G. COŞBUC OPERE ALESE VII TRADUCERI Ediţie critică de G Ii. C H I V U P r efa ţii si c omeni a r ii dc ALEXANDRU DU ŢU DANTE DIVJXA comedii: INFERNUL S S C R I ! T O R î R O M  N 1. e'dTITu r'a mTnTTT<“va Bucureşti •/ 9 8 3- Odiseei şi Eneidei, ca în scrisoarea adresată ministrului Mihail Vlădescu din 21, 5, 1905, prin care cerea sprijin pentru tipărirea unor versiuni care stăteau „in aşteptare" din „lipsă de mijloace" 2. Poemul dantesc se alătura, în ochii lui Coşbuc, marilor capodopere ale literaturii universale. Numai că, acest imbold s-a transformat în pasiune, pe măsură ce anii au trecut. Gluma pe care a făcut-o „badea George" şi pe care unii critici au luat-o în serios, că ar fi început traducerea la îndemnul tatălui său3, nu ne ajută să pătrundem în laboratorul poetului; aşa cum nu avem de ce si mutăm prea departe data primelor străduinţe, spre anul 1885. Poetul a început să facă primele încercări de traducere după o ediţie germană din colecţia de popularizare „Philip Reclam", la care mai apelase şi pentru alte traduceri 4. Dar curînd s-a adresat originalului şi a început să descifreze italiana deloc uşoară a marelui florentin; de aceea pretinde traducătorul că a învăţat italiana aşa cum a învăţat Dante latina. Spre sfirşitul secolului trecut, el începuse să aibă gata de tipar fragmente compacte. în studiul care urmează, Gheorghe Ghivu arată cum ş-au dezvoltat eforturile lui Coşbuc, pe baza unei minuţioase şi pătrunzătoare analize a manuscriselor păstrate. Rezultă că poetul român nu s-a decis să pornească tipărirea integrală a capodoperei danteşti, lucrînd la perfectarea realizării sale timp de două decenii. Regăsim şi în acest caz, acea aspiraţie spre perfecţiunea clasică pe care Iorga o sesizase foarte bine, atunci cînd asemănase pe poet cu un cioban care-şi ciopleşte cu răbdare toiagul pînă ce îl acoperă de flori. 5 Mai mult, paralel cu perfectarea traducerii, scriitorul român a început să redacteze un comentariu de proporţii din care se desprind cel puţin două aspecte direct legate de munca de traducere: faptul că poetul pătrunsese în intimitatea extraordinarului edificiu artistic dantesc şi faptul că el ajunsese la o serie de rezultate originale în exegeza sa_ Convins de importanţa descoperirilor sale, poetul a dorit să-şi impună rezultatele criticînd pe interpreţii pe care îi utilizase, comentariul său fiind marcat de un virulent spirit polemic. Poetul român ajungea în focul polemicii să se identifice cu Dante „nedreptăţit" de comentatorii desemnaţi cu dispreţ drept „sparafucciatori". Afinitatea se dezvăluia în public; 2 Am reprodus scrisoarea în volumul nostru Explorări.în istoria literaturii române, 1969, p. 231. 3 Gavril Scridon, Coşbuc şi Dante. în lumina unui document inedit în voi. său Pagini despre Coşbuc, 1957, p. 61. 4 Traducerea lui Karl Eitner din 1889 a figurat în; Biblioteca poetului şi are însemnări marginale în creion, după cum am arătat în articolul nostru Studiile danteşti ale lui Coşbuc, „Revista de filologie romanică şi germanică", 3, 1959, 1-2, p. 163-181. 5 Nicolae Iorga, Istoria literaturii româneşti. Introducere sintetică, 1929- vin Jiîoşbuc elogia un predecesor care se dovedea un maestru în ale artei şi un .-tplrit afin, prin setea lui de dreptate şi prin demnitatea vrednică de admiraţie. Traducerea pe care o perfecta pe măsură ce înţelegea tot mai Jpeplin cum se legau detaliile intr-un magistral ansamblu, trebuia să devină IUn exemplu de artă desăvirşită. ’■ ‘ Este regretabil faptul că poetul român nu a reuşit să-şi încheie tra-ÎUcerea şi comentariul, dar pe calea pe care apucase nu ar fi ajuns niciodată Câpăt. Versiunea realizată cu admirabile eforturi în terţine era mereu zută pe măsură ce poetul pătrundea mai adine în universul lui Dante; fftri aceste progrese porniseră în prea multe direcţii. Comentatorul se con-“fcentra asupra unui fragment pentru a reconstitui capodopera italiană şi, ' mai mult, neglija comunicarea rezultatelor sale pentru a desfiinţa pe drum pe interpreţi. Furat de polemică, Coşbuc nu ne-a mai oferit decît o introducere compactă care reface itinerariul poetului florentin şi o serie de analize care ar putea cel mult să alcătuiască nucleul unor interesante Ş' Lectura Dantis" ; aceste „disjecta membra" nu vor putea niciodată deveni ■ Obiect de studiu pătimaş pentru comentatori, deoarece aceştia vor descoperi tot timpul în paginile lui Coşbuc faptul că ţinta atacurilor sale o formează > faşişi comentatorii. „Poetul îşi ia revanşa şi faptul i se iartă, deoarece este _ răzbunarea lui Dante" 6 7. Comentariul lui Coşbuc ne mai dezvăluie o deplină 'familiarizare cu alte scrieri ale marelui florentin: ocupîndu-se de cîntul X "din Infern, de exemplu, comentatorul român aduce în discuţie pasaje din ^ Convivio sau din Epistole, pe care le asociază întemeindu-se pe o imagine 5 â sa despre Dante şi, prin el, despre poetul de geniu: profeţia lui Farinata ^ nu se referă la încercarea violentă a grupării din care făceă parte Dante "ăă revină în Florenţa, tentativă eşuată, ci la exilarea poetului, deoarece s nu putem admite că poetul ar fi putut reintra în cetatea şa CU forţa armelor, el care „aştepta ca ai săi concetăţeni să se simtă siliţi sau mîndri că pot ' să-l recheme", poetul avînd un simţ al demnităţii atît de puternic, incit „cîntârea în Comedia sa toate lucrurile nu numai în faţa contemporanilor, ci privind fix viitorul: Mă tem spre-a nu fi mort acelor care Numi-vor veacul cel de-acum antic. 1 Monumentul înălţat lui Dante revine integral în actualitate prin : ediţia de faţă. O ediţie care beneficiază de noi manuscrise,, rămase necuno-|i scute primului editor, Ratniro Ortiz, şi cârd este în măsură să redea o 6 Alexandru Ciorăaescu, Dante et GeorgeCoşbuc, „Revue de litteratyre comparee", Paris, 1970, 2, p. 255. , 7 Comentariu la „Divina Cometţie", 'rol' I:. TavolafoţlŞa., 1963, p. 167. IX imagine mai fidelă a muncii stăruitoare a lui Coşbuc, prin publicarea primei versiuni-, a- numeroaselor variante; şi a versiunii spre care se îndrepta în finaîl poetul comentator. Intervenţiile „străine" pe care primul editor le apreciase utile, întrucît pentru a înlătura lacunele din ultima versiune a făcut apel la princeperea şi talentul lui Emanqil Bucuţa şi al lui Perpessi-cius, au fost înlăturate, completările făcîndu-se cu ajutorul bogatului tezaur oferit de manuscrisele traducătorului însuşi. Apoi, am încercat să recuperăm în note idei din comentariul lui Coşbuc scris tocmai cu intenţia de a explica capodopera de care ne despart atîtea secole. în sfîrşit, ediţia , de faţă apare după ce însăşi opera lui Dante s-a desfăşurat în toată plenitudinea; ei sub privirile cititorilor din ţara noastră, datorită' publicării pentru prima oară într-un volum compact, a Operelor minore ale poetului, cele care fuseseră atent studiate de traducătorul român. 8 Lectura comentariului la Divina Comedie ne uşurează înţelegerea drumului pe care se angajase traducătorul: Coşbuc se dovedeşte un adversar decis al interpretării pur literale a textului aşa cum nu acceptă interpretarea liberă a textului, libertate încătuşată de dorinţa de a pune în valoare „frumuseţea" poemului italian. Coşbuc se distanţează, astfel, atît de interpreţii filologi în spirit pozitivist ai operei, cît şi de interpretarea romantică a textului, întemeiată mai ales pe „povestea de dragostea" a lui Dante ,«u Beatrice Portinari. La rîndul ei, exegeza dantescă actuală nii acceptă iiici fragmentarea-operei — pe care un Croce o justifica, atunci cînd afirma că diit marele edificiu dantesc supravieţuiesc doar cîteva părţi frumoase, celelalte pâfţiţfilnp îngpţ>ate de timp — aşa cum nu se mai lasă furată nici de exaltarea1 romantică,. Ca orice autor de operă „clasică", tradiţională, Dante Au ;a lăsat să răzbată în opera şa ecouri din viaţa lui intimă: Nu avem nici un autograf de la Dante, aşa cum ştim'prea puţin despre viaţa privată ă poetului ţţpdeşpre existenţa Beatricei. Ceea ce rămîne fascinant în opera dantescă este îmbinarea constantă a celor patru sensuri despre care Darite, însusi vorbea în Convivio : „pentru ca bucatele mele să fie cît mai prielnice, vreau să arăt, înainte de a se aduce primul fel, cum trebuie mîncate. Voi spune aşadar că, după cum s-a amintit în primul capitol, expunerea de faţă trebuie să fie şi literală şi alegorică. Iar pentru a lămuri lucrul acesta, e necesâr să se ştie că scrierile pot fi înţelese şi trebuie desluşite in cel mult patru sensuri. Unul se numeşte literal şi este cel care se mărgineşte la'înţelesul strict al cuvintelor ce alcătuiesc ficţiunea aşa cum t, ' ■■■■ ‘ori 8 Dante, Opere minore, ediţie îngrijită de, Virgil Cândea, Editura Univers, 1971. O contribuţie importantă la mai buna înţelegere a operei, poetului italian a adus-q şi culegerea de exegeze apărută în anul aniversar 1965, prin grija profesorului Alexandru Bălăci; Studii despre Dante. B sînt născocirile poeţilor. Celălalt se numeşte alegoric şi este cel care se ascunde sub haina acestor născociri, fiind un adevăr Învăluit într-o minciună frumoasă ... Al treilea sens se numeşte metal, iar pe acesta cititorii trebuie să caute cu tot dinadinsul a-1 descoperi în scrieri, spre binele lor şi al urmaşilor ... Al patrulea sens se numeşte anagogic, adică supra-sens, ceea ce înseamnă lămurirea spirituală a unei scrieri care, chiar dacă e adevărată şi în sens literal, prin cele arătate vorbeşte despre supremele lucruri ale gloriei veşnice." 9 10 11 12 Hermeneutica aceasta nu a fost inventată de Dante; ea se regăseşte în toate literaturile tradiţionale europene şi asiatice. Să ne reamintim de faptul că în prefaţa la Psaltirea în versuri, la opera care deschidea o nouă serie de scrieri în cultura română, Dosoftei se simţea obligat să explice cititorului cum trebuie să citească acea carte şi preciza că puteau fi desprinse din text patru sensuri: cel istoric (sau literal), sensul etic (sau moral); sensul alegoric şi sensul metaforic care „îaste ca neştine ce va să i se înţeleagă cuvîntul dintr-altă sămnăturâ de poveste" le. Coşbuc refuză să se oprească la sensul literal, pe care nu-1 neglijează şi acordă pondere tot timpul sensului alegoric. Aşa a ajuns el să elaboreze o originală schemă a sensurilor Divinei Comedii şi o altă schemă care reface intinerariul dantesc, cronologia lui, precum şi simbolismul celor trei regnuri: infernul fiind imperiul fricii, purgatoriul al dragostei paradisul al adevăruluill. Poetul român nu urmăreşte substratul acestei construcţii şi de aceea nu se întreabă ce reprezintă purgatoriul, această elaborare a veacului XII pe cale să se stingă din doctrina oficială în zilele noastre “. Coşbuc are în faţă o admirabilă construcţie şi el o interpretează ca om care gîndeşte şi ca scriitor interesat în viaţa formelor artistice. Nu se lasă furat de estetica romantică, gata să revendice marile elaborări intelectuale din evul mediu în favoarea unei „fantezii creatoare". Replica lui Coşbuc este clară: „Problema cea mare pentru un comentator al lui Dante este să găsească raporturile dintre sensurile reale şi imaginile sensurilor. Să le afle căutînd cu cea mai severă critică şi cu bun-simţ al logicii metoda consacrată de explicare a patrologiei. Marea greşală a comenta- 9 Convivio — Ospăţul, tratatul II, cap. 2, p. 247, ed. cit. 10 Comentarii în comunicarea noastră Imagine plastică şi imagine literară apărută în volumul Noi cercetări în domeniul istoriei artei româneşti, Buc., 1983, p. 45 — 48 şi în studiul Expression litteraire et rapport imagina-Uon — intelligence ă l'epoque des humanistes roumains în Libra. Etudes roumaines ojfertes ă Willem Noomen, Groningen, 1983, p. 26—31. 11 Această Tavola este reprodusă în voi. I al Comentariului, între paginile 304 — 305. 12 Vezi jacques Le Goff, La naissance du Purgatoire, Paris, Galli-mard, 1981. XI lorilor este că văd numai figurile şi că le explică numai pe acestea şi că se ceariă asupra unui cuvînt din text şi trec mai departe în ce priveşte sensul alegoric al figurii, deşi acesta este totul. Iar unde încearcă, ici şi colo, a da explicarea raportului dintre o figură şi sens, spun lucruri fără înţeles şi absurde, pentru că nu înţeleg ansamblul alegoriei". 13 Ficţiunea sau elaborarea artistică este aflată în sensul alegoric şi de aceea Coşbuc a revenit tot timpul asupra traducerii, nu numai pentru a se apropia de textul original, cît pentru a-i reda integral sensul ascuns „sub haina acestor născociri". în continuarea expunerii teoretice de mai sus, comentatorul arată că rîul care apare în ciutul XIV, Flegetonul „este torentul elocvenţei rele, a vorbelor nocive ale celor care înjură şi blestemă". Această „eloqucntia perversitatis" alimentează „rîuleţul perverselor cuvinte fierbinţi, aşa cum e apa Flegetonului, caic, ard sufletele şi ucid bunele sentimente". Rîul străbate bolgia celor care sînt marcaţi de sodomie, dar Coşbuc arată că c.ste vorba dc un păcat intelectual, de reaua folosire a cuvintelor puse nu in slujba adevărului, ci a dispreţului faţă de om. O atare înţelegere a pasajului l-a determinat pe poet să caute cea mai potrivită formă pentru redarea descrierii unui mic rîu, cu un colorit roşu, asemănat cu apa sulfuroasă ce pătrundea în băile prostituatelor din preajma localităţii Viterbo. Şi de unde în prima versiune poetul scrie Tăcuţi mergînd, ajunsem la izvorul . . ce iese din păduri, curgind spumos şi roşu-aşa, că şi-azi mă ia fiorul. Ca girla cea din lacul puturos pe care-c-mpart coruptele ... aşa pe-afrinsul prund şi-acesta-n jos mai apoi, îşi dă scama că s-a îndepărtat dc sensul originalului şi revine cu variantele Şi-ajunscrăm, tăcând, şi la pripcrul de unde iese-n cîmp un rîurel de-a cui resaţă şi-azi mă ia fiorul mai nereuşită, evident, în terţina următoare Cum ies din puturosul loc piraie, pe care h-mpart în băi corupte d-alea aşa şi-acesta-n dov.ă şesul taie. 13 Comentariu, voi. II, p. 457. XII Forma finală se apropie de original pentru a recapta senşul descoperit de comentator: rîuleţul cuvîntării perverse nu mai este un izvor care curge Spumos „şi roşu-aşa", ci apare din terţine cu o mare cursivitate: Ajunserăm, tăcând, unde-n priporul pădurii-n şes se varsă-un rîurel de-a cui roşală şi-azi mă ia fiorul Precum din Bulicame curge-acel ce apă-n băi stricatelor împarte, aşa pe-aprinsul prund curgea şi el. Traducerea a însemnat o progresivă înţelegere a unei capodopere în care aluziile istorice şi semnificaţiile alegorice se împletesc atît de strîns, încît alimentează de secole perspicacitatea şi ştiinţa exegezei danteşti. Pentru pă însăşi această terţină a dobîndit alt sens într-o interpretare a lui G. Mazzoni care propunînd în locul cuvîntului „peccatrici", „pectatrici" a schimbat înţelesul comparaţiei, apele rîuleţului pătrunzînd pe canale pentru a permite spălarea linei. . . 14. Opera dantescă este deschisă noilor interpretări atît datorită faptului că închide în sine o întreagă civilizaţie, cit şi datorită absenţei unui manuscris autograf. Coşbuc a dat propria sa interpretare multor terţine. Adeseori el s-a lovit de dificultăţi create de transpunerea dintr-o limbă într-ftlta, şi Criticii români, mai ales Scarlat Struţeanu, au găsit numeroase cuvinte artificiale, nefericit alese, inexpresive în ediţia datorată lui Ramiro Ortiz. 15 Este cazul acelui quale care apare în cîntul IV, unde poetul ghidat jjjflfte Virgiliu întîlneşte pe marele spirite ale antichităţii: şi-Orfeu şi-adînc observatoru-n quale aici era, eu zic Dioscoride şi Tuliu, Tit, şi cel cu legi morale. Acest italienism adoptat de Coşbuc întunecă sensul terţinei, după Cum remarcă Ţudor Vianu; traducătorul a reprodus întocmai cuvîntui din originalul italian, unde Dante afirmă „e vidi il buono accoglitor del quale, Dioscoride dico". „Ce este acest quale ? El este luat pentru substan- 14 \ezi Siebzehner-Vivanti, Dizionario della Divina Commedia, ţMiîano, Feltrinelli, 1965, p. 81 — 82: Bulicame. • 15 Comentariile lui Scarlat Struţeanu publicate în „Mişcarea lite- rară" din 1925 au fost reproduse în antologia întocmită de Maria Cor-doneanu :Gecrge Coşbuc interpretat de. . ., Editura Eminescu,, 1982, p. 452 — 453. Critica era prea severă: „Atmosfera greoaie a întregului netezeşte deosebirea de realizare şi geniul dantesc, prin această traducere, ne scapă". XIII tivul qualită. Comentariul lui Torraca nu ne spune mai mult, dar acela al lui Tommaseo, interpretînd pe buono anterior, lămureşte: valoros culegător al calităţilor naturale ale corpurilor (valenţe raccoglitore delle qualita naturali dei corpi). Această caracterizare a lui Dioscoride luminează îndată pasajul rămas obscur şi la Dante şi la traducătorul lui român care a folosit în acest punct un neologism enigmatic. Trebuie să spunem că astfel de cazuri sînt cu totul rare." 1B Şi putem adăuga că ele nu au apărut pentru că poetul nu a găsit altă soluţie, ci pentru că a căutat mereu soluţia cea mai bună. în prima variantă sensul originalului era mai bine redat: şi-Orfeu şi Linos şi adunătorul de-nalte înţelepciuni Dioscoride şi Liviu şi Seneca-nvăţătorul dar traducătorul a renunţat la elucidarea calităţilor lui Dioscoride pentru a găsi, probabil, o rimă la „legi morale". în alte locuri, poetul s-a exersat îndelung şi a ajuns să compună în paralel versiunile. Episodul celebru al Francescăi da Rimini a fost redat în 12 variante după cum descrie Gheorghe Chivu manuscrisele. De altfel, citind Divina Comedie în lumina oferită de celelalte scrieri ale lui Dante, poetul român ajungea să afirme că „Beatrice poate fi studiată în cinci feluri, după cele cinci locuri ale operei lui Dante 1, în Vita Nuova, 2. în. Convito, 3. în Commedia pînă a nu intra direct în acţiune, 4. în acţiunea sa în Paradisul terestru şi 5. în acţiunea sa prin ceruri" (în caietul Beatnce nel Inferno e nel Purgatorio, din 1913, din aceeaşi mapă). Traducerea era un prilej de a pune în lumină multiplele faţete ale operei lui Dante, dar şi un excelent prilej oferit traducătorului de a-şi dezvălui virtuozitatea. Episodul Francescăi a fost îndelung cizelat, după cum rezultă din textul definitiv şi variantele din subsol şi addenda. Dacă vom lua în considerare opinia romantică, dispusă să se extazieze în faţa emoţionantei „poveşti de dragoste" şi să atribuie leşinul lui Dante compasiunii faţă de „nefericiţii amanţi", precum şi opinia mai lucidă care atribuie leşinul lui Dante faptului că poetul îşi dă seama că a scris şi el „poveşti" capabile să arunce în chin veşnic pe tinerii cititori, vom constata că traducătorul român a făcut un vădit progres în elucidarea autenticului înţeles al episodului. De unde, în unele variante motivul rătăcirii, romanul medieval, este vag amintit („vai, carte! Satan fu cartea, vai, şi-acel ce-o scrise !“), în versiunea primă numele autorului rătăcirii este citat, am spune bibliografic („Galeot fu cel ce-a scris acea poveste"), pentru ca de-abia în versiunea finală să se 16 16 Tudor Vianu, Cosbuc traducător al lui Dante, în aceeaşi antologie, p. 458-459. XIV audă accentul („Galeot fu basmul şi-autorul lui"), ca iii original („Galeotto tu il libro e chi lo scrisse"): datorită romanului care a fost un mijlocitor, un Galeotto, am ajuns în acest chin teribil, mărturisesc personajele, provocând remuşcarea poetului florentin care „caddi come corpo morto cade" (V. 1-3.7— 142) 17. Lectura variantelor oferă cititorului posibilitatea să observe cum s-a apropiat treptat Coşbuc de extraordinara concizie a originalului şi cum a acceptat poetul român acel „fren dell’arte" respectat de înaintaşul său italian. Dar se observă, în acelaşi timp, cum, înlocuind un cuvînt, mai ales o rimă, traducătorul s-a văzut silit să schimbe terţina, astfel că cel mai adesea versiunea ultimă este mai reuşită artistic. Emanoil Bucuţa care a urmărit cu atenţie itinerariul lui Coşbuc în universul dantesc a ajuns să constate că poetul român „a înţeles să se ţie aproape, ca de un scris sfînt, de terţina dantescă. Versul aproape totdeauna se suprapune versului, abaterile, cînd expresia e prea scurtă sau ajunsă proverbială, dar cu neputinţă de proiectat întocmai, se fac dureros, şi cu o neplăcere a poetului pe care aş zice-o izbucnită ca un protest într-o şovăială a continuării, pînă ascultarea de norma impusă se poate face iară fără piedică . . Meşteşugul lui a vrut să fie ca al unui mozaicar năimit ca să schimbe cu altele pietrele unei opere de artă la. care, ca la o icoană se ruga. Nu s-a gîndit să prefacă, ci numai să pună în loc, bucată cu bucată. Se poate să fie traduceri mai strălucite şi mai melodioase decît a ieşit cea românească a lui Coşbuc, dar ar fi greu să se arate una mai credincioasă şi mai în spiritul ei de obîrşie de cît a lui" ls, Interesant este faptul că poetul însuşi şi-a dat seama că lucrează ca un mozaicar, de vreme ce a intitulat introducerea la comentariul plănuit în şase volume: Canoanele. Pietrele mozaicului. Aici poetul comentator declara fără nici cea mai mică 17 Tot astfel, în Purgatoriu, se întîlneste cu poetul Bonagiunta care murmură „Gentucca": numeroşi exegeţi au zîmbit discret, asigurîndu-ne că este vorba de o aventură a lui Dante. Dar Bonagiunta îl întreabă „ce ai adus nou?" şi discuţia se desfăşoară pe teritoriul artei; de aceea, Coşbuc are dreptate să recunoască în cînturile XXV şi XXVI din Purgatoriu un mic „tratat de literatură unde lasă să vorbească pe cei trei maeştri ai lui, Bonagiunta, Guido Guinizelli şi Arnaldo" pentru a sublinia ceea pe noua poezie aducea faţă de cei care „se. lăsau influenţaţi de gustul pu- blicului şi scriau pentru gloria de a fi în bunele graţii ale cititorului", ca şi faţă de „maniera tenebroasă" care ascundea conceptul clar sub obscurităţi, cf. Comentariu, voi. II, p. 497. Am dezvoltat aceste idei ale lui Coş-r,buc, deosebit de interesante, în capitolul Sordello şi compatriotul său Vir-giliu din cartea noastră Eseu în istoria modelelor umane, 1972, p. 52—56. sj-t, , 18 Emanoil Bucuţa, Pe urme de terţine danteşti şi Săptămîna Coşbuc ţin antologia citată, p. 447, 451. XV îndoială că „Dante, care toate le-a măsurat toate le-a calculat, toate le-a întocmit cu simetrie şi toate le-a aşezat la locul lor, acest Dante n-ar mai fi fost Dante dacă ar fi lăsat lucrurile de-a valma aşa cum ni le arată comentatorii" . Orice interpretare a lui Dante, fie că este vorba de o exegeză, fie că este vorba de o transpunere în altă limbă, trebuie să ţină seama de aceste calcule sau, adaugă Coşbuc, de figura pe care a desenat-o poetul italian. „Acum, ca să fim mai clari, să zicem că pietrele risipite de Dante formau în mozaic un înger. Comentatorii neputînd forma o figură, care să reprezinte ceva, după o părere — foarte falsă şi foarte vinovată — s-au lăsat înşelaţi că pietrele ar reprezenta un castel. . . Acum am adunat şi eu pietrele lui Dante şi am reconstituit. Nu mă pot lăuda că pe toate — poate că da, poate că nu — dar sigur sînt şi ştiu că de la mine ori dintr-altă parte eu n-am pus nici una. Şi, iată, mie mi-a ieşit o figură completă, limpede, admirabil de frumoasă şi — ştiu şi eu! — vrednică de Dante." 19 Cele două decenii de cizelare a versiunii româneşti şi de comentare a operei a însemnat pentru Coşbuc, în fond, o tot mai aprofundată cunoaştere a unei capodopere întemeiate pe o altă artă poetică decît cele elaborate în secolul trecut; mai mult, opera lui Dante aparţinea unui imaginar altfel construit decît cel care, începînd cu epoca Luminilor, îşi fixase drept valoare supremă, valoarea estetică. Divina Comedie nu era o operă frumoasă în înţelesul lui Baumgarten, al romanticilor, al iniţiatorilor de şcoli literare apărute pe urmele rupturii cu tradiţia provocată de romantism. A-l traduce pe Dante nu putea însemna a reda cele trei regnuri în melodioase terţine, ci a comunica lumii moderne frumuseţea admirată de o lume apusă. Pătrunderea în universul dantesc a însemnat pentru Coşbuc descoperirea unui continent deosebit de cel pe care locuia traducătorul, dar nu complet diferit. Munca de mozaicar a lui Coşbuc care poate fi urmărită în numeroasele variante ale traducerii a avut drept ţel să facă să glăsuiască în limba noastră un poem clădit pe o artă poetică intelectuală. Este „intelectualismul" despre care a vorbit în repetate rînduri Coşbuc şi mai clar intr-un pasaj de la sine grăitor: „în Dante e filozoful şi poetul. Ca să-l înţelegem trebuie să studiem întii pe filozof apoi pe poet, căci poezia e numai haina iu care şi-a îmbrăcat filozofia. Filozofia sa e fondul, şi poezia e forma. Deci nu poetul a devenit filozof ci filozoful a devenit poet. Noi procedăm însă invers, admiţînd că nu filozoful fu întii şi apoi poetul care i-a dat celui dinţii for- 19 Fragment reprodus de noi în Comentariu, voi. II, p. 502, 507 — 508. Textul din caietul prim poartă data 1902, dar, aşa cum arată şi Gh. Chivu, el a fost scris la o dată mai tîrzie, după ce poetul înaintase în interpre-,-area operei. XVI mele in care să-şi îmbrace gîndirea, ci că întii fu poetul 'ţŞfteaceste forme, gata de mai înainte, şi apoi a venit filozoful carele-a dăt conţinutul gîndirii." *° în numeroase însem,nări pe ediţiile danteşti parcurse sau pe ciornele pe care şi-a notat idei utile comentariului său, traducătorul şi-a mărturisit cu sinceritate dificultăţile întimpinate. Călătoria lui Dante nu-i arăta doar drumul parcurs de un personaj printr-o lume fantastică, ci relata o criză a umanităţii. Că şi pentru Cei mai pătrunzători comentatori contemporani, Dante personajul nu era pentru traducătorul român un florentin dornic să se regăsească pe sine, ci „umanitatea în pericol". De aici şi căutările ce se reflectă în variantele primului vers al Comediei : La mijlocul vieţii mele-cdată sau La calea jumătate-a vieţii mele, dar nu era, vorba de mijlocul vieţii unui om, de viaţa mea, a poetului, ci de viaţa oamenilor, a tuturor, de „vita nostru", şi de aceea traducătorul va ajunge la versul: Pe cînd e omu-n miezu' vieţii lui. Dacă poetul vorbea despre sine, dar şi despre otnenire, atunci fantezia, lui nu putea fi de acelaşi gen ca aceea a. poetului romantic care-şi explora propriul său eu; fantezia construise un extraordinar univers întemeindu-se pe o concepţie despre lume, pe un adevăr ce trebuia comunicat, pe un alt raport între inteligenţă şi imaginaţie decît cel dominant în literatura secolului XIX: alegoria era elaborată pentru a transmite idei şi concepte,, ca în orice artă tradiţională. 20 21 Ca atare Dante nu putea fi tradus ca Byron, ca Schiller sau ca poeţii germani pe care Coşbuc îi redase în română. Pătrunzând în intimitatea construcţiei danteşti, poetul român şi-a dat seama, că Dante personajul pornise pe drumul desăvîrşirii şi ca atare' poemul nu relata o aventură într-o lume creată de o fantezie eliberată de orice norme. Dimpotrivă, personajul Istorisea propria sa experienţă într-o lume frămîntată de conflicte şi tensiuni intelectuale, dar şi drama Italiei, chiar 20 Această concluzie a poetului a fost scrisă pe o foaie numerotată 8 şi păstrată în mapa V: am reprodus-o integral în studiul nostru introductiv la Comentariu, voi. II, p. XVIII. 21 Despre variatele raporturi dintre inteligenţă şi imaginaţie, mai pe larg în cartea noastră Literatura comparată şi istoria mentalităţilor. Editura Univers, 1982, p. 165—190 şi in studiul L'imagination, l'imagi-naire et lesrelations litteraircs în In memoriam Erich Kâhler, „Roipanistische Zeitschrift fur Literaturgcschichtc", Heildelbcrg, 1984, p. 73—79. XVII mai mult,’ criza în care se afla o mare parte din Europa. Coşbuc a văzut în capodopera marelui italian expresia unei eliberări, a poetului de îndoieli şi împuţinare sufletească, mai ales pentru că a citit cu alţi ochi decît comentatorii operele anterioare, Vita N.uova şi Convivio. în Divina Comedia se afla imaginea ticăloşiei di® lumea contemporană poetului, dar şi din natura umană, aşa cum erau înfăţişate eforturile spre eliberare de josnicie şi Culmile atinse de oamenii exemplari. Tot timpul sensul literal se împletea cu cel alegoric, iar opera era încărcată de simboluri. Putea sinteza aceasta să fie citită, înţeleasă şi transpusă în română, aşa cum ai traduce versurile lui Byron? Traducerea trebuia să regăsească „modelul" poemului, schema intelectuală pe care se întemeia construcţia fără pereche. Traducătorul român s-a întîlnit aici cn o operă mai complexă decît atunci cînd se apropiase de Homer şi de Virgiliu. El a ajuns să vadă că întregul itinerar putea fi înscris într-un cerc, simbol al plenitudinii, al desăvârşirii, după cum susţinuseră Vitruvius şi Horaţiu şi după cum demonstrase Leonardo Da Vinci în desenul în care corpul uman fusese înscris într-un cerc. Simbolul se perpetuase pînă târziu- şi Chamfort scria în secolul XVIII că omul de lume, prietenul norocului şi iubitorul faimei îşi închipuie că are în faţă o linie dreaptă ce merge în necunoscut; dar omul înţelept alege cercul •care se întoarce la sine. Jean Paul nu mai accepta, însă, fără rezerve simbolul atunci cînd observa că nulitatea nimicului şi cercul împlinirii au amîndouă acelaşi semn. 22 * „Tavola tonda" care ilustra interpretarea dată de poetul român itinerariului dantesc punea sub privirile cititorului cercul în care se înscria a.cel drum, poetul expiicînd într-un caiet din mapa VI, dosar 6 că totul poate fi cuprins într-o roată: „il tutto şi chiude in ruota". Traducerea lui Coşbuc este adeseori aspră, lipsită de suavitate, dar •ea urmează cu fidelitate originalul, tocmai datorită faptului că poetul român a reuşit să capteze sensul poemului, să îmbrăţişeze detaliile viziunii, să reproducă arta lui Dante. Legătura organică a traducerii cu comentariul a fost sesizată şi de Emanoil Bucuţa care regăsea în exegeza lui Coşbuc o „parte de lecţie, de stăruinţă şi de cinste profesională dată tuturor mî-nuitorilor de condei"2S. Urmărind catena Homer-Virgiliu-Dante, poetul transpunea în română poeme care erau înrudite şi care restituiau cititorilor sentimentul apartenenţei la civilizaţia europeană 24. înrudirea se datora 22 Donat de Chapeanrouge, Einfiihrung in die Geschichie der christ-Jichen Symbole, Darmstadt, Wissenschaftliche Buchgeselschaft, 1984, p. 112-114; Kreis. 22 Ematioil Bucuţa, în antologia citată, p. 450. 24 Mai pe larg în studiul nostru, Atque nos" sau itinerariul lui Coşbuc ■in literatura universală, în voi. Explorări, p. 226 — 244 şi în studiul Dante poela din volumul Studii despre Dante, p. 29—59. XVIII „artei poetice cu legile ei care domină tehnica epopeii. Dante imită pe Vir-giliu si acesta pe Homer şi amîndoi, Homer şi Virgiliu, pun cheia acţiunii în profeţia principală făcută eroului." 24 Arta poetică a lui Dante repeta principii ale artei tradiţionale, mereu reluate în retoricile care fuseseră însuşite şi de umaniştii români, de oamenii noştri de cultură din secolul XVIII. Continuînd deliberat poezia înaintaşilor, cu un spor de atenţie acordat creaţiei orale, Coşbuc a recunoscut în Dante un maestru al artei care îmbrăcase în alegorii principii majore de viaţă şi care împletea subtilitatea gîndirii cu expresia de toţi înţeleasă. Reprezentantul artei tradiţionale oferea poetului român un exemplu şi devenea treptat un model, mai perfect decît Homer sau Virgiliu. Reprezentant al „culturii comune" care se formase în secolele XVII —XVIII la punctul de întîlnire al permanenţelor cu inovaţia şi al nivelelor culturale, 25 Coşbuc s-a instalat, în ultimii ani ai vieţii, în universul dantesc ce părea să îi arate desluşit ceea ce intuise în tradiţia literară românească. Ataşamentul faţă de valorile civilizaţiei europene, intransigenţa etică, îmbinarea dragostei de adevăr cu dragostea de frumos a unit pe cei doi poeţi. 26 Ca şi Ernst Robert Curtius care arătase, fără putinţă de tăgadă, cum se constituise tradiţia europeană, cum fusese continuată antichitatea în evul mediu şi cită cultură se aflase în evul de mijloc, preluată şi dezvoltată de Renaştere, Coşbuc putea scrie la capătul eforturilor sale de a-1 face pe Dante să vorbească româneşte: „Simt un om cu convingeri radicale şi mă simt bine numai în lucrurile definitive. îmi este de ajuns să recunosc anumite arhetipuri spirituale care îmi sint afine, prin dragoste, din dragoste. Ştiu ceea ce afirm şi în ce-cred. Dorinţa mea supremă ar fi să transpun aceasta în viaţă, nu în mod literar, ci vital, adică în plămada vieţii mele, nu în acţiune. « Să fii părtaş ideii », spune Platon. Dar, pre cit mi se pare, am o anumită curiozitate intelectuală. Pot să zbor spre noutate, dar numai atunci cînd aparţine organic împărăţiei mele şi numai de aceea. Nu în chip faustic, cu lăcomie şi per definitionem mereu nemulţumit. Nu Faust, ci Divina Comedie este pentru mine suprema împlinire. în Dante se află concomitent infinitul şi ordinea." 27 25 în Comentariu, voi. X, p. 169. 26 Mai pe larg în cartea noastră, Călătorii, imagini, constante, Editura. Eminescu, în curs de apariţie. 27 Ernst Robert Curtius, scrisoare din 11 iunie 1925 din Heidelberg, în Fin Briefwechsel: E. JR. Curtius — Max Rychner, editat de Claudia. Mertz-Rychner în revista „Merkur", 1969, 4, p. 372 — 373, XIX Traducerea lui Coşbuc nu este o operă de însuşire a capodoperei italiene, ci o operă de integrare a ei în tradiţia culturală română. Traducerea Divinei Comedii se înserează organic în croaţia poetului român, nu pentru că am putea depista ecouri ale ei în poezia originală, ci pentru motivul mult' mai important că poetul şi-a zidit gîndurile şi simţămintele In terţinele danteşti. Coşbuc îşi făcuse „un suflet dantesc", cum bine remarca Ramiro Ortiz îs. în acelaşi timp, afinitatea aceasta dă dimensiuni universale literaturii noastre. ALEXANDRU DUŢU 28 28 Ramiro Ortiz, Introducere la Divina Comedie, traducere de G. Coş-buc, fragment reprodus în antologia citată p. 446. MANUSCRISELE DIVINEI' COMEDII. ELEMENTE PENTRU O CRONOLOGIE A TRADUCERII DATORATE LUI. GEORGE COŞBUC Prin publicarea celor trei volume ale Divinei Comedii în anii 1925— 1932* Ramiro Ortiz oferea cititorilor posibilitatea de a cunoaşte pentru prima dală integral versiunea dată de Goorgc Coşbuc celebrei scrieri a lui Dante Alighieri. Imaginii fragmentare formale prin publicarea antumă a uncr clnturi disparate din textul dantesc în 1891 *, apoi în 1900—19023, îti 1906 4 şi în 1911— 1913 5 i se substituia acum, după moartea poetului din 1 Dante Alighieri, Divina Comedie. Traducere de G. Coşbuc' Ediţie îngrijită şi comentaiă de Ramiro Ortiz, I —III, Bucureşti, [1925]— 1932. Textul de bază al acestei ediţii a fost retipărit între 1954 şi 1957 de Alexandru Bălăci. .'•* 1. Manliu, t. Antologic română, B. Poezia, Bucureşti, 1891, p. 295 — 296. Textul a fost reluat identic în G. Adamescu, Manual de poetică, Bucureşti, 1898, p. 307 — 310. 3 „Literatură şi artă română", IV, 1899— 1900, nr. 12, 25 oct. 1900, p. 74 1 -745; „Convorbiri literare", XXXV, 1901, nr. 12, Idee., p. 1057 — 1073; „Semănătorul", I, 1901- 1902, nr. 5, 30 dec. 1901, p. 65-67; „Universul literar", XX, 1902, nr. 5, 4 febr., p. 2; „Semănătorul", I, 1901- 1902,. Itr. 20, 14 apr. 1902, p. 310-312; nr. 25,-19 mai 1902, p. 387 - 392; „Convorbiri literare", XXXVI, 1902, nr. 6, 1 iun., p. 492-501, nr. 7, 1 iul., p. 584—589; „Drapelul", Lugoj, II, 1902, nr. 94, 17/30 aug., p. 2 — 3; „Tribuna poporului", Arad, VI, 1902, nr. 160, 31 aug./13 sept., p. 4—5; „Lb erai ură şi ană română", VI, 1901— 1902, p.- 351—358: 4 „Viata literată", I, 1906, nr. 15, 9 apr., p. 1—2; nr. ,16, 16 apr., p. 5; nr. 17, 23 apr., p. 2. ■ 5 „Românul", Arad, I, 1911, nr. 101, 8/21 mai, p. 1 — 2; nr. 107, 15/28 mai, p. 1 — 2; „Revista politică şi literară", Blaj, III, 1911, nr. 7, p. 244 — 245; îoan Raţiu şi Alexandru Ciura, Poetica şi legendar poetic, Blaj, 1911, n. 225—229; „Cumitul nostru", I, 1911, nr'. 38, 3 oct., p. p. 593 — 590 ; Câlindarul „Unirei" pe anul visect 1912, Blaj, XII, p. 127 — 131; „Unirea", Blaj, XXI, 1911, nr. 114; 2 dec., p. 2 —3;. XXII, 1912, nr. 2, 6 ian,, p. 22; nr. 70, 4 iul., p. 3 — 4; XXIII, 1913, nr. 2, 11 ian., p. 9— 10; nr. 43, 3 mai, p. 7-8; „Flacăra", I, 1911-1912, nr. 21, 10 mart. 1912, p. 161— 162; nr. 23, 21 mart. 1912, p. 203. După moartea poetului, ciuturi XXI Hordou, una globală, în cea mai mare parte necunoscută. Deşi avea încă trăsăturile unui text de lucru, insuficient finisat, cu unele imperfecţiuni stilistice şi cu mici lacune, traducerea lui George Coşbuc se arăta specialiştilor drept „opera cea mai de seamă a măiestriei lui poetice". * Era rezultatul unei munci îndelungate, a unei perseverenţe şi dăruiri puţin obişnuite, despre care poetul nota într-o scrisoare din 1902 1, adresată lui Nicolae Petraşcu, directorul revistei „Literatură şi artă română": „Pe Omer m-am răzgîndit să-l public după ce voi fi isprăvit cu Darite, pentru că ăsta îmi scoate sufletul cu greutatea lui de a fi redat româneşte; şi tot corectez mereu şi nu-1 mai isprăvesc." * * * * 6 7 8 Corecturile repetate au dus adeseori la rescrierea unor fragmente sau chiar cinturi întregi, întrucît, potrivit afirmaţiilor lui Coşbuc dintr-o •altă scrisoare, „e o strofă a dracului terţeta; schimbi un rind şi trebuie să schimbi şase." 9 Iar rodul acestor transformări continue ale traducerii, în căutarea echivalenţei româneşti ideale 10, l-au constituit numeroasele manuscrise rămase de la George Coşbuc, practic nestudiate încă din punctul de vedere al relaţiilor textuale şi al succesiunii lor cronologice. Singurele notaţii referitoare la aceste două chestiuni aparţin, potrivit datelor de care dispunem, lui Ramiro Ortiz, ele fiind prilejuite de alegerea textului de bază pentru ediţia publicată cu începere din 1925: „între manuscrisele lăsate de Coşbuc", se scrie în Introducerea la primul volum din lucrarea citată, „principale sînt două: unul scris foarte desluşit cu creionul în 19 caiete (7 pentru Infern, 7 pentru Purgatoriu şi din traducerea Divinei Comedii au mai apărut în „Scena", II, 1918, nr. 129, 19 mai, p. 4; „Neamul românesc", XIII, 1918, nr. 355, 25 dec., p. 2; „Transilvania", Sibiu, LII, 1921, nr. 9, sept., p. 699 — 702; „Mişcarea literară", II, 1925, nr. 10, 17 ian., p. II. 6 Tudor Vianu, Coşbuc, traducător al lui Dante, în Literatură universală şi literatură naţională, [Bucureşti, 1956], p. 230. 7 Scrisoarea, nedatată, aparţine cu siguranţă anului 1902, întrucît a fost trimisă lui Nicolae Petraşcu împreună cu cîntul al XVI-lea din Infern, cînt publicat în volumul al Vl-lea al revistei „Literatură şi artă română", în primăvara acelui an. Cf. I. E. Torouţiu, Studii şi documente, literare, VI, Bucureşti, 1938, p. 484. 8 I. E. Torouţiu, op. cit., VI, p. 253. ® B.A.R., S 50 (2) / CLXXV1II. Textul este reprodus şi în I. E. Torouţiu, op. cit., VI, p. 254. 10 Pe prima filă a unui manuscris redactat in 1902, George Coşbuc nota: „Pe mine mă interesa poezia lui Dante şi toa*ă grija mea era să-l redau în limba mea maternă limpede şi în versuri frumoase." (Arhiva Coşbuc, mapa IV, ms. 1) XXII 5 pentru Paradis, cuprinzînd fiecare de la 4 la 5 cîntece 11),. autograf unic şit complet. Un al doilea manuscris complet, dar nu autograf, scris cu tocul, cu o caligrafie groasă şi neînchegată de adolescent, e plin de greşeli de transcriere datorite faptului că acel copist nu înţelegea nimic din ce transcria şi nu l-am folosit decît pentru notele, marginale .autografe,, ale lui Coşbuc.. , .Numeroase alte manuscrise cuprind: a) cîteva cîntece Intr-o-redactare anterioară (cum se recunoaşte din hîrtia îngălbenită): şi nu de mîna autorului şi: b) nenumărate încercări de versificare a unor terţine răzleţe (autografe anterioare traducerii definitive), afjate ,intr-un carton, şi-- arătate mie, pe cînd lucrarea de faţă era .sub tipar, de .regretatul. C. Sfetea." 15 * 1 ' Prin .diveţşe achiziţii şi donaţii, manuscrisele la care făcea referire-Ramiro Qjrtiz au intrat în fondurile Bibliotecii Academiei R. S. România, din Bucureşţi, excepţie făcînd doar textul „scris cu tocul, cu o caligrafie-(groasă şi neînchegată de adolescent"11 12 13, care eMe păstrat, probabil, în Continuare într-o colecţie particulară. 14 Acestor manuscrise li s-au alăturat ulterior alte. piese deosebit de utile pentru studierea traducerii de'către George Coşbuc a Divinei Comedii, astfel că, în prezent, marea biblioteci bucureşteană are în posesie: a) două manuscrise autografe, unul, în trei volume, cuprinzînd deo-• potrivă Infernul, Purgatoriul şi Paradisul, iar celălalt, anterior după grafie şi hîrti.e, doar Informii; . b) numeroase foi de carton de culoare portocalie pe care George Coşbuc a scris o. variantă a traducerii Purgatoriului şi paradisului; c) mai multe foi mari cu transcrieri ale unor cînturi disparate din Infern, executate de regulă: de o persoană necunoscută, dar şi de Coşbuc: d) şpalturi şi corecturi pentru o proiectată ediţie de autor şi pentru textul publicat în numerele 6 şi 7 din 1902 ale „Convorbirilor literare" , e) pagini extrase din' „Semănătorul" şi din „Cpnvorbiri literare", cu. modificări marginale autografe; 11 Pentru împărţirea reală a caietelor pe care este scrisă ultima formă a traducerii Divinei Comedii şi pentru numărul de cînturi cuprinse în fiecare dintre ele, vezi mai jos, p. XXIV—XXV. - 12 Ramiro Ortiz, în Dante Alighieri, Divina Comedie, I, Bucureşti, [1925], p. IV. 13 Ibidem. 14 Acest manuscris pare a fi, potrivit descrierii date de Ramiro Ortiz (loc.'cit.) şi variantelor publicate de acesta în aparatul ediţiei apărute în 1925— 1932, o copie a ultimei variante a traducerii date de George Coşbuc. XXIII f) numeroase foi răzleţe conţinînd prime încercări de traducere sau •variante ale unor porţiuni de text de mărimi diverse (de la o terţină, la pasaje ample precum Francesca da Jftimmi). Cel mai recent şi totodată cel mâl complet dintre manuscrisele Divinei Comedii a fost donat Academiei, în 2^ iunie 1941, de Elena Coşbuc, soţia poetului. Este format din 19 caiete tip matematică, numărînd între 24 şi 30 de file cu dimensiunile 172/201 f®«. în colţul din dreapta sus al foii de gardă a fiecărui caiet, foaie consideWtă copertă 15 16, este notat, cu creion -albastru, numărul acestuia, iar în centrul aceleiaşi foi, cu creion negru, numele cărţii şi numărul ciuturilor transcrise în el w. în funcţie de cartea ■din Divina Comedie a cărei traducere o conţin, cele 19 caiete au fost legate în trei manuscrise, înregistrate actualmente sub cotele ms. rom. 2930—293217. Ms. rom. 2930, format din caietele 1—7, conţine traducerea Infernului şi are 170 de file, prima fără număr (pe care o vom nota de aceea cu cifra 0), iar următoarele 169 numerotate de maşină. Textul celor 34 de cînturi, repartizate cîte 5 în primele 6 caiete şi 4 în ultimul, este şcri» pe filele 1-7, 9 - 20, 25- 45, 49 - 70, 73 - 94, 97-119, 125-146 şi 149-167. Fila 8 a fost rezervată pentru transcrierea finalului ciutului Iî, pe filele 21 şi 22 urma să fie copiat episodul Francesca da Rimini, iar filele 0, 23, 24, 47, 48, 71, 72, 95, 96, 123, 124, 147, 148 şi 149 au avut rolul de coperte ale celor 7 caiete. Au rămas de asemenea nescrise, la sfîrşitul caie-telor 2, 5 şi 7, filele 46, 120—122 şi 168. Ms. rom. 2931 a rezultat din reunirea caietelor 8—13. Cuprinde tra- ! •ducerea Purgatoriului şi are 165 de file, prima, ca şi în cazul ms. rom. 2930 fără număr, iar următoarele 164 numerotate de maşină. Cele 33 de cînturi ale cărţii a doua din Divina Comedie, transcrise cîte 6 în fiecare dintre •caietele 8— 10 şi cîte 5 în caietele 11— 13, ocupă filele 1—26, 29—55,59—85, 89—111, 114—135 şi 140 —163. Dintre celelalte file ale manuscrisului, •cele mai multe au îndeplinit rolul de coperte ale caietelor legate acum împreună (f. 0, 27, 28, 57, 58, 87, 88, 112, 113, 138, 139 şi 164), în vreme •ce filele 56, 86, 136 şi 137 reprezintă porţiuni rămase libere la finele caietelor 9, 10 şi 12. Ms. rom. 2932, provenit din legarea caietelor 14— 19, pe care George ■Coşbuc a transcris traducerea Paradisului, numără 166 de file, 164 cu 15 Caietele cu numerele 16 şi 18 au realmente coperte de carton alb, subţire (vezi ms. rom. 2932, f. 53 şi 78, respectiv 105 şi 134). 16 întruclt copertele caietului cu numărul 14 lipsesc, indicaţiile menţionate sînt scrise, în acest singur caz, pe marginea de sus a filei pe -care începe transcrierea cîntului I din Paradis (vezi ms. rom. 2932, f. 1). 17 Pentru descrierea acestora vezi şi Gabriel Ştrempel, Catalogul manuscriselor româneşti. B.A.R. 1601 —3100, II, Bucureşti, 1983, p. 404. XXIV P numerotare de maşină (f. 1—163 şi 166) 18 şi 2 cu numerotare de mină 164 şi 165). Filele 1— 163 şi 166 au aceeaşi provenienţă şi sînt de aceeaşi .calitate cu hîrtia ms. rom. 2930 şi 2931, în vreme ce filele 164 şi 165 sînt ,albe şi par introduse în momentul legării manuscrisului. Traducerea ultimei ..Cărţia Divinei Comedii ocupă filele 1—26, 28 — 50, 54 — 77, 80— 102, 106— 133 ft 136— 163, caietele 14, 18 şi 19 cuprinzînd transcrierea a cîte 6 cînturi, iar celelalte a cîte 5. Filele 27, 52, 53, 78, 79, 104, 105, 134, 135 şi 166 au fost coperte ale caietelor 15— 19 19, filele 164 şi 165 au notate variante la ultimul cînd al Paradisului, iar .~ie 51 şi 103 reprezintă porţiuni ■rămase nefolosite din caietele 15 şi 17. ■ în toate cele trei manuscrise prezentate, cînturile, numerotate cu cifre arabe, sînt copiate de către George Coşbuc, cu creion negru, doar pe prima faţă a filelor, spatele acestora şi marginile paginilor fiind utilizate pentru completarea eventualelor omisiuni de transcriere sau pentru notarea variantelor menite să îmbunătăţească traducerea. Modificările textului din pagină sînt făcute de regulă tot cu creion negru, rareori fiind utilizat in acest scop un creion de culoare maro sau cerneala neagră. jP Celălalt manuscris autograf, anterior volumelor descrise după cum r indică, la cea mai sumară examinare, grafia şi modul de conservare a flîrtiei, are cota ms. rom. 3223. Este format în prezent din 279 de file tip -dictando 20, de mărimea 165/207 mm, îngălbenite din cauza trecerii timpului. Textul, scris cu creion negru şi mai rar cu creion albastru sau chimic, ş, pe o singură faţă a filei, conservă în forma de bază o variantă a Injernului - Anterioară aceleia aflate în ms. rom. 2930. Această formă de bază, transcrisă rpursîv după un text anterior21, ocupă filele 1 — 260 şi 265 — 277, filele ; 278 şi 279 reprezentînd porţiunea rămasă după terminarea Injernului, 18 pi]a leg a avut iniţial numărul 164, imprimat de maşină, 4 fiind ultOrior modificat în 6. 19 Copertele fostului caiet 14 s-au pierdut înaintea legării manuscrisului; vezi şi nota 16. 20 Iniţial manuscrisul avea încă două file, pe care era scris începutul, respectiv sfîrşitul cîntului al IV-lea (versurile 1—18 şi 142—151), file pierduţe înainte de intrarea manuscrisului în fondurile Bibliotecii Academiei şi actuala numerotare de maşină. 21 Caracterul curgător al scrierii formei de bază din ms. rom. 3223 este o dovadă certă a faptului că nu ne aflăm în faţa unor încercări de traducere, ci în faţa unei copii a unui text anterior. In acelaşi sens pledează şi1 completarea omisiunii făcute la trecerea de pe fila 114 pe fila 115 prin transcrierea versurilor 73 — 78 din cîntul XV pe fila 118, deci după ■ terminarea cîntului, pe o foaie rezervată special acestui scop. Vezi şi filele 119vşi 12 lv, unde sînt scrise versurile omise pe filele 120r, respectiv 1221. XXV iar filele 261— 264 şi începutul filei 265 fiind rezervate pentru reproducerea, (neefectuată a) celei mai mari părţi din episodul Ugolino (cîntul XXXIII, versurile 1—78) Aspectul actual al filelor; cu modificări extrem de numeroase, care înlocuiesc succesiv forma aflată iniţial în pagină, formă ştearsă uneori eu guma sau anulată, pînă a devenit indescifrabilă, cu creionul, arată că George Coşbuc a folosit ms. rom. 3223 pentru cel puţin două revizuiri ale traducerii. , ; în epoca în care prima revizie era deja încheiată, manuscrisul a fost trimis lui Nicolae Petraşcu pentru ca tipografii să culeagă direct de pe el textul cînturilor XI, XVI şi XXXIV. Dovedeşte aceasta nu atît identitatea variantei intermediare stabilite de noi cu aceea apărută, în 1900 şi 1902, îu paginile revistei „Literatură şi artă română" **, cît indicaţiile cu cerneală neagră scrise de George Coşbuc pe filele 79 (Infernul. Traducere din Danie), 1-19 (Infernul- Cîntecul XVI. Traducere din Danie) şi 270 (Cîntul 34 din Divina Comedie de Dante, Traducere). Ele sînt însoţite pe primele două file citate şi de indicarea corpului de literă ce urma să fie folosit în culegerea titlului (cicero),, iar pe filele 86 şi 126 de iscălitura poetului, toate acestea fiind respectate sau reproduse ca atare de tipografi, 22 23 24 O confirmare a constatării noastre o oferă de altfel însuşi George Coşbuc într-o scrisoare din anul 1902: . „Domnule Petraşcu, îţi trimit cîntul 16 din Inje mul lui Dante. N-am avut vreme şi chef săd transcriu. Aşa sînt toate cîntecele. Cred că o să-l poată descifra culegătorii ; de altminteri corectura întîia, q să o fac eu, deci te rog să jni-o trimiţi mie . . . Dacă poţi lua două cîntece odată, cu atît mai bine. îţi trimet."25 în ceea ce priveşte ultima formă a textului din ms. rom. 3223, ea prezintă apropieri sau chiar identităţi surprinzătoare cu versiunea finală a traducerii primei cărţi a Divinei Comedii, transcrisă în ms. rom. 2930, 22 Pe filele 261—263 sînt scrise doar variantele rezultate din revizuirea textului publicat în 1891 de I. Manliu în Antologia română (B. Poezia, Bucureşti, 1891, p. 295—296), iar fila 264 este goală. 23 „Literatură şi artă română", IV, 1899—1900, 25 oct. 1900, p. 741-745; VI, 1901- 1902, p. 351-358. 24 O dovadă suplimentară a respectării întocmai de către tipografi a textului şi indicaţiilor lui George Coşbuc este şi culegerea, în cadrul Cânturilor XI şi XVI, a cifrelor pentru notele explicative existente îh. ms. rom. 3223, în ciuda faptului că explicaţiile corespunzătoare nu fuseseră redactate. 25 I. E. Torouţiu, op. cit., VI, p. 253. XXVI şi cu variantele notate de George Coşbuc, cu creionul, pe marginea a 14 Ici extrase din „Semănătorul"26 şi „Convorbiri literare" 27. Pe aceste foi, păstrate in mapa VI din Arhiva Coşbuc, sînt tipărite, exact în varianta intermediară din manuscrisul pe care îl prezentăm, cînturile IX, XXIII, XXVIII, XXIX şi XXX din Infern. Forma rezultată din prima revizie a traducerii copiate in ms. rom. 3223 a fost utilizată însă şi la transcrierea sau la tipărirea altor texte păstrate acum în aceeaşi mapă VI. Avem în vedere în primul rînd cele 14 foi de corectură pentru ciuturile XV 28, XVII şi XIX 29, trimise lui Coşbuc de redacţia „Convorbirilor literare". 30 Ne referim apoi la copia executată de G. Coşbuc, cu cerneală neagră, pe 5 jumătăţi de coală dublă (210/338 mm), în vederea tipăririi cîntului XXIII din Infern în numărul din 19 mai 1902 al „Semănătorului".31 împreună cu această copie autografă se păstrează de asemenea 23 de foi duble (420/338 mm), pe care o persoană necunoscută a transcris, din aceeaşi versiune intermediară, insă cu numeroase greşeli şi lacune, textul cînturilor VI, VIII, XII-XIV, XVIII32 33, XX, XXI, XXIV, XXVI, XXVII, XXXI şi XXXII23. Semnalăm, în sfîrşit, prezenţa textului ciuturilor I —IV din ms. rom. 3223 în şpalturile, corecturile şi paginile păstrate în aceeaşi mapă VI din Arhiva Coşbuc. Este vorba de 3 şpalturi pentru cînturile III (v. 79— 117) 34 26 „Semănătorul", I, 1901— 1902, nr. 5, 30 dec. 1901, p. 65—68; nr. 25, 19 mai 1902, p. 387-392. 27 „Convorbiri literare", XXXV, 1901, nr. 12, Idee., p. 1057—1074. 28 Absenţa versurilor 73 — 78 din forma tipărită a cîntului al XV-lea („Convorbiri literare", XXXVI, 1902, nr. 6, i iun., p. 492 — 496), exact ca în ms. rom. 3223 (vezi, mai sus, nota 21), este o dovadă certă a provenienţei formei tipărite din aceea existentă în cel mai vechi manuscris autograf al Infernului. 29 Lipseşte din acest grup doar ultima pagină de corectură pentru cîntul al XV-lea. 30 Cele trei cînturi citate au fost tipărite in „Convorbiri literare", XXXVI, 1902, nr. 6, 1 iun., p. 492—501 şi nr. 7, 1 iul., p. 584—589. 21 „Semănătorul", I, 1901— 1902, nr. 25, 19 mai 1902, p. 387—392. 32 Cîntul XVIII a fost transcris în aceeaşi variantă şi de George Coşbuc, dar din această copie autografă se păstrează astăzi (mapa VII, ms. 7) o singură jumătate de filă albă, ce conţine versurile 1— 13. 33 Cu excepţia cîntului XXVII, scris cu cerneală violet pe trei foi duble albe, cînturile enumerate sînt copiate cu cerneală neagră, fiecare ~e cîte donă foi duble de culoare gălbuie. : 34 între filele manuscrisului cu numărul 7 din mapa VII se păstrează şpaltul pentru versurile 43 — 78 din cîntul III al Infernului. XXVII şi IV (v, 25 — 63 şi 64 — 96), de 12 pagini din corectura întîi pentru cinturile I, II (v. 1—123) şi III . (v. 1—5) şi de o foaie dublă ce a aparţinut probabil corecturii a doua. Prima jumătate a acestei foi, ce ar fi corespuns paginilor 1—2 dintr-o viitoare carte in 4° (140/218 mm), este albă, în vreme ce a doua, cu numerele de pagină 15 şi 16, are tipărite terţinele 1—14 din cîntul al IlI-lea al Infernului. în partea de sus a primei feţe a foii duble, un tipograf bucureştean se adresai lui George Coşbuc: „Rog a face titlul ca să putem tipări coala I; trimiteţi-ini manuscris mai departe. Şerbaa." Drept urmare, poetul a făcut, sub această notă, un proiect de pagină scris, ca de obicei, cu creionul35: "Dante Alighieri Divina Comedia I Infernul Traducere de ' George Coşbuc Bucureşti Ne aflăm, după cit sc pare, în faţa probelor tipografice pentru traducerea Infernului, proiectată să apară în cursul lunii martie 1902, dar aflată încă în lucru în luna mai a aceluiaşi an. 36 Pregătită îndelung prin revizuirea primei forme a as. rom. 3223, prin tipărirea, pe această bază, a nu mai puţin de 13 cînluri37 în intervalul octombrie 1900 — iulie 190238, 35 Caracterul literelor din acest proiect dc foaie de titlu nu este cel indicat de George Coşbuc. 36 La rubrica Răspunsuri a revistei „Semănătorul" din 24 februarie 1902 se scria: N. O. Iaşi : Numai Infernul din Divina Comedie e tradus de Coşbuc. E sub tipar; apare-n cursul lunci viitoare", (p. 208), iar în numărul din 27 mai: „D-lui E. G. Iaşi... Traducerea lui Coşbuc (Divina Comedie) e ia tipar..." (p. 416), 37 Cinturile IN, XI, XIV-XVII, XIX, XXII-XXIll, .XXVIII-XXX şi XXXIV, tipărite între 1900— 1902 (vezi, pentru locul de apariţie, nota 3), reflectă fără excepţie varianta intermediară existentă în ms. rom. 3223. 33 Textul apărut în „Drapelul", Lugoj, II, 1902, rtr. 94, 17/30 august, p. 2 — 3 şi, de aici, în „Tribuna poporului", Arad, VI, 1902, nr. 160, 31 aug./13 sept., p. 4—5, este o republicare a cîntului XXII, tipărit în „Universul literar", XX, 1902, nr. 5, 4 febr., p. 2. XXVIII prin transcrierea de către o altă persoană, în vederea trimiterii la tipar, a restului traducerii Infernului39 şi chiar prin redactarea unei introduceri 4#, ediţia, aşteptată de cititori11 şi, desigur, de George Coşbuc, a fost abandonată după imprimarea a numai patru cînturi. Iar motivul acestei abandonări trebuie căutat în dificultăţile legate de corectarea unui text tipărit după nişte copii (neautografe) cu totul defectuoase * 40 41 42 43 şi de redactarea comentariului explicativ ce urma să însoţească textuli3, iar nu Însumînd cinturile publicate în 1900— 1902 cu cele transcrise pe foile duble păstrate în prezent în mapa VI şi cu cele pentru care avem dovezi că George Coşbuc a primit şpalturi sau corecturi, rămîne de justificat doar „absenţa" din manuscrisul neautograf sau din paginile publicaţiilor literare a cînturilor V, VII, X, XXV şi XXXIII. Cum însă cea mai mare parte a cîntului al V-lea (Francesca da Rimini) a fost publicată, în 1911, după o „traducere făcută în 1898" (V. Goldis, în „Românul", I, 1911, nr. 107, 15/28mai, p.2), iar Ugolino (c. XXXII, v. 124 - c. XXXIII, v. 78) văzuse lumina tiparului încă din 1891 (motiv pentru care nici n-a mai fost transcris în ms. rom. 3223), nu este exclus ca textul cînturilor VII, X şi XXV să fi fost şi el transcris sau tipărit. (Ipoteza transcrierii este totuşi mai probabilă, dacă avem în vedere faptul că cele trei cînturi nu au marcat, în ms. rom. 3223, locul notelor explicative, diferenţiindu-se astfel de toate cinturile care au văzut lumina tiparului.) 40 în 17 martie 1902, George Coşbuc tipărea un „fragment din prefaţa traducerii Infernului" sub titlul Concepţia „Infernului" în„Divina Comedie" („Semănătorul", I, 1901— 1902, nr. 16, p. 268 — 271). în mapa IV din Arhiva. Coşbuc există de asemenea un caiet pe a cărui copertă este notat: „Caietul prim. Scris la 1902. Capitol introductiv", dar textul acestuia este scris după abandonarea tipăririi Infernului. 41 Vezi, mai sus, nota 36. 44 Cercetarea paginilor de corectură şi a şpalturilor păstrate în mapa VI arată că intervenţiile marginale ale poetului, menite să corecteze sau să completeze textul tipărit, sînt numeroase în porţiunea corespunzătoare cînturilor I —III, dar sînt practic absente din şpalturile trase pentru ciutul al IV-lea. 43 în „Capitolul introductiv" aflat în „Caietul prim. Scris la 1902“ (mapa IV), George Coşbuc nota: „...cînd a fost [iniţial: era] să public lucrarea [= traducerea Infernului] şi am început s-adun de la comentatori puţintelele notiţe explicative ce aveau să însoţească traducerea, atunci, în ce priveşte epoca drumului său, m-am pomenit într-o pădure obscură. Cu cit căutam la mai mulţi o lămurire, cu atîta mă scufundam în părerile lor din ce în ce mai confuze şi mai imposibile. Şi la urmă am recunoscut că de 600 de ani drumul lui Dante e un labirint şi părerile comentatorilor haos. Am amînat publicarea traducerii [iniţial: lucrării, pină ce voi /»(...}] şi am început să cercetez cauza acestui Babilon [iniţial: acestei confuzii] de păreri contradictorii şi uneori în absurditatea lor de-un comic irezistibil (s.n., G.C.). Dar am obosit înainte de a pune mina pe firele misterului. .. Atunci i-am lăsat deoparte pe toţi erudiţii şi ilustri^i) şi am tras cu buretele XXIX într-o ipotetica nemulţumire faţă de propria traducere 41 sau in teama cauzată de atacurile denigratorilor săi4i. în paginile anterioare44 45 46, semnalam faptul că varianta de bază din ms, rom. .'322 3 prezintă caracteristicile unei copii executate după un text anterior. Cercetările întreprinse în Arhiva Coşbuc ne-au permis să identificăm o parte din paginile care au constituit acest text, deci cea mai veche formă (dacă nu cumva chiar prima) a traducerii Infernului. Este vorba de 47 de file de provenienţă şi calităţi diverse (sferturi de coli mari, albe sau gălbui, foi desprinse din caiete de tip dictando, măsurîrţd, de regulă, 167/206 mm), păstrate în primul rînd în mapa VI (39 de file), dar răspîn-dite şi între filele manuscriselor aflate în mapele II (2 file), IV (3 file) şi VII (3 file). Textul de pe aceste file, scris de obicei cu creion negru 47 şi corectat cîteodată şi cu cerneală neagră sau cu creion chimic 48, prezintă din plin particularităţile unei scrieri în lucru (ştersături, corectări, reluări ale aceluiaşi fragment etc.). Confruntîudu-1 cu prima formă a ms. roin. 3223, am putut identifica traducerea cînturilor II (mapa VI, achiziţii peste tot ce-ain scris pe tabla lor şi m-am apucat să scriu eu, pe tabla mea, lucrurile ce le voi aila însumi eu printr-o atentă ceţire a poemului." (Textul este publicat integral în George Cosbuc, Comentariu ta „Divina Comedie", II, Bucureşti, 1965, p. 501-514). 44 Cf. Titus Pîrvulescu, O nouă cronologie a „Divinei Comedii". Contribuţia lui George Coşbuc la studiul operei lui Dante, în „Revista de filologie romanică şi germanică", IV, 1960, nr. 1, p. 75; Pimen Constantinescu, Atitudinea lui Coşbuc faţă de traducerea „Divinei Comedii", în „Limbă şi literatură", XVII, 1968, p. 99. 45 Cf. Titus Pîrvulescu, loc. cit. ; Pimen Constantinescu, loc. cit. Potrivit răspunsurilor date în „Semănătorul", foarte probabil chiar de Coşbuc (director al revistei, alături de Al. Vlahuţă), tipărirea Infernului a continuat şi după apariţia articolului lui C. A. lonescu, Monstruozităţii poli-gloto-coşbuciste în iraducţia „Infernului“ lui Danie (în „Forţa morală", II, 1902, nr. 15, 17 febr., p. 3). Pe fila 95 din ms. rom. 2930, Coşbuc a notat, ca reflex tîrziu al acestor atacuri: „nu criticii cari pricep greutatea, ci acei ţînţari efemeri cari strigă pentru un cuvînt, d.e. plagă (Inf., XVIII)." 46 Vezi, mai sus, p. XXV —XXVI şi nota 21. 47 Cerneala neagră este folosită doar la scrierea cînturilor XIII (v. 76-93), XXVI1 (v. 1-14 şi 19-21) şi XXXII (v. 4-24), păstrate toate în mapa VI (achiziţii 15/1943). 48 Utilizarea creionului chimic pentru corectarea unor versuri din ciuturile XXX şi XXXII (mapa VI, achiziţii 15/1943, respectiv 269/1951), în condiţiile în care terţinele corespunzătoare din ms. tom. 3223 (f. 236 şi 256) sînt scrise cu acelaşi tip de creion, este o dovădă indiscutabilă că modificările au fost făcute în timpul transcrierii primei forme a mânu-, scrisului menţionat. XXX 269/1951) *9, III (fără versurile 21-75 şi 77-81; mapa VI, achiziţii 269/1951), IV (mapa VI, achiziţii 269/1951 şi mapa VII, ms. 7) 49, VII (mapa VI, achiziţii 15/1943), XIII (mapa VI, achiziţii 15/1943 şi mapa VII, ms. 7 50), XV (fără versurile 46 — 96 şi 118—124; mapa II, ms, 1/6 şi mapa VII, ms. 36), XVII (doar versurile 16—18 şi 74—77; mapa VII, ms. 36), XXVI (doar versurile 1—14 şi 19—21; mapa VI, achiziţii 15/ 1943 51), XXX (doar versurile 1—21 şi 46 — 73; mapa VI, achiziţii 269/1951), XXXII (fără versurile 25—42, 61—120 şi 123—125; mapa VI, achiziţii. 15/1943) şi XXXIII (fără versurile 1—78, 92—107 şi 155—157; mapa IV, ms. 1) 52. Alte numeroase foi răzleţe, cărora li se alătură, după obiceiul cunoscut al lui George Coşbuc, bucăţi de ziar, file de calendar, plicuri, cărţi de vizită, scrisori, pachete de ţigări, păstrate în mapele II, III, IV, VI şi VIII, au iost utilizate pentru scrierea unor fragmente din cînturile I, V, IX, XIV, XIX, XXI, XXVI, XXIX şi XXXI, în variante reductibile la textul conservat în ms. rom. 2930. Din seria acestor variante, mai puţin importante pentru istoricul transpunerii Divinei Comedii în limba română, se impun totuşi atenţiei încercările de traducere multiplă a unor fragmente din .datul.al 11-lea şi al V-lea. în primul caz, George Coşbuc a căutat să găsească, pe 4 foi albe, de mărimea 177/290 mm, desprinse dintr-un blocnotes (mapa VI, achiziţii 269/1951), patru variante diferite ale unei porţiuni din finalul ciutului al II-lea (v. 52—142). în cel de-al doilea, după două încercări preliminare atestate de 5 foi păstrate în mapa VI (1 filă de blocnotes are 2 variante scrise pe două coloane, iar 4 foi albe au 12 variante, scrise pe ambele feţe), George Coşbuc a scris episodul Francesca da Rimini pe două foi mari rezultate din lipirea alături, două cîte două, a patru file duble desprinse dintr-un caiet de acelaşi'tip cu cele ce formează ms. rom. 2930 — 2932. 53 49 în mapa VI (achiziţii 15/1943), pe un sfert de coală alb-gă!buie sint scrise diverse încercări pentru versurile 7 — 9 şi 19—21 din ciutul II, respectiv pentru versurile 52 — 60 din cîntul IV. 50 Pe spatele foii din mapa VII, pe care sînt scrise versurile 133— 151 din ciutul XIII, sînt notate variante tîrzii pentru cîntul XXXIII (v. 88-90). 51 Versurile sînt scrise pe spatele unei file care are pe recto versurile 121-122 şi 126-139 din cîntul al XXXII-lea. 52 Versurile 88 — 90 sînt, scrise pe spatele filei din mapa VII, ms. 7, care are pe xecto versurile 133—151 din cîntul XIII. 53 Textul, păstrat în prezent în mapele VI şi VII din Arhiva Coşbuc, sc dovedeşte astfel a fi copiat în aceeaşi perioadă cu ms. rom. 2930 — 2932. XXXI Cele 12 coloane paralele (multe însă incomplete atlt din cauza faptului că George Coşbuc n-a găsit totdeauna douăsprezece posibilităţi de traducere a aceleiaşi terţine, cit şi datorită pierderii uiior părţi componente), văzute şi de Ramiro Ortiz 64, amintesc de o afirmaţie făcută de Vasile Goldiş în 1911: „Dl G. Coşbuc ă tradus episodul [Francesca da Rimini] în felurite timpuri în felurite feluri. în volumul ce va cuprinde traducereâ Comediei divine poetul va publica în adaos toate aceste varianfe — de toate şapte-sprăzece — ca să se vadă în cîte feluri se poate reda acelaşi text." 65 George Coşbuc pregătise deci aceste traduceri multiple în vederea unei noi şi ultime încercări de tipărire a unui text de data aceasta integral revizuit (ms. rom. 2930) şi, în plus, completat cu traducerea Purgatoriului (ms. rom. 2931) şi a Paradisului (ms. rom. 2932). 56 După o perioadă de pregătire similară aceleia din 1902 (publicarea unor cînturi disparate în diverse reviste57. redactarea unei noi introduceri **), noua tentativă, îndreptată, de această dată spre tipografiile de peste munţi, este şi ea sortită eşecului. * 65 66 67 54 Ramiro Ortiz, în Introducerea la volumul publicat în 1925 (p. I,XXIII), nota: „Mai tîrziu, cînd, după tragicul sfîrşit al unicului său copil, ne-am văzut la Bucureşti, cel puţin o dată pe săptămînă, acasă la el sau la mine, mi-a arătat o foaie mare în care episodul Francescăi de la Rimini era tradus în mai multe metruri (foaie pe care pe urmă n-am mai văzut-o printre manuscrisele ce mi le-a arătat deplînsul editor C.Sfetea)." 65 Vasile Goldiş, în „Românul", I, 1911, nr. 107; 15/28 mai, p. 2. 66 în 4 octombrie 1911, Vasile Goldiş, răspundea rugăminţii lui George Coşbuc de a căuta un editor pentru cartea şa: Mă întrebai la Iaşi şi despre tipografie şi anume ziceai că poate editorul Divinei Comedii să o tipărească la noi [= în tipografia ziarului „Românul" din Arad], îţi răspund acum că tipografia noastră ia foarte bucuros asupra sa tipărirea în condiţiuni foarte favorabile. Mai bine însă ar fi dacă d-ta nu ai încrede dreptul editurei şi ai scoate cartea în editură proprie. Ai avea cîştig foarte mare. Noi, eventual, putem să ţi-o tipărim pe spesele noastre, pe care le vom scoate din vînzarea cărţii, rămînînd apoi tot cîştigul pentru d-ta. Nu te lăsa exploatat de editori!" (ap. D. Florea-Rarişte, La aniversarea naşterii lui George Coşbuc, în „Făclia", Cluj, X, 1955, nr. 2766, 4 sept., p. 2). 67 George Coşbuc a publicat în 1911—1912 numeroase fragmente din ultima variantă a traducerii Infernului. El â adăugat însă cînturilor VI — X, XV, XXX şi episodului Ugolino (vezi, pentru locul de apariţie a acestora, nota 5), cînturile XIII (v. 67—142; în „Flacăra", I, 1911—1912, nr. 23, 21 mart. 1912, p. 203) şi XIX din Paradis (în planeta Jupiicr. Vulturul format în spiritul drepţilor, în „Revista politică şi literară", Blaj, III, 1911, nr. 7, p. 244 — 245). 58 Articolul Danie şi duşmanii săi literari („Flacăra", I, 1911—1912, nr. 28, 28 apr. 1912, p. 217 — 218) pare a fi extras din studiul pregătit XXXII In ceea ce priveşte Purgatoriul şi Paradisul, cele două. cărţi cărora George Coşbuc le-a acordat, în ansamblu, o atenţie mai mică, manuscriselor 2931 şi 2932, care conservă forma ultimă a traducerii, trebuie să li se alăture în primul rînd grupajul de foi de carton portocaliu păstrat în mapa VII. Pe aceste foi sînt scrise ciuturile II — XXXIII din Purgatoriu şi cînturile III-XIII, XV-XXII şi XXIV-XXXIII din Paradis. Pe file diverse incluse în mapele IV, VI, VII şi IX sînt consemnate, in şfîrşit, variante ale cînturilor II, XII, XIII, XV şi XXXII din, Purgatoriu, respectiv I, II şi XXXI din Paradis. Sintetizînd şi interpretând datele prezentate în paginile anterioare, date cărora le alăturăm informaţii din surse ce mi constituie în mod direct manuscrise ale Divinei Comedii, obţinem o imagine de ansamblu aproape completă asupra istoriei traducerii Infernului, textul cel mai bine reprezentat în cadrul Arhivei Coşbuc păstrate la Biblioteca Academiei R. S. România din Bucureşti. Traducerea primei cărţi din Divina Comedie, făcută pe foi volante de provenienţă diversă, multe pierdute în momentul de faţă, a fost transcrisă de George Coşbuc în actualul ms. rom. 3223. Completată şi revizuită chiar pe paginile acestui prim manuscris autograf, cea mai veche variantă cunoscută a Infernului a fost tipărită fragmentar, începînd cu luna octombrie a anului 1900, în revistele litexare ale vremii. Paralel, o persoană necunoscută a executat (probabil în 1901), la cererea lui Coşbuc, copii după cînturile netrimise încă diverselor redacţii, în vederea publicării unei ediţii la începutul anului 1902. Cu toate că George Coşbuc era obişnuit «ă definitiveze un text în corectură 59, numeroasele modificări şi completări Cerute de probele tipografice executate după o copie cu numeioase greşeli şi lacune l-au determinat, alături de dificultăţile legate de redactarea notelor explicative, să întrerupă tipărirea după numai patru cînturi şi aceasta in duda cererii tipografului de a trimite în continuare material. * 69 pentru ediţia integrală a textului dantesc, deşi poetul nota la tipărirea lui .Că este un „fiagment din notele ce vor însoţi traducerea Divinei Comedii". 69 într-o scrisoare adresată lui Nicolae Petraşcu, George Coşbuc _nota: „E un obicei al meu să nu isprăvesc ca manuscris nici o ooesie; s-o las ca să-i dau cioplitura în corectura pe tipar." (B. A.R., S 51 (1) / CLXXVIII. Textul este reprodus în I. E. Torouţiu, op. cit., VI, p. 254). XXXIII După o nouă încercare de tipărire, in 1906 60, a unei vâri; nte parţial modificate a textului din 1902 61 *, Gcorge Coşbuc revine la textul păstrat în tns, rom. .3223. Operează noi modificări asupra variantei intermediare, ajutat, în afară de unele ediţii străine ale Divinei Comedii 6a, de volumele scoase de Mana Chiţii în 1883 şi 188863, din care foloseşte atît textul românesc, cit şi pe cel italienesc, publicat în subsolul paginii.64 Pe file ale ediţiei citate, păstrate în prezent în mapa IX din Arhiva Coşbuc, apar astfel încercări de versificare ce premerg ultima i'oi'mă a traducerii Infernului. Alături de terţina 33 din cîntul a III-lea: „Atunci se lăsară lutoasele buci ale luntraşului de pre lividul smîrc, care în giurul ochilor avea cercuri de foc"6S, Coşbuc. notează versurile: iAtunci şi-a mai lăsat bărboşii obraji luntraşul bălţii-acei cumplite cu ochi ce-aveau un cerc de flăcări roşii. Traducerea în proză a versurilor 133 („Din pămîntul de lacrimi bătu un viat"), 135 („care-mi rădică orice simţimînt") şi 136 („Şi căzui ca un om 60 Intr-o scrisoare din 23 noiembrie 1905, Octavian Tăslăuanu îi comunica lui Sextil Puşcariu că editura „Luceafărul" din Budapesta urma să scoată printre alte cărţi şi „Divina Comedie în traducerea lui Coşbuc." (Sextil Puşcariu, Scrisori de la Octavian Tăslăuanu, în „Transilvania", Sibiu, LXXIV, 1943, nr. 2, p. 110). Era, indiscutabil, o nouă tentativă de publicare a textului definitivat în 1902, eşuată şi aceasta probabil din cauza mutării revistei ce ar fi patronat tipărirea la Sibiu. Nu este exclus ca jumătatea de filă pe caro Coşbuc a transcris începutul cîntului XVIII (vezi nota 32) să dovedească încercarea poetului de a înlocui copiile defectuoase executate pentru proiectata ediţie din 1902 cu altele autografe, astăzi pierdute. 61 între 9 şi 23 aprilie 1906, George Coşbuc a publicat în numerele 15 ţp. 1—2), 16 (p. 5) şi 17 (p. 2) ale revistei „Viaţa literară", ca replică la traducerea dată de Nicu Gane textului dantesc (apărută la Iaşi, în 1906), cînturile Xlf (v. 1—114) şi XIX din Infern. Primul are o formă deja apropiată de aceea ce va fi copiată în ms. rom. 2930, în vreme ce aî doilea reproduce, practic fără modificări, textul tipărit în 1902 în „Convorbiri literare". cs Vezi Alexandru Duţu, Studiile danteşti ale lui Coşbuc, în „Revista de filologie romanică şi germanică", III, 1959, nr. 1—2, p. 165—169. 63 Danie Alighieri, Divina Comedia, [I], Infernul, II. Purgatoriul, Traducţiune de Maria P. Chiţiu, Craiova, 1883, 1888. M Âl. Duţu, loc. cit. 65 Fragmentele extrase din ediţia Măriei Chiţu sînt reproduse in transcriere interpretativă. La fel vom proceda mai jos cu pasajele provenite din traducerea în proză aparţinînd lui Ion Heliade-Rădulescu. XXXIV ţo care-1 apucă somnul") din acelaşi cînt III a devenit pentru Coşbuc: Pămînturiilăcnmat stîrni un vînt ce-nvinse-n mine-oricare simţământ. Şi-aşa căzui cum cazi de somn deodată. De asemenea, terţina a 13-a din cîntul al IV-lea („Şi pentru că Iură înainte de cristianism, nu adorară pre Dumnezeu cum se cuvine şi dintre aceşti •tnt cu însumi") este punctul de pornire pentru versurile: Deplin pe D^umnezeuf nu-l adorară, căci Crist veni pc lume-n urma lor şi-n ritul cu ei sini însumi asadară. George Coşbuc apelează, în mod surprinzător, în acelaşi scop al modificării variantei păstrate în ms. rom. 3223, şi la mai vechea echivalenţă , românească în proză datorată lui Ion Heliade-Rădulescu 66. O foaie tipărită cu litere latine şi grafie italienizantă, conţinînd o parte din traducerea menţionată (cîntul I, v. 58 — cîntul II, y. 18), foaie păstrată în aceeaşi apă IX din Arhiva Coşbuc67, poartă urmele încercărilor de versificare . cute de poet. Textul terţinelor a fost împărţit prin bare verticale trase creionul în fragmente corespunzătoare versurilor danteşti, unii termeni folosiţi de Ion Heliade-Rădulescu au fost înlocuiţi cu alţii ce dau adesea pasajului formă versificată, iar marginal au fost notate nu o dată variante foarte apropiate de versiunea conservată în ms. rom. 2930. Astfel, terţina „Poet eu fui şi cîntai pe piui fiu al lui Anchise, ce veni din Troia după ce superbul Ilion fu ars" (cîntul I, v. 73 — 75) a devenit: Poet fiind, cîntai pe-al lui Anchise cucernic fiu, care cu-ai (■■■'? ; cînd Ilion fu ars <(...Ş venise. Traducerii date de Beliade textului corespunzător versurilor 103—105 din acelaşi cînt întîi al Infernului („Aceasta nu se va nutri nici cu pămînt, 66 înainte de a traduce în versuri ciuturile I —VIII din Infern, Ion Heliade-Rădulescu a dat o versiune românească în proză primelor cinci Cînturi din această primă carte a Divinei Comedii. Textul a fost publicat, sub titlul Divina Comedie. Infernul, în „Curier de ambe sexe", VI, ed. I, P'. 83 — 96 (vezi I. Heliade-Rădulescu, Opere, II, Bucureşti, 1968, p. p. 447-461). c7 Foaia, avînd imprimate cifrele de pagină 177 şi 178, a aparţinut unui volum neidentificat ce avea dimensiunile 155/235 mm. XXXV nici .cu metal. Ci cjj-nţelepoiune, amor şi virtute şi a lui naţie va li-ntre Feltru şi Feltru") Coşbuc îi opune versurile: Nu ţări şi-arginţi pe-acela-l vor hrăni, ci dragostea şi mintea şi-a lui milă, şi ţara-ntrc-ambe Feltrele-i va fi. Forma în proză a terţinei 37 din cîntul I („Asta o va alunga prin orice cetate pin-o va-mpinge în Infern, de. unde invidia la-necput o trimise") a fost modificată în: Gonindu-ne-o de prin cetăţi închise, din loc în loc va-mpinge-o-n iad de veci, de unde invidia la-nceput ne-o trimise. Terţina 45, cîntul I din textul lui Heliade („Du-mă acolo unde ziseşi acuma să văz poarta Sfintului Petru şi pe aceia pe care-i faci de disperaţi atîta") a primit, prin versificare, forma: [...] unde-ai zis să văd şi-al porţii lui Petru-mpărăfie, deci şi plînsul celor ce-mi spui că sînt de veci(i} morţii. Traducerea versurilor 13—-15 din ciutul al II-lea („Tu zici că părintele lui Silviu, coruptibil încă, întră în locuri imortale şi fu acolo aievea") â fost, în’ sfîrşit, transformată în: Părintele lui Silviu-a mers, cum spui, la cei nemuritori (..............f şi fu acolo-aievea-n trupul lui. 68 în urma noilor modificări, manuscrisul înregistrat actualmente sub cota 3223 devenise greu de descifrat, iar alegerea variantelor extrem de dificilă. Faptul îl determină pe George Coşbuc să selecteze o parte din noile versuri pentru a le copia pe marginea unor file desprinse din revistele în care fuseseră publicate, în 1901-1902, cînturile IX, XXIII, XXVIII, XXIX şi XXX69. Alteori, modificările sînt operate chiar pe textul tipărit. Această nouă variantă a Infernului, modificată parţial după obiceiul cunoscut al poetului, pentru care orice formă cit de cit finită era prilej 68 Vezi, pentru alte exemple. Al. Duţu, op. cit., p. 169—170. 68 Probează această copiere, în afara caracterului cursiv al versurilor notate pe filele tipărite şi a identităţii multora dintre ele cu ultima formă a ms. rom. 3223, inserarea unor variante în dreptul altor versuri decît cele corespunzătoare (vezi, de exemplu, cîntul XXX, în care varianta pentru versul 72 este trecută nejustificat în dreptul versului 68). XXXVI . de noi căutări, a fost transcrisă apoi, pînă la sfîrşitul anului 1910 7S pe caietele de tip matematică ce au devenit ulterior mS. rom.. 2930. Prezen-•tind încă imperfecţiuni stilistice şi lacune, noul text este supus şi el unor mici modificări în tot cursul anului 1911. 70 71 Variantele menite să îmbunătăţească traducerea sînt scrise pe marginile albe ale filelor sau pe spatele filei alăturate, iar, cînd sînt acceptate de poet, înlocuiesc forma copiată iniţial în pagină, ştearsă pentru aceasta cu guma. Avînd alături de această ultimă formă a Infernului şi traducerea. Purgatoriului şi Paradisului, gata şi ele încă din 1907 72, Coşbuc a încercat dm nou, îu toamna anului 1911, să găsească un editor 73. Din motive ce nu pot fi acum decît presupuse, tentativa rămîne din nou fără rezultat, iar istoria traducerii de către Coşbuc a Divinei Comedii se încheie practic în anul 1913. 74 * 70 In mapa VI (achiziţii 15/1943) se păstrează o foaie dublă tip dictando pe a cărei primă faţă Gcorge Coşbuc a făcut „graficul" transcrierii Infernului. (Fiecărui cînt. îi este rezervată o coloană orizontală, înnegrită cu creionul în porţiunile corespunzătoare versurilor transcrise.) Ea a făcut parte dintr-un grup de 5 foi de acelaşi tip, celelalte patru fiind păstrate în prezent în mapa IV din Arhiva Coşbuc. Pe prima faţă a acestora din urmă este făcut „graficul" transcrierii Purgatoriului „cum era la 30 I 1911", iar pe a treia acela al copierii Paradisului. 71 Potrivit unor însemnări ce însoţesc „graficul" transcrierii Purgatoriului, prezentat în nota anterioară, George Coşbuc revizuia deja. în martie 1911, transcrierea cărţii a doua din Divina Comedie : „în Purgator. Pasagiile grele cari la ultima revizie a manuscriptului (9/III 911) erau de refăcut". Operaţia a continuat pînă la sfîrşitul aceluiaşi an, de vreme ce poetul îi declara lui Petre Locusteanu, într-un interviu publicat în numărul 8 al revistei „Flacăra", apărut în ziua de 10 decembrie 1911: „Acum ni-am apucat s-o revizuiesc [= traducerea Divinei Comedii]. Şi am schimbat-o aproape toată." (Pare ia diverse aspecte ale textului editat, sînt totdeauna precedate de o Eră arabă culeasă aldin care trimite la versul corespunzător din pagină, înd o variantă are în vedere o porţiune de text mai mică decît un vers, î. urmează pasajului corespunzător din versiunea tipărită în pagină, cele ouă fragmente puse în paralel fiind despărţite grafic prin]. Variantele orespunzătoare unor porţiuni de vers succesive sînt despărţite prin /, ir variantele multiple pentru acelaşi fragment din textul de bază prin irgulâ. Semnul // marchează trecerea la variantele corespunzătoare pentru It vers. Variantele astfel selectate şi ordonate sînt urmate, firesc, de sigla irsei din care au fost extrase. Aceste sigle sînt, în ordine alfabetică, rmătoarele: — modificări autografe scrise pe marginea dreaptă a filelor ms. rom. 29.50. ! — modificări autografe scrise pe contrapagina filelor ms. rom. 2930. = modificări autografe scrise pe marginea stingă a filelor ms. rom. 2930. i = „Transilvania", Sibiu, LII, 1921, nr. 9, p. 699 — 702. = „Neamul românesc", XIII, 1918, nr. 355, p. 2. I — Fe = primele 6 coloane ale filelor cu traduceri multiple pentru episodul Francesca da Rimini (mapele VI şi VII din Arhiva Coşbuc). 22 — Călindarul „Unirei“ pe anul visect 1912, Blaj, XII, p. 127—131. f = „Unirea", Blaj, XXII, 1912, nr. 2, p. 22; nr. 70, p. 3 — 4; XXIII, 1913, nr, 2, p. 9—10; nr. 43, p. 7 — 8. = „Viaţa literară", I, 1906, nr. 15, p. 1 — 2; nr. 16, p. 5; nr. 17, p. 2. = „Flacăra", Bucureşti, I, 1911—1912, nr. 21, p. 161—162. E = „Românul", Arad, I, 1911, nr. 101, p. 1—2. = şpalturi şi pagini de corectură pentru einturile î — IV, XV, XVII şi XIX (mapele VI şi VII din Arhiva Coşbuc). t = modificări autografe scrise pe filele păstrate in L sau pe marginea unor pagini tipărite extrase din „Semănătorul", I, 1901— 1902, nr. 5, p. 65 — 67; nr. 25, p. 387 — 392, şi din „Convorbiri literare", XXXV, 1901, nr. 12, p. 1057— 1074 (mapa VI din Arhiva Coşbuc). V = modificări autografe scrise pe marginea unor file din P. — „Căminul nostru'1, I, 1911, nr. 38, p. 393—396. = ms. rom. 3223. Pentru paginile care conţin modificări ale textului copiat iniţial, Oj —- prima formă a ms. rom. 3223. iar Cb ultima formă a aceluiaşi manuscris. 22 Nu am luat în considerare ultimele şase coloane ale traducerii mul-ple pentru episodul citat, datorită numeroaselor goluri ne care le conţin restea. LVI :J> ■»» copie fragmentară, neautografă (mapa VI din Arhiva Coşbuc). JP' ■= foaie răzleaţă, conţinind începutul unei. copii autografe a ciutului XVIII (mapa VII din Arhiva Coşbuc). » „Mişcarea literară", II, 1925, nr. 10, p. II. = „Drapelul", Lugoj, II, 1902, nr. 94, p. 2 — 3. •«„Tribuna poporului", Arad, VI, 1902, nr. 160, p. 4—5, = I, Manliu, I. Antologic română, Ii. Poezia, Bucureşti, 1891, p. 295 — 29S. V <= „Scena", II, 1918, nr. 129, p. 4. »* 2 file. răzleţi; din prima traducere a Injernului (mapa VI din Arhiva Coşbuc), conţinind textul corespunzător lacunelor ms. vom. 3223 (ciutul IV, v. 1-21 şi 142-151). — = file cu traduceri multiple pentru versurile 52— 142 din cintul al II-lea (mapa VI dur Arhiva Coşbuc). INFERNUL CÎNTUL I m i t I W * Pe cînd e omu-n miezu' vieţii lui, m-aflam într-o pădure-ntunecată, căci dreapta mea cărare mi-o pierdui. Amar mi-e să vorbesc cît de-nfu udata cale io şi-atunci scăzu şi spaima care-mi stete o baltă-n suflet, cît putu să-ncapă prin noapte care-atîtea spaime-mi dete. 22 Şi, ca şi-acela ce din valuri scapă <şi, stînd pe mal, se-ntoarce-abia suflînd, uimit privind în latg zbătută apă>, 10 felu-n] fel în D // 15 mă simţii] atît fui de A // 18 sigur] pe-om Aff 18—19 Textul cuprins între orişicare şi -mi stete a fost omis prin burdon în D. // 23 Versul este reprodus din A, în manuscrisul de bază fiind scris doar şi-abia răsuflă, text publicat ca atare în D. // 24 Versul, absent din manuscrisul ele bază, este reprodus din L. / Pentru versurile 22 — 25, cf. Danie - E come quei che con lena affannata uscito fuor del pelago alia ri'/a si volge alTacqua, perigliosa e guata. / în O, terţina are următoarea formă: Şi, ca şi-acel cc-abia din valuri scapă şi-abia suflînd de spaimă stă pe-o stîucă, uimit privind în larg zbătută apă. // 25 aşa şi sufletu-mi, şi-acum, fugind, s-a-ntors spre-acel ponor, <..... ce n-a lăsat om viu prin el nicicînd. 28 Şi-astfel, trudi tul trup mai întrămîndu-1, plecai din nou pe coasta neumblată, dar ferm picior tot cel de jos avîndu-1. ' 31 Şi-abia-ncepui să urc pe ea şi, iată, săltînd o sprintenă panteră-n drum şi-a vin d o blană mîndru-mpestriţată, 3 4 nu vrea să-mi lase cale nicidecum şi-astfel de mult mă-mpiedeca-n suire, că stelei să mă-ntorc acum-acum. : 37 Era-ntr-a zilei cea dinţii ivire, iar soarele ieşea cu-aceleaşi stele ce-au fost cu el, cînd vecinica iubire 40 a pus mişcarea primă-n el şi-n ele; şi-astfel făceau să sper de multe ori la blana fiarei cu pestriţă piele 2 2 ) în manuscrisul de bază a fost scris doar s-a-ntors spre-acel ponor, text tipărit ca atare in D. j Cf. Dante : si voise a retro a rimirar lo passo. / în O, versul are următoarea jormă: mă-ntoarsei să privesc pustia vale. // 28 tru-ditul trup mai] î:rud tr puţin A // 34 nu vrea din ochi să-mi plece nicidecum.) A // 35 şi-astfel] atît şi-astfel A // 40 primă-n el] cea dinţii şi<-n> el A II 5 4 3 şi clulcele-anotimp şi-ai zilei zori; nu îns-atît ca frică să nu-mi fie de-im leu care-apărînd, îmi da fiori. 46 Părea că el asupra-mi vrea să vie cu botu-n vînt, şi-n foamea lui cea mare părea şi zării-o spaimă ca şi mie. 49 Şi iată şi-o lupoaic-apoi, ce pare, cu mii de pofte-n slabu-i trup răpus, căci multei lumi îi face zile-amare, 52 prin multa piedecă ce-n drum mi-a pus cu groaza ce-o stîrnea a ei vedere, perdui speranţa de-a mai merge-n sus, 55 Şi, ca şi-acel ce vesel strînge-avere, cînd vine-un timp care şi-a pierde-1 face,, e-n toate trist şi-şi plînge-a lui durere, 58 aşa-mi făcu şi bestia far’ de pace, ce-ncet-încet venindu-mi, mă-mpingea acolo unde-orice lumină tace. 46 Părea că el asupra-mi] Credeam c-ar A ii 47 cea mare] turbată A // 45s Şi-apoi şi-o lupă ce părea-ncercată A 1 ce] că JJ 50 Iniţial: de mii de pofte... | Cu mii de pofte] cu tot ce-i poita A 51 multei lumi] multor iaşi A I Şi multa lume-o face-a fi-ntristată B jj 54 mai este adăugat marginal dreapta pentru a completa a omisiune de transcriere. 1 mai om. D ./.pierdui] mi-a stins A // 56 pierde] perde D // 57 şi-şi plînge-a lui] şi-i plin de-a sa. A jj 59 ce-ncet venind m-a-mpins pîn-am căzut A // 60 acolo] în locul A f acolo unde-orice] in valea unde-orice B ; orice] orişice IJj/ 6 #1 Pe cînd mă ruinam în noaptea grea, deodată-mi apăruse unul, care, de lung ce-a fost tăcut, ca mut părea. ti Văzîndu-1 deci aci-n pustiul mare: Oricine-ai fi, ori umbr-adevărată, ori om, am zis, te rog, ai îndurare!" 07 Nu-s om, a zis, ci-atare fui odată. Strămoşi, răspunse el, lombarzi avui; din Mantua şi mam-avui şi tată. 70 Deşi tîrziu, subt luliu mă născui, şi Roma subt August, pe cînd domnise minţiţii zei ce mint, eu o văzui. 73 Poet fiind, cîntai pe-a lui Aniuse cucernic fiu, care cu-ai Troiei fii, cînd Ileon fu ars, la noi venise. * II 62 văzui de-odată-n drum pe unul care B / unul] acela A jj 63 ante de ad. părea B / glas A // 66 ori om, ara zis] oricine-am zis A // 67 ante nu-s om ad. iar el A jj 70 Născut tîrziu sub luliu, eu văzui A jj 71 sub A R(oma) cînd domneau cu zei A j şi Roma subt August] sub August împăratul B jl 72 minţiţii] minţise D j minţiţii zei care minţeau şi fui poet A / Cu zei minţiţi ce mint en o văzui B jl 73 Poet fiind, cîntai pe nepătatul B II 74 cu-ai Troiei] şi-ai Troiei B jj 75 cînd] pribegi de cînd Bt j Ileon] regatul BJI : 7 76 Dar tu-ntr-acest amar de ce revii? De ce nu sui pe dealul desfătării, că-i scop şi caUz-oricărei bucurii?" 79 Virgil eşti tu? Fîntîna eşti, al carii torent, îi zisei cu ruşine-acum, bogat pornit-a fluviul cuvîntării? 82 Tu, marea faclă-n veci pe-al artei drum! Deci fie-mi de-ajutor iubirea vie şi studiul lung în dulcele-ţi volum. 85 Părinte-mi eşti, maestru-mi eşti tu mie, tu singur eşti acel ce-a dat o viaţă frumosului meu stil ce-mi e mîndrie. 88 Vezi, fiara m-a întors şi-mi şade-n faţă. Ajută-mă-nţeleptule vestit, căci inima de spaimă-n mine-ngheaţă!" 91 Pe-alt drum ţi se cădea să fi pornit", mi-a zis, văzînd ce plînset mă doboară, „de vreai să scapi de locul est cumplit, 94 căci bestia care-asupra ta scoboară nu lasă-n drum pe nime făr’ de-osîndă, ci-i stă de cap astfel pînă-1 omoară. 81 cuvîntării] cîntârii DII 85 maestru] maestru D (j 86 ce-a dat] ce deteşţ. A II 88 m-a întors] ce m-a-ntors D // 93 vreai] vrei D // 94 care] ce DII 8 97 1 E rea din fire şi mereu Ia pîndă şi-n veci fără de saţ cumplita-i vrere, căci, după ce-a mîncat, e mai flămîndă. Sînt multe fiare cari şi-o fac muiere şi şi mai multe-or fi pîn-o să vie să-i dea copoiul moarte-ntru durere. El nu averi căta-va, nu moşie, ci mintea şi virtuţile şi mila şi ţara sa-ntre Feltre o să-i fie. Prin el vom mîntui de-amar umila Italie, de-al cărei drag, tu, Nise, murişi, şi Turn şi-Evrial şi Camilla. Gonindu-ne-o de prin cetăţi închise, din loc în loc, va-mpinge-o-n iad de veci, de unde-ntîi. invidia ne-o trimise. Spre-a ta scăpare, cred şi judec deci să-ţi fiu conducător şi te voi scoate de-aici, făcînd prin loc etern să treci, s-auzi cum urlă desperate gloate, să vezi şi-antice duhuri osîndite, ce-a doua moarte-a lor şi-o strigă toate. 99 căci, după.] şi-i după A1 j e mai] şi mai A2 // 104 mintea] minte D // 107 Nise] Nisă D fi 109 închise] închisă D // 110 iad] inlern A // 112 judec] discern A // 114 etern A // 116 antice A // U8 Şi-apoi să vezi şi duhuri mulţămite în foc, căci <..........................>, oricînd va fi, la neamuri fericite, 121 la cari de-ai vrea şi tu a te urca, mai bun ca mine-un suflet e ce vine şi lui am să te las cînd voi pleca. 124 Acel stăpîn ce-acel imperiu-1 ţine, fiindcă fui rebel la sfînta-i lege, nu vrea să-i intri-n ţara sa prin mine. 127 Tutindeni este domn, ci-aici e rege, aici cetatea sa şi tronu-1 are; ferice-acei pe care-aci-i alege!" 130 Iar eu: Oh, fă, pe Dumnezeul care tu nu-1 ştiuşi, poete,-n lume sus, să fug şi de-acest rău şi-alt rău mai mare! 133 Şi du-mă ca să văd, unde mi-ai spus, şi poarta lui Sîn' Pietru, ca şi plînsul celor ce zici că-n veci e neam răpus." 136 Porni atunci, şi-urmînd, eu după dînsul. 118 Şi om. D I mulţămite] mulţumite I) // 119 în manuscrisul de bază versul este incomplet; cf. Dante: nel foco, percho sperau di venire, j în 02, versul are următoarea jormă: arzînd îri foc, căci sînt în aşteptare. // 120 Iniţial, în loc de ii fusese scris veni. / fericite] ferice A // 122 ca mine-un suflet e ce vine] sînt eu 0-0 vine A // 127 Tutindeni este domn] Domneşte-n orice pa{rte) A // 129 fericiţi acei pe care aici îi alege D // 135 acelora ce-i faci un neam răpus. A CÎNTUL II l Era-n amurg şi-ntunecata zare scăpa de truda sa pe tot ce-i viu pe-acest pămînt; eu singur fost-am care 4 făceam gătire ca-ntrarmat să fiu şi grelei căi şi milei petrecute, pe care-acum din minte le descriu. 7 înaltul geniu, muze,-aci-mi ajute şi-a ta nobleţe-aci sa ţi s-arete, tu, minte-a mea, ce-ai scris cele văzute! * 10 Şi-am zis: ,,— Tu, cel mă conduci, poete, ^ ' 1 să-mi vezi puterea de e-n stare-ori nu-i să intre-n căi atîta de secrete. 1—5 Al serii-apus cu-amurgul său acuma scăpa pe tot ce este viu în fire de truda sa de peste zi şi numa eu singur unul mă găteam să fiu cu greul căii şi cu-amara jale, B // /ţ acum din] exact din A // 7 înaltul geniu] Tu, muza B // 8 şi-aici s-arâţz JţUjbleţa firii tale B // 9 minte-a mea, ce] minte care A // 12 atîta de secrete] etern nemîngîiete A H 11 13 {De fiul lui Anhise tu-n cîntare mi-ai spus că scoborî la morţi odată, în trupul său ce-avea încă suflare.) 16 Dar, dacă-i fu propice-al lumii tată şi-l ai şi-efectul nalt din el a minte şi ce şi cum avea să ias-odată, 19 nu e nedemn să creadă cel cuminte c-a fost ales, din cerul cel mai sus, imperiului şi Romei ca părinte; 22 iar ea şi el, şi-i drept să fie spus; ursite-au fost cetăţii sfinte-a tale, urmaşule-a lui Petru-ntîiul pus. 25 în mult de tine-a sa cîntată cale el lucruri auzi ce-au fost temei şi-nvingerii şi mantiei papale. 13-15 Terţina, incompletă in manuscrisul de bază (Părintele lui Sil viu-a mers, cum spui/la cei nemuritori A // 23 cetăţii sfinte-a] ca loc tronării A li 24 urmaşule-a lui] tu, cel ce-urmezi lui A II 25. Iar el apoi, în ,4 / în mult cîntata lui de tine cale B // 1 12 Apoi, cătînd dovezi credinţii-acei din care-al mîntuirii dram purcede, s-a dus şi-alesul vas în cer la ei. Dar eu? Eu cum să merg? Cine-mi concede? Nici Paul, nici Enea nu-s; pe mine nici eu, că-s demn, nici nimeni nu mă crede. De-aceea, dac-aş merge-acum cu tine, mă tem c-aş fi nebun, un dram pierdut. Eu zic, iar tu pricepi şi ştii mai bine." Şi ca şi-acel ce nu mai vrea ce-a vrut, schimbînd prin noul gînd pe cele-avute, aşa că lasă totul ce-a-nceput, P 40 aşa şi eu sub poala coastei mute, I gîndind, îmi mistuii întreaga vrere | , ce-ntîi, spre-a-ncepe,-atît mi-a fost de iute. 43 De-ţi prind din vorbe bine-a ta durere, răspunse umbra cea mărinimoasă, ţi-e sufletul cuprins de-acea scădere 35 nebun A // 45 Cuprins ţi-e strimtul suflet de scăderea A jj 13 -16 ce-abate-ades de ţinta sa frumoasă pe om, astfel <... > ca năzărirea nălucii lui pe-o bestie fricoasă. 19 Să-ţi spui, spre-a stinge-n tine deci orbirea, de ce-am venit şi ce-auzii atunci cînd milă-avui de-ntîi că-ţi ştiu perirea. 52 Eu stăm la cei ce sufăr făr' de munci şi-o doamnă mă chemă, frumoas-atare, încît cerui chiar eu să-mi dea porunci. 55 Cu ochi lucind ca steaua şi mai tare, şi blînd şi dulce-al gingaşei copile angelic glas fu-n propria-i cuvîntare: 47 Versul e'ste incomplet îH manuscrisul de bază. j Pentru versurile 46—48, cf. Dante: La qual molte fiate l’omo ingombra si che d’onrata impresa io rivolve, come falso veder bestia quand’ombra. / tn O, terţina are următoarea formă : Acesta face pe om de nu se-ncrede şi vede spaime-n drum, nălucitoare, precum se sperie-un cal cînd umbre vede. // 48 Scris iniţial: năluca ca, modificat apoi în: nălucii lui. // 49 deci orbirea] şovăirea A // 52 Eu stăm la] Eram cu Z j cei ce sufăr făr’ de munci om. Z3 I sufăr făr’ de munci] au făr’ de chin durere Z2, nu m pot să spere Z4 ţţ 53 Versul lipseşte din Z2 şi Z:î. / Ferice-o doamnă m-a chemat, senină Z4 / frumoas-J frumoasă Zx // 54 încît eu (atît, că Z4) însumi o rugai a-mi cere Z2, Z4 / încît cerui chiar eu] că însumi o rugai Z4 // 54 -55 Versurile lipsesc din Z3. // 55— 57 1 Ca steaua-n cer lucea privirea-i plină de milă şi-a-nceput duios şi-ncet cu-angelica sa voce-atît de lină: Z4 // 55 — 63 Versurile lipsesc din Z2. IJ 56 şi-ncet Z3 // 57 — 70 Versurile lipsesc din Z3. // 14 58 «Poete mantovan, a zis, gentile, al cărui nume-n via lume-i viu şi viu va fi-ntru toate-ale ei zile, 61 pe-al meu, dar nu şi-al sorţii-amic, îl ştiu atît de-oprit pe coasta cea pustie, că-ntors de groază oarbecă-n pustiu. 64 <Şi-atît de rătăcit mă tem că este, încît să fiu tîrziu la el venită, prin cîte-mi dară-n cer de dînsul veste. 67 Deci mergi şi fă cu vorba ta ornată, cu tot ce crezi că poate să-l ridice, ajută-mi-1, să fiu iar alinată! 58 «O, suflet mantovan, gentil poet Zi // 59 — 64 Versurile lipsesc din Zi-1/60 viu va] vie-o /■ 1 ; \ 61 pe om. Z1 // 62 pe coasta cea pustie] spre-ale colinei creste Z1U 64—142 Versurile, absente din manuscrisul de bază, restul pilei 7, pila 8 şi începutul pilei 9 piind lăsate goale, sînt reproduse din Z şi, cînd şi acesta este lacunar, din 0.[l 64—65 Şi temu-mă c-atît de-adînc el este, încît să-i vin tîrziu cu ajutorul Z1H i. 64—66 Versurile sînt reproduse din Z2. // 65 încît tîrziu să-mi fie-orice-ajutor Z$ II 66 Versul lipseşte din Zv // 66— 69 Versurile lipsesc din Zt. // 67—69 Versurile sînt reproduse din Zx. / Terţina lipseşte diit:Zz. /'/ 15 70 Iar eu, ce te trimit, sînt Beatrice. . Iubirea m-a-ndemnat a te ruga şi vin de unde stau, din cer ferice. 70 Şi-apoi, cu domnu-n faţă cînd voi sta, cu tine-am să mă laud totdeauna. » Şi-apoi tăcu. Iar eu am zis aşa: 76 «Virtute, tu, ce singură tu una ridici pe om să fie mai presusul acelui cerc m strimt ce-1 face luna. 70 Beatrice-s eu, acea ce te trimite.//70—84 Versurile sînt reproduse din Zt. II 70-73 Eu, care te trimit, sînt Beatrice şi vin de unde-aş vrea să fiu mereu. Amoru-mi cere-aceste-a 'ţi le zice. Z1 // 71 Versul lipseşte din Z2. / a te ruga] să cer ce-ţi spui Z3 //72 şi-amoru-mi cere-aceste rugi smerite Z» / stau, din cer ferice] ard a merge iară Z-, // 73-75 Şi-n faţă cînd voi sta cu domnul meu, cu tine eu o să mă laud tare. » Tăcînd apoi. Şi-apoi vorbit-am eu: Zj / Şi, cînd voi fi la domnu-n faţa lui, şi-ades o să mă laud lui cu tine." Tăcu apoi. Iar eu aşa-ncepui: Z,. // 73 — 76 Versurile lipsesc din Z2. //76—78 Versurile lipsesc din Z3. / « O, doamnă a virtuţii, tu, prin care întrece-amarnl neam tot cercu-acel ce-n ceruri roata cea mai strimt-o are Z2 // 77-80 Umanul neam se nalţă mult nn/ai) sus ce-i cer cu ................... y 16 79 cu drag te-ascult, încît mie, supusul, tîrziu mi s-ar păr'ea-mplinit, chiar daca ar fi-mplinit; şi-ajunge cît mi-ai spus. 82 Dar nu te temi că po(a>t’ vrun rău să-ţi facă acest al lumii centru-n care vii din largul cer ce-i singur loc să-ţi placa? » 85 « Acum, fiindcă totul vrea să ştii, să-ţi spun de ce », aşa-ncepu să zică, «n-am team-a-ntra şi-ntr-aste lumi impii. ce-mi ceri mi-e drag, încît eu, cel supus, tîrziu ţi-aş fi-mplinit ce-mi ceri, chiar daci ZtH ţ 79-81 atît de drag mi-e ordinul, că el, chiar şi-mplinit <(................. deci nu-i nevoie să-mi explici astfel. Zt j de-ar fi chiar şi-mplinit ce-mi ceri, mi-ar fi tîrziu, atît de mult îl ţin în seamă, deci nu mai e nevoie a-mi vorbi. Z3 // 81 — 93 Versurile lipsesc din Z2. // 82—84 Dar spune-mi tu, de ce nu-ţi este teamă ca-n strimtul centru-aici să <(.........) din largul lor din cer ce te recheamă? » Z3 /;' 82 — 87 Versurile lipsesc din Zx. jj 85—87 Versurile sînt reproduse din Zz * Să-ţi spui, căci văd că totul vreai să ştii, de ce n-am teamă », aşa-ncepu să zică, «să <.. .........................y Zi a 17 88 Purtăm de-âcele lucruri num frica, cari pot, stricînd, vrun rău să făptuiască, dar nu şi de-altele, căci nu ne strică. 9 1 Creată-s eu din graţia cerească să nu m-ating-a voastră suferinţă, nici focu-acest de-aici să nu m-oprească. 94 Şi-n cer se plînge-o nobilă fiinţă de-acel perdut la care te-am trimis şi-ar vrea să-ntoarcă-n bine-a lui sentinţă. » 97 Cu ruga spre Lucia merse deci şi-a zis: «De-al tău fidel să-ţi fie milă şi-aşa te rog, să nu-1 laşi mort de veci. » 88 — 96 Versurile sini reproduse din Z4. // 88— 104 Versurile lipsesc din Z3.j/ 88-96 Se cade să te temi numai de-acele ce pot să-ţi fac-un rău oriunde-apar, dar de-alte nu, căci nu-s izvor de rele. Iar eu făcută-s prin divinul har ca focu-acestui iad să nu m-abată şi nici să nu m-ating-al vostru-amar. Gentil-o doamnă-n cer e-ndurerală de-ace) zăgaz la care-ţi cer să pleci. Ea frînge-n cer cumplita judeca! ă. » // 94—96 Se plînge-n cer gentilă o tiinţă de-acel zăgaz Ia care te trimit şi ruptă-n ceruri aspra lui sentinţă. » // 97 Luciei deci, rugîndr.-se, i-a zis Z4//97—99 Versurile sînt reproduse din Zv! Rugind deci pe Lucia, i-a vorbit: « Nevoie are-o inimă fidelă de tine acum. deci nu-1 lăsa perii \» ZtH 98 Versul lipseşte din Z4. // 99 şi-ndură-te de el. că e vcis! o Z4 // 18 ^ 100 Iar ea, duşmană-n lume-a orice silă, venind spre locul unde stăm, îmi zice: (Eu stăm atunci cu antica Rahilă.) it03 « Beatrice, o, culme-a laudei divine, n-ajuţi pe-acel care, de dragul tău, ieşi din rîndul celor morţi prin tine? 106 N-auzi durerea plînsetului său? Nu-1 vezi zbătut în gheara morţii mute la rîul cel ce-ntrece-al mării râu? t 100-101 Iar ea, duşman-a orişicare silă, | plecînd <.........................y mine Zx jj 100-102 Terţina, lacunară in Z, este reprodusă din O. / Versurile lipsesc dm Zt. I Duşman-a orice soart-ar fi crudelă, I’ veni Lucia-n <....................) f1 (şi stăm pe-atunci cu antica Rahelă.) Zîjj 102 Versul lipseşte din Zv // 103 Versul lipseşte din Z2. // 103— 105 Versurile sînt reproduse din Zx. / <•: N-ajuţi, Beatrice-p, laudă vegheată a celui sfînt, cui vru de dragul tău prin tine-a fi mai sus de <(...) ceată? Z4 // 104-105 n-ajuţi pe cel ce de-al tău drag fu-n stare să iasă din vulgarul stol prin tine ? Z2 // 105 ieşi prin ţineţi din vulgarul rînd ? Z3 // 106— 107 N-auzi, a zis, amarul plîns al său ? Nu vezi şi tu cum moartea-1 ameninţă Z4/ N-auzi şi t\\ durerea lui cea mare? Nu vezi tu moartea-n luptă contra lui Z2 // 106—108 Versurile lipsesc din Z^.jj 106—114 Versurile sînt reproduse din Zt. H 108 -ntrece-al mării rău?] -i ne-ntrecut de mare? Z2// 19 5 09 N-a fost nicicînd vrun om aşa de iute, vînînd foloase sau fugind de-ocară, ca mine-acum la vorbele-i durute. 112 Venind din naltu-mi scaun aşa dară, mă-ncred în vrednicu-ţi cuvînt ce fu o glorie-a ta şi-a cîţi îl ascultară. » 115 Cu ochi lucind de plîns se-ntoarse-acu, sfîrşind aşa cuvîntul rugii sale, iar asta şi mai grabnic mă făcu. 109—111 N-a fost pe lume grabnic-o fiinţă, cătînd vrun bine sau de-un rău fugind, cum fost-am eu cînd spuse-a ei dorinţă. Z4 / Nicicînd m? De ce-ndrâzneală şi cura] (...)? ZtH 122 Versul lipseşte din Z3. // 123 De ce dorinţă şi curaj tu n-ai ? Z3 // 124 temei] aceste Zx // 124— 125 Cînd trei femei în (...................) îţi sîut în cer atît de voitoare Z3 / Cînd trei fiinţe binecuvîntate .....> în paza lor te au Zt // 124— 126 Versurile sînt reproduse din Z3. // 126 Versul lipseşte din Zv Z2 fi Z4. II 21 127 Precum vezi flori ce-nchise stau şi grele de-al nopţii ger, dar, soare cînd s-arată, deschid cît pot, stînd drept pe cotorele, uo aşa-mi schimbai virtutea-mi scăpătată şi-atît-ardoare vie-n mine puse şi ca şi-un îndrăzneţ vorbii de-ndată: 133 O, ea, cea nobilă, căci milă-i fuse, şi tu, cel bun, ce-ndată te-ai supus cuvîntului adevărat ce ţi se spuse, 136 atîta dor de-a te urma mi-ai pus cu-al tău cuvînt în suflet, aprinzîndu-1, că iar în prima vrere m-ai adus! 139 Deci mergi şi-ntr-ambii-unic de-acum e gîndul, tu, domn şi duce şi maestrul meu!" Aşa i-am zis, iar, cînd porni, urmîndu-1, H2 pe-un drum cumplit şi-adînc pornii şi eu.> 127 Ca floarea <.: .> Z3. // 127- 129 Cum pleacă-n frigul nopţii,-nchis în el, potirn-i floarea, dar, cînd soare vine, deschis î] ţine drept pe cotorel Zx / Precum de-al nopţii ger închisa floare plecată stă, dar <..................) stînd dreaptă iar, de-ndată ce-are soare Z2 /'/' 127—142 Versurile sînt reproduse din Z4. // 128 Versul lipseşte din Z8. // 129 deschise iar stau drepte pe cotor Zs // 130 aşa-mi schimbai virtutea-mpu-ţinată Z3 // 130— 142 Versurile lipsesc din V, şi Z2. // 131 puse} a pus Z3 [f 132 Versul lipseşte din Z3. // 133— 135 Ah, mila ei, că m-ajuta de sus, şi tu, c-ai ascultat cuvînt, preabune, cuvîntului cel drept Ce ţi s-a spus Z3 // 136 prin vorba ta <...........> Z3 // 137 Versul lipseşte din Z3. //139— 140 Mergi dar şi-o vrere-n noi să fie!" Aşa i-a zis <....................) Zs j j 141— 142 Versurile lipsesc din Zs. CÎNTUL III l „Prin mine mergi la cuibul întristării, prin mine mergi la vecinie plîns fierbinte, prin mine mergi la neamul dat pierzării. 4 Justiţia mişcă pe-al meu părinte, puterea cea divină m-a durat, iubirea primă şi suprema minte. 7 Cînd eu n-am fost, nimic n-a fost creat, ci vecinie tot; şi-n veci voi fi durată. Să lase-orice speranţă cine-a-ntrat." 10 Aşa scria-n coloarc-ntunecată deasupra unei porţi. Şi-am zis: Ce scrie, maestre,-aici e vorbă-nfricoşată." 1 1 cuibul întristării] jalnica-ncăpere A II 2 Finalul versului, vecinica durere,, a jost înlocuit cu varianta notată în B, pentru a respecta rima. // 4 Justiţia, mişcă pe-al meu] Dreptate-a vrut înaltul meu B // 5 puterea cea divină] atotputernicia A //7 Pe cînd nu fui, iiimic nu fu creat A, / Nimic creat nu fu naintea inea A» / Nimic nu fu naintea mea creat B // 8 ci vecinie tot şi-n veci] ci tot etern şi-etern B // 9 să] deci A a / să lase cine A 2 / intratul, lase-orice speranţă A3 // 23 127 Precum vezi flori ce-nchise stau şi grele de-al nopţii ger, dar, soare cînd s-arată, deschid cit pot, stînd drept pe cotorele, 130 aşa-mi schimbai virtutea-mi scăpătată şi-atît-ardoare vie-n mine puse şi ca şi-un îndrăzneţ vorbii de-ndată: 133 O, ea, cea nobilă, căci milă-i fuse, şi tu, cel bun, ce-ndată te-ai supus cuvîntului adevărat ce ţi se spuse, 136 atîta dor de-a te urma mi-ai pus cu-al tău cuvînt în suflet, aprinzîndu-1, că iar în prima vrere m-ai adus! 139 Deci mergi şi-ntr-ambii-unic de-acum e gîndul, tu, domn şi duce şi maestrul meu!" Aşa i-am zis, iar, cînd porni, urmîndu-1, H2 pe-un drum cumplit şi-adînc pornii şi eu.> 127 Ga floarea <.: .> Z3. // 127- 129 Cum pleacă-n frigul nopţii,-nchis în el, potiru-i floarea, dar, cînd . soare vine, deschis îl ţine drept pe cotorel Zx / Precum de-al nopţii ger închisa floare plecată stă, dar <...................) stînd dreaptă iar, de-ndată cc-are soare Z„ fj 127— 142 Versurile sînt reproduse din Z4. // 128 Versul lipseşte din Z8. // 129 deschise iar stau drepte pe cotor Z3 // 130 aşa-mi schimbai virtutea-mpu-ţinată Z3 // 130—142 Versurile lipsesc din Z, şi Z2. // 131 puse] a pus Z3 // 132 Versul lipseşte din Zz. // 133— 135 Ah, mila ei, că m-ajuta de sus, şi tu, c-ai ascultat cuvînt, preabune, cuvîntului cel drept ce ţi s-a spus Z3 // 136 prin vorba ta <............> Z8 // 137 Versul lipseşte dirt Z3. //139— 140 Mergi dar şi-o vrere-n noi să fie!" Aşa i-a zis <....................) Z3// 141—142 Versurile lipsesc din Zv CÎNTUL III 1 „Prin mine mergi la cuibul întristării, prin mine mergi la vecinie plîns fierbinte, prin mine mergi la neamul dat pierzării. 4 Justiţia mişcă pe-al meu părinte, puterea cea divină m-a durat, iubirea primă şi suprema minte. 7 Cînd eu n-am fost, nimic n-a fost creat, ci vecinie tot; şi-n veci voi fi durată. Să lase-orice speranţă cine-a-ntrat." 10 Aşa scria-n coloare-ntunecată deasupra unei porţi. Şi-am zis: Ce scrie, maestre,-aici e vorbă-nfricoşată." 1 1 cuibul întristării] jalnica-ncăpere A // 2 Finalul versului, vecinica durere, a jost înlocuit cu varianta notată în B, pentru a respecta rima. // 4 Justiţia, mişcă pe-al meu] Dreptate-a vrut înaltul meu B // 5 puterea cea divină] atotputernicia A // 7 Pe cînd nu fui, nimic nu fu creat Ai / Nimic creat nu fu naintea mea A» / Nimic nu fu naintea mea, creat B H 8 ci vecinie tot şi-n veci] ci tot etern şi-etern B // 9 să] deci A± / să lase cine A2 / intratul., lase-orice speranţă A3 jj 23 13 Iar el atunci ca unul care ştie: Se cade-aici să stingi orice prepus şi-oricare spaimă moart-aici să fie. 16 Sosit tu eşti în locul unde-am spus că duhuri ai să vezi, aici aduse fiindc-al minţii bun şi l-au răpus." 19 Şi mina sa-ntr-a mea apoi o puse, zîmbind voios, iar d-asta mă-ntrămai, şi-n stări secrete-astfel el mă-ntroduse. 22 Suspine-aici şi plîns şi groaznic vai urlau prin aerul lipsit de stele, aşa că la-nceput eu lăcrimai. 25 Diverse limbi, cumplite vorbe grele, voci groase-ori iuţi de furia durerii, scrîşniri de dinţi, loviri de mîni cu ele 15 şi-oricare spaimă moart-aici] şi moart-oricare s(paim-)a ta A // 17 aici aduse] nemingiiefte] A // 18 fiindc-al minţii bun] cari bunul minţii lor A jl 19 puse] dete A // 21 secrete A // 25 Cr.mplite-n multe limbi cuvinte A // 26 Pe contrapagină sînt anulate cuvintele urlări de. / Voci groase ori tari şi pleasc de mini Bx / durerii] nebună Bz ji 27 scrîşniri de dinţi, loviri de mini] scrîşniri şi sunete de mîni A // 24 ’ţpwŞfî *28 (făceau cu toate-un vuiet <î>mpreună ce-n veci să zbate-n nopţi fără hotar | ca pulverea-n vîrtejuri de furtună.) i 1 Iar eu, ce-aveam de spaimă capu-ncins: „ — Ce-i, Doamne, am zis, ce-aud? Ce neam să fie de-a sa durere-atît de tare-nvins?" I 34 Aceasta este-acea ticăloşie, în care plîng nefericiţii-acei ce nici onoare n-au, nici infamie. 1 37 De-a valma stau cu îngerii mişei cari nici fideli puterii creatoare, dar nici rebeli n-au fost, ci-nchişi în ei. 40 Respinşi de cer, spre-a nu-1 ştirbi-n lucoare, sînt şi de iad respinşi, căci ar putea cei răi din iad cu ei să-şi fac-onoare." t 28 — 30 Versurile, absente din manuscrisul de bază, sîni reproduse din 02. / C/. Danie : facevano un tumulto, il qual s'aggira sempre in qnell’aura sanza tempo tinta, come la rena quando turbo spira. / In Ov terţina are următoarea jormă : făceau un vuiet surd şi fâr’ de pace prin trista noapte cea de timp lipsită, ca-n pulvere-un virtej, cînd volburi face. // 29—30 roteau de-a valma-n largul încăperii ca (................................) timp. B // 41 putea] avea A // 42 cei răi prin ci ceva spend<«are A // 25 43 Şi iarăşi eu: Ce cazn-atît de grea le smulge-urlare atît de desperată?" Iar el: Un scurt răspuns tu vei avea. 46 Nu pot spera să moară niciodată şi-n josnica-le-orbie atît de seci, privesc cu pizmă-oricare soarte dată. 49 Nici drept, nici milă pentru ei în veci, nici unu-n lume nici o faimă n-are. Prea mult vorbim de ei; tu-i vezi şi treci." 52 Privind apoi, văzui un steag cu-atare rotire-n jur, că-n graba-i negrăită părea-n etern nedemn de-orice-alinare. 55 Şi-atît de-adînc-o gloată-ngrămâdită pe urma lui, că n-am crezut niciodată că moartea poate-atît de mult să-nghitâ. 47 şi-orbie-atît de josnică-i apasă B // 49 Nici dr(ept) nu-i pentru ei, nici milă-n veci A // 50 ei nici o faimă-n lumea lor nu lasă B // 51 Prea mult vorbim de ei] Nu-s demni de-, 67 le scurg pe-obraji de sînge valuri roşi, pe care-amestecat cu plîns ferbinte, li-1 sug de sub picioare vermi scîrboşi. i de laş] mişelul A // 62—63 că. asta-i secta de mişei şi ceru-i are şi-adversari A // 64 Aceşti ce nici trăind n-avură viaţă B jj 64—65 Şi goi de tot aceştia ce n-avură nici vii o viaţă Â2 // 65 şi goi erau jj 66 Ultima parte a versului este absentă din manuscris te de bază. / Pentru versurile 64—66, cp. Danie : Questi sciaurati, che mai nou fur vivi, erano ignudi, stimolati molto da mosconi e da vespe ch’eran ivi. / Tcrfina are în O2 următoarea jormă : Aceş'.i mişei, de-a pururi în mormînt, sînt goi de tot şi rane-nţepătoare lc fac muscoi şi viespi ce-n roiuri sînt. // 66 — 67 şi scurg pe-obraji de-atîta de vespi şi de tăuni pîraie A. // 70 Văzui apoi, privind şi mai-nainte, pe malul unui mare rîu popor şi-am zis atunci: O, fă, te rog, părinte, 73 să ştiu de-aceştia cine-s ei? Ce zor de-a trece-i face-aşa de iuţi să pară, cum văd, prin negru-amurg, din graba lor?" 76 <„ — Vei şti, a zis, de cei ce s-adunară la rîul Aheron, cînd cel din urmă pas opri-ţi-1 vei pe rîpa lui amară." '79 Plecîndu-mi ochii, atunci ruşine-avui) de teamă să nu-ntreb şi neplăcute <şi pînă-n rîu tot drumul îl tăcui.) pe malul uuui mare rîu] pe-un mal de rîu, cumplit A // 76—78 Terţina, incompletă în textul de bază : Răspunse el: De cei ce s-adunară vei şti la Aheron <................) vei sta şi , tu pe margiuea-i amară." este reprodusă din B. j Cj. Dante : Ed eîli a me: „La cose ti fier conte quando noi fermerem li noştri passi sulla trista riviera d'Acheronte." / In Ot, terţina are următoarea echivalenţă : Voi spune, a zis, şi doru-ţi va fi stins cînd paşii-i vom opri acolo-n vale, la Aheron, pe malul plin de plins." // 77 vei şti cînd A // 79 Versul, incomplet în textul de bază (. .. rămas), a fost reprodus din B. // 80 de teamă să nu] temindu-njă că A // 81 în textul de ■bază fiind tradus doar ultimul cuvînt, glas, am, reprodus versul din 13, // 18 82 88 91 94 \S7 Şi-atunci spre noi, în luntrea lui cea iute, văzui venind cărunt un corăbier, strigînd: Vai vouă, suflete pierdute şi-n veci de-acum lipsiţilor de cer, eu vin ca să vă trec de ceea parte în noaptea cea de veci şi-n foc şi-n ger. Dar tu, cel viu, ce vrei? Tu te desparte de-aceşti ce-s morţi!" Şi-apoi de-a doua oară mi-a zis, vâzînd că stau şi mai departe: Printr-alte porţi, pe-alt drum tu te scoboară la alt liman! Nu poţi pe-aici intra, căci ai să treci c-o luntre mai uşoară." Virgil atunci: „ — O, Caron, nu zbera! în cerul cel ce bate păcătoşii aşa se vrea şi curmă vorba ta." Cu-acest cuvînt şi-a potolit bărboşii obraji luntraşul bălţii-acei cumplite, ai cărui ochi au cerc de flăcări roşii. 100 Dar sufletele goale şi trudite schimbară feţe, clănţănind cu dinţii, cînd vorbe-atît de-amare-au fost rostite. 103 Şi-umamul neam şi cerul şi părinţii şi locu-1 blăstemau şi ceasu-n care * ^—;-------- .104 blestemau A jj 105 In textul de bază fiind scris doar născuţi au fost, ănt reprodus versul din A. / şi-n veci de veci săminţele seminţii B /J 29 106 Şi toate-un stol s-au strîns cu plînset mare pe-amarul mal ce-aşteaptâ cu răsplata pe cîţi în ura celui vecinie stau. 109 Iar Caron cel cu ochi de foc stă gata de drum, dă semn şi-n luntre-i bag-apoi, pe cei tîrzii lovindu-i cu lopata. 112 Şi-aşa cum toamna veştedele foi cad rînd pe rînd şi toat-a sa mîndrie şi-o dă ţărînii pomul înapoi, 115 cad rînd pe rînd din reaua-ţi seminţie, Adame,-astfel, la singur semnul dat, ca paserea la glasul care-1 ştie. 118 Astfel se duc pe rîu-ntunecat, şi-abia dincol-apucă să scoboare, şi-n mal dincoace-alt stol e adunat. 121 Şi-a zis maestrul meu: Oricine moare răspins de cer şi făr' de pocăinţă, toţi vin aici, de-oriunde de subt soare. 110 în textul de bază este scris greşit şi-i în loc de şi-n. / dă semn, pe toţi îi strînge A jj 116 astfel, Adame A // 117 tot cade rînd A // 118 La începutul rîndului a foit scris iniţial-Şi. // llţf Marginal dreapta este scris V.M. (probabil: V MJ. / şi-abia dincol-] ee-ajung dincoio B // (24 Şi cer să treacâ-n trista locuinţă, căci bold justiţia-ntr-înşii-atîta pune, că frica lor se schimbă-ntr-o dorinţă. (27 Nicicînd pe-aici nu pasă duhuri bune, deci bine vezi pe-acest luntraş ce vru; tu poate-acum să ştii ce-a vrut a spune." 130 De-abia sfîrşi şi-un tremur se făcu pe tristul cîmp, astfel, că-nspăimîntată mă scaldă mintea-n reci sudori şi-acu. 133 Un vînt stîrnit-a ţara-nlăcrimată, urmat de-un fulger ca de sînge-aprins, şi, stins avînd oricare simţ, deodată 136 căzui cum cade-un om de somn învins. 126 că frica lor se schimbă] incit le schimbă A // 128 Marginal dreapta este Scris S. II i29 fcînd vorbe-atît de tari a A // 134 purtînd un fulger roş pe urmă A / furios B // 135 şi, stins avînd] că-mi stinse-n mine A // 136 somnuros B CÎNTUL IV 1 Mi-a rupt din cap adînca-mi adormire un tunet greu, încît sării pecum un om trezit din somn prin zguduire. 4 Şi-acu-n picioare stînd, eu detei drum privirii odihnite-n jur, sâ-mi spună, ce loc e-n care mă găsesc acum. 7 Pe-un mal eram, al tristei văi ce-adună în jalnica-i prăpastie-un infinit ehou de vaiuri ce de-a pururi tună. io Adînc şi negru-n neguri învălit e fundu-încît, privind în el în vale, nimic în el eu n-am deosebit. 13 Să-ntrăm acum la nesfîrşita jale, vorbi Virgil cu faţa-ngălbenită, voi merge-ntîi şi-al doilea-i fi pe cale." 2 2 pecum] în sus A // 3 un om trezit din somn] tresare-nsomn A [[ 6 în care-a) Înmii Ai ] găsesc] găseam A-2 j adus As // 10 Adine şi negru] Iar fundu-i negru A II 32 t6 I)ar eu, văzînd coloarea să pOfită: Vai, cum sa merg, cînd însuţi te-nspâimOzi', tu, cel ce-mi ţii puterea mea-ntărită ?" 19 Iar el: Durerea celor morţi, ce-i vezi în ce loc stau, pe faţă-mi zugrăveşte . această milă ce tu team-o crezi. 22 Să-ntrâm, căci lunga cale ne-mboldeşte.“ Şi-astfel intră şi-ntrai cu el deodată în primul cerc ce-abisu-1 îngrădeşte. 2 5 Pe cît mi-a fost s-aud putinţa dată, nu plîns aici, ci-oftări sunau şi-atari că fac eternul aer să se zbată. 28 din chin fără dureri pornind, pe cari le scoate-o nesfîrşit de multă ginte de mici copii, femei şi oameni mari. .3 1 Şi-mi zise-atunci preabunul meu părinte: Nu-ntrebi ce duhuri scot aici suspine? Deci vreau să ştii de-aici de mai nainte 3 4 că n-au păcat, dar, chiar de au vrun bine, nu e de-ajuns, căci n-au botezul care e poarta voastr-a legii cei creştine. 25 Na plîns, pe cît avui putinţa A // 30 de mici copii] de-a valma prunci A jj 3» nu.e] el nu-i A jj 33 37 N-au stat deplin cu ceru-n conlucrare, căci Crist veni-nvăţînd pe urma lor, deci însumi eu suspin într-astă stare. 40 Perdut prin ăst defect acest popor, nu prin păcat, atît ni-e osîndire, că, fără de-a spera, trăim în dor." ■13 Iar, cînd ştiui, cuprins fui de mîhnire, căci mulţi văzut-am oameni de valoare ce-n limbu-acela stau aşa-n plutire. 46 Dar spune, maistre, o, spune-mi, doamne, oare ieşi", i-am zis, dorind să am deplin credinţa cea ce-nvinge-orice eroare, 49 „cîndva, prin merit propriu sau străin, vrun duh de-aici, spre-a trece-n mîntuinţă?" Iar el, care-a-nţeles ascunsu-mi chin: 52 De-abia sosii în noua-mi locuinţă şi-un duh puternic a venit de sus, cunun-avînd ca semn de biruinţă, 55 şi-a tras de-aici pe primul om, şi-a dus pe Noe şi-Avel, şi cu el porniră şi Moise-al legii dătător supus, 39 iar starea lor, ce-o vezi, e propria A jj 42 că nu put^em} A // 52 sosii] eram A // 54—56 Marginal dreapta, în dreptul unei acolade ce uneşte versurile 54 — 56, este scris V. Nea[m]ţul // 55 primul om] Adam A jj 56 şi cu elj şi spre cer A // 34 şi pe Avram, şi-acel cu dulce liră ; cu fii şi tată-a dus pe Israel, şi-atît de mult iubita sa Rahiră, şi pe-alţii mulţi îi scoase-n acest fel. Dar vreau să ştii că duhuri mîntuite n-au fost de-aici nicicînd pînă la el." Iar noi, cît timp aceste-au fost vorbite, mergeam mereu, trecînd pădurea mare, pădure, zic, de umbre-ndesuite. Şi n-am făcut drum lung pe-acea cărare dincoa’ de culme, cînd un foc văzui ce-n semicerc albea-ntr-o dulce zare. Deşi-mi era departe-n fund, putui destinge-atît încît să văd în parte ce neam ales era-n lumina lui. O, tu ce nalţi orice ştiinţe şi-arte, ei cine sînt? Ce-onoare-i încunună, că starea lor de-a altor-o desparte?" Iar el: „— Faimosul nume ce răsună în lume sus de ei, le-a dobîndit o graţie-n cer de-o stare-aci mai bună." 158 Iniţial, în loc de Avram Jusese scris Abraham. / acel] David cel A // 68 Iniţial, în loc de cuime. Jusese scris munte. // 69 dulce] negrită A jj 77în lume | sus de ei] de dînşi-n (lume sus) A jj 35 79 Şi-un glas spre noi acestea Ie-a rostit: Onoare ţie, vrednice poete, a cărui umbră dusă ne-a venit!" 82 Văzui, cînd glasul s-alină şi stete, că patru umbre-au dor spre noi s-apuce, nici triste-n ochi, dar nici nemîngîiete. 85 Priveşte-acum, a zis iubitul duce, pe cel ce-ntîiul, ca şi-un căpitan, cu spada-n mină stolul şi-l conduce- 88 Omer e el, poetul suveran. Satiricul Horaţiu-n urmă vine, Ovidiu-apoi, iar ultimu-i Lucan. 9 l Deşi cuvîntul drag rostit spre mine cuvine-se-a fi spus la fel şi lor, onoare-mi fac si fac cu-aceasta bine." 95 Şi-aşa văzui aici frumosul cor al prinţului cîntării dulci de liră, ce stă vultur deasupra tuturor. 9 7 Iar, după ce-ntre ei puţin vorbiră, spre mine-ntorşi, c-un semn in-au salutat, iar de-asta ochii lui Virgil zîmbiră. 80 vrednice] înaltule A // 82 Forma din textul de bază, Iar cînd strigarea, s-alină şi stete, a fost modificată, pentru respectarea sensului frazei, cu varianta existentă în A, văzui, cînd glasul. // 84 ochi] chip A jj 36 100 Dar şi mai mare-onoare apoi mi-au dat primindu-mă-ntr-a lor tovărăşie , şi-al şaselea-ntre-asemeni genii-am stat. Şi-am mers aşa spre-acea lumină vie, vorbind ce-i bine-aici să tac, astfel cum bine-a fost vorbite-n iad să fie. Şi-ajunşi apoi sub un frumos castel de şapte ori încins c-un zid pe-afară şi-n jur scutit de-un mîndru rîurel, trecînd ca pe uscat pe el, intrară prin şapte porţi cu mine-aceşti poeţi pe-un cîmp frumos cu verde primăvară. Acolo oameni cu ochi lini şi-nceţi, vorbeau încet şi rar, <..................>, cu vorba rar-a nobilei blîndeţi. 109 Trecură ca pe-uscat şi-ntrară A // 112 Acolo oameni] şi-ntr-însul oameni A II 113 în manuscrisul de bază versul este incomplet. / Pentru versurile 112—114, cf. Danie: Genii v’eran con occhi tardi e gravi, di grande autoritâ ne’ lor sembianti: parlavan rado, con voci soavi. / în O, terţina are următoarea formă: Iar valea o văzui de oameni plină, toţi demni şi gravi ca cel pe gînduri pus, vorbind puţin şi rar, cu voce lină. // 37 115 Iar noi spre-un fund al văii luminate ne-am dus, pe-un loc deschis, frumos şi nalt, ca-ntregul cîmp cu toţi să ni s-arate. 118 Şi-aci-n picioare pe-acel verde smalţ mari spirite văzui, că, de mîndrie, şi-acum, că le-am văzut, cînd spui, trăsalt. 121 Electra-ntîi cu multa-i săminţie, cu Hector printre ei şi cu Enea, Cesar ce-avea de şoim privirea vie. 124 Camilla sta şi sta Pentesilea într-altă grupă, şi şedea Latin cu fiică-sa, Lavinia. Printre-aceia, 127 şi Brut, ce-a scos din Roma pe Tarquin, Cornelia, Marcia, Iulia, şi, deoparte retras stetea şi singur Saladin. 130 Văzui apoi, privind şi mai departe, pe maistrul celora ce ştiu, avîndu-1 la mijloc marii-adîncitori de carte 133 cari stau tăcuţi, cucernici ascultîndu-1. Socrat era-ntre ei şi Plato, cel ce-n primul rînd şedea şi-ncepe rîndul, 127 în manuscrisul de bază este scris Tarchin. // 129 Prima parte a versului (şi singur sta deoparte) a fost înlocuită cu varianta notată în A. // 38 136 Democrit, cel ce nu dă lumii ţel, Empedocle, Anaxagora şi Tale, Diogene şi Heraclit, cu el 139 şi-Orfeu, şi-adînc observatoru-n quale aici era, eu zic Dioscoride, şi Tuliu, Tit, şi cel cu legi morale, 142 Seneca, Gallian şi Euclide, Hipocrate.-Avicenna, Ptolomeu şi-Averroe ce-ntinse zări deschide. 145 Să-i spui pe toţi de-aici mi-ar fi şi greu şi-astfel mă-mpinge tema-ndelungată, c-ades la fapte-i scurt cuvîntul meu. H8 Din şase, doi ne-am rupt apoi îndată, căci dusu-m-a pe-alt drum iubitul duce, din lina zare-n noapte frămîntată, 151 şi-ajunsei unde-n veci nimic nu luce. 145 pe toţi de-aici] pe toţi cîţi sînt A // 147 c-ades prin fapte-i grabnic mersul B, / c-adese pentru f^apte) am scurt cuvînt B„ CÎNTUL V l Din starea-ntîi aşa-ntr-a doua stare venim, în cerc ce loc mai strîmt roteşte, ci cazne-atît mai mari, stîrnind urlare 4 Grozav aici stă Minos şi rînjeşte, judeţ el ţine-acoalea-n poartă stînd şi-azvîrle-n iad precum se-ncolăceşte. 7 Eu zic că, rău-născutul duh intrînd, silit e culpa-ntreagă să şi-o spuie, iar el, cunoscător de rău, văzînd 10 ce loc din iad e vrednic să-l încuie, cu număru-nvîrtitei cozi pe spate arată gradu-n care vrea să-l puie. 13 Mereu stau multe-n faţă-i adunate şi una după alta vin cu rîndul şi spun şi-aud şi-n iad sînt aruncate. 16 Cînd el văzu că vin şi-a-ntra mi-e gîndul: Tu, cel ce vii în lumea celor morţi," a zis şi-a stat, oficiu-ntrerumpîndu-1, 3 3 stîrnind] cari nasc A // 5 judeţ el ţine-acoalea] şi ţine-aici judeţ A jj 14 Iniţial, în loc de una după alta fusese scris unul după altul. // 40 i 25 , 28 31 34 37 33 să „ştii unde eşti? Te-ncrezi tu vrunei sorţi? :| Să nu te-nşele această largă-ntrare!" j Virgil atunci spre el: — „Ce grijă-i porţi? ,| « Să nu-i opreşti fatala lui cărare. Aşa se vrea-nţr-un loc unde se poate orice se vrea, ,şi curm-a ta întrebare!" j 1 Acu-ncepui s-aud acele toate urlări de-aici şi-amar fui străbătut j de multul plîns ce tristul neam îl scoate. 1 4 ' 1 1 Era-ntr-un loc de-orice lumină mut, ] ce muge-aşa ca marea-ntărîtată î cînd largul ei de volbură-i bătut. j Vîrtej drăcesc, ce nu mai stă vrodată, ia morţi de-a valma-n furia lui cu sine, să-i zguduie-nvîrtindu-i şi să-i zbată. Iar, cînd simt furia volburei ce vine, . I cum plîng atunci, cum urlă toţi în văle j şi-azvîrl blăstem puterilor divine! j ■ - i Ştiui că astor chinuri infernale j supuşi sînt cei ce-avînd plăcerea ţel, fac mintea roabă poftelor carnale. ■ -------I -i zguduie AH ] 41 40 Cum grauri ia şi-al toamnei vînt cu el pe mii de-aripi mulţimea lor zbătută, pe-aceşti mişei cumplitul vînt astfel <• 43 şi-n jos, şi-n sus, şi-aici, şi-acolo-i mută şi nu mai pot să spere-n veci încâi nu stare-n loc, ci caznă mai scăzută. 46 Şi, cum îşi plîng cocorii tristul lai, cînd fac pe drum coloane-ndelungate, aşa vedeam că vin cu mare vai 4 9 şi-aceste umbre de vîrtej purtate ; şi-am zis: Maestre, cine-au fost acei pe care-astfel ăst negru-amurg îi bate?" 52 Întîia.-n stolul despre care vrei să ştii a fost împărăteas-odatâ şi neamuri multe-avu sub sceptrul ei, 55 ci-atît fu-n viciul acesta de-necată, spre-a fi şi-a ei legal astfel scuzată. * II 40 ia şi-al] duce-al A //46 tristul lai] -n zbor A x / Cum gruii-şi cîntă amarul lai At I tristul lai] jalnicul lor A3 // 47 pe drum] din colo linii B // 48 aşa vedeam că vin cu mare] aşa-şi trăgeau, venind, cumplitul ,4/aşa veneau trăgîndu-şi lungul vai B // 55 -necată] -nfundată A //56 Versul este reprodus, pentru rimă, din B. / în textul de bază : că-n legi sancţiune unei crime-aduse. II 57 scuzată] spălată A // 42 38 Ea e Semiramis, ce din cetite o ştim c-a fost urmaşa şi femeia lui Nin în ţări de turci acum domnite. r ■ 61 Se-ucise-a doua din amor şi-i ceea ce spuzei lui Sicheu perfidă-i fuse. Perversa Cleopatră este-a treia." 64 Văzui şi pe Elena, care-aduse cumplitul timp, pe-Ahil cel mare, al cui război cu-amorul trist sfîrşit îi puse 67 Pe Paris şi Tristan şi mii văzui, goniţi din viaţa lor de-amor, pe care Virgil mi-i arăta cu mîna lui. 70 <Şi, cum numea Virgil fără-ncetare femei şi-eroi de-ai vremilor trecute, o milă m-a cuprins şi-o tulburare. 73 Şi-aşa-ncepui: Cu drag eu le-aş vorbi acelor doi ce,-aduşi de vijelie, aşa de-uşori, păreche par a fi". 70 — 72 în manuscrisul de bază, din versul 70 a fost scris doar Numindu-mi-î Pentru a respecta rima cu versul 68, am reprodus textul existent în Ot »t-01: Şi cum îmi tot numea Virgil în cale. femei şi-eroi de-ai vremilor trecute, eram ca unul mort de-atîta jale.// 43 Tlhi 76 Iar el: Tu-i vei vedea cînd au să fie aproape-aici şi-atunci, pe-acea putere .. ce-i leag-astfel, să-i chemi şi au să vie". 79 Cînd vîntul deci le dete-apropiere, strigai spre dînşii: O, suflete-ntristate, vorbiţi, de nu v-opreşte-a altui vrere!" 73 — 75 Şi-am zis: Vorbire-aş bucuros cu-acei ce dulce-astfel păreche vin, că pare şi-ăst vînt ce-i zbate-nduioşat de ei". Fl / Şi-am zis: Cu drag vorbire-aş celor doi cari vin lipiţi, poete, aşa-mpreună şi par aşa de-uşori, plutind spre noi". F3 / Şi-am zis: Aş vrea să pot vorbi, poete, cu cei ce vin păreche-acolo doi şi parc-un zbor mai lin lor li se dete". F4 / Şi-am zis: Cu drag vorbire-aş, dulce duce, cu-acei ce vin păreche-acolo doi şi-aşa de-uşor şi vîntul parcă-i duce". Ft // 73—105 Versurile lipsesc din F2. // 73—142 Absente din manuscrisul de bază (partea de jos a jilei 20 şi filele 21—22 sînt goale), verştirile au jost reproduse din E. // 76 — 78 Iar el; „— S-aştepţi să-i poarte-acea suflare spre noi şi-atunci să-i rogi pe legămîntul iubirii lor şi da-ţi-vor ascultare". Fj / Iar el: Ii va-mpinge-aşa furtună spre noi şi-atunci să-i rogi pe-amoru-acel ce-i duce-aşa şi au să se supună". (marginal dreapta: să se opună) F3 j Iar el: S-aştepţi pe-aproape să ne vie şi-atunci, pe-acel amor ce pe-amîndoi îi duce-astfel, tu roagă-i şi-au să vie". F4 / Iar el: „ — S-aştepţi să-i dea mai cătră noi ăst vînt şi-atunci, pe-amorul care-i leagă, să-i rogi să vie şi-au să vie-apoi“. F5 // 79 Versul lipseşte din F5. / Deci, cînd mai cătră noi îi dete vîntul Fj / Spre noi cînd vîntul i-a adus cu el F3 / Cînd vîntu-i dete mai aproape-apoi Ft ii 80 Voi, triste suflete, {...} (marginal dreapta: durute) F3j Vei, suflete durute, zis-am lor F6 / strigai spre dînşii: O] aşa-ncepui: Voi I dînşii: O] ei: Voi // 81 de nu v-opreşte-altce, vorbiţi cu uci i /de nu v-opreşte-a altui vrere] cu noi, iertat de-aveţi cuvîntul Ft, cu noi, de nu vi-e scris altfel F3, cu noi, alt domn de nu vă neagă Fs // 44 £ I |42 Precum prin aer, pe-aripi nemişcate, ; iau două turturele-alături zbor, de-acelaşi dor spre cuibul drag purtate, £13 aşa şi ei, dintr-al Didonei cor, I'';.. veneau prin noaptea ce-o frămîntă vîntul, ţx atît cu ruga-nvinsei vrerea lor. |88 O, suflet bun şi nobil, ce-n mormîntul I cumplitei nopţi te-opreşti la noi, ce-odată I cu-al nostru sînge-am înroşit pămîntul, amic de l-am avea pe-al lumii tată, noi rugi i-am face pentru pacea ta, căci milă simţi de-amara-ne răsplată Pe-ntinse-aripi şi nebătînd cu ele, cum merg spre cuib de-acelaşi dor împinse cu zboru-alături două turturele F3 / Cum trec cu zbor egal, pe nemişcate aripi, prin aer, două turturele de-aceeaşi vrere cătră cuib minate Fi / Pe nemişcate-aripi cum trec în zbor întins, prin aer, două turturele, chemate-n cuib de-acelaşi dulce dor F5 / Cum zboar-alături pe-aripi nemişcate şi-ntins prin aer două turturele, de-acelaşi dulce dor la cuib minate Fe // 85 aşa dintr-al Didonei stol desprinse Fs / astfel prin aerul cel rău şi ele î74 / astfel dintr-al Didonei stol şi ele F3, F6 // 86 prin noaptea ce-o frămîntă vîntul] spre noi prin noaptea frămîntată P3, spre noi dintr-al Didonei cor 1>4 il 86- 92 Versurile lipsesc din P5. // 87 cu ruga-nvinsei vrerea lor] afectul dulcei rugi le-nvinse F3, le-nvinse (i-a-nvins F6)-afectul rugii mele F4, Fe i I 88 O] Oh ,F3 / bun şi nobil ce-n mormîntul] (lipseşte din Fz) viu, ce bun şi-ndurător F4 // 89 prin neagra noapte-oprit ne cercetezi Fz / te pleci prin negru-amurg spre noi ce-odată Ft / la noi ce-odată] a ne vedea Ft // 90 pe noi ce lumii-am pus de sînge-o pată F3 j cu sînge şi-au plătit iubirea lor F4 I pe noi de cari fu-nsîngerat pămîntul F3 // 91 noi celui sfînt, ca-n pace să viezi F3 / amic pe-al lumii domn de l-am avea Ft // 92 amic dacă ne-ar fi, rugări i-am face F3 / cu drag ruga-l-am pentr-odihna ta F4 / noi rugă pentr-odihna ta i-am face F3 // 93 căci răul nostru chin cu milă-1 vezi F31 căci inima-ţi spre noi cu milă cată Ft / căci vezi cu mil-a noastr-amară plată F3 / căci milă simţi de-a noastră caznă grea F3 // 45 94 De vrei să ne vorbeşti, vom asculta şi vom vorbi, de-ai dorul de-ascultare, cît timp stă vîntu-ntr-astă pace-a sa. 97 Născută fost-am în cetatea care stă-n malul mării unde Po, de-acum trudit, cu-ai săi îşi cat-odihnă-n mare. 100 Amor, ce-n inimi iute-şi face drum, l-a prins cu-a mea frumseţe, ce răpită mi-a fost astfel, că şi-azi mă doare cum. 94 vom spune tot, dacă s-asculţi îţi place (ne vrei cuvîntul Fs) F3, F5 / De vrei să ne vorbeşti, s-asculţi de-ţi place F6 // 95 şi sta-vom s-ascultăm de vrei să spui F3 j şi-om spune noi, dacă s-asculţi îţi place F4 / şi sta-vom ascultînd ce-ai vrea să spui F5 / vorbi-vom deci şi-om asculta ce spui Ft / 96 stă vîntu-ntr-astă pace-a sa] e vîntu-n clipa lui de pace F3, ăst vînt, cum ace-acum, va sta F4, va mai tăcea, cum tace, vintul F5, cum stă, vîrtejul ăsta tace F„ // 97 —99 Stă ţara-n care eu născută fui în malul mării, unde Po descinde, cătînd odihnă cu urmaşii lui. F3 / Oraşu-n care-am fost născută zace în. malul de-unde-odihnă Padul vrea cu-urmaşii săi şi-i dâ-ntr-a mării pace. F4 / Cetatea-n care eu născută fui e pe-unde Po cu rîurile sale îşi caută-n mare-odihna păcii lui. Fs / Oraşu-n care eu născută fui e-n malul mării de-unde-şi află Padul cu toţi ai săi urmaşi odihna lui. Fe // 100 Amorul cel ce-n buni curînd s-aprinde F3 / Amor ce-n pripă frîu-n inimi ia F4 / Amor ce-n pripă-şi face-n inimi cale F5 / Amor ce-n inimi iute-şi află vadul Fe II 101 l-a prins pe el cu frumuseţa mea F3, Fs / l-a prins pe el cu mîndru-mi trup din care F4 // 101—105 Versurile lipsesc din Fe. // 102 diştrus-aşa că ciudă şi-azi mă prinde F3 / fui smuls-astfel, că-n veci mă va dureă F4 / ce smulsă-mi fu, cum şi-azi mi-e încă jale F6 // 46’ 103 Amor, ce-a sa iubire-o vrea iubită, plăceri de el atare-n mine-a pus, că sînt de el, cum vezi, şi-acum robită. 106 Amor spre-o moarte pe-amîndoi ne-a dus. Caina pe-ucigaş va fi avîndu-l.“ Atît şi-aceste vorbe ei ne-au spus. 109 Şi-astfel truditul suflet ascultîndu-1, plecîndu-mi faţa, mi-o ţinui plecată, pîn-a-ntrebat Virgil: ,,— La ce ţi-e gîndul ?“ 103 Versul lipseşte din F4 şi Fs j Amor, care, iubind, iubit se vrea F3 // 104 Versul lipseşte din Fs, iar în / 4 are scris doar ultimul cuvînt, foarte./ plă-cere-astiel de el în mine puse F3 // 105 Versul lipseşte din F\ şi Fs. j incit şi-aici robită sînt de ea F3 // 106 Acel amor spre-o moarte ne conduse F% j Spre-aceeaşi moarte-acest amor ne duse F,, / Acel amor ne-a dus spre-aceeaşi moarte jF4, Fe / Acel amor ne-a-mpins cătr-o perire F5// 107 Dar pe-ucigaş Caina va să-l bată Fl / Ci-n veci, Caino, pe-ucigaş tu-1 ai! F3 j Cain-aşteaptă pe-ucigaş în ea! F4 / Caina-i partea cui în ea ne-a-mpins. .F, II 108 Atari cuvinte-au fost de dînşii (pe cari le F3) spuse F3, F3 / Cu-aceste vorbe-şi spuser-a lor soarte Fi / Aşa le-a fdst şi-atît a lor vorbire F3 I Aşa şi-atît şi-au spus amara soarte F3 // 109— 110 Plecîndu-mi faţa, mi-o ţinui plecată de cînd şt iui pe-aceştia cine sînt Fx / Şi-n timp ce-mi povesteau astfel, plecai privirea-n jos pînă ce-a zis poetul F3 j De cînd ştiui pe duhul ce-mi vorbea, plecai privirea şi plecată-mi stete Ft j Şi-astfel pe tristul suflet ascultîndu-1, plecat-am capul şi-astfel am rămas Fs / Şi-n timp ce le-ascultam, de milâ-nvins, plecîndu-mi faţa, mi-o ţinui plecată F3 jj 111 pîn-a-ntrebat: Ce faci?" iubitul tată Fr j văzînd că tac mereu: (i— Ce-oftezi şi stai?" F3 / La ce ţi-e gîndul?] ce-i jalea mea Ft, Ce gînd te-a prins? Fe // 47 112 Tîrziu, cînd am răspuns, am zis: Vai, tată, ce visuri dulci, ce dor nepotolit a-mpins pe-aceştia către-amara plată!" 115 Spre dînşii-apoi mă-ntoarsei şi-am vorbit: Francesco, vai, a voastră suferinţă cu plîns îmi umple sufletul mîhnit. 118 Dar spune-mi tu-n ce chip găsi putinţă să-şi dea pe faţă-ascunsul dor al său acea de mult nesigură dorinţă?" 112—114 Versurile lipsesc din Fx. / Iar, cînd am dat răspuns, am zis: Vai, bietul, ce dor adine, ce zvircoliri profunde i-au dus pe ei pe-atnarul drum cu-ncetul!" F3 / Tîrziu, cînd am răspuns, am zis: Vai, biete de suflete, ce gînduri dulci, ce dor acest sfîrşit atît de-amar li-1 dete!" F4 / Tîrziu, cînd am putut să scot şi glas: '„—Vai, ce de dor, am zis, ce gînduri, tată, au dus pe-aceştia cătr-amarul pas!“ F5 // 113 Versul lipseşte, din Ft. // 114 Au dus pe-aceştia la cumplita plată? Ft // 115 întors apoi spre ei, le zisei lor Fl // 115—117 Versurile lipsesc din IV fi F6./ Spre dînşii-apoi întorşi, răspuns-am eu: Francesco, vai, cumplita-ţi suferinţă cu-al milei junghi străpuns-a peptul meu. Fx [ Apoi, întors la ei spre-a le răspunde: Martiriul tău, Francesc’, aşa-ncepui, ca lance-a morţii inima-mi pătrunde. Fs jj 116— 117 Versurile lipsesc din F4. // 118 Ci-n timpu-acelor dulci oftări, să-mi spui F3 / Ci-n timpul dulcilor oftări, să-mi spui F4, F-, Fe // 119 pe timpul dulcilor oftări să-şi dea Fx / prin ce şi cum acel amor ferbinte F4, F„ / prin ce şi cum află amorul cale F5 / faţă] faţ- F2 / dor] foc F2 // 119—120 Versurile lipsesc din F3.//120 pe faţ-amoru-ascunsa lui dorinţă? Fj / făcu să-i ştiţi ascunsul foc al lui ? F4 / să-şi dea pe faţ-(şi-a dat pe faţ- Fe) -ascunsul foc al lui Fs, F6 // 48 121 Iar ea: „ — Nimic nu doare-atît de rău decît de-un timp ferice-a-ţi fi aminte în timp de-amar şi-o ştie domnul tău. 124 Dar, vrerea ta de-ţi este-aşa ferbinte să ştii al nostru-amor din focu-i prim, voi spune-amestecînd cu plîns cuvinte. 121 „ — Ah! Nu-i mai mare-amar, răspunse eaf, // 121—123 Mai mare-amar nu poate să mai fie decît să-ţi aminteşti <..............y în timp de-amar şi-al tău poet o ştie. F2 j „ — Decît amarul de-a-ţi aduce aminte în vremea triştei de-un răstimp mai bun nu-i alt amar şi-o ştie-al tău părinte. Ft j „ — în timp de-amar nu e mai mare jale decît să-ţi aminteşti de timpuri bune şi-o ştie-aceasta domnul căii tale. F5 / Răspunse ea: Vai, ştie-al tău părinte că nu-i mai mare-amar decît să ai în timp de jale-un timp ferice-amiute. Fe // 122—136 Versurile lipsesc, din Fv // 124—126 Dar, dac-a şti şi-acel dinţii răzbun al patimei te-arde-atîta vrere, voi fi cum fac acei ce plîng şi spun. F4 / Dar, primul pas al căii cei nebune cu-atîta dor de vrei să-ţi fie spns, voi plînge-atunci şi-aşa, plîngînd, voi spune. F. Ş Dar, dac-al patimei tu-ntîiul plai durerii-acum tu-mi ceri să ni-1 recheme, voi spune-amestecînd şi plîns şi grai. Ft // 124— 135 Versurile lipsesc din F3. // 49 127 Spre-a pierde timpul stăm ca să cetim de Lancelot, cum 1-a-ncurcat iubirea, noi singuri doi şi făr’ să bănuim. 130 Făcu să ne privim ades cetirea şi ne-am surprins cu-obraz descolorat, ci-un punct făcut-a să ne pierdem firea. 133 Cînd am cetit cum zîmbetu-aşteptat de mult amantul şi-l sărută-n fine, atunci, în tremur tot, m-a sărutat 127— 129 Ceteam odată, numai de plăcere, de-amoru-n care Lancelot fu prins, noi singuri stînd, dar nu cu-a noastră vrere. Ft j Ceteam, de plac, odată, cum, răpus de-amor, în laţuri Lancelot se prinse, noi singuri stînd şi făr’ de vrun prepus. Fs f Era-ntr-o zi şi, spre-a scurta din vreme, ceteam cum Lancelot de-amor s-aprinse, noi singuri stînd şi fără de-a ne teme. Ft // 130- 132 De multe ori cetirea ne-a surprins stînd ochi în ochi <.................y, ci-un singur punct â fost care ne-a-nvins. F} | Acea lectură-adese ne surprinse cu-obraji schimbaţi şi ochi în ochi cătînd şi-un punct apoi fu cel care ne-nvinse. Fs j Şi-acca lectur-adese ne surprinse stînd ochi în ochi, cu-obraz îngălbenit, ci-un singur punct fu cel care ne-nvinse. jF6 // 133— 135 Cînd scrie unde-amantul, sărutînd, dorinţei sale-şi potoli arsura, acest ce-o fi al meu de-acum or.icînd F5 / Pe cînd ceteam cum zîmbetul dorit acel atît de-aprins amant îl fură, acest ce-acum mi-e-n veci nedezlipit Fe // 50! acest ce-acum în veci va fi cu mine. Galeot fu basmul şi-autorul lui. Şi-aici am pus cetirii pe-astăzi fine." 1139 Şi-n timp ce unul povestea, văzui I plîngînd pe-al doilea-ncît de-nduioşare 1 păream c-aş fi murit şi-apoi căzui H2 cum cade-un corp ce viaţă-ntr-însul n-are.) f 133-136 Versurile lipsesc din Ft. H 136 în tremur tot, m-a sărutat. Vai, Carte! (pe gură F3) F3, F\ / pe gura-mi, tremurînd, îşi puse gura. F-a H 137 Un votru fost-a cartea pentru noi. Ft / Un votru-a fost al cărţii autor /•!, / Galeot fu cel ce-a scris acea poveste. jp4 / Galeot fu cartea ca şi-acel ce-a CCris. (ce-o scrise. F6) F3, Fs // 138 Versul lipseşte din Ft. / Şi n-am cetit L <16 -acolo mai departe". i's / De-aici apoi noi n-am urmat lectura". Fi / p(Şi-ntr-astâ zi-ncetâ orice lectură". Fe // 138— 142 Versurile lipsesc din Fv // 1139-142 Şi-n timp ce unul spuse-amarul lor, plîngea al doilea-ncît de-nduioşare Căzui deodată, ca simţind că mor, cum cadc-un trup cînd zboar-a lui suflare. Ft j Şi-n timp ce-un spirit ni le spuse-aceste, plîngea alt duh, astfel că mă făcui ca unul care morţii-aproape-i este şi-apoi, cum cade-un mort, aşa căzui. Ft / Şi-n timp ce-un duh acestea ui le-a zis, plîngea alt duh, astfel că sfărîmată fu inima-mi ca-n cel de junghi ucis şi, ca şi-un mort, aşa căzui deodată. Fs / Şi-n timp ce-acestea unul ni le zise, .alt duh plîngea. astfel c-asemeni fui c-uu mort şi-oricare simţ mă părăsise .şi-asemeni unui mort eu şi căzui. Ft CÎNTUL VI l Venindu-mi iar în firea ce-o perdui de mila celor doi cumnaţi, de care cu totul tulburat în suflet fui, 4 văzui căzniţi de-alt soi şi-o nouă stare de cazne, oriunde mi-am întors privirea şi-oriunde-am mers şi-oricum făceam mişcare. 7 Era-ntr-al treilea cerc aci-n izbirea eternei ploi, ce rece, grea şi iute nu-şi schimbă-n veci nici cursul ei, nici firea. 10 Şi ning zăpezi şi ape cad stătute şi grindini bat prin zarea-ntunecată ; pămîntul ce le-nghite-ntr-însul pute. 13 Cerberul, fiara crudă şi ciudată, cîneşte latr-aici la ticăloşii plouaţi etern, trei guri căscînd deodată. 1 1 perdui] pierdui G//5 aci <...> am dus A // 12 ce le-nghite-ntr-însu! pute] ce primeşte acestea. De-atîtea pe. A // 13 Versul începea iniţial cu Iar Cerber. Coşbuc a anulat apoi primul cuvînt şi l-a modij'icat pe al doilea în Cerberul. / Cerberul, fiara] Iar Cerber, fiară G // 52 II 16 Băloasă barbă neagră, şi-ochii roşii, | şi-un pîntec larg şi gheare-avînd, jupoaie | şi sfîşie şi muşcă păcătoşii. fi;'. ' 19 Cîneşte urlă toţi, pătrunşi de ploaie şi-o coastă-o fac a celeilalte scut şi-astfel se-ntoarce-ades sărmana droaie. i^ 2 2 Cînd marea fiară Cerber ne-a văzut, | rînjindu-şi colţii-a prins din ei să bată, | de furie-n trupu-ntreg fiind zbătut. f: 2 5 Dar, palmele-ntinzîndu-le-al meu tată, pămînt luă şi-n gura cea-ntreită cu pumnul plin i-o repezi deodată. !? < 28 Şi ca şi-un cine ce, rîvnind, s-agită şi tace-apoi, mîncarea cînd şi-o ia, şi n-are-alt gînd şi-alt zor decît să-nghită, 3 l cu fălcile scîrboase-aşa făcea ăst demon crud ce urlă,-ncît mai bine căzniţii-aceştia surzi să fie-ar vrea. 19 Urlări de cîni A // 20 şi scut o coastă-a altei coaste-o fac A // 21 şi-n toate ale lui [...] B // 22 Cînd marea fiară Cerber] cînd monstrul verme A IJ 24 Marginal dreapta este scris Şi n-avea fir de păr căruia îi sînt alăturate, scrise Ungă o acoladă, altă [rimă], // 26 gura cea-ntreită] lacome gîtlejuri B // 30 zor] ţăl G // 33 căzniţii-aceştia surzi să fie] să fie surzi acei mişei A jj 53 34 Iar noi treceam pe umbre ce le ţine zăcînd ăst loc cumplit şi-această stradă ne-a fost pe-a lor golimi, ce par ca pline. 37 Zăceau cu toţii răsturnaţi grămadă, dar unul singur, cînd de veste prinse c-am da spre el, s-a ridicat să şadă. 40 Şi-apoi: De poţi, cunoaşte-mă, tu, inse, ce treci prin acest iad, fu vorba lui, căci nu fui stins cînd viaţa ta s-aprinse." 4 3 Iar eu: A ta căznire, aşa-ncepui, din minte-mi văd c-atîta mi te scoase, că-mi pare-aşa că nu te mai văzui. 46 Dar cine eşti, ce-atît de ticăloase pedepse iai, încît, de ia vro vină mai mari în iad, nu ia şi mai scîrboase?" 4 9 Iar el atunci: Cetatea ta cea plină de pizm-aşa, că dă din vas afară, m-avu cu dînsa-n lumea cea senină. 37 zăceau cu toţii răsturnaţi] ei toţi zăceau pe gol pămînt. A jj 40 în G, in loc de inse este tipărit greşit însă. // 42 ta este scris cu tuş negru, între paranteze drepte, deasupra rîndului, pentru a corecta o omisiune iniţială. // 47, 48 ia] e G jj 48 Marginal dreapta este scris V.M.// 51 m-avu] m-avea G // 54 Ai voştri numele de Porc mi-1 dară, şi-a gurii poftă fără saţ făcu să plîng, cum vezi, în ploi ce mă culcară. Dar suflet trist nu singur sînt, o, nu, căci toţi aceştia pentru-aceeaşi vină au tot aceeaşi caznă." Şi tăcu. Iar eu: Mi-e inima, tu, Ciacco, plină, de plîns cînd văd amarul ce te bate; dar spune-mi, dacă ştii, la ce-o să vină I ' I 61 sărmanii fii ai urbei dezbinate? I Mai e vrun bun în ea? Şi de-unde-ar fi. |; c-a-ntrat astfel discordia-n cetate?" % 64 „ — O lungă ceart-avea-vor şi-or veni la sînge-apoi, şi cu ruşine mare Partidul alb pe negrii-i va goni. 67 Dar scris îi e şi lui să paţ-atare, trecînd trei ani, căci negrii-1 vor înfrînge prin sila cui amic azi li se pare. 53 mereu A // 55 eu A / nu] mie G // 57 aceeaşi caznă." Şi tăcu] acelaşi chin." Şi-apoi tăcu A jj 58 Iar eu A j Iar eu] ş-al meu răspuns A jj 601a] că G jj" 63 De ce atîta dezunire-o bate? A jj 64 Răspunse el: Dup-o-ncordare. lun[gă] A jj 55 70 Mult timp ţinîndu-şi fruntea sus, vor strînge oricît s-or indigna şi-oricît s-or plînge. '7 3 Iar buni sînt doi, dar nici o vază n-au. Trufia, pizma, pofta de avere sînt trei schintei cari foc cetăţii dau." '76 Aşa-şi vorbi gemută lui durere. Iar eu atunci: Dorinţii mele-i pune sfîrşit, te rog, să-mi spui ce-ţi voi mai cere. 7 9 De Moşea şi-alţii demni, de-Arrigo spune, de Farinata, Rusticucci, Tegghiai, şi toţi acei ce-au tins spre fapte bune, 82 ei unde sînt? Răspuns te rog să-mi dai, că-i mare flacăra dorinţii mele să ştiu de plîng în iad, ori sînt în rai." 71 în manuscrisul de bază jiind scris doar primul cuvînt, amar, ani reprodus versul din P. j Pentru versurile 70 — 72, cj. Dante : Alte terrâ lungo tempo le fronti, tenendo l’altra sotto gravi pesi, come che di cio pianga o che n’adonti. / Forma terţinei în 0„ este următoarea: Mult timp <(..................y va strînge amar în chingi <.....................), oricît s-or indigna şi se vor plînge. // 80 Farinata] Farenate G // 56 Iar el: Ei sînt la duhuri mult mai rele, căci alte crime mai spre fund i-au dus. De mergi şi-atît de jos, vei da de ele. Iar, cînd vei fi în dulcea lume sus, de mine-aminte lumii tu-i mai adă! Nu-ţi spui mai mult şi-ajungă-ţi cîte-am spus." 91 Chiorîş el ochii-a-ntors să mă mai vadă puţin şi capu-apoi văzui că-i pică, căzînd cu el la orbii săi grămadă. 94 Virgil atunci: El nu se mai ridică, de-aici decît cînd îngcrii-o(r) să sune, vestind pe nori puterea inimică. 97 Găsindu-şi toţi mormîntul trist, vor pune pe ei avutul trup şi chip şi-apoi suna-le-va ce-n veci o să le tune!" 100 Vorbind puţin de viaţa cea de-apoi, treceam încet prin plin de-nfiorare amestec orb de duhuri şi de ploi. 103 Şi-am zis: Va fi pedeapsa lor mai mare, maestre, -n urmă, dup-a lor sentinţă? Mai blînd-o fi, ori stînd cum e şi-atare?" 91 El drepţii ochi i-a-ntors chiorîş B jj 92 a. prins A jj 99 tune] sune G // 101 Iniţial, în loc de încet, fusese scris acum. / încet/I / încet] acum G // 5? 106 Iar el: Să ai aminte-a ta ştiinţă: pe cît e mai perfectă, simte chin, ca şi plăceri, pe-atît orice fiinţă. 109 Deşi nu merge-acest popor meschin nicicînd spre-adevărata perfecţiune, ce-aici li-e ştirb aşteapt-acolo plin." 112 Vorbind mai multe decît pot eu spune, rotunda vale-n arc am străbătut-o <şi-ajunşi şi pe-unde ieşirăm din genune,> 115 de marele duşman am dat, de Pluto. 107 pe-atîta simte şi plăce[ri] şi chin A1 / chin] suferinţă A2 jj 113 rotunda vale-n arc am] această stradă-n arc am B // 114 Pentru a respecta rima, am înlocuit versul din manuscrisul de bază : şi-ajunşi la locul pe-unde se scoboară, cu varianta existentă în A. j Marginal dreapta a fost scris încă o dată şi afoi anulat pe unde ieşirăm. I CÎNTUL VII l „— Pape Satân, pape Satân aleppe !", strigat-a Plut cu glasul lui cel gros, iar dulcele-nţelept ce-atotpricepe 4 mi-a zis, spre-a mă-ntări: „ — Nu sta fricos! Oricît de tare-ar-fi, dar să ne-astupe nu poate-al nostru drum, pe stîncă-n jos". 7 Spre-acel cu gura larg-apoi: Te rupe cu furia ta-năuntru tău pe tine, dar dă-ne drum şi taci, spurcate lupe! 10 Nu fără cauză-n iad acesta vine: aşa e vrerea-n cerul unde-a pus trufaşei culpe-arhanghelul o fine." 13 Cînd e catargul rupt, cum cad de sus grămadă pînzele de vînt umflate, cumplitul monstru-aşa căzu răpus. 2 2 lui cel gros] arţăgos A // 3 atotpricepe] tot pricepe H [j $ 'ne-,re produs din A, înlocuieşte pe -ţi din textul de bază. jj 8 năuntru] nărmtrnl H // 9 şi], să H II 13 line] ţine H / / 15 cumplitul monstru] ăst monstru A j;l: 59 16 Iar noi pe malul văii-ndurerate intram acu-ntr-a patra văgăună ce-nfundă-n ea a-ntregii lumi păcate. 19 Atîta chin şi caznă cine-adună, tu, vecinică justiţie,-aici; şi-astfel de-amar al nostru rău cine-1 răzbună? 22 Precum se frînge-un val izbit de-acel ce-n contra-i vine, la Caribde-n mare, aşa se-ntoarce-aici ăst neam mişel. 25 Popor decît aiuri cu mult mai mare poveri rostogoleau cu pieptu-n munci, din două părţi venind cu urlet mare. 28 Deodată se ciocneau şi tot atunci cu toţii se-ntorceau pornind spre-afară, strigînd: Ce tot aduni? Ce tot arunci?" 3 l Şi-aşa veneau prin neagra vale iară spre-opusul punct, din nou făcînd ocolul, mereu strigîndu-şi versul lor de-ocară; 34 şi iarăşi se ciocnea şi-acolo stolul cu-alt stol, fiind la miezul văii-ajuns. Şi, ca şi trist, văzîndu-le-acum zolul: 22 se] să H II 25 aiuri] airea H / ante ou mult ad. văzui H // 26 pieptu] peptu H II 36 -le-acum zolul] ce-amar li-e zolul A / în H, în loc de zolul, a Jost tipărit greşit rolul. // 60 Wi#S| Maestre, am zis, te rog să-mi dai răspuns, ce neam e el? Şi-n stingă noastră, tată, sînt toţi clerici aceşti cu părul tuns?" „— Au fost cu minte-atît de-ntunecată în primul trai, mi-a zis, c-au strîns şi-au dat: ce-nseamnă-n lume-a da cu judecată. Destul de clar ţi-o spune-a lor lătrat, cînd ei spre două puncte-a văii cură,, şi-aci-i desparte-opusul lor păcat. •46 Toţi papi şi cardinali şi clerici fură ; aceşti ce de-orice păr au creştet gol, şi-n ei zgîrcenia-nvinse-orice măsură." ;; ' 49 Şi-am zis: „— Eu cred că dintr-atîta stol cunosc, maestre, multe-atari fiinţe spurcate sus de-aşa de trist nămol." 52 Iar el: Hrăneşti zadarnice credinţe. Obscura viaţ-atîta solz le dete că bruni îi face-oricărei cunoştinţe. 55 Ciocni-se-vor etern aceste cete astfel şi ieşi-vor unii din morminte cu pumnii-nchişi, iar alţii far’ de plete. jf .42 lipsiţi A / înseamnă] însamnă H // 48 învinse] învinsă H II 53 obscura | viaţ-atîta solz] atîta solz obscurul trai A / solz] solzi H // 54 că bruni îi ■ţ iace] că-i face bruni A // 61 58 I-a smuls «a da » şi- « a strînge » fără minte din dulcea lume, de se bat mereu cum vezi aici, că-ţi stau aci nainte. 6 l Aici vezi scurtul joc ce-au, fătul meu, averile ce sorţii-s rînduite, cari zbuciumă pe om atît de greu. 64 Acum, oricîte-averi sînt grămădite şi-au fost sub lună, n-ar putea să dea odihn-acestor suflete-ostenite." 67 Iar eu: Maestre, să-mi explici aş vrea ce-i soarta despre care-ai prins a spune că-ntregul lumii bun e-n mini la ea?" 70 Iar el: Oh, lume-a minţilor nebune, ce grea-i orbia-n care ea petrece! Deci vreau s-asculţi spre-a prinde-nţelepciune. 73 Acel a cui ştiinţă totu-ntrece, creîndu-şi ceruri, duce el le-a pus, prin orice parte-oricare parte-ar trece 76 spre-a-şi da egal lumina ei de sus. Tot astfel un stăpîn a dat splendorii umanei vieţi şi-un duce i-a prepus, 59 aici] şi tu Ax /aleg ,[...] A2 // 60 aci om. H // 68 soarta] soartea H // 78 prepus] condus A // 62 79 Ia timp, spre-a permuta averi şi glorii din neam în neam şi-ntruna printre voi, oricît s-opun cu mintea muritorii. 82 De-aceea se ridic-ori dă-napoi un neam şi-alt neam, cum ea voi să fie, ce-ascunsă e ca şarpele sub foi. 85 în contră-i mintea-vă nimic nu ştie; iar ea prevede, judecă şi-aşează, ca şi-alţi eterni pe-a lor, a sa domnie. 88 Schimbările nicicînd nu-i încetează; nevoia-i dă aripi, atît de des se schimb-acei ce sorţilor urmează. 91 Ea este cui atîtea hule-i ies, căci cei ce-ar trebui elogii-a-i face o blastemă şi-o-njura prin eres. 94 Dar ea, ferice, aude tot şi tace şi-n rînd cu-alţi primi, ce mîn-ale lor sfere, ea-şi mîn-a sa-ntru neştirbită pace, 97 Să-ntrăm acum la mult mai grea durere; cad stelele cari răsăreau pe cînd plecam, iar timpul grabă-n mers ne cere." ®7 eterni] eleoni H // 95 alţi primi] alte primi făpturi H //97 Să-ntrăm acum] şi-acum (să-ntrăm) A jj 63 îoo Şi-am dat, prin cerc spre-opusul mal trecînd de-un mic izvor ce-n clocot pe-o săpată de dînsul groapă se vărsa, scurgând 103 o apă roşie-adînc de-ntunecată. Şi-aşa, urmîndu-i tulburile-i unde, intrarăm jos pe-o cale-nfricoşată. 106 Un smîrc se face, Stix numitul, unde ăst jalnic rîu, ajuns sub poală jos, la tristul mal, silit e să se-nfunde. 10 9 Şi-atent cătînd spre lacul noroios, văzui mişei, cu totul goi, şi-n faţă ■ vădind cu toţi-un suflet mînios. 112 Şi toţi se bat, şi nu numai din braţă„ ci-n cap şi-n piept şi cu genunchii ei, fîşii cu dinţii rup de-unde se-nhaţă. 115 Şi-atunci Virgil: Tu vezi aici pe-acel a căror furie-a-nvins într-înşii firea şi-aşa voiesc să ştii c-aceşti mişei 118 subt apă chiar urmează zvîrcolirea şi fac de ies băşici pe lac, pecum vezi însuţi tu oriunde-ntorci privirea. 104 urmîndu-i] mînîndu-i H / tulburile-i] tulburele H //; 64 \ 127 « Am fost », zic ei, înfipţi în glod acum, «tot trişti în dulcea soarelui lumină, purtînd în noi mereu amarul fum, şi-aici noi ne-ntristăm în neagra tină! » Ăst imn le gîlgîie din gît bol-bol, căci n-au putinţ-a spune-o vorbă plină." Dînd mlaştinii-mpuţite-un mare-ocol aşa-ntre rîpa seacă şi rovine, cu ochii-ntorşi spre-acei ce-nghit nămol, 130 soseam sub poala unui turn în fine. 125 în manuscrisul de bază şi în H este scris (tipărit) gîlgîia. /le gîlgîie ■din gît] le iese-ntrun[a] A // V26 putinţ-] putut H. CÎNTUL VIII 1 Urmînd, vă spun că, mult mai înainte de-a fi subt poala turnului, pe cale, priveam ţintit la vîrful lui fierbinte. 4 cum două flăcărui scoteau signale şi-alt foc, de unde ochiu-abia mai poate zări-n adînc, îi da răspuns din vale. 7 Mă-ntoarsei deci spre-acel ce ştie toate: Ce zice-acest de-aici şi ce-i răspunde al treilea foc, am zis, şi cine-1 scoate?" 10 Iar el: Mai sus, pe mucedele unde, pe cel chemat vedea-l-vei cum scoboară, al bălţii fum de nu ni-1 va ascunde." 13 Săgeata de pe arc nicicînd nu zboară mai repede prin vînt decît bătrînă de ani văzui acum o luntrişoară 1 1 mult mai înainte] pînă la sosirea A // 2 sub poala ăstui turn aveam pe (aveam spre-a lui A2) cale /Ij/subt] sub H jj 3 de mult spre roşu-i vîrf A j fierbinte] ferbinte H jj 13 bătrînă om. H jj 66 venind spre noi pe lac, şi cum o mină cu strigăt mare-un singur lopătar: Spurcate duh, ei, iată-mi-te-n mină!" O, Flegia, Flegia, zbieri acu-n zadar, vorbi Virgil, al tău el n-o să fie mai mult decît trecînd ăst lac murdar." Cum cel ce vede-o rea-nşelătorie făcută lui stă trist, aşa deodată şi Flegias fu-n ascunsa lui mînie. Descinse-n luntre-apoi iubitul tată, făcînd să urc şi eu, şi-abia cînd fui şi eu în ea, simţii că e-ncărcată. 28 Cînd furăm deci în luntre-apoi, văzui bătrînul vas brăzdînd pe lac mai tare decît făcea de-alt’dată-n mersul lui. 31 Pe cînd pluteam pe-a morţii baltă mare, ieşi murdar-o umbră-n faţa mea: Tu cine eşti de vii avînd suflare?" 16 Versul, omis la transcriere, este scris pe contrapagină. I întregul vers este omis în H. // 19 zadar] zădar H II 25 descinse] descinsă H / 26 Versul este omis în H./fui A jj 27 în ea, simţii] in ea, păru A j simţii om. H jj 28 văzut A II 29 — 30 Versurile, reproduse din A, înlocuiesc varianta aflată in pagină şi tipărită în H: Porni bătrînul vas, brăzdînd mai tare decît făcea de-alt rînd cu morţii lui. [I 67 34 — Eu vin, am zis, dar nu voi rămînea. Dar tu, cel plin de glod astfel, tu cine?" „— Mă vezi că-s duh ce plîng", răspunse ea. 37 „— Rămîi atunci la plîns şi la suspine, spurcate duh, căci orişicît noroi ţi-e prins pe-obraz, cunoscu-mi-te bine!" 40 El mînile le-a-ntins spre luntre-apoi; păţitul duce-al meu însă-1 împinse şi-a zis: La cîni, în baltă-vă înapoi!" 4 3 Cu braţele-apoi gîtul mi-1 cuprinse, pe-obraji m-a sărutat şi: Suflet bune, ferice-acea ce-n sînul ei te-ncinse! 46 Nimic frumos de-acesta nu poţi spune, căci fu <în lume persoană orgolioasă,) de aceea-1 prind şi-aici nunii nebune. 4 9 Cîţi nu se cred regi mari, iar dacă mor ca porcii aci-n putoare-o să se-nfunde, cumplit despreţ lăsînd în urma lor!" 34 Eu vin] Da, viu H /rămînea] remînea H //36 ce] că H jj 44 obraji] obrazi. H // 46 nu poţi] se poate H // 47 în manuscrisul de bază jiind scris doar căci fu, am întregit versul cu varianta tipăriă în H. j Pentru versurile 46 — 48, cj. Dante : Quei fu al mondo persona orgogliosa; bontă non e che sua memoria fregi: cosi s’e l’ombra sua qui furiosa. // 50 porcii] porci H // 68 O, cît de mult aş vrea să se scufunde acesta-n lac, am zis, să-l văd scufuns cît timp sîntem plutind pe-aceste unde!" Tu n-ai să fii la mal, el mi-a răspuns; vedea-vei ce-au să-i facă lui fîrtaţii şi-ăst dor al tău va fi-mplinit de-ajuns." f 58 Şi-am şi văzut curgînd înnoroiaţii t cum viu B // 86 Virgil] maestrul A / Cuvîntul un este anulat.// 70 Mai blînd-atunci turbata bandă stete. Să vii tu singur! Viul dintre voi, ce-avu-ndrăzneală viu să ni s-arete, el singur facă-şi drumul înapoi. Să-ncerce deci! Iar tu, cel ce-1 aduse prin loc aşa de-adînc, vei sta la noi." 94 Gîndiţi acum pe ce cărbuni mă puse, căci eu de-aici să ies n-am mai crezut cînd groaznicul atari cuvinte-mi spuse! 97 O, dulce duce-al meu, ce sigur scut de şapte ori mi-ai dat, şi mai nainte m-ai scos din moartea grea-n care-am căzut, 100 să nu mă laşi ca mort, să-ţi fie-aminte! De-avem de-aici oprit-orice cărare, s-o rupem grabnic înapoi, părinte!" 103 Ci-mi zise-astfel el, dulcea mea-ndrumare: Să nu te temi, căci nime-al nostru pas nu-1 poate-opri, cît timp ni-e dat de-atare. 106 Aşteapt-aici, hrănind, cît eşti rămas, scăzutu-ţi suflet cu speranţa-n bine, că-n lumea asta n-am eu să te las." 90 avu] are H // 92 Să-ncerce] încerce B // 94 pe ce cărbuni mă puse] ce spaimă avui AH 98 şapte] şepte H jf 103 Versul, omis la transcriere, este scris pe contrapagină. / Versul este omis în H. // 71 109 Aşa s-a dus, lăsîndu-mă-n suspine, iubitul tat-al meu şi-am stat topit, căci „da" şi „nu" război purtau în mine. 112 Eu n-am putut s-aud ce le-a vorbit, dar nici nu stete mult, şi ei, cu zorul, la porţi, ca spre-apărare, au năvălit 115 şi-n faţa lui au tras pe porţi zăvorul. Şi-astfel afar-acum • • > rămase şi-ncet apoi s-a-ntors conducătorul. 118 Cu ochii-n jos şi cu sprîncene trase pe ochi, zicea-n oftările durerii: Ce duh îmi neagă jalnicele case?" , 121 Iar mie: „Că-s mîhnit, să nu te sperii! Noi tot vom birui acest popor, , oricît de mult se-ncrede el puterii, 124 Nu-i nou-această nebunie-a lor: la mult mai largă poart-au mai făcut-o şi rupt ‘ de-atunci ea-şi are-aî ei zăvor. 127 Scrisoarea ei cea jalnic-ai văzut-o. Dar iată-1, făr’ de soţi, prin lumea moartă dincoa’ de ea, pe calea ce-am bătut-o, 130 acel ce ne va-nîrîiige-aeeastă poartă." ■IU'mi]'un"H U 113 cu zorul] poporul A // 116 îh manuscrisul dc'baiă şi in tis versul este lacunar: //. 122 Oricum1 s-ar apăra a{cest]> ^opor' ^f // Î30 această] -nchisa A, aceasta H. ■ v f. io I’ GÎNTUL IX Acea coloare moart-a feţii mele, ce-n spaim-avui cînd el veni napoi, făcu pe-a lui cea vie să i-0 spele. 4 Ca omul care-ascultă stete-apoi, ii căci mult prin neguri ochii să străbată ► n-aveau puteri prin aerul greoi. 7 Noi tot avem să biruim odată, aşa-ncepu, de nu... atare-mi spuse.. , Oh, cît m-amîn-acum că nu s-arată! - 10 Văzui eu bine cum un văl el puse : pe ce-ncepu cu ce-a sfîrşit să zică, şi n-a-ncheiat aşa cum începuse, şi nu puţin îmi dete-acestea frică, fiindc-am tras din spusu-i nedeplin mai rău un sens de cum avea adică. * l | străbată],străpungă A U 7 Noi tot ivom birui, deşi ne-alungă A // 8 spuse ţnerse A [j 9 s-arată] s-ajungă A •// 10 Văzui (iniţial: Eu bine-amj eu clar l că el acoperi cuminte A // 12 eâ-ntîi şl-apoi. cuvinte-avu diverse A -// 13' | deci vorbele A ./ îmi dete-ac.eslea] aceasta îmi dete H ii 15 avea adică] poate-1 avură A jj u ’.ct n f n 16 în fundu-acestei triste scoici mai vin cîndva de-acei din primul grad, în care speranţa moartă vi-e unicul chin?" 19 Aşa-ntrebai. Iar el: „— Se-ntîmpl-arare să-i fie dată sarcin-oarecui de-a face-aceast-a mea de-acum cărare. 22 Dar eu, ce-i drept, şi de-altădată fui trimis aici de-acea Erihto, cruda, ■ ce poate-aduce-un duh în trupul lui. 23 Eram de scurtă vreme mort, iar truda impusă-mi fu prin iaduri să străbat spre-a scoate-un duh din cercul unde-i Iuda, 28 din cel mai jos şi-obscur şi-ndepărtat extrem de cerul ce-ncunjoară toate. Ştiu drumul bine, deci nu fi-ngrijat. 31 Ăst smîrc ce-atît de rea putoare scoate încinge-oraşul aprinselor morminte şi-a-ntra numai cu sila-n el se poate." 17 Iniţial, în locul lui de fusese scris din. // 22 Dar iui aici, e drept A jj 23 de-acea Erihto conjurat, de cruda B // 24 poate este scris în locul a două cuvinte indescifrabile. Ij 25 şi mai B // 26 De cerul cel B // 29 extrem] delung H II 30 ii] iii H // 33 şi-a-ntra numai cu sila-n el] si-n el a-ntra num cu rău AH 74 Mai multe-a spus, dar nu le mai ţin minte, căci eu demult ţintisem ochii mei spre-naltul turn cu vîrfu-acel ferbinte, de unde-au răsărit deodată trei de sînge pline Furii infernale, ce-aveau mişcări şi chip ca de femei. 40 Cu hidre verzi încinse-ale lor şale, ' 43 Virgil pe-aceste serve-ale reginii durerii cei de veci le cunoscu r şi: lat’, -a zis, ferocele Erinii! f 46 în stînga lor Megera plînge-acu l şi-Alecto este care-n dreapta plînge, Tisifone-i la mijloc." Şi tăcu. 49 Pe piept cu ghearăle s-umpleau de sînge şi-urlau bătînd în palme-aşa că eu simţeam cum spaima spre Yirgil mă strînge. 36 vîrfu-] vîrful H // 41—42 în manuscrisul de bază, din versul 41 jiind scris cu păr de şerpi mărunţi, iar din versul 42 doar ultimul cuvînt bale, am reprodus cele două versuri din H. / CJ. Danie : serpentelli e ceraste avean per crine, onde le fiere tempie erano avvinte. // 45 lat’] Cat’ H II 49 piept] pept H// 75 -52 Meduzo, hai, aşa strigau mereu, sâ-1 facem piatră!" şi priveau spre mine. Spăsească-n el atacul său Teseu!" 55 întoarce-te şi-nchide-ţi ochii bine, mi-a zis Virgil, că n-ai să mai vezi stele de-apuci să vezi pe Gorgo, dacă vine." 58 Vorbind, m-a-ntors chiar el de câtră ele şi, nepârîndu-i palmele-mi de-ajuns, şi-a-ntins podiş şi-a lui peste-ale mele. 61 Voi, cei cu spirit ager de pătruns, cătaţi aci-n cîntarea mea ciudată, sub vălul ei, ce-nvăţ îmi zace-ascuns! 64 Şi iat-atunci pe balta tulburată {zorea sunet aducător de spaimăŞ, făcea-ntre maluri apa să se zbată, 67 cum nu-ntr-alt fel un vînt ce, prin călduri contrarii, naşte-nvîrtejiri cumplite şi-n furie bate biciuind păduri 54 Spăşească] spăşească H // 57 pe Gorgo] Gorgona A // 65 Versul lipseşte din manuscrisul de bază, traducerea fiind, reprodusă din H. / Cp. Dante: un fracasso d'un suon pien di spavento. // 66 făcea-ntre maluri apa] cit ape între maluri H // 67 cum nu-ntr-alt fel] întocmai ca şi-un H jl 68 -nvîrte-jiri] talazuri H // 76 şi, crengi rupînd, le-azvîrle, risipite : şi-n pulbere-îmbrăcînd trufaşu-i drum, goneşte-n adăpost păstori şi vite. Lăsîndu-mi ochii-apoi: Priveşte-acum acolo, sus, pe spuma cea antică pe unde-i mult mai gros cumplitul fum." [76 Precum, cînd simt năpîrca inimică, se-mprăştie-un stol de broaşte-nspăimîntate şi-adînc s-afundă prin nămol de frică, 7 9 văzut-am mii de duhuri ruinate fugind de unul ce-1 vedeam că iese prin pas, trecînd pe Stix cu tălpi uscate. 82 Prin faţă-i stingă şi-o trecea adese deoparte dînd ăst fum de chin şi-atît era de ce părea să-i pese. 70 şi, crengi rupînd, le-azvîrle] el rupte crengi le-azvîrle B // 71 îmbrăcînd reprodus din A înlocuieşte pe -mbrăcat din textul de bază. // 75 Iniţial,. j înainte de pe fusese scris şi. // 76 năpîrca] năpasta H // 83 în manuscrisul de bază este scris doar deoparte dînd ăst fum de, marginal dreapta fiind, adăugat chin. / deoparte dînd acel fum. gros şi greu H j Pentru versurile 82 — 84, cf. Dante : Da volto rimovea quell’aere grasso, menando la sinistra innanzi spesso; . :> e sol di quell’ angoscia parea lasso. // 7.7- 85 Eu bine-atunci <ştiam> că-i sol divin; mă-ntoarsei spre poet, iar el spre mine, c-un semn să stau pe loc şi să mă-nchin. 88 Ah, cît părea de mînios cum vine! Sosi la poartă şi-o deschise-apoi cu varga lui, căci larg sări de sine. 91 Goniţi din cer şi-al lumii-ntregi gunoi, vorbi trecînd pe pragul încăperii, şi care-adese v-aduse spor durerii? 97 Ce-ajut-a face sorţii-mpiedecare ? Aţi şi uitat că Cerber nu-n zădar şi gît şi ceafă făr' de păr le are?" 85 Din manuscrisul de bază lipseşte ştiam (existent în H), omis probabil la transcrierea textului. / Cj. Dante: Ben m’accorsi ch’elli era da ciel messo. // 87 în locul celui de-al doilea să pusese scris iniţial, prin copierea anticipată a cuvîntului următor, mă. // 88 Ah] Oh H // 89 în loc de Sosi, fusese scris iniţial Şi. / Sosind, cu-al său toiag deschise A // 91 Iniţial, în loc de al fusese scris ai. // 93 în manuscrisul de bază au fost scrise doar ultimele două cuvinte, în voi. / Versul este refăcut după H. / Cf. Dante : ond’esta oltracotanza ia voi s’alletta ? // 95 Versul, netranscris în manuscrisul de bază, a fost reprodus din M. j a cărei scopuri nu pot fi distruse H / Cf. Dante: a cui non pu6 il fin mai esser mozzo. // 97 soartă A / -mpiedecare] -mpedecare H // 99 are] poartă A jj 78 100 Se-ntoarse-apoi pe-acelaşi drum murdar şi n-a vorbit cu noi, cum n-are-aminte să stea un om durut de-un alt amar 103 decît al celui care-i stă nainte. Văzînd că poarta nu ne-o mai încuie, noi mersem deci, vegheaţi de vorbe sfinte, 106 şi-ntrînd, căci n-a fost nimeni să s-opuie, eu, cel ce-atîta dor să văd avui cum poate fi şi-atare-o cetăţuie. 109 cînd fui în ea, privind în jur, văzui enorm un cîmp întins spre-oricare parte şi plin de plîns şi cazne-adîncul lui. 112 La Arli-unde Rodanu-n bălţi se-mparte sau cum la Pola-n faţă cu Carnarul, ce-ai ţării ţârmi spălîndu-i ne-o desparte, 115 morminte multe-ncolnicesc hotarul, aşa era şi-aici în orice loc, ci-aici, fireşte-i mult mai mare-amarul; 110 spre-oricare] în orice H jMarginal dreapta este scris V.M. (probabil: V scrine, prin marele său plîns spuind de el?" 127 Căznesc pe eretici aceste scrine şi-adepţii de-orice sectă, el mi-a spus, şi-s mult mai mult, decît ai crede, pline. 130 în ele-asemeni e cu-asemeni pus, dar n-au un chin egal, ci după treaptă." Şi-apoi, pe-un drum ce e-ntre zid ne-am dus 133 şi-aceşti martiri, întorşi pe mîna dreaptă. 118 arde-ntins printre morminte] în morminte arde-ntins H jj 120 să facă fierul arta cu orice mijloc H // 122 şi-astfel] cit parc H // 123 părea că-1] pe el îl H II124— 126 Iar eu: Maestre, cine-i oare neamul aci-ngropat în tainice morminte, a cărui viaţă ne-o trădează plînsul ?" H // 125 In manuscrisul de bază versul este incomplet, marginal dreapta fiind scris suspine. / Cf. Dante: che, seppellite dentro da quell'arche.// 127 pe eretici] ereticii H // 128 adepţii] adepţi H CÎNTUL X l Urmam acum îngust ei cărărui : ce e-ntre zid şi focul făr’ de fine, maestrul meu şi eu, în urma lui. 4 O, nalte;geniu ce mă porţi cu tine prin văile impii, cum ţie-ţi place, vorbeşte, am zis, şi-alină doru-n mine! 7 Putem vedea pe-acel popor ce zace aci-n sicrie? căci păzite nu-s şi toate-şi au deschise-a lor capace." 10 închide-se-vor toate, el mi-a spus, din Iosafat cînd s-or întoarce iară tot insu-n trupul ce-! avuse sus. 13 De-această parte-un cimitir separă pe toţi, cu Epicur, pe-ai săi ciraci cari sufletul prin trup îl fac să piară. 16 Iar altor întrebări ce mi le faci răspuns avea-vei chiar aci-n genune, ca şi dorinţii-acelei ce mi-o taci." 3 maestrul] maestrul H // 4 nalte] înalte H// 11 s-or] se va A // 14 pe Epicur cu toţi ai săi ciracii H jj 81 19 Nimic n-ascund, ci vreau, părinte bune, cum însuţi tu ai vrut să mă dispui, şi nu demult, puţine vorbe-a spune." 22 Tu cel ce-aşa-de-oneste vorbe spui şi treci văzînd cetatea-nflăcărată, te rog, toscane, oprire-n pas să pui, 25 căci eşti născut, cum graiul tău te-arată, din nobila cetate, cărei eu povară-i fui odată." 28 La glasul ăsta, fără ca să vreu, cînd el ieşi dintr-un sicriu, cu frică m-am strîns puţin mai mult de domnul meu. 31 Dar el: întoarce-te!" -ncepu să-mi zică. „Ce faci? Nu vezi pe Farinata care din brîu în sus din groapă-i se ridică?" 34 Fixai deci ochii-n ochii-acestui mare. El sta semeţ cu capul şi cu pieptul, părînd că iadu-ntru nimic îl are. 37 M-a-mpins atunci spre groapa lui de-a dreptul Virgil cu mîna sa, ca inimoşii, zicîndu-mi scurt: Vorbeşte ca-nţeleptulf" 20 sâ mă] ca să-mi H // 24 pas] mers A jj ZI începutul versului, ccnţinînd, în manuscrisul de bază, o repetare parţială a finalului versului anterior (cui poate eu), este reprodus din H. j că povarâ-i fui odată] -i fui prea mare cazn-o A // 47 ca şi cu-ai mei cu toţii] cu-ai mei ca şi cu mine A // 49 răspunsei] răspunsâi H / eu om. H // 58 Ingeniul tău de vine] Dacă te-aduce H II 59 de sine-adus] ingeniul vast H // 83 61 Răspunsei eu: Nu vin cu-a mea valoare. M-aduce-acest ce-aşteapt-aici şi cui al vostru Guido nu prea-i dete-onoare." 64 Şi-al său cuvînt şi felul caznei lui mi-au spus de-ajuns pe cined am <în> faţă, .. de-aceea-n vorbe-aşa de plin şi fui. 67 Atunci, sărind în sus.: EI nu-i în viaţă? Nu-i dete-ai zis; deci Guido mi-a murit şi-n dulce soare nu se mai răsfaţă?" 70 Iar, cînd apoi văzu că m-am oprit şi-un preget scurt amîn-a mea vorbire, . căzu-ndărăt şi nu s-a mai ivit. . 73 Dar celălalt, măreţ, el, care-oprire , mi-a pus în mers, nici coastăn-a mişcat, nici cap el nu,, nimic nici în privire. 76 Că ei, vorbi-ntregind de-unde-a-ncetat, nu-nvaţ-al vostru chip de-ntors acasă, mai mare-amar îmi e decît ăst pat. 79 Dar doamna cea de-aici nici n-o să iasă de cinci ori zece daţi din cuibul ei şi-ei şti ce greu această art-apasă! 61 Răspunsei] Răspunsăi H / vin] viu H // 64 caznei] căznii H // 65 de-a juna pe cine-l am (in) faţă] de-al său nume numaidecît Hjf69 se] să if//70 apoi Văzu] văzu c-oleacă H // 71 că stau pe gînduri să îi dau răspuns H // 74 Inii, în loc de pus a fost tipărit greşit spus. // 76 -ncetat] încetat H // 77 -riyaţ] ştiu H II 81 -ei] îi H / greu] grea H / r[ost] A //. 84 82 Ci-aşa cum iară-n lume sus'te vrei, să-mi spui de ce-i cumplit ne-ndurătorul popor în orice lege-a sa cu-ai mei?" 85 Măcelul face, am zis atunci, şi-omorul ce roş făcu al Arbiei rîu, prin tine, s-aducă-n temple-asemeni legi poporul!" 88 Iar el, clătindurşi capul, cu suspine: „— Nu singur fui; şi, cu-alţii de m-am dus, nu făr-o cauz-am mers cu ei, vezi bine! 91 Dar singur, cînd primir-acel propus că trebuie Florenţa dărîmată, fui cel ce-o apărai cu fruntea sus!" 94 Găseasc-a ta sămînţă pace-odată, răspunsei eu, şi rogu-te, din minte să-mi rupi un nor ce-o ţine-ntunecată: 97 voi parc-a ţi pro vedea de mai nainte ce timpu-n viitor cu sine-aduce, dar altfel pârc-ar fi cu ce-i prezinte." 100 Vedem cît poate şi-un miop s-apuce, vedem ce vouâ-n viitor vă pare; atît ne-a mai lăsat supremul duce. 82 Iniţial, în loc de Ci fusese scris Şi..// 86 făcu] făcură H //.87 -n] în H // 91 Forma versului din textul de bhiză, Dar singur, cînd să darăme-au propus, tipărită cu o singură modificare (dărime în loc de darăme) în H, a fost „corectată" , pentru a se evita repetiţia cauzată de existenţa cuvîntului dărîmată în versul urrrţător, cu varianta notată în A : primir-acel,// 97 de mai paiiţţe] cum iau aminte A II 98 ghepi A // 99, C/. Dante : e nel presente tfenete aitro modo. II 100 aţît fum te-obici-nuieşte A.// 12 şi nu ne-o mai păsa apoi] spre-a nu-ţi păsa m jos A // 14 răpus] -n zădar A jj 88 Aceste stînci, o, fiul meu, mi-a spus, cuprind în sine-astfel trei cercurele, din grad în grad, ca şi cele de sus. Şi pline toate gem de duhuri rele, dar pentru ca, văzînd, de-ajuns să-ţi fie, să-ţi spui de ce şi cum au cazna ele. Nedreptu-i scop oricărui rău ce-urgie provoacă-n cer, şi-ajungi la scopul tău ştirbind pe-alt om prin fraud-ori silnicie. 25 Dar frauda este-al minţii-un propriu rău, deci mai urîtă-n cer; şi-a fraudei crime au chin mai mare-n mult mai jos un hău. t 28 Cei silnici ţin cuprinsul văii prime. Ij Ci-aşa cum sila trei direcţii ia, şi cercu-i construit ca o treime. ' 31 Ori celui sfînt, ori ţie-ţi strica ea, ori altuia. Zic lui şi-averii sale, î precum c-un clar temei tu vei vedea. 34 Prin sil-aproapelui loviri mortale, ori moarte-i dai şi silă-i faci averii prin foc şi jaf şi lucruri iar’ de cale. 17 rînduite A // 18 ca şi cele de sus] ca şi cele lăsate A // 19 rele] blăste-mate A,, osîndite // 20 Versul, omis la transcriere, este scris pe contrapagină: II 21 au cazna ele] sînt strîmtorate A // 22 injuria C jj 28 ţin cuprinsul] umplu iadul A / /30 Distinct şi construit e-n trei A // 35 şi-i poţi strica A //36 Iniţial: prin foc şi jaf şi sila fir' de cale.//. . 89 37 Deci cei ce-ucid şi-s urzitori durerii şi fur-ori pradă, toţi vor plînge-aici în primul cerc şi-n osebite serii. 40 Prin sil-averii proprii poţi să-ţi strici şi ţie-apoi; deci, făr' de nici o fine în cercu-al doilea, sieşi inimici, 4 3 plîng toţi acei ce se ucid pe sine şi joac-averi, dînd bunuri risipirii, sau plîng unde-ar fi loc de stări senine. 46 Poţi face sil-apoi dumnezeirii, de-o blestemi din adînc şi-i negi fiinţa şi-urăşti natura sau vrun dar al firii. 49 Deci cel mai strimt ponor e locuinţa Sodomei şi-a Cahorsei şi-alor care urăsc hulind din suflet provedinţa. 52 Iar frauda, care-oricui îi dă mustrare, şi-n contra cui se-ncrede-n ea uzează şi-n contra cui încredere-n ea n-are. 37 urzitori este scris peste un cuvînt ilizibil, j şi-s urzitori durerii] şi fac loviri cumplite (iniţial: şi fac nelegi) A jj 38s<,..> aprind A // 40 să-ţi strici] s-o strici A jj 41 şi ţie-apoi] şi bunul tău A // 42 se căiesc ~ A // 46 De-o negi din suflet A jj 48 şi-ai firea-ntru dispfreţ] A // 53 uzînd şi contra cui se-ncrede-n ea B Jj 54 şi-n contra cui] dar şi-ntr-a cui A jj 90 Ăst mod, el parcă numai dezmembrează ce firea vru prin dragoste s-adune; de-aceea-n cercu-al doilea se-ncuibează curvii, şi furt, şi vrăji, şi-nşelăciune, şi-abuz, şi fals, şi toată linguşirea, şi alte-asemeni căi de spurcăciune. Ci-n cazul prim distruge şi iubirea ce-avem din fire şi pe cea ce-anume s-adaugă ei, sporind ce naşte firea ; de-aceea-n cercul cel mai strimt din lume, în centrul ei, pe care şade Dis, trădării-i scris etern să se consume." Maestre-al meu, ce clar îţi curge, am zis, cuvîntul tău şi-mi dă distincţie clară de-acest popor şi neamu-n el închis! Dar cei ce stau în balta lor murdară şi cei purtaţi de vînt şi cîţi se-njură, ciocnind poveri, şi-acei din ploi, de-afară. 73 de-i stau şi ei lui Dumnezeu în ură, de ce nu-s în cetate-n foc, la fel? Iar dacă nu, de ce-au ceea ce-ndură?" 55 Ăst] Acest A jj 62 Iniţial, in loc de lire fusese scris firea. // 71 şi cei purtaţi} ori sînt purt sînt acele vorbe A , 88 tu vezi de ce nu stau aceşti mişei A // 88—90 Marginal dreapta, alături de o acoladă ce uneşte versurile 88 — 90, este scris V.M. // 89 şi-au alt A // 92 la punctu-acela-ntoarce-mi-te acum, cînd zici c-ar fi-nsultînd cămătăria divina milă, şi-mi arată cum?" 00 03 06 .09 „— Nu singur într-un loc filosof ia o spune cui voieşte-a cerceta că firii voastre-i este obîrşia divinul intelect şi arta sa. Şi-n fizică, dac-o ceteşti, nu toată, ci-n prea puţine file, vei afla că firii arta, cit e scris să poată, e ca şi unui maistru-nvăţăcelul, deci e lui Dumnezeu ca şi-o nepoată. Dintr-astea două, de-ai aminte felul în care Facerea de-Adam tratează, un om îşi ia şi viaţa sa şi ţelul. Cum îns-un cămătar alt drum urmează, el ia-n dispreţ şi firea şi-arta care îi dă ei ţel, că-ntr-alta el sperează. 112 Şi-acum să vii, câ-i timpul de plecare. Spre zori şi Peştii scînteiaz-acum şi-ntors de tot spre-apus e Carul-Mare, 115 iar pe-unde-om scoborî-i departe drum." 94 -ntoarce-mi-te] să te-ntorci? A // 110 el şi natura şi urmaşa ei (anulat : natura) o ia-n dispreţ A jj 112 Ci-i timp de mers, ur<(mează) paşii mei. A II 113 şcînteiaz-] ne schinteiaz- A I Căci P^eştii)-au răsărit spre zori şi zace B CÎNTUL XII l Cumplit un scoborîş acea grămadă de stînci era şi-n spaime-atît de plină, că orice om s-ar fi-ngrozit să-l vadă. 4 Precum prin tremur sau printr-altă vină din jos de Trent, pe-o parte-a văii sale pe-Adige-1 strîmtoreaz-acea ruină, 7 încît din culmea de-unde-a curs la vale se fac pînă pe şes prăpăstii-adînci, încît cei ce-ar fi sus n-au nici o cale, 10 atare-un clin făceau şi-aceste stînci. Şi sus pe surpături, întins să zacă, ruşinea Cretei, monstrul, sta pe brînci, 13 scîrbosul zămislit în falsa vacă. Văzîndu-ne-a-nceput să muşte-n sine ca-n furie-acel ce n-are-altce să-şi facă. * III 1 Cumplit] Un groaznic A, grozav III 2 -n spaime-atît de] de-alte spaime III 4 prin.tr-] dintr- I // 5 Iniţial, în loc de Trent fusese scris Trento. / Trent pe-o parte-a] Trento-n largul I //-7 — 9 ce scursă de pe culmi e pînă-n vale tăiată de prăpăstii aşa de-adînci, că, vrînd să te scobori, n-ai nici o cale / // 10 atare-] aşa I /făceau şi-aceste] era şi-aici pe I // 11 întins] deprins / // 14 Văzîndu-ne-a-nceput] Zărindu-ne-ncepu Ijj 15 altce] alt ca I II 94 Virgil atunci spre el: Acest ce vine tu poate crezi că-i principele-Atenei, acel ce sus a stins suflarea-n tine? El nu-i adus de vrăjile viclenei sorori ce-avuşi; fugi, fiară, şi fereşte, căci vrea să vadă caznele Gheenei." Precum un bou, ce-n clipa cînd primeşte toporu-n cap, îşi rumpe funia lui, nu poate-umbla, ci beat se-mpleteceşte, aşa pe-această fiară o văzui. Şi-atunci Virgil: Să treci, cît timp pe fiară tu-n furie-o vezi, prin pasul ce-1 făcui." t 28 Pe coastă-n jos pornirăm aşadară, pe pietre cari jucau peke abis t sub mine-ades, prin noua lor povară. 16 Acest ce] Tu crezi că I // 17 tu poate crezi că-i] spre tine iarăşi I // 19 adus de vrăjile] vrăjit de ierbile I // 20 fugi, fiară, şi] dă-i drum şi te I // 21 căci] c& III 22 Precum cînd rupe-n clipa A // 23 funia] lanţul I jj 24 se-mpleteceşte] se-mpleticeşte / // 26—27 Virgil atunci: Cît urlă trista fiară, tu treci grăbit prin locul ce-1 făcui." I // 28-30 Grăbiţi luarăm drumul aşadară pe stînci ce-ntruna se mişcau desprinse, căci nu ştiau ce-i noua lor povară. /// 29<— 30 pe pietre care-adese peste-abis jucau sub mine, uimite de povară. B // 95 31 Mergeam gîndind. Iar el: Tu, poate,-a zis, gîndeşti ce-i rîpa asta apărată de monstru-acest turbat ce l-am ucis? 34 Dar vreau să ştii şi tu că-ntîia dată cînd fui aci-n adîncul iad adus, această rîpă rea n-a fost surpată. 37 Dar nu-nainte mult, greşit de nu-s, de ce-a trecut prin iad biruitorul, ce-atît de mare plean lui Dis i-a dus, 40 cumplit s-a zguduit din tălpi ponorul acest murdar, încît crezui că prinde întregul univers să simt-amorul 31 Tu, poate, -a zis] Ce gînd te prinse l / ţi-e gîndul A // 32 gîndeşti ce-i] ori judeci I jj 33 de fiara rea ce-n faţa mea se stinse ? I j l-am ucis] uci-zî-du-l A lj 34 şi tu om. I // 35 — 36 Cînd eu avui prin negrul iad umblare, n-a fost această stîncă-aici surpată. I // 37-39 Nu mult mai înainte, mi se pare, de ce-a sosit acel din limb ce smult-a din limb lui Dis o prad-aşa de mare I // 38 iad biruitorul] limb triumf(ătorul) A // 38—39 de ce veni acel ce-o mare pradă i-a dus lui Dis din iadul de m sus B lj 40—44 Cumplit se zgudui-n temei oculta şi trista vale,-ncît credeam că prinde iar foc întreaga lume-atunci de multa 96 43 46 ce-n haos lumea mai ades o-ncinde, cum cred mai mulţi, şi-atunci căzură aceste stane vechi şi-aici şi-altinde. Şi-acum priveşte, căci pe-aproape cură un rîu de sînge-n care’fierb de veci cîţi râu prin silă altora făcură." 49 Ah, oarbă furie, poftă ce nu treci, cum zbaţi în scurta viaţă biata gloată şi-n cea etern-aşa de rău ce-o-neci!" 52 Şi larg văzui un şanţ ce merge roată, precum mi-a spus Virgil, şi-ncuhjurînd, încinge-a ăstui cerc cîmpia toată, iubire ce, cum spun, adese-o-ncinde şi-o schimbă-n hău, şi-atunci se năruiră I // 44 căzură, absent din vers, este scris marginal 'dreapta. // 46 Şi-acum priveşte] Dar caută-n vale A II 46—51 Priveşte-n văle-ăcum că se răsfiră de sînge-un rîu şi-ntr-însul fierb în spume toţi cei ce-n viaţă silă făptuiră." Mînie, tu, şi: poftă! Oarbe nume! în scurtă viaţă zbuciumi biata gloată şi-aşa de rău ne-af unzi ,într-altă lume! I jj 51 şi-aşa de rău o-nfunzi în cea de v<[eci> ,4 // 52 -n chip de A // 52—54 Un şanţ adînc şi larg văzui, ce, roată, precum mi-a spus Virgil, în chip de valuri înconjură-ngrădind cîmpia toată I // 97 55 iar, între el şi naltul zid, fugînd, văzui armaţi centauri cum se-nşiră, cum vii, dup-a lor fel, umblau vînînd. 58 Văzîndu-ne venind, ei toţi s-oprira, iar trei au şi pornit din ceata lor şi proaspete săgeţi pe arc tocmiră. 61 Iar unul de departe: Ce ponor vi-e dat? Voi doi, ce scoborîţi priporul, vorbiţi din deal, căci altfel vă dobor!" 64 Vom da răspuns, a zis conducătorul, de-aproape lui Chiron, căci nu spre bune lucrări te-a-mpins pe tine-a pururi zorul!" 55 el A II 55- 57 , iar între stînci şi Şanţ umblau pe maluri centauri mulţi, cu arcuri şi tot dresul cu care, vii vînînd, umblau pe dealuri. I // 57 fel A II 58—63 Cînd ne-au zărit, şi-au contenit purcesul, iar trei au şi lăsat în urmă ceata şi-n tolba lor săgeţi cătau pe-alesul. Iar unul de departe-atunci: „— Fiţi gata! Ce chin vi-e dat şi care vi-e ponorul? Vorbiţi de-acolo, n-aşteptaţi săgeata!" I // 65 căci nu spre bune] Tu ştii, pierzarea / // 66 ţi-a fost de-a pururi singur numai zorul (tipărit: zborul) !“ / // 98 7 Şi-apoi: Acesta-i Nes, a prins a-mi spune; murind de dragul mîndrei Dejanire, prin propriu sînge-a vrut sâ se răzbune. 70 Acel ce-şi ţine-n piept a sa privire Chiron e, cel ce-avu pe-Ahil în casă; al treilea, Fol, ce furii-avea din fire. 73 Sînt mii ce-n juru-acestor şanţuri pasă sâ trag săgeţi în suflete cari ies mai mult din rîu decît au drept să iasă." 76 Spre-acele fiare sprintene-am purces şi, după ce cu-a armei crestătură Chiron al barbei stuf puţin l-a dres, 79 astfel despădurindu-şi larga-i gură: Vedeţi şi voi, fîrtaţi, că se clăteşte ce-atinge-acel din dos, pe unde cură? 67 Iar mie-apoi: E Nes cel cu strigarea I // 69 din propriu sînge-şi trase răzbunarea III 70 Acel cu fruntea-n piept, cu blîndă lire I H 71 Ahil în] Ahile-n I // 72 Versul, omis la transcriere, este scris pe contrapagină. / şi-n urmă-i Fol, cel vecinie în cumplire I // 73 Cu miile pe-aici pîndind ei pasă III 74 şi trag] trăgînd A / suflete] umbrele I //75 din riu decît au drept] decît li-e scris din rîu / / au drept] li-e dat A // 77—78 Chiron, cu a săgeţii crestătură al bărbii sale stuf atunci l-a dres I // 79 astfel] şi-a zis A, I // 80 şi voi, fîrtaţi] fîrtaţi, şi voi I jj 81 ce-atinge-acel din dos] ce-acel din dos atinge I jj 99 82 Piciorul mort nu face-aşa, fireşte." Virgil, ce-i sta la piept, în locu-n care o fire-a sa cu-a doua i-o-ntîlneşte: 85 „— E viu, a zis, şi am însărcinare să merg, să vadă iadu-ntreg, cu el ; nevoia-1 poartă, nu vrun plac ce-1 are. 88 Iar cine-mi dete-o slujbă de-acest fel osane cîntă-n sfmţa-i locuinţă ; el nu-i tiran, nici eu vrun duh mişel! 9 1 Pe-acea putere deci, ce-mi dă putinţă să trec pe-aceste căi îngrozitoare, dă-mi unul dintre-ai tăi, mai. de credinţă, 94 şi, pe-unde-i vad; prin rîu să ne scobOare' şi-n spate treacă-mi viul, căci altcum n-am cum să-l trec, că nu e duh să zboare." 82 Cei morţi nu fac nicicînd aşa;, -fireşte83 Virgil, .cum stela pieptu-i tocmai unde / //83 — 84 Şi, stînd sub pieptul lui iubitul duce, la locu-n care două firi uneşte A // 84 i-o-ntîlneşte] se-ntîlneşte 1 // 85 — 87 — Vezi bine-i viu şi am porunci", răspunde, : • „prin jalnicele văi să merg cu el; de silă (tipărit: sila,) -n iad, dar nu de drag pătrunde I // 86 conduce A 1/ 87'şi o si'l-aici, nu placul îl aduce A // 89; veni de ■ sus, diti gloata îngerească III 91—92 Şi acum, pe-acea putere-a mea cerească, prin care-iiving un drum lipsit de soare l // 92 să trec pe-aceste câij să trec pe-o cale-atît A // 93 mai de credinţă] să ne-nsoţească / // 94 şi, pe-unde-i vad, prin rîu] şi pînă jos,la. vad A / vad este tipărit văd în /. 7/ 95 şi-n spate treacă-mi viul] pe-al meu’să-1 treăcă-n spate 1II 96 că] căci I // . Spre dreapta Sa Chiron s-a-ntors acum: Te-ntoarce, Nes, şi du-i şi, la-ntîlnite cu alt vrun stol, tu fă să-ţi facă drum". Şi-a lungu-acelei ape clocotite priveam, urmînd fidelu-nsoţitor, pe fierţii-acei ce scot urlări cumplite. înfipt pînă sub ochi văzui popor, dar Nes: Aceştia-s cei care prădară şi-acei tirani ce-au făptuit omor. Plîng relele fâcute-n chip de fiară şi-al Fer ei domn şi Dionis hainul ce-a dat Siciliei ani de jale-amară. : 97 Chiron s-a-ntors] s-a-ntors Chiron I j] 98 şi] iar A jj 98—102 ?' şi-a zis lui Nes: Condu-i şi-n lungul căii alt stol de-1 întîlneşti, să facă drum“. în jos, pe roşul viu, din care răii scot urlet mare; ne-arir pornit deci soţii lui Nes acum, pe-aprinsul mal al văii. I // 102 din care iierţii-urlări A jj 103—105 '• ‘ vîn rîu, pînă sub ochi zăceau i cu toţii, ' r: 'iar Nes ne-a spus: Tiranii ce prădară sînt cei de-aici, şi silnicii,: şi hoţii. 1 jj 104 Iniţial, în loc.de dar fusese Scris iar. // 106—107 îşi plîng în rîu purtarea lor de fiară; şi cel din Phera e şi-aici hainul 1(1 108 Siciliei] Sicilii 1 j 103 T06 101 109 Ăst cap cu plete negre-i Ezzelinul, dincoa’, şi-aici cu plete mai deschise a fost Obizzo d'Est, şi cu deplinul 112 e drept că fiu-i proclet îl ucise." Privii spre duce-atunci, dar: „— Dintre noi acesta-ţi fie-ntîiu-aici", îmi zise. 115 Nu mult mai merse Nes şi-oprit apoi, privi spre-o gintă pînă-n gît intrată, precum părea ,-ntr-al sîngelui şi voi. 118 Şi-o umbră ni-arătă, stînd izolată. Acesta-i ucigaş inimii-acei ce şi-azi mai e la Temsa onorată." 109—111 Cu negru păr pe creştet, Ezzelinul e cel de-aici; cu plete mai deschise dincolo-i Est Obizz’, şi cu deplinul I // 113—114 Aici mă-ntorsei spre Virgil deodată, dar: .,— Nes e-ntîi şi-n urmă eu", îmi zise I H 114 acesta-ţi fie-ntîiu-aici] aci să-ţi fie acesta-ntiiu A // MS Iniţial, în loc de apoi fusese scris popor, / şi-oprit] şi stînd A // 115—139 om. I // 116 o gloată ne-arătă, ce sta-necată A // 118— 120 C/. Danie : Mostrocci un’ombra dall’un canto sola, dicendo: „Colui fesse in grembo a Dio lo cor che’n su Tamici ancor si cola." // 120 Marginal dreapta este scris V. caiet. // 102 hi 130 133 Văzui cu capu-ntreg, de-aici, mişei ieşiţi din rîu şi-apoi şi pînă-n şale, şi-aici şi cunoscui pe mulţi din ei. Şi-aşa scădea mereu cumplita vale, încît de-acum doar gleznele-nvălea, şi-aici, prin şanţ, ne-a dat şi vadul cale. Aşa pecum urmeaz-a tot scădea, cum vezi, pe-această parte roşia baltă, vorbit-a Nes, aş vrea să crezi că ea sporeşte-astfel pe partea ceealaltă adîncul ei, pînă ce-ajunge unde tiranii stau să urle şi-ndeolaltă. Acolo vru justiţia să-i scufunde pe-Atila, cel ce-al lumii bici fusese, pe Pirh şi Sext; şi-amestec-a lor unde 136 de plîns, cu spuma ce din clocot iese etern, doi Rinieri, zvîrliţi în iad, că multor căi le-au dat război adese." 13 9 Iar el se-ntoarse-apoi, trecînd prin vad. 121 Văzui de-aici ieşiţi apoi mişei A jj 122 cu-ntregul cap A // 125 doar gleznele] nici glezne A // 126 vadul cale] şanţul cale A jj 129 vorbi centaurul, „să ştii A 103 CÎNTUL XIII l Nici n-apucase Nes a trece-acum, cînd noi într-o pădure-ntram, grozavă, ce n-avea nici un semn de nici un drum. 4 Iar frunza ei nu verde, ci bolnavă, nu linse crengi, ci strîmbe şi-nnodate, nu fructe-n pomi, ci numai spini şi-otravă. 7 între Cornet şi Cecina-nfundate păduri ca asta n-au, nici mai pustii acei mistreţi ce-urăsc cîmpii arate. io Aici au cuib spurcatele Harpii cari, dînd de ştire-amarul ce-o să-l paţă, din insule-au gonit pe-ai Troiei fii. 13 Au aripi mari, dar de-om şi piept şi faţă, cu pene-un pîntec larg şi gheare-avînd şi-a pururi plîng prin pomii far' de viaţă. 1 1 Nes nu era dincolo înc-ajuns A x / Dincolo Nes nici n-ajunsese-acum .42 // 3 nici un semn de nici un] semn de nici un fel A // 4 ci bolnavă] ci roşcat-bolnavă A / Marginal dreapta, sub cuvintele reproduse anterior, este scris obiect. // 10 Iniţial, înainte de Aici fusese scris Şi. // 13 Au aripi mari] Au late-aripi B // 15 Şi-a pururi plîng] scot vaiete A / Şi-a pururi plîng prin pomii] Scot plînsete prin pomii B // 104 Să ştii de-aicea, pîn-a nu fi-ntrînd, că eşti acu-ntr-a văii-acea genune ce-a doua e şi fi-vei pînă cînd 19 pe-aprinsul prund piciorul ţi-1 vei pune. Deci cată bine şi vedea-vei stări ce nu le-ai crede numai de le-aş spune." 22 Simţeam acum din orice parte-oftări, dar, nevăzînd d-unde-ar putea purcede, steteam un rob al mutei tulburări. 25 Eu cred că el credea că poate-aş crede c-atîta vai un neam ar fi gemîndu-1, ce stă printre copaci şi nu se vede. 28 De aceea-mi zise el: Un spin rupîndu-1 dintr-aste plante-ori de-unde-ţi este placul, vedea-ţi-vei fals întreg în tine gîndul." 3 1 întinsei mîna deci şi-am rupt din cracul cu foi o creangă a unui mare spine; şi-atunci: De ce mă rupi?", striga copacul 16 de-aicea] deci-n ea A // 17 eşti acu] eşti aci A // 22 oftări] oftat A // 24 şi-aşa m-opriicu totul tulburat AJj 26 vai] viu A jj 27 ce.stă printre copaci] ce-ascuns stă printre crengi_/l // 30 întreg], deplin A // 105 34 Şi-umplut de sînge negru ca din vine, din nou striga: De ce mă mai despoi, ori nici un simţ de mila n-ai tu-n tine? 37 Noi oameni fost-am şi-azi copaci cu foi; de noi îns-ar putea mai mult să-ţi pese, chiar suflete de şarpe de-ar fi-n noi." 40 Cum vezi şi la tăciunii verzi adese că arde-un căpătîi, iar altul geme şi sfîrîie prin vînt ce-ntruna iese, 43 cuvînt şi sînge-aşa-ntr-aceeaşi vreme ieşea din trunchi; iar eu, lăsînd să-mi cadă ce-am rupt, steteam ca omul ce se teme. 46' Şi-a zis Virgil: De-ar fi putut să creadă, rănite duh, ce n-am voit să-i spui, ci-n versul meu putu-ntr-un loc să vadă, 36 ori n-ai tu A // 39 de-ar fi-n noi] de-am li fost A // 40 Cum vezi la verdele tăciune-adese B J vezi] cînta A // 41 că arde-un căpătîi, iar] cînd arde la un cap, cum A // 44 lăsînd să] lăsai să A // 45 steteam] lui stând A // 46—47 De-ar fi avut, rănite duh, dovada (iniţial: Rănite duh, de-ar fi putut să creadă) Să creadă el ... maestru meu. B // 47 meu A // 48 ci-n versul meu putu] ce num, cum ninge-n Alpi, cînd orice vînt s-alină. 31 Aşa cum Alexandru-n ţări la Ind văzu ningîndu-i foc pe oştire-odată, ce-ardea mereu, chiar şi căzut fiind, 34 de-aceea puse-ostaşii săi să bată cu tălpile-acel foc, căci se stingea mai lesne-astfel văpaia divizată. 21 grădate] treptate A // 23 făptura A II 25 Fac cel mai mare stol acei ce cură A II 27 dar< ...) gură A // 29 Iniţial, în loc de cădere pe-ntregul Jusese scris cădeau pe-ntregul.//31 văzut A // 32 pe-oştire-i flăcări Alexandru A // 36 divizată A // 113 37 aşa sub ei tot şesu-1 aprindea ca iasca sub amnar acoiea focul etern, şi-un chin din două părţi făcea. 40 Şi făr-odihnă-n veci le era jocul sărmanelor lor mini, cari focul nins îl mătură, dar altu-i prinde locul. 43 Şi-am zis: Tu, cel ce toate le-ai învins, maestre, afară de cumplita droaie ce stă străjer la zidul cel aprins, 46 ce mare duh stă fără să se-ndoaie, dispreţ avînd şi inima semeaţă, de parcă nici n-ar sta-ntr-această ploaie?" 49 Şi însuşi el, văzînd că-i stau în faţă şi-a mea-ntrebare-a fost de starea lui: Eu sînt, strigă, şi mort cum fui în viaţă. 52 Spetească-şi Zevs pe cel din mîna cui a prins un fulger cînd, de-a lui mînie, în ultima mea zi trăsnit eu fui! 55 Spetească-şi el, în neagra-i fierărie sub Mont Gibel, pe toţi pe cîţi îi are, strigînd ca şi la Flegra-n bătălie: 37 aşa sub ei tot sesti-1 aprindea B / aprindea] încingea A // 38 foculjŞl // 39 etern şi] acel etern şi B // 45 ce stă străjer] ce-n drum ne-a stabil // 114 64 :<57 70 «O, dă-mi, Vulcane, o, dă-mi ajutorare!» Trăsnească-mă cît vrea, că tot nu-i las, eu tot nu-i las întreaga răzbunare!" Şi-atunci Virgil, cu-atît de tare glas cum nu-1 mai auzii: Căci nu mai piere, şi şi-aici, Capanee, ţi-a rămas trufia ta, ţi-e şi mai grea durere, căci nu-i alt chin ca furia-n focul ei să-ţi dea-ngîmfării-ntreaga caznei fiere!" Spre mine-apoi mai blînd: E dintre-acei cari şapte-au mers la Teba, ca s-o bată, şi-avu, şi pare-a mai avea, pe zei şi-acu-n despreţ, cum vorbele-1 arată. Dar, cum am zis, nevolnicele-i furii podoabă-i sînt şi cea mai meritată. 73 < Şi-acum să vii. Ci-atenţie dă arsurii,> pe-aprinsul prund să nu-ţi aşezi piciorul, A // 38 stană] statuă A jj 40 voi merge sub] veniţi-voi sub B // 41 goan-] goană N jj 45 are] au A jj 52 Iniţial, in loc de străin fusese scris străini. // 121 55 Iar el atunci: De-ţi vei urma ursita, în dulce viaţă clar de-am desluşit, nu poţi greşi al gloriei port, vorbit-a. 58 Şi-aşa-n curînd de n-aş fi fost murit, văzînd ce-amic ţi-e trecea prin ploaia asprei cazne-a lor. 7 Veneau spre noi toţi trei cu strigăt mare: Ia stai, tu, cel ce, după haina lui, din urbea noastră cea coruptă pare!" 5 s-au rupt trei inşi din gloata ce, fugară Ax / fugind, trei umbre dint[r]-1 în textul de bază a fost scris doar s-au rupt, fugind, versul fiind întregit cu varianta din 02. / Pentru versurile 4—5, cf Dante : quando tre ombre insieme si partiro, correndo, d’una torma che passava. / în varianta publicată de George Coşbuc în „Literatură şi artă română", VI (1901 —1902), p. 354, terţina formată din versurile 4—6 are următoarea formă : Trei umbre-atunci văzui că-n grabă vin, desprinse dintre umbrele-alungate pe şesul plin de ploi, de plînset plin. // 8 haina lui] haine pari A jj 9 de-ai noştri, om din nou corupta ţară A // 9—11 Pe contrapagină, sînt scrise, unul sub altul, trei cuvinte ce urmau, probabil, să intre în rimele unei noi variante a terţinei : toscane, rane, sărmane. // 126 O, ce de râni pe trupul lor văzui şi proaspete şi vechi arsuri şi-urgie, încît mă-ncrîncen chiar şi-acum cînd spui. La glasul lor s-opri Virgil, iar mie mi-a zis apoi: S-aştepţi pe-aceştia trei şi-i demn s-arăţi cu dînşii curtenie. ti6 Ba, cred că, dacă prin natura ei n-ar ninge-atari văpăi această gură, mai bine-ar fi ca tu să mergi la ei." 19 Văzînd că stăm, ei iarăşi începură anticul plînset şi-ajungînd, apoi toţi trei deodat-o roată se făcură. 22 Şi, cum pîndesc atleţii unşi şi goi, dintîi şi timp şi potrivită stare, de-a-ncepe-a se-mpumna şi-a-şi da război, 25 aşa rotea cu faţa fiecare spre mine-astfel că gîtu-n sens contrar de-al tălpilor făcea a sa cărare. 12 încît le simt şi-acum în gînd, şi-atari B // 14 mi-a zis apoi] aşa mi-a zis A 1/ 17 ăst loc n-ar ninge-aşa arsură A jj 20 apoi] la noi A // 22 Şi, cum pîndesc] Cum au nărav A // 24 de-a] spre-a A // 25 Iniţial, în loc de rotea Jusese scris rotind. IJ 26 Iniţial, în loc de contrar jusese scris opus. / spre mine] cătră mine Bx / spre mine-astfel] oricare-astfel Bt Jj 127 28 Şi-obrajii stinşi şi arşi şi-ăst loc amar de-ţi fac de noi o scîrbă care-ntrece chiar mila ta, mi-a zis un ins, măcar, 31 măcar a noastră faim-atunci te plece să spui ce om eşti tu, că viu te-ncrezi prin lumea morţii-aşa vegheat a trece? 34 Acest pe urma cui rotind mă vezi, murdar şi fără păr cum e cu totul, avu mai mare rang de cum îl crezi. 37 El Guido Guerra e şi-a fost nepotul Valdradei celei bune şi-ncercată şi spad-avu, precum avu şi votul. 40 în dosul meu ţarina e călcată de Tegghiai Aldobrand, cui trebuia mai multă să-i fi dat voi cinste-odată. 43 Iar eu, ce-mi duc cu-aceştia crucea mea, sînt Iacob Rusticucci şi-mi fu perire mai mult decît orice nevasta rea." 46 Să fi putut avea de foc scutire, săream la ei, acolo-n flăcări drept, că-mi da maestru-ntreaga sa-nvoire; 28 Şi-obrajii stinşi] Murdarii ob A // 31 atunci] cei puţin A //39 votul] sfatul A II 42 glasul A // 43 cu-aceştia] cu dânşii A // 44 Iacob, omis iniţial, este scris pe marginea din dreapta a filei. // 46 Să fi putut avea de foci Atunci, de-aş fi avut de foc A // 48 maestru] şi maistru A // 128 cum îns-aveam numai arsuri s-aştept, învinsă-mi fu de frică buna-vrere ce dornic mă făcea să-i strîng la pept. O, nu dispreţ, răspunsei, ci durere , de starea voastră m-a cuprins deodată, şi mult va fi pînă s-o simt că-mi piere, \ Si de-ndată ce-acest domn al meu şi tată cuvinte-a spus din cari văzut-am bine că oameni demni, cum voi sînteţi, s-arată. 38 Din ţara voastră-s eu şi-a voastre pline ? de faimă nume-oricînd le-am onorat şi scrise port a voastre fapte-n mine. fii Eu las pelinul şi dulci poame cat, de-un duce-adevărat promise mie, ci-ntîi pîna la centru-o să străbat." 64 Mult timp în membre sufletul să-ţi fie stăpîn, mi-a zis alt duh, şi-aşa cum vrei, să laşi pe urm-o faimă-n lumea vie! 67 (Mai dă Florenţa şi-azi, ca de obicei, valori în fapte şi-n deprinderi bune,) ori totu-i azi gonit din sînul ei? 50 avui de A // 55 De-ndată B // 56 Iniţial, în loc de a fusese scris am. II 64 Iniţial, în loc de sufletul juse.se scris sufletu-ţi. // 67 — 68 in textul de bază jiind scris doar : mai sîut şi-acum virtuţi ca de-obicei Şi-o <..................................> am reprodus'yarianta existentă in B. // 68 fapte bune\4]// 129 70 Căci, nou sosit la plîns aci-n genune, Wilhelm Borsiere-atîta de nesiguri ne face-a fi şi trişti cu ce ne spune." 73 Poporul nou şi iuţile cîştiguri te fac fără de cumpăt şi-ngîmfată, Florenţo, -ncît te zbaţi acum în friguri!" 76 Aşa vorbii cu fruntea ridicată. Şi-acum toţi trei priveau aşa-ntre sine cum faci privind spre-o vorb-adevărată. 79 De-ţi este lesne-oricînd atît de pline răspunsuri, ei mi-au zis, să dai oricui, ferice tu, că spui ce ştii că-i bine! 82 Iar, dac-o fi să ieşi din locul bui şi-ai iarăşi să revezi frumosul soare, cînd drag ţi-o fi să zici de iad « Eu fui! *, 85 fă şi de noi cuvînt printre popoare!" Şi, cercul rupt, în graba de-a se duce, păreau toţi trei cu aripi la picioare. 88 Nu poate-atît de iute-un om s-apuce să zic-„Amin!", cum ei ne-au şi apus. Deci bine vru să plece şi-al meu duce. 71 Borsiere A // 73 avere Ax / îmbogăţire A% // 75 friguri] fiere A // 76 vorbii] strigai A // 79 Şi-au zis A / Atunci: De poţi atît de B // 80 răspunsuri tu să dai oricînd şi-or A // 83 ai iarăşi] iar ai A // 88 Iniţial, în loc de atît fusese scris un. // 88 — 89 Să zic-.jAm^in)!“ nu poate-un om s- în timpu-n care ei ne-au şi (apus) A // 130 iar eu urmai şi nu mult drum ne-am dus şi-urla de-aproape-atît ăst rîu la vale, că nu ne-am fi-auzit ce ne-am fi spus. Precum din Monte Viso apei sale dintîi spre ost îşi taie curs acel pîrîu, ce-n stingă pe-Apenini ia cale şi-n munţi numit e Acquacheta el, nainte-a ce s-ajungă pe cîmpie spre-a fi la Forli-apoi numit altfel, căzînd din Alpi pe-o rîpă, cea pustie din sus de Benedict, unde-ar putea să fie-azil de-ajuns şi pentr-o mie, aşa căzînd din ruptul mal vuia şi-acoalea cursul tulburei vîlcele, că-n scurtă vreme-ai asurzi de ea. 106 O sfoar-aveam în jurul coapsei mele pe-atunci şi eu şi-ades cu ea crezui să prind pantera cu pestriţă piele. f- 109 întreag-acum din jur mi-o desfăcui, aşa precum Virgil avut-a dorul, şi-apoi, făcută ghem, i-o-ntinsei lui. * *92 şi-astfel urla A // 100 o rîpă, cea pustie] rîp-a sa pustie (repetat: pustie/ j vuieşte A2H 131 U2 Spre dreapta-ntors cu ea conducătorul şi, nu departe de prăpastie stînd, în negrul hău supt el îi dete zborul. 115 „Ieşi-va lucru nou, gîndeam, fireşte, la noul semn", la care-atent fusei . cît stă Virgil de-atent şi-l urmăreşte. 118 Ah, ce precaut cat-a fi cu-acei cari văd nu numai fapta cea de-afară, ci-adînc pătrund cu mintea şi-n idei! 12 1 Iar el mi-a zis: Curînd o să răsară ce-aştept aici şi ce visezi tu-n tine, vederii tale-ndată o să-i apară." 124 Cît poţi, cînd pare-un adevăr, creştine, c-ar fi minciună, tu să-l taci mereu, căci făr’ de vină poţi păţi ruşine; 127 ci-aici nu pot să tac, şi iată eu, creştine, jur pe-aceast-a mea cîntare, şi-aşa precum o lungă viaţă-i vreu, 130 că-n negrul aer gros văzui c-apare plutind ceva, de jos, cumplit de-ajuns să tulbure pe-un om ■ oricît de tare, 133 precum se-ntoarce-ăcel ce s-a scufuns ' ca să descurce-ancora, cînd se prinde de stînci ori de-aît vrun lucru-n mare-ascuns, 136 se-nfige-n tălpi şi-ntrcg în sus se-ntinde. 113 văzui că lîng-abis cu ca s-opreşte A // 116 Iniţial, în Icc ele la fusese scris din. / la care-atent fusei] pe care, ochii mei A // 117 vedeam ce-atent V Şi-l nr A // 136 Marginal dreapta este scris V.M. CÎNTUL XVII Vezi monstrul cel ce coada şi-o ascute spre-a trece munţi şi-a sparge-orice tărie; o, vezi pe cel ce-ntreaga lume-o-mpute!" 4 Aşa-ncepu Virgil să-mi spuie mie, iar fiarei printr-un semn i-a spus: ,,-la drumu-acel de piatră ca să vie. Să sui!“, Şi-acel scîrbos al fraudei chip, văzui c-a scos, venind, întregu-i trunchi afară, dar nu şi-a tras pe mal şi coada lui. ■ 10 Un om în toate just putea să-ţi pară din tot aspectul blîndei sale feţe, ci şarpe-ncolo-ntreg aceasta fiară. 13 Flocoase două brînci şi noduleţe avea pe piept, pe coaste şi pe spate şi multe-apoi rotiţe-n mii de feţe. printr-uii semn i-a spus: Să sui!"] i-a dat semn ca-n malul scund JB II 0 la drumu-acel de piatră] la malul scund .4 x / la drumu-acel de piatră de marmură îa noi B J acel de piatră] de sub val At I de piatră] de mar-mur[â] A3 II 7 Văzui Ax j fund A% // 9 sa pe prund A jj ' 133 16 Tătarii-ori turcii-n firul ce se bate şi-n cel urzit n-au scoarţe mai cu flori, nu ţese-Arahne-urzeli mai delicate. 19 Precum la mal stau luntrii uneori, c-un cap pe prund, iar altul le pluteşte, sau cum la nemţii cei îndopători 22 castorul stă gătit de-a prinde peşte, aşa la malul trist ce-ncunjura prundişul ars sta fiara ce-ngrozeşte. 25 întreaga coadă-n gol şi-o flutura, în sus zbătîndu-şi furca-nveninată ce-asemeni scorpiei ac în vîrf purta. 28 Virgil atunci mi-a zis: Acum ne cată puţin să-ntoarcem calea noastră pînă la fiara rea ce-acolo stă culcată." 31 în jos luînd deci calea pe-altă mînă, distînd de mal, cam zece paşi ne-am dus, spre-a fi feriţi de foc şi de ţărînă. 16 Tătarii-ori turcii] Cum persii-or turcii A // 18 nu ţese-Arahne] şi n-are Ar<(ahne> A jj 23 Iniţial, în Icc de la fusese scris pe. // 25 flutura] vînlura A II 27 în vîrf purta] cu ac era A / Marginal dreapta, alături de varianta consemnată anterior, este scris ms. // 29 calea] drumul A // 31 în jos luînd deci calea pe-] Luînd deci calea-n jos şi pe- B // 134 Cînd fui ajuns la ea, văzui mai sus, dar nu cu mult, un stol de umbre care şedea pe lîng-abis, în ploaie pus. Şi-a zis Virgil: Spre-a şti deplin ce are în ea şi-această tind-a văii, du-te la ei, mi-a zis, şi vezi-le-a lor stare. 40 Dar scurte fie-ţi vorbele-ncepute. Eu pîn-atunci pe monstru am să-l fac spătoasa ceaf-a lui să ne-o-mprumute.“ 43 Deci singur eu prin cel din urmă sac al văii-a şaptea mersei aşadară la triştii-aceia cari-acolo zac. 46 Prin ochi zvîcnea durerea lor afară, iar mînile, drept scut, mereu le mişcă de-aprinsa ţărnă jos, iar sus de pară, 49 cum face vara cînele morişcă acum din labe, acum din botul lui, cînd muşte, ori purici, ori tăuni îl pişcă. 52 La mulţi privirea ţintă mi-o ţinui pe-obrajii copţi de crîncena lor plagă şi nu-i puteam cunoaşte, dar văzui 40 Iniţial, în loc de fie-ţi Jusese scris-ţi fie. //45 triştii-aceia care-acolo] răii-acei ce-n trista B / aceia care-acolo] ce-n ploaie-acolo A // 46 zvîcnea) zvîcneşte A jj 49 precum din labe şi din bot morişcă A / TJn cine face vara-n ciuda lui B // 53 Iniţial, în loc de plagă Jusese scris plată. Jj 135 55 că toţi aveau la gît cîte-o desagă, distincte-a vîndu-şi semnul şi factura, iar ei păreau c-o sorb din Ochi de dragă 58 Şi, cum purtam rotind căutătura, văzui pe-un galben sac ceva ce-avea de-albastru leu şi chipul şi statura. 61 Şi-urmînd mereu cu cercetarea mea, văzui pe-alt duh c-o pungă purpurie şi-o gîscă albă ca de unt pe ea. 64 Şi-alt duh, c-o scroafă grasa şi-azurie pe albu-i cîmp semnat avîndu-şi sacul: Ce faci, mi-a zis, tu-ntr-astă colivie? 67 Hai, pieri! Şi, viu de-ţi faci pe-aicea placul, să ştii de-al meu vecin, Vitalian, că-n stînga mea aci-şi va face vacul. 70 Aci-ntre florentini sînt paduan şi-mi urlă toţi de m-asurzesc cu glasul: « O, de-ar sosi eroul suveran 73 cu punga cu trei ţapi! »" Şi-ntoarse pasul şi scoase limba din strîmbata-i gură, cum face-un bou cînd dă să-şi lingă nasul. 55—57 Omise la transcriere, versurile sînt scrise pe contrapagină, jj 59 sac] chip A II 60 statura] statul A II 136 ?6 Eu fric-avînd că, stînd peste măsură, mîhnesc pe-acel pe-a zis să fiu grăbit, lăsai această trist-adunătură. 19 Pe duce mi-1 găsii acum suit pe largul spate-al fioroasei, bale şi-a zis: Acum fii tare şi (-ndrâznit!) 82 Pe-asemeni scări vom merge-aici la vale! Voi sta-ndărăt, ca-n faţă-mi să te ţin spre-a nu te-atinge-otrava cozii sale." 85 Cum cei ce-s prinşi de friguri, cînd le vin fiorii răi şi-au unghii-nvineţite, văzînd şi-o umbră-ngheaţă pe deplin, 88 aşa fui eu la vorbele rostite, dar şi ruşine-avui şi fui ca sluga cu bun stăpîn, cînd dă porunci răstite. 91 Pe-acele spete largi sării cu fuga şi Strînge-mă la tine!" am vrut să spui, dar nu-mi ieşi, cum vrui să-mi iasă, ruga. 77 pe-acel ce-a zis să fiu grăbit] pe cel ce scurtă vreme dete A // 79 spete A // 81 în textul de buză, lipseşte ultimul cuvînt din vers, întregirea fiind făcută pe baza variantei din 02; cf. Dante: e disse a me: „Or sie forte e ardito!". / In varianta publicată în „Convorbiri literare", XXXVI (1902), nr. 6, p. 497—501, versul are următoarea formă: şi-mi zise: Haid' curînd si fii bărbat! // 93 dar] şi C // 137 94 Dar el, pe care scut eu mi-1 avui mai sus, m-a prins în braţe-al meu părinte de-ndată ce suit pe fiară fui. 97 Şi-a zis: Acum, Gerione, nainte! Largi cercuri fă şi lin îţi fie jocul şi noua ta povară-ţi fie-aminte !" 100 Precum din mal o luntre-şi scoate ciocul şi-ncet se dă-ndărăt, aşa făcu şi, cînd simţi că-i larg în juru-i locul, 103 întoarse coada unde capu-i fu, mişcînd cu ea, ca şi-un ţipar, şi-o-ntinse şi vînt sub el cu labele bătu. 106 Mai mare-o spaimă nu cred eu că-1 prinse pe Faeton, cînd frînele scăpat-a şi cerul, precum vezi şi-acu,-1 aprinse, 109 nici cînd Icar, sărmanul, înfierbîntata de pe-aripi ceară şi-o simţea că-i pică <şi „Mergi greşit!" cu spaimă-i zise tata,) * 111 101 dus A jl 103 Iniţial, în loc de coada fusese scris capul. / -n sus A // 105 adus A II 109 pică A // 109- 110 şi nici Icar, simţind înferbîntata de soare ceară aprins cum caldă p<(ică) B jl 111 Pentru a respecta rima, am înlocuit versul din manuscrisul de bază: şi „Rău ţii drumul!" tatăl i-a strigat, cu varianta existentă in 02. / tata A j) 138 2 15 decît a mea, cînd mă văzui, adică, că stau în aer, de-orice parte-n gol, şi-afar’ de fiară nu mai văd nimica Dar ea pluteşte lin, făcînd ocol, scoboară-ncet, dar nu-i simţeam plutirea decît de jos şi-n faţă-un vînt domol. 118 Subt noi, la dreapta, s-auzea vuirea cumplitei guri făcînd un zgomot mare, de-aceea-n jos plecai puţin privirea 12 i şi-abisul mâ-ngrozi cu mult mai tare, căci urlet e-auzii, văzui si focuri şi-ntreg mă strînsei ghem de spaimă mare. 124 Ce-ascuns fu-ntîi văzui apoi pe-alocuri, precum roteam, trecînd prin mari orori, ce-ntruna tot sporeau din mii de locuri. 127 Ca şoimul stînd pe-aripi mult timp aori, nevrînd nici paseri nici momeli, şi face să-i strige-al său stăpîn: „Acum scobori!", 112 adică A // 112—114 Pe o foiţă de ţigară introdusă în legătura caietului este scris : (.....................y adică iricâ că-n aer gol eu de-orice parte s<î>nt şi-afar’ de fiară nu m văd nimica. // 113 Iniţial, în loc de că fusese scris ş(i). jl 114 pe-un monstru B j nimicâ A ţţ 115 Iniţial, în loc de dar fusese scris ea. // 119 Versul este scris pe contrapagină, în text fiind lăsat loc gol. // 125 Iniţial, în loc de precum fusese scris cum. 139 130 133 se lasă-ncet şi zboară făr' de pace m sute de rolil. Pa« de domn s-aşază mînios şi tace, sub n diaff^ ?6non Pe-amîndoi sub poalele maitei rîpi ne puse Şb -abia simţind că-i descărcat de noi ca şi-o săgeată de pe arc se duse. 136 CÎNTUL XVIII Un loc e-n iad, Văi-Rele se numeşte, de piatră-ntreg, cu faţă ruginie, cum e şi-naltul mal ce-1 cercuieşte. în centru-acelui blăstăm: de cîmpie căscat se vede-un puţ şi larg şi-afund, al cărui chip la timp îl voi descrie. Iar spaţiul cît rămîne-i loc rotund, cît e-ntre puţ şi rîpa asta mare, şi-n zece văi âe-mparte-ntregu-i fund. Precum e locul unde spre-apărare a zidului se văd pe sub castele un şanţ urmînd pe-alt şanţ în număr mare, 13 aşa erau făcute-aici şi ele. Şi-aşa cum vezi şi punţi care să treacă pe-alt mal, din pragul ăstor citadele, 4 în centru-acelui blăstăm] Drept centru-acestui blăstăm B // 5 căscat se vede-un puţ] se casc-un puţ, cumplit de B // 7 Iar spaţiul cît] deci brîul (suprascris : cinga] cît B jj 8 din puţ pînă B j rîpa asta mare] înaltul zid şi are A jj 141 16 asemeni punţi din poala stîncii pleacă şi, peste gropi şi valuri , merg pînă-n puţ, ce rupte-n el le-neacă. 19 în locu-acesta ne găsirăm cînd ne-a scos Gerion de pe el şi-n cale porni Virgil spre stingă, eu urmînd. 22 Văzui la dreapta alte stări de jale şi cazne nouă şi călăi de-alt soi ce-umpleau această cea dintîie vale. 25 Mişeii-n fund veneau, cu toţii goi, spre noi din centru-văii-un stol; de-afară alt stol, dar mai grăbit, în rînd cu noi, 28 precum pentru-mbulzeală mul t-afIară romanii-un mod de-a circula pe punte în anul jubilar şi-aşa (aşezară) 31 să aibă toţi, pe-o lature-a lor frunte spre Sanct' Angelo, cîţi spre dom mergeau, iar pe-altă parte-acei ce merg spre munte. 17 Ultimul cuvînt al versului din textul de bază: şi peste gropi şi valuri necurmat, a fost înlocuit, pentru rimă, cu alergînd, existent în A. // 19 Iniţial, în loc de în fusese scris iar. / Marginal dreapta este scris Vezi Chiţu./ / 25 Un stol de răi venea A // 30 anul jubilar] luna jubilară A j şi-aşa (...) aşezară B I Versul, incomplet în textul de bază (în anul jubilar şi-aşa) a fost completat, potrivit rimei, cu varianta B. // 31 Iniţial, în loc de să fusese scris pe./ ca toţi pe-o parte (...) căii B j să aibă toţi] că toţi aveau A // 32 spre Sanct' Angelo] sp(r)e Angel B / Cf. Dante : verso’l castello e vanno a Santo Pietro. // 1 IŞi draci cu coarne bice lungi aveau, | în multe părţi pe negrele colnice, |!Şi-amar din dos cu bicele-i bateau. JtVai, cum săreau de iuţi să se ridice la-ntîiul bici şi n-aşteptau să-i bată | al doilea rînd şi-al treilea rînd de bice! Pre cînd mergeam, îmi fu întîmpinată de-un ins privirea şi-am strigat grăbit: „— Nu-1 văd pe-acesta azi de-ntîiaşi dată." 13 M-oprii deci să-l privesc şi s-a oprit Virgil şi se-nvoi pe plac să-mi facă, puţin să mă şi-ntorc cu cel lovit. 16 Iar el credea că mi s-ascunde, dacă va sta cu capu-n jos, ci-i fu-n zădar, căci zisei eu: Tu, cel ce ochii-şi pleacă, 49 de nu eşti dintre-acei ce-ades îţi par, tu eşti Caccianemic, eşti el, fireşte, dar ce te-a-mpins aci-ntr-atît amar?" * I 34 văii A II 34-36 Şi draci cornuţi în multe părţi a văii, mari bice avînd <.................y bateau din dos cu mare-asprime răii. B // 36 răii A // 50 In textul de bază, in loc de Caccianemic este scris Ciaccanemic. I CJ. Danie: Venedico, se’ tu Caccianemico. / după faţă A // 143 52 Iar el: „ — Nu-ţi spui cu drag. Dar ma sileşte cuvîntu-ţi clar ce-aşa de dulce-mi sună şi prima viaţ-a noastră-mi aminteşte. 55 Marchizului, oricum ar fi să spună vrun zvon scornit, fui eu care i-am dus să-i facă voia sora mea cea jună. 58 Nu-s singur bolognez sub bice pus, ci-i plin ăst loc de ei, de-atîta ginte, incit din Reno la Savena nu-s 61 deprinşi atîţia si fa să cuvinte. De vrei dovezi şi-un fapt ca să-ţi explici: cumplita-ne zgîrcenie-ţi fie-aminte." 64 Pe cînd vorbea astfel, îi dete-un bici, strigînd, un drac: „— Hai, votrule, odată, că nu-s femei să poţi să vinzi şi-aici!" 67 Plecai apoi şi-ajunsei pe-al meu tată şi-n scurtă vreme-acolo ne găsirăm pe unde-o stîncă e din mal plecată 70 şi-ntorşi la dreapta, lesne-o şi suirăm şi-aşa, plecînd pe-a dînşii crestătură, din iadul de deasupra noi ieşirăm. 60 Iniţial, în loc de încît Juse-se scris păcat, iar în loc de Savena, Kavena. // 61 sipa A ţţ 63 zgîrcenie] risipă A // 64 îi dete-un bici] i-a tras un bici B // 65 de-a schimbului B // 67 Plecai apoi şi-ajunsei pe-aî meu] îndată m-adu-nai cu scu(m)>pul B // 144 Iar, cînd am fost şi unde-i o spărtură spre-a face celor biciuiţi un drum prin ea, Să stai, mi-a zis, şi ia-n căutătură şi pe-alte duhuri cu pornire rea, a căror faţă, căci veneau minate, cu noi în rînd, tu n-o putUşi vedea." Şi, stînd pe pod, vedeam nenumărate cirezi venind spre noi din punct opus, gonite-amar cu biciul de la spate. Şi, fără să-l întreb, Virgil mi-a spus: Priveşte-acum pe-acel semeţ, pe care durerea sa de-aici nu l-a răpus, păstrînd şi-n chin regească-nfăţişare! Stăpîn ajunse-al linei aurei în Colchis el, prin sil-ori înşelare. 8 Trecînd prin Lemno-n urma vremii-acei cînd şi-au ucis, lipsitele de minte, pe-ai lor bărbaţi impiile femei. *1 şi-aici prin daruri şi prin dulci cuvinte seduse pe Hipsifela, pe-aceea ce pe-alte toate le minţi nainte, a face] a da A, / biciuiţi] bătuţi A2 // 84 sa de-aici] în care-i pus A // 85 îtrînd şi-n chin] cum ţine-a sa B / şi-n chin] şi-aici A // 145 94 şi, grea cu el, lăsă apoi femeia. Această culpă-i dă acest flăgel şi-şi ia pedeapsă şi pentru Medeea. 97 Cu el merg răii ce-au sedus la fel. Destul îţi fie-acum vederii tale şi-acest ponor şi cei ce plîng în el." 100 Eram acum pe unde-ngusta cale trecea pe-al doilea val, ce e picior al punţii cei din ceealaltă vale. 10 3 De-aici noi auzeam într-alt ponor cum gem mişeii şi pufnesc pe gură şi-şi bat cu palma scăfîrlia lor. 106 Pe rîpi era depus un strat de zgură de-un abur puturos ce-adîncu-1 scoate şi-i ochilor un chin şi-n nas tortură. 109 iar fundu-atît de-adînc, că nu se poate vedea decît urcînd al punţii dos, de unde-i steiul culme-a bolgii toate. 112 Ajunşi şi-aici, văzui în bolgie jos popor scufuns într-un noroi în felul acelui stere ce din privaţi e scos. 101 Iniţial, in loc de e jusese scris ca. // 106 Iniţial, in loc de depus Jusesi scris depus-o. // 108 şi-i ochilor un chiu şi-u nas] vederii chin şi (iniţial şi-a) nasului B jj 140 Pe cînd priveam şi-un duh îmi fuse ţelul, CU-atîta glod pe cap, că n-avui fel să ştiu de-i preot, ori mirean mişelul: ,— De ce te-nholbi mai mult, îmi zise el, decît la alţi îmbălegaţi, la mine?" — Mai mult, căci te-am văzut, de nu mă-nşel, cîndva cu păr uscat, i-am zis, ştiu bine, şi eşti Interminei din Lucea tu, de-aceea mă si uit mai mult la tine." Cu palmele-a tund tigva şi-o bătu: Mă-nfund-aici ce-am linguşit cu gura, că-ntr-asta limba făr’ de trudă-mi fu." Maestrul meu apoi: Căutătura ţi-o fă puţin mai cătr-adînc ţintită să poţi vedea cu ochii-acum făptura murdarei siujnici, cea ce, despletită, se scarpină cu unghii-mbălegate, acum stînd dreaptă-n sus, acum stîrcită. E Tais, cutra, celei ce-ntrebate de-amant: « Am graţii mari că ţi-am făcut ăst dar? », i-a fost răspunsul: «Minunate! » Şi-ntr-âst ponor destul e ce-am văzut." 15 Iniţial, în loc de şi-un /usesc scris un. // 116 avui fel] putui A // 118 ' — De ce te-i fi-nholbînd ?“ fu vorba lui A // 119 decît la alţi] mai mult decît ' A jj 127 Maestrul meu a.poi] Virgil apoi mi-a zis A // 128 adînc] drum ‘ II 129 şi pleacă-te să poţi A // 130 despletită] tărbăcită A1 / despletită, m A„ 147 CÎNTUL XIX l O, Simon mage, o, bieţii tăi ciraci! Voi sfinte bunuri ce se cad unite cu sufletele bune, voi, rapaci, 4 le vindeţi, pe-aur şi pe-arginţi votrite! De voi acum trompeta mea să sune, fiindc-al treilea sac pe voi vâ-ngliite! 7 Acu-n vecinul loc de-amărăciune urcaţi eram pe-a stîncii-aceea parte ce-i punctul, cel mai nalt peste genune. io Supremă minte, o, cîte-arăţi tu arte şi-n cer şi pe pămînt şi-aici afund şi cit de drept a ta putere-mparie! 13 Văzui c-avea şi-n coaste şi pe fund murdara stîncă găuri, pe-o măsură la fel de largi şi-avînd gîrlici rotund. 2 2 ce] cari A II 3 cu sufletele bune] cu cei curaţi la suflet A // 9 ce-i este scris peste un alt cuvînt, indescifrabil, f ce-i punctul] ce-i culmea A // tO supremii minte, o, cit de drept împarte A // 12 ce mari arată multele ei arte 4 lj 15 Iniţial, în loc de largi fusese scris mari,, iar în loc de gîrlici, grat.. ,\ IU fel de largi] de largi fiind AH ' 148 Mai largi sau strimte nu mi se părură de cum în mîndrul San Giovanni-ai meu ca locuri de botez căldări făcură, din cari, nu-i mult de-atunci (şi-o spun că vreu să-nlătur zvonul fals), văzînd că moare un prunc în ea, am rupt pe una eu. Din orice groap-un rău scotea picioare mai pînâ-n şold pe gura văgăunii, dar trupu-nfipt îi sta-n ascunzătoare şi toţi cu arse tălpi cum sînt tăciunii, aşa-şi zgîrceau tot trupu-aceşti mişei, încît să rupă orice sfori şi funii. Precum pe-obiectul uns cu vrun ulei vezi flacăra de-a lungul lui cum fuge, aşa zbura un foc pe tălpi la ei. 731 Ce duh, maestre, este-acel ce muge mai rău decît al văii-ntreg popor şi-o mult mai roşie flacără-1 şi suge?" 34 Răspunse el: ,.— De vrei să te scobor pe coastă-n vale, unde-acela zace, vei ştii din gută-i crima lui şi-a lor." 37 Iar eu: Mi-e bine tot ce ţie-ţi place, tu domn îmi eşti şi ştii că nu m-abat din vrerea ta si ştii . si ce se tace." 17 ca-amKn)d<(rul. . . ) al meu acolo A // 18 ca locuri de botez] ca guri pentru otez B II 24 Iniţial, în loc de dar fusese scris şi. // 26 Iniţial, în. loc de mişei f usese scris mizeri. // 33 -n vale] văii A // 38 ştii] vezi A // 149 40 Deci sus, pe-a patra coamă ne-am urcat şi-ntorşi, ne-am scoborît pe mina stingă spre fundu-acel şi-ngust şi-nscorburat. 43 Nici nu-ncetă pe şoldu-i să mă strîngă maestrul meu pînă a sosit la cel ce-avea din tălpi aşa de-amar să plîngă. 46 Oricine-ai fi, tu, suflet trist, ce-astfel, ca paru-nfipt, te zbuciumi din călcîie, vorbeşte-mi, dacă poţi", strigai spre el. 49 Şi-am stat ca şi-un duhovnic ce mîngîie pe-un ucigaş perfid, ce-n groapă-i stînd, îl cheamă iar, ca moartea s-o mai mîie. •52 Iar el strigă: Soseşti aşa curînd? Soseşti tu, Bonifaciu? Aşadară minţi scrisoarea-n ani, mai mult spunînd! 55 Eşti şi sătul de-a veri ce te-ndemnară să nu te temi prin fraud-a fi-nsural cu mîndra doamnă ca s-o faci de-ocară?" 58 Şi-atunci, cum stă şi-acel ce-i ruşinat că n-a-nţeles ce i s-a spus şi care nu ştie ce răspunde, astfel am stat. 52 în textul de bază, în loc de strigă este scris striga. // 54 minţi . ,}cn vrun an cu doi A jj 150 61 Dar domnul meu: „ — Să-i spui făr-amînare: nu-s eu, nu eu pe care-1 crezi că vine." Şi-am spus precum ceru şi, mult mai tare 64 strîmbîndu-şi toate-ale lui arse vine, oftat-a duhul din adîncul lui şi-a zis plîngînd: Ce vrei atunci cu mine? 67 De-ţi e dorinţa ta să ştii ce fui şi numai ea pe-aceste rîpi te-alungă, să ştii că marea mantie-o avui 70 şi-aieve-al Ursei pui, o mină lungă şi-aşa de-avid să-mi văd ursoii graşi, că banii strînşi m-au strîns aici în pungă. 73 Sub capul meu prin crăpături sînt traşi cîţi, papi fiind, făcut-au simonie şi-adînc căzuţi acolo sînt rămaşi. 76 Cădea-voi jos şi eu cînd o să vie acel ce tu-mi păruşi, cînd iute-acel cuvînt dac-ai sosit ţi-1 spusei ţie. 79 Dar stau de timp mai mult arzînd astfel şi-nfipt cu susu-n jos decît în ţapă va sta cu roşii tălpi acoalea el, 67 De-ţi e dorinţa ta] De-ai dorul numai ca A jj 73 traşi A // 81 în textu de bază este scris tălpi roşii, marginal dreapta fiind făcut semnul de in versare a celor două cuvinte. // 151 S2 că-n urmă-i vine din apus un papă mai plin de crime-n loc fărădelege, şi-n locul meu şi-al lui el o să-ncapă, 85 un nou Iason, căci banii-1 vor alege; şi, cum cu-acela moale domnu-i fu, aşa va fi cu el al Franţei rege." 88 De-a fost prea aspru-al meu răspuns acu nu pot să ştiu, dar ştiu c-atare-mi fuse: Ia spune-mi mie, ce comori ceru 91 a.1 nostru domn lui Petru cînd îi puse în mînă cheile spre-a-i da domnia? « Urmează-mă! » şi-altce nimic nu-i spuse. 94 Iar Petru şi-alţii, dînd apostolia în locul celui ce-n Gocit azi zace, ce bani cerură ei de la.Mathia? 97 Rămîi deci unde eşti, că bine-ţi face, ' iar banii pungăşiţi păstrează-i bine, căci ei făceau să nu laşi Franţa-n pace. 100 Şi, dacă n-aş purta şi-aici în mine respect de-acele chei pe cari preasfîntul 1 a vrut să i le porţi, trăind, cu tine, 94 Iniţial, în loc de Iar fusese scris Nici. / Cînd X • • •} dară A // 95 perdut-a A H 96 eerut-au A II 99 să nu laşi Franţa-n] să n-aibă Carlo A // 152 «3 06 mi-ar fi acum cu mult mai crud cuvîntul, căci voi, de-avari, daţi crimei privilegii, strivind pe buni şi-umplînd de răi pămîntul. Pe voi, pe papi, vă vede-n cartea legii Ioan în chipu-acelei mari mişele ce sta pe ape şi curvea cu regii 109 şi-avea şi şapte capete şi-n ele şi-n zece coarne, nnăscută, cît timp al ei bărbat fugea de rele. 112 Din bani dumnezeirea vi-e făcută! Şi ce-i un biet păgîn? Nimic, vezi bine, căci el ador-un zeu, dar voi pe-o sută. 115 A cîtui rău izvor fu, Constantine, nu-ncreştinarea ta, ci darul care : făcu bogat pe-un prim păstor prin tine!" 103 Iniţial, in loc de acum cu fusese scris cu tine. // 108 curvea-) cnrv&rea At, adultera A2 // 109 şi-avea şi şapte capete] iar capete-avea 7 A // 110 Lacuna din manuscrisul de bază a fost completată pe baza variantei din 02-' că-n zece coarne-avea tărime. / Pentru versurile 109 — 110, cf. Dante : quella c.he con le sette teste nacquc, e dalie diece coma ebbe argomento. / în varianta publicată în „Convorbiri literare", XXXVI (1902), nr. 7, p. 584 — 589, cele două versuri au următoarea formă : Şi-n zece coarne-a ei avea tărime (fiind cu şapte capete născută) iar în acea apărută în „Viaţa literară", I (1906), nr. 17, p. 2: Şi-a fost cu şapte capete născută şi-n zece-ale ei coarne avea tărime. // 115 Izvor a cî[t] A // 153 îl 8 Şi-n timp ce-i recitam a tari tropare, mustrare-a fost, ştiu eu, ori furia lui, din labe el zbatea cumplit de tare. 32 1 Cu-aceste vorbe cred că eu plăcui maestrului, căci el, zîmbind, îmi prinse mustrarea-n care-aşa de sincer fui. 124 De-aceea el în braţe mă cuprinse şi, sus cînd fui povară mînii sale, sui pe drumul pe-unde-ntîi descinse. 127 Şi, netrudit de-a mă ţinea pe cale la pept, încet pe arc-apoi m-a scos pe drumu-acestei văi spre-a cincea vale. 130 Blînd puse-acoalea sarcina sa jos pe rupte şi-aspre stînci, pe unde cale nici caprele n-ar face-o bucuros. 133 De-aici apoi văzui într-altă vale. 121 şi cred, cu-aceste A // 124 în braţe mă] vesel mă şi A // 132 bucuros] lesnicios A // 133 văzui] pătrunde A CÎNTUL XX l De-o nouă caznă-mi cat-a face rime spre-a da subiect, din lumea cea-necată, cîntării douăzeci a părţii prime. 4 întreag-aveam atenţia mea-ndreptată ca pînă-n fund să pot vedea-n genune şi-n cît amar de plîns era scăldată. 7 Şi-un neam văzui, plîngînd cu-amărăciune, şi-umbla-n tăcere prin rotunda vale şi-ncet, cum merg cei vii în procesiune. io Şi, dînd vederii-o mai departe cale, ciudat sucit pe-oricare-aci-1 văzui cu-ntregul trunchi din gît pînă sub şale. 13 spre spate-avînd întoarsă faţa lui. De-a-ndosul ei deci trebuiau să vie, că-n faţă văzul stins era oricui. 2 2 necată] scufu A // 6 Iniţial, în loc de şi fusese scris do. // 7 plîngînd] ce-n plîns A // 11 Iniţial, în loc de aci fusese scris aici. / aci-1] ins A II 15‘ stins? A ţţ 155 16 Se poate, zic, c-ar fi paralizie prin care-un om atari suciri să paţă, dar n-am văzut şi nici nu cred să fie. 19 Socoţi, de-o vrea cel sfînt, şă prinzi în viaţă din cîntul meu, Creştine, o-nvaţătură: putut-am eu să am neplînsă faţă, 22 văzînd de-aproape-a omului făptură strîmbat-astfel, că plînsul lor, curgînd din ochi, trecea pe buci prin crăpătură? 25 Proptit de-un colţ al stîncii aspre stînd, am plîns şi-am plîns pînă ce bunul tată Mai stai, mi-a zis, cu alţi nebuni în rînd ? 28 Ţi-e mila vie-aici, cînd ţi-e-ngropată, căci cei mai mari mişei sînt cei ce au murmur cînd văd divina judecată. 31 Sus, capul sus şi vezi pe-Amfiarau, pe cel ce-1 înghiţi pămîntu-n fine la Teba-n şes, iar oştile-i strigau: 3 4 « Dar unde alergi acum şi ce-i cu tine? », dar el s-a tot scufuns pînă căzu la Minos, cel ce-nhaţă pe-orişicine. 24 Marginal dreapta este scris V.M. //25 Oh, da, plîngea proptit A //30 cînd văd] privind A // 35 căzu] să cadă A // 156 Şi vezi că piept din spete-aici făcu: prea mult să vază-n faţa sa el vruse, deci umblă-ntors şi-ntors şi vede acu. Tiresias vezi-1, cel ce-odată fuse femeie-atunci cînd, din bărbat schimbată, el membre-atari ca şi-o femeie-avuse, şi-avu dinţii c-un băţ din nou să bată din nou doi şerpi cum dragostea-i uneşte şi iar primi făptura sa bărbată. Cu spatele de burtă-i se propteşte Aruns, acel ce-n munţii Luni, pe unde văleanul cararez cu greu pliveşte. un pustnic stete-al peşterii afunde de marmură şi larg avu spre mare şi larg deplin spre cer, în zare-oriunde. Cu părul despletit pe sînu-i care tu nu i-1 poţi vedea acum, căci el şi tot ce-i păr pe ea dincolo-1 are, ’ 38 Iniţial, in loc de ţaţa sa fusese scris fe.ţă-L. // 39 Iniţial, în loc de deci' fusese scris şi. j în loc de umblă, fusese scris iniţial, probabil din greşeală,, umbră. / vede-acn] vadă 4 jj 45 spre A jl 47 Iniţial, înainte de Aruns fusese-ţ scris e-, jj 50.— 51 p ' şi lar:.>; avu spre cer şi larg pe marc, 1 nimic avi net în drom spre-a i le-ascunde. B // 157 55 ea Manto fu, pribeagă fără ţel ce-n locul meu natal în urmă stete, de-aceea vreau s-asculţi aici niţel. 58 Cînd tatăl ei sfîrşitu-obştesc şi-l dete şi sclav-ajunse patria lui Bac, fu lung prin lume-alergul ăstei fete. 61 în mîndra-ne Italie zace-un lac, dincoace de Tirol, şi ne formează hotar de cătră nemţi, numit Benac. 64 Mai mult de-o mie de-ape ce brăzdează din Garda-n Val Camonica Peninul aceste toate-n zisul lac stagnează; 6 7 şi-un loc e-n lac, unde-ar putea vecinul pastor al Bresciei conveni cu cel ce e-n Verona, ca şi cu Trentinul. 70 Peschiera stă, frumos şi bun castel, la rîpa cea mai scund-a astei ape şi ţine-n frîu pe bergamasci cu el. 7 3 Pe-aici apoi prisosul, cît nu-ncape în lac, îşi rumpe peste mal un vad, ca rîu cătînd pe verzi cîmpii să scape. 61 zace] este A jj 66 în zisul lac stagnează) astea A // 69 Iniţial, în loc de ce e-n fusese scris cu cel. // 70 frumos şi] c-un nalt şi A // 71 la rîpa cea mai scund-] la {...]> m(ai) joasă- A II 73 Pe-aici apoi prisosul] Prisosul deci al apei A jj 75 Iniţial, în loc de ca rîu cătînd fusese scris cătînd ca rîu. jj 158 Dar apele-i, de-ndat-apoi ce cad, cu nume Mincio, nu Benac scoboarâ şi-aşa se varsă la Governo-n Pad. Nu curge mult şi-ajuns pe locuri şese, se-ntind lăţite-ntr-o mocirlă lată ce-aduce vara multe boale-adese. Trecînd pe-acolo deci, cumplita fată pămînt uscat văzu-ntr-acel nămol şi-n el nici om, nici holdă sâmănată; şi-aici, fugind de lume cu-al ei stol de servi, urmîndu-şi trista-nvăţătură, trăi, lăsînd acolo trupu-i gol. Răzleţi de primprejur apoi umplură plugari ăst loc ce-n smîrcul său cel lat avea-mprejur firească-ntăritură # 1 şi, făr-al sorţii semn, ei nume-au dat cetăţii lor clădite pe-oseminte ca fetei cei ce-ntîi pe-aici a stat. SM Şi mult îi fu poporul, mai nainte de-a fi de Pinamont cu-nşelăciune I credulul Casalodi scos din minte. ‘76 Dar el, de unde apele lui A H 77 iese A // 86 traiurmînd A // 87 trăi, lăsînd ICplo] şi-acolo şi-a lăsat şi i jj 89 Iniţial, în loc de -n fusese scris prin, iar » loc de său, ei. // 92 Marginal este scris V.M. // 94 Şi mult] Ei mult A II 96 iţtoifial, în loc de credulul, Coşbuc începuse să scrie neb{nnul). // 159 97 „De-aceea-ţi spun, că, dac-ar fi să-ţi spună că alte-origini are-al meu pămînt, să poţi minciunii-un adevăr opune." 100 Iar eu: Ce-ai spus, maestre, -mi este sfînt şi-al tău cuvînt tărie-a"prins în mine, ca praf mi-ar fi oricare-un alt cuvînt. 103 Dar vezi şi-mi află-n neamul care vine vrun vrednic de văzut si mi-1 arată, căci tot ce vreau aceasta e, ştii bine." 106 Iar el: Acel cu barba răsfirată pe spete-a fost, cînd Grecia-n greul pas de-ai săi bărbaţi era despoporată 109 aşa c-abia copii i-au mai rămas, augur şi-a dat cu Calcas semnul care porni din Aulida primul vas. 112 Eurifil se numea şi-ăst nume-1 are în naltu-mi cînt unde de dînsul spui ; tu-1 ştii, că-mi ştii întreaga mea cîntare. 115 Cel slab în şale-aşa, că parcă nu-i, e Scot şi-ntr-adevăr avu putinţa să-nşele lumea, cu magismul lui. 97 unii ţi s-ar A jj 99 să poţi minciunii-un adevăr] minciunii-un adevăr să-i poţi B I minciunii A jj 160 Guido Bonat îşi plînge-aici ştiinţa şi-Asdent, ce-acum să fi rămas la piele şi sfori ar vrea, ci-acu e-n darn căinţa. Vezi tristul stol cari au fugit de-andrele, de fus şi gheme şi-au prostit creştinii, fierbînd si ierburi si-nvîrtind ulcele. Dar haide-acum! între-ambele confinii a celor două lumi ni se scufundă în mare, sub Sevilla, Cain' cu spinii. Şi-apoi, ieri noapte luna fu rotundă şi nu uita că zarea ei ţi-a prins şi bine-aori în sihla ta profundă." Aşa-mi vorbea, iar noi mergeam întins. Iniţial, în loc de sihla fusese scris siha. Jj După terminarea cîntului XX, ge Coşbuc a scris pe fila 95, lăsată goală .'„Nu criticii cari pricep greutatea, acei nefericiţi ţînţari efemeri cari strigă pentru un cuvînt, d.e. plagă '., XVII)“. Este un reflex tîreiii al atacurilor duse împotriva sa, pentru pa utilizată în traducerea „Divinei Comedii1',în special în paginile revistei rfa morală". Vezi, dintre acestea, în special articolul semnat de C. A. lo-„Monstruozitâţi poligloto-coşbuciste în traducţia «Infernului » lui nte" („Forţa morală", II, 1902, nr. 15, 17 febr., p. 3). CÎNTUL XXI l Din punte-n punte-aşa trecurăm noi, vorbind de multe cîte-aici îmi cată să nu le cînt, şi ne-am oprit apoi 4 pe-al punţii vîrf, ca bolgia-nvecinată şi-alt plîns zadarnic să-l vedem acum, şi-o şi văzui nespus de-ntunecată. 7 într-al Veneţiei arsenal precum, ferbînd, vezi iarna smoala cea tenace spre-a unge luntri ce-au crăpat pe drum 10 şi nu mai pot pluti, aşa câ-şi face ici unul vasul nou şi-nfundă stupă prin coaste celui mai puţin dibace 13 şi-aici la proră dreg, dincoa’ la pupă, cioplesc lopeţi şi funii-şi fac şi sparte vîntrele de catarg, cîrpind, le-astupă, 6 Iniţial, al doilea şi lipsea din vers. // 7 într-al Veneţiei arsenal] Ca şi-u V> un tnin {. ..) B /' 42 fac « da » din « nu »Aţi 43! Şi-l dete-adînc] îl dete-adînc B // 44 n-am văzut în viaţă] nu cred că s-avîntă A jj 45 lăsat din lanţ, urmînd pe hoţ, zăvodul B ţţ 46 Iniţial, în loc de la fusese scris pe. // , 104 Tu crezi că eşti în Serchio să-no ţi ? De vrei să scapi de-a căngii-nţepătură, din smoală capul tău să nu-1 mai scoţi!" Şi căngi pe el o sut-atunci căzură şi iar: Aci, cînd vreai să joci, te-ascunde, aşa că, dacă poţi, pe-ascuns tu fură." Tot astfel bucătarii pun să-nfunde rîndaşii carnea cu ţepuşe, cînd . // 127 Iniţial, în loc de am zis fusese scris aici. / „Ce văd, am zis A / Dar eu: „ — Ce văd B // 128 O, fă, i-am zis] O, fă, de ştii A // 129 Marginal dreapta este scris V.M. 168 De eşti prudent şi-acum ca de-obicei, nu-i vezi cum mîrîie-ntre dinţi, părinte, şi-au ochii-n cap cu gînd de-a fi mişei?" Răspunse el: N-aş vrea să te-nspăimînte ce vezi! Scrîşnească-n dinţi cum vor; o fac spre-acei din smoala lor ferbinte!" La stingă deci pornirăm prin ponor, ci-ntîi văzui, ca semn, că toţi se-ntoarnă, strîngîndu-şi limba-n dinţi, spre şeful lor, iar el, plecînd, făcu din cur o goarnă. CÎNTUL XXII t Văzui şi călăreţi cum cîmpi întrapă, cum dau atacuri sau, făcînd alai şi-aori în vălmăşag fugind, cum scapă, 4 cursari prin ţara voastră-ntîmpinai şi bande-n treacăt, neamule-aretine, şi joc de suliţi şi-ncurări de cai, 7 urmînd după chimvale-ori tamburine, cu buciume-ori cu focuri din castele şi semne de-ale noastre-ori chiar străine, 10 ci-atare-avînd poznaş cimpoi nici ele, nici oşti eu n-am văzut, nici escadroane, nici nave-urmînd un far sau grup de stele. 13 Mergeam acum cu-aceste lighioane, vai, răi fîrtaţi, dar toate cum li-e rîndul, că-n iad nu ceri tămîie şi icoane. 9 şi semne de-ale noastre-ori chiar] şi semne-avînd italice, ori şi A // 12 un far sau] lumini de far sau A // 13 Iniţial, n loc de aceste fusese scris aste. // 170 I Dar eu aveam numai la smoală, gîndui, i să văd şi-a bolgii-ntreaga aşezare I şi răul neam ce-1 scaldă-n ea, ferbîndu-1. p Precum cînd dau piloţilor pe mare [delfinii semn cu spetele rotunde sa-şi scape-a lor corabie de-necare, .22 aşa, spre-a răsufla, şi-aici şi-altunde |; vedeam vrun rău spinarea cum şi-o saltă, f dar numai fulgerînd, şi iar s-ascunde. > 25 Cum stau prin bălţi şi broaştele-ndeolaltă la mal şi-astfel c-afar-au numai botul, dar labele şi-ntregul trup în baltă, *■ 28 şi-aici astfel la mal umpleau ei totul, | dar, cînd s-apropia Bărboi-Zbîrlit, 1 pe toţi-n clipă-i şi-nghiţea borhotul. ţ. 31 Văzui, şi-am sufletul şi-acu-ngrozit, , pe unul stînd, cum e pe cînd le sperii că stă o broască şi-altele-au sărit, 34 dar Bot-de-Ogar i-a şi-ncleştat în perii smoliţi ai lui cîrligul şi, trăgînd, ce-a scos din lac o vidră-mi fu vederii. ■ t H î ti Iniţial, în loc de bolgii fusese scris bolgei. // 19 Iniţial, în loc de cînd fusese fcris cum. // 30 Versul, omis la transcriere, este scris pe contrapagină. // 32 odată A II 36 şi-a tras şi-a scos ce-o vidră B / spînzufraţi] A fi 37 Ştiam pe draci pe nume-acum pe rînd, căci fui atent şi cînd aleşi ei fură şi şi-ntre ei cum se chemau strigînd; 40 Hei, Foc-Nestins, aleargă şi-i înfige în spate gheara să-l jupoi de piele!" Şi toţi au curs cu căngi şi cu cîrlige. 43 Iar eu: De poţi, maestre-al căii mele, să faci să afli cine-i desperatul căzut aici în mîni atît de rele?" 46 Mergînd Virgil, deci a-ntrebat de statul din care-a fost născut, iar el îi spuse: Sărmana maică mă nâscu-n regatul 49 Navarrei unde-n slujba ea mă puse, căci tat-avui pe-un biet de marţafoi, şi-al său distrugător şi-a tot ce-avusc. 52 La bunul domn Tibald fui serv apoi şi-acoalea-n coţcării fui meşter mare, de cari-acum dau seamă-ntr-ăst noroi." 55 Iar Rît-de-Porc, ce-avea doi colţi, cum are şi-un porc mistreţ, făcu ca-n şold mişelul să-i simt-un colţ ce-artist e-n spintecare. 37 — 39 Versurile sînt unite, pe marginea din dreapta a filei, cu o acoladă în dreptul căreia este scris V, Chi A // 40—42 Versurile sînt unite, în partea din dreapta a filei, cu a acoladă, în dreptul căreia este scris V.M, // 50 cald A // 5i 'ce şi pe el şi tot ce-avu distruse 2? // 52 Tibald A // De răi motani mai dete şoricelul ! Bărboi-Zbîrlit însă-1 cuprinse-n braţă şi-a zis : Pînă-1 înfurc, cu-ncetinelul!" 1-1 duse lui Virgil apoi în faţă: „De vrei să ştii mai mult, întreabă-1 dară, că-ndat-apoi sar alţii şi-l înhaţă." Şi-a zis Virgil: „— Cunoşti tu, aşadară, prin smoală vrun nemernic să se cheme latin de neam?" De-un duh cu-a voastră ţară vecin m-am despărţit de scurtă vreme. De-ar fi şi-acum deasupră-mi ăst mişel, de căngi şi gheare-acum eu nu m-aş teme." 0 Dar Bot-de-Ogar: „ — Ce stăm acum astfel?" Şi-n braţ i-a-nfipt al căngii vîrf subţire şi-un mare sfert de carne-a rupt din el. Şi Fund-de-Iad tot sta să-l ia-n primire de jos, mai de la pulpi, ci-n rotogol se-ntoarse-al lor decan cu rea privire 76 şi-a stat puţin mai blînd turbatul stol. Virgil, nezăbăvind, din nou grăit-a spre cel ce sta privindu-şi osul gol: Iniţial, în loc de însă-1 cuprinse fusese scris îl p(rins«.. .). // 59 — 63 Ci-1 prinse-n braţe-atunci şi-a zis: „ — Bărbaţi, să-mi staţi, pînă-1 înlurc, tăcuţi ca mielul." S-a-ntors cu faţa spre Virgil apoi: „De vrei să ştii m(ai) mult, să-ntrebi, că-mi zbiară că dornici de-a-1 jupi m(ai> am vro doi." B // • cu-ncetinelul] să-mi staţi ca mielul A /j 61 apoi A II 65 să se cbeme] să se zică B // 66 De-un duh cu] Iar el: Cu A / „— De-un duh ;-a voastră ţară] Lăsai cu-a voastră ţară B 67 vecin pe-un duh, e vreme puţintică B j vecin lăsai pe- A // 69 de căngi şi gheare-acum eu nu -aş] de gheare-acum şi căngi nu m-aş m(ai> B // 75 se-ntoarse-al lor decan . rea] şi-a-ntors decanul aspra A jj 173 79 De cine zici că rea ţi-a fost ursita cînd tu, lăsîndu-1, mai spre mal te-ai tras?" Răspunse-acela: Fratele Gomita, 82 galuricul, oricărei fraude-un vas. Astfel avut-a-n mini pe inimicii lui Ninu-ncît de pomin-a rămas, 85 dar bani le-a smuls < şi-n cîmp a pus voinicii, > cum el zicea, şi-a fost înşelător şi nu-n mărunt, în multe alte-oficii. 88 El stă-n contact cu cel din Logodor, cu Zanche-acum, şi-şi spun nenumărate, tocind de dragă-le Sardinia lor: 91 Dar, vai, vedeţi-1 pe-altu-n fălci cum bate! Eu multe-ăş spune, dar mă tem că el îmi face grapă ghearele-i pe spate." 94 S-a-ntors vătaful lor spre Farfarel, ce tot pîndea din ochi cum să-l apuce: Tăiatule din furci, mai stai niţel!" 97 Cel groaznic îngrozit atunci spre duce: Lombarzi ori tusei să vezi şi, dacâ-ţi place să-i şi auzi, a zis, ţi-i pot aduce, 83 şia rupt propteau pricii B // 85 în textul de bază a pst scris doar dar bani le-a smuls. Versul este completat cu un fragment scris pe contrapagină, jj 93—95 Marginal dreapta, alături de acolada care uneşte cele trei versuri, este scris Să se schimbe.// 94 -oiu A // 96 Iniţial, în loc de mai fusese scris dar. / înapoi Ai / mai stai niţel![ dar stai niţel A2 // 174 .12 113 de-or sta puţin deoparte-aceştia-n pace spre-a nu se teme-ai mei de-a lor mînie, şi eu, de-aici din mal, pe loc voi face nu unu-ori doi, ci şapte să vă vie, c-un semn din gur-aşa cum dăm signale cînd iese-un ins şi vrea tovărăşie." Dar Cap-de-Ogar, cu botul feţii sale în vînt şi dînd din cap: Nemernic ce-i şi ce prilej scorni scăpării sale! Bogat pungaşu-n laţuri cîte vrei!" Ei, da! Sînt rău cum nici nu se mai poate, c-aduc la chin cu mult mai rău, pe-ai mei!" Perzînd răbdarea Zbate-Aripi, cu toate că toţi i s-opuneau: De-mi sari în lac, eu nu-n galop sărind mi te voi scoate, ci-n zbor de-aripi în clipă-ţi viu de hac! Supt mal, fîrtaţi, şi vom vedea noi dacă eşti tu, decît noi toţi, mai mare drac!" 118 Nou joc, creştine, ascultă şi-o să-ţi placă! Se-ntoarseră deci toţi, spre-alt mal cătînd, şi-ntîi fu cel ce n-ar fi vrut s-o facă. 102 de-aici din mal] şezînd aici A // 104 cum dăm noi A // 108 ţi-auzi, kpre-a ne scăpa, ce-au pus la cale B // 175 121 Pîndind priinţă clipei şi-nfigînd pungaşul bine tălpile-n ţărînă, sări şi-astfel scăpă de-al bandei' gînd. 12 4 O ciudă fu pe toţi acum stăpînă, dar mai ales pe cel ce cauză fu, deci şi porni strigînd: ; Tu-mi eşti în mînă!‘ 127 Dar nu-i era, căci zborul nu putu să-ntreacă frica. (El peri subt undă, iar dracu-n zbor se (î)nalţă acu.) 130 Nu piere-o raţ-altminteri scufundată în lac, cînd vine-un şoim ce tot astfel trudit şi mînios de drum îşi cată. 133 Cu ciudă de-acest lucru, Parpanghel zbură pe urma lui, dorind ca hoţul să-i scape-n lac, spre-a se prici cu el. 136 Iar cînd i-a fost scăpat, sărindu-i moţul, sări cu ghearele pe soţ şi-apoi se-ncinse-o harţă peste lac cu soţul. 125 şi-ntîl pe-accl ce-o cauză fu greşelii D j fu] fuse A // 128— 129 In textul de bază este scrisă doar prima parte a versului 128 : să-ntreacă frica-. Pentru porţiunea reprodusă din 03, cj. Pante : quelli ando sotto e quei drizzo volando suso il petto. / în varianta publicată pentru prima dată in „Universul literar", XX (1902) nr. 5, p. 2, versurile 127—129 au următoarea formă: Tărie însă zborul său n-avu ca groaza celuilalt, perit sub undă, deci dracul se-nălţă-njurind acu. // 131 Iniţial, ce lipsea din vers. // 132 şi mînios] el şi-nciudat A // 134 zbura tot di[n].. . r.-s'joţ A II 136 Iniţial, in loc de Iar fusese scris Şi. // 137 .Sări] s-a-ntors A // 176 )ar celălalt era dibaci coroi 1-1 scarmene vîrtos! Şi-aşa căzură .e sus în smîrc, în clocot amîndoi. Şi-n pripă-i despărţi acea căldură, ci-atîta clei pe-aripi li s-a lipit că nu puteau să iasă din arsură. Cu-ai săi se văicărea Bărboi-Zbîrlit şi-urni pe patru-n ajutor să sara cu căngi cu tot pe-ait mal, iar ei, grăbit, la postul lor şi-aici şi-aici zburară şi căngi întinseră spre-acei spurcaţi ce-aproape copţi, şub scoarţa se-nfundară. Noi însă i-am lăsat aşa-ncurcaţi. )0 Iniţial în loc de sub jus'ese scris în. CÎNTUL XXIII 1 Tăcuţi şi singuri, fără soţi, acum mergeam, urmînd din urmă pe părinte cum merg şi fraţii minoriţi pe drum. 4 Dar cearta ce-o văzui mi-aduse-aminte de-un şoarece şi-o broască despre care Esop ne da-ntr-o snoavă-nvăţăminte. 7 N-au „nu" cu „ba" mai mult-asemănare decît au astea două, dacă bine priveşti şi-alături şi-nceput şi fine. io Şi-aşa cum dintr-un gînd alt gînd îţi vine, alt gînd din primu-aşa mi se născu, sporindu-mi spaima cea dintîi din mine. 13 Şi-aşa gîndeam: motivu-n noi le fu şi-a poznei cei de rîs şi-a suferinţii şi negreşit că li-e necaz acu. 4-5 De (iniţial: Dar) snoava lui Esop mi-aduse-aminte prezenta ceart- (iniţial: lor) a lor (...)> B // 8 dacă bine] cînd şi fine A jj 10 Precum deci dintr-<_) fu cazul A II li sporindu-mi spaima cea dintîi din] şi prima spaim-a duplicat-o-n B / din noi pornit-a hazul A // 13 Motivul, eu gînd, în noi A // 14—15 batjocurii (iniţial: acestui) ce-o pat şi-a suferinţii ce-i arde-aşa, că-i prinse cred necazul. B jj 178 goni-ne-vor cum n-a gonit copoi pe-un iepure ce-1 ia de gît cu dinţii. Simţeam de groază păru-n cap vîlvoi şi-am zis, atent în urm-avînd privirea: din gheare-rele, maistre, mi-e perirea. îi simt cum vin pe urmă-ne-alergînd, aşa de vii îi văd cu-nchipuirea." Iar el: „— De-aş fi şi-oglindă, mai curînd n-aş prinde-a ta icoană, cea de-afară, precum ţi-am prins pe cea ce-o ai în gînd. 8 Spre-a mele-a tale gînduri se-ndreptarâ, egal cuprins avînd şi-acelaşi zbor, şi-aşa-ntr-un singur sfat mi se-nchegară. 1 De-o fi pieziş la dreapta,-ncît uşor să facă malul drum într-altă vale, scăpăm de-nchipuita goan-a lor." Mînie dac-adaog rca-voinţii] Deci fnrie-acora (le-adaugă B jj 17 goni-ne jj 18 Marginal dreapta este scris \r:M. jj 19 pătrunde A jj 21 oglindă, mai curînd] oglindă-mplumburită B // 27 grăbit precum ţi-am ins-o cea gîndită B jj <................ şi eu şi tu < > de nu ne vom ascunde ••••••/••••.......> Bjj !•>'/ de gloata loc, .că-n. urmă ni-e pornită şi-i văd aşa că simt chiar cum mă-nhaţă A jj 179 34 Dar n-a-ncheiat şi restul vorbei sale, cînd şi văzui pe draci, cu-aripi întinse, aproape-a ne-nhăţa, sosind pe cale. 37 Virgil în braţe-atunci grăbit mă prinse, precum de zgomot deşteptată mamă, cînd vede-n casă lucrurile-aprinse, 40 apucă fiul spre-a fugi şi-n samă luînd numai la el, ea nici pe sine îm-şi dă răgaz s-arunce vro năframă ; 4 3 aşa pe spate s-a lăsat cu mine din vîrf, pe coasta repede ce-astupă din sus prăpastia văii cei vecine. 46 Nicicînd nu cred pe-al morii scoc s-o rupă deodată apa-n vale mai cu zorul cînd este aproape să s-azvîrlă-n cupă, 49 pecum pe-acel părete-a curs cu zborul Virgil, şi mă ţinea la pieptul lui, părînd că fiu îi sînt, nu-nsoţitorul. ' ~ | 35 şi văzui] eu şi văzui A jj 37 Virgil în bra^e-atunci grăbit] Deodat-atunci j Virgil la pept A // 38 cuin mama, cînd de larmâ-i deşt(eptată') B // 39 — 41 j Marginal dreapta, în dreptul unei acolade care uneşte cele trei versuri este \ scris Variantă. // 40 Iniţial, în loc de apucă fusese scris îşi. // 41 mai mult ţ grijind (iniţial: avînd cu grijă) de el decît de sine B // 1 180 Abia ce-am fost ajunşi în fund, văzui pe draci din zbor pe culme cuta se Iasă drept unde-am fost, dar nu mă măi temui. căci pronia ce voi-ntr-a cincea plasă sâ-i facă servi, de ei spre-a fi păzită, le-a stins orice puteri din ea sâ iasă. Aflarăm jos o ginte-aici, smolită, umbîînd prin cerc cu mers nespus de lin, plîngînd pe-o faţă jalnic de trudită. '! Şi cape-aveau cu glugi lăsate plin şi-a dine pe ochi, şi-n felul cum le taie la rasa lor rnonachii de la Rin. De aur faţă-aveau, părînd văpaie, dar grele-atît prin plumbul blănii lor, că Frideric pe-a lui le-avea de paie. 7 Ah, trist veşmînt, în veci obositor! Şi-n rînd cu ei, întorşi la stingă iarăşi, mergeam atenţi cum plînge-acest popor. iJO Dar, strîns de drumul strimt şi de povară-şi, aşa de-ncet venea, că-n rînd cu mine aveam tot noi, cu orice pas, tovarăşi. O giut-af(larăm. . .) suliraenită A // 63 rnonachii .do la] călugării la A jj Că Frideric pe-a lui le-avea] că Fr(ideric) avea pe-a sa A jj 68 Iniţial, loc de ei fusese scris el. // 72 Iniţial, în loc de aveam lot jusese scris c-aveam ţi. j c-aveam tot noi, cu orice pas] oricare-al nostru pas ne da A, la orice ■ aveam tot alţi B // 181 73 Deci zisei: Tată, caută pe-oarecine cu nume, am zis, şi fapte cunoscute şi-aşa mergînd, tu vezi pe lingă tine." 76 Şi-un duh din dos, fiindu-i cunoscute cuvintele toscane: O, staţi, voi cei ce-n neagra noapte-aşa fugiţi de iute, 79 că poate pot să-ţi dau şi eu ce vrei!" S-a-ntors atunci Virgil, privind prin vale, şi: Aşteapt-, a zis şi mergi încet ca ei!** 82 Şi, stînd, văzui pe doi zorind pe cale cu mare dor de-a fi cu noi în rînd, ci-opriţi erau de plumb şi-ngusta cale. 85 Sosind, ei m-au privit mult timp tăcînd şi-n sus ţineau chiorîş căutătura; se-ntoarseră-ntre ei apoi, zicînd: 88 Acesta parcă-i viu, că-şi mişcă gura. Iar, dacă-s morţi, cum n-au aceste blane, ce drept al lor le iartă-ncărcătura ? 91 Şi-apoi: Tu, oaspe-al turmei cei sărmane de trişti făţarnici, te rugăm să spui, şi nu ne-ascunde, cine eşti, toscane?" 80 atunci, întors, privi A // 89 Coşbuo a transcris în textul de bază, probabil greşit: Iar, dacă-s vii, cum n-au aceste blane; cf. Dante : e s'e’ son morţi, per qual privilegio vanno scoperti della grave stola? // 90 ce drept al lor] şi-al lor ce dr(ept) A // 182 „ — Născut am fost, răspunsei, şi crescui la mîndrul Arno-n marea lui cetate şi-am trupu-acel ce-a pururi îl avui. Dar cine voi, a căror destilate dureri prin ochi sînt chin vederii mele? Ce chin e-n voi ce-atît de-amar vă bate?" Răspunse-un ins: Aceste haine grele, în cari sîntem cu plumb aci-mbrăcaţi, cîntaru-1 fac să geam-astfel sub ele. Noi din Eologn-am fost, doi veseli fraţi, Lodiingo el, eu Catalan, şi-odată de-a ta cetate ambii-am fost chemaţi, cum şi-alte daţi chemă, spre-a fi păstrată odihna ei, dar noi i-am fost atari precum Gardingul şi-astăzi mai arată." Eu vrui atunci să zic: Voi răii, cari.. dar n-am mai zis, căci văzul mi se duse pe unul răstignit şi-nfipt cu pari. | 112 Văzînd că-1 văd, întreg el se distruse, |‘ suflînd în barbă-şi cu-ndelung oftat; iar popa Catalan, care-1 văzuse: 97 destilate] răvărsate Ajj 99 Iniţial, în loc de vă bate fusese scris v-abate. f | chin] amar A1j amar] crud AtH 101 Iniţial, în loc de, în fusese scris de. // • 102 cîntaru-1 fac] fac cumpăna A // 106—108 Marginal dreapta este scris V.M. II 183 115 Acest înfipt ce-1 vezi, a zis, da sfat iudeilor că, spre-a-mpăca poporul, un om căznirii trebuie-a fi dat. 118 Stă gol, cum vezi, şi-nchide-n drum ponorul şi trebuie să simtă cît de grei sînt toţi cari trec şi pun pe el piciorul. 12 i Şi socrul său e-n bolgie-aici şi-acei ce-au fost cu el părtaşi în sfatul care a fost sămînţa rea pentru iudei." 124 Văzui şi pe Virgil cum sta-n mirare de-acest întins în cruce-astfel pecum etern va sta-ntr-atît de tristă stare. 127 Se-ntoarse-apoi spre Catalan: şi-acum să-mi spui, de eşti stăpîn al vrerii taie, nu este-aici la dreapta-ne vrun drum 130 pe care să ieşim dintr-astă vale, spre-a nu constrînge iarăşi îngeri răi cu noi să vie-a ne-arăta vro cale?" 133 Aproape-aici, s-o vezi cu ochii tăi, răspunse el, din marea rîpă pleacă un arc ce trece toate-aceste văi ; 121 şi-acei] ei* acei A jj 123 a fost sămlnţă rea pentru] sămînţ-a fost a morţii-ntre AH 133—136 Versurile, omise la transcriere, sînt scrise pe contrapagină.! j 184 45 '48 ci-i rupt aici şi nu e drum să treacă, dar lesne-o să suiţi şi pe ruine, că zac în fund, spre coasta ce se pleacă." Puţin Virgil a stat retras în sine şi-apoi: Acel ce-nţeapă răii-n lacul de smoal-a lui, ce rău şi-a rîs de mine!" Eu şi-n Bologn-am auzit că dracul e sac de vicii şi, minţind mereu, că-i tată al minciunii", a zis monacul. Cu paşii mari porni maestrul meu, avînd puţin pe-obraji a furiei floare, şi-aşa, lăsîndu-i pe-ncărcaţi, şi eu pornii pe urma dragilor picioare. 139—141 Marginal dreapta este scris V.M. Chiţu.//142 am auzit] auzii A CÎNTUL XXIV 1 Pe-acel răstimp al tînărului an, cînd Feb îşi udă-n Urn-ale lui plete, iar noaptea-ncepe-a da spre meridian, •4 cînd bruma pe cîmpii vrea să repete frumoasa faţă a albei ei surori, ci-aripile-n curînd îi pier muie te, 7 lipsit de-orice nutreţ, se scoală-n zori ţăranul trist şi vede alb tot locul şi-oftînd, îşi bate şoldu-adeseori. 10 Acasă-ntors, în vai îşi varsă focul, ca bieţii-acei ce n-au ce să-şi mai facă, ci-ncet începe să-şi aline focul, 13 văzînd cum lumea-ntr-alt vestmînt se-mbracă în scurt răstimp, şi ia toiagul lui şi- turmei foame-n cîmp acum o-mpacă. 1 1 Pe cînd e anu-abia născut şi-şi spală B // 2 aurite A // 4 imite A A. II 10 în vai îşi varsă focul] îşi blastemă norocul A // 11 Iniţial -şi fusese scris -mi. jj 14 şi] deci A // 15 Iniţial, in loc de a fusese II 6 topite în loc de scris şi. II 186 îl 25 28 3 1 34 Aşa-nspaimat de-al meu maestru fui de-atîta nor ce i-1 vedeam pe frunte, ci-al spaimei plastru tot aşa-1 avui. că-ndată ce-am ajuns la rupta punte, s-a-ntors cu-acele dulci priviri spre mine, precum le-avu dintîi sub tristul munte. Şi-atent aici privind peste ruine şi-n minte multe cumpănind de toate, el braţe-a-ntins, strîngîndu-mă la sine, şi, ca şi-acel ce face şi socoate şi-a pururi pare-a şti şi-apoi ce vrea, astfel, spre vîrf trudindu-se-a ma scoate, pe-o stînc-a stat; şi-alt stei de după ea -văzînd, mi-a zis: Tu treci pe-aceea stană, dar vezi dintîi de poate-a te ţinea." Ah! n-a fost drum de-acei poartă blană, căci greu de tot, el cel uşor, eu dus din colţ în colţ, urcam acea corhană. Şi, dacă n-ar fi fost decît mai sus într-alt ponor mai scurt-aici ruptura, eu, nu ştiu el, dar eu m-aş fi răpus. u ci-al spaimei] dar sp(atmei) AH 23 multe, omis iniţial, este scris, cu. semn de intercalare în vers, pe marginea din dreapta a filei. // 29 treci] suie Ai /stană] stană, petroaie Aa // 187 37 Cum îns-al Malebolgii, fiind spre gură acelui puţ adine, pieziş se-ntinde, oricare-o bolgie-şi are-astfel făptura, 40 că suie-un mal, iar celălalt descinde. Şi-ajunsem astfel şi-unde-am cunoscut că cea din urmă piatră se desprinde. 43 Cînd fui pe vîrf, deloc n-am mai putut să merg şi-am fost atît far’ de suflare că, unde-am fost ajuns, am şi şezut. 46 Să cade-aici să-nvingi orice-amînare, căci, stînd pe puf sub cald coperemînt, n-ajungi la gloria cea' fără de care 49 cîţi mistuie-a lor viaţă pe pămînt pe urma lor aceleaşi urme lasă ca spumele pe-un rîu sau fumu-n vînt! 52 Deci sus, şi-nvinge truda ce te-apasa prin vrerea cea ce-nvinge-orice bătăi, cînd ei de-al trudei chin nimic nu-i pasă. 38 acelui puţ....adine] fîntînii-acei adinei A /.se-ntinde] pogoară B // 39 oricare-o bolgie-şi are-astfel] oricărei bolgC-^astfel îi e A // 40 descinde] scoboară B // 42 Iniţial, în loc de că Jasese scris şi. // 53 poteci A // 188 Căci nu-i de-ajuns să pleci dintr-aste văi; mai lung-o scara drum pe ea ne cere! De ştii ce-ţi spui, grăbeşte paşii tăi." Plecai-atunci şi-am zis, pe cînd putere mai multă făţăream s-arăt de cum aveam: Deci mergi, am şi puteri şi vrere!' Pe stînci luarăm deci din nou un drum şi greu şi strimt şi-n totul stării sale mai râu şi decît cel de pîn-acum. Spre-a nu-i părea trudit, vorbeam pe cale, cînd iat-un glas, părînd că nici nu ştie 79 La capul punţii pe-unde ea se leagă cu-a opta rîpă deci ne-am dus şi-n fine văzui atunci deschisă bolgea-ntreagă 82 şi-ntr-însa şerpi şi-oriunde şerpi şi pline grămezi de-atîtea specii,-ncît de ei simt sîngele şi-azi sloi de gheaţă-n mine. 8 5 Să-mi tacă Libia de pustiul ei, căci, orişicît foiesc în el scîrboşii jaculi, , şi cencri, şi farei, 88 n-avu mai răi şi mulţi ca furioşii de-aici, nici el, nici golul etiop, nici malul sterp din preajma Mării Roşii. 76 ci [e] A // 77 doru A // 77—78 Versurile sînt reproduse din R, în textul de'bază traducerea fiind incompletă : Răspunse el, căci astfel se dezleagă onesta rugă <.......................) cere. // 87 Versul, incomplet în textul de bază, este întregit pe baza variantei din Oz. j Pentru versurile 86 şi 87, cp. Dante : che se chelidri, iaculi e faree produce, e cencri con anfisibena. / în textul de bază este scris cencrii. // 90 Iniţial: din malul sterp din malu.// 190 Şi-aci-ntr-acest scîrbos şi crud potop fug umbre goale-urlînd de-nspăimîntate şi scorburi nu-s şi nu-i heliotrop. Şi-au mînile-ndărăt cu şerpi legate, ce-n spline-nfig şi cap şi cozi şi-apoi, ieşind, fac nod pe burtă ca şi-n spate. Şi iat-atunci, pe-un duh de lingă noi sărind, un şarpe-1 sflederi prin locul ce leagă gîtul de-umerii-amîndoi. A scrie-un „O" sau „I" mai scurt e jocul de cum s-aprinse el şi-arzînd, căzu şi-ntreg îl prefăcu-n cenuşă focul. Şi-aşa cum sta distrus <şi stins) acu, de sineşi spuza prinse să s-adune şi-n sus sări şi-a fost acel ce fu. 6 Astfel de oamenii-nvăţaţi se spune că moare-un fenix şi la fel şi-nvie pe cînd şi-a cincea sută de-ani apune. 09 (Nu paşte ierbi şi boabe din cîmpie) ci-amom şi lacrimi de tămîie-alege (şi-apoi pe nard........................... 3 Versul este incomplet în textul de bagă; cf. Dante : e poi che fu a terra distrutto. j întregirea s-a făcut pe baza variantei din 02. j (şi stins) acu] um a prins A // 105 acel ce fu] acelaşi ins A II 109 Versul, absent în Xtul de bază, este reprodus, pentru rimă, din 02; cf. Dante: erba ne biada sua vita non pasce. j între variantele din O există şi forma următoare : ici ierbi, nici boabe-n viaţa lui nu paşte. // 111 Versul, absent în textul de lă, este reprodus din 02 ; cf. Dante : e nardo e mirra son l’ultime fasce. / Ov versul a primit următoarea traducere : şi-apoi pe rug de smirnă se rşeşte.// 191 112 Şi-aşa cum cade-un om şi nu-nţelege de-a fost el tras de-o iazmă' inimică sau de-alt vrun rău ce poate pe-om să<-l> lege. 115 se uită-n jur mirat cînd se ridică, oftînd confuz de groaza mare-a lui prin care-a fost, şi-i plin de-avuta frică, 1 . \ 118 pe hoţ, cînd a-nviat, aşa-1 văzui. Vai, aspră-i, doamne, sfînta-ţi lovitură ce-n dreapta ta mînie-o-mparţi oricui! 121 Ceru Virgil acestui mort de-arsurâ să-i spuie cine-a fost. Iar el: De-abia plouai din Tosca-n trista asta gură. 124 Nu om să fiu, ci bestie-mi plăcea, ca mul ce fui, şi Fucci-i al meu nume <şi demn coteţ îmi fu Pistoia mea.“> 127 Eu lui Virgil: Să nu mai facă glume! Să-ntrebi ce culpă-1 trase-aici, că-n viaţă îl ştiu cumplit şi gata să sugrume." 130 N-avu, cînd ne-auzi, minciună-n faţă, ci drept privi şi sincer vru să fie, cu obrajii-aprinşi de-o jalnică roşaţă. 113 de-a fost el tras] ori tras a fost B // 122 nevoia A // 124 voia A1 / plăcea A2 II 126 Versul reproduce, pentru rimă, varianta existentă în B, completată cu mea, notat în A. j în textul de bază : şi demnul grajd al meu Pistoia fu. jj 192 Că tu mă afli-aci-n ticăloşie, cum vezi că sînt, mă doare mult mai tare decît că fui gonit din lumea vie. Nu pot să neg ce-mi cere-a ta-ntrebare: atît de jos în iad eu fost-am pus ca fur de sfinte-odăjdii din altare, iar furtu-mi fu năpaste pe-alţii pus. Spre-a nu te bucura de-a mea-ntîlnire, de-o fi să ieşi din groapa asta sus, tu ia-n urechi şi-ascult-o prevestire: nu-i văzuse 37 decît cînd au strigat: Dar ce-i cu voi?" Şi-şi rupse-atunci vorbirea bunul tată şi-atent numai la ele-am stat apoi. 40 Eu nu le cunoşteam, ci-aşa cum cată să strigi pe nume-a ori, a trebuit şi-aici să strige-un soţ pe-alt soţ deodată, 43 zicînd: Dar Cianfa cum.de n-a venit?" Şi-atunci, spre-a fi atent Virgil ce vede, mi-am pus pe gură degetul lipit. - ■ 46 Creştine, acum, din vorbe-mi de-ar purcede ceva ce-i greu să crezi, să nu te mire, căci eu, care-am văzut, abia pot crede. 49 Văzui, cum sta pe dînşii-a mea privire, sărind pe-un duh, un şarpe cum s-agaţă şi-ntreg cu şase labe-1 ia-n primire. 52 Cu labele de sus l-a prins de braţă, cu alte două pîntecu-i încinse şi-ntr-ambii obraji i-a-nfipt şi dinţii-n faţa. 38 vreme A jj 43 Partea jinală a versului din textul de bază : zicînd: Dar Cianfa unde-o fi rămas ?“, a fost înlocuită, pentru rimă, cu varianta cum de n-a venit, notată în A. // 45 Partea jinală a versului din textul de bază: mi-am pus pe gură degetul sub nas, a fost înlocuită, pentru rimă, cu varianta lipit, notată în A. // 50 pe-un (duh) cum sar[e]- A jj 196 Cu alte două coapsele-i cuprinse şi coada lui, vîrîndu-i-o-ntre şale, pe spete-u sus, de-a lungul lor o-ntinse. Ut Nicicînd n-au strîns a iederei spirale ■ pe-un pom astfel cum trista fiar-avu H pe-a altui membre strînse-acum pe-a sale. Bl Şi-asemeni caldei ceri lipiţi acu B şi-avînd amestecat-a lor coloare, B nici unul nu-a mai fost acel ce fu. B"* Aşa naintea flăcării-arzătoare I se-ntinde pe hîrtie dunga sură E ce neagră încă nu-i, dar albu-i moare. B? Cei doi priveau miraţi, strigînd din gură: P O, vai, Agnel, cum iai o faţă nouă! P Nici doi nu e, nici unu-a ta făptură." I 70 Din doauă ţeste-o ţeastă fu cu două I figuri pe ea, cari apăreau pierdute 1" _ I pe-un singur chip, ce-avea-nsuşite. doua, B7 pe spete-n sus de-a lungul] în sus pe spete a lungul A // 60 pe-al altui prup le strînse pe-ale sale B // 61 şi ca de cînd Bx / Pălind c-ar fi de ceară feal.dă B2 jj 63 Iniţial, în loc de nu Jusese scris n-, / nici unul nu părea cel pst B II 65 Iniţial, in loc de dunga jusese scris o dungă. //70 cu două] piţnîndouă A /172 iniţial, în loc de pe fusese scris de.'/ ce-ăvea-isuşite două] cu-aspect din amîndou(ă) A jj 197 73 Iar patru labe braţe-au fost făcute şi piept şi pulpi şi vintre-au dat atari ciudate părţi cum n-au mai fost văzute, 76 fiind nici unul şi-ambii-acei tîlhari ăst chip confuz al formelor primare; şi-aşa s-a dus greoi, cu paşii rari. 79 Precum şopîrla, pe căldură mare, schimbîndu-şi gardul ei, o vezi sclipind, cînd trece peste drum, şi-un fulger pare, 82 aşa-mi păru un şerpuleţ, sărind aprins spre burta altor doi deodată, şi sur ca firul de piper fiind, 85 şi-ntr-unu-n partea pe-unde ne e dată întîia hrană, capul şi-l înfi(p>se şi-ntins căzu şi-n stare nemişcată. 88 Privi străpunsul, dar nimic nu zise, ci, nemişcat şi el, câscînd, stetea, părînd că febr-ori somn îl năpădise, 91 şi-n jos la fiară, fiara-n sus privea; prin rană el, iar fiara fum din gură scoteau mereu, iar fumul se-ntîlnea. 73 Iniţial, în loc de iar Jttsese scris dar. / au fost] apoi A Jţ 77 ăst chip confuz] confuzul (chip) A // 80 gardul ei, o vezi] gardul, o zăreşti A // 83 aprins] cumplit A // 198 Să tac-aici Lucan cu-acea lectură de bietul său Nassid şi de Sabell’ şi-asculte-atent ce ochii-aci-mi văzură! Să tac-Ovid! Cînd şarpe face el pe Cadm, iar pe-Aretuza apă mută, scorni ce-a spus şi nu-s gelos defel, 0 căci două firi el tot nu le transmută cel ascuns vederii, şi labe dintr-al său la om ieşiră. 118 Şi-n timp ce fumu-i învălea-n mizerii, cu-n nou aspect şi-ncet a-mpăroşat un trup, iar altuia-i luă toţi perii; 121 căzut-a unul şi-altu s-a-nălţat, dar fix ţinînd luminile spurcate sub cari acum şi-obrajii i-au schimbat. 124 Şi-a tras spre tîmple-ngustul bot, spre spate, acel de sus şi, din prisosul tras, urechi-ieşiră-n fălcile-acum late, 127 iar cît n-a curs spre tîmple şi-a rămas ca alt prisos se strînse-n sine ciotul cît trebuie şi buze-a dat şi nas. 130 Iar cel care zăcea-şi împinse botul, trăgînd spre tîmple-urechile-i, precum retrage-un melc corniţele-i cu totul. 119 Iniţial, în loc de şi jusese scris pe. // 120 -i luă] luînd A // 200 Iar limba lui, cea-ntreagă pîn-acum şi iute-n grai, crăpă; dincoa’ se-nchise crăpatu-i vîrf şi nu mai dete fum. Iar duhul cel ce bestie devenise porni la fugă, şuierînd prin vale; şi-n urma lui scuipă-njurînd şi zise, 39 întors spre el cu proaspetele-i şale, spre-alt soţ: Mai facă, precum eu făcui, şi Buoso drum pe brînci pe-această cale!" '42 Aşa-ntr-al şaptelea coteţ văzui răschimb şi schimb şi scuza-n noutate s-o am, de e cam tulbure ce spui. 143 Deşi priviri puţin cam înnorate şi duh trudit aveam, tot n-au putut fugi aşa-n curînd, şi-aşa schimbate. '48 încît pe Pucci-a nu-1 fi cunoscut, căci singur el, din cele trei tiptile venite duhuri, nu s-a prefăcut. 131 Şi-al tău călău al treilea fu, Ga viile. * 135 Iniţial,în loc de vîrf, Jusese scris fum. // 144 de e cam tulbure] de-am fost confuz în A, j spui] fui A, j ce spui] ce vă spui A3 CÎNTUL XXVI l Florenţo, poţi sălta, căci mare-n lume eşti tu şi baţi aripi pe-uscat şi mare şi-ncep şi-n iad să ştie de-al tău nume! 4 Pe-a tari de-ai tăi, pe cinci aci-n perzare, pe cinci aflai, de-aceea-mi fu ruşine, dar nu-ţi fac ei nici ţie cinste mare. n.s. <£{ i-' ■, - , ( ^ :■:■■.. I;. 7 De are-un vis în zori izbîftzi depline, vedea-vei tu-n curînd — o, nu te teme! — ce Prato vrea, nu şi-alţi..duşmani, cu tine. 'ci.;: - ■; K W: ; :• o ci:. . io De-ar fi şi-acum, că n-ar fi prea devreme! De ce nu e, căci tot va fi odată! Tîrziu de-o. fi, cu-aţîţ mai greu voi.geme! 13 Plecînd de-aici pe coasta dărîmată, ce scări ne-a dat dinţii în jos pe ea, urcam tîrît de mină de-al meu tată 1 1 Florenţo, poţi sălta, căci] Fl, saltă, căci A lj 2 Iniţial, în loc de tu, fusese scris şi. / Din aripi baţi pe-uscaturi A // 4 tîlhari ÂII 5 Aci-ntre hoţi,.fer de-asta mj-en-u<şine> A II 14 ce scări ne-a dat dinţii] ce-ntîi ne.dete trepte A // 15 mină de-al meu] mini de bunul B , 202 şi-urmînd pustiul drum ce ne ducea K: pe jgheaburi şi pe ştînci, n-aveam -putere decît făcînd picior din mina mea. Durere-atunci simţii şi simt dufere şi-acum de ce-am văzut aici şi-astfel îmi ţin ingeniu-n frîu mai cu putere, să n-aibă căi ce n-au virtutea ţel, căci, dac-o zodie-ori mila cea divină mi-a dat vrun dar, să nu-mi bat joc de eh Precum ţăranul stînd pe vro colină, pe-un timp cînd suie spre zenit fugarii acel ce lumii-ntregi îi dă lumină, cînd muştele s-ascund şi ies ţînţarii, cîţi vede licurici prin valea, poate, pe-unde-arase-ori puse viţei parii, 31 aşa-ntr-a opta bolge-a tristei gloate văpăi luceau, precum văzui de-afară, cînd fui de unde-n fund s-arată toate. 6 Iniţial, în loc de ce ne fusese scris nu mă. // 16— 19 Marginal dreapta, în ■ 203 34 Cum cel pe care urşii-1 răzbunară văzu că-i piere-n car conducătorul, cînd roibii drept spre cer îl ridicară, 37 şi nu-i putea urma cu ochii zborul, cînd nu văzu decît urcînd spre stele un pumn de foc, perind încet ca norul, 40 aşa la gura gropii-umblau şi-acele văpăi şi-n toate-ascuns era vrun ins, dar n-arătau ce furt închid în ele. 43 Eu, stînd pe punte ca să văd, m-am prins de-un colţ al asprei stînci, fără de care puteam să cad chiar fără de-a fi-mpins. 46 Virgil, văzînd atenta mea mirare: în orice foc e cîte-un duh, al cui vestmînt e tocmai cazna care-o are." 49 Răspunsei eu: „—Acum, căci tu mi-o spui, sînt şi mai sigur, dar ştiui de-ndată că este-aşa şi tocma' vream să spui: 35 că-i piere-n car] că-i pleacă-n (iniţial: plecîndu) car A // 37 şi nu vedea (iniţial: zărea), urmînd cu ochii zborul A // 39 altce decît al susei flăcă-rele A j / un pumn de foc] un foc puţin suind B / ca norul] ca norişorul zf2//42 Marginal dreapta este scris V.M.//43 Eu stăm pe punte-astfel spre bolgie-ntins B // 44 Iniţial, în loc de asprei stînci fusese scris stîncii. / asprei A II 45 încît de n-aş fi prins B // 49 Răspunsei eu: Acum, căci tu] Maestre-al meu, am zis, cînd tu A // 204 Ce duh e-n flacăra la vîrf crăpată, cum fu ieşind pe-un rug, ce mistuise cu frate-sâu pe Eteocle-odată ? “ în ea e Diomede, a zis, şi-Ulise, uniţi aici de-un foc mistuitor precum, trăind, o furie-i unise. 8 Spăsesc în foc scornită cursa lor, a calului ce-ntrînd, făcut-a poartă să ias-al Romei ne-ntrecut popor. Plîng arta lor, din cauza cărei, moartă, şi-azi plîngi pe-Ahile-al tău, tu, Didamie, şi-au şi pentru Palladiu-această soartă." De au şi-aici în foc vorbire vie, te rog, maestre, o, rogu-te să vrei, şi-o rug-a mea te plece cît o mie, să stai cu mine s-aşteptăm pe-acei ce ard acoalea-n para cea cornută, căci vezi aprinsul dor ce-1 am de ei.‘ 70 Răspunse el: Mi-e ruga ta plăcută şi demnă e şi vreau a te-asculta, dar gura ta de-acum să-ţi fie mută. * * părînd c-ar fi din B // 56 uniţi aici de-un] şi-au tot aşa un A // 64 şi-aici foc vorbire] şi-n focu-acesta vorbă A II 67 să nu-mi pui piedeci aşteptă- *c[ei] A I mă-mpinge-aşa ii // 68 ce ard acoalea-n para cea] ce dorul meu limba cea A // 69 căci ve~i] că-mi vezi B / căci vezi ce dor A // 70 Mi-e ~a ta plăcută] Nu poate să nu-mi placă B // 71 a te-asculta] ca gura ta tacă B II 72 să-ţi fie] rămîie-ţi A // 205 Vi Vorbi-voi însumi eu, căci vrerea ta eu bine-o ştiu, da,r greci aceştia fură şi poate-or fi semeţi cu limba ta.“ 76 Cînd focul fu şi-n locul unde-avură cuvintele şi loc şi timp în fine, atari au fost din dulcea tatei gură: 79 Voi doi, pe cari-acelaşi foc vă ţine, de-s vrednic eu răspuns să mi se deie şi-ori mare-ori mic, de vi-am făcut vrun bine, S2 c-am scris1/ trăind; înalta-mi epopee, să staţi,1 !iar unuî spuie dintre voi pe unde-a mers prin sineşi ca să'peie." 85 Şi-al vechei flăcări cel măi lung vil voi zbătut porni să scoată muxmurarea, cum face-un foc bătut de vîiit la noi. 88 Iar vîrful ei aşa-şi făcea mişcarea, părînd al unei limbi ce-ar fi vorbit, şi voacea-a scos şi-a zis: După scăparea 91 de Circe-acea ce-un an m-a fost robit aproape de Gaeta, mai nainte de ce pe-aici troienii-au fost venit, 73 Ştiu bine ce voieşti, voi cuvînta A // 78 atari] aceste- A // 80 -s vrednic eu] sînt eu demn A // 93 Iniţial, în loc de de ce pe-aici jusese scris de-a ii astfel. / de ce pe-aici E a venit B / numit A // 206 00 03 -106 nici dor de fiu, nici mila de-un părinte bătrîn pe-atunci, nici dragostea datoare să curme-al Penelopei plîns ferbinte n-au fost în stare-a-nvinge-a mea ardoare să plec în lume ca să ştiu şi eu şi-a altor neamuri vicii şi valoare. Şi-aşa plecai cu-un singur vas al meu pe-al mării sterp întins, numai c-o mînă de soţi ce-apoi cu mine-au fost mereu. Văzui şi-un mal şi-alt mal al mării, pînă la sarzi şi la ispanî, văzui Marocul şi cîte ţâri au marea-n jur stăpînă. Bătrîn şi eu şi-ai mei eram şi focul topit, cînd am ajuns şi-acea strîmtime în care-a-nchis Heracle-odată locul, fio 9 ca piai spre-adînc să nu cuteze nime. Lăsai Sevilla-n dreapta căii mele şi-n stînga Ceuta-n neguri de-adîncime. ,112 «O, fraţi, am zis, prin mii de mii de grele sosiţi şi-n cel din urm-apus acum, cu slabul rest al vieţii puţintele >98 să ştiu] s-o ştiu A // 106 Eram A // 108 Iniţial, m loc ăe Heracle jusese scris Hercule. jj 207 115 ce licură de-abia pierdută-n scrum, ce-ar fi, ca-n lumea cea făr’ de fiinţe noi dincolo de soare-am face-un drum? 118 Voi fii sînteţi ai nobilei seminţe şi nu născuţi spre trai de dobitoc, ci-onoare să cătaţi şi cunoştinţe. » 121 Şi-astfel redeşteptai atîta foc cu-aceste vorbe cîte-avui a spune, că n-aş mai fi putut să-i ţiu pe loc. 12-4 Şi-ntoarsem prora iar spre soare-apune şi, tot la stînga-n larg pentru-alergare, făcurăm din lopeţi aripi nebune. 127 Şi toate stelele ce-alt pol le are luceau prin nopţi şi-al nostru pol apus, şi nici nu mai ieşea apoi din mare. 130 De cinci ori s-a aprins de jos în sus şi tot de-atîtea ori se stinse luna, de cînd urmam ăst drum de care-am spus. 133 cînd negr-un munte şi-a ivit cununa departe-n fund, prin zare-nnegurată cum alta-n lume n-am văzut nici una. 115 ce licură de-abia] ce-abia m(ai> licură A II 121 Şi-astfel redeşteptai] Şi-n (iniţial: în] soţii mei trezii A //124 Şi-ntoarsem] Ne-nt{oarsetn) A I prora] pupa C // 129 Iniţial, după nu fusese scris -1. // 132 de cînd nebunul A II 133 negr-un] brunul A // 134 atît de naltă-n slavă A x / atît de ridicată B I slavă Aş II 208 Şi-un chiu ce-am scos se-ntoarse-n vai îndată căci noul mal o volbură născu, ce-a prins corabia-n proră să ne-o bată. Trei roţi cu marea-ntreagă el făcu şi-a patra oară pupa-n sus o-mpinse şi prora-n jos, cum altuia-i plăcu, şi-adîncul mării peste noi se-ntinse." Fu chiu dinţii şi-o jale-apoi grozav(ă) A // 138 corabia] nava A II 140 pinse] o duse A // 142 şi marea peste noi ad(încu)-şi puse". Bx / şi-n â marea peste noi se-nchise.“ Ba CÎNTUL XXVII l Fiindcă apoi sfîrşit vorbirii puse şi dreaptă-n sus şi-n linişte stetea, cu voia dulcelui poet se duse, 4 cînd d-alta, ce din dosul ei venea, spre vîrfu-i fuse-atenţia-ne-ndreptată prin sunetul confuz care-1 scotea. 7 Precum şicului bou, ce-ntîiaşi dată mugi cu plînsul cui l-a plăsmuit cu pila sa. (şi drept îi fu, ca plată!), 10 urla cu glasul celui chinuit, încît părea cuprins de suferinţă, deşi de-aramă-ntreg era cioplit, U astfel, să iasă neavînd putinţă, nici drum, din foc, cuvintele lui fură <şi vocea sa-ntr-a rostului dorinţă.) 3 i-a dat Vir(gil) un semn A //4 d-] de- A1j dos A^j; 6 care-1 scotea] dintr-însa scos A /./ 7 Iniţial, -în loc de precum jitsese scris cum. // 15 în manuscrisul de- bază fiind scris doar în felul său dintîi, versul reproduce, pentru rimă, varianta existentă în 0%. I Pentru versurile 13—15, of. Danie: cosi, per non aver via ne forame dai principie nel foco, in suo linguaggio si convertian le parole grame, ( în P, terţina are următoarea echivalenţă: tot astfel, drumuri negăsind să iasă , prin foc, dintîi în graiul său-i fură cuvintele-o-ngînare ne-nţeleasă. // 210 Cînd ele-apoi drum liber îşi făcură prin vîrful ce le da vibraţii clare, cum limba lor le-o dete-odată-n gură, cuvinte-am auzit: O, tu, spre care vorbesc, tu cel care-n lombardul meu « Poţi merge, ai zis, n-am altăce-ntrebare », deşi sosesc tîrziu, nu-ţi pară greu să stai puţin şi să-ţi amîi plecatul, căci eu voi sta cu drag şi ard mereu. De eşti căzut de-acu-n întunecatul locaş aici, din dulcea ţărişoară > » » latină de-unde-ntreg îmi port păcatul, ' au pace romagnolii-ori iar s-omoară? Eu fui din munţii cei dintre Urbin şi de-unde Tibru ca izvor scoboară." Eu stăm plecat, de-atenţie încă plin, cînd semn în coastă-mi dete-al meu părinte şi-a zis: Vorbeşte tu, căci e latin". Iar eu, avînd gătit răspunsu-n minte, n-am stat să preget şi-am şi zis îndată: 0, duh ascuns în haina ta ferbinte, -ai A H 211 37 în gîndul celor tari n-a fost vrodată şi nu-i fără război Romagna ta, dar n-am lăsat vro luptă declarată. 40 Ravenna stă precum o ştii că sta; vulturul din Polenta cuib şi-o are, umbrind şi Cervia sub aripa sa. 43 Cetatea cea cu lung asediu, care cumplit făcut-a-ntre franceji măcelul, o ţine-un leu sub verzile lui gheare. 46 Zăvozii-n Rimini, şi vechiul şi căţelul, ce-au fost ai lui Montagna cruzi călăi, mai muşcă-n ce-au muşcat precum li-e felul. 49 Iar la Santerno şi Lamone-n văi, din cuibul alb un pui de leu domneşte, schimbînd din vară-n iarnă soţii săi. 52 Iar cea pe unde Savio şerpuieşte, precum ea stă-ntre munte şi cîmpie, aşa-ntre sclav şi liber stat pluteşte. 55 Te rog acum şi tu răspunde-mi mie ce-ai fost, căci toţi mi-au spus, deci fă la şi faima-n lume-ani mulţi s-o ai tu vie." 41 Iniţial, în loc de are fusese scris face. / şi-o are] o are A apoi A j / vechiul] bătrînul A2 II 48 mai muşcă-n ce] pun 52 Iar cea] Cetatea A II 55 Dar cine-ai fost, te rog, în l(umea> vie A 56 ta fel] astfel A // 57 fie A // 212 în propriu-i mod bolborosi niţel ăst foc, zbătând încolo-ntîi şi-ncoace flungitu-i vârf, şi-ăst glas a scos din el: De-aş crede eu că-ndrept această voace spre-un viu ce se va-ntoarce-n lume-acasă, ăst vârf zbătut ar înceta să joace. Dar, cum nu pot de-aici nicicând să iasă fiinţe vii, de-i drept ce-aud, să-ţi spui şi-apoi, că-i fi infam, puţin îmi pasă. Oştean dintâi şi-apoi călugăr, vrui să-mpac prin sfoară ce-am greşit prin spadă şi-ntreg s-ar fi-mplinit ce eu crezui, dar marele păstor, pe cap să-i cadă!, din nou m-a-ntors în primul iad de culpe, iar cum şi cînd, vreau duhul tău să vadă. Cît timp eu trupul de-oase şi de pulpe, cum mama mi l-a dat, îl mai avui, n-am fost în fapte leu, ci-a pururi vulpe, "] joc A I joc B II 61 De-as sti c-ascultă glasul meu din loc A, 63 mi-ar sta zbătută limb-atunci pe loc A / ar sta \ — Ş loc B // 65 "nd Ax I oprit oricui A2 // 67 Oş^tean) am fost, monah apoi şi A I *nd B II 69 crezînd B // 71 gînd B // 73 Iniţial, în loc de trupul fusese trup. II 74 Iniţial, în loc de o. fusese scris am.// 2X3 76 căci laţuri şi-uneltiri astfel ştiui şi-aşa de meşter mă-nvîrteam cu ele, că-ntr-astea cred că-ntîiu-n lume fui. 79 Dar, cînd simţii c-ajung spre-al vîrstei mele acel răstimp cînd cată fiecine, spre-a-ntra în port, să strîng-a lui vîntrele, 82 de ce-avui drag dinţii m-a prins ruşine şi-nchisei pentru lume ochii mei şi bine mi-ar fi prins, sărman de mine! 85 Dar prinţul nouăi- lumi de farisei, avînd pe-atunci război la Laterani, şi nu cu saracini, ori cu iudei, 88 căci numai tot creştini i-au fost duşmanii, şi nu de-acei ce s-au oştit la Acre sau fac negoţ pe-unde domnesc sultanii, 9 l nici lui nu-şi respecta precepte sacre şi-oficiul nalt, nici mie-acel capestru ce-adese face-atîtea trupuri macre, 94 ci, cum chemă cezarul pe Silvestru de la Soract, de lepră ca să-l spele, aşa el m-a chemat, ca pe-un maestru, 76 căci laţuri] şi-atîtea laţuri B // 81 în port] -n liman B.// 83 şi-nchit am lumii A // 95 ca lepra sa Silvestru să o spele A jj 214 să-l scap de-ale trufiei friguri rele. Dar eu tăcui, căci prea-mi păru că-i vinul ce-1 face-a-mi cere atari <........> rebele. Iar el atunci: « S-alungi din suflet chinul, căci, iată, te dezleg, numai să-mi spui ce chip ar fi să spulber Prenestinul. 133 Tu ştii că pot să-ncui şi să descui cu două chei, dar cel ce-mi fu nainte le-avu degeaba toată viaţa lui. » 06 împins astfel de-aşa de tari cuvinte, văzui c-aici e mult mai rea tăcerea şi-am zis: «Fiindcă tu îmi speli, părinte, 09 păcatu-n care-acu-mi provoci căderea: promite tot şi uit-apoi mereu şi-a ta va fi şi gloria şi puterea. » 12 Iar, cînd murii, veni Francisc al meu, ci-un negru heruvim în drum îi stete : şi-a zis: « îmi faci nedrept! Să laşi să-l ieu în manuscrisul de bază, versul este incompletj. Pentru versurile 98 — 99, t Dante : • • domaudommi consiglio, e io tacetti perche le sue parole parver ebbre. i Ol( prima formă a versurilor citate era următoarea : Dar am tăcut şi n-am răspuns nimica. Mi se părea că-i beat, ori cal buiestru. / Fele] mişele Av grele A# mele A3 // 104 cu două, chei, 'tfar cel] cu chei, ' care cel A // 108 In manuscrisul de bază, în loc de îmi este scris mă. // 215 115 să meargă-n iad la servii mei, căci dete un sfat mişel în care-o fraudă sta, iar eu de-atunci îi stau cu mîna-n plete. 118 Pe cel ce nu-i căit nu-1 poţi ierta, şi-a se căi şi-n rău păstrîndu-şi placul nu poţi, că-i contradicţia-n calea ta. » 121 Vai mie-atunci, cum am săltat, săracul!, cînd el m-a prins zicînd: «Tu n-ai gîndit c-ar şti atîta logică şi dracul! » 124 M-aduse aici, iar Minos şi-a-nvîrtit de opt ori coada sa pe aspru-i spate, muşcînd apoi şi-n ea de cătrănit: 127 «E fur din cei pe care focu-i bate. » De-aceea-s unde vezi, un om pierdut, şi plîng purtînd atare haină-n spate." 130 Iar, cînd în urmă glasul i-a tăcut, plecă ducînd cu el durerea-i plînsă prin cornu-i cel în multe părţi zbătut. 133 Noi doi, Virgil şi eu, trecurăm însă pe stîncă-n sus pînă pe puntea care e arc al bolgii unde-i gloata strînsă. 136 acea ce, descărcînd, făcu-ncărcare. 116 Iniţial, în loc de în fusese scris prin, iar în loc de sta, a ta. / Mişel este scris pe marginea din dreapta ajilei, cu semn de intercalare în text. / făptuit A II 120 sta A. // 131 în manuscrisul de bază, în loc de plecă este scris plecă. CÎNTUL XXVIII l Deplin s-arate, chiar şi-n proza lui şi-oricît repovestind, cine-ar fi-n stare de-atîtea răni şi sînge cit văzui? 4 Prea slab-ar fi o limbă, orişicare, căci loc în ele-atît de mult a strînge nici mintea-ne, nici graiul nostru n-are. 7 Şi chiar s-aduni pe cîţi avur-a plînge cîndva-n Apulia-n ţara cea-ncercată, vărsat de oşti romane-atîta sînge; 10 pe toţi şi-acei ce-n lupta-ndelungată inele-au dat ca spolii fabuloase, cum Titu Liviu negreşind ne-aratâ; 13 şi toţi răpuşii luptei dureroase că-n drumul lui Guiscard au stat; pe-acei ce-arată şi-azi la Ceperano oase 9 pe-al lor de-a (iniţial: aij Romei oşti vărsatul A // 13 Iniţial, în loc de şi fusese scris pe. / luptei] sorţii AH 217 36 pe-un cîmp pe care-apulii-au fost mişei; şi-acei ce-au stat la Tagliacozz' să-nfrunte pe-Alard cel vechi ce-a-nvins cu puţintei; 19 s-arate toţi străpunse membre-ori ciunte, mizeria le-ar putea-nmiit să-ncapâ spre a fi-n tabloul ăstei bolgii crunte. 22 Stricat la fund, ori doage-un vas nu crapă ca unul ce-1 văzui, cu răni cumplite, crăpat din gură pînă p-unde-1 scapă, 25 cu maţele-ntre glezne-mpletecite, cu coşul spart şi scos urîtul sac ce schimbă-n scîrnă tot ce gura-nghite. 28 Iar el, văzînd că fix acu-1 atac, deschise-n piept o largă căscătură cu mînile şi: Vezi cum mă desfac 3 1 şi vezi ce cazne Mohamet îndură! Aii e cel ce-mi plînge-aici, în faţă, cu cap crăpat din vîrf pînă sub gură. 34 Şi toţi pe cîţi îi vezi aici, în viaţă rupturi urziră şi scandal, şi-atare scandal acum în trupuri .au să-l paţă. 47 in manuscrisul de bază este scris Talliacoz. // 21 fi] da A // 33 vîrf pînă] creştet pînă A // 34 aici, în viaţă] urziră-n viaţă A // 36 ruptur-a A lj 218 Un diavol stă-n adînc acolo, care ne este-al nostru-atît de crud călău, A jj 219 ■52 Prin gropi mai mulţi de-o sut-atunci văzui c-au stat şi mă priveau ca pe-o minune, uitînd de cazna lor, la vorba lui. 55 Deci, dac-o fi să ieşi din iad, tu-i spune lui fra Dolcin, de nu vrea să-mi urmeze aci-n curînd, provizii să-şi adune, 58 ca nu cumva zăpezi ce-o să s-aşeze să dea Navarrei chip de-a-1 fi răpus, căci lesne-altfel ei nici n-o să-l vîneze!" 6 1 Nălţase-al său picior, pe cînd ne-a spus acestea el, şi-apoi în vînt rămasul picior 1-a-ntins să calce şi s-a dus. 64 Şi ras pînă-n sprîncene-avîndu-şi nasul şi gît străpuns şi-o singură amară de-ureche-avînd, un duh, oprindu-şi pasul, 67 mirat şi el ca mulţi ce s-adunară, cu mînile-a căscat gîtlejul său, ce roş de sînge-ntreg era pe-afară, 70 şi-a zis: Tu, cel ne-mpins de nici un rău, şi-mi pari ştiut din lumea cea rămasă, de nu mă-nşel prea mult în chipul tău, 58 Iniţial, în loc de -o fusese scris -s. // 59 Partea finală a versului din textu de bază: să dea Navarrei gloria de-a-1 răpune, a fost înlocuită, pentru rimă, cu varianta chip de-a-1 fi răpus, notată în B. // 60 ei nici n-o să-l vîneze] ei n-o să-l dezarmeze A // 71 Iniţial, în loc de lumea fusese scris ţări ca. // 220 |3 pe Pier Catani nu-1 uita pe-acasă, de-o fi să vezi iar vesela cîmpie, ce din Vercel spre Marcabo se lasă. <5 Şi-n Fano fă-i pe cei doi buni să ştie, pe meser Guido şi Angelell’, că-n van, de nu ni-e dat un văz a ce-o să fie, zvîrliţi vor fi la malul adrian, de gît cu piatră, de pe propria navă, trădaţi prin sila unui crud tiran. 2 Din Cipru pînă-n Gades o ispravă nici de corsari şi nici de ginţi eline Neptun n-a mai văzut aşa grozavă. 5 Acel infam c-un singur ochi, ce ţine provincia, care-un soţ aci-ntre noi să nici n-o fi văzut ar vrea mai bine, 8 la sfat chema-i-va şi va face-apoi ca rugi şi vot la stîncile Focar ei să n-aib-a face-n veci aceştia doi." 91 Iar eu: „ — Pe-acel cu clipele-amarei vederi, de vrei să-ţi fac ce mi-ai cerut, declară-mi-1, am zis, şi-aratâ-1 care-i?" Să n-uiţi B jj 74 Iniţial, în loc de, de-o fusese scris şi ve(zi) // 76 cei doi ni] doi cei buni A jj 82 -n Gades o ispravă] -n Gades n-a văzut A // 84 ■i cînd Poseidon alta m<[ai> A // 86 Pe contrapagină, Coşbuc a notat \feritor la care: care e şi caz direct şi complementar. // 221 136 Rebel pe fiu, pe tat-a fi rebel aşa-i făcui, ca prin urzeli spurcate pe David şi-Avsalon Ahitofel. 139 Fiindc-am rupt persoane-astfel legate, port capul despărţit, cum vezi tu bine, de viaţa sa ce-n trunchi dincoace bate. H2 Şi-aşa s-observă contrapunctu-n mine." 141 dincoace] acesta A CÎNTUL XXIX De neamul mult şi-atît de multul sînge aveam priviri atîta de-mbătate, încît doream să stau să-ncep a plînge. Virgil însă mi-a zis: Ce gînd te-abate? De ce mai zăbăveşti privind pe-acei Ai stat şi-ntr-alte bolgii-aşa? De vrei să-i numeri, află că-i rotunda vale de două ori zece mile-n lungul ei, e neamul mult şi-atît] Poporul mul(t> şi-atît A jj 2 aveam priviri] -u să am priviri A jj 6 Versul, incomplet în textul de bază (ce trişti < — trupuri mutilate), este reprodus din M. / Pentru versurile 4—6, [cf. nte: Ma Virgilio mi disse: Che pur guate? Perche la vista tua pur si soffolge lâ giu tra l’ombre triste smozzicate ? / varianta publicată în „Convorbiri literare", XXXV (1901), nr. 12, 1065, terţina are următoarea formă: Virgil atunci: Ce stai încremenit? i Privirea ta de ce mai zăboveşte în văi la neamul jalnic schilăvit ? jj io iar luna e sub noi şi căii tale de-acum îi sînt clipitele puţine şi multe-s încă de văzut pe cale." 13 Iar eu: De-ai fi văzut şi tu ca mine ce cauz-avui să văd aşa cu zorul, tu timp mi-ai fi lăsat să văd mai bine!" 16 Pe cînd vorbeam, porni conducătorul şi-urmai şi eu, dar vorba ne-mplinită, mergînd, eu mi-o-ntregii: Aci-n ponorul 19 spre care-aveam privirea pironită, eu cred că unul dintr-a noastră casă îşi plînge-o culpă foarte scump plătită." 22 Maestrul meu atunci: ■ Dar ce-ţi mai pasă de el de-acum?, mi-a zis. Tu ochii du-i, priveşte-acum altce şi-acolo-1 lasă. 25 Sub stîlpul punţii, ameninţînd, văzui cu degetul spre tine-un duh şi-i spuse Geri del Bell’ pe nume-un soţ de-al lui, 11 11 Iniţial în loc de de-acum îi sînt fusese scris îi sînt de-acum. // 12 -s încă este scris pe marginea din dreapta a filei, cu semn de introducere în text, pentru modificarea formei iniţiale a versului : şi multe-ai de văzut pe cale. / şi-ai multe şi de-acum să vezi' B ţj 15 tu timp mi-ai fi lăsat] eu cred că mă lăsai A ţj 18 Iniţial, în loc de mergînd fusese scris mergeam. // 226: dar sufletul atît de-atent îţi fuse Spre-acel Bertrand cu-aşa de tristă soarte, că n-ai privit spre el, şi-aşa se duse." „—O, duce-al meu, am zis, cumplita moarte ce nu i-a răzbunat-o nimeni sus, din toţi cîţi au ruşinea lui s-o poarte, ea-1 face mînios şi, căci s-a dus nevrînd nici a-mi vorbi, dovadă-mi dete şi-acum spre milă-s şi mai mult dispus!" 7 Aşa vorbeam pînă pe-al,punţii spete, de unde-al văii fund acum putea, dar prea era obscur, să ni s-arete. Cînd cel din urmă schit- acum stetea . sub noi, al Malebolgii, şi-ncepură călugării prin fund a se vedea, 3 pe-urechi îmi pusei mînile, căci fură atît de mari plînsori aici, cum poate n-o plînge-n iad în veci mai tare-o gură. cui nimeni răzbunare ttu-i aduse B // ăS-euirumi se pare Â'l'j 38 acum] ţreg A II 42 călugării] monahii lui A II 45 n-o plînge-n iad] nu plînge-n (anulate) Bju-o plînge-n iad în veci mai tare] mai trist în iad n-a plîns IAU t.227 46 Ce-amar ar fi cînd, într-o vară, toate spitalele sardinice şi-acele din Val di Chiana şi Maremme-ar scoate 49 afară-ntr-nn ponor pe toţi din ele, aşa era şi-aici şi-un rău miros cum dă-mpuţit puroiu-n bube rele. 52 Iar noi, spre stingă iar, mergeam în jos pe-a lungii stînci pe cea din urmă dună, şi-acu-ncepui să văd mai luminos 55 cum serva celui ce-n etern răzbună, dreptatea făr’ de greş ia răzbunare, bătînd pe calpuzani ce-aci-i adună. 58 Nu cred c-ai fi văzut amar mai mare, cînd, toţi bolnavi, zăcut-au aegineţii, din aerul stricat ce-a fost atare, 61 că pîn’ la verme-orice suflare-a vieţii peri-n ostrov şi-acele ginţi antici, precum ne scriu ca sigur fapt poeţii. 64 s-au renăscut din ouă de furnici, precum vedeai aci-n obscura vale zăcînd grămezi bolnavii-aici şi-aici, 62 Iniţial, în loc de -n fusese scris şi-n. // 228 pe vintre-acesta şi pe-a altui şale zăcea alt ins, şi-aici vrun neferice tîrîndu-se pe brînci pe-amara cale. Iar noi treceam încet, fără de-a zice nimic, privind la umbre tîrîtoare ce-n veci nu pot de jos să se ridice. |3 Şi iată doi, făcuţi răzimătoare, cum două ţesturi la-ncălzit le pui, de lepră plini din cap pînă-n picioare. Nicicînd pe-un serv, purtînd ţesala lui, cînd domnu-i are zor, sau pe nevrute, cînd stă veghind, mai harnic nu-1 văzui, decît cum ăştia doi cumplit de iute cu unghiile rîia-şi ţeselau, ce-aşa-i mînca de n-aveau chip s-ajute. A leprei scoarţ-astfel o descojau cum razi cu vro custur-un crap sau peşte de-acei ce solzii cei mai mari îi au. 15 Tu, cela ce ţesală-ţi faci din deşte, Bri a zis Virgil spre unul dintre ei, iar uneori din ele-ţi faci şi cleşte, ll Iniţial, în loc de umbre Coşbuc începuse să scrie cei. // 74 Marginal dreapta |tte scris V.M. // 76, 78 Marginal dreapta, lingă o acoladă care uneşte cele fwâ versuri, este scris în vers [. ..] // 83 Iniţial, în loc de vro fusese scris '■o. ,7 229 88 să-mi spui de-i vrun latin pe-aci-ntre-acei de-al vostru fel şi-acestei munci pe tine etern să ai tu nnghii-oricîte vrei!" 91 „—Şi noi, diformii-aşa cum vezi tu bine, sîntem latini, plîngînd răspunse-un ins, dar tu, acel ce-ntrebi acestea, cine?" 94 Virgil atunci: Sînt unul ce-am descins cu-acest ce-i viu şi-astfel din gură-n gură îl port să vad-al iadului cuprins." 97 Cei doi comunul spete-1 desfăcură şi-n tremur s-au întors spre mine-apoi cu mulţi cari sunet prin ecou avură. 100 Virgil mă-mpinse-aproape acestor doi: Ce vrei, zicînd, ţu-ntreabă-i aşadară !"> Şi-aşa cum vru, am şi-iiceput: O, voi, 103 al vostru chin şi-urît şi-obositor." Albert da Siena, zise-un duh, mă puse pe rug, pe mine, din Arezzo fostul, dar nu a morţii cauză-n iad m-aduse. 2 Glumind, i-am spus, adevărat, că rostul urcării-n aer ca să zbor îl ştiu, iar el, un curios şi sterp ca prostul, 13 ceru o probă şi-ăst motiv hazliu că neputînd să-l fac Dedal să fie, m-a ars prin cel ce i se da drept fiu. 118 Ci-osînd-aci-ntr-a zecea bolge mie mi-a dat cel de-ori greş străin, Minos, fiindcă-n lume-uzai şi de-alhimie." 107 Versut, absent din textul de bază, este reprodus din 02. / Pentru versurile 107—108, cj. Danie: la vostra sconcia e fastidiosa pena di palesarvi a me non vi spaventi. / în varianta publicată în „Convorbiri literare", XXXV (1901), loc. cit., cele două versuri mai sus menţionate au următoarea formă : .Aceste răni scîrboase şi nespuse ce-aveţi să nu vă-mpiedice-a-mi răspunde." // 115 o probă] dovezi A // 116 că neputînd să-l fac Dedal] că nu-1 făcui Dedal At / făcu A2 lj 117 m-a ars prin cel ce i se da drept] m-a ars prin unul ce-1 avea drept B // 118 aci este scris în locul unui cuvînt indescifrabil, / mi-a fost A II 119 Potrivit indicaţiei existente în B, locul cuvîntului Minos a fost cshimbat faţă de textul de bază (mi-a dat Minos cel de-ori{ce) greş străin), pentru a respecta rima. 231 121 Iar eu cătră Virgil: Mai vanitos alt neam decît sienezii se mai poate ? Chiar cel francez cu mult e mai prejos!" 124 Dar alt lepros ce ne-auzi: „—Tu scoate pe Stricca dintre ei, câci, cheltuind, păstra măsura cea mai dreaptă-n toate; 127 şi Niccolo, căci, de şăfran ştiind, el primu-i cultivă picanteria în strat în care-asemeni plante prind; 130 şi clubu-n care şi-a păpat şi via şi multele-i păduri d'Ascian şi-n care vindea ca spirite-Abbagliat prostia. 133 Spre-a şti cine te-ajută a spune-a tare de neamul sienez, te-apleacă bine ca faţa mea s-o vezi în linii clare 136 şi-astfel afla-vei pe Capocchio-n mine, acel ce-n viaţă fals metal făcui, şi bine ştii, de nu mă-nşel în tine, 139 ce sprintenă maimuţ-a firii fui." CÎNTUL XXX l Cînd pentru Bachos Iuno-ntărîtată pe-al Tebei sînge-şi răcorea mînia precum şi-o răcori şi de-altădată, 4 atîta-ntră-n Atamas nebunia încît, cu doi copii ai ei venind, în braţe-i sţrînşi, cînd îşi văzu soţia 7 strigă: „— Să-ntindem laţul ca să prind cu pui cu tot leoaica la intrare!" Cu mini nelegiuite-apoi răpind 10 pe-un fiu numit Leafb, pe cel mai mare, rotindu-1 l-a strivit de-un zid, turbatul, iar ea, fugind, sări cu-al doilea-n mare. 1 * * * * * 7 1 pentru Bachos Iuno-] Iuno pentru Bachu- J // 4 atîtă-ntră] atît intră Jj în manuscrisul de bază, în loc de -ntră este scris -ntră. // 5 — 6 Odată, cînd îşi văzu, venind, cu ambii săi copii la sin, soţia A / încît, cînd îşi văzu într-o zi, venind, cu ambii săi copii la sîn, soţia J // 7 să-ntindem] să întindeţi / // 8 la intrare] mea la-ntrare J jj 233 13 Iar, cînd ursita răsturnă-ngîmfatul oraş troian ce totul îndrăznit-a şi-a stins pe-un rege-alături cu regatul, 16 Hecuba tristă, roaba şi-obidita, văzînd şi-al Polixenii trist omor, şi-n stare-aşa de jalnică-ntîlnit-a 19 pe-al mării mal, ucis, pe Polidor, ea voci a scos asemeni lătrăturii, de-amarul mult ce-i puse minţii nor. 22 Dar nici în Troia, nici în Teba furii n-au rupt vrodat-atîta de-ndrăzneţe nu membre de-om, ci fiare-ale pădurii, 25 ca doi cari, goi şi cu scîrboase feţe, fugeau şi se muşcau şi nu-ntr-alt mod, cum fac doi porci scăpaţi de prin coteţe. 28 Sărind, cu dinţii-un duh a prins de nod de-al cefei pe Capocchio şi, tîrîndu-1, el burta-i sfîşia de-al văii pod. 16 tristă,] biata J jj 17 Polixenii] Polixenei J // 18 şi-n stare-aşa de jalnică] şi cînd în trista-i stare ea A x / şi cînd şi-atît de jalnic întîlnit-a / / în chip AJI 23 vrodat-] vrodată J jj 26 nu-ntr-alt] nu într-alt Jjj 234 34 Cel din Arezzo tremura văzîndu-1 şi-a zis: E Gianni Schicchi-acel prăpăd şi-alearg-aşa, tot cercu-nspăimîntîndu-l." Dar eu: De-ai altui dinţi, că să răpăd pe tine-a te-nhăţa, de nu ţi-e frica, ce duh e el? Sl-1 ştiu, cît timp îl văd." 37 Stricatul duh al Mirrhei, care-amică a tatălui său fu, dar nu cu-acel amor legal ce-1 datoreşte-o fiică, 40 şi-ajunse-aşa pînă-n păcat Cu el, luînd prin fraudă chipul altei fete, cum celălalt turbat făcu la fel. 43 şi-n patul morţii el ca Buoso stete, testîndu-şi doamna turmei prin atari formule-ncît minciunii nonnă-i dete. “ 46 Perind turbaţii-aceia doi, la cari priveam să văd ce rele-au să mai facă, mă-ntoarsei ca să văd şi pe-alţi tîlhari. 32 în textul de bază, versul are următoarea formă : şi-a zis: E Giani Sichi ■*cpl strigoi. / Numele (Gi&ni S,ichi), aflat în această formă şi în J, a fost corectat, după Pante, iar rima, greşit#-în textul fie bază, a fost înlocuită cu. prăpăd, notat în A, If ^I Iniţial, în loc de Har fusese . scris Iar.-/Dar] „Iar, / fi 37 Iniţial,,. în. loc de amipă fusese scris, greşit apucului, // 41 Iniţial, în, loc de prin-fusese scris schirnO>a.tă>. / Marginal dreapta, între, două • pd~\ fardeze rotunde este scris (cacof.) // ; - ; ; 49 Şi-un duh văzui, părînd o cobză, dacă tăiat sub vintre ţi-1 închipui de-unde al nostru trup devine-n jos o cracă. 52 Greoaia boală de-apă ce pătrunde prin trup cu zămuri în venin schimbate, aşa că burţii faţa nu-i răspunde, 55 făcea să stea cu buzele căscate, aşa cum ţin şi ftizicii-nsetaţi căzut-o buză şi-alta-n sus, pe spate. 58 Ah, voi, ce făr’ de-osîndă văd că-ntraţi şi nu ştiu cum, a zis, aci-n ponorul acest cumplit, priviţi şi vă miraţi 61 : m-au pus să bat de trei carate polul." 91 Dar ăşti doi nevoieşi ce văd c-asudă la dreapta ta, i-am zis, şi aburi dau cum face mîna cînd pe ger ţi-e udă?" 94 Iar el: Cînd am căzut, aici erau şi stau aşa şi nu-şi întorc nici ţasta şi-n veci ei poate-or sta cum vezi că stau. 97 Ea-i cea ce-mpinse pe Iosif năpasta, el falsul Sinon e, un grec stricat, şi scot de friguri iuţi putoarea asta." 100 Dar unul dintre ei fu ofensat că-i da recomandaţie-aşa de-obscură şi-i dete-un ghiont în burtă şi-a sunat 103 umflata burtă asemeni c-o tambură. Dar, prompt, Adam răspunse-atunci cu cotul şi nu-mi păru mai slab în lovitură. 88 ei m-a[-mpins ei] A // 89 în textul de bază este scris doar cel slut de-aici ca. Versul a fost întregit şi corectat (eliminîndu-se ca) cu ajutorul cuvintelor notate în A : şi a lor trudă. // 90 m-au pus să] lăcînd să A // 91 văd este scris în locul unui alt cuvînt indescifrabil. // 102 Iniţial, în loc de -i fusese scris -mi. // 238 Să nu mă crezi, i-a zis, buştean cu totul, că, dacă-s greu din cauza boalei mele, am mini destul de iuţi să-ţi radă botul.'" Cînd te-au băgat în foc, n-ai fost cu ele, răspunse grecu.-aşa de iute-a bate, ci-aşa şi mai, bătînd monete rele." Adam, atunci: Aici cam ai dreptate, dar n-a fost tot aşa de drept, vecine, ce-ai spus sub Troia celor din cetate." 15 Eu fals cuvînt, tu falşi arginţi, vezi bine! Eu sînt aici să-mi plîng o culp-a mea, tu multe-ncît şi dracii-au mai puţine." 18 Să uiţi de cal, sperjure, poate-ai vrea? răspunse cel cu burta numai apă. Dar toţi în lume-o ştiu şi-n gît să-ţi stea!" 121 „—Ba ţie setea-n gît, că limba-ţi crapă şi-un turn pînă la gură ţi se dete şi tot n-au loc putorile să-ncapă." 124 Tot fleacuri spui, a zis cel cu monete, de cîte ori îţi căşti (sperjure, gura,) căci, apâ-n turn de am, şi tot mi-e sete. 109 n-ai fost] nu-ţi fură A // 116 Eu sînt aici cu-o culpă ce mi-o ştiu A // 125 în textul de bază este scris doar de cîte ori îţi căşti, în A fiind notată a variantă la ultimul cuvînt din vers: secătura. / întregirea versului a Jost Jăcută pe baza variantei din Oz; cf. Dante: la bocea tua per tuo mal ■come sole. / în varianta tipărită în „Convorbiri literare", XXXV (1901), loc. cit., versul are următoarea jormă: de cîte ori deschizi, sperjure, gura. fi 239 127 tu ai dureri de cap şi-n tine-arsura şi nu ţi-aş spune-o vorba de pomană, să pupi măcar al apei şes cu gura." 130 Steteam s-ascult ocara lor duşmană, cînd: Uite-aici, îmi zise-al meu părinte, e cît pe-aci să-ţi fac acum dojană!" 133 Mînia deci văzîndu-i-o-n cuvinte, privii la el şi-aşa ruşine-avui, încît de ea şi-acu-mi aduc aminte. 136 Şi ca şi-un om, visînd un rău al lui, doreşte-a-i fi aceasta vis şi cere ce-aievea este-aşa şi nu ce nu-i, 139 aşa şi eu, căci n-avem glas, dar vrere aveam să mă scuzez; şi mă scuza, şi nu ştiam, nevruta mea tăcere. 142 Cu mult mai mari greşeli se pot spăla cu-o mult mai slabă probă de ruşine. Alung-acum orice mîhnire-a ta 129 să pupi măcar al apei şes (cu> gura A // 130—132 Versurile, emise la transcriere, sînt scrise pe contrapagină. // 132 în manuscrisul de bază, în loc. de aci este scris aici. // 240 şi-nchipuie-ţi că-s tot pe lîngă tine, oricînd s-ar întîmpla să vezi că-şi sar cu-atari cuvinte tari. a vrea să-auzi ce-şi spun e gust vulgar. ■ Să vezi că-şi sar A // 146— 147 Pe o foiţă de ţigară introdusă în legătura %scrisului este scris oricînd s-ar înt<împla) să dai de vrun asemeni 6j de ceartă, iar mai jos, după două variante pentru versul 148, prilej ceartă între-atari jivine, respectiv ce şi-l provoac-at(ari) jivine. ] Cj. nte : se piu avvien che fortuna t’accoglia dove sien genţi in simigliante piato. / |varianta tipărită în „Convorbiri literare ', XXXV (1901), loc. cit., cele versuri au următoarea formă: de cîte ori vei sta, din întîmplare, cu răi ce s-ocăresc. Ia sama bine // Versul, lacunar în textul de bază, a fost întregit, avînd în vedere rima, Winalul versului corespunzător din O. fj 148 Pe foiţa de ţigară pe care se i variantele la versurile 146 — 147 este scris că-i gust vulgar a vrea s-auzi Iţi spun, respectiv că-i josnic gust. CÎNTUL XXXI l Aceeaşi limbă-ntîi m-a mursecat, încît crezui că foc pe-obraji îmi pune, şi-apoi tot ea şi leacul mi l-a dat. 4 Atare-o lance aveau, precum se spune, Pelops şi-Ahil, că darurile sale cumplite-ntîi erau şi-n urma bune. 7 Iar noi, ieşind din dureroasa vale, treceam pe naltul mal ce-o-ncunjura şi fără de-a vorbi nimic pe cale. 10 Nici noapte-aici, nici ziuă nu era, aşa că ochii-aveau puţină zare, ci-un corn eu auzeam, ce-astfel urla 13 c-ar fi-ntrecut şi-un tunet cît de tare. Deci ochii-atunci spre sunet îndreptînd, urmai un drum opus cu-a lui cărare. 9 şi fără de-a vorbi] trecind făr-a vorbi B //, 10 Iniţial, în loc ăe noapte fusese scris ziuă. // 11 aşa] atît Bt / zare] şi care B2 j aşa că ochii-aveau puţină] aşa c-aveau vederii-o strimtă A II 12 ci-un] pe-un B / şi nu ştiu de-undu un corn astfel zbiera A // 14 Iniţial, în loc de Deci fusese scris Şi. // 242 N-a plîns, în urma fugii triste, cînd pierdut-a Carol sfînta sa armată, Roland din bucium mai cumplit sunînd. Nu mult privii acolo şi deodată păru că turnuri multe văd ivite şi: „— Duce, am zis, ce ţară ni s-arată?' 2 Iar el: Fiindcă-n zările-amurgite tu prea departe-ai vrea să cercetezi, te-nşeală deci vederi închipuite. 5 Cînd vom ajunge-acolo, ai să vezi la mari distanţe simţul cum te minte, deci fă si tu mai iute să-mi urmezi." De mîn-apoi m-a prins vorbind cuvinte: „Spre-a nu-ţi părea ciudat cu totul, ce-i acolo-n fund îţi spui mai dinainte, 31 că nu sînt turnuri, ci giganţii-acei ce stau în puţ subt rîpa ce-1 roteşte, toţi pînă la buric în malul ei." în urma luptei cei nefericite B // 18 Roland nu scoase glasuri m{ai) umplite B I bucium] cornu<-i]> A // 21 ţară] oraş A II 25 Cînd vom ajunge] e-o fi s-ajungi(i) A // 28 vorbind] cu-atari A // 33 în malul] in jurul A // 243 34 Aşa precum, cînd ceaţa se răreşte, treptat privirea tot mai clar răspică ce-ascuns e-n fum ce zarea ne-o-nvăleşte, 37 asa, distant-avînd mereu mai mică spre puţ, prin negrul şi-ndesitul fum, scădeam eroarea şi spoream în frică. 40 Pe culmea sa rotundă-ntocmai cum Montereggion cu turnuri se-ncunună, aşa, ca turnuri, pînă-n brîu acum 43 văzui supt mal, stînd cerc, în văgăună cumpliţi giganţi, cui Joe furios şi-acum le-azvîrle-ameninţări cînd tună. 46 Vedeam la unii şi-al lor chip scîrbos, şi piept, şi umeri, şi din vintre-o parte, şi braţele-atîrnînd pe coaste-n jos. 49 Cuminte-a fost că firea ăstei arte de-a naşte-asemeni monştri-i puse-o fine, lipsind de-atari executori pe Marte. 34 răreşte] ridică A // 35 Iniţial, în loc de treptat privirea fusese scris privirea treptat. II 36 ce-ascunde fumu-n zarea ce-o-n n-avem A II 59 şi-nclăiete] aşa că-i stete A // 60 cu te] cu-obraji A // 62 din brîu în jos lăsa (ultimul cuvînt este anulat) A // i ’de sus, de unde-n copcii-o mantie] din locul d-unde mantia A // 67 Cf. ante: Raphel may amech zabi almi. // 245 73 La gît îţi e, tu, duh confuz, la locul ştiut, cureaua; caută-ţi-o niţel şi vezi că ea-ţi încinge larg mijlocul." 76 Spre mine-apoi: Ce-a fost o spune el: Nimrod e, printr-a cărui nebunie nu toţi vorbim în lume la un fel. 79 Dar să-l lăsăm, căci vorba ni-e pustie! Lui orice limb-a orişicui îi pare ca nou-a lui, căci nime nu i-o ştie." 82 Nu mult am mers, vrun drum, poate, cît are săgeata-n zbor, spre stînga-ntorşi, şi-am dat de-un mult mai fioros gigant mai mare. 85 N-aş şti să spui ce maistru l-a legat, dar spui atît că braţul drept la spate, la pept cel stîng avîndu-1 ferecat 88 c-un lanţ ce-avea de gît; el jumătate din trup, pe cît îl vezi, îl încingea cu cercuri mari de cinci ori repetate. 91 „-—Cu Zevs, cu suveranul zeu, voia să-ncerce-acesta braţele-i trufaşe şi plata care-o vezi acum şi-o ia. 74—75 Versurile, omise la transcriere, sînt scrise pe contrapagină. // 80, 84, 88 Marginal dreapta este scris V.M. // 93 şi-acum el A // 246 4 '7 Fialte-a, fost şi lucruri uriaşe cu alţi giganţi făcu-ngrozind pe zei, ci-n veci de-acum va fi-ntr-aceste faşe." Aş vrea, maestre, am zis, de poţi şi vrei, să văd şi pe Briar, nemăsuratul, spre-a fi convins de el cu ochii mei." 100 Vedea-vei tu-n curînd pe nelegatul Anteu, mi-a zis, şi poţi să-i şi vorbeşti şi el ne-o duce-n fundu-a tot păcatul. 103 Departe-i cel pe care tu-1 doreşti, la fel legat, la fel şi-n celelalte, atît că-i mult mai groaznic să-l priveşti." 106 Nu zguduie-un cutremur turnuri nalte nicicînd aşa cumplit, precum văzui că-n lanţuri scutur-al său trup Fialte; 109 mai tari fiori, că mor, nicicînd n-avui ■ şi, ca să mor, de-ajuns ei mă-ngheţară, de n-aş fi fost convins de lanţul lui. 112 Plecînd de-aici, găsirăm aşadară pe-Anteu, ieşit deasupra de colină cinci coţi, fără de cap, din groap-afară. 97 As vrea A / vrea este scris în locul unui alt cuvînt, indescifrabil. // 108 că-ntreg s-a scuturat sub lanţ (Fialce) A // 111 Iniţial, in loc de n-aş fusese scris m-ai. // 112 Iar noi luarăm drumul nostru iară A // 114 văzut de A // 247 115 Tu, cel ce-n valea cea de plînset plină, în care Hanibal, ursit să cadă, lăsă lui Scipio gloria deplină, 118 tu lei o mie ţi-ai ucis drept pradă, şi cel ce, de-ajutâi şi tu-n cumplitul război pe fraţi, şi-azi pare să se vadă 121 că Zevs era să fie biruitul, tu du-ne jos, şi nu cu greu s-o-nghiţi, acolo unde-i gheaţă-ntreg Cocitul. 12-4 La Tiziu-ori Tif să nu ne mai trimiţi; apleacă-te spre noi şi nu mai screme, şi-acesta-ţi poate da ce-aici doi iţi: 127 o faimă-n lume pe-ndelungă vreme, că-i viu şi zile lungi-i sînt menite, cu zile-n cer cel sfînt de n-o să-l cheme." 130 A zis Virgil şi braţele-i cumplite, de cari gemu Heracle, el, spre noi, prinzîndu-I pe Virgil, le-a-ntins grăbite. 133 Şi: Fă-te-ncoa', să te cuprind!" apoi a zis Virgil, cînd fu cuprins, şi-ndată făcu să fim o sarcin-amîndoi. 118 tu lei o mie ţi-ai ucis] o mie ţi-ai ucis de lei A // 120 şi-azi pare lesne să se A // 125 nu-ntoarce botul şi te pleac Antee A ij 127 in ioc de o jusese scris că. / deie A // 129 cu zile-n graţia-n cer de : ieie B /zile-n cer] graţia-n cer A // 131 Heracle] Anteu A // 134 Ai I iacă A2 // să se] e Iniţial, a-o să-l şi face 248 36 3‘) Aşa cum Garisenda ţi s-arată, cînd stai sub ea şi-un nor spre dînsa vine, că tot mai mult spre tine-o vezi plecată, privind atent, aşa-mi păru spre mine plecat Anteu, şi-a fost şi-o clipă cînd doream să ne fi dus pe-alt drum mai bine. 142 Ci-n fundul ce-nghiţi pe Dis, el blînd ne puse jos din braţe şi, zăbavă plecat aşa cum fu nemaifăcînd, 145 se-ntinse drept ca şi-un catarg de navă. 136 Scris : Aşa cum Carisenda ţi s-arată ; cf. Dante : Qual pare a riguardar la Garisenda. j treacă A // 138 pleacă A // 141 pe-alt drum] pe jos A CÎNTUL XXXII 1 Să am eu rime aspre-acum şi-amare cum se cuvin grozavei văgâune ce-ntregul iad pe ea proptit îl are, 4 al gîndului meu suc deplin l-aş pune în scrisul meu, dar nu le am şi-astfel nu fără frică-ncep acum a spune. T Căci nu e lucru de-a glumi cu el s-arăţi ce-ascunde-n centru-i universul c-un grai ce-n vorbe-abia e-nvăţăcel. io Ci-acele zîne să-mi ajute versul, cari Tebei zid i-au dat prin troci divine, să fiu pe-aproape de-adevar cu mersul. 13 Din toate,-o, neam, tu cel mai de ruşine din locul ce-i amar şi-a fi numit, voi capre de-aţi fi fost şi oi mai bine! 1--123 Versurile nu au fost tipărite în K. // 2 cum se cuvin] precum se cer Aj, spre-a conveni A2 // 3 ce-ntregul iad de sus îl ţine-n spate A // 4 Iniţial, în loc de suc fusese scris sos. // 5 în scrisul meu] în vers atunci A // 13 Din toate,-o, neam, tu cel] O, neam, din toate cel B[[ 14 din locul ce-i amar şi-a fi] ce stai în loc amar chiar de-a fi B / numit] spus At, să-l spui A2 II 15 vine A // 250 16 Cum stăm acum în puţu-acel cumplit, stînd subt giganţi, mai jos de-a lor picioare, iar eu priveam pe sus la mal, uimit, 19 B li 28 — 30 Cf. Dante : che se Tambernicchi vi fosse su caduto, o Pietrapana, non avria pur dall’orlo fatto cricchi. // ■ 29 să cază A // 31 Precum (anulat: cum] B / Şi-aşa cum broaştelelprin bălţi A // 32 oc-ocul A // 33 în vis ţăranca secerînd se vede B // 261 34 aşa-s mîhniţii-aici în gheaţă stînd pîn-unde roşul ruşinării-apare, şi-n dinţi, ca berzele din cioc, bătînd. 37 Cu faţa-ntoarsă-n jos sta fiecare; de ger da gura mărturii durerii, iar ochii lor, de-a inimii-ntristare. 40 Puţin deci dlnd ocol în jur vederii, văzui aşa de strînşi lipiţi pe doi, c-aveau pe cap amestecaţi toţi perii. 43 Voi strînşii-aşa la piept, cine-a ţi fost voi ?" Ei gîtu-atunci deodată şi-l plecară, nălţîndu-şi faţa, însă ochii, moi 46 într-înşii numai pîn-acum, vărsară, pe gene-n jos, iar gerul le-a sleit vărsatul plîns şi-aşa-i închise iară. 49 Mai strîns nicicînd o scoabă n-a-ngăldit un lemn de-alt lemn; şi-n cap, atît le fuse de ciud-atunci, ca ţapii s-au lovit. 52 Şi-un duh făr’ de urechi, căci le pierduse de ger, stînd tot cu faţa-n jos: în noi ce-ţi faci oglind-atîta timp? îmi spuse. 35 pînă-în locul Ax / pîn-unde roşul ruşinăriij stau pînă unde-al spaimei alb A2 II 42 [de-a valma A // 44 Ei gîtu-atunci deodatâ] le-am zis şi atunci ei gîtul A // 45 dar, cînd nălţară, faţa, ochii moi A // 47 îi învin-ses(e> A II 49 N-a strîns mai tare lemn de lemn B / -ngăldit] lipit A / 51 Şi ciud-atît A // 252 55 Ori poate vreai să ştii pe-aceştia doi? Fu mîndrul loc unde-au văzut lumina al tatei lor Albert şi-al lor apoi, 58 şi-au mam-acelaşi trup, dar în Caina alt duh mai demn să-nfunde gelatina; 61 nici cel cui pieptul şi-umbra sa deodată străpunsu-le-a Artur c-un singur ţel; Focaccia nu; nici ăst cu ceafa-ntrată 64 în mine-aşa că nu mai văd defel; şi Sassol e numit, nesăturatul! De eşti toscan, ai bune ştiri de el. 67 Şi-acum, ca să te-astîmperi cu-ntrebatul, eu Pazzi sînt, să ştii, ş-aştept să vie Carlin aici spre-a-mi descărca păcatul." 70 Văzui urlînd în ger mai mulţi de-o mie ş-aşa făcuţi, că reci fiori îi am ae-al gheţii vad şi-avea-i-voi în vecie. 73 Pe cînd acum spre centru-năintam, spre care-ori-de-unde-orice e greu ia zborul, şi-n gerul cel de veci eu tremuram. 58 poţi A II 59 Versul, incomplet în textul de bază: tu nu-i găsi <•••). este reprodus din 02; cţ. Dante : potrai cercare, e non troverai ombra. } In Ov terţina 58 — 60 are următoarea jormă : o mamă; dar de-ai bate tu Caina ■ oît vrei, în lung, şi-n larg, nu vei găsi > pe doi mai demni să-şi spele-n gheţuri vina; // 69 spre-a-mi descărca] ca să-mi desculp A // 253 76 nu ştiu destin, ori vrere-a fost, ori zorul, dar, printre ţeste-astfel trecînd, izbii puternic pe-una-n faţă cu piciorul. 79 Plîngînd strigă: Ce-mi faci? Dacă nu vii sporire pentru Monte-Apert a-mi face acestui chin, de ce mă mai sfîşii?" 82 Iar eu: Spre-a-mi scoate un dubiu-acest ce zace, aici, maestre, aşteaptă-mă niţel şi-apoi de-aici m-aleargă cit îţi place." 85 A stat Virgil şi-am zis atunci spre cel ce-ntruna blăstema cu-asprime mare: Tu cine eşti că-njuri drumeţii-ăstfel?" 88 Şi cine, tu, fugind aşa, tu, care loviri prin Antenora-n cap ne dai, că, viu de-ai fi, şi tot ar fi prea tare ?" 91 Dar viu sînt eu şi poftă poate ai să-ţi scriu, i-am zis, de vrei o faimă-n lume; şi numele-ţi prin cîte le-nsemnai." 94 Iar el, atunci: Hai, pieri de-aici! Ce nume? Contraru-1 vreu! Ce drac mi te trimete? Aci-ntr-acest ponor te ţii de glume?" 97 în chica lui înfipt-o mînă-mi stete. Ori spui cum te numeşti, am zis, ori zboară întregul păr ce-1 porţi pe ceafă plete." 76 nu ştiu] ştiu eu A / destin ori vrere-a fost] ori (anulat) soarte-ori vrere-a fost B // 77 astfel] omeneşti A // 79 vii]: soseşti A // 88 Dar cine tu (anulate), mi-a zis, că-n alergare A // 89 loviri prin Antenora] izbeşti prin Antenora A jl 95 Gontraru-1 vreu!] Nu-mi sta de cap! A fi 254 Răspunse: Că <î>l smulgi ca să mă doară, nu-ţi spui nici sînt, nimic nu-ţi spui, de-ai sta să mă cheleşti şi-a mia oară." Sucit pe mină părul i-1 ţinui şi-i smulsei poate un pumn <şi mai bine,> aar el, lătrînd, privea spre burta lui. 106 Cînd zise-alt duh: Hei, Bocea, nu ţi-e bine? Tu n-ai de-ajuns că dinţii-i clănţăneşti, mai latri-acum? Ce diavol zburdă-n tine?" Acum, infame trădător ce eşti, tu poţi să taci! Voi scoate şi nevrute de tine-n lume-adevărate veşti." |12 Iar el: E treaba ta! Dar numai du-te şi nu cumva să uiţi, ieşind la soare, de-acest de-aici cu limb-atît de iute: fel 5 argintul franţuzesc pe-acesta-1 doare. Atîta zi: pe Buoso l-am aflat cu alţi mişei stînd, proaspet, la răcoare. 118 Şi cine mai era, de-i fi-ntrebat, tu ai cu mine-alături pe Becchieri, pe cel ce-ai tăi de-o palmă l-au scurtat. p»l cine, existent în 02 şi în P: dar cine sînt eu nu-ţi voi arăta, o fost Wmfnis la transcriere, // 104 Versul, incomplet in manuscrisul de bază, a fost mdregit pe baza variantei din 02; cf. Dante : e tratti li n'avea piu d’una liocca. / în Ov versul are următoarea formă : şi-i smulsei păr din cap, făcîn-tu-mi placul, j la mine A // 112 E treaba ta, dar] Mergi, spune-le, dar A // m Âtîta zi] Şi zi A1 / văi A2 // 118 de-or zice A // 119 tu ai cu mine] l& spui că am A // 255 121 Şi-o fi şi Ganellon şi Soldanieri pe-aici şi Tibaldel, trădarea cui pierdu Faenza, cînd durmeau străjerii." i ■ i 124 Eram de-aici departe, cînd văzui î doi inşi într-un ponor şi-un ins avîndu-1 j pe-al altui cap căciulă peste-al lui. j 127 Cum vîră-n pîne dinţii săi flămîndul, aşa cel de deasupra-i înfigea în cap, la ceafă celuilalt, rozîndu-1; 130 şi nu-ntr-altfel cum tîmplele-i rodea Tideu lui Menalip, cum el în gură rodea şi-al hîrcei os şi ce-i sub ea. 133 Tu, cel ce-arăţi atît de-adîncă ură prin faptul bestial că-1 rozi astfel, să-mi spui de ce? Cu-această legătură 136 că, dacă tu pe drept te plîngi de el, ştiind ce-a ţi fost şi crima lui, voi trece în lume-ntre infami pe-acest mişel, 139 de nu va fi ca limba mea să-mi sece." 122 Scris : Tribaldel; cf. Dante : Tebaldello. // 126 Iniţial, în loc de al altui fusese scris alt./al altui (anulate) A II 127 Cum vîră-n pîne dinţii săi] Cum dinţi înfige-n pînea sa A // 128 în ceafa celui m de sus la cel de jos A„ / de deasupra-i] mai de sus îi K lj 129 în ceafă-nfipse dinţii săi, rozîndu-i 130 Şi nu-ntr-altfel cum tîmplele-i] Precum cetim că tîmplele K //sub os A jj 130—131 în tîmplele lui Melanip nu cred c-a ros altfel Tideu 258; şi-acestea-n scurta goan-a lor trudiră pe lup şi pui şi colţi apoi păreau câ-i spintecă şi carnea le-o-mpărţiră. Iar cînd m-am deşteptat, în zori, plîngeau copiii mei, şi ei aci-n prinsoare, şi pîne-n visul lor prin somn cereau. 6 Ah, crud eşti tu, de nu simţi că te doare presimţul sorţii ce-o văzui în gînd şi, dac-acum nu plîngi, cînd plîngi tu, oare? Jî Erau deştepţi şi ei şi-n ceasul cînd veneau de-alt'dată pînea să ne-o suie, dar groaza pentru vis cu toţii-avînd. 4 Şi-atunci la poart-am auzit că-ncuie cumplitul turn şi eu privii deodată la fiii mei, dar mut ca o statuie. 9 N-am plîns, căci fui cu inima-ngheţată, dar ei plîngeau, iar Anselmuccio meu: « De ce te uiţi aşa ? Ce-ai astăzi, tată ? .> 92 Şi tot n-am plîns şi-ntreaga zi mereu şi-ntreaga noapte mut am petrecut-o ; dar, cînd veni şi-alt soare-n cer şi eu Că-i rup şi carnea le-o deşiră A / -împărţiră] deşiră K // 37 ca mine A // f\h] Oh K II 42 şi, dac-acum nu plîngi] de nu plîngi tu acum K ]/ 43 al, după Erau fusese scris şi. 45 Dar pentru vis cu toţii stăm tăcînd 46 Şi-atunci] Iar cînd K // 47 şi eu privii] speriat privii K // 259 55 deodată-n zarea slabă ce-a făcut-o o rază scursă-n trista-ne-ncăpere, pe patru feţe, faţa mi-am văzut-o, 58 muşcai în mini şi-n braţe de durere; iar ei, crezînd că muşc fiindc-aş vrea mîncare-astfel, au rupt a lor tăcere 61 şi-au zis: «Mai lesne-am suferi, de-ai vrea din noi să muşti, căci tu ne-ai dat, părinte ăst mizer trup, deci rupe-ni-1 şi-l ia. » 64 Şi m-alinai, spre-a nu-i mîhni nainte, şi alte două zile-am stat tăcuţi. Oh, cum nu te-ai deschis atunci, păminte! 67 Şi-a patra zi, ce tie găsi tot muţi, întins căzut-â Gaddo lingă mine: «Vai, tată drag, strigînd, tu nu-mi ajuţi?» 70 Şi-apoi muri. Şi, cum mă vezi pe mine, văzui spre-a şasea zi care-şi-care murind pe-alţi trei şi, orb de plîns, în fine, 73 mergeam pe brînci cătînd pe fiecare şi, morţi, trei zile-i tot chemai şi-apoi decît durerea foamea fu mai tare." 55 băieţii A // 63 al cărnii mizer strai, deci tu ni-1 ia B / ăst mizer trup] al cărnii strai K // 66 Oh] Ah K// 69 «Vai, tată drag, strigînd] strigînd: «Vai, tată drag K / nu-mi ajuţi] mă laşi A // 70 pe mine] străine K jj 260 Zicînd s-a-ntors şi-a prins de dinapoi din nou scîrboasa ceaf-a căpăţinii, rozînd în ea cu dinţi ca de copoi. Ah, Pisa, Pisa, mlaştin-a ruşinii în mîndra ţară unde sună si ! De-ţi sînt spre-a te stîrpi tîrzii vecinii. Caprara şi Gorgona de-ar sosi s-astupe-odată Arnul tău la gură, să-nece-n tine tot ce va găsi! Că, dacă de-Ugolin ei zvon făcură, că el prin cetăţui te-ar fi trădat, ce-aveai să pui copii-aşa-n tortură? Scutea, tu, Tebă nouă, de păcat pe Briga şi-Ugo frageda etate, şi pe-alţii doi, pe cei ce i-am cîntat! De-aici, trecînd la umbrele-ngropate cu toţii-n gheaţ-am dat de-un alt popor şi faţa lor nu-n jos, ci-adînc pe spate. 4 Nu-i las-a plînge-aici chiar plînsul lor şi drum prin ochi durerii i se neagă, se-ntoarce-n ei făcînd durerii spor, prins, omis la transcriere, este scris pe marginea din dreapta a pilei cu n de introducere în vers. // 81 De-ţi sînt tîrzii spre-a te stîrpi vecinii K // Cp. Dante : muovasi la Capraia e la Gorgona. //. 89 Cp. Dante : novella "e, Uguiccione e'l Brigata// 91—157 Versurile nu au fost publicate în ■f 93 nu-n jos A // 94 chiar] însusi A // 95 Marginal dreapta este scris u. ii 2,61 97 căci ca viziere de cristal se-ncheagă orice-ar fi plîns de-ntîi, aşa că ele le umplu sub pleoape cupa-ntreagă. 100 Deşi, ca şi-n bătătorita piele, de ger perise-oricare sîmţâmînt din peliţa-ngheţată a feţii mele, 103 părea că totuşi simt c-ar bate-un vînt. Şi-am zis: Cum poate-un vînt .< Oria. fi . ■ ■ Vîc i iş 263 M2 „— Mai sus, la gheare-rele, unde-ascuns în groasa smoală-1 mistuieşte focul, Michele Zanche nici n-a fost ajuns, H5 cînd şi lasă pe-un drac să-i ţie locul în trup, şi-aşa şi-o rud-a lui la fel, ce-acelei mari trădări i-a dat mijlocul. 148 întinde-acum tu mîna puţintel să-mi rupi ăst văl!" Dar nu l-am rupt anume, căci fui loial, sperjur fiind cu el. 151 Oh, neam străin de-orice virtute-n lume şi de-orice vicii plin, Genov-, al tău, nu cade-un foc din cer să vă consume' 154 în rînd cu romagniolul cel mai rău găsii pe-atare un genovez ce-şi are, scăldat aci-n Cocit, sufletul său. 157 iar trupu-i sus, ca viu la noi îi pare. 143 -1 mistuieşte] a lor îl arde A //. 144 Scris : Michelo. // 146 la fel] ace] A // 147 -i dete acelei A // 150 fu A j / a fi A2 // 153 Cum nu-i în cer vr(rni) A II 157 Iniţial, în loc de ca viu la noi, fusese scris la noi ca viu. CÎNTUL XXXIV 1 „ — Stindardul regelui din iad e-n drum spre noi". Aşa-ncepu Virgil cuvîntul. „Priveşte deci, de poţi să-l vezi de-acum!" 4 Cum pare seara, cînd e sur pămîntul sau cînd o ceaţă dă să se resfire, departe-o moară ce-o-nvîrteşte vîntul. 7 aşa-mi păru că văd ceva clădire. Şi-atunci după Virgil eu mă dădui, neavînd de vîrit alt loc de-adăpostire. io Eram şi unde, şi cu groaz-o spui, stau umbre-n gheaţ-adînc acoperite şi-aşa se văd ca-n geam un nod al lui, 13 o seamă drepte şi-altele trîntite şi mult e-n creştet sau cu chipul feţii la tălpi adus, ca arcu-ncolăcite. 4 Precum cînd ceaţa-ntunecă p(ămîntul) A fj 5 sau A II & Şi-atunci după. Virgil] Şi-atunci lingă Virgil B / după Virgil eu mă dădui] eu din maestru scut făcui A [ / [a]veam A2 // 10 vedeam A // 15 la tălpi adus] adus la (tălpi) AII 265 16 Sosind şi unde-adînc pe cîmpul gheţii Virgil crezu că-i vreme-a-mi arăta pe cel ce-a fost o culme-a frumuseţii, 19 m-aduse-n faţa lui şi-n faţă-mi sta şi: Iată Dis şi iată punctu-n care cu mult curaj tu cat-a te-narma." 22 De-a mea şi mută şi-ngheţată stare să nu mă-ntrebi acum şi nici n-o scriu, căci nu-i cuvînt să poată spune-atare. 25 Eu n-am murit, dar n-am rămas nici viu; socoţi, de ai vrun strop de duh în tine, ce-am fost cînd fui cum n-aş mai vrea să fiu. 28 Stăpînul groazei cei fără de fine ieşea pîriă-n buric din gheaţa lui ; iar eu c-un uriaş conviu mai bine 3 1 decît un uriaş c-un braţ de-al lui; acum socoţi tu-ntreaga lui făptură, cînd totului asemeni părţi îi pui! 34 De-a fost frumos cît azi e stîrpitură, de cînd privi duşman pe-al său părinte, din el se scurge-a lumii-ntregi ordură. 21 cu mult curaj tu cat-a te-ncumeta B/a ta AH 29 văzui A// 266 Ce-uimire-mi năvăli deodată-n minte, văzînd la el trei.feţe-avîndu-i ţeasta! Părea de sînge cea de dinainte, |3 46 49 iar alte două, ce s-uneau cu-aceasta, pe umeri, drept la mijloc, le-a avut si-acolo se-ntîlneau unde-ar fi creasta. între-alb şi galben dreapta mi-a părut, iar cea din stînga-n felul cum o are un om de pe-unde Nilul ia-nceput. Şi-un rînd de-aripi avea sub fiecare, cum n-am văzut pe mări mai mari vintrele si nici ca Dis corabie-asa de mare, nu pene-avînd, ci lucie-atare piele, ' r cum vezi la liliac, şi vînt stîrnea în trei direcţii, cînd bătea cu ele, 52 şi-ntreg Cocitu-n gheaţă-1 prefăcea. Din şase ochi, cu bale-nsîngerate din guri, pe trei bărbii el plîns scurgea. 37 Ce-uimire-mi năvăli deodată] şi-uiniirea-mi năvăli potop A;’/ 38 văzînd la el] cînd lui văzîncî B // 47 Iniţial, în Ioc de n-am fusese scris nu. aip, 48 şi nici] cum nici A // -• 267 55 <Şi-n cîte trei, cum rupi în meliţi inul, strivea pe cîte-un duh în dinţi, prin molfecarea din dinţi gătind Ia trei deodată chinul.) 58 La ăst dincoa-i părea muşcarea ei nimic, în rînd cu-acea zgîrietură ce gol lăsa-1 pe spete de-orice piei. 61 Acest cu-a muncii cea mai iute-arsură", mi-a spus Virgil, „e Iuda Scariotul, picioare-afar-avînd şi capu-n gură. 64 Din doi ce stau capu-n jos, din botul cel negru-al lui, atîrn-afară Brut şi vezi-1 cum se zbate mut cu totul, 67 iar cel ce pare-aşa de nalt crescut e Cassius. Dar noaptea suie,-mi zise, şi-i timp de mers, căci toate le-am văzut." 55—56 aşa cîte-un mişel în toate trei a sale guri (..................) A // 55—57 Terţina, incompletă in manuscrisul de bază (Cum rupe in o meliţă ce-1 tete,/aşa-n trei guri rupea şi el pe trei / <......)), este reprodusă din 02. / Cj. Danie : Da ogni. bocea dirompea co’ rlenti un peceatore, a guisa di măciulia, si che tre ne facea cosi dolenti. / în Ox, variantă publicată în „Literatură şi artă română", IV (1899—1900), nr. 12, p. 741 — 745, terţina are următoarea formă: Cum meliţi cînepa şi-o faci puzderii, aşa-n trei guri, zdrobind în dinţi, strivea pe trei mişei, de-a pururi daţi durerii. // 64 cu a fost omis la transcriere. // 66 şi vezi-1 cum se zbate mut] vezi cum se zbate, dar tăcut A // 268 “73 L-am prins de după gît, cum el voise, şi, loc pîndînd şi clipă priincioasă cînd largi au fost aripile deschise, Virgil s-a prins de coasta cea păroasă şi-apoi din păr în păr mult nici moartea nu-i (anulat: nici moartea nu-i) M II 7 — 9 Versurile sînt reproduse din M. I In pagină este tipărit şi anula!: Nici moartea n-are spaime mai temute! Dar, pînă să vorbesc ce bine-aflai, voi spune îritîi de-acele-n el văzute. // 8 dar că s-arăt ce bine-aici aflai M / dar am aflat şi-uri bine-ti noaptea Iul Ox / şi-un bine îttsă-n noaptea lui aflai O, // 9 voi spune de-aite stări mi s-ară -tară M / Vorbi-voi deci de-acele-u el văzute O // 10 Iar cum intrai îu »•/ n-aş şti să spui C\ // 12 Pe clipa cind din cale m-abătui O, / în] din f>4 plai M II 14 Versul este reprodus din M. / In pagină este tipărit şi anulai : sub care se-nfunda pustia vale. / supt] sub O / şi-această] pustia O // 15 -ugrozi] -ngrozise O / cînd] -n O // 16 Versul este reprodus din M. / In pagină- este tipărit şi anulat: văzui scăldate creştetele sale. / văzui, privind | privii în sus M2 / pri vind spre] scăldate O / anulat: privii în sus şi-o şi văzui scăldată M3 // 17 luceau de focu-acelei dragi planete Mx / scăldată în razele planetei care M2 / ce-o da planeta] de-acea planetă O / planete M:l // 18 e drept îndrumător pe cale-oricui M // 19 cea] mea M // 20 ce-n locul unui Jf, / în locul unui <...) stete M2 // 21 cea-ntr-atît de chinuită] petre-cută-n trude-amare M // 276 Şi, ca şi-acel ce-abia din valuri scapă şi-abia suflînd de spaimă stă pe-o stîncă uimit privind în larg zbătută apă, aşa s-a-ntors, cuprins de-o spaimă-adîncă, şi sufletu-mi, să vadă-n lung ponorul prin care-un suflet viu nu-ntrase încă. Simţindu-mă întrarmat apoi, cu zorul plecai din nou pe coasta-ndelungată, mai jos avînd mereu înfipt piciorul. 1 De-abia-ncepui să urc la deal şi, iată, o sprintenă panteră-mi dete-n drum cu blana ei cea luciu-mpestriţată şi nu-mi fugea din faţă nicidecum şi-aşa-mi împediea a mea suire, că stetei să mă-ntorc acum-acum. * I cu sufle,tu-ntre dinţi M // 25 Versul este reprodus din M. j în pagină e tipărit şi anulat: aşa şi eu cuprins de-o spaim-adîncă. / aşa s-a-ntors rins 1 aşa şi eu, pierdut O / cuprins] zbătut şi-acum Mx aşa şi duhul u şi-acum fugind M2 // 26 Versul este reprodus din M. / In pagină este “rită şi anulată varianta existentă în O : mă-ntoarsei să privesc pustia I să vadă-n lung] s-a-ntors privind M // 27 din care-un om nu iese viu icînrî M I nu-ntrase] nu fuse O jj 28—30 Versurile sînt reproduse din . I în pagină este tipărită şi anulată varianta existentă în O : Simţindu-mă, întrarmat apoi de cale, plecai din nou pe coasta-ntunecată, suind cu trudă şi-ndoit de şale. // ci-avînd în jos mereu mai ferm piciorul M1 j mereu în jos p{iciorul) rm {a /îndu-l) M2 / dar ferm picior pe cel din jos avîndu-1 Ma // 3l post ad. însă M, / să urc la deal] suişul meu M2 // 32 ante o ad. săi tind M\ / dete-n drum lipseşte în O j-mi dete anulat în ' 34— 35 Versurile reproduse din M. / în pagină este tipărit şi anulat: nevrind să-mi lase calea nicidecum a,şa. mă stînguia-n necontenire. / în drtim îmi sta, nevrind să-mi lase drum, -?i <................................> O// a mea suire] mă sui şi-adese M // 36 Versul lipseşte din O. j că vrui a ndărăt M // . 277 37 Pe cer vedeam a zorilor lucire, iar soarele ieşea cu-aceleaşi stele ce-au fost cu el, cînd vecinica iubire 40 a pus mişcare-n cer şi-n toate cele; îmi da speranţ-acum să scap de gheara acelei fiare cu pestriţă piele 43 şi ziua ce sosea şi primăvara, dar nu de tot, ca frică să nu-mi fie de-un leu ce înă-utîlni. Şi parca fiara, 46 venind, avea de gînd să mă sfîşie, cu botu-n vînt şi-urlînd dc foame mare, părînd şi văii-o spaimă ca şi mie. 49 Şi iată o lupoaică, apoi, ce pare în slabu-i trup de mii de pofte plină, căci multor ţări le face zile-amare; 37-- 39 Versurile lipsesc din O. //38 era pe-un timp (cînd) faptul zilei iese Mx I ieşea] suia M2 // 40 a pus mişcarea cea dinţii în ele M fj 41 speranţ-acum] speranţă deci Mx / aşa Mt II 43 şi-al zilei timp şi dulcea primăvară) Mx I şi-al zilei fapt şi dulcea primăvară / şi dulcele-anotimp / şi-al dulcei primăveri M4 // 44 Versul este reprodus din M. / In pagină este tipărită şi anulată varianta existentă în O : dar nu de tot, căci iată cum venea, fi 45 cînd fui întîmpinat de altă fiară M / de-un leu ce mă-ntîliu] spre mine-un leu flămînd O // 46 de-un leu venind asupră-mi cu mînie M // 46—48 Versurile sînt reproduse din M. / în pagină este tipărită şi dnu’ctlii varianta existentă în O : avea de gînd să sar-asupra mea, cu botu-n vînt, cu salturi furioase; văzduhul chiar, de spaimă, se zbătea. // 47 cu botu-n sus şi-n foamea lui turbată M // 48 văii] zării M /; 49 — 51 Versurile sînt reproduse din M. / în pagină este tipărită şi 'anulaţii o variantă poarte apropiată de aceea existentă în O : ' ' Şi iată şi-o lupoaică, numai oase, de pofte însă coastele-i sînt pline, ' căci suge vlaga ţărilor mănoase. / ' ■ în O, singurele diperenţe pată de terţina anterioară apar în versul 50: poftă, în loc de pofte şi ei, în loc de -i sînt. / ■ Şi-apoi şi-o lupă (anulat: slabă) ce părea-ncărcată de mii de pofte-n slabul trup al ei ce-a multor lumi (...) M2H 51 şi-a^suptfşi vlaga multor ţâri pe rînd (anulate) M // .. . 35 cu dosnica privire-a ei haină., făcînd să-ngheţe-n inim-al meu sînge, perdui orice speranţă pe colină. Cum cel ce-aleargă lacom de-a tot strînge, cînd vine-un timp şi perde, el îşi face necaz din orice gînd şi-a pururi plînge, aşa şi eu cu fiara făr’ de pace ce pas cu pas m-a-mpins pînă m-aduse acolo unde-n veci lumina tace. 61 Şi-acum, căzut în nopţile nespuse, văzui pe unul stînd acolo-n cale, părînd că-i mut, de mult ce el tăcuse. 52—53 Şi-atîta spaim-aduse-aceea-n mine, incit perdui speranţa culmii-acei Af2 // 52—54 Versurile sînt reproduse din M. / în pagină este tipărită şi anulată o variantă foarte apropiată de aceea existentă în O Şi sîngele-mi s-opri-ngheţat în viii!;, de groaz-acum perdui crice sperate s-ajung pe creasta veselei coline, j în 0, singurele diferenţe faţă de terţina anterioară apar în versul 53 : groază şi-am perdut, în loc de groaz-acum perdui.//55 lacom] vesel M2//55 —57 Versurile sînt reproduse din M. / în pagină este tipărită şi anulată o variantă foarte apropiată de aceea existentă în O: Ca cel ce-aleargă lacom după stare, vînînd cîştiguri mari, cînd pierde-odată, se tulbură şi-i numai vâietare./ în O, singura diferenţă faţă de terţina anterioară apare în versul 55 .- vecinie, in loc de lacom. // 56 cind vine] de-ajunge Mx / şi perde, el îşi] care şi-a perde-1 Mt // 57 plîngînd de toate, Iasă voia bună / şi-a pururi] mîntuire-avînd se M2 II 58 şi] fui / fiara] bestia M% // 58—60 Versurile sînt reproduse din M. I în pagină este tipărită şi anulată varianta existentă în O : Aşa şi eu cu fiara cea turbată ce, pas cu pas înaintînd, m-aduse •' adine în jos pe valea-ntuliecată. // 59 venind în contra mea M //.60 acolo] în locul M1 / -n veci] orice Afs // 61 Şi-acum căzut] Pe cînd cădeam / Pe cînd mă (anulat) Mz // 62 stînd acolosn cale] cum înainte-mi vine (anulate) Ml / văzui M% J acela cape M3 //63 Părea prin lunga sa tăcere mut l De mult (anulate) Af2 / Părea că-i M3 II 279: 64 Oricine-ai fi aci-n pustia vale, ori duh, ori om, am zis cînd îl văzui, ajută-mă, te rog!" strigai cu jale. 67 Azi nu sînt om, a zis, dar om eu fui. Din Mantua de lieam mi-au fost străbunii şi-ai mei părinţi lombarzi şi mă născui 70 tîrziu, sub Iul, în vremile furtunii. In Roma sub August trâii, cînd Joe domnea cu zei nedemni şi daţi minciunii. 73 Poet am fost, cîntind de bunăvoie pe fiul lui Anhise-n pribegire, cînd scrum s-a prefăcut înalta Troie. 76 Dar tu de ce te-ntorci aci-n perire? De ce nu sui pe dealul desfătării, că-i cuib ş-izvor a orice fericire?" 64 Cînd îl văzui aci-n deşertul mare .771 / aci-n pustiul (anulate : cel fără de fine) mare M2 // 64—65 Cînd îl văzui aci-n pustia vale: Oricine-ai fi, om, umbră, am zis Ot // 65 duh, ori om] cine-ai fi M // 66 ori duh, ori om de<-ai fi), tu-ndură-te de mine!" Mxj ori om, ori umbră, de mine-aibi îndurare!" M2 // 67 Azi nu sînt om, dar fost (anulat) odată M / dar om eu fui] am fost odată O II 68-70 Lombarzi erau acei ce mă născură, iar patria-mi e Mantua chemată. Născut, deşi tîrziu, sub dictatură Ot // 70 deşi M1 / tîrziu] deşi tîrziu Af2 / Iul] Iuliu M, / sub Iuliu mă născui Mi I pe-nn timp cu zei Mi // 71 şi-n Roma sub August avui M // 72 domnea, şi zei cu mincinoasă gură 01 / cu zei (anulate) M // 73 Poet am fost] Am fost poet Mj, Poet eu fui / cîntind] cîntai M, cîntam O // 74 Anhise] Anhis ce M, O / -n pribegire] pribegise O // 75 cînd scrum s-a prefăcut înalta] trăi după ce-a ars regeasca M1 / veni // 76 Dar tu ce cauţi în iad aici?" inii zise O // 78 Versul este reprodus din M. / în pagină este tipărită varianta existentă în O : că-i cuib de fericiri din veci promise ?" // 280 79 „ — Eşti tu, Virgil, izvorul inspirării, am zis sfios, acel izvor din care bogate-au curs torentele cântării! 82 Poeţilor tu faclă şi cărare! Ajute-mi dar iubirea mea cea vie şi multu-mi ce-1 avui de-a ta lucrare. 85 Maestru-mi eşti, model îmi eşti tu mie, că eu mi-agonisii numai prin tine frumosul vers ce-mi face-aşa mîndrie. 88 Vezi, fiara de pe deal asupră-mi vine. Ajută-mi, tu, cel vecinie neajuns, căci viaţa mi-a îngheţat şi-n cap şi-n vine!" 79 Eşti tu acel Virgil şi-al iuspirării M // 80 acel izvor, am zis sfios, din care M I din care-a curs divina ta (torente de 02) chitare Ov 02 I! 81 Versul lipseşte din O. / din care (anulate şi scris deasupra ;ce-a curs) M / / 82 cărare] lumină M II 83 ah, studiu lung şi-a mea iubire Afs // 83 — 84 Versurile sînt reproduse din M. j în pagină este tipărită varianta existentă în O : ajută-mi dar iubirea şi silinţa ce-avui s-aprofundez a ta lucrare. // 85 Tu singur eşti acel din care-am prins M // 85 — 87 Versurile sînt reproduse din M. I în pagină este tipărită o variantă aproape identică cu aceea existentă în 02 (versurile 85 şi 86 au jormâ identică în Uv O») : Maestru-mi eşti, căci tu mi-ai dat putinţa să scriu aceste cînturi şi, prin tine, de laude-mi va fi-n etern ştiinţa. / în 02 singura diferenţă faţă de terţina anterioară apare în versul 87 (laudă, în loc de laude). // 87 cu laude am (...] cu prisosinţă Ol / vers] stil M // 88 Versul este reprodus din M. / în pagină este tipărită varianta existentă în 02 : Vezi fiara, rea de-aici ce-asupră-mi vine ? / Vezi fiara rea ce-nchisă calea-mi ţine? M // 88—90 Vezi monstrul care drumul meu îl ţine ? Tu, vecinie nume, ajută-mă, poete, că tremur şi-mi înghea,ţă viaţa-n vine!" 0X // 89 Ajută-mă-nţelepte neajuns 02 / tu, cel vecinie neajuns] tu-nţeleptule vestit, dară M // 90 că gheaţă sînt (anulat) şi-n vine şi-n arterii!" Mtţ căci spaima s-a <...)> stins!" M2 // 281 91 Să câţi pe-alt driim să pleci1', el mi-a răspuns, văzînd că plîng şi spaima mă doboară, „de vrei să scapi de-acest ponor ascuns, 94 căci fiara rea ce-n drumul tău scoboară nu lasă-n drum pe nimeni făr' de-osîndă, ci stă de capul lui pînă-1 omoară. 97 E rea din lire şi mereu Ia pîndă, iar poftele-i de singe vecinie treze, dar, după ce-a mîncat, e mai fîămîndă. 100 Sînt multe fiare gata s-o-nhăiteze şi şi mai multe-or fi pîn-o să vie zăvodul cel ursit să ne-o vîneze. 103 Nu aur el dorind şi nici mîndrie, iubi-va mintea, binele şi mila, iar leagănu-ntre Feltre o să-i fie. 91 Pe-alt drum tu trebuia să fi pornit M / el mi-a răspuns] răspuns îmi dete Ox H 92 mi-a zis, văzînd că plînsul mă doboară Mx / deschide M2 // 93 acest ponor ascuns] aceste văi secrete O* / ascuns] cumplit (anulat), amară M // 94 Versul este reprodus din M. / In pagină este tipărită varianta existentă în O : căci fiara care-n drumul tău scoboară / fiara] bestia Mxl rea, ce-n drumul tău] ce-asupra ta // 97 Din fire-atît de rea şi-n veci fi pîn-o să -(vie) (mcdijicat în: şi şi mai multe vor fi pîn-o să (vie) plodulJ Mx / pîn-o să-i facă (plodul) M2 // 102 s-o spintece-un zăvod cu grea (iniţial: mari) durere Mx / s-o spintece-n durerea ei zăvodul (modificat în: să-i dea sfîrşit zăvodul în durere) M2 / ogarul ce-o sfîşie şi-o vînează O // 103 Versul este reprodus din M. / în pagină este tipărită şi anulată varianta existentă în Oj: Nu-n bani căta-va hrană, nu-n moşie, j Nu ţări şi-averi ca hrană au să-i placă 02 fi 104 Versul este reprodus din M. / în pagină este tipărită şi anulată varianta existentă în O : ci-n minte, bine,-n dragoste curată. // 105 puternic şi-ntre Feltre o să fie Ox / iar] şi M / -i fie] zacă O // 282 g; 06 Prin el vom mîntui de-amar umila Italie, de-a cărei drag căzură şi Turn şi Nis cu soţu-i şi Camilla. 109 Din loc în loc, cu iute-alergătură gonind-o,-n iad zvîrli-o-vâ de tot, de unde-o scoase-n lume-ntîia ură. 112 Deci cred, spre-a ta scăpare, şi socot . să vii cu mine-n vecinica-ncăpere, prin ea din nou la lume să te scot. 106— 108 Versurile sini reproduse din M. / în pagină este tipărită si anulată varianta existentă în O : Scăpa-ne-va şi ţara-ngenuncheată de-a cărei drag şi Nis şi Turn căzură şi-Efrialos şi lata cea-narmată. // 107 peri M // 109 Gonind-o el cu iute-alergătură M // 109—111 Versurile sînt reproduse din M. / în pagină este tipărit şi .anulat: Din loc în loc, gonind-o (...]>, în fund de iad el va zvîrli-o-n fine, de unde ne-o aduse neagra ură. / Din orice-orâş, gdnind-o el pînă-n iad o s-o alunge-n fine, [...], unde ne-6 trimese neagra ură. / Din loc în loc o va goni (...)>, el în iad o va trînti {...>, de unde ne-o trimese neagra ură. Oa // 110 din urbe-n urbe (anulate) -o va trînti în fine Mx (în M% II 111 în iad, de unde-o scoase-ntîia ură j / de, unde] din care Mi // 112— 114 Versurile sînt reproduse din M. / în pagină este tipărită şi anulată varianta existentă. îţş 0: Socot de-aceea, ca să-ţi fac un bine, ca paşii mei de-acum pe-ai tăi să-i poarte şi-n vecinicul locaş să mergi cu mine. / kg Deci cred şi judec, tocmai spre-ăl tău bine să-ţi fiu (anulat: să vii pej conducător şi te voi scoate prin vecinicul locaş, mergînd cu tino. M // 283 115 în el vei auzi cum, cu durere, vechi duhuri plîng şi-a pururi chinuite, cum liecare-a doua moarte-o cere. 118 Dar ai să vezi şi umbre mulţămite arzînd în foc, căci sînt în aşteptare, oricînd o li, s-ajungă fericite; 121 alt suflet va conduce-a ta cărare, de vrei să mergi, mai bun decît mine şi lui am să te-ncred eu la plecare. 124 Acel ce-i sus stăpîn în lumi senine, fiindcă-n viaţă nu-i ştiui voinţa, nu vrea s-ajungi la cerul lui prin mine. * I 115—117 Versurile sînt reproduse din M. / In pagină este tipărită şi anulată varianta existentă in Oj (versurile 115 şi 117 sini păstrate identic în Oî) : S-auzi pe cei cu desperată soarte cum urlă-n chin şi duhuri chinuite, să vezi cum plîng, cerînd a doua moarte. / S-auzi cum urlă desperate gloate şi duhuri vechi să vezi, cari, chinuite, a doua moarte-o cer cu strigă toate. M // 116 şi duhuri vechi cum urlă chinuite 02 // 118 Versul este reprodus din M. I în pagină este tipărită şi anulată varianta existentă în O: Dar vei vedea şi umbre mulţămite. f Apoi vedea-vei şi-umbre mulţămite M1 / vezi (anulat) M2 I umbre] duhuri (anulat) M3 // 119 că ard în foc şi-aşteaptă să se spele (ultimele cinci cuvinte sînt anulate) M / arzînd] în flăcări 02 // 121 la cari apoi şi tu de-ai vrea (iniţial: de vei voij să sui Mx / iar dac-ai vrea să urci pînă la ele (anulate) M2 II 122 va fi un duh m vrednic (iniţial: demn) decît mine (iniţial: eu fui) Mtl mai demn decît sînt eu (anulat: un suflet) M2 I mai bun decît mine] mb M /eşti] ştii O, / Ştii] vezi 03 // 37 Cum face-un om ce nu mai vrea ce-a vrut M // 38 schimbînd pe cele-a vute] schimbîndu-şi planul lui M // 38 — 39 Versurile sînt reproduse din M. j în pagină este tipărită şi anulată varianta existentă in O : schimbînd mereu ce-a mai schimbat odată şi n-are nici un gînd ca la-nceput. // 39 aşa că lasă totul ce-a-nceput M lj 288 aşa şi eu pe-acelea dealuri mute frumosul drum nu vreau să-l intreprind pe care-ntîi pornii aşa de iute. ,,-r- Al vorbei înţeles de pot să-l prind, aceleaşi temeri oarbe te frămîntă", mi-a zis mărinimosul duh vorbind, „ce-abat pe omul vrednic de la ţintă şi-i fac năluci aşa cum bunăoară pe-un cal fricos o umbră-1 înspăimîntă. Dar, inima ca să ţi-o faci uşoară, să-ţi spui ce-am auzit de tine-atunci cînd mil-avui de tine-ntîia oară. -42 Versurile sînt reproduse din M. j în pagină este tipărită şi anulată fparianta existentă în O : aşa-mi stricai, prin valea-ntunecată, dorinţa mea prin chibzuiri nebune şi-mi fuse la-nceput aşa-nfocată! // 141 gîndind, nu vream cărarea M // 43—48 Versurile sînt reproduse din M. / ; In pagină este tipărită şi anulată o variantă poarte asemănătoare cu aceea existentă în 0 : De pot pricepe-acum ce gura-ţi spune, vorbi Virgil, din temere purcede ce-mi spui şi eşti cuprins de slăbiciune. Aceasta face pe-om de nu se-ncrede şi vede spaime-n drum şi se-nfioară precum se sperie-un cal cînd umbra vede. j Diferenţele dintre varianta existentă în O şi aceea publicată mai sus apar în versurile 47 (nălucitoare, în loc de şi se-nfioară) şi 48 (umbre, în loc de umbra). //44 răspunde umbra cea mărinimoasă Mx j ducă Ms // 46—51 Ce-adese pe-om de ţinta sa frumoasă aşa-1 abat, incit .......................y lui ca bestia de năluci cînd e fricoasă. Dar, ca să scapi de teama ta, să-ţi spui de ce-am văzut şi cînd simţii durere de tine-ntîi (anulat) ce ştiri (anulat: ce) avui. M. // 50 de tine-atunci] cînd am plecat O // 51 Versul este reprodus din M. I în pagină este tipărită şi anulată varianta existentă în O : şi mil-avui de tine-ntîie oară. jj 289 52 Chematu-m-a din limb fără de munci o doamnă aşa ferice şi senină, cit însumi o rugai să-mi dea porunci. 55 Cu glas de înger blînd, de milă plină, iar mîndrii ochii ei aprinşi luceau ca sorii şi-aşa de dulce-a zis, cu vorba lină: 58 «O, suflet nobil, tu, cel plin de glorii, ce-n veci a lumei faclă o s-o porţi cit timp avea-vor suflet muritorii! 61 Amicul meu, dar nu şi-al crudei sorţi, pe-un deal e-mpiedecat aşa de tare, încît s-a-ntors de spaima negrei morţi. * 02 52 Eram cu cei ce nu mai pot să spere M // 52—53 Versurile sînt reproduse, din M. J în pagină este tipărit şi anulat: Chematu-m-a din locul fără de munci o doamnă aşa frumoasă peste fire. / O nobilă femeie m-a chemat din limb, de jos — frumoasă peste fire. O // 54 Versul lipseşte din O. // 55 de milă plină] cu vorbă lină M // 55— 57 Versurile sînt reproduse din M. / In pagină este tipărită şi anulată o variantă aproape identică cu aceea existentă în 0 : Un glas de înger blînd a ei vorbire, iar ochii ei frumoşi luceau ca sorii şi-a zis cu milă-n glas şi cu iubire. / Singurele diferenţe dintre variantele O t — 02 şi terţina anterioară apar în versurile 56 (şi 0V în loc de iar) şi 57 (şi-mi zise O^.în loc de şi-a zis; jale 0lf 02, în loc de milă). // 57 şi-n vorba ei mi-a zis cu vorbă lină M // 58 tu, cel plin de] ale cărui O // 59 un nume ai şi vecinie o să-l porţi O // 59— 60 şi care-atîta faimă (iniţial: ce-atîta faimă) -n nume porţi şi-acum şi cît va fi sub cer o lume M // 60 Marginal stînga sînt scrise, unul sub altul: anume; nume; lume, în încercarea de a găsi rima. // 62 Versul este reprodus diti M. / în pagină este tipărită şi anulată varianta existentă în O: âşa de-ameninţat e-n trista, vale / pe-un deal pustiu atîtea piedeci are M // 62 — 63 îl ştiu ameninţat în trista vale de spaima nopţii şi-a-ndîrjitei morţi. 01 / aşa de-ameninţat e-n trista vale, încît se-ntoarcă-n locul negrei morţi. Oa / pe plaiul cel pustiu e-n luptă mare, aşa că s-a şi <...................................> M // 290 Mă tem că-i şi pierdut, pe cît îmi pare, căci prea tîrziu venii să-l scap odată — din cîte-aud prin cer de-a liii scăpare. O, du-te dar! Cu vorba ta ornată, cu tot ce ştii că-i poate ii propice, ajută-1, vai, să fiu iar alinată: Iar eu, ce te trimet, sînt Beatrice. Iubirea m-a-ndemnat a te ruga şi viu de unde sînt, din cer ferice. Şi-n cer, cu domnu-n iaţă cînd voi sta, cu tine-am să mă laud totdeauna. » Şi-apoi tăcu. Iar eu vorbii aşa: Ba poate-i şi pierdut! Mi-e teamă tare M \j 64—65 Mă tern că-i şi pierdut atît de tare sănu-ifiu (iniţial: încît să fiu) spre-ajutor tîrziu pornită M// — 66 Versurile sînt reproduse din M. / în pagină este tipărit şi anulat: Dar cîte-aud pe calea vieţii sale, jgu'i mă tem că-i şi pierdut prin valea mută, căci prea tîrzie-am fost să-i ies în cate. f Mă tem că şi-i pierdut acum pe cale, căci prea mult zăbăvii, prin cer pierdută, s-alerg pe drumul mîntuirii sale. 0 // 8 în partea de jos a paginii, Coşbuc a notat următoarele rime : venită, por-Btă, sculată, plecată. // 67 — 69 Versurile sînt reproduse din M. / în pagină j§te tipărită şi anulată varianta existentă în Ox: O, du-te dar, cu sfatul de-1 ajută, cu tot ce ştii, cu vorba ce-i vei zice şi dâ-mi iar pacea-n pept, că mi-e perdută. / O, du-te acum, cu sfatul de-1 ajută, cu tot ce ştii că poate să-l ridice şi-aşa redă-mi iar pacea mea perdută. 02 // 70 Versul este reprodus din M. / în pagină este tipărită şi anulată varianta i/xistentă în 02: Eu, cea ce te trimet, sînt Beatrice. / Eu, ceea ce te-mplor, jrfnt Beatrice 01 // 72 viu] vin // 73 cu domnul meu în faţă cînd voi sta M // jp4 Versul este reprodus din M. / în pagină este tipărit şi anulat: vorbi-voi ’es cn laudă de tine. / ruga-mă-voi de domnul pentru tine O / cu tine-o " să mă laud totdeauna M1 / cu tine-am] de tine-o Ms / tine M3 // 291 76 « Virtute, tu, ce singură tu una rădici pe om să fie mai presusul acelui cerc .mai strimt ce-1 face luna, 79 cu drag te-ascult, aşa că eu, supusul, tîrziu ţi-aş fi făcut ce-mi ceri, chiar dacă de mult ţi-aş fi-mplinit, divino, spusul. 82 Dar nu te temi că pot vrun rău să-ţi facă aceste lumi din ceniru-n care vii din largul cer ce-i singur loc să-ţi placă? » 85 « Să-ţi spui, de vrei şi-acestea să Ie ştii, de ce n-am teamă, a început să zică, să viu pe-aici in tristele cîmpii. 76—78 Versurile sînt reproduse din M. / în pagină este tipărit şi anulat: « Femeie, tu, prin care-n lume vine virtutea cea ce nalţă mai presusul acestei lumi pe om în lumi divine / « Femeie, tu, prin care-n lume vine virtutea cea mai sfîntă, mîntuinţa ce nalţă pe-om în lumile divine O // 79 cu vorba ta-mi înseninaşi fiinţa Ox / te-ascult cu drag c-aş fi supusul (anulate) //79—80 ce-ordoni mi-e drag atîta, câ-niplinirea, chiar şi fiind, mi s-ar părea tîrzie M // 80 aş fi (anulate) tîrziu, chiar şi făcînd ce-mi ceri Mx j chiar şi-mplinit de-ar fi M2 / ţi om. O» / făcut] -mplinit 01 // 81 destul îmi e să-ţi spui numai dorinţa Ox // 82—84 Versurile sînt reproduse din M. / în pagină este tipărit: Dar cum de nu te temi vrun rău să-ţi facă aici că vii prin lumi întunecate din cerul care-i singur loc să-ţi placă ? » / Dar spune-mi (spune-acu Ox) de ce nu-ţi este teamă să vii pe-aici prin lumi întunecate din cerul unde totul te recheamă? » Ov Os // 84 cer] loc M // 85 — 87 Versurile sînt reproduse ' din M, unde terţina a avui iniţial următoarea formă : « De vrei şi-acestea toate să le ştii, să-ţi spui de ce, a început să zică, eu nii mă tem de tristele cîmpii. / în pagină este tipărită şi anulată varianta existentă în O : « De vrei răspuns la vorbele-ntrebate, răspunse ea grăbit privind la mine, să-ţi spun de ce-mi sînt căile vegheate. // 292 Purtăm de-acele lucruri numai frică, stricînd cari pot vrun rău să făptuiască, dar de-alte lucruri nu, căci nu ne strică; Creată sînt de graţia cerească să nu m-ating-a voastră suferinţă, nici flacăra de-aici să nu m-oprească. Şi-n cer să plînge-o nobilă fiinţă de-acel pierdut la care te-am trimis şi-ar vrea să-ntoarcă-n bine-a lui sentinţă. •> 97 Spre Lucia se-ntoarce deci şi-a zis: « De-al tău cel credincios să-ţi fie milă şi nu-1 lăsa, că drumu-i este-nchis! ■> 00 Iar ea, duşmană-n lume-a orice silă, venind spre locul unde stăm, îmi zice: (Eu stăm atunci cu antica Rahilă.) 03 « N-ajuţi, divine suflet, Beatrice, pe cel ce te-a iubit aşa de tare, cătînd prin tine-n cer să se rădice ? 8 Purtăm numai de-acele lucruri frică M // 88—90 Se tem de-acestc nopţi, de spaimă pline acei ce pot vrun rău să făptuiască, dar nu şi-acei ce fac de-a pururi bine. O // .1 sînt de] -s eu din 02 / de] din Ox jj 92 aşa că nici mizeria nu m-atinge // 93 nici focu-n iad nu poate (să m-oprească) M j de-aici] pe loc O, jj 4 In cer să plînge-o nobilă fiinţă Mx I -n cer să plînge] este-n cer O j se linge M, jj 95 ce-ţi vede-acum cu milă (. . .) O // 96 şi-ntoarce-n bine aspra i (sentinţă) M\ I şi-n frînger-acolo aspra lui (sentinţă) Af2 / frînge M3/ lui] ta Oj II 97 — 99 Se-ntoarce deci şi-a zis cătră Lucia: « — De-al tău cel credincios să-ţi fie niilă şi vezi-i jos, în văi, ticăloşia! » O // 8 Spre-al tău fidel acum arată-ţi m(ilă) (anulate) M jj 99 Versul este eprodus din M. / în pagină este tipărit: şi vezi că drumu-n codru-i este-nchis. II 101 venind unde-am şezut, mi-a zis de-ndată Mx / mi-a zis M2 U 103— 104 ( « N-ajuţi), Beatrice, o, cum verace-al celui sfînt, n-ajuţi pe-acel (anulate) (...) M jj 103— 105 « N-ajuţi, Beatrice-o laudă vegheată a celui sfînt, cui vru, de dragul tău prin tine-a fi m(ai) sus din vulgara ceată? M jj 293 106 N-auzi tu tînguirea lui cea mare? Nu-1 vezi cu moartea-n luptă-n văi perdute la rîul cel ce nu-i ştiut de mare ? 109 Nu este om s-alerge-aşa de iute, vînînd vrun bine sau fugind de-ocară, ca eu acum la vorbele-i durute. 112 Venind din naltu-mi scaun aşadară, mă-ncred în vrednicu-ţi cuvînt ce fu o glorie-a ta şi-a cîţi îl ascultară. » 115 Cu ochii plini de plîns se-ntoarse-acu, sfîrşind aşa cuvîntul rugii sale, iar asta şi mai grabnic mă făcu. 118 Precum mi-a zis, venii la tine-n vale şi, drumul deschizindu-ţi, alungai pe monstrul ce ţi-a-nchis puţina cale. * 111 106- 108 N-auzi durerea plîtisetului său ? Nu vezi perirea grea ce-1 ameninţă la rîul cel ce-ntrece-al mării rău? M jj 108 ştiut] iubit O jj 109 N-a fost nicicînd m^ai) iute vro fiinţă M // 109—110 Versurile sini reproduse din M. / In pagină este tipărită varianta existentă în O : N-aieargâ nici un om aşa de iute, fugind de-amaruri sau vînînd vrun bine. // 111 cum fui acum, ştiind a ei dorinţă M* j ca eu acum] cum cu ani fost M2IJ 112 scaun] jos M // 112—114 Versurile sînt reproduse din M. j în pagină este tipărită şi anulată varianta existentă în O : Venit-am deci şi-ncrederi am depline în graiul tău acel ce glorie-ţi fu şi-a ta şi-a celor de pe-un tirnp cu tine.»// 116 Versul este reprodus din M. / In pagină este tipărită şi anulată varianta existentă în O : privind întrebător la cite-mi zise. / vorbind (anulat) M j! 117 făcut-a să M jj 118 Versul este reprodus din M. j în pagină este tipărită şi anulată varianta existentă în O: La tine deci venii, precum îmi zise! jj 119 te-am scos din drumul fiarei M jj 120 Versul este reprodus din M. j în pagină este tipărită varianta existentă în O : pe monstrul cel ce drumul ţi-1 închise. / spre mîndrul munte-a ta puţină cale Mj / ce-a-nchis spre mîn-drul deal (munte scurtat) \T., jj 294: .33 36 De ce-ntîrzii acum ? Ce temeri ai ? De ce hrăneşti tu vreri nedumerite şi-aşa trîndav şi slab de ce mai stai, (cînd trei femei aşa de fericite iţi sînt în cer nespus de voitoare şi-ai meu cuvînt scăparea ţi-o promite ?" Precum de-al nopţii frig închisa floare se-nalţă pe cotorul ei plecat şi se deschide larg cînd vede soare, aşa eram şi cu acu-ntrărmat. Simţeam că-nvie-n pept. speranţa moartă V şi-am zis cu hotărîre de bărbat: Ferice fie-n cer, că grijă-mi poartă! Ferice tu, că dat-ai ascultare -poruncii ei să-mi schimbi jălita soartă! Aprias-ai iarăşi dorul de plecare în inimă-mi, prin sfatul tău cuminte, şi iar m-aduci pe-ntîia-mi cugetare. 121 De ce-ntîrzii, de ce, de ce mai stai ? / temeri] preget 02 / Ce // 122 Vreri nedumerite] gînduri obidite O // 123 De ce tărie-acum şi-ardoare n-ai? M I şi-aşa trîndav şi slab] Trîndav şi-aşa lenos 02 // 124— 142 Şpalturile fi paginile de corectură lipsind din L, reproducem versurile din O. II-126 al este modificat în atîta, deasupra rîndului fiind scris apoi bine vorba mea. // 127 de-al nopţii frig şi floare sînt anulate, deasupra ultimului cuvînt anulat fund scris: şi plecata floare../ Marginal dreapta .este scris: Cum.//128 se-nalţă este anulat. // 129 Marginal dreapta este scris : deschise. // 130 Versul iste anulat. II 138 In 0t: şi iar m-aduci pe-ntîia [mea cărare, ultimul •cuvînt fiind apoi anulat. // •295 139 Tu soţ să-mi fii, tu dascăl şi părinte \ O, mergi! Dorinţa ta-i a mea de-acum." Aşa i-am zis, iar el plecă năinte. M2 Şi-ntrai pe-adîncul şi cumplitul drum.) 139 Deasupra rîndului este scris, ca variantă pentru Tu soţ să-mi fii, tu dascăl şi textul: Tu, domn al meu (suprascris: duce-al meu), tu maistru şi. / Marginal dreapta sînt scrise : Tu domn, tu duce, tatul meu de-acum şi Tu duce // 140 Deasupra rîndului a post scris şi apoi anulat: [ta] o vrere [—] / Marginal dreapta sînt scrise: O, mergi şi-o vrere am, respectiv: să fie-o vrere-n noi de-acum. // 141 am zis, iar el, grăbit, plecă năinte. Ox / Marginal dreapta este scris : şi-apoi // 142 Şi-ntrai cu el prin nopţi, pe-adîncul drum. 01 j Deasupra rîndului a post scris şi anulat: Intrntristării, prin mine mergi (la.) vecinic-osîndirea, prin mine mergi la neamul dat pierzării. ; 4 Dreptatea cea de veci mi-a fost menirea şi m-au clădit aici puteri divine, suprema-nţelepciune şi iubirea. Nimic n-a fost creat pînă la mine, ci vecinie tot; şi-n veci voi fi durată. Lăsaţi orice speranţă-ntrînd prin mine!" 10 Cuvinte-aşa-n coloare întunecată eu scrise le văzui pe-o poartă sus şi Spusa lor, am zis, mi-e-nfricoşată!“ bl Tipărit în şpalt: Prin mine-ajugi la cuibul (î)ntristării, variantă existentă tn Oj, în prima corectură ajungi fiind înlocuit cu treci. / Prin mine mergi la lumile-ntristării O // 2 la, omis la tipar, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare existente în O. / Tipărit în şpalt: prin mine unde-i vecinic-osîndirea, variantă existentă în Ov // 4 Justiţia pe-al meu părinte M // 6 Iubirea cea dintîi M // 10—11 în şpalt este tipărită varianta existentă ţin : Aceasta e scrisoarea ce, săpată pe fruntea unei porţi, eu o văzui. // 297 13 Se cade-aici să stingi orice prepus; iar teama ta, vorbi-nţeleapta gură, s-o stingi se cade-aici. Eu te-am adus 16 şi-ajunşi sîntem în locul de tortură în care-am spus că duhuri sînt aduse, cari bunul minţii-n lume şi-l pierdură." 19 Şi mina lui, zîmbind, apoi o puse pe mîna mea şi-atunci eu mă-ntrărmai şi-n tain-acestor lucruri mă-ntroduse. 22 Aici oftări şi ţipete şi vai gemeau prin largul loc lipsit de stele, aşa că, stîiid pierdut, eu lăcrămai. 25 Blesteme-n multe limbi şi vorbe grele, scrîşniri şi voci şi plîngere nebună loviri cu palma şi scînceli mişele 13—15 în şpalt este tipărită, cu excepţia versului 14, varianta existentă în Oj: Virgil, cunoscător, atunci: Să-ţi spui. Aici tu ai să-nlături şovăirea, s-omori în suflet orice rău al lui. / Şi el, ca unul ce ştia, mi-a spus: Se cade-aici să-nlături şovăirea, să curmi se cade-aici orice prepus. 02 // 14 Tu trebuie să-nlături şovăirea Oj // 16 De-acest locaş etern mi-a fost vorbirea O // 17 că-n el vedea-vei suflete-osîndite 01 j că duhuri vei vedea, la cari aduse 02 // 18 ce n-au ştiut nicicînd ce-i mîntuirea. O // 19 zîmbind j pe-a mea O // 20 pe mîna mea] cu zîmbet drag Ov zîmbind voios 02 // 21 şi-n] în 02H 22 Aici] Şi-aici 02 // 22 — 24 Şi-acu-ncepui s-aud oftări şi vaier şi ţipete prin noaptea fără stele şi jalnic răsuna zbătutul aer. 01 // 23 în şpalt, în lac de loc este tipărit iad. / loc] cel 02 // 24 stînd pierdui ) la-nceput Oa //25 Vorbiri în multe limbi, iar printre ele j Blesteme], Cumplite Oa / şi vorbe] cuvinte 02 // 26 urlâri de furioşi, grozave (... | Ox / blăsteme şi scrîşniri şi plîngere nebunea) 02//-27 scînceli mişele] cuvinte grele Oj // 298 făceau cu toate-un vuiet ce-mpreună să zbate-n veci prin nopţi fără hotar ca pulverea-n vîrtej, cînd e furtună. Iar eu, nepricepînd acest amar: „ — Maestre, am zis, ce-i jalea asta mare şi cine-acei ce-aşa de trişti îmi par?“ Iar el: Acesta-i tristul fel în care se plîng acei ce n-au cules nici bine, trăindu-şi viaţa lor, nici defăimare. Cu ei de-a valma gloatele meschine de îngeri slabi, cari n-au vrut să s-oştească, dar nici fideli n-au fost, ci-nchişi în sine. Iar ceru-i lepădă, ca să lucească, dar, iadului puţind splendori să-i dea, nici negrul iad nu vrea ca să-i primească. ce-mpreună] <î)mpreună 02 // 28 — 30 Făceau un vuiet surd şi făr’ de pace prin trista noapte cea de timp lipsită, ca-n pulvere-un vîrtej, cînd volburi face. 02 // 9 să zbate-n veci prin] ce-n veci să zbate-n 02 // 30 Tipărit: ca-n pulve-Min vîrtej, cînd e furtună, variantă modificată din Oj. / vîrtej cînd e] irtejuri de O II 31 De spaim-atunci cu inima sărită Ox / nepricepînd acest mar] ne-nţelegînd aceasta clar Oa // 33 Ce lume-i ea? De ce dureri izbită ? i / Ce neam ce pare-aşa dc-nvins de-amar ? 02 // 34 Iar el atunci: „ — Aces-»-i felu-n care Ox // 35 se plîng nefericiţii-acei ce-n lume 01 / cules] făcut // 36 nici laudă, trăind, nici defăimare Oa / trăind, dar nici nimic de defăi-nare. 0% II 37-38 De-a valma stan cu gloatele meschine de îngeri c.e-au trăit ca să trăiască 02 // 37-39 Aci-n acest amestec făr’ de nume sînt îngeri ce-au trăit ca să trăiască, deşi fideli, n-au fost fideli anume. Ox // 40 lepădă] lăpădă O // 41 splendori să-i dea] să-i dea splendoare O jl 42 aici negrul iad nu vrea] nici iadul n-a voit Ov nici iadul deci nu vru 01 jj 299 : 43 Ce-i doare-asa de rău, am zis, ce-i doare I de ţip-aşa cu plîngere-nfocată î" ’ Nimic, răspunse el. Dar e teroare. 46 Nu pot spera că vor muri vrodată I şi,-avînd aşa de mizeră trăire, ei totul pizmuiesc ce-i soartă dată. 49 De ei prin lumi nu-i nici o amintire; nici drepturi pentru ei, nici milă nu-i. j 1 Destul de ei si-ntoarce-a ta privire!" 1 1 I 52 Un steag ce se-nvîrtea, acum văzui, î aşa de iute-n jur, grăbit ca vîntul şi-n veci nu contenea-nvîrtirea lui. | 43 Şi-atunci am zis: Ce cazn-at<ît> de grea 0% / [...] bine M // 44?au j ei de plîng <• •> ? M, Oa // 45 Iar el atunci: Pe scurt eu îţi voi spune f M I Iar el: „ — Să-ţi spui pe scurt şi vei vedea. 02 // 46 că vor muri vrodată] J aceştia nici o moarte MII 46—48 1 ■< Nu pot spera nicicînd a doua moarte ' şi-aşa-njosit li-e orbul trai în veci, că văd cu pizm-oricarejaltă soarte. 02 // 47 veci M lj 48 soartă] soarte Ot // 49 De-orice-amintire-n lume ele-s seci M II 49-51 Nu-i milă pentru ei, nici drept în’veci; de ei în lume nici o amintire. Destul acum. Priveşte-le şi treci!" 02// 51 Ne-ajunge-atît! Priveşte-le şi treci!" M // 52 — 54 Privind, văzui un steag ce, cu grăbire mişcare-n jur făcîndu-o rotită, părea dispreţuind orice-odihnire. 02 // 300 Iar gloate după. el, de-umpleau pămîntul, încît n-aş fi putut să. cred vrodată, C-ar fi-nghiţit pe-aşa de mulţi mormîntul. Pe mulţi îi cunoscui din ei şi, iată, (văzui şi umbra celui ce-n prostie fugi de tron şi de puterea dată.) P Şi-atunci am înţeles şi sigur fui c-acestea sînt cari cerului, nebunii, şi sfîntul domn şi (şi) duşmanii lui. Aceşti mişei, ce vii n-au fost nicicînd; sînt goi de tot şi muşte-nţepătoare şi viespii răni le fac, iar ei, plîngînd, f Şi-atîta gloată-n urmă-i troienită 02 // 57 că moartea poate-atît de mult înghită 02 II 58 post din ad. ceata // 58 — 60 Pe mulţi i-am cunoscut din ceata ei şi, iată, văzui şi umbr-acelui ce pe lume, acel ce-şi părăsi mărirea dată. 02 // -60 Versurile, netipărite în L, sînt reproduse din Ox. //61—63 Şi-atunci, înţelegînd, ştiui anume c-aceşti mişei nu plac nici celui sfînt 62— 63 că ei sînt ceata răilor pe care şi ceru-i (.........................) M // 63 şi, netipărit în L, este reprodus din Ov // 64 Aceşti mişei, de-a pururi |a mormînt 01 // 65 şi muşte] iar rane 02 // 66 le fac muscoi şi viespi ce-n Etoiuri sînt 02 / viespii răni le fac] viespi le fac căzniri Ol II 301 67 amestecă cu sînge-a lor plînsoare, (că sînge curge roş din răni, din faţă)> şi viermi scîrboşi li-1 sug de sub picioare. 70 Iar, cînd mai din adine privii în ceaţă, văzui un rîu şi-o gloată nesfîrşită. Maestre,-am zis, o, spune-mi şi mă-nvaţă 73 ce gloată văd prin zarea amurgită, s-aştepte ceasul ei de-abia mai poate şi tot s-adună-n mal aşa grăbită ?" 76 Iar el: Tu vei cunoaşte-acestea toate cînd vei sosi pe malu-ntunecat pe unde vezi că (stau^ acele gloate." 67 — 68 de sînge-obrajii-umplînd şi de plînsoare. Şi-acest amestec curge-aşa ferbinte 02 // 68 Versul este reprodus din 0V în L fiind tipărit greşit: ca sîngele le curge din faţă. II 69 şi] iar 02 / sub] la 02 // 70 în] prin Oj // 70—72 Apoi văzui, privind mai înainte, un mare rîu, şi, stînd la el, popor. De-acea zisei atunci: Părinte 02// 71 văzui un rîu] un rîu văzui Oj// 73 — 78 să-mi spui de-aceia cine sînt ? Ce fel de zor de-a trece-i face-aşa de iuţi să pară, cum văd, prin negru-amurg, din graba lor?" ,,— Voi spune, a zis, şi doru-ţi va fi stins, cînd paşii-i vom opri acolo-n vale, la Aheron, pe malul plin de plîns."02 // 77 vei] vom Ox // 78 vezi că (stau).] stau gemînd Ot / stau, netipărit, în L, a post întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. // 302 (Cu ochi plecaţi de-asprimea vorbei sale, speriat că-ntreb de lucruri neplăcute, eu pînă-n mal tăcui întreaga cale. Şi iată-n luntrea lui, vîslind-o iute, luntraş cărunt venea şi de departe: Vai vouă-n veci, voi, suflete pierdute, de-acum eterna noapte vă desparte de cer de-acum. Şi foc şi vînt de veci şi plînsul e de-acum a voastră parte. * I 88 Dar tu, cel viu, tu cine eşti? Să pleci de-acolea dintre morţi!" Şi-a doua oară, văzînd că stau: — Nu poţi să treci s 79—117 Întrucît şpaltul păstrat în L nu este complet şi nici consecvent co-(■' ,redat, iar versurile netipărite nu sînt. totdeauna scrise marginal de George p Coşbuc, reproducem în pagină varianta păstrată în O.,. // 79—81 i_ Plecîndu-mi ochii-n jos, m-am ruşinat | că vorbele ce-ntreb nu-i sînt plăcute f şi pînă-n mal nimic n-am cuvîntat. 0a // I 79 Forma din Oj, tipărită in L, a post modificată întîi în : Plecîndu-mi ochii, f am ruşine. // 80 Forma din 01 a fost modificată întîi în : speriat că ce-ntreb de lucruri neplăcute, variantă tipărită în L. // 81 Forma din Oj a fost modificată întîi în : şi pînă-n mal nimic eu n-am mai spus, variantă tipărită în i; L, apoi în : eu pînă- n mal legai cuvîntu-n mine. // 82 luntrea Ini] luntre acum M II 85 — 86 Eternul ger al nopţii vă desparte de cer de-acum. Şi ploile şi vîntul Oj // 85 Forma din Ov tipărită în L, a fost modificată întîi în : în noaptea vecinică (suprascrie : cea de veci] şi-n foc şi-n gheaţă. / Marginal dreapta este scris: şi flacăra şi gerul. // 86 Forma din O^a fost modificată întîi în : de cer de-acum ! Şi flacărea şi vîntul, variantă tipărită cu o greşeală (leazarea, în loc de fla- cărea) în L. IJ 88 Tu cine eşti? M // 88 — 90 Dar tu, pe care nu te-avu mormîntul, cel viu de-acolo, tu să-mi ieşi din gloată!" Văzînd că stau şi nu-i ascult cuvîntul O L. // 90 Forma din Ota fost modificată întîi în : Văzînd că stau: „—Tu ai să treci.// 303 91 pe-aici, mi-a zis, ci pe-alte căi scoboară ia alt liman, căci ţie hotărîtă să treci la mal e(-o> luntre in(ai uşoară)/' 94 Virgil atunci: Ce ţipi? El scoborît-a c-aşa vrea cel de bate păcătoşii şi poate tot ce vrea. Ce-ntrebi atîta?" 97 Atunci s-au liniştit bărboşii obraji ai celui ce le-avea-ngrădite pleoapele-i cu cerc de flăcări roşii. 100 Dar goale-acele duhuri şi-ostenite, schimbară faţa şi scrîşneau cu dinţii, cînd el rosti cuvinte-aşa cumplite. 91 Forma din 01. tipărită in L : De vii să treci în iad, vii prea curînd, a fost modificată întîi în: Pe alte căi, mi-a zis.// 91—93 Marginal dreapta, lingă o acoladă care uneşte toate versurile terţinei, este scris: V.M. // 92 printr-altă parte-ţi e, gîndesc, cărarea. 01, L jl 93 Versul, netipărit în L, a avut în (\ forma : şi-o luntre mai uşoar-o să, ulterior o fiind înlocuit cu ai să treci. / şi-o luntre mâi uşoar-o să te poarte." Ikf // 94—96 Virgil atunci: Degeaba ţi-e mustrarea! Aşa vrea cel de sus, căci a menit aşa şi-acum tu curmă-ţi întrebarea. Ov L jl 94 în forma din 0V Degeaba ţi-e mustrarea este înlocuită cu Las’ Carone, mustrarea ! M jl 95 In forma din ()1, aşa a fost modificat în c-aşa, // 97 — 99 Obrajii lor bărboşi s-au liniştit, iar ochii lui, cu flăcări ne-mblînzite deodată {....................) s-au potolit. Ov I. / Pe contrapagină este scris : Atunci s-au potolit bărboşii obraji (...............) ai‘cărui ochi-s flăcări, roşii. // 100— 102 Dar morţii goi, cu feţe-ngălbenite, ca frunza tremurau, bătînd cu dinţii cînd el rosti cuvinte-aşa răstite. 01: L // 100 Forma din 01 a fost înlocuită întîi cu : Şi-acele duhuri goale şi-ostenite, primele două cuvinte fiind transformate ulterior în : Dar goale-acele / Dar goale-acele duhuri şi trudite Mjl 101 Marginal dreapta este scris : de-acele-[s]./ 104 Umanul neam şi cerul şi părinţii şi timpul blăstemau şi-a lor născare şi locul <şi> seminţele săminţii. Şi toate-apoi s-au strîns cu plînsăt mare pe-amarul mal ce duce-n blăstemata perire rea pe-oricine face rele. 109 Iar Caron face semn că luntrea-i gata. Demonul cu-ochi de foc i-adun-apoi, pe cei tîrzii, lovindu-i cu lopata. 103— 104 Scrâşnind îşi blăstemau acum părinţii şi cer şi neamul lor şi ceasu-n care Gv L jl 103 Forma din Ox a fost modificată întîi în: Şi-n urlet mare-şi blăstemau Acum părinţii. / Marginal dreapta este scris: Şi-umanul gen. jj 104 Forma 4in 01 a fost modificată întîi în : şi cer şi neamul lor şi toate-acele, apoi :-#»: şi neamul lor şi cerul şi părinţii. / Marginal dreapta, lingă o acoladă ''are uneşte versurile 103—105, este scris V.M.// 105 Absent din varianta fniţială a terţinei, versul a primit, după prima modificare a versului anterior, 'forma : ce-au dat prilej la naşterea fiinţii. / Pe contrapagină sînt anulate : “cum şi sămînţa şi.// 106—108 Şi toţi apoi s-au strîns cu vaiet mare pe malul cel ce duce la răsplata mişeilor cei fără de crezare. Ox j Şi toţi apoi s-au strîns cu plînset mare pe mal ce duce la răsplata mişeilor <...................) L jj 106 Forma din Ot a fost modificată întîi în : Şi toţi apoi s-au strîns cu plînset mare, apoi în : Cu mare plîns s-au strîns în urmă ele, respectiv în : Şi toate-apoi s-au strîns cu urlet mare. jj 107 Forma din 01 a fost modificată întîi in: pe malul trist ce duce-n blăstemata. // 109 Modificat în: Demonul cu-ochi (suprascris : cel cu ochi/ de foc / Le strînse Caron M jj 110 şi-i vîră-n ea-ndesaţi să-i treacă-n iad. 0lt L / Marginal dreapta este scris : cu luntrea lui dă /suprascris : şi dă/ semn, le-adună /suprascris : şi-i strîngeJ apoi. / Demonu-apoi M jj 112 Pe contrapagină este scris : Aşa cum se desprind (anulat: reprimite/. / Aşa cum toamna cad (anulat) şi veşted [. . .] JWj / Aşa cum toamna, foi ce se desfac M2 I Precum (anulat: Cum) toamna rînd (anulate) M3jj 305 112 Şi-aşa cura toamna veştedele foi cad rînd pe rînd şi toat-a sa mîndrie şi-o dă ţărînii pomul înapoi, 115 aşa din mal în nopţi de vecinicie cad rînd pe rînd, la semnul dat, ca paserea la glasul care-1 ştie. 118 Şi-aşa se duc pe rîu-ntunecat, dar nici n-ajung dincolo să scoboare, şi-n mal aici nou stol e adunat. 121 Virgil atunci a zis: Oricine moare, tu, fiul meu, lipsit de pocăinţă, toţi vin aici de-oriunde de sub soare 112—114 Ca veştedele foi, cînd toamna scad tot una cîte una, iar în urmă, cînd vine-un vînt, se scutură şi cad. Ov L // 113 cad rînd pe rînd şi-o M // 114 Pe contrapagină este scris : pămîntului un pom şi-o dă, iar mai jos : pămînt. / pămîntului (anulate : şi-o dă copacul şi copacul) un pom o dă M1 / un pom o-ntoarce negrului pămînt // 115 Pe contrapagină este scris : aşa sămînţa rea a lui Adam, variantă anulată apoi şi înlocuită cu : aşa (anulat: sâmînta) din mal pe rînd se prăbuşea, li 115- 11$ pe rînd aşa sosesc şi fac o turmă, sărmane duhuri, stînd pe mal o roată, şi vin mereu, şi vin, şi nu se curmă. Oj, L // 115 Pe contrapagină este scris : tot un (anulate) duh şi-alt duh [. . .] // 117 Pe contrapagină este scris: ca paserea (iniţial: pa serile) ca.//' 118—136 Şpalturile şi paginile de corectură lipsind din L, continuăm să reproducem in pagină varianta existentă în 0t. // 118—123 sosirea lor şi trece turma toată dincolo, dar abia pe mal soseşte şi-n mal dincoace-aşteapt-o nouă gloată. O, fiul meu, Virgil atunci vorbeşte, toţi cei ce mor mişei făr’ de căinţă, din cîte ţări lumina le-ncălzeşte Ot // 123 Forma din Ot a post înlocuită întîi cu : s-adun-aici de-oriunde de sub soare. II 306 33 şi-au zor să treacă-n noua locuinţă. Dreptatea sfînt.-atît{a) bold le pune, că frica lor devine-n ei dorinţă. Nicicînd pe-aici nu pasă duhuri bune şi, dacă tînguit cuvînt avu acest luntraş, pricepi ce-a vrut a spune.' Grozavul cîmp să tremure-ncepu cumplit aşa, c-a spaimei amintire mă scaldă-n reci sudori şi-acu. Stîrnit, bătu-n văzduh ca-n aiurire un vînt, urmat de-un fulger roş-aprins ce-n mine-atunci ucise-orice simţire *36 şi jos căzui, ca cel de somn cuprins. )> 24 — 126 toţi vin aici să-şi caute-o locuinţă, căci furia cereasc-atîta-i bate, că frica lor se schimbă-ntr-o dorinţă. // 24 Forma din O-, a fost modificată întîi în : grăbiţi să treacă-n noua locuinţă. */ 125 Forma din Ox a fost modificată întîi în : căci sfînta furie <, . .) // 27 pe-aici nu pasă este înlocuit cu : nu trec, pe-acolea, scris deasupra ringului. I! 127- 129 Ce-i duh curat pe-aicea nu s-abate. Iar, Caron dac-avu răstit cuvîntul, pricepi acum că el avea dreptate." Ox // 28 Forma din 01 a fost înlocuită întîi cu : şi dacă tînguit avu cuvîntul. jj 130-132 Şi iată că-ncepu atunci pămîntul să tremure-n adînc aşa de tare, că si-azi mă-nfiorez. Şi-n vuiet vîntul Ot // 130 Forma din Ox a fost înlocuită întîi cu : Abia sfîrşi şi-un tremur să făcu. // 130- 133 Pe marginea de jos a filei este scris : <.....................) pămîntul cel plin de plîns şi groaza care-mi fu şi-acum mă scaldă-n reci sudori, iar vîntul, stîrnit din cîmpul plin de plîns, bătu. // 131 Forma din Ox a fost înlocuită întîi cu : grozav atît, c-a spaimei amintire. // 132 Forma din Ot a fost înlocuită întîi cu : că reci fiori mă scaldă chiar şi-acum, între rînduri fiind scris : în reci sudori. / Deasupra formei finale a versului, între scaldă şi -n sînt scrise încă şi chiar. // 133— 136 urla cutreierînd pustia zare cu fulgere de sînge-n urma lui, ' . aşa că mă pierdui de spaimă mare .. şi jos, ca cel cuprins de somn, căzui. Oj // 134 Marginal jos este scris : de-un fulger. 307 CIN'TL'L IV * * * * ***** <................................... 7 Eram pe creasta rîpii, iar în vale nespus de-adînc, prăpastie-ntunecată şi-ntr-însa vuiet surd, nespusă jale. 10 Şi-aşa era-n adînc de-nneguratâ, că nu putui nimic deosebi cînd ochii mei cercară s-o străbată. 13 In noaptea cea de veci noi vom răzbi", mi-a zis, (î)ngălbenind, cel plin de faimă. „Voi merge-ncet, tu-n urma-mi vei veni." 16 Iar eu, văzîndu-1 galben cum îngaimă: Ah, cum să merg cînd însuşi spaimă are acel ce singur mi-e (...) la spaimă?") * Textul cîntului este reprodus (fără versurile 1—18 şi 142—151) din 0„ întrucît şpaltul păstrat în L este incomplet şi nu a fost corectat de George Coşbuc. Lacunele din 02, apărute prin pierderea filelor corespunzătoare, au fost intre-8lte parţial pe baza textului păstrat în X. întregirea primelor două terţine (versurile 1-6) nu a putut fi însă făcută din cauză că pe °foaia volantă ***** X există doar încercări pentru versul 1. jj 1—24 Versurile lipsesc din !! 17 spaimă are sînt anulate în X. // 308 19 El mie: Căznirea gintei cari o vezi acolo, jos, pe-obrazii mei depinge durerea mea, ce tu că-i team-o crezi. '22 Să-ntrăm acum, că drumul lung mă-mping Şi-apoi intră şi-ntrai cu el deodată în primul cerc ce-adînca vale-o-ncinge. 25 Din cîte s-auzeau, nu desperată plînsoare-aici era, ci tînguire, ce-umplea de tremur zarea-ntunecată, 28 venea din patimi făr’ de chinuire; mulţimi de gloate-aici, prin văi, pe creste, bărbaţi, femei, copii, făr-osebire. 24 Forma din 01 a jost modificată întîi în : în primul cerc ce-ncinge-adînca vale. //25 — 27 25 Forma din 0X a fost modificată întîi în : Şi-aici, pe cit putui s-aud, nu pli i. sul, apoi în : Pe cit putui pricepe. // 26 Forma din 0t a fost modificată întîi în : domnea prin cerc, ci surda tînguire. // 27 ce-umplea înlocuieşte pe făcînd, anulat. // 28 Forma din Or> tipărită în jL : oftau mereu, dar făr’ de chinuire, a fost înlocuită întîi cu : Dureri erau, dar făr’ de chinuire. // 29 mulţimi de gloate este modificat în : de gloate multe, apoi în : a multor gloate mari. // 30 făr-osebire este anulat, jj 19 Forma din 01 a fost modificată întîi în : Iar el: Mă doare-amarul chin, a cuvîntat, apoi în : El mie-atunci: Căznirea gintei cari o vezi. jj 19-20 Iar el: „ — E groaza lor (.. acelora de-aici şi eu, de jale XII 19—21 Iar el: Mă doare, a zis, durerea cea cumplită a celora de-aici şi eu de jale şi nu de spaimă faţa mea<-i> pălită. Oj // 20 Versul lipseşte din X. I Forma din Oj a fost modificată întîi în : al celora de spaim-apune faţa mea. jj 22—24 Să mergem că ne-aşteaptă-ntinsă cale!" Şi-apoi grăbit intră şi-ntrai cu dînsul în primul cerc, cuprins acolo-n vale. Ox // Şi, cit putui s-aud prin zări, nu plînsul urla prin cerc, ci surda tînguire, dar jalnic clocotea văzduhu-ntr-însul. Oj, L jj 309 31 Nu-ntrebi, mi-a zis, ce duhuri sînt aceste ce gem aici umplîud adîticu-nt regii genuni? Ascultă deci să-ţi dau de veste: 34 trăind au fost străini fărădelegii, dar nu-i de-ajuns atît, căci n-au primii botezul dat de-a fi zăvor al legii. 37 Hristos în urma lor fiind venit, să creadă-u el n-aveau nici o putinţă şi-n rind cu ei slut însumi osîndit. 40 Noi nu păcat, ci lipsă de credinţă spăsim şi nu-ntr-alt fel, ci mîngîiere, nicicînd n-avem, trăind tot în dorinţă/' 31 Intre mi-a zis şi ce este suprascris: maestrul, iar după aceste este scris ce le vezi. // 32 ce gem aici pierdute prin genune. 03 // 33 ascultă deci, să-ti dau de ele veste Ox / genuni este tipărit greşit (gemeni ) în L. II 34-3'ft păcate ele n-au, ci fapte bune, dar nu s-au botezat şi gem mereu că nu sînt creştinaţi cum legea spune. Oj / Marginal dreapta este scris : că n-au păcat. De bine-au dat dovezi, dar nu de-ajuns, căci nu se botezară, trecînd prin poarta Iegii-n care crezi. / Versurile 34 — 36 lipsesc din L. jj 37 — 39 şi u-au crezut într-unul Dumnezeu, căci nu-1 ştiau şi nici n-aveau putinţă de-al şti. Şi-n rind cu dînşii sînt şi eu. 01 // 37 Forma din 01 a fost înlocuită întîi cu : Hristos în urma lor a fost venit, deasupra rîndului fiind scris: Şi deci. // 40 în 01 : Nu vrun păcat, ci lipsă de credinţă, modificat apoi în ; Deci nu păcat, ci lipsă de credinţă, variantă tipărită în L. jMarginal dreapta este scris: Acest defect, dar nu alt fel, do vine, II 41 Marginal dreapta este scris: spăsim. // 41—42 ne-aduse-aici, să n-avem mîngiiere nicicînd, trăind în vecinică dorinţă." Ov L // 310 3 Vorbind aşa, fui prins de-o grea durere, văzînd pe-atîţia oameni plini de bine, plutind de veci prin umeda-ncăpere. Să-mi spui, maestre-al meu, să-mi spui, stăpîne,' aşa-ncepui, voind să ştiu deplin ce e şi să-ntăresc credinţa-n mine, .9 „prin merit propriu sau străin nu iese vrun duh de-aici, cîndva, să meargă-n rai?" Iar el, ce-ascunsul gînd mi-1 înţelese, ■■;32 răspunse-aşa: în limbi de-abia ce-ntrai, văzui un mare duh venind din sus si semn de biruinţă şi alai. * 3 în Ox: Şi m-a cuprins cu plînset o durere, modificat apoi hi : Şi tul-ure-am rămas de-o grea durere, variantă tipărită in L. jj 44 în O-, : cînd am Văzut pe-atîţia oameni plini de bine, modificat apoi în : văzind .pe-atîţia ţameni plini de bine, variantă tipărită în / Marginal dreapta este scris : âci multe eu văzut-am duhuri bune, modificat în partea finală in : duhuri ari şi bune. // 45 plutind pe-aici prin umeda-ncăpere. Ot,L j Marginal reapta este scris: văzui aci-n nevrednica-ncăpere. // 46 în Oj O; ;une-mi deci de poate oarecine, modificat întîi în : O, spune-mi, *eci, ieşit-a oarecine, variantă tipărită în L, apoi în : „ — Să-mi spui, meu maestru, ieşit-a oarecine. //47 în O, fi L r am zis atunci, voifad ştiu deplin,' modificat întîi în : aşa-ncepui, voind să am deplin, jj 48 iMarginal dreapta este scris : credinţa, cea ce alunga[i], / Sub vers e scris'- şi !anulat: credinţa care-orice greşeli, iar marginal dreapta : şi-n piept să-mi Stîmperi ce-ndoieli ne[...]. jj 49 în Ox : de-aici s-ajungă-n cer şi-n loc divin, modificat întîi în : de-aici să iasă-n cer şi-n loc divin, apoi în :-ieşit-a ca să meargă-n cer senin, variantă tipărită în L. jj 50 în Ox : de poate oarecine, prin sineşi sau prin altul, modificat întîi în : prin sineşi sau prin altul vro fiinţă, variantă tipărită în L. jj 51 Iar el, înţelegînd ascunsu-mi chin 0lt L lj 52 Marginal dreapta este scris: cu zborul, jj 52—54 în 0]^ şi L : Un duh trecu prin trista locuinţă pe cînd în cer abia sosit eram şi-avea pe frunte semn de biruinţă, j modificat întîi în : Puternic duh prin trista locuinţă văzui trecînd, cînd eu de-abia eram sosit, şi semn de biruinţă, apoi în : De-abia sosii în trista locuinţă şi-un duh văzui venind de sus şi-avea şi semn de biruinţă, // 311 55 Pe-ntîiul om, pe-Adam, cu el l-a dus, şi blîndu-i fiu, şi Noe-n cer porniră, şi cel ce dete legi şi-a fost supus, 58 şi-Avram, şi cel cu sceptru şi cu liră, pe Iacov cu ai săi, pe fii şi tată, şi cea iubit-atît, a sa Rahiră, 61 şi pe-alţii mulţi, din lumea-ntunecată i-a dus în cer. Dar duhuri mîntuite de nimeni n-au mai fost şi niciodată.1' 64 Mergeam cit timp aceste-au fost vorbite, mergeam mereu, răzbind prin codrul mare, zic codrul des de umbre-ndesuite. 67 Nu mult din culme-n jos pe-acea cărare un drum făcurăm, cînd un foc văzui, albind în semicerc a nopţii za{re). 55 în Oi : învingerii şi-a dus cu el pe-Adam, modificat întii în; şi-a dus cu el pe-ntîiul om, pe-Adam, variantă tipărită cu o greşeală (Ei în loc dc şi) în L. II 56 pe Avei şi pe Noe-acesta-i duse. 01, L // 57 în Ot: pc Moise cel ce dete legi, pe-Avram, modificat întîi in : pe Moise cel ce legi a dat, pe-Avram, variantă tipărită în L, apoi în : şi cel ce dete legi, Moise-ascul-tătorul. II 58 înOx: pe David, regele David, cel ce cîntece făcuse, modificat tntii în ; pe David cel cu sceptru şi cu liră, variantă tipărită în L. // 59 pe Iacov, cu copii cu tot, cu tată 01 / pe Iacob cu ai săi, copii şi tată L // 60 şi Rahela ce-atît de dragă-i fuse 0t / Deasupra cuvintelor cea iubit-atît este scris: atît de mult. // 62—63 i-a dus cu el. Dar nimeni mai nainte pe nimeni n-a salvat şi niciodată. O2, L // 64 Sub vers este scris : Eu codru zic {...)> / cel] zic M // 64 — 66 Noi nu steteam pe cînd vorbeam cuvinte, mergeam tot înainte-n codrul mare, prin codrul cel de duhuri, înainte. Ov L // 67 — 68 Nu mult făcurăm drum pe-acea cărare spre-adîncul văii, cînd un foc văzui Ot, L // 68 Forma din Ol a fost modificată în : din culme-n jos, cînd un foc văzui. / Marginal dreapta este scris: (foc). //' 69 în Ot: cu totul luminînd întinsa zare, modificat în : albind departe-n văi întinsa zare, variantă tipărită în L- II 312 Puţin eram departe, dar putui, deşi nu-ntreg, să văd măcar în parte şi-un mare cerc de-aleşi în preajma lui. O, tu, ce eşti făclia sfintei arte, ce-onoare-aceste duhuri le-ncunună, că starea lor de-a altor-o desparte?" 76 „ — înaltul lor renume ce răsună de dînşii-n lumea ta, le dobînde<şte) o graţie-n cer de-o stare-aici ra(af) bună." 79 Şi-atunci un glas spre noi părînd că pasă: „— Onoare-n veci poetului ce vine, căci dus a fost si-acum se-ntoarce-acasă!" 82 Şi patru umbre mari cu păsuri line văzui venind cind glasul a-ncetat; nici triste nu păreau, dar nici senine. * II 70—71 Eram departe încă, dar putui să văd (anulat: cîmpiaj frumosul foc pe cîmp departe. Ov L // 70 Forma din (\ a fost modificată în : Eram departe-n sus, dar putui, apoi in : eram puţin departe, dar putui. // 72 şi-o gloată de aleşi în preajma lui. i;Oj II 73 Marginal dreapta este scris : Tu cel ce nalţi ori ori ştiinţe şi-arte. II 74 în 01: am zis, ei cine sînt ? Ce vrednicie-anume, modificat în : ei cine sînt ? Şi care fapte-anume, variantă tipărită greşit (eu cum în loc de ei cine) în L : fapte a fost înlocuit apoi cu : onoare. // 75 In Ol; e ceea ce şi-n iaduri îi desparte ?, variantă tipărită greşit (e ceea ce-n şi-n iaduri se desparte ?) în L. I Sub vers este scris: şi-âici de drumul altora-i desparte ? // 76 Iar el: Mărirea lor şi-avutul nume 0lt L / Forma din Ox a fost modificată întii în : Iar el atunci: Al lor cel plin de glorii nume / In loc de lor, fusese scris iniţial nume. // 77 pe care [...] lumea [. . .] voastră. De lasă. O, / ce-n lume lasă <(...) LI Forma din Oj a fost modificată întîi în : ce-n lume-n sus [...] // 78 In Ot: le-aduce-onor şi-aici în trista lume, tipărit cu o singură modificare (şi în loc de le) în L. / în forma din Ov aduce a fost modificat întîi în : dă din cer. // 79 Iniţial, înainte de şi fusese scris Onoare. / că pasă] ca pară L // 82 mari] atunci L // 82—84 (anulat: Şi-atunci,) Cînd glasul a-ncetat, cu păsuri line văzui pe patru umbre-ucet venind; nici triste nu erau, dar nici senine. Oj jj 83 Marginal dreapta este scris : văzui mari patru umbre. // 84 senine este tipărit greşit în L : semne. // : 313 85 Şi-atunci mi-a zis maestrul meu, vorbind: „ — Tu vezi pe-acel ce vine pe cărare cu spada-n mini, ca domn încoronat? 88 Homer e el, poetul suveran. Horaţ glumeţul după dînsul vine, Ovid apoi, iar ultimul, Lucan. 91 Deşi oricui din ei li se Cuvine ăst nume spus asemenea şi lor, onoare-mi dau şi lac cu asta bine." 94 Aşa văzui aici frumosul cor al prinţului cîntării ce-1 admiră, vultur zburînd de-asupra tuturor. 86 ce vine pe cărare este anulat.// 87 cu spada-n mini, ca principii privind OJ Toate cuvintele în afară de ca sînt anulate, j mini] mînă L / domn] domnii L fj 88 în Ox: Homer e-ntre poeţi el cei mai mare, modificat apoi în: Homer între poeţi el cel mai mare, variantă tipărită în L. // 90 In 01: Ovid, apoi Lucan. Şi fiecare, variantă tipărită cu o greşeală (Sucean, în loc de Imcan) în L. I Forma din 01 a fost modificată întîi în : al treilea Ovid, apoi Lucan. // 91 în 01: Fiind ce însumi sînt, li se cuvine, variantă tipărită în L. j Forma din Oj o fost modificată succesiv în: Şi ca şi mine acelaşi nume, apoi în : Deşi acelaşi nume drag avînd, în : Deşi ce-mi fuse spus li se cuvine, respectiv în : Ca mine-oricui li se cuvine. ■// 92 în Ox : ca mine-acelaşi nume drag şi lor, 1 modificat apoi în : acelaşi nume drag şi lor să-l zici, variantă tipărită în L, în : şi lor (iniţial : deşi_) le spuse-aceeaşi voce, în : frumosul nume-ase-menea şi lor, respectiv în: şi lor toţi patru // 93 Fac bine deci că vin să ini se-nchine. Oj // 94 —96 în Ox: Şi iată că văzui acum în cor şcolarii lingă prinţul lor, vulturi plutind deasupra tuturor, modificat în : Şi-aşa cu maestrul lor văzui (anulat: dumnezeieşti) aici, cu cel pe care lumile-1 admiră, vultur prin nori zburînd, divinii ucenici, variantă tipărită cu greşeli (lumi, în loc de lumile şi divină veacuri, în loc de divinii ucenici) în L. // 314 Şi, după ce-ntre ei puţin vorbiră, spre mine-ntorşi, c-un semn m-au salutat, iar ochii lui Virgil atunci zîmbiră. Dar şi mai mare-onoare ei mi-au dat, primindu-mă-ntr-a lor tovărăşie, şi-al şasslea-ntre-asemeni genii am stat. Şi-a mers aşa spre-acea lumină vie, iar ce-am vorbit e bine-a să tăcea, cum bine-a fost ca spuse-n iad să fie. 106 Sosirăm unde-ncinsă strălucea I de şapte ori cu muri o fortăreaţă ‘ şi-un rîu frumos ocol în jur făcea. Trecînd ca pe uscat pe unda creaţă, prin şapte porţi am mers şi pe-o colină venirăm iar pe-o proaspetă verdeaţă. 7 Marginal dreapta este anulat: vorbe.//97—151 Versurile lipsesc din . // 98 Marginal dreapta este anulat: vedenie. // 99 Marginal dreapta este mulat: bunătate. // 101 cînd vrură-n ceata lor să mă primească. Oj // 102 i-al şaselea-ntre genii eu am stat 01 j Sub vers sînt scrise şi anulate : ase-, .eni umbre şi astfel de, variante pentru: asemeni genii, respectiv asemeni \jn forma finală. // 103 şi-a(m) mers aşa spre ziua cea cerească Ox // 103, 105 Marginal stingă sînt scrise cifrele 3, respectiv 1, Coşbuc intenţionând, se pare, să schimbe locul celor două versuri. // 104 Marginal dreapta este scris :■ vorbind ce-aici e bine să nu spui (iniţial: e bine-aici să tacij. ţţ 105 în Ox : Cum bine-a fost în iad să. se vorbească, modificată întîi în : cum bine-a fost (Vorbit în iad să fie. // 106— 107 Marginal dreapta este scris : Ajunşi sub poala mîndrei cetăţui ce-un mur cu sapte-ocoluri o separă. // 106-108 Ajunsem sub castelul ce stătea de şapte ori încins [...] o fortăreaţă şi-un rîu frumos în jurul lui curgea. Ox // 109 Marginal stingă sînt anulate : Iar vale; Trecînd şi Dar noi. / Deasupra rîndului este scris: pe care le-am trecut. // 109—111 Versurile sînt modi-.. ficate în : Trecînd pe el ca pe uscat, intrară prin şapte porţi cu (inine) aceşti poeţi pe-un verde cîmp <■ . •> primăvară. // 110 Marginal stingă este anulat: şi-apoi. // 31o 112 Iar valea o văzui de oameni plină, toţi demni şi gravi ca cel pe gînduri pus, vorbind puţin şi rar, cu voce lină. 115 Pe-o culme mai înaltă-apoi ne-am dus, că-11 mijloc stînd, de tot puteam vedea pe toţi de-aici, de sus. 118 Şi am văzut pc limpedea cîmpie atîtea duhuri mari, aşa lucoare, incit în piept şi-acum mai simt mîndrie. 121 Electra-ntîi cu multele-i popoare şi-n gloata lor şi Hector şi Enea şi Cezar cu priviri fulgerătoare. 124 Iar de-altă parte-apoi Pentesilea, Lavinia stînd cu tată-său, Latin, cu regele. Şi iată printre-aceia 127 pe Brut, ce-a scos din Roma pe Tarquin, Lucreţia, Marţia, Iulia şi, deoparte, retras de toţi, stînd singur, Saladin. 112 Versul este anulat, marginal stingă fiind scris : Şi oameni cu ochi şi. // 113 ante gravi este anulat: serioşi. / cel pe gînduri pus este anulat. 114 Marginal dreapta este scris: grai.// 115—116 Pe-o netedă colin-apoi ne-am dus, căci ea fiind de tot descoperită // 118 Marginal dreapta este scris: rime.// 118—120 Şi-am şi văzut pe pajiştea-nflorită mari suflete de oameni (...), iar inima-mi sălta acum mândrită. 01 jj 121 -122 Electra cu fericele-i popoare. Văzui armat pe HectoT şi Enea. Oj // 123 Versul a post modificat în : Cezar armat cu ochi de (anulat - soim si) vultur. II 124-125 ' ' ' Camilla este-aici, Pentesilea, Lavinia şi cu tată-său, Latin. 01 // 127- -129 pe Brut, care-alungase pe Tarquin, Lucreţia, Marţia, Iulia şi Cornelia şi singur, mai departe, Saladin. G1 jj 316 Puţin zburindu-mi ochii mai departe, pe-ai tuturor maestru, înctmjurîudu-1 adîne-cunoscătorii cer de carte, plecaţi în faţa lui şi adniirîndu-I. Pe Plato şi Socrate i-am zărit, stînd mai aproape-n cerc şi ascultîndu-1, pe cel ce-a rîs mereu, pe Democrit, pe Tales, Diogen, şi-Anaxagora, şi Zenon, Empedocles. Eraclit, şi-Orfeu, şi Lines, şi adunătorul de nalte-nţelepciuni, Dioscoride, şi Liviu, şi Seneca-nvăţătorul (a. tot ce-i drept, Gallen şi Euclide, Hipocrate, Avicenna, Ptolomeu, şi-Averroe, ce zări mai largi deschide. Să spun de toate ce-am văzut e greu, mi-ar fi şi povestirea prea-ncărcată, nici vorbe n-aş avea pe gîndul meu. Din şase, doi ne-am despărţit îndată; Virgil m-a dus cu el pe altă cale, din aer blînd în noapte frămîntată, 31 spre-adîuc, în veci neluminata vale.) * 3 0 In Oi : Văzui, privind pe colnic mai departe, modificat întîi în : Puţin ■ţîndu-mi ochii mai departe. // 131 Versul este anulat. // 132 Versul este 'ulat pînă la cuvîntul carte, deasupra rîndului fiind scris : toţi cei vestiţi, jf 3 Marginal dreapta este scris: onoare. // 134 Marginal stingă este scris: aici, iar marginal dreapta. în locul cuvintelor i-am zărit, anulate, se pro-':ne varianta : stînd în corul. / Marginal dreapta este scris: întreg stînd anulat) de. // 136 Versul este anulat pînă la Democrit, marginal stingă, ind scris : cel ce (anulat: cel ce). // 139 şi-Orfeu era-ntre ei şi-adunătorul. j’// 142— 151 Fila pe care erau scrise versurile fiind pierdută în 0, am. au ser îs textul din X. CINTUL V 1 Din cercul prim descinsei pe-o cărare spre-al doilea ce-[i] mai strimt, dar cercuieşte mai mare-amar ce-mpinge la urlare. 4 Grozav aici stă Minos şi scrîşneşte, judeţ la poartă ţine-ntunecatul şi-azvîrle-n chin precum să-ncolăceşte. 1—72 Versurile, netipărite de Coşbuc, sînt reproduse din 02. // 1 Marginal dreapta este scris: Aşa făcui din primul. // 1—2 Din cercu-ntîi descinsem pe-o cărare spre-al doilea ce mai strimt tărîm [lărgeşte] 01 / Pe marginea de sus a jilei este scris : Aşa venii din cercul primei stări (iniţial: Descinsei deci din cercul primei stări] în cel vecin, ce loc m bune, cu numărul de cercuri de pe spate arată-n care cerc voieşte-al pune. 13 Mereu stau multe-n faţa-i adunate şi, rînd pe rînd, tot cîte una vine şi spun şi-aud şi-n iad sînt aruncate. 16 Tu, cel ce intri-n jalnicul ospiciu", strigat-a el, văzîndu-mă-ntre morţi, şi-a stat pe loc din astfel de oficiu, 7—8 Eu zic aşa câ-n faţa-i cînd purcede ei spun mărturisind (...) [•••] Oj// 8 Forma din Oj a fost modificată întîi în : ei spun mărturisind vniu duh (iniţial: suflet) mişel, apoi a post înlocuită cu: de rele, stă ca-ntregu-i rău să-l spună. // 10— 12 ştiind ce chin pe veci lor li se dete, de-atîtea ori cu coada-i împresoară pe cîte trepte-n jos <................> 0l // 10- Forma din 01 a fost înlocuită întîi cu : văzînd ce caznă (iniţial: ce loc) i este potrivită, apoi cu : văzînd ce loc i se cuvine-n iad şi cu : văzînd ce cazn-ar fi de el m(ai) bună. // 12 Forma din Ox a fost completată cu : vrea să-i puie (suprascris : trimită), fiind apoi înlocuită cu : arată cercu-n care vrea să-l pună. / Marginal dreapta este scris: grad. // 13 Marginal dreapta este scris : Mereu stau suflete (iniţial: multe-n faţa-i; modificat în : duhuri) adunate. // 13—15 De-a pururi gloată mare-1 încunjoară şi-n rînd tot cîte unu-n faţa-i vine şi spun şi-aud şi-n iad apoi scoboară. Ox // 16 Marginal dreapta este scris : casă. // 16—18 Văzîndu-mă că vin, s-a-ntors spre mine şi-a stat, grăbitu-i lucru-ntrerupîndu-1: Tu, cel ce-alergi spre vecinice suspine 01 // 17 Forma din 01 a fost modificată întîi în : şi-asemeni nalt oficiu-ntreru- pîndu-1. II 18 Forma din 01 a fost modificată întîi în: Tu, cel ce intri-n locul de suspine. / Marginal dreapta este scris: şi-atar-oficiu nalt văzui că-1 lasă. // 319 19 „ştii unde eşti ? Te-ncrezi tu vrunei sorţi ? Să, nu te-nşele această largă-ntrare!" Şi-atunci Virgil spre el: Ce grijă-i porţi? 22 Tu nu-i opri fatala sa cărare. Aşa vrea cel ce poate orice-i place să facă-n veci şi curmi orice-ntrebare!" 25 Acu-ncepu simţit a mi se face un plîns cumplit şi-amar fui străbătut de vaiet mult ce-a pururi nu mai tace. 28 Era-ntr-un loc de-orice lumină mut, mugind ca largu<....................> de-opuse vînturi iuţi cînd e bătut. 19—21 în ce te-ncrezi de vii? Şi ce ţi-e gîndul? Ori te-a-nşelat că ţi-e deschisă-ntrarea ?" Ce ţipi aşa?“ i-a zis Virgil, mustrîndu-1. 01 // 20 Forma din 01 a fost modificată întîi în : Ori te-a-nşelat că largă vezi-ntra-rea ? // 22—24 Cînd cerul vrea, tu-ncerci să-nchizi cărarea ? Aşa vrea cel de sus, acel ce poate ce vrea. Şi-acum tu curmă-ţi întrebarea!“ 01 // 22 Forma din Ox a fost înlocuită întîi cu : Să nu-i opreşti fatala sa cărare. / Marginal dreapta este scris: hotărîtă şi cărare-a lui. // 23 Forma din 01 a fost modificată prin adăugarea lui face la finele versului. // 24 Forma din Or a fost înlocuită întîi cu: să facâ-n veci şi curm-a ta-ntrebare. // 25 Marginal dreapta este scris: ce nu s-alin-un vai. // 25 — 27 Acu-ncepui s-aud un plîns ce numai [.. .] nicicînd s-aud [....................] gemute voci, venind din aer toate. 01 lj 26 Marginal dreapta este anulat: văzui [nici] cînd sosii. // 28 —30 în Oxt Şi-un vuiet surd, aşa cum face vîntul în larg de mări cînd valuri scormoneşte, urla-n văzduhul negru ca mormîntul, modificat întîi în : Şi, cum pe-o mare-n larg, cînd muge plină de vînturi iuţi şi-opuse, aşa vuieşte şi saci-n văzduhul mut de-orice lumină. / Pe contrapagină sînt scrise rimele: perdut; mare; mut. fi 30 Marginal dreapta este scris : cînd el de-opuse vînturi e bătut. // 320 31 34 37 Vîrtej drăcesc, ce-n veci astîmpăr n-are, ia-n volbură pe sus pe-aceşti mişei, de-a valma-i <.. .> şi-i zbate, -i m<.. .>. Iar, cînd se simt luaţi de vîrtejul ei, ce vaiet scot, ce gemet şi-n scrîşnire şi cer şi iad cum blastemă mişeii! Am şi-nţeles c-această chinuire o şuier cei cu pofte senzuale în cari a-nvins a cărnii lor pornire. 40 Precum dar toamna graurii pe cale se duc de vînt cu ceata lor zbătută, aşa pe-aceşti mişei vîrteju-n vale 31 Deasupra, rîndului sînt scrise (anulat) şi grozav. // 31—33 două variante pentru drăcesc: turbat Vîrtej drăcesc ce-n veci [. . .] ia suflete pe sus [. ..] le-amestecă, le-ntoarce, le ciocneşte. 01 / Pe contrapagină sînt scrise rimele : căii; bătăii; văpăii; răii. // 32 pe sus ia tnorţii-n volbura bătăii. 01 / între rînduri este scris : pe sus ia morţii-n furia bătăii. // 33 Marginal dreapta este scris : şi-i zbate, -i m<. . .) // 34 Forma din Oj, ştearsă cu guma, a fost înlocuită întîi cu : Iar cînd ajung departe-n fundul văii. / Pe contrapagină este scris : -n negrul larg al văii. // 35 — 36 şi vaiet scot şi gemet şi scrîşnire şi blastemă şi ceruri şi virtute. 01H 36 iad este scris, sub influenţa lui cer, ier. / Iniţial, fiind în rimă cu văii, ultimul cuvînt al versului avea forma mişăii. / şi blastemă din a fost modificat în: cum blastăm. // 37—39 Mi-au spus c-aici e locul de-osîndire al celor ce-n desfrîu trăind, nebunii, a-nvins în ei trupeasca-le pornire. 01 // 37 Forma din a fost modificată întîi în : Mi-au zis că-n felu-acesta-şi iau răsplata. / Marginal dreapta este scris: turment[e], //38 Marginal dreapta este scris şi apoi anulat: acei ce-n desfrînări trăiesc, nebunii. // 41 în Ot: Şi cum azvîrle [.. .], modificat întîi în : Şi cum se duc [...] şi înlocuit apoi cu : Şi-aşa cum toamna graurii pe cale. / Pe contrapagină este scris : Precum pe-al toamnei vînt o, iar mai jos : Cum (iniţial: Precum) grauri (anulat) toamna-n ceata larg-a lor (suprascris : ceata graurilor). ,j 42 în 01: un stol de grauri [___], înlocuit cu : se duc zburînd în {...) zbătută poartă (anulat). I Pe contrapagină: de grauri vezi în ma[...] parte zbătută.// 321 -43 şi-n jos, şi-n sus, şi-ncoa’, şi-ncolo-i mută şi-n veci nu pot spera <...............> nu stare-n loc, ci caznă m(ai> scăzută. 46 Cum jalnic cîntă-n zbor pe sus cucorii, cînd trec grăbiţi, în şiruri rînduite, aşa văzui cum vin rătăcitorii 49 purtaţi de vînt cu urlete-aiurite; de-aceea-am zis: Maestre, cine-s cei pe care vîntu-aşa de-amar îi bate ?“ 43 — 45 îi poartă vîntu-n •(. ..) zbuciumare şi n-au nici o speranţă plîngătorii, ah, nu de-odihnă, nu, ci de-alinare. 0X // 43 Scris : mută-i în loc de: -i mută. / Versul a avut iniţial un alt final, ale cărui cuvinte au fost şterse cu guma. / Forma din 01 a fost înlocuită întîi cu : şi-n sus, şi-n jos îi poartă. // 44 Marginal dreapta este scris de două cri nici-cînd. // 45 Forma din a fost înlocuită întîi cu : nu stare-n loc, ci caznă mai cu frînă. / Sub varianta anterioară este scris : speranţa-n ei pe veci de-acum li-e moartă, deasupra versului 43; şi nu de-odihnă, dar, iar pe contrapagină: vor nu să stea, dar nici caznă. / Marginal dreapta este scris : ci-o clipă.// 46 Marginal dreapta este scris: Cum merg cîntînd jălitul (iniţial: amarul) lai al lor. // 46—48 Cum jalnic cîntă-n zbor, cînd trec, cucorii prin nalte zări, în şiruri rînduite, aşa, zvîrliţi de vînt, rătăcitorii. 0L // 47 cînd trec grăbiţi este anulat. / Marginal dreapta este scris : aşa văzui cum vin urlînd umbre purtate. // 49 Deasupra rîndului este scris : De umbre-aici de, respectiv : De, iar marginal dreapta din nou: De. / Pe contrapagină este scris: Prin volbură cu gemete. H 49—51 să plîng în vînt cu urlete-aiurite. Şi-am zis: Ei cine sînt? Ce fel de vină le-aduce lor pedepse-aşa cumplite ?“ 01 // 50 Forma din 01 a fost înlocuită întîi cu : Maestre, am zis! Ei cine sînt acei. / Marginal dreapta este scris: de gem prin golul. //50—51 Pe contrapagină este scris: „ — Maestre, am zis, ce duhuri plîng în golul acestor nopţi aşa de greu căznite? // 51 Forma din 01 a fost înlocuită întîi cu: acestor nopţi cu cazne-aşa cumplite, apoi cu: ce duhuri plîng căznite? // 322 Întîia dintr-aceşti de care vrei să ştii a fost împărăteas-odată şi neamuri multe-avu-n porunca ei; 55 acestui viciu-aşa-necată, prin legi fărădelegii scut făcuse, ca-n legi oprită crim-iertată. 58 Ea a Semiramis, ce, după spuse, soţie-a fost lui Nin şi-a lui urmaşă în ţări ce-acum sînt turcilor supuse. 52-54 Acea din şiru-ntîi, ea-ntîia-n stolul de care-ntrebi acum, maestru-mi spuse, ea multor neamuri mari le-a fost regină. Ox // .52 Marginal dreapta este scris : Virgil. / Forma din 01 a post modificată intii în : Acea de care-ntrebi, cea din stolul. // 53 Forma din 01 a fost înlocuită întîi cu: ce vine, mi-a răspuns cel ce ştiu.// 54 Forma din a fost fnlocuită întîi cu: domni popoare mari. Dar în nămolul / domni popoare nari din forma anterioară a fast modificat pe contrapagină în : domnit-a multe limbi. / Pe marginea de jos este scris : şi-a <•. .)> sceptrul ei. // 55—57 aşa de mult crezuse-n voluptate, că, vrînd al său păcat sub scut a-1 pune, prin lege-au fost curviile iertate.. Oi II 55 Forma din a fost modificată întîi în : Acestui viciu-atît de-adînc căzuse, •ultima parte devenind apoi: atît de rob îi fus, respectiv : atît de-adînc '■ea fuse. // 56 Versul, obţinut prin modificarea formei din Ot a versului 57, este scris şi pe contrapagină, alături de diverse încercări ce premerg forma ‘‘.reprodusă în pagină. // 56—57 Marginal dreapta este scris; că, spre-a spăla ruşinea-n ce căzuse, păcat prin legi în lege puse (marginal dreapta: făcut-a/. // 57 Sub rînd este scris: oprobiul ei printr-asta vrînd s-o spele. // 58 — 60 Semiramis, ce, [...................] aceasta e, Ninu-n tron urmaşă. în ţări ce-acum [..................] // 59 Forma din Ox fiind anulată pînă la urmaşă, am reprodus porţiunea de vers iniţială din varianta notată pe marginea dreaptă a filei, pentru a respecta sensul versurilor şi rima terţinei: soţie-a fost lui Nin şi-a lui femeie. // 323 61 Pe urma lui Siceu, sinucigaşă, credinţ-o rupse-a doua-n stol cu zborul. A treia-i din Egipt, cea pătimaşă." 64 Văzui pe-acea ce-amar aduse-omorul la Ilion, şi-Ahil cel cu mînie, pe cel ce-n urmă tot 1-a-nvins amorul. 67 Şi Paris şi Tristan, mai mulţi de-o mie numind, mi-i arăta cu mîna-n vale, cei smulşi de-amor din lumea lor cea vie. 70 Şi, cum îmi tot numea Virgil în cale femei şi-eroi de-ai vremilor trecute, eram ca unul mort de-atîta jale. 61—62 Versurile sînt scrise pe contrapagină. // 61—63 în O j : Pe-acea de-aici o ştii, sinucigaşă, ea pîngări lui Sicefs amintirea. Cea din Egipt apoi, cea pătimaşă." înlocuit pe marginea din dreapta a pilei cu.’ S-ucise-a doua, din amor, şi-i ceea pe spuza lui Sicheu (anterior: cenuşa lui Sicheu) . .f. Cur vara Cleopatra este-a treia." // 62 Deasupra formei din Oj este scris: iar alta e (iniţial: alta-i), respectiv: a doua pîngări. // 64—66 Văzui pe care-aduse prăbuşirea dardanilor, Helena, şi pe-Ahile, pe cel ce-n urmă l-a pierdut iubirea. Oj // 64 Forma din Oj a fost modificată întîi în : văzui pe care-amar aduse prăbuşirea, fiind înlocuită apoi cu: era acea ce-aduse prăbuşirea. / Marginal dreapta este scris : soarte. // 65 Scris : La Ilion (iniţial: Troia^ şi-Ahile cel cu mînie, ultimele trei cuvinte fiind anulate. I[ 66 Sub rînd este scris : pe-Ahii ce-avu şi el război cu-amorul, iar marginal dreapta: pînă-n moarte. // 67 — 69 Tristan, erou al gingaşei copile; Paris (iniţial: Priam) şi alţii mulţi, mai mulţi de-o mie, pe citi amorul lor i-a scurs de zile. Ol jl 68 Marginal dreapta este scris : Cui. // 70 Şi cum numea Virgil fără-ncetare Oj II 72 în Oj .' o milă m-a cuprins şi-o tulburare, înlocuit apoi cu : pierdut mergeam ca zăpăcit de multa jale, variantă anulată (cu excepţia ultimului cuvînt). I Pe marginea de jos a filei este scris : mă-nvinse mila şi ca mort eu fui, iar pe marginea dreaptă: jale. jl 324 73 Şi-am zis: ,,r- Acelor doi cari împreună vin, tată, strînşi cu drag, eu le-aş vorbi. Şi-aşa de-uşori şi par a fi-n furtună." 76 Răspunse el: Vedea-i-vei cînd vor fi drept noi şi-atunci, pe-amorul care-i ţine legaţi astfel, să-i rogi şi vor veni". 79 Cînd vîntu-i dete aproape-apoi de mine, strigai spre ei: Voi, suflete-ntristate, vorbiţi cu noi, de nu v-opreşte-altcine! 82 Precum prin aer, pe-aripi nemişcate, trec două turturele-n zbor întins, de-acelaşi dor spre cuibul lor minate, 85 din stolul de-unde-i Dido s-au desprins şi ele-aşa prin zare zbuciumată, al rugii-afect atît de mult le-a-nvins. * 1 73—142 Versurile sînt ■ reproduse din „Românul", I (1911), nr. 107, p. 1 — 2. H73 Văd doi ce vin alături pe-ntrecute Oj/„ — Aş vrea să pot vorbi acelor doi 02 // 74 In Oj versul este ilizibil. / ce par aşa uşori în vijelie 02 // 75 Cu ei ce-aleargă (.. .y Ot / şi vin alături strîns" am zis apoi. 02 jl 76 Iar el atunci: Aşteaptă pîn-or fi 01 j Iar el: Tu-i vei vedea cînd au să fie 02// 77—78 aproape şi, pe-amorul ce-i conduse, să-i rogi să vie-aici şi vor veni. 0t // 78 legaţi astfel] uniţi aşa 02 / vor veni] au să vie Oa // 79 Iar cînd se-ntoarse vintul şi-i aduse Ot / Deci cînd văz.ui că vîiitu-i dă spre mine 02 // 81 vorbiţi, de nu v-opresc voiri opuse Oj / cu noi] vă rog 02 // 82 Versul lipseşte din O,. / precum prin aer] cu zborul larg 02//83 cum zboar-alături două turturele Oj / cum merg alături două turturele 02 // 84 spre dulcele lor cuib ^...) / de-acelaşi dor spre cuibul lor] spre dulcele lor cuib, de dor 02 // 85 Aşa de lingă Dido-n sîrg şi ele Oj // 85 — 87 aşa prin aerul ce-1 iau şi ele, venind prin noaptea cea ce-o zbate vintul, aşa-i robi chemarea milei mele. 02 // 86 în Oj, în locul acestui vers este scrisă greşit o variantă a versului 88 ; O, suflet bun, ce-n nopţile-ntristă Ol I să afli-al nostru chin dintru-nceput Os// 126 voi fi ca cel ce plînge si vorbeşte. O // 127— 129 Versurile lit>sesc din Ovl Ceteam aşa-ntr-o zi, de timp pierdut, cum, mîndru, Lancelot de-amor s-aprinse. Ah, singuri noi, dar fără de-a fi vrut. 03 // 130—131 Cetind aşa, de multe ori ne-a prinse un foc, cînd ne-ntîlneam privirea mută. O // 132 dar, vai, cînd fu-ntr-un loc ne-nvinse. Ot// 133—141 Ajunsem unde-acel amant sărută şi-atunci, acest ce nu se mai desparte de mine-n veci, cu inimă zbătută 328 pe gură-mi, tremurînd, îşi puse gura. Galeot fu cel ce-a scris acea poveste! De-aici apoi noi n-am urmat lectura." 39 Şi-n timp ce-un spirit ni le spuse-acestc, plîngea alt duh, astfel că ma făcui ca unul care morţii-aproape-i este şs-apoi, cum cade-un mort, aşa căzui. si galben tot, m-a sărutat. Vai, carte! Satan fu cartea, vai, şi-acel ce-p scrise . De-atunci noi nu cetirăm mai oeparte. Si-n timp ce-un duh acestea mi le zise, alt duh plîngea, incit de mila lui ^ părea că mor, căci simţul îmi pense O // 142 apoi] aşa 0V asemeni 02 / cum cade-un] unui 02 / aşa] CÎNTUL VI * 1 Cînd simţu-mi reveni, care-mi perise de-amarul chin al celor doi cumnaţi ce-n jalea mea de tot mă zăpăcise, 4 nou chin în jur văzui şi torturaţi oriunde ma-ntorceam cu-a mea privire şi-oriunde-am dus eu paşii clătinaţi. 7 Al treilea cerc era. în necontenire cad ploi şi reci şi grele şi zbătute şi-n veci avînd acelaşi curs şi fire. 10 Zăpezi tot ning şi ape cad stătute şi grindini reci prin zarea-ntunecată; de-atitea bălţi pammtul văii pute. * întregul cînt este reprodus din P, unde titlul este, greşit, .Cartea VI" »: cuTmeal de ei 'chin] Plîns °i H 5 oriunde mă-ntorceam cu-a meaj de cazne, oriunde-n jur <...> Oa//7—10 Era-ntr-al treilea cerc aci-n izbirea eternei ploi ce, rece şi greoaie, nu-si schimba-n veci nici cursul ei, nici fi■■■' ■ Zăpadă cade, grindină şi zoaie 02 // 11 reci] bat O H 12 pămîntul e puţit de-atîta ploaie 02 / în P, în loc de van a fost sens greşit rău. // 2 ' ae 330 Iar Cerber, fiara crudă şi ciudată, trei guri căscînd, lătra la ticăloşii ce url-aci-n putoarea blestemată. 6 Băloasă barb-avînd şi ochii roşii un pînrec larg, cu ghearele despoaie, cu colţii {numai} rupe păcătoşii. cum zac pe coaste-ntruna schimbă cotul şi-ades se tot întorc şi se îndoaie. 122 Cînd Cerber ne zări, întinse botul, căscînd grozave guri şi-n dinţi bătînd, de furie tremura turbat cu totul. 25 Virgil întinse palmele, luînd ţărînă-n pumni, şi-n gura cea-ntreită cu largi gîtlejuri o zvîrli curînd. transcrise- unul in locul altuia.// 19 — 21 Tar morţii ghem să fac, se-ntind, se-ndoaie, pc coate zac şi-ntruna schimbă cotul şi urlă toţi ca cînii-acolo-n ploaie. Oj j Cum urlă cînii-aşa urlau în ploaie, o coast-o fac a celeilalte, scut şi-ades se-ntoarce-astfel sărmană această droaie. 02 // 25 luînd] şi-n mînă 03 II 26 ţărînă-n pumni] pămînt luă 02 // 27 cu lacomele-i guri zvîrli ţărînă. Oa // şi vintre larg şi gheare-avînd jupoaie . şi zgîric şi rumpe păcătoşii. 02 // 22—24 Cînd marea fiară Cerber ne-a văzut, rînji cu colţii-n gurile deschise şi-n trupu-ntreg de furie zbătut. 02 // 331 28 Şi-aşa cum latr-un cine şi s-agită şi stă tăcut, mîncarea cînd îi vine, şi n-are-alt gînd apoi decît să-nghită, 31 aşa şi-acele guri de bale pline ce sperie-acolo umbrele lătrate, că, surde dac-ar fi, le-ar fi mai bine. 34 Iar noi treceam pe duhuri răsturnate de grele ploi şi tălpile puneam pe golul lor părînd că-i plinătate. 37 Zăceau pe jos ei toţi cîţi îi vedeam. Un singur duh nalţă topita-i faţă îndată ce văzu că noi veneam. 40 O, tu, ce-alergi condus pe-aici prin ceaţă, cunoaşte-mă, de poţi, că te-ai născut, îmi zise el, pe cînd eram în viaţă." 28 — 29 Precum un cine ce, rîvnind, s-agită şi, pine-avînd, s-astîmpără cu ea 02 // 30 apoi] şi ţel O// 31 — 33 cu falcele scîrboase aşa făcea ăst demon crud ce latr-aşa de tare, că surzi să fie acei mişei ar vrea. Oa // 34 Iar noi om. Oj / post treceam ad. [precum] 02 / duhuri] bîrue Ox // 34 — 36 Călcam, trecînd, pe umbre plîngătoare de grele ploi; acu puneam piciorul pe-a lor golime ce fiinţă pare. 02 // 33 grele om. Oj // 36 lor] trup Ox // 37 [. ..] zăcînd pe cum [. . .] Ot // 37 — 42 Zăceau cu toţii răsturnaţi prin vale afară de-unul ce, şezînd, se-ntinse de-ndată ce-a-nţeles că ne-ar fi-n cale şi-a zis: De poţi, cunoaşte-mă, tu, inse, tu, cel condus prin vorba lui, căci nu fui stins cînd viaţa ta s-aprinse!" 0.2 // 332 |3 Iar eu: Grozavul chin ce te-a bătut ( din mintea mea-ntr-atîta mi te scoase, că pot jura că nu te-am mai văzut. 40 Dar tu, ce-atît de ticăloase pedepse iai, căci chinuri pentr-o vină mai grele-or fi, dar nu şi mai scîrboase ?" 49 Iar el: Cetatea ta cea (vecinie) plină de-nvidie, cit dă din cup-afară, j locaş îmi fuse-n lumea cea senină. I 52 Ai voştri numele de Porc mi-1 dară şi, vai, gîtlejul lacom mă făcu să zac, cum vezi, în ploi ce mă culcară. * 55 Dar suflet trist nu singur sînt, (o), nu, acelaşi iadi cu-acelaşi chin (ne-)ascunde (pe cîţi au toţi o culpă". Şi tăcu.) 58 Iar eu am zis: Durerea mă pătrunde, ş; aşa că-n ochi am lacrămi adunate, j dar spune-mi unde merg, de ştii, vai, unde i •ii-, * I «43 Cumplita cazn-a ta, aşa-ncepui 02 // 44 Din versul aflat în Ot se poate t ati doar ultimul cuvînt : mele, varianta iniţială fiind ştearsă. / mea] ta 02 // 45 :ă ii pare-aşa că nu te mai văzui 02// 46 Dar cine [. . .] jele Ox / post dar aă. cine 02 // 47 Versul din Ot este indescifrabil, jj 48 grele-or] mari pot 02 / Porţiunea corespunzătoare pasajului şi mai scîrboase din Ox este ilizibilă. !; 49 cetatea] Florenţa Oj / vecinie, netranscris în P, a fost întregit I pe ba:a variantei corespunzătoare din O. j cea (vecinie)] ce-atît de 02 // ii 50 -uvidie j pizm-aşa 02 // 53 vai, gîtlejul lacom mă] -a gurii poftă fără saţ i &2 jj 55 Dar nu sînt singur eu, o, nu Ot / o, netranscris în P, a fost între- git pe baza variantei corespunzătoare din O. // 56 căci toate acestea, pentru (aceeaşi vină. 02 / ne-, netranscris în P, a fost întregit pe baza variantei co-| respunzătoare din O. jl 57 Versul, netranscris în P, a fost întregit pe baza Invariantei corespunzătoare din O. / pe cîţi au toţi o culpă] asemeni caznă sulăr O II 58-59 : Durerea ta, tu, Ciacco, mă pătrunde, cit genele-mi de plîns sînt înecate. Ot // j 58—60 Iar eu: Mi-e inima, tu, Ciacco, plină j de plîns, cînd văd amarul ce te bate, dar spune-mi, dacă ştii, la ce-o să vină Oa // 333 '61 sărmanii fii ai urbei dezbinate? Mai este vrunul bun ? Şi-aşa-ndelungă prin cine-a intrat discordia-n cetate ?" 64 Iar el atunci: „— Va fi o ceartă lungă, pe ncgri-i vor goni-n sfîrşit cei noi, ca-n urmă ei la sîngiuri au s-ajungă. 67 Aşa trei ani e scris să treac-apoi din nou cei negri pe-albi îi vor înfrînge prin cel ce sta pîndindu-i pe-amîndoi. 70 Mult timp vor fi stăpîni ei şi vor strînge pe albi, făcînd sub mari poveri să geamă, oricît s-or indigna şi se vor plînge. 73 {Iar buni sînt doi. Dar cine-i bagă-n seamă? Trufie, pizmă, poftă de avere: perirea ta, Florenţ-aşa se cheamă.") 62 Mai e vrnn bun în ea ? Şi Care cauz-ar fi 02 / -aşa-ndelungă] spune Ox // 63 prin cine-a intrat] c-a-ntrat astfel 02 I intrat] -ntrat Ox // 64— 65 Iar el: Acum sînt frămîntări nebune [..............] şi-i vor goni Ot // 64 — 66 O lungă ceart-avea-vor şi-or veni la sînge-apoi şi cu ruşine mare partidul alb pe ncgrii-i va goni. Oa // 66 în O, versul este ilizibil. / în P, în loc de sîngiuri aj'ost scris greşit ranguri ,// 67-69 Vor trcce-aşa trei ani şi vor veni din nou cei negri [...] cu totu prin cel ce stă [....................] Ox / Dar scris îi e şi lui să paţ-alare, trecînd trei ani, căci negrii-1 vor <î>nfrînge prin sila cui [.....................] 02 // 68 în P şi Ox a fost scris : negrii. // 70 vor fi stăpîni ei şi vor] ţinîndu-şi fruntea {...) va 02 / stăpîni ei şi vor strînge] aşa stăpîni. Despotu Ox// 71 amar iu chingi {. . .) 02 // 71 — 72 în Ox versurile sînt ilizibile. // 73— 75 Versurile, netmnscrise în P, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. I Pe doi cei buni nu vreau să-i înţeleagă. Trufie, pizmă, poftă sînt, vai, trei seîntei ce-aprind cetatea-ntrcagă." 02 // 334 76 Sfîrşi a<şa a spuselor durere. Eu însă atunci: Dorinţii mele-i pune sfîrşit, te rog, să-mi spui, ce-ţi voi mai cere. 79 Tegghiajo, Moşea, Rusticucci, spune, şi-Arrigo, toţi cei buni, şi Farinata şi mulţi cari năzuiau spre fapte bune,) 82 ei unde sînt? Şi cum li-e judecata? Un mare dor să aflu mă cuprinde: li-e-n dulce cer, li-e-n negrul iad răsplata? 85 La mult mai negre duhuri zac, altinde; div<(erse culpe-avînd, mai jos s-ascund.) Tu poţi să-i vezi, atît de vei descinde. 88 Iar, cînd vei fi ieşit din acest fund, de lumii tu-i adă 1 Ţi-am spus destul. Nimic nu-ţi mai răspund." 76 sfîrşi a^şa)] sfîrşind apoi 01 // 76—81 Din cele două terţine, întregite pe baza variantei corespunzătoare din O, în P a fost scris doar: Sfîrşi a. / Sfîrşi aşa gemutul său cuvînt. Eu însă atunci: Dorinţii mele-i pune sfîrşit, să-mi spui şi de-altele cum sînt. De Moşea şi-alţii demni, de-Arrigo-mi spune < .............................> Tegghiai şi toţi acei ce-au tins spre fapte bune 0.2 // 77 tăcu, iar eu [...] pune Oj// 82—84 ei unde sînt? Răspuns te rog să-mi dai, căci mare-i flacăra dorinţii mele de-a şti de plîng în iad sau rîd în rai. 02 // 84 în cer, ori jos în iad îşi iau răsplata? 01H 85—87 < ......................y mai mişele, căci alte crime mai spre-afund i-au dus. De mergi şi-atît de jos, vei da de ele. 02 // 86 Versul, din care în P a fost scris doar div, a fost întregit pe baza variantei ' corespunzătoare din O. // 88 Iar, cînd vei fi ieşit] Şi-n lume iar ieşind 0± / ieşit din acest fund] în dulcea lume sus 02 // 89 mai adă lumii-aminte despre mine 0% / mine-aminte şi mai, netranscrise în P, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. / In P, în loc de lumii a fost scris greşit lucruri. / aminte lumii] lumii-aminte 0% [[ 90 Nu-ţi spui m(ai) mult şi-ajungă-ţi cîte-am spus." O, // 335 91 Chiorîş întoarse-a ochilor l(urnine privindu-ne puţin şi-i scăpata truditul cap şi orb căzut-a-n fine.) 94 „ — De-acum de-aici el nu s-o mai scula (decit în ziua cînd veni-va slîntul şi-arhanghelul din bucium va cînta.) 97 Găsi-şi-vor toţi prin lume-atunci mormîirtul, primind avutul chip şi (trup) şi-apoi cel sfînt îşi va rosti de veci cuvîntul!" 100 Vorbind de alte vieţi, trecurăm noi prin triste nopţi cu plin de-nfiorare amestec orb de duhuri şi de ploi. 103 Şi-am zis atunci: Găsi-va uşurare osînda lor cînd vor primi sentinţa ? Va sta aşa cum e, va fi mai mare?" 91—93 Terţina, din care în P a fost transcris doar : Chioriş întoarse-a ochilor la fost întregită pe baza variantei corespunzătoare din O. / Chiorîş el ochii-a-ntors să mă rn(ai) vadă puţin şi capu-i l-a lăsat să-i pice şi-asemeni altor orbi căzu grămadă. 02 j] 94 De-acum mai mult el n-o să se ridice Ot Ij 95—96 Versurile, transcrise în P, au fost întregite 'pe baza variantei corespunzătoare din O. / decît atunci cînd îngerii o să sune, vestind sosirea nopţii inimice. Oa // 97 Găsindu-şi toţi mormântul trist, vor pune O // 98 şi-ntra-vor iar in trupurile-avute 02 / post primind ad. să-şi ia 02 / trup, netranscris în p, a fost întregii pe Paza variantei corespunzătoare din O. jf 99 suna-le-va ce-n veci o să le tune ()., / cel sfînt îşi] iar domnu-şi Oj // 100 Vorbind aşa, prin nopţile tăcute Ot / Vorbind puţin de viaţa cea de-apoi Oa // 101 prin triste nopţi cu] treceam acum prin 02 // 101— 102 In Ox versurile sînt ilizibile, jj 103 „— Găsi-va uşurare] Va fi m(ai) mare 02 (porţiunea corespunzătoare din Ox este ilizibilă). // 104 post primi ad. a lor 02 / sentinţa] sentinţă 02ll 105 în 01 versul este ilizibil. / Vor fi mai mici sau tot aşa de-amare ? 02 jj 336 Iar el: Tu uu uita Ce-a spus ştiinţa: ■(că) simţi şi chinul şi plăcerea pe cit de mai perfectă ţi-e fiinţa. Deşi aceşti nemernici n-au puterea s-ajungă la deplină perfecţiune, sporită totuşi vor avea durerea." 12 115 06 Vorbind mai multe-apoi decît pot spune, (rotunda vale-n cerc am străbătut-o şi-n urmă scoborît-am în genune la marele duşman de-aici, la Pluto.) a spus ştiinţa] spune-a ta ştiinţă 03 // 107 că, netranscris în P, egit pe, bazo variantei corespunzătoare din O. j (că)’i pe-atîta - 10S a fost 0,11 pe cit e mai perfectă, simte chin, pe-atît ca si plăcerea, orice fiinţă. 02 // '408 pe cit de mai perfectă] mai mult, pe cit mai burtă / în P, în loc de perfectă a fost scris greşit perfidă. // 109—111 Deşi nu merge-acest popor meschin nicicând perfect, deplină speranţă pune: ce-aici li-e ştirb, aşteapt-acolo plin." Oa // 112 apoi] aşa (),, // 113—115 Versurile, netranscrise în P, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. jf 113 cerc] arc Oa / / 114 spre Locul scins iar în genune. O.,// 115 la] de O» / marele] vec.iniculOj / de-aici, la] am dat, de b„ CÎNTUL VII 1 „Pape Satan, ■pape Satan aleppe /" strigat-a Plut cu glasul lui cel gros, iar dulcele-nţelept ce-atotpricepe 4 mi-a zis, spre-a mă-ntâri: Nu sta fricos? Oricît de tare-ar fi, el să-ţi astupe nu poate-al nostru drum pe stîncă-n jos." 7 Spre-acel cu gura larg-apoi: Te rupe în furia ta şi zbuciumă-ţi tu firea, dar taci şi dă-ne drum, spurcate lupe! * 2 * * * * 7 * 9 * Textul, absent din P, este reprodus, din 02. // 2—3 vorbi răstitul Plut cu vuiet mare. Iar el, cel luminat, atunci începe: 0X H 2 01 a fost modificat în : din gîtul răguşit strigat-a Plut. // 3 Versul, scris pe marginea din dreapta a filei, a avut iniţial forma : iar nobilu-nţelept ce-a-totpricepe. / Oj a fost modificat în: şi-atotcunoscător atunci începe.// 4—6 „— Să nu te temi! Oricît îl vezi de tare! Să nu te temi (iniţial: sperii)! Oricît de tare-ar vrea, nu poate să-ţi oprească a ta cărare." 01 // ^ Oj a fost modificat iniţial în: „— Să nu te temi de el! Fii suflet tare, fiind înlocuit apoi cu : Virgil, spre-a mă-ntări: „—Nu fi fricos! // 5 0 a fost modificat în : oricît de monstru îl vezi, el calea să-ţi astupe. // 7 — Apoi spre buzele de vuiet pline: „— Taci, lupe blăstămat, îi fu vorbirea, şi-n furia ta tu muşcă-te pe tine! // 7 01 a fost modificat în : Apoi spre Plut: Cu dinţii tu te rupe. // 8 Ver- sul este anulat. / Marginal dreapta este scris : în furia-ţi în tine tu te scurmă. // 9 Oj a fost modificat în : dar dă-ne drum, tu, blăstemate lupe! // 338 10 Prin iad nu fără ţintă ni-e venirea: aşa vrea cel din cerul unde-odată arhanghelul strivit-a răzvrătirea." 13 Cînd e catargul rupt, cum, încărcată, o pînză cade-umflată de furtună, şi cruda fiar-aşa căzu deodată. 16 Intrăm aşa-ntr-a patra văgăună, mereu înaintînd spre-ntunecatul locaş ce-al lumii cuprinzător [. ..] adună. 10 Deasupra rîndului sînt scrise : Arhanghelul strivi marea ruşine şi Acesta-n iad nu fără scop veni (anulat: şi-ntrarăm noi). / Marginal dreapta sînt anulate : Nu fără scop în [...] cel din urmă; Nu fără scop vrea cel de şi Căci drumul său în [...].// 10—12 Terţina este anulată în manuscris. // 11 i Deasupra rîndului este scris şi anulat: de sus, ca variantă pentru : din cerul, // 12 Sub rînd este scris : strivi sumeaţa turmă, ca variantă pentru : strivit-a ,;răzvrătirea, iar sub sumeata, din varianta anterioară, este scris; trufaşul. // 13- 15 Precum o pînză grea de vînt umflată, cînd e catargul rupt, grămadă cade, aşa căzu şi monstrul Plut deodată. 01 / 01 a post modijicat iniţial în : Cum cade-o pînză grea de vînt umflată, cînd, rupt catargul, cade claie [...] grămad-aşa căzu şi monstrul Plut deodată. // 13 — 14 Varianta citată anterior a post modipicată în: Precum, cînd e catargul rupt, umflată, cînd, rupt catargul, cade din nălţime (anulat: de furtună). // 14 Marginal dreapta este scris : de vînt o pînză cade. // 16 Intrarăm într-a patra adîncinre Ox / Marginal dreapta este scris : văgăună ca variantă pen-:tru adîncime din Ov // 18 locaş al celor mai scîrboase crime 01 ţ 01 a post modificat în : locaş cuprinzător a mii de crime. / Marginal stingă este scris : ■un sac ce adun-a-ntregii lumi păcate. // 339 19 Vai, ciîie-ngrămădeşţe necurmatul amar şi chin aici, dreptate sfîntă ? De ce ne bate-aşa cumplit păcatul ? 22 Cum face la Caribdis unda frîntă, de-alt val frîngîndu-şi cursul căii sale, aşa-n vîrtej şi-aceştia se frămjntă. 25 Văzui cu mult mai mulţi ca-ntr-aHă vale urlînd, cum vin din două părţi în pripă, cu pieptul împingînd poveri pe cale. 28 Deodată se ciocneau şi-atunci, în clipă, cu toţii se-ntorceau, pornind spre-afară. „ — De ce tot strîngi? strigau. Ce faci risipă?'* 19—21 Ah, cum îngrămădeşti tu necurmatul amar, prea drepte domn aici? De ce ne face-aşa de răi păcatul ? //' 19 Oj a fost modificat în : Vai, doamne, mult aduni tu necurmatul. / Deasufi.t riadului este scris : Ah, cine-a strins, pe contrapagină : Vai cine, iar pe mat-ginea din dreapta : să răzbune. //■ 20 în continuarea formei din 01 a d scris şi anulat: ce-n veci se grămădeşte. // 21 01 a fost înlocuit iniţial Şi cit de-amar, prea drepte, baţi, apoi cu : De ce aduce-osînde-aşa păcatul respectiv cu : Şi, vai, de ce ne bate-aşa cumplit păcatul? // 22- 23 Pe contrapagină este scris : Precum se frînge la C(aribda)-n mare un val (anulat: de-alt) izbit de-alt val acest popor. // 22-24 In Ot versul este indescifrabil. // 23 Marginal dreapta sînt scrise de-adnsa undă-n mersul, respectiv : cu un alt adus, ambele variante fiind apoi anulate, iar pe contrapagină: de-acea de care s-a izbit (anulate) ; s. frînge-n mers de-acel ce l-a izbit, respectiv: se-ntoarce frînt de-aeel ce I-.i izbit. Ij 25 ca-ntr-altă vale, anulate, au fost înlocuite deasupra ritului m cu: decît oricînd (anulate) şi cu: ca-utr-alt ponor (sub ponor a f,.s: scris apoi poporJ. // 26 veneau din două părţi, urlau din gură Ot ţi 27 pe cale este anulat. / Deasupra rîndului este scris: şi mari poveri împiic cu pieptul lor. // 28—30 Ciocniţi apoi şi-mpinşi de izbitură se-ntorc. Tu tot împrăştii?" unii zbiară. „Tu tot aduni?", ei urlă şi se înjură. 01 // 28 Oj a fost modificat în : Ciocniţi, ei se-ntorceau din izbitură. / Marginal dreapta este scris: ci-acolo-u însă clipă.// 340 rl Şi-aşa se-ntorc prin neagra vale iară, spre-opusul punct din două părţi venind, mereu spunîndu-şi vorbe dc ocară. 14 Apoi, în miezul văii ajungînd, sosea grăbit, cînd centrul l-a ajuns. Şi eu, de mila lor ca mort fiind: 37 Măestre, am zis, o, dă-mi răspuns [de-acest. // 34 Ajunşi la punctul de din->lo însă Ot / Oj a Jost înlocuit iniţial cu: Cu toţii se-ntorceau la luptă, poi cu : Soseau cu toţii-ntorşt, cu : Dar fiecare-apoi şi cu : Şi iar se-utorc anulat) cu toţii-apoi. // 35 0^ a jost şters şi înlocuit succesiv cu : sosea, cînd î era la fund la centru, cu : cînd iar în centrul văii au fost ajuns şi cu : tnd punctul de. / Pe contrapagină este scris: sosea grăbit, cînd centrul ja ajuns. // 36 Şi-atunci, simţind că inima mi-e strînsă O^ţO^ a jost înlo-uii iniţial cu : Iar eu, simţind că inima mi-e ruptă, modificat apoi în : Sar eu, simţindu-mi inima ca ruptă. // 37—39 Am zis: Aceştia toţi citi se izbesc ce [oameni] sînt şi ce păcate-avură ? j Sînt tunşi cu toţii, [ori] sînt neam popesc?" Olj st a jost înlocuit apoi cu : Măestre,-am zis atunci, o, dă-mi răspuns de-acest popor, orice păcate-avură. Sînt popi ei toţi, că-i văd cu părul tuns ? // |37 Ultima jormă citată a jost înlocuită cu : Măestre, am zis, dă-mi învâ- Itură. / Deasupra rindului este anulat: Şi-atunci. // 38 Marginal dreapta wşte scris : toţi cei cu tonsură. // 39 Sub rînd este anulat: cîţi fug pe-aici t$i-i văd. // 341 40 Iar el: Atît de oarbă minte-a vură cit timp în lumea primă aveau popasul, că-n tot ce-a dat n-aveau nici o măsu<(ră>. 43 Destul de lămurit le latră glasul, cînd vin din punct opus, ducînd povara, şi-opusul lor păcat le-ntoarce pasul. 46 Ei sînt acei ce-avură-n cap tiara, prelaţi şi preoţi, tunşi pînă la piele, şi-au fost de-avari mai răi de cum e fiara." 49 Iar eu atunci: Aci-ntre-aceste ginţi mişele pc mulţi am să-i cunosc dintre nebunii ce-au fost spurcaţi de-asemeui soi de rele." 40—42 Iar el atunci: Toţi orbi aceştia fură cu sufletul, că-n lume cit au stat ei n-au ştiut să-mpartă cu măsură. 01 / ()v şters cu creionul, a fost înlocuit cu : Iar el: Cu suflet orb ei toţi aceştia fură că-n lume-au stat şi n-au ştiut popasul şi nici ce este-a face cu măsură. // 41 Varianta citată a fost înlocuită cu : pe cînd în lumea primă aveau popasul. / Pe contrapagină este scris : cît timp în prima lume. // 42 Sub vers este anulat: că-n nici o.// 43—45 Iar cine-au fost- îi ştii după lătrat, atunci cînd se izbesc ducînd povară şi-i dă-ndărăt protivnicul păcat, Ox // 44 Marginal dreapta este scris: cînd, vin din două părţi a văii, pînă, iar pe contrapagină : cînd sînt la miezul văii-ajunse. // 45 Sub vers este scris : mîna poveri.//46 Ei sînt de-acei cari au purtat tiara Oj / Marginal dreapta este scris Au fost cu toţii-aceştia. // 47 Ov din care se poate citi : sînt popi şi cardinali [. . .], a fost înlocuit cu : prelaţi şi popi cu părul scurt de tot. // 48 Versul, anulat in manuscris, a fost reprodus pentru respectarea rimei. / Sub : zgîrcenia-i scoborî pe-uu punct cu fiara, devenit aproape indescifrabil, este scris: şi-n ei zgîrcenia fu atotstăpînă. / Pe contrapagină este scris: în cari zgîrcenia culmea şi-o aju (iniţial: în cari zgîrcenia şi-a uzat prisosul,), iar mai jos: culmea şi-o avu (sa). // 49—51 Versurile sînt scrise pe contrapagină. / Ov şters cu creionul, a fost înlocuit cu: Pe mulţi ar trebui, aşa socot, am zis, să-i recunosc aici în gloată din cîţi se zbat aici şi urlet scot." // 50 Deasupra ultimului cuvînt este scris ■' fiinţe. // 51 Iniţial, în loc de spurcaţi, fusese scris : pătaţi. // 342 132 Iar el: Te-nşeli! Al spurcăciunii venin în viaţa lor aşa-i pătrunse, că nu-i mai poţi cunoaşte pe nici unii. 33 Ciocni-se-vor în veci prin lumi ascunse şi chiar din gropi ieşi-vor la venirea, cu pumnii-nehişi, din gropi, cu plete tunse. 58 Răpitu-i-a zgîrcenia şi-azvîrlirca din dulcea lume, de se bat mereu, cum vezi, că de prisos mi-e tălmăcirea. * • 52 Al spurcăciunii este anulat, deasupra rîndului fiind scris : dac-ai crezut. I! 52-54 Versurile sînt scrise pe contrapagină. j'Ov şters cu creionul,, a fost înlocuit cu : Te-nşeli că poţi! Murdara viaţă toată aşa-i schimonosi, Virgil răspunse, că nimeni n-ar fi-n stare-acum să poată. // 53 venin în viaţa lor este anulat j Marginal dreapta sînt scrise : obscura viaţă ce spre-adînc i-a tras şi scîrboasa viaţă. / în partea de sus a filei următoare şste scris : Obscura viaţ-atîta solz le dete. // 54 în partea stingă a versului yeste scris : îi face negri-oricărei cunoştinţe, iar în partea de jos a filei : că-i face-oricui de nerecunoscut.// 55 prin lumi ascunse este anulat, deasupra rîndului fiind scris : aceste cete. // 55, 57 Marginal dreapta este scris : şi ieşi-vor unii din morminte cu p<(umnii) închişi, iar alţii lăr’ de plete, cele două variante fiind unite cu o linie Ungă care este scris : aşa. H 56 Versul este anulat. /3Marginal dreapta este scris: morminte. // 57 din gropi este anulat. /Marginal dreapta este. scris : cu capul ras, iar pe contrapagină.: • cu pumnii strînşi. // 58 Versul este anulai, deasupra lui fiind scris : A da şi-a strînge-n chip fără de minte (anterior : A da-n chip şi-n rău chip a [strî.nge]J, iar dedesubt: Din mîndre lumi, zgîrcenia şi [...], ultima variantă fiind anulată. // 58—69 Terţina din O-, este ştearsă, devenind indescifrabilă. II 59 în loc de mereu, fusese scris iniţial orbeşte. // 60 Versul este anulat, sub rînd fiind scris : se bat, cum vezi, căci. // 343 *51 O, vezi tu scurtul joc, o, fătu<(l> meu, acele-averi ce sorţii (.............), cari tulbură pe om aşa de greu. '61 Acum, oricîte-averi sînt grămădite sub lună, n-ar puica să dea odihn-acestor suflete-ostenite." 67 ’ Maestre-al meu, să <î>tni explici aş /rea fortuna <■ . .) şi cum sentinţa spune că-ntregul lumii bun e-n mini la ea ?“ * *61—63 O, vezi aici pe ce se sprijineşte nebunul om, pe bunuri trecătoare pe cari ursita-n veci le cîrmuieşte. 0t / Terţina este înlocuită marginal dreapta cu: O, vezi aici tu scurta [...] pe cari le ţine-ursita [...] (anterior, anulat: pe care-o are-n mina sa fortuna) şi pentru cari (anulat: se bate o{mulă) nebunul om se zbate(anulat: nebunii oameni pentru ea se,) // 62 Versul este scris pe contrapagină alături de : averi cari sînt furtunii. // ■64—66 Tot aurul cît c şi-a fost sub soare nu poate da nici fie pe-o clipită odihn-acestor umbre plîngfttoare." Ot / •01 a fost înlocuit iniţial cu : Cît aur este azi şi-a fost sub soare nu poate-odihnă da nici pe-o clipită acestor umbre-n veci rătăcitoare." // ■65 Marginal dreapta este scris: şi-au fost sub cer, pe contrapagină: nu pot acum să dea, deasupra versului : nu pot să dea, iar sub vers: să dea. fi 66 Marginal dreapta sînt anulate : dintr-aste biete umbre-n veci rătăcitoare şi pe nici una, iar sub vers : obosite. // 67 — 69 Iar eu: Maestre-al meu, acea ursită ce poate şi să-mprăştie şi s-adune, ea cine e şi cum e ea urzită?" 01 // 68 Oj a jost înlocuit iniţial cu : ce-n gheare-i ştie toate şi le-adună. // 344 70 Iar el atunci: „-—O, voi, făpturi nebune, cum mergeţi oarbe-n noapte-ntunecată! Deci vreau, vorbind, .să-ţi dan înţelepciune. 73 Acel ce ştie tot, supremul tată, cînd ceruri a creat, le-a dat un duce să fie-o lume de-alta luminată, 76 egal primind puterea ce străluce. Tot astfel puse şi-un stăpîn splendorii umanei vieţi, stăpîn care-o conduce 79 la timp, spre-a permuta şi-averi şi glorii din neam în neam {...................), oricît i-ar pune-obstacol muritorii. 71 Pe contrapagină este scris : spre-al vostru rău vi-e mintea-ntunecată, iar mai jos este anulat, : ce rău vă face. // 72 Tn, fiule, iai în suflet ce-ţi voi spune Oj / Oj a fost înlocuit iniţial cu: Deci clar tu ntă-nţelege ce-ţi vot spune. / Sub vers este anulat : Deci vreau (anulat: să) ca limpede. // 73 — 75 El, cel mai înţelept, supremul tată, cînd totul a creat, a pus în soare puteri cari pretutindeni să străbată. Oj j Oj a fost înlocuit iniţial cu : Cînd lumile-a creat, supremul tată le-a dat un călăuz ce le conduce din lumi în lumi prin dînsa să străbată. apoi cu : Acel a cui ştiinţă totu-ntrece creat-a ceruri şi le-a dat stăpînâ, incit un cer printr-altul raza-şi trece. // 74 Versul este anulat. // 75 să a fost modificat în spre-a. // 76—79 ducînd prin tot lumină-ncălzitoare. Tot astfel el atunci a dat splendorii umanei vieţi călăuz şi [................] Ot jj 76 Oj a fost înlocuit iniţial cu: lumina cea de-a pururi călătoare. //" 79 Pe contrapagină este scris: la timp, sporeştfe-ori scade, iar marginal dreapta: spore şt e-ori scade.//79 —81 din om iu om să-mpart-averi şi glorii, din neam în neam, aşa cum dînsa crede şi cum nu pot pricepe muritorii. 01 // 80—81 O, a fost înlocuit iniţial cu: din neam în neam (anulat: pe plac,) la timpul care-1 crede, oricîte-mpotriviri fac muritorii. // 81 Marginal dreapta este scris de două ori : oricît s-opun cu mintea muritorii iar pe contrapagină : oricît s-opun cu mintea, oricît se zbat şi să-i puie-orieîte stăvili. II $2 De-aici 1111 neam se nalţă, ori dă-napoi precum e judecata care <.................) ascunsă stă ca şarpele sub foi. 85 Nu poate-a voastră minte-opri din zbor. Ea judecă, prevede şi domneşte imperiul ei, ca alţi zei într-al lor. '88 Schimbarea ei nicicînd nu conteneşte; nevoia <• . ■ ) mereu imbold să zboare şi-ades la rînd un nou lovit soseşte. 82— 84 Ca şarpele-n frunziş, ea nu se vede. Popoare cad şi mor, după sentinţă, mărimea lor prin timpi din ea purcede. Ot / •Oy este înlocuit marginal dreapta cu: De-aici un neam se nalţă şi-altul cade, (anulat: precum,/ ursita-şi dă [...] judecător, ca şarpele sub foi ascunsă sade, pe contrapagină piind scrise rimele : Euterpe; şerpe; sterpe. // 84 Marginal dreapta este scris : ş i-ascunsă (anulat: el sta caj ca şarpele sub foi.// 85 Marginal dreapta sînt scrise : Nu poţi (anulate) şi Şi (anulat) nu-i s-aba-tă-n zbor, iar pe contrapagină: Puteri ştiinţa voastră-n contra-i n-are. // .85-87 Nu-i poate sta-mpotrivă vro ştiinţă. Ea vede tot şi judecă şi face şi totul cîrmuieşte cu voinţă. 0X j Oy a post înlocuit iniţial cu: Şi-n contra-i voi n-aveţi nici o ştiinţă. Prevede tot şi judecă şi face, domnind, ca orice zeu, după voinţă. // 87 Pe contrapagină este scris: ca şi-n imperiul (anulat: -n regnulJ său alt .zeu oricare.//88—90 Schimbînd mereu, nicicînd ea n-are pace; nevoia-i este-un sfetnic înţelept şi tot ce e şi-a fost într-însa zace. Oy ţţ 88 Versul este anulat. / 0X a jost modipicat iniţial în : Schimbînd mereu, ea-n veci nu s-odihneşte. // 90 Versul este anulat. / Sub Oy este scris şi anulat: aşa de des se schimbă, iar în dreapta jos : şi-n zborul ei nevoia o-mboldeşte. ţţ 346 91 94 97 Ea-i care-atît de mult martiriu-ndură de cei ce-ar trebui elogii-a-i face şi-n chip nedrept o blastemă şi-n jură. Ea însă-n sineşi, fericită, tace şi-n rînd cu-alţi primi ce-şi mîn-ale lor sfere, tăcut şi-o mînă-n (neştirbită pace). Să-ntrăm acum la m(ult> m(ai) grea durere; cad stelele ce-au răsărit pe cînd (plecam) şi timpul scurt ne cere." 91—93 Şi mulţi din cei datori să-i poarte-n piept şi dragoste şi laudă (..................) o blastemă şi-o-njură pe nedrept. 02 // 91—92 01 a fost modificat iniţial în: Şi tocmai cei datori să-i poarte-n piept iubire-n veci o cred înduşmănită. // 91 Varianta reprodusă anterior a fost înlocuită cu : Ea este cea atît de răstig>-nitâ, apoi cu : Ea este-acea ce-atît martiriu-ndură. // 92 Marginal dreapta este anulat: de chiar acei pe. // 93 Marginal dreapta este scris: şi-o blas-tămă, pe mult nedrept hulită. // 94 Deasupra rîndului este scris : Dar ea-i ferice. // 94—96 Dar ea-n etern prin sineşi fericită, nimic nu-i pasă şi pe-a ei cărare cu alţi eterni aleargă mulţămită. 0X / După o modificare (ei cea-n veci în loc de ea-n etern) şi o transformare a versului 94 (Ferice-n sineşi însă, dînsa tace), terţina din 02 a fost înlocuită cu : Ea însă-n sineşi fericită, tace şi sfera ei cu primele puteri şi-o mînă-n rînd în neştirbită pace. // 95 Marginal dreapta este anulat: cu alte prime creaturi. // 95 — 96 Versurile sînt scrise pe contrapagină. // 97 Marginal dreapta smt. anulate. : Acum. să mai vedem şi mai grozava, respectiv : Acum intrăm la. / Pe contrapagină este scris : grozava. // 97 — 99 Dar stelele ne-apun, iar la plecare de-abia ieşeau. Nu-i vreme de pierdut! Să-ntrăm acu spre-adînc, la chin mai marc!" 02 // 98 Versul, a cărui formă a fost întîi: căci stelele ce-au răsărit pe cînd, este scris pe contrapagină. / Ultima parte a versului din Ox a fost modificată în : Nu-i timp de stat. f Pe contrapagină este scris: Şi nu ne dau zăbavă. // 99 Pe contrapagină este scris: plecarăm (anterior: plecam), (anulat: acum) cad, iar sub vers: pe cînd plecam. // 347 100 Şi-am mers, prin cerc la malul opus trecîud, la un izvor ce-n clocot pe-o săpat/ă.) de dînsul groapă se vărsa, scurgînd 103 o apă roşie-adînc de-ntunecată. Şi-aşa-nsoţiţi de tulburile-i unde, intrarăm jos pe calea-nfricoşată. 106 Ajuns la tristul mal apoi, pe unde nu-i loc de scurs din apa puturoasă, se face-un smîrc şi Stix i se răspunde. 100-102 Prin cerc de-a curmezişul am trecut spre locul unde-un mic izvor s-arată, spumînd prin văgăuni ce şi-a făcut. Oj // 100— 101 Ox a fost înlocuit iniţial cu : Trecînd prin cerc la malul său opus spre locul unde-un mic pîrîu s-arată. // 101 Varianta anterioară a fost înlocuită cu : spre-o gîrl-aooi ce fierbe. // 101— 102 Varianta anterioară a versului 101 si forma iniţială a versului 102 au fost înlocuite cu : spre-acel pîrîu ce-n fierbere spumată curgea pe-un scoc ce singur şi-a făcut. // 103 Pe contrapagină este anulat: nu roşie-apărînd, ci-ntunecată, iar mai jos este scris : mereu mînîndu-i apa-ntunec. // 103— 105 scurgînd o apă roşie-ntunecată. Şi-aşa-nsoţiţi de uudele-i murdare, mergeam în jos prin noaptea-nfiorată. Oj // 104 Deasupra rîndului este scris: muceda [...]. // 105 a fost înlocui: iniţial cu : am mers în jos pe calea-nfricoşată. / Pe contrapagină este scris : intrarăm spre adine. // 106 Deasupra rîndului sînt anulate integral sau tar-Hal: Un smîrc cu puntrui-şi băteau. ţasta. // 112— 113 Pe contrapagină este anulat : N-au armă, numai pumnii ;-ntregul trup li-e-n lupt-aici şi (.................).'// 113 Marginal dreapta sînt scrise : ci d cu şi ci-n cap şi-n piept. // 114 Marginal dreapta este scris : felii, felii cu (anulate) dinţii să. // 115 Deasupra lui vezi este scris : vede. // 115—117 Virgil atunci: Aici sînt furioşii. De-otravă faţa lor e verde-suptă şi-aşa se bat de-a pururi păcătoşii. Oj // 116 O] a post modificat iniţial în : pe-acei învinşi de-a furiei pornire, / robiţi şi pornire sînt anulate. II 117 Ox a joşi modificat iniţial in : şi vreau să ştii. //' 349 S18 că şi sub apă gem în zvîrcolire şi fac de ies băşicile, precum se vede-oriunde-ntorci a ta privire. 121 « Noi trişti am fost, zic ei din balt-acum, toţi trişti, în soare dulce şi-n lumină, că-n veci avurăm sufletul în fum 124 şi-acu noi ne bocim în neagra tină! » Ăst cînt îl gîlgîiesc din gît bol-bol, că nu-1 puteau rosti cu vorbă plină." 118-120 Sub apă chiar li-e cearta ne-ntreruptă; în zbucium unde-o vezi la suprafaţă să ştii că-n apă acolo ei se luptă. 0± j Oj a fost înlocuit iniţial cu : că-n ap-adînc gem (anulat: duhuri) morţii-n zvîrcolire şi fac de ies băşici la suprafaţă, cum vezi oriunde-ntorci a ta privire. // 121-123 Ei zic acum: «Noi trişti am fost în viaţă, în aer sfînt, ce fărmeca pămîntul, că-n veci avurăm sufletul în ceaţă. Ot // 121 — 122 Ou a fost modificat iniţial în : Vîrîţi acu-n nămol ei zic: « Am fost în viaţă în soare sfînt ce fărmeca pămîntul. // 122 toţi trişti este anulat. // 123 în veci este anulat, iar fum, scris marginal dreapta, a fost introdus în text în loc de ceaţă pentru a respecta rima. / Deasupra rîndului, pentru -n veci este propus -n suflete, iar pentru avurăm sufletul, purtarăm aerul. // 124—126 şi-acum pe-aici prin bălţi ni-e tînguirea. » Aşa bolboroseau din gît bol-bol, că glodu-n guri le-mpiedeca vorbirea." O,/ Oj a fost înlocuit iniţial cu .1 şi-acu-n murdar nămol avem mormîntul. » Ăst cînt îl gîlgîiau din gît bol-bol, căci glodu-n guri le-mpiedeca cuvîntul." // 126 Varianta anterioară a fost înlocuită cu : că n-au în glod cum spune-o vorbă plină, pe contrapagină fiind scris: că (anulat: vorbă n-au putut a spune-(o) vorbă plină. // 350 127 Aşa-ntre sec şi mijloc dînd ocol, făcînd un mare arc între rovine, cu ochii-ntorşi la cei ce-nghit nămol, 130 sosim sub poala unui mare turn în fine. 127 Marginal dreapta este scris : Aşa făcînd murdarei bălţi ocol, modificat apoi în : Făcînd murdarei bălţi un mare-ocol. / In partea de jos a filei sînt scrise : Aşa-ntre secul mal şi; Aşa-ntre (anulat: rîpi şij ; Aşa-ntre (anulat: mijloc şij sec şi mijloc, respectiv : Făcînd aşa-ntre mijloc şi (iniţial, anulat: Aşa-i făcu ). jj 127 — 130 Pe-un drum uscat ţinînd-o-n rotogol, treceam de-a lungul mlaştinii murdare, privind mereu la cei ce-nghit nămol şi-am dat în drum de-un turn grozav de mare. Ox // 127—129 Ox a fost modificat iniţial în: Şi-aşa-ntre smîrc şi stînci, în rotogol trecînd de-a lungul mlaştinii murdare, priveam mereu la cei ce-nghit nămol. // 128 Marginal dreapta sînt anulate : Treceam în arc; Şi-n (iniţial: în) arc trecurăm între (anulat: printreJ ea, iar pe marginea de jos a filei este scris : în arc; Şi mare; In mare; în mare arc; Al tristei bălţi un mare arc ocolul (ultima variantă este anulată), fj 130 Deasupra primei forme a versului este scris: Sosirăm. / Sosim şi în fine sînt anulate. CINTUI- Vin. * 1 Dar pînă-11 văi la turn, urmez să spui aveam să facem încă multă cale, cînd iată că, privind spre creasta lui. ■4 spre două flăcări dînd signale şi-abia zărind-o-n fund pe-acea cîmpie, a t.reia-i da răspuns departe-n neagra va!e. 7 Mă-ntoarsei deci spre-acel ce ştie toate: Ce (sînt acestea)-am zis, şi ce-i răspunde al treilea semn {din văi) şi cine-1 scoate?" * 2 * * * * 7 * Textul este reprodus din P, corectările şi completarea lacunelor fiind făcute ps baza variantei corespunzătoare din Q. // 1 turn, urmez să] naltul turn, vă 0X // 1 — 3 I'rmînd, vă spui că, mult mai înainte de-a fi sub naltul turn, ţineam pe cale spre vîrfu-i ochii mei, luînd aminte, 02 // 2 ante aveam, ad. că 01 // 4 spre] văzurăm 0t, cum 02 / dind] ce făceau Oi H 5-6 iar alta răspundea din fundul văii, de-abia clipind departe-n neagra vale. 0X / şi-adînc, de unde ochiu-abia mai poate, a treia-i da răspuns din vale. 02 // 7 Iar eu atunci, în creştetul mirării 01 )j 8 Ce , strigarea e-n dar, a zis Virgil. Ne vei avea ai tăi cit timp pe lac ne-o fi cărarea,“ 22 Ca omul amăgit în ce credea, mirat el a rămas şi-l prinse parcă mîhnire-apoi în ciuda ce-o avea. 10 El mie-atunci: Pe mucedele unde M'j Vedea-vei tu, de [...] j [ar el: Mai jos, pe mucedele unde Oa // 11— 12 In Ov versurile sint indescifrabile.! tu poţi să vezi ce-aşteaptă ei, de nu-i pe baltă fum prea mult spre-a ni-1 ascu<(n)de.“ 02 // 12 în P, în loc de ni a fost scris greşit mi. // 13 In P, în loc de coarda unui a:, j joşi scris greşit coardă un vas. / Din coardă de-arc mai grabnic nu despici 02 // 14 nicicînd pe sus mai repede] mai repede p[. . .]! uicicînd pe .sus văzduhul o Os II 15 precum văzui AP / decît acum pe ap-o luntre mică / bălţi] balt- 01 // 16 pe apa-ntunecată] pe lac şi cum minată 0.z (în a apei faţă, cum nu brăzdează de-alte dăţi nicicînd. 31 Plutind aşa pe-al morţii lac prin ceaţă, ne stete-n drum un duh plin de noroi: Tu cine eşti de vii pe-a ici în viaţă?" 34 Iar eu: De vin, eu n-o să stau cu voi ! Dar cine tu din balta ta murdară?" Un duh ce plîng, cum vezi" răspunse-apo i. 37 Iar eu: Rămîi la plînset, aşadară. Oricît de mult noroaiele-ţi prinse de-obraz, eu te cunosc, spurcată fiară!" 25—27 Virgil sări-n corabie-apoi îndată. Sării şi eu şi-abia cînd şi eu fui într-însa, să văzu că-i încărcată. Ot / Al meu descinse-n luntre-apoi şi-ndată, făcîndu-mă, intrai şi eu şi-abia cînd fui şi eu păru a fi-ncărcată. ’O, // 28 în P, în loc de porni a fost scris greşit provoiu. / deci în ea, porni] şi eu şi el în ea 02 // 28—30 Şi-acum bătrîna talp-adînc văzui brăzdînd murdarul lac pe suprafaţă şi-n fugă scormonind adîncul lui. 01 // 29—30 porni bătrîna [...] adine mai mult decît făcea pe alţii-n ea dueînd. 02 // 31 în P, prin ceaţă a fost scris greşit în versul următor. / Şi cum pluteam pc mlaştină prin ceaţă Oj / Plutind aşa pe mlaştina cea moartă 02 // 32 în P, în loc de ne a fost scris greşit nu. / un duh plin de noroi veni (ieşi O.,) spre mine Ov 02 // 33 pe-aici în viaţă] ne-mpins de soartă 02 // 34 Oricine sînt, eu n-am să stau cu tine. Ox j De vin, am zis, eu nu voi rămî-nea. 02 // 35 Dar cine tu, cu <.. .> 02 // 36 Iar el: Un duh ce plîng, o vezi tu bine (cum poţi vedea. Oa) O,, Oa // 37 Rămîi la plînset, aşadară] Hai, du-te afund [...]! 0lt Rămîi la plîns şi la suspine 02 // 38 spurcate duh ! Oricît nomol ţi-e prins Oa // 39 pe-obrazul tău, cunoscu-ţe eu bine!" C2// 354 Spre luntre-atunci el mînile-şi întinse. Maestrul însă: („ — ’N lături! a strigat.) La cînii tăi din baltă!" şi-l împinse. La piept m-a strîns apoi, m-a sărutat pe ochi şi-a zis: „ — Tu, suflet (bune), • ferice-acea ce-n sînu-i te-a purtat! -6 Acest trufaş fu suflet ticălos. (Nimic n-avu el bun, nimic anume,) de-ace(e)a el şi-aici e furios. •19 Cîţi nu să cred puternici regi în lume, ce-aici vor sta ca porcii-n bălţi murdare, dispreţ lăsînd şi vrun becisnic nume!" 52 Şi-am zis: „— M-aş bucura nespus de tare să-l văd pe-acesta scufundat sub undă cit timp sîntem pe lac, iar el e-n zare." * * -0 El mînile spre luntre-atunci împinse 0.2 //■ 42 Hai, pieri (la) cîni! stri- *ndu-i, şi 1-a-mpins 02// 43 Cu braţele-apoi gîtul mi-1 cuprinse 02ll 44 'e ochi Virgil şi-a zis: „—Ferice fie / pe-obraz m-a sărutat: Ol ţrflet bune 02 // 45 ferice-acea ce] femeia care Oj / sînu-i te-a purtat] sînu, i te-a-ncins 02 / In P, în loc de sînu-, a jost scris greşit sine. // 46—48 Mişel acesta fu, plin de trufie. Nimic n-avu el bun, nimic anume şi-acum turbeaz-aici şi să sfîşie. 01 / Nimic frumos de-acesta nu poţi spune. Trufaş fu (...........................) de-aceea-1 prind şi-aici mînii nebune. 0Sl // 49-50 Pe cîţi nu-i onorăm ca regi în lume şi-aici ca porcii stau prin bălţi murdare Ox / Cîţi nu se cred regi mari, iar, dacă mor, ca porcii-aci-n mocirlă au să fie Oa // 51 lăsînd cumplit dispreţ în urma lor 02 // 52 In P, în loc de nespus a jost scris destul. // 52 — 57 Iar eu: Mi-ar face-o mare bucurie să-l văd pe-acesta-n mlaştină scufuns, pe-acesta dat adînc în murdărie!" 355 ^ ’ 'Veni-va fapta-ndată să-ţi răspundă, mi-a zis Virgil, şi-avea-vei bucuria să-l vezi, cit eşti pe lac, cum se scufundă." 58 Şi am văzut murdarii-atunci sărind vrăjmaşi spre el, iar de-asta provedinţii şi-acum îi mulţumesc, spre cer privind. 61 Strigau cu toţi: Pe Filip cel cu-arginţii!" Şi-acest trufaş toscan, acum turbat, din însuşi el rupea fîşii cu dinţii. 64 Destul de el. Acolo l-am lăsat. Dar iat-un ţipet lung prin nopţi străbate şi-am stat cu ochi pierduţi de-nspăim iritat. ,,— La mal noi nu vom fi sosit şi vei vedea cum < . . .) fîrtaţii şi o dorinţă avea-va de ajuns." 0.2 // de bucuiia a fost scris bucurie (ferma existentă de eşti a fost scris greşii este, iar în loc de se, a Ş.'-am şi văzut sosind cu vrăjmăşie dm iac răzbunători ai provedinţii, murdari, de pretutindeni, să-l sfîşie. / Şi-am şi văzut curgind înnoroiaţii, sărind să facă-ntr-ăst: măcel, că dan şi-azi proniei laude şi graţii. 0, // Strigau: Pc-Argonti!“ ca-n pierzarea minţii şi-Argenti-n zbucium orb acum, turbat uria, spumînd şi se muşca cu dinţii. Oj / Şi toţi strigau: Pe-Argenti-acum!" şi-acel trufaş toscan, înfumurat, ieşit din minte, din însuşi el rupea cu dinţii el. 0.2 // 66 Aci-l lăsaram. Nu mai pierd cuvinte cu el. Ci-un groaznic vaiet auzii şi-atent ţintii privirile nainte. 0„ jf 65 în P, m loc de pierduţi a fost scris perduţi. !j 356 1 E Dis aproape, groaznica cetate, mi-a zis Virgil, şi-ntr-însa răii şi cetele din ceruri aruncate." Şi-am zis: Maestre-al meu, în iundul văii eu turnuri parcă văd, de Ioc pătrunse şi roşii ca din miljocul văpăii." Sînt roşii-aşa de foc etern, răspunse, {cari ard-în ele şi-n etern nu pier), cum vezi aci-ntr-aceste văi ascunse." 76 Ajunsem deci şi-n cel bătut de cer si groaznic şanţ ce-ncinge {adine oraşul) cu ziduri mari, de fier, dogoritoare. .79 Nu făr-a face mare-ocol, luntraşul s-opri-ntr-un loc şi zise cu tărie: — Pe-aici îsi are-utrarea-n el locaşul.' 7 — &9 S-apropie acum, vorbi conducătorul, cetatea, fiul meu, cea zisă Di te, cui mult îi e şi {...) poporul." 02// 68 Virgil] maestrul meu Oj // 69 în P, în loc de ceruri a fost scris ceriuri. bj 70 în P, în loc de maestre a fost scris măestre. // 70 — 72 Iar eu: Maestre, încep şi lămurite moscheile din el în fund să le discern şi-aşa de roşii ca din foc ieşite." 02 // |72 în P, în loc de miljocul, a fost scris mijlocul. // 73 foc] focul 02 /; 73—75 De flăcări sînt aşa, Virgil răspunse. Le-ncinge-aşa lăuntrică dogoare cum ai să vezi acolo-n văi ascunse." Oj // f 74 ce-arzînd în ele-aşa Ic răspătrunde. Ot // 76 în P, in loc de cel a. ţfosf scris acri.// 76 — 77 j Sosim acum prin tristele ponoare ţ ce-ncing această neagră fortăreaţă Ot l I,' Şi-ajunsem şi <î)n gropile afunde I ce-ncing nemîngiiatul cuib pe care 02 // I 78 un zid, păxînd de fier, l-ascunde. 0.2 II 79—81 l Mult timp ne-a ocolit prin ceaţă | luntraşul, ocolind cetatea sură. | S-opri la poart-apoi, acolo-n faţă. 02 // 80 tăi ie] mînie 02 // 357 82 Văzui aici mai mulţi poate de-o mie din cei plouaţi din cer, deasupra porţii, strigînd răstit: Ce om să fie 85 ce-aleargă încă viu prin lumea morţii?" Dar bunul meu măestru semn le dete că-n taină le-ar vorbi de-o vrere-a sorţii. 88 Mai blînd-atunci turbarea bandă stete (şi-au zis:) Tu poţi intra, dar viul dintre voi, ce-avu-ndrăzneală viu sil ni s-arete, 91 nebuna cale meargă-şi-o năpoi, de poate-acum! Dar tu, cel ce-I aduse pe-un viu pînă pe-aici, vei sta la noi." 94 Gîndiţi, lectori, ce spairn-acum îmi fuse, căci nici nu mai credeam să fiu scăpat cînd vorbe-aşa de-amare mi-au fost spuse. 82 aici] pe porţi 02 / poate] decît 02 // 82—84 Mai mulţi de-o mie dintr-acci ce fură zvîrliţi din cer steteau de pază porţii. Tu cine eşti?" răstiţi strigau din gură. // 83 deasupra porţii] strigînd de sus 02 // 84 Acest ce-i viu, ce om poate să fie 02 // 85 ce] de Ox / încă] cu trupul Ox / că prin lumea morţii e adus ?" 02 II 86 Virgil le dete semn cu palma lată Oj // 87 le-ar vorbi de-o vrere-a sorţii] un lucru ar fi avînd de spus 02 // 88 bandă] ceată 02 // 88—90 Puţin au stat pe loc cu toţi deodată, apoi: „—Tu poţi intra! Cel ce-ndrăzni cu trupul viu prin iaduri să străbată 01 // 89 Să vii tu singur şi să plece viul dintre voi 02// 91—93 el ducă-se-ndărăt precum veni. încerce-se. Cu noi rămîi tu însă, tu, cel ce-aduoi pe-un viu pînă pe-aici." Oj// 93 pe-un viu pînă pe-aici] pe-un drum asa de trist 02 // 94 lectori] creştini 02 // 94-96 Vai, inima-mi de fu sărmana strînsă gîndiţi şi voi! Căci nici nu mai speram să ies din lumea cea de-a pururi plînsă. 01 // 95 să fiu scăpat] să ies de jos O, // 96 în P, în lec de amare a jost scris amară. // 358 „ — O, dulce (duce)-al meu, ce cu prisos mi-ai stat de pază(-n noapte) să m-ajute şi-n cîte-am lest, din toate tu m-ai scos, să nu mă laşi, (am zis), prin lumi pierdute! De nu mai sînt cărări de-aici deschise, o, fă să fug din iad cit pot de iute!“ Dar cel ce m-a adus pe-aici-mi zise: Puteri de sus voit-au să te cheme; <(nu poate-abate nimeni cele scrise.) 06 Aşteapt-aici, hrănind intr-asta vreme zbătutul sufletu-ţi cu speranţa-n bine, căci nu te voi lăsa si nu te teme." 09 Iubitul tat-al meu s-a dus în fine, iar eu rămasei suflet chinuit, căci „da" şi „nu" război purtau în mine. * 03 * 05 * 07 7—99 „— O, bune-al meu Virgil, mă văieram, tu, cel ce-a vrut prin noapte să m-ajute, scăpîndu-mă din cîte (...) eram. Ox// în P, în loc de pază a fost scris greşit parte, iar în loc de să m-ajute, -mi ajute. / mi-ai dat în lături piedeci (...) Oa // 100 (am zis)] ca ort Ov 021 prin lumi pierdute] Iar dacă noi 02 // 101—102 Iar dacă dracii-acei ne-opresc cărarea, să mergem îndărăt cit ştim de iute!“ Ox / de-avem de-aici închis-orice cărare, să rupem ambii repede napoi!" Oa// 03 Iar el ce-n lume singur mi-e scăparea: O-, // 103—105 Dar cel ce-a-mpins pe-aici a mea cărare: Să nu te temi căci nime-al nostru pas nu-1 poate-opri, cit timp ni-e dat de-atare. 02 // 05 şi nimeni nu ne poate opri cărarea. ()1 jj 106 intr-asta vreme] cit eşti "mas 02// 106—107 Rămîi şi-aşteapt-aici puţină vreme. Eu nu te voi lăsa prin iad. Ştii bine Oj // 07 zbătutul] scăzutul 02 // 108 că-n lumea asta n-am eu să te las 02// 09-110 Aşa s-a dus, lăşîndu-mă-n suspine, iubitul tată şi-am rămas topit 02 // 359 112 Eu nu putui s-aud ce le-a vorbit, (dar mult nu stete-aici, căci ei cu zorul), deodată toţi fugind, au năvălit 115 în cuibul lor şi-au pus pe porţi zăvorul. Lăsat afară deci, şi-a întors (cărarea) cu paşi înceţi spre mine-nsoţitorul 118 şi-n faţa lui vedeam descurajarea. Privea-n pămînt şi-n zbuciumul durerii: Oh, cine-o fi de-mi ţine-aici intrarea! 121 Acum sînt mînios, să nu te sperii! Noi vom intra, chiar dac-acest popor ne-ar pune-n drum puterile puterii! 124 Nu-i nouă-această nebunie-a lor, la altă poartă-n iad au mai făcut-o, iar ea de-atunci e fără de zăvor. 113 dar mult nu stete-aici] dar numai ce văzui 1/ 114 cu dracii toţi deodat-au năvălit Ot / la porţi ca spre-apărare-au năvălit 02 // 115 In I', în loc de porţi a Jost scris greşit toţi. // 115—117 cu vuiet în cetate, iar zăvorul pe poartă l-au zvîrlit, oprind cărarea. Cu paşi înceţi se-ntoarse-nsoţitorul. Oj / şi porţile-au închis şi-au pus zăvorul pe porţi, iar el afar-acum rămase. Şi-ncet s-a-ntors spre mine-nsoţitorul 02 // 118-120 cu ochii-n jos şi cu sprîncene trase pe ochi, zicea-n oftările durerii: Ce duh îmi neagă jalnicele case?" Og // 120 Ah, cine să ne-opreasc-aici cărarea! 02 // 121—123 Iar mie: „Că-s mîhnit, să nu te sperii! Eu trebuie să-nving şi-acest popor, orice puteri s-opuic-aici puterii. Oa // 125 la altă poartă-n iad] la mult mai larg-o poart- Oa// 126 ce rupt de-atunci ea-şi are-al ei zăvor 02 // 360 27 130 Scrisoarea ei cea jalnic-ai văzut-o. Şj iată-I, lără soţ, prin lumea moartă scoboară rîpi, pe calea ce-am bătut-o acel ce ne-o descliide-această poartă. 128 in P, în loc de moartă a fost scris greşit morţii. // 128 129 Pe rîpi, dincolo-n rîpile lui Pluto, dar iată-î, scoborînd cu pasul mare 01 // 129 dincca’ de ea, pe calea ce-am b^t-o O,// 130 această poartă] aici intrare Oi CÎNTUL IX 1 Coloarea spaimei ce pe-obraji avui, cînd eu văzui a răilor insultă, schimbă grăbit coloare (a) nouă-a lui. 4 Atent s-opri ca omul care-ascultă, dar nu putea cu ochii-adînc străbate prin aer plin şi negura cea multă. * 2 * * 5 1—36 Versurile, netipărite şi netranscrise în P, sînt reproduse din 0 1, 3 între rînduri este scris: Coloarea moart-a feţei mele făcu pe-a lui cea vie s-o spele. respectiv : Dar spaima ce pe-obraji îmi sta vădită schimbă pe-a lui cea nouă-ntr-o clipită. // 1-3 în Ot: Din ochi rotindu-mi spaima mea cea mare, cînd eu văzui a răilor insultă, făcu s-ascundă noua-i tulburare, variantă înlocuită iniţial, în colţul din dreapta sus al pilei cu Dar nou-i chin grăbit el l-a ascuns, cînd trist veni înapoi după insultă, văzînd din ochi ce frică m-a pătruns. // 2 Marginal dreapta este scris : înapoi. // 4—6 în 01: El sta privind acum ca cel ce-ascultă, dar nu putea-n adîncuri să străbată de aburi mulţi, de negura cca multă, variantă înlocuită iniţial cu : Ca omul care-ascultă stete-apoi, dar nu putea cu ochii-adînc străbate prin multa ceaţă şi-acel fum greoi. // 5 Marginal dreapta este scris: căci văzu. // 362 7 Noi tot avem să-ntrăm aci-n cetate, luptîndu-ne..de nu..., la el ni-e scutul. • O, cit aştept pe altul să s-arate!'' .10 Cuvîntul său văzui că n-are avutul său rost dintru-nceput, căci ce urma alt rost avea de tot, nu ca-nceputul, 13 iar ruptul lui cuvînt mă-nfiora de teama ca-nţclesul să nu-i fie cu mult mai rău decît era. 16 Dar poate-aci-n adine vrun duh să vie din limb, de unde singurul amar e numai că vi-e inima pustie?" * * 7—9 în O-t versurile sînt ilizibile, j Variareta din 02 a fost înlocuită marginal (treapta cu : Noi tot vom birui-n atac odată. De nu... Atare ne-a promis, ne spuse. O, cit m-amînă el că nu s-arată!"// 10—12 [...] întîiele cuvinte j n-aveau urmare-n cele ce veneau, * căci altele erau, nu ca nainte. Ox / •Varianta din 02 este înlocuită marginal dreapta cu: Văzui eu bine cum un val el puse pe-ntîiul < ......................>, căci n-a sfîrşit aşa cum începuse. // 12 Marginal dreapta este scris : de cum le-au. // 13— 15 Aceste vorbe rupte mă-ngrozeau de temerea că ele pot s-ascundă un sens cu mult mai rău decît aveau. 01 // 15—17 Forma din 0„ este înlocuită marginal dreapta cu: In fundu-acestei triste scoici m(ai) vin cîndva de cei din primul grad în care // ■ 16— 18 în Ov forma iniţială a terţinei şi unele din variantele versurilor ce o formează sînt ilizibile. // 363 19 Aşa-ntrebat-am eu. Iar el: „ — Se-ntîmpl-arare, mi-a zis, să i se-mpuie oarecui făcînd aceast-a mea de-acum cărare. 22 Dar drept e că eu de-altă dată fui trimes aici de-acea, de-Erichto, cruda, ce •(poate-)aduce umbra-n trupul lui. 25 Eram de scurtă vreme mort, iar truda mi-a fost să trec prin iad, pe-aici, cu zborul, să scot un duh din cer(c)ul unde-i luda, 17 între rînduri este scris : cîndva şi-alt (iniţial: vrun) duh, iar pe versoul filei: speranţa moartă-i şi singură (deasupra ultimelor trei cuvinte este scris : vi-e unicul,) chin, respectiv: a nu spera vi-e singur. /,' 19 — 21 în O ; Aşa l-am întrebat. Iar el: Arare se-ntîmplă ca vreunul dintre noi <...................................>, modificat în : Aşa i-am zis atunci. Iar el: Se-ntîmpl-arar ca vrunul dintre noi pe-aici s-apuce, trecînd, cum trec acum, pe-acest hotar. // 21 Sub vers este scris şi anulat: Aşa l-am întrebat.//22 —24 Ce-i drept [.. .] a mă duce trimes eu fost-am de Erichto, cruda, căci ea din iad pe morţi îi poate-aduce. Oi /; 22 Forma din Oj a fost modificată întîi in : Dar eu mai fui! Cu silă de-a mă. duce. II 22, 24 Marginal stingă sînt scrise cuvintele ce urmau să intre în rima unor variante ulterioare: vreme; cheme. // 25 — 26 Eu nu de mult ieşii din trup, iar truda mi-a fost să scot prin [iadurile-aceste] 01 // 1 25 Forma- din Oj a fost modificată iniţial în : De-abia scăpai din trupul meu, iar truda. // 26 Versul este anulat, fj 27 Deasupra rindului este scris : un duh dintr-a lui Iuda cerc, acel ce, iar marginal dreapta: şi mx / răzvrătită] î -ntunecată Oa, tulburată MU 65 din neagra zare] de-a lungul zării Ox// 65-66 venea dînd spaime-atîta (...) cumplit, tăcea ca ambii ţărmuri să se zbată. 02 // ; 66 făcînd ca ambii ţărmuri să se zbată Ml pe mal ieşită] sărind pe maluri ] Ot II 67 cum nu-ntr-altmintre-un vînt Mx / Cum nu-i altfel un vînt ce-a '[ devenit M2 // 67—69 j Aşa-i furtuna-n toiul zbuciumării, clnd urlă şi văzduhul roş îl scurmă, iar codrii gem în furia frămîntării Ox / cum nu-i altfel un vînt ce-a devenit virtej stîrnit de-arşiţii-nduşmănite, izbeşte codri (.............................) 02 // 68 virtej (...) călduri înduşmănite M // 367 70 şi rupe crengi, lăsînd pustiu-n urmă, în pulvere-mbrăcat, trufaş goneşte şi face de s-ascund păstor şi turmă. 73 Lăsîndu-mă să văd: Acum priveşte spre-acel potop de valuri înspumate, pe unde fumul gros se tot sporeşte." 76 Ca broaştele din lac, ce-nspăimîntate de-un şarpe rău, ce-aleargă-n duşmănie, pier repezi, în nămol stînd tupilate, 79 aşa-ngrozite duhuri, poate-o mie, fugeau de unul ce, la trecătoare, călca, neud pe tălpi, ca pe-o cîmpie. 70 — 72 şi rupe crengi, le-azvîrle risipite şi-ascuns în praf, trufaş(...) drum şi face de s-ascund păstori şi vite. 02 / şi crengi rupînd, fe-azvîrle risipite, e-n pulvere-mbrăcat trufaşu-i drum şi-alungă-n ascunziş (păstor şi), vite. M jj 71 -mbrăcat, trufaş] -mbrâcată ea Oa//72 şi oameni şi păstori şi turmă Oj// 73 I.ăsîndu-mi ochii-apoi: Priveşte-acum 02, MU 74 acolo sus pe spuma cea antică M / spre-acel potop de] spre lacul unde 01 // 75 s-azvirl, iar fumul gros se-nvirteşte.“ 01 / şi pe-unde-i şi m(ai) gros cumplitu(i) fum." M /şi pe-unde-i mult mai gros cumplitul fum." 02// 76—77 Precum, cînd simt năpîrca inimică, se-mprăştie-n apă broaştele (...) 02, M // 76 — 78 Ca broaştele din bălţi, înspăimintate de-o viperă venind cu duşmănie, se-mprăştie şi sar (..................) Ox / 77 se-mprăştie un stol de broaşte jVf // 78 şi-adînc s-afundă prin nămol de frică 02 / şi. toate-adînc stau în nămol de frică. M // 79' văzui eu (şj M) mii de duhuri ruinate 02, M /-ngrozite] speriate // 80 văzui c( iese MU 80-81 fugeau de unul ce venea cu zorul, călcînd pe apă-n sîrg'ca pe-o cîmpie. Ox / fugind de unul ce venea (••■), prin pas trecea pe Stix cu tălpi uscate. 02 / fugind de unul (...) văzui prin pas, trecînd pe Stix cu tălpi (...) M /,/ 368 .82 în lături da cu stingă izbitoare din faţa lui văzduhul de-aburi plin şi numai acest chin părea că-1 doare. 85 Eu, bine-atunci văzînd câ-i sol divin, privii spre-al meu, dar semn însoţitorul mi-a dat să stau pe loc şi să mă-nchin. 88 Ah, cit de mînios venea cu zborul! Sosind la porţi, c-o vargă le deschise, căci neoprit sări-ndărăt zăvorul. § i ,, — 0, neam mişel gonit din cer, el zise, călcînd pe-amarul prag al locuinţii, voi iar vă bateţi joc de cele scrise! 94 De ce v-opuneţi voi, acum, voinţii acelei ce striveşte ce s-opune? Ori vreţi, mişei, sporirea suferinţii ? 82 — 84 Cu palma stingă tot izbea prin ceaţă, căci se-neca-n văzduhul de-aburi plin şi-l da-ntr-o parte ne-ncetat din faţă. 0X j Prin faţă-i stingă şi-o trece(a) adese, deoparte dînd văzduhul de-aburi plin şi-atît fu tot de ce părea să-i pese. M // 86 dar semn lipseşte din 02. / Eu, bine-atunci văzfnd] văzui numaidecît i), H 86-87 şi semn îmi dete-n sîrg însoţitorul să tac şi-acestui sol să i mă-nchin. 01 // 88 Ah] Şi 0X j venea] părea Oa // 89 Sosi la poartă-n grabă şi-o deschise 01 I vargă] vorbă 02 // 90 puternic c-un toiag izbind zăvorul Ot // 91 Goniţi din cer, ginte blestemată (suprascris : nenorocit popor) M / „— O, neam mişel gonit din cer] Nemernici urgisiţi de cer 01 / gonit din cer] dia cer gonit 02//93 ,,de unde (...) îndrăzneală-n voi?“ M I voi iar] iar voi Oa // 94 Nimic nu-i poate-opri (anulat: nimic) Mj / cui nici în veci (anulate) nimic nu-i poate-opune ilf2 // 95 al cărei ţel nu poate-avea-ncercare (anulat: cărare) M1 / al cării jW2 / şi care M3 // 96 şi-ades v-aduse-un spor al suferinţii? ]Vf2 / Ori vreţi din nou vrun spor / v-adu-ae-adcse-un spor M„ jj 97 Cînd soarta vrea, tot iadul să s-adune, degeaba e! Vedeţi că Cerber are şi astăzi semnul faptei lui nebune V 100 Se-ntoarse-apoi pe-aceleaşi căi murdare şi, fără de-a vorbi, trecu nainte asemeni celui ce-alte gînduri are 103 decît le are cel ce-i stă nainte. Dar noi spre-acele ziduri blestemate am mers acu-ncrezuţi în vorbe sfinte. 106 Intrarăm deci pe porţi în lături date şi, vrînd şi-aici să am deplină ştire cum poate fi şi-o astfel de cetate, 109 văzui, pe cit ajunse-a mea privire, un cîmp enorm, şi-aici şi de-altă parte, şi gemet mult şi-amară tînguire. 97—99 Ce-ajut-a face sorţii-mpedecare ? ■ (anulat: Cerber al vostru) Aţi şi uitat că Cerber nu-n zadar şi gît şi ceafă fără păr le are (iniţial: poartă) ? M // 98 în loc de că este tipărit ca. // 100 pe] spre 02 / căi murdare] drum murdar MU 101-102 dar n-a privit spre noi, n-avu cuvinte asemeni celui ce-alte gri juri are Ox / şi făr’ [, . .] ne vorbi, cum n-are-aminte şi-un om necaz <...............y 02 / şi n-a vorbit cu noi, cum n-are-aminte să stea un om durut de-un alt amar. M // 103 decît de-a] celui care-i stâ nainte M j le are cel ce] al celui care 02 / cel] acel // 104 Dar noi plecarăm repezi spre cetate Oj / Iar noi am mers spre poarta (anulat: dînd) vrere Af2 // 107 Iar M / şi eu, ce-atîta dor să văd avui 02 / şi vrînd şi-aici] iar eu voind 01 // 108 ce umbre gem în foc aci-ngropate 01 / să ştiu cum e şi-atare cetăţuie M1 / cetăţuie M2// 109 rotindu-mi ochii pus M / măestrii] maeştrii O^jj 130 decît crezi tu sini toate-aceste scrine M // 132 ante apoi ad. Porni 03 // 133 acest pojar] aceşti martiri 02, M CÎNTUL X * i Urmam acum deci strimtei cărărui ce e-ntre zid şi focul făr’ de fine, maestrul meu şi eu, în urma lui. ■4 Supremă minte, ce mă porţi cu tine printr-aste triste văi, cum ţie-ţi place, vorbeşte-acum şi-alină doru-n mine! * 1 * * 4 * Cîntul, netipărit, şi netranscris în P, este reprodus în întregime din 02. // 1 în Oj: Merge.am pe drumul strimt dintre cetate, înlocuit succesiv cu : Mergeam acum Mergeam acum prin strimtul defileu; Urmam coti- rea strimtei cărărui; Urmam deci drumul strimtei cărărui. // 1, 3 Marginal dreapta sînt scrise rimele : plinsul; dînsul. // 2 Marginal dreapta este scris : ca între muri şi locul de căinţă. // 3 Forma din 0V ştearsă cu guma, a fost înlocuită cu : maestrul me,u şi eu adecă, modificat apoi în : maestrul meu, Virgil, şi-n urmă-i eu. // 4—6 O, geniu bun, ce-n trista locuinţă mă porţi cu tine, am zis, de-ţi e pe plac, tu satură-mi nespusa mea dorinţă! 4 Forma din 0t a fost modificată succesiv în : O, geniu nalt, ce-n trista locuinţă, respectiv în : Supreme geniu, ce mă porţi cu tine. / Din modi- ficarea ultimei variante citate, primul cuvînt al versului a rămas în 02 în forma: Supreme. // 6 Forma din Ov modificată iniţial în: tu satură, am zis, mea dorinţă, a fost înlocuită cu: vorbeşte-mi ca să-mpaci a mea dorinţă. // 373 7 Putem vedea poporul care tace aci-n sicrie? Căci păzite nu-s şi toate-şi au deschise-a lor capace." 10 „ — De-a pururi toate-nchise-or fi, mi-a spus, din Iosafat s-or întoarce iară tot insu-n trupuri) ce-1 lăsară sus. 13 De-această parte-un cimitir separă pe toţi, cu Epicur, pe-ai săi ciraci, cari sufletul cu trupu-1 fac să piară. 7 Marginal dreapta este scris şi anulat: Putem noi s-o vedem. ,// 7-9 în 01: Putem vedea ce lume-acolo prin sicriuri zac ? <.......y, căci sînt deschise, nu văd nici un străjer la vrun capac." înlocuit marginal dreapta cu: Putem vedea ce lume-acolo prin sicriuri zace? şi toate au deschise-a lor ^.........j> şi nimeni nu-i străjer pe la capace." // 10 Marginal dreapta este scris: „ — Vor fi închise toate. // 10—12 în Ol: închide-se-vor toate, el îmi zise, din Iosafat cînd s-or întoarce-odată în trupuri ce le-aveau pe cînd trăise. modijicat în : „ — închide-se-vor toate, el mi-a spus, din Iosafat să-şi poarte cînd vor veni In trupul lor ce-acum li-e-n lume sus. // 13— 15 Aici, cu Epicur, va fi-ngropată îngreaga şcoala lui care-a-nvăţat căci sufletul cu trupul mor odată. // 13 Forma din Ox a post înlocuită marginal dreapta cu : De partea asta un cimitir separă. // 13, 15 Marginal dreapta sînt scrise rimele : cimitirul; firul. 11 15 Primele două cuvinte ale variantei din au fost înlocuite cu : cari trup şi suflet, sub vers fiind scris apoi : cari zic că ?... au moarte. // 374 16 Iar altor întrebări ce mi le faci răspuns avea-vei chiar aci<-n) genune, ca şi dorinţii-aceleia ce-o taci." 19 „ — Nimic n-ascund, părinte-al meu, o, bune, ci vreau, cum însuţi tu m<(ai)> de curind dispusu-rni-aţi), puţine vorbe-a spune." 22 Tu, cela ce-ai vorbit aşa cuminte, toscane care-alergi de viu pe plaiul acestui iad, o, nu fugi nainte! 16— 18 Şi chiar aci-ntrebarea ce mi-o faci răspuns avea-va, aci-n curind, şi şi dorinţa ta pe care-o taci." 0X // 16 Deasupra variantei din 01 este scris : Iar ceea ce mă-ntrebi tu vei afla,. iar marginal dreapta: Răspuns voi da-ndat-a(ci). // 18 Ferma din 01 a post modificată iniţial în : ca şi dorinţei cei ce-acum mi-o taci, apoi in : şi şi dorinţei aceleia ce-o taci. // 19 Deasupra rîndului sînt scrise : am zis,, n-ascund (anulate) ; Dar însuţi şi duce, iar pe contrapagină: Nu tac ca. să-ţi ascund. // 19 —21 fn Ox.' Nimic nu ţin ascuns, am zis, în mine, dar spusei scurt ce-aveam să spui, poete, căci tu mi-ai spus mereu c-aşa e bine’'. înlocuită iniţial cu : Iar eu: Nimic nu ţin ascuns din mine, ci scurt să fiu voit-am în cuvinte, cum nu de mult mi-ai spus c-aşa e bine". apoi cu : Nimic n-ascund, o, bune-al meu părinte, ci numai spre-a vorbi puţin, precum dispusu-m-ai nu mult mai înainte". // 20 Deasupra rîndului este anulat: fui scurt, am spus, pe contrapagină este scris: ci-n scurte vorbe, iar marginal dreapta: nu multe-a spune. // 2 li Pe contrapagină sînt scrise : cum nu demult tu însuţi m dispus (mai jos : însuţi tu); şi nu demult ai vrut a mă dispune şi dispusu-m-ai. //' 22—23 Versurile sînt anulate în 02. / Tu, cel ce-alergi prin lumi nemîngîiete om viu şi vorbe-aşa-nţelepte spui Ox // . 22 Forma din Ox a fost înlocuită cu: „— Tu, care ai vorbit aşa cuminte. / Forma din 02 a fost înlocuită deasupra rîndului cu : „ — Tu, cel ce-aşa de-onest vorbind, iar pe contrapagină cu : Tu, cel (ce) cuvîntînd aşa de-onest, toscane (ultimul cuvînt este anulat). J Marginal dreapta este scris : aşa de-o-neste, iar sub rînd : tu, ce. // 23 Pe contrapagină este scris : prin locu-acest de foc (anulat: vorbind) vorbind. // 24 Versul lipseşte din Ot. / Pe contrapagină este scris: să-ţi plac-aici a sta. // 375 .25 Născut tu eşti, precum te-arată graiul, din nobila cetate, cărei eu făcui să-i fie-o caznă, poate, traiul." 28 Aşa deodat-un glas ieşi, ştiu eu, dintr-un sicriu şi-n mine-ntrat-a frică, încît m-am strîns grăbit de domnul meu. 31 Ce faci? întoarce-te! a început să-mi zică. Ce faci? Nu vezi câ-i Farinata care din brîn în sus din groapă să rădică?" 25 -27 Din graiul florentin te cunoscui că nobila cetate te născuse, în care-atîta timp tiran eu fui." Ol jj 25 Forma clin 01 a jost înlocuită iniţial cu: că şi tu eşti, vădit te-arată graiul. II 27 Forma din Oj a Josl înlocuită marginal dreapta cu: prea mult îi aniărîsem, poate, traiul, modificată în: prea mult făcui să-i fie-o caznă traiul, apoi în : prea grea povară, pe contrapagină fiind scris : prea mult (iniţial: greu) ii voi fi fost povar-odată. // 28, 30 Marginal dreapta sînt scrise rimele: groape şi aproape. // 28—30 În01: Au fost cu gemet mare-aceste spuse de-aici, dintr-un sicriu, iar eu cu frică m-am strîns lîngă poet, căci fricii-mi fuse. modificat în : Ieşi deodată un duh cu gemet greu dintr-un sicriu şi frica-ntrat-a în mine-neît m-am strîns de domnul meu. // 28 Varianta anterioară a fost modificată în : Aşa deodat-un duh cu gemet greu vorbi. // 29 La începutul variantei anterioare a fost adăugat ieşit. // -31—33 Maestrul însă s-a grăbit să-mi zică: Tu fugi de Farinata? Nu-nţeleg. Din brîu în sus nu-1 vezi cum să rădică?" 01jj 31 Forma din Ot a fost înlocuită iniţial cu: Şi-a zis Virgil: Ce faci? E Farinata! // 33 Forma din 01 a fost modificată iniţial în : din brîu în sus incet el să rădică. / Marginal dreapta este scris: guta. II 376 34 Fixai acu-ntr-a lui a mea privire. El sta nălţat cu fruntea şi cu pieptul; părînd că iadu-i ia-n nesocotire. 37 Grăbit m-a-mpins Virgil de-a dreptul, cu mini grâbite-aşa, ca inimoşii, ' şi-a zis: „ — Vorbeşte ca-nţeleptul!" 40 Cînd fui m sta cu; Sumeţ, cu fruntea sus, ieşi cu pieptul şi {■■■') (sta) trufaş. // 36 Deasupra primului vers al terţinei este scris: părînd că iadu-ntru nimic îl are, marginal dreapta : părînd că iadu(l) l-ar avea, iar pe contrapagină : părînd că intr-un nimic îl are; părînd că-n mult dispreţ el iadu<-l> are; părea că are iadu (iniţial: -şi bate joc de ), respectiv : că-n (supra-scris: iadu) nesfîrşit dispreţ infernu-1 are.//37—39 In Ox: Virgil atunci, grăbit, m-a-mpins de-a dreptul spre cel închis în groapa-nfierbîntată, zicînd: Vorbeşte scurt şi ca-nţeleptul!“ modificat în: Spre-acel mormînt m-a-mpins Virgil de-a dreptul cu mini grăbite, aşa, ca inimoşii, ‘ zicîndu-mi scurt: Vorbeşte ca-nţeleptul!" // 37 Forma din Ot a fost modijicată succesiv în : Grăbit şi inimos m-a-mpius de-a dreptul; Virgil, printre gropi cu mîna sa; Mă-mpinse printre gropi cu mîna sa şt Virgil atunci. // 38 Marginal dreapta este scris : grăbit, iar deasupra jormei din C^: şi-a zis. // 39 Marginal dreapta sînt scrise: Virgil acu-ntre el (anulate) cuvînt şi şi-a zis.// 40 — 42 în 0L: Şi cum steteam, ochire-aşa deodată în treacăt mă privi, părîndu-mi crunte privirile, şi-a zis: Cine ţi-e tată?" înlocuit marginal dreapta cu : Cînd fui sub poal- (iniţial: aproape) acelei groape roşii, puţin el mă privi, întrebată [.. .] crunte sprîncene, apoi mi-a zis: Ce-ţi sînt strămoşii?" // 41 Pc contrapagină este scris: Cumplit şi. // 42 Sub forma din 01 sînt scrise : (anulat : Puţin) Ca şi-n dispreţ; Ce neam ţi-au; Ca şi-n despreţ (iniţial: c-un aer de dispreţ): Să-ţi spui strămoşii!"// 377 43 Eu, totul vrînd să-i spun în amănunte, nimic nu i-am ascuns, îi spusei tot şi-atunci el a-ncreţit puţin din frunte. 46 Părinţii tăi, a zis, au duşmănit pe-ai mei şi cîţi de dînşii s-alipiră, de-aceea-n două rînduri i-am gonit." 49 Deşi goniţi, am zis, ei se-nturnară de-oriunde-au fost (................), dar arta ast-ai voştri n-o-nvăţară." -43 Versul este anulat. / Eu sincer vrînd să-i spun în amănunte 0X / Forma ■din 02 a fost modificată în : Eu, vrînd să-i spun de toate-n amănunte. / Marginal dreapta este scris: Eu gata. // 44 Nimic nu i-am ascuns şi i-am vorbit Ox I Finalul formei din 0X a fost înlocuit cu: Numii pe toţi.// 45 Marginal dreapta este scris: Puţin atunci spr(încenele)-nălţat-a. // 46 — 47 Versurile sînt anulate. // 46 a zis a fost modificat în grozav, deasupra rîndului fiind scris apoi: „ — Ai tăi haini duşmani mi-au fost, variantă modificată prin înlocuirea primelor patru cuvinte cu Şi-a zis şi a ultimului cu cumplit, devenit apoi cumpliţi şi fiind înlocuit, în final, cu ne-ndurători./ Pe contrapagină sînt scrise : Şi-a zis: Mi-au duşmănit cu multe-oror taţii mei; „—Cumplit duşmani mi-au fost! (...) noastră parte; Mi-au fost duşmani.//47 Marginal dreapta sînt scrise: pe-ai (...) strămoşi şi-al meu jrartid şi-acei [iniţial: pe toţi) ce-amici (anulate) îmi fură, respec-iv : nepoţi, iar pe contrapagină: „— Partidul meu, pe-ai mei părinţi, pe mine; Părinţi şi-al meu partid ca şi pe mine; (anulat: Pe-ai mei p(ărinţi)) Pe taţii mei şi-al meu partid ; (anulat: Pe-ai mei) Cu-ai mei părinţi, cu mine, ■respectiv: de-aproape, ori departe.//49—51 în Ox : Deşi goniţi, de două ori veniră puternici îndărăt, fu vorba mea, ai voştri îns(ă)-n urm-o cam păţiră." modificat iniţial în : „ — Deşi goniţi, se-ntoarseră cu toţii, răspunsei eu, şi-ntîi şi-a doua oară, dar arta asta nu ţi-o-nvaţă (iniţial: n-o-nvăţară) soţii." // 51 Versul este scris pe contrapagină. I Marginal dreapta este scris: ci-ai tăi nu-nvaţ(ă) rostu-acestei arte.// 378 52 Văzui atunci, de lingă el, scoţînd o umbră capu-n groapa cea aprinsă şi cred că ea-n genunchi era şezînd. 55 Ea-n jurul meu privi, părînd cuprinsă de-un gînd c-ar fi şi-altcineva cu mine, dar, cînd speranţa-ntreagă-n el fu stinsă, 58 mi-a zis plîngînd: „—Ingeniul tău de vine de sine-adus prin oarba-ne-nchisoare, ■ ce e cu fiul meu? Cum nu-i cu tine?" 52—54 Terţina este scrisă pe contrapagină. I în 0X: Aproape lingă el alt ins stătea, pitit pînă la nas în groapa-i mare şi sta-n genunchi, precum mi se părea. modificat iniţial în : Atunci vederii-mi apăru deodată o umbră lingă el din groapa [...] şi cred că pe genunchi sta ridicată. pe contrapagină fiind scris: Văzui pînă-n bărbie-atunci scoţînd o umbră capul lingă el, nu-ntinsă, ci numai în genunchi, cum cred, {şezînd). // 52 Varianta penultimă a fost modificată în : Atunci o umbră de lingă el ieşi. / Marginal dreapta este scris: O umbră-n sus, iar pe contrapagină : Ieşi pînă-n bărbie-atunci deodată, jj 55—57 El îmi privi-mprejur, voind, se pare, să vadă de mai e vrun om cu mine şi, cînd văzu că-s singur pe cărare 01 // 55 Forma din O, a fost modificată iniţial în : privi-mprejurul meu, veind, se pare./ Marginal dreapta este scris: dor.// 58—60 mi-a zis plîngînd: De vii cu vreri divine şi treci, trimes de cer, prin lumi oculte, de ce nu-i Guido meu aici cu tine?" 01 // 58 Forma din Ox a fost modificată iniţial în: mi-a zis plîngînd: De treci cu vreri divine, deasupra ultimei jumătăţi a versului fiind scris: Cu nalte vreri divine, modificat apoi din nou în :„ — De treci cu vreri divine. // 59 Marginal dreapta este scris: de vii, iar pe contrapagină : şi naltu-ţi duh acest ponor ascuns. // 60 Forma din Ox a fost modificată iniţial în : De ce nu e şi Guido meu cu tine ?, marginal dreapta fiind scris : Dar Guido unde ? Cum de nu-i cu t{ine) ?, iar în colţul din dreapta sus : De ce nu e şi Guid-al meu {cu tine) ? Jj 379 €1 Răspunsei eu: „ — Nii viii cii-â iheâ vâlbârd; M-aduce-acest ce-aşteapt-aici şi cui al vostru Guido nu-i prea dete-onoare." 64 Şi-al său cuvînt şi modul caznei lui mi-au spus de-ajuns ce duh mi-e-n faţă, de-aceea-n vorbe-aşa de plin eu fui. 67 Şi-atunci, sărind în sus: Trecu din viaţă? Ce-ai zis? Nu-i dete? Deci Guido mi-a murit şi-n dulci lumini el nu se se mai răsfaţă?" 61-63 în ise, căzu-ndărăt şi nu s-a mai ivit. 73 Dar celălalt, sumeţul ce m-oprise să stau pe loc, nici <(............... ...............), nici ochii nu-i clintise. 76 Că n-au putut, vorbi-ntregind (...), nu-nvaţ-al vostru chip de-ntors acasă, mai mare-amar <î)mi e decît ăst pat. 70—72 Şi cînd văzu că preget a vorbi şi-amin puţin răspunsul Ia-ntrebare, căzu-ndărăt şi nu se mai ivi. Ox // 72 Din cauza modificării incomplete a formei din Oj, ultima parte a versului este scrisă : nu se mai ivit, / Sub vers este scris : pe spate şi-a rămas căzut (anulat), ca variantă pentru: -nădărăt si nu s-a mai ivit.//73—75 în Ox ■ Dar celălalt, trufaşul pentru care m-oprii pe-aici, sta oblu în mormînt, nici ochii nu-i mişca ..............y modificat iniţial în : Dar celălalt trufaş, ce mă făcu să stau pe loc, sta oblu în mormînt, nici ochii nu-i mişca, nici gîtul nu. // 73 Varianta anterioară este modificată în : Dar celălalt, trufaşul pentru care, variantă identică cu aceea din Oj, sub ultimele două cuvinte fiind scris din nou : ce mă făcu. // 74 Marginal dreapta este scris : Făcu, înlocuit apoi ca: M-opri din drum. //75 'Marginal dreapta este anulat: nici faţa nu-şi mişcă, nici. // 76 Deasupra rîndului este scris : Dar doamna cea (anulat: şt(...}) de-aici n-o să-şi plinească.//76 —78 în Ot: Dar întregi curmatul său cuvînt: Pâţir-ai mei! Mă doare asta una mai rău decît aprinsul meu mormînt! înlocuită iniţial, marginal dreapta, cu : ' De n-au putut, vorbi-ntregind, acei : să-nveţe-al vostru chip de-ntors acasă, mai mare [...] mi-e decît mersei. // 78 Marginal dreapta este scris : mai chin nu e ce-mi spui decît, iar pe, contrapagină : mi-e chin m{ai) greu decît aici mormântul. // 381 73 De cinci ori zece dăţi nu va să iasă stăpîna-iie de-aici ce-n cer străluce, vei şti ce greu aceast(ă) art-apasă! 82 Şi-aşa cum vrei în lume-a te mai duce, să-mi spui de ce-i cumplit ne-ndurătorul popor cu-ai mei în orice lege-aduce?" 85 • îl face, am zis, măcelul tău şi-omorul, de care Arbia roşie-a făcut, curgînd, s-aducă-n temple-asemeni legi poporul." 79 Marginal dreapta sînt scrise şi anulate: Dar plina faţă doamna^...) .asă şi Avea-va luna din infern. / Pe contrapagină este scris : Stăpîna. // 79 — 81 Dar nu va răsări rotunda lună de cinci ori zece dăţi din iadul ei şi vei vedea şi tu sosind furtună Oj// 79 — 80 Forma din 0\ a fost înlocuită, deasupra versului 79, cu: De cinci Ori zece dăţi pin-o să iasă stăpîna ce domneşte-aici •variantă modificată apoi în: Dar nici de cincizeci de ori nu va să iasă a doamnei faţă ce de-aici sfrăluce. // 82 Pe contrapagină sînt scrise : Şi-n dulce lume-aşa cum te-ai m(ai^> (anulat: te) duce şi Mai vrei. // 82 —84 Şi-aşa cum fericirea ta ţi-o vrei, aşa te rog să-mi spui de ce poporul şi-acum, cînd e stăpîn, [...] cu-ai mei?" 01H ■ 83 Forma din Ox a fost modificată iniţial în : să-mi spui de ce-i cu legi aşa nespuse, apoi în: să-mi spui de ce-i aşa cumplit popor. // 84 Forma din Oi a fost modificată iniţial în: de-amare-acel popor acum cu-ai mei. // 85—87 In 01 : „— E Arbia, i-am zis, şi este-omorul, cînd văile curgeau de sînge pline; de-aceea ne gonim aşa cu zorul." ■ înlocuit cu: „— Războiul tău ce Arbia ne-o umpluse de sînge cald şi-omoru-n gînd îmi vine; de-aceea-n temple-asemeni legi aduse." // .85 Varianta anterioară a fost înlocuită cu: „ — înfrîngerea cea mare-a lor şi-omorul, fiind modificată apoi în: Măcelu-1 face, am zis, şi-omorul./ Pe contrapagină este scris: E cauz-, am zis.//86 Pe contrapagină „este scris : de care. jj 382 i- 88 Şi după, ce, oftînd, din cap el dete: Nu singur iui, {..................) că nu făr-o cauză am stat cu-atîţia-n rînd. 91 Dar singur eu, atunci cînd toţi au pus Florenţei ,noastre-un trist sfîrşit a-i face, fui cel ce-o apărai cu fruntea sus." 94 O, afle-odat-a ta sămînţă pace!" răspunsei eu. „Ci-acum, că am pe minte un nod obscur, te rog a mi-1 desface: * * 88—90 El dete-atunci din cap şi cu suspine: Nu singur o făcui, căci alţii vrură şi-aveam destul temei s-o fac, ştii bine. 01 // 88 Deasupra primei jumătăţi a jormei din 01 este scris : El. // 89 căci alţii vrură, din varianta existentă în Ov a fost înlocuită iniţial cu : şi-aveam temei cînd vrură, apoi cu : şi-aveam, desigur. / Pe contrapagină este, scris ţi anulat: şi toţi ai mei o vrură. // 90 Forma din Oy a fost înlocuită iniţial cu : şi nu fără temei n-aş fi urnit eu cete, deasupra ultimelor cuvinte fiind apoi scris şi anulat: ai zis şi sigur e. [ Pc contrapagină sînt scrise : Şi-aveam temei destul să cred că-i bine (anulate) ; Şi sigur e (anulate) şi, respectiv temei şi Să fiu cu alţii. // 91 — 93 Dar singur fui atunci cînd toţi cereau cu ură ca pînă-n tălpi Florenţa s-o strivească şi (anulate: am stat singur) singur eu n-am vrut ce toţi ei vrură. Ox jj ş. 91 Ferma din Oy a fost modificată succesiv în : Dar singur fui cînd şi-o pu- * neau la cale; Dar singur fui atunci cînd toţi cerură; Dar singur fui atunci cînd toţi au pus (alăturat: au propus) ; Fui singur îns-atunci cînd toţi au pus. I Pe marginea de sus a filei sînt scrise : cînd toţi a fi distrus şi Dar. // ; 91 — 92 Pc contrapagină este scris: (......................y distrugere-au propus Florenţa noastră-n fum şi-n foc s-o-mbrace. // 92 Marginal dreapta este scris : să, deasupra rîndului D, iar pe contrapagină : Florenţei noastre; C-ar (anulat); în pulvere (anulate); (anulate: Că-i timp) Florenţei noastre-un trist sfîrşit a-i face. // 93 Sub rînd sînt scrise: Cu pept deschis (anulate) ; Iar (iniţial: Fui) cel ce-o apărai (anulate) şi Şi. // 94-96 - De vrei vreodat-odihnă să găsească familia ta, i-am zis, am o-ntrebare şi mintea {mea) nu poate s-o ghicească: 01 jj 94 Forma din Oy a fost modificată iniţial în : De vrei vrodat-odihnă viţei tale. // 95 F'orma din Oy a fost modificată iniţial în: ai tăi, i-am zis, dezleagă-mi însă, rogu-te-o-ntrebare. // 96 Deasupra jormei din Ot este scris: Ce mintea-mi. // 383 97 voi parc-aţi prevedea mai denainte ce timpul viitor cu sine-aduce, dar altfel parc-ar fi cu ce-i prezinte." 100 „ — Vedem cit pot şi cei miopi s-apuce, (...........) lucruri ce-au să vie; atît ne-a mai lăsat supremul duce. 103 Cînd s-apropie, ori sînt, ni-e oarb-oricare ştiinţă-n noi (........................}, nimic n-am şti de-umana voastră stare. 106 Deci poţi pricepe-acum c-a pururi morţii va fi ştiinţa noastră-n noi (............), cînd secolii-or închide (.. .) a vieţii." 97-99 voi morţii prevedeţi, cum mi se pare, şi ştiţi ce-o fi prin timp şi va purcede, dar ce-i acum vi-e nor şi-ntunecare." 01 // 97 — 98 Varianta din 01 a jost înlocuită cu : voi parc-aţi prevedea, cum iau aminte, ce are soarta depăna pe ghem. // 98 Marginal dreapta este scris: aduce al sorţii ghem. // 100— 101 Noi lucrurile le vedem aşa cum vede acel cu ochii slabi departe-n ceaţă. 01 // 100 Forma din 01 a jost modijicată iniţial în : Vedem aşa cum poate-abia s-apuce, apoi în : Vedem cum cei cu rea vedere-apucă. // 101 Marginal dreapta este scris şi anulat: la mari distanţe. /’/ 102 Sub vers este scris: supremul duce, iar pe contrapagină : atît ne si judele suprem. // 103—105 în Ot: Dar, cînd le-avem aproape, ori în faţă, nimic nu ştim, că ne-nveleşte norul şi-abia vrun nou sosit ne mai învaţă. înlocuită iniţial cu : Cînd vin aproape, ori sînt în faţă, (...) nimic de-umana (iniţial: a) voastră soartă n-am şti, dar cei ce vin ne-nvaţă. ultimul vers jiind scris pe contrapagină, jj 105 Sub vers sînt scrise: De; De n-ar veni; iar marginal dreapta: cînd alţii nu ne-ar spune. // 106—108 Ştiinţa noastră deci (...) cu totul se va stinge-n clipa-n care închis va fi de-a pururi viitorul." Oj // 108 Marginal dreapta este scris : deplină. / Varianta din 02 începea iniţial cu : cînd fi-va-nchis-a. // 384 12 Atunci, pătruns de-al culpei zor: . „ — Celui căzut acum {sâ-i spui), fă bine, că fiul lui e viu la cei '(ce) mor. De-avui, spre-a-i da răspuqs, zăbavă-n mine, să-i spui c-am fost gîndind cu dubiu-acel de care-acu {. . .) semn făcut prin tine." 115 Maestru{l) m-a chemat atunci la el. Grăbit deci mai cerui să-mi spuie mie ce soţi mai ard aci-ntr-acelaşi fel. 109 -111 în CV Atunci, ca şi cuprins de-o vină mare, am zis: Să-i spui, te rog, celui căzut că fiul său e viu şi viaţă are. modificată iniţial în : Atunci, ca şi (anulat: căit) pătruns de-o vină, am zis: Să-i spui, te rog, celui căzut acu că fiul său e viu şi-ncă-n lumină. // J09 Varianta anterioară a fost modificată în: (anulat: Iar) Atunci, sim-ţiudu-se pătruns de propria vină. // 111 Varianta din Ox a avut iniţial forma : că viu e fiul lui la cei {ce) mor. // 112—114 în Ox: Iar la-ntrebarea lui, dac-am tăcut, era că n-am putut pricepe bine ce-ai spus acum cum e şi-am priceput. modificată iniţial în : . Iar, dacă la-ntrebare am tăcut, să-i spui c-am fost cu gîndu-ntr-acel de care-acum tu liber m-ai făcut. // 112 Varianta anterioară a fost modificată succesiv în : Iar, cînd el m-a-ntre-t>aî şi stetei mut; Şi, dacă spre-a-i răspunde-am stat eu mut; Şi, dacă stetei mut şi n-am răspuns ; De-avui pin-a-i răspunde zâbavâ-n mine. j Marginal dreapta este scris : zăbavnic fu(i). // 113 Marginal dreapta este scris : să .ştie (anulate), iar pe contrapagină: c-am stat cu neştiinţă mare.//114 Pe contrapagină sînt scrise şi anulate : Pe care-acum prin tine l-am pătruns şi Pe care-acum tu.// 115—117 în Ox: Maestru m-a chemat atunci la sine. Deci m-am grăbit o rugă să-i mai fac: Să-mi spui ce morţi mai sînt pe-aici cu tine!" ^modificată iniţial în : Maestrul m-a chemat cu o strigare. O rugă umbrei mă grăbii să-i fac să-mi spuie-u sîrg ce soţi pe-aici ei are. jj 116 Pe. contrapagină sînt scrise : în pripă deci mai întrebai şi Deci umbrei îi. cerui. // 117 Varianta anterioară a fost modificată în : spre-a şti ce soţi .pe-aici el are. j Marginal dreapta sînt scrise : Să-mi spuie-n pripă si într-acest fel, 385 118 Cu mine aici zac mai mulţi de-o mie, şi Frederic al doilea ...........), aici e şi-Ubaldin. De-ajuns să-ţi fie!" 121 S-ascunse-apoi, iar eu spre-al meu antic poet mă întoarsei, rumegînd pe cale cuvîntul spus, părîndu<-mi) inimic. 124 Porni Virgil şi-aşa, mergînd prin vale, mi-a zis apoi: Ce stai pe gînduri pus?" Răspuns deci detei întrebării sale. 127 Păstrează tot ce-auzi că ţi s-a spus în contra ta", vorbi-nţeleptul tată, „şi-ascultă acum!", ţinînd un deget sus. * I 118-- 120 Mai mulţi de-o mie prin sicriuri zac, şi Frederic al doilea, el îmi zise, aici şi cardinalul, Dc-alţii tac." Ot // 119 Forma din Oj a jost modificată iniţial în : şi Frederic al doilea, răspunse. II 120 Sub vers este scris : al doilea. // 121— 123 în Ox : S-ascunse-apoi, adînc, precum venise. Eu mersei la poet, gîndind pe cale la vestea rea ce mortul mi-o prezise. modificată iniţial în: Mă-ntoarsei spre Virgil, iar el s-ascunse. Plecai apoi, mereu gîndind pe cale la vestea rea ce-a spus şi mă pătrunse. // 122 Marginal dreapta este scris: frămîntînd în minte. // 123 Marginal dreapta este scris şi anulat: la vorbele ce spuse. // 124— 126 Mergeam acum tăcut prin neagra vale. Ce gînduri ai?" poetul m-a-ntrebat, iar eu i-am dat răspuns vorbirii sale. Ox // 124 prin vale este anulat. / Forma din Ox a Jost modijicată iniţial în : Virgil porni şi-aşa, mergînd prin vale. // 125 Versul este scris pe contrapagină. I Forma din 01 a Jost înlocuită marginal dreapta cu : De ce eşti aşa trist ?" el m-a-ntrebat, iar marginal stingă cu : La ce ţi-e gîndul că stai mâh- nit ?"// 126 Deasupra variantei din Ox este scris: Şi.// 127—129 Să ţii în minte totul ce-ai aflat în contra ta, căci tot ce-auzi te-nvaţă!“ vorbi ţinînd un deget rădicat. 01 // 128 Partea Jinală a versului (vorbi-nţeleptul tată) este anulată. / Pe contrapagină este scris : Ce-auzi în contra ta tu ţine-n cap şi-nvaţă, iar pe marginea de sus a filei: blîndul şi Părinte-al meu. // 129 Forma din Ox a Jost modijicată iniţial în : şi-acum ţinea un deget rădicat, apoi în : şi vezi aici!" ţinînd nn deget sus. / Pe contrapagină este scris : şi-ascult’!" a zis, un deget ridicîndu-1. // 386 130 „Ajuns fiind la raza nepătată ai cărei ochi văd tot, şi vieţii tale prin ea vei <şti> ce cale-ţi este dată." 133 Lăsînd deci zidul, ne-am întors cărării pe mîna dreaptă şi pe-un drum ne-am în jos, spre centru, cătr-o vale-a cării 136 putoare-ajunge pîn-acolea sus. 130-132 In Or- „Şi, cînd vei fi cu Beatrice-n faţă, prin ea tu-n nopţi (...> vei pătrunde; cunoaşte-ţi-vei tu-ntreaga ta viaţă." modijicată iniţial în : „Cu dulcea (iniţial: sfîntaj rază cind vei sla tu-n faţă, al cărei ochi divin atotpătrunde, din rostul ei ce drum ţi-e dat în v(iaţă)." // 132 Varianta anterioară a jost înlocuită cu: vei şti prin ea ce ţi-e dat în v(iaţă).", apoi cu : prin ea vei şti viaţa ce ţi-e dată.", varianta ultimi devenind apoi : prin ea vei şti ce viaţă(-ţi/> este dată." / Marginal stingă este scris: vei afla, iar sub vers: apoi.// 133 Marginal dreapta este scris : Spre stingă, el se-ntoarse-acum.// 133—135 Terţina este scrisă pe contrapagină. j în Ox: I.a stînga-ntorşi, prin zările rotunde, lăsăm cetaţea-n negrele-i ponoare, trecînd prin mijloc cătră văi afunde înlocuită iniţial cu : . Lisarăm zidul ca să facem cale spre centru-apoi pe-un drum ce o coboară, trecînd prin mijloc cătră văi de unde // 134 Forma din Ot a jost modijicată în : lăsînd deci zidul noi mersem. // 135 Marginal dreapta este scris : şi-aşa, iar sub vers: pe-un drum. // 136 Versul este scris pe contrapagină. / Ieşea spre noi o putredă putoare. Oj I Deasupra versului este scris : spre, iar sub vers : ce pînă sus, modijicat în : pînă-n culmi. / în partea de jos a filei sînt scrise : spre-o nesfîrşit(ă) (anulate) ; Ce şi Putori suiau cumplite pînă sus. CINTUI. XI * I Din culmea unui creştet singuratec, rotund clădit din sparte stînci, acum văzui alt iad în fund, un loc sălbatec. 4 Siliţi pe-aci de puturosul fum grozav de rău, ce iese-adînc din vale, ne-am dat pe dup-un larg sicriu, ce-n drum 7 stetea, scriind pe marginile sale: „Al papei cel ce fost-a de procletul Fotin sedus pe rătăcita cale". * Textul este reprodus din „Literatură şi artă română", VI (1901—1902),. p. 351—354, corectările şi completarea. lacunelor fiind făcute prin colaţionare cu varianta corespunzătoare păstrată în 0. // 1—6 Rotund clădit, sub malul singuratec, din stînci nespus dc mari, văzui acum alt iad în [. ..], un loc sălbatec. Siliţi şi de putoare şi [de] fum grozav de râu, venind adine din vale, [...] pe dup-un larg sicriu, în drum 01 // 4 — 6 Şi-aici, spre-a ne feri de-un fum cumplit ce iese din abis si de putoare, ■<..................'...........-> Oa // 7 stetea, scriind] şi scrie-aşa Ox//7 — 12 al unui larg sicriu ce-avea scrisoare: „Pe papa Anastasie-1 ţin, pe cel de Fotie (tras în căi rătăcitoare".} 388 10 Pe-aici vom merge-ncet, mi-a zis poetul, ca-n fumul puturos să nu te-neci şi-n drum să te deprinzi cu el cu-ncetul." 13 Aşa Virgil. Iar eu: Gîndeşte, deci, cu ce-am putea s-umplem aici mai bine întregul timp cit fi-vom pe poteci." 16 Tu vezi că mă gîudesc. Cuprind în sine aceste stînci trei cercuri. Merg şi ele treptat, dar sînt mai mici, pricepi tu bine. 19 Şi toate-ascund mişei şi duhuri rele, dar, pentru c-o să-i vezi aci-n pierzare, să-ţi spui de ce şi cum au caznă ele. 22 Oricare crimă-n lume-o ţintă are: nedreptul cel ce-aduce stricăciune de-aproapelui, prin silă şi-nşelare. Pe-aici ne cat-a merge-ncetinel spre-a ne-nvăţa {...................) şi nu ne va păsa apoi de el." 02 jj 13 Gîndeşte, deci] Să cercetezi 02 // 14 Să n.u ne pierdem {. ..) O, / am putea s-umplem] s-umplem O* // 15 cit timp vom fi pe'lungile poteci." Ox / întregul timp." Iar el: Gîndesc, cum vezi. 02// 16—18 Gîndesc, a zis, [. . .] stîncele nălţate trei cercuri foarte mici închid în ele, dar toate trei şi-acestea [...] treptate. Ot // 17—18 aceste stînci trei cercurele, din grad in grad, cum sînt pe cari le laşi. Oa // 19 Şi toate-ascund] sînt pline de / în loc de mişei, în textul de bază a jost tipărit greşit mişcări. // 20 Dar, ca de-ajuns vederea {lor) să-ţi fie Ot / în loc de pierzare, în textul de bază a fost tipărit greşit presurare. jj 21 şi cum au caznă] -s aici şi cine-s O, // 22—24 Nedreptu-i scop oricărui rău ce-urgie provoacă-n cer; şi-ajungi la scopul tău strivind pe-alt om prin fraud-ori silnicie. // 389 23 Dar frauda este-un propriu rău al minţii, osînda-i e mai grea. Pe-aceşti mişei au mult mai grea sporire-a suferinţii. 28 Tiranii stau mai sus, un cerc au ei. Trei feluri îns-avem de silnicie, deci cercul e-mpărţit şi el în trei. 31 Poţi face silă celui sfînt şi ţie şi-aproapeliu; zic lui şi-averii sale, precum voi spune, ca ştiut să-ţi fie. 34 Lui poţi să-i strici prin lovituri mortale sau moarte chiar şi-averea lui răpind, prin furt şi foc şi silă făr’ de cale. 37 Acei cc-omoară deci şi-acei ce-aprind, răpesc şi fură, toţi aceştia-n cete în cea dintîi genune se cuprind. 25 Dar a-nşela e crimă din raţiune Oj// 26 — 27 deci mai urîtă-n cer; şi-a fraudei crime au chin mai mare-n mult m(ai) jos un hău. 02 // 27 dreptatea-n iad adine [...] fiind îi pune. 01 // 28 în cercu-ntîi tiranii stau <...) Oj//28-30 Cei silnici ţin cuprinsul văii prime. Ci-aşa cum sila trei direcţii ia, şi cercu-ntreg se-inparte în treime. 02 // 29 avem] avînd Ox // 31 silă celui sfînt] sil-aproapelui Ox // 31—33 Ori celui sfînt, ori ţie-ţi [poate] ea, ori altuia strica; zic lui, ori bunurilor sale, precum <...........................) 02 // 32 şi celui sfînt (...) Ot // 33 Versul lipseşte din Ov jj 34 — 36 Omor poţi căşuna şi schingiuire de-aproapelui şi furt gîndit se poate averii lui şi foc şi pustiire. Oj / Prin sil-aproapelui loviri mortale sau moarte-i dai şi-averii lui răpind prin jaf şi foc şi silă făr’ de cale. 02 jj 37 — 39 ' Genunea-ntîi cuprinde deci, in gloate, pe cei ce bat şi-ucid şi fac urgie cu jaf, cu asupreli şi cîte toate. 01jj 38 toti aceştia-n cete] -îl cete (...) jj39 în primul cerc si-n osebite gloate. 0,11 390 40 A doua însă ca locaş se dete la cei ce caută-n înşişi ei să strîngă ce-i sfînt, deci merg pe căi nemîngîiete; 43 acei ce-şi curmă firul vieţuirii, ciţi pierd şi-azvîrl-averi, în loc să strîngă, şi-acei ce plîng, cînd n-au de ce să plîngă. 46 Poţi face sil-apoi dumnezeirii, de-o blestemi din adine şi-i negi fiinţa, ori calci nestrămutata lege-a firii. 49 Deci ultima genune<-i} locuinţa Sodomei şi-a Cahorsei, semnu-.şi are cu cei ce ultragiază provedinţa. 40—42 A doua însă vecinie o să ţie şi-aceştia-n veci nu pot spera iertare, pe cei ce-şi fac ei singuri silnicie. Oj / O silă poate-un om să făptuiască şi sie ori averii lui; deci au in cercu-al doilea-n dara să se căiască, 02 // 41 în loc de înşişi, în textul de, bază a joşi tipărit greşit anii. // 42 în loc de nemîngîiete, in textul de bază a fost tipăritnemîngîiate.//43 în loc de acei ce-şi curmă, în textul de bază a jost tipărit greşit apoi ce şi cu vină. // 43—45 ciţi curmă viaţa lor din nebunie, cîţi pierd averi <(................>, ciţi plîng şi-ar trebui voioşi să fie. 01 / . . prin propria voire cei din lume scoşi sau cîţi prin foc dau bunuri risipirii sau plîng unde-ar avea a fi voioşi. 02 // 47 blestemi] blastemi Oj, 02 / din adine] şi-o urăşti Ot // 48 şi-urăşti natura sau vrun dar firii. 02 // 49 -i, absent din textul de bază, a jost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. ii 49 — 50 Sodoma şi Cahors-au suferinţa aci-n genunea ultimă, în pierzare Oj / Deci cel mai strimt ponor . 02 / în loc de ultragiază, în textul de bază a fost tipărit ultragiară. // 391 52 Perfidia cea de-a pururi cu mustrare înşală şi pe-acei ce nu se-ncrede1 şi şi pe-acel ce-ncrederea i-o are. 55 în cazu-ntîi ea rupe, aşa se vede, ce-a vrut să lege firea şi s-adunc; şi-aşa-ntr-al doilea cerc, spre-adiuc purcede 58 minciun-, abuz, şi furt, şi-înşelăciune, curvii, şi vrăji, şi tot ce linguşeşte, şi alte-asemeni căi de spurcăciune. 61 Trădarea însă pînă-n fund striveşte iubirea cea de veci şi-ncrcdinţarea ce,-adine izvor avînd, din ea porneşte. 52 — 57 Iar frauda care-oricui îi dă mustrare şi-n contra cui se-ncrede-n ea uzează ca şi-ntr-a cui încredere-n ea n-are. Ăst mod el parcă numai <...) ce firea' vrea prin dragoste s-adune; de-aceea-n cercu-al doilea se-ncuibează O» // 56-60 ce-a vrut să lege pentru veci iubirea; şi astfel într-al doilea cerc purcede minciun-, abuzul, furtul, linguşirea, cur via, simonia <.......................y şi alte spurcăciuni ce are firea. Ox // 61 pînă-n fund striveşte] calcă sub picioare ()x // 61—63 Ci-n cazul prim distruge şi iubirea ce-avem din fire şi pe cea ce-anume s-adaogă ei, sporind ce-aduce firea 02 // 63 şi tot ce-i sfînt şi mai divin sub soare Ox jj 392 64 în cel mai strimt ponor, în îngheţarea din centrul lumii, -n ultim-adîncime, etern strivită-n dinţi va li trădarea." 67 Maestre, am zis, cu cită limpezime mi-arat-a ta pricepere înaltă întregul iad, cu scara lui de crime! 70 Dar iată-n Stix, prin mlaştini, unii saltă, pe unii-i udă ploi şi-i bate vîntul, se-njură şi să bat o seamă-n baltă; 73 de nu sînt răi, prea aspru li-e mormîntul; de sînt ei răi, de ce nu-s în cetate? Să-mi spui de ce, că nu-nţeleg cuvînlul." 64 în cel mai strimt ponor] şi-n cercul cel mai strimt Oi//64—72 de-aceea-n cercul {cel) m{ai) strimt din lume, în centrul ei pe care şade Dis, trădării-i scris etern să se consume." Purcede-aşa de clar, am zis, cuvîntul tău şi-mi {dă) distincţie clară de-acest ponor cu neamu-n el închis! Dar cei ce stau în balta lor murdară şi-acei purtaţi de vînt {şi) cîţi se-njură, purtînd poveri, şi-acei din ploaie-amară Oa // 72 iar alţii-n veci să muşc-acolo-n haită. 01 // 73 în loc de nu, în textul de bază a pst tipărit greşit ce./ Să-mi spui de ce, că nu-nţeleg cuvîntul. 01 // 73-75 tle-i stau şi ei lui Dumnezeu în ură, de ce nu gem în focul din cetate, iar dacă nu, de ce-au ceea ce-ndură?" 02// 75 de nu sînt răi, prea tare-i bate sfîntul." Oj // 393 76 Virgil atunci: Iţi sînt întunecate privirile, din limpezi cum îţi fură, ori sufletu-ţi pe alte căi s-abate? 79 Uitat-ai tu frumoasa-nvăţăturâ din etică, tratând despre păcat, că omul cel stricat e din natură 82 mişel, leroce şi necumpătat ? Necumpătul e îns-uu rău din fire, deci mai puţin hulit, mai mult iertat. 85 Şi-acum, de poţi să faci deosebire şi-aminte ţii pe (cei) ce-.şi iau răsplata în vînt şi ploi şi-a apelor izbire, 88 vezi bine pentru ce nu.stau cu ceata spurcaţilor de-aici, de ce li-e chinul mai blînd şi mai cu milă judecata." 76 — 84 Răspunse el: De ce să rătăceşte privirea cea limpede, cum nu-ţi era nainte, ori mintea ta spre alt tărîm priveşte? De-acele vorbe nu-ţi aduci tu-aminte, de-a! tău elin în etică tractate, că-s trei porniri duşmane vrerii sfinte. 02 // 80 pe care [.. .] acel precept moral ()L jj 82 necumpătat, misei si bestial? 01H 82-87 necumpăt, rea credinţă, cumplitate de bestie? Iar primul dă mai mică ofensă-n cer, deci m(ai) puţin şi bate. Şi-acum, de vezi ce-aceste vreau să zică şi bine-aminte ţii cine-s acei ce-afară plîng m(ai) sus, nu-n loc adică 02 // 86 aminte ţii pe (cei)] -ţi aminteşti de-ăcei Ot / cei, absent din textul de bază, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. j în loc de ce-şi, în textul de bază a fost tipărit ce îşi. // 88—89 tu ştii de ce sînt despărţiţi de ceata spurcaţilor şi pentru ce lc e chinul 01 / vezi bine pentru ce de-aceşti mişei, spurcaţilor de-aici, justiţia cea verace 02 // 90 tu vezi de ce m(ai> blînd loveşte-n ei. 02 // 394 91 „—O, soare, care-mprăştii cu deplinul ce-i. tulbure şi nor în gîndul meu şi, neguri risipind, aduei seninul, 94 un nod să-mi mai dezlegi! Poete, vreu să-mi spui în care chip cămătăria îşi bate joc, cum zici, de Dumnezeu?'' 97 Tu ştii ce te-a-nvâţat lilosolia în multe părţi, mi-a zis, deci nu uita: natura-n veci îşi are obîrşia 100 în însuşi Dumnezeu şi arta, sa, iar cei ce din natură, ştiu să scoată eterne legi, aceia pot alia 10,3 c-a lirii este arta voastră toată, urmînd-o-n drum ca fiul pe părinte, deci o lui Dumnezeu ca o nepoată. 91—93 Oh, soare, tu, cc-oricare nor desface, cînd tu explici, m-albeşti, încît, pecum îmi place-a şti, şi-a fi-ndoit îmi place Oa // 93 risipind] răsipind Oj // 94—96 să vii-ndărăt puţin cu mine-acum şi spune-mi deci de ce cămătăria insultă cerul *<.................y?" 02// 96 cum zici de] de [bunul] //97—99 Nu singur intr-un loc, lilosolia o spune, cui voieşte-a cerceta că firii noastre-i este obîrşia Qt // 98 în Oj versul este ilizibil. // 100— 102 divinul intelect şi arta sa. Şi-n fizică, dac-o ceteşti, nu toată, ci-n prea puţine foi, tu vei afla 02 // 103 în Ot, din întregul vers sînt lizibile primul si ultimul cuvînt: că [...], toată. II 103-104 că firii arta, cit e scris să poată, urmează ca pe-un maistru-nvăţ<ăcelul) 02 // 104 în Ox este lizibil: [. . .] natura fiu cuminte. // 105 ante o, ad. şi- 02 // 395 106 Aceste două, de-ţi aduci aminte ce Moise-n biblie la început o spune, sînt drumul sfînt al mergerii nainte. 109 El îns-avîud alt drum, nu se supune nici firii şi nici arta-n preţ n-o are, . căci toată-a lui speranţă-n crime-o pune. 112 Să mergem deci! E timpul de plecare! Din mare Peştii ies pe cer acum, şi-ntors de tot spre-apus e Carul-Mare, 115 iar pînă-n fund de iad mai este drum." 106—108 Dintr-astea două, de-ai aminte felul în care (...................y narează, dă vieţi natura şi-arta le dă telul. 0.2 /■' 107 In Oj versul este ilizibil. // 108 vieţii [...] si [.. .] legii sfinte. Oi // 109 110 Dar alt drum [. . .] cămătarul, îşi bate de natură joc, [...] Oj // 109— 111 Cum îns-un cămătar alt drum urmează, el îa-n dispreţ natura şi-arta care îi dă-nţeles şi-ntr-altele sperează. 02 // 111 In Ov versul este ilizibil. // 112—113 Dar vino-acum! E timpul de plecare ! Pe ceruri Peştii ies din mare-acum 01 / Ci-acum să vii. E timpul de plecare. Din mare Peştii-ncep să ias-acum 02 // 114 şi-ntors] plecat 01H 115 iar] şi Ol / iar pe-unde-om scoborî departe drum. 02 CÎNTUL XII * l Iar chinul pe-unde-ajunsem, scoborîndu-1, e< r)a un loc grozav cao(.....................y, că orice om s-ar li-ngrozit văzîndii-1. 4 Cum e surpatul deal ce-a strîmtorat ia Trient pe-Adige-n malurile sale prin tremur de pămînt, ori tot săpat, 7 incit din culmi, de unde-a curs la vale, aşa-i de drept păretele de stînci, că, vrînd să te scobori, n-ai nici o cale, 10 aşa şi-aici pe-acele rîpi adinei. Şi sus pe surpături, deprins să zacă, ruşinea Cretei, monstrul, sta pe brînci, * 4 5 * Cîntul este reprodus din P. // 1—3 în O-, versurile sînt ilizibile. / Grozav un scoborîş acea grămadă de stînci şi de-alte spaime aşa plină, că orice ochi s-ar li-ngrozit să-l vadă. 0.2 // 4 In P, înainte de deal este anulat mal. // 4—5 Ca rîpa ce din clin de munte [. . .] [...] la Trient Adige-n [...............] Oj// 4-6 Precum prin tremur sau dintr-altă vină, din jos de Trento, pe-o parte(-a) văii sale pe Adige-1 strîmtoreaz-acea ruină 02 // 5 în P, în loc de Adige a fost scris Agide. // 7 de rîu, din culmi, de sus şi pînă-n vale O, / culmi] culmea 02 // 8 se fac din ea prăpăstii aşa dc-adi'nci 02 // 9 că n-are [nici un] scoborîş la vale Ox // 10 aşa [. . .] stînci Q1 j atare-un clin făceau şi-aceste stînci 02 // 11 Dar iată-n drum, trîntit pe surpătură Oj I deprins] -ntins Oa // 397 13 scîrbosul zămislit din falşa vacă. Cînd ne zări-ncepu să muşte-n sine şi nu ştia, de-aprins, ce să-şi mai facă. 16 Virgil atunci, spre el: Tu crezi că vine, gîndesc, temutul principe-al Atenei, acel ce sus a stins suflarea-n tine? 19 Nu vine-adus de vrăjilc viclenei <...............................>. el vrea să vază caznele Gheenei!" 22 Un bou cc-a fost de moarte cu toporul izbit în cap, rupîndu-şi lanţul Iui, de-abia să mişcă-mpletecind piciorul; 25 aşa pe-aceastâ fiară o văzui. Virgil atunci: „ — Cît timp îi urlă gura, tu treci grăbit prin. locul ce-1 făcui". 13 născutul din scîrboasa-ntîlnitură Oj / falşa] falsa 0.2//15 strivindu-şi carnea lui şi-urlînd din gură Oţ / ca-n furie-acel ce n-are-alt ce să-şi facă 02 II 16 spre el] Oho! O, / Tu crezi că] Acest ce 02 //. 17 în Ov din întregul vers este lizibil doar primul cuvînt: temutul. / tu poate crezi că-i principele-Atenei 02 II 18 a stins [. . .] viaţa-n tine? 01 // 19 — 20 El nu-i vrăjit de vorbele viclenei surori ce-avuşi, dă-i drum <.............) 02 // 19 — 21 în lături, fiară, căci acesta n-are poveţe de la soră-ta, ci dorul să vadă-n iaduri cazna ta cea mare. O, // 20 In P, din tot versul a fost scrisă doar prima literă : e. jj 22 — 24 Cînd scap-un taur, după ce toporul puternic zguduit-a fruntea lui, mergînd se-mpleteceşte <................)01/ Pi •ecum un bou ce, după ce(-l) loveşte ' toporu-n cap, îşi rumpe lanţul lui, nu poate-umbla, ci beat se-mpletîceşte 02 /,' 26 timp îi urlă gura] urlă trista fiară 02 // 398 28 Grăbiţi luarăm drumul aşadară (pe stînci ce-ntruna se mişcau sub mine, căci n-au ştiut nicicînd de-aşa povară.) 31 Mergeam gîndind. Iar el: Tu, poate, stai gîndind ce rîpă-i asta apărată ■ de monstrul rău pe care-1 alungai? 34 Dar vreau să ştii că-n iad de-ntîia dată (cînd eu avui prin iad a mea cărare), această stîne-aici n-a fost surpată. 37 Nu mnît mai înainte, mi se pare, de ce-a sosit acel care-a răpit din limb lui Dis o prad-aşa de mare, 40 întregul iad grozav s-a zguduit. Părea că-ntreaga lume se sfîrşeşte aprinsă iar de-amorul tăinuit 28 — 29 [...............] prin surpătura de stînci ce nedesprinse [...] pe [...] plai 01 // 128 — 30 Ce-n toată clipa luarăm drumul aşadară de stane vechi, cari, pasul meu simţindu-1, jucau din loc de noua-le povară. 02II 29—30 Versurile, ne'transcrise în P, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. II 30 In Ox versul este ilizibil. // 31 gîndind] tăcut Ox / Tu, poate, stai] Ţi-e, poate, gîndul 02 // 32. gîndind] mi-a zis 02 // 33 pe care-1 alungai] cc-1 stiusei alungîndu-1 02// 34 să ştii că-n iad de] acum să ştii -că 0.2 // 34-36 Prin iad cînd am venit întîiaşi dată, această stînc-aici, ce stă-n cărare, eu ştiu că sta altfel şi nu surpată. Ox // 35 Versul, netranscris în P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare 4in Of cînd (ui aci-n adîucu(l) iad adus 02// 37 Nu mult] puţin 02 // 37—39 Dar nu nainte mult, greşit de nu-s, de ce-a trecut prin iad biruitorul, ce-atît de mare plean lui Dis i-a dus 02 // 39 limb] iad Ox // 40-42 cumplit s-a zguduit din tălpi ponorul Gheenei, incit credeam că iar , s-aprinde, că-ntregul univers simţise-amorul 02//, 399 43 ce-adese, cum aud, o schimbă-n haos. în clipa-aceea s-a{u) surpat deodată şi-aici şi-ntr-alt loc stîncile. Priveşte 46 sîrg spre noi din ceată şi mina cu săgeţi grăbit şi-o umplură. <61 Iar unul: Eu vă-ntreb pe voi, drumeţii, ce chin vi-e dat şi dincotro venirea? Vorbiţi, că, dacă nu, dau vînt săgeţii!" ■64 „ — Vom da răspuns, a zis conducătorul, aproape, acolo, lui Chiron. Perzarea ţi-a fost de-a pururi singur numai zorul 1“ (67 Iar mie-apoi: E Nes cel cu strigarea, <(e Nes pe care-1 prăpădi amorul^, prin propriu-i sînge-şi trase răzbunarea. 70 Acel în piept cu fruntea, gînditorul, Chiron, care-a crescut pe-Achile-n casă, şi-n urmă-i ((Fol, etern spumegătorul). .'58 văzură] observară 03 // 59 -n, netranscris în P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. I din ceată] procleţii Ox // 59—60 iar trei au şi plecat din ceata lor şi arcuri şi săgeţi alese-acum cătară. 02 // 61 Iar unul de departe: Ce cazne-aveţi? 02 // 62 ante ce ad. din rîpi O t / şi dincotro venirea] voi cei ce scoborîţi priponiri) 02 // 63 vorbiţi •de-acolo, ori trag în voi săgeţi!" 02 // 64 — 66 Virgil atunci: Vom da răspuns airea lui Chiron. Arcul deci deoparte-1 dă. De-a pururi nenoroc ţi-a fost grăbirea." Oj // 65 în P, în loc de acolo este scris aceste. // 65 — 66 de-aproapc lui Chiron. Tu ştii că-ţi face spre-a ta perire aşa de <...) zorul!" 02// 66 în P, în loc de singur numai a fost scris numai singur.// 67 Iar mie] Spre mine Ox /cu strigarea] ce strigă Oj//67 —69 M-atinse-apoi şi ,,— Acesta-i Nessus, spuse, murind de dragul mîndrei Dejanire, cînd răzbunul său prin sine şi-l aduse, 02 // 68 Versul, netranscris în P, este întregit pe baza variantei corespunzătoare .din O. 1/69 în propriu-i sînge moartea-şi răzbună. O, // 70 în P, în loc de piept a fost scris greşit fapt, iar în loc de fruntea, fiinţa. / Acel ce-n piept priveşte-n mijloc stîud 02 / a crescut] -I [.. .] / Achile] Ahile 02 / -n casă] în pază Ox // 72 Fol, etern spumegătorul, netranscrise în P, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. / etern spumegătorul] cel plin de ■furie-oricînd 02 // 401 73 Cu miile pe-aici pîndind, ei pasă şi trag săgete-n duhuri care ies mai mult decît e scris din rîu să iasă." 76 Spre-acele fiare sprintene-am purces. Al barbei stuf atunci, cu crestătura săgeţii lui, Chiron puţin l-a dres 79 şi-a zis, despâdurindu-şi larga-i gura: Vedeţi şi voi, fîrtaţi, că se clăteşte ce-acel din dos atinge pe-unde cură? 82 Cei morţi nu fac nicicînd aşa, fireşte." {Virgil, cum sta la pieptu-i, tocmai unde o fire-a sa cu-a doua se-ntd neşte): 85 Vezi bine-i viu şi am porunci, răspunde, prin jalnicele văi să merg cu el. De sil-aci, dar nu de drag pătrunde. 73 Cu miile] Pîndind 02 / în P, în loc de a.ici a jost scris greşit Acei. j j 73 — 75 Ei stau pe-aici cu miile de pază şi trag săgeţi în duhuri păcătoase cari ies din rîu şi chinu-şi micşorează." O, // 74 trăgînd în duhuri cari din sînge ies 02 // 75 e scris din rîu] dă culpa drept 02 //76-78 Sosind la ei, Chiron săgeata-şi scoase, cu pana-i netezind încîlcitura mustăţilor şi-a barbei cei stufoase. 01 // 77—78 Chiron cu a săgeţii crestătură puţin atunci al barbei stuf l-a dres. Os // 79-81 şi-aşa, despădurind de floace gura, el zise cătră soţi, vorbind de mine: „— Ce-atinge el se mişcă, iar natura 0L // 80 Vedeţi şi] Văzut-aţi 02 // 82 nu dete celor morţi atîta bine." 01 / Piciorul mort nu face-asa, fireşte." 02 // 83 pieptu-] peptu- 02 / tocmai om 02 //83-84 Versurile, netranscrise în P, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. // 84 se-ncheagă două firi ce are-n sine 01 // 85 E viu, a zis, şi-mi cată", le răspunde 02 / în P, în loc de -i a Jost scris greşit viu. // 85—87 E viu şi-l port cu mine, le răspunde, prin nopţile de veci. Porunci el are şi nu de dragul lui pe-aici pătrunde. Oj // 86 în P, în loc de să a Jost scris ce. // 87 aci] aici 02 // 402 88 Iar cine-mi dete-o Slujbă de-acest fel, (să-l port), veni din gloata îngerească. El nu-i tiran, nici eu vrun duh mişel. 91 Şi-acum, pe-acea putere-a mea cerească prin care-nving cărări, un drum fără de soare:,, dă-mi unul dintr-ai tăi să ne-nsoţească 94 şi, pe-unde-i vad, prin rîu să ne scoboare, pe-al meu, pe-acesta-n spate să mi-1 treacă, căci el nu-i spirit ca să zboare." 97 Chiron se-ntoarse-atunci: Tu pleacă şi-i du! De-or fi de-ai noştri-n drum, tu spune (că eu le spui... şi drum să facă.)" 100 Pornirăm deci pe-un mal ce-avea s-adune (în) smoală aprinsă-âici poporul (des) ce-i fierbe-n rîu, scoţînd răcniri nebune. ■88 Iar ea, ce-mi dete nalta-nsărcinare O-, // 89 s-opri din aleluia (...) 02 / să-l port, netranscrise în P, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din CX H 90 nici eu vrun duh mişel] nu-i hoţ, e-ntreg ce pare. Oi II 92 un drum om. 02 / fără de soare] nemîngîiete Ox // 93 dintr-] dintre Ox // 91-96 şi drumul pe-unde-i drept să ni-1 arete prin rîu, pe-al meu călare să mi-1 treacă prin rîu, căci nu e duh şi aripi n-are.“ Ox // 95 — 96 pe-al meu să(-l) treacă-n spate, căci altcum n-am cum să-l trec, că nu e duh să zboare." 02 // 97 Spre Nes, Chiron se-ntoarce-atunci: „—Tu pleacă Oxjl 97 — 99 S-a-ntors spre dreapta deci Chiron acum. I-a zis lui Nes: „— Te-ntoarce (...) şi-alt stor de-ţi întâlni, să-ţi facă drum!" Oa// 99 Versul, netranscris în P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. II 100- 102 în jos, pe clocotitul rîu, din care scot cei ce fierb urlet, pornim noi, soţii lui Nes, cu el pe-o singură cărare. 02 // 101 un rîu cu smoal-aprinsă ca să geamă Ox / în şi des, omise în P, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. // 102 ce-i fierbe-n rîu] cei fierţi în ea Oxjj 403 103 Vîrîţi pînă Sub ochi, din colcot ies de-abia cu fruntea: Toţi de-aici prădară şi sînge-iau samă nat, ne spuse Nes. 106 îşi plîng aici purtarea lor de fiară. Şi cel din Phera e şi cel hainul ce-a dat Siciliei ani de jale-amară. 109 Cu negru păr în frunte, Ezzelinul e cel de-aici; , aici hainul 02 / în P, în loc de primul şisi a fost scris e, respectiv turbat. // 109— 111 *' lla‘iIn-1 Iar capul cel cu păr întunecat e Ezzelin; cu pletele deschise, de-aici, e Est Obizzo, care-a-ntrat Oj / Ăst cap cu plete negre-i Ezzelin; ăst cap de ici, cu plete m{ai)> deschise, dincoaee-i Est Obizz’ şi pe deplin Oa // 110—111 Versurile, din care în P este scris doar: e cel de-aici, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. // 112—114 e drept că fiu-i fiastru îl ucise." Privii spre duce-atunci, dar: Să-ţi fie acesta-ntîi şi-n urmă eu", îmi zise. 02 // 113 în 0V porţiunea corespunzătoare lui dar el deodată este ilizibilă. // 404 115 Iar Nes apoi, nu cale-ndelungatâ- făcînd, se-opri (şi-aici văzui mulţimea), căci numai pînă-n gît ( părea-nccată.) 118 Şi-un duh văzui, deoparte stînd,, în sînge. Acesta chiar în tem piu (-a stins cu mina lui) pe-un om pc care şi-azi Ţainisa-1 plînge." 121 Mişei ieşiţi cu-ntregul cap văzui, cu pieptu-ntreg din rîu, apoi cu brîul, şi-aci pe mulţi dintr-înşii cunoscui, 124 Aşa scădea mereu şi-ntruna rîul de sînge-acum şi-abia-nvălea picioare şi-aici, prin vad, trecum apoi pîrîul. 115—117 în urmă Nes s-opri-ntr-un loc pe unde mulţimea nu stătea aşa-necată, căci numai pînă-n gît erau în unde. Ol j Iar Nes nu merse mult şi, stînd (...), privi spre ginta pînă-n gît intrată în roşul rîu precum părea-se mie. 02 II 116, 117 şi-aici văzui mulţimea şi părea-necată, netranscrise în P, au fost ■întregite pe baza variantei corespunzătoare din O.jj 118—120 O umbră-mi arătă, mai izolată. Acesta-ntr-un altar a despicat o inimă la Temsa onorată." Ot / Şi-a zis, privind o umbră izolată: Acesta-n templu-o inimă izbi, ce pe Temisa şi-azi mai e păstrată." 02 // 119 a stins cu mina lui, netranscrise în P, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. // 121 Apoi văzui popor ce sta-nălţat Ot / post văzui .ad. aci 0% // 122- 123 ieşiţi din rîu şi-apoi chiar pînă-n şale şi-aici şi cunoscui pe mulţi din ei. 0% // 123 Pe mulţi îi cunoşteam (...) Ox // 124 Aşa] Şi tot / şi-ntruna] în maluri Ox ,// 124—126 Aşa scădea mereu cumplita vale, incit de-acum doar gleznele-nvelea şi-aici, prin şanţ, ne-a dat şi vadul cale. 02 // 125 şi-abia se rădica pin’ la picioare. 0-^ // 126 aici] apoi Oy / In P, în loc de şi-aici a fost scris Trecum (anulat : apoi). // 405 127 Aşa pecum pe-această parte vezi că scade-ncet, tot scade-această baltă,, vorbi iar Nes, tot astfel vreau să crezi 130 că<-ncet, încet, pe) partea ce(e)alaltă, adînc mereu să face pînă unde, urlînd, tiranii (adînc) stau laolaltă. 133 Dreptatea cea de veci cumplit pătrunde şi-aici, bătînd pe-al lumii bici, pe-Atila, pe Pirh şi Sext, şi lacrimi stoarce-n unde 136 de-a pururi celor ce-urgisiră mila, celor doi Rinieri, zvîrliţi în iad, că-n drumul mare-au omorît cu sila." 139 Iar Nes se-ntoarse-apoi, trecînd prin vad. 127—129 Cum vezi că-n partea asta rîul moare şi clocotu-i puţin mereu slăbeşte", vorbi iar Nes cuvinte-nvăţătoare 02 / Aşa pecum urmeaz-a tot scădea, pe-această parte <................>, vorbi iar Nes, aş vrea să crezi că ea 02; // 130 aşa pe partea ceealaltă creşte Ot / -ncet, încet, pe, netranscrise în P, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. j post partea, în P este scris cea. / In P, în loc de ceealaltă a fost scris cealaltă. // 130— 132 îşi creşte pe-altă parte-adîncul său mereu, se face adînc pînă unde, urlînd, tiranii-şi stau laolaltă. 02 // 132 tiranii, furioşi, scrîşnesc orbeşte. Ox/ adînc, netranscris în Pt a , , ,t pe baza variantei corespunzătoare din O. // 133—138 ' mt,reSî‘ Dreptatea sfînt-aici vru să scufunde pe-Atila, cel ce lumii bici fusese, pe Pirh şi Sext; şi-amestec-a lor unde etern, cu spuma ce din c(locot) iese etern, doi Rinieri, zvîrliţi în iad, că multor căi le-au dat război adese." 02 II 139 se-ntoarse-apoi] apoi s-a-ntors. M' 406 CÎNTUL XIII * 1 Dar Nes nici n-apucase-a trece rîul, cînd noi intram într-un tufiş noptatec şi nici un fel de drum n-avea pustiul. 4 N-avea frunzişul proaspăt, ci tomnatec, nici ramuri verzi, ci strîmbe şi-nnodate„ nici fructe-n el, ci numai spin sălbatec.. 7 I.a Cecina n-au silhe-aşa-nfundăte şi sterpe-a cei mistreţi ce pe cîmpii urăsc (mîndreţa) muncii semănate. 10 Aici au cuib spurcatele harpii ce<-odată, pre/estind) cit au să paţă, cu trista ştire a * 4 * * * * 9 * Ciutul este. reprodus din P. // 1 Nici n-apucase Nes să treacă rîul O-J' Nici n-apucase-a trece Nes prin vale 02 II 2 cînd noi intram] şi-ajunserăm 01 II 3 şi nici măcar im semn n-avea de drum 02 j ante şi ad. pustiu Ox // 4 N-avea frunzişul proaspăt] Nu verde frunză-ntr-însul Ot // 5 nici ramurii, verzi] nu drepte crengi Oa // 7 în P, în loc de silhc a jost scris sîlbe /silhe] sihle 02//7-9 Nn stă-n păduri aşa de-ntunecoase mistreţul [................... . . .] la Cecina-n câmpiile mănoase. ()1 jj 9 mindreţa, netranscris în P, a Jost întregit pe baza variantei corespunzătoare dm 0. I în P, ante muncii este anulat ai. semănate] sămănate Oa // 10 spurcatele harpii] harpiile murdare Oj//11 odată prevestind, netranscrise în P, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. II 12 goniră pe troieni din nou pe mare. Oj / din insule-au gonit pe-ai Troie'i 'fii. 02 / Versul, incomplet în P, a Jost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. II 407 13 Cu aripi mari şi piept de om şi faţă, au gheare lungi şi burta ior umflată<-i) şi jalnic plîng prin pomii fără viaţă. 16 Virgil atunci: „—Să ştii că noi sîntern aici-ntr-al doilea cerc şi-om fi-n rotundul tufiş mult timp şi-apoi o să vedem 19 ^grozavul) şes ce-aprins îşi are prundul. Priveşte-n jur minuni ce ţi s-arată şi-mi crezi cu /intui spus!" Şi-ntreg afundul 22 gemea pc-aici cu plîugere-necată, dar nu puteam vedea pe-acei cc(-o) scot <şi-)am stat pc loc cu mintea tulburată. 13 Cu] Au Oj / şi piept de om] dar dc-om şi piept Oa / piept] gît C\ // 14 umflată<(-i>] li-e umflată Ot / -i, netranscris în P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. // 14-15 cu pene-un pîntec larg şi ghearc-avînd, se bocesc prin pomii-ace.şti <......) O* // 16—18 în Ox, versurile sînt şterse cu guma. / Mainte-a-ntra <............y, să ştii că este-a cercului genune, e cea de-aici a doua, pînă cînd 02 // 19 grozavul, netranscris în P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare .din O. I ce-aprins îşi are] pe care-aprins e 01 // 19—21 pe-aprinsul prund piciorul ţi-1 vei pune. Priveşte bine şi vedea-vei stări ce nu le-ai crede numai de le-aş spune. 02 II 20 minuni ce ţi s-arată] să vezi minuni din care 01 jj 21 şi] să Os / în p în loc de şi-mi a fost scris greşit să nu. // 22—24 gemea pe-aici de plîns şi vaiet mare; am stat să văd ce e şi n-am văzut nimic şi-am fost cuprins de tulburare. 0L / Simţeam acum din orice parte-oftări şi nu vedeam de-unde-ar putea purcede şi-am stat pe loc <.................> Oa // 23 -o, netranscris în P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. II 24 şi, netranscris în P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare ■din O. jj 408 ; 25 Credea Virgil c-aş crede, aşa socot, că. plinsul din tufiş făcîndu-l acei ce stau prin el ascunşi de tot. 28 De-aceea-mi zise el: Un ram rupîndu-I din plantele ce vezi pe-aici, frunzişul schimba-va, cred, de tot in tine gîndul." 31 Spre-un spin mă-ntinsei ca să rup spinişul şi-am vrut să ştiu ce-o fi dacă-1 voi frînge şi atunci: De ce mă rupi?" strigă tufişul 34 şi negru s-a făctft apoi de sînge. „N-ai nici o milă tu de mă despoi?" a zis din nou. Cernind, părea că plînge. 37 „Noi oameni fost-am, azi copaci cu foi, dar ar putea de noi mai mult să-ţi pese, chiar suflete de şerpi s-avem în noi.“ 25 — 27 in Oj versurile sînt şterse cu guma. ' 25 -30 Eu cred că el credea că poate-aş crede c-atitea voci din <...................> ce stă printre copaci şi nu se vede. Deci zise el: Tu rupe din oricare dintr-âşti copaci un vreasc şi judecata ce-o ai <...............> 02 // 30 va,face să cunoşti ce fals ţi-e gîndul.'' 02 / In P, în loc de tine scris greşit fine. // 31 Eu mina mi-am întins ca pe furişul Oj / tn loc de spinişul a fost scris spinuşul. // 31—33. a fost P, în- întinsei mina deci, cum zise tata, şi-o creang-am rupt a unei mari tulpine şi trunchiul ei: De ce mă rupi?" strigat-a. 04 //• 34 în F, in loc de negru a fost scris negre, jj 34—36 Iar, cînd ieşi din el un strop de sînge, mi-a zis: „— De ce mă smulgi? Ce vin-avem ?“ [......] părea că plinge. 02 / Şi-umplut de sînge lai, spre mine din nou mi-a zis: „— De ce să mă des<(poi), ori n-ai tu nici un fel de milă-n tine ? 02 // 35 in P, în loc de tu a fost scris şi dreptul. // 37 ante azi ad. şi Ot, 02 / cu-foi] sîntem Ot U 38 dar ar putea de noi] de noi însă ar putea 02 // 39 chiar de-am fi fost şi suflet de reptilă." 02 / şerpi s-avem în noi] şarpe-n noi s-avem.““ Oj II 409 ■40 Precum la lemnul verde vezi adese că-i arde-un căpătîi, iar altul cîntă, tot sfîriie mereu prin vînt ce iese, 43 aşa iese,a din trunchi vorbire frîntă şi sînge (cald, iar) ramul l-am scăpat şi-am stat cum stă şi-accl ce se-nspăimîntă. 46 De-ar fi crezut, tu, suflete-ofensat, ace(e)a ce-n cîtitarea mea am spus-o, grăi Virgil, s-ar fi purtat cu minte 49 şi mina lui pc tine n-ar fi pus-o. Dar necrezutul fapt crezut mi-1 face, căci mîua(-i) însumi eu spre tino-am dus-o. 52 Dar spune-i cine-ai fbst, ca să tc-mpace, să-ţi umplă de-al tău nume-ntreg pămîntul, că-i viu şi va ieşi din iad în pace.“ ■40 la lemnul verde vezi] vezi şi la tăciunii verzi 02 // 41 că-i ] cînd O* / în P, în loc dc căpătâi a jost scris greşit cap atins. / căpătîi] cap Ox j iar altul cîntă] cum celălalt geme 02 / cîntă] picuri are 0± // 42 tot] ce-i Ov şi 02 // -43 — 45 aşa ieşeau din rană [............] şi sînge dintr-o dată şi cuvinte şi creanga mi-a căzut în spaimă mare. 01 / cuvînt şi sînge-aşa-ntr-aceeaşi vreme ieşea din trunchi şi, creanga mea să cadă lăsînd-o, stăm ca omul cînd se teme. 02 // 44 cald, iar, netranscrise în P, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. I în P, post scăpat a jost scris greşit din mîni şi-am stat. // 46 în P, în loc de tu a jost scris tie. / tu, suflete ofensat] gîndese, mai denainte ■01H 46—48 Şi-a zis Virgil: De-ar fi putut să creadă, rănite duh, el mai de mult ce spui, ce-n versul meu putu-ntr-un loc să vadă 02 // 47 în P, în loc de aceea ce-n cîutarea a jost scris acea ce-neîntarea. jj 49—51 el u-ar fi-ntins spre tine mîna lui. Dar necrezutul fapt m-a-mpins a face prin el ce însumi eu să cred de-abia (putui). 02 // 50 în P, în loc de mi a jost scris nu. // 51 -i, netranscris înP, a jost întregit _pe baza variantei corespunzătoare din O. // 53—54 şi faima ta s-o-mprospăteze-altinde în lumea-n care-i scris să iasă-n pace." 0.2 ;'/ 410 55 Iar el: Cînd dulce-aşa v-aud cuvântul ,■ nu pot tăcea. S-aveţi îngăduinţa de-a sta puţin să-mi plîng în pace cântul. 58 Trăiam la Frederic şi-aveam putinţa să fac din el ce vreau şi-am priceput să-ncui şi să descui în el voinţa, 61 ce tainc-avca eu singur am ştiut; şi-aşa m-am străduit cu slujba dată, incit şi somn şi viaţă rai-am pierdut. 64 Dar curva (cea)-n etern nesăturată, ce stă la curţi, pîndind fără ruşine, că-i moartea lor şi ciuma totodată, 55 Cînd dulce-aşa v-aud] Aşa de dulce ţi-e 0Ljj 55 — 57' Nu pot să tac, aşa de mult m-aprinde al tău c, deci nu vă cadă greu că-n vorbe-acum puţin mă voi întinde. Os II 56 ante nu ad. că 01 / post nu ad. mai 011 S-aveti îngăduinţa] Iar suferinţa». 01U 58-63 Acel ce-avut-a cheile sînt eu la inima lui F(r]>ederic şi-aşa cu-ncetul ştiam să-ncui şi să descui mereu, că singur eu i-aveam în mîni secretul; fidel purtat-am slujba m regească, incit muream de-atîta muncă, bietul. 02 // 62 — 63 şi-ajunsei, prin credinţă, la mărire, dar naltu-mi rang şi pizma m-au pierdut. 01 // 63 în P, în loc de somn a post scris gresii teren, iar în loc de pierdut, penlut, jj 64 cea, netranscris, în P, a /ost întregit pe baza variantei corespunzătoare, din O. II 64-66 Căci curva cea cu ochii-n aţintire, ce vecinie stă la cezari în palate, o cium-a curţilor şi-a lor perire 01 / Dar cutra cea tot trează să pîndească la curţi de regi cu ochi fără ruşine, un viciu-al curţilor şi-o cium-obştească 02 // 411 <>7 pe toţi din jur ii asmuţă spre mine şi, aprinsă-n urmă, aprinseră pe-August; căzui pe negre rîpi din culmi senine. 70 Crezui, cuprins de-acroare şi dezgust, să-mi aflu-n moarte leac; vai, ce oroare, injust să-mi fiu eu, cel de-a pururi just 1 73 Pe-aceste rădăcini susţinătoare, vă jur c-am fost de-a pururi cu credinţă acestui rege demn de orice-onoare. 76 Şi-n lume de te-ntorci şi ai putinţă, vai, spală-mi bunul nume care-mi zace tîrît aşa-n noroi de rea voinţă." 79 Tăcu Virgil; apoi: Tu vezi că tace. Nu pierde vreme-acum, vorbi spre mine. Vorbeşte-i deci şi-ntreabă-1 tot ce-ţi place!" * * «67-69 asupră-mi rădică pe toţi şi toate şi-aprinse tot şi-n urmă şi pe-August, iar gloata-mi o schi negru-abis căzui din culmi senine Oa // 70 Crezui | speram Ox, crezînd 02 // 71 post moarte ad. un 02 / vai, ce oroare] la dezonoare 02 fi 72 să-mi fiu] îmi fui 02 / -mi om. Ox I de-a pururi] atît de (>2 // 73 — 75 Şi jur pe-această nouă-a mea-nchisoare că nici un fel de-ofensă n-am adus acestui rege demn de-orice onoare. 02 // 75 acestui rege] stăpînului cel 01jl 76 ai] avînd 01//76 —78 Şi-oricare dintre voi va merge sus, rădică-mi numele cel bun, că-mi zace de-a pizmei lovituri şi-acum răpus. Ot / 77 bunul nume care-mi zace] amintirea cea pătată 01 // 78 tirit aşa-n noroi | de pizmă neagră şi 01H 79—81 Tăcînd puţin, cu fruntea-n piept plecată: „— Nu pierde vreme-acum, cînd vezi că tace, mi-a zis Virgil, întreabă-1 tot ce-ţi place 1“ 'Ox I Tăcu apoi puţin: Fiindcă tace, nu pierde vreme, a zis Virgil, socot, vorbeşte-i deci, întreabă-1 tot ce-ţi place!" II 80 în P, în loc de vreme a fost scris vremea. // 412 82 Iar eu: întreabă-1 tu ce ştii că-i bine şi crezi c-aş vrea să ştiu. De milă multă eu nu mai pot şi-n gînd nimic nu-mi vine/' 85 Deci zise el: Tu, suflet rob, ascultă! Să spui, (ie vrei ca soţul meu sub soare să-ţi spele Imnul nume de insultă, 88 cum poate-ajunge sufletu-n prinsoare aşa-ntr-un nod? Şi-n veci în el s-ascunde, ori scapă, cînd şi cum, din închisoare?" 91 Şi vînt suflînd din ci atunci fin] unde, gemut-a duhul şi răspuns ne dete, zieînd aşa: Pe scurt: vă voi răspunde. 94 Pe-un suflet furios, ce-n lume-şi dete peririi trupul său prin silnicie, în cercul nostru Minos îl trimete. 82 ce ştii că-i bine] de-acuin ce-ţi place 03, mai bine tot 02 // 83 — 84 ce crezi şi tu c-a mea dorinţ-o-mpacă, căci eu, robit de milă, n-am să pot." 02 // 84 eu nu ştiu ce-ntrebare i-aş mai face. /'/' 85—93 Deci zise-aşa: Robite suflet, dacă voieşti ca omul cu drag să-şi puie cuvîntul pentru tine, atunci să-ţi placă să spui, de poţi, cum poate-un suflet să se-ncuie aci-ntr-un nod şi din prinsoarea lui de e putinţă de-a scăpa din el, ori nu e ?“ Suflat-a trunchiuri) tare-atunci, iar vîntul se-ntoarse-apoi în voce spre-a ne spune şi-a zis aşa: Pe scurt voi da cuvîntul. 02// 94 în P, în loc de -şi a jost scris greşit se. // 94—96 Pe-un suflet mînios, cînd îşi răpune el singur trupul care-i fu copacul, Minos aci-ntr-a şaptea gură-1 pune. 02 II 6 în P, în loc de Minos a fost scris greşit Chinos. // 413 *97 Bl cade-n codru-aici, dar cine ştie în care Ioc, aşa cum vrea destinul, şi-aiei el încolţeşte ca să fie 300 vlăstar, iar, cînd copac e cu deplinul, Harpiile-il !tot pasc şi ne-ncetat îi fac dureri şi-aşa-i răsuflă chinul. 103 Vom învia şi noi, cătind ce-arn dat, dar n-o să-ntrăm în trupurile-avute, că-i drept să n-ai ce-odat-ai lăpădat. . 106 Tîrînd aici pe celea-n veci pierdute, aici le-om spînzura, vai, fiecare de tristul trunchi al umbrei nevăzute." 109 Noi stăm acum la trunchi în aşteptare, dorind să ne mai spuie vorbitorul, cînd iată-ne-ngroziţi d-un vuiet mare, 97 — 99 El cade-n crîng, nu unde i-ar fi placul, ci unde l-a zvârlit destinul, şi-ăici el încolţeşte-n brazda lui c-alacul 02 // 99 ca din sămînţ-apdi tufiş să fie Ox // 100 vlăstar] din el Ox / conac] crescut Oj II 100-102 vlăstar crescînd şi, copac cînd e cu plinul, Harpii spurcate-i pasc ale lui foi, dureri îi dau, dar şi durerii-alinul. Ot /' 103 Vom învia şi noi] Şi noi vom învia Ox // 103—105 Ca şi-alţii-ale lor spolii, aşa şi noi le vom căta, dar nu spre-a fi-mbrăcate, că-i just să n-ai ce lapezi la gunoi. O, // .105 că-i drept să n-ai ce-odat-ai] căci noi putem avea ee-am (>x // 106—107 iar la judeţ, noi, suflete pierdute, tîrî-vom după noi (...............................) 01j! '106 — 108 Aici le vom tîrî şi spînzurate în tristul codru avea-le-vor oricare ins de propriu-i trunchi al umbrei turmentate. 02 // '108 Versul lipseşte dui Ox. // 109—111 Noi stăm la trunchi atenţi, cu capu-ntins, crezînd că vrea şi-altce să ne mai spună, cînd făr’ de veste-un (vuiet) ne-a cuprins 02 // 414 ,112 cum e atunci cind vede vînătorul venind mistreţu-n (sirg) şi crîngu-1 fringe, iar cînii lătrători-], iau cu zorul. 113 Şi iată-i goi de tot şi numai sînge din stingă doi, (venind aşa dc->orbeştej rup tot ce le stă-n cale. Şi să plînge ;:11S iar cel gonit: ,,— O, moarte-acum soseşte! Tîrzii părîndu-i paşii cum îi calcă: Tu n-ai fugit aşa de voiniceşte .121 la Toppo, Lano, cind iucarăţi halcă." Dar, poate că perindu-i răsuflarea, făcu un grup din el şi dintr-o salcă. 124 Şi-o haită de căpăi umpluse zarea, ogari părînd scăpaţi de-ngărditură, toţi negri, mari şi iuţi cu alergarea. 112-114 Aşa e cind zăreşte vînătorul venind mistreţu-n sîrg şi c.rîngu-1 fringe şi gîfîie, iar cînii-1 iau cu zorul. 0t / ca şi pe-acei ce simt ea o furtună venind mistreţu-n parte(a) pe-unde stau şi-aud şi ci ni şi crengile cum sună. 02 // 113 sîrg, netranscris în P, a fost întregit pe ba,2a variantei corespunzătoare •din 0. H 115-117 Şi iată-n stingă doi, cari alergau şi goi şi sfîşiaţi, fugind orbeşte, că-n crîng ei orice-obstacol-o sfărâmau. Oa // 116 venind, aşa de-, netranscrise în P, au josl întregite pe baza variantei •corespunzătoare din O. // 116—117 zgîriaţi, doi inşi din -stingă vin orbeşte şi rup şi crengi şi ramuri. Şi să plînge 0* //• 118 iar cel] acel Ol // 119 Iar celălalt, cu fugă scăpătată 0a / iar celălalt, •crezînd că poate calcă 0t // 119 ante Tu ad. prea-ncet 02 // 121 la Toppo] ■din luptă O, / în P, în loc de Lano a jost scris greşit Sano, iar în loc de juca-răţi, jucărţi. // 122 Şi-apoi, perindu-i poate suflu-n gură 02 / în P, în loc de perindu-i a jost scris pierindu-i. // 123 Stătu şi se schimbă-n tufiş deodată. >01 I post un ad. singur 0a ' post şi ad. dintr- 02 // 124— 126 Şi-n urma. lor tot crîngul îl umplură căţele negre, sprintene, din lanţul lor ogari părînd scăpaţi de-ngărditură. 02 // 415 127 Sărind pe cel pitit, ei îl făcură bucăţi pe cale şi repezi s-au pornit, purtînd bucăţi de carne vie-n gură. 130 De mîn-atunci m-a prins şi-apoi prin vale m-a dus Virgil la salca ce plîngea în sînge scurs din ramurile sale. 133 O, Iacob Sanct’ Andrei, el se bocea, de ce tocmai din mine-ţi faci tu scutul ? De-ai fost tu ticălos, nu-i vina mea!" 136 Iar cînd sosi Virgil: „ — O, tu umplutul de răni (prin ...........................y de plîngi cu sînge-aşa ?" Şi-atunci zbâtutul 139 tufiş spre noi: O, ce nedemne rane, voi, suflete, primii! Apărurăţi bine că-mi rupseră din trup cu guri tirane; 127 Sărind] şi pe tufiş 01 // 127- 129 Sărind, au rupt bucăţi şi bucăţele cu dinţii-nfipţi în cel (....) şi membre triste-au dus în guri cu ele. 02 // 128 bucăţi l-au rupt de tot şi-apoi pe cale Ox // 129 purtînd bucăţi dej porniră toţi cu 01 // 130 De mîn-atunci m-a prins] Virgil m-a prins de-un braţ Ojj / m-a prins şi-apoi prin vale] Virgil m-a prins cu jale 01 // 131 m-a dus Virgil la salca] mă duse la tufişul // 131— 132 m-a dus la tufa ce-n zădar plîngea prin crengi pe care sînge-acum le-umpluse 02 // 133 Andrei] Andreiu 01 / el om. 0X // 134— 135 ce-avuşi să-ţi faci din mine-ascunzătoare, că, dac-ai fost mişel, nu-i vina mea!" 02// 135 De-ai fost tu ticălos, e vina mea?" 01 // 136 O, tu, umplutul, om. Oa / 137 prin, netranscris în P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. I Porţiunii lipsă îi corespunde în' O., care sînge scoţi şiroi, în vreme, ce în Oj pasajul este ilizibil. // 138 cu vorbe-avalma, cine-ai fost <.. . y ?" 02// 139-141 Iar el: duhuri, cum sosirăţi voi ca să-mi vedeţi a mea ruşine şi-acest măcel ce-mi rupse-a mele foi! 02 // 141 în P, în loc de tirane a fost scris greşit urane. // 416 14? vi rog să le-aduna.fi aici sub mine. Eu fui din urbea stemelor schimbate, cu doi patroni, de-aceea-ntiinl vine 445 cu arta lui şi-aşa cumplit o bate. Şi, dacă n-ar mai li un rest ferice, un «(semn) de el pe-o punte de cetate, 14& (acei ce-o reclădiră-n vremi propice, pe spuza cea de după huni rămasă, degeab-ar ii muncit ca s-o rădice. 151 Iar eu m-ain spiuzurat la mine-n casă.")» 342—147 să le-adunaţi sub tristul trunchi (...) mine! Eu fui din urbea cui Botezătorul schimbatu-i-a patronul prim cu sine, de-aceea el cu arta le dă zorul s-o supere mereu. Un rest ferice de nu i-ar fi rămas pe-un pod poporul Oa // 147 semn, netranscris în P, este întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. I de] din 0X // 148—151 Fila din P jiind poarte probabil pierdută, ■am transcris versurile din 0X. CÎNTUL XIV 1 De-un dulce dor de ţară copleşit, strîngînd acele crengi de sînge pline, le-am dus sub cel ce-n plîns a răguşit. 1 Sosim de-aci-ntr-un loc pe unde vine hotarul altui cerc, un nou mormînt, cu mult mai trist şi plin de-urgii divine. 7 Şi, ca s-arăt deplin ce-amaruri sînt, vă spun c-ajunserăm pe-un şes pe care nimic nu poate creşte din pămînt. 10 Tot şesul este-ncins de-un codru mare, cum însuşi el de tristul şanţ e-ncins, şi-aici am stat la margini, în cărare. 1—72 Versurile sînt reproduse din „Semănătorul", 1 (1901—1902), nr. 20, p. 310 — 312. II 1 dulce om. P // 2 am strîns acele ramuri destrămate O-, / în P, în loc de acele a Jost scris greşit acolo. / crengi de sînge pline] risipite crengi (?2 / sînge om. P // 3 le-am dus sub cel ce-n plîns a] le detei iarăşi celui Ov P, 02 // 4, pe] de Ox // 4-6 De-aci sosirăm şi-unde ia pornire al treilea cerc al văii, care-ntreagă justiţiei este-o groaznică-ntocmire. 02 II 6 în P, în loc de urgii divine a fost scris greşit urgie doarme. // 7 s-arăt] să spui Ov să arăt P//7 —9 Spre-a face lucrul nou mai cu-nţeles, vă spun c-am fost ajuns pe-o pustă din care nicicînd ^...........y ies. Oa // 8 spun] spui Ov PII 10—12 Cunună-n jur el tristul codru-1 are, cum însăşi ea de şanţ e-ncunjurată, şi-am stat aici pe-o margine de-a lui, 02 /./ 11 de gropi apoi e însuşi codru-ncins Ox / şanţ, omis în P, a fost completat de G. Coşbuc cu creionul. // 418 13 Pămîntul e nisip uscat şi-aprins, precum socot că este-n miezul verii acei ce-aprinde-al l.ibiei coprins. 16 O, cit de mult tu, cumpăn-a puterii, vei fi-ngrozind pe-oricine-acum ceteşte ccs-amar mi s-arăta pe-aici vederii! 19 în gloate multe morţii mişeleşte plîngeau pe şes, toţi goi, cu plînset mare, dar cazna lor vedeam că felureşte. 22 Zăceau pe spate-o smnă-n nemişcare şi mulţi şedeau, stîrcind fiinţa toată, iar alţii-n veci fugeau fără-ncctare. 23 Acei ce fug silit cea mai mare gloată, iar mai puţini acei ce pling pe loc, ci-n schimb ei pot mai mare glas să scoată. 13 uscat] şi sterp P, 02 // 14 şi-aşa de fin precum [. . .] Ox / (. . ■ )> nu altfel, cred, de cum 02 / miezul] mczul P // 15 acel ce-aprinde] nisipul dintr-■O, •' coprins] cuprins ’0L, P, Oa// 16—18 O, cit va fi-ngrozind dreptatea sfiittă [.............................1 şi cîte-acum cîntarea mea le cîntă! Ox / O, sfîntă răzbunare, cit acum vei fi-ngrozind pe-oricare-aude ce-a,mare stări văzui şi pe-acest drum! 02// 17 ceteşte] aude M' // 18 în loc de mi este tipărit ni. / în P, în loc de arăta şi vederii a fost scris arătă, respectiv, vederei. // 19 Erau mari gloate-aici de ambre nude O» / nude M'fa 19—21 Şi goale,-n jalnic plîns, nespuse gloate să zbuciumă prin nopţi, că-n noapte sînt, dar n-au acelaşi fel de chinuri toate. 02 // .20 toţi goi om. P lj 21 impuse-avînd, cred eu, diverse trude 02 / şi (iniţial •' dar) aveau trude M’ / în P. în loc de felureşte a fost scris greşit foloseşte. // 22 sumă] seamă P, 02 // 22 — 24 Pe spate zac o seamă, pe pămîut, cu capu-n poală mulţi şedeau, stîrcind, iar alţii necurmat se-ncură-n vînt. OxH 23 şedeau] zăceau P / fiinţa] făptura 02 // 24 veci] jur 02 // 25 cea mai mare gloată] gloata cea mai mare O, // 26 plîng] stau 0% / plîng pe loc] aştern pămîntul 02 II 27 dar ăştia-n schimb se pot boci mai tare Ox / ei pot] puteau 02 / glas] plîns P, 02 // 419 28 Şi-ncet căzînd de sus, mari fulgi de foc ningeau pe şes, cumplit ca să-l încingă, cum ninge-n Alpi, cînd nu e vînt deloc. 31 Precum în Indii a-nceput să ningă pe oşti lui Alexandru-ntruna focul, ce, nici căzut, nu vrea să se mai stingă, 34 iar el a pus pe-oşteni atunci cu jocul picioarelor să-l bată singuratec, căci mult mai. lesne-aşa so stinse focul, 37 aşa ningea şi-aici etern jăratec şi-ardea nisipul ca uscata iască, făcînd acestor goi un chin sălbatec. 28—30 Pe-ntinsul şes pustiu şi pe mormintul ning fulgi de foc, încet şi cu cumplire, cum ninge-n Alpi ades, cînd tact; vîntul. Or / Pe-ntregul şes ploua cădere lină; ningea pe cîmp f.........................) cum ninge-n Alpi, cînd orice vînt s-alină. 02 // 29 şes] cîmp P / în P, în loc de încingă a fost scris ningă. IJ 31—33 Aşa precum, sub tropică-ncălzire, în India văzu Biruitorul că flăcări dese-i ning peste oştire 01 j Aşa cum Alexan.dru-n ţări la Ind văzu ningîndu-i foc pe-oştire-odată, ce-ardea mereu, chiar şi căzut fiind 02 // 34 în P, în loc de oşteni a fost scris greşit oşti. // 34—36 iar el a pus să bată cu piciorul oştenii săi, cari astfel, singuratec mai iute se stingea [................] Ox / de-aceea puse-oştenii săi să bară cu talpa locul şi-astfel tn(ui) uşor stingea văpaia <...............) izolată 02 // 35 Versul nu a fost transcris în P. jj 36 căci] şi (transcris greşit în loc de cu jt P jj 37 ningea] cădea Ox / aici] acel (transcris greşit in loc de aici) P / etern j; din cer Ot // 37—39 aşa ningea văpăi eterne-asupra lor, ardea ca isca sub amnar tot locul supt ei <......................) spor. 02// 38 şi-aprins era [...] iască Oy / ca iasca sub amnar ardea tot7 locul M'!j 39 în 01 versul este şters cu guma. // 420 40 Ei tot jucau din mini să se ferească şi-ntruna scuturau pojarul nins ce nu-nceta, căzînd, să se-nnoiască. 43 „ — O, tu, acel ce toate le-ai învins, dar nu şi dracii coi fără de pşice ce stau străjeri la zidul cel aprins, 46 ce mare duh e cel ce-n flăcări zace, dispreţ avînd şi inimă sumeaţă, cit parcă focul nici. un rău nu-i face ?" 49 Şi însuşi el, văzînd că-i stau în faţă şi-a mea-nt re bare-a fost de starea lui, strigă: Eu sînt şi mort cum fui ia viaţă. •32 Spetească-şi Zcvs pe cel din mina cui luă-n mînie fulgerul de care în ultima mea zi trăsnit eu fui! ■40 Şi fâr' de-odihnâ-n veci le era jocul 02 / Ei tot jucau] Iar ei tot dau Ot j{ 40—42 Vedeam ici şi colo făr-astîmpăr jocul, din bietele lor mini îl joacă morţii să scuture mereu <...............) focul.’ M' // 41 în 01 versul este şters cu guma. // 42 de-abia-1 stingeau {...]> focul 02 / ■ce nu-nceta, căzînd] văpăi ce nu-ncetau 01 // 43 ,,— O] Şi-am zis: ,, —Tu 02 // 43 — 45 Şi-am zis: Virgil, tu, celui [...] , [•••] dracii cei fără de pace afar’ de [....................] poartă Ox / „—Tu, cel ce-nvins-ai to<...> sorţii, afară de-acei draci lipsiţi dc pace, cc-n contra noastră au stat la-ntrarea porţii M' // 44 maestre, afară de cumplita droaie Oa // 45 ce] cari 02 // 46 e cel ce-n flăcăi i zace] stă fără să se-ndoaie 02// 46—47 ce om [........................] zace [...] stînd al [...] Oxll 48 că pare <]...} ploaie?" 02// 49—50 Şi iată el, de care [...] să ştiu din gura lui Virgil, privind pojarul G1 // .51 cum fui în viaţă] ce fusei viu 01H 52—54 Să crape de-obosit [...] vrea fierarul ce-a dus [...] Zevs [...] fulger în mînie cu care m-a trăsnit din cer, tîlharul! O, // 53 fulgerul] fulgerii (scris greşit în loc de fulgeru-i J P, fulgeru-i Oa // 54 în ultima mea zi trăsnit eu fui] trăsnit în cea din urmă zi P, 02 // 55 -n rînd] -şi el 02 II 421 35 Spetească-n rînd pe toţi pe cîţi îi are sub Etna-n fierăria-i afumată, urlînd după-ajutor în gura mare, 58 precum făcu la Flegra el odată. Trăsnească Zevs în mine cit voieşte, dar n-o să mă supuie niciodată!" 61 Văzui atunci pe-al meu cum se răsteşte, cum nu l-am mai văzut: O, tu, haine, trufia ta şi-aici te stăpîneşte! 64 Cu-atît mai grea e cazna pentru tine, căci numai furia ta, altceva nu e-n stare-a-ţi căşuna dureri depline!" 67 Spre mine-apoi, mai bînd: Un rege fu din cei ce-au mers să facă Teba oabă şi-avu-n dispreţ şi-i are chiar şi-acu 55—57 Să-i crape-n afumata fierărie cu toţii-n rînd! El urle-n gura mare: «Vulcan, te rog, Vulcan!» în bătălie Oj [[ 56 subt Mont-Gibel în neagra fierărie 02 / în P, în toc de fierăria-i afumată a fost scris afumata fierărie. // 57 strigînd ca şi la Flegra-n gura mare 02 /,' 58 « Vulcane, o, dă-mi, Vulcane-ajutorare! » 02 / el odată] -n desperare Oj 7 59 Trâsnească-mă cu toată a lui vrere 02 / în P, în loc de Zevs în mine a fost scris -n mine Zeus. // 60 eu nu mă plec şi-mi scuip pe răzbunare. Oj / Versul lipseşte din 02. // 61 Atunci îl auzii cum să răsteşte Ox // 61—63 Vorbi atunci Virgil cu-aşa putere cum nu-1 mai auzii: <.................y O, Cap(aneu,....................y aici nu piere 02// 62 cum nu l-am mai văzut] maestrul [. ..] Oj, cum nu-1 mai văzui (ultimul cuvînt este scris greşit în loc de auzii] P jj 64 grea e cazna] mare chin eO, .7 64 — 66 trufia ta spre-a-ţi fi mai grea căznirea, căci furia ta, nu şi-alt amar, e-n stare mîniei tale-a-i face <.......> cumplirea." 02 // 65 în P, în loc de furia a pst scris greşit furca. // 67 Un rege fu] Acesta fu Oj, Fu rege mare 02 / în loc de fu este tipărit fiu. // 68 — 69 din regii cei ce-au mers rob[. . .] să pună [...............] despreţ avu. Ox // 69 în loc de avu este tipărit avea. / dispreţ] despreţ P, 02 / şi-i are chiar Şi-acu] pe zei şi parcă-i are 02 // 422 70 pe zei, cum vezi din vorba lui neghioabă,. Dar bine-am zis, pentr-un smintit din fire trufia sa e singura-i podoabă. 73 Urmează-mă de-acum! Dar aibi în ştire pe-aprinsul prund să nu-ţi aşezi piciorul. Tu {tot) pe sub tufiş să câţi scutire I" 76 Tăcuţi mergînd, ajunsem la izvorul ce iese din păduri, curgînd spumos şi roşu-aşa, că şi-azi mă ia fiorul. 79 Ca gîrla cea din lacul puturos pe care-o-mpart coruptele [...], aşa pe-aprinsul prund şi-acesta-n jos. 70 — 72 Dispreţ el are-n vorba lui nebună. Dar să-l lăsăm. Trufia-i peste fire e pentru el podoaba cea mai bună. 02 / şi-acum, cum vezi din vorba lui neghioabă. Dar cum am zis, trufaş precum îl vezi, blestemele-i sînt demna lui podoabă. 02// 71 în P, în loc de smintit a fost scris sumeţ. //72 sa e singura-i] -i cea mai vrednică P//73—142 Versurile, nefiind tipărite, sînt reproduse din P. /'/ 73 în P, în loc de dar a fost scris să../ Şi-acum să mergem! Dar să-ţi fie-aminte 02 // 74 prund] şes Ox // 75 ci tot pe sub pădure-aşa nainte!“ 02 / tot, absent din P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. / ] mergi C>1 / să câţi] că ai // 76—78 Şi-ajunserăm, tăcînd, şi la priponii de unde iese-n cîmp un rîurel de-a cui roşaţă şi-azi mă ia fiorul. 02 //, 77 de sînge-aşa, că şi-azi mă ia fiorul. // 78 şi roşu] de sînge Ox / în P, în loc de roşu a fost scris greşit rîşie. // 79—81 ('uni ies din puturosul, loc pîraie, pe cari le-mparţ în băi conjpte d-alea, aşa şi-acesta-n două şesu-1 taie. Oi / Precum la Bulicame curge-apel ce apa,-n băi stricatelor le-mpar,te, aşa pe-aprinsul prund {...) şi el. O*//. 423 82 Şi ţărmii nalţi şi patul lui, cit ţine, de piatr-au fost ca şi costişul lui şi „Aici e vad" gîndesc atunci în mine. 85 Din tot ce-aici ştiut eu îţi făcui, de cînd trecurăm pragul ce nu pune zăgaz nicicînd intrării nimănui, 88 tu n-ai văzut nimic maf de minune decît acest izvor ce ni-e de faţă, căci orice foc deasupra lui apune." 91 Aşa mi-a zis cel plin de glorii-n viaţă, deci rugă i-am făcut la timp propice şi-n drumul ce-a deschis să-mi dea povaţă. 82-84 Era un pat de piatră-ntreagă valea, de piatră malul tot şi nalt făcut şi-atunci mi-am zis în gind: „Pe-aici e calea!" 0A / Şi fund de piatr-avea şi de-orice parte costişul şi-ambii ţărmi şi sigur fui că num(ai> el dă druni şi m{ai) departe. 02 // 83 în P, în loc de fost a fost scris greşit tot. fj 85 — 87 ,,— Din multe lucruri care le-ai văzut, de cînd trecurăm pragul peste care om viu din lume încă n-a trecut Ot // 87 în P, în loc de zăgaz a fost scris greşit zăgar. // 88—90 nimic nu e mai vrednic de mirare decît ce-avem în faţ-acum, izvorul, căci focul peste el putere n-are." 01 lj 89 de faţă] prezinte 02// 91—93 Aşa-mi vorbi, mergînd, însoţitorul şi l-am rugat apoi ca să-mi explice şi vorbe mi-a vorbit, plinindu-mi dorul. Ot j Vorbi maestrul meu atari cuvinte, deci îl rugai să-mi dea şi-acea bucată de care-mi dete-o poftă aşa ferbinte. o21! 424 94 Pustiu ostrov, ce Creta i se zice, se află-n larg de mări şi-n vremi cărunte, un pacinic neam trăia pe-aici ferice. 97 Numitul lda-n el se afl-un munte bogat în (ape) şi-n păduri cu rîuri dese, dar azi pustiu nâlţînd pleşuva frunte. 100 (Pe Zevs acolo Rea şi-l trimese şi, cînd plîngea, (...) punea spre-a nu se şti-n ce loc îl ascunsese.) 103 Vii moş sta-n munte drept, de (veci cum) sta, spre-apus acum e-ntoars-a lui statură, privind spre Roma ca-n oglinda sa. 94—99 Pustie-o ţară zace-ncunjurată de mare, a zis, şi Creta [...], sub domnul cui fu lumea m(ai) curată. Un munte-n ea, Ida, cîndva bogat în ape şi-n păduri cu rîuri dese, acum însă deşert, că-i loc uitat. 02// 98 ape, ne transcris în P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. /în (ape) şi] cîndva Ox // 99 în P, în loc de dar azi pustiu a fost scris : pustiu dar, azi. / dar azi pustiu] pustiu aziOx// 100—102 Terţina, neiran-scrisă în P, a fost întregită pe baza variantei corespunzătoare din O. //100 Ca sigur leagăn Rea şi-l alese 02 // 101 şi, vrînd ca să-l ascundă, ea porunci O] /(...) punea] dispuse-a face hui 02 // 102 Versul lipseşte din 0±. jj 103 de (veci cum) sta] a cui 02 / veci cum, netranscrise în P, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. // 103— 105 Un moş bătrîn şi nalt sta-n munte-aci cu spatele spre răsărit, cu faţa spre Roma, parc-oglindă lui i-ar fi. 02 // 104 spinare-acum îi stă spre Damiete Oa / în P, în loc de acum e-ntoars- a fost scris e-ntoars-acum. jj 105 sa] lui 02 jj 425 106 E de-aur capu-i, fină lucrătură,, iar piept şi mini de-argint cu <([.. .] tare), de-aram-apoi e pîn’ la-nfurcătură; 109 de fier ales piciorul sting îl are; cel drept el singur e din lut lucrat şi stă pe el de vremi acum amare. 112 Şi-afară de-aur, totul e crăpat şi lacrimi curg prin părţile crăpate, s-adună-ncet şi muntele<-l) străbat 115 şl-n valea asta cursul li s-abate, Stix, Flegeton şi Aheron se fac şi curg pe-aceste scocuri strimtorate, 106 în P, în loc de capu-i a fost scris capul. // 106— 108 De aur capul este, bagă samă, de-argint curat sînt braţele şi pieptul, iar, de-unde se despică, e de-aramă; Ot / Cu cap de aur fin <...............) plete, iar mini de-argint curat şi pieptul tot astfel şi pîhă-n craci de-aramă p[...] si spete; 02 // 107 [. ..] tare, netranscris în P,a. fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. jl 109 în P, în loc de Vier a fost scris greşit fir. // 109— 111 de-aici în jos de fier e-n tot înaltul; piciorul drept, el singur, e de lut şi stă pe el mai mult decît pe altul. Oj / de-aici în jos, piciorul sting de-oţel, cel drept de teracotă e lucrat şi stă de mult mai mult numai pe el. 02 // 114 în P, în loc de drept a fost scris greşit sting. // 112 Şi om. 02 / in P, în loc de afară de a fost scris afar’ de. / totul e crăpat] totu-i desfăcut 01 U 113-114 iar plînsul lui cel scurs prin trup s-adună şi-apoi, pe sub pămînt el străbătut Or / şi lacrimi plouă, [plîns] <...) pătrunde ce-apoi, unite, muntele-1 străbat 02// 114 -1, netranscris în P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. II 115-117 în Aheron şi-n Stix el se-mpreună şi-n Flegeton, pîraie curgătoare, şi curg prin strimtul scoc distanţă bună Ot / şi-ntr-ăst pîrîu aduse-ale lui unde, pe-Aheron, Stix şi Flegeton îl fac şi curg aşa pe strimtul scoc, iar de-unde 02 // 116 în P, în loc de Stix a fost scris greşit ştii. // 426 118 iar, de-unde nu-i nimic mai jos, un lac, de-aproape toţi, cum îutr-o seară 02 //. 17 veneau] venind Ox // 19 lunei] lunii R / a lunei uneori] pe luna nouă M li 19-21- pe luna nouă trecătorii-o fac sau cum bătrînul croitor, cînd pune în ac un fir, fixat ocheşte-n ac. 02 // 22 aşa clipeau din ei M / aşa de-aceştia] de-atai-e bandă 02 // 24 hâină] poală O, !! 430 Iar eu, văzînd că. stă cu braţe-ntinse, plecîndu-mă, privii în ochii lui şi-n faţa-i arsă de văpăi nestinse 28 şi-oricît de ars a fost, îl cunoscui. ' ■ Plecîndu-mi capul cătră el mai bine:. .. Latini este-aici?" Şi-n jalea lui: 31 Să nu te superi, fiule, pe mine, mi-a zis, că dintre-aiisăi Latini iese şi vrea să meargâ-n rînd,: .puţin,- cu tine !" ; 34 Cit vrei de mult ! De-aceasta^sătnu-ţipese şi vreau, de ceri, să stau »ci-n cărare, de-o vrea şi-al meu măestrn săvmă lese."- ; : ‘ 26 p[rivii cuj ochii [mari] în. ochii lui Oj26—27 ' ’ ■ ţintii privirea-n faţa eoapt-a săi1 1 ' (anutat: şi-oricît de arşij aşâ e-dbirajii arşi de zări ' . .. • nestinse M / privii adine în faţa arsă care 'ţ1' ]. p-avea de-arsură, linii atit de s: inse. Q2 .’/ 28'‘'puţin privii şi-n urmă-1 cunoscui. 0X / spre-a-mi pierde-a cunoştinţii-orice-ncercare. 02 // 28—30 ’ - >' n-au fost (anulat: stare) destul de arşi spre-a-mpiedică să nu-1 cunosc, (anulate) ^........................) spre el şi-am zis: ,,—Brunett’,. eşti dumneata?" MU 30 O, ser Brunett’, eşti dumneata, îmi pare !" 02 //31 ante să ad. Iar el: 02 / „ — Să nu te superi, fiule] Iar el: Să ;nu fii supărat M//32 puţintel XI 32 — 33 că-şi lasă soţii puţintel ': Latini-acum spre-a fi puţin cu, tine!" 02//, , , ' 34—35 Versurile lipsesc din 02. // 34—36 Ba chiar te rog! răspunsei eu cu zel. De vrei, voi sta şi-n loc, de nu m-opreşte să stau ......y, căci merg cu. el."• M II 35 — 36 ; i-am zis apoi. „Şi [voi să ştii] <.. ,y voi sta, de-o vrea măestrul să mă lese." 0t // 36 de vrea şi-acesta, căci eu merg cu el." 02// 431 37 „ — O, cum n-aş sta! Dar dacă oarecare , din noi stă-n Joc, o sută de-ani în. ploi, . ... de loc rămîne stînd în nemişcare, 40. Dar mergi şi-ncet vom merge amîndoi, iar gloata mea, ce-aleargă-n chinuri crunte, în scurt o voi ajunge-n fug-apoi." 43 Să merg Ia el, acolo, jos, sub punte, eu nu-ndrăznii şi starn ca cel ce poartă, adine respect, plecînd smerita frunte, 46 lax el: Dar ce-ntîmplare-acuin, ce soartă de viu te duce-n lumea cea mihnită şi cine te-a condus prin lumea moartă?" 37 o clipă-n loc, [. . .] de aci apoi Afx / o umbră-n loc, rămîne nemişcată 3ft II 37 — 38 Vai, zise, acela ce-o clipă-n loc s-opreşte din c.eata-ne <.........................) M // 37 — 39 O, cunr n-aş sta! Dar cine stă pe loc din noi [...] la ochi numai s-ar şterge, o sută de-ani apoi stă-n ploi de foc. Oj / Din stol, zise el, acel ce se opreşte (emulat: din stol) o clipă-n loc (anulat: rămîne-o sută de) stă nemişcat apoi o sută de-ani în ploaia ce-1 izbeşte. M // 38 în ploi] apoi M // 40 Dar] O L / şi-ncet vom merge] încet, să fim M ,:/ 40 —42 O, mergi şi-alături eu încet voi merge şi iar [mă voi lega... chinuri] crunte de gloata cea [...avind] s-alerge. C)1 / Deci mergi, iar eu,.<...X, merge atilîndoi, in fugă-o să-mi ajung sărmana droaie oe-şi plînge-n mers eterna caznă-n ploi." Oa // 42 plîngind etern, o voi ajunge-ndată (anulate) M / fug-] fugă I. jf 43 Să. mă cobor la dînsul de pe punte 01 j Eu nu-ndrăzneam să merg la el în ploaie 0.2 I Să merg la el, acolo jos] Eu nu-ndrăzneam să mă scobor M // 44 eu nu-ndrăznii] spre-?, (anulat) <...]> M / poartă] arată Oj // 46 ce-ntîmplare-acuni'J ce noroc sau M /j 46—48 Destinul, zise el, ori întimplarea te-aduce-aici, avind viaţă-n tine? Şi cine-i cel [..........] cărarea?" Oj / Şi-a zis: Dar ce-ntîmplare, ce soartă ţie dată de viu te-aduce ......................) şi cine-i cel ce drumul ţi-1 arată" ? 02 // 47 lumea cea mihnită om. Li! * 432 49 Iar eu: Deasupra-n lumea cea iubită, în codru m-am pierdut, în tristă vale, cînd n-aveam încă faţa împlinită. 52 De ieri plecai. Cînd vrui să ies din vale la lumea-n care-au viaţă muritorii, venind un duh, m-a scos pe-această cale." 55 Iar el: Urmează-ţi steaua ta şi sorii, căci, dac-ale ursitei scrise file nu mint, tu-n port intra-vei plin de glorii. 58 Şi, dacă n-ar fi fost să mor cu zile, ţi-aş fi-ndulcit o muncă grea şi-amari, căci cerul te-are drag, o ştiu, copile. 61 Dar cei din neam mişel şi plin de-ocara din Fiesole veniţi, cu firi haine, ca orice neam de-origine barbară, 49 iubită] senină Oa // 49 — 51 Iar eu: Acolo sus, în zări senine, în văi pustii şi-n codru m-am pierdut, pe cînd încă trăiam, cum vezi tu bine. 0t ji 50 — 51 eu m-am pierdut, răsp(unsei), într-o vale pe cînd nu-mi fuse vîrsta încă plină. Oa / în trista vale cînd n-aveam încă faţa împlinită om. L jl 51 nainte (anulat) M // 52 Cînd vrui să ies din vale] Pe cînd mă întorceam (iniţial: re-ntorceam) din vale Af // 52—54 De-ăbia de ieri plecai şi, cînd am vrut să-ntorc din văi, văzui pe-acesta-n cale [...] duce [......] pe-un drum ştiut. " Ot / De ieri din zori străin luminii sale, pe cînd eu mă-ntorceam <........} mă duce-acasă acum pe-această cale." 0.2 // 54 venind un duh, m-a dus] mă duce-acas-aoum M / scos] dus /. // 55 Tu mergi, precum mi-au spus nemuritorii 02 / Iar el: De-ţi vei urma <• . . > Oa II 56 căci] că Ov de M // 57 In textul de bază şi in L, în loc de porta fost tipărit greşit post. // 58 Şi, dacă n-ar fi fost] De n-ar fi venit cel [just] Ox // 61 — 62 Dar cei din Fiesole, neam de ocară , şi plin de-apucături haine 02 // 61 — 63 Dar neamul cel ingrat şi râu, care, descins din Fiesole ab antiquo, ţine ; si-acum la firea ce din munţi o are 02 // 62 veniţi, cu firi haine] ab antiquo (scris: antico) {...) M // 63 ca orice neani de-origine] păstrîndu-şi încă firea lui M // 433 64 cu rău ţi-or răsplăti făcutul bine. Dar au şi drept: prin spinii sterpi şi roşii, ce caut-un pom cu dulcile-i smochine ? 67 Porecla « orbi » le-au dat-o lor strămoşii, căci mîndri sînt, zgîrciţi şi plini de ură; deci vezi să te dezberi de ei, scîrboşiiL 70 Tu glorie-avea-vei într-aşa măsură, că toţi te vor căta flămînzi, cu zor, dar iarba asta n-o s-o aibă-n gură! 73 Mănînce-se-ntre ei acum cit vor aceşti mişei, dar lase-n pace floarea, de este vruna prin gunoiul lor, 76 din care va-nvia renăscătoarea sămînţă de romani, ce-aveau fiinţă cînd cuib de rele-ajunse-nfloritoarea." 64 ţi-or răsplăti] îţi vor plăti Oa//65 orbi M ţ au şi drept] cu temei Ox // 67—69 O faimă veche «orbi > îi porecleşte; , popor semeţ şi-avar şi plin de ură; de-a lor morav tu vezi de te fereşte! 02 // 68 plini de ură] pizmătareţi Oj // 69 din apa lor ţu caută să nu sorbi! M■ / deci] tu Oj I dezberi] dezbari 01 // 70 Al gloriei port al tău va fi vorbită (sic !) Mx I Tu glorie-avea-vei] Onoare-avea-vei Af2 '// 70—72 Ajuns la glorie, tu, pe [...] rugat vei fi de ambele partide, dar tu vei sta departe de-amîndouă. Ox //' 71 căci toţi flămînzi te-or vrea-n partidul lor. Oa// 73—74 Nutreţ îşi fac aceşti mişei cît vor din înşişi ei, dar cruţe-acea mîndrie 02 [/ 73 — 78 Versurile nu au fost tipărite în L. // 75 este] poate Oj, creşte 02 // 76 — 78 a cui sămînţă sfîntă să re-nvie pe cei rămaşi de-origine romană, cînd fu clădit ăst cuib de mişelie." 02// 77 aveau fiinţă] aici au stat Ox // 71 De-i scris ca-ntregu-mi dor să se-mplinească, tu n-ai fi fost gonit, răspunsei eu, aşa cum eşti din firea omenească. • 82 85 88 căci plîng şi-acum şi plin e gîndul meu de chipu-ţi blînd de tată cu iubire, cînd tu în viaţă mă-nvăţai mereu cum poate-ajunge un om la nemurire. Dar limba mea, cît timp n-o fi-ngheţată, va da de-aceasta-ntregii lumi de ştire. Dintr-alt loc ştiu ce soartă mi-este dată şi-aminte ţin să-mi spuie clar aceste o doamnă-n cer, de-o fi să-l văd vrodată. P-81 De-i scris să se-mplineasc-a mea dorinţă, I cît timp eu voi trăi, răspunsei eu, păstra-ţi-voi, cît voi fi, recunoştinţă. Ox / Să nu-mi fi fost dorinţa-n totul vană, răspunsei eu, tu n-ai fi nice scos aşa-n curînd din firea neumană. O2 // 22 — 84 Căci stă şi-acum adîncă-n gîndul meu , şi trist: mă face plinul de iubire şi scumpu-ţi chip de tată, cînd mereu O^// *3 de tată cu iubire] şi drag ca de părinte Oj.// 84 în] -n 0X, I. // 85 — 86 tu mă-ndrumai să tind spre nemurire. Cît voi fi viu, dator mă voi ţinea 02 // ■86 Dar] şi Ox j -ngheţată] de gheaţă O, // 86—87 ce mult îşi mulţumesc, cît timp sînt viu, se cade-a da cuvîntul meu de ştire. M // 87 Versul lipseşte din Oa. / va spune lumii-ntregi, va da de ştire. //88—89 Păstrez ce-mi spui de soarta mea si scriu ca <••■■................'••••......•> M I! 88 — 90 Şi, cînd în cer voi fi cu ea de faţă, eu, [ca să] ştie tot, voi ţine minte . de tot ce-ai spus că voi [. . .] viaţă. Ox j Păstrez şi scriu ce-mi spui de soarta mea şi tilc aştept cu-alt text să mi se facă o doamnă-n cer, de-o fi s-ajung la ea. 02 // 90 -1 om. Ljl 435 91 Dar vreau să ştiu răspuns la noua veste , ,, că, dacă nu-mi va sta vro piarţă-ii drum, cu totul am să rabd ce scris imi este. 94 Nn-i nouă-arvuna ce ini-o dai acum! învirte-şi soarta cercul cum îi vine, căci n-am să-ntreb nic-icind de ce şi cum V 97 Spre dreapta s-a întors atunci, spre mine Virgil şi-a tis, privindu-mi blînd în /aţă: Acel ce-ascult-adînc, ascultă bine!" 100 Şi-asa mergind, voios de-a lui povaţă, pe sir Brunetto-1 întrebam ce soţi el are aici, vestiţi şi mari în viaţă. 103 Iar el, atunci: Pe-o seamă cred că poţi să-i ştii şi-i bine să tăcem de-o seamă; mi-e timpul şi prea scurt să-i spun pe toţi. 91—93 Si, cit va fi un [...] sfinte ['........................] râbda-voi tot ce-o fi de-aci nainte. 0j / Atîta numai vreau să ştii, că, dacă va fi cu propria-mi conştiinţă una, lovească soarta (...............), 02 // 92 cu-acel respect ce-umilii-1 au în pas M // 94 Dar nu ţi-e nouă pentru mine arvuna 02 / arvuna ce mi-o dai acum] pentru mine-atare-arvună M // 94 — 96 Nu-i nouă vestea rea ce mi-ai vestit. Ursita deci învîrtă-şi [roată] cercul cum vrea şi să se-ntîmple ce-i ursit 01H 95 Versul lipseşte din 02.//96 şi roata sa-nvîrtească-.şi-o fortuna!" Ot // 97 — 98 Se-ntoarse-atunci maestrul meu spre mine şi blînd el mă privi cu ochii lui 02 // 100— 102 Eu însă cu Latini mai statui, vorbind şi ispitindu-1 cum se cheamă cei mai vestiţi de-aici ortaci de-ai lui. Ox / Dar eu, continuînd, mergeam cu sir Brunetti-1 întrebam ce soţi ai lui sînt mai vestiţi şi mai {..............) 02 // 101 pe] cu A/j / Brunetto-1] Brunett’ şi-] M2 // 103— 105 Iar el: E bine să-i cunoşti pe-o seamă, pe mulţi să nu-i cunoşti e şi mai bine; sînt mulţi şi timpu-i scurt şi-mi este teamă. 01 / E bine pe-unii să-i cunoşti, dar poţi să-i laşi pe mulţi uitării să-i consume : şi-ar fi şi timpul scurt să-i spun pe toţi. 02// 105 e timpul şi prea] -ar fi şi timpul M // 436 Dar toţi cu nume strălucit se cheamă: sînt popi şi literaţi din lumea toată şi-acelaşi viciu-i fac la fel să geamă. Aici e Priscian, cu trista-i ceată, şi-Accorso e pe-aici şi pestilenţa tu poţi s-o vezi, de-ai vrea s-o vezi vrodată: pe cel ce papa-1 scoase din Florenţa cu sila şi-l făcu să-şi lase scrumul spurcaţilor săi nervi pe la Yicenţa. O, cite n-am dc spus, dar iată, drumul mi-e-nchis acum, căci vezi cum se rădică din nou pe nisipiş, de colo, fumul: 106— 124 Paginile din L care conţineau aceste versuri şi eventualele lor Uificări (M) lipsesc, fiind probabil pierdute. // 106— 108 Sînt popi aici şi genii-al căror nume etern va fi, savanţi din lumea toată, dar toţi avur-acelaşi viciu-n lume. 04 / Pe scurt, să ştii că toţi sînt cu renume şi clerici, toţi din lumea literată, de-acelaşi un păcat atinşi pe lume. 02 // Priscian e-n rînd cu tabăra-ntristată 03 // 109—111 Acesta-i Priscian, cu tri.sta-i gloată, Accursio celălalt şi de-ai vro poftă să vezi şi-un soi de lepr-aşa spurcată Oi // tu poţi] puteai Oî / de-ai vrea s-o vezi] dac-ai fi vrut Otjj Acesta-i cel pe care papa-1 scoase din urbea ta şi-l duse la V[...] şi-aci-şi lăsă spurcatele lui oase. Ot / s-o vezi, acea ce, scoasă din Florenţa de servul servilor, lăsat-a scrumul din nervii săi corupţi <(pe la Yicenţa). O, // 112-114 115— 117 Mai multe-aş spune, dar de-aici nici drumul, nici vorba s-o lungesc eu n-am putinţă, căci <...) pe prund suind, de colo, fumul: Os// 117 din nou] turbat Ox // 437 118 sînt duhuri, iar de ele mi-este frică. Trssoro meu la inimă ţi-1 pui, că-n el trăiesc! Şi nu-ţi mai cer nimica." 121 Se-ntoarse-apoi şi-n fuga sa-1 văzui . ca cei ce-aleargâ-n zbor spre pînza verde, pe cîmpul veronez, şi-n goana lui 124 era ca cel ce-a-nvins, nu cel ce pierde.. 118 vin cei la cari eu n-am îngăduire. 02 // 120 că-n el sînt încă viu şi n-am alta dorinţă. 02// 121 şi-n fuga sa-1 văzui] părînd în fuga lui O,// 122 ?cei'°* 2 / loc de cei a fost tipărit greşit cel. / -n zbor spre] cătră 02 II 12S şi-n goana lui] ci-aşa-1 văzui 02 // 124 era ca] cum fuge Oa. C INTUI. XVI * 1 Din locul unde-am fost, simţeam cum vine un vuiet surd de rîu, din iad vecin, aşa cum face-11 stup un roi de-albine. 4 Trei umbre-atunci văzui că-n grabă vin, desprinse dintre umbrele-alungate, pe şesul plin de ploi, de plînset plin. 7 Veneau strigînd cu glasuri ridicate: Ia stăi, că după port, de nu ne minte, ai fi şi tu cu noi dintr-o cetate i" * Cîntul este reprodus din „Literatură si artă română", VI (1901 — 1902)',. p. '-354-358. II 1-3 ' Din locul unde stăm, s-aude bine cum urlă apa-n rîu, din iad vecin,. ca-n stup [.......] albine. Oj / Eram (î)ntr-un, loc de-unde auzeam prea bine cum url-ăst rîu, căzînd într-alt ponor, ca zumzetul ce-1 face-un roi (dc-albine). 02// 4 — 6 cînd iată-n goană trei, cari împreună s-au rupt, (fugind,) din gloata care trecea sub ploaia asprei cazne-a lor. 02 // 5 dintre umbrele-alutigate] dintr-un stol. Din turma ce aleargă 01 // 6 pej din Oi II 7-9 Veneau spre noi toţi trei cu strigăt mare: ,,— Ia'stai, tu, oel ce, după veşminte, ' din urbea noastră cea perversă pare!“ Oa //• 439 TIO Vai, ce de răni din aerul ferbinte văzui pe ei şi proaspete şi-nchise; mi-e groază chiar şi-acum şi-mi stau în minte. 13 La glasul lor, atent Virgil s-oprise şi-ntors apoi: S-aştepţi pe-aceştia trei şi fii cuviincios cu ei,-mi zise. 16 Căci, dacă n-ar fi focul care zace pe-acest pămînt, să nu te temi de-arsură, de-ai merge tu la ei mai bine-ai face!" 19 Am stat, iar ei, venind, îşi începură din nou acelaşi cîntec şi, sosind, toţi trei deodat-o roată se făcură. 22 Cum umbl-atleţii goi, mereu ochind s-atace cu folos, pe chibzuite, cînd ei la trîntă şi-mbrînceli se prind, 10 In lac de ce de a fost tipărit de ce. // 10—12 Ce răni şi proaspete şi vechi văzui pe trupul lor de-a focului urgie mă doare chiar şi numai cînd le spui. 02 // 13 glasul] ţipetele Ot / atent om. O, / s-oprise] iar mie O., // 14 şi-ntors spre mine-apoi: „—Aşteaptă [...] 01 // 14— 15 (. . ■) S-aştepţi cu-aceştia trei şi-i demn s-arăţi cu dînşii curtenie. Oa // 15 cuviincios] -ngăduitor Ot // 16—20 Şi cred că, dacă valea, prin natura ei, n-ar ninge-atari văpăi această gură, mai bine-ar fi ca tu să mergi cu ei." Văzînd că stăm, ei iarăşi începură anticul plînset. Ajungînd la noi 02 // .21 deodat-] dintr-înşii Oa//22 mereu] tot 01H 22 — 24 Şi, cum pîndesc atleţii unşi şi goi, pîndind şi timp şi potrivită stare, spre-a merge-a se-mpumha şi-a da război Oa // 23 în Oj, versul este ilizibil. // 24 cînd ei] cit timp şi-apoi Ot // 440 |fc 25 asemeni ei, cu feţele-aţintite spre noi, aşa că gleznele ce-ndrugă şi gîtul strîmb au drumuri felurite. 28 Murdarul chip ce-avem şi-această fugă, ' mi-a zis un duh, de-ţi fac vro ispitire să fugi de noi şi plînsa noastră rugă, 31 să spui măcar, pe-avuta-ne mărire, tu cine eşti acel ce-u viaţă poţi strabate-acest locaş de chinuire? 34 Acest din faţa mea, şi el ca toţi murdar şi gol aici cum e cu totul, avu mai mare rang de cum socoţi. 37 Faimosul Guido Guerra e, nepotul Gualdratei, şi-a făcut în viaţă bine cu fieru-n lupte şi-n judeţ cu votul. 25 asemeni] astfel şi Ot // 25 — 27 La tipar, terţina a fost plasată greşi după versurile 28 — 30. / şi-aşa rotind cu faţa fiecare spre miue-astfel că gîtu-n sens opus de-al tălpilor făcea a sa cărare. Os // 26 spre noi, aşa că gleznele] aşa oă-n mers, picioarele Ox // 27 în loc de strîmb, a fost tipărit greşit strimt. // 28 chip ce-avem şi-această] nostru chip şi-a noastră 01 // 28 — 30 Ah, chipul ars şi <........) ca şi mizeria (ăstui loc) îţi fece dezgust de noi şi ce-am avea de spus. 02 // 29 în Ov fragmentul corespunzător pasajului de-ţi fac vro ispitire este ilizibil, jI 31 să spui măcar] rugămu-te 01H 31 — 33 a noastră faimă cel puţin te-aplece să spui tu cine eşti ce viu te-ncrezi prin lumea morţii-aşa vegheat a trece ? 02 / / 34 Acest pe-a cărui urme-umblînd mă vezi 02 // 35 de-aici, dar [.. .] murdar cu totul Oj / aici om. 03 jj 36 a fost de-un rang mai bun de cum îl crezi. 02// 37 E Guido Guerra şi nepotul 02// 38 post Gualdratei od. e 02// 39 fieru] sabia Oj, spada 02 jf 441 40 Iar cel ce-nalţă praful după mine Tegghiajo e, smerit în lumea asta, dar demn să-l fi slăvit în lumi senine. 43 Iar eu, pe care m-a bătut năpasta, eu Rusticucci sînt şi m-a stricat mai mult decît orice, trăind, nevasta." 46 Prin foc aş fi sărit şi-aş fi cătat să-i strîng la piept, ca fiul bun pe-o mamă, şi cred că şi Virgil m-ar fi lăsat; 49 dar numai m-aş fi ars, de bună samă, şi-aşa simţii că temerea-mi învinge voinţa-n piept şi-am stat pe loc de teamă. .52 O, nu dispreţ, am ris, durere-ncinge sărmanu-mi piept de-a voastră tristă stare şi nu-n curînd din piept mi se va stinge. -41 smerit] bătut Oj // 41 — 42 Tegghiaju Aldobrant, acel cui trebuia mai mult să i s-asculte-n lume glasul. 02 // 42 ci-n lumea ta vestit prin ţări latine. 01 // 43 — 53 Iar eu, ce-mi duc cu-aceştia crucea mea, sînt Rusticucci şi ştiu a avea perire mai mult decît orice nevasta rea." De foc să fi putut avea scutire, săream ia ei acolo-n flăcă, ori totul e gonit din sinul ei ? Oa // 68 ca-ntr-alte vremi] si nobile Ox // 69 stins e tot ce-i nobil] au perit cu totul I! 443 70 Căci nu de mult sosit aci-ri genune, un soţ de-al nostru, unul Borsiere, ne-ntunecă de tot cu ce ne spune!“ 73 Ai alte legi şi-u prip-ai strîns avere, Florenţa, tu, şi-acum eşti îngâmfată, dar, vai, te zbaţi tu singură-n tăcere!" 76 Aşa vorbii cu faţa ridicată. Şi-acu-ntre dînşii se priveau tăcînd, ca cel ce-aude-o vorb-adevărată. 79 De-ţi este lesne-aşa să spui oricînd ce-i drept, mi-au zis, ferice-atunci, ferice de tine, că vorbeşti ce-ţi este-n gînd! '82 Tar, dacă vei ieşi din iad de-aice, cînd vei vorbi de el, în lumi cu soare, şi- << Am fost în el! » cînd vesel tu vei zice, 70 — 71 Aş vrea să ştiu (...............), căci unul de curînd sosit, Borsiere Ox II 70—72 Căci 'W'ilhelm Borsier’, de-abia adus la noi <.....................), ne face-aşa de trişti cu ce ne-a spus." O, // 73 — 75 Neam nou şi-averi şi iutea-mbogăţire te fac fără de cumpăt şi-ngîmfată, Florenţa; aşa începe-a ta perire!" 03 // 76 faţa ridicată] fruntea sus, iar ei Ot // 77 iareif...] priveau acum [de a rînd 01 / Versul lipseşte din 02. // 78 asa-ntre-olaltă se priveau toti tre ■02 // 79-81 De-ţi este lesne-a mulţămi pe-oricine <.................y să dai astfel oricui, ferice tu, că spui ce ştii că-i bine! Oa // 80 ferice] ei toţi 01 // 82 Iar] şi Oz // 82-84 Şi deci, de-o fi să ieşi din locul lui şi-ai iarăşi să revezi frumosul soare, cînd drag ţi-o fi să zici de iad « Eu fui! » 02 // ,84 Am fost în el!] L-am văzut! Ox// 444 85 vorbeşte şi de noi printre popoare!" Şi, roata desfăcind-o, dispărură, părînd tustrei cu aripi la picioare. 88 Nu zici aşa de iute-„Amin!" = din gură, pe cit le-a fost de iute prăbuşirea. Yirgil apoi porni prin noaptea sură. 91 Pornii şi eu. Urla acum vuirea acelei ape-aşa de-apropiat, cit nu puteam să ne-auzim vorbirea. 94 Ca rîul cel ce singur şi-a creat din Monte. Viso drumul şi porneşte la stingă, pe-Apenini, şi-ntemeiaţ 97 în munţi, el Acquaqueta se numeşte şi-abia cînd dă la Forli, pe cîmpie, alt curs ia-n văi şi-alt nume el primeşte 85-87 tu <...} şi de noi cuvint printre popoare!" Şi-apoi şi-au rupt ei roata spre-a se duce şi-aripi păreau că <.............................) 0% // 87 tustrei] toţi trei 01jj 88 — 90 Nu poate-aşa de iute-un om s-apuce să zic-„Amin!“ cum ei ne-aţu) şi apus. Deci bine vru să plece şi-al meu duce 02 // 90 Virgil apoi porni] Porni Virgil apoi Ox / în toc de porni, a post tipărit greşit păru. // 91 Urla acum] Şi-acum urla Oj//91— 96 iar eu urmai şi <.......J dus şi-atît de-aproape-urla pîriu-n vale, că nu ne-am fi auzit ce ne-am fi spus. Cum propriu drum tăindu-şi apei sale clin Viso-ntîi spre răsărit acel pîrift ce-n stînea, pe-Apeni, ia cale O, // 97 înj şi-n Oj//97-99 Acquaqneta-n munţi e numit (...), mainte-a ce s-ajungă pe cîmpie spre-a ii numit la Forli-apoi altfel 02 // 98 In loc de Forli, a Jost tipărit greşit Tovle. // 98— 102 şi-abia la Forli-n şesuri, cînd s-aruncă, alt nume şi-altă curgere primeşte şi-n vuiet de pe coastă cade-n luncă, fâcîiid la Benedetto, pe sub dealuri, să piară-n bălţi a pragurilor muncă Oj // 445 100 şi cade de pe coastă cu mînie, din sus de Benedett’, unde, sub dealuri, ar fi locaş de-ajuns şi pentr-o mie, 103 aşa şi-aici din repezile maluri urla-nnegrita apă ce scoboară, grozav fierbîndu-şi tulburele valuri* 106 Pe-atunci eram şi eu încins cu sfoară, căci tot credeam să prind, cit o avui, pantera cea pestriţă şi uşoară. 109 Acum de peste brîu mi-o deSfăcui, aşa precum Virgil mi-a dat.' poruncă, şi-apoi, făcută ghem, i-am dat-o lui. 112 La dreapta el se-ntoarse prin speluncă spre-abis şi-apoi văzui, cum se-ndoieşte . şi-n negre văi văzui cum o aruncă. 100—105 căzînd din Alpi, vuieşte (ca mînie) din sus de Sfîivtul Benedict, (.. .) ar putea : să fie-azil de-ajuns şi pentr-o mie, aşa murdărea) ap-aici vuia şi-acolo .......... .) vîlcele, că-n scurtă vreme-ai asurzi de ea. 02// 105 tulburele] tulburile Ox // 106 cu] c-o Oj// 106--108 O sfoar-aveam în jurul coapsei mele pe-atunci şi eu şi-ades cu ea crezui să prind pantera cea cu blana linsă. 02 // 107 Credeam că prind şi eu, cît am purtat-o O-, jj 109 Aoum de peste brîJ întreag-acum din jur 02 / mi-o desfăoui] ,mi-am dezlegat-o Oi // 110 mi-a dat poruncă] avut-a dorul Oa •// 111 i-am, dat-o lui] în mîni i-am dat-o 0lt i-o-ntinsei lui 02//112 -ntoarse] duse Oj// 112— 114 Iar el s-a-ntors spre dreapta sa, conducătorul, şi, nu departe de prăpastie stînd, în negrul hău adîno îi dete zborul. 02 // 113—114 spre-abisul de sub noi şi-apoi văzui că sfoara mea-n prăpastie-o. aruncă. 01 jj 446 „Ieşi-va lucru nou de-aici, fireşte", mi-am zis în gînd, văzînd a lui urinare şi cum, plecat spre-abis, atent priveşte. Ah, ochi deschişi să-i ai cu omul care nu vede numai fapta, ci pătrunde cu mintea-n gînd şi-n tot ce-aseuns el are.! Deci zise el: Ieşi-ne-va din unde. ce-aştept aici, iar gîndu-ţi stă s-o spună şi-ndatâ vei vedea ce-acum s-ascunde.“ Cînd pare-un adevăr a fi minciună, să-l taci cît poţi, ca nu cumva să-ţi Iacă ruşine-aşa, deşi ţi-e fapta bună; 127 dar gura mea nu poate-acum să tacă şi, iată, jur pe-aceast-a mea cîntare, şi-aşa cum vreau ca versul meu să-ţi placă. 115—117 „E iarăşi ceva nou ce nu ştiui," mi-am zis în gînd, privindu-i grija-n faţă şi cum ţinea spre-abis privirea lui. 0X / „Nou lucru, negreşit <...........> răspunde-va la noul semn pe care Virgil privea aşa de-atent cătînd. Oa // 118 Ferice este omul care-n viaţă Ox// 118—120 Ah, ce precaut caut-a fi [...] ce nu văd numai fapta-n ea de-afară, cu minte-n tot ce-asouns gîndirea are! Oa // 120 cu sufletu-n adine, în neagra ceaţă! O, // 121 Şi-mi zise-apoi: Curind o să răsară Oa // 122 Versul lipseşte din Oa. / iar gîndu-ţi stă s-o spună] o fiară-ntunecată Oa // 123 -ndată vei vedea] vei vedea-n curînd Oy j ce-acum s-ascunde] (...]> să ne-apară 02 // 124—126 Tu, omule, să nu spui niciodată un adevăr ce pare-a fi minciună, căci pierzi, orieft ţi-e fapta de curată Ox / Cît poţi, cînd parerun adevăr, creştine, c-ar fi minciună ......... căci făr' de vină poţi păţi ruşine 02 // 127 acum] aici Ot j să tacă] să nu spună Ot // 128 şi-ţi jur pe-a mea comed(ie), # creştine Ot // 129 şi-aşa să-mi fie inima de bună Ot / versul meu] orişicînd Î Ojt 447 130 văzui urcînd prin noant» „ v'“ lloaPte-n necurniare un moastru din adîncu-ntunecat sa-nspăuninte, pe-un om oricif de tare, precum se-nalţ-acel ce-i scufundat f scoată din adine cătuşe prinse de stmei, ori de-aiteeva, e ajutat 136 de tălpi şi-n s„s stau braţeJe.. 130 132 SndeSde' gr°S VăZUi CUm Vine- p utmd, de jos ceva cumplit, de-aiuns de spaim-aşa să tulbure p^-oricine'o"// ^ O, / se-na 135 altceva e ăiutat] "run b c SC°ate-° ancorâ < <™P Şi-n sus <••';> °*// 13 2 / ae tălpi om. 01j stau] el • se-utoarce C2 / se prinde 02 // t trage-ntreeul Oi CÎNTUL XVII * „ — Vezi monstrul cel cu coadă-nţepătoare; el trece munţi şi sparge-orice tărie şi-ntreaga lume-o umple de putoare." Aşa-ncepu Virgil să-mi spuie mie şi semn îi dete fiarei de sub mal aproape-n drum, la noi, acum să vie. Şi-acel al fraudei simbol infernal, venind, ieşi cu-ntregul piept afară, dar eoa/da-i sta-n adine sub negrul val. * * * * 5 & Cîntul este reprodus din „Convorbiri literareXXXVI (1902), nr. 6, . 497 — 501. // 1 Vezi {monstrul cel ce) coada şi-o ascute M / -nţepătoare] ascuţită 01H 2 el crapă stînci şi ziduri {...) 0^1/ 3 printr-iusul lumea- i:*:eagă e-mpuţită". 01 / O, vezi pe cel ce-ntreaga lume-o-mpute". M jf 4'~6 Aşa vorbi Virgil şi semn făcu să vie-aproape-n marginea cărării, la malul unde mergem noi acu. Ox // 5 şi semn îi clete fiarei] iar fiarei i-a dat semn ca 02 // 5 — 6 iar şi îi dete semn (iniţial : ei îi dete semn) ca de sub mei la capul căii pietrelor (iniţial : la drumul cel de piatră) să vie. M ii (} la marginea de marmură să vie. 02//7 post acel ad. scîrbos Oa jj 7 — 8 Şi-acel sălbatec chip al înşelării, venind la mal, din apă capu-şi scoate Oj (j & ieşi cu-ntregul] şi-a scos şi cap'şi'.M // 9 coada-i1 sta-n adine sub negrul val] nu şi-a tras şi coada sa pe mal (anulate) M / sub negrul val] în apa mării ‘ ' :i 10 Un om în toate just putea să-ţi pară din blîndul chip al mîndrei sale feţe, dar şarpe-ncolo-ntreg şi-n toate fiară. 13 Flocoase două brînci şi noduleţe avea pe piept, pe coaste şi pe spate şi cercuri peste tot în mii de feţe. 16 Nu ţes tătarii aşa de-mpestriţate covoare-nchipuind vrun cîmp cu flori, nu toarce-Arahne-urzeli mai delicate. 19 Cum vezi o luntre-rt maluri uneori, c-un cap pe mal, iar altul cum pluteşte, sau cum la nemţii cei îndopători 22 castorul stă gătit să prindă peşte, aşa pe malul trist ce-ncunjura ;■ prundişul ars sta fiara cc-ngrozeşte. * 11 10— 12 Iar faţa-i e de om, aşa cum poate s-o aib-un om frumos dar şarpe-ncolo-ntreg şi mobstfu-n toate. Oj // 11 De M H 12 în colo însă [suprascris: şarpe) întreg era o fiară (anulate) M // 13—15 El două brînci avea; la subsuori păr [...] pe piept, pe coaste şi pe spate şi numai solzi în sute de culori, 011 Şi pînă-n subsuori le-a;vea-mblănite cu floace două brînci; pe pept şi spate si coaste-arnici si noduri zugrăvite). M /•/ 15 cercuri peste tot în] multe-apoi rotiţe-n 02 // 16 tătarii] din fire-aşa Ot [j 16— 17 Nicicînd din ce-i urzit sau ce se bate n-au turcii cu m pe mal la bala cea răutăcioasă." Ox jj în susui căii] puţin pînă O» // 31 scoborîm de-a] scoborînd în (amt-te) MU 31-33 La dreapta scoborît-am deci şi-am stat la zece paşi dc-aprinsul şes de teamă să nu călcăm nisipu-ntierbîntat. Ox / în jos luînd deci calea pe-altă mină, pe margine noi zece paşi ne-am dus, spre-a fi feriţi de foc şi de ţărînă 02 // 32 cam] si (anulat) Mx / cam zece] noi zece (anulate) Mt / Si zece ]5asi Mz II 33 Făcurăm M H 34-36 Iar cînd am fost aici, băgai de seamă că-n zări, pe şesu-ncins e mult popor, bătut de Dumnezeu ca-n foc să geamă. Oj / Cînd fui ajuns la ea, văzui mai sus, dar nu cu mult <..................]> în strimtul loc, pe-acel prundiş (;.02/; 33 văzui, mai sus puţin, că sta M // --■■■■■■•■ 451 37 Virgil atunci: De vrei şi-acest ponor sâ-1 ştii deplin, cu negrele-i păcate, tu mergi la ei şi vezi pedeapsa lor. •40 Dar vorba ta să fie pe-apucate. Iar eu aici vorbi-voi pîn-atunci cu-acest de-aici, că doar ne-o duce-n spate." 43 Şi-aşa spre ei, spre ultimele lunci din cerc mă dusei singur aşadară să văd şi felu-acestor triste munci. 46 Durerea lor zbucnea din ochi amară ; scuteau cu palma ici, şi-aici cu cotul de-aprinsa ţârnă jos, iar sus de pară; 37 Spre-a fi ştiinţa (iniţial: deplină) despre-aceste M // 37—39 Virgil atunci: Spre-a şti deplin ce are în el acest ponor (...), du-te la ei, mi-a zis, şi vezi-le-a lor stare. Os// 3S ştiinţa ta (...) vale M // 39 tu mergi la ei şi vezi] deplină, mergi şi veri Afj / pedeapsa] starea Mt // 40 Dar scurt un timp să dai şederii tale M [jj 40—42 Vorbeşte însă scurt şi pe-apucate, iar pîn-atunci eu voi vorbi pe stîncă cu Gerion ca să ne ducă-n spate." O, / Dar scurte-ţi fie vorbele-ncepute, iar pin-atunci pe-acesta am să-l fac voinica ceaf-a lui să ne-o-mprumute.“ 02 // 42 cerîudu-i fiarei M1 / acestei bale M2 / puternicelc-i sale (iniţial: spele) M2l! 43-45 Deci singur eu, spre zarea cea din urmă a cercului, m-am dus prin zări încinse să văd şi-această ticăloasă turmă. O, / Eu singur deci, spre col din urmă sac al văii-a şaptea mersei aşadară, acolo unde triştii-aceia zac. Ot !l 45 am mers M '/ 46 Prin ochi d{urerea)> le zvîcnea-n afară 02il 46—48- De plînset mult privirea lor se stinse si-ntruna s-apărau cu latul inînii de llăcări ce cădeau <.............) 01 // 47 scuteau cu palma ici] cu palma ci scuteau Ot jj 452 un cîne tot aşa, grăbit cu totul, cînd muşte-ori pureci stau de capul lui, acum cu laba dă, acum cu botul. Şi-adînc, la mulţi privirea mi-o ţinui în chipul lor pîrlit de-arşiţă lungă şi nu-i puteam cunoaşte, dar văzui că toţi aveau la gît o taşcă lungă e un semn pe ea şi-ntr-altă faţă toate; priveau cu ochii scurşi de drag la pungă. '.18 Şi-aşa, cum tot mergeam privind la gloate, pe-un galben sac văzui deodată cruntul şi-albastrul leu, ce urlet parcă scoate. 'Ci 1 De-aici apoi, privind mai de-amănuntul, pe-un roşu sac, de purpură părînd, văzui o gîscă, albă cum e untul. \ ţf i Jf (anulat: Aşa^) Tot astfel cînii, vara, repezi (anulat) dau (anulat) Mll (anulat: Din) Cu laba M,, // 49-54 Aşa din bot şi labe dau şi cînii, cînd vara-n păr căpuşe li s-agată, ori purecii-i ciupesc şi-i pişcă brînii. Şi-adînc şi mult eu le-am privit în faţă şi arşi erau ei toţi de-arşiţă lungă, dar nici pe unul nu-l ştiam din viaţă // 13 arşiţă] arşiţa 02 // 55 aveau] avînd /., 0a / o taşcă lungă] cîte-o desagă Oa / / M —57 şi pungi aveau la gît, dar cîte-o chingă, « ori semn, ceva deosebit avea ’ si-ntr-altă faţă fiecare pungă. 0t j[ 56 — 57 c-un semn distinct şi-altfel avînd factura şi ochii lor păreau c-o sorb de dragă. 02 jj 58 Versul lipseşte din 03. / -aşa, cum tot mergeam] cum înaintam Ot j Io, gloate] la ei mereu M // 59 văzui deodată] de-azur văzut-am M ( / deodată] ca stemă 0V un semn Os / cruntul] puntul M%, albastru Oa / văzui pe-un sac albastru puntul Afa // 60 Şi M / ce-avea de leu şi chipul şi statura 02 / şi-albastrul leu] dar mîndrul chip de leu albastru Ot // 61—63 Văzui apoi, privind cu de-amănuntul, pe-o pungă roşie ca de sînge un chip de alb gîscan, mai alb ca untul. Ot / Trecînd apoi mereu prin tristul castru, văzui pe-o pungă purpurie un chip de gîscă ca 453 6-1 Şi-un duh, pe sacu-i alb cu porc avînd, albastru tot şi gras, s-a-ntors spre mine: Ce faci pe-aici prin groapă-ne ?-ntrebînd. 67 Hai, pieri de-aici! De este viaţă-n tine, să ştii c-al meu vecin, Vitalian, va sta de-a stingă mea, se ştie bine! 70 Aci-ntrc florentini sînt paduan şi-mi urlă toţi de m-asurzesc cu glasul: « O, do-ar sosi ilustrul castelan. 73 c.u cei trei ţapi! »" Apoi întoarse pasul şi limba-şi scoase-apoi, strîmbînd din gură, cum face-un bou cînd vrea să-şi lingă nasul. 76 Eu, fric-avînd că, stînd peste măsură, mîlinesc pe-acel ce scurt răgaz mi-a dat, lăsai această trist-adunătură. 79 Aflai în mal pe bunu-mi domn urcat pe largul spate-al fiarei, aşadară, şi-mi zise: Haid’ curînd si fii bărbat! . 64—66 Iar unul, care-avea o şcoarţ-albaştrâ pe-o pungă ca de-argint, s-a-ntors spre mine: Tu ce te-nvîrţi, mi-a zis, prin groapa noastră? 01 // 66 Ce cauţi tu, mi-a zis, aci-n arsura M /„—Ce faci tu-n ăst ponor? <(...) 02 /aici] aicea L f/67 de-a-ici1 acum M, 02 jj 68 al meu vecin] amicul meu 0j: ■■//. 69 va sta] aici 02 / In loc de se a pst tipărit greşit s-o./ se ştie bine] aici cu mine 02 // 71 toţi dem-asurzeşc cu] -n cap mereu, le ţipă Oxj\Ti ilustrul castelan] prinţul suveran M //-73 cu punga cu-trenţapi I » De-ar bate ceasul!" Oj // 74 şi] el Ov 02 f limba-şi scoase] scoase limb- Ot / strîmbînd din gură] strîinbîndu-şi gura M, 0.2 // 76 stînd] stau Oj//76—78 De fric-apoi că, stînd <^prea mult, eu), poate, jignesc pe-acel ce-mi spuse-a- fi grăbţit] <••••............gloate: 02//....................., ' 77—78 şi-mi las prea mult maestru-n aşteptare, plecai dintr-acest neam de-adunătură. Oţ// 79 — 81 Virgil era. la mal şi sta călare pe monstrul qel bătut de. Dumnezeu şi-mi zise: Haid’, curînd! şi-apoi.: Fii tare! Ot / Găsii pe domnul meu ce sta suit în spate, sus <. ...) :a cumplitei bale . şi: . „—Haid’- curînd! şnapoi: Fii-ndiăznit! 02// 454 ;: 82 De-acum vom merge şi pe-asemeni scară. Tu-n iată stai, de-al acului venin să fii scutit, iar eu de cătră fiară." f 85 Precum cei prinşi de friguri, cînd le vin i fiorii răi şi-au unghii înnegrite, văzînd şi-o umbră-ngheaţă pe deplin, ; SS aşa fui eu, dar fui cu vreri grăbite şi-mi fu ruşine, aşa cum are sluga, cînd bunu-i domn e-n vorbe mai răstite. 91 Mergînd deci, m-aşezai la loc cu fuga şi-am vrut atunci Cuprinde-mă!“ să. spui, dar nu-mi ieşi, cum vrui. să-mi iasă., ruga. 82—84 Vom mai pluti şi-aşa, iubitul meu. Să stai în faţa mea, nu cumva monstrul cu coada lui să-ţi facă-n drum vrun rău." Ox / Pe-asemeni scări vom merge-aici la vale. Tu-n faţă şezi, ca-n mijloc-, eu să stau spre-a nu te bate-otrava cozii sale." 02 // 84 să fii] spre-a şi „Mergi greşit!“ ou spaimă-i zise tata 02 II 112 fui prin goluri pline] mă văzui deodată Oj // 113 de negre] plutind prin Oj // 114 de sub mine] -ntunecată 01j/ 115—117 Dar ea plutea domol in largul căii, cotind încet-încet, şi ne venea o boare din adine, din fundul văii. 01 // 117 bătea] bătind Oa // 118 -n adînc om. 02 // 118— 120 Sub noi adînc, la dreapta, s-auzea un vuiet surd ca de-un vîrtej de mare şi, când spre adînc întoarsei faţa mea Ox // 121 şi-adincul] prăpastia Ot // 122 auzii, văzui] auzeam, vedeam 02// 123 pe mal, pe-aici şi pînă-n depărtare Ox / groază] groaza 02 // 124 ante văzui ad. Ce nu M I Văzui ce-a fost ascuns] Ce-ascuns era, văzui 0lt Plutind, văzui ce-ascuns Oa / dinţii] era 02 // 125 în roată] rotind M / roată] roate 02 // 126 mereu creşteau] s-apropiau 02 // 457 127 Ca şoimul ce, plutind mult timp prin nori, n-a prins nici păsări, nici alţi şoimi şi face să-i strige-al său stăpîn: „Tu te scobori!", 330 trudit să lasă-n jos şi, făr’ de pace zburînd în roate mari, departe-n sus, pe-un pom s-aşeaz-apoi şi-i trist şi tace, 133 aşa Gerion pînă-n fund ne-a dus, sub stînci, acolo-n haos de durere, şi-ndată ce povara jos şi-a pus, 136 peri precum din arc săgeata piere. , 127 — 128 Ca şoimul, stînd mult timp pe-aripi făr-a vedea momeli şi păsări, face M ;'/ 128 şi n-a vînat nimic, iar, cînd scoboară 01 j păsări] paseri O.,/. 123 sa-« strige-al său stăpîn] maestru-i strigă-n sus Ox jj 130—132 trudit el stă puţin şi grabnic zboară departe de maestru-n cercuri suse şi trist şi mînios pe-un pom scoboară / să lasă-ncet şi (zboară) făr’ de pace în sute de rotiri, departe-apoi de domn s-aşează mînios şi tace M 131 că zboară-n zeci de roţi departe-apoi Ot // 132 pe-un pom s-aşeaz-] de domnu-său s-aşaz- 02 // 133 fund ne-a dus] mal ne duse Ox133— 135 în fund astfel Gerion pe-amîndoi sub poalele înaltei stînci ne puse şi-n clipa cînd fu descărcat de noi M // 134 haos de durere] fund (. . .) Ox // 135 şi-abia simţind eă-i descărcat M j a pus] o puse Ot jj 136 perit ca ferul de pe arc se duse (mai jos: ne fuse) M CÎNTUL XVIII * 1 Un loc în iad Văi-Rele se numeşte, de stîncă tot, cu faţa ruginie, ca largul zid ce-n juru-i se-nvîrteşte. în centru-acelui blăstăm de cîmpie, căscat să vede-un puţ şi larg şi-afund, al cărui chip la timp îl voi descrie. Iar spaţiul de la puţ e loc rotund, cit ţine pînă-n rîpi şi, aşezate treptat, stau zece văi mergînd spre fund. Stau şanţuri ce le-ncing, adine săpate, precum de-a lungul zidurilor suse asemeni chip ce vezi la o cetate, ; * Chitul este reprodus din P. // 1 în] e-n P' / Văi-Rele] Malbolge 01 / se} ' să P' II 2 stîncă] piatră 0t / cu faţa ruginie] ca fierul cenuşiu Ox , faţa} faţă P' h 3 şi el şi cercul larg ce-1 ţărmureşte. Oj / zid] cerc 02 // 4 La mijloc, drept, pe oîmpic P’ / în P, în loc de blăstăm a joşi scris blestem / să] se p' H4—6 La mijloc drept, pe-acest pămînt pustiu un puţ adine din zare se desprinde, de-a 82 Şi, ne-ntrebat, Virgil s-a-ntors să-mi spuie: Privcşte-acest trufaş senin şi rece, că n-a putut tot iadul să-l supuie, 70 — 72 Suirăm lesne dealul: sus pe creste la dreapt-am apucat, pe-un jgheab de stîncă, ieşind de tot djn cercurile-aceste. 01 // 71 Versul lipseşte din 02. // 72 lăsăm eterna tindă de mai sus. 02 // 73 — 75 Ajunşi la locul ' unde-n vale-adîncă e gang prin deal să treacă . biciuiţii, Virgil mi-a zis: Să stăm, că mulţi sînt încă. 01 / Iar, cînd am fost (............) e gang (.......................) Virgil mi-a zis: Opreşte-te acum 02// 74 printr-insul, netranscrise in P, au j'cst întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. // 75 acum, netranscris în P, a jost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. /. 76 să vezi (...) 02// 76—77 Să vezi alţi răi de-acum, pe osîndiţii pe cîţi să-i vezi în ochi n-ai fost în stare Ox jl 77 Versul, netranscris în P, a jost întregit pe baza, variantei corespunzătoare din 0. ji78 căci merg spre partea (...) 02 / adîncul văii] adine porniţii.“0^11 79—81 Pe punte stînd, vedeam nespus de mare venind un şir spre noi, din zări opuse, la fel bătuţi cu biciu-ii vuiet mare. Oj // 80 ain zări, netranscrise în P, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. j In 02, versul are doar prima parte: venind spre noi. // 82—84 Şi, fără să-l întreb, maestru-mi spuse: , . Tu vezi pe-acel ce vine grav şi rece: durerea să-l doboare nu putuse. Ox // 83 şi rece om. 02, versul f iind incomplet. //' 84 că n-a putut tot iadul] cum nici un chin nu poate 02 / să-l] să(-l) 02 // 464 «5 *8 91 cu ce regească-nfăţişare trece! Prin (silă, ori) prin sfaturi el, cu fraţii, răpi din Colchis lina de berbece. Apoi prin Lemnos el şi-a dus fîrtaţii, {cînd Venus pe femei le-nnebunise, de-uciseră-ntr-o zi pe toţi bărbaţii), şi-aici cu vorbe dulci şi ce-i promise sminti pe Hipsifila, încă fată, pe cea ce-ntîi pe toate le smintise. 94 şi-apoi fugi, lăsînd-o-nsărcinată. Această culpă deci îi stoarce plînsul şi şi-a Medeei jale totodată. 85 cum ţine-a sa regească-nfăţişare. 02// 85 — 86 Trufaş ce [.. .] e şi-n pas regesc el trece. E Iason, ce prin sfaturi şi-ndrăzneală Ox // 86 silă ori, netranscrise în P, au Jost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. jl 87 Partea finală a versului, corespunzătoare cu de berbece, ţipseste din 02.// 88 apoi om. O,, / şi-a dus fîrtatii] trecut-a cu {firtaţii} (£)„//' 88 — 90 » Prin Lemnos, cînd trecu el într-o vară, ţr pe-atîtea sute de femei le fece, [că] toţi bărbaţii lor îi sugrumară. Ox // •89—90 Versurile, netranscrise în P, au jost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. j Cînd {.........> fem{ei> fără minte uciseră {......) pe toţi bărbaţii. 0.2 ij 91 şi-aici om. Oxlpost şi ad. multe Oj// 91—93 şi-aici cu daruri şi {cu) dulci cuvinte minţi pe fata {.................) aceea ce pe-alte toate le minţi nainte O., // 92 tn P, în loc de Hipsifila a jost scris greşii Hipsisila. // 93 -ntii] apoi Ot / în P, în loc de pe a jost scris greşit de. j( 94 — 96 şi singur-o lăsă şi-nsărcinată. Această culpă-i dă acest flagel, prin {...) Medeea {...) răzbunată. O., 7 95 — 96 Aceste-amaruri crimei lui sînt scrise şi-acestea şi Medeei, totodată Ot // 465 97 Cu el sînt toţi ce-au înşelat ca dînsul. Destul ne-a fost ponorul cu-ale sale dureri şi schingiuiri ce sînt într-însul.“ 100 Eram pe unde-acum îngusta cale trecea pe-al doilea val, ce e -grozavei punţi din cealaltă vale. 103 De-aici noi auzeam într-alt ponor mişei, ce, pufăind pe nas şi gură, loveau mereu cu palma capul lor. 106 Pe mal e numai mucigai şi bură de aburi din adine, ce-n mal mănîncă şi pentru ochi şi nas ei sînt tortură, 109 iar bolgea-n fundul ei aşa-i de-adîncă, îneît de nicăiri n-o vezi căscată, ci numai de pe arc, din vîrf de stîncă. 97 — 99 cu el e, căci la fel li-e şi-nşelarea. Şi-acum acest ponor ţi-ajungă-n pace, cit ştii de cei ce-n el îşi au pierzarea." 01 / Cu el sînt cîţi au înşelat la fel. Destule-ţi sînt < .. .)• vederii tale de-acest ponor şi cei <(ce> pling în el." 02 // 98 în P, ante Destul a j'ost copiat greşit Acu. // 99 în P, în loc de schingiuri a post scris greşit şinguiri. // 100 pe unde-acum] acum pe unde O, // 100— 102 Şi-am fost ajunşi la locul unde zace al doilea val ce-ncrucişînd cărarea, zăgaz pentru vecina bolge face. 01 // 101 pe] şi Oa / picior, netmnscris în P, a post întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. II 102 grozavei punţi] al punţii cei 02 // 103 într-] dintr- 02II 103-105 Aici văzurăm iar popor, de-a valma scîncind şi pufăind pe nas şi gură, şi plîns încet, lovindu-se cu palma. OL // 104—105 popor ce sforăie (..............y şi singuri palme-şi trag cu mina lor. 02 // 106 Versul lipseşte din 02 // 107 de aburi răi •(...]> 02 // 108 Partea iniţială a versului, corespunzătoare cu şi pentru ochi şi, lipseşte din 02. // 109 -n fundul ei] pînă-n fund Oj // 109—111 iar fundu-atît, de jos, că ochiul nu poate <...) decît <.......y punţii dos, de unde-apar văzute-n vale toate. 02 // 111 decît de pe zăgaz, din culmi de stîncă. 01 // 466 112 Ajuns aici, (pe culmi'), văzui deodată mişei în murdărie vîrîţi, ca snopii, precum e cea ce-o scot dintr-o privată. IH5 Pe cind priveam, ieşi din fundul gropii un cap murdar, (de nici nu fui în stare) să ştiu de(-i) cap (mirean, ori tuns ca popii), > 118 Şi-mi zise el: „ — De ce te-nholbi la mine mai mult decît la alţi murdari ce put ?" Iar eu: „ — De-ini pot aminte-aduce bine, 121 (tu eşti Interminei, dar te-am ştiut cu părul parfumat şi-aici, în pasta ce-o ai, m-am cam mirat cind te-am văzut." 124 Cu pumnul el) atunci bătîndu-şi ţasta: Pe mine linguşirea-n iad m-aduse, că-n viaţă mă ţinusem numai d-asta." 112 Ajuns aici (...), privind în jos 02 / pe culmi, netranscrise în P, au ifost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. // 112—113 Ajuns în fundul văii, mi s-arată popor prin gropi, vîrît în murdărie // 113 în murdărie] într-un noroi 02 // 114 în 02, din tot versul este scris doar ultimul cuvînt: scos. // 115 ieşi] văzui 02 / ieşi din fundul gropii] răsare cu tmînie Gţ // 116 de nici nu fui în stare, netranscrise în P, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din 0. j de nici nu fui în stare] de-atîta [. . .] aşa de pliu O,, // 116— 117 un cap cu plete-atîta de murdare, de nu ştiam mirean, cleric să fie. 0X // 117 -i şi mirean, ori tuns ca popii, netranscrise în P, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. // 118 De ce te uiţi la mine, -mi zise tare 0t / De ce te-nholbi la mine, -mi zise el 0t // 119 ce put om. Ot lj 120 Iar eu: Mă uit să te cunosc şi-mi pare 01 j Mă uit, am zis, că, dacă nu mă-nşel 02 // 121—123 Terţina, netranscrisă în P, a fost întregită pe baza variantei corespunzătoare din O. / te ştiu cu păr uscat şi eşti, ştiu bine, Alexe Inter(mi)nei din Lucea tu, de-aceea stau privind mai mult la tine." 02// 124 Cu pumnul el, netranscrise în P, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. II 124—126 Cu palm-atunci el tigva şi-o bătu: Aci-s adus de linguşiri, căci gura, că-ntr-astea limba-n veci nu-mi fu trândavă." 02 // 126 în P, în loc de numai d- a fost scris greşit tot de. // 467 127 Virgil atunci, privind spre-adînc, îmi spuse: întinde-ţi capul şi-n ponor priveşte scirnava lată, care Tais fuse; 120 cu părul smuls, pe faţa ce rînjeşte să scarpină cu mini aşa de (unse), se-ntinde-acum şi iar se mai zgîrceşte. 133 E Tais, (cutra) cea care răspunse amantului (.......................... ......................) «A, neajunse!» 336 Sa mergem, că pe-aici destul văzum!“ 127—129 Maestrul meu apoi: Căutătura ţi-o-mpinge-acum mai (.......) să poţi (............) făptura 02 // 130 scirnava] pe-acea scîrnavă 01 // 130—132 murdarei slujnici despletite, care să scarpină cu unghii-mbălegatf, acum pe vine, acum cit o de mare. 02 // 131 cu mini aşa de (unse)] mereu cu mini murdare 0% I unde, netranscris în P, a jost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. // 132 se-ntinde-aşa şi cască, se zgîrceşte Oj / în P, în loc de se a jost scris să. // 133 cutra, ntlranscris în P, a jost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. '/ 133— 134 E Tais, cutra, celei ce-ntrebate de-amant: « Am graţii (......) 02 // 133—135 Odată, cînd făcîndu-i o-ntrebare amantul ei: «Eşti mulţămit-acum ? », răspunse curva: « Da, grozav de tare! »Oj // 135—136 Versurile lipsesc din 02. CÎNTUL XIX* l O, Simon mag, şi-ai tăi mişei şcolari! Un bun divin, creat să fie cheia virtuţilor, voi, ca nişte tilhari, 4 pe bani votrindu-1, emulaţi cu-aceia! De voi acum trompeta mea să sune, căci voi umpleţi genunea cea de-a treia. 7 Acu-n vecinul loc de-amărăciune urcaţi eram pe-un jgheab de ceea parte ce iese drept din mijloc de genune. . 10 Supremă minte, o, cit de drept .împarte puterea ta şi-n cer şi-n negru-(a)fund, ce mare-arăţi puterea sfintei arte! .* Cîntul este reprodus din „Convorbiri literare", XXXVI (1902), m. 7, p. 584 — 589. II 1 — 30 Versurile nu au fost tipărite în I. // 1 ai tăi mişei şcolari] adepţi nenorociţi 02 j mişei] soîrboşi Ot // 3 virtuţii-n lume-aici voi îl votriţi 02 // 4 rapaci, pe aur şi pe-argint, de-ace{e)a Oa // 6 genunea cea de-a treia] această (adînca 02) bolgie-a treia M, Oa // 7 — 9 Urcaţi pe stînci acum, puturăm pune piciorul stîng pe-o culme de pe care de dreptul [...] mijloc de genune. // 8 un jgheab de ceea] a stîncii-ace M3 I Din gura fiecării M4 // 24 stăteau] ieşeau M, steteau 02 // 25 aveau M // 25 — 27 Şi toţi urlau aşa, cu tălpi aprinse, zbătîndu-se cu tremur ticălos, că funii ar fi rupt, de-ar fi fost prinse. Gx// 26 şi-aşa şi le zbăteau M // 27 lanţ] sfori ,\I1 / Că sfori M2 // 470 28 Cum flacăra ia zbor, cînd, dedesubt, pe masă are-olei, tot astfel dară la ei pe tălpi cu zborul .ne-ntrerupt. 31 Ce duh o fi acel ce văd că zbiară mai tare decît toţi, în stîncă strînsul şi-i cel mai ars de-o mult mai roşie para?" 34 Iar el: De vrei să scoborîm la dînsul, mai jos, pc rîpă, unde-acela zace, el spnne-ţi-va şi starea lui şi plîrisul." 37 Cum vrei, răspunsei eu, aşa voi face; tu-mi eşti stăpîn şi vezi că nu m-abat din vorba ta şi ştii şi ce se tace." 4>> Pe-al patrulea zăgaz deci am plecat, spre stingă scoborînd pe stînci surpate spre-acel locaş îngust şi perforat. * 1 28 obiecte unse M /dedesubt] dedesupt 02// 28—30 Cum fulgeră pe-obiectul oleios o flacără <(zburînd aşa cu pripă), aşa de-a lungul tălpii-n sus şi-n jos. Oxl 1 Pecum pe-obiectul uns cu vrun ole; vezi (iniţial: aleargă) flacăra fugind {...), aşa de-a lungul tăipu-un foc (iniţial : ardea) la ci.. MII' 31 Ce duh Mx I post duh ad. maestre JW2// 31 — 33 Maestre-am zis, ce duh e cel de ţipă mai tare decît toţi, mai plin de jale, că-i cel mai ars de-a flăcării aripă?" 0j // 32 zvîcnind mai rău (anulat: ca-nti'-) acel popor M II 33 şi-o mult m(ai) roşie îlacără-şi linge M1 j prelinge Mt II 34 Iar] Răspunse Mx / să scoborîm la dînsul] spre fund .să te scobor(i) M2, să te scobori pe clina 0,t // 34—36 Iar el: Să scoborîm acolo-n vale şi singur el îţi va vesti şi cine. şi ce-a fost el şi vina caznei sale." Ox /,/ 35 pe jVf II 36 Vei şti din. gura-i crima sa şi-a lor (iniţial: vei şti din gura lui dorinţa,) M / plinsul] vina 02 // 37 Iar eu: ,,— Mi-e bine (iniţial: îmi place) tot ce ţie-ţi place M / Iar eu: Mi-e <.....) 02/Cum] Ce Ot / voi face] e bine Ox // 38 vezi] ştii M\ / (cît pot) iW2 // 39 vorba] vrerea M,. Oa / ştii] şti I I şi ce se tace] ce este-n mine Ol / se] să 02 // 40 Pe-a pa^tra) (anulate) Mjiu I, în loc de zăgaz a fost tipUrif greşit răgaz.//41 spre] pe O*// 41 — 42 şi-ntorşi, ne;am scoborît spre mina stingă în fundu-aceî îngust şi găuri tot. M // 42 şi-n spate la Virgil steteam urcat. Ox / perforat] destrămat /, -nscor-burat 02 // 471 43 Şi nici nu m-a lăsat Virgil din spate, mergînd spre-adînc, mereu, pînă veni la cel cu tălpi aşa de lăcrimate. 46 ,,— Tu, cel cu capu-n jos, oricine-ai fi, turbate duh, înfipt aşa, vorbeşte, am zis atunci, de poţi şi-aici vorbi!" 49 Ca preotul am stat, cînd spovedeşte pe-un ucigaş ce-t cheamă-n timp ce moare, căci moartea-ntr-acest chip şi-o zăboveşte. 52 Jar el strigă: Eşti tu? Sosit-ai oare? Eşti tu, tu, Bonifaciu? M-a-nşelat cu doi trei ani şireata de scrisoare! 55 De-averi aşa curînd te-ai săturat, de-al căror drag ai prins cu-nşelăciune frumoasa doamnă, ruşinînd-o-n pat ?" 43 Şi n-a-ncetat la sine să mă siringă / Iar.bunul meu maestru, apoi, clin spate O, / Virgil] măcar 0X / stiingă (anulat) / Virgil pin’ (iniţial: mereu) M3 jj 44 mergînd mereu în jos, şi-apoi sosi 01 // 45 ce-avea din tălpi aşa de-amar (să plîngă) Mlj la cel ce-avea aşa de-amar (să plîngă) M, / lăcrimate] torturate Oj jj 46 capu-] susu- / păru Afs // 47 turbate] sărmane 02, Af1, mîhnite 02 / vorbeşte] drăceşte Ov 02 I călcâie iV/2 // 48 vorbeşte-am zis atunci, de poţi vorbi!" 0t, 02 / de poţi, te rog să-ţi uiţi pe-o clip-a-mărul!" M jj 49 Eu (...) cum sta şi-uit preot M1 j Steteam Mt jj 49 — 51 Stăm ca şi-un frate, gata să nungîie pe-un ucigaş (........'.......>, îl cheamă iar, ca moartea s-o m(ai) mîie. M Jj 50 Pe M il 51 zăboveşte] zăbăveştc Ot, Ot // 52 Sosit-ai (anulai) Mt I Sosit-ai oare] Ai şi sosit ? M3, 02 / (repetai) Ai şi sosit Jlf„ / Sosit-ai M4 // 53 Ai şi sosit, tu, Bonifacie (...) 02 / ce M // 54 minţi deci (iniţial: minţit cu) cîţiva ani de-acea M / şireata de scrisoare] minţi (...) O.,// 55 (...) aşa-n curînd simţi saţul averii 02 // 55 — 56 Eşti şi sătul de-averi cari te-ndemnară să nu te temi prin fraud-a te-nsura M jj 55 — 57 Eşti şi sătul de-averea pentru care nu te-ai temut prin fraud-a te-nsura cu mîndra doamnă, ca s-o faci de-ocarâ ?“ M // 56 ai prins cu-nşelâciune] hoţeşte-ai (...) O., jj 57 ruşinat M j Ruşinind-o-u pat] (...) spre adulterii Oa jj 472 ,58 Eu stăm mirat, că nu ştiam ce spune, ca cel luat în rîs stăteam acu, cînd mintea-n cap nu poate s-o adune. 61 Virgil atunci: Să-i spui că nu eşti tu, nu tu, pe care l-a crezut că vine." Am spus şi-atunci picioarele-şi zbătu 64 mişelul duh, scrîntind şi os şi vine. Din mult adine oftînd cu gemet mare, mi-a zis: Ce vrei atunci, ce vrei cu mine? 67 De-alergi pe-aici să-mi vezi mişeaua stare şi singur acest dor pe-aici te-alungă, să ştii c-avut-am mantia cea mare 70 şi-un pui al Ursei fui, cu mina lungă, şi-aşa de lacom să-mi rădic nepoţii, că banii strînşi m-au strîns aici în pungă. 58 Eu stau cum stă şi-(aoel^ (anulate) M I Uimit am stat ca la-ntreb&ri nebune 02// 58—60 Eu fui (anulat : acum) cum e şi-acel ce-i ruşinat cînd n-a-nţeles răspunsul ce-a primit. M // 59 stăteam] steteam 0lt eram 02 / că el iar (anulate) M1 / că (iniţial: cînd) n-a-nţeles ce M% // 60 Şi M1 / Şi n-a spus (iniţial : nici spus) şi M» / Şi n-are cum şti răspunsul care-ar fi de dat Ms j poate s-o] [.. .]uie s- 02 jl 61 Să-i spui că nu eşti tu] Răsp^...) M jj 62 nu tu] nici eu Ot / / 62-63 Nu-s eu, nu-s eu acel ce (iniţial: pe care-1) crezi că vine." Şi-am spus (anulat: precum nu a) precum ceru M // 63 picioarele-şi] sălbatec îşi Oj / zbătu (anulat) cumplit M // 64 picioarele, scrîntiudu-Ie din vine. Oj / sirîmbind şi oase şi scrîntind şi vine 02 / De-aceea duhul Mx j Şi M2 / Iar (anulat) Ma jj 65 Apoi, cu glas de-adîncă văietare M / Din mult adine oftînd] Şi-oftînd dintru adine Oj jl 66 mi-a zis: Ce vrei atunci] Ce vrei atunci, mi-a zis 02 / Ce vrei]: oftînd M I ce vrei om. 01 jj 67 Dorinţa ce pe-atîtea siînci te-^alungă) Mx j De-a fost numai să ştii ce sînt a ta dorinţă Mz J De-alergi pe-aici]. Dar de-ai venit Ox jj 68 şi-n sîrg pe-aici, pe rîpi, te poartă dorul 0X / singur acest] acest un M jj 69 c-avut-am mantia cea mare] c-avui a papilor mantie-M jl 70 mina lungă] hrăpitorul Oj//70—71 şi-aieve-al Ursei pui, o mină lungă, şi-avid să-mi văd Ursoii graşi M jj 71 aşa de lacom să-mi rădic] zor avui să-mi înţolesc Oj jj 72 averi strîngînd, srii-am pregătit locşorul Oj / strîns] dus 02 jj 473 173 Prin găuri zac cu mine-acolea boţii, cîţi, papi fiind, ca mine-au făptuit, şi-n stîncă stau întinşi acum cu toţii. "76 Cădea-voi jos şi eu, înlocuit de-acel ce tu-mi păreai, cînd eu grăbite cuvinte-am (î)ntrebat dac-ai venit. 79 Dar stau mai de demult cu tălpi rănite şi-ntors aşa decît e scris ca-n ţapă să stea el prins cu gleznele-nroşite, 82 că-n urmă-i vine din apus un papă mişel, trăind în loc fără de lege, şi-n locul meu şi-al lui el o să-ncapă. '73 Sub cap îmi stau {iniţial: capul meu) şi înspre-adincul traşi M1 / cursul vieţii M2 / de-aici. Adine sub capul meu sînt hoţii 01 // 74 cîţi papi au fost şi-acelaşi zor avură 0V 02 II 74 — 75 cari, papi fiind, făcut-au simonic, prin găurile strinşii traşi <.....) MU 76 înlocuit] cînd o să vie M // 76—78 Ca mine-au stat şi ei şi-apoi căzură, iar, cînd sosi-va cel părut în tine, voi face loc, c.ăzînd în surpătură. O // 77 acel ce tu mi-apăreai c-ar fi el (ultimele patru cuvinte stnt anulate) M jj 78 Cînd (anulat) M // 79 Ci stau acum (anulate) Mx / intr-acel M„ / cu tălpi rănite] într-acest fel 0t // 79—80 Dar eu (iniţial: stau) de timp mai mult stau a mă coace şi-aşa cu susu-n jos (..................y M // 79—81 Dar, vai, voi sta cu tălpi de rane pline şi, iată, stau şi-ntors cu josu-n sus mai mult decît acel do după mine Oj // 80 decît va sta acela (anulate) Mx / acela (anulat) M2H 81 decît vor arde-a lui picioare-n foc M / el prins cu gleznele-nroşite] acesta-nfipt . .) O» II 82 căci mult mai rău din Francia vine-un papă 02 / din apus un papă] -un papă din apus 01 // 83 mişel, trăind] mai plin de crime M // 84 o să-ncapă] fi-va pus 02 II 474 mm IV un Iason nou, căci banii-1 vor alege; şi-aşa va fi de dînsul scos din minte, de-al Franciei domn, ca Iason de-al său rege." Eu poate-avui acum prea tari cuvinte ce-am spus aici acestui om în faţă: Ia, spune-mi tu, ce bani ceru-nainte Hristos lui. Petru, cînd i-a dat povaţă şi-n mini i-a pus puterea sfintei chei? Nimic decît: «Urmează-mă şi-nvaţă!» 85 Iason nou] nou Iason M // 85 — 87 (.......y cum scrie şi cum fu moale al său îi fu, aşa cu el al Franţei o să fie. M [/ 86 şi-ai Franţei rege-aşa-i va sta nainte 02 / Şi-aşa M // 86— 87 unealtă rea fiind, şi nu părinte, căci dus va fi de nas de-al Franciei rege." 01 j cum scoase-acela pe-al său domn <(...)> va fi cu-acesta slab al F(...) M // 87 Versul lipseşte din 02. j şi slab cu el regele său fu / şi regele său moale-ăstfel (anulate) JVf2 / cui moale Ms j şi-aşa cum asta M4 / cui regele prea. Slab cu dînsu-i fu {iniţial: lui lat de nas îi fu) Mf I şi-aşa cum ăsta rege slab avu Mt / aşa al Franţei rege M? / şi cum regele păpuşă Ms I şi aşa. (anulat) cum rege o păpuşâ-i fu Af* / aşa al Franţei rege (anulate) M10 / tot astfel lui al Franţei o să(-i) fie Afll // 88 Acum eu nu ştiu dac-am fost cuminte 02 / Eu poate-avui acum] Nu ştiu de-avui acum (anulat) M //' 88—90 Eu nu ştiu de i-am dat răspuns cuminte zicînd aşa, răstit, ca să mă vază: Să-mi spui ce sume mari ceru nainte 01 // 89 că <—y mustrare i-am adus (anulate) / ce-am spus aici] cînd spusei verde I / aici] acum 02 / Dar ştiu M2//91 al nostru domn, Hristos,. lui Petru, cînd M /i-a dat povaţă] îi dete-n pază Oj//91 —93 Hristos mîntuitorul, cînd a pus lui Petru-n mini şi cheia şi domnia ? «Urmează-mă!» şi-alta nimic n-a spus. M // 92 acele sfinte chei <(...)> 01 / mîni] mîini III 93 Urmează-mă şi-nvaţă!) Hai, vino şi-mi urmează! 04// 475 '94 Cînd soţ alese Petru cu ai sei în locul celui ce-n Cocit azi zace, cerut-au ei vrun ban de la Matei ? ‘97 Rătnîi deci unde eşti, că bine-ţi face, iar banii pungăşiţi păstrează-i bine, căci ei făceau să nu laşi Francia-n pace. 100 Şi, dacă nu ini-ar fi — o, nu de tine — de nu mi-ar fi de cheia ta, de sfintul tău tron, ce-1 murdărişi în lumi senine, 103 mi-ar fi cu tine mult mai crud cuvintul! Zgîrciţi, voi daţi puteri fărădelegii, strivind ce-i bun şi-umplînd de răi pămîntui. 94 cînd ei prin sorţi i-au dat M jj 94 — 96 Iar Petru şi cu-ai lui ce sumă mare cerură lui Matei (......} pe locul gol, rămas după trădare? Ol / Cerut-a (iniţial: Cerut-au bani) Petru şi-alţii lui Matia argint, că-n locul celui rău ce zace ia răii-n fund, i-au dat apostolia ? M / Iar Petru-apoi şi unsprezece-ai sei argint, cind soartea hotărî norocul, pe-un loc <.......................y> Oî II 97 bine-ţi face] aici ţi-e locul Oa // 98 banii pungăşiţi] rău culeşii bani M // 99 să nu laşi Francia-n pace] s-aprinzi în Francia focul 0S / Franc ia] Franţa M // 100- 101 Şi, dacă n-aş purta şi-aici în mine respect de-acele chei pe (iniţial: respectul cheilor) cari preasfîntui M H 101 nu mi-ar fi] rangul tău Ot // 104 căci voi, de-a vâri, daţi crimei privilegii M-l I zgîrciţi, voi daţi puteri] zgircensa voastră-i scut M» // 104— 105 Zgîrcenia voastră, care lumi doboară şi nalţă răi, umplu de-amar pănvîntuî, 0, // 105 strivind pe buni şi ridicind mişeii. M // 470'' 106 Voi, papii, voi sînteţi ce-n cartea legii văzu Ioan plutind peste-adîncime, pe cea-n scîrbos de.sfrîu trăind cu regii 109 şi-n zece coarnc-a ei avea tărirne (fiind cu şapte capete născută), cit timp bărbatul ei fugea de crime. 112 Din bani dumnezeirea vi-e făcută! Ce e-ntre voi şi-un biet păgîn pierdut? Un zeu adora el, dar voi pe-o sută. 106 papii, voi] ca păstori G1 // 106—108 De voi, de papi vorbeşte-n cartea legii loan, cînd peste nalte mări şezînd, văzu <.............................>11/,/.? 107—108 Ioan, văzînd pe-aoeea ce şedea pe multe ape şi curvea cu regii JU2 // 108 pe ape mari, multe şi curvea cu (regii> M jj 109 JPrin (anutat) M1j' Putere-n 10 cape(te) (anulate) M2J Şi-n zece coarne M3lj 109—110 Cu şapte capete născută (......> şi zece coarne-n cap, trăind pierdută O, / şi-a fost cu şapte capete născută si zece coarne-n cap avea tărime L / şi-a fost cu şapte capete născută şi-n zece-ale ei coarne-avea tărime I / pe cea cu şapte capete născută şi-n zece coarne-n cap avea tărime M ] şi-a fost cu şapte capete născută eă-n zece coarne-avea tărime 02 ;/ 110 născuta cea cu 7 ţeste din născare (iniţial: avind ei) M ii XII de cînd e soţul ei un sac de crime. O, / cit timp iubi virtutea soţul ei M, / cit timp el (anulat) virtuţi iubea Ma / ei] îi I jj 112 Făcutu-v-aţi din aur dumnezei! M, / Zei noi din <.. •> v-ajută! it/2 / Voi (anulat) >/, Din aur Af4 // 113 Şi-n ce sînteţi mai buni ca idolatrul ? O, / Ce-osebi e-ntre păgîni şi voi ? Mj / între păgîni şi voi ce Ma / Şi ceu altce c-<.. .> A/s / Ce are M4 I! 114 dar] şi Af, / Că el ador' pe-un zeu, iar voi A/2 // 477 115 Cit rău, o, Constantine, ne-a făcut nu-ncreştinarea ta, ci numai darul ce-ai dat la cel dinţii părinte-avut!" 118 Şi-n timp ce-aşa-i cîntam aici troparul — o, furie ce-1 rozi şi tu, mustrare! — nebun el se zbatea, gemînd tîlharul. 121 Virgil se bucura de-acestea-mi pare, căci, stînd înseninat, din gură-mi prinse grozavul adevăr ce-1 spusei tare. 124 Cu braţele-amîndouă deci mă prinse şi sus, la piept, povară mînii sale, porni spre,-acele culmi din cari descinse. 115 Ce MXJ O, Constantine, cit rău M% // 115—117 Sămînţă rea ne-a fost, tu, Constantine, nu convertirea ta, ci bunul dat, că-ntîiul papă s-a stricat prin tine!" Oxj O, Constantine, a cîtui râu fîntînă ne-a fost nu-ncreştinarea ta, ei darul cînd primul papă-averi în [—]mînă! M // 116 Prin care M /numai darul] bunul dat 02// 117 făcut s-avem un prinţ părinte M // 118 ce-aşa-i cîntam aici troparul] ce-aceste note i-am cîntat Ox, ce-i recitam atari tropare M, ce-acest tropar i l-am cîntat 02 // 119’ mustrare-a fost, ştiu eu, ori furia lui ţiniţial: a fost mustrarea, ori mînia lui) M I! 120 el tălpile-şi zbatea gemînd amar (anulate) Mx j zbatea grozav cu tălpile lui (anulate) / cumplit (anulat: de glezne) vâdea-n labe zbu-tute-amarul M3 j în loc de el a fost tipărit greşit ce. / tîlharul] turbat Ox, L, /, Oa II 121— 133 Versurile nu au fost tipărite în I. // 121— 123 Cu-aeeste vorbe cred că îi plăcui maestrului, căci (anulat: ne-ntrerupt) cu-ochi senini îmi prinse mustrarea-n care-aşa de sincer fui. M // 122 căci, stînd înseninat] el stete-nseninat 01 // 123 întregul spus, cel crud şi <...> Oj/ce-am spus, un adevăr, deşi cam tare Oa // 124 de-aceea-n braţe vesel mă cuprinse. Ov Oa// 124—126 de-aceea-n braţe-apoi mă prinse. Cînd fui la piept povară mînii sale, sui pe drumul pe-unde şi descinse. M // 125 la pieptu-i mă-nălţă, plecînd cu grabă 0X / şi strîns la piept, <(...) pe cale Os // 126 porni] şi-ureînd Ov Oa / descinse] deşcinse Ov 0a // 478 Şi, făr-a fi trudit urcînd pe cale, mă duse pînă-n culmi, pe povîrnişul ce-i drum de-aci-n adine spre-a cincea vale. 30 încet mă detc jos, pe ruinişul acelor repezi stînci apoi, pe unde şi caprelor le-ar fi prea greu suişul. 33 De-aici privirea-ntr-alt ponor pătrunde. 127 Şi, netrudit M [ urcînd pe cale] . .Ş poverii sale Oa // 127— 129 Şi, ne-ncetind la pieptu-i să mă siringă, mă duse pînă-n culmile din care începe-a cincea vale-n mina stingă. 01 / Şi, netrudit (iniţial: ne.-ncetînd) de-a mă ţinea pc cale la pept, pc povîrnişul mă scoas(e)> pe al cui ce-a văii-a patra drum spre-a cincea vale. Mx li 128—129 m-a scos la capul punţii-acei ce-i drum spre-a cincea coamă. M2II 130— 132 Aici mă dete jos, cu grijă mare şi-i fui uşor pe-acele stînci pe unde şi caprele-ar avea prea grea cărare. O / Şi-aici depuse-ncet (iniţial: domol) povara lui ce-uşoară fu şi pe-un costiş pe unde un (iniţial: ce-un) drum uşor nici pentru capre nu-i. M // 131 apoi] de-aici L // 132 ar fi şi p<(entru) c(apre)-un drum greoi. M // 133 alt ponor] alte văi 02. 479 CÎNTUL XX * 1 La ciutul douăzeci acum eu sînt şi de-alte chinuri îmi va spune scrisul al celor scufundaţi, întîiul cînt. 4 întors eram cu totul spre deschisul abis de-aici, să văd ce e-n genune, şi-n plîns de veci văzui scăldat abisul. 7 Tăcut popor, plîngînd cu-amărăciune, trecînd şirag prin cercuita vale şi-ncet, cum merg cei vii în procesiune. 10 Privind mai (cătr-)adînc pe-amara cale, văzui că toţi aveau ciudat sucită făptura lor din gît şi pînă-n şale; * Cîntul este reprodus din P. // 1 — 3 De-o nouă caznă-mi cat-a face rime, spre a cînta de lumea cea necată, cîntării douăzeci a părţii prime. 02// 2 îmi va spune scrisul] voi începe-a spune 01 // 3 scufundaţi] înecaţi Oj // 4 Aveam întreag-atenţia mea-ndreptată Oa // 5 Versul lipseşte din 02. j de-aici să văd ce e-n] ţinîndu-mi ochii spre 02 / în P, în loc de genune a fost scris greşit Gemine. // 6 ce-n plîns fără sfîrşit era scăldată. 0.s // 7 Tăcut popor] Popor văzui / plîngînd cu-amărăciune] văzui, plîngînd nespus 02 // 8 în P, ante trecînd a fost scris şi-ncet, primele cuvinte ale versului următor. / trecînd şirag] de-amar, păşind 02 / In P, în loc de trecînd şirag a fost scris greşit trecea-n şireag. / şirag prin cercuita vaie] cu [...] tăcut prin trista Oj II 9 şi-ncet ca la litanii-n lume sus. 02// 10 cătr-, netranscris în P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. // 10—12 Iar, cînd mai înspre-adînc privii cu jale, văzui că fiecare ins parcă <..........> sucit de tot, din gît şi pînă-n sale. 01jl 11 in P, în loc dc sucită a fost scris greşit sucite. // 480 spre şolduri faţa lor era-nvîrtită şt-ntorşi veneau spre noi pe-acele creste, câ-n faţă lor vederea li-e oprită. Să poate, prins de<-o> gută făr’ de veste, sucire-aşa de rea vrun om să paţă, dar n-am văzut şi nici nu cred că este. 3) Socoţi acum, de vrea cel-sfînt, în viaţă din cîntul meu să prinzi vro-nvăţătură: putut-am eu să am neplînsă faţă, vămui pe-ai mei cu-atîta sucitură, că lacrimile lor, din ochi curgînd, udau şezutul lor prin crăpătură? J~ 14 -15 S Îk P, in loc de că-n faţă a Jost scris ca-n faţa. // 16 -o, netranscris in P, jost întregit pe baza variantei corespunzătoare din 0. // 16—17 Să poate ca, trăsnit d-epilepsie, să paţ-un om aşa de rea sucire Ot / Se poate, zic, c-ar fi paralizie din care-un om sucire-aşa de rea să paţă 02 // aşa că faţa lor era-nvîrtită. Şi-ntors ei trebuiau spre noi să vie 02 // aşa că faţa-n spate şi [......], iar el mergea-ndărăt, prin silnicie, căci [................................yojl 17 In P, în locul versului corect a jost scrisă greşit o altă variantă existentă îi O: un om să poat-avea sucire-aşa de rea. // 18 că este] să fie O // 19 acum om. 02 / post sfînt, ad. să prinzi 02 // 19 — 21 De-o vrea cel-sfînt să prinzi tu din citirea acestora vrun bine, atunci socoţi dac-am putut să-mi ţin, sărmanul, firea. Ox// 86 si prinzi vro] creştine-o 02 // 21 în P, în loc de putut a jost scris greşit socoţi, / putut-am eu] puţin, socoţi 02 // 22 Văzui la unu-atîta sucitură 0X / în P. in loc de cu a jost scris greşit cum. // 22 — 24 văzînd sucit-a omului făptură aşa, că plînsul lor, pe-obrazi curgînd, se scurge-n jos pe buci, prin crăpătură? 02 // 2'3> tn versul a jost şters cu guma. // 24 lor] lui Ox // 481 25 Şi-am stat proptit de stînci acum, plîngînd aşa de-amar, că cel trimes de soartă mi-a zis: „ — Şi tu cu toţi nebunii-n rînd ? 28 Aici e vie mila, cînd e moartă: nu-i nimeni mai mişel decît smintitul ce sfintei judecăţi mînie-i poartă. 31 Ridică-te şi vezi tu pe-nghiţitul de viu la Teba-n şes, pe-Amfiaraos. « Dar unde-alergi ? » striga spre el uimitul 34 popor din jur, «Şi cum de n-ai repaos?» dar el căzu mereu, căzu de-a dreptul la Minos, cel ce-a pururi cere-adaos. 37 Prea mult văzu-nainte-şi înţeleptul, deci umblă-ntors şi-ntors acum el cată, căci, spate unde-avu, azi are pieptul. 25 — 27 în Oj terţina a fost ştearsă cu guma. / Proptit de-un colţ al asprei stînci eu stînd, plîngeam pîn-a-ntrebat Virgil deodată: Stai şi tu-n rînd cu cei fără de minte? 02 // 26 în P, în loc de că a fost scris ca. // 28 în P, în loc de aici a fost scris aci, iar în loc de mila, nula. // 28—30 în Oj, terţina a fost ştearsă cu guma. / (..................... .) ţi-e curmată, căci cei m(ai> mari mişei sînt cei (ce) au murmură (............................) 02// 31 tu om. Oj II 31—33 Sus capul, sus ! (................) de viu păinîntu-1 înghiţi-ntre gloate, la Teba-n şes, cari «Unde-alergi?» strigau 02// 32 în P, în loc de viu a fost scris greşit vin. // 33 Dar unde-alergi ?] Ce-alergi aşa? Oj II 34 repaos] răpaos Oj // 34 — 36 « Şi care zeu din lupt-acum te scoate? », dar el căzu mereu (.............) drum, aici la Minos, cel ce-nhaţă toate. 02 // 36 şi-acestor ticăloşi el s-a adaos. Oj / în P, în loc de a pururi a fost scris greşit apusuri.//37 -nainte] -năinte Oj // 37 ■— 39 Din spete-aici el piept făcu şi cum prea mult să vadă-n faţa sa el vruse, ci-n urmă-şi vede-ntors umblînd acum. 02 // 38 acum el cată] priveşte-acu Oj// 482 Şi vezi şi pe Tiresias, cei ce-odată, bărbat fiind, femeie s-a făcut, că-ntreaga sa făptură fu schimbată, şi numai cînd din nou el a bătut doi şerpi, găsiţi cum dragostea uneşte, primi făptura iarăşi ce-a avut. De burta lui pe spate să propteşte Aruns, ce-n •(munţii Luni, unde acu) vâleanul cararez pe deal pliveşte, g|9 scobit în stînci de marmură-şi avu locaş şi-al mării larg bătut de unde şi ceru-ntreg deschis in(ai) larg îi fu. 92 Iar asta care sinul şi-l ascunde cu părul despletit, tu n-o vezi bine, căci partea ei cu păr e-ntoars-altunde, în Oj, din forma iniţială a versului a rămas neşters cu guma dnar fţţimul cuvint: Tiresias. jj 40 — 42 Pe Tiresias vezi-1, cel cc-odată fuse femeie-atunci, cînd (.................> din creştet pînă-n tălpi se prefăcuse. 02 // 11—43 în Oj versurile au fost şterse cu guma. // 43—45 şi-avu dinţii cu varga sa (.........) s doi şerpi încolăciţi pe-o cale, primi din nou a sa făptură bărbătească. 02 // p4 In Oj, din întregul vers au rămas neşterse doar primele două cuvinte : Soi şerpi, fi 45 în Oj versul a fost şters cu guma. // 46 în P, în loc de De • fost scris Din. / să] se 02 // 46 — 48 Aruns îi vine-n urmă, vrăjitorul, în munţii unde dă cu iuţea daltă in marmora Carrarei cioplitorul Oj // N7 în P. în loc de Aruns a fost scris greşit ascuns. / munţii Luni, unde acu, '*etranscrise în P, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din ().// 149-51 în peşteră trăi, privind cum saltă în largul mării vecinicele unde şi stelele cum umblă-n zarea naltă. Oj // 51 în P, 2n loc de m(ai> a fost scris greşit în. // 52—54 Iar cea ce-ascunde sinul ei, pe care nu-1 vezi sub despletitul păr <(—) si tot ce-i păr pe ea dincolo-1 are 02// 54 că sinul ei e-ntors acum [altjunde 02 // 483 55 e cea ce-a pribegit prin ţări străine şi-acolo de-unde-s eu apoi s-opri; de-aceea vreau s-asculţi acum mai bine. 58 Cînd tată-său fu mort şi se robi cetatea-n care se născuse Bacu, mult timp prin lume Manto rătăci. 61 Aproape de Tirol, sub Alpi e lacu ce mîndrei noastre ţări hotar îi scoate spre ţările nemţeşti, numit Benacu. 64 Şi mii de văi, pe cit Beninul poate din Garda-n Val Camonica să dea, aceste-u zisul lac s-adună toate. 67 O insulă e-ntr-însul şi-ar putea cei trei pastori din eparchii vecine în drumul lor să se-ntîlnească-n ea. 55 — 57 prin multe ţări trecînd şi pribegea, acolo de-unde-s eu născut stete; de-aceea s-asculţi puţin acu aş vrea. 02 // 57 vreau] -aş vrea 01 // 58—60 Cînd tată-său sfirşitul obştesc şi-l dete şi s.'lav-ajunse patria lui Bac, fu lung prin lume-alergu ăstei fete. Ot ii 69 Im P, în loc de Manto a fost seris greşit Manta. / rătăci] pribe 61 — 63 în mîndra-ne Italie zace-uu lac, dincoace de Tirol şi formează hotar de cătră nemţi, numit Benac. 02// 62 ante ce ad. acel 01H 64—66 Mai mult de-o mie de-ape ce brăzdează din Garda-n Val Camonica Peninul, aceste toate-n zisul lac stagnează. 02 jf 65 -n zisul] [acu î]n O, // 67— 6) Şi-un loc e-n lac şi-n el vecinul pastor al Bresciei cu-al Veronei ar , avînd ăst drum, <....................) 02// 68-69 In Ov versurile au Josl şterse cu guma. // 484 Iar unde-i malul jos, clădită, bine Peschiera stînd, cu zidurile sale Bergamului şi Bresciei piept le ţine. Şi, cită n-arc loc, îşi face cale pe-acolo scursa apă şi porneşte prin verzile cîmpii, ca rîu, la vale. Dar nu Bcnac, ci Mincio se numeşte pornitul rîu cu undele-i spumoase şi-n Po ol la Governo să sfîrşeşte, 179 Nu curge mult şi,-ajuns pe locuri joase, el face-im smîrc cu apă necurată şi vara cu putori nesănătoase. Trecînd pe-aici, în drum, pribeagă fată văzu prin bălţi, la mijloc, loc uscat şi-11 el nici om, nici ţarină arată. Fugind de lume-aici, mult timp a stat cu-ai săi, urmîndu-şi trista-nvăţătură, şi corpu-i gol aici şi l-a lăsat. " — 72 In Oj. terţina a fost ştearsă cu guma. // 71 stînd] stă Os fpseşte din Ov // 74 — 75 In Ot, versurile sînt şterse cu guma. // silită e pe-aici să-şi facă vad şi face-un rîu (...) scapă unde. Dar apele-i, de-ndat-apoi ce cad, cu nume Mincio, nu Benac scoboară şi-aşa se varsă la G(overno)-n vad. Oa // 7 pornitul] formatul Ot// 79 ajuns pe locuri joase lipsesc ’i-adese-aduce vara boli ce-omoară. 0.2 // 82—83 Trecînd pe-acolo deci, cumplita fată văzu pămînt uscat (î)ntr-acel nămol Oa // 84 o insulă pustie (...) 01 li 85-87 Şi-aici fugind de lume cu-al ei stol de servi, urmîndu-şi trista-nvăţătură, trăi lăsînd acolo corpu-şi gol. 02 // 86 in P, în inc de urmîndu-, a fost scris greşit vomîndu. // , // 73 Versul 74-78 din Oa II 81 485 88 Par oameni răzleţiţi apoi umplură acest ostrov ce, prin mocirle late, avea-mprejur firească-ntâritură, 91 pe oase moarte şi-au clădit cetate şi, făr-a cere sorţii ajutorul, i-au zis şi ei ca fetei îngropate. 94 Şi mult îi fu, dar azi scăzut poporul, de cînd e ccl cu inima nebună gonit din Pinamonte-nşelătorul. 97 De-ace(e)a-ţi spun că, .dac-ar fi să-ţi spună că Mantua-n vrun alt fol se clădi, să ştii s-alegi dreptatea din minciună." 100 Maestre, am zis, al tău cu/înt robi credinţa mea şi mi-o întărişi în mine, că tot ce-ar spune alţii praf mi-ar fi. 103 Dar vezi de află-n gloata care vine vrun vrednic de văzut şi mi-1 arată, căci tot ce vreau aceasta e, ştii bine." 88 Cu vremea oameni de prin jur umplură 02 / în P, în loc de răzleţit a pst scris răzlăţiţi. // 89 acest ostrov] ostrovu-acel 02 // 91 moarte om. 0% I post clădit ad. aici 02// 91—93 şi nume-i dara făr-al (sorţii...) cetăţii puse-aici peste-o( seminţe) ca fetei cei ce-aici ea-ntîi a stat. 02 // 92-93 în Ov versurile au fost şterse cu guma. // 94 — 96 Şi mult îi fu poporul mai nainte de-a fi de Piuamont, cu-uşelăciune, nebunul Casalodi spos din minte. O» // 97 dacă-ar fi să-ţi spună] dac(ă) ţi s-ar spune 02 // 98 în P, în loc de se a post scris să. jj 98 — 99 '■ c-a ţării mele alte-origini sînt, să-i poţi minciunii-ăst adevăr opune." 0.2 U 100 robi] găsi O, II 100- 102 Iar eu: Ce-ai spus, maestre-mi este sfînt şi-atît de tare-mi (e) credinţa-n mine, că praf mi-ar fi oricare alt cuvînt. 02 // 101 credere neclintită-n mine 02 / în P, în loc de întărişi a iest scris greşit întăreşte, j/102 In P, în loc de că a pst scris cu. //103 Dar [caut-a privi] mulţimea care vine O, // 104 vrun vrednic de văzut] şi vezi pe vreunul demn Oj // 486 Iar el: Acel cu barba răsfirată pe umerii voinici augur fusese, pe timpul cînd Elada cea-nărmată ‘15 18 07 n-avea bărbaţi şi-abia-i mai rămăsese copii, şi semn cu Calcas el a dat cînd primul vas spre Ilion purcese. Eurifil se numea şi l-am cîntat un vers al meu din nalta-mi tragedie; tu-1 ştii, căci tot ce-am scris ţi-e-ndeinînat. Cel slab de-aici ce pare-o umbră vie e Scot şi-ntr-adevăr avea putinţa să-nşele lumi prin jocuri de magie. Bonatti-aici îşi plînge-acum ştiinţa şi-Asdente, trist că n-a rămas la piele şi sfori, dar e tîrzie-acum căinţa. în P, în loc de augur a jost scris greşit august. // 107 -pe umeri, fu, cînd Grecia-n greul pas de-ai săi bărbaţi era despopulată aşa c-abia copii an mai rămas, augur şi-a dat pu Calc(as) semnul care ! pornit-a din Aulis primul vas. 02// 111 ■110 semn] singur Ox // 111 ante cînd aă. signal Oj / spre Ilion] pe [mări] îjP,// 112 l-am cîntat] ăst nume-1 are 02// 113 în versul meu (.. .5 Ox // 113—114 înaltu-mi cîntec unde-n vers îl pui; ■o tu-1 ştii, căci ştii ai-ntreaga mea cîntare. 0a // 114 Versul lipseşte din Oxj în P şi în textul corespunzător din O, în loc de ce o post scris ţi. // 115 Iar cel aşa de slab şi [...] Ox / Cel slab în şale-aşa că-parcă nu-i Oa// 116 şi-ntr-adevăr avea putinţa] [...] şi-ntr-adevăr ştia 02 // 117 să-nşele lumea prin magismul Ini 02 / în P, în loc de lumi a jost scris lumea, iar în loc de jocuri, poemi. // 118 în P şi în textul corespunzător din O, în loc de ştiinţa a jost scris fiinţa. Jj 118—120 Bonatti-aici şi-Asdente [...] şi-i trist că n-a rămas la sfori şi piele [...], dar e tîrziu [...]. Oxjj 119 în P, ante piele a jost scris greşit şi. // 487 121 {Şi iată) stoluri de femei mişele: fugind de ac, de torturi şi de [roastre], au fiert la ierbi şi-au învîrtit ulcele. 124 Dar haide-acum! Hotarul lumii noastre ni-1 lasă Cain cu {spinii) şi se-nclină dincolo de Sevilla-n mări albastre. 127 Tu ştii că luna răsărise plină ieri seara, de-ţi aduci aminte ce bine-ţi prinse-n codru-a ei lumină." 130 Aşa-mi vorbi şi-n sîrg mergea înainte. 121 Şi iată, netranscrise în P, au jost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. II 121— 123 Vezi tristul stol cari au fugit de-argele, de gheme şi de ac şi-au {...) creştinii a fierbe ierburi şi-a-nvîrti ulcele. 02 // 124 haide-acum! să plecăm Ot / Hotarul lumii noastre] îutr-ambele c [...] căptuşeşte 01 // 13 cîrpesc la cioc-aici şi-aici la [..Ox I ante la ai. şi-aici 02 / în P, în loc de prora dreg a Jost scris iniţial pro^...]> cel ce, pasajul jiind apoi completat şi modijicat de G. Coşbuc cu creionul. / aici om. 02 II 14 funii] odgoane 02 / în P, în loc de împletesc a jost scris greşit împleteşte. // 13 cîrpesc vintrele [...] Oj / în P, versul a avut iniţial forma şi-n pînză tot ce-i rupt le-astupă, G. Coşbuo modificînd ulterior textul cu creionul. // 16—18 aşa prin vrerile divinei arte, dar nu prin foc, o smoală-n fund fierbea, umplînd de vîsc tot malu-n orice parte. Oa // 18 în Ov din întregul vers este lizibil doar primul cuvînt: şi / în P, în loc de cleioşii a fost scris cleioase. // 19 nu văzui] nu vedeam 0L fi 19 — 21 Vedeam că e, dar nu vedeam în ea decît băşici de forfot pline ce s umfla şi, răsuflînd, cădea. 02 // 20—21 decît băşici ce răsuflau încete cînd smoala se-nălţa şi iar cădea. // 22— 24 Şi-n vreme ce priveam, de unde stete, Virgil m-a tras spre dînsul cu [grăbire] şi-un strigăt: „—Vezi, o, vezi!" cn spaimă dete. Ox / Pe cînd priveam atent să văd mai bine, Ia, vezi, ia, vezi!" strigă Virgil şi fui, din locul de-unde stăm, atras la sine. 02 II 490 m &J4 Şi-asemeni unui om mişcai piciorul cînd el, speriat, deşi i-ar fi aminte să vadă ce-i, dar spaima-1 ia cu zorul, şi, chiar privind, ia cîmpul înainte, şi-un negru drac venea mîncînd pămîntul pe stînci în jos spre smoala cea ferbinte. Ce chip urît avea, ferească sfîntul, şi ce grozav în toate şi scîrbos, cu-ntinse-aripi şi iute-n mers ca vîntul! Pe umerii-ascuţiţi un păcătos cu coapsele-amîndouă-i sta călare şi-n pulpe-i gheara-ntrase pînă-n os. ■27 Mă-ntoarsei deci ca omul cui îi pare că, dac-o mai privi, el zăbăveşte şi-nvins de spaimă grea, deodată sare 0X / Şi-atunci mă-ntoarsei ca şi omul cui să-şi vadă cauza prea zăbavă-i pare. şi-aşa-i de înteţit de frica lui 02 // 1—30 şi nici măcar să vadă nu s-opreşte, şi iată după noi un drao noptatec venea pe stînci [..............] Oa / că nu s-opreşte-n (...............), şi-un drac cumplit de negru eu văzui venind pe stîuci, in sus, în fugă (...). 02 // |1 Ce chip grozav avea e greu să spui. 02// 31—33 Ce [................] chip sălbatec şi-n aripi largi el, fîlfîind, batea [..............] în umblet fu [...] Oj // pî2 Versul lipseşte din 02. // 33 mers ca vîntul] mersul lui 02 // 34 — 36 El umeri [...] şi ascuţiţi avea şi-un biet de păcătos pe ei călare [.........] pulpe [...] ghearele [...] 02 / Cu umeri ascuţiţi şi lungi pe cari (..............y pe-un păcătos (...) ţinîndu-1 strîns de pulpe-n gheare tari. 02 // 491 37 V-aduc un om fruntaş, cumplite-gheare, din Lucea, el a zis, chemîndu-şi soţii, să-l daţi adine, c-aduc îndată mare ■10 pe alţi lucani, căci ei să vînd cu toţii afară de Bontur, neprihănitul; dai bani şi ies din Lucea îngeri hoţii." 43 Şi, cit ce-1 azvîrli, s-a-ntors cumplitul, fugind precum nu fuge poate-n viaţă dulăul dup-un hoţ. Iar azvîrlitul 46 se dete adine şi-apoi la suprafaţă (ieşi) cu faţa-n sus, (dar) dracii toţi: Nimic n-ajut-aici, preasfîntă faţă! 37-39 40-42 şi zise: „— Voi, cumplite-gheare, v- aduc din Lucea pe-unul (...); zvîrliţi-1 că v-aduc îndată mare Oj / Pe unul din bătrînii sfintei Zite vi- 1 dau (...), cumplite-gheare, adînc, iar eu mă-ntorc din trei sărite 03 // pe unul proaspăt, că-i cetatea plină, intr-insa toţi se vînd, pin’ la Bonturo; şi pentru bani ei spală orice vină." / pe alţi lucani, că urbea lor e mare şi toţi pungaşi, afară de Bontur: cu bani la ei tu faci piperul sare." O, // 41 în P, în loc de Bontur a fost scris greşit Bontur. // 42 In P, ante dat a fost scris aici, anulat de G. Coşbuc cu creionul. // 43—45 Şi-n smoală-1 azvîrli de sus; cumplitul s-a-ntors însă apoi, fugind prin ceaţă, s-aducă pe-altul nou. Iar azvîrlitul 0% / Şi-l dete-adînc şi-apoi, pe malul dur, se-ntoarse — aşa nu fuge poate-n viaţă, scăpat din lanţ, dulăul dup-un hoţ. 02 // 46—48 (El) merse-adînc şi iar ieşi la faţă, pe spate-ntors, ci-ai punţii paznici toţi strigau: Nimic nu faci aici cu sfînta faţă! O, 47 ieşi întors, dar dracii-n sîrg strigară Ox / ieşi şi dar, netranscrise in P. au jost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. // 492 Tu crezi că eşti în Serchio ca să-noţi? De vrei să nu ne simţi (cumplita gheară}, din smoală capul tău să nu-1 mai scoţi!" Cu-o sută apoi de cangii-1 înţepară. De ce-i prin lume, aici să nu-ţi mai pese şi-ascuns tu joac-aici, că-i rău pe-afară!" Tot astlel bucătarii pun să-ndese rîndaşii carnea cu furcuţe mari, cind ea-n cazan deasupra apei iese. 38 Virgil atunci: Piteşte-te [...] unde să pară că lipseşti, pîn-o să cheme pe domnul lor, deci stai şi mi te-ascunde!> 1 Le ştiu (eu> firea lor, că-ntr-altă vreme, de mult, cu ei în ceartă eu mai fui şi, orice ai vedea că-mi fac, tu nu te teme." * I şi-aici nu-noţi ca-n Serchio-n zi de vară. 0X // 50 cumplita gheară, netran-'tise m P, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O.//51 ,] dar din smoal-afară! Ox // 52 sută] snt- Oa / apoi de căngii] de cîrlige I înţepară] îndesară 0? // 53 In P, în loc de ce-i o fost scris cei. / aici] ,,— Aici să joci la fund (...............}! Ciupeşte pe furiş, de poţi!" strigară. 02 // pun să-ndese] las-adese 01 // 56 cu lungi ţepuşe carnea s-o scufunde Oj / lor discipoli carne ce, fierbînd 02 II 57 cind ea-n] în larg 02 // 58 Pi-e-te [. ..] unde, netranscrise în P, au fost întregite pe baza variantei cores-zzătoare din O. // 58—60 Virgil atunci mi-a zis: „[...] să ştie că eşti pe-aici cu [...] stai şi cată vrun loc ascuns [...] aşa să fie! Ox / Şi-atunci: Ca lor să nu le dea prin gînd că eşti aici, mi-'a zis Virgil, tu cată vro stîncă jos şi-ascunde-te curînd. 02 // -60 Versurile, netranscrise în P, au fost întregite pe baza variantei cores-nzătoare din O. // 61 In P, în loc de Le ştiu a fost transcris greşit Să Ştii. / eu netranscris în P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare tăin O. i In 01( din tot versul sînt lizibile doar ultimele cuvinte: să pată. // 61—63 Orice mînii vedea-vei că-mi arată, să nu te temi! îi ştiu ce pot, căci fui cu ei aşa-n gîlceavă-odată." 02 // 62 în O-, este ilizibil, IJ 63 dar îi cunosc [...] fost [...] odată." Ox // 493 <54 Porni pe punte-apoi, dar, cînd văzui pe-a şesea rîpă cum el sta-n cărare, vai, că mare-a fost aci-udrăzneala lui. •57 Cum sar lătrînd cu multă-nverşunare dulăii pe-un sărac ce se înfige la porţi, cerşind ici-colo pe cărare, 70 aşa săreau şi dracii cu cîrlige. (Spre dînsul, dracii-aşa-ntr-o gloată deasă), dar el: Nu fiţi mişei! a prins să stiige. 73 Dinţii să ne-nţelegem, deci să iasă din gloată vrunul şi s-asculte bine şi-apoi să mă-nhăţaţi, de vă mai pasă." 64 Porni] Trecu 02// 64—66 Porni apoi în jos, sfirşind vorbirea, iar, cînd ajunse pc a şasea rîpă-n jos, eu nu ştiu cum putu să-şi ţie firea. Ox // 65 că stă pe-a şesea rîp-a văii 02 // 66 vai, că] o 02f în P, în loc de că a fost scris greşit ce. /-ndrăzneala] îndrăzneala 02// 67 cu multă-nverşunare] vrăjmaşi şi iuţi dulăii 02// 67—68 că-ntocmai cum s-azvîrl cu vuiet mare dulăii furioşi pe-un zdrenţuit Ox // ■68 — 69 pe-un biet sărac ce-oprindu-se se-nfige şi-ntinde mîna, stînd de-o parte-a căii 027/ 69 la porţi] cc stă Ox// 70 săriră de sub punte cu cîrlige 03// 70 — 72 [. . .] dracii [........] au sărit cu căngii spre Virgil, săltînd [. . .], iar ei le-a zis: Eu nu sînt osîndit. OxH 71 Versul, netranscris în P, a jost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. Ij 73 75 Să iasă insul ca să-mi spun cuvîntul şi-apoi vă sfătuiţi ce-o fi mai bine, dar pîn-atunci să nu vă puie sfîntul!" Oxf Şi, pin-a mă-nhăţa cu căngi, să iasă din gloat-un ins să-i spui ce vreau şi-apoi voi faceţi sfat să mă-nhăţaţi, de vă mai pasă!“ 02 // 494 Strigară toţi: Ia du-te tu, vecine!", iar unul, cel numit, ieşind îndată, se duse la poet: Ei, ce-i cu tine?" Socoţi aşa tu, Coadă-ncîrligată, că pot să-nfrunt pe draci, răzbind puterea' porţii acestui loc şi lumea-ntunecată, de n-ar vrea cel etern şi păsul sorţii ? Fă-mi loc, căci voia celui sfînt mă face s-arăt la unul viu imperiul morţii!" 85 O, cum ai stat de potolit, tu, drace, iar cangea o scăpă din mîni (şi cumplitul) a zis spre-ai săi: ,,— Lăsaţi pe-acestă-n pace !" , 88 Spre mine-apoi Virgil: Tu, cel pitit, ce stai aci-ntre stîncile vecine, vegheat să pleci şi-ntoarce-te grăbit!" * i 6 tu, vecine] Codîrloi 02 // 77 iar unul, cel numit] şi-acesta de sub mal V/77-81 • ' ’ ' - 1 Ei stară toţi, iar cel numit, din gloate mergînd, a zis răstit: ,,— Cam ce doreşti la noi?" Crezi că m-ai vedea pe mine, poate, i pe-aici, a zis, pe-acel ce vezi tu bine că pot să-nfrunt a voastre-atacuri toate 0% // 80 pot să om. 0% II 82—84 de n-ar fi vrun destin şi vreri divine ? Fă-mi loc, căci vrerea cea din cer mă face să duc pe-uri om pe-aceste căi cu mine!" Ot jj 83 voia celui sfînt] cerul vrea şi el // 85 ai stat de potolit, tu] te-ai potolit deodată 01jj 85—86 Şi-atunci, o, ce-opărit rămas-ăi, drace! Scăpînd cîrligul <................) Oa// 86 Cîrligul îi căzu din mîni şi-n fine 01 j în P, în loc de scăpă a fost scris scăpa. / şi cumplitul, netranscrise în P, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. II 88 Tu, cel pitit] “ — Stau bine toate Ot // 88— 90 Apoi Virgil spre mine: Te ridică tu, cel pitit la punte printre stei, vegheat plecînd, să vii fără de frică!" Oa // 89— 90 tu, Cel ascuns pe după stîncî, te-ărată şi vino făr’ de team-acum la mine!" Ot // 495 91 Ieşind, plecai grăbit, dar, cind spre mine văzui că-ntorc cu toţii-odată paşii, m-au prins fiori că n;o să-mi fie bine. 9-1 Aşa văzui temindu-se şi-arcaşii pe cind goleau Caprona şi văzură şi-un nor de oşti pe'cîmp: erau vrăjmaşii. 97 M-am strîus de{-al meu cu-ntreaga mea făptură > şi, rău asupra-mi gînd vâzînd că au, le stain cu ochii tot în ochi şi gură. 100 Plecară cangea toţi, dar se-ndemnau aşa-ntre ei: Să-i trag una-ntre spete?" şi-apoi: Să-i tragi, sâ ţipe-odată «Au!»" 91 dar, cînd spre mine] <•'..) ei O,// 91-“93 Dar, cînd văzui că dracii-mi stau-ndată in drumul meu, cu căngile-nălţînd, n-aveam nici o nădejde-n vorba dată. 01 jf 93 n-o să-mi fie bine] tot vor fi mişei. 02// 94 şi om. OsU 94 — 96 Aşa văzui poporul tremurînd pe cînd golea Caprona, dar, în zare, vedea de oşti tot cîmpul vuietînd. Oj // 95 In P, în lec de Caprona a jost scris greşit Coprona. // 95 — 96 golind Caprona, după un pact ce-avură, c-aşa de mulţi erau pe cîmp vrăjmaşii. G2 // 97 al meu cu-ntreaga mea făptură, netranscrise în P, au Jost întregite pe baza variantei corespunzătoare din 0.// 97—99 Mă detei spre Virgil, mă strînsei tare, cu ochii tot la draci, şi-n sus şi-n jos, şi nici nu mai credeam în vro scăpare. 02 // 98 şi-asupra mea văzînd ce gînduri au 02 / în P, în loc de văzînd a jost scris greşit vedeam, ii99 post şi ad. -n Oa // 100 cangea] furca 02 / se-ndemnau] un scîrbos Oi // 101—102 Să-i trag cu cangea-n şale?" -ncet ziceau. Hai, trage-i, ei strigau, dar dă vîrtos!" Oa // 102 şi-] iau altu- 02■// 496 103 (109 Se-ntoarse însă iute-acei ce stete de vorbă cu Virgil şi dintr-o dată: „—Domol, strigă spre el, domol, băiete!" Spre noi apoi: Cărarea e-nfundată pe stîncile de-aici, câ-n fund de vale a şesea punte-ntreagă e surpată, dar, dacă ţii la drumurile tale prin peştera de-aici, tu poţi să treci, că [dai de] alte stînci, pe unde-i cale. | 112 De(-o) mie două sute şasezeci ! si sase de-ani> la sese ore-aseară, A I surpate smt şi poduri şi poteci. | 115 Trimet doi de-ai mei pe-aci-nainte să-mi vadă-n jur de nu ies mişei din smoală. Plecaţi cu ei, că sînt băieţi cu minte! ' 103—105 Dar dracul cel ce cu Virgil vorbise s-a-ntors spre cel cu cangea dintr-odată: Tăiatule-din-Furci, hai, pieri!" îi zise. Ol / Ci-acel demon (...} ce stete de vorbă cu Virgil s-a-ntors grăbit, strigînd spre el: Domol, domol, băiete!" Oa // 105 Spre noi] Iar nouă Oj // 106— 108 Şi nouă-apoi: Un drum cum aţi voit pe arcu-acesta nu-i, căci el că zace în fundu’ văii-a sasea năruit 03 // 108 a şesea punte] e ruptă puntea Oj / e] şi Oj // 109 în P, în ioc de ţii a Joii scris greşit tu. // 109—IU dar, dac-a merge tot pe-aici vă place, luaţi-o tot pe mal (...........J, că daţi de-alt arc şi-i drum pe-acolo-n pace. 03 // 110 prin peştera de-aici, tu] pe stînca de dincoace 0± jj 111 In P, în loc de [dai de] a Jost scris greşit alte. // 112 De om. C)1 [o, netranscris în P, a Jost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. // 113 în P, în loc de şase a fost scris: sease, iar în loc de ore, are. / ore-aseară] ieri, străine O, // 115 vro, netranscris în P, a fost întregii pe baza variantei corespunzătoare din O. II 115—117 Trimet din gloata mea vro doi cu tine. să caute păcătoşi ieşiţi din smoală. Cu voi se vor purta cinstit şi bine. Ox f Vro doi de-ai mei vor da o raită iute să vadă de nu ies mişei din smoală. Plecaţi cu ei, că bine-au să v-ajnte! Oa // 4;97 118 Hei, Zbate-Aripi şi Vînt-Turbat, te scoală! j Tu, Bot-de-Cîne, haid'! Curînd să plece j şi Fund-de-Iad, şi Foc-Aprins, şi Vîră-n-BoaJă, j 121 şi Rît-de-Porc, şi Viţa-i-Sece, , şi Gheară-de-Ogar, iar tu nainte, Zbîrlită-Barbă, -n cîrdul cel de zece! 124 Mai daţi pe lingă smoal-acum o roată şi-ăşti doi dincolo-ntregi s-ajungă-n (ploi), că puntea peste gropi acolo-i toată." 127 Şi-am zis mirat: Vai, ce-ai făcut! şi-apoi: Tu drumu-1 ştii, maestre-al meu, prea bine, nu cer-ortaci, să mergem singuri noi! 130 Cu minte eşti, cu minte-ai fost, dar spune, nu-i vezi scrîşnind mereu (gătiţi) a ceartă şi ochii-n cap le joacă-a-nşelăciune ?" 121 şi] colţatul Oj // 122 în P, in loc de Ogar a fost scris Agar. / iar tu nainte] Tu-ntîiu-n gloată Oj, // 123 Bărboi-Zbîrlit, condu pe-ac(eştia) zece ! 02 // 124 lingă smoal-acum] lîng-aprinsa smoal- 02 // 124—126 Pîndiţi ce-i nou prin păcura fierbinte; pe-aceştia doi să-i duceţi însă-n pace pe unde-i drum deschis şi ţineţi minte!" Ox // 125 şi-ăşti doi la punte-ntregi (_) 02 / în P nu a fost copiat ultimul cuvint al versului, din care, în versiunea corespunzătoare din O, este lizibil doar începutul: pl. // 127 Iar eu strigam: Maestre-al meu, îţi place? Ox // 127—129 Ce văd aici, maestre-al meu, vai mie! O, fă, te rog, să mergem făr’ de ei, de ştii să mergi! Eu nu le cer să vie. 02 // 128 în P, în loc de maestre o fost scris măestre. // 129 Să mergem singuri noi! Văi, ce ne-om face! Ox// 130—132 De eşti prudent şi-acum ca de-obicei, nu-i vezi cum bat în dinţi, părinte, şi-ameninţă din ochi aceşti mişei?" C>2 // 131 gătiţi, netranscris în P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. II 132 şi ochii-n cap le joacă-] le joacă ochii-n cap Ox // 498 133 Atunci Virgil: Ţi-e temerea deşartă! Rînjească ei cit vreau! A lor strîmbare e numai pentru cei din smoala fiartă." 136 Plecăm la stingă deci, iar la plecare cei nouă draci scot limba şi se-ntoarnă spre-al lor vătaf, ca semn de ascultare, 139 iar el vînturi dă, sunînd ca-n goarnă. 133—135 Atunci Virgil: N-aş vrea să te-nspăimînte! Sâ bată-n dinţi cit vreau, că-i felul lor spre-acei ce fierb în smoala cea ferbinte." Oi // 134 Rînjească ei cit vreau!] Rînjirea lor <...)> Ox // 136—138 Pornim deci spre stingă pe ponor, ci-ntîi văzui, ca semn, că toţi se-ntoarnă, strîngîndu-şi limba-n dinţi spre şeful lor 02 // 138 al lor vătaf] şeful lor Ot // 139 iar şeful ..) din cur făcuse-o goarnă. Ot / el] şeful O, C INTUI, XXII 1 Văzui şi călăreţi cum cîmpi întrapâ, cum lupte-ncep şi-ncerc a lor puteri şi-aori prin fugă (.. . > scapă, •4 şi cete-n marş văzui, cursari şi curieri prin ţara voastră, neamule-aretine, şi-al halcei joc şi-asalt de cavaleri, 7 cu surle-acum şi-acum cu tamburine, cu buciume,-ori cu steaguri pe castele, ori alte semne-a noastre, ori st toate au, dar aşa e rînd(ul), cu sfinţii-n schit şi-n cîrciumi cu pungaşii. Dar mie-mi sta la smoală numai gîndul, să văd a bolgii-ntreagă aşezare şi neamul rău ce-1 scaldă-n ea, fierbîndu-I. Precum le dau matrojilor pe mare delfinii semn cu spetele rotunde să-şi apere corabia de-necare, aşa vrun biet mişel şi ici şi unde, cătînd să mai răsufle-n sus se saltă, dar numai scăpărînd, şi iar s-ascunde. IC- 11 Deasupra variantei din 02 este scris : MO-12 dar nici corăbii după far, ori stele plutind, nici călăreţi <.....) // dar n-au oştiri [........ .....] văzut avîncl vrodată signal aşa poznaş ca noi pe cale. Oj_ // 12 Marginal stingă este scris : clarinete. // 13 Mergeam cu dracii [...] 01 j Ferma din Ox a fost înlocuită iniţial cu : Cu-aceştia zece draci mergeam acum. jl - 14 tovarăşi răi, dar toate cum li-e rîndul 01 / Deasupra versului a fost scris şi anulat: cump(liţi>. jl 15 Forma din Ot a fost ştearsă cu guma şi :înlocuită cu: la tîrg în zgomot şi la stînă-n fum.// 17 Marginal dreapta ţsînt scrise încape şi V.M. // 18 în 0lt versul, care avea iniţial doar primele l două cuvinte: şi neamul, a fost completat ulterior cu : cit îl ţine-n ea, arzîn- saltă şi, abia ce fulgeră, cum iar s-ascunde. Oa // 23 s-arată-n lac şi ca un peşte saltă O, // 25 Şi-aşa cum stau broscoii laolaltă în bălţi la mal, cu capul scos şi tac, iar trupul gros întreg îl au în baltă, 28 aşa şi-aici mişeii-n smoală fac, dar, cînd S-apropia Zbîrlita-Barbă, ei iuţi pereau sub clocotul din lac. 31 Văzui pe unul, vai, nevrînd să fiarbă, cum sta asemeni broaştei ce rămîne, cînd toate sar în lac, pitită-n iarbă; 34 de păr însă-nhăţîndu-1, Bot-de-Cîne cu cangea-1 ridică să vadă ce-i şi-o vidră se părea că-n cange ţine. 37 Ştiam pe nume-acum pe dracii mei, luai şi seama cînd aleşi ei fură şi şi cum se numeau aşa-ntre ei. 25 broscoii] grămadă 01H 25—26 Cum stau prin gropi, subt margini laolaltă, cu capul scos la maluri pîntefcoşii] 02 // 26 — 27 broscoii-n margine de bălţi şi tac şi numai capul gros si-1 scot din baltă 01 // 28-30 cît vezi pe-aici, aşa stau păcătoşii, dar, cînd s-apropia Bărboi-Zbîrlit,' aşa pereau sub unda smoalei roşii. 02 // 30 ei repezi iuţi [__] 01jj 31—33 Văzui, şi-am sufletu şi-acu-ngrozit, pe unu-ntîrziind, cum vezi vrodată o broască stînd, cînd altele-au sărit 02// 32 cum ştete-n loc, ca broasca cum rămîne O,// 33 -n] în T II 34 -nhă ţîndu-1] înhăţîndu-T // 34—36 : Dar [.......] Bot-de-Cîne [•................... .....] vidră [......] ţîne. Ox / ci-aproape stîndu-i, Bot-de-Ogar <... .....) şi, scos cînd fu, părea că văd o vidră spînzurată. 02 // 36 -n] în T //37 dracii mei] draci, că-mi fu 02// 38—39 şi-atentă mintea cînd aleşi ei fură şi şi-ntre ei cum se numeau acu. 02 // 39 -ntre] între T // 502 „ — Haid’, pasă, Foc-Nestins, curînd tu cură şi-mplîntă-ţi gheara să-l jupeşti de piele!" Aşa strigau ei toţi ca dinţr-o gură. De poţi să-ntrebi, maestre-al căii mele, ce duh e bietul cel ce geme-n gheara acestor răi şi-n mini aşa de rele?" Mergînd aproape, l-a întrebat de ţara din care-a fost Virgil, iar el ne spuse: Născut am fost, sărmanul, în Navurra, iar mama-n slujba unui domn mă puse, căci nu-ndelung avui pe tata cald: peri mişel, păpindu-şi tot ce-avuse. Fui serv apoi la bunul domn Tibald şi numai pungăşii făcui, nătotul, iar drept răsplată-n smoal-acum mă scald." ,— Sai, Foc-Nestins, şi-n spete-acum îi cură 02 / în S, în loc de tis |ră, a jost tipărit greşit te cară. // 40—42 Tu, Foc-Nestins, curînd [...... ...] aici haid’ [.... . . i] strigau ei toţi [. . .] Ox // |-mplîntă] împlîntă T //42 strigau spurcaţii toţi ca dintr-o gură. 02// T De poţi să-ntrebi] Să-ntrebi, de poţi 02 / maestre] măestre S // 43 — 45 Maestre, [...] de poţi [.....] să-ntrebi pe-acest mişel care-a-ncăput în mini la draci, să-ntrebi cum se numeşte?" 01 jj l geme-n gheara] a-ncăput Oa // 45 acestor] acelor S // 46 aproape] maestru „ II 46- 48 ‘ Virgil atunci pe voie mi-a făcut: Tu cine eşti?" Şi-acela cu suspine: Prin văile Navarrei sînt născut. O, // 47 Virgil] născut 02 // 48 Sărmanul, în Navarraom.02 // 49-n] în T //49-Mă dete mama serv la nu ştiu cine, căci, mare păcătos fiindu-mi tata, vîndu' averea-n cărţi si-apoi pe sine. Ox // SO-51 căci fui născut de-un ticălos (ce\ fu si-al său distrugător si-a tot ce-avuse. 02// |52 în S, în loc de Tibald a Jost tipărit Dibald. // 52 — 54 Intrai la curte-apoi, mişel de-a gcita şi-aici <.....................) şi-n smoal-acum [...] răsplata." Dx// . î 53—54 şi-aici <...................y de cari acum dau seamă (______) 02 // 54 smoal-] smoală S jj -51 503 55 Dar Rît-de-Porc, ce-avea doi colţi în botul cel larg de vier, mai lucii ca oţelul, i-a dat un ghiont de-i rupse-un .şold cu totul. .58 De răi motani mai dete şoricelul! Zbîrlita-Barb-atunci, la pept strîngîndu-1: „ — Cît timp îl ţin, vă rog, cu-ncetinelul! *61 Apoi, către poet el întorcîndu-1: Să-ntrebi ce vrei, ci-ntreabă mai curind, c-aşteaptă Foc-Nestins să-i vie rîndul." ■64 Cunoşti, a zis maestrul, întrebînd, prin smoală vrun netrebnic să se zică latin?" Iar el: „ — Lăsai mai de curind <61 pe-un duh vecin cu voi, pe-un de nimica. De-ar Ii acum deasupra-mi păcătosul, n-as duce eu de draci atîta frică." -55 în botul om. Or//55-57 Iar R o gheară-n spate." 02// 93 urîtul, ici, să-mi vîre gheara-n burtă." 01 / -n] în T // 94 Spre Drac-Bălţat, ce sta jucînd o gheară 0t // 94 — 96 S-a-ntors vătaful iar (....> Farfarel, ai cărui ochi jucau cătînd {.....): „— Hai, du-te-ncolo <......> mişel!" 02 // 95 -ntors] întors TJ vătaful] vătavul / iar] iarăşi 01 / e] -i // 98 vorbi cel strîmtorat de draci, săracul Oi// 506 să-i lase numai dracii-aceştia-n pace, deoparte stînd, să n-aib-ai mei vro teamă, şi chiar de-aici, nu unul eu voi face să iasă-n mal, ci şapte, toţi de-o seamă! Le fac ştiutul semn din palma goală, cînd vrunul dintre noi pe alţii-i cheamă." Dar Bot-de-Cîne, dînd din cap, se scoală cu botu-n vînt: Auzi ce gînduri are, mişelul, zice-aşa s-ajungă-n smoală! Acesta-n pungăşii un meşter mare!" Răspunse: Da, mişel, cum judeci tu, că fac pe-ai mei să sufere mai tare!" 12 Dar Zbate-Aripi tot cumpătu-şi pierdu şi-a zis, deşi-1 opreau ai săi: N-ai unde! De-mi sari în lac, eu n-o să fug acu 100 -n] în T // 100-102 sâ-i dea numai de-o parte p-ăştia dracul cel mare, ca să n-aibă bieţii teamă, cînd or veni; că pot să-i chem din lacul Ox // 03 să iasă-n mal, ci] în care stau, vro 01 / -n] în T // 104 Le şuier semnul, ; um Şi-ai noştri-1 fac 02 / ştiutul semn] un semn ştiut Oj// 105 alţii] alţi * II 106 se scoală om. 02 // 106— 108 Şi, dînd din cap, cu botu-n vînt, să scoală şi strigă Bot-de-Cîne: „— Auzi, [trădare!] Ce chip scorneşte ca s-ajungă-n smoală! 0± // 107 ce gînduri are] maliţia care 02 // 108 scorneşte-acum să poat-ajunge-n. lac! 02/-n] în T // 109 -n] |în T /pungăşii] iscodenii 02// 110 A zis:. Maliţios <( — y poate 02 // 112 pierdu] perdu 5 // 112—114 Perzînd răbdarea, Zbate-Aripi, cu toate ■ că toţi s-opuneau: „ — De-mi sari în lac , eu nu-n galop fugind mi te voi scoate 02// 507 115 în urma ta, ci-n zbor te-ajung, prin unde, că nu-i fi tu mai drac ca noi cu toţii! Haid', fraţilor, sub mal şi ne-om ascunde !“ 118 Ruşine ce-au păţit aici netoţii! Ei toţi priveau spre mal acum în poară şi-ntîi acel ce-opri mai tare soţii. 121 Pîndindu-şi timp, pungaşul într-o doară îşi dete vînt şi-n palme pîn-ai bate, sări-n adine, trăgînd pe draci pe sfoară. 12-4 Ei toţi au stat acum cu guri căscate, dar mai ales acel ce cauză fu, deci el porni strigînd: Te-am prins, firtate!'' .115 -n] în T // 115-117 cum fuge-un cal, ca să te-ajung pe unde! Cu-aripile te-ajung, că nu-i fi tu mai drac ca noi cu toţii! Dar haideţi jos, la mal şi ne-otn ascunde!1' / ci-n zbor de-aripi zburînd îţi viu de hac! Veniţi sub mal şi să vedem noi dacă eşti tu, decît noi toţi, mai mare drac 1“ O., /' 118 Ruşine] Drăcie 01U 118—120 Nou joc, creştine, ascultă şi-o să-ţi placă! Şi-a-ntors spre mal tot insu-a sa vedere şi-ntîi fu cel ce n-ar fi vrut s-o (facă). O., " 119 în T, în loc de poară a fost tipărit greşit poartă. // 120 -mii] iuţii T II 121 Dar el, pîndindu-şi timpul, într-o doară ()1 jj 121— 123 Pîndindu-şi timp {...) cu putere înfipse hoţul tălpile-n ţarină, sări, scăpînd <...> de planul lor. 03// 122 -n] în T // 123 -n] în T // 124- 125 O ciudă fu pe toţi acum stăpină, mai mult pe cel ce-a vinei cauză fu 0., ii 125 cauză] cauza 7'//125—126 iar Zbate-Aripi [............] porni pe lac strigînd: Oho, firtate I," O, ii 126 el] şi O»/„-Te-am prins, firtate] îmi eşti ia tnină"< O,, jj 508 Tărie însă zborul său n-avu ca groaza celuilalt, perit sub undă, deci dracul se-nălţă-njurînd acu. C-ind vede-un şoim, tot astfel se scufundă o raţă-n lac; trudit apoi el pleacă şi ciuda-n el nu poate s-o ascundă. Xevrind să lase-accst prilej să treacă, zbura, dorind, pe urmă-i Foc-Nestins, să-l scape-n lac şi ceartă să se facă. 36 Deci, cînd văzu pe Zbate-Aripi învins, sări pe el deodată cu bătaia şi-o luptă peste lac acum s-a-ncins. 27In O,, versul o Jost şters cu guma. // 127—129 Dar nu-i era, căci zborul nu putu sâ-ntreacă frica. El peri subt undă, iar dracu-n zbor sc {î/nâlţă acu. 02 j[ Î8 în O, sin! Hsibih doar primele trei cuvinte: ca groaza celuilalt.// 9 în Oi, versul a fost şters cu guma. / -nălţă-njurînd] nălţă înjurînd T //? 30 Cind vede-un şoim] O raţâ-n lac 02 jj 130—132 Asemeni zboară şoimul, cind, pe ape, o raţă ce-1 văzu <........) şi-i plin de ciudă că putu să-i scape. Oj // 131 -n] iu TI! 131-132 aşa, cînd se repede-un şoim, şi-n sus apoi el plea(că...............................> 02 // 133 în Oj, versul a fost şters cu guma./j 133—135 De-această farsă iritat, Bâ(r)boi zbura-ndărătul lui şi să-i dispară in lac dorea, spre-a-i da război. 02 // 135 se] să Oj // 136- 138 Iar, cînd pe cel ascuns nu-1 mai aflară, sări pe Zbate-Aripi cu bătaia şi-acolo, peste gropi, se-ncăierară. Oj f Şi, cînd peri pungaşul aşadară, sări pe-a! său tovarăş cu bătaia şi-aşa-ncepnr-aici acum să-şi care. 02 // 509 î 39 Dar gheare-avea şi-acesta, tari ca gaia, să-l scarmene vîrtos, şi-aşa, de sus, căzură unde-ardea mai rău văpaia. 142 Pe pace focu-ndată i-a adus, dar n-aveau chip să ias-acum, spurcaţii, atîta clei pe aripi li s-a pus. 145 Pe mal se văieta cu toţi fîrtaţii Zbîrlita-Barb-acum şi patru inşi cu căngii i-a trimes să-şi scoată fraţii. 148 Ei iuţi s-au dus şi, de pe mal întinşi, cătau să-i prindă şi din clei să-i scoată pe cei ce, copţi, gemeau sub scoarţă prinşi. 151 Şi-n lucru-aşa lăsarăm neagra gloată. 139 Dar celălalt era dibaci coroi 02 // 140 în Ov versul a fost şters cu guma. / de sus/căzură 02 / / 141 de sus îri smîrc, în clo(...> Oj / de sus în smîrc, în clocote-amîndoi 02 // 142 Ci focu-i potoli-ntr-acea clipită O, // 142- 144 Iar ceart-aici curînd li s-a curmat, dar nu se mai puteau urni, spurcaţii, aşa de tare-n clei s-au scufundat. 01 // 144 pe-aripi atîta smoal-aveau lipită. Oa// 145—147 Zbîrlita-Barbă-şi tîngui fîrtaţii. Pe patru deci i şi trimise iute pe lac şi-n zbor plecară necuraţii Ot / Bărboi-Zbîrlit şi-ai săi acum boceau. Urni pe patru-n ajutor să sară pe-alt mal, la toţi, cu căngii ce aveau 02 // 148-150 şi-aici şi de dincolo să le-ajute cu căngi şi pescuiau acum, din zbor, pe cei în crustă copţi <........> Ox / şi-aici şi-aici la postul lor zburară ' şi-ntinseră cîrligele spre-acei (spurcaţi) ce, aproape copţi, sub crustă se-nfundară. 02 // 151 Noi însă i-am lăsat în smoala lor. Ot / Şi-aşa-i lăsarăm încurcaţi. O, I -n] în f. .CÎNTUL XXIII * 1 Tăcuţi şi fără soţi, mergeam acum noi singuri doi, el primul, eu urmîndu-1, cum merg şi fraţii cei mai mici pe drum. 4 Iar cearta ce-o văzui îmi duse gîndul la snoava lui Esop, cum o nara de-un şoarece şi-o broască. Judecîndu-1, nu seamănă mai mult un „nu" c-un „ba" decît aceste două, cînd tu bine întregul curs al lor îl vei căta. * Cîntul este reprodus din „Semănătorul", I (1901 — 1902), nr. 25, p. 387— 392. II 1 şi fără soţi] ne-nsoţiţiOi / şi fără soţi mergeam] şi singuri, fără soţi M, 0% H 2 prin loc pustiu şi înşiraţi de-a rîndul 01 / noi singuri doi, el primul] mergeam, Virgil întîi şi 02 / dus M // 3 aşa cum minoriţii merg pe drum. Oj I cei] acei 02 // 4 Iar cearta ce-o văzui îmi] Prezenta ceartă-mi Oa // 4—6 Prezenta ceart-aminte mi-a adus de-acea poveste-a lui Esop, în care de-un şoarece şi-o broască el ne-a spus. M // 5 la cele ce Esop demult nara 01 / cum o nara] în care 02 // 6 Judecîndu-1] Comparîndu-1 0X, om. 02 // 7 Că / Căci „nu" şi „ba" M2 / N-au „ba" şi „nu" m(ai> m(are)-asemănare Ms // 7—9 N-au „nu" şi „ba" m(ai> masem<ănare) ca astea două, dac-alături bine, cu minte-atentă-ntreaga lor urmare. Oa // 9 ce fine-avu (întreaga lor> urmare MII 511 10 Şi-aşa cum dintr-un gînd alt gînd iţi vine, cumplit deodat-un gînd m-a fulgerat, sporind cu mult grozava spaimă-n mine. 13 Gîndeam aşa: ruşinea ce le-a dat de cap fu pentru noi şi-o să le fie necaz, cred eu, de-arsura ce-au răbdat. 16 Răi sînt şi, de-i mai prinde-acum mînie, goni-ne-vor cumplit, cum nu goneşte mai dîrz căpăul iepuri pe cîmpie. 19 Simţeam că păru-n cap mi se zbirleşte şi-anume stăm, privind cu-nfiorare, cind zisei: „— Vai, curînd tu ne găseşte 10 îţi] ne M H 11 cumplit deodat-un gînd] deodat-un gînd cumplit // 11-12 aşa din primu-alt gînd mi se născu, sporindu-mi spaima cea dinţii din mine. M, Oa // 12 cu mult] mereu Oj// 13—15 Şi-aşa gîndeam: motivu-n noi le fu şi-a poznei cei de rîs şi-a suferinţii şi negreşit că li-e necaz acu. Mj Gîndeam aşa: batjocură-şi avu din cauza noastră <(...)* suferinţii şi-a rîsului li-e ciudă, cred, acu. 02 // 14 şi-o să le] c-a fost să Oj // 15 dar <(...)• prilej (■..} i-a supărat. Ot ţi 16 de-i mai] dacă-i O, / acum] si O, / De-adaog rea-vointă la mînie (anulate) MII 16-18 Mînie dac-adaog (adaogă M) rea-voinţii, goni-ne-vor cum n-a gonit copoi (iniţial în M: cum n-a m fost copoi) pe-un iepure ce-1 ia de gît cu dinţii (iniţial în M: gonind şoldanul spre-a(-l) gîtui cu dinţii.). M.Ozjf 17 cumplit] cumpliţi P // 19 Simţeam de groază (spaimă 03) păru-u cap vilvoi M, 02H 20 privirea M j/ 20-21 şi tot priveam în sus cu-nfiorare. Maestre, am zis, curînd tu ne găseşte 01 [ şi-anume-n sus privii cu-nfiorare. „—De nu ne-ascundem repede-amindoi 02 // 21 De nu ne-ascundem repede-amîndoi MU 512 vrun loc de-ascuns, că-ntrăm la draci în gheare! Ei vin în urma noastră să ne prindă şi-i şi aud venind, ori poate-mi pare." Iar el: Nici chipul tău, de-aş fi oglindă, eu nu l-aş prinde-n suflet mai curînd cum gîndul meu pe-al tău putu să-l prindă, 28 căci gîndul tău mi-a-ntrat de-a clreptu-n gîad, ta fel fiind şi-un drum bătînd deodată, un singur sfat din două-acum făcind. 31 De-o fi la dreapta rîp-aşa plecată s-avem vrun drum ce-ntr-altă vale duce, scăpăm de goana lor cea blâstemată." * I maestre-am zis, mă tem dc gheare. Pe urma noastră-n goană au sâ-ntindă 03 // maestre, am zis, mă tem de gheare-rele şi-i simt cum vin pe urmă-ne-alergînd, aşa-s de vii în ochii minţii mele." M // i3 Ei vin în urma noastră] Pe urma noastră vin ca 0X // 24 aşa de vii îi văd a-uctiipuirea". jVf//25 m(ai> curînd A/// 25—27 Iar el: Oglindă chiar de-aş fi, eu m(ai) curînd n-aş prinde-a ta imagine de-afară precum ţi-atn prins pe cea ce-o ai în gînd 02 / Iar el: De-aş fi şi-oglindă, mai curînd n-aş prinde-n ea (iniţial: mine, chiar de) imaginea-ţi de-afară precum ţi-am prins pe cea (ce-)o ai în gînd M // 1.23 n-aş prinde-a ta icoană, cea de-afară M // 27 gîndul meu pe-al tău putu] poate gîndul meu pe-al tău O! // 28 căci gîndul tău mi-a-ntrat] Tu parcă ntii-j.! cetit Oj / Căci (anulat) M1 / Spre-a mele-a tale gînduri se-ndreptară .W.s // 23 şi-aceleaşi căi băturăm noi deodată Ot / bătînd] făcind O., // 30 Şi I şi-aşa-ntr-un singur sfat mi se-nchegară M // 31 — 33 De-o fi pieziş la dreapta, -neît uşor să facă malul drum (î)ntr-altă vale, scăpăm de-nchipuita goan-a lor. M // .32 pjst vale ai. -ar M' // 33 egal cuprins avînd, acelaşi zbor (iniţial: şi-un •mers egal) M .// 2 — 23 î,32-24 513 34 Şi nici n-a isprăvit iubitu-mi duce, cînd şi văzui pe draci, cu-aripi întinse, aproape, după noi, ca să ne-apuce. 37 în braţe-atunci Virgil grăbit mă prinse ca mama, cînd în ţipet se trezeşte şi vede-n casă lucrurile-aprinse, 40 îşi ia copilu-n sîrg şi năvăleşte, gîndind numai la el, şi nici pe sine să-şi ia măcar cămaşa nu s-opreşte; 43 aşa pe spate se lăsă cu mine din vîrf, pe jgheabul cel ce-avea s-astupe o lature-a prăpastiei vecine. 46 Nicicînd pe scocul morilor n-o rupe la fugă apa-n vale mai cu zorul, cînd este-aproape să s-azvîrlă-n cupe, 34 Dar n-a-nchqgat şi restul vorbei sale M // 36 cînd şi văzui pe draci] şi-i şi văzui venind 02 // 36 aproape după noi, ca] şi-aproape-aici şi gata O2 I Scăpăm Mtl mal A7a / aproape-a ne-nhăţa-n oale M3 // 37 în braţe-atunci Virgil ]Virgil în braţe-atunci M // 38 în ţipet] de-un zgomot Ox / Precum M, / ca mama-n zgomot se trezeşte M2 / precum de zgomot deşteptată mamă M3 // 39 şi] cînd M // 40 năvăleşte] nu s-opreşte Ox j copilul Mj / îşi ia şi fuge cu-al ei (iniţial: său) fiu de faşă ÎW2 / îşi prinde fiul spre-a fugi şi-n samă M3 // 41 căci grija-i e de el şi nu de sine Ox // 42 căci Oj / şi nu-i dă-n gînd că-i num(ai) în cămaşă Mx / nu ia, goni(n)d <...) năframă M2 // 43—44 din vîrful rîpei se lăsă cu mine lipit de-un neted jgheab, ce-avea s-astupe Ox // 44 din vîrf, pe coasta repede ce-astupă M, 02 // 45 de-o parte valea bolgiei vecine 02 / din sus prăpastia (scris : prăpastiei) văii (iniţial: bolg{ei)) cei vecine M /lăture] margine Ox // 46—47 Pe scocul unei mori nicicînd n-o (rupe), căzînd în fuga-i, apa (mai cu zorul) 02 // 48 cupe] cupă Ox, 02 // 514 pe cît de iute-a lunecat cu zborul, ţinîndu-mă la piept, pe-acel părete, părînd că-i sînt un fiu, nu-nsoţitorul. 32 Şi-abia sosi-n adine, cînd iat-o stete pe culmea rîpii tabăra drăcească, dar nu ne mai temeam, căci lor le dete 135 înaltul domn puteri să stăpînească acest ponor şi servi i-a rînduit, dar nu le-a dat puteri să-l părăsească. 58 Aflarăm jos aici popor smolit, mergînd în jur, pe căi întunecate, amar plîngînd şi toţi cu pas trudit. precum alunecă Virgil cu zborul 02// 49—50 pecum pe-acel perete-a curs cu zborul Virgil, şi mă ţinea la peptul lui M // 30 Virgil si strîns în braţe m-a tinut 01 // 52 Cînd fui pe vîrf (anulate) MU 52-54 în vale-abia ieşi şi am văzut pe draci sosind pe stîuci, să ne gonească, dar team-acum de ei n-am mai avut. Ot / Şi-abia ce-arn fost ajunşi în fund, văzui pe draoi din zbor pe culme cum se lasă drept unde-am fost, dar nu mă mai temui. M II 53 pe culmc-aoeea Af // 54 ne] mă Oa // 55—56 Puteri le dete pronia cerească pe-al cincilea ponor (...]> Ox // 55-57 căci pronia ce voi (iniţial: ce-i făcu)-ntr-a cincea plasă să-i facă servi <............................y K.........................................>M// 58 — 60 Acolo jos văzui popor smolit, trecînd încet pe căi posomorite cu ochii storşi de plîns, cu pas trudit. Ox / O gloat-aflarăm jos aici, smolită, păşind încet pe căi întunecate, plîngînd amar, şi tristă şi trudită. 02 / Aflarăm jos o ginte-aici, smolită, oe-n jur cu paşii aşa de-nceţi umblau, părînd (iniţial: şi toţi,) trudiţi şi-nvinşi peste (...) M // 515 61 Mantale lungi cu toţii-aveau în spate, precum la Ren călugării le au, cu glugi pe ochi cu totul înfundate. 64 De aur faţa lor, de te-mbătau, dar blana-le de plumb şi-aşa de grele, • că paie-ai tăi, tu, Frideric, purtau. 67 Ce vecinice poveri erau în ele! Şi-am mers cu ei în rînd, spre stingă iarăşi, prin cercul plin de plînsete mişele. 70 Trudiţi de-un vecinie drum şi de povară-şi, aşa de-ncet mergeau, că-n rînd cu mine rot alţii-aveam, mereu toţi alţi tovarăşi. * • 61 — 63 Mautale-aveau, cu glugi şi mohorîte, ca fraţii de la Rin, iar gluga adine pînă pe ochi le-aveau vîrîte. Ox [ Mantxle-avoiu, cu glugile-nfundate adine pe ochi, şi-aşa pecum le taie călugării la Rin le-aveau tăiate. 02 / Şi cape-avîui, cu glugi ce se-nfundau adine pe ochi şi-n chipul cum se taie călugării la Cluny atari erau. M // 62 La Ren p?-a M’ // 61 te-mbătau] păriud văpaie M, Oa // 64— 65 Pe-afară sînt de aur <...) de plumb p; [...], îneît pe cale de paie-ar fi ai tăi, tu, Fretleric. Ot '/ 65 le] lor P / -le. de om. Oa / pisf aşa aâ. erau Oa // 66 c- ai tăi, tu, Fmierie, le-aveau de paie. Oa / că .Frederic pc-a lui Ic-avea de paie. M j Fridc-ricţ Frederic, ; 67 69 Poveri de voci, voi, galbene mantale! • Spre stînga ne-am întors cu drumul iarăşi cu ei, ce-şi duc, tîrînd, eterna jale. Ox II 68 Şi-am mers acum spre st:înga-n rînd cu ci Oa / şi-ntorşi spre stingă iar, am mers cu ei M // 70 Trudiţi] Trudit P j Trudiţi de-un vecinie] Popor trudit de Ox / Dar / Dar {. ..) acei Oa / Ci-aşa de-ncet sub multa {. . .) Mt I Atenţi JWTa // 71 se mişc-aşa de-ncet, că noi, pe căi Oj / mergeau} păşeau Oa II 72 aveam mereu ca soţi tot alţi mişei. Oa/la fiecare pas tot alţi mişei (mai jos: tovarăşi] M1 / Păşeau c(...) / tot alţii-aveam} aveam mereu 01 / toţi] tot 01 // 516 | 73 „ — Maestre, am zis, arată-mi pe-oareciue al cărui nnme-1 ştiu şi-i ştiu şi traiul. Aruncă ochii-n jur şi caută bine!" 76 Atunci, din dos: O, tu, ce-alergi pe plaiul eternei nopţi din iad, opreşte-ţi zborul I" ne zise-un duh ce-mi înţelese graiul. 79 „Vă pat eu, poate, spune ce ţi-e dorul." S-a-ntors Virgil: S-aştepţi pe-aceştia-u cale şi-n rînd cu ei tu mişcă-ncet piciorul!" I I 73 Maestre, am zis] Şi-am zis: Maestre 0a jj 73 — 75 Maestre, am zis, de vei vedea prin văi vrun om ştiut din nume şi din fapte, arată-mi-1! Deci plimbă ochii tăi!" Ot / Iar eu: Maestre, caută (iniţial: aratăJ-mi pe-oarec.ine ştiut din <..................................} şi-n mers aşa iu vezi pe lingă tine." M // ''75 şi-aşa mergînd •(...) Oa// 76 — 78 Iar unu-nţelegînd că, după şoapte, sîntem toscani: Grăbitul mers curmîndu-1, mai staţi, voi, ce-alergaţi prin neagra noapte! O, / Şi-un duh, din dos, cu vorbe pricepute: Opriţi-vă (suprascris : StaţiJ voi, cei {...) prin neagra noapte-aşa fugiţi ele iute! M jj 77 toscanu-mi grai M jj 78 -mi] ne Oa / înţelese] -nţelese 03 // 79 Vă pot eu, poate] şi, poate, pot eu 0a / ţi-] vi- Oj, 0a / dorul] gîndul C/( / şi eu pot, poate-a-ţi oferi ce vrei M // 80 S-a-ntors Virgil] Virgil atunci uni-u zis Oa / aceştia] acesta P jj 80 — 81 Atunci Virgil: „ — Să mergi în pasul lor încet aşa, ţinînd cu dînşii rindul." Oj // St cu ei M I ei] el P jj 517 82 Văzui pe doi, cu zor venind prin vale. Vai, cit de mare piedecă le pune şi strimtul drum şi plumbul din mantale! 85 Sosind, au stat pe loc şi, făr’ de-a spune nimic, ţineau pieziş căutătura şi-aşa-ntre ei vorbeau ca de-o minune: 88 Eu cred că-i viu, căci i se mişcă gura. Iar, mort de-o fi, cum n-are vinovatul capac pe och i şi-n spate-ncărcătura ? 91 Şi-apoi: Toscane, tu, ce intri-n sfatul făţarnicei mulţimi, te rog să spui tu cine eşti de nu-ţi spăşeşti păcatul?" 82-83 Şi, stînd, văzui pe doi zorind prin vale să-mi fie soţi <.......................> P jj 82 — 84 Şi, stînd, văzui că doi, cu mare zor, cătau s-ajungă-n rînd şi-n pas cu mine şi-opriţi erau de drum şi plumbul lor. 01 j Şi, stînd, văzui pe doi zorind prin vale ş-ajungă <(...), ci-n rînd să ni s-adune şi-opriţi erau de plumb(ul din mantale). 02 / Şi, stînd, văzui pe doi venind prin vale <(......) a fi cu noi (iniţial: cu minej-n rînd, ci-opriţi erau de plumb şi-ngusta oale. M // 84 Versul lipseşte din P. // 85 au stat pe loc] priviră lung 02 // 85 — 87 iar cînd sosir-apoi, ei mă priviră pieziş şi lung <[....................) şi-ncet aşa-ntre ei apoi vorbiră: 01 / Sosind, (anulat: privir(...)) ei m-au privit mult timp tăcînd şi-n sus ţineau chiorâş căutătura, Se-ntoarseră-ntre ei apoi, zicînd: M // 87 se-ntoarseră-ntre ei şi-au zis apoi Oa / aşa vorbeau, privindu-se-ntre sine (anulate) M // 88 căci i se mişcă gura] că [. ..] viaţă 01 / Acesta parcă-i viu prin actul gurii (anulate) IWj / Acesta parcă-i viu, că-şi mişcă gura M2 II 89 mort de-o fi] dacă-s morţi M // 89—90 Iar morţi de sînt (...................) să n-aibă nici manta, nici glugă-n faţă? O, // 90 capac pe ochi] nici gluga-n cap 02 // 91 post apoi ad. mi-a zis 02 // 91 — 93 Şi-apoi: Tu, cel ce intri-n adunarea mişeilor linguşitori, să spui ce om eşti tu ? Ascultă-ne-ntrebarea!" 02 // 518 '97 „ — Născut am fost, le zisei, şi crescui la mîndrul Arno-n nobilă cetate, şi am şi-acum tot trupul ce-i avui. Dar cine voi, că-n feţele-ntristate durerii mari eu nu-i găsesc hotarul ? Ce chin e-n voi ce-aşa de-amar vă bate ?" 1100 „ — Aceste glugi de plumb ne-aduc amarul, răspunse-un duh, şi haina ce străluce ne-apas-aşa de scîrţîie cîntarul. 103 Am fost doi mucăliţi, doi fraţi de cruce, numit eu Catalan, el Lodering. Crezînd ai tăi mai bune vremi s-apuce, 94 Iar eu: Născut <...) fui Ot // 95 nobila] marea lui M, 02 // 96 şi-am trupul cel ce-a pururi îl avui 02 / şi-am trupul meu ce-a pururi îl avui M' / şi-n trupul sînt ce-a pururi îl avui M // 97 că-n feţele-ntristate] pe-a căror .chip s-abate 02 / -n om. Ox // 98—99 de-aşa de mare-amar le văd topite ? Ce chin aşa de groaznic vă străbate ?“ Ox // 100 Aceste] De galbenele M / glugi de plumb] roşii glugi 02 // 100—102 Iar el atunci: Mantaua plumbuită e negrăit de grea şi ea ne-aduce scrîşnire-n dinţi şi plîngere cumplită. Oj // 101 străluce] apăsaţi M // 102 fac cumpăna să scîrţîie sub ele M / apaş-] apasă 02 / aşa de scîrţîie] atît de geme-aşa 02 // 103 mucăliţi] mucaliţi Ol I mucăliţi, doi] bolognezi şi 02 / Am fost doi bologn care-1 văzuse M jj 115 „— Acel străpuns cu ţepi, ne-a zis] „— Acel cu ţepi prin el Ox, „— Acel cu ţepi prin el, ne-a zis Oa // 116 se] să P / Spre M II 117 moarte de-om poporului] pentru plebea (plebei OA lor pe Crist. o^o.n 520 El gol de-a curmezişu-n drum petrece, cum vezi, şi-i scris să calce peste el tot duhul ce pe-aici spre-adîncuri trece. E-ntins şi socrul lui, un alt mişel, prin gropi şi prin sinedriu fiecare din cei ce-au dus pieire-n Israel." Văzui şi pe Virgil cum sta-n mirare de-acest mişel ce-nfipt va fi pe cruce etern aşa-ntr-aşa de tristă stare. 127 Apoi, spre Catalan, iubitu-mi duce: Te rog să-mi spui, iertat de-ţi este-a spune, pe mina dreapt-aici nu ştii de duce 130 vrun drum, ca să răzbim pe căi mai bune din fund de-aici, că n-aş mai cere sfatul acestor îngeri negri din genune?" pl8 El] Şi P, 02 // 118-119 Acum întins şi gol aşa petrece şi-n cale-aici (.................) 01H pi 19 Şi M II 120 Versul lipseşte^ din Ov / ce greu apas-oricare duh ce trece ~ 'II 121 E-ntins şi socrul lui] în groap-aci şi socrul 02 / un alt mişel] înfipt Şi el Ot II 122 prin gropi om. 02 j şi prin sinedriu] şi toţi din sfat M /prin] âîn Oj, 02 II 123 pieire] peire 0lt 02 // 124 -n mirare] mirat M // 125 de-jf&cest ce sta pe cruce-ntins pecum 02 // 125—126 privind pe-acest mişel ce, pe vecie, înfipt zăcea-va-n ticăloasa-i stare. Oj // 126 tristă] trista-i 02 // 127 post duce ad. „ — Acum 02 // 127— 128 Apoi spre Catalan: Să-mi spui tu mie, de ţi-e permis şi ai şi bunătate 0± II 129 nu ştii pe (mina dreapt-aici___} drum 02 / de duce] să fie Ol j poate (anulat) Mj / vro gură nu-i M2 / de e pe-aici vrun drum ce (iniţial; care) pe dreapta (duce) M // 130 prin JVf // 130—132 vrun loc ca să răzbim pe căi umblate? Mi-au spus (........................) n-aş vrea să rog iar duhuri necurate." Ox / pe <................................>, spre-a nu constrînge iarăşi îngeri răi să vie-a ne-arăta vro falsă cale?" 02 // 131 spre-a nu constrînge iarăşi (anulat: pe-aceştij îngeri răi M H 132 să vie M // iîi: 521 133 O stîncă este, zise condamnatul, aproape-aici, pornind din cercul mare, şi-aceste oarbe văi le ia de-a latul. 136 E ruptă îns-aici şi drumuri n-are, dar poţi şi pe ruini să urci, poete, căci drum de-a dreptu-n altă vale are." 139 Puţin cu fruntea-n piept măestrul stete: Acel ce prinde pe-osîndiţi în lacul de smoală, jos, ce rea povaţă-mi dete!" 133—135 „ — E drum cu mult mai scurt decît tu poate sperezi, ne-(iniţial: mi-ja zis, (anulat: spre] la steiul ce {iniţial : cari) porneşte din primul cerc <....................................) M' / Răspunse el: Aproape-aici, s-o vezi, * o stîncă e <...........................y străbate toate-aceste <.................) M / M a fost modificat apoi în : Aproape-aici, s-o vezi cu ochii tăi, pornind din marele căţîn, o stîncă ce trece toate groaznicele văi. / Aproape-aici <......................> din marea rîpă, ne răspunse, pleacă un arc ce trece toate-aceste văi. 0.2 // 135 prin toate-aceste văi trecînd de-a latul Oj / plecînd, strâbate-aceste iaduri toate M' // 136 drumuri n-are] nu se-mbrîncă M lj 136—138 că-i rupt-aici şi-opreşte să o treacă, dar lesne <....................> rui<[ne), căci zace-n fund, spre coasta ce se pleacă." 0% // 137 şi pe ruini] pe surpături Ox// 138 Versul lipseşte din P. / că-i deal ce din adînc de văi răsare." Oj / căci zace-n fund spre coasta ce se pleacă." (iniţial: cari umplu coasta pînă-n vale-adîncă.“J M // 139—141 Puţin a stat V(irgil) retras în sine <(.............................y lacul, sfîşie răii, rău şi-a rîs de minei" 02/ Puţin a stat retras Virgil în sine şi-apoi: Acel ce-n smoala cea ferbinte sfîşie pe mişei <.......................> Af// 140 în lacul] ce-i ies Oj // 141 de smoală, jos] din smoala lui 01 / fac M1 j reă vorb-a spus (mai jos : dat] 1W2 / de smoal-, a zis, ce rău si-a rîs de mine!" M3 II 522 Eu şi-n Bologn-am auzit că dracul e sac de răutăţi, dar mai vîrtos că-i tată al minciunii", a zis monacul. Porni cu paşii mari şi mînios Yirgil acum, cu faţă zvîcnitoare, de-aceea deci lăsai pe păcătos, 48 plecînd pe urma dragilor picioare. 142 De dracul ţin de prin B(ologna) minte M // 142—143 Iar fratele: ’N Bologna multe-odată de diavol auzeam <..................> iWj / Iar el: De dracul ştiu de mai nainte câ-i sac <.............................y Mi / De dracul ţin de prin Bologna mi că-i plin de vicii <....................) M3 / Iar el: „ — (anulat: Din ţara mea e) De prin Bologna ţin minte că. <.......................................> MJ Eu şi-n B) că-i plin de vicii Ms // 142—144 Eu şi-n viaţă am auzit mai des că dracii sînt mişei <..............>, dar ăsta-i râu mai ales." Ot j Iar eu de dracul ştiu de mai na şi tată-i el minciunii, aşa le minte." M // 145—147 Cu paşii mari porni apoi poetul şi-n faţa lui vedeam zvîcnind mînia. Lăsînd aici pe Catalan, pe bietul Ox // 146 puţin (anulat) M // 147 deci] dar 02 / lăsai M //148 plecai şi eu, urmînd călătoria. O, / urmînd M CÎNTUL XXIV » 1 în lunile cînd auu-ntinereşte, iar Sol în Vărsător se-mprospătează şi nopţile tot scad şi ziua creşte, 4 cînd bruma chipul alb îl imitează al candidei zăpezi, al sorei sale, dar fulgii-abia se nasc şi şi-ncetează, 7 lipsit de-orice nutreţ şi-oftînd cu jale, ţăranul caută-n jur şi vede locul brumat şi să loveşte peste şale. 10 Să-ntoarce-n casă, tînguindu-şi locul, nici capul unde-i stă nu ştie-n urmă, dar iată că se-ntoarce-acum norocul, * Cîntul este reprodus din P. // 1—6 Pe cînd se naşte noul an şi-şi spală şi Sol în ape pletele avute, iar zilei noaptea-ncepe-a-i fi egală, cînd bruma pe pămînt vrea să imite * al sorei sale chip, dar se topeşte, ci-aripile-n curînd îi pier trudi(te) Os // 7 şi-oftînd cu jale] ţăranu-n cale M', mîhnit priveşte 02/;' 8—9 stă-n loc, privind, şi vede cu mîhnire alb cîmpul tot, se bate (peste şale) M' / ţăranul cîmpul, cum întreg străluce sub albul văl, şi şoldul (şi-l loveşte) 02 jl 10 -ntoarce] duce Ox // 10— 12 Se-ntoarce-n casă plin de tînguire, ca cel sărman (...) poate se socoate, dar prinde suflet iar şi-şi vine-n fire M' / Se-ntoarce-n casă şi-ntr-un vai o duce, cum cel ce-n griji nu ştie-a-şi da povaţă. Se-ntoarce-apoi şi vesel face cruce pe cîmp afară turma lui şi-o scoate. M' / văzînd că-n scurtă vreme-a lumii faţă . se schimbă-ncet şi ia toiagul lui să scoată turma-n (...) verdeaţă. 02 // 16 în P, în loc de spaimă a fost scris spaima. // 16—18 Asemeni spaime-mi dete şi-ntr-atîta Virgil, cum sta cu-aşa norată fr(unte), dar leac la rău tot astfel des[.. .]orît-a. M' / Aşa-nspăimat de-al meu maestru fui, cînd nor văzut-am pe-ntristata frunte, ci-al temei plastru tot aşa-1 avui 0.2 // 17 nor pe frunte] fruntea-ntunecată // 18 în P, în loc de mi a fost scris greşit nu. // 19 dărîmata punte] puntea dărîmată 01 // 19—20 că-ndată ce-am ajuns la rupta punte, s-a-ntors cu-acele dulci privi(ri) spre mine 02 // 21 cum m-a privit sub deal de-ntîia dată 03 / pe cum văzui de-[ntîiul rînd iute] M' I pecum privi] precum le-avu 02 // 22 purtîndu-] ţiaîndu- 01 j pe] la 03 I In P, marginal dreapta este scris bine. // 22 — 23 Privind dintîi atent peste ruine şi-n mintea (...) cumpănind de toate 02 // 24 şi] el 02 / strîns] prins 01 // 25 Ca cel ce-n gînd le judecă, pe toate şi-l vezi cătînd sfîrşitul ce-ar avea, pe-o stîncă, , trudindu-se a mă scoate, 28 a stat şi-mi arătă pe după ea alt jgheab şi-a zis: Pe-aici acum tu pasă, dar cată-ntîi să vezi de te-o ţinea." 31 Ah, nu era un drum de om în rasă! De-abia el, cel uşor, eu tras pe brînci, din colţ în colţ urcarăm ca pe-o casă. 34 Să au fi fost mai scurte-aceste stînci ca-ntr-alte cercuri, m-aş fi dus de-a dura, şi poate chiar şi el, pe rîpi adinei. 25—27 Ca omul chibzuit să facă toate, s-[orînduie aşa] să poată tot ce vrea, aşa văzui că sus cu el mă scoate 0X / Şi, ca şi-acel ce face şi socoate şi-a pururi pare-a şti şi-apoi ce vrea, aşa-1 văzui pe-o stană cum mă scoate Oa // 26 în P, în loc de ar a pst scris greşit or. // 27 sus, netranscris în P, a pst întregit pe baza variantei corespunzătoare din O.//28 pe-o stîncă’şi-ară-tîndu-mi de pe ea 01 // 28 — 30 pe-o stîncă şi alt stei de după ea cu mîna-mi arătă: Pe-aici <(e) cale, dar vezi întîi de poate-a te ţinea." 02 // 29 şi] mi 01II 30 cată] caută Ox // 31 N-a fost un drum de om ce poartă rasă M' // 31—33 Nu fuse drum de cei ce poartă rasă, căci greu de tot, el, cel uşor, eu duş, din jgheab în jgheab urcarăm ca pe-o casă. 02 // 32 cel] mai / eu tras] dar eu Ox // 34 Să nu] De n-ar O, / scurte] joase Oj / în P, în loc de aceste a pst scris acestea. // 34—36 Să nu fi fost m(ai> scurt decît mai sus într-alt ponor, mai sciirt-aici ruptura,' ■ eu, nu ştiu el, dar eu m-aş fi răpus. 02 // 36 pe] în 02 // 5S6 7 Dar cercul e plecat mereu spre gura prăpastiei, cu văile-aşezate treptat în jos şi-ntr-ast fel li-e fă<(pătura, 40 că una parcă ţine pe-alta-n spate. Ajunsem însă-n creştetul ascunsei genuni, pe culmea rîpei dărîmate. 43 De-abia suflam de greul nepătrunsei cărări prin noaptea tristelor ţinuturi. Căzui deci frînt, acolo unde-ajunsei. 46 Virgil atunci: „ — Tu lenea să ţi-o scuturi. N-ajung la glorii cei ce leneşi sînt şi zac sub perne-n caldele-aşternuturi, 37 — 42 Dar, cum plecată-n totul ei spre gura acelui puţ adine, plecat se-ntinde, oricare bolgie-şi are-astfel făptura, că suie-un mal, iar celălalt descinde. Şi-aşa sosim pe culmea de pe care şi oea din urmă piatră se desprinde. 02 // 41 însă-n creştetul ascunsei] în sfîrşit pe-o culme-n zarea 01U42 în P, în loc de genuni a fost scris greşit gemeni, / genuni] genunei Oa //43—45 în piept mi se stinsese răsuflarea şi-am stat şi m-am proptit de-a stîncii gene, c-aşa m-a obosit de mult cărarea. 01 / Atît mi-a fost trudită răsuflare de stinsă-n piept <[.................)>, incit, nemaiputînd •(................y 02 // .„— Se cade-acum tu lenea ta s-o scuturi. N-ajungi <.............) la faimă-n lume 02// Virgil atunci: Nu-i timp acum de lene! [Chemaţi la glorii] < ...............y [numai ce] zac trîndavi sub perne. Ox // 47 în P, în loc de glorii a fost scris glorie. // 46-47 46-48 527 49 iar cei lipsiţi de glorii pe pămînt, cînd mor, aceeaşi urmă-n lume lasă ca spumele pe rîu, ca fumu-n viat. 52 Rădică-te, să scuturi ce te-apasă, căci vrerea-nvinge tot! De-o ai în tine, de râu <(să> nu te temi, de greu nu-ţi pasă. 55 Urca-vom şi-altc scări de chin mai pline, căci nu-i acesta cel din urtn-amar. De mă-nţelegi, tu fă ce ţi-e spre bine." 58 Sărind, eu mă luptam voinic să<-i) par mai mult decît eram. Pe coasta naltă pornind, am zis: Mă simt cu suflet iar." 61 Pe stîncă deci suirăm dupolaltă pe-un drum şi rău şi strimt şi-aşa de scund cum nu-i nici cel din bolgea ce{e)alaltă. 49 — 54 Cîţi fără ea vreau viaţa s-o consume, ei fără urmă aşa au să dispară ca fumu-n vînt şi ca pe ape-o spumă. Tu sari şi t ruda-nvinge-o {aşa^dară prin inima ce-nvinge orice rău ce vine, cînd n-o subjug-a trupului povară. 02 // 54 să, netranscris în P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. II 56 nimic au fost pe cîte le-am urcat Oj / Tu ai de-urcat cu mult mai lungă scară Ot II 58 -i, netranscris în P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. jj 58 — 60 Curînd mă rădicai mai întrarmat [.. .] să par mai <.................> şi Pleac-,am zis apoi, mă simt bărbat!" Ot Şi-am zis atunci, luptîndu-mă să-i pară că sînt cu mult m în puteri de cum eram: Să mergem -ntru ale sale mai rău decît şi cel de pînă acum. 02 // 528 €4 Vorbeam pe drum ca truda să-mi ascund şi-atunci, bolborosind ca-n sugrumare, un glas fără-nţeles ieşi din fund. 6.7 Deşi ducea spre el acea cărare, nimic nu-nţelegeam din cîte spune, dar ştiu că el vorbea-n mînie mare. 70 Privii spre-adînc, dar noaptea din genune nu-mi dete, celui viu, răspuns întreg, de-ace{e)a-am zis grăbit: Măestre, bune, 73 să mergem jos ca taina s-o dezleg, că stau şi văd şi tot nu iau aminte şi-ascult mereu şi nu pot să-nţeleg.“ 76 Prin faptă-ţi dau răspuns; cînd e cuminte rugarea, el mi-a zis, să dezleagă rugarea orişicui, nu prin cuvinte." 64 truda să-mi ascund] să nu par slăbit 02 // 64—66 Vorbeam mergînd, spre-a nu părea <(...) pe cale, cînd iat-un glas părînd că n-ar’ ştie forma ieşi dintr-altă vale. Oa // 65 In P, în loc de bolborosind a fost scris bolborosind.//65 —66 cînd iat-un glas din gropi acum răsare, părînd ne-ndemînatec la vorbit. Ox // 67 — 69 Ce-a zis, deşi eram pe-acea stinghie ce-i punte-aici, eu nu putui să ştiu, dar cel oare vorbea-mi păru-n mînie. 02 // 70 In P, în loc de genune a fost scris greşit genune. // 70—72 Plecat, privii spre-adîno, dar ochiul viu nimic prin neg(uri) eu nu putui învinge şi-am zis: Maestre, o, fă, te rog, să viu O.» // 71 -mi dete, celui viu] vru să-mi dea Oj//73 —75 la zidul cel ce altă vale-o-ncinge, c-aud, dar să-nţeleg eu n-am putere cum văd spre-adînc şi tot nu pot destinge." // 74 iau aminte] -mi intră-n minte 01 // 76 Cînd e cuminte] nu prin cuvinte'" O-,// 76—78 Răspunsu-mi este atit că-ţi fac pe vrere <]........căci astfel se dezleagă rugarea, el mi-a zis, <...> tăcere." Oa// 77 mi-a zis Virgil, prin faptă să dezleagă 01 lj 78 nu prin cuvinte] cind ea-i cuminte. 01H 529 79 Şi-am mers în jos pe puntea care leagă de-a opta vale-aceste rîpi mai joase şi-acum ni s-a deschis genunea-ntreagă. 82 Grozave-aici îngrămădiri scîrboase de-atîta neam de şerpi eu am văzut, încît şi-acum mi-e spaima morţii-n oase. 85 De şerpi e gol al Libiei ţinut, oricît de mulţi foiesc în el scîrboşii şi răi(i) şerpi; nicicînd el n-a avut 88 aşa de răi şi mulţi ca furioşii de-aici, nici el, nici golul etiop şi nici acel din preajma Mării Roşii. 79 am mers în jos] aşa noi de 02 // 79—81 La capul punţii pe-unde ea se leagă de-a opta rîpă deci, <...) şi-n fine văzui (atunci) deschisă bolgea-ntreagă 02 // 80 de om. Oj / aceste rîpi] am dat pe Oj // 81 ni] mi 0t / în P, în loc de genunea a j'ost scris greşit geminea. // 82 Grozave] Văzui 0t // 82—84 şi-ntr-însa şerpi şi-oriunde şerpi şi pline grămezi, de-a(tîtea) specii-ncît de ei şi-azi sîngele e sloi de gheaţă-n mine. 02 // 83 de şerpi, în toate feţele cu grupul Ox // 85 în P, în loc de Libiei a fost scris greşit Sibiei. // 85 — 86 Mai mulţi decît: aici nici în nisipul din Libia, oricît de mulţi foiesc în el scîrboşii 01 // 85 — 87 Să-mi tacă Libia de pustiul ei, căci, orişicît de mulţi foiesc în el scîrboşii jaculi, chelidri, şi cencri, şi farei Oa // 86 în P, în loc de mulţi a fost scris greşit mult. // 87 în P în loc de răii, o fost scris răi. // 88 aşa de] n-avu m(ai> Oa j în P, în loc de furioşii a fost scris greşit furioşi. // 88—89 şi-atîtea bale ce vărsau scîrboşii, nu poate-avea pustiul etiop Oj fi 90 şi nici acel] nici malul sterp 02// 530 BM ,97 Şi umbre goale, <î>ntr-acest potop scîrbos {de şerpi), fugeau înspăimîntate; nici loc de-ascuns şi nici heliotrop. {Iar mînile-ndărăt le-aveau legate cu şerpi, cari, prin rănichi şi cap intrînd, ieşeau făcînd şi-n faţă nod ca-n spate.) Şi iat-un şarpe-aici sări deodată pe-un duh de lingă noi şi-l sflederi, intrîndu-i tot prin beregată. 100 Pe cit de iute{-ai scrie-)un „O" sau„l" {-s-aprinse tot ..........................>, | şi-arzînd de tot, el scrum se risipi. * 1 191 în P, în loc de umbre a fost scris umbrele, jj 91—93 Iar oameni goi de tot, nebuni de frică, I călcau pe şerpi şi printre ei fugeau, i nici loc avînd, nici loc de-ascuns, nimica. O, / !?' 1 Aci-ntr-acest scîrbos şi crud potop | fug umbre-goale-nspăimîntate şi scorburi nu-s şi n-au heliotrop. 02 // : de şerpi, netranscrise în P, au jost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. II 93 în P, în loc de heliotrop a fost scris greşit heliodrop. // 94— Terţina, netranscrisă în P, a fost întregită pe baza variantei corespunzătoare din O. I. I Pe cap, pe spate, şărpii le umblau I şi-ntrîndu-le prin şolduri {___), 1 ieşeau prin burta lor şi se nodau. 01 / t Au mînile-ndărăt cu şerpi legate, [ ce-n spline-nfig şi cozi şi cap şi-apoi, ieşind, fac nod pe burtă ca şi-n spate. 02// ţ97 în P, în loc de sări a fost scris greşit sosi. // 97—99 Şi iat-atunci pe-un duh de lingă noi sărind un şarpe şi-i sflederi prin locul ce leagă gîtul de-umerii-amîndoi. 02 // 98 duh de lingă noi] biet de vinovat Oj // 99 intrîndu-i tot] că {____) 02 // 100 Pe cit de iute{-ai scrie)] Nu scrii aşa de iute 01 / ai scrie, netranscrise în P, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare dinO.U 100—102 A scrie-un „I" sau „O" m{ai) scurt e jocul de cum s-aprinse el şi-arzînd, căzu şi-ntreg îl prefăcu{-n) cenuşă focul. 02// 101 Versul, netranscris în P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. / pe cit de iute-acesta flăcări prinse Oj// 531 103 Dar, cum zăcea pe jos aşa ferbinte, cenuşa lui se-nchegă şi-a prins putere şi iar se face om ca mai nainte. . 105 De fenix spun acei ce ştiu mai bine, tot astfel piere-n flăcări, {moare}, şi-nvie iar, cînd vremea lui i vine. 100 Tâmîie scursă bea şi cuişoare e hrana lui, nu ierbi de pe cimpie, şi-apoi pe rug de smirnă-n urmă moare. 112 Şi cum e-acel ce cade şi nu ştie, căzut-a-mpins de-o mină inimică, de duh spurcat, ori tras de-epilepsie, 115 se uită-n jur grăbit, cînd să ridică, să pipăie mirat înspăimîntatul şi geme, tulburat de-ascunsa frică, * 111 103— 105 Şi-aşa cum sta distrus şi stins acu, de sineşi spuza prinse să s-adune şi-n clipă om redeveni cum fu. Oa // 104 şi-a prins] prinzînd 01 // 106—108 Cum spun cei învăţaţi, tot astfel piere , şi fenixul, cînd veacul se-mplineşte, şi tot aşa de iute-a sa-nviere. 01 // 107 moare, netranscris în P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. Ij 107- 108 că moare-astfel şi se renaşte cînd trec cinci sute de-ani {...} Oa// 109—110 Trăind, el nu cu ierburi să nutreşte şi numai cu tămîie şi cu lacrimi Ox // 109 — 111 Nu paşte ierbi şi boabe din câmpie, ci lamură de-amom alege şi-apoi pe nard {...........) 02 // 111 -n urină moare] se sfîrşeşte 01 // 112 e om. O, // 112— 114 Cînd cade-un om şi nu-nţelege, ori tras a fost de-o iasmă inimică, ori de-alt vrun rău ce poate pe-om să lege 02 // 113 căzut-a-mpins de-o] de re [. . .] împins vro Ox// 114 epilepsie] [apo-plesie] Ox // 115 grăbit] mirat Oa / să] se 03 / ridică] rădică Ov O* // 116—117 de spaim-oftează lung, să pipăie mereu [. .. mare] tulburat de frică Ox / şi-aşa privind, oftează-nspăimîntatul de-al marelui turment neclară frioă 02 // 532 18 121 124 127 aşa, cînd se-nălţă, făcu-nviatul. O, drepte doamne-n cer, (cu) cîte munci tu baţi în iad, ca să răzbuni păcatul! De nume-1 întrebă Virgil. Atunci: ,,— De-abia plouai, răspunsu-ne-a-ndrăzneţul, din Tosca mea-ntr-accstea dragi spelunci. (Cat irul Vanno Fucci sînt, isteţul.) Nu om voiam să fiu, ci vită-n lume şi vrednica Pistoie-mi fu coteţul." Eu însă lui Virgil: El face glume. Să-ntrebi de ce-i aici, că eu în viaţă îl ştiu cumplit şi gata să sugrume." 130 Iar el, ce ne-auzi, nu-ntoarse faţa, ci, drept privind, el inima-şi deschise şi-adînc i s-a întins pe-obraji roşaţa. 119 cu, netranscris în P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. ii 120 [tu] baţi cu-aşa pedeapsă grea păcatul! Oj / că tu-ntr-atare chip răzbuni păcatul! Oa // 122 De-abia plouai] “—Plouai de-abia 01 / răspunsu-ne-a: „— Plouai de-abia 02 // 123 în P, în loc de Tosca a fost scris greşit Tasca. / mea om. 01 / -ntr-acestea] într-aceste Oj / acestea] aceste 02 il 124 Versul, netranscris în P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. jj 124—126 De bestie viaţ-ain vrut, ca mul ce fui, şi nu de om şi Fucci-am fost pe lume şi-un vrednic (...) Pistoia mi-o avui". O*// 125 în P, in loc de Nu a fost scris greşit Un, iar în loc ic vită, viaţa. 126 vrednica] nobila 01j în P, în loc de Pistoie a fost scris greşit Pistore. // 127— 128 Iar eu: Tu vezi că-i arde-acum de glume. Să-ntrebi ce crime i-au pătat viaţa Oj // 129 il] că-1 Oj II 130- 132 N-avu, cînd in-auzi, minciună-n faţă, ci drept privind, cu sinceră mînie şi-obrajii aprinşi de-o jalnică roşaţă. 02 // 131 în P, în loc de deschise a fost scris greşit deschide. // 533 133 „ — Mai mult mă doare că mă afli, zise, căzut aci-ntr-aşa de mult amar decît că moartea mă răpise. 136 De ce-aş nega, cînd ştiu că e-n zădar? Năpîrci îmi rod aici de-a pururi ţasta, căci fur eu fui de-odăjdii din altar 139 şi pe-alţii-apoi cumplit căzu năpasta. Dar, ca să n-ai vro vesel-amintire de-amarul meu, ieşind din lumea asta, 142 ascultă ce-ţi vestesc şi-ţi fie-n ştire: de negrii-ntîi Pistoia să desparte, Florenţa-şi schimb-apoi popor şi fire. 133—135 Şi zise-apoi: Mai mult mă doare că mă-ntîlneşti aci-n ticăloşie decît că nu mai sînt om viu sub soare. Ox / Că tu mă vezi aci-n ticăloşie, cum vezi că sî^nt), mă doare m(ult) m<(ai) tare decît că fui gonit din lumea vie. 02 // 136—138 Nu pot să neg ce-mi cere-a ta-ntrebar(e>: atît de jos în eu fost-am pus ca fur de-odăjdii sfinte din altare Oa // 137 Năpîrci îmi rod] îmi rod năpîrci Ox // 139 apoi cumplit oăzu] am azvîrlit apoi Ol / în P, în loc de căzu a jost scris greşii cădea. // 139— 142 şi furtu-mi fu năpastă pe-alţii pus. Spre-a nu te bucura de-a mea-ntîlnire, de-o fi să ieşi diu neagra groapă sus, tu ia-n urechi şi-scult-o prevestire: 02 // 143 în P, în loc de să a jost scris se. // 144 popor] s[...] 01 / în P, în loc de şi a jost scris greşit în. jj 534 (45 văpăi din Val de Magr-aduce Marte, vestmînt avînd de nori şi vijelie, şi-n luptă la Picena-n văi, departe, J48 cu vuiet mult şi groaznic o să vie; i el neguri va-mpraştia de-a doua oară " ca, tot ce este alb, strivit să fie. P151 Acestea ţi le spui ca să te doară." 1 145—150 vapori din Val de Magra Marte-adună şi-n negrii nori el învâlit apoi, năvală dînd cu groaznica furtună, pe cîmpul piceean va da război spre-a sparge-n pripă a norului putere, spre-a (fij> strivit oricine-i alb ca voi. Ot // 150 strivit] înmormîntat 01 / în P, în lec de strivit, a Jost scris greşit strimt, corectatde O.Coşbuc cu creionul. // 151 Şi spui aceste ca să-ţi fac durere. “Oa CÎNTUL XXV * 1 Vorbind, tîlharul a nălţat deodată scîrboşii pumni, ce semn obscen făcură, strigînd spre cer, şi-a zis: Na, ţie, tată!" 4 Şi dragi de-atunci toţi şerpii-aceştia-mi fură, căci unu-i strînse gîtu-n sugrumare, părînd c-ar vrea să-i curme graiu-n gură. 7 L-a-ncins şi peste braţe-aşa de tare alt şarpe-apoi, un nod la piept făcînd, că-i stinse-orice putinţă de mişcare. * Cîntul este reprodus din 02. // 1 Marginal dreapta este scris: in, fine. // 1—3 Sfîrşind, îşi strînse pumnii cu mînie, iar degetele lui spre cer făcură un semn obscen: „—Na, doamne, asta ţie I" Ox// 2 Marginal dreapta este scris: cu mînile ce-un semn obscen făcură. // 3 Marginal dreapta sint scrise: Ei, na şi ţie!, respectiv ţine. //4 Deasupra rîndului sînt scrise: Amici de-atunci toţi şerpii-aceştia; De-atunci încolo şerpii-amici îmi fură şi prinse. // 4—6 Din clipa asta şerpii dragi îmi fură. Şi iat-un şarpe gîtul i-1 încinse, părînd c-ar zice: Taci acum din gură!" 01 j] 6 Forma din 01 a fost modificată iniţial în : l-a strîns de gît, oprind u-i vorba-n gură.//7—9 Iar altul peste braţe-aşa mi-1 prinse, că nu putea nici umerii fixaţi să-i mişte-acum, nici braţele cuprinse. Oj 8 Marginal dreapta este scris: nod. Jj 9 Deasupra versului sînt scrise: că-1 strînse-n braţe şi incit, iar sub vers : incit mişcării-orice putinţă-i stinse. / Marginal dreapta este scris: că nu le mai putea mişca. // 536 ■10 Pistoia, vai, de ce nu-i fi cătînd să-ţi dai tu foc, să-ţi curmi inişeaua soartă, că-mpingi spre crime-aşa pe-al tău norod! 13 Turbat atîta-u toată lumea moartă n-aflai alt duh <.....................}, nici însuşi cel trăsnit la Teba-n poartă. 16 Iar el fugi şi-atît i-a fost grăitul. Ci-n furie-un centaur iat-apoi, venind cu urlet: Unde e cumplitul?" 19 Nu cred că au Maremmele-n noroi atîţia şerpi cîţi el avea pe crupă şi pînă unde-ncepe-a fi ca noi. * 11 10 Marginal dreapta este scris: mod.//10—12 De ce nu-ţi dai tu foc, de ce nu câţi, Pistoia, tu, să pieri din lume-odată, că naşti numai mişei şi sceleraţi! Ox // 11 Marginal dreapta este scris: spre-a (anulate) şi spre. // 12 Marginal dreapta este scris: căci (iniţial: că-ţi) vezi sămînţa-n crime-aşa notî(nd) (anulate), fi 13—15 N-aflai prin iad o umbră mai turbată şi-un duh mai rău {iniţial: răzvrătit) ca Fucci, păcătosul. O, însuşi Capaneu mai blînd s-arată. 01U 13 Forma din Ox a post modificată iniţial în : N-aflai alt cluh prin toată lumea moartă. / Marginal dreapta este scris: N-aflai alt duh, // 14 Forma din Ox a fost înlocuită iniţial cu ; [,. .] cu zeii atît. Nici chiar trăsnit ul. // 15 Deasupra versului este scris: nici cel de-a fost trăsnit de Zevs odată (anulate), iar sub vers: acel căzut (anulate). // 16—18 Tăcînd apoi, în nopţi peri scîrbosul. Şi iată-1, un centaur în mînie venea vuind: O, unde-i ticălosul?" Ox // 16 Forma din Ox a fost înlocuită iniţial cu : Fugi şi n-a mai zis nimic (anulate). jj 17 Forma din Ox a fost modificată în: Văzui îns-un centaur vînăt de mînie. / în loc de ci, fusese scris iniţial: şi. // 18 Marginal dreapta este scris: urlînd venea.// 19 — 21 Nu cred că prin Maremme pot să fie atîţia şerpi cîţi el avea pe spate şi pînă unde-ncepe om să fie Ox // 19 Forma din Ox a fost înlocuită iniţial cu : Maremina nu [. ..] eu că [.. -3 învie, modificat apoi în : Nu cred că vara ar fi Maremma [...]. // 20 spate din Ox a fost înlocuit cu şale, anulat apoi. / Marginal dreapta este scris : şale. // 537 22 iar ceafa lui dragonul i-o astupă cu-ntinse-aripi şi foc din gură-i iese, ce-aprinde tot ce drumul i-1 ocupă. 25 Virgil atunci: E Cacus, ce-şi alese locaşul pe-Aventin, în stinci, sub care el bălţi făcu de sînge mai adese. 28 Dar, pentru că-a răpit prin înşelare din turma cea sosită-n văi, petrece departe-acum de fraţii cîţi îi are. 31 De-aci-ncetară faptele lui rele sub ghioaga lui Ercul ce-n spete-i puse şi-o sută cred, deşi-1 strivi cu zece." 22 Deasupra versului este scris: şi-n spate-i sta, în dosul cefei sale, iar în colţul din dreapta sus: taur, balaur. //22 — 24 şi-n ceafa lui, cu aripi răsfirate, un smeu călare-i sta, cu-aripi întinse şi flăcări el vărsa din guri spurcate. Ox // 23 Forma din Ox a fost înlocuită iniţial cu: cu-aripi întinse şi foc din gură iese, ultimele patru cuvinte fiind apoi anulate. / Marginal dreapta este scris cu creion albastru : bale. // 24 Forma din Oi a fost modificată in partea finală în: ce-i iese-n cale.//25 —27 Acesta Cacus e, Virgil îmi spuse. Pe muntele-Aventin, sub stinci murdare el bălţi de sînge-adeseori făcuse. O-, // 25 Forma din Ox .a fost modificată în: Virgil atunci: Acesta-i Cacus, monstr(ul) ce-şi alese, j/26 Ultimele patru cuvinte sînt anulate. / Marginal dreapta este scris: vizuină.// 28 Versul este anulat. j j 29 — 30 din turma lui Heracle, acum petrece departe de-ai săi fraţi pe cîţi îi are. Ox jf 29 Forma din Ox a fost modificată în : din turma cea de boi, acum petrece. / Marginal dreapta sînt scrise : din cauza acelei furături mişele şi a turmei mari ce. // 31—33 Dar şi Heracle-atunci sfîrşit îi fece, că-i dete cu ciomagul poate-o sută, din cari el poate n-a simţit nici zece." Ox // 31 Forma din Ox a fost modificată iniţial în: De-aci-ncetară a lui, devenit apoi: De-aci-ncetară toate faptele lui rele. // 32 Forma din Ox a fost înlocuită iniţial cu: sub ghioaga lui Ercul ce-o sută poate-i dete. / Marginal dreapta este scris şi anulat: dete. // 33 Versul este scris pe contrapagină, j Sub versul din Ox este scris : şi-o sută cred (anulate), dar (anulat), şi n-a simţit nici zece. j Marginal dreapta sînt scrise : dar (anulat) şi i-a dat, deşi ajung cam şi zece, poate /anulate). j Pe contrapagină este scris : dar zece nu (anulate), dar zece. // 538 34 37 *î 40 Pre cînd vorbea, iar celălalt se duse, , trei inşi ajunseră tiptil sub noi, pe cari nici eu, nici el nu <î)i văzuse decît cînd au strigat: Dar ce-i cu voi?" Şi-atunci Virgil curmă a sa poveste şi-atenţi numai la ei am stat apoi. Eu nu le cunoşteam, dar fu cum este că unul e de-mprejurări adus să cheme pe-altul pe ei cu-a mea privire, un şarpe năvălind pe-un duh, s-agaţă şi-ntreg cu şase labe-1 ia-n primire. 52 Cu labele de sus l-a prins de braţă, cu alte două pîntecu-i încinse şi colţii-ntr-ambii-obraji i-a-nfipt în faţă. 55 Cu alte două coapsele-i cuprinse şi coada-ntîi vîrînd-o printre şale, pe spete-n sus, de-a lungul lor o-ntinse. 46—47 Acum, vro necredinţă de purcede din spusa mea, cetind, să nu vă mire 01//' 46 Forma din ()1 a fost modificată iniţial în : Vrun lucru necrezut dac-ar purcede. / Marginal dreapta este scris : Din spusul meu, lectore, dac-ar purcede. // 47 în loc de te, în manuscris este scris greşit mă. //4 9 Iniţial: Pe cînd aveam spre dînşii-a mea privire. // 49 —51 Pe cînd priveam la ei, sosi-n grăbire pe şase labe-un şarpe şi s-agaţă de-un ins de-aici şi-l strînge ca-n neştire. 01 jj 59 Forma din a fost înlocuită iniţial cu : un şarpe-a năvălit pe-un {duh}, apoi cu: văzui sărind un şarpe pe-un duh, s-agaţă. // 51 Forma din Oj a fost modificată iniţial în : de-un ins, văzui că-ntreg îl ia-n primire, apoi a fost înlocuită cu : cu şase labe-ntreg să-l ia-n primire. // 52—54 Cu labele de mijloc îl înhaţă de peste brîu, cu două-1 {■■■'} de mîni, şi-i vîră colţii mari in faţă. (!:| // 52 Forma din 01 a fost modificată iniţial în : Cu două labe de mijloc îl înhaţă' apoi în: Cu două labe de braţe-1 prinse. (Ultimul cuvînt, scris marginal dreapta, este anulat.) // 54 Sub forma din 01 este scris şi anulat: şi colţii-ntr-ambii-obraji i-nfipse. // 55 — 57 iar cele dindărăt şi le propteşte pe şolduri şi-ntre ele, pe spinare, întinde coada-n sus şi-o-ncolăceşte. 0X // 55 Forma din Oj a fost modificată succesiv în : Iar cele dindărăt le-ntiuse, Pe cele dindărăt (devenit: Pe şolduri, apoi: Pe coapse-apoi) le puse. // .56 Forma din 0X a fost înlocuită iniţial cu : şi coada sa vîrînd-o printre şale.// 57 Forma din Ox a fost înlocuită iniţial cu : şi-n sus, pe dindărăt, pe spete-o scoase, variantă modificată în : şi-n sus, de-a lungul spetelor o scoase. // 540 Nu stringe-o iederă-ntr-a ei spirale mai strîns un pom cum trista fiar-acu strîngea străine membre-acu-ntr-a sale. Părînd c-ar fi de ceară cald-(acu) şi-ncet amestecînd a lor coloare, nici unul nu părea a fi ce fu. 5-64 Aşa naintea flăcării-arzătoare se-ntinde pe hîrtie-o dungă sură, ce neagră încă nu-i, dar albul moare. 67 Cei doi priveau miraţi, strigînd din gură: Agnello, tu, dar ce devii? Vai, nouă, nici unul nu-i, nici doi a ta făptură!" 58-60 Nici iedera nu strînge-aşa de tare copacul său, cum fiara fără minte strîngea pe bietul om aci-n cărare. Ox / / Pe contrapagină este scris, ca variantă la Jorma din Ot: Nu strînge-atîta iedera-n spirale copacul ei, cum (fiara fără minte> străine membre le strîngea-ntr-a sale. // '59 Marginal dreapta este scris : avu, iar pe contrapagină : fiară. // 60 Forma, im Oj a post înlocuită marginal dreapta cu : pe-al celuilalt strîngea acum pe-a sale. / Marginal dreapta este scris: lui, iar pe contrapagină, sub varianta. iCitată anterior: le. jj 61 — 63 Şi să topeau ca ceara cea ferbinte şi-n timp ce li s-amesteca fiinţa, nici unul n-a mai fost ce fu nainte. Ot jj 61 Versul este scris pe contrapagină, ca jormă finală a variantei: Părînd de ceară cald-acu, scrisă deasupra versului din01. / Forma din O^a fost modifi-cată succesiv în : Şi-aşa lipiţi ca ceara cea ferbinte şt Şi s-au lipit ca ceara cea ferbinte. / Marginal dreapta este scris: ca ceara caldă, iar pe contrapagină : Şi unu-ntr-altiil se-ntrupa, respectiv : ceara, jj 62 şi-ncet sînt anulate, jj 63 Pe contrapagină este scris : Că nu era nici unul ce fu, iar mai jos : că.// 64 — 66 Aşa pe-o foaie de hîrtie-n sus să suie în faţa flăcării o dungă sură, ce neagră nu-i de tot, dar albă nu e. Oj // 64 naintea flăcării sînt anulate. / Forma din Ox a fost modificată iniţial în : Aşa pecum naintea flăcării-arzătoare, apoi în : Fugind din goana flăcării-arzătoare. / Marginal dreapta este scris ; Pe foaie-n sus alearg-o, modificată în : Aşa pe foaie alearg-o. // 66 Marginal dreapta este scris : moare. // 68 Versul este anulat. J In loc de Agnello este scris greşit: Angelo. / Marginal dreapta este scris : (-..)> cum sohimbi a ta făptură. // 69 Nu-i nici de om, dar nici de şarpe-a ta făptură." Oy / Forma din Oi a fost modificată iniţiat în : Nu-i nici de om, nu e nici şarpe-a ta făptură." jj 541 70 Din două ţeste-avur-o ţeastă nouă şi două feţe, amestecate, s-au pierdut pe-un singur chip, ce-avea-nsuşite două. 73 Din patru brînci, mini două au fost făcute din trunchi şi pept <.......................> ies membre-aşa cum n-au m(ai> fost văzute. 76 Din cîte-au fost nimic nu e şi faţă ca doi şi ca nici unul monstrul are şi-aşa porni greoi, perind în ceaţă. 79 Precum şopîrla, pe căldură mare, 8chimb(îndu-şi> zid(ul.............} [şi] trece peste drum, un fulger pare, 70 Versul, scris pe contrapagină, a avut iniţial forma : Din două ţeste-o ţeast-avură nouă. / Marginal dreapta este scris : Un cap acum din două se făcură, modificat în : Un cap s-a fost făcut din aimn(două). / Deasupra versului din pagină este scris : Un cap. // 70 — 72 Din două feţe fac o faţă nouă şi două firi într-una s-au pierdut şi-un singur chip şi-ntr-însul vezi că-s două. Oj// 71 Marginal dreapta este scris şi anulat: cînd. // 72 Sub versul din 01 sint scrise : un singur chip, respectiv si două-amestecate, iar marginal stingă: (slabe). II 73-75 Din mini şi labe braţe s-au făcut, picioare, burtă, piept şi-ntreaga viaţă se schimb-aşa cum nu s-a mai văzut. Ot // 73 Forma din Ox a fost modificată iniţial în: Din patru labe braţe s-au făcut, marginal stingă fiind scris: Din patru brînci ieşiră braţe două (mai sus este scris din nou : două). // 74 pept este anulat. / Marginal dreapta este scris: şi trunchi şi pept (anulate). Ij76 Versul este anulat, deasupra cuvintelor nu e fiind scris şi anulat:. n-a s(...}. / Marginal stingă este scris : Aspectul prim. // 77 monstrul are sînt anulate. / Deasupra cuvîntului monstrul a fost scris şi anulat: chip. / Marginal dreapta este scris şi anulat: nici doi, nici unul. // 78 greoi perind în ceaţă sînt anulate. / Marginal dreapta este scris: schimbatu-i chip şi-ncetul a plecat.// 79—81 Ca-n miezul verii pe Căldură mare, cum vezi sub gard şopîrla-nspăimîntată ce trece peste drum şi-un fulger pare // fi 1 Forma din Ox a fost modificată iniţial int cum vezi sub gard şopîrla cînd. // 542 aşa-mi păru un şerpuleţ, sărind aprins spre burta altor doi deodată şi sur ca firul de piper fiind, .85 şi-apoi, pe unde ne e dată întîia hrană, capul şi-l înfipse şi-ntins căzu şi-n stare nemişca(tă). 88 Străpunsul îl privi, dar nimic nu zise, ci nemişcat şi el, pe tălpi căsca, părînd că febr-ori somn îl năpădise, 82-84 aşa văzui că, fulgerînd, s-arată un şarpe mic şi negru ca piperul şi-n burta unui păcătos deodată 01 // Forma, din O-, a post modificată iniţial în : aşa-mi păru vă ..}/ Marginal dreapta este scris : aşa spre burta altor doi sărit-a, variantă înlocuită apoi cu: aşa-mi păru un şerpuleţ mic sărind. // 83 Versul, scris marginal dreapta, , a avut iniţial forma: spre burta celor cumplit cu furie duşmană. / }Forma din Oj a post modificată întîi în : un şarpe mic şi negru şi venind. // 84 Forma „dată. ţţ 85-87 01 a post modipicată iniţial în : în burta unui ins de-aici deo- se-nfige-adînc, cu capul sflederind buricul lui, şi-apoi, scîrbosul, întins pe piatră jos. Şi, lung privind Oj// 85 Forma din 01 a post modipicată iniţial în : se-nfipse-adînc, cu capul sflederind. I Deasupra versului este scris: Şi-apoi prin partea pe-unde p(...ţ>, iar marginal dreapta : prin partea pe-unde avem noi prima hrană (anulate). I / 86 Marginal dreapta sînt scrise: o are-un om, se-nfipse, respectiv jos şi şi-l înfi(psc). // 87 Forma din Ot a post înlocuită iniţial, pe marginea dreaptă a pilei, cu: iar cel cu rana, căzu şi-n stare nemişca(tă>, variantă modipicată apoi în: şi jos întins căzu şi-n stare nemişcată). // 88 Marginal dreapta este scris: Privi.//88—90 se uit-acum la şarpe păcătosul cu (iniţial: şi stă) ochi de idiot şi nu vorbeşte, se-ntinde-apoi, căscînd ca somnurosul 01 // 89 Deasupra formei din este scris: Şi. / Varianta din 02, scrisă marginal dreapta, a avut iniţial forma: ci, stînd'înfipt, căsca, modificată apoi ţn: ci ţăpăn stînd pe tălpi şi el căsca. // 90 Forma din Ox a post înlocuită iniţial cu: cum făce-un om bolnav, ori somnuros.// 643 91 şi-n jos la fiară, fiara-n sus câta; prin rană el şi fiara fum prin gură scotea(u) cumplit, iar fumul se-ntîlnea. 94 Să tac-acum Lucan cu-acea lectură de bietul său Nassid şi de Sabell’ şi-asculte-atent ce ochii mei văzură! 97 Să tac-Ovid! De schimbâ-n şarpe el pe Cadm, iar pe-Aretuza-n apă mută, scorni ce-a spus şi nu-s gelos defel, 91—93 Terţina este scrisă pe marginea de sus a Jeţei filei anterioare, j iar şarpele de jos în sus priveşte; din gură iese fum, din rană fum, iar fumul cald în oale se-ntîlneşte. 0X // 91 Forma din Ox a fost înlocuită marginal dreapta cu : Acesta-n jos şi-acela-n sus privea (anulate), mai sus fiind scris apoi : iar şarpele de jos la om privea. / Marginal dreapta este scris şi anulat: Privea. // 92 Versul, care începea iniţial cu Iar ep(...), a devenit, anterior formei reproduse în pagină: prin rană fum şi sf. . .] prin gură. / Forma din 0X a fost modificată iniţial în : din rană fum ieşea, din (gură) fum. / Marginal dreapta este scris: rană. // 93 Marginal dreapta este scris: un fum scoteau, iar fumul se-ntîlnea. // 94 Iniţial, în loc de acea fusese scris a sa. // 94 — 96 Lucan, tu de Nassidius taci acum şi taci şi de Sabell’ (........> şi-ascultă ce-am văzut acoalea-n drum! 0X jj 95 Pe contrapagină sînt scrise : şi lui Sabell’, spuza, respectiv Nassidius (anulat) şi şi din Sabellus spuza. // 96 ce ochii mei văzură sînt anulate şi înlocuite cu: ce scrie-a noastră pană. // 97 — 98 Marginal dreapta este scris: Să tac-Ovid că-n versuri dacă el de Cadm şi de-Aretuza (..........} // 97 Varianta anterioară a fost modificată în : Să tac-Ovid, că-n şarpe schimbă el. / Marginal dreapta este scris: aspid(ă), iar pe contrapagină: Aretuza. // 97-99 Ovid, de-ai tăi cei doi să-ţi tacă muza, căci nu te-nvidiez, cum să schimbară în cîntul tău şi Cadmus şi-Aretuza! Ox // 98 Forma din O, a fost modificată iniţial în : în şarpe Cadmus şi-Aretuza-n apă mută. / Pe contrapagină este scris: în şarpe Cadm şi-n (...), respectiv muza. II 99 Pe contrapagină este scris : căci nu-s gelos de(fel). // 544 f 100 căci două firi el tot nu le transmută din trup în trup < .................... >, r schimbînd de tot fiinţa lor avută. (103 Şi om şi şarpe-aşa se contopiră: a-, la monstru coada-i şi-a-nfurcat-o-n două, pe cînd la om genunchii s{e) lipiră 106 şi pulpi şi coapse-aşa se . / Marginal dreapta este scris şi anulat iar. // 113 Pe contrapagină este scris: şi-a fiarei două scurte brînci cu-ncetul.// 115 dindărăt lipite fură sînt anulate. / Pe contrapagină este scris: ci două iar marginal dreapta : vederii. // 115—117 la om, şi-n urmă-n braţe s-au schimbat; din cele dindărăt, îngurguiete, s-adună şi fac membrul de bărbat. Ot // 117 la om i să făcură sînt anulate. / Pe contrapagină sînt scrise : Pe cînd (anulate) şi Şi-al său. // 118 gros ce-i învălea sînt anulate. / Marginal dreapta este scris: Şi-n fumu. // 118—120 Iar fumul ce-i învălui le dete un nou aspect, că-n timp ce părul cade la om, îi cresc mereu la şarpe plete. Ot // 120 iar monstrul s-a-nălţat sînt anulate. / Sub vers este scris: pe-un trup, iar altuia-i rădea toţi perii. // 546 130 iar omul a căzut, dar nu-ncetară impiile lumini, tot fix rămase, sub cari acum ei faţa şi-o schimbară. La cel de sus spre laturi ea se-mpinse, ieşind, din multa carne ce s-a tras spre tîmple, urechi din fălcile lui linse, iar cit n-a curs spre margini şi-a rămas, prisos fiind, atît se strînse ciotul cit trebuie şi buze-a dat şi nas. Iar cel ce-acum zăcea întinse botul, trăgînd spre tîmple-urechile, precum un melc ascunde coarnele cu totul. 121 Versul este anulat. / Pe contrapagină este scris: un duh s-a rădicat fi-altul căzu, iar marginal dreapta: Dar (anulat) si Si-un duh căzu. // 121-122 se-nalţă fiara-n sus, iar omul cade, pe burtă stînd, şi <.........> 01 // 122 Versul este scris pe contrapagină. / în continuarea jormei din Ox au fost scrise şi anulate succesiv: Cu ochi; De [...]; De; De-n; De. / Marginal dreapta este scris şi anulat: dar ne-ntorcîndu-şi. // 123 Versul este anulat. / Pe contrapagină este scris : şi faţa şi-o schimb urmărească zborul, el nu vedea decît urcînd spre stele o flacără, pierind încet ca norul; 40 aşa săltau prin groapă uşurele şi prada şi-ascundeau în foc aprins, căci toate-aveau un duh ascuns în ele. 28 cînd] iar 01 // 29-33 cîţi vede licurici prin valea, poate, pe unde-a sămănat şi-ntins el parii, aşa-ntr-al optulea ponor de gloate văpăi luceau, precum văzui de-afară, cînd fui de unde-n fund s-arată toate. 02 // 34 Acel] Cum cel 02 // 35 -şi, netranscris în P, a post întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. / aşa văzu teleaga lui Ilie 01 / văzu că-i pierc-n car învăţătorul 0% // 36 drept spre] cătră 02 j In P, în loc de se a pst scris să. // 37 -i, netranscris în P, a pst întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. I în P, în loc de urmărească a pst scris greşit urmăresc. / şi nu-i putea urma cu ochii zborul 02 // 39 o flacără] un pumn de foc 02 // 40 în Ot, versul este şters cu guma. // 40—42 aşa la gura gropii-umblau şi-acele văpăi şi-oricare ne-ascundea pe-un ins, dar făr' de-a arăta ce furt e-n ele. Oa // 41 în P, după prada a pst scris greşit o. / în Ov din întregul vers, şters cu guma, este lizibil doar;[...] ca [...] ascundă. // 552 Şi, vrînd să, văd, eu stăm aşa de-ntins, incit puteam, ne-mpins, să cad la vale, (de n-aş fi fost de-un colţ cu mina prins.) 52 55 Virgil, văzînd mirata mea privire: Sînt duhuri, zise,-n flăcările-aceste. Tot insul arde-n propria-i mistuire." Şi-am zis atunci: Cînd spui, te cred că este aşa cum spui şi-am şi ştiut îndată că este-aşa, ci vreau să-mi dai de veste ce duh e-n (flacăra cea despicată) la vîrf, aşa cum două flăcări fură pe rugul lui Poliniches odată?" Într-însa Diomed e şi Ulise, doi fraţi în chin, aşa ca-n vremuri bune doi fraţi întru mînia lor, (î)mi zise. 43 un duh ascuns] [...] un duh Oj// 43 — 45 [.................] pe puntea scundă şi, dacă n-aveam stînca de proptire, ne-mpins puteam să cad în noapte-afundă. 0t / Eu, vrînd, să văd, pe punte stăm, m-am prins de-un colţ al stînoii, fără de caro puteam să cad, chiar fără de-a fi-mpins. Oa// în P, în locul versului, reprodus din varianta corespunzătoare din O, a ~ost scris: şi, dacă n-aveam stînca de proptire. // 45 Versul, netranscris în P, o fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. // 46 mirata] aten-ta 02 / privire] mirare 0a//48 în P, în loc de insul a fost scris greşit insul. / tot insu-n haina flăcării ce-1 are." Oa // 49—51 Am prins de-aceasta însumi eu de veste şi-o cred acum convins, cînd cel ce-o zice eşti însuţi tu. Dar spune-mi, cine este 02 // 50 şi-am şi] dar am 01 // 52 flacăra cea despicată, netranscrise în P, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. // 52—54 în focu-acel ursit să se despice la vîrf, de-mi pare-a rugului pe care Eteocles ardea cu Polinice?" 02// 53 la] spre Ox // 54 pe] la Ox IJ 55-57 „ — Sînt doi în ea, răspunse el din gură, Ulis şi Diomed (....................>, doi fraţi în chin, ca-n vremuri fraţi în ură. Oa / Într-însa Diomed şi-Ulises are locaş, mi-a zis. Ei, soţii la omor, şi-aici ca soţi se duc la răzbunare. 04 // 56 în P, în loc de ca a fost scris greşit că. // 5ş3 58 îşi plîng din foc scornita-nşelăciune a calului ce-a spart cetatea care născu pe-a Romei nobilă naţiune. 61 îşi plîng apoi mişeaua lor purtare, pe cea ce-o plîngi tu vecinie, Didamie, şi-şi cere şi Palladiul răzbunare." 64 „ — De au şi-n foc aici vorbire vie, te rog, am zis, şi ruga mi-o primeşte, şi-o rug-a mea să fie cit o mie, 67 să nu m-opreşti s-aştept pînă soseşte la noi colţata flacără din vale, că atîta dor să-i văd mă stăpîneşte." 70 Iar el: Rugarea ta o văd cu cale şi-o laud deci, va fi băgată-n seamă, dar frîu să pui de-acum vorbirii tale. 58 scornita-nşelăciune] ou gemete nebune OJ//58--60 Spăsesc în foc scornita curs-a lor cu calul cel ce-ntrînd, făcut-a poartă să ias-al Romei neam răzbunător. 02 // 59 a calului] vicleanul cal // 61 — 63 Plîng arta lor, din cauza cărei, moartă, pe-Ahil îl plîngi şi acum, tu, Didamie, şi-au şi pentru Palladiu-această soartă." 02 // 63 în P, în loc de -şi a fost scris greşit -ţi. // 64 —66 De-au ei şi-n focul lor o voce vie, te rog, am zis, şi iar te rog, primeşte, şi ruga ntea s-apese cit o mie Oa // 65 am zis, şi ruga mi-o primeşte iar 01 jj 67 dă-mi voie deci s-astept pînă soseşte Oj//68—72 la noi // f 80 de-, netrcmscris în P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. I dc vi-am făcut vrun bine, mic, ori mare Ot // 81 în P, în loc de purtaţi recunoştinţă a fost scris greşit purtat recunoştiinţă. // 82 In P, în loc de ' scrisei a fost scris greşit scosei, corectat de G. Coşbuc cu creionul. / cînd scrisei versuri pline de-ncîntare 01j! 82—84 c-am scris, trăind, înalta-mi epopee, să staţi, iar unul spuie dintre voi pa unde-a mers prin el ca să pieie." 02 // 83 — 84 Versurile, netranscrise în P, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. Ij 555 1 I .''3 85 şi-un colţ atunci, cind auzi cuvîntul, j cu vuiet a-nceput să se izbească, părînd un stîlp de foc ce-1 (z)bate vîntul. j 88 Iar vîrfu-i nu-nceta să sîsîiască j (şi să [trudească], parcă, gura bilbiită, 1 ca cel gîngav, şi-a prins să ne rostească:) ] 91 îmi dete drumul de-unde mă robise, s aproape de Gaeta, (cea chemată) pe-atunci altfel, căci (Troia nu sosise). 94 Nici dorul de copil, nici cel de tată, vai, n-au putut, nici scumpa datorie ce-aveam de-a-nveseli pe cea-ntristată, 97 să-mi stingă-n piept dorinţa mea cea vie să plec în largul lumii, cercetînd ce rele sînt prin ţări, ce vrednicie. 85 din flacără, cînd auzi cuvîntul 01 // 85—87 Şi-al vechii flăcări cel m(ai> lung vîlvoi cu murmur a-nceput să joace, cum face-un foc bătut de vînt la noi. 02 // 87 un stîlp de foc ce-1 (z)bate] c-o zbate cu putere 01 // 88—90 Mişcînd încolo vîrful ei şi-ncoace, părînd a fi (...) gata de vorbit, cuvinte-a scos, vorbind cu voace. Oa // 89 — 90 Versurile, nelranscrise în P, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. // 91 — 93 Scăpînd de Circe-atunci, cari m-a robit mai mult de-un an, pe la Gaeta, pe-atunci aşa (.................) Oa // 92 cea chemată, netranscrise în P, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. II 93 Troia nu sosise, netranscrise în P, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. // 94 — 96 nici dor de fiu, nici mila de-al meu tată, nici datorinţii-amor ce trebuia să-mi mîngîie soţia cea-ntristată 02 // 96 a-nveseli pe] de Penelope Ox // 97—99 n-au fost în stare-a-nvinge ardoarea mea să văd cu ochii lumea (..................) şi-umane vicii şi virtuţi din ea. 02 // 98 post plec ad. să văd Oj // 95S 12 115 C-o singur-a mea navă deci plectnd pe-ntinsul sterpei mări şi-o slabă gloată de soţi ce nu m-au părăsit nicicînd, văzui şi-un mal şi altul, marea toată, şi-a sarzilor pămînturi şi Marocul şi-atîtea ţări ce-n mare parcă noată. Eram bătrîni şi eu şi-ai mei şi focul în piepturi stins, cînd am ajuns şi unde Heracles pus-a stîlpi s-arate locul că mai departe-n mări nu poţi pătrunde. I.ăsai la dreapta-n urma mea Sevilla, la stingă (Ceuta]>-n zările profunde. « Răzbirăţi, zisei eu, adine spre vestul, perduţi în nopţi, prin viscole cumplite şi-acu-n amurgul vieţii, voi, cu restul cel slab al ultimei puteri sleite, de ce n-am merge noi şi peste soare, printr-alte lumi, de om nelocuite? * 111 00-102 Plecînd astfel c-un singur vas al meu pe-ntinsul sterpei mări, numai c-o mină de soţi ce-apoi cu mine-au fost mereu 02 // r03 altul, marea toată] alt mal al mării pînă 02// 104 în P, în loc de a o fost scris greşit al. // 104— 105 la sarzi şi la ispani, văzui Marocul şi cîte ţări au marea-n jur stăpînă. 02 // 106 — 108 Dar slab şi-mbătrînit şi eu şi ceata, sosii şi-n strimtul gît acolo unde Heracles semn năierilor lăsat-a 01jj 107 şi unde om. 02 // 108 în P, în loc de Heracles pus-a stîlpi s-arate a jost scris în strimtul gît Heracle-un semn. / Heracle-n strimtul gît însemnat-a locul 02// 109-111 că mai spre-adînc nu(-i) de pătruns. Lăsai Sevilla-n dreapta şi-n stînga Ceuta s-a ascuns. Oa // 111 Ceuta, netranscris în P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. II 112 ajută 02 // 115—117 al vieţii noastre-aşa de mult sleite, de ce-aţi nega să ştiţi şi peste soare ce lumi se văd de om nelocuite? 02 // 557 118 Sînteţi helcni şi-n lumea trecătoare (n-)aţi fost născuţi spre-un trai ca idioţii, virtuţi cătînd, ştiinţă şi onoare. » 121 Şi iarăşi mi-i văzui aprinşi cu toţii şi-aşa-i iuţii cu vorbe puţintele, (că n-aş mai fi putut să-i ţin pe loc.) 124 Spre soare-ntoarsem albele vîntrele şi, tot spre stînga-n larg, noi alergării ne-am fapt aripi nebune-acum din ele. 127 Vedeam prin noapte-alt cer; deasupra zării sta pol străin şi-al nostru tot mai jos şi nici nu mai •(ieşea) din luciul mării. » 130 (De cinci ori ni s-a stins si se născu) lumina lunei, s-a schimbat la faţă, de.cînd urmam un drum primejdios, 118 Voi, vrednici fii ai nobilei seminţe Oa // 119 n-, netranscris în P, a fost. întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. / spre-un trai ca idioţii] să cucerim pămîntul Ot / ca idioţii] de dobitoc 02 // 120 ah, nu, ci să cătaţi virtuţi şi-onoare. » 02 // 121—122 Şi-astfel redeşteptai atîta foc la scurta rugă c[um] avui a spune 02 // 123 Versul, netranscris în P, a post întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. I post că ad. nici Ox// 124 Şi-ntoarsem prora iar, spre soare-apune 02 II 125 spre] la 02 // 126 făcurăm din lopeţi aripi nebune. O, // 127 noapte] nopţi 01 II 127—129 Şi toate stelele ce-alt pol le are luceau pe cer şi-al itostru pol (...) şi nici nu-1 m(ai) vedeam ieşind din mare. 02 // 129 ieşea, netranscris în P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. II 130 Versul, netranscris în P, a fost întregit pe baza variantei cores-punzătoar din O. / S-aprinse de cinci ori (...) 01 // 130— 132 De cinci ori ni s-a stins de cînd urmau ai [...] aş(a) s-o-nfrunte, de cinci ori plin şi (... > cînd 02 // 558 cînd iat-un munte nalt zărim prin ceaţă, departe-n fund, cu-ntunecată tire şi nalt cum nu văzui alt munte-n viaţă. Şi-al nostru chiot se schimbă-n jălire, căci noul mal de-aici furtuni născu, izbind corabia-n valuri a perire. De trei ori vasul roată-n loc făcu, se-nalţă cîrma lui, mereu s-afundă zdrobitul cioc, căci lui aşa-i plăcu, şi peste noi s-a-nchis spumoasa undă." 133 o coastă-ntunecată . .Ş 02 // 134 cu-ntunecată fire] părînd că-ncliide pasul 02 // 135 şi-aşa de nalt cum nu văzui alt munte. 02 // 136 în P, în loc de jălire a fost scris jelire. // 136— 142 Dinţii am chiotit, ci-ntoarsem glasul în, bocet lung, căci noul mal născu cumplit vîrtcj, izbind în proră vasul. Trei roate-n loc cu apa el făcu, de-a patra oară pupa-n sus o-mpinse, iar prora-n jos, cum altuia-i plăcu, şi-n urmă marea peste noi se-nchise." 02 CÎNTUL XXVII * 1 Sfîrşind de spus apoi, vedeam că tace şi dreaptă-n sus şi-n linişte ţinea şi-i dete semn Virgil să plece-n pace, 4 cînd alta, ce-ndărătul ei venea, spre naltu-i vîrf privirea ne-o ţintise prin surdul vuiet lung ce-1 tot scotea. 7 Precum şicului taur, ce răcnise întîi şi-ntîi (şi bine-a fost!) cu plînsul acelui ce cu pila sa-1 plăsmuise, 10 mugea cu glasul celui ars într-însul, deşi de-aramă-ntreg, părea că-i pasă şi-n chin amar credeai că e şi dînsul, * 1 11 * Cîntul este reprodus din P.jj 1 Fiindc-apoi nimic ea nu mai spuse 02 // 1 — 2 APoi ea s-a-nălţat şi nu mai spuse nimic şi liniştit-acum stetea Ox II 2 In P, în loc de dreaptă a jost scris dreapta. // 3 să plece-n pace] şi-apoi se duse Oj / cu voia dulcelui poet se duse. 02 // 4—6 cînd iată altu-n urma ei venea, prin aer învîrtindu-şi liniha-unltă, şi-un vuiet surd prin vîrful ei scotea. 01 // 5 spre vîrfu-i fuse-at-ndreptată C)3// 6 surdul vuiet lung ce-1] sunetul confuz care 02 // 7 Ca taurul siculic ce mugise Ox // 7 — 9 Cum taurul şicul, ce-ntîiaşi dată mugi cu plînsul cui l-a plăsmuit cu pila (sa) (şi just îi fu ca plată!) 02 // 9 pila sa-1 plăsmuise] dalta sa-1 cioplise O, // 10 ars într-însul] chinuit Cd /'/ 11 aşa că şi făcut de-aramă aleasă M' // 11—12 îneît părea pătruns (...), deşi de-aramă-ntreg era cioplit 02// 12 şi-n chin amar] pătruns de chin M' // 560 13 tot astfel, drumuri negăsind să iasă din foc, dinţii în graiul său-i fură cuvintele-o-ngînare ne-nţeleasă. 16 Iar cînd apoi un drum ele-şi făcură prin vîrful (ce le da vibraţii clare) asemeni unei limbi, cînd trec prin gură, 19 cuvinte-am auzit: O, tu, spre care vorbesc şi-ai zis cu vorbe florentine « Poţi merge-acum, (n-am altă întrebare) », 22 nu-ţi pară greu să stai puţin cu mine, (te rog, mai stai şi să-ţi amîi plecatul,) căci eu voi sta şi ard, cum vezi tu bine. 13-15 aşa gemea-ngînare ne-nţeleasă din flacără, căci, negăsindu-şi drum, cuvîntul nu putea [...] să iasă. 01j aşa, să iasă neavînd puti(nţă), nici drum, din foc, dintîi i-au fost murmură şi vocea sa-ntr-a rostului dorinţă. 02 // 16 Cînd ele-apoi un drum liber făcură 02 f/ 16—18 Prin fum găsind apoi o cale-acum, se-ntinse flacăra [. ..] vîrful [. . .] ca limba şi vorbi [...] prin fum 01H 17 ce le da vibraţii clare, netranscrise în P, au fost întregite de G. Coşbua iu creionul. // 18 în P, în loc de limbi, a fost scris greşit lunci, corectat cu creionul de G. Coşbuc, iar în loc de trec, treci. / cum limba lor le dete-odată-n gură 02 II 19-21 O, tu, spre care mă-ndreptai, de-ţi place, tu, cel ce-ai zis cu vorbe florentine , tot labe verzi şi-acu (................) Oa // 46 în P, în loc de zăvozii a jost scris greşit lavozu. jj 47 Versul, netranscris •în P, a jost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. // 49 în P, în loc dc Lamone a jost scris greşit Samone, iar în loc de Santernul, Santeonul. // 49—51 Iar la Lamone şi Santern (î)n văi, un pui de leu din cuibul alb (...), schimbînd de ieri pe azi ministri săi. ,02// 51 schimbînd de două ori pe an guvernul. 02// 52—54 Iar cea pe unde Savi(o) şerpuieşte, precum ea stă-ntre munte şi cîmpie, ea-ntre sclavie şi liber stat astfel pluteşte. 02 // 563 55 Să-mi spui acum, te rog, ce-ai fost în lume şi tu, ca toţi de mai nainte, de vrei să duc o veste de-al tău nume." 58 Ca focu-n vînt, suflarea sa ferbinte (puţin) a pîlpîit şi-n jos şi-n sus zbătutu-i vîrf, a scos din el cuvinte: 61 De-aş şti că eşti de viu pe-aici adus, ce viu sosi-va iar de unde vine, (ascuns mi-ar fi şi negrăit cuvîntul.) 64 Dar, dacă-i drept ce-aud că-n lumi senine din iad nu iese-n veci nici o fiinţă, eu nu mă tem că poţi să-mi faci ruşine. II 55 te rog] şi tu 0X // 55—57 Şi-acum, te rog, şi tu răspunde-mi mie ce-ai fost, să nu fii decît alţii (mai) tăcut, şi faima ta mult timp (...) să fie. 02 // 56 că toţi cei întîlniţi prin iad mi-au spus 01 // 58—59 Puţină vreme focul a gemut în felul său, şi-n sus şi-n jos, izbită-ncoace Oa // 58 — 60 Ea mult rotindu-se în jos şi-n sus şi-ntruna [...] prinzîndu-şi suflet din sufletu-i ascuns, vorbind din gură Ox // 59 puţin, netranscris în P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. I In P, în loc de şi-n jos şi-n sus a post scris greşit şi-n sus şi-n jos, II 60 Versul lipseşte din 02. // 61—63 De-aş şti că vorba mea mi-o spui la unul ce iar se va re-ntoarce-n lumi senine, eu n-aş vorbi nimic, n-aş fi nebunul. 01 / „ — De-aş şti (................) voace spre-un viu ce se va-ntoarce-acasă, aceast(ă) limb-ar înceta să joace. Oa // 63 Versul, netranscris în P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. II 64—65 Dar, după cum aud şi ştiu eu bine că nimeni viu din iad n-a mai ieşit Oa // 64 — 66 Dar cum nu poate din ăst fund să iasă fiinţe (...........................), de gîndul tău infam puţin îmi pasă. 0.2 // 66 în P, după oă a fost scris greşit -mi. // 564 |87 Oştean am fost, dorind însă căinţă, cu sfoară-ncinsei ca monah vestmîntul şi poate se-mplinea şi-a mea dorinţă, |:70 dar papa — vai, duşman fie-i pămîntul! — din nou mă-ntoarse-n iadul meu de culpe, iar cînd şi cum, ascultă-mi tu cuvîntul. 73 Cît timp fui viu şi-aveam iuţime-n pulpe, în multe toate cîte le făcui eu leu n-am fost nicicînd, ci vecinie vulpe. 76 Zîzanii şi-uneltiri eu pricepui, pe toate-n rînd şi le-nvîrteam (bogate, că-ntr-astea poate-ntîiu-n lume fui). 167—69 Oştean am fost şi-n urmă pocăit călugăr franciscan, încins cu sfoară, [cătînd] pe Dumnezeu, l-aş fi găsit Oj / Am fost oştean şi-apoi, călugărit, crezui că-ncins (..............) şi poate şi-al meu dor s-ar fi-mplinit 0Î // 68 In P, in locul formei reproduse, stabilite pe baza variantei corespunzătoare \din O, a fost scris : călugăr m-am făcut (...)// 69 In P, in loc de -mplinea pa fost scris greşit -mplinise, iar în loc de dorinţă, voinţă. // 70 în P, în loc gvfe papa a fost scris greşit popor. // 70—72 dar papa — n-ar avea ţărîn-uşoară! — din nou mă prăbuşi-ntr-un iad de culpe, iar cînd şi cum spun azi dentîia oară. O* / dar marele păstor — de cap să-i fie! — din nou mă-ntoarse-ntr-ale mele (culpe), iar cînd şi cum vreau duhul tău s-o ştie. Oa // 73—75 Cît timp, aşa cum mama mi le-a dat, şi pulpe şi-oase (....................) avui, n-am fost în fapte leu, ci-a pururi vulpe. O2// ‘ t«74 si-n braţ tărie (...) Oj // 76 în P, în loc de eu a fost scris greşit le. // 76—78 în intrigi şi-nvîrtiri şi de-alde estea isteţ eram şi plin de răutate, incit prin tot pămîntu-mi merse vestea. Oi // 77 bogate, netranscris în P a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. / şi-aşa de meşter mă-nvîrteam cu ele O* // 78 Versul, i netranscris în P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O.jj 565 79 Dar, după ce-ajunsei şi-acea etate, cînd orice om s-apropie cu-ncetul să intre-n port cu pînzele plecate, 82 căit mărturisii şi, ca ascetul, închisei pentru lume ochii mei şi bine mi-ar fi prins şi mie, bietul! 85 Dar prinţul nouăi lumi de farisei, avînd pe-atunci război la Lateralii, şi nu cu saracini, ori cu iudei, 88 căci numai tot creştini i-au fost duşmanii, şi nu de-acei ce-au fost la Acre, şi nici negoţ nu poartă cu sultanii, 91 nici rang n-a respectat, nici haine sacre, nici brîul meu, (acel> ce trupuri pline le face, prin căinţă, trupuri macre. 79—81 Dar, cînd văzui c-ajung spre-al vîrstei mele sfîrşit, cînd <.........................) fiecine <.......................} cu strînsele vîntrele 0a // 80 cînd linişte drumeţul om îşi cere Oy // 81 în P, în loc de intre a fost scris între. // 82 de ce-avui drag întîi mi-a fost ruşine 03 jl 82—84 eu m-am căit [. ..] plăcere cu dragul ei toiag, ca cei mişei, şi, vai, aş fi găsit vro mîngîiere! Oy // 84 şi mie, bietul!] sărman de mine! 02 // 86 în P, în loc de la Laterani a fost scris cu Lateranii. / la Laterani] cu laterani 01 fj 87 saracini] turci, pagini Oy I În P, în loc de iudei a fost scris iudeii. / iudei] mişei Ot // 89 creştini curaţi, cari nici n-au fost la Acre Oy H 91 haine] vorbe Oy // 91—93 nici lui nu-şi respectă precepte sacre şi-oficiu-nalt, nici mie-aoel capestrn ce-oricînd pe-ncinşi se lupt-a-i face macri. Oa // 92 acel, netranscris în P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. II 93 în P, în loc de le a fost scris greşit să. // 566 Cam tu chemaşi pe papa, Constantine, din muntele {Soract, ca leprei tale) să-i afle leac, aşa şi el pe mine să-i pun trufaşul plan a lui la cale. {Dar eu tăcui, ........ că vinul), că beat părea-n rostirea vorbei sale. Iar el atunci: «Te temi? Alungă-ţi chinul, căci, iată, te dezleg, dar tu să-mi spui ce chip ar fi să spulber {Prenestinul). 103 Tu ştii că pot să-ncui şi să descui cu două chei, dar cel ce-mi fu nainte , le-avu degeaba-n toată viaţa lui, » 106 Aveam temei destul, aveam şi minte să văd că-aici e mult mai rea tăcerea î şi-am zis: «Atunci îţi spui, de poţi, părinte. * I | 94 — 96 Cum la Soracte-ai mers tti, Constantine f de lepră să te vindece Silvestru, aşa veni şi mîndrul prinţ la mine O, / | Cum din S{oract) aduse pe Silvestru, | spre-a leprei lecuire, Constantin, ? aşa pe mine el, spre-a-i fi maestru 02 // I 95 Soract, ca leprei tale, netranscrise în P, au fost întregite pe baza variantei t corespunzătoare din O. jj 96 în P, în loc de afle a fost scris greşit afli. // ş 97 — 99 să-i fiu la boala lui şi eu măestru. Dar am tăcut şi n-am răspuns nimică; mi se părea că-i beat, ori cal buiestru. Ox / şi leac cerînd trufiei {................) Dar eu tăcui, căci prea-mi părea că vinul îl face-a-mi cere-uri sfat {...........) 02 // 98 Versul, netranscris în P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. li 100 «Te temi? Alungă-ţi] «S-alungi din suflet 02// 100—102 Iar el: «Mă mir de ce ţi-e frică. Eu pot să te dezleg, dar tu mă-nvaţă cum pot să-nving cetatea inimică. 01jl 102 în P, în loc de spulber a fost scris spulbăr. / Prenestinul, netranscris în P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. // 103 în P, în loc de ştii a fost scris greşit ştiu. / Tu ştii că pot] Eu pot, cum ştii 02 // 103 — 105 Am două chei: încui, descui, pe faţă. Am două chei, dar cel ce-mi fu nainte nici n-a ştiut la ce sînt bune-n viaţă. » Ot // 106 Şi-mpins aşa de foarte tari {cuvinte) 02 // 107 aici e mult mai] -n cazul meu e Ox li 108 « Atunci îţi spui, de poţi] « Fiindcă tu mă speli 02 // 567 109 să-rai speli păcatul şi să-mi ierţi căderea: promite tot şi uit-apoi mereu şi-a ta va fi mărirea şi puterea. » 112 Iar, cînd fui mort, veni Francisc al meu să merg în cer, dar dracu-n drum îi stete, strigînd: « Să-l laşi, stăpîn pe el sînt eu. 115 Să meargă-n iad, la servii mei, căci dete un sfat mişel şi papei vru să placă, iar eu de-atunci îi stau cu mîna-n plete. 118 A fi căit şi-a vrea păcat să facă şi făr' de-a se căi iertat să fie, aceste contradicţii cum să-mpacă ? » 121 Ce-amar mă mai zbătui atunci — vai mie! — dar el m-a şi-nhăţat: «Tu n-ai gîndit că şi noi, dracii, ştim teologie! » * 111 109 de-acel păcat în care tu-ml găteşti căderea 02 // 110 —111 promite mult şi dă puţin, căci nu e alt drum mai bun de-acîştiga puterea. » Ot // 111 şi-n naltul tron a ta va fi puterea. » 02// 112 Francisc al meu] ca să mă suie Oj // 113 să merg în cer] la cer Francisc Oa // 113— 114 ci-un heruvim în drum îi stete şi-a zis: « îmi faci nedrept! Să-l laşi să-l ieu Oa // 114 în Oj, porţiunea corespunzătoare pasajului « Să-l laşi, stăpîn pe el sînt eu este ilizibilă. // 115 în iad va scoborî, la noi, căci dete Ox // 116 un sfat prin care fraudă făptuit<-a) 02 // 117 Mă tin de el si-1 tiu de-atunci de plete Oj//118-120 Nu poţi ierta cui n-a făcut căinţa şi-a fi căit şi-a vrea-n păcat să fie sînt contradicţii <(. . ..........) » 02 // 120 în P, în loc de să a post scris se. // 121 Ce-amar] Şi cum. Ox // 121— 122 Ah, cum am tresărit, cînd el — vai, mie! — m-a prins zicînd: «Tu poate n-ai gîndit Oa// §68 24 '27 M-aduse-aici, iar Minos şi-a-nvîrtit de opt ori coada sa pe aspru-i spate, muşcînd cu dinţi(-n) ea de cătrănit, şi-a zis: ( « în foc şi->în flăcări necurmate! » Şi-acum, acest vestmînt eu îmbrăcîndu-1, alerg plîngînd prin zări întunecate." 130 Cuvîntul său deci flacăra sfîrşindu-1, plecă prin văi, (cu grea durerea plînsă), mişcînd întruna cornul şi zbâtîndu-1. 133 Noi doi, Virgil şi eu, plecarăm însă pe stîncă-n sus, spre celelalte arce ce-acopăr groapa-n care-i gloata strînsă, 136 acei ce-au tot scăzut, ca să se-ncarce. 124 şi-] mi- Ox // 125 sa pe aspru-i] lui pe după O,. // 126 în P, în loc de muşcînd a fost scris greşit mişcînd. / muşcînd ou dinţi(-n)] şi-apoi muşcînd în 02 / şi-n furia lui cu dinţii s-a-ncolţit. Ox // 127 în foc, netranscrise în P, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. // 127 —129 « Cu băţu-n foc şi-n flăcări necurmate ! » Şi-acum, tu vezi, pe-aici mi-e osîndirea şi-alcrg mîhnit prin zări întunecate." Ox / « E fur din cei pe care focu(-i) bate. » De-aceea-s unde vezi, sînt un pierdut şi plîng purtînd atare haină-n spate." 02 // 129 în P, la începutul versului a fost scris greşit şi-, // 130—132 Cînd flacăra-şi sfîrşi apoi vorbirea, plecă prin văi şi ne peri din faţă şi-n tremur jalnic ea-şi vădea mîhnirea. 02 / Iar, cînd în urmă flacăr-a tăcut, plecă ducînd cu el durerea plînsă prin cornul său în m(nlte) părţi zbătut. 02 // 131 cu grea durerea plînsă, netranscrise în P, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. // 132 în P, în loc de şi a fost scris greşit său, // 133 în P, la începutul versului a fost scris Iar. / plecarăm] trecurăm O, jf 133-136 Iar noi, Virgil şi eu, plecăm prin ceaţă de stînga-[..............]-n bolgia vecină, prin gropi, pe unde sufer cei ce-n viaţă discordie-au sămănat, făcîndu-şi vină. Ox // 135 acopăr] acoper 02 / groapa-n care-i gloata] gloata-n fund cîtă e Oa CÎNTUL XXVIII * 1 Ce om să poată-n scrisul său s-adune tot ce-am văzut, şi răni şi văietare, ■le-ar spune-ji proză chiar şi-oricît ar spune? 4 Nu-i nici un grai pe lume-aşa de tare, chiar sufletul prea strimt e ca să poată cuprinde-un cîmp de vorbe-aşa de mare. 7 Şi, chiar de-ai aduna nespusa gloată ce-n malul cel de-a pururi dat furtunii şi-a plîns vărsatul sînge ca să scoată * * 3 * * 6 * 8 * Ciutul este reprodus din „Convorbiri literare", XXX V (1901), tir. 12, p. 1057—1062. II 1 scrisul său] proză chiar 02 / -n scrisul său s-adune] spună-n scrisul lui M II 1 — 3 Ce om să poată, chiar în proza lui şi-oricît repovestind, deplin să spună de-atîtea răni şi sînge cit văzui? Al // 3 proză chiar şi-oricît] veci si-oricît de mult 0lt 0S // 4 Căci orice limbă AI II 4-6 Prea slabă-ar fi o limbă, orişicare, că nici a noastră minte, nici cuvîntul nu pot cuprinde-un cîmp aşa de m(are). 02 // 5—6 căci spre-a cuprinde-atît <..............) nici mintea loc, nici graiul mi jloc n-are. AI jj 6 au cîmp prea mic M //7 nespusa gloată] oştenii M // 7—9 S-aduni şi-ntreg poporul ce-n pămîntul din malul mării-n ţara cea-ncercată îşi <...............................> şi-n avîntnl 02 // 8 cel de-a pururi dat furtunii] mării-n ţara cea-ncercată M // 9 ca să scoată] troienii AI // 1 570 pe-ai 'l'roiei fii din el; şi-atunei cînd punii inele-au strins, nespus de numeroase, cum Tit a spus, neprietenul minciunii; şi ciţi simţir-atît de dureroase loviri, că-n drumul lui.Guiscard au stat; şi-acei ce şi-astăzi mai arată oase pe locul unde-apulul a trădat; şi cîţi la Tagliacozz-au stat să-nfrunte pe-Alard, ce-i birui ds-abia-nannat; 19 s-arate trupuri toţi, ici membre ciunte, străpunse-aici., n-ar fi a mia parte din cîte-ascund aceste şanţuri crunte. (10 atunci cind] lupta-n care Oj / şi toţi acei ce-n lupta-ndelungată M // Mo - u | de-ai Troiei fii; şi-n lupta-ndelungată | ce-avu-n inele spolii fabuloase, I cum Liviu, oel oase-' M I! Î6 pe unde-oricare apul a trădat Ot I pe-un cîmp în care-apulii au fost . mişei M (I 17 cîţi la] cei ce-n Ov 04 // 18 oe-i birui de-abia-narmat] ce-(a)-jţnvins (iniţial: -nvinse] pe mulţi cu puţintei M%, cel vechi ce-a-nvins (pe Strnulţi cu puţintei] Mt II 19 s-arate trupuri toţi] şi toţi aceşti străpunşi. |3fi / şi-acel tablou de trupuri şi ciunte M2 / şi-atît(e)a mii de trupuri [ide mii de ori M3■// 19 — 21 | străpunse membre-aici, dincolo ciunte, t de-ajuns ar fi de mii de ori să-ncapă i scîrbosul chip al văii-aceştia crunte. 02// ; 20 Şi care (anulate) Mt / S-arate (anulate) Mt / Şi-acestea (anulat) n-ar putea M,/Nu poate-asemănare (iniţial: comparaţie]-aici să-ncapă // 21 scîrbosul chip al văii-aceştia {crunte) M // 571 22 Ca vasul făr’ de fund, cu doage sparte, crăpat pe-un duh văzui, cu răni cumplite, din gît pînă-n buric şi mai departe, 25 cu maţele-ntre glezne, şi ieşite plămînile-i şi cu scîrbosul sac ce schimbă-n scîrnă tot ce gura-nghite. 28 Iar el, văzînd că stau să-l văd şi tac, s-opri, căscîndu-şi pieptul său cu totul: Priveşte-aici, mi-a zis, cum mă desfac! 31 Eu cel slutit sînt Mahomet. Netotul cu cap crăpat din creştet pînă-n gură, ce-mi plînge-aici în faţă, mi-e nepotul. -22 Ca vasul] Butoiul Ot // 22—24 Un vas cu doage-ori fundul spart nu crapă ca (cum pe- 02) unul ce-1 (îl 02) văzui, cu răni cumplite, crăpat din barbă pînă pe-unde-1 scapă 02, TU // .25 şi ieşite] -mpletecite 02 // 25 — 27 iar maţele băteau genunchii lui şi-i sta ieşit scîrbosul sac în care tnîncările se fac ce nu vă spui. 01 // 26 plămînile-i şi cu] deschis şi coşul şi 02 / -i şi cu scîrbosul sac] din coş şi-urîtul sac TU // 27 ce schimbă om. Ot H 28 stau să-l văd şi tac] fix acu-1 atac M I Văzînd că fix cu ochii-acu-1 atac 02 // 28—30 Şi-n vreme ce-1 priveam aşa-n mirare, el pieptu-şi desfăcu, strigînd deodată: ,,— Priveşte-aici jos ne-a spintecat M, j ce î% // 38 ne crap-asa cumplit] ne taie-asa astfel M / cumplit] crăpînd t//38-39 ne crap-aşa cumplit şi pe sub spadă pe fiecare dintre noi trecîndu-1 02 // 9 din nou şi piept şi inimă şi faţă // 40 cînd chinul] cînd rana M1 /' iă-mpUnit] împlineşte Oj / cînd umple-ntregul drumul său M2 / călău M, // "'0-42 cînd noi ne-am ocolit cumplita-i stradă, căci rănile dinţii (se} închid, şi-atunci numai venim să ne revadă. 02 // 41 căci nu ne-ntoarcem să ne crape iară M lj 41— 42 căci, după ce se-nchide-o rană-adîncă, noi iar venim ia el, la chin mai mare. Ox // 42 Decît Mj / rău M2 jj 43 Dar cine-i fi tu cel ce stai pe zid 02 // 43 — 45. Dar tu, ce stai zgîit aici pe stîncă, de ce-ntîrzii să-ţi iai pedepse date şi-osînda să ţi-o faci?" „— El nu-i mort încă 02 / Dar cine eşti, de stai un pierde-vară pe zid, poate (anulat) spre-a zăbăvi pedeapsa ta ce-acuzele ţi-o dară?" M // 44 pe zid, cătînd s-amîi, ori să ridici M jj 45 în 02, lipseşte finalul versului corespunzător pasajului El nu-i mort încă. jj 573 46 şi nici nu l-au adus aici păcate, răspunse-atunci Virgil, ci viu ei vine să vad-aceste lumi întunecate. 49 Eu, om murit de mult, îl port cu mine din cerc în cerc, pe-aici prin lumea-amară. Aşa-i ce spun, cum vezi că stau cu tine." 52 Mai mulţi de-o sut-au fost ce se-ndreptară spre noi din gropi şi, gurile câscînd de mult miraţi, ei cazna şi-o uitară. răspunse-atunci Virgil, şi nici păcate el n-are de spăsit ca voi, căci vine Oţ / El nu-i. nici mort, maestru i-a răspuns, .şi nici <.............................> M // El nu-i nici mort şi nici pentru păcate, i-a zis Virgil, el nu la caznă vine, ci eu, acel mort, spre-a-i da deplin(ăţ)ate. 02 / El nici nu-i mort, a zis Virgil, şi nici împins de culpă nu la caznă vine, ci numai spre-a cunoaşte ce-i pe-aici. M II 49 Eu, om murit de mult] Iar eu, ce-s mort, prin iad M / om] cel O, 1(49 — 51 Eu, cel oe-s mort, prin iad îl port cu mine din cerc în cerc şi-aievea asta este aşa cum e că stau vorbind cu tine." 02 // 50 pe-aici om. Oj / pe-aici prin lumea-amară] şi-aievea e ce-ţi spui M // 51 aşa e precum spui şi-ascultă bine." 0, / pe cit de-aieve-i că vorbesc (cu tine), MU 52-54 Mai mulţi de-o sută-n jur ni s-adunară, văzindu-ne vorbind, şi, ochi la noi căscînd, miraţi steteau şi chinul şi-l uitară. Ot / Mai mult de-o sută ascultar-aceste, s-opriră-n gropi spre-a mă privi, uitînd de cazna lor, cînd <............) veste. 02 / Prin gropi mai mult de-o sut-atunci văzui c.-au stat şi mă priveau ca pe-o minune, uitînd de cazna lor, Ia vorba lui. M // 53 mirare M // 46-47 46—48 574 55 „ — Lui fra Dolcin să-i spui, de-i fi mergînd în lume iar, provizii să-şi adune, de nu vrea să scoboare-aci-n curînd, 58 ca nu cumva zăpada să-şi răzbune, sâ-1 dea la navarezi, de foame-adus, c-altminteri nici nu cred că-1 vor supune." 61 Aceste vorbe Mahomet le-a spus, ţinind picioru-n vînt, spre umblet gata, şi-ntins călcînd pe el, apoi s-a dus. 64 Şi-un duh ce-avea străpunsă beregata şi pînă-n gene ras din faţă nasul şi fără de urechi, luînd răsplata 55—56 Tu, cel ce vei ieşi de-aici, mergînd in lume iar, lu> fra Dolcin îi spune 01f Tu, cel ce poate-i fi mergînd în lume iarăşi, lui Dolcin îi spuse 02 // 55 — 57 De-o fi cumva să ieşi din iad (iniţial: de-aici), tu-i spune lui fra {Dolcin), de nu vrea să-mi urmeze aci-n curînd, provizii să-şi adune M // 57 scoboare] -mi urmeze 02 // 58 prin munţii nalţi provizii să-şi adune Oj / cînd mari zăpezi pe {...) vor fi puse M // 58 — 59 provizii-n munţi pe iarna sa s-adune, spre-a nu s-afla de navarezi răpus 02 // 58—60 spre-a nu fi prinsu-oştirii navareze, silit de-o iarnă grea ce s-ar fi pus, căci lesne-altfel (iniţial: altminteri) nici n-o să{-l) captureze. MU 59 şi de ierni răpus M jj 60 nici] ei Ot, 02 / cred că-1 vor] lesne-1 pot 02 / {căci lesne-altfel) ei nici n-o să{-l) vîneze M jj 61 Mahomet] Mohamet 01 l Ţinind piciorul, ca spre-a merge, sus 02 / Nălţase-al său picior Ml / Pe cînd nălţase Af2 / Pe cînd ţinea (anulate) Mz jj 62 Versul lipseşte din 02. I pasul Ml j rămasul jMî // 62 — 63 acestea el şi-apoi în vînt rămas{ul) picior 1-a-ntins să calce finiţial: călcînd j şi-astfel s-a dus. M jj 63 -ntins călcînd pe el, apoi] apoi, călcînd pe el {. . . > Ov 02 / picior şi-apoi, călcînd pe {e)l, s-a dus M jj 64 un] alt 02 / străpunsă beregata] pînă-n sprîncene nasul M // 64—66 Atunci, avînd străpunsă beregata şi pînă-n ochi tăiat avîndu-şi nasul, un duh care-şi lua pe-aici răsplata // 65 Din faţă ras M H 66 fără de urechi, luînd] o singură ureche avea 02 jj 67 cu alţii-n rînd, mirat, oprindu-şi pasul, deschide-al său gîtlej, o rană mare şi-n sînge pretutindeni, iar Cu glasul: 70 Tu, cel fără de-osîndă, nii se pare că eu te mai văzui prin ţări latine, de nu mă-nşel prin mult-asemănare; 73 gîndeşte-te la Pier da Medecine, de-o fi să ieşi ca să mai vezi o dată lombardul şes cu văile-i senine. 76 Iar celor doi din Fano tu le-arată, lui Guido şi-Angeleir, câ-n iadu-acesta, cei morţi de-avem vederea luminată, 67 mirat] sosi 01jj 67—69 privind mirat ca mulţi ce s-adunară, cu mînile-a căscat gîtlejul său, ce roş de sînge-ntreg era p-afară M // 68—69 îşi dete-n două părţi gîtlejul, care de sînge cald <...) şi barbar cu glasul Ox / în fruntea lor, deschise tava care pe-afarâ numai sînge-i fu, iar glasul Oa // 70 şi-a zis: — Tu cel) ne-mpins <...) M // 70—72 Tu, cel necondamnat de nici un rău, şi-mi pari ştiut din lumea <. . .) cu soare, de nu mă-nşel prea mult în chipul tău M (! 71 că eu] cîndva 02 / Şi-mi pari (supmscris: dacă] (anulate) M jj 72 asemănare] asâmănare Ox lj 73 De-o fi să vezi cîrnpiile senine Ox / lombardul ses, cu văile-i senine 03 / De Pier Catani aori prin minte-ti treacă MU 73-74 în gînd pe Pier Catani adiniori să-l ai <...........y M lj 73-75 aminte-ţi fie Pier Catani-aoare, de-o fi să <...) iar vesela cîmpie ce <...........) spre Marcabo scoboare. M // 74 cîmpia desfătată M II75 gîndeşte-te la Pier da Medecine! Ov Oojj 76 Şi-n Fano, celor vrednici, doi <(le-arată) 02// 76—78 Pe doi cei buni din Fanno fă-i să ştie, pe meser Guido şi-Angelell', că-n van de nu (ni-)e dat (supmscris : dată) un văz a ce-o să fie mu 77 -n iadu-aoesta] dacă noi Ox fj 78 de om. Ox / de-avem [...] vedere-aici pustie M jj 576 zvirliţi vor fi din luntre de-un podesta, cu plumb de gît, la malul adriatec, trădaţi de-un crud tiran, de Malatesta. De-a lungul mării lucru mai sălbatec, din Cipru pînă-n Gades, n-au făcut nici hoţi de mări, nici neamul tîlhăratec al grecilor. Cel chior şi-aşa de slut, stăpîn pe-acele părţi pe cari fîrtatul de-aici ar vrea să nu le fi ştiut, 79 din luntre de-un podesta] de gîturi c-un pietroi M // 79—81 zvirliţi ei din corăbii amîndoi, vor fi necaţi la malul adriatic, trădaţi de acel viu tiran cu chip [. . .], 01 [ zvirliţi vor fi la malul adrian, de fţît cu piatra, de pe propria navă, trădaţi prin sila unui crud tiran. M // 82 sălbatec] sălbatic 02 !! 82 — 84 O, n-au făcut un lucru mai sălbatic de-a lungul mării <(..................>, nici hoţii, nu, din neamul tîlhăratec 02 / Din Chipru pînă-n Gades o ispravă nici de corsari /...)> nici de ginţi eline Neptun n-a mai văzut aşa grozavă. M // 83 făcută de corsari M jj 85 şi-aşa de slut] cu mişelie 02 / Acel netrebnic chior, ce ţine-acum Oa // 85—87 Aj 91 Iar eu atunci: Arată-mi şi declară Oj//91—93 Iar eu: De vrei să-ţi duc în lume veste, oe soţ ai tu, de spui {.................) să vad-acest oraş ? El cine este ?“ Ox / Iar cu: Pe-acel cu clipele amarei vederi, de vrei să-ţi fac ce mi-ai cerut, declară-mi-1, am zis, şi-arată-1 care-i!" M /:' 92 -n lume om. 02 / ce om zici c-ar fi vrut (anulate) M // 93 el cine-i cel cu-asa. vedere-amarâ ?“ O., // 94 — 96 Atunci, prinzînd de fălci pe-un soţ, [îi] făcu o faloă-n sus, căscîndu-i {.....................) şi zise-ăpoi: Acesta-i, care tace-acu. Ol j O mînă unui soţ în fălci i-a pus şi, larg căscîndu-i gura, {...) strigat-a: „ — Să-l şt ii. Ci-acum {...............) 02 / Prinzînd de fălci {un) soţ, {i-a) desfăcut, căscîndu-i, gura larg {................. ...): Acesta e şi-aici e mut." M // 578 In Cesar el a stins nedumerirea, el, cel gonit, că-nvăţ i-a dat nebunul: « cînd eşti gătit, ţi-e moarte zăbovirea. »" 00 Şi iat-acum în faţă-ne tribunul cu limba ruptâ-n gît, smerit ce stete, cel ne-ntrecut de gureş de nici unul! 103 Atunci, nâlţîndu-şi inimile tâiete din coate, un ciung de-aici, la chip ca plosca, şi sîuge scurs din mîini pe-obraji îi dete, |97 în Cesar el] el, cel gonit 01//97 — 99 Acest tăiat, cînd Cesar dubitai-a, îi stinse dubiul, alirmînd, nehuntul), că-i moarte-a zâbăvi cînd totu-i gata " Oa / Acest gonit a stins o dubitare în C(esar), afirmînd că pregătitul cu daune (mai jos : pierderi mari) plăteşte-orice-amînare." 'MU 98 în Cesar, dîndu-i un învăţ nebunul Oj // 99 zăbovirea] zăbăvirea Ot II 100- 101 O, ce smerit stetea acum tribunul cu limba ruptă-n fălci, cit stete Ul // [100-102 O, cit părea de-nspăimîntat tribunul cu limba ruptă-n gură, (...............) el, cel limbut c«m nu mai fu^se unul)! 02 / Oh, cit de-nspăimîntat păru ciuntitul tribun aici, cu limba ruptă (anulat)-n gură, cel ne-ntrecut (anulate) (..................) Af // 101 De Curio MU 102 Ei ce A/1/L<...> 3f2 // 103-105 Iar altul, ciung, cu mînile tâiete, nălţîndti-şi sus [................] că sîngele pîrâu pe-obraji îi dete Oj / Cu mini tăiete-atunci, prin zarea sură, alt duh,! nălţîndu-şi astfel ciotul lor, incit1 de sînge-obrajii lui se-nmplură 0», M// 104 văzui M II 579 106 a zis: Du-n lume veste şi de Moşea, de-acel ce zise, vai!, « Găsim noi cale! » şi-a fost sămînţ-atitor rele-n Tosca." 109 Şi moarte, zisei eu, familiei tale." Dureri adăogînd durerii lui, s-a dus, ca desperat, urlînd prin vale. 112 Eu stetei să mai văd şi-atunci văzui — cum n-am dovezi să vă-ntăresc credinţa, eu nici n-aş îndrăzni măcar să spui, 106 hui! MU 106-108 Vorbeşte şi de Mosca-ntre popor, de-acel ce-a zis <...............)> ce-a multui rău fu-n Tosca ta izvor." Oa / Vorbeşte şi de Mosca-ntre popor, acel ce-a (scris: am J zis: « Sâ-ncepi şi eşti pe cale!» şi-a multui rău fu<(-n> Tosca ta izvor." M // ’ 107-108 de-acel ce-a zis: «E totul pus la cale. » şi-aduse-atîtea rele-odată-n Tosca." 01 // 108 In loc de a. a fost tipărit am. / fui (anulat) M // 109 zisei eu] am zis grăbit Oi//109-111 şi-adausei eu: Şi moartea viţei tale." Şi, plîns îngrămădind pe plînsul lui, s-a dus, ca omul trist, urlînd pe vale. 02 / şi-adaosei eu: Şi moarte viţei tale."- Şi, amar îngrămădind) pe-amarul lui, s-a dus urlînd ca şi-un nebun prin vale. M // 112 Eu însă, stînd să mai văd M1 / Dar eu, m(ai) rămînînd să văd Afj // 113 dar, ah, cum n-am dovezi să vă-ntăresc credinţa (iniţial: nimic ca mărturie) Ox / Un (anulat) / Atare (anulat) / Şi-un fapt văzui Ma II 114 a da tărie (mai sus: -ndrăznealăj M // S89 13 de n-aş avea ca martor conştiinţa, pe bunul soţ ce pe-om îl face tare că-1 văd, umblînd şi dînsul printre cete, un trup fără de cap! Iar, în umblare, 121 în mînă capul şi-l ţinea de plete şi-aşa cu el cădelniţa mereu, iar capul mă văzu şi-un vaiet dete. 124 El singur îşi era fanar al său, într-unul doi şi doi într-o făptură; secret ce-1 ştie singur Dumnezeu. 115 seamă M // 115-116 de nu nii-ar da putere conştiinţa, acest tovarăş bun, ce-n veci nu minte 01 jl 116 pe-acest bun soţ, ce tare-1 (scris: al) face, poate M // 117 In textul de bază, în loc de -i e a fost tipărit i-e. // 117 P{...) M1j oricui M2 // 118 chiar] şi 0a / şi parcă-1 văd şi-acum în toate M jj 118—120 văzui, şi parcă-mi stă şi-acu nainte, un piept lipsit de cap şi, printre cete, cap umblînd şi dînsul printre cete M2H 119—120 120 umblînd şi el ca şi-alţii ai tristei gloate M // 121—123 ţinînd de plete-n mînă capul {lui), iar capul ne-a văzut şi-a scos un hui. 02 // 122 cum {.. .) lanterna Mx j'c-o făclie M2 /cum poart-un felinar o mînă vie Af3 I făclie // 123 vai (anulat) M jl 124 Un trup ce capu-i ca la olH ■119 un trunchi fără de cap am văzut (scris : văzui] Af4 / un trup fără de <.......... umbla şi el { > un trunchi fără {..........) > 02 II ca pe-o la{n)ternă o legă{na >, Fanar al său şi-a fost el singur sie, cum doi într-unul sta şi unu-n doi; o ştie-acel ce-aşa voi să fie. 02 // 581 127 Sosind sub punte-apoi, prin noaptea sură, nâlţă-ntr-o mină capu-n chipul torţii şi-aduse-aproape-aşa gemută gură. 130 „ — Tu, cel ce viu venit-ai să vezi morţii, oh, vezi aci cumplita-mi chinuire, mai grea de-o poate da mînia sorţii! 133 Şi, ca să duci din iad cu tine-o ştire: eu sînt Bertran de Bora, acel ce-odată pe rege-1 aţîţai cu rea-mboldire. 136 Trăind, am învrăjbit pe fiu şi tată, pe David şi-Avsalom cum i-a-ncurcat Aliitofel cu limba sa spurcată. 127- 129 130-132 Şi l-am văzut sub punte cum soseşte şi cum îşi nalţă capu-n chipul torţii ca s-auzim mai bine ce vorbeşte. O, / Cînd drept sub poala punţii-a fost apoi, ne-ntm.se capu-n mîna ridicată spre-a-şi face glasul m(ai) vecin cu noi Ot, M // şi-a zis: Priveşte-mi groaznica răsplată ce viu {.........................) fărădelege vezi este-n iad m{ai> greavro altă plată? 02 / ce-au fost: Priveşte groaznica răsplată, tu, cel ce ştii (modificat în: venit) prin iad veni s-adune şi vezi de-a fost mai mare-alt chin vrodată. M // 131 aci] aici 01 // 133—135 Şi-o nouă ştire lumii spre-a-i culege, să ştii c-am {fost) Bertran de Born, acel ce-atît de rău am sfătuit {pe rege). 02 / Spre-a duce ştiri de mine finiţial: de [casa] mea) îţi voi spune că eu am fost Bertran de Born, acel ce rău imbold iui regelui cel june. M // 135 aţîţai cu rea-mboldire] azvîrlisem în perire. Ox j ce regelui Ion M // 136 Trăind, am învrăjbit] Am învrăjbit, trăind 01 // 136— 138 Rebel pe (scris: de) fiu, pe tat-a fi rebel aşa-i făcui, ca prin {...........) spurcate pe David şi-Avsalom, Ahi{to)fel. 02 / Rebel pe fiu (iniţial: tată), pe tat-a fi rebel aşa-i făcui, ca {..............) spurcate pe David şi-Avsalom Ahitofel. M // 138 limba sa] intriga-i Ox // 582 139 Ce strîns legat a fost am dezlegat şi-mi port sărmanul cap, cu-oftări mişele, lipsit de bietul trunchi ce l-a purtat. 142 Şi-al caznei chip e chipul crimei mele." 139-141 Am despărţit ce strîns a fost legat, de-aceea-mi port, cu gemete mişele, sărmanul cap de trunchiul ce l-a purtat. Oj / Fiindc-am rupt persoane-aşa legate, port capul despărţit, ■(...> vezi bine, de viaţa sa ce-n trunchiu-acesta bate. 03 // 141 în textul de bază, între l-a şi purtat a fost tipărit ţinut, notîndu-se concomitent două variante pentru cuvîntul rimă al versului existent în O. / închise (anulat) / de-a sa viaţă care-n trunchi îi bate M Jj 142 Şi-al oaznei chip} Iar chinul meu Ox j Şi-aşa s-observă contrapunctu-n mine." Os / Şi-o pild-astf^el) de [...] sînt eu (anulate) M CÎNTUL XXIX * 1 Atita neam pierdut şi-atîta sînge trudiră ochii mei şi-aş fi dorit să stau să-i odihnesc, să-ncep a plînge. 4 Virgil atunci: „ — Ce stai încremenit? Privirea ta de ce mai zăboveşte în văi la neamul jalnic schilăvit? *^Cîntul este reprodus din „Convorbiri literare", XXXV (1901), nr. 12, p. 1062-1067. II 1 şi om. 0X // 1-3 De n :amul mult şi-atît de multul sînge aveam priviri atîta (...)-mbătate, c-aveam de-odihnă dor spre-a sta şi-a plînge. 02 j De-aşa de mult popor şi-atîta sînge astfel aveam privirile-mbătate, încît doream să stau să-ncep a plînge. MU 2 şi-aş fi dorit] încît de jale Ox //3 să stau] doream 0t // 4—6 Atunci mi-a zis Virgil: „— Ce stai pe cale? De ce-ntîrzii privirea-ntunecată la jalnicele umbre-acolo-n vale ? Ox / Virgil însă mi-a zis: „— Ce gînd te-abate? De ce privirea-ţi tristă zăbăveşte la triştii-acei cu trupuri mutilate? 02/ Virgil însă mi-a zis: Ce gînd te-abate? De ce mai zăboveşti privind pe-acei din tristul stol cu membre (mutilate)? M // 684 Mai stat-ai tu aşa? Dar te gîndeşte, de vrei să-i numeri, că rotunda vale de două-ori zece miluri se-nvîrteşte, iar luna e sub noi. Să-ţi fie-aminte: e scurt şi timpul cit ne este dat şi multe-s de văzut de-acu-nainte." 13 „ — De-ai şti ce-a fost, grăbit am cuvîntat, de ce m-oprii să văd aşa cu zorul, tu timp mai mult, să stau, mi-ai fi lăsat." 16 Pe cînd vorbeam, mergea conducătorul, mergeam şi eu, dar vorba ne-mplinită, mergînd, mi-o întregii: Aci-n ponorul * 11 9—9 Ai stat într-altă vale-aşa vrodată? De vrei să-i numeri, află din cuvinte că valea e-nspăimîntător de lată. Oy j Ai stat şi-ntr-alte bolgii-aşa? Dar te gîndeşte, de vrei să-i numeri, că rotunda vale de două-ori zece miluri se-nvîrteşte. 02 / Ai stat şi-ntr-alte bolgi M’ll 11 şi] ne este 03 / ne este] ni-e Ox // 12 în 02, lipseşte finalul versului, corespunzător pasajului de-acu-nainte. // 13 Atent dac-ai fi fost şi tu ca mine M II 13-15 Iar eu: De-ai fi văzut şi tu ca mine ce cauz-avui să văd aşa cu zorul, tu timp mi-ai fi lăsat să văd mai bine." 02 // 14—15 şi tu la ce priveam aşa tu timp mi-ai fi lăsat să văd m bine. M // 16 mergea] porni M // 17 mergeam şi] şi-n urma-i M // 18 mergînd] ajuns 01 // 585 19 spre care-a vui privirea pironită, un duh din neamul meu eu cred că zace şi-şi plînge-acum mînia lui cumplită." 22 Maestrul meu atunci: Tu nu-ţi mai face bătaie-acum de cap cu ce-a trecut, priveşte-ntr-alte părţi şi-l lasă-n pace. 25 Cu mina te-arăta, eu l-am văzut sub pod, şi-ameninţa. Del Bell’ îi spuse pe nume-un soţ de-al său. Dar la-nceput 28 priveai într-alte părţi, la cel ce fuse Bertrand, acel ce-a răzvrătit fraţi n ii, şi n-ai privit spre el şi-apoi se duse." 31 Iar eu atunci: Ni l-au ucis hainii şi nimeni nu-i spăşi cumplita moarte din cîţi sîntem tovarăşi ai ruşinii. 19 spre] ia 01 // 20 din neamul meu] ce-mi fuse văr O, / eu cred] cred eu O,// 20-21 eu cred că unul dintr-a noastră casă, plîngînd o culp-aşa de scump plătită." M // 21 acum] aici Otţ plîngînd o culp-atît de scump plătită. 02 / că-şi plăteşte My I o culpă-n lume (...) M2 // 22 în Ov în loc de Maestrul fusese scris iniţial Virgil. / Tu nu-ţi mai face] Dar ce-ţi m(ai) pasă M // 23 cu ce-a trecut] întoarce-ţi gînd
    Oa / el Af1/cu si M1 // 24 priveşte] gîn-deşte^Oj / -ntr-alte părţi] altce acolo Mx / post şi ad. acolo Oa / şi spre-altele priveşte (anulate) M2 // 25 eu] căci Ox // 25 — 27 Sub stîlpul punţii, ameninţînd văzui cu degetul spre tine-un duh şi-i spuse Geri del Bell’ pe nume-un soţ de-(om. 03)al lui 02, M // 26 şi-ameninţa] văzui c-ameninţa M /îi] -i 02 // 28 dar sufletu-ţi (sufletul Oa) aşa (atît 02) de-atent îţi fuse 02, M // 29 stăpîn în Altafort <...> 01 / spre-acel Bertrand, cu-aşa de tristă soarte 02 // 30 şi] că Mt / apoi] aşa Mx, (deci) iW2 // 31—33 M[..........] ucis de [...], am zis cu jale, şi nimeni nu i-a răzbunat [perirea] din cîţi sîntem părtaşi ruşinii sale. Or / „— O, duce-al meu, am zis, cumplitâ-i (om. Oz) moarte ce nu i-a răzbunat-o nimeni sus din toţi cîţi au ruşinea lui s-o poarte 02, M fj 586 34 Ea face-acum mînie să ne poarte, de-aceea nu-mi vorbi .şi-acum s-ascunde, dar are drept şi-l plîng, sărmanul, foarte." 37 Aşa vorbirăm pînă-11 virf, de unde cu ochii-ntreg ponorul l-ai străbate, de-ar fi mai luminos, să-l poţi pătrunde. 40 Cînd furăm deci pe eulmile-aşezate pe cel din urmă scliit şi cînd, de sus, văzui că-ncep monahii să s-arate, 43 atîta mare plîns şi chin nespus cu-aşa săgeţi de-oţel mă săgetară, că mînile pe-urechi grăbit le-ani pus. 34 post Ea ad. -1 02 // 34—36 De-aceea-i mînios (................) şi, chiar de i-aş vorbi, el n-ar răspunde, dar are drept şi-i plîng nefericirea." Ox / ea(-l) face mînios şi, căci s-a dus, nevrînd nici a-mi vorbi, dovadă dete şi-acum spre milă-s şi rn(ai) m(ult) dispus." M // 37 vîrf, de] locul Oj.//37-38 Aşa vorbeam pînă pe-al punţii spete de unde-ntreg al văii fund putea M jj 38 întreg ponorul s-ar vedea de-afară 01H 38—39 ponoru-ntreg cu ochii (............) mai luminos de-ar fi, să-l poţi (...) 02 // 39 -1 poţi pătrunde] ni] s-arete M // 40 pe oulmile-aşezate] cu totul aşadară» Oj, (...) grămadă 02 // 40— 42 Cînd cel din urmă schit, acum stetea sub noi, al Malebolgii, şi-nccpnră călugării din el a să vedea M // 42 s-arate] se vadă 02 / monahii-au început, prin fund, s-apară Ox // 43—44 atîtea plîngeri. mari ce-aveau nespus de-amarc-a lor săgeţi mă săgetară Ot // 43-45 atîta plîns şi vaiete de-a valma şi-atîtea tînguiri, încit de jale urechile mi le-am închis cu palma. 01 // 44 mă săgetară] mă străbătură M // 45 pe-urechi grăbit] grăbit pe-urechi 02 / că strîns (anulat: -ngrozit) pe-urechi eu palmele (le-am pus). M // 587 ■46 Mizeria ce-ar fi cînd, într-o vară, pe toţi cei din spital, în Val di Chiana grămadă i-ar trînti-ntr-un şanţ, afară, -49 cu toţi cei din Sardinia şi Toscana, aşa erau şi-aici şi-aşa miros ca cel de vechi puroi, cînd pute rana. 52 Dar noi, spre stingă iarăşi, tot mai jos mergeam de-a lungul lungii rîpi plecate şi-acu-ncepui să văd mai luminos 55 spre-afundul unde vecinica dreptate, cea fără greş, a-nscris aci-n ponorul minciunilor pe toţi pe cari îi bate. 46 Ce-amar ar (...]> M // 46 — 48 Mizeria ce-o vezi, cînd din spitale, în lunile de toamnă-n Val di Chiana aruncă pe bolnavi în gropi din vale 0± // 48 -ntr-un şanţ] -ntr-o groap- 02 // 49 şi] în Oa//49— 50 sau cum se face-n mlaştini în Toscana, aşa şi-aici şi se-nălţa miros Oj // 50 şi-aşa] acel 02 / aşa miros] -un rău miros M // 51 cel de vechi puroi] de puroaie vechi 01 / Cum dă puroiu M // 52 noi M // 52 — 53 Pe mina stingă scoboram în jos pe-un ultim mal al stîncii-ndelungatc Oa // Dar noi ne scoborîrăm tot mai jos de-a lungul stîncei şi ne dam silinţă şi-acum văzui în fundu-ntunecos Ox // pe-a lungii stînci pe cea din urmă dună şi-acu-ncepui să văd m(ai) clar apoi M // 55 cum serva celui ce-n etern răzbună Al // 55—57 pedepse cari înalta provedinţă le-mparte, chinuind de veci poporul mişeilor ce-au fost de rea-credinţă. 01 / cum marea serv-a celui din vecie, dreptatea far’ de greş, cumplit s-arată, bătînd pe calpuzani ce {. ..) înscrie. Oa// 57 bătînd pe calpuzani ce-aci (scris: aicij -i adună. M // 52- 54 53- 54 588 Nu cred e-a fost stricat pustiitorul văzduh nici în Aegina, cînd pustiu ostrovul a rămas, pierind poporul fl şi pîn’ la vierme tot ce fuse viu, şi toate-n urmă fost-au primenite, precum ca dovedit poeţii scriu, 64 din ouă de furnici, ca dar primite, precum era-ntr-această neagră vale, căci umbrele grămezi zăceau trîntite, i 67 pe vintre-o seam-aici, şi-aici pe şale, şi-aci-n amestec orb ca-ntr-un încaier, şi-n brîuci ei se tîrau pe trista cale. 70 Iar noi mergeam tăcuţi prin negrul aer, privind bolnavi ce-n zbucium ticălos zăceau, umplînd văzduhul trist de vaier. 58 Nu cred c-a fost] N-a fost aşa Ot // 58—60 Nu cred c-a fost mizerie mai mare cînd s-au văzut bolnavi toţi cghineţii, cînd fu văzduhul plin de boli şi-atare 02 // 60 pierind] perind 02 / rămase-accst ostrov, pierind poporul M jj 61—62 că pin’ la vierme-ori.ee suflare-a vieţii peri-n ostrov şi-acele ginte-antici 02 // 63 poeţii scriu] ne scriu poeţii 02 // 64 s-au renăscut din ouă de furnici 02, M jj 65 precum aci-ntr-acest ponor de jale 0-y / precum vedeai-ntr-aceast-obscură vale 02 / precum vedeai aci-n obscura vale M // 66 grămezi zăceau} zăceau grămezi / zăcînd bolnavi grămad-aici şi-aici Oa / bolnavi zăcînd1 grămezi şi-aci, şi-aci. M // 67—69 pe vintrc-acesta şi pe-a altui şale zăcea alt ins, <.....................> în coate şl<-n) genunchi pe-amara cale. 02, M // 69 ei se tîrau] cîneşte, să ţineau 0-j // 70 prin negrul aer] şi [...] Ox / Iar noi mergeam tăcînd acum din gură 02 // 70—72 Privind, mergeam făr’ do a zice nimic, nimic, la <.............y nu pot de jos făptura să-şi ridice. M // 71 zbucium ticălos] ţipet dureros Oa // 72 zăcînd aşa-n [puroiul] lor pe cale Oj / cari nu puteau să-nalţe-a lor făptură 02 // 589 73 Văzui pe doi proptiţi, stînd dos la dos, cum. razemi druga, s-o-ncălzeşti, de drugă, de lepră plini din creştet pînă jos. 76 Nicicînd eu n-am văzut purtînd o slugă, cînd stă veghind de silă sau cînd are stăpînul zor, ţesală mai pe fugă, 79 cum ăştia doi, de mîncăriine mare, cu repezi unghii lungi se scărpinau de rîia lor cea far’ de-ajutorare. 82 A leprei scoarţă-n sirg o descojau, cum razi de solzi ori crapul, ori vruu peşte din cei ce solzi cu mult mai mari îi au. 85 Şi-atunci Virgil: Tu, cel ce-şi descojeşlo sărmanul trup cu unghia, cum îţi vine, iar uneori mai faci din ea şi cleşte, 73 — 75 Văzui pe doi, făcuţi răzimătoarc, cum ţest de ţest spre-a le-ncălzi le pui, de lepră plin din tălpi pînă-n picioare. M // 74 cum ţăsturi pui la foc să se-ncălzească Or / cum ţăst de ţăst spre-a ie-noăl- zi le pui 02 / (cum) două ţesturi la-ncâlzit <4e pui) M //76 Nicicînd <_______) eu nu văzui 02 // 76—78 Nu cred că slugii pot să-şi înteţească ţesala mai cu sîrg, cînd <..............), ori cînd li-e somn şi-ar vrea să isprăvească M // 78 ţesală mai pe fugă] purtînd ţesala lui 0a // 79 aşa grăbit, cum ăştia fiecare 02 / bube cari (iniţial: mari] M jj 80 se] să Ov 02 / cu-atari M jj 80 — 81 cu-al unghiilor brici se ţăsălau, ce-aşa-i mînca de n-aveau chip s-ajute. M //. 82 sîrg] jos 02 II 82—84 Cu unghii-a leprei scoarţă o descojau cum razi cu vro custur-un crap şi-alt peşte din cei ce-au (sic !) solzii mai mari îi au. M // 83 ori crapul, ori] o cegă sau Ox // 84 solzi cu mult] solzi^i) cei 02 / un crap sau mult mai mari, ţesală faci M // 85 — 86 Tu, cel ce-n veci cu unghia-şi rlescojeşte sărmanul trup, le-a zis Virgil în line Ox / Virgil atunci spre-un ins: Tu, cela ce din deşte spre-a-ţi rupe-aşa dibaci <.............) 02 // 85 — 87 Virgil atunci: Tu, cel ce faci din deşte, vorbi V(irgil) spre unul dintre ei, iar uneori din ele-ţi faci şi cleşte M // 87 ea şi] ele 02 /:' 590 să spui de-i vru» latin pe-aici, oricine, şi-n schimb să ai destule unghii-n veci, să poţi să mai munceşti şi mult, şi bine Noi doi, pociţi aşa, spre cari te pleci, sîntem latini, a zis din groapă bietul, dar cine tu, de-ntrebi aşa şi treci?" „ —. Sînt unul ce scobor s-arăt secretul acestei lumi şi-al celor ce-o clădiră acestui viu de-aici", a zis poetul. ©7 Cei doi proptiţi atunci se dezlipiră, spre mine-ntorşi şi foarte tremurând, şi mulţi din jur cîţi vorba le-auziră. 00 Aproape-atunci Virgil de mine stînd: Tu-ntreabă tot ce vrei!" Eu, aşadară, cînd el s-a-ntors, vorbit-am întrebînd: 8 de-i] e Oy jj 88—90 să-mi (om. Qt) spui de-i vrun latin pe-aci (aici M)-ntre-ac M jl 93 dar tu, acel ce-ntrebi acestea, cine?" 02, M II 94 Sint hiul ce scobor] „ — Sînt umbra care vin O! / în 02, lipseşte finalul versului. "orespunzător pasajului s-arăt secretul, jj 94— 96 Virgil atunci: Sînt unul ce-am descins cu-acest ce-i încă viu, din gură-n gură, şi-aşa-i arăt al iadului cuprins." M jj >95 — 95 scobor cu-acest cc-i viu, din gură-n gură, şi-aşa-i arăt ce iadu-ntr-însul are." Oi jj •97 — 99 Cei doi comunul spete-1 desfăcură şi-ntorşi spre mine, tremurau cumplit cu mulţi cari sunet (vestea Oa) prin ecou avură. 03, M1) •98—99' privind la mine, tulburi de mirare şi ei şi cei din jur, cîţi ne-auziră. Oj // 100 De tot aproape-atunci Virgil venit Oa jj 100—102 Virgil atunci, ştiind ce [,..]■ are [...]. lor <...............'..........> întreabă [...................] parc!" Oj // 902 şi-ndată ce se-ntoarse-am şi vorbit. O., / dc-udată ce s-a-ntors am şi vorbit. M IJ 591 103 Nu-ri scurtă vreme numele vă piară din lumea cea dinţii şi, de v-ascunde acest locaş, voi vii să fiţi afară! 106 Ce nume-aveţi şi cine-aţi fost, de unde? Aceste răni scîrboase şi nespuse ce-aveţi să nu vă-mpiedice-a-mi răspunde." 109 Alber’ da Sienn’ m-a ars, leprosul spuse» pe rug, pe mine, din Arezzo fostul, dar alta e ce-n iad aici m-aduse. 112 Glumind am spus, ce-i drept, c-aflat-am rostul zbu rării-n vînt, ca pasărea să fug, iar el, puţin la cap, credul ca prostul, * oi 103 faimă M [................] să nu vă piară amintirea II103— 105 din lumea celor vii, dar nu să piară, ci-n veci să vă trăiască amintirea! 01 / Nu-n scurtă vreme-al vostru nume fie uitat de vii acolo-n lumea lor, oi (.................) vie! M // 104— 105 din prima lume, din umana minte, ci multe vremuri vii să fiţi afară! 02// 106—108 Ce nume-aveţi, vă rog, din care ţară? Să nu v-oprească-aceste răni nespuse ce-aveţi [......................]“ Ox / Să-mi spuneţi şi cine-aţi fost, din care ginte? Să nu v-oprească aceste răni nespuse spre-a-mi spune tot, să nu vă înspăimînte." 02 / Să-mi spuneţi cine-aţi fost, din ce popor ? Să nu vă fie-o piedec-a-mi (răspunde) al vostru chin scîrbos şi-obositor." M // 109 Mă arse-Alber’ din Sienna, unul spuse 02 / Alber’ da Sienna zise-un duh, mă puse (iniţial: Răspunse-un duh: „ — Alber’ da Sienn mă puse) M // 111 dar nu de ce murii aici (m-aduse) Mx / dar nu a morţi cauză-n iad (cauz-aici) m-aduse 02, M2 // 112 c-aflat-am] că ştiu 02 // 112— 114 Glumind i-am spus, adevărat, că rostul suirii-n aer, ca să zbor, îl ştiu, iar el, un curios şi sterp ca prostul M // 113 ca pasărea] că-n aer pot Ot / să zbor (...) nori 02 // 592 dori să-nveţe noul meşteşug, dar, neputînd să-l fac Dedal să fie, prin fiul său bastard m-a ars pe rug. O, nu-ntr-a zecea bolge-mi dete mie prea dreptul Minos cel neduşmănos osîndă grea, că stctei de-alchimie." Iar eu către Virgil: Copilăros alt neam ca cel din Sienna se mai poate ? Francejii chiar rămîn, gîndesc, pe jos! Leprosul ne-auzi şi-atunci: Tu scoate pe Stricca dintre ei, mintosul fante, căci el ţinu măsură dreaptă-n toate; 15 ceru ca să-i arăt cum (...) să zbori 03/(cru ţiniţial: dori) să dau o robă (...) Mi I s-arăt cum pot eu 1W2// 115—116 ceru o probă şi-ăst motiv (...) făcu <...............) MU ur m-a ars prin cel ce-i fu oopi.1 din flori. 02 / m-a ars prin cel ce i se da "rept fiu. M II 118-119 Ci-n cea din urm-a zecea bolge mie Minos mi-a dat, cel (.........> 02 / Ci-osînd-aci-ntr-a zecea bolge mie Minos, cui nu se iart-a fi eroare M // 119 (Minos) cel de-ori(ce. ..) străin M // 119—120 osîndă Minos, cel ce nu greşeşte, din cauză iă făcui şi alchimie." Ot // *120 fiindcă-n lume-uzai şi de-alhimie." (alchimie." 02) 02, M U 121—122 „— Decît sienezii-alt neam m(ai) vanitos mai este oare (...................) 02 / Iar eu către Virgil: „ — Mai este oare [suprascris : plin) ■ca cel din Sienn-alt neam mai vanitos (dedesubt, anulat: (vanit)ate) ? Mij 1:21 — 123 O, neamul sienez, Virgil, vorbeşte, alt neam aşa nerod ca ei se poate ? Nu cred nici chiar francejii-aşa prosteşte!" Ox // 122 cum sînt veneţii-alt n(eam...) M // 124—125 Dar alt lepros: Din rîndul lor tu scoate pe Stricca-ntîi, şi-adaose leprosul Oj //. 124—126 Dar alt lepros, la cele cuvîntate de mine-a zis: Să scoţi pe Stricca dintre ei, fiind {{anulai: că-n toate) de-a pururi om cu spese moderate; M ji 593 127 pe Niccolb apoi, căci ierbi picante şi izma-ntîi de toţi a cultivat-o în strat propice-a creşte-asemeni plante; 130 şi clubu-n care-averea şi-a păpat-o d’Ascian şi-n care strălucea mereu, tăind la mofturi, vecinie, Abbagliato. 133 Iar, dacă vrei să ştii cine sînt eu de-ţi laud sienezii-aşa de bine, apleacă-te şi vezi-mi chipul meu: . 136 Capocchio fui, sînt umbra lui, vecine. Metale-am vrut să fac şi le făcui şi, dacă te cunosc, tu ştii de mine 139 că eu,* din firea mea, maimuţă fui." 127—129 şi pe Niccolo, căci el, mintosul, picanta rădăcin-a cultivat-o, cu care ne-a-nvăţat să facem sosul; Ox / şi Niocolo, ce-ntîi pe toţi {iniţial: -ntiiul de toţi fu) ştiind şafranul (iniţial: ce şafran) ce-i (anulat: să crească) şi-a-ntins picanteria în strat în care-asemeni plante <...); M // 130 post şi ad. scoate 02 /averea] via M // 131 şi via sa d’Ascian <.. .> 0% I şi-n care M ţi 132 şi-şi da pe faţă şi-A prostia. M1 / vindea (iniţial: zvîrlea-şi) ca spirite-A M2 // 133 Dar, ca să ştii cine te susţin 02 / Dar, ca să ştii Mx / Spre-a şti cine te-ajută a spune-atare (iniţial: astfel) pe tine Af2 // 134 Versul lipseşte din 02. j de neamul sien te-apleacă bine (iniţial: tu contra ăstui neam te-apleacă bine) MU 135 aşa ca faţa-mi să-ţi răspundă bine 02 / şi clar vedea-vei Mt / Să-ţi răspunz Ms // 136 vecine] străine Or, vezi bine (anulate) M ţţ 136—138 şi vezi că-s umbra lui Capocchio-n mine, acel ce {...) metale false făcui, şi bine ştii, de nu mă-nşel în tine M // 139 maimuţă ] măimuţă Ov 02 / ce sprintenă mt din 02. / (de-amarul mult ce) minţii-a pus zăvor. M // 596 Dar niciodată Furii infernale n-au rupt, muşcind cu ur-aşa turbată, nu-n membre de-om, dar nici in de-animale, ca doi de-aici, ce se-ncolţeau deodată, scîrboşi şi goi, fugind şi nu altmintre, cum fuge-un porc scăpat dintr-o poiată. 28 Prinzînd cu dinţii, ca adine să-i intre, de ceafă pe-un mişel, alt duh, fugind, de pietre-i sfîşia şi piept şi vintre. 31 Iar duhul din Arezzo, tremurînd, s-a-ntors spre noi: E Schicchi-acea nălucă şi-n duhuri vira spaime-aşa turbînd." '2—23 Dar nici în Teba, nici în Troia Furii n-au fost m(ai) crude-a sfîşia vrodată Oa / Dar nici in Troia, nici în Teba Furii n-au rupt vrodată atîta 01 j „— De nu te temi că vine şi te-apucă pe tine-alt duh, am zis, să-mi (om. M) spui (om. M) el (om. M) cine-i (om. M) ? 02, M // 34—36 <.........) de celălalt din doi că vine-a te-nhăţa, de nu ţi-e frică, el cine-a fost, să-l ştiu (...) Mx / Dar cine-i, zisei, celălalt din doi, să-l ştiu, pînă ce-1 văd, de nu ţi-e frică de dinţii lui (iniţial: de el ca) <. ..} JVf2 '/ 35 cine-i cea muşcată] să-ini spui el #ine-i (anulate) M // 36 Versul lifsefte din Oţ. / s-o] să-l 02 jl 37—38 Iar el: E vechiul duh din cea stricată, din Mirrha, care tatălui său fuse Oj // 37-39 „— E vechiul duh, mi-a zis, al curvişinei din Pafos, cea ce noaptea-n pat chemat a pe tată-său, luîndu-şi al reginei 02 / - E vechea curvâ, Mirrha, care-amică a tatălui său fu, dar nu cu-acel amor legal ce-1 datoreşte(-o) fi 1 ce tristă soart-Adam maestrul are! Aveam, trăind, nespusul bun şi bine, şi-un strop de ap-acu mi-e. lucru mare. *64 Pîraiele ce curg de pe coline la Arno-n văi şi vesele răsar pe verzi cîmpii, de-a lor răcoare pline, '58—59 O, voi ce fără de pedeapsă- ntraţi (şi nu ştiu pentru ce) aci-n ponorul 02 // ■58—60 O, voi cari nu ştiu pentru c.e intraţi lipsiţi de-orice pedeapsă, zise tare, în lumea asta tristă, judecaţi Ot / Voi doi, cari făr’ de-osîndă văd că intraţi (şi nu ştiu cum), a zis, aci-n ponorul acest cumplit (_..............) M // *60 îneît M // 61 soart*] soarte Ov 02 j în ce mizerie (anulat) / Amar ■avu maestru-Adam sl-ncapă JW2 // 62 Avui în viată bunuri şi-orice bine •Oi//62-63 Eu viu avut-am tot (..........y şi duc aici de-un strop de apă dorul. 02 (( 63 şi-aici m-usuc, dorind un strop de apă Mx / şi-aici de-un strop de ap-■aici duc dorul. A/2// 64—65 Pîraiele ce-n Arno, Casentine, le-aduci de (...........y MU *64—66 Acele văi ce, de pe verzi coline, din sus de-Arezzo-n Arno şi dispar în albii moi şi de răcoare pline 02 / Acele văi ce, de pe verzi coline, din Casentin şi Arno cad şi-apar în albii moi, de-a lor răcoare pline M // '■55 îţi c(urg) MU 65 — 66 Ia Casentin în Arno şi verdeaţa ce vecinie valea răcoroas-o ţine Ox // <66 line M // 600 67 îmi stau mereu în gînd şi nu-a zadar, căci mult mai mare foc rni-e Casentinul decit al boalei mele-ntreg amar. 70 Pe drept mă bate-aşa cumplit divinul cu însuşi locul crimei ce-o făcui, ca mult mai greu să-mi fie astfel chinul. 73 Acolo e Romegna şi bătui bani falşi de-ai lui Ioan Botezătorul şi ars pe rug aci-n Romegna fui. 76 Să pot vedea pe Guido-nşelătorul, ori dintre trei pe-oricare blăstemat, vai, Brando.-ntreg cu drag ţi-aş da izvorul.. 67 gînd] ochi 02// 67 — 69 îmi stau în gînd şi-mi înăcresc viaţa, căci mult mai rău mă doare Casentinul decit acest amar ce-mi zvîntă faţa. 01 ! mereu le văd în gînd şi nu-n zadar, căci chipul lor {..............) decît acest al boalei mele-amar. M lj 68 zvîntă Afj / apasă M2 // 68—69 căci chipul lor cu {......) decît întregu-al boalei mele-amar. 02 // 69 Decît ăst M // 70 Amaru-mi chin, aşa voi destinul Ox / Dreptatea-,, vai, ce-aşa cumplit mă-njugă 02 / Prin locul crimei ce-o făcui mă lasă Mx /' Dreptatea sfîntă, ea mă bate (lasă) JW2 // 71 cu] mi-e Ox, prin Mx / o făcui ] am făcut Ox / Să plîng M2 // 72 astfel] -n noapte Ox / ca şi mai iuţi-suspinele să-mi fugă 02 / spre-a-mi stoarce-ofţările cu {mult) m{ai) dese Tlfj / spre-a-mi stoarce { . . .) cu (mult) m{ai) înfocate iW2 / Să M3 j iasăM, // 73 e] în 02 / Romegna] Romcna Ot ,02 / şi bătui] am bătut Ox // 74 Botezătorul] cu crinul, pînă M (( 75 aci-n Romegna] acolo-ntr-însa 02 / rn-au-ars apoi pe rug {... > Oxj ce-acolo sus pe rug (iniţial: -n urmă) şi ars eru ini M // 76 Să pot] Dar, de-aş Ox // 76 — 78 Să-l am eu pe-Alexandru-o clipă-n mină, ori pe-al{t) mişel din trei, aş da, socot, cu drag, oh, Brando.-ntreaga ta f{întînă). M // 77 Pe Guid', ori {...) (anulate) M ([77—78 ori pe-altul dintre trei, pe-oricare frate, aş da şi Brando, ca să-i văd, întreg izvorul, Ot//, 78 ţi om. 02 // 601 79 Cîţi trec pe-aici, de-mi spun adevărat turbaţii-aceştia, unul e prin vale, dar ce să pot eu, bietu-aşa legat! -82 De-aş fi măcar aşa de-uşor în şale, de-o palmă să mă pot mişca-ntr-o sută de ani trudiţi, de mult aş fi pe cale 'S5 să-l cat pe-aci-n mulţimea asta slută, deşi-i de zece-n lung, de-o jumătate de poştă valea-n lat prin nopţi pierdută. '88 căci numai ei mă-mpinseră-n păcate, vîrîndu-mă şi-aci-n cumplita trudă: să bat florinii falşi de trei carate." 79 E unu-aici în iad, de-mi spun adevărat 02 // 79—81 Oh, unul e prin iad, de au dreptate ce-mi spun cîţi trec pe-aici, dar, gras de tot, eu ce să pot cu membrele legate! Oj / De-mi spun ce-i drept turbaţ. cum se plec! / Aşti doi turbaţi ce ştiu prin vale tot, de nu mint, un frate-ar fi prin vale, dar, greu aşa cum s(i)nt, eu ce să pot! Af2 // ;80 unul e] cîţi se-nvîrt 02 II 82 măcar] şi-acum 02 // 82—84 De-aş fi uşor măcar atît să pot în curs de-un veac un drum de două şchioape să fac, aş fi plecat de mult, socot 0X // 83 palmă] şchioapă 02// 83—84 să pot măcar de-o şchioapă larg) m<(aij» sirîmt de-o jumătate-u lat M II 86 post zece, ad. postii 02 / aci în lung m mult de zece are M // 87 de ■milă bolgea-n latul ei <.. .> 02 // 89 şi ei m-au pus <.. .> 01 / Să cad aici ■M II 90 Să fac (anulate) un drum de-o M2 // 602 \ 91 „ — Dar ăşti doi nevoieşi ce-aici asudă, la dreapta ta, i-am zis, şi aburi dau ca mina cînd e ger şi-ţi este udă?" 94 iar el: Eu cînd căzui, aici erau şi stau aşa şi nu-şi întorc nici ţasta şi-n veci ei poate-or sta cum vezi că stan, 97 Pe losif ştiu că ea zvîrli năpasta, el, Sinon, e un biet de grec stricat şi-acum se coc aşa-n cocleala asta." 100 Dar grecul, emu văzui, s-a supărat c-Adam vorbi asa si-n ciuda mare ' * ,j£ îi dete-un pumn în burtă, de-a sunat 103 umflata burt-adînc, ca toba mare. Dar şi Adam izbi pe grec cu cotul in nas şi, cum văzui, la fel dc tare 91 nevoieşi] ticăloşi Ot j aici] strînşi 02 // 91—93 Dar ăştia doi mişei de-aici, din groapă, ce scot dintr-înşii fum şi aburi dau ca roma cînd pe ger o bagi în apă?" 01 // 93 cum (iniţial: aşa cum) face mina cînd pe ger ţi-e udă?" M II 94 Iar eljî Ăşti doi? Ox fi 94-95 Cînd eu căzui de sus, aici erau. De-atunci nu şi-au mişcat măcar nici ţasta. 02 // 97 ştiu că ea] ea de-aici // 98 iar el e Sinon, biet, un grec stricat 01ll şi falsul Sinon e, (un grec stricat)) M // 98—99 ei, grec din Troia, Sinon cel stricat, şi scot de friguri iuţi putoarea asta." 02 // 99 (__) dc friguri iuţi mocneala asta. M // 100 grecul, cum văzui] unul dintre ei Oa // 100—101 Dar unul dintre ei fu (iniţial: stă) ofensat că-i dă recomandaţie-aşa de-obscură M // 101 de-acest despreţ al lui Adam, îmi pare Ox / c-Adam vorbi-n despreţ şi-n ciuda-i mare 0% // 102 ante îi ad. şi Ox // 103—105 umflata burt-asemeni c-o tambură. Dar, prompt, Adam răspunse-atunci cu cotul şi nu-mi păru mai slab în lovitură. M // 104—105 Adam însă izbi-n obraz cu cotul pe grec, văzui, la fel de tare 02 // 603 W<5 şi-a zis: „ — Să im mă crezi buştean cu totul, că, dacă sint eu greu şi plin de zamă, simt braţul bun de-ajuus să-ţi razem botul." 409 „ — N-aveai, cind te-au urcat pe rug, bag samă, aşa de repezi braţe tu de-a bate, precum le-aveai bâtînd florini de-aramâ." •112 Adam atunci: „— Spui vorbe-adevărate, dar n-ai spus tot aşa cînd te-ntrebarâ de cal bărbaţii Troiei, sub cetate." 415 Eu falş cuvînt, tu banii falşi prin ţară! Eu sînt aci să-mi plîng o mişelie^ tu multe-ncît şi dracul e de-ocară." 106 Să nu mă crezi buştean] Deşi acum sînt greu O., // 107 Versul ’îipseşte din 02 / din cauza •(...} grele M // 108 în loc de razem a fost tipărit, prin interpretarea greşită a unei grafii, radem. / de-ajuns am liber braţul <...)”Os/Am mini destul de iuţi să-ţi radă botul." M // 109 în loc Je ■au a fost tipărit ai. // 109— 110 Te lauzi, ziâe grecul. Bag de samă că-n iad n-ai braţe-aşa de iuţi de-a bate 0l i Iar celălalt (......................)> aşa de iuţi <].....................) M // 109— 111 „ —Cînd te-au băgat în foc, n-ai fost cu ele, răspunse grecul, aşa de iute-a bate, ei-aşa şi mai, bătînd rnonete rele." M // 110- 111 aşa de sprinten braţ, dar l-ai avut aşa şi şi mai şi, bătînd ara<]mă)>.“ 02 // 112—114 Adam atunci: „—.Aici cam ai dreptate, dar n-ai spus tot aşa de drept, vecine, ce-ai spus (anulat : spus) sub Troia celor <]...) cetate.“.'/// 113 cînd te-ntrebară] pe cînd te puse O, // 114 Priam să-i spui dreptatea, -sub cetate“.01//115 Bani falşi şi vorbe false, Sinon spuse. ' prin ţară] Pe mine Mv vezi bine // 116 Pe mine-aici m-aduse o prostie O- / -M-aduce (anulate) M // 116—117 Eu sînt aici .să-mi plîng o culp-a mea, tu multe-ncît şi dracii-au m puţine" M // 117 pe tine-un car de crime mi te-adusc." 01 // 604 ■118 121 „ — Gîndeşte-te la cal, ce tijhărie! răspunse cel cu trapul plin de apă. în gît să-ţi stea, că toată lumea ştie I" Ba ţie setea-n gît, că limba-ţi crapă, şi-atita turn de burtă ţi se dete şi tot nu-i loc ca zaraa să-ţi încapă." 12-1 Tot fleacuri, spui, i-a zis cel cu monete» de cfte ori deschizi, sperjure, gura, căci, apă-n turn de am şi tot mi-e sete, 127 tu ai. dureri de cap şi-n gît arsura şi nici nu te-aş ruga eu de pomană să lingi şi de pe pietre udătura." 130 Eu stăm s-ascult ocara lor duşmană, cînd: Uitc-aici, mi-a zis al meii părinte,, ce vrednic eşti să-ţi fac acum dojana l" 118 iîlhărie] mai lioţie Oj / Tu uiţi de cal M // 120 în gît să-ţi stea] si-ţi stă şi-n gît Oj / că] căci Ov 02 j s-o stie-n lume toti, în gît să-ţi stea!" M jl 122 - 123 şi uite, oă, văzîncî cu ochii-ţi creşte cit turnul burta-n sus de-atîta apă." Ox // 123 nu-i] n-an 02, Mxl ca zama să-ti] putorile să ((să) 02.) 02, M // 124__. 126 Adam atunci: Vorbeşte, tu, vorbeşte şi-ntinde-ţi gura vecinie slăbănoagă! Mă umflu eu şi setea mă sfîrşeşte; 01j! 127 gît] tine 02//127-129 tu arzi şi de dureri ţi-e capul doagă şi ca să lingi (.................) că-mi pui pe labe botul, hodoroagă!“ Ox // 128-129 şi nici n-ai aştepta tu ruga mare să lingi izvorul şi de pe piatx-ă udătura." 02 // 130 acestea le-ascultam cu (î)ncordare 02 // 130—132 Eu le-ascultam acestea cu-ncordare, cînd vorbe-mi zise bunul meu părinte: E cît pe-aci să-ţi fac acum certare!" Oj// 132 e oît pe-aici să-ţi fac acum mustr!" O» /puţin lipsoşte-acum să-ţî fac dojana!" jvf // 605 433 Mînia lui văzîndu-i-o-n cuvinte, cu-aşa ruşine-n lături mă făcui, încît de ea şi-acum mi-aduc aminte. 336 Cînd, dînd de-ua rău un om în visul lui, doreşte-n vis să-i fie vis şi cere ce-aieve-i numai, iar(ă) nu ce nu-i, 339 aşa şi eu, căci, negăsind putere să mă scuzez, tăcui, dar mă scuza (şi nu ştiam!) nevruta mea tăcere. 142 Păreri de rău mai slabe pot spăla mai mari greşeli, a zis, întors spre mine. Alungă deci acum mîhnirea ta 145 şi sigur fii că eu voi fi cu tine de cîte ori vei sta, din întîmplare, cu răi ce s-ocăresc. Ia sama bine: 148 de-asculţi la ei, trădezi porniri vulgare." 134 privii spre el şi-aşa ruşine-avui M // 134— 135 m-a prins ruşine-acum aşa de vie, că şi-azi o simt cînd îmi aduc aminte. 01 ii 136 Cînd] Cum 02 // 136—138 Ca omul ce-a visat, şi-n vis el ştie că-i numai vis, vrun rău, ori vro durere şi-ar vrea ca totul numai vis să-i fie 04' Şi, ca şi-un om, visînd de-un rău <]...) lui, doreşte-a-i fi aceasta vis şi cere ce-aievea este-aşa şi nu ce nu-i M // 138 aieve-i numai, iar] -i numai vis aievea 02 / vis, şi ((mulate) M ii 139 •căci, negăsind] şi nu găseam Ol // 140 tăcui, dar mă scuza] şi, vrînd să zic -ceva Ot II 141 nevrînd, tăcui, scuzîndu-mă-n tăcere. Oxlj 142—144 Cu mult m mari greşeli se pot spăla cu acolo suit giganţi, ce sub rîpă-n largul puţ ce se zăreşte, şi-abia din brîu in sus să văd afară." . 34 Precum cind vintul neguri răsipeşte, iar ochii-ncep să vadă tot mai bine ce(-n) tulburele abur (se-)nveleştc, 37 aşa, răzbind prin văi de-amurguri pline, pe cît vedeam mai clar ce-ascunde-afundui, pe-atît sporea cumplita spaimă-n mine. <25 Vedea-vei tu, ciad trece-vom ponorul (iniţial: Ajunşi in jos, vedea-vei :u mirare) M j Cind vom ajunge-acolo, ai să vezi Ot // 27 îndeamnă] Grăbeşte Ox I Deci fă şi tu să mergem m(ai) cu zorul." M' / deci fă şi tu mai “ute să-mi urmezi." O, / ' 28 M-a prins de min-apoi] De mîn-apoi m-a prins ’’ 29 în 0t versul a fost sters cu guma. j „Nu vreau ca lucrul prea (...) fM'li 29-30 „Spre-a nu-ţi părea ciudat cu totul ce-i acolo-n fund, (i)ţi spun mai de-nainte 02 // 30 în P, în loc de si a fost scris greşit să. / si iată-ţi fac ştiut mai de-nainte O, 31 c- şi se-ngroparâ, nsiranscrise în P, au fost întregite pe baza vari-■antei corespunzătoare din O, 1 în Ov versul a fost şters cu guma. /.' 31 — 33 că nu sini: t(urnuri), ci giganţi acei ce stau în puţ, sub rîpa (ce se zăreşte), de la buric in jos sub malul ei.“ O, // 32 în O,, din întregul vers, şters cu guma, este lizibil doar ultimul cuvînt: fintină. !l 33 [.....1 vezi nespusa gloată 01 // 34 vintul] ceaţa O, / neguri] --ncet se 02 / neguri răsipeşte] ].. .’ neguri..] O, // 35 în P, în loc de -ncep să vadă a fost scris -ncet să vază. / în Ov pasajul corespunzător cuvintelor -să vadă tot mai bine a fost şters cu guma. // 36 -n şi se-, netranscrise în P au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. ţ Iu P, în loc de -aveleşte a fost scris înveleşte. / în Ov versul a fost şters cit guma. / ce-ascuns fu-n abur gros M' // 37 în Ov pasajul corespunzător cuvintelor văi de-amur-guri pline a fost şters cu guma. ’J 38 pe cît scrutam spre margine-al meu. •drum Ot II 38—39 în Ov versurile au fost şterse cu guma. Şl 609 40 Pecum Montereggione pe rotundul şi naltu-i vîrf un cerc de turnuri are, aşa ca turnuri se-nălţau din fundul 43 acelui puţ grozavi giganţi, pe care (şi-acum îi ameninţi tu, furios), cînd fulgerul tău, Zevs, sclipeşte(-n) zare. 46 Vedeam acum şi chipul lor scîrbos, şi piept, şi umeri, şi din burt-o parte, (şi) braţele-atîrnînd pe coaste-n jos. 49 Cuminte-a fost că n-a mers mai departe cu-aceşti giganţi natura ca s-aducă (mai mulţi) de-aceşti grozavi ortaci lui Marte. 40—42 Cum e Montereggione-ncununat de turnuri mari pe-ngrădituri rotunde, cel jgheab de stînci aşa e-ncunjurat 01 j Pe culmea sa rotundă, întocmai cum Montereggion de turnuri se-ncunună, aşa pînă la brîu vedeam acum 02 // 42 în P, în loc de ca a fost scris că. // 43—45 de [..................] prin puţuri, tremurînd de-a lor viaţă, oînd fulgerul tău, Zevs, prin nori pătrunde. 01 / pe mal, în jur de-adînca văgăună, grozavi giganţi, pe care, furios, şi astăzi Zevs i-ameninţă cînd tună. 02 // 44 Vcrsul, netranscris în P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. II 45 -n, netranscris în P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. I în P, în loc de zare a fost scris greşit tare. // 46 Văzui pe unul dintre dînşii-n faţă. Oj // 48 şi, netranscris in P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. / şi de-ambele lui laturi două braţă. 01 // 49—50 Natura, cînd nu merse mai departe creînd giganţi, făcu aşa de bine O* // 49—51 Câ firea n-a creat şi mai departe asemeni monştri, prea cuminte fu, spre-a nu m(ai> da de-aceşti ortaci lui Marte. 02 // 51 mai mulţi, netranscrise în P, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. I (mai mulţi)] nedînd Ol // 610 Iar teamă, de n-avu să mai producă balene şi-elefanţi, tu vezi îndată cuminte ce-i, ce dreaptă cale-apucă, căci, unde sînt puteri de judecată şi-unesc cu rea-voinţa-ntr-o făptură, în contra-i n-avem scut noi niciodată. 58 Obrajii lungi şi laţi mi se părură (cam cît) al Romei (ciuculete) şi-n toate-avea tot astfel de măsură, €1 aşa că şorţul nalt ce i se detc din brîu în jos, (lăsa) descoperit pe-atîta-n sus şi, vrînd s-ajungi la plete, 52 să mai producă] creind din sine Or // 52—54 Balene însă şi-elefanţi de ţine şi-acum, cu mult mai dreaptă ea s-arată şi şi prudentă-oricui gîndeşte bine O, jj 53 In P, în loc de balene a fost scris balena. II 54 că dreaptă fu şi ce-nţeleaptâ-’ n fine. 01 jj 55 de] şi 03 // 55 — 56 cînd se-nsoţesc puteri de judecată cu rea-voinţă-n om şi cu tărie jf 56 în P, în loc de voinţa a fost scris voinţă. // 56 — 57 şi vrerea-rea unite-ntr-o făptură, n-ai chip să pui o stavilă vrodată. 02 // 39 cam cît şi ciuculcte netranscrise în P, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. 'al Romei (...) ciuculete 01j ca pinul pe San Fi(e>tr(o...> O,// 61-63 [...] malul nalt, ca şorţ lui i se dete din briu în jos, dar goale celelalte din briu in sus şi, ca s-ajungi la plete Or / căci malul nalt ce i se dete drept şorţ, lăsa văzut ochilor mei pe-atîta-n sus şi, că-i ajung la plete 02 // •82 lăsa, netranscris în P, a fost întregii pe baza variantei corespunzătoare 4in O. // 611 64 degeaba trei irisoni s-ar li fălit; (vedeam c-ar li 30 de palme de sus, din locul hainei încheiete.) 67 Paf el mai amech izabi alme" (zbiera) din buze mari, de bale pline, ce nu ştia-ngâima decît sudalme. 70 Atunci Virgil: Tu, stirpe duh, mai bine răinii la corn şi-n el îţi varsă focul, cînd simţi rrănie-ori alt imbold în tine ! P3 Cureaua ţi-e la gît şi-acum, ia locul in care-a fost, suflare idioată, (şi vezi că-ncins cu dinsa ţi-e mijlocul.")> 76 Iar mie-apoi: („— S-ar plînge-acum, să poată f E) Nimrod, printr-ale cărui vreri (nebune) nu e numai o limbă-n lumea toată. 64 în P, în loc de frisoni a fost scris greşit Tresori. // 64—66 trei streşini nu-ţi erau destul de nalte, că-n jos, dintr-a m(...................) treizeci de palme-am măsurat, încalţe. Cx j in dar s-ar fi fălit frisoni chiar 3; vedeam c-ar fi 30 de palme de sus de unde (haina) o închei. 02 // 65— 66 Versurile, netranscrise în P, au fost întregite pe baza variantei ccro funzătoare din O. jj 67 In P, în loc de alme a fost scris alini, / alme] aln.i-Ox ',1 68 zbiera, netranscris in P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. I! 68—69 aşa-ncepu, urlînd din sluta gură, că-n ea nici nu-ncăpeau desigur psalmii. Ox jj 69 în P, în locul versului, reprodus din varianta corespunzătoare din O, o. fost scrisă forma existentă în Ov // 70 stirpe duh, mai bine] stîrpitură Oj 71 corn] cornul tău Ot II 72 în P, în loc de simţi a fost scris simţi. //73 în P„ in loc ăc ţi- a fost scris greşit li-. // 73 — 74 La gît te cată şi găseşti o sfoară de care ţi-e legat, tu, suflete mişel O? '! i 75 Versul, netranscris în P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. II 76 S-ar plînge-acum, să poată !, netranscrise în P, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O.' Iar mie-apoi: Ce-a fost ţi-a spus-o el. 03 // 77 E şi nebune, netranscrise în P, aii fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O, I în P, în loc de vreri a fost scris gresii averi. / E om. 02 / ale] a O, / vreri (nebune)] proastă lege O, // 78 nu ten vorbim în lume la un fel. Ot // 612 9 Degeaba e, orice-ntrebâri i-am pune! Nici noi nu ştim nimic dintr-ale saie, î nici el nimic din tot cc noi am spune." !2 Spre stînga-ntor.şi, noi mersem poate-o cale cit bate-un arc şi groazuic am aflat şi mult mai uriaş pe-al doilea-n vale. Ce meşter fuse-acel ce-a ferecat pe-acest eu nu ştiu, dar la spate sta braţu-i drept, la piept cel sting, legat 1-88 c-un lanţ ce-i sta de gît, şi, cu-ncercatc de cinci ori legături, avea, cumplitul, încins ca-n faşe, trupul jumătate. 79-81 Vorbim degeaba noi, că nu-ntelege nimic din vorba noastră (...'), cum nimeni dintr-a lui nimic n-alege.“ Oj . <................că vorba mi-e pustie, i |}2-84 căci lui oricare limbă este-atare ca noau-a lui, căci nimeni nu i-o ştie." O» întorşi spre sung-apoi, de-aici plecarăm şi pe-altul, dup-un drum cît arcul bate, cu mult mai groaznic şi mai mare-aflarâm. 0X ;ţ p4 în P, în loc de şi a fost scris greşit cu, în loc de uriaş, urit şi în loc de jsin. II 85—87 Acel ce l-a legat, cl, pe dreptate, bun meşter fu, căci braţu-i sting era la piept legat, cel drept legat la spate 0L I N-aş şti. să spui ce maistru l-a legat, dar spui atit că braţul drept la spate, la piep cel sting avîndu-1 ferecat 02 j ; -86 de-aici, netranscrise în P, au fost întregite pe baza variantei corespunzi-r ioare din O. // 87 în P, în loc de legat a fost scris greşit la gît. // 88 şi cu-ncercate] el jumătate Ot 88 — 90 c-un lanţ ce, prins de gît, incunjnra tot trupul lui, în chip de-ncingâtoare de patru-cinci {..............> 01U 89-90 şi trupul cit il vezi îl încingea cu-ncereuiri de 5 ori repetate. O» // 613 91 Yirgil atunci: „ — Spre Zevs, nebiruitul, şi-a-ntins acesta braţele-i trufaşe, de-aceea e legat acum. Numitul 94 Efialt a fost şi fapte uriaşe făcu pe-atunci cînd spaime-au dat în zei, ci-n veci de-acum va fi-ntr-aceste faşe." 97 O, fă, am zis, maestre-al meu, de vrei, să văd şi pe Briar, nemăsurat
      , să fiu de el convins cu ochii mei." 100 Vedea -vei tu-n curînd pe nelegatul Anteu, ce sta ieşit m{ai]> în lumină, cinci c{oţi]>, fără de cap, văzut afară. 02 // 113 ieşea vederii] [...] pierzării Ox // 115 O, ndranscris în P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. / în P, în loc de ace] a fost sens cel, iar în loc de văile, văile. / văile durerii] valea lăcrimării Ox // 115— 117 Tu, cel ce-n valea cea de plînset plină, în care-avu sumeţul pun durerea să lase Romei gloria deplină 02 // 615 118 (atîţia) lei tu ţi-ai vînat ca pradă, eu cred că, de-ai fi stat şi tu, cumplitul, cu fraţii-n rînd, tu nu-i lăsai să cadă 121 şi Ze/s era să fie biruitul. Să vii cu noi, rugămu-te-n ponorul în care e-ngheţat de ger Cocitul; 124 n-aş vrea să cerem altor-ajutorul! Acesta-ţi poate da ce-aici să cere — nu face nas şi mişc-acum piciorul ! — 127 (şi numele-ţi prin lunxe-1 va purta, că-i viu şi va trăi mult timp, iubite,) cu zile-n cer de nu ni-1 vor chema." 130 Vorbi Virgil şi braţele-i cumplite, de cari gemu Heracle, el, spre noi, voind ca să ne ia, le-a-ntins grăbite. 118 atîţia, netranscris în P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. // 118- 120 ucis-ai lei o mie (...) ca pradă şi cel ce, de-ajutai şi tu-n cumplitul război pe fraţi, şi-azi pare să se vadă 02 j! 119 ai fi stat] steteai 01 // 120 rînd] luptă 0± jj 121 şi] că 02 // 122— 123 Tu du-ne-n jos şi nu (...) greu s-o-nghiţi, acolo unde-i gheaţă-ntreg Cocitul. ()•> // 123 adine, în care e-ngheţat Cocitul. Ot // 124— 126 La Tiziu, ori Tif să nu ne m(ai) trimiţi. Ridicâ-te acum şi nu mai screme, acesta-ţi poate da ce-aci doriţi 02 jj 125 în P, în loc de să a fost scris s-a. // 125— 126 Rădică-te şi pentru truda ta răsplată-o să-ţi aducă rugătorul Oj // 127 şi] el Ot jj 127—128 Versurile, netranscrise în P, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. //127—129 şi faimă-n lume-avea-vei multă vreme, că-i viu şi zile lungi-i sînt menite, cu zile-n cer cel sfînt de n-o să-l cheme." 0> // 130 braţele-i cumplite] Anteu grăbit întinse Oj // 131— 132 vînjosul braţ, a cărui greutate Heracles o simţi-ndeajuns, şi prinse OL // 132 voind ca să ne ia] prinzîndu-1 pe V(irgil) Oa // 616 Cuprins cînd se simţi Virgil apoi: „ — Hai, fă-te-ncoa’ să te cuprind!" şi-ndată făcu să fim o sarcin-amîndoi. Cum pare Garisenda cînd, vrodată, tu stai sub ea şi-nn nor deasupra-i vine, trecind pe cer din partea cea plecată, 9 aşa-mi păru Anteu, plecat spre mine, cum stăm privindu-1, şi, de groaza mare, doream să fi plecat (pe jos) mai bine. 42 El însă, blînd, în fundul cel ce are pe Gucifer şi Iuda ne-a lăsat şi n-a mai stat plecat (aci-)n cărare, 45 ci drept ca un catarg s-a rădicat. 134 şi-ndaiă] mi-a spus 02 // 135 In P, în loc de făcu a fost scris făcînd. / cu] făcînd Oj// 136 în P, ca de altfel în toate variantele traducerii făcute Je Gecrge Coşbuc, în loc de Garisenda a fost scris Carisenda. / Precum, privind-o, Garisend(a) pare 02 // 136— 138 Cînd stai sub Garisenda, parcă ea e-n zbor, deşi stă-n loc, iar norul care vine stă-n loc, deşi se duce, aşa-mi părea 01 // 138 că-n sens contrar ea face (...) mişcare 02 // 139 Anteu] privind 02 / Anreu cum sta plecat aşa spre mine 01 // 140 în P, în loc de stăm a fost scris greşii stan, iar în loc de groaza, groază. / câ-1 văd pe-Anteu şi-a fost o clipă cînd 02 jj 141 pe jos, netranscrise în P, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. / fi plecat] ne fi dus Ox / jos] alt drum Oa // 142 Ci-n fundul cel ce mistuie-ngheţînd 02// 142—143 Dar el ne-a dus domol spre-adînca zare şi-n cercul unde-i Iuda ne-a lăsat 01 // 143 în Oa, lipseşte pasajul corespunzător cuvintelor ne-a lăsat. // 144 aci, netranscris în P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. / în P, in loc de -n a fost scris în. // 145 post drept ad. şi nalt Os / post catarg ai. el Ox / In P, în loc de rădicat a fost scris ridicat. / s-a rădicat] s-a-nălţat O,, se-ntinse 02 CÎNTUL XXXII * 1 Un vers grozav şi sterp de mi-ar fi dat, cum este abisu-acestor sterpe creste pe care-ntregul iad stă răzimat, 4 aş spune-atunci (deplin) aşa cum este ce-aş vrea să spui, dar (mi-e cu neputinţă), deci plin de frică-ncep a mea poveste. 7 Căci nu glumind poţi să-ndrăzneşti vrodată s-arăţi ce-ascunde-n centru-i universul şi nici c-un grai ce-abia vorbeşte, iată. * Cîntul este reprodus din P. II 1 grozav şi sterp] aşa grozav // 1 — 3 Să am eu rime aspre-acum şi-amare cum se cuvin grozavei văgăune ce-ntregul iad pe ea proptit îl are 02 // 2 în P, în loc de abisu-acestor a fost scris abisul acestei. // 4 aş spune-atunci atunci aş spune Ot / deplin, netranscris în P, a fost întregit pe baza varianta corespunzătoare din O. / deplin] tot // 4—6 al gîndului meu suc deplin l-aş pune în vorba mea, dar neavînd (.............) nu făr’ de frică-ncep acum a spune. 0.2 // 5 spui] spun 01 / mi-e cu neputinţă, netranscrise în P, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. / mi-e cu neputinţă] nu mi-e cu putinţă Oj 1/7 în P, în loc de căci a fost scris cu. / Nu-i glumă să-ntreprin/i a mea dorinţă 01 // 8 în 0±, versul a fost şters cu guma. // 9 în P, în loc de vorbeşte, iată a fost scris greşit iertare toată. / să-ţi scrie despre lumi şi-a lor fiinţă 01 / c-un grai ce-abia-ţi. ingînă „mani"', ori „tată". 02 // 618 Dar voi, ce Tebei zid i-aţi dat odată, să-mi staţi într-ajutor, puteri divine, ca spusa mea să fie-adevărată. O, voi născuţi spre vecinica ruşine, al căror plîns şi-acum mi-e-n suflet încă, voi capre de-aţi fi fost şi oi mai bine 1 Pe cînd eram acu-n genune-adîncă {şi-)Anteu deasupra mea, şi numai grosul cap şi-l scot afară, 34 steteau mişeii vineţi, pînâ-n locul ruşinii-n gheaţă prinşi, şi-n vuiet mare băteau din dinţi ca berzele cu ciocul. 37 Cu faţa-ntoarsă-n jos sta fiecare; de frig mărturisea(-ngheţatul gura, iar ochii plînşi de-a inimii-ntristare.) 23 -n cursu-i, netranscrise în P, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. I în P, după gheaţă a fost scris greşit tare. / Nu cred că prinde-aşa de groasă gheaţă Ox // 27 unde-n veci e-n neguri cerul] di' sub cerul plin de ceaţă 01 / neguri] ceaţă 02 // 28—30 Terţina, netran-scrisă în P, a fost întregită pe baza variantei corespunzătoare din O. // 28 — 29 ca cea de-aici. Chiar naltul Tabernic de-ar fi căzut, ori naltul Pietrapana Ox // 30 crici] cric 01 // 31—33 Ca broaştele ce cîntecu-nstrunează cu botul scos din lac, pe oînd prin sate, pe oînd ţăranca holdele-şi visează Ox / Şi cum spre-orăcăieli broscoi s-adună din baltă spre-a cînta, pe timpul cînd în visul ei ţăranca spice-adună 02 // 32 Versul, netranscris în P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. II34 aşa mîhnite nmbre-n gheaţă stînd 02 // 34 — 36 aşa prin gheaţă umbrele-ntristate ascunse pînă-n gît (..............), bătînd din dinţi de ger, cum barza bate Ot // 35 Versul lipseşte din 02. // 36 în P, în loc de berzele a fost scris greşit bar-bele. / şi-n dinţi ca berzele (...) 02 // 37—39 Şi toţi steteau cu feţele plecate în abur fumegînd şi plînşii ochi spunea-ndeajuns de inimi întristate. Ot // 38 -ngheţatul gura, netranscrise în P, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. / de ger da gura mărturii durerii 02 // 39 Versul, netranscris în P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. // 620 O Puţin privind în jur, cînd am plecat, văzui pe doi aşa de strînşi, că dînşii aveau tot părul lor amestecat. Voi eine-aţi fost? Vorbiţi!" am zis spre strînşii la piept. Şi-atunci cînd gîtul şi-l plecară, nălţînd spre mine ochii lor, ce-ntr-înşii Ccăldur-avînd şi plîns, cînd îi căscară, ieşi prin gene plîns, dar, îngheţînd de ger, ei s-au lipit şi-aşa-i închise iară.]> , 49 Mai tare-o scoabă n-o fi strins nicicînd un lemn do lemn şi-atunci ei să bătură ca ţapii-n cap şi-aşa mînie-avînd. * 1 Cînd ara plecat] am observat Oj // 40—42 Puţin deci dînd ocol în jur vederii, văzui, aşa de strins lipiţi pe doi, c-aveau pe cap amestecaţi toţi perii. 02 // 1 în P, în loc de că a fost scris ca. // 41—42 'pe doi aşa de strînşi lipiţi deolaltă, că părul lor era amestecat. Ot // în P, ia începutul versului a fost scris greşit c-. // 43—45 Ah, cine v-a lipit aici în baltă?" strigai atunci, iar ei, precum statură, nălţară capul trist .şi-n faţa naltă 01 / Voi, strînşii-astfel la piept, cine-aţi fost voi?" Deodat-atunci ei gîtul şi-l plecară, nălţînd<...} faţa, însă ochii, moi 02// 46 — 48 Terţina, mtranscrisă în P, a fost întregită pe baza variantei corespunzătoare din O, / din ochii lor cei umezi de căldură, cînd i-au dotschis, stropi mari le picurară, dar geru-i îngheţă şi-nchişi ei fură. 01 / intr-inşii num(ai]> pîn-acum, vărsară pe gene-n jos, iar gerul (.........) [. . .] ce-au plîns şi-aşa-i închise iară. Oa // 49 Ca lemn cu lemn aşa se-mpreunarâ Ox / Nicicînd mai tare-o scoabă n-a lipit 02 jj 50 In P, în loc de un lemn a fost scris greşit un lucru. // 50—51 cu scoaba cînd le prinzi şi s-au bătut ca ţapii-n cap şi-atunci se-nfuriară. O-l / un lemn de lemn, şi, cînd atunci le fuse, ca doi berbeci în cap şi-au năvălit. 0a // 621 52 Şi-un duh, cărui urechile-i căzură de frig, nerădicînd plecata faţă: Ce stai pe-aici, mi-a zis, un cască-gură, 55 ori vrei să ştii pe-aceştia doi din gheaţă? Albert li-e tată şi-au văzut lumina în valea Falteron. Le dete viaţă .58 acelaşi trup, dar poţi {şi-n larg) Caina s-o baţi cit vrei şi n-o să-mi afli tu alt duh mai demn să-nfunde gelatina; 61 nici {cel) cui piept şi umbră-i străbătu Artur cu lancea cea-nvîrtită bine şi nici Foccaccia; nici acest ce-acu 52 Dar unul făr’ de-urechi, căci i-au căzut 01 / Şi-un duh făr’ de ureclu, căci le perduse 02 // 53 In P, în loc de plecata a fost scris plecată. / nerădicînd plecata faţă] ţinînd plecată faţa Oj // 54 un cască-gură] Ce-i de văzul ? Oi/„— Ce te-oglindeşti atîta-n noi? îmi spuse. 02 // 55—57 Frumosul loc unde-au văzut lumina al tatei lor, Albert, a fost şi-a{l) lor în viaţă. 02 // 58 tn P, în loc dc acelaşi a fost scris greşit ieşiră dintr-un. / şi-n Iarg, netraw ■scrise în P, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. / Au mam-acelaşi trup, iar în Caina 02// 58 — 60 o mamă, dar de-ai bate tu Caina cit vrei, în lung şi-n larg, nu vei găsi . ,. pe doi mai demni să-şi spele-n gheţuri vina. Ox // 60 în P, în loc ie. -ntunde a fost scris greşit -ngheţe. // 61 ccl, netranscri-s in P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. / In P, post cui a fost scris şi. // 61 — 62 nici cel mişel pe care-1 găuri cu lancea-i Artur, cînd ţintise bine 61-63 nici cui şi piept şi umbra sa deodată {..................) c-un singur ţel; Foccaccia nu; nici ăst cu ceafa-ntrată Ot II 62 în P, în loc de cea-nvîrtită a fost scris greşit ce-nvîrtea. // 63 în P, in loc de Foccaccia a fost scris Focacio. / ce-acu] de-aci Ot // 622 64 m-astupă aici (cu) capul său pe mine; şi Sassol fu numit, nesăturatul! Iar, dacă eşti toscan, îl ştii tu bine. 67 Şi-acum, ca să te-astîmperi cu-ntrebatul, eu Pazzi sînt, să ştii, şi-aştept să-mi vie <(Carlin aici ca să-mi desculp păcatul.") 70 Cîineşte-urlînd mai mulţi văzui de-o mie, de-a(l) căror chin şi-acum fiori(i)-i am şi, cit voi fi, de-a pururi o să-mi vie. 73 Şi-n vreme ce spre-adînc eu alergam, spre centrul trist a toate-adunăt(orul), şi-n gerul cel de veci eu tremuram, * 1 64 cu, netranscris în P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. I în P, în loc de capul său pe mine a fost scris pe mine capul său. / n mine-aşa de nu (mai) văd defel 02 // 64—66 al său cap m-astup-aici pe mine; şi Sassol e numit, îi ştii pierzarea. Toscan eşti tu, deci îl cunoşti tu bine. Ol[l Î65 în P, în loc de numit a fost scris greşit menit. // 66 De eşti toscanj ai bune ştiri de el. Oa // 67 — 69 Şi, ca să nu mă superi cu-ntrebarea, să ştii că eu sînt Camicion de’ Pazzi, Carlin mi-o micşora, gîndesc, trădarea." Ot // 69 Versul, netranscris in P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. I ca. să-mi desculp] spre-a-mi descărca 02// 70 — 72 Steteau stîrciţi cîneşte vinovaţii 1 l în gheaţ-aici şi-o clănţănire mare din dinţi era (...................) // 73 Şi-n timp ce noi spre centru-năintam 02 // 73—75 Şi-n timp ce tot mergeam spre centru-n care s-adună tot ce-i greu şi-n noapte-adîncă treceam pe-aici, bolnav de-nfiorare Ox // 75 în P, în loc de tremuram a fost scris greşit tremurînd. // 623 76 ele fu-ntimplare, ori vrut-a creatorul, nu pot să ştiu, dar (iată. că), trecînd, lovii pe unu-n faţă cu piciorul. 79 Venit-ai să sporeşti, strigă plfngînd, pedeapsa că la Mont-Apert fui slugă ? iar dacă nu, de ce mă baţi?" Eu, stînd: 82 S-aştepţi, maestre, am zis, ascultă-mi ruga, (să-ntreb acum de-o taină din viaţă) şi-apoi, de vrei, prin cerc tu du-niă fuga." 85 A stat şi-am zis spre cel din fundul gheţii, ce tot niil blăstcma(-njurînd, cuvinte:) „■ - X'u cine eşti, de mustri-aşa drumeţii?" 76 — 77 cu nu ştiu, soarta vru, ori creatorul, dar ştiu că, printre capete trecînd 01H 77 dar (iată că,) trecînd] ştiu însă că lovii Ot / iată că, nctranscrise in V. au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din 0. jj 79 .în P, în locul versului, reprodus din versiunea corespunzătoare din O, a fost scris: Plîngird strigă: De ce mă calci?//79—81 Plîngind strigă: Cc-mi faci? Dacă nu vii sporire pentru Mont(-Apcrt) a face acestui chin ce am, de ce mă m(ai) sfîşii?" 0« // 80 în P, în loc- de pedeapsa a fost scris greşit pedeapsă, iar în loc de Aperi, Apest.// 82 în P, în loc de aştepţi a fost scris aştepte, iar în loc de -mi, -mă./' 82 — 84 Maestre-am zis, spre-a-mi scoatc-acest ce zace aici un dubiu-al meu, s-aştepţi niţel şi-apoi de-aici (.............) place." 0„ jj 83 T7rrd. nctrar,scris în P, a fost întregii pe baza variantei corespunzătoare din O. Ij 84 prin cerc tu du-mă] mă ia prin cerc cu 01 // 85—87 Şi-a stat Yirgil şi-ani zis spre cel din gheaţă, cc tot: bodog&nea-njurînd, cuvinte: Tu cine eşti, de-njuri pe om în faţă?" 01 j Şi-a stat Virgil şi-am zis spre cel ce tot mă blăstema (.............) tare: „ — Tu cine eşti de-njuri drumeţii-âstfel ?“ 03 // 86 In P, iu loc de blăstema a fost scris blestemi tu. / -njurînd, cuvinte, nctranscrise în P, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. // 87 în P, in loc de mustri a fost scris greşit muştrii. // '624 88 „ — Ba cine tu, de-aiergi ca dus de draci şi-n cap izbind, nu laşi pe alţii-n pace, că, viu de-aş ii, prea crud ar ii ce-mi faci?" 91 Sînt viu într-adevăr şi poate-ţi place, răspunsei eu, vestit să fii prin lume. (Eu nume bun pe . . . îţi voi face.") 94 Iar el: Ba dimpotrivă vreau! Ce nume? Hai, pieri! Ce-mi stai de cap (cu-atîta pică?) Rău loc ţi-ai mai ales de-a face glume!" 97 Ii pusei mîna-n păr, să-l vîr în frică, şi-am zis atunci: Ori aflu adevărul, ori nu-ţi mai las nici fir de păr în chică." * * 88 — 90 Da’ cine tu, de-alergi aşa nainte şi calci pe bieţi nenorociţi şi-i [zgîrii], că, viu de-aş fi, te-aş învăţa eu minte ?" Oj / Şi cine tu, ce-alergi şi-n faţă pe oricare, pe cei din Antenora (................) şi, viu de-aş fi, prea crud ai fi-n purtare?" 02 // ‘91 Dar eu sînt viu (. . .) 0-, // 91—93 Dar viu sînt eu şi poate ai dorinţa ca să te scriu, de vrei o faimă-n lume, şi numele-ţi prin cîte le notai." 02 // *93 Versul, netranscris în P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. j să-ţi scriu (...) Ol // 94—96 Iar el: „— Nu vreau nimic, hai, pieri! Ce nume? [Ce vrei] (...) parc-ai fi plătit cu leafă? Aici te-a prins [...] să faci glume?" 01 j Iar el atunci: „— Hai, pieri de-aici! Ce nume? Contraru-1 vreau (..................) Aici te-a prins să faci (...) glume?" 0a // 95 cu-atîta pică, netranscrise în P, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. Ij 97 să-l vîr în frică] [.. .] ceafă // 98 — 99 „— Să-mi spui cum te numeşti, oâ mi te-ncaier şi nu-ţi las păr în cap, m-auzi, Caiaiă?" 01 // *99 în P, în lac de ori a fost scris greşit să. // 625 100 Iar el atunci: „ — Tu fă-mă chel ca mărul, dar cine sînt eu nu-ţi voi arăta, de-ai sta să-mi smulgi şi-a mia oară părul." 103 Făcui în păr cu mîna sucitură şi-i smulsei, poate, un pumn şi mai bine; privind în jos, el sta lătrînd din gură. 106 Cînd alt mişel strigă: Dar ce-ai, vecine? Nu (baţi) din fălci destul tu, Bocea, poate, mai latri-acum? Ce drac a-ntrat în tine?" 109 „ — Acum tu poţi să taci, am zis. Ştiu toate, nemernic trădător! Ce-ai fost în viaţă voi spune tot şi-n lume te voi scoate!" 100—102 Iar el: „ — Tu smulge tot, că nu mă vaier şi nu-ţi spui, nu, de m-ai lăsa ca spinii! Din plete-mi, cînd te-i spînzura, fă-ţi baier!" Ot // 101 şi nu-ţi spun cine sînt, nimic nu spui! 02 // 103 Sucit pe mină părul i-1 ţinui 02 II 103—105 în păr atunci întoarsei dosul mînii şi-i smulsei păr din cap, făcîndu-i placul, iar el, privind în jos, lătra ca cînii. 01 // 105 iar el lătra, privind spre burta lui. Oa // 106— 108 Dar alt mişel: „— Mă, Bocea, mă, ce dracul! Nu ţi-e de-ajuns cit baţi cu dinţii, poate, de-acum tu vrei, lătrînd, să-ţi umpli vacul?" Oj// 107 baţi, netranscris în P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. I în P, în loc de tu a fost scris greşit în. / Nu ţi-e de-ajuns, tu, Bocca-n dinţi a bate ? 02 // 108 drac] demon 02 / a-ntrat în] zburdă-n 02 / în P, în loc de -ntrat a fost scris intrat. // 109 să taci] tăcea 01 // 109—111 Acum, infame trădător ce eşti, tu poţi să taci <..............) Voi duce-n lume-adevărate veşti." 02 // 110 Ce-ai fost în viaţă] Spre-a ta ruşine 01 // 626 112 „ — Şi pieri din faţă! Hai, spune tot ce vrei, dar nu cumva să uiţi, ieşind în soare, de cel aşa limbut de-aici, {din gheaţă): 115 argintul franţuzesc acum îl doare. Atîta zi: pe Buoso l-am aflat cu alţi mişei ce stau aci-n răcoare. 118 Şi cine mai era, de-i fi-ntrebat {în lumea ta), tu spune că B{eccheri), pe cel ce-ai tăi de-o palmă l-au scurtat. 121 Şi cred c-o fi pe-aci {şi) Soldanieri, sosit cu Ganellon, şi Tibaldel, ce-a dat Faenza, -n somn fiind străjerii." 112 Hai, spune tot ce vrei şi pieri odată 02 // 112—114 Hai, pleac-acum şi spune tot ce-ţi vine, dar nu uita, de ieşi, te sfătuiesc, de cel aşa limbut de lîngă mine: Ox // 113 în] la 02 // 114 din gheaţă, netranscrise în P, au fost întregite pe baza variantei corespunzătoare din O. / de cel {. ..) aşa de dezlegată O*// 115—117 îşi plînge-aşa argintul franţuzesc. Tu spune-atît: văzui şi pe Duera în gheaţă-n iad; toţi trei se răcoresc. 01 // 117 ce stau aci-n] sînt proaspeţi la 02 // 118 de-i fi-ntrebat] dacă te-ntreabă Oj II 119 în lumea ta, netranscrise in P, au fost întregite, ca şi cuvîntul B{eccheri), pe baza variantei corespunzătoare din O. // 119—120 Bcccaria zi, cui gîtul i-1 suciră ai voştri, de, ca unui om de treabă. Ot // 121 In P, în Icc de aci a fost scris aici. / şi, netranscris în P, a fost întregit pe baza variantei corespunzătoare din O. II 121—123 Şi Soldanier şi Ganellon sosiră şi-acel ce-aduse duşmani în cetate, cînd străjile-n Faenza adormiră." Ot / Şi-o fi şi Ganellon şi Soldanieri pe-aici şi Tibaldel (scris: Tribaldel), trădarea cui ce-a dat Faenza, cînd dormeau străjerii." Oo // 122 în P, în loc de Tibaldel a fostjcris greşit Tubaldel. // 627 124 Plecând, eram departe-acum de el şi-acum văzui pe doi, dar nu de-a rîndul, ci unul parcă-n spate, aşa-ntr-un fel. 127 Cum vîră-n pîne dinţii săi flămândul, aşa cel nalt măselele scîrboase le-nfipse-n ceafa celuilalt, rozîndu-1. 130 Şi nu-ntr-alt iei de furie-odată roase Tideu pe Menalip, precum în gură el oasele rodea şi ce-i sub oase. 124 Plecarăm deci prin gropile-ngheţate 01 // 124— 126 într-o speluncă am văzut (ad. -o V) apoi, în cale doi oameni îngheţaţi, mai sus sta unul rozînd (rîzînd V) pe cel ce sta mai înspre vale. V, V, Jij Plecînd, eram departe <...............} văzui intr-un ponor şi unu-avîndu-1 pe-al altui cap căciulă peste-al lui. 02// 126 -n spate, aşa-ntr-un fel] siînd la altu-n spate. 01 // 127—129 Cum lacom muşcă cel flămînd din pîne, aşa-i muşca din cap, sfărmîndu-i oase, cu rîset crunt şi cu porniri păgîne. U, V, R jf 128 în P, după aşa a fost scris : -i. / -post măselele ad. -i. 02 // 128— 129 aşa-i muşca din cap, sfărmîndu-i oase, acel de sus, pe cel de jos rozîndu-1. Oj // 129 în P, în ioc da -nfipse a fost scris greşit -nfige. // 130—132 lingând de sânge buzele scîrboase, ca Melanip în vremile bat rine, când lui Tideu întregul cap i-1 roase. U, V, R j lingea de sînge buzele-i scîrboase, precum lui Melanip, strivit in gură, Tideu odată-ntregul cap i-1 roase. 0± j Şi nu-ntr-altminteri tîmplele-i rodea Tideu {luiş Melanip, cum el în gură rodea şi-al hîrcei os şi ce-i sub ea. 02 // x 628 133 Tu, cei ce-arăţi, am zis, atîta ură acestui ros prin {muşcături} bestiale, să-mi spui de ce-i această muşcătură ? 13(5 De e cu drept să mergi pe-această caic, ştiind ce-aţi fost şi crima lui cea grea, voi duce în lume plîngerile tale, 139 de n-o-ngheţa de spaimă limba mea." 133 O (om. O,), tu, care-ţi arăţi (vădeşti O,) grozava ură U, O.. V' Rj! 133-135 Tu, ce(l) ce-arăţi ca fiara-n codru-o ură {................................... ..} astfel, să-mi spui de ce? Cu-această legătură Oa /;' 134 muşcături, netranscris in P, a fost întregit pe baza variantei corespunză' toare din O. / prin muşcături atît (aşa Of) de bestiale U, Ov V, R /./ 136 e cu] ai vrun U, V, R j pe] p- V, V, R j că, dacă tu pe drept te plingi de el O, jj 137 cea grea] voi trece 02 / să-mi spui de ce ? Prin a dreptăţii gură t, V, R / eu unul îţi promit, că viu eu sînt Oj // 138 voi duce] să duc Ot j voi cluce-n. lume] vesti-voi lumii U, V, R / în lume-ntrc infami pe-acest mişel O, II 139 Versul nu'a fost tipărit în U, V şi R, j spaimă limba mea] spaim-al meu cuvînt O, / această, limb-a mea de ii-o să sece." O., ClNTUL XXXIII 1 EI, ridicîud sch'bosu-i cap spre mine, cu pletele care-i cădeau pe spate îşi şterse buzele de sînge pline 4 şi zise-apoi: Dureri nemăsurate îmi umplu sufletul, gîndind, străine, la chipul cum să-ţi spui cele-ntîmplate. 7 Dar spusa mea va fi de-acum izvorul ruşinei pentru cel ce, prin trădare, m-a dat peirii, revoltînd poporul. 1—78 Versurile sînt reproduse din I. Manliu, I. Antologie română, B. Poezia. Bucureşti, 1891, p. 295—296. / Versurile lipsesc din 0V // 1—6 Lăsînd deci păcătosul prînz acel scîrbos, (...y gura-nshigerată cu părul de pe capul ros de el. Tu ceri să re-nnoiesc o desperată durere, a zis, ce inima-mi răpune, nu cînd o spun, ci g...............’.....} Ot // 5 străine] streine V, R // 7 — 9 Dar vorbele-mi de-aş şti că pot s-adune ruşine-acestui trădător, pe care îl rod, atunci aşa plîngînd voi spune. 02 // 8 ruşinei] ruşinii V, R // 630 10 Nu ştiu nici cine eşti, nu ştiu nici care ţi-e umbletul p-aici, care ţi-e dorul, dar tu eşti florentin, cum mi se pare. 13 Sînt TJgolino şi mă ştiu pisanii. Acesta este Roger lingă mine şi iată de ce-1 fac să-şi plîngă anii. 16 în urma planurilor lui meschine, deşi mi-era amic, m-au prins duşmanii şi-nchis, ei m-au ucis, cum ştii tu bine. 19 Dar poate nu ştii tot, să-ţi spun eu toate» cum am murit ascultă şi dă-ţi seamă o moarte mai grozavă de se poate. 22 Un cuib infect, care d-atunci se cheamă « al foamei», un mormînt al multor gloate de mai tîrziu, un loc ce-nspiră teama; 10— 12 Nu ştiu nici cine eşti, mei felu-n care scobori aici la noi, dar florentin te cred, pe cit din graiul tău îmi pare. 02 /! 13 pisanii] pizanii V, R II 13—14 Să ştii că fost-am contele-Ugolin şi-acesta <...................) 02 II 15 Versul lipseşte din 03. // 16—17 Că eu în urma intrigilor lui <• . •>, deşi-mi era amic, fui prins. 02 // 18— 21 Versurile lipsesc din Oa. // 22—24 Un strimt gîtlej din nalta colivie, Ce-« al foamei» pentru minc-i azi chemată si-n care şi-alţi închişi au să mai fie 02 II 631 -25 acolo multe luni a stat zăvorul pe uşa mea, pînă ce-u vis odată, ca viu, eu mi-am văzut tot viitorul. 28 Părea că Roger, cu o-ntreagă ceată de cîni dresaţi, făcea pe vinătorul, trecea prin văi în goana lui turbată. 31 Gualandi cu alţi cîni, pe altă cale I-anfranchi şi Sismondi. Ca păgînii, goneau un lup cu pui din deal în vale 34 şi lupii oboseau şi-n urmă cînii 1-au prins şi-atunci, cu dinţii plini de bale i-au rupt şi le-au mîncat apoi plămînii. 37 M-am deşteptat. De foamea peste fire plîngeau copiii-n somn de dimineaţă. Pe nu-nţelegi grozava presimţire ZIT UpSC'e din °%- 1126 în U' în l0C de U?a * ^ mrit usc: plin gura lui, cind rău un vis cc-avui îmi rupse vălul sorţii ce-mi fu dată. Stăpîn şi domn, pe-accsta mi-1 văzui vmmd un lup cu pui spre acel munte ce-ascunde Fisei Lucca-n dosul lui. Căţele slabe-aveau şi iuţi şi crunte. Gualandi şi Sismond (..... y şi pe Lanfranclii-i aşezase-n frunte. O-, // FăSKnChi' ******* greşit Lafoanchi in U Şi, dup-o scurtă goană <......s, [•..] lor cu colţii ascuţiţi propriu-m chip al meu în suptul chip ce mi-1 vădeau băieţii. De-amar, în mini, în ambele-am muşcat, iar ei, crezînd c-aş face-aşa că vroi mîncare <\ . .) grăbiţi s-a<ţr> ridicat 02 // 59 -mi mănînc mînile] mîinile-mi mănînc V, R. // 61—63 şi-au zis: «Ne-ar fi mai mic amar să muşti din noi, căci tu ne-ai dat (••■), părinte, sărmanei cărni şi tu să ne-o despoi. » O., // 64 Spre-a nu-i mai întrista, am stat cuminte 02 // 65 Versul lipseşte din O II 66 -nghiţit] înghiţit V / Vai, cum nu <...) deschis <■..) păminte! O« 67 — 72 Ci-a patra zi <(...............Ş, întins căzut-a Gaddo lingă mine, strigînd: «Vai, tat-al meu, de ce mă laşi? » şi-apoi muri. Şi, cum mă vezi de bine, văzui spre-a şasea zi, care şi care, murind pe-alţi trei şi, orb de plîns, străine 02 // 634 ,?3 căzui peste copii, perzînd puterea şi două zile-ntregi i-am plîns d-a rîndul; şi foamea mi-a fost moartea, nu durerea." 76 A zis, privind spre Roger şi.-nhăţindu-l de cap cu dinţii iarăşi, ca un cine, îi rupe os de os din cap, sfârîmîndu-1. 79 Ah, Pisa, Pisa, mlaştin-a ruşinii şi-ocară, ţara-n care sună st / De-ţi sînt spre-a te-omorî tîrzii străinii, 82 Caprara şi Gorgona de-ar sosi în Arnul tău, la gură-i să se-ndese, să-nece în tine tot ce ar găsi! 73 perzînd] pierzînd V, R // 73—75 mergeam, cătînd pe brînci pe fiecare, şi, morţi, trei zile-i tot chemai şi-apoi decît durerea foamea fu mai tare." 02 // 74 d-] de- VII 76-78 Zicînd, s-a-ntors şi-a prins de dinapoi scîrboasa tigvă {................y căpăţînii ce-n os rodeau ■(................y copoi. 02// 77 cine] cîine R II 78 îi] (greşit) îl R / sfăriihîndu-] sfărmîndu- V jj 79 — 157 Versurile, netipărite în U, sînt reproduse din 02. // 79—81 Ah, Pisa, tu, ruşine-ntre popoare, ruşine tu-ntre ţările latine, vecinii-ţi sînt tîrzii ca să te-omoare! 0X / Forma din Ot a fost înlocuită iniţial cu : Ah, Pisa, Pisa, mîndra ţară-n care răsună si, tu, vecinica ruşine, ah, cum nu sar vecinii să te-omoare!// 79 Prima formă a versului a fost modificată în : Vai, Pisa, tu, ruşine-ntre popoare.//80 Marginal dreapta este scris şi anulat: în mîndra ţar<(ă>. // 81 Marginal dreapta este scris şi anulat: tîrzii ca să te-omoare îţi. / Pe contrapagină este scris: de-ţi sînt tîrzii vecinii.//82—84 Caprara şi Gorgona, vai, nu vine s-astupe Arnul tău, să-l dea cîmpiii, să-nece tot ce-i suflet viu în tine! / Forma din Oj a fost modificată în: Caprara şi Gorgona de-ar sosi s-astupe Arnul tău, să-l verse-n sus şi-aşa să-nece tot ce ar găsi! // 83 Marginal dreapta este scris: s-astupe gura Arnului. jj 635 85 Că, dacă d-Ugolin (... > mersese (................y castele te-a trădat, temei s-ucizi copii tot nu-ţi fusese. 88 Scutea, tu, Tebă nouă, de păcat pe Briga şi-Ugo frageda etate şi pe-alţii doi, pe cei ce i-am cîntat. 91 De-aci trecînd, sosirăm unde-ntrate stau umbre-n gheţuri, altfel de popor, şi faţa lor nu-n jos, ci-adînc pe spate. 85—87 Că, dacă Ugolin, robit mîniii, păcat făcu, trădîndu-te-n castele, tot nu-i temei s-omori aşa copiii. 01 j Pe contrapagină este scris: Căci, zvon de-a mers că-n timpul bătăliii castelele-Ugolin ţi le-a trădat, tot nu-i temei s-omori aşa copiii. // 85 Forma din 01 a fost modificată iniţial în : Că, dacă d-Ugolin cuvînt s-u dus. / Marginal dreapta este scris ; stete. // 87 Iniţial, în loc de fusese, fusese scris dete (fuse). / Forma din 01 a fost modificată iniţial în : copii-n cazne-aşa să nu-i fi pus. / Sub vers este scris : tot n-avuşi drept, iar marginal dreapta : ((chin). / Pe contrapagină este scris: n-a fost temei. // 88—90 Brigata ş-Uguccione ce-au făcut, cînd ei de-abia şi-au început viaţa, tu, Tebă nouă, tu de i-ai perdut ? 01 / Pe contrapagină este scris : Făcea pe Uguccion’ nevinovat, tu, Tebă nouă, <..................f pe (anulat: alţi) el şi pe-alţii trei ce i-am cîntat. // 89 Iniţial,în loc de frageda etate fusese scris tînâra vîrstă. // 91—93 Plecînd de-aici, ajunsem unde gheaţa îi ţine prinşi şi-i zbuciumă oroarea, nu-n piept avînd, ci-adînc pe spate faţa. Ox // 91 Forma din a fost modificată iniţial în : Plecînd apoi, sosim unde-ntrate, apoi în: Plecînd apoi, sosim unde-ngropate, respectiv în: De-aici trecînd, găsirăm îngropate. / Pe contrapagină sînt scrise: Trecurăm (anulat) şi Sosim airea. //92 Versul, scris marginal dreapta, este anulat, j Marginal dreapta este scris : sub gheaţă-n. // 93 Ferma din Oţ a fost modificată iniţial în: nu stînd plecat, ci-ntinse-adînc pe spate. // 636 Să plîng-aici nu-i lasă plînsul lor, căci, drumul lui prin ochi cum i se neagă, se-ntoarce-n ei, făcînd durerii spor; căci primele-ale lor lacrimi li se-ncheagă, ca şi vizi// 105 Pe contra- pagină sînt scrise: Şi fără (anulate) ; Căci aer nu-i să-i poată da pornire (suprascris: Căci s (...)) (anulate) şi Nu. / Deasupra versului din Ox este scris: Nu-i stinsă jos aici orice vapoare?" // '637 Î06 Iar el: Tu vei sosi îndată unde, văzînd ce cauză-1 face {.................>, chiar înşişi ochii tăi îţi vor răspunde." 109 Atunci un ticălos din crusta rece: „ — Voi, ce aţi fost atît de răi în viaţă, că-n iadul ultim dat vi-e de-a petrece, 112 luaţi-mi asprul văl ce-mi stă pe faţă s-alin o clip-amaru-n care zac, mainte-a {fi) să-l {schimbe) geru-n gheaţă!" 106 Iniţial, în loc de îndată fusese scris -n curînd.//106—108 Iar el: Noi vom vedea-n curînd pămîntul cel mai din fund şi-atunci o să-ţi arete chiar ochii tăi de unde vine vîntul." Oj // 107 Iniţial, în loc de -1 fa ce fusese scris are să. / Marginal dreapta sînt scrise : plece şi prin locul ai să treci. // 109—111 Atunci un glas din gheţuri încheiete: „— O, voi, ce-aşa mişei aţi fost în viaţă, că cea din urmă caznă vi se dete Oj // 110 Forma din a fost modificată iniţial în: ne-a, zis: „— Voi, foştii-aşa mişd în viaţă, / Marginal dreapta este scris: Voi, snflete-ntr-atîta de mişele (mai sus: ce-aţi fost atît de rele, respectiv: -ndrăzneţe). // 111 Marginal dreapta este scris : că-n cel din urmă {_) veţi geme-n veci. // 112— IM hai, daţi-mi vălul jos, c,e-l port pe faţă, să pot sufla puţiu mai c-uşurare, să stau pin’ mi se schimbă plîusu-n gheaţă!" Oj // 112 ce-mi stă sînt anulate. / Pe contrapagină este scris: al feţii mele. // 11.1 Marginal dreapta este scris: pînă ce plînsul.//113—114 Pe contrapaginit sînt scrise : şi pînă nu-mi îngheaţă iarăşi plînsul (anulate) să pot {....................................) respectiv : s-alin prin lacrimi {.. ,„........) mainte-a ce {să)-ngheţe ele. // 114 Deasupra formei din 01 este scris: din nou mi se va face-n gene gheaţă. // 638 115 „— Să-mi spui cc-ai fost, do vrei să ţi-1 desfac, şi-apoi, i-am zis, de nu-ţi voi face-atita bine, s-ajung atunci în fundu-acestui lac!" 118 Eu, cel cu poama procletei gradine, răspunse el, sînt fratele-Alberic şi-acum, în loc de nuci, primesc smochine." 121 Ce spui? Eşti mort şi tu?"-ncepui să zic. Iar el: Cum poate-n lume sus să steie sărmanul trup, eu nu mai ştiu nimic. 115—116 Versurile sînt scrise pe contrapagină. // 115—117 Să-mi spui, am zis, de vrei ajutorare, tu cine eşti? De nu-ţi voi face-un bine, s-ajung în locul tău, ba şi-n mai mare!“ 01 / forma din O; a fost modificată iniţial în: „ — Să-mi spui tu cine eşti, am zis spre dînsul, şi-apoi, de nu-ţi voi face-atita bine, s-ajung în locul tău, să-ngheţ într-însul!" // 115 Deasupra versului din Ox este scris: De vrei tu (anulate) şi Iar eu: Să-mi spui, de vrei să ţi-1 desfac (deasupra ultimelor cuvinte este scris : ăst binej. // 116 Iniţial, în loc de atîta fusese scris ăst. / Deasupra versului din Ol sînt scrise şi anulate: Tu cine-ai fost (iniţial: eşti) şi Şi-apoi, iar pe contrapagină : Dar cine-ai fost (anulate) : Să şi să-ţi aline. // 117 Deasupra cuvîniului locul din 0\ este scris şi anulat: chin. // 118—120 Pe fratele-Alberigo-1 vezi în mine, pe cel cu fructe dulci (..............) ; curmale-acum primesc pentru smochine." OL jj 118 Iniţial, în loc de Eu fusese scris Sînt. j Forma din Ox a fost modificată în: „ — Pe cel cu poame dulci tu-1 vezi în mine. / Pe contrapagină este scris: blăslemata grădină. // 119 Forma din Ox a fost modificată în: cu poame dulci (...)>//120 Pe contrapagină este scris: şi-acum însă curma pentru smochine. // 121—123 Ce spui? am zis. Eşti mort? E Cu putinţă?" Iar el: Ce e pe lume, ce-mi păţeşte sărmanul trup eu n-am nici o ştiinţă. Ox // 122 Forma din Ox a fost modificată iniţial în: „— Dar cum, eşti mort?" am zis mirat. // 123 poate este anulat. / Forma din Glt a fost modificată iniţial în : Iar el: Ce e pe sus şi ce-mi păţeşte. // 639 124 Favoru-1 are-acesta Ptolomee, c-adese-iitr-însa sufletul descinde mainte-a ce-Atropos aripi să-i deie. 127 Spre-a-ţi fi cu mult m drag deci a-mi desprinde ăst plîns, care pe-obraji însticlat {............. să ştii că-n clipa-n care-un suflet vinde, 130 cum eu făcui, un demon sc-ntroduce în trupul lui şi-acesta-1 guvernează cit timpi nu-i plin tot timpul ce-are-a-1 duce, 124 Deasupra versului este scris: îl are, iar pe, contrapagină: Favor al Ptolomeei. // 124- 126 Aşa e-n Ptolomea. Ha primeşte şi suflete ce vin aici pierzării cit timp li-e trupul viu şi mai trăieşte, Oj // 125 Marginal dreapta este scris şi anulat: ades pe cîtc-un suflet blăsieinat. ţj 126 Sub vers este scris să-i dea mişcare, ca variantă pentru aripi să-i deie. fi 127—129 Să-ţi spui, fiindcă-n mijlocul cărării tu vrei să-mi faci un bine (............): cînd sufletul e-n doldora trădării Oj / Forma din 01 a fost modificată iniţial in: Să-ţi spui deci, că te văd înduplecat să-mi rupi povara ce pe ochi îmi zace: din clipa-n care sufletu-a trădat // 127 Deasupra variantei citate anterior este scris: Dar, pentru că te-nduplcci. a-mi desprinde (anulate). // 128 Iniţial: din faţă plînsu pe-obraji însticlaţi / însticlat este scris pe contrapagină. // 129 Pe contrapagină este scris : a. i-ntrat. // 139 Marginal dreapta este scris : a-şi sui, iar pe contrapagină : dat. ţţ 130—132 cum eu am fost, stăpîn un drac se face pe trupul lui şi-l poartă-ntreaga viaţă aşa cum dracul vrea şi cum îi place Oj // 131 Forma din O L a fost modificată iniţial în : stăpîn pe trupul lui şi cit viează. // 132 Forma din 01 a fost modificată iniţial în : îl poartă dracu-n chipu-n care-i place. / Marginal dreapta este scris : ce-i e dat. // 133 iar ea-ntr-atare-un cuib se ruinează; şi poate-aşa şi irupu-i va fi stînd, al umbrei cei ce-u closul meu iernează. 135 Tu-1 ştii, de vii prin iaduri de curînd: sir Branco d’Oria e şi-n crust-adîncă e-n gheaţ-aici închis şi de cînd!" 139 Eu cred că tu mă-nşeli. Eu ştiu că încă nu-i mort sir Branco d'Oria, i-ara răspuns, el bea, se-mbracă, doarme şi mănîncă.” 133 — 133 iar sufletul scoboar-aici în gheaţă; şi-aşa o fi trăind şi-acel ce geme şi trupul umbrei care-ţi geme-n faţă. 0t / Forma din Ot a fost modificată iniţial în: iar el scoboar-aici în gheaţă; şi-aşa o fi trăind şi-acest ce-mi geme la spate-aioi, iernind cu sloi pe faţă, apoi în : el care-aci-n ponor şi-aici s-aşează; şi poate-aşa şi trupu-i sus sâ-1 vezi, al ăstui care-n spate-aci-mi iernează. // 136 în Oa, în locul primului de este scris din. / Pe contrapagină este scris şi anulat: de eşti trecînd pe-aici. // 136—138 Dac-ai sosit acum din lumi cu soare, îl ştii pe Branco d’Oria ce-i şi cine, el de-ani întregi e-n iad, aci-n prinsoare." Ot j Forma din Oy a fost modificată iniţial în : Tu-1 ştii, căci numai de curînd purcezi de sus: e Branco d’Oria şi-n gheaţ-adîncă el de-ani întregi e-n iad, precum îl vezi.” // 138 Pe contrapagină sînt scrise şi anulate : de ani acu-ndelungi e-n gheaţă mUis (iniţial: pusj şi dar el e-n iad aici de multă vreme. // 139—141 E Branco, zici? Iţi baţi tu joc de mine? Căci Branco-i viu şi iadul nu-1 ascunse, mănîncă, doarme, bea, se-mbracă bine.” Oj_ // 139 — 140 Forma din Oy a fost modificată în : Acesta-i Branco, zici? Tu rîzi de mine, căci Branco nicidecum nu-i mort. // 641 142 în gropi, la gheare-rele, unde-ascuns în groasa smoală. îl mistuieşte focul, Michele Zanche nici n-a fost ajuns, 145 cînd îşi lăsă pe-un drac să-i ţie locul în trup şi-al lui şi-al altuia mişel, ce-i fu complice-n toat-acea . // 156 adine este anulat, j Iniţial, ante aci fusese scris de mult, iar adine lipsea din vers. // 157 iar trupu-i încă printre vii trăieşte. Ot / forma din 01 a fost modificată iniţial în : iar trupu-i este sus şi mai trăieşte. / Pe contrapagină este scris : iar trupu-i sus m(ai) pare că (e viu) (mai jos : pare viu), iar pe marginea ele jos a filei : iar trupul lui (anulat) ca viu în lume pare. CÎNTUL XXXIV * 1 Vezi steagul regelui din iad cum vine; spre nai, mi-a zis Virgil, se desfăşoară. Tu cată deci să-l vezi, te nifă bine!" 4 Precum prin neguri dese ce seoboară, ori seara, cînd e sură-ntreaga fire, tu vezi departe-n zări umbiînd o moară, 7 văzui aşa ceva, ca o clădire. Şi m-am ferit după Virgil de vînt, căci alt nimic n-aveam de-adăpostire. * Cîntul eşti' reprodus din ,,Literatură si artă română", J\s ,■,,, nr. 12, p. 741-715. // 1-3 ' ' 19c,0} VexiKjya regii prodevnt Inferni, spre noi că-I vezi de-aoum." 02 // 4—6 Cum vezi, cînd noaplea-ntuncc.ă pămîntul sau deasa ceaţă a prins (Pi se) răsfire, iţi pare-o moară ce-o-nvirtcşte vîntul 02 // 8 Şi-atmici după Virgil eu mă dădui 02 // 9 In loc de alt a fost tipărit greş:t cat. I nimic n-aveam alt loc de-adăpostire £>j / ncavînd de vînt alt Joi de-adăpostire 02 // 644 10 Vedeam, şi groaza, vai, mi-o vezi din cînt, sărmane umbre-aici, acoperite cum nodurile-n sticl-ascunse sînt; 13 stau drepte-aici, dincolo stau trîntite, iar multe stau în cap, ori strînse tare cu frunţile la tălpi (şi)-încolăcite. 16 Iar, cînd am fost aproape-n locu-n care Virgil găsi că-i timpul să-mi arete pe cel ce-a fost frumos îninune-marc 19 într-alte vremi, m-opri şi-n faţă-mi sicte: „— Aici tu vezi pe Dis, fiinţa slută,, şi groaznicul locaş ce i se dete." 22 Ce groază m-a cuprins, ce spaimă mută, c, nu-ntrebaţi acum şi nici nu scriu, căci vremea-n care-aş scrie-ar fi pierdută. 10 din] în 01 // 10— 15 Eram şi unde, şi cu groaz-o spui, stau umbre-n gheaţă, toate-acoperite precum străvezi plin geam un nod al lui ; stau drepte-o seamă şi-altele trîntite, stau multe-n cap sau chipul feţii ia tălpi adus, ca arcu (scris: arcul^-ncolăcite. 02 // 15 şi. absent din textul tipărit, a fost întregii pe baza variantei corespunzătoare din O. II 16 Sosind şi unde-adînc pe cîmpul gheţii 02 // 18 fost om. Olt Oâ frumos minune-mare] o culmc-a frumuseţii 02 // 19 -n faţă-mi stete] semn îmi dete Ox// 19 — 21 m-aduse-n faţa lui şi-am stat cînd stete şi: Iată, Dis! Aici e locu-n care cu mult curaj tu cal-a tc-naruia." O» // 21 Versul lipseşte din Ox.// 22 — 24 Ce mut de spaimă . .)-ngheţare nu-mi oere-acmn, creştine-al meu, să-ţi scriu, căci <(...) nu-i nici o vorbă-n stare. O»'/ 645 25 Eu n-am murit, dar nu eram nici viu; socoat-acel ce-un strop de duh mai are în spaim-aceasta cum puteam să fiu. 28 Din gheaţ-acest întunecat răsare cu trupul pînă-n brîu, părînd că-noată. între-un gigant şi mine-ascmănare 31 mai iute poate ti, decît să poată uriaşul să s-asemeae-n lungime c-un braţ de-al lui; socoti făptura-i toată! 34 De-avu lucoare-atunci cit azi slutime şi de-a nălţat spre tron privirea sa, prin el venirâ-n lume chin şi crime. 37 O, cit de mare lucru mă mira trei feţe cînd văzui că-i are ţeasta 1 Şi una roşie ca de foc era, 25 nu eram] n-am rămas 03 // 26—■ 33 socoţi şi tu, de-ai duh în tine, cum fui plutind aşa-ntre mort şi viu. Stăpînul groazei cei fără de fine ieşea pînă-n brîu din gheaţa lui şi eu c-un uriaş convin m Şi-acolo se-ntîlnesc unde-ar fi cr(easta). 02 // 43 Acea din dreapta] în dreapta, faţa 01 // 43 — 45 între-alb şi galben <............. iar cea din stţnga-n felul cum o are un om de pe-unde Nilul'ia-nceput. 02 // 46 subt] sub Ot / subt toate trei el are] avea sub fiecare 02 // 47 cum n-am ‘văzut pe mări mai mări vîntrele b2 7/ 48 că] cum 02 / post Dis ad. nu e Ox /corabie] pasere 02 / de om. 02//49 — 51 Nu pene ele-aveau, ci lucie-atare piele, cum le-are-un liliac, şi astfel le bătea că-n trei direcţii, vânt pornea cu ele 02// 51 din] cu 0j jl 52—54 ■ . ■ ) cari tot Cocitu-1 îngheţau . 02 jj 3 In loc de şase a fost tipărit şease, forma editată fiind, refăcută pe bază variantei corespunzătoare din O. jj 647 55 Cum meliţi cînepa şi-o faci puzderii, aşa-n trei guri, zdrobind în dinţi, strivea pe trei mişei, de-a pururi daţi durerii. 58 Pe cel din gura roşie nu-1 durea strivirea-n dinţi ca răghilarea rară, că-n spate-i carnea crudă se vedea. 61 Acel ce e-n osînd-aşa de-amară, mi-a spus Virgil, e Iuda Scariotul; cu capu-n dinţi, îşi zbate trupu-afară. 64 Din doi cu capu-n jos, acel din botul cel negru, care-atîrnă, este Brut; se zbate, vezi, grozav, dar mut cu totul; 67 al treilea Cassius e, cel nalt crescut. Dar soarele-a apus de mult, mai zise. E timp de mers, căci totul am văzut." 55 — 60 Şi-n cîte trei, cum rupi în meliţi inul, strivea pe cîte-un duh în dinţi, prin molfecarca din dinţi gătind la trei deodată chinul. La cel dincoa-i părea nimic muşcarea, nimic pe lîngă <.................>, căci avea ades jupită de-orice piei spinarea. 02 // 61 ce e-n osînd-] cu cazn-aşa 02 // 62 mi-a spus] vorbi 02 // 62 — 63 şi-n gură pînă-n brîu, Virgil vorbeşte, e Iuda şi din brîu se zbate-afară. Ol // 63 dinţi, îşi zbate trupu-] gură şi genunchii 02 // 64 post doi ad. ce slati 02 / cu om. 02 / acel om. Oa // 64 — 66 Acel ce cu capu-n jos pluteşte şi-atîrnă-n vînt din gură este Brut; se zbate, vezi, tăcut, nici nu crîeneşte. Ot // 65 Pasajele corespunzătoare cuvintelor care şi este lipsesc din O». // 66 se] să 02 / vezi, grozav] -n chin, cum vezi 02 // 67 — 68 Jos, cel ce pare-aşa <•. ■> nalt crescut e Cassius. Dar noaptea suie,-mi zise. 02 // 69 totul] toate le- 02 // 648 70 L-am prins de după gît, cum poruncise, iar el, pîndind apoi propicea clipă cind aripele-şi monstrul le deschise, 73 s-a prins de perii coastei, subt aripă, şi-apoi aşa-ntre pielea-mpăroşată şi gheaţă scoborî, călcînd în pripă. 76 Iar, cind ajunse unde coapsa lată încheie şoldul gros, subt cingătoare, Virgil, trudit de-o cale-aşa ciudată, 79 întoarse capu-ncet către picioare, apoi din floc în floc sui, părînd că iar se-ntoaree-n lumea far’ de soare. 82 Şi-a zis, de trudă mult-abia suflînd: Tu ţine-te vîrtos! Din noapte-adîncă a chinului ieşi-vom în curînd." 85 Şi-apoi, printr-o spărtură dintr-o stîncă ieşind, m-a pus pe-un mal, iar eu şezui şi-a stat şi el, gemînd şi-acuma încă. 70 poruncise] el voise Oa // 71 apoi] puţin O-,// 71 — 72 Şi, loc pîndind şi clipa priincioasă si largi cind Dis aripile-si deschise 02 // 73 subt] sub Oj'//73-75 Virgil s-a prins de coasta lui păroasă şi-aşa din păr în, păr descinse-n jos, intră-ntre perii deşi şi gheaţa groasă. 02 // 75 scoborî] a scoborît Oj// 76—78 Cind furăm unde-al coapsei os din şoldul gros începe-a face şale, trudit, Virgil întoarse capu-n. jos 02 // 77 subt] sub 02 II 79 către] cătrâ 01 // 79-81 cu mare greu, în locul tălpii sale şi, prins de peri, ca omul ce-ar sui, credeam de el că iar mă-ntoarce-n vale. 02 // 82 Versul lipseşte din 02. //83 „— Te ţine strîns <(...) pe-astfel de scară 02 II 84 Versul lipseşte din 02.// 85—86 Ieşind prin gura unei stînci afară, m-a pus să şed pe-un mal apoi şi-n fine 02 // 86 ieşind din gheţuri, eu pe mal sfătui // 87 a stat şi el, gemînd] de-obosit icnea Ot / Versul lipseşte din 02. // 649 88 Privii în sus şi iată că-1 văzui pe Lucifer, dar nu cum îl ştiusem: deasupra-mi sta şi-n sus genunchii lui. 91 Ce spaimă şi mirare-aici avusem şi-o-nchipuie cel prost, căci nu pricepe prin care punct al lumii eu trecusem. 94 Virgil atunci: Alt drum noi vom începe, ridică-te, e greu şi-ndelungat şi-ncepe şi de ziuă să se crepe." 97 Noi nu eram aici în vrun palat, ci-n peşteră cu nopţi ca din morminte şi-al ei pămînt şi umed şi surpat. 100 Maestre, am zis plecînd, mai înainte de ce-am ieşi din iadul plin de ceaţă, să-mi spui, te rog, şi fă să-mi intre-n minte, 88 — 90 Privii în sus, crezînd să văd, vezi bine, pe Dis cum l-am lăsat, dar <îl> văzui cu tălpi întinse-n sus şi stînd sub mine. 02 // 89 In loc de ştiusem a fost tipărit ştiusei. // 91 în loc de avusem a fost tipărit avusei. // 91—93 Că eu atunci năuc de-uimijre fui o vede-oricare prost, că-n ei putinţă nu e de-a şti ce punct fu pe-unde eu trecui. O0 // 93 în loe de trecusem a fost tipărit trecusei. // 94 — 96 , „— Ridică-te! a prins Virgil să spuie; e drumul rău şi lung-a noastră cale, iar soarele spre-al terţei miez să suie." 02 // 95 E greu şi lung, ridică-te degrabă 1 O*// 97 post palat ad. cu sale Otlj 97—99 N-a fost un drum ca-n vrun palat cu sale', ci-ntr-un amurg şi pe-un pămînt eram, cum e prin munţi, ăl unei peşteri naturale. Ot // 99 ei] său 01 / Pasajul corespunzător cuvintelor şi umed şi surpat lipseşte din Oj. // 100-102 Maestre, am zis pe cînd .mă rădicam, njainte-a ce să ies din iad,, <[... .)• desfă-mi, vorbind, eroarea care-o am. Oa // 102 te rog, şi fă să-mi intre] că mi-nţeleg, nu-mi intră 02 // 650, 103 cum stă cu eapu-n jos acesta-în gheaţă? Şi unde-i gheaţa? Ştiu că seară fu, cum poate-acum să fie dimineaţă?" 106 Iar el: Tu crezi, mi-a zis, că eşti acu dincolo de-acel verme ce se-ntinde prin centrul lumii-ntregi, aşa crezi tu. 109 Erai, cit timp avurăm a descinde, dar, cînd mă-ntoarsei, eu treceam în sus prin punctul cel ce toate le cuprinde. 112 Subt alt văzduh tu stai acum, opus acelui eare-acopere uscatul şi lumea-n care-a fost la moarte dus 115 acel pe care nu-1 născu păcatul. Tu stai pe-un loc rotund şi-ngust aci, pe Iudecca; subt tine e spurcatul. 103 în]-n O.j // 103-105 cum şade-acesta-nfipt, făr’ a fi-n gheaţă, cu capu-n jos şi cerul cum ajunse aşa curînd din seară-n dimineaţă ?" 02 // 104 Cînd scoboram pe dînsul, seară fu 01 // 106— 108 Iar el: Tu crezi că eşti şi-acum dincolo, în centrul lumii Lucifer se-ntinde şi crezi că eşti deasupra lui şi-acu. 01 / Te crezi şi-acum dincolo, <î)mi răspunse, de centrul unde perii-i prinsei eu ai vermelui ce lumea o străpunse. Oa // 109—111 Am fost, cît timp vedeai că descind eu; cînd m-am întors, treceam prin punctu-n care din orice parte-atrage tot ce-i greu. 02 // 110 în sus] prin punctul 01 // 111 spre care tot ce-i greu de-a pururi tinde Oj II 112 Subt] Sub 011 opus] opuse Ox // 112—114 Şi-acum tu eşti sub ceru-a cărui zare opusă este marelui uscat pe-o culme-a cui muri acel ce n-are 02 // 114 a fost] dus 01 / dus] fuse // 115—117 ca om născut şi om trăind, păcat. Tu stai pe-opusa sfer-a-ngustei mese pe care tu-n Giudecca jos ai stat. 02 // 117 în loc dt Iudecca a fost tipărit Iudeea; cf. Iude133—138 Puteai să recunoşti singur Flegetonul, de vreme ce înseamnă rîu arzător şi pentru că puteai să-ţi aminteşti că este descris şi în Eneida, ; VI. Cît despre Lete, alt rîu din mitologia greacă, el va apărea în paradisul terestru, unde se află cei care şi-au văzut iertate păcatele. CÎNTUL XV în ceata violenţilor împotriva firii, a sodomiţilor, care merg neîncetat sub foc, Dante recunoaşte pe maestrul său, Brunetto 1 .alini, cu care se 'întreţine. 4—6 Malurile pe care merg poeţii se aseamănă stăvilarelor construite de flamanzi pe teritoriul cuprins între Guizzante (’Wîtsand, lingă Calais), .1.0, apus, şi Bruges, la răsărit. 7—9 Primăvara, cînd se topeau zăpezile din munţii Carintiei, denumită şi Chiarentana, se umflau apele rîului Brenta şi de aceea padovanii construiseră stc-vilare. 19—21 în toate ciuturile, Dante apelează la imagini familiare, capabile ■să sporească „autenticul" lumii fantastice prin care merge; aici el introduce o comparaţie cu bătrînul croitor care de-abia izbuteşte să bage aţa în ac, pentru a sugera întunericul din acest loc. Comparaţiile par scene de gen, tablouri cu scene din viaţa cotidiană, chemate să ilustreze un destin excepţional şi profunzimile existenţei umane. 30 „Siete voi qui, ser Brunetto ?“ Poetul e surprins să descopere în acest loc pe maestrul său, unul. din cei mai de seamă cetăţeni ai Florenţei. A trăit între 1220 şi 1294. După bătălia de la Montaperti, s-a refugiat în Franţa, revenind cînd puterea a fost preluată de guelfi. A scris Li Uvres dou Trişor, prima enciclopedie în care nu e folosită limba latină ; în italiană .a scris II Tesoretto. A contribuit mult, după cum consemnează cronicarii, Ia răspîndirea culturii printre concetăţenii săi; de aici şi veneraţia lui Dante. Coşbuc a acordat o deosebită atenţie acestui cînt în care a găsit o dovadă a faptului că păcatele din infern sînt în mare parte intelectuale; vina lui ■Brunetto nu a fost sodomia, ci necredinţa. Comentatorul român arată că nimeni nu a adus probe sigure despre sodomia lui Brunetto şi că pedeapsa nu este cea care ar trebui să lovească pe desfrînaţi. „Focul e cel mai nobil fel de pedeapsă, pentru că în acest element se îmbracă înşişi fericiţii din ceruri şi toate cerurile nu sînt altceva decît foc imaterial. Intelectul oimi* lui, mintea, care-1 conduce pînă în Empireu, nu e decît foc intelectual; inc focul intelectual e pedepsit prin sine însuşi, prin foc. . . Cu alte cuvinte, mintea umană n-are alt iad decît pe sine însăşi... în iad sînt pedepsiţi cu foc cei din cetatea lui Dis, cei de pe cîmpul violenţilor împotriva Iul Dumnezeu, simoniacii din bolgia a treia şi sfătuitorii de rele din belgia a opta; iar pe Muntele Sfînt (Purgatoriu), cei din al şaptelea brîu. Ce mt toţi aceştia în comun ? Intelectualitatea, ingeniul, dumnezeirea din rl în mod suprem, focul intelectual, şi anume îndreptat chiar împotriva un" (GC, II, 489-491). 61 După o veche legendă, florentinii, descinşi din romani, primiseră iulie ei pe cei din Fiesole care aduseseră numai năravuri rele cu ei. Despre tră săturile negative ale florentinilor, moştenite de la fiesolani, va vorbi şl Cacciaguida în Par., XV, deci ideea aparţine lui Dante. 67 Porecla li se trăgea de la faptul că se lăsaseră înşelaţi de pisani care le dăduseră două coloane de porfir stricate de foc. De aici, probabil, proverbul: florentinii orbi şi pisanii trădători. 70—78 „Profeţia" lui Brunetto se referă la faptul că şi albii şi negrii vot încerca să-l atragă în facţiunile lor, dar aceşti „mişei" nu vor putea să înjosească un om care păstrează încă demnitatea romană. După „profeţia" lui Farinata făcută cu ură, de un adversar, această nouă prevestire a exilului nu-I mai întristează pe poetul care nu avea la ce să se aştepte din partea unor concetăţeni decăzuţi şi corupţi, aşa cum îi caracterizează dascălul său mult venerat. Caracterizarea nu este făcută în numele unei origini nobile, ci a gentilezzei, a nobleţei minţii şi a virtuţii şi de aceea, în faţa atacurilor soartei, ce îi sînt anunţate, el răspunde ca un cavaler (după cum remarcă Parodi) provocării Fortunei: son presto ! sînt gata (vers 9.1). 109—114 Priscian din Cesarea, în Mauretania, grămătic din secolul VI ; Francesco d'Accorso, faimos jurist din secolul XIII, care a predat la Ho-logna şi Oxford; Andrea de’Mozzi, episcop al Florenţei din 1287, transferai, de papi, din cauza scandalului pe care-1 provocau predicile lui licenţioase, în Vicenza, în 1295. 122 în Verona se organizau, în prima duminică din postul mare, întreceri de alergare, cîştigătorul dobîndind nn steag verde, iar ultimul, un cocoş Brunetto aleargă ca unul care nu va rămîne printre cei uitaţi, anonimi. „Dar adevăratul personaj eroic din acest cînt e Dante... O apariţie uimitoare, între dramatic şi liric, cea mai desăvîrşită pe care poetul a prezeu-tat-o despre sine însuşi, în acea desfăşurare admirabilă de sentimente, de 674 a reverenţa plină de tristeţe la recunoştinţa cea mai suavă şi expansivă, înă la tenacitatea necruţătoare şi dispreţuitoare a omului sigur pe virtu-tea sa" (Parodi, Lectura Dantis). CÎNTUL XVI Poeţii îl întîlnesc pe Iacopo Rusticucci, apoi ajung la marginea brîului unde îl zăresc pe Gerion, care-i va duce în Malebolge. 25—27 Comparaţia ne aduce sub priviri, de data aceasta, luptători care îşi urmăresc adversarul cu capul întors, în timp ce picioarele îi duc înainte. 38 Guido Guerra VI a condus în 1255 armata florentină împotriva ghibelinilor din Arezzo. După înfrîngerea de la Montaperti, în 1260, a luptat, sub Carol I de Anjou, la San Germano şi la Benevento, comandînd pe exilaţii florentini. A murit la Florenţa în 1272. Mama sa, Gualdrada, este amintită, deoarece fusese celebră pentru virtutea ei. 41 Tegghiaio Aldobrandi degli Adimari, podestă în mai multe oraşe şi brav cavaler, a condus pe florentinii guelfi împotriva ghibelinilor sp rijiniţi de sienezi în bătălia de la Montaperti; trebuia să i se fi acordat mai multă ascultare, deoarece el a sfătuit pe guelfi să nu se angajeze în bătălia care a fost, pentru ei, un dezastru. 44 Cetăţean de vază al Florenţei, Iacopo Rusticucci, a fost, la rîndul lui, fruntaş guelf şi de aceea poetul este împins de dorinţa de a-1 îmbrăţişa pe el şi pe ceilalţi doi. 71 Guiglielmo Borsiere, cavaler şi bun povestitor din Florenţa, amintit şi de Boccaccio în Decameron, I, 8. 73 Dante va relua această analiză a decăderii Florenţei, provocată de distrugerea relaţiilor tradiţionale şi de goana după averi, în Cîntul XVI din Paradis, unde se va întilni cu strămoşul lui Cacciaguida. 85 Condamnaţii doresc, cu rare excepţii, ca oamenii de pe pămînt să-şi aducă aminte de ei; pămîntul este cerul lor, deoarece ei nu ştiu nimic •despre viaţa cerească. 97—99 Aşa cum Acquaqueta, torent din Apenini, îşi schimbă numele, cînd ajunge la Forll, în Montone, tot astfel Flegetonul îşi va schimba denumirea mai departe. Dar comparaţia îşi propune, de fapt, să aducă în scenă cetatea din Romagna, Forll, celebră pentru atitudinea ei ghibelină. în 1303, Dante a fost oaspetele lui Scarpetta degli Ordelaffi care conducea cetatea. 106—108 Funia e trimisă în adîncuri pentru a atrage în sus pe Gerion. Coşbuc a împărtăşit ideea unor comentatori că gestul aminteşte ieşirea 675 lui Dante din ordinul franciscanilor: „după cum se înţelege din canţonete sale şi din ascunsa sa autobiografie, îmbrâţişînd anii 1284— 131? schiţată în tot In fernul. Cauzele care i-au impus lepădarea cingătoan v au fost raţiunea şi dorinţa de a nu sta inactiv şi de a servi cu ştiinţa sa republica" (GC, I, 227). Neconfirmată de alte surse, apartenenţa lui Danie la ordinul franciscanilor pare puţin probabilă; mai curind este vorba di lepădarea cingătoarei care este simbolul castităţii, în momentul în care călătorul s-a curăţit de păcatul desfrinării. Dante marchează, astfel, <> etapă în urcuşul său către perfecţiune, asemănătoare treptelor din Scara lui Xoan Climax reprezentată in frescele exterioare moldoveneşti. Această creştere continuă asigură, pe de altă parte, coeziunea dintre episoade (Divina Comedie fiind asemănată „.romanelor tăiate", cum e Don Quijole) şi permite înţelegerea modului în care se amplifică, de la o canţonă la alta, procedeele artistice. 118—120 Din nou, Dante atrage atenţia asupra gestului simbolic, pentru a nu fi interpretat ca o simplă aruncare de coardă în prăpastie! Cu acest prilej, el observă că ar trebui să înconjurăm cu veneraţie pe cei care ştiu să treacă de sclipirea evenimentelor şi să le descopere sensul, dezvăluind înţelepciune! Asemenea oameni nu se întîlnesc oricînd şi oriunde. Sini mai multe semnificaţii, ne spune Dante, în descingerea de coarda cu care călătorul gîndise să imobilizeze pantera care 1-â atacat în pădure; Vir-giliu, care o ia, se întoarce spre dreaptă, spre partea cea bună (cf. Donat: de Chapeaurouge, EinJUhrung in die Geschichte ăer christlichen Symbole, 1984, p. 31—38), o aruncă şi o urmăreşte cum eade în străfunduri, pînă în adâncul rosturilor. CÎNTUL XVII Apare monstrul Gerion pe spatele căruia călătorii vor coborî pînă în cel de al optulea cerc; în timp ce Virgiliu convinge pe monstru să-i ajute, Dante discută cu cămătarii osîndiţi sub scînteile ce-i ard, pe ultima porţiune a bolgiei şapte, în cel de al treilea brîu. 1—3 Monstrul străbate munţii, zidurile şi scuturile cu coada-i ascuţită: forţa banului este ieşită din comun sau, cum scrie Miron Costin, transcriind un proverb: „sula de aur ziduri străpunge". întruchiparea înşelăciunii are faţă de om şi trup de şarpe, pentru a sugera că mai întîi ademeneşte-şi apoi sugrumă. Plăsmuit de Dante, Gerion nu mai are trei capete că îi*' mitologia greacă, unde alcătuieşte una din „muncile lui Hercule" caic a pătruns în insula Eritia, l-a ucis şi i-a luat turmele de vite. 676 .16—18 Covoarele orientale erau - preţuite şi pe vremea lui Dante. Arahr.e a fost o tînără din Lidia ,care s-a luat la întrecere cu Atena la ţesut şi, în timp ce zeiţa înfăţişa puterea zeilor, ea reprezenta slăbiciunile şi amorurile acestora. Cînd zeiţa înfuriată i-a distrus pînza, tînăra s-a omorît de disperare, şi Atena a condamnat-o să stea mereu spînzurată şi să ţeasă, ca păianjen. • 19—24 Gerion stă cu trupul pe mal şi laşă doar coada să-i plutească în prăpastie, aşa cum stau pescarii în luntre aşezate doar jumătate pe mal şi restul în apă sau cum stă castorul ca să prindă peşte în ţinuturile unde locuiesc „nemţii hămesiţi" (în original). 60 Stema familiei florentine Gianfigliazzi, care a trecut de partea negrilor, în 1300, şi pe care Dante o blamează în persoana lui Catello di Rosso Gianfigliazzi la care se face aluzie aici. •63 Stema familiei florentine degli Obriachi. 64 Stema derivă din porecla familiei padovane degli Scrovegni. Dante „se referă, probabil, la Reginaldo degli Scrovegni; cu, banii rămaşi de la el, .fiul lui, Enrico, a ridicat celebra şi superba Capella degli Scrovegni din Padova pictată de Giotto. S-a spus că „se apărau de o terţină de Danie ■cu o biserică de Giotto". 68 Probabil Vitaliano del Dente, podestă la Vicenza în 1304 şi la Padova în 1307. 72—73 Căpetenia cămătarilor din Florenţa, Giovanni di Buiamonte, a •cărui emblemă era alcătuită din trei ţapi negri sau din trei ciocuri de vultur (becco înseamnă şi ţap şi cioc). 107 Faeton, fiu al soarelui, Helios, a dorit să conducă singur carul astrului, dar pierzînd controlul a fost trăsnit de Zeus care s-a temut că poate ,să aprindă pămîntul. Personajul mitologic mai revine în opera care acordă atît de important loc luminii şi bunei utilizări a ei. 109 Icar, fiul lui Daedalus. a zburat prea aproape de soare şi, topindu-se ceara de la aripile lui, s-a prăbuşit în mare, lingă Delos. CÎNTXJL XVIII Poeţii pătrund în Malebolge care are zece văi. In prima şi în cea de a doua vale se află seducătorii, biciuiţi de diavoli şi linguşitorii, cufundaţi în murdărie. 1—3 Coşbuc traduce literal „Malebolge". „Cititorul să nu uite că stînca e de piatră, iar piatra e încăpăţînarea, împietrirea inimii şi prejudecata. Şi tot iadul Malebolgelor e din piatră" (GC, .II, 216 nota). 677, J 30—33 Reluînd un obicei iudaic, papa Bonifaciu al VIII-lea a proclamat anul 1300 an jubiliar, pentru a marca 13 secole de la naşterea lui Hristos. în acest an, pelerinii s-au îndreptat în masă spre Roma pentru â obţine iertarea de păcate. Fiind un singur pod pe Tibru, la Sant’Angelo, pentru uşurarea circulaţiei, s-a luat hotărîrea ca pe o parte a podului să meargă cei care se duceau spre biserica Sau Pietro, iar pe cealaltă jumătate să meargă cei care se întorceau de acolo. Dante desemnează plastic pe cei care seduseseră femei pentru alţii şi pe cei care au sedus pentru ei înşişi. Versurile nu l-au slujit pe comentatorul Coşbuc, deoarece, fixînd amil viziunii în 1298, Dante nu putea descrie un eveniment din 1300: „ar părea un anacronism faptul că Dante vorbeşte la 29 martie 1298 în Infern de un fapt care s-a întîmplat cu doi mai tîrziu. însă e numai o aparenţă; el face în cîntul acela o simplă comparaţie, în timpul în care-1 scria, atîţia ani după jubileu. Cînd l-a scris, i s-a părut potrivit să compare pe păcătoşii din bolge cu trecătorii de pe podul din Roma. Şi nu e nici un anacronism; văzuse amîndouă faptele, atît mersul pezevenghilor, cît şi mersul romanilor, şi amîndouă, în raport cu epoca în care scria cîntul, aparţineau trecutului" (GC, I, 183). Argumentele nu sînt convingătoare; în schimb, ilă de gîndit faptul că acceptînd anul 1300 ca an al viziunii apar o serie de elemente care intrigă: „O batjocură ar fi, dacă Dante ar fi orînduit intenţionat lucrurile aşa fel ca în noaptea din Vinerea Mare, în timp ce credincioşii veghează la mormîntul dumnezeului lor, el singur să se desfăto/o văzînd cum îl maltratează sufletele mocirloase pe Filippo Argenti... şi apoi, în Sîmbăta Mare, cînd tot poporul cîntă aici pe pămînt Gloria în excelsis şi toate clopotele umplu aerul cu cîntul imnului de triumf, Dante să stea să deschidă ochii mari la Tais în bolgea cea mai infectă a Infernului. Cred că lucrurile ar merge mult mai bine dacă Dante s-ar afla în sfînta zi de Paşte în roza cerească a fericiţilor în Empireu şi nu în putoarea membrelor putrede din bolgia falsificatorilor" (GC II, 33). 50 Venedico Caccianemico, dintr-o familie guelfă fruntaşă din Bologna, a fost podestă în mai multe oraşe. Vechii comentatori scriu că „şi-a convins sora să satisfacă poftele marchizului Opizzo da Este pentru bani". 61 în loc de sia (să fie); astăzi bolognezii spun şefa. 83 „Semeţul" este Iason, conducătorul expediţiei argonauţilor pornită în căutarea lînei de aur în Colchida, pe care a dobîndit-o cu ajutorul Medeei, fiica regelui Aetes din Colchida. A părăsit-o pe Medeea care şi-a omorî t cei doi copii. 116—117 Pedeapsa aceasta îl îndeamnă pe Coşbuc să fixeze locul sodomiţilor în această bolgie şi nu în aceea în care se află Brunetto Latini, întîlnit în Cîntul XV. „Aici li-e locul, nu pe cîmpul focului; unde se ispă- 678 ţese păcate lipsite de infamie — întrucît pot să fie şi asemenea păcate — , da, aici li-e locul şi e arătat de Dante cu mai multe indicii decît trebuie. Şi aici pe Dante il văd cu mult mai sever de cum îl vedeau comentatorii că ar fi fost, punînd între mişeii aceştia (acolo, în giron trei) pe clerici... Şi e foarte aspru şi pentru dispoziţia bolgilor, că desparte printr-un singur perete bolgia aceasta, a supremei abjecţii, de bolgia simoniacilor" (GC, II, 485-487). 122 Alessio Interminei sau Interminelli a făcut parte din facţiunea albilor şi mai trăia în decembrie 1295; era din Lucea. 133 Tais apare ca personaj în comedia Eunucul a lui Terentius, dar Dante a preluat dialogul din Cicero, De amiciţia, schimbînd participanţii la convorbire. „Dar poate că Dante cita din memorie", conchide Giorgio Sieb-zehner-Vivanti. Revenind la argumentarea sa, Coşbuc citează o sursă veche din care rezultă că Alessio Interminei „a ţinut bordel de prostituate" şi continuă: „Tais, ce caută ea în bolgia aceasta? De ce nu e în bolgia desfrî-naţilor? A fost mai plină de viciul linguşirii decît al desfrîului?" (GC, II, 485) întrebările sînt destinate să provoace răspunsul că în această bolgie se află şi sodomiţi. Dar Tais apare aici în primul rînd, pentru răspunsul linguşitor trimis soldatului Trason care-i dăruise un sclav şi dorea să ştie dacă Tais s-a bucurat de darul lui: „imens!" CÎNTUL XIX în cea de a treia vale sînt pedepsiţi simoniacii, cu capul în gropi şi tălpile arse de flăcări; printre ei se află papa Nicolae al III-lea. Poeţii urcă pe puntea întinsă peste cea de a patra vale. 1 Simon magul, despre care se spune în Faptele apostolilor că a vrut să cumpere cu bani darul de a boteza. Cîntul acesta, denumit „cîntul anti-papal", a fost considerat de Coşbuc o amplificare a opiniilor exprimate de Dante în tinereţea lui, mai ales în Scrisoarea către principii pămîn-tului: „nepotrivirea între idealul său şi realitatea crudă îl exaspera; vedea pe cei mişei înălţaţi, pe cei buni asupriţi — /»/., XIX" (GC, II, 265). 16—21 Poetul evocă cu nostalgie Domul din Florenţa şi reaminteşte o întâmplare pentru a se reabilita. în tinereţea lui, un copil a căzut în-tr-una din gropile folosite pentru botez şi neputînd fi scos, Dante a spart marginea gropii şi a salvat copilul; pentru că a stricat un obiect bisericesc, gestul i-a fost reproşat ca lipsă de reverenţă faţă de biserică. 52—54 Supremă ironie: osînditul crede că este interogat de cel care a fost aruncat în aceeaşi groapă, de papa Bonifaciu al VUI-lea, adversarul lui 679 Dante; întrucât acesta trebuia să vină mai tîrziu (a murit în 1303), în* seamnă că osînditul a fost înşelat de „carte", de viitorul în care a cilii Că Bonifaciu va pătimi alături de el. Benedetto Caetani din Anagni a devenit papa Bonifaciu după abdicarea lui Celestin al V-lea, pe care Dante l-a acuzat că şi-a părăsit îndatoririle, uşurînd ascensiunea lui Bonifaciu. „Ultim reprezentant al teocraţiei papale", Bonifaciu al VlII-Iea a rămas în istoria ca o figură reprezentativă a secolului XIII; a fost în conflict cu Filip nt IV-lea cel Frumos, regele Franţei, care a reuşit să-l ia prizonier, cu sprijinul adversarilor lui din familia Colonna, în septembrie 1303. Considerîn-du-1 cauză a exilului său şi al decăderii Florenţei, Dante i-a prezcnlat în lumină deformantă toate acţiunile, acuzîndu-1 că a fost ales papă pentru că a cumpărat scaunul. 70 Giovanni Gactano Orsini a fost papă,, cu numele de Nicolae al Ill-h'.i, între 25 noiembrie 1277 şi 22 mai 1280. 79 Nicolae al l'il-lea va sta cu tălpile în flăcări douăzeci şi trei de ani, din 1280 pînă în 1303, pînă va veni Bonifaciu al VlII-lea care va sta numai unsprezece ani, din 1303 pînă în 1314, cînd va muri Clemente al V-lea,. 82—87 Bcrtrand de Got, arhiepiscop al oraşului Bordeaux, ales papă la conclavul de la Perugia din 5 iunie 1305, cu numele de Clement al V-lea., este acuzat că a obţinut demnitatea ca şi lason, care a devenit mare preot al evreilor, pentru că a oferit bani regelui Siriei, Antioh al IV-lea, după cum relatează Cartea macabeilor. Clement al V-lea a fost înscăunat eu ajutorul lui Filip cel Frumos şi cu el începe aşa-numita robie babilonic-ă a papalităţii, întrucît scaunul a fost mutat la Avignon, pentru a fi sub supravegherea regelui Franţei. 88—133 Invectiva lui Dante contra papilor simoniaci, acuzaţi de decăderea Rome'. 99—100 Dante a crezut, ca şi G. Villani (în istoria universală a timpului său), că papa Nicolae, în conflict cu Carol I de Anjou, ar fi acceptat o sumă de bani pentru a participa la pregătirea „vecerniilor siciliene" care au pus capăt domniei casei de Anjou în Sicilia, dar s-a dovedit că papa nu a fost implicat în această răscoală.populară incitată de bizantini şi argo-nezi. După alţi autori, Dante a crezut că papa Nicolae a participat la un complot contra lui Carol. 106—111 Dante contopeşte două personaje din apocalips femeia şi fiara care avea şapte capete şi zece coarne. 113—117 După o legendă, a cărei netemeinicie a demonstrat-o Uorenzo Valla în secolul alXV-lea, împăratul Constantin cel Mare ar fi dăiuit papei Silvestru I (314^336) stăpînirea asupra Romei în momentul în care sediul imperiului a fost mutat în Bizanţ. Acuzaţia îndreptată împotriva împăra- 680 tului bizantin se repetă în Par., XX. Este de reţinut atacul poetului împo* triva pretenţiilor la dominare imperială ale papalităţii. 118 Ironia lui Dante care spune că i-a cîntat aceste note, acuzîndu-1, este accentuată de traducătorul român care foloseşte un termen luat din poezia imnografică: „tropare". 124 Călătorul este purtat de Virgiliu, care îl ajută în mod diferit în funcţie de bolgia în care se află. CÎNTUL XX De pe puntea aflată deasupra celei de a patra văi, poeţii privesc pe ghicitori care umblă cu capul întors spre spate. Virgiliu îi vorbeşte despre originea Mantovei. 22—25 Pedeapsa ironizeză pe cei care au vrut să cunoască viitorul şi acum nu ştiu unde pune piciorul. 31 Amfiarau, rege al Argosului, unul din cei şapte care au asediat Teba. Ghicind că va muri în război, s-a ascuns, dar a fost descoperit prin trădarea soţiei sale Erifile (omorîtă, apoi, de fiul ei — Purg., XII, 49— 51), a plecat la luptă şi a căzut în crăpătura pămîntului deschisă de trăsnetul lui Zeus. 40 Tiresias, faimos ghicitor teban, transformat în femeie după ce a lovit doi şerpi împerecheaţi, a revenit la starea dinţii lovind aceiaşi şerpi, după şapte ani. Dante a luat legenda din Metamorfozele lui Ovidiu (III). 47 Aruns, prezicător etrusc, a spus lui Cezar că va învinge pe Pompei. Localitatea Luni se afla la poalele Alpilor apuani; în preajma ei s-a ridicat oraşul Carrara. 55—60 Manto, fiica lui Tiresias, de asemenea ghicitoare, a rătăcit prin lume după moartea tatălui ei pînă ce s-a oprit pe locul pe care a fost inter meiată Mantova. „Patria lui Bac" este Teba închinată lui Bahus, ajunsă în stăpînirea lui Creon. 62—66 Lacul Garda, numit de antici Benac, formează hotarul dintre Italia şi Germania. Val Camonica se află în Lombardia. 67—69 Insula aflată pe lac este punctul de întîlnire al teritoriilor asupra cărora îşi exercită autoritatea episcopatele de Verona, Trento, Brescia. 70—72 Ridicată de veronezi, cetatea Peschiera avea menirea să-i apere de atacurile celor din Brescia sau din Bergamo. 91 Dante susţine că Mantova şi-a luat doar numele de la prezicătoare, intemeiatâ fiind de oamenii din regiune. 94—96 Pinamonte dei Bonecolsi l-a sfătuit pe Alberto da Casalodi, stă-pînul Mantovei, să-i exileze pe nobili din oraş, iar apoi a profitat de nemul- 681 ţumirile iscate pentru a-I răsturna pe Casalodi şi a prelua el conducerea cetăţii, în 1272. 112 Eurifil i-a determinat, cu prezicerile lui, pe greci să pornească împotriva Troiei; a indicat momentul plecării primului vas, pornind de la observaţiile făcute împreună cu alt augur, Calcas. 114 Dante mărturiseşte veneraţia lui faţă de Virgiliu a cărui operă o cunoştea perfect. 116 Michael Scot, celebru traducător al lui Aristot, din arabă şi astrolog al împăratului Frederic al II-lea (1194— 1250). Pe seama lui circulau multe legende care-i atribuiau puteri magice: Lana, unul dintre primi comentatori, istoriseşte că, aflîndu-se la Bologna, la un ospăţ oferit de prieteni, a făcut cu vrăjile lui să apară pe masă supa din bucătăria regelui Franţei, friptura din Anglia, alte bunătăţi din alte ţări. Mai mult ca sigur că Dante ştia bine că filozoful tradusese pe Avicena, Averroes, Aristot, aşa cum ştia că datorită lui curtea din Palermo devenise o adevărată punte de trecere a operelor de inspiraţie aristotelică din lumea arabă în Europa (E. Garin, Storia della filosofici italiana, 1966, I, p. 87). Dar Dante a identificat, probabil, în filozof un „ideolog" al împăratului Frederic II care dorea să dispună de o doctrină capabilă să-i justifice puterea politică, întrevăzută ca sursă şi suport al întregii existenţe umane, ca stavilă în faţa altor preocupări mai în măsură să desăvârşească personalitatea umană. 118 Guido Bonatti, originar din Forlî, a fost în serviciul contelui Guido da Montefeltro (/»/., XXVII) şi a lăsat o operă în zece părţi, apreciată drept textul cel mai autorizat şi mai accesibil în materie de astrologie. 119 Asdent, poreclă a meşterului Benvenuto, cizmar din Parma, faimos ghicitor. "124—126 Luna, în ale cărei pete fantezia populară vedea reprezentat pe Cain şi un mănunchi de spini, apune pe emisfera locuită şi trece de la marginea acesteia, aflată în Spania, unde este Sevilla, pe emisfera opusă, a apelor, în mijlocul cărora se înalţă muntele purgatoriului. Dante marchează, astfel, „dimineaţa zilei a doua" a călătoriei sale (GC, II, 4 şi 99). 127—129 Coşbuc a acordat atenţie acestei terţine care oferă cititorului o indicaţie cronologică — ce moment al zilei era pe pămînt — şi una alegorică-El foloseşte versurile în favoarea anului 1298, cînd „luna fu rotundă" în săptămîna dinaintea Paştilor, în noaptea de vineri spre sîmbătă (GC, I, notă 14—19); în privinţa sensului alegoric, „pleniluniul în Comedie reprezintă plenitudinea intelectului uman, a minţii sănătoase, şi deci ple-niluniul motivează, din punct de vedere psihologic şi moral, acţiunea poemului" (GC, IX, 193). Virgiliu spune ucenicului său: Tu, care ştii ce credit 632 au magicienii printre aceia care cred că în lună se află Cain cu spinii, ia seama că luna nu mai luminează, în acest moment, pământul. Reţine deci că arta lor este o îndeletnicire lipsită de minte. CÎNTUL XXI De pe puntea care trece peste a cincea vale, poeţii văd cum zac în smoală clocotită, păziţi de diavoli, cei care au furat bunuri obşteşti. însoţiţi de diavoli, călătorii se îndreaptă spre valea următoare. 37—39 Diavolul se adresează celor ascunşi sub pod şi pe care călătorii nu i-au văzut încă. Osînditul este din Lucea, cetatea în care era venerată sfînta Zita. 41 Amară ironie: Bonturo Daţi era faimos pentru delapidările făcute, „Pungaşii" din această vale sînt barettieri, cei care au profitat de poziţia lor socială pentru a fura din averea publică. 49 Serchio, rîu care traversează Lucea. 76 Coşbuc traduce numele diavolilor şi Malacoda devine „Codîrloi". 94 Poetul îşi aduce aminte de momentul în care în 1289, garnizoana, formată din pisani, a părăsit castelul Caprona şi a văzut înfricoşată, armata învingătorilor alcătuită din lucchezi şi florentini; printre aceştia din urmă se afla şi poetul. 112—114 O altă indicaţie cronologică dată de Malacoda: „ziua iniţială a viziunii este o vineri cu pleniluuiu, zi în care se împlinesc 1266 de ani lunisolari ne duc la anul 32 al erei comune ca an al morţii lui Hristos... Anul centesim al lui Dante şi al Divinei Comedii este anul 1298 comun" (GC I, 89—91). 139 Dante nu se sfieşte să folosească situaţii şi cuvinte triviale spre a zugrăvi cît mai plastic realitatea. Şi nici să comenteze cuvîntul mai departe. 4 CÎNTUL XXII De-a lungul văii a cincea, poeţii întâlnesc alţi hoţi dc bunuri obşteşti printre care Ciampolo di Navarra care, printr-un şiretlic, îi face pe diavoli să se ia la ceartă, 5 Aluzie la năvălirile florentinilor pe teritoriul stăpînit de cetatea Arezzo, după bătălia de la Campaldino din. 1289. 49 Personajul a fost greu de identificat; Lana susţine, în comentariul lui, că este vorba de un Ciampolo (Giovan-Paolo) din Navarra aflat în servi- 683 ciul lui Tebald al 11-lea, rege al Navarrei intre anii 1253— 1270, mort la Trapani, la înapoierea din nefericita cruciadă. împotriva Tunisului, în care îl urmase pe Ludovic al XX-lea, regele Franţei. 81 Vechii comentatori cred că este vorba de vicarul lui Ugolino de’Visconli da Pisa (Purg., VIII), guidice (jude cu puteri regale) al regiunii Gallura din Sardinia între 1275 şi 1295. Gallura împreună cu Arborea, Logodoro şi Cagliaxi formau cele patru giudicati, regiuni ale insulei. în schimbul unei sume de bani, fratele Gomita a dat drumul duşmanilor lui Visconti. 89 Michele Zanche a administrat această regiune din împuternicirea lui Em.:o, fiul bastard al împăratului Frederic al'II-lea şi stăpîn al ei în umia căsătoriei cu Adelaisa de Torres. Profitând de lipsa lui Enzio, plecat alături de tatăl său în campania din Lombardia, Zanche a pus mina pe putere, instaurînd o administraţie apăsătoare. A fost ucis de Branca d’Oria (/»/., XXXIII, 137). 118 Furul şi înşelătorul izbuteşte să-i amăgească pînă şi pe diavoli. Dar este un joc care nu ţine seama de preţul final şi de aceea cei doi călători îi vor lăsa „aşa-ncurcaţi“. CÎNTUL XXIII în valea a şasea se află ipocriţii, care se tîrăsc sub glugi de plumb. Printre ei se află doi catalani. 4—6 Cunoscuta fabulă scrisă de Fedru în maniera lui Esop: un şoarece roagă o broască să-l treacă apa, iar aceasta leagă un picior al ei de un picior al şoarecelui, cu intenţia de a-1 îneca. La mijlocul apei, broasca se cufundă, şoarecele se zbate, atrăgînd atenţia unui uliu care-i înhaţă pe amândoi. Adevărat comentariu la finalul cîntului precedent. Fabulele lui Esop au cunoscut o mare circulaţie în Europa medievală, fiind folosite şi în şcoli; la noi, ele s-au bucurat de prestigii şi difuza;e mai ales în epoca Luminilor. 66 Frederic al Il-lea îi pedepsea pe cei vinovaţi de lezmajestate îmbră-cîndu-i în mantale, de plumb şi aşezindu-i în nişte căldări sub care se făcea focul. 103—105 Catalano dei Catalani şi Loderingo degli Andalo, din Bologna, fondatori ai ordinului „fraţilor gaudenţi". Acest ordin constituit în 1261, avea drept precept servite Domino in laetitia (slujiţi Domnului cu bucurie) şi şi-a propus să contribuie la împăcarea facţiunilor care se luptau între ele în toată Italia. Ordinul a decăzut curlnd, şi cavalerii au început să fie desemnaţi ironic drept „fraţii veseli" sau chiar „claponii lui Hristos". Cei 684 doi au preluat conducerea Florenţei în 1266, deoarece s-a considerat că pot fi imparţiali, primul fiind guelf, iar al doilea ghibelin. Guelfii erau susţinuţi de negustori şi meseriaşi, în timp ce nobilii erau, în mare parte, ghibelini. Dar influenţaţi de papa Clement al lV-lea, ei au favorizat pe guelfii care au alungat pe ghibelini din cetate. Cei doi au abandonat funcţia în 1267 şi, spre sfîrşitul vieţii, s-au retras la mănăstirea ordinului din R011-zano, unde slut îngropaţi. G. Villani scrie în Istoria lui: „sub masca falsei ipocrizii s-au pus de acord să realizeze mai curînd cîştiguri personale decît binele comunei". 108 Guaidingo era locul pe care se aflau casele familiei degli Uberti, rîă-rîmate şi arse de guelfi în momentul în care au fost izgoniţi ghibelinii din Florenţa. 109—111 în momentul în care începe să vorbească, Dante vede pe cel mai mare ipocrit, pe Caiafa, care dăduse ideea ca Hristcs să fie răstignit. Cearta dintre facţiunile florentine se estompează îa faţa unei drame de ordin general. Permanenta revenire la atitudinile exemplare şi la principii îl înalţă pe autorul poemului deasupra certurilor contemporane, şi el ră-mîne mai presus de facţiuni după cum i-a prezis şi Brmietto Latini. Idealul armoniei şi al justiţiei susţine întreaga operă şi este prezent şi în acest pasaj cu un admirabil procedeu artistic, al dialogului întrerupt. 121—123 Tot aici se află şi cealaltă căpetenie. Ana, ca şi ceilalţi care au atras urgia cerului, spune Dante, care leagă răstignirea lui Hristos de distrugerea Ierusalimului de către romani. 124 Virgiiiu se miră pentru că atunci cînd a străbătut prima oară infernul (vezi Cîniul IX, 22), nu existau cei răstigniţi. Dante sugerează astfel deosebirea dintre opera lui şi acea a marelui latin. 141 Virgiiiu descoperă că diavolii l-au înşelat. 142—144 Catalano îl ironizează: era nevoie să facă studii teologice la Bologna ca să afle adevărul elementar că diavolul minte? CÎNTUL XXIV în cea de a şaptea vale sîttt pedepsiţi hoţii care se prefac în cenuşă străpunşi fiind de şerpi veninoşi, apoi îşi reiau înfăţişarea. Călătorii întîl-IIesc fie Vani Fucci. 1—3 Ciad soarele e în zodia Vărsătorului, în perioada de la începutul anului, în lunile ianuarie-februarie. 31 Traducere neclară. Nu era un drum de făcut de aceia care poartă mantie fără mîneci şi deci nu se pot ajuta cu mîinile, sau de osîndiţii de care s-a despărţit, apăsaţi de mantiile ibr de plumb. 685 40 Peretele care separă o vale de cea superioară e mai înalt decît peretele care o separă de valea inferioară, datorită faptului că Malebolge e înclinată, se desfăşoară „pieziş". Călătorii coboară ca pe scara unui amfiteatru. 125 Fiu nelegitim al lui Fuccio Lazzari, nobil din Pistoia, Van ni Fucci a luat parte la luptele civile din acea cetate, de partea negrilor. Dan te l-a cunoscut, probabil, în 1292, cînd Fucci a intrat în slujba Florenţei, în războiul contra Pisei. A fost condamnat de mai multe ori pentru furturi şi omoruri. A pierit în jurul lui 1295. 138—139 în 1292 sau 1293, Vămii a spart biserica San lacopo din Pistoia de unde a furat obiecte de aur şi argint. Pentru a-şi salva prietenul pe nedrept bănuit, a spus numele complicilor săi care au fost executaţi. 140—151 Osînditul îi povesteşte căderea albilor şi victoria negrilor, pentru a-1 face să se gîndească, atunci cînd îşi va aminti de el, la propria lui nenorocire. Profeţia lui este o scenă de furtună, care se cere tălmăcită. După ce albii din Florenţa vor aduce la putere pe albi în Pistoia, situaţia se va schimba în Florenţa, unde vor prelua conducerea negrii. Morello Malas-pina din Lunigiana, în valea riului Magra, va organiza o coaliţie şi în aprilie 1306 pe Campo Piceno va zdrobi pe albii din Pistoia, şi va cuceri cetatea. Interesant este faptul că Dan te foloseşte denumirea antică a locului de bătălie dintre Catilina şi senatul roman, pentru a da rezonanţă sporită faptelor; numai că anticul Campo Piceno nu s-a aflat în cîmpia din faţa Pistoiei. Coşbuc a analizat pe larg şi această „profeţie" pentru datele cronologice pe care le furnizează, el întocmeşte o grăitoare schemă a capacităţii de prevestire a locuitorilor din infern, care nu pot vedea aproape, ci numai în depărtare. De aceea, bătrînul Cavalcanti nu ştia că Guido murise şi tot de aceea înfrîngerea albilor la Campo Piceno nu a putut avea loc mai devreme de 1302. „Nu poate fi îndoială că a fost 1302, pentru că în acest an regentul anului a fost Marte" ' (GC, II, 188— 193). N. Sapegno afirmă, în comentariul publicat: în 1957, că Dante se referă la momentele de mare încleştare dintre lucchezi şi negrii florentini., pe de o parte, şi albit din Pistoia, pe de altă parte, care au culminat.cn cucerirea fortăreţei din Serravale, în mai 1302, CÎNTUL XXV în aceeaşi vale, a şaptea, călătorii văd cum se prefac osîndiţii în şerpi. 3 Gestul obscen făcut cu pumnul strîns, degetul cel mare fiind vîrît printre arătător şi mijlociu, se pare că era obişnuit la Pistoia, unde fuseseră reprezentate, pe un turn orientat spre Florenţa, două braţe de marmură care făceau acest gest. 686 13—15 Nici Capaneu, din Cîntul XIV, 46, nu a fost atît de trufaş! 25—33 Cacus, satir, fiul lui Vulcan, locuia în peşterile din muntele. Aven-tin, de unde ataca trecătorii şi-i jefuia. A furat şi boii lui Hercule, care l-a. omorît strangulîndu-1 sau lovindu-1 cu măciuca. Nu se află in cercul violenţilor cu ceilalţi centauri. 68 Cei trei inşi au fost greu identificaţi de comentatori. Agnoio sau Agnello-Brunelleschi a făcut parte dintr-o însemnată familie florentină care, după ce a sprijinit pe albi, a trecut de partea negrilor. Vechii comentatori afirmă că atunci cînd organiza furturi se masca şi de aceea il face Dan te să se transforme. Buoso degli Abaţi a fost membrul unei familii cu sentimente ghibeline; după alţi comentatori ar fi vorba dc un Buoso din familia Donaţi. Puccio Sciancato dei Galigai se pare că a fost ghibelin, iar în 1280 a încheiat un acord cu facţiunea guelfă. Personaje lipsite de convingeri, obscure, ele nu reţin atenţia cititorului care este captat de fantasticul spectacol al. metamorfozei.. 43 Cianfa a fost. din familia Donaţi, care a condus facţiunea negrilor; era poreclit „Malefami". 82 Şarpele mic este Francesco Cavalcanti, despre care se ştie numai ceea ce spune Danie in ultimul vers, că a fost ucis de locuitorii micului tîrg Gaville din valea superioară a rîului Arno. 94—102 Dante se referă la Farsalia IX, unde Lucau a descris moartea cumplită a soldaţilor din armata lui Cato, atacaţi de şerpi în pustiul libian şi mai ales, transformarea în cenuşă a lui Sabellius şi moartea altui soldat, Nassidius, care. s-a umflat pînă i-a crăpat platoşa. Se referă, în continuare, la Metamorfoze IV, unde Ovidiu descrie transformarea mitologicului Întemeietor al Tebei, C.admus în şarpe şi a nereidei Aretuza în izvor. Aici Dante îşi depăşeşte maeştrii şi de aceea a făcut apel la fantezia cititorului său, mai predispus la un spectacol fantastic decît omul din antichitate; poetul italian, spune T. S. Eliot (în Dante), scrie „într-o epocă în care oamenii aveau viziuni", adică erau preocupaţi de descoperirea unui sovrasenso (sens mai înalt) în întâmplări ieşite din comun. 139—141 Cavalcanti e bucuros că i-a transmis lui Buoso înfăţişarea îngrozitoare. CÎNTUL XXVI în cea de a opta vale, duhurile sînt învăluite în flăcări; sînt rău-sfă-tuitorii şi printre ei se află Ulise. 7—9 Lauda ironică a Florenţei care populează infernul cu cetăţenii ei este urmată de un avertisment: aşa cum visurile din pragul dimineţii,. 687 aproape de ora deşteptării, se adeveresc adesea, tot astfel ceea ce pune la cale cetatea Prato, un atac împreună cu alte cetăţi, va provoca pieirea Florenţei. Alţi comentatori cred că Dante s-a referit aici la blestemul rostit de cardinalul Niccolo de Prato care a părăsit, în 1304, Florenţa, după •ce a încercat în zadar să împace facţiunile. 22—24 Acest îndemn la dreapta folosire a facultăţilor sufleteşti vine, s-a. spus, din partea celui care în anii compunerii Divinei Comedii îndeplinea adesea funcţii diplomatice şi se lăsa întotdeauna călăuzit de cinste şi dreptate. .25-—27 Traducere greoaie: precum ţăranul care stă pe o colină priveşte soarele care coboară spre apus şi aruncă ultimele raze calde... 34—49 Profetul Elizeu, scrie în Biblie, fiind batjocorit de nişte copii, i-a blestemat şi îndată an apărut doi urşi care i-au sfîşiat. F.ra împreună cu prorocul Ilie cînd un car de foc s-a coborît din cer şi l-a răpit pe ilie, căre nu a fost înmormîntat în pămînt ca ceilalţi oameni. 52—54 Eteocle şi Polinice, fiii Iui Oedip şi ai mamei acestuia, Iocasta, au provocat războiul celor şapte împotriva Tebei; omorîndu-se reciproc, cadavrele au fost puse pe acelaşi rug, dar flacăra s-a despărţit în două. 55 Fiu al lui Tideu, Diomede a luat parte la războiul troian şi a colaborat adesea cu Ulise, 58—63 Capetele de acuzare sint numeroase: au plăsmuit calul de lemn •care, introdus în Troia, a dus la cucerirea cetăţii; travestit în negustor, Ulise s-a dus la curtea regelui din Sciros, Nicomede, unde-1 ascunsese pe Ahile, mama sa, Tetis, care ştia că acesta va muri în războiul ce sc pregătea, şi a amestecat printre mărfuri arme, care deîndată l-au atras pe Ahile, convins apoi de Ulise să ia parte la lupte şi să părăsească pe Di-datnia, fiica lui Nicomede; prin înşelăciune, cei doi au răpit din Troia. statuia zeiţei Palas-Atena, protectoarea cetăţii. 73—75 Interpretările sînt variate: ca urmaş al lui Enea, Dante ar fi apărut în ochii lui Ulise şi Diomede ca duşamn; Dante era un necunoscut, în timp ce Virgiliu le cîntase faptele; Dante le-ar fi vorbit intr-o limită necunoscută, în timp ce Virgiliu li se adresa într-o limbă clasică. 108 Coloanele legendare puse de Hercule (Hcracles. în greceşte) de fiecare parte a Gibraltarului cu inscripţia Ncc plus ultra (nu mai departe) ca limită a lumii cunoscute. 118—120 Versurile exprimă simpatia ce-I leagă pe poetul care afirmase în Convivio că învăţarea ştiinţei e „perfecţiunea finală a sufletului nostru" (le Ulise îndrăzneţul explorator antic. Dar eroul grec se află în infern pentru că a dus la pieire pe tovarăşii lui, deşi îndemnul era nobil. E de remarcat •că Dante urmează o veche tradiţie formată în jurul Iui Ulise, ca tip al sfo(- 688 «icului şiret chiar ia tragicii greci, o tradiţie care nu şi-a schimbat sensul ■decît tîrziu, atunci cînd elanul cunoaşterii a fost preţuit mai mult ca dreapta măsură (nici pentru Shakespeare, Ulise nu e mai mult decît un diplomat •desăvîrşit). 130—132 Au trecut cinci luni. „Asemănarea între acest fenomen al lunii e evidentă, în înţeles moral, cu întunecarea minţii de sus în jos, căci lucrurile inferioare — ideile terestre — încep să întunece mintea şi apoi o înnegresc, cu totul, precum şi iluminarea ei înceţ>e tot aşa, de jos în sus, spre sfera superioară" (GC II, 121). 133 Muntele Purgatoriului la care nu putea ajunge un muritor; în acest sens, repetarea versului 141 în Purg., I, 133. CÎNTUL XXVII Discuţia cu Guido da Montefeltro despre situaţia politică din Romagna şi relaţiile lui cu papa Bonifaciu al VlII-lea, care i-a provocat căderea în infern. 7—12 Perii, un sculptor atenian, a propus tiranului din Agrigento, Falaris (565—549 î.c.n.), să facă un bou de bronz astfel construit incit cel care ar fi închis în bronzul încins în foc să imite mugetele boului prin urletele sale. Tiranul a acceptat şi, pentru a face prima probă, a poruncit să fie ■închis artistul înăuntru. 29—30 Xăscut în ţinutul dintre Urbino şi muntele Coronare, de unde izvorăşte Tîbrul, pe la 1220, Guido da Montefeltro a fost unul dintre cei mai -de seamă condotieri din acea vreme. A fost vicarul lui Corradino, nepot al împăratului Frederic Barbarossa, în Roma şi a luptat împotriva statului pontifical, pentru care fapte a fost excomunicat de mai multe ori. A intrat în ordinul franciscanilor în 1296 şi a murit în 1298. 40—54 Dante prezintă osînditului situaţia din Romagna în anul viziunii: Ravenna c sub stăpînirea familiei Polenta, care avea drept stemă o acvilă şi care stăpînea şi mica Cervia de pe coasta Adriaticii.; Forli, centru al ■ghibelinilor, asediat de armatele pontificale, sprijinite de trupe franceze, înfrîute de însuşi Guido în 1282, se află acum sub dominaţia familiei Orde-laffi; în Rimini, continuă să stâpînească Malatesta da Verrucchio şi fiul ■său Malatestino, care l-a ucis pe Montagna de’Parcitadi, fruntaş ghibelin; Maghinardo de'Pagani care stăpînea Imola şi Faenza trecea cînd de partea guelfilor, cînd de partea ghibelinilor; Cesena, aşezată pe colină şi cîmpie, .Ungă rîul Savio, este guvernată de Galasso da Montefeltro, pe care Dante fl laudă şi în Convivio, IV, 11, pentru moderaţia lui. 689 66 Pe Guido nu-1 interesează faima pe care i-a promis-o Dante. Dacii Guido „a murit la 1298, moartea lui s-a întîmplat într-una din primele luni ale anului, întrucît la 28 martie din acel an, Dante îl găseşte în infern, mort de puţină vreme, pentru că nu cunoaşte încă obiceiurile din infern ca unul care abia a sosit într-un loc necunoscut şi de aceea spune cuvintele din versurile 64—66" (GC, II, 183). 70 „Marele păstor" e papa Bonifaciu al VIII-lea. 85 Nouă invectivă contra papei Bonifaciu al VIII-lea acuzat aici că nit este preocupat de războiul pentru apărarea credinţei, de cruciade, ci de conflictul lui cu familia Coloana care locuia lingă Laterano. 90 Cei care făceau comerţ cu maurii erau excluşi şi de la jubileu; Bonifaciu nu se lupta cu creştinii care încalcă legiie creştine. 92—96 Pe Guido nu l-a chemat la el pentru că avea capestru (calc după capestro), coarda franciscanilor, adică pentru că devenise călugăr, ci pentru, că îl ştia bun comandant de oşti. A apelat la el aşa cum Constantin cel Mare l-a chemat pe sfîntul Silvestru, care se ascunsese de persecuţii în muntele Soracte, să-l vindece de lepră. Tămăduit şi botezat, împăratul, a făcut donaţia care i-a oferit temei papalităţii să aspire la puterea imperială afirmă Dante în In}., XIX, 115. 102 Pencstriuo azi Palestina (la Coşbuc: Prenestinul), a fost fortăreaţă ca familiei Colonria. Papa i-a promis lui Guido iertarea păcatelor, dacă distruge cetatea. 104 Aluzie la Celestin al V-lea întîlnit în Ctntul III. 118—120 Papa nu avea putere să dezlege un păcat, în lipsa căinţei. Lupta pentru sufletul lui Guido se va repeta şi în Purg., V. Reprezentări picturale se află frecvent în frescele noastre de pe peretele exterior, ia apus. Coşbuc a folosit adesea versul 120 ca argument al preciziei lui Dante „care toate le-a calculat, toate le-a măsurat". Referindu-se la acest cînt, el afirmă că Dante cunoştea bine „lumea treburilor publice", de vreme ce se aruncase el însuşi în „şanţul adînc", în bolgia acestei activităţi; de fapt, comentatorul român avea în vedere imaginea sumbră a intrigilor de curte din episodul lui Pier della Vigna (Cîniul XIII), din acest episod al lui Guido da Montefeltro, al Iui Pier della Broccia (Purg., VI), a mediului în care bintuia lupoaica, tălmăcită ca „furia tu turor de a parveni prin orice mijloace, ca într-o ţară anarhică cu prinţi, seniori, fiecare lichea să devie Marcel" (să calce pe urmele consulului Claudius Marcellus care s-a opus autorităţii — Purg., VI, 125) (GC, I, 227 nota). 690 CÎNTUL XXVIII In valea a noua se află semănătorii de vrajbă neîncetat despicaţi de diavoli; printre ei Dante întîlneşte pe Moşea de’Lamberti şi Bertram de Born. 7—18 Poetul aminteşte războaiele purtate în Italia meridională şi face aluzie la bătălia de la Cannae din 216 î.e.n., în care Hanibal a distrus armata romană şi a strins trei baniţe de inele de la cavalerii romani căzuţi în luptă, după cum scrie Tit Liviu, pe care critica modernă nu-1 mai consideră fără greş; aminteşte, mai departe, de luptele lui Robert Guiscard (1015— 1085) cu saracinii, de războaiele lui Carol I de Anjou purtate pentru a cuceri regatul de Napoli, care au culminat cu bătălia de la Benevento, unde a murit Manfredi (Purg., III) şi au luat sfîrşit cu bătălia de la Taglia-cozzo (1268), unde a fost înfrînt Corradino, ultimul reprezentant al casei suabe. La Ceperano, baronii pugliesi, care trebuiau să apere podul l-au trădat pe Manfredi; după sfatul lui Alard de Valery, Carol de Anjou a păstrat în rezervă un corp de armată care a atacat cînd ghibelinii, siguri •de victorie, se risipiseră pe cîmpul de luptă şi a cîştigat victoria. 31—32 Mahomet (întemeitor al islamismului, născut la Mecca, în 570 sau 580, mort în 632) era considerat iniţiator de schismă, întrucît apăruse după propovăduirea evangheliei; Aii, vărul profetului, a deve nit şeful unei secte şi are capul crăpat pentru că a provocat o schismă în schismă. 56 Dolcino Tornielli din Novara, discipolul lui Gerardo Segarelli, fondatorul sectei „apostolilor" sau „fraţilor apostolici". După ce Segarelli a fost ars pe rug în 1300, Dolcino a devenit căpetenia sectei care, predicînd folosirea în comun a bunurilor, a făcut mulţi prozeliţi. Dolcino a rezistat doi ani cruciadei iniţiate de Clement al V-lea, s-a retras, în 1306, cu cinci mii de credincioşi pe muntele Zebello, dar, din cauza lipsei de hrană şi a zăpezii, s-a predat la 26 martie 1307. A fost ars de viu împreună cu alţi fruntaşi ai sectei. 73 Pier da Medicina de’Catani a fost, după unul din primii comentatori, Benvenuto da Imola, un intrigant care a făcut avere asmuţind pe Guido da Polenta împotriva lui Malatesta da Verrucchio. Dar alţi comentatori avansează alte nume pentru acest personaj intrat în uitare. 76 Nici despre ceilalţi doi nu sînt cunoscute alte date decît cele oferite de textul dantesc. ■81 Tiranul crud este Malatestino Malatesta, „cu un singur ochi", duce al cetăţii Rimini. ■88—90 îi va ucide şi îi va scuti să se mai roage, cum fac marinarii cînd ajung la acele stînci bîntuite de furtuni. 691 101 Curius l-a determinat pe Cezar să treacă Rubiconul, provocînd războiul civil, spune sursa lui Dante, Lucan în Farsalia I, 280. Dar tribunul Curius a ajuns la Cezar după ce acesta trecuse rîul. 106 Moşea de’Lamberti a determinat, prin cuvintele reproduse mai departe, familia Amidsi să-l omoare pe Buondelmonte dei Buondelmonfi, care o părăsise pe Amida şi se însurase cu o Donaţi. Asasinatul din 1215 a scindat pe florentini în.guelfi şi ghibelini şi a fost cauza conflictelor care au măcinat cetatea. 109 Dante adaugă: ai contribuit la stingerea familiei tale; exilată în 1268, este adevărat că nu mai apare în documente după 1280. 134 Născut înainte de 1140 în castelul Hautefort din Perigord, Bertrant de Born, a fost unul din cei mai de seamă poeţi provensali, citat ca atare de Dante în De Vulgari Iiloquentia II, 2. Se. spune că l-ar fi îndemnat pe tînărul Henric să se răzvrătească împotriva tatălui său, Henric al If-lea (1154— 1189). Unii comentatori cred că e vorba de re Giooanni, celălalt fiu al regelui Angliei, Ioan fără Ţară. A procedat ca Ahitofel, sfetnicul lui David, care l-a aţîţat pe Absalom, fiul regelui, împotriva tatălui său. 142 Coşbuc a considerat ideea expusă în acest vers drept principiul călăuzitor al lui Dante în stabilirea pedepselor: „pedepsirea păcatelor este totdeauna potrivită cu felul păcatului, un fel de talion, cum zice Bertram de Born: al caznei chip e chipul crimei mele" (articolul din 1901, Concepţia „Infernului" — GC, II, 523). Interesant este faptul că osîndiţii din această bolgie sînt dornici să se reabiliteze, să-şi refacă reputaţia şi să împiedice pe alţii să ajungă în situaţia lor, dovedindu-se preocupaţi tot timpul dc colportarea de vorbe, de intriga măruntă, proprii spiritelor meschine. CÎNTUL XXIX în valea a zecea sînt pedepsiţi, prin groaznice boli, falsificatorii. 10—11 Indicaţia dată de Dante — luna este la nadir, deci este ora unu dupâ-amiază — a fost folosită de Coşbuc în reconstituirea itinerai inlui dantesc; versurile arată „un termen care nu poate fi depăşit", întrudt cei doi călători trebuia să iasă din infern înainte de Florii, în seara zilei de sîmbătă (GC, II, 55—61). în acelaşi timp comentatorul român regăseşte în aceste versuri o semnificaţie morală, legîndu-le de Inf., XX, 124— 127, unde autorul a precizat că „ieri noapte luna fu rotundă". „Cititorul vede că în amîndonă bolgele Dante vorbeşte de plîns sau plînge. Într-amîndouă bolgele Virgiliu îl mustră, dincoace cu « încă? », dincolo cu « Tu n-ai făcut aşa în alte bolge », şi înir-amîndouă bolgele Virgiliu îi dă un avertisment 692 cu luna" (GC, II, 217). Simbol al minţii umane, luna este sub călători sam se scufundă în mare în bolgiile falsificatorilor şi a ghicitorilor, a celor care îşi bat joc de adevăr, întrucît înfăţişează sub chipul acestuia minciuna. 27 Văr al tatălui lui Dante, amintit în documente din 1269 şi 1276, Ger del Bello se complăcea să semene vrajbă între oameni şi din această pricină a fost omorît de un Brodaio dei Sacchetti. Ura dintre familiile Ali-ghieri şi Sacchetti a durat pînă în 1342, cînd podestatul Florenţei, Duca. d’Atene, a pus capăt vendetei şi a silit părţile să semneze actul de împăcare, din partea familiei Alighieri semnînd Francesco, fratele lui Dante. 34—36 Ruda poetului refuzase să-i vorbească pentru că urmaşii nu-i răzbunaseră moartea. Dar Dante pune mai presus legea dragostei de cutumele „vendettei". Personajul a făcut un nou pas pe calea perfecţiunii,, chinul celui stăpinit de mînie provocîndu-i şi mai multă milă. 40—42 Poetul florentin foloseşte cuvîntul chiostro, loc închis, porticul interior al unei mănăstiri şi dezvoltă apoi metafora. 46—51 Cititorul să-şi închipuie cc miros îngrozitor ar simţi dacă bolnavii, din regiunile cele mai nesănătoase — Sardinia, Val di Chiana şi Maremma — ar fi adunaţi la un loc, în perioada cea mai caldă a anului. 55—57 Aşa cum Justiţia, care ascultă de domnul cel înalt, pedepseşte pe cel pe care-1 descoperă a fi un falsificator. 59 Locuitorii insulei Eghina de care se îndrăgostise Jupiter. Regele Eac a supravieţuit epidemiei şi a cerut zeiţei să transforme în oameni furnicile de la rădăcina stejarului lingă care se adăpostise. 109—111 Comentatorii au identificat în „cel din Arezzo", pe un om învăţat, Griffolino, care s-a ocupat în secret cu alchimia. A fost pîrît episcopului de Siena de fiul natural al acestuia, Alberto da Siena, şi ars pe rug. înainte de 1272. 125 Stricca pare să fi fost din familia Salimbeni, podestă în Bologna şi celebru pentru înfumurarea lui; a cheltuit în banchete fastuoase averea, moştenită. 127 Probabil frate cu Stricca, Niccold a făcut şi el parte din Societatea tinerilor cheltuitori din Siena. A fost primul care a folosit cuişoarele la. friptura de fazan sau potîrniche. Întemeiată în a doua jumătate a secolului al XlII-lea, societatea aceasta din Siena grupa doisprezece tineri care au constituit un fond comun cu care organizau serbări şi mese. 131 Caccia d’Asciau sau Caccianemico deguli Scialenghi şi-a consumat toată averea, ca membru al societăţii din Siena. 132 Poreclă a lui Bartolomeo dei Folcacchieri, care a fost la fel de risipitor, dînd dovadă de aceeaşi mare înţelepciune, spune ironic personajul. 693 •136 Capocchio din Siena a fost prieten cu Dante şi de aceea ii aminteşte cu cită artă imita pe alţii; a fost ars pe rug în 1293 pentru că practica alchimia. De aici, ura lui împotriva sienezilor. CÎNTUL XXX Poeţii îşi continuă călătoria în cea de a zecea vale şi întîlnesc pe Gianni Schicchi şi alţi falsificatori de persoane care se sfîşie unii pe alţii. 1 Poetul aminteşte cazuri exemplare de acte de nebunie comise sub imperiul furiei. Pe Ataman, cumnatul Semelei, fiica regelui Tebei, prefăcută în cenuşă de Junona, pentru că Jupiter se îndrăgostise de ea, zeiţa l-a făcut să-şi piardă minţile, să ia pe soţia lui drept leoaică şi să o omoare, pe ea şi copiii lor. Alt exemplu: cînd a văzut pe fiul ei, Polidor, ucis pe .malul mării şi pe fiica ei, Polixenia, sacrificată pe mormîntul lui Abile, Hecuba a început să latre crezîndu-se căţea. Introducerea lui Dante la cîntul celor care s-au disimulat, şi-au schimbat firea, evocă limitele tragice ale închipuirii, aşa cum cele comice au fost înfăţişate de Shakespeare în Visul unei nopţi de vară. 32 Gianni Schicchi dei Cavalcanti a fost celebru pentru talentul lui de a imita glasul şi gesturile compatrioţilor săi. Simone Donaţi, fiul sau nepotul lui Buoso Donaţi, l-a rugat să îmbrace hainele lui Buoso, care murise fără să facă testament, să se aşeze în patul aceluia şi să dicteze notarului -un testament în favoarea lui Simone. Gianni Schicchi a acceptat, dar cînd a dictat testamentul a prevăzut pentru sine o parte substanţială din averea lui Buoso şi, îndeosebi, cea mai frumoasă iapă a acestuia, spre indignarea lui Simone care a trebuit să accepte, ca să nu fie dată în vileag înşelătoria lui. Episodul a inspirat libretul lui G. Forzano, folosit de Giacomo Puccini pentru opera lui Gianni Schicchi, reprezentată în premieră la New York, în 1918. Isprava plină de fantezie a lui Gianni a stăruit în mintea lui Coşbuc care, ironizînd lipsa de atenţie acordată pleniluniului în Comedie de către ■comentatori şi, de aici, unele contradicţii în interpretarea cronologiei drumului parcurs de Dante, scria „Pleniluniul dantesc a fost spiriduşul comentatorilor şi, ca Gianni Schicchi, îşi înfige dinţii în nodul de la gît şi-i trage după el prin toate zilele primăverii din 1300“ (GC, I, 245). 37 Fiica lui Cinira, regele Ciprului, Mirra şi-a schimbat înfăţişarea, cu ajutorul doicei sale, pentru a induce în eroare pe tatăl ei, care a luat-o drept •o altă tînără şi astfel şi-a satisfăcut pofta ei. Aflînd înşelăciunea, regele a vrut să o omoare, dar Mirra a fugit în Arabia, unde a fost transformată in plantă. 694 61 Maestrul Adam a fost probabil englez şi a fost adus de cei trei fraţi Guidi conţi de Roraeia în castelul lor pentru a falsifica florinul florentin. Prins în oraş pe cînd cheltuia banii falşi, a fost condamnat şi ars pe rug în jurul anului 1280. Coşbuc consideră că pedeapsa lui — de a avea în faţa ochilor riuri cu ape bogate, el fiind suferind de „hidropizie" — pune în lumină legea talionului pe care Dante a luat-o ca principiu călăuzitor în stabilirea pedepselor (GC, II, 477). în acest sens, versurile 70— 72. 76—78 Maestrul Adam numeşte pe doi din cei trei conţi Guidi da Modi-gliana. Descinzînd din Guido Guerra al IV-lea, întîlnit printre sodomiţi (Cîntul XVI), aceşti conţi au fost în număr de patru: Guido al II-lea, Alessandro, care a fost comandant al exilaţilor albi printre care s-a aflat şi Dante, Aghinolfo, către ai cărui fii a adresat Dante una din epistolele sale (a IV-a) şi Ildebrandino, ajuns episcop de Arezzo. Aici silit numiţi Guido şi Alexandru, primul nemenţionat de traducătorul român. Nu se ştie cine a fost cel de al treilea conte amestecat în această operaţie de falsificarea banilor. Mînia personajului este atît de mare, incit ar renunţa şi la apa fîntînei Brando, numai să poată să-şi reverse furia. 86—87 Coborînd intr-un con cu vîrful în jos, călătorii află că bolgia in care se află are o circumferinţă pe jumătate mai mică decît bolgia superioară în care au fost mai înainte. tO Florinul florentin era de douăzeci şi patru de carate; cel bătut de meşterul Adam avea numai douăzeci şi unu, cu trei mai puţin. 97—98 Soţia lui Putifar, nenumită nici în Biblie, a acuzat pe Iosif pe nedrept, pentru că acesta nu voise să se plece patimei stăpînei sale; Sinon este grecul care a rămas lingă Troia, cînd ceilalţi s-au prefăcut că se retrag, a convins pe troieni că este persecutat de compatrioţii lui şi a reuşit să-i determine să introducă în Troia calul de lemn în care se aflau soldaţii greci. 148 E josnică purtare să-ţi pierzi timpul ascultînd ce discută doi mincinoşi ; ca să nu te mai laşi furat de neatenţie, adu-ţi aminte că sînt alături de tine şi nu vei mai uita glasul raţiunii, il mustră Virgil. Merită să stai să analizezi argumentele aduse de cei care falsifică adevărul ? Merită să intri în disputa lor? Mai bine vezi-ţi de drum. CÎNTUL XXXI Poeţii ajung pe malul unui puţ păzit de giganţi; printre ei se află Nemrod, Fialte şi Anteu. Acesta din urmă îi depune pe gheaţa ultimului cerc. 5 Rănile făcute de lancea lui Ahile şi a tatălui său (Coşbuc îi dă numele: Pelops) nu puteau fi vindecate pînă nn erau atinse de aceeaşi lance. 695 18 Aluzie la finalul poemului La chanson de Roland, cînd eroul, cărui.> i se încredinţase comanda ariergărzii armatei lui Charlemagrie, la sugestia perfidă ă'lui Ganelon, vesteşte pe rege că este impresurat de sarazini şi că a luptat pînă la capăt, sunînd din corn. 41 Priveliştea este asemănată cu fortăreaţa cu patrusprezece turriuri ridica» de sienezi în Valdelsa împotriva florentinilor. 44—45 Aluzie la lupta mitică dintre Jupiter şi ceilalţi zei, de o parte, şi giganţi pe de alta, amintită şi în Cîntul XIV. Pentru reaua folosire a. inteligenţei, poetul i-a aşezat pe giganţi în puţul care face legătura dintre înşelătorii din cercul opt şi trădătorii din cercul nouă. ' 59 Ornament de bronz în forma fructului de pin, de peste patru met ii înălţime, care împodobea mausoleul lui Adrian sau, după alţii, Panteonul şi care a stat în piaţa Sfîntului Petru, pînă în secolul al XlV-lea, în fata vechii biserici vaticane, unde îl aşezase papa Simacus (498— '514). Acum se află în Vatican, în grădina Belvedere, pe scara lui Bramante. 64 Trei locuitori din' Frisia, vestiţi pentru înălţimea lor, de-abia dacă s-ar fi putut lăuda că ajung la bărbia uriaşului, stînd until peste altul. 67 Cuvinte fără sens, alcătuite prin modificarea unor cuvinte ebraice. Coşbuc ă însemnat îrttr-unul din caietele cuprinzînd comentariile salr (Pleniluniul alegoric) interpretarea: „Malizia che mi fai mirahle" — răutate care mă faci demn de mirare. 70 în original: anima sciocca, duh lipsit de minte.• Uriaşul nu putea fi stîrpitiiră, cum traduce Coşbuc. Cuvintele lui Virgiliu au scopul de a-l încuraja pe Dante, deoarece gigantul nu le poate înţelege. 77 Nemrod a fost primul rege al Babilonului şi a avut ideea construirii turnului Babei, unde s-au încurcat limbile. 94 Fiu al lui Neptun, Fialte a pus, împreună cu fratele lui, Ota, muntele Ossa peste muntele Pelion ca să ajungă la cer, 98 Briareu, unul din fiii lui Uranus şi Gea, cu o sută de mîini (Hecatun-chires). - Aruncaţi în tartar de Uranus, ei au fost chemaţi toţi în ajutor de zei în lupta lor cu giganţii sau titanii. După înfrîngerea acestora, li s-a încredinţat paza giganţilor în infern. 101 Anteu, fiu al lui Neptun şi al Terrei (în mitologia greacă: Poseidou şi Gea), silea pe toţi trecătorii prin Valea Bagrada, lingă Zama, să se lupte cu el. Observînd că îşi pierde puterea cînd nu mai are contact cu pămînlul, cu Terra, Hercule l-a ridicat în sus, în aer şi l-a strangulat. După unele legende, el n-a luat parte la luptele titanilor cu zeii, deoarece Terra l-a opri! să lupte, făcîndu-i-se milă de zei. Măi puţin vinovat ca ceilalţi giganţi, el vorbeşte o iimbă ce poate fi înţeleasă şi hefiind legat, îi vă putea duce pe călători in fundul infernului. 696 115 Discursul lui Virgiliu îşi propune să capteze bunăvoinţa uriaşului: a locuit în valea în care Publius Cornelius Scipio a înfrînt pe cartaginezi, salv.ind astfel Roma, în bătălia ,de lingă Zama, în piui 202 î.e.xi. dacă .ar fi fost alături de ceilalţi giganţi, zeii ar fi fost învinşi; Dante îl va.celebra in versuri, cînd se va întcţarce pe pămînt., Virgiliu îi cere să nu-i mai,trimită la alţi uriaşi, pentru ajutor, la Tjziu (gigant pomenit de Luean în Farsatia şi de Ovidiu în Metamorfoze) sau la Tifeu (întîlnit de Dante tot în Metamorfozele lui Ovidiu, care scrie că, trăsnit de Zeus, a fost aruncat sub vulcanul Etna). 123 A patra şi ultima parte din rîul infernului, Cocitul; lacul era îngheţat şi ocupa tot cercul al nouălea. 134—135 Coşbuc îl face pe Virgiliu să vorbească'popular în atest- vers, care redă, totuşi, exact originalul: Fătii in qua. Luîndu-1 pe Dante în braţe, cei doi călători par să facă un singur trup. 136 Garisenda, unul din celebrele turnuri înclinate din Bologna, construit in 1110 de Filippo şi Odo dei Garisendi; 'pe vremea Iui . Dante, turnul era cu 48 metri mai înalt. 141 Inspăimîntat că uriaşul se poate prăbuşi peste ei, în timp ce se apleca, Dante spune că ar fi preferat să meargă pe alt drum. 142—143 Uriaşul ne-a aşezat în locul care devorează pe Satan şi Iuda. glâsuieşte originalul. CÎNTUL, XXXII Călătorii pătrund în prima zonă a cercului nouă, în Caina, unde* se află, scufundaţi în gheaţă, trădătorii rudelor; trec, apoi în zona a doua, în Antenora, unde sî-nt trădătorii patriei, printre care întîlnesc pe Boeca degli Abaţi şi pe contele Ugolino. ■ ■ ■ > 8' După concepţia lui sPtolomeu, pămîritul este în. 'centrul universului, iar adîncul infernului, ca centru al pămîntului, este şi centrul lumii. : 10—12 Poetul cere ajutorul muzelor care au dat putere lui' Anfion să cînte atît de frumos din liră, incit pietrele din munte au venit singure să formeze zidurile Tebei. ' 15 Dacă erau rumegătoare, odată cu moartea ar fi scăpat de orice chin. 25—30 Dante foloseşte denumirea antică pentru Don = Tanai şi se referă la porţiunea din Dunăre care traversează Austria’= Osterlic. Gheaţa era aşa de groasă incit nu ăr fi apărut nici o crăpătură'dafcă S-ar fi prăbuşit peste Cocit -muntele Tambferiuc, neidentificat de comentatorii'probabil tna'siv din'Alpiiapuani, sau muntele Pietrapana din acelaşi lanţ muntos, 697 azi Monte Pania. Osîndiţii stau cu faţa în jos pentru ca să nu le îngheţe lacrimile in ochi. 56—57 Cei doi sînt din „Valea rîului Bisenzo", din apropierea Florenţei, care aparţinea lui Alberto degli Alberti, conte de Mangoria, şi fiilor săi, Alesandro şi Napoleone, unul guelf, celălalt ghibelin, cuprinşi de o ură atit de profundă incit şi-au uneltit reciproc moartea. 61—62 Moldret sau Moldrec, nepotul sau fiul regelui Arthur, unul din eroii vestitului ciclu breton. Încercînd să-l omoare, prin trădare, pe rege, acesta i-a străpuns pieptul cu suliţa, aruncată cu atîta putere incit prin rana făcută a trecut o rază de soare, vizibilă în umbra lui Moldret. 63 Vanni Cancellieri, poreclit Focaccia, cunoscut ca unul dintre cei mai turbulenţi şi cruzi albi din Pistoia de la sfîrşitul secolului al XllI-lea, i s-a pus în seamă uciderea unui unchi pe care a vrut să-l moştenească mai curînd. 65 Sassol Mascheroni din familia Toschi din Florenţa şi-a ucis un vâr pentru a apuca moştenirea unchiului său; descoperindu-i-se fapta, a fost decapitat. 68—69 Alberto Camicione de’Pazzi l-a ucis pe vărul lui, Ubertino de'Paz/.i sau, după alţii, pe Ubertino degli libertini, de asemenea rudă cu el. Dar vina lui este mai mică decît a lui Carlino de’Pazzi care şi-a trădat patria ; în acest fel, poetul face trecerea spre grupul următor. Carii no i-a trădat pe albi, făcînd să cadă în mina negrilor fortăreaţa Piantravigne, în 1302. Un act al comunei florentine, din 3 ianuarie 1303, fixa retribuţia care i se cuvenea pentru „serviciile făcute". 106 Bocea degli Abaţi, trădătorul guelfilor în bătălia de la Montaperti, nu doreşte să se mai vorbească de el pe pămînt; dimpotrivă, divulgă numele celor aruncaţi în acest loc al oprobiului. Solidaritatea creată de faptele mîrşave se întemeiază pe dispreţul şi ura reciprocă, la polul opus solidarităţii izvorîte din respect şi dragoste. în bătălia de la Montaperti, din apropierea Sienei, Bocea degli Abaţi, care lupta în rîndurile florentinilor ghibelini, l-a atacat pe neaşteptate pe Jacopo de’Pazzi, care purta drapelul .guelfilor şi i-a tăiat mina. Drapelul câzînd, s-a produs învălmăşeală in rîndul guelfilor care au fost înfrînţi. Bătălia de la Montaperti din 4 septembrie 1260 revine în opera dantescă, deoarece a fost începutul infrîu-gerilor suferite de guelfi, pricina certurilor dintre ei şi cauza îndepărtată a exilului lui Dante din Florenţa; bătălia a fost evocată şi în Cînlul X de Farinata. degli Uberti care, în 1260, condusese pe ghibelinii sienezi şi pe cei florentini împotriva guelfilor florentini. Aceşţia din urmă aveau să se împartă în albi şi negri, cei din urmă manevraţi de papa Bonifaciu 698 al VUIdea, cîştigînd partida şi exilînd pe albi, printre care şi pe Dante, în 1302. 116 Cel din Duera este Buoso, stăpînul Cremonei, care a păstrat pentru sine banii pe care i-a dat, în 1265, Manfredi ca să stringa armată împotriva lui Carol de Anjou şi a încasat, apoi, o altă sumă de la acesta din urmă ca să-i lase liberă trecerea. 119 Tesauro dei Beccheria din Pavia, abatele mînăstirii Valombrosa, a fost trimis de papa Alexandra al IV-lea legat al său în Toscana; suspectat că favorizează revenirea ghibelinilor, după alungarea lor din 1258, a fost executat în piaţa Santo Apollinare din Florenţa. Dar Vilani afirmă că trimisul papei era nevinovat. 121 Ganellon este cel care a pierdut, prin trădare, pe Roland la Ronce-vaux. Gianni de’Soldanieri i-a trădat pe ghibelini şi a condus răscoala populară, din timpul guvernării fraţilor gaudenţi (Cîntul XXIII), care a avut drept urmare preluarea puterii de către guelfi. Dante care se ridică deasupra facţiunilor condamnă trădarea, indiferent de apartenenţa politică a celui care a comis-o. 122 Tebaldo de’Zambriasi din Faenza care, pentru a răzbuna insulta ce i-o aduseseră eîţiva exilaţi ghibelini din Bologna, a deschis, în noaptea de 13 noiembrie 1280, porţile oraşului guelfilor bolognezi care au omorît o mulţime de oameni. 131 Tideu a fost unul din cei şapte regi care au asediat Teba. Rănit mortal de Menalip, a reuşit să-l ucidă şi a cerut, apoi, să i se aducă în cort capul acestuia pe care l-a muşcat cu furie, spune Statius, sursa lui Danie. Poetul pregăteşte astfel cel mai dramatic episod din Infern, prin această uvertură cu care încheie un cînt, procedeu unic în marele poem. CÎNTUL XXXIII Călătorii ascultă povestea lui Ugolino şi pătrund în zona a treia a cercului nouă, în Tolomea, unde întîlnesc pe trădătorii oaspeţilor. 4—5 Primele cuvinte ale lui .Ugolino amintesc de începutul istorisirii aventurilor lui Enea în faţa Didonei: Infandum regina jubes renovare dolorem (îmi ceri, regină, să reînnoiesc dureri nespuse — Eneida, II, 3). Dante îşi imită maestrul, 13 Ugolino, fiul lui Guelfo I della Gherardesca, conte de Donoratico, capul facţiunii guelfe din Pisa, a asumat funcţia de podestă în 1284, cînd cetatea era ameninţată de liga formată din Genova, Florenţa şi Lucea. Cu multă abilitate, contele a ştiut să dezmembreze liga făcînd concesiuni 699 teritoriale care, însă, au provocat nemulţumirea pisanilor, alarmaţi de creşterea concomitentă a domeniilor lui Ugolino. Conflictul cu nepotul său, Ugolino Visconti, a fost utilizat de facţiunea ghibelină, condusă de episcopul Ruggieri, care a reuşit să-l înlăture de la conducere şi să-l închidă împreună cu doi fii şi doi nepoţi, în 1288, chemînd la conducere, în anul următor, pe Guido da Montefeltro (Cîntul XXVII). în mai 1289, cei cinci prizonieri au fost lăsaţi să moară de foame. 14 Ruggieri degli Ubaldini, nepot al cardinalului Otaviano (Cîntul X), a devenit în 1278 arhiepiscop al Pisei şi a sporit, prin intrigi, conflictul dintre cei doi Ugolino, izbutind sa provoace, astfel, căderea contelui Ugolino della Gherardesca. A asumat funcţia de podestă în 1288, dar, neputînd face faţă atacurilor dezlănţuite de exilaţii condu’şi de Ugolino Visconti, a chemat Ia conducere pe celebrul condotier Guido da Montefeltro. Pentru răul tratament aplicat guelfilor, a fost condamnat la închisoare pe viaţă de papa Nicolae al IV-lea, dar Ruggieri a continuat să rămînă în scaun pînă în 1295, cînd a murit. L-a condamnat la închisoare pe conte sub motiv că şi-a trădat patria, prin cedările teritoriale făcute cetăţilor Florenţa şi Lucea; la rîndul lui şi-a trădat patria, urmărind doar propriile lui interese. 28—34 Contele visează că un lup cu puii săi, el şi copiii şi nepoţii, sînt fugăriţi pe muntele San Giuliano, aflat între Pisa şi Lucea, de episcop şi cele trei familii aliate cu el — Gualandi, Lanfranchi şi Sismondi. 50 Contele a fost închis cu cei doi fii ai săi, Gaddo şi Uguccione, şi cu doi nepoţi, Brigata şi Anselmuccio, copiii fiului său Guelfo al II-lea. Contele îi socoteşte pe toţi proprii săi copii. 79 Invectiva lui Dante, „deschide seria invectivelor florentine împotriva cetăţii care a fost centrul ghibelin din Toscana şi care au supravieţuit căderii cetăţii în literatura populară. Ea izbucneşte dintr-un sentiment de justiţie ce-1 îndeamnă pe poet să protesteze împotriva interpretărilor abuzive date legii de către facţiuni pentru a-şi justifica răzbunările private: Dante nu este aici reprezentantul unei facţiuni, ci poetul neamului său, care dă o înaltă lecţie de moralitate socială" {afirmă Casini în comentariul său). Episodul este pilduitor, ca şi cel al Francescăi da Rimini; poetul nu oferă numai exemple de mari prăbuşiri umane, ca în alte ciuturi, ci atrage atenţia asupra răspunderii celor care deţin puterea politică, aşa cum în celălalt episod s-a adresat celor care ştiu să mînuiască sufletele oamenilor prin artă. Poetul condamnă cu asprime Pisa ca pe o ruşine în Italia — acel bel paese, dove il si sona — şi pentru că vecinii nu se grăbesc să o pedepsească, el o blesteamă ca insulele de la gura- Arnului şă oprească apele şi să o înece. Invectivele din opera lui Dante pot fi comparate cu ,;mustrârile" din cronica lui Grigore Ureche. 700 87 Aceasta-i suprema, vină a pisanilor: au torturat .copii nevinovaţi. 103 Călătorii, pătrund. în a treia zonă, unde osîndiţii imobilizaţi în gheaţă an în permanenţă faţa expusă curentului de aer îngheţat provocat de aripile lui Lucifer. 119 Alberigo de’Manfredi, mai întîi frate gaudent (Cîntul XXIII, 103), mai apoi căpetenie a guelfilor din Faenza, a intrat în conflict cu rudele sale pe care le-a invitat la ospăţ, sub pretextul împăcării, dar la sfîrşitul mesei slujitorii lui au năvălit în sală şi au ucis oaspeţii. 120 Aducerea fructelor la masă a fost semnalul măcelului; ucigaşii au năvălit, atunci cînd el a ordonat „aduceţi fructele" ! 124—126 Numele acestei zone e dat după Ptolemeu, guvernatorul diu îerihon, care l-a invitat la masa* pe socrul său, Simon Macabeul, marele preot, şi pe fiii lui, Matatia şi Iuda, şi i-a omorît. Alţi comentatori cred că este vorba de regele Egiptului care l-a ucis pe Pompei. Atropos este una din cele trei Parce, aceea care tăia firul vieţii. Primul cerc se numeşte Cama, de la cel care şi-a ucis fratele, pe Abel; al doilea Antenor, de la fruntaşul troian elogiat în poemele homerice, dar considerat, în legendele posterioare, un trădător, pentru că ar fi dat grecilor „Palladium"-ul; al treilea cerc este Tolomea, iar ultimul este Giudecca, de la luda, în italiană Giuda. 137—138 Branca d’Oria, dintr-o cunoscută familie din Genova, ginere al lui Michele Zanche, întîlnit în Cîntul XXII; l-a invitat pe socru la masă şi l-a ucis pentru a-1 moşteni, în 1275. Este în infern de mai mulţi ani, spune originalul, de aproape un sfert de secol, dacă acceptăm anul 1300 drept an al viziunii. 145—147 Genovezul mai era în viaţă la data viziunii; se ştie că mai trăia în 1325, cînd a fost izgonit din Sassari. Extraordinară imagine a unui om care se mişcă printre semeni, dar nu mai are suflet de mult! 146 Ruda nu a fost identificată de comentatori. 150 Călcîndu-şi cuvîntul, Dante ş-a comportat aşa cum a făcut osînditul în viaţă. Mai mult, în cercul supremei abjecţii, nu este loc pentru milă. Dante-personajul a evoluat în timpul călătoriei sale şi s-a detaşat de sentimentalismul care umbreşte adesea dreapta judecată, aşa cum i s-a întîm-plat cînd l-a întîlnit pe Brunetto Latini: dragostea de puritate îl împiedică să aibă vreo compasiune faţă de cei care au avut numai aparenţă de om. 151—153 Invectiva contra Genovei este un ecou al acuzaţiilor tradiţionale contra populaţiei din Liguria (prezente şi în Eneida, XI, 700—717). Interesantă este îmbinarea spiritului universal al lui Dante, care întruchipează in poem umanitatea, cu acest spirit îngust parohial, care face pe poet să redea în versuri toate acuzaţiile aduse străinului, celuilalt, de spiritul 701 suficient provincial. De aici, acuzaţiile împotriva locuitorilor altor regiuni italiene sau francezilor vanitoşi şi nemţilor lacomi, culminînd cu imaginea dură a alterităţii: musulmanii. 154 Cel mai rău din Romagna este Alberigo. CÎNTUL XXXIV Poeţii au ajuns în Giudecca, ultima zonă din ultimul cerc al infernului, unde se află trădători binefăcătorilor. în mijlocul gheţii se află Lucifer care ţine în cele trei guri ale sale pe Iuda, Brutus şi Casius. Ti'ecînd prin centrul pămîntului, cei doi călători ies pe cealaltă emisferă, unde se află. muntele Purgatoriului. 1 tn original: Vexilla regis prodennt inferni, Versul redă, iu adaptare, cuvintele unui imn de Venanzio Fortunato, ca supremă ironie la adresa, trufiei lui Lucifer. Drapele sînt cele şase aripi ale acestuia. 28 în original: împăratul ţărmului durerii, care este cetatea lui Dis, adică Dite. 32—33 Deosebirea dintre statura lui Dante şi a unuia din giganţii întâlniţi la gura Cocitului e mai mică decît aceea dintre statura unui uriaş şi. unul din braţele lui Lucifer. Comentatorii au căutat să calculeze dimensiunile monstrului, dar Dante nu sugerează decît faptul că, oricît de mare, Lucifer este măsurabil, deci finit. 36 Coşbuc a alăturat acest vex-s expresiei „izvorăşte oiice fericire" care apare în mai multe locuri în Vita Nuova, unde Dante vorbeşte de Beatrice.. Astfel, el subliniază opoziţia: „Acolo Lucifer, aici Beatrice, cei doi eterni adversari, unul în faţa celuilalt care se luptă din prima clipă a .creării lor (vreau să spun de la creax-ea lui Lucifer aşa cum e, nu cum. a fost) şi se vor lupta veşnic. Unul este acela de la care « se scurge-a lumii-întregi ordură » şi cealaltă este aceea de la care « izvorăşte orice fericire Şi Coşbuc continuă comparaţia punînd în paralel versurile 22—24 din acest ciut cu Par., I, 70-72 (GC, II, 130- 133). 37—42 Cele trei feţe semnifică aici aixtiteze ale Treimii sau parodie a. ei; ca antiteze, ele reprezintă ura, ignoranţa şi neputinţa. Animalele cu trei capete pot fi întîlnite în arta antică, dar fiinţă umană cu trei capete nu apare decît tîrziu în arta europeană, spre sfîrşitul evului mediu. Trei capete umane se află pe relieful unei faţade din Toscana, din 1207, care putut fi văzut de Dante. Textul dantesc a inspirat pe ilustratori şi diavol cu trei capete se regăseşte în miniaturile din manuscrise cuprinzînd opri t marelui florentin din secolul XIV (Donat de Chapeaurouge, Einfiihruug, P- 99). 702 51 De aici pornea curentul îngheţat pe care Dante l-a simţit tot mai intens, pe măsură, ce a înaintat pe Cocit. Cele trei direcţii în care bate vîntuf acesta care distruge căldura sufletească sînt cele trei rădăcini ale răutăţii; aceasta izvorăşte din reaua întrebuinţare a celor trei puteri ale sufletului din concepţia clasică şi anume a facultăţii poftitoare, a celei irascibile şi a celei raţionale. Necumpătarea vine din reaua folosire a puterii poftitoare, ura din reaua folosire a puterii irascibile, neştiinţa şi nechibzuinţa din reaua întrebuinţare a puterii raţionale. Patima este o mişcare a sufletului împotriva firii spre o iubire neraţională, spre o ură fără judecată, spre reaua întrebuinţare a ideilor şi a lucrurilor; răul este abaterea lucrării puterilor sădite în fire de la scopul lor. întemeiat pe această concepţie tradiţională şi mai ales pe Aristot, Dante a construit Infernul ca împărăţie a fărădelegii, cu trei mari diviziuni: în prima secţiune se află cei necnmpătaţi (desfrînaţii, lacomii, avarii şi risipitorii, semeţii şi invidioşii), în a doua, în cetatea Dite, în cercul 7, sînt violenţii, iar în cea de a treia, în Malebolge, în cercul 8 şi 9, diverse chipuri ale relei folosiri a raţiunii şi ale „bestialităţii" — de la seducători la trădători. Topografia Infernului a fost schiţată de Yirgiliu în Cîntul XI ■; în versurile 82—83, el a numit cele trei înclinări spre rău, specificînd că se întemeiază pe Etica Iui Aristot: incontinenzci, folosirea necumpătată a lucrurilor, rnalizia, greşita folosire a raţiunii şi matta bestialitade, răutatea care transformă pe oameni în fiare. Dante preia principiile eticii aristotelice şi le îmbină cn precepte patristice, astfel că diviziunile nu sînt stricte (după cum ne dovedeşte cercul 6, al ereticilor), fapt care poate îndreptăţi interpretări ca cele ale lui Coşbuc dispus să identifice în toate cercurile „păcate intelectuale", adică manifestări ale relei folosiri a raţiunii. 67 Yînzătorul lui Hristos şi ucigaşii lui Cezar sînt exemplele cele mai clare ale trădării, ale gîndirii şi comportării care caută să distrugă temeiurile ordinii. Această ordine se întemeiază în viziunea lui Dante, pe lege şi pe autoritate; trădarea este abisul fărădelegii. Despre Cassius Longinus se ştia că era slab şi palid; Dante îl confundă, probabil, cu Lucius Cassius, despre care Cicero afirmă în Catilinaria, III, că era gras. 68 A doua zi a călătoriei este cuprinsă între limitele indicate in Cintnl XX. 125— 126 şi această indicaţie. „La răsăritul soarelui, sau puţin mai tîrziu, poeţii erau în a patra groapă din Malebolge, întrucît Yirgiliu spune că luna, plină apune: «se scunfundă în mare sub Sevilla Cain cu spinii > (XX, 125). în a noua bolge, luna era sub picioarele lor: era, prin urmare, o oră după miezul zilei. Şi-apoi, în clipa plecării din infern, începea seara acestei zile: « noaptea suie » (XXXIV, 68). Poeţii au ieşit din durerosul regat pe piciorul lui Lucifer, şi cînd au ajuns pe emisfera opusă trecuseră deja dona 703 ore din zi, soarele fiind la .«miezul terţei» (XXXIV, 94—96) dimineaţa" (GC, II, 5) Comentatorul a denumit prima zi „a piedicii", _a doua ,,,a. .infernului", a treia „a drumului ascuns" — din infern pînă la purgatoriu —, a patra „a antepurgatoriului" şi aşa mai departe, în total 10 zile, de vineri, în preajma Floriilor, pînă în noaptea de şîmbătă spre duminica. Paştilor, 78 Fiind în centrul pămîntului, unde este şi centrul gravităţii, călătorilor le este foarte greu să se întoarcă în aşa, fel încît să poată, ieşi, pe. emisfera cealaltă. E drumul anevoios al trecerii de la o formă de vieţuire Ia alta. „Acesta este punctul alegoric din care,omul se întoarce de la păcatele sale spre calea care-1 duce la mîntuire. Iar pentru că păcatul este opusul virtuţii, acela care trece de la păcat la virtute este asemenea celui care face o întoarcere diametral opusă, cum face cel care se întoarce cu picioarele acolo unde îi stă capul. Intr-adevăr, întoarcerea aceasta o face Dante (in braţele lui Virgiliu) pe coapsa lui Lucifer" (GC, II, 59). 96 Orele canonice erau prima, de la 6 la 9, tertid, de la 9 la 12, sexta, de la 121a 15, şi nona, de la 151a 18. Era deci, şapte şi jumătate dimineaţa. 118 Călătorii au trecut pe altă emisferă şi de aceea Lucifer apare cu capul in jos. După topografia dantescă, pămîntul are două emisfere: cea locuită, in centrul căreia se află Ierusalimul, şi emisfera apelor, de la Gibraltar la Gange, în mijlocul căreia se înalţă muntele Purgatoriului, Trecerea s-a petrecut, cînd s-a răsucit Virgiliu. „Purgatoriul este antipodul nostru în emisfera astrală, prin urmare cînd apune soarele la marginea orizontului vestic acolo, el apare la marginea orientală a orizontului nostru; acolo se termină ziua şi la noi începe ziua, aceeaşi zi. Sau cum spune Dante însuşi' pe scurt: «Cînd noaptea moare aici, dincolo iese». Dimineaţa acelei zile care în purgatoriu a ajuns la scara ei“ (GC, I, 103). „Orice om numeşte aici şi în partea aceasta locul unde se găseşte, iar acolo, locul departe de el... Cînd a ajuns la emisfera inferioară, Virgiliu a spus « aici e dimineaţă, cînd acolo e seară » şi cu acolo a înţeles emisfera superioară" (GC, II, 89). 121—126 Răspunsul la cea de a doua întrebare a lui Dante. în momentul în care s-a prăbuşit Lucifer, emisferele erau invers acoperite ca acum: cea australă de pămînt şi cea septentrională de ape. Lucifer a căzut în direcţia emisferei australe, dar pămîntul a refuzat contactul cu el şi s-a retras pe emisfera septentrională; continuînd să cadă, porţiunea de pămînt ce stătea în calea lui Lucifer a ieşit pe emisfera australă sub forma unui munte, Purgatoriul. în acest mod, poetul arată că geniul râului, prins în gheaţă, nu are contact cu pămîntul şi nu-1 stăpîneşte în nici un fel. Arhitectura fantastică dezvăluită treptat de poet a îndreptăţit compararea Comediei cu impresionantele edificii gotice. 704 127—132 La extremitatea cavităţii în care se află Lucifer se deschide o galerie la fel de lungă ca infernul, corespunzîndu-i, simetric, pe emisfera opusă. Apa care străbate galeria este probabil Lete, care izvorăşte din Purgatoriu şi ajunge aici după ce a spălat păcatele locuitorilor muntelui. 139 Cu acelaşi cuvînt, stele, se termină toate cele trei părţi ale Divinei Comedii, subliniind semnificaţia luminii care ar trebui să călăuzească şi „să îndepărteze pe oameni de mizerie şi să-i conducă spre fericire", scrie Dante în Epistola către Cangrande. „Drumul ascuns, cum numeşte Dante drumul său în duminica Floriilor, a fost un drum de glorie, pentru că a fost o victorie împotriva păcatelor sale. A fost drumul care duce la lumină, la locul unde ieşirăm să vedem iar stele" (GC, II, 59). ) C II P KINSt’L Prefaţă ................................................. VII Manuscrisele Divinei Comedii. Elemente pentru o cronologie a traducerii datorate lui George Coşbuc............................... XXI Notă asupra ediţiei ..................................... XLV INFERNUL .................................................. 1 ADDENDA.................................................. 273 Note şi comentarii .................................... 655 f