebările chestionarului dogmatic, incit Tudor L Popescu ’v ă ,iost constrîns să . le tnărtuiiseasca public; Cînd, după pro-. «s,, i-am repcoşaţ acestuia încăpăţînarea diabolică de . a Ipersista in erori, el rni-a dedarat ca faţă, de procedeul neîh-Igaduit aî lua
nare credincios a avut cri2?e dogmaticeJ mai acute sau mai domoale dar- Popescu trecea printrio asemenea criză^bfî care ar fi putut ieşi biruitor, rămînînd în 'Biserica eu p||
388
NICHIFOR CRAINIC
de predicator de care dispunea. Gala Galaction i-â folosit acest moment pentru â-1 face să fie caterisit. Din această fsprava a ieşit apoi secta tudoristă, ce -avea să aducă mai mare sminteală decît dacă promotorul ei, potolit, ar fi rămas preot la Cuibu-cu-Barză.
Gala Galaction săvîrşeşte asemenea isprăvi, cu o seninătate inconştientă, cu care un N. D. Cocea fşi notează licenţele sexuale. Amîndoi sînt veri şi au crescut' de tineri "împreună cu' Tudor Arghezi, în lupanarul rafinamentelor cinice al lui Bogdan-Piteşti. în literatură sau în viaţa publică, această/trinitate solidară prin aberaţii iniţiale, manifestă invertirile corporale sau morale* cu un fel de pudoare naturală cu care dobitoacele se împreună sub ochii fecioarelor.
La eliminarea, mea din Universitate Gala Galaction..*. avut nimic, de zis decît a. iîmbit cu mevinovăţie .........
deciârînd ca * colegul-lui de Facultate, a greşit ..... *.....
să te superi pe un asemenea caridid cameleon .. v.........
regimurilor şi emeritelor antiromâneşti ____________‘'......
v Odată trecut prin ageastă serie de....................... .
ce îmbălsămează România cu parfum .	.............
totul ^era pregătit pentru ■ judecata din ,.	...............
detenţiunea grea ‘ pe viaţă, interdicţia ........ S.......
confiscarea.;.,, averii mele!")
» NOTăt Cltînicle	matiiiscristii olograf (311 pag.) al Mşmorilk* luî
Nîchi or Crainic au suferit degradări mari în cei 45 de ani de peregrinări Prm diferite ascunzişuri. Descifrarea sensului cuvintelor de pe hirtia distrusă de intemperiile vremi», a fost o treabă anevoioasă. Numai ultimele propoziţliale manuscrisului (după cum bine se observă în facsimilul reprodus mai sus) fiimj mult Pref..^fe iruse de umTzJilă, nu le-am putut descifra. Diotr-o sflntă datorie de eonşt.mfS reproducem aşa cum le-am moştenit. (N.L.)	^	-
NICHIFOR CRAINIC
ÎN CURÎND :
I)	ZILE NEGRE —NOPŢI ALBE
—	amintiri din pribegia în Transilvania (1944—1947)
—	mărturii din puşcărie — Aiud (1947—1962)
II)	NOSTALGIA PARADISULUI
III)	SPIRITUALITATEA POEZIEI ROMÂNEŞTI
IV)	— TEOLOGIE ŞI MISTICA :
—	Dostoievski şi creştinismul rus
—	Misticii germani (cursuri universitare)
V)	— EFEMERIDE PESTE VEAC
—	eseuri, portrete şi evocări literare —
—eseu inedit-