245 PARADISUL Ml,r le ;,; CÎNTUL I 1 Mărirea celui care-atotpătrunde <întregul tot, mişcîndu-1, dă> splendoare mai mult-aici şi mai puţin-altunde. 4 în cerul cel mai plin de-a lui lucoare eu fui. Văzut-am stări, ce-a le descrie nu ştiu, nu pot cîţi au să se scoboare, 7 căci stînd aproape ţinţii-o vrere vie, atît ne-absoarbe-al minţii noastre-avînt, că taie-al minţii drum să mai revie. 10 Dar cît putu de-acest imperiu sfînt comoară-n suflet mintea mea s-adune va f» de-acum materie-acestui cînt. !—3 Cf. Dante: La gloria di colui che tutto move per l'universo penetra e risplende in una parte piu e meno altrove. / Marginal dreapta, lîngă o acoladă care uneşte versurile, este notat un semn de întrebare, jj 2 Versul din textul de bază: mişcînd întregul tot şi dînd ţPlendoare a fost înlocuit, pentru respectarea sensului, cu varianta notată Ln ^2- întregul tot, mişcîndu-1 dă./întregul tot, mişcîndu- A1H ' aproape ţintii ] de ţaproape A jj 9 Versul, omis iniţial, este Cfis marginal dreapta cu semn de intercalare în text şi precedat de indi-caţia v 9. // 249 13 In ultima mea trudă-,Apollo bune, puterii tale fă-m-atîta vas cît dragu-ţi dafin spre-a-1 primi-mi impune. 84 Foc mare-ncinde-adese şi-o schinteie şi poate-n urma mea vrun glas mai tare ruga-se-va ca Cirra glas să deie. 16 Căci pîn-aici o culme de Parnas de-ajuns îmi fu; de-acum cu două cată să intru-n calea cîtă mi-a rămas. 37 Prin guri diverse pe pămînt răsare lumina lumii, dar prin punctul unde din patru cercuri iau trei cruci născare 19 Tu-mi intră-n piept, de tine tu mă-mbată precum cînd smuls-ai pe-acel scos din minte, pe Marsias, din haina cărnii-odată. 40 ea are-un curs mai bun, căci ii răspunde mai bun-o stea şi-nmoaie-a lumii ceară mai mult, în felul său, şi-o răspătrunde. 22 Chiar numai umbra-mpărăţiei sfinte să-mi dai, tu, sfinte duh, atîta-ndemn s-o pot descrie cum mi-e scrisă-n minte, 43 Da zori aproape-aici, şi-acolo seară atare-un punct, şi-ntreg era albit un emisfer, şi-n noapte-al nostru iară, 25 venind, vedea-m-ai la iubitu-ţi lemn să mă-ncununi, cu-acele foi de care şi-al meu subiect şi tu m-ai face demn. 46 cînd doamna mea spre stînga s-a-nvîrtit şi-n soare fix văzui cum ea-1 priveşte, cum nu-i vultur mai fix să-1 fi privit. 28 Din el culeg azi, tat-,atît de-arare, poeţi ori cezari triumfînd cu ea umanei vreri o culpă şi-o-ntristare, 49 Şi, cum răsfrînta raz-obicinuieşte, ieşind din prima,-n sus să ia pornire ca şi-un drumeţ ce-a se-nturna voieşte, 31 încît serbare-n Delfi poate-avea seninul zeu de frunza sa penee, că tot mai e vrun om care s-o vrea. 14 mă fă (suprascris) puterii tale-atîta vas A // 15 cît A // 20 Iniţial, In loc de scos fusese scris din. // 22 Iniţial, In loc de Chiar fusese 'scris Şi. // 23—24 s-o pot descrie, dup-atîta-ndemn, tu, sfinte duh, precum <..........>. A II 29 frunţi A // 30 în manuscrisul de bază, versul este încadrat Intre paranteze rotunde. II 31 că-n Delfi poate-(suprascris)o (suprascris) veselie (anulat: poate> avea A //32 penee ] frunză A // 250 52 aşa prin ochi întrîndu-mi în gîndire şi actul ei, ce-al meu a devenit, privii în soare peste-a noastră fire. 84 Schinteia poate ades' pojar s-ascunză A // 40 Iniţial, In loc de ea fusese scris el.//43 Da zori aproape-aici, şi-acolo ] Făcu dincolo zori, dincoace A //47 şi-n soare fix văzui cum ea-1 ] şi-apoi văzui că-n Soare fix A jj 50 Iniţial, in loc de să fusese scris îşi. / în sus să ia A // W ce-a se-nturna voieşte] ce-ntoarcere doreşte A fi 52—54 aşa prin ochi intrata-i făptuire în mintea mea, fu propriu-mi act şi-am stat privind <......................> B // devenit ] fui A // 251 55 Acolo multe poţi ce-aci-i oprit puterii noastre, căci acela-i locul ce-anume-umanei specii-a fost menit. 58 Nu lung, dar scurt nu fu-ntr-atîta jocul, încît să nu observ că dă, ca fierul ce-1 scoţi din foc, schintei în juru-mi locul, 61 şi-n clipă parc-a şi lipit eterul o zi la zi, părînd că cel ce poate cu-al doilea soare vru s-orneze cerul. 76 Cînd ceru-nvecinicit de-a ta dorire mi-a tras, prin armonia ce-ai întins şi-o-mparţi egal prin tot, a mea privire, 79 păru, de-o flacără de soar-aprins atîta cer, că ploi sau ap-umflată nu fac nicicînd un lac aşa de-ntins, 82 iar noul glas şi-acea lumină lată stîrniră dor să ştiu de unde vine, cum n-am simţit pe lume-alt dor vrodată. 64 Beatrice sta spre vecinicele roate cu ochi ţintiţi, iar eu ţineam pe-ai mei la ea şi-uitînd de ceruri sus, de toate. 67 Pătruns în mine-atît de ochii ei eram ca Glauc, gustînd din iarba care făcu-1 în mare soţ al altor zei. 70 S-arât per verba ce-i transumanare nu-i chip să pot, ci-ajunge-exemplul dat cui graţia-i păstreaz-asemeni stare. 73 De-am fost eu numai cel de-acum creat ştii tu, cîrmuitoare-n cer iubire a cui lumin-aici m-a ridicat. 55 oprit ] neg Au negat A2, nu-i A3 // 57 umanei specii B / menit ] creat Alt lui A2 // 60 deodată A jj 63 cu-al doilea soare ] şi-ar fi-nflorit A // 67 Pătruns în mine-atît ] atît fui de schimbat^// 68 eram ca Glauc ] cum Glaucus.4 // 71 nu pot, ci-ajungă-i spusul cum A II 75 lumina cui m-aduse pe-acest drum A // 85 Dar ea, ce mă vedea ca eu pe mine, deschise gura, pîn-a n-o-ntreaba, zbătutul suflet vrînd să mi-1 aline, 88 şi-a zis: „— Prin false-nchipuiri părerea ta te-orbeşte-aşa că-ţi par ca nevăzute ce-ar fi să vezi, cînd nu le-ai asculta, 91 c-ai fi tot pe pămînt, după părute; ci-un fulger, scurs din proprie casa lui, nu cade-aşa cum tu te sui de iute". 94 Din prima mea-ndoială scos de fui prin scurta-i vorbă-n spuse zîmbitoare, într-alta nouă mult mai rea căzui. '6—78 Versurile sini unite marginal dreapta cu o acoladă. // 79 păru, de-a soarelui văpaie-aprins A // 83 stîrniră ] stîrnit-au A // 86 aşa-mi (anulai) vorbi şi pîn-a n-o-ntreba A // 87 cu vrere A jj 89 că gînd (anulate) At I să-mi fac-al minţii gînd (suprascris) să nu s-a A2 // 90 de il-ai A II 92 Iniţial, în loc de ci fusese scris şi. / Iniţial, tn loc de 'fcroprie casa fusese scris propria sa c. // 94 Dar scos din pro-\pria->ndoială fui A II 252 253 97 Şi-am zis: „— Deoparte simt că-n mine moare uimirea ce-o avui, ci-acum mă mir că zbor trecind prin corpuri mai uşoare". 100 Atunci, oftînd cu-ndurerat suspir, nălţîndu-şi ochii-asemeni unei mume privind spre fiul ei ce e-n delir: 103 „— Făpturile-ntre ele, toate-anume, au ordine şi-n forma asta este asemeni Dumnezeu cu-ntreaga lume. 106 Suprem' creaţii-aici văd manifeste a vecinicei puteri, văd nalta fine a tot ce-ursit acelei ordini este. 109 In ordinea ce-o spun au deci să-ncline orice făpturi, . // U.» acel] acest A //120 şi făpturi cari] şi pe-atari cari A //121 Deci pronia ce-ntregul rînduieşte A // 121—123 Versurile sînt unite mar-ftoal dreapta cu o acoladă. //122 sa ] ei A //123 cu zor] grăbit A // "4 şi-acum aici ] spre dînsul deci A //125 ne-a dus ] te-a-mpins A / «e-mpinge A2 //127 Precum ades nu poate însă-nvinge A //128 cu «tt-artistul vrea ] intenţia unei arte A //129 căci orice <...> mate-"■■..i-o răspmge A //130 adesea ia ] se desparte A //131 alt drum, cel ursit] de datu-i (suprascris: scrisu-i; drum A U 132 cădea] *6 A. 11 254 255 133 cum vezi din nor şi fulgeru-n cădere, perzînd impulsul prim, ea prinde cale spre ţărnă-n jos, prin falsa ei plăcere. 136 Deci n-ai, de judeci drept, mirării tale temei, că sui, cum nu poţi fi mirat că vezi din deal curgînd pîrîu-n vale. 139 Mirare-ar fi, cînd tu, cel dezbrăcat de-orice poveri, lipit ai sta-n ţărînă ca focul viu ce-ar sta nerădicat." 142 Privi apoi spre cer a mea stăpînă. CÎNTUL II O, voi acei ce-n slaba luntrişoară cu dorul ascultării-mi urmăriţi pe mare nava ce, cîntînd, îmi zboară, vă-ntoarceţi iar la mal să v-odihniţi, căci poate că,-ndrăznind să-ntraţi, vrodată perduţi de mine-n larg, voi să periţi! Pe-o mare merg ce n-a mai fost umblată; Minerva-mi suflă, mă conduce-Apoll' şi nouă muze Ursa mi-o arată. 10 Dar voi, puţinii-acei ce-aţi dat ocol la vreme pînii îngereşti din care trăieşti aici şi-n veci te simţi tot gol, 13 puteţi intra, socot, pe larga mare cu-al vostru vas, cît timp nu-i egalat al mării cîmp brăzdat de-a mea cărare. 133 ln#al: şi bum din nor l-^J^^l'^^7^ ma formă a versului, este scrls ^Tn^ladă I!136-140 Versurile sint sînt unite marginal dreapta cu ^ o acolada. // Idb-unite marginal dreapta cu ale o acolada. 256 j*—6 Cf. Dante: tomate a riveder li voştri li ti: non vi mettete in pelago, che, forse, perdendo me, rimarreste smarriti. // 18 Iniţial: puteţi, socot, intra pe larga mare. //14 urmîndu-mi 1*—15 Versurile sînt unite marginal dreapta cu o acoladă, jj 257 16 Cum voi vă veţi mira nu s-au mirat, trecînd prin Colhis, gloat-argonaută, şi-n cîmp pe Iason l-au văzut argat. 37 De-am fost eu corp, şi nu-nţelegi, fireşte, cum rabd-un corp să intre-n el străinul, cum este-a fi cînd corp în corp răzbeşte, 19 Eterna sete-a noastră ce-nnăscută grăbit, cam cum vedeţi pe cer, ne-a dus spre lumea cea dintru-nceput făcută. 22 Priveam la doamna mea, iar doamna-n sus, şi,-n timp ce poate-un cui să se destrune zburînd din arcul de pe care-i pus, 25 văzui că sînt ajuns unde-o minune atrase văzul meu; iar Beatrice, cui văl pe gîndu-mi nu-i puteam eu pune, 28 mi-a zis, frumoas-aşa cît şi ferice: „— Spre domnu-ntoarce inima cu-ardoare că-n prima stea voi să ne ridice". 40 43 46 49 cît trebuie de-aprins să-ţi fie chinul să vezi esenţa-n care poţi să vezi unit-a noastră fire cu divinul. Acolo vei vedea ce-aici tu crezi nu demonstrat, ci manifest prin sine, cum crezi un axiom fără dovezi. Şi-am zis: „— Madono, mulţămesc, vezi bine, cu-ntreag-ardoare cîtă-n mine este cui smulsu-m-a mortalelor destine. Dar spune-mi tu ce pete sînt aceste pe-al lunei corp, de care jos la noi spun oamenii cu Cain nu ş' ce poveste?" 31 Părea că ne-a cuprins o lucitoare, solidă ceaţă, deasă şi poliţă cum este-un diamant bătut de soare. 52 Puţin stăpîna mea zîmbi şi-apoi: «— De-i fals-orice părere-n om, cînd n-are vro cheie simţul spre-a deschide-n voi, 34 Şi ne-a primit eterna mărgărită în sînul ei cum apa ce primeşte o rază-n ea persist-a fi unită. 22—30 în manuscrisul de bază, versurile sînt transcrise în ordinea 23, 24, 22, 25, 26, 27, 29, 30, 28, G. Coşbuc restabilind ordinea corectă prin cifre notate marginal stingă. / Versurile sînt unite marginal dreapta cu o acoladă. II 23 ce poate-un cui] ce sare-un cui A // 27 Iniţial, tn loc de văl fusese scris p.//31—32 Cf. Dante: Parev'a me che nube ne coprisse lucida, spessa, solida e pulita. // 84 Şi ne-a primit ] Şi-aşa ne-a-ncins A // 258 55 cu-atît mai mult nu-ţi fie de mirare cînd vezi că, şi urmînd vrun simţ, ce mici spre zbor aripi raţiunea voastră are. 89 Iniţial, tn loc de cum fusese scris ce. //48 Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. / Cf. Danie: lo qual dai mortal mondo m ha remoto. // 53—54 Marginal dreapta este notat un semn de intre-Care. / Pentru sensul versurilor 52 — 54, cf. Dante: . Ella sorrise alquante, e poi: „S'elli erra l'oppinion" mi disse „de' mortali dove chiave di senso non diserra. // $7 Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. // 259 58 Ci-ntîi să-mi spui, tu cum ţi le explici?" Iar eu: „— De-apar diverse stări, aş zice că-s pături rari şi dese-n lun-aici". 61 Iar ea: „— Vedea-vei cert cum o să pice credinţa ta-n absurd prin toate-acele dovezi ce-n contra ridice. 64 V-arat-a opta sferă multe stele la cari, privind mărimea lor şi clarul, găseşti fenomene diverse-n ele. 67 De-ar face-aceasta desul lor sau rarul, în toate-ar fi o singură putinţă, uşor, ori greu, ori drept avînd cîntarul. 70 Diverselor puteri le dau fiinţă fîntîni diverse, cari, afar' de una, distruse-ar fi, de-ar sta a ta sentinţă. 73 Mai mult, cînd rarul ar produce bruna coloare-a lor, cum crezi, ori numa-n parte, lipsit-ar trebui să fie luna 76 de-a ei materie,-ori, tocmai cum se-mparte ce-i gras şi slab în corp, ar fi şi-aceste diverse părţi ori pline,-ori mai deşarte. 79 Ne-ar da eclipsele de soare veste în primul caz, căci el s-ar arăta ca ori prin care-alt corp cînd rar el este. 61 Iniţial, in loc de Iar fusese scris Ge<. ..).// 62 Iniţial, în loc de toate fusese scris cele. // 63 Versul, incomplet în textul de bază: dovezi ce-n contra<. . . > ridice, a fost întregit cu ajutorul variantei notate în D. / Cf. Dante: l'argomentar ch'io li faro avverso. //66 fenomene ] apari-ţiuni A II 82 Dar nu-i aşa. Deci trec a cerceta al doilea caz, şi el, de se prăvale, va fi vădită-n fals părerea ta. 85 Prin rarul strat de n-are drum la vale, desigur este şi-un hotar, de unde contrarul său deloc nu-i lasă cale. 88 Se-ntorc de-aici ale luminii unde precum se-ntoarce-o rază refractată din sticla-n dosul cărei plumb s-ascunde. 91 Vei zice-acum că raza ni s-arată mai mult aici ca-ntr-alte părţi obscură, fiind dintr-un mai mare-adînc redată. 94 Tu poţi scăpa de-această-ncurcătură, făcînd experiment izvoru-acel din care-a voastr-orice ştiinţă cură. 97 lai trei oglinzi, două distînd la fel în faţa ta, şi-ntre-ambele aşează pe-a treia, mai departe stînd niţel; 100 priveşti spre ele-n timp ce luminează în dosul tău stînd astfel o făclie că toate trei spre tine-o reflectează; 103 în cea mai depărtată n-o să fie, ce-i drept, egal volumul de lucoare, va fi însă egal-a ei tărie. 83 de se prăvale ] părerii tale A // 84 va fi vădită-n fals ] vedea-i-vei falsul A II 89 precum se-ntoarce-o ] asemeni deci cu A II 92—96 Versurile sînt unite marginal dreapta cu o acoladă Ungă care G. Coşbuc a notat un semn de scoatere. // 97 Topica versului din textul de bază: lai trei oglinzi, la fel două distînd a fost modificată pentru respectarea rimei. //98 şi-ntre-ambele ] iar între ele A II 99 pe-a treia, dar m spre fund niţel A //101 Iniţial, in loc de tău fusese scris stînd. // 260 261 106 Şi-asemeni cum, bătut de caldul soare, rămîne gol pămîntul de zăpezi şi şi de ger, şi-ntîia sa coloare, 109 aşa şi restul ce-a rămas să-1 crezi voiesc să-1 scad prin facl-aşa verace încît va schinteia cînd o s-o vezi. 112 Roteşte-n cerul din divina pace un corp ce-nchide-n vecinica-i virtute pe esse-a. totul ce-n cuprinsu-i zace. 115 Vecinul cer cu-atîtea lămpi văzute împarte-esenţa-n deosebi fiinţe, de el distincte, dar în el ţinute, 118 iar alte roţi prin varii diferinţe trimit în jos distinctul ce-1 cuprind conform cu scopul lor şi-a lor seminţe. 121 Aceste-organe-a lumii deci descind din grad, cum vezi, <şi-astfel> urmîndu-şi gradul, că-n jos trimit ce de deasupra prind. 124 Ăst drum pe care merg, tu vezi cum scadu-1, mereu spre ţinta ce-al tău dor o cere, încît de-acum să-ţi afli singur vadul. 106 Şi-asemeni cum ] Şi-aşa preyl //107 Ultimul cuvînt ol versului a fost modificat, pentru rimă, din zăpadă In zăpezi. //108 şi-ntîia ] cu-ntîia A //110 voiesc să-1 scad prin faci- ] scădea-ţi-l-voi prin raza B lj 111 Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. / Cf. Dante: che ti tremolerâ nel suo aspetto. //115 cu-atîtea lămpi ] cu atîtea ce-s A II119 dispun (anulat) distinctele virtuţi ce Ax / distincţia ce (anulate ) A2 II120 le-mping spre scopul lor şi spre seminţe A //122 şi-astfel, notat în A, înlocuieşte pe acum, anulat în textul de bază. //123 prind } răvarsă A // 262 127 Motori divini deci cat-a da putere ca şi mişcare-acestor roţi divine, precum lucrarea-n fier un faur cere. 130 Deci cerul cel cu-atîtea dragi lumine ia chip din mintea cea dintru-nceput ce-i dă şi curs şi-al ei sigil devine. 133 Şi,-aşa cum sufletu-ntr-al vostru lut, prin fel de fel de membre, conformate diverselor puteri, e desfăcut, 136 suprema minte-a dînsei bunătate prin stele-astfel şi-o-mparte înmiită, etern rotind în propria-i unitate. 139 Diversă stea primeşte-o felurită putere-n ea ce,-ntrînd, o face vie, fiind, ca viaţa-n voi, cu ea unită. 142 Străluce-apoi prin corpul <. . .) conform fericei firi care-o produce ca şi prin-ochii vii o veselie. 145 De-aici apoi o stea şi-o stea străluce în mod divers, dar nu din des şi rar, căci ea-i principiul formei ce produce 148 conform cu-a sa putere,-obscur şi clar." 127-128 Deci cat-a da mişcare şi putere motori divini <................> A // 129 precum ] cum şi A jj 139—148 Versurile sînt unite marginal dreapta cu o acoladă lîngă care este scris : V.M. ? şi este notat un semn de scoatere. II142—143 în manuscrisul de bază, versurile au fost copiate unultn jocul celuilalt, G. Coşbuc restabilind ordinea corectă cu ajutorul cifrelor ^ţ. fi 2 notate marginal stingă. //142—144 Cf. Dante : Per la natura lieta onde deriva, [.".'' la virtu mista per lo corpo luce vr]î come letizia per pupilla viva. // ipr® produce ] induce A. 263 16 văzui pe mulţi la vorbă vrînd să-ncapă şi-avui acea eroare-n sens contrar, ce-aprinse-amor între-un flăcău şi-o apă. ClNTUL III 19 ^rezînd că sînt resfringeri aşadar, grăbit, de-ndată ce le-avui aminte, mă-ntoarsei ca să văd de unde-apar; 1 Ea, ce-mi scălda-n iubire-odată gîndul, frumosul adevăr mi-1 dezveli în dulce chip, probînd şi reprobîndu-1; 4 iar eu, spre-a m-arăta-ndreptat şi-a fi convins, nălţai atît cît se cuvine spre dînsa ochii gata de-a vorbi. 22 dar nu văzui nimic, şi-aşa nainte privii din nou în dulcea doamnei zare ce-ardea zîmbind sub genele ei sfinte. 25 Şi-mi zise-apoi: „— Nu-ţi fie de mirare de gîndu-ţi pueril dac-am zîmbit; el spre-adevăr pas sigur încă n-are, 7 Ci-un lucru-mi apăru, trăgînd spre sine atît de mult întreag-atenţia mea, că gîndul de-a vorbi s-a dus din mine. 28 ci, ca şi de-obicei, îţi e smintit. Substanţe-aievea sînt ce ochiul vede închise-aici prin votul ne-mplinit. 10 O sticlă netedă şi-ntreagă-n ea, sau cum o apă clară şi-odihnită, al cărei fund să-1 poţi însă vedea, 31 Vorbeşte-le, şi-ascultă deci şi crede, căci via rază, care-i pacea lor, să ia alt drum de-al ei nu le concede!" 13 redă a noastră faţă oglindită aşa de slab, că mai cu greu ne scapă pe-o albă frunte-o perl-a fi zărită, 2 cu A II 3 în mi dulce-un adevăr, frumos probîndu-1 Ax j reprobîndu-1 ] rîndul A2 / Marginal dreapta, lingă o linie verticală, este notat un semn de întrebare. // 6 ochii ] capul Ax / a vorbi ] cuvînt A2 \\ 10 Versul din textul de bază: Din sticla netedă şi-ntreagă-n ea a fost modificat, pentru sens, cu varianta O sticlă, notată în A. //11 Versul din textul de bază : sau cum din apa clară şi-odihnită a fost modificat, pentru sens, cu varianta sau cum o , notată în A. // 34 Spre-un duh, care-mi părea mai plin de dor de-a sta de vorbă, m-am întors îndată cum face-un om împins de mare zor: 1$ între-un flăcău ] între un om A // 23 în dulcea doamnei zare ] spre floamnă, în dulcii ochi A // 25—27 Versurile sînt unite marginal <*tmpta cu o acoladă. // 26 Că eu de A // 27 el spre-adevăr pas sigur] WJ--sigur spre- A // 29 sînt ce ochiul vede ] ochiul tău îţi JW* A H 31—35 Versurile sînt unite marginal dreapta cu o acola-«fc//82 -eşte A //33 alt drum de-al ei ] alt drum decît al ei A H ■"împins de mare zor] străpuns de-al vrerii zor A // 264 265 37 „— O, tu, pe care raza te desfată, a vecinicei vieţi, . dulcoarea cui n-o ştiu nicicînd decît numai gustată, 40 mi-ai face-un dar de-ai binevrea să-mi spui ce nume ai? Ce soart-aci vă leagă?" Iar el, zîmbind cu toată faţa lui: 43 „— A noastră milă nimănui nu neagă dorinţa justă, ca şi unul sfînt ce vrea să-i fie-asemeni curtea-ntreagă. 46 Fecioară-n schit eu fost-am pe pămînt; mă poţi cunoaşte, de te uiţi mai bine, măcar că mai frumoas-acum eu sînt 49 şi poţi cunoaşte pe Piccarda-n mine. Sînt pus-aici cu alte fericite, ferice-n sfera roţii cei mai line, 52 din singur duhul sfînt avînd pornite orice dorinţe-aici şi ne-ntrerupt, că-n ordinul său sfînt am fost primite. 55 Ni-e dat în gradul cel mai dedesupt al nostru cer, fiindcă-n jurăminte tîrzii am fost şi-n parte le-am şi rupt." 58 Iar eu atunci: „— Pe-a voastre feţe sfinte luceşte-acum un nu ştiu ce divin, că nu mai sînt cum fură mai nainte, 47 mă poţi cunoaşte ] nu-ţi sînt ascunsă A jj 49 în textul de bază, Intre cunoaşte şi pe este lăsat un spaţiu alb. // 51 ferice-n sfera ] ferice-aici Alt rotind în sfera A2 II 52 în textul de bază, G. Coşbuc a făcut un semn pentru schimbarea ordinii ultimelor două cuvinte. II 52—54 Versurile sint unite marginal dreapta cu o acoladă, jj 54 voiesc că-i sîntem în ordi A / voiesc a fi-n B jj 55 Iniţial, în loc de dat fusese scris dată. //60 că nu vă sînt cum fuseră A \j 61 <şi-aveţi acum pe chip un văl străin,) dar vorba ta veni să mi-1 rădice şi lesne-acum te recunosc deplin. 64 Dar spune-mi, tu, voi, cele-aci ferice, n-aveţi de-un loc mai bun voi nici un dor, de-un văz mai clar mai mult de-a fi amice?" 67 Surise-atunci şi ea şi multe-n cor şi-a scos cuvinte-aşa de-nflăcărate, părînd c-ar arde-n primul foc de-amor: 70 „— Puterea dragostei alină, frate, al nostru dor şi-aşa ni-e el dispus că vrea ce-avem, şi spre-alta nu s-abate. 73 Căci, dac-am vrea, dorind, să fim mai sus» n-ar fi conformă vrerea-ne-ntru toate cu vrerea celui care-aici m-a pus. 76 Şi-aceasta-ntre-aste ceruri nu se poate, căci mila e necesse-acestor sfere, cînd judeci clar natura ăstor roate. 79 Spre-a fi ferice negreşit se cere a sta-năuntru-acelei une vreri ca toate-a noastre vreri să fie-o vrere. Versul din textul de bază: şi-aceasta-mi fu ca văl străin a fost-Hnhcuit, pentru metru, cu ultima formă a variantei notate tn A. j în A, iniţial: şi chipul vostru pare-un văl străin. // 61—63 Versurile sint ■unite marginal dreapta cu o acoladă. // 71 ni-e el dispus ] ne dispune A II 72 să vrem numai ce-avem şi-altce nu cere A jj 74 -ne întru ] noastră-n A jj 75 pus ] pune A // 76 Şi-aici în ceruri asta nu se poate B j Şi-aceasta-ntr-aste ] Dar asta sus <în> A jj 79 Spre-a fi ferice, deci, formal se cer A jj 80 une vreri ] divine A jj 266 267 •82 Şi,-aşa cum ne-a cernit din sfere-n sferi în oastea lui, şi-ntregii oşti i place şi-i place-acelui ce ne dă plăceri 8 5 spre vrerea sa, iar vrerea lui ni-e pace, ea este mare-n care toate cură, ce-a fapt şi el şi tot ce firea face." 88 Acum fui clar cum orice-aşezătură de-oriunde-n cer e rai, deşi n-au roua divinei graţii tot într-o măsură. 91 Ci-aşa cum e, că, şi sătul, cînd noua mîncare tu o vezi şi poftă-ţi vine, de-ntîia mulţămeşti şi ceri pe-a doua, 94 aşa, prin gest şi vorbe,-un dor în mine să ştiu mai mult: ce tear-a fost prin care suveica ei n-a tras-o pînă-n fine. 97 „— 0 sfîntă viaţă şi-al ei merit mare au dus mai sus pe-o doamn-,a cui voinţă e normă-n văl la voi şi-n îmbrăcare, «2 din sfere-n ] printr-astea A // 82—84 Cf. Dante: si che, come noi sem di soglia in soglia per questo regno, a tutto il regno piace com'allo re ch'a suo voler ne invoglia. // 84 sine A II 86 cură ] verse A // 87 ce-a fapt şi el şi tot ce firea ] ce ea creează sau natura A // 92 Şi-o nouă pof A // 95 tear-1 pauză A 1191—99 Cf. Dante: „Perfetta vita e alto merto inciela donna piu su" mi disse „alia cui norma nel vostro mondo giu si veste e vela. // 99 e normă-n văl la voi ] la voi e normă<-n văl> A // 100 ca pînă-n moarte-n veghe şi căinţă să stea cu mirele ce ia cu milă oricare vot conform cu-a lui dorinţă. 103 Acestei doamne-urmînd, eu, o copilă, fugii din lume, vălul ei să-1 pui, jurînd să duc şi viaţa ei umilă. 106 Ci-apoi din dragu-mi schit răpită fui de oameni răi şi văduvi de-orice bine şi domnul ştie-apoi ce viaţ-avui. 109 Lucoarea însă asta, Ungă mine la dreapta stînd şi-o vezi că-i luminată de-ntreagă slava ăstei roţi senine, 112 ce-arăt de mine, despre sine-arată; o sor-a fost, şi-asemeni fu perzînd umbrişul sfîntului ei văl odată. 115 Deşi re-ntoarsă-n lume apoi, nevrînd, în barbar chip lipsit de-orice-omenie, ea-n suflet făr' de văl n-a fost nicicînd. 118 Constanţa cea faimoas-a fost ea vie; cu ea a şvabilor a doua stîncă avu pe-a treia şi-ultimă tărie." ,102 lui ] sa A //104 Vălul ei să-1 pui ] şi-al ei văl îl vrui B II106 Din scnitu-mi drag <. . .) însă A U 110 Iniţial, In loc de că-i fusese scris *tu. / că-i A II113 perzînd ] perduse A //115—116 Versurile, omise iniţial, sînt scrise pe contrapagină. //116 şi smulta B //117 nicicînd] "fuse B 11118—120 Cf. Dante: *v' Quest'e la luce della gran Costanza che del secondo vento di soave genero il terzo e l'ultima possanza." // 268 269 121 Aşa sfîrşi, şi-apoi, cîntîndu-1 încă, un Ave ce-ncepu, peri, cum greu un lucru piere-afund în ap-adîncă 124 Privirea mea, ce-o urmări mereu pe cît putu, cînd n-a mai urmărit-o s-a-ntors spre-un dor cu mult mai mare-al meu, CÎNTUL IV 127 întreg s-a-ntors spre tine,-a mea iubito; ci-n ochii mei luceai cu-atîta slavă, că-n clipele dintîi n-am suferit-o; 1 De foame moare-un liber om mai iute decît să-mbuce-ntre mîncări, la fel de-aproape lui şi-egal lui de plăcute; 130 şi-aşa-ntrebării mele-ai pus zăbavă. 4 aşa egal temîndu-se, şi-un miel ar sta-ntre-o fiară lacomă şi-o fiară; un cîne-ntre doi cerbi aşa şi el; 7 tăcere de-am păstrat, nu-mi e spre-ocară, nici nu mi-o laud, căci aci-n plutirea egală-ntre-ndoieli fu necesară. 10 Tăceam, dar imprimat-aveam dorirea în ochii mei şi-a mea-ntrebare-n ea mai mult decît rostită-n vorbe-airea. 13 Ca Daniil făcu deci doamna mea, cînd stinse-n rege-acea mînie-odată ce-n chip nedrept sălbatec îl făcea. X Iniţial: De foame-un liber om moare mai iute, G. Coşbuc indicind sţhimbarea topicii prin semn şi prin cifrele 1 şi 2 notate deasupra cuvin-tdor foame şi moare. // 7 deci de-am tăcut, nu-mi este nici de-ocară A H 8 nici nu mi-o ] nici nu mă Ax / căci aci-n plutirea ] căci plutind <ţH zborul B I aci-n plutirea] acolea-n zborul Az //9 egală-ntre-ndoieli] «gal între-ndoieli B //11 ea ] el A //12 decît rostită-n vorbe-airea ] ŞpCÎţ aici rostit cu zorul B / airea ] cu zorul A //13 doamna mea ] 127 Cf. Dante: e a Beatrice tutta si converse. 'aniel A //15 făcea ] mişel A // 270 271 16 Şi-a zis: „— Eu văd că vrerea ţi-e-ncurcată de-un dor şi-alt dor şi nici un drum nu ştie, aşa de mult în sineşi e legată. 19 Tu zici: «Cît timp ni-e bună vrerea vie, cum poate sila altui om în noi să scad-al nostru grad de vrednicie ? » 40 Cu-al vostru duh se cad atari cuvinte, căci el numai prin simţuri îşi culege ce-apoi devine apt de-a voastră minte. 43 De-aici scriptura simple vorbe-alege spre-a sta la voi, şi mîni şi glezne da chiar Celui-Sfînt, dar alta ea-nţelege. 22 Iţi dă, spre-a te-ndoi, prilej apoi ce spune Plato, că, pe-a lui părere, se-ntoarce-n stele sufletu-napoi. 46 Cu trup de om tot astfel v-arăta cu pe-ambii-arhangeli sfînta religiune pe-acel care pe Tovi-1 vindeca. 2 5 Aceste gînduri strîmtorata-ţi vrere ţi-o zbat egal, deci voi trata orbia, dintîi pe cea cu mai cumplită fiere. 49 Ce Plato-n gura lui Timeus pune nu este-asemeni cu ce-aici se vede, căci parcă el şi simte,-aşa cum spune, 28 Nici îngerii ce-au primii-n cer domnia, nici Moise, Samuel, şi ia pe-oricare din doi Ioni, şi zic că nici Măria 52 că-n steaua sa-ndărăt un duh purcede, crezîndu-1, cred, că-i dezlipit de sus, din stea, atunci cînd firea trup îi dede. 31 n-au scaune-ntr-alt cer decît îl are şi ceata ce-ntr-această stea s-alină, nici n-au mai mic un stadiu sau mai mare, 55 Dar poate că-n sentinţ-alt sens a pus, nu cel ce-o pune vorba ei, şi poate că nu cu rea intenţie s-o fi spus. 34 ci toate-ornează cea dintîi lumină şi dulcea viaţ-o au diferenţată cum simt gradat suflarea cea divină. 37 Le vezi aici, dar nu că le-ar fi dată această sferă lor, ci-n ceruri sfinte ca semn că-s treapta cea mai jos gradată. 23 Iniţial, în loc de spune fusese scris spuse. //84 Iniţial: ci-ornează toate cea dintîi lumină. // 58 De-a zis că se re-ntoarce-n aste roate onoru-,ori hula-nrîuririi, da, cu cupa sa şi clară apă scoate. 48 slovii A // 44 Iniţial, în loc de şi glezne da fusese scris ca şi pisare. / Scris : .. .şi glezne dă. / şi glezne dă A \\ 45 Iniţial, în loc «te chiar fusese scris da. // 48 Iniţial, ţin loc de care fusese scris pe *jir. // 68 Iniţial, in loc de re-ntoarce fusese scris -nto. // '•■*> Cf. Dante: in alcun vero suo arco percuote. // 60—63 Versurile *tnt unite marginal dreapta cu două linii verticale lingă care este notat «i semn de scoatere. // 272 273 61 Rău înţeles, acest principiu da întregii lumii orbie-atît, că-n fine ca Mars, Mercur şi Joe-1 invoca. 64 Iar dubiul celălalt ce-1 ai conţine mai slab venin, fiindcă rău-i n-are puteri de-a te răzni spre-altce de mine. 67 Dreptatea sfîntă-n ochii-umani, de pare nedreaptă-n veci, e probă de credinţă, nu de-un erez pornit din răzbunare. 70 Ci,-al vostru intelect avînd putinţă de-ajuns să vad-această veritate, voiesc, cum vrei, s-adorm a ta dorinţă. 73 De este-o sil-atunci cînd cel ce pate nimic nu cede celui ce-1 sileşte, n-ar fi prin ea aceste maici scuzate; 7 6 căci vrerea ce nu vrea nu s-amorţeşte, ci face-aşa ca şi natura-n foc, oricît de mult puterea-1 copleşeşte. 61 Principiul ăsta, rău (înţeles da> B // 61—63 Versurile sint unite marginal dreapta cu o acoladă. / Cf. Dante: Questo principio, male inteso, torse giâ tutto il mondo quasi, si che Giove, Mercurio e Marte a nominar trascorse. // 67 -n ochii-umani de pare ] un nedrept de par A // 69 nu de-un erez ] dar nu erez At / răzbunare ] rea-ndemnare Az j Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. / Cf. Dante: di fede e non d'eretica nequizia. // 72 Iniţial: voiesc s-adorm, cum vrei, a ta dorinţă. // 74 nu cede celui ce-1 sileşte ] n-acordă celui ce-1 constrînge A // 76 amorţeşte ] stinge A jj 78 şi nu-i putere ca să-1 poată-nvinge A /j 79 Puţin ori mult de joac-al silei joc, complice-o faci; şi-n ele-atare fuse, căci nu s-au mai întors în sfîntul loc. 82 De-aveau ne-nvinsă vrere, cum avuse Lavrente pe grătar sau cînd în pară statornic Muchi mîna şi-o ţinuse, 85 ea le-ar fi-mpins, cînd libere s-aflară, pe-acelaşi drum pe care-au fost răpite; ci-o vrere-aşa de fier e foarte rară. 88 Aceste spuse de le ai primite exact acum, am stins a ta greşeală ce-ades te-ar mai fi pus, cred, pe gîndite. 91 Din nou acum ridică-se-o-ndoială în drumul tău şi n-ai să poţi să treci mainte-a fi zdrobit tu de-oboseală. 94 Eu te-am convins şi-o ştii tu bine deci că-n veci nu poate-un duh din cer să mintă, căci stă lîng-adevărul prim de veci. 97 Dar iat-a spus Piccarda că-n credinţă ţinu Constanţa vălu-i pînă-n fine, deci pare-a contrazice-a mea sentinţă. 80 Iniţial, In loc de şi-n ele-atare fuse fusese scris iar ele-aveau puţină. // 82 Iniţial, versul avusese forma: Dar dacă vrerea le-ar fi fost deplină, ştearsă apoi cu guma. / De-aveau ne-nvinsă vrere] De-ar fi avut o vrerea// > 88 Iniţial, versul avusese forma: cum fu-n Lavrentie cînd pe gratii-1 dară, ştearsă apoi cu guma. // 91 ridică-se-o ] stîrnit-am o A jj 92 Iniţial, tn loc de primul să fusese scris s-o. // 92 mainte-a fi ] ci rupt A / mainte-a fi zdrobit ] ci învins cădea-vei frî (anulat) B // 94 Eu te-am convins şi-o ştii tu bine ] Ţi-am spus şi te-am convins, eşti sigur B/1 274 275 100 O, frate-al meu, aşa de-adese vine că, vrînd să fugi de vrun pericol dat, faci fără-a vrea ce nu ţi se cuvine; 103 cum mama şi-o ucise, cînd, rugat, Alcmeon vru părintelui să-i placă, spre-a nu fi rău, şi-ajunse scelerat 106 In punctu-acesta vreau să ştii că, dacă dai silei învoieli, faci fapte-aşa că nici o scuză nu le mai împacă. 109 O vrere-ntreagă nici un rău nu vra, dar tot consimte-atît pe cît îi pare c-ar fi cu mult mai rău de n-ar ceda. 112 Deci, cînd Piccarda ne-a vorbit atare, ea vrerea absolut-o-nţelesese, şi pe-alta eu, şi-aveam dreptate-oricare." 115 Aşa mi-a curs din sfîntul rîu ce iese din vîna de-unde-orice-adevăr avem şi-mi stinse-un dor şi-alt dor care m-arsese. 118 „— Divin-amant-amantului suprem, strigai, a cărei vorbe mă inundă, că tot mai cald la viaţă mă rechem, 124 Sătulă mintea noastră nu ne tace nicicînd, de n-are-acel luminător de-afara cui nimic nu e verace. 127 Ea zace-n el ca fiara-ntr-un ponor, de poate-a şi-1 găsi, dar şi-1 găseşte, de nu, atunci ni-e frustru orice dor. 130 Prin dor, din adevăr şi dubiul creşte ca şi-un vlăstar,' iar dubiul din natură din culmi în culmi spre creştet ne zoreşte. 133 M-aţîţă deci şi-mi dă-ndrăzneală-n gură să cer smerit, Madon-,a-mi dărui şi-o altă veritate mie-obscură. 136 Aş vrea să ştiu de poţi înlocui ştirbitul vot printr-alt vrun fel de bine ce cumpenei din cer de-ajuns i-ar fi." 139 Beatrice mă privi cu-aşa de pline priviri, cu ochi de-amor înflăcăraţi, că-nvins de ele, m-am retras în mine 142 şi-am stat ca şi pierdut cu ochi plecaţi. 121 eu n-am iubire-atîta de profundă să pot să-ţi mulţămesc ca să te-mpace, ci-acel ce vede tot o să-ţi răspundă. 106—111 Versurile sînt unite marginal dreapta cu o acoladă. // 107 faci fapte-aşa ] atare-i faptul tău A // 109 rău nu vra] răul său A jj 123 ci-acel ] dar cel A // 276 t. t- 131 Iniţial, In loc de din fusese scris ni-e. //133 M-aţlţă ] Mă-ndeamnă 8 A II140 cu ochi de-amor] cu ochii-adînc A. 277 19 „— Supremul dar ce-n noi, din milă,-l puse Cel-Sfînt, creînd, cu larga-i bunătate, şi însuşi lui cel mai conform îi fuse, CÎNTUL V 22 acesta este-a vrerii libertate. Făpturi inteligente-au fost cu ea şi numai ele singure-nzestrate. „— De-ţi ard mai mult de flacăra iubirii decît mă vezi tu-n lume jos, şi-n tine ţi-am stins atît puterile privirii, să nu te miri deloc, căci asta vine din văz perfect, ce, după cît pricepe, îşi mişcă paşii dup-aflatul bine. 7 în minte-ţi văd că-ncet-încet începe lumina cea de veci a străluci, ce,-abia ce-o vezi, etern amor concepe; 10 pe-al vostru-amor de-1 poate rătăci altce, el nu-i decît o slabă zare simţită rău, care-a pornit de-aci. 13 Tu vreai să ştii de umple oarecare alt bun atîta ştirbul jurămînt spre-a fi un suflet sigur de-achitare." 16 Aşa-ncepu Beatrice-acest un cînt şi, ca şi-un om ce nu s-opreşte-n spuse, aşa-ntregit-a-nvăţul ei cel sfînt: 25 Acum, de stai să judeci, vei vedea că naltul preţ al votului e factul că vrea şi Dumnezeu ce omul vrea. 28 Deci, cînd un om cu ceru-ncheie pactul, s-aduce bunul, ce-ncepui a-1 spune, pe sineşi jertfă, propriu-avîndu-şi actul. 31 în locul lui deci ce-ai putea tu pune? Tu vrei, de crezi că-i just uzat ce dai, c-un bun nedrept a face fapte bune. 34 Acum tu punctul cel de bază-1 ai; ci-altarul poate dezlegări să facă, deci pare-a fi-n contrast cu ce-arătai, 37 dar cată să mai stai la mas-o leacă spre-a-ţi da la mistuire-ajutorinţă, căci prea ţi-am dat mereu mîncare seacă. 40 Deschide-ţi mintea deci şi cu priinţă tu ţine-n ea, căci numai să-nţeleagă şi-a nu ţinea nu este-n om ştiinţă. 10 de e ceva ce poate rătăci B // 13 umple ] poate A //14 atîta ] să umplă A H 16 Primul şi a fost adăugat ulterior. // *1 Iniţial: cel mai conform, şi însuşi lui îi fuse. /Marginal dreapta mte notat un semn de întrebare. / Cf. Dante: piu conformato e quel e piu apprezza. // 22 acesta este] cel m de preţ A // 35 ci-•ltarul poate ] dar poate-alta A // 41 tu ţine ] păstrează A // 278 279 43 Sînt două lucruri ce concurg la-ntreagă fiinţa jertfei: unu-i lucrul care îl dai, iar altu-i pactul ce te leagă. 64 Voi darnici fiţi, dar nu cu ne-nţelepte votări, luînd jurarea-ntru nimica, precum cu-ntîiul vot făcut-a Iepte, 46 Nicicînd dispensă cea din urmă n-are decît făcînd-o şi-mprejurul ei vorbii mai sus cu vorbe-aşa de clare. 49 De-aceea fu nevoie la evrei de vot, deşi ofranda cîteodată, cum cred că ştii, o mai schimbau şi ei. 52 Iar cea dintîi, materia ce-i dată, atare poate fi că nu fac crime acei ce-o dau într-alt obiect schimbată. 55 Dar de pe-un umăr pe-altu-a sa greime, pe placul său şi fără să-nvîrtească acele două chei, n-o schimbe nime 58 şi rea orice schimbare-o socotească, de nu-i cuprins-omisa jertf-a sa ca patru-n şase-n ce-o s-o-nlocuiască. 61 Deci orice dar ce-atît ar apăsa c-ar sta-n cîntar valori la fel de drepte, el nu-i de-ajuns să poată compensa. 46 Iniţial, In loc de cea fusese scris cel. / Marginal dreapta este nota un semn de întrebare. // 46—48 Cf. Dante: Quest'ultima giâ mai non si cancella se non servata; ed intorno di lei si preciso di sopra si favella. // 47 Iniţial, In loc de făcînd-o (scris: făcîndu-o^ fusese scris făcîndu-1. / Marginal dreapta, G. Coşbuc a notat, ca explicaţie la -o şi ei din vers, pe a dispensei. // 61—63 Cf. Dante: Pero qualunque cosa tanto pesa per suo valor che tragga ogni bilancia, sodisfar non si pud con altra spesa. // 280 67 căci lui mai bine-i fu «Greşii» să zică decît servind, căci mult mai rău a fost, cum fu nebun şi-atridul cu-a sa fiică, 70 din cauza cărei jertfe făr' de rost plîng fata, pentru-a tatălui greşală, oricine-o auzi, deştept ori prost. 73 76 79 Dar tu spre hotărîri nu da năvală, nu fi ca pana-n orice vînt, creştine, şi nu gîndi că orice apă spală! Aveţi păstor ce-n dreptul drum vă ţine, ş-aveţi Scriptura-n două părţi, apoi,' şi-atît v-ajunge-a face cum e' bine. Voi oameni fiţi, nu prostănace oi, cînd pofta rea pe- spre-a nu vă rîde-ovreii dintre voi. 67 căci lui mai bine-i fu] căci mult mai bine-a (anulate) fost Alt mai bine-ar fi făcut A2 // 68 decît servind ] decît să facă A II 74 Iniţial tn loc de orice fusese scris vînt. // 77 şi-n două Scriptur-aveţi A II 79 fiţi este scris marginal dreapta cu semn de intercalare tn text. II 79—80 Iniţial, versurile avuseseră forma: Lucraţi ca oameni, nu ca proaste oi, cînd poftei oarbe-alt drum a merge-i pasă, ştearsă apoi cu guma. / Cf. Dante: Se mala cupidigia altro vi grida, uomini siate, e non pecore matte. // 90 Versul, rămas incomplet tn textul de bază după ştergerea cu guma tjultimelor cinci cuvinte ale variantei cînd pofta rea pe-alt drum vă-mpinge placul, o fost întregii cu alt drum şi sacul, notate In A. jj A 281 82 Nu fiţi ca mielul ce, naiv, săracul, îşi las-al mamei lapte şi zglobiu îşi face singur rău, spre-a-şi face placul. 8 5 Vorbi Beatrice-aşa precum vă scriu, privind cu dor în sus spre-acele sfere în cari e universul mult mai viu. 88 Schimbatul chip al ei şi-a ei tăcere făcu să-mi tacă spiritul ce-o vie dorinţ-avea noi lămuriri a-i cere. 91 Precum, chiar pîn-a n-apuca să-şi vie în pace coarda, intră-n ţintă fierul, aşa zburam spre-a doua-mpărăţie. 94 Văzui lucind pe doamna mea-n eterul acestui cer atîta de voioasă, că mult mai viu orna planeta cerul. 97 Cînd însăşi fu schimbată-n mai frumoasă, cum fui atunci eu însumi, omul care în orice chip am fire schimbăcioasă! 100 Precum în lacuri pacinice şi clare vezi peştii-urmînd ceva ce e de-airea venit în lac, crezînd c-ar fi mîncare, 103 aşa văzui spre noi venind oştirea de lămpi, vro mie, cred, şi toţi strigau: „Ei, iat-acel ce ne-o spori iubirea". 86 Iniţial, tn loc de în sus fusese scris spre noi.// 90 Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. / Cf. Dante: che giâ nuove questioni avea davante. / noi lămuriri a ] şi altele-a A jj 92 coarda ] un arc A II104 Iniţial, tn loc de vro fusese scris un alt cuvînt, indescifrabil, jj 106 Şi,-aproape-apoi sosite, s-arătau de-atîta har al fericirii pline prin clarul foc în care se-mbrăcau. 109 Socoti c-aş întrerupe-acum, creştine, ce-ncepe-aici; o, ce dorinţ-amară de-a şti ce-a mai urmat ar arde-n tine! 112 Din tine poţi să judeci aşa dară ce dor m-ardea să ştiu şi-al lor regat de-ndată ce, sosind, mi s-arătară. 115 „—- Ferice om, cui harul sfînt ţi-a dat să vezi triumful din eterna pace cît timp tu-n tabără mai eşti soldat, 118 ne-aprinde-aici lumina care face ferice-ntregul cer, deci, dacă vrei să ştii de noi, tu-ntreabă tot ce-ţi place!" 121 Aşa mi-a zis cucernic dintre ei un duh, iar doamna mea: „—- Vegheat vorbeşte, vorbeşte,-a zis, şi crede-i ca pe zei!" 124 „— Eu bine văd că haină te-nveleşte lumina ta, prin ochi vădind-o cum e, căci, cum zîmbeşti, mai clară ea luceşte, 106 Şi, aproape-apoi sosite ] Sosite-aproape-apoi, mi A H107 Iniţial tn loc de har fusese scris al h. //107—108 Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. / Cf. Dante: vedeasi l'ombra piena di letizia nel fulgor chiaro che di lei uscia. // 117 -n tabără mai ] în oastea morţii A jj 282 283 127 dar nu ştiu cine eşti, ce-ţi dete-anume, tu, demne suflet, gradul ăstei sfere ce-n foc străin ni-e-aşa de-ascunsă-n lume." 130 Spre-acea lumină ce-mi propuse-a cere, vorbii, întors spre ea, iar ea spre mine, cu mult mai mult lucind de-a ei plăcere. 133 Precum s-ascunde singur el pe sine în plus de foc, cînd mistui pătrunse grămezi de neguri, soarele cînd vine, 136 aşa, plăceri sporite-avînd, s-ascunse în propria sa lucoare umbra sfîntă şi,-ascunsă-n sine-aşa, aşa-mi răspunse 139 cum cîntecul ce-urmează-acum vă cîntă. 130—131 întors spre lampa ce-mi propuse<-a cere,> aşa vorbii, iar ea s-a-ntors A. CÎNTUL VI l „— De cînd întoarse Constantin acvila din nou spre ostul unde-a fost urmat pe-acel ce-i smulse lui Latin copila, 4 doi secoli şi mai mult vulturu-a stat, extremul Europei apărîndu-1, vecin acelor munţi de-unde-a plecat, 7 din mînă-n mîn-a lumii sceptru dîndu-1, subt umbra sfînt-a aripilor lui; şi-aşa veni şi-n mîna mea, cu rîndul. 10 Eu sînt Justinian şi cezar fui. Şi-amorul prim ce-1 simt mi-a dat putinţă să scot ce-absurd şi gol in legi văzui. 13 Ci,-acestui lucru pîn-a-i da fiinţă, credeam că-n Crist e numai o natură, şi-aceasta-mi fu mult timp a mea credinţă. 1 Iniţial: De cînd întoarse-acvila Constantin.//5 apărîndu-1 ] stete A II 6 Iniţial, In loc de plecat fusese scris venit. // 7 şi sceptru lumii perîndîndu-1 B / dîndu-1 ] dete A //12 să scot ce-absurd ] ce-n legi şi gol A II13 Ci,-acestui lucru pînâ-a-i da ] Dar, pîn-a da acestui fapt AU 284 285 16 încet apoi la dreapta-nvăţătură. 34 Să vezi ce mari virtuţi îl afirmară de-atîta stimă demn,'din timpii-acei de cînd muri Pallant spre-a-i da o ţară. 19 Eu l-am crezut şi-n cele ce mi-a spus văd clar acum, cum tu-n contradicţiune vezi clar că şi-adevăr şi fals e pus. 22 De-ndată deci ce-urmai credinţii bune, a vrut prin har să-mi sufle Dumnezeu ăst lucru nalt şi voie-n mine-a pune. 25 Deci oşti am dat lui Belizarie-al meu, cui ceru-i dete-atît-ajutorare că semn îmi fu să m-odihnesc şi eu. 31 şi-astfel să vezi de fac vrun lucru bun cîţi sacrosanctul semn îl fac de-ocară, căci ori îl ţin de-al lor, ori i s-opun. 16—17 Versurile, incomplete In textul de bază : Dar dusu-m-a, cu-al său cuvînt din gură fericele-Agapet, pe-atuncea <......> au fost înlocuite cu varianta notată In Bx. II16—18 Cf. Dante: ma il benedetto Agapito, che fue sommo pastore, alia fede sincera mi dirizzo con le parole sue. // 17 cuvînt, fiind suprem păstor, m-a dus B2 //18 încet apoi sint adăugate ulterior pentru a completa o lacună de la începutul versului. 1/24: voie-n mine ] spor în vrere A // 27 să m-odihnesc ] că pot să şed A // 29 Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. // 29—30 Cf. Dante : la mia risposta; ma sua condizione mi stringe a seguitare alcuna giunta. // 32 de a fost adăugat ulterior deasupra rîndului. // 37 Tu ştii că stete-n Alba cuibul ei trei veacuri şi mai mult pînă ce-n fine s-oştiră pentru ea cei trei cu trei. 40 Prin şapte regi, de cînd răpi sabine şi pînă cînd Lucreţia fu-ngropată, ştii cum supuse-n jur cetăţi vecine 43 şi ce-a făcut ea, de romani purtată, cu Brenn, cu Pirru-ntr-al Italiei prag, şi-alţi regi, sau şi cu soţii cîteodată; din cari Torquat, şi Decii, Fabii-şi trag, şi Quintiu-aşa numit din creţe plete, al lor renume ce-1 admir cu drag. 49 Strivi mîndria punicelor cete cari, pe-Annibal urmîndu-1, invadară pe piscul cel ce Padul ni-1 trimete. 52 Cu ea Pompei şi Scipio triumfară, de-abia flăcăi, şi coastei de-unde tu născut ai fost aşa-i păru de-amară. 55 Aproape vremii,-apoi, cînd cerul vru să-ntoarcă lumea-n drumul ei senin, prin vrerea Romei Cezar o ţinu. 43—45 Versurile sînt unite marginal dreapta cu. o acoladă. // 43 şi ce-a făcut ] ce lupte-avut-a A // 45 Cf. Dante: incontro alli altri principi e Collegi. // 56 Iniţial, în loc de drumul fusese scris pac. / Cf. Danie: redur lo mondo a suo modo sereno. // 28 Legat îmi e de prima ta-ntrebare acest răspuns, ci-mi cat-acum să-ţi spun şi-altce, silit de-această-mprejurare, 286 287 58 Şi ce-a făcut din Varo pînă-n Rin ştiu văile Saonei şi-ale Senei şi-acele-o ştiu cari fac Rodanul plim 61 Cum ea ieşind din porţile Ravennei prin Rubicon trecu, grăbit cum nu-i nici cursul limbii-aşa, necum a penei. 64 Ea duse-apoi în Spania oastea lui, Durazzo-apoi, Farsalia fu-mpumnatăr că Nilul scoase din durere-un hui. 67 Văzu iar Troia, de-unde-a fost plecată,, şi pe-unde-i mort născutul din Hecuba;. şi-apoi s-a-ntors pe Ptolomeu să-1 bată. 70 De-acolo fulgerînd trăsni pe Iuba, şi iar s-a-ntors spre-apusul unde-şi strînse notată InA./Cf. Dante: ore sentia la pompeana tuba.// 73—74 Versurile din textul de bază : Cu-al lui urmaş, ce-oştiri ea le mai frînse, le latră Brut şi Cassiu-n Căina au fost înlocuite, pentru sens, cu variantele notate în A: De-oştiri ce ea cu-a lui ţinti A jj 290 124 Din voci diverse-un dulce cînt se scoate; şi-n stări diverse viaţa-ne-ngrădită dă dulcea armonie-ntr-aste roate. 127 Luceşte-aci-ntr-a noastră mărgărită lumina lui Romeu, lucrarea cui frumoas-a fost şi grea, dar rău plătită. 130 Dar cei cărora le fu-n Provanţa cui azi n-au de rîs, căci rău sfîrşeşte cine al altui bine-1 ia ca rău al lui. 133 Din patru fete-a scos patru regine Ramondo graful, <............> Romeu, un om umil din ţări străine. 136 < 139 142 ............................> 130 Provanţa cui ] pofta-n cui A jj 133—135 Cf. Dante: Quattro figlie ebbe, e ciascuna reina, Ramondo Beringhieri, e cio li fece Romeo, persona umile e peregrina. // 134 Scris: Raimondo. //136—142 Versurile lipsesc din textul de bază fi din D. j Cf. Dante: E poi il mosser le parole biece a dimandar ragione a questo giusto, che li assegno sette e cinque per diece. Indi partissi povero e vetusto; e se'l mondo sapesse il cor ch'elli ebbe mendicando sua vita a frusto a frusto, assai lo loda, e piu lo loderebbe." 291 19 „— Acum, pe cît cu siguranţă-mi pare, te-ncurc-acest un gînd: cum poate fi bătută just o justă răzbunare? ClNTUL VII 1 „Osanna, sanctus Deus sabaoth, superillustrans tua claritate felices ignes horum malacoth." 4 Aşa şi-ntoarsă-ntr-ale ei surate văzui cîntînd din nou acea făptură deasupra cui un duplu foc s-abate, 7 şi ea şi toate danţu-1 re-ncepură, şi,-asemeni unor foarte iuţi schintei, departe-ascunse-n clipă-mi dispărură. 10 Eu mă-ndoiam şi „Zi-i, ziceam, ce vrei să-i zici, o, zi-i stăpînei şi-i vorbeşte s-astîmpere-al tău dor cu vorba ei." 13 Ci-acel respect ce-ntreg mă stăpîneşte, chiar numai şi gîndind la B şi Ice, făcu să fiu ca omul ce-aţipeşte. 16 Puţin rabdă acestea Beatrice şi-aşa-ncepu c-un zîmbet cald şi-atare încît şi-n foc să fac-un om ferice: 2 Iniţial, In loc de tua fusese scris clar. / Cf. Dante: superillustrans claritate tua. // 3 Scris: Malahot. //16 rabdă acestea Beatrice mă suferi astfel B A //17 şi-a zis, pe cînd mă lumina c-un zîmbet A // 292 22 Dar mintea ta curînd o voi albi, şi,-atent de vei avea la vorbe gîndul, sentinţa mare-acu-ţi vor dărui. 25 Al vrerii frîu, spre propriul bine-avîndu-1, nevrînd să-1 rabde omul nenăscut, perdutu-s-a, tot neamul său pierzîndu-1. 28 De-aici bolnav mulţi secoli a zăcut umanul gen, în mare rătăcire, şi,-n trup cînd Verbul să scoboare-a vrut, 31 uni-n persoana sa umana fire, cea tot mai mult de el îndepărtată, prin simpl-un act de vecinică iubire. 34 Acum la argument atent tu cată: umana fire cu-al ei domn unită fu, ca-n creaţie, bună şi curată, 37 dar ea prin propria culpă fu gonită din rai, căci altă cale-a vrut s-apuce, nu cea ce-i viaţă şi-adevăr numită. 40 Acu,-n cîntar pedeapsa de pe cruce cu firea cea primită dac-o pui, mai justă vezi că nu se poate-aduce; 21 bătută just o ] just răzbunată o A // 30 Iniţial, in loc de trup fusese scris trupul. // 35 Iniţial, in loc de al ei fusese scris a lor. // 40 -n cîntar pedeapsa ] dacă pedeapsa A // 41 cu firea cea ] cu firea ce A II "293 43 dar nici mai mult injustă alta nu-i, cînd vezi persoana care-o suferise şi-a vrut să ia natura care-o spui. 46 -n cer şi iudei, pămîntu-a plîns, iar cerul se deschise. 49 Nu-ţi pară deci protivnice idei cînd eu afirm că răzbunarea dreaptă găsi-ntr-un jude drept pedeapsa ei. 52 Dar mintea ta ţi-o văd cum iar s-aiaptă din gînd în gînd spre-un nod, pe care-acum cu mare dor să ţi-1 dezleg aşteaptă. 55 Tu zici: « Ce-ai spus pricep de ce şi cum, dar nu de ce, spre-a noastră mîntuinţă, alese cerul tocmai acest drum ». 58 Ascunsă-i, frate,-această grea sentinţă de ochii-oricui, al cărui bun îndemn nu-1 face-adult prin multa sa credinţă. 61 Fiindcă însă mulţi acest un semn îl judecă, dar rar cine-1 loveşte, să-ţi spui de ce-i din toate cel mai demn. 46—47 Versurile, incomplete In textul de bază : Diverse stări aceeaşi moarte <...>: dorită fu şi-n cer şi de iudei sint reproduse din B. / Marginal dreapta, Ungă o acoladă care uneşte versurile, slnt notate un semn de scoatere şi unul de întrebare, j Cf. Danie : Pero d'un atto uscir cose diverse: ch'a Dio ed a' Giudei piacque una morte; // 62 dar rar cine-1 (iniţial: e cel) loveşte A // 64 Divina milă ce din ea goneşte orice invidii,-arzînd, scînteie-n sine şi-eterne frumuseţi din ea stîrneşte. 67 Nemijlocit din ea orice ne vine perpetuu e, căci, după ce-1 pătrunde sigiliul ei, etern tiparu-1 ţine. 70 Din ea nemijlocit ce curge-n unde e liber absolut, că-n veci nu zace supus puterii cauzelor secunde. 73 Ce-i este mai conform mai mult îi place, căci focul sfînt ce-n toate radiază în ce-i e mai egal e mai vivace. 76 De toate-aceste stări s-avantagiază umanul gen, dar, una de-i lipseşte, nobleţă lui fireşte că-ncetează. 79 Păcatu-i singur cel ce-1 aserveşte şi-egalul său cu primul i-1 suprimă, căci prea puţin din focul lui primeşte, 82 şi nu se-ntoarce-n demnitatea primă, decît umplind, prin tari pedepse date pornirii rele,-un gol făcut de crimă. 85 Prin omul prim căzînd deci în păcate, a voastră fire,-n genu-ntreg, şi rai pierdu atunci şi mult din demnitate 64 ea este scris deasupra rindului, cu semn de intercalare In text.: ; 78 -ncetează ] se micşorează A. // 82 După nu este anulat se./ ^5—87 Marginal dreapta este notat un semn de întrebare. / Cf. Dante Vostra natura, quando pecco tota nel seme suo, da queste dignitadi, come di paradiso, fu remota. // 86 Iniţial, in loc de şi fusese scris din. // 294 295 88 şi n-a putut, ai minţii ochi de-i ai atenţi aici, nicicum la loc să-şi vie decît din două străbătînd un plai: 91 ori domnu-n multa sa mărinimie să ierte tot, sau omul să repare prin sine însuşi propria sa prostie. 94 Fă-ţi ochii tăi acu,-n abisu-n care stă sfatul cel etern, să s-adîncească, urmînd, cît poţi, şi-a mea argumentare. 97 N-avu puteri, în marginea-i firească, s-o facă omul neputînd acu prin ascultare-atît să s-umilească 100 precît vru-ntîi a se nălţa prin nu. De-aceea deci a se nălţa prin sine orice putinţă-n oameni stinsă fu. 103 Şi-avu să-i scoată Dumnezeu, în fine, pe-un drum al său, la viaţă lămurită; eu zic pe-un drum, sau pe-ambele, mai bine. 106 Precum o faptă însă-i mai dorită de-al ei făptaş, pe cît ea mil-arată mai mult-a celei de-unde e pornită, 88 Iniţial, In loc de de-i fusese scris de a. //88—90 Cf. Dante: ne ricovrar potiensi, se tu badi ben sottilmente, per alcuna via, sanza passar per un di questi guadi. // 89 Iniţial, in loc de aici fusese scris aci. // 94 Versul din textul de bază: Fă-ţi ochii tăi acu-n abisul în care a fost modificat pentru respectarea metrului, jj 98 In textul de bază acu este subliniat cu o linie, jj 100 tn textul de bază -ntîi şi nu sint subliniate cu cile o linie, jj 107 Iniţial, în loc de ea fusese scris m. // 109 divina milă cea prin toate-ntrată pe toate-ale ei căi cu drag voi să nalţe-a voastră fire scăpătată; 112 şi n-a fost faptă, din întîia zi şi pînă-n noaptea ultimă, mai mare, pe-oricare drum, ca ea, nici nu va fi. 115 Punînd putinţă-n om să se repare, mai bun fu domnul că s-a dat pe sine decît că vinei i-ar fi dat iertare, 118 şi-orice-alte drumuri n-ar fi fost depline dreptăţii lui, de nu s-ar fi smerit divinu-i fiu să moară-ntru ruşine. 121 Şi-acum, spre-a-ţi fi tot dorul împlinit, mă-ntorc puţin ca să-ţi explic şi-alt loc, să-1 vezi şi tu ca mine lămurit. 124 Tu zici: «Văd aer, şi pămînt, şi foc, şi apă văd, şi tot ce-amestec pate cum toate pier şi-al morţii sînt un joc, 127 deşi acestea toate-au fost create; deci, dacă-i adevăr al tău cuvînt, de moarte-ar fi şi ele-asigurate». 130 De îngeri, frate, şi de locul sfînt pe care stai, poţi spune că-s zidite în toată-a lor totime-aşa cum sînt, 110 ei este scris 'deasupra rlndului cu semn de intercalare în text. IT 296 297 133 ci-acestea patru ce mi-au fost numite şi-orice lucrări ce din stihii constau dintr-alt izvor creat vă sînt pornite. 136 Creat-a fost substanţa care-o au, creat-a fost şi-a formelor virtute în stelele ce-n jur ocol le dau. 139 In plante-s vieţile şi-n orice brute prin raza şi prin cursul ăstui roi de roţi de-aici, prin potenţări, făcute; 142 dar sufletul direct vi-1 suflă-n voi supremul bun şi-i dă spre el plăcere atît încît îl tot doreşte-apoi. 145 De-aici, cum vezi, şi-a voastră înviere prea lesne-o dovedeşti, cînd ne gîndim cum fu creat umanul trup, ce piere, 148 în prima mam-atunci şi-n omul prim." CÎNTUL VIII 1 Crezu pămîntul, într-a sa perire, c-ar da,-ntr-al treilea ciclu rotitoare, frumoasa Chipris patimă-n iubire; 4 deci nu numai ei singură onoare i-au dat cu vot şi jertfe sfinte-acei . //141 făcute ] născute A 1/143 Iniţial, in loc de -i fusese scris p.//144 atît ] aşa A II148 atunci ] zic A. 298 16 Şi, cum schinteia-n flăcări se-osebeşte şi-un glas de-alt glas distinge-se deplin, cînd unu-i ferm, iar altul scade,-ori creşte, • Versul din textul de bază: toţi vechii-aceia-n vechea lor eroare a fost modificat, pentru eliminarea repetiţiei pronumelui acei, cu ajutorul variantei notate tn A. // 299 19 văzui lucori aşa-ntr-al ei senin rotind şi, cred, cu iute roat-ori rară, precum li-e dat gradat un văz divin. 22 Nicicînd un vînt din recii nori de vară, văzut ori nu, cu grab-aşa nu vine încît tîrziu şi leneş să nu-ţi pară, 25 de-ai fi văzut acele lămpi divine venind spre noi, cari, danţu lor lăsîndu-1, ce-ncepe sus din cercuri serafine, 28 cîntau astfel de dulce-un cînt, în rîndul dentîi venit, că făr' de dor apoi nicicînd n-am fost de-a fi tot ascultîndu-1. 31 Venind aproape-o facl-atunci din roi: „— Stăm gata toate, aşa-ncepu cînd stete, pe placul tău spre-a trăsălta de noi. 34 Aci-ntr-un cerc şi-un umblet şi-ntr-o sete cu îngerii-nvîrtim cerescul joc, de care-odată tu cîntaşi, poete: 37 «Voi, minţi ce-urniţi al treilea cer de foc », şi-atît de mult dorim plăcere-a-ţi face că tot cu-atîta drag vom sta pe loc." 40 Deci, după ce privii, să văd de-i place, spre doamna mea smerit şi-a ei privire făcu să fie-a mea-n vegheată pace, 26 Iniţial, In loc de cari danţu lor lăsîndu-1 fusese scris: lăsîndu-şi data roată.//35 Marginal dreapta este scris N.B. //40 Deci, după ce privii] Spre doamna mea atunci A jj41 Spre doamna mea]privii smerit A jj 43 mă-ntoarsei spre-acel duh care-n vorbire promise-atît şi: „—Cine eşti să-mi spui" strigai zbătut de-o mare-a mea-mboldire. 46 Oh, cît de mult acum şi cum văzui sporindu-i deci, prin noua veselie, pe cînd vorbeam, plăcerea prim-a lui! 49 Şi-aşa sporit vorbi: „— In lumea vie am stat puţin. Mai mult dac-aş fi stat, mult rău ce-acum va fi n-avea să fie. 52 Mă ţine-ascuns de tine harul dat ce-n raze mă-mpresoară şi mă-mbracă la fel c-un verme-n tort învesmîntat. 55 Tu m-ai iubit, şi-aveai de ce, căci, dacă trăiam mai mult, ar fi-ntrecut şi zvonul iubirea mea-ntru cîte-avea să-ţi facă. 58 Şi malul stîng, pe care-1 udă Ronul din jos de-unde pe Sorge-urmaş îl are, la data vreme m-aştepta cu tronul 61 şi-acel italic colţ frumos în care Gaeta, Bari şi Catona sînt şi de-unde Tront şi Verd' descind spre mare. 46 Iniţial, în loc de de mult acum şi cum fusese scris şi cum mă* rindu-se. // 58—60 Cf. Dante: Quella sinistra riva che si lava di Rodano poi ch'e mişto con Sorga, per suo segnore a tempo m'aspettava. // 62 Scris : Crotona. // 63 Forma versului din textul de bază : şi de-unde Tront şi Verde descind spre mare a fost modificată pentru respectarea metrului, j Marginal dreapta este notat un semn de întrebare, j Cf. Dante t da ove Tronto e Verde in mare sgorga. // 300 301 '64 Şi-aproape fui să-mbrac regesc vestmînt în ţar-al cărui şes Danubiu-1 spală, cînd lasă-h urm-al nemţilor pămînt. 85 „— Fiindcă marea mea plăcere-n mine, ce-al tău cuvînt mi-o dă, stăpîne-al meu, tu-n cel ce-oricărui bun e cap şi fine 67 Şi-ostrovul drag, ce-n negru fum se-mbală, la golful tău, Pelore şi Pachine, bătut cumplit de-a lui Eur năvală, 70 nu prin Tifeu, ci prin pîcloase vine, şi el dorea pe-ai săi stăpînitori, de Carol şi Rudolf născuţi prin mine, 73 de nu-mpingea un rău guvern spre-orori, ca de-obicei, popoarele-mpilate, să strige prin Palerm': « Omori, omori! » 76 Aceasta de-o vedea sărmanu-mi frate, şi-ar fi gonit golanii-avizi ce-avea din Spania, spre-a nu intra-n păcate. 79 De lipsă-i e, vai, doamne,-a prevedea prin el sau alţii spre-a nu pune-n barcă mai mult decît să poată duce-n ea. 82 Avaru-i duh născut din larga parcă nevoie-avea de-altfel de servi, vezi bine, şi nu de-acei ce stau mereu şi-ncarcă." 69 bătut cumplit ] cel rău A // 73 rău este scris marginal dreapta cu semn de intercalare în text. // 77 şi-ar fi gonit golanii] gonit-ar fi golanii B // 78 intra ] -ncărca A \\ 80 Iniţial, tn loc de el fusese scris sau. / După nu este anulat mai. // 80—83 Versurile sint unite marginal dreapta cu o acoladă. // 82—83 Cf. Dante: La sua natura, che di larga parca discese, avria mestier di tal milizia. // 84 Iniţial, in loc de şi nu fusese scris căci. // 88 mi-o vezi, cum cred, precum mi-o văd şi eu, mai scumpă-mi e şi mi-e şi mult mai clară, căci tu mi-o vezi privind-o-n Dumnezeu. 91 Tu vesel m-ai făcut. Explică-mi dară cuvîntul tău ce-mi pare-a fi-ndoios: cum poate-un dulce pom da poam-amară?" 94 i-am zis. Iar el: „— De pot ca să-ţi descos acest un adevăr, tu, cel ce-1 cere în faţă vei avea ce-acum ţi-e-n dos. 97 Supremul bun, ce mişcă prin plăcere întregul regn ce urci, făcu virtute motrice-n el divina-i prevedere. 100 Şi nu numai naturi sînt prevăzute în spiritu-i perfect prin sineşi el, ci-ntregul esse-al lor cu-a lor salute. 103 Deci arcul ăsta bată-n orice fel, fatal ajunge prevăzuta-i fine ca şi-o săgeată ce-o-ndreptezi spre ţel. 106 De-ar fi altfel, ar naşte, vezi tu bine, regatul ce-1 străbaţi atari efecte ce n-ar mai fi creaţii, ci ruine. 109 Nu poate fi aşa, de n-au defecte acele minţi ce-n stele pun mişcare, v'" cum primu-ar fi, căci nu le-a fapt perfecte. -ndoios ] îndoios A // 96 Versul, omis iniţial, este scris pe contrapagină, jj 302 303 112 Dovezi că-i adevăr vrei şi mai clare?" „— O, nu, căci în necesse, clar o vezi, nu poate sta natura-n nelucrare." 115 Şi-apoi: „— N-ar fi mai rău de om, ce crezi, de n-ar putea trăi-n tovărăşie?" „— O, da, i-am zis, şi-aici nu cer dovezi." 118 „— Şi poate fi, de n-ar fi-n viaţa vie diverse-oficii bine limitate? De loc, de-i drept ce-al vostru dascăl scrie." 121 Aici m-aduse cu deducţii date şi-aşa-ncheie: „Deci cade-se diverse fîntîni să aib-a noastr-activitate. 124 De-aceea unu-i Solon, altul Serse, dincoa' Melhisedec, sau cel ce-şi lasă pierdut pe-aripi copilul pe-unde merse. 139 De-a pururi firea, cînd norocul vrea să-i stea-mpotrivă, ea, ca şi ogorul ce nu-i prieşte-un sad, dă probă rea. 142 Ci,-atentă lumea de-ar privi cu zorul ce fel de fundament natura pune s-urmeze lui, mai bun i-ar fi poporul. 145 Dar voi siliţi să intre-n religiune pe cei ce-au fost născuţi să-ncingă spada si faceţi regi pe cei cu predici bune 148 şi,-umblînd pe-alături, perdeţi astfel strada." 127 Rotita fire, cînd sigil apasă pe-al morţii lut, perfect de bine-mparte, dar nu distinge-o casă de-altă casă. 130 Urmarea e că Iacov se desparte din mamă de Esau, şi-i dat Quirin, din tat-aşa de jos, ca fiu lui Marte. 133 Natura generată-ar fi-n deplin şi-n toate-avînd un drum cu-al ei părinte, de n-ar învinge-acel prevăz divin. 136 Acum ce-aveai în dos ai dinainte, dar, ca să-mi vezi deplin iubirea mea şi-o mantie-ţi voi da peste vestminte. 304 18»—141 iov Cînd află firea-n dezacord cu ea norocul, dă, ca orice-altă sămînţă, ce nu-i în propriu sol, o probă rea. A. 305 16 Iar ochii doamnei, care-asupra-mi stară ca şi nainte, fix, cu-a lor privire un semn vegheat de dulce-asens îmi dară. CÎNTUL IX 1 Apoi, Clemenţo, lămurit cînd fui de Carlo-al tău şi-mi spuse cum duşmanii aveau să-şi bată joc de-urmaşii lui, 4 mi-a zis: „— Dar taci, şi las1 să curgă anii! Atît mai pot să-ţi spui ce-o fi nainte: că just amar urma-vă-va pierzanii." 7 Apoi viaţ-acelei flăcări sfinte s-a-ntors spre soarele care-o străbate ca şi spre-un bun de-odihn-a orice minte. 10 Făpturi împii şi suflete-nşelate, vai, cum vă-ntoarceţi voi de-asemeni bine, cu ochi ţintiţi mereu spre vanitate! 13 Şi iat-alt foc spre noi văzui că vine din sfera lor şi claru-i foc de-afară vădea dorinţa-i de-a vorbi cu mine. 7 acelei flăcări ] flăcării cei A jj 7—9 Cf. Dante : E giă la vita di quel lume santo rivolta s'era al Sol che la riempie come quel ben ch'a ogni cosa e tanto. // 8 s-a-ntors spre soarele ] spre primul soare A jj11 Iniţial In loc de voi fusese scris ochi. / asemeni ] atare A jj 19 „— Dorinţei mele,-o, fă-i curînd plinire, ferice duh, am zis, fă proba ta că pot răsfrînge-n tine-a mea gîndire." 22 Din fundu-i, de-unde pîn-atunci cînta, deşi n-o cunoşteam, acea lucoare, cum face-un om dispus a te-ajuta, 25 mi-a zis: „— In partea ţării făr' de-onoare, Italia, ce-şi zace-ntre Rialt' şi muntele ce Brentei dă izvoare, 28 un deal se nalţă, însă nu prea nalt; el patrie este-acelei flăcări grele ce dete-acelui loc cumplit asalt. 31 Vlăstar a fost şi ea al mamei mele: Cunizza fui şi-aci-ntr-acest regat, căci roabă fui puterii-acestei stele; 19 „— O, dă (iniţial: De vrei să dai^, ferice duh, curînd plinire Ax j plinire ] vreu A2 jj 19—21 Versurile sînt unite marginal dreapta cu două linii verticale. II 20 ta ] iute A jj 21 Iniţial, în loc de pot fusese scris poţi. / gîndire ] meu A jj 23 mi-a zis, deşi-mi fu nouă-acea luc A II24 ajuta ] ajute A jj 25 în partea ţării ] Un loc e-n ţară A, în mîndra parte B jj 26 ce-şi zace-ntre ] un loc e-ntre A \ şi este scris deasupra rîndului. jj 26—27 Cf. Dante: italica che siede tra Rialto e le fontane di Brenta e di Piava. // 87 După ce este anulat da. / şi A jj 28 un deal se urcă, dar nu suie- 4 // 29 de-unde scobori A jj 31—33 Şi eu şi el ieşim dintr-o tulpină: 1 Cunizza mă chema <................> că astă stea (iniţial: -nvinsă fui^ m-a-nvins cu-a ei lumină A jj 82 aci-ntr-acest ] aci-s într-ăst (anulate) A/I3S că-nvinsă fui de-a astei roţi lumină B jj 306 307 34 ci-mi iert aici cu drag al meu păcat şi nu mă plîng şi rabd cu veselie, iar d-ast-al vostru vulg poate-i mirat. 37 Odorul rar, cel mai aproape mie, ursit al nostru cer să ni-1 orneze, bun nume-avu, şi, stins pîn-o să-i fie, 40 avea-va suta de-ani să se-ncinceze. Ei, vezi, de-avem de fapte-a da dovadă, ca primei vieţi şi-a doua să-i urmeze! 43 Ci-altfel gîndeşte azi acea grămadă dintre-Adige şi Tagliament, alt gînd, căci, orişicît s-o baţi, nu vrea să vadă; 46 ci-n bălţile Vicenzei şi-n curînd schimba-i-va apa-n sînge paduanul, căci prea-i rebel de-orice virtuţi fugind. 49 Iar unde Sil' s-uneşte cu Cagnanul se poart-un domn cu-atît de nalte schime, că-i fac, spre-a-1 prinde, de pe-acum arcanul. 52 Va plînge Feltro cîte face crime nemernicu-i păstor, hain şi-atare că-n Malta nu va-ntra mai vrednic nime. 55 Spre-a-1 încăpea pe tot, ce cadă mare, şi cîtă trudă pe-uncii-a-1 cîntări tot sîngele cel ferrarez pe care 34 ci-mi iert aici cu drag ] ci-a sorţii mele ca A // 40 avea-va suta de-ani ] ăst an centesim A // 43 Ci-astfel gîndeşte ] Ci-alt gînd nu A // 46 Iniţial, in loc de Ci-n fusese scris Dar. / (anulat : Bar) Ci-n sînge va schimba şi încă iute A // 47 -i este scris deasupra rlndului, cu semn de intercalare în text. / pe A // 48 fugind ] vir-tute A ţi 60 Iniţial, în loc de se fusese scris să. //52 Iniţial, Hn loc de cîte fusese scris încă. // 54 că-n Malta nu va-ntra ] că p'entru-atari n-a stat Ax / Cum n-a intrat mai demn în Malta A2 / Cf. Dante -si, che per simil non s'entro in malta. // 58 ăst popă nobil are-a-1 dărui, zelos spre-a fi-n partid; şi-acele donuri conforme vieţii-acestei ţări vor fi. 61 Oglinzi sînt sus, iar voi le ziceţi tronuri, ce-n noi răsfrîng judeţul vrerii sfinte, aşa că ne par drepte-aceste zvonuri." 64 Aici tăcu. Şi-apoi luai aminte că spre-altele s-a-ntors, căci am văzut că intră-n sfer-aşa cum fu nainte. 67 Ci-ntîiul foc, ce-acu-mi era ştiut, în faţă-mi stînd, lucoare avea-n figură ca şi-un rubin de soare străbătut. 70 Plăcerea-n cer le dă lumină pură, ca rîsu-aici; dar umbra, de durere mai multă-n iad, pe-atît se face-obscură. 73 „— Eternul vede tot, şi-a ta vedere se-nluie-n el, încît, ferice-odor, nu-ţi poate-ascunde nici un fel de vrere. 76 Deci vocea ta, ce desfătează-n cor tot ceru-n rînd cu-acele lămpi divine ce-şi fac din şase-aripi hlamida lor, 58 nobil ] vrednic A II 59 zelos spre-a fi-n partid ] spre-a fi cirac zelos A I din zel de partizan B // 65 Iniţial, în loc de căci fusese scris cînd. //68 figură ] făptură A // 70—72 Versurile sînt unite marginal dreapta cu o linie verticală lîngă care este notat un semn de întrebare, j Cf. Dante : t Per letiziar la su fulgor s'acquista, si come riso qui; ma giii s'abbuia l'ombra di fuor come la mente e trista. // ■71 dar umbra, de durere ] ci-n iad, pe cît durere A // 73—75 Cf. Dante: „— Dio vede tutto, e tuo veder s'inluia", f, diss'io, „beato spirto, si che nulla voglia di se a te puot'esser fuia. // 308 30B 79 de ce nu vrea dorinţa să-mi aline? Eu nu ţi-aş aştepta să-ntrebi cuvîntul, în tine de-aş vedea cum vezi tu-n mine." 82 „— Bazinul cel mai larg, aşa deci sfîntul vorbi-ncepînd, ce apa-n el cuprinde, afar' de-acel ce-ncunjură pămîntul, 85 spre soare-ntre protivnici ţărmi se-ntinde aşa de mult, că face meridian acolo unde-al zilei fapt s-aprinde. 88 Acestei văi îi fui eu riveran în stînga Macrei, care-n scurta-i cale desparte genovezul de toscan. 91 Spre-apus şi zori aproape-au zări egale Buggia-n sud şi-oraşul de-unde fui şi-al cărui port văzu de sînge-o vale. 94 Şi Folco m-a numit poporul cui ştiut i-am fost, şi-acestei lumi rotunde îi dau tiparul ce din ea-1 avui. 9 7 N-a ars nici Dido-n flăcări furibunde, mîhnind pe soţ şi pe Creuse-odată, ca mine-n timpul cît avui ce tunde, 100 nici fata din Rodope, cea-nşelată de-al ei Demofoont, nici scos din fire Hercul de-a regelui tesalic fată. 80—81 Versurile sini unite marginal dreapta cu o linie verticală, jj 82 „—Acel bazin, aşa-nceput-a sfîntul A jj 83 vorbi-ncepînd, ce apa] ce-ntr-însul la Ax j în care lacul cel m larg (cuprinde) A2 jj 87 acolo ]cu punctul A jj 96 al meu tipar, cum eu din ea-1 avui A jj 97—102 Versurile sint unite marginal dreapta cu o acoladă, jj 99 ca mine-atît cît părului convine A jj 101 Scris: Demofoon. // 103 N-avem căinţe-aici, numai zîmbire, nu de păcat, căci el din gînd ni-e scos, (ei cum prevăzu-mparte mîntuire.) 106 Aici al artei mare şi frumos efect îl vezi, aici discerni un bine prin care-aceşti de sus lucrează-n jos. 109 Dar toate-a tale vreri spre-a-ţi fi depline, ce-n sfera noastr-aici ţi se iscară, se cade-a mai vorbi şi-altfel cu tine. 112 Tu vrei să ştii ce duh e, aşadară, în focu-acest vecin ce schinteiază ca razele de soare-n apa clară. 115 Să ştii că-n pacea lui se desfătează Rahab, ce-aci-ntr-a noastră stea primită, în cel mai mare grad ni-1 sigilează. 118 în ceru-acesta,-n care-i vîrfuită a terei umbră, cea dintîi fu ea prin marea-nvingere-a lui Cristos suită. 121 Fu just ca-ntr-una dintre roţi s-o ia ca drept trofeu a-nvingerii cei sfinte (prin mîni ce crucea-n cuie le ţinea,) 108 Iniţial, în loc de numai zîmbire fusese scris ci rîs, fireşte. // 106 Versul din textul de bază: ci de prevăzu-acel ce rînduieşte a fost înlocuit, pentru rimă, cu varianta notată în A. j mîntuire ] urzeşte Alt Uhşeşte A2.jj 116 Cf. Danie: Or sappi che lă entro si tranquilla.//118 Iniţial, în loc de în fusese scris Din. //119 Iniţial, in loc de cea dintîi fu ea fusese scris nici un suflet nu e. //120 Iniţial, în loc de prin marea fusese iiris mai demn-a fi-n, iar în loc de Cristos, Crist. //121 Iniţial, tn loc de ia fysese scris suie. //121—123 Cf. Dante : Ben si convenne lei lasciar per palma in alcun cielo dell'alta vittoria che s'acquisto con l'una e l'altra palma. // 182 -nvingerii cei ] biruinţei A jj 123 Versul din textul de bază ce smuls-a *B6t prin palmi bătute-n cuie a fost înlocuit, pentru rimă, cu varianta notată în A. jj 310 311 124 că,-n sfînta ţară, mergerii nainte lui Iosua ea primul fir i-1 toarse, ci-acestea papei nu-i prea stau aminte. 127 Oraşul tău, clădit de-acel ce-ntoarse părintelui său dosu-n primul zel, şi-a cărui pizm-atîta plîns ne stoarse, CÎNTUL X 130 produce blăstematul crin acel ce-a dus şi miei <şi oi> pe-un drum nebun, făcînd păstor pe-un lup; şi, pentru el, 133 pe marii doctori nici un preţ nu pun, nu vreau scripturi, ci numa-n decretale fac studii-aşa cum marginile-o spun. 136 Şi papi şi popi cu-acestea fac parale; lor nu spre Nazaret le zboară gîndul spre care-n zbor Gavril făcut-a cale. 139 Dar Vaticanul şi-alte părţi de-a rîndul alese-n Roma, foste cimiterii celor ce s-au luptat pe Petru-urmîndu-1, 142 vor fi-n curînd scăpate de-adulterii." 131 şi oi, omise la transcriere, au fost întregite pe baza variantei notate în D. / Cf. Dante: c'ha disviate le pecore e li agni. / pe-un drum nebun ] pe căi nebune A //133 pe sfinţii taţi azi nime preţ A // 140 cimiterii ] c<... > A II141 celor ce s- ] al celor A II142 adulterii a fost modificat în adulteriu. în fiul său privind cu-acea iubire ce şi-unul şi-altu-a pururi o stîrneşte, puterea primă cea făr' de rostire' 4 tot ce prin ochi şi minte ne roteşte crea cu-atîta curs, că nu cutează să nu-1 admire-acel care-1 priveşte. Cu mine-n sus tu ochii-i îndreptează, creştine,-acum spre cer, s-aflăm o parte în care-un cerc cu-alt cerc se-ncrucişează; 10 şi-admir-acolo rostul sfintei arte a maistrului ce-n ea găsi plăcere, aşa că-n veci el ochii nu-i desparte. 13 Şi vezi de-aici piezişa lui cădere de-a lungul său planete cum le mută spre-a fi de ajutor oricui li-1 cere. YCU-acea iubire ] cu-amorul care A // 3 făr' de rostire ] nume n-are [VJI * crea cu-atîta curs tot ce roteşte A / tot ce prin ochi şi minte ] Jnn minte-ne şi ochi B //12 încît de ea-n etern nu se desp A // 2|**-14 Cf. Danie: yŢ1 Vedi come da indi si dirama ~* l'oblico cerchio che i pianeti porta. // a fi de ajutor ] a-ntinde-un ajutor A // 312 313 16 Iar calea lor de n-ar fi abătută, putere multă-n cer ar fi prisos şi-orice putere jos ca şi pierdută. 19 De-ar fi, puţin ori mult, deci clinu-i scos din dreptu-i drum, smintit ar fi, vezi bine, al lumii curs întreg, şi sus şi jos. 22 Tu stăi acum pe banca ta, creştine, gustînd în gînd din primul prînz, de vrei voios mult timp să nu simţi trudă-n tine. 25 Ţi-am pus pe masă şi tu poţi să iei, căci grija mie-ntreagă mi-o conjură materia mea ce rob mă face-al ei. 2 8 Supremul serv în vecinica natură, ce-mprimă lumii-a cerului virtute şi-a sa lumină-i vremilor măsură 37 Beatrice e din cauza cărei sui atît de iute pe-a virtuţii scară, că-n actul său de timp nevoie nu-i. 40 Ce-aprinşi aceştia trebuiau să pară ce-ntr-astă stea sînt drepţii ei erezi, nu prin colori, ci prin lumina clară! 43 De-aş pune minte şi-artă şi dovezi de duh oricît, eu nu ţi-i pot descrie, dar poţi şi crede şi-a dori să-i vezi. 46 Spre-atît de sus de n-avem fantazie de-ajuns, să nu te miri că nu-i putinţă ce-i peste soare-umanul ochi să ştie. 49 Atare-i deci a patra locuinţă a tatălui ce-o satur-arătînd cum ia din el şi fiu şi duh fiinţă. 31 cu punctele ce le făcui ştiute mai sus unit, rotea-n spiralele prin care, ieşind, se-ntoarce zi de zi mai iute. 34 Iar eu eram cu el; ci-a mea urcare eu n-o simţii, precum de-un gînd al lui nu ştie-un om nimic cît timp nu-1 are. 16 abătută ] -n clin făcută A jj18 putere ] putinţă A jj 21 al lumii curs Întreg ] întreg al lumii curs Ajj 23 Gustînd în gînd din primul prînz ] gustînd aperitivul dat B j Iniţial, tn loc de din fusese scris ce. / de vrei ] de-ţi place A H 25 şi tu poţi să iei ] şi tu ia în pace A jj 27 Marginal dreapta este notat un semn de întrebare, j Cf. Dante: quella materia ond'io son fatto scriba. //28 Cf. Dante: Lo ministro maggior della natura. / serv ] crainic A jj 31 Iniţial, tn loc de cu fusese scris prin. / cu ] prin A jj 32 unit este încadrat tn paranteze rotunde pentru a marca, probabil, intenţia lui G. Coşbuc de a-l scoate, prin el depăşindu-se metrul versului, jj 314 ;52 Iar doamna mea: „— Dă graţie-acum, zicînd, dă soarelui cel nevăzut, el, care în ăst văzut te-aduse binevrînd". 55 N-a fost dispus vrun suflet spre mai mare evlavie,-ori mai plecat spre Dumnezeu, din cît putu cu-ntreaga sa-ncordare, •7—42 Versurile sînt unite marginal dreapta cu o linie verticală, jj 41 Cf. Banle: quel ch'era dentro al sol dov'io entra'mi.// 41—42 Ordinea corectă a versurilor, transcrise tn textul de bază unul în locul altuia, a fost restabilită pe baza cifrelor notate de G. Coşbuc marginal stingă, jj 46—47 Să nu te miri că n-avem fantazie 6V de-ajuns <......................> A jj ^2 Iar] Cînd A jj 55 N-a fost ] Nicicînd A jj 315 Â, 58 precum am fost la vorba doamnei eu, şi-atît de-adînca-n el iubirea-mi fuse că doamna mi-a perit din gîndul meu. 61 Dar ea zîmbi cu drag, căci îi plăcuse uitarea mea, iar dulcii ochi zîmbind spre multe-obiecte-unita minte-mi duse. 64 Şi multe vii splendori văzui venind şi,-un centru-avînd în noi, formau cunună, mai dulci în glas decît în chip lucind; 67 aşa vedem încins-a nopţii lună adeseori cînd zările-aburoase păstreaz-un cerc ce-1 face-a ei cunună. 70 O, multe-s geme-atîta de frumoase şi scumpe curtea, de-unde vin, le are, încît din ţara lor nu pot fi scoase! 73 Iar cîntu-acestor facle-a fost atare c-aşteapt-un mut, spre-a-i fi de-acolo solul, acel ce-aripi să zboare-acolo n-are. 58 precum am fost ] nu fu cum fui A \\ 59 Iniţial, tn loc de de-adincă fusese scris de-a m. // 59—63 Versurile sint unite marginal dreapta cu o acoladă lingă care este scris V.M. // 61 căci ii plăcuse ] căci dragă-i fuse A //65 formau cunună] cum cerc s-adună A //69 ce-1 face-a ei] ce-i face-n jur A / face-a ei cunună ] vapori s-adună fi // 70 Iniţial, tn loc de atîta de fusese scris scumpe şi. / Marginal dreapta este scris V.M. // 70—71 Cf. Dante: Nella corte del cielo, ond'io rivegno si trovan molte gioie care e belle. / O, curtea de-unde eu sosesc frumoase şi scumpe geme are <............> A // 73 atare ] astfel A // 74 c-aştepţi un mut spre-aţi fi sol