INFERNUL
I fm
t
m
CÎNTUL I
fi
Pe cînd e omu-n miezu' vieţii lui, m-aflam într-o pădure-ntunecată, căci dreapta mea cărare mi-o pierdui.
Amar mi-e să vorbesc cît de-nf undată <pădure-a fost, încît, de-a ei cumplîre), gîndind la ea, mi-e mintea-ncrîncenatâ!
Un strop mai mult de-amar şi m-ar răpune! Dar, pînă să v-arăt a mea scăpare, eu de-alte stări văzute-n ea voi spune.
3 pierdui] perdui D // 4 Amar de spus ce stearpîa] .şi-ruuridată A // 3 Versul, absent în manuscrisul ie bază, este reprodus din A. ! Versul lipseşte din D. I Pentru versurile 4--6, cf. Dante:
Ah, quanto a dir qual era e cosa dura
esta selva selvaggia e aspra e forte,
che nel pensier rinova la paura ! în Ojj, terţina are următoarei, formă :
Ce codru des era e greu să spui
şi sterp şi-ntunecat din calc-afară.
Mă iau fiori şi-acum dc groaza lui! /;
<) -ncrînccnată] înfiorata A \\ 8 — 9
voi spune-ntîi deci de-altc stări pe care le-aflai in ea şi-apoi de mîntuire. A jl
3
10   Intrai în ea şi nu ştiu felu-n care, atît de mult eram de somn pătruns, pe cînd ieşeam din dreapta mea cărare..
13   Dar, cînd sub o colină fui ajuns, sub care se-nfunda şi-această vale, de-a cărei groază mă simţii străpuns,.
16  privind, văzut-am creştetele sale scăldate-n focu-acelei dragi planete ce mînă sigur pe-orişicare(-n> cale
Î5  aşa şi sufletu-mi, şi-acum, fugind,
s-a-ntors spre-acel ponor, <............>,
ce n-a lăsat om viu prin el nicicînd.
28   Şi-astfel, truditul trup mai întrămîndu-1,
plecai din nou pe coasta neumblată, dar ferm picior tot cel de jos avîndu-1.
31   Şi-abia-ncepui să urc pe ea şi, iată, săltînd o sprintenă panteră-n drum şi-avhid o blană mîndru-mpestriţată,
io  şi-atunci scăzu şi spaima care-mi stete o baltă-n suflet, cît putu să-ncapă prin noapte<a> care-atîtea spaime-mi de te.
22  Şi, ca şi-acela ce din valuri scapă
<şi, stînd pe mal, se-ntoarce-abia suflînd, uimit privind în larg zbătută apă),
10 felu-n] fel în D \\ 15 mă simţii] atît fui de A // 18 sigur] pe-om A // 18—19
Textul cuprins între orişicare şi -mi stete a fost omis prin burdon în D. .// 23 Versul este reprodus din A, în manuscrisul de bază fiind scris doar şi-abîo. răsuflă, text publicat ca atare în D. jj 24 Versul, absent din manuscrisul do bază, este reprodus din L. I Pentru versurile 22 — 25, cf. Danie ;
K come quei che con lena affannata uscito fuor del pelago alia riva si volge all'acqua, perigliosa e guata. / în O, terţina are. următoarea formă:
Şi, ca şi-acel ce-abia din valuri scapă şi-abia suflînd de spaimă stă pe-o stîncă, uimit privind îu larg zbătută apă. //
3 4   nu vrea să-mi lase cale nicidecum şi-astfel de mult mă-mpiedeca-n suire, că steteî să mă-ntorc acum-acum.
37   Era-ntr-a zilei cea dintîi ivire, iar soarele ieşea cu-aceleaşi stele ce-au fost cu el, cînd vecinica iubire
40   a pus mişcarea primă-n el şi-n ele; şi-astfel tăceau să sper de multe ori la blana fiarei cu pestriţă piele
2r> în manuscrisul de bază a fost scris doar s-a-ntors spre-acel ponor re** tipărit ca atare în D. / Cf. Dante : si voise a retro a rimirar lo passo. / în O, versul are următoarea formă : mă-ntoarsei să privesc pustia vale. // 28 truditul trup mai] trud<itul> tr<up> puţin A // 34 nu vrea din ochi să-mi plece nici<decum> A // 35 şi-astfel] atît şi-astfel A // 40 primă-n el] cea dintîi şi(-n) el A //
5
4 3   şi dulcele-anotimp şi-ai zilei zori; nu îns-atit ca frică să nu-mi fie de-un leu care-apărînd, îmi da fiori.
4 6   Părea că el asupra-mi vrea să vie
cu botu-n vînt, şi-n foamea lui cea mare părea şi zării-o spaimă ca şi mie.
4 9   Şi iată şi-o lupoaic-apoi, ce pare,
cu mii de pofte-n slabu-i trup răpus, căci multei lumi îi face zile-amare,
52   prin multa piedecă ce-n drum mi-a pus cu groaza ce-o stîrnea a ei vedere, perdui speranţa de-a mai raerge-n sus.
55   Şi, ca şi-acel ce vesel strînge-avere,
cînd vi ne-un timp care şi-a pierde-1 face, e-n toate trist şi-şi plînge-a lui durere,
58   aşa-mi făcu şi bestia fâr' de pace, ce-ncet-încet venindu-mi, mă-mpingea acolo unde-orice lumină tace.
46 Pârea că el asupra-mi] Credeam c-ar A : 47 cea mare] turbată A 1)4» Şi-apoi si-o lupă ce părea-ncercată A : ce] că d 50 Iniţial: de mii de pofte... / Cu mii de pofte] cu tot ce-i pofta a '.. 51 multei lumi] multor iaşi A / Şi multă lume-o face-a fi-ntristată B ;/ 54 mai este adăugat marginal dreapta pentru a completa o omisiune de transcriere, 'mai om. D /pierdui! rai-a stins A !,: 56 pierde] perde D // 57 şi-ş, plînge-a lui] şi-i plin de-a sa" A I; 59 ce-ncet venind m-a-mpins pin-am căzut A j; 60 acolo! în locul A. I acolo unde-orice] în valea unde-orice B / orice] orişice Djj
91   Pe cînd mă ruinam în noaptea grea, deodată-mi apăruse unul, care, de lung ce-a fost tăcut, ca mut părea.
64   Văzîndu-1 deci aci-n pustiul mare: „— Oricine-ai fi, ori umbr-adevărată, ori om, am zis, te rog, ai îndurare!"
(57 „— Nu-s om, a zis, ci-atare fui odată. Strămoşi, răspunse el, lombarzi avui ; din Mantua şi mam-avui şi tată.
70   Deşi tîrziu, subt luliu mă născui,
şi Roma subt August, pe cînd domnise minţiţii zei ce mint, eu o văzui.
7 3   Poet fiind, cîntai pe-a lui Anhise cucernic fiu, care cu-ai Troiei fii, cînd Ileon fu ars, la noi venise.
62 văzui de-odată-n drum pe unul care B / unul] acela A // 63 ante de ad. părea B / glas A // 66 ori om, ara zis] oricine-am zis A jl 67 ante nu-s om aă. iar el A //70 Născut tîrziu sub luliu, eu văzui A |/71sub A<ugust]> R(oma) cînd domneau cu zei A / şi Roma subt August] sub August împăratul B lj 72 minţiţii] minţise D j minţiţii zei care minţeau şi fui poet A j Cu zei minţiţi ce. mint eu o văzui B // 73 Poet fiind, cîntai pe nepătatul B II 74 cu-ai Troiei] şi-ai Troiei B // 75 cînd] pribegi de cînd B1 / Ileon] regatul BJI
76   Dar tu-ntr-acest amar de ce revii? De ce nu sui pe dealul desfătării, că-i scop şi caUz-oricărei bucurii?"
79   „— Virgil eşti tu? Fîntîna eşti, al carii torent, îi zisei cu ruşine-acum, bogat pornit-a fluviul cuvîntării?
97   E rea din fire şi mereu la pîndă
şi-n veci fără de saţ cumplita-i vrere, căci, după ce-a mîncat, e mai flămîndă.
mm Mm
100   Sînt multe fiare cari şi-o fac muiere şi şi mai multe-or fi pîn-o să vie să-i dea copoiul moarte-ntru durere.
82  Tu, marea faclâ-n veci pe-al artei drum! Deci fie-mi de-ajutor iubirea vie şi studiul lung în dulcele-ţi volum.
85
Părinte-mi eşti, maestru-mi eşti tu mie, tu singur eşti acel ce-a dat o viaţă frumosului meu stil ce-mi e mîndrie.
88   Vezi, fiara m-a întors şi-mi şade-n faţă. Ajută-mă-nţeleptule vestit, căci inima de spaimă-n mine-ngheaţă l"
91
..— Pe-alt drum ţi se cădea să fi pornit", mi-a zis, văzînd ce plînset mă doboară, „de vreai să scapi de locul est cumplit,
94   căci bestia care-asupra ta scoboară nu lasă-n drum pe nime făr' de-osînda, ci-i stă de cap astfel pînă-1 omoară.
103   El nu averi căta-va, nu moşie, ci mintea şi virtuţile şi mila şi ţara sa-ntre Feltre o să-i fie.
81 cuvîntării] cîntării D // 85 maestru] maestru D // 86 ce-a dat] ce deteşi A II 88 m-a întors] ce m-a-ntors D // 93 vreai] vrei D \\ 94 care] ce D \\
i 106   Prin el vom mîntui de-amar umila Italie, de-al cărei drag, tu, Nise, murişi, şi Turn şi-Evrial şi Camilla.
'9   Gonindu-ne-o de prin cetăţi închise,
din loc în loc, va-mpinge-o-n iad de veci, de unde-ntîi. invidia ne-o trimise.
112 Spre-a ta scăpare, cred şi judec deci să-ţi fiu conducător şi te voi scoate de-aici, fă cînd prin loc etern să treci,
115   s-auzi cum urlă desperate gloate, să vezi şi-antice duhuri osîndite, ce-a doua moarte-a lor şi-o strigă toate.
99 căci, după] si-i după A1 / e mai] şi mai A% // 104 mintea] minte D // 107 Nise] Nisă D // 109 închise] închisă D // 110 iad] inlern A // 112 judec] discern A // 114 etern A // 116 antice A //
118   Şi-apoi să vezi şi duhuri mulţămite
în foc, căci <......................),
oricînd va fi, la neamuri fericite.
121   la cari de-ai vrea şi tu a te urca, mai bun ca mine-un suflet e ce vine şi lui am să te las cînd voi pleca.
$
în
CÎNTUL II
124
127
Acel stăpîn ce-acel imperiu-1 ţine,
fiindcă fui rebel la sfînta-i lege,
nu vrea să-i intri-n ţara sa prin mine.
Tutindeni este domn, ci-aici e rege, aici cetatea sa şi tronu-1 are; ferice-acei pe care-aci-i alege!"
130   Iar eu: „— Oh, fă, pe Dumnezeul care tu nu-1 ştiuşi, poete,-n lume sus, să fug şi de-acest rău şi-alt rău mai mare!
133 Şi du-mă ca să văd, unde mi-ai spus, şi poarta lui Sîn' Pietru, ca şi plînsul celor ce zici că-n veci e neam răpus."
136   Porni atunci, şi-urmînd, eu după dînsul.
118 Şi om. D I miilţăraitc] mulţumite I) jj 119 în manuscrisul de bază versul esta incomplet; cf. Dante : nel foco, percho sperau di venire. / în 02, versul are următoarea formă: arzînd îri foc, căci sînt în aşteptare. // 120 Iniţial, în loc de îi fusese scris veni. / fericite] ferice A jj 122 ca mine-un suflet e ce vine] sînt eu <(...) vine A // 127 Tutindeni este domn] Domneşte-n orice pa(rte> A jj 129 fericiţi acei pe care aici îi alege D // 135 acelora ce-i faci un neam răpus. A
Era-n amurg şi-ntunecata zare scăpa de truda sa pe tot ce-i viu pe-acest pămînt; eu singur fosf-am care
făceam gătire ca-ntrarmat să fiu şi grelei căi şi milei petrecute, pe care-acum din minte le descriu.
înaltul geniu, muze,-aci-mi ajute
şi-a ta nobleţe-aci sa ţi s-arete,
tu, minte-a mea, ce-ai scris cele văzute!
,10   Şi-am zis: „-— Tu, cel <ce> mă conduci, poete, ^      să-mi vezi puterea de e-n stare-ori nu-i să intre-n căi atîta de secrete.
1-5
Al serii-apus cu-amurgul său acuma scăpa pe tot ce este viu în fire de truda sa de peste zi şi numa
eu singur unul mă găteam să fiu cu greul căii şi cu-amara jale. B jj
fi acum din] exact din A jj 7 înaltul geniu] Tu, muza B jj 8 şi-aici ş-arăţi nobleţă firii tale B jj 9 minte-a mea, ce] minte care A jj 12 atîta de secrete] etern nemîngîiete A jj
11
13  <De fiul lui Anhise tu-n cîntare
mi-ai spus că scoborî la morţi odată, în trupul său ce-avea încă suflare.)
16   Dar, dacă-i fu propice-al lumii tată şi-1 ai şi-efectul nalt din el a minte şi ce şi cum avea să ias-odată,
19 nu e nedemn să creadă cel cuminte c-a fost ales, din cerul cel mai sus, imperiului şi Romei ca părinte;
22  iar ea şi el, şi-i drept să fie spus, ursite-au fost cetăţii sfinte-a taie, urmaşule-a lui Petru-ntîiul pus.
2 5 în mult de tine-a sa cîntată cale el lucruri auzi ce-au fost temei şi-nvingerii şi mantiei papale.
13— 15 Terţina, incompletă în manuscrisul de bază (Pariatele lui Silviu-a mers, cum spui / la cei nemuritori <... /...», este reprodusă din L. { Cf. Dante :
Tu dici che di Silvio il parente, corruttibile ancora, ad immortale secolo andd, e fu sensibilmente. /
în 0a, terţina are următoarea formă :
Căci, dacă de-a lui Silviu tată spui
că scoborî la morţi odată,
în trupul său <..................\ //
IR
28   Apoi, cătînd dovezi credinţii-acei din care-al mîntuirii drum purcede, s-a dus si-alesul vas în cer la ei.
31   Dar eu? Eu cum să merg? Cine-mi concede? Nici Paul, nici Enea nu-s; pe mine nici eu, că-s demn, nici nimeni nu mă crede.
34   De-aceea, dac-aş merge-a cum cu tine, mă tem c-aş fi nebun, un drum pierdut. Eu zic, iar tu pricepi şi ştii mai bine."
37   Şi ca şi-acel ce nu mai vrea ce-a vrut, *     schimbînd prin noul gînd pe cele-avute, aşa că lasă totul ce-a-nceput,
40 aşa şi eu sub poala coastei mute, gîndind, îmi mistuii întreaga vrere ce-ntîi, spre-a-ncepe,-atît mi-a fost de iute.
4 3   „— De-ţi prind din vorbe bine-a ta durere, răspunse umbra cea mărinimoasă, ţi-e sufletul cuprins de-acea scădere
16 Dar, dacă-i fu propice-al lumii] De-i fu prielnic îns-al l<umii> A // 23 cetăţii sfinte-a] ca loc tronării A II 24 urmaşule-a lui] tu, cel ce-urmezi lui A II 25. Iar el apoi, în A /  în mult cîntata lui de tine cale B // ' '
1 *
35 nebun A II 45 Cuprins ţi-e strimtul suflet de scăderea A //
12
13
46  ce-abate-ades de ţinta sa frumoasă pe om, astfel <... > ca năzărirea nălucii lui pe-o bestie fricoasă.
58    «Poete mantovan, a zis, gentile, al cărui nume-n via lume-i viu şi viu va fi-ntru toate-ale ei zile.
49
52
55
Să-ţi spui, spre-a stinge-n tine deci orbirea,
de ce-am venit şi ce-auzii atunci
cînd milă-avui de-ntîi că-ţi ştiu perirea.
Eu stam la cei ce sufăr făr' de munci şi-o doamnă mă chemă, frumoas-atare, încît cerui chiar eu să-mi dea porunci.
Cu ochi lucind ca steaua şi mai tare, şi blînd şi dulce-al gingaşei copile angelic glas fu-n propria-i cuvîntare:
47 Versul este incomplet în manuscrisul de bază. j Pentru versurile 46 — 48, cf. Dante :
La qual molte fiate l'omo ingombra si che d'onrata impresa lo rivolve, come falso veder bestia quand'ombra. /
tn O, terţina are următoarea formă :
Acesta face pe om de nu se-ncrede şi vede spaime-n drum, nălucitoare, precum se sperie-un cal cînd umbre vede. //
48 Scris iniţial: năluca ca, modificat apoi în : nălucii lui. // 49 deci orbirea] şovăirea A // 52 Eu stam la] Eram cu Z / cei ce sufăr făr' de munci om. Zs I sufăr făr' de munci] au făr' de chin durere Z3, nu m<ai> pot să spere
II 53 Versul lipseşte din Z2 şi Z3. / Ferice-o doamnă m-a chemat, senină Z4 / frumoas-j frumoasă Zx // 54 încît eu (atît, că■■•Zt) însumi o rugai a-mi cere Z2, Z4 / încît cerui chiar eu] că însumi o rugai Zx // 54—55 Versurile lipsesc din Z3. // 55 — 57     ■■ '
Ca steaua-n cer lucea privirea-i plină de milă şi-a-nccput duios şi-ncet cu-angelica sa voce-atît de lină: Z„ //
55-63 Versurile lipsesc din Z2. // 56 şi-ncet <...> Z2// 57-70 Versurile lipsesc din Z3. //
6 l   pe-al meu, dar nu şi-al sorţii-amic, îl ştiu atît de-oprit pe coasta cea pustie, că-ntors de groază oarbecă-n pustiu.
64   <Şi-atît de rătăcit mă tem că este, încît să fiu tîrziu la el venită, prin cîte-mi dară-n cer de dînsul veste.
67   Deci mergi şi fă cu vorba ta ornată, cu tot ce crezi că poate să-1 ridice, ajută-mi-1, să fiu iar alinată!
| 58 «O, suflet mantovan, gentil poet Z4 // 59 — 64 Versurile lipsesc din Z4.
W II 60 viu va] vie-o Zx \\ 61 pe om. Z-, // 62 pe coasta cea pustie] spre-ale colinei creste Zj// 64—142  Versurile,  absente din manuscrisul de bază,
ţ restul filei 7, fila 8 şi începutul filei 9 fiind lăsate goale, sînt reproduse din
'   ; Z şi, cînd şi acesta este lacunar, din O.// 64—65
' Şi temu-mă c-atît de-adînc el este,
1 încît să-i vin tîrziu cu ajutorul Zx //
s
f €4—66 Versurile sînt reproduse din Z3. // 65 încît tîrziu să-mi fie-orice-ajutor
| 2i II 66 Versul lipseşte din Zv // 66-69 Versurile lipsesc din Z4. // 67-69
fW Versurile sînt reproduse din Zx. / Terţina lipseşte din Z2. /'/
14
15
70   Iar eu, ce te trimit, sînt Beatrice. Iubirea m-a-ndemnat a te ruga şi vin de unde stau, din cer ferice.
73
76
Şi-apoi, cu domnu-n faţă cînd voi sta, cu tine-am să mă laud totdeauna.» Şi-apoi tăcu. Iar eu am zis aşa:
«Virtute, tu, ce singură tu una ridici pe om să fie mai presusul acelui cerc m<ai> strimt ce-1 face luna.
70 Beatrice-s eu, acea ce te trimite.// 70—84 Versurile sînt reproduse din Zt. H 70-73
Eu, care te trimit, sînt Beatrice
şi vin de unde-aş vrea să iiu mereu.
Amoru-mi cere-aceste-a ţi le zice. Zx jj
71 Versul lipseşte din Z2. / a te ruga] să cer ce-ţi spui Z3 // 72 şi-amoru-mi cere-aceste rugi smerite Z2 / stau, din cer ferice] ard a merge iară Z3 // 73-75
Şi-n faţă cînd voi sta cu domnul meu,
cu tine eu o să mă laud tare. >>
Tăcînd apoi. Şi-apoi vorbit-am eu : Z1 (
Şi, cînd voi fi la domnu-n faţa lui, şi-ades o să mă laud lui cu tine." Tăcu apoi. Iar eu aşa-ncepui: Z3 //
73—76 Versurile lipsesc din Z2. // 76— 78 Versurile lipsesc din Z3. / o O, doamnă a virtuţii, tu, prin care întrece-amarul neam tot cercu-acel ce-n ceruri roata cea mai strimt-o are Zx jj
77-80
Umanul neam se nalţă mult m<ai> sus cc-i cer cu {...,........... \,
16
79   cu drag te-ascult, încît mie, supusul, tîrziu mi s-ar părea-mplinit, chiar dacă ar fi-mplinit; şi-ajunge cît mi-ai spus.
82   Dar nu te temi că po<a>t' vrun rău să-ţi facă acest al lumii centru-n care vii din largul cer ce-i singur loc să-ţi placă? *
85    « Acum, fiindcă totul vrea<i> să ştii, să-ţi spun de ce », aşa-ncepu să zică, « n-am team-a-ntra şi-ntr-aste lumi impii.
ce-mi ceri mi-e drag, încît eu, cel supus, tîrziu ţi-aş fi-mpliuit ce-mi ceri, chiar dacă Z2 {[
79 — 81 atît de drag mi-e ordinul, că el,
chiar şi-mplinit (................),
deci nu-i nevoie să-uii explici astfel. Zx /
de-ar fi chiar şi-mplinit ce-mi ceri, mi-ar fi tîrziu, atît de mult îl ţin în seamă, deci nu mai e nevoie a-mi vorbi. Z3 //
81--93 Versurile lipsesc din Z2. //82— 84
Dar spune-mi tu, de ce nu-ţi este teamă
ca-n strimtul centru-aici să <[........)
din largul lor din cer ce te recheamă ? » Z3 //
82 — 87 Versurile lipsesc din Zv // 85 — 87 Versurile sînt reproduse din Z3
« Să-ţi spui, căci văd că totul vreai să ştii, de ce n-am teamă », aşa-ncepu să zică, «să <........................> ZJj
17
88  Purtăm de-acele lucruri num<ai> frica, cari pot, stricînd, vran rău să făptuiască, dar nu şi de-altele, căci nu ne strică.
91   Creată-s eu din graţia cerească să nu m-ating-a voastră suferinţă, nici focu-acest de-aici să nu m-oprească.
94   Şi-n cer se plînge-o nobilă fiinţă de-acel perdut la care te-am trimis şi-ar vrea să-ntoarcă-n bine-a lui sentinţă. »
9 7   Cu ruga spre Lucia merse deci
şi-a zis: «De-al tău fidel să-ţi fie milă şi-aşa te rog, să nu-1 laşi mort de veci. »
88 — 96 Versurile sînt reproduse din Z4. // 88— 104 Versurile lipsesc din Z3.// 88-96
Se cade să te temi numai de-acele ce pot să-ţi fac-un rău oriunde-apar, dar de-alte nu, căci nu-s izvor de rele.
Iar eu făcută-s prin divinul har ca focu-acestui iad să nu m-abată şi nici să nu m-ating-al vostru-amar.
Geniil-o doamnă-n cer e-ndurerată
de-acel zăgaz la care-ţi cer să pleci.
Ea frîiigc-n cer cumplita judecată. » Zx //
94 — 96 Se, plîuge-n cer gentilă o fiinţă
de-acel zăgaz la care te trimit şi rup!ă-n ceruri aspra lui sentinţă.» Z2//
97 Luciei deci, rugîndr-so, i-a zis Z4 // 97 — 99 Versurile sînt reproduse din
Rugind deci pe Lucia, i-a vorbit: « Nevoie are-o inimă fidelă de tine acum, deci nu-1 lăsa perit ! » Z2 //
98 Versul lipseşte din Z„. // 99 şi-nderâ-te de el. că e \ cis! » Z4 //
100   Iar ea, duşmană-n lume-a orice silă,
venind spre locul unde stam, îmi zice: (Eu stam atunci cu antica Rahilă.)
103    «Beatrice, o, culme-a laudei divine, n-ajuţi pe-acel care, de dragul tău, ieşi din rîndul celor morţi prin tine?
106   N-auzi durerea plînsetului său?
Nu-1 vezi zbătut în gheara morţii mute la rîul cel ce-ntrece-al mării rău?
100— 101 Iar ea, duşman-a orişicare silă,
plecînd <......................> mine Z1jj
100— 102 Terţina, lacunară în Z, este reprodusă din O. / Versurile lipsesc dm Z4. /
!. Duşman-a orice soart-ar fi crudelă,
veni Lucia-n <..................)
(şi stam pc-atunci cu antica Rahelă.) Z2 //
102 Versul lipseşte din Zv // 103 Versul lipseşte din Z2. // 103— 105 Versurile sînt reproduse din Zv j
« N-ajuţi, Beatrice-o, laudă vegheată a celui sfînt, cui vru de dragul tău prin tinc-a fi mai sus de <(...} ceată? Z4 //
104— 105 îi-ajuţi pe cel ce de-al tău drag fu-n stare
să iasă din vulgarul stol prin tine ? Z2 //
105 ieşi prin ţineţi din vulgarul rînd ? Z3 // 106— 107
N-auzi, a zis, amarul plîns al său ?
Nu vezi şi tu cum moartea-1 ameninţă Zj /
N-auzi şi tu durerea lui cea mare?
Nu vezi tu moartea-n luptă contra lui Z2 //
106—108 Versurile lipsesc din Z3.// 106—114 Versurile sînt reproduse din Zt. II 108 -ntrece-al mării rău?] -i ne-ntrecut de mare? Z2//
18
19
109   N-a fost nicicînd vrun om aşa de iute, vînînd foloase sau fugind de-ocară, ca mine-acum la vorbele-i durute.
112   Venind din naltu-mi scaun aşadară, mă-ncred în vrednicu-ţi cuvînt ce fu o glorie-a ta şi-a cîţi îl ascultară. »
1 18
12
Precum voi, venii la tine-n vale, scăpîndu-te de fiara ce-nchidea spre mîndrul munte-a ta puţină cale.
De ce-ntîrzii acum? Ce preget ai? De ce hrăneşti tu gînduri obidite? Trîndav şi-aşa lenos de ce mai stai.
115   Cu ochi lucind de plîns se-ntoarse-acu, sfîrşind aşa cuvîntul rugii sale, iar asta şi mai grabnic mă făcu.
109-111
112-113
112-114
N-a fost pe lume grabnic-o fiinţă, cătînd vrun bine sau de-un rău fugind, cum fost-am eu cînd spuse-a ei dorinţă. Zj /
Nicicînd m{ai> grabnic om eu nu văzui, fugind de daune, ori cătînd vrun bine, cum dup-a ei atari cuvinte fui. 7.% \
N-a fost nicicînd mai iute vro fiinţă, fugind de daune, ori vînînd vrun bine, ca mine-acum, ştiind a ci dorinţă. Z3 //
Din tronul meu ferice deci venind, mă-ncred acestei vorbe ce {......) Z, ,'/
Venii din tronu-mi deci, din roţi divine,
cătînd onestul tău cuvînt ce fu
onoare-a ta şi-a toţi cari ştiu dc tine.» Z2//
112—120 Versurile lipsesc din Z3. // 115—116
S-a-ntors apoi, cînd <.......
cu plini <..................
••>
115-117 Versurile lipsesc din Z4. // 115-120 Versurile sînt reproduse din Z2. // 117 Versul lipseşte din Zx. //
124 cînd trei femei atît de fericite în cer te au astfel în paza lor şi-atîta bine vorba mea-ţi promite?'
118 (..........) ce pe plai Zx / voi] ceru Z4 // 119 Versul lipseşte din Zx
ţi Z4. // 120 spre] pe Z4 / mîndrul] mîndru Zx / ta puţină cale] -nchis pu-ţina-ţi (...) Zt // 121 Dar ce-i acum ? De ce, de ce mai stai ? Z3 // 121— 123
Terţina, lacunară în Z, este reprodusă din 02. / Versurile lipsesc din Zx fi Zv j
Dar ce-i acum ? Ce e ? De ce mai stai ?
De ce hrăneşti (................>?
De ce-ndrăzneală şi curaj <...>? Z4//
122 Versul lipseşte din Z.,. // 123 De ce dorinţă şi curaj tu n-ai? Z3// 124 femei] aceste Zx // 124- 125
Cînd trei femei în (................)
îţi sînt în cer atît de voitoare Z, / Cînd trei fiinţe binecuvîntate
.....y în paza lor te au Zl jj
124—126 Versurile sînt reproduse din Z3. // 126 Versul lipseşte din Zx, Z2 li z4- //
20
21
127 Precum vezi flori ce-nchise stau şi grele de-al nopţii ger, dar, soare cînd s-arată, deschid cît pot, stînd drept pe cotorele,
130   aşa-mi schimbai virtutea-mi scăpătată şi-atît-ardoare vie-n mine puse si ca si-un îndrăzneţ vorbii de-ndată:
\
CÎNTUL III
133   „— O, ea, cea nobilă, căci milă-i fuse, şi tu, cel bun, ce-ndată te-ai supus cuvîntului adevărat ce ţi se spuse,
136   atîta dor de-a te urma mi-ai pus
cu-al tău cuvînt în suflet, aprinzîndu-1, că iar în prima vrere m-ai adus!
139   Deci mergi şi-ntr-ambii-unic de-acum e gîndul, tu, domn şi duce şi maestrul meu!" Aşa i-am zis, iar, cînd porni, urmîndu-1,
H2   pe-un drum cumplit şi-adînc pornii şi eu.)
127 Ca floarea <. : .> Z3. // 127- 129
Cum pleacă-n frigul nopţii,-nchis în el, potiru-i floarea,  dar,  cînd  soare vine, deschis îl ţine drept pe cotorel Zx \ Precum de-al nopţii ger închisa floare
plecată stă, dar (................>
stînd dreaptă iar, de-ndată ce-are soare Z3 //
127—142 Versurile sînt reproduse din Z4. // 128 Versul lipseşte din Z3. // 129 deschise iar stau drepte pe. cotor Z3 // 130 aşa-mi schimbai virtutea-mpu-ţinată Z3// 130—142 Versurile lipsesc din Zx şi Z2. // 131 puse] a pus Z3 // 132 Versul lipseşte din Z3. // 133— 135
„— Ah, mila ei, că m-ajuta de sus,
şi tu, c-ai ascultat cuvînt, preabune,
cuvîntului cel drept Ce ţi s-a spus Z3 // 136 prin vorba ta <..........> Z3 // 137 Versul lipseşte din Z3. //139- 140
Mergi dar şi-o vrere-n noi să fie !"
Aşa i-a<m) zis <................> Z3 //
141—142 Versurile lipsesc din Z3.
1   „Prin mine mergi la cuibul întristării, prin mine mergi la vecinie plîns fierbinte, prin mine mergi la neamul dat pierzării.
4   Justiţia mişcă pe-al meu părinte, puterea cea divină m-a durat, iubirea primă şi suprema minte.
7 Cînd eu n-am fost, nimic n-a fost creat, ci vecinie tot; şi-n veci voi fi durată. Să lase-orice speranţă cine-a-ntrat."
10   Aşa scria-n coloarc-ntunecată
deasupra unei porţi. Şi-am zis: „— Ce scrie, maestre,-aici e vorbă-nfricoşată."
1 cuibul întristării] jalnica-ncăpere A II 2 Finalul versului, vecmica, durere,, a fost înlocuit cu varianta notată în B, pentru a respecta rima. // 4 Justiţia, mişcă pe-al meu] Dreptate-a vrut înaltul meu B // 5 puterea cea divmăj atotputernicia A III Pe cînd nu fui, nimic nu fu creat AXJ Nimic creat nu fu naintea mea A« / Nimic nu fu naintea mea creat B // 8 ci vecinie tot şi-n veci] ci tot etern şi-etern B // 9 să] deci Ax I să lase cine A3 I intratul, lase-orice speranţă ^43 //
23
Precum vezi flori ce-nchise stau şi grele de-al nopţii ger, dar, soare cînd s-arată, deschid cît pot, stînd drept pe cotorele,
aşa-mi schimbai virtutea-mi scăpătată
şi-atît-ardoare vie-n mine puse
şi ca şi-un îndrăzneţ vorbii de-ndată:
„ — 0, ea, cea nobilă, căci milă-i fuse, şi tu, cel bun, ce-ndată te-ai supus cuvîntului adevărat ce ţi se spuse,
atîta dor de-a te urma mi-ai pus cu-al tău cuvînt în suflet, aprinzîndu-1, că iar în prima vrere m-ai adus!
Deci mergi şi-ntr-ambii-unic de-acum e gîndul, tu, domn şi duce şi maestrul meu!" Aşa i-am zis, iar, cînd porni, urmîndu-1,
142   pe-un drum cumplit şi-adînc pornii şi eu.)
127
130
133
136
139
127 Ga floarea <. : .> Z3. // 127- 129
Cum pleacă-n frigul nopţii,-nchis în el,
potiru-i floarea,  dar,  cînd soare vine,
deschis îl ţine drept pe cotorel Zj /
Precum de-al nopţii ger închisa floare
plecată stă, dar (................)
stînd dreaptă iar, de-ndată cc-are soare Z2 /'/ 127—142 Versurile sînt reproduse din Z4. // 128 Versul lipseşte din Z3. // 129 deschise iar stau drepte pe cotor Z3 // 130 aşa-mi schimbai virtutea-mpu-ţinată Z3 // 130— 142 Versurile lipsesc din Zx şi Z2. // 131 puse] a pus Z3 // 132 Versul lipseşte din Z3. // 133—135
„— Ah, mila ei, că m-ajuta de sus,
şi tu, c-ai ascultat cuvint, preabune,
cuvîntului cel drept ce ţi s-a spus Z3 // 136 prin vorba ta <..........) Z3 // 137 Versul lipseşte din Z3. //139— 140
Mergi dar şi-o vrere-n noi să fie!"
Aşa i-a(m) zis <................) Z3//
141—142 Versurile lipsesc din Z3.
-Ut"
CÎNTUL III
„Prin mine mergi la cuibul întristării, prin mine mergi la vecinie plîns fierbinte, prin mine mergi la neamul dat pierzării.
Justiţia mişcă pe-al meu părinte, puterea cea divină m-a durat, iubirea primă şi suprema minte.
Cînd eu n-am fost, nimic n-a fost creat, ci vecinie tot; şi-n veci voi fi durată. Să lase-orice speranţă cine-a-ntrat."
10   Aşa scria-n coloarc-ntunecată deasupra unei porţi. Şi-am zis: „ maestre,-aici e vorbă-nfricoşată."
Ce scrie,
1 cuibul întristării] jalnica-ncăpere A jj 2 Finalul versului, vecinica durere,, a jost înlocuit cu varianta notată în B, pentru a respecta rima. jj 4 Justiţia, mişcă pe-al meu] Dreptate-a vrut înaltul meu B jj 5 puterea cea divină] atotputernicia A II 7 Pe cînd nu fui, nimic nu fu creat Ai / Nimic creat nu fu naintea mea Az j Nimic nu fu naintea mea creat B jj 8 ci vecinie tot şi-n veci] ci tot etern şi-etern B jj 9 să] deci Ax / să lase cine A2 / intratul, lase-orice speranţă A3 //
23
Iar el atunci ca unul care ştie:
„— Se cade-aici să stingi orice prepus
şi-oricare spaimă moart-aici să fie.
2S   (făceau cu toate-un vuiet <î>mpreună ce-n veci să zbate-n nopţi fără hotar ca pulverea-n vîrtejuri de furtună.)
16   Sosit tu eşti în locul unde-am spus că duhuri ai să vezi, aici aduse fiindc-al minţii bun şi l-au răpus."
19
22
Şi mîna sa-ntr-a mea apoi o puse, zîmbind voios, iar d-asta mă-ntrămai, şi-n stări secrete-astfel el mă-ntroduse.
Suspine-aici şi plîns şi groaznic vai urlau prin aerul lipsit de stele, aşa că la-nceput eu lăcrimai.
25   Diverse limbi, cumplite vorbe grele, voci groase-ori iuţi de furia durerii, scrîşniri de dinţi, loviri de mîni cu ele
15 şi-oricare spaimă moart-aici] şi moart-oricare s<paim->a ta A jj 17 aici aduse] nemîngiieftej A // 18 fiindc-al minţii bun] cari bunul mintii lor 4 /'
19 puse] dete A // 21 secrete A // 25 Cv.mplite-n multe limbi cuvinte A // 26 Pe contrapagină sînt anulate cuvintele urlări de. / Voci groase ori tari şi pleasc de mini Bt / durerii] nebună B, // 27 scrîşniri de dinţi, loviri de mîni] scrîşniri şi sunete de mîni A '
11   Iar eu, cc-aveam de spaimă capu-ncins:
„— Ce-i, Doamne, am zis, ce-aud? Ce neam să fie de-a sa durere-atît de tare-nvins?"
34   „— Aceasta este-acea ticăloşie, în care plîng nefericiţii-acei ce nici onoare n-au, nici infamie.
37 De-a valma stau cu îngerii mişei cari nici fideli puterii creatoare, dar nici rebeli n-au fost, ci-nchişi în ei.
40   Respinşi de cer, spre-a nu-1 ştirbi-n lucoare, sînt şi de iad respinşi, căci ar putea cei răi din iad cu ei să-şi fac-onoare."
28 — 30 Versurile, absente din manuscrisul de bază, sînt reproduse din Ot. I Cf. Dante :
facevano un tumulto, il qual s'aggira sempre in quell'aura sanza tempo ţinta, come la rena quando turbo spira. ;
In Oj, terţina arc următoarea formă :
făceau un vuiet surd şi făr' de pace prin   trista   noapte   cea   de   timp lipsită, ca-n   pulvere-un   vîrtej,   cînd   volburi face.
29 — 30              roteau      de-a      valma-n   largul încăperii ca (............................> timp. B jj
41 putea] avea A jj 42 cei răi prin ei ceva sp(i)endoare. A Jj
II
24
25
43   Şi iarăşi eu: „— Ce cazn-atît de grea le smulge-urlare atît de desperată?" Iar el: „— Un scurt răspuns tu vei avea.
46   Nu pot spera să moară niciodată şi-n josnica-le-orbie atît de seci, privesc cu pizmă-oricare soarte dată.
4 9 Nici drept, nici milă pentru ei în veci, nici unu-n lume nici o faimă n-are. Prea mult vorbim de ei; tu-i vezi şi treci.
52   Privind apoi, văzui un steag cu-atare rotire-n jur, că-n graba-i negrăită părea-n etern nedemn de-orice-alinare.
55   Şi-atît de-adînc-o gloată-ngrămâdită pe urma lui, că n-am crezut niciodată că moartea poate-atît de mult să-nghită.
47 şi-orbie-atît de josnică-i apasă B //49 Nici dr<ept) nu-i pentru ci, nici milă-n veci A jj 50 ei nici o faimă-n lumea lor nu lasă B jj 51 Prea mult vorbim de ei] Nu-s demni dc-{a)i încerca A jj 52—56
Privii atunci şi-un steag văzut-am care
rotind atît de iute se-nvîrtea că pare-n veci
şi-n urma lui de lung venea un şir încît cu felul .4 //
'57 că duce-atit de mulţi cu ea A jj
Şi-aici pe mulţi îi cunoscui şi iată, privind, văzut-am bine umbra cui fugi, de laş, de marea slujbă dată.
Şi-atunci am înţeles şi sigur fui că-s răii-acei pe care-i are-n ură şi cel etern şi şi duşmanii lui.
Aceşti ce viaţă nici trăind n-avură
sînt goi de tot, ai lumii ticăloşi,
iar vespi şi mari tăuni <..............>,
le scurg pe-obraji de sînge valuri roşi, pe care-amestecat cu plîns ferbinte, li-1 sug de sub picioare vermi scîrboşi.
|.«0 de laş] mişelul A // 62-63
y că asta-i secta de mişei
şi ceru-i are şi-adversari A jj
64 Aceşti ce nici trăind n-avură viaţă B jj 64—65
Şi goi de tot aceştia cc n-avură nici vii o viaţă A%jj
65 şi goi erau A1jj 66 Ultima parte a versului este absentă din manuscrisul de bază. j Pentru versurile 64 — 66, cf. Dante :
Questi sciaurati, che mai non fur vivi,
erano ignudi, stiaolati molto
da mosconi e da vespe ch'eran ivi. /
Terţina are în 02 următoarea formă :
Aceşti mişei, de-a pururi în mormînt,
sînt goi de tot şi rane-nţepătoare
le fac muscoi şi viespi ce-n roiuri sînt. //
66 — 67 şi scurg pe-obraji de-atîta
de vespi şi de tăuni pîraie A. jj
26
27
70   Văzui apoi, privind şi mai-nainte, pe malul unui mare rîu popor şi-am zis atunci: „— O, fă, te rog, părinte,
73 să ştiu de-aceştia cine-s ei? Ce zor de-a trece-i face-aşa de iuţi să pară, cum văd, prin negru-amurg, din graba lor
'76   <„— Vei şti, a zis, de cei ce s-adunară la rîul Aheron, cînd cel din urmă pas opri-ţi-1 vei pe rîpa lui amară."
-79   Plecîndu-mi ochii, atunci ruşine-avui) de teamă să nu-ntreb şi neplăcute <şi pînă-n rîu tot drumul îl tăcui.)
Şi-atunci spre noi, în luntrea lui cea iute, văzui venind cărunt un corăbiei",
9ţ pe malul unui mare rîu] pe-un mal de rîu, cumplit A // 76-78 Terţina, incompletă în textul de bază :
Răspunse el: „— De cei ce s-adunară
vei şti la Aheron (..............)
vei   sta   şi   tu    pe   margiuea-i amară."
este reprodusă din B. \ Cf. Dante :
Ed elli a me: „La cose ti fier conte quando noi fermerem li noştri passi sulla trista riviera d'Acheronte." /
în Oa, terţina are următoarea echivalenţă :
,,— Voi spune, a zis, şi dom-ţi va fi stins cînd paşii-i vom opri acolo-n vale, la Aheron, pe malul pliu de plîns." /'/
77 vei şti cînd A // 79 Versul, incomplet în textul de bază (. .. rămas), a fost reprodus din B. // 80 de teamă să nu] temîndu-niă că A /' 81 în textul de pază fiind tradus doar ultimul cuvînt, glas, am reprodus versul din B. //
91
100
103
strigînd:
,— Vai vouă, suflete pierdute
şi-n veci de-acum lipsiţilor de cer,
eu vin ca să vă trec de ceea parte
în noaptea cea de veci şi-n foc şi-n ger.
Dar tu, cel viu, ce vrei? Tu te desparte de-aceşti ce-s morţi!" Şi-apoi de-a doua oară mi-a zis, văzînd că stau şi mai departe:
„— Printr-alte porţi, pe-alt drum tu te scoboară la alt liman! Nu poţi pe-aici intra, căci ai să treci c-o luntre mai uşoară."
Virgil atunci: „— O, Caron, nu zbera! în cerul cel ce bate păcătoşii asa se vrea si curmă vorba ta."
Cu-acest cuvînt şi-a potolit bărboşii obraji luntraşul bălţii-acei cumplite, ai cărui ochi au cerc de flăcări roşii.
Dar sufletele goale şi trudite schimbară feţe, clănţănind cu dinţii, cînd vorbe-atît de-amare-au fost rostite.
Şi-umamul neam şi cerul şi părinţii şi locu-1 blăstemau şi ceasu-n care <le-a dat şi vieţi şi seminţii.)
104 blăstemau A // 105 în textul de bază fiind scris doar născuţi au fost, am reprodus versul din A. / şi-n veci de veci săminţele seminţii B /|
28
29
106   Şi toate-un stol s-au strîns cu plînset mare pe-amarul mal ce-aşteaptă cu răsplata pe cîţi în ura celui vecinie stau.
109   Iar Caron cel cu ochi de foc stă gata de drum, dă semn şi-n luntre-i bag-apoi, pe cei tîrzii lovindu-i cu lopata.
112   Şi-aşa cum toamna veştedele foi
cad rînd pe rînd şi toat-a sa mîndrie şi-o dă ţărînii pomul înapoi,
115   cad rînd pe rînd din reaua-ţi seminţie, Adame,-astfel, la singur semnul dat, ca paserea la glasul care-1 ştie.
118   Astfel se duc pe rîu-ntunecat, şi-abia dincol-apucă să scoboare, şi-n mal dincoace-alt stol e adunat.
12 1   Şi-a zis maestrul meu: „— Oricine moare răspins de cer şi făr' de pocăinţă, toti vin aici, de-oriunde de subt soare.
114   Şi cer să treacâ-n trista locuinţă, căci bold justiţia-ntr-înşii-atîta pune, că frica lor se schimbă-ntr-o dorinţă.
127   Nicicînd pe-aici nu pasă duhuri bune, deci bine vezi pe-acest luntraş ce vru; tu poate-acum să ştii ce-a vrut a spune."
130   De-abia sfîrşi şi-un tremur se făcu
pe tristul cîmp, astfel, că-nspăimîntată mă scaldă mintea-n reci sudori şi-acu.
133   Un vînt stîrnit-a ţara-nlăcrimată,
urmat de-un fulger ca de sînge-aprins, si, stins avînd oricare simţ, deodată
136   căzui cum cade-un om de somn învins.
110 în textul, de bază este scris greşit şi-i în loc de şi-n. / dâ semn, pe toţi îi strînge A // 116 astfel, Adame A \\ 117 tot cade rînd A // 118 La începutul Hndului a fost scris iniţial Şi. // 119* Marginal dreapta este scris V.M. (probabil: V<ezi) M<aria Chiţu)). / şi-abia dincol-] ee-ajung dincolo >3 //
126 că frica lor se schimbă] încît le schimbă A // 128 Marginal dreapta este scris S. // 129 cînd vorbe-atît de tari a [. . .] A // 134 purtînd un fulger roş pe urmă A / furios B // 135 şi, stins avînd] că-mi stinse-n mine A jj 136 somnuros B
no.
13
CÎNTUL IV
l   Mi-a rupt din cap adînca-mi adormire un tunet greu, încît sării pecum un om trezit din somn prin zguduire.
4   Şi-acu-n picioare stînd, eu detei drum privirii odihnite-n jur, să-mi spună ce loc e-n care mă găsesc acum.
7   Pe-un mal eram, al tristei văi ce-adună în jalnica-i prăpastie-un infinit ehou de vaiuri ce de-a pururi tună.
10   Adînc şi negru-n neguri învălit e fundu-încît, privind în el în vale, nimic în el eu n-am deosebit.
„— Să-ntrăm acum la nesfîrşita jale,
vorbi Virgil cu faţa-ngălbenită,
voi merge-ntîi şi-al doilea-i fi pe cale.
2 pecum] în sus A // 3 un om trezit din somn] tresare-nsomn A // 6 în carc-aî lumii Axj găsesc] găseam A2 /adus Aa // 10 Adînc şi negru] Iar fundu-i negru A jj
! * i *
> *
16   Dar eu, văzînd coloarea să peTită:
„— Vai, cum sa merg, cînd însuţi te-nspăiniezi, tu, cel ce-mi ţii puterea mea-ntărită?"
19   Iar el: „— Durerea celor morţi, ce-i vezi în ce loc stau, pe faţă-mi zugrăveşte . această milă ce tu team-o crezi.
22   Să-ntrăm, căci lunga cale ne-mboldeşte." Şi-astfel intră şi-ntrai cu el deodată în primul cerc ce-abisu-1 îngrădeşte.
2 5 Pe cît mi-a fost s-aud putinţa dată, nu plîns aici, ci-oftări sunau şi-atari că fac eternul aer să se zbată,
28   din chin fără dureri pornind, pe cari le scoate-o nesfîrşit de multă ginte de mici copii, femei şi oameni mari.
.3 1   Şi-mi zise-atunci preabunul meu părinte: „— Nu-ntrebi ce duhuri scot aici suspine? Deci vreau să ştii de-aici de mai nainte
3 4   că n-au păcat, dar, chiar de au vrun bine, nu e de-ajuns, căci n-au botezul care e poarta voastr-a legii cei creştine.
25 Nu plîns, pe cît avui putinţa A. H 35 nu e] el nu-i A ■//
A II 30 de mici copii] de-a valma prunci
32
33
37 N-au stat deplin cu ceru-n conlucrare, căci Crist veni-nvăţînd pe urma lor, deci însumi eu suspin într-astă stare.
38   şi pe Avram, şi-acel cu dulce liră; cu fii şi tată-a dus pe Israel, si-atît de mult iubita sa Rahiră,
40   Perdut prin ăst defect acest popor, nu prin păcat, atît ni-e osîndire, că, fără de-a spera, trăim în dor."
«l   şi pe-alţii mulţi îi scoase-n acest fel. Dar vreau să ştii că duhuri mântuite n-au fost de-aici nicicînd pînă la el."
43   Iar, cînd ştiui, cuprins fui de mîhnire, căci mulţi văzut-am oameni de valoare ce-n limbu-acela stau aşa-n plutire.
<5 4   Iar noi, cît timp aceste-au fost vorbite, mergeam mereu, trecînd pădurea mare, pădure, zic, de umbre-ndesuite.
46   „— Dar spune, maistre, o, spune-mi, doamne, oare ieşi", i-am zis, dorind să am deplin credinţa cea ce-nvinge-orice eroare,
«67   Şi n-am făcut drum lung pe-acea cărare dincoa' de culme, cînd un foc văzui ce-n semicerc albea-ntr-o dulce zare.
49   „cîndva, prin merit propriu sau străin, vrun duh de-aici, spre-a trece-n mîntuinţă?" Iar el, care-a-nţeles ascunsu-mi chin:
52   „— De-abia sosii în noua-mi locuinţă şi-un duh puternic a venit de sus, cunun-avînd ca semn de biruinţă.
55
şi-a tras de-aici pe primul om, şi-a dus pe Noe şi-Avei, şi cu el porniră şi Moise-al legii dătător supus,
39 iar starea lor, ce-o vezi, e propria A // 42 că nu put<em> A // 52 sosii] eram A jj 54—56 Marginal dreapta, în dreptul unei acolade ce uneşte versurile 54-56, este scris V. Nea[m]ţul // 55 primul om] Adam A // 56 si cu elj şi spre cer A jj
70 Deşi-mi era departe-n fund, putui destinge-atît încît să văd în parte ce neam ales era-n lumina lui.
73   „— O, tu ce nalţi orice ştiinţe şi-arte, ei cine sînt? Ce-onoare-i încununa, că starea lor de-a altor-o desparte?"
76   Iar el: „— Faimosul nume ce răsună în lume sus de ei, le-a dobîndit o graţie-n cer de-o stare-aci mai bună.'
j». 58 Iniţial, în loc de Avram fusese scris Abraham. / acel] David cel A // 68 Iniţial, în loc de culme fusese scris munte. // 69 dulce] negrită A jj 77 în lume sus de ei] de dînşi-n (lume sus) A jj
34
35
79   Şi-un glas spre noi acestea le-a rostit: „— Onoare ţie, vrednice poete, a cărui umbră dusă ne-a venit!"
82   Văzui, cînd glasul s-alină şi stete,
că patru umbre-au dor spre noi s-apuce; nici triste-n ochi, dar nici nemîngîiete.
*5   „— Priveşte-acum, a zis iubitul duce, pe cel ce-ntîiul, ca şi-un căpitan, cu spada-n mînă stolul şi—1 conduce.
38   Omer e el, poetul suveran. Satiricul Horaţiu-n urmă vine, Ovidiu-apoi, iar ultimu-i Lucan.
9 i   Deşi cuvîntul drag rostit spre mine cuvine-se-a fi spus la fel şi lor, onoare-mi fac si fac cu-aceasta bine."
94   Şi-aşa văzui aici frumosul cor al prinţului cîntării dulci de liră, ce stă vultur deasupra tuturor.
9 7   Iar, după ce-ntre ei puţin vorbiră,
spre mine-ntorşi, c-un semn m-au salutat, iar de-asta ochii lui Virgil zîmbiră.
100   Dar şi mai mare-onoare apoi mi-au dat primindu-mă-ntr-a lor tovărăşie şi-al şaselea-ntre-asemeni genii-am stat.
10 3   Şi-am mers aşa spre-acea lumină vie, vorbind ce-i bine-aici să tac, astfel cum bine-a fost vorbite-n iad să fie.
106   Şi-ajunşi apoi sub un frumos castel de şapte ori încins c-un zid pe-afară şi-n jur scutit de-un mîndru rîurel,
109   trecînd ca pe uscat pe el, intrară prin şapte porţi cu mine-aceşti poeţi pe-un cîmp frumos cu verde primăvară.
U2   Acolo oameni cu ochi lini şi-nceţi,
vorbeau încet şi rar, <.............>,
cu vorba rar-a nobilei blîndeţi.
80 vrednice] înaltule A // 82 Forma din textul de bază, Iar cînd strigarea S-alină şi stete, a fost modificată, pentru respectarea sensului frazei, cu 'varianta existentă în A, văzui, cînd glasul. // 84 ochi] chip A //
109 Trecură ca pe-uscat şi-ntrară A jj 112 Acolo oameni] şi-ntr-însul oameni A li 113 în manuscrisul de bază versul este incomplet, j Pentru versurile >,    112-114, cf. Dante:
IGenţi v'eran con ocehi tardi c gravi, di grande autoritâ ne' lor sembianti: JK paria van rado, con voci soavi. /
|it   în O, terţina are următoarea formă:
m
jj; Iar valea o văzui de oameni plină,
|| toţi demni şi gravi ca cel pe gînduri pus,
* vorbind puţin şi rar, cu voce lină. //
36
37
115  Iar noi spre-un fund al văii luminate
ne-am dus, pe-un loc deschis, frumos şi nalt, ca-ntregul cîmp cu toţi să ni s-arate.
136
Democrit, cel ce nu dă lumii ţel, Empedocle, Anaxagora şi Tale, Diogene şi Heraclit, cu el
118   Şi-aci-n picioare pe-acel verde smalţ mari spirite văzui, că, de mîndrie, şi-acum, că le-am văzut, cînd spui, trăsalt.
121 Electra-ntîi cu multa-i săminţie, cu Hector printre ei şi cu Enea, Cesar ce-avea. de şoim privirea vie.
124   Camilla sta şi sta Pentesilea într-altă grupă, şi şedea Latin cu fiică-sa, Lavinia. Printre-aceia,
127   şi Brut, ce-a scos din Roma pe Tarquin, Cornelia, Marcia, Iulia, şi, deoparte retras stetea şi singur Saladin.
130 Văzui apoi, privind şi mai departe, pe maistrul celora ce ştiu, avîndu-1 la mijloc marii-adîncitori de carte
133  cari stau tăcuţi, cucernici ascultîndu-1. Socrat era-ntre ei şi Plato, cel ce-n primul rînd şedea şi-ncepe rîndul,
139   şi-Orfeu, şi-adînc observatoru-n quale aici era, eu zic Dioscoride, şi Tuliu, Tit, şi cel cu legi morale,
142   Seneca, Gallian şi Euclide,
Hipocrate.-Avicenna, Ptolomeu şi-Averroe ce-ntinse zări deschide.
143   Să-i spui pe toţi de-aici mi-ar fi şi greu şi-astfel mă-mpinge tema-ndelungată, c-ades la fapte-i scurt cuvîntul meu.
148   Din şase, doi ne-am rupt apoi îndată, căci dusu-m-a pe-alt drum iubitul duce, din lina zare-n noapte frămîntată,
151   şi-ajunsei unde-n veci nimic nu luce.
S7 JirTf «Stfi \azăfst°sc7ris T?rchin- // 129 P"™ Pan» • arsului         *, , 145 pe toţi de-aici] pe toţi cîţi sînt A // 147 c-ades prin fapte-i grabnic
gUr sta dt0Parte) "fost înlocuita cu varianta notată în A. //                    |g mer£i B, / c-adese pentru f<apte> am scurt cuvînt B2
. v
38
ml9
„ştii unde eşti? Te-ncrezi tu vrunei sorţi? Să nu te-nşele această largă-ntrare!" Virgil atunci spre el: — „Ce grijă-i porţi?
CÎNTUL V
Din starea-ntîi aşa-ntr-a doua stare venim, în cerc ce loc mai strîmt roteşte, ci cazne-atît mai mari, stîrnind urlare
Grozav aici stă Minos şi rînjeşte, judeţ el ţine-acoalea-n poartă stînd şi-azvîrle-n iad precum se-ncolăceşte.
Eu zic că, rău-născutul duh intrînd, silit e culpa-ntreagă să şi-o spuie, =,1 ,,„^^0^^^— J    - văzînd
---1— "•-i^a.ga.  sa. SI
iar el, cunoscător de rău
10 ce loc din iad e vrednic să-1 încuie cu numaru-nvîrtitei cozi pe spate ' arata gradu-n care vrea să-1 puie
13
16
Mereu stau multe-n faţă-i adunate
şi una după alta vin cu rîndul
şi spun şi-aud şi-n iad sînt aruncate.
Cînd el văzu că vin şi-a-ntra mi-e gmd.ul: „— Tu, cel ce vii în lumea celor morţi," a zis şi-a stat, oficiu-ntrerumpîndu-1.
40
2   Să nu-i opreşti fatala lui cărare. Aşa se vrea-nţr-un loc unde se poate orice se vrea, şi curm-a ta întrebare!"
25   Acu-ncepui s-aud acele toate
urlări de-aici şi-amar fui străbătut
de multul plîns ce tristul neam îl scoate.
28   Era-ntr-un loc de-orice lumină mut, ce muge-aşa ca marea-ntărîtată cînd largul ei de volbură-i bătut.
31   Vîrtej drăcesc, ce nu mai stă vrodată, ia morţi de-a valma-n furia lui cu sine, să-i zguduie-nvîrtindu-i şi să-i zbată.
34   Iar, cînd simt furia volburei ce vine, # cum plîng atunci, cum urlă toţi în vale şi-azvîrl blăstem puterilor divine!
37   Ştiui că astor chinuri infernale
supuşi sînt cei ce-avînd plăcerea ţel, fac mintea roabă poftelor carnale.
33 să-i zguduie A //
41
40   Cum grauri ia şi-al toamnei vînt cu el pe mii de-aripi mulţimea lor zbătută, pe-aceşti mişei cumplitul vînt astfel
43   şi-n jos, şi-n sus, şi-aici, şi-acolo-i mută şi nu mai pot să spere-n veci încâi nu stare-n loc, ci caznă mai scăzută.
46   Şi, cum îşi plîng cocorii tristul lai, cînd fac pe drum coloane-ndelungate, aşa vedeam că vin cu mare vai
4 9   şi-aceste umbre de vîrtej purtate;
şi-am zis: „— Maestre, cine-au fost acei pe care-astfel ăst negru-amurg îi bate?"
52   „— întîia-n stolul despre care vrei să ştii a fost împărăteas-odată şi neamuri multe-avu sub sceptrul ei,
55   ci-atît fu-n viciul acesta de-necată,
<că voie-a dat prin legi plăcerii-oprite) spre-a fi şi-a ei legal astfel scuzată.
40 ia şi-al] duce-al A // 46 tristul lai] -n zbor Ax / Cum gruii-si cintă amarul lai At / tristul lai] jalnicul lor A3 jj 47 pe drum] din colo linii B jj 48 aşa vedeam că vin cu mare] aşa-şi trăgeau, venind, cumplitul yl/asa veneau trăgîndu-şi lungul vai B jj 55 -necată] -nfundată A //56 Versul este reprodus, pentru rimă, din B. J în textul de bază : că-n legi sancţiune unei crime-aduse. // 57 scuzată] spălată A jj
42
58   Ea e Semiramis, ce din cetite o ştim c-a fost urmaşa şi femeia
lui Nin în ţări de turci acum domnite.
61 Se-ucise-a doua din amor şi-i ceea ce spuzei lui Sicheu perfidă-i fuse. Perversa Cleopatră este-a treia."
64   Văzui şi pe Elena, care-aduse
cumplitul timp, pe-Ahil cel mare, al cui război cu-amorul trist sfîrşit îi puse
67   Pe Paris şi Tristan şi mii văzui,
goniţi din viaţa lor de-amor, pe care Virgil mi-i arăta cu mina lui.
70 <Şi, cum numea Virgil fără-ncetare femei şi-eroi de-ai vremilor trecute, o milă m-a cuprins şi-o tulburare.
7 3   Şi-aşa-ncepui: „— Cu drag eu le-aş vorbi acelor doi ce,-aduşi de vijelie, aşa de-uşori, păreche par a fi".
70 — 72 în manuscrisul de bază, din versul 70 a Jost scris doar Numindu-mi-i. / Pentru a respecta rima cu versul 68, am reprodus textul existent în Oj; cf. 02 :
Şi cum îmi tot numea Virgil în cale. femei şi-eroi de-ai vremilor trecute, eram ca unul mort de-atîta jale.//
43
76   Iar el:
Tu -i vei vedea cînd au să. fie'.
aproape-aici şi-atunci, pe-acea putere.. ce-i leag-astfel, să-i chemi şi au să vie".
79   Cînd vîntul deci le dete-apropiere,
strigai spre dînşii: „—O, suflete-ntristate, vorbiţi, de nu v-opreşte-a altui vrere!"
73 — 75 Şi-am zis: „— Vorbire-aş bucuros cu-acei
ce dulce-astfel păreche vin, că pare şi-ăst vînt ce-i zbate-nduioşat de ci". Fj / Şi-am zis: „— Cu drag vorbire-aş celor doi cari vin lipiţi, poete, aşa-mpreună şi par aşa de-uşori, plutind spre noi". F3 j Şi-am zis: „— Aş vrea să pot vorbi, poete, cu cei ce vin păreche-acolo doi şi parc-un zbor mai lin lor li se dete". F4 / Şi-am zis: „— Cu drag vorbire-aş, dulce duce, cu-acei ce vin păreche-acolo doi şi-aşa de-uşor şi vîntul parcă-i duce". F5 jj
73—105 Versurile lipsesc din F2. //73— 142 Absente din manuscrisul de bază (partea de jos a jilei 20 şi filele 21—22 sînt goale), versurile au fost reproduse din E. jj 76 — 78
Iar el: „— S-aştepţi să-i poarte-acea suflare spre noi şi-atunci să-i rogi pe legămîntul iubirii lor şi da-ţi-vor ascultare". Fx j Iar el: „— îi va-mpinge-aşa furtună spre noi şi-atunci să-i rogi pe-amoru-acel ce-i duce-aşa şi au să se supună". (marginal dreapta: să se opună) F3 j Iar el: „— S-aştepţi pe-aproape să ne vie şi-atunci, pe-acel amor ce pe-amîndoi îi duce-astfel, tu roagă-i şi-au să vie". F4 / Iar el: „— S-aştepţi să-i dea mai cătră noi ăst vînt şi-atunci, pe-amorul care-i leagă, să-i rogi să vie şi-au să vie-apoi". Fr jj
79 Versul lipseşte din F5. / Deci, cînd mai cătră noi îi dete vîntul Fx j Spre noi cînd vîntul i-a adus cu el F3 j Cînd vîntu-i dete mai aproape-apoi Ft ţ!
80 „— Voi, triste suflete, <. . .> (marginal dreapta : durute) F3 j „— V-'i, suflete durute, zis-am lor Fb j strigai spre dînşii: „— O] aşa-ncepui: ,.— Vot F4 j dînşii: „— O] ei: „— Voi Fx jj 81 de nu v-opreşte-altce, vorbiţi cu uci! F4 j de nu v-opreşte-a altui vrere] cu noi, iertat de-aveţi cuvîntul Ft, tu noi, de nu vi-e scris altfel F3, cu noi, alt domn de nu vă neagă F5 //
1   Precum prin aer, pe-aripi nemişcate, iau două turturele-alături zbor, de-acelaşi dor spre cuibul drag purtate,
ii3   aşa şi ei, dintr-al Didonei cor,
veneau prin noaptea ce-o frămîntă vîntul, atît cu ruga-nvinsei vrerea lor.
i   „— O, suflet bun şi nobil, ce-n mormîntul cumplitei nopţi te-opreşti la noi, ce-odată cu-al nostru sînge-am înroşit pămîntul,
1 amic de l-am avea pe-al lumii tată, noi rugi i-am face pentru pacea ta, căci milă simţi de-amara-ne răsplată.
i
i
■ 84 Pe-ntinse-aripi şi nebătînd cu ele,
cum merg spre cuib de-acelaşi dor împinse cu zboru-alături două turturele F3 j Cum trec cu zbor egal, pe nemişcate aripi, prin aer, două turturele de-aceeaşi vrere cătră cuib minate Fi / Pe nemişcat e-aripi cum trec în zbor întins, prin aer, două turturele, chemate-n cuib de-acelaşi dulce dor F5 / Cum zboar-alături pe-aripi nemişcate şi-ntins prin aer două turturele, de-acelaşi dulce dor la cuib minate F6 //
85 aşa dintr-al Didonei stol desprinse F3 j astfel prin aerul cel rău şi ele F4 / astfel dintr-al Didonei stol şi ele F5, Fe // 86 prin noaptea ce-o frămîntă vîntul] spre noi prin noaptea frămîntată F3, spre noi dintr-al Didonei cor F4 ll 86-92 Versurile lipsesc din F5. jj 87 cu ruga-nvinsei vrerea lor] afectul dulcei rugi le-nvinse F3, le-nvinse (i-a-nvins F6)-afectul rugii mele F4, F8 "88 O] Oh F3 / bun şi nobil ce-n mormîntul] (lipseşte din F3) viu, ce bun şi-ndurător F4 // 89 prin neagra noapte-oprit ne cercetezi F3 / te pleci prin negru-amurg spre noi ce-odată F4 / la noi ce-odată] a ne vedea F6 jj 90 pe noi ce lumii-am pus de sînge-o pată F3 / cu sînge şi-au plătit iubirea lor F4 / pe noi de cari fu-nsîngerat pămîntul F6 // 91 noi celui sfînt, ca-n pace să vie zi F3 / amic pe-al lumii domn de l-am avea F6 // 92 amic dacă ne-ar fi, rugări i-am face F3 / cu drag ruga-l-am pentr-odihna ta F4 / noi rugă pentr-odihna ta i-am face F6 // 93 căci răul nostru chin cu milă-1 vezi F'3 / căci inima-ţi spre noi cu milă cată F4 / căci vezi cu mil-a noastr-amară plată F6 / căci milă simţi de-a noastră caznă grea F6 jj
44
45
94   De vrei să ne vorbeşti, vom asculta şi vom vorbi, de-ai dorul de-ascultare, cît timp stă vîntu-ntr-astă pace-a sa.
97   Născută fost-am în cetatea care
stă-n malul mării unde Po, de-acum trudit, cu-ai săi îşi cat-odihnă-n mare.
100   Amor, ce-n inimi iute-şi face drum, 1-a prins cu-a mea frumseţe, ce răpită mi-a fost astfel, că si-azi mă doare cum.
94 vom spune tot, dacă s-asculţi îţi place (ne vrei cuvîntul F5) F3, F\ / De vrei să ne vorbeşti, s-asculţi de-ţi place F6 // 95 şi sta-vom s-ascultăm de vrei să spui F3 / şi-om spune noi, dacă s-asculţi îţi place F4 / şi sta-vom ascultînd ce-ai vrea să spui F6 / vorbi-vom deci şi-om asculta ce spui F6 / 96 stă vîntu-ntr-astă pace-a sa] e vîntu-n clipa lui de pace F3, ăst vînt, cum ace-acum, va sta F4, va mai tăcea, cum tace, vîntul F-, cum stă vîrteiul ăsta tace F6//97-99
Stă ţara-n care eu născută fui în malul mării, unde Po descinde, cătînd odihnă cu urmaşii lui. F3 /
Oraşu-n care-am fost născută zace
în malul de-unde-odihnâ Padul vrea
cu-urmaşii    săi    şi-i   dă-ntr-a    mării    pace. Fi /
Cetatea- n care eu născută fui
e pe-unde Po cu rîurile sale
îşi caută-n mare-odihna păcii lui. F"5 /
Oraşu-n care eu născută fui
e-n malul mării de-unde-şi află Padul
cu toţi ai săi urmaşi odihna lui. F6 //
100 Amorul cel ce-n buni curînd s-aprinde F3 / Amor ce-n pripă frîu-n inimi ia F4 / Amor ce-n pripă-şi face-n inimi cale F5 / Amor ce-n inimi iute-şi află vadul F„ // 101 1-a prins pe el cu frumuseţa mea F3, F5 / 1-a prins pe el cu mîndru-mi trup din care F4// 101—105 Versurile lipsesc din F„. // 102 distrus-aşa că ciudă şi-azi mă prinde F3 / fui smuls-astfel, că-n veci mă va durea F4 / ce smulsă-mi fu, cum şi-azi mi-e încă jale F6 //
1
103   Amor, ce-a sa iubire-o vrea iubită, plăceri de el atare-n mine-a pus, că sînt de el, cum vezi, şi-acum robită.
106   Amor spre-o moarte pe-amîndoi ne-a dus. Căina pe-ucigaş va fi avîndu-1." Atît şi-aceste vorbe ei ne-au spus.
109   Şi-astfel truditul suflet ascultîndu-1, plecîndu-mi faţa, mi-o ţinui plecată, pîn-a-ntrebat Virgil: „— La ce ţi-e gîndul?'
103 Versul lipseşte din Fi şi F5
104 Versul lipseşte din F5, iar în F4 are scris doar ultimul cuvînt, foarte./ plă-cere-astfel de el în mine puse F3 // 105 Versul lipseşte din Fi şi F5. / încît şi-aici robită sînt de ea F3 // 106 Acel amor spre-o moarte ne conduse Fa / Spre-aceeaşi moarte-acest amor ne duse F3 / Acel amor ne-a dus spre-aceeaşi moarte F4, F6 / Acel amor ne-a-mpins cătr-o perire F5// 107 Dar pe-ucigaş Căina va să-1 bată Fx / Ci-n veci, Caino, pe-ucigaş tu-1 ai! F3 / Cain-aşteaptă pe-ucigaş în ea! F4 / Caina-i partea cui în ea ne-a-mpins. F6 // 108 Atari cuvinte-au fost de dînşii (pe cari le F3) spuse F2, F3 / Cu-aceste vorbe-şi spuser-a lor soarte F\ / Aşa le-a fdst şi-atît a lor vorbire F5 / Aşa şi-atît şi-au spus amara soarte F6// 109—110
Plecîndu-mi faţa, mi-o ţinui plecată de cînd şt iui pe-aceştia cine sînt F\ /
Şi-n timp ce-mi povesteau astfel, plecai privirea-n jos pînă ce-a zis poetul F3 /
De cînd ştiui pe duhul ce-mi vorbea, plecai privirea şi plecată-mi stete F4 /
Şi-astfel -pe tristul suflet ascultîndu-1, plecat-am capul şi-astfel am rămas F5 /
Şi-n timp ce le-ascultam, de milă-nvins, plecîndu-mi faţa, mi-o ţinui plecată Fs //
111 pîn-a-ntrebat: „—Ce faci?" iubitul tată Fx / văzînd că tac mereu: „— Ce-oftezi şi stai?" F3 / La ce ţi-e gîndul?] ce-i jalea mea F4, Ce gînd te-a prins? F6 //
46
47
112   Tîrziu, cînd am răspuns, am zis: „— Vai, tată, ce visuri dulci, ce dor nepotolit a-mpins pe-aceştia către-amara plată!"
115   Spre dînşii-apoi mă-ntoarsei şi-am vorbit: „— Francesco, vai, a voastră suferinţă cu plîns îmi umple sufletul mîhnit.
118   Dar spune-mi tu-n ce chip găsi putinţă să-şi dea pe faţă-ascunsul dor al său acea de mult nesigură dorinţă?"
112—114 Versurile lipsesc din Fx. \
Vai, bietul.
Iar, cînd am dat răspuns, am zis: , ce dor adînc, ce Z'/îrcoliri profunde i-au dus pe ei pe-amarul drum cu-ncetul!" F3 J
Tîrziu, cînd am răspuns, am zis: „— Vai, biete
de suflete, ce ginduri dulci, ce dor
acest   sfîrşit   atît   de-amar   li-1 dete!"   F4 /
Tîrziu,   cînd   am   putut   să   scot   şi glas:
„— Vai,    ce    de    dor,    am    zis,   ce    ginduri, tată,
au dus pe-aceştia cătr-amarul pas!" ,F5//
113 Versul lipseşte din F6. jj 114 Au dus pe-aceştia la, cumplita plată? F~s ,
115 întors şi. FJ
ipoi spre ei, Ie zisei lor F4 jj 115— 117 Versurile lipsesc din Fs
Spre  dînşii-apoi  întorşi,  răspuns-am eu: „— Francesco, vai, cumplita-ţi suferinţă cu-al milei junghi străpuns-a peptul meu. Ft /
Apoi, întors la ei spre-a le răspunde: ,,— Martiriul tău, Francesc', aşa-ncepui, ca lance-a morţii inima-mi pătrunde. Fz jj
116—117 Versurile lipsesc din F4. // 118 Ci-n timpu-acelor dulci oftări, să-mi spui F3 j Ci-n timpul dulcilor oftări, să-mi spui F4, F6, Fs // 119 pe timpul dulcilor oftări să-şi dea Fj / prin ce şi cum acel amor ferbinte F4> F6 / prin ce şi cum află amorul cale F5 / faţă] faţ- F2 / dor] foc F2 // 119—120 Versurile lipsesc din F3.//120 pe faţ-amoru-ascunsa lui dorinţă? Fj / făcu să-i ştiţi ascunsul foc al lui - ■ ■ faţ- F„) -ascunsul foc al lui F5, F6 //
12 1   Iar ea: „— Nimic nu doare-atît de rău decît de-un timp ferice-a-ţi fi aminte în timp de-amar şi-o ştie domnul tău.
124   Dar, vrerea ta de-ţi este-aşa ferbinte să ştii al nostru-amor din focu-i prim, voi spune-amestecînd cu plîns cuvinte.
121 „ — Ah! Nu-i mai mare-amar, răspunse ea Fj // 121—123
„— Mai mare-amar nu poate să mai fie
decît să-ţi aminteşti (............y
în timp de-amar şi-al tău poet o ştie. F", '
„— Decît amarul de-a-ţi aduce aminte în vremea triştei de-un răstimp mai bun nu-i alt amar şi-o ştie-al tău părinte. Ft /
,,— în timp de-amar nu e mai mare jale decît să-ţi aminteşti de timpuri bune şi-o ştie-aceasta domnul căii tale. F5 /
Răspunse ea: „— Vai, ştie-al tău părinte
că nu-i mai mare-amar decît să ai
în timp de jale-un timp ferice-amiute. F6 / '
122—136 Versurile lipsesc din Fv jj 124—126
Dar, dac-a şti şi-acel dintîi răzbun
al patimei te-arde-atîta vrere,
voi fi cum fac acei ce plîng şi spun. Ft /
Dar, primul pas al căii cei nebune cu-atîta dor de vrei să-ţi fie spus, voi plînge-atunci şi-aşa, plîngînd, voi spune.
Dar, dac-al patimei tu-ntîiul plai durerii-acum tu-mi ceri să ni-1 recheme, voi spune-amestecînd şi plîns şi grai. Fa //
124— 135 Versurile lipsesc
Fv II
48
49
127
130
133
Spre-a pierde timpul stam ca să cetim de Lancelot, cum 1-a-ncurcat iubirea, noi singuri doi şi făr' să bănuim.
Făcu să ne privim ades cetirea
şi ne-am surprins cu-obraz descolorat,
ci-un punct făcut-a să ne pierdem firea.
Cînd am cetit cum zîmbetu-aşteptat de mult amantul şi-1 sărută-n fine, atunci, în tremur tot, m-a sărutat
127— 129 Ceteam odată, numai de plăcere,
de-amoru-n care Lancelot fu prins, noi singuri stînd, dar nu cu-a noastră vrere. F4
Ceteam, de plac, odată, cum, răpus de-amor, în laţuri Lancelot se prinse, noi singuri stînd şi făr' de vrun prepus. F5 j
Era-ntr-o zi şi, spre-a scurta din vreme, ceteam cum Lancelot de-amor s-aprinse, noi singuri stînd şi fără de-a ne teme. F6 jj
130— 132 De multe ori cetirea ne-a surprins
stînd ochi în ochi <..............),
ci-un singur punct a fost care ne-a-nvins. F4 f
Acea lectură-adese ne surprinse
cu-obraji schimbaţi şi ochi în ochi cătînd
şi-un punct apoi fu cel care ne-nvinse. F5 /
Şi-acca lectur-adese ne surprinse
stînd ochi în ochi, cu-obraz îngălbenit,
ci-un singur punct fu cel care ne-nvinse. F6 jj
133— 135 Cînd scrie unde-amantul, sărutînd,
dorinţei sale-şi potoli arsura, acest ce-o fi al meu de-acum oricînd F5 j
Pe cînd ceteam cum zîmbettil dorit acel atît dc-aprins amant îl fură, acest ce-acum mi-e-n veci nedezlipit F6 //
136   acest ce-acum în veci va fi cu mine. Galeot fu basmul şi-autorul lui. Şi-aici am pus cetirii pe-astăzi fine."
139   Şi-n timp ce unul povestea, văzui
plîngînd pe-al doilea-ncît de-nduioşare păream c-aş fi murit şi-apoi căzui
142   cum cade-un corp ce viaţă-ntr-însul n-are.
fk«Carte! (pe gură F„) F3, F„ / pe gura-mi, tremurînd, îşi puse gura. Fs jj 137 Un votru fost-a cartea pentru noi. Ft / Un votru-a fost al cărţii autor F3 / Galeot fu cel ce-a scris acea poveste. F4 / Galeot fu cartea ca şi-acel ce-a •gcris. (ce-o scrise. F6) F5, F's jj 138 Versul lipseşte din F4. / Şi n-am cetit ■de-acolo mai departe". F.xi j De-aici apoi noi n-am urmat lectura". Fs / ■Şi-ntr-astă zi-ncetă orice lectură". F6 /,' 138— 142 Versurile lipsesc din Fv jj
139— 142 Şi-n timp ce unul spuse-amarul lor,
plîngea al doilea-ncît de-nduioşare Căzui deodată, ca simţind că mor,
cum cade-un trup cînd zboar-a lui suflare. F3 /
Şi-n timp ce-un spirit ni le spuse-accste, plîngea alt duh, astfel că mă făcui ca unul care morţii-aproape-i este
şi-apoi, cum cade-un mort, aşa căzui. Fi j
Şi-n timp ce-un duh acestea ui le-a zis, plîngea alt duh, astfel că sfărîmată fu inima-mi ca-n cel de junghi ucis
şi, ca şi-un mort, aşa căzui deodată. F5 /
Şi-n timp ce-acestea unul ni le zise, alt duh plîngea, astfel c-asemeui fui •c-un mort şi-oricare simţ mă părăsise
si-asemeni unui mort eu şi căzui. F„
50
■
kt
CÎNTUL VI
10
13
Veninrîu-mi iar în firea ce-o perdui de mila celor doi cumnaţi, de care cu totul tulburat în suflet fui.
văzui căzniţi de-alt soi şi-o nouă stare de cazne, oriunde mi-am întors privirea şi-oriunde-am mers şi-oricum făceam mişcare.
Era-ntr-al treilea cerc aci-n izbirea
eternei ploi, ce rece, grea şi iute
nu-şi schimbă-n veci nici cursul ei, nici firea.
Şi ning zăpezi şi ape cad stătute şi grindini bat prin zarea-ntunecată; pămîntul ce le-nghite-ntr-însul pute.
Cerberul, fiara crudă şi ciudată,
cîneşte latr-aici la ticăloşii
plouaţi etern, trei guri căscînd deodată.
1 perdui] pierdui G jj 5 aci (...) am dus A jj 12 ce le-nghite-ntr-însul pute] ce primeşte acestea. De-atîtea p(ut)e. A jj 13 Versul începea iniţial cu Iar Cerber. Coşbuc a anulat apoi primul cuvînt şi l-a modijicat pe al doilea în Cerberul. /Cerbeiul, fiara] Iar Cerber, fiară G jj
52
16   Băloasă barbă neagră, şi-ochii roşii,
şi-un pîntec larg şi gheare-avînd, jupoaie şi sfîşie şi muşcă păcătoşii.
19   Cîneşte urlă toţi, pătrunşi de ploaie şi-o coastă-o fac a celeilalte scut şi-astfel se-ntoarce-ades sărmana droaie.
22   Cînd marea fiară Cerber ne-a văzut, rînjindu-şi colţii-a prins din ei să bată, de furie-n trupu-ntreg fiind zbătut.
25
Dar, palmele-ntinzîndu-le-al meu tată, pămînt luă şi-n gura cea-ntreită cu pumnul plin i-o repezi deodată.
28   Şi ca şi-un cîne ce, rîvnind, s-agită şi tace-apoi, mîncarea cînd şi-o ia, şi n-are-alt gînd şi-alt zor decît să-nghită,
3 l   cu fălcile scîrboase-aşa făcea
ăst demon crud ce urlă,-ncît mai bine căznitii-acestia surzi să fie-ar vrea.
19 Urlări de cîni A jj 20 şi scut o coastă-a altei coaste-o fac A / / 21 şi-n toate ale lui [. . .] B jj 22 Cînd marea fiară Cerber] cînd monstrul verme A II 24 Marginal dreapta este scris Şi n-avea fir de păr căruia îi sînt alăturate, scrise Ungă o acoladă, altă [rimă]. // 26 gura cea-ntreită] lacome gîtlejuri B jj 30 zor] ţăl G//33 căzniţii-aceştia surzi să fie] să fie surzi acei mişei A jj
53
34   Iar noi treceam pe umbre ce le ţine zăcînd ăst loc cumplit şi-această stradă ne-a fost pe-a lor golimi, ce par ca pline.
52   Ai voştri numele de Porc mi-1 dară, şi-a gurii poftă fără saţ făcu să plîng, cum vezi, în ploi ce mă culcară.
3 7   Zăceau cu toţii răsturnaţi grămadă, dar unul singur, cînd de veste prinse c-am da spre el, s-a ridicat să şadă.
55   Dar suflet trist nu singur sînt, o, nu, căci toţi aceştia pentru-aceeaşi vină au tot aceeaşi caznă." Şi tăcu.
40   Şi-apoi: „— De poţi, cunoaşte-mă, tu, inse, ce treci prin acest iad, fu vorba lui, căci nu fui stins cînd viaţa ta s-aprinse."
4 3   Iar eu: „— A ta căznire, aşa-ncepui, din minte-mi văd c-atîta mi te scoase, că-mi pare-aşa că nu te mai văzui.
4 6 Dar cine eşti, ce-atît de ticăloase pedepse iai, încît, de ia vro vină mai mari în iad, nu ia şi mai scîrboase?"
4 9   Iar el atunci: „— Cetatea ta cea plină de pizm-aşa, că dă din vas afară, m-avu cu dînsa-n lumea cea senina.
37 zăceau cu toţii răsturnaţi] ei toţi zăceau pe gol pămînt A //40 în G, în loc de inse este tipărit greşit însă. // 42 ta este scris cu tuş negru, între paranteze drepte, deasupra rîndului, pentru a corecta o omisiune iniţială, jj 47, 48 ia] e G jj 48 Marginal dreapta este scris V.M./j 51 m-avu] m-avea G jj
58   Iar eu: „— Mi-e inima, tu, Ciacco, plină, de plîns cînd văd amarul ce te bate; dar spune-mi, dacă ştii, la ce-o să vină
61   sărmanii fii ai urbei dezbinate?
Mai e vrun bun în ea? Şi de-unde-ar fi c-a-ntrat astfel discordia-n cetate?"
64   „— O lungă ceart-avea-vor şi-or veni la sînge-apoi, şi cu ruşine mare Partidul alb pe negrii-i va goni.
67   Dar scris îi e şi lui să paţ-atare,
trecînd trei ani, căci negrii-1 vor înfrînge prin sila cui amic azi li se pare.
53 mereu A jj 55 eu A / nu] mie G jj 57 aceeaşi cazna.  Şi tăcu] acelaşi chin. Şi-apoi tăcu A jj 58 Iar eu A j Iar eu] ş-al meu răspuns A II 60 la] că G jj 63 De ce atîta dezunire-o bate? A // 64 Răspunse el: „- Dup-o-ncordare lun[gă] A jj
54
55
™   Mult timp ţinîndu-şi fruntea sus, vor strînge <pe alb:, fărfnd sub mari poveri să geamă > oncit s-or indigna şi-oricît s-or plînge
15   Iar el: „— Ei sînt la duhuri mult mai rele,, căci alte crime mai spre fund i-au dus. De mergi şi-atît de jos, vei da de ele.
73   Iar buni sînt doi, dar nici o vază n-au. Trufia, pizma, pofta de avere sînt trei schintei cari foc cetăţii dau."
88 Iar, cînd vei fi în dulcea lume sus, de mine-aminte lumii tu-i mai adă! Nu-ţi spui mai mult şi-ajungă-ţi cîte-am spus."
"7fi   Aşa-şi vorbi gemută lui durere.
Iar eu atunci: „-— Dorinţii mele-i pune sfîrşit, te rog, să-mi spui ce-ţi voi mai cere.
7 9   De Mosca şi-alţii demni, de-Arrigo spune, de Farinata, Rusticucci, Tegghiai, şi toţi acei ce-au tins spre fapte bune,
82   ei unde sînt? Răspuns te rog să-mi dai, că-i mare flacăra dorinţii mele să ştiu de plîng în iad, ori sînt în rai."
71 în manuscrisul de bază jiind scris doar primul cuvin!, amar, am reprodus versul din P. / Pentru versurile 70 — 72, cf. Dante :
Alte terrâ lungo tempo le fronti, tenendo t'altra sotto gravi pesi, come che di cio pianga o che n'adonti. / Forma terţinei în 02 este următoarea :
Mult timp <[................} va strînge
amar în chingi <[..................),
oricît s-or indigna şi se vor plînge. // 80 Farinata] Farenate G //
• i
1 3
9 1   Chiorîş el ochii-a-ntors să mă mai vadă puţin şi capu-apoi văzui că-i pică, căzînd cu el la orbii săi grămadă.
94 Virgil atunci: „— El nu se mai ridică, de-aici decît cînd îngerii-o(r> să sune, vestind pe nori puterea inimică.
9 7   Găsindu-şi toţi mormîntul trist, vor pune pe ei avutul trup şi chip şi-apoi suna-le-va ce-n veci o să le tune!"
100
Vorbind puţin de viaţa cea de-apoi, treceam încet prin plin de-nfiorare amestec orb de duhuri şi de ploi.
103   Şi-am zis: „— Va fi pedeapsa lor mai mare, maestre, -n urmă, dup-a lor sentinţă? Mai blînd-o fi, ori stînd cum e şi-atare?"
91 El drepţii ochi i-a-ntors chiorîş B // 92 a prins A // 99 tune] sune G jj 101 Iniţial, în loc de încet, fusese scris acum. / încet .4 / încet] acum G jj
56
57
106   Iar el: „— Să ai aminte-a ta ştiinţă: pe cît e mai perfectă, simte chin, ca şi plăceri, pe-atît orice fiinţă.
109 Deşi nu merge-acest popor meschin nicicînd spre-adevărata perfecţiune, ce-aici li-e ştirb aşteapt-acolo plin."
112   Vorbind mai multe decît pot eu spune, rotunda vale-n arc am străbătut-o <şi-ajunşi şi pe-unde ieşirăm din genune,)
115   de marele duşman am dat, de Pluto.
ClNTUL VII
1   „— Pape Satăn, pape Satăn aleppe !", strigat-a Plut cu glasul lui cel gros, iar dulcele-nţelept ce-atotpricepe
4  mi-a zis, spre-a mă-ntări: „— Nu sta fricos! Oricît de tare-ar-fi, dar să ne-astupe nu poate-al nostru drum, pe stîncă-n jos".
7   Spre-acel cu gură larg-apoi: „— Te rupe cu furia ta-năuntru tău pe tine, dar dă-ne drum şi taci, spurcate lupe!
10   Nu fără cauză-n iad acesta vine: asa e vrerea-n cerul unde-a pus trufaşei culpe-arhanghelul 0 fine."
107 pe-atîta simte şi plăce[ri] şi chin Ax / chin] suferinţă A. jj 113 rotunda vale-n arc am] această stradâ-n arc am B//114 Pentru aVspecTrTma am înlocuit versul dm manuscrisul de bază: şi-ajunşi la locul pe-unde se scoboara cu varianta existentă in A. j Marginal dreapta a fost IruTncăo data şi apoi anulat pe unde ieşirăm. '
13   Cînd e catargul rupt, cum cad de sus grămadă pînzele de vînt umflate, cumplitul monstru-aşa căzu răpus.
2 lui cel gros] arţăgos A // 3 atotpricepe] tot pricepe HJj Sne-ţeprod« din A înlocuieşte pe -ţi dm textul de bază. // 8 năuntru] nauntrul H // 9 şr să H // 13 fine] ţine H jj 15 cumplitul monstru] ăst monstru A jj
59
1
16 Iar noi pe malul văii-ndurerate intram acu-ntr-a patra văgăună ce-nfundă-n ea a-ntregii lumi păcate.
19   Atîta chin şi caznă cine-adună, tu, vecinică justiţie,-aici; şi-astfel de-amar al nostru rău cine-1 răzbună'.
|7   „— Maestre, am zis, te rog să-mi dai răspuns, ce neam e el? Şi-n stînga noastră, tată, sînt toţi clerici aceşti cu părul tuns?"
10   „— Au fost cu minte-atît de-ntunecată
în primul trai, mi-a zis, c-au strîns şi-au dat ce-nseamnă-n lume-a da cu judecată.
22 Precum se frînge-un val izbit de-acel ce-n contra-i vine, la Caribde-n mare, aşa se-ntoarce-aici ăst neam misei.
43 Destul de clar ţi-o spune-a lor lătrat, cînd ei spre două puncte-a văii cură,, şi-aci-i desparte-opusul lor păcat.
25   Popor decît aiuri cu mult mai mare poveri rostogoleau cu pieptu-n munci, din două părţi venind cu urlet mare.
28   Deodată se ciocneau şi tot atunci
cu toţii se-ntorceau pornind spre-afară, strigînd: „— Ce tot aduni? Ce tot arunci'
46   Toţi papi şi cardinali şi clerici fura aceşti ce de-orice păr au creştet gol, şi-n ei zgîrcenia-nvinse-orice măsură."
49   Şi-am zis: „— Eu cred că dintr-atîta stol. cunosc, maestre, multe-atari fiinţe spurcate sus de-aşa de trist nămol."
.3 t   Şi-aşa veneau prin neagra vale iară
spre-opusul punct, din nou făcînd ocolul, mereu strigîndu-şi versul lor de-ocară;
3 4   şi iarăşi se ciocnea şi-acolo stolul
cu-alt stol, fiind la miezul văii-ajuns. Şi, ca şi trist, văzîndu-le-acum zolul:
22 se] să H//25 aiuri] airea H / ante cu mult ad. văzui H //26 pieptul peptu H II 36 -le-acum zolul] ce-amar li-e zolul A / în H, în loc de zolul" a jost tipărit greşit rolul. //
60
52   Iar el: „— Hrăneşti zadarnice credinţe. Obscura viaţ-atîta solz le dete că bruni îi face-oricărei cunoştinţe.
55   Ciocni-se-vor etern aceste cete
astfel şi ieşi-vor unii din morminte
cu pumnii-nchişi, iar alţii făr' de plete.
42 lipsiţi A I înseamnă] însamnă H // 48 învinse] învinsă H // 53 obscura naţ-atîta solz] atîta solz obscurul trai A / solz] solzi H // 54 că brum n lace] că-i face bruni A //
61
Eli»
.58
I-a smuls « a da » şi- « a strînge » fără minte din dulcea lume, de se bat mereu cum vezi aici, că-ţi stau aci nainte.
79
la timp, spre-a permuta averi şi glorii din neam în neam şi-ntruna printre voi, oricît s-opun cu mintea muritorii.
61   Aici vezi scurtul joc ce-au, fătul meu, averile ce sorţii-s rînduite, cari zbuciumă pe om atît de greu.
82   De-aceea se ridic-ori dă-napoi
un neam şi-alt neam, cum ea voi să fie, ce-ascunsă e ca şarpele sub foi.
«4   Acum, oricîte-averi sînt grămădite şi-au fost sub lună, n-ar putea să dea odihn-acestor suflete-ostenite."
S5   în contră-i mintea-vă nimic nu ştie; iar ea provede, judecă şi-aşează, ca şi-alţi eterni pe-a lor, a sa domnie.
67   Iar eu: „— Maestre, să-mi explici aş vrea ce-i soarta despre care-ai prins a spune că-ntregul lumii bun e-n mîni la ea?"
«8   Schimbările nicicînd nu-i încetează; nevoia-i dă aripi, atît de des se schimb-acei ce sorţilor urmează.
70   Iar el: „— Oh, lume-a minţilor nebune, ce grea-i orbia-n care ea petrece! Deci vreau s-asculţi spre-a prinde-nţelepciune.
91   Ea este cui atîtea hule-i ies,
căci cei ce-ar trebui elogii-a-i face o blastemă şi-o-njură prin eres.
73   Acel a cui ştiinţă totu-ntrece,
creîndu-şi ceruri, duce el le-a pus, prin orice parte-oricare parte-ar trece
76  spre-a-şi da egal lumina ei de sus. Tot astfel un stăpîn a dat splendorii umanei vieţi şi-un duce i-a prepus,
59 aici] şi tu ^i/aleg [. prepus] condus A //
•] A2II 60 aci om. H // 68 soarta] soartea H // 78
■94   Dar ea, ferice, aude tot şi tace
şi-n rînd cu-alţi primi, ce mîn-ale lor sfere, ea-şi mîn-a sa-ntru neştirbită pace.
97   Să-ntrăm acum la mult mai grea durere; cad stelele cari răsăreau pe cînd plecam, iar timpul grabă-n mers ne cere."
62
«7 eterni] eleoni H // 95 alţi primi] alte primi făpturi H // 97 Să-ntrăm acum] şi-acum <sâ-ntrăm> A //
63
100   Şi-am dat, prin cerc spre-opusul mal trecînd„ de-un mic izvor ce-n clocot pe-o săpată dc dînsul groapă se vărsa, scurgînd
103   o apă roşie-adînc de-ntunecată. Şi-aşa, urmîndu-i tulburile-i unde, intrarăm jos pe-o cale-nfricoşată.
106   Un smîrc se face, Stix numitul, unde ăst jalnic rîu, ajuns sub poală jos, la tristul mal, silit e să se-nfunde.
109   Şi-atent cătînd spre lacul noroios, văzui mişei, cu totul goi, şi-n faţa vădind cu toti-un suflet mînios.
|21   « Am fost », zic ei, înfipţi în glod acum, «tot trişti în dulcea soarelui lumină, purtînd în noi mereu amarul fum,
[124  şi-aici noi ne-ntristăm în neagra tină! » Ăst imn le gîlgîie din gît bol-bol, căci n-au putinţ-a spune-o vorbă plină."
427   Dînd mlaştinii-mpuţite-un mare-ocol aşa-ntre rîpa seacă şi rovine, cu ochii-ntorşi spre-acei ce-nghit nămol,
130
soseam sub poala unui turn în fine.
112   Şi toţi se bat, şi nu numai din braţă,. ci-n cap şi-n piept şi cu genunchii ei, fîşii cu dinţii rup de-unde se-nhaţă.
115   Şi-atunci Virgil: „— Tu vezi aici pe-acei a căror furie-a-nvins într-înşii firea şi-aşa voiesc să ştii c-aceşti mişei
118   subt apă chiar urmează zvîrcolirea şi fac de ies băşici pe lac, pecum vezi însuţi tu oriunde-ntorci privirea.
104 urmîndu-i] mînîndu-i H / tulburile-i] tulburele H //;'
64
125 în manuscrisul de bază şi în H este scris din git] le iese-ntrun[a] A // 126 putinţ-] putut H.
(tipărit) gîlgîia. / le gîlgiie
16
venind spre noi pe lac, şi cum o mînă
cu strigăt mare-un singur lopătar:
„— Spurcate duh, ei, iată-mi-te-n mînă!''
CÎNTUL VIII
■ 19   „— O, Flegia, Flegia, zbieri acu-n zadar, vorbi Virgil, al tău el n-o să fie mai mult decît trecînd ăst lac murdar."
Urmînd, vă spun că, mult mai înainte de-a fi subt poala turnului, pe cale, priveam ţintit la vîrful lui fierbinte.
22 Cum cel ce vede-o rea-nşelătorie făcută lui stă trist, aşa deodată şi Flegias fu-n ascunsa lui mînie.
cum două flăcărui scoteau signale şi-alt foc, de unde ochiu-abia mai poate zări-n adînc, îi da răspuns din vale.
25   Descinse-n luntre-apoi iubitul tată, făcînd să urc şi eu, şi-abia cînd fui si eu în ea, simţii că e-ncărcatâ.
7   Mă-ntoarsei deci spre-acel ce ştie toate: „— Ce zice-acest de-aici şi ce-i răspunde al treilea foc, am zis, şi cine-1 scoate?"
io   Iar el: „— Mai sus, pe mucedele unde, pe cel chemat vedea-l-vei cum scoboară, al bălţii fum de nu ni-1 va ascunde."
13
Săgeata de pe arc nicicînd nu zboară mai repede prin vînt decît bătrînă de ani văzui acum o luntrisoară
1 mult mai înainte] pînă la sosirea A // 2 sub poala ăstui turn aveam pe (aveam spre-a lui A2) cale y^/subt] sub H // 3 de mult spre rosu-i vîrf A j fierbinte] ferbinte H // 13 bătrînă om. H //
66
28 Cînd furăm deci în luntre-apoi, văzui bătrînul vas brăzdînd pe lac mai tare decît făcea de-alt'dată-n mersul lui.
31   Pe cînd pluteam pe-a morţii baltă mare, ieşi murdar-o umbră-n faţa mea: „— Tu cine esti de vii avînd suflare?"
16 Versul, omis la transcriere, este scris pe contrapagină.! Întregul vers este omis în H. II 19 zadar] zădar H II 25 descinse] descinsă H j 26 Versul este omis în H./fui A // 27 în ea, simţii] in ea, păru A / simţii om. H // 28 văzui A II 29 — 30 Versurile, reproduse clin A, înlocuiesc varianta aflată în pagină si tipărită în H:
Porni bătrînul vas, brăzdînd mai tare decît făcea de-alt rînd cu  morţii lui. //'
67
i;
34 „— Eu vin, am zis, dar nu voi rămînea. Dar tu, cel plin de glod astfel, tu cine?" „— Mă vezi că-s duh ce plîng", răspunse ea..
37
„— Rămîi atunci la plîns şi la suspine,
spurcate duh, căci orişicît noroi
ţi-e prins pe-obraz, cunoscu-mi-te bine!"
40   El mînile le-a-ntins spre luntre-apoi; păţitul duce-al meu însă-1 împinse şi-a zis: „— La cîni, în baltă-vă înapoi!'
4 3
46
Cu braţele-apoi gîtul mi-1 cuprinse, pe-obraji m-a sărutat şi: „— Suflet bune, ferice-acea ce-n sînul ei te-ncinse!
Nimic frumos de-acesta nu poţi spune, căci fu <în lume persoană orgolioasă,) de aceea-1 prind şi-aici mînii nebune.
4 9   Cîţi nu se cred regi mari, iar dacă mor ca porcii aci-n putoare-o să se-nfunde, cumplit despreţ lăsînd în urma lor!"
34 Eu vin] Da, viu H j rămînea] remînea H jj 36 ce] că H jj 44 obraji] obrazi H jj 46 nu poţi] se poate H jj 47 în manuscrisul de bază fiind scris doar căci fu, am întregit versul cu varianta tifăriă în H. j Pentru versurile 46-48, cf. Dante:
Quei fu al mondo persona orgogliosa ; bontâ non e che sua memoria fregi: cosi s'e l'ombra sua qui furiosa. //
50 porcii] porci H jj
68
6 1
64
6 7
„— O, cît de mult aş vrea să se scufunde acesta-n lac, am zis, să-1 văd scufuns cît timp sîntem plutind pe-aceste unde!"
„— Tu n-ai să fii la mal, el mi-a răspuns; vedea-vei ce-au să-i facă lui fîrtaţii şi-ăst dor al tău va fi-mplinit de-ajuns."
Şi-am şi văzut curgînd înnoroiaţii
cum viu <mi-l înhăţară,) astfel
că dau şi-azi proniei laude şi graţii.
Şi toţi strigau: „— Pe-Argenti, acum!" şi-acel toscan înfumurat, ca scos din minte, cu proprii dinţi fîşii rupea din el.
Aci-1 lăsai şi nu mai pierd cuvinte. Ci-un ţipăt mare, de m-umplu fiorul, mi-a-mpins atent privirile nainte.
„—- S-apropie-acum, mi-a zis conducătorul, s-apropie-acum cetatea zisă Dite, cui mult îi e şi rău bătut poporul."
52 scufunde] cufunde H jj 53 aceste] acestea H jj 59 In manuscrisul de bază fiind scris doar cum viu (...) astfel, am reprodus varianta tipărită in H. j Pentru versurile 58 şi 59, cf. Dante :
Dopo ci6 poco vid'io quello strazio far di costui alle fangose genţi. //
65 ţipăt] ţipet H //
69
70   Iar eu: „— Acum încep mai lămurite moscheiele din ea să le discern şi roşii, parc-ar fi din foc ieşite."
Mai blînd-atunci turbata bandă stete. „— Să vii tu singur! Viul dintre voi, ce-avu-ndrăzneală viu să ni s-arete.
73   Iar el: „— Sînt roşii-aşa de foc etern, ce-n ele-arzînd, le-ncinge-atît de tare, cum vezi aci-ntr-atît de ios infern."
76   Intrarăm şi pe-adînca groapă care e brîu cetăţii-acei nemîngîiete al cărei zid de fier a fi se pare.
79   Nu făr-un mare ocol apoi ce-1 dete, sosi luntraşul şi-unde cu mînie: „— Sînteţi la porţi, ieşiţi!" a zis şi stete.
82   Văzui pe porţi mai mulţi decît de-o mie de cei plouaţi din cer, strigînd de sus: ,,— Cum poate-acesta, viu fiind, să vie
15   prin lumea morţii pîn-aici adus?"
Dar bunul meu Virgil un semn le dete că are-un lucru tăinuit de spus.
7 aemingiie te] rtemîngîiatc 7J//79 — 83
Venirăm deci şi unde-apoi luntraşul,
ce-n mare-ocol dintîi veni,
răstit strigă: „— Ieşiţi, aci-i locaşul!"
Văzui în poarta lui şi groaznici foarte plouaţi din cer m(ai> mult de-o mie A //'
82 — 84 Văzui în poarta lui şi groaznici foarte
mişei plouaţi din cer, mai mulţi de-o mie strigînd: <......................> B //
86 Virgil] maestrul A j Cuvîntul un este anulat.jj
|(M   el singur facă-şi drumul înapoi.
Să-ncerce deci! Iar tu, cel ce-1 aduse prin loc aşa de-adînc, vei sta la noi."
94   Gîndiţi acum pe ce cărbuni mă puse, căci eu de-aici să ies n-am mai crezut cînd groaznicul atari cuvinte-mi spuse!
97 „—- O, dulce duce-al meu, ce sigur scut de şapte ori mi-ai dat, şi mai nainte m-ai scos din moartea grea-n care-am căzut,
100   să nu mă laşi ca mort, să-ţi fie-aminte! De-avem de-aici oprit-orice cărare, s-o rupem grabnic înapoi, părinte!"
103   Ci-mi zise-astfel el, dulcea mea-ndrumare: „— Să nu te temi, căci nime-al nostru pas nu-1 poate-opri, cît timp ni-e dat de-atare.
106   Asteapt-aici, hrănind, cît eşti rămas, scăzutu-ţi suflet cu speranţa-n bine, că-n lumea asta n-am eu să te las."
90 avu] are H // 92 Să-ncerce] încerce B // 94 pe ce cărbuni mă puse] ce spaimă avui A // 98 şapte] şepte H // 103 Versul, omis la transcriere, este scris pe contrapagină, j Versul este omis în H. jj
70
71
109  Aşa s-a dus, lăsîndu-mă-n suspine, iubitul tat-al meu şi-am stat topit, căci „da" şi „nu" război purtau în mine.
112   Eu n-am putut s-aud ce le-a vorbit, dar nici nu stete mult, şi ei, cu zorul, la porţi, ca spre-apărare, au năvălit
115   şî-n faţa lui au tras pe porţi zăvorul.
Şi-astfel afar-acum <......> rămase
şi-ncet apoi s-a-ntors conducătorul.
118   Cu ochii-n jos şi cu sprîncene trase pe ochi, zicea-n oftările durerii: „— Ce duh îmi neagă jalnicele case?"
121   Iar mie: „Că-s mîhnit, să nu te sperii! Noi tot vom birui acest popor, oricît de mult se-ncrede el puterii.
124   Nu-i nou-această nebunie-a lor:
la mult mai largă poart-au mai făcut-o şi rupt: de-atunci ea^şi are-al ei zăvor.
127   Scrisoarea ei cea jalnic-ai văzut-b.
Dar iată-1, făr' de soţi, prin lumea moartă dincoa' de ea, pe calea ce-am bătut-o,
130   acel ce ne va-nfrîhge-aeeastă poartă."
I-H nu] un' H jj 113 cu zorul] poporul A jj 116 în manuscrisul âe'baiă "şi în H versul este lacunar. //■ 122 Oricum s-ar apăra a (cest) popor "A jj Î30 această] -nchisa A, aceasta H.
CÎNTUL IX
1   Acea coloare moart-a feţii mele, ce-n spaim-avui cînd el veni napoi, făcu pe-a lui cea vie să i-0 spele.
4   Ca omul care-ascultă stete-apoi,
căci mult prin neguri ochii să străbată n-aveau puteri prin aerul greoi.
7   „— Noi tot avem să biruim odată, aşa-ncepu, de nu. . . atare-mi spuse.. . Oh, cît m-amîn-acum că nu's-arată!"
10 Văzui eu bine cum un văl'el puse pe ce-ncepu cu ce-a sfîrşit să zică, şi n-a-ncheiat aşa cum începuse,
13   şi nu puţin îmi dete-acestea frică, fiindc-am tras din spusu-i nedeplin mai rău un sens de cum avea adică.
3 străbată] străpungă A jj 7 Noi tot vom birui, deşi ne-alungă A jj 8 spuse merse A jj 9 s-arată] s-ajungă A jj 10 Văzui (iniţial: Eu bure-amj eu clar că el acoperi cuminte A // 12 eă-ntîi şi-apoi cuvinte-avu diverse Ajj 13' deci vorbele A ./ îmi dete-acestea] aceasta îmi dete H jj 15 avea adică] poate-1 avură A // A-
73
16   „— în fundu-acestei triste scoici mai vin cîndva de-acei din primul grad, în care speranţa moartă vi-e unicul chin?"
19  Aşa-ntrebai. Iar el: „— Se-ntîmpl-arare să-i fie dată sarcin-oarecui de-a face-aceast-a mea de-acum cărare.
22 Dar eu, ce-i drept, şi de-altădată fui trimis aici de-acea Erihto, cruda, • ce poate-aduce-un duh în trupul lui.
23 Eram de scurtă vreme mort, iar truda impusă-mi fu prin iaduri să străbat
spre-a scoate-un duh din cercul unde-i Iuda,
28  din cel mai jos şi-obscur şi-ndepărtat extrem de cerul ce-ncunjoară toate. Ştiu drumul bine, deci nu fi-ngrijat.
31  Ăst smîrc ce-atît de rea putoare scoate încinge-oraşul aprinselor morminte şi-a-ntra numai cu sila-n el se poate."
Zirl1    Z de fusese scris din. // 22 Dar fui aici, e drept A II 23
tZud   v T,m,î\'*de CrUda B 11 24 P°ate locll a iul
hT30 fii f tt/33 ' 25 Şi B 1126 °e C6rUl Cel B II 29 extre™] lelung rtaAII       H//33 Ş1"a'ntra numai cusUa-n     Şi-» el a-ntra num<ai> cu
74
Mai multe-a spus, dar nu le mai ţin minte, căci eu demult ţintisem ochii mei spre-naltul turn cu vîrfu-acel ferbinte,
l'7   de unde-au răsărit deodată trei de sînge pline Furii infernale, ce-aveau mişcări şi chip ca de femei.
40   Cu hidre verzi încinse-ale lor şale,
<iar păr purtau de şerpi mărunţi şi groşi, ce îmbrăţişau fioroasele lor tîmple.>
43   Virgil pe-aceste serve-ale reginii durerii cei de veci le cunoscu şi: „— lat', -a zis, ferocele Erinii!
46   în stînga lor Megera plînge-acu
şi-Alecto este care-n dreapta plînge, Tisifone-i la mijloc." Şi tăcu.
49   Pe piept cu ghearăle s-umpleau de sînge şi-urlau bătînd în palme-aşa că eu simţeam cum spaima spre Virgil mă strînge.
36 virfu-] vîrful H // 41 — 42 în manuscrisul de bază, din versul 41 fiind scris cu păr de şerpi mărunţi, iar din versul 42 doar ultimul cuvînt bale, om reprodus cele două versuri din H. / Cf. Dante '■
serpentelli e ceraste avean per crine,
onde le fiere tempie erano awinte. //
45 lat'] Cat' H // 49 piept] pept H //
75
52   „ — Meduzo, hai, aşa strigau mereu,
să-1 facem piatră!" şi priveau spre mine. Spăsească-n el atacul său Teseu!"
55   „— întoarce-te şi-nchide-ţi ochii bine, mi-a zis Virgil, că n-ai să mai vezi stele de-apuci să vezi pe Gorgo, dacă vine."
58   Vorbind, m-a-ntors chiar el de cătră ele şi, nepărîndu-i palmele-mi de-ajuns, şi-a-ntins podiş şi-a lui peste-ale mele.
6 1 Voi, cei cu spirit ager de pătruns, cătaţi aci-n cîntarea mea ciudată, sub vălul ei, ce-nvăţ îmi zace-ascuns!
6 4   Şi iat-atunci pe balta tulburată <zorea sunet aducător de spaimă), făcea-ntre maluri apa să se zbată,
6 7   cum nu-ntr-alt fel un vînt ce, prin călduri contrarii, naşte-nvîrtejiri cumplite şi-n furie bate biciuind păduri
54 Spăşească] spăşească H jj 57 pe Gorgo] Gorgona A jj 65 Versul lisate dm manuscrisul de bază, traducerea fiind reprodusă din H I Cf Danie ■ un fracasso d^n suon plen di spavento. // 66 făcea-ntre maluri apa] cit ape intre maluri H \\ 67 cum nu-ntr-alt fel] întocmai ca si-un H II 68 -nvîrte-jin] talazuri H jj ' "
şi, crengi rupînd, le-azvîrle risipite şi-n pulbere-îmbrăcînd trufaşu-i drum, goneşte-n adăpost păstori şi vite.
'3   Lăsîndu-mi ochii-apoi: „— Priveşte-acum acolo, sus, pe spuma cea antică pe unde-i mult mai gros cumplitul fum."
,76   Precum, cînd simt năpîrca inimică,
se-mprăştie-un stol de broaşte-nspăimîntate şi-adînc s-afundă prin nămol de frică,
; 79   văzut-am mii de duhuri ruinate
fugind de unul ce-1 vedeam că iese
prin pas, trecînd pe Stix cu tălpi uscate.
82   Prin faţă-i stînga şi-o trecea adese deoparte dînd ăst fum de chin şi-atît era de ce părea să-i pese.
70 şt, crengi rupînd, le-azvîrle] el rupte crengi le-azvîrle B jj 71 îmbrăcînd reprodus din A înlocuieşte pe -mbrăcat din textul de bază. jj 75 Iniţial,. .- înainte de pe fusese scris şi. // 76 năpîrca] năpasta H jj 83 In manuscrisul, de bază este scris doar deoparte dînd ăst fum de, marginal dreapta fiind, adăugat chin. / deoparte dînd acel fum gros şi greu H j Pentru versurile 82-84, cf. Dante :
Da volto rimovea quell'aere grasso,
menando la sinistra innanzi spesso; .
e sol di quell' angoscia părea lasso. // .
76
77-
85   Eu bine-atunci <ştiam> că-i sol divin; mă-ntoarsei spre poet, iar el spre mine, c-un semn să stau pe loc şi să mă-nchin.
flOO Se-ntoarse-apoi pe-acelaşi drum murdar şi n-a vorbit cu noi, cum n-are-aminte să stea un om durut de-un alt amar
88  Ah, cît părea de mînios cum vine! Sosi la poartă şi-o deschise-apoi cu varga lui, căci larg sări de sine.
91   „— Goniţi din cer şi-al lumii-ntregi gunoi, vorbi trecînd pe pragul încăperii, <de unde-atîta sumeţie)-n voi?
94
De ce-ncăpăţînaţi v-opuneţi vrerii <al cărei ţel nu poate-avea-ncercare> şi care-adese v-aduse spor durerii?
97   Ce-ajut-a face sorţii-mpiedecare? Aţi şi uitat că Cerber nu-n zădar şi gît şi ceafă făr' de păr le are?"
85 Din manuscrisul de bază lipseşte ştiam (existent în H), omis probabil la transcrierea textului. / Cf. Dante : Ben m'accorsi cli'elli era da ciel messo. // 87 In locul celui de-al doilea să fusese scris iniţial, prin copierea anticipată a cuvîntului următor, mă. // 88 Ah] Oh H // 89 în loc de Sosi, fusese scris iniţial Şi. / Sosind, cu-al său toiag deschise A II 91 Iniţial, în loc de al fusese scris ai. // 93 în manuscrisul de bază au fost scrise doar ultimele două cuvinte, în voi. / Versul este refăcut după H. / Cf. Dante : ond'esta oltracotanza in voi s'alletta ? // 95 Versul, netranscris în manuscrisul de bază, a fost reprodus din M. I a cărei scopuri nu pot fi distruse H / Cf. Dante : a cui non puo il fin mai esser mozzo. jj 97 soartă A / -mpiedecare] -mpedecare H // 99 are] poartă A //
78
103   decît al celui care-i stă nainte. *        Văzînd că poarta nu ne-o mai încuie,
noi mersem deci, vegheaţi de vorbe sfinte.
106   şi-ntrînd, căci n-a fost nimeni să s-opuie, eu, cel ce-atîta dor să văd avui cum poate fi şi-atare-o cetâţuie,
109   cînd fui în ea, privind în jur, văzui
enorm un cîmp întins spre-oricare parte şi plin de plîns şi cazne-adîncul lui.
112   La Arli-unde Rodanu-n bălţi se-mparte sau cum la Pola-n faţă cu Carnarul, ce-ai ţării ţârmi spălîndu-i ne-o desparte,
H5  morminte multe-ncolnicesc hotarul, aşa era şi-aici în orice loc, ci-aici, fireşte-i mult mai mare-amarul;
110 spre-oricare] în orice H /Marginal dreapta este scris VU (probabil^ V<ezi> M<aria>; // 112 Arii] Arles H // 113 în manuscrisul de hazăş^n H tsie,scris (tipărit Cornarul. // 116-127 Marginal dreapta, în dreptul versurilor 116-127, este trasă o linie verticală Ungă care este sens Variante. //
79
113   căci arde-ntins printre morminte-un foc, ce-aşa le-ncinge, că mai roş nu poate prin arte-a face-un fier nici un mijloc.
121   Şi-al lor capac era deschis la toate şi plîns ieşea din ele-amar şi-astfel că, aieve-un neam arzînd, părea câ-1 scoate.
124   Iar eu: „— Maestre, cine-i neamul cel
ce-aci-ngropat îl <.........> scrine,
prin marele său plîns spuind de el?"
127   „— Căznesc pe eretici aceste scrine şi-adepţii de-orice sectă, el mi-a spus, şi-s mult mai mult, decît ai crede, pline.
130   în ele-asemeni e cu-asemeni pus,
dar n-au un chin egal, ci după treaptă." Şi-apoi, pe-un drum ce e-ntre zid ne-am dus
133   şi-aceşti martiri, întorşi pe mîna dreaptă.
118 arde-ntins printre morminte] în morminte arde-ntins H jj 120 să facă fierul arta cu orice mijloc H // 122 si-astfel] cît pare H // 123 părea că-1] pe el îl H jj 124 — 126
Iar eu: „— Maestre, cine-i oare neamul
aci-ngropat în tainice morminte,
a cărui viaţă ne-o trădează plînsul ?" H jj
125 In manuscrisul ăe bază versul este incomplet, marginal dreapta fiind scris suspine. I Cf. Dante: che, seppellite dentro da quell'arche.//127 pe eretici] ereticii H jj 128 adepţii] adepţi H
CÎNTUL X
1   Urmam acum îngustei cărărui ce e-ntre zid şi focul făr' de fine, maestrul meu şi eu, în urma lui.
4   „—O, nalte geniu ce mă porţi cu tine prin văile impii, cum ţie-ţi place, vorbeşte, am zis, şi-alină doru-n mine!
7   Putem vedea pe-acel popor ce zace aci-n sicrie? căci păzite nu-s şi toate-şi au deschise-a lor capace."
10   „— Închide-se-vor toate, el mi-a spus, din Iosafat cînd s-or întoarce iară tot insu-n trupul ce-1 avuse sus.
13 De-această parte-un cimitir separă pe toţi, cu Epicur, pe-ai săi ciraci cari sufletul prin trup îl fac să piară.
16   Iar altor întrebări ce mi le faci
răspuns avea-vei chiar aci-n genune, ca şi dorinţii-acelei ce mi-o taci."
3 maestrul] maestrul H jj 4 nalte] înalte H jj 11 s-or] se va A jj 14 pe Epicur cu toţi ai săi ciracii H jj
19   „- Nimic n-ascund, ci vreau, părinte bune cum msuţ! tu ai vrut să mă dispui şi nu demult, puţine vorbe-a spune.'"
22
»- Tu cel ce-aşa-de-oneste vorbe spui şi treci văzind cetatea-nflăcărată te rog, toscane, oprire-n pas să pui,
25   căci eşti născut, cum graiul tău te-arată dm nobila cetate, cărei eu <se poate că> povară-i fui odată."
28
La glasul ăsta, fără ca să vreu
cînd el ieşi dintr-un sicriu, cu frică
m-am strîns puţin mai mult de domnul meu
31
I?r/1:-,'TTîntoarce"te!" "ncePu s™ zică, „ţ-e taci? Nu vezi pe Farinata care
dm brîu în sus din groapă-i se ridică'"
34
Fixai deci ochii-n ochii-acestui mare El sta semeţ cu capul şi cu pieptul parmd că ladu-ntru nimic îl are
3 7   M-a-mpins atunci spre groapa lui de-a dreptul virgii cu mina sa, ca inimoşii zicîndu-mi scurt: „_ Vorbeşte' ca-nţeleptul!"
cazn-o<dată> A II 28 vrerii vreau W im t / ; 0Td'lt^J ™i prea mare sumeţ. / pieptul]' peptulH " 5 l°C de ^fusese scris
82
10  Cînd fui sub poala groapei sale roşii, în treacăt m-a privit, părînd cu crunte priviri puţin: „— Ce neam ţi-au fost strămoşii?"
ş43   Eu, vrînd să-i spun de toate-n amănunte, nimic nu i-am ascuns şi i-am vorbit. Şi-atunci el a-ncreţit puţin din frunte
46   şi-a zis: „— Cu mine-ai tăi părinţi cumplit, ca şi cu-ai mei cu toţii, se purtară, de aceea-n două daţi i-am şi gonit!"
49 „— Deşi goniţi, cu toţii se-nturnară, răspunsei eu, şi-ntîi şi-al doilea rînd, dar arta ast-ai tăi nu ţi-o-nvăţară."
32   Văzui pînă-n bărbie-atunci scoţînd o umbră capu-n groapa cea aprinsă, şi cred că ea-n genunchi era şezînd,
53   şi-n jurul meu privi, părînd cuprinsă de-un gînd c-ar fi şi-altcineva cu mine, dar, cînd speranţa-ntreagă-n ea fu stinsă,
58   plîngînd mi-a zis: „— Ingeniul tău de vine de sine-adus prin neagra-ne-nchisoare, de ce nu e şi Guid-al meu cu tine?"
41 părînd] apoi H/ 42 puţin] m-a întrebat H // 46 Cu mine-ai tăi] Cu-al mei ai t<ăi) A // 47 ca şi cu-ai mei cu toţii] cu-ai mei ca şi cu mine A // 49 răspunsei] răspunsăi H / eu om. H // 58 Ingeniul tău de vine] Dacă te-aduce H jj 59 de sine-adus] ingeniul vast H //
83
6 1   Răspunsei eu: „ — Nu vin cu-a mea valoare. M-aduce-acest ce-aşteapt-aici şi cui al vostru Gmido nu prea-i dete-onoare."
64   Şi-al său cuvînt şi felul caznei lui
mi-au spus de-ajuns pe cine-1 am (în> faţă, de-aceea-n vorbe-aşa de plin şi fui.
67   Atunci, sărind în sus: „— El nu-i în viaţă? Nu-i dete-ai zis; deci Guido mi-a murit şi-n dulce soare nu se mai răsfaţă?"
70   Iar, cînd apoi văzu că m-am oprit
şi-un preget scurt amm-a mea vorbire, . . , căzu-ndărăt şi nu s-a mai ivit.
73   Dar celălalt, măreţ, el, care-oprire
mi-a pus în mers, nici coastă n-a mişcat, nici cap el nu, nimic nici în privire.
76   „— Că ei, vorbi-ntregind de-unde-a-ncetat, nu-nvaţ-al vostru chip de-ntors acasă, mai mare-amar îmi e decît ăst pat.
79   Dar doamna cea de-aici nici n-o să iasă de cinci ori zece daţi din cuibul ei şi-ei şti ce greu această art-apasâ!
61 Răspunsei] Răspunsăi H j vin] viu H /' 64 cazneil căznii u II ni \ ■ pe cine-1 am <m\ fatal Ho ai ts ■' caznu H Jj 65 de-ajuns
_p _.alu \lrl > *apaj ae-al său nume numaidecît H//fiQ «^1 =3 uiinn văzul văzu c-oleara w/<7i„5   t-, - '"ia"J-'-lL ■ r?//<™ sej sa Ji  70 apoi
„ J- ,    , uled-c<1 ti li 71 ca stau pe gmdun să îi dau răsnuns Ml ta t„„
82  Ci-aşa cum iară-n lume sus te vrei,
să-mi spui de ce-i cumplit ne-ndurătorul popor în orice lege-a sa cu-ai mei?"
85   „— Măcelul face, am zis atunci, şi-omorul ce roş făcu al Arbiei rîu, prin tine, s-atmcă-n temple-asemeni legi poporul!"
88   Iar el, clătindu-şi capul, cu suspine:
„— Nu singur fui; şi, cu-alţii de m-am dus, nu făr-o cauz-am mers cu ei, vezi bine!
91   Dar singur, cînd primir-acel propus că trebuie Florenţa dărîmată, fui cel ce-o apărai cu fruntea sus!"
94   „— Găseasc-a ta sămînţă pace-odată, răspunsei eu, şi rogu-te, din minte să-mi rupi un nor ce-o ţine-ntunecată:
97  voi parc-aţi provedea de mai nainte ce timpu-n viitor cu sine-aduce, dar altfel parc-ar fi cu ce-i prezinte."
i00   „— Vedem cît poate şi-un miop s-apuce, vedem ce vouâ-n viitor vă pare; atît ne-a mai lăsat supremul duce.
84
82 Iniţial, în loc de Ci fusese scris Şi.. // 86 făcu] făcură H //. 87 -n] în H // 91 Forma versului din textul dc bitză, Dar singur, cînd să darăme-au propus, tipărită cu o singură modificare (dărime în loc de darăme) în H, a fost „corectată", pentru a se evita repetiţia cauzată de existenţa cuvîntului dărîmată în versul următor, cu- varianta notată în A : primir-acel. // 97 de mai nainţe] cum iau aminte A jj 98 ghtrn A jj 99 Cj. Dante : e nel presente teriete altro modo. // 100 aţît <. ..> vedem A / miop] presbit B, H jj 101 viitor vă pare] viitori v-apare H jj
85
103   Dar, cînd s-apropie ori sînt, ni-e oarb-oricare ştiinţă-ncît, străini de nu ne-ar spune, n-am şti nimic de-umana voastră stare.
106   Deci poţi vedea că-ntreg ne va apune şi daru-acesta-n clipa cînd zăvor pe poarta vieţii secolii vor pune."
109 Atunci, ca şi străpuns de-al culpei zor: „— Celui căzut să-i spui acum, fă bine, că fiul lui e viu la cei de mor.
112 Şi, preget la răspuns de-avui în mine, să-i spui c-am fost gîndind cu dubiu-acel de-a cui eroare-s alb acum, prin tine."
115  Maestru m-a chemat atunci la el. Grăbit deci mai cerui să-mi spuie mie ce soţi mai are-arzînd în acest fel.
118   „— Cu mine-acoalea zac mai mulţi de-o mie, aici e şi-Ubaldin, şi Frideric al doilea, zise, şi de-ajuns să-ţi fie."
121   S-ascunse-apoi, iar eu spre-al meu antic poet mă-ntoarsei, frămîntînd în minte cuvîntul lui, părîndu-mi inimic.
|4  Porni Virgil şi-n mers aşa-nainte
mi-a zis: — „Ce ai că eşti pe gînduri dus?" Iar, cînd i-am spus acele tari cuvinte:
S7   „— Reţine-n minte tot ce ţi s-a spus în contra ta şi-ascult-acum aci, mi-a zis Virgil, un deget ridicîndu-1:
130  în faţa dulcei raze cînd vei fi,
ai cărei ochi văd tot, al vieţii tale întregul drum prin ea tu ţi-1 vei şti."
C133   Spre stînga-ntoarsem iar a noastră cale, lăsînd în urmă zidul, şi ne-am dus spre centru-apoi, pe-un drum ce da-ntr-o vale
136   ce pîn-aci-şi zvîrlea putoarea-n sus.
108 Marginal dreapta este scris V.M. // 112 preget] prejet H // 113 a fost că fui A I am fost gîndit cu dubiu-acel] a fost al îndoielii gînd H // 114 de-a cui eroare-s alb] de care-s mîntuit H // 120 zise] zisă H //
86
16
Aceste stînci, o, fiul meu, mi-a spus, cuprind în sine-astfel trei cercurele, din grad în grad, ca şi cele de sus.
CÎNTUL XI
l   Pe culmea unei nalte rîpi, clădită rotund din pietre mari ce-a valma zac, soseam pe-o culme-acum şi mai cumplită.
4  Şi-aici, siliţi de aburi răi ce fac, aduşi de jos, o groaznică putoare, am stat să ne ferim dup-un capac
al unui larg sicnu ce-avea scrisoare-«Pe Papa Anastasiei tin, pe cel de Fotie tras pe căi 'rătăcitoare."
19   Şi pline toate gem de duhuri rele,
dar pentru ca, văzînd, de-ajuns să-ţi fie, să-ţi spui de ce şi cum au cazna ele.
22   Nedreptu-i scop oricărui rău ce-urgie provoacă-n cer, şi-ajungi la scopul tău ştirbind pe-alt om prin fraud-ori silnicie.
25   Dar frauda este-al minţii-un propriu rău, deci mai urîtă-n cer; şi-a fraudei crime au chin mai mare-n mult mai jos un hău.
28   Cei silnici ţin cuprinsul văii prime. Ci-aşa cum sila trei direcţii ia, şi cercu-i construit ca o treime.
,.- Aci ne cat-a merge-ncetinel spre-a ne-nvăţa cu fumul ce-abureste şi nu ne-o mai păsa apoi de el " Ş
31   Ori celui sfînt, ori ţie-ţi strică ea. ori altuia. Zic lui şi-averii sale, precum c-un clar temei tu vei vedea.
13
Aşa \irgil, iar eil: „-Atunci gîndeste cu ce m a ^ Şmdeşte
a>t tanp de-aic," Iar el; „_ Gîndes? fireşte
1 clădită] rotundă A II 2 venirăm j ni ,
fac fusese sens zac/ zac"™ft, *    J.™!™ . "J> A // 4 in loc de
«"•este A // 12 şi nu ne_„ ma 1^ " C" tnst<ul> lum te-obici-
răpus] -n zădar A jj P       P°l] s^^n^ păsa m<ai> jos A // 14
88
34   Prin sil-aproapelui loviri mortale, ori moarte-i dai şi silă-i faci averii prin foc şi jaf şi lucruri făr' de cale.
17 rînduite A // 18 ca şi cele de sus] ca şi cele lăsate A // 19 rele] blâste-mate Alr osîndite A% jj 20 Versul, omis la transcriere, este scris pe contrapagina: jj 21 au cazna ele] sînt strimtorate A // 22 injuria C //28 ţin cuprinsul] umplu iadul A //30 Distinct şi construit e-n trei A //35 şi-i poţi strica A //36 Iniţial: prin foc şi jaf şi silă făr' de cale. .//, ,
89
37 Deci cei ce-ucid şi-s urzitori durerii şi fur-ori pradă, toţi vor plînge-aici în primul cerc şi-n osebite serii.
40   Prin sil-averii proprii poţi să-ţi strici şi ţie-apoi; deci, făr' de nici o fine în cercu-al doilea, sieşi inimici,
4 3  plîng toţi acei ce se ucid pe sine şi joac-averi, dînd bunuri risipirii, sau plîng unde-ar fi loc de stări senine.
46   Poţi face sil-apoi dumnezeirii,
de-o blestemi din adînc şi-i negi fiinţa şi-urăşti natura sau vrun dar al firii.
49   Deci cel mai strimt ponor e locuinţa Sodomei şi-a Cahorsei şi-alor care urăsc hulind din suflet provedinţa.
52 Iar frauda, care-oricui îi da mustrare, şi-n contra cui se-ncrede-n ea uzează şi-n contra cui încredere-n ea n-are.
37 urzitori este scris peste un cuvînt ilizibil, j şi-s urzitori durerii] şi fac loviri cumplite (iniţial: şi fac nelegij A //38s<...> aprind A jj 40 să-ţi strici] s-o strici A // 41 şi ţie-apoi] şi bunul tău A jj 42 se căiesc i—■ A // 46 De-o negi din suflet A // 48 şi-ai firea-ntru disp[reţ] A // 53 uzînd şi contra cui se-ncrede-n ea B // 54 şi-n contra cui] dar şi-ntr-a cui A //
90
Ăst mod, el parcă numai dezmembrează ce firea vru prin dragoste s-adune; de-aceea-n cercu-al doilea se-ncuibează
!S8   curvii, şi furt, şi vrăji, şi-nşelăciune, şi-abuz, şi fals, şi toată linguşirea, şi alte-asemeni căi de spurcăciune.
61   Ci-n cazul prim distruge şi iubirea ce-avem din fire şi pe cea ce-anume s-adaugă ei, sporind ce naşte firea ;
64   de-aceea-n cercul cel mai strimt din lume, în centrul ei, pe care şade Dis, trădării-i scris etern să se consume."
67   „-- Maestre-al meu, ce clar îţi curge, am zis, cuvîntul tău şi-mi dă distincţie clară de-acest popor şi neamu-n el închis!
70 Dar cei ce stau în balta lor murdară şi cei purtaţi de vînt şi cîţi se-njură, ciocnind poveri, şi-acei din ploi, de-afară,
73   de-i stau şi ei lui Dumnezeu în ură, de ce nu-s în cetate-n foc, la fel? Iar dacă nu, de ce-au ceea ce-ndură?"
55 Ăst] Acest A II 62 Iniţial, în loc de iirejusese scris firea. // 71 şi cei purtaţi; ori sînt purt(aţi) A //
91
7 6   „ — De ce ingeniul tău, răspunse el, s-abate-aşa cum nu făcu nainte? Ori mintea ta ţinteşte-acum alt ţel?
7 9   De-acele vorbe nu-ţi aduci aminte, de-al tău elin în etică tractate, că-s trei porniri duşmane vrerii sfinte:
82 necumpăt, rea-credinţă, cumplitate de bestie? Iar primul dă mai mică ofensă-n cer, deci mai puţin şi bate.
85   Şi-acum, de-observi ce-aceasta vreau să zică şi bine-aminte ţii cine-s acei ce-afară plîng, mai sus, nu-n foc adică,
88  tu poţi vedea de ce aceşti mişei
deoparte stau, iar dreapta cea verace mai blîndă-şi are-aici mînia ei."
la punctu-acela-ntoarce-mi-te acum, cînd zici c-ar fi-nsultînd cămătăria divina milă, şi-mi arată cum?"
„— Nu singur într-un loc filosof ia o spune cui voieşte-a cerceta că firii voastre-i este obîrşia
|00   divinul intelect şi arta sa.
Şi-n fizică, dac-o ceteşti, nu toată, ci-n prea puţine file, vei afla
103
106
109
că firii arta, cît e scris să poată, e ca şi unui maistru-nvăţăcelul, deci e lui Dumnezeu ca şi-o nepoată.
Dintr-astea două, de-ai aminte felul în care Facerea de-Adam tratează, un om îşi ia şi viaţa sa şi ţelul.
Cum îns-un cămătar alt drum urmează, el ia-n dispreţ şi firea şi-arta care îi dă ei ţel, că-ntr-alta el sperează.
91   „— Oh, soare, tu, ce-oricare nor desface, iar, cînd explici, m-albeşti, încît, precum îmi place-a şti şi-n dubiu-a fi îmi place,
78 Iniţial, în loc dc acum fusese scris altcum. // 79 De-acele vorbe nu-ti
mişeii /) fflW-^ fe]C V°rbf A '■'> 88 tU vezi de Ce nu stau acesti R«? on IIM-WMfW»"1 *™pt«. ^turi de o acoladă ce uneşte versurile 88-90, este scris \ .M. // 89 şi-au alt A //
112   Şi-acum să vii, că-i timpul de plecare. Spre zori şi Peştii seînteiaz-acum si-ntors de tot spre-apus e Carul-Mare,
115   iar pe-unde-om scoborî-i departe drum."
94 -ntoarce-mi-te] să te-ntorci? A II U0 el şi natura şi urmaşa ei (anulat: : natura) o ia-n dispreţ A // 112 Oi timp de mers, ur<meaza> paşu mei. A II 113 seînteiaz-] ne schinteiaz- A / Căci P<eştii>-au răsărit spre zori şi zace B
92
16   Virgil atunci spre el: „— Acest ce vine tu poate crezi că-i principele-Atenei, acel ce sus a stins suflarea-n tine?
CÎNTUL XII
'19   El nu-i adus de vrăjile viclenei
sorori ce-avuşi; fugi, fiară, şi fereşte, căci vrea să vadă caznele Gheenei."
1   Cumplit un scoborîş acea grămadă de stînci era şi-n spaime-atît de plină, că orice om s-ar fi-ngrozit să-1 vadă.
4   Precum prin tremur sau printr-altă vină din jos de Trent, pe-o parte-a văii sale pe-Adige-1 strîmtoreaz-acea ruină,
7   încît din culmea de-unde-a curs la vale se fac pînă pe şes prăpăstii-adînci, încît cei ce-ar fi sus n-au nici o cale,
10   atare-un clin făceau şi-aceste stînci. Şi sus pe surpături, întins să zacă, ruşinea Cretei, monstrul, sta pe brînci,
13   scîrbosul zămislit în falsa vacă. Văzîndu-ne-a-nceput să muşte-n sine ca-n furie-acel ce n-are-altce să-şi facă.
1 Cumplit] Un groaznic A, grozav I // 2 -n spaime-atit de] de-alte spaime I II 4 printr-] dintr- I (( 5 Iniţial, în loc de Trent fusese scris Trento. / Trent pe-o parte-a] Trento-n largul / //'7 — 9
ce scursă de pe culmi e pînă-n vale
tăiată de prăpăstii aşa de-adînci,
că, vrînd să te scobori, n-ai nici o cale I //
10 atare-] aşa I / făceau şi-aceste] era şi-aici pe I // 11 întins] deprins I // 14 Vâzîndu-ne-a-nceput] Zărindu-ne-ncepu /// 15 altce] alt ca I //
22  Precum un bou, ce-n clipa cînd primeşte toporu-n cap, îşi rumpe funia lui, nu poate-umbla, ci beat se-mpleteceşte,
25   aşa pe-această fiară o văzui.
Şi-atunci Virgil: „— Să treci, cît timp pe fiară tu-n furie-o vezi, prin pasul ce-1 făcui."
28   Pe coastă-n jos pornirăm aşadară, pe pietre cari jucau peâte abis sub mine-ades, prin noua lor povară.
16 Acest ce] Tu crezi că III 17 tu poate crezi că-i] spre tine iarăşi 7 // 19 adus de vrăjile] vrăjit de ierbile I II 20 fugi, fiară, şi] dă-i drum şi te I II 21 căci] că I fj 22 Precum cînd rupe-n clipa A // 23 funia] lanţul I // 24 se-mpleteceşte] se-mpleticeşte I // 26—27
Virgil atunci: „— Cît urlă trista fiară, tu treci grăbit prin locul ce-1 făcui." I // 28—30 Grăbiţi luarăm drumul aşadară
pe stînci ce-ntruna se mişcau desprinse, căci nu ştiau ce-i noua lor povară. ///
29<—30 pe pietre care-adese peste-abis
jucau sub mine, uimite de povară. B //
94
95
31   Mergeam gîndind. Iar el: „_ Tu, poate,-a zis, gîndeşti ce-i rîpa asta apărată de monstru-acest turbat ce l-am ucis?
43   ce-n haos lumea mai ades o-ncinde, cum cred mai mulţi, şi-atunci căzură aceste stane vechi şi-aici şi-altinde.
34   Dar vreau să ştii şi tu că-ntîia dată cînd fui aci-n adîncul iad adus, această rîpă rea n-a fost surpată.
,46   Şi-acum priveşte, căci pe-aproape cură un rîu de sînge-n care1 fierb de veci cîţi rău prin silă altora făcură."
3 7 Dar nu-nainte mult, greşit de nu-s, de ce-a trecut prin iad biruitorul, ce-atît de mare plean lui Dîs i-a dus.
49 jj_ Ah, oarbă furie, poftă ce nu treci, cum zbaţi în scurta viaţă biata gloată si-n cea etern-asa de rău ce-o-neci!"
40   cumplit s-a zguduit din tălpi ponorul acest murdar, încît crezui că prinde întregul univers să simt-amorul
52 Şi larg văzui un şanţ ce merge roată, precum mi-a spus Virgil, şi-ncuhjurînd, încinge-a ăstui cerc cîmpia toată,
31 Tu, poate, -a zis] Ce gînd te prinse I j ţi-e gîndul A //32 gîndeşti ce-ij ori judeci I // 33 de fiara rea ce-n faţa mea se stinse ? I / l-am ucis] uci-zî<n>-du-l A II 34 şi tu om. I // 35-36
Cînd eu avui prin negrul iad umblare, n-a fost această stîncă-aici surpată. I //
37 — 39 Nu mult mai înainte, mi se pare,
de ce-a sosit acel din limb ce smult-a din limb lui Dis o prad-aşa de mare i" //
38 iad biruitorul] limb triumf<âtorul> A // 38-39
de ce veni acel ce-o mare pradă i-a dus lui Dis din iadul de m<ai> sus B jj 40—44 Cumplit se zgudui-n temei oculta
şi trista vale,-ncît credeam că prinde iar foc întreaga lume-atunci de multa
96
iubire ce, cum spun, adese-o-ncinde şi-o schimbă-n hău, şi-atunci se năruiră III 44 căzură, absent din vers, este scris marginal dreapta. // 46 Şi-acum priveşte] Dar caută-n vale AH 46—51 -'
Priveşte-n vale-acum că se răsfiră
de sînge-un rîu şi-ntr-însul fierb în spume
toţi cei ce-n viaţă silă făptuiră."
Minie, tn, şi poftă! Oarbe nume! In scurtă viaţă zbuciumi biata gloată şi-aşa de rău ne-afunzi într-altă lume! I jj rău o-nfunzi în cea de v(eci) A // 52 -n chip de A // 52 — 54 Vn şanţ adînc şi larg văzui, ce, roată, precum mi-a spus Virgil, în chip de valuri înconjură-ngrădind cîmpia toată / //
97
51 si-asa de
55  iar, între el şi naltul zid, fugînd, văzui armaţi centauri cum se-nşiră, cum vii, dup-a lor fel, umblau vînînd.
58   Văzîndu-ne venind, ei toţi s-opriră, iar trei au şi pornit din ceata lor şi proaspete săgeţi pe arc tocmiră.
p7   Şi-apoi: „— Acesta-i Nes, a prins a-mi spune; I     murind de dragul mîndrei Dejanire, B      prin propriu sînge-a vrut să se răzbune.
170   Acel ce-şi ţine-n piept a sa privire Chiron e, cel ce-avu pe-Ahil în casă; al treilea, Fol, ce furii-avea din fire.
61   Iar unul de departe: „— Ce ponor
vi-e dat? Voi doi, ce scoborîţi priporul, vorbiţi din deal, căci altfel vă dobor!"
73   Sînt mii ce-n juru-acestor şanţuri pasă să trag săgeţi în suflete cari ies mai mult din rîu decît au drept să iasă.
64   „— Vom da răspuns, a zis conducătorul, de-aproape lui Chiron, căci nu spre bune lucrări te-a-mpins pe tine-a pururi zorul!'
55 el A jj 55-57 , .. ,
iar între stînci şi şanţ umblau pe maluri centauri mulţi, cu arcuri şi tot dresul cu care, vii vînînd, umblau pe dealuri. I // 57 fel A I! 58-63
Cînd ne-au zărit, şi-au contenit purcesul, iar trei au şi lăsat în urmă ceata şi-n tolba lor săgeţi cătau pe-alesul.
Iar unul de departe-atunci: „— Fiţi gata! Ce chin vi-e dat şi care vi-e ponorul? Vorbiţi de-acolo, n-aşteptaţi săgeata!" I JJ
65 căci nu spre bune] Tu ştii, pierzarea / // 66 ţi-a fost de-a pururi singur numai zorul (tipărit: zborul/!" ///
98
76   Spre-acele fiare sprintene-am purces şi, după ce cu-a armei crestătură Chiron al barbei stuf puţin 1-a dres,
79   astfel despădurindu-şi larga-i gură:
„— Vedeţi şi voi, fîrtaţi, că se clăteşte ce-atinge-acel din dos, pe unde cură?
67 Iar mie-apoi: „— E Nes cel cu strigarea I // 69 din propriu sînge-şi trase răzbunarea I Jj 70 Acel cu fruntea-n piept, cu blîndă fire I jj 71 Ahil în] Ahile-n I jj 72 Versul, omis la transcriere, este scris pe contrapagină. \ şi-n urmâ-i Fol, cel vecinie în cumplire I jj 73 Cu miile pe-aici pîndind ei pasă I jj 74 şi trag] trăgînd A / suflete] umbrele I //75 din riu decît au drept] decît li-e scris din rîu I / au drept] li-e dat A jj 77 — 78
Chiron, cu a săgeţii crestătură
al bărbii sale stuf atunci 1-a dres I jj
Ti astfel] şi-a zis A, I jj 80 şi voi, fîrtaţi] fîrtaţi, şi voi I // 81 ce-atinge-acel din dos] ce-acel din dos atinge 1 jj
99
82   Piciorul mort nu face-aşa, fireşte."
Virgil, ce-i sta la piept,' în loc'u-n care o fire-a sa cu-a doua i-o-ntîlneste:
Spre dreapta Sa Chiron s-a-ntors acum: ;)_ Te-ntoarce, Nes, şi du-i şi, la-ntîlnite cu alt vrun stol, tu fă să-ţi facă drum".
83
88
91
94
"~ E viu, a zis, şi am însărcinare să merg, să vadă iadu-ntreg, cu el-nevoia-1 poartă, nu vrun plac ce-1 are.
Iar cine-mi dete-o slujbă de-acesf fel
osane cîntă-n sfînta-i locuinţă;
el nu-i tiran, nici eu vrun duh mişel!
Pe-acea putere deci, ce-mi dă putinţă
să trec pe-aceste căi îngrozitoare,
dă-mi unul dintre-ai tai, mai. de credinţă,
şi, pe-unde-i vad, prin rîu să ne scoboare şi-n spate treacă-mi viul, căci altcum n-am cum să-1 trec, că nu e duh să zboare.
82 Cei morţi nu fac nicicînd aşa, fireşte !"///83 Virgil, cum sta la pieptu-i tocmai unde I jj 83—84
Şi, stînd sub pieptul lui iubitul duce, la locu-n care două firi uneşte A jj 84 i-o-ntilneşte] se-utîlneşte I//85 —87
„— Vezi biue-i viu şi am porunci", răspunde, „prin jalnicele văi să merg cu el;
de silă (tipărit: sila) -n iad, dar nu de drag pătrunde l jj
86 conduce A //87 şi o sîUaici, nu placid îl aduce A // 89 veni de sus, din gloata îngerească I jj 91 —92
Şi acum, pe-acea putere-a mea cerească, prin care-nviug un drum lipsit de soare / // 92 să trec pe-aceste căi] să trec pe-o cale-atît A' jj 93 mai de credinţă] să ne-nsoţească I jj 94 şi, pe-unde-i vad, prin riu] si pînă jos la vad A j vad este tipărit văd în l. 'jj 95 şi-n spate treacă-mi viul] pe-al meu să-1 treacă-u spate 1 jj 96 că] căci 1 jj
Î00   Şi-a lungu-acelei ape clocotite priveam, urmînd fidelu^nsoţitor, pe fierţii-acei ce scot urlari cumplite.
103   înfipt pînă sub ochi văzui popor, i       dar Nes: „— Aceştia-s cei care prădară şi-acei tirani ce-au făptuit omor.
106 Plîng relele făcute-n chip de fiară şi-al Ferei domn şi Dionis hainul ce-a dat Siciliei ani de jale-arriară.
97 Chiron s-a-ntors] s-a-ntors Chiron i" // 98 şi] iar A jj 98- 102 ^HMfr. şi-a zis lui Nes: „— Condu-i şi-n lungul căii,
alt stol de-1 întîlneşti, să facă drum".
în jos, pe roşul rîu, din care răii scot urlet mare; ne-arir pornit deci soţii lui Nes acum, pe-aprinsul mal al văii. I jj
102 din care iierţii-urlări A jj 103—105"
în rîu, pînă sub ochi zăceau .cu toţii, .   r iar Nes.ne-a spus: „— Tiranii ce prădară
sînt cei de-aici, şi silnicii, şi hoţii. I jj
104 Iniţial, în loc.de dar fusese Scris iar. ■// 106—107
îşi plîng în rîu purtarea lor de fiară; şi cel din Phera e şi-aici hainul I jj
108 Siciliei] Sicilii / /
101
îoo
109  Ăst cap cu plete negre-i Ezzelinul, dincoa', şi-aici cu plete mai deschise a fost Obizzo d'Est, şi cu deplinul
112   e drept că fiu-i proclet îl ucise."
Privii spre duce-atunci, dar: „— Dintre noi acesta-ţi fie-ntîiu-aici", îmi zise.
H5 Nu mult mai merse Nes şi-oprit apoi, privi spre-o gintă pînă-n gît intrată, precum părea,-ntr-al sîngelui şivoi.
118   Şi-o umbră ni-arătă, stînd izolată. „— Acesta-i ucigaş inimii-acei ce şi-azi mai e la Temsa onorată."
109-111
113-114
Cu negru pâr pe creştet, Ezzelinul
e cel de-aici; cu plete mai deschise
dincolo-i Est Obizz', şi cu deplinul I jj
Aici mă-ntorsei spre Virgil deodată,
dar: „- Nes e-ntîi şi-n urmă eu", îmi zise / //
114 acesta-ţi iie-ntîiu-aici] aci să-ţi fie acesta-ntîiu A Jj 115 Iniţial, în loc de apoi fusese scris popor, / şi-oprit] şi stînd A jj 115—139 om. I Jj 116 o gloată ne-arătă, ce sta-necată A jj 118—120 Cf. Dante :
Mostrocci un'ombra dall'un canto sola, dicendo: „Colui fesse in grembo a Dio lo cor che'n su Tamici ancor si cola." // 120 Marginal dreapta este scris V. caiet. //
102
121
124
Văzui cu capu-ntreg, de-aici, mişei ieşiţi din rîu şi-apoi şi pînă-n şale, şi-aici şi cunoscui pe mulţi din ei.
Şi-aşa scădea mereu cumplita vale, încît de-acum doar gleznele-nvălea, şi-aici, prin şanţ, ne-a dat şi vadul cale.
127   „— Aşa pecum urmeaz-a tot scădea, cum vezi, pe-această parte roşia baltă, vorbit-a Nes, aş vrea să crezi că ea
130   sporeşte-astfel pe partea ceealaltă adîncul ei, pînă ce-ajunge unde tiranii stau să urle şi-ndeolaltă.
13 3   Acolo vru justiţia să-i scufunde pe-Atila, cel ce-al lumii bici fusese, pe Pirh şi Sext; şi-amestec-a lor unde
136   de plîns, cu spuma ce din clocot iese etern, doi Rinieri, zvîrliţi în iad, că multor căi le-au dat război adese."
139  Iar el se-ntoarse-apoi, trecînd prin vad.
121 Văzui de-aici iesiti apoi mişei A jl 122 cu-ntregul cap AJJ 125 doar gfeznele] nici glezne A II H6 vadul cale] şanţul cale A JJ 129 vorbr centaurul, „să ştii A
103
16
„— Să ştii de-aicea, pîn-a nu fi-ntrînd, că eşti acu-ntr-a văii-acea genune ce-a doua e şi fi-vei pînă cînd
CÎNTUL XIII
1   Nici n-apucase Nes a trece-acum, cînd noi într-o pădure-ntram, grozavă, ce n-avea nici un semn de nici un drum.
4   Iar frunza ei nu verde, ci bolnavă, nu linse crengi, ci strîmbe şi-nnodate, nu fructe-n pomi, ci numai spini şi-otravă.
7   între Cornet şi Cecina-nfundate păduri ca asta n-au, nici mai pustii acei mistreţi ce-urăsc cîmpii arate.
10  Aici au cuib spurcatele Harpii
cari, dînd de ştire-amarul ce-o să-1 pată, din insule-au gonit pe-ai Troiei fii.
13  Au aripi mari, dar de-om şi piept şi faţă, cu pene-un pîntec larg şi gheare-avînd şi-a pururi plîng prin pomii făr' de viaţă.
■i.î1^~-^^ir^n/f,K^ N? «** -junsese-acum roşcat-bolnavă A I Marginal 7ealT\Z ^ A 11 4 ci bol»a^] ci
^obiect.// 10 LSSlaLr'* le?r,0duse Au late-aripi B // 15 Si-a purtf t        ^ /; 13 Au a"Pi m^i]
Pnn pomii] Scot plînske ^Z^Jj '        P"rUri ^
104
19   pe-aprinsul prund piciorul ţi-1 vei pune. Deci  cată  bine   şi  vedea-vei stări ce nu le-ai crede numai de le-aş spune."
22   Simţeam acum din orice parte-oftări, dar, nevăzînd d-unde-ar putea purcede, steteam un rob al mutei tulburări.
25   Eu cred că el credea că poate-aş crede c-atîta vai un neam ar fi gemîndu-1, ce stă printre copaci şi nu se vede.
28 De aceea-mi zise el: „— Un spin rupîndu-1 dintr-aste plante-ori de-unde-ţi este placul, vedea-ţi-vei fals întreg în tine gîndul."
31   Întinsei mîna deci şi-am rupt din cracul cu foi o creangă a unui mare spine; şi-atunci: „—- De ce mă rupi?", striga copacul
16 de-aicea] deci-n ea A Jj 17 eşti acu] eşti aci A jj 22 oftări] oftat A Jj 24 şi-aşa m-oprii cu totul tulburat A \J 26 vai] viu A JJ 27 ce. stă printre copacij ce-ascuns stă printre crengi A JJ 30 întreg] deplin A JJ
105
II
34 Şi-umplut de sînge negru ca din vine, din nou striga: „— De ce mă mai despoi, ori nici un simţ de mila n-ai tu-n tine?
37 Noi oameni fost-am şi-azi copaci cu foi; de noi îns-ar putea mai mult să-ţi pese, chiar suflete de şarpe de-ar fi-n noi."
40 Cum vezi şi la tăciunii verzi adese că arde-un căpătîi, iar altul geme şi sfîrîie prin vînt ce-ntruna iese,
43   cuvînt şi sînge-aşa-ntr-aceeaşi vreme
ieşea din trunchi; iar eu, lăsînd să-mi cadă ce-am rupt, steteam ca omul ce se teme.
46'  Şi-a zis Virgil: „_ De-ar fi putut să creadă, rănite duh, ce n-am voit să-i spui, ci-n versul meu putu-ntr-un loc să vadă,
36 ori n-ai tu A // 39 de-ar fi-n noi] de-am fi fost A // 40 Cum vezi la verdele tăciune-adese B / vezi] cînta A // 41 că arde-un căpătîi, iar] cînd arde la un cap, cum A II 44 lăsînd să] lăsai să A // 45 steteam] fui stînd A // 46 —47 De-ar fi avut, rănite duh, dovada (iniţial: Rănite duh, de-ar fi
putut să creadă,)
Să creadă el .. . maestru meu. B //
47 meu A // 48 ci-n versul meu putu] ce num(a)i cu-al meu vers putu Bx ţ ci-njversul meu] ce-abia într-un vers B2 II
106
49   el n-ar fi pus pe tine mîna lui,
dar necrezutul fapt mă-mpinse-a face prin el un act ce nici eu nu-1 crezui.
52   Dar spune-i cine-ai fost, ca să te-mpace şi faima ta s-o-mprospăteze-altinde în lumea-n care-i scris să iasă-n pace."
55   Iar el: „— Nu pot să tac, atît m-aprinde frumosu-ţi grai, deci nu vă pară greu că-n vorbe-acum puţin mă voi întinde.
58   La inima lui Frideric sînt eu
acel ce cheie-avui şi-aşa, cu-ncetul, ştiam să-ncui şi să descui cum vreu,
61   încît eu singur îi aveam secretul; fidel purtat-am slujba cea regească, încît peream de-atîta muncă, bietul!
6 4 Dar cutra cea tot trează să pîndească la curţi de regi, cu ochi făr' de ruşine, un viciu-al curţilor şi-o cium-obştescă,
67   pe toţi cu vremea-i asmuţă pe mine, şi-aprinşii-apoi aprinseră pe-August, că-n negru-abis căzui din culmi senine.
49 lui] greu A, -ntins B II 50 nici eu nu-1] însumi nu-1 eu A // 52 Iniţial, în loc dî-i fusese scris -mi. // 55 atît] astfel A // 56 frumosu-ţi grai ast dulce grai A II 59 avut-am cheia A // 66 al curţilor] oricărei curţi A II 68 apoi] astfel A II
107
7 0   Crezînd, cuprins de-acroare şi dezgust, să-mi aflu-n moarte leac la dezonoare, injust îmi fui, eu, cel de-a pururi just.
73  Şi jur pe-această nouă-a mea-nchisoare că nici un fel de-ofensă n-am adus acestui rege demn de-orice onoare.
7 6   Şi-oricare dintre voi va merge sus, ridice-mi numele cel bun ce-mi zace şi-acum de-a pizmei lovituri răpus."
79   Tăcu apoi puţin. „— Fiindcă tace, mi-a zis Virgil, ai vreme-acum, socot, de vrei să ştii mai mult, să-ntrebi ce-ţi place."
S2   Iar eu: „— întreabă-1 tu mai bine tot ce crezi şi ştii c-a mea dorinţ-o-mpacă ; eu prea mă simt mişcat şi n-am să pot."
& 91   Suflat-a trunchiul tare-atunci şi-a lui
suflare-n glas se-ntoarse spre-a ne spune şi-aşa ne-a zis: „— Pe scurt o să vă spui.
94   Pe-un suflet mînios, cînd îşi răpune el singur al său trup ce-i fu copacul, Minos aci-ntr-a şaptea gură-1 pune.
97   El cade-n crîng, nu unde i-ar fi placul, ci-acolo unde-1 azvîrli destinul, şi-aci-ncolţind, ca-n brazda lui alacul,
100   vlăstar el creşte şi devine spinul pe care-1 pasc Harpiile de foi şi-i dau dureri, dar şi durerii-alinul.
103   Ca şi-alţii-ale lor spolii, aşa şi noi
căta-le-vom, dar nu spre-a fi-mbrăcate, că-i just să n-ai ce singur îţi despoi.
S5   Deci zise-aşa: „-Robite suflet, dacă voieşti ca-n lume el cu drag să-şi puie cuvîntul pentru tine, atunci să-ţi placă
88   să spui cum poate-un suflet să se-ncuie într-ăşti copaci? Şi din prinsoarea lui mai e putinţă de-a scăpa sau nu e?"
77 numele cel bun] bunul nume A // 81 face A // 83 că A // 89 si din prinsoarea Im] şi dată-i oarecui A //90 Iniţial, între scăpa ş/sau 'fusese s ris de-a ici. / mar e putinţă de-a scăpa] putinţa de-a scăpa din ei A //
108
106   Aici le vom tîrî şi spînzurate
în crîng le vom avea, oricare ins
de propriu-i trunchi al umbrei turmentate."
109 Noi stam mereu la spin, cu capu-ntins, crezînd că vrea şi-altce să ne mai spună, cînd făr' de veste-un zgomot ne-a surprins
94 cînd smuls din trupul propriu A \\98 ci-acolo] ci-n locul A //.99 brazda lui] glia lui A jj 107 le vom avea] avea-le-vom A \\
109
112 ca şi pe-acei ce simt, ca pe-o furtună, venind mistreţu-n partea pe-unde stau şi-aud şi cîni şi crengile cum sună.
113 Şi iată-n stînga doi cari-alergau şi goi şi sfîşiaţi, fugind orbeşte, că-n crîng ei orice piedic-o sfarmau.
118   Iar cel gonit: „— O, moarte,-acum soseşte!' Dar celălalt, crezînd că, poate, calcă prea-ncet: „—- O, Lan', aşa de voiniceşte
121   tu n-ai fugit la Toppo-n joc de ha-lcă." Şi, poate-apoi, nemaisuflînd uşor, făcu un grup din trupul său şi-o salcă.
124 Ci-n urma lui tot cîmpul fu un nor flămînd de negre şi de iuţi căţele, părînd ogari scăpaţi din lanţul lor.
127   Sărind, au rupt bucăţi şi bucăţele cu dinţii-n cel ce-ascuns în salcă fuse şi triste membre-au dus în guri cu ele.
112 Iniţial, m loc de ca fusese scris cum. / venind (cu semn de intercalare m text intre simt şi caj A / asemeni B // 113 venind mistreţul] si goana s[a] mistreţul A // 122 suflul gurii A // 124 ci-n urma lui tot cîmpul] ci-n urma-i cim<pu>-ntreg A // 124- 125
Ci-acum din dos tot desetul pădurii de iuţi şi negre şi de tari fu nor B //
126 ogari lăsaţi Va tace furii A jj
M-a prins atunci de-o mînă şi mă duse Virgil la salcia ce-n zădar plîngea prin crengi pe care sînge-acu le-umpluse.
„— O, Iacob da Sanct' Andrea", el se bocea, „ştiai că-ntrînd în mine, tot te-nhaţă. De-ai fost trăind mişel, ce-i vina mea?"
£36   Cînd ferm îi stete-apoi Virgil în faţă:
„— Tu, cel ce printr-atîtea răni cumplite şi plîns şi sînge scoţi, ce-ai fost în viaţă?"
139  Iar el atunci: „— Oh, suflete venite ca să vedeţi măcelul de ruşine prin care-atîtea foi mi-au fost răpite;
Il42   să le-adunaţi sub tristul trunchi sub mine! Eu fui din urbea cui Botezătorul schimbatu-i-a patronul prim cu sine,
?H5   de-aceea primul cu-arta sa dă zorul s-o bîntuie mereu. Şi-un rest ferice de nu i-ar fi păstrat pe-un pod poporul,
148   acei ce-o reclădiră-n vremi propice pe spuza dînsei, după huni rămasă, degeab-ar fi muncit ca s-o ridice.
15 1   Eu furci mie-mi făcui în propria casă."
130 Iniţial în loc de M-a fusese scris V-a. // 139 Iniţial, în loc de Oh, fusese scris Vi<rgil>. // 140 ca marturi ăstui ruşinos A // 144 cu sine] cu el A // 149 In manuscrisul de bază, în loc de spuza este scris spuză. // 150 degeab-ar fi muncit] ar fi m<uncit> în van A
110
O, sfîntă răzbunare, cît acum
vei fi-ngrozind pe-oricine-i cel ce-aude
ce-amare stări văzui şi pe-acest drum!
CÎNTUL XIV
1   Acele risipite foi le-am strins şi-mpins de-a locului natal iubire, le-am dus sub cel ce-a răguşit de plîns.
4   De-aci sosim la punctul de-ntîlnire cu-al treilea cerc şi unde-apare-ntreagă a sfintei vreri o groaznică-ntocmire.
7 Dar, lucrul nou mai clar să se-nţeleagă, vă spui c-am fost pe-un şes, pămîntul cui oricărei plante viaţa-n el i-o neagă.
10   Cunună-n jur pădurea o văzui, precum şi ea de şanţ e-ncunjurată, şi-am stat aci-n extremul punct al lui.
13 Un sterp nisip, uscat şi des s-arată pe-ntregul şes şi nu altfel de cum ne spune Cato că-1 văzuse-odată.
8 pămîntul] în sînul A // 9 -n el i-o neagă] i se neagă A Jj 12 în manuscrisul de bază, în loc de aci este scris aici. // 13 Iniţial, în loc de Vnfusese seri", De. / Tot spaţiu-i (iniţial: Tot spaţiul e) deas-arină şi uscatfă] A jj 15 Fu cel ce-a fost de Cato A //
112
Erau mari gloate-aici de umbre nude şi toate-amar plîngînd cu plînset mare, avînd, pe cum părea, gradate trude.
22   Zăceau pe spate-o seamă-n nemişcare şi mulţi şedeau, stîrcind făptura toată, iar alţii-n jur fugeau fără-ncetare.
Acei ce fug sînt cea mai mare gloată, iar cei ce zac sînt turma mai puţină, ci-n schimb ei pot mai mare plîns să scoată.
28   Şi fulgi de foc pe-ntregul şes, cu lină cădere, pe-ntregul şes, mereu ni<ng>, cum ninge-n Alpi, cînd orice vînt s-alină.
31 Aşa cum Alexandru-n ţări la Ind văzu ningîndu-i foc pe oştire-odată, ce-ardea mereu, chiar şi căzut fiind,
34   de-aceea puse-ostaşii săi să bată 7u tăipile-acel foc, căci se stingea mai lesne-astfel văpaia divizată.
21 gradate] treptate A jj 23 făptura A jj 25 Fac cel mai mare stol acei ce cură A JJ 27 dar< .. .) gură A JJ 29 Iniţial, în loc de cădere pe-ntregul jusese scris cădeau pe-ntregul.//31 văzut A JJ 32 pe-oştire-i flăcări Alexandru A jj 36 divizată A jj
113
37   aşa sub ei tot şesu-1 aprindea ca iasca sub amnar acolea focul etern, şi-un chin din două părţi făcea.
88    «O, dă-mi, Vulcane, o, dă-mi ajutorare! Trăsnească-mă cît vrea, că tot nu-i las, eu tot nu-i las întreaga răzbunare!"
40   Şi făr-odihnă-n veci le era jocul sărmanelor lor mîni, cari focul nins îl mătură, dar altu-i prinde locul.
43   Şi-am zis: „— Tu, cel ce toate le-ai învins, maestre, afară de cumplita droaie ce stă străjer la zidul cel aprins,
46   ce mare duh stă fără să se-ndoaie, dispreţ avînd şi inima semeaţă, de parcă nici n-ar sta-ntr-această ploaie?"
49   Şi însuşi el, văzînd că-i stau în faţă şi-a mea-ntrebare-a fost de starea lui: „— Eu sînt, strigă, şi mort cum fui în viaţă.
52 Spetească-şi Zevs pe cel din mîna cui a prins un fulger cînd, de-a lui mînie, în ultima mea zi trăsnit eu fui!
55   Spetească-şi el, în neagra-i fierărie sub Mont Gibel, pe toţi pe cîţi îi are, strigînd ca şi la Flegra-n bătălie:
il   Şi-atunci Virgil, cu-atît de tare glas
cum nu-1 mai auzii: „— Căci nu mai piere, şi şi-aici, Capanee, ţi-a rămas
|64   trufia ta, ti-e si mai grea durere, f      căci nu-i alt chin ca furia-n focul ei |      să-ţi dea-ngîmfării-ntreaga caznei fiere!"
Ii 6?
70
Spre mine-apoi mai blînd: „— E dintre-acei cari şapte-au mers la Teba, ca s-o bată, şi-avu, şi pare-a mai avea, pe zei
şi-acu-n despreţ, cum vorbele-1 arată. Dar, cum am zis, nevolnicele-i furii podoabă-i sînt şi cea mai meritată.
73   < Şi-acum să vii. Ci-atenţie dă arsurii,) pe-aprinsul prund să nu-ţi aşezi piciorul, <ci strîns urmează marginea pădurii.")
39 ^tă^sT?^ ce ^"S^rf T A 11 38 ^A II ■      11 *3 ct STa străjer] ce-n drum ne-a stat A II
; 60 eu tot nu-i las întreaga] să-şi simtă<-n) iad deplină Av să aibă(...) de-ntreagă B jj 66 -ngimfării] turbării A jj 70 Iniţial, în loc dc -l arată pusese scris le-arată. // 71 am zis] i-am spus A jj 73 Versul este reprodus, pentru rimă, din B. j în textul de bază : Şi-acum să mergem. Dar să-ţi îie-aminte. / Iniţial in B : Dar să dai arsurii, modificat apoi în : Atenţie-acum. / arsurii A jj 75 Versul reproduce, pentru rimă, varianta existentă ; în B, completată cu pădurii, scris în A. / în textul de bază: ci tot pe sub pădure-o ia nainte. I în B, după marginea este notat, între paranteze, poalele. //
114
115
76   Ajunserăm, tăcînd, unde-n priporul pădurii-n şes se vars-un rîurel de-a cui roşaţă şi-azi mă ia fiorul.
79 Precum din Bulicame curge-acel ce apă-n băi stricatelor împarte, aşa pe-aprinsul prund curgea şi el.
82   Şi fund de piatr-avea şi de-orice parte şi maluri şi costiş, şi sigur fui că numai el dă drum şi mai departe.
a5 „— Din tot ce-aici ştiut eu îţi făcui, de cînd trecurăm pragul ce nu pune zăgaz nicicînd intrării nimănui,
88   tu n-ai văzut nimic mai de minune, mi-a zis, decît acest izvor prezinte, "ăci orice foc deasupra lui apune."
91   Vorbi maestrul meu atari cuvinte, deci îl rugaifsă-mi dea şi-acea bucată de care-mi dete-o poftă-aşa ferbinte.
94   ,,— Pustie-o ţară zace-ncunjurată de mări, numită Creta, m-a-nvăţat, supt domnul cui fu lumea mai curată.
Şi-un munte, Ida, este-n e_a, bogat în codrii mari cîndva şi-n rîuri dese, dar astăzi e pustiu ca Ioc uitat.
Lui Zevs ca leagăn Rea şi-1 alese şi, cînd plîngea, dispuse-a face hui spre-a nu se şti-n ce loc îl ascunsese.
Şi-un moş stă drept în munte-adînc, a cui spinare-acum îi stă spre Damiete, privind spre Roma ca spre-oglinda lui.
&06 De aur fin e capu-i, piept şi spete de-argint curat, iar braţele-i la fel, şi-ncolo trunchi de-aramă i se dete;
JJ109 şi-apoi, în jos, piciorul stîng de-oţel, cel drept de-argilă coaptă prin arsură şi stă mai mult, de mult, numai pe el.
firi 12   Şi-afară de-aur toate-au crăpătură 1      . şi lacrimi prin spărturi se destilează, cari muntele-1 străbat şi-unite cură
115 în iad, aici, şi pe-Aheron formează, pe Stix şi Flegeton şi drum îşi fac pe strimtul scoc ce-1 vezi, pînă-ncetează
118
oricare-al ^^it^' <Cocitul zis, fac apa le n dar, pentru c-o sa-1 \ezi,
;ta tac.">
77 Iniţial, în loc de şes se vars- fusese scris cîmp ce vars-. // 87 în loc de zăgaz, în textul de bază este transcris, probabil greşit, iagăr. // 88 Iniţia!, în loc de tu fusese scris de. / de minune] înainte A JJ 93 -mi dete-o poftă] o poftă-mi dete A // 95 Iniţial, în loc de mări fusese scris mare. / el A jj 96 supt domnul cui fu lumea mai] sub (. . .) cărei lumea fu B jj
116
i    j-„ Tt I în textul de --•     vîuri ^1/1» Mersul este Pmtru
vwna, atn t / cum e el A //
117
121   Iar eu: „_ De e din lumea noastră, tată pornit acest pîrîu, de ce pe prund de-abia sub ăst pripor numai s-arată?"
Iar eh   _ fu ştii că iadul e rotund şi-oncit de mult venit-ai tu la vale mereu la stingă, scoborînd spre fund'
CÎNTUL XV
127
tot n-ai trecut întregul rotii sale. Deci, dacă vei vedea şi lucruri noi nu da pe faţă glas mirării taie!"
130
„- Dar unde-i Flegeton şi Lete-apoi? De-acesta taci. De-acela spui că-1 face acel pîrîu făcut de-acele ploi?"
13 3   „- Orice-ntrebări îmi pui, mi-a zis, îmi place ci-al apei roşii curs clocotitor putea din ele pe-una să ti-o-mpace
136
139
Şi vei vedea, dar nu-ntr-acest ponor, pe Lete-acel ce spală duhuri care spăşită-şi au şi-iertată culpa lor."
Mai zise-apoi: „— E timpul de plecare de-aici acum şi urmeze-mi paşii tăi. Ăst mal nenins de foc ne dă cărare
142   şi-asupra lui se sting orice văpăi."
cela Tufla\âi h^en[}> A II 131 I«*h<d. *» loc de acesta fusese scris a crtgV    ^ PmU] Plrîul sc^//»8 culpa] păcatul TŢdlZ^
Ne duce-acum un ţărm al ăstui scoc, iar fumul din pîrîu deasupra-i zace, scutind şi maluri şi-apa jos de foc.
fugace
4   Precum de teama undelor
spre ei, între Cassand şi Brugge, flamanu fac stavilă ce mării-oprire-i face,
sau cum de-a lungul Brentei paduanu
le fac, ferind si vile şi castele,
cînd intră-n martie-omătul Chiarentanu,
10
astfel erau făcute-aici şi-acele, dar nici înalte-atît, nici groase nu, oricine-a fost cel ce-a clădit la ele.
13   Era departe-n urmă crîngu-acu,
încît, de m-aş fi-ntors, dormdu-1 iară, eu n-as mai fi văzut nici unde fu,
2 deasupra] ce-asupra N/1 3 scut ^\.^JJ^^\ ^. % fAt acole Nil 11 nu] aşa A II 13 acu] era A II 15 fu] sta A II
119
16  cînd duhuri multe-n stol s-apropiarâ şi toţi, părînd c-ar fi cu văz sărac, priveau la noi, trecînd, cum într-o seară
19   cu lună nouă-n mers drumeţii fac sau cum bătrînul croitor, cînd pune în ac un fir, ţintit priveşte-n ac.
22   Privit de-atare bandă prin genune, un duh mă cunoscu, iar el mă prinse de haină şi-a strigat: „ — Ei, ce minune!"
25
Iar eu, văzînd că stă cu brate-ntinse privii adînc în faţa-i coaptă,' care n-avea pe chip conture-atît de stinse
28   spre-a-rm fi-n a-1 recunoaşte-o-mpiedecare • şi-atunci, plecat, privii la el mai bine: «- Oh, ser Brunett', eşti dumneata, îmi pare!"
31
.,— Să nu te superi, fiul meu, pe mine,
mi-a zis apoi, că-şi lasă puţintel
pe soţi Latini spre-a vorbi'cu tine!"
17 ante şi ad. de noi N jj 18 priveau la noi] de-aproape ne ocheau N j cum într-o seară] cum de-obicei pe-o sear[ă] A ,'/ 19 -n mers drumeţii] trecă-torii-şi N / drumeţii fac] trecătorii fac B jj 23 :m duh mă cunoscu, iar el] fui cunoscut de unu ce A / iar el] şi-apoi N ji 26 în faţa-i coaptă care] în chipu-i ars de ploi A // 27 n-avea pe chip] şi n-avea-n chip A jj 31 — 33 Iar el: ,,— Te rog, nu fii mîhnit pe mine, că-şi lasă soţii săi şi puţintel se-ntoarse-acu-ndărăt Brunett'. cu tine!" N //
32 că-şi lasă puţintel] că-şi lasă soţii săi şi .4 // 33 pe soţi Latini] se-ntoarce-acu-ndărăt Brunetto A jj
ţii   „— Te rog s-o faci, răspunsei eu cu zel. De vrei, voi sta şi-n loc, dacă, fireşte, ma las-acesta, căci eu merg cu el."
37   „— O, zise, oricine din ăst stol s-opreşte o clipă-n loc, stă-n loc apoi o stană o sută de-ani în ploaia ce-1 izbeşte.
40  Deci mergi şi-ncet voi merge sub pulpană şi-n goan-apoi umplea-voi ăst popas, s-ajung pe cei ce-şi plîng eterna rană."
43   Eu nu-ndrăzneam al văii mal să-1 las, să merg la el, dar frunte-mi sta plecată cu-acel respect ce-umilu-1 are-n pas.
45   „— Dar ce-ntîmplare, a zis, ce soarte dată te-aduce-aici cît timp mai ai lumină? Şi cine-i cel ce drumul ţi-1 arată?"
49   „— Acolo sus în viaţa cea senină
pierdutu-m-am, răspunsei, într-o vale, pe cînd n-aveam etatea încă plină.
52   De ieri din zori, străin luminii sale,
pe cînd eu mă-ntorceam, ăst duh venit-a şi-acas-acum mă-ntorc pe-această cale."
34 Şi-am zis: „— Cît pot, te rog să faci astfel B Jj 35 De vrei, voi sta şi-i loc] Voi sta şi-n loc <, de vrei) A jj 38 stană] statuă A jj 40 voi merge sub veniţi-voi sub B jj 41 goan-] goană N // 45 are] au A jj 52 Iniţial, în lo de străin jusese scris străini. //
120
121
55   Iar el atunci: „— De-ţi vei urma ursita, în dulce viaţă clar de-am desluşit, nu poţi greşi al gloriei port, vorbit-a.
58 Şi-aşa-n curînd de n-aş fi fost murit, vâzînd ce-amic ţi-e <ceru-n îndurare,) la munca ta cu mult te-aş fi-ntărit.
'6 1   Dar neamul cel ingrat şi rău şi care, descins din Fiesole-a6 antiquo, ţine şi-acum tot firea ce din munţi o are,
•6 4   cu rău îţi va plăti făcutul bine.
Dar drept va fi: prin spini cu boab-amară ce caut-un pom cu dulcile-i smochine?
6 7   Porecla «orbi» din vechi străvechi le-o dară, că-i neam semeţ şi-avar şi plin de ură; de-a lor năravuri vezi de te dezbăra!
70 Tu glorie-avea-vei într-aşa măsură, că toţi te vor vîna flămînzi cu zor, dar iarba asta n-o s-o aibă-n gură!
56 viaţa] viaţa AŢ //59 Versul, incomplet in textul de bază (văzînd ce-amic >e), a Jos întregit pe baza formei tipărite în N : văzînd ce-amic tL ceru n
S ^•r,,1 îndurare] ?iceru-n cît ^oTt:L?i£
şi-acum ...) fim cei barbare B / barbare A //65 prin spini cu boah v™irsaă C^77tre-ama™ *P<-> A I boab-] boala /// 69^^
122
73   Să-şi fac-aceşti mişei nutreţ cît vor din înşişi ei, dar cruţe planta vie, de creşte vruna prin gunoiul lor,
76   a cui sămînţă sfînt-o să re-nvie pe foştii-aici de-origine romană, cînd cuib ajunse-a orice mişelie!"
79   „— Să nu-mi fi fost dorinţa-n totul vană, tu n-ai fi fost respins, răspunsei eu, aşa-n curînd din firea cea umană,
82   căci stă şi-acum adînc în gîndul meu şi trist mă face plinul de iubire şi scumpu-ţi chip patern, cînd tu, mereu,
85   tu mă-ndrumai să tind spre nemurire. Şi cît îţi datorez nu voi tăcea, cît timp voi fi, s-o spui cu mulţămire.
88   Păstrez şi scriu ce-mi spui de soartea mea, spre-a-mi tîlcui ce-alt text în sine-mbracă o doamnă-n cer, de-o fi s-ajung la ea.
73 Ăst neam de bestii facă-si ei cît vor B // 75 vruna] vreuna N // 77 aici] Ici N 7 78 Snd curb ajunse-n orice] cînd fu zidit ăst cuib de A / cuib ajunse-a o ce] u clădit ăst crab de N // 84 patern] de tată N / mereu] zi cu zi A^ 85 tu mă-ndrumai] îmi deteşi sfat Bv îndemn mi-ai dat B» N II 87 multa mire] mulţumire JV // 88 soartea] soarta N //
123
91   Ci-atîta vreau să ştii curat, că, dacă cu propria-mi conştiinţă voi fi una, răbda-voi sorţii tot ce-ar vrea să-mi' facă.
1109   Priscian e-n rînd cu tabăra-ntnstata si Accursius e si-aici şi pestilenta puteai s-o vezi, vrun dor de-aveai vrodata
94 Şi poţi să ştii că nu mi-e nouă-arvuna; deci, de-orice-ar fi, nimic nu-mi va păsa şi poarte-şi roata-n placul ei furtuna."
97 Virgil atunci s-a-ntors spre dreapta sa, privindu-mă şi: „— Bine ştiu s-asculte, îmi zise rar, acei ce ştiu păstra."
100  Dar eu mergeam, dorind să ştiu mai multe, cu ser Brunetto şi-ntrebai ce soţi mai are-aici, distinse minţi şi culte.
103   „— E bine pe-unii să-i cunoşti, dar poţi să laşi pe mulţi uitării să-i consume şi-ar fi şi timpul scurt să-i spui pe toţi.
106   Pe scurt, au fost toţi clerici cu renume şi oameni mari din lumea literată şi toţi murdari de-acelaşi viciu-n lume.
Hl2
115
118
91 ştii] ştiu N // 94 nouă] nou- N jj 95 înainte A jj 95-99 deci poarte-şi robu-n pace-al său săpoi şi-n pace poarte-şi roata ei fortuna."
Virgil atunci spre dreapta sa-uapoi, întors, privi şi: „— Bine ştiu s-asculte cîţi ştiu păstra ce-aud!" mi-a zis apoi. N jj
96 Marginal dreapta este scris V. Chiţ[u]. // 97 părinte A jj 99 minte A jj 101 Brunetto] Brunett' N J şi-] şi-1- -V //
1
s-o vezi pe cea ce, scoasă din Florenţa de primul serv, şi-a dus să-i aibă scrumul din rău întinsii nervi ai săi Vicenţa.
Mai multe-aş spune, dar de-aici nici drumul, nici vorba s-o lungesc eu n-am putinţă, căci văd pe prund suind de colo fumul:
vin cei la cari eu n-am îngăduinţă.
Tresoro meu la inimă "ti—1 pui,
că-n el trăiesc şi n-am altă dorinţă."
121   Se-ntoarse-apoi, părînd, în fuga lui de-acei ce-aleargă spre postavul verde pe cîmpul veronez, şi-aşa-1 văzui
124
cum fuge-acel ce-a-nvins, nu cel ce pierde.
111 vrodată] vreodată JV N II 124 acel] cel N
• 119 meu] -al meu JV // 121 părînd] apărînd
124
O, ce de răni pe trupul lor văzui
şi proaspete şi vechi arsuri şi-urgie,
încît mă-ncrîncen chiar şi-acum cînd spui.
CÎNTUL XVI
l   Eram şi de-unde-acum s-aude bine, căzînd ăst rîu, cum sună-ntr-alt ponor, ca zumzetul ce-1 face-un roi de-albine,
4   cînd iată-n goană trei, cu-acelaşi zor, s-au rupt fugind <(din gloata care> trecea prin ploaia asprei cazne-a lor.
7   Veneau spre noi toţi trei cu strigăt mare: „— Ia stai, tu, cel ce, după haina lui, din urbea noastră cea coruptă pare!"
5 s-au rupt trei inşi din gloata ce, fugară Ax / fugind, trei umbre dint[r]-A2 j In textul de bază a fost scris doar s-au rupt, fugind, versul fiind întregit cu varianta din 02. / Pentru versurile 4 — 5, cf Dante :
quando tre ombre insieme si partiro, correndo, d'una torma che passava. / în varianta publicată de George Coşbuc în „Literatură şi artă română", VI (1901 —1902), p. 354, terţina formată din versurile 4—6 are următoarea formă :
Trei umbre-atunci văzui că-n grabă vin,
desprinse dintre umbrele-alungate
pe şesul plin de ploi, de plînset plin. // 8 haina lui] haine pari A II 9 de-ai noştri, om din nou corupta ţară A // 9—11 Pe contrapagină, sînt scrise, unul sub altul, trei cuvinte ce urmau, probabil, să intre în rimele unei noi variante a terţinei : toscane, rane, sărmane. //
126
13   La glasul lor s-opri Virgil, iar mie
mi-a zis apoi: „— S-aştepţi pe-aceştia trei şi-i demn s-arăţi cu dînşii curtenie.
16   Ba, cred că, dacă prin natura ei
n-ar ninge-atari văpăi această gură, mai bine-ar fi ca tu să mergi la ei."
19 Văzînd că stăm, ei iarăşi începură anticul plînset şi-ajungînd, apoi toţi trei deodat-o roată se făcură.
22   Şi, cum pîndesc atleţii unşi şi goi, dintîi şi timp şi potrivită stare, de-a-ncepe-a se-mpumna şi-a-şi da război,
25   aşa rotea cu faţa fiecare • spre mine-astfel că gîtu-n sens contrar
!  i de-al tălpilor făcea a sa cărare.
12 încît le simt şi-acum în gînd, şi-atari B // 14 mi-a zis apoi] aşa mi-a zis A II 17 ăst loc n-ar ninge-aşa arsură A // 20 apoi] la noi A // 22 Şi, cum pîndesc] Cum au nărav A // 24 de-a] spre-a A // 25 Iniţial, în loc de rotea fusese scris rotind. // 26 Iniţial, în loc de contrar fusese scris opus. / spre mine] cătră mine Bx / spre mine-astfel] oricare-astfel B2 //
127
28   „— Şi-obrajii stinşi şi arşi şi-ăst loc amar de-ţi fac de noi o scîrbă care-ntrece chiar mila ta, mi-a zis un ins, măcar,
31 măcar a noastră faim-atunci te plece să spui ce om eşti tu, că viu te-ncrezi prin lumea morţii-aşa vegheat a trece?
34  Acest pe urma cui rotind mă vezi, murdar şi fără păr cum e cu totul, avu mai mare rang de cum îl crezi.
r.33
cum îns-aveam numai arsuri s-aştept, învinsă-mi fu de frică buna-vrere ce dornic mă făcea să-i strîng la pept.
"— O, nu dispreţ, răspunsei, ci durere de starea voastră m-a cuprins deodată, şi mult va fi pînă s-o simt că-mi piere,
de-ndată ce-acest domn al meu şi tată cuvinte-a spus din cari văzut-am bine că oameni demni, cum voi sînteţi, s-arată.
EI Guido Guerra e şi-a fost nepotul Valdradei celei bune şi-ncercată şi spad-avu, precum avu şi votul.
38   Din ţara voastră-s eu şi-a voastre pline de faimă nume-oricînd le-am onorat şi scrise port a voastre fapte-n mine.
40   în dosul meu ţărîna e călcată
de Tegghiai Aldobrand, cui trebuia mai multă să-i fi dat voi cinste-odată.
43   Iar eu, ce-mi duc cu-aceştia crucea mea, sînt Iacob Rusticucci şi-mi fu perire mai mult decît orice nevasta rea."
46   Să fi putut avea de foc scutire, săream la ei, acolo-n flăcări drept, că-mi da maestru-ntreaga sa-nvoire;
128
61   Eu las pelinul şi dulci poame cat, de-un duce-adevârat promise mie, ci-ntîi pînă la centru-o să străbat."
64   „— Mult timp în membre sufletul să-ţi fie stăpîn, mi-a zis alt duh, şi-aşa cum vrei, 8j să laşi pe urm-o faimă-n lumea vie!
6 7   <Mai dă Florenţa şi-azi, ca de obicei, valori în fapte şi-n deprinderi bune,) ori totu-i azi gonit din sînul ei?
50 avui de A jj 55 Ds-udată B Jj 56 Iniţial, în loc de a fusese scris am. // 64 Iniţial, în loc de sufletul fusese scris sedletu-ţi. // 67 — 68 In textul de jjj'      bază fiind scris doar :
mai sînt şi-acum virtuţi ca de-obicei
"      am reprodus"varianla existentă in B. jj 68 fapte bune'/l]//
129
Căci, nou sosit la plîns aci-n genune, Wilhelm Borsiere-atîta de nesiguri ne face-a fi şi trişti cu ce ne spune."
73
79
82
„— Poporul nou şi iutile cîştiguri te fac fără de cumpăt şi-ngîmfată, Florenţo, -ncît te zbaţi a'cum în friguri!'
76
Aşa vorbii cu fruntea ridicată.
Şi-acum toţi trei priveau aşa-ntre sine
cum faci privind spre-o vorb-adevărată.
„— De-ţi este lesne-oricînd atît de pline răspunsuri, ei mi-au zis, să dai oricui, ferice tu, că spui ce ştii că-i bine!
Iar, dac-o fi să ieşi din locul bui
şi-ai iarăşi să revezi frumosul soare,
cînd drag ţi-o fi să zici de iad « Eu fui! »,
fă şi de noi cuvînt printre popoare!" Şi, cercul rupt, în graba de-a se duce, păreau toţi trei cu aripi la picioare.
Nu poate-atît de iute-un om s-apuce să zic-„Amin!", cum ei ne-au şi apus. Deci bine vru să plece şi-al meu duce,
strigai A Jj 79 Ş-au zis A j Atunci: „_ De Poţi atît de B jj 80 răspunsuri
Să zic-„Am<in>!" nu poate-un om s-<apuce> m timpu-n care ei ne-au şi <apus> A jj
Pl   Precum din Monte Viso apei sale dintîi spre ost îşi taie curs acel pîrîu, ce-n stînga pe-Apenini ia cale
■97   şi-n munţi numit e Acquacheta el, nainte-a ce s-ajungă pe cîmpie spre-a fi la Forli-apoi numit altfel,
IlOO căzînd din Alpi pe-o rîpă, cea pustie din sus de Benedict, unde-ar putea să fie-azil de-ajuns şi pentr-o mie,
|ll03   aşa căzînd din ruptul mal vuia şi-acoalea cursul tulburei vîlcele, că-n scurtă vreme-ai asurzi de ea.
10 6   O sfoar-aveam în jurul coapsei mele pe-atunci şi eu şi-ades cu ea crezui să prind pantera cu pestriţă piele.
109   întreag-acum din jur mi-o desfăcui, aşa precum Virgil avut-a dorul, şi-apoi, făcută ghem, i-o-ntinsei lui.
92 şi-astfel urla A jj 100 o rîpă, cea pustie] rîp-a sa pustie (repetat : pustie, ţ    Axj vuieşte -42 //
130
131
t U   Spre dreapta-ntors cu ea conducătorul şi, nu departe de prăpastie stînd, în negrul hău supt el îi dete zborul.
115
„Ieşi-va lucru nou, gîndeam, fireşte, la noul semn", la care-atent fusei cît stă Virgil de-atent şi-1 urmăreşte.
CÎNTUL XVII
118   Ah, ce precaut cat-a fi cu-acei
cari văd nu numai fapta cea de-afară, ci-adînc pătrund cu mintea şi-n idei!
12 1   Iar el mi-a zis: „— Curînd o să răsară ce-aştept aici şi ce visezi tu-n tine, vederii tale-ndată o să-i apară."
124   Cît poţi, cînd pare-un adevăr, creştine, c-ar fi minciună, tu să-1 taci mereu, căci făr' de vină poţi păţi ruşine;
127   ci-aici nu pot să tac, şi iată eu,
creştine, jur pe-aceast-a mea cîntare, şi-aşa precum o lungă viaţă-i vreu,
130   că-n negrul aer gros văzui c-apare
plutind ceva, de jos, cumplit de-ajuns să tulbure pe-un om oricît de tare.
133   precum se-ntoarce-ăcel ce s-a scufuns ' ca să descurce-ancora, cînd se prinde de stînci ori de-alt vrun lucru-n mare-ascuns,
136   se-nfige-n tălpi şi-ntrcg în sus se-ntincle.
113 văzui că lîng-abis cu ea. s-opreşlc A II 116 Iniţial, în loc de la fusese scris din. / la care-atent fusei] pe care, ochii mei A // 117 vedeam ce-atent V<iigil> şi-1 ur(măreşte]> A jj 136 Marginal dreapta este scris V.M.
„— Vezi monstrul cel ce coada şiLo ascute spre-a trece munţi şi-a sparge-orice tărie; o, vezi pe cel ce-ntreaga lume-o-mpute!"
Aşa-ncepu Virgil să-mi spuie mie,
iar fiarei printr-un semn i-a spus: „—■ Să sui!",
la drumu-acel de piatră ca să vie.
'   Şi-acel scîrbos al fraudei chip, văzui c-a scos, venind, întregu-i trunchi afara, dar nu şi-a tras pe mal şi coada lui.
10  Un om în toate just putea să-ţi pară din tot aspectul blîndei sale feţe, ci şarpe-ncolo-ntreg această fiară.
13   Flocoase două brînci şi noduleţe
avea pe piept, pe coaste şi pe spate şi multe-apoi rotiţe-n mii de feţe.
k<6 printr-un semn i-a spus: „— Să sui!"'] i-a dat semn ca-n malul scund ■' '-B II 6 la drumu-acel de piatră] la malul scund Ax / la drumu-acel de piatră ca] de marmură la noi B.j acel de piatră] de sub val A„ / de piatră] de'mâr-murja] A% ;'/ 7 Văzui Ax / fund Az // 9 sa pe prund A // '
133
16  Tătarii-ori turcii-n firul ce se bate şi-n cel urzit n-au scoarţe mai cu flori, nu ţese-Arahne-urzeli mai delicate.
19   Precum la mal stau luntrii uneori,
c-un cap pe prund, iar altul le pluteşte, sau cum la nemţii cei îndopâtori
22  castorul stă gătit de-a prinde peşte, aşa la malul trist ce-ncunjura prundişul ars sta fiara ce-ngrozeşte.
25   întreaga coadă-n gol şi-o flutura, în sus zbătîndu-şi furca-nveninată ce-asemeni scorpiei ac în vîrf purta.
28   Virgil atunci mi-a zis: „— Acum ne cată puţin să-ntoarcem calea noastră pînă la fiara rea ce-acolo stă culcată."
3 1   În jos luînd deci calea pe-altă mînă,
distînd de mal, cam zece paşi ne-am dus, spre-a fi feriţi de foc şi de ţarină.
A II 27 ac în vîrf purtai cu ac er\ A , M Tj PC' /; 25 flulural ™ra consemnată anterior, este scris f, ^l^f/^ptat alături de varianta deci calea pe-] L„înd ^«îe^n if^BlT^ * " " ^ J°S ^
134
34
37
Cînd fui ajuns la ea, văzui mai sus, dar nu cu mult, un stol de umbre care şedea pe lîng-abis, în ploaie pus.
Şi-a zis Virgil: „— Spre-a şti deplin ce are în ea şi-această tind-a văii, du-te la ei, mi-a zis, şi vezi-le-a lor stare.
40
Dar scurte fie-ţi vorbele-ncepute.
Eu pîn-atunci pe monstru am să-1 fac
spătoasa ceaf-a lui să ne-o-mprumute."
4 3   Deci singur eu prin cel din urmă sac al văii-a şaptea mersei aşadară la triştii-aceia cari-acolo zac.
46   Prin ochi zvîcnea durerea lor afară,
iar mînile, drept scut, mereu le mişcă de-aprinsa ţărnă jos, iar sus de pară,
4 9   cum face vara cînele morişcă
acum din labe, acum din botul lui, cînd muşte, ori purici, ori tăuni îl pişcă.
52   La mulţi privirea ţintă mi-o ţinui pe-obrajii copţi de crîncena lor plagă si nu-i puteam cunoaşte, dar văzui
40 Iniţial, în loc de fie-ţi fusese scris-ţi fie. // 45 triştii-aceia care-acoloj răii-acei ce-n trista B / aceia care-acolo] ce-n ploaie-acolo A // 46 zvîcnea| zvîcneşte A // 49 precum din labe şi din bot morişcă A /Un cîne face vara-n ciuda lui B // 53 Iniţial, în loc de plagă fusese scris plată. //
135
55  că toţi aveau la gît cîte-o desagă, distincte-avîndu-şi semnul şi factura, iar ei păreau c-o sorb din ochi de dragă
58   Şi, cum purtam rotind căutătura, văzui pe-un galben sac ceva ce-avea de-albastru leu şi chipul şi statura.
61 Şi-urmînd mereu cu cercetarea mea, văzui pe-alt duh c-o pungă purpurie şi-o gîscă albă ca de unt pe ea.
64   Şi-alt duh, c-o scroafă grasă şi-azurie pe albu-i cîmp semnat avîndu-şi sacul: „— Ce faci, mi-a zis, tu-ntr-astă colivie?
67   Hai, pieri! Şi, viu de-ţi faci pe-aicea placul, să ştii de-al meu vecin, Vitalian, că-n stînga mea aci-şi va face vacul.
70   Aci-ntre florentini sînt paduan
şi-mi urlă toţi de m-asurzesc cu glasul: «O, de-ar sosi eroul suveran
7 3   cu punga cu trei ţapi! »" Şi-ntoarse pasul şi scoase limba din strîmbata-i gură, cum face-un bou cînd dă să-şi lingă nasul.
136
Eu fric-avînd că, stînd peste măsură, mîhnesc pe-acel ce-a zis să fiu grăbit, lasai această trist-adunătură.
!s   Pe duce mi-1 găsii acum suit pe largul spate-al fioroasei bale şi-a zis: „— Acum fii tare şi <-ndrăznit!>
82   Pe-asemeni scări vom merge-aici la vale! Voi sta-ndărăt, ca-n faţă-mi să te ţin spre-a nu te-atinge-otrava cozii sale."
8 5   Cum cei ce-s prinşi de friguri, cînd le vin
fiorii răi şi-au unghii-nvineţite, văzînd şi-o umbră-ngheaţă pe deplin,
88   aşa fui eu la vorbele rostite,
dar şi ruşine-avui şi fui ca sluga
cu bun stăpîn, cînd dă porunci răstite.
9 l   Pe-acele spete largi sării cu fuga
şi „— Strînge-mă la tine!" am vrut să spui, dar nu-mi ieşi, cum vrui să-mi iasă, ruga.
77 pe-acel ce-a zis să fiu grăbit] pe cel ce scurtă vreme dete A // 79 spete A jj 81 în textul de bază, lipseşte ultimul cuvînt din vers, întregirea fiind făcută pe baza variantei din 02,' cf. Dante : e disse a me: „Or sie forte e ardito!". j In varianta publicată în „Convorbiri literare", XXXVI (1902), nr. 6, p. 497—501, versul are următoarea formă: şi-mi zise: „— Haid' curînd şi fii bărbat! // 93 dar] şi C //
137
1!
94   Dar el, pe care scut eu mi-1 avui
mai sus, m-a prins în braţe-al meu părinte de-ndată ce suit pe fiară fui.
97   Şi-a zis: „— Acum, Gerione, nainte! Largi cercuri fă şi lin îţi fie jocul şi noua ta povarâ-ţi fie-aminte!"
100   Precum din mal o luntre-şi scoate ciocul şi-ncet se dă-ndărăt, aşa făcu şi, cînd simţi că-i larg în juru-i locul,
103   întoarse coada unde capu-i fu,
mişcînd cu ea, ca şi-un tipar, şi-o-ntinse şi vînt sub el cu labele bătu.
106   Mai mare-o spaimă nu cred eu că-1 prinse pe Faeton, cînd frînele scăpat-a şi cerul, precum vezi şi-acu,-l aprinse,
109   nici cînd Icar, sărmanul, înfierbîntata de pe-aripi ceară şi-o simţea că-i pică <şi „Mergi greşit!" cu spaimă-i zise tata,)
101 dus A jj 103 Iniţial, in loc de coada Jusese scris capul. / -n sus A // 105 adus A II 109 pică A // 109-110
şi nici Icar, simţind înferbîntata
de soare ceară aprins cum caldă p{ică) B //
111 Pentru a respecta rima, am înlocuit versul din manuscrisul de bază: şi „Rău ţii drumul 1" tatăl i-a strigat, cu varianta existentă în 02. / tata A //
138
fl2 decît a mea, cînd mă văzui, adică, că stau în aer, de-orice parte-n gol, şi-afar' de fiară nu mai văd nimica.
%ii   Dar ea pluteşte lin, făcînd ocol,
scoboară-ncet, dar nu-i simţeam plutirea \       decît de jos şi-n faţă-un vînt domol.
118   Subt noi, la dreapta, s-auzea vuirea cumplitei guri făcînd un zgomot mare, de-aceea-n jos plecai puţin privirea
12 1   şi-abisul mă-ngrozi cu mult mai tare, căci urlete-auzii, văzui şi focuri şi-ntreg mă strînsei ghem de spaimă mare.
12 4   Ce-ascuns fu-ntîi văzui apoi pe-alocuri, precum roteam, trecînd prin mari orori, ce-ntruna tot sporeau din mii de locuri.
127 Ca şoimul stînd pe-aripi mult timp aori, nevrînd nici paseri nici momeli, şi face să-i strige-al său stăpîn: „Acum scobori!'
112 adică A // 112—114 Pe o Joiţă de ţigară introdusă în legătura caietului este scris :
{..................) adică frică
că-n aer gol eu de-orice parte s<î>nt şi-afar' de fiară nu m<ai> văd nimica. //
113 Iniţial, în loc de că jusese scris ş(i). // 114 pe-un monstru B / nimica A 11 115 Iniţial, în loc de dar fusese scris ea. // 119 Versul este scris pe contrapagină, în text fiind lăsat loc gol. // 125 Iniţial, în loc de precum fusese scris cum.
139
130
se lasă-ncet şi zboară făr' de Dace m sute de rotiri. departe-apoiP * de domn s-aşază mînios şi tace,
133
înfund astfel Gerion pe-amîndoi
sub poalele maltei rîpi ne puse
Şi. -abia simţind că-i descărcat de noi
CÎNTUL XVIII
136
ca şi-o săgeată de pe arc se duse.
Un loc e-n iad, Văi-Rele se numeşte, de piatră-ntreg, cu faţă ruginie, cum e şi-naltul mal ce-1 cercuieşte.
în centru-acelui blăstăm de cîmpie căscat se vede-un puţ şi larg şi-afund, al cărui chip la timp îl voi descrie.
Iar spaţiul cît rămîne-i loc rotund,
cît e-ntre puţ şi rîpa asta mare,
şi-n zece văi ăe-mparte-ntregu-i fund.
10   Precum e locul unde spre-apărare a zidului se văd pe sub castele un şanţ urmînd pe-alt şanţ în număr mare,
13   aşa erau făcute-aici şi ele.
Şi-aşa cum vezi şi punţi care să treacă pe-alt mal, din pragul ăstor citadele,
4 în centru-acelui blăstăm] Drept centru-acestui blăstăm B jj 5 căscat se vede-un puţ] se casc-un puţ, cumplit de B jj 7 Iar spaţiul cît] deci brîul i (suprascris : cinga,) cît B jj 8 din puţ pînă B J rîpa asta mare] înaltul zid şi are A jj
141
16
19
22
25
28
3 1
asemeni punţi din poala stîncii pleacă şi, peste gropi şi valuri <alergînd>, merg pînă-n puţ, ce rupte-n el le-neacă.
în locu-acesta ne găsirăm cînd ne-a scos Gerion de pe el şi-n cale porni Virgil spre stînga, eu urmînd.
Văzui la dreapta alte stări de jale şi cazne nouă şi călăi de-alt soi ce-umpleau această cea dintîie vale.
Mişeii-n fund veneau, cu toţii goi,
spre noi din centru-văii-un stol; de-afară
alt stol, dar mai grăbit, în rînd cu noi,
precum pentru-mbulzeală mult-aflară romanii-un mod de-a circula pe punte în anul jubilar şi-aşa (aşezară)
să aibă toţi, pe-o lature-a lor frunte spre Sanct' Angelo, cîţi spre dom mergeau, iar pe-altă parte-acei ce merg spre munte.
17 Ultimul cuvînt al versului din textul de bază : şi peste gropi şi valuri necurmat, a jost înlocuit, pentru rimă, cu alergînd, existent în A. jj 19 Iniţial, în loc de în fusese scris iar. / Marginal dreapta este scris Vezi Chiţu./ / 25 Un stol de răi venea A jj 30 anul jubilar]luna jubilară A J şi-aşa ■(...) aşezară B I Versul, incomplet în textul de bază (în anul jubilar şi-aşa) a fost completat, potrivit rimei, cu varianta B. jj ii Iniţial, în loc de să fusese scris pe. / ca toţi pe-o parte <. . .) căii B j să aibă toţi] că toţi aveau A jj 32 spre Sanct' Angelo] sp<r)e Angel B j Cf. Dante : verso'l castello e vanno a Santo Pietro. //
sŞi draci cu coarne bice lungi aveau, VJn multe părţi pe negrele colnice, şi-amar din dos cu bicele-i băteau.
: Vai, cum săreau de iuţi să se ridice la-ntîiul bici şi n-aşteptau să-i bată al doilea rînd şi-al treilea rînd de bice!
Pre cînd mergeam, îmi fu întîmpinată de-un ins privirea şi-am strigat grăbit: „— Nu-1 văd pe-acesta azi de-ntîiaşi dată."
b M-oprii deci să-1 privesc şi s-a oprit Virgil şi se-nvoi pe plac să-mi facă, puţin să mă şi-ntorc cu cel lovit.
Iar el credea că mi s-ascunde, dacă va sta cu capu-n jos, ci-i fu-n zădar, căci zisei eu: „— Tu, cel ce ochii-şi pleacă,
49   de nu eşti dintre-acei ce-ades îţi par, tu eşti Caccianemic, eşti el, fireşte, dar ce te-a-mpins aci-ntr-atît amar?"
• 34 văii A II 34-36
Şi draci cornuţi în multe părţi a văii,
mari bice avînd <..............■.;>
băteau din dos cu mare-aspnme rau. b \\
36 răii A ,1 50 Tn U«* * ^£^^^7 \Cf. Dante : Venedico, se tu Caccianemico. ¥
142
143
52   Iar el: „— Nu-ţi spui cu drag. Dar mâ sileşte cuvîntu-ţi clar ce-aşa de dulce-mi suna şi prima viaţ-a noastră-mi aminteşte.
5 5   Marchizului, oricum ar fi să spună
vrun zvon scornit, fui eu care i-am dus să-i facă voia sora mea cea jună.
58   Nu-s singur bolognez sub bice pus, ci-i plin ăst loc de ei, de-atîta ginte, încît din Reno la Savena nu-s
6 1   deprinşi atîţia sipa să cuvinte.
De vrei dovezi şi-un fapt ca să-ţi explici; cumplita-ne zgîrcenie-ţi fie-aminte."
64   Pe cînd vorbea astfel, îi dete-un bici, strigînd, un drac: „— Hai, votrule, odată, că nu-s femei să poţi să vinzi şi-aici!"
6 7   Plecai apoi şi-ajunsei pe-al meu tată şi-n scurtă vreme-acolo ne găsirăm pe unde-o stîncă e din mal plecată
70   şi-ntorşi la dreapta, lesne-o şi suirăm şi-aşa, plecînd pe-a dînşii crestătură, din iadul de deasupra noi ieşirăm.
60 Iniţial, în loc de încît jusese scris păcat, iar în loc de Savena, Ravena. //
61 sipa A II 63 zgîrcenie] risipă A // 64 îi dete-un bici] i-a tras nn bici 73 // 65 dc-a schimbului B // 67 Plecai apoi şi-ajunsei pe-al meu] îndată m-adu-nai cu scu<m>pul 73 //
Iar, cînd am fost şi unde-i o spărtură spre-a face celor biciuiţi un drum prin ea, „— Să stai, mi-a zis, şi ia-n căutătură
şi pe-alte duhuri cu pornire rea, a căror faţă, căci veneau minate cu noi în rînd, tu n-o putuşi vedea."
Şi, stînd pe pod, vedeam nenumărate cirezi venind spre noi din punct opus, gonite-amar cu biciul de la spate.
Şi, fără să-1 întreb, Virgil mi-a spus: „— Priveşte-acum pe-acel semeţ, pe care durerea sa de-aici nu 1-a răpus,
păstrînd şi-n chin regească-nfăţişare!
Stăpîn ajunse-al lînei aurei
în Colchis el, prin sil-ori înşelare.
Trecînd prin Lemno-n urma vremii-acei cînd şi-au ucis, lipsitele de minte, pe-ai lor bărbaţi impiile femei,
ifll   şi-aici prin daruri şi prin dulci cuvinte seduse pe Hipsifela, pe-aceea ce pe-alte toate le minţi nainte,
144
a face] a da Ay / biciuiţi] bătuţi A2 // 84 sa de-aici] în care-i pus A // 85 b&strînd şi-n chin] cum ţine-a sa B j şi-n chin] şi-aici A jj
145
94   şi, grea cu el, lăsă apoi femeia. Această culpă-i dă acest flagel şi-şi ia pedeapsă şi pentru Medeea-
97   Cu el merg răii ce-au sedus la fel. Destul îţi fie-acum vederii tale şi-acest ponor şi cei ce plîng în el."
100   Eram acum pe unde-ngusta cale trecea pe-al doilea val, ce e picior al punţii cei din ceealaltă vale.
10 3   De-aici noi auzeam într-alt ponor cum gem mişeii şi pufnesc pe gură şi-şi bat cu palma scâfîrlia lor.
106   Pe rîpi era depus un strat de zgură de-un abur puturos ce-adîncu-1 scoate şi-i ochilor un chin şi-n nas tortură,
Pe cînd priveam şi-un duh îmi fuse ţelul, cu-atîta glod pe cap, că n-avui fel să ştiu de-i preot, ori mirean mişelul:
ir „— De ce te-nholbi mai mult, îmi zise el, decît la alţi îmbălegaţi, la mine?" „-- Mai mult, căci te-am văzut, de nu mă-nşel,
cînd va cu păr uscat, i-am zis, ştiu bine, şi eşti Interminei din Lucea tu, de-aceea mă şi uit mai mult la tine."
Cu palmele-atunci tigva şi-o bătu:
„— Mă-nfund-aici ce-am linguşit cu gura,
că-ntr-asta limba făr' de trudă-mi fu."
Maestrul meu apoi: „— Căutătura ţi-o fă puţin mai cătr-adînc ţintită să poţi vedea cu ochii-acum făptura
)  murdarei sluj nici, cea ce, despletită, se scarpină cu unghii-mbălegate, acum stînd dreaptă-n sus, acum stîrcită.
10 9   iar fundu-atît de-adînc, că nu se poate vedea decît ureînd al punţii dos, de unde-i steiul culme-a bolgii toate.
112   Ajunşi şi-aici, văzui în bolgie jos popor scufuns într-un noroi în felul acelui stere ce din privaţi e scos.
101 Iniţial, în loc de e fusese scris ca. // 106 Iniţial, în loc de depus fusesi scris depus-o. // 108 şi-i ochilor un chin şi-u nas] vederii chin şi (iniţial: şi-aj nasului B jj
§33   E Tais, cutra, celei ce-ntrebate
de-amant:  «Am graţii mari că ţi-am făcut ăst dar ? », i-a fost răspunsul:  « Minunate! »
136   Şi-ntr-ăst ponor destul e ce-am văzut."
H1S Iniţial, în loc de şi-un fusese scris un. // 116 avui fel] putui A // 118 jk,— De ce te-i fi-nholbînd ?" fu vorba lui A // 119 decît la alţi] mai mult decît ■1 A jj 127 Maestrul meu apoij Virgil apoi mi-a zis A // 128 adînc] drum |p'// 129 şi pleacă-te să poţi A // 130 despletită] tărbăcită Ax / despletită, [Cum A2
147
Mai larei sau strimte nu mi se parura de cum"în mîndrul San Giovanm-al meu ca locuri de botez căldări făcură,
CÎNTUL XIX
din cari, nu-i mult de-atunci (şi-o spun că vreu să-nlătur zvonul fals), văzînd că moare un prunc în ea, am rupt pe una eu.
10
13
O, Simon mage, o, bieţii tăi ciraci! Voi sfinte bunuri ce se cad unite cu sufletele bune, voi, rapaci,
le vindeţi, pe-aur şi pe-arginţi votrite! De voi acum trompeta mea să sune, fiindc-al treilea sac pe voi vâ-nghite!
Acu-n vecinul loc de-amărăciune urcaţi eram pe-a stîncii-aceea parte ce-i punctul, cel mai nalt peste genune.
Supremă minte, o, cîte-arăţi tu arte şi-n cer şi pe pămînt şi-aici afund şi cît de drept a ta putere-mparte!
Văzui c-avea şi-n coaste şi pe fund murdara stîncă găuri, pe-o măsură la fel de largi şi-avînd girlici rotund.
2 ce] cari A // 3 cu sufletele bune] cu cei curaţi la suflet A // 9 ce-i este seri, peste un alt cuvînt, indescifrabil. / ce-i punctul ce-i culmea Ai W.sutem" fnltt; °' Cf de.df P^PWte A II 12 ce mar. arată multele i art \ii, 15 XiT l0'de^ ius*s° mari,, iar in loc de gîrlrci, gra<..:> / a
fel de largi] de largi fiind A jj , b   \ ..././ia
148
Din orice groap-un rău scotea picioare mai pînă-n şold pe gura văgăunii, dar trupu-nfipt îi sta-n ascunzătoare
13   şi toţi cu arse tălpi cum sînt tăciunii, aşa-şi zgîrceau tot trupu-aceşti mişei, încît să rupă orice sfori şi funii.
28
= 31
34
Precum pe-obiectul uns cu vrun ulei vezi flacăra de-a lungul lui cum fuge, aşa zbura un foc pe tălpi la ei.
„— Ce duh, maestre, este-acel ce muge mai rău decît al văii-ntreg popor şî-o mult mai roşie flacără-1 şi suge?"
Răspunse el: „— De vrei să te scobor pe coastă-n vale, unde-acela zace, vei ştii din gură-i crima lui şi-a lor."
37   Iar eu: „— Mi-e bine tot ce ţie-ţi place, tu domn îmi eşti şi ştii că nu m-abat din vrerea ta şi ştii şi ce se tace."
17 ca-nmi<n>d<rul. . .> al meu acolo A // 18 ca locuri de botez] ca guri pentru 'fcotez B II 24 Iniţial, în loc de dar fusese scris şi. // 26 Iniţial, i;K loc de mişei fusese scris mizeri. // 35 -n vale] văii A II 38 ştii] vezi A //
149
40 Deci sus, pe-a patra coamă ne-am urcat şi-ntorşi, ne-am scoborît pe mina stingă spre fundu-acel şi-ngust şi-nscorburat.
43   Nici nu-ncetâ pe şoldu-i să mă strîngă maestrul meu pînă a sosit la cel ce-avea din tălpi aşa de-amar să plîngă.
61   Dar domnul meu: „— Să-i spui făr-amînare: nu-s eu, nu eu pe care-1 crezi că vine." Şi-am spus precum ceru şi, mult mai tare
64   strîmbîndu-şi toate-ale lui arse vine, oftat-a duhul din adîncul lui şi-a zis plîngînd: „— Ce vrei atunci cu mine?
46   „— Oricine-ai fi, tu, suflet trist, ce-astfel, ca paru-nfipt, te zbuciumi din călcîie, vorbeşte-mi, dacă poţi", strigai spre ei.
6 7   De-ţi e dorinţa ta să ştii ce fui
şi numai ea pe-aceste rîpi te-alungă, să stii că marea mantie-o avui
49 Şi-am stat ca şi-un duhovnic ce mîngîie pe-un ucigaş perfid, ce-n groapă-i stînd, îl cheamă iar, ca moartea s-o mai mîie.
32   Iar el strigă: „— Soseşti aşa curînd? Soseşti tu, Bonifaciu? Aşadară minţi scrisoarea-n ani, mai mult spunînd!
55   Eşti şi sătul de-a veri ce te-ndemnară să nu te temi prin fraud-a fi-nsurat cu mîndra doamnă ca s-o faci de-ocara?"
58 Şi-atunci, cum stă şi-acel ce-i ruşinat că n-a-nţeles ce i s-a spus şi care nu ştie ce răspunde, astfel am stat.
70   şi-aieve-al Ursei pui, o mînă lungă şi-aşa de-avid să-mi văd ursoii graşi, că banii strînşi m-au strîns aici în pungă.
73   Sub capul meu prin crăpături sînt traşi cîţi, papi fiind, făcut-au simonie şi-adînc căzuţi acolo sînt rămaşi.
7 6   Cădea-voi jos şi eu cînd o să vie acel ce tu-mi păruşi, cînd iute-acel cuvînt dac-ai sosit ţi-1 spusei ţie.
7 9   Dar stau de timp mai mult arzînd astfel şi-nfipt cu susu-n jos decît în ţapă va sta cu roşii tălpi acoalea el,
52 în textul de bază, în loc de strigă este scris striga // 54 minţi ( \rn vrun an cu doi A JJ . \-
67 De-ti e dorinţa ta] De-ai dorul numai ca A jj 73 traşi A jj 81 întextu de bază este scris tălpi roşii, marginal dreapta fiind făcut semnul de in versare a celor două cuvinte. Jj
150
151
82   că-n urniă-i vine din apus un papă mai plin de crime-n loc fărădelege, şi-n locul meu şi-al lui el o să-ncapâ,
85   un nou lason, căci banii-1 vor alege; şi, cum cu-acela moale domnu-i fu, aşa va fi cu el al Franţei rege."
8 8 De-a fost prea aspru-al meu răspuns acu nu pot să ştiu, dar ştiu c-atare-mi fuse: „— Ia spune-mi mie, ce comori ceru
91   al nostru domn lui Petru cînd îi puse în mînă cheile spre-a-i da domnia ? « Urmează-mă! » şi-altce nimic nu-i spuse.
94   Iar Petru şi-alţii, dînd apostolia în locul celui ce-n Gocit azi zace, ce bani cerură ei de ia.Mathia?
97   Rămîi deci unde esti, că bine-ti face, iar banii pungăşiţi păstrează-i bine, căci ei făceau să nu laşi Franţa-n pace.
100   Şi, dacă n-aş purta şi-aici în mine
respect de-acele chei pe cari preasfîntul a vrut să i le porţi, trăind, cu tine,
io 3 mi-ar fi acum cu mult mai crud cu vîntul, căci voi, de-avari, daţi crimei privilegii, strivind pe buni şi-umplînd de răi pămîntul.
Il06   Pe voi, pe papi, vă vede-n cartea legii Ioan în chipu-aceîei mari mişele ce sta pe ape şi curvea cu regii
109   şi-avea şi şapte capete şi-n ele
şi-n zece coarne, <tărime î>nnăscută, cît timp al ei bărbat fugea de rele.
112   Din bani dumnezeirea vi-e făcută!
Şi ce-i un biet păgîn? Nimic, vezi bine, căci el ador-un zeu, dar voi pe-o sută.
115   A cîtui rău izvor fu, Constantine, nu-ncreştinarea ta, ci darul care ; făcu bogat pe-un prim păstor prin tine!"
103 Iniţial, în loc de acum cu fusese scris cu tine. // 108 curvea] curvărea Alt adultera A9 li 109 şi-avea şi şapte capete] iar capete-avea 7 A II 110 Lacuna din manuscrisul de bază a fost completată pe baza variantei din Ot: că-n zece coarne-a.vea tărime. / Pentru versurile 109— 110, cf. Dante :
quella che con le sette teste nacque, e dalie diece corna ebbe argomento. /
In varianta publicată în „Convorbiri literare", XXXVI (1902), nr. 7, p. 584—589, cele două versuri au următoarea formă :
Şi-n zece coarne-a ei avea tărime (fiind cu şapte capete născută)
iar în acea apărută în „Viaţa literară", I (1906), nr. 17, p. 2:
Şi-a fost cu şapte capete născută şi-n zece-ale ei coarne avea tărime. //
94 Iniţial, în loc de Iar fusese scris Nici /Cînd (     \ rin,-S A //os      a * A     96 re,-„1 a„  a li an   -       ,   • t-      ' v.' ■> aaia A // 95 perdut-a
si // vo ce.ut-au A // 99 sa nu laşi Franţa-n] să n-aibă Carlo A // '
115 Izvor a cî[t] A //
153
152
118 Şi-n timp ce-i recitam a tari tropare mustrare-a fost, ştiu eu, ori furia lui' dm labe el zbătea cumplit de tare.
32 1   Cu-aceste vorbe cred că eu plăcui
maestrului, căci el, zîmbind, îmi prinse mustrarea-n care-aşa de sincer fui
CÎNTUL XX
124   De-aceea el în braţe mă cuprinse şi, sus cînd fui povară mînii sale sui pe drumul pe-unde-ntîi descinse
127 netrudit de-a mă ţinea pe cale la pept, încet pe arc-apoi m-a scos pe drumu-acestei văi spre-a cincea vale
130
133
Blînd puse-acoalea sarcina sa jos
pe rupte şi-aspre stînci, pe unde cale
nici caprele n-ar face-o bucuros.
De-aici apoi văzui într-altă vale.
De-o nouă caznă-mi cat-a face rime spre-a da subiect, din lumea cea-necată, cîntării douăzeci a părţii prime.
întreag-aveam atenţia mea-ndreptată ca pînă-n fund să pot vedea-n genune şi-n cît amar de plîns era scăldată.
Şi-un neam văzui, plîngînd cu-amărăciune, şi-umbla-n tăcere prin rotunda vale şi-ncet, cum merg cei vii în procesiune.
io
Şi, dînd vederii-o mai departe cale, ciudat sucit pe-oricare-aci-1 văzui cu-ntregul trunchi din gît pîna sub şale,
121 şi cred, cu-aceste A // 124 in braţe măi vesel mă si A II ir> r lesnicios A // 133 văzui] pătrunde A ?      11    2 bucuros]
14 M
■ V.
13   spre spate-avînd întoarsă faţa lui. De-a-ndosul ei deci trebuiau să vie, că-n fată văzul stins era oricui.
stins? A II
" 155
16   Se poate, zic, c-ar fi paralizie
prin care-un om atari suciri să pată, dar n-am văzut şi nici nu cred să fie.
19   Socoti, de-o vrea cel sfînt, să prinzi în viaţă din cîntul meu, creştine, o-nvăţătură: putut-am eu să am neplînsă faţă,
22   văzînd de-aproape-a omului făptură strîmbat-astfel, că plînsul lor, curgînd din ochi, trecea pe buci prin crăpătură?
25   Proptit de-un colţ al stîncii aspre stînd, am plîns şi-am plîns pînă ce bunul tată „— Mai stai, mi-a zis, cu alţi nebuni în rînd?
28  Ţi-e mila vie-aici, cînd ţi-e-ngropată, căci cei mai mari mişei sînt cei ce au murmur cînd văd divina judecată.
31   Sus, capul sus şi vezi pe-Amfiarau, pe cel ce-1 înghiţi pămîntu-n fine la Teba-n şes, iar oştîle-i strigau:
3 4    «Dar unde alergi acum şi ce-i cu tine? », dar el s-a tot scufuns pînă căzu la Minos, cel ce-nhaţă pe-orişicine.
ctr^ffî8/^^ it/i2^d- ^ ™* * //3o
I?   Şi vezi că piept din spete-aici făcu: prea mult să vază-n faţa sa el vruse, deci umblă-ntors şi-ntors şi vede acu.
iO   Tiresias vezi-1, cel ce-odată fuse
femeie-atunci cînd, din bărbat schimbată, el membre-atari ca şi-o femeie-avuse,
M3   şi-avu dintîi c-un băţ din nou să bată din nou doi şerpi cum dragostea-i uneşte şi iar primi făptura sa bărbată.
46   Cu spatele de burtă-i se propteşte Aruns, acel ce-n munţii Luni, pe unde văleanul cararez cu greu pliveşte,
49 un pustnic stete-al peşterii afunde de marmură şi larg avu spre mare şi larg deplin spre cer, în zare-oriunde.
52 Cu părul despletit pe sînu-i care tu nu i-1 poţi vedea acum, căci el şi tot ce-i păr pe ea dincolo-1 are,
156
I
r1
38 Iniţial, in loc de faţa sa fusese scris feta-i. // 39 Iniţial, m loc dc dec* fu^e 'sens si. / în loc de umblă, fus.se scris iniţial, probabil am greşeala, umbră. / vede-aoM vadă 4 // 45 spre A // 47 Iniţial, înainte de Aruns fusese scris e-. //50-51
' şi larg avu spre cer şi larg pe mare, nimic avînd în drum. spre-a i le-ascunde. B /,'
157
55
ea Mante- fu, pribeagă fără ţel ce-n locul meu natal în urmă stete, de-aceea vreau s-asculţi aici niţel.
(i Dar apele-i, de-ndat-apoi ce cad, ;'CU nume Mincio, nu Benac scoboară si-asa se varsă la Governo-n Pad.
58
6 1
64
67
70
Cînd tatăl ei sfîrşitu-obştesc şi-1 dete
şi sclav-ajun.se patria lui Bac,
fu lung prin lume-alergul ăstei fete.
în mîndra-ne Italie zace-un lac, dincoace de Tirol, şi ne formează hotar de cătră nemţi, numit Benac.
Mai mult de-o mie de-ape ce brăzdează din Garda-n Val Camonica Peninul aceste toate-n zisul lac stagnează;
şi-un loc e-n lac, unde-ar putea vecinul pastor al Bresciei conveni cu cel ce e-n Verona, ca şi cu Trentinul.
Peschiera stă, frumos şi bun castel, la rîpa cea mai scund-a astei ape şi ţine-n frîu pe bergamasci cu el.
Nu curge mult şi-ajuns pe locuri şese, se-ntind lăţite-ntr-o mocirlă lată ce-aduce vara multe boale-adese.
Trecînd pe-acolo deci, cumplita fată pămînt uscat văzu-ntr-acel nămol şi-n el nici om, nici holdă sămănată ;
P'S   şi-aici, fugind de lume cu-al ei stol }     de servi, urmîndu-si trista-nvătătură, t-    trăi, lăsînd acolo trupu-i gol.
l
88 Răzleţi de primprejur apoi umplură
f. plugari ăst loc ce-n smîrcul său cel lat
ţf avea-mprejur firească-ntăritură
91   şi, făr-al sorţii semn, ei nume-au dat cetăţii lor clădite pe-oseminte ca fetei cei ce-ntîi pe-aici a stat.
73
Pe-aici apoi prisosul, cît nu-ncape în lac, îşi rumpe peste mal un vad, ca rîu cătînd pe verzi cîmpii să scape.
61 zace] este A // 66 m zisullac stag<nează> astea A // 69 Iniţial, în loc de
scund '^7 ST C/ C\ • 7? frfT°,S,?i] ^ nalt Şi A 11 71 la rîPa cea mai ane? } Ifli'i "> ™<ai> Joaf - A II 73 Pe-aici apoi prisosul] Prisosul deci al apei A H 75 Iniţial, m loc de ca rîu cătînd fusese scris cătînd ca rîu. //
I
94   Şi mult îi fu poporul, mai nainte de-a fi de Pinamont cu-nşelăciune credulul Casalodi scos din minte.
I
76 Dar el de unde apele lui A // 77 iese A // 86 traiurmînd A // 87 trăi, lasmd acolo] şi-acolo si-a lăsat şi A II 89 Iniţial, în loc de -n fusese sens prin, iar (% loc de său, ei. // 92 Marginal este scris V.M. // 94 Şi mult] Ei mult A // 96 Iniţial, în loc de credulul, Coşbuc începuse să scrie neb<unul>. //
158
139
97   „De-aceea-ţi spun, că, dac-ar fi să-ţi spună că alte-origini are-al meu pămînt, să poţi minciunii-un adevăr opune."
100   Iar eu: „— Ce-ai spus, maestre, -mi este sfînt şi-al tău cuvînt tărie-a prins în mine, ca praf mi-ar fi oricare-un alt cuvînt.
Guido Bonat îşi plînge-aici ştiinţa şi-Asdent, ce-acum să fi rămas la piele ■: şi sfori ar vrea, ci-acu e-n darn căinţa.
Vezi tristul stol cari au fugit de-andrele, de fus şi gheme şi-au prostit creştinii, fierbînd şi ierburi şi-nvîrtind ulcele.
103   Dar vezi şi-mi află-n neamul care vine vrun vrednic de văzut şi mi-1 arată, căci tot ce vreau aceasta e, ştii bine."
106   Iar el: „— Acel cu barba răsfirată pe spete-a fost, cînd Grecia-n greul pas de-ai săi bărbaţi era despoporată
109  aşa c-abia copii i-au mai rămas,
augur şi-a dat cu Calcas semnul care porni din Aulida primul vas.
Dar haide-acum! între-ambele confinii a celor două lumi ni se scufundă în mare, sub Sevilla, Cain cu spinii.
Şi-apoi, ieri noapte luna fu rotundă şi nu uita că zarea ei ţi-a prins şi bine-aori în sihla ta profundă."
Aşa-mi vorbea, iar noi mergeam întins.
112   Eurifil se numea şi-ăst nume-1 are în naltu-mi cînt unde de dînsul spui; tu-1 ştii, că-mi ştii întreaga mea cîntare.
115 Cel slab în şale-aşa, că parcă nu-i, e Scot şi-ntr-adevăr avu putinţa să-nşeie lumea, cu magismul lui.
97 unii ţi s-ar A // 99 să poţi minciunii-un adevăr] minciunii-un adevăr să-i poţi B l minciunii A II
160
Jt Iniţial, în loc dc sihla fusese scris siha. // După terminarea cîntului XX, iorge Coşbuc a scris pe fila 95, lăsată goală .'„Nu criticii cari pricep greutatea, facei nefericiţi ţînţari efemeri cari strigă pentru un cuvînt, d.e. plagă pfw/., XVII)". Este un reflex tîrziu al atacurilor duse împotriva sa, pentru htţiba utilizată in traducerea „Divinei Comedii", în specialîn paginile revistei
ţpyfa morală". Vezi, dintre acestea, în special articolul semnat de CA. Io-jficu, „Monstruozităţi poligloto-coşbuciste în traducţia «Infernului» lui Bante" („Forţa morală", II, 1902, nr. 15, 17 febr., p. 3).
işa prin vrerile divinei arte, dar nu prin foc, o smoală jos ferbea, (bmplînd de vîsc tot malul de-orice parte.
CÎNTUL XXI
/edeam că e, dar nu vedeam în ea Idecît numai băşici de forfot pline,
fr"
îcînd ea-n umflare-i , răsuflînd, cădea.
10
13
Din punte-n punte-aşa trecurăm noi, vorbind de multe cîte-aici îmi cată să nu le cînt, şi ne-am oprit apoi
pe-al punţii vîrf, ca bolgia-nvecinată şi-alt plîns zadarnic sâ-1 vedem acum, şi-o şi văzui nespus de-ntunecată.
într-al Veneţiei arsenal precum, ferbînd, vezi iarna smoala cea tenace spre-a unge luntri<i> ce-au crăpat pe drum
şi nu mai pot pluti, aşa că-şi face ici unul vasul nou şi-nfundă stupă prin coaste celui mai puţin dibace
şi-aici la proră dreg, dincoa' la pupă, cioplesc lopeţi şi funii-şi fac şi sparte vîntrele de catarg, cîrpind, le-astupă,
6 Iniţial al doilea şi lipsea din vers. //7 într-al Veneţiei arsenal! Ca ,i-„
It^Z m&}n r" 8 ,er-bînd WZi ian^ în timP de iarnă erb 9 luntn<i>] vase A // Imţial, în loc de -nfundă jusese scris afundă. // '
162
Pe cînd steteam atent să văd mai bine, | „— Ia vezi, ia vezi!" strigînd, conducătorul m-a tras, de unde stam, grăbit spre sine.
Şi-asemeni unui om mişcai piciorul cînd nu s-opreşte-a şti ce lucru-i cere să fug-astfel, căci spaima-1 ia cu zorul
şi-aşa fugind, întoarce-a sa vedere, şi-n dosul nostru eu pe stînci văzui un negru drac fugind din răsputere.
Ce chip cumplit avea e greu să spui şi cît de fioros era-n mişcare cu-ntinse aripi şi iute-n mersul lui!
r
#
■ Aşa ferbea prin vrerea sfintei arte B // 28 Iniţial, întoarce-a sa lip p vers, locul lăsat gol fiind completat ulterior. / întoarce-a sa] ia lucrul / 29-30
şi-un negru diavol după noi văzui
§fugind, pe stîncă sus, din răs(putere) B jj era] părea A //
163
«I.
34   Cu umeri nalţi ca nişte ţepi si care purtau călare-un păcătos pe ei, ţinut de pulpi cu bine-nfipte gheare.
3 7   „— Să-1 daţi, ai punţii noastre-ortaci ai mei, adînc pe-un om fruntaş din sfînta Zită, iar eu mă-ntorc s-aduc şi pe-alţi mişei
40   în urbea lor, că-i bine garnisită şi toţi pungaşi, afară de Bontur; din «nu », pe bani fac «da », într-o clipită."
Tu crezi că eşti în Serchio să-noţi? De vrei să scapi de-a căngii-nţepătură, • din smoală capul tău să nu-1 mai scoţi!"
Şi căngi pe el o sut-atunci căzură
şi iar:       Aci, cînd vreai să joci, te-ascunde,
aşa că, dacă poţi, pe-ascuns tu fură."
Tot astfel bucătarii pun să-nfunde
rîndaşii carnea cu ţepuşe, cînd
<ea stă plutind în vasul dat în unde.)
4 3   Şi-1 dete-adînc, iar el pe malul dur
s-a-ntors, fugînd cum n-am văzut în viaţă scăpat din lanţ vrun cîne după fur.
Şi-atunci Virgil: „— Spre-a nu le da prin gînd c-ai fi pe-aici, mi-a zis Virgil, tu cată vro stîncă jos şi-ascunde-te curînd.
46   Scufuns dintîi, s-a-ntors la suprafaţă pe spate-acela, însă dracii toţi:' „—Nimic aici n-ajută, sfîntă faţă!
34-35
35 pe ei ortaci] ,, în loc de
Cu u<meri> asc<uţiţi> şi-avînd călare cu ambele picioare-un rău pe ei A JJ
cuambi<i> craci un păcătos B/137 „- Să-1 daţi, ai punţii noastre-
Trfînr /Unt" n°aStrC- a 2if; orta<* fi/ortaci] soţi A /,' 38 Iniţial adine fusese sens v-aduc. // 41 — 42
şij-alară de Bontur, tîlhari în modul că fac pe bani din « da » un « nu » <.
•> "fi//
42 fac « văzut în zăvodul
da » din « nu , A // 43 Şi-1 dete-adînc] îl dete-adînc B 1/ 44 u-an, viaţa] n„ cred ca s-avîntă A //45 lăsat din lanţ, uruiiud pe hor a II 40 iniţial, tn loc de la fusese scris pe. // .
164
fi Şi-orice-ndîrjire vezi că mi-o arată, să nu te temi, că-i ştiu, fiindc-avui cu ei acest război şi de-altădată."
|64  Trecu pe punte-apoi şi, cînd văzui că merge drept spre-a şasea rîp-a văii, oh, mare-a fost aici curajul, lui.
li Iniţial, în loc de să fusese scris ca să. // 51 nu-ncerca A JJ 52 Iniţial, in Wme de Şi fusese scris Cu. // 52—54 Marginal dreapta, versurile sînt unite cu o jmtoladă iîngă care Coşbuc a scris V.M. // 55 să-ndese din textul de bază a Bpit înlocuit, pentru rimă, cu  să-nfunde, notat în A. JJ 57  Versul din
■Mutul de bază (deasupra apei ea-n căldare iese) a fost înlocuit, pentru rimă, m Varianta notată în A.J plutind, ea stă-n căldarea dată-{nundă) B JJ 58 fţttywZ : Şi-atunci: „— Ca lor să nu le dea prin gînd /Şi-atunci Virgil: „— Spre-a nu le da B JJ 63 război cu ei pe-ai[ci] A jj 66 curajul]-ndrăz-Jj^ncalX A JJ
î
•165
67   Cum sar şi furioşi şi iuţi dulăii
pe-un biet sărac, ce-oprîndu-se, se-nfige cerşind unde s-opri, de-o parte-a căii.
Şi mie-apoi maestrul: „— Te ridică, tu, cel pitit la punte printre stei, vegheat plecînd, să vii fără de frică!
70   săriră de sub punte cu cîrlige
Văzui pe dracii toţi spre el cum pasă dar el: „_ Nu fiţi mişei! a prins să strige
Ieşind, plecai grăbit, cînd însă ei văzui că toţi spre mine-ntoarnă paşii, m-au prins fiori că tot vor fi mişei.
73   Şi, pîn-a mă-nhăţa cu căngi, să iasă
din gloat-un ins să-i spui ce vreau si-apoi veniţi şi m-apucaţi, de vă mai pasă "
»4   Asa văzui, cînd au golit arcaşii Câprona după pact, ce fric-avura văzînd pe şes ce mulţi erau vrăjmaşii.
76 Strigară toţi: „_ Ia du-te, Codîrloi!" Ei toţi au stat şi-un ins al negrei gloate veni zicînd: ,._ Cam ce-ai pofti la noi?"
F97   M-am strîns de domn cu-ntreaga mea făptura şi-asupră-mi gînd de rău văzînd că-1 au, ie stam cu ochii tot în ochi şi-n gură.
79
"   .Cyf.zl tu că m-ai vedea pe-aicea, poate
a zis Virgil, eu, cel ce vezi tu bine
că pot să-nfrunt a voastre-atacuri toate,
100   Plecară furca toţi, dar se-ndemnau
asa-ntre ei: „- Sâ-i trag una-ntre spete? , iar altu-apoi: „- Să-i tragi, să ţipe au!
82
de n-ar fi vrun destin şi vreri divine? Fă joc, căci vrerea cea'din cer mă face sa duc pe-un viu pe-aceste căi cu mine!'
fio3   Dar unul dintre ei, acel ce stete
de vorbă cu Virgil, s-a-ntors grăbit _ si-a zis: „— Domol, spre el, domol, băiete!
85
Şi-atunci, o, ce-opărit rămas-ai, drace!
Văzui din mîni şi cangea cum îi pică
şi-a zis spre-ai săi: „- Lăsaţi pe-acesta-n pace'
106   Si nou-apoi: „Un drum cum aţi dorit pe arcul ăsta nu-i, căci arcul zace în fundul văii-a şasea (năruit,)
92 Iniţial, în loc dc toţi fusese scris -utorn. /-ntoarnă] avîntă A // ^ gînd de rău] euget rău A \\ 103 acel ce stete] cu faţa plmade furiei // 104 ra T     ins c; a — Domol]   „— Domol!,  zicind  A I 10o  caii   a /
W^nu est! pe-a est <.> fiindcă A // 108 In textul defaza a fost sens JnLTîu funlm văii-aVa-ntreg, adaugîndu-se forjară a se respecta \ima  ruină. Am completat de aceea versul cu năruit, notat tn A. II
166
167
109   dar, dac-a merge tot pe-aici vă place, daţi tot prin ăst ponor, precum vă cînt, şi-alt arc aflaţi şi-i drum pe-acolo-n pace.
112   Cinci ceasuri mai spre-amurg de cîte sînt. s-umplură ieri o mie două sute şaizeci şi şase de-ani de cînd e frînt.
115 Vro doi de-ai mei vor da\> raită iute, să-mi caute răi ce ies la mal, şi-astfel plecaţi cu ei, că bine-o să v-ajute.
De eşti prudent şi-acum ca de-obicei, nu-i vezi cum mîrîie-ntre dinţi, părinte, şi-au ochii-n cap cu gînd de-a fi mişei?"
Răspunse el: „— N-aş vrea să te-nspaimînte ce vezi! Scrîşnească-n dinţi cum vor; o fac spre-acei din smoala lor ferbinte!"
36   La stînga deci pornirăm prin ponor,
ci-ntîi văzui, ca semn, că toţi se-ntoarnă, strîngîndu-şi limba-n dinţi, spre şeful lor,
139 iar
el, plecînd, făcu din cur o goarnă.
118   Hei, Zbate-Aripi, în front, cu Farfarel, şi Bot-de-Ogar cu voi, şi Viţa-i-Sece! Haid', Fund-de-Iad, şi tu, şi Parpanaghel,
121 nebunul Cap-de-Cîne, să mai plece colţatul Rît-de-Porc şi Forforoată! Bărboi-Zbîrlit vătaf acestor zece!
124 Mai daţi pe lîng-aprinsa smoal-o roată şi-ăşti doi la altă punte-ntregi să vie, că-ntreagă trece peste boîgia toată."
127   „— Ce văd, am zis, maestre-al meu, vai mie! O, fă, i-am zis, să mergem făr' de ei, de ştii, căci eu nu-i cer tovărăşie.
109 dar mergeţi tot pe-aici, dacă vă place A jj 120 Iniţial, în loc de Parpan-ghel jusese scris Farf(arel)>. // 127 Iniţial, în loc de am zis jusese scris aici. / „Ce văd, am zis A / Dar eu: „— Ce văd B jj 128 O, fă, i-am zis] O, fă, de ştii A jj 129 Marginal dreapta este scris V.M.
168
CÎNTUL XXII
i   Văzui şi călăreţi cum cîmpi întrapă, cum dau atacuri sau, făcînd alai şi-a ori în vălmăşag fugind, cum scapă,
4 cursari prin ţara voastră-ntîmpinai şi bande-n treacăt, neamule-aretine, şi joc de suliţi şi-ncurări de cai,
7  urmînd după chimvale-ori tamburine, cu buciume-ori cu focuri din castele şi semne de-ale noastre-ori chiar străine,
10   ci-atare-avînd poznaş cimpoi nici ele, nici oşti eu n-am văzut, nici escadroane, nici nave-urmînd un far sau grup de stele.
13
Mergeam acum cu-aceste lighioane
cl nTad rtaţ1' t0ate M-e Sdul. ca-n iad nu ceri tămîie şi icoane.
9 şi semne de-ale noastre-ori r-hiirt <>■
un far sau] lumini de far sau TniTT^1 ori * A II ™
aste. // sau A II 13 n loc de aceste Jusese scris
170
Dar eu aveam numai la smoală gîndul, să văd şi-a bolgii-ntreaga aşezare şi răul neam ce-1 scaldă-n ea, ferbîndu-1.
P   Precum cînd dau piloţilor pe mare delfinii semn cu spetele rotunde să-şi scape-a lor corabie de-necare,
22   aşa, spre-a răsufla, şi-aici şi-altunde
vedeam vrun rău spinarea cum şi-o saltă, dar numai fulgerînd, şi iar s-ascunde.
,25   Cum stau prin bălţi şi broaştele-ndeolaltă la mal şi-astfel c-afar-au numai botul, dar labele şi-ntregul trup în baltă,
28   şi-aici astfel la mal umpleau ei totul, dar, cînd s-apropia Bărboi-Zbîrlit, pe toţi-n clipă-i şi-nghiţea borhotul.
31   Văzui, şi-am sufletul şi-acu-ngrozit, pe unul stînd, cum e pe cînd le sperii că stă o broască si-altele-au sărit,
34   dar Bot-de-Ogar i-a şi-ncleştat în perii smoliţi ai lui cîrligul şi, trăgînd, ce-a scos din lac o vidră-mi fu vederii.
13
17 Iniţial, în loc de bolgii fusese scris bolgei. // 19 Iniţial, în loc de cînd fusese scris cum. // 30 Versul, omis la transcriere, este scris pe contrapagină. // 32 odată A // 36 şi-a tras şi-a scos ce-o vidră B / spînzufraţi] A //
171
3 7   Ştiam pe ciraci pe nume-acum pe rînd, căci fui atent şi cînd aleşi ei fură şi şi-ntre ei cum se chemau strigînd.
40
4 3
46
,,— Hei, Foc-Nestins, aleargă si-i înfige în spate gheara să-1 jupoi de piele!" Şi toţi au curs cu căngi şi cu cîrlige.
Iar eu: „— De poţi, maestre-al căii mele, să faci să afli cine-i desperatul căzut aici în mîni atît de rele?"
Mergînd Virgil, deci a-ntrebat de statul din care-a fost născut, iar el îi spuse: „ — Sărmana maică mă născu-n regatul
Navarrei unde-n slujbă ea mă puse, căci tat-avui pe-un biet de marţafoi,' şi-al său distrugător şi-a tot c'e-avusc.
52   La bunul domn Tibald fui serv apoi şi-acoalea-n coţcării fui meşter mare, de cari-acum dau seamă-ntr-ăst noroi."
49
55
Iar Rît-de-Porc, ce-avea doi colţi, cum are şi-un porc mistreţ, făcu ca-n şold mişelul să-i simt-un colţ ce-artist e-n spintecare.
37-39 Versurile sint unite, pe marginea din dreapta a filei, cu o acoladă m dreptul căreia este scris V. Chi<ţu>. // 38 Căci fui atent] atent fusei All aleşi] strig<aţi> Ajj 40-42 Versurile sînt unite, în partea din dreapta a filei cu o acolada, m dreptul căreia este scris V.M. // 50 cald A II 51 "ce si ne el si tot ce-avu distruse B'// 52 Tibald A jj ' ''
De răi motani mai dete şoricelul! Bărboi-Zbîrlit însă-1 cuprinse-n braţă şi-a zis : „— Pînă-1 înfurc, cu-ncetinelui!"
1-1 duse lui Virgil apoi în faţă: „De vrei să ştii mai mult, întreabă-1 dară, că-ndat-apoi sar alţii şi-1 înhaţă."
Şi-a zis Virgil: „— Cunoşti tu, aşadară, prin smoală vrun nemernic să se cheme latin de neam?" „— De-un duh cu-a voastră ţară
|J7   vecin m-am despărţit de scurtă vreme. De-ar fi şi-acum deasupră-mi ăst mişel, de căngi şi gheare-acum eu nu m-aş teme."
tfiQ   Dar Bot-de-Ogar: „— Ce stăm acum astfel?" Şi-n braţ i-a-nfipt al căngii vîrf subţire şi-un mare sfert de carne-a rupt din el.
|73   Şi Fund-de-Iad tot sta să-1 ia-n primire de jos, mai de la pulpi, ci-n rotogol se-ntoarse-al lor decan cu rea privire
176   şi-a stat puţin mai blînd turbatul stol. Virgil, nezăbăvind, din nou grăit-a spre cel ce sta privindu-şi osul gol:
19 Iniţial, în loc de însă-1 cuprinse fusese scris îl p^rinse...). // 59 — 63 Ci-1 prinse-n braţe-atunci şi-a zis: „ — Bărbaţi, să-mi staţi, pînă-1 înfurc, tăcuţi ca mielul."
S-a-ntors cu faţa spre Virgil apoi: „Dc vrei să ştii m<Jai) mult, să-ntrebi, că-mi zbiară « că dornici de-a-1 jupi m(ai)> am vro doi." B jj
(MO cu-ncetiuelul] să-mi siaţi ca mielul A jj 61 apoi A jj 65 să se cheme] ■ta să se zică B Ij 66 „— De-un duh cu] Iar el: ,,— Cu A / „— De-un duh ■acu-a voastră ţară] ,,— Lăsai cu-a voastră ţară B jj 67 vecin pe-un duh, ■ude vreme puţintică B j vecin lăsai pe- A jj 69 de căngi şi gheare-acum eu nu (TO-aş] de gheare-acum şi căngi nu m-aş ni<ai) B jj 75 se-ntoarse-al lor decan [Cu rea] şi-a-ntors decanul aspra A jj
173
9   „— De cine zici că rea ţi-a fost ursita cînd tu, lăsîndu-1, mai spre mal te-ai tras?" Răspunse-acela: „- Fratele Gomita
de-or sta puţin deoparte-aceştia-n pace Spre-a nu se teme-ai mei de-a lor mînie, şi eu, de-aici din mal, pe loc voi face
82 galuricul, oricărei fraude-un vas. Astfel avut-a-n mîni pe inimicii lui Ninu-ncît de pomin-a rămas,
nu unu-ori doi, ci şapte să vă vie,
c-un semn din gur-aşa cum dăm signale
cînd iese-un ins si vrea tovărăşie."
85   dar bani le-a smuls < şi-n cîmp a pus voinicii, > cum el zicea, şi-a fost înşelător şi nu-n mărunt, în multe alte-oficii.
88   El stă-n contact cu cel din Logodor, cu Zanche-acum, şi-şi spun nenumărate, tocind de dragă-le Sardinia lor.
Dar, vai, vedeţi-1 pe-altu-n fălci cum bate! Eu multe-aş spune, dar mă tem că el îmi face grapă ghearele-i pe spate."
S-a-ntors vătaful lor spre Farfarel, ce tot pîndea din ochi cum să-1 apuce: „— Tăiatule din furci, mai stai niţel!"
Cel groaznic îngrozit atunci spre duce:
„— Lombarzi ori tusei să vezi şi, dacă-ţi place
să-i şi auzi, a zis, ţi-i pot aduce,
83 şu rupt pr opteau<a> pnen B // 85 în textul de bază a fost scris doar dar noi os S„T S-- ?T eSte comPhtat cu «» fragment scris pe contrapagină II 93-95 Marginal dreapta, alături de acolada care uneşte cele trei versuri este scris Să se schimbe.// 94 -oiu A // 96 Iniţial, în loc de mai fusese scris dar. / mapoi Ax / mai stai niţel![ dar stai niţel As //
174
91
94
97
Dar Cap-de-Ogar, cu botul feţii sale în vînt şi dînd din cap: „— Nemernic ce-i şi ce prilej scorni scăpării sale!
)9   Bogat pungaşu-n laţuri cîte vrei!"
„— Ei, da! Sînt rău cum nici nu se mai poate, c-aduc la chin cu mult mai rău pe-ai mei!"
jl2   Perzînd răbdarea Zbate-Aripi, cu toate că toţi i s-opuneau: „— De-mi sari în lac, eu nu-n galop sărind mi te voi scoate,
ci-n zbor de-aripi în clipă-ţi viu de hac! >       Supt mal, fîrtaţi, şi vom vedea noi dacă eşti tu, decît noi toţi, mai mare drac!"
118   Nou joc, creştine, ascultă şi-o să-ţi placă! Se-ntoarseră deci toţi, spre-alt mal cătînd, si-ntîi fu cel ce n-ar fi vrut s-o facă.
Î02 de-aici din mal] şezînd aici A II 104 cum dăm noi A // 108 şi-auzi, spre-a ne scăpa, ce-au pus la cale B //
175
12 1
124
127
130
13;
Pîndind priinţâ clipei şi-nfigînd
pungaşul bine tălpile-n ţărînă,
sări şi-astfel scăpă de-al bandei gînd.
O ciudă fu pe toţi acum stăpînă,
dar mai ales pe cel ce cauză fu,
deci şi porni strigînd: „—. Tu-mi eşti în mînă!'
Dar nu-i era, căci zborul nu putu să-ntreacă frica. (El peri subt undă, iar dracu-n zbor se <î>nălţă acu.)
Nu piere-o raţ-altminteri scufundată în lac, cînd vine-un şoim ce tot astfel trudit şi mînios de drum îşi cată.
Cu ciudă de-acest lucru, Parpanghel zbură pe urma lui, dorind ca hoţul să-i scape-n lac, spre-a se prici cu el.
uDar celălalt era dibaci coroi
Sa-1 scarmene vîrtos! Şi-aşa căzură
de sus în smîrc, în clocot amîndoi.
Şi-n pripă-i despărţi acea căldură, ci-atîta clei pe-aripi li s-a lipit, j' că nu puteau să iasă din arsură.
Cu-ai săi se văicărea Bărboi-Zbîrlit
şi-urni pe patru-n ajutor să sară
cu căngi cu tot pe-alt mal, iar ei, grăbit,
la postul lor şi-aici şi-aici zburară şi căngi întinseră spre-acei spurcaţi ce-aproape copţi, sub scoarţă se-nfundară.
Noi însă i-am lăsat aşa-ncurcaţi.
136   Iar cînd i-a fost scăpat, sărindu-i moţul, sări cu ghearele pe soţ şi-apoi se-ncinse-o harţă peste lac cu soţul.
125 şi-ntii pe-acel ce-o cauză fu greşelii 73 / fu] fuse A Ij 128— 129 în textul de bază este scrisă doar prima parte a versului 128 : să-ntreacă frica. Pentru porţiunea reprodusă din O.,, cf. Dante :
quelli audo sotto e quei drizzo volando suso il petto. / în varianta publicată pentru prima dată în „Universul literar", XX (1902) nr. 5, p. 2, versurile 127— 129 au următoarea formă : Tărie însă zborul său n-avu ca groaza celuilalt, perit sul.) undă, deci dracul se-nălţă-njurînd acu. // lipsea din vers. II 132 şi mînios] el şi-uciudat A jj 134 zbura
131 Iniţial, tot di[ii]. . . s-a-ntors A
[s'joţ A H 135 Iniţial, în loc de Iar fusese scris Şi. // 137 sări]
176
|0 Iniţial în loc de sub fusese scris
Mînie dac-adaog rea-voinţh, goni-ne-vor cum n-a gonit copoi pe-un iepure ce-1 ia de gît cu dinţii.
CÎNTUL XXIII
Simţeam de groază păru-n cap vîlvoi şi-am zis, atent în urm-avînd privirea: „— De nu ne-ascundem repede-amîndoi,
1   Tăcuţi şi singuri, fără soţi, acum mergeam, urmînd din urmă pe părinte cum merg şi fraţii minoriţi pe drum.
4 Dar cearta ce-o văzui mi-aduse-aminte de-un şoarece şi-o broască despre care Esop ne da-ntr-o snoavă-nvăţăminte.
7   N-au „nu" cu „ba" mai mult-asemănare decît au astea două, dacă bine priveşti şi-alături şi-nceput şi fine.
10   Şi-aşa cum dintr-un gînd alt gînd îţi vine, alt gînd din primu-aşa mi se născu, sporindu-mi spaima cea dintîi din mine.
13 Şi-aşa gîndeam: motivu-n noi le fu şi-a poznei cei de rîs şi-a suferinţii şi negreşit că li-e necaz acu.
4-5
De (iniţial: Dar) snoava lui Esop mi-aduse-aminte prezenta ceart- (iniţial: lor) a lor (. . .y B Jj 8 dacă bine] cînd şi fine A JJ 10 Precum deci dintr-(.. .} fu cazul A jj li sporindu-mi spaima cea dintîi din] şi prima spaim-a duplicat-o-n B / diti noi pornit-a hazul A jj 13 Motivul, eu gînd<ii), în noi A jj 14— 15 batjocurii (iniţial: acestuiJ ce-o pat şi-a suferinţii ce-i arde-aşa, că-i prinse cred necazul. B jj
1T8
din ghîare-rele, maistre, mi-e perirea. îi simt cum vin pe urmă-ne-alergînd, aşa de vii îi văd cu-nchipuirea."
|3   Iar el: „— De-aş fi şi-oglindă, mai curînd n-aş prinde-a ta icoană, cea de-afară, precum ţi-am prins pe cea ce-o ai în gînd.
Spre-a mele-a tale gînduri se-ndreptarâ, egal cuprins avînd şi-acelaşi zbor, şi-aşa-ntr-un singur sfat mi se-nchegară.
^31   De-o fi pieziş la dreapta,-ncît uşor să facă malul drum într-altă vale, scăpăm de-nchipuita goan-a lor."
16 Mînie dac-adaog rea-voinţii] Deci furie-acum de-adaugă Bjl 17 goni-ne // 18 Marginal dreapta' este scris V.M. // 19 pătrunde A jj 21
1-24
..................y de nu ne vom ascunde
şi eu şi tu <............ .----■......> B II
de gloata lor, că-n urmă ni-e. pornită
şi-i văd aşa că simt chiar cum mă-nhaţă A jj
' oglindă, mai curînd] oglinda-mplumburită B jj 27 grăbit precum ţi-am "{■rins-o cea gîndită B JJ
179
34 Dar n-a-ncheiat şi restul vorbei şale, cînd si văzui pe draci, cu-aripi întinse, aproape-a ne-nhăţa, sosind pe cale.
3 7 Virgil în braţe-atunci grăbit mă prinse, precum de zgomot deşteptată mamă, cînd vede-n casă lucrurile-aprinse.
Abia ce-am fost ajunşi în fund, văzui pe draci din zbor pe culme cum se la sa drept unde-am fost, dar nu mă măi temui,
căci pronia ce voi-ntr-a cincea plasă să-i facă servi, de ei spre-a fi păzită, le-a stins orice puteri din ea să iasă.
40
43
apucă fiul spre-a fugi şi-n samă luînd numai la el, ea nici pe sine nu-şi dă răgaz s-arunce vro năframă;
aşa pe spate s-a lăsat cu mine
din vîrf, pe coasta repede ce-astupă
din sus prăpastia văii cei vecine.
46   Nicicînd nu cred pe-al morii scoc s-o rupă deodată apa-n vale mai cu zorul cînd este aproape să s-azvîrlă-n cupă,
4 9   pecum pe-acel părete-a curs cu zborul Virgil, şi mă ţinea la pieptul lui, părînd că fiu îi sînt, nu-nsoţitorul.
"Ăt^Vz-lr,1 A "37 VirS*la bra*-atunci **bit] Deodar-atunci vir0u la pept A /, 38 cum mama, cmd de larmă-i dest<eptată> B /' 39 — 41
scris Vauarita (/40 Iniţial, m loc de apucă fusese scris îsi //41 mai mult gnjind (iniţial: avînd cu griji; de el decît de sine B jj
180
Aflarăm jos o ginte-aici, smolită, umblînd prin cerc cu mers nespus de Im, -      • .Inie de trudită.
plîngînd pe-o faţă ]
Si cape-aveau cu glugi lăsate plin şi-adînc pe ochi, şi-n felul cum le taie la rasa lor monachii de la Rin.
De aur faţă-aveau, părînd văpaie, dar grele-atît prin plumbul blănii lor, că Frideric pe-a lui ie-avea de paie.
£c7   Ah, trist veşmînt, în veci obositor!
Şi-n rînd cu ei, întorşi la stînga iarăşi, mergeam atenţi cum plînge-acest popor.
70   Dar, strîns de drumul strîmt şi de povara-şi, asa de-ncet venea, că-n rînd cu mine aveam tot noi, cu orice pas, tovarăşi.
Bau---
18 O gmt-af<larâm. . .> sulimenitâ A // 63 monachii dc la] călugării l?.A // ■K că Frideric pe-a Iui le-avea] că Fr<ideric> avea pe-a sa A II 68 In.ţial, KlocdeeifuseLcris el. U ™ Iniţial, in loc de aveam iot Jusese sens c-aveam K / c-aveam tot noi, cu orice pas] oricare-al nostru pas ne da A, U or.ee ipas aveam tot alţi B jj
181
73   Deci zisei: „- Tată, caută pe-oarecine cu nume, am zis, şi fapte cunoscute şi-aşa mergînd, tu vezi pe lîngă tine "
76
Şi-un duh dm dos, fiindu-i cunoscute cuvintele toscane: „_ O, staţi, voi cei ce-n neagra noapte-aşa fugiţi de iute
79   că poate pot să-ţi dau si eu ce vrei>"
S-a-ntors atunci Virgil,' privind prin vale, .,— Aşteapt-, a zis şi mergi încet ca ei!"
şi:
82   Şi, stînd, văzui pe doi zorind pe cale cu mare dor de-a fi cu noi în rînd, ci-opriţi erau de plumb şi-ngusta cale.
85   Sosind, ei m-au privit mult timp tăcînd şi-n sus ţineau chiorîş căutătura; se-ntoarseră-ntre ei apoi, zicînd:
,,— Acesta parcă-i viu, că-şi mişcă gura Iar dacă-s morţi, cum n-au aceste blane ce drept al lor le iartă-ncărcătura ?
91   Şi-apoi: Tu, oaspe-al turmei cei sărmane de trişti făţarnici, te rugăm să spui, şi nu ne-ascunde, cine eşti, toscane?"
80 atunci, întors, privi A // 89 Coşbuc a transcris în textul de bază, probabil greşit: Iar, dacă-s vii, cum n-au aceste blane; cf. Dante:
e s'e' son morţi, per qual privilegio vauno scoperti della grave stola? //
M   „- Născut am fost, răspunsei, şi crescui ia. mîndrul Arno-n marea lui cetate si-am trupu-acel ce-a pururi îl avui.
Dar cine voi, a căror destilate
dureri prin ochi sînt chin vedem mele?
Ce chin e-n voi ce-atît de-amar vă bate?"
100   Râspunse-un ins: „- Aceste haine grele, în cari sîntem cu plumb aci-mbracaţi, cîntaru-1 fac să geam-astfel sub ele.
§10 3   Noi din Eologn-am fost, doi veseli fraţi, Lodiingo el, eu Catalan, şi-odată de-a ta cetate ambii-am fost chemaţi,
|106   cum şi-alte daţi chemă, spre-a fi păstrată odihna ei, dar noi i-am fost atan precum Gardingul şi-astăzi mai arată.'
109   Eu vrui atunci să zic: „— Voi răii, cari... dar n-am mai zis, căci văzul rm se duse pe unul răstignit şi-nfipt cu pari.
112 Văzînd că-1 văd, întreg el se distruse, suflînd în barbă-şi cu-ndelung oftat; iar popa Catalan, care-1 văzuse:
90 ce drept al lor] şi-al lor ce dr<ept> A //
97 destilate] răvărsate AH 99 Iniţial, în loc de vă bate fusese scris v-abate f l -, l „a I amarl crud 4J< 101 Iniţial, în loc de in fusese scris de. ţf ml^J fac]rlc cumpărfa' A {, 106-108 Marginal dreapta este scris V.M. //
182
183
115   „— Acest înfipt ce-1 vezi, a zis, da sfat iudeilor că, spre-a-mpăca poporul, un om căznirii trebuie-a fi dat.
118   Stă gol, cum vezi, şi-nchide-n drum ponorul şi trebuie să simtă cît de grei sînt toţi cari trec şi pun pe cl piciorul.
121   Şi socrul său e-n bolgie-aici şi-acei ce-au fost cu el părtaşi în sfatul care a fost sâmînţa rea pentru iudei."
124   Văzui şi pe Virgil cum sta-n mirare de-acest întins în cruce-astfel pecum etern va sta-ntr-atît de tristă stare.
142
ci-i rupt aici şi nu e drum să treacă,
dar lesne-o să suiţi şi pe ruine,
că zac în fund, spre coasta ce se pleacă."
Puţin Virgil a stat retras în sine şi-apoi: ,.— Acel ce-nţeapă răii-n lacul de smoal-a lui, ce rău şi-a rîs de mine!'
„— Eu şi-n Bologn-am auzit că dracul e sac de vicii şi, minţind mereu,
că-i tată al minciunii'
a zis monacul.
Î4!   Cu paşii mari porni maestrul meu, 1      avînd puţin pe-obraji a furiei floare, şi-aşa, lâsîndu-i pe-ncărcaţi, şi eu
|l 4 8   pornii pe
urma dragilor picioare.
127   Se-ntoarse-apoi spre Catalan: „— Şi-acum. să-mi spui, de eşti stăpîn al vrerii taie, nu este-aici la dreapta-ne vrun drum
130   pe care să ieşim dintr-astă vale,
spre-a nu constrînge iarăşi îngeri răi cu noi să vie-a ne-arăta vro cale?"
133   „— Aproape-aici, s-o vezi cu ochii tăi, răspunse el, din marea rîpă pleacă un arc ce trece toate-aceste vai ;
121 şi-acei] ei,., acei A // 123 a fost sămînţă rea pentru] sămînţ-a iost a morţii-ntre AH 133— 136 Versurile, omise la transcriere, sint scrise pe contrapagină.) I
184
ijo_141 Marginal dreapta este sen
is V.M. Chiţu.//142 am auzit] auzii/l
CÎNTUL XXIV
1   Pe-acel răstimp al tînărului an, cînd Feb îşi udă-n Urn-ale lui plete, iar noaptea-ncepe-a da spre meridian,
4  cînd bruma pe cîmpii vrea să repete frumoasa faţă a albei ei surori, ci-aripile-n curînd îi pier muiete,
7   lipsit de-orice nutreţ, se scoală-n zori ţăranul trist şi vede alb tot locul şi-oftînd, îşi bate şoldu-adeseori.
10   Acasă-ntors, în vai îşi varsă focul, ca bieţii-acei ce n-au ce să-şi mai facă, ci-ncet începe să-şi aline focul,
13   văzînd cum lumea-ntr-alt vestmînt se-mbracă în scurt răstimp, şi ia toiagul lui şi-(a> turmei foame-n cîmp acum o-mpacă.
1 Pe cînd c anu-abia născut şi-şi spală B // 2 aurite A jj 4 imite A // 6 topite A II 10 în vai îşi varsă focul] îşi blastemă norocul A II 11 Iniţial, în loc de -si jusese scris -mi. // 14 şi] deci A // 15 Iniţial, în loc de a jusese scris şi. //
186
Aşa-nspăîmat de-al meu maestru fui tle-atîta nor ce i-1 vedeam pe frunte, ci-al spaimei plastru tot aşa-1 avui.
că-ndată ce-am ajuns la rupta punte, s-a-ntors cu-acele dulci priviri spre mine, precum le-avu dintîi sub tristul munte.
2*2   Şi-atent aici privind peste ruine
şi-n minte multe cumpănind de toate, el braţe-a-ntins, strîngîndu-mă la sine,
23   şi, ca şi-acel ce face şi socoate
şi-a pururi pare-a şti şi-apoi ce vrea, astfel, spre vîrf trudindu-se-a mă scoate,
28   pe-o stînc-a stat; şi-alt stei de după ea
văzînd, mi-a zis: „— Tu treci pe-aceea stană, dar vezi dintîi de poate-a te ţinea."
3 1   Ah! n-a fost drum de-acei <ce> poartă blană, căci greu de tot, el cel uşor, eu dus din colţ în colţ, urcam acea corhană.
34   Şi, dacă n-ar fi fost decît mai sus
într-alt ponor mai scurt-aici ruptura, eu, nu ştiu el, dar eu m-aş fi răpus.
I.
%J ci-al spaimei] dar sp<aimei> A // 23 multe, omis iniţial, este scris, cu. semn de intercalare în vers, pe marginea din dreapta a filei. // 29 treci] suie Ai /stană] stană, petroaie At //
187
3 7   Cum îns-al Malebolgii, fiind spre gura acelui puţ adînc, pieziş se-ntinde, oricare-o bolgie-şi are-astfel făptura,
40 că suie-un mal, iar celălalt descinde. Şi-ajunsem astfel şi-unde-am cunoscut ca cea din urmă piatră se desprinde.
4 3   Cînd fui pe vîrf, deloc n-am mai putut să merg şi-am fost atît făr' de suflare că, unde-am fost ajuns, am şi şezut.
46   „— Să cade-aici să-nvingi orice-amînare, căci, stînd pe puf sub cald coperemînt, n-ajungi la gloria cea fără de care
49   cîţi mistuie-a lor viaţă pe pămînt pe urma lor aceleaşi urme lasă ca spumele pe-un rîu sau fumu-n vînt!
52   Deci sus, şi-nvinge truda ce te-apasă prin vrerea cea ce-nvinge-orice bătăi, cînd ei de-al trudei chin nimic nu-i pasă.
38 acelur put adînc] fîntînii-acei adinei ^/.se-ntinde] pogoară /; jq oncare-o bolgie-şi are-astfel] oncărei bolg<i->astfel ii e A // 40 descinde] scoboara B // 42 Iniţial, în loc dc că fusese scris şi. // 53 poteci A //
188
Căci nu-i de-ajuns să pleci dintr-aste văi ; mai lung-o scară drum pe ea ne cere! De ştii ce-ţi spui, grăbeşte paşii tăi."
Plecai-atunci şi-am zis, pe cînd putere
mai multă făţăream s-arăt de cum
aveam: „— Deci mergi, am şi puteri şi vrere!'
Pe stînci luarăm deci din nou un drum şi greu şi strimt şi-n totul stării sale mai râu şi decît cel de pîn-acum.
Spre-a nu-i părea trudit, vorbeam pe cale, cînd iat-un glas, părînd că nici nu ştie <vorbi deplin), ieşi dintr-altă vale.
Ce-a zis, deşi eram pe-acea stinghie ce-i punte-aici, eu n-am putut să ştiu, dar cel care vorbea-mi păru-n mînie.
Plecat privii spre-adînc, dar ochiul viu nimic prin neguri n-a putut învinge, deci zisei: „— Duce, o, fă te rog să viu
la zidul cel ce-a şasea vale-o-ncinge, c-aud, dar, să-nţeleg, eu n-am putere şi stau şi văd şi tot nu pot destinge."
Ipleci A // 57 deci A // 66 începutul versului, absent din textul de bază,. \st completat eu vorbi deplin, scris pe marginea din dreapta a filei. //
189
76   „— Răspunsu-mi este-atît câ-ţi fac pe vrere, <că ruga cea onestă nu se neagă, răspunse el, ci-o stîmperi în tăcere.")
79   La capul punţii pe-unde ea se leagă cu-a opta rîpă deci ne-am dus şi-n fine văzui atunci deschisă bolgea-ntreagă
82   şi-nti'-însa şerpi şi-oriunde şerpi şi pline grămezi de-atîtea specii,-ncît de ei simt sîngele şi-azi sloi de gheaţă-n mine.
8 5   Să-mi tacă Libia de pustiul ei, căci, orişicît foiesc în el scîrboşii jaculi, <cheiidri>, şi cencri, şi farei,
88   n-avu mai răi şi mulţi ca furioşii de-aici, nici el, nici golul etiop, nici malul sterp din preajma Mării Roşii.
76 ci [e] A jf 77 dorn A //77—78 Versurile sînt reproduse din B, în textul de'Jyază traducerea fiind incompletă :
Răspunse el, căci astlel se dezleagă
onesta rugă (....................) cere. //
87 Versul, incomplet în textul de bază, este întregit pe baza variantei din 02. / Pentru versurile 86 şi 87, cf. Dante :
che se chelidri, iaculi e faree produce, e cencri con anlisibena. /
în textul de bază este scris cencrii. // 90 Iniţial: din malul sterp din malu.//
190
|Şi-aci-ntr-acest scîrbos şi crud potop tfug umbre goale-urlînd de-nspăimîntate şi scorburi nu-s şi nu-i heliotrop.
; Şi-au mînile-ndărăt cu şerpi legate, ce-n spline-nfig şi cap şi cozi şi-apoi, ieşind, fac nod pe burtă ca şi-n spate.
Şi iat-atunci, pe-un duh de lîngă noi sărind, un şarpe-1 sflederi prin locul ce leagă gîtul de-umerii-amîndoi.
A scrie-un „O" sau „I" mai scurt e jocul de cum s-aprinse el şi-arzînd, căzu şi-ntreg îl prefăcu-n cenuşă, focul.
Şi-aşa cum sta distrus <şi stins) acu, de sineşi spuza prinse să s-adune şi-n sus sări şi-a fost acel ce fu.
§6   Astfel de oamenii-nvăţaţi se spune că moare-un fenix şi la fel şi-nvie pe cînd şi-a cincea sută de-ani apune.
109   <Nu paşte ierbi şi boabe din cîmpie) ci-amom şi lacrimi de tămîie-alege < şi-apoi pe nard........................).
Hii Versul este incomplet în textul de bază; cp. Dante. : e poi che fu a terra 1 disl rutto. / întregirea s-a făcut pe baza variantei din 02. / (si stins) acu] îcum a prins A // 105 acel ce fu] acelaşi ins A // 109 Versul, absent în \txlul de bază, este reprodus, pentru rimă, din 02; cf. Dante : erba ne biada "tx sua vita non pasce. / între variantele din O există şi forma următoare : ilci ierbi, nici boabe-n viaţa lui nu paşte. // 111 Versul, absent în textul de Uză, este reprodus din 02; cf. Dante : e nardo e mirra son l'ultime fasce. / ţtl Ov versul a primit următoarea traducere : şi-apoi pe rug de smirnă se fîrşeşte. //
191
112 Şi-aşa cum cade-un om şi nu-nţelege de-a fost el tras de-o iazmă' inimică sau de-alt vrun rău ce poate pe-om să(-l> lege,
115   se uită-n jur mirat cînd se ridică, oftînd confuz de groaza mare-a lui prin care-a fost, şi-i plin de-avuta frică,
118   pe hoţ, cînd a-nviat, aşa-1 văzui.
Vai, aspră-i, doamne, sfînta-ţi lovitura ce-n dreapta ta mînie-o-mparţi oricui!
121   Ceru Virgil acestui mort de-arsură
să-i spuie cine-a fost. Iar el: „— De-abia plouai din Tosca-n trista asta gură.
124   Nu om să fiu, ci bestie-mi plăcea, ca mul ce fui, şi Fucci-i al meu nume <şi demn coteţ îmi fu Pistoia mea.">
12 7 Eu lui Virgil: „ — Să nu mai facă glume! Să-ntrebi ce culpă-1 trase-aici, că-n viaţă îl ştiu cumplit şi gata să sugrume."
130   N-avu, cînd ne-auzi, minciună-n faţă, ci drept privi şi sincer vru să fie, 'cu obrajii-aprinşi de-o jalnică roşaţă.
Tu Uf, ^ traS a f°St B 11 122 nevoia A II 124 voia A x I plăcea
ci'^no^tt^tu^r^ Tmnta B, colită
mec, notat m A.\ln textul de baza : şi demnul grajd al meu Pistoia fu. //
192
„— Că tu mă afli-aci-n ticăloşie, cum vezi că sînt, mă doare mult mai tare '/ decît că fui gonit din lumea vie.
Nu pot să neg ce-mi cere-a ta-ntrebare: atît de jos în iad eu fost-am pus ca fur de sfinte-odăjdii din altare,
iar furtu-mi fu năpaste pe-alţii pus. Spre-a nu te bucura de-a mea-ntîlnire, de-o fi să ieşi din groapa asta sus,
tu ia-n urechi şi-ascult-o prevestire: <Pistoia-ntîi pe negri-o să-i răpună,) Florenţa-şi schimb-apoi popor şi fire,
I  din Val de Magra neguri Marte-adună şi-n negri nori el în văii t apoi, năvală dînd cu groaznică furtună,
pe Cîmpul piceean va da război, spărgînd în prip-a norului putere, spre-a fi strivit oricine-i alb ca voi.
il   Şi-ţi spui acestea ca să-ţi fac durere."
1 ™ fost-am pus! am fost adus A ;/ 143 Versul este, reprodus pentru l/dâlTîntTxlul de bază :de negri-ntîi (iniţial : pe negri-nth > Prstora desparte. // 149 şi-a norului putere-o şi doboară A
Alt duh, prin toat-a morţii vale-obscură, fl-aflai, nici chiar la Teba-n porţi trăsnitul, luperb cu cerul într-aşa măsură.
CÎNTUL XXV
Iar el fugi şi-atît i-a fost grăitul. Ci-n furie-un centaur iat-apoi venea cătîndu-1: „— Unde e cumplitul?'
1 Şi-a zis, cînd vorbelor le-a pus o fine: „— Mai na şi ţie, doamne!" şi-a făcut cu ambele lui mîni spre cer smochine.
4   De-atunci încoace şerpii mi-au plăcut, căci iată unul gîtul i-1 încinse, părînd c-ar zice: „—Fii de-acum tăcut!'
Nu cred că au Maremmele-n noroi atîţia şerpi cîţi el avea pe crupă şi pînă unde-ncepe-a fi ca noi,
iar ceafa lui dragonul i-o astupă cu-ntinse-aripi şi foc din gură-i iese, ce-aprinde tot ce căile-i ocupă.
7   « f* f ? pSSte brate-astfel îl prinse
ncT m t^eptUl Iui din si-rn°d incit rmşcaru-once putinţă-i stinse.
Virgil atunci: ,,— Acesta-şi alesese subt muntele-Aventin o vizuină şi bălţi de sînge-n ea făcuse-adese.
10   Pistoia, tu  de cp rm ^ +•
<să-ti da;tt   - . Cdţl vrun mod
El n-are-un drum cu fraţii săi şi-o vină, din cauza furăturii-acei mişele a marei turme, cînd îi fu vecină.
1 Şi-a zis] întins A jj 2 şi-a făcut] şi-i făcură A // 8 la pieptul] sus la piept A II 11 Versul, absent în textul de bază, este reprodus din Oa. / a morţii-ncepă-tură A I Pentru versurile 10—11, cf. Dante :
Ahi Pistoia, Pistoia, che nou stanzi d'incenerarti sf che piu non duri! / în Ov fragmentul a primit următoarea traducere :
De ce nu-ţi dai tu foc, de ce nu caţi Pistoia, tu, să pieri din lume-odată! //
194
^31   Atunci însă-i sfîrşi ale lui rele
măciuca lui Hercul, ce-o sută-i puse şi n-a simţit nici zece, cred, din ele.
</enea cătîndu-1] urla cătînd(u-l) A // 20 crupă] şale A // 22 lui dragonul] "balaur A // 28 Dar A/l 29 ce-o face A // 31 rîe'reul- A j] 32 Iniţial, în
l*''de Hercul fusese scris Hercule. / măciuca' lui''Hercul, ce-o  sută] cu
ţloaga lui ce-o sută-n spate AH''
195
34   Pe cînd vorbea, iar celălalt trecuse, trei inşi ajunseră tiptil sub noi, pe cari nici eu, nici maistru<l> nu-i văzuse
37   decît cînd au strigat: „— Dar ce-i cu voi?" Şi-şi rupse-atunci vorbirea bunul tată şi-atent numai la ele-am stat apoi.
40
Eu nu le cunoşteam, ci-aşa cum cată
să strigi pe nume-aori, a trebuit
şi-aici să strige-un soţ pe-alt sot deodată
4 3   zicînd: „- Dar Cianfa cum de n-a venit?' Şi-atunci, spre-a fi atent Virgil ce vede, mi-am pus pe gură degetul lipit. - •
46   Creştine, acum, din vorbe-mi de-ar purcede ceva ce-i greu să crezi, să nu te mire, căci eu, care-am văzut, abia pot crede.
49 Văzui, cum sta pe dînşii-a mea privire, sărind pe-un duh, un şarpe cum s-agaţă şi-ntreg cu şase labe-1 ia-n primire.
Cu alte două coapsele-i cuprinse şi coada lui, vîrîndu-i-o-ntre şale, pe spete-n sus, de-a lungul lor o-ntinse.
Nicicînd n-au strîns a iederei spirale pe-un pom astfel cum trista fiar-avu pe-a altui membre strînse-acum pe-a sale.
|S 1 Şi-asemeni caldei ceri lipiţi acu si-avînd amestecat-a lor coloare, nici unul nu-a mai fost acel ce fu.
it 4 Aşa naintea flăcării-arzătoare se-ntinde pe hîrtie dunga sură ce neagră încă nu-i, dar albu-i moare.
Cei doi priveau miraţi, strigînd din gură: „— O, vai, Agnel, cum iai o faţă nouă! Nici doi nu e, nici unu-a ta făptură."
52   Cu labele de sus 1-a prins de braţă, cu alte două pîntecu-i încinse şi-ntr-ambii obraji i-a-nfipt şi dinţii-n faţă.
nZZme i 11 f ^arteaJrală a arsului din textul de bază : zicînd: „- Dar
n-a venit2ltă™4 n îJ°SJ ^""^ *mif« Hmă' cu va™"ta «m de n-a venit, notată m A. //45 Partea finală a versului din textul de bază ■
lipit, notată m A. // 50 pe-un <duh> cum sarj» A //
196
70
Din doauă ţeste-o ţeastă fu cu două figuri pe ea, cari apăreau pierdute pe-un singur chip, ce-avea-nsuşite două,
|S7 vc spetc-n sus de-a lungul] în sus pe spete a lungul A // 60 pe-al altui Curie stinse pe-ale sale B //61 si ca de cînd Br / Părînd c-ar ti de^ara Lldă B2 II 63 Iniţial, în loc de nu fusese sens n-, / nici unu nu părea ce lost B II 65 Iniţial, în loc de dunga fusese sens o dunga //70 cu doua] Iwdouă .4/./72 Iniţial, în loc de pe fusese sens de.'/ ce-avea-nsuşite f două] cu-aspect din amîndou<ă> A //
197
73   Iar patru labe braţe-au fost făcute şi piept şi pulpi şi vintre-au dat atari ciudate părţi cum n-au mai fost văzute,
76  fiind nici unul şi-ambii-acei tîlhari ăst chip confuz al formelor primare; şi-aşa s-a dus greoi, cu paşii rari.
79   Precum şopîrla, pe căldură mare,
schimbîndu-şi gardul ei, o vezi sclipind, cînd trece peste drum, şi-un fulger pare,
82   aşa-mi păru un şerpuleţ, sărind aprins spre burta altor doi deodată, şi sur ca firul de piper fiind,
85   şi-ntr-unu-n partea pe-unde ne e dată întîia hrană, capul şi-1 înfi<p>se şi-ntins căzu şi-n stare nemişcată.
88   Privi străpunsul, dar nimic nu zise, ci, nemişcat şi el, căscînd, stetea, părînd că febr-ori somn îl năpădise,
91   şi-n jos la fiară, fiara-n sus privea; prin rană el, iar fiara fum din gură scoteau mereu, iar fumul se-ntîlnea.
73 Iniţial, în loc de iar fusese scris dar. / au losl] apoi A // 77 ăst chip confuz] confuzul <chip> A fi 80 gardul ei, o vezi] gardul, o zăreşti A // 83 aprins] cumplit A //
Să tac-aici Lucan cu-acea lectură de bietul său Nassid şi de Sabell' şi-asculte-atent ce ochii-aci-mi văzură!
Să tac-Ovid! Cînd şarpe face el pe Cadm, iar pe-Aretuza apă mută, scorni ce-a spus şi nu-s gelos defel,
10   căci două firi el tot nu le transmută
<spre-a fi un trup de-alt trup deplin pătruns) cu-ntreaga lor materie prefăcută.
53   Dar toate-aici astfel ş-au corespuns, că-n două coada i-a crăpat la fiară, iar gleznele s-au strîns la cel străpuns
06  şi pînă-n tălpi din coapse s-adunară în scurtă vreme-ncît de-o-ncheietură nici semn n-a mai rămas măcar să pară;
ţ 109 iar coada, ce-a crăpat, luă făptură de glezne-aici, iar pielea s-a făcut pe şarpe moale, iar pe spirit dură.
fOQ -corni ce-a spus] căci basme-a spus Av căci totu-i basm A3 jj 101 Versul lllrrepXTusZ 1 în textul de bază fund scris doar spre (iniţial ■ aşa -a 1 din două forme-un / apus A // 110 iar pielea s-a] şi moale s-a A // 1.11 ipe spirit] la altul A //
198
199
112   Intrînd subt umeri braţele-am văzut şi-a fiarei scurte brînci i se lungiră atît de mult cît braţele-au scăzut,"
115  iar alte două brînci i se-mpletiră,
făcîndu-i membru<l> cel ascuns vederii, şi labe dintr-al său la om ieşiră.
118   Şi-n timp ce fumu-i învălea-n mizerii, cu-n nou aspect şi-ncet a-mpăroşat un trup, iar altuia-i luă toţi perii ;
121   căzut-a unul şi-altu s-a-nălţat, dar fix ţinînd luminile spurcate sub cari acum şi-obrajii i-au schimbat.
124   Şi-a tras spre tîmple-ngustul bot, spre spate, acel de sus şi, din prisosul tras, urechi-ieşiră-n fălcile-acum late,
127  iar cît n-a curs spre tîmple şi-a rămas ca alt prisos se strînse-n sine ciotul cît trebuie si buze-a dat si nas.
13  Iar limba lui, cea-ntreagă pîn-acum şi iute-n grai, crăpă; dincoa' se-nchise crăpatu-i vîrf şi nu mai dete fum.
36   Iar duhul cel ce bestie devenise porni la fugă, şuierînd prin vale; şi-n urma lui scuipă-njurînd şi zise,
139   întors spre el cu proaspetele-i şale,
spre-alt soţ: „— Mai facă, precum eu făcui, şi Buoso drum pe brînci pe-această cale!"
t
|.M2  Aşa-ntr-al şaptelea coteţ văzui
răschimb şi schimb şi scuza-n noutate s-o am, de e cam tulbure ce spui.
p145   Deşi priviri puţin cam înnorate
şi duh trudit aveam, tot n-au putut fugi aşa-n curînd, şi-aşa schimbate,
îl48  încît pe Pucci-a nu-1 fi cunoscut, căci singur el, din cele trei tiptile venite duhuri, nu s-a prefăcut.
151   Şi-al tău călău al treilea fu,
Gaville.
130 Iar cel care zăcea-şi împinse botul, trăgînd spre tîmple-urechile-i, precum retrage-un melc corniţele-i cu totul.
119 Iniţial, în loc de şi fusese scris pe. // 120 -i luă] luînd A //
200
CÎNTUL XXVI
l   Florenţo, poţi sălta, căci mare-n lume eşti tu şi baţi aripi pe-uscat şi mare şi-ncep şi-n iad să ştie de-al tău nume!
4   Pe-atari de-ai tăi, pe cinci aci-n perzare, pe cinci aflai, de-aceea-mi fu ruşine, dar nu-ţi fac ei nici ţie cinste mare.
7   De are-un vis in zori izbîftzi depline, vedea-vei tu-n curînd — o, nu te teme! — ce Prato vrea, nu şi-alţi, duşmani, cu tine.
10   De-ar fi şi-acum, că n-ar fi prea devreme! De ce nu e, căci tot va fi odată! Tîrziu de-o. fi, cu-atîţ mai greu voi geme!
13   Plecînd de-aici pe coasta dărîmată, ce scări ne-a dat dintîi în jos pe ea, urcam tîrît de mînă de-al meu tată
şi-urmînd pustiul drum ce ne ducea î pe jgheaburi şi pe stînci, n-aveam - putere decît făcînd picior din mîna mea. .
Durere-atunci simţii şi simt durere şi-acum de ce-am văzut aici şi-astfel îmi ţin ingeniu-n frîu mai cu putere.
să n-aibă căi ce n-au virtutea ţel, căci, dac-o zodie-ori mila cea divină mi-a dat vrun dar, să nu-mi bat joc de eL
15   Precum ţăranul stînd pe vro colină, pe-un timp cînd suie spre zenit fugarii acel ce lumii-ntregi îi dă lumină,
cînd muştele s-ascund şi ies ţînţarii, cîţi vede licurici prin valea, poate, pe-unde-arase-ori puse viţei parii,
31   aşa-ntr-a opta bolge-a tristei gloate văpăi luceau, precum văzui de-afarâ, cînd fui de unde-n fund s-arată toate.
202
|6 Iniţial, în loc de ce ne jusese scris nu mă. // 16— 19 Marginal dreapta, în feptul unei acolade ce uneşte cele trei versuri, este scris V.M. // 17 pe jghea-ttri şi pe stînci] pe-al stînci^i]) jgheab B J pe stînci, n-aveau putere] pe lînci şi-astfel a mea putere A // 20 şi-acum de ce-am văzut aici] gîndind ■ce văzui aici A // 23 căci, dac-o zodie] şi-o bună stea A jj 24 mi-a dat run dar] de-mi dete-un dar A // 25 Precum ţăranul] Şi cîţi ţăranii A // 30 unde ar<ase)> B jj 31 Iniţial, în loc de opta jusese scris şaptea, // 33 -n' 'tind s-arată] arată fundul A // « •
203
34
37
40
43
46
49
Cum cel pe care urşii-1 răzbunară văzu că-i piere-n car conducătorul, cînd roibii drept spre cer îl ridicară,
şi nu-i putea urma cu ochii zborul, cînd nu văzu decît urcînd spre stele un pumn de foc, perind încet ca norul,
aşa la gura gropii-umblau şi-acele văpăi şi-n toate-ascuns era vrun ins, dar n-arătau ce furt închid în ele.
Eu, stînd pe punte ca să văd, m-am prins de-un colţ al asprei stînci, fără de care puteam să cad chiar fără de-a fi-mpins.
Virgil, văzînd atenta mea mirare: „— în orice foc e cîte-un duh, al cui vestmînt e tocmai cazna care-o are."
Răspunsei eu: „—Acum, căci tu mi-o spui, sînt şi mai sigur, dar ştiui de-ndată că este-aşa şi tocma' vream să spui:
35 că-i piere-n car] că-i pleacă-n (iniţial: plecîndu) car A // 37 şi nu vedea (iniţial: zărea,), urmînd cu ochii zborul A // 39 altce decît al susei flăcă-rele Ax I un pumn de foc] un foc puţin suind B I ca. norul] ca norişorul A21142 Marginal dreapta este scris V.M.//43 Eu stam pe punte-astfel spre bolgie-ntins B // 44 Iniţial, în loc de asprei stînci fusese scris stîncii. / asprei A // 45 încît de n-aş fi prins B // 49 Răspunsei eu: „- Acum, căci tu] „— Maestre-al meu, am zis, cînd tu A //
Ce duh e-n flacăra la vîrf crăpată, cum fu ieşind pe-un rug, ce mistuise cu frate-său pe Eteocle-odată?"
)t   „— în ea e Diomede, a zis, şi-Ulise, uniţi aici de-un foc mistuitor precum, trăind, o furie-i unise.
98 Spăşesc în foc scornită cursa lor, a calului ce-ntrînd, făcut-a poartă să ias-al Romei ne-ntrecut popor.
Plîng arta lor, din cauza cărei, moartă, şi-azi plîngi pe-Ahile-al tău, tu, Didamie, şi-au şi pentru Palladiu-această soartă."
„— De au şi-aici în foc vorbire vie, te rog, maestre, o, rogu-te să vrei, şi-o rug-a mea te plece cît o mie,
H7   să stai cu mine s-aşteptăm pe-acei ce ard acoalea-n para cea cornută, căci vezi aprinsul dor ce-1 am de ei."
ş70   Răspunse el: „— Mi-e ruga ta plăcută şi demnă e şi vreau a te-asculta, dar gura ta de-acum să-ţi fie mută.
1 părînd c-ar fi din B // 56 uniţi aici de-un] şi-au tot aşa un A // 64 şi-aici ; foc vorbire] şi-n focu-acesta vorbă A // 67 să nu-mi pui piedeci aşteptă-tac[ei] A I mă-mpinge-aşa B // 68 ce ard acoalea-n para cea] ce dorul meu I limba cea A // 69 căci ve~i] că-mi vezi B / căci vezi ce dor A // 70 Mi-e ga ta plăcută] Nu poate să nu-mi placă B // 71 a te-asculta] ca gura ta tacă B II 72 să-ţi fie] rămîie-ţi A //
204
205
73  Vorbi-voi însumi eu, căci vrerea ta eu bine-o ştiu, dar greci aceştia fură şi poate-or fi semeţi cu limba ta."
nici dor de fiu, nici mila de-un părinte bătrîn pe-atunci, nici dragostea datoare să curme-al Penelopei plîns ferbinte
76   Cînd focul fu şi-n locul unde-avură cuvintele şi loc şi timp în fine, atari au fost din dulcea tatei gură:
n-au fost în stare-a-nvinge-a mea ardoare să plec în lume ca să ştiu şi eu si-a altor neamuri vicii şi valoare.
79   „— Voi doi, pe cari-acelaşi foc vă ţine, de-s vrednic eu răspuns să mi se deie şi-ori mare-ori mic, de vi-am făcut vrun bine,
|00   Şi-aşa plecai cu-un singur vas al meu
pe-al mării sterp întins, numai c-o mînă de soţi ce-apoi cu mine-au fost mereu.
82
c-am scrisy trăind, înalta-mi epopee,
să staţi, iar unul spuie dintre voi
pe unde-a mers prin sineşi ca să' peie.'
103   Văzui şi-un mal şi-alt mal al mării, pînă la sarzi şi la ispani, văzui Marocul şi cîte ţâri au marea-n jur stăpînă.
85   Şi-al vechei flăcări cel mai lung vîlvoi zbătut porni să scoată murmurarea, cum face-un foc bătut de vîrit la noi.
[106   Bătrîn şi eu şi-ai mei eram şi focul
topit, cînd am ajuns şi-acea strîmtime în care-a-nchis Heracle-odată locul,
S8   Iar vîrful ei aşa-şi făcea mişcarea, părînd al unei limbi ce-ar fi vorbit, şi voacea-a scos şi-a zis: „— După scăparea
109   ca mai spre-adînc să nu cuteze nime. Lăsai Sevilla-n dreapta căii mele şi-n stînga Ceuta-n neguri de-adîncime.
91   de Circe-acea ce-un an m-a fost robit aproape de Gaeta, mai nainte de ce pe-aici troienii-au fost venit,
73 Ştiu bine ce voieşti, voi cuvînta A jj 78 atari] aceste- A jj 80 -s vrednic eu] sînt eu demn A jj 93 Iniţial, în loc de de ce pe-aici jusese scris de-a li astfel. / de ce pe-aici E<nea> a venit B j numit A jj
112    «O, fraţi, am zis, prin inii de mii de grele sosiţi şi-n cel din urm-apus acum, cu slabul rest al vieţii puţintele
I 98 să ştiu] s-o ştiu A jj 106 Eram A jj 108 Iniţial, în loc de Heracle jusese scris Hercule. (/
207
206
115   ce licură de-abia pierdută-n scrum,
ce-ar fi, ca-n lumea cea făr' de fiinţe noi dincolo de soare-am face-un drum?
i Şi-un chiu ce-am scos se-ntoarse-n vai mdata, ' căci noul mal o volbură născu, ce-a prins corabia-n proră să ne-o bata.
118   Voi fii sînteţi ai nobilei seminţe şi nu născuţi spre trai de dobitoc, ci-onoare să cătaţi si cunoştinţe. »
' Trei roti cu marea-ntreagă el făcu si-a patra oară pupa-n sus o-mpmse şi prora-n jos, cum altuia-i plăcu,
121   Şi-astfel redeşteptai atîta foc
cu-aceste vorbe cîte-avui a spune, că n-aş mai fi putut să-i ţiu pe loc.
şi-adîncul mării peste noi se-ntinse.
124   Şi-ntoarsem prora iar spre soare-apune şi, tot la stînga-n larg pentru-alergare, făcurăm din lopeţi aripi nebune.
127   Şi toate stelele ce-alt pol le are
luceau prin nopţi şi-al nostru pol apus, şi nici nu mai ieşea apoi din mare.
130   De cinci ori s-a aprins de jos în sus şi tot de-atîtea ori se stinse luna, de cînd urmam ăst drum de care-am spus.
133 cînd negr-un munte şi-a ivit cununa departe-n fund, prin zare-nnegurată cum alta-n lume n-am văzut nici una.
115 ce licură de-abia] ce-abia m<ai> licură A jj 121 Şi-astfel redeşteptai] Şi-n (iniţial: în) soţii mei trezii A jj 124 Şi-ntoarsem] Ne-nt(oarsem) A I prora] pupa C // 129 Iniţial, după nu Jusese seris -1. // 132 de cînd nebunul A jj 133 negr-un] brunul A jj 134 atît de naltă-n slavă Axj atît de ridicată B j slavă A % jj
208
S^hiTdmtîi si-o jale-apoi grozav<ă> A jj 138 corabia]nava A // 140 npinse] o duse  j\ 142 şi marea peste noi ad<mcu>-şi puse . Bx / şi n nâ marea peste noi se-ncmse." B2
Cînd ele-apoi drum liber îşi făcură prin vîrful ce le da vibraţii clare, cum limba lor le-o dete-odată-n gură,
CÎNTUL XXVII
Fiindcă apoi sfîrşit vorbirii puse şi dreapta-n sus şi-n linişte stet cu voia dulcelui poet se duse
ea.
4  cînd d-alta, ce din dosul ei venea, spre vîrfu-i fuse-atenţia-ne-ndreptată prin sunetul confuz care-1 scotea.
7   Precum şicului bou, ce-ntîiaşi dată mugi cu plînsul cui 1-a plăsmuit cu pila sa (şi drept îi fu, ca plată!),
10   urla cu glasul celui chinuit,
încît părea cuprins de suferinţă, deşi de-aramă-ntreg era cioplit,
13   astfel, să iasă neavînd putinţă,
nici drum, din foc, cuvintele lui fura (şi vocea sa-ntr-a rostului dorinţă.)
/ dos As/; 6 care-l scotea]
3 i-a dai" Vir(gil) un semn A //4 d-] de- ± , _„., .-.2/, v uuw scoteaj dintr-însa scos A ;'/ 7 Iniţial, în loc de precum fusese scris cum. /; 15 In manuscrisul de bază fiind scris doar in felul său dinţii, versul reproduc.:, pentru rimă, varianta existentă în 02- / Pentru versurile, 13— 15, cj. Danie :
cosi, per non aver viei ne forame
dai principio nel foco, in suo Hugiiaggio
si con'/ertian le parole grame. / în P, terţina are următoarea echivalenţă :
tot astfel, drumuri negâsind să iasă
prin foc, dintîi în graiul său-i fură
cuviuteie-o-ngînare ne-nţeleasă. //
cuvinte-am auzit: „— O, tu, spre care vorbesc, tu cel care-n lombardul meu « Poţi merge, ai zis, n-am altăce-ntrebare >>,
|2   deşi sosesc tîrziu, nu-ţi pară greu să stai puţin şi să-ţi amîi plecatul, căci eu voi sta cu drag şi ard mereu.
De eşti căzut de-acu-n întunecatul locaş aici, din dulcea ţărişoară latină de-unde-ntreg îmi port păcatul,
au pace romagnolii-ori iar s-omoară? Eu fui din munţii cei dintre Urbin şi de-unde Tibru ca izvor scoboară."
\i 1   Eu stam plecat, de-atenţie încă plin,
cînd semn în coastă-mi dete-al meu părinte şi-a zis: „— Vorbeşte tu, căci e latin".
34   Iar eu, avînd gătit răspunsu-n minte, n-am stat să preget şi-am şi zis îndată: „— O, duh ascuns în haina ta ferbinte,
şi-ai A li
210
211
37   în gîndul celor tari n-a fost vrodată şi nu-i fără război Romagna ta, dar n-am lăsat vro luptă declarată.
40 Ravenna stă precum o ştii că sta; vulturul din Polenta cuib si-o are! umbrind şi Cervia sub aripa sa.
4 3   Cetatea cea cu lung asediu, care
cumplit făcut-a-ntre franceji măcelul, o ţine-un leu sub verzile lui gheare.
46
Zăvozii-n Rimini, şi vechiul şi căţelul, ce-au fost ai lui Montagna cruzi călăi, mai muşcă-n ce-au muşcat precum li-e felul.
49   Iar la Santerno şi Lamone-n văi, din cuibulalb un pui de leu domneşte, schimbînd din vară-n iarnă soţii săi.
32   Iar cea pe unde Savio şerpuieşte,
precum ea stă-ntre munte şi cîmpie, aşa-ntre sclav şi liber stat' pluteşte.
55  Te rog acum şi tu răspunde-mi mie
ce-ai fost, căci toţi mi-au spus, deci fă la fel şi faima-n lume-ani mulţi s-o ai tu vie."
41 Iniţial, în loc de are fusese scris face. / şi-o are] o are A Jj 46 ZYăvozli apoi Ax I vechiul] bătrînul A2 jj 48 mai muşcă-n ce] pun colţii unde A , 52 Iar cea] Cetatea A JJ 55 Dar cine-ai fost, te rog, în l<umea> vie 4 56 la fel] astfel A // 57 fie A // v       ; 1
lin propriu-i mod bolborosi niţel
, ăst foc, zbătînd încolo-ntîi şi-ncoace
jlungitu-i vîrf, şi-ăst glas a scos din el:
,— De-aş crede eu că-ndrept această voace : spre-un viu ce se va-ntoarce-n lume-acasă, ăst vîrf zbătut ar înceta să joace.
Dar, cum nu pot de-aici nicicînd să iasă fiinţe vii, de-i drept ce-aud, să-ţi spui şi-apoi, că-i fi infam, puţin îmi pasă.
Oştean dintîi şi-apoi călugăr, vrui
să-mpac prin sfoară ce-am greşit prin spadă
şi-ntreg s-ar fi-mplinit ce eu crezui,
dar marele păstor, pe cap să-i cadă!,
din nou m-a-ntors în primul iad de culpe,
iar cum şi cînd, vreau duhul tău să vadă.
Cît timp eu trupul de-oase şi de pulpe, cum mama mi 1-a dat, îl mai avui, n-am fost în fapte leu, ci-a pururi vulpe,
ic] joc A I joc B jj 61 De-aş şti c-ascultă glasul meu din foc A, 63 mi-ar sta zbătută limb-atunci pe loc A / ar sta \...y loc B jj 65 Şlnd Ax j oprit oricui A2 jj 67 Oş<tean> am fost, monah apoi şi A j (fald B Jj 69 crezînd B jj 71 gînd B JJ 73 Iniţial, în loc de trupul fusese (trup. // 74 Iniţial, în loc de a fusese scris am.//
212
213
căci laţuri şi-uneltiri astfel ştiui şi-aşa de meşter mă-nvîrteam cu ele, că-ntr-astea cred că-ntîiu-n lume fui.
79   Dar, cînd simţii c-ajung spre-al vîrstei mele ncel răstimp cînd cată fiecine, spre-a-ntra în port, să strîng-a lui vîntrele,
82   de ce-avui drag clintîi m-a prins ruşine şi-nchisei pentru lume ochii mei şi bine mi-ar fi prins, sărman de mine!
85 Dar prinţul nouăi- lumi de farisei, avînd pe-atunci război la Laterani, şi nu cu saracini, ori cu iudei,
88   căci numai tot creştini i-au fost duşmanii, şi nu de-acei ce s-au oştit la Acre sau fac negoţ pe-unde domnesc sultanii,
9 1 nici lui nu-şi respecta precepte sacre şi-oficiul nalt, nici mie-acel capestru ce-adese face-atîtea trupuri macre,
94  ci, cum chemă cezarul pe Silvestru de la Soract, de lepră ca să-1 spele, aşa el m-a chemat, ca pe-un maestru,
76
am
t^ilJ^t^'Z^k-f "i 81     P°rt] "n Uman B II 83 //     ca lepra sa Silvestru să o spele A \\
60   Iar el atunci: «S-alungi din suflet chinul, căci, iată, te dezleg, numai să-mi spui ce chip ar fi să spulber Prenestinul.
(O i   Tu ştii că pot să-ncui şi să descui
cu două chei, dar cel ce-mi fu nainte le-avu degeaba toată viaţa lui. »
|o6 împins astfel de-aşa de tari cuvinte, văzui c-aici e mult mai rea tăcerea şi-am zis:  «Fiindcă tu îmi speli, părinte,
Io9   păcatu-n care-acu-mi provoci căderea: promite tot şi uit-apoi mereu şi-a ta va fi şi gloria şi puterea. »
\\2   Iar, cînd murii, veni Francisc al meu, ci-un negru heruvim în drum îi stete şi-a zis: « îmi faci nedrept! Să laşi să-1 ieu
hi manuscrisul dc bază, versul este incompleţi- Pentru versurile, 98 — 99, Dante :
domandommi consiglio, e io tacetti perche le sue parole parver ebbre. /
|fn Ov prima formă a versurilor citate era următoarea :'
Dar am tăcut şi n-am răspuns nimica. Mi se părea că-i beat, ori cal buiestru. /
mişele At, grele A.2, mele As // 104 cu două chei, dar cel] cu chei, care cel ^4 // 108 In manuscrisul de bază, în loc de îmi este scris mă. //
214
215
115   să meargă-n iad la servii mei, căci dete un sfat mişel în care-o fraudă sta, iar eu de-atunci îi stau cu mîna-n plete.
118   Pe cel ce nu-i căit nu-1 poţi ierta,
şi-a se căi şi-n rău păstrîndu-şi placul nu poţi, că-i contradicţia-n calea ta. »
CÎNTUL XXVIII
121   Vai mie-atunci, cum am săltat, săracul!, cînd el m-a prins zicînd:  «Tu n-ai gîndit c-ar şti atîta logică şi dracul! »
12 4   M-a duse aici, iar Minos şi-a-nvîrtit de opt ori coada sa pe aspru-i spate, muşcînd apoi şi-n ea de cătrănit:
127   «E fur din cei pe care focu-i bate. » De-aceea-s unde vezi, un om pierdut, şi plîng purtînd atare haină-n spate."
130   Iar, cînd în urmă glasul i-a tăcut, plecă ducînd cu el durerea-i plînsă prin cornu-i cel în multe părţi zbătut.
133 Noi doi, Virgil şi eu, trecurăm însă pe stîncă-n sus pînă pe puntea care e arc al bolgii unde-i gloata strînsă,
136   acea ce, descărcînd, făcu-ncărcare.
116 Iniţial, în loc de în jusese scris prin, iar în loc dc sta, a ta. / Mişel este scris pe marginea din dreapta a jilei, cu semn de intercalare în text. j făptuit A jj 120 sta A. jj 131 în manuscrisul de bază, în loc de plecă este scris plecă.
Deplin s-arate, chiar şi-n proza lui şi-oricît repovestind, cine-ar fi-n stare de-atîtea răni şi sînge cît văzui?
4  Prea slab-ar fi o limbă, orişicare, căci loc în ele-atît de mult a strînge nici mintea-ne, nici graiul nostru n-are.
7 Şi chiar s-aduni pe cîţi avur-a plînge cîndva-n Apulia-n ţara cea-ncercată, vărsat de oşti romane-atîta sînge;
10  pe toţi şi-acei ce-n lupta-ndelungată inele-au dat ca spolii fabuloase, cum Titu Liviu negreşind ne-arată;
■ f^i răousii luptei dureroase 13   şi toţi rapuşn   F d tat
câ-n drumul lui Gmscara a ce-aratâ si-azi la Ceperano oase
pe-acei
lîn     „, lor de-a (iniţial: aij Kome.
^ i 4 I! 13 Iniţial, în loc de aij Romei oşti vărsatul A j\ U ™ .
217
3 6  pe-un cîmp pe care-apulii-au fost mişei; şi-acei ce-au stat la Tagliacozz' să-nfrunte pe-Alard cel vechi ce-a-nvins cu puţintei;
3 9   s-arate toţi străpunse membre-ori ciunte, mizeria le-ar putea-nmiit sâ-ncapă spre a fi-n tabloul ăstei bolgii crunte.
22   Stiicat la fund, ori doage-un vas nu crapă ca unul ce-1 văzui, cu răni cumplite, crăpat din gură pînă p-unde-1 scapă,
2 5  cu maţele-ntre glezne-mpletecite, cu coşul spart şi scos urîtul sac ce schimbă-n scîrnâ tot ce gura-nghite.
28
Iar el, văzînd că fix acu-1 atac,
deschise-n piept o largă căscătură
cu mînile şi: „_ Vezi cum mă desfac
31 şi vezi ce cazne Mohamet îndură! AH e cel ce-mi plînge-aici, în faţă, cu cap crăpat din vîrf pînă sub gură.
34   Şi toţi pe cîţi îi vezi aici, în viaţă rupturi urziră şi scandal, şi-atare scandal acum în trupuri au să-1 pată.
218
Un diavol stă-n adînc acolo, Care ne este-al nostru-atît de crud călău, < venim la el la nouă spintecare)
cînd rana-şi umple-ntregul drum al său, căci nu ne-ntoarcem să ne crape iară decît cînd ni s-a-nchis întîiul rău.
14 3   Dar cine eşti, că stai un pierde-vară pe zid, cătînd s-amîi, ori să rădici pedeapsa ta ce-acuzele ţi-o dară?"
46   „— El nici nu-i mort, a zis Virgil, şi nici împins de culpe nu la caznă vine, ci numai spre-a cunoaşte ce-i pe-aici,
| ,49   iar eu, ce-s mort, îl port prin iad cu mine:, din cerc în cerc, şi-aievea e ce-ţi spui pe cît de-aievea-i că vorbesc cu tine."
l%7 Un dia/ol stă-n adînc acolo] Mai jos în bolgie stă un diavol B Jj 39 Ver-•sul, absent clin manuscrisul de bază, este întregit pe baza unei variante exis-tenie în O. j Pentru versurile 37 — 39, cf. Dante :
Un diavolo e qua dietro che n-accisma si crudelmente, al taglio della spada rimettendo ciascun di questa risma, /
în varianta publicată în „Convorbiri literare", XXXV   (1901),   nr. 12
p. 1058, terţina are -următoarea formă :
Un drac ce stă mai jos pc toţi de-a rîndul ne crap-aşa cumplit, pe fiecare din nou cu spada lui despintecîndu-1. //
43 cine eşti] cine-i fi A Jj 51 pe cît de-aievea-i că vorbesc] pe cît de drept că stau vo(rbind> A jj
219
52   Prin gropi mai mulţi de-o sut-atunci văzui c-au stat şi mă priveau ca pe-o minune, uitînd de cazna lor, la vorba lui.
|3  pe Pier Catani nu-1 uita pe-acasă, de-o fi să vezi iar vesela cîmpie, ce din Vercel spre Marcabo se lasă.
•55   „— Deci, dac-o fi să ieşi din iad, tu-i spune lui fra Dolcin, de nu vrea să-mi urmeze aci-n curînd, provizii să-şi adune,
Î6   Şi-n Fano fă-i pe cei doi buni să ştie, pe meser Guido şi Angelell', că-n van, de nu ni-e dat un văz a ce-o să fie,
58 ca nu cumva zăpezi ce-o să s-aşeze să dea Navarrei chip de-a-1 fi răpus, căci lesne-altfel ei nici n-o să-1 vîneze!"
^79  zvîrliţi vor fi la malul adrian,
de gît cu piatră, de pe propria navă, trădaţi prin sila unui crud tiran.
<5l   Nălţase-al său picior, pe cînd ne-a spus acestea el, şi-apoi în vînt rămasul picior 1-a-ntins să calce şi s-a dus.
||2   Din Cipru pînă-n Gades o ispravă nici de corsari şi nici de ginţi eline Neptun n-a mai văzut aşa grozavă.
64   Şi ras pînă-n sprîncene-avîndu-şi nasul şi gît străpuns şi-o singură amară de-ureche-avînd, un duh, oprindu-şi pasul,
IS   Acel infam c-un singur ochi, ce ţine provincia, care-un soţ aci-ntre noi să nici n-o fi văzut ar vrea mai bine,
67  mirat şi el ca mulţi ce s-adunară, cu mînile-a căscat gîtlejul său, ce roş de sînge-ntreg era pe-afară,
s'88   la sfat chema-i-va şi va face-apoi ca rugi şi vot la stîncile Focarei să n-aib-a face-n veci aceştia doi."
70   şi-a zis: „— Tu, cel ne-mpins de nici un rău, şi-mi pari ştiut din lumea cea rămasă, de nu mă-nşel prea mult în chipul tău,
58 Imţzal tnlocde -o fusese scris -s. // 59 Partea finală a versului din textu de baza: să dea Navarrei gloria de-a-1 răpune, a fost înlocuită, pentru rimă tu varianta chip de-a-1 fi răpus, notată în B. // 60 ei nici n-o să-1 vînezel ei n-o să-1 dezarmeze A\\l\ Iniţial, în loc de lumea fusese scris ţări ca /
[-91   Iar eu: „— Pe-acel cu clipele-amarei vederi, de vrei să-ţi fac ce mi-ai cerut, declară-mi-1, am zis, şi-arată-1 care-i?"
3 Să n-uiti B II 74 Iniţial, în loc de de-o fusese scris şi ve<zi> // 76 cei doi dini] doi cei buni A // 82 -n Gades o ispravă] -n Gades n-a văzut A // 84 Ici cînd Poseidon alta m<ai> A // 86 Pe contrapagină, Coşbuc a notat ţtferitor la care: care e şi caz direct şi complementar. //
220
221
136  Rebel pe fiu, pe tat-a fi rebel aşa-i făcui, ca prin urzeli spurcate pe David şi-Avsalon Ahitofel.
139  Fiindc-am rupt persoane-astfel legate, port capul despărţit, cum vezi tu bine, de viaţa sa ce-n trunchi dincoace bate.
142  Şi-aşa s-observă contrapunctu-n mine."
CÎNTUL XXIX
De neamul mult şi-atît de multul sînge
aveam priviri atîta de-mbătate,
încît doream să stau să-ncep a plînge.
Virgil însă mi-a zis: „— Ce gînd te-abate? De ce mai zăbăveşti privind pe-acei <din tristul stol cu membre mutilate?>
Ai stat şi-ntr-alte bolgii-aşa? De vrei sâ-i numeri, află că-i rotunda vale de două ori zece mile-n lungul ei,
141 d'ncoace] acesta A
f De neamul mult şi-atît] Poporul mul<t> şi-atît A jj 2 aveam priviri] Beau să am priviri A II 6 Versul, incomplet în textul de bază (ce trişti <...) îtrupuri mutilate), este reprodus din M. / Pentru versurile 4—6, \tj. Unte :
Ma Virgilio mi disse: „ — Che pur guate ? Perche la vista tua pur si soffolge lâ giii tra l'ombre triste smozzicate ? /
varianta publicată în „Convorbiri literare", XXXV (1901), nr. 12, , 1065, terţina are următoarea formă:
Virgil atunci: „ — Ce stai încremenit ? Privirea ta de ce mai zăboveşte în văi la neamul jalnic schilăvit ? //
225
10   iar luna e sub noi şi căii tale de-acum îi sînt clipitele puţine şi multe-s încă de văzut pe cale."
13   Iar eu: „ — De-ai fi văzut şi tu ca mine ce cauz-avui să văd aşa cu zorul, tu timp mi-ai fi lăsat să văd mai bine!"
16   Pe cînd vorbeam, porni conducătorul şi-urmai şi eu, dar vorba ne-mplinită, mergînd, eu mi-o-ntregii: „— Aci-n ponorul
19   spre care-aveam privirea pironită, eu cred că unul dintr-a noastră casă îşi plînge-o culpă foarte scump plătită."
22  Maestrul meu atunci: „-- Dar ce-ţi mai pasă de el de-acum?, mi-a zis. Tu ochii du-i, priveşte-acum altce şi-acolo-1 lasă.
25   Sub stîlpul punţii, ameninţînd, văzui cu degetul spre tine-un duh şi-i spuse Geri del Bell' pe nume-un soţ de-al lui,
11 Iniţial in loc de de-acum u sînt fusese scris îi sînt de-acum. .// 12 -s încl feJ      ţermai°"r din * fHei, cu semn de introducere în v/
pentru modificarea formez iniţiale a versului : şi multe-ai de văzut pe cale /
1^7ueJ\rCr f TiB 11 15 tU timP mi"ai fi lăsa^ eu cred ct ni lasai A II 18 Iniţial, in loc de mergînd fusese scris mergeam. //
22(5
dar sufletul atît de-atent îţi fuse spre-acel Bertrand cu-aşa de tristă soarte, că n-ai privit spre el, şi-aşa se duse."
„—O, duce-al meu, am zis, cumplita moarte ce nu i-a răzbunat-o nimeni sus, din toţi cîţi au ruşinea lui s-o poarte,
ea-1 face mînios şi, căci s-a dus nevrînd nici a-mi vorbi, dovadă-mi dete şi-acum spre milă-s şi mai mult dispus!"
f,7  Aşa vorbeam pînă pe-al punţii spete, de unde-al văii fund acum putea, dar prea era obscur, să ni s-arete.
Cînd cel din urmă schit- acum1 stetea sub noi, al Malebolgii, şi-ncepură călugării prin fund a se vedea,
p43 pe-urechi îmi pusei mînile, căci fură atît de mari plînsori aici, cum poate n-o plînge-n iad în veci mai tare-o gură.
L cui nimeni răzbunare nu-i aduse B // 35 cum mi se pare Af\38 acum] fcreg A\\A3. călugării] monahii lui A II 45 n-o plînge-n iad] nu plînge-n P- (anulate) B/n-o plînge-n iad în veci mai tare] mai trist în iad n-a plîns l AH '•■ ; ' •
î;227
46   Ce-amar ar fi cînd, într-o vară, toate spitalele sardinice şi-acele din Val di Chiana şi Maremme-ar scoate
pe vintre-acesta şi pe-a altui şale zăcea alt ins, şi-aici vrun neferice tîrîndu-se pe brînci pe-amara cale.
49  afară-ntr-un ponor pe toţi din ele, aşa era şi-aici şi-un rău miros cum dă-mpuţit puroiu-n bube rele.
52   Iar noi, spre stînga iar, mergeam în jos pe-a lungii stînci pe cea din urmă dună, şi-acu-ncepui să văd mai luminos
55
cum serva celui ce-n etern răzbună, dreptatea făr' de greş ia răzbunare, bătînd pe calpuzani ce-aci-i adună.
58   Nu cred c-ai fi văzut amar mai mare, cînd, toţi bolnavi, zăcut-au aegineţii, din aerul stricat ce-a fost atare,
61
64
că pîn' la verme-orice suflare-a vieţii peri-n ostrov şi-acele ginţi antici, precum ne scriu ca sigur fapt poeţii,
s-au renăscut din ouă de furnici, precum vedeai aci-n obscura vale zăcînd grămezi bolnavii-aici şi-aici,
62 Iniţial, în loc de -n fusese scris şi-n. //
228
Iar noi treceam încet, fără de-a zice nimic, privind la umbre tîrîtoare ce-n veci nu pot de jos să se ridice.
Şi iată doi, făcuţi răzimătoare, cum două ţesturi la-ncălzit le pui, de lepră plini din cap pînă-n picioare.
Nicicînd pe-un serv, purtînd ţesala lui, cînd domnu-i are zor, sau pe nevrute, cînd stă veghind, mai harnic nu-1 văzui,
79   decît cum ăştia doi cumplit de iute cu unghiile rîia-şi ţeselau, ce-aşa-i mînca de n-aveau chip s-ajute.
12  A leprei scoarţ-astfel o descojau
cum razi cu vro custur-un crap sau peşte de-acei ce solzii cei mai mari îi au.
|45   „— Tu, cela ce ţesală-ţi faci din deşte, I'     a zis Virgil spre unul dintre ei, P'    iar uneori din ele-ţi faci şi cleşte,
li Iniţial, în loc de umbre Coşbuc începuse să scrie cei. H 74 Marginal dreapta ît, scris VM 1176 78 Marginal dreapta, Ungă o acolada care uneşte cele TJTersurteste scris în vers [. ..] // 83 Iniţial, în loc de vro fusese scrts "o. II
229
88
91
să-mi spui de-i vrun latin pe-aci-ntre-acei de-al vostru fel şi-acestei munci pe tine etern să ai tu unghii-oricîte vrei!"
„— Şi noi, diformii-aşa cum vezi tu bine, sîntem latini, plîngînd răspunse-un ins, dar tu, acel ce-ntrebi acestea, cine?"
să-mi spuneţi cine-aţi fost, din ce popor? <Să nu v-oprească aceste răni nespuse,) al vostru chin şi-urît şi-obositor."
§9   „— Albert da Siena, zise-un duh, mă puse pe rug, pe mine, din Arezzo fostul, dar nu a morţii cauză-n iad m-aduse.
94
Virgil atunci: „— Sînt unul ce-am descins cu-acest ce-i viu şi-astfel din gură-n gură îl port să vad-al iadului cuprins."
|l2   Glumind, i-am spus, adevărat, că rostul urcării-n aer ca să zbor îl ştiu, iar el, un curios şi sterp ca prostul,
97
100
Cei doi comunul spete-1 desfăcură şi-n tremur s-au întors spre mine-apoi cu mulţi cari sunet prin ecou avură.
Virgil mă-mpinse-aproape acestor doi:
<„— Ce vrei, zicînd, tu-ntreabă-i aşadară'")
Şi-aşa cum vru, am şi-nceput: „—O, voi^
103   <al vostru nume nu-n curînd dispară) din minţi-umane-n prima lume-a lor, <ci multe vremuri vii să fiţi afară,)'
95 cu-acest ce?i via] cu ăst ce-i viu A // 97 Rupînd atunci comuna legăturii B I Cei doi comunul spete] Comunul spete-atun(ci) A jj 101 Versul, absent din textul dc bază, este reprodus din A. // 103 Versul, absent din textul de bază, este reprodus din B. j [. . .] <(...) nume A j( 105 Versul, absent din textul de bază, este reprodus din 0.2 ; cp. Dante : ma s'ella viva sotto molti soli. / în varianta publicată în „Convorbiri literare", XXXV (1901), loc. cit., terţina jormată din versurile 103—105 are următoarea Jormă:
„— Nu-n scurtă vreme numele vă piară din lumea cea dinţii şi, de v-ascunde acest locaş, voi vii să fiţi afară! /
afară <.. .> lume A //
|13   ceru o probă şi-ăst motiv hazliu că neputînd să-1 fac Dedal sa fie, m-a ars prin cel ce i se da drept fiu.
f 118  Ci-osînd-aci-ntr-a zecea bolge mie
mi-a dat cel de-ori<ce> greş străin, Minos, fiindcă-n lume-uzai şi de-alhimie."
r
107 Versul, absent din textul de bază, este reprodus din 02. / Pentru versurile '107-108, cp. Dante :
la vostra sconcia e fastidiosa pena di palesarvi a me non vi spaventi. / în varianta publicată, în „Convorbiri literare", XXXV (1901), loc. cil., Ceh două versuri mai sus menţionate au următoarea formă : , Aceste răni scîrboase şi nespuse ce-aveţi să nu vă-mpiedice-a-mi răspunde." //
115 o probă] dovezi A jj 116 că neputînd să-1 fac Dedal] că nu-1 făcui Dedal ■ Ai / făcu A2 jj 117 m-a ars prin cel ce i se da drept] m-a ars prin unul ce-1 „avea drept B jj 118 aci este scris în locul unui cuvînt indescifrabil, / mi-a
fost A jj 119 Potrivit indicaţiei existente în B, locul cuvîntului Minos a fost
cshimbat faţă de textul de bază (mi-a dat Minos cel de-ori(ce) greş străin),
pentru a respecta rima.
231
230
121
Iar eu catră Virgil: „- Mai vanitos alt neam decît sienezii se mai poate? Lniar cel francez cu mult e mai prejos'"
124
Dar alt lepros ce ne-auzi: „- Tu scoate pe btncca dintre ei, căci, cheltuind păstra măsura cea mai dreaptă-n toate ■
127
şi Niccolo, căci, de şăfran ştiind
el pnmu-i cultivă picanteria
m strat în care-asemeni plante prind •
130
şi clubu-n care şi-a păpat şi via
şi multele-i păduri d'Ascian si-n care
vindea ca spirite-Abbagliat prostia
133
Spre-a şti cine te-ajută a spune-atare de neamul sienez, te-apleacă bine ca faţa mea s-o vezi în linii clare
136  şi-astfel afla-vei pe Capocchio-n mine acel ce-n viaţă fals metal făcui, şi bine ştii, de nu mă-nsel în tine
139
ce sprintenă maimuţ-a firii fui."
CÎNTUL XXX
l   Cînd pentru Bachos Iuno-ntărîtată pe-al Tebei sînge-şi răcorea mînia precum şi-o răcori şi de-altădată,
4   atîta-ntră-n Atamas nebunia încît, cu doi copii ai ei venind, în braţe-i strînşi, cînd îşi văzu soţia
7   strigă: „— Să-ntindem laţul ca să prind cu pui cu tot leoaica la intrare!" Cu mîni nelegiuite-apoi răpind
10   pe-un fiu numit Learh, pe cel mai mare, rotindu-1 1-a strivit de-un zid, turbatul, iar ea, fugind, sări cu-al doilea-n mare.
1 pentru Bachos luno-] Iuno pentru Bachu- J // 4 atîtă-ntră] atît intră // In manuscrisul de bază, în loc de -ntră este scris -ntrâ. // 5 — 6
Odată, cînd îşi văzu, venind,
cu ambii săi copii la sîn, soţia A j
încît, cînd îşi văzu într-o zi, venind,
cu ambii săi copii la sîn, soţia / // 7 să-ntindem] să întindeţi / // 8 la intrare] mea la-ntrare / //
233
13  Iar, cînd ursita răsturnă-ngîmfatul oraş troian ce totul îndrăznit-a şi-a stins pe-un rege-alături cu regatul,
16   Hecuba tristă, roaba şi-obidita, văzînd şi-al Polixenii trist omor, şi-n stare-aşa de jalnică-ntîlnit-a
19 pe-al mării mal, ucis, pe Polidor, ea voci a scos asemeni lătrăturii, de-amarul mult ce-i puse minţii nor.
22   Dar nici în Troia, nici în Teba furii n-au rupt vrodat-atîta de-ndrăzneţe nu membre de-om, ci fiare-ale pădurii,
25  ca doi cari, goi şi cu scîrboase feţe, fugeau şi se muşcau şi nu-ntr-alt mod, cum fac doi porci scăpaţi de prin coteţe.
28   Sărind, cu dinţii-un duh a prins de nod de-al cefei pe Capocchio şi, tîrîndu-1, el burta-i sfîşia de-al văii pod.
16 tristă] biata / // 17 Polixenii] Polixenei / // 18 şi-n stare-asa de jalnică] şi ciad în trista-i stare ea A, / şi cînd şi-atît de jalnic întîlnit-a / / în chip A A/ 23 vrodat-] vrodată / // 26 nu-ntr-alt] nu într-alt ///
234
U  Cel din Arezzo tremura văzîndu-1
şi-a zis: „— E Gianni Schicchi-acel prăpăd şi-alearg-aşa, tot cercu-nspăimîntîndu-1."
|j4   Dar eu: „— De-ai altui dinţi, că să răpăd pe tine-a te-nhăţa, de nu ţi-e frică, ce duh e el? Să-1 ştiu, cît timp îl văd."
37   „— Stricatul duh al Mirrhei, care-amică a tatălui său fu, dar nu cu-acel amor legal ce-1 datoreşte-o fiică,
40   şi-ajunse-aşa pînă-n păcat Cu el, luînd prin fraudă chipul altei fete, cum celălalt turbat făcu la fel,
43   şi-n patul morţii-el.ca Buoso stete, testîndu-şi doamna turmei prin atari formule-ncît minciunii normă-i dete."
46   Perind turbaţii-aceia doi, la cari
priveam să văd ce rele-au să mai facă, mă-ntoarsei ca să văd şi pe-alţi tîlhari.
32 In textul de bază, versul are următoarea formă : şi-a zis: „— E Giani Sichi ■acel strigoi, / Numele (Giani Sichi), aflat în această formă şi în J, a fost corectat după Dante, iar rima, greşită în textul de bază, a fost înlocuită cu, prăpăd, notat în A, // 34 Iniţial, în loc de Par fusese , scris Iar. / Dar] Iar, '■/:// 37 Iniţial, în, loc de amică fusese scr,is. greşit amicului. // 41 Iniţial, în, loc de prin fusese scris schim<bată). / Marginal dreapta, între două pa^ ranteze rotunde este scris (cacof.) // ;    : , ■
235:
-19   Şi-un duh văzui, părînd o cobză, dacă tăiat sub vintre ţi-1 închipui de-unde al nostru trup devine-n jos o cracă.
52   Greoaia boală de-apă ce pătrunde
prin trup cu zămuri în venin schimbate, aşa că burţii faţa nu-i răspunde,
55   făcea să stea cu buzele căscate, asa cum tin si ftizicii-nsetati căzut-o buză şi-alta-n sus, pe spate.
58   „— Ah, voi, ce făr' de-osîndă văd că-ntraţi şi nu ştiu cum, a zis, aci-n ponorul acest cumplit, priviţi şi vă miraţi
mereu le văd în gînd şi nu-n zădar,
căci chipul lor cu mult mai rău mă doare
decît acest al boalei mele-amar.
Dreptatea, vai, cumplit răzbunătoare, motiv ia locul crimei ce-o făcui, ca şi mai iuţi oftările să-mi zboare.
Acolo stă Romena şi bătui
bani falşi de-ai lui Ioan într-însa, pînă
ce-acolo pus pe rug şi ars eu fui.
76   Să-1 am eu pe-Alexandru-o clipă-n mînă, ori pe-alt mişel din trei, aş da, socot, cu drag, oh, Brando, -ntreaga ta fîntînă.
61   <de maistru-Adam ce-amar îşi are ,..>! Avui, trăind, ce-am vrut, şi bani şi bine, şi-acum de-un strop de ap-aici duc dorul.
79   Ăşti doi turbaţi, ce ştiu prin vale tot, de nu mă mint, un frate-ar fi prin vale, dar, greu aşa cum sînt, eu ce să pot!
64  Acele văi ce, de pe verzi coline, din Casentino-n Arno cad şi-apar în albii moi, de-a lor răcoare pline,
82   Să fiu uşor atîta numa-n şale
să pot măcar o şchioapă s-o străbat în suta de-ani, de mult aş fi pe cale
53 Iniţial, în loc de trup fusese scris trupuri. / zămuri] sucuri / // 56 aşa cum] cum vezi că A jj 58— 148 Versurile nu au fost tipărite în J. // 61 Versul, absent din textul de bază, este reprodus din B; cf. Dante : alia miseria del maestro Adamo / In O, variantă tipărită în „Convorbiri literare", XXXV (1901), nr. 12, p. 1067—1073, versul are următoarea formă : ce tristă soarte-Adam maestrul are! //
85 aci-ntr-al sluţilor ponor să-i cat, deşi-i de unsprăzece leghe-ocolul si nu-i mai strimt de-o jumătate-n lat,
175 ce-aprins pe rug am ars B //85 aci-ntr-] şi-aci-ntr- A II
2'37'
88  căci numai pentru ei sînt eu în stolul cel slut de-aici <şi a lor trudă): m-au pus să bat de trei carate polul."
91   „— Dar ăşti doi nevoieşi ce văd c-asudă la dreapta ta, i-am zis, şi aburi dau cum face mîna cînd pe ger ţi-e udă?"
94   Iar el: „— Cînd am căzut, aici erau şi stau aşa şi nu-şi întorc nici tasta şi-n veci ei poate-or sta cum vezi că stau.
97   Ea-i cea ce-mpinse pe Iosif năpasta, el falsul Sinon e, un grec stricat, şi scot de friguri iuţi putoarea asta."
100   Dar unul dintre ei fu ofensat
că-i da recomandaţie-aşa de-obscură şi-i dete-un ghiont în burtă şi-a sunat
103   umflata burtă asemeni c-o tambură.
Dar, prompt, Adam răspunse-atunci cu cotul şi nu-mi păru mai slab în lovitură.
ca IwW?*] A JJ 89 ÎH Uxtul de bază este s™ ^ar cel slut de-aici
(eliminîndu-se caj ou ajutorul cuvintelor scriJt* , A\şl& l0T, trudă- // 90 m-au pus să] făcînd să A II 91 văd este Zis -mi ,7 Unm M CUVÎnt // 102 Iniţial, în loc ie Tfusel
238
„— Să nu mă crezi, i-a zis, buştean cu totul, că, dacă-s greu din cauza boalei mele, am mîni destul de iuţi să-ţi radă botul."
„— Cînd te-au băgat în foc, n-ai fost cu ele, răspunse grecu,-aşa de iute-a bate, ci-aşa şi mai, bătînd monete rele."
Adam, atunci: „— Aici cam ai dreptate, dar n-a fost tot aşa de drept, vecine, ce-ai spus sub Troia celor din cetate."
î 15   „— Eu fals cuvînt, tu falşi arginţi, vezi bine! Eu sînt aici să-mi plîng o culp-a mea, tu multe-ncît şi dracii-au mai puţine."
fi 18   „— Să uiţi de cal, sperjure, poate-ai vrea? I      răspunse cel cu burta numai apă. I      Dar toţi în lume-o ştiu şi-n gît să-ţi stea!"
I
J121 „— Ba ţie setea-n gît, că limba-ţi crapă
:. şi-un turn pînă la gură ţi se dete
l' şi tot n-au loc putorile să-ncapă."
'' 124   „— Tot fleacuri spui, a zis cel cu monete, de cîte ori îţi căşti <sperjure, gura,) a        căci, apă-n turn de am, şi tot mi-e sete,
109 n-ai fost] nu-ţi fură A // 116 Eu sînt aici cu-o culpă ce mi-o ştiu A jj 1125 In textul de bază este scris doar de cîte ori iţi căşti, în A jiind notată
c variantă la ultimul cuvînt din vers: secătura. / întregirea versului a ■'jost făcută pe baza variantei din 02; cf. Dante: la bocea tua per tuo mal 'come s61e. / în varianta tipărită în „Convorbiri literare", XXXV (1901),
loc, cit., versul are următoarea formă: de cîte ori deschizi, sperjure, gura. //
239
127   tu ai dureri de cap şi-n tine-arsura şi nu ţi-aş spune-o vorbă de pomană, să pupi măcar al apei şes cu gura."
130   Steteam s-ascult ocara lor duşmană,
cînd: „— Uite-aici, îmi zise-al meu părinte, e cît pe-aci să-ţi fac acum dojana!"
133   Mînia deci văzîndu-i-o-n cuvinte, privii la el şi-aşa ruşine-avui, încît de ea şi-acu-mi aduc aminte.
136   Şi ca şi-un om, visînd un rău al lui, doreste-a-i fi aceasta vis si cere ce-aievea este-aşa şi nu ce nu-i.
şi-nchipuie-ţi că-s tot pe lîngă tine, oricînd s-ar întîmpla să vezi că-şi sar cu-atari cuvinte tari. <Ia seama bine:>
a vrea să-auzi ce-şi spun e gust vulgar."
139   aşa şi eu, căci n-avem glas, dar vrere aveam să mă scuzez; şi mă scuza, şi nu ştiam, nevruta mea tăcere.
142   „— Cu mult mai mari greşeli se pot spăla cu-o mult mai slabă probă de ruşine. Alung-acum orice mîhnire-a ta
129 să pupi măcar al apei şes <cu> gura A // 130—132 Versurile, omise la transcriere, sînt scrise pe contrapagină, jj 132 în manuscrisul de bază, în loc de aci este scris aici. //
ii Să vezi că-şi sar A jj 146— 147 Pe o foiţă de ţigară introdusă în legătura "fauscrisului este scris oricînd s-ar înt(împla) să dai de vran asemeni Bej de ceartă, iar mai jos, după două variante pentru versul 148, prilej \ ceartă între-atari jivine, respectiv ce şi-1 provoac-at(ari) jivine. / Cj.
se piu avvien che fortuna t'accoglia l dove sien genţi in simigliante piato. /
bvarianta tipărită în „Convorbiri literare", XXXV (1901), loc. cit., cele fgă versuri au următoarea jormă :
de cîte ori vei sta, din întîmplare, cu răi ce s-ocăresc. Ia sama bine // l Versul, lacunar în textul de bază, a fost întregit, avînd în vedere rima, ÎUnalul versului corespunzător din O. jj 148 Pe foiţa de ţigară pe care se l§ variantele la versurile 146 — 147 este scris că-i gust vulgar a vrea s-auzi pţi spun, respectiv că-i josnic gust.
240
N-a plîns, în urma fugii triste, cînd pierdu t-a Carol sfinta sa armată, Roland din bucium mai cumplit sunînd.
CÎNTUL XXXI
l  Aceeaşi limbă-ntîi m-a mursecat, încît crezui că foc pe-obraji îmi pune, şi-apoi tot ea şi leacul mi 1-a dat.
4  Atare-o lance aveau, precum se spune, Pelops şi-Ahil, că darurile sale cumplite-ntîi erau şi-n urmă bune.
7   Iar noi, ieşind din dureroasa vale, treceam pe naltul mal ce-o-ncunjura şi fără de-a vorbi nimic pe cale.
10   Nici noapte-aici, nici ziuă nu era, aşa că ochii-aveau puţină zare, ci-un corn eu auzeam, ce-astfel urla
13   c-ar fi-ntrecut şi-un tunet cît de tare. Deci ochii-atunci spre sunet îndreptînd, urmai un drum opus cu-a lui cărare.
9 şi fără de-a vorbi] trecînd făr-a vorbi B jj 10 Iniţial, în loc de noapte fusese scris ziuă. //II aşa] atît Bt / zare] şi care B„ j aşa că ochii-aveau puţină] aşa c-aveau vederii-o strimtă A jj 12 ci-un] pe-un B / şi nu ştiu de-unde un corn astfel zbiera A \\ 14 Iniţial, în loc de Deci fusese scris Şi. //
242
Nu mult privii acolo şi deodată păru că turnuri multe văd ivite şi: „— Duce, am zis, ce ţară ni s-arată?"
Jjt2 Iar el: „— Fiindcă-n zările-amurgite tu prea departe-ai vrea să cercetezi, te-nşealâ deci vederi închipuite.
K
1^3   Cînd vom ajunge-acolo, ai să vezi
la mari distanţe simţul cum te minte,
deci fă si tu mai iute să-mi urmezi." >
p2S   De mîn-apoi m-a prins vorbind cuvinte: „Spre-a nu-ţi părea ciudat cu totul, ce-i ■      acolo-n fund îţi spui mai dinainte,
31   că nu sînt turnuri, ci giganţii-acei ce stau în puţ subt rîpa ce-1 roteşte, toţi pînă la buric în malul ei."
î
fi în urma -luctei cei nefericite B II 18 Roland nu scoase glasuri m<ai> Lplite B / Wum] cornu<-i> A II 21 ţară] oraş A /, 25 Cînd vom ajunge De o fi s-ajungi<i> A // 28 vorbind] Cu-atari A // 33 în malul] m jurul A II
243
34   Aşa precum, cînd ceaţa se răreşte, treptat privirea tot mai clar răspică ce-ascuns e-n fum ce zarea ne-o-nvăleşte,
3 7   aşa, distanţ-avînd mereu mai mică spre puţ, prin negrul şi-ndesitul fum, scădeam eroarea şi spoream în frică.
40   Pe culmea sa rotundă-ntocmai cum Montereggion cu turnuri se-ncunună, aşa, ca turnuri, pînă-n brîu acum
43   văzui supt mal, stînd cerc, în văgăună cumpliţi giganţi, cui Joe furios şi-acum le-azvîrle-ameninţări cînd tună.
46   Vedeam la unii şi-al lor chip scîrbos, şi piept, şi umeri, şi din vintre-o parte, şi braţele-atîrnînd pe coaste-n jos.
49   Cuminte-a fost că firea ăstei arte
de-a naşte-asemeni monştri-i puse-o fine, lipsind de-atari executori pe Marte.
34 răreşte] ridică A // 35 Iniţial', în loc de treptat privirea Jusese scris privirea treptat. // 36 ce-ascunde fumu-n zarea ce-o-n(văleşte) A / ce zarea ne-o-nvăleşte] ce zările-nnegreşte B jj 38 Iniţial, in loc de puţ fusese scris mal. / amara A // 42 afară A // 49 Cuminte-a fost că firea] Cuminte firea fu, că A II 49-50
De-a pus natura (Cînd firea puse B-j) fine-acestei arte de- (d- -B2) a naşte fiare-atari, fu foarte bine B3 jj
51 lipsind de-atari executori] spre-a nu mai da atari oşteni A //
.18
■«1
Balene însă şi-elefanţi de ţine
si-acum, cu mult mai dreaptă ea s-arată
şi şi prudent-oricui gîndeşte bine,
căci, unde sînt puteri şi judecată
cu vrere rea unite-ntr-o făptură,
n-ai scut tu, oame, -n contra-i niciodată.
Obrajii lungi şi laţi mi se părură
cît pinul pe San Pietru şi-nclăiete
el membre-avea cu faţa-i pe-o măsură,
aşa că malul cel ce i se dete drept şorţ lăsa văzut ochilor mei pe-atîtâ-n sus, şi, că-i ajung la plete,
i«4   în dar s-ar fi fălit frisoni chiar trei,
căci bine-am măsurat treizeci de palme de sus, de unde-n copcii-o mantie o-nchei.
67   „— Rafel mai amech izâbi zâlme", aşa-ncepu, zbierînd, cumplita gură ce nu ştia-ngăima decît sudalme.
70   Şi-atunci Virgil i-a zis: „— Tu, stîrpitură, rămîi la corn şi-n el îţi varsă focuh cînd ori mînie-ori alt imbold te fură!
■«3 Iniţial, în loc de si jusese scris de. // 57 n-ai scut tu, oame,-n coutra-i] tioi scut în contr[a]<-i> n-avem A // 59 şi-nclăiete] aşa că-i stete A // 60 cu îfcţa] cu-obraji A // 62 din brîu în jos lăsa (ultimul cuvînt este anulat) A \\ J58Tde sus, de unde-n copcii-o mantie] din locul d-unde mantia A \\ 67 Cj. W Dante : Raphel may amech zabî almi. //
244
245
La gît îţi e, tu, duh confuz, la locul
ştiut, cureaua; caută-ţi-o niţel
şi vezi că ea-ţi încinge larg'mijlocul."
|P4   Fialte-a.fost şi lucruri uriaşe
cu alţi giganţi făcu-ngrozind pe zei, ci-n veci de-acum va fi-ntr-aceste faşe.'
76   Spre mine-apoi: „— Ce-a fost o spune el: Nimrod e, printr-a cărui nebunie nu toţi vorbim în lume la un fel.
79   Dar să-1 lăsăm, căci vorba ni-e pustie! Lui orice limb-a orişicui îi pare ca nou-a lui, căci nime nu i-o ştie."
F97   „ — Aş vrea, maestre, am zis, de poţi şi vrei, să văd şi pe Briar, nemăsuratul, spre-a fi convins de el cu ochii mei."
100 „— Vedea-vei tu-n curînd pe nelegatul Anteu, mi-a zis, şi poţi să-i şi vorbeşti şi el ne-o duce-n fundu-a tot păcatul.
82   Nu mult am mers, vrun drum, poate, cît are săgeata-n zbor, spre stînga-ntorşi, şi-am dat de-un mult mai fioros gigant mai mare.
85   N-aş şti să spui ce maistru 1-a legat, dar spui atît că braţul drept la spate, la pept cel stîng avîndu-1 ferecat
88  c-un lanţ ce-avea de gît; el jumătate din trup, pe cît îl vezi, îl încingea cu cercuri mari de cinci ori repetate.
91   „— Cu Zevs, cu suveranul zeu, voia să-ncerce-acesta braţele-i trufaşe şi plata care-o vezi acum şi-o ia.
84~M MZUrili'/mT la transcHm- scrise pe contrapagină II 80
84, 88 Marginal dreapta este scris V.M. //93 şi-acum el A //
103   Departe-i cel pe care tu-1 doreşti, la fel legat, la fel şi-n celelalte, atît că-i mult mai groaznic să-1 priveşti."
106   Nu zguduie-un cutremur turnuri nalte nicicînd aşa cumplit, precum văzui că-n lanţuri scutur-al său trup Fialte;
109  mai tari fiori, că mor, nicicînd n-avui şi, ca să mor, de-ajuns ei mă-ngheţară, de n-aş fi fost convins de lanţul lui.
112   Plecînd de-aici, găsirăm aşadară pe-Anteu, ieşit deasupra de colină cinci coţi, fără de cap, din groap-afară.
97 Aş vrea A / vrea este scris în locul unui alt cuvînt, indescifrabil. j[ \0& că-ntreg s-a scuturat sub lanţ <Fialte) A // 111 Iniţial, în loc de n-aş /zisese scris m-ai. // 112 Iar noi luarăm drumul nostru iară A " 1! de A H
114 văzut
246
247
115   „— Tu, cel ce-n valea cea de plînset plină, în care Hanibal, ursit să cadă, lăsă lui Scipio gloria deplină,
118   tu lei o mie ţi-ai ucis drept pradă, şi cel ce, de-ajutâi şi tu-n cumplitul război pe fraţi, şi-azi pare să se vadă
121   că Zevs era să fie biruitul,
tu du-ne jos, şi nu cu greu s-o-nghiţi, acolo unde-i gheaţă-ntreg Cocitul.
124   La Tiziu-ori Tif să nu ne mai trimiţi; apleacă-te spre noi şi nu mai screme, şi-acesta-ţi poate da ce-aici doiiţi:
|:36  Aşa cum Garisenda ţi s-arată,
cînd stai sub ea şi-un nor spre dînsa vine, că tot mai mult spre tine-o vezi plecată,
§139 privind atent, aşa-mi păru spre mine plecat Anteu, şi-a fost şi-o clipă cînd doream să ne fi dus pe-alt drum mai bine.
142
145
se-ntinse drept ca
mt'wcr de navă. si-un cătai b
127   o faimă-n lume pe-ndelungă vreme, că-i viu şi zile lungi-i sînt menite, cu zile-n cer cel sfînt de n-o să-1 cheme.
130   A zis Virgil şi braţele-i cumplite, de cari gemu Heracle, el, spre noi, prinzîndu-1 pe Virgil, le-a-ntins grăbite.
133   Şi: „-— Fă-te-ncoa', să te cuprind!" apoi a zis Virgil, cînd fu cuprins, şi-ndată făcu să fim o sarcin-amîndoi.
118 tu lei o mie ţi-ai ucis] o mie ţi-ai ucis de lei A // 120 şi-azi pare să se] e lesne să se A jj 125 nu-ntoarce botul şi te pleac Antee. A // 127 Iniţial, în loc de o fusese scris că. / deie A // 129 cu zile-n graţia-n cer de n-o să-1 ieie B \ zile-n cer] graţia-n cer A // 131 Heracle] Anteu A // 134 şi face A1I iac& Ai jj
136 Sens: Aşa cw»^ pleacâ AU 141 p
la Garisenda. ,'tieaca .i ii
248
16   Cum stam acum în puţu-acel cumplit,
stînd subt giganţi, mai jos de-a lor picioare, iar eu priveam pe sus la mal, uimit,
CÎNTUL XXXII
l   Să am eu rime aspre-acum şi-amare cum se cuvin grozavei văgâune ce-ntregul iad pe ea proptit îl are,
4   al gîndului meu suc deplin l-aş pune în scrisul meu, dar nu le am şi-astfel nu fără frică-ncep acum a spune.
T   Căci nu e lucru de-a glumi cu el s-arăţi ce-ascunde-n centru-i universul c-un grai ce-n vorbe-abia e-nvăţăcel.
10   Ci-acele zîne să-mi ajute versul,
cari Tebei zid i-au dat prin voci divine, să fiu pe-aproape de-adevăr cu mersul.
13   Din toate,-o, neam, tu cel mai de ruşine din locul ce-i amar şi-a fi numit, voi capre de-aţi fi fost şi oi mai bine!
1- 123 Versurile nu au fost tipărite în K. Ij 2 cum se cuvin] precum s- cer
Hal 1T C;nveiVs // 3 ce-ntregul iad d'e sus îl ţi„e-n spatTT// tini
13 bn IZ SUC f"SeSe SCrU S°S- 11 5 în scrisul me«] ta vers atunci AII 13 Dm toate,-o, neam, tu cel] O, neam, din toate cel  B/1 14 din locul cel
Xli iwiT/?1 în loc amar chiar de-a fi b i ■ WU^î?şî
250
19   <deodat-aud: „- Ia vezi, păzeşte-ţi pasul) si fă ca talpa ta să n-o mai pui pe capete de fraţi sărmani, că-i doare.
22   Privii sub mine-atunci şi-un lac văzui si-aici si-n jur, cui nu ca apei gerul, ci ca de-o sticlă linse faţa lui.
2 5   Nu prinde văl mai tare-aşa ca ferul nici Dunărea din nord, ca ăst de-aici, nici Donul, unde-n veci e-n neguri cerul,
2 8   căci, dac-ar fi căzut şi Tabernici si Pietrapana peste ea, aş crede _ că tot n-ar fi făcut la maluri crici.
3 l   Al broaştelor popor din bălţi cum şede cu botu-afară spre-a cînta, pe cînd ţăranca-n visul ei tot holde vede,
16 mai jos adus A II 18 iar eu priveam la naltul zid pe B j pe sus A JJ 19 Versul, incomplet în textul dc bază: ne-a zis un glas: (...]>, este reprodus din02: cf. Dante: dicere udi'mi: „— Guarda come passi./ In Ot, versul a fost tradus: Deodat-aud strigînd: — Păzeşte-ţi paşii / oare A Jj 24 ci ca de-o sticlă linse] ci lins' i-a dat ca st(icla) A JJ 25 Iniţial, după prinde era scris un. // 27 Iniţial, înainte dc unde fusese scris pe // 28 Căci cred c-ar fi putut şi Tab<ernici> B /' 28 — 30 Cf. Dante :
che se Tambernicchi vi fosse su caduto, o Pietrapana, non avria pur dall'orlo fatto cricchi. // ■ 29 să cază A jj 31 Precum (anulat: cum) B j Şi-aşa cum broaştele^prin bălţi A H 32 oc-ocul A Jj 33 îu vis ţăranca secerînd se vede B JJ
251
34   aşa-s mîhniţii-aici în gheaţă stînd pîn-unde_ roşul ruşinării-ap'are, şi-n dinţi, ca berzele din cioc, bătînd.
37
Cu faţa-ntoarsă-n jos sta fiecare; de ger da gura mărturii durerii, ' iar ochii lor, de-a inimii-ntristare.
55 Ori poate vreai să ştii pe-aceştia doi? Fu mîndrul loc unde-au văzut lumina al tatei lor Albert şi-al lor apoi,
58   si-au mam-acelaşi trup, dar in Cama <s-o baţi cît vrei şi n-o să-mi afli tu> alt duh'mai demn să-nfunde gelatina;
40
Puţin deci dînd ocol în jur vederii, văzui aşa de strînşi lipiţi pe doi, c-aveau pe cap amestecaţi toţi perii.
"T Vo1 strînşn-aşa la piept, cine-ati fost voi?' Ei gîtu-atunci deodată şi-1 plecară,' nălţîndu-şi faţa, însă ochii, moi
46   într-înşii numai pîn-acum, vărsară, pe gene-n jos, iar gerul le-a sleit vărsatul plîns şi-aşa-i închise iară.
49   Mai strîns nicicînd o scoabă n-a-ngăldit un lemn de-alt lemn; şi-n cap, atît le fuse de ciud-atunci, ca ţapii s-au lovit.
52   Şi-un duh far' de urechi, căci le pierduse de ger, stînd tot cu faţa-n jos: „—în noi ce-ţi faci oglind-atîta timp? îmi spuse.
H^k"1^ }?°^r^l! Pm"UIlde ™Şul ruşinării] stau pînă unde-al spaime! alb ,4a // 42 [de-a valma A // 44 Ei gîtu-atunci deodată] le-am zis si
6i f£11 45 dar' Cînd năl*ară fa*a- ochii moi A II 47 îi învin-ses^e; a II 49 N-a stnns mai tare lemn de lemn B / -ngăldit] lipit A I 51 Şi ciud-atît A II
252
6 l   nici cel cui pieptul şi-umbra sa deodată străpunsu-le-a Artur c-un singur ţel; Focaccia nu; nici ăst cu ceafa-ntrată
64   în mine-aşa că nu mai văd defel; şi Sassol e numit, nesăturatul! De eşti toscan, ai bune ştiri de el.
6 7   Şi-acum, ca să te-astîmperi cu-ntrebatul, eu Pazzi sînt, să ştii, ş-aştept să vie Carlin aici spre-a-mi descărca păcatul."
70   Văzui urlînd în ger mai mulţi de-o mie ş-aşa făcuţi, că reci fiori îi am de-al gheţii vad şi-avea-i-voi în vecie.
73   Pe cînd acum spre centru-năintam,
spre care-ori-de-unde-orice e greu ia zborul, şi-n gerul cel de veci eu tremuram,
s8 coti AII 59 Versul, incomplet în textul de bază: tu nu-i găsi<...
eJreprodus din O,; cf. Dante: potrai cercare, e non troverai ombra
în Ov terţina 58 — 60 are următoarea forma:
o mamă; dar de-ai bate tu Căina
cît vrei, în lung, şi-n larg, nu vei găsi
pe doi mai demni să-şi spele-n gheţuri vina; //
69 spre-a-mi descărca] ca să-mi desculp A II
253
V6   nu ştiu destin, ori vrere-a fost, ori zorul dar, printre ţeste-astfel trecînd, izbii puternic pe-una-n faţă cu piciorul.
79
Plmgînd strigă: „- Ce-mi faci? Dacă nu vii sporire pentru Monte-Apert a-mi face acestui chin, de ce mă mai sfîsii?"
S2   Iar eu: „— Spre-a-mi scoate un dubiu-acest ce zace aici, maestre, aşteaptă-mă niţel şi-apoi de-aici m-aleargă cît îţi place."
85  A stat Virgil şi-am zis atunci spre cel ce-ntruna blăstema cu-asprime mare: „— Tu cine eşti că-njuri drumeţii-astfel?"
88   „— Şi cine, tu, fugînd aşa, tu, care loviri prin Antenora-n cap ne dai, că, viu de-ai fi, şi tot ar fi prea tare?"
91
94
„— Dar viu sînt eu şi poftă poate ai
sa-ţi scriu, i-am zis, de vrei o faimă-n lume;
şi numele-ţi prin cîte le-nsemnai."
Iar el, atunci: „— Hai, pieri de-aici! Ce nume? Contraru-1 vreu! Ce drac mi te trimete? Aci-ntr-acest ponor te ţii de glume?"
97   în chica lui înfipt-o mînă-mi stete.
,,— Ori spui cum te numeşti, am zis, ori zboară întregul păr ce-1 porţi pe ceafă plete."
76 nu ştiu] ştiu eu A / destm  ori vrere-a fost] ori  (anulat) soarte-ori
vrere-a fost B // 77 astfel] omeneşti A //   79 vii]   soseşti A II 88 Dar
■cine tu (anulate), mi-a zis, că-n alergare   A // 89 loviri 'prin Antenora]
■izbeşti prin .Antenora A // 95 Contraru-1 vreu!] Nu-mi sta de cap! A //
254
|0  Răspunse: „- Că <î>l smulgi ca să ma doară, nu-ti spui nici <cine> sînt, nimic nu-ţi(Spui, de-âi sta să mă cheleşti şi-a mia oară."
Sucit pe mînă părul i-1 ţinui _     _ _ şi-i smulsei poate un pumn <şi mai bine,) dar el, lătrînd, privea spre burta lui.
106
Cînd zise-alt duh: „-Hei, Bocea, nu ţi-e bine? Tu n-ai de-ajuns că dinţii-i clănţăneşti, mai latri-acum? Ce diavol zburdă-n tine?"
fio9   „— Acum, infame trădător ce eşti,
tu poţi să taci! Voi scoate şi nevrute de tine-n lume-adevărate veşti."
U2
1115
Iar el: „— E treaba ta! Dar numai du-te si nu cumva să uiţi, ieşind la soare, de-acest de-aici cu limb-atît de iute:
argintul franţuzesc pe-acesta-1 doare.
Atîta zi: pe Buoso l-am aflat
cu alţi mişei stînd, proaspet, la răcoare.
118   Şi cine mai era, de-i fi-ntrebat,
tu ai cu mine-alături pe Becchieri, pe cel ce-ai tăi de-o palmă l-au scurtat.
i1
jF'4
fiVlDl cine, existent în 02 şi în P: dar cine sînt eu nu-ţi voi arăta, a fost VpCmis la transcriere. // 104 Versul, incomplet în manuscrisul de bază, a fost J^dtttregit pe baza variantei din 02; cj. Dante : e tratti li n'avea pili d'una pllocca. / în Oj, versul are următoarea formă : şi-i smulsei păr din cap, fâcîn-■pdu-nii placul. / la mine A // 112 E treaba ta, dar] Mergi, spune-le, dar A // ftt'HlM» Atîta zi] Şi zi Ax / văi A% \\ 118 de-or zice A // 119 tu ai cu mine] l& spui că am A //
255
121
Şi-o fi şi Ganellon şi Soldanieri pe-aici şi Tibaldel, trădarea cui pierdu Faenza, cînd durmeau străjerii."
Eram de-aici departe, cînd văzui
doi inşi într-un ponor şi-un ins avîndu-1
pe-al altui cap căciulă peste-al lui.
Cum vîră-n pîne dinţii săi flămîndul,
aşa cel de deasupra-i înfigea
în cap, la ceafă celuilalt, rozîndu-1 ;
şi nu-ntr-altfel cum tîmplele-i rodea Tideu lui Menalip, cum el în gură rodea şi-al hîrcei os şi ce-i sub ea.
„— Tu, cel ce-arăţi atît de-adîncă ură prin faptul bestial că-1 rozi astfel, să-mi spui de ce? Cu-această legătură
136   ca, daca tu pe drept te plîngi de el ştiind ce-aţi fost şi crima lui, voi trece in lume-ntre infami pe-acest mişel,
de nu va fi ca limba mea să-mi sece."
124
127
130
133
139
122 Scris : Tribaldel; cf. Dante: Tebaldello. // 126 Iniţial, în loc de al altui fusese scris alt./al altui (anulate) A jj 127 Cura vîră-n pîne dinţii săi] Cum dinţi înfige-n pînea sa A Jj 128 în ceafa celui m<ai> de jos A t / aşa cel m(ai) de sus la cel de jos A2 / de deasupra-i] mai de sus îi K JJ 129 în ceafă-nfipse dinţii săi, rozîndu-1 130 Şi nu-ntr-altfel cum tîmplele-i] Precum cetim că tîmplele K //sub os A/j 130—131
în tîmplele lui Melanip nu cred c-a ros
altfel Tideu <........................> A jj
131 cum el] astfel K JJ 132 şi osul hîrcei, ca şi ce-i sub os, A Jj 137—139
Versurile sînt scrise pe contrapagină, jj 139 să-mi] să K
CÎNTUL XXXIII
Lăsînd scîrbosu-i prînz acum acel mişel, îşi şterse gura-nsîngerată cu părul de pe capul ros de el.
„— Tu-mi ceri să re-nnoiesc o desperată durere, a zis, ce firea mi-o răpune gîndind-o numai, nu şi cuvîntată.
Dar vorbele de-aş şti că pot s-adune
ruşine-acestui trădător pe care
îl rod, atunci voi plînge şi voi spune.
fcl0   Nu ştiu nici cine eşti, nici felu-n care scobori pe-aici, dar pari un florentin, căci graiul tău te-arat-a fi atare.
i
],.t3   Să ştii că fost-am contele-Ugolin şi-acesta e Ruggieri lîngă mine şi-ascult-acum de ce-i sînt eu vecin.
Z7 a  mi K II 10 felu-n care] ce umblare K II U scobori pe-aici] tost vorbele ai. -mi K \\ Vi tem ne    j fost-am contele]
Ftn prin iad K /   12 sau cel puţin dm^grai AU u 1 eu fui contele B \\ 15 ascult-acum] ascultă-mă K //
257
16  Că el prin intrigi şi minciuni meschine m-a prins, deşi-ncrezut amic al său, şi-apoi, că m-a ucis, o ştii tu bine;
19   dar ce n-ajunse şi-n auzul tău, ce crudă moarte-mi dete-adică mie, auzi şi vezi de mi-a făcut el rău.
22
Un strimt gîtlej din nalta colivie,
ce-« a foamei » pentru mine-i azi chemată
şi-n care şi-alţii-nchişi au să mai fie;
25   am stat mai multe luni pînă ce-odată, în zori de zi, cumplitul vis ce-avui îmi rupse vălul sorţii ce-mi fu dată.
28
3 1
Stăpîn şi domn, pe-acesta mi-1 văzui vînînd un lup cu pui pe mîndrul munte ce-nchide Pisei Lucca-n dosul lui.
Iar pe Gualandi şi Sismondi-n frunte i-a pus cu pe Lanfranc şi-aşa porniră, căţele slabe-avînd şi iuţi şi crunte,
16 de A H 17 de toate (anulate) A // 18 şi-apoi] ş-apoi K // 19 poate A\l\ 21 el] vrun K / de se poate A^ / călău Aş // 22 Un strimt gîtlej] în strimtul gît K II 23 ce- « a foamei » pentru mine-i] din cauza mea e-[«a] foamei » A v din cauza mea «a foamei n .K / chemată] numită Aţ II 24 şi-n care şi-alţii-nchişi au să] şi-n care închişi au şi-alţii să B //26 cumplitul] prin răul A // 27 al sorţii văl mi-[l] rupse dintr-o dată A1 / făcu să văd ce soarte-mi este dată K I fu dată] arătată A2 // 30 -nchide] ascunde K // 31 era şi cu S<is-mondi) AH 31 — 33 Cf. Dante:
Con cagne magre, studiose e conte
Gualandi con Sismondi e con Lanfranchi
s-avea messi dinanzi dalia fronte. // , ,
25Ş;
şi-acestea-n scurta goan-a lor trudiră pe lup şi pui şi colţi apoi păreau că-i spintecă şi carnea le-o-mpărţiră.
Iar cînd m-am deşteptat, în zori, plîngeau copiii mei, şi ei aci-n prinsoare, şi pîne-n visul lor prin somn cereau.
IO  Ah, crud eşti tu, de nu simţi că te doare presimţul sorţii ce-o văzui în gînd şi, dac-acum nu plîngi, cînd plîngi tu, oare?
f 3   Erau deştepţi şi ei şi-n ceasul cînd veneau de-alt'dată pînea să ne-o suie, dar groaza pentru vis cu toţii-avînd.
Şi-atunci la poart-am auzit că-ncuie cumplitul turn şi eu privii deodată la fiii mei, dar mut ca o statuie.
fcf9  N-am plîns, căci fui cu inima-ngheţată, dar ei plîngeau, iar Anselmuccio meu: «De ce te uiţi aşa? Ce-ai astăzi, tată? .>
|:52 Şi tot n-am plîns şi-ntreaga zi mereu şi-ntreaga noapte mut am petrecut-o; dar, cînd veni şi-alt soare-n cer şi eu
m
ca-i rup si carnea le-o deşiră A / -împărtiră] deşirăK:,, V «^ A //
■ Ah] Ol K II 42*. ^i^^W^iS
%ţial, după Erau fusese sens şi. 45 Dar pentru _ vis cu ^
tjl 46 Şi-atunci] Iar cînd K II 47 şi eu privii] speriat privii K
259
55   deodată-n zarea slabă ce-a făcut-o o rază scursă-n trista-ne-ncăpere, pe patru feţe, faţa mi-am văzut-o,
58 muşcai în mîni şi-n braţe de durere; iar ei, crezînd că muşc fiindc-aş vrea mîncare-astfel, au rupt a lor tăcere
61   şi-au zis: «Mai lesne-am suferi, de-ai vrea din noi să muşti, căci tu ne-ai dat, părinte ăst mizer trup, deci rupe-ni-1 şi-1 ia. »
64   Şi m-alinai, spre-a nu-i mîhni nainte, şi alte două zile-am stat tăcuţi. Oh, cum nu te-ai deschis atunci, păminte!
6 7   Şi-a patra zi, ce ne găsi tot muţi, întins căzut-â Gaddo lîngă mine: «Vai, tată drag, strigînd, tu nu-mi ajuţi ? »
70   Şi-apoi muri. Şi, cum mă vezi pe mine, văzui spre-a şasea zi care-şi-care murind pe-alţi trei şi, orb de plîns, în fine,
73  mergeam pe brînci cătînd pe fiecare şi, morţi, trei zile-i tot chemai şi-apoi decît durerea foamea fu mai tare."
Zicînd s-a-ntors şi-a prins de dinapoi din nou scîrboasa ceaf-a căpăţinii, rozînd în ea cu dinţi ca de copoi.
Ah, Pisa, Pisa, mlaştin-a ruşinii
în mîndra ţară unde sună si !
De-ti sînt spre-a te stîrpi tîrzii vecinii,
|2   Caprara şi Gorgona de-ar sosi s-astupe-odată Arnul tău la gură, să-nece-n tine tot ce va găsi!
li  Că, dacă de-Ugolin ei zvon făcură, că el prin cetăţui te-ar fi trădat, ce-aveai să pui copii<i>-aşa-n tortură?
Scutea, tu, Tebă nouă, de păcat pe Briga şi-Ugo frageda etate, şi pe-alţii doi, pe cei ce i-am cîntat!
De-aici, trecînd la umbrele-ngropate cu toţii-n gheaţ-am dat de-un alt popor şi faţa lor nu-n jos, ci-adînc pe spate.
. P4 Nu-i las-a plînge-aici chiar plînsul lor şi drum prin ochi durerii i se neagă, se-ntoarce-n ei f ăcînd durerii spor,
55 băieţii A // 63 al cârmi mizer strai, deci tu ni-1 ia B / Set mi™- + i al cărnii strai K // 66 Oh] Ah K II 69 «Vai +a« a l . er trup] «Vai tată Ariv v i        ■   ■ ^-/'   : ' tată dra&> st"gwd] strigînd:
« vai, tata drag K / nu-mi ajuţi] mă laşi A // 70 pe mine] străine A* //
260
i prins, omis lă transcriere, este scris pe marginea din dreapta a filei cu Hn de introducere în vers. jj 81 De-ţi sînt tîrzii spre-a te stîrpi vecinii K jj 1 Cf. Dante : muovasi la Capraia e la Gorgona. // 89 Cf. Dante : novella be, Uguiccione e'l Brigata // 91—157 Versurile nu au fost publicate în 93 nu-n jos A II 94 chiar] însuşi A // 95 Marginal dreapta este scris
2,61
97  caci ca viziere de cristal se-ncheagă orice-ar fi plîns de-ntîi, asa că ele le umplu sub pleoape cupâ-ntreagă
100
Deşi, ca şi-n bătătorita piele, de ger perise-oricare sîmţămînt din peliţa-ngheţată a fetii mele
„— Eu, cel cu poama procletei gradine,
răspunse el, sînt fratele-Alberic
şi-n loc de nuci, primesc acum smochine."
„— Ce spui? Eşti mort?" Aşa-ncepui să zic. Iar el: „— Ce soartă trupul meu mai are în lume sus, eu nu mai ştiu nimic.
103
106
părea că totuşi simt c-ar bate-un vînt. Şi-am zis:   -Cum poate-un vînt <să bată, tată?> iNu-i gol de-once vapori acest pămînt?"
„— Ce  cauză-1 naşte vei vedea tu-ndată caci ai s-o vezi cu proprii ochi si deci vei şti pe-acel ce-1 vîntură să bată "
109   Şi-atunci alt ticălos al crustei reci: „— Voi, suflete-ntr-atît de rele-n viaţă, că-n cel din urmă iad veţi geme-n veci,
112  luaţi-mi asprul văl ce-mi stă pe faţă s-alin pe-o clip-amaru-n care zac, mainte-a-mi pune geru-alt văl de gheaţă!'
115
„ — Sa-mi spui ce-ai fost, de vrei să ti-1 desfac şi-apoi, i-am zis, de nu-ţi voi face-un bine s-ajung în fundul ghetii-acolo-n lac!"
97 — 99 Versurile sînt scrise pe contrapagină. // 101 de ger perise] peri r]« ger A jj 104 Partea finală a versului din textul de bază (Şi-am zis: „— Cum poate-un vînt pe-aici pătrunde ?) a fost înlocuită, pentru rimă, cu variauUi să bată, tată, notată în A. jj 108 ce-1 vîntură] ce-1 face-aici A // 112 as« prul văl ce-mi stă pe faţă] de pe obrazi ăst văl de gheaţă A jj 114 de gheaţă] pe faţă A jj 115 să-mi spui ce-ai fost, de vrei] Iar eu: „— Să spui ce-ai fost şi-apoi A // 117 s-ajung] atunci s-ajung A jj
262
|4 Favorul ăstei Ptolomei e-atare, că sufletul adese-n ea descinde mainte-a ce-Atropos să-i dea mişcare.
Spre-a-ţi fi cu mult mai drag deci a-mi desprinde din faţă piînsul, ce-nsticlat vă luce, să ştii că-n clipa-n care-un suflet vinde,
io   cum eu făcui, un demon se-ntroduce în trupul lui şi-acesta-1 guvernează cît timp nu-i plin tot timpul ce-are-a-1 duce,
13   iar el aci-n ponor se ruinează ; şi poate-aşa şi trupul va fi stînd al umbrei cei ce-n dos aci-mi iernează.
1-36   Tu-1 ştii, de vii prin iad de mai curînd: sir Branco d'Oria e şi-n crust-adîncă e-nchis, cum vezi acoalea, şi de cînd!"
fi 3 9   „— Eu cred că tu mă-nşeli, căci ştiu că încă nu-i mort sir Branco d'Oria, i-arn răspuns, el doarme, bea, se-mbracă şi mănîncâ."
Iniţia!, în loc de Eu fusese scris Sînt. // 122 Iniţial, în loc de are, ttsese scris mare. // 124 Cf. Dante : Cotai vantaggio ha questa Tolomea. // 033 aci-n] într-ăst A jj 134 stînd] părînd A jj 135 -n dos. -tr-'^pate .•! U90 Căci stiu că încă] Cum e sir d'Oria (scris: DoriaJ, dacă A-:ij X4&>ScriS:' ■©oria. // ' \a't\«-.* Vii \ in
263
H2   , _ Mai sus, la gheare-rele, unde-ascuns m groasa smoală-1 mistuieşte focul Michele Zanche nici n-a fost ajuns
H5   cînd şi lăsă pe-un drac să-i tie locul m trup, şi-aşa şi-0 rud-a lui' la fel ce-acelei mari trădări i-a dat mijlocul.
CÎNTUL XXXIV
H8   întinde-acum tu mina puţintel
să-mi rupi ăst văl!" Dar nu l-am rupt anume, căci fui loial, sperjur fiind cu el.
151   Oh, neam străin de-orice virtute-n lume şi de-orice vicii plin, Genov-, al tău, nu cade-un foc din cer să vă consume1
154   în rînd cu romagniolul cel mai rău găsii pe-atare un genovez ce-şi are, scăldat aci-n Cocit, sufletul său,
157  iar trupu-i sus, ca viu la noi îi pare.
„— Stindardul regelui din iad e-n drum spre noi". Aşa-ncepu Virgil cuvîntul. „Priveşte deci, de poţi să-1 vezi de-acum!'
Cum pare seara, cînd e sur pămîntul sau cînd o ceaţă dă să se resfire, departe-o moară ce-o-nvîrteşte vîntul,
aşa-mi păru că văd ceva clădire. Şi-atunci după Virgil eu mă dădui, neavînd de vînt alt loc de-adăpostire.
10   Eram si unde, şi cu groaz-o spui stau umbre-n gheaţ-adînc acoperite si-asa se văd ca-n geam un nod al lui,
147 TiSSt^^"^^^^^Z..»^- // «« >* *■] acel A A II 157 Iniţial, în & de ca vi^i^li^S Z^Z ^
13   o seamă drepte şi-altele trintite
si multe-n creştet sau cu chipul feţii ia tălpi adus, ca arcu-ncolacite.
4_ pTe^nd ceaţa-.tunecă p<«A I^^ST^ A II
265
16   Sosind şi unde-adînc pe cîmpul gheţii Virgil crezu că-i vreme-a-mi arăta pe cel ce-a fost o culme-a frumuseţii,
19  m-aduse-n faţa lui şi-n faţă-mi sta şi: „— Iată Dis şi iată punctu-n care cu mult curaj tu cat-a te-narma."
22  De-a mea şi mută şi-ngheţatâ stare să nu mă-ntrebi acum şi nici n-o scriu, căci nu-i cuvînt să poată spune-atare.
2 5  Eu n-am murit, dar n-am rămas nici viu; socoti, de ai vrun strop de duh în tine, ce-am fost cînd fui cum n-aş mai vrea să fiu.
28 Stăpînul groazei cei fără de fine ieşea pînă-n buric din gheaţa lui; iar eu c-un uriaş conviu mai bine
31   decît un uriaş c-un braţ de-al lui; acum socoti tu-ntreaga lui făptură, cînd totului asemeni părţi îi pui!
34   De-a f©st frumos cît azi e stîrpitură, de cînd privi duşman pe-al său părinte, din el se scurge-a lumii-ntregi ordură.
,1.
Ce-uimire-mi năvăli deodată-n minte, văzînd la el trei. feţe-avîndu-i ţeasta! Părea de sînge cea de< dinainte)
iar alte două, ce s-uneau cu-aceasta, pe umeri, drept la mijloc, le-a avut şi-acolo se-ntîlneau unde-ar fi creasta.
I .....
£4.3   între-alb şi galben dreapta mi-a părut,
iar cea din stînga-n felul cum o are
un om de pe-unde Nilul ia-nceput.
46   Şi-un rînd de-aripi avea sub fiecare,
cum n-am văzut pe mări mai mari vintrele şi nici ca Dis corabie-aşa de mare,
49  nu pene-a vînd, ci lucie-atare piele, cum vezi la liliac, şi vînt stîrnea în trei direcţii, cînd bătea cu ele,
52   şi-ntreg Cocitu-n gheaţă-1 prefăcea. Din şase ochi, cu bale-nsîngerate din guri, pe trei bărbii el plîns scurgea.
21 cu mult curaj tu cat-a te-ncumeta B/a ta Ajj 29 văzui A\\
ce-uimire-mi năvăli deodată] şi-uimirea-mi năvăli potop Ajj 38 văzînd la dl cînd lui văzînd B // 47 Iniţial, în loc de n-am jusese sens nu, am. 48 şi nici] cum nici A jj
267
53
58
6 1
64
67
<Şi-n cîte trei, cum rupi în moli ţi inul, strivea pe cîte-un duh în dinţi, prin molfecarea din dinţi gătind la trei deodată chinul.>
La ăst dincoa-i părea muşcarea ei nimic, în rînd cu-acea zgîrietură ce gol lăsa-1 pe spete de-orice piei.
„— Acest cu-a muncii cea mai iute-arsură", mi-a spus Virgil, „e Iuda Scariotul, picioare-afar-avînd şi capu-n gură.
Din doi ce stau <cu> capu-n jos, din botul cel negru-al lui, atîrn-afară Brut şi vezi-1 cum se zbate mut cu totul,
iar cel ce pare-aşa de nalt crescut
e Cassius. Dar noaptea suie,-mi zise,
şi-i timp de mers, căci toate le-am văzut."
55 — 56 aşa cîte-un mişel în toate trei
a sale guri (................) A /,'
55—57 Terţina, incompletă în manuscrisul dc bază (Cum rupe in o mrliţă
ce-1 tete, / aşa-n trei guri rupea şi el pe trei / ^.....)), este reprodusă
din 02. / Cf. Dante :
Da ogui bocea dirompea co' denii im peceatore, a guisa di măciulia, si che tre ne făcea cosi doleini. /
IV (1809-1900),
în Oj, variantă publicată în „Literatură şi artă româna" tir.  12, p. 741 — 745, terţina are următoarea formă:
Cum meliţi cînepa şi-o faci puzderii, aşa-n trei guri, zdrobind în dinţi, strivea pe trei mişei, de-a pururi daţi durerii. //
64 cu a fost omis la transcriere. // 66 şi vezi-1 cum'se zbate mut] vezi cum se
zbate, dar 1ăcut Ajj
L-am prins de după gît, cum el voise, si, loc pîndînd şi clipă priincioasă cînd largi au fost aripile deschise,
73   Virgil s-a prins de coasta cea păroasă şi-apoi din păr în păr <descinse-n jos>, descinse printre peri şi gheaţa groasă.
76   Iar, cînd era şi unde-al coapsei os din grosul şold începe-a face şale, trudit Virgil întoarse capu-n jos,
79   cu mare greu, în locul tălpii sale, si, prins de peri, ca omul ce-ar sui, credeam de el că iar mă-ntoarce-n vale.
82
<Si, greu suflînd, ca-n lipsa de puteri:
„— Te ţine strîns, căci n-avem altă scară,
ieşind din lumea vecinicei dureri.")
IV (1S99-19Q0),
s 72 Şi A H 73 S- A // 74 Versul, incomplet în textul de bază. a fost întregit pe baza variantei din 02 •' şi-aşa din păr în păr descinse-n jos. / Pentru versurile 74 — 75, cf. Dante:
di vello iu vello giu discese poscia tra'l folto pelo e le gelate croste. /
în variantei publicată în „Literatură şi artă română",
nr. 12, loc. cit., versurile 73 — 75 au următoarea formă : S-a prins de perii coastei subt aripă şi-apoi aşa-ntre pielea-mpăroşată şi gheaţă scoborî, călcînd în pripă. //
78 trudit Virgil întoarse] cu mare greu întoarse maestru A // 79 şi-aşa-l A II 80 suit Atl suind Az // 80-81
şi ca şi-un om suind s-a prins dc p;ri
încît crezui <(......................)> Ti II
82 — 84 Versurile, scrise pe contrapagină, sînt o tncer are pentru terţina absentă din textul de bază. // 82 ca-n lipsa de puteri] ca şi-un trudit B //
268
269
85   Ieşind prin gura unei stînci afară,
m-a pus să şed pe-un mal apoi şi-n fine pe fix pămînt şi-a sale tălpi călcară.
88   Privii în sus, crezînd să văd, vezi bine, pe Dis cum l-am lăsat, dar îl văzui cu tălpi în sus întinse, stînd sub mine.
91   Cel gros de cap va crede-acum că fui năuc de-uimit, că-n el putinţă nu e de-a şti ce punct fu pe-unde eu trecui.
„— Te crezi şi-acum dincolo, el răspunse, de centrul unde perii-i prinsei eu ai vermelui ce lumea ne-o străpunse.
t9  Cît timp mă scoboram, erai mereu;
cînd m-am întors, treceam prin punctul care din orice parte-atrage tot ce-i greu.
|12   Şi-acum tu eşti sub ceru-a cărui zare ne-acopere-acel mare loc uscat, pe-o culme-a cui muri cel cu născare
94   „- Ridică-te 1-ncepu Virgil să-mi spuie; e drumul rău şi lung-a noastră cale, iar soarele spre-al terţei miez să suie."
115   si şi cu viaţa om far' de păcat.
Deci stai pe-opusa sfer-a-ngustei mese, pe care tu-n Giudecca jos ai stat.
?7   N-am fost aici în vrun palat cu sale, ci-ntr-un amurg şi pe-un pămînt eram cum e prin munţi, în peşteri naturale.
118 Cînd noaptea moare-aici, dincolo iese, iar cel ai cărui peri ne-au fost urcării drept scări stă-nfipt aşa precum fusese.
ioo   „-Maestre, am zis, pe cînd mă rădicam, mainte-a ce să ies din iad, mă-nvaţă şi fă să pierd eroarea care-o am:
|l21   Din cer căzu pe-această parte-a zării şi-acel pămînt, ce fu pe-aici, şi-a pus de spaima lui zăbranic apa mării
103  cum şade-acesta-nfipt, făr-a fi-n gheaţă, cu capu-n jos şi cerul cum ajunse aşa-n curînd din seară-n dimineaţă?"
87 şi-a sale tălpi] şi tălpile-i Ajj 90 în sus întinse] întinse-n sus şi A jj 96 Scris: terzei.// 98 pe-un pămînt] -ntr-un ponor A jj
;'u4   şi-a curs spre-al nostru emisfer opus şi, poate, spre-a fugi, lăsă şi-aceste deşerte locuri si-a zbucnit în sus.
• 110 treceam] trecui A II 115 Marginal dreapta este scris V.lvl. // 116 Iniţial, ^ocdelÂjusese scris Tu. / Deci C // 125 ş.-aceste] deşarte A //
270
271
127   Departe de Satan, cam cît îi este mormîntu-ntreg, e jos aici un loc, dar nu văzut, ci dîndu-ţi de el veste
130   un mic pîrîu, ce, scoborînd pe-un scoc de dînsul ros prin stînci crăpate-avîndu-I, se pleacă lin în cotitoru-i joc."
133   Pe-ascunsu-i drum intrarăm deci şi-urmîndu-I <pe matca lui spre lumea luminată) şi fără-a ne mai sta spfe-odihnă gîndul;
136   <şi, tot după Virgil, urcai şi iată văzui iar zări şi cerul peste ele prin ochi rotund de stîncă despicată.)
139   Şi-aici ieşirăm spre-a vedea iar stele.
127 departe A // 134 Versul, absent din textul de bază, este reprodus din O,, variantă publicată în „Literatură şi artă română", IV (1899—1900) nr. 12. loc. cit. ! Cf. Dante : intrammo a ritornar nel chiaro mondo. // 135 sta, omis la transcriere, este scris deasupra rîndului. 1,1 136—138 Absentă din textul dc bază, terţina este reprodusă din Ot, variantă publicată în „Literatură şi artă română", IV (1899—1900), nr. 12, loc. cit. / Cf. Dante :
salimmo su, el primo e io secondo,
tanto chi'i' vidi delle cose bele
che porta'l ciel, per un pertugio tondo.