DIN ÎNCEPUTURILE POETICE DE LA NAS AUD
MlNGAlEREA POETULUI
Şi dacă nime la mormîntu-mi după mine nu va plînge
florile în loc de lacrimi vor vărsa rouă cu sînge ; 5    vor vărsa rouă cu sînge şi cu ea mă vor stropi şi pe mine m-or jeli !
Şi dacă din trecători nime n-a căta la a mea cruce : 1°    luna cu iubire mare
va privi-o lin şi dulce ;
va privi-o lin şi dulce şi de mine dor i-a fi şi mă va compătimi !
15   Şi dacă în această lume mă va uita orişicine' luna, stele, flori şi soare s-or gîndi mereu la mine ;
s-or gîndi mereu la mine cît în lume ele-or fi şi-n continuu m-or jeli !
429
25
Căci şi flori şi stelişoare şi soarele aurit
vor gîndi întotdeauna la poetul lor iubit,
la poetul lor de-odată ce-n viaţa tristă-a sa cu dor mare le cînta.
DE MULT, DE MULT...
De mult, de mult plîng nencetat
şi inima-mi suspină : Căci dorul crud şi nempăcat
din pept nu mi s-alină !
De mult, de mult geme mereu ar meu sîn şi se plînge :
Căci dorul crud în peptul meu e viu şi nu se fringe.
[DOUĂ STELE LOGOSTELE]
Două stele logostele Care-alungă orice jele Spre a nu te deştepta, Mititelule, ce-ai face Cînd mormintele rapace Ar răpi pre mama ta !
10
Oh, dar moartea nemiloasă Cînd la mine va veni, M-a străpunge cu-a ei coasă Şi pe veci voi adurmi.
15
Atunci plînge după mine Ca şi cînd ai vrea în fine Din mort a mă deştepta Căci cu lacrimi de durere Te-a crescut în grea veghere mama ta.
432
[CĂCI N-A PUTUT PE TINE]
io
15
Căci n-a putut pe tine Să te striveasc-odată Nici hanul cel sălbatec Cu xerxica-i armată, Nici fiii semilunii Nepaşnici şi haini, Dedaţi să vadă lumea Cenuşă şi ruini. Nici seclul lui Zapolia Nu te-a răpus pe tine, Nici oarbele partide Şi intrigi fără fine, Chiar mîna providenţii Turbat te-a urmărit, Dar tu printre blesteme Rămas-ai neclătit.
433
REGELE SI CIOCLUL
Un rege stă cu fală pe tron în astă lume
Şi preste ţări departe răsună crudu-i nume.
El stă  pe tron  puternic şi-n  pompă  se îmbată
Pre cap coroana-i luce tot în rubin lucrată,
5   Un sceptru, ce domneşte, el poartă-n a lui mînă Şi scumpe diamanturi pe capu-i se îngînă. Cu ură el priveşte la mizerul ce plînge La cel ce udă ţărna cu lacrime de sînge, în visuri se desfată şi lumea nu o vede
10   Pe sine-atotputernic şi mîndru se mai crede Se cugetă pe sine se-ardică-n gîndul său Chiar, tocmai deopotrivă cu divul D[umne]zeu ! Şi în întreaga lume numai un om e-n stare La oarbele lui visuri să pună înfrînare
15   Acela nu se uită la domn ori la ţăran La cel cu avuţie, la mizer sau orfan, El nu vrea să cunoască că eşti păstori de munte Sau rege ce purtat-ai coroană p-a ta frunte ; Sub mîna lui vin toţii, pe toţi îi ştie el
20   pre cela ce domneşte, p-orfan şi pe mişel. Şi el este, zic, numai în lume om în stare, Să-nfrunte cu urgia a regelui visare, Şi el e numai singur ce-1 poate înfrunta Căci numai cioclul are dreptate a cînta :
25
30
O rege tu esti mare, ai sceptru să domneşti O rege, esti puternic, pe toţi îi biruieşti, Pe toţi, fără de seamă, sub mîna ta-i supui Dar mie niciodată povaţă n-ai să-mi pui Căci tu ai sceptrul mare şi domini după plac Eu însă am unelte cu care groapa-ţi fac !
434
SUS LA MUNŢI...
Sus la munţi eu mă voi duce, sus la codrul nefinit Şi-acolo mi-oi face casa sub un brad îmbătrînit ! Acolo mi-oi face, face, cu de muşchi coperămînt Separat d-al lumei zgomot şi închis ca-n un mormînt Căci intrige şi războaie acolo ştiu că n-or fi Iar dureri apăsătoare nu mă vor nelinişti !!
ÎN POIANA...
în poiana unde tace mîndrul filomelei cînt în desişul fără margini, ah, săpaţi-mi un mormînt! Şi-mi puneţi la cap o cruce căci am fost creştin curat Iar de umbră daţi-mi, daţi-mi un
brad verde-ncrîngurat. Ca să ştie toţi că-n lume precum bradul viscolit Astfel sufletul din mine de dureri s-a mistuit!!
436
VAD EU BINE !...
CÂTRA voi...
Văd eu bine că durerea-mi nu se curmă-n al meu sin
Doruri triste-umilitoare nu s-alină ci rămîn.
Văd eu bine că speranţa nu-mi mai rîde dulcisor
Şi-a mea inimă se pleacă putredă fiind de dor,
Văd eu bine că acele nu voiesc a se fini
Pînă moartea să-mi sărute sînul rece n-a veni !!
Cătră voi mă-ntorc acuma, cătră voi vreu să mă
plîng
De-ţi putea să-mi rupeţi chinul şi suspinii ce mă
frîng,
Cătră voi mă-ntorc acuma, sprijin ultim mi-aţi
rămas,
Căci la nime-n lumea largă nu mai am, vai, nici un
pas !
Daţi-mi voi baremi o dată ascultare la mîhnit Şi-al meu suflet de durere fi-va iară liniştit.
438
I
439 •
SOCIETĂŢII „VIRTUS ROMANA REDIVIVA'
Vărsat-a multe lacrimi, tot lacrime de sînge în crunta lui durere prin timpul viforos Românul, acest popul ce plînse şi va plînge Trecuta lui splendoare şi laur glorios. Un vis, o laşitate pigmeilor era Şi sclav fără credinţă în scumpă ţara sa !
Rănit pînă la suflet de ,,oarba tiranie'1 O zi în libertate sărmanul n-a avut, Măcar să plîngă-n taină trecuta-i vitejie. Amorul ţării sale ce-n veci nu 1-a pierdut. Nimic însă în fire de soarte nedomnit : A libertăţii soare cu zor i-a răsărit !
Românul se rădică, dar slab de grea durere :
El cere mînă tare şi braţe de eroi.
Dar cine să ne-ajute ? în dar[n] la cer vom cere.
în dar[n]. Salutea este : „Cu-a noastre dintre noi !
Voim dar mîntuirea ? Sus, fraţilor, odată, în gloria străbună pe „vechiu-ne pămînt" Vedea-vom iar naţiunea, de nu, abandonată Apune-va cu zile în tainicul mormînt.
CÎNTEC
Printre-a îngerilor cete Am privit misterios : Dar ca tine nu posede Ceriul înger mai frumos.
5   Printre stele cu iubire Am cercat o dalbă stea : Dar ca tine stea mai blîndă Nici pe ceri nu poţi vedea.
COROANA ŞI SCEPTRU
Regele se-ncoronează Cu coroane vechi de aur. Eu mă-ncorOnez, copilă, Cu-al speranţei verde laur.
5   Regele are o ţară ;
Sceptru are de domnit; Eu te am pe tine, sceptru Mi-i amoru-ti infinit.
442
443
DORURILE
Dorurile noastre-n sînuri înfloresc şi pier în vînt; înflor iară şi pier iară Astfel pînă la mormînt.
Iar viaţa noastră trece Ca o pasere în zbor ; Dorurile trecătoare Lasă ceva-n urma lor ?
VAI CU VAI
Văi cu văi în miezul nopţii Dulci poveşti destăinuiesc, ■ Zefireii a lor şoapte Florilor le povestesc.
Florile încet se-nclină, Şoaptele le-au mărmurit. •-Cine ştie, vai ! ce şoapte Vîntul le-a destăinuit.
444
445
AU CÎNTAT
Au cîntat mult într-o noapte Blîndele privighetori, Au' plîns florile-ncîntate Toată noaptea pînă-n zori !
Filomelele-şi uitară Cîntul lor ; florile însă Nopţi întregi plîng, iar în ziuă Le-afli-n lacrime încinsă !
A CÂZUT
A căzut o stea din ceriuri ;
Era palidă. De-abia
O zării şi fără voie
Am zis : iată steaua mea !
Dac-a fost a mea steluţa Sau a altuia, nu ştiu, însă ştiu că de atunce Nu pricep de-s mort ori viu
446
447
4
TU RÎDEA1
Tu rîdeai, dar pe-a ta faţă Două blînde lăcrimioare Am zărit. Aşa în vară Este ploaia cea cu soare !
Ci durerea infernală Mai în urmă tot te-nvinse : Zîmbetu-ţi peri pe buze, Soarele de nori se-ncinse.
418
TABLOU
O tăcere mult adîncă Peste apă s-a lăsat. Marea doarme, iar pe stîncă Stă năierul supărat.
Naia lui a fost sfărmată De orcanul furios ; Marea doarme legînată Luna rîde graţios.
449
LA FÎNTÎNĂ
ÎN ZADAR
Copilita la fîntînă
Stă plîngînd, iar într-o mînă
Ţinînd cofa tot ofta —
Dar de ce ? — Nu mâ-ntreba.
Ştiu, inelul de pe mînă Că 1-a zvîrlit în fîntînă Blăstămînd din gură greu. Dar de ce ? — Sti Dumnezeu !
Soarele pe ceri apare Mîndru ca un crăişor, Dar îndată iese-n zare Şi-1 acopere un nor !
Ah, de cîte ori şi oameni Geniali în lume-apar, Dar se-mbrobodesc în ceaţă Si-a lor rază e-n zadar.
1882
450
451
FACE-M-AŞ UN. VULTUR AŞ
Face-m-aş un vulturaş. Vultur falnic face-m-aş. Să am aripi ca să zbor Sus pe fruntea unui nor, 5   S-ascund sub aripa mea Tristă stelişoara mea.
Şi d-acolo pe pămînt Eu să văd al meu mqrmînt Şi cu aripa să bat 10   Steaua mea neîncetat. Ca să cadă steaua mea Şi să cad şi eu cu ea !
■PlNA CÎND
•.Pînâ cînd, o, Doamne sfinte, Pînă cînd s-o tot iubesc, Căci cu-amoru-i zi şi noapte Tot mai tare veştezesc ?! Pînă cînd, oh ! spune-mi, Doamne —■ Pin-atunci, el mi-a şoptit, Pînâ cînd — dar pîn-atunce Pînă cînd — vei fi iubit !
[VÎNTUL BATE-N MIEZUL NOPŢII]
Vîntul bate-n miezul nopţii Trestia lacului mişcînd Dulci poveşti din altă lume P-al său şuier aducînd,
5   Mie încă într-o noapte O poveste mi-a adus, Aşa tristă cît şi lacul Plîngea trist cînd mi-o-a spus !
454
CUM CURGÎND
Cum curgînd o undă-n vale S-a bufnit d-o stîncă-n cale Şi-n mii picuri s-a spart ea,
Astfel e junia mea : Cînd d-o stîncă se izbeşte în mii versuri se zdrobeşte.
455
TABLOU DE SEARA
Blîndă rază Lucitoare Scînteiază Şi-o coloare
5 Purpurie Se aruncă Pe cîmpie Şi pe luncă ! Ce roşeaţă !
10    Ce linişte ! Ce măreaţă Privelişte ! Totul pare în natură
15   Că tresare Şi murmură Imnuri sfinte Rugi duioase Prin cuvinte
20 Maiestoase Cătră tronul Ce nu piere ! Orizonul Se poleie,
25    Căci îi place Ca să-şi scalde în a sării Zîmbiri calde Mîndra-i frunte.
456
30   Sus pe piscul Unui munte Arde discul Solar. Dulce El se gată 35   Să se culce —
Şi deodată
El sfinţeşte
Şi-n tot locul
Se lăţeşte 40   O tăcere
Mult dorită ;
Şoapta piere
Adormită.
Colo-n vale 45   La izvoară
Lîngă cale
O feţişoară.
Geme cîmpul
Şi răsună 50   Căci e timpul
Să se-ntoarne
Muncitorii
De la coarne.
Pre cer norii 55   Pier. în juguri
Boii pasă
Trăgînd pluguri
Cătră casă ;
Iar copiii 60   Ce-i alungă
Pe-a cîmpiii
Zare lungă
Fug şi cîntă,
Rîd şi saltă. 65   Iar de partea
Ceealaltă
Pe răzvorul
Ce-nfloreşte ■—
Vînătorul 70   Se iveşte.
457
75
80
85
90
95
Deja moare Cel din urmă Raz de soare Şi se curmă în linişte Mult frumoasa Privelişte, Căci se lasă Tristă noapte Şi-amuţeşte Orice şoapte. Totul tace Ca mormîntul, Doarme-n pace Chiar şi vîntul, Chiar şi unda Fără ştire în profundă Liniştire. Chiar divina Cîntăreaţă Ce suspină Cu blîndeaţă Grea şi multă Nu prelude ! — Dar ascultă ! Ce s-aude Doar e vîntul Cu-al său şuier 1 Ba, e cîntul Unui fluier !
CARTEA CELOR DOI ZBÎRLIŢI ŞI-A MAI MULTOR ALŢI PlRLIŢI
PETRACHE, ZBÎRLITUL ŞI TINCA, NESPĂLATA
De Petrache cel zbîrlit Voi demult aţi auzit. El cu claia lui de păr Era spaima-ntr-adevăr.
5   Şi de Tinca nespălata V-a vorbit mama şi tata, Căci era vestită-n ţară De zbîrlită şi murdară.
Voi acum îmi ziceţi mie : 10   „Noi nu credem să mai fie Alţi copii de-aşa rău soi Cum au fost aceştia doi !"
Dragi copii, voi vă-nşelaţi! Staţi de-o parte şi-ascultaţi 15   Ce de ticăloşi mai are Lumea cît e ea de mare.
■
Leneşi, mincinoşi, murdari, Şi tot felul de ştrengari Unii merg să fure poame 20   Alţii plîng mereu de foame.
Unii strică pomi şi flori, Dau cu pietre-n trecători, De trăsuri s-agaţă unii, Şi-alţii urlă ca nebunii,
459
25   Sparg şi rup şi strică tot ; Alţii scot limba de-un cot Şi se-nstrîmbă, şi se-njură, Ştiu şi mulţi ce-s răi de gură.
Ştiu fetiţe nespălate 30   Care rup şi strică toate, Taie părul la păpuşi, Stau şi-ascultă pe la uşi.
Despre-aceştia eu vă spui Multe-n cartea ce-o făcui, 35   Iar ce nu spui de la mine, Chipurile-o spun mai bine.
TUDORICA ŞL TITI, CEI NEASCULTĂTORI
Mama lor zicea mereu : „Cînd nu sînt acasă eu, Voi să nu vă faceţi jocul Nici cu lampa, nici cu focul.
5   Căci din sobă sar schintei Şi v-aprindeţi, dragii mei !" Astfel le spunea ea multe. Ei, dar tocmai ei s-asculte ! Mama lor cînd a plecat,
io   Titi, ea, s-a şi urcat Sus pe masă. Ehehei ! Ia să văd în lampă ce-i ? A suflat şi nu s-a stins, Păru-i însă s-a aprins,
15   Şi s-a ars grozav pe faţă. Rabdă, Titi, şi te-nvaţă ! Tudorică cel mintos N-a rămas nici el pe jos, C-un tăciune să se joace,
20   Alergînd încolo-ncoace. Dar vedeţi acum, din joc Hainele-i luară foc, Şi-acum rabdă, vai de dînsul Prea tîrziu acum e plînsul !
461
GICA ŞI LICA, CEI SOMNOROŞI
10
15
20
— „Gică, Lică, ce-i cu voi ?
Asta prea e lată. Nu v-aţi săturat de somn ?
Jos din pat odată 1" Tot aşa-i certa mereu
Mama lor cu glasul ; Ei durmeau ca doi buşteni
Nu-şi mişcau nici nasul. Tata lor chemînd atunci
Slugile, apucă Patul cu copii cu tot,
Tocma-n drum să-1 ducă. Şi ploua, ei nici n-aveau
Gînd să se trezească — Şi-ncepu acum pe străzi
Patul să plutească. Tocma colo-n piaţă, vai,
Ei se deşteptară ; De prin case toţi rîdeau :
Doamne, ce ocară ! Ei plîngeau răzbiţi de frig
Şi de dorul pinii, Gîştele rîdeau de ei
Şi-i lătrau si cînii !
10
15
20
Uite-o şi pe Zoe-acum !
Spuneţi voi, vă place ? Cum să-nstrîmbă de urît
Şi ce mutră face ! Geme, miorlăie mereu,
Plînge, să scînceşte, Să ferească Dumnezeu
Cum să mai boceşte ! Dacă-i zici numai ceva,
Ori nu-i faci pe voie, Cum începe-n felul ei
Să mai urle Zoe ! Dă din cap şi dă din mîni,
Dă şi din picioare, Să trînteşte jos, ţipînd
Urlă parcă moare. Toată ziua tot aşa
Tot înstrîmbă nasul Şi să văietă zbierînd
Cît o ţine glasul. N-ar fi nici urîtă ea
Şi nici proastă fată —■ Ce folos ! Cu plînsul ei
Parcă-i o guşată !
462
463
DAN ŞI VETA, BĂTĂUŞII
MITICA, RĂUTĂCIOSUL
Să-i vedeţi pe-aceştia doi Şi să zici aman, apoi ! Dan nebun, Veta nebună, Gata cearta cînd s-adună.
10
15
20
Orişiunde să-ntîlnesc Ei se-mping şi să ciupesc, Stau tot gata să să bată Şi să-ncaieră deodată.
El să strîmbă, ea-1 îngînă, El o zgîlţîie de mînă Veta ţipă şi-1 ciupeşte, Dan în coaste-o ghiontuieşte.
Veta de urechi îl ia,
Dan o muşcă, vai de ea ■—
Veta-1 zgîrie pe faţă,
Dan de păr atunci o-nhaţă.
Şi să-ncinge între doi Cel mai drăgălaş război, Pînă-n urmă tata vine Şi-i snopeşte scurt şi bine.
Drept pedeapsă, vezi aici Veta-nchisă-ntre pisici; Dan cel bun de muşcătură Are botniţă la gură.
io
15
O, ce rău om e Mitică ! Ia de coadă pe pisică, Iar Fifi, bietul căţel, Ce bătăi ia de la el! Fluturi şi gîndaci goneşte Şi de-i prinde-i chinuieşte Le smulge picioarele, Ochii şi-aripioarele ! Cîte nebunii nu face — Nici în grajd nu lasă-n pace Vacile, iar prin grădini
Dă nebun după găini.
Iepuraşii cînd îi prinde,
Doamne, cum îi mai întinde !
Dar c-un cîne într-o zi
Şi Mitică o păţi !
După cum i-a fost învăţul
L-a tot supărat cu băţul,
Dar. la urmă ham ! şi vai !
Ei, băiete,-acum tu n-ai, ■  N-ai trei degete-ale tale !
Mai poftim de chinuieşte Animale !
'464
465
10
15
Ionel era frumos, Cum îl vezi, dar ce folos, Că de-atîta-nstrîmbătură A rămas pocit la gură.
Ori pe unde se ducea El numai prostii făcea. Mormăia, schimbîndu-şi glasul Şi-nstrîmbînd gura şi nasul.
Toţi copiii de pe stradă Se-ngrozeau de el să-1 vadă Şi fugeau numaidecît, Vai, că prea era urît.
îşi da ochii peste cap Şi sărea, credeai că-i ţap. îşi umfla obrajii tare De gîndeai că-i arătare.
Dar de-atîta-nstrîmbătură I se-ntinse biata gură Şi-i rămase toată viaţa 20   Strîmbă şi pocită faţa.
El ar vrea acum să fie Cum era-n copilărie ! Ei, dar singur şi-o făcu : Rabdă, bre, şi taci acii !
10
15
20
Doamne, ce-i cu Miţa asta !? Tot ce-i cade-n mîni cumva Ea cu foarfecele taie, Că-i plăcerea ei aşa. La păpuşi le taie capul, După cum vedeţi aici, Tunde lîna de pe-oiţe, Taie coada la pisici. Chiar pe căţeluş îl tunde — Bre, auzi să tunzi şi cîni ! — Taie scaune şi mese, Taie tot ce-i cade-n mîni. Acum foarfecele-apucă Spre-a-şi tăia şi părul ei : Taie zdravăn o şuviţă ; Dar deodată : Mito, ce-i ? Şi-a tăiat urechea, Miţa ! Şi cum ţipă de amar, Ce folos, s-a dus urechea Şi-al ei plînset e-n zadar ! Şi-a rămas şi cu ruşinea, Că de-atunci lumea-i zicea „Miţa cea făr' de-o ureche" Şi rîdeau în pumni de ea.
466
467
25   Nici de el şi nici de melci De gîndaci şi rime, Căci acestea toate doar' N-au mîncat pe nime !
MIMI, FRICOASA
Ah, să vezi fricoasă ce-i Mimi! nici n-ai crede.
Ţipă, fuge de-un gîndac Numai cît îl vede.
Şi de-un biet de iepuraş Mimi să-nfioară,
Iar cînd vede-un şoricel, Mimi stă să moară !
Dacă vede-o broască, vai,
Urlă ca nebună. Iar de-o rîmă, ori de-un melc
Ţipă cîte-o lună.
Dacă-şi vede umbra ei Dă din mîni în pripă
Strigă : Vine cineva ! Vai, şi cum mai ţipă !
Iar coşarul cînd veni, Ce mai urlet, frate !
Dar coşarul îi vorbi Tot cu bunătate.
Şi i-a spus şi basme-apoi, Şi-a băgat de seamă
Mimi că de-acest coşar Nu mai are teamă,
468
TRUFIE PEDEPSITA
Pac ! Un scaun iată-1 rupt!
Cling ! s-a spart paharul ! Vai, prostiile le faci
Vlade, tu, cu carul.
Buf, şi masa ! i s-a frînt Un picior, fireşte,
Dacă Vlad ca un nebun Toate le trînteste !
Să deschizi fereastra-ncet, 10       Bagă seama, Vlade !
Zdrang ! S-a spart un geam întreg ! Uite, geamul cade.
15
Hop acum pe pomi în sus, Şi mai sus se poate !
Rupe bluză, pantaloni Şi ciorapi, şi toate !
Var e-n groapă, peste ea
Scînduri supţirele : Vlad s-apucă a juca 20       Sîrba peste ele.
Sare-n sus şi-n jos, şi crac !
Cade-n var grămadă. Cînd l-au scos din var, părea
Omul de zăpadă.
io
15
20
25
O, vedeţi pe-aceştia doi, Ce sumeţi sînt, vai de noi ! Trec pe lîngă alţii-n stradă, Nici nu vreau măcar să-i vadă. Pentru că-s gătiţi frumos, Cum se-ncred ! Dar ce folos ! Să fii mîndru că ai minte, Nu căci ai aşa veşminte. Uite, parcă-s doi curcani. Paul zice : „Voi, golani, Voi umblaţi desculţi pe stradă, Eu am haine de paradă, Bluză, ghete cu dichis, Toate-aduse din Paris !" Lili zice : „Vedeţi bine, Ce mai haine am pe mine !" Iar copiii de pe drum Le fac loc mai larg acum Să se plimbe-n bună pace Cei doi mîndri cum le place. Dar mergînd cu nasu-n vînt Nu vedeau în ce loc sînt, Şi se-mpiedecă deodată Buf, în balta noroiată. Vai de ghete cu dichis Şi de haine de Paris ! în noroi nu le prieşte. Cel sumeţ aşa păţeşte.
470
471
LIZA, CUM A DUS-O'BABA
„Să nu mergi la apă iarăşi Liza ! C-apoi vezi ce-ţi fac î Căci din apă iese-o babă Şi te duce-adînc sub lac
5   Dar degeaba strigă mama. Liza alte lucruri'vrea, Ca să-i facă iar păpuşii Baie precum ştie ea.
îşi dezbracă iar păpuşa o   De cămaşă, de ciorapi — Dar din trestii iese baba, Lizo, Lizo, n-ai să scapi.
Mama strigă : „Fugi de-acolo, Lizo, fugi, nu vezi tu ce-i ?" '   Liza însă n-are vreme Şi se joacă jocul ei.
Bagă-n apă păpuşica Ca s-o spele după plac, Dar alunecă şi cade, Şi-a-necat-o baba-n lac.
472
MIŞU, MÎNCACIOSUL
Ca pe Mişu n-am văzut Pe-alt copil în viaţă !
E rotund ca un butoi, Umblă ca o raţă.
5    Cît e ziua-1 vezi mîncînd Şi mereu se-ndoapă, Şi mîncarea intră-n el Parc-o torni în groapă !
Dimineaţa bea cafea 10       Cîte-o ceaşcă mare ; Dar nu trece nici un ceas, Cere de mîncare.
La amiazi mănîncă mult Ca pe-o săptămînă, 15   însă dup-un ceas îl vezi Iar cu pînea-n mînă.
Pînă seara tot mereu
Mestecă din gură — Şi-ntr-o zi el a mîncat 20       Singur o friptură.
Cum s-a-mbolnăvit atunci Mişu din mîncare !
Şi-a zăcut în pat, luînd Doctorii amare.
473
25   După ce s-a vindecat
A prins Mişu minte : Nu mînca aşa de mult Cum mînca-nainte.
ANA, CARE VREA SA ŞTIE TOATE
Ce ruşine e să fii
Curios aşa, copii,
Cum e Ana ! Zău ruşine,
Şi nu-i nici frumos, nici bine.
5   De e cineva la ei, Ana hop ! să ştie ce-i! Pe la uşi urechea pune — Astea nu sînt lucruri bune !
Orice şoapte-ar auzi, to   Orice glas, ce vorbe-ar fi, Spionează tot ce poate, Vrea să afle-n casă toate.
In tot locul vrea să fie, Tot ce e prin curte ştie ■— 15   Dar odat-a fost altfel : Sta deschisă puţintel
Uşa, deci vîrî pe uşă Capul ei c-o urechiuşă, Veni vînt pe-un geam deschis 20   Pac ! şi uşa s-a închis !
Vai, urechea ei, sărmana ! Stete spînzurată Ana, Iar urechea-i să făcu Lată, precum vezi şi tu !
475
CHIRIAC, FARA MILA
SITA, GURA REA
10
15
20
Să nu-1 rogi pe Chiriac,
Că e lucru mare ! De bolnav, ori de sărac
Nici o milă n-are. Cere milă vrun olog,
Biet soldat, ce-i face Chiriac ? — „Ia vezi, mă rog,
Să mă laşi în pace !" Cade vrun copil în lac
Gata să se-nece, Făr' de milă Chiriac
Fluieră şi trece, Slab şi mic un puişor
Cade de pe casă, Chiriac într-un picior Joacă şi nu-i pasă. într-o zi căzu şi el
Şi şi-a frînt piciorul. — „Ajutor !" striga ţipînd,
însă călătorul Ce venea, i-a zis : — „Să taci!
Poţi să rogi o sută, Bine nimănui nu faci Singur deci te-ajută !"
476
Ce fetiţă e aici ?
Cine e fetiţa ? Mi-e ruşine să vă spui
Cine este Sita.
5   Orice-aude undeva
Vrun secret anume Spionează pe ascuns Şi-1 vesteşte-n lume.
Umblă tot tiptil pîndind 10       Pe-alţii, ei îi pasă Tot ce fac copiii-n sat, Ca să spuie-acasă.
Ea vorbeşte despre toţi Ştie despre toate — 15   Cînd sînt alţii pedepsiţi, Atunci nu mai poate !
Dar curînd i s-a-nfundat
Toţi o cunoscură : Pentru limbuţia ei 20       l-au zis „rea de gură".
Şi-acum toţi o ocolesc, Lumea să fereşte,
Căci pe-un om limbut ca ea Nimeni nu-1 iubeşte.
477
LI
DIVERSE
NU-NŢELEG
Dacă el nu m-a iubit
Şi-1 priveam şi eu prea rece,
Nu-nţeleg de ce-a venit.
Dacă nu l-am supărat
Şi nici nu i-am spus să plece,
Nu-nţeleg de ce-a plecat.
Iar acum de-mi tînguiesc Viaţa care-n silă-mi trece Nu-nţeleg de ce trăiesc.
479
[DAŢI TOT ÎNAINTE, ROMANI !]
IN OPRESSORES
Daţi tot înainte, români ! Să nu se răsfire nici unul, Şi nimeni să n-aibă aminte Decît să-şi cunoască nainte Cărarea ce-o fulgeră tunul, Şi sfînta sa puşcă din mîni !
Daţi tot înainte, români !
io
15
25
în frunte flăcăii !
Albastru ni-e steagul, români —
Sătui de nemernici stăpîni,
Să prindeţi topoarele-n mîni,
Să-ngheţe de spaimă călăii.
Din culme de munţi şi din gurile văii
Cu pletele-n vînt Puternici să iasă, potop pe pămînt, In frunte flăcăii ! Albastru e cerul pe care jurăm, Şi-albastră mînia pe care-o chemăm Şi-ajute-ne Domnul din cerul albastru, C-albastru ni-e steagul, români !
La mijloc bărbaţii !
Ni-e galben drapelul, români!
S-azvîrl veneticii păgîni
Să fie pe-aicea stăpîni,
Se-ndeasă spre ţară spurcaţii !
Se-ntorc în mormînt, să se vaiete taţii
Şi plîng în mormînt •—-Sari, neamule-al meu, ca vîrtejul de vînt Să sară bărbaţii.
Ca ceara de galbeni s-alerge nebuni Străinii, şi-n goană pe toţi să-i cununi Cu galbena groază, cu galbena moarte, Că galben ni-e steagul, români !
481
La luptă cu toţii ! Drapelul ni-e roşu, români ! Nici milă să n-aveţi de cîni Nici jale de oameni păgîni, Să piară tâlharii şi hoţii. Copiii cu noi, şi ca dînşii nepoţii, De-acum pînă-n veac, Deprindă-se-n ura cea fără de leac. La luptă cu toţii!
Văzut-aţi voi sînge pe drumuri curgînd ? Oraşe duşmane văzut-aţi arzînd ? E roşu şi focul, şi sîngeie roşu. Şi roşu ni-e steagul, români !
DRIC DE TELEGUTA
10
15
20
25
Avacom Rug a lui Pahuţă
Ciopleşte dric de teleguţă,
Căci n-are la teleagă dric.
Avacom Rug e om voinic
Şi tiner gospodar : cu fire
Să pune dînsul pe cioplire
Şi-n cîtă vreme-adăpi un bou
Avacom e cu dricul nou.
„Ce dric cinstit!" a zis punîndu-1
De-o lăture „mi-a tot stat gîndul
Să fac un dric şi dric făcui —
Mi-a fost cam greu, nici vorbă nu-i,
Dar har lui Dumnezeu !" Ş-Avacom
Privea la dric aşa de lacom
Şi pînă-n păr îndestulit.
Apoi în degete-a pocnit,
Ca omul vesel ; face cruce
Şi blînd la Safta lui să duce
Ş-o strînge-n braţă, chiar pe prag.
— „Aşa-i, nevastă, că ţi-s drag ? Aşa-i că toate ne merg bine,
Cînd tu eşti tot pe-un gînd cu mine Aşa-i ? Deci zi precum zic eu : Zi bravo, pentru dricul meu !" Nevasta rîde să se-nece Şi rîde iar şi vrea să plece, Zicînd că se grăbeşte-n sat.
— „Să fiu eu, Saftă, blăstămat,
483
30
35
40
45
50
55
60
65
De n-ai să zici cum zic ! Eşti mută ?" Ş-o tot dismeardă ş-o sărută ; Dar Safta dă din cap rîzînd Şi zice cum că n-are rînd, Să stea la sfaturi, ba să face Că nu ştiu cum defel nu-i place De-Avacom ; tot mereu rîdea. ■—■ „Ba zi i Ba zi, drăguţa mea ! Căci vezi, am dric la teleguţă — Ba zi ! De ce nu zici, drăguţă !" Dar Safta zice mînios :
— „Auzi, auzi ! Posnit itros ! De ce să zic eu tot nimicul
Şi ce zmei roşi am eu cu dricul ?
Pricepi ? Dă-mi pace, cînd ţi-o spun,
Că-zi nu eşti doară chiar nebun,
Să faci ce nu să potriveşte !"
Avacom Rug să cam ciudeşte ;
Să uită lung la Safta lui
Şi dă din cap. — „Nici vorbă nu-i,
Cu dricul n-ai nimic de-a face !
De-ţi place, Saftă, de nu-ţi place :
Cînd fac un dric, e dricul meu ■—•
Dar poţi tu zice, cum zic eu,
Căci nu zici pentru dric, vezi-bine,
Tu zici, nevastă, pentru mine !"
Ea rîde şi mai veselos.
Avacom însă-i mînios,
Şi, mai din asta, mai din ceea,
S-aprinde tot. Glumea femeia
Văzîndu-1 de necaz umplut :
Dar zău ! Avacom e cam mut,
El prinde-n flacără să ardă
Şi-njură lemn, şi dric, şi bardă,
Făcînd pomelnice de sfinţi.
Apoi scrîşneşte printre dinţi :
— „Un dric e dric ! S-o ştii tu raftă -De nu zici, vai de tine, Saftă !" ■—■
■—■ „Ce ? strigă Safta, toată foc, Tu cugeti cum că eu mă joc ?
Dar bate-mă, tu dă cu parul, 70    Dar tot nu zic ! Nu zic-amarul! Eu nu zic ! Eşti întunecat; De ce te-nholbi şi stai umflat ?" Avacom lung şi lung priveşte La Safta lui şi-nălbăstreşte : 75   E tot de foc într-adevăr. El pune mîna stîngă-n păr La Safta, face-ncîlcitură, Şi-i dă cu dreapta peste gură. O ia la trei-parale-apoi ; 80   Lovind cu pumnii amîndoi, O bate bătătură sfîntă ; Şi pumni, şi-mboldituri, şi trîn.tă, Din palmi n-o lasă nici un pic.
— „Aşa, nevastă ! Pentru-un dric 85   Şi pentru-un bravo, rabdă dară !
Te du şi mă pîreşte-n ţară !"
Ea să rădică-ncetişor
Ş-abia păşeşte-ntr-un picior :
— „Aşteaptă tu cu hopa-tropa ! 90    Mă duc chiar azi la moşul-popa,
Căci bun şi drept e Dumnezău ■—■ Aşteaptă tu cu dricul tău !"
Nevasta face-o dată cruce Ş-apoi la popa Spic să duce.
05    Părintele, ca om cu minţi,
Tot dă din cap şi crîşcă-n dinţi, Căci, după cum i-a spus vecina, Avacom poartă toată vina — Deci Spic invită cu onor
loo   Pe soţul Saftei la sobor. Aici apoi cu toată graba S-a descurcat pe-ncetul treaba Şi vede moş părinte Spic, Că tot războiul stă din dric.
105   El, ergo, prinde să le spună Cuvinte dulci ; cu vorbă bună Le dă un car de-nvăţături Şi pilde sfinte din scripturi
484
485
110
115
120
125
130
135
140
145
Şi zice-apoi : „Rea treabă-i asta,
Să-ţi baţi, Avacome, nevasta !
Nici tu, nici ea nu-i păr de lup,
Din contră voi sînteţi un trup,
Precum să spune din Trioade !
Tu ştii, femeile-s cam şoade
Şi singure să bagă-n laţ :
De-ai sta de-a pururi să le baţi,
Cînd fac itroasă şi-nchinate,
Pe zi de mii de ori le-ai bate !
Dar ce ? Tu, Saftă, fii ce eşti :
Pe-Avacom trebe să-1 cinsteşti,
Să fii supusă, căci scriptura
A-nchis pentru femeie gura ! —
Să-ţi dau o pildă. Tilda mea
E fată de profesor, ea
A stat prin pension şi-i cultă :
Dar vezi ! De mine tot ascultă,
Căci, dricul de-ar fi fost al meu,
Zicea desigur, cum zic eu !"
Şi popa Spic pe-un jelţ să lasă,
Privind la doamna preuteasă,
Ce sta citind din Paul de Kock.
—• „Ce zici ? ! întreabă ea pe loc,
Oh, taci şi nu vorbi nimicuri —
Un dric... dar cînd ciopleşti tu dricuri ?
Un popă să cioplească dric !"
A rîs o dată popa Spic
Şi zice blînd : —• „Aşa-i, Clotilda !
Dar vezi tu, eu grăiesc în pildă
Şi, ca s-arăt intuitiv,
Vorbesc în modul optativ,
Cum domnilor profesori place —
Eu nu fac dric, ci dacă-aş face,
Aşa-i că te-ai uita la dric
Ş-ai zice : bravo, popă Spic..."
Părintele glumea, dar gluma-i
Făcu de foc pe Tildi numai.
— „Pompili ! zice, nebun eşti ?
Ai lipsă să hodorogeşti
De dricul nu ştiu cui ? Ei, bine, 150   De ce m-amesteci şi pe mine în sfatul tău ? Auzi, ori taci, Ori" — „Ori o tabără de draci '" Răgneşte Spic şi-n trei clipite Un protocol de exhibite 155   Năvală dă spre Paul de Kock. Şi-n cap la Tildi zbor' pe loc Ulcele, blide, cărţi, potcoave, Psaltiri, mineie şi ceasloave Şi fusă, gheme — oh, mă rog, 160   Pompiliu Spic e teolog
Şi ştie chiar în mod ironic, Puterea dreptului canonic : La pumni e Spic mai bun artist, Decît la psalmi din acaftist.
165   Docenţele Pahon Pricopi Chiar trece pe la casa popii Ş-aude larma. Stă mirat. E cantor loci1 şi cumnat Părintelui, deci intră-n casă.
170   Dar n-a stat mult; a dat să iasă, Căci popa-i popă, dar acum Să prea abate de la drum : Vorbeşte-n spirit catehetic, Mai mult prozaic, ca poetic.
175   „Ba zmei !" a zis Pahon, clătind Cinstita frunte, şi păşind încet — „ba zmei", zicea pe cale Şi-ntrînd pe poarta curţii sale El iară poartă-n gură zmei.
180   Pahon e tiner, dragii mei, Şi-i place Clara de minune, Deci el nevestei sale spune De pozna Tildei ş-a lui Spic — A spus că pricina-i un dric
185   Şi, cum spunea, ş-a dat părerea, Că-n Tildi arde prea mult fierea.
486
487
190
195
200
205
210
21E
220
225
Dar Clara rîde printre dinţi :
— „Ce spui ? Clotildi nu-i cu minţi ? Dar mai cuminte-i oare popa ?
Să cerci trei ani prin Europa Şi nu găseşti, curat o spun, Bărbat ca popa de nebun ! Dec ! Minte de bărbat e asta Să-ţi baţi pentru nimic nevasta ? Să zici apoi că popa-i cult!" Şi mult ciudea-să Clara, mult; Dar chiar Pahon e pe cărbune : Degeaba Clarei sale spune Că popa Spic e teolog Şi are-n cap un catalog De predici, el de-a rostul ştie Stihoavnele la cununie ŞH om cu gînduri şi moral, Cunoaşte dreptul conjugal Şi pildele de prin canoane — Dar doamna Tildi e cu toane Şi-i cap cu fumuri : trebuia Să zică, dacă Spic poftea, Căci fericit e cine-ascultă. Dar vezi, d-ar fi Clotilda cultă Zicea, văzînd că nu-i de rîs •—
— „De pildă tu, tu n-ai fi zis ?" Pahon aşteaptă ; Clara pune
Un ac de păr în păr. — „Nebune ! Dar şi tu eşti ca popa Spic ? Să-mi bat eu gura pentr-un dric ? Vai, Doamne, Doamne sfinte, Că nu văd un bărbat cuminte !" Pahon e zăpăcit; pe loc Să face flacără şi foc.
— „Auzi tu ! zice chir Procopi Eu nu grăiesc de dricul popii — Acum grăiesc de dricul meu : N-ai zice, cînd aş zice eu ?" Să-nhoalbă Clara. — „Tu, Procopi ! Să fie dricul chiar al popii,
Ba chiar să fie dricul tău :
Eu n-am să chem pe Dumnezău
Ca martor pentru dric ! Nimicuri !
230   Trăznească dracu-n dric şi dricuri !" A fost d-ajuns ! Eu nu-nţăleg Pe Locke şi pe Diisterweg, Dar cred că ei sînt cvasi-normă La pumni şi palmi în fel şi formă :
235   Şi de-i aşa, precum cred eu, Atunci să vezi, iubitul meu Pahon Procopi la mînie E doctor de pedagogie, Ş-acum Pahon e cenzurat:
240    Din pumni şi palmi a bombardat Pe Clara lui ; pojar şi pară ! E Clara clară, dar mai clară Pahon o face, căci pe ea Clarisimă s-o facă vrea —
245   şi nu-i de vorbă ! Cum o bate, Simţeşte Clara claritate Şi zbiară, zbiară, căci Pahon La pumni îşi uită de bon-ton Şi-n palmi dezvoaltă cantor loci
250   Metodele lui Pestalozzi.
Din praxă ştiţi desigur voi, Că larma-i pururea-n război
0 larmă nu ştiu cum distrasă : Gîndeşti că zbieri de-abia prin casă,
255   Dar zbieri de sună peste sat. Al dracului de dric ! A dat Prilej de larmă : s-adunară Vecini şi mult să minunară D-acest război, d-un dric pornit.
260   Vecinii, dacă-au ştiricit De cauza-cauzelor anume, Rîdeau, făceau un car de glume
01 fiecare-n el gîndea.
„Eh ! Draci betegi ! Nevasta mea 265    Nu-i cultă, nu-i aşa cu toane, Ca doamnele din pensioane !
488
489
Î70
275
280
290
295
300
305
Ci chiar să fie ! Nu-i nimic ;
Eu tot n-aş bate-o pentru-un dric !'
Aşa gîndeau, dar Doamne sfinte,
Cum rar bărbat găseşti cuminte !
Vecinii pe la căşi s-au dus
Ş-apoi la probă grea ş-au pus
Nevestele şi, drept voi spune,
Gîndeai că-i farmec şi minune :
Nici una măcar n-a voit
Să zică „bravo". S-au ciudit
Şi-aşa le-a fost rezonămîntul :
„Oh, nu te-ar mai ţinea pămîntul,
Nebunule ! Ş-ai fi de rîs !
De ce să zic ? Dacă n-a zis
Nici doamna Tildi şi nici Clara,
De ce să zic ? Ardă-te para !
Auzi, să fii chiar împărat
Şi tot nu zic ! S-o ştii curat !"
Bărbaţii însă dimpotrivă
Ziceau : „Ba draci, cu sucnă grivă !
Un dric oricum e numai dric :
Şi ce-a făcut moş popa Spic
Ş-Avacom, şi diac Procopi
Pot şi eu face ! Pilda popii
E pildă sfînta !" Zup şi rap !
Şi peste fălci şi peste cap
Şi vaiete şi larmă-amară. —
Ci-n astă larmă s-adunară
Alţi oameni buni şi răi din sat
Ş-aceştia-ndată ce-au aflat
Istoricul bătăii sfinte
Ş-au pus cam nebuneşte-n minte,
Să facă probă ş-au făcut :
Ei ca pilugul au bătut
Nevestele, căci fiecare
Mergea cu Safta pe-o cărare.
Ş-aşa vecin de la vecin,
în clipă fost-a satul plin
De poznă şi de cabazlicuri :
La toată casa vedeai dricuri
1
m
Şi pumni şi palmi cum n-au mai fost.
Desigur actul era prost,
Dar ce să faci ! Moş-popa Spicul
310   A dat exemplu bun cu dricul Şi tot poporul 1-a urmat ; în urmă nici nu-i de mirat : Femeile vedeau prea bine, Că dricul peste cap le vine
315   Şi după dric război cumplit, Dar una măcar n-a voit Să zică bravo, şi nici una N-a dat la vorbe mai cu buna, Lăsînd precum bărbatul vrea ■—
320   Din contră, care cum vedea Că-i mînios ş-aprins bărbatul, Zbera cît să răsune satul Şi-n butul dracului drăcesc Mîniile femeii cresc
325   Cu-ale bărbatului deodată.
Zău, n-a fost chip să nu le bată ! A fost, precum v-am enarat : Un sat întreg s-a revoltat Şi, cît a fost ziua de mare,
330   a fost un vai ş-o scheăunare
Şi pumni, şi palmi, şi-njurături, Şi pacoste, şi trîntituri Şi dric şi dric şi dricuri iară — Fum, flacără, tăciuni şi pară !
335    Ei, domnilor ! Eu mult aş vrea Să nu-mi luaţi povestea mea, P-un dric de ceva-nvăţătură. Vă jur şi mîna pun pe gură, Căci nici decît n-am vrut să spun
340    Că tot bărbatu-i un nebun : Loveşte peste-a Saftei gură, Cănd ea-i cu toane şi înjură. Nici demustrări n-am vrut să fac S-arăt că-n veci, cum spune pilda
345   E Safta, Clara şi Clotilda
Şi Lina, Crina — tot un drac !
490
491
Să nu gîndiţi nimic d-acestea. Căci jur în duplu, că povestea Vi-am spus-o fără comentar ; Tot scopul mi-a fost bun şi clar : S-arăt ce poznă să mai poate Din dric de teleguţă scoate !
îî
VOLOS, PREOT DAC
'mm Wm !S
Bătrîn, de mult cu ochiul stins, Cu părul lung, de vremuri nins, Cu barba albă pin' la brîu, E rătăcit într-un pustiu 5    Şi varsă lacrimile rîu,
Dar mut e al său plîns.
Oh, cît a fost un cîmp de lat Tot pe cadavre a călcat, Şi gem în vînturi norii suri 10    Şi urlă lupii prin păduri Şi-aşteaptă prăzi la cotituri Şi-n jur nu-i nici un sat !
Lui Mitras, preot credincios A fost bătrînul — ce folos ! 15    Aproape stinşi sînt dacii săi, Ba sînt dărmaţi superbii zei Şi geme vîntul preste ei, Şi urlă fioros !
Inaintînd preste cîmpii 20   Făr' de speranţă mai privi La timpul nu demult trecut. Cetăţi atîtea ş-au făcut Ş-o ţară mare au avut. Ce Roma umili !
493
El, Voios, doar-a-ncoronat Pe Deeebal cel luminat, Pe Deeebal, stăpîn lumesc ! Tot el, din neam dumnezeiesc, Cu-nvăţături un foc ceresc în inimi a vărsat !
A fost un om plin de virtuţi Ş-aşa toţi dacii, dar temuţi Au fost de-ntreg acest pămînt ! în zei avut-au crezămînt, Căci zeii-ţi dau un rai în vînt Deşi-s de mîni făcuţi.
Oh !... Iară-1 tulbură-acel vis ! înaltul cer parcă-i deschis Pentr-un moment şi radios S-arată-n zîmbete Hristos... Zeu din femeie ? Mincinos ? De alţi zei un proscris !
Nu-i mare, tare, nici nu-i sfînt, Cînd viermi urîţi de pe pămînt I-au pus pe cap cununi de spini ! Ah ! Unui laş să i te-nchini ? — Mişei sînt toţi acei creştini în rîs purtaţi de vînt !
Hristos ! Dar mori în el crezînd, Căci el îţi cere să fii blînd Pe-acest pămînt înviforat! — Credeau păgîn şi întrupat, El, Voios, speră-a fi bărbat în Roma fulgerînd !...
Aşa e... n-a fost decît vis ! •— Ori de-a fost drept acel trimis Al lui Hristos, făcea minuni, Oprea cu vorba lui furtuni, Făcea cuminţi din cei nebuni Si... toate cu surîs !...
Că nu 1-a prins săgeţi şi fier, în adevăr, e un mister. Dar şarlatan a fost şi hoţ ! De ce pe rug fu ars ca toţi ? 65   Cînd faci minuni, să nu te poţi Cu trup urca la cer ?...
De-ai crede lui, eşti moleşit î Dar Roma ai de umilit, Ai să omori tot ce-i duşman 70   Şi ai să bei doar... preste-un an Din ţeasta mîndrului Traian Să bei rîzînd cumplit !
Dar... nume dacic e mai fum, Cetăţile-s cenuşă, scrum, 75   De sînge codrii sînt stropiţi ! Cari daci trăiesc, sînt umiliţi, De frica morţii-s fugăriţi Şi casa li-e în drum !...
Mai doborît de cugetări, 80   Ca un strigoi pribeag în sări S-avîntă ca purtat de-un val Doar va-ntîlni pe Deeebal — Amurgu-n văi e tot mai pal. Iar Voios piere-n zări.
494
[SPÎNZURAŢI-L, DE-I MIŞEL]
Spînzuraţi-1, de-i mişel, De-i nebun, la gard cu el ;
De-i ciocoi cu fumuri, Daţi-1 celor lui de-un fel :
Cînilor din drumuri !
10
Ce vă doare, cui i-aţi spus ? Pentru cine-aţi tot adus
Smirna şi tămîia ? Latini jos şi lifte sus,
Iar în vîrf momîia !
15
Buni ori răi, români sîntem, Românesc pămîntu-1 vrem,
Românească ţara. Noi ne suferim ce-avem
Noi purtăm ocara,
Cui nu-i place-aşa cum vrem Ducă-se la dracul.
20
Ai venit la noi golan, Fără ţară, făr-un ban,
Fără neam şi nume, Şi-astăzi, cîne, al meu duşman,
Vrei s-orbesti o lume.
[N-AU PAT, N-AU VATRA...]
N-au pat, n-au vatră şi n-au masă, Şi-o spuză de copii în casă.
Sînt multe guri de săturat, Sînt multe spate de-mbrăcat.
5    Munceşte gol o săptămînă Să vad-un leuşor în mină.
Şi cînd să-1 puie Ia chimir 1-1 cere călăraşul bir.
Stau, nene, singur şi mă mir 1°    La ce plătesc atîta bir.
Atunci să vezi ! Ce trai : N-au foc în vatră, n-au mălai.
Şi flămînzesc şi-ngheaţă, Blăstăm pe ei aşa viaţă.
15    Şi subprefectul e un cîne — Sărmanului ce-i mai rămîne ?
496
497
[LA BANI LI-E GÎNDUL TOT...]
[ESTE OARE DUMNEZEU ?]
Corabia-n zări, spre stînci acum pluteşte, O vezi ? Şi nici un braţ n-o cîrmuieşte. Piraţi în ea, şi numără grăbit Averi, şi lacomi scot ce-au jăfuit. Nici stîncă nu o văd, n-aud furtuna, La bani li-e gîndul tot, şi-mpart într-una, Iar marea-i duce-ncet, dar drept spre stînci. La ce-aş cînta, români, cuvinte-adînci...
10
De este Dumnezeu ori nu-i Tu cel ce nu cunoşti ce-i plînsul Eşti liber absolut s-o spui ; Nu-s liber eu acel ce fui Amar lovit de dînsul.
Este oare Dumnezeu ? Ori e numai o poveste —
Dacă este, El atunci e-n braţul meu ! Pentru neamuri apăsate, Pentru drepturi el s-a bate, Ceri mai mult lui Dumnezeu ?
al
498
40!)
[ALŢII VOR VENI SÂ-L FACA ?]
[CU BÎTA-NVEŢI PE CÎNI BONTONUL]
Lăbuş, noi cînii, mai ales,
Glorificăm acest progres !
Cu bîta-nveţi pe cîni bontonul, Dar astăzi s-a schimbat dictonul :
Ciomagul nu e pentru cîni
Ci pentru-alegători români !
Prăjit şi fript şi fiert şi copt înghit, ca vai de om, cît opt.
Marghiloman a zis că dacă Brătianu nu vrea să facă acord cu nemţii vor  veni  alţii care  s-o facă.
Alţii vor veni să-1 facă ? Eh"! să nu dea Cel-de-sus Să vă spuie ce-au de spus
Cei siliţi să tacă ! Nu hodorogiţi în vînt într-un parlament de clacă.
500
501
[BURGHEZI! DESTUL AŢI GRĂMĂDIT]
[RIDICA-TE, SA SCUTURI CE TE-APASĂ !]
Burghezi ! destul aţi grămădit Averi de noi muncite — Comori ce voi ni le-aţi răpit! Apusul vostru vine ! '
Lăpădături ! V-aţi îngrăşat Bînd lacrimile ce vărsară Ai noştri cei „fără de ţară"
„Ridică-te, să scuturi ce te-apasă ! Voinţa-nvinge tot : de-o ai în tine, Tu nu te temi de rău, de greu nu-ţi pasă !
Urca-vom şi-alte scări, de chin mai pline ; 5   Nimic au fost pe cîte le-am urcat,
De mă-nţelegi, şi vreai : să vii cu mine !"
Virgil aşa pe Dante 1-a-nvăţat — Bătrîne-al meu, te văd cu dinadinsul Că tu ne-ai fost Virgil ce ne-a-ndemnat
10    Să vrem şi să muncim ! Tu, nedeprinsul A sta pe loc, ai alergat, ca norul Cu rodnicele-i ploi, pe-ntreg cuprinsul
Latinilor şi ne-ai vestit poporul. Oţel ne-ai pus şi tu pe spada care 15    Ne-o va-nvîrti Ahil biruitorul.
Şi iat-avîntul vechi din nou răsare ; Vrăjiţi de vechiul duh, de fala veche, Ies tinerii flăcăi, se-nşiră-n zare :
Cuvîntul i-a născut ! Al tău, Ureche !
502
503
[COPILA, TU CREDE POEŢII CE SCRIU]
CÎNTECUL POETULUI
Copilă, tu crede poeţii ce scriu, Căci lor li s-a dat o putere
S-audă mai bine. să simtă mai viu întreagă a lumii durere.
Ei sînt ca oceanul ce-neacă vreun mal. Dar cînd se retrage, el lasă
Mai fin nisipişul, şi-aduse de val, Ici-colo, şi perle ne lasă.
Venerea vi-o scot din valuri. Focul sfînt vi-1 smulg din cer Şi spre sfinte idealuri Eu arăt mulţimii calea Şi trezesc în inimi jalea Pentru-acei ce plîng şi pier.
Cînd e neamul dat pierzării Mîna eu spre cer o-ntind Şi prin gemetul cîntării 10    Ştiu să-nflăcărez poporul, [Şi mocnit] în inimi dorul Libertăţii să-1 aprind.
Iată,-n steaguri bate vîntul, Sună trîmbiţi de război 15    Şi-i de vuiet plin pămîntul. Eu sînt glasul care-adună, Eu sînt fulger şi furtună Care-aprind mînia-n voi.
504
505
CÎNTEC DEMONIC
Prăbuşi-se-vor cu vuiet toate turnurile tale, Cozio, şi-atotpeirea năvăli-te-va-n curind Şi vor chicoti-mprejuru-ţi negrii munţi şi strimta
vale
Şi vor scoate hohot brazii cînd te vor vedea câzînd.
5   Cruci peste bîrne, pietre peste icoane şi vase sfinte. Şi vîntul va purta-n batjocură pe sus odăjdii Şi se va îmbrăca cu ele şi ploaia cerului va spăla
picturile.
Iar Oltul va rostogoli prin mijlocul său toată ruina Ta. Şi oasele lui Mircea-Vodă printre valuri, 10   Şi blestemele morţilor îngropaţi acolo vor îngrozi
satele
Focul va mistui altarul şi-n batjocură va-ntoarce Foaie după foaie din Evanghelie, ca să citească, Şi va bolborosi în graiul lui, şi eu voi sta şi voi rîde, Cum se zvîrcolesc de durere sfinţii din icoane 15   Şi cum nu e nici un Dumnezeu în cer să le ajute !
[COPILA CEA CU UMBLET DRAG]
Copila cea cu umblet drag Şi cu obrajii albi şi rumeni Sta singură cu furca-n prag.
Eu am trecut pe stradă-n jos Şi mi-am întors anume capul, Să vadă ea că-s mînios.
Dar nu eram. Voiam şi eu Să mă arăt o dată straşnic, Cum nu-s lăsat de Dumnezeu..
10
15
Ieri o-ntîlnii c-un măr prin sat... „Că nu mi-1 dă..., că-1 duce mă-sii.. Şi-acum m-arăt că-s supărat.
Şi m-am întors pe drum curînd, Să trec din nou pe lîngă dînsa, S-o supăr, ca s-o văd plîngînd.
Şi foc ieşeau din ochii ei
Şi grabnic ea s-a-ntors spre casă —
Eu ce-am crezut şi uite ce-i !
Să plec de-aci ? Ba n-am să plec ! 20    Să stau aşa ? Mă rîd şi parii
Că stau la gard cînd pot să plec.
30
Şi stam aşa şi stam zevzec
înfipt ca ghinărarii. Dar parc-a răsărit din tun... Cum stam, ea s-a întors deodată Şi s-a pornit pe-un rîs nebun, Rîdea, gîndeai că-i apucată Şi... nu ştiu cum să-ţi spun.
— „Ei ce te uiţi ? Nu sînt tot eu ?" Mie-mi venea s-o rup la fugă.
Ba zmei
ziceam în gîndul meu.
Şi-ntr-un tîrziu, ca să nu tac, î-am zis aşa cu frică :       .   . t. -— „Faci iar prostii... nu-mi plac
35 _        _ Da' cine-i vinovat, bădica,
Le faci, ca să le fac t"
508
IUBIREA MOARTĂ
Adine în codru noptatec Sub bradul de fulger lovit Sâpatu-i-am singur mormîntul. L-a plîns cu hohote vîntul, Cu urlet sălbatic. Un trăsnet, din cer i-a cetit Cazania sfînt-a iertării.
Şi-n noaptea uitării de veci Cu braţele reci
La pieptul cald strîns-am pămîntul Cel umed de sînge, sub care El doarme de veci.
[BALCESCU...
Şi plîng mereu şi plîng.
Şi iată-n faţa mea, oriunde-ntorc
Privirea, văd o umbră lîngă mine,
Un tînăr pribegit prin [ţări] străine
Bolnav şi slab murind.
Şi ochii stinşi... Bălcescu ! Ah, nu geme,
Va mai veni o vreme ! E cerul bun... o să învie-o vreme.
510
511
i
10
15
[IAR OBOSIT...]
Iar obosit cînd stau tîrziu La masă nopţile şi scriu, Încep s-aud pe-afară şoapte, Bătăi în geam,
Deschid —
E noapte.
Nu văd pe nimeni.
Nu-i nici vînt. Tăcere-n cer şi pe pămînt. Dar cînd m-aşez din nou la masă, Le-aud din nou —
Acum prin casă ! Mă-ntorc încet, mă uit mereu : Nimic —
Nu-i nimeni ■—
Singur eu. Parc-ar vorbi mai mulţi în taină, Şi-aud fluturături de haină. Rupînd a tainei lor zăbranic Să-nceap-a hohoti satanic !
!
*
[EU FRAZE NU ŞTIU SA-NVlRTESCj
Eu fraze nu ştiu să-nvîrtesc — Eu scriu aşa precum vorbesc Părinţii mei acasă.
Sînt tot aşa precum am fost — 5   Ei m-au găsit grozav de prost Că n-am cetit volume.
Acei ce cred că ei sînt tot. Că lumea-i rea, iar dînşii pot Cu umărul s-o-ndrepte,
10   Să rîzi de ei ! Să cazi pe brînci ! Dar numai apele-adînci Sînt ape-n lume oare ?
O ştiu şi eu că e sublim Oceanul, dar[ă] nu găsim 15       Un farmec şi-n izvoare ?
512
513
[LUI VASILE GOLDISj
Scumpe-al nostru domn Vasile, Peste trei sau patru zile Noi vom fi-n Arad.
însă nu ştiu ciipa-n care Trăsnet o să cad.
Trăsnet ca s-aprind Aradul, Să v-arunc pieririi-n Iadul
Cel mai dedesupt, 10    Şi să vă sfîşiu în felul Cum un lup sfîşie mielul
Cel în două rupt.
Ca Hristos vă zic : Vai vouă ! Veţi vedea-n pierire nouă 15        Alt Ierusalim !
Şchiopii deci să facă rugă, Sprintenii s-o ia la fugă, Căci venim, venim '
Spune-i deci că nu e nici o 20   Mîntuire pentru Cicio Şi va i'i un mort, în clipita de suspine, Cînd se va-ntîlni cu mine, Căci în geantă port
25   Zece tunuri de cetate Şi cu tunul îl voi bate,
Tun cu tirul lung. Fugă-n munţi înspăimîntatul lancu ilgyved 1 — advocatul
30       Cel de lîngă Ping ;
Pînă-n Caucaz şi pînă
Prin Camciatca-ntr-o pagină
Furie-o să-1 împing.
Numai într-un caz îmi scapă 35    Crudul băutor de apă Fără de-alcohol : De va bea-ntr-a mea prezenţă Şapte litri de esenţă De benzinodol !
40
45
Şi-o să-1 prind să-1 dau pierzării, Unde-i adîncimea mării
Fără de hotar Şi de gît ca să-1 sugrume Am să-i leg în opt volume Magyar jogszotăr 2.
Mergi şi-aruncă-te pe gura Etnei ca să scapi de-arsura
Sorţii ce-o să-ţi torc ; Fugi în vrun ostrov oceanic Ori te du pe alt Titanic.
Pleacă la New-York.
514
[POPULARE...]
Toată lumea-mi strigă lotru, Dar eu nici n-am fost în codru Să vedem de ce mi-s lotru, ' Ori de fete şi neveste Ori de cai fără căpestre ?
Aşa-i rîndul fetelor Ca şi rîndul merelor, Că pînă ce-s mititele Stau pe crangă frumuşele, Iar dacă îmbătrânesc Pică jos şi putrezesc, La nime nu trebuiesc.
Vai de mine, multe ştiu,
Miru-mă unde le ţiu,
în lopată sub covată
încuiate cu lăcată
Şi scot una cîteodată,
Cîteodată cînd şi cînd,
Cînd îmi vine mîndra-n gînd.
516