PURGATORUL
CÎNTUL I
1   Lăsind în urm-o mare-aşa grozavă,
de-acum, spre-a trece ape mult mai bune, vîntrele-ntinde-a duhului meu navă
4  şi-ncep de-al doilea regn acum a spune, în care, spre-a fi demn de cerul sfînt, umanul spirit scoarţa şi-o depune.
7   O, muze sfinte, căci al vostru sînt, aci-mi renaşteţi moarta mea cîntare şi-aici puţin ridice-mi al meu cînt
10   Calliope-ajutînd cu glasu-i care izbi-n Pieride-aşa ca să nu poată etern spera, sărmanele,-o iertare.
13  Coloarea dulce de safir, ce toată senina zare-a cerului curat umplea văzduhul pînă-n prima roată,
16  un farmec dulce-n ochi mi-a răvărsat, cînd fui ieşit la larg din moarta boare ce şi-al meu suflet şi-ochii mi-a-ntristat.
8 duhului ] geniului A // 4 Iniţial, tn loc de -ncep fusese scris -ncepe. //
9 Iniţial, In loc de aici fusese scris puţin, iar In loc de ridice, aju<te>. // U ca] -ncît A //13 post ce ad.' -n A //15 umplea ] scălda A //
3
19   Iar mîndra stea spre-amor îndemnătoare făcea tot ostu-n zîmbet să s-alinte slăbind a Mrenei, ce-o-nsoţea, lucoare.
22   Spre dreapta-ntors apoi, luînd aminte alt pol, văzui un grup de patru stele, cel nevăzut decît de-ntîia ginte.
2 5   Părea şi ceru-nveselit de ele; sărac e nordu-n văduvia lui, că-n veci nu vede-asemeni flăcărele!
28   Sătul de-a lor privire-apoi cînd fui
şi-un pic spre-alt pol privii, spre partea-n care perise Caru-acum, un moş văzui,
31   stînd singur lîngă mine, şi de-atare
respect prin toate-i demn, cum unui tată nicicînd nu-i datoreste-un fiu mai mare.
34   Avea o barbă lungă şi-nspicată cu alb, asemeni pletelor, şi-avea pe pept o dublă viţ-a lor scăpată,
37   iar faţa-i de lumină i-o umplea din patru stele sfinte-a lor lucoare, părînd că soarele stă-n faţa mea.
25 Părea că-i vesel ceru-ntreg de ele A // 26 sărac ] lipsit B / sărac e ] oh, gol e A // 33 nu-i datoreşte ] nu-i e dator A // 37-38 Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. / Cf. Dante :
Li raggi delle quatro luci sânte fregiavan si la sua faccia di lume. //
40   „— Voi ce sînteţi? Din vecinica-nchisoare de ce fugiţi pe negrul rîu în sus? a zis mişcînd a fetii-onestă floare.
43   Ce facl-avurăţi ? Cine v-a condus ieşind din hăul nopţii-ntunecate ce-n veci pe-a morţii văi osînd-a pus ?
46   Astfel sînt legile din iad călcate,
<ori pus-au nouă lege-n cer că-s demne) să-mi intre-n peşteri duhuri condamnate?"
49   Virgil acu-nceput-a să mă-ndemne smerit şi-n faţă şi-n genunchi să fiu şi-mi da prin ochi, prin mîni şi vorbe semne.
52   Răspunse-apoi: „ — Eu nu de sine-mi viu. Din cer o doamn-a scoborît să-mi facă rugarea ca,-nsoţind, s-ajut pe-un viu.
55 Aceasta este starea-ne. Dar, dacă voinţa-ţi e să ştii mai multe tu, nimic nu poate-a mea, negînd, să-ţi tacă.
58
El ultima sa noapte n-o văzu, ci-atît de-aproape-i fu, prin el, nebunul, încît s-o vadă foarte-aproape-i fu.
Io Iniţial, tn loc de vecinica fusese scris vecie. / Voi, cei fugiţi din vecinica-nchisoare B 1/4:1 Cine-mi sînteţi? B // 42 Cf. Dante: diss'il, mo-vendo quelle oneste piume.//43 şi cine v-a condus? Ce facl-aveţi? B/144: Marginal dreapta este scris V.M.? / Cf. Dante: uscendo fuor della profonda notte.//45 ce-a pus de veci pe-a morţii văi peceţi? B II47 Versul din textul de bază: ori poate-o lege nouă-n cer s-a dat a fost înlocuit, pentru rimă ţi sens, cu varianta notată In B. / Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. / Cf. Dante: o e mutato in ciel novo consiglio. / demne A // 54 să-nsoţesc, scăpînd, pe-un viu B II 56 mai multe A II
4
61
Deci fui, şi numai adevărul spunu-1, trimis să-1 scap, ca nu de tot să cază, şi-alt drum n-avui decît acesta unul.
85
„— Fu Marcia, cit timp avui fiinţă, vederii mele drag-aşa, fireşte, încît îi Împlineam orice dorinţă.
64   Făcui pe-ntregul neam pierdut să-1 vază şi vreau să vadă şi poporul pus, ce-aici se curăţă sub sfînta-ţi pază.
67   Ar fi prea lung să-ţi spui cum l-am condus de-a te vedea şi-a te-auzi pe tine; puterea asta dată-mi e de sus.
88   Ci-acum, că peste rlul rău trăieşte,
nu pot s-o mai ascult, căci mi s-a scris, clnd scos eu fui, o lege ce m-opreşte.
91   Dar, dac-o doamnă sfîntă te-a trimis,
cum zici, n-aştept ochi dulci să mă convingă, destul îmi e să spui că ea mi-a zis.
70 Să-ţi placă deci a te-nvoi că vine. El caută libertatea, scumpul dar, cum cel ce-i moare ei o ştie bine
7 3   şi-o ştii, căci pentru ea nu-ţi fuse-amar murind s-arunci în Utica vestmîntul ce-n marea zi luci-va-n multu-i har.
76   Acesta-i viu, n-a rupt deci legămîntul etern, nici eu, căci nu sînt în căznire, ci-n limbul sînt din care-ţi roagă sfintul
79   tău spirit Marcia, plină de-umilire
în ochii-oneşti şi-acum de-a ta s-o ţii; te-ndură deci de noi, pe-a ei iubire,
82 să-ţi trec a tale şapte-mpărăţii, şi am să-i duc a ta recunoştinţă, de crezi că-i demn prin iad numit să fii."
66 să-ţi tacă ] să-şi spe<le> A // 69 dată-mi e ] mi s-a dat A // 82 -ţi a fost adăugat ulterior. J a tale ] printr-astea A \\ 84 de crezi că-n iad numit A jj
94   Deci mergi şi fă-1 pe-acesta să se-ncingă cu neted jonc şi spală-i faţa bine ca orice pat-a ei de-acum s-o stingă,
97   căci nici c-un fel de nor nu se cuvine, în ochii săi, să-ntîmpine pe solul ce-i primul serv al cetelor divine.
100  Acestui munte-un şes îi face-ocolul, pe jos, pe unde marea-1 înălbeşte, şi mult trestiş produce-n el nămolul.
103   Căci nici o plant-acolo nu trăieşte
din cîte-au trunchi lemnos sau poartă foi, căci nu se-ndoaie-n valul ce-o loveşte.
•7—99 Cf. Dante :
che di giusto voler la suo si face: veramente da tre mesi elli ha tolto chi va voluto intrar, con tutta pace. //
100 Acestui munte ] Acest ostrov A //101 Cf. Dante: dove l'acqua di Tevero s'insala. / marea-1 înălbeşte ] marea-1 inundează A //
6
7
106   Dar nu-mi veniţi din nou pe-aici, apoi. Iar soarele ce iese-o să vă-nspire ce drum pe deal mai lesne-ar fi de voi."
109   Şi-apoi peri. Eu, gata de pornire, nimic zicînd, lingă poet <mersei> şi-n ochii lui fixai a mea privire.
112 Iar el: „—Urmează, fiule, <paşii mei!) De-aici ne-ntoarcem, căci de-aici declină cîmpia-n jos spre marginile ei."
130  Venim apoi la marea cea pustie, ce-n veci plutind pe ape-i nu văzu vrun om ce-apoi şi-ntoarcerea s-o ştie.
133   Mă-ncinse-aici cum altuia-i plăcu, şi, ce minune !,-ndată ce-şi culese umila plantă, ea din nou crescu
136   deodată-n locul de-unde mi-o rupsese.
115   Amurgu-nvins de-a zorilor lumină perea fugind, aşa că-n depărtare vedeam şi marea cea de tremur plină.
118   Pe-un cîmp pustiu mergeam ca omul care, cătînd pierdutu-i drum, pînă ce nu-i ajuns la el, degeaba drumu-i pare.
121   Cînd furăm şi-ntr-un loc, în umbra cui cu soarele se luptă multa rouă, căci prea puţin o scade-arşiţa lui,
124   uşor îşi puse palmele-amîndouă
Virgil pe iarba fragedă; eu, însă ştiind ce vrea lucrarea lui cea nouă,
127   spre dînsu-ntinsei faţa mea cea plînsă şi-atunci îmi apăru coloarea vie ce-n iad îmi fuse-atîta vreme stinsă.
110 Finalul versului din textul de bază: m-am tras o fost înlocuit, pentru respectarea rimei, cu varianta mersei, notată în A. jj 112 Finalul versului din textul de bază: al meu o fost înlocuit, pentru respectarea rimei, cu varianta paşii mei, notată în A. jj 114 ei A jj 118 cîmp ] şes A jj
188 Mă-ncinse-aici ] Aici m-a-ncins B jj 134 Iniţial, în loc de -şi fusese-scris -o. / -ndată ce ] că de-abia A jj 185 ea ] şi A.
9
16
aşa văzui — vai, sâ-1 mai văd o dată 1 — venind spre noi un punct de foc pe mare cum nici un zbor iuţime-aşa n-arată.
CÎNTUL II
1   Iar soarele-ajunsese pe-orizonul al cărui cerc de-amiazăzi invăleşte in punctul cel mai sus al său Sionul,
4   iar noaptea, ce-n opusul cerc roteşte, ieşea din Gange cu acea Măsură ce-i lunecă din mîni cînd se-mplineşte;
7 aşa că albii-obraji şi de purpură ai mîndrei Aurori, din locul meu, de multă virstă galbeni se făcură.
10   Pe malul mării noi mergeam mereu şi-acum, aşa cum răzglndiţi drumeţii cu gindul merg, dar umbletu-1 au greu.
13   Şi iat-atunci, că,-n faptul dimineţii, cum roşul Mars pe marea-ntunecată adînc spre-apus străbate-alboarea cetii
3 Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. / Cf. Danie: Ieru-salem col suo piu alto punto. // 4 ce-n opusul cerc ] care-opusu lui A // 5 cu ] acum cu- A jj 6 se-mplineşte ] prisoseşte A jj 7 că albii-obraji ] c-obrajii albi A jj 8 ai zorilor, din locu-unde-am fost eu A j din locul meu ] de unde stat-am eu B jj 15 spre-apus sclipeşte roş prin norul cefii B jj
19  Şi,-ri timp ce, vrlnd să-i fac o Întrebare, mă-ntoarsei spre maestrul meu o clipă, mai luciu-1 revăzui şi mult mai mare.
22  Şi de-ambele lui părţi se-ntinse-n pripă ştiu eu ce alb şi, dedesupt, acu văzui alt alb Încet cum se-nfiripă.
25   Dar ne-ntrerupt maestrul meu tăcu pînă ce-ntliul alb aripi deschise şi-atunci pe-acest luntraş 11 cunoscu.
28   „— Grăbit să cazi acu-n genunchi, îmi zise, şi-nchină-te! E înger acest foc. De-acum solii de-acestea-ţi sînt trimise.
31   Vezi cum respinge-orice-omenesc mijloc; nu vrea lopeţi, nici altfel de vîntrele decît aripi spre-acest departe loc.
34  "Vezi cum spre cer întinse stă cu ele şi bate-n vînt cu aripi de lumină, cari n-au schimbare ca umana piele."
17 cu-atare zbor venind pe mare-o stea  B j un ] astfel un  A jj
18 cum nici un zbor ] că nu-i alt zbor Bx / <că nu-i> pe lume-alt zbor puţind s-o bată Bz jj 19 Şi,-n timp ce, vrînd să-i] Şi,-n timp ce spre poet B jj 20 mă-ntoarsei spre maestrul meu ] Întoarsei ochii spre Virgil A / întoarsei ochii-abia num<ai> o clipă B // 24 Iniţial, tn loc de alt fusese scris apoi. // 28 acu-n genunchi] te-aşterne-aici A II82 lopeţi, nici altfel de vîntrele ] vîntrele-ori visle ca năierii A jj 88 Iniţial, tn loc de acest fusese scris aşa. // 34 întinse stă cu ele ] întin-su-le-a vederii A jj 85—36 Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. jCf. Dante:
trattando l'aere con l'etterne penne, che non si mutan come mortal pelo. //
88 schimbare ] schimbări A //
10
11
37   Venind mereu deci paserea divină,
vedeam cum ea tot mai de foc se face, că nu putui s-o rabd în ochi vecină;
40   eu m-aşternui. Şi-o luntre-aşa zburace opri la mal, şi-aşa de fulg făcută, că nici c-un semn n-a stins a apei pace.
58   cînd, ochii ridicîndu-i noua ginte
spre noi, a zis: „— Rugămu-vă, de ştiţi, ce drum spre deal avem de-aci nainte?"
61   Iar dulcele maestru: „— Voi gîndiţi că poate noi am şti aceasta ţară, dar, ca şi voi, străini sîntem, veniţi
43   De har divin întreagă străbătută, la cîrmă sta angelica solie si morţi în luntre-avea mai mulţi de-o sută.
46   „Cînd Israil ieşit-a din robie"
cîntau cu toţii-un singur glas, în cor, şi psalmu-ntreg cu tot ce-ntr-însul scrie.
64   puţin ceva nainte-vă, pe-o scară a altui rău şi-atît de aspru drum, că joc acest urcuş o să ne pară."
67 Băgînd de seam-apoi cu toţii cum îmi suflă gura şi că-s viu adică, de-uimire multă-ngălbenir-acum.
4 9   Făcînd un semn al crucii-asupra lor, pe mal au dat năvală aceştia iute, iar el, precum veni, plecă cu zor.
52   Străin acestei ţări necunoscute
şi-uimit părînd, în jur privea poporul cum fac acei ce văd nemaivăzute.
55   Tutindeni soarele-azvîrlea cu zorul în plină zi săgeţi şi,-arzînd ferbinte, gonea din miezul bolţii Căpriorul,
70
40 o luntre-aşa ] o luntre-apoi Ax / aşa zburace ] atîta de zb<urace> A% II 45 şi morţi în luntre-avea mai mulţi ] şi-n luntre morţi m<ai> mulţi avea B //49 Făcînd ] Făcu Ai / El (anulat) semn făcu al crucii asu<pra> Ai II60 deci ei pe mal au dat A //51 zor] zbor C//52 Rămas aci A II 52—53 Versurile sînt unite marginal dreapta cu o linie verticală. / Cf. Dante:
La turba che rimase li, selvagia părea del loco, rimirando intorno. /
Părînd uimit de stă<ri> necunosc<ute>, privea-mprejur, rămas pe loc, pop<orul> B II
12
73
76
79
Precum, pe lîng-un sol ce-oliv ridică,
se-ndeasă toţi s-aud-o noutate
şi-a fi strivit nici cui nu-i este frică,
acele umbre-aşa steteau mirate
cu toate-acum, în faţa mea privind,
uitînd că merg să spele-a lor păcate.
Văzui pe una cum porni, dorind cu-atîta foc să mă cuprindă-n braţă, că fui mişcat şi eu ca să-1 cuprind.
Năluci ce numai par că au o viaţă! De trei ori vrînd să-1 am la piept, bătui de trei ori pieptu-mi, gol avînd în faţă.
60 Iniţial, In loc de aci fusese scris acu. // 64 pe-o scară ] pe-amara A II 65 şi-atît de aspra cale-a altui drum A // 67 cum ] gură A II 69 acum ] făcură A // 70 Precum ] Şi cum A //
13
82   De-uimire, cred, eu galben mă făcui, dar el zîmbi,-ndărăt trăgîndu-şi pasul, iar eu, urmîndu-mi drumul meu, trecui.
85   Duios el m-a rugat să stau, iar glasul făcînd să ştiu ce umbră e,-l rugai s-amîie-o clipă pentru noi popasul.
88   „— Cum drag în carnea morţii tu-mi erai, mi-eşti drag, a zis, şi-acum cînd mi-e luată. De-aceea stau. Dar tu ce drumuri ai?"
91   „—Casella meu! Spre-a mă re-ntoarce-odată aici la voi, fac calea mea de-acum, dar cum de-a ta-i atît de-ntlrziată?"
34 „— Nu-mi fu făcut ultragiu nicidecum, că el, ce ia oricînd pe-oricine îi place, de mult mi-a tot negat al mării drum.
97   Din justă vrere vrerea lui se face
şi-i drept că, de trei luni, el ia-ntre-ai lui să plece-oricine vrea-n deplină pace.
100   Iar eu, care pe-al mării mal statui, de unde Tibru-ncepe ca să moară, primit de el cu bună vrere fui
103   din locul cătră care-1 vezi că zboară, căci orişicînd aci s-adun-oricine din cei ce nu spre-amarul rîu scoboară."
106   „— Vro nouă lege dacă nu-ţi reţine memoria şi-uzul cîntului acel ce-adese-a stins atîta dor în mine,
87 Iniţial: s-amlie pentru noi o clipă popasul.//92 fac ] bat A// 95 Iniţial: că el ce ia pe-oricine oricînd îi place / oricînd A \\ 101 -ncepe ca ] în mare-a-ntrat A //
409   alină-mi bietul suflet puţintel",
aşa-1 rugai, „că,-n trupu-i care moare venind aici, mi-e truda morţii-n el".
\\%   „Iubirea-n gînd cu mine vorbitoare", aşa-ncepu şi dulce-aşa cîntînd, că sună şi-azi în mine-acea dulcoare.
115 Maestrul meu şi eu şi toţi cei stînd cu el păreau că,-n farmecul ce-avură, n-aveau pe lume-altce nimic în gînd
118   şi-atenţi la cint şi nemişcaţi statură,
cînd: „— Ce-i aici, de-umblaţi aşa de-ncete?" strigă deodat-onestul moş din gură.
121   „Ce preget e? Ce lene-n gînd vă dete? Urcaţi spre deal, spre-a rupe solzii-acei ce-opresc pe Cel etern să vi s-arete!"
124   Precum, pe cînd adun-ori boabe,-ori mei, porumbii ce s-adună la mîncare, şi fără-a se-nguşa ca de-obicei,
127   deodată-şi lasă hrana, cînd le pare că văd ceva venind ce-i înspăimîntă, cuprinşi fiind de-o grijă mult mai mare,
130   aşa văzui lăsînd şi ceata sfîntă cîntarea ei. Spre deal fugi-napoi cum fuge-un om ce n-are nici o ţîntă,
133   şi-n fugă mai tîrzii n-am fost nici noi.
UI e truda morţii] a căii trudă A //116 Marginal dreapta este scris: V. Ch<iţu>. //117 n-aveau pe lume-altce nimic] nimic n-aveaualtce pe lume B j Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. / Cf. &*nie: comme a nessun tocasse altro la mente.//119 de-ncete] trîn-«▼e A II121 vă dete ] zăbave A II123 s-arete ] slave A //124 adun- ] <™şg AJl 130 văzui este pus intre paranteze rotunde fi anulat uşor ««* o linie orizontală. / noua A //131 Marginal dreapta este scris V.M.
14
15
şi-atunci,' speriat, mă-ntorsei făf-a vrea, crezînd că-s singur, cînd văzui, vezi bine, pămîntul negru numa-n faţa mea.
CÎNTUL III
„— De ce tot bănuieşti?", privind spre mine mi-a zis, întors cu-ntreaga faţă, solul, „nu stii că te conduc şi sînt cu tine?
Deşi-împrăştiaţi de fuga cea grăbită pe cîmp, întorşi spre muntele acel la care-a noastră minte-n veci ne-nvităT
25   E sear-acolo unde-mi zace golul
vestmînt prin care-umbream cînd am trăit; Brindis 1-a dat şi-1 are azi Neapolul.
eu stetei strîns de ducele fidel, căci cine-ar fi condus a mea cărare si cum era să sui fără de el?
7   Şi-aşa-mi părea că-şi face-acum mustrare. O, suflet demn şi nepătat, ce mică greşeală-ţi face-arsuri aşa de-amare!
10   Cînd pripei, care-oric<ăr>ui act ridică nobleţea sa, el stavilă i-a pus, iar spiritu-mi, strimtat de-avuta frică,
13   lărgi atenţia ca din sineşi dus, privii spre muntele ce-şi face cale spre cer din ape,-al lumii cel mai sus.
16 Dar soarele, ce-n dosul meu din vale ardea, sta-n faţă-mi rupt, fiindc-avea părete-n trupul meu luminii sale,
28 Şi-n faţă-mi dacă n-am nimic umbrit, mai mult decît de ceruri nu te mire că unu-ntr-altul razele-si trimit.
fuga cea grăbită ] grăbita teamă Ax / grăbită ] pripită A2 jj! . // 4 fidel A II 6 el A II10 în textul de bază, In loc de oricări
acei
A //4 fidel A // 6 el A II10 In textul de bază, In loc de oricărui este scris, din greşeală, oricui. Forma a fost restabilită pe baza variantei existente In D. //14 Iniţial, în loc de privii spre fusese scris, foarte probabil, potrivit variantei existente în D, Ce-n sus. / Ce B //
31 Să rabde-asemeni corpuri chinuire, şi cald şi frig, le face-acel ce vrea s-ascundă cum le dă si-această fire.
34   Nebun acel ce speră c-ar putea pătrunde-a voastră minte vecinicia ce ţine pe-unul în trei feţe-n ea.
SS^râfl Versurile sînt unite marginal dreapta cu o linie verticală. // «trrSQ Versurile sînt unite marginal dreapta cu două linii verticale Ungă care este notat un semn de scoatere, j Cf. Dante:
Ora, se innanzi a me nulla s'aombra, non ti maravigliar piu che de' cieli. //
81—33 Cf. Dante:
A sofferir tormenti e caldi e geli
simili corpi la Virtu dispare
che, come fa, non vuol ch'a noi si sveli. //
PjL(iniţial: ceij morţi îi face-acel (iniţial: aşa.) ce să ne-nveţe o U9a cum face astfel nu vrea să răschire B1 j s-ascundă ] să nu ştim ■Ai I Să fie-o tăinuire A2 / fire ] (ştire) Bt //
16
17
37   Să fiţi voi, oameni, mulţumiţi cu quia ! De-aţi fi putut vedea voi totul clar, de ce-ar mai fi născut atunci Măria?
40   Dar n-aţi văzut dorindu-i in zadar şi-atari a căror minte-ar fi-mpăcat-o dorinţa ce li-e-acum etern amar?
43  Eu zic de-Aristotel, şi zic de Plato, şi de-alţii mulţi". Şi-ngîndurata frunte, tăcut şi tulburat, el şi-a plecat-o.
46   In vremea ast-am fost sosiţi sub munte şi-aflarăm mînecu-i aşa pieziş, că nu-s pe lume-agile tălpi să-nfrunte.
49   Cel mai pustiu şi mai rîpos costiş, la Lierici şi Turbi',-ar fi uşoară şi-o largă cale-n rînd cu-acest costiş.
52   „— Mai ştiu eu p-unde-acest urcuş scoboară", vorbi Virgil şi-oprire-n paşi a pus, „să-1 poat-urca şi-un om care nu zboară?"
37 Cf. Dante: State contenţi, umana gente, al quia! // 39 de ce-ar mai fi născut atunci ] n-avea de ce să nasc-atunci B // 40 Dar n-aţi văzut dorindu-i ] Semeţi cu-a lor dorinţ-ar fi A / Şi n-aţi văzut dorind întru zăda<r> B / Iniţal în loc de dorindu-i fusese scris dorind iar. // 40—42 Cf. Dante:
e disiar vedeste sanza frutto tai che sarebbe lor disio quetato, ch'etternalmente e dato lor per lutto. //
41 şi-atar ce-al B // 42 şi n-au putut şi-etern li-e spre amar B j Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. II 44 Şi-ngîndurata ] Şi trist mîhnita A II46 tăcut şi tulburat ] tăcut şi plin de gînduri A II Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. / Cf. Dante: e piu non disse, e rimaste turbato. // 46 în vremea ast-am fost ] într-ăst răstimp noi am B II 47 mînecu-] mersul (anulat) Ax / mînecu-i aşa] coasta lui căzînd A2 jj
S5   Pe clnd privea-n pămînt, pe glnduri dus, şi-n sineşi judeca acel părete, iar eu cu ochii-umblam pe stlnci pe sus,
58   văzui la dreapta şirul unei cete de spirite, spre noi părînd că vine şi nepărînd, c-aşa veneau de-ncete.
61   „— Ridică-ţi ochii că sosesc, in fine, maestre, duhuri, să ne dea vrun sfat, de n-ai puteri să-1 afli tu prin tine."
64   Atunci privi şi el şi-asigurat:
„— Să mergem noi spre ei, că vin ca-n silă, iar tu-n speranţa ta să fii-ntrămat".
67   Deşi spre ei noi mersem poate-o milă, era-ntre noi şi-acum o-ndepărtare cit zboar-o piatră dintr-o mîn-abilă,
70   clnd, strins sub poala stîncii-n nemişcare, a stat grămadă-n loc întreg poporul, cum stai şi-observi cînd nu ţi se prea pare.
73   „— Voi, cei cu bun sfîrşit", conducătorul aşa-ncepu, „vă rog, pe sfînta pace de care-aveţi, cred eu, cu toţii dorul,
76   să ne-arătaţi în care loc se face mai lină coasta spre-a sui şi noi; cînd ştii mai mult, mai mult şi graba-ţi place."
68 de umbre ce spre noi părea A // 60 Iniţial, In loc de-ncete fusese teris din cete. // 64 Cf. Dante: Guardo allora e con libero piglio. // 8* Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. / Cf. Dante: e tu ferma la spene, dolce figlio. // 73 „— Voi, cei cu bun sfîrşit" ] „— Vă *og", a zis spre ei B // 75 cred eu ] cum cred A II
18
19
79 Cum una-ntîi, cînd ies din staul oiT ori dou-ori trei, şi, timide să iasă, cu bot tîrît. stau cele de-napoi,
82   ce prima lace toate fac şi leasă
stau proaste-n loc, deşi nu ştiu ce este, cînd prima stă, şi-n coaste i se-ndeasă,
8 5   aşa văzui pe primii dintr-aceste ferice umbre cum, pornind, veniră sfioase-n chip şi cu mişcări modeste.
88   Ci,-n clipa cînd la dreapta mea zăriră lumina zilei ruptă-n mersul ei, iar umbra mea pe stînci cum se resfiră,
91   au stat şi s-au retras puţin, iar cei ce-n urmă-le veneau, fără să ştie ce cauză au de stat, au stat' şi ei.
94   Şi-atunci: „— Făr-a-ntreba, ştiut vă fie că-i viu în carne-i omul ce-1 vedeţi, de-aceea-n drum lumina o sfăşie.
97   Deci nu vă mire, ci credinţ-aveţi
că, făr' de-un har ce Domnul i-1 trimete, el n-ar cerca să urce-aceşti păreţi."
100   Aşa Virgil. Iar capul demnei cete:
„— Vă-ntoarceţi deci, iar noi venim urmînd". Şi-apoi şi-un semn cu-al palmei dos ne dete.
81 Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. j Cf. Dante: timi-dette atterando l'occhio e'l muso. // 85 Iniţial, In loc de primii fusese scris primul. // 92 Marginal dreapta este scris V.M. // 96 în drum lumina ] lum<ina> în dr<um> A //101 Iniţial, In loc de venim urmînd fusese scris vă vom urma. //
103   Şi-atunci: „— Oricine-ai fi, să-ntorci mergînd, îmi zise-un duh, a ta căutătură si vezi de m-ai văzut, poate,-oarecînd".
106  Eu fix privii frumoasa lui statură: gentil la chip şi faţa sa bălană şi-avea la ochi, sub frunte,-o tăietură.
109   Smerit i-am spus că-n viaţa lui umană
eu nu-1 cunosc; iar el: ,,— Priveşte-anume!" şi sus, la piept, făcu să-i văd o rană.
112   Şi-apoi zîmbind: „— E Manfred al meu nume, nepot Constanţei celei mari, o ştii; deci, rogu-te, cînd vei ieşi la lume,
115   frumoasei mele fete,-ai cărei fii
sînt celor două ţări mîndrii regale,
să-i spui ce-i drept, de spun altfel cei vii.
118   Cînd fui ucis prin două răni mortale, plîngînd mă detei rob celui ce vrea cu drag să ierte-oricui orice greşale.
121   Păcate-avui cumplite-n viaţa mea, dar largi sînt braţele eternei mile, încît cuprind pe-oricîţi se-ntorc la ea.
124 De-ar fi cetit în domnu-acaste file păstorul cosentin, cel de Clement trimis a mă vîna-ntr-acele zile,
104 Iniţial, in loc de îmi zise-un duh, a ta fuseseră scrise alte cuvinte şterse apoi cu guma. //106 Eu fix privii frumoasa lui] Privii la el, frumos avea (iniţial: atît avea) A jj 110 eu nu-1 cunosc ] eu nu ştiu A jj 124 Iniţial, in loc de aceste fusese scris acele. //
20
21
127   mi-ar sta, la capul punţii-n Benevent, şi-acum a mele oase neatinse, avînd ca pază greul monument.
130   Ci-acum le spală ploi şi-un vînt le-mpinse
afară din regat, pe lîngă Verde, CÎNTUL IV
şi-aci mi le-a-ngropat cu facle stinse.
133   Ci-atît cu-a lor blăsteme nu se pierde, încît să nu găseşti pe domnul iară, cît timp speranţa dă vrun mugur verde.
136   E drept că,-n fine, chiar de se-ndreptară acei ce-n anatemă-le au murit, sub rîpa asta au să stea afară
139   de treizeci de-ori timpul ce-au trăit cu-al lor blăstăm, vro pie rugăciune de nu le scade-al lor decret menit.
142   Tu vezi acum de-mi faci servicii bune făcînd să ştie buna mea Constanţa cum m-ai văzut, şi-a mea interdicţiune,
1 Cînd ori durerea-n noi, ori voia-bună cuprinde-a noastr-oricare vro simţire, într-însa-ntregul suflet ni s-adună,
4   deci parcă de-alta n-are nici o ştire; cu-aceasta baţi eroarea care crede că sufletul e-n om cu triplă fire.
7   Deci, cînd aude omul sau cînd vede ce-i ţine duhul prins de-o vrajă multă, nu simte timpul ce grăbit purcede,
10 căci alta e puterea care-ascultă şi de-alta sufletul robit ţi-1 ai; făţişă-i una, şi-alta ca ocultă.
145   căci multă ni-e la voi aici speranţa."
132 -ngropat ] închis A j Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. I Cf. Dante: dov'e' le trasmuto a lume spento. //133—134
Ci-a lor b<lăsteme> atîta tot nu pierde pe om, încît să n-afle milă A //
139—145 Versurile, omise iniţial, sînt scrise pe contrapagină, jj 140— 141 Marginal stingă este notat un semn de întrebare, j Cf. Dante:
in sua presunzion, se tal decreto
piu corto per buon preghi non diventa. //
144 cum m-ai văzut ] şi cum mă vezi B.
13  Pe-acestea sigur însumi le-ncercai, ,   s pe cînd mergeam, pe Manfred ascultîndu-1, căci soarele pe cer s-urcase mai
16   cinzeci de scări şi n-am fost observîndu-1,
cînd furăm unde-acele umbre-alese w  strigară-n cor: „Pe-aici e ce vi-e gîndul."
1 <3nd ori durere,-ori chin ce l-a[m] avea Ax / <Cînd> ori plăceri, ori «uiiu<ri> ce-am avea A2 jj 3 atît ni-e sufletul de <....> In ea A // 7 Ota, cînd aude omul] Şi-aşa, cînd omul deci aude- A jj 8 ce-i ţine ?*✓ 3 ce-i ţine gîndu A jj 9 Iniţial, în loc de nu simte fusese scris îi tre<ce>. // lfl Iniţial, în loc de scări fusese scris g<rade>. //
22
23
19 Spărturi mai mari în gardul său adese c-un braţ de spini ţăranul şi le-astupă, pe cînd în struguri bruna faţă iese,
40   Dar vîrf avea, ce nu putea să-mi fie văzut, şi-urcuş aşa peziş, cum ai în sfert de cerc spre centru-o mijlocie.
22   decît pe unde el întîi, eu după, intră Virgil pe-un gang şi, călători pe-alt drum, de-acum lăsarăm sfînta trupă.
43   Eram trudit cînd astfel cuvîntai:
«— Te-ntoarce, tată drag, şi mă priveşte, că mor pe-aici, de nu te-nduri să stail"
25 Sanleo-1 urci, la Noii te cobori, şi pînă-n vîrf Bismantova e lină s-o sui pe jos, ci-aici aveai să zbori
28   cu iuţi aripi, zic eu, cu goana plină a marelui meu dor, de-acela dus ce-mi da speranţă şi-mi făcea lumină.
31   Urcam pe scocul ruptei stînci în sus, că de-ambii săi pereţi avînd strîmtoare şi-avînd genunchiu-n locul mîinii pus.
34   Pe nalta culme-a rîpei suitoare
ajunşi apoi, pe-un liber brîu ce-avea:
„— Maestre, am zis, ce drum s-alegem oare ?"
37   „— De-acum la vale nici un pas, zicea, şi, pîn-om da de vrunul care ştie, mereu cîstigă-ti munte-n urma mea."
19 Spărturi mai mari în gardul său ] Mai mare-o gaură-ntr-un g<ard> A I Spărtura-n gardul său B // 23—24 Versurile sînt unite marginal dreapta cu o acoladă. / Cf. Dante:
lo duca mio, ed io appresso, soli, come da noi la schiera si partine. //
24 Iniţial, in loc de de-acum lăsarăm sfînta trupă fusese scris, probabil, suindu-ne Virgil şi eu. / de-acum lăsarăm sfînta A U 25 Scris: San Leo. // 27 s-o sui ] şi poţi s-o urci A // 29 de-acela dus ] dus de-acel A II31 în sus ] astfel A II 32 Iniţial, tn loc de că fusese scris şi, iar tn loc'.de avînd, aveam. //88 în coate şi-n genu<nchi> urcam prin el A // 34" Iniţial, in loc de culme fusese scris rîp<ă>. //35 avea ] sale A II 37 zicea ] vale A II 39 cîştigă-ţi munte ] cîştigă-ţi cale A //
46
49
52
55
58
„— Tu numai pîn-aici te mai trudeşte." Şi-un brîu, ceva mai sus, ca semn mi-1 puse, ce-ntregul deal pe-aici îl ocoleşte.
Aşa-mboldit de vorbele ce-mi spuse, trudit m-am tras pe brînci în urma lui şi-n urm-apoi sub tălpi şi-acesta-mi fuse.
Şezu aici şi el, şi eu şezui,
întorşi spre zori, pe-unde-am suit pe cale,
că-n urmă-şi a privi e drag oricui.
Privii dintîi spre-al mării mal în vale, spre soare-apoi, şi-am stat uimit văzînd la stînga mea cărarea roţii sale.
Virgil a cunoscut miratu-mi gînd, cum stau privind că Febus vrea s-apuce, pe-o cale dintre noi şi nord intrînd,
40—42 Cf. Dante:
Lo sommo er'alto che vincea la vista,
e la costa superba piu assai
che da mezzo quadrante a centro lista. //
41 ai ] tai A II61 şi-n urm-apoi sub tălpi ] şi-apoi sub tălpi At / şi-acesta ] şi-ăst brîu A2 // 63 pe-unde-am suit ] pe drumul urcării B // ^?ViKP ' tn 100 de uimit fusese scris mi<rat>.//57 cărarea] cărării A II58 a cunoscut ] simţi de tot A // 58—60 Versurile sînt unite marginal areapta cu o acoladă. / Cf. Dante :
Ben s'avvide il poeta ch'io stava stupido tutto al carro della luce, ţ «.•.. ove tra noi e Aquilone intrava.//
6* s-apuce ] Duce A //
24
25
61   şi-a zis aşa: „— Cînd Castor şi Poluce ar fi-nsoţind pe cer oglinda care şi jos şi sus lumina şi-o conduce,
82   ne stă, din cauza care-o spui, departe atît spre nord, pe cît de la evrei se vede-ndepărtat spre calda parte.
64   cu mult mai mult vecin cu Ursa-Mare vedere-ai roşul zodiac pe lume, de n-ai ieşi din vechea sa cărare.
67   De vrei să vezi, apoi, aceasta cum e, incbipuie-ţi că muntele Sion şi-aceat de-aici stau pe pămînt şi-anume
85 Dar vreau să ştiu, maestre-al meu, de vrei, cit drum mai e? Căci suie-a coastei frunte mai sus decît s-o văd cu ochii mei."
88   Iar el: „— E grea, atare-i acest munte, urcarea-ntîi, ci-atît cît urci omoară şi truda-n om, mai lesne ca s-o-nfrunte.
70   aşa că au un singur orizon,
dar două hemisfere; lunga stradă, cea arsă cu-al său car de Faeton,
91   Cînd calea-ţi va părea aşa de-uşoară, Încît urcarea fi-va pentru tine cum e pe-un rîu al luntrei ce scoboară,
73   ăst deal pe-o parte-ar trebui s-o vadă şi pe-alta celălalt, de iai aminte şi clar tu judeci ce-am adus dovadă."
94 atunci vei fi la ţinta căii-n fine şi-acolo vei afla şi-odihna dată. Nu-ţi spui mai mult, dar astea le ştiu bine."
76 „— Ei,""da, maestre, clar mai înainte nicicînd nu-mi fu aşa ce-acum discern şi ce-mi părea dincolo de-a mea minte,
97
Dar nu-i fu vorba-ntreagă terminată şi-un glas vecin: „-— Dar poate vei avea nevoie pîn-atunci să şezi vrodată!"
79   căci cercul mediu-al cercului supern, numit equator de-una dintre arte, ce stă-ntre nord şi sud fixat etern,
100
75 şi jud<eci> A I în partea finală a versului fusese scris, înainte de copierea formei actuale, cuvlntul dovadă. // 76—7?
Ei, da, nicicînd maestre, m<ai> nainte nu fuse-atît de <................>    B //
79 Cf. Dante: che'l mezzo cerchio, del moto superno. // 80 Cf. Dante: che si chiama Bquatore in alcun' arte. //
Ne-ntoarse-această voce-acum spre ea, şi-n stînga-ne văzurăm o pietroaie, ce-ntîi nici eu şi nici el n-o vedea.
» /n»/i<rf; spre nord atîta pe cît de la evrei.//87 Iniţial, In loc de •a «1a*ÎSCns vezL 1196 asteale Ştiu bine]ştiu acest<e>a bine B // riitt^i «i este scrls marSinal dreapta cu semn de intercalare In text. / al* w?t«2» de "ntreaga fuse*" scris lui a<... >. // 98 vei avea ] ca să w^»j7_iw we-ntoarse-atunci spre el vorbitul grai B / Ne-ntoarse ]
n-oteerva B jj11102 nid 6U Şi nki el n"° vedea ] nici e1' nici eu
26
27
103   Am mers la ea şi-n dosul stîncii-o droaie de duhuri sta, supt umbra ei, trîntită, cum face-un om cînd multă lene-1 moaie.
121   Cuvîntu-i scurt şi-al feţii leneş drum mi-aduseră puţin surîs pe buză, şi-am zis: „— Belacqua, nu te plîng de-acum,
106 Din ele-o umbră, ce-mi părea trudită, şedea şi,-avînd genunchii-mbrăţişaţi, ţinea-ntre-aceştia faţa ghemuită.
124   dar spune-mi tu ce lene-aşa de-ursuză te-a prins aici ? Iţi faci tu-ndătinatul tabiet al tău? Aştepţi vro călăuză?"
109 )5_ o, dulce tată, dintre-aceşti culcaţi priveşte, am zis, pe cel mai leneş, care să juri că ei cu lenea-s cununaţi!"
12 7   Iar el: „—Ei, frate, ce mi-e bun urcatul, căci tot nu m-ar lăsa la prag divinul portar să intru spre-a-mi spăla păcatul;
112   S-a-ntors şi ne-a privit mai cu-ndemnare, dar nu mâi sus de şold, aşa-ntr-un fel, ^ si-mi zise-apoi: „- Tu du-te, că eşti tare!
130   căci are întîi să-mi facă-n jur seninul atîtea roţi ca-n viaţa mea trecută, căci pînă-n moarte-am tot împins suspinul.
115   Atunci l-am cunoscut şi, puţintel
deşi pe-ai mei plămîni truda stăpînă, ea nu m-opri să nu mă duc la el.
133   Şi-o rugă pîn-atunci de nu-mi ajută, ieşind din inimi dragi Celui-de-Sus, ce poate-a mea, cea-n ceruri neplăcută?"
118   Cînd fui aproape, abia mai sus de mînă
năltîndu-şi ochii,-a zis: „— Văzuşi tu cum, pe stînga,' Feb teleaga lui şi-o mînă?"
103 stîncii este scris marginal dreapta pentru a înlocui pe ei, anulat In text. I stînci<i> (anulat) -o A //108 ghemuită ] -ndesuită A // 109 După O este scris şi anulat uite. //111 Iniţial, în loc de să juri fusese scris să crezi / în loc de ei este scris, din greşeală, el. // 112 Pe marginea de jos a filei, sub mai cu-ndemnare, este scris dar ridicare. jj113 Iniţial, în loc de şold, aşa-ntr-un fel fusese scris şolduri ridică. / Mai sus de coapse faţa nu-i făcu A jj 113—114 Versurile sînt unite marginal dreapta cu o linie verticală, jj 114 „— Tu du-te, că eşti],,— Sui tu (iniţial: Tu sui,), că tu eşti Bx j „— Tu du-te ] „— Mergi tu B2 jj 115 Memoria mea atunci îl cunoscu A jj 116 Şi-oricît suflării truda A j Iniţial, în loc de plămîni fusese scris stăp<înă>. //117 Iniţial, în loc de ea fusese scris de. //118 Iniţial, in loc de Cînd fui aproape fusese scris Nălţîndu-şi ochii. / Cînd fui aproape, abia ] Nălţîndu-şi ochii abia Ax j Cînd fui aproape At // 119 Iniţial, în loc de nălţîndu-şi ochii,-a zis fusese scris, probabil, mi-a zis: „— Văzuşi tu <...>. //
136   Virgil era plecat şi,-urcînd, mi-a spus:
„— Porneşte-acum! Vezi, soarele e-n focul de-amiazi pe cer şi,-n marginea de-apus,
139   al nopţii-amurg acopere Marocul."
122 mi-aduseră puţin surîs ] mi-au pus puţin surîs A, mi-au încreţit puţin surîs B jj 180 Iniţial, în loc de căci are întîi fusese scris, probabil să-mi facă-ntîi. / Căci are-întîi să<... >-n jur < ... > A j Marginal dreapta este scris V. Ch. //130—132 Cf. Dante:
Prima convien che tanto il ciel m'aggiri di fuor da essa, quanto fece in vita, perch'io indugiai al fine i buon sospiri. //
186 Virgil era plecat ] Virgil îns-a plecat A jj 138 de-amiazi pe-al nostru <*r şi,-n cel de-apus B jj 139 al nopţii-amurg ] pulpana nopţii Ax, piciorul <.. .> A2.
28
29
19 Eu ce puteam, decît că: „Viu!" să spui? Şi-am spus şi-acel obraz puţin avîndu-1 ce-adese face demn să ierţi oricui.
CÎNTUL V 22   Pe munte-n acest timp, încunjurîndu-1,
venea spre noi, puţin mai sus, popor cîntînd un Misererc-n cor, cu rîndul.
Lăsînd acele umbre şi plecînd, urmam deci urma dulcelui meu duce, cînd, dindărăt, cu mîna arătînd,
25   Dar, cînd văzură că eu pui zăvor
luminii cu-al meu trup, schimbară glasul şi-un lung şi sarbăd „O!" fu cîntul lor.
4   un duh: „— Ia vezi, că parcă nu străluce lumina-n stînga celui de desupt şi ca şi-un viu el pare-a se conduce!"
Cînd m-am întors, văzui că ne-ntrerupt fixat eram de-a lor căutătură eu, eu şi jos al zilei luciu rupt.
10   Atunci Virgil: „— Ce gînd nebun te fură, încît şi-urcării-acum zăbavă-ţi face? De-aceşti de-aici ce-ţi pasă ce-şi murmură?
13 Urmează-mă, iar ei şoptească-n pace! Fii tare ca un turn ce nu-şi clăteşte coroana-n vînt, de-ar bate-oricum îi place.
16 Căci omu-n care-a pururi se goneşte un gînd pe-alt gînd, delungă ţinta lui, căci unu pe-altu-n fugă se slăbeşte."
28   Iar doi din ei îşi şi-nteţiră pasul
spre noi, spre-a ne-ntreba, ca o solie: „— în care cerc vi-e dat aici popasul?"
31  Virgil atunci: „— Vă-ntoarceţi şi le fie acestea celor ce-au rămas ştiute: că-n trup acesta-i om în carne vie.
34  Din cauza umbrei lui, de-au stat umplute de-uimire aşa, atît mai am de spus: Onoare-i daţi, căci poate să v-ajute!"
2 Iniţial, tn loc de deci fusese scris pe. // 6 el este pus între paranteze rotunde. / şi A jj
41 Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. / Cf. Dante : «ne fa l'uom di perdon tal volta degno. // 22 acest timp ] ăst răs-¥mP -4 // ?8 spre noi este scris deasupra rîndului pentru a corecta /«Wa iniţială a versului: venea, puţin mai sus de noi, popor.//24 P* rtnd un Miserere-n cor cîntîndu-1 Bx j Cîntînd B2 / Miserere Ax I «u rtndul ] cîntîndu-1 A2 // 26 schimbară glasul ] mutîndu-şi glasul B /'/ «Un lung A / în lung şi sarbăd „O!" B //29 spre-a ne-ntreba, ca o ^ejsă-n-ntrebe-n formă de solie B // 31 şi le fie ] şi să ştie A / Iniţial, 2_**«> le fusese scris vă. // 32 acestea celor ce-au rămas ] celor ce v-au îj~™*W! A II Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. / Cf. *»«rBirjtrare a color che vi mandaro. //34 Iniţial: De-au stat, din >mnbrei lui, umplute. //36 Onoare-i daţi] Să-i dea respect B 1/
30
31
37 Eu n-am văzut mai iuţi nici meteorii s-aprindă-n faptul serii-a bolţii slavă, nici soarele topind în august norii,
40   cum ei au curs la deal fără zăbavă şi cum, ajunşi, pomiră-n jos poporul cum făr' de frîne cură-n cîmp o stavă.
4 3   „— Sînt mulţi aceşti ce vin acum cu zorul, vorbi Virgil, şi toţi cu vro rugare, deci mergi încet şi-ascultă-le-n mers dorul."
46 „— O, tu, acel ce spre fericea stare te duci cu trupul ce din mamă-1 ai, strigau venind, fă-ţi grabei alinare
49   să vezi de nu cunoşti pe vreunul, vai, spre-a duce despre el în lume ştire! De ce tot mergi mereu? De ce nu stai?
52 Noi toţi murirăm moarte-ntru cumplire şi pînă-n moarte-am tot făcut păcate şi-atunci ne-a luminat cereasc-albire,
55   încît, căindu-ne,-am ieşit iertate
din viaţa noastr,-amici cu Dumnezeu, ce-acum prin dorul de-a-1 vedea ne bate."
58 „— Oricît vă tot privesc, răspunsei eu, nu pot să vă cunosc. Dar, de vă place să fac, aleşi părtaşi, ce pot să vreu,
37 Iniţial: Mai iuţi eu n-am văzut nici meteorii. //39 Iniţial, tn loc de nici fusese scris şi. / Marginal dreapta este scris V.M. //41 porniră-n jos ] cum şi porni A / Cum ei şi-ntreg B // 51 De ce tot mergi mereu? ] Ah, Doamne, ce tot mergi? A // 60 Iniţial, în loc de ce fusese scris să. //
61   vorbiţi şi vreu să fac, pe sfînta pace pe care, alergînd din sfere-n sfere, s-o cat ăst duGe ce-1 urmez mă face."
64 Iar unul a-nceput: „— In buna-ţi vrere noi credem toţi, chiar fără jurăminte, de n-o fi poate-un caz să n-ai putere.
67   Eu unul deci, a toţi mai înainte, de-i mai vedea tu ţara dintre statul lui Carlo şi Romagna, ai aminte,
70  te rog, şi-n Fano fă-mi atît cu sfatul,
că doar prin rugi ei poarta-mi vor deschide, să-mi pot spăla cumplit ce-1 am păcatul.
73   De-acolo fui, dar rănile perfide,
ce scurser-al meu sînge-n care-am stat, îmi fură date-n ţări antenoride,
76  în cari eu mă credeam că-s mai vegheat. Un d'Esti mi-o făcu-ntr-o ură care mai mult-a fost decît îi fu iertat.
79   Spre Mira însă de cătam scăpare,
ajuns de ei la Oriac cînd fui, ■>     aş fi şi-acum la cei ce au suflare.
82   Fugii spre bălţi şi-aci-ncurcat căzui în trestii şi nămol şi, desfăcută, în lac, de sînge, viaţa mi-o văzui."
£6 un caz ] aşa A // 68 D<.. .> provincia A // 74 Iniţial, tn loc de fui [fftsese scris sînt. // 75 Iniţial, in loc de -n fusese scris am. // 78 îi fu ] ■* fost A II 80 Cînd eu A //
32
33
85   Şi-alt duh apoi: „— Cum vrei să-ţi vezi umplută dorinţa ce te-a-mpins pe dealul sfînt, cu buna mil-a mea tu mi-o ajută.
88   Din Montefeltre-am fost, Buonconte sînt; Giovanna şi-alţii grija nu mi-o poartă, de-aceea-mi port eu ochii-aci-n pămînt."
9i   „— Dar ce-ntîmplare, am zis, sau care soarta te-a dus departe-atît de Campaldin, că nu ştim unde-ţi zace haina moartă?"
94   „— Oh, zise el, din jos de Casentin o gîrlă e şi-Archiano e chemată, din sus de schit născută-n Apenin,
9 7   Spre locul unde-i cu-Arno măritată, fugii pe jos, însîngerînd pămîntul cu ce-mi scurgea străpunsă beregată.
100   Aci-mi perdui vederea, iar cuvîntul
din urmă al Maicei nume-mi fu şi-apoi acolo gol lăsatu-mi-am veşmintul.
103 Eu spui ce-i adevăr, tu-1 du-ntre voi: m-a prins un înger, îns-al tău, inferne, strigă spre cel din cer:  « Tu mă despoi!
85—87 Marginal dreapta este notat un semn de înlocuire. / Cf. Dante :
Poi disse un altro: „Den, se quel disio si compia che ti tragge all'alto monte, con buona pietate aiuta il mio! //
87 Pe-a mea A \\ 88 Scris: Montrafeltre. // 93 Ca A / Marginal dreapta este notat un semn de înlocuire, j Cf. Dante: che non si seppe mai tua sepultura? // 98—100 Marginal dreapta, lingă o acoladă care uneşte cele trei versuri este scris Mari<a>. '//101 din urmă al Maicei nume-mi fu] cu-al Maicii nume-1 terminai A //
106   Ai dus, din el ce-avea dintre eterne, răpindu-mi-1 c-o biat-oftare bună, dar celeilalte-altfel îi voi aşterne! »
109 Tu bine ştii-n văzduhuri cum s-adună vaporii uzi ce-n ploi se-ntorc de-ndată, ce-urcînd ajung în frigul de sub lună:
112   deci vrerea rea ce numai rău-1 cată unind şi minte, vînt şi fum stîrni cu-a sa putere firii sale dată.
115  Şi-n faptul serii văile-nvăli
din Pratomagno pînă-n jugul mare cu nori şi ceru-aşa-1 acoperi,
118 că-n apă s-a topit întreaga zare, iar cită ploaie nu putu s-o-nghită pămîntu-n el, prin văi cătă scăpare
121   şi-apoi, cu alţi torenţi mai mari unită, căzu-n regalul rîu cu-atîta hui, că n-a mai fost vrun chip de-a fi oprită.
106—108 Cf. Dante:
Tu ne me porţi di costui l'etterno per una lacrimetta che'l mi toglie, ma io faro dell'altro altro governo. //
UI ce-urcînd ] ce-ajung A //113 cu mintea sa şi vînt A ]\ 114—123 Vinurile, omise iniţial, sînt scrise pe contrapagină. \\ 114 cu-a sa pu:3re ] cu mintea sa B //116 Scris: Protomagno.//116—117 Cf. Dante:
da Pratomagno al gran giogo coperse l,V di nebbia; e'l ciel di sopra fece intento. //
M$ acoperi ] zvîrcoli B //
34
35
1
124   Află-ngheţatu-mi trup la gura lui
umflatul Archian şi-n Arn' mă-mpinse şi crucea-mi desfăcu care-o făcui
127   pe piept, atunci cind zbuciumul mă-nvinse; purtat pe fundul lui apoi, curind întreg in prada-i de nămol mă-ncinse!"
CÎNTUL VI
130   „— Ah, cînd tu-n lume vei fi-ntors, şi cînd vei fi-ntrămat gustînd călătoria, vorbi acestui duh, alt duh urmînd,
133   vorbeşte şi de mine-atunci! Sînt Pia, îmi dete Siena trup, Maremma moarte: o ştie-aceasta cel ce-n cununia
136   cea nou-a mea inelul vru să-mi poarte."
l   Cînd sparg un joc de zar, cel ce-a pierdut rămîne trist şi-aruncă singur ţinte şi trist repetă cum ar fi făcut;
4   cu celălalt merg toţi, care-nainte şi care-n urma lui, şi, dîndu-i coate, din lături altul îi aduce-aminte.
El nu stă-n loc, ci-ascult-ale lor toate,
iar cui îi dă se mîntuie de el
şi scapă de-mbulziş astfel cît poate.
10   Aşa-ntorceam eu faţa-n desu-acel popor sosit, spre toţi de lîngă mine, şi-aşa, prin promisiuni, scăpăm la fel.
127 zbuciumul este scris marginal dreapta cu semn de introducere In text în loc de vaiul meu. //128 Şi-apoi A U130 cînd tu-n lume vei fi-ntors ] cînd vei fi tu-n lume-ntors A //131 Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. I Cf. Dante: e riposato della lunga via.
13   Şi pe-aretinul cel de mini haine ucis, de Ghino Tace', aci-1 văzui \\''[..:   şi-acel ce-n goană se-necă-n rovine.
$t probînd cum trebuia să fi făcut A // 9 Versul, omis iniţial, este scris "pţ contrapagină. //10—11 Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. I Cf. Dante:
Tal era io in quella turba spessa, y volgendo a loro, e qua e lâ, la faccia. //
fSosit este scris deasupra rîndului pentru a corecta o lacună iniţială "transcriere. / sosit A //
36
37
16   Era şi-acel pisari, din cauza cui Marzucc' cel bun aşa de demn păruse şi mîni tindea spre cer, în plînsul lui,
34   Răspunse el: „— Scriptura mea e clară şi nici nu sper-aceştia nebuneşte, de judeci drept, nu cum ar fi să pară.
19 Novell', şi d'Orso, ca si-acel ce fuse prin pizme şi-ură dat peririi pradă, dar nu prin vina proprie, cum îmi spuse.
37   Dreptatea cea de veci nu se clinteşte, că umple-n clip-o dragoste-nfocată ce-acestor înşi pe-ncet li se-mplineşte.
22   Eu zic de Della Brossa, deci să vadă stăpîna din Brabant, cît timp e vie, ca nu-ntr-o turmă mult mai rea să cadă.
40   Iar, unde-am spus acel cuvînt odată, nu se spăşea prin rugă nici o vină, căci ruga sta de cer îndepărtată.
25
2R
Iar, cînd fui liber de-umbrele cari mie astfel mi se rugau, spre-a fi-n putinţă prin ruga mea mai iute-n cer să vie,
am zis: „— Tu-mi pari că negi cu stăruinţă, tu, facla mea,-ntr-un text al tău că poate să schimbe-o rug-a cerului sentinţă;
dar asta e ce-o cer acestea toate.
Sperează ei zadarnic aşadară,
ori spusa ta eu n-o-nţelesei, poate?"
17 Versul din textul de bază: păru Marzucc' cel bun aşa de tare a fost modificat, pentru rimă, cu ajutorul variantelor demn păru şi păruse notate In A. j Cf. Dante: che fe parer lo buon Mazucco forte.// 19 Iniţial, In loc de ca fusese scris şi. // 20 Cum ] precum A // 24 Marginal dreapta este scris V.M. // 26-—27 Marginal dreapta este notat un semn de înlocuire, j Cf. Dante:
quell'ombre che pregar pur ch'altri prieghi, si che s'avacci lor divenir sânte. //
27 iniţial: mai iute-n cer prin ruga mea să vie. //29 Iniţial, în loc de facla fusese scris fala. // 30 Versul din textul de bază • să schimbi prin rug-a cerului sentinţă a fost modificat, pentru sens, cu ajutorul variantei o rug- notată în A. // 33 eu n-o-nţelesei ] Mi-e ne-nţeleasă A //
'43   Dar nu te-opri pe-o chestie-aşa de fină, de nu te-ndeamn-acea conducatrice ce dă-ntre minte şi-adevăr lumină.
46  Eu nu ştiu de-nţelegi, zic de Beatrice. Pe culmea ăstui munte-acolo sus vedea-o-vei senină şi ferice."
49   „— Să ne grăbim, deci, duce-al meu, am spus, căci nu mai sînt trudit ca mai nainte, şi i°tă dă şi-n umbre-al serii-apus."
52   „— Vom merge azi, răspunse-al meu părinte, atîta cît ţi-e scris să te ridici, dar altfel lucrul e, nu cum ţi-e aminte.
W Dreptatea cea de veci nu ] Căci al dreptăţii vîrf nu B / clinteşte } Zdrobeşte A //41 Iniţial, In loc de nu se spăşea fuseseră scrise alte ofenife, şterse apoi cu guma. jj 43 pe-o chestie ] la chestie A // 47—48 ■Mţfirtm dreapta este notat un semn de înlocuire. / Cf. Dante :
5    .    '        tu la vedrai di sopra, in su la vetta fljjj,., di questo monte, ridere e felice. //
^•senină şi ] în zîmbetu-i A // 54 Iniţial, în lec de dar fusese scris căci w tn loc de cum, nu. / dar A //
38
39
55 Căci pîn-atunci vedea-vei, tot de-aici, venind pe cel ce după deal dispare şi-aşa că raza-i n-o s-o mai despici.
76   Oh, slujnico Italie, trist ospel
şi navă-n viscol, ce-şi pierdu pilotul, nu doamnă de provincii, ci bordel!
58   Vezi colo îns-un duh, stînd singur, care spre noi acum priveşte cu-aţintire: ne-o spune-acesta pe-unde-avem cărare."
61   Ne-am dus la el. Cu ce despreţuire ăst duh lombard şi cît de mîndru sta, mişcînd încet onesta lui privire!
64   El nu ne-a zis nimic, ci ne lăsa
s-urmăm în mers, ci-al nostru mers urmîndu-1. cum face-un leu, cînd stă-n odihna sa.
67   Virgil se duse-aproape-atunci, rugîndu-1 să-i spuie-un drum pe unde urci mai bine, ci,-al său răspuns el nu-ntrebării dîndu-1,
70   de viaţă ne-ntrebă, de ţară-n fine.
,,— Din Mantua . . .", -nceput-a aşadară, iar umbra-ntreagă, concentrată-n sine,
73   grăbitu-s-a, de unde-a stat, să sară
şi: „—Mantovane, a zis, eu sînt Sordell"'. Şi unul p-altu-atunci se-mbrăţişară.
60 Marginal dreapta este notat un semn de scoatere, j Cf. Dante : quella ne'nsegneră la via piu tosta. // 62 Iniţial, in loc de cît de mîndru fusese scris ce mîndrie. / mîndru ] nobil A // 64 el lung A // 65 în mers sînt puse intre paranteze rotunde. II 68 Iniţial, tn loc de urci fusese scris -am urca. // 71 V[ezi] A // 72 Virgil adîncit, iar duhul( !)-ntreg scufuns A jj 74 Şi „—Mantovane, a zis] şi-a . zis: ,,— Eşti mantov<an> A II
79   Acel prea nobil duh, cum fu cu totul grăbit, la singur sfîntul nume-al ţării, să-şi strîngă-n braţe-astfel compatriotul!
82   Şi-acum trăiesc în focul dezbinării cei vii ai tăi, mîncîndu-se cîineşte, cîţi au un şanţ şi-un zid al apărării.
85   Ai mării ţărmi, nemernico,-i priveşte în jurul tău şi caut-apoi in tine, de-ai vrun partid ce-n linişte trăieşte!
88   Dar ce-ţi făcu-mpăratul ţie bine
că-ţi dete frîu, cînd gol e locul şelii? căci făr' de el, n-ar fi aşa ruşine.
91   Ah, neam ce-ar trebui şi-orînduielii să-i fii supus şi-n şea să laşi cezarul, de ştii ce-ţi scrie domnu-n evanghelii!
94   Nu-ţi vezi turbat zburdîndu-ţi armăsarul, căci n-ai ştiut din pinteni să-1 struneşti, cînd frîu-n mîni ţi-1 dete-odată harul.
97   Germane-Albert, tu, cel ce-1 părăseşti, că-1 vezi nebun în furia Iui drăcească, în loc să-i sari în şea să-1 stăpîneşti, •z*--
Wşi navă-n viscol] şi-n vifor navă B U 81 Iniţial, în loc de astfel ft&ise scris aşa. // 84 un şant şi-un zid A // 86 Priveşte-n jur ce-ai «BWi ţărmi Închid Ax / Ne'mernico Az II87 de ai trăind în pace ■*fcui partid A II 98 drăcească ] cadă B //
40
41
ioo   din stele cadă furie cerească
pe capul tău, şi nouă şi deplină, incit al tău urmaş să se-ngrozească,
121
ori poate pregăteşti tu lucruri noi
în vecinicul tău sfat, spre-al nostru bine,
departe-adînc şi ne-nţeles de noi ?
103   căci printr-a ta şi-a tatălui tău vină, ţinuţi dincolo prin nesaţ, procleţii, ne stă pustie-a regnului grădină.
124   Căci toate-ale Italiei ţări sînt pline de domni tirani şi orişice lichea ce intră-n vrun partid Marcel devine!
106 Hai, vezi Montecchi tăi şi Cappelleţii şi-ai tăi Monalzi, o, tu nepăsătorul, pe-aceia trişti şi-n drum pe-aceştia, bieţii!
10«>   Hai, vezi, cumplite, cum îţi sug poporul baronii tăi şi curm-a lor păcate şi vezi cît de vegheat ţi-e Santafiorul!
112   Hai, vezi cum Roma ta, plîngînd, se zbate şi zi şi noapte,-o văduvă săracă: „De ce nu eşti cu mine,-o, tu,-mpărate 1"
115   Hai. vezi cum se iubesc ai tăi! Şi, dacă pierduşi de noi de tot compătimirea, ruşine propria faim-atunci să-ţi facă!
118   De pot să-ntreb, tu, cel ce răstignirea în lume-o suferişi, supreme Joi, sînt ochii drepţi ai tăi întorşi airea,
100 cerească ] vadă B II103 printr- ] dintr- B //103—105 f Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. / Cf. Dante: '
ch'avete tu e'l tuo padre sofferto,
per cupidigia di constă distretti,
che'l giardin dello'mperio sia diserto. //
105 Iniţial, în loc de ne fusese scris ce. //106 Scris: Capuleţii. //107 Iniţial, in loc de Monalzi fusese scris Monaldi. //112—114, 116—116 Versurile sînt unite marginal dreapta cu cite o acoladă. II117 ruşine propria faim- ] Hai, vezi ce propria faim- A / Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. / Cf. Dante: a vergognar ti vien della tua fama. //
127  Tu poţi fi fără griji, Florenţa mea, căci nu te poate-atinge-atare-acuză, căci neamul tău e just şi-i just ce vrea.
130  Mulţi au dreptatea-n ei şi-o ţin sub spuză spre-a nu veni la arc în chip nebun, ci-ai tăi o au în guri! Şi, de refuză
133   să puie-un umăr mulţi la greu comun, poporul tău, sărind grăbit, răspunde, chiar nechemat, la greu: „Ba eu mi-1 pun!"
136   Fă-ţi albe zile deci, căci ai de unde,
şi-averi ai tu, şi pace, şi măsură; i      de-i drept ce zic, vin vremi şi n-or ascunde.
139   Atena, vai, şi Sparta, cari făcură vestite legi şi-atîta de civile, ce slabă minte-n bunul trai avură
142   cu tine-n rînd, căci astfel de suptile măsuri tu teşi, că, ce-n octomvrie legi, n-ajunge-a sta-n noiemvrie zece zile.
"JJtt'-cacl eşti în toate de părerea mea A 1,1133 Iniţial, în loc de sărind" f***e*icri8 gr<ăbit>. //
42
43
148
151
Dar, minte dacă ai şi poţi discerne, vedea-te-vei la fel cu-acel bolnav ce, negăsind odihnă-n chin pe perne,
se-ntoarce-ades spre-a nu-i părea grozav.
CÎNTUL VII
A lor oneste-onoruri şi senine, cînd fură-n rînd de trei ori repetate, Sordel s-a tras zicînd: „— Şi-acum, voi cine
4   „— Pe cînd erau nedemni cei morţi să cate această coastă, ca spre cer să suie, de-August îmi fură oasele-ngropate.
7   Eu sînt Virgil, iar cerul al meu nu e printr-alt păcat decît că nu crezui." Aşa-ncepu maestrul meu să spuie.
10   Precum acel ce vede-n faţa lui
deodat-un fapt ce-1 umple de mirare, crezînd şi nu, zicînd ba e, ba nu-i,
13   Sordel, plecîndu-şi ochii,-a stat atare. Venind apoi, 1-a-mbrăţişat umil pe unde-un prunc s-agaţă de-omul mare.
44
"~ 0Q> glorie-ntre latini, al cărui stil dovezi, ce poate-al nostru grai, ne dete, »a; şi-a ţării mele-onoare-n veac, Virgil!
45
«q   fe sratie-ori merit vru să mi te-arete? 1    Şi s^une-mi tu, de-s demn de-al tau cuvmt, de vii din iad, din care cerc, poete?
40 „— N-avem aici anume loc. Cum vor, şi-n sus, şi-n jur, oricine poate trece; cît pot să merg, îţi stau conducător.
22
_ Prin toate-ale durerii cercuri sînt venit aici, a zis, şi fac aceste mînat de-o doamnă din imperiul simt.
25   Şi nu făcînd, ci nefăcînd îmi este pierdut ce tu doreşti, supremul bine, de care eu tîrziu am prins de veste.
28   Un loc e-n iad şi-o noapte făr' de fine ni-1 face trist, nu cazna, şi-ntristaţi noi nu-n urlări ne plîngem, ci-n suspine.
31 Acolo stau cu pruncii cei curaţi, pe care-i duse moartea mai nainte de-a fi de culpa-ntregii lumi spălaţi;
34   acolo-s cei ce n-au ştiut trei sfinte
virtuţi, trăind, dar pe-altele, pe toate, lipsiţi de-orice păcat, le-avur-aminte.
37   Dar dă-ne-un semn, de ştii şi de se poate, la locul de-unde propriul purgator îşi ia-nceput, ce drum mai scurt ne-ar scoate?"
•20—24 Marginal dreapta, lingă o linie care uneşte versurile, este scris: M. Chiţ<u>. // 22—24 Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. I Cf. Danie:
„Per tutt'i cerchi del dolente regno, rispuose lui, son io di qua venuto: virtii del ciel mi mosse, e con lei vegno. //
24 Forma versului din textul de bază: mînat de-o doamnă <... > din locul sflnt, a fost modificată, pentru respectarea metrului, cu ajutorul variantei imperiu<l>, notată în A. //29 Iniţial, în loc de ni-1 fusese scris îl. I trist ] amar A //39 ar a fost adăugat ulterior deasupra rîndului. //
40
43   Dar vezi că ziua-ncepe să se plece,
iar noaptea-n sus nu poţi sui, deci cată s-aflaţi un loc mai bun spre-a o petrece.
46   La dreapta-ne sînt umbre-aici îndată; de vrei, te duc la ele şi-i avea plăcere-a şti ce soartă le e dată."
49   „— Dar cum, a fost răspunsul, dac-ar vrea să suie-n duh, e, poate, că nu-1 lasă altcineva sau e că n-ar putea?"
52   Văzui în ţărn-o linie cum apasă cu degetul şi: „— Ziua dac-apune, nu poţi să treci nici dunga asta trasă,
55   dar nu c-alt lucru piedecă ne-ar pune decît negroarea nopţii-a ne sui, că-n vrerea noastr-orice puteri răpune.
58   Poţi noaptea-n jos să mergi cît ai voi, poţi coastei face-ocol, dar e-n orbie, cît timp ni-e sub picioare-ascunsa zi."
61   Virgil, ca şi cuprins de-uimire vie,
răspunse-atunci: „— Deci du-ne unde-ai spus că starea-n loc plăcut-o să ne fie".
40—42 Versurile sînt unite marginal dreapta cu o acoladă. // 41 Şi-n sus, şi-n jcs, oricine ] Şi-n sus, şi-n jos, aceşti de-aici B / Cf. Dante ; licito m'e andar suso ed intorno. // 48 ce soartă ] şi-ursita A II 57 că-n Urmea ] căci ea voinţii A // 58 să mergi ] poţi rătăci A II58—60 Versu--tilettnt unite marginal dreapta cu o linie oblică. // 59 ocol, dar e-n orbie ] Wqtari în pustie Bx / orbie B2 //
47
64   Puţină cale noi de-aci ne-am dus, cînd şi văzui că dealul se desface făcînd o vale ca şi-n lume sus.
88   Mai bine-ale lor feţe-o să se vadă şi-a lor mişcări aici, pe culme stînd, decît fiind cu dînşii-ntr-o grămadă.
6 7   5)_ Vom merge-acolo unde coasta face din sine-un sîn, a zis, şi noul soare vom sta să-1 aşteptăm acolo-n pace.''
91   Acel ce şade cel mai sus, părînd c-ar fi negles ce-avea să făptuiască şi vezi că nici nu cîntă cu-alţii-n rînd,
70   Era-ntre clin şi oblu-o cotitoare potecă-n vale, ce ne duse-n locul în care-al văii limb aproape moare.
73   Curat argint şi aur roş ca focul,
smarald în clipa cînd îl frîngi, seninul eben lucios, şi purpura, şi cocul
7 6 învinse-ar fi rămas acolea-n plinul de flori şi ierburi sîn cu strălucirea, precum de-al său mai-mult e-nvins puţinul.
79 Nu numai c-a depins acolo firea, ci-a mii de-odoruri o dulcoare rară fac dulce-amestec neştiut airea.
82   Şi duhuri, ce pe pajişti s-aşezară, cintau aci Salve Regina-n cor, pe cari din deal nu le vedeai de-afară.
85   Sordel, al nostru-aici conducător:
„— Cît timp puţinul soare n-o să cadă, nu-mi cereţi să Vă duc în valea lor.
94
97
100
103
106
109
Rudolf a fost şi-ar fi putut s-oprească Italia de-a peri de răni, de care tîrziu va fi alt brat s-o lecuiască.
Vecinul său, ce-1 mîngîie, cum pare,
domni pămîntu-acelor văi ce drum
prin Molda-n Elba-şi fac, prin Elba-n mare,
şi-i Ottokar, mai bun ca prunc de cum e fiu-i Venceslau, de barbă plinul, ce-n lene şi-n desfrîu se-ngraşe-acum.
Şi-acel Născior, ce pare, cu vecinul cel blînd la chip, în foarte intim sfat, muri fugind şi desflorîndu-şi crinul.
Vezi cum îşi bate pieptul, desperat, şi vezi pe celălalt, ce,-oftînd fierbinte, din palme-obrajilor făcut-a pat:
sînt ciumei Franţei socru şi părinte şi-au inimi triste-aşa de-amar durute de viaţa lui cea rea şi făr' de minte.
74 clipa cînd îl frîngi ] clipa frîngerii,-ori A // 81 airea A / Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. / Cf. Dante: vi făcea uno incognito e indistinto. // 83 Iniţial, tn loc de aci fusese scris b<alve>. //
?na?CZ>a??te; d'avernegletto cioche far dovea. //100 Scris : Otocar. //
ira Marginal dreapta este scris V.M. //104 Iniţial, tn loc de chip 'teTlS ?ap- 1 în foarte intim ] că stă de tainic 4//111 Iniţial,
mia? îT€.Pr.lmul de fusese scris căci. / de viaţa lui cea rea ] că-i ştiu :<iWWni trai A / Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. I Cf.
uante: e quindi viene il duol che si li lancia. //
48
49
112   Iar cel cu membre-aşa de mari părute, ce cîntă-n rlnd cu cel cu mare nas, fu-ncins cu brîu-a tot ce e virtute.
115   Şi, rege după el de-ar fi rămas pîntttt vttt
acel flăcău ce-n dosul lui se vede, U,,1UL V1U
virtutea s-ar fi scurs din vas în vas,!
118   cum nu poţi spune de-alt al său erede, căci Frideric şi Iacob au azi ţară, dar ce-i mai bun nici unul nu posede.
121   Umana probitate creşte rară
pe crengi în sus, căci vrea să fie-astfel acel ce-o dă, ca lui să i se ceară.
124   Şi Cîrnului şi şi-altui Petru,-acel de care plînge-Apuglia şi Provanţa, aceste-ocări li se cuvin la fel.
12 7   Aci-ntre pom şi germene-i distanţa cît e-ntre Mărgărita şi Beatrice cu soţul lor şi, cu-al ei soţ, Constanţa.
130   Pe-al Angliei rege-al traiului simplice, Enric, deoparte stînd, priviţi-1 voi; el fu-n vlăstare-o plantă mai ferice.
133   Iar cel ce şade mult mai jos, apoi,
privind spre ceruri, Wilhelm e, marchezul, de-al cui cu-alexandrinii lung război
136   şi Montferratu-i trist  şi Canavezul."
121 creşte rară ] o afli arsă A II122 pe crengi în sus ] crescînd pe crengi A H 185 de a fost adăugat ulterior.
10
13
Era pe timpul care-aduce dor
şi inima-n vîslaşi de jale-o frînge,
în ziua cînd le-au zis „drum bun" ai lor,
cînd sufletu-ntr-un nou hagiu să strînge cînd cînt-un clopot dulce-n depărtare, ce-a zilei moarte-acolo parc-o plînge,
cînd eu simţii c-auzul îmi dispare şi-un duh văzui nălţîndu-se-ntre ele, făcînd cu mîna semn ca de-ascultare.
Şi,-unite palme ridicînd spre stele,
privea spre răsărit, ca şi zicînd,
spre Dumnezeu: „Ce-mi pasă de-alte celei"
„Te lucis ante", aşa de dulci sunînd, încît simţeam din simţuri că mă scoate, cuvinte-a spus cucernice, şi,-n rînd
6 Marginal dreapta, Ung ă o acoladă care uneşte versurile, este scris y.M.,// 2 frînge ] strînge A // 4 nou este scris marginal dreapta cu semn ae intercalare In text. / strînge ] frînge A // 5—6
cînd el departe-audc-un clopot care, \ , cîntîndu-i, parcă a zilei <........> B jj
?â,C zile* moarte-acolo parc- ] cîntînd de parcă a zilei moarte A II ««.Dumnezeu ] Cel Etern A //13 aşa de dulci ] dulce-astfel A II14 cintar-un imn A / Iniţial, în loc de din fusese scris c<ă>. //
50
51
16   cu el, şi dulce şi devote toate, cîntară-ntregul imn pînă la fine, cu ocbii-ntorşi spre vecinicele roate.
19   Fixează-ţi ochii pe-adevăr, creştine, aici, căci văl aşa de fin îi pui, că lesne-o să străvezi prin el, ştiu bine.
22   Pe-acel gentil popor deci îl văzui privind în sus şi, ca şi-n aşteptare, umil şi palid în tăcerea lui,
25   şi-apoi doi îngeri din adînca zare
văzui venind, cu spăzi, de foc făcute, dar fără vîrf şi tîmpe fiecare.
28   Aveau, ca foile de-acum născute, vestmînt ce-n urmă-le juca-n uşorul susur domol, de verzi aripi bătute.
31   Deasupra noastr-oprindu-şi unul zborul, mai jos pe mal dincolo-al doilea stete, aşa că sta-ntre dînşii-acum poporul.
34   Eu clar văzut-am blondele lor plete, ci-n ochi mi-aduse faţa lor orbie, cum tot preamultul poate-un simţ să-mbete.
16 Iniţial, In loc de cu fusese scris şi. / devote ] cucernic A // 25—26
şi-apoi ieşind doi îngeri şi din zare
de <........................> Bl!
27 Cf. Dante: tronche e private delle punte sue. // 28 Iniţial, versul avea forma Şi verzi ca frunzele de-acum născute, ştearsă apoi cu guma. // 30 Iniţial: susur de verzi aripi, domol bătute-. / făcut de verzi A // 32 dincolo ] dincoa & A II
52
37   „— Spre-a ne păzi de-un şarpe ce-o să vie aci-n curînd, Măria ni-i aduce, <de paza văii-acestea să ne fie.>"
40   Eu, neştiind ce drum avea s-apuce, privii în jur şi, rece ca un sloi, m-am strîns în dosul dulcelui meu duce.
43   „Acum vom scoborî, ne-a zis apoi,
să stăm de vorbă cu-acea gloată sfînta, căci drag lor le va fi a fi cu voi."
46   Trei paşi, cred eu, şi-am fost la cei ce cîntă şi-un duh văzui care, părînd c-ar vrea a şti de-s eu, privea la mine ţîntă.
49   Era pe-un timp cînd zarea se-nnegrea, dar nu-ntr-atît spre-a nu cunoaşte bine ce-n ochi de-ntîi nelimpede părea.
52   Şi-am mers spre el, iar el veni spre mine. „— Că nu te-aflai, o, cît de mult îmi place, cu răii-n iad, o, demne jude Nine!"
55   Salutul demn nici eu, nici el nu-1 tace; şi-apoi: „— De cînd sosişi, îmi zise el, sub munte-aici, pe-a mării-ntinsă pace?"
37—39 Versurile sînt unite marginal dreapta cu o acoladă, j Cf. Dante :
„Ambo vegnon del grembo di Măria, disse Sordello, a guardia della valle, per lo serpente che verrâ vie via."
?2 ^ersuiy absent din textul de bază, este reprodus din A. / să ne fie A // 42 m-am strîns în dosul ] m-am strîns de tot de A // 44 Iniţial, In loc 4e să fusese scris Sord<el>. / Cf. Dante: tra le grandi ombre, e parle-
tr!S10 ad esse- 1145 draS lor le va fi 1 fi-le-va plăcut A / Primul fi a fost adăugat ulterior. // 48 Iniţial, In loc de a fusese scris să. //
53
58   „— O, de-azi din zori, prin tristul loc, şi-astfel c-această viaţ-a mea tot prima este şi-aşa-mi clştig pe-a doua cu-acest zel."
61   De-abia mi-au auzit cum spui aceste Sordel şi Nin şi-ados făcură saltul ce-1 face-un om de-o spaimă făr' de veste.
64   Se-ntoarse unul spre Virgil, iar altul
spre-un duh ce-aici şedea şi: „— Sus, Conrad, să vezi ce-a vrut din mila sa Prea-naltul!"
67 Iar mie-apoi: „Pe-acel al graţiei grad ce-1 datoreşti tu celui ce ne-asounde « de ce »-ul prim, ca-n veci să n-aibă vad,
70   ajuns dincolo de-ale mării unde,
să-i spui să nalte rugi a mea Giovanna la cel ce-oricînd curaţilor răspunde.
73   Nu cred că-n piept mai poartă mă-sa rana, de cînd schimbat-a albul văl al ei, pe care-odată l-ar mai vrea, sărmana!
76   Exemplu clar din ea tu poţi să iei, cînd nu-1 aţîţi mereu cu ochii-ori gura, cît ţine-un foc al dragostii-n femei.
79   Dar nu-i va pune mîndră sepultura năpîrca din Milan, ce-adun-oştiri, cum i-ar fi pus cocoşul din Gallura."
59 c-această viaţ-a mea ] că viaţa mea de-acum A lf 63 ce-1 ] cum A // 80 Scris: ce-adună oştiri. //
54
82   A zis şi-n timpu-acestei tlnguiri, vedeam pe faţă-i stampa rîvnei care dă drept cîntar <onestelor> porniri.
85   Eu, lacom, tot spre cer priveam, spre-o zare pe unde-au aştrii cel mai lin ocol, cum mai vecin de-o osie roata-1 are.
88   Şi-a zis Virgil: „— Ce caţi tu sus în gol?" Iar eu: „— Trei sfinte-acelea flăcărele ce-aprinseră dincoace-ntregul pol".
91   Iar el: „— Sînt jos, dincolo, patru stele pe cari le-ocheai în zori, de licur pline, şi-acestea suie-acum unde-au fost ele".
94   Pe cînd vorbea, 1-a tras Sordel spre sine, zicînd, şi-a-ntins şi mîna ca s-arete: „— Vezi colo, vezi duşmanul cum ne vine!"
97   Şi-un şarpe,-n partea făr' de parapete a strimtei văi, precum, de n-am greşală, fu cel ce Evei tristul fruct îl dete,
100   venea prin flori şi ierbi, spurcata bală, şi-ades, cu capu-ntors, el dosul lui lingîndu-şi-1, ca bestia cînd se spală.
82—84 Versurile sînt unite marginal dreapta cu o acoladă. / Cf. Dante:
Cosi dicea, segnato della stampa, nel suo aspetto, di quel dritto zelo che misuratamente in core avvampa. //
84 Versul, incomplet tn textul de bază, a fost întregit cu onestelor, notat In A. II 87 osie roata ] osie-o r<oată> A // 88 Scris: cauţi. // 92 de licur pline ] pline flăcări A / Iniţial, în loc de licur fusese scris licăr. // 98 acum ] -n cer A II101 dosul lui ] spinarea lui A / Iniţial, In loc de lui fusese scris un alt cuvînt, acum indescifrabil. //102 lingîndu-şi-1 ] lin-glndu- <.. .> adese Alt lingîndu-şi-o A2II
55
103   Eu n-am văzut, deci nici nu pot să spui vulturii-acei cereşti cum se mişcară, dar pe-amîndoi mişcîndu-se-i văzui.
106   Simţind aripi cum aeru-1 separă, fugi năpîrca şi îngerii-n senin, cu zbor egal, la post veniră iară.
109 Dar duhul ce veni chemat de Nin, el nu-nceta fixat să mă privească mereu, în tot acel asalt divin.
124   A casei voastre faimă şi onoare
dă ştiri de voi şi ţara voastr-oricui, încît ajunse-o pildă-ntre popoare.
127   Şi-ţi jur, şi-aşa s-ajung unde mă sui,
că al vostru neam păstreaz-onoare-ntregii virtuţi şi-a spăzii ca şi-a pungii lui.
130   Ii dă natura şi-uzul privilegii
încît, pe răul drum oricîţi să plece, el merge drept, urlnd călcarea legii."
112   „— Făclia ce te duce-n sus găsească destulă ceară-n vrere-ţi, spre-a putea ca pină-n smalţ pe culme să-ţi lucească 1
115   Din Val di Magr-ori din vecini cu ea, să-mi spui, de ştii, vo veste-adevărată, căci mare-acolo fui în viaţa mea.
133   „— Deci mergi şi-n şapte daţi nici nu va trece să doarmă Feb în patul ce-1 supune subt labe-ntreg şi-ntreg e sub Berbece,
136  şi-aceast-a ta curtean-opiniune
cu mult mai mare cui se va-ntări în capul tău decît cum alţii-ar spune,
118   Conrado Malaspina fui odată, 139   justiţia-n mers de nu se va opri."
nu cel bătrîn, ci-urmaş, şi-a mea^ cea vie de-ai mei iubire-o fac aici curată."
121 „— O, zisei eu, a voastră seniorie eu n-o cunosc, ci-n Europa oare e vrundeva vrun om să nu vi-o ştie?
111 mereu, în tot acel asalt ] în tot decursu-acelui act A j Iniţial, în loc de mereu fusese scris mă. / Marginal dreapta este notat un semn de întrebare, jj 112—114 Versurile sînt unite marginal dreapta cu o acoladă., j Cf. Dante:
„Se la lucerna che ti mena in alto
truovi nel tuo arbitrio tanta cera
quant'e mestiere infino al sommo smalto." //
118 Eu fui C<onrado> A jj 119 nepot, nu A j Iniţial, In loc de urmaş, şi-a mea cea vie fusese scrisă o altă variantă, ştearsă apoi cu guma. jj 122 Iniţial, în loc de n-o fusese scris nu. //123 om este scris deasupra rlndului. jj
188—134
Iar Feb să doarmă nu va trece
de şapte întreg sub labe al cerului A. jj
IVri f va:?tări J va fi-ntărită A jj 139 nu este scris deasupra rlndului. I opri]oprită A.
56
57
16   cînd mintea-n noi e mult mai peregrină din carnea ei şi mai negînditoare, şi-a ei vedenie-aproape e divină,
CÎNTUL IX
19   părea că-n vis eu văd, plutind în soare, cu pene de-aur un vultur, ce-n zbor cu-ntinse-aripi stă gata să scoboare;
1   <In dulcele său pat lăsînd iubitul, amanta lui Titon, cel vechi aşa, albind la orizont tot răsăritul,)
4   de pietre scumpe fruntea ei lucea, tocmite-n chipul friguroasei fiare a cărei coadă, cînd loveşte,-i rea.
22 părea că este-acolo unde-n nor peri, lăsîndu-şi soţii, Ganimede, cînd smuls el fu şi dus în sfîntul cor.
25   Gîndeam: „El stă pe-aci, aşa se vede, din simplu obicei, căci poate-alt loc de-a fi prădat de el nedemn îl crede".
7   Iar noaptea două stări, cum ea le are, făcuse,-urcînd spre locul unde stam, şi-aripi acum pleca spre-a treia stare,
10   cînd eu, ce încă aveam ce-mi dete-Adam, căzui de somn, ca cel ce nu mai poate, pe iarba unde-aceştia cinci eram.
13   în ceasul, deci, cînd rîndunica scoate jălitu-i plîns spre-a zorilor lumină, aminte-avînd întîiu-i bocet, poate,
1 concubina B // 1—3 în textul de bază fiind scris doar versul 1 : Acum amanta lui Titon anticul, am reprodus terţina din D. / Cf. Dante:
La concubina di Titone antico
giâ s'imbiancava al balco d'oriente,
fuor delle braccia del suo dolce amico. /
în pat acum lăsî<n>d pe iubitul
T<iton> cel vechi amanta <........>,
cu dulci colori pe poală-i răs<ăritul> A \\
3 lumina B //
58
28   Păru apoi că-n larg rotitu-i joc,
cumplit căzînd ca fulgerul, mă prinse şi-n sus cu el mă duse pînă-n foc
31   şi parc-aici şi eu şi el s-aprinse. Şi-atît m-ardea închipuitu-acol pojar de sus, că somnul meu se stinse.
34   Nu cred c-Ahil s-a deşteptat altfel, rotind în jur priviri ce-nmărmurise de-atîta loc străin pe lîngă el,
37   cînd mamă-sa lui Chiron i-1 răpise
şi-1 duse-n Schiros, adormit pe braţă, ^'   de unde-n urmă-1 scoase-apoi Ulise,
Cf. Dante: alle sue vision quasi e divina. // 24 cînd dus el fu-•remul consistor. A //
59
40   cum eu mă deşteptai, cînd, de pe faţă perindu-mi somnul,-ngălbinii deodată, ca omul cînd de-o mare spaimă-ngheaţă.
58   Cei trei la umbre-n vale sînt rămaşi. Ea te-a luat şi, zi cum se făcuse, în sus veni, iar eu pe-ai dînsei paşi.
43   Văzui cu mine singur pe-al meu tată, de două ceasuri soarele-n tărie şi-n larg spre mare faţa mea-nturnată.
61   Şi-aici te-a pus, dar mai întîi îmi spuse cu mîndrii ochi de-această sfîntă-ntrare şi-apoi şi ea <şi> somnul tău se duse."
46   <„— N-ai nici o grijă şi ştiut să-ţi fie că-n bun loc stăm, vorbi conducătorul, deci nu scădea, ci-ncinge-a ta tărie!)
49   Ajungi acum să vezi şi purgatorul. Vezi largul zid ce-n jur îl cercuieşte, iar unde pare rupt îi stă zăvorul.
52 Pe cînd al zilei fapt de-abia mijeşte, iar sufletu-ţi durmea-n el, pe cîmpia pe care-atîta floare-o-mpodobeşte,
55   venind, o doamn-a zis: «Eu sînt Lucia. Să iau pe-acest ce doarme să mă laşi, să-i fac mai lesne-astfel călătoria. »
46 teamă A // 46—48, 49—51 Versurile sînt unite marginal dreapta eu cîte o acoladă. // 46—48 Terţina, incompletă în textul de bază :
„— N-ai nici o grijă, că eşti bine-adus.
Fă-ţi inimă, vorbi conducătorul
<..........................>,
este reprodusă din D. / Cf. Dante:
„— Non aver tema", disse il mio segnore;
„fatti sicur, che noi semo a buon punto :
non stringer, ma rallarga ogni vigore. //
63 Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. / Versul din textu l de bază : iar sufletu-ţi dormea-ntru el, pe ctmpia a fost modificat pentru respectarea metrului, jj 53—54 Cf. Dante:
quando Fanima tua dentro dormia sovra li fiori ond'e lâ giu adorno. //
64   Cum prinde-un om în dubiu-mbărbătare şi schimbă-n siguranţă frica lui, cînd verdele-adevăr în fată-1 are.
67   aşa şi eu, iar, cînd văzu că nu-i
în mine spaimă, cel ce-mi vru tot bine porni pe deal şi-am prins şi eu să sui.
70   Tu bine vezi cum eu înalţ, creştine, materia mea, să nu te mire dară că pui şi duh mai mult ca s-o sprijine.
73
76
Şi,-aşa suind, eram unde de-afară, <ce-ntîi şi-ntîi o scorbură părea,) cum este-n zid firida ce-1 separă,
văzui că-i poartă, şi că stau supt ea trei scări de trei colori deosebite şi-avînd portar ce mut încă stătea.
59 Şi-aşa ea te-a luat şi, zi cînd fuse A SI 60 venii în sus, urmîndu-i sfinţii <paşi> B // 68 Al doilea şi, omis la transcrierea textului de bază, a fost reprodus din D. II 64 Cum prinde-un om în dubiu ] Cum prinde-n preget omul A // 67 Iniţial, în loc de iar fusese scris şi. // 72 că pui ca sprijin m<ult> m<ai> m<ult> B / Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. I Cf. Dante: non ti maravigliar s'io la rincalzo. //73—75 Wersurile sînt unite marginal dreapta cu o acoladă. // 74 Versul din textul «fe bată: aceea ce dintîi o scorbură părea, a fost înlocuit, pentru respectarea metrului, cu varianta notată în A. // 76 Iniţial, în loc de -l fusese fsris -o. // 76 Iniţial, în loc de că-i şi de şi că Stau fuseseră scrise alte tiwinte, şterse apoi cu guma. / văzui că-i poart-acum şi că stau sub <ea> A II 78 ce mut încă ] ce mut în prag B II
60
61
79 Şi, tot mai larg privirile-mi ţintite pe el, văzui că şade-n capul scării c-un chip aşa că ele-mi fur-orbite.
82   C-.o spadă-n mîni, în felul apărării,
ce-atari lucori lăsa-n priviri să-mi pice, c-ades le-ntoarsei oarbe-n largul zării.
85   „— Voi doi de jos, aşa-ncepu a zice, ce vreţi şi cine-i cel ce v-a condus? Vegheaţi ca drumu-n sus să nu vă strice!"
88   „— Cunoscătoare-a ce-i pe-aici, de sus venind, o doamnă, zise-al meu părinte, de-această poartă chiar acum ne-a spus."
91   „— Spre bine paşii ducă-vi-i nainte! vorbi din nou acel gentil portar. Păşiţi acum pe-a noastre trepte sfinte!"
400   şi-a treia apoi, a ambelor stăpină, părea porfir cu-aşa coloare nouă ca sîngele ce-acum zvîcni din vină.
103   Pe-aceasta deci cu tălpile-amindouă
sta sfîntul sol, şezînd pe-un prag cum nu e mai plin de licur clarul strop de rouă.
106  Văzînd că buna vrere-a mea mă suie,
Virgil îmi dete-ndemn: „— Acum tu lui smerit să-i ceri ca poarta s-o descuie".
109   La sfintele-i picioare m-aşternui, cerîndu-i mila porţilor deschise, ci-n piept dintîi de trei ori mă bătui.
112   El şapte „P" pe frunte-atunci îmi scrise
cu-al săbii vîrf şi-apoi: „— Pe dealul sfînt tu vezi de-nchide-aceste răni", îmi zise.
115   Culoare de cenuşe,-ori de pămînt
ce-1 sapi uscat avea a lui hlamidă; şi două chei a scos de sub veşmînt,
'   Spre ele-am mers; şi prima ca de var era din piatră lucie, curată şi lins-aşa că mă reda cum par;
97   ca purpura, dar mai întunecată, din piatr-,a doua, aspră şi bătrînă, şi-n lat şi-n lung în multe părţi crăpată;
79 larg privirile-mi] largi priviri avînd AH 81 c-un chip aşa]c-o îat-astfel A // 82 C-o spadă J Şi-o spadă A / Marginal dreapta este notat un semn plus. / Cf. Dante: e una spada nuda avea in mano / 82—84, 85—86 Versurile sint unite marginal dreapta cu clteo acoladă llnga care este notat un semn de scoatere. II 83 -mi este sens .d%™uPra 85 Iniţial, In locdeVoi fusese scris O. // 97 dar mai întunecată ] m<ult> m<ai> înnoptată A II
118   de-argint şi de-aur, dînd ca să deschidă cu alba-ntîi, cu-a doua-apoi, la fel şi-aşa-mpăcat-a inima-mi avidă.
121   „— Cînd una dintre chei, ne zise el,
<o lesne-umblare-n broasca porţii-o neagă,) rămîne-atunci închis acest tunel.
i,00 Iniţial: a treia apoi şi-a ambelor stăpînă. / Şi-a treia apoi ] apoi a treia A //101 cu-aşa ] şi-avînd A II102 Iniţial, In loc de vînă fusese scris mînă. //110 deschise ] cum zise A //114 tu vezi de-acestea răni fy-ţi fie-nchis<e> B / Iniţial, In loc de de fusese scris să. //115 Avea ca de A II116 coloare-a sa A jj 122 Versul, incomplet tn textul de bază: nu merge-uşor <...> neagă, este reprodus din B. / Marginal dreapta 4fste notat un semn de scoatere. / Cf. Dante: che non si volga dritta per la toppa. //
62
63
124   Mai scumpă-i una, ci-alta cere-o-ntreagă ştiinţă şi-artă a celui ce-o-nvîrteşte, fiindcă nodul numai ea-1 dezleagă.
127   Cînd Petru mi le-a dat, a zis: « Greşeşte mai bine cui descui, decît la scară să ţii popor ce mila ţi-o cerşeşte. »"
ClNTUL X
130   Şi-mpinse-acele uşi, cînd loc ne dară.
„— Intraţi, ne-a zis, ci-aveţi de grijă bine, că,-n urmă-ţi de te uiţi, te-ntorci afară."
133   Şi, cînd pe cardeni se-nvîrtiră-n fine acele două-aripi la poarta sacră, de fier, şi tari, şi-adînc de vuiet pline,
136   nici n-a gemut Tarpea, nici mai acră n-a fost aşa, văzînd cum îi dispare Metell' cel bun, lăsînd-o-n bunuri macră.
139   Spre primul cînd mă-ntoarsei cu-ncordare şi parc-a fost Te Deum ce-au cîntat şi-un dulce glas s-amesteca-n cîntare.
142   Şi, ce-auzeam, în mine-a deşteptat o stare-aşa precum ţi-e sîmţămîntul cînd voci şi-organe cînt-amestecat
145   şi-acum auzi, şi-acum n-auzi cuvîntul.
124 Forma versului din textul de bază: Mai scumpă-i una, însă cere-o-ntreagă, a fost modificată, pentru respectarea sensului, cu ajutorul variantei, notate in A : ci-alta cere. //125 Pentru a respecta metrul versului, am eliminat, dintre arta şi acelui pasajul a doua. //136 Scris: Tarpeia. / nici n-a gemut Tarpea, nici ] Tarpea nici gemu şi nici A // 136-—138 Marginal dreapta este notat un semn de scoatere, j Cf. Dante:
non rugghio si ne si mostro si acra Tarpea, come tolto le fu il buono Metello, per che poi rimasse macra.
64
10
13
16
Cînd fui intrat deci şi pe poarta care
rămîne-nchisă prin iubire rea,
căci strîmbul drum ca drept atunci îţi pare,
cu zgomot auzii cum ne-o-nchidea. Acum, de m-aş fi-ntors s-o văd, creştine, ce scuze-aş fi avut la vina mea?
Suiam pe-un drum ce-n cotituri se ţine, prin strimtul scoc din stînca despicată, la fel c-un val ce fuge si revine.
„— Puţin aici de-atenţie-acum ne cată s-uzăm, a zis Virgil, mereu spre-a fi şi-aici, şi-aici de partea undulată."
Dar lucru-acesta paşii ni-i rări, aşa că mai curînd ştirbită lună ajunse-n patul ei spre-a s-odihni
decît noi doi din strimta văgăună. Dar, cînd am fost deasupra-n rotogol, în locu-n care muntele s-adună,
^y^TnijiaZiubirea. // 3 drum ca, omise la copiere, sint scrise marginal weapta cu semn de intercalare tn text. // 4 -nchidea ] -ncuia A //10 -^uţin acolea să uzăm ne cată A II11 de ast-a A //
65
19
eu prea trudit, şi despre-al nostr-ocol nesiguri ambii, stetem pe-o cîmpie cum nu-i pustiu să aib-un drum mai gol.
37
în faţă-ne apăru şi-aşa verace scobit şi-atît de dulci mişcări avea, că nu părea să fie-un chip ce tace.
22   Din malul de-unde golu-i face ie la nalta coastă-ntruna suitoare, de trei ori cît un om putea să fie.
2 5   Şi, cît am dat vederii-aripi să zboare prin cerc la dreapta şi la stînga mea, la fel părea întreaga-ncingătoare,
28   <dar şi văzui, pe cînd pe dînsa nici
n-am fost făcut vrun pas, că rîpa-i lată, ce n-avea nici un drept „urcuş" să-i zici,)
31   era de-o albă marmură şi-ornată
cu-atari sculpturi că nu vrun Policlet, ci-ar fi rămas chiar firea ruşinată.
Trimisul cel ce-aduse-acel decret, prin care-a multor veacuri plînsă pace deschise cerul cel de mult secret,
22—23 Cf. Danie:
Dalia sua sponda ove confina il vano, al pie dell'alta ripa che pur sale. //
22—27 Versurile sint unite marginal dreapta cu o acoladă. // 24 putea de 3 A / părea-ntreit cît e un om B \\ 28—30 Terţina, incompletă in textul de bază :
dar, pîn-a nici nu face-un pas pe ea,
văzui de-ajuns că <................>
ce nici un drept de-a fi urcuş n-avea
este reprodusă din Bt. / Cf. Dante:
Lâ su non eran mossi i pie noştri anco, quand'io conobbi quella ripa intorno che dritto di salita aveva manco. //
28 aici B2 // 30 sâ-i zici A // 31 Iniţial, în loc de o albă marmură fusese scris piatră albă. // 33 Marginal dreapta este scris V.M. // 36 Iniţial, în loc de cel mult secret fusese scris dup-un lung [pecet?]. / cel de mult secret B / Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. / Cf. Dante: ch'aperse il ciel del suo lungo divieto. //
66
40   Să juri că zice Ave /, căci stetea în faţă ea, <ce-avut-a harul cheii) iubirei cei de veci spre-a-i descuia
43   <.............................>
asemeni cerii-al său sigil purtîndu-1, aceste vorbe: „Ecce-ancilla Bei!"
46   „— Nu-ţi pune numai într-un loc tot gîndul!" vorbi Virgil; iar eu, pe partea lui, în care-avem noi inimile,-avîndu-l,
49   privii şi mai departe şi văzui,
pe partea-n care-aveam pe-al meu părinte <era acel ce-mi ajută să sui,)
87 şi-aşa verace ] scobit vera<ce> A //40 Iniţial, in loc de căci fusese scris şi. // 41 Versul din textul de bază: în faţă ea, cui cheia-i fuse dată, a fost modificat, pentru a respecta rima, cu varianta notată tn A: ce-avut-a harul cheii. // 43 Versul lipseşte din textul de bază. jj 43—45 Cf. Dante:
e avea in atto impressa esta favella „Ecce ancilla Dei", propriamente comme figura in cera si suggella. //
44 asemeni cerii-al său sigil ] cum ceara-n ea sigilul său Ax / Iniţial, în *oe de purtîndu-1 fusese scris avîndu-1. / purtîndu-1 ] pus A2 // 47 pe If^Er ^ merSeam la dreapta B // 48 în care-au inima cei vii B // 49— rţu^A*arginal dreapta, Ungă o linie care uneşte versurile terţinei, este ffty?.- V. M. Chiţu. / Cf. Dante:
Perch'i' mi mossi col viso, e vedea • di retro da Măria, da quella costa
M1 il<. ' onde m'era colui che mi movea. //
Jţfte urma Maicii sfinte A //61 Versul, incomplet in textul de bază: şi ţ,'.- •>> este reprodus din D. //
67
52
scobită-n piatră altă-ntîmplăminte; şi, vrînd mai clară-n ochi să mi s-arate, trecui pe lîngă maistru mai nainte.
73   înalta glorie-n faţă-aici îmi stete, a prinţului roman, valoarea cui izbîndă mare lui Grigorie-i dete.
55   Erau aici în marmură săpate
un car cu boi şi-ntr-însul arca sfînta şi cum oficiul, necerut, te bate
76   Eu de-mpăratul, de Traian vă spui, şi-o văduvă-ntr-un plîns amar, şi-al şi-al ochilor, s-a prins de frîul lui.
gurii
58   şi multă gloată-n şapte coruri frîntă, cîntînd aşa, că simţurile mele: „nu cîntă", unul şi-altul zise: „cîntă".
79   Vuia tot cîmpu-n goana călcăturii,
de roibi şi-oşteni, şi-n vînt, peste cesar, stindarde de-aur îşi mişcau vulturii.
61   Şi-al jertfei fum îl arătau acele sculpturi aşa, că ochii mei şi nasul cu „nu" şi „da" gîlceavă-avea-ntre ele.
82   Şi biata, ea-ntre-atîţi, plîngînd amar: „Răzbună-mi, doamne, dup-a ta putere, pe fiul mort, să nu plîng în zădar!"
64   Şi-umilul David, precedîndu-şi vasul
cel sfînt, mai mult şi mai puţin de-as'dată decît un rege,-n salt avîndu-şi pasul
67   şi poala-n brîu, iar la un geam, mirată, privea Melhola <la el> din palat ca şi-o femeie tristă şi-ofensată.
70  Trecui şi mai nainte de-unde-am stat,
să văd de-aproape-alt chip pe-acel perete, ce-albea după Melhola-nfăţişat.
52—54 Versurile slnt unite marginal dreapta cu o acolada. //56 Iniţial in loc de un si cu fusese scris şi. // 57 necerut ] neiertat B // 61 îl arătau ] văzut era-n A // 64—65 Iniţial, in locul celor doua versuri fusese scris alt text, şters apoi cu guma. // 66 -n salt avîndu-şi ] avînd în salturi A. II 68 Versul, incomplet în textul de bază, a fost întregit cu varianta notată in Ax. / de sus A2 \\ 70—72 Marginal dreapta lîngă o acoladă care uneşte versurile terţinei, este scris V.M. // 71 părete ] arete A II
85
88
91
94
El da răspuns: „Aşteapt-acum, muiere, pe cînd mă-ntorc". Iar ea: „Stăpîne bune," ca cel <ce> n-are-astîmpăr în durere,
„dar dacă nu te-ntorci?" „O să-1 răzbune
urmaşul meu." Iar ea: „Al altui bine
ce-ţi este bun, cînd uiţi pe-al tău?" Şi-i spune
Traian: „Fii mîngîiată! Se cuvine să fac ce-mi ceri, acum, şi nu apoi, dreptatea vrea şi mila mă reţine."
Acel ce-n veci nu vede lucruri noi aceste vorbe le-a sculptat văzute, dar nou ni-e nouă, căci nu-1 vezi la noi.
I«f^?oe-]p?rete A II 75 dete A II 78 fugarul A // 82 Şi biata, ea-ntre-«W» J Şi-aci-ntr-atîţia ea A // 84 Iniţial, în loc de mort fusese scris ™«u- / in zadar A // 96 dar nouă nou A //
68
69
97   Pe cînd mă desfătam privind plăcute imagini de smerenie-atît de mare, mai dragi, ştiind de cine-au fost făcute:
100   „— Dincoace, iat-un stol acum apare, vorbi Virgil, ci-atîta vin de grei! Ne-or spune-aceştia pe-unde-avem cărare."
103   Şi,-atenţi să vadă-ntruna ochii mei
tot nouă stări, şi-n ele-avînd plăcere, n-au fost tîrzii în zborul lor spre ei.
106   N-aş vrea să simţi, creştine, vro scădere în bunul tău propus, de-auzi ce plată drept, vai, greşelii Dumnezeu ne cere.
109   Tu nu căta spre-al caznei chip, ci cată urmarea ei, căci, orice-ar fi să fie, nu poate-ntrece marea judecată.
112   Şi-aşa-ncepui: „— Nu oameni par să vie spre noi acolo, dulce tat-al meu, dar nu ştiu ce-s, aşa sînt prins de-orbie".
115   El zise-atunci: „—Martiriul lor cel greu pe care-1 au aşa-i îngenunchează, că-ntîi şi-ntîi m-am îndoit şi eu.
99 ştiind ] cînd ştii A //102 Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. / Cf. Dante: questi ne'nvieranno alli alti gradi. //106 Iniţial, tn loc de să fusese scris creş<tine>. //109—111 Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. / Cf. Dante:
. ,     Non attender la forma del martire,
pensa la succession; pensa ch'al peggio, oltre la gran sentenza non puo ire. //
118   Dar fix priveşte-acum şi-i cercetează
cum vin purtînd pietroaie-n spate puse şi-acum şi vezi cum fiecare-oftează."
121   Vai, bieţi creştini trufaşi, făpturi răpuse, cari, orbi de ochii minţii noastre, vrem la ţel s-ajungem pe cărări opuse,
124   voi nu vedeţi că numai viermi sîntem, născuţi spre-a deveni cereştii fluturi ce zboară slabi la judele suprem ?
127   Ce-umblaţi fuduli prin nalte-aşa ţinuturi, o, voi, insecte încă nedepline ca viermii-acei rămaşi întru-nceputuri ?
130   Precum balcoane-ori streşini să sprijine, ca stîlp, un chip de om vezi cîteodată, cum strînşi genunchii el la piept îi ţine,
133   de-1 vezi tu simţi durere-adevărată de chinu-nchipuit din el, atare stîrcire-aici aceşti căzniţi arată.
136   Drept e că, după piatra mic-ori mare, erau stîrciţi puţin, ori mai-de-tot, dar cel cu cea mai multă-n el răbdare,
139   plîngînd, parcă zicea: „Eu nu mai pot!"
127—129 Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. / Cf. Dante :
Di che l'animo vostro in alto galla, pio siete quasi entomata in difetto, , si come vermo in cui formazion falia? //
W0) Precum ca stîlp balcoane să sp<rijine> B jj 131 Sau streşini vezi #'tfrjL82 el la piept ] cătră piept A //133 de-1 vezi tu simţi durere ] •e nâşte-n om durere B 1/134 văzui A.
70
71
19
Virtutea-ne, ce-aşa de-uşor se-nşală, n-o ispiti cu-acel ce-n rău ne-a tras, ci scapă-ne de multa lui năvală.
CÎNTUL XI
1   „O, tat-al nostru care-n ceruri stai, nu circumscris, ci prin amor mai mare de prim-zidiţii ce-mprejur îi ai,
4   puterea şi-al tău nume-1 aib-oricare făptură-n preamăriri, cum se cuvine spre-a-ţi mulţămi de dulcea ta suflare.
7   Şi vie-ţi pacea-mpărăţiei sfinte,
căci noi, spre-a o găsi, noi nici un spor n-avem prin noi, cu toat-a noastră minte.
10   Cum jertfă-ţi dă şi-al îngerilor cor a sa voinţă-n cîntece de-osana, aşa să-ţi dea şi oamenii pe-a lor.
13   Şi dă-ne şi-azi şi-n orice zile mana căci făr' de ea-ntr-această grea pustie noi harul-1 căutăm şi-aflăm prihana.
16 Şi, cum iertăm vrun rău ce-o să ne fie făcut de-alt om, ne iart-orice greşală şi nu căta spre-a noastră vrednicie.
2 prin amor ] din amor C jj 3 ce tu prin primele-ţi efecte-o ai B / Marginal dreapta este scris V.M. // 4—6 Marginal dreapta, lingă o acoladă care uneşte versurile terţinei este scris V.M. // 6 Părinte A / spre B jj 8 spre-a ei găsire B jj 11 Iniţial, în loc de a fusese scris [cu]. //
22   Dar, tată drag, acest din urmă glas nu-i pentru noi, căci de-asta nu ne doare, ci pentru-acei ce-n urmă-ne-au rămas."
25   Şi lor şi nouă-astfel fericitoare,
vin umbrele purtînd povara-n spate asemeni celei ce-o visezi aoare
28   şi,-ocol făcînd, au trudele gradate şi toate plîng pe cea dintîi cunună, spălînd ce-avură-n lumea lor păcate.
31   Cînd pentru noi se roag-aci-mpreună oricînd şi-astfel, dincoace pentru ele cit pot să fac-acei ce-au vrere bună?
34   Datori sîntem a le-ajuta să-şi spele
lumescul semn, ca limpezi să ia zborul, uşoare-n sus, spre vecinicele stele.
37   „— Descarce-vă de plumb judecătorul prin mila lui aripile-n curînd, spre a fi zburace-aşa pecum vi-e dorul!
44--
M—89 Versurile sînt unite marginal dreapta cu o acoladă Ungă care este fâat un semn de întrebare, j Cf. Dante :
„Deh, se la giustizia e pietâ vi disgrievi tosto, si che possiate muover l'ala, ■ che secondo il disio vostro vi lievi. //
72
73
40
Ce drum e cel mai scurt, spre scări mergînd? Şi, dacă sînt mai multe,-atunci, vezi bine, vă rog să ne-arătaţi pe cel mai blînd,
58
Latin şi-al unui prinţ din Tosca fui, Guiglielm1 Aldobrandesc' pe tata-1 cheamă, dar nu ştiu de-i cunoaşte-ţi faima lui.
43   fiindc-,avînd acest ce e cu mine
tot haina lui Adam cea din născare, <..............................>•"
61   De vechiu-mi neam şi faptele de-aramă a moşilor fui ăst fel de semeţ, încît, nesocotind obşteasca mamă,
46   N-avui putinţ-a şti pe duhul care răspuns i-a dat la ce-a dorit să-i spuie acel ce m-aducea pe-aici, ci-atare
49   răspunsu-i fu: „— De-aici departe nu e, la dreapta, tot pe mal, un drum de-urcat, pe care poate-uşor şi-un viu să-1 suie.
52   De-acest pietroi de n-aş fi-mpiedecat, ce gîtului trufaş povară-mi zace şi-mi ţine capu-aşa de-adînc plecat,
55   privire-aş eu pe-acest ce-i viu şi tace să-1 văd, că poate-odată-1 cunoscui şi-a fi de cazna mea durut l-aş face.
40 Marginal dreapta sint notate două semne de întrebare. jj 40—42 Cf. Dante :
mostrate da qual mano inver la scala se va piu corto; e se c'e piu d'un varco, quel ne'nsegnate che men erto cala. //
41 Iniţial, versul avusese o altă formă, ştearsă acum cu guma. //43—44 Versurile, iniţial omise, sînt scrise pe contrapagină. // 45 Versul lipseşte
din textul de bază. j Cf. Danie : al montar su, contra sua voglia, e parco. // 46 pe duhul ] cine-a fost A jj 47 i- a fost adăugat ulterior, jj 49—50
<răspunsu-i fu:> „— Veniţi cu noi, că nu e departe-n dreapta drumul de urcat B jj
64   aveam pe-oricine atîta-ntru despreţ, că fui ucis, precum în Sienna ştie şi-n toată ţara ei orice drumeţ.
67   Eu sînt Umbert'; nu însă numai mie
mi-a fost spre-amar, ci-a-mpins spre tristul port pe toţi ai mei fîrtaţi a lor trufie.
70   De-aceea am acest pietroi să-1 port, cît timp în cer mă are domnu-n ură: ce n-am făcut ca viu o fac ca mort."
73 Eu, vrînd s-ascult, plecai a mea statură şi-atunci un duh, nu cel care-mi vorbise, s-a-ntors sub piatra ce-i făcea strîmtură,
76   privi, mă cunoscu, pe nume-mi zise, cu greu ţinînd spre mine-un ochi deschis, cum stam precum atenţia mă-ndoise.
79   „— O, zisei eu, nu tu eşti Oderis, a Gubbiei fală şi-a acelei arte ce-o cheam-aluminare prin Paris?"
i>0__
Scris: Guilelm. // 69 a lor ] acea A jj 70 am acest ] -mi cat-acest A // 72 Iniţial, in loc de ce fusese scris căci. //
82   „— O, frate, a zis, cartoanele ce-mparte azi Franco Bolognez sînt mult mai bune, şi-i gloria-ntreag-a lui, şi-a mea e-n parte.
8 5   Ce spui, fireşte, nu puteam eu spune trăind, din cauza slăbiciunii mele, spre slava goal-avînd porniri nebune.
£8   Şi-atari trufii aici au să se spele; si nici aici n-as fi, dar în căinţă căzui cît timp puteam să mai fac rele.
91   E glorie goal-a omului putinţă!
Spre vîrf verdeaţ-abia i-o vezi şi nu e, de n-o ajung şi timpi de nepriinţă.
■94   Crezu,-n pictur-,a fi şi Cimabue stăpîn a tot şi-n umbră e rămasă azi faima lui, de Giotto cel ce suie.
97   Aşa şi-un Guido celuilalt îi lasă al limbii-Olimp şi poate-i şi născut acel ce pe-ambii-i va goni din casă.
100   Umana faimă-i vîntul ce-a bătut,
venind acum din dos, acum din faţă, schimbind numirea sa după ţinut.
103   Vei fi tu mai vestit trecînd din viaţă în ani cărunţi, decît din carnea vie ieşind pe cînd te poartă doica-n braţă,
86 Marginal dreapta este scris V.M. // 88 Iniţial, versul avusese o altă formă, ştearsă acum cu guma. // 91 Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. / Cf. Dante: Oh, vana gloria dell'umane posse! // $8 Cf. Dante: la gloria della lingua; e forse e nato. //
76
106 în miia de-ani? Un timp în vecinicie mai scurt decît o clipă-n roata care din toate-n cer o ştim cea mai tîrzie.
109   Toscana-ntreag-urla de-acesta care, în faţa mea, cu greul drum se luptă, şi-n Sienna grijă nimeni azi nu-i are,
112   deşi i-a fost stăpîn, pe cînd fu ruptă în furia ei Florenţa <ce fusese sumeaţ-atunci,> pe cît e azi coruptă.
115   E faima voastr-al ierbii fir ce-adese se stinge-aşa, c-abia veni şi nu-i, prin raza cui din glii el tînăr iese."
118   Iar eu: „— Smerenie-n inimă tu-mi pui făcîndu-mi marea bub-a mea să sece, dar cine-i cel de care tocmai spui?"
121   „— Salvani Provenzan, şi-aci petrece fiindc-avu, mi-a zis, trufaşul ţel ca Sienna-ntreagă-n jugul lui s-o plece.
124   Aşa a mers şi merge-aşa la fel
de cînd e mort. Spre-atare caznă mînă a fi-ngîmfat de tot prea mult ca el."
Ui şi-azi grijă-n Sienna nimeni nu-i m<ai> are B //113 Versul din textul de bază: în furia ei Florenţa cea semeaţă, a fost modificat, pentru respectarea rimei, cu ajutorul variantei notate In A : ce fusese. // 114 Forma versului din textul de bază: atît pe-atunci pe cît e azi •«KWUptă, a fost modificată, pentru a corespunde versului anterior, cu ajutorul variantei notate In A: Sumeaţ-atunci pe cît e. //117 Iniţial, tn fac de el tînăr fusese scris ea verd'<e>. //
77
12 7
Iar eu atunci: „— Dar, dac-un duh ce-amînă mereu, pînă la moarte,-a se căi, e-nchis mai jos şi nu se urcă pînă
130   nu trece-ntregul timp cît îl trăi,
de nu i-1 scad cu ruga muritorii, CÎNTUL XII
aşa curînd aici el cum veni?"
133   „— Pe cînd trăia, mi-a zis, mai plin de glorii, lăsînd, din propria vrere,-orice ruşine, s-a-nfipt în Sienna-n for ca cerşetorii
136   şi, ca să-şi scoaţ-amicul din suspine şi temniţa lui Carlo, el aici cerşea zvîcnindu-i toate-ale lui vine.
139   Nu-ţi spui mai mult şi-obscur poate că-mi zici, dar nu mult timp va trece şi vecinii aşa-ţi vor face-ncît o să-ţi explici.
142   Şi-ăst fapt 1-a smuls din joasele confinii."
1   Mergeam acum cu umbra cea-ncărcată ca boii-alături, cînd în jug îi pui, cît timp mă-ngădui prea-bunul tată.
4   Dar, cînd mi-a zis: „— Desparte-te şi sui, că-i bine-aici cu vîsle şi vîntrele să-mping-un om cît poate barca lui",
7   dînd dreptu-i stat înfăţişerii mele,
cum faci cînd vrei să pleci, deşi-mi erau gîndirile smerite-acum şi grele,
10  eram în mers şi paşii mei urmau
cu drag pe-ai lui Virgil, făcînd dovadă şi-ai lui şi-ai mei ce sprinten umblet au.
129—132 Marginal dreapta, lîngă o linie care uneşte cele patru versuri este scris V.M. //135 ca ce(rşetorii) A //136 Iniţial, în loc de şi fusese scris spre.
13  Cînd iar mi-a zis: „— Las-ochii tăi să cadă spre-a fi cu spor cărarea ta nainte, să faci şi locul de sub tălpi să-1 vadă".
15   Precum scobesc pe lespezi de morminte n.     întregul chip, aşa cum îi fusese, [jş    al celui mort spre-a fi de-adus aminte
4^-—
fi focul ] patul A H
78
79
19   şi-a da cu el prilej de-a plînge-adese prin boldul evocării care poate să-ncindă foc în sufletele-alese,
22   aşa văzui, ci mult mai bine-n toate prin arta lor, figuri pe colnicel cît brîu ca drum din sineşi coasta-1 scoate.
25   Văzui deoparte cum superbul cel,
mai bun creat cum n-a fost altul nime, din cer cădea-ntr-al fulgerului fel.
28 Văzui, străpuns de foc din înălţime, întins Briar cum zace, de-altă parte, cu mortu-i trup pămîntului greime.
31 Văzui pe Pallas, pe Timbreu şi Marte, armaţi pe lîngă Zevs, privind răzleţe mari membre de-uriaşi pe cîmp departe.
34   Văzui sub poala naltei fortăreţe pe Nimrod ca năuc privind popoare ce-au fost cu el în Sennaar semeţe.
37   0, Niobe, cu ce priviri de-oroare
priveai copiii tăi, sculptaţi pe stradă, de şapte-ori doi, cum unul-unul moare!
19 Scris, din greşeală, şi-a da el cu. . . // 21 foc ] milă A // 23 Iniţial, tn loc de arta fusese scris to<ată>. / colnicel ] brîul acel A. //25 Văzul este subliniat cu creionul, j Iniţial, tn loc de cum fusese scris pe. / Marginal dreapta a fost scris şi apoi şters cu guma cum. // 26 mai bun creat] creat m<ai> b<un> A I Iniţial, tn loc de cum n-a fost altul fusese scris: decît orice [...].// 28, 31, 34 Văzui este subliniat cu creionul. I/37 O, Niobe sint subliniate cu creionul. // 38 Iniţial, tn loc de stradă fusese scris cale. // 39 Marginal dreapta este scris: V.M.// .
40   O, Saul, tu, în propria ta spadă ce mort păreai pe Gilboe juratul, nici roua-n veci nici ploi să nu mai vadă!
43   O, tu, nebun-Arahne, pe-ncurcatul ţesut al tău, ce scump plăteai o toană, păianjen trist făcîndu-te păcatul!
46   O, Roboam, n-aveai aci-n icoană
trufaşul chip ce-ameninţa, ci-n carul gonit de-ai tăi fugeai cumplită goană!
49   Scobit era pe aspra piatr-amarul lui Alcmeon, cel ce-a făcut să-i pară aşa de groaznic mamei sale darul.
52   Scobit era cum fiii s-aruncară
pe Sancherib în templu-n care stete şi-ucis acolo-n capişte-1 lăsară.
55   Scobit era ce-amară moarte-i dete lui Cir, cînd zise-n furie Tamirii: „Tu sînge bea, că de-asta-ţi fuse sete."
58   Scobit era cum au fugit asirii
cînd mort fu Olofern şi, totodată, şi jalnicele moaşte-ale cumplirii.
61  Văzui şi Troia-n pulvere-aruncată; o, Ilion, ce ticălos şi-umil scobit e chipul care-aici te-arată!
40 O, Saul sint subliniate cu creionul. // 43 O, tu sini subliniate cu * creionul. // 46 O, Roboam sint subliniate cu creionul. // 49, 52, 55, *8 Scobit este subliniat cu creionul. \\ 61 Văzui este subliniat cu creionul. //62 O, Ilion sint subliniate cu creionul. //63 Scobit e scris marinai dreapta cu semn de intercalare tn text. j e chipul sint subliniate «u creionul. //
80
81
64   Ce maistru-a fost al cui penel sau stil făcu figuri şi umbre-aici de care se poate-uimi şi-un duh cît de supţii?
67   Par morţi cei morţi, iar viii vii, şi clare nu le-au văzut cei ce-au văzut ca mine cît timp urmam plecat acea cărare.
70   Şi-acum te mai mîndreşte,-o, tu, creştine, călcînd de sus şi nasu-n nori purtîndu-1, ca drumul rău să nu ţi-1 vezi supt tine!
73   Făcurăm drum mai mult pe deal, urcîndu-1, şi drum mai mult şi soarele-a-mplinit, decît credeam eu cel aiuri cu gîndul,
88   Spre noi veni frumoasa creatură,
în alb vestmînt şi-n chip avînd lucoare cum Venus pare-n zori în zare pură.
91   El braţe-a-ntins şi-aripi ca vrînd să zboare şi-apoi: „—Veniţi! aşa-ncepu să zică. Sînt scări aici, de-urcat de-acum uşoare."
94   Urmînd  chemării — O, rari ce se ridică! Vai, neam uman, născut spre-a te urca, de ce cazi tu de-o boare-oricit de mică? —
97   ne-a dus deci unde-o scară-n stinci era, m-atinse-apoi cu-aripa sa pe frunte şi-un singur drum mi-a spus că voi afla.
76   cînd cel care mergea, mereu ţintit
numa-nainte,-a zis: „— în sus priveşte! Nu-i timp de-a merge-astfel şi-aşa robit,
79   căci iat-aici un înger se găteşte să vie cătră noi şi-a sa solie a şesea serv-a zilei şi-o-mplineşte.
100   Precum la dreapta, spre-a sui pe munte, la templul care,-o, bine cirmuite oraş, stă-n deal, cînd treci a văii punte,
103   ş-alină-al coastei clin prin scări cioplite şi puse-aici din vremi mai cumsecade pe cînd şi cot şi-ocale-au fost cinstite,
82   Şi-n grai şi-n ochi s-aduni cucernicie, să-i plac-a ne pofti, şi-aminte ai că ziua asta-n veci n-o să mai vie."
85   Cu-ndemnul său atît mă-ndătinai
să nu pierd vremea,-ncît povaţ-obscură el nu putea să-mi dea-ntr-al limbii grai.
78 Căci nu e timp A j Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. I Cf. Dante: non e piii tempo di gir si sospeso. // 79 Iniţial, tn loc de se fusese scris să. // 80 sa ] ei A jj 83 pofti ] sui A jj
10 6   aşa s-alină rîpa care cade
şi-aici pieziş de sus, din cerc vecin, dar ambii umeri piatr-aici ţi-i rade.
W Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. I Cf. Dante: par tjWnplando mattutina stella. //95 spre-a te urca ]<...> zbori în sus #7/96 de] la A j/97 dus A jj 99 singur drum ] drum vegheat^// ţM.piezişa fost-aici A jj 109 Versul Pe cînd eram intraţi acum depljn Ştfpsl modificat, pentru concordanţă cu versul următor, cu ajutorul |g£ffMtfe£ notate in B. j Marginal dreapta este notat un semn de între-
83
82
109   <Şi voci,) pe cînd eram intraţi deplin, (cum nu pot fi la noi nicicînd rostite,) cîntau: „Feriee-acei cu duh puţin!"
130   şi duce-o mînă deci spre-ncredinţare şi cată şi-află şi-astfel mîna lui îi face-acea ce văzul nu e-n stare,
112   Ah, aste porţi cît sînt de felurite de cele din infern! Aici cîntări te-ntîmpină, şi-n iad urlări cumplite.
115   Suiam acum pe-acele sfinte scări
şi mult mai dulci de cum păreau de-afară le-aflam în fuga sprintenei urcări.
118   Şi-am zis: „— Maestre,-o, spune-mi ce povară aşa de grea din spate-mi se desprinse, că nici un greu nu simt urcînd pe scară?"
121   „— Cînd slovele ce-acum aproape-s linse pe fruntea ta, dar tot mai au putere, vor fi ca-ntîia toate şase stinse,
124   picioarele-ţi vor fi de buna-ţi vrere învinse-astfel, că nu le va mai fi suirea-n sus o trudă, ci plăcere."
127 Ca cel ce merge,-avînd, fără de-a şti, pe cap ceva, şi-ncepe-a şti că-1 are, că-1 fac al altor semne-a bănui,
109—111 Cf. Dante:
Noi volgendo ivi le nostre persone, „Beati pauperes spiritu /" voci cantaron si, che noi diria sermone. //
110 Versul, incomplet în textul de bază : şi voci, cum <...>, este reprodus din B. // 111 în loc de acei este scris, din greşeală aici. / puţin ] sărac A II 113 Iniţial, în loc de aici fusese scris aci. //120 c-aproape nici nu simt că urc pe-o scară B //121 Iniţial, in loc de cînd fusese scris sînt. //122 ta este scris deasupra rlndului. //126 Marginal dreapta este scris : V.M. // 129 că-1 fac al altor] căci altul fac prin A.
84
km.
133   pe degete răzleţe-aşa făcui
şi-aflai că-s numai şase P ce-i scrise acel cu chei, cînd drumul începui;
136   iar, cînd văzu ce fac, Virgil surise.
u
CÎNTUL XIII
1 Eram in capul scării de-unde vine că muntele se-mparte-a doua oară, pe care,-urcînd, se vindecă oricine.
4   Şi tot aşa un brîu şi-aci-ncunjoară întregul deal, ca-n prima-ncingătură, atît că arcu-i mult mai strimt scoboară.
7   Nici umbre-aici nu vezi, nici o figură; păreţii lui şi golul drum întreg asemeni sînt cu-a stîncii faţă sură.
10   ,,— De-oi sta s-aştept popor ca să-nţeleg ce drum să iau, mă tem, Virgil vorbit-a, că prea tîrziu voi şti ce drum s-aleg."
13   Spre soare-apoi şi-a-ntors nedumerita privire-astfel că osie-a făcut din dreapta sa, iar stîngii-i dete-orbita.
1—3 Versurile sint unite marginal dreapta cu o acoladă, j
în capul scării-ajunsem cu urcatul
de unde-alt brîu pe-al doilea şi-1 dezdoaie
ăst deal ce,-urcîndu-l, spal-oricui păcatul A //
4—5 Versurile sînt unite marginal stînga cu o acoladă, jj 6 atît că-n arcu m<ai> stri<m>t el se-ncovoaie A UI Iniţial, în loc de vezi fusese scris sî<nt>. //14 Iniţial, în loc de astfel fusese scris aşa. //14—16
<............> că osie dreptei sale
i-a dat mişcării-n jur, iar stîngii <.. .> B //
15 Iniţial, in loc de sa fusese scris iar. //
16 „— Lumină sfîntă-n care-acu-ncrezut încep eu noul drum, a zis, condu-ne cum cere drumul nou ce-am început.
19  Lumină dai, căldură dai, prea-bune, deci tu ne fii mereu conducătorul, de n-ai vrun alt temei ce ţi se-opune."
22   Pe-un spaţiu noi făcurăm paşi cu zorul cît loc aici de-o milă se socoate, In timp puţin, c-aşa ne-mpinse dorul.
25   Şi iată voci, dar ce popor le scoate noi nu vedeam, spre noi zburau acu, chemînd cu drag la cina milei toate.
28   Cuvîntul spus de-ntîia voce fu
„Vin n-au" şi-n zbor rostitele cuvinte le-a spus din nou şi-n dosu-ne trecu.
31   Nici n-a fost stins ecoul vocii sfinte, cînd alta-n urma ei: „Eu sînt Creste" şi ca şi-aceea-n zbor trecu nainte.
34   „— O, tat-,am zis, ce glasuri sînt aceste? Abia-ntrebai şi-al treilea glas, din spate: „Iubiţi pe-acel ce inimic vă este!"
U—18
„— O, dulce foc, crezînd luminii tale, de-ncep o nouă cale,-a zis, j cum cer acei ce-ncep această cale. B //
eu noul drum ] o nouă cale A // 21 Iniţial: vrun alt tenui ae n-ai *;ţi s-opune. // 26 spre noi A jj 27 chemînd cu drag ] cu drag chemînd
«7/88—29 Versurile sint unite marginal dreapta cu o linie oblică, jl „Vin n-au" a zis întîiul glas şi-apoi A \\ 80 şi-n dosu-ne trecu ] şi Wfcă ce trecu Au <şi după) noi <trecu> A2, cînd fu-ndărăt de noi B jj m, Nfci n-a fost stins ] Dar n-a fost stins A // 33 ca şi-aceea ] ca şi prima •<* // 86 şi-al treilea urmînd cele-ntrebate A \\
86
7 6   Ştiu-ndeajuns ce-am vrut să-i spui eu mut şi, fără ca s-aştepte-a mea-ntrebare: „— Vorbeşte,-a zis, dar scurt şi priceput".
79 Virgil mergea pe partea de pe care să cazi din mal în gol prea lesne poţi, căci gardenă-mprejur deloc el n-are,-
57   Puţin mai înainte de-unde fui
aşa-mi păru c-aud rostind cuvinte, de-aceea, ca să văd, spre el trecui.
100  Văzui un duh părînd că ia aminte
şi-aşteapt-atent, de-ntrebi tu cum anume, el sus ţinea bărbia sa nainte.
82   şi-ntr-altă parte-aveam pe-acei devoţi ce storc aşa prin trista cusătură că-n plîns aveau scăldată faţa toţi.
85   Şi-ntors spre ei: „— O, gintă tu, sigură să vezi lumina primă, ce dorinţii <supreme-a voastră-i cea mai mare-arsură,>
88   să-mprăştie mila spuma conştiinţii din voi cît de curînd, ca să vă cadă curat curgînd printr-însa rîul minţii,
91   să-mi spuneţi voi, şi dulce-mi daţi dovadă de-amor, de-i vrun latin pe-aci, şi bine îi poate fi, cred eu, ca să mă vadă."
94   „— O, frate,-un cetăţean e fiecine cetăţii cei din cer; ci vrei să spui pribeag care-a trăit prin ţări latine?"
103 „— Tu cel ce, spre-a sui-n mai bună lume, te-ucizi, am zis, de eşti cel ce-ai răspuns, să faci să te cunosc prin loc şi nume."
106    „— Din Sienna fui şi-nvidia m-a străpuns; cu-aceştia-n rînd îmi spăl ticăloşia, plîngîndu-i lui spre-a nu ne fi ascuns.
109   Nebună fui, deşi mă chem Sapia.
Mereu mai mare-aveam de rău străin decît de propriu-mi bine, bucuria.
112   Şi, ca să crezi cuvintul meu deplin, de fui nebun-ascult-a mele spuse. Mergeam în jos pe-al anilor mai clin;
79—81:
Virgil venea pe mal pe partea care
da muntelui cătră prăpastie-ocol
şi nici un fel de gard spre-aceasta n-are B jj
80 gol] rotogol Bx, gol fi2//81 căci nici un fel de parapet (iniţial: gard în )\\v) ea <n-are> Ax j parapet A2 jj 82 şi-ntr-altă parte-aveam smeritul stol B jj 83 astfel împing, silesc cumplita A j ce storc aşa ] ce-apasă astfel B jj 84 că plînsul scurs pe-obraji le sta-n bolbol Bx j <că plînsu>-n guri da vorbei lor bolbol B2 I că-n <...> gol B3 jj 86 Iniţial, tn loc de ce fusese scris al. / necuprinsul bine A // 87 Versul incomplet tn textul de bază: unicul vostru ţel <... >, este reprodus din A. unicul ţel ce-a<veţi> şi-a voastr-arsură B j Marginal dreapta este scris : V.M. / Cf. Dante: che'l disio vostro solo ha in sua cura. // 91 să-mi spuneţi ] şi spuneţi-mi B j\ 92 şi ] căci A jj 93 Cf. Dante: e forse lei sară buon s'i' î'apparo. //
115   cînd oastea-n cîmp pe lingă Colle-o duse cetatea mea şi inimicii ei, eu cerului cerui ce însuşi vruse.
•7 Iniţial, versul avusese o altă formă (aşa-mi păru răspunsul oarecui), pearsă apoi cu guma. jj 99 deci glas puţin m<ai> tare-atunci <avui> SI / Marginal dreapta sint notate un semn de scoatere şi unul de înlocuite. I Cf. Dante: ond'io mi feci ancor piu lâ sentire.'// 100 Şi-un duh văzui, atent luînd aminte B jj 102 nălţa ca orbii barba sa nainte B jj 106 de pizm-un om <...) A jj 107 cu-aceştia-n rînd] si-n rînd <cu-aceştia) A jj 109 Cf. Danie: Savia non fui, avvegna che' Sapia. //110 njereu ] căci eu A jj 112 Iniţial, In loc de să crezi fuseseră scrise alte ţUfinte, acum indescifrabile, jj 116 a cere B j Marginal dreapta este notat ţin semn de scoatere, j Cf. Dante : in campo giunti co' loro avversari. //
90
91
118
Bătuţi şi puşi pe-amară fug-ai mei, cînd am văzut ce goană-i despreună, cumplit m-am bucurat de-a lor cădere,
139
„— Dar cine te-a condus aici pe tine, de crezi şi-ntr-un întors?" fu vorba lui. „— Acest ce tace-aici şi e cu mine.
121   încît, privind spre cer, strigai nebună:
« De-acum ori este,-ori nu-i un Dumnezeu I » cum face mierla-n scurta vreme bună.
142   Sînt viu; de-aceea, dacă vrei să pui s-alerge jos mortalele-mi picioare şi pentru tine,-alese duh, să-mi spui."
124   La finea vieţii mă-mpăcai şi eu
cu Cel-de-Sus, dar şi prin pocăinţă eu tot n-aş fi scăzut amarul meu,
127   de n-ar fi fost să-mi fie cu priinţă prin ruga-i Pietru Pieptenarul, care, prin mila sa,-mi scurtă din suferinţă.
130   Dar cine-i fi tu cel ce-a noastră stare ne-o-ntrebi şi porţi şi ochii-aşa cum vrei şi sufli cînd vorbeşti, pecum îmi pare?"
145   „— E mare semn de-a cerului favoare şi-atît de nou s-auzi ce ne vorbeşti; ajută-mi deci prin ruga ta aoare!
148   Şi rogu-te pe tot ce tu iubeşti,
de-o fi vrodată să mai calci Toscana, onoarea mea-ntre-ai mei să mi-o-ntregeşti.
151   Tu-i caută-ntre nebunii cei ce vana speranţă-n Talamon o vor plăti cu mult mai mult decît săpînd Diana,
133    „— Vor fi cusuţi aici şi ochii mei, 1 154   dar şi mai rău de admirali va fi."
dar numai timp puţin, căci adunară i puţin venin de-nvidie prin ei.
136 Dar groază-mi e de cazna cea amară de mai de jos şi-n inimă simt bine de-acum că sînt strivit de-a ei povară."
117—122 Versurile sint unite marginal dreapta cu o acoladă, jj 118 piere Bx j durere B2 jj 120 Iniţial, în loc de de-a lor cădere fusese scris văzînd [de ei?]. / cădere B j Cf. Dante: letizia presi a tutte altre dispari. // 128 Iniţial, în loc de prin ruga-i fuseseră scrise alte cuvinte, şterse apoi cu guma. jj 131—132
<ne-o-ntrebi> şi parcă porţi aşa cum vrei şi ochii tăi şi-n gură-ntorci suflare B j
Pe contrapagină, lingă o linie ce uneşte cele două versuri este scris Mici amănunte. //188 ei este scris deasupra rlndului. jj
139 Iniţial, în loc de te-a condus aici fusese scris -aci-ntre noi te-urcă. / Dar cine te-a condus aici pe tine A jj 140 tu, cel ce-apoi şi-ntoarcerea ţi-o speri B j ţi-o speri A jj 141—142
Dar eu: „— Acest ce tace şi-i cu mine. Sînt viu; şi deci, de vrei, după puteri B jj
.142 şi deci, de vrei, după puteri A jj 143 s- B jj 144 să-mi spui ] să-mi ceri B j spui ] ceri A jj 148 iubeşti ] doreşti A jj 152 Scris: Telamon. // 153 săpînd ] cătînd A.
92
93
19
Din malul lui aduc a mea-mbrăcare şi-a spune cine-s eu ar fi-n zădar, căci numele nu mult răsunet are."
CÎNTUL XIV
„— Al nostru deal ce om ni-1 ocoleşte, cît timp e încă viu şi ochii lui se-nchid şi se deschid precum voieşte?"
„— Nu pot să ştiu, dar ştiu că singur nu-i. întreabă-1 tu, că stă mai lîngă tine, şi-1 roagă dulce-aşa ca să-1 dispui."
Vorbeau, plecaţi spre-olalt-,aşa-ntre sine la dreapta, doi şi-apoi plecata faţă o-ntinseră ca spre-a vorbi cu mine
10   şi-mi zise-un duh: „— Tu, suflete, ce-n viaţă şi-acum fiind, în trup spre ceruri treci, mîngîie-ne de milă şi ne-nvaţă:
13 de unde vii şi cine eşti? Ne pleci să stăm de-atîta har ce ţi se fece, miraţi ca şi de-un fapt nefost în veci."
16   Iar eu: „— Prin mijlocul Toscanei trece un rîu, am zis, ce-n Falteron răsare şi curge-un curs de mile zece-ori zece.
1 Iniţial, In loc de Al nostru deal ce om ni-1 fusese scris Ca om al nostru munte-1. // 3 se este adăugat ulterior, jj 5 Iniţial, In loc de întreabă-1 fuseseră scrise alte cuvinte, şterse apoi cu guma. jj 11 şi-acum fiind, în trup ] şi-n trupul tău fiind A jj
22   Răspunse-acel ce-ntîi vorbi: „— De-i clar ce pot cu mintea-n vorba ta pătrunde, de Arno-ţi sună vorbele-asadar".
25   Iar lui al doilea: „— Dar de ce ne-ascunde să-i zică el acestui rîu pe nume, cum faci spuind veşti rele de-oareunde ?"
28   Iar el răspunse aşa: ,,— Nu ştiu anume, dar bine-ar fi să-1 ştim şi dispărut chiar numele atării văi din lume,
31   căci din izvoru-i (unde-i gros făcut
alpestrul lanţ, din care-i rupt Pelorul, încît nu-n multe locuri e-ntrecut)
34   şi pînă unde intr-a-ntoarce sporul ce mării cerul e silit să-1 sugă spre-a pune-n rîuri ce-a căra li-e zorul,
37
virtutea ca pe-un şarpe-o pun pe fugă vrăjmaşi ei toţi, ori prin curenţii răi, ori duşi de-un rău nărav care-i subjugă,
40   făcînd pe fiii-acestei biete văi aşa de rele-apucături să prindă, că parcă-i paşte Circe-n rînd cu-ai săi.
19 a mea-mbrăcare ] Via mea-mbr<ăcare> Ax j vie A2 jj 21 ştie A jj 24 ascunsul tău A jj 25 Iniţial, in loc de de fusese scris ce. / ce ne-ascunde ] ce-1 ascunde A jj 26 să-i zică el ] nevrînd să z<ică> A 1/27 •spuind veşti rele ] cu ştiri cumplite B j rele] groaznice A jj 31 Iniţial, tn loc de -i gros făcut fusese scris atîta suie. // 32 Iniţial, în loc de lanţ fusese scris pisc. // 40 făcînd ] cari fac A jj
94
95
7
43
46
49
55
El printre porci murdari, mai demni de ghindă decît de-oricare-alt vipt ce gurii-i place, curgînd, dintîi sărăcăcios, colindă.
Mai jos găseşte javre făr' de pace cari n-au putere-atît cît au venin, şi-aici, scîrbit de ei, un nas le face.
Pe cît scoboară-n jos şi tot mai plin spurcatul rîu şi vrednic de blesteme, el vede javrele cum lupi devin.
Trecînd prin rîpi afunde, dintr-o vreme el dă de vulpi de-atîta fraudă pline, că nici de-un laţ nici una nu se teme.
Voi spune tot, s-audă el, căci bine va prinde-acestui viu a-şi aminti ce-un duh adevărat azi pune-n mine.
58 Pe-al tău nepot <îl văd> cum va goni vînînd pe lupi prin valea-ngrozitoare <şi-o spaim-a morţii tuturor va fi.)
45 Iniţial: curgînd, sărăcăcios dintîi, colindă. // 46 găseşte ] el dă de Aj/ 47 Cf. Dante: e da lor disdegnosa torce il muso. // 50 spurcatul rîu ] ăst şanţ spurcat A //51 javrele ] cînii lui A //56 căci bine-i va veni să-şi <aminteascâ> A / Partea finală a versului din textul de bază: acestui viu să-şi amintească a fost înlocuită, pentru rimă, cu varianta notată în B: acestui viu a-şi aminti. / Iniţial, In textul de bază, tn loc de acestui fusese scris acestuia, iar viu este adăugat deasupra rlndului. JJ 67 Marginal dreapta este notat un semn de întrebare, j Cf. Danie: di cio che vero spirto mi disnoda. // 58—60 Terţina, incompletă în textul de bază:
Pe-al tău nepot cum are să gonească, vînînd de-a lungul văii-ngrozitoare
pe lupi, îl văd <................>
a fost modificată şi completată cu ajutorul variantei notate în B :
<................> cum va goni
vînînd pe lupi prin <............>
şi-o spaim-a morţii tuturor va fi. /
Cf. Dante:
Io veggio tuo nepote che diventa cacciator di quei lupi in su la riva del fiero fiume, e tutti li sgomenta. //
60 îngrozitoare A //
96
61
64
67
70
73
76
79
Şi ca pe boi bătrîni o să-i omoare, şi vie vinde carnea lor, răpind a multor vieţi, iar sie-a sa onoare.
Şi crunt din tr<istul codru) îl văd ieşind
şi-1 las-aşa că nici în ani o mie
el n-o mai fi acel <ce-a fost fiind.)
Precum, la vestea jalei ce-o să fie, acel ce-ascultă-ncepe-a se-ntrista, din orice parte-acel amar să vie,
aşa văzui pe-al doilea duh, ce sta s-asculte-atent, cum trist sporea-n mîhnire, cînd prinse-n el ce-ntîiul cuvînta.
Ce-mi spuse-un duh şi-a cestuilalt privire m-au ars să ştiu pe nume pe-astea două şi de-asta deci smerit le-am dat de ştire.
Deci tot acel ce-ntîi vorbi cu nouă cuvinte-a zis: „—- Tu vrei acum să vreu să-ţi fac ce tu nu vrei să ne faci nouă.
Dar n-oi fi scump, fiindcă Dumnezeu atîta har în tine-a vrut să pună; să ştii atunci că Guid' del Duca-s eu.
| 81—63 Versurile sînt unite marginal dreapta cu o acoladă. I Cf. Dante:
Vende la carne loro essendo viva; poscia li ancide come antica belva: molti di vita e se di pregio priva. //
84 Versul din textul de bază: Din tristul codru plin de sînge iese, a fost înlocuit, pentru respectarea rimei, cu varianta notată în B. / ieşind A //66 Versul din textul de bază: el n-o mai fi acel care fusese, a fost Modificat, pentru respectarea rimei, cu ajutorul variantei notate tn B: *cel ce-a fost fiind. // 76 Iniţial, tn loc de Deci fusese scris Şi. / cu nouă 1 o nouă A II 80 în tine-a vrut ] a vrut în tine A //
1
97
82   Trăind, fui ars de-o pizm-aşa nebună, încît m-ai fi putut livid vedea văzînd pe-un om chiar numa-n voie bună
103   Să nu te miri că bietu-mi suflet geme cînd Guid' da Prata-mi vine-aminte mie şi Ugo d'Azzo, de pe-a noastră vreme,
91
94
97
şi-atare paie-adun din holda mea. De ce-aveţi inima, voi, oameni, oare, spre-un bun ce-a fi-mpărţit nicicînd nu vrea?
Acesta e Rinier, odor şi-onoare
a casei Calboli, în care nu-i
azi nici un ins să aib-a lui valoare.
Nu-i singur despoiat din neamul lui; cît e-ntre Po, şi munţi, şi Ren, şi mar de-un bun util şi dulce vieţii-oricui,
ci plin e locu-ntre-ale lor hotare de sterpi ciulini, aşa că prin cultură tîrzie-ar fi să-i smulgi orice-ncercare.
Ah, unde-s toţi acei ce faim-avură: Manard, Carpigna, Lizio, Traversai-? Vai vouă, romagnioli, azi corcitură!
100   <Cînd şti-vei, tu, Bologno, de-alt Fierar? Faenze,' tu, pe-alt Fosco, să-ţi recheme pe-acest făcut, din slab tufiş, stejar?)
85 şi-atare ] şi-acestea B // 94 Iniţial, in loc de locu-ntre-ale fusese seris locul dintre-a. / -ntre-ale lor A jj 96 să-i ] de-ai A // 98 Scris : Menard, Carpignia. . . // 100 Versul din textul de bază: Cînd ia-n Bologna aere-un Fierar, a fost înlocuit, pentru apropierea de textul dantesc, cu varianta notată în A. //100—102 Cf. Dante:
Quando in Bologna un Fabbro si ralligna? quando in Faenza un Bernardin di Fosco, verga gentil di picciola gramigna? //
-102 Versurile din textul de bază :
101-
şi-un alt di Fosco, tu, Faenza, oare, din troscot astăzi devenit stejar?
au fost înlocuite, pentru respectarea rimei.. 102 din mică tufă devenit <stejar> A //
cu varianta notată in B. //
106   şi Frederic Tignos cu-a lui cuscrie, şi Traversară şi-Anastagi,-azi ele familii-a căror casă li-e pustie,
109   femei şi cavaleri, plăceri şi-acele dulci griji,1 de-amor şi curtenie pline, pe unde-au inimi azi atît de rele.
112   Cum nu pieri, Brettinore, căci din tine fugir-ai tăi, să scape de dihonii, şi mult popor cu ei! Dar face bine
115   Bagnacavair că-şi isprăvi coconii,
rău Castrocar că ne mai fac pomană asemeni conţi, şi şi mai rău fac Conii!
118
121
Vor fi, cînd vor scăpa de-a lor satană, Pagani<i> buni, dar nu-ntr-aşa măsură să n-aibă totuş şi-urme de prihană.
O, Ugolin de' Fantoli<n>, sigură
stă faima ta, căci nu mai poţi avea
urmaşi s-o facă, scăpătînd, obscură.
104 Scris: Guid de Prata.//111 Iniţial, in loc de inimi fusese scris a<zi>. //116 Scris: Costracar. //117 Iniţial: asemeni conţi, şi şi rău mai fac Conii! //122—123 Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. / Cf. Dante :
e il nome tuo, da che piîi non s'aspetta chi far lo possa, tralignando, oscuro. //
98
99
124   Dar mergi, toscane, căci mai bine-aş vrea să plîng decît să spui, aşa de-amare dureri îmi fac vorbind de ţara mea."
127   Ştiam că simt a noastră-ndepărtare
ăşti doi iubiţi, dar, căci steteau tăcînd, făceau s-avem încredere-n cărare.
130   Cînd iarăşi furăm singuri şi mergînd, precum din nori un trăznet se scoboară, cumplit veni un glas spre noi zicînd:
145   Voi prindeţi însă nada,-ncît acel
duşman de veci vă trage-n unghişoară; puţin v-ajută deci şi frîu şi-apel.
148   Vă cheamă cerul cel ce vă-ncunjoară şi-arată-v-ale lui splendori eterne, dar ochiul vostru tot spre lut scoboară;
151   de-aci vă bate-acel ce-atot discerne."
133   „Oricine mă-ntilneşte-acum m-omoară!" şi-apoi peri precum se-ndepărtează şi-un tunet scurs prin nori ce-1 împresoară.
136   De-abia simţii că aerul s-aşează,
cînd iat-alt glas cu-atît de mare hui cum face-un tunet ce-n curînd urmează:
139   „Aglaura, schimbată-n stîncă, fui",
încît, spre-a fi mai strîns de-al meu părinte, eu nu nainte-un pas, ci-ados făcui.
142   Cînd fu-n tot locul pace ca nainte: „— Acesta-i asprul frîu, îmi zise el, ce-ar fi să facă pe-om a fi cuminte.
126 îmi fac este adăugat ulterior In spaţiul gol lăsat intre dureri ţi vorbind. / Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. \ Cf. Dante:
si m'ha nostra ragion la mente stretta. //133 Iniţial, versul avusese _ _
altă formă, ştearsă acum cu guma. //134 Iniţial, In loc de precum se-ndepărtează fuseseră scrise alte cuvinte, şterse apoi cu guma. //139 Schim- «5 Iniţial, In loc de duşman fusese scris duşmani, iar tn loc de trage, bată-n stîn<că>, Aglaura <eu fui> Bl stîncă ] stei A // Prind.
100 101
Â
19
ca şi căzînd, încît egal le pune de-o parte şi-alta pietrei căzătoare, precum şi arta şi-ncercarea spune,
CÎNTUL XV
1   Din faptul zilei pînă cînd se toacă de-al treilea ceas, cît este spaţiul sferii ce-asemeni c-un copil a pururi joacă,
4   atît părea că pînă-ntr-al căderii moment lui Sol un spaţiu i-a rămas: miez-noapte-aici, dincolo faptul serii.
7 Iar raza-i mă lovea direct pe nas, din cauză că, urmîndu-ne-ocolirea, aveam întors spre-apus al nostru pas,
10   cînd eu simţii mai mult decît airea pe-obraz lumina mult-a nu ştiu cui şi lucrul nou de-aci-mi stîrni uimirea.
13 Din mînile-amîndouă deci făcui ca streşini peste ochi o apărare şi-acel prisos de raze-1 mai scăzui.
16   Precum din ape-ori din oglindă sare o rază aşa-n opusă direcţiune, încît, urcînd, acelaş unghi îl are
5 lui Sol un spaţiu ] un drum lui S<ol> A \\ 8 Iniţial, in loc de din cauză că fusese scris fiindu-ne la fel. //12 şi lucrul nou ] şi noul fapt A II15 Iniţial, in loc de -l mai fuseseră scrise alte cuvinte, şterse apoi cu guma. I -l mai (şterse cu guma) A //16 Iniţial, în loc de ape fusese scris apă. //
22   aşa-mi păru că-n faţă de-o lucoare răsfrîntă sînt lovit, şi ochii mei grăbiţi fugiră-n lături ca de soare.
25   „— Lucoarea asta, dulce tată, ce-i, că nu mi-i pot scuti de-a ei povară şi-ncoace parcă-şi mişcă focul ei?"
28   „— De-uimire, el mi-a zis, să nu-ţi mai pară că servii-angelici tot te mai orbesc. E sol trimis spre-a ne pofti pe scară.
31   Ci-n scurtă vreme nu-ţi va fi, gîndesc, cumplit să-i vezi, ci-o dulce veselie, pe cît o poţi simţi tu-n mod firesc."
34   Ajunşi apoi la vesela solie,
cu dulce glas ne-a zis: „— Pe-aici întrînd, mai lin suiş ca altele-o să fie".
37   Plecaţi de-acolo, noi urcam, pe cînd „Ferice milostivii" şi „Tresalte acel ce-nvinge" s-auzea cîntînd.
18 încît egal le pune] şi-mpărecheat le <pune> AH 20 de-o parte şi-alta ] pe două pă<rţi> A // 22 Iniţial: în faţ-aşa-mi păru că de-o lucoare. / -n faţă sînt scrise marginal dreapta cu semn de intercalare în text. /aşa-mi păru că-n faţă de-o (anulate) A //26 Iniţial, tn loc de nu mi-i pot scuti fuseseră scrise alte cuvinte, şterse apoi cu guma. / Scuti <...> povară A //26—27
Că-mi e privirii-aşa de grea
şi pare,-am zis, c-apropie focul ei?" B //
88 o poţi simţi tu ] poţi tu s-o simţi B // 37 Iniţial, in loc de urcam fusese scris p<lecam>. //
102
103
40   Şi singuri noi pe-urcuşul scării nalte suiam şi-n mers gîndeam cum aş putea să trag din vorba lui folos încalţe.
4 3   Şi,-ntors spre el, mi-am spus dorinţa mea: )i— Ce-a vrut acel din Brettinor să zică c-«un bun ce-a fi-mpărţit nicicînd nu vrea»?"
46   „— Supremu-i viciu-1 vede-acum cît strică de mult, a zis; să nu te mire-apoi că-1 mustră vrînd pedeapsă-n voi mai mică.
49   Fiindcă tind dorinţele din voi
spre-un bun ce pate prin părtaşi scădere, de-aceea pizma strînge-ai caznei foi.
52   Dar, dac-amorul vecinicelor sfere spre ele vi-ar întoarce-al vostru dor, voi n-aţi mai fi-nfricaţi de-acea durere.
40 Iniţial, în loc de singuri fusese scris un alt cuvtnt, acum indescifrabil. II 41 Forma iniţială a versului: suiam, iar eu (iniţial: \\\) mers gîndeam cum aş putea, a fost modificată cu ajutorul variantei şi-n mers, notată în A. //42 Iniţial: să trag folos din vorba lui, încalţe. //
44— 15 Cf. Dante:
„Che voise dir lo spirto di Romagna,
e « divieto » e «consorte » menzionando?" //
45— 47 Versurile sînt unite marginal dreapta cu o acoladă. //46 „— Al viciului suprem îşi vede-adică A / Şi-aşa (anulat: De-aceea a) mi-a zis: „— El vede-aici cît Bx / „— Supremu-i viciu-i ce Bt // 48 -l este scris deasupra rlndului. // 49—51 Cf. Dante:
Perche s'appuntano i voştri disiri dove per compagnia parte si scema, invidia move il montaco a' sospiri. //
51 Marginal dreapta este scris V.M. // 52 Iniţial, în loc de dac- fusese scris cînd. / Cf. Dante: Ma' se Tamor della Spera suprema. //64 Cf. Dante: non vi sarebbe al petto quella tema. //
104
55   Pe cît mai mulţi « al nostru » zic în cor, pe-atît mai mult din bun posede-oricare şi-au plus de caritate-n claustrul lor."
58   „— Eu simt, am zis, mai multă-ntunecare decît de-aş fi tăcut şi mintea mea se zbate-acum în dubiu mult mai mare:
61 să facă mai bogaţi cum ar putea pe mai mulţi inşi averea divizată, decît avînd puţini părtaşi la ea?"
64   Iar el: „— Fiindcă mintea ţi-e-ndreptată tot numai spre pămînt, pe lîngă tine e neagra noapte-n ziuă luminată.
67   Nespus de nalt şi nesfîrşitul bine spre-orice iubire-i gata să scoboare precum spre-obiecte lucii raza vine.
70   Şi-atît el dă cît află-n ele-ardoare, aşa c-apoi cît mila lor se-ntinde pe-atît li-e-n spor şi vecinica valoare.
73 Deci cercul lor pe cît mai mulţi cuprinde, pe-atît iubesc mai mult, cu spor mai mare, şi-un duh dintr-altul ca-n oglinzi îl prinde.
69 şi mintea mea ] şi mă dezbini A. // 60 se zbate-acum în ] cu vorba ta-ntr-un B // 61 cum poate face de-avuţii m<ai> plini A // 63 decît <avînd părtaşi la ea> puţini?" A //68 Iniţial, în loc de iubire-i fusese scris iubiri e. // 69 Iniţial, in loc de obiecte fusese scris lu<cru>. / Spre-obiecte lucii raza ] spre-un luciu corp şi-o A // 71 Aşa (iniţial : Şi-) atît apoi A II 71—72
şi cît de mult iubirea lor se-ntinde pe-atît sporesc şi-n <vecinica valoare) B //
72 li-e-n spor şi ] sporesc şi-n B // 73 Iniţial, în loc de Deci fusese scris Şi. // 75 Iniţial, în loc de ca-n fusese scris cîn[d]. / oglinzi ] oglinde AH
105
A
76   Ci,-n spusa mea de n-afli-ndestulare, veni-va doamna ta ca să te-ajute să-ţi stingi deplin şi-acest un dor şi-oricare.
79 Dar vezi numai să vindeci cît mai iute <cinci P, ca pe-alţii doi), căci nimănui <nu-i pier aceste răni decît durute.)"
82 Cînd vrui să zic „Mă saturi tu", văzui că-ntrasem in alt cerc şi-aşa deodată, , atras cu ochii spre-alte părţi tăcui.
8 5   Aci-mi păru-n viziune luminată că sint răpit şi-apare făr' de veste un templu-n care-i lume adunată.
88 Şi-n pragu-i o femeie,-aşa cum este o dulce mamă, zice: „Fiul meu, de ce ne-ai mai făcut acum şi-aceste?
91   Căci iată, trişti, şi tatăl tău şi eu
te-am căutat." Şi-apoi, vorbind atare, vedenia mea peri fără să vreu.
94 Dar alta-mi apăru, părînd că are pe faţă plînsul care-1 naşte-anume durerea-n noi printr-o insultă mare:
76 Iniţial, în loc de Ci fusese scris Şi. // 78 dor este scris deasupra rlndului. // 79 Iniţial, în loc de vindeci fusese scris vezi. // 80 Versul din textul de bază: cinci răni, ca şi-alte două, căci nimănui, a fost modificat, pentru respectarea metrului, cu ajutorul variantei notate în A : cinci P, ca pe-alţii doi. / cinci P, ca pe-alţii 2 B jj 80—81 Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. / Cf. Dante: come son giâ le due, le cinque piaghe che si richiudon per esser dolente. //
81 Versul din textul de bază: acestea nu se-nchid decît durute, a fost înlocuit, pentru respectarea sensului, cu varianta notată tn B. / ca răni A II 88 Şi-o donna-n prag Ax / -n plîns A2 U
9 7   ,.De eşti stăpîn cetăţii-al cărei nume stîrni-ntre zei război atît de-aprins şi care-orice ştiinţe-a dus prin lume,
100 tu,-n braţele-ndrăzneţe ce-au cuprins pe fiica noastră, Pisistrat, loveşte!" Dar, blind şi dulce şi de mi ă-nvins,
103 părea că, răspunzînd, aşa-i vorbeşte: „Ce vrei să facem cui ne poartă ură, cînd ceri să bat pe cel ce ne iubeşte?
106 Văzui în furie-apoi popor cum cură şi-ucid cu pietre-un biet copil şi cer „Ucide! Ucide!"-n urlete de gură.
109 Iar el, căzut şi prins de-al morţii ger, zăcea ci,-n timp ce-1 îngheţau fiorii, avea deschişii ochi mereu spre cer
112   şi, plin de milă,   <privind prigonitorii) ruga,-ntr-atîta caz n-a morţii sale, pe naltul domn să-i ierte-ucigătorii.
115   Cînd sufletu-mi s-a-ntors la stări reale, cari sînt un adevăr nu numa-n ea, văzui nu false-avutele-mi greşale;
102 Iniţial, în loc de Dar fusese scris Şi. / Şi-acel stăpîn A //'103 acel stăpîn părea A / Iniţial, In loc de răspunzînd fusese scris el. //106 în furie-apoi popor ] popor în furie-apoi B / popor acum ] mulţimi ce A H109 căzut şi prins] pe cînd, cuprins A //110 zăcea ci,-n timp] zăcea strivit A / Marginal dreapta este scrisă cifra 2, G. Coşbuc intenţionând să schimbe între ele versurile 110 şi 112. // 112 Versul, lacunar în textul de bază, a fost completat cu varianta notată în A. / Marginal dreapta este scrisă cifra 1, G. Coşbuc intenţionînd să schimbe între ele versurile 110 şi 112. / îngheţau fiorii B // 115 sufletu- ] mintea A // 117 nu false-avutele-mi ] că n-au fost false-a ei B II
106
107
118   şi-atunci Virgil, care-a putut vedea că fac ca cel cui îi sileşti trezirea: „— Ce ai, mi-a zis, de nu te poţi ţinea?
121   Aproape-o leghe ţi-ai urmat suirea
cu ochi închişi şi-umblare-mpiedecată,
cum faci cînd somnu,-ori vinu-ţi fură firea."
124   „— De vreai s-asculţi, am zis, o, dulce tată, voi spune tot ce-n minte-mi se ivi, cît timp avui umblare-aşa-ncurcată."
127 „—• Şi-o sută,-a zis, de măşti de-ar zăbrăni obrazul tău, nu poate să-mi rămînă ascuns vrun gînd, oricît de mic ar fi.
130 Iar ce-ai văzut sînt pilde ce te mînă să laşi să-ţi intre-n suflet sfînta pace a cărei ape-au vecinică fîntînă.
133 Nu-ntreb ce ai din cauza care face să-ntrebe-un ochi a căruia vedere e stinsă-n cel ce făr' de suflet zace,
136   ci-aşa-ntrebai spre a-ţi pune-n tălpi putere. Aşa-mboldeşti pe-un leneş indispus s-uzeze, cînd revine,-a sa veghere."
139   Mergeam prin faptul serii-acum în sus, atenţi privind pe cît puteam pătrunde în contra razelor tîrzii de-apus,
142   şi iat-un fum încet venea şi-n unde spre noi, asemeni nopţii-ntunecate, şi loc de-adăpostit n-aveam nici unde;
145   ne-a stins şi văzul şi-orice zări curate.
123 Iniţial, in loc de -ţi fură firea fusese scris, probabil, te încurcă. // 136 ci-ăşa-ntrebai ] ci vrui să-ntreb B //144 n-aveam ] nedînd A.
CINTUL XVI
l Drăcescul hău şi-o noapte văduvită, pe-o boltă strimtă, de-orişicare stele, ci-atît mai mult de nori acoperită,
4   n-au pus nicicînd un văl vederii mele ca fumul gros ce-aici ne-acoperea şi nici aşa de-amar simţit de piele.
7   El ochii nu-i răbda deschişi să stea; prudent de-aceea, credinciosul duce m-a strîns la el ca mîna să mi-o dea.
10   Cum merge-un orb, urmînd pe cel ce-1 duce spre-a nu greşi şi-a da de ceva-n drum ce-i poate-ori răni, ori moarte chiar aduce,
13   mergeam prin acrul şi grozavul fum atent la vorbe-ntruna repetate de-al meu poet: „— Să nu te pierzi acum!"
16 Şi voci sunau, rugind îndurerate de pace toate şi de milă bunul al lumii Miel ce spal-a ei păcate.
8 bolta strimtă, de-orişicare ] trista boltă, fără de-orice A // 7 Deschişi el ochii nu<-i răbda să stea) A // 18 Cf. Dante: l'Agnel di Dio che le peccata leva. / Iniţial, in loc de spal- fusese scris a <ei>. / spal- ] poartă
108
109
19   Tot Agnus Dei le-ncepea comunul
tropar şi-aveau şi-un text şi-o melodie, aşa că parcă toţi ar fi fost unul.
22 Şi-am zis: „— Maestre, spirite să fie ce-aud?" Iar el: „— Aievea e ce zici şi trec mergînd să spele-a lor mînie."
25   „— Dar cine, tu, ce-al nostru fum despici vorbind de noi aşa c-ar fi să pară că-mparţi în zile timpul tău şi-aici?"
28   Aceste vorbe-n drum ni s-adresară
şi-atunci Virgil: „— Nu sta tăcut şi spune şi-ntreabă-1 deci de e pe-aici vro scară."
31   Iar eu: „— Tu, cel ce scoarţa şi-o depune spre-a merge alb la cel ce te-a zidit, de-mi vei urma, tu ai s-auzi minune."
34 „— Urma-te-voi pe cît mi-e-ngăduit, şi,-n fum de-avem o piedică vederii, în locul ei voi pune-auz sporit."
37   „— Merg sus, am zis, în scutecu-nfăşerii pe care moartea ni-1 dizolv-odată şi-aici eu vin prin văile durerii.
25 ce-al nostru fum ] ce fumul ni-1 A, B jj 30 Iniţial, in loc de deci de fusese scris dacă. / deci de e (şterse cu guma) A j de e pe-aici vro ] pe unde sui spre B jj 33 de-mi vei urma, tu ai ] urmează-mă şi ai B H 37 Iniţial, in loc de „— Mergi sus fusese scris Şi-am zis: „— Eu // 39 Iniţial, în loc de şi-aici eu vin prin fusese scris şi vin pe-un groaznic drum, modificat apoi în şi vin pe-aici prin văile durerii. / aici eu sint acrise deasupra rîndului. jj
40   De domnul graţie-atîta de mi-e dată, încît voi să-i văd eu curtea lui, pe-o cale-acum de mult ne-ndătinată;
43   n-ascunde cine-ai fost, ci drept să-mi spui, şi spune-mi de suim noi bine-anume, ca-n vorba ta-ncrezut, vegheat să sui."
46   „— Lombard eu fui şi Marcu-i al meu nume; bărbat expert, iubii acea valoare spre care-azi tinde-aşa puţină lume.
49   Mergi bine-n sus, de mergi spre trecătoare." Aşa dinţii şi-apoi: „Cînd vei fi sus, fă rugi, te rog, şi pentru mine-aoare".
52 „— Mă leg pe legea mea să fac ce-ai spus, ci-ntîi, i-am zis, să-mi curmi nedumerirea, că, dacă n-o dezleg, sînt om răpus.
55   Fu simplăntîi şi mi-o spori rostirea din vorbele-ţi ce-adînc m-asigurară de-un fapt ce-mi spui şi spus îmi fu şi-airea.
58   E lumea-ntr-adevăr pustie dară
de tot, cum spui, de-orice virtuţi şi-apune sub multa răutăţii ei povară?
• 61   Dar rogu-te deci cauza tu mi-o spune, s-o văd şi eu şi altora s-o spui, căci unu-n noi, şi-n cer alt ins o pune."
40 De domnul graţie-atîta de mi-e ] De mi-e de cer atîta graţie A jj .48 Marginal dreapta este notat un semn de întrebare, j Cf. Dante: non mi celar chi foşti anzi la morte. //46 Iar el: <„— Lombard eu fui) şi M<arcu-)am nume A jj 58 ci-ntîi] ci tu Ajj 56 Iniţial, tn loc de Vorbele fusese scris vorba ta. // 57 Marginal dreapta este scris V.M. // 63 Iniţial, in loc de şi-n cer alt ins fusese scris iar altu-n cer. / Căci unu-n noi şi-n cer alt ins (şterse cu guma) A jj
110
111
64 Adînc suspin, pe care amaru-n „hui" sfirşitu-l-a, el scoase-ntîi şi: „— Frate, e oarbă lumea şi din ea tu sui.
67   Voi viii vreţi să fie căutate
oricare cauze-n cer, prin rea părere că toate-ar fi fatal prin el mişcate.
70   De-ar fi aşa, în voi libera vrere distrus-ar fi şi n-ar fi just răzbun din bun s-aduni plăceri, din rău durere.
7 3   Prin cer temei la fapte vi se pun,
nu zic la toate, dar, lăsînd c-aş spune, voi minte-aveţi să ştiţi ce-i rău şi bun
76   şi vrere-aveţi, ce, trudnic de răpune cu ceru-n luptă-ntîiele-i ciocniri, ea-nvinge tot, de-o duc şi zodii bune.
79   Puterii prime şi mai bunei firi
cu drag supuşi, ea minte-n voi creează şi-asupră-i cerul n-are-nrîuriri.
64—66 Marginal dreapta, este scris V. cartea Chiţu şt este notat un semn de întrebare. //64 Iniţial, în loc de pe care-amaru-n fusese scis sfîrşit cu-amar [...]// 65 Iniţial, în loc de sfîrşitu fusese scris A scos// 70—71
Distrus-ar fi în noi lib<era vrere) de-ar fi aşa şi-<........) A jj
71 ar fi distrusă-n B jj 73 Marginal dreapta este scris V.M. // 74 Nu zic 1 N-am zis A jj 76 ce, trudnic de ] ce-n trudă cînd A jj 77 -i este adăugat ulterior, j ciocniri ] nevoi A jj 79 firi ] voi A jj 79—80
în voi, supuşi cu drag m<ai> bunei firi şi vecinicei puteri, ea minte-aşează B jj
82   Deci, dacă lumea de-astăzi deviiază, e cauza-n voi, e-n răul vostru zel, şi vreau să-ţi spui şi cum s-argumentează.
85   Ieşind din mîna cui cu drag de el se bucură mainte-a ce să fie, c-un prunc, ce rîde-ori plînge-n joc, la fel
88   prostuţ un suflet, el nimic nu ştie decît că,-mpins de-un creator senin, el vrea cu drag ce-i face-o bucurie.
91   Dintîi se simte-atras de-un bun puţin; se-nşeală-n el, ci-aleargă şi-1 culege, cînd frîu sau ghid nu-abat al său înclin.
94   Aici, drept frîu, nevoie-avem de-o lege şi-apoi, drept scut cetăţii-adevărate, măcar al unui turn, se cere-un rege.
97   Legi sînt, dar n-au de cine fi urmate; al turmei cap e bun rumegător, ce-i drept, dar n-are unghii despicate.
400   Clnd vede lumea deci pe-al ei păstor hrănindu-se cu ce şi ea se-nfruptă, îi place-aşa şi n-are de-alta zor.
103   Că lumea deci din rău mai rău se luptă, e cauza cîrma rea, cum vezi şi tu, dar nu c-a voastră fire-ar fi coruptă.
8S Al doilea -n este scris deasupra rlndului. jj 85—88, 89—90 Versurile sint unite marginal dreapta cu clte o acoladă, jj 93 sau ] ori Ay / ttU-abaţ ] n-abate A2 j nu-abat al ] n-abate-al B jj 94—95 Versurile JlMtf Unite marginal dreapta cu o acoladă, jj 103 Iniţial în loc de al doilea rau fusese scris şi. / mai rău ] în rău. A jj
112
113
106   Doi sori avut-a Roma, cînd făcu
pămîntul bun ca duplul drum să-1 vadă, şi-al cerului şi-al lumii, dar acu
109 ei reciproc s-au stins. Unind o spadă şi-o cîrjă fac, prin duplă-mpedecare, fatal din rău în şi mai rău să cadă.
112   Unite, teamă una de-alta n-are.
De nu mă crezi ce spui, priveşte-un spic: cunoşti după sămînţ-orice răsare.
115   In ţara dintre Po şi-Adige, zic,
găseai virtuţi şi simţ măcar la unii, mainte-a-ntra-n gîlcevuri Frederic.
118   Acum fii sigur că nu-s ei nebunii să vrea ruşinea cea care se teme de-a sta-n contact şi de-a vorbi cu bunii.
121 Dojana nouăi vremi dă vechea vreme prin trei bătrîni cui pare-le surghiun că prea-ntîrzie domnu-n cer să-i cheme:
106 Iniţial, In lec de avut-a Roma, cînd făcu fuseseră scrise alte cuvinte,'şterse apoi cu guma. jj 109 Unind acelaşi braţ, toiag şi spadă B j spadă A jj109—111 Marginal dreapta, lingă o linie oblică este notat un semn de întrebare. j Cf. Dante:
L'un l'altro ha spento ; ed e giunta la spada col pasturale, e l'un con l'altro inseme per viva forza mal convien che vada. //
110 Iniţial, tn loc de prin duplă-mpedecare fuseseră scrise alte cuvinte, şterse apoi cu guma. jj112 văzîndu-i rodul B jj113 De nu mă crezi ce spui ] Iar dacă nu mă <crezi> A jj116 fac (şters cu guma) A jj 116—120 Versurile sint unite marginal dreapta cu o acoladă. jj117 pe cînd nu-ntrase-n ceartă < Frederic) A / Pe cînd nu-ntrase-n certuri < Frederic) B jj 122 cui pare-le ] cari cred că li-e A jj
12 4   Conrad Palazzo şi Gherard cel bun
şi Guido de Castell', cui pe frînceşte
«lombardul simplu » mult mai bine-i spun.
127   Primind două puteri in ea, fireşte căci două oşti în ea-s amestecate şi şi pe ea şi sacu-şi murdăreşte."
130   „— O, Marce-al meu, ce bine spui tu, frate! Acum văd eu de ce-au înlăturat pe tribul Levi-a-ntra-n ereditate.
133 Dar ce Gherard ca pildă mi l-ai dat c-ar fi rămas din stinşii mai nainte spre-a fi dojan-acestui veac stricat?"
136   ,,— Ori tu mă-ncerci, ori graiul tău mă minte că pari a nu şti pe Gherard, şi-o spui tu, cel vorbind toscanice cuvinte.
139   Deloc eu nu-i cunosc al<t> nume-al lui. I-aş zice poate-al Gaiei, după fată. Cel-Sfînt cu voi! Da-aci-s oprit să sui.
142   Vezi albul, colo, ce prin fum s-arată
lucind; acela-i îngerul de-aci ' ' ,   şi, pîn-a nu veni, să plec îmi cată."
145   Se-ntoarse-apoi, nevrînd a mai vorbi.
127—128 Marginal dreapta, lingă o linie ce uneşte cele două versuri ■este scris Biserica din Roma azi. //130 spui tu ] judeci A //131 de ce-au tnlăturat ] ce cauz-a-nlăturat A jj 132 -ntra-n ereditate] fi-n ereditate) B jj 135 dojan-acestui ] <dojană) ăstui A jj 137 Iniţial, tn loc de pari a nu fusese scris n-ai şti p<e>//143 Iniţial, tn loc de aci fusese scris aici. //148—144 Versurile sint unite marginal dreapta cu 'a linie oblică, j Cf. Dante:
!,'",' giâ biancheggiare, e me convien partirmi
j'j — l'angelo e ivi — prima ch'io li paia." //
144 ş>-mi cat-a merge pînă nu s-arată B j Iniţial, in loc de plec fusese scris mer<g>.
114
U5
r
I
CÎNTUL XVII
1   Socoti, creştine, de te-a prins pe golul din Alpi vrodat-o negură, prin care de-abia zăreai ca prin pelcea sobolul,
4   <şi cum, cînd deasa şi-umeda-ncărcare începe-a se rări şi vezi pe sus, prin ele abia, bolnav un glob de soare,)
7   şi-atunci vei fi cu-nchipuirea ta
pe-aproape-adus să vezi şi tu ca mine ăst soare-aici pe-un timp cînd se culca.
10   Şi-aşa deci, potrivindu-mi paşii bine cu-ai lui Virgil, ieşii din nor afară în ziua moartă jos, pe sub coline.
1 Creşţine-al me<u>, revocă-ţi cum în gol<ul> A j Creştine, să-ţi revoci B I Iniţial, In loc de de fusese scris cum. jj 4 cum soarele B jj 4—6 Terţina, incompletă în textul de bază :
şi-apoi, cînd deasa şi-umeda-ncărcare începe-a se rări, cum poate-abia pătrunde <..................>
este reprodusă din D. j Cf. Dante:
come, quando i vapori umidi e spessi
a diradar cominciansi, la spera
del sol debilemente entra per essi. //
5 Şi (anulat: deasa) umedă-ncepu B j străbate A jj 6— 8 In textul de bază versurile sint unite marginal dreapta cu o acoladă, jj 7 atunci vei fi cu-nchipuirea ta] cu-nchipuirea vei (anulat: avea^ putea A jj 8 să vezi şi tu cum revăzui în fine B jj 9 se culca ] apunea A //11 Iniţial, in loc de cu-ai fusese scris şi ca. //12 în ziua moartă jos ] în zi ce-acum murea (om. A) A, B jj
13   O, fantazie, care-ades separă
pe om de lume,-ncît el n-are ştire
chiar mii de tube-n jur de-ar fi-n fanfară,
16   de n-ai din simţuri, de-unde-ai tu pornire? Te mişcă vro lumină-n cer iscată prin sine,-ori vrerea cui ne-o scurge-n fire?
19   Făptura ticăloasei, ce schimbată fu-n paserea ce simte-a ei plăcere supremă-n cînt, îmi apăru deodată,
22   iar mintea mea atît de cu putere s-a strîns în sine-ncît <degeaba-n el) făcu să-i fie-oricărui simţ ce-i cere.
25   Feroce-apoi un răstignit rebel
descinse ca vedenie-ntr-a mea minte, trufaş în faţă-i şi murind astfel.
28 Şi marele-Ahasver îi sta nainte şi-Estira lui şi justul Mardochi ce-ntegru fu şi-n fapte şi-n cuvinte.
31 Iar, cînd şi-acest tablou mi se topi prin sineşi el, cum piere şi-o băşică din lipsa apei care-o face-a fi,
21 supremă-n cînt ] supremul drag A jj 23 Versul din textul de bază : S-a strîns în sine-ncît zădărnicie o fost modificat, pentru respectarea rimei, cu ajutorul variantei degeaba-n el, notată in B. j degeaba-n el} nimic în el A jj 24 bătea oricare-un simţ intrare-a cere B // 25 Şi-aşa murea-n ferocea lui mîndrie B // 26 descinse ca vedenie-ntr-a mea ] vedenie-apoi mi-a scoborît <in> A jj 30 ce-ntegru fu şi-n fapte şi- ] ce-n fapte-a fost întreg ca şi- A jj
116
117
34   în vis îmi apăru o jună fiică
plîngînd amar şi-aşa zicînd: „Regină, de ce-n mînie-ai vrut a fi nimica ?
37   Tu te-ai Ucis să scapi pe-a ta Lavină şi m-ai pierdut; şi-s eu care boceşte; nu plînge, mam-,a lui, ci-a ta ruină!"
40 Precum se rupe-un somn cînd ne loveşte lumină nouă-nchişi<i> ochi şi, pîn-a nu muri de tot, el rupt se zvîrcoleşte,
43   aşa vedenia meă se rupse-acu,
cînd faţa mea de-o mult mai grea lucoare decît ni-e nouă-n uz lovită-mi fu.
46   Privii să văd cam unde-aş fi eu oare, ci-atunci un glas ce-a zis: „Pe-aici să suie", făcu din mine-oricare-alt gînd să zboare,
49   ca-n locul lor atîta dor să puie
să văd pe cel ce-a zis, cum e şi vrerea în care-odihnă, pînă n-află, nu e.
52   Dar, ca de soare, cînd, orbind vederea, lumina-i multă-1 face-ntunecat, aşa mi-a fost învins-aici puterea.
39 nu plînge, mam-, a lui, ci-a ta ] vai, mam-, a ta, şi nu a lui B / Marginal dreapta este scris : V.Ch. // 40 Precum lumină nouă cînd l<oveşte> B H 41 moi A / şi pînă B // 42 muri de tot, el rupt ] şi frînt, pîn-a muri Ax, să moară-ntreg, el rupt B / apoi A2 // 45 cum m<ult> m<ai> greu decît e-n uz la noi A II 47—51 Versurile sînt unite marginal dreapta cu o linie oblică. // 61 Iniţial: în (iniţial: ce) care pînă n-află odihnă nu e. / odihn<ă> A //
55   „— Acesta-i sol divin şi, nerugat, ne-arată drumul muntelui spre bine şi-n propria sa lumină e-mbrăcat.
58   Cu noi el face ca şi-un om cu sine:
acei ce-aşteaptă rugi, văzîndu-ţi zorul, haini doresc să nege-a face bine.
61   Chemării sfinte-urmeze-ne piciorul, suind cît timp prea noapte încă nu-i, căci pînă-n zori ne-opreşte-apoi zăvorul."
64   Aşa vorbi şi paşii mei şi-ai hii
spre-o scară-ntorşi tindeau la ea să vie şi,-ndată ce la prima treaptă fui,
67   simţii mişcări de-aripi cum îmi adie pe-obraji un vînt, şi: „Beati, printre ele, pacifici, cari n-au o rea mînie!"
70   Erau acum aşa de sus acele luciri ce sînt ai nopţii-năintaşi, încît albeau pe cer tutindeni stele.
73   „O, tu, putere-a mea, de ce mă laşi?" ziceam în gînd, simţind că se topeşte mereu puterea slabilor mei paşi.
86 Iniţial, în loc de bine fusese scris un alt cuvînt, indescifrabil. // 60 haini doresc ] au gînd A // 64 Iniţial, în loc de şi paşii mei şi-ai lui fusese scris Virgil şi paşii lui. // 65 Iniţial, în loc de spre-o scară fuseseră scrise alte cuvinte, şterse apoi cu guma. //67—69 Cf. Dante:
Senti' mi presso quasi un mover d'ala e ventarmi nel viso e dir: „Beati pacifici, che son sanz' ira mala!"//
72 pe cer tutindeni ] din multe locuri A II 74 topeşte ] topită A //
118
119
£76   Eram şi unde scara conteneşte urcuşul ei şi-am stat înfipţi părînd asemeni navei cînd la mal s-opreşte.
79 Puţin am stat, atent, aici, crezînd prin noul cerc s-aud vro noutate; mă-ntoarsei spre Virgil apoi, zicînd:
82   „— Să-mi spui, o, dulce tată, ce păcate în cercu-acesta-şi spal-al său popor? De stăm din mers, nu sta din cuvîntate."
85   Iar el: „— Iubirea binelui, ce lor
fals ţel le-a dat, o-ndreapt-aici; trîndava lopat-acum o bat din nou cu zor.
88   Ci-atent asculte gîndul tău şi-afla-va, spre-a şti mai bine,-atîta lămurire, că rod frumos aduce-ţi-va zăbava.
94   Dar cel firesc e-n veci făr' de eroare; greşeşte primul, sau ţintind răime, sau dînd un plus, ori minus de vigoare.
97   Cit timp e-ntors spre bunurile prime şi-n cele secundare-nfrînă zborul, nu poate naşte-o rea plăcere-n nime.
100  Dar, cînd s-a-ntors spre rău, sau prea cu zorul vîneaz-un bun, sau prea puţin, zidirea lucreaz-atunci cum nu vrea creatorul.
103 De-aici tu poţi pricepe că iubirea e-n voi sămînţ-a tot ce se socoate virtute,-ori fapt ce merit-osîndirea.
106 Dar, pentru că iubirea-n veci nu poate să-şi uite-obiectul drag spre care cură, scutite-s de-ura proprie-n lume toate.
91 N-a fost fără de-amor nicicînd zidire, cum nu-i, mi-a zis, puterea creatoare, iar el, cum ştii, e psihic sau din fire.
78 opreşte ] oprită A // 82 Iniţial, tn loc de Să fusese \scris Ce. // 83 popor ] intrat A // 85 ce lor ] ce-a stat A // 87 Iniţial: lopat-o bat din nou acum cu zor. / bat cu zor A // 88—90 Marginal dreapta, Ungă o linie ce uneşte versurile terţinei, este notat un semn de întrebare, j Cf. Dante:
Ma perche piu aperto intendi ancora,
volgi la mente a me, e prenderai
alcun buon frutto di nostra dimora. ;/
90 rod frumos ] dulce rod B //
120
109   Şi, cum nu poţi concepe-o creatură
nici ruptă de-al ei prim, nici stînd de sine, străin de el e orice-nclin spre ură.
112   Deci răul vrut, de-mpart, cum judec, bine,
e numai răul ce pe altu-1 doare fct     şi-n lutul vostru-n triplu chip el vine.
115   Strivind pe-al său vecin spereaz-onoare un om, aşa că numai asta-1 face din slava lui pe-acela să-1 doboare.
101—102 Versurile, omise iniţial, stnt scrise pe contrapagină. //
121
118
Se teme-alt om că poate să-1 dezbrace de-onor şi faimă altul care suie, deci ciudă-1 prinde şi contraru-i place.
121   Alt om ofensa-n suflet şi-o încuie hain atît, că-i orb spre răzbunare şi-unicu-i gînd e pe-altul să-1 răpuie.
124   Acest triform amor e cel pe care
îl plîng mai jos. Dar de-altu-acum să-ţi spun ce bunu-n chip corupt în ochi îl are.
127   Confuz concepe-oricine primul bun, în care cat-odihnă şi-1 doreşte: deci toţi spre a-1 dobîndi silinţă-şi pun.
130   Deci spre-a-1 vedea şi-avea, de vă-mboldeşte prea-ncet al vostru-amor, după căinţe cu just amar, ăst cerc vă pedepseşte.
133 Mai este-un bun, ci nu-s în el priinţe, căci nu-i nici bun temei, nici fericire, nici sad şi fruct a orice mîntuinţă.
136 Cei prea porniţi spre-acest fel de iubire deasupra-ne-n trei cercuri ai să-i vezi. Cum este însă tripla-le-mpărţire
139   nu-ţi spun, ca însuţi tu să cercetezi."
119—126 Versurile, omise iniţial, sint scrise pej contrapagină, jj 128 Iniţial, In loc de unicu-i gînd e fusese scris unicul gînd li-e. //127 concepe-oricine ] concepe-un A jj 129 Iniţial, tn loc de deci fusese scris şi. / -şi este scris deasupra rlndului. jj 180—181
Dar, dac-amor prea leneş vă<-mboldeşte> spre el, spre-a-1 doborî <după căinţe) A jj
184 Iniţial, tn loc de -i fusese scris e, iar tn loc de al doilea nici, nu-i. / Primul nici este scris sub rind.
CÎNTUL XVIII
1   Aşa-ncheind apoi a sa vorbire,
profundul doctor mă privea mereu, atent, în ochi de-arăt vro mulţămire.
4   Dar, cum ardeam de-o nouă sete, eu, deşi tăcînd din grai, ziceam în minte: „Prea mult să-ntreb, îi cade poate greu".
7   Ci,-nţelegînd veracele părinte
timida-mi vrere ce n-o dam pe faţă, vorbind, mi-a dat curaj să-ncerc cuvinte.
10   „— Lumina ta-mi revars-atîta viaţă în minte,-ncît ea clar putu s-adune ce-al tău cuvînt explică şi mă-nvaţă.
13   Te rog deci, dulce tată drag, şi-mi spune de-acel amor ce zici că-i temelie oricăror fapte, rele fie,-ori bune."
16   „— Aprinde-a minţii ageră făclie şi-eroarea, zise, limpede-ţi va fi, a orbilor cari duci voiesc să fie.
14 ce A II15 rele fie ,-ori ] ori rele (anulat; ori) fie,-ori A jf
122
123
19   Creat fiind un suflet spre-a iubi, el tinde spre-orice lucru care-i place pe loc ce placu-1 mişc-a făptui.
22   Sensoriul vostru ia din ce-i verace direcţia sa şi-n voi aşa o-ncheagă, că sufletul din ea obiect îşi face.
25   Şi, dacă,-ntors spre ea, o prinde-ntreagă, înclinu-i este-amor care, fireşte, că prin plăcere-n voi din nou se bagă.
28 Apoi, cum focu-n sus se năzuieşte prin forma-i dată de-a căta fiinţă, unde-n materia sa mai lung trăieşte,
31   aşa un suflet prins intră-n dorinţă, ce-i psihic act, şi, plnă nu posede obiectul vrut, se zbate-n nepriinţă.
34 De-acolea şi-adevărul clar se vede ce-ascuns e el acelui ce pe-oricare amor c-ar fi-n de sineşi bun îl crede.
37   De-aceea poate, căci obiectu-i pare
de-a pururi bun, dar nu-i tot chipul bun, deşi e bună ceara lui ce-1 are."
20 el tinde ] ae mişcă A // 22 Iniţial, în loc de sensoriul fusese scris Al vo<stru>. // 22—24 Marginal dreapta, lingă o linie care uneşte versurile terţinei este notat un semn de întrebare. I Cf. Danie:
Vostra apprensiva da esser verace tragge intenzione, e dentro a voi la spiega, si che l'animo ad essa volger face. //
26—30 Marginal dreapta, lingă o linie ce uneşte versurile este scris V.M. ( leagă ] combină A // 31 un suflet intră prin<s> aşa-n <dorinţă> A // 87 obiectu-i ] materia-i A // 38 de-a pururi bun ] că-i bun oricî<n>d A //
124
40   „— Cuvîntul tău şi mintea mea mi-o spun curat ce este-amorul şi de unde, dar mult mai mare dubiu-n mine pun,
43  căci, dacă el de-afară-n noi pătrunde şi sufletul e numai rob dorinţii, de merge strîmb, ori drept, el nu răspunde."
46   Iar el: „— Cît pot să vadă ochii minţii ţi-am spus; de-aici Beatricei tale-i cere dovezi apoi, că-i chestie-a credinţii.
49   Orice substanţ-o vei avea-n vedere, distinctă de materie,-ori şi legată de ea, conţine-o proprie-a sa putere
52   ce-i numai prin lucrări manifestată şi n-o arat-altce decît efectul, precum că-i viu un pom prin verde-arată.
55   De-aceea noi nu ştim nici intelectul întîielor noţiuni de unde vine, nici primele porniri ce-aduc afectul,
58   căci sînt în voi ca zelul în albine de-a face miere; deci întîiul drag nu este-n sineşi el nici rău, nici bine.
40 şi mintea mea mi-o ] şi-al meu ingeniu-<mi> A // 42 Iniţial, "J.k? de dar fusese scris ci-un. // 47 Iniţial, în loc de de-aici Beatricei ţale-i cere fusese scris a zis, de-aici o să te-ajute. / de-aici o să te-ajute B / Beatricei tale-i cere (anulate) A //48 Iniţial, In loc de dovezi apoi ţutese scris Beatrice-a ta. / dovezi apoi ] Beatrice-apoi B // 50 Iniţial, ffl fcc de ori şi fusese scris dar. // 64 ca viaţa-n plantă ce prin foi s-<a-?aJ4> 1? / prin frunze ver<zi> că-i viu Ax / un pom ] -n pom At / prin ţMe scris deasupra rîndului. j Iniţial, în loc de verde fusese scris ver-MŞU-. // Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. / Cf. Danie: come per verdi fronde in pianta vita. // 57 primele porniri ] poftele
125
61
Acum, spre-a fi din el şi toate-un cheag,
e-n voi născut-a minţii sfătuire
ce strict păzeşte-al consimţirii prag.
82
acea gentilă umbră, pentru care respect Pietolei Mantua cedează, şi-a fost depus împusa-nsărcinare;
64   Aci-i izvorul de-unde ia pornire ce-i merit şi ce nu-i, precum alege si-nlătură o bună,-ori rea iubire.
de-aceea eu, ce la-ntrebări şi trează
şi simplă dezlegare-acum avui,
stam ca şi-un om ce plin de somn visează.
67   Cîţi pînă-n fund putur-aşa-nţelege văzur-aceast-a firii libertate şi etic-o făcură astfel lege.
88   <Ci smuls din starea de-aţipire fui deodată de-un popor venind cu zorul din dosul nostru,-urmînd cărarea lui.)
70   Deci, chiar zicînd că din necesitate
s-ar naşte-oricare-amor ce-n voi rodeşte, există-n voi putinţa de-a-1 abate.
91   Precum, spre-a cere Tebele-ajutorul
lui Bah, vedeai prin nopţi, pe lîng-Asop şi-Ismen, curgînd cu vuiet mult poporul,
73   Virtutea asta nobil-o numeşte
Beatrice-arbitriul liber şi-o să-ţi spună de ea mai mult, şi-atunci îţi aminteşte!"
7 6   Spre-al nopţii miez tîrziu sosita lună, asemeni c-un ceaun de foc, acum, făcînd în juru-i stelele s-apună,
79   trecea-mpotriva cerului pe-un drum ce-1 arde Feb clnd el din Roma pare c-apune-ntre Sardin' şi Cors'; şi cum
66 şi-nlătură o bună ] şi cerne-o bună A jj 67—69 Versurile sint unite marginal dreapta cu o linie, j Cf. Dante :
Color che ragionando andaro al fondo, s'accorser d'esta innata libertate; pero moralitâ lasciaro al mondo. //
75 şi-atunci ] acesta-n cer A // 76 Iniţial: Tîrziu spre-al nopţii miez sosita lună. / sosita ] ieşita (şters cu guma) A // 77 ca şi-un ceaun întreg de foc Ax / aprins întreg A2 jj 80 Iniţial, in loc de el din Roma fusese scris apărînd. // 81 Iniţial, in loc de c-apune fusese scris din Roma. //
94   aşa-nteţeau prin cerc al lor galop,
precum vedeam, şi-aceste vieţi zbătute de-o bună vrere şi de justul scop.
82—81  Marginal dreapta este scris V. Chiţu. / Cf. Danie :
E quell'ombra gentil per cui si noma
Pietola piu che villa mantovana,
del mio carcar diposta avea la soma. //
85 Iniţial, In loc de ce fusese scris cui. // 86 Iniţial, in loc de acum avui fuseseră scrise alte cuvinte, şterse apoi cu guma. // 87 Iniţial, în loc de plin de somn fuseseră scrise alte cuvinte, şterse apoi cu guma. j plin de somn A // 88—90 Terţina din textul de bază, ale cărei versuri sînt unite marginal dreapta cu o linie oblică:
Dar starea de-aţipire ruptă-mi fu deodată de-un popor care, cu zorul venind din dosul nostru,-mi apăru
a fost înlocuită, pentru rimă, cu varianta notată in B. // 90 urmînd cărarea ] (urmîndu-şi drumul) B jj 91 spre-a cere Tebele ] cînd Te<bele> A H 92 Iniţial: lui Bah, prin nopţi vedeai pe lîng-Asop. // 94 al lor 1 strînsul A jj 94—96
Aşa precum vedeam, al lor galop
(anulat: prin) şi-1 înteţeau acestor vieţi zbătute
şi buna vrere-a lor <......................> j? //
*5 aceste vieţi ] acestor vieţi Ax j pasul (anulat) A, // 96 şi buna trere-a lor şi <justul scop) A //
126
127
97 Gurînd au fost deasupră-ne, căci iute venea fugind ăst stol şi-n clipă gata, şi-n frunte doi plîngeau mai cu virtute:
100   „Pe munte-a mers cu grabă Preacurata; Cezar, voind Ilerda s-o supuie, lovi-n marsili şi-n Spania-şi duse armata.
(21   Şi-atare-i unu-n groapă c-un picior, ce trist va fi de-această mănăstire şi plînge-va-n curînd, că-i fu prior,
124   că-n locul unui demn de păstorire a pus pe fiul său cel rău născut, diform la trup şi mai diform la fire."
127   Nu ştiu de-a spus mai multe,-ori a tăcut, atît era-ntre noi de mult declinul, ci-acestea le-auzii şi mi-au plăcut.
103 Curînd, curînd, că timp de-a-1 pierde nu e prin dor scăzut", strigau din urmă toate, „ca bunul zel în graţie să ne suie!"
106   „— Oh, neam din care-o vie-ardoare scoate zăbava cea ce,-n dorul ce v-a tras spre bine,-a pus prea slabă rîvnă, poate,
109   acest ce-i viu (şi nu-nşelaţi vă las)
să urce-ar vrea cînd soare-o să răsară,
deci spuneţi pe-unde-i mai pe-aproape-un pas?'
112   Aceste vorbe lor li s-adresară.
Iar unul din mulţime: „— Vino-n sus^ pe urmă-ne şi-i da-n curînd de-o scară.
115   Atîta dor de-a merge-n noi e pus,
că nu putem sta-n loc. Să fim iertate, de-ţi pare brusc ce nouă ni-e impus.
118 La San Zeno-n Verona fui abate subt Barbarossa, bunu-mperator, din cauza cui şi-acum Milanul pate.
130
133
136
139
142
145
Ci-acel ce-n orice-amar îmi fu sprijinul: „— Te-ntoarce,-a zis, acum şi ia aminte la doi ce vin şi lenii-i cînt-aminul."
Strigau în urm-a toţi: „Mai înainte de-a-i trece prin Iordan moştenitorii, muri ieşita din Egipet ginte.
Şi,-urmînd pe-Anchis, a fi-ntre răbdătorii cei pînă la sfîrşituri cîţi nu vrură, şi-au dat ei singuri viaţă făr' de glorii."
Iar, cînd de noi departe-atîta fură
că nici nu mai puteau a fi zărite,
nou gînd mi-a dat prin cap şi se născură
dintr-însul multe-apoi şi felurite; şi-atît dintr-unu-ntr-altul fui trimis, că ochii-mi s-au închis pe nesimţite
şi gindul meu s-a prefăcut în vis.
97 dînsul.4 //98 gata] ceata Au gata AtllW plînsul AU 107 cea ce-n 1 care,-n A II111 Iniţial: pe-aproape. / mai este scris deasupra rlndului. II113 din mulţime: „- Vino ] dintre ei: „-Veniţi B \ mulţime: „- Vino ] ei: „- Veniţi A II116 deci <.. .> frate A //
186 diform la trup ] un rău la trup A, cu trupul rău B //130 Ci-acel ] I«r cel A jl 186—187
Şi cîţi pină-n sfîrşit cu răbdătorii ce-urmară pe Eneas nu statură A //
189 Şi-atît de mult departe-apoi cînd fură A \\ 142 dintr-însul multe-apoi ] mai multe-apoi di<n> el A //148 fui trimis ] eu trecui A //146 fi (anulate; -a somn) -acest de-avalnaa-n somn îl prefăcui A.
129
128
13
şi dreaptă-n stat, cu limbă vorbitoare, şi-obrajii ei, pecum îi vrea iubirea, în scurtă vreme-au căpătat coloare.
CINTUL XIX 16   Cînd liberă-şi avu apoi vorbirea,
cînta şi-aşa că mi-ar fi fost cu greu s-abat acum atenţia mea airea.
1   Pe timpul cînd căldura zilei n-are putere-a domoli al lunei ger, de Terra-nvins, ori de Saturn arare,
4   clnd cel mai mare semn al lor pe cer geomantii-1 văd, cu-al zilei fapt deodată, pe-un drum pe care-a nopţii umbre pier,
7   văzui în vis o bîlbîită fată,
pe glezne strîmbe şi de ochi saşie, cu ciunte mîni şi-o faţă <scolorată>.
19   „Sirenă sînt, cînta, cea dulce, eu ce-n largul mării amăgesc pilotul, aşa-i de plin de vrajă glasul meu.
22   Prin cînt am tras pe-Ulis s-abată-notul cărării lui şi cîţi se prind cu mine rar pot pleca, aşa-i vrăjesc cu totul."
25 Dar nu-şi închise-al gurii cîntec bine, şi-o doamnă sfîntă-n zbor fără de veste veni să facă p-asta de ruşine.
10   Priveam la ea. Şi,-un trup precum învie, de-al nopţii frig înţepenit, în soare, aşa privirea-mi o făcu mlădie
3 Iniţial, In loc de -nvins fusese scris -nvinsă. / Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. II 6 [dată] (şters cu guma) A II 7—9 Marginal dreapta, lingă o acoladă care uneşte versurile terţinei este notat un semn de scoatere. I Cf. Dante:
mi venne in sogno una femmina balba, nelli occhi guercia, e sovra i pie distorta, con le man monche, e di colore scialba. //
8 Iniţial, în loc de pe fusese scris cu. // 9 Versul, incomplet in textul de bază, a fost întregit cu varianta notată în E. //10—11 Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. / Cf. Dante:
Io la mirava; e come'l sol conforta
le frede membra che la notte aggrava. /
<............> Şi-n soare cum învie
un trup ce-n frigul nopţii-a-nţepenit B //
130
28   „Virgile,-o, tu Virgil, ea cine este?" vorbi răstit. Iar el, venind, privea mereu în ochii-acelei doamne-oneste.
31   Şi-a rupt sirenei, năvălind la ea, din faţă haina şi-arătatul vintre m-a smuls din vis cu ce putori scotea.
18 înflorit B //13—14
şi dreaptă-n stat, şi sprintenă-n vorbit,
şi-acea coloare, care-o vrea iubirea,
în scurt răstimp pe-obrazi i-a rumenit. B //
14 Iniţial, în loc de obrajii fusese scris -n. //14—15 Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. / Cf. Dante :
in poco d'ora, e lo smarrito volto, corn' amor vuol, cosi le colorava. //
15 întinerit B // 20 încerce A // 22 pe lîngă mine-o trece A // 24 plece A l\ 31 Iniţial, in loc de Şi fusese scris I. //
131
34   întoarsei ochii. Iar Virgil: „— De-altmintre, i-ani zis, hai sus, şi de trei ori, să vină, s-aflăm şi poarta pe-unde-avea'să intre".
37 Atunci plecai. Şi-ntreg în zi deplină scăldat era tutindeni sfîntul munte, şi-n spate-aveam pe drum noua lumină.
40   Şi,-urmîndu-i lui, ţineam plecata frunte cum cel silit de gînduri să şi-o plece din sineşi face-un semicerc de punte,
43   cînd vorbe-am auzit: „Pe-aici se trece; veniţi!" rostite-aşa de cald şi blînd cum nu s-aude-n lumea asta rece.
46   Cu-ntinse-aripi, de lebedă părînd, veni cel ce le-a spus ca să ne-mbie să-ntrăm pe scocul asprei stînci şi, dînd
49   din aripi lin, un vînt făcea s-adie. De cei ce plîng că-s fericiţi ne-a spus căci fii ai mîngîierii au să fie.
52   „—Dar ce-ai că ochii tu-n pămînt i-ai pus?" vorbi Virgil, cînd noi, pe sol lăsîndu-1, eram pe-acele scări puţin mai sus.
34—36 Cf- Dante :
Io mossi li occhi, e'l buon maestre-: „Almentre voci t'ho messe!" dicea. „Surgi e vieni: troviam l'aperta per la qual tu entre." //
51 Iniţial: căci fii ai mîngîierii-au ei să fie. //
55   „— Mi-e sufletul nedumerit, avindu-1 vrăjit de-o nouă viziune-a mea, că nu mai pot să mut odată gîndul.'
58   Iar el:  „— Văzuşi strigoaia veche-acea din cauza cui mai sus ne arde focul? Văzuşi şi cum te poţi scăpa de ea ?
61 Destul, acum! Cu talpa bate locul şi vezi momeala sus, cum îi roteşte eternul rege-n mari orbite jocul."
64   Precum un şoim la gheare-ntîi priveşte, se-ntoarce-apoi spre strigăt şi se-ntinde aprins de dorul prăzii ce-1 momeşte,
67   aşa fui eu şi-aşa, pe cît se-ntinde crăpatul stei, am mers cărarea toată, cît urci spre punctu-ntrării-acelei tinde.
70   Iar, cînd avui sub tălpi şi-a cincea roată, văzui o gloată care-amar plîngea, şi-n pulvere-avînd faţa-ntreaga gloată.
73   „Lipit-am de pămînt inima mea" aşa-şi oftau şi-atît <de-adînc> suspinul, că vorba noastră nici nu s-auzea.
*6 de-acea vedenie nouă A / de-acea vedenie prins în vraja ei B // 67 că nu m<ai> pot să-mi scap de dînsa A II 58 „— Strigoaia veche-o vezi acuma ce-i? C // 58—60 Versurile stnt unite marginal dreapta cu o «gfe oblică. // 69 Cf. Dante: come sola sovra noi omai si piagne. // Wfle ea ] cînd vrei A U 69 Iniţial, in loc de spre fusese scris pînă. // "0,^ şi este scris deasupra rîndului. // 71 cu plîns de-oftaturi frînt Ax\ °& •<?»•// 73 „Eu inima-mi lipisem de păm<înt> B/174 Iniţial: aşa <ţrtaii şi-aşa-şi gemeau suspinul. / de-adînc (iniţial: adînculj este reprodus din A. // 75 că greu puteai pricepe-al lor cuv<înt> A //
133
132
76   „— Voi, cui justiţia şi nădejdea chinul vi-1 face,-aleşi de cer, mai blînd să pară, ce loc de-urcuş ne dă pe-acoalea clinul?"
79   „—De n-aţi venit spre-a zace-aici şi-o scară cătaţi, pe unde mai curînd se iese, vă fie-ntruna braţul drept spre-afară."
82   Aşa-ntrebă Virgil şi-aşa-i spusese
un duh ce sta puţin mai sus, iar eu din grai i-am cunoscut şi ce-ascunsese.
8 5   întoarsei ochii deci spre domnul meu şi-mi dete vesel voie-al meu părinte, prin semn, la ce-i părea din ochi că vreu.
88   Cînd liber fui să fac ce-mi fu aminte, m-am dus spre-acel a cărui cuvîntare făcu să-1 recunosc mai înainte.
91   „— Tu cel ce-n plîns coci cele făr' de care nu poţi să te re-ntorci la tatăl sfînt, să-ţi curmi o clipă grija ta mai mare
94   şi spune-mi cine-ai fost? De ce vă sînt
a voastre spete-n sus, de-mi vrei prinosul acolo de-unde vin în viu veşmînt?"
84 putui din grai să ştiu şi ce-ascunsese A // Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. { Cf. Dante: nel parlare avvisai l'altro nascosto. // 85—87 Versurile sint unite marginal dreapta cu o acoladă. II 86 cuvint<e> A II 90 făcu să-1 recunosc ] mi-a tras spre el atenţia A II 91 Iniţial, in loc de făr' fusese scris fără. // 92 Iniţial, în loc de să fusese scris re<-ntorci>. // 94 Marginal dreapta este scris Ms. //
97   „— De ce ne cere ceru-a-ntoarce dosul spre el vei şti, dar află-ntîia oară că fui lui Petru-urmaş eu, păcătosul.
100 Frumoasă între Chiaveri scoboară şi Sestri-o gîrlă, iar familia mea îşi are titlul dup-acea-apşoară.
103   Cercai şi eu, curată cui o vrea,
ce grea-i mantaua, vreme cam de-o lună, că-i fulg oricare-alt greu pe lîngă ea.
106  Tîrziu, vai, prinsei mintea cea mai bună, căci, numai după ce pastor eu fui, văzui că viaţa-ntreagă-i o minciună;
109   văzui că-n viaţă altă culme nu-i,
că-n ea nicicînd n-ai inim-odihnită. Şi-atunci cuprins de dor de-aceasta fui,
112   iar pîn-atunci fui inimă-mpetrită, de cer departe şi cumplit de-avară, şi-acum tu vezi ce-amar mi-e chinuită.
115   Zgîrcenia ce-i o vezi aici tu clară din felu-n care cazna ne-a dispus, şi-ăst munte-o caznă n-are mai amară.
100 Iniţial, în loc de Frumoasă fusese scris O gîrlă. / Frumoasă ] Curată A II103 Cercai ce grea-i mantaua A / Marginal dreapta este scris V.M. //103—105 Versurile sint unite marginal stingă cu o acoladă. / Cf. Dante:
Un mese e poco piu prova'io come
pesa il gran manto a chi dai fango il guarda,
che piuma sembran tutte l'altre some. /
Ce grea-i papala mantie, cui o vrea
ferită de noroi, cercai vro lună
şi-i fulg <......................> Bjl
107 pastor] eu papă A II111 Şi dor să am de cea de-aci-ncepui B /,'
134
135
118   Cum ochiul nostru n-a privit în sus, ci tot în ţărnă spre lumeşti destine, aci dreptatea-n ţărnă ni 1-a pus;
121 şi, cum zgîrcenia stinse spre-orice bine iubirea-n noi, spre-a nu fi lucrătoare, aşa dreptatea-ntinşi aici ne ţine
124   legaţi şi prinşi de mini şi de picioare; CÎNTUL XX
şi-atîta timp cît domnul va dispune noi strînşi vom sta-n imobila prinsoare."
127   Eram acu-n genunchi, voind a spune; de-abia însă-ncepui şi-a observat, prin ce-auzi, a mea veneraţiune.
130   „— Ce cauză ai, mi-a zis, de stai plecat?" Iar eu: „— De-a voastră naltă demnitate durere-mi simte sufletul curat".
133   „— Ridic-ai tăi genunchi, te scoală, frate, şi nu greşi, căci serv ca tine sînt, şi ca şi toţi, puterii neschimbate!
136   Vrodat-al evangheliei sunet sfînt
cu „Neque nubent" de ţi-a-ntrat în minte, tu ştii de ce ţi-am zis acest cuvînt.
139   Dar nu mai sta şi drumu-ţi fie-aminte,
căci, stînd, tu-mpiedeci plînsul meu prin care spre culme duc ce-ai spus tu mai nainte.
14 2   Nepoată am şi-Alagia nume are, cu fire bună, dac-al nostru neam n-o va strica prin reaua lui purtare.
145   Pe-aceasta-n lume singur-o mai am."
119 destine A j Marginal stingă este notat un semn de scoatere, \ Cf. Dante: in alto, fisso alle cose terrene. //122 Iniţial, in loc de stinse fusese scris spre.//143 neam ] casă A.
136
1  Mai bună vrere-a-nvins pe cea săracă, deci nesătul de ap-al meu burete l-am scos, spre-a-i fi pe plac, fără să-mi placă.
4   Şi-aşa plecai şi-a lungul stîncii dete Virgil prin locul liber, prin strîmtură, cum mergi pe-un zid, lipit de parapete,
7   căci neamul cui cu strop de strop îi cură prin ochi un rău ce-ntreaga lume-o-mbată sta-n partea dreapt-aproape-n surpătură.
10  Lupoaică veche, fire-ai blăstămată!, cît toate alte bestii-ai prăzi mai bune, căci foamea ta e-n veci nesăturată!
13   O, cer, de-a cărui roţi ne place-a spune că pot să schimbe-orice-omenească stare, cînd va veni şi-acel ce-o va răpune?
1—6 Cf. Dante:
Contra miglior voler voler mal pugna; onde contra'l piacer mio, per piacerli, trassi dell'acqua non sazia la spugna.
Mossimi; e'l duca mio si mosse per li luoghi spediti per lungo la roccia. //
6 Versurile sint unite marginal dreapta cu o acoladă. // 6 strîmtură] strimtură A //11 cît toate alte bestii-ai ] decît oricare bestie-ai Ax / ai At II
137
16   Mergeam acum cu pasul rar şi mare, iar eu atent numai la umbre-acuma cum triste plîng cu-adîncă văietare.
19   Şi-un glas am auzit, ca-n treacăt numa', „Mărio dulce"-n faţă-ne, şi frînt ca-n ceasul naşterii cum plînge muma,
2 2   şi-apoi: „săracă fost-ai pe pămînt, cum poţi vedea din miserul ospiciu, în care ţi-ai depus tu fructul sfînt!"
25   Şi-alt glas apoi: „0, vrednice Fabriciu, mai bine-ai vrut sărac întru virtute decît avînd bogate-averi cu viciu".
28   Mi-au fost aceste-atîta de plăcute
că tot trecui, dorind ştiut să-mi fie acel din gura cui păreau născute.
31   El mai cînta de larga dărnicie
ce-a fapt-o Nicolai cu trei fecioare, spre-onoare vrînd să duc-a lor junie.
34   „— Tu, cel cu vorbe-atît de nălţătoare, ce om ai fost? De ce numai de tine sînt spuse-aceste demne-elogii, oare?
18 Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. / Cf. Dante: pieto-samente piangere e lagnarsi. //19—20
Şi-n faţă-ne auzii....
un glas: „Mărio......B jj
21 cum plînge-n ceasul A jj 25 Marginal dreapta este scris Fals. / Cft Danie: Seguentemente intesi: „O, buon Fabrizio.//
138
37   N-o fi răspunsu-ţi făr' de nici un bine de-o fi să-ntorn să-mi torc puţinul tort al vieţii cei ce zboară cătr-o fine."
40   „— Voi spune,-a zis, dar nu pentru că port vrun dor ca să m-ajuţi, ci pentru-acele ce date-ţi sînt mainte-a fi tu mort.
43   Eu sînt sămînţ-acelei plante rele
ce-n umbră ţări creştine-astfel le-mbracă, încît fruct bun azi rar culegi din ele.
46   Dar Gand, Douai şi Lille şi Bruggia, dacă ar fi-n puteri, s-ar răzbuna-n curînd, şi-1 rog pe-acel ce ştie tot s-o facă.
49   Ugo Capet fui, nume-n lume-avind; Filipii-urmaşi şi Ludovicii-mi fură, ce-n Francia-s regi acum, de-al doilea rînd.
52   Fui fiu de măcelar. Clnd dispărură toţi vechii regi pînă la unul cui i-a fost mai drag să-mbrace haină sură,
55   cu-a ţării cîrmă-n mîni eu mă văzui. Prin nouă cuceriri dînd spor averii şi plin de-amici, aşa putere-avui
40—41 Marginal dreapta este scris : V.M. // Cf. Dante :
Ed elli: „Io ti diro, non per conforto ch'io attenda di lâ, ma perche tanta. //
44 Iniţial, in loc de astfel fusese scris aşa. // 51 ce-n Francia-s regi acum ]'ce-s regi în Francia azi A jj 57 aşa putere ] atari puteri Ax /' aşa putere-avui ] atît de tare fui A% //
139
58   încît trecui şi frînele puterii lui fiu-meu şi mantia regală, şi-acesta-i capul blestematei serii.
61   Cît timp bogata zestre provensală
n-a stins ruşinea-n neamul meu, putu puţine el, dar nu căzu-n greşală.
64 Prin silă şi minciuni de-aci-ncepu să facă jaf; răpite, drept amendă, Ponthieu, Normandia şi Gasconia fu;
67   veni-n Italia Carol şi, spre-amendă, jertfi pe Conradin; pe Toma,-n fine, în ceruri 1-a respins, tot drept amendă.
70   Eu văd, şi nu-i departe,-un timp ce vine, cînd alt Carol din Francia se ridică, spre-a fi şi el şi-ai lui ştiut mai bine,
73   nu oşti avînd, ci lancea inimică
ce-a Iudei fu, şi-mpunge-astfel cu ea încît Florenţei burta i-o despică.
76   Nu ţări de-aici, ci-ocară va avea şi crime el pe-atîta lui mai grave, pe cît lui toate-un moft îi vor părea.
79 Pe cel ce iese rob al propriei nave îl văd vînzîndu-şi fata, ca s-apuce pe dînsa bani, ca hoţii pe-alte sclave.
69 Cf. Dante: ripinse al ciel Tommaso, per ammenda. // 78 Marginal dreapta este notat un semn de întrebare, j Cf. Dante: quanto piu lieve simil danno contra. //
140
82   Zgîrcenie tu, la ce-i mai poţi seduce cînd neamul mi l-ai tras în laţul tău, încît în tîrg el propria carne-o duce!
85   Spre-a mai spăla ce-or face,-ori fac ei rău, văd crinul în Alagna cum scoboară, pe Crist robindu-1 în vicarul său.
88   II văd batjocorit a doua oară, şi fiere văd că-i dau şi-i dau oţet şi-aşa-ntre vii tîlhari ei ni-1 omoară.
91   Şi văd pe-acest un nou Pilat, proclet, cum, nesătul cu-atît, în lăcomie pătrunde-n temple fără de decret.
94   Cînd, doamne-al meu, avea-voi bucurie să-ţi văd şi răzbunarea ce,-nvălită în taina ta,-ndulceşte-a ta mînie!
97   Acum, ce-am spus de-unica logodită a spiritului sfînt şi ce te pune să-mi ceri spre-a-ţi fi de mine lămurită
100   în orice rug-a noastră ni se-mpune, cît timp e zi, ci-ndată ce-nnoptează, în locul ei, contraru-i scris să sune.
82 -i este scris deasupra rlndului. jj 83 Iniţial, in loc de cînd fusese scris tu. / Cînd A I ai este adăugat ulterior. // 84 încît ] astfel, că A // 91—93 Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. / Cf. Danie:
Veggio il novo Pilato si crudele, che cio noi sazia, ma sanza decreto porta nel Tempio le cupide vele. //
99 Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. //
141
103   Pigmalion ne ţine gura trează
atunci, cum, nesătul de-avere, fură, devine paricid  şi-apoi trădează,
127
simţii un tremur, ca de-o prăbuşire, trecînd prin deal şi-atunci m-a prins la fel un ger cum simte dusul la perire.
106   şi-avarul Mida,-n trista-ncurcătură, a cui nebună cerere-mboldeşte etern pe om a hohoti din gură.
109   De-Acam nebunu-oricare-şi aminteşte cum el fură din spolii,-ncît mînia lui Iosua şi-aici parcă-1 loveşte.
112 Pîrim cu pe Safora pe-Anania, slăvim ce moarte-avu Eliodor şi-ntregul munte-1 umple infamia
115   acelui ce-a ucis pe Polidor.
Şi-apoi: «Al aurului gust cum pare să spui tu, Crass', că eşti cunoscător».
118   Aori cîntăm încet şi-aori mai tare precum ne-ndeamn-afectul a vorbi, cu pas mai mic şi iar cu pas mai mare.
121   Deci binele ce-1 spunem peste zi
nu singur îl căutam, dar de-astă dată cîntînd pe-aproape-alt ins nu s-auzi."
130   Nu cred c-a fost mai zguduit nici Del mainte-a ce Latona cuib a-şi pune spre-a naşte-ai cerului doi ochi în el;
133   şi-atare chiu tutinde-a prins să sune, încît m-a strîns Virgil, lipit să-i stau: „— Cît timp eu te conduc sînt toate bune"
136   „Mărire întru cei de sus" cîntau cu toţii, cum auzii din locu-n care putui s-aud de-aproape ce strigau.
139   Nesiguri noi steteam şi-n nemişcare, ca şi-ascultînd păstorii-acelaş cînt, pîn-a-ncetat şi tremur şi cîntare.
142   Apoi urmarăm drumul nostru sfînt, privind la cei ce,-ntorşi ca şi nainte la plîns, zăceau cu feţele-n pămînt.
145   De nu mă-nşeal-aducerile-aminte,
cu dorul meu de-a şti vro neştiinţă nicicînd n-a dus o luptă mai ferbinte
148   decît acum, gîndind, şi-a mea dorinţă nici nu-ndrăznea-ntrebări, de-al căii zor, şi nici prin mine-a şti n-avui putinţă.
124 Eram acum plecat cu bunul tată, zorind, pe cît aveam puteri din fire, să facem spor cărării, cînd deodată
104 Iniţial, In loc de avere fusese scris averi. //119 ne-ndeamn-afectul a vorbi ] de-afect se simte oricare-mpins Ax / atras A2 //122 Iniţial, tn loc de astă fusese scris acea. / de-astă dată A jj 123 ins ] glas A jj
151   Şi-aşa mergeam timid şi gînditor.
'180 c-a fost mai zguduit ] <că> s-a zbătut mai rău A jj 131 mainte-a •ce Latona] pe cînd căta Latona A jj 134 stau]dus A jj 135 „— Cît «mp eu te conduc] şi-a zis: „— Cît timp te duc A jj 138 strigau]
142
H3
19
„— Cum, zise el (iar noi mergeam cu zorul), voi umbre de sînteţi de cer răspinse, atît de sus voi cum facuraţi zborul?"
CÎNTUL XXI
22   Iar doctorul: „— De-observi ce semne stinse, de-un înger scrise, poartă fruntea lui, tu vezi de-o fi-ntre neamul care-nvinse.
25   Nu-i toarse însă acea, ce-a toarce nu-i trudită-n veci, întreaga cantitate ce-o-nfaşă Cloto şi-o urseşte-oricui;
1 Dar setea naturală-n noi, aceea ce nu ţi-o curmi decît cu apa care la puţ ceru-o lui Hristos femeia,
4   m-ardea, făcînd, pe-aşa de grea cărare, trudită după domn să-mi pară duca, şi mil-aveam de justa răzbunare.
7   Şi-atunci, pecum de Crist ne scrie Luca, cum el, de-abia ce din mormînt ieşi, la doi pe cale-şi arătă năluca,
10   in urma noastr-un suflet se ivi, privind la gloata care-ntinsă zace, şi-abia-1 văzurăm numai cînd rosti,
13   zicînd: „— O, fraţi, s-aveţi din ceruri pace!" Grăbiţi noi ne-am întors şi-un semn Virgiliu făcu precum aşa se cade-a-1 face
16   şi-a zis apoi: ,,— Fericelui conciliu te-adune-n pace-atotjudecătorul ce-osîndă-mi dete-n vecinicul exiliu!"
3 cerutu-o-a la puţ lui Cri(st femeia) A //11 Iniţial, In loc de gloata fusese scris ne< . . .>. //
28   deci sufletu-i, şi-al tău şi-al meu un frate, nu poate singur şti ce drum s-apuce, neavînd vederi cum nouă ne sînt date;
31   din iad, din larga gur-a lui, ca duce fui scos acestui viu şi-a noastră şcoală cit poate şi de-acum îl va conduce.
34   Dar, dacă ştii, de ce păru-n răscoală tot dealul, de curînd, şi-un chiu întins de ce-au scos toţi din culme pînă-n poală?"
37   Aşa-ntrebînd, în ţintă mi-a atins
dorinţa mea, şi,-aşa sperînd, nu toată, dar mare parte-a setei mele-a stins.
46—-28 Versurile sînt unite marginal dreapta cu o acoladă, j Cf. Oanie:
Ma perene lei che di e notte fila non li avea tratta ancora la conoechia che Cloto impone a ciascuno e compila. //
*J din iad, din larga gur-a lui ] din larga gur-a iadu<lui> A // 32 acestui *«»]deci să-i ară<t> A //
V r
145
144
40   Răspunse el: „— Nimic nu-i ce să poată divina coastă-n rînduiala ei s-o tulbure şi nici din uz s-o scoată.
43   Nu ştie-ăst loc schimbarea vremii ce-i. Cînd cerul vrea pe-ai săi în cer să-i vadă, se-ntîmpl-atunci, dar nu dintr-alt temei.
46   De-aceea ploi, şi rouă, şi zăpadă,
mai sus de-urcuşul cu trei scări, nici brume, nici grindină nu pot nicicînd să cadă;
49   nici nori nu ies, ori negri,-ori numai spume, nici fulger nu, nici a lui Taumas fiică, ea, care-şi schimb-adese locu-n lume;
52   nici abur sec mai sus nu se ridică decît acele scări ce-am spus, pe care vicarul lui Sîn-Pietru şade-adică.
55   El tremură mai jos, puţin, ori tare, dar vîntul cel ce-n scorburi s-ar ascunde, ştiu şi eu cum, mai sus putere n-are.
58   Se zbate-ăst deal cînd simte-se oareunde curat vrun duh să zboare-n sus spre sfere sau tinde-a vrea, iar chiotu-i răspunde.
44 Marginal dreapta este notat un semn de scoatere, j Cf. Danie: di quel che'l ciel da se in se riceve. // 46 se-ntîmpl- ] se zbate AfjiS nici-" cînd ] pe deal A // 60 nu este scris deasupra rlndului. // 61 ea, care ] acea ce A / Marginal dreapta este notat un semn de întrebare, j Cf. Dante: che di lâ cangia sovente contrade. // 56—57
prin vîntul însă ce-n pămînt s-ascunde, eu nu ştiu cum, nu poate-aici schimbare B //
57 ştiu şi eu J mai ştiu eu A // 58 Se zbate-ăst deal ] Se zbate deci A /)
61   Dovadă că-i curat e simpla-i vrere ce, liber-absolut să mearg-airea, cuprinde-un duh şi-i dă spre-a vrea plăcere.
64   Dintîi el vrea, dar nu-i dă păs dorirea pe care cerul contrapunct i-o pune spre-a vrea dureri cum vru păcătuirea.
67   Iar eu, ce-avui căznirii-a mă supune cinci sute şi mai mult de ani, fui vrind să intru-n pacea unei stări mai bune.
70   De-aceea fu cutremur şi cîntînd, pe-ntregul deal, măriri aceste cete la cel etern spre-a le sui-n curînd."
73   A zis şi, cum, pe cît mai mult ţi-e sete, pe-atît iţi place şi mai mult a bea, nu pot să spui destulul saţ ce-mi dete.
76   „— Acum văd mreaja ce vă prinde-n ea, vorbi Virgil, şi cum scăpaţi văd bine, şi-al vostru chiu şi trămurul ce vrea;
•1—68 Iniţial, terţina avusese o altă formă, ştearsă apoi cu guma. // 64 Iniţial, In loc de dintîi fusese scris un alt cuvînt, şters apoi cu guma. / păs] pornire A, drum B \\ 64—66 Versurile sint unite marginal dreapta cu două linii verticale. / Cf. Danie :
' Prima vuol ben, ma non lascia il talento
f'« 1 *' che divina giustizia, contra voglia,
come fu al peccar, pone al tormento. //
68 cinci veacuri şi m<ai> m<ult> fui tocmai B / tocm<ai> A jj 68—69 Marginal dreapta, lîngă o linie care uneşte versurile, este scris V. man<U-scris?> // 69 unei stări mai bune ] stărilor m<ai> bune B // 70 De-aceea fu cutremur ] De-aici simţişi cutremur A //73 Iniţial, in loc de a zis
£ţ,CUm pe cît fuseseră scrise alte cuvinte, şterse apoi cu guma. //
146
147
79   dar fă-ne-acum să ştim şi despre tine ce om ai fost şi pentru ce-ai zăcut acei cinci sute de-ani aci-n suspine."
82   „— Clnd bunul Titus, cu-ajutorul vrut de cer, a răzbunat acele răni din care s-a scurs prin Iuda sîngele vîndut,
85   cu-acel un nume ce şi-onoru-1 are
şi traiul cel mai lung, a prins să spună, trăii, faimos, dar nu-n creştină stare.
88   Fu dulce-atît a lirei mele strună, că din Toluza-n Roma fui adus şi mirtu-mi fu pe merit dat cunună.
91   Am nume Staţiu la cei vii de sus. 1
Tebani cîntai şi-am prins de-Ahil-a scrie, ci-n drum povar-a doua m-a răpus.
100   De-aş fi putut trăi şi eu deodată
cu-acest Virgil, cu drag aş rămînea
şi-un an mai mult în cazna ce-mi fu dată."
103   Privi, la vorba asta,-n faţa mea
Virgil, tăcînd, şi: „Taci!" zicea-n privire. Nu poate îns-o vrere tot ce vrea,
106   căci plins şi rîs urmeaz-a lor pornire aşa de mult, că mai puţin el zace sub vrere-n cei cu cea mai bună fire.
109 Zîrobii ca unul ce cu ochiul face, iar duhul a tăcut privind la mine şi-n ochi, că-n ei ni-e gîndul mai verace.
112   ,,— Să-ţi duci pe culme truda ta cu bine, îmi zise el, dar spune-mi ce fusese ăst fulger de surîs pe-obraji la tine?"
94   Al flăcării divine foc şi mie 115   Fui strîns acum din două părţi: spusese
sămînţă-mi fuse-ardorii ce-arătam Virgil să tac, iar Staţiu mă conjură
ca şi-altora de-apoi, mai mulţi de-o mie. să gpui; şi.atunci oftai şi mă.ntelese
97   De Aeneis vorbesc, căci mam-o am în versul meu şi doică totodată, şi fără ea n-aş trage nici un dram.
88 acele răni din care ] şi rana care B / Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. \ Cf. Dante: del sommo rege, vendico le fora. // 84 s-a scurs prin Iuda] prin Iuda scurse B //94—96 Versurile stnt unite marginal dreapta cu o linie verticală. / Cf. Dante :
Al mio ardor fuor seme le faville, che mi scaldar, della divina fiamma onde sono allumati piu di miile. //
98 Marginal dreapta este notat un semn de întrebare, j Cf. Dante: fummi e fummi nutrice poetando. //
118   Virgil şi-a zis: „— Nu sta-n încurcătură să-i spui, ci spune-i tot, să-i fie-n ştire ce-ţi cere, vrînd cu-aşa de mare-arsură".
100 Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. // 104—108 Versurile sînt unite marginal dreapta cu o linie verticală. //107 el zace] ascultă A II108 sub vrere ] sub jug A //109 ocultă A //110 iar duhu (anulat)-n ochi (anulate) B //119 Marginal dreapta este notat un semn de înlocuire. / Cf. Dante: mi dice, „di parlar; ma paria e digli. //
149
148
121
„— Tu, poate,-am zis, te miri de-a mea zîmbire,
antice duh, şi cauţi cauza ei,
dar şi mai mult voiesc să mi te mire:
124   el, cel ce-n sus conduce ochii mei, e chiar acel Virgil ce-n tine puse puterea de-a cînta viteji şi zei.
GlNTUL XXII
127 De crezi că alt motiv la rîs m-aduse să-1 laşi ca fals şi-atribuie-1, cum fu, acelor despre el de tine spuse."
130   S-a şi plecat să-mbrăţişeze-acu
genunchii lui Virgil. Dar el: „— Nu, frate, căci umbră sînt şi eu, şi umbră tu!"
133   Sculîndu-se de jos: „— Ce cantitate de-afect îţi port o vezi acum tu bine, că eu, uitînd a noastră golătate,
136   mă port c-un mort ca şi cu trupuri pline."
1  Era acum în urmă-ne rămas
şi solul ce ne-a dus pe-a şasea scară, acel ce de pe frunte-alt P mi-a ras.
4   Şi „Beati" el pe cei ce căutară dreptatea i-a numit, iar dînşii lui un „Sitiunt", dar făr-altce, strigară.
7 Iar eu, urcînd, urmam, nu greu cum fui într-alte guri, pe-ai mei în umblet iute şi nici o trudă nu simţeam că sui.
123 Marginal dreapta este notat un semn de înlocuire. \ Cf. Dante: na piu d'ammirazion vo' che ti pigli. //124 el, cel ] căci cel A // 133—135 Marginal dreapta, Ungă o acoladă care uneşte versurile terţinei, este scris V. Ch(iţu>.
10   Şi-atunci Virgil: „— Aprinsă d' yiitute, orice iubire-aprinde pe-alta-n cale de-ndată ce ea flăcări dă, văzute;
• acel ce de pe frunte-alt P ] acel ce de pe faţ-alt ?t jin A // 4—6 Marginal dreapta, Ungă o acoladă care uneşte versurile terţinei este notat un semn de întrebare. / Cf. Dante:
,: e quei c'hanno a giustizia lor disiro
detti n'avea „Beati", e le sue voci ■ con „Sitiunt", sanz'altro, cid forniro.//
?)l$r..eu urcam, m<ai> sprinten decît fui A // 7—^Versurile sint unite tftirginal dreapta cu o acoladă, j Cf. Dante:
E io piu lieve che per l'altre foci m'andava, si che sanz'alcun labore seguiva in su li spiriti veloci. //
160
152
13   aşa, din clipa ce-ntr-a noastră vale sosit-a Juvenal, care-mi spunea ce drag obiect îţi sînt iubirii tale,
16   s-a-ntors spre tine-atît de mult a mea, un om necunoscut mai drag să-ţi fie, şi scurt acum şi-ăst drum îmi va părea.
19 Dar spune-mi tu (şi-mi iartă,-n prietinie, de las eu frîul prea-ncrezut de-a dreptul, şi ca şi-amic vorbeşte-mi şi tu mie)
22   cum tu, prin multa rîvn-a ta,-nţeleptul cel plin de simţ, pierdut-ai buna fire să laşi zgîrcenie-atît să-ţi ardă pieptul?"
25  Mişcar-aceste vorbe la zîmbire
pe Staţiu-ntîi şi dete-apoi răspuns:
„— Orice-mi vorbeşti mi-e drag semn de iubire.
28   E drept c-aori vezi lucruri ce-s de-ajuns să fie-un fals obiect de dubitare, temeiul lor real fiind ascuns.
31   Tu crezi, cum dovedeşte-a ta-ntrebare, din cauza, poate,-a stării ce-o avui, că-n viaţ-aş fi hrănit porniri avare;
15—17 Marginal dreapta, lingă o linie care uneşte versurile este notat un semn de întrebare, j Cf. Dante :
che la tua affezion mi fe' palese, mia benvoglienza inverse- te fu quale piii strinse mai di non vista persona. //
16 Iniţial, in loc de s-a-ntors fusese scris atît. //17 cum n-ar <...) străin m<ai> drag B jj 20 că prea-ndrăznesc să intru-n miez de-a {dreptul) A II21 vorbeşte-mi şi tu mie ] şi tu-mi vorbeşte mie B II22 Iniţial, In loc de cum fusese scris prin. // 29 Iniţial, in loc de fie fusese scris dea. // 31 Iniţial, in loc de Tu fusese scris Te. // 32 a stării ce-o avui ] a caznei ce-o avui A / Iniţial, In loc de ce-o avui fusese scris -n care <•■•>. //
152
34   ci-acestui viciu eu străin îi fui aşa de mult, că multa desmăsură cu mii de luni de cazne o <durui>.
37 Şi, dacă n-ar fi fost să-1 am în ură, de cînd ştiui cum tu strigaşi odată, ca şi-ndîrjit pe-umana-ne natură:
40   «La ce nu-mpingi tu, foame blăstămată de-argint, în oameni poftele perfide! », urlînd, împinge-aş şi-azi povara dată.
43 Atunci simţii că prea se pot deschide a mele mîni şi seama eu mi-am tras cum poate-ăst rău ca şi-altele ucide.
46   O, cîţi vor învia cu capul ras, din neştiinţă, ce le-opri şi-n viaţă căinţa lor şi şi-n extremul pas!
49 Să ştii că orice rău ce este-o faţă direct opusă altui rău fac cor şi usuc-aci-mpreun-a lor verdeaţă.
52   Şi, dac-am fost aci-ntr-acel popor ce-şi plînge viciul avariţiei sale, eu fui pentru acel opus cu-al lor."
ti  35 Ci-acestui viciu attt de mult <îi fui>
străin, încît enorma <desmăsură> A //
«4—36 Cf. Dante:
Or sappi ch'avarizia fu partita 11' troppo da me, e questa dismisura
miglioia di lunari hanno punita. //
;'W Versul, incomplet in textul de bază: cu mii de luni de cazne-o<.. .>, ufost întregit cu varianta notată în A.II 41 poftele ] averi A/149—53 Versurile stnt unite marginal dreapta cu o linie verticală./! 61 şi este adăugat ulterior. / Iniţial, în loc de aci fusese scris aici.// 54 pentru|acel ] <pen-tr->un păcat A //
153
55   „_ Pe cînd însă cîntai tu dupla jale ce-avu Iocasta-n luptele haine, vorbi poetul doinei pastorale,
79 şi-aşa de mult îţi concorda şi gîndul, de care-am spus, cu-apostolii cei noi, că drag îmi fu să-i tot aud spunîndu-1.
58   din cîte Clio ne-a cîntat prin tine,
nu pari credinţii-a-i fi primit tu harul ce, făr' de ea, ştirbeşte-oricare bine.
82   Şi-atît de sfinţi mi se părur-apoi, încît, goniţi de Domiţian cînd furăr nu fără plîns vedeam a lor nevoi.
61   De este-aşa, al cui fu felinarul ce soare-avuşi, lumină ca să-ţi dea să-ntinzi vintrele spre-a urma Pescarul?"
85  Cît timp fui viu, ei şi-ajutor avură din partea mea şi-a lor curate-opinii făceau să am orice-altă sectă-n ură.
64   „— Din peşteri, pe Parnas m-ai dus a bea tu-ntîi de toţi, şi-aşa mi-ai fost deci mie tu, după Dumnezeu, lumina mea.
88   Deşi, chiar pîn-a nu-mi fi dus elinii în vers, la Teba-n cîmp m-am botezat, de frică îns-am ocolit creştinii
67   Ai fost ca-n noapte-un om ce,-avînd făclie în dosul său, lui nu-i e de folos, ci-arată calea celor ce-au să vie,
70   cînd «Timpii se prefac» strigare-ai scos, « Dreptatea şi-aureul veac revine şi-un proaspăt neam din cer scoboară jos. »
73   Poet prin tine fui, creştin prin tine,
dar, clar spre-a face ce-am schiţat puţin, ,      eu mîna-ntind să dau colori depline.
76   Era de-acum întreg pămîntul plin de-acel cuvînt ce,-n lume sămănîndu-1, l-au dus trimişii-acelui regn divin,
58 Iniţial, tn loc de din fusese scris prin. // 59 credinţii-a-i fi primit tu harul ]a-ifi primit credinţii harul A II 59—60 Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. / Cf. Dante :
non par che ti facesse ancor fedele la fede, sanza qual ben far non basta. //
69 arată calea ] albeşte calea A //
91
94
97
100
şi tot păgîn mult timp m-am arătat
şi-n rîp-a patra, pentru-a mea <scăldare,>
eu patru veacuri şi mai mult am stat.
Şi-acum, tu, cel ce-mi rupseşi vălul care mi-ascunse bunul ce l-am spus, tu, bune, fiindc-avem destul timp de urcare,
de ştii, de vechiu-ne Terenţiu-mi spune în ce loc e? Şi Varo, Plaut, Cecil, sînt dînşii condamnaţi, şi-n ce genune?"
„— Ei, Persiu şi-eu, a zis Virgil, şi mulţi sîntem, cu grecul ce fusese al muzei noastre cel mai drag copil,
W Versul, incomplet în textul de bază, a fost întregit cu varianta notată tn A. I Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. II 92—93 Cf.-.Dante:
e questa tepidezza il quarto cerchio cerchiar mi fe' piu che'l quarto centesmo. //
154
155
103 în primul cerc al iadului şi-adese <cuvînt de dealu-acela se deschide ce-al muzelor e cuib alese);
106   şi-Anacreon cu noi, şi-Euripide,
şi mulţi din grecii-a căror frunte-avu cununi'de mirt, şi-Agat, şi Simonide;
109   sînt şi de-acei pe cari îi cînţi şi tu; Antigona, Deifila, şi Argia, şi-Ismene, tristă tot aşa cum fu,
112   şi cea ce odat-a arătat Langia, şi fiica lui Tiresias, şi Tete, si,-n rînd cu-a ei sorori, Deidamia."
115   Tăcut acum şi-unul şi altul stete,
din nou atenţi ce loc au sub picioare, scăpaţi de-urcuş şi liberi de părete.
118   Erau rămase patru servitoare
de-a zilei, jos, şi-a cincea sta la car, în sus ţintindu-şi oiştea-n dogoare,
121   cînd zise el: „— Spre gol ne cată iar
să-ntoarcem umărul cel drept, şi steiul si-aici să-1 ocolim ca-ntr-alt hotar."
104 Versul din textul de bază: de munte-acolo vorbă se deschide, a fost înlocuit, pentru a concorda cu versul următor, cu varianta notată în B. /Parnas A //104—105 Cf. Dante:
spesse fiate ragioniam del monte che sempre ha le nutrici nostre seco. //
105 Versul, absent din textul de bază, reproduce variantele notate în B: ce-al muzelor e cuib ţi în A: alese. //118 Erau rămase ] Erau a zilei A 1/121 Iniţial, tn loc de cînd fusese scris şi. //
156
124 Aci-ndreptar ne-a fost deci obiceiul şi-,avînd şi-asensu-acelei umbre sfinte, luarăm drum mergînd cu tot temeiul,
127   eu singur, îndărăt, ei mai nainte,
şi multe-aşa, din ce vorbeau mergînd, din arta noastr-am prins învăţăminte.
130   Dar dulcea vorbă le-o curmă curînd un pom ce-aflarăm drept în cărăruie, cu bun miros şi mîndre mere-avînd.
133   Din ram în ram, cum bradul se gurguie spre vîrf, acesta-n jos se-nrămura, ca nimeni, cred, în el să nu se suie.
136   Pe partea-n care drumu-nchis era, cădea din deal şivoi de apă clară ce numai sus prin foi se resfira.
139   De pom poeţii-ncet s-apropiară,
dar iat-un glas strigat-a dintre foi: „Din pomu-acesta nu gustaţi!" Şi iară:
142   „Sta-n gînd mai mult Măriei, zise-apoi, să iasă nunta-n rînd şi-n toate bune, nu gura ei, ce-azi plînge pentru voi.
181 Marginal dreapta este notat un semn de înlribare. I Cf. Dante: un albor che trovammo in mezza strada. //183 cum bradul se gurguie] spre vîrf cum se-ngurg<uie> B //133—134 Margir.al dreapta, Ungă o linie care uneşte versurile este notat un semn de înlocuire. \fif. Dante: .-V.      "    ' e come abete in alto si disgrada
di ramo in rame, cosi quello in giuso. //
157
145   Iar ap-a bea romanelor străbune
de-ajuns le-a fost. Mîncările-n amar le-avu Danii şi-a strîns Înţelepciune.
148   Fu primul veac ca aurul cel rar,
şi ghinda,-n foame-i, dulce-i fu s-o guste pîvtttt ^yttt
şi-orice pîrîu în sete-i fu nectar. UiMUL -^lll
151 Avu premîndă miere şi lăcuste, din cari trăi-n pustiu Ion odată, de-aceea-n veci el glorie-o să custe
154   şi-i mare-atît cum cărţile-1 arată."
1   Pe cînd priveam aşa,-n frunzişul verde, cu ochi ţintiţi, aşa cum stă şi cată şi-acel ce după paseri vremea-şi pierde,
4   îmi zise cel mai mult decît un tată:
„— Să vii, o, fătul meu, c-avem altcum mai bine-a face uz de vremea dată."
7   întoarsei faţa şi-ai mei paşi acum grăbit după-nţelepţii ce pe cale vorbeau, aşa c-a drag făcui ăst drum.
10   Cînd iată c-auzii plîngînd prin vale „Labia mea", dulce-o melodie, că şi plăcere-avui de el şi jale.
13   „— Ce-aud eu, dulce tată, ce să fie?" am zis. Iar el: „— Sînt spirite, gîndesc, cari merg umplînd a vinei datorie."
Hagiii-ngînduraţi, cînd întîlnesc iş;     în drum persoane lor necunoscute, ->n     să-ntorc a le privi, dar nu s-opresc;
|0[Marginal piangere
g de el A //14 ce A //
159
19   aşa,-ntorcîndu-se spre noi, tăcute şi-adînc smerite, duhuri într-un stol în treacăt ne priveau, mergînd mai iute,
22   cu ochii-afunzi sub negrul rotogol, şi supte-ale lor feţe,-aşa de trase că pielea se-nforma pe osul gol.
2 5 Erisihton nu cred că se uscase aşa pînă-n zvîntarea secii piei, cînd numai ea pe oase-i mai rămase.
2 8   Ziceam, gîndind în mine: „Iat-acei
ce-au dat Ierusalimu-n vremi cumplite, cînd puse dinţi Maria-n fiul ei."
31   Inele făr de-opal par în orbite
şi cîţi au de-OMO-n faţa de-om credinţa puteau pe M să-1 vadă-n linii-albite.
34   Ah, cine-ar crede, neavînd ştiinţa, că poate-un măr şi-o apă să-i aducă aşa-ntr-un hal, hrănindu-le dorinţa!
37   Steteam mirat ce foame-aci-i usucă, şi nu vedeam nici cauze manifeste uscatei piei şi feţei de nălucă.
19—21 Versurile sint unite marginal dreapta cu o linie verticală.II 20 stol ] ele A 1/22 Marginal dreapta este scris V. Man. / Cf. Dante: Nelli occhi era ciascuna oscura e cava.//23 Iniţial, versul avusese forma şi supta faţa lor şi-atît de trasă, ştearsă apoi cu guma. II 24 se-nforma ] se lipea B / piele A // 25 Iniţial, în loc de Erisihton fusese scris Nu. II 27 Iniţial, în loc de pe oase-i mai rămase fusese scris mai fu pe el rămasă. // 30 Cf. Danie: quando Măria nel figlio di becco. // 32 Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. / Cf. Dante: chi nel viso delii uomini legge „omo". // 36 aşa-ntr-un hal ] mizerie-astfel A II
40   Dar iat-un duh; din fundul negrei ţeste ţintindu-şi ochii fix privi la mine şi tare apoi: „— Ce graţii-mi sînt aceste?"
43   N-aş fi putut să-1 recunosc, vezi-bine, nicicînd din chip, ci-n vocea sa avui ce faţa sa diform-ascunse-n sine,
46   şi-ntreaga cunoştiinţă feţii lui
schinteaua asta-ntreagă mi-o aprinse şi chipul lui Forese-1 cunoscui.
49   „— Ah, nu privi ce scoarţă rîia prinse, aşa plîngea, şi nici zbîrcita piele, şi nu-mi privi nici lipsa cărnii stinse,
52   ci spune-mi drept, de tine şi de ele, ce duhuri sînt cari drumul ţi-1 arată? Să nu-nchizi gura ta rugării mele!"
55   „— Ah, faţa ta, ce-o plînsei moart-odată, stîrneşte-n mine tot aşa durere şi-acum, c-o văd atît de diformată!
58   Dar ce, pe cer!, v-aduce-aşa-n scădere? Nu-mi cere să-ţi vorbesc cînd stau mirat, căci rău vorbesc cei plini de-o altă vrere."
«1   Iar el: „— Şi apei, printr-un vecinie sfat, *     s-a dat puterea care-astfel mă zvîntă şi pomului ce-n urmă l-aţi lăsat.
*1 fix] goi A Jl 44 Iniţial, în loc de -n vocea sa avui fuseseră ••flBM* alte cuvinte, şterse apoi cu guma. / ci-n vocea sa avui (şterse *ttţguma) A II44—45 Marginal dreapta Ungă o acoladă care uneşte i&turile este seri* V.M. // 46 Cunoaşterea steluţei A // 54 Să nu-nchizi ©|ta ta rugării ] Şi gura ta n-o-nchide rugii A //
161
160
64   Iar gloata-ntreagă ce cu bocet cîntă, fiindcă gurii prea-i urmase-orbeşte, se face-aici, prin post şi sete, sfînta.
67   Dorinţa de-a mînca şi-a bea ne-o creşte mirosul scris din pom să se ridice şi-acel pîrîu de sus ce-1 răcoreşte.
7 0   Dar nu odat-ocolul pe comice ne dă acestui chin o-mprospătare, zic chin şi-ar trebui plăcere-a-i zice,
7 3   ci-mpinşi sîntem spre pom de dorul care să strige Crist voios  « Eli »-l făcu, pe cînd murea spre-a da răscumpărare."
82   tu cum sosişi pe-aşa de sus cunună? Credeam la cei de jos a te vedea, cari vremea lor prin vreme şi-o răzbună."
8 5   Iar el: „— M-aduse-aşa curînd a bea pelinul dulce-al caznei dureroase prin plînsul ei ce-1 dăruie Nella mea.
88   Cu mari suspine şi cu rugi pioase
m-a smuls din rîpa unde-aştepţi adică, şi liber de-alte rîpi aici mă scoase.
91   Pe-atît mai scumpă e şi mai amică iubita-mi văduvioară, Nella,-n rai, pe cît şi-n fapte bune-i mai unică,
76   Iar eu: „— Fores, de cînd schimbaseşi tu pe-o lume bună, lumea cea săracă, cinci ani nici nu trecură pîn-acu;
79   putinţa d-a greşi, topită dacă ţi-a fost mai înainte de-acea bună durere ce cu cerul sfînt ne-mpacă,
66 Iniţial, în loc de urmase fusese scris urma. // 66 prin s<ete>-aici şi post A I Marginal dreapta este notat un semn de scoatere, j Cf. Dante : in fame e'n sete qui si rifâ sânta. // 70 nu singur un ocol A // 72—74 Versurile sînt unite marginal dreapta cu o acoladă, jj 74 pe Crist să strige-adînc A / Pe C<rist...> strige B jj 76—77 Marginal dreapta este scris V.M. / Cf. Dante :
E io a lui: „Forese, da quel di
nel qual mutasti mondo a miglior vita. //
77 o (iniţial: pe) lume rea pe-o lume m<ai> dorită B jj[79 Iniţial, în loc de putinţa de-a fuseseră scrise alte cuvinte, şlerce apoi cu guma. j de-ţi fu p<utinta> de-a greşi topită B jj 81 ce inima cu ceru-o remărită Bjj
162
94   căci tu, Barbagia din Sardinia, ai femei şi tu la suflet mai curate decît Barbagia-n care mi-o lăsai.
97   Dar ce mai vrei să zic, o, dulce frate? Eu văd un timp, la ce ţi-am spus dovadă, şi-acele zile nu sînt depărtate,
100   cînd de pe-amvon opri-veţi să se vadă impudicele doamne florentine umblînd cu sînul dezvălit pe stradă.
103   Spre-a se-mbrăca onest, ce saracine, ce barbare-aşteptară-nvăţătura bisericii sau alte discipline?
88 st<a> A jj 90 Iniţial, in loc de liber fusese scris liberi. // 91 Ini-%)fial, în loc de atit fusese scris atîta. //103 Iniţial, tn loc de spre-a -işe-mbrăca onest fusese scris Ce barbare-au avut. //104 Iniţial, versul n avusese forma nevoie-avură spre-a umbla-mbrăcate, ştearsă apoi cu \ guma. Ij 105 Iniţial, în loc de sau alte fuseseră scrise alte cuvinte, şterse
apoi cu guma. jj
163
106 De-ar şti acele-obraznice măsura ce lor în cer de-acum li se găteşte, şi-ar pune de pe-acum pe urlet gura.
109   Prevăzul îns-aici de n-amăgeşte, boci-se-vor mainte-a da mustaţă pe-obrajii cui cu nani-azi s-ogoieşte.
112 Ah, frate,-acum n-ascunde, ci ne-nvaţă; nu singur eu, cum vezi, ci-ntreaga ginte, privim cum faci luminii umbră-n faţă."
115  Şi-am zis aşa: „— Dacă-ţi aduci aminte ce-am fost cu tine eu, cu mine tu, amar ne-o fi a ne-aminti-n prezinte.
118   Din viaţ-aceea, ăst ce-i duce-acu
al meu m-a scos de-alaltăieri pe mine, cînd sora ăstuia rotundă fu,
121   (spre soare-am arătat) m-a dus cu sine în carnea vie-a mea, care-1 urmează prin trista noapte-a morţii făr' de fine.
124   De-aci-mi ţinu în sus puterea trează să urc şi s-ocolesc pe dealu-acel ce tot ce-n voi e strîmb acu-ndreptează.
107 ce lor în cer de-acum ] ce-n toată graba-n cer A \ Iniţial, In loc de lor fusese scris aici. / ha-ha A //119—123 Versurile sînt unite marginal dreapta cu o acoladă. //120 ăstuia ] ăstui zeu A //122 Iniţial, în loc de în carnea fuseseră scrise alte cuvinte, şterse apoi cu guma. II 124 De-aici m-a scos ţinîndu-mi firea trează A //
127   Mă va-nsoţi, mi-a zis, pînă la ţel acolo unde fi-va Beatrice, de-aici apoi voi merge făr' de el.
130  Virgil e cel ce-acestea mi le zice, iar altu-i umbra pentru care-n toate cutremur mai nainte fu-n comice
133   pe-ntregul munte ce dintr-însu-1 scoate."
i Im
Ui-r, ii-
Mjt'-n este adăugat deasupra rindului. //133 dintr-însul ] din sine-1.4.
164
16
Aşa dintîi, şi-apoi: „— Nu ni s-opreşte pe-oricine să-1 numim, căci diformat prin forme chipu-atît ni se poceşte.
CÎNTUL XXIV 19   Acest de-aici (şi-un duh mi-a arătat)
e Bonagiunt' din Lucea. Mai nainte puţin şi-acel din toţi cel mai uscat
1   Nici pasul vorba şi nici vorba pasul nu ni-1 slăbea; vorbind, mergeam grăbiţi aşa ca-mpins de vînturi bune vasul.
4   Iar morţii-n jur, din nou părînd muriţi, văzîndu-mă că-s viu, trăgeau mirare de mine-acum prin ochii lor scobiţi.
7   Iar eu, urmînd pornita cuvîntare: „— Din cauza celuilalt e mersul lui mai lin de cum i-ar fi de-altfel, îmi pare.
10   Dar unde-o fi Picarda ştii să-mi spui? şi-n cîtă gloată-n juru-ne s-adună vrun vrednic de văzut nici unul nu-i?"
13 „— O, sora mea, frumoasă ea şi bună, nu ştiu ce-a fost mai mult; se veseleşte în nalt Olimp purtînd a ei cunună!"
1 vorbele, nici ele A jj1—2
Mai lin (suprascris: T&r) nu ne făcea nici vorba pasul, nici pasul vorba, ci vorbeam <............> B jj
2 vorbind mergeam ] ci vorbeam mergînd A jj 4 din nou părînd ] de-al doilea rînd A jjh văzîndu-mă că-s viu ] prin gropile din ochi trăgeau A jj 11 cîtă este încadrat în paranteze rotunde, j -n cîtă gloată-n juru-ne ] <gloata> ce, privindu-mă -4//18—14
„- O, ea, m<ult> m<ai> frumoasă decît bună sau poate-ntors, ştiu eu, <............> A jj
14 Marginal dreapta este scris N.B. //
22   bisericii întregi i-a fost părinte;
din Tours a fost şi-n post o să-şi dezgroap* tipării din Bolsena-n sos ferbinte."
25   Şi pe-alţii mulţi mi-i arătă de-aproape; şi-a fi numiţi plăcere le era, căci toţi păreau cu zîmbet sub pleoape.
28   Văzui pe Della Pila cum uza degeaba dinţii; Bonifaciu, care hrăni pe-aşa de mulţi cu stola sa;
31   pe sir Marchez, ce nu cu sete mare a stat la Forli tot de cupe pline şi-n veci n-a fost sătul, c-a fost atare.
34   Apoi, cum preţuieşti şi-alegi în fine, aşa făcui şi eu cu cel din Lucea, părînd de-altfel că-1 şi cunosc mai bine.
20 le era] a fost oricui A jj 28 uza ] văzui A jj 29 în va<n> (anului) Bt I uzînd îndar măselele B2 jj 34 Apoi, cum preţuieşti ] Cum faci deci cînd priveşti Ax j Apoi, cum preţuieşti şi-alegi ] Cum stai şi vezi şi-alegi A2 jj 35 cu cel ] pe cel A jj 36 căci el părea mai B j Cf. Danie: che piti părea di me voler contezza. //
166
167
37   Vorbea-n murmur şi nu ştiu ce „Gentucca" simţii pe unde-i dă a lui sentinţă amarul chin ce-i mistuia năluca.
40   „— Tu, cel ce-mi pari aşa de cu voinţă să-mi spui ceva, fă voia ta-mplinită şi-astîmpără şi-a mea şi-a ta dorinţă!"
43   „— Născut-o doamnă e, dar ne-nvălită, de-al cărei drag iubită va să-ţi fie cetatea mea, oricît e de hulită.
46   Tu ai să mergi cu-această prorocie
şi,-al meu murmur de-ţi fu spre vro eroare, avea-vei fapta certă mărturie.
55   „— Acum văd, frate, ce departe fui şi eu, şi Iacob, şi Guitton ca mine, de noul stil frumos de care-mi spui.
58   Eu văd cum pana voastră strîns se ţine pe urma celui ce dictează-n voi, cum pana noastră n-a făcut, vezi-bine.
61   Ci-n stil nu pot vedea un soi şi-alt soi: cîţi vrînd să placă toate le-afectează." Şi, ca şi mulţămit, tăcu apoi.
64   Precum cocorii ce la Nil iernează s-adun-aori în stol şi-apoi în zborul grăbit al lor în şir se-ndepărtează,
49   Dar spune-mi drept, eşti tu acela oare ce rime nouă-a scris ce-aşa vestiră: «O, voi, femei de-amor cunoscătoare»?
52   Iar eu: „— Sînt unul care, cînd mă-nspiră amorul, îmi notez şi,-n urma lui, ce-mi cîntă el eu cînt apoi pe liră".
37— 39 Cf. Dante:
El mormorava; e non so che „Gentucca" sentiv'io lâ, ov'el sentia la piaga della giustizia che si li pilucca. //
38— 39
<... > în locul unde-a sa sentinţă
ce <..........................:.......> A I
simţii pe unde (iniţial: -şi simte^ simte suferinţa ce-o dă ăst chin ce-i <..................> B //
39 Iniţial, în loc de mistuia fusese scris mistuie. //40 „— Tu, cel ce-mi pari ] „— O, suflet ce pari A // 43 Gu-al nunţii văl, ce faceţi-vă plăcere A II 49 eşti tu acela oare ] pe-acela-1 văd eu, oare A // 50 ce rime nouă-a scris ] ce nouă rime-a scris A // 54 ce-mi cîntă el eu cînt apoi ] ce-mi cîntă-n suflet cînt şi eu A II
168
67   aşa făcu şi-aici întreg poporul:
întorşi spre dreapta i-am văzut cum pasă, făcîndu-i iuţi şi foamea lor şi dorul.
65 Iniţial, în loc de departe fusese scris greşit eu. / departe A // 55—56
„Ce departe fui <..................>
şi eu, şi Iacob, şi Ghitton ca mine B^ //
66—67 Marginal dreapta, Ungă o linie oblică este notat un semn de întrebare. I Cf. Dante :
„O frate, issa vegg'io, diss'elli, il nodo
che'l Notaro e Guittone e me ritenne
di qua dai dolce stil novo ch'i' odo! // ,,. „Ah, frate,-mi zise el, acum văd nodul
ce-opri pe Iacob (iniţial: ce \ine), pe Guitton şi -v (anulat: j>e) mine
dincoa' (iniţial: dincoace) de noul stil, cui fuşi
izvodul i?2 //
86 Scris : Ghiton. // 61 Iniţial, în loc de Ci fusese scris Di<n>. / Marginal S'dteapta este notat un semn plus. II 61—62 Cf. Dante:
e qual piu a riguardare oltre si mette, !'/', non vede piu dall'uno all'altro ^ulo. //
:i£t Precum ] Deci cum A II 65 în zborul ] iau zborul B // 66 cu mult H&<ai> B / în şir ] pe sus A II 68 că-ntorşi, văzui cum şi B // 69 grăbiţi Ş» prin i?! / prin buna vrere B2 / prin B3 II
169
70   Şi, cum un om trudit de-alerg îşi lasă pe soţi să meargă, pînă ce-şi mai curmă, păşind încet, înecul ce-1 apasă,
73 aşa, lăsînd să treacă sfînta turmă, Fores venea cu mine-n rînd mereu. „— Cînd am să te revăd?" îmi zise-n urmă.
76 „— Ce zile-am de trăit, am zis, ştiu eu? Dar n-o să-ntorc cu-atît de iuţi vîntrele, spre-a nu fi-ntîi la mal cu dorul meu,
7 9   căci locul cel ursit vieţii mele
se pare-urnit spre-o jalnică ruină, din zi în zi mereu căzînd în rele."
82   ,,— Deci mergi! a zis. Pe cel mai plin de vină de coada unei bestii-1 văd eu tras spre valea-n veci lipsită de lumină;
85   sporeşte-al bestii mers din pas în pas, crescînd mereu, pînă-i striveşte toate şi-un trup diform pe cîmp îl văd rămas.
70 alerg ] mers A // 71 Iniţial, in loc de mai fusese scris alină. // 75 „— Cînd am să te revăd?" ]'„— Şi cînd te-oi revedea?" A II 76 am zis, ştiu ] vorbii, ştiu A II 77—78
Dar nu mă voi întoarce-atît de iute
cu vrerea-ntîi <....................> B //
78 la mal B // 79 cel ursit ] -n care-a.m rostul A // 83 vi-1 văd de A II 84 spre valea unde nu-i (iniţial: -\) dezvinovare B / Marginal dreapta este notat un semn de 'ntreba're. j Cf. Dante: inver la vale ove mai non si scolpa. // 86 cea ce bate oricare vină B // 87 Forma iniţială a versului : şi -l văd un trup diform pe cîmp rămas a fost modificată cu ajutorul variantelor: şi-un trup, respectiv îl văd notate in A, ultima cu semn de intercalare   in   text. //
88   N-au mult a se-nvîrti aceste roate", şi-n sus privi spre cer, „şi fi-ţi-va clar ce vorba mea să-ţi spuie-acum nu poate.
91   Te las acum, căci nouă-ntr-ăst hotar
ni-e timpul scump, aşa de scump tot stropul, şi-1 pierd prea mult pe-un pas cu tine, rar."
94   Cum prinde-un ins din stol ades galopul, ieşind din rarul trap de călăraşi, al primei lupte-onor fiindu-i scopul,
97   aşa porni şi el cu grabnici paşi,
iar eu rămasei cu-acei doi, cuminte, ce-au fost ai lumii-atît de mari fruntaşi.
100   Cînd fu-n adînc intrat acu nainte, că ochii mei îl urmăreau precum cu mintea-i urmăream a lui cuvinte,
103   văzui alt pom, şi nu departe,-n drum, cu ramuri verzi frumoase şi-ncărcate spre care ne-ntorsesem chiar acum.
106  Văzui popor cu mînile-nălţate
strigînd nu-ş1 ce spre fructul neajuns, cum pruncul dornic şi flămînd se zbate,
88 au mult] au să B / a se-nvîrti ] să se-nvîrt<ească> (anulate) Ajj 90 ce-acum a-ţi spune-n vorbe A / între nu şi poate este scris, deasupra rlndului, se. // 94 -un ] aori un A 1/ 97 grabnici ] repezi A // 100 acu ] deci A //101 şi fui cu ochii A //101—102 Versurile sint unite-marginal dreapta cu o acoladă. /
şi-astfel cu ochii-1 urmăream precum urmam cu mintea spusele-i cuvinte B //
106 ne-ntorsesem ] noi ne-ntoarsem A //106 oareunde A //
171
170
109   iar cel rugat nu-i dă nici un răspuns, ci, şi mai mult dorinţa spre-a i-o-ncinge, ridic-obiectul vrut, nu-1 ţine-ascuns,
112   şi, ca-nşelaţi, plecau făr-a-1 atinge. Iar noi sosirăm şi la pomu-acel ce-atîtea rugi şi-atîta plîns respinge.
115   „— Pe-alt mal urmaţi şi vă feriţi de el; de Eva smultul pom acesta nu e, ci e mai sus, şi-acesta-i e surcel."
118   Din crengi nu-ş' cine-aşa-ncepu să spuie. Trecurăm deci, poeţii dragi şi eu, pe-alt mal, lipiţi de partea care suie.
121   Zicea din pom: „Aminte-aveţi mereu
pe cei în nori născuţi, cum, beţi, mişeii cu duplu piept s-oştiră cu Teseu,
124   şi bînd, cum s-arătară slabi iudeii şi nu-i vru Gedeon tovarăşi, cînd venea din culmi să-ntîmpine madeii".
127   Lipiţi de-acel părete-acum mergînd,
păcate ce-au intrat prin guri, urmate de-aşa de-amar cîştig, noi ascultînd,
130   şi-apoi, în largul căii descurcate,
privind făr-a vorbi vro vorbă frîntă, făcurăm paşi vro mie, cînd strigate:
110 Iniţial, In loc de ci fusese scris şi. //115 Iniţial, In loc de „ — Pe-alt mal urmaţi şi vă fuseseră scrise alte cuvinte, şterse apoi cu guma. // 124 cum bînd s- A //128 păcate ] şi culpe A^ / urmate ] <urmat>ă At //182 Ultimul cuvint al versului din textul de bază : deodată, a fost .înlocuit, pentru rimă, cu varianta notată In A : strigate. //
172
133   „— Ce-umblaţi voi trei şi singuri, făr1 de ţîntă? <cuvinte m-au făcut să sar) acu cum sare-un cal fricos cînd se-nspăimîntă.
136   Nălţai deci capul ca să văd ce fu; şi-n veci cuptorul roşii-aşa nu face metale,-ori sticlă, şi nici lucii nu,
139   ca unul ce ne zise: .,— De vă place
s-urcaţi în sus, cotiţi acum spre mine; pe-aici se duc acei ce merg spre pace".
142   Orbit de-aspectul lui, m-am dat în fine în dosu-acelor mari învăţători, ca omul ce,-ascultînd, din spate-ţi vine.
145   Şi, cum eroldul umedelor zori, o boare-n mai, adie-aducătoare de-un plin miros de ierburi şi de flori,
148   aşa simţii pe fruntea mea o boare, simţeam şi-a penelor bătaie lină cu mult miros de-ambrosie-adietoare.
151   Iar el zicea: „— Ferice cui lumină din graţie-i veni, să n-aibă pieptul robit de pofta gurii-apururi plină,
154   ci-o foame-atîtă cîtă e cu dreptul!"
134 Versul din textul de bază: ne zise-un glas şi-am tresărit acu a fost înlocuit, pentru concordanţă cu versul 132, cu varianta notată In Ax. / Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. I ce mă făcu A.2 // 137 cuptorul roşii-aşa ] roşii-aşa cuptor<ul> A //142 M-am strîns, orbit de-alborile-i divine A //144 ca unul ce,-ascultînd, în urmă-ţi
t vine B / din spate-ţi ] în dos îţi A // 146—147 Versurile sînt unite mar-
'£inal dreapta cu o acoladă, j Cf. Dante :
l'aura di maggio movesi ed olezza, tutta impregnata dall'erba e da' fiori. //
147 D<.. .> A II149 a penelor] de-aripi A //153 Iniţial, în loc de robit ^'Pofta gurii-apururi fuseseră scrise alte cuvinte, şterse apoi cu guma. / robit de pofta gurii-apururi plină (şterse cu guma) B.
173
16   Cu toată graba noastră pe-acel drum,
Virgil mi-a zis: „— Al vorbei arc, pe care l-ai tins pînă la fier, desfă-1 acum".
19   Deschisei gura deci cu-ncredinţare ClNTUL XXV şi-am zis: „— Cum pot aici slăbi, părinte,
cînd n-au nici o nevoie de mîncare?"
l   Era pe-un timp cînd drumul nu ne d răgaz, căci soarele-n Viţel lăsat-a al zilei miez şi-n Scorpie-al nopţii sta;
4   cum nu stă omul deci, cînd ne-ndurata nevoie-1 mînă grabă-n mers să puie şi,-orice-ar păţi, de toate este gata,
22   „—De Meleagru de-ţi aduci aminte, că-n timp ce-ardea un lemn, ardea şi el, ce-acum ţi-e-n dos, atunci ţi-ar fi nainte.
25   Şi-apoi, gîndind că,-n orişicare fel
te mişti, <tu-ţi mişti şi chipul) în oglindă, tu n-ai întinde arc spre-atare ţel.
7   aşa, intrînd şi noi pe cărăruie,
mergeam în şir, urcînd acea strimtoare ce-n lung înşiră ori pe cîţi o suie.
28   Dar vreau ca dorul tău sfîrşit să prindă: e Staţiu-aici şi-1 chem şi-1 rog acu pe rană-ţi plastru-alinător să-ntindă."
10   Şi, cum întinde-aripi, dorind să zboare, al berzei pui, ci, ne-ndrăznind să bată din ele-apoi, le lasă să-i scoboare,
13   cu vrere-aprins-aşa şi-aşa-necată să-ntreb fui eu, pînă la gestul cum îl face-acel decis să-nceap-odată.
4—GJMarginal dreapta este notat un semn de scoatere, j Cf. Dante :
per che, come fa l'uom che non s'affigge ma vassi alia via sua, che li appaia, se di bisogno stimolo il trafigge. //
8 urcînd acea] fiindc-a ei A // 9 desparte-astfel în şir pe cei ce-o suie A II13 cu vrere-aprins- ] cu-aprinsă vrer<e> A //15 decis ] dispus A //
31   Iar Staţiu-atunci: „— De-ncerc, unde eşti tu, eterne lucruri să-i explic, drept scuză să-mi fie deci că nu pot zice nu".
16 Cu toată ] Şi-atunci A U 17-de scoatere. / Cf. Dante :
-18 Marginal dreapta este notat un semn
lo dolce padre mio, ma disse: „Scocca l'arco del dir, che'nfino al ferro hai tratto". //
W Iniţial, In loc de Meleagru fusese scris şti de. / „— De ai, mi-a zis, de M<eleagru-> aminte A // 23 Iniţial, in loc de că fusese scris într- / cum (anulat: el) perea-n (iniţial: într-un,) buştean fi//25 Iniţial, tn loc de -n orişicare fel fuseseră scrise alte cuvinte (probabil: la oricare £...]), şterse apoi cu guma. / că-n orişicare fel A // 26 Versul din textul de bază: te (iniţial: se) mişti (iniţial: mişcă) a ta imagine-n oglindă, fost modificat, pentru completarea sensului, cu ajutorul variantei tu-ţi 'mişti şi chipul, notată în A. // 32 Iniţial, în loc de drept fusese scris «â-mi. //
174
175
34   Şi-aşa-nceput-a: „Mintea ta s-auză atent ce spui şi celor întrebate avea-vei spre-adevăr o călăuză.
37   Un sînge-ales, ce vinele-nsetate
nicicînd nu-1 beau şi deci prisos devine, ca dup-un prînz şi restul de bucate,
49 Şi,-unit cu acela,-n cepe s-opereze: încheagă-ntîi şi,-n sineşi întărită, materia lui o face să vieze.
52   Activa parte, viaţă devenită,
ca-n plante e, cu diferenţa stării
că-n plante e pe drum, şi-n om sosită.
40   ia-n inimă puteri ce-s genuine
spre-a naşte-umane membre, cum e care aleargă, spre-a nutri pe-acestea,-n vine.
55   Lucreaz-apoi atît, ca fungul mării, mişcîndu-se simţind, şi-organizează puteri căror sămînţă li-e lucrării.
43   Din nou digest, scoboară-n locul care mai bine e să nu mai fie spus; în vas firesc pe-alt sînge-apoi el sare
46   şi unul pe-altu<l> se pătrund, dispus să rabde unul, şi-altul să lucreze, prin locul cel perfect de-unde-i adus.
34—86 Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. / Cf. [Dante:
Poi comincio: „Se le parole mie, figlio, la mente tua guarda e riceve, lume ti fiero al come che tu die. //
88 Iniţial: nu-1 beau nicicînd şi deci prisos devine. // 39 ca dup-un prînz ] ca şi la masă A // 39—42 Marginal dreapta, Ungă o linie verticală care uneşte versurile este notat un semn de scoatere, j Cf. Dante:
quasi alimento che di mensa leve, prende nel core a tutte membra umane virtute informativa, come quello ch'a farsi quelle per le vene vane. //
40 Iniţial, in loc de ia fusese scris în, iar în loc de ce-s, ia. // 41 umane membre ] membre de-om B / e care ] este acela Ax / care ] atare A,jj 41—42
oricărui membr-uman, la fel cum are şi cel ce le da hrană-n mers prin vine B jj
44 mai bine-1 taci decît să fie <spus> A j Iniţial, în loc de mai fie spus fusese scris -l numim de unde. // 45 Iniţial, în loc de apoi fusese scris aici. // 46 Iniţial, în loc de se pătrund, dispus fusese scris acolo se pătrunde. //
58   Se-ntinde-acum virtutea, se-ntrămează acea ce dintr-al tatei sînge vine, prin care firea membre le formează.
61   Dar cum din animal copil devine tu nu vezi încă, iar aici greşeşte şi-un mult mai înţelept om decît tine,
64   căci primul intelect îl osebeşte de viaţa noastr-a lui învăţătură, fiindc-organ văzut el nu-i găseşte.
68 Iniţial, în loc de plante fusese scris plantă. // 53—57 Versurile slnt unite marginal dreapta cu o acoladă, jj 55—57 Cf. Dante:
tanto ovra poi, che giâ si move e sente, comme fungo marino; e indi imprende ad organar le posse ond'e semente. //
67 sămînţă li-e ] li-e germene-al A jj 58—60 Marginal dreapta este notat un semn de întrebare, j Cf. Dante:
Or si spiega, figliuolo, or si distende la virtu ch'e dai cor del generante, dove natura a tutte membra intende. //
69—66 Versurile sînt unite marginal dreapta cu o acoladă, jj 60 membre ie]mădulări A jj 66 el]lui A jj
177
176
6 7 Tu prinde-mi adevărul clar din gură şi află faptul că-ntr-un făt, de-ndată ce-au creierii deplin-a lor structură,
7 0   voios de-atîta art-a firii, cată
motorul prim spre el şi-ntr-însul pune duh nou, plin de putere, care-ntrată
7 3   atrage-n ea ce-aci găsi-n acţiune şi-un singur suflet fac aşa, şi-atare trăieşte, simte şi de-al său dispune.
76   Şi, ca să n-ai de cîte-ţi spui mirare, vezi caldul soare cum devine vin, unit cu sucul care viţa-1 are.
79   Iar, cînd Lachesis nu mai are in, el las-a cărnii haină şi-n virtute şi-umanu-1 ia cu el şi ce-i divin:
82   puterile din simţuri stau ca mute; memoria, mintea, vrerea i-au rămas şi-n actul lor cu mult sînt mai acute.
85   De sineşi cade-atunci, făr' de popas,
pe-un mal din două, dar nici el nu ştie, şi-aci-şi cunoaşte-ntîi al sorţii pas.
88   Şi,-ndat-apoi ce-un loc îl circumscrie, puterea vie-n juru-i radiază aşa şi-atît ca-n trup in lumea vie.
67 Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. / Cf. Dante: Aprî alia verită che viene il petto. // 68 Iniţial: de-acum, şi află că-ntr-un făt de-ndată. / faptul este scris marginal dreapta cu semn de intercalare tn text. II 74 aşa, şi-atare ] şi-acesta-i care A // 82 şi-alte-oricari puteri rămîn ca <mute> B // 83, 86, 88 Marginal dreapta este notat clte un semn de întrebare vizlnd probabil cuvlntul-rimă. //' 89 Iniţial, In loc de puterea fusese scris virtutea. //
91   Şi-aşa cum, plin de ploi, cînd reflectează văzduhu-n el pe Feb ce străluceşte, în multe feţe-ornat se colorează,
94   vecinul aer tot aşa primeşte
şi-aici o formă, cum i-o face-n stare prin sineşi duhul care-n el s-opreşte.
97   Şi-apoi, asemeni unei flăcări care
urmează pe-al său foc oricum se mută, aşa pe-un spirit noua sa-ntrupare.
100   De-aici el prinde viaţa cea părută
cui umbră-i zici, şi-apoi de-acolea vine oricare simţ, chiar văz, i se-mprumută;
103   de-aici avem şi lacrimi şi suspine, de-aici avem cuvinte şi zîmbiri, pecum pe munte-aici văzut-ai bine.
10 6 Şi-apoi, după dorinţe,-ori îmboldiri de-altfel, ia umbră varia sa figură şi-aceasta-i cauza marei tale-uimiri."
10 9   Eram acum la ultima-ntorsură,
<la dreapta-ntorşi), cînd iarăşi îndreptate spre altă grij-a noastre gînduri fură.
■96  Marginal dreapta este notat un semn de   întrebare. / Cf. Dante:
in quella forma che in lui suggella. / 98 pe-al său foc oricum] ' flăcărilor focul lor A //102 oricare ] că or<ice> A //105 pe munte-aici ] 'Aici pe deal A //107 soi A jj 108 marei tale-uimiri ] că te miri A //
110 Forma versului din textul de bază: şi-ntorşi la dreapta, cînd iarăşi 'îndreptate a fost modificată, pentru metru, cu ajutorul variantei la '}'dr<(eapta>-ntorşi, notată In A. //111 Versul, omis iniţial, este scris pe
contrapagină. //
1-78
179
112 Din coast-aici ies flăcări aruncate, cornicea îns-aduce-un vînt din ea ce-n sus le-mpinge şi din ea le-abate.
115   Prin strimtul loc ferit deci trebuia
să mergem rînd pe rînd ; eu, plin de frică de foc aici, şi-aici de-a nu cădea.
118   „— Se cade-acum, aşa-ncepu să zică, privirilor în frîu să le ţii jocul, căci lesne cazi printr-o greşală mică."
121   „Summae Deus clementiae" din focul acel cumplit eu auzeam cîntînd, încît silit mă-ntoarsei să văd locul.
133   Şi iar cînt ară imnul lor ferice,
slăvind bărbaţi, femei făr' de prihană, precum şi taina şi virtutea zice.
136   Cît timp îşi ard cu foc avuta rană,
ăst mod, cred eu, de-ajuns e pentru ele: cu-atare cazne şi cu-atare hrană
139   şi cea din urmă culpă să şi-o spele.
124   Şi duhuri am văzut prin foc umblînd, de-aceea paşii lor, şi-ai mei, şi iară pe-ai lor să-i văd eu mă-ntorceam pe rînd.
127   Iar, cînd sfîrşiră imnul lor, strigară cu glasul plin: „Eu nu cunosc bărbat" şi-ncet apoi cu toţii-1 repetară.
130   Sfîrşindu-1, au strigat din nou: „A stat
Diana-n crîng, gonind-o pe H elice
cînd stropi de-otrav-a Venerii-a gustat". - 2?.
119 Iniţial, In loc de privirilor în frîu să fuseseră scrise alte cuvinte,
şterse apoi cu guma. / să-i ţii de-acum în frîu privirii jocului //120 căci
lesne poţi să cazi pentr-o nimica B jj121 Iniţial: „Summae clementiae !J!''
Deus" din focul. //128 Topica versului din textul de bază: bărbat eu 9~'\[ -
nu cunosc, cu glasul plin, a fost modificată pentru a respecta rima, în "fi&'lhiţial, în loc de slăvind fusese scris slăviţi.
conformitate cu intenţia poetului, care subliniase finalul cuvîntului b&rh&t •''
cu două linii, jj
180
16
„— Tu, cel ce nu de leneş, ei-intr^adinsul mergi cel din urmă, ca mai mic fiind, te rog, de foc şi sete eu aprinsul^
19   de-al tău răspuns nu-s singur eii dorind, CÎNTUL XXVI ci toţi aceştia simt mai mare sete
ca de-apă rece-un etiop, ori ind,
10
13
Pe cînd toţi trei în şir mergeam astfel pe mal, maestru-mi tot spunea aoare: „— Ascultă-mi sfatul, să te-ajuţi cu el!"
Pe-obrazul drept eram lovit de soare, ce, jos, spre-apus, tot cerul inundîndu-1, schimbase-n alb albastra lui coloare.
Iar roşul foc cu umbra mea făcîndu-1
să pară şi mai roş, pe mulţi văzui
c-aveau, mergînd, numai spre-aceasta gîndul.
Prin semnu-acesta drept motiv le fui de vorbă, deci şi-aşa şi cuvîntară: „— Nu pare-a fi nălucă trupul lui".
Pe cît puteau, apoi, înaintară
spre-a şti-ntr-adins, dar grijă-avînd tot insul
de-a nu ieşi de unde n-ar fi-n pară.
9 că numai spre-ast-aveau în B //10 Iniţial, In loc de drept fusese scris deci. //11 Iniţial, In loc de deci şi fusese scris şi a şti. / deci A / cuvîntară ] începură B //13 pe cît puteau ] pe cît putură B j înaintară 1 s-apropiară A //15 de unde n-ar lin pară ] din focul său de-arsură B j pară ] arsură A jj
22   să-mi spui cum faci cu trupul tău părete luminii-aşa că, parcă, încă lui aripi să zboare-al morţii sol nu-i dete."
25   Aşa-mi vorbi un duh şi-am vrut să-i spui, şi-aş fi şi spus, de n-aş fi fost deodată atras spre-alt lucru nou care-1 văzui,
28   căci altă gloată nainta-nşirată, prin mijlocul cărării-acei de foc spre-aceasta ce m-opri-ntrebînd mirată.
31   Văzui cum se salută reciproc
şi, vesele de-un scurt festin, cum toate sărut îşi dau, dar făr' a sta pe loc.
16—18:
„— Tu, cel din urmă, nu cu dinadinsul spre-a fi lenos, dar cel mai mic fiind, te rog eu, cel de foc şi sete-aprinsul B Jj
18 de foc şi sete eu ] eu cel de foc şi <sete> A //19—20
Şi nu-s eu singur care-aştept dorind, ci toţi avem de-a şti mai mare sete B //
**-24 Cf. Dante:
Dinne com'e che fai di te părete al sol, pur come tu non fossi ancora di morte intrato dentro dalia rete." //
jHjJjl morţii aripi A //27 Iniţial, in loc de care-1 văzui fusese scris prin
182
183
34   Aşa,-n dea valma negricioasei gloate, furnica-n bot atinge pe-o furnică, de drum spre-a se-ntreba, de scopuri, poate.
3 7   Sfirşind grăbit urarea lor amică,
pe cînd plecau, din gură tot poporul vedeam că pe-ntrecute glas ridică:
40   cei nou-sosiţi: „Sodomul şi Gomorul!" cei vechi: „S-ascunse-n vacă Pasifea ca taurul s-alerge-ai stinge dorul".
43   Şi-apoi, cum gruii-o parte spre Ripea, şi-o parte fug spre ţări de soare pline, de ger aceştia-mpinşi, de-arşiţe-aceia,
46 aşa se duce-un stol, iar altul vine, şi toţi se-ntorc la vaiul lor plîngînd şi primul plîns ce le şedea mai bine.
49   Şi toţi aceiaşi, ce de-ntîiul rînd
m-au fost rugat, veniră să-şi împace, atenţi şi gata de-ascultat părînd.
52   Iar eu, văzînd din nou acum că-mi face rugare,-am zis: „— Tu, sigure popor, s-ajungi, oricînd va fi, să guşti şi pace!
39—41 Versurile sînt unile marginal stingă cu o acoladă, jj 42 să-i sting-un taur B jj 47 la vaiul lor plîngînd ] la tristul lor oftat AjjiS şi primul plîns ] şi vaiu-acel A I Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. / Cf, Danie: e al gridar che piu lor si convene. // 49 Şi tot acei ce-ntîi A //50 m-au fost rugat (...) împace A / venir-a lor dorinţă să (repetai: ak) şi-o-mpace B // 52 că-mi ] mi se A // 52—53
Văzînd că vin din nou rugare-a face,
le-am zis: „— O, neam ce-n siguranţă stai Bx j
Şi-am zis, văzînd că el rugare-mi face
de-al doilea rînd <..................> B2 jj
53 stai  Ax / ai A, jj
55   <Nici verzi nu mi-am lăsat) la cei ce mor, <nici coapte membrele, ci clar vă fie> că-n oase-aici le am şi-n carnea lor.
58   Şi urc pe-aici spre-a nu mai fin orbie: din cer o doamnă-mi dete-acest favor să trec prin lumea voastr-o haină vie.
61   Dar, fie-vă-n curînd supremul dor sătul şi ceru-acela să v-adune ce-i ceî mai larg şi cel mai plin de-amor,
64   să-mi spuneţi voi, spre-a şti şi eu ce spune, ce stol sînteţi, şi voi şi pătimaşul popor ce-acum în dosul voştru-apune ?"
67   Nu stă năuc altminteri ciobănaşul din munţi, privind în muta sa mirare cînd, prost şi pădureţ, el vede-oraşul,
70   cum sta-ntre umbre-acoalea fiecare. Dar, cînd s-a alinat în ei uimitul, ce-n sîrg s-alină-n orice suflet mare,
6fî—56 Versurile, incomplete în textul de bază, unde Ungă o linii verticală este notat, pe marginea dreaptă a filei, un semn de scoatere
Nici verzi, nici coapte, sus, la cei ce mor nu mi-am lăsat eu membrele <.........•>,
au fost reproduse din Bx. jj 55—57^ Cf. Dante :  _ .
non son rimase acerbe ne mature
le membra mie di lâ, ma son qui meco
col sangue suo e con le sue giunture. / -
Nici v<erzi nici coapte-n> lume nu-mi lăsai
acolo trupul meu, cil am <......> • •
în carne şi-oase, cum din moma-1 ar B2 jj
^6 nu-mi sînt lăsate m<embrele> A jj 67 Iniţial, în loc de că fusese scns ci..II 62 Iniţial, In loc de să fusese scris ce. ■/■/ 71 cînd s-a alinat ,n ei uimitul ] cînd uimirea-n ei luă şi fine Ax j aline A2 jj
184
185
73   aşa-nceput-a-ntîi spre noi venitul: „— Ferice tu, că dintr-a noastr-ocină ştiinţă-ncarci, spre-a-ţi fi mai bun sflrşitul 1
76   Acei ce-ncolo merg au marea vină pe care-ai săi, lui Cesar, triumfînd, în faţa i-o-mputau, strigînd: «Regină!»
79   De-aceea se despart  « Sodom! » strigînd, precum ai şi-nţeles din auzite, arsurii lor ruşine-adăogînd.
82   A noastre vicii-au fost ermafrodite; umana lege-aceştia n-o urmară, ci pofta şi-o-mplineau ~ca nişte vite.
85   Deci, cînd ne despărţim, spre-a noastr-ocară strigăm de fapta lacomei femei ce fiară deveni-n cioplita fiară.
88   Acum ne ştii şi vezi şi cauza ce-i. Pe nume poate-ai vrea să ştii şi cine, dar n-am nici timp, nici nu ştiu cine-s ei.
91 .Dar vreau să-ţi stîmpăr dorul dinspre mine:
sînt Guido Guinicell' şi-aci-n spălare ]    fiindcă m-am căit spre-a vieţii fine".
75 Spre-a-ţi fi mai bun sfîrşitul ] spre-a şti să mori m<ai> bine A //
76 Iniţial, In loc de -ncolo fusese scris m<erg>. // 77—87 Versurile sint unite marginal dreapta cu o linie verticală. jj 78 Iniţial, In loc de în fusese scris i-o. // 80 precum ai şi-nţeles ] precum pricepi Ax j auzite ] rostite A% jj 83 lege A jj 84 ci pofta şi-o-mplineau ca nişte ] şi-urmarăm poftei ca şi neşte B jj 85 se-nţele[ge] A jj 87 ce-n fiară-ntrînd, fu fiară-n făr'delege A jj 89 Marginal dreapta, este notat un semn de înlocuire, j Cf. Dante: se forse a nome vuo' saper chi semo. //
94 Cum veseli fiii-au fost, în jalea mare ce-avu Licurg, cînd mama fu aflată, aşa fui eu, dar neg pe-aşa de tare,
97   cînd însuşi se numi el şi-al meu tată şi-al altora mai buni cari-au cîntat, cari rime dulci de-amor au scris vrodată;
100   şi multă vreme-am mers şi-ngîndurat şi ca şi surd, privindu-1 cu durere, dar, pentru foc, eu tot departe-am stat.
103   Cînd fui apoi sătul de-a lui vedere, cu-acel cuvînt ce-orice-ndoieli îţi ia i-am spus că-i fac cu drag orice mi-ar cere.
106   Iar el: „— Prin cîte-aud, tu-n mintea mea atare-o clară urmă laşi, că Lete s-o-ntunece,-ori s-o stingă n-o putea;
109   dar, dacă-i drept ce mi-ai jurat, poete, motiv iubirii, ce de mine-o ai şi-n toate mi-o arăţi, ce fapt îi dete?"
112   „— A tale versuri dulci, îi replicai,
ce-or face scump condeiul ce le scrise ^    cît timp va dăinui modernul grai." ■ i -
•7 se numi el ] s-a numit el însu<şi> A j el este încadrat între paranteze rotunde, j între meu şi tată este adăugat, ' deasupra rlndului, un. // •Ş-Sari au cîntat ] de cum sînt eu A jj 99 Marginal dreapta este scris \M,JCf. Danie: rime d'amore usar doici eleggiadre'. //100 şi-ngîn-jMŞAJcu suflet greu A jj 102 dar pentru foc ] de ioc însă distînd Ax j •jfclflăcări A21 eu tot departe-am stat ] departe-am stat mereu As // lw drept ce mi-ai jurat, poete ] adevăr ce-mi juri, poete B jj
186
187
115
„— O, frate,-acest ce ţi-1 arăt", îmi zise, şi-un duh mi-a arătat în faţa lor, „în grai matern cu mult mă biruise.
196
Iar eu, mergînd spre umbra arătată, i-am spus c-ar vrea şi lui a mea dorinţă să-i facă loc şi-onoarea meritată.
118   In proză de roman şi-n vers de-amor
i-a-nvins pe toţi şi las' pe proşti să-mpartă verdict c-ar fi Gerald superior.
121   Nu-n fond văd ei, ci-n larma cea deşartă, talent, şi-astfel închid păreri ce-avură, mainte-a ce-asculta, de minte,-ori artă.
139   <E1 liber a-nceput a sa vorbire:
„— Atît de mult mi-e dulcea-ţi rugă-n gînd, că nici nu vreau, nici n-am de ce-ţi ascunde.)
142   Eu sînt Arnold ce plîng şi merg cîntînd, dar sper, văzînd trecuta mea prostie, voios de-o zi ferice de-oarecînd.
124   Aşa şi lui Guitton', din gură-n gură,
mulţi vechi i-au dat întîiul rang şi-onorul, şi mulţi apoi prin artă-1 întrecură.
127   Şi-acum, atît de larg de-ţi e favorul, încît tu poţi şi-n claustru-a te sui, în care-i Crist mai mare-a tot soborul,
145   Şi-acum te rog, pe-acea valoare vie ce pînă-n culme fi-ţi-va-ndrumător, la timp, aminte-amarul meu să-ţi fie."
148   A zis, perindînfoc curăţitor.
130   un Tatăl nostru pentru mine-i zi, c-atît ne-ajunge-n lumea asta-n care ni-e stins-orice putinţă de-a greşi."
133 Spre-a face loc şi altui duh, îmi pare, ce-aproape sta, perit-a-n foc deodată cum piere-afund şi-un peşte-n apa mare.
116—126 Versurile, omise iniţial, sînt scrise pe contrapagină. // 121—123 Cf. Dante:
A voce piu ch'al ver drizzan li volţi,
e cosi ferman sua oppinione
prima ch'arte o ragion per lor s'ascolti. //
126 artă] fond AH 127 Şi a fost adăugat ulterior. //128 Cf. Dante t che licito ti sia l'andare al chiostro. //131 Iniţial, in loc de atît fusese scris atîta. //133 Spre-a tace loc şi altui duh ] Apoi, spre-a face-altuia loc A II134 Iniţial, in loc de perit-a-n fusese scris peri în. //185 apa mare ] dispare A II
188
189—141 în textul de bază fiind transcris doar versul 141: nu vreau s-as-cund şi nici nu-mi e-n putinţă, am reprodus terţina din D. / Cf. Dante:
,_; El comincio literalmente a dire:
„Tan m-abellis vostre cortes deman, qu'ieu no me puesc ni voill a vos cobrire. //
de-o zi ferice de-oarecînd ] fericea vre<me> de-n curînd A II146 fi. H-va-ndrumător] culmea s< carii) AII148 Şi-n foc apoi peri purificării A -
vw
189
â
16
Frîngîndu-mi mînile spre cer aduse, priveam în foc, imaginîndu-mi foarte văzute trupuri de-om de foc distruse.
CÎNTUL XXVII
49 întorşi spre mine,-ursiţii să mă poarte nriveau şi-apoi Virgil: „— O, fătul meu, aici pot fi căzniri, dar nu si moarte.
i   Cum stă, cînd primu-i foc vibrează-n locul stropit cu sînge dintr-al său părinte, şi stă pe Ebro Cumpăna, şi-n focul
4   de-amiazi în Gange apa e fierbinte, aşa sta soarele, că-n seară da, cînd sfîntul înger ne ieşi nainte.
7   Pe mal, dincoa' de flăcări stînd, cînta: „— Beati mundo corde!", însă glasul mai viu deoît cel viu din noi era.
10   Şi-apoi: „De-aici în sus închis la deal vi-e pasul cît timp n-aţi ars în foc. Intraţi şi-un cînt, din foc venind, vă va conduce pasul."
22   Şi-adu-ţi aminte,-adu-ţi, că, dacă eu te-am scos întreg cînd tu pluteai pe fiară, ce pot aici, vecin cu Dumnezeu?
25j Şi sigur crede că-ntr-această pară a focului chiar mii de ani de-i sta nici fir de păr din creştet n-o să-ţi piară.
28   De crezi că, poate, vreau a te-nşela, tu mergi la foc şi ia temei credinţii cu poala bainei, tu, cu mîna ta,
31   şi las-,o, las-oricare fric-a minţii 1
Hai, fă-te-ncoa', vegheat venind cu mine!" Dar eu tot ferm şi-n contra conştiinţii.
13    Aşa ne-a zis de-aproape solul sfînt, de-aceea fui, la cele ce ne spuse, ca omul dus de viu a-ntra-n mormînt.
3 şi stă pe ] şi-i drept pe Ax / şi stă pe Ebro ] cînd dr(ept> pe E<bro>-i .42 // 5 sta soarele de-aci, căci se-nsera A // 7 de flăcări stînd ] de foc, şi stînd A // 9 mai viu decît cel viu din noi ] decît cel viu din noi m<ai> viu A H 10 la deal este scris marginal dreapta, cu semn de intercalare In text. II12 venind ] ieşind A / Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. / Cf. Dante: ed al cântar di lă non siate sorde. //
190
34   Văzînd că stau tot ferm şi-nchis în mine: „— Atît, mi-a zis, puţin cu vorbe crude, e zid de-aci-ntre Bice-a ta şi tine".
*6 de-ai sta şi-ai arde mii de ani astfel A // 28 De crezi că, poate, vreau ] De crezi că, poate,-am gîndul B / -nşela ] înşel A // 30 mîna ta ] ain el A //35 Iniţial, în loc de „— Atît, mi-a zis, puţin, fusese scris ;jL Aţ!ţ» zid, mi-a zis, p<uţin>./cu vorbe] cu vorbele cam A// Iniţial, în loc de e zid de-aci-ntre fuseseră scrise alte cuvinte, şterse apoi cu guma. / Iniţial, în loc de a ta fusese scris acum. / e zid de-aei.-ntre Bice-a ta (şterse cu guma) A //
191
Â
37   Precum, murind, de Tisbe cînd aude, Piram deschide ochii şi-o priveşte, cînd dudu-ncepe roşii-a naşte dude,
58
„— Voi, cei aleşi de tatăl meu, veniţi!" suna-ntr-un foc cu-atari lucori senine,' că-ntoarse-n lături ochii-mi biruiţi.
40   astfel, simţind că gheaţa-mi se topeşte, privii spre' el, cînd numele-1 rosti, ce mintea mea de-a pururi mi-o-ncălzeşte.
61   „Stă soarele-n apus şi-amurgul vine, grăbiţi-v-,a mai zis, nu-umblaţi agale cît timp apusul nu-i subt umbre pline."
43 Şi-atunci mi-a zis şi fruntea şi-o-năspri: „Să stăm acum dincoa'?" şi-apoi surise cum faci c-un prunc, cînd poama-1 birui.
46   Şi-n foc intră naintea mea şi-i zise să-mi vie-n urmă Staţiu, <acela> care un drum atît de lung ne despărţise.
49   Cînd fui în flăcări, aş fi fost în stare să sar spre-a-mi da răcoare-n fier topit, atît era văpaia lor de mare.
52   Spre-a mă-ntări deci tatăl meu iubit:
„Eu parcă-i văd şi ochii",-a prins să spuie si tot numai de Bice mi-a vorbit.
55   Cîntînd, ne conducea pe-o cărăruie un glas din foc, iar noi, spre el ţintiţi, ieşirăm iar la malul care suie.
64
37—88
Precum deschide ochii cînd aude, murind, Piram de Tisbe <......> B jj
39 Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. j Cf. Dante: ailor che'l gelso divento vermiglio. // 47 Iniţial: să-mi vină-n urmă iar, lui Staţiu. / care este adăugat ulterior, j acela este scris marginal dreapta. j Marginal dreapta este notat un semn de înlocuire, j Cf. Dante: pregando Stazio che venisse retro. // 48 un drum atît de lung ] atît de lung suiş A I un drum atît de lung ne ] atîta drum de el mă B jj 56 iar noi, spre el ţintiţi ] şi-atenţi num<ai> mereu A // 66—60 Versurile sînt unite marginal dreapta cu o acoladă. jj
192
â
67
70
73
Suia prin stîncă drept a noastră cale spre-un punct aşa, că rupt de mine fuse în faţa-mi soarele de-adînc din vale.
Puţine trepte-acel urcuş ne duse
cînd şi ştiam, din umbra-mi ce s-a stins,
şi eu şi ei, că-n spate-acum ne-apuse. !
Şi, pîn-a prinde-n tot al ei cuprins
aceeaşi faţă <........> a zării
şi-a fi şi-al nopţii văl egal întins,
toţi trei făcurăm pat vro treapt-a scării, căci frînse-aici a muntelui natură putinţa-n noi, nu farmecul urcării.
«0 biruiţi ] greu A jj 61 Stă soarele-n ] E soarele spre A jj 63 Iniţial, tn loc de apusul fusese scris pe. // 65 că rupt de mine fuse ] că rupt în faţă-mi fuse B jj 66 al serii A j al serii soare-acum adînc în vale B jj 67 Puţine trepte ] Ci scara-n sus B / Ci-acel urcuş puţine scări ne duse A jj 69 acum ne- ] el ne- A jj 70—72 Cf. Dante:
E pria che'n tutte le sue parti immense fosse orizzonte fatto d'uno aspetto, ' e notte avesse tutte sue dispense /
Şi pîn-a nu negri tutindeni zarea
imensele ei părţi şi noaptea mută
n-a prins a-ntinde-a tot întunecarea D II
78 şi-a fi şi-al nopţii văl egal ] şi-al nopţii văl egal să-1 aibă A // 74 firtnse-aici ] frînt-aveam de- A jj
193
76   Cum fac, cînd stau şi rumegă din gură, şi caprele, ce iuţi <cutreierau), umblau pe culmi, cît timp flămînde fură,
97
păru frumoas-o tinără femeie,
c-o văd în vis, cum cîntă-n mers şi-adună
pe-o luncă flori, cununi ca să le-ncheie.
79   şi-al lor cioban, cît timp tăcute stau în mult umbriş pe-aprinsul miez de vară, proptit stă-n bîtă şi de pază-1 au,
82   său cum păstorul, care doarme-afară, petrece noaptea-ntins pe lîngă vite, păzind să nu le-mprăştie vro fiară,
85  toţi trei aşa-n tîrzii acum clipite, eu ca şi-o capră, ca păstorii ei, scutiţi în scocul stîncii-acei scobite.
100   „— Să ştie-oricine-ar vrea <să> i să spună că Lia-mi sînt, şi-acesta-i placul meu: s-alerg să-mi fac cu mîndre mîni cunună.
103   Să-mi plac gătit-aşa-n oglindă vreu; dar soră-mea, Rahira, nu-şi mai lasă oglindă ei şi şade-aşa mereu.
106   Să-şi vadă mîndrii ochi, de-atît îi pasă, ca mie-a mă găti cu mîna mea; spre văz e ea, iar eu spre fapte-atrasă."
88   Puţin puteam să văd pe-afară ce-i, dar şi prin strimtul loc văzut-am stele, mai limpezi şi mai mari ca de-obicei.
91   Gîndind aşa şi-aşa privind la ele,
mă prin^e-un somn, un somn de-acel ce are viziuni de stări cari n-au să te înşele.
109   Acele-albori ce-n zori să văd de-abia,
pe-atît mai dragi căror se-ntorc în ţară, pe cît ei mîn tot mai vecini cu ea,
112   goneau tutindeni noaptea cea fugară şi somnul meu cu ea. Deci m-am sculat, căci şi-ai mei mari maeştri se sculară.
94   în ceasul, cred, cînd prima-i scăpărare pe munte-n ost frumoasa Citeree, ce-n foc de-amor aprinsă-n veci ne pare,
76 Iniţial, In loc de gură fusese scris natură. // 77 Versul, incomplet tn textul de bază, a fost întregit cu varianta notată în A%. / (cutreierau) ] umblau Ax / Cf. Dante: le capre, state rapide e proterve. // 78 flămînde ] şi foame A jj 79 cît timp ] pe cînd Ax j stau A2 jj 80 pe-aprinsul miez de vară A j Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. j Cf. Dante: tacite all'ombra, mentre che'l sol ferve. // 81 Iniţial, în loc de proptit fusese scris proptiţi. // 87 stîncii-acei ] acelei stînci A / 93 n-au ] nu pot A j Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. / Cf. Dante: anzi che'l fatto sia, sa le novelle. // 94 cînd prima-i scăpărare ] cînd scînteind apare A //96 Marginal dreapta este notat un semn de întrebare, jj
194
115   „— Acel fruct dulce-aşa de mult cătat pe-atîtea crengi, de grijele mortale, azi foamei tale-n pace-ţi va fi dat."
118   Virgil, întors spre mine, acestea-a sale cuvinte-a zis, şi-n lume daruri nu-s ce-ar fi-n plăcere-acestora egale.
99 Iniţial, în loc de cununi fusese scris cunună. //100 <să>, omis la transcriere, a fost întregit pe baza variantei notate tn D. //108 spre văz e ea ] căci ea spre văz Ax j spre fapte ] fapte-s A% jj 110 Iniţial, tn loc de pe fusese scris mai. //120 ce-ar fi-n] să poat-avea A //
195
121 Şi-atîta dor pe-avutul dor mi-a pus, încît simţeam cu orice pas că zborul îşi creşte-avîntul său spre culme-n sus.
124   Şi, cînd pe-al scării vîrf am pus piciorul, pe cea din urmă treapt-a ei, în fine, privind la mine,-a zis conducătorul:
12 7   „Şi-eternul foc şi-al vremii mai puţine văzutu-l-ai şi-ajuns-ai, fiul meu, de-unde nimic eu nu mai văd prin mine.
130   Prin minte şi-arte-aici te-adusei eu. De-acum plăcerea ta s-o iai ca duce; eşti scos din orice drum şi strimt şi greu.
CÎNTUI4XXVII1
Dorind să văd şi-n jur cum e şi-n sine divinul codru des şi viu, şi care da zilei ce venea colori mai line,
133   Vezi soarele ce-n faţa ta străluce, vezi iarba-n cîmp şi flori şi arborei ce-acest pămînt de sineşi le produce.
136 <Pîn-or să vie mîndrii ochi acei,) acei ce-n plîns cereau scăparea ta, tu poţi şedea <, poţi merge unde vrei).
139   Nici glas nici semn tu nu-mi mai aştepta, e liber, drept şi tare-al tău arbitriu şi-ar fi greşal-a nu ţi-1 asculta;
142   deci domn pe tine te-ncunun şi-nmitriu.'
4   plecînd din margini, fără de-amînare, trecui cu pas încet acea cîmpie ce plin tot locul de miresme-1 are.
7   Şi-o dulce-aură, care-n veci nu ştie
schimbare-n curs, îmi flutura pe frunt? nu mult mai mult ca boarea care-adie,
10   făcînd ca frunzele-n mişcări mărunte, în dulce tremur se plecau spre-o parte, spre care-umbreşte-ntîi divinul munte.
122 cu orice pas că ] cum îm<i> sporeşte A //125 Iniţial, în loc de urmă fusese scris urm-a. //128 fiul meu ] de unde eu A jj 129 de-unde nimic eu nu mai văd ] nimic nu pot să văd A jj 133—142 Versurile, omise iniţial, sînt scrise pe contrapagină, jj 134 iarba-n cîmp şi flori ] flori în cîmp şi iarbă A jj 136 Versul din textul de bază: Şi mîndrii ochi voioşi pîn-o să vie, a fost modificat, pentru respectarea rimei, cu ajutorul variantelor notate în Cx: pîn-o să v<ie>, respectiv acei. / acei C2 //136—138 Cf. Dante:
Mentre che vegnan lieti li occhi belii che, lacrimando, a te venir mi fenno, seder ti puoi e puoi andar tra elli. //
138 Versul, incomplet în textul de bază, a fost întregit cu varianta notată în C.
13 Dar nu ieşeau din drit aşa departe, ca-n vîrful lor mărunta păsărime să nu-şi deprind-a lor oricîte arte;
16   ci, vesele de-acele ceasuri prime,
cîntau săltînd prin frunza care-n jocul ;     acelei bori acord le da la rime,
'     w( Ş^rgini ] locu-mi A jj 5 Iniţial, în loc de pas fusese scris paşi. // 7 Sfc~ iniţial, în loc de o fusese scris -n, modificat apoi în ca. //10 făcînd ca frunzele-n ] iar fr<unzele> de ea-n A jj
196
197
19   precum din creangă-n creangă plin e locul pădurilor de brad pe malul Chiassei, cînd Eol lasă-n voia sa sirocul.
2 2   Cu paşii-nceţi, în inima rămasei păduri antice-atîta drum făcui, că nu puteam să văd pe unde-ntrasei.
25   Şi iacă de-un pîrîu oprit eu fui,
ce-n stînga-ncet cu slabele lui unde pleca şoptind ierbişul coastei lui.
28   Oricîte-s limpezi ape-n lume-oriunde, ţi-ar fi părut că au ceva negroare în rînd cu-acesta ce nimic n-ascunde,
31   deşi supt umbr-a pururi stătătoare el curge-ntunecat pe-ascunsu-i plai, nicicînd atins de lună şi de soare.
[34   Cu paşii-am stat, dar ochii-mi aruncai să văd pe-opusul mal al apei sfinte verdeaţa mult-a multui fel de mai
37   şi-atunci văzui, cum vezi ceva nainte deodat-aşa, că, plin de-uimire stînd, oricare-alt gînd îţi lunecă din minte,
19 precum e plin A jj19—20
precum din ram în ram e plin tot <locul> pe malul Chiassei prin brădetul lui B //
22 rămasei ] făcui A jj 23 drum făcui ] atîta cale A jj 25 Şi-oprit de-un mic p<îrîu> în cale A jj 27 lui ] sale Ax, vale A2 jj 31—33 Versurile sint unite marginal dreapta cu o linie verticală, jj 32 Iniţial, In loc de întunecat (modificat din întunecatul^ fusese scris un alt cuvlnt, şters apoi cu guma. jj 36 ape sfi<n>t<e> A jj 37 înainte A jj
40   o doamnă-n mal, ce, singură, cîntînd
mergea, şi flori, cari mîndre-mpurpurează tot drumul ei, le culegea trecînd.
43   „— O, doamnă tu, ce-ntr-a iubirii rază
te scalzi, cum cred, de-i drept că simţământul din inimă prin ochi ni se trădează,
46   te rog să binevrei, mi-a fost cuvîntul,
să vii spre mal aşa <........>
atît încît să-ţi pot pricepe cîntul.
49 Tu-mi aminteşti şi cum şi unde fu Proserpina, cînd mamă-sa-ntristată pe ea, iar ea junia şi-o pierdu."
52   Precum rotind în dans se-ntoarce-o fată cu tălpi lipite de pămînt şi-unite, încît c-ar face paşi de-abia s-arată,
55   aşa pe pajişti, galben înflorite şi roşu, ea s-a-ntors şi-n felu-n care fecioara-şi pleacă genele smerite;
2 tot drumul ei, le culegea ] tot locul acela, le aduna A jj 46—48 Marginal dreapta, lingă o linie care uneşte versurile terţinei este notat un semn de întrebare, j Cf. Dante :
vegnanti in voglia di trarreti avanti"
diss'io a lei „verso questa rivera,
tanto ch'io possa intender che tu canti. //
*fi Versul este incomplet In textul de bază. //50 -ntristată ] odată A jj Mk »67 Marginal dreapta este notat un semn de scoatere, j Cf. Dante r
„ţ!.- fioretti verso me non altrimenti
kY, che vergine che li occhi oneşti avvalli. //
Versurile sini unite marginal dreapta cu o linie verticală. //
198
199
58
şi-astfel veni,-mplinind a mea rugare, aproape,-ncît cîntării-acei ferice să pot să-i prind şi ce-nţeles ea are.
79   de necrezut şi poate-o să vă mire;
dar psalmul «Delectasti 1» clar vă-nvaţă şi poate-al minţii nor să vi-1 răsfire.
61   Cînd fu şi unde ierbii-i lasă spice
de stropi al apei curs, spre ochii mei ea binevru si ochii să-i ridice.
32 Iar tu, ce m-ai rugat şi-mi stai de faţă, să-mi spui ce vrei să ştii, căci gata sînt să-ţi dau, cît pot, la tot ce-ntrebi povaţă.'
64   N-avu străfulgerare-n ochii ei
nici Venus, cred, cînd fu străpunsă zeea de-al ei copil mai mult ca de-obicei.
6 7   Pe malul drept rîdea acum femeia, rupînd cu mîna flori ce cresc de sine şi fără sad pe nalta culme-aceea.
85 „— Şi apa, zisei, şi-al pădurii cînt combat în mine noua mea credinţă de-un lucru ce-auzii de-acest loc sfint."
88   „— Să-ţi spui, mi-a zis, de unde ia fiinţă din sineşi ceea ce mirare-ţi face, ca-n minte,-n loc de nor, să ai ştiinţă.
/O   Trei paşi sta rîul între ea şi mine,
dar Pontul, ce lui Xerxe-o probă-i dete că-n frîu orice-omeneşti trufii el ţine,
91   Supremul bun, cui făr' de soţ îi place, făcu pe-om bun şi-ăst loc i-1 dete-n lume ca drept zălog de nesfîrşită pace.
7 3   în ura lui Leandru-atît nu stete,
că-i sta-ntre-Abid şi Sest, cît într-a mea ăst rîu acum, că sta-ntre noi părete.
"6   „— Sînteţi aici străini, îmi zise ea, şi-n locu-acest, ales de-adăpostire umanei firi, că rîd vi s-ar părea
59 riin gura feri<ce> A jj 60 -i a fost adăugat ulterior./ Să prind şi ce-nteles punca-n cîntare A jj 61 Iniţial: Cînd fu şi unde-i lasă ierbii spice. ', M şi ochii ] pe-ai dînsei (anulate) Ar j şi ochii să ] pe-ai ei să şi- A2 / 64 N-avu, cred cu A / Şi n-a avut lucori, ca ochii ei B jj 70 sta 1 fu Axj între ] dmtre A2 jj 71 dete ] trecu A jj 73 stete ] fu A jj 74 Iniţial, m Icc ae Sta fusese scris fu. // 75 purele] acu A jj
94   Dar n-a stat mult, prin vina proprie-anume; prin vina sa schimbat-a-n plîns şi-njurii ş-onestul rîs şi veselele glume.
97   Deci cîte-s tulburări de-ale naturii mai jos, prin aburi din pămînt şi ape ce-urmează pe cît pot, in sus, căldurii,
83 Iniţial, în loc de să-mi fusese sens dar p<. ..>.// 88 Să-ţi spui, mi"a 1 „—Voi spune,-a A jj 90 Iniţial, în loc de ca-n mmte,-n loc de /«-sese scris şi am s-alung şi. / ca-n minte,-n loc de nor, să ai ştiinţă B jj jfi schimbat-a-n plîns prin propriile injurii Ax / plîns ] lînguiri A2Jj a< de a fost adăugat ulterior deasupra rindului. jj 99 pe cît pot, în Sus]-n sus, cît pot de m<ult> A II l
200
201
100   mai sus de poarta ăstui deal nu-ncape, căci el se-nalţ-atît de sus spre-airi <ca de-orice tulburări pe om să-1 scape.)
103   Deci, dac-ale văzduhului rotiri
oriunde-urmează roata bolţii prime, cît timp nu-i ruptă roata nicăiri,
106   atinge-un vînt şi-această înălţime
ce-n aer viu se-nalţ-a tot desprinsă, şi-i dă pădurii glas, căci ea-i desime.
109   O plant-apoi, de-acest curent atinsă, i-1 umple de virtutea sa, iar el o-mprăştie-n jur, de-a sa mişcare-mpinsă.
112   Iar alt pămînt, precît e apt prin el şi clima lui, concepe şi purcede virtuţi diverse-n pomii de-orice fel.
115   Acestea de le-aţi şti, voi n-aţi mai crede minune-acolo-n lume, cînd răsare vro plant-a cui săminţă nu se vede.
121   Nu-i apa asta din vapori ce cad
schimbaţi în ploaie spre-a hrăni vro vînă, ca pe-alte riuri ce sporesc şi scad,
124  ci e dintr-o egală-n veci fîntînă,
şi-atît prin vrerea celui sfînt ea prinde, pe cît deschisă-n două lături mînă.
127   Cu-aşa virtute ea pe-un scoc descinde, că stinge-n om memoria faptei rele, şi-a faptei bune-acesta i-o aprinde.
130   E Lete-aceasta, una din vîlcele, Evnoe-i alta, dar efecte n-au decît gustînd şi-aici şi-aici din ele:
133   ca gust, orice-ape sub aceasta stau. Şi chiar avînd tu setea potolită, aşa ca lămuriri să nu-ţi mai dau,
118   Şi-apoi să ştii că sfîntul cîmp pe care stai tu e plin de orişice răsad şi fructe-n el, cum n-aveţi voi, el are.
100—102 Cf. Danie:
all'uomo non facesse alcuna guerra, questo monte salio verso-1 ciel tanto e libero n'e d'indi ove si serra. //
102 Versul, incomplet in textul de bază: spre-a face pe-om (....} să-1 scape, a fost înlocuit cu varianta notată in B: ca de-orişice tulburări pe-om să-1 scape, modificată pentru respectarea metrului, jj 109—111 Versurile sint unite marginal dreapta cu o linie verticală, j Cf. Dante:
e la percossa pianta tanto puote,
che della sua virtute l'aura impregna,
e quella poi, girando, intorno scuote. //
110 iar el ] iar acel curent A jj 116 acolo-n lume, cînd răsare ] cînd vrun pom răsare A jj 119 Iniţial, tn loc de orişice fusese scris orice. //
136   mai fie-ţi una totuşi dăruită;
mai făr' de preţ nu cred că va să-ţi pară, deşi-ţi voi spune-o nefăgăduită.
189   Anticii-acei ce-n versul lor cîntară un veac de aur ce ferice-a stat, ăst loc de-aci-n Parnas poate-1 visară.
W Cu-aşa virtute ea pe ] Vorbite-atare avînd, pe B j ea pe-un ] pe-acel AJJ129 între acesta şi i-o este un spaţiu, ultima formă citată fiind tejrisă, probabil, pentru a completa o lacună iniţială. / Marginal dreapta «te notat un semn de întrebare. / Cf. Dante: dell'altra d'ogni ben fatto 1* rende. //133 Marginal dreapta sint notate un semn de scoatere şi unul ^Ş4ntrebare. / Cf. Dante: a tutti altri sapori esto e di sopra. //139 Iniţial, tn loc de Anticii fusese scris Ace<i>. //
202
203
142   Aici fu primul om nevinovat; eternul mai aici şi-orice rodire; şi-aici nectarul cel de toţi cîntat."
145   întors acum cu-ntreaga mea privire
spre-ai mei poeţi, vedeam cum amîndoi zimbeau de-această ultim-a ei ştire;
148   spre dulcea doamnă m-am întors apoi.
148 m-am întors ] a mea privii A \ Sub ultimul vers al cîntului este scris Caiet.
204
CÎNTUL XXIX
1   Cîntînd aşa cum cîntă-namorata, adaose-aceste vorbe-ntregitoare: „Beati quorum tecta sunt peccata!"
4   Şi,-aşa cum nimfe trec rătăcitoare, sihastre-n umbra codrilor, fugind de soare-o seamă, şi-altele vrînd soare,
7   aşa trecea pe rîu în sus, mergînd pe malul lui, iar paşii-mi se <făcură> mai mici spre-a fi cu pasu-i mic în rînd.
10   <Şi-ai ei cu-ai mei nici suta n-o umplură,) cînd rîpele-au cotit, egal mereu, <şi iar spre ost mă-ntoarse-o cotitură.)
1 Cîntînd ca şi de-amor răpită fata B / Marginal dreapta este scris V.Ch. II7 Aşa-mpotriva rîului B // 8 Versul din textul de bază : pe malul lui, iar paşii-mi se formară a fost modificat, pentru respectarea rimei, cu ajutorul variantei făcură, notată In A. //10 Versul, incomplet tn textul de bază: Dar paşi vro sută <...>, a fost reprodus din Bt. / Şi-au fost, ai ei cu-ai mei Ă /Vr-o sut-ai mei (suprascris: au fost) cu-ai ei nu $j//10—12 Cf. Dante:
nNon eran cento tra' suoi passi e' miei, nH quando le ripe igualmente dier volta
H per modo ch'a levante mi rendei. //
ll'..T
-11 egal]cîrmind Au egale A2 I Pe contrapagină, G. Coşbuc a notat, \Uflele sub altele, după N.B., rimele italieneşti ale versurilor 11, 13 şi 15: \mplta, ascolta, volta. în originalul italian ordinea rimelor citate este iVOlta, molta, ascolta. //12 Versul din textul de bază: şi-aşa spre răsărit Mfantoarsei iară, a fost înlocuit, pentru rimă, cu varianta notată tn Bx. / \P«i nou spre ost m-a-ntors la cotitură B2 //
205
13   Nu mult am mers aşa, şi ea şi eu, cînd ea, cu totu-ntoarsă cătră mine: „—Priveşte,-a zis, şi-ascultă, frate-al meu!"
16   Şi-atunci văzui că de tutindeni vine,
prin codru-ntreg vărsîndu-se,-o lucoare, încît, c-ar fulgera, gîndeam în mine.
19   Dar fulgerul cum vine-aşa şi moare, ci-aceasta dăinuia mereu mai vie, şi-am zis atunci în gînd: „Dar ce-o fi oare?"
22   Şi-adînc umplu o dulce melodie lucoarea zării; şi cu rîvn-amară • mustrai atunci a Evei nebunie;
25   căci unde cer şi-uscaturi ascultară, femeia numai, şi de-abia zidită, nu vru să rabde nici un văl povară;
28   subt care de-ar fi stat şi ea smerită, aş fi gustat nespus de dulcea stare de-aici, şi-acum, şi-apoi ca nefinită.
31   Pe cînd treceam printr-astea stări primare a vecinicii plăceri, de-uimire prins, şi dor-avînd de-alt farmec mult mai mare,
14 ea, cu totu-ntoarsă] doamna,-ntoarsă-ntreagă A // 20 ci-acesta, dăinuind, sporea-n tărie B jj 21 în gînd ] mirat A j în gînd: „Dar ce-o fi oare?"] „Darce-arputea să fie?" B jj 23 şi cu rîvn-amară ] aşa că-n rîvna mea B j rîvn-amară ] rîvna mea / Marginal dreapta este notat un semn de întrebare, j Cf. Dante: per Faere luminoso ; onde buon zelo. // 24 mustrai atunci a ] m-a-mpins să mustru-a B jj 25 căci unde-uscat şi cer smerenie-avea (iniţial: smerit steteaj Bj cer şi-uscaturi ascultară ]<...> şi cer şi-uscat A // 25—27 Versurile slnt unite marginal dreapta cu o acoladă, jj 27 sub nici un fel de văl n-a vrut să stea B j povară ] <... >at A jj 30 şi-acum şi-apoi ca nefinită ] şi-ntîi şi-apoi neterminat<ă> B jj 32 Iniţial, In loc de uimire prins fusese scris .uimiri cuprins. / prins A jj 33 şi dornic de-o plăcere şi m<ai> mare B jj
34   sub verzii arbori ca şi-un foc aprins păru, şi-n jur văzduhul şi nainte, şi-un dulce cînt din sunet s-a desprins.
37   Ori veghe,-ori foame,-ori ger, fecioare sfinte, dac-am răbdat eu pentru voi vrodată, silit acum vă fac o rugăminte:
40 să-mi verse apa Helicon bogată şi-ajute-mi al Uraniei cor să pui în vers ce greu şi-n gînd chiar mi s-arată!
43   Şi şapte pomi de aur eu crezui
că văd, păruţi aşa prin lunga zare ce sta-ntre noi şi ceea ce văzui;
46 cînd fui aproape îns-atît de tare, că lucrul cel ce-nşală vro simţire nu pierde-al său nimic prin depărtare,
'49   puterea care minţii-i dă vorbire făcu să văd că-s lămpi păruţii-acei copaci, şi voci cîntau: „întru mărire".
34—35 păru tot locul ca şi-un foc aprins
şi-n jur sub pomii verzi şi şi-<nainte> B j
păru văzduhul ca şi-un foc ap<rins>
sub verzii pomi şi-n jur şi <şi-nainte> C jj
Oft păru ] văzui A jj 37 Dac-am răbdat ori ger, fecio<are sfinte) Aj ttfi foame,-ori ger ] ori foame de-am răb<dat> B jj 38 vrodată ] adese -4 // 40 Iniţial, in loc de -mi fusese scris -şi. // 40—12 Marginal dreapta, itngă două linii verticale ce unesc versurile este notat un semn de întrebare. / Cf. Dante :
Or convien che Blicona per me verşi, *>" e Urania m'aiuti col suo coro
'■>■ forti cose a pensar mettere in verşi. //
41 şi-ajute-mi al Uraniei ] şi-Uranie-ajute-mi B jj 42 în rime (iniţial: ■yers) lucruri grele-a-fi-nţelese Bx j ce greu şi-n gînd ] ce-i chiar gîn-■dirii Jîj//47 vro simţire ] simţămînt AH 49 vorbire ] cuvînt A//&0 •acei ] cale A II51 Osana aveau în cînt Ax j ce cîntă A2 jj
206
207
52 Deasupră-şi lumina cu clar temei frumosul vas, ca luna-n zări senine la miezul nopţii-n miezul vieţii ei.
55  Mă-ntoarsei cu priviri de-uimire pline
spre-al meu poet, ci-al său răspuns fusese că sta privind, şi el uimit ca mine.
58   Şi iar privii spre-acele-odoare-alese ce-aşa de-ncet veneau, că mai cu zor sînt paşii-nceţi ai tinerei mirese.
61   Şi-mi zise doamna: „— Prea te uiţi cu dor arzînd de-acele lămpi strălucitoare şi nu priveşti şi ce-i în urma lor".
64 Şi, ca şi-urmîndu-şi ducii lor, popoare văzui venind, şi albe-aveau vestminte cum nu-i pe lume-n veci astfel de-alboare.
67   Lucea la stînga-mi <faţa> apei sfinte redîndu-mi coasta stîngă,-ncît păream ca şi-n oglindă ce mi-ar sta nainte.
62 Deasupră-şi răvărsa lucori egale B / -şi a fost adăugat ulterior, j cu clar temei ] -n lucori egal<e> A jj 53 ca luna ] cu-al lunii B jj 54 ei ] sale A lj 66 -al meu poet, ci-al său răspuns ] bunul dom<n>, al cui răspuns A // 58 odoare ] lămpi A jj 69 cu zor ] iuţi A // 60 sînt paşii ] îşi fac A j Marginal dreapta sint notate un semn de întrebare ţi unul de scoatere, j Cf. Dante: che foran vinte da novelle spose. // 61 Şi-mi zise doamna ] Deci doamna iar B / cu dor] umpluţi A jj 62 spre-acele vii lumini tu ochii duci-i B j strălucitoare ] <... >ime Alt lucii A2 II 64 ducii lor ] conducători A jj 66 cum nu-s pe lume-albori ce-ar fi m<ai> lucii B I alboare ] alborii A // 67 în versul din textul de bază, am înlocuit luciul, subliniat cu creionul, cu faţa, notată tn A, pentru a evita repetiţia lucea... luciul. // 67—69 Versurile sint unite marginal dreapta cu o acoladă. // 68 Iniţial, tn loc de păream fusese scris părui. / păream A II 69 Marginal dreapta este notat un semn de scoatere, j Cf. Dante: s'io riguardava in lei, come specchio anco. //
70   Iar, cînd pe mal atare loc aveam, c-aveam distanţă singur rîurelul, <şi-am stat ... să văd ... alesul neam,)
73   văzui trecînd acele lămpi şi-n felul acela dînd în urma-le-o coloare cum este-o linie trasă cu penelul,
76   aşa că, sus, distinct-a lor lucoare da şapte dungi, în feţele ce dau lui Foebus arc şi Lunii-ncingătoare.
79   Mai lungi decît vederea mea erau aceste dungi, iar cele din afară cam zece paşi, cred eu, se-ndepărtau.
«2   Sub cer aşa frumos, cum spusei dară, bătrîni, de două-ori doisprăzece,-avînd cununi de crin, tot doi cu doi intrară,
70 Iniţial, în loc de aveam, fusese scris avui. // 71 c- a fost adăugat ulterior. / c-aveam distanţă ] că-mi sta la mijloc A jj 72 Versul din textul de bază : m-oprii să văd mai bine, şi văzui, a fost înlocuit, pentru rimă, nu varianta notată în A. // 72—73 Cf. Dante:
per veder meglio ai passi diedi sosta, e vidi le fiammelle andar davante. //
78 Iniţial, în loc de şi-n fusese scris în. //75 cum este-o linie] <...> «ă-s linii A jj 76 Iniţial, tn loc de aşa fusese scris un alt cuvînt, ţters apoi cu guma. II 77 Iniţial, tn loc de dungi fusese scris un alt cuvînt, ţters apoi «B guma. I dungi ] brîne A jj 79—81 Marginal dreapta, Ungă o linie care uneşte versurile este notat un semn de scoatere. / Cf. Dante:
Questi ostendali in dietro eran maggiori che la mia vista; e, quanto a mio avviso, dieci passi distavan quei di fori. //
88 aceste dungi ] întinse-n sus (anulate) A/1 83 Iniţial, tn loc de bătrîni fusese scris un alt cuvînt, ţters apoi cu guma. jj
208
209
85   şi toţi: „— Bine-vorbită fii", cîntînd, „între femei şi binecuvîntate <eterne-a tale frumuseţi!" Iar, cînd)
88   în faţa mea şi flori împurpurate,
şi ierbi, pe-alt mal, cu toatele-mpreună de-acele ginţi alese-au fost scăpate,
91   precum pe cer o stea la stea s-adună, aşa veniră-n urmă patru fiare, şi toate-aveau de frunze verzi cunună;
94   cu şase-aripi ornată fiecare
şi pene numai ochi, cum, de-ar fi viu, gîndesc că Argus i-ar avea atare.
97   Dar rime nu mai pierd să le descriu, creştine-al meu, căci de-altele mi-e mie, încît aici îmi cat-avar să fiu;
100   dar vezi în Ezechil cum le descrie,
venind din nord, din friguroasa parte, cu ploi şi foc şi multă vijelie;
103   şi-aşa erau cum le descrie-n carte la el, ci, pentru pene, e cu mine Ioan, ce-aici de-acela se desparte.
87 Versul din textul de bază: a tale frumuseţi, eterne stînd a fost înlocuit, pentru respectarea sensului, cu varianta notată In A : eterne-a tale (frumuseţi !"> Iar cînd. / Cf. Dante: sieno in etterno le bellezze tue!"//87—89 Versurile sini unite marginal dreapta cu o acoladă, jj 89 Marginal dreapta este notat un semn de scoatere, j Cf. Dante: a rimpetto di me dall'altra sponda. //95 Iniţial, In loc de şi fusese scris cu. // 96 gîndesc] eu cred A jj 97—98 Marginal dreapta este notat un semn de întrebare, j Cf. Dante:
A descriver lor forme piu non spargo rime, lettor; ch'altra spesa mi strigne. //
99 încît aici îmi cat-avar ] şi-astfel îmi cat-avar aici A jj 101 venind ] că vin A jj 103 le descrie-n ] spune el în Ajj 104 ci, pentru-aripi, loan a spus că A jj
210
i
106   Iar spaţiul dintre-acestea patru-1 ţine pe două roţi un car ce pontifică şi tras de gîtul unui vultur vine.
109   Acesta-n sus aripile-şi ridică
între mezinul steag şi trei şi trei,
dar nu le-atinge-n zarea ce-o despică:
112   mergeau cu mult mai sus ca ochii mei. Cît e vultur, e de-aur sfînta fiară, dar alb bătînd în roşu-i restul ei.
115   Pe Scipio sau pe-August nu-1 bucurară romanii cu mai mîndru car, şi, puse alături, ar putea sărac să-ţi pară
118   chiar şi-al lui Sol, acel ce s-abătuse şi-a ars prin ruga tristei Terra, cînd în taină Jupiter dreptate-aduse.
121   Trei doamne-n dreapta lui veneau jucînd în cerc: o doamnă roşie-aşa făcută, că n-ai cunoaşte-o,-n flăcări de-ar fi stînd,
124   iar ceealaltă-n trupu-ntreg părută
smarald din care-ntreg şi l-ar avea; a treia ca de nea de-acum căzută.
106—108 Cf. Dante:
Lo spazio dentro a lor quattro contenne un carro, in su due rote, triunfale, ch'al collo d'un grifon tirato venne. //
107 Iniţial, în loc de roţi fusese scris roate-. //111 atinge ] strică A1 \ Strică Âtjj 112 mergeau ] [păr]<eau> AU 115 Iniţial, în loc de sau fusese ■Scris şi. // 116 mai este scris marginal dreapta, cu semn de intercalare tn text. II117 ar putea sărac să ] cred, sărac putea să A jj 118 acel ce s-abătuse ] acel ce ars i fuse B jj 119 cînd trista Terra-şi plînse nenorocul B 1/120 în taină Jupiter] şi-n taină Zevs B /în taină Jupiter dreptate ] dreptate-odat<ă> Zevs în tai<nă> A //121 Veneau trei d<oamne>-n dreapta lui cu jocul Bx j La dreapta lui 3 d<oamne>-n cerc cu jocul i-B* / Jucînd în cerc, la dr<eapta> C j Veneau B3 jj 123 că,-n flăcări «tind, n-ar fi mai roşu focul B jj
211
127 Condusă hora de-albă-ntîi părea, de roşie-apoi, şi, iuţi sau alinate, roteau precum cînta din gură ea.
130   La stînga patru-n purpură-mbrăcate jucau, şi-n chipul uneia, ce este în frunte cu trei ochi, erau purtate.
133   Şi-n urma grupei ce-am descris, cu-aceste văzui doi moşi, într-alt port fiecare, ci-asemeni în mişcări si dulci şi-oneste.
148   ci trandafiri şi-altfel de roşie-o floare: un ochi mai de departe-ar fi jurat că toţi ar fi din ochi în sus vîlvoare.
151   Cînd caru-ajunse-n dreptul unde-am stat, tună-n văzduh şi-acelei gloate demne păru că semn de-oprire i s-a dat,
154   căci stete-n loc cu primele ei semne.
136   Părea unul şcolar acelui mare
Hippocrate ce-a fost creat de fire celor mai dragi făpturi pe cari le are.
139   Al doile-avea contrarie-o pornire, încît şi peste vale-o groaz-avui de-acuta-i spadă plină de lucire.
142   Umili părînd, pe patru-apoi văzui,
şi-un singur moş sfîrşea aceasta grupă: dormea, ci-avea-nspirată faţa lui.
145   Şi-acestea şapte-aveau ca prima trupă vestmîntul lor, ci, drept încingătoare, a frunţii cîmp nu crinii li-1 astupă,
131 -n chipul ] -n tactul A //132 erau ] păreau (iniţial: purt[...]) A // 135 ci-asemeni în ] la fel însă-n B / Marginal dreapta este scris V. Ch. / Cf. Dante: ma pari in atto ed onesto e sodo. //136 Părea unul ] Un ins părea A //136—-138 Versurile sint unite marginal dreapta cu o acoladă. I Cf. Dante:
L'un si mostrava alcun de' famigliari
di quel sommo Ipocrate  che  natura *''
alli animali fe' ch'ell'ha piu cari.// '(
140 avui ] vale A //142 văzui ] cale A //144 lui ] sale A // 146 drept ] —^---
-a frunţii A // l5l a™ stat ] fuse A //153 s-a dat ] puse A.
212
16
aşa deasupra ăstor roţi divine   ., , ieşir-o sută-ad vocem tanti senis ■ şi soli şi servi ai vieţii făr' de finei
CÎNTUL XXX 19 strigau: „Benedictus qui veriis!",
zvîrlind pe mîndru-i car şi-n juru-i flori, „Manibus, oh, date lilia plenis!"
l   Cînd Ursa deci din cea dintîi lumină (ce-n veci de-apus şi nici de zori nu ştieT nici de-alt vrun nor, decît de-ntîia vină,
4   şi care face-atent spre datorie
pe-oricare-aici, precum al nostru face corabia-n port cu bun sfîrşit să vie)
7   a stat pe loc, mulţimea cea verace, venită-ntre vultur şi-al ei popor, s-a-ntors spre car ca şi spre-a dînsei pace;
10   şi, ca şi-un sol din cer, un duh de-al lor, „Mireasa din Liban" cîntînd deodată, strigă-ntreit, şi toţi strigară-n cor.
13   Precum cei drepţi, la marea judecată, grăbit ieşind din groapă-i fiecine, cîntînd din guri cu voce re-mbrăcată,
1 Ursa ] Carul A //2—3 Marginal dreapta, lingă o linie verticală, este notat un semn de întrebare, j Cf. Dante:
che n6 occaso mai seppe ne orto
ne d'altra nebbia che di colpa velo. //
2—6 Versurile sînt unite marginal dreapta cu o linie oblică. jj 5 precum al nostru ] cum cel de jos ne A jj 6 corabia-n port cu bun sfîrşit ] cu bun sfîrşit corabia<-n port) B j Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. I Cf. Dante: qual temon gira per venire a porto. //14 Iniţial, în loc de grăbit fusese scris grăbiţi. //16 Cf. Dante: la revestita carne alle-luiando. / Cîntînd ] (aleluind) A jj
22   Văzui adese-n fapt de zi, spre zori, întregul cer cu faţă-mpurpurită, iar restu-n dulcile-i de-azur colori,
25   şi faţa soarelui născînd umbrită', aşa că, potolind o ceaţă rară, de ochi putea-ndelung fi suferită;
28 aşa-ntr-un nor de flori, ce-1 ridicară divine mîni, şi-n pîoaie-apoi prelinsă, cădea-ndărăt şi-n car şi-n jur pe-afară,
31   pe vălu-i alb, cu foi de-oliv încinsă văzui o doamnă, verde-avînd manta şi-a ei hlamidă ca de foc aprinsă.
18 telegii A jj 20 plound (iniţial: zvîrlind j şi-n mîndrul car şi-n juru-i (flori) A jj 22 Ades văzui spre răsărit, in zori B j Iniţial, in loc de adese-n fusese scris acum în. / spre zori ] spre răsărit A II Marginal dreapta este notat un semn de înlocuire, j Cf. Dante: Io vidi giâ nel co-minciar del giorno. // 23 întregul este tăiat cu o linie, jj 23—28 Versurile sint unite marginal dreapta cu două acolade Ungă care este scris V.M. //26 Iniţial, în loc de şi fusese scris iar. // 30 Iniţial, în loc de cădea fusese scris căzu. / car şi-n jur ] arcă şi A jj 31—32
văzui o d(oamnă> cu măslin încinsă pe albul văl, în verdea ci manta B .jj
214
215
34   Şi iată, duhul meu, ce ferm era
de-atîta timp, spre-a nu simţi scădere şi-a sta zbătut In faţa-i cînd va sta,
37   cumplit a resimţit, nu prin vedere,
ci prin puteri venind din ea pe-ascuns, iubirea veche-n toat-a ei putere.
40   Dar, cînd virtutea, cea ce m-a străpuns pe cînd fui incă-ntr-a prunciei stare, în ochii mei vizibila ajuns,
43   privii la stînga cu respectul care îl are pruncul ce la mamă vine, cînd ori mîhnire,-ori teamă dînsul are,
4 6   spre-a zice lui Virgil: „Nu este-n mine nici strop de sînge-acum netulburat şi-al vechei flăcări semn îl văd eu bine."
49   Dar, vai, Virgil de el m-a şi lăsat orfan, Virgil, preadulcele meu tată, Virgil, cui mă-ncrezui spre-a fi salvat!
52   Tot ce-a pierdut antica mam-odată nu-mi fu zăgaz să nu-mi adune iar nou plînset faţa cea de plîns scăpată.
55   „— Că-i dus Virgil, nu plînge-aci-n zadar, nu plînge încă, Dante! îndura-vei, spre-a plînge tu, cu mult mai mare-amar."
85 scădere A //36 sta ] fi A IJ 37 cumplit ] deodată A // 43 respectul care ] încredinţare A \\ 45 -ori teamă ] -n suflet A // 53 să nu ] pre-a A II 55 Iniţial, in loc de aci fusese scris tu. //
58   Cum trece-un admirai la pupa navei, la pror-apoi, să vad-oştenii lui de pe-alte năvi, îndemnuri dînd ispravei,
61   la car, în partea sting-,aşa văzui
(întors spre ea, cînd numele mi-1 spuse, pe care-aici, silit de stări, îl spui)
64 pe dulcea doamnă, cea ce-mi apăruse sub noru-acel de flori, cum peste vale fixaţi pe mine-adîncii ochi şi-i puse.
67 Şi-astfel, deşi sub vălul feţii sale, ce-ncins cu-ale Minervei foi cădea, eu nu puteam s-o văd, ea, cu regale
70   mişcări în gest şi mînioasă, ea
vorbi, precum şi-un om ce multe zice păstrează-n urmă vorba cea mai grea:
73   „— Sînt eu. Priveşte-aici, sînt eu, Beatrice. Cum te-njosişi să urci tu sfînta scară; ori nu ştiai că-n rai devii ferice?"
76   Plecai, la asta, ochii-n apa clară, ci-n ea cînd mă văzui, pe cînd privii, de-aşa ruşine-obrajii-mi se-ncărcară.
68 Iniţial, în loc de trece fusese scris umbl-, iar în lec de la pupa, pe podul. // 64—66 Versurile sînt unite marginal dreapta cu o acoladă. / Cf. Dante:
vidi la donna che pria m'apparîo
velata sotto l'angelica festa,
drizzar li occhi ver me di qua dai rio. //
68 foi A II 71 Iniţial, în loc de precum fusese scris şi c<a>. / precum ] «i-asa A // 72 -n urmă ] -napoi A II
216
217
79   Cum aspră pare-o mamă pentru fii, aşa şi mie ea, ci-n aspritură simţeam balsamul nobilei minii.
82   Apoi tăcu. Iar ingerii-ncepură: „In te spera vi, Domine", dar ei mai sus de „pedes meos" nu trecură.
8 5   Precum într-un brădet, pe munţii-acei ce fac Italiei dos, s-adună troaie şi-ngheaţă neaua-n vintul dinspre Schei,
88   şi-apoi, muiatei,-ncepe-n ea să ploaie, cînd suflă ţara unde umbra piere, părînd că-i ceară ce la foc se moaie,
91   aşa fui făr' de plins şi de durere la cîntul lor ce-1 cint-aici senine şi-n veci de-acord cu vecinicele sfere.
94   Dar, cînd simţii că milă-n cînt de mine mai multă pun decît de-ar fi vorbit: „— De ce-i smulgi, dpamn-,aşa de lungi suspine?"
9 7   Fu vint şi apă geru-ntroienit în peptul meu şi cu durere mare prin ochi şi gură-ntreg mi-a năvălit.
100   Ci-n car, la dreapta, tot în nemişcare văzui că stă şi-aceste vorbe-i curg spre-acei eterni ce plinser-a mea stare:
83—84 Versurile sini unite marginal dreapta cu o acoladă. // 90 Iniţial, In loc de -i fusese scris l<a>. // 97—99 Versurile sînt unite marginal dreapta cu o acoladă. / Cf. Danie:
lo gel che m'era intorno al cor ristretto, spirito e acqua fessi, e con angoscia della bocea e delii acehi uschi del petto. //
218
103   „— Da, voi vegheaţi în ziua făr' de-amurg, Încît nici somn, nici noapte nu vă fură vrun pas măcar din timpii ce se scurg,
106   dar vorbele ce-am spus alt ţel avură: spre-a şti acest mîhnit că o durere se cade-a fi cu vina pe-o măsură.
109   Nu singur prin efectu-acelor sfere,
ce duc pe-orice născut spre-anume fine precum combină-n zodii-a lor putere,
112   ci şi prin mila graţiei divine,
ce dintr-aşa de nalt un nor ne plouă, că n-avem noi vederi de-a-i fi vecine;
115   virtuţi avu acesta-n viaţa nouă
atari, că de-orice fapte mari dibace, minuni de probe ne-ar fi dat el nouă.
118   Pe-atît însă mai rău şi sterp se face prin rea sămînţ-un loc necultivat, pe cît mai multă vlagă-ntr-însul zace.
121 A mea privire-un timp 1-a răzimat şi tinerii mei ochi i-au fost toiagul ce-1 duse drept pe-un drum adevărat;.
118 dintr-un nor A jj 115—117 Cf. Dante:
questi fu tal nella sua Vita nova virtualmente, ch'ogni abito destro I . fatto averebbe in lui mirabil prova. //
Χ1—123 Versurile sînt Unite marginal dreapta cu o acoladă. / Cf. Dante
Alcun tempo il sostenni col mio volto; «t- mostrando li ocehi giovanettt a" iui, ■
meco il menava in dritfa parte volto. //
219
124
ci-rtdată ce-mi schimbai, sosind pe pragul
etăţii-a doua, viaţa mea,-ncepui
să nu-i mai plac şi de-altele-a prins dragul.
12"   Cînd eu mureai din carne-n duh şi fui
sporită şi-n frumseţi ca şi-n virtute, ClNTUL XXXI
eu tot mai făr' de preţ şi rea-i părui;
130   şi paşii-atunci i-a-ntors pe căi pierdute, urmînd imagini false cătr-un ţel ce minte-n veci promisiile făcute.
133 Nimic nu fu că-n visuri ori altfel cerşii de sus inspiraţiuni prin care cătam să-1 chem, nimic n-a prins de el.
136   Căzu-ntr-atît, că, făr' de vindecare găsind orice mijloc cu el, probai să-1 fac să vad-a răilor pierzare.
139   Deci însămi eu pe-a morţii poartă-ntrai şi mi-am trimis şi ruga şi suspinul spre-acel ce-1 scoase pîn-aici în rai.
■142   S-ar rupe pentru el atunci divinul
decret, de-ar bea din Lete.-ori prînzul gata de-aici gusta-l-ar. făr-a-si da tainul
10
1.3
„— Tu, cel ce-aştepţi a trece riul sacru", şi-a-ntors spre mine-al vorbei vîrf subţire, ce, şi tăind, aşa-mi păru de acru,
şi, făr-a mă cruţa, urmă-n vorbire,
„e drept? Să-mi spui, e drept? Sînt mari acuze
şi-i just s-ascult şi-a ta mărturisire."
Puterile-mi erau însă confuze, aşa că vocea-mi se mişcă spre grai, ci-n drumul ei s-a stins pînă la buze.
Puţin stătu şi-apoi: „De ce mai stai? Răspunde-acum, căci Lete încă-n tine n-a şters urîtele-amintiri ce ai!"
Dar groaza mea-n amestec cu ruşine atare-un „— Da" mi-au scos cu voce stinsă, c-a fost nevoie de-ochi spre-a-1 prinde bine.
145   căinţei lui ce-n lacrimi face plata."
125 mea este tăiai cu, o linie, j mea ] lui A //132 -n veci promisiile făcute ] orice făgăduieli făcute B // 134 cerşii de sus inspiraţiuni ] cerşite-nsp<ira-ţiuni) i-am dat A // 139 Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. I Cf. Dante: Per questo visitai l'uscio de' morţi. //142 Noi nu vom rupe pentru A jj 143 lăsîiidu-1 cu (anulat) Ax / să (anulat) At / lăsînd -să gusle-cn prînz de At.
220
16   Precum, cînd se destinde-o prea întinsă balistă, rupe coardă şi-arc şi-atare de fier e ţinta mult mai slab atinsă,
8 Iniţial, in loc de şi tăind fusese scris spre-a tăia. / şi tăind A // 8 se mişcă ] s-a mişcat A //16 Precum, cînd se destinde-o prea ] Precum bali<sta> rupe cînd <e> A / Prea mult, şi coarda şi-arcul B \\
221
19
a.şa m-a frint povara mea cea mare şi-aşa de plin de plins şi-oftaturi fui, că gura-nchise vocii-orice cărare.
34
Plîngind: ,,— De-a lumii bunuri, am răspuns, atras eu fui spre-o falsă bucurie de-ndat-atunci cind tu mi te-ai ascuns".
22   Şi iarăşi ea: „—Dorinţelor ce-avui şi cari făceau să oaţi supremul bine, mai sus de care-alt bun nici unul nu-i,
25   ce gropi' 'găsit-aî tu-mpedecăminte" sau ce : căltt'şe-astfel că trebuia să pierzi speranţa'mergerii nainte?
2$ <Şi ce-nlesniri apoi şi ce ciştiguri). pe-a altor frimte-aşa ţi s-arătară, <c-ai fost silit de ele să te-asiguri ?">
31   Tîrziu şi dup-o lungroftare-amară, cu greu avui şi glas <să dau răspuns) ce-abia cu trudă buzele-1 formară.
21 Marginal dreapta 'sini notate un semn de întrebare şi unul de scoatere. / Cf. Danie: c la stia voce allehto per lo suo varco. li23—24 ' '
deasupra cui nu e la ce s-aspiri decît <......................> B II
25 găsit-ai tu j tu Ie:ai g'ăsi,t A, în drum găs<işi> B //2,6 Iniţial, In loc de astfel fusese scris aşa. / trebuia ] trebuiai A //28 Versul,'absent din textul de bază, ă fost reprodus din D. // 28—30 Cf. Danie:
K quali agevolezze o quali avanzi
nella fronte delii altri si monstrarq,
per che' dbvessi lor pasşeggiare arizi?"//
30 Versul din textul de baza : c-.ai. fost silit să.caţiia le avea; -a fost înlocuit, pentru rimă, cu varianta notată in D. / s-alergi ca să le ai A // 32 Versul, incomplet in textul de bază : cu greu avui şi glas s<. . . > de-ajuns, a-fost ihtr'egit; pentru sens şi rimă, cu ajutorul uneia dintre variantele notate tn- D: avui cu greu şi voce spre-un răspuns.' / Cf. Danie: a pena ■ebbi la voce -che risposc■// ' ■   > .<   ■ ,..
37   „— De-ai fi negat, tăcînd, ce-mi spui tu mie, mai neştiută tot n-avea să poată sâ-ţi fie culpa ta. Alt jude-o ştie!
4 0   Fiindcă in s-acuză culpa toată
chiar gura ta, în sfîntul nostru sfat se-ntoarce spre-ascuţiş duşmana roată.
4 3   Dar de-alte daţi spre-a fi tu mai bărbat, sirene cînd auzi, şi şi mai multă ruşine spre-a simţi de-al tău păcat,
46 descarc-al plinsului temei şi-ascultă, şi-auzi cum trebuia pe-opusul drum să-mi fi urmat, cînd fui din lume smultă.
49   Natura şi-arta farmec pîn-acum
nu-ţi dete-aşa ca-n mîndrul trup ce-mi fuse prinsoare-atunci şi-n ţărnă-i astăzi scrum.
52   Supremu-ţi farmec deci de să pierduse
prin moartea mea, ce bun lumesc fu-n stare s-abată-n lături minţile-ţi seduse ?
55   Dator ai fost la prima săgetare a falselor plăceri să urci în pripă pe urma mea ce nu mai fui atare.
37 Iar ea: „— Negînd sau şi tăcînd să fie B // 39 greşala ta! Alt jude-avem B jj 40 Iniţial, in loc de Fiindcă fusese scris Da<r>. / Fiindcă îns:acuză ] Dar pentru că-şi acuză A // 47 Iniţial In loc de opusul fusese scris opus un. //52 Iniţial, In loc de de să pierduse fusese scris perdut de. // 54 minţile-ţi seduse ] minţile seduse A li
222
223
58   Ce-aveai să laşi In jos a ta aripă, s-aştepţi loviri, ori vro duduie, poate, sau alte-atari (plăceri) ce ţin o clipă?
61   Nici dou-ori trei un pui nu le socoate, ci laţ a-ntinde paserii bătrîne şi-a trage-n ea săgeţi degeaba-s toate.''
64   Aşa cum stă şi ochii-n jos îi ţîne şi-ascultă mut un prunc, recunoscînd greşala sa şi pocăit rămîne,
67   aşa stam eu; şi iar îmi zise: „Cînd te doare-aşa c-auzi, ridică barba ca şi mai mare-amar să ai văzînd":
7 6   Cînd faţa mea-nălţat-apoi fusese,
văzui pe-acei ce-s primă creatură că jocului de flori sfîrşit pusese;
79   şi-a mea vedere, nu de tot sigură,
s-a întors spre doamna ce privind stetea spre cel cu două firi într-o făptură.
82   Sub vălul ei, şi peste rîu, părea că-ntrece-atît fiinţa ei antică pe cît, trăind, pe toate le-ntrecea.
8 5   M-au ars căinţele cu-a lor urzică,
încît simţeam suprema ur-acu
pe ce m-a smuls mai mult de-a mea amică,
70   Pe-un vechi stejar, cum smulge-o mînă iarba, l-ar smulge mai uşor un vînt adus din Alpi sau vînt din ţara lui Iharba,
73 de cum nălţai eu barba, cînd mi-a spus; dar, cînd prin barbă faţa mi-o-nţelese, văzui ce-otravă-n vorbe ea mi-a pus.
68 să laşi ] s-abaţi A // 58—60 Cf. Dante:
Non ti dovea gravar le penne in giuso, ad aspetar piu colpi, o pargoletta o altra vanită con si breve uso. //
60 Versul, incomplet In textul de bază, a fost întregit cu varianta notată In Ax. I momeli At / Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. // 62 laţ a-ntinde ] a-ntinde laţuri A // 64 -n jos îi ţîne ] fără să-ngîne 4 // 64—66 Marginal dreapta, Ungă două linii care unesc versurile, este scris V.M. \Cf. Dante:
Quali i fanciulli, vergognando, muti con li occhi a terra stannosi, ascoltando e se riconoscendo e ripentutti //
72 sau vînt din ţara ] noştri, ori ţara A //
88   iar inima-mi atari mustrări avu
că-nvins căzui, şi ce-a mai fost de mine o ştie-aceea care cauză-mi fu.
91   Şi-n fire-apoi cînd mi-am venit în fine, frumoasa ce-o-ntîlnii venind agale deasupră-mi sta şi „—Prinde-m-acum bine!
94   zicînd, mă-mpinse pină-n gît în vale şi, tras de ea prin rîu, uşor pluti ca şi-o suveică pe-apă ca pe-o cale.
"—78 Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. / Cf. Danie .
posarsi quelle prime creature
da loro aspersion l'occhio comprese. //
^1 Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. / Cf. Danie: ch'e s?la una persona in due nature. // 82 Sub vălul ei şi ]^>ub văl, ea chiar l1-A II 85 M-au ars ] Şi-atunci m-au ars A / M-au ars căinţele cu-a lor ^«mţe-atunci m-au ars cu-al lor B // 86 indignări A jj 90 o ştie num<ai' (suprascris: doamnaJ cauza astei stări A // 95 Iniţial: şi, tras prin rîu Qe ea, uşor pluti. / pe faţa A //
224
225
97   Şi-atît de dulce-un cîntec s-auzi
„Spăla-mă-voi", cînd lingă mal ea stete, că nu să-1 scriu, dar nu-1 pot nici gîndi;
100 şi, capu-n braţele frumoasei fete avîndu-mi-1 cuprins aici, mă puse, scufuns cu el întreg, să beu din Lete.
115   Şi-auŢzis: „Acum tu nu cruţa privirea, că-n faţă ai smaraldele din care săgeţi cindva-ţi trimise-n piept iubirea".
118   Şi doruri, mii şi toate-o-nflăcărare, lipiră ochii mei de-ai ei, ce ţîntă (priveau mereu) asupra sfintei fiare.
103   M-a scos apoi scăldat şi-apoi mă duse la cele patru zîne-n hora lor şi-un braţ pe mine fiecare-şi puse:
121   Şi-n ei se reflecta acvila sfîntă ca soarele-n oglinzi, acum divin, acum uman părind că se-nvestmîntă.
106   „— Noi, stele-n cer şi nimfe-aici în cor, Beatricei tale serve i-am fost date, cînd nici n-a fost descins la cei ce mor.
124   De-am fost mirat, socoat-orice creştin, văzînd că-n el inmobil lucrul zace şi numai chipu-1 schimb-aşa deplin.
109   Te-om duce-n ochii ei, dar, spre-a străbate lumina lor, vor aperi pe-a ta acele trei, căci văd mai luminate."
127   Şi-n timpul ce-n uimire-aşa şi-n pace gustam acum din alimentul sfînt, ce, dîndu-ţi saţ, <tot mai flămînd) te face,
112   Şi-apoi mă duse corul ce cînta
la pieptul fiarei, unde,-ntoars-airea, ci-acum privind spre noi, Beatrice sta.
91» scriu ] spui A jj 100—102 Marginal dreapta, lingă o acoladă ce uneftr versurile este nolat un semn de scoatere, j Cf. Dante : t||Ş<j
La bella dorina noile braccia aprissi; abbraccionuni Ia testa e mi sommerso ove convenne ch'io l'acqua inghiottissi. //
101 mă puse ] m-a scufuns A //102 scufuns cu el întreg ] acolo unde-avu i A jj 103 Iniţial, In loc de apoi mă duse fusese scris mă-ntroduse. /, 101 Iniţial, In toc de la cele patru zîne-n hora fusese scris în horn celor patru zîne. //105 Marginal dreapta este notat un semn de scoatere, jj 107 Iniţial, in loc de Beatricei fusese scris stăp(înei>. /,' 114 ci-acum ] dintîi, şi-acum A jj
130   prin actul lor ce le-arăta că sînt
din mult mai nalt un trib, acea triadă veni dansind pe-angelicul ei cînt.
*33   „_ Fă ochii sfinţi, Beatrice, o, fă-i să cadă, aşa cîntau, spre cel cui drag7 tu-i eşti şi-atita drum veni ca să te vadă!
120 Versul din textul de bază: ce fix steteau asupra sfintei fiare a fost ™*>dificat, pentru evitarea repetării lui ce, cu ajutorul variantei priveau ijlereu. notată in A. jj 123 uman părind ] părind uman A jj 129 tot mai amînd notat în A. înlocuieşte, potrivit indicaţiei lui G. Cosbuc, pe mereu lanund din textul de bază. / Cf. Dante: che, saziando ' di se, di se <*sseta. //133 „- Fă ochii sfinţi, asa cînlau, să-ti cadă B jj
226
227
136   Din graţie,-o, fă-ne dar să-i dezvăleşti şi gura ta, să-ţi vadă vorbitoare şi-a dou-a ta frumseţe ce-o-nvăleşti!"
139   A vecinicei lumini, o, tu, splendoare, din cîţi, Parnase,-ngălbinesc subt tine la umbra ta si-ţi beau de prin izvoare,
CÎNTUL XXXII
142   ah, cine n-ar fi tulburat ca mine
de-ar vrea s-arate cum mi te-ai ivit, cînd tu, umbrită de-armonii divine,
145   aci,-n deschis văzduh, te-ai dezvălit!
Atît de-atent şi fix priveam acu s-adăp a mea cea de-un deceniu sete, încît oricare-alt simţ ca mort îmi fu,
părînd că am şi-aici, şi-aici părete spre-a nu vedea, aşa de mult m-aduse în vechiul laţ surîsul sfintei fete,
7   cînd faţa mea cu sila-ntoarsă fuse,
spre braţul stîng, de-acele trei fecioare, căci „Prea ţintit!" din ele una-mi spuse.
10  Şi-acea orbie, care-o simte-n soare al nostru văz, prea brusc de el atins, pe-o clipă-n ochi îmi fu-ntunecătoare.
.13   Cu-acel puţin, cînd văzu-mi s-a deprins (eu zic aici puţin, alăturîndu-1 cu multu-acel de care fui desprins),
136 -i a fost adăugat ulterior deasupra riadului. / dezvăleşti ] areţi A II 138 -nvăleşti ] frumuseţi A II146 Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. / Cf. Dante: quando nell'aere aperto ti solvesti
228
16  văzui cum se-ntorcea spre dreapta rîndul eternei oşti, plecînd, întoarsă toată, şi şapte lămpi şi-al zilei soare-avîndu-1.
1 Pe cînd acum priveam atent şi-ntins B / Pe cînd priveam trudit A II •Îmi fu ] stins B // 9 Marginal dreapta este notat un semn de scoatere. / Cf. Dante: perch'io udi' da loro un „Troppo fiso !" //11 atins ] lui A // *• desprins ] fui A //15 fui desprins ] m-abătui A //16 cum se-ntorcea ] <* ,1-a întors A II18 din nou spre soare, lustru-n faţ-avîndu-1 Bx / şi •°»ele şi lustru-n faţ-avîndu-1 B2 //
229
19   <Precum sub scuturi, spre-apărare,-o gloată se-ntoarce-ncet cu steagul, mai nainte de ce-ar putea să-şi schimbe frontul toată,)
22   aşa şi-oştirea-mpărăţiei sfinte,
ce-n front mergea, trecu, pe cînd la car nici nu-ncepuse primul lemn să clinte.
25   Fecioarele la roţi veniră iar, vulturul trase arca cea sfinţită, dar nu-şi clătea nici fulg pe el măcar.
28   Iar doamna cea prin vad cu noi venită, şi eu, şi Staţiu-urmarăm roţii-acei ce-n arc mai strimt descrie-a sa orbită.
31   <Şi,-urmînd un cînt divin, treceam cu ei prin codrul nalt, iar astăzi neferice prin sfatul dat de şarpe-unei femei.)
19—21 Terţina, absentă din textul de bază, este reprodusă din D. / Cf. Dante:
Come sotto li scudi per salvarsi volgesi schiera, e s6 gira col segno, prima che possa tutta in se mutarsi //
24 Iniţial, versul avusese o altă formă, ştearsă apoi cu guma. jj 25 Fecioarele ] Venind A jj 26 pornind, vulturul arca sfînt-o trase A j şi-a tras v<ulturul> sarcina-i iubită Bx / sfinţită ] trase £2 // 28 Iniţial, In. loc de venită fusese scris un alt cuvint, şters apoi cu guma. j venită ] înlîmpi-nase B j Marginal dreapta este notat un semn de scoatere, j Cf. Dante: La bella donna che mi trasse al varco. // 29 roţii-acei ] roţii formase B j Iniţial, In loc de acei fusese scris care. // 30 Iniţial, In loc de ce-n arc mai strimt descrie fusese scris descrie-n arc mai strimt. // 31—33 Terţina din textul de bază:
Şi,-urmînd cu paşii-angelic-o cintare, treceam prin codrul gol, ah, gol voi zice, prin vina cui în şarpe-avu-ncrezare
a fost înlocuită, pentru rimă, cu varianta notată In Bt. / Cf. Dante :
Si passeggiando l'alta selva vota, colpa di quella ch'al serpente crese, temprava i passi un' angelica nota. //
33 <prin> dat de şarpe sfat unei femei B2 jj
34   Cît loc săgeata poate să despice
din trei zvîrliri, noi, poate,-atît eram intraţi în el, cînd a descins Beatrice,
37   şi-n guri cu toţii-aveau murmur: „Adam". • Apoi ei ocoliră-un pom pe care nici flori n-avea, nici frunze, nici un ram;
40   pe cît suia, pe-atit lăţit mai tare frunzişul lui, (încît şi)-ntr-o pădure putea stîrni cu naltu-i vîrf mirare.
43 „— Ferice tu, că ciocul tău, vulture, n-a rupt din pomul cel plăcut la gust, ci-amar făcînd stomacu-apoi să-ndure!"
46   Aşa pe lîng-acel copac robust
strigau ei toţi, iar fiara cea-mbinată: „— Aşa păstrezi sămînţ-a tot ce-i just".
49   Şi,-ntors spre osia cea de el purtată, văzui la pomul văduvit c-o duce, lăsînd pe cea din pom la pom legată.
52   Cum plantele la noi, cînd Feb aduce pe-a sa-n amestec cu acea lumină ce-n urma Mrenelor din cer străluce,
85 poate,-atît] atît, poate A jj 41 Versul din textul de bază: frunzişul •ni, şi-n Indii-ntr-o pădure a fost modificat, pentru sens, cu ajutorul variantei -ncît şi-n notată in A. j Marginal dreapta este scris V.M. / Cf. Danie: piu quanto piu e su, fora dall'Indi.//49—51 Marginal dreapta este notat un semn de întrebare, j Cf. Dante:
E volto al temo ch'elli avea tirato, trasselo al pie della vedova frasca, e quel di Iei a lei lascio legato. //
•* pom la pom ] el la el A jj
230
231
55   de suc umflate, primeaesc mai plină coloare-atunci cînd mai spre nalte stele nu-ncepe Sol cu roibii lui să vină,
5 8   coloare-aşa, mai mult de viorele decît de roze,-a prins şi planta sfînta ce braţe-avuse-atît de golaşele.
61   Eu nici n-am înţeles, nici nu se cîntă la noi un imn ce ei acu-1 rostiră, nici nu putui să-1 rabd pînă la ţîntă.
64   Să pot s-arăt cum ochii adormiră, cînd cruzilor le-a-ntors Siringa ţelul şi scump nepaza scurtă şi-o plătiră,
67   cum face-un pictor, urmărind modelul, eu v-aş picta-n ce fel de somn intrai; dar cei ce vreau uşor picta-şi-vor felul.
70 Deci trec la clipa cînd mă deşteptai şi spui că-mi rupse somnul o lucoare şi-un glas strigînd: „— Ridică-te, ce stai!"
73   Precum, conduşi să vadă măru-n floare, al cărui fruct şi-n îngeri naşte dor şi face-n cer eternă sărbătoare,
76   Ioan şi Petru s-au trezit de zor
din somn, şi Iacov, la un glas ce-odată a rupt şi-un somn mai greu decît al lor,
*60 ce braţe-avuse ] ce-avuse b<raţe> A // 65 ţelul A // 69 ce a fos adăugat ulterior. //
232
79   şi ceata-le o văzură-mpuţinată cu Moise şi Ilie-atunci, şi-avea hlamida sa pe el Isus schimbată,
82   aşa, trezit, văzui deasupra mea
pe doamna care-a bine-vrut să vină să-ntîmpine-a mea cale la vîlcea.
85   „—Beatrice unde-i?" eu cu mintea plină de spaim-am zis. „— Sub noua plantă sfînta n-o vezi şezînd pe-a dînşii rădăcină?
88   Nu-i vezi în jur compania ce-o-nvestmîntă ? Iar alţii-au mers după vultur în sus şi-un imn mai nalt cu mult mai dulce-1 cîntă".
91 Eu nu ştiu dacă ea mai multe-a spus, căci eu priveam fixat spre-aceea care păreţi oricărui altui simţ mi-a pus.
94   Pe gol pămînt ea, singură-n vegheare, şedea ca drept străjer acelui plaustru legat aici de mîna duplei fiare.
97 Şi şapte nimfe-n jur făcîndu-i claustru, în mîni cu-acele lămpi cari ard frumos şi sigure de-orice-aquilon şi-austru.
81 maestrul lor hlamida <sa> sc<himbată> A // 84 Marginal dreapta este notat un semn de scoatere, j Cf. Dante: fu de' miei passi lungo'I îiume pria. // 88 Versul, omis iniţial, este scris pe contrapagină. // 89 Iar ceata-n sus după vultur se duse A jj 92 eu priveam fixat spre-aceea care ] fix priveam spre doamna care iară A // 94—95
Ea sta pe-adevărat pămînt străjeară, '•■ ea singură <..................> A jj
86legat aici de mîna duplei ] legat aici de-acea biformă B //
233
100
„— Puţin vei sta-n pădure-aici şi, scos, în veci tu cetăţean vei fi cu mine în Roma,-n care e roman Hristos.
121
Mustrîndu-i însă tristele ei culpe, <o puse doamna mea pe-o fug-astfel> cît pot să-ntindă oase făr' de pulpe.
103   Dar, rău-condusei lumi spre-a-i face-un bine, priveşte-acum spre car şi vezi, iar, cînd vei fi iar sus, să scrii ce vezi că vine."
124   Şi, tot pe unde-ntîi venise-acel
vultur, văzui că iar scoboară-n arcă <lăsînd într-însa pene de pe el ;>
106   Aşa vorbi. Şi, la picioare-i stînd,
devot poruncii să-mplinesc ce-mi spune, aveam unde-a cerut şi ochi şi gînd.
10 9   N-a curs nicicînd cu-atîta repegiune un foc din norii deşi ce varsă ploi din cea mai nalt-a cerului regiune,
127   şi-atunci, ca dintr-un piept ce-oftează, parcă, ieşi din cer un glas şi-acestea zise: „O, dulce nava mea, ce rău te-ncarcă!"
130   Şi-ntre-ambe roţi păru că se deschise
pămîntu-apoi, <şi-un drac, ieşind în sus, văzui, prin car cum coada şi-o înfise;)
112   precum văzui că vulturul lui Joi
căzu pe pom, rupîndu-i scoarţa-ntreagă, nu numai flori şi proaspetele-i foi;
■115   apoi din răsputeri izbi-n teleagă, făcînd să joace-aşa cum în furtună un vas, cînd vîntul furia şi-o dezleagă.
118   Văzui apoi, venind culcuş să-şi pună în fundu-acelui car divin, o vulpe, părînd lipsită de-orice hrană bună.
100 Iniţial, în loc de -n pădure-aici, şi fuseseră scrise alte cuvinte, şterse apoi cu guma. jj 101 în veci tu cetăţean vei fi ] vei fi-n etern un cet<ăţean> B jj104 Iniţial: spre car priveşte-acum şi vezi, iar, cînd./ spre car ] la car A //105 Cf. Danie: ritornato di lâ, fa che tu scri-ve !" / Marginal dreapta a fost scris şi apoi şters cu guma V.M. //107 Iniţial, în loc de să-mplinesc fusese tcris ei, am./<...>ime Ax / spune (şters cu guma) A2 jj 108 unde-a cerut ] la ce-a cerut Blt spre <ce-a cerut) Bs jj 109 repegiune ] iutime A jj 111 regiune ] nălţime A jj 120 lipsită ] străină A jj
234
133   şi, cum retrage-un vespe acul <pus>, aşa, trăgîndu-şi coada blăstămată, a smuls din fund şi, nesătul, s-a dus.
122 Versul din textul de bază : pe-atîta fugă doamna mi-o porni a fost înlocuit, pentru rimă, cu varianta notată-în B. j Marginal dreapta este notat un semn de întrebare, j Cf. Dante: la.donna_mia la voise in tanta fu ta. // 124—125 i;.„^ .
Şi, tot pe-unde veni, acel
vultur văzui că s<cobora...> B jj
124—126 Cf. Dante :
Poscia per indi ond'era pria venuta, Paguglia vidi scender giu nell'arca del carro e lasciar lei di se pennuta;
126 Versul, absent din textul de bază, este reprodus din B. jj 127 Iniţial, tn loc de ca fusese scris d(intr-). // 131 Versul din textul de bază : pămîntu-apoi şi pe-un dracon văzui a fost modificat, pentru respectarea rimei, cu ajutorul variantei notate în B: şi-un drac ieşind în sus. / şi-un drac, ieşind în sus ] iar un dragon ce-n sus A jj 132 Versul din textul de bază : cum coada-n sus prin car el şi-o îni'ise, a fost înlocuit, pentru concordanţă cu versul anterior, cu varianta nota:* în B. j ieşi, vâzui cum coada-n ■Car A jj 133 După şi este anulat apoi./ Ultimul cuvînt al versului din t$Xtul de bază: lui, a fost înlocuit, pentru rimă, cu varianta notată în A : «pus. //
235
136 Iar ce-a rămas, ca piru-ntr-o bogată cimpie,-astfel de-a penelor smultură, deşi-n intenţie bună şi curată,
139   <aşa-l acoperi şi-umplute fură)
şi oişte şi roţi, în timp mai scurt de ce-i în stare-un „vai" să zboare dintr-o gură.
154   Dar, cînd spre mine-ntoarse doritoare şi vagi priviri, acel feroce mire din cap o biciui pînă-n picioare.
157   De furie-orbit şi plin de bănuire,
desprinse monstru-apoi şi-n crlng cu el se duse-adînc şi-aceasta-mi fu scutire
142   Iar sfînta casă-n noul chip al ei 160   de noul monstru şi de curv-astfel.
în multe locuri ţeste-a scos afară, un cap din orice colţ, din osie trei;
145   cornute trei ca boii s-arătară,
iar patru-aveau un singur corn în frunte, cum n-a mai fost pe lume-asemeni fiară.
148 Şi sigură, ca şi-un castel pe munte, obraznică, pe monstru-o curvă stînd, plimba-mprejur lascive-ochiri mărunte,
151 Şi-alaturi lingă ea, străjer părind să nu i-o fure,-o namilă-n picioare, şi-aşa ei se pupau din cînd în cînd.
136 ca piru-ntr-o bogată ] cum umple şi-o bogată B jj 136—138 Cf. Dante :
Quel che rimase, comeda gramigna vivace terra, dalia piuma, offerta forse con intenzion sana e benigna //
137 cîmpie pirul, toat-acea smultură Bx / astfel de-a penelor smultură ] umplut de-acea smult<ură> B2 / penelor ] fulgilor A //138 deşi cu gînd şi bun şi drept lăsată B //139 Versul, absent din textul de bază, este reprodus din D. //139—141 Cf. Dante:
si ricoperse, e funne ricoperta,
e Tuna e l'altra rota e'l temo, in tanto
che piu tienne un sospir la bocea aperta. //
140 în timp mai scurt de ce-i au fost adăugate ulterior. //151 alături lîngă ea ] alături ei stătea A //163 şi-aşa ei se ] şi-aşa să şi A //
I
.F-—--
îlti acel feroce ] ferocele ei A //168 cu el ] văzui A //159 se duse ] că-1 i duce Ax I aceasta ] atîta At.
236
237
13
Pe toate şapte-n faţă-i le pofti,
şi-n urma ei, prin semn numai, m-aduse,
pe doamna şi pe Staţiu, oe s-opri..
16   Şi-a mers aşa şi nu cred că făcuse CÎNTUL XXXIII nici zece paşi de-ai ei pe-acel pămînt,
cînd ochii dulci în ochii mei şi-i puse.
i   „Deus, oenerunt gentcs", alternînd ori trei, ori patru dulce-o psalmodie cîntar-acele doamne,-acum plîngînd,
•4   şi le-asculta şi-ofta-n cucernicie stăpîna mea, şi-aşa schimbată cum nu mult mai mult sub cruce-ai fost, Mărie.
7   Iar, cînd fecioarele-i făcură drum şi ei ca să vorbească, ea,-n picioare stînd dreaptă-n sus, răspuns-a lor acum
io   şi-n faţ -avea a focului coloare.
„— Puţin şi nu mă veţi vedea, vorbi, şi iar mă veţi vedea, dragi surioare!"
2—5
cintau ori 3, ori patru psalmodia
cea dulce-acelea doamne,-acum plîngînd,
iar doamna le-aseulla-n cucernicia şi-oftarea ei <..................> B //
0 Ultimul cuvint al versului din textul de bază: Măria, a fost modificat pentru respectarea rimei, jj 11—12
<..........> „— Puţin de-aCum
voi nu mă veţi vedea" răspuns le dete. B II
19   ,.Să vii", a zis cu liniştit cuvînt, „aproape-aşa că, de-aş vorbi cu tine, să poţi s-auzi de-aproape-al meu cuvînt."
22   Cînd fui, cum trebuia, mai lingă sine:
„De ce, mi-a zis, n-ai, frate, tu-ndrăzneală să-ntrebi acum, cînd mergi aşa cu mine?"
25   Precum acei, ce foarte-avind sfială de-ai lor mai mari, de inimă scăzută nu pot da vocea-ntreagă la iveală,
28   aşa fui eu şi-aşa cu gura mută
de-abia-ngînai: „— Madono, ce-mi lipseşte tu bine ştii şi ştii şi ce-mi ajută."
31 '„— Sfiala ta sau teama cc te-orbeşte
de-acum eu vreau privirea să-ţi destupe ■ ■    spre-a nu mai fi ca cel ce buiguieşte.
13 pe-acele sfinte Bx //13—15
în faţ-aduse (iniţial: apoi) -apoi pe-acelea fete, iar mie.  ă-i urmez, prin semn îmi spuse,, cu doamna şi-nţeleptul care stete i?a //
14 Iniţial, ta loc de urma ei    .-ese scris urmă-i. //15 s-opri] (oprise) //_19, 21 Marginal dreapta sînt notate două semne de întrebare ce PÎ-
^ază, potrivit săgeţii ce uneşte ujlimele cuvinte ale celor două versuri, luentitatea rimei, jj
238
239
34 Să ştii, de car, că, monstrul dacă-1 rupe, a fost şi nu-i; dar culpa să nu creadă că domnu-n cer răzbună după supe.
37   Nu-n veci făr' de erede-o să ne şeadă acel ce-n car lăsat-a fulgii lui, făcîndu-1 monstru-ntîi şi-apoi o pradă,
40 căci sigur văd, de-aceea ţi-o şi spui, aproape-o zodie ce-n curînd urmează, <şi-oprit în drum de nici o stîncă nu-i,>
43   cînd un cinci sute zece cinci cutează, trimis de cer, pe curv-a o ucide ca şi pe-acel cu care-adulterează.
4 6   <Dar vorba-mi, poate,-obscură ca Temide şi Sfinxu-ţi e şi nu-ţi albeşte-n gînd,) căci ca şi ele-a minţii cale-o-nchide.
35 dar culpa să nu creadă ] şi mută gîndul A // 35—36 Cf. Danie:
fu e non e; ma chi n'ha colpa, creda che vendetta di Dio non teme suppe. //
87 o să ne şeadă ] vom fi avîndu-1 A // 39 un m<onstru>-ntîi, o pr<ad-> apoi făcîndu<-l> A // 40 văd a fost adăugat ulterior deasupra rlndului. // 41—43 Versurile sint unite marginal dreapta cu o acoladă. // 42 Versul, incomplet tn textul de bază: lipsit de-orice zăgaz în <...>, este reprodus din Bv I Cf. Danie: secure d'ogn' intoppo e d'ogni sbarro. / prin nici o <... > oprită-n drum <... > B% // 45 Iniţial, tn loc de ca fusese scris şi. // 46—47 Versurile, incomplete tn textul de bază :
Dar vorba mea ţi-e, poate, ca Temide şi Sfinx, obscură <..............>
stnt reproduse din B. // 46—48 Cf. Dante:
E forse che la mia narrazion buia, qual Temi e Sfinge, men ti persuade, perch'a lor modo lo'ntelletto attuia. //
47 gînd A I Marginal dreapta este scris V.C. //
49 Dar faptele Naiade-or fi-n curînd, tăind enigma cea obscură foarte, nici holde-n cîmp, nici turme dăunînd.
32   Deci scrie-ţi tot şi mintea ta să poarte ce-ţi spui, să duci cu tine celor vii ai vieţii cei ce-o goană e spre moarte.
55 Şi-aminte-ţi fie,-atunci cînd o să scrii, de plantă tu s-arăţi cum fu, şi frîntă cu crengi lăsate-n două daţi pustii.
58   Oricine-i rupe crengi şi-o dezvestmîntă prin fapt de hulă-njură primul bine, ce numai spre-al său uz o face sfînta.
61   Pentru muşcarea-n ea dori-n suspine şi chin cinci mii de ani intîiul tată pe-acel ce culpa-i i-o spăşi prin sine.
•64   Şi-ţi doarme mintea, dacă nu-ţi arată că planta e, dintr-anumit temei, inalt-atît şi-n vîrf aşa de lată.
67 De nu ţi-ar sta deşartele-ţi idei ca apa Elsa-n jurul minţii tale, şi-un biet Piram la dud plăcerea ei,
49 Iniţial, versul avusese forma: Naiade-or fi-n curînd cele-mplinite, &earsă' apoi cu guma. // 52 Iniţial, in loc de mintea ta să fusese scris Scrisul să le. / mintea ta să poarte A // 53 cu tine celor ] cu tine-n lumea B II 54 Marginal dreapta este scris V.M. // 56 de plantă tu s-araţi «um fu ]' s-arăţi de pl<ant->aşa cum fu A // 57 cu crengi lăsate-n două dăti]cu crengi acum de-al doilea rînd B II 58 Iniţial, in loc de dezvestmîntă fusese scris dezvă<leşte>. //61 dori ] ceru A II 62 şi ■chin] şi dor A II
240
241
7 0   din multe-aceste-mprejurări fatale cunoaştere-ai că pomu-i moralminte oprit de cer, conform dreptăţii sale.
7 3 Dar, dacă ţi-e-mpietrită biata minte şi neagră,-ncît nu-i clar pe ea nimic, c-atît te-orbi ce-ţi spusei mai nainte,
76   vreau, cel puţin, de n-o <să> scrii ce<-ţi> zic, umbrite să le duci cu scopu-n care s-aduc stîlpări încinse cu finic."
91 ,.— Eu nu-mi aduc aminte,-mi fu cuvîntul, că n-aş fi mers mereu pe-al vostru drum, şi clar îmi spune-aşa şi simţămîntul."
94   „— De nu-ţi poţi aminti tu nicidecum, răspunse ea zîmbind, aminte-ţi adă cum tu beuşi din Lete chiar acum.
97   Dar, cum dă fumul pentru foc dovadă, uitarea ta-i a vinei mărturie din sufletu-ţi ce-ntr-allnle-avu nadă.
7 9   Iar eu: „— Cum ceara fără de schimbare
păstrează-ntr-însa semnul ce<-l> primeşte, mi-e-n creier semnul pus de voi atare.
8 2   Ci-al tău dorit cuvînt de ce ţinteşte
mai sus de mintea mea, atît de sus, că-1 pierde-atît pe cît il urmăreşte ?"
8 5   „— Ca să cunoşti şi tu cum te-ai condus, răspunse ea, să vezi a ta doctrină cum poate-urma cuvintelor ce-am spus;
8 8 c-a voastră cale stă de cea divină departe-atîta, pe cît stă pămîntul de cea mai iute-a sferelor lumină."
74 şi ştears-astfel că n-arc clar nimic A jj 76 să si -ţi, omise la transcriere, au fost întregite pe baza variantei notate In D. // 80 semnul ] sigiliul A II 85 şi tu cum le ] ce şcoală le A II 87 cum poate ] de poate A // 88 c-a voastră cale stă de cea ] să vezi că stă de şcoala cea A : 89 departe-atîta pe cît slă ] departe-a voastră-atît, cit'stă A //
100   Dar gol de-acum cuvintu-mi o să-ţi fie, atit pe cît socot că ai mijlocul să-1 vad-a ta firească miopie,."
103   Cu pas mai lin şi-aprins acum ca focul sta soarele-ntt'-a miezu-zilei cruce, ce-şi schimbă punctu-aşa cum schimbi şi locul,
106   cînd doamnele (cum cel care conduce o ceată stă şi-opreşte şi pe-ai săi, cînd dă de-un lucru nou pe uncle-i duce)
^09   s-opriră-n poala unei umbre lăi,
precum sub brazi cu crengi Întunecate dau Aipii-adese-n umedele văi.
*8 Şi clar îmi spune ] şi nu m-aeuză B / Marginal dreapta este notat !fn semn de scoatere. / Cf. Dante: ne honne conscienza che rimorda. // 100 Dar gol de-acum euvînlu-mt ] Dar clar de-acum cuvîni n-mi A // 196 Iniţial, în loc de doamnele fusese scris steteră. / doamnele A // HO precum ] cum e A / precum sub brazi cu crengi ] cum brazii verzi *U c<rengi> B //111 dau ] prin A / dau Alpii-adese-n ] dau des prin ■"■"pi în Bx I -n umedele ] -n recile lor B? //
242
243
112   Păru că-n faţă-mi văd pe Eufrate şi Tigru-aici (ieşind dintr-o fîntină) şi-ncet plecînd ca fratele de frate.
115   „— O, glorie-a ginţii-umane,-o, tu stăpînăr ce ape-acestea sînt şi ce-i că ele izvorul lor în două părţi şi-1 mină?"
118   „— Spre-a şti ce sînt, răspunse rugii mele, tu roagă pe Matilda". Şi-a răspuns, cum face-acel ce-o culpă vrea să-şi spele,
121   frumoasa doamnă: „— Eu i-am spus de-ajuns. şi-aceasta şi-altele; iar Lete, bîndu-1, eu bine ştiu că nu i le-a ascuns."
124   Beatrice-atunci: „— Mai mare poate-avîndu-1 alt dor, ce-ades memoria ne-o-nvăleşte, i-a pus pe minte-un văl, intunecîndu-1.
112 Păru că-n faţă-mi văd ] Părea că văd pe Ti<gru> B ,//112—114 Marginal dreapta, Ungă o linie care uneşte versurile terţinei, este scris V.C. / Cf. Danie :
Dinanzi ad esse Eufrates e Tigri veder mi parve uscir d'una fontana, e quasi amici, dipartirsi pigri. //
113 Versul, incomplet In textul de bază: pe Tigru-aici (şterse cu guma: dintr-un izvor^ <(...), a fost întregit cu ajutorul variantei notate în B ■' cum ele-aici, ieşind dintr-o fîntină. / fîntină ] dezbină Ax, fîntînă A2 //
116 Iniţial, în loc de stăpînă fusese scris un alt cuvînt, şters apoi cu guma. ji
117 Iniţial, în loc de părţi şi-1 mînă fusese scris şi-1 dezbină. //118 Iniţial, în loc de „Spre-a şti ce sînt fusese scris „ — Să rogi, răs<punse>. //' 119 Iniţial, în loc de tu roagă fusese scris să-ţi <spuie>. // 123 Iniţial., In loc de eu bine ştiu fuseseră scrise alte cuvinte, şterse apoi cu guma. ,' eu bine ştiu A jj125 -nvăleşte ] cuprinde A jj 126 c-un văl i-a-ntunecat în minte gîndul     / suflet B2jj
12 7   Ci iat-Evnoe, ce de-aici porneşte: sâ-1 duci la el şi,-aşa cum eşti dedată, virtutea lui cea veşted-o-ntăreşte!"
130   Cum scuze-un om gentil nicicînd nu cată, ci-şi face-o vrere-a sa din vrerea cui prin semn văzut dorinţa şi-o arată,
133   aşa, pe loc ce lingă dinsa fui,
plecă frumoasa fată, iar lui Staţiu sfios i-a zis: „— Să vii pe urma lui!"
136   Să am creştine-acum mai larg un spaţiu de scris, eu ţi-aş cînta măcar în parte de dulcea apă-n veci fără de saţiu,
139   dar, plin-avînd acum întreaga carte urzită pentr-acest al doilea cînt, m-opreşte art-a merge mai departe.
142   Mă-ntoarsei deci de la pîrîul sfînt ca nou, asemeni plantei tinerele cînd nouă creşte-n noul său vestmint,
145   curat şi gata să mă urc la stele.
127 aici porneşte ] cursu prinde A /,' 129 o-ntăreşte ] o aprinde A jj 180 Iniţial, în loc de Cum fusese scris Aşa. // 139 Iniţial, în loc de «Itreaga fusese scris un alt cuvînt, şters apoi cu guma. / întreaga ] această A jj 141 Iniţial, in loc de n- fusese scris nu. / m-opreşte arta ] oprit s'nt de-art- A / nu-mi lasă arfa frîu şi m<ai> departe B jj iii Marginal dreapta este scris V.C. / Cf. Dante: rinnovellate di novella "onda.
244