*1 * k 4 t G. COSBUC Ml OPERE ALESE VIII TRADUCERI Ediţie c r i t i c ă d e G H. C H 1 V U Gomentarii de ALEXANDRU DUŢU DANTE DIVINA COMEDIE II. PURGATORUL III. PARADISUL SCRIITORI ROMÂNI EDITURA MINERVA Bucur: e i„ 1 9 8 8 \Vv>i ’* - , r'h h ' _ ? INTRODUCERE . Oricine parcurge Divina Comedie în atlt de apreciata versiune a Iui Qeorge Coşbuc constată fără nici o dificultate că poetul din Hordou aplecat cu. mai multă dăruire asupra Infernului decît asupra Purga-tuiului şi Paradisului. A fost mai dificil începutul, mai greu de găsit CM mai potrivită formulă de traducere sau materia poetică şi tonul primei cărţi a celebrului text dantesc l-au atras mai mult pe George Gftţbuc? Cunoaşterea operei originale a poetului arată că ultima presupunere are cele mai multe şanse să fie adevărată. Exerciţiile poetice tedelu&gi, frecventele reveniri la un text pe care 11 dorea corespondentul ideal al originalului, atit ca sens cit şi ca formă, abandonarea unei traduceri integrale a Infernului chiar după tipărirea unei prime coli djHtr* *un viitor volum ne îndeamnă insă să nu excludem nici celelalte explicaţii. -• Indiferent de motivul real, traducerea Purgatoriului şi aJParadi-sy&ui este insă mai puţin finisată decit cea a Infernului. Coşbuc a insistat mai puţin asupra textului ultimelor două cărţi ale Divinei Comedii, manuscrisele cuprinzînd traducerea acestora fiind şi ele, în consecinţă, mâ1'puţin numeroase. V Cele niai importante dintre acestea sînt desigur cele douăsprezece caiete tip matematică legate în actualele ms. rom. 2931 şi ms. rom. 2982 de la Biblioteca Academiei din Bucureşti*. Donate de Elena Coşbuc la 27 iunie 1941, ele conţin ultima formă a traducerii Purgatoriului şi Paradisului, publicată între 1925 şi 1932 deBamiro Ortiz 2 şi .reluată intre 1954 şi 1957 de Alexandru Bălăci3. • 1 Pentru descrierea structurii celor două manuscrise, a se vedea volumul anterior al ediţiei, p. XXIV— XXV. ’ i * Dante Alighieri, Divina Comedie. Traducere de G. Coşbuc. Ediţie Îngrijită şi comentată de Ramiro Ortiz, I —III, Bucureşti, [19251—1982. • Dante Alighieri, Divina Comedie. în româneşte de George Coşbuc. Comentarii de Alexandru Bălăci, I —III, Bucureşti, 1954—1957. V Prima formă, imperfectă şi adesea incompletă, a textului cunoscut cititorilor contemporani este scrisă, ca de obicei, cu creionul, pe numeroase foi, cu formă ciudată, aproximativ triunghiulară, rezultată din tăierea pe diagonală a unor file de provenienţă diversă. Cele mai multe au culoare portocalie, unele sînt albe, puţine provin din caiete de tip matematică sau dictando, iar cîteva sînt părţi din cereri primite de George Coşbuc în calitate de referendar la Casa Şcoalelor. Pe astfel de foi, păstrate în mapa VII din Arhiva Coşbuc, foi considerate de bibliotecarii Academiei „material deteriorat", au fost scrise cînturile II —XI, XIV, XVI-XXXIII din Purgatoriuşi III-V, VII-XXVI, XXVIII-XXXIII din Paradis 4. în mapele IV, VI şi IX din acelaşi fond documentar se află, pe foi de acelaşi tip, variante ale cînturilor II, XII, XIII, XV şi XXXII din Purgatoriu, respectiv I, II şi XXXI din Paradis. Acestor manuscrise trebuie să le fie alăturat încă unul, „complet, dar nu autograf, scris cu tocul, cu o caligrafie groasă şi neînchegată de adolescent... “ 5 *. Astăzi pierdut sau păstrat în vreo colecţie particulară, acest manuscris „plin de greşeli de transcriere datorite faptului că acel copist nu înţelegea nimic din ce transcria" 8 a fost cercetat de Ramiro Ortiz, care a extras, pentru ediţia apărută în 1925—1932, modificările efectuate de George Coşbuc 7. Prezenţa între filele pe care este scrisă prima formă a traducerii Paradisului a unor părţi dintr-o cerere înregistrată la administraţia Casei Şcoalelor în 11 octombrie 1906 oferă un indiciu preţios asupra datării versiunii date de George Coşbuc ultimelor două cărţi din Divina Comedie. Iar corespondenţa acestui indiciu cu o afirmaţie făcută de poet în decembrie 1911 („Divina Comedie o isprăvisem de acum patru ani" 8), arată, după opinia noastră, că traducerea Purgatoriului şi Paradisului a fost începută în anul 1907 9. 4 Foile sînt cusute şi capsate în şase grupe ce cuprind textul corespunzător cînturilor II —IX, X —XX şi XXI —XXXIII din Purgatoriu, respectiv III-XIV, XV-XXIII şi XXIV-XXXIII din Paradis. 5 Ramiro Ortiz, în Dante Alighieri, Divina Comedie, I, Bucureşti, [1925], p. IV. 8 Ibidem. 7 în ediţia Ortiz, aceste modificări sînt grupate sub sigla c. 8 P(etre) L(ocusteanu), Un însemnat eveniment literar. De vorbă cu George Coşbuc, în „Flacăra", I (1911), nr. 8 (10 dec.), p. 59. 9 în anul 1906, în editura „Luceafărul" din Budapesta ar fi trebuit deci să apară nu întreaga Divină Comedie în traducerea lui George Coşbuc, ci doar Infernul. Vezi şi studiul introductiv pentru volumul anterior al ediţiei, p. XXXIV, nota 60 şi articolul nostru G. Coşbuc, traduclnd „Divina Comedie“. Proiectele unor ediţii, în „Manuscriptum", XVI, 1985, nr. 3, p. 141; cf. Sextil Puşcariu, Scrisori de la Octavian Tăslăuanu, In „Transilvania", Sibiu, LXXIV, 1943, nr. 2, p. 110. VI Potrivit unor însemnări existente pe foile volante păstrate In mapa VII, în cursul anilor 1908—1910 poetul a revizuit şi apoi a copiat versiunea iniţială a traducerii obţinînd actualele ms. rom. 2931 şi ms. rom. 2932. Astfel, pe prima filă a cîntului V din Paradis este notat „transcris 29/11 908“, iar la începutul cînturilor XX şi XXI din aceeaşi carte a Divinei Comedii „cercet 24/11 <190>9“. O săptămînă mai tîrziu, Coşbuc îşi propunea să copieze cîntul V din Purgatoriu: „Să-l transcriu. 2/III <190>9“, iar în ianuarie 1910 lucra la perfectarea traducerii cîntului XXX din aceeaşi carte, de vreme ce nota, pe spatele unei file: „răstel, în loc de răsteiu de fier, l-am găsit la Agîrbiceanu, In «Luceafăr», nr. 2, anul IX, p. 1“ 10 11. La începutul anului următor, cele două operaţiuni erau deja încheiate. Pe cîteva foi desprinse dintr-un caiet dictando 11, incluse în prezent în mapa IV din Arhiva Coşbuc, poetul a făcut un „grafic11 din care aflăm „cum era la 30/1 911“ manuscrisul păstrat acum la Academie sub cota ms. rom. 2931. Constatăm că erau încă lacune în cînturile VI, VIII, XI, XIII, XIV, XV, XVI, XVII, XXIII, XXVI, XXVII, XXXI şi XXXII din Purgatoriu. Coşbuc a început revizia noii copii a traducerii, şi aproximativ peste o lună nota: „în Purgator Pasagiile grele cari la ultima revizie a manuscrisului (9/III 911) erau de refăcut12: c. VI. Invectiva c Florenţei. întreagă C. XI. Tatăl nostru şi <...> c. XV. Pisistrat, Sf. Ştefan c. XXVI. Vorbirea despre artă a lui Guinicelli . c. XXXI. Dezvăluirea Beatricei." Peste încă o săptămînă, sub însemnările anterioare a fost scris: „Transcrie (tot după vechea traducere din foile galbene) la 16/111 —■ Invectiva; tot la 16/III, după felurite notiţe, Guinicelli". Urmare a acestor revizii şi completări, situaţia consemnată la 30 ianuarie 1911 s-a schimbat, iar sub „graficul" menţionat anterior a fost notat o lună şi jumătate mai tîrziu: „Ultimele rămase netranscrise la 22 april 1911: Exemple de nulă: XVI, 88—130. în XI două pasagii: a) « Ce barbare-au avut, ce saracine». 10 Textul la care face trimitere George Coşbuc a apărut în numărul din 16 ianuarie 1910 al revistei menţionate sub titlul O amintire. 11 Vezi, pentru descrierea acestora, volumul anterior al ediţiei, p* XXXVII, notele 70 şi 71. 12 Iniţial, G. Coşbuc scrisese doar făcut, re fiind adăugat ulterior. VII b) « caprele ce rumegă». c) « precum sub scuturi se întoarce stol18 în ceea ce priveşte textul Paradisului, transcris în ms. rom. 2932, în „graficul" făcut de Coşbuc există o singură notaţie, referitoare la un pasaj din cîntul XXVII: „3. [Gemenii]. Drumul nebun al lui Ulise şi Gades.“ Noua revizie a traducerii Purgatoriului şi Paradisului, constînd în completarea unor lacune, în înlocuirea unor pasaje sau în notarea unor variante pe marginile sau pe contrapagina filelor ms. rom. 2931 şi ms. rom. 2932, a continuat şi în a doua jumătate a anului 1911. Pe o fîşie de ziar din prima duminică a lunii noiembrie, păstrată între filele 87 şi 88 din ms. rom. 2932, Coşbuc a scris o variantă pentru versurile 139 — 140 şi 142 din cîntul XVII din Paradis, variantă copiată apoi pe contrapagina filei 84 din manuscris: „Căci or nu crede-ori nu-i dispus s-audă un om atari exemple care-ascuns <.....................................> Şi nici <..............................>“. în sfîrşit, în decembrie, poetul ii declara lui Petre Locusteanu: „Mai am puţin de revăzut. Divina Comedie o isprăvisem de acum patru ani. Acum m-am apucat s-o revizuiesc. Şi-am schimbat-o aproape toată." 13 14 îmbunătăţirea traducerii Purgatoriului şi Paradisului, făcută, ca şi în cazul ultimei versiuni a Infernului 15 * 17 18, prin apelul la lucrări româneşti şi străine diverse **, avea în vedere publicarea Divinei Comedii încă în cursul anului 1912 ,7. Tipărirea urma să se facă foarte probabil la Arad, întrucît Vasile Goldiş îl anunţase pe Coşbuc încă de la 4 octombrie 1911 că tipografia ziarului „Românul" îi stă la dispoziţie 18. ! Nu este exclus ca acea copie a traducerii Divinei Comedii executată cu cerneală de o persoană necunoscută, copie din care cunoaştem astăzi 13 Fragmentul de vers notat cu a) trimite la cîntul XXVI, cel notat cu b) la cîntul XXVII, iar cel notat cu c) la cîntul XXXII din Purgatoriu. 14 P L, loc. cit. 15 Vezi volumul anterior al ediţiei, p. XXXIV—XXXVI. 14 Pe marginile filelor ms. rom. 2931 şi ms. rom. 2932 există numeroase notaţii utile în stabilirea izvoarelor traducerii. Notăm dintre ele pe cele care trimit la ediţia Purgatoriului publicată în 1888 de Maria Chiţu (V.M.Chiţu, M.Chiţ(,u>, V. Ch(iţu}, V.C(Jiiţu>, Marină}), la un text german, probabil cel aparţinînd lui Karl Eitner (V. Neamţ(u}\ şi la cunoscuta ediţie a Divinei Comedii alcătuită de G. Scartazzini, frecvent utilizată de Coşbuc pentru comentariul textului dantesc, după cum arată exemplarul păstrat în mapa IX, imprimate 9 din arhiva documentară a poetului (V. Scartazzini). 17 P L, loc. cit. 18 Vezi D. FIorea-Rarişte, La aniversarea lui George Coşbuc, In „Făclia", Cluj, X (1955), nr. 2766 (4 sept.), p. 2. VIII doar modificările autografe ale poetului, reproduse in ediţia Ortiz, să reprezinte textul pe care Coşbuc îl pregătise pentru această nouă şi din nou infructuoasă încercare de valorificare a unei munci tenace desfăşurate timp de aproape cincisprezece anil9. Potrivit relaţiei existente între copiile cunoscute ale traducerii Purgatoriului şi Paradisului, ediţia inclusă în volumul de faţă a adoptat ca text de bază versiunea cuprinsă în manuscrisele înregistrate la Biblioteca Academiei din Bucureşti sub cotele ms. rom. 2931 şi ms. rom. 2932. Variantele notate de Coşbuc pe marginile sau pe contrapagina filelor acestora au fost incluse în aparat. La fel am procedat cu diferenţele constatate prin compararea textului considerat de bază cu variantele cînturilor XIII (versurile 67 — 142) şi XIX din Paradis publicate în „Revista politică şi literară11 (Blaj, III, 1911, nr. 7, p. 244—245) şi în „Flacăra" (IV, 1914—1915, nr. 23, 21 martie 1915, p. 203). Textul primei forme a traducerii Purgatoriului şi Paradisului, scris pe foile volante păstrate în mapele IV, VI, VII şi IX din Arhiva Coşbuc, a fost folosit, datorită caracterului său de lucru (imperfecţiune formală, numeroase lacune, modificări sau reveniri etc.), doar pentru stabilirea aspectului iniţial al manuscriselor 2931 şi 2932 sau pentru completarea unora dintre lacunele existente în 'cadrul acestora. în acest ultim scop au fost utilizate, în forma cunoscută din ediţia Ortiz, şi unele dintre modificările făcute de George Coşbuc pe copia neautografă astăzi pierdută. Siglele utilizate pentru aceste izvoare sînt următoarele: A = modificări autografe scrise pe marginea dreaptă a filelor ms. rom. 2931—2932; B = modificări autografe scrise pe contrapagina filelor ms. rom. 2931-2932; C = modificări autografe scrise pe marginea stîngă a filelor ms. rom. 2931—2932; D = prima formă a traducerii (foi volante din mapele IV, VI, VII şi IX din Arhiva Coşbuc); E = modificări autografe scrise pe o copie neautografă astăzi pierdută (sigla c din ediţia Ortiz); F = „Flacăra", IV, 1914-1915, nr. 23, p. 203; G = „Revista politică şi literară", Blaj, III, 1911, nr. 7, p. 244—245. Transcrierea tuturor textelor este făcută interpretativ|după normele utilizate la editarea Infernului20. Semnele grafice speciale şi modul de organizare a aparatului critic sînt, în mod firesc, cele folosite în volumul anterior al ediţiei21. ____________ GH. CHIVU 19 Vezi şi volumul anterior ăl ediţiei, p. XXIII, nota 14. *® Ibidem, p. LI-LV. 11 Ibidem, p. LV-LVI. IX PURGATORUL ClNTUL I 1 Lăsind în urm-o mare-aşa grozavă, de-acum, spre-a trece ape mult mai bune, vîntrele-ntinde-a duhului meu navă 4 şi-ncep de-al doilea regn acum a spune, în care, spre-a fi demn de cerul sflnt, umanul spirit scoarţa şi-o depune. 7 O, muze sfinte, căci al vostru sînt, aci-mi renaşteţi moarta mea cîntare şi-aici puţin ridice-mi al meu cînt 10 Calliope-ajutînd cu glasu-i care izbi-n Pieride-aşa ca să nu poată etern spera, sărmanele,-o iertare. 13 Coloarea dulce de safir, ce toată senina zare-a cerului curat umplea văzduhul pînă-n prima roată, 16 un farmec dulce-n ochi mi-a răvărsat, cînd fui ieşit la larg din moarta boare ce şi-al meu suflet şi-ochii mi-a-ntristat. * 11 8 duhului ] geniului A // 4 Iniţial, în loc de -ncep fusese scris -ncepe. // 9 Iniţial, în loc de aici fusese scris puţin, iar în loc de ridice, aju. // 11 ca] -ncît A //13 post ce ad. -n A //16 umplea ] scălda A // 3 19 Iar mîndra stea spre-amor îndemnătoare făcea tot ostu-n zîmbet să s-alinte slăbind a Mrenei, ce-o-nsoţea, lucoare. 22 Spre dreapta-ntors apoi, luînd aminte alt pol, văzui un grup de patru stele, cel nevăzut decît de-ntîia ginte. 2 5 Părea şi ceru-nveselit de ele; sărac e nordu-n văduvia lui, că-n veci nu vede-asemeni flăcărele! 28 Sătul de-a lor privire-apoi cind fui şi-un pic spre-alt pol privii, spre partea-n care perise Caru-acum, un moş văzui, 31 stînd singur lingă mine, şi de-atare respect prin toate-i demn, cum unui tată nicicînd nu-i datoreşte-un fiu mai mare. 34 Avea o barbă lungă şi-nspicată cu alb, asemeni pletelor, şi-avea pe pept o dublă viţ-a lor scăpată, 37 iar faţa-i de lumină i-o umplea din patru stele sfinte-a lor lucoare, părînd că soarele stă-n faţa mea. 25 25 Părea că-i vesel ceru-ntreg de ele A // 26 sărac ] lipsit B / sărac e ] oh, gol e A II33 nu-i datoreşte ] nu-i e dator A // 37 — 38 Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. / Cf. Danie : Li raggi delle quatro luci sânte fregiavan si la sua faccia di lume. // 4 40 Voi ce sinteţi? Din vecinica-nchisoare de ce fugiţi pe negrul rîu în sus? a zis mişcînd a feţii-onestă floare. 43 Ce facl-avurăţi ? Cine v-a condus ieşind din hăul nopţii-ntunecate ce-n veci pe-a morţii văi osînd-a pus? 46 Astfel sînt legile din iad călcate, A //69 dată-mi e ] mi s-a dat A // 82 -ţi o fost adăugat ulterior. / a tale] printr-astea A // 84 de crezi că-n iad numit A // 6 85 Fu Marcia, cit timp avui fiinţă, vederii mele drag-aşa, fireşte, încît îi împlineam orice dorinţă. 88 Ci-acum, că peste rîul rău trăieşte, nu pot s-o mai ascult, căci mi s-a scris, cînd scos eu fui, o lege ce m-opreşte. 91 Dar, dac-o doamnă sfîntă te-a trimis, cum zici, n-aştept ochi dulci să mă convingă, destul îmi e să spui că ea mi-a zis. 94 Deci mergi şi fă-1 pe-acesta să se-ncingă cu neted jonc şi spală-i faţa bine ca orice pat-a ei de-acum s-o stingă, 97 căci nici c-un fel de nor nu se cuvine, in ochii săi, să-ntîmpine pe solul ce-i primul serv al cetelor divine. 100 Acestui munte-un şes îi face-ocolul, pe jos, pe unde marea-1 înălbeşte, şi mult trestiş produce-n el nămolul. 103 Căci nici o plant-acolo nu trăieşte din cîte-au trunchi lemnos sau poartă foi, căci nu se-ndoaie-n valul ce-o loveşte. 97—99 Cf. Dante: chă di giusto voler la suo si face: veramente da tre mesi elli ha tolto chi va voluto intrar, con tutta pace. // 100 Acestui munte ] Acest ostrov A //101 Cf. Dante: dove l’acqua di Teveros’insala. / marea-1 înălbeşte] marea-1 inundează A // 7 106 Dar nu-mi veniţi din nou pe-aici, apoi. Iar soarele ce iese-o să vă-nspire ce drum pe deal mai lesne-ar fi de voi.“ 109 Şi-apoi peri. Eu, gata de pornire, nimic zicînd, lingă poet şi-n ochii lui fixai a mea privire. 112 Iar el: „—Urmează, fiule, pe lume-alt zbor puttnd s-o bată Bz // 19 Şi,-n timp ce, vrind să-i ] Şi,-n timp ce spre poet B1/20 mă-ntoarsei spre maestrul meu ] Întoarsei ochii spre Vii^il A / Întoarsei ochii-abia num o clipă B // 24 Iniţial, In lac de alt fusese scris apoi. // 28 acu-n genunchi] te-aşteme-aici A ţţ 82 lopeţi, nici altfel de vîntrele] vlntrele-ori vlsle ca năierii A // 88 Iniţial, In loc de acest fusese scris aşa. // 34 întinse stă cu ele ] întin-su-le-a vederii A // 85—36 Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. I Cf. Dante: trattando l’aere con l’etterne penne, che non si mutan come mortal pelo. // 86 schimbare ] schimbări A // 11 ^ 37 Venind mereu deci paserea divină, vedeam cum ea tot mai de foc se face, că nu putui s-o rabd în ochi vecină; 40 eu m-aşternui. Şi-o luntre-aşa zburace opri la mal, şi-aşa de fulg făcută, că nici c-un semn n-a stins a apei pace. 43 De har divin întreagă străbătută, la cîrmă sta angelica solie şi morţi în luntre-avea mai mulţi de-o sută. ■46 „Cînd Israil ieşit-a din robie“ cîntau cu toţii-un singur glas, in cor, şi psalmu-ntreg cu tot ce-ntr-însul scrie. 4 9 Făcînd un semn al crucii-asupra lor, pe mal au dat năvală aceştia iute, iar el, precum veni, plecă cu zor. 52 Străin acestei ţări necunoscute şi-uimit părînd, în jur privea poporul cum fac acei ce văd nemaivăzute. 55 Tutindeni soarele-azvîrlea cu zorul în plină zi săgeţi şi,-arzînd ferbinte, gonea din miezul bolţii Căpriorul, 40 40 o luntre-aşa ] o luntre-apoi Ax j aşa zburace ] atîta de zb At II45 şi morţi în luntre-avea mai mulţi ] şi-n luntre morţi m mulţi avea B // 49 Făcînd ] Făcu Ai / El (anulat) semn făcu al crucii asu Az II60 deci ei pe mal au dat A // 51 zor ] zbor C // 52 Rămas aci A II 52—53 Versurile stnt unite marginal dreapta cu o linie verticală. / C,f- Dante: La turba che rimase li, selvagia parea del loco, rimirando intorno. / Părînd uimit de stă necunosc, privea-mprejur, rămas pe loc, pop B // 12 58 clnd, ochii ridicîndu-i noua ginte spre noi, a zis: Rugămu-vă, de ştiţi, ce drum spre deal avem de-aci nainte?“ 61 Iar dulcele maestru: „—Voi gîndiţi că poate noi am şti aceasta ţară, dar, ca şi voi, străini sîntem, veniţi 64 puţin ceva nainte-vă, pe-o scară a altui rău şi-atît de aspru drum, că joc acest urcuş o să ne pară.“ 67 Băgînd de seam-apoi cu toţii cum îmi suflă gura şi că-s viu adică, de-uimire multă-ngălbenir-acum. 70 Precum, pe lîng-un sol ce-oliv ridică, se-ndeasă toţi s-aud-o noutate şi-a fi strivit nici cui nu-i este frică, 73 acele umbre-aşa steteau mirate cu toate-acum, în faţa mea privind, uitînd că merg să spele-a lor păcate. 76 Văzui pe una cum porni, dorind cu-atîta foc să mă cuprindă-n braţă, că fui mişcat şi eu ca să-l cuprind. 79 Năluci ce numai par că au o viaţă! De trei ori vrînd să-l am la piept, bătui de trei ori pieptu-mi, gol avînd în faţă. 60 Iniţial, In loc de aci fusese scris acu. // 64 pe-o scară ] pe-amara A II 66 şi-atît de aspra cale-a altui drum A // 67 cum ] gură A // 69 acum ] făcură A // 70 Precum ] Şi cum A // 13 82 De-uimire, cred, eu galben mă făcui, dar el zîmbi,-ndărăt trăgîndu-şi pasul, iar eu, urmîndu-mi drumul meu, trecui. 85 Duios el m-a rugat să stau, iar glasul făcînd să ştiu ce umbră e,-l rugai s-amîie-o clipă pentru noi popasul. 88 Cum drag în carnea morţii tu-mi erai, mi-eşti drag, a zis, şi-acum cînd mi-e luată. De-aceea stau. Dar tu ce drumuri ai?“ 91 Casella meu! Spre-a mă re-ntoarce-odată aici la voi, fac calea mea de-acum, dar cum de-a ta-i atît de-ntîrziată ?“ 94 Nu-mi fu făcut ultragiu nicidecum, că el, ce ia oricînd pe-oricine îi place, de mult mi-a tot negat al mării drum. 97 Din justă vrere vrerea lui se face şi-i drept că, de trei luni, el ia-ntre-ai lui să plece-oricine vrea-n deplină pace. 100 Iar eu, care pe-al mării mal stătui, de unde Tibru-ncepe ca să moară, primit de el cu bună vrere fui 103 din locul cătră care-1 vezi că zboară, căci orişicînd aci s-adun-oricine din cei ce nu spre-amarul rîu scoboară.“ 106 Vro nouă lege dacă nu-ţi reţine memoria şi-uzul cîntului acel ce-adese-a stins atîta dor în mine, 87 Iniţial: s-amîie pentru noi o clipă popasul. // 92 fac ] bat A // 95 Iniţial: că el ce ia pe-oricine oricînd îi place/oricînd A //101 -ncepe ca ] în mare-a-ntrat A // 14 409 alină-mi bietul suflet puţintel", aşa-1 rugai, „că,-n trupu-i care moare venind aici, mi-e truda morţii-n el“. 112 „Iubirea-n gînd cu mine vorbitoare", aşa-ncepu şi dulce-aşa cintînd, că sună şi-azi în mine-acea dulcoare. 115 Măestrul meu şi eu şi toţi cei stind cu el păreau că,-n farmecul ce-avură, n-aveau pe lume-altce nimic în gînd il8 şi-atenţi la cint şi nemişcaţi stătură, cind: Ce-i aici, de-umblaţi aşa de-ncete?“ strigă deodat-onestul moş din gură. 121 „Ce preget e? Ce lene-n gînd vă dete? Urcaţi spre deal, spre-a rupe solzii-acei ce-opresc pe Cel etern să vi s-arete!“ 124 Precum, pe cînd adun-ori boabe,-ori mei, porumbii ce s-adună la mîncare, şi fără-a se-nguşa ca de-obicei, 427 deodată-şi lasă hrana, cînd le pare că văd ceva venind ce-i inspăimîntă, cuprinşi fiind de-o grijă mult mai mare, 130 aşa văzui lăsînd şi ceata sfîntă cîntarea ei. Spre deal fugi-napoi cum fuge-un om ce n-are nici o ţîntă, 133 şi-n fugă mai tîrzii n-am fost nici noi. * V. 111 6 truda morţii] a căii trudă A //116 Marginal dreapta este scris: V. Ch. II117 n-aveau pe lume-altce nimic] nimic n-aveaualtce pe lume B / Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. / Cf. Mtnle: comme a nessun tocasse altro la mente.//119 de-ncete] trinitate A II121 vă dete ] zăbave A //123 s-arete ] slave A //124 adun- ] enlpg A jl 130 văzui este pus între paranteze rotunde şi anulat uşor cu o linie orizontală. / noua A //131 Marginal dreapta este scris V.M. 15 ClNTUL III 1 Deşi-împrăştiaţi de fuga cea grăbită pe cîmp, întorşi spre muntele acel la care-a noastră minte-n veci ne-nvităT 4 eu stetei strîns de ducele fidel, căci cine-ar fi condus a mea cărare şi cum era să sui fără de el? 7 Şi-aşa-mi părea că-şi face-acum mustrare. O, suflet demn şi nepătat, ce mică greşeală-ţi face-arsuri aşa de-amare! 10 Cînd pripei, care-oric<ăr)ui act ridică nobleţea sa, el stavilă i-a pus, iar spiritu-mi, strimtat de-avuta frică, 13 lărgi atenţia ca din sineşi dus, privii spre muntele ce-şi face cale spre cer din ape,-al lumii cel mai sus. 16 Dar soarele, ce-n dosul meu din vale ardea, sta-n faţă-mi rupt, fiindc-avea părete-n trupul meu luminii sale, 1 1 fuga cea grăbită ] grăbita teamă At / grăbită ] pripită A2 // 2 acel A Hi fidel A II 6 el A jj 10 In textul de bază, in loc de oricărui este scris, din greşeală, oricui. Forma a fost restabilită pe baza variantei existente in D. // li Iniţial, in loc de privii spre fusese scris, foarte probabil, potrivit variantei existente in D, Ce-n sus. / Ce B // 16 19 şi-atunei,' speriat, mă-ntorsei făf-a vrea, . crezînd că-s singur, cînd văzui, vezi bine, pămîntul negru numa-n faţa mea. 22 De ce tot bănuieşti ?“, privind spre mine mi-a zis, întors cu-ntreaga faţa, solul, „nu ştii că te conduc şi sînt cu tine? 25 E sear-acolo unde-mi zace golul vestmînt prin care-umbream cînd am trăit; Brindis l-a dat şi-l are azi Neapolul. 28 Şi-n faţă-mi dacă n-am nimic umbrit, mai mult decît de ceruri nu te mire că unu-ntr-altul razele-şi trimit. 31 Să rabde-asemeni corpuri chinuire, şi cald şi frig, le face-acel ce vrea s-ascundă cum le dă şi-această fire. 34 Nebun acel ce speră c-ar putea pătrunde-a voastră minte vecinicia ce ţine pe-unul în trei feţe-n ea. a________ âiâC Versurile stnt unite marginal dreapta cu o linie verticală. Jf Jţ- 30 Versurile stnt unite marginal dreapta cu două linii verticale Ungă care este notat un semn de scoatere. / Cf. Dante: Ora, se innanzi a me nulla s’aombra, non ti maravigliar piu che de’ cieli. // #1—38 Cf. Dante: A sofferir tormenti e caldi e geli simili corpi la Virtu dispare ' • che, come fa, non vuol ch’a noi si sveli. // 88 pe (iniţial: cei) morţi li face-acel (iniţial: aşa) ce să ne-nveţe B II33 cum face astfel nu vrea să răschire B1 / s-ascundă ] să nu ştim At I să fie-o tăinuire A2 / fire ] (ştire) B2 // 17 37 Să fiţi voi, oameni, mulţumiţi cu quia l De-aţi îi putut vedea voi totul clar, de ce-ar mai fi născut atunci Maria? 40 Dar n-aţi văzut dorindu-i în zadar şi-atari a căror minte-ar fi-mpăcat-o dorinţa ce li-e-acum etern amar? 43 Eu zic de-Aristotel, şi zic de Plato, şi de-alţii mulţi". Şi-ngîndurata frunte, tăcut şi tulburat, el şi-a plecat-o. 46 In vremea ast-am fost sosiţi sub munte şi-aflarăm mînecu-i aşa pieziş, că nu-s pe lume-agile tălpi să-nfrunte. 49 Cel mai pustiu şi mai rîpos costiş, la Lierici şi Turbi’,-ar fi uşoară şi-o largă cale-n rind cu-acest costiş. 52 Mai ştiu eu p-unde-acest urcuş scoboară", vorbi Virgil şi-oprire-n paşi a pus, „să-l poat-urca şi-un om care nu zboară?" * 41 87 Cf. Dante: State contenţi, umana gente, al quia! //39 de ce-ar mai fi născut atunci ] n-avea de ce să nasc-atunci B // 40 Dar n-aţi văzut dorindu-i ] Semeţi cu-a lor dorinţ-ar fi A / Şi n-aţi văzut dorind Intru zăda B / Iniţal tn loc de dorindu-i fusese scris dorind iar. // 40—12 Cf. Dante: e disiar vedeste sanza frutto tai che sarebbe lor disio quetato, ch’etternalmente b dato lor per lutto. // 41 şi-atar ce-al B // 42 şi n-au putut şi-etern li-e spre amar B j Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. II 44 Şi-ngîndurata ] Şi trist mîhnita A // 46 tăcut şi tulburat ] tăcut şi plin de glnduri A // Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. I Cf. Dante: e piu non disse, e rimaste turbato. // 46 în vremea ast-am fost] într-ăst răstimp noi am B/l 47 mînecu-] mersul (anulat) Ax / mîneGU-i aşa] coasta lui căzînd A2II 18 SS Pe cind privea-n pămlnt, pe glnduri dus, şi-n sineşi judeca acel părete, iar eu cu ochii-umblam pe stlnci pe sus, 58 văzui la dreapta şirul unei cete de spirite, spre noi părlnd că vine şi nepărind, c-aşa veneau de-ncete. «1 Ridicâ-ţi ochii că sosesc, In fine, maestre, duhuri, să ne dea vrun sfat, de n-ai puteri să-l afli tu prin tine." 64 Atunci privi şi el şi-asigurat: „— Să mergem noi spre ei, că vin ca-n silă, iar tu-n speranţa ta să fii-ntrămat“. 67 Deşi spre ei noi mersem poate-o milă, era-ntre noi şi-acum o-ndepărtare cit zboar-o piatră dintr-o mîn-abilă, 70 clnd, strins sub poala stîncii-n nemişcare, a stat grămadă-n loc întreg poporul, cum stai şi-observi cînd nu ţi se prea pare. 78 Voi, cei cu bun sfîrşit“, conducătorul aşa-ncepu, „vă rog, pe sfînta pace de care-aveţi, cred eu, cu toţii dorul, 76 să ne-arătaţi In care loc se face mai lină coasta spre-a sui şi noi; clnd ştii mai mult, mai mult şi graba-ţi place.14 6? de umbre ce spre noi părea A // 60 Iniţial, In loc de-ncete fusese teris din cete. // 64 Cf. Dante: Guardo allora e con libero piglio. // 66 Marginal dreapta este notat un semn de scoatere, j Cf. Danie: e tu ferma la spene, dolce figlio. // 73 Voi, cei cu bun sfîrşit“ ] Vă rog“, a zis spre ei B // 75 cred eu ] cum cred A // 19 79 Cum una-ntîi, cînd ies din staul oi7 ori dou-ori trei, şi, timide să iasă, cu bot tîrît, stau cele de-napoi, 82 ce prima lace toate fac şi leasă stau proaste-n loc, deşi nu ştiu ce este, cînd prima stă, şi-n coaste i se-ndeasă, 8 5 aşa văzui pe primii dintr-aceste ferice umbre cum, pornind, veniră sfioase-n chip şi cu mişcări modeste. 88 Ci,-n clipa cînd la dreapta mea zăriră lumina zilei ruptă-n mersul ei, iar umbra mea pe stînci cum se resfiră, 91 au stat şi s-au retras puţin, iar cei ce-n urmă-le veneau, fără să ştie ce cauză au de stat, au stat şi ei. 94 Şi-atunci: Făr-a-ntreba, ştiut vă fie că-i viu în carne-i omul ce-1 vedeţi, de-aceea-n drum lumina o sfâşie. 97 Deci nu vă mire, ci credinţ-aveţi că, făr’ de-un har ce Domnul i-1 trimete, el n-ar cerca să urce-aceşti păreţi.“ 100 Aşa Yirgil. Iar capul demnei cete: Vă-ntoarceţi deci, iar noi venim urmînd“. Şi-apoi şi-un semn cu-al palmei dos ne dete. 81 Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. / Cf. Dante: timi-dette atterando l’occhio e’l muso. // 86 Iniţial, în loc de primii fusese scris primul. // 92 Marginal dreapta este scris V.M. // 96 în drum lumina ] lum în dr A //101 Iniţial, în loc de venim urmînd fusese scris vă vom urma. // 20 103 Şi-atunci: „— Oricine-ai fi, să-ntorci mergînd, imi zise-un duh, a ta căutătură şi vezi de m-ai văzut, poate,-oarecînd“. 106 Eu fix privii frumoasa lui statură: gentil la chip şi faţa sa bălană şi-avea la ochi, sub frunte,-o tăietură. 109 Smerit i-am spus că-n viaţa lui umană eu nu-1 cunosc; iar el: Priveşte-anume 1“ şi sus, la piept, făcu să-i văd o rană. 112 Şi-apoi zîmbind: „— E Manfred al meu nume, nepot Constanţei celei mari, o ştii; deci, rogu-te, cînd vei ieşi la lume, 115 frumoasei mele fete,-ai cărei fii sint celor două ţări mîndrii regale, să-i spui ce-i drept, de spun altfel cei vii. 118 Cînd fui ucis prin două răni mortale, plîngînd mă detei rob celui ce vrea cu drag să ierte-oricui orice greşale. 121 Păcate-avui cumplite-n viaţa mea, dar largi sînt braţele eternei mile, încît cuprind pe-oricîţi se-ntorc la ea. 124 De-ar fi cetit în domnu-aceste file păstorul cosentin, cel de Clement trimis a mă vîna-ntr-acele zile, 104 Iniţial, in loc de îmi zise-un duh, a ta fuseseră scrise alte cuvinte şterse apoi cu guma. //106 Eu fix privii frumoasa lui] Privii la el, frumos avea (iniţial: atît avea] A //110 eu nu-1 cunosc ] eu nu ştiu A II 184 Iniţial, in loc de aceste fusese scris acele. // 21 127 mi-ar sta, la capul punţii-n Benevent, şi-acum a mele oase neatinse, avind ca pază greul monument. 130 Ci-acum le spală ploi şi-un vînt le-mpinse afară din regat, pe lingă Verde, şi-aci mi le-a-ngropat cu facle stinse. 133 Ci-atît cu-a lor blăsteme nu se pierde, Incit să nu găseşti pe domnul iară, cit timp speranţa dă vrun mugur verde. 136 E drept că,-n fine, chiar de se-ndreptară acei ce-n anatemă-le au murit, sub rîpa asta au să stea afară 139 de treizeci de-ori timpul ce-au trăit cu-al lor blăstăm, vro pie rugăciune de nu le scade-al lor decret menit. 142 Tu vezi acum de-mi faci servicii bune făcînd să ştie buna mea Constanţa cum m-ai văzut, şi-a mea interdicţiune, 145 căci multă ni-e la voi aici speranţa." 132 -ngropat ] închis A / Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. / Cf. Dante: dov’e’ le trasmuto a lume spento. //133—134 Ci-a lor b atîta tot nu pierde pe om, încît să n-afle milă A // 139—145 Versurile, omise iniţial, sint scrise pe contrapagină. //140— 141 Marginal stingă este notat un semn de întrebare. / Cf. Dante: in sua presunzion, se tal decreto piu corto per buon preghi non diventa. // 144 cum m-ai văzut]şi cum mă vezi B. 22 CÎNTUL IV 1 Cînd ori durerea-n noi, ori voia-bună cuprinde-a noastr-oricare vro simţire, într-însa-ntregul suflet ni s-adună, 4 deci parcă de-alta n-are nici o ştire; cu-aceasta baţi eroarea care crede că sufletul e-n om cu triplă fire. 7 Deci, cînd aude omul sau cînd vede ce-i ţine duhul prins de-o vrajă multă, nu simte timpul ce grăbit purcede, 10 căci alta e puterea care-ascultă şi de-alta sufletul robit ţi-1 ai; făţişă-i una, şi-alta ca ocultă. 13 Pe-acestea sigur însumi le-ncercai, pe cînd mergeam, pe Manfred ascultîndu-1, 1 '-căci soarele pe cer s-urcase mai 16 cinzeci de scări şi n-am fost observîndu-1, cind furăm unde-acele umbre-alese w strigară-n cor: „Pe-aici e ce vi-e gîndul.“ iiăi'fc ■ . A Cind ori durere,-ori chin ce l-a[m] avea Ax / ori plăceri, ori dhiau ce-am avea As // 3 atît ni-e sufletul de <—> în ea A // 7 Dări, cînd aude omul] Şi-aşa, cînd omul deci aude- A //8 ce-i ţine dibui] ce-i ţine gîndu A // 9 Iniţial, în loc de nu simte fusese scris îi tre. //16 Iniţial, în loc de scări fusese scris g A I Spărtura-n gardul său B // 23—24 Versurile sint unite marginal dreapta cu o acolada. / Cf. Dante: lo duca mio, ed io appresso, soli, come da noi la schiera si partine. // 24 Iniţial, in loc de de-acum lăsarăm sfînta trupă fusese scris, probabil, suindu-ne Virgil şi eu. / de-acum lăsarăm sfînta A jj 25 Scris: San Leo. II 27 s-o sui] şi poţi s-o urci A II29 de-acela dus] dus de-acel A II31 în sus] astfel A //32 Iniţial, în loc de că fusese scris şi, iar în loc\de avînd, aveam. //38 în coate şi-n genu urcam prin el A // 34 Iniţial, in loc de culme fusese scris rîp(ă). //35 avea]sale A fi 37 zicea ] vale A // 39 cîştigă-ţi munte ] cîştigă-ţi cale A // 24 40 Dar vîrf avea, ce nu putea să-mi fie văzut, şi-urcuş aşa peziş, cum ai în sfert de cerc spre centru-o mijlocie. 43 Eram trudit cînd astfel cuvîntai: Te-ntoarce, tată drag, şi mă priveşte, că mor pe-aici, de nu te-nduri să stai!“ 46 Tu numai pîn-aici te mai trudeşte." Şi-un brîu, ceva mai sus, ca semn mi-1 puse, ce-ntregul deal pe-aici îl ocoleşte. 49 Aşa-mboldit de vorbele ce-mi spuse, trudit m-am tras pe brînci în urma lui şi-n urm-apoi sub tălpi şi-acesta-mi fuse. 52 Şezu aici şi el, şi eu şezui, întorşi spre zori, pe-unde-am suit pe cale, că-n urmă-şi a privi e drag oricui. 55 Privii dintîi spre-al mării mal în vale, spre soare-apoi, şi-am stat uimit văzînd la stingă mea cărarea roţii sale. 58 Virgil a cunoscut miratu-mi gînd, cum stau privind că Febus vrea s-apuce, pe-o cale dintre noi şi nord intrînd, * 41 40—48 Cf. Danie: Lo sommo er’alto che vincea la vista, e la costa superba piu assai che da mezzo quadrante a centro lista. // 41 ai ] tai A // 51 şi-a urm-apoi sub tălpi ] şi-apoi sub tălpi Ax / şi-acesta]şi-ăst brîu A2 jj 53 pe-unde-am suit] pe drumul urcării B IJ 86,Iniţial, In loc de uimit fusese scris mi. //57 cărarea] cărării fîl 68 a cunoscut ] simţi de tot A // 58—60 Versurile stnt unite marginal dreapta cu o acoladă. / Cf. Danie: Ben s’avvide il poeta ch’io stava stupido tutto al carro della luce, . ,.5 - ove tra noi e Aquilone intrava. // 69 s-apuce ] Duce A // 25 61 şi-a zis aşat Cînd Castor şi Poluce ar fi-nsoţind pe cer oglinda care şi jos şi sus lumina şi-o conduce, 64 cu mult mai mult vecin cu Ursa-Mare vedere-ai roşul zodiac pe lume, de n-ai ieşi din vechea sa cărare. 67 De vrei să vezi, apoi, aceasta cum e, închipuie-ţi că muntele Sion şi-acest de-aici stau pe pămint şi-anume 70 aşa că au un singur orizon, dar două hemisfere; lunga stradă, cea arsă cu-al său car de Faeton, 73 ăst deal pe-o parte-ar trebui s-o vadă şi pe-alta celălalt, de iai aminte şi clar tu judeci ce-am adus dovadă.11 76 Ei,"da, maestre, clar mai înainte nicicînd nu-mi fu aşa ce-acum discern şi ce-mi părea dincolo de-a mea minte, 79 căci cercul mediu-al cercului supern, numit equator de-una dintre arte, ce stă-ntre nord şi sud fixat etern, * 75 şi jud(eci) A j în partea finală a versului fusese scris, înainte de copierea formei actuale, cuvlntul dovadă. // 76—77 Ei, da, nicicînd maestre, m nainte nu fuse-atît de <................> B // 79 Cf. Dante: che’l mezzo cerchio, del moto superno. // 80 Cf. Dante t che si chiama Equatore in alcun’ arte. // 26 82 ne stă, din cauza care-o spui, departe atit spre nord, pe cît de la evrei se vede-ndepărtat spre calda parte. 85 Dar vreau să ştiu, maestre-al meu, de vrei, cit drum mai e? Căci suie-a coastei frunte mai sus decît s-o văd cu ochii mei.“ 88 Iar el: E grea, atare-i acest munte, urcarea-ntîi, ci-atît cît urci omoară şi truda-n om, mai lesne ca s-o-nfrunte. 91 Clnd calea-ţi va părea aşa de-uşoară, incit urcarea fi-va pentru tine cum e pe-un rîu al luntrei ce scoboară, 94 atunci vei fi la ţinta căii-n fine şi-acolo vei afla şi-odihna dată. Nu-ţi spui mai mult, dar astea le ştiu bine.“ 97 Dar nu-i fu vorba-ntreagă terminată şi-un glas vecin: Dar poate vei avea nevoie pîn-atunci să şezi vrodată!“ 100 Ne-ntoarse-această voce-acum spre ea, şi-n stînga-ne văzurăm o pietroaie, ce-ntîi nici eu şi nici el n-o vedea. ■/f ■■■"." \- 8t Iniţial: spre nord atîta pe cît de la evrei. // 87 Iniţial, în loc de Văd fusese scris vezi. // 96 astea le ştiu bine] ştiu acesta bine B jj t? nu-i fu este scris marginal dreapta cu semn de intercalare în text. / ■ Iniţial, In loc de -ntreagă fusese scris lui a<...>.// 98 vei avea ] ca să aiW W100 Ne -ntoarse-atunci spre el vorbitul grai B / Ne-ntoarse ] "Miorşi de- A 1/102 nici eu şi nici el n-o vedea]nici el, nici eu n-observa B // 27 103 Am mers la ea şi-n dosul stîncii-o droaie de duhuri sta, supt umbra ei, trîntită, cum face-un om cînd multă lene-1 moaie. 106 Din ele-o umbră, ce-mi părea trudită, şedea şi,-avînd genunchii-mbrăţişaţi, ţinea-ntre-aceştia faţa ghemuită. 109 „— O, dulce tată, dintre-aceşti culcaţi priveşte, am zis, pe cel mai leneş, care să juri că ei cu lenea-s cununaţi!“ 112 S-a-ntors şi ne-a privit mai cu-ndemnare, dar nu mai sus de şold, aşa-ntr-un fel, şi-mi zise-apoi: Tu du-te, că eşti tare!“ 115 Atunci l-am cunoscut şi, puţintel deşi pe-ai mei plămini truda stăpînă, ea nu m-opri să nu mă duc la el. 118 Cînd fui aproape, abia mai sus de mină nălţîndu-şi ochii,-a zis: Văzuşi tu cum, pe stînga, Feb teleaga lui şi-o mînă?“ 103 stîncii este scris marginal dreapta pentru a înlocui pe ei, anulat In text. I stînci(i> (anulat) -o A IJ108 ghemuită ]-ndesuită A // 109 După O este scris şi anulat uite.//111 Iniţial, în loc de să juri fusese scris să crezi / în loc de ei este scris, din greşeală, el; // 112 Pe marginea de jos a filei, sub mai cu-ndemnare, este scris dar ridicare. //113 Iniţial, In loc de şold, aşa-ntr-un fel fusese scris şolduri ridică. / Mai sus de coapse faţa nu-i făcu A //113—114 Versurile sînt unite marginal dreapta cu o linie verticală. //114 „— Tu du-te, că eşti],,— Sui tu (iniţial: Tu sui], că tu eşti B11 Tu du-te ]„—Mergi tu B2 //115 Memoria mea atunci îl cunoscu A ţi 116 Şi-oricît suflării. truda A / Iniţial, tn loc de plămîni fusese scris stăp(înă). //117 Iniţial, în loc de ea fusese scris de, //118 Iniţial, în loc de Cînd fui aproape fusese scris Nălţîndu-şi ochii. / Cînd fui aproape, abia ] Nălţîndu-şi ochii abia At / Cînd fui aproape A2 // 119 Iniţial, tn ioc de nălţîndu-şi ochii,-a zis fusese scris, probabil, mi-a zis: Yăzuşi tu <...>.// 28 121 Cuvîntu-i scurt şi-al feţii leneş drum mi-aduseră puţin surîs pe buză, şi-am zis: Belacqua, nu te plîng de-acum, 124 dar spune-mi tu ce lene-aşa de-ursuză te-a prins aici? Iţi faci tu-ndătinatul tabiet al tău? Aştepţi vro călăuză?“ 12 7 Iar el: „— Ei, frate, ce mi-e bun urcatul, căci tot nu m-ar lăsa la prag divinul portar să intru spre-a-mi spăla păcatul; 130 căci are întîi să-mi facă-n jur seninul atîtea roţi ca-n viaţa mea trecută, căci pînă-n moarte-am tot împins suspinul. 133 Şi-o rugă pîn-atunci de nu-mi ajută, ieşind din inimi dragi Celui-de-Sus, ce poate-a mea, cea-n ceruri neplăcută?" 136 Virgil era plecat şi,-urcînd, mi-a spus: Porneşte-acum! Vezi, soarele e-n focul de-amiazi pe cer şi,-n marginea de-apus, 139 al nopţii-amurg acopere Marocul." 128 mi-aduseră puţin surîs ] mi-au pus puţin surîs A, mi-au încreţit puţin surîs B IJ 180 Iniţial, în loc de căci are întîi fusese scris, probabil să-mi facă-ntîi. / Căci are-întîi să<... >-n jur <...) A / Marginal dreapta este scris V. Ch. //130—182 Cf. Danie: Prima convien che tanto il ciel m’aggiri di fuor da essa, quanto fece in vita, perch’io indugiai al fine i buon sospiri. // 186 Virgil era plecat J Virgil îns-a plecat A //138 de-amiazi pe-al nostru «fer şi,-n cel de-apus B //139 al nopţii-amurg ] pulpana nopţii Alr piciorul <... > A2- 29 ClNTUL Y 1 Lăsînd acele umbre şi plecînd, urmam deci urma dulcelui meu duce, cînd, dindărăt, cu mina arătînd, 4 un duh: Ia vezi, că parcă nu străluce lumina-n stînga celui de desupt şi ca şi-un viu el pare-a se conduce!“ 7 Cînd m-am întors, văzui că ne-ntrerupt fixat eram de-a lor căutătură eu, eu şi jos al zilei luciu rupt. 10 Atunci Virgil: Ce gînd nebun te fură, încît şi-urcării-aeum zăbavă-ţi face? De-aceşti de-aici ce-ţi pasă ce-şi murmură? 13 Urmează-mă, iar ei şoptească-n pace! Fii tare ca un turn ce nu-şi clăteşte coroana-n vînt, de-ar bate-oricum îi place. 16 Căci omu-n care-a pururi se goneşte un gînd pe-alt gînd, delungă ţinta lui, căci unu pe-altu-n fugă se slăbeşte." 3 Iniţial, tn loc de deci fusese scris pe. // 6 el este pus între paranteze rotunde. / şi A // 30 19 Eu ce puteam, decît că: „Viu!“ să spui ? Şi-am spus şi-acel obraz puţin avîndu-1 ce-adese face demn să ierţi oricui. 22 Pe munte-n acest timp, încunjurîndu-1, venea spre noi, puţin mai sus, popor clntind un Misercrc-n cor, cu rindul. 25 Dar, cînd văzură că eu pui zăvor luminii cu-al meu trup, schimbară glasul şi-un lung şi sarbăd „O!“ fu cîntul lor. 28 Iar doi din ei îşi şi-nteţiră pasul spre noi, spre-a ne-ntreba, ca o solie: „— în care cerc vi-e dat aici popasul ?“ 31 Virgil atunci: Yă-ntoarceţi şi le fie acestea celor ce-au rămas ştiute: că-n trup acesta-i om în came vie. 34 Din cauza umbrei lui, de-au stat umplute de-uimire aşa, atît mai am de spus: Onoare-i daţi, căci poate să v-ajute!“ * * ‘tl Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. / Cf. Danie: cho fa l’uom di perdon tal volta degno. // 22 acest timp ] ăst răstimp A II23 spre noi este scris deasupra rtndului pentru a corecta foqna iniţială a versului: venea, puţin mai sus de noi, popor. // 24 pt rtnd un Miserere-n cor cîntîndu-1 B1 j Cîntînd B2 I Miserere A1 j cu rindul] cîntîndu-1 Az // 26 schimbară glasul ] mutîndu-şi glasul B // •7 Un lung A / în lung şi sarbăd „0!“ B jj 29 spre-a ne-ntreba, ca o solie ] să-n-ntrebe-n formă de solie B // 31 şi le fie ] şi să ştie A / Iniţial, ft te ie le fusese scris vă. // 32 acestea celor ce-au rămas ] celor ce v-au *Mmi<8> A ţţ Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. / Cf. (RaHAroneiritrare a color che vi mandaro. //34 Iniţial: De-au stat, din HMSia umbrei lui, umplute. //86 Onoare-i daţi] Să-i dea respect B II 37 Eu n-am văzut mai iuţi nici meteorii s-aprindă-n faptul serii-a bolţii slavă, nici soarele topind în august norii, 40 cum ei au curs la deal fără zăbavă şi cum, ajunşi, porniră-n jos poporul cum făr’ de frîne cură-n cîmp o stavă. 4 3 Sînt mulţi aceşti ce vin acum cu zorul, vorbi Virgil, şi toţi cu vro rugare, deci mergi încet şi-ascultă-le-n mers dorul.“ 46 O, tu, acel ce spre fericea stare te duci cu trupul ce din mamă-1 ai, strigau venind, fă-ţi grabei alinare 49 să vezi de nu cunoşti pe vreunul, vai, spre-a duce despre el în lume ştire! De ce tot mergi mereu? De ce nu stai? 52 Noi toţi murirăm moarte-ntru cumplire şi pînă-n moarte-am tot făcut păcate şi-atunci ne-a luminat cereasc-albire, 55 încît, căindu-ne,-am ieşit iertate din viaţa noastr,-amici cu Dumnezeu, ce-acum prin dorul de-a-1 vedea ne bate.“ 58 Oricît vă tot privesc, răspunsei eu, nu pot să vă cunosc. Dar, de vă place să fac, aleşi părtaşi, ce pot să vreu, 37 37 Iniţial: Mai iuţi eu n-am văzut nici meteorii. // 39 Iniţial, In loc de nici fusese scris şi. / Marginal dreapta este scris V.M. // 41 porniră-n jos ] cum şi porni A / Cum ei şi-ntreg B // 51 De ce tot mergi mereu? ] Ah, Doamne, ce tot mergi? A // 60 Iniţial, in loc de ce fusese scris să. // 32 61 vorbiţi şi vreu să fac, pe sfînta pace pe care, alergind din sfere-n sfere, s-o cat ăst duce ce-1 urmez mă face.“ 64 Iar unul a-nceput: în buna-ţi vrere noi credem toţi, chiar fără jurăminte, de n-o fi poate-un caz să n-ai putere. 67 Eu unul deci, a toţi mai înainte, de-i mai vedea tu ţara dintre statul lui Carlo şi Romagna, ai aminte, 70 te rog, şi-n Fano fă-mi atît cu sfatul, că doar prin rugi ei poarta-mi vor deschide, să-mi pot spăla cumplit ce-1 am păcatul. 73 De-acolo fui, dar rănile perfide, ce scurser-al meu sînge-n care-am stat, Îmi fură date-n ţări antenoride, 76 în cari eu mă credeam că-s mai vegheat. Un d’Esti mi-o făcu-ntr-o ură care mai mult-a fost decît îi fu iertat. 79 Spre Mira însă de cătam scăpare, ajuns de ei la Oriac cînd fui, ■i aş fi şi-acum la cei ce au suflare. 82 Fugii spre bălţi şi-aci-ncurcat căzui în trestii şi nămol şi, desfăcută, în lac, de sînge, viaţa mi-o văzui.“ >60 un caz ] aşa A II 68 D<... > provincia A // 74 Iniţial, în loc de fui (fusese scris sînt. // 75 Iniţial, în loc de -n fusese scris am. // 78 ti fu ] î a fost A II 80 Cînd eu A II 33 85 Şi-alt duh apoi: Cum vrei să-ţi vezi umplută dorinţa ce te-a-mpins pe dealul sfînt, cu buna mil-a mea tu mi-o ajută. 88 Din Montefeltre-am fost, Buonconte sînt; Giovanna şi-alţii grija nu mi-o poartă, de-aceea-mi port eu ochii-aci-n pămînt.“ 91 Dar ce-ntîmplare, am zis, sau care soartă te-a dus departe-atît de Campaldin, că nu ştim unde-ţi zace haina moartă ?“ 9'* „— Oh, zise el, din jos de Casentin o gîrlă e şi-Archiano e chemată, din sus de schit născută-n Apenin, 9 7 Spre locul unde-i cu-Arno măritată, fugii pe jos, însîngerînd pămîntul cu ce-mi scurgea străpunsă beregată. 100 Aci-mi perdui vederea, iar cuvîntul din urmă al Maicei nume-mi fu şi-apoi acolo gol lăsatu-mi-am veşmintul. 103 Eu spui ce-i adevăr, tu-1 du-ntre voi: m-a prins un înger, îns-al tău, inferne, strigă spre cel din cer: «Tu mă despoi! 85—87 Marginal dreapta este notat un semn de înlocuire. / Cf. Dante: Poi disse un altro: „Deh, se quel disio si compia che ti tragge all’alto monte, con buona pietate aiuta il mio! // 87 Pe-a mea A // 88 Scris: Montrafeltre. // 93 Ca A / Marginal dreapta este notat un semn de înlocuire. / Cf. Dante: che non si seppe mai tua sepultura? //98—100 Marginal dreapta, lingă o acoladă care uneşte cele trei versuri este scris Mari. //101 din urmă al Maicei nume-mi fu ] cu-al Maicii nume-1 terminai A // 34 i 106 Ai dus, din el ce-avea dintre eterne, răpindu-mi-1 c-o biat-oftare bună, dar celeilalte-altfel îi voi aşterne!» 109 Tu bine ştii-n văzduhuri cum s-adună vaporii uzi ce-n ploi se-ntorc de-ndată, ce-urcînd ajung în frigul de sub lună: 112 deci vrerea rea ce numai rău-1 cată unind şi minte, vînt şi fum stîrni cu-a sa putere firii sale dată. 115 Şi-n faptul serii văile-nvăli din Pratomagno pînă-n jugul mare cu nori şi ceru-aşa-1 acoperi, 118 că-n apă s-a topit întreaga zare, iar cîtă ploaie nu putu s-o-nghită pămîntu-n el, prin văi cătă scăpare 121 şi-apoi, cu alţi torenţi mai mari unită, căzu-n regalul rîu cu-atîta hui, că n-a mai fost vrun chip de-a fi oprită. 109—108 Cf. Dante: Tu ne me porţi di costui l’etterno per una lacrimetta che’l mi toglie, , ma io faro dell’altro altro governo. // V' 1X1 ce^urclnd ] ce-ajung A //118 cu mintea sa şi vînt A //114—123 Vinurile, omise iniţial, slnt scrise pe contrapagină. //114 cu-a sa putere ] cu mintea sa B //116 Scris : Protomagno. //116—117 Cf. Dante: da Pratomagno al gran giogo coperse iy di nebbia; e’l ciel di sopra fece intento. // lli acoperi ] zvîrcoli B // ÎS 35 124 Află-ngheţatu-mi trup la gura lui umflatul Archian şi-n Arn’ mă-mpinse şi crucea-mi desfăcu care-o făcui 127 pe piept, atunci cînd zbuciumul mă-nvinse; purtat pe fundul lui apoi, curlnd întreg în prada-i de nămol mă-ncinse !“ 130 Ah, cînd tu-n lume vei fi-ntors, şi cind vei fi-ntrămat gustînd călătoria, vorbi acestui duh, alt duh urmînd, 133 vorbeşte şi de mine-atunci! Sînt Pia, îmi dete Siena trup, Maremma moarte: o ştie-aceasta cel ce-n cununia 136 cea nou-a mea inelul vru să-mi poarte." 127 zbuciumul este scris marginal dreapta cu semn de introducere în text în loc de vaiul meu. //128 Şi-apoi A //180 cînd tu-n lume vei fi-ntors ] cînd vei fi tu-n lume-ntors A //131 Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. / Cf. Dante: e riposato della lunga via. 36 CÎNTUL VI 1 Cînd sparg un joc de zar, cel ce-a pierdut rămîne trist şi-aruncă singur ţinte şi trist repetă cum ar fi făcut; 4 cu celălalt merg toţi, care-nainte şi care-n urma lui, şi, dîndu-i coate, din lături altul îi aduce-aminte. 7 El nu stă-n loc, ci-ascult-ale lor toate, iar cui îi dă se mîntuie de el şi scapă de-mbulziş astfel cît poate. 10 Aşa-ntorceam eu faţa-n desu-acel popor sosit, spre toţi de lingă mine, . şi-aşa, prin promisiuni, scăpăm la fel. 13 Şi pe-aretinul cel de mini haine “ ucis, de Ghino Tace’, aci-1 văzui şi-acel ce-n goană se-necă-n rovine. . ■ , ■ . j_____’_____ Ş probînd cum trebuia să fi făcut A H 9 Versul, omis iniţial, este scris pe contrapagină. //10—11 Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. I Cf. Dante: Tal era io in quella turba spessa, •v volgendo a loro, e qua e lâ, la faccia. // Jft, Sosit este scris deasupra rindului pentru a corecta o lacună iniţială Ţle transcriere. / sosit A // 37 16 Era şi-acel pisan, din cauza cui Marzucc’ cel bun aşa de demn păruse şi mîni tindea spre cer, în pllnsul lui, 19 Novell’, şi d’Orso, ca şi-acel ce fuse prin pizme şi-ură dat peririi pradă, dar nu prin vina proprie, cum îmi spuse. 22 Eu zic de Della Brossa, deci să vadă stăpîna din Brabant, cît timp e vie, ca nu-ntr-o turmă mult mai rea să cadă. 25 Iar, cînd fui liber de-umbrele cari mie astfel mi se rugau, spre-a fi-n putinţă prin ruga mea mai iute-n cer să vie, 28 am zis: Tu-mi pari că negi cu stăruinţă, tu, facla mea,-ntr-un text al tău că poate să schimbe-o rug-a cerului sentinţă; 31 dar asta e ce-o cer acestea toate. Sperează ei zădarnic aşadară, ori spusa ta eu n-o-nţelesei, poate?" * 24 * * 27 17 Versul din textul de bază: păru Marzucc’ cel bun aşa de tare a fost modificat, pentru rimă, cu ajutorul variantelor demn păru şi păruse notate In A. j Cf. Danie: che fe parer lo buon Mazucco forte.// 19 Iniţial, tn loc de ca fusese scris şi. // 20 Cum ] precum A // 24 Marginal dreapta este scris V.M. // 26-—27 Marginal dreapta este notat un semn de înlocuire. / Cf. Dante: quell’ombre che pregar pur ch’altri prieghi, si che s’avacci lor divenir sânte. // 27 miţial: mai iute-n cer prin ruga mea să vie. // 29 Iniţial, In loc de facla fusese scris fala. // 30 Versul din textul de bază • să schimbi prin rug-a cerului sentinţă a fost modificat, pentru sens, cu ajutorul variantei o rug- notată tn A. //33 eu n-o-nţelesei ]Mi-e ne-nţeleasă AU 38 34 Răspunse el: Scriptura mea e clară şi nici nu sper-aceştia nebuneşte, de judeci drept, nu cum ar fi să pară. j-37 Dreptatea cea de veci nu se clinteşte, că umple-n clip-o dragoste-nfocată ce-acestor Inşi pe-ncet li se-mplineşte. 40 Iar, unde-am spus acel cuvînt odată, nu se spăşea prin rugă nici o vină, căci ruga sta de cer îndepărtată. 43 Dar nu te-opri pe-o chestie-aşa de fină, de nu te-ndeamn-acea conducatrice ce dă-ntre minte şi-adevăr lumină. 46 Eu nu ştiu de-nţelegi, zic de Beatrice. Pe culmea ăstui munte-acolo sus vedea-o-vei senină şi ferice." 49 Să ne grăbim, deci, duce-al meu, am spus, căci nu mai sînt trudit ca mai nainte, şi i.°tă dă şi-n umbre-al serii-apus.“ 52 „— Vom merge azi, răspunse-al meu părinte, atita cît ţi-e scris să te ridici, dar altfel lucrul e, nu cum ţi-e aminte. S? Dreptatea cea de veci nu ] Căci al dreptăţii vîrf nu B / clinteşte ) zdrobeşte A // 41 Iniţial, în loc de nu se spăsea fuseseră scrise alte otoihie, şterse apoi cu guma. // 43 pe-o chestie ] la chestie A // 47—48 ''it&ginal dreapta este notat un semn de înlocuire. / Cf. Dante: tu la vedrai di sopra, in su la vetta ^f . di questo monte, ridere e felice. // senină şi ] In zîmbetu-i A II 54 Iniţial, în lec de dar fusese scris căci loc de cum, nu. / dar A // 39 55 Căci pîn-atunci vedea-vei, tot de-aici, venind pe cel ce după deal dispare şi-aşa că raza-i n-o s-o mai despici. 58 Vezi colo îns-un duh, stînd singur, care spre noi acum priveşte cu-aţintire: ne-o spune-acesta pe-unde-avem cărare.1' ■61 Ne-am dus la el. Cu ce despreţuire ăst duh lombard şi cît de mîndru sta, mişcînd încet onesta lui privire! €4 El nu ne-a zis nimic, ci ne lăsa s-urmăm în mers, ci-al nostru mers urmîndu-1. cum face-un leu, cînd stă-n odihna sa. 67 Virgil se duse-aproape-atunci, rugîndu-1 să-i spuie-un drum pe unde urci mai bine, ci,-al său răspuns el nu-ntrebării dîndu-1, 70 de viaţă ne-ntrebă, de ţară-n fine. Din Mantua . . -nceput-a aşadară, iar umbra-ntreagă, concentrată-n sine, 73 grăbitu-s-a, de unde-a stat, să sară şi: Mantovane, a zis, eu sînt Sordell’". Şi unul p-altu-atunci se-mbrăţişară. ■60 Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. / Cf. Danie: quella ne’nsegnerâ la via piu tosta. // 62 Iniţial, în loc de cît de mîndru fusese scris ce mîndrie. / mîndru ] nobil A // 64 el lung A // 65 în mers sînt puse intre paranteze rotunde. // 68 Iniţial, în loc de urci fusese scris -am urca. // 71 V[ezi] A // 72 Virgil adîncit, iar duhul( !)-ntreg scufuns Alţii Şi Mantovane, a zis] şi-a zis: Eşti mantov A ţj 40 76 79 82 85 88 91 94 »fc£V: « 97 -a*- wi^i fmae mm rma Oh, slujnico Italie, trist ospel şi navă-n viscol, ce-şi pierdu pilotul, nu doamnă de provincii, ci bordel! Acel prea nobil duh, cum fu cu totul grăbit, la singur sfîntul nume-al ţării, să-şi strîngă-n braţe-astfel compatriotul! Şi-acum trăiesc în focul dezbinării cei vii ai tăi, mîncîndu-se cîineşte, cîţi au un şanţ şi-un zid al apărării. Ai mării ţărmi, nemernico,-i priveşte în jurul tău şi caut-apoi in tine, de-ai vrun partid ce-n linişte trăieşte! Dar ce-ţi făcu-mpăratul ţie bine că-ţi dete frîu, cînd gol e locul şelii? căci făr’ de el, n-ar fi aşa ruşine. Ah, neam ce-ar trebui şi-orînduielii să-i fii supus şi-n şea să laşi cezarul, de ştii ce-ţi scrie domnu-n evanghelii! Nu-ţi vezi turbat zburdîndu-ţi armăsarul, căci n-ai ştiut din pinteni să-l struneşti, cînd frîu-n mini ţi-1 dete-odată harul. Germane-Albert, tu, cel ce-1 părăseşti, că-1 vezi nebun în furia lui drăcească, în loc să-i sari în şea să-l stăpîneşti, navă-n viscol ] şi-n vifor navă B // 81 Iniţial, în loc de astfel scris aşa. II84 un şanţ şi-un zid A II 86 Priveşte-n jur ce-ai ţărmi închid A1 / Nememico A2 // 87 de ai trăind în pace partid A // 98 drăcească ] cadă B // 41 100 din stele cadă furie cerească pe capul tău, şi nouă şi deplină, incit al tău urmaş să se-ngrozească, 103 căci printr-a ta şi-a tatălui tău vină, ţinuţi dincolo prin nesaţ, procleţii, ne stă pustie-a regnului grădină. 106 Hai, vezi Montecchi tăi şi Cappelleţii şi-ai tăi Monalzi, o, tu nepăsătorul, pe-aceia trişti şi-n drum pe-aceştia, bieţii! 10;> Hai, vezi, cumplite, cum îţi sug poporul baronii tăi şi curm-a lor păcate şi vezi cît de vegheat ţi-e Santafiorul! 112 Hai, vezi cum Roma ta, plîngînd, se zbate şi zi şi noapte,-o văduvă săracă: „De ce nu eşti cu mine,-o, tu,-mpărate!“ 115 Hai. vezi cum se iubesc ai tăi! Şi, dacă pierduşi de noi de tot compătimirea, ruşine propria faim-atunci să-ţi facă! 118 De pot să-ntreb, tu, cel ce răstignirea în lume-o suferişi, supreme Joi, sînt ochii drepţi ai tăi întorşi airea, 100 cerească ] vadă B II103 printr-]dintr- B jj 103—105 \ Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. / Cf. Danie: ' ch’avete tu e’l tuo padre sofferto, per cupidigia di constă distretti, che’l giardin dello’mperio sia diserto. // 105 Iniţial, în loc de ne fusese scris ce. //106 Scris: Capuleţii. //107 Iniţial, in loc de Monalzi fusese scris Monaldi. //112—114, 115—116 Versurile sînt unite marginal dreapta cu cile o acoladă. //117 ruşine propria faim- ] Hai, vezi ce propria faim- A / Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. / Cf. Danie: a vergognar ti vien della tua fama. // 42 121 ori poate pregăteşti tu lucruri noi in vecinicul tău sfat, spre-al nostru bine, departe-adînc şi ne-nţeles de noi? 124 Căci toate-ale Italiei ţări sînt pline de domni tirani şi orişice lichea ce intră-n vrun partid Marcel devine! 127 Tu poţi fi fără griji, Florenţa mea, căci nu te poate-atinge-atare-acuză, căci neamul tău e just şi-i just ce vrea. 130 Mulţi au dreptatea-n ei şi-o ţin sub spuză spre-a nu veni la arc în chip nebun, ‘ ci-ai tăi o au în guri! Şi, de refuză 133 să puie-un umăr mulţi la greu comun, poporul tău, sărind grăbit, răspunde, chiar nechemat, la greu: „Ba eu mi-1 pun!“ 136 Fă-ţi albe zile deci, căci ai de unde, şi-averi ai tu, şi pace, şi măsură; i de-i drept ce zic, vin vremi şi n-or ascunde. 139 Atena, vai, şi Sparta, cari făcură vestite legi şi-atîta de civile, ce slabă minte-n bunul trai avură 142 cu tine-n rînd, căci astfel de suptile măsuri tu ţeşi, că, ce-n octomvrie legi, n-ajunge-a sta-n noiemvrie zece zile. Căci eşti în toate de părerea mea A’II133 Iniţial, în loc de sărind • ftU0se''icris gr<ăbit>. // 145 De cînd ţii minte, cît amar de legi tu n-ai schimbat, şi datini, şi guverne, şi banii tăi, şi-a tale membre-ntregi. 148 Dar, minte dacă ai şi poţi discerne, vedea-te-vei la fel cu-acel bolnav ce, negăsind odihnă-n chin pe perne, 151 se-ntoarce-ades spre-a nu-i părea grozav. 149 la fel cu-acel bolnav ] cu-acel b la fel A //151 Scris, din greşeală, adese. / spre-a nu-i părea grozav ] spre-a mai scăpa de el A- 44 CÎNTUL VII 1 A lor oneste-onoruri şi senine, clnd fură-n rînd de trei ori repetate, Sordel s-a tras zicînd: „— Şi-acum, voi cine?“ 4 Pe clnd erau nedemni cei morţi să cate această coastă, ca spre cer să suie, de-August îmi fură oasele-ngropate. 7 Eu slnt Virgil, iar cerul al meu nu e printr-alt păcat decît că nu crezui.“ Aşa-ncepu măestrul meu să spuie. 10 Precum acel ce vede-n faţa lui deodat-un fapt ce-1 umple de mirare, crezînd şi nu, zicînd ba e, ba nu-i, 13 Sordel, plecîndu-şi ochii,-a stat atare. Venind apoi, 1-a-mbrăţişat umil pe unde-un prunc s-agaţă de-omul mare. ni$/ „— Oh, glorie-ntre latini, al cărui stil ' dovezi, ce poate-al nostru grai, ne dete, V .iai şi-a ţării mele-onoare-n veac, Virgil! 45 49 Ce graţie-ori merit vru să mi te-arete? Şi spune-mi tu, de-s demn de-al tău cuvînt, de vii din iad, din care cerc, poete ?“ 22 Prin toate-ale durerii cercuri sint venit aici, a zis, şi fac aceste minat de-o doamnă din imperiul sfînt. 25 Şi nu făcînd, ci nefăcind îmi este pierdut ce tu doreşti, supremul bine, de care eu tîrziu am prins de veste. 28 Un loc e-n iad şi-o noapte făr’ de fine ni-1 face trist, nu cazna, şi-ntristaţi noi nu-n urlări ne plîngem, ci-n suspine. 31 Acolo stau cu pruncii cei curaţi, pe care-i duse moartea mai nainte de-a fi de culpa-ntregii lumi spălaţi; 34 acolo-s cei ce n-au ştiut trei sfinte virtuţi, trăind, dar pe-altele, pe toate, lipsiţi de-orice păcat, le-avur-aminte. 37 Dar dă-ne-un semn, de ştii şi de se poate, la locul de-unde propriul purgator îşi ia-nceput, ce drum mai scurt ne-ar scoate ?“ * 24 20—24 Marginal dreapta, Ungă o linie care uneşte versurile, este scris: M. Chiţ. II 22—24 Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. I Cf. Danie: „Per tutt’i cerchi del dolente regno, rispuose lui, son io di qua venuto: virtu del ciel mi mosse, e con lei vegno. // 24 Forma versului din textul de bază: minat de-o doamnă <... > din locul sfint, a fost modificată, pentru respectarea metrului, cu ajutorul variantei imperiu, notată în A. // 29 Iniţial, în loc de ni-1 fusese scris SI. / trist ] amar A // 89 ar a fost adăugat ulterior deasupra rîndului. // 4G 40 N-avem aici anume loc. Cum vor, şi-n sus, şi-n jur, oricine poate trece; cît pot să merg, îţi stau conducător. 43 Dar vezi că ziua-ncepe să se plece, iar noaptea-n sus nu poţi sui, deci cată s-aflaţi un loc mai bun spre-a o petrece. 46 La dreapta-ne sînt umbre-aici îndată; de vrei, te duc la ele şi-i avea plăcere-a şti ce soartă le e dată.“ 49 „— Dar cum, a fost răspunsul, dac-ar vrea să suie-n duh, e, poate, că nu-1 lasă altcineva sau e că n-ar putea ?“ 52 Văzui în ţărn-o linie cum apasă cu degetul şi: Ziua dac-apune, nu poţi să treci nici dunga asta trasă, 55 dar nu c-alt lucru piedecă ne-ar pune decît negroarea nopţii-a ne sui, că-n vrerea noastr-orice puteri răpune. 58 Poţi noaptea-n jos să mergi cît ai voi, poţi coastei face-ocol, dar e-n orbie, cit timp ni-e sub picioare-ascunsa zi.“ 61 Virgil, ca şi cuprins de-uimire vie, răspunse-atunci: Deci du-ne unde-ai spus că starea-n loc plăcut-o să ne fie“. 10—42 Versurile sînt unite marginal dreapta cu o acoladă. // 41 Şi-n sus, şi-n jcs, oricine] Şi-n sos, şi-n jos, aceşti de-aici B / Cf. Dante: licito m’e andar suso ed intorno. // 48 ce soartă ] şi-ursita A // 57 că-n } căci ea voinţii A // 68 să mergi ] poţi rătăci A // 58—60 Versu-Aileetnl unite marginal dreapta cu o linie oblică. // 59 ocol, dar e-n orbie ] <|M[lnri în pustie By j orbie Ba // 47 64 Puţină cale noi de-aci ne-am dus, cînd şi văzui că dealul se desface făcînd o vale ca şi-n lume sus. 67 Vom merge-acolo unde coasta face din sine-un sîn, a zis, şi noul soare vom sta să-l aşteptăm acolo-n pace.“ 70 Era-ntre clin şi oblu-o cotitoare potecă-n vale, ce ne duse-n locul în care-al văii limb aproape moare. 73 Curat argint şi aur roş ca focul, smarald în clipa cînd îl frîngi, seninul eben lucios, şi purpura, şi cocul 76 învinse-ar fi rămas acolea-n plinul de flori şi ierburi sîn cu strălucirea, precum de-al său mai-mult e-nvins puţinul. 79 Nu numai c-a depins acolo firea, ci-a mii de-odoruri o dulcoare rară fac dulce-amestec neştiut airea. 82 Şi duhuri, ce pe pajişti s-aşezară, cîntau aci Salve Regina-n cor, pe cari din deal nu le vedeai de-afară. 85 Sordel, al nostru-aici conducător: „— Cît timp puţinul soare n-o să cadă, nu-mi cereţi să vă duc în valea lor. 74 clipa cînd îl frîngi ] clipa frîngerii,-ori A // 81 airea A j Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. / Cf. Dante: vi facea uno incognito e indistinto. // 88 Iniţial, In loc de aci fusese scris S B jj 6,, ce-a zilei moarte-acolo parc- ] cîntînd de parcă a zilei moarte A // ISSDumnezeu ] Cel Etern A //13 aşa de dulci ] dulce-astfel A //14 Clotar-un imn A / Iniţial, în loc de din fusese scris c<ă>. // t .js&tfc''. 51 16 cu el, şi dulce şi devote toate, cîntară-ntregul imn pînă la fine, cu ochii-ntorşi spre vecinicele roate. 19 Fixează-ţi ochii pe-adevăr, creştine, aici, căci văl aşa de fin îi pui, că lesne-o să străvezi prin el, ştiu bine. 22 Pe-acel gentil popor deci îl văzui privind In sus şi, ca şi-n aşteptare, umil şi palid în tăcerea lui, 25 şi-apoi doi îngeri din adînca zare văzui venind, cu spăzi, de foc făcute, dar fără vîrf şi tîmpe fiecare. 28 Aveau, ca foile de-acum născute, vestmînt ce-n urmă-le juca-n uşorul susur domol, de verzi aripi bătute. 31 Deasupra noastr-oprindu-şi unul zborul, mai jos pe mal dincolo-al doilea stete, aşa că sta-ntre dînşii-acum poporul. 34 Eu clar văzut-am blondele lor plete, ci-n ochi mi-aduse faţa lor orbie, cum tot preamultul poate-un simţ să-mbete. 16 Iniţial, în loc de cu fusese scris şi. / devote ] cucernic A // 25—26 şi-apoi ieşind doi îngeri şi din zare de<..........................} B II 27 Cf. Dante: tronche e private delle punte sue. // 28 Iniţial, versul avea forma Şi verzi ca frunzele de-acum născute, ştearsă apoi cu guma. // 30 Iniţial: susur de verzi aripi, domol bătute-. / făcut de verzi A // 32 dincolo ] dincoa e A // 52 37 Spre-a ne păzi de-un şarpe ce-o să vie aci-n curînd, Maria ni-i adtice, . / Cf. Dante: tra le grandi ombre, e parle-tremo ad esse. // 45 drag lor le va fi ] fi-le-va plăcut A / Primul fi a fost adăugat ulterior. // 48 Iniţial, in loc de a fusese scris să. // 58 O, de-azi din zori, prin tristul loc, şi-astfel c-această viaţ-a mea tot prima este şi-aşa-mi clştig pe-a doua cu-acest zel.“ 61 De-abia mi-au auzit cum spui aceste Sordel şi Nin şi-ados făcură saltul ce-1 face-un om de-o spaimă făr’ de veste. 64 Se-ntoarse unul spre Virgil, iar altul spre-un duh ce-aici şedea şi: „—■Sus, Conrad, să vezi ce-a vrut din mila sa Prea-naltul!“ 67 Iar mie-apoi: „Pe-acel al graţiei grad ce-1 datoreşti tu celui ce ne-ascunde « de ce »-ul prim, ca-n veci să n-aibă vad, 70 ajuns dincolo de-ale mării unde, să-i spui să nalţe rugi a mea Giovanna la cel ce-oricînd curaţilor răspunde. 73 Nu cred că-n piept mai poartă mă-sa rana, de cînd schimbat-a albul văl al ei, pe care-odată l-ar mai vrea, sărmana! 76 Exemplu clar din ea tu poţi să iei, clnd nu-1 aţîţi mereu cu ochii-ori gura, cît ţine-un foc al dragostii-n femei. 79 Dar nu-i va pune mîndră sepultura năpîrca din Milan, ce-adun-oştiri, cum i-ar fi pus cocoşul din Gallura.“ 69 c-această viaţ-a mea] că viaţa mea de-acum A jf&S ce-ll cum A n 80 Scris: ce-adună oştiri. // ' 54 82 A zis şi-n timpu-acestei tlnguiri, vedeam pe faţă-i stampa rîvnei care dă drept cintar porniri. 85 Eu, lacom, tot spre cer priveam, spre-o zare pe unde-au aştrii cel mai lin ocol, cum mai vecin de-o osie roata-1 are. 88 Şi-a zis Virgil: Ce câţi tu sus in gol?“ Iar eu: „— Trei sfinte-acelea flăcărele ce-aprinseră dincoace-ntregul pol“. 91 Iar el: Sînt jos, dincolo, patru stele pe cari le-ocheai în zori, de licur pline, şi-acestea suie-acum unde-au fost ele“. 94 Pe cînd vorbea, l-a tras Sordel spre sine, zicînd, şi-a-ntins şi mina ca s-arete: Vezi colo, vezi duşmanul cum ne vine!“ 97 Şi-un şarpe,-n partea făr’ de parapete a strimtei văi, precum, de n-am greşală, fu cel ce Evei tristul fruct îl dete, 100 venea prin flori şi ierbi, spurcata bală, şi-ades, cu capu-ntors, el dosul lui lingîndu-şi-1, ca bestia cînd se spală. 82—84 Versurile sini unite marginal dreapta cu o acoladă. / Cf. Danie : Cosi dicea, segnato della stampa, nel suo aspetto, di A // 88 Scris: cauţi. // 92 de licur pline } pline flăcări A / Iniţial, tn loc de licur fusese scris licăr. // 98 acum ] -n cer A //101 dosul lui ] spinarea lui A / Iniţial, In loc de lui fusese scris un alt cuvtnt, acum indescifrabil. //102 lingSndu-şi-1 ] lin-gîndu- <... > adese Alt lingîndu-şi-o A2 // 55 103 Eu n-am văzut, deci nici nu pot să spui vulturii-acei cereşti cum se mişcară, dar pe-amîndoi mişcîndu-se-i văzui. 106 Simţind aripi cum aeru-1 separă, fugi năpîrca şi îngerii-n senin, cu zbor egal, la post veniră iară. 109 Dar duhul ce veni chemat de Nin, el nu-nceta fixat să mă privească mereu, în tot acel asalt divin. 112 Făclia ce te duce-n sus găsească destulă ceară-n vrere-ţi, spre-a putea ca pînă-n smalţ pe culme să-ţi lucească 1 115 Din Val di Magr-ori din vecini cu ea, să-mi spui, de ştii, vo veste-adevărată, căci mare-acolo fui in viaţa mea. 118 Gonrado Malaspina fui odată, nu cel bătrîn, ci-urmaş, şi-a mea cea vie de-ai mei iubire-o fac aici curată.“ 121 O, zisei eu, a voastră seniorie eu n-o cunosc, ci-n Europa oare e vrundeva vrun om să nu vi-o ştie? 111 111 mereu, în tot acel asalt ] în tot decursu-acelui act A / Iniţial, tn loc de mereu fusese scris mă. / Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. //112—114 Versurile slnt unite marginal dreapta cu o acoladă. / Cf. Dante: „Se la lucerna che ti mena in alto truovi nel tuo arbitrio tanta cera quant’ă mestiere infino al sommo smalţo.“ // 118 Eu fui C A //119 nepot, nu A / Iniţial, tn loc de urmaş, şi-a mea cea vie fusese scrisă o altă variantă, ştearsă apoi cu guma. // 122 Iniţial, în loc de n-o fusese scris nu. //123 om este scris deasupra rtndului. // 56 124 A casei voastre faimă şi onoare dă ştiri de voi şi ţara voastr-oricui, incit ajunse-o pildă-ntre popoare. 127 Şi-ţi jur, şi-aşa s-ajung unde mă sui, că al vostru neam păstreaz-onoare-ntregii virtuţi şi-a spăzii ca şi-a pungii lui. 130 îi dă natura şi-uzul privilegii incit, pe răul drum oricîţi să plece, el merge drept, urînd călcarea legii.44 133 Deci mergi şi-n şapte dăţi nici nu va trece să doarmă Feb în patul ce-1 supune subt labe-ntreg şi-ntreg e sub Berbece, 136 şi-aceast-a ta curtean-opiniune cu mult mai mare cui se va-ntări în capul tău decît cum alţii-ar spune, 139 justiţia-n mers de nu se va opri.“ 188—134 Iar Feb să doarmă nu va trece de şapte întreg sub labe al cerului A. // 187 se va-ntări ] va fi-ntărită A //189 nu este scris deasupra rtndului. / opri]oprită A. 57 CINTUL IX 1 4 de pietre scumpe fruntea ei lucea, tocmite-n chipul friguroasei fiare a cărei coadă, cînd loveşte,-i rea. 7 Iar noaptea două stări, cum ea le are, făcuse,-urclnd spre locul unde stării, şi-aripi acum pleca spre-a treia stare, io cînd eu, ce încă aveam ce-mi dete-Adam, căzui de somn, ca cel ce nu mai poate, pe iarba unde-aceştia cinci eram. 13 în ceasul, deci, cînd rîndunica scoate jălitu-i plîns spre-a zorilor lumină, aminte-avînd întîiu-i bocet, poate, 1 * 3 1 concubina B //1—3 In textul de bază fiind scris doar versul 1 ; Acum amanta lui Titon anticul, am reprodus terţina din D. / Cf. Dante: La concubina di Titone antico giâ s’imbiancava al balco d’oriente, fuor delle braccia del suo dolce amico. / în pat acum lăsîd pe iubitul T cel vechi amanta <.......>, cu dulci colori pe poală-i răs<ăritul> A // 3 lumina B // 58 i 16 cînd mintea-n noi e mult mai peregrină din carnea ei şi mai negînditoare, şi-a ei vedenie-aproape e divină, 19 părea că-n vis eu văd, plutind In soare, cu pene de-aur un vultur, ce-n zbor cu-ntinse-aripi stă gata să scoboare; 22 părea că este-acolo unde-n nor peri, lăslndu-şi soţii, Ganimede, cînd smuls el fu şi dus în sfîntul cor. 25 Gîndeam: „El stă pe-aci, aşa se vede, din simplu obicei, căci poate-alt loc de-a fi prădat de el nedemn îl crede14. 28 Păru apoi că-n larg rotitu-i joc, cumplit căzînd ca fulgerul, mă prinse şi-n sus cu el mă duse pînă-n foc 31 şi parc-aici şi eu şi el s-aprinse. Şi-atît m-ardea închipuitu-acel pojar de sus, că somnul meu se stinse. 34 Nu cred c-Ahil s-a deşteptat altfel, rotind în jur priviri ce-nmărmurise de-atîta loc străin pe lîngă el, 37 cînd mamă-sa lui Chiron i-1 răpise şi-l duse-n Schiros, adormit pe braţă, de unde-n urmă-1 scoase-apoi Ulise, 18 Cf. Dante: alle sue vision quasi 6 divina. // 24 cînd dus el fu-un supremul consistor. A // 40 cum eu mă deşteptai, cînd, de pe faţă perindu-mi somnul,-ngălbinii deodată, ca omul cînd de-o mare spaimă-ngheaţă. 43 Văzui cu mine singur pe-al meu tată, de două ceasuri soarele-n tărie şi-n larg spre mare faţa mea-nturnată. 46 N-ai nici o grijă şi ştiut să-ţi fie că-n bun loc stăm, vorbi conducătorul, deci nu scădea, ci-ncinge-a ta tărie!) 49 Ajungi acum să vezi şi purgatorul. Vezi largul zid ce-n jur îl cercuieşte, iar unde pare rupt îi stă zăvorul. 52 Pe cînd al zilei fapt de-abia mijeşte, iar sufletu-ţi durmea-n el, pe cîmpia pe care-atita floare-o-mpodobeşte, 55 venind, o doamn-a zis: «Eu sînt Lucia. Să iau pe-acest ce doarme să mă laşi, să-i fac mai lesne-astfel călătoria.» 46 teamă A // 46—48, 49—51 Versurile sînt unite marginal dreapta eu cîte o acoladă. // 46—18 Terţina, incompletă în textul de bază: N-ai nici o grijă, că eşti bine-adus. Fă-ţi inimă, vorbi conducătorul <.............................>. este reprodusă din D. / Cf. Dante: Non aver tema“, disse il mio segnore; „fatti sicur, che noi semo a buon punto: non stringer, ma rallarga ogni vigore. // 53 Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. / Versul din textu l de bază: iar sufletu-ţi dormea-ntru el, pe cîmpia a fost modificat pentru respectarea metrului. // 58—54 Cf. Dante: quando l’anima tua dentro dormia sovra li fiori ond’ă lâ giă adorno. // 60 58 Cei trei la umbre-n vale sînt rămaşi. Ea te-a luat şi, zi cum se făcuse, în sus veni, iar eu pe-ai dînsei paşi. 61 Şi-aici te-a pus, dar mai întîi îmi spuse cu mîndrii ochi de-această sfîntă-ntrare şi-apoi şi ea <şi> somnul tău se duse.“ 64 Cum prinde-un om în dubiu-mbărbătare şi schimbă-n siguranţă frica lui, cînd verdele-adevăr în faţă-1 are, 67 aşa şi eu, iar, cînd văzu că nu-i în mine spaimă, cel ce-mi vru tot bine porni pe deal şi-am prins şi eu să sui. 70 Tu bine vezi cum eu înalţ, creştine, materia mea, să nu te mire dară că pui şi duh mai mult ca s-o sprijine. 73 Şi,-aşa suind, eram unde de-afară, cum este-n zid firida ce-1 separă, 76 văzui că-i poartă, şi că stau supt ea trei scări de trei colori deosebite şi-avînd portar ce mut încă stătea. 69 Şi-aşa ea te-a luat şi, zi cînd fuse A // 60 venii în sus, urmîndu-i sfinţii B IJ 63 Al doilea şi, omis la transcrierea textului de bază, a fost reprodus din D. // 64 Cum prinde-un om în dubiu ] Cum prinde-n preget omul A // 67 Iniţial, în loc de iar fusese scris şi. // 72 că pui ca sprijin m m m B / Marginal dreapta este notat un semn Os întrebare. / Cf. Dante: non ti maravigliar s’io la rincalzo. // 78—75 Versurile sînt unite marginal dreapta cu o acoladă. // 74 Versul din textul de bază : aceea ce dintîi o scorbură părea, a fost înlocuit, pentru respectarea metrului, cu varianta notată în A. // 75 Iniţial, în loc de -1 fusese Kris -o. II 76 Iniţial, în loc de că-i şi de şi că stau fuseseră scrise alte Xitvinte, şterse apoi cu guma. / văzui că-i poart-acum şi că stau sub A II 78 ce mut încă ] ce mut în prag B // 61 79 Şi, tot mai larg privirile-mi ţintite pe el, văzui că şade-n capul scării c-un chip aşa că ele-mi fur-orbite. 82 C-o spadă-n mini, în felul apărării, ce-atari lucori lăsa-n priviri să-mi pice, c-ades le-ntoarsei oarbe-n largul zării. 85 Voi doi de jos, aşa-ncepu a zice, ce vreţi şi cine-i cel ce v-a condus? Vegheaţi ca drumu-n sus să nu vă strice!“ 88 Cunoscătoare-a ce-i pe-aici, de sus venind, o doamnă, zise-al meu părinte, de-această poartă chiar acum ne-a spus.“ 91 Spre bine paşii ducă-vi-i nainte! vorbi din nou acel gentil portar. Păşiţi acum pe-a noastre trepte sfinte!“ 1 Spre ele-am mers; şi prima ca de var era din piatră lucie, curată şi lins-aşa că mă reda cum par; 97 ca purpura, dar mai întunecată, din piatr-,a doua, aspră şi bătrînă, şi-n lat şi-n lung în multe părţi crăpată; 79 larg privirile-mi ] largi priviri avînd A // 81 c-un chip aşa ] c-o îaţ-astfel A // 82 C-o spadă ] Şi-o spadă A / Marginal dreapta este notat un semn plus. / Cf. Dante: e una spada nuda avea in mano. // 82—84, 85—86 Versurile slnt unite marginal dreapta cu ctte o acoladă Ungi care este notat un semn de scoatere. // 83 -mi este scris deasupra riadului. // 85 Iniţial, In loc de Voi fusese scris O. // 97 dar mai întunecată ] m m înnoptată A // 62 100 şi-a treia apoi, a ambelor stăpînă, părea porfir cu-aşa coloare nouă ca sîngele ce-acum zvîcni din vină. 103 Pe-aceasta deci cu tălpile-amindouă sta sfîntul sol, şezînd pe-un prag cum nu e mai plin de licur clarul strop de rouă. 106 Văzind că buna vrere-a mea mă suie, Virgil îmi dete-ndemn: Acum tu lui smerit să-i ceri ca poarta s-o descuie11. 109 La sfintele-i picioare m-aşternui, cerîndu-i mila porţilor deschise, ci-n piept dintîi de trei ori mă bătui. 112 El şapte „P“ pe frunte-atunci îmi scrise cu-al săbii vîrf şi-apoi: Pe dealul sfînt tu vezi de-nchide-aceste răni“, îmi zise. 115 Culoare de cenuşe,-ori de pămînt ce-1 sapi uscat avea a Iui hlamidă; şi două chei a scos de sub veşmînt, 118 de-argint şi de-aur, dînd ca să deschidă cu alba-ntîi, cu-a doua-apoi, la fel şi-aşa-mpăcat-a inima-mi avidă. 121 Cînd una dintre chei, ne zise el, B / Iniţicd, in loc de de fusese scris să. //115 Avea ca de A //116 coloare-a sa. A jj 122 Versul, incomplet in textul de bază.: llU merge-uşor <...) neagă, este reprodus din B. / Marginal dreapta 4fite notat un semn de scoatere. / Cf. Dante: che non si volga dritta per la toppa. II 124 Mai scumpă-i una, ci-alta cere-o-ntreagă ştiinţă şi-artă a celui ce-o-nvîrteşte, fiindcă nodul numai ea-1 dezleagă. 127 Cînd Petru mi le-a dat, a zis: « Greşeşte mai bine cui descui, decît la scară să ţii popor ce mila ţi-o cerşeşte. »“ 130 Şi-mpinse-acele uşi, cînd loc ne dară. Intraţi, ne-a zis, ci-aveţi de grijă bine, că,-n urmă-ţi de te uiţi, te-ntorci afară.11 133 Şi, cînd pe cardeni se-nvîrtiră-n fine acele două-aripi la poarta sacră, de fier, şi tari, şi-adînc de vuiet pline, 136 nici n-a gemut Tarpea, nici mai acră n-a fost aşa, văzînd cum îi dispare Metell’ cel bun, lăsînd-o-n bunuri macră. 139 Spre primul cînd mă-ntoarsei cu-ncordare şi parc-a fost Te Deum ce-au cîntat şi-un dulce glas s-amesteca-n cîntare. 142 Şi, ce-auzeam, în mine-a deşteptat o stare-aşa precum ţi-e sîmţămîntul cînd voci şi-organe cînt-amestecat 145 şi-acum auzi, şi-acum n-auzi cuvîntul. 124 Forma versului din textul de bază: Mai scumpă-i una, însă cere-o-ntreagă, a fost modificată, pentru respectarea sensului, cu ajutorul variantei, notate in A: ci-alta cere. //125 Pentru a respecta metrul versului, am eliminat, dintre arta şi acelui pasajul a doua. //136 Scris: Tarpeia. / nici n-a gemut Tarpea, nici ] Tarpea nici gemu şi nici A // 136—138 Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. / Cf.Dante: non rugghio si nă si mostră si acra Tarpea, come tolto le fu il buono Metello, per che poi rimasse macra. 64 CÎNTUL X 1 Cînd fui intrat deci şi pe poarta care rămîne-nchisă prin iubire rea, căci strîmbul drum ca drept atunci iţi pare, 4 cu zgomot auzii cum ne-o-nchidea. Acum, de m-aş fi-ntors s-o văd, creştine, ce scuze-aş fi avut la vina mea? 7 Suiam pe-un drum ce-n cotituri se ţine, prin strimtul scoc din stînca despicată, la fel c-un val ce fuge şi revine. 10 „— Puţin aici de-atenţie-acum ne cată s-uzăm, a zis Virgil, mereu spre-a fi şi-aici, şi-aici de partea undulată.“ V. 13 Dar lucru-acesta paşii ni-i rări, aşa că mai curînd ştirbită lună ajunse-n patul ei spre-a s-odihni 16 decît noi doi din strimta văgăună. Dar, cînd am fost deasupra-n rotogol, s» > în locu-n care muntele s-adună, -------- .Iniţial: iubirea. // 3 drum ca, omise la copiere, sini scrise marginal dreapta cu semn de intercalare In text. // 4 -nchidea ] -ncuia A //10 "Puţin acolea să uzăm ne cată A //11 de ast-a A // 19 eu prea trudit, şi despre-al nostr-ocol nesiguri ambii, stetem pe-o cîmpie cum nu-i pustiu să aib-un drum mai gol. 22 Din malul de-unde golu-i face ie la nalta coastă-ntruna suitoare, de trei ori cit un om putea să fie. 25 Şi, cît am dat vederii-aripi să zboare prin cerc la dreapta şi la stînga mea, la fel părea întreaga-ncingătoare, 28 ce nici un drept de-a fi urcuş n-avea este reprodusă din Bx. / Cf. Danie: Lâ su non eran mossi i pie noştri anco, quand’io conobbi quella ripa intorno che dritto di salita aveva manco. // 28 aici Bî II 30 sâ-i zici A // 31 Iniţial, in loc de o albă marmură fusese scris piatră albă. // 33 Marginal dreapta este scris V.M. // 36 Iniţial, in loc de cel mult secret fusese scris dup-un lung [pecet ?]. / cel de mult secret B / Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. / Cf. Danie: ch’aperse il ciel del suo lungo divieto. // 66 37 în faţă-ne apăru şi-aşa verace scobit şi-atît de dulci mişcări avea, că nu părea să lie-un chip ce tace. 40 Să juri că zice Ave /, căci stetea în faţă ea, iubirei cei de veci spre-a-i descuia -43 <................................> asemeni cerii-al său sigil purtîndu-1, aceste vorbe: „Ecce-ancilla Dei.“ 46 Nu-ţi pune numai într-un loc tot gîndul!“ vorbi Virgil; iar eu, pe partea lui, In care-avem noi inimile,-avîndu-1, 49 privii şi mai departe şi văzui, pe partea-n care-aveam pe-al meu părinte A // 40 Iniţial, in loc de căci fusese ■scris şi. II41 Versul din textul de bază: în faţă ea, cui cheia-i fuse dată, a fost modificat, pentru a respecta rima, cu varianta notată In A: ce-■avut-a harul cheii. // 43 Versul lipseşte din textul de bază. // 43—45 Cf. Danie: e avea in atto impressa esta favella „Ecce ancilla Dei“, propriamente comme figura in cera si suggella. // 44 asemeni cerii-al său sigil] cum ceara-n ea sigilul său A1I Iniţial, in loc de purtîndu-1 fusese scris avîndu-1. / purtîndu-1 ] pus A2 // 47 pe partea ] mergeam la dreapta B // 48 în care-au inima cei vii B // 49— ai .Marginal dreapta, lingă o linie care uneşte versurile terţinei, este : V. M. Chiţu. / Cf. Danie: Perch’i’ mi mossi col viso, e vedea br.i . di retro da Maria, da quella costa >*i onde m’era colui che mi movea. // fl Uima.Maicii sfinte A //51 Versul, incomplet în textul de bază: şi ), este reprodus din D. // 67 52 scobită-n piatră altă-ntîmplăminte; şi, vrînd mai clară-n ochi să mi s-arate, trecui pe lingă maistru mai nainte. 55 Erau aici în marmură săpate un car cu boi şi-ntr-însul arca sfîntă şi cum oficiul, necerut, te bate 58 şi multă gloată-n şapte coruri frîntă, cîntînd aşa, că simţurile mele: „nu cîntă“, unul şi-altul zise: „cîntă“. 61 Şi-al jertfei fum îl arătau acele sculpturi aşa, că ochii mei şi nasul cu „nu“ şi „da“ gîlceavă-avea-ntre ele. 64 Şi-umilul David, precedîndu-şi vasul cel sfînt, mai mult şi mai puţin de-as’dată decît un rege,-n salt avîndu-şi pasul 67 şi poala-n brîu, iar la un geam, mirată, privea Melhola din palat ca şi-o femeie tristă şi-ofensată. 70 Trecui şi mai nainte de-unde-am stat, să văd de-aproape-alt chip pe-acel perete, ce-albea după Melhola-nfăţişat. 52—54 Versurile slnt unite marginal dreapta cu o acoladă. // 56 Iniţial, in loc de un şi cu fusese scris şi. // 57 necerut ] neiertat B // 61 îl arătau ] văzut era-n A // 64—65 Iniţial, în locul celor două versuri fusese scris alt text, şters apoi cu guma. // 66 -n salt avîndu-şi ] avînd în salturi A. // 68 Versul, incomplet In textul de bază, a fost întregit cu varianta notată tn Av / de sus A2 // 70—72 Marginal dreapta, lingă o acoladă care uneşte versurile terţinei, este scris V.M. // 71 părete ] arete AH 68 73 înalta glorie-n faţă-aici îmi stete, a prinţului roman, valoarea cui izbîndă mare lui Grigorie-i dete. 76 Eu de-mpăratul, de Traian vă spui, şi-o văduvă-ntr-un plîns amar, şi-al gurii şi-al ochilor, s-a prins de frîul lui. 79 Vuia tot cîmpu-n goana călcăturii, de roibi şi-oşteni, şi-n vînt, peste cesar, stindarde de-aur îşi mişcau vulturii. 82 Şi biata, ea-ntre-atîţi, plîngînd amar: „Răzbună-mi, doamne, dup-a ta putere, pe fiul mort, să nu plîng în zădar!“ 85 El da răspuns: „Aşteapt-acum, muiere, pe cînd mă-ntorc“. Iar ea: „Stăpîne bune,“ ca cel n-are-astîmpăr în durere, 88 „dar dacă nu te-ntorci?“ „O să-l răzbune urmaşul meu.“ Iar ea: „Al altui bine ce-ţi este bun, cînd uiţi pe-al tău ?“ Şi-i spune 91 Traian: „Fii mîngîiată! Se cuvine să fac ce-mi ceri, acum, şi nu apoi, dreptatea vrea şi mila mă reţine. “ ,94 Acel ce-n veci nu vede lucruri noi ^ aceste vorbe le-a sculptat văzute, ,\ţ dar nou ni-e nouă, căci nu-1 vezi la noi. 7t stete ] perete A // 75 dete A // 78 fugarul A // 82 Şi biata, ea-ntre-atîţi ] Şi-aci-ntr-atîţia ea A II84 Iniţial, in loc de mort fusese scris meu. / în zadar A II96 dar nouă nou A // 69 97 Pe cînd mă desfătam privind plăcute imagini de smerenie-atit de mare, mai dragi, ştiind de cine-au fost făcute: 100 Dincoace, iat-un stol acum apare, vorbi Virgil, ci-atîta vin de grei! Ne-or spune-aceştia pe-unde-avem cărare.“ 103 Şi,-atenţi să vadă-ntruna ochii mei tot nouă stări, şi-n ele-avînd plăcere, n-au fost tîrzii în zborul lor spre ei. 106 N-aş vrea să simţi, creştine, vro scădere în bunul tău propus, de-auzi ce plată drept, vai, greşelii Dumnezeu ne cere. 109 Tu nu câta spre-al caznei chip, ci cată urmarea ei, căci, orice-ar fi să fie, nu poate-ntrece marea judecată. 112 Şi-aşa-ncepui: Nu oameni par să vie spre noi acolo, dulce tat-al meu, dar nu ştiu ce-s, aşa sînt prins de-orbie“. 115 El zise-atunci: „—Martiriul lor cel greu pe care-1 au aşa-i îngenunchează, că-ntîi şi-ntîi m-am îndoit şi eu. 99 ştiind ] cînd ştii A //102 Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. / Cf. Dante: questi ne’nvieranno alli alţi gradi. //106 Iniţial, în loc de să fusese scris creş. //109—111 Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. / Cf. Dante: . Non attender la forma del martire, pensa la succession; pensa ch’al peggio, oltre la gran sentenza non puo ire. // 70 118 Dar fix priveşte-acum şi-i cercetează cum vin purtînd pietroaie-n spate puse şi-acum şi vezi cum fiecare-oftează.“ 121 Vai, bieţi creştini trufaşi, făpturi răpuse, cari, orbi de ochii minţii noastre, vrem la ţel s-ajungem pe cărări opuse, 124 voi nu vedeţi că numai viermi sîntem, născuţi spre-a deveni cereştii fluturi ce zboară slabi la judele suprem? 127 Ce-umblaţi fuduli prin nalte-aşa ţinuturi, o, voi, insecte încă nedepline ca viermii-acei rămaşi întru-nceputuri ? 130 Precum balcoane-ori streşini să sprijine, ca stîlp, un chip de om vezi cîteodată, cum strînşi genunchii el la piept îi ţine, 133 de-1 vezi tu simţi durere-adevărată de chinu-nchipuit din el, atare stîrcire-aici aceşti căzniţi arată. 136 Drept e că, după piatra mic-ori mare, erau stîrciţi puţin, ori mai-de-tot, dar cel cu cea mai multă-n el răbdare, 139 plîngînd, parcă zicea: „Eu nu mai pot!“ 127—129 Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. / Cf. Dante : Di che l’animo vostro in alto galla, pio siete quasi entomata in difetto, si come vermo in cui formazion falia? II •i ' Mp, Precum ca stîlp balcoane să sp B //131 Sau streşini vezi el la piept ] cătră piept A //133 de-1 vezi tu simţi durere ] M naşte-n om durere B //134 văzui A. 71 ClNTUL XI 1 „O, tat-al nostru care-n ceruri stai, nu circumscris, ci prin amor mai mare de prim-zidiţii ce-mprejur îi ai, 4 puterea şi-al tău nume-1 aib-oricare făptură-n preamăriri, cum se cuvine spre-a-ţi mulţămi de dulcea ta suflare. 1 Şi vie-ţi pacea-mpărăţiei sfinte, căci noi, spre-a o găsi, noi nici un spor n-avem prin noi, cu toat-a noastră minte. 10 Cum jertfă-ţi dă şi-al îngerilor cor a sa voinţă-n cîntece de-osana, aşa să-ţi dea şi oamenii pe-a lor. 13 Şi dă-ne şi-azi şi-n orice zile mana căci făr’ de ea-ntr-această grea pustie noi harul-1 căutăm şi-aflăm prihana. 16 Şi, cum iertăm vrun rău ce-o să ne fie făcut de-alt om, ne iart-orice greşală şi nu căta spre-a noastră vrednicie. 2 prin amor ] din amor C // 3 ce tu prin primele-ţi efecte-o ai B) Marginal dreapta este scris V.M. // 4—6 Marginal dreapta, lingă o acoladă care uneşte versurile terţinei este scris V.M. // 6 Părinte A / spre B // 8 spre-a ei găsire B //11 Iniţial, in loc de a fusese scris [cu]. // 72 19 Virtutea-ne, ce-aşa de-uşor se-nşală, n-o ispiti cu-acel ce-n rău ne-a tras, ci scapă-ne de multa lui năvală. 22 Dar, tată drag, acest din urmă glas nu-i pentru noi, căci de-asta nu ne doare, ci pentru-acei ce-n urmă-ne-au rămas.“ 25 Şi lor şi nouă-astfel fericitoare, vin umbrele purtînd povara-n spate asemeni celei ce-o visezi aoare 28 şi,-ocol făcînd, au trudele gradate şi toate plîng pe cea dinţii cunună, spălînd ce-avură-n lumea lor păcate. 31 Cînd pentru noi se roag-aci-mpreună oricînd şi-astfel, dincoace pentru ele cit pot să fac-acei ce-au vrere bună? 34 Datori sîntem a le-ajuta să-şi spele lumescul semn, ca limpezi să ia zborul, uşoare-n sus, spre vecinicele stele. 37 Descarce-vă de plumb judecătorul prin mila lui aripile-n curînd, spre a fi zburace-aşa pecum vi-e dorul! 44. •*—89 Versurile sint unite marginal dreapta cu o acoladă lingă care este tifftai un semn de întrebare. / Cf. Dante : „Deh, se la giustizia e pietâ vi disgrievi tosto, si che possiate muover l’ala, che secondo il disio vostro vi lievi. // 73 40 Ce drum e cel mai scurt, spre scări mergînd? Şi, dacă sînt mai multe,-atunci, vezi bine, vă rog să ne-arătaţi pe cel mai blînd, 43 fiindc-,avînd acest ce e cu mine tot haina lui Adam cea din născare, <..................................>•“ 46 N-avui putinţ-a şti pe duhul care răspuns i-a dat la ce-a dorit să-i spuie acel ce m-aducea pe-aici, ci-atare 49 răspunsu-i fu: De-aici departe nu e, la dreapta, tot pe mal, un drum de-urcat, pe care poate-uşor şi-un viu să-l suie. 52 De-acest pietroi de n-aş fi-mpiedecat, ce gîtului trufaş povară-mi zace şi-mi ţine capu-aşa de-adînc plecat, 55 privire-aş eu pe-acest ce-i viu şi tace să-l văd, că poate-odată-1 cunoscui şi-a fi de cazna mea durut l-aş face. 40 41 40 Marginal dreapta sînt notate două semne de întrebare. // 40—42 Cf. Danie: mostrate da qual mano inver la scala se va piti corto; e se c’fe piu d’un varco, quel ne’nsegnate che men erto cala. // 41 Iniţial, versul avusese o altă formă, ştearsă acum cu guma. // 43 111 Versurile, iniţial omise, sînt scrise pe contrapagină. //46 Versul lipseşte din textul de bază. / Cf. Dante : al montar su, contra sua voglia, b parco. II 46 pe duhul ] cine-a fost A // 47 i- a fost adăugat ulterior. // 49—50 Veniţi cu noi, că nu e departe-n dreapta drumul de urcat B // 74 58 Latin şi-al unui prinţ din Tosca fui, Guiglielm1 Aldobrandesc’ pe tata-1 cheamă, dar nu ştiu de-i cunoaşte-ţi faima lui. 61 De vechiu-mi neam şi faptele de-aramă a moşilor fui ăst fel de semeţ, incit, nesocotind obşteasca mamă, 64 aveam pe-oricine atîta-ntru despreţ, că fui ucis, precum în Sienna ştie şi-n toată ţara ei orice drumeţ. 67 Eu sînt Umbert’; nu însă numai mie mi-a fost spre-amar, ci-a-mpins spre tristul port pe toţi ai mei fîrtaţi a lor trufie. 70 De-aceea am acest pietroi să-l port, cît timp în cer mă are domnu-n ură: ce n-am făcut ca viu o fac ca mort.“ 73 Eu, vrînd s-ascult, plecai a mea statură şi-atunci un duh, nu cel care-mi vorbise, s-a-ntors sub piatra ce-i făcea strîmtură, 76 privi, mă cunoscu, pe nume-mi zise, cu greu ţinînd spre mine-un ochi deschis, cum stăm precum atenţia mă-ndoise. 79 O, zisei eu, nu tu eşti Oderis, a Gubbiei fală şi-a acelei arte ce-o cheam-aluminare prin Paris ?“ Lv W Scris: Guilelm. // 69 a lor ] acea A // 70 am acest ] -mi cat-acest A // 72 Iniţial, in loc de ce fusese scris căci. // 82 O, frate, a zis, cartoanele ce-mparte azi Franco Bolognez sînt mult mai bune, şi-i gloria-ntreag-a lui, şi-a mea e-n parte. 8 5 Ce spui, fireşte, nu puteam eu spune trăind, din cauza slăbiciunii mele, spre slava goal-avînd porniri nebune. 88 Şi-atari trufii aici au să se spele; si nici aici n-as fi, dar în căinţă căzui cît timp puteam să mai fac rele. 81 E glorie goal-a omului putinţă! Spre vîrf verdeaţ-abia i-o vezi şi nu e, de n-o ajung şi timpi de nepriinţă. •94 Crezu,-n pictur-,a fi şi Cimabue stăpîn a tot şi-n umbră e rămasă azi faima lui, de Giotto cel ce suie. 97 Aşa şi-un Guido celuilalt îi lasă al limbii-Olimp şi poate-i şi născut acel ce pe-ambii-i va goni din casă. loo Umana faimă-i vîntul ce-a bătut, venind acum din dos, acum din faţă, schimbînd numirea sa după ţinut. 103 Vei fi tu mai vestit trecînd din viaţă în ani cărunţi, decît din carnea vie ieşind pe cînd te poartă doica-n braţă, 86 Marginal dreapta este scris V.M. // 88 Iniţial, versul avusese o altă formă, ştearsă acum cu guma. // 91 Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. / Cf. Danie: Oh, vana gloria dell’umane posse! // 88 Cf. Dante: la gloria della lingua; e forse ă nato. // 76 106 în miia de-ani? Un timp în vecinicie mai scurt decît o clipă-n roata care din toate-n cer o ştim cea mai tîrzie. 109 Toscana-ntreag-urla de-acesta care, în faţa mea, cu greul drum se luptă, şi-n Sienna grijă nimeni azi nu-i are, 112 deşi i-a fost stăpîn, pe cînd fu ruptă în furia ei Florenţa . // •127 Iar eu atunci: Dar, dac-un duh ce-amînă mereu, pînă la moarte,-a se căi, e-nchis mai jos şi nu se urcă pînă 130 nu trece-ntregul timp cit îl trăi, de nu i-1 scad cu ruga muritorii, aşa curînd aici el cum veni?“ 133 Pe cînd trăia, mi-a zis, mai plin de glorii, lăsînd, din propria vrere,-orice ruşine, s-a-nfipt în Sienna-n for ca cerşetorii 136 şi, ca să-şi scoaţ-amicul din suspine şi temniţa lui Carlo, el aici cerşea zvîcnindu-i toate-ale lui vine. 139 Nu-ţi spui mai mult şi-obscur poate că-mi zici, dar nu mult timp va trece şi vecinii aşa-ţi vor face-ncît o să-ţi explici. 142 Şi-ăst fapt l-a smuls din joasele confinii.“ 129—132 Marginal dreapta, lingă o linie care uneşte cele patru versuri ■este scris V.M. II135 ca ce(rşetorii) A //136 Iniţial, în loc de şi fusese scris spre. 78 CÎNTUL XII 1 Mergeam acum cu umbra cea-ncărcată ca boii-alături, cînd în jug îi pui, cît timp mă-ngădui prea-bunul tată. 4 Dar, cind mi-a zis: Desparte-te şi sui, că-i bine-aici cu vîsle şi vîntrele să-mping-un om cît poate barca lui“, 1 dînd dreptu-i stat înfăţişerii mele, cum faci cînd vrei să pleci, deşi-mi erau gîndirile smerite-acum şi grele, 10 eram în mers şi paşii mei urmau cu drag pe-ai lui Virgil, făcînd dovadă şi-ai lui şi-ai mei ce sprinten umblet au. 13 Cînd iar mi-a zis: Las-ochii tăi să cadă spre-a fi cu spor cărarea ta nainte, să faci şi locul de sub tălpi să-l vadă“. ,'s > Precum scobesc pe lespezi de morminte ii, întregul chip, aşa cum îi fusese, al celui mort spre-a fi de-adus aminte •> If locul ] patul A U 79 19 şi-a da cu el prilej de-a plînge-adese prin boldul evocării care poate să-ncindă foc in sufletele-alese, 22 aşa văzui, ci mult mai bine-n toate prin arta lor, figuri pe colnicel cit brîu ca drum din sineşi coasta-1 scoate. 25 Văzui deoparte cum superbul cel, mai bun creat cum n-a fost altul nime, din cer cădea-ntr-al fulgerului fel. 28 Văzui, străpuns de foc din înălţime, întins Briar cum zace, de-altă parte, cu mortu-i trup pămîntului greime. 31 Văzui pe Pallas, pe Timbreu şi Marte, armaţi pe lingă Zevs, privind răzleţe mari membre de-uriaşi pe cîmp departe. 34 Văzui sub poala naltei fortăreţe pe Nimrod ca năuc privind popoare ce-au fost cu el în Sennaar semeţe. 37 0, Niobe, cu ce priviri de-oroare priveai copiii tăi, sculptaţi pe stradă, de şapte-ori doi, cum unul-unul moare! 19 Scris, din greşeală, şi-a da el cu... // 21 foc ] milă A // 23 Iniţial, tn loc de arta fusese scris to. / colnicel ] brîul acel A. // 25 Văzui este subliniat cu creionul. / Iniţial, In loc de cum fusese scris pe. / Marginal dreapta a fost scris şi apoi şters cu guma cum. //26 mai bun creat] creat m b A ţ Iniţial, în loc de cum n-a fost altul fusese scris: decît orice [...]. // 28, 81, 34 Văzui este subliniat cu creionul. II 37 O, Niobe slut subliniate cu creionul, jj 38 Iniţial, în loc de stradă fusese scris cale.//39 Marginal dreapta este scris: V.M.J/ • 80 40 O, Saul, tu, în propria ta spadă ce mort păreai pe Gilboe juratul, nici roua-n veci nici ploi să nu mai vadă 1 43 O, tu, nebun-Arahne, pe-ncurcatul ţesut al tău, ce scump plăteai o toană, păianjen trist făcîndu-te păcatul! 46 O, Roboam, n-aveai aci-n icoană trufaşul chip ce-ameninţa, ci-n carul gonit de-ai tăi fugeai cumplită goană! 49 Scobit era pe aspra piatr-amarul lui Alcmeon, cel ce-a făcut să-i pară aşa de groaznic mamei sale darul. 52 Scobit era cum fiii s-aruncară pe Sancherib în templu-n care stete şi-ucis acolo-n capişte-1 lăsară. 55 Scobit era ce-amară moarte-i dete lui Cir, cînd zise-n furie Tamirii: „Tu sînge bea, că de-asta-ţi fuse sete.“ 58 Scobit era cum au fugit asirii cînd mort fu Olofern şi, totodată, şi jalnicele moaşte-ale cumplirii. 61 Văzui şi Troia-n pulvere-aruncată; o, Ilion, ce ticălos şi-umil scobit e chipul care-aici te-arată! * * 40 O, Saul slnt subliniate cu creionul. // 43 O, tu slnt subliniate cu * creionul. // 46 O, Roboam slnt subliniate cu creionul, jj 49, 52, 55, 68 Scobit este subliniat cu creionul. // 61 Văzui este subliniat cu creio-®i»l. II 62 O, Ilion slnt subliniate cu creionul. // 63 Scobit e scris marinai dreapta cu semn de intercalare In text. / e chipul slnt subliniate «u creionul. // 81 64 Ce maistru-a fost al cui penel sau stil făcu figuri şi umbre-aici de care se poate-uimi şi-un duh cit de supţii? 67 Par morţi cei morţi, iar viii vii, şi clare nu le-au văzut cei ce-au văzut ca mine cît timp urmam plecat acea cărare. 70 Şi-acum te mai mîndreşte,-o, tu, creştine, călcînd de sus şi nasu-n nori purtîndu-1, ca drumul rău să nu ţi-1 vezi supt tine! 73 Făcurăm drum mai mult pe deal, urcîndu-1, şi drum mai mult şi soarele-a-mplinit, decît credeam eu cel aiuri cu gîndul, 76 cînd cel care mergea, mereu ţintit numa-nainte,-a zis: In sus priveşte! Nu-i timp de-a merge-astfel şi-aşa robit, 79 căci iat-aici un inger se găteşte să vie cătră noi şi-a sa solie a şesea serv-a zilei şi-o-mplineşte. 82 Şi-n grai şi-n ochi s-aduni cucernicie, să-i plac-a ne pofti, şi-aminte ai că ziua asta-n veci n-o să mai vie.“ 85 Cu-ndemnul său atît mă-ndătinai să nu pierd vremea,-ncît povaţ-obscură el nu putea să-mi dea-ntr-al limbii grai. 78 Căci nu e timp A / Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. I Cf. Dante: non 6 piu tempo di gir si sospeso. // 79 Iniţial, In loc de se fusese scris să. // 80 sa ] ei A II 83 pofti ] sui A // 82 88 Spre noi veni frumoasa creatură, în alb vestmînt şi-n chip avînd lucoare cum Yenus pare-n zori în zare pură. 91 El braţe-a-ntins şi-aripi ca vrînd să zboare şi-apoi: Veniţi! aşa-ncepu să zică. Sînt scări aici, de-urcat de-acum uşoare." 94 Urmînd chemării — O, rari ce se ridică! Vai, neam uman, născut spre-a te urca, de ce cazi tu de-o boare-oricît de mică ? — 97 ne-a dus deci unde-o scară-n stînci era, m-atinse-apoi cu-aripa sa pe frunte şi-un singur drum mi-a spus că voi afla. 180 Precum la dreapta, spre-a sui pe munte, la templul care,-o, bine cîrmuite oraş, stă-n deal, cînd treci a văii punte, 103 ş-alină-al coastei clin prin scări cioplite şi puse-aici din vremi mai cumsecade pe cînd şi cot şi-ocale-au fost cinstite, 106 aşa s-alină rîpa care cade şi-aici pieziş de sus, din cerc vecin, dar ambii umeri piatr-aici ţi-i rade. 90 Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. / Cf. Dante: par ţntpplaiHlo mattutina stella. // 95 spre-a te urca ]<...> zbori în sus $7/96 de] la A // 97 dus A II 99 singur drum] drum vegheatul// ţjmj piezişa fost-aici A //109 Versul Pe cînd eram intraţi acum depljn ffsţ modificat, pentru concordanjă cu versul următor, cu ajutorul f/ţuHântei notate în B. / Marginal dreapta este notat un semn de intre-*&«.// 83 109 <Şi voci,> pe cînd eram intraţi deplin, (cum nu pot fi la noi nicicînd rostite,> cîntau: „Feriee-acei cu duh puţin!“ 112 Ah, aste porţi cît sînt de felurite de cele din infern! Aici cîntări te-ntîmpină, şi-n iad urlări cumplite. 115 Suiam acum pe-acele sfinte scări şi mult mai dulci de cum păreau de-afară le-aflam în fuga sprintenei urcări. 118 Şi-am zis: Maestre,-o, spune-mi ce povară aşa de grea din spate-mi se desprinse, că nici un greu nu simt urcînd pe scară ?“ 121 Cînd slovele ce-acum aproape-s linse pe fruntea ta, dar tot mai au putere, vor fi ca-ntîia toate şase stinse, 124 picioarele-ţi vor fi de buna-ţi vrere învinse-astfel, că nu le va mai fi suirea-n sus o trudă, ci plăcere.“ 127 Ca cel ce merge,-avînd, fără de-a şti, pe cap ceva, şi-ncepe-a şti că-1 are, că-1 fac al altor semne-a bănui, 109—111 Cf. Dante: Noi volgendo ivi le nostre persone, „Beati pauperes spiritu /“ voci cantaron si, che noi diria sermone. // 110 Versul, incomplet In textul de bază : şi voci, cum <(...), este reprodus din B. II111 In loc de acei este scris, din greşeală aici. / puţin ] sărac A // 118 Iniţial, In loc de aici fusese scris aci. //120 c-aproape nici nu simt că urc pe-o scară B //121 Iniţial, in loc de cînd fusese scris sînt. fl 122 ta este scris deasupra rîndului. //126 Marginal dreapta este scris: V.M. // 129 că-1 fac al altor ] căci altul fac prin A. 84 430 şi duce-o mînă deci spre-ncredinţare şi cată şi-află şi-astfel mina lui îi face-acea ce văzul nu e-n stare, 133 pe degete răzleţe-aşa făcui şi-aflai că-s numai şase P ce-i scrise acel cu chei, cînd drumul începui; 136 iar, cînd văzu ce fac, Virgil surise. CÎNTUL XIII 1 Eram în capul scării de-unde vine că muntele se-mparte-a doua oară, pe care,-urcînd, se vindecă oricine. 4 Şi tot aşa un brîu şi-aci-ncunjoară întregul deal, ca-n prima-ncingătură, atît că arcu-i mult mai strimt scoboară. 7 Nici umbre-aici nu vezi, nici o figură; păreţii lui şi golul drum întreg asemeni sînt cu-a stîncii faţă sură. 10 „— De-oi sta s-aştept popor ca să-nţeleg ce drum să iau, mă tem, Yirgil vorbit-a, că prea tîrziu voi şti ce drum s-aleg.“ 13 Spre soare-apoi şi-a-ntors nedumerita privire-astfel că osie-a făcut din dreapta sa, iar stîngii-i dete-orbita. 1—8 Versurile sînt unite marginal dreapta cu o acoladă. / în capul scării-ajunsem cu urcatul de unde-alt brîu pe-al doilea şi-l dezdoaie ăst deal ce,-urcîndu-l, spal-oricui păcatul A // 4—5 Versurile sînt unite marginal stingă cu o acoladă. // 6 atît că-n arcu m strit el se-ncovoaie A II 7 Iniţial, în loc de vezi fusese scris sî. II14 Iniţial, în loc de astfel fusese scris aşa. //14—15 <..............> că osie dreptei sale i-a dat mişcării-n jur, iar stîngii <.. .> B // 15 Iniţial, în loc de sa fusese scris iar. // 86 16 Lumină sfintă-n care-acu-ncrezut încep eu noul drum, a zis, condu-ne cum cere drumul nou ce-am început. 19 Lumină dai, căldură dai, prea-bune, deci tu ne fii mereu conducătorul, de n-ai vrun alt temei ce ţi se-opune.“ 22 Pe-un spaţiu noi făcurăm paşi cu zorul cît loc aici de-o milă se socoate, în timp puţin, c-aşa ne-mpinse dorul. 25 Şi iată voci, dar ce popor le scoate noi nu vedeam, spre noi zburau acu, chemînd cu drag la cina milei toate. 28 Cuvîntul spus de-ntîia voce fu „Vin n-au“ şi-n zbor rostitele cuvinte le-a spus din nou şi-n dosu-ne trecu. 31 Nici n-a fost stins ecoul vocii sfinte, cînd alta-n urma ei: „Eu sînt Oreste“ şi ca şi-aceea-n zbor trecu nainte. 34 O, tat-,am zis, ce glasuri sînt aceste?1 Abia-ntrebai şi-al treilea glas, din spate: „Iubiţi pe-acel ce inimic vă este!“ 13—18 O, dulce foc, crezînd luminii tale, de-ncep o nouă cale,-a zis, j cum cer acei ce-ncep această cale. B // XI eu noul drum ] o nouă cale A // 21 Iniţial: vrun alt ternei ae n-ai «feţii s-opune. // 26 spre noi A // 27 chemînd cu drag ] cu drag chemînd Ajj 28—29 Versurile slnt unite marginal dreapta cu o linie oblică. // *► „Vin n-au“ a zis întîiul glas şi-apoi A //'80 şi-n dosu-ne trecu] şi tffită ce trecu At, <şi după) noi A2, cînd fu-ndărăt de noi B // •'Nici n-a fost stins ] Dar n-a fost stins A // 33 ca şi-aceea ] ca şi primă A//96 şi-al treilea urmînd cele-ntrebate A II 76 Ştiu-ndeajuns ce-am vrut să-i spui eu mut şi, fără ca s-aştepte-a mea-ntrebare: Vorbeşte,-a zis, dar scurt şi priceput11. 79 Virgil mergea pe partea de pe care să cazi din mal în gol prea lesne poţi, căci gardenă-mprejur deloc el n-are; 82 şi-ntr-altă parte-aveam pe-acei devoţi ce storc aşa prin trista cusătură că-n pllns aveau scăldată faţa toţi. 85 Şi-ntors spre ei: O, gintă tu, sigură să vezi lumina primă, ce dorinţii 88 să-mprăştie mila spuma conştiinţii din voi cit de curînd, ca să vă cadă curat curgînd printr-însa rîul minţii, 91 să-mi spuneţi voi, şi dulce-mi daţi dovadă de-amor, de-i vrun latin pe-aci, şi bine îi poate fi, cred eu, ca să mă vadă.“ 94 O, frate,-un cetăţean e fiecine cetăţii cei din cer; ci vrei să spui pribeag care-a trăit prin ţări latine ?“ * 79—81: Virgil venea pe mal pe partea care da muntelui cătră prăpastie-ocol şi nici un fel de gard spre-aceasta n-are B // 80 gol] rotogol Blt gol B2 // 81 căci nici un fel de parapet (iniţial: gard în jur] ea At / parapet A2 // 82 şi-ntr-altă parte-aveam smeritul stol B II 83 astfel împing, silesc cumplita A / ce storc aşa ] ce-apasă astfel B // 84 că plînsul scurs pe-obraji le sta-n bolbol B,l -n guri da vorbei lor bolbol B2 / că-n <...> gol B3II 86 Iniţial, în loc de ce fusese scris al. / necuprinsul bine A // 87 Versul incomplet în textul de bază: unicul vostru ţel <... >, este reprodus din A. unicul ţel ce-a şi-a voastr-arsură B / Marginal dreapta este scris : V.M. / Cf. Dante: che’l disio vostro solo ha in sua cura. // 91 să-mi spH-neţi ] şi spuneţi-mi B // 92 şi ] căci A // 93 Cf. Danie: e forse lei sară buon s’i’ l’apparo. // 90 97 Puţin mai înainte de-unde fui aşa-mi păru c-aud rostind cuvinte, de-aceea, ca să văd, spre el trecui. 100 Văzui un duh părînd că ia aminte şi-aşteapt-atent, de-ntrebi tu cum anume, el sus ţinea bărbia sa nainte. 103 „— Tu cel ce, spre-a sui-n mai bună lume, te-ucizi, am zis, de eşti cel ce-ai răspuns, să faci să te cunosc prin loc şi nume.“ 106 „—Din Sienna fui şi-nvidia m-a străpuns; cu-aceştia-n rînd îmi spăl ticăloşia, plîngîndu-i lui spre-a nu ne fi ascuns. 109 Nebună fui, deşi mă chem Sapia. Mereu mai mare-aveam de rău străin decît de propriu-mi bine, bucuria. 112 Şi, ca să crezi cuvîntul meu deplin, de fui nebun-ascult-a mele spuse. Mergeam în jos pe-al anilor mei clin; 115 cînd oastea-n cîmp pe lîngă Colle-o duse cetatea mea şi inimicii ei, eu cerului cerui ce însuşi vruse. •7 Iniţial, versul avusese o altă formă (aşa-mi păru răspunsul oarecui), ştearsă apoi cu guma. // 99 deci glas puţin m tare-atunci SUt I Marginal dreapta stnt notate un semn de scoatere si unul de înlocuiri Cf. Dante: ond’io mi feci ancor piu lâ sentire. // 100 Şi-un duh văzui, atent luînd aminte B //102 nălţa ca orbii barba sa nainte B jf 106 de pizm-un om <...) A //107 cu-aceştia-n rînd] şi-n rînd şi parcă porţi aşa cum vrei şi ochii tăi şi-n gură-ntorci suflare B / Pe contrapagină, lingă o linie ce uneşte cele două versuri este scris Mici amănunte. //188 ei este scris deasupra riadului. // 92 139 Dar cine te-a condus aici pe tine, de crezi şi-ntr-un întors ?“ fu vorba lui. Acest ce tace-aici şi e cu mine. 142 Sînt viu; de-aceea, dacă vrei să pui s-alerge jos mortalele-mi picioare şi pentru tine,-alese duh, să-mi spui.“ 145 E mare semn de-a cerului favoare şi-atît de nou s-auzi ce ne vorbeşti; ajută-mi deci prin ruga ta aoare! 148 Şi rogu-te pe tot ce tu iubeşti, de-o fi vrodată să mai calci Toscana, onoarea mea-ntre-ai mei să mi-o-ntregeşti. 151 Tu-i caută-ntre nebunii cei ce vana speranţă-n Talamon o vor plăti cu mult mai mult decît săpînd Diana, 154 dar şi mai rău de admirali va fi.“ 139 Iniţial, în loc de te-a condus aici fusese scris -aci-ntre noi te-urcă. / Dar cine te-a condus aici pe tine A //140 tu, cel ce-apoi şi-ntoarcerea ţi-o speri B / ţi-o speri A //141—142 Dar eu: Acest ce tace şi-i cu mine. Sînt viu; şi deci, de vrei, după puteri B // .142 şi deci, de vrei, după puteri A //143 s- B //144 să-mi spui ] să-mi ceri B / spui ] ceri A //148 iubeşti ] doreşti A //152 Scris: Telamon. // 168 săpînd ] cătînd A. CÎNTUL XIV l „— Al nostru deal ce om ni-1 ocoleşte, cit timp e încă viu şi ochii lui se-nchid şi se deschid precum voieşte ?“ 4 „— Nu pot să ştiu, dar ştiu că singur nu-i. întreabă-1 tu, că stă mai lingă tine, şi-l roagă dulce-aşa ca să-l dispui.1 11 7 Vorbeau, plecaţi spre-olalt-,aşa-ntre sine la dreapta, doi şi-apoi plecata faţă o-ntinseră ca spre-a vorbi cu mine 10 şi-mi zise-un duh: Tu, suflete, ce-n viaţă şi-acum fiind, în trup spre ceruri treci, mîngîie-ne de milă şi ne-nvaţă: 13 de unde vii şi cine eşti? Ne pleci să stăm de-atîta har ce ţi se fece, miraţi ca şi de-un fapt nefost în veci.“ 16 Iar eu: Prin mijlocul Toscanei trece un rîu, am zis, ce-n Falteron răsare şi curge-un curs de mile zece-ori zece. 1 Iniţial, tn loc de Al nostru deal ce om ni-1 fusese scris Ca om al nostru munte-1. // 3 se este adăugat ulterior. // 5 Iniţial, in loc de întreabă-1 fuseseră scrise alte cuvinte, şterse apoi cu guma. //11 şi-acum fiind, fn trup ] şi-n trupul tău fiind A // 94 I 19 Din malul lui aduc a mea-mbrăcare şi-a spune cine-s eu ar fi-n zădar, căci numele nu mult răsunet are.“ 22 Răspunse-acel ce-ntîi vorbi: De-i clar ce pot cu mintea-n vorba ta pătrunde, de Arno-ţi sună vorbele-aşadar“. 25 Iar lui al doilea: Dar de ce ne-ascunde să-i zică el acestui rîu pe nume, cum faci spuind veşti rele de-oareunde ?“ 28 Iar el răspunse aşa: Nu ştiu anume, dar bine-ar fi să-l ştim şi dispărut chiar numele atării văi din lume, 31 căci din izvoru-i (unde-i gros făcut alpestrul lanţ, din care-i rupt Pelorul, incit nu-n multe locuri e-ntrecut) 34 şi pînă unde intr-a-ntoarce sporul ce mării cerul e silit să-l sugă spre-a pune-n rîuri ce-a căra li-e zorul, 37 virtutea ca pe-un şarpe-o pun pe fugă vrăjmaşi ei toţi, ori prin curenţii răi, ori duşi de-un rău nărav care-i subjugă, 40 făcînd pe fiii-acestei biete văi aşa de rele-apucături să prindă, că parcă-i paşte Circe-n rînd cu-ai săi. 19 19 a mea-mbrăcare ] Via mea-mbr<ăcare> A1 / vie Az // 21 ştie A // 24 ascunsul tău A // 25 Iniţial, in loc de de fusese scris ce. / ce ne-as-cunde ] ce-1 ascunde A // 26 să-i zică el ] nevrînd să z A // 27 ■spuind veşti rele ] cu ştiri cumplite B / rele] groaznice A U 31 Iniţial, tn loc de -i gros făcut fusese scris atîta suie. // 32 Iniţial, in loc de lanţ fusese scris pisc. // 40 făcind ] cari fac A // 95 43 El printre porci murdari, mai demni de ghindă decît de-oricare-alt vipt ce gurii-i place, , curgînd, dintîi sărăcăcios, colindă. 46 Mai jos găseşte javre făr’ de pace cari n-au putere-atît cît au venin, şi-aici, scîrbit de ei, un nas le face. 49 Pe cit scoboară-n jos şi tot mai plin spurcatul rîu şi vrednic de blesteme, el vede javrele cum lupi devin. 52 Trecînd prin rîpi afunde, dintr-o vreme el dă de vulpi de-atîta fraudă pline, că nici de-un laţ nici una nu se teme. 55 Voi spune tot, s-audă el, căci bine va prinde-acestui viu a-şi aminti ce-un duh adevărat azi pune-n mine. 58 Pe-al tău nepot <îl văd) cum va goni vînînd pe lupi prin valea-ngrozitoare <şi-o spaim-a morţii tuturor va fi.) 45 Iniţial: curgînd, sărăcăcios dintîi, colindă. // 46 găseşte ] el dă deA/l 47 Cf. Dante: e da lor disdegnosa torce il muso. // 50 spurcatul rîu] ăst şanţ spurcat A // 51 javrele ] cînii lui A // 56 căci bine-i va veni să-şi A / Partea finală a versului din textul de bază: acestui viu să-şi amintească a fost înlocuită, pentru rimă, cu varianta notată în B: acestui viu a-şi aminti. / Iniţial, în textul de bază, in loc de acestui fusese scris acestuia, iar viu este adăugat deasupra rindului. II 67 Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. / Cf. Danie: di cio che vero spirto mi disnoda. // 58—60 Terţina, incompletă în textul de bază : Pe-al tău nepot cum are să gonească, vînînd de-a lungul văii-ngrozitoare pe lupi, îl văd <...................> a fost modificată şi completată cu ajutorul variantei notate în B: <..................> cum va goni vînînd pe lupi prin <.............> şi-o spaim-a morţii tuturor va fi. / Cf. Dante: Io veggio tuo nepote che diventa cacciator di quei lupi in su la riva del fiero fiume, e tutti li sgomenta. // 60 îngrozitoare A // 96 61 Şi ca pe boi bătrîni o să-i omoare, şi vie vinde carnea lor, răpind a multor vieţi, iar sie-a sa onoare. 64 Şi crunt din tr 85 şi-atare ] şi-acestea B // 94 Iniţial, în loc de locu-ntre-ale fusese seris locul dintre-a. / -ntre-ale lor A //96 să-i] de-ai A jj 98 Scris: Menard, Carpignia. . . // 100 Versul din textul de bază: Cînd ia-n Bologna aere-un Fierar, a fost înlocuit, pentru apropierea de textul dantesc, cu varianta notată în A. //100—102 Cf. Dante: Quando in Bologna un Fabbro si ralligna? quando in Faenza un Bernardin di Fosco, verga gentil di picciola gramigna? // 101—102 Versurile din textul de bază: şi-un alt di Fosco, tu, Faenza, oare, din troscot astăzi devenit stejar? au fost înlocuite, pentru respectarea rimei, cu varianta notată in B. // 102 din mică tufă devenit A // 98 103 Să nu te miri că bietu-mi suflet geme cînd Guid’ da Prata-mi vine-aminte mie şi Ugo d’Azzo, de pe-a noastră vreme, 106 şi Frederic Tignos cu-a lui cuscrie, şi Traversară şi-Anastagi,-azi ele familii-a căror casă li-e pustie, 109 femei şi cavaleri, plăceri şi-acele dulci griji,' de-amor şi curtenie pline, pe unde-au inimi azi atît de rele. 112 Cum nu pieri, Brettinore, căci din tine fugir-ai tăi, să scape de dihonii, şi mult popor cu ei! Dar face bine 115 Bagnacavall’ că-şi isprăvi coconii, rău Castrocar că ne mai fac pomană asemeni conţi, şi şi mai rău fac Conii! 118 Vor fi, cind vor scăpa de-a lor satană, Pagani buni, dar nu-ntr-aşa măsură să n-aibă totuş şi-urme de prihană. 121 O, Ugolin de’ Fantoli, sigură stă faima ta, căci nu mai poţi avea urmaşi s-o facă, scăpătind, obscură. 104 Scris: Guid de Prata. //111 Iniţial, tn loc de inimi fusese scris a. 1/110 Scris: Costracar. //117 Iniţial: asemeni conţi, şi şi rău mai fac Conii! //122—123 Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. / Cf. Dante: 6 il nome tuo, da che piă non s’aspetta chi far lo possa, tralignando, oscuro. // 99 124 Dar mergi, toscane, căci mai bine-aş vrea să plîng decît să spui, aşa de-amare dureri îmi fac vorbind de ţara mea.“ 127 Ştiam că simt a noastră-ndepărtare ăşti doi iubiţi, dar, căci steteau tăcînd, făceau s-avem încredere-n cărare. 130 Cînd iarăşi furăm singuri şi mergînd, precum din nori un trăznet se scoboară, cumplit veni un glas spre noi zicînd: 133 „Oricine mă-ntilneşte-acum m-omoară!“ şi-apoi peri precum se-ndepărtează şi-un tunet scurs prin nori ce-1 împresoară. 136 De-abia simţii că aerul s-aşează, cînd iat-alt glas cu-atît de mare hui cum face-un tunet ce-n curînd urmează: 139 „Aglaura, schimbată-n stîncă, fui“, încît, spre-a fi mai strîns de-al meu părinte, eu nu nainte-un pas, ci-ados făcui. 142 Cînd fu-n tot locul pace ca nainte: Acesta-i asprul frîu, îmi zise el, ce-ar fi să facă pe-om a fi cuminte. 126 îmi fac este adăugat ulterior in spaţiul gol lăsat intre dureri ţi vorbind. I Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. / Cf. Dante: si m’ha nostra ragion la mente stretta. //133 Iniţial, versul avusese altă formă, ştearsă acum cu guma. //134 Iniţial, in loc de precum se-nde-părtează fuseseră scrise alte cuvinte, şterse apoi cu guma. //139 Schimbată-n stîn, Aglaura 2? / stîncă ] stei A // 100 j 145 Voi prindeţi insă nada,-ncît acel duşman de veci vă trage-n unghişoară; puţin v-ajută deci şi frîu şi-apel. 148 Vă cheamă cerul cel ce vă-ncunjoară şi-arată-v-ale lui splendori eterne, dar ochiul vostru tot spre lut scoboară; 151 de-aci vă bate-acel ce-atot discerne." 145 Iniţial, tn loc de duşman fusese scris duşmani, iar in loc de trage, prind. 101 CÎNTUL XV l Din faptul zilei pînă cînd se toacă de-al treilea ceas, cît este spaţiul sferii ce-asemeni c-un copil a pururi joacă, 4 atît părea că pînă-ntr-al căderii moment lui Sol un spaţiu i-a rămas: miez-noapte-aici, dincolo faptul serii. 7 Iar raza-i mă lovea direct pe nas, din cauză că, urmîndu-ne-ocolirea, aveam întors spre-apus al nostru pas, 10 cînd eu simţii mai mult decît airea pe-obraz lumina mult-a nu ştiu cui şi lucrul nou de-aci-mi stîrni uimirea. 13 Din mînile-amîndouă deci făcui ca streşini peste ochi o apărare şi-acel prisos de raze-1 mai scăzui. 16 Precum din ape-ori din oglindă sare o rază aşa-n opusă direcţiune, încît, urcînd, acelaş unghi îl are 6 lui Sol un spaţiu ] un drum lui S
    A // 8 Iniţial, In loc de din cauză că fusese scris fiindu-ne la fel. //12 şi lucrul nou ] şi noul fapt A II16 Iniţial, tn loc de -1 mai fuseseră scrise alte cuvinte, şterse apoi cu guma. I -1 mai (şterse cu guma) A //16 Iniţial, în loc de ape fusese scris apă. II 102 19 ca şi căzînd, încît egal le pune de-o parte şi-alta pietrei căzătoare, precum şi arta şi-ncercarea spune, 22 aşa-mi păru că-n faţă de-o lucoare răsfrîntă Sînt lovit, şi ochii mei grăbiţi fugiră-n lături ca de soare. 25 Lucoarea asta, dulce tată, ce-i, că nu mi-i pot scuti de-a ei povară şi-ncoace parcă-şi mişcă focul ei?“ 28 De-uimire, el mi-a zis, să nu-ţi mai pară că servii-angelici tot te mai orbesc. E sol trimis spre-a ne pofti pe scară. 31 Ci-n scurtă vreme nu-ţi va fi, gindesc, cumplit să-i vezi, ci-o dulce veselie, pe cit o poţi simţi tu-n mod firesc.11 34 Ajunşi apoi la vesela solie, cu dulce glas ne-a zis: Pe-aici întrînd, mai lin suiş ca altele-o să fie“. 37 Plecaţi de-acolo, noi urcam, pe cînd „Ferice milostivii11 şi „Tresalte acel ce-nvinge“ s-auzea cîntînd. 19 încît egal le pune] şi-mpărecheat le A // 20 de-o parte şi-alta ] pe două pă A // 22 Iniţial: în faţ-aşa-mi păru că de-o luţoare. / -n faţă sint scrise marginal dreapta cu semn de intercalare in text. I aşa-mi păru că-n faţă de-o (anulate) A // 26 Iniţial, în loc de nu mi-i pot scuti fuseseră scrise alte cuvinte, şterse apoi cu guma. / Scuti <.. .> povară A // 26—27 Că-mi e privirii-aşa de grea şi pare,-am zis, c-apropie focul ei?“ B // 88 o poţi simţi tu ] poţi tu s-o simţi B // 37 Iniţial, în loc de urcam fusese scris p. // 103 40 Şi singuri noi pe-urcuşul scării nalte suiam şi-n mers gindeam cum aş putea să trag din vorba lui folos încalţe. 4 3 Şi,-ntors spre el, mi-am spus dorinţa mea: Ce-a vrut acel din Brettinor să zică c- « un bun ce-a fi-mpărţit nicicînd nu vrea »?“ 46 Supremu-i viciu-1 vede-acum cît strică de mult, a zis; să nu te mire-apoi că-1 mustră vrînd pedeapsă-n voi mai mică. 49 Fiindcă tind dorinţele din voi spre-un bun ce pate prin părtaşi scădere, de-aceea pizma strînge-ai caznei foi. 52 Dar, dac-amorul vecinicelor sfere spre ele vi-ar întoarce-al vostru dor, voi n-aţi mai fi-nfricaţi de-acea durere. 40 Iniţial, în loc de singuri fusese scris un alt cuvtnt, acum indescifrabil. II 41 Forma iniţială a versului: suiam, iar eu (iniţial: In) mers gindeam cum aş putea, a fost modificată cu ajutorul variantei şi-n mers, notată în A. //42 Iniţial: să trag folos din vorba lui, încalţe. // 44—45 Cf. Dante: „Che voise dir lo spirto di Romagna, e « divieto » e « consorte » menzionando?" // 45 -47 Versurile sînt unite marginal dreapta cu o acoladă. // 46 „— Al viciului suprem îşi vede-adică A / Şi-aşa (anulat: De-aceea a) mi-a zis: El vede-aici cît Bt / Supremu-i viciu-i ce B2 // 48 -1 este scris deasupra rîndului.// 49—51 Cf. Dante: Perchâ s’appuntano i voştri disiri dove per compagnia parte si scema, invidia move il montaco a’ sospiri. // 61 Marginal dreapta este scris V.M. // 52 Iniţial, In loc de dac- fusese scris cînd. / Cf. Dante: Ma' se1 Tamor della SpCra supremă. II64 Cf. ■ Dante: non vi sarebbe ai petto quella tema. // 104 55 Pe cît mai mulţi « al nostru » zic în cor, pe-atît mai mult din bun posede-oricare şi-au plus de caritate-n claustrai lor.“ 58 Eu simt, am zis, mai multă-ntunecare decît de-aş fi tăcut şi mintea mea se zbate-acum în dubiu mult mai mare: 61 să facă mai bogaţi cum ar putea pe mai mulţi inşi averea divizată, decît avînd puţini părtaşi la ea?“ 64 Iar el: „— Fiindcă mintea ţi-e-ndreptată tot numai spre pămînt, pe lîngă tine e neagra noapte-n ziuă luminată. 67 Nespus de nalt şi nesfîrşitul bine spre-orice iubire-i gata să scoboare precum spre-obiecte lucii raza vine. 70 Şi-atît el dă cît află-n ele-ardoare, aşa c-apoi cît mila lor se-ntinde pe-atît li-e-n spor şi vecinica valoare. 73 Deci cercul lor pe cît mai mulţi cuprinde, pe-atît iubesc mai mult, cu spor mai mare, şi-un duh dintr-altul ca-n oglinzi îl prinde. 69 şi mintea mea ] şi mă dezbini A. // 60 se zbate-acum Sn ] cu vorba ta-ntr-un B // 61 cum poate face de-avuţii m plini A // 63 decît puţini ?“ A // 68 Iniţial, tn loc de iubire-i fusese scris iubiri e. // 69 Iniţial, în loc de obiecte fusese scris lu. / spăl- ] poartă 109 19 Tot Agnus Dei le-ncepea comunul tropar şi-aveau şi-un text şi-o melodie, aşa că parcă toţi ar fi fost unul. 22 Şi-am zis: Măestre, spirite să fie ce-aud?“ Iar el: Aievea e ce zici şi trec mergind să spele-a lor mînie.“ 25 Dar cine, tu, ce-al nostru fum despici vorbind de noi aşa c-ar fi să pară că-mparţi în zile timpul tău şi-aici ?“ 28 Aceste vorbe-n drum ni s-adresară şi-atunci Virgil: Nu sta tăcut şi spune şi-ntreabă-1 deci de e pe-aici vro scară.“ 31 Iar eu: Tu, cel ce scoarţa şi-o depune spre-a merge alb la cel ce te-a zidit, de-mi vei urma, tu ai s-auzi minune.41 34 ■ Urma-te-voi pe cît mi-e-ngăduit, şi,-n fum de-avem o piedică vederii, în locul ei voi pune-auz sporit.44 37 Merg sus, am zis, în scutecu-nfăşerii pe care moartea ni-1 dizolv-odată şi-aici eu vin prin văile durerii. 25 * * * * * * 25 ce-al nostru fum ] ce fumul ni-1 A, B // 30 Iniţial, in loc de deci de fusese scris dacă. / deci de e (şterse cu guma) A / de e pe-aici vro ] pe unde sui spre B // 33 de-mi vei urma, tu ai ] urmează-mă şi ai B ţţ 37 Iniţial, In loc de Mergi sus fusese scris Şi-am zis: Eu II 39 Iniţial, in loc de şi-aici eu vin prin fusese scris şi vin pe-un groaznic drum, modificat apoi in şi vin pe-aici prin văile durerii. / aici eu sint scrise deasupra rindului. // 110 40 De domnul graţie-atîta de mi-e dată, Incit voi să-i văd eu curtea lui, pe-o cale-acum de mult ne-ndătinată; 43 n-ascunde cine-ai fost, ci drept să-mi spui, şi spune-mi de suim noi bine-anume, ca-n vorba ta-ncrezut, vegheat să sui.“ 46 Lombard eu fui şi Marcu-i al meu nume; bărbat expert, iubii acea valoare spre care-azi tinde-aşa puţină lume. 49 Mergi bine-n sus, de mergi spre trecătoare.11 Aşa dinţii şi-apoi: „Cînd vei fi sus, fă rugi, te rog, şi pentru mine-aoare11. 52 „— Mă leg pe legea mea să fac ce-ai spus, ci-ntîi, i-am zis, să-mi curmi nedumerirea, că, dacă n-o dezleg, sînt om răpus. 55 Fu simplă ntîi şi mi-o spori rostirea din vorbele-ţi ce-adînc m-asigurară de-un fapt ce-mi spui şi spus îmi fu şi-airea. 58 E lumea-ntr-adevăr pustie dară de tot, cum spui, de-orice virtuţi şi-apune sub multa răutăţii ei povară? • 61 Dar rogu-te deci cauza tu mi-o spune, s-o văd şi eu şi altora s-o spui, căci unu-n noi, şi-n cer alt ins o pune.11 40 40 De domnul graţie-atîta de mi-e ] De mi-e de cer atîta graţie A // .43 Marginal dreapta este notai un semn de întrebare. / Cf. Danie: non tai celăr chi foşti anzi la morte. // 46 Iar el: <„— Lombard eu fui> Şi Mam nume AH 53 ci-ntîi] ci tu AH 56 Iniţial, în loc . ac vorbele fusese scris vorba ta. // 57 Marginal dreapta este scris V.M. ţţ 63 Iniţial, în loc de şi-n cer alt ins fusese scris iar altu-n cer. / Căci unu-n noi şi-n cer alt ins (şterse cu guma) A // 111 64 Adînc suspin, pe care amaru-n „hui“ sflrşitu-1-a, el scoase-ntîi şi: Frate, e oarbă lumea şi din ea tu sui. 67 Voi viii vreţi să fie căutate oricare cauze-n cer, prin rea părere că toate-ar fi fatal prin el mişcate. 70 De-ar fi aşa, în voi libera vrere distrus-ar fi şi n-ar fi just răzbun din bun s-aduni plăceri, din rău durere. 7 3 Prin cer temei la fapte vi se pun, nu zic la toate, dar, lăsînd c-aş spune, voi minte-aveţi să ştiţi ce-i rău şi bun 76 şi vrere-a veţi, ce, trudnic de răpune cu ceru-n luptă-ntîiele-i ciocniri, ea-nvinge tot, de-o duc şi zodii bune. 79 Puterii prime şi mai bunei firi cu drag supuşi, ea minte-n voi creează şi-asupră-i cerul n-are-nrîuriri. 61— 66 Marginal dreapta, este scris V. cartea Chiţu şi este notat un semn de întrebare. //64 Iniţial, în loc de pe care-amaru-n fusese sc-is sfîrşit cu-amar [...]//65 Iniţial, în loc de sfîrşitu fusese scris A scos// 70—71 Distrus-ar fi în noi lib A // 71 ar fi distrusă-n B // 73 Marginal dreapta este scris V.M. // 74 Nu zic] N-am zis A // 76 ce, trudnic de ] ce-n trudă cînd A // 77 -i este adăugat ulterior. / ciocniri ] nevoi A //79 firi ] voi A // 79—80 în voi, supuşi cu drag m bunei firi şi vecinicei puteri, ea minte-aşează B // •112 r-" 82 Deci, dacă lumea de-astăzi deviiază, e cauza-n voi, e-n răul vostru zel, şi vreau să-ţi spui şi cum s-argumentează. 85 Ieşind din mîna cui cu drag de el se bucură mainte-a ce să fie, c-un prunc, ce rîde-ori plînge-n joc, la fel 88 prostuţ un suflet, el nimic nu ştie decît că,-mpins de-un creator senin, el vrea cu drag ce-i face-o bucurie. 91 Dinţii se simte-atras de-un bun puţin; se-nşeală-n el, ci-aleargă şi-l culege, cînd frîu sau ghid nu-abat al său înclin. 94 Aici, drept frîu, nevoie-avem de-o lege şi-apoi, drept scut cetăţii-adevărate, măcar al unui turn, se cere-un rege. 97 Legi sînt, dar n-au de cine fi urmate; al turmei cap e bun rumegător, ce-i drept, dar n-are unghii despicate. 400 Cînd vede lumea deci pe-al ei păstor hrănindu-se cu ce şi ea se-nfruptă, îi place-aşa şi n-are de-alta zor. 403 Că lumea deci din rău mai rău se luptă, e cauza cîrma rea, cum vezi şi tu, dar nu c-a voastră fire-ar fi coruptă. 8$ Al doilea -n este scris deasupra rtndului. // 85—88, 89—90 Versurile slnt unite marginal dreapta cu clte o acoladă. // 93 sau ] ori A1 j nu-abaţ ] n-abate A2 / nu-abat al ] n-abate-al B // 94—96 Versurile slnt unite marginal dreapta cu o acoladă. //103 Iniţial în loc de al doilea rău fusese scris şi. / mai rău ] în rău. A // 113 106 Doi sori avut-a Roma, cînd făcu pămîntul bun ca duplul drum să-l vadă, şi-al cerului şi-al lumii, dar acu 109 ei reciproc s-au stins. Unind o spadă şi-o cîrjă fac, prin duplă-mpedecare, fatal din rău în şi mai rău să cadă. 112 Unite, teamă una de-alta n-are. De nu mă crezi ce spui, priveşte-un spic: cunoşti după sămînţ-orice răsare. 115 In ţara dintre Po şi-Adige, zic, găseai virtuţi şi simţ măcar la unii, mainte-a-ntra-n gîlcevuri Frederic. 118 Acum fii sigur că nu-s ei nebunii să vrea ruşinea cea care se teme de-a sta-n contact şi de-a vorbi cu bunii. 121 Dojană nouăi vremi dă vechea vreme prin trei bătrîni cui pare-le surghiun că prea-ntîrzie domnu-n cer să-i cheme: 106 Iniţial, In lec de avut-a Roma, cînd făcu fuseseră scrise alte cuvinte, şterse apoi cu guma. // 109 Unind acelaşi braţ, toiag şi spadă B I spadă A jj 109—111 Marginal dreapta, lingă o linie oblică este notat un semn de întrebare. / Cf. Dante : L’un l’altro ha spento; ed ă giunta la spada col pasturale, e l’un con l’altro inseme per viva forza mal convien che vada. // 110 Iniţial, In loc de prin duplă-mpedecare fuseseră scrise alte cuvinte, şterse apoi cu guma. //112 văzîndu-i rodul B fj 119 De nu mă crezi ce spui ] Iar dacă nu mă A //116 fac (şters cu guma) A // 116—120 Versurile sint unite marginal dreapta cu o acoladă. //117 pe cînd nu-ntrase-n ceartă A I Pe cînd nu-ntrase-n certuri B //122 cui pare-le ] cari cred că li-e A // 124 Conrad Palazzo şi Gherard cel bun şi Guido de Castell’, cui pe frînceşte «lombardul simplu » mult mai bine-i spun. 127 Primind două puteri în ea, fireşte căci două oşti în ea-s amestecate şi şi pe ea şi sacu-şi murdăreşte." 130 O, Marce-al meu, ce bine spui tu, frate! Acum văd eu de ce-au înlăturat pe tribul Levi-a-ntra-n ereditate. 133 Dar ce Gherard ca pildă mi l-ai dat c-ar fi rămas din stinşii mai nainte spre-a fi dojan-acestui veac stricat?" 136 Ori tu mă-ncerci, ori graiul tău mă minte că pari a nu şti pe Gherard, şi-o spui tu, cel vorbind toscanice cuvinte. 139 Deloc eu nu-i cunosc al nume-al lui. I-aş zice poate-al Gaiei, după fată. Cel-Sfînt cu voi! Da-aci-s oprit să sui. 142 Vezi albul, colo, ce prin fum s-arată lucind; acela-i îngerul de-aci a l ,Şb pîn-a nu veni, să plec îmi cată." 145 Se-ntoarse-apoi, nevrind a mai vorbi. 127—128 Marginal dreapta, lingă o linie ce uneşte cele două versuri ■este scris Biserica din Roma azi. //130 spui tu ] judeci A //131 de ce-au tnlăturat ] ce cauz-a-nlăturat A //132 -ntra-n ereditate ] fi-n ereditate) B jj 135 dojan-acestui ] ăstui A //137 Iniţial, tn loc £e pari a nu fusese scris n-ai şti p //143 Iniţial, în loc de aci fusese scris aici. //143—144 Versurile sînt unite marginal dreapta cu 'a ,linie oblică. / Cf. Dante: î,giâ biancheggiare, e me convien partirmi 't'; . — l’angelo b ivi — prima ch’io li paia.“ // 144 şj -mi cat-a merge pînă nu s-arată B / Iniţial, in loc de plec fusese scris mer. 115 CÎNTUL XVII 1 Socoti, creştine, de te-a prins pe golul din Alpi vrodat-o negură, prin care de-abia zăreai ca prin pelcea sobolul, 4 <şi cum, cînd deasa şi-umeda-ncărcare începe-a se rări şi vezi pe sus, prin ele abia, bolnav un glob de soare,) 7 şi-atunci vei fi cu-nchipuirea ta pe-aproape-adus să vezi şi tu ca mine ăst soare-aici pe-un timp cînd se culca. 10 Şi-aşa deci, potrivindu-mi paşii bine cu-ai lui Virgil, ieşii din nor afară în ziua moartă jos, pe sub coline. 1 1 Creştine-al me, revocă-ţi cum în gol