CÎNTECE DE VITEJIE 1 ClNTEC Ţi-ai minat prin veacuri turmele pe plai, Din stejarul Romei tu mlădiţă ruptă, Şi-ţi cintai amarul din caval şi nai. Dar cumplit tu îost-ai cînd te-au dus în lupt 5 Ştefan şi Mihai. Cînd ţi-or pune piedici duşmanii să cazi Spada ta să fie şi de-acum, române Fulger care-aprinde, vînt ce rupe brazi, Şi te-ncrede-a pururi că vei fi şi mîne 10 Tare cum eşti azi! Sus ridică fruntea, vrednice popor! Cîţi vorbim o limbă şi purtăm un nume, Toţi s-avem o ţintă şi un singur dor —• Mîndru să se nalte peste toate-n lume 15 Steagul tricolor! 269 w IMNUL STUDENŢILOR Cîntăm libertatea şi numele sfînt Al ţării străvechi şi-al acestui pămînt! Iubirii de neam, ce de-a pururi ne-a fost 0 pavăză-n lupte şi-n pace-adăpost 5 Cîntămu-i supremul ei cîntec. Cu vesele glasuri de tinere firi, Cuprinşi de-amintirea străbunei măriri, Spre soare ni-e gîndul şi mergem spre el, Lumina ni-e ţintă şi binele ţel — 10 Trăiască-ne ţara şi neamul! Cu dreapta-nălţată spre Tatăl de sus Jurat-am pe tot ce strămoşii ne-au spus: Unire-ntre fraţi, şi pe Domn să-l iubim Şi-altarul de jertf-al naţiunii să fim 15 Şi sufletul neamului nostru. Iar dacă protivnicii numelui tău Cu oşti ar veni ca să-ţi facă vrun rău, Ridică-te mindră şi nu te-ngrijâ, Căci inima noastră e inima ta; va> Tu-ncrede-te-n fiii tăi, mamă. Iar dac-ar peri de pe-ntregul pămînt Iubirea de neam şi-al credinţei avînt: Azilul lor vecinie găsindu-1 în noi Le-am creşte, ca iar să le dăm înapoi 25 Mai tari şi mai trainice lumii. 270 5 10 15 20 CÎNTEC OSTĂŞESC Caii sar şi frîu şi muşcă Jos prin văi e fum de puşcă, Corbi s-arată croncănind. Stau de-atac duşmanii gata — Uit-e-o-n zbor întunecata Moarte-acum spre noi venind! Ştim cu toţii ce ne-aşteaptă! Sus spre Domnul mina dreaptă Ridicaţi-o dar, jurînd! Pentru sfînta noastră lege, Pentru neam şi pentru rege Toţi c-o inimă şi-un gind! Nu mi te mîhni, copile, Cine are-n luptă zile Nu s-atinge plumb de el. Ori aici, ori dealtădată, Moartea nouă tot ni-e dată Fiecăruia-ntr-un fel. Glas de trîmbiţă răsună Şi coloanele s-adună Fiţi cu inimă, copii! Nu e rece glas de-aramă, Ci e jalnic plîns de mamă, Plînsul sfintei Românii! 271 25 Tu ne vezi din cer, Părinte, Fie-ţi Şi de noi aminte Că sîntem şi noi ai Tăi! Fie-i blestemat mormîntul Cui îşi calcă jurămîntul, 39 Şi-am jurat pe cer, flăcăi! Lasă tobele să bată! Căpitane, du-ne-odată Unde-i foc şi unde-i fum. Steagu-n vînt! Trăiască ţara 35 Vesel sune-acum fanfara, Dumnezeu cu noi de-acum! DOROBANŢUL Străcuraţi prin plumbi şi săbii, dorobanţii drum deschid. Inimoşi s-azvîrl prin şanţuri şi de-a valma sar pe zid. Şi era prin şanţ perire şi văzduhul tremura, Iar dincolo, prin redută, moartea cea de veci era. 5 Tropot ds picioare multe, fum şi abur ca-ntr-un iad, Vuiet cum îl fac prin baltă cei ce-alunecă şi cad. Dar roiau mereu flăcăii răsăriţi ca din pămînt, Valuri ce-necau reduta, scufundîndu-se-n mormînt. Unul singur în roirea de viteji, un dorobanţ, 10 Zăbăvea trudit pe-o scară, răsărit şi el din şanţ. Cei sosiţi, cu scări, în juru-i îşi făceau în grabă rost Şi treceau, urmîndu-i alţii, iar el tot pe unde-a fost. Apucase strîns cu dreapta parapetul, ca-n asalt, Dar era prea slab, pesemne, zidul lunecos şi nalt. 15 Iat-un căpitan, din urmă, aducînd în foc pe-ai lui Dă de el. — ,,Cu sîrg, băiete! Ce-ntîrzii de nu te sui?“ El abia-şi întoarce capul. — „N-am putere să mă urc. Mă trudesc cu stînga numai! Bată-1 Dumnezeu de turc!“ 273 18 — „Ţii la sîn, se vede, dreapta! Pune dreapta! N-o ţinea. “ 2 0 — „Cum n-aş pune-o, şi-i sub scară! Uite-o, stai să calci pe ea.“ Ajutîndu-i căpitanul, el se nalţă-ncet, încet, Dă un chiot şi se nalţă, răsărind pe parapet. Vede jos încăierarea luptătorilor voinici, Un amestec orb ca-n cuibul răscoliţelor furnici. 25 El înalţă-n vînt chipiul, strig-un nume drag şi sfint Şi-apoi sare de pe ziduri, în redută şi-n mormînt. Ea era pămînt al nostru, smuls din sufletul turcesc, Şi voia şi el să moară pe pămîntul românesc! DUNĂREA ŞI OLTUL Dunărea vorbea cu Oltul: — „Tu, copile drag al meu, Zbuciumat tu vii la vale Tulbure mereu — 5 Plouă mult la voi la munte, Sate şi cîmpii de-neci, Ori ţi-e firea ta de-a rupe Maluri pe-unde treci?" — „Rup şi maluri cîteodată 10 Şi fac holdele de pier, Iar cînd plouă mult la munte Cap de om eu cer. Dar nu-i asta, maică sfîntă, Nu de asta-s tulburat, 15 Ci de cîte văd mi-e milă, Maică, şi-i păcat! Tu, pe unde-alergi prin lume, Vezi şi ţări şi munţi frumoşi, Neamuri ce-şi vorbesc ferice 20 Graiul din strămoşi. Toate laudă pe Domnul, Libere-a trăi cum vor, Vesele fiind de viaţa Si de soarta lor. 275 18* Vezi şi-aci poporul nostru Cel din veac adus pe-aici, Sprintene şi mîndre fete Şi flăcăi voinici. Şi ţi-e dragă ţara asta De români, căci te iubesc — Dar tu nu cunoşti de-a-ntregul Neamul românesc! Eu de unde vin, mîhnitul, Furios spre şes scobor, Căci de unde vin, e spaimă, Groază şi fior. Tot români sînt şi pe-acolo, Neam din veac pe-aici adus, Dar pe gîtul lor şi astăzi Jugul este pus. Ei n-au voie să-şi vorbească Graiul strămoşesc ce-1 au, Iar în coasta lor de-a pururi Suliţele stau. Sfînta libertate este Nume gol pe-al lor pămînt: Cei nedrepţi sînt cei puternici, Singuri au cuvînt! Ah, de mila lor eu, maică, Vin aşa de tulburat, Şi de ciudă pe duşmanii Cei ce l-au călcat. Iar de-nec şi mal şi oameni, Nu mai ştiu ce fac nici eu Că mă simt de-atîta jale Tulbure mereu!“ PENTRU LIBERTATE Plîngem, da, că prea ne doare! Nu pe noi! Crescuţi în chin Ne-amintim de-un timp cu soare Şi-l cunoaştem cel puţin! 5 Plîngem pe copii, sărmanii, Că-ntr-al temniţii mormînt îşi încep în noapte anii, Neştiind ce-i soare sfînt. Plîngem, da, şi strîns ne strîngem 10 Lîng-olaltă, cîţi sîntem, Dar să ştiţi că nu ne plîngem Ca nebunii cari se tem. Robi, meniţi prin jocul sorţii, Noi ai chinului am fost, 15 însă nu, şi nu, ai morţii! Nu cătăm noi adăpost Nici în milă, nici în rugă; Asta cear-o de la voi Cel ursit să fie slugă — 20 Dar n-o cereţi de la noi! Vom răbda, privind în faţa Orişicui, şi-a orice chin, Că noi ştim că-i multă viaţa Şi în noi şi-n cei ce vin. 277 25 Blăstemaţi peri-vor regii Cari s-abat din drumul drept — Ne-aţi adus stricarea legii Şi ne staţi cu mîna-n piept. O, şi-n loc s-aveţi ruşine, 30 Vă mîndriţi cu ce-aţi adus: Dar puterea, ştiţi voi bine, Nu vi-a dat-o Cel-de-sus, Nici Eternul Domn! Vi-e dată De-un vremelnic din Infern! 35 Deci vi-e binecuvîntată Şi la voi va fi-n etern! Lumile-au văzut mirate Cit de mult iubirăţi voi Şuierul de bici ce bate 40 Făr’de milă oameni goi! Dar şi pentru noi rămîne Timp — ah, cine poate şti! Şuierul acesta mine Cînt al lui Tirteu va fi! 45 Iar din lanţul ce-azi ne stringe Pot să iasă spăzi, şi pot Spăzile să vadă sînge, Nu de-al nostru însă tot! Şi sfîrşitul tău veni-va 50 Azi ori mine, ori mai apoi! Şi-o să poţi tu sta-mpotriva Poate-a celor mai vro doi, Dar mai tari prin răzbunare Şi prin ura lor turbaţi? 55 O să fii destul de tare, Tot potopul să-l abaţi? Eu nu chem această vreme, Dar tiranul braţ al tău Face totul ca s-o cheme, 60 Rău îngrămădind pe rău. CINTECUL CEL VECHI AL OLTULUI — „Vine, tată, Oltul mare; Malul sting de-abia-1 zăresc- — „Las’ să vie Oltul mare, Că, români de cînd trăiesc, 5 Oltul tot la piept ne are Si-i al nostru şi ne ştie Si nu bate cu mînie Malul cel băsărăbesc. Vine mare, las’ să vie ^ 10 Că ni-e sol dumnezeiesc. - „Vine, tată, Oltul mare, Brazi trăsniţi rostogolind.“ — „Las’ să vie Oltul mare, Căci tătarii-ncoace tind, 15 Dar li-e Oltul m cărare ^ Si n-au inimă să-l treacă ^ Şi sperieţi se-ntorc şi pleaca, Cu noi hora nu se prind. Las’să vie, că-i îneacă, ^ 20 Neamul nostru mîntumd. _ „Vine, tată, Oltul mare, Si cu sînge-amestecat.“ — „Las’ să vie Oltul mare, Că mulţimi de oşti tătare 25 El pe mal a apucat. 279 Lifte poartă, lifte duce, Lifte, bată-i sfînta cruce; Oltul capul le-a mîncat! Las’ să vie să-i apuce 30 Că ni-e scut de Domnul dat.“ 5 10 15 20 25 SCUT ŞI ARMĂ Domnul sfînt să ne iubească, Şi-al său Duh ocrotitor Plin de pace să plutească Peste Ţara Românească Şi-al românilor popor! Noi prin vremi ce ne-ncercară Altă armă n-am avut Numai dragostea de ţară Ce strămoşii ne-o lăsară, Şi pe Sfîntul Domn de scut. Dar ne-a fost destul atîta! Fruntea sus, voi fraţi ai mei! Astfel Cerul hotărît-a Să se nalţe amărîta Ţară, prin puterea ei! Mai făţiş, mai fără veste Ne-aţi lovit, duşmani de voi! Dar ce-a fost, a fost poveste! Dragostea de ţară este Şi mai tare-acum în noi. Şi de cine ne-o fi teamă? Mult a fost, să vă răbdăm, Nebăgaţi de voi în seamă — Astăzi ştiţi voi cum ne cheamă, Dacă nu, să vă-nvăţăm! 281 Numai Domnul ne iubească Şi-al său Duh ocrotitor Plin de pace să plutească Peste Ţara Românească 30 Şi-al românilor popor! OLTENII LUI TUDOR Vine-un chiot dinspre munte, Vine freamăt din păduri — Tudor domnul vine-n frunte, Cu mulţimea de panduri! 5 Iar din Jiu, din apă sfîntă, Iese cîntec vitejesc, Şi cu glas de surle cîntă Tot poporul românesc. Las’ să-i sune surle-n ţară, 10 Să-şi adune-olteni destui, Ţara s-o vedem noi iară Veselă pe urma lui — Mîndra patrie română Nu supt braţ de oameni slabi, 15 Ci voinică şi stăpînă Cum a fost sub Basarabi. Zboară corbi pe sus, băiete, Cîrduri negre se-nvîrtesc, Şi se zbat de-atîta sete 20 Şi de foame se izbesc: N-au s-aştepte-oltenii rugă Să le dea de hrană-n văi — Oh, ciocoi, te-ajung în fugă Toţi răzbunătorii tăi! 283 25 Cine vrea părtaş să fie Dreptului pe-acest pămînt După Tudorin să vie! Că-i trimis de Domnul sfînt Să ne scape-acum odată 30 De ciocoi, căci Dumnezeu însuşi s-a pornit să-i bată, Cum ne bat şi ei mereu. Ridicaţi, români, Dreptăţii Steag cu sfîntu] George-acum 35 Sfintei Legi şi Libertăţii Faceţi-i odată drum! Cine nu-i cu voi, să ştie Că izbit va fi de voi, De cei straşnici în mînie 40 Şi din leagăn de eroi. Domnul Tudor să trăiască! Sus cu toţii, pui de lei, Pentru ţara românească, Pentru drepturile ei! 45 A-mbrăcat cămaşa morţii Domnul Tudor, ca Hristos, Dar schimba-va pasul sorţii, Va trînti tiranii jos! SĂRINDAR Iar Matei în baltă stete Pînă-n zori, în stuf ascuns. Frigul nopţii l-a pătruns Şi prin suflet spaimă-i dete 5 Că perirea l-a ajuns. — „Dumnezeule-al puterii, Vezi-mă-n ce stare sînt! Fă, să scap de-acest mormînt, Depărtîndu-mi ianicerii, 10 Şi mă leg cu jurămînt Că scurgînd această baltă, Chiar pe locul unde zac Mînăstire am să fac, Mîndră, veselă şi naltă, 15 Şi cu aur am s-o-mbrac.“ Turcii însă-1 căutară Şi-altă zi, şi nencetat, Iar Matei în stuf a stat Şi-altă noapte, mai amară, 20 Mort de foame şi-nsetat. — „Dat-ai prin Hristos, Părinte, Cele nouă fericiri! Scapă-mă de prigoniri Şi-ţi voi ridica, prea sfinte, 25 Tot pe-atîtea mînăstiri!“ 285 Ruga nu i-a fost primită Nici acum, şi-a stat Matei Ocolit de agarei înc-o noapte aşa cumplită, 30 Şi plîngea, gîndind la ei: — „Vai, Părinte-al îndurării, Depărteaz-acest pahar, Şi, scăpînd dintru amar, Mănăstiri voi face ţării 35 Cîte slujbe-n sărindar.“ Şi-apoi fu, că tot plecară Nechemaţii venetici. Iar Matei a strîns voinici Şi-a gonit pe turci din tară 40 Şi-a-ngropat şi mulţi aici. Iar pe locul unde-n baltă El ascuns trei nopţi a stat Sfînt locaş a ridicat Pe colin-acum înaltă, 45 După cum s-a şi jurat. Şi-apucat-a să clădească Alte nouă, rînd pe rînd, # Şi i-a dat Dumnezeu gînd Intr-o zi să le sfinţească, 50 Toate-acelaşi hram avînd. Iar în urmă ridicat-a Un altar după altar, Domnului cel sfînt ca dar — Cel din urmă dîndu-1 gata, 55 T-a pus nume Sărindar. 286 ZECE MAI în ziua cea sfîntă şi mare La zece-ale lunii lui mai Se vede-o ciudat-arătare Pe-un deal de la Plevna, pe-un plai! 5 Cînd zorile-ncep să s-arete Acolo-n tăcutele văi, Din groapă ies moartele cete, De-a pururi jăliţii flăcăi. Ei vin de prin locuri pe care 10 Ca vechile răni le cunoşti, Pe unde-au stat şanţuri odată, Redute şi taberi şi oşti. Striviţi şi cu mînile rupte Şi galbeni ca-n jalnicul loc 15 In ziua sălbatecei lupte Cînd bieţii pieriseră-n foc. Fac roată, şi-o rugă murmură Iar Valter şi Şonţu şi toţi Mai-marii ce-n frunte căzură 20 Stau jalnici acolo-ntre soţi. Şi stau cum stă omul ce-ascultă Şi nici o mişcare nu fac; Aşteaptă cu grijă şi spaimă Un semn de departe şi tac. 287 T 25 Deodată ei capul ridică, Dau chiot şi-n zare privesc Spre ţara din care ieşiră, Spre scumpul pămînt românesc — Şi-ascultă, căci tunul azi cînta 30 Departe-n iubitul pămînt, Puternic ca-n ziua luptării, Dar altfel de cîntec mai sfînt. Vi-e teamă că n-o să mai cînte, Că moartea vă fuse-n zadar — 35 Dar ţara trăieşte! Iar tunul Ce limpede-o spune şi rar. Şi-ascultă... iar ţara-i departe, Sînt dealuri la mijloc şi văi, Şi rîul cel mare-i desparte 40 De mame pe bieţii flăcăi. Şi moartea cea vecinică-nchise Pe urmă-le tristele-i porţi; Dar moartea lor viaţă ne dete: Ferice de asemenea morţi! 45 Iar ce-or fi şoptind ei pe vremea Ce-ascultă cîntarea de tun Eu nu ştiu, căci nimeni nu poate Pe morţi să-i audă ce spun. Dar cred că se roagă, sărmanii: 50 — „Noi liberi pe voi v-am făcut Iar Tatăl din cer să vă aibă De-a pururi sub sfîntul său scut!11 Mormintele părinţilor lui Co'şbuc în cimitirul bisericii din satul natal al poetului Coşbuc şi Caragiale, desen de I. L. Garagiale George, Alexandru şi Elena Coşbuc Cîntece de vitejie, coperta primei ediţii, 1904 '// /// Mt} fţfii £-r .*15 ■ L Ji rrzt. g.:mî.^i J.m mţmtftMmmi» |« Tt & *4-£»t p»»nmr*tt tu* ■• «&> - # ptfmmfetm *3 mi %&*&$#■>*&. i'ffflr* * t *|f_ # Hil^ !* » H-H ’ ifp^ |s - “.&L& ţmip) #1# .W- & 1 .% **,. & ,^~r k La* - tif ri Ş I (.A >■;*. Vs*Lv >. & !& ^ ' .« s&jh#**» ®»*s< <* !»' - - & ,JS *f Ţi-ai minat..., muzica de Al. Bantaş, versurile poeziei Cîntec CÂNTECUL STUDENŢILOR Cîntecul studenţilor, muzica de G. Bră-tianu, pe versurile poeziei Imnul studenţilor f. '*• *«t i rv** v'“ v> » w . ii, ^ ><«v» V. (U ^ ta t"*r 1 ** ““ ‘i5^«- w, V'1 '■*• >*»*. v^u,d I. ‘vvMîk.ţ»^. A „ i -* T' |i .. îWt ’^W 4« f„r •yv ^ ®"**4s- ^u.* IiMa».» ^v, i!^ f *-i, . v"^‘ u' i-'^tuc- o* w ' w u„ .;-v% i ti' -i 'HA' *'" «'»'■•!. Ai1 f"* **,U A U» ^ v*** ** t , 'A,,*t' ' << :•<**>< -> V, >«. $ , - «W* « J'***'* /V - - '- 7 1 \ . £ V - f 4 *?.«'. * ?fe». --- jb' .rJ> ; ti < u- p.>+ - -*J .1.4***’ J< J**+* V « f* '*«- -• ' i 't *t ' - . W ’ * 1 : - ' ' \s e>> - t >* . ’ b, j .'- ■ i Paşa Hassan, in Vatra, nr. 23, 1894, p. 750 săud, 10 august 1909, la 25 de ani de la absolvirea gimnaziului PE DRUMUL PLEVNEI Iar pe drumul care duce de Ia Dunăre spre munte Trec românii zi şi noapte catră Plevna, merg şi vin. 5 Vesele batalioane cu maiorii lor în frunte, Şir de cară cu provizii, schilăviţi în haine crunte — Scîrţiit şi chiu şi tropot 10 pe-acel drum de oameni plin. Intr-acest pestriţ amestec, scoborînd pe dealuri, iată Pe-un răzor s-oprise-n cale o bătrînă şi gemea, 15 Cu desagii goi pe umeri, semn de-o cale îndelungată. Iar din văi, urcînd alene se vedea venind o ceată De drumeţi din ţara noastră 20 şi s-opriră lîngă ea. — „Bună calea“, zise unul, — „Inima vă fie bună, Oameni buni! Dar unde mergeţi?“ — „De ne-ajută Dumnezeu, 25 Noi, la Plevna, maică dragă“. 289 19 — Opere alese, voi. II — „Tot la Plevna! Cum ne-adună! Eu de-acolo viu. Băiatul mi-e-n război acu de-o lună, Şi m-am dus să-mi văd băiatul 30 că-i la Plevna şi-i al meu“. Repede-mprejur se strînse ca prin farmec toată ceata Ca să-ntrebe cum e Plevna? cum stau turcii-nchişi în ea? 35 Ce mai zice Carol-vodă, cînd o fi războiul gata? Şi-mbătată de potopul întrebărilor ea, biata, îşi ştergea cu palma ochii 40 şi plîngînd le tot spunea. Dar în urmă, ei de grija nopţii, ca să nu-i apuce: — „Să rămîi în pace, maică, să te vadă Domnul sfînt“. 45 Şi grăbiţi se ridicară toţi de jos, făcîndu-şi cruce. Ea, cu ochii plini de plînset, privea gloata cum se duce, Şi-un pustiu simţi-mprejuru-i 50 şi-ntunerec pe pămînt. Stete-aşa, mereu privindu-i şi deodată-n fuga mare Ea porni la deal, cu strigăt să s-oprească ceata-n loc. 55 Cînd ajunse-abia trăgîndu-şi puţintică răsuflare: — „Dragi creştini, voi unde mergeţi? Aveţi milă şi-ndurare, Eu mă-ntorc cu voi acolo 60 la băiatul meu, în foc!“ 290 — „Dar ai fost! La Plevna, maică, toate-acum îţi sînt ştiute, Ţi-ai văzut şi tu băiatul, ce mai vrei să vezi acum? 65 Să te-ntorci, în sat acasă; ia-ţi toiagul tău şi du-te. Noi sîntem cu toţii tineri zor avem şi mergem iute, Tu eşti slabă şi puţină 70 şi e mult de mers pe drum“. Ea-şi întinse-atunci cu gemet mînile, strigînd cu jale: — „Nu mă bateţi cu nevrerea, că vă bate Dumnezeu! 75 Voi fugi cu voi alături, şi de voi muri pe cale, Tot atît! M-oi şti aproape de băiat! In sat, acasă E pustiu, că n-am pe nimeni! 80 Orice-o fi, mă duc şi eu!“ isj* MORTUL DE LA PUTNA Iar la Putna-n mînăstire, Noaptea, din tăcut mormînt, Iese-n plină strălucire Ştefan cel viteaz şi sfînt. 5 Lespedea ce-au pus-o popii Peste groapă,-ncet se dă îndărăt şi-n fundul gropii Ştefan plin de pace stă. Dar se nalţă-ncet eroul 10 Deşteptat din lungu-i somn, Luminat e-ntreg cavoul Si sumet viteazul domn. * > Albu-i coif străluce-n lună Iar pe zaîe-i joacă zări 15 De lumini ce se-mpreună Ca-ntr-un basm cu arătări. Lunga suliţă şi-o poartă Răsucind-o-n mîndru chip — Eu credeam că-i umbră moartă 20 Ce se mişcă pe nisip, Dar e viu! Acum ridică Ochii săi, parc-ar lăsa Peste-o oaste inimică Toată vrăjmăşia sa. 292 25 30 35 40 45 50 55 00 Apoi stă plecat şi-ascultă; Poate-aude spre Hotin Vuiet şi-alergare multă De poloni şi turci ce vin, Poate-aude oşti tătare Şi năvală peste Prut, Ori sosind din depărtare Peste munte i-a trecut Regele Matei! Voi cete De cazaci şi de săcui, Dumnezeu acum vă dete Gata iar pe mina lui! Sună zornăit de zale, Strigăt mare de război, Ard Moldova noastră-n cale Cîţi duşmani şi vechi şi noi. Ştefan tremură-n mînie. Iese din tăcutul schit — Luna-n ceruri, argintie, Cu nori negri s-a-nvelit, Şi cumplit din bucium sună Ştefan vodă; ca un nor Ies oşteni şi iuţi s-adună Roată lingă domnul lor. lat-o, oastea lui voinică, Toţi cei buni şi tari ai săi! Ştefan spada şi-o ridică Şi porneşte-n sîrg spre văi, Luna tot mai mult s-ascunde, Tot mai negri nori plutesc Şi din văi grozav răspunde Buciumul moldovenesc. Se tot duce, duce-n noapte Zgomotul în jos spre Prut, Mai lăsînd în urmă şoapte Din furtuna ce-a trecut. 293 E pustiu ia mînăstire, Gol mormîntul cel deschis! Toate-au fost o nălucire, Toate repezi ca-ntr-un vis. 65 Nu ştiu bine-n care parte, Ştefane, .te-ai dus cu oşti, Ştiu că tu te-ai dus departe, Şi duşmanii ţi-i cunoşti! Bate-i, Ştefane, părinte, 70 Spulberă-i de pe pămînt: Chiar şi mort învaţă-i minte Cine eşti şi-ai tăi ce sînt. 5 10 15 20 STEMA ŢĂRII Ca un zimbru-ntărîtat Cînd a prins pămîntu-n coarne, Tot ce-n drumul lui a stat Gata să răstoarne — Ca un zimbru-ntărîtat Moldovenii s-au luptat Cu potop de litve. Ca un leu sfîşietor Cînd cuprins de-arcaşi se vede, Prin mulţimea de popor Trăsnet se repede — Ca un leu sfîşietor Star-oltenii-n munţii lor Intr-un iad de latini. Iar muntenii ce-au avut Cuib pe apa Dîmboviţii, Ca vulturu-n munţi crescut Apărînd răpiţii Pui ai săi — făcut-au scut Ţării lor şi-au abătut Negrul nor de hoarde. „Zimbru şi vultur şi leu Fui cînd mi-a călcat păgînul Patria şi dreptul meu“. 295 Şi va fi românul Şi de-acum român mereu, Zimbru şi vultur şi leu Şi viteazul lumii. 5 10 15 20 FRAGMENT EPIC Iar pe lumea ceealaltă scoborînd acum flăcăii Cei căzuţi la Vid pe dealuri şi pe şesuri la Vidin, Cîţi sosesc pe rînd în stoluri, adunaţi în gura văii Stau s-aştepte alte gloate cîte se vedeau că vin. Unii şterg de iarba udă cîte-o sabie-ncruntată, Din pulpana hainei alţii sîngele duşman îl storc, Şi se laudă cu toţii şi vorbesc cu toţii-odată Precum fac biruitorii din războaie cînd se-ntorc. Cînd văzur-această gloată, toţi acei ce-nduşmăniră Pe români de-a lungul vremii, plini de spaim-au tresărit Resfirîndu-se prin noapte, precum fumul se resfiră, Şi din margini mai spre margini se topeau necontenit. Cu genunchii plini de tremur şi cu gheaţa morţii-n gură, Morţi erau de-a doua oară, ca-ntr-al Orcului noian Luptătorii din Mikene cînd îngălbeniţi văzură Strălucind prin noapte coiful comandantului troian. Dar ai noştri morţi de veacuri, cîţi periră prin războaie, Apărînd a lor credinţă şi pămîntul românesc, Stau cu ochii ţintă-n noapte şi-al lor mijloc îl îndoaie Ca s-apropie privirea de minunea ce-o zăresc: Văd români, şi-aucl cuvinte româneşti! De-ai lor cu toţii! Umilit venea, iar astăzi ce trufaş acest popor — Şi-ndrăznind dintîi o seamă, vin sfioşi să-şi vadă soţii, Tot mai mulţi, cu toţii-n urmă s-au pornit din noaptea lor. 297 1 25 Şi precum în neastîmpăr pasări grabnice cu zborul Se tot strîng de pretutindeni toamna ca să plece-n stol, Astfel s-adunau românii şi sporea mereu poporul Celor morţi umplînd de vuiet cîmpul mai nainte gol. S-a mişcat acum de-a valma toată lumea-n locuinţa 30 Umbrelor, sunînd ca marea şi-ntr-un zbucium nentrerupt, Iar de-atîta nor de duhuri ce-şi vădea prin glas fiinţa Se părea că-i românească toată lumea dedesubt. Străbătînd genuni cu mersul, nesfîrşită li-e venirea, Ca potopul de puternici şi nebiruiţi ca el — 35 Cîţi peiră făr’ de urmă copleşiţi de năvălirea Asiei, şi-arcaşi cu glugă din cîmpiile Iui Gel. Cîţi au înroşit cu sînge rîuri mari şi-ascunse plaiuri, Cînd prin văile bulgare loniţ-avea locaş Şi frumosul grai al nostru printre bîlbîite graiuri 40 Şi-l păstrau, murind sub steagul ducilor de Făgăraş. Iată-i înşişi vin în frunte cei ce-au cârmuit norodul, Principii din munţi şi banii cu viteze fiare-n scut, Şi cu Negru-Vod-alături vine Dragoş voievodul, Unul fost la Olt de pază, celălalt străjer la Prut. 45 Şi-Alexandru-al cărui nume şi-astăzi codrii-1 mai îngînă Tînăr şi părînd ca Hector cel cu coif fluturător, Cînd cu suliţa-i grozavă, falnic răsucind-o-n mînă, Sare-n mîndru-i car şi umple cîmpii Troiei de omor. Trăsnete-al mîniei noastre, Mircea, tu iuţeşte-ţi paşii, 50 Adă-ţi gloatele ce-n clipa bine-potrivitei vremi Prins-au fulgerul cu palma! Braţ, ce pustiind vrăjmaşii, Dunărea ca soţ de luptă, munţii te-ai trudit să-i chiemi. Ce vei îi gîndit tu, Mircea, cînd vedeai pornit cum vine Peste munţi şi peste ape, ca furtuna, Ilderim? 55 Vai, putem noi azi pricepe sufletul ce-a fost în tine, Mai avem simţire-n inimi ca-ndeajuns să te slăvim? 298 Iar dincolo vine-n goană cel ce-n numărate zile A clintit temeiul lumii şi-a oprit şi vremea-n loc, Cel cu nume sfint de-Arhanghel — cu-al tău nume, Mihaile, 00 Tot ca tine de puternic şi cu sabie de foc. Munţii se retrag din cale-i, iar protivnica sa bardă Intră-n fier ca-n lemnul putred, pui din oltenescul leu! Foc de n-ar mai fi, şi lege, ca nimic să nu mai ardă, Foc ar naşte iar pe lume ochii-acestui Prometeu. 65 Şi cu el Fărcaş şi Stoica, şi-nvîrtindu-şi buzduganul Doi Buzeşti, ducînd şi spaimă şi-al peririi-nghieţ cu ei! Spuie Neajlovul, Sinane, cîte oşti pierdu sultanul, Şi Şelimberul să spuie cum ţi-a fost, nebune-Andrei ? Amurat, ţi-aduci aminte cum sosi grăbit odată 7 0 Si era să-ţi spargă poarta ca să-ţi intre-n Ţarigrad? Şi ce cale-avea să facă! Dar s-a tînguit vrodată Fulgerul că-i drum departe de la nor pînă la brad? Iată-1 însă cel din cuibul pus de-oştenii teutonici, Ştefan, turnul de-apărare al românilor, venind 75 Suflet mînios şi-n toată strălucirea cîtă-n cronici Scrisă e c-a fost pe vremea cînd el ţara străjuind A făcut din oase-un munte şi-a-nhăţat şi regi de plete Şi, arind de ciudă cîmpul, puse-n jug duşmanii lui— Pe mănunchiul spăzii sale mina lui tot caldă stete, 80 Căci el nu ştiuse-n viaţă cum s-anină spada-n cui. El şi-aici e-ntreg în arme şi purcede-aprins pe cale, Parc-a pururi vede-n faţă Racova şi Podu-nalt, Iar de vuietul mulţimii şi de coifuri şi de zale Tremură, răzbit de spaimă, tot tărîmul celalalt. 85 El şi-aici e vîntul iernii, şi duşmanii săi sînt pleava! Urcă munţi fără de plaiuri, trece Dunări fără pod — Faceţi loc! Sosesc ca rîul luptătorii din Suceava, Trec voinicii cei năpraznici ai lui Ştefan Voievod! 299 Şi Ion Cumplitul Vodă, jalnic schilăvita strajă 90 A Moldovei, scut puternic al poporului de rînd, Şi nenfricoşatul Ţepeş, Petru Rareş a lui Majă Vin cu toţii de prin noapte, gloate-n urmă-le-aducînd. Şi hatmani şi capi de oaste — daţi-mi voi acum o sută De vieţi, ca să am vreme să-i numesc aici pe toţi! 95 Şi tu neam român, tu astăzi stai cu inima pierdută, Făr’ de zei te crezi pe lume şi pustiu tu te socoţi. Iată-ţi gloria de veacuri! Umbre mari din lumea moartă, — Ah, că n-am eu glas de tunet ca să pot să le rechem — Ne avem şi noi Olimpul, şi pe a veşniciei poartă 100 Am intrat şi noi; şi-ntr-însul zei fără de moarte-avem! Ce-ţi aluneci plini de jale ochii umezi pe ruine, Neam al nostru, ca să judeci drumul schimbătoarei sorţi? Soarele din noapte iese, din mormînt puterea vine: Naşterea cea viitoare ne e-n lumea celor morţi. PE DEALUL PLEYNEI E-n amurg. Pe deal bulgarul Liniştit îşi mină carul. Roţile nu ştiu că plînge Dealul, pe-unde omul mină; 5 Nu ştiu boii, că-n ţărînă, Pe-unde trec, e numai sînge. Noaptea-ncet, încet scoboară, Lilieci prin aer zboară. Pe-unde-a fost cumplire-odată 10 Doarme-acum îptreaga fire, Peste-un iad de zvîrcolire Cade-o pace-ntunecată. Numai luna e pe lanuri — Dar mai sus, pe sub rădanuri, 15 Unde-a curs fierbinte plumbul, Duhuri vin din vreme-n vreme, Cît e noaptea-n dealuri geme Şi se zbuciumă porumbul. 301 OŞTIRILE LUI ALAH Noaptea care-ncheie anul — Noaptea sfintă, Cînd cetindu-şi El-Coranul Trist mahomedanii cîntă 5 Pe răpuşii prin bătăi — Noaptea asta ştie spune De-o minune La Călugăreni prin văi. Cînd e-n jumătate ruptă 10 Noaptea-n cale, Pe uitatul cîmp de luptă Se porneşte-un glas de jale Şi-apoi multe, şi-mprejur Din păduri răsar o mie, 15 Din cîmpie Plînge-un nesfîrşit murmur. Şi murmurul creşte-ntr-una Şi deodată, Urlă-n zare ca furtuna, 20 Şi prin zarea spintecată De blesteme şi de vînt Ies spahii în şiruri dese, Grabnic iese Oastea-ntreagă din pămînt. 302 25 Căci acum, prm lumea lată, Ies să jure Toţi cari au perit vrodată Pe cîmpiile ghiaure, Şi-aşteptînd un semn ceresc 30 Stau gătiţi, potop să plece Şi să-nece Tot pămîntul creştinesc. Ei, cu genele-amorţite, Nalţă mîna 35 Iar din bărbile-ncîlcite Iuţi îşi scutură ţărîna Şi pe cai sărind grăbiţi, Învîrtesc duşmanii crucii Săbii lucii, 40 De năvală stînd gătiţi. Furnicînd din mii de locuri, Plini de ură Cu blasteme şi batjocuri Strigă toţi ca dintr-o gură 45 Sfîntul nume-al lui Isus, Şi turbate şi-ndrăzneţe Mii de feţe Alergînd privesc în sus. Iar acum, fiind o gloată, 50 Numai una, Osie-ntr-această roată Se ridică Semiluna, De pe steagul care-n vînt Geme-o plîngere-ntreruptă 55 Şi se luptă; Iar ce geme e cuvînt. Şi-i a lui Alah cuvîntul, Sfînt şi mare! Şi tăcută ca mormîntul 00 Şi-mpietrit-acolo-n zare Oastea-ntreagă stă pe loc. 303 Codri, dealuri, rîu şi luncă Toate-aruncă Ochii-n sus, spre-un semn de foc. 65 Mii de guri atunci în vaier Umplu cerul: Crucea e, o cruce-n aer! Turcii toţi, zvîrlindu-şi fierul, Iuţi se-ntorc ca-ntorşi de vînt; 70 Noaptea rîde luminată Şi deodată Intră totul în pămînt. GRAIUL NEAMULUI „Fie-a voastră-ntreaga ţară, Şi de cereţi, vă mai dăm, Numai daţi-ne voi graiul Neamului11 — Şi se sculară 5 Să ne vremuiască traiul Cîţi duşmani aveam pe lume! Graiul ni-1 cereau anume, Să-l lăsăm! Dar nestrămutaţi strămoşii 10 Tot cu arma-n mîini au stat: Au văzut şi munţi de oase, Şi de sînge rîuri roşii, Dar din ţara lor nu-i scoase Nici potop şi nici furtună. 15 Graiul lor de voie bună Nu l-au dat! Astăzi stăm şi noi la pîndă, Graiul vechi să-l apărăm; Dar pe-ascuns duşmanii cată 2 0 Să ni-1 fure, să ni-1 vîndă. Dacă-n vreme tulburată Nu ne-am dat noi graiul ţării, Azi, în ziua deşteptării, Cum să-l dăm? 305 20 Repezi trec cu vifor anii, Ispitind puterea ta, Neam român! Cu ură mare Vor căta mereu duşmanii Graiului român pierzare; Dar să piară ei cu toţii: Nu l-am dat, şi nici nepoţii Nu-1 vor da! DE PROFUNDIS Pe sub dealurile Plevnei Doarme spaima şi fiorul, Soarele-şi ascunde faţa Şi-ngrozit se-ntoarce norul 5 Să se ducă-ntr-alte părţi. O, a fost acolo-n vale Moarte şi pierire-odată, Iar amara ei cumplire Scrisă vreme-ndelungată 10 Povesti-se-va prin cărţi. Umblă mai încet cu plugul, Tu ţăranule, cu grapa, Poartă-te să dai ţărîna Mai deoparte-ncet cu sapa 15 Pe colnice cu porumb — Poate unde scurmi pămîntul Tu să vezi că iese sînge, Plugul tău să dezvelească Vrun voinic ce-n groapă plînge 20 Zbuciumat de spăzi şi plumb. Au venit din munţi cu soare Şi din văi întunecate, Au lăsat pustii acasă Stîne şi cîmpii şi sate 2 5 Şi-au trecut grozavul riu. Moarte! Tu aveai cu tine Tot alaiul spaimei tale: 307 20* Spune tu, putut-ai, moarte, Să opreşti voinicii-n cale, Să le pui mîniei frîu? Pe sub dealuri pe la Plevna Doarme spaima şi fiorul — Plin de grije şi-n tăcere Să străcoară călătorul Prin pustiu] loc de-omor. Eu mă tem de-un semn, de-o şoaptă, Căci din gropile tăcute Vor ieşi cei morţi cu vuiet, Sute-n luptă iar cu sute, Repetînd perirea lor! CAROL ROBEJRT Stăpînul ţării feudale Rîdea de Basarab, pe cale Venind cu sutele de-arcaşi Turnaţi in zale, 5 Ge-i pentru-ac eşti viteji ostaşi O ţară largă de trei paşi? — „Sărmanul vodă, cum îl cheamă, O fi-n pămint acum de teamă! Ce minte-o să-l învăţ! Să-l fac 10 ' Să ţie seamă Că eu sint eu, şi nu tnă-mpao C-un biet ca el, cioban sărac! Uitat-a că-i născut să fie Păstor de oi şi slugă mie? — 15 De barbă insă am să-l scot Din vizunie. Ce cîni îl apără? Socot Să-l spînzur eu cu cîni cu tot! Curînd, flăcăi! E plin paharul! 20 Auzi ce-mi scrie-acum tîlharul — Dar cine crede el c-ar fi Maghiarul?" Şi regele rîzînd s-opri Şi-aceste vorbe le citi: 309 25 30 35 40 45 50 55 60 „Mărite crai! îţi spui prin carte, Că vecinie dinspre-a noastră parte Vrem binele! Sîntern cei foşti Şi mai departe — Şi-acum tu uiţi că ne cunoşti Şi-alergi în strîngere de oşti! Eu sînt mai slab. Zic eu de mine. Vi-am dat hăraci, că se cuvine, Pe plac eu multe v-am făcut Să fie bine. Voi Severinul l-aţi bătut: Vi-1 las, măcar eu n-aş fi vrut! Dar o rugare eu ţi-aş face: Să mi te-ntorci în bună pace, Să te fereşti, măria ta, De drumu-ncoace. Că mai pe-aproape de veţi da Nici unul viu nu veţi scăpa!“ De hohote vuit-a malul; S-a dat cu spaimă-n lături calul Lui Robert. — „Tomo, fii stăpîn Că-ţi pierzi Ardealul! Nu-i prost românul că-i bătrîn E prost că-i minte de român!“ Şi-aşa rîzînd, în zi de vară, Frumoasele lor oşti intrară Adînc prin munţii româneşti, Adînc spre ţară. O, nu ţi-aduc vulturii veşti, Roberte,-n drum ca să te-opreşti? Căci iată, colo la strîmtoare, S-aude-un corn de vînătoare Şi multe-apoi, chiuituri Răsunătoare. Se umple codru-ntreg de guri Şi ies românii din păduri. 310 Jucîndu-şi coiful alb pe creste Ei vin, şi nu le prinzi de veste, Năvalnic cad şi iuţi răsar Ca din poveste. 65 Ei intră-n desetul maghiar Şi unde-ajung, 11 lasă rar. O, bieţi maghiari, striviţi In vale! Ce mîndri-aţi mai venit pe cale, Atîtea sute de arcaşi 70 Turnaţi în zale! Cum pier acum aceşti ostaşi In ţara largă de trei paşi! Şi fala lor uitînd-o toată Mureau zdrobiţi, şi ca să poată 75 Să-şi scape capul, rupţi şi goi Fugeau în gloată. O, şi la ziua cea de-apoi Vor rîde-aceste văi de voi! Tu-n gînd bolboroseai o rugă 80 Şi nu gîndeai decît la fugă, Şi-n spate, rege, tu ţi-ai pus Vestmînt de slugă — Un gînd nebun mi te-a adus Şi-acum te bate Cel-de-sus! 85 Venit-a Dumnezeu să certe Mîndria ta, Carol Roberte! De nimeni n-ai voit s-asculţi, Cel Sfint te ierte! Din pilda ta cunoaştem mulţi 90 Că ştiu şi regii-umbla desculţi! GOLIA TICĂLOSUL La Cahul, pe cîmpie, din marginea poienii Se-ntinseră-n coloane de luptă moldovenii, Şi-aveau cu ei pe vodă, iubitul domn al lor, Iar Golia, el plecat-a din faptul dimineţii 5 Prin vale să-şi reverse din lături călăreţii Ca vînturi iuţi ce scurmă şi-mpart cumplitul nor. Iar cînd veni şi vremea să urle-n zare tunul, Mişcatu-s-au românii cu miile, ca unul: O lamur-a Moldovei prin sutele de ani! 10 Dar Golia ticălosul alt gînd avea cu soţii, Şi-n suliţi ridicîndu-şi căciulele cu toţii Lăsînd cîmpia noastră trecură la duşmani. O clipă stete vodă cu inima trăsnită, întors apoi, strigat-a spre oastea-nmărmurită, 15 Pe Golia arătîndu-1 cu pumnii, cu-amîndoi: — „Oşteni ai ţării mele! priviţi-1 cum se duce, El vinde sfînta ţară şi vinde sfînta cruce, Mă vinde, ticălosul, pe mine şi pe voi!“ Cumplit se-ntoarse vodă cu-ntreaga sa mînie 20 Spre partea de-unde Golia venea cu duşmănie Spre fraţii săi, în fruntea grozavilor spahii. — „Să daţi fără de milă, că-i inimă de fiară! Să piar-acum pămîntul! Moldova-ne să piară, Dar Golia-ntîi de toate să piar-acum, copii!“ 312 2 5 Şi nu vedeau românii nici moartea cum le iese în drum, şi nici potopul de turci ce-i încinsese, Vedeau numai pe Golia, pe scosul lor din minţi. Şi neputînd mai iute să-l stingă de pe lume Rosteau cu glasul urei becisnicul său nume 30 Prin gemete scrîşnite strivindu-i-1 în dinţi. O, Golia, tu! Pîndit-ai aşa de-amară vreme! Dar toate ale ţării şi plîngeri şi blesteme Ajungă-te de-a pururi, şi n-ai mai fi trăit! Dar iată-le, pornite din suliţi şi din gură — 35 Smintiţii tăi la Cahul cîneşte-aici căzură, Cazuşi şi tu, mişele, tu cel ce i-ai smintit! Călcau spahiii-n goană pe barba ta bătrînă, Iar pumnii-n loc de aur strîngeau în ei ţărînă Şi-n gură-ţi s-adunase şi sînge şi pămînt, i0 Să-nece-n tine, Golio, mai repede suflarea! Aşa sfirşit să aibă în veci de veci trădarea, Iar lupii fie-i preoţi şi gura lor mormînt! Adînc în noaptea nopţii şi-n Iadul cel din urmă în care-al iernii viscol suflarea nu şi-o curmă 4 5 Nicicând, stau prinşi în gheaţă ai lumilor mişei Grozavă li-e durerea, şi vecinică li-e truda — E>e-a stînga ţipă Cain, de-a dreapta urlă Iuda, Iar tu, tu goale Golio, te vaieţi între ei! LA SMÎRDAN — „Neam român, văzui odată Oastea Domnului Mihai“ Zicea Dunărea-ntristată: „Fulger îns-atunci erai, 5 Şi-alergînd prin cer furtuna Cînta vorbe româneşti — Astăzi stau şi-ascult într-una Şi mă uit, şi nu mai eştiF Dar abia rosti cuvîntul 10 Dunărea, vuind prin văi, Şi văzu gemînd păm intui Şi de cai şi de flăcăi. Zornet auzi prin zare. Cum se-ncheagă stol cu stol 15 Şi năprasnică răsare Oastea domnului Carol. Jalnic tu-ţi doineşti durerea Dunăre, şi iat-acum! Din mormînt ieşi puterea 20 Şi-n zadar îi stai în drum. Trec voinicii peste tine; Mersul lor e zbor de fulg, Şi din mîinile străine Stema libertăţii smulg. 314 2 5 Tresăriră iuţi românii Căci aminte şi-au adus Cit s-au străduit bătrînii Steagul să ni-1 ţie sus, Cîte plîngeri nentrerupte 30 In mormînt or fi vărsat, Că nepoţii fug de lupte Şi că steagul e-nchinat. Dunăre-ai văzut Smîrdanul? Spune tu, s-o spui şi eu! 35 Şi noi ştim izbi duşmanul, Şi-n români e Dumnezeu! Ştim şi noi găti cununa Vitejiei ce-o doineşti, Şi cînd urlă-n cer furtuna 40 Cîntă vorbe româneşti! La Smîrdan — aşa vru Domnul Morţii dintr-această zi Vor avea cu spaime somnul Şi-aiurînd se vor trezi 45 Apărîndu-se cu mina Ca de-un tăinuit duşman, Vor muşca gemînd ţărîna Ca şi-n luptă la Smîrdan. Că-ntr-această zi cumplită 50 N-avu mila nici un rost, Şi mînia răzvrătită Lege tuturor ne-a fost. Astfel că văzînd perirea însuşi Dumnezeu de sus 55 Galben întorcînd privirea Mina peste ochi şi-a pus. La Smîrdan pe unde drumul Da de-a dreptul spre vrăjmaşi, Risipeai cu mîna fumul 60 Ca să vezi la patru paşi. 315 Şi-ntr-un iad fără de nume Unde-ai noştri iuţi pătrund Nu era nici cer nici lume, Numai noapte fără fund. 65 Şi-ntr-acel noian de ceaţă Dorobanţii dînd de-un riu, Au trecut prin sloi de gheaţă Şi prin apă pînă-n brîu. Rîu de apă — Prut să fie — 7 0 Cum era să-i ţie-n loc, Dacă n-a putut să-i ţie Din redute-un rîu de foc! La Smîrdan de-un gînd cu toţii Fost-am braţ pustiitor, 75 Şi murind au dat nepoţii Mina cu strămoşii lor. N-ai avut mai buni tu, bane. La Călugăreni în văi; Iar la Racova, Ştefane, 80 Nu-ţi erau mai buni ai tăi. De-o veni din nou vrodată Vuiet peste-al tău pămînt. Ţară dragă şi-ncercată, Vom ruga pe Domnul sfînt 85 Nu-ntr-alt chip să ne ajute Ca să-nfrîngem pe duşman, Decît dîndu-ne virtute De flăcăi ca la Smîrdan. CÎNTEC Ţară-avem şi noi sub soare, Şi-o rîvnesc duşmani destui, Dar prin vremi asupritoare N-am lăsat-o nimănui. 5 E bogată, zici! Vezi bine, E bogată, căci în ea Multe inimi sînt, străine, Şi-i frumoasă, că-i a mea. Dacă-i mică, nu-i de-ocară, 10 Căci viteji în ea mai sînt, Şi-apoi şi la noi în ţară Creşte fierul din pămînt: Cînd voim, îl ştim culege, Ştim cum să izbim cu el 15 Cînd duşmani lipsiţi de lege Vin spre noi cu gînd mişel. Steag avem şi noi, străine, Şi-l iubim cu jurămînt. Ziua răului cînd vine, ^ •20 Ce frumos se zbate-n vînt! E frumos şi steagul vostru, Dar pe-al nostru de-1 privesc Tot mai mîndru este-al nostru, Şi mai sfînt, că-i românesc. 25 Rupt de-asprimile furtunii Răscolite de duşmani L-au purtat cinstit străbunii Prin atît amar de ani. 317 De ne cheamă azi la moarte, 30 Veseli mergem la război: Să dea Domnul să ni-1 poarte Şi nepoţii tot ca noi! Ştim şi noi o lege sfîntă, Şi de-un veac de ani acum 35 Stăm cu ochii tot spre ţintă, Mergem tot pe-acelaşi drum. Pentru sfînta lege-a crucii, Pentru limba ce-o vorbim: Ce de-oţel pe săbii lucii 40 Pus-am noi de cînd trăim! Ştie Dumnezeu de-i bine Ori de facem vrun păcat — Dar noi ştim c-aşa e bine Să ţinem ce-am apucat. 45 Pentru lege, pentru limbă, Noi cu gura prindem foc: Numai vîntul se tot schimbă, însă munţii stau pe loc. Sînt şi neamuri mai cu nume, 50 Mai vestite la război; Or fi multe poate-n lume, Cîte n-au ajuns la noi. Dar noi ştim ce ne-nvăţară Cei ce-au fost, şi cînd rostim 55 Vorba sfîntă „neam şi ţară“ Noi, străine, tresărim. Pentru cel ce ne iubeşte, Tot ce-avem noi dăm cu drag, Dar cînd neamul ni-1 huleşte 60 Şi vrăjmaş ne vine-n prag, Mii de oşti cu el s-aducă: Noi sîntem români destui — Cînd de piept cu noi s-apucă, Aibă-1 Ceru-n mila lui! CÎNTECUL REDUTEI în redută numai lei; Uite-i, mă, başibuzucii, Eu de-aici le-aud papucii! Dar mai mare peste ei 5 Cine-mi e? Vrun Strîmbă-lemne? Cică şi mai şi, pesemne, Unul,’ Ciaca-Paca-Bei. Cîte cinci pe-un ban să-i vinzi, Că sînt tot oşteni pe-alesul, io De viteji le saltă fesul, Pitulaţi pe după grinzi. Se-ntind, nene, de căldură De le-ajung genunchii-n gură — Maşala, cu ei te prinzi? 15 C,e te uiţi tu, că sînt goi? Aşa-i turcu-n vitejie, Zvîrle haina ca să fie Sprinten-foc, cînd e-n război. Dîrdăiesc din dinţi, mă, vere 20 Lasă-i, mă, că-şi fac putere Dinţilor, să muşte-n noi. 319 Şi-ntr-o zi — să vezi acu — Dete-Osman porunci să-i puie Tălpilor la cizme cuie, 25 Şi-apoi, ce-o fi fost, ce nu, Că sări pe băţ călare Şi-alergînd în fuga mare Drept la Vadin s-abătu. Strig-Osman: — „Păsat vă fac! 30 încurcaţi pe-aicea treaba, Şi-mi mîncaţi pilaf degeaba — Vă tai ciorba, vă dezbrac! Ahmet, Mahmet, cum te cheamă, Tu cam tremuri, bag de seamă, 35 Sări, oprind, că-ţi viu de hacD Turcii, toţi, gîndeau: „Poftim! Să dezbraci p-un gol ca napul — Cu ce-şi bate paşa capul!11 Şi-i strigară: — „Cioc selim!11 40 Dar temîndu-se de vorba Că Osman le taie ciorba, Au mai zis: — „Sărim, sărim!“ Şi-au sărit cei lei de turci Care cum putea mai iute: 45 Vin românii spre redute, Şi să stai să-i mai încurci? Căpitanii-şi pierd şalvarii, Fac mătănii ghinărarii, Că-i la deal, şi-i greu să-l urci. 50 Noi strigam atunci din tun: — „Ce fugiţi, ca-n groaza furcii? Nu vă vin din urmă turcii! Staţi, şi daţi-ne tutun.11 Ei de stat n-au stat nici unul 55 Dar ne-au azvîrlit tutunul, C-aşa-i turcul, suflet bun... 320 VIATA LITERARA v.- ****» mm*«*ml num « *w < mă* # « «hmw #« t «oct» - * t f. * i î * tm~Pmtnm&m «■■■ »* • Iv UN «HM ailHT IBskcşM. •»**!** *w v«m utâmtk mmâ 4t \ #> , *A ’ »«**,* r— r «*-» - -‘iXI -ŢimAl^II^OL * f* • «* dt me «**«***»* - i«r H*hpw* >*u nor A i.i'Mi *t« * * * ** ***** ~ *.»&* S* »****•’» felftlWM»,.** CafcMftfe» î NSf: * waţi» «Mi «o^-n « &«J •« r *» ■*%&&. «K« **M 4-J»^erSsv«f» «Ml ««Mi «*rt»t*’rr wtw*^ k* * V «te MS» W5g% Vi«t* M J , &fce*4 «mm &*&* * *> *» <«* »« «tea** * Un.**'* » v *» <* ari» *■*#***>*»»** *iftM««N»** « * i£@ffe „M. t+tf **» i >*• * ,H k-? »u f r* i u , * 8k « #»v*«* w> £ ^ , ; Âl * fi*«T* ri<*SS?ft *«S-J , > „ s»V* -ii v- «Toi fimtat. „ e<» * **><* «WC *A &W «ţ ■ « s* ,- > & «* v î , «*■ <■ ■• V‘ * *■ v. f5j R H. M> *' & ‘ -1» ’S-c • ' ' 4 r !-♦ âMx#4 C W"t* t**.Q*{^5 t 4» M - , ^ tftsi Al fcţg't* «i. <. 4 pm* «.««a#a Mrtws «i»1 .•* ■tgţ*»;*, m •*, **« «»* «c+î» «rn»>>*.-< »"**> ? s-s ,<«>«<«» k -SA’fe -W «M» ^4» î-fii *» i *k**4k-*t îk w' *• * fi îfiSf»* « nfeeS-4» * '«j««sl ev#*» - - £ & , v, »«.cj= c#> festirt»--» »* * ,ij .- ,-'> . »«« ft« i^si&a. S ÎH i>: t- iA»ţ«iC '/zrurîs.srx «trv^r*-" sl^£a;-§=^ ţy «y «y»— ; ^ ^yrrr«i^“^ ■. •.■-■^ .. *♦**»• **. *«-* ^wtoAi »-**««? 41» -S i* (j >■ t-i»»*-. *» wsew*.««K" O 4o#««* ţ* W « tot «N&xsşrt* A to «toi**'»»;.. -i ■ o, t-«M» * «mpş ito mw*m ..............-*“-*M^dMBSN«ţ *-*rîy*£i*,â.?r ** w3>21- TXÎîSft tssu?„_-, _» $> #• eM^5ir- mtef 9 !"** ** *A~= / A N. ■ Primul număr al revistei Viaţa literară, 1 ianuarie 1906 Un admirator al lui Coşbuc : Octa-vian Goga şi un colaborator : Ila- ria Chendi Coşbuc între ofiţeri la Dra-goslavele, 1915 I Coşbuc văzut de pictorul Iser Acest cîntec îl făcui Eu, căprarul Păvăloae, Stînd de strajă noaptea-n ploaie, Şi gîndeam: „Tu rîzi şi spui, Şi tu n-ai cămaşă-n spate! Las’ că prind pe-Osman, măi frate Şi-am să-mbrac cămaşa lui!“ POVESTEA CĂPRARULUI Cînd ne-au respins de la movilă, Căzurăm mulţi pe-acele lunci. Şi-ntreg un regiment atunci, De ce-a văzut, a plîns de milă. 5 în şiruri strînse şi-mproşcînd Necontenit cu foc mulţimea, Se da-ndărăt dorobănţimea, Loc turcilor pe şes făcînd. Curgea şi mult şi iute focul, io Iar între-ai noştri şi vrăjmaşi Erau cel mult optzeci de paşi — Dar noi lăsam cu palma locul. Şi, iată-n urma tuturor Un biet căprar, avînd un frate 15 Ucis, s-opri să-l ieie-n spate, Şi-apoi spre şir porni cu zor. Dar lunecînd pe iarba udă Fiind şi slab, căzu-n curînd, Iar noi strigam să intre-n rînd; 20 El a rămas nevrînd s-audă. 322 La ochi cu puşca l-am văzut, Îngenuncheat acolo-n cale Trăgînd spre-arapii ce din vale Veneau mereu. O, n-am crezut 2 5 Că omul în mînie poate S-azvîrl-aşa de mult omor, Că plumbii-n deznădejdea lor Curg rîu! Dar azi le cred pe toate. Iar noi ne-ndepărtam mereu, 30 Şi i-am strigat de-a multa oară Că e nebun, că stă să moară, Şi că-i păcat de Dumnezeu. Nevrînd să-l lase pe cîmpie, Şi să-l aducă neputînd, 35 El sta cu mortul, dus de-un gînd: Străjer răzbunător să-i fie! Dar turcii vin, tot vin, un roi, Şi tot mai larg li-e-n urmă pasul — Acum nici nu ne-aude glasul, 40 Acum el e pierdut de noi. Treizeci de paşi mai au nizamii, Au cincisprezece, zece-acum — Şi-aştepţi pe-ai tăi, plîngînd pe drum, Tu suflet pustiit al mamii! 45 Dar iată-1, cade! L-a lovit Pesemne-un plumb din multa ploaie Pe spate-acum murind se-ndoaie, Dar l-am văzut cum s-a-nvîrtit Spre îrate-său, căzînd deodată 50 Cu faţa-n jos, părînd c-ar vra Să-l apere pe mort aşa — Şi-atunci coloana-naintată 323 A turcilor, sosind povoi l-a şi cuprins, urmîndu-şi goana. Şi i-a-necat apoi coloana Şi nu i-am mai văzut apoi. înfiorat şi-acum îmi bate Cu jale inima, cînd scriu: Strivit de turci, să mori de viu, Veghind la capul unui frate! Qnd ne-am retras pe-acele lunci Respinşi de turci de la movilă, Un regiment întreg, de milă, A plîns de ce-a văzut atunci! COLOANA DE ATAC Porniserăm din văi adinei Şi ne tîram acum pe brînci Să nu ne prind-Osman de vesle, Că năzuim la deal spre creste, 5 Căci veste de-ar fi prins ai săi, Noi n-am mai fi ieşit din văi. Şi-aşa cu-ncredere vegheată Noi răsărim pe deal deodată. Ne văd păgînii, sar pe zid, 10 Potop de foc spre noi deschid. Dar noi prin foc o rupem iute, Crezîndu-ne pe sub redute. Şi nu eram! Vedeam de sus Că altfel e de cum ne-au spus, 15 Că pîn-acolo-i lungă cale, O rîpă-n drum şi-adînca vale. O clipă ca-mpetriţi am stat; Maiorul însă-a şi plecat Şi ne-am făcut cu toţii cruce: 20 Ei, ducă-ne-n ce foc ne-o duce! 325 La vale,-acum, pe rîpi curînd — Un rînd e mort, mai moare-un rînd. Cad bombele-n pămînt şi scurmă Şi altele mai vin pe urmă; 25 Ca grindina şi plumbii cad, Se-ntunecă şi-i vai ca-n iad! Şi-un plumb veni cumplit cu zborul Şi fără glas căzu maiorul. Atunci un ofiţer înalt, 3 0 Cu spada-n vînt, iar celălalt Trăgînd mereu din carabină, Săriră-n front; iar pe colină Noi după dînşii, cot la cot, Suiam orbiş, noi leatul tot. 35 Cît ai clipi, muream o sută, Muream mai mulţi, căci din redută NTu plumbi curgeau, ci rîu de foc, Şi linii-ntregi cădeau pe loc. Şi-un căpitan, cel nalt, sărmanul, 40 Căzuse vîrfuind mormanul, Iar celalalt, acel ce-ochea, Muri trăsnit în faţa mea. Căci uite-aşa văzui de bine Pe-un turc bătrîn ochind spre mine, 45 Iar bietul căpitan nu-ş’ cum Se puse morţii drept în drum. Am dat să-l prind ca să nu cadă Şi-atunci căzui cu el grămadă — 326 50 5 5 60 65 70 75 Şi vezi, şi-acum mi-e capul prost, Că nu-nţeleg nici azi ce-a fost: M-am pomenit la şanţ deodată Şi-o cîrp-aveam la cap legată, De ce şi cînd, de mina cui? Şi-atîta drum eu cînd făcui? Voiam să-ntreb, n-aveam pe cine, Căci tot străini pe lingă mine. Dar cîrpa, orice taină-avea, Atîta ştiu c-a fost a mea — Şi-acu la şanţ! Noi rupem lanţul Şi scoborîm de-a valma şanţul, Sărim şi noi şi turcii sar Si-i moarte-n sânt, e vai s-amar. Ne batem ca-n pierzarea minţii, Cu pumnii dăm, muşcăm cu dinţii Şi piept la piept ne zvîrcolim, Străbatem repezi şi răzbim. închid de veci nizamii gura, Iar noi îi dăm pe rîpi de-a dura. Ieşim apoi, ca duşi de vînt, Pe faţa negrului pămînt. Pe lături ne-ntărim şireagul: Şi iat-un căpitan cu steagul In fruntea noastră drum făcu: Ura, băieţi, acu-i acu! Roiesc turbaţi pe zid păgînii, Sub zid se-ndeas-orbiş românii 327 Şi-aruncă scări, răzbesc prin fum, Străbat mereu făcîndu-şi drum. — „Trăsniţi, copii, tot după mine!“ Noi trăsnet după el, vezi bine. Şi iată-1, căpitanu-i sus, Pe meterez un braţ a pus, Dar şapte turci pe el săriră, Şi şapte săbii-1 şi loviră, Şi-al optulea, un turc bărbos, izbi turbat de sus în jos jn piept cu patul puştii, fiara — Şi-atunci pocnind se rupse scara Şi bietul căpitan căzu Pe spate-n şanţ, şi-atîta fu. Căci s-adunau păgînii gloată Şi-un om era reduta toată Şi-ntregul parapet un fes, Atîta se-ngloteau de des. Cădeam ca frunzele de brumă, Iar sîngele curgea cu spumă. Nici loc să stai, nici drum să treci Şi fum de puşcă, să te-neci, Şi ce-am văzut atunci — minune -Şi-n groapă morţilor voi spune! Nici chip de-acu să mergi în foc, Nici chip să stai sub zid pe loc. Se dete semn atuncea oastei Să părăsească clinul coastei 328 105 Şi ne-am retras departe-n văi, Striviţi, o mină de flăcăi, Flăminzi şi uzi şi-ntorşi din cale, Cu sufletul topit de jale. O SCRISOARE DE LA MUSELIM-SELO Măicuţă dragă, cartea mea Găsească-mi-te-n pace! Pe-aici e vînt şi vreme grea, Şi-Anton al Anei zace 5 De patru luni, şi-i slab şi tras, Să-l vezi, că-ţi vine plînsul, Că numai oasele-au rămas Şi sufletul dintr-însul. Apoi, să ştii c-a fost război 10 Şi moarte-aici, nu şagă: Cădeau pe dealuri, dintre noi, Ca frunza, mamă dragă. Şi-acolo-n deal, cum fulgera, Un plumb simţii că vine 1 b Şi n-avu loc, cît larg era, Decît în piept la mine. Mi-e bine-acum, şi-aşa socot Că nu va trece luna Şi-oi fi scăpat de-aici de tot. 2 0 Dar vezi te rog de una: Să nu mai faci cum ai făcut S-aduni la tine satul, De veselă că ţi-ai văzut Acasă iar băiatul! 330 25 Să vezi pe-aici şi ciungi şi-ologi! Hristos să-i miluiască! Tu mergi la popa-n sat să-l rogi O slujbă să-mi cetească. Puteri de nu vei fi avînd 30 De plată, vorba-i lasă, Că-i voi lucra o zi, oricînd, La-ntorsul meu acasă. Pe Nuţu vi-1 lăsasem mic, Cu creştetul cît masa — 3 5 O fi acum ştrengar voinic Şi vă răstoarnă casa? Făcutu-i-aţi şi lui la fel Căciulă, cum am vrut-o? Aveam o piele-n pod, de miel, 4 0 Doar nu veţi fi vîndut-o? Nevestei mele să-i mai spui Să-mi cumpere o coasă, Cea veche nu ştiu este-ori nu-i Şi-o fi acum şi roasă •45 De cînd rugina scurmă-n ea. Să-mi văd, o dare-ar Sfîntul, Cum cade iarba-n faţa mea Şi-mi bate-n plete vîntul! Ea lupte-se cum biet o şti, 50 C-aşa ne dete soartea, Că şi noi ne-am luptat pe-aci Cu greul şi cu moartea; Dar l-a ajuns şi pe Harap Blestemele şi plînsul, 55 Că noi i ne-am ţinut de cap Şi-ntrarăm după dînsul. Şi i-am făcut, măicuţă, vînt! L-am scos de tot din ţară, Măcar stetea pe sub pămînt 60 Şi nu ieşea pe-afară. 331 Şi-am prins şi pe-mpăratul lor Pe-Osman nebiruitul Că-1 împuşcase-ntr-un picior Şi-aşa i-a fost sfîrşitul. Păi, ne ţinea pesemne proşti. Să-şi joace hopa-tropa. Că nu putem să batem oşti! Dar poate taica popa V-a spus de prin gazeturi tot — El cum şi-a dat juncanii? Acum i-aş cumpăra, să pot, Dar nu mai am, azi, banii. Mă doare-n piept, dar nu să ţip, Şi-aşa mi-e dor de-acasă, Şi-aş vrea să plec, dar nu e chip Că vodă nu mă lasă. Dar uite, nu e nu ştiu cît O lună chinuită, Şi-o să te strîng de după gît. Măicuţa mea iubită... Aşa mi-a spus Ion să-ţi scriu, Iubească-ţi-1 pămîntul! Şi-am tot lăsat, pîn-a fost viu. Şi-mi ţin acum cuvîntul. Să te mîngîie Dumnezeu, C-aşa e la bătaie — Şi-am scris această carte eu Căprarul Nicolae. iN SPITAL — „Xu-nţelege vorba, sire“ Zice-acelaşi general, — „Camarazi, să nu vă mire Că-nlr-acest spital Nu-nţeleg nici doi cuvîntul Ce-1 vorbim, căci li-e străin, Sint vitejii din pămîntul Cel de rîuri plin Pe-unde trec ei veseli vara Peste munţii suri şi goi; Ei de-acolo sînt, din ţara Turmelor de oi..., Scoborînd din munţi de-a dreptu Par în lupte-oşteni bătrîni, Aţi văzut, cum pun ei pieptul Sire, sînt români11. Astfel zise generalul Cătră tînăru-mpărat La Veneţia-n spitalul Cel improvizat. — „In supremele momente Cînd căzură peste noi Alte patru regimente, In amurg cu ploi 333 25 Adunaţi românii-n vale Zid în urmă ne-au rămas, Stăvilind duşmanii-n cale Pînă ne-am retras. Cîţi de moarte-atunci scăpară 30 Zilnic în spitale curg; Toţi ca leii se luptară, Tinere Habsburg, Şi-au murit pentru-mpăratul Sute de viteji de-ai mei — 35 Dar acest de-aici, din patul Şapte sute trei, Care zace-aşa-n neştire Şi-i lipseşte braţul stîng II salut! dă-mi voie, sire, 40 Mîna să i-o strîng. Noaptea scoborî cu ceaţă, Luptelor sfîrşit punînd, Pînă-n trista dimineaţă; Şi rănit zăcînd 45 Printre morţi ce-umpleau hotarul Lingă steagul ce-1 avea Strîns în dreapta sa, stegarul Singur se zbătea. Mîne-n zori o să-l găsească, 50 Mîne-al vostru steag, români, Mîne stema-mpărătească La duşmani în mini! Ah! şi nimeni viu pe-aproape Dintre-ai săi, ca-ntr-ajutor 55 El chemîndu-1, să-şi îngroape Sfîntul steag al lor! 334 Şi el n-are, n-are-o mină, Că-n bucăţi l-ar destrăma Şi cu mînile-n ţărînă 60 Groapă i-ar săpa! I-ar săpa-o-n stînci cu dinţii, Si-ar muri apoi rîzînd! lată, Doamne-al biruinţii, Tu i-ai dat un gînd: 65 Steagul său, de lingă cruce Pînă-n poala de desupt Dînd cu dinţii să-l apuce Rînd pe rînd l-a rupt! Şi lăsind prăjina goală, 7 0 Ocoli păduri şi stînci, Doborît de răni şi boală Şi tîrît pe brînci Printre străji şi printre cete Ziua stînd ascuns prin văi, 7 5 Pîn-a patra zi cînd dete De fărtaţi de-ai săi. N-avea grai, de răni umplutul Suflet, vai n-avea de fel — Dar un steag, pierdut crezutul, H) Brîu în sîn la el!“ Cald bătea-n ferestre-amurgul; Nimeni n-a mai zis nimic, Şi plecat spre pat Habsburgul Cătr-acest voinic, 85 Blînd l-a sărutat pe frunte; Spre români întors apoi: — „Vara, păşunînd pe munte Turmele de oi, 335 Şi-adunaţi pe lingă masă 90 Iarna la ospăţ şi nunţi, Spuneţi tuturor de-acasă Celor de prin munţi, Şi le-nseninaţi viaţa Cu cuvînt înălţător, 95 Că pe-un soţ de-al vostru-n faţa Voastr-a tuturor Sărutîndu-1 împăratul L-a numit copil al său Şi c-am stat plîngînd pe patul îoo Bietului flăcău!...“ RAPORT I Luarea Grivitei, la 30 augus' 1877) La ceasul trei pornirăm iuţi, Dar ne-am întors în văi bătuţi. Din nou am dat asalt erou, Dar ne-am întors bătuţi din nou. De-al treilea rînd deschis-am drum. Dar n-am bătut-o nici acum. Ne-am dus de-a patra oar-apoi Şi-acum răzbim şi-i batem noi. Ne-ar şi fi fost ruşine-amar De ne-am fi dus şi-acu-n zadar. SPADĂ ŞI CREDINŢĂ Ce furtuni n-au mai pornit Pofta răilor şi ura Ca să pieri tu, neam iubit! Dar de toţi ne-a mîntuit 5 Spada noastră şi scriptura. Sfîntul steag ne-a fost altar Şi supt el săream grămadă Să ne batem la hotar. Ghioagă dă orice stejar, io Orice coasă dă o spadă. Iar cînd braţul ne cădea Uneori fără putere, Nici atunci nu ne scădea Inima, c-aveam în ea 15 Scris Hristos ca mîngîiere. Ce de ură s-a pornit Căutînd a ta pierzare! Dar ai stat şi-ai biruit, Căci prin spadă-ţi a grăit 20 Domnul cel ce-n veci e tare. 338 PODUL LUI TRAIAN Colo surele ruine Cătră Dunăre privesc Cum tot vine apa, vine — Martori vremilor trecute, 5 Cît sînt astăzi de tăcute, Numai inimii-i vorbesc. Eu mă uit pe apa sură Increţit-abia de vînt; Apa lingă mal murmură. 10 Trec şi vremile nainte, Trec şi-aducerile-aminte Cum trec toate pe pămînt. Au perit acele glorii, Şi-alte-asemeni nu se nasc — 15 Ah, dar iată luptătorii Scutul lor cum îl aruncă, Sapă, cum le-a dat poruncă Meşterul de la Damasc. Grinzile de grinzi se leagă 20 Peste munţii de granit, Lespezi peste bîrne-ncheagă Viaduct pe bolţi enorme Şi-uriaşele lui forme Parc-ajung pînă-n zenit. 339 22* Şi din cîte-avea ţinuturi Roma-n stăpînirea sa, Iuţi oşteni ascunşi sub scuturi Vin ca apa revărsată, Guin potopul tău odată, Iahve, peste lumi vărsa. Podul îşi îndoaie ferul Sub atîţi legionari, Tubele-nspăimîntă cerul! Istre-acum te baţi în spume! Mulţi văzuşi tu tari în lume, Insă nu pe cei mai tari! Cine va mai sta-mpotriva Leului roman de-acum? (.are fulger stăvili-va Goana răzbunării sale? Ai voinici tu, Decebale, Să opreşti furtuna-n drum? Ori ai tăi sînt cei ce-n gloate Ies din codri-ntunecaţi? De pe cîte rîuri toate Vin la moarte ca la nuntă Cu topoare-n mîini, şi-nfruntă Şapte rînduri de-mpăraţi?... Ah! visez. Eu la ruine Şi la Dunăre privesc, Cum tot vine apa, vine. Ele stau ruine mute Martori vremi lor trecute, Numai inimii-i vorbesc. 5 10 15 20 PAŞA HASSAN Pe vodă-1 zăreşte călare trecînd Prin şiruri, cu fulgeru-n mină. în lături s-azvîrle mulţimea păgînă, Căci vodă o-mparte, cărare făcînd, Şi-n urmă-i se-ndeasă, cu vuiet, curgînd, Oştirea română. Cu tropote roibii de spaimă pe mal Rup frînele-n zbucium şi saltă; Turcimea-nvrăjbită se rupe deolaltă Şi cade-n mocirlă, un val după val, Iar fulgerul Sinan, izbit de pe cal, Se-nchină prin baltă. Hassan de sub poala pădurii acum Lui Mihnea-i trimite-o poruncă: în spatele-oştirii muntene s-aruncă Urlînd ianicerii, prin flinte şi fum, -Dar paşa rămîne alături de drum Departe pe luncă. Mihai îi zăreşte şi-alege vro doi, Se-ntoarce şi pleacă spre gloată, Ca volbura toamnei se-nvîrte el roată Şi intră-n urdie ca lupu-ntre oi, Şi-o frînge degrabă şi-o bate-napoi Şi-o vîntură toată. 341 25 Hassan, de mirare, e negru-pămînt; Nu ştie de-i vis, ori aieve-i. El vede cum zboară flăcăii Sucevei, El vede ghiaurul că-i suflet de vînt Şi-n faţă-i puterile turcilor sînt 30 Tăriile plevei. Dar iată-1! E vodă, ghiaurul Mihai; Aleargă năvală nebună, împrăştie singur pe cîţi îi adună, Cutreieră cîmpul, tăind de pe cai — 35 El vine spre paşă: e groază şi vai, Că vine furtună. — „Stai, paşă, o vorbă de-aproape să-ţi spun Că nu te-am găsit nicăirea" — Dar paşa-şi pierduse şi capul şi firea! 40 Cu frîul pe coamă el fuge nebun, Că-n gheară de fiară şi-n gură de tun Mai dulce-i pierirea. Sălbaticul vodă e-n zale şi-n fier Şi zalele-i zuruie crunte, 45 Gigantică poart-o cupolă pe frunte, Şi vorba-i e tunet, răsufletul ger, Iar barda din stînga-i ajunge la cer, Şi vodă-i un munte. — „Stăi, paşă! Să piară azi unul din noi.“ 50 Dar paşa mai tare zoreşte; Cu scările-n coapse fugaru-şi loveşte Şi gîtul i-1 bate cu pumnii-amîndoi; Cu ochii de sînge, cu barba vîlvoi El zboară şoimeşte. 55 Turbanul îi cade şi-l lasă căzut; îşi rupe cu mina vestmîntul Că-n largile-i haine se-mpiedică vîntul Şi lui i se pare că-n loc e ţinut; Aleargă de groaza pieririi bătut, 60 Mănîncă pămîntul. 342 Şi-i dîrdîie dinţii şi-i galben-perit! Dar Alah din ceruri e mare! Şi-AIah îi scurtează grozava-i cărare Căci paşa-i de taberi aproape sosit! 65 Spahiii din corturi se-ndeasă grăbit, Să-i deie scăpare. Şi-n ceasul acela Hassan a jurat Să zacă de spaimă o lună, Văzut-au şi beii că fuga e bună 70 Şi bietului paşă dreptate i-au dat, Căci vodă ghiaurul în toţi a băgat O groază nebună. SUS INIMA Avem o mîndră ţară — Prin timpi de jale-amară Strămoşii se luptară S-o scape de stăpîni. Azi singur noi, românii Sîntem în ea stăpînii, Sus inima, români! O lege-avem străbună — Prin veacuri de furtună Ea n-a putut s-apună Strivită de păgîni. Ne-a fost Cel-Sfînt tărie Şi-n veci o să ne fie: Sus inima, români! In ţara românească De-a pururi să trăiască Credinţa strămoşească Şi graiul din bătrîni. Spre Domnul ţării gîndu1 De-a pururi noi avîndu-1, Sus inima, români!