SĂRBĂTOAREA MORŢII (1914-1915) 1915 GEAMURILE SINGERII Ard oase, şuri, jarezi de fîn şi paie, In groaznicul incendiului vezuviu, Aleargă flăcările ca un fluviu Şi-un biet popor de-avuturi îl despoaie. Aleargă flacările-ngrozitor, Aleargă, Peste cîmpia roşie şi largă... Fug flacările-ntruna, fără frîu Şi ard hambare aurii de grîu, Şi-n pocnete, porumbu-n poduri arde. Si limbi de foc se-ntiind peste clădiri, In zăpuşaila grea, care omoară Şi ca nişte siniştri şerpi de pară, Se-ncoilăcesc pe plopii albi, subţiri Si peste oale-nsîngerate unde, în salturi, ca nişte pisici bizare. S-aruncă sprinten, cine ştie.unde, Iar şurile schimbaite-n stîlpi de jar, In noaptea sîngerie par Schelete de-nanijmade-ngrozitoare, Din lumi, unde nu-d pace, nici visare. In sat, în case, prin ferestre sparte, Prin geamurile roşii, de departe, Se văd făpturi purtate brusc de spaimă, 61 Cum vorbe nenţelese, rupte,-ngaimă, Cum uşile le cată în zadar, Cum păru-şi smulg, cum plîng şi ţipă-iamar, Cum leşină şi pe podele cad, Ca-n fundul unui iad... în rîu par' c-au căzut macabri sori, Şi apele murdare le-au aprins... în rîu par' c-au căzut macabri sori Ş-acum plutesc pe apele murdare... Pe apele aprinse şi murdare. Şi focul creşte-ntruna-n faţa lor... Cit vezi, îritinsu-i roşu, schimbător ocean, Pe care-aleargă focul călător Şi-n care parc-armaite crunt învinse, Ori turme mari de oi şi capre-aprinse, Aleargă-n spaimă, fug din loc în loc, Puirtînd cu ele baia lor de foc, Prin fum şi prin funingine opacă, Pe unde cad şi-n flăcări se îneacă... Şl-mproaşcă tunurile-n astă-seară, Cu flăcări din plămînii lor de pară. împroaşcă întruna, cu putere grea, Din depărtări adinei, de undeva... Sinistru ard pădurile bătrîne Şi vînturdie-n drumul lor nomad, Aduc mirosuri grele, (tari, de brad, Aduc un suflu aspru, violent Şi boale din bolnavul Orient... Sinistru ard pădurile bătrîne Şi doar cenuşe fi-vor ele mîne, Pe-aicea cînd vor trece-n roşii paşi Imensele armii de ucigaşi... 62 Sinistru ard pădurile bătrîne, Iar brazii cu coroanele macabre, Par uriaşe, roşii candelabre, Cu mii şi mii de braţe arzătoare, Ce ard la astă groaznică serbare, La agonia unei lumi de fiare... Şi oreşte-ntruna roşa învălmăşeală, Mai groaznică, ca-n Roma, cînd ardea, Iar colo-n codrii-acum, în noapte grea Stă, poaite, ca Nerone, cineva, Privind cu o privire infernală, La astă monstruoasă-nvălmăşală... întruna ereşte-ngrozitoarea larmă, Iar tunurile groaznice s-aud, Aproape-aproape,-ntruna rnai aproape Şi larma vine ca pe roşii ape, Pornită din plămîna infernală, A tunurilor grele ce s-aud, Venind în marşul lor de sînge ud... Ţărani îmbătrâniţi fără de vreme, Cu ochi ca nişte plăci de întuneric, Aleargă cu obrazul cadaveric... Ei vin şi trec cu feţele de ceară, Zdrobiţi de nedreptatea milenară... Ei vin şi trec, îşi duc copiii lor, Tot ce le lasă focu-ucigător... Copiii trişti sunt tot ce le rămîne, Ccpiii lor zdrenţoşi, dar drăgălaşi, Ce-odat' şi-odat' în vremile de mîne, Vor fi, poate, asemeni ucigaşi... Şi vîntu-nalţă-ntruna limbi de foc, Iar flăcările ce se zbat spre cer, Par roşii munţi ce nasc şi-n urmă pier, 63 Pentru-a renaşte mai grozavi apoi... Fug oamenii, — o turmă de strigoi — Treziţi din somn de f ocu-ngrozitar Şi fugăriţi din paturile lor... Şi creşte focul aţîţat mereu, Iar tunurile durduie din greu, Lăsând pe cele drumuri lăcrimînd, Un biet popor zdrenţos, murdar, flămînd... Doar morţii-n urma lor de mai rămân Şi-oştenii unui împărat păgân, Ce şi-or căta — cind vor sosi — culcuşe Aici în munţii-aceştia de cenuşe... De spaimă va-ngheţa atunci oricare Şi nebunia le-o pătrunde-n oase, Cînd şi-or vedea făpturile scârboase, în geamurile roşii,-ngrozitoare... Incendiul ăsta groaznic se îmbată, Cu flăcări infernale se îmbată... Nu vezi nimic pe străzile pustii, Decît doar geamuri lucii, sângerii Şi-n satul ăsta mândru, care moare, Ele-s podoabe-atotstăpînitoare... în satul ars străine de-i veni, Tu n-o să vezi nimic în calea ta, Decît doar geamuri lucii-sânigerii, Stropite-ngrozitor de cineva... Nici râde n-o să poţi atunci, nici plînge, Iar nebunia-n creieri şi în sînge, îţi va trezi dorinţe şi viziuni... Şi roşii fi-vor ochii tăi nebuni, Cînd vei privi Cum spectri fac satanice orgii, în dosul celor geamuri sîngerii. NOCTURNA Se sparg granate-n zări Şi se desfac în purpurii petale, Desprinse din corole infernale, De fuga unui foc ucigător... Se sparg si se desfac strălucitoare Şi-ntr-un superb, halucinant decor, Cad în noroi, Intre războinici cruzi ce-aproape goi, Dorm duşi pe şesul desfundat de ploi, Dorm lîngă-un cort, în car' le zace prinţu-n luptă mort, Pe şesul bolnav, desfundat de ploi !... înrumenind văzduhul, cad mereu, Cad ploi de foc, strălucitoare ploi, Cad în noroi... Parc-o princesă magică acum, Aruncă printre flăcări şi prin fum Inelele, brăţarele-i de aur... Şi-ntregul ei tezaur... Parcă lenazvMe-acum, Prin ploaia de rachete şi prin fum, Siniştrilor eroi, Ce dorm în aşternuturi de noroi, Pe şesul bolnav, desfundat de ploi. 65 NU FU-NTlMPLARE... Nu fu-ntîmplare şi nici glumă, nu !... întâia zi fu zi de sărbătoare, Apoi pe-noetui fastul dispăru Şi ţara se umplu de-nfiorare !... Nu fu-ntîmplare şi nici glumă nu ! Retrageri iuţi, -nvingeri uriaşe, Neliniştite în sate şi oraşe... Şi rane, rane-adînci şi jale... Azi, plînset, mîne, marşuri triumfale Şi orbi şi şchiopi şi ciungi, Aduşi de trenuri în convoiuri lungi Şi lazarete pline, şi spitale... Pleeară-atuned superbele armate Şi duc şi astăzi lupte blestemate ; Plecară-atunci cu cîntecele lor Şi cum le-au dus, le-aduc cu acelaşi zor Nepăsătoare trenuri, Ce fac la gări acelaşi scurt popas Şi lasă-acasă tot oe-a mai rămas : Armii de orbi, de şchiopi, de surzi, de ciungi, Ce4 duc pe tărgi ori în convoiuri lungi, Pe-aceeaşi tristă, neschimbată cale, Spre casă ori spre albele spitale... 66 CA MINE PLEC DE-AICI Ca mîne plec de-aici, Cu ultimii Ardealului voinici... Ca mîne plec şi eu, Pe drumul cel mai lung şi greu, Ce mi-1 deschide viaţa blestemată... Mă duc şi eu Şi poate, nu m-oi mai întoarce niciodată... Plec mut cu ai Ardealului voinici Mă duc spre ţara, In care curge sângele fierbinte, Pe munţii albi Şi peste şesuri pline de-osemdnte. Mă duc ca mîni, Cu slugi şi cu stăpîni... Mă duc pe-un drum cu-aceia ce mi-s dragi, Cu-ndurerate turme de iobagi, Care vorbesc o limbă ce-i şi-a mea... Mă duc cu ei, Mă duc la lupta grea... Şi, poate, nu m-oi mai întoarce niciodată... 67 VIZIUNILE SANTINELEI Undeva-n neguri cineva acum, Opriitu-s-a din mers şi mă aşteaptă, Cu arma, poate, ţintă epre-al meu piept, îi văd, parcă, prin neguri talia dreaptă... Undeva-n neguri cineva m-aşteaptă ... Cineva,-aproape, arma şi-o încarcă Şi paşii mei sunt tot mai slabi, mai rari. Ceva trecu pe lingă mine, parcă... A fost al morţii suflu ? Ori fu om, Ori chinu-ngrozitorului pogrom, Ori sufletul voinicilor tătari, Cari au căzut astăzi de mîna mea, în lupta cruntă, lupta cea mai grea ?!... Undeva-n neguri cineva m-aşteaptă, Cu ochi grozavi, cu poftele-i de lup... Ceva furnică prin întregu-mi trup... Trecutul iar în mintea-mi se deşteaptă... Pe-o clipă gîndu-mi zboară iar departe De lumea asta bolnavă, nefastă... 68 Văd în iatac pe tmăra-mi nevastă Pe masa ei, deschisă, doarme-o carte. O văd pe ea în haina ei de noapte, Gândind la răul caire mă răpune, Aud abia umilele ei şoapte, Din dulcea, din amara-i rugăciune... Văd curtea mea, văd porţile-ncuiate Şi cinele ce odihneşte-n cuşcă... Simt gerul ce din brazii-mi tineri muşcă Şi-aud cum vîntu'l în obloane-i bate... * M-au coborît pe cea mai joasă treaptă, Cărările destinului hain Şi după-atîtea lupte sîngeroase, Fluidul nebuniii-neepe iar, Să mi s-afunde-n creieri şi în oase... Undeva-n neguri cineva acum, Opritu-s-a şi duşmănos m-aşteaptă, Cu arma, poate, ţintă spre-al meu piept... Eu trec prin beznă făr' să ştiu ce vreu, Iar paşii mei slăbesc, slăbesc mereu... SPRE LAZARETE Ne-adună de pe cîmpii morţii crude In vagonete ce se duc trândave, Cu legănări de-mbătrînite nave... Ni-s hainele de sînge încă ude, Ni-s mînile de sînge încă ude !... Din lupte pe viaţă şi pe moarte, Atîţi schilavi sunt duşi acum în cete, Sunt duşi încet spre albe lazarete, Spre lazarete-n zările deşarte... Şi de acolo iarăşi, mai departe ! Iar soarele brutal ce^acum răsare, Aruncă raze oalde-ameţitoare, Pe drumurile unde trecem noi, Noi, ultimii pămîntului eroi !... Ne duc !... în monotone zgomote ne duc Şi nicicînd nu ne-om mai întoarce-aici... Ni-i părul alb, suntem bătrîni voinici... Ni-s hainele de sînge încă ude... Ni-s mînile de sînge încă ude !... 70 PE URMA-ARMATELOR GROZAVE Prin anima cetăţii străvechi, pline de slavă, Unde trecuse Moartea, cu noaptea ei grozavă, Se plimbă mîndru Saitan cu negrele-i stafii Şi tristele patrule adorm pe străzi pustii... Se plimbă mîndru Satan şi rîsu-i se revarsă, Printre ruine moarte, peste cetatea arsă ! Armatele grozave se afundară-n stepe, Iar corbii trec în stoluri cu sînge să s-adepe Şi peste tot cuprinsul, în urma lor acuma, Sunt regi atotputernici : dihăniile şi ciuma... Azi nime nu mai merge-n biserici şi în lavre, Căci în cetatea moartă nu sunt decît cadavre... Iar mutele patrule, adese-n furii grele, Nebune schimbă focuri, luptîndu-se-ntre ele... Pe străzile lugubre, pustii, însîngerate, Se-ntinde ca o apă o grea pustietate, Se-ntinde ca o apă şi-n nopţile pustii, învie toţi oştenii căzuţi în bătălii Şi urcă în palate şi-n teatrele cu faimă, Unde stafii în coruri, macabre arii-ngaimă, 71 Cînd miezul nopţii bate Şi umple cu ecouri satanica cetate. In care stăpîneşte o nenţeleasă spaimă. Şi trec, şi trec în noapte pe străzile pustii, Sărmane vieţi schimbate de moarte, în stafii Şi trece mîndru Satan şi-ursuzi în urma lui In haite trec alene, cîni bolnavi de sătui... CA NIŞTE NEGRI MONŞTRI URIAŞI., Ca nişte negri monştri uriaşi, Cu gurile, cu creierii de foc, Cu suflet aspru, roşu şi flămînd Şi cu plămâni de forţe zdrobitoare, Stau tunurile fioros urlând, Stau tunurile-n zare Şi-mproaşcă-ntruna înfiorător, Cu flăcări din gîtlejurile lor... Iar la lumina fulgerelor grele, Se văd pe-o clipă-armiate-ngrozitoare, Mişcîndu-se cu tunuri şi drapele, Sub ploaia de granate şi şrapnele, Pe şesurile fără de hotare... Văzduhul nopţii îl străbat urlând, Bolizi, macabri-aducători de moarte Şi vin armate nouă, de departe, Cu pofte mari, cu suflet sângerând, Ca brutele, minate fără minte, De nebunia mergerii-nainte... Prin bezna înălţimilor pustii, Baloane uriaşe trec alene 73 Şi cad din ele căpăţînii de foc, Ca nişte sori ce s-au urît cumplit, De pacinicile lumi aeriene... Războinicii brutali, Războinicii de-atît omor sătui, Privesc pămîntul cu priviri de gîde, Iar demonul distrugerii azi rîde, La cea mai mare sărbătoare-a lui... PRIN CODRII-ACEŞTIA JALNICI... Prin ccKMiHaceşfâa jalnici e-atât de monoton, Şi, pe cărări, pe şine dorm trenuri» răsturnate, Cari au pătruns isemeţe acea pustietate, Ducînd războinici aspri la lupte blestemate... Prin codrii-aceştia jalnici e^atît de monoton, Iar aerul e parcă-ncărcat de plumb topit, Ce în văzduhuri fierbe pustiu, necontenit... Parc-a trecut pe-aicea un uriaş ciclon... Cînd văd culcaţi copacii — armate schilodite —, Aud parcă şi-acum trosniri necontenite... Şi văd armate aspre, cu tunuri infernale, Luptând, prin codrii-aceştia să-şi taie-odată oale. Pe-aici fu cîndva viaţă şi lupte-ngrozitoare, Cum niciodat' pîn-astăzi nu s-au văzut sub soare ; Pe-aici au fost dezastre şi-nvingeri sîngeroase... Cărările-s albite şi azi de-atîtea oase... Prin rîpi şi prin prăpăstii dorm morţii, dorm grămadă Şi numai .corbii-n stoluri mai vin arar să vadă, 75 Cum dorm în aşternuturi de vreascuri şi de foi, Cei ce au fost odată neprihăniţi eroi... Copacii rupţi şi schilavi, stropiţi eu-atîta sînge, In vînturile grele, cu jale îi vor plînge, Iiarsîngele lor bolnav, nostalgic şi fecund, Va îngraşă pămîntul în codrii fără fund. ÎN ŢARA MORŢII IN ŢARA MORŢII Din zare-n zare, întreg văzduhul şi pământul pare Un iad îngrozitor, fără pereche, Aprins vijelios de-o ură veche, în noaptea astei groaznice orgii, Dată de Moarte-n cinstea celor vii !... Ploi de rachete, Ploi roşii, albe, verzi şi violete, Aprind văzduhul iar, Cu zborul lor halucinant, barbar... Ploi de rachete, ploi Ce cad să se sfârşească în noroi Şi-n trupuri ostenite de eroi !... Iobagi viteji, voinici de fier, eroi, în şanţuri, prin zăpezi ori prin noroi, Pe ger şi ploi, în marşuri, la atacuri zdrobitoare, Mi-e sufletul -cu voi ! ... Iar cînd dormiţi, c-o dragoste rebelă, Iubirea mea vi-i tristă santinelă, Şi pînă la mormânt va fi cu voi, Fraţi dulci, iobagi, nenorociţi eroi!... 77 RĂNITUL Căzu pe pusta frămîntată-n sînge, Căzu rănit de moarte, Gîndindu-se la mama oare-1 plînge, La turmele-i de oi, ce-i sunt departe... Căzu copilul munţilor, căzu In iarba roşe ca aţâţi de-ai lui, Cari au murit de-atît omor sătui, Cum moare el acu... în vaierele-atîtor camarazi, Moare tăcînd al culmilor voinic... Moare ca^n umbra codrilor de brazi Şi nu-i mai cere bietei vieţi nimic... Deodată, cu puterile lui toate, Se mişcă, se rîdică-ncet pe coate Şi stă aşa, îngîndurat privind, însîngeratul soare în apus... Cu capul luminat de-un calm nespus, în pulberea solară-acest cioban, Pare-un superb legionar roman !... 78 APUSUL ROŞU Coboară printre nouri în apus, Coboară-ncet însîngeratul soare... Dureri ascunse prind să mă-nfioare : Sunt sufletele celor ce s-au dus, La lupte uriaşe,-ngrozitoare !... Ou ore roşii, grele şi pustii, Se-ncheie încă-o zi, In care au pierit fără de rost, Atîtea inii de inşi, învingători semeţi şi bieţi învinşi, Cari au plecat cu voie şi cu zor La lupte grele pentru ţara lor !... Se-ncheie încă-o zi, Cu ore roşii, grele şi pustii, Şi-n pacea astor duioşii solare, începe iar aceeaşi frămîntare, Cu neguroase vrăji să mă-nfioare... Ca nişte corbi scăpaţi din reci morminte, Vin, vin mereu aducerile-aminte : Sunt sufletele celor ce s-au dus, Spre miazănoapte, miazăzi şi-apus, La lupte mari, cum n-nau mai fost sub soare. 79 TRENURILE Jos lîngă drum, jpe unde trenuri trec, Cosesc în iarba-naltă albi cosaşi... Cosesc încet, Moşnegi duioşi, ou plete albe, lungi, Cu ochii uzi şi cu nesiguri paşi... Şi cînd le văd că vin din fund de zare, Al lor bătrîn şi pacinie piept tresare Şi se opresc deodată din cosit... S-opresc duioşi şi se proptesc pe coase Şi-aşteaptă pîn' oe-n fugă, zgomotoase Se pierd în zarea fără de sfîrşit... Şi-