ZIARUL UNUI PIERDE-VARĂ FAPTUL ZILEI Ca lacrima-i limpede cerul Şi-aproape de ziuă. Frumos Stă-n mijlocul bolţii Oierul, Luceafăru-i gata s-apuie, 5 Iar Carul spre creştet se suie Cu oiştea-n jos. Şi doarme şi apa şi vîntul. Iar spaima şi ostile ei Ţin mort, subt călcîie, pămîntul. 10 Şi-atîta e rouă ce-o plînge Cîmpia, că-n palme-o poţi strîngo C.a-n cupă s-o bei. Pe-ncetul tăria-nflorită Cu galben ca strugurii copţi 15 S-albeşte din clipă-n clipită. Pe culmi întunerecul piere, Dar valea e-n neagra putere, A umedei nopţi. Pe sus, pe pustiile zgheaburi, 20 Prin rîpele munţilor suri, Zac zmeii eu trupul de aburi, Şi ceaţa prin noapte-nchegată Stă-n hainele morţii-mbrăcată Pe-albastre păduri. 179 12* 25 30 35 40 45 50 55 60 Dar vîntul cel fără de pace Începe să cînte-n brădet — Şi tot mai lumină se face; S-albeşte strîmtoarea cărării, Pe rînd depărtările zării S-apropie-ncet. Văd clăile-n cîmp, pe coline Cunosc singuratecii ulmi, Şi-acum, la lumina ce vine, încep să se mişte greoaie, Făpturi purtătoare de ploaie, Se urcă pe culmi. Din stingă, din dreapta, din faţă. Din rîpi şi pe-o sută de căi, Ies dungi plutitoare de ceaţă Şi-n cale s-adună cărunte Tîrîndu-se-alene spre munte De-a lungul prin văi. E-n flacără bolta senină, Şi fără-ntrerupere-acum Se varsă tăcuta lumină, Se varsă grăbită, se-ntinde Pe dealuri, pe coaste, s-aprinde Pe şesuri, pe drum. Şi parcă străbate-o săgeată De-a lungul cîmpiilor reci — O dungă de soare s-arată, Şi-i creşte pe şesuri lucirea, Şi iată-1 în toată mărirea Puterii pe veci! Murmurul din dealuri pătrunde Prin văi, şi din vale-n păduri; Ca-n farmec, eu nu ştiu de unde E plin de mişcare pămîntul, Şi cîntă şi codrul şi vîntul Şi-o mie de guri. 180 T Ici oameni cu coasa pe umăr, Şi fete cu secerea-n brîu, Iar gloata cea fără de număr A celor de-o sută de neamuri 65 Se joacă-n arinii cu ramuri întinse pe rîu. t I Şi care, şi turme-n pripoare | Pe umede coaste răsar — Sînt toate-ale tale, tu Soare! 70 Făptură tu dînd dimineţii, Eşti singur fiinţa vieţii Şi-al lumii altar... ANDROMAHE Iată-i chiotind în cînturi, Cupe-ncununînd cu vin; Flota cu sprijin de vînturi Vîjăie sub cer senin — 5 O, nu fierbi adînc al mării Şi furtuni tu nu stîrneşti Ga s-azvîrli îndepărtării Rămăşiţele greceşti; Zevs, nu zgudui tu rotundul 10 Gerului cu foc etern, Ca să-i vînturi în afundul Nopţii veşnice-n Infern! De-am putut scăpa de săbii, Flăcări ne-au încins pe loc; 15 Robi ajuns-am pe corăbii, De-am putut scăpa de foc! Vai, şi de-au scăpat o seamă De robie, unde sînt? Ghinul ăsta cum se cheamă, 20 Cînd de viu eşti în mormînt? Rătăcind printre ruine, Troia moart-o vor vedea, Şi le-ar fi cu mult mai bine Dac-ar fi perit sub ea! 182 25 Dar şi-atît e mîngăiere, Cu iubiţii tăi să fii La un loc şi-ntr-o durere; Şi e dulce gînd să ştii Că cenuşa ta udată 30 De vrun binefăcător Va zăcea amestecată Vecinie cu cenuşa lor! însă noi, pe mări, robite Urgisiţilor ahei, 35 Noi ne ducem risipite Prin pămînturi fără zei! Tu mi-ai prevăzut mormintul, Tu Casandra, şi-ai tăcut? Nimeni nu-ţi credea cuvîntul, 40 însă eu l-aş fi crezut! Astăzi n-aş pluti spre Phtia, Îndurînd potop de-ocări; Noi n-am suferi robia Celei mai mişele ţări! 45 Eu prin Skyros, tu-n Micene Roab-a regelui să gemi — Ţara unde cresc Helene Şi se nasc Neoptolemi! Plînge tînguita gloată, 50 Pîîng şi eu privind la ea: Ah, din lumea asta toată Eu am partea cea mai real îl urăsc, şi el, turbatul, Nemilos cu mine nu-i; 55 Cel ce mi-a ucis bărbatul Azi mă are-n voia lui! întunerec mă-mpresoară, Mîinile pe cînd îmi frîng, Şi vedenii-n jur îmi zboară 60 Şi-mprejuru-mi toate plîng! 183 Plîng lopeţile şi plînge Marea cu murmur amar — lată-1, gol şi plin de sînge, Hector, şi-i tîrît de car. 65 Risipită-n vînt viaţa Strop de strop din el s-a stors, Şi, murind, strivit, cu faţa Bietul e spre Troia-ntors. De fiori încremeneşte 70 Largul apelor adînci, Şi de vaiet lung vuieşte Golul mucedelor stînci! Şi mă-nlorc... şi mi s-arată Singele-mproşcat pe zid, 7 5 Şi, gemînd cutremurată, Lumea ochilor mi-o-nchid. Nici o milă n-au mişeii! De-un copil nepriceput Tremurau pierduţi aheii 60 Şi-Agamemnon s-a temut. O, şi sînt viteji! şi tată Au pe Phoebus! Cum te mint, Şi tu nu-i stîrpeşti odată, Mîndre zeu cu arc de-argint! 65 Iar prin noapte, cînd, pe puntea Tigrului, eu de dureri îmi îngrop în palme fruntea, Vine-ncet printre străjeri Hector aducînd de mină 90 Pe copil, frumos şi blînd; Glasul apelor se-ngînă, Pînzele vuiesc gemînd: Şi pe cînd la piept ne strîngem, Plînge tată şi copil, 9 5 Şi tustrei prin noapte plîngem'— Evoe-n Infern, Ahil! 184 O, diolopi, şi v-amăgeşte Gîndul că, rîzînd de sorţi, Azi prin mine se-njoseşte 100 Gel mai vrednic dintre morţi! Că din cercul nemuririi Smuls ieşi-va, voi păgîni, Cel ce v-azvîrli peririi Pe la Xantus, ca pe cîni? 105 Iar tu crezi că-i trecătoare Jalea mea pe care-o gem? Că mă vei călca-n picioare, Barbare Neoptolem? Blestemată fie ţara lio Care v-a născut pe toţi! Ura lumilor şi-ocara Moşteniţi-o la nepoţi! Iar pe tine-n rînd cu orbii Foamea poarte-te pe uşi, 115 De pe cîmpi adune-ţi corbii Oasele-n scîrbos culcuş; Şi murind, de-i vrea cu mina Să-ţi aduni pe-obraz nisip, Să se zvîrcolo ţărîna 120 îngrozită de-al tău chip! Şi-n tesalicele maluri Rîuri milostive sînt Ca-n rostogolite valuri Să dea omului mormînt! 125 Şi greceasca spadă scurmă Pieptul, ca şi orice fier, Curge de pe-a dînsei urmă Sîngele din cei ce pier. Şi-ori şi-n care ţări silită 130 Să trăiesc, se va afla Vrun pămînt care să-nghită, Hectore, pe-aleasa ta! MURIND Pe creştet de dealuri e soare, Dar umbre-ale nopţii prin văi, Şi-n umeda nopţii răcoare Soldatul, departe de-ai săi, 5 Se zbate şi geme şi moare. îi sîngeră pieptul de-arsură, Iar apa se zbuciumă rar Devale, şi-alene murmură — Ah, umed un deget măcar 10 Să-I puie pe vînăta gură! Dar trupu-i e frînt de prin cruce. Voind să se nalţe puţin, De-aseară-ntr-un zbucium o duce, De-aseară se-ncearcă s-apuce 15 Cu mînile-o creangă de spin. El vede părîul! Măsoară Cu ochii, trei palme de drum. Aşa de cîneşte să moară! Se-ntunecă văile-acum 20 Iar noaptea grăbită scoboară. El parcă stă-n noapte la pîndă, Puţin rădicat pînă-n brîu; Şi-i galben de-atîta osîndă, Cu ochii ţintiţi spre părîu, 25 Scrîşnind ca o fiară flămîndă. 186 S-astîmpără-n urmă şi ţine Pe inimă pumnu-ncleştat. Apoi, cu răsufluri puţine, Simţindu-şi tot trupu-ngheţat, 30 îşi trage mantaua pe sine. O-ntinde cu dinţii şi geme, Iar gura-i şopteşte duios. Eu nu ştiu, sînt rugi ori blesteme, Dar ştiu c-a pierit fără vreme 35 Flăcăul voinic şi frumos. Că iată-1 scăldat în sudoare, Şi-acum e tăcere prin văi. El nici nu mai simte ce-1 doare Şi nici nu mai strigă pe-ai săi, 40 Nu plînge, nu geme. El moare. — Se-ncinge cu aur cununa Pădurii de brad de pe culmi, Doineşte şi vîntul într-una Gîntînd somnoroşilor ulmi, 45 Străbate prin vale-acu luna. Ea vede pe mortul din vale. Şi trece tăcută, pe sus. Ce roşie-a fost, şi pe cale Ce albă se face spre-apus. 50 De jale, pesemne, de jale! GHIAURA Dincolo de Dnistru pe mal, Vin repezi cazacii ca vîntul; E galben de groază pămîntul Şi geme de zăngăte-n zare, 5 De vuiet de care, De chiu şi de tropot de cal. Hatmanul în cortul rotund Aşteaptă pe-oştenii cu pradă. Iar aurul curge grămadă, 10 Şi galben şi roşu ca luna, Iar cortul într-una Se face mai strimt şi mai scund. Cu zîmbet hatmanul voios Pe umeri oştenii şi-i bate 15 Gînd vin cu-averi mai bogate. El iese, şi intră, şi iară Se uită pe-afară Şi-n sus pe cîmpie şi-n jos. Sînt turme de-a lungul pe şes, 20 Şi dese ca picurii ploii: Dincoace sînt caii şi boii, Dincolo sînt oameni în funii, Şi-n ţeapă sînt unii — Vin turme mai multe, mai des. 188 r 25 Dar tot ce vede-i nimic! Tot robi, şi tot aur şi vite. Şi-aruncă priviri înteţite De-a lungul pe şesuri, şi n-are Nici loc de-alinare, 3 0 N-ascultă cazacii ce-i zic. Dar iată-1! Fugarul buiac, Părîndu-ţi de praf şi de spume Că vine din margini de lume, S-opreşte deodată cu zborul, 35 Şi-şi scoate piciorul Din scară bărbosul cazac. — „Priviţi-o tovarăşi, voi toţi — Frumoase sînt multe Bogdane, Dar una ca asta, hatmane, 40 De-aduce vrun altul ca mine, Ascultă-mă bine: Am ochi şi ţi-i las să mi-i scoţi". Şi roată cazacii se strîng, Şi-n mijloc hatmanul, şi-n roată 45 De marmură-i tabăra toată — Cel mult de s-aude-n tăcere Gemută durere Din ochii femeii, că-i plîng. Dar ce-i e acestei femei? 50 Deodată ca-n chip de poruncă Ea braţeie-n lături le-aruncă Şi capul pe spate, şi iată Dă hohot deodată, Şi groaznic ce-i hohotul ei! 55 Cu zgomot cazacii tresar, Privind dintr-o parte femeia. Ea rîde, ea rîde-ntr-aceea, Se-nvîrte sălbatec ca dracii — De-uimire cazacii 60 Răsuflă cu frică şi rar. 189 — „Hatmane...“ prin hohot a frînt Cuvîntul sălbateca fată Din ţara Moldovei furată; Şi, zis ca de-o gură nebună, 65 Cuvîntu-i răsună Ca de bulgări căzuţi în mormînt. — „Hatmane, priveşte-m-acum! Priviţi-mă cete cazace! Un semn al peirii voi face 70 Cu mina vrăjită spre-oştire, Şi praf şi topire Voi face din oaste, şi fum“! Cazacii s-azvîrl îndărăt, Şi-ngheaţă-n plinirea mişcării. 7 5 — „Sărman logodit al pierzării, Hatmane, haid’, ţine-te bine! Ţi-e frică ele mine? Dar iată, că vreau să-ţi arăt. Nici glonţul izbit din pistol 80 Nu poate prin pieptu-mi pătrunde. Loveşte... hai vino... răspunde11. Şi-n faţa-i sălbateca fată Grăbit îi arată Albimile pieptului gol. 8 5 Hatmanul îşi iese din minţi: Mînia-i sugrumă cuvîntul. Se-nvîrto sub dînsul pămîntul, Şi tremur cu spaimă-1 răzbate De-a lungul prin spate, — 90 Şi-n urmă-şi ia inima-n dinţi. Şi galben, cu părul zbîrlit, El scoate pistolul şi-ntinde, El trage, şi flacăra prinde: In sînge ce-mproaşcă spre soare, 95 Ea cade şi moare, Gemîndu-i: — „Atît am voit!11 190 Hatmanul o clipă stă drept, Nimic nu-nţelege din toate — Un gemăt de fiar-apoi scoate, 100 Şi bîlbîie vînăta gură Cu spumeg: — „Ghiaură!“ Izbindu-i călcîiul în piept. CHINDIA Stau acum pe-o buturugă Şi mă uit prin văi, Nu-i mai mult decît de-o fugă Pînă-n deal; şi parcă-i oaste 5 Cum se văd în şir pe coaste Sutele de clăi. împrejurul meu învie Toate cîte sînt, Ce de joc şi veselie, 10 Cînd e soarele la toacă! Iată-le, sărind se joacă Undele de vînt. Una printre clăi s-ascunde; Umblă pe furiş, 15 După ea mai multe unde, Fuge care mai de care, Dar, cotind, gonită sare Repede-n tufiş. Toate-n cîmp acum s-adună 20 Crîngul răscolind, Iar frunzişul sună, sună! Dar pe cînd aleargă ceata, Iat-o, din tufiş, şireata, Iese hohotind. 192 25 Ies, cu capul dat pe spate, Soaţele-i spre văi; Răzvrătesc, întunecate, Brazdele de fîn, se-ncurcă Printre spini şi iarăşi urcă 30 Coasta, printre clăi. Şi mereu aşa colindă Dealurile-ntregi. Şi-n sfîrşit, cînd e s-o prindă Toate cad pe ea deodată, 3 5 Din grămada-ncăierată Nu le mai alegi. Multe guri acum se-ngaimă, Vălmăşag nespus; Paiele din eimp, de spaimă, 40 în vîrtej acolo prinse Se rotesc şi joacă-mpinse, Se ridică-n sus. Liniştite-n urmă toate , Tac şi stau pe loc. 45 Nu ştiu, de-obosite, poate. Ori aleg prin Ugă-Bugă După cine să mai fugă într-al doilea joc. Că-n curînd încep să salte 50 Pe sub tei; şi cern Flori de tei din crăngi înalte. Loc fâcîndu-le să treacă, Ierbi şi flori pe cîmp s-apleacă, Spicele s-aştern. 55 Iar din tei, privind- la ele, Ispitiţi de joc, " Nişte pui de rîndunele Şi-âu uitat mîncarea-n gură: JocuL ăsta nu-1 ştiură! 60 Cerule, fă loc! fişa 13 — Opere alese, voi. II Unu-ncepe-acum să-şi bată Aripele-n vînt, Iată-i toţi acum deodată Ciripind în zări senine: 65 Iar pe sus pe-acolo-i bine, Nu ca pe pămînt! Şi se-ncinge-o veselie, Toate sar mereu, Flori şi ierburi din cîmpie, 7 0 Vînt şi flori şi rîndunele — Vesel, de-aş putea cu ele M-aş juca şi eu! Gîtul mierlele-ntinzîndu-1 Nici nu mai ajung 7 5 Să răsufle, — aşa li-e gîndul La ce văd, la cîte-ascultă, Şi-n uimirea lor cea multă Şuieră-ndelung. Veveriţa, de mirare, 80 Cînd e-n vîrf de fag, Cînd p-un ram, cînd pe-altul sare, După cum mai bun e locul Printre crengi să vadă jocul Cel aşa de drag. 8 5 Iată-i iepurii, nebunii, Coarne-n cap îşi pun, Stau în două labe unii, Alţii peste cap s-aruncă, Sturzii hohotesc pe luncă, 90 Şi, de rîs nebun, Pitpalacu-n grîu sughiţă, Iar nepoţii lui După mama cea pestriţă, Mai pestriţi ca ea la pene, 9 5 Sprinteni fug prin buruiene Doisprezece pui. 194 100 105 110 Şi mereu se-ncinge jocul, Pină pe-nserat — Şi e plin de rîset locul, Plin de cîntec deal şi vale. Cîte-un nor drumeţ pe cale, Galben de mirat. Stă pe loc acolo-n naltul Gerului, privind. Pleac-apoi. Dar vine altul. Nu ştiu ce gîndeşte norul, Dar atotstăpînitorul Soare-n cer, zîmbind, Ga un moş privind nepoţii, Zice: — „Aşa, băieţi! Veseli şi la joc cu toţii! Pentru asta-mi place mie Truda mea de-o veşnicie Să tot nasc vieţi!“ STRIGOIUL Acum tu poţi s-o-ntrebi, că n-ar răspunde. Punîndu-şi pe genunchi uitatul fus, Pe-un scaun vechi, în faţa vetrei scunde Priveşte-n foc, şi Domnul ştie pe-unde E gîndul mamei dus, E singură pe lume, şi pierdută. Bărbatul ei, sînt ani de eînd a dat Pe Bistriţa-n vîrtej, mînînd o plută. Rămase-aşa de Dumnezeu bătută Să toarcă biata-n sat. Şi-acum de-abia s-a-nchis moimîntul bine Pe singuru-i copil ajuns flăcău, Şi-au şi-nceput cu şoapte-ntre vecine — N-au pe-altu-n sat? Dar cine ştie, cine? De ce-ar vorbi de rău? Ea-i vede-n colţ mormîntul sur, iar şirul De plopi înalţi se zbuciumă cîntînd, Şi-i plin de-un vuiet jalnic cimitirul — Tresare-acum. Ea dă să-şi toarcă firul, Şi-l uită în curînd. Deodată-ntoarce capul fulgerată Spre prag. Dar nu-i nimic. I s-a părut Că sună clanţa ca din mini purtată. Se-ntoarce spre fereastr-apoi, deodată, Dar geamul e tăcut. 196 Şs uită lung la geam. E noapte-afară Şi lună-n cer ca ziua. Şi-i tîrziu. Se uită-n jur prin colţuri, spre cămară... Şi apoi se-ntoarce-ncet spre uşă iară — 3 0 Tăcere şi pustiu. Se scutură, cu frig, pe scaun mama Şi-nchide ochii strins, şi stă pe loc. A fost icoana-n colţ, pocnise rama. Ea-şi şterge ochii umezi cu năframa 3 5 Şi iar priveşte-n foc. Dar iată pe mormînt lumini s-arată. Cum stau ţintiţi spre om, de prin strîmtori Doi ochi de lup prin noaptea-ntunecată, Aşa doi ochi de foc spre cruce cată 40 Şi stau nemişcători. Motan zbîrlit cu spete-ngîrbovite Stă-n culme de mormînt, venit din iad: Dar crucea nu-1 înfruntă! Şi topite Se sting încet luminile-ndrăcite 45 Şi-n hăul nopţii cad. Pe scaun a-ngheţat acum bătrîna, Căci tot mai mult se zbate pe mormînt Şi saltă slabă zbuciumată-n sus ţărîna, Părea că din adînc o zvîrl cu mîna — 50 Ferească Unul sîînt! S-aud horcăituri de om ce moare Străpuns de cel ce-i sta-n genunchi pe piept, Răsare-un cap cu plete zburătoare, Un piept, şi-un om, şi iată-1 în picioare 55 Stă-n zarea lunei drept. Cum gîlgîie la vaduri apa-n gîrle, Gîngave vorbe rari din gură-i ies, Ii joacă şerpi în sîn, în păr şopîrle, Iar pieptu-i răsuflînd, bolnav s-azvirie 60 Mai tare şi mai des. !J07 65 70 75 80 85 90 95 Tîrîndu-şi giulgiul alb spre gard se duce. Iar roşii-i ochi ca două flăcări ard. Intinde-un braţ spre par ca să-l apuce, Punînd apoi piciorul sting pe-o cruce El sare peste gard. Nici paşii nu-i sunară pe morminte, Nici umbră-n urma lui nu s-a văzut, Ga surul nor de fum trecu-nainte — Sub gard s-aud oftări, s-aud cuvinte Şi plînge-un glas gemut. Se zbate-n chin drăcesc, el varsă pară. îşi smulge giulgiul putred de pe trup, Se pleacă-n patru brînci în chip de fiară, S-azvîrle peste cap, şi-n urmă iară, Păziţi-vă că-i lup! Şi bate-n fălci, să muşte şi s-omoare, Iar spume verzi îi picură fierbinţi Din gura cu gingii sîngerătoare, Pămînt împrăştie-n urmă-i, din picioare, Şi mîrăie-ntre dinţi. Cu labele pe giulgi, el îl sfâşie, Şi-n gură-1 ia şi-l scutură prin vînt, Turbat el roade-n dinţi cîte-o făşie, Frămîntă-n loc pămîntu-n vrăşmăşie Şi muşcă din pămînt. îl vezi? Pe după gard în goană vine Şi iese-n drum; spre sat alearg-acum, Iar coada ridicată-n sus o ţine — De eşti pe drum, dă-n lături, tu creştine, Să nu te afle-n drum! Acum e la răscruci şi stă şi scurmă Şi-adurmecă pămîntul într-un loc — Suflarea bietei mame-acum se curmă, Că n-află-ntoarsă lupul nici o urmă. Şi-aleargă val de foc. 198 100 105 110 115 120 125 130 El intră-n sat, ia drumul peste vale. încep să urle-a moarte cîinii-n sat Şi fug spre uşi de tinzi, ferind din cale; In turn, în clopot limba url-a jale Un dang înfiorat. Creştinii cîţi nu dorm cu spaimă cheamă Pe Maica lui Qristos şi-aprind grăbit Tămîie şi-usturoi pe-un vas de-aramă. Ea singură-n căscioară, biata mamă, Stă chip înmărmurit. Ea-1 vede cum despică-n două satul; E creţ la păr şi nalt cît un viţel, Invîrte ochi de flacără, turbatul, Şi-i iute-n mers şi-i negru ca păcatul Că-i Duhul rău în el. Ea nici nu-nchide ochii să nu-1 vază, Nu tremură de el, nu-şi face cruci. Căzu icoana-n colţ. Putea să cadă! Strigoiul e aici, el e-n ogradă, Sărit peste uluci. Acum la uşa tinzii, iar zăvorul S-aruncă singur, zgomotînd, din loc. E-n tindă. E pe prag. A pus piciorul în cas-acum. A intrat ucigătorul, Dar ea se uită-n foc. Cu ochii fioroşi priveşte-o clipă La ea şi-nvîrtejit s-azvîrle-apoi, Cu dinţii-i prinde-a poalelor aripă, — Ea sare-atunci nebună-n sus şi ţipă: — „Săriţi că e strigoi". Atît a fost. Nici alt cuvînt, nici luptă; Căci nimeni din vecini n-o auzi. Dar moartă o gâsiră-n zori, şi suptă, Şi-n jurul ei bucăţi de haină ruptă, Creştinii-a doua zi. PIERDE-VARĂ Frunziş al pădurii bătrîne, Doineşti, o tovarăşe-al meu! Doineşte şi vîntul prin grîne, Iar apa-n izvoare murmură 5 Şi spune, tot spune din gură, Tot spune mereu. Sub paltin aici e răcoare, Ies umbre pe dealuri şi pier, Născute din dungi plutitoare 10 De nori ce-n grăbire s-adună Pe munţi, aurită cunună Da margini de cer. Mă uit la vulturul din zare Cum zboară puternic şi lin, 15 Acum e cît corbul de mare, Cit pumnul abia, cît albina, Şi-n urmă-1 înghite lumina Din largul senin. S-aude pe coasă cum sună 20 Ciocanul; pe margini de rin Poporul de pasări s-adună. E cîntec de luncă, pe creste; Flăcăi ce cosesc, şi neveste Prin lanuri de grîu. 200 Iar norii-şi tot schimbă făptura, Se zbuciumă-ntr-înşii-arătări — îşi cască balaurii gura; Văd cuiburi de pajuri măiestre, Şi roibii cei fără căpestre Din smîrcuri de mări. Prin mare trec zmeii cu-notul; Şi, iată-1, tîrînd un copac Piticul cu barba cît cotul, Ies scroafele-mării cu puii, Şi sparge-ncbisorile Gruii Bătrînul Novac. Văd Lupul din basme, cu laba; Zmeoaice, şi codru ce-1 rod. Pe Greul-pămîntului baba Cu vraje-1 ucide-ntr-o luncă, Şi uite, Cal-galben s-aruncă, Iar zmeu-i sub pod. Frumoasă-mi răsare-o Ileana, Şi cîntă-n cosiţa ei flori. Văd zînele goale-n poiană, Scăldîndu-se-ascunse-n pădure, Cînd vine-un voinic să le fure Cămăşile-n zori... Dar iată-1 cu galbene plete, Frumos, să-l ucidă de drag La sîn îndrăgitele fete — Copilul, născut, al tăcerii, Ge-ţi vine prin liniştea serii Şi-ţi şade pe prag. Prin iarba-nspicată el vine Ieşit de sub mucede stînci; Tiptil se străcoară spre mine Şi capul din iarbă şi-l scoate, Dar iute s-azvîrle pe coate Şi-aşteaptă pe brînci. 201 /" Soseşte, s-apleacă de-aproape, Iar frunţile noastre s-ating; O pînză eu simt pe pleoape, Părînd d-un păianjen ţesută. Şi-n urmă pe ochi mă sărută, Iar ochii-mi se sting. Mi-e teamă să-l sperii; şi-alene, Vrînd ochii de vrajă să-i scap, Mă-ncerc să duc mina spre gene, El simte, ştrengarul, se-ntinde Şi mina cu zîmbet mi-o prinde, Mi-o pune sub cap. Şi-n palme-ascunzînd obrăjorii Se pierde prin naltul porumb — S-amestecă dealul şi norii Şi-n noapte pămîntul se-ncheagă Simt, parcă, topindu-se-ntreagă, Făptura-mi de plumb. Iar vîntul doineşte prin grîne; Doineşte tovarăşul meu. Frunzişul pădurii bătrîne, Iar apa din vale murmură Şi spune, tot spune din gură, Tot spune mereu. APOI VEZI... „Cîte fete mîndre-n sat Toate ţin cu tine —“ Zic şi eu! Şi nu-i păcat, Ele ştiu mai bine. 5 Cînd încep şi eu să joc Intră junghiu-n fete Şi s-opresc drumeţii-n loc: Ăsta-i joc, băiete! Voi săriţi ca un ileu, 10 Ici e şes, ici groapă — Apoi vezi! Frumoasa, eu, Voi, pe cîte-o şchioapă. Iar la plug de-oi vrea, apoi, Să mă las pe coarne, 15 Brazda mea nici patru boi Nu pot s-o răstoarne. Eu din umeri scot un car Pînă-n dealul mare, Mut o piatră de hotar... 20 Ce vi-e de mirare? Vouă şi-un butuc vi-e greu, Eu ridic o bîrnă — Apoi vezi! Pe mîndra eu, Voi, pe cîte-o cîrnă! 203 Beau şi eu, şi joc, şi-arăt Că mi-e lumea dragă, Dar ca voi eu nu mă-mbăt Săptămîna-ntreagă. Ce-mi tot cînţi de boi şi bani I-am găsit eu gata? N-aveam cas-acu cinci ani, Şi-a făcut-o tata? Palmele, că-mi ard mereu, Capul, că mi-e moară — Apoi vezi! Pe mîndra eu, Voi, pe cîte-o chioară. 5 10 15 20 MOARTEA LUI GELU Răzleţ din oştirea bătută, Fugind pe cîmpia tăcută. Căzu de pe cal, de durere, Pe marginea apei. Şi piere. Din rană şi-ar smulge săgeata Şi n-are putere. Pierdut-a şi oaste şi ţară. E noapte-n văzduhuri; şi rară E zbaterea apei, cînd valul Atinge cu aripa-i malul — Iar Gelu, prin noapte stînd singur, Vorbeşte cu calul: — „Vai, murgule, jalea mă curmă Mă lupt cu durerea din urmă, Căci ranele-mi sapă mormîntul, Degeaba împrăşt.ii tu vîntul Din coamă, piciorul tău scurmă Degeaba pământul. Mă chemi prin nechezuri păgîne Şi parcă zici: «Vino, stăpîne! Vezi, picură ranele tale Şi neguri se nalţă din vale, E noapte, şi ziua de mine Ne-ajunge pe cale!» 205 Trei suliţi făcutu-şi-au strungă Prin mine! Mă zbucium pe-o dungă Şi nu-mi mai simt braţul şi brîul; Tu-ţi rupi cu picioarele frîul — Las’, murgule, las’ să ne-ajungă Pe-aicea pustiul. De-acum tu... cit va cuprinde Mantaua, deasupra-mi o-ntinde Şi-apoi cu picioarele-mi sapă Mormîntul pe margini de apă, Şi-n urmă cu dinţii mă prinde Şi-aruncă-mă-n groapă. Jelească-mă apele Cernii! Să-mi bubuie crivăţul iernii, Ga-n taberi al cailor tropot; Iar veşnicul apelor şopot Să-mi pară ca-n ceasul vecernii, 0 rugă de clopot. Şi, poate, sosi-va o vreme Cînd munţii vor fierbe, vor geme Cu hohote mamele-n praguri, Vor trece bărbaţii-n şiraguri Cînd bucium suna-va să cheme Pe tineri sub steaguri. Iar tu, de-i trăi, frăţioare, Să-mi vezi luptătorii-n picioare, Atunci cînd sosit va fi ceasul, Abate-ţi pe-aice tu pasul: Nechează-mi, şi atunci eu din groapă Cunoaşte-ţi-voi glasul! Şi-armat voi ieşi eu afară, Şi veseli vom trece noi iară Prin suliţi şi foc înainte, Să ţie protivnicii minte Că-s vii, cînd e vorba de ţară, Şi morţii-n morminte!" 65 70 75 80 85 90 95 El zice, şi mina şi-o strînge Pe pieptul cel umed de sînge — ✓- Iar calul stă singur de pază [ j? > Lui Gelu, şi trist el aşOază La pieptul stăpînului capul Şi astfel veghează. Şi-auzi! Ca un vînt ce clăteşte Pădurea, cînd ploaia soseşte, Aşa din adîncuri de zare Un vuiet prin noapte răsare. Iar vuietul vine, şi creşte. Mai iute, mai tare. Şi iată-i, din umbrele văii Cu scuturi ies repezi flăcăii, Ga morţii ce-şi lasă mormîntul; Ies roibii cu umblet ca vîntul, Răsar de t’utindeni, de pare Că-i varsă pămîntul. Arcaşii lui Arpad! In goană Ei fug dup-oştirea duşmană. Şi, uzi de-alergare, se-ncură Fugarii prin negura sură, Cu frîul pe coamă, şi-arcaşii Gu spăzile-n gură. Năvalnic s-apropie paşii, Şi-n goana lor cîntă arcaşii, Şi-aşa de sălbatic li-e cîntui — Din piele de urs au vestmîntul, Şi-n bărbile lor încîlcite Se-mpiedecă vîntul. Iar Gel, auzindu-i prin zare, De spaimă şi groază tresare — El moare! Şi cîntă păgînii! N-au Domn şi n-au ţară românii, Şi-aduşii de vînturi în ţară Sînt astăzi stăpînii! 207 Şi-n mînile cui e scăparea? Nu-i piept să le-nchidă cărarea'’ Nu-i braţ de voinic, să-i abată? 100 Şi nu e pe lume-o săgeată Ca-n inima gloatei lui Arpad Adine să străbată? Şi Gelu le judecă toate: Se nalţă proptindu-se-n coate 105 Şi-a calului glezn-o cuprinde, Cu grabă el arcul şi-l prinde, Şi-nvîrte săgeata şi-o scoate Din rană, şi-o-ntinde: Şi vîjie slaba săgeată 110 Cu gemetul morţii deodată — Arcaşii trec repezi în cale, Şi-i vuiet şi-i chiot prin vale: Ce cînt de-ngropare lui Gelu Şi-oştirilor sale! 115 Iar vuietu-n neguri pătrunde Şi-n inima nopţii s-ascunde Departe, şi-n valuri de valuri Ecoul izbindu-se-n dealuri De zece ori jalnic răspunde 120 Pustiilor maluri. De zece ori, iarăşi de Zece, Şi scade, şi piere, şi trece, De data din urmă răsună — Tăcerea-mprăştiată s-adună 125 Şi-n neguri alunecă rece O bolnavă lună. Iar calul, vedenie mută; Cu coama de vînturi bătută, Stă-n noaptea cu neguri de pază 130 Lui Gelu: şi trist el aşează Pe pieptul stăpînului capul Şi astfel veghează. 203 Iar apa ia maluri se frînge Şi cade pe spate şi plînge: 135 „Cu fierul potcoavei tu-mi sapă Mormîntul pe margini de apă, Şi-n urmă cu dinţii mă prinde Şi-aruncă-mă-n groapă!“ 14 NUNTA ÎN CODRU Ce mai chiu şi chef prin ramuri Se-ncinsese-atunci! Numai fraţi, şi veri, şi neamuri De-ar fi fost umpleau o ţară! 5 Dar aşa, că s-adunară Şi străini din lunci! De mă-ntrebi, eu nu ştiu bine, Alţii poate ştiu — Ce să-ntrebi calici ca mine! 10 Ştiu că lumea dintr-o dată S-a trezit că-i adunată Şi c-o duce-n chiu. Că-ntr-o zi, purtînd în mînă Un colac ş-un băţ, 15 Prepeliţa cea bătrînă S-a pornit şi-n deal şi-n vale, Şi chema-ntîlnind pe cale Lumea la ospăţ. — „Ce-i tu, soro?“ — „Ce să fie? 20 Nuntă mare-n crîng! N-ai văzut tu veselie De cînd eşti şi porţi un nume. Şi-am plecat trimeasă-n lume, Oaspeţii să-i strîng.“ 210 25 — „Dar pe mire cum îl cheamă, Cine-i el şi-al cui?“ — „N-auzişi de sturz, bag’ samă! Pînă şi-mpăratul ştie.“ — „Şi-i bogat?“ — „Ge-i pe cîmpie, 30 Tot ce vezi, i-al lui! Iar mireasa! Din cosiţă Numai flori îi cad. Mierla e. Şi e pestriţă, Şi gătită ca o cruce: 35 Cizme galbene şi-aduce Tot din Ţărigrad.“ — „Ei, atunci să ştii, verino, G-am să viu şi eu.“ — „Păi, de bună seamă, vino!“ 40 Tot aşa, cu voie bună, Prepeliţa-n sîrg adună Pe nuntaşi mereu. Şi s-a strîns din zare naltă Neamu-ntraripat, 45 Şi din crîng, şi de la baltă, Şi din şesuri, de prin grîne; Ba şi vrăbii mai bătrîne, Musafiri din sat. P înă-n noapte tot veniră 50 Şi prin crengi au mas. Iar în zori se răscoliră, Şi-n gorun aveau altarul — Ia-nchinaţi-mi cu paharul, Să-mi mai vie glas. 55 Mă-ntrebaţi de nun? Ei, nunul, Soare-ntr-adevăr: Dumnealui, mă rog, păunul! Nună mare-a fost găiţa, Stete-acasă păunită, 60 Că-i murise-un văr. 211 14* 65 70 75 80 85 90 95 — „Pop-aveau?“ Tu, maică sfîntă! Stai să mai vorbeşti? . Ştii pe ciocîrlan cum cîntă? Dumnezeu să-i ţie firea! ' A-nvăţat trei veri Psaltirea La vlădici sîrbeşti. Drusce-aveau o coţofană Şi-un cîrstei bălţat. Pitpalacul, nene,-n strană! Iar cădelniţa de aur O ţinea jupînul graur Dascălu-nvăţat. Dar să vezi! la socrul mare Zgomote din zori: Piţigoiu-ntr-unsL sare, Steag pe casă şoimul suie, Gheunoaia bate cuie Ca s-anine flori. Iar prin cuhnii sfat şi vorbă, Asta s-o vedeţi! Prepeliţa face ciorbă, Presurile fac friptură, Vin sticleţii şi le-o fură, Dracii de sticleţi! Şoimii repezi scot în gheare Carnea din căldări, Corbul cel cu ciocul tare Dumicată-n blide-o lasă, Cintiţoii duc la masă Fundul de mîncări. Şi, cu şorţ de jupîneasă, Rindunele vin Şi deretică prin casă, Iar pe mese-aştern prosoape Şi dau laviţele-aproape, " Cane-aduc cu vin. 212 Dar te miri tu, prin pahare Cine le turna? Cucul sur, că-i meşter mare 100 La urat şi-nchinăciune, E proroc şi-ţi ştie spune Tot ce-o fi şi-o da. - Gîntă-n cobză-acum buhaiul Cel cu gîtul strîmb. 105 Mierla şuieră cu naiul, Cu cimpoiul cîntă cioara. Pitulicea cu vioara, Bufniţa c-un drîmb. Codobaturi iuţi ca focul, lio Tot bătînd din cozi, Măturară-n clipă locul Şi făcur-o bătătură, Şi ce horă mai făcură Ca la voievozi! 115 Jucau sîrba porumbeii, Că e jocul lor, Şi-au luat la joc cirsteii Pe-o răţuşcă — vai de mine! — Graurul juca pe vine, 120 Barza-ntr-un picior. Numai cioara cu cimpoiul, Tot izbind cu el, Se bătea cu piţigoiul, Iar sitarul dup-o uşă 125 Se certa c-o găinuşă Pentr-un gîndăcel. Vin de-ar fi, că cearta vine, Altfel cum s-o zici? Să te superi tu, creştine, 130 Pentru dinţii scoşi din gură? Pentr-un ghiont şi-o-mbrîncitură Cheful să ţi-1 strici? 13 135 140 145 Şi ţipau de-a valma-n ramuri, Miile de guri! N-alegeai străini şi neamuri, Şi pe plac cînta tot insul — Clocotea de chiu cuprinsul Veselei păduri. — „Tu erai?“ Mă-ntrebi ca prostul! Vorba din bătrîni: Eu la chef ca-n marte postul. Vinu-1 beam din coji de-alună, Şi-azvîrleam, de voie-bună Cu căciula-n cîni. Ba, şi-n ciur le-adusei apa, Ca să fiu în rost, Lemne le-am tăiat cu sapa — Şi, sărind pe-o buturugă, Am venit la voi în fugă, Să vă spun ce-a fost! 150 ZÎNA PĂDURII — „Iar mura-ntr-adins o făcu pe pămînt Sălbatica Zîn-a pădurii, Căci ochii ei negri asemenea sînt Cu negrele boabe-ale murii. 5 Iar unde e mură, sădită de ea, Pot merge neveste şi fete, Flăcăilor însă vederea Ie-o ia Şi junghiuri prin cap le trimete! Şi zmeura-anume-o făcu pe pămînt 10 Sălbatica Zîn-a pădurii — Obrajii ei rumeni ca zmeura sînt, Obrajii şi rumenul gurii. Iar pe-unde sădeşte ea zmeură-n văi Pot merge femeile-n pace, 15 Dar floarea din faţă le-o ia la flăcăi Şi galbeni ca fagaru-i face. Iar muşchiu sub brazi într-adins l-a lăsat Sălbatica Zîn-a pădurii, Ga muşchiul de moale e caldul ei pat, 20 Acolo sub umbra răsurii, Iar pe-unde e muşchi, e pe-acolo şi ea: Pot merge să şează copile, Flăcăilor însă odihna le-o ia De pier şi se-ngroapă cu zile!“ 215 25 — „Ei, parcă pe Zînă eu nu ştiu s-o-nşe]! Neveste si mură să fie! Eu stau pe potecă şi-aţin frumuşel Cărarea la fete-n cîmpie, Iar cînd o să văd eu că Zîna mi-e rea 30 Şi-mi fură tăria făpturii, O prind prin păduri şi-o sărut şi pe ea Pe hoaţa de Zîn-a pădurii!“ CRĂCIUNUL ÎN TABĂRĂ (Pe cîmpia Smîrdanului, 1877) Şi-acei ce de-a pururi au glume, Azi tremură muţi şi-ngheţaţi în jalea cea fără de nume; Pustii ei se simt, şi-aruncaţi 5 Departe la margini de lume. Iar cortu-ngropat e-n zăpadă; Nu-i uşă, nu-i cale, nu-i loc. în haine ca-n zi de paradă, Ţin pînea-ngheţată la foc, 0 Stînd unul într-altul grămadă. E freamăt în zare: e tunul, Ori cîntec de clopot din sat? Crăciunul e astăzi, Crăciunul. Flăcăii ţin capul plecat, 5 Şi plînge-necat cîte unul... Ard vesele flăcări pe vatră; Şi-ai casei, la masă, gătiţi. Vin oaspeţi, şi cinele latră; Le ies înainte grăbiţi 0 Ai casei pe pragul de piatră. Iar pînea pe masă, vecină, Pe neted-întinsul ştergar, Cu vinul din oala cea plină; Şi însuşi bunicul, cel rar 5 La vorbe, azi rîde şi-nchină. 217 Cu cîrpa la spate legată Nevasta se-nvîrte, avînd Spre toţi cîte-o vorbă-mbunată Şi, locuri pe laviţi făcînd, so E suflet şi inimă toată. Din leagăn îi bîlbîie-odorul, Se luptă din mîni şi e-n zor Să-şi ducă la gură piciorul. Afară e soare sub nor, 35 Dar haină de aur e norul. Şi-i hohot de rîset în stradă, Şi însuşi bunicul acum Se-ndoaie spre geamuri să vadă Amestecul vesel din drum 40 Şi lupta cu plumbi de zăpadă: O ceată mai mare de fete Au prins pe flăcăi, mai puţini. Şi-aprinsă e lupta-ntre cete’ Şi toţi de zăpadă sînt plini 45 Şi-n gură şi-n sînuri şi-n plete... Şi-aici, în pierduta cîmpie, Sînt ninse cărările-acum, Se zbuciumă vîntu-n mînie, Iar corbii-n pribeagul lor drum 50 Dau roate prin zarea pustie... PASTEL Prin vişini vîntul în grădină Cătînd culcuş mai bate-abia Din aripi, şi-n curînd s-alină, Iar roşul mac închide floarea, 5 Din ochi clipeşte-ncet cicoarea Şi-adoarme-apoi şi ea. Eu cred r-a obosit pădurea, Căci ziua-ntreag-a tot cîntat Şi tace-acum gîndind aiurea. 10 Sub dealuri amurgeşte zarea, Se-ntunecă prin văi cărarea Şi-i umbră peste sat. Peste culmi încet amurgul moare Şi-ntors cu faţa cătr-apus 15 Dă semne nopţii din ponoare. Ea-mbracă haine-ntunecate Şi liniştit din aripi bate Plutind tăcută-n sus. Tăciunii-n vatră dau lumină; 20 Pe drumul de drumeţi sărac Mai vezi fugind cîte-o vecină Să ceară cu-mprumut jaratec; Grăbit, dă roate, singuratec, Tăcutul liliac. 219 25 Şi tot mai noapte-apoi se face, Păduri şi ape-adorm acum; Din cer scoboar-adînca pace. Ici-colo vrun zăvor mai sună — începe-a se zări de lună 30 Şi-i linişte pe drum. Copiii dorm, visîndu-şi jocul. Mai toarce mama. în curînd, Pe vatră ea-nvăleşte focul, Încuie uşile la tindă, 35 Se culc-apoi. Iar cariu-n grindă Smude-acum rozînd. ŞTRENGARII DE PE CYNTHUS Departe-n zarea culmii Pe Cynthus, pe sub ulmii Ce dorm pe la cascade, Din umed fapt de zori 5 întins-au lanţ de hori O gloată de-oreade. Şi rîd în joc şi eîntă Şi-n tropote frămîntă Pămîntul ud de rouă, io Şi tot mai mult s-aprind — Iar ulmii stau privind Minunea asta nouă. Ici una cu vestmîntul Săltat pe pulpi; iar vîntul 15 Dezleagă colo zînii Frumosul brîu cu flori, D incoace-omor îtor i Răsar din umbră sinii. Ce zîmbete şirete, 20 Şi ochi aprinşi, şi plete Lăsate-n vînt plutirii! Pe umerii lor goi Cum plouă roşii foi Din plete trandafirii! 221 25 30 35 40 45 50 55 60 Iar ele rîd mai tare; Şi tot mai cu mirare Pletoşii ulmi s-apleacă Cu ochi aprinşi şi mari: Răsufletele rari In piept acum le seacă. Şi-un ulm, părîndu-i poate De rîs acestea toate, Dă hohote, nebunul. Şi toţi c-un gînd la fel Rîd ulmii după el; Treizeci de ulmi ca unul. De spaimă zăpăcite Se-ntorc dezlănţuite Şi caută prin zare Copilele-adăpost. Dar asta ce-a mai fost? Iar ulmii rîd mai tare. Din rîpi acum grămadă Ies satirii să vadă Ce hohote răsună Pe culme, şi curînd Vin roiuri întrebînd, Şi tot mai mulţi s-adună. Alt hohot se porneşte, Rîd ulmii nebuneşte Nevrînd nici să-i audă. Vuiesc din mii de guri Văzînd ce strîmbături Fac satirii de ciudă. în loc ca să-i împace Pe satiri, rîsu-i face Mai răi, se smulg de barbă Şi sar cu pas de ţap, Cu pumnii-şi dau în cap Trîntindu-se prin iarbă. 222 La urmă însă iată Rîd satirii deodată: Rîd ulmii că găsiră Pe satiri caraghioşi, 65 Rîd satirii voioşi De ulmi că-nnebuniră. Şi-acolo-n zarea culmii Şi satirii şi ulmii Cu rîsul lor urmară 70 Mai ştiu eu cît şi cum ■ Dar cred că rîd şi-acum Şi-or rîde şi la vară. EUMÎNĂRICA Rîd cu toţii! Singur mortul Tace-aşa, pe loc. Vine-o fată, pune ortul Mortului pe piept, sub cruce, 5 O sărută şi se duce Să se-nşire-n joc. Patruzeci de mini aşteaptă Focul călător: Ce primeşte mina dreaptă 10 Ceealaltă mînă-alungă — Vezi abia o roşie dungă Dintr-un punct în zbor. Dar zbuiînd, slăbeşte focul, Aripele-i scad, 15 Se-ngusteşte-ntr-una locul Pînă n-o să mai rămînă: Cui i se va stinge-n mină Ţandăra de brad? Dar ea zboară, zboară-n pace. 2 0 Grabnic îns-un glas Colo-n colţ: — „Ei na-ţi-o, drace!11 Şi-ntr-aceeaşi clipă unul Mai din dos: — „Ei vezi, nebunul, Mi-a zvîrlit-o-n nas.“ A venit yn lup din crâng. -A vi-nit u n lup ^ t % t "*k •; % * **% 1 * ,* «I tc.’ y\ *.-» «V »v A i; A A li i & ** «■ ***#♦ / * * * „ *s fi li » ? fi... . ^1* * i 1 , •i . * r * ţ-* ii . Vk i ii ;u;- , *% Jt « Al.. •» i§ , i : -f.. * i' • -# **» - *\ ' A' i* ?\ 1,. * . A’ *\ ' > * *% \< ij li * 4) *V ^ i * «i A)’ - *» t- ***•' A f■ Cîntec (A venit un lup din crîng), muzica Cintec (A venit un lup), muzica de de A. Bena I. Cr. Danilescu A L •Hutft • -na, 'tu<* '-«.%!««ÎJs» '*■- » . A ' t ' J "•***} »tjajws, , \®, •*&<*» tA %l4if ®% - %âî 'i ti, # \l '"♦ţjSfcl ţv0 ■ ** ii %j W)W ş %mi 1 ii* 1 .. $/' ■ ■ ■»U , Iii Htrr*- SâBM I’ ragment manuscris al poeziei Hota, Biblioteca Academiei, Fondul Coşbuc M M A ŢAKAM' \sr..\ \rr*..n crowit osbcC '.ţT ■ :ţi ■ ; jâl> -T."*>îr j¥? SfUIIi/1 î t e%-«xv _ | ţ4 * *&•''¥# . . ut . * j ' jr ■*' k l‘ * ţ *» W..i(< a 4 - ’■ r ' - iYc^cis-f5 ? i’J [r fUfr tSifr ? f j^’fiBtrr jft $#**■ (s»w» J*S^*s >'V;* r r ?;?> «ff?'î ? fff'r ij> j W ! U I |& **H.d .„M* *-v| *» itf- î#j ! . f -* * ' ' ■W * I i 1 Nunta ţărănească, muzica de Sigismund Toduţă, pe versurile poeziei Hora SEMĂNĂTORUL - mmvwtA irriiuiM *ArtAmx «.a II ****** **Nn>ML * | A n.UHŢt «i i. i» i t> r. «. ,UN1T! "KT*! «u Hmmmm mm m wt mm «*> Mieul Mtort-i iuwih«. iN im «Un Mit w mijiiM-ni i m*,. .u* M «fe, «ÎM, •* Mu MM r.MM.1 , m teş&m/tm mim mttmmfl ***•«» «Iwt m Ml ş> > fumaţuitâ Mi p* Mfft * m**t «*■«*•* CU l(Wt » l nSiBt fim «ţfHM «ai MftftMMMr. «tr-capul immum, «ft «mim MHt*£Kt pwmsi, Mm 4t«u mm C't .!« .■ ' !•-. ■■ --. -t* ».t;; «Mg r>rj(..(i..u.4 ;■ ii -i! t *. Ir *«* .«i»î«|t dr gculM .« m t>.tn.i n, ■ .11 n.iu* >-■ kner*« tot *1» - • < l *lf ■—» -si imtr «ftaţt j Si jf.i Si- «-si ţ< nwt, |i nMMft 1 nn4 « |M .ft*iP ftr g«ru*»ir* r»fc. «h «n» um4 «• «MM ♦ '.f* lata*. }»rrd «W-. 1 - ^aritţs .*«f> Iţt î> ' ;-rt-i-t« «Ir* îmi «i*r umM %* »*♦ "• «*»’ >■> ‘••'•ti»* ■ ■ . t- i u f W *» aliaHifl. Mii »Si «*"<' • *»< •«->, ■■'■■■■ !* '■' J *1 tar a ,.4« > .. «< i'* < ** '» • *- ■ •***’ _a..at ---.la.', « > aia.» •.•«.!»■ ' *»«■.'• »■>»** ■ .irl: ! ■ * ; Uu’â h*TfJ -> î ,!:| Articolul Uniţi, publicat de Coşbuc în cel de-al 2-lea număr al revistei Semănătorul, la 9 decembrie 1901 25 — „Petre, tu? Hai scoate banul! Sună-1, să-l vedem. Ce-ai tu, Petre, cu tirtanul?“ — „0 să-mi fie naş, cumetre.“ — „Las1 că ştim ! Eşti vrednic, Petre, 30 Vrednic să te bem.“ Sună banul pe comoară — Şi din nou la gard Zboară, tot mai mică, zboară Ga un fulg lumînărica, 3 5 Multe, multe mini de frica Stingerii, se ard. Sfîrîiesc făclii aprinse Lingă mort acum. Numai gîturi vezi întinse, 40 Numai ochi pierduţi cu firea, Stînd ţintiţi în urmărirea Flăcării pe drum. Iat-o nu-i! aşa-i de slabă; Dar deodată ce-i? 4 5 Nu ştiu care drac de babă Stînd pe vatră sus, ca ţapul, Ca să vadă peste capul Altora femei, S-a plecat prea mult, să vadă 50 Şi deodată hu! Şi nu singură să cadă, A mai tras cu ea vro două — Ce să vă mai spun eu vouă Hohotul ce fu! 55 Haid! S-a stins lumînărica. Zarvă-ntre femei: — „Aoleu, e la Florica!“ — „Nu-i la ea; e la Ileana. Iar flăcăii-şi trag cu geana. 60 Rîd apoi şi ei. 225 15 — Opere alese, voi. II Rid cei moşi cu aibe plete. Iar Ileana-i foc. Hohoteşte-un stol de fete, Iar nevestele s-adună; 65 — „Vino, fă, nu fi nebună, Vezi că-i numai joc.“ Şi cum stă proptit în coate, Unul din bătrîni, — Cel mai mare domn pe toate. 70 Pină şi pe-un fir de sare, Dacă dă cel sfînt şi-l are, — Ia nuiaua-n mini: — „Haid, şi de ţi-or pune, fato, Braţul după gît 75 O să-i răspopesc, că iat-o! Am porunci de la vlădică: Cine nu mi-o şti de frică, Nu mi-o şti, şi-atît!...“ De-aş putea eu spune fostul 80 Cum a fost întreg, Meşter, neică, mi-ar fi rostul! Poate-aş isprăvi pe gheme Pină mini cam pe-astă vreme, Ei, dar nu mă leg! 85 Dintr-o vorbă hohot iese, Hohot dintr-un semn, Stau urcaţi acum pe mese, Pe cuptor, pe unde-apucă Şi nevrînd găsesc s-aducă 9 0 Rîsului îndemn. Singur mortu-n sfînta-i pace Doarme somnul lui — Să te miri de el că tace! Iar lumînărica zboară, 95 Ride-n drumul ei uşoară, Iat-o iar că nu-i. 226 Las’să doarmă-n pace mortul Om fără noroc! Vine-o fată, pune ortul 100 Mortului pe piept, sub cruce O sărută şi se duce Să se-nşire:n joc. 15+ DUPĂ FURTUNĂ Bine că dete-n sfîrşit! Cu vuiet de vînturi veniră Norii, călare pe zmei, şi noapte făcură-n văzduhuri. Pulberea sură pe drum, în repezi vîrtejuri urcată, Plină de şuier fugea de-a lungul şoselei, iar plopii 5 Jalnic izbindu-se-n vînt sporeau bănuielile spaimei. Bietele pasări, gonite de vînt şi purtate ca frunza, Triste ţipînd rătăceau, dînd una prin alta-n amestec: Celea din sat se zbăteau prin noaptea străinului codru, Celea născute-n păduri tremurau pe sub streşini de casă. io Vaci, speriete de tunet, nevrînd să mai ştie de biciul Bietului om zăpăcit de mişcarea cea iute-a cirezii, Repezi aleargă spre sat, cu cozile puse pe spate. Vintul trînteşte, gemînd, şi uşile tinzii şi poarta Curţii, îi zguduie stîlpii, şi şuieră jalnic prin hornuri, 15 Rupe cireşii-n grădini, şi scurmă prin stogul de paie, Duce şindrile cu el, şi vreascuri şi stuhuri şi frunze. Volbura creşte mereu, iar cerul se-ntunecă-n roşu, Norii de-a valma se zbat şi cîntă ca apa cînd fierbe, Tot mai aproape tîrîndu-şi greoiul lor trup de balaur. 20 Şarpele mării din nori, cu vuiete coada plesnind-o, Spintecă largul văzduh şi-nspăimînt-al zării-ntunerec, Urlă, iar văile gem şi geme şi urlă pămîntul, Plin de cutremur şi el, de spaima cumplitului urlet. Glasuri de clopote-n turn îşi plîng rugătorul lor cîntec. 228 25 30 35 40 45 50 55 60 însă, de vînturi aduşi, ca vîntul periră şi norii. Repede-o ploaie căzu, cu picuri ca boaba de strugur, Vuiet de mii de ciocane-aducînd pe şindrilele casei, Tulburi şivoaie pornind prin şanţul din marginea căii. Repede însă-n văzduh risipindu-se negru-ntunerec Colo şi colo dintîi, prin tot mai lărgită spărtură, Galbenul soare-şi scotea, cu zîmbete, capul, şi-n urmă Vesel ieşit-a de tot, el singur pe-albastrele larguri. Singur-o pală de nor, înfiptă pe creştetul bolţii, Vreme-ndelung-a rămas, cernîndu-şi măruntele-i ape, Paşnic şi fără curmări, dînd cîmpuîui hrana dorită, Pînă s-a scurs pe deplin, făcîndu-se una cu cerul. Cît de frumos e pe lunci, şi cît de frumoasă pădurea! Soarele-aproape de deal, se uită de-a lungul câmpiei, Mare cît roata de car şi-ntocmai ca stogul cînd arde. Plopii pe margini de drum — umpluţi pretutindeni de praful Gel de copite stîrnit, în fuga căruţelor goale, Ori de drumeţul toiag şi de multele turme de vite — Veseli se uită spre cer, iar frunza rotundă li-e iarăşi Albă, cu faţa de-argint şi tremură-n freamăt de doină. Griul în floare, pe lunci, se clatin-alene-n bătaia Celui din urmă răsuflet de vînt ce rămase pe cîmpuri Singur, străinul pribeag, din gloata trecută-nainte. Cine să ştie ce spun pe cîmp fericitele spice! Picuri de ploaie lucesc pe florile-n sute de chipuri, Capul şi-l pleacă duios de-a pururi drumeaţa cicoare, Macul, cu lacrămi în ochi, se uită spre soare cu zîmbet, Rîd brebeneii cei albi, iar crinul cîmpiei deoparte Ţine potirul plecat, că-i greu de-adunatele-i lacrimi. Nenumărat în păduri s-adună poporul de pasări. Sturzii, sub poală de crîng, se joacă, şi-n gureşă gloată Zboară cu cîntec pe sus obraznice stoluri de grauri, Şuieră mierle-n tufiş şi cîntă din grîu pitpalacul. Iar în pădure,-n adine, s-aude cum bate din aripi, Glasuri puternice dînd într-una cocoşul sălbatec. Fără de-astîmpăr sărind din creangă pe creangă, cu grabnic Umblet, mişeîndu-şi frumos tot trupul în chip deşopîrlă, Sare pe fag nevăstuica, privind cu mirare la mine. 229 65 70 75 80 85 90 Soarele scapăt-acum, iar roata-i s-ascunde sub culme \ intui alene cîntînd deasupra pădurii, prin vîrfuri Spune trăite poveşti din lumile-albastre-ale zării, Bate din aripi domol, făcîndu-şi culcuşul în ramuri. Colo şi colo pe deal, cu coasa pe umăr, flăcăii Vin de pe multe poteci, cu chiot se-ntîmpină-n cale; lata şi oameni călări, iar colo se vede cum vine Carul cu boii trudiţi, pe culme, şi scîrţîie carul. Zgomot de tinere guri răsare deodată din crînguri, Veseli copii se ivesc şi umplu cîmpia de chiot. Toţi o grămadă, desculţi, prin umeda iarbă, iar unii Mici, în cămăşile lungi cu poalele pînă în iarbă, Vin şi se-ndeasă şi cad, iar unul mai mare la mijloc Duce pe palmă-i un cuib cu galbene ouă de mierlă. Parcă pămîntul întreg, şi lumea cu toate-ale lumii Strînse le ţine-ntr-un pumn, aşa de trufaşă privire Scapără-n umezii ochi şi-aşa-i de cu-ncredere-n umblet. Intră cu totul în el, să vadă şi iarăşi să vadă Cuibul, iar alţii-şi-ntind ca-n chipul jurării o mînă, Multe de toate spunînd, de altele-asemeni trofee, Celor ce-ascultă pierduţi în muta tăcere-a mirării. Sufletu-mi tremură-n piept, uitîndu-mă vesel la dînşii! Nouă, pe-adîncuri de mări, în luptă cu valuri şi vînturi, Cine-ar putea să ne dea, ce bine-ntr-atîta de mare — Glorii, putere şi-averi, oricîte-s dorite de oameni — Veseli de-aceasta să fim, ca dînşii de cuibul ce-aflară! lată, din văile-adînci se urcă spre creştete-amurgul, Umbrele nopţii se-ntind şi liniştea vine din ceruri, Luna-n curînd va ieşi s-aducă văzduhului aur — Mîndră fu ziua de azi şi mare e mila Ta, Doamnei PAGE Galbene văpăi de soare Peste deal acum se scurg, Şi-n noptateca răcoare Peste sat se nalţă fumul, 5 Godrii-alene cîntă-n drumul Vîntului de-amurg. In curînd o să s-aline Truda chinului de azi. Vei privi prin zări senine io Stelele, sclipind mărunte, Cum încet de peste munte, Ies de printre brazi. Ca şi ieri rotundă luna O să ias-acum-acum, 15 Steag de aur pe cununa Dealului, privind în luncă Plopii doinitori ce-aruncă Umbre peste drum. Coasa va dormi şi sapa 20 Va tăcea cîntarea-n grîu. Şi-o s-auzi ca-n vis cum apa Pe sub iaz se mai frămîntă, Şi privighetori cum cîntă Dincolo de rîu. 231 Noaptea-ntreag-o să-şi murmure Apele povestea lor — Şi ieşind de prin pădure, : Căprioarele pe creste Vor câta prin văi de este Pace la izvor. Şi va fi! De sus, va face Dătătorul de vieţi ;v Parte tuturor de pace. Şi-o să-ţi uiţi şi tu mihnirea. Suflete,-aşteptînd ivirea Albei dimineţi. G ÎNDURI După horă ieri ieşiră Toate fetele-n pridvor, Le vedeam cum îşi înşiră Flori la sîn, şi-n păr să-şi puie, 5 Cum se strîng mereu să-şi spuie Glume de-ale lor. Tu, lipind de stîlpul rece Obrăjorul tău aprins, Nu vedeai nici cine trece; 10 Şi c-o mină petrecută Strîns pe după stîlp, tăcută Mi-1 ţineai cuprins: Şi-aş fi vrut să-ţi ştiu anume Gîndul tău, pe cel mai drag. 15 Nu ştiu tu, dar eu pe lume N-am mai drag, decît să-mi iasă Seara pe furiş din casă Mîndra pînă-n prag! Seceram în lan, iar plopii 2 0 Lîngă rîu sunau cîntînd. Te-am văzut legîndu-ţi snopii, Şi-adunînd dintîi plecată Tu cu snopul tău deodată Dreaptă-n soare stînd, 233 25 Veselă-1 strîngeai spre tine Cum rădici copilul mic, Ca să-l strîrigi la piept mai bine. Snopu-n braţe-aşa văzîndu-1 Tot îmi sta pe suflet gîndul 30 Să mă-ntorc să zic: „Cum e-nvoaltă ca bujorul, Ce nevast-ar fi din ea! Ca să-şi strîng-aşa odorul De copil, drag ei şi mie, 35 iar bunica lui să fie Mama ei şi-a mea!“ La biserică, din uşă, Mă uitam şi eu la sfinţi; Cînd intra cîte-o mătuşă 40 Săruta d-abia pe frunte Sfinţi de cei cu bărbi cărunte, Cuvioşi părinţi, Dar, pe calu-i alb călare Tînăr mîndru şi-ncoifat, 45 Se zbătea sub sărutare Sfîntul cel numit ca mine! Te-am văzut, frumoaso, bine, Cum l-ai sărutat, Tu şi-ntregul stol de fete! 50 Şi-mi venea să-l smulg din cui, Şi să-l dau de vrun părete! Grija mea de n-ai ghicit-o Nici acum, mă mir, iubito, Cum să ţi-o mai spui? HORA E frumoasă şi mireasa — Ce te uiţi a vreme rea? HaicT, ţigane, cîntă deasa, Cîntă, cioară, tropotită — 5 Dar cînd stau să-mi văd iubita. Tot nu e ca ea! Oliolio! cînd vînt de vară Culcă iarba la pămînt, Cînd văd fete-n cîmp afară io Şi-aud mierla-n crîng, vecine, Nu mai ştiu nimic de mine Pe ce lume sînt! Haid’, săriţi, flăcăi, ce sfîntul! După mine, că-i potop, 15 Bateţi cu necaz pămîntul, Că tot el ne-nchide gura. Daţi cu toţi tropotitura, Tot mai scurt, şi trop! Vezi aşa te vreau, băiete! 20 Fetelor, săriţi şi voi. Uite-1, mă,-ntre patru fete! Ciudă, zici? De ce să-mi fie, Ciudă-mi e pe lume mie Numai pe ciocoi. 235 25 30 35 40 45 50 55 60 M-a plesnit şi ieri cu biciul. Ici grămad-aş vrea să-l pui Jos pe podini ca ariciul, Şi să-i joc, ca azi la nuntă, Care sîrbă-i mai măruntă Pe spinarea lui! Zic aşa, dar facă-şi placul, Că-i bătut de Dumnezeu. Nu-i cu capu-ntreg, săracul. Şi-o să-şi afle singur plata — Ce-mi tot strîngi, măi nene, fata, Las’ s-o strîng şi eu! Fă cu plosca-ncoa, voinice, Dacă-mi ieşi ispită-n drum, Sun-o-ntîi să văd ce zice! Dă să-nchin, să-ţi zic pe nume: Cînd ţi-o fi mai rău pe lume Fie-ţi ca acum! Vinu-i bun şi hora-mi place Iar tu, Doamne, fă-mi ce vrei, Numai pustnic nu mă face! Fă-mă floare albă-n luncă, Şi-apoi ia-mă şi m-aruncă Doamne,-ntre femei! Săriţi lume, că se-ncinge Moşul Dinu, hoţ bătrîn! Uite-1, mă, că parcă-i minge! Vă păziţi acum, neveste, Că mănîncă, moş cum este, Măr luat din sin! Tot aşa şi-aşa şi iară Şi ce-o fi să mai vedem. Dac-or dă tătari în ţară Ne-om ascunde-n vizunie, Daca nu, noroc să fie, Că noi chef avem. ÎN 70RI Supt un mal legata plută Se mai mişc-abia. Duios Geme apa-n veci zbătută, Ca prin vis, sub iaz la moară. 5 Luna tot mai jos scoboară, Tot mai jos, mai jos. A apus! Şi dintr-o dată Nu mai vezi nici deal, nici drum, Totu-n zarea-ntunecată 10 Şi-a pierdut şi loc şi nume, Nu cred c-a mai fost pe lume Noapte ca acum. Parcă-i mort de veacuri satul Şi trudit cle-atîta clint 15 Doarme-adînc întunecatul Codru-n văi, iar la răstoace Plopii-au încetat să-şi joace Frunzele de-argint. Dar din aripi bat cocoşii, 20 Răscolind văzduhul mut. Albe-ntîi şi tot mai roşii Zorile-şi-ntind lucoarea — Din zăvoi privighetoarea Iarăşi a-nceput! 237 BLESTEMUL TRĂDĂRII Cu sfărmate catapulturi Turnul muced stă-nclinat, Iar în poartă surii vulturi Frîntă-şi au de mult aripa, 5 Stînd să cadă-n toată clipa Peste pragul fulgerat. însă-n veci vor sta la poartă, Gă-i din cer blestem de veci. Noaptea-nvie-o oaste moartă, io Şi-i de coifuri valea plină — Fă o cruce şi te-nchină, Călătorule, cînd treci. Noaptea din ruini răsare Tot castelul, precum fu. 15 Şanţ şi ziduri de-apărare, Turnuri albe cresc deodată, O cetate-nfricoşată Unde-Agripa cuib avu. Iar din văi un prinţ se suie 20 Alb de arme, spre castel; E tăcere-n cetăţuie, Dar stafiile pe coaste Repezi vin, o-ntreagă oaste, Toţi ai prinţului cu el. 238 25 30 35 40 45 50 55 60 Lupi ce cască largul gurii Au pe coif, şi parc-au strîns Toate fiarele pădurii. Sînt de-acei ce-au stat în cale, Varro tu, oştirii tale Şi-au făcut pe-August de-a plîns. Cînd ajunge la cetate Albul prinţ al celor morţi De trei ori cu pumnul bate Repede-n arama porţii, Scări aduc în grabă morţii, Cu berbecii bat în porţi. Şi-auzind cum vin barbarii, Uşa tainiţii-o deschid Şi tresar legionarii; Ei din bărbi, din păr, cu mîna Iuţi îşi scutură ţărîna, Ies, aleargă, sar pe zid. Sub un rîu de creste roşii Albe coifuri strălucesc, Şi-n amestec furioşii Respingînd pe cei de-afară Cad şi mor, se nalţă iară, Rane fac şi le primesc. 7ăngăt însă n-are-arama Cînd se bate scut de scut, Tuba nu-şi cunoaşte gama; Fără zuzăt' lancea zboară, Iar al spăzii-oţel doboară Cald şi strălucind, dar mut. Pe deasupra lor cu spaimă Luna se ascunde-n nor, Glas de bufniţe se-ngaimă Şi, cu aripi speriete, Lilieci zburînd în cete Se izbesc de coiful lor. 239 „De-aţi avea voi pace-odată, Voi ce vă luptaţi mereu! Pacea însă nu vi-e dată, Ca să ştiţi în veşnicie 65 Dreapta Domnului mînie Şi că-i unul Dumnezeu! Cei trădaţi, ei dorm în pace! Vouă-al morţii dătător Partea asta nu vi-o face! 7 0 Voi cînd aţi văzut pe-o seamă Că pe Crist cel mort îl cheamă Martor al jurării lor, în nedreapta voastră ură Vrînd să-i pierdeţi, aţi făcut 7 5 Cu barbarii-o legătură. Şi-au venit pe-ascuns barbarii Şi-au pierit legionarii Cîţi pe Crist l-au cunoscut. Noapte-a fost. Pe zid creştinii to Se luptau pentru-mpărat; Voi îns-aţi deschis, hainii, Toate porţile cetăţii — Dreapta cumpăn-a Dreptăţii Iat-acum s-a răzbunat. S5 Cei trădaţi, ei în morminte Dorm în pace. Insă voi Vă luptaţi şi-acu-nainte Cu oştirile chentate Şi de-a pururi vă veţi bate 90 Pînă-n ziua cea de-apoi.“ Astfel parcă-ntr-una plînge Turnul obosit şi el De-a vedea tot morţi şi singe. Căci de veacuri vede-ntr-una 95 Noaptea cum aduc furtuna Morţii-aceştia din castel. 240 Iar cînd ziua se revarsă Pier şi ziduri şi cohorţi. Ruinată-n deal şi arsă 100 Stă cetatea tristă-n soare — Dar în noaptea următoare Vin din nou aceiaşi mo* ţi. PE MUNTE Fugiţi cu turma repede spre văi! Pe culme-aleargă duhul răzbunării. Grozavul vînt se zbate-n largul zării Şi norii-mbracă haină de văpăi. 5 Soseşte-acum! cu ochiul cît cuprinzi Furtuna-n sîrg scoboară-n jos pe coaste, Şi-n urma ei se-ntinde neagra oaste Şi urlă-n cor: — „Tu fulgere, s-aprinzi, Tu nor, să-ntuneci; vinte, tu să-mprăştii!“ 10 Un brad se face ţăndări, cel mai nalt; Şi prins de vîrf, au smuls pe celălalt Purtîndu-1 roată-n largul chip al prăştii. Pe sus se-ntinde-amestecul nespus, Şi Duh în Duh prin aer se frămîntă, 15 Iar grindina-n văzduh cumplit îşi cîntă Cîntarea ei de-oţel, căzînd de sus, Pe codrul larg oe-n urlete se-ndoaie, Şi sare iar la loc apoi mugind. Deodată stă. Şi iată-1, răpăind 20 Potop din cer turnatul rîu de ploaie. Se rupe cerul, cade-acum! S-a rupt. Sporite neguri hrană dau peririi, De-a valma geme-ntreg cuprinsul firii, Şi nu mai ştii ce-i sus şi dedesupt. 242 25 Acum nici Dumnezeu nimic nu poate. Degeaba-ntind ei mînile şi cer — în negrul Iad, şi unul pînă-n cer, Vîrteju-i domn, el singur domn a toate. » I 16* IX MIEZUL VERII Sub paltin aici e răcoare. S-aud rîndunele pe sus Cîntînd şi jucîndu-se-n soare. Tăcută e valea-nflorită 5 Şi-un nor ca o pînz-aurită Se duce spre-apus. Pădurea, pe culme, mai tace, Mai cîntă cu freamăt încet; Iar uneori vîrfu-şi desface, 0 Dînd vintului loc să colinde. Un grangure puii-şi deprinde Să cinte-n făget. Eu văd cum se urcă pe-o creastă, Călare pe-o gloabă de cal, 5 Merinde ducînd o nevastă. El merge prin iarbă cu boţii, în urmă s-opreşte cu totul Să pască la mal. Nevasta pe coamă s-apleacă, 0 Trăgînd cu mînie de frîu. Cu troscotu-n gură el pleacă, Şi-nghite de-abia-mbucătui a Şi iarăşi s-opreşte cu gura Sa rupă din grîu. 244 2 5 Se-ntîmplă cu zgomot acestea, Şi tot cu mai mare necaz, Şi tot mai de rîs e povestea — Iar iepuri, din verdea săcară, Scot veseli urechile-afară — 30 Şireţii, fac haz. în urmă, colina-i ascunde. Eu şuier o doină. Cind tac Din crînguri o mierlă-mi răspunde. Din vale vin doine de jale 35 Şi roşu, ca focul, prin vale Văd cimpul cu mac. Slăbite, de-atîta căldură Şi leneşe apele curg Iar pacea naturii te fură. 40 Şi deal şi cîmpie-aromeşte Visînd cit de vesel doineşte Răcoarea-n amurg. — Sub paltin aici e răcoare. S-aud rîndunele pe sus 45 Cîntînd şi jucîndu-se-n soare. Tăcută e valea-nflorită Şi-un nor ca o pînz-aurită Se duce spre-apus. CICOAREA Pe cîmpia-nrourată Dintr-al zilei revărsat Aduna frumoasa fată Rouă-n galbene ulcioare, 5 Lia cea cu trup de floare, Fată de-mpărat. Iată-n mini cu suliţi crunte Cînd ieşi cu roibii săi Soarele de peste munte, 10 El încremeni-n teleagă Şi-ntorcîndu-şi faţa-ntreagă S-a plecat spre văi. Măsurind prin zări hotarul, El cînta pe gînduri dus, 15 Şi lăsînd în voie carul Ingropase-n palme fruntea, Şi cînta trecînd pe puntea Roşului apus. — Mari minuni au fost acestea, 20 Dar mai mari am să vă spui, Că de-acum încep povestea. Oameni buni, vă fie-aminte Ce-a făcut de-acu-nainte Pentru Lia lui. 246 25 A trimes la ea, s-o ceară, Dintre fraţi pe cel mai mic, El, venind în fapt de seară Pe pămînt, şi-a dat solia. — „N-o să-l iau, răspunse Lia 30 Mîndrului voinic. El e veşnic călătorul Nesfirşitelor cărări — Cum să-i duc eu veşnic dorul? Ziua zboară peste sate; 35 Peste ape-ntunecate Noaptea, peste mări. Poate-n car el nu mă lasă, Mă şi tem, aşa pe sus. Iar la mine-aici acasă 10 N-o să stea! Şi cum să fie Fată de-mpărat soţie Celui veşnic dus?“ Soarele din umeri dete Şi-a zîmbit de-acest cuvînt 45 Â1 nepriceputei fete, Şi-a trimes alt sol copilei, Frate-al său din faptul zilei, Stea din cerul sfînt. — „N-o să-l iau, că-1 ştie ţara 5 0 Şi fricos şi şi-nrăit. îese-n zări devreme vara Hoinărind şi-aprinde lunca, Iar prin văi ucide munca Plugului trudit. 5 5 Iarna însă-1 înspăimîntă Negura şi mutul Ger. Cînd pe’dealuri Crivăţ cîntă Şi cu glas de lup aleargă, Ca să prindă-n zarea largă, 00 Soarele din cer, 247 El, în goana-nspăimîntării Galben şi necutezînd Să se naîţe-n largul zării, Tot pe lîngă munţi se pleacă, Peste munţi în mări să-şi treacă Roibii mai curînd.“ înnorat de gînduri slete Soarele, că 1-au durut Yorbele-ngîmfatei fete — Ş-a trimes pe Doamna-Bună, Soră-n cer, tăcuta lună, Sol mai priceput. —- ,,Dar mi-e teama mai amară: El, urîndu-mă-ntr-o zi Şi-obosit să mai răsară îşi va părăsi nevasta, Şi la noi pe lumea asta Nu va mai veni. Cui va rămînea-ngropată Lumea-n noapte şi eu cui? N-o să fie niciodată Soare-n zările senine — Să-şi păzească-n cer mai bine Drumurile lui.“ Soarele-a gemut de-amarul Vorbelor, sărind în car, Şi-i trăsni pe osii carul; Nor îi sta pe creştet ceaţa, Negre plete-umplură faţa Albă ca de var. Fulgerau nebuni în zare Roibii-nspăimîntaţi acum Şi de bici, şi de mirare Că simţeau pe sub copite Alte zări. mai şovăite, Altă lume-n drum. Flăcări vîlvîiau pe drumul Carului, şi-adînc din văi Se-nnora-n văzduhuri fumul 100 Alb de pe păduri cărunte, Iar pe munţi pe cit un munte Se nălţau văpăi. Ar fi ars topita iarbă De pe lunci, iar apa-n mări 105 Poate-ar fi-nceput să fiarbă: Dar ieşi-nspăimîntătorul Domn al lumilor din norul Zbuciumatei zări. Iată-1, seuturîndu-şi rîul no Pletelor. Venind mîhnit Prinse cu putere frîul — Şi cu gurile-ncruntate Nechezînd, întorşi pe spate, Roibii s-au oprit. 115 — „Nu-nţelegi tu nici din gura Tatălui! Şi-ţi spui mereu! Eu te-am pus să fii măsura Vremilor rătăcitoare — Ce ţi-e păsul? Spune-1, Soare, 120 Ca să-l ştiu şi eu. Tu ţi-ai pus păcatu-n minte, Şi pe-un drum al nopţii pleci! Pui alături, Soare sfinte, Biata pulbere-a cărării 125 Cu lumina-nflăcărării Soarelui de veci! Mergi-ţi drumul tău spre seară Iar mîndriei şti-vom noi Ce să-i facem ca să piară!“ 130 Şi plecînd stăpînitorii, începură-n vuiet norii Să reverse ploi. 249 Iar în ziua ceealaltă Soarele pe Lia-n lunci 135 N-o văzu din zare naltă; Dar zări, plîngînd tăcută, Floare-albastră neştiută Lumii pîn-atunci. Ştim aşa, c-aşa cu toţii 140 Din strămoşi am apucat, Ca s-o ştie-aşa nepoţii, Cum s-a fapt din Lia floare, Cea cu trupul rupt din soare, Fata de-mpărat. 145 Ea de-atunci ca o sihastră Creşte-n margini de poteci, Ziua vezi că-i floare-albastră Şi te uiţi la ea cu milă, Ştii că-ntr-însa-i o copilă 150 Şi-un blestem de veci, Câ-n amurg închide floarea Şi, schimbată-n porumbel, Zboară cătr-apus cicoarea, Şi mereu strigînd pe nume 155 Soarele, printr-altă lume Umblă după el. într-o goană nentreruptă Printr-al morţilor hotar, Ea e martoră cum luptă, 160 Negre Duhuri cum omoară, Şi-amărită, biata, zboară Tot pe lingă car. Şi cu soarele deodată Ea se-ntoarce iară-n văi, 165 Iar e floare biata fată Pe cimpiile tăcerii, Dar cînd vine-amurgul serii Iarăşi e pe căi. 250 însă-n ziua cînd cicoarea N-o fi plînsă-n zori de zi, Va scăpa de blestem floarea Soare însă-n zare-albastră Veac de veac pe lumea noastră Nu va mai veni. POVESTEA CÎNTĂRII — „Ai poate prin lume vro ţintă De-alergi, călătorule vînt?“ — „Prin largile lumi ale zării, Prin taina cea sfînt-a cîntării 5 Şi, singur, pe vremea-nnoptării M-opresc pe-o colină şi cînt. Şi-n urmă-mi pădurile cîntă Cu freamăt de doină, cu şoapte. Iar uneori pînă-n pămînt 10 Cu şuier de crivăţ prin noapte. —„Dar care ţi-e veşnica ţintă De-alergi, călătorule nor?“ — „Ascult şi eu vîntul prin vale Cum şuieră doine de jale, 15 Iar dacă-mi întîmpin în cale Tovarăşi, începem în cor Cintarea ce vîntul ne-o cîntă: Cu murmur prin noaptea cu lună Cu vuiet de aripi în zbor 20 Şi trăsnete-n zi de furtună.“ — „Ai poate pe dealuri vro ţintă De-alergi tu, drumeţe pîrîu?“ — ..Ţin ochii la norul din zare Să-nvâţ aiurata-i cîntare; 2 5 De-i paşnic, pe-ascunsa-mi cărare Eu cînt printre lanuri de griu: 252 Oind noru-n văzduh se frămintă îmi urlu de-a lungul cimpici în goana mea fără de frîu 30 Sălbatecul cînt al mîniei." — „Tu singur eşti fără de ţintă, Poete, şi-n gînduri mereu?“ — „Ascult num îşi freamătă cîntul Pădurea, pîrîul şi vîntul; 35 E cerul al meu şi pămîntul, Şi cînt, ca şi ele, şi eu. în urmă-mi popoarele cîntă Cîntări de la mine-nvăţate: Şi tot ce e-n sufletul meu E-n sufletul lumii mirate.“ 40 PE TÎMPA Un nor ivit de cătr-apus Se urcă-n sus Plutind încet spre miazănoapte Iar umbra lui prin văi căzînd 5 Acum întunecă pe rînd Livezi şi vii şi grîne coapte. Văd drumuri albe-n zări senine, La margini munţi, mai jos coline Şi, ca pe-o pînză zugrăvit, 10 Oraşu-n vale-adînc sub mine. E pace-n cer si pe pămînt; Abia nestătătorul vînt Venit de peste munţi, de-aiurea, Tot spune ce din veci a spus — 15 Şi pînă-n văi, de-aici de sus, Se zbate-ncet doinind pădurea. 254 ROCA DI MÂNERE A Ies din Roca di Manerba Ţ ip ete-nf iorătoare, Plînsul ultim care-1 plinge Un întreg popor ce moare 5 Adunat într-un castel. Şi li-e sete şi n-au apă Şi li-e foame şi n-au pine Şi ca ieri a fost şi astăzi Şi ca astăzi va fi mine — 10 Va pieri şi bietul tînăr Şi poporu-ntreg cu el! A pierdut viteazul rege Cîte oşti putu să strîngă, A pus munţi şi ape-n calea 15 Francilor să nu-1 înfrîngă, Singur el a ridicat Bolovani, în rînd cu-oştenii, Şi-a-nălţat cetăţi în pripă, Dar furtuna de departe, 20 Vuietînd sosi-ntr-o clipă Şi-a trecut şi munţi şi ape Dărîmînd ce-a-ntîmpinat. De doi ani e mort viteazul Rege-al ţării longobarde, 25 Şi de-atunci întreaga ţară Fumegă-n ruini şi arde, Risipiţi fugarii pier. 255 De doi ani acum o mină De oşteni, — vai, cei din urmă 30 D intr-un neam aşa de mare — Adăpost sub stînci îşi scurmă, Ce speranţă au ei, bieţii, Mila pietrelor de-o cer? Braţul sting din Sirmione 35 Pin’ la Salo se întinde Peste Garda-n şir de nave, Iar cu braţul drept cuprinde Roca oastea de pe mal. Nicăiri nu e scăpare, 40 Nici pe şesuri, nici pe ape, Dac-ar fi vulturi în aer Ar putea spre nori să scape, Dar aşa, li-e scris de soarte Un sfîrşit aşa fatal. 45 Amărîţi, ei stau pe stâncă Şi aşteaptă zi cu ploaie, Ca din apa ei, sărmanii, Buzele să şi le-nmoaie, — Altă ap-aici ei n-au. 50 Şi li-e frig şi dorm pe stîncă-Şi li-e foame şi n-au pîne Şi ca ieri a fost şi astăzi Şi ca astăzi va fi mîne Şi vor sta-ntre cer şi apă 55 Veşnic poate precum stau. Ies dm Roca di Manerba Ţipete-nfiorătoare, Plînsul ultim care-1 pîînge Un întreg popor ce moare 60 Adunat într-un castel. 250 Iar cînd noaptea treci pe Garda, Sus pe stînca solitară Vezi oşteni în albe coifuri, Stînd gătiţi de sus să sară 65 După domnul lor în lacul îngrozit de ei şi el. 17 — Opere alese, voi. II REGELE PONTULUI Aproape de strîmbele maluri Corabia-n fugă trecea, Cîntau despicatele valuri, Cintau şi matrozii pe ea. 5 Iar noaptea şi marea-mpreună Făceau armonie deplin — Pe ape lucire de lună Şi pace-n văzduhul senin. Trezit de puterea cîntării, 10 Aude, tresare prin somn Din groapă-i, pe marginea mării, Puternicul Schiţiei domn. încet se ridică-ntr-o mină, Se uită pe mare mirat; 15 Cărunta lui barbă bătrînă îi umple tot pieptul cel lat. Furtunile mării grozave Urlat-au, cu trăsnet trecind, Şi valuri şi bîrne de nave 20 Trosnit-au pe groapă-i căzînd, Şi neamuri străine trecură Pe-acolo, cu vuiete mari: Pe groapa lui corturi făcură Şi-altare drumeţii barbari. 258 25 El însă-ntre dune pierdute Somn fără curmare şi greu Dormit-a, de treizeci de sute De ani el dormit-a mereu! Şi-acum îl deşteapt-o cîntare, 30 Un plînset de glasuri ce pier. Se uită de-a lungul pe mare La navă, la maluri, la cer, La lună cum albă străluce, Şi-i pare că n-o mai văzu, 35 Şi-i pare c-aminte-şi aduce De-o lume uitată, ce fu. O rază din vremile-apuse E cîntecul celor ce trec: Odată şi dînsu-1 ştiuse, 40 Copil al pămîntului grec. Şi vesel, ca valul şi vîntul, Cîntîndu-1, pe marea-a trecut, Uitatu-l-a însă-n pămîntul Acelor ce domn l-au făcut! 45 De ce şi-a pierdut el viaţa Cu taberi pe şesuri, cu oşti? Eu, mare, îţi cunosc ţie faţa, Tu mare, tu nu mă cunoşti! — De ce-a alergat el prin lume 50 Cătînd şi mărire şi-averi? Lăsat-a prin veacuri vrun nume? Şi parc-au fost toate ca ieri! Copil să fie-acum iarăşi Pe ionice maluri, sărac, 55 S-alerge cu dragii tovarăşi, Să vînture lumea pe plac 1 259 17* Dar nava se duce, se duce Dincolo de-albastru-orizont, Tot Pontul de lună străluce Şi-un rege se plînge pe Pont 5 10 15 20 25 PE PLAIUL MUNTELUI Cîntînd urca pe munte bătrînul moţ călare; Mic roibul cal, dar molul şi-n spate-i ghioaga mare; Pe strimtul drum copita da pietrele-n adînc Pe rîpi; iar moţu-n traista de lină la oblînc Avea-ntr-o pungă galbeni din turmele vîndute. Ginta, să-ndemne roibul să facă pas mai iute — Dar colo unde plaiul se face mai codrean, Stoian îi iese-n cale, bătrînul hoţ Stoian. — „Noroc, măi, moţ călare, de vrei o flintă bună, Am, uite, una plină: cînd trag c-ocoşul, sună! Ştiu eu, că poţi s-o cumperi; ai galbeni în desagi, Ţi-s dragi şi ei, sărmanii, dar zilele mai dragi. Ori vrei să mergi pe rîpă cu pietrele de-a valma? Deschide, frate, punga că-ntind deschisă palma!" — „Olio, Stoiene taică, mă crezi ori nu mă crezi, Pierdui a treia parte din preţuri la cirezi, O parte bir am dat-o la domnii din cetate, Că domnii şi cămaşa ne-o iau acum din spate. Iar ce-a rămas, Stoiene, nimica de haram. Abia-mi ajung de pine copiilor cîţi am — Stăi, stăi, nu-ntinde flinta, că plumbul e fierbinte..." Un gînd nebun deodată îi fulgeră prin minte. Descalecă-ntr-o fugă, îşi reazimă de cal Grozava ghioagă, scoate din traista lui un şal. Grăbit îl desfăşoară, ia punga şi-ntr-o clipă Azvîrle-un pumn de galbeni cu darnica risipă A celui ce pe brazde stă vesel sămănînd. 261 30 35 40 45 50 Stoian se pleacă-n grabă s-adune mai curînd Cu grija ce pe-un lacom mereu îl înspăimîntă Că n-are timp; iar moţul la el se uită ţintă, Pîndindu-1 cum se mişcă, stă, vreme potrivind; încet întinde mina şi-o poartă pipăind Prin gol, el simte coama şi traista lui de lînă, El simte-acum dăsagii, şi-acu-i cu ghioaga-n mînă. îşi ţine răsuflarea în pieptul ostenit, Şi ochii lui şi gura şi tot e-ncremenit, Şi piatră pare-ntreagă statura lui voinică, Cu ghioaga numai mîna rît şoldul se ridică, Cît umărul, cît capul, stă dreaptă-n aer sus — — „Stoiene, dau!“ Şi-n vreme ce-i fu cuvîntul spus De-abia pe jumătate din strîns închisa gură, Cu vuiet răsărit-a plecata lui statură Şi mîna dreaptă dusă la stînga-ntr-ajutor Căzu cumplit, şi-n urmă... un vînt şuierător Adus de sus de ghioaga cea repede plecată Izbi pe hoţ în fruntea cea-n pripă ridicată Să vadă ce-i, cînd moţul i-a zis: „Stoiene, dau“ — Şi calzi de mîna vie în pumnii morţi erau Culeşii bani, cînd moţul i-a smuls cu hohot mare. Un mort rămase-n urmă şi-un moţ trecea călare. CASTELANUL Spaima nopţii-ntunecate Tot mai multe spaime-adună, Pîn-o rade vro furtună Restul muced de cetate! 5 Au căzut şi stîlpii porţii, Turnurile cu suişuri; Nu se vede din tufişuri Tot acest castel al morţii, Iar din lumea cîtă fu io Singur castelanul este Viu rămas, ca-ntr-o poveste, Uhu, hu! Singur el în sala rece A strămoşilor, nepotul 15 Celor ce-or pieri cu totul Cînd şi el se va petrece, între-un Marş de bronz şi-un faun Şirul pînzelor arată Toată seria-ngropată; 20 Iar, în faţa lor, pe-un scaun Stă de ani cum stă şi-acu El, cel viu, cu ochii ţintă — Huhurezu-n turnuri cîntă Uhu, hu! 263 1 25 Putrezit de multă vreme Se scufund-acoperişul; Colbăit, păienjenişul, Peste scuturi vechi şi steme, Ca un giulgi murdar s-anină. 30 Atmosfera e greoaie, Pică picuri rari de ploaie Pe parchetul în ruină. Şi-ntr-acest locaş, ce fu, Cu strămoşii săi el moare, 35 Singur şi ascuns de soare — Uhu, hu! Noaptea, cînd scăzută luna Printre nori spre-apus purcede, Tot aşa pe jelţ îl vede 40 Mut şi mort ca totdeauna, Vîntul geme-a groază-n ramuri. Iar prin tinzi, prin sale zboară Lilieci ce se strecoară Printre ierbi, pe sparte geamuri. 45 El e nemişcat şi-acu; Cad pe păru-i, iuţi se urcă Si prin barbă i se-ncurcă — ' Uhu, hu! Vîntul draperii desparte 5 0 Şi-n perdele scormoneşte. Cînd vro uşă se trînteşte Undeva pe-un gang departe, Furios răsună golul Dintr-o sală-ntr-altâ sală; 55 Cad bucăţi de tencuială, Şi-ngrozit zvîcneşte stolul Liliecilor acu. Crapă zgomotînd tavanul, Nemişcat stă castelanul — 60 Uhu, hu! 264 Iar cînd slaba luminare Ori de-un liliac atinsă, Ori de-al nopţii vînt e stinsă: Castelanu-n nemişcare C5 Şi prin bezn-aşa rămîne Tot cu ochii spre tablouri — Vin pe vînt din văi ecouri De lătratul vrunui cîne, Iar din gangul care fu 7 0 Zboară peste-adîncul văii Tristul vai al cucuvăii — Uhu, hu! Gîntă-n sat acum cocoşii, Ziua-ncepe să s-arete — 75 El cu ochii pe părete Tot îşi numără strămoşii. Urgisind să aib-o soartă Cu „mojicii" lui din vale, Nempăcatul vremii sale 8 0 Stăruieşte-n lumea moartă, Fiu al lumii ce trecu: De-ai săi moşi să fie-aproape Şi-ntr-un loc ei să se-ngroape, Uhu, hu!