BALADE ?I IDILE
NOAPTE DE VARA
Zările, de farmec pline, Strălucesc în lumini?; Zboară mierlele-n tufi? ?i din codri noaptea vine 5 Pe furi?.
Care cu poveri de muncă Vin încet ?i scîr?iind; Turmele s-aud mugind, ?i flăcăii vin pe luncă 10   * Hăulind.
Cu cofi?a, pe îndelete, Vin neveste de la rîu; ?i, cu poala prinsă-n brîu, Vin cîntînd în stoluri fete 15 De la grîu.
De la gîrlă în pilcuri dese Zgomoto?i copiii vin"; Satul e de vuiet plin; Fumul alb alene iese 20 Din cămin.
Dar din ce în ce s-alină Toate zgomotele-n sat, Muncitorii s-au culcat. Lini?tea-i acum deplină 25 ?i-a-nnoptat.
3
Focul e învelit pe vatră, Iar opai?ele-au murit, ?i prin satul adormit Doar vrun cîne-n somn mai latră 30 Răgu?it.
Iat-o! Plină, despre munte Iese luna din brădet ?i se înal?ă, încet-încet, Gînditoare ca o frunte 35 De poet.
Ca un glas domol de clopot Sună codrii mari de brad; Ritmic valurile cad, Cum se zbate-n dulce ropot 40 Apa-n vad.
Dintr-un timp ?i vîntul tace; Satul doarme ca-n mormînt — Totu-i plin de duhul sfînt: Lini?te-n văzduh ?i pace 45 Pe pămînt.
Numai dorul mai colindă, Dorul tînăr ?i pribag. Tainic se întîlne?te-n prag, Dor cu dor să se cuprindă, 50 Drag cu drag.
MÎNIOASĂ
io
15
Am să merg mai înspre seară Prin dumbrăvi, ca mai demult, în priveghetori să-mi pară Glasul Linei că-1 ascult. Mai ?tiu eu ce-a? vrea s-ascult! Că-n zori Lina sta-n porti?ă, Sălta-n vînt a ei alt i?ă, Vîntul îi sălta-n cosi?ă ?i-i făcea floare-n obraz: Eu mergeam la plug în laz, ?i, cînd trec, Lina s-ascunde, Parcă nici nu m-a văzut. Ii vorbesc, ?i nu-mi răspunde,
Nu-mi răspunde! ?i-o întreb, ?i nu-mi răspunde! ?i mă mir — ce i-am făcut!
20
25
Vreau de-aici să rump o floare!
Ochii unui înger scump
Au albastrul de cicoare,
?i cicoare vreu să rump —
Mai ?tiu eu ce-a? vrea să rump!
Că-n amiazi venind pe vale,
Intîlnii pe Lina-n cale:
Fragi i-am dat, ea mi-a zis:—„Na-lel
?i-am cerut eu ?ie fragi?"
Ochii ei frumo?i ?i dragi
Priveau tot spre poala rochii,
S-a pus Lina pe tăcut,
1
?i vedeam că-i umblă ochii, 30   * Umblă ochii
Ca la ?erpi, îi umblă ochii, Si mă mir — ce i-am făcut!
9
Să-mi pun capul pentr-o Lină, Să mă fac un om pribag!
35   Ie?i din neguri, lună plină, Să mă vezi la Lina-n prag — Mai ?tiu eu ce-a?tept în prag! Alte da?i suna zăvorul; Lina pe furi?, ca dorul,
40   Pă?ea-n degete pridvorul ?i 'la mine-n prag venea, Mamă-sa cît ce-adormea. Azi ard hainele pe mine, Mi-e greu capul ca de lut,
45   Stau în prag — ?i ea nu vine, Nu mai vine! E tîrziu ?i nu mai vine... ?i mă mir — ce i-am făcut!?
NU TE-AI PRICEPUT
Nu te-ai priceput! Singur tu nu mi-ai plăcut, Că eu tot fugeam de tine? O, nu-i drept, nu-i drept, Sorine! 5  ?i-am fost dragă, ?tiu eu bine, Dar, să-mi spui, tu te-ai temut. ?i eu toate le-am făcut, Ca să po?i să-mi spui odată, Să mă-ntrebi: „Mă vrei tu, fată?" 10   ?i plîngeam de supărată Că tu nu te-ai priceput.
Nu te-ai priceput!
Zici că-s mîndră ?i n-am vrut
Ca s-ascult vorbele tale? 15   Dar de unde ?tii? In cale
?i-am umblat ?i-n deal ?i-n vale,
?i-ori?iunde te-am ?tiut.
Zile lungi mi le-am pierdut,
Să mă-mprietenesc cu tine: 20   Tu-mi umblai sfiios, Sorine,
?i plîngea durerea-n mine
Că tu nu te-ai priceput.
Nu te-ai priceput! Am fost rea ?i n-a? fi vrut 25  Să te las, ca altă fată, Să mă strîngi tu sărutată? Dar m-ai întrebat vrodată?
7
Mă-nvingea să te sărut Eu pe tine! Pe-ntrecut 30   Chip cătam cu viclenie Să te fac să-ntrebi, ?i mie Mi-a fost luni întregi mînie Că tu nu te-ai priceput.
Nu te-ai priceput 1 35   Zici că de m-ai fi cerut Mamei tale noră-n casă, N-a? fi vrut să merg? E, lasă! Că de-o fată cui-i pasă, Nu se ia după părut! 40   De-ntrebai, ai fi văzut! Tu să fi-nceput iubitul, Că-i făceam eu isprăvitul — Tu cu pîinea ?i cu?itul Mori flămînd, nepriceput!
I i
i I
FATMA
în faptul dimine?ii, prin parc, îngîndurată, Se plimbă visătoare Fatma, frumoasa fată A marelui Ben-Qmar, califul din Bagdad — Iar tinerele-i plete de peste umeri cad 5   Pe piept, ?i ea le prinde mănunchi în alba-i mină. Zîmbind s-a?ează fata aproape de fîntînă Pe-o lespede de marmor, privind cu gîndul dus La gura de balaur ce-azvîrle apa-n sus.
Tiptil atunci din umbra tufi?ului răsare 10   Nin-Musa, rob din Yemen. El iese din cărare, S-apropie de fată, o prinde pe furi?, S-apleacă, o sărută ?i piere prin tufi?. Fatma răsare-n ?ipet, de spaimă îngălbinită.
— „El are fes ca-n Yemen ?i haina zdrăn?uită!" — 15   ?i grabnic eunucii se-n?iră, urmărind
Ga ?erpii prin tufi?uri pe Musa-Nin, ?i-1 prind.
Fatma plîngînd se duce la tată-său ?i-i spune.
— „Voi pune servitorii să-1 bată! ?i voi pune Să-1 tîrîie d-a lungul Bagdadului, legat
20   De-a calului meu coadă, de-a celui mai turbat! Mi?elul!" ?i Ben-Omar izbe?te cu piciorul ?i dă un semn. în lan?uri legat, cutezătorul Nin-Musa intră palid, cu ochii la pămînt — El are fes ca-n Yemen ?i-o zdran?ă de vesmînt.
25   Fatma stă răzimată de-al tronului pilastru, ?i sclavul stă nairite-i, El are fes albastru.
9
Si-alba?tri are ochii, d-un farmec dureros; E tînăr ?i e palid ?i-a?a e de frumos! S-aruncă furtunatic spre rob atunci sultanul 30   ?i-i fulgeră-n cap ochii ?i-n mină iataganul:
— „Acesta e?" Si fata se-ndoaie pu?intel:
— „N-a fost acesta, tată ! — Să nu love?ti în el!1
NUNTA ZAMFIREI
E lung pămîntul, ba e lat, Dar ca Săgeată de bogat Nici astăzi domn pe lume nu-i, ?i-avea o fată, — fata lui — 5   Icoană-ntr-un altar s-o pui La închinat.
?i dac-a fost pe?ită des, E lucru tare cu-n?eles, Dar dintr-al prin?ilor ?irag, 10   Cî?i au trecut al casei prag, De bună seamă cel mai drag A fost ales.
El, cel mai drag! El a venit Dintr-un afund de Răsărit, 15   Un prin? frumos ?i tinerel, ?i fata s-a-ndrăgit de el. Că doară tocmai Viorel
I-a fost menit.
?i s-a pornit apoi cuvînt! 20   ?i patru margini de pămînt
Ce strimte-au fost în largul lor, Cînd a pornit s-alerge-n zbor Acest cuvînt mai călător
Decît un vînt!
ll
25   Ca ieri, cuvîntul din vecini S-a dus ca astăzi prin străini, Lăsînd pe to?i, din cît afund 0 mie de crăimi ascund, To?i craii multului rotund
30 De veste plini.
?i-a?un.C;i 4m ^tron s-a ridicat Un împărat după-mpărat ?i regii-n purpur s-au încins, ?i doamnele grăbit au prins 35   Să se gătească dinadins,
Ca niciodat'.
Iar cînd a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit, Din mun?i ?i văi, de peste mări, 40   Din larg cuprins de multe zări, Nunta?i din nouăzeci de ?ări S-au răscolit.
De cum a dat în fapt de zori Veneau cu fete ?i feciori 45   Trăsnind rădvanele de crai, Pe netede poteci de plai: La tot rădvanul patru cai,
Ba patru sori.
Din fundul lumii, mai din sus, 50   ?i din Zorit, ?i din Apus,
Din cît loc po?i gîndind să ba?i Venit-au roiuri de-mpăra?i Cu stemă-n frunte ?i-mbrăca?i Cum astăzi nu-s.
55   Sosit era bătrînul Grui Cu Sanda ?i Rusanda lui, ?i ?inte?, cel cu trainic rost, Cu Lia lui sosit a fost, ?i Barde? cel cu adăpost
60 *        Prin mun?i sîlhui.
12
?i al?ii, Doamne! Drag alint De trupuri prinse-n mărgărint! Ce fete dragi! Dar ce comori Pe rochii lungi ?esute-n flori! 65   Iar hainele de pe feciori
Sclipeau de-argint.
Voinicii cai spumau în salt; ?i-n creasta coifului înalt Prin vulturi vîntul viu vuia, 70   Vrun prin? mai tînăr cînd trecea C-un bra? în ?old ?i pe prăsea Cu celălalt.
Iar mai spre-amiazi, din depărtări Văzutu-s-a crescînd în zări 75   Rădvan cu mire, cu năna?i, Cu socri mari ?i cu nunta?i, ?i nouăzeci de feciora?i
Veneau călări.
?i ca la mîndre nun?i de crai 80   Ie?it-a-n cale-ales alai
De sfetnici mul?i ?i mult popor Cu muzici multe-n fruntea lor; ?i drumul tot era covor
De flori de mai.
85   Iar cînd alaiul s-a oprit ?i Paltin-crai a stărostit A prins să sune sunet viu De treasc ?i trîmbi?i ?i de chiu — Dar ce scriu eu? Oricum să scriu
90 E nemplinit!
?i-atunci de peste larg pridvor, Din dalb iatac de foi?or Ie?i Zamfira-n mers iste?, Frumoasă ca un gînd răzle?, 95   Cu trupul nalt, cu părul cre?, Cu pas u?or.
13
.a
Un trandafir în văi părea; Mlădiul trup i-1 încingea Un brîu de-argint, dar toată-n tot 100   Frumoasă cît eu nici nu pot O mai frumoasă să-mi socot
Cu mintea mea.
?i ea mergînd spre Viorel, De mînă cînd a prins-o el, 105   Ro?ind s-a zăpăcit de drag, — Vătavul a dat semn din steag ?i atunci porniră to?i ?ireag încetinel.
?i-n vremea cît s-au cununat 110   S-a-ntins poporul adunat
Să joace-n drum după tilinci: Feciori, la zece fete, cinci, Cu zdrîngăneii la opinci
Ca-n port de sat.
115   Trei pa?i la stînga lini?or
?i al?i trei pa?i la dreapta lor; Se prind de mîni ?i se desprind, S-adună cerc ?i iar se-ntind, ?i bat pămîntul tropotind
120   ' In tact u?or.
Iar la ospă?! Un rîu de vin! Mai un hotar tot a fost plin De mese, ?i tot oaspe?i rari, Tot crai ?i tot crăiese mari, 125   Alăturea cu ghinărari
De neam străin.
A fost atîta chiu ?i cînt Cum nu s-a pomenit cuvînt! ?i soarele mirat sta-n loc, 130   Că 1-a ajuns ?i-acest noroc, Să vadă el atîta joc
P-acest pămînt!
De-ai fi văzut cum au jucat Copilele de împărat, 135  Frumoase toate ?i întrulpi,
Cu ochi ?ire?i ca cei de vulpi, Cu rochii scurte pînă-n pulpi, Cu păr buclat.
?i principi falnici ?i-ndrăzne?i, 140   De-al căror buzdugan iste?
Perit-au zmei din iaduri sco?i! De-ai fi văzut jucînd voio?i ?i fe?i-voinici, ?i fe?i-frumo?i, ?i logofe?i.
145   Ba Pene?-împărat, văzînd Pe Barbă-Cot, piticul, stînd Pe-un gard de-alături privitor, L-a pus la joc! ?i-ntre popor Sărea piticu-ntr-un picior
150 De nu-?i da rînd !
Sînt grei bătrînii de pornit, j Dar de-i porne?ti, sînt grei de-oprit! ?i s-au pornit bărbo?ii regi Cu sfetnicii-nvechi?i în legi 155   ?i patruzeci de zile-ntregi
Au tot nuntit.
?i vesel Mugur-împărat Ca cel dintîi s-a ridicat ?i, cu paharul plin în mîni, 160   Precum e felul din bătrîni La orice chef între români, El a-nchinat.
?i-a zis: — „Cît mac e prin livezi, Atî?i ani la miri urez! 165   ?i-un prin? la anul! blînd ?i mic, Să crească mare ?i voinic, — Iar noi să mai jucăm un pic ?i la botez 1"
14
6
?i roata morii cînlă Cuvinte cu-n?eles. Ea cîntă înainte; 30   Cînt ?i eu după ea — Moraru-?i face cruce Privind în urma mea.
CÎNTECUL FUSULUI
Eu mi-am făcut un cîntec Stînd singură-n iatac — Eu mi-am făcut un cîntec, ?i n-a? fi vrut să-1 fac. 5   Dar fusul e de vină Că se-nvîrtea mereu, ?i ce-mi cînta nainte Cîntam pe urmă eu.
De-atunci îl cînt întruna 10   Că-mi vine-a?a nevrînd; De-a? face orice-a? face, Nu pot să-1 scot din gînd. îl cînt torcînd la vatră ?i-1 cînt mergînd pe drum 15   ?i nu pricep ce-i asta, ?i nu ?tiu, biata, cum?
Adese stînd la cină Simt lacrimile des, Nu pot mînca de lacrimi 20   ?i trebuie să ies Afară-n vînt, afară, Că-mi arde capul tot, ?i-ngrop în palme capul ?i-mi cînt amarul tot.
25   Am stat la roata morii, ?i roata umblă des,
?i-am mers pe malul apei,
în valuri să-mi îngrop 35   ?i cîntecul, ?i-amarul —
Dar a-nceput un plop
Să cînte, ?i to?i plopii
Cîntau duios în vînt,
?i m-am trezit dodată 40   Că plîng ?i eu ?i cînt!
?i-am mers pe lunci, dar jalnic, D-a lungul peste lunci, Cum plîng ?i cîntă toate! ?i-n crîng m-am dus atunci — 45   Nu-i loc mai bun pe lume De plîns decît în crîng! Ah, toate plîng, ?i satul Se miră că eu plîng!
Dar fusul e de vină,
50   Că se-nvîrtea mereu, ?i el cînta un cîntec, ?i-1 ?tiu d-atunci ?i eu! ?i-ncet ce trece via?a Cînd n-ai nici un noroc —
55   Mai iute dac-ar trece,
De-ar sta mai bine-n loc !
De-ar sta pe loc mai bine! Ori loc eu să-mi găsesc Să pot să plîng cu hohot — 60   Nici asta nu-ndrăznesc ! Că mama mă tot ceartă ?i tata-i supărat,
16
6*
1?
?i-n ochii mei se uită To?i oamenii din sat.
65  Ah, seara, numai seara, Mă simt la largul meu, Că-ngrop în perne capul ?i, pînă-n zori mereu, Tot plîng ca o nebună
70   ?i perna-n bra?e o string, ?i plîng, că nu mă vede Măicu?ă-mea că plîng.
BALADĂ ALBANEZĂ
Fiul pa?ei din Ianina Un cal negru-n rîu adapă, Pe cînd vine după apă Cu vas alb pe cap Despina. 5   Dar din munte, de pe creastă, George cată-n văi ?i vede ?i pe turc ?i pe nevastă.
Fiul pa?ei din Ianina De la pept o floare scoate 10   ?i-o aruncă-n val, să-noate Pînă-n vale la Despina. George-n munte pumnii-?i strînge, Buza cruntă-n din?i o mu?că ?i de multă ciudă plînge.
15   Fiul pa?ei din Ianina Vesel bra?ele-?i întinde, Cînd se pleacă-ncet ?i-i prinde Crinul de pe rîu Despina. Ce, la pept a pus ea floare?
20   Dar ?i-n munte George pune Plumbii sub scăpărătoare.
Fiul pa?ei din Ianina Blînd desmeardă alba frunte A nevestei, dar din munte 25  Moarte-aduce carabina.
19
Nu în cal, nu-n fiul pa?ei, Plumbul a mers drept în crinul Pus pe albul pept al la?ei.
Fiul pa?ei din Ianina 30   Sare-n ?ea, îndoaie brîul,
Bate-n cal nebun cu frîul —
?i-1 ajunge carabina:
Nu-n pept strîns cu haină verde,
Ci-ntr-un bra?, mai mult neveste 35   Cu-acel bra? să nu desmerde!
ARMINGENII
Pe cînd umbla Hristos prin ?ară Lă?ind cuvîntul său frumos, Ovreii to?i i-au scos ocară ?i cărturari de-ai lor cercară 5   Prilegi să piardă pe Hristos.
A?a,-ntr-o noapte-ntunecată Cînd vecinicul Mîntuitor Dormea-ntr-o casă-ncre?tinată, Găsitu-l-au ovreii-ndată 10   ?i sfat făcut-au de omor.
La miezul nop?ii aveau să vie La casa unde el dormea — ?i, casa pentru ca s-o ?tie, Au pus ca semn ?i mărturie 15   în fa?a casei o nuia.
Dar Dumnezeu, cel ce scoboară ?i-n gîndul cel mai nevădit, Nu lăsă p-al său fiu să moară, Căci a răscumpărării oară 20  ?i vremea mor?ii n-a sosit.
?i Dumnezeu orbit-a firea Ovreilor împin?i la rău, încît să n-aibă nicăirea Vrun chip de-a făptui perirea 25   Născutului din Dumnezeu.
21
La mezul nop?ii-n gloată mare Ovreii pe furi? pornesc — Sînt mu?i ovreii de mirare, Că ei la casa fiecare 30   Ga semn cîte-o nuia zăresc.
— „Dac-am pierdut ?i astăzi prada, Gu greu putea-vom s-o găsim." Porne?te-apoi răgnind grămada, Perîndă-n zgomot toată strada 35   Tăcutului Ierusalim.
Dar neputînd să mai găsească Pe Christ ca să-1 omoare-n somn, Perdut-au noaptea du?mănească ?i n-au putut să-ndeplinească 40   Perirea ve?nicului Domn.
?i dintr-acea zi-nainte Rămas-a obicei, ?i spun, Ca pentru-aducerea-aminte De noaptea mîntuirii sfinte 45   Românii ?i-azi armingeni pun.
REA DE PLATĂ
Ea vine de la moară; ?i jos în ulicioară Punîndu-?i sacul, iacă Nu-1 poate ridica. 5   — „?i-1 duc eu!"—„Cum?"—„Pe plată!" Iar ea, cuminte fată, Se ?i-nvoie?te-ndată. De ce-ar ?i zice ba?
Eu plec cu sacu-n spate. 10   La calea jumătate
Cer plata, trei săruturi.
Dar uite, felul ei:
Stă-n drum ?i să socoate,
?i-mi spune cîte toate, 15  Că-s scump, că ea nu poate,
Că prea sînt multe trei!
Cu două să-nvoie?te, Iar unul mi-1 plăte?te, Cu altul să-mi rămîie 20   Datoare pe-nserat.
Dar n-am să-1 văd cît veacul! ?i iată-mă, săracul, Să-i duc o po?tie sacul P-un singur sărutat!
23
f ; mm—T
25
30
FATA MORARULUI
Sub plopii rari apele sună ?i plopii rari vîjie-n vînt, Iar roata se-nvîrte nebună! Eu stau la covată ?i cînt, 5   Dar singură nu ?tiu ce cînt, ?i-n ochii mei lacrimi s-adună.
A?a-i de-ntunerec afară! Din cer un iad pînă-n pămînt. Eu cînt tot un cîntec d-aseară 10   ?i-a?a mi-e de silă să-1 cînt, ?i tremur ?i n-a? vrea să-1 cînt, ?i-1 tac, dar nevrînd îl cînt iară!
O, stînge-te, lampă, te stinge! Că brîul de-ncins mi-a fost lung, 15   Dar brîul meu astăzi mă strînge, La copcii cu greu îl ajung! A?a de cu greu îl ajung, ?i-n copcii el trupul mi-1 fringe!
Dormi, mamă, dormi, draga mea mamă, 20  Să nu-ntrebi de ce nu dorm eu! Obrazul ascuns sub năframă E martur păcatului meu. E martur amarului meu: Tu n-ai băgat încă de seamă!
Sub plopii rari apele sună, ?i plopii rari vîjie-n vînt, Scot hohote parcă să-mi spună, In rîs, ce nemernică sînt! Ce rea, ce nemernică sînt, Iar apele-mi strigă: — „Nebună!"
O, macină grîul mai bine ?i-nvîrte-te, roată, mereu! Că lumea să-nvîrte cu mine, ?i vreu, ?i eu nu ?tiu ce vreu ! Ba lasă, că ?tiu eu ce vreu: A? vrea să fiu, roată, supt tine!
24
25
30
CRĂIASA ZÎNELOR
Orcanul însu?i stă domol
?i-n gînduri dulci să pierde, Cînd zînele cu pieptul gol
Răsar pe lunca verde. 5   U?oare, ca de neguri, fug
Prin lini?tea adîncă, Obrajii lor, ca flori de rug,
Sînt nesăruta?i încă.
Vezi tu departe-n Răsărit 10 Aprins lucind ca focul
Palatul lor? împrejmuit 45
Cu zid d-argint e locul: Acolo ele-n veci nu mor
?i vara-n veci nu moare, 15   Iar ele-?i au crăiasa lor
Si toate sînt fecioare.
50
La ?ara lor nici zmei n-ajung!
Dar într-o zi, la poartă, Bătu, de drumul greu ?i lung, 20 Slăbită ?i mai moartă,
O fată de-mpărat, cerînd 5$
Un loc de mas, sărmana, Si să ruga milos de blînd,
— „?i cum te cheamă?" —• „Ana",
60
26
— „Eu nu pot, Ano, să-?i descui;
Acest drept al meu nu e. Crăiasei noastre am să-i spui
Să vie să-?i descuie." P-un nor de aur lunecînd
A zînelor crăiasă Venea cu părul rîurînd,
Rîu galben de mătasă.
Crăiasa în purpur ?i-n smarald S-ascunde, nu s-ascunde,
Străba?i cu ochii viul cald Al formelor rotunde.
Ard flăcări ochii ei crăie?ti Cum stă la zid plecată:
— „Descui. Dar eu mă tem că e?ti
Fecior!" — „Ba nu; sînt fată!"
?i dîndu-i zînele-adăpost
Trăia cu ele soră. Dar într-o zi a fost ce-a fost
Că nu s-a dus la horă ?i-avînd inel, ea se juca
Stînd singură-ntr-o vale; Pe-acolo doamna se plimba
Si-a dat de Ana-n cale.
— „Ce ai tu, Ano?" —„Uite ce-i!"
Crăiasa schimbă fe?e, Că n-a văzut în via?a ei
Inel, ?i ce mîndre?e! Din piatra tronului din rai
Cioplit în flori maestre, El singur unui fiu de crai
D-ajuns i-ar fi fost zestre.
— „?i cum îi zici?" — „Inel îi zic!"
Pe degetul suleget Al zînei pus, pe cel mai mic, Crescut părea pe deget.
- 27
I
— „O, dă-mi-1 mie!" drăgăla?
Se roagă ea-mbătată.
— „?i-1 dau, stăpîno, de mă la?i
Să te cuprind o dată 1"
65   Crăiasa-n veselia ei
Cu grabă se-nvoie?te:
— „Mă strîngi la pept, ?i-atîta ce-i?"
?i peptul Anei cre?te, ?i cum întinde bra?ul drept 70        Mai viu îi bate peptul ?i tremură, strîngînd la pept
Pe doamnă-sa cu dreptul.
— „Atîta ce-i?" — „Dar m-a durut!
Să nu pui mina stingă!" 75   ?i-n urmă zîna s-a zbătut
Că prea mult vrea s-o strîngă. A?a fac ?i copiii-n joc
Cînd nu-?i în?eleg vrerea, Dar zînei i-a părut d-atunci 80 Că i-a slăbit puterea.
A doua zi, sub umbre rari
De pom cu floarea albă, Făcea, avînd mărgăritari,
Dintr-în?ii Ana salbă. 85   Crăiasa vine iar. Zărind
Frumoasa jucărie, Aprin?ii-i ochi mai mult s-aprind
Să aib-acea mîndrie.
— „Ce-i asta?" — „Salbă 1" Ard răzle? 90 Mărgeanuri ro?ii-n pară,
?i n-ai fi dat d-ajunsul pre? Al salbei, dind o ?ară.
— „?i cui o dai tu?" Pătima?
Zîmbind crăiasa-ngînă: 95   — „?i"0 dau ?i ?ie, de mă la?i Să te sărut, stăpînă!"
Pe nimeni ea n-a sărutat, Ori poate flori ?i fluturi,
Dar pentru salbă i-ar fi dat 100 ?i-o sută de săruturi.
A?a fac doi copii în joc,
Cînd nu-n?eleg ce-i jocul,
Dar zînei i-a părut d-atunci Că i-a perit norocul.
105  A treia zi, privind în lac Copila, ca-n oglindă, Cerca ?i nu putea pe plac
Un brîu pe trup să-?i prindă. Crăiasa vine iar. Grăbit 110        S-a-ncins atunci crăiasa, ?i cît de strîns i s-a lipit De caldul trup mătasa!
Ea bate-n palme, vede-n lac Că strînsă-i stă mai bine; 115   Rotunde, ca un cap de mac, Stau sînurile pline, Mai naltă pare, ?i-n umblat
Mlădie ca o varga, Ea simte cît de rău i-a stat 120 în haina ei cea largă.
?i ochii-i otrăvi?i de dulci La brîu sălbatici cată.
— „?i-1 dau, cu tine de mă culci
Alăturea o dată!" 125   — „Dar, Ano, pentru ce nu-mi cei Altce, că am eu multe!"
— „Nu vreu!" ?i-n urmă asta ce-i?
De ce să n-o asculte?
?ti?i voi povestea, cînd un fiu 130 De împărat odată,
în pept cu dor turbat de viu, S-a îmbrăcat în fată,
28
29
?i-avînd în loc de palo? fus, ?i-n loc de coif năframă, 135   Pe peptul tînăr el ?i-a pus Alti?ă-n loc de-aramă?
El stă pe tron, ?i lîngă el Ce trist crăiasa pîînge!
Cu mîna ei cea cu inel 140 Rupîndu-?i salba, strînge
Genunchii lui, ea stă-n genunchi! ?i brîul ?i-1 dezleagă,
?i păru-i desfăcut mănunchi li umple fa?a-ntreagă.
145   —„ Eu toate, toate le-am perdut! ?i Dumnezeu mă peardă Din ochii lui, că te-am crezut!"
El rîde ?i-o desmeardă: — „Acum nu-i timp să te boce?ti; 150        Tu vii cu mine-acasă; Crăiasă dacă nu mai e?ti, | Vei fi împărăteasă!"
to
PUNTEA LUI RUMI
^^^^^^^^^^^
- ^\ - - x ......... - * *~    >. ****
^^^^
io
15
I
Rumi adunase-n creier Toată cumin?ia lumii — ?i-ntr-o zi regele Gupta Cheamă la palat pe Rumi. — „Mîne-i Anul nou, ?tii bine. ?i-obicei din vremuri este Ca-ntr-aeeastă zi să fie Sărbătoare de neveste.
?i-a? dori vrun lucru mare! Tu e?ti sfînt, a?a se spune, Faci minuni; ?i mine tocmai Ce n-a? da pentr-o minune, înmul?im splendoarea zilei — Vrei? Găse?ti tu una-n pripă." Rumi a rămas pe gînduri, Negăsind răspuns o clipă.
?i-a plecat. Făcuse dînsul Mari minuni de altădată, Dar acum avea prilejul 20   Pentru cea mai minunată.
II
P-un ?es larg sînt adunate Gin?ile din Himalaia,
31
Cuvîntare rostită de G. Co?buc la deschiderea societă?ii ^Virtus romana rediviva"
7 — Opere alese vol. I, G. Co?buc
30
35
O?teni negri-n coifuri albe, Principi, preo?i, sclavi ?i raia. 25   To?i bărba?ii stau doparte, Iar la mijloc stau fecioare ?i neveste-n largă horă, Toate-n port de sărbătoare.
Iar regina joacă-n frunte Cu optzeci de principese. La un semn s-alină jocul, ?i-acum Rumi-n mijloc iese. El avea un cort doparte, Iar în cort? Gine-ar ?ti spune! El încet desface cortul Cu ascunsa lui minune.
Să ivesc doi stîlpi, în urmă Al?ii doi, apoi mărunte Peste stîlpi cîteva scînduri. 40  Ce era? O simplă punte.
— „Rege, nimeni nu cunoa?te Ce-i în sufletul femeii, Numai cei de sus! ?i iată ?i-ntr-un lemn s-arată zeii!
De va trece peste punte O femeie credincioasă, Se va-nfrumo?a femeia Rămîind mereu frumoasă. De va trece însă una Care ?i-a-n?elat bărbatul, Ea se va negri ca noaptea, Astfel ispă?ind păcatul.
Dar eu cred că nu-i nici una Cu păcate! Cea mai castă
55  Treacă-ntîi! ?i-apoi să treacă Rînd pe rînd cîte-o nevastă." ?i-a tăcut. Erau în ?iruri Zeci de mii ?i mii de sute De femei: ce de credin?ă
60   La un loc, ce de virtute !
45
50
65
70
75
80
S5
90
95
Dar virtutea — zice Veda — Este mută, vecinie rece. Gupta strigă, dă un ordin, Dă pe-al doilea, dă vro zece ?-apoi zîmbitor prive?te Spre regină: — „De să poate, Treci tu-n?îij ?i după tine Au să treacă-n urmă toate!"
— „Dacă vrei, eu trec, nu-mi pasă Dar chiar eu? Nu să cuvine
Să pui, rege, la-ndoială Sufletul unei regine. Mă-nro?e?te singur gîndul Că tu ai aflat cu cale Tocmai azi să pui la probă Inima nevestei tale!"
?i-a rămas pe loc regina. Regele-a privit sinistru Spre Nipunica, nevasta Celui mai frumos ministru.
— „Iartă, rege, zise dînsa, Nu pot suferi privirea Multor ochi! Sînt sfiicioasă; Eu a? trece, însă firea..."
Principesele-nro?ite Bucuros voiau să treacă, Dar putea să mintă puntea, Vrun nedrept putea să facă. Ori mai ?tii? Bătrînul Rumi Face-o glumă, cum se vede; ?i-i atît de slabă puntea, Că-n ea nu te po?i încrede.
?-apoi cum să creadă lumea Ce vor spune ne?te lemne? Regele, mu?eîndu-?i gura, A tăcut, convins pesemne.
32
7*
33
'—„Dar minunea unde-i, Rumi?'
I-a cuprins o presim?ire
Punînd degetul pe frunte A zîmbit bătrînul preot:
?i-au căzut pe multe gînduri.
Iar nevestele? Vădite
100
„Puntea e ca orice punte!
Cu virtutea-n fa?a lumii,
Nici păcatul, dar azi, rege,
Nici virtutea n-o arată,
135  Făceau haz că d-astă dată A pă?it ru?ine Rumi.
Dintr-o punte mincinoasă Trei minuni tu po?i alege.
105   Multe bunuri are omul,
Dar virtutea cea mai mare E să nu să ?ie mîndru Cu virtu?ile ce are; Deci nu-i o minune dacă
110   Dintr-atîte mii de sute
De femei, nici una mîndră N-am găsit de-a ei virtute?
Iar frumuse?a-i bun netrainic ?i ispititor la rele,
115   ?tiu nevestele acest lucru,
?i, vezi, ce cumin?i sînt ele! Cînd ajungerea frumuse?ii Este-atît de lesnicioasă, Nu-i minune că nici una
120   N-a voit a fi frumoasă?
Iar minunea cea de-a treia, Care va fi vecinie nouă, E că to?i noi pînă astăzi N-am ?tiut pe cele două !" 125   A rîs regele, curtenii
To?i au rîs, ?i-a rîs poporul Si-a rîs însu?i sfîntul Rumi, De minuni iscoditorul.
Dar rîzînd, priveau bărba?ii 130   Neîncrezători la seînduri:
34
GAZEL
10
Oamenii mă-nvinuiese Că sînt tînăr ?i iubesc!
Tu mi-ai zis să viu la moară Pe-nsărat, să te-ntîlnesc,
Dar la moara dau de prieteni, ?i de prieteni mă feresc.
Te-am văzut ?i ieri pe-o cale, M-am temut să te opresc,
Că de mama mi-e ru?ine ?i de tine mă sfiesc.
Mi-e necaz pe toată lumea ?i mi-e ciudă că trăiesc:
Te-a? lăsa ?i mi-e cu jale, Te-as iubi si nu-ndrăznesc!
RUGĂMINTEA DIN URMĂ
(după Lermontov)
E?ti schilav tot I Un cer?etor
Te-ntorci acum acasă, ?i ce fecior frumos erai!
Dar oricum e?ti, ce-?i pasă! 5   Tu vei vedea iar satul tău ?i casa voastră-n vale, ?i biata mamă-?i va ie?i
Plîngînd în cale.
?i eu rămîn să mor pe-aici 10        Cu liftele păgîne I
Ah, parcă simt că n-am s-ajung
Să văd ziua de mîne. Cu douăzeci deodată-n car La groapă mă vor duce, 15   ?i, bun e Domnul, de-om avea La cap o cruce.
Noi de copii ne ?tim, ?i-am fost
Ca fra?ii, ba mai bine. Eu de-am avut un singur ban 20 L-am împăr?it cu tine ;
?i tu cu gura foc prindeai
Să-mi dai ajutorare; Să-?i răsplătească Dumnezeu,
Că-i bun ?i marel
(
i
36
37
25  ?i-auzi acum! De-or întreba In sat de-a mea venire Tu-n loc de adevăr să spui Că n-ai de mine ?tire, Că n-am fost la un regiment — 30        Dar spune-le ce-?i place. Că pentru ei ori viu, ori mort, Totuna face.
Iar mamei — Doamne, cum a? vrea Credin?a s-o în?ele! 35   Să-i spui că m-ai lăsat rănit La Turnu-Măgurele, Dar voi sosi cît de-n curînd.
Ascultă-mi rugămintea, Că mama, dac-ar ?ti că-s mort,
?i-ar perde mintea.
40   Tu s-o amîi cu zi de zi ?i spune-i cîte toate, Ea e bătrînă, n-are mult
Să mai trăiască, poate; ?i pentru ce să-i amără?ti 45        ?i zilele pu?ine?
Că n-are-n lume bun ?i drag Decît pe mine.
Iar Linii, de s-ar întîmplă Să vă-ntîlni?i vrodată, 50   Să-i spui că-s sănătos ?i-a? vrea S-o aflu măritată. Tu uită-i-te-n ochi să vezi
De-o doare ori n-o doare; Iar dacă vei vedea-o stînd 55 Nepăsătoare,
Să-i spui că m-ai lăsat rănit
Pe umedele paie, Că doctorul în carnea mea
Adîncă brazdă taie,
38
60   Că de dureri eu mă izbesc ?i urlu ziua-ntreagă, ?i c-am murit gîndind la ea,
Că mi-a fost dragă.
?i dacă ochii ei atunci 65 Mai tulburi se vor face,
N-o mîngîia ! E de prisos, Te rog s-o la?i în pace. O frunză ve?tedă nu-?i dă
Cuvînt să zici că-i toamnă 70   ?i-o lacrimă în ochii ei
Nimic nu-nseamnă!
?i-acum dă-mi mina! A sunat
Cornistul de plecare, Du Oltului din partea mea 75 O caldă salutare,
?i-ajuns în ?ară, eu te rog,
Fă-mi cel din urmă bine: Pămîntul ?ării să-1 săru?i
?i pentru mine!
i
LOGICĂ
Popa Toader, din scripturi, Dă lui Mitru-nvă?ături:
— „Mitre, ?tii ce spune psaltul?
Să nu faci în via?a ta ] 5   Ceea ce te-ar supăra
De ?i-ar face-o altul!"
Mitru stă ?i stă gîndind, De el multe nu să prind.
— „Dar mai ?tiu eu cum e asta! 10   Altul da! zici în?elept,
D-apoi eu? Să n-am eu drept Să-mi sărut nevasta?"
I
ROMAN?Ă
(după un cîntec grecesc)
Te-ain strîns sărutindu-te, Radă, Tîrziu într-o noapte d-april — Azi mai fiecare copil Ne cîntă iubirea pe stradă. 5   Că oameni de?i n-au ?tiut De noi ?i de tainele noastre, Dar stelele bol?ii albastre Văd toate, ?i ele-au văzut.
?i-e stea, căzătoare din cer, 10   Ea mării ne-a spus sărutarea, ?i luntrei ne-a spus apoi marea, Iar luntrea ne-a spus la năier. Pe ?ărm erau stoluri de fete Cu drag de năier ascultînd — 15   ?i ele rîdeau scuturînd
Flori albe din negrele plete.
Iar fetele-un cîntec făcură ?i-i deteră aripi de vînt; Batjocur-au pus ele-n cint 20   ?i patimă, dragă, ?i ură. ?i astfel, de noaptea d-april In lume sînt cîntece, Radă: Ne cîntă iubirea pe stradă Azi mai fiecare copil.
40
41
CÎNTEC ORIENTAL
EX OSSIBUS ULTOR!
Nu-i oa ea~n ora?ul boi
Mai frumoasă fată — ! Ea se-nchină? Cei atei
Sînt bigo?i deodată. 5   Iese-n stradă? S-a făcut
Pe-al ei pas lumină— Ea zîmbe?te? De e nor,
Vremea se-nsenină.
Ea să scaldă? îngeri vin j 10 Să s-ascundă-n spume. j
Stă la geam? Pe sub fere?ti j
Nu încapi de lume. Iese-n pia?ă? Scad în pre? Florile deodată — 15   Nu-i ca ea-n ora?ul tot
Mai frumoasă fată ! j
!
!
A fost un tinăr împărat — De la mi?ei a smuls averea ?i-a smuls de la tirani puterea ?i mul?i nebuni a spînzurat.
Dar patru in?i vorbind în ?oapte L-au dus în giulgiuri învălit ?i-n codru cel mai tăinuit L-au îngropat tîrziu în noapte.
Cei tari au zis: „A fost mi?el! Ne-a prigonit prea multă vreme." Iar popii fulgerau blăsteme în cei ce mai vorbeau de el:
Nici voie să-?i cernească portul, Nici drept să-1 plîngă n-au avut, ?i niciodată n-au ?tiut în ce pămînt le doarme mortul.
?i nu vor ?ti! Căci groapa lui în blăstemat pămînt s-ascunde. Nici soare-acolo nu pătrunde, Nici plîngerile nimărui.
Jurat-a iadul să-ngrădească Cu nop?i de veci acest mormînt; Iar brazii tac, că nici un vînt Nu-i clatină ca să vorbească.
42
43
25   Dar noaptea-n zare, uneori, Cînd e furtună-n depărtare, La margini de-orizont răsare Un fulger alb, tîrziu spre zori, ?i-ntruna spre pădure arată
30   ?i scapără spre ea mereu; E, parc-arată Dumnezeu Spre groapa cea de veci uitată.
Iar într-o noapte va lovi!
?i spintecată de lumină 35  Fugi-va noaptea cea haină,
?i brazii-n flăcări or vorbi:
?i-atunci, cu fulgerul tovară?,
Ie?i-va mortul împărat,
?i-n iadul lor, de-unde-au plecat, 40   S-or prăbu?i tiranii iară?.
ClNTEC
Zice vodă:—„Iar la greu! Dragii mo?ului, în ?ară Vin paginii foc ?i pară, Dar cum vin s-or duce iară, Procle?ii lui Dumnezeu! De vom prinde-n ?ară turcii, Să le dăm, ?i voi ?i eu,
Cinstea furcii!"
10
15
Zice vodă: — „Bate?i voi Marginea, că e mai bine; Ce-i la mijloc, las' pe mine! Cu ei numai iadul ?ine, Iar Hristos e-n rînd cu noi! Haid', să le stîrpim răsadul, Că e plin de mar?afoi
?arigradul!"
Vodă-n sîrg a ?i purces; După el o?tirea-n fugă. Uite, turcii lasă rugă, 20   Lasă tot ?i-o rup la fugă,
Nu mai ?tiu ce-i deal, ce-i ?es. Care-o fi scăpat din gloată Nu ?i-a mai venit în ori
Via?a toată...
45
25
30
Zice vodă: —„Sănăto?i, Dragii mo?ului, cu bine! Roat-acum pe lingă mine, Naiu-n mîni, ?i cupe pline, Pe-obiceiul din strămo?i. Cu voinicii-mi place traiul, Ori îi văd cu spada-n mîni, Ori cu naiul."
35
40
Zice vodă:—„După vremi Mul?i păgîni am dat de smintă! Să-i mai judeci cînd s-alintă, — Cînd e?ti bun ?i ai o flintă, Nici de dracul nu te temi. Turci.i-s mul?i, de-opresc cu palma Prutul tot, dar cînd ne văd
Fusr de-a valma."
?i-acum fiul lui Bogdan Din brîu spada ?i-o dezleagă, ?i-a plecat cu oastea-ntreagă Loc de sfînt loca? s-aleagă, Căci a?a ?tia ?tefan: Unde-i loc să sapi morminte De păgîni, e loc să nal?i Case sfinte.
POET SI CRITIC
— „Ce ?tiu nu vreu să ?in secret Te rog să la?i în pace muza, Căci tu e?ti cel^ mai prost poet In Siracuza. 5   Troheii ?chiopi ?i iambii duri; ?i nici nu ?tii măcar să-i furi!"
Dar n-a sfîr?it, căci Dionis, Ga un al doilea Ajax mitic, A rîs de furie ?i-a-nchis io In turn pe critic.
P-un biet Omer îl po?i nega; Dar cînd e prin?, e altceva.
Orice poet ca rege-i prost; Dar ca poet e orice rege 15   Un geniu cum pu?ini au fost!
Deci să-n?elege: De ce murind fu Nero trist, Nu ca-mpărat, ci ca artist.
?i bietul critic, otrăvit 20   D-ale slujba?ilor insulte, Trei păr?i din zi era silit
Mereu s-asculte To?i iambii despre cari a zis Că-s cei mai pro?ti din cî?i s-au scris.
47
8
25   Din zori de zi un sclav îi sta La cap, citind pînă-ndeseară; A?a ?i ieri, ?i azi a?a
?i mîine iară. ?i tot tavanul era scris
30   Cu versuri d-a lui Dionis.
Dar după ce-a trecut un an, Slujba?ul vine ?i-1 veste?te Că-1 iartă nobilul tiran,
?i că-1 pofte?te 35   Să meargă la palat curînd. Poetul 1-a primit rîzînd.
— „Am versuri iar! Un nou volum, ?i laude-mi spun to?i Zoilii.
Să vezi! Eu cred că fac acum 40 Mai bun[i] dactilii.
N-am nici un vers pocit ?i rău, ?i-a? vrea s-aud cuvîntul tău!"
?i de pe sul cu mult avînt Ies odele, încet cu-ncetul. 45   Olimpic ?i cu glasul sfînt
Citea poetul. Curtenii transporta?i răspund:
— „Ce-artistic, ah! ?i ce profund!"
— „?i tu, ce zici? M-am îndreptat?" 50   Polixen, tremurîndu-i pa?ii,
Spre u?ă pleacă, resignat,
Privind slujba?ii:
— „E cheia temni?ii la voi? Haid', duce?i-mă înapoi!"
VÎNTUL
De fete mari e lunca plină, Iar vîntul răsfă?at copil S-apropie tiptil-tiptil De pe sub fagi, de pe colină. 5   ?i fetele cu drag suspină:
— „O, Doamne, Doamne, adă-ni-1!"
Pe umeri blondele lui plete Tresar ?i sar încetinel. El e frumos ?i tinerel, 10   Dar e sfiios cînd e cu fete. Iar ele rîd ?i rîd ?irete ?i pe furi? privesc la el.
El umblă ca la el acasă ?i-ascultă fetele ce zic; 15   Mai rupe-n palme cîte-un spic ?i răsfă?at apoi î?i lasă Pe spate capul ?i nu-i pasă De fete ?i de cîmp nimic.
?i printre spice el ?opte?te, 20   Vorbind aiurea ?i-alintat!
?i, cum să plimbă-n lung ?i-n lat, Cu fetele să-mprietene?te ?i din copil sfiios el cre?te \ Flăcău întreg de sărutat.
48
49
25 Apoi ca-n glumă el le prinde De mîneeă, ?i-aprins de dor, î?i face joc prin părul lor,
Nu ?tie nimeni de-unde vine, ?i capu-i stă la sărutat!
De-ar fi măcar de-aici din sat —
în urmă bra?ul ?i-1 întinde, J^e cea mai dragă o cuprinde
65   Să-mi spune?i voi acum, e bine Să faci ca vîntul, nu-i păcat?
Voi, cî?i sînte?i flăcăi ca mine,
30   ?i-o strînge cătră el u?or.
Tot mai aprins, tot mai aproape: — „Să te sărut, drăgu?o, vrei?
Adică stai ! Ce fată moare
Dac-o săru?i pu?in? Da' zeu!
Ce ochi frumo?i ai, viorei, Ca un întins adînc de ape."
Cum a? voi să fiu mereu
70   Un vînt ?i eu, în zi cu soare,
35   De el nu-i nici un chip să scape
?i-atîta lucru-n urmă ce-i?
De-ar fi numai secerătoare O fată pe care-o ?tiu eu!
Ea stă la peptul lui pierdută, Dintîi cu ochii la pămînt. El zice-a?a cîte-un cuvînt, 40   Ea zice trei ?i-1 tot ajută, ?i uite-1, uite-1 c-o sărută — Ei, vezi tu fetele cum sînt!
El a crezut că nu se poate, ?i iacă po?i! Dar să te ?ii! 45   E greu să dai de căpătîi,
Dar dacă dai, merg strună toate; ?i fata mult nu se socoate, Cînd pierde mintea cea dintîi.
El o sărut-acum pe salbă, 50   ?i fetele-mprejur să string!
Dar e prea mult! Am să mă plîng La to?i vlădicii, să dau jalbă! Auzi, să duci tu lume albă P-un cîmp cu oameni, ca-ntr-un crîng!
55   Ba ele-?i mai desfac ?i sînul, ?i-n sîn el li se joac-acum -— ÎI prind odată ?i-1 sugrum, Că prea s-obrăznici românul! Auzi, dar cine-i el, păgînul,
60   Ca să-mi sărute fete-n drum?
50
j 25   Cu voi vin florile-n cîmpie
?i nop?ile cu poezie ?i vînturi line, calde ploi
l ' ?i veselie.
Voi toate le lua?i cu voi 30   ?i iar le-aduce?i înapoi !
VESTITORII PRIMĂVERII
Dintr-alte ?ări, de soare pline, Pe unde-a?i fost ?i voi străine, Veni?i, dragi păsări, înapoi —-Veni?i cu bine! 5   De frunze ?i de cîntec goi, Plîng codrii cei lipsi?i de voi.
In zarea cea de veci albastră Nu v-a prins dragostea sihastră De ceea ce-a?i lăsat? Nu v-a fost dor 10 De ?ara voastră?
N-a?i plîns văzînd cum trece-n zbor Spre miazănoapte nor de nor?
Voi a?i cîntat cu glas ferbinte Naturii calde imnuri sfinte, 15   Ori doine dragi, cînd v-a?i adus De noi aminte! Străinilor voi nu le-a?i spus Că doine ca a noastre nu-s?
?i-acum veni?i cu drag în ?ară ! 20   Voi revede?i cîmpia iară, ?i cuiburile voastre-n crîng!
E vară, vară! A? vrea la suflet să vă string, Să rid de fericit, să plîng!
52
25
30
ZOBÂIL-
La mez de noapte mor?ii-n cor 35 î?i cîntă jalnic imnul lor, Iar albele giulgiuri bătute de vînturi Dau tact tînguioaselor cînturi.
5 Ei sînt războinicii o?teni
Ai regilor asirieni: 40 Zobâil la moarte i-a dus ca pe-o turmă, Cu biciul bătîndu-i din urmă.
— „Ce fericit e cine-i viu! 10 Noi putrezim într-un sicriu!
Ni-e dragă ?i nouă via?a ?i-averea,
Dar regii ne-o iau cu puterea. 45
Frumos e, sfînt e să trăie?ti Cînd pentru-ai tăi tu suflet e?ti: 15   Dar noi am trăit ca să dăm ajutorul La regi cari omoară poporul I
50
Tu, cel mai lacom dintre regi, Ai umilit popoare-ntregi! 1 De dragostea unei regine frumoase, 20        Umplut-ai pămîntul de oase!
Tu perzi bărba?ii tăi cei buni 55 Să faci femeilor cununi! Tu perzi în orgie al ?ării tezaur, Bînd vinul din cupe de aur.
Te por?i în haine de argint ?i-n ceasuri dragi de dulce-alint Săru?i pe Tofale, femeia necastă, Pe cea mai frumoasă nevastă.
Tu dai un semn, ?i por?i să frîng, ?i zeci de milioane plîng; Oceanul de spaimă în lături s-abate De vuietul multor armate.
Dar tot ce ai, de noi ?i-e dat! ?i tu rîzînd ne-ai îngropat! Mi?elule! Astăzi, de-am fi în via?ă, Te-am bate cu palmele-n fa?ă I"
?i cîntă mor?ii, cîntă în cor ?i plin de ură-i cîntul lor. Urgia mîniei le-neacă suflarea, Blăstem li-e ?i gemet cîntarea.
Dar iat'! un scîr?iit la por?i! Spre Ninive privesc cei mor?i: Doi oameni purtînd un cadavru în spate Răsar pe tăcut din cetate.
Sub ziduri pun povara lor. încet al mor?ilor popor S-apropie-n ?iruri de-o pînză murdară:
— „Vro victim-a regelui iară?"
Văd bietul mort ?i se uimesc! Apoi deodată izbucnesc Să rîdă cu hohot, de mîni să se prindă, Fanatică horă să-ntindă.
— „E?ti tu, Zobâil? strigă-n cor, ?i sfînt acum e cîntul lor:
E?ti demn să te batem cu palmele-n fa?ă, E?ti demn să te-ntorci în via?ă.
54
55
Dar din ce-ai fost, ce e?ti acu? Ne-am răzbunat! cînd însu?i tu Atîta de ieftin norocul tău dai-1, Intinde-ne mîna, Zobâil!"
PE LÎNGĂ BOI
>
Pocnind din bici pe lîngă boi, In zori de zi el a trecut
Cu plugul pe la noi. ?i de pe bici l-am cunoscut, 5   ?i cum te?eam, nici n-am ?tiut Cum am sărit ?i m-am zbătut Să ies de la război.
?i-atîta tort mi-am încîlcit ?i-n graba mare-am spart un geam, 10 ?tiu eu ce mi-a venit!
Am cap, dar parcă nu-1 mai am! Ce-aveam să-i spui? Nimic n-aveam, Dar era*n zori, ?i eu voiam
Să-ntreb cum a dormit.
15   ?i vezi a?a-i el, nu ?tiu cum! M-a prins de bra? ?i m-a cuprins Să mă sărute-n drum. Dar eu din bra?e-i m-am desprins ?i l-am certat ?i l-am împins — 20   Dar n-am făcut cu dinadins,
?i rău ce-mi pare-acum!
O, nu mi-e că mi-am sîngerat La prag piciorul într-un cui,
Dar mi-e că e păcat!
57
Om bun ca dînsul nimeni nu-i, ?i pentr-o vorbă rea ce-i spui El toată ziulica lui
Munce?te supărat!
RADA
Are Dochia mult cît are, Nu e mult o fată mare? Că-ntre domni, dar ori?iunde, ¦ Dacă-?i ?tie ea răspunde
5   Grai ales ?i lin ca apa, Apoi las' că Rada ?tie ?i-n ce fel să poarte sapa.
A fost ?i ea-n ?coli o toamnă, Dar găse?ti ca ea vro doamnă? 10   Cu cosi?ă gălbioară, i Ea e naltă ?i u?oară —
S-o vezi numai ?i să tremuri! ?i de-abia pe la Sîn-Petru Umple optsprăzece vremuri.
15   Sînt ?i-n sat destule fete, Cari de n-au cu ce să-mbete Ochii omului, au peptul ele Alb de taleri ?i mărgele. 'Rada, cînd o vezi, te fură
20   Cu necontenitul zîmbet
Si cu-a vorbelor căldură. »
Harnică, din zorii zilei Nu stau mînile copilei Fără lucru, tot să prindă, 25   Casa lor toată-i oglindă. La izvor vezi pe Rodica
59
f
30
35
40
45
50
55
60
Pînă-n zori, cînd pe sub stre?ini încă doarme rînduniea.
Pe izlaz nu-i multă hrana, Dar vezi albă ce-i Joiana! ?i-n amurg copila-n tindă Foc în vatră vrea s-aprindă, Dar mu-mu, Joiana muge — Radă, fă, s-alergi degrabă, Că-n ?opron vi?elul suge.
— „Doar' e tare! Haid' mai iute!"
?i din drum, ca să-i ajute,
Vin flăcăii totdeauna.
Nu-1 înjugi a?a cu buna
Pe vi?el, ?i Rada-i slabă,
?tiu flăcăii! ?i-?i fac seara
Pe-aici vecinie ceva treabă.
Vaca-i tot ce-au ei, la biata! Toarce-n sat cu ziua fata, Dar e veselă din fire; De noroc ?i-ndestulire Inima-i în veci e plină: Cînd e fericită, spune-mi, Mai mult ce-are o regină?
Rada-i nălucire vie, Cînd aleargă pe cîmpie ?i-i bat vînturi în cosi?ă, Ori cînd seara stă-n porti?ă, ?i-o întrebi: „Ce-a?tep?i, iubită?" ?i pe dup-un stîlp s-ascunde, Galbenă de zăpăcită.
Dar la holdă! Arde soare, Fetele săcerătoare Rîd ?i cîntă, snopi fac grîul, Murmură-ntre sălcii rîul: Fug la rîu vro patru fete, E ?i Rada? Fug flăcăii ?i ei to?i, ?i nu le-e sete.
60
?i-n genunchi atunci pe ?ărmuri 65   Ea din pumni cît două sfărmuri Bea, iar Nicu: — „Dă-mi ?i mie!"
— „Taci! ?i bea din pălărie !" Cere el, cer mul?i să-i deie: Rada rîde, le dă apă,
70   To?i din pumnii ei să beie.
— „Zece stropi nu pot să-ncapă: Prea e mic pahar de apă 1" ?i-atunci ea, cînd el glume?te, Joacă pumnii ?i-1 strope?te
75   Pe obraz, dar drăgăla?ă
Tot ea-1 zvîntă,-n loc de cîrpă Mîneca de la căma?ă.
?i cum ?tie ea s-aleagă Ce-i frumos! Atît de dragă 80 i O dă portul îmbrăcîndu-1! | Cînd o vezi, te-mbată gîndul Că, iubind-o trei dumineci, S-ar mira de tine-altarul Ce păcat ai să cumineci!
85
90
Iat-o veselă ?i-aprinsă; Joacă hora! Cum e-ncinsă, Cum î?i poart-a ei făptură, Toată-i ca-n zugrăvitură — Mamele, privind-o-n horă, Să cotesc: „Olio, tu leică, Ce mai drac frumos de noră!"
De-o-ntîlnesc în drum bătrînii, Ei fac pod cu palma mînii Peste ochii slabi, s-o vadă: 95 i „Draga mo?ului, tu Radă!" ?i uimi?i de fata Dochii O desmeardă ?i, cînd pleacă, Umezi au de lacrămi ochii.
61
100
105
110
115
120
125
Dar de-i Rada cît de blîndă, Ea de mic-a fost osîndă Pentru sat. ?i nu-i mirare, Ei flăcăi, ea fată mare: Pentru-un rîs al ei să ceartă, ?i din joc să prind feciorii La trînteli, cît Doamne iartă!
Da! ?i Rada-i mare hoa?ă, Poate satul tot să-1 scoată Din sărit, ea ?tie bine ! Dar se teme de-oarecine. Mă-sa e? Ferească Domnul! Alt temut: ca să nu-?i piardă Pe acel ce-i pierde somnul.
— „Unde mergi?'4 —„Mă duc la moară!"
— „Viu ?i eu!" ?i din uscioară Vladu iese-n cap de stradă.
— „Nu m-ajungi!" — „Te-ajung eu, Radă!" Dar fugind i să desprinde
?or?ul alb din brîu, iar Vladu Nu-i dă ?or?ul, ci i-1 vinde.
— „Ieri mi te-am făcut scăpată; Azi nu-mi scapi nesărutată!"
— „Cum nu scapi din mînă fumul — Nu-mi e?ti drag, de ce-mi ?ii drumul?" Ea nu-?i crede-a ei cuvinte;
De le-ar crede Vladu însă, Rada si-ar iesi din minte.
! ?i cum vrea ?i nu vrea fata, i Dragul ia, dragul dă plata. Un sărut păcat să fie? 130   Numai popa să nu-1 ?tie, Că te sperie cu iadul — M-ar putea speria pe mine Popii to?i, de-a? fi eu Vladul!
UM MffKJUMl
Coperta revistei manuscrise Muza some?anâ
^•vr VT" * **~^(^ Lflwu,,I1!'
:-J*dbbiJ^I^^ .....™JL™__^_.......
TREI, DOAMNE, ?l TO?I TREI
Avea ?i dînsul trei feciori, ?i i-au plecat to?i trei deodată La tabără, sărmanul tată ! Ce griji pe dînsul, ce fiori, 5   Cînd se gîndea că-i greu războiul, N-ai timp să sim?i că mori.
?i luni trecut-au după luni — ?i-a fost de veste lumea plină, Că steagul turcului se-nchină; 10   ?i mîndrii codrului păuni, Românii-au isprăvit războiul, Că s-au bătut nebuni.
Scria-n gazetă că s-a dat Poruncă să se-ntoarcă în ?ară 15   To?i cei pleca?i de astă-vară — ?i rînd pe rînd veneau în sat ?i ieri ?i astăzi cîte unul Din cei c&re-au plecat.
?i-ai lui întîrziau! Plîngînd 20   De drag că are să-i revadă,
Sta ziua-n prag, ie?ea pe stradă Cu ochii zarea măsurînd, ?i nu veneau! ?i dintr-o vreme Gemea, bătut d-un gînd.
Facsimil după lucrarea de maturitate la literatură română
1884 ' 9 G. Co?buc — Opere alese vol. I 53
25
35
40
45
50
55
60
Nădejdea caidă-n el slăbea, Pe cît cre?tea de rece gîndul. El a-ntrebat pe to?i d-a rîndul, Dar nimeni ?tire nu-i ?tia. El pleacă-n urmă la cazarmă Să afle ce dorea.
Căprarul vechi îi iese-n prag.
— „Ce-mi face Radu?" El întreabă, De Radu-i este mai cu grabă,
Că Radu-i este cel mai drag.
— „E mort! El a căzut la Plevna In cel dintîi ?irag!"
O, bietul om! De mult sim?ea Că Radu-i dus de pe-astă lume, Dar astăzi, cînd ?tia anume, El sta năuc ?i nu credea. Să-i moară Radu! Acest lucru El nu-1 în?elegea. -
Blăstem pe tine, bra? du?man!
— „Dar George-al nostru cum o duce ?"
— „Sub glie, taică, ?i sub cruce, Lovit în pept d-un iatagan!"
— „Dar bietul Mircea ?" — „Mort ?i Mircea Prin văi pe la Smîrdan."
EI n-a mai zis nici un cuvînt; Cu fruntea-n piept, ca o statuie, Ca un Christos bătut în cuie, ?inea privirile-n pămînt, Părea că vede dinainte-i Trei mor?i într-un mormînt.
Cu pasul slab, cu ochii be?i El a plecat, gemînd p-afară, ?i-mpleticindu-se pe scară, Chema pe nume pe băie?i, ?i să proptea de slab, sărmanul, Cu mîna de păre?i.
65
Nu se sim?ea de-i mort ori treaz, N-avea puteri să se sim?ească; El trebuia să s-odihnească — Pe o piatră-n drum sub un zăplaz S-a pus, înmormîntînd în palme-i Slăbitul său obraz.
?i-a stat a?a, pierdut ?i dus. Era-n ami azi ?i-n miez de vară ?i soarele-a scăzut spre scară, 70   ?i-n urmă soarele-a apus, Iar bietul om sta tot acolo Ca mort, precum s-a pus.
Treceau bărba?i, treceau femei, ?i uruiau trasuri pe stradă, 75   Solda?i treceau făcînd paradă,— ?i-atunci, de?tept, privi la ei ?i-?i duse pumnii strins pe tîmple „Trei, Doamne, ?i to?i trei!"
LA OGLINDĂ
Azi am să-ncrestez în grindă — Jos din cui acum, oglindă! Mama-i dusă-n sat! Cu dorul Azi e singur pui?orul, ?i-am închis u?a la tindă Cu zăvorul.
10
lată-mă! Tot eu, cea veche ! Ochii?   hai, ce mai pereche! ?i ce cap frumos răsare! Nu-i al meu?   Al meu e oare? Dar al cui! ?i la ureche Uite-o floare.
Asta-s eu! ?i sînt voinică! Cine-a zis că eu sînt mică? 15   Uite, zău, acum iau seama Că-mi stă bine-n cap năframa ?i ce fată frumu?ică Are mama!
Mă gîndeam eu că-s frumoasă! 20   Dar cum nu! ?i mama-mi coasă ?or? cu flori, minune mare — Nu-s eu fată ca oricare: Mama poate fi făloasă Că mă are.
25
30
35
40
45
50
55
60
?tii ce-a zis ?i ieri la vie? A zis: —„Ce-mi tot spun ei mie! Am ?i eu numai o fată, ?i n-o dau să fie dată; Cui o dau voiesc sa-jnHie Om odată".
Mai ?tiu eu! ?i-a?a se poate! Multe ?tiu, dar nu ?tiu toate. Mama-mi dă învă?ătură Cum se ?ese-o pînzătură, Nu cum stau cei dragi de vorbă Gură-n gură.
N-am   să ?es doar via?a-ntreagă ! Las' să văd ?i cum să leagă Dragostea — dar ?tiu eu bine ! Din frumos ce-1 placi ea vine — Hai, mă prind feciorii dragă ?i pe mine!
Că-s sup?ire ! Să mă frîngă Cine-i om, cu mîna stingă! Dar a?a te place dorul: Sup?irea, cu bini?orul Cînd te strînge el, să-?i strîngă Tot trup?orul.
Bra?ul drept dacă-1 întinde Roată peste brîu te prinde ?i te-ntreabă: „Dragă, strîngu-1?" ?i tu-1 cer?i, dar el, nătîngul, Ca răspuns te mai cuprinde ?i cu stîngul.
Iar de-?i cere ?i-o guri?ă — Doamne!   Cine-i la porti?ă? Om să fie? Nu e cine ! Hai, e vîntul! Uite-mi vine Să văd oare cu cosi?ă
Sta-mi-ar bine?
66
67
întră-n casă? O, ba bine, ?i-a găsit ni?te vecine, Stă la sfat... toată-s văpaie! 100   Junghiul peste piept mă taie; Doamne, de-ar fi dat de mine, Ce bătaie!
Uite ce bujor de fată ¦— i Stai să te sărut o dată ! ; Tu mă po?i, oglindă, spune! ; 70   Ei, tu doară nu te-i pune Să mă spui! Tu ai, surată, Gînduri bune.
De-ar ?ti mama! Vai, să ?tie Ce-i fac azi, mi-ar da ea mie! 75   D-apoi! N-am să fiu tot fată, Voi fi ?i nevast-odată: Las' să văd cît e de bine Măritată.
Că mi-a spus bunica mie 80   Că nevasta una ?tie
Mai mult decît fata, juna, Ei, dar ce? Nu mi-a spus buna — ?i mă mir eu ce-o să fie Asta una !
85   Brîu-i pus! Acum, din ladă
Mai ieu ?or?u ! O să-mi ?adă
Fată cum îmi stă nevastă...
Aolio !   Mama-n ogradă !
Era gata să mă vadă 90 Pe i'ereastă.
Ce să fac? Unde-mi stă capul? Grabnic, hai să-nchid dulapul Să mă port să nu mă prindă. Salbă jos !  ?i-n cui oglindă ! 95   Ce-am uitat? închisă u?a De la tindă.
0, că-mi sta mie-n tot felul! . Să mă port cu-ncetinelul: Uite salbă, brîu, ?i toate! ?i cosi?e cumpărate, 65   Stai, să-nchei ?i testemelul Pe la spate.
68
GALUL DRACULUI
Sat pustiu! Pentr-o babă-ncîrligată Pierzi o zi ?i scapi o fată! 25   Baba-i o momîie-n grîu —
Las' câ-i pui eu mîna-n brîu: Cînd o prind pe punte-odată, O iau sus ?i-o dau în rîu!
Iară?i ea! li văd ochii ?i guri?a — A deschis încet porti?a ?i ivită stă de-abia, 5   Zăpăcind cărarea mea.
Nu ?tiu ce-o fi vrînd porti?a, Ei, dar fata ?tiu ce vrea!
Dinspre drum Stă deschisă larg fereastra, 10   ?i-n ea baba! Ce-i ?i asta? N-adormi, babo, nicidecum? Parcă-mi vine-acum-acum Să mă duc să sparg fereastra ?i pe babă s-o sugrum!
15 Eu mă fac
Că pornesc în jos pe stradă, Să-n?el baba, să mă creadă; Plec ?i fluier, stau ?i tac — Dar de unde! Baba-i drac!
20   ?i chiar dracul gol să creadă Unui biet de om sărac?
70
25
30
NU?A I
—„Nu?a, dormi? N-auzi cum bat? Vino ?i-mi deschide u?a!"
— „Cine e?ti?" întreabă Nu?a.
— „Vladu sînt: al tău bărbat."
5   — „Nu e?ti Vladu. ?tiu eu bine. Vladu pînă-n zori nu vine!"
— „Nu sînt Vladu? Nu?a, taci! Nu-mi cuno?ti tu vorba, dragă?"
— „Vorba-i a lui Vladu-ntreagă; 10   Ei, dar po?i să ?i-o prefaci.
Tu mă crezi că sînt ca toate; Să mă-n?eli! Dar nu să poate!"
— „Vrei să-?i jur că nu min?esc? Uite, nu-mi ajute Sfîntul."
15   —„Ce-mi ajută jurămîntul? Juri ?i furi, ?i eu plătesc. Spune-mi semne, să ?tiu bine, Vladu e?ti ori altul cine!"
— „Nu?a, fă! Ce semn voie?ti? 20   Colo-n col? pe-o masă frîntă
Ai în chip pe Maica sfîntă."
— „Am ! Dar Vladu tot nu e?ti! To?i cari vin la noi în casă ?tiu pe Maica de pe masă!"
— „în dulap ai, draga mea, Zece ruble-ntr-o cutie."
¦— „Am ! Dar ?i cumătră ?tie; ?i tu ?tii că-?i spuse ea! Nu e?ti Vladu; mergi în pace, E?ti ?iret, nu te preface!"
— :,Nu vii, Nu?a? Tot nu vii? Ai un semn sub ?î?a dreaptă."
— „Vladule, tu e?ti! A?teaptă ! Asta numai tu o ?tii!"
Ea acum deschide u?a — Cîte-or fi rîzînd de Nu?a!
7.1
2S   întreaga zi din deal in deal Ca cerbul după apă — Cu greu te scapi de-un lucru drag ?i prost e cine-1 scapă!
DE PE DEAL
E capul ei, ?i pieptul ei —
0 văd acum întreagă, 0 strig pe nume ?i-i vorbesc, Dar ea să mă-n?eleagă?
5   Cu pieptul plin ?i des bătînd, Cu fa?a-mbujorată, A răsărit dintr-un tufi? ?i rîde-acum mirată.
•— „Tu e?ti pe-aici? Eu te-am crezut 10 Cu oile prin vale!
De-a? fi ?tiut că e?ti în deal, Mergeam pe altă cale!"
Sub?ire-n trup ?i blîndă-n grai, ?i-n port a?a istea?ă, 15   Pe urma ei în fapt de-amurg Dau zori de diminea?ă.
De-a? fi ?tiut că n-a venit
Anume pentru mine, Eu n-a? mai fi vorbit cu ea 1 20 Dar ?tiu ?i-aceasta bine
Că m-a cătat de mult prin văi Pierdută-a?a cu gîndul;
?i dacă nu m-ar fi găsit, Umblat-ar fi de-a rîndul
74
EL-ZORAB
La pa?a vine un arab, Cu ochii stin?i, cu graiul slab. — „Sînt, pa?ă, neam de beduin, ?i de la Bab-el-Manteb vin 5   *     Să vînd pe El-Zorab.
Arabii to?i răsar din cort,
Să-mi vadă roibul, cînd îl port
?i-1 joc în frîu ?i-1 las în trap !
Mi-e drag ca ochii mei din cap
10 Si nu l-as da nici mort.
» »
Dar trei copii de foame-mi mor! Uscat e cerul gurii lor; ?i de amar îndelungat, Nevestei mele i-a secat 15 Al laptelui izvor !
Ai mei pierdu?i sînt, pa?ă, to?i: O, mîntuie-i, de vrei, că po?i! Dă-mi bani pe cal! Că sînt sărac! Dă-mi bani! Dacă-1 găse?ti pe plac, 20        Dă-mi numai cît socoti!"
El poartă calul, dînd ocol, In trap grăbit, în pas domol, ?i ochii pa?ei mari s-aprind; Cărunta-i barbă netezind 25 Stă mut, de suflet gol.
-—„O mie de ?echini prime?ti?" — „O, pa?ă, cît de darnic e?ti! Mai   mult   decît în visul meu! Să-?i răsplătească Dumnezeu,. 30        A?a cum îmi plăte?ti!"
Arabul ia, cu ochii plini De zîmbet, miia de ?echini — De-acum, de-acum ei sînt scăpa?i, De-acum vor fi ?i ei boga?i, 35 N-or cere la străini!
Nu vor trăi sub cort în fum, Nu-i vor cer?i copiii-n drum, Nevasta lui se va-ntrăma; ?i vor avea ?i ei ce da 40 Săracilor de-acum ! —
El strînge banii mai cu foc, ?i pleacă, beat de mult noroc, ?i-aleargă dus d-un singur gînd, Deodată însă, tremurînd, 45 Se-ntoarce, stă pe loc.
Se uită lung la bani, ?i pal Se clatină, ca dus de-un val, Apoi la cal prive?te drept; Cu pa?ii rari, cu fruntea-n piept, 50 S-apropie de cal.
Cuprinde gîtul lui plîngînd ?i-n aspra-i coamă îngropînd Obrajii palizi: — „Pui de leu, Suspină trist. Odorul meu, 55 Tu ?tii că eu te vînd !
Copiii mei nu s-or juca Mai mult cu frunze-n coama ta, Nu te-or petrece la izvor; De-acum smochini, din mina lor, • 60 Ei n-or avea cui da!
76
77
Ei nu vor mai ie?i cu drag Să-ntindă mînile din prag, Să-i iau cu mine-n ?ea pe rînd ! Ei nu vor mai ie?i rîzînd In calea mea ?irag!
Copiii mei cum să-i îmbun? Nevestei mele ce să-i spun, Cînd va-ntreba de El-Zorab? Va rîde-ntregul neam arab De bietul Ben-Ardun!
Raira, tu, nevasta mea, Pe El-Zorab nu-1 vei vedea De-acum, urmîndu-te la pas, Nici în genunchi la al tău glas El nu va mai cădea!
Pe-Ardun al tău, pe Ben-Ardun, N-ai să-1 mai vezi în zbor nebun Pe urma unui ?oim u?or Ca să-?i împu?te ?oimu-n zbor; Nu-i vei pofti: Drum bun!
Nu vei zîmbi, cum saltă-n vînt Ardun al tău în alb vestmînt; ?i ca să sim?i sosirea lui Mai mult de-acum tu n-o să pui Urechea la pămînt!
O, calul meu! Tu, fala mea, De-acum eu nu te voi vedea Cum ?ii tu nările-n pămînt ?i coada ta fuior în vînt, în zbor de rindunea!
Cum mesteci spuma albă-n frîu, Cum joci al coamei galben rîu, Cum iei pămîntul în galop ?i cum te-a?terni ca un potop De trăsnete-n pustiu!
78
?tia pustiul de noi doi ?i zarea se-ngrozea de noi — ?i tu de-acum al cui vei fi? ?i cine te va mai scuti 100 De vînturi ?i de ploi?
Nu vor grăi cu tine blind, Te-or înjura cu to?i pe rînd ?i te vor bate,-odorul meu, ?i te-or purta ?i mult, ?i greu; 105 Lăsa-te-vor flămînd!
?i te vor duce la război, Să mori tu, cel crescut de noi!... Ia-?i banii, pa?ă! Sînt sărac, Dar fără cal eu ce să fac; 110 Dă-mi calul înapoi!"
Se-ncruntă pa?a: — „E?ti nebun? Voie?ti pe ianiceri să-i pun Să te dea cînilor? A?a! E calul meu, ?i n-a?tepta 115 De două ori să-?i spun!"
— „Al tău? Acel care-1 crescu Iubindu-1, cine-i: eu ori tu? De dreapta cui ascultă el, Din leu turbat făcîndu-1 miel? 120 Al tău? O, pa?ă, nu!
Al meu e! Pentru calul meu Mă prind de piept cu Dumnezeu Ai inimă! Tu po?i să ai Mai vrednici ?i mai mîndri cai, 125 Dar eu, stăpîne, eu?
întreagă mila ta o cer! Alah e drept ?i-Alah din cer Va judeca ce-i între noi, Că mă răpe?ti ?i mă despoi, 130 M-arunci pe drum să pier.
?i lumea te va blastema, Că-i blăstem făptuirea ta! Voi, merge, pa?ă, să cer?esc, Dar mila voastră n-o primesc — 135 Ce bine-mi po?i tu da?"
Dă pa?a semn. — „Să-1 dezbrăca?i ?i binele în vergi i-1 da?i!" Sar eunucii, vin, îl prind — Să-ntoarce-arabul răsărind 140 Cu ochii înghe?a?i.
El scoate grabnic un pumnal, ?i-un val de sînge, ro?u val De sînge cald a izvorît Din nobil-încomatul gît, 145        Si cade mortul cal.
Stă pa?a beat, cu ochi topi?i, Se trag spahiii-ncremeni?i. ?i-arabul, în genunchi plecat, Sărută sîngele-nchegat 150 Pe ochii-n?epeni?i.
Să-ntoarce-apoi cu ochi păgîni ?i-aruncă ferul crunt din mîni: — „Te-or răzbuna copiii mei! ?i-acum mă taie, dacă vrei, 155   *    ?i-aruncă-mă la cîni!"
„TO?I SFIN?II"
(după o tradi?iune)
La Neam?u-n sfînta mînăstire Stau rînd to?i fra?ii în Christos; Au gîndul drept ?i cuvios ?i cîntă versuri din Psaltire. 5   E praznic astăzi, sînt „To?i sfin?ii", ?i din bătrîni e obicei In cinstea sfin?ilor să bei — Iar legea n-o ?tirbesc părin?ii.
Ai legii trup în două-1 fringe 10   Paisie, stari?ul, apoi
Desfundă dintr-un vechi butoi
Al legii celei nouă sînge.
Diaconul cite?te-n carte,
Iar fra?ii beau ?i cinste fac 15   In sănătatea cea de veac
A fiecărui sfînt în parte.
— „Să-1 aibă Domnu-n sfînta-i pază Pe Sit" — si gîl-gîl-gîl! — „Pe-AdanV ?i iară?i gîl! ?i sfin?i de hram 20   ?i mucenici ?i cî?i urmează! ?i pentru cel născut în staul, Pentru Christos închină ei, ?i pentru fiul Timotei, ?i pentru Luca, Petru, Paul.
81
25   ?i pentru alte fe?e sfinte Din Capadokia ?i-Anadol — ?i cît ce-aveau paharul gol Le mai venea un sfînt în minte. Ca să nu facă supărare,
30 Ei beau de suflet, beau cumin?i: Nici un pahar pentru doi sfin?i, Nici pentr-un sfînt două pahare.
Sfîr?ind to?i sfin?ii de pe lume,
Aduc pomelnicul grecesc; 35   Vrun nume sfînt de-aici citesc
?i beau ?i mai citesc un nume.
Scad sfin?ii-ncet, ?i vinul scade!
Dar vin mai e, sfin?i nu mai sînt!
Să nu po?i bea, căci n-ai un sfînt, 40   ?i-n gol să bei nu se prea cade !
în timp ce capul ?i-1 frămîntă, Paisie geme scurt ?i-apoi El cade mort lîngă butoi — To?i fra?ii sar ?i se-nspăimîntă. 45   —,,Sta?i, fra?ilor! ia Chir cuvîntul, Cătăm un sfînt ?i sfîntu-i el! Bem cel din urmă păhărel în cinstea lui Paisie sfîntul I"
SUPTIRICA DIN VECINI
Ea mergea căp?uni s-adune,
Fragi s-adune — Eu ?edeam pe prag la noi. Ea, ca ?arpele prin foi, | 5   Vine-ncet, pe ochi îmi pune Mînile ei mici ?i moi, în ureche-o vorbă-mi spune, Rîde lung ?i fuge-apoi.
Pieptul plin cu mîna-1 ?ine,
10 Strîns îl ?ine,
Că-i piept tînăr ?i mereu Ar sălta, ?i-n salt e greu. Stă pe loc ?i-i pare bine, Bate-n palme: — „Te ?tiu eu:
15   Nu mai viu! De viu la tine, Mă săru?i ?i nu mai vreu!"
Eu o chem ?i-i spui de toate,
Multe toate, Multe bune ?i-n zadar. 20  —„Nu-mi faci capul călindar! Nu te cred ?i nu să poate!" Eu mă-ntorc: —„Ei du-te dar!" Capul mi-1 proptesc pe coate, Stau pe prag, pe gînduri iar.
83
25
Stînd a?a, un bra? ridică,
Blind ridică,
Părul meu, pe frunte dat. Cînd mă-nal? rămîn mirat.
„Te-ai întors?44 ?i, sup?irică,
30
Ea pe piept mi s-a lăsat
Si zîmbea c-un fel de frică:
— „Răule, te-ai supărat?44
NUMAI UNA!
Pe umeri pletele-i curg rîu — Mlădie, ca un spic de grîu, Cu ?or?ul negru prins în brîu,
O pierd din ochi de draga. 5   ?i cînd o văd, îngălbinesc;
?i cînd n-o văd, mă-mbolnăvesc, Iar cînd merg al?ii de-o pe?esc,
Vin popi de mă dezleagă.
La vorbă-n drum, trei ceasuri trec 10   Ea pleacă, eu mă fac că plec, Dar stau acolo ?i-o petrec
Cu ochii cît e zarea. A?a cum e săracă ea, A?-vrea s-o ?tiu nevasta mea, 15   Dar oameni răi din lume rea îmi tot închid cărarea.
?i cîte vorbe-mi aud eu! To?i fra?ii mă vorbesc de rău, ?i tata-i supărat mereu, 20        Iar mama, la icoane, Mătănii bate,  ?ine post; Mă blăstemă: „De n-ai fi fost! E?ti un netot! ?i-e capul prost ?i-?i faci de cap, Ioane!44
8-5
25   îmi fac de cap? Dar las' să-mi Cu traiul eu am să mă-mpac ?i eu am să trăiesc sărac,
Muncind bătut de rele! La fra?i eu nu cer ajutor, 30  Că n-am ajuns la mila lor — ?i fac ce vreau! ?i n-am să mor De grija sor?ii mele!
Mă-ngroapă fra?ii mei de viu! Legat de dînsa, eu să ?tiu Că am urîtei drag să-i fiu?
Să pot ce nu să poate? Dar cu pămîntul ce să faci? ?i ce folos de boi ?i vaci? Nevasta dacă nu ?i-o placi, Le dai în trăsnet toate!
Ori este om, de sila cui Să-mi placă tot ce-i place lui! A?a om nici vlădica nu-i ?i nu-i nici împăratul! 45   Să-mi cînte lumea cîte vrea, Mi-e dragă una ?i-i a mea: Decît să mă dezbar de ea,
Mai bine-aprind tot satul!
fac!
35
40
REGINA OSTROGOTTLOR
Jalnic vîjie prin noapte glasul codrilor de brad, Ploaia cade-n repezi picuri, repezi fulgerele cad.
în castelul de pe stîncă, la fereastra solitară, Stă pe gînduri o femeie ?i prive?te-n noapte-afară.
5   Al ei suflet e furtună, noaptea e gîndirea ei — Astăzi ea e pusă-n rîndul celor mai de jos femei!
E regina ostrogotă! Dar în turn aici e roabă; Lacrămile-n ochii palizi îi sînt singura podoabă.
în tăcerea din odaie-i intră cruntul Teodat, 10   Ea se-ntoarce tristă, blîndă: — „Tu-mi e?ti rege ?i bărbat.
M-ai privit întotdeauna ca pe-o pedică din cale, Pentru ce-mi ascunzi de-a pururi taina gîndurilor tale?
M-ai închis aici în lan?uri; am răbdat în chip păgîn, ?i mi-am zis: El are dreptul! Mi-e bărbat ?i mi-e stăpîn.
15   Mi-ai ucis pe-ntîiul sfetnic ?i rîdeai că lumea plînge Cînd de barba lui căruntă spada ?i-o ?tergeai de sînge.
?i-am tăcut, zicîndu-mi iară?i: El a fost supusul tău, De-a făcut vrun rău, tu, rege, trebuie să curmi ce-i rău.
Mi-ai luat apoi copilul să-1 ucizi! ?i-am zis: e bine ! 20   Tu-i e?ti tată ?i ai dreptul peste fiul meu ca mine.
8?
Dar el nu era al nostru, el era al ?ării-ntregi, N-ai ucis în el un rege, ai ucis un ?ir de regi.
Vii, acum trimis de al?ii, vii să scapi ?i de regina, Teodat, î?i temi domnia! O s-o perzi, a cui e vina?
Am putut să fac revoltă, ori pe-ascuns să te omor, N-am făcut-o, că-mi e milă! Nu de tine, de popor!
Tu erai un om de luptă, fără rang ?i fără nume,
Eu ?i-am dat coroana ?ării, să te fac stăpîn pe-o lume.
?i-acum asta-i răsplătirea ce mi-o dai?... E tot atît! Dacă moartea mea ?i-ajută, vino, strînge-mă de gît.
Pe femeia pusă-n lan?uri n-o ucizi, că-i mi?elie! Pe regina ai tot dreptul s-o ucizi, că-?i e so?ie!"
Nobilă, cu ochi de flăcări, ea prive?te-n fa?ă-i drept ?i, zicînd, desface haina de pe tînărul ei piept.
Iar mi?elul stă, se uită, dă apoi; ?i grabnic unda Sîngelui ?î?ni din rană; ?i-a căzut Amalasunda,
?i plecat peste cadavru, el cu ochi de idiot A-nvîrtit pumnalu-n carne să se scurgă viul tot.
A deschis apoi fereastra, ?i pe col?uroasa stîncă Hohotind a-mpins cadavrul în prăpastia adîncă.
Surd vuia prin codri vîntul, brazii se-ndoiau de vînt, Urletul suna sinistru ca un urlet de mormînt.
Parcă negrele blesteme ?i le-amestecau haotic Mii de glasuri, ?ara toată, tot poporul ostrogotic.
Teodat, tu rîzi I Dar moarta cea lipsită de sicriu Î?i va răscula poporul, să te sfî?ie de viu!
BRÎUL COSINZENII
Avea Ileana ochi de soare ?i galben păr, un lan de grîu; Vestmînt avea ?esut în floare ?i-un brîu purta pe-ncingătoare, 5   Cum n-a mai fost pe lume brîu.
Era de aur pe tot locul, Un fulger pe-al ei trup încins. El noaptea da lumini ca focul, ?i-n brîu sta fetei prins norocul 10  Precum e-n talismane prins.
Vrăjit era că, de-1 va pierde, Norocul ei să piară-n veci, Nici flori mai mult să n-o desmerde Să n-afle umbră-n codrul verde 15   Si verile să-i fie reci.
Dar sfîntul Soare ziua-ntreagă Pînde?te brîul — l-ar fura. Că lui de mult i-e fata dragă, Iar fata nu vrea să-n?eleagă, 20   ?i el acum ?i-ar răzbuna!
Ea trece-n dulce nepăsare Prin lunci cu flori ?i doarme-n văi, Iar păzitor pe vînt îl are — întreaga via?ă vis îi pare 25   ?i joc î?i bate de flăcăi»
89
Dar Făt-Frumos zîmbind s-arată, ?i-n drumul lui umblînd de-atunci Sim?ea de-ajuns frumoasa fată Că via?a noastră nu ni-e dată 30   De dragul unor flori din lunci.
Din ochi alba?tri de cicoare / Pe sînu-i alb de ghiocel
Curg lacrimi calde acum! O doare, Ei inima de drag îi moare, 35   Iar Făt-Frumos, vai, cum e el!
— „Atîta dragoste nebună !
Eu nu o simt, tu n-o-n?elegi — Visarea ta la ce ?i-e bună? Vrei s-o visăm noi împreună? 40   Atunci tu brîul să-1 dezlegi!"
Ea tremură zîmbind ?i geme:
— „Norocul meu întreg îl vrei!" Ea numai pentru brîu se teme, Că vor afla du?manii vreme
45   Să-i fure-ntr-asta brîul ei.
— „De ce te temi? Ne vom ascunde In noaptea codrului umbros
Sub brazii fără grai, pe unde Nici ochi de om nu pot pătrunde, 50   Nici flori cu tăinuit miros."
El zice-a?a, să zică iară, Să-i facă gîndul ei u?or, Iar gîndu-i se topea de pară — ?i-n ^odfu des, în zi de vară, 55  S-ascunde fată ?i fecior.
Au fost ascun?i încît nici floare, Nici ochi de om nu i-au zărit. Dar printre crengi adormitoare Din cer un singur ochi de soare 60   Căjzu pe brîu ?i 1-a răpit.
Atunci Ileana ?i sim?e?te Că-i arde plînsul în priviri; Ea după brîu în jur prive?te ?-aprinsa-i fa?ă îngălbine?te 65   Că nu e brîul nicăiri.
?i cum ea varsă desperată Un plîns amar, un cald ?iroi, Curgea din cer ploaie curată, Iar dintre ploi lucind s-arată 70   Frumosul brîu stropit de ploi.
?i-n ceruri călătorul Soare Rîdea cu hohot repetat ?i prin văzduhuri plutitoare Izbea săge?i răzbunătoare 75   De-a lungul brîului furat.
— „Vai, brîul meu! gemea copila. Atît de mult eu l-am temut, Dar Făt-Frumos descinsu-mi-l-a!" ?i-apoi plîngea, mai mare mila, 80   ?i-n nop?i apoi ea s-a pierdut.
De-atunci totuna este firea, Dar multe nu-s din cîte-au fost Azi nu-i Ileana nicăirea, De-abia trăie?te-n pomenirea 85   Pove?tilor cu dulce rost.
Iar Soarele-n văzduhuri pline De zîmbetu-i cel cald de foc, Ileano, a uitat de tine ! Dar brîul cînd în minte-i vine 90   î?i bate ?i-azi de tine joc.
Dac-ai murit, frumoasă fată, i Furatul brîu e viu mereu: Cînd plouă, vara, cîteodată Un brîu de foc pe cer s-arată, 95   Iar noi îi zicem curcubeu.
90
DU?MANCELE
Las' ochii, mamă, las' să plîngă! Tu-n leagăn tot cu mîna stingă Mi-ai dat să sug, de-aceea sînt Nătîngă!
Dar n-am pus doară jurămînt, Să merg neplînsă în mormînt!
Nu plîng că mi-e de Leana teamă; De ciudă plîng eu numai, mamă. Cuvintele ei nu le ieu
In samă,
Dar mi-e ru?ine ?i mi-e greu, Că scoală satu-n capul meu.
Ea duce sfat din casă-n casă | Că n-am broboade de mătasă, N-am ?or? cu flori — ?i dacă n-am
Ce-i pasă? N-am mers să-i cer, aveam-n-aveam, ?i n-o să-mi meargă neam de neam.
Stă-n drum de vorbă cu vecine
?i bate-n pumni: — „Să mor îmi vine,
Auzi tu! Să se prindă ea
Cu mine!
?tii, ieri, la moară, ce spunea? Că-s^ proastă foc ?i gură rea!
25
30
35
40
45
50
55
60
?i-auzi! îi umblă-n cap, tu, soră, S-ajungă ea Lucsandei noră! O, meargă-i numele! N-o vezi La horă? Ce ?or?! Nu-?i vine nici să crezi; Fă cruce, fa, să nu-1 visezi.
Nu l-a? purta nici de poruncă! Ce poartă ea, alt om aruncă. C-un rînd de haine-o văd mergînd
La muncă, La joc ?i hori acela?i rînd, îl poartă-ntruna, ?i de cînd!
Lucsanda-i doară preuteasă, Ea-?i cată noră mai aleasă, S-o ducă-n bunuri ?i-n duium Acasă.
Ea n-a ajuns, oricum ?i cum, Să-?i strîngă nora de pe drum.
Să-?i ieie noră pe:o satană ? Că e săracă ?i golană; De ce nu vine ca să-i dau
Pomană ? Nu-i casa lor în care stau ?i-n casă nici cenu?ă n-au!"
Auzi tu, mamă, cîte-mi spune? ?i aleargă-n sat să mai adune ?i cîte porecliri pe ascuns
îmi pune. De-a? sta să-i dau ?i eu răspuns, La cîte legi am fi ajuns!
Ea-mi sare-n drum, că doară-doară M-apuc să-i spui o vorbă-n poară; ?i dacă tac, îi vin călduri
Să moară. Să vezi tu, mamă,-n jură tur i i Că ea cu mă-sa-s zece guri..
92
Cu gura, mă-sa bate-o gloată, ?i-i de otravă Leana toată — Mi-ar pune capul sub picior,
Să poată.
65   Dar lor pe plac eu n-am să mor, Că n-am ajuns la mila lor.
De foame nu dau popii ortul! Eu iarna singură-mi ?es tortul ?i umblu ?i eu cum socot 70 Că-i portul.
De n-am mătăsuri, am ce pot, Nici bun prea-prea, nici rău de tot.
Mă prind cu ea? Cel sfînt s-o bată! Dar cum mă prind? Ea e bogată, 75   Ce haine mi-am făcut ca ea
Vrodată?
La joc mă po?i oricînd vedea Cu fetele de sama mea!
Ori am vorbit cu dînsa glume? 80   O fac de rîs ?i-i scot eu nume? Ori ies, gătită-n ciuda ei,
în lume? li ?tiu eu focul — ochii mei! Lisandru e, că alta ce-i?
85   Dar ce? îl ?iu legat de mine?
îl trag de mînecă? Ba bine!
El vine-a?a, de dragul lui,
Cînd vine.
Eu nu pot u?a să i-o-ncui, 90   De stă prea mult, eu cum să-i spui?
Sînt eu la urmă vinovată, Gă Leana umblă ca turbată Să-1 vadă-n casa lor intrînd O dată?
95   ?i dacă lui nu-i dă. prin gînd, Ea blesteamă de nu-?i dă rînd !
94
Co?buc, absolvent al gimnaziului din Năsăud
Dar poate da ea bobi cu sita!
O fierbe ciuda pe urîta, Că-s mai frumoasă decît ea, 100 ?i-atîta!
Să aibă Leana-n frunte stea, Nu-i partea ei ce-i partea mea.
Că boii-s buni, bine-i bogată; Dar dacă pui flăcăi odată 105   S-aleagă dînsii cum socot
O fată: Bogata-?i pupă boii-n bot, Imbătrlnind cu boi cu tot!
Bogdan-Duică, cel dintîi critic al lui Co?buc, 1888
11 ~ Opere alese vol. I, G. Co?buc
COSTEA
Vine Costea din război, ?i cu el vin al?ii doi.
Fa?a arsă, trupul supt, Straiul colbuit ?i rupt.
5   Dar de multă voie bună Sună codrii ?i răsună.
Cel mai tînăr chiotea:
— „Alelei, puicu?a mea !
De m-a? mai vedea acasă, 10   Mire eu ?i tu mireasă!"
Cel mai vîrstnic dintre ei:
— „Dragi bujori, copiii mei!
?tiu că-mi ies mereu în drum, Doar mă văd acum-acum!"
15   Doi cîntau, cel mal vuia; Costea, el tăcea, tăcea.
— „Alelei, tu, Costeo, frate, Spune-ne, ce gînd te bate?"
— „Măi fărta?i, nu-mi aflu rost; 20   Vesel eu ca voi am fost.
Mă gîndeam la maica, biata, Eu în foc, sub cruce tata —
?i deodat' a?a din drum M-a prins jalea nu ?tiu cum!
25   Voie rea să nu vă facă:
Mi-a venit, dar o să-mi treacă!'
Cei doi cîntă, codru sună, ?i tustrei merg împreună.
Cînd ajung la moara nouă 30   Calea lor se face-n două.
Doi pe rîu în jos s-au dus, Costea, el pe rîu în sus.
Singur ?i pustiu ce-i malul! ?i-ndemna cu vorbe calul:
35   — „Zboară, murgule, cu mine ! Zboară, că să zbor îmi vine!
Tînăr e?ti de patru ierni, Cîmp ai larg să mi te-a?terni!
Nu te-opri, fărtate drag, 40   Pînă la măicu?a-n prag!"
?i cu murgul el vorbea, Murgul treaz în?elegea.
Gîndul fulgeră cu zborul, Dar mai fulger zboară dorul.
45   Zboară calul rîndunel — Costea tot cu jalea-n el.
Cînd a fost pe la răstoace, Ochiul stîng a prins să-i joace.
96
li*
97
în sat Costea cînd intra, 50   Cucuvaia-n turn cînta.
Iar cînd a bătut la poartă, Mă-sa-n casă caldă-moartă!
Cît a plîns cu ochi merei A?teptînd copilul ei!
55   ?i n-a fost nici mîngăiată
De-a-1 vedea măcar o dată! -—
?i prin noapte-n capul gol, Costea-n mijloc de ocoL
Să-?i mai stingă-n vînt afară 60   Capul foc ?i gîndul pară.
El sub tunetul de tun S-a bătut ca un nebun.
Parcă, de-?i iu?ea el pa?ii, Mai curînd pereau vrăjma?ii.
65   ?i-1 mîna un singur gînd, Să se-ntoarcă mai curînd.
?i la ce? Pustiu ?i ghea?ă ! Mă-sa-1 mai ?inea-n via?ă.
Cînd era sub plumbi ?i fum, 70   Numai ea ! ?i-acum — acum?
De-ar începe iară?i toiul,
Ah, de-acum de-ar fi războiul!
SOMNUL CODRILOR
La poalele pădurii, Arnulf pe lîngă foc Stă singur. E-ntunerec ?i plin de spaime locul, Arnulf e însă tare, ?i vesel arde focul. El ?i-a-ncercat departe prin alte ?ări norocul 5   Cu regii, cari porniră război la Sfîntul-loc. A?a dorea Hatursa: bărbatul ei să fie Un bra? vestit în taberi ?i mare-n vitejie. ?i-Arnulf de dragul fetei, cînd fata i-a jurat, Vîndutu-?i-a palatul ?i-n taberi a plecat — 10   Sărac acum se-ntoarce, ci-n fapte mari bogat.
E frînt de multe drumuri, dar somnul azi îi piere; ?i focul arde vesel, e noapte ?i tăcere.
Dar galbenele flăcări prin codru străbătând Ajung pe la culcu?ul de iederă uscată
15   Al negrei Nop?i. ?i Noaptea de zare de?teptată încet ridică ochii, se uită-nspăimîntată, S-apropie de flăcări ?i-aproape-n urmă stînd Viteazului în fa?ă, ea lung la el prive?te, Domol, apoi cu glasul abia-n?eles, vorbe?te:
20   —„Tu cine e?ti, străine? De tulburi somnul meu? Cu gîndul mor?ii-n suflet, s-alergi murind mereu, Să n-ai de gînduri pace, cum n-am de tine eu!" Arnulf aude glasul; voinică-i este firea ?i ride, rîde-n hohot, s-alunge nălucirea.
25  Atunci bătrinul Codru, de hohot de?teptat, încet deschide ochii, ca două săbii crunte, Iar pletele-i cu freamăt îi tremură pe frunte
99
?i-i' tremură-n mînie sprincenile cărunte;
El mii de bra?e goale le-ntinde tremurat. 30   Cu glas adine de preot din zilele bătrîne
Vorbe?te rar: — „N-am pace de rîsul tău, păgîne?
Tu somnul ve?niciei sub mine să-1 petreci!
Sub brazi la rădăcină tu fruntea să ?i-o pleci,
Să dorm ?i eu de-a pururi, să dormi ?i tu de veci!" 35   N-a rîs acum viteazul; sta codrului în fa?ă
Cu ochii mari ?i tulburi, cu sufletul de ghea?ă.
?i cînd clăte?te Codru pletosul cap al său, Năvalnic din plete-i vuind răsare Vîntul: El vîjie din aripi ?i-?i flutură vestmintul
40   ?i cîntă, dar sălbatic ?i fără ?ir e cîntul:
— „Ce gînd nebun te mînă, de tulburi somnul meu? Furtună-?i fie gîndul, ?i moartea o furtună; Sărac, pe căi să-?i mîntui visarea ta nebună!" Arnulf aude, sare pe cal, înfiorat
45   Dă frîu, cuprinde gîtul fugarului spumat
?i-aleargă-n vînt ?i-n noapte năuc, ?i sugrumat De gînduri troienite — ?i nu mai sînt în cale Nici pietre, nici izvoare; el fulgeră la vale.
?i-n zori la poartă bate, dar poarta n-a răspuns, 50   Hatursa-i măritată. Pe cine ca?i, străine? Arnulf ridică pumnii, s-omoare, dar pe cine? Arnulf ar vrea să plîngă, dar sînge-n ochi-i vine, Arnulf ar vrea să ?ipe ?i n-are glas de-ajuns. El calul ?i-1 întoarce ?i drumul i-1 arată, 55  Acela?i drum spre codru, o goană desperată!... Cu gîndul mor?ii-n suflet, cu nop?ile de veci în suflet, ca o umbră pe apă tu să treci, Sub brazi la rădăcină bolnavul cap să-1 pleci! Sărac, pe căi să-?i mîntui visarea ta nebună — 60  Furtună-i via?a toată, e moartea tot furtună?
RECRUTUL
Eu o las în sama ta —
Am să plec! ?i parcă-mi moare
Inima, se rupe-n mine!
Nu de voi, tu ?tii de cine!
?i mă doare,
De-a? ?ipa.
Omul fără de noroc
Tot cu răul se-ntîlne?te —
Tu-mi e?ti frate dintr-o mamă,
Mă iube?ti! ?i-o las în samă,
Mi-o păze?te
Ca de foc!
Vei vedea-o pe la hori. Să n-o la?i la vino-ncoace — Stăi cu ea, ce ?tii tu-i spune, Dar cu capul mi te pune Să n-o joace Al?i feciori.
Tu s-o joci, dar mai a?a!
Lini?tit, cum joci pe-o soră,
Să n-o strîngi prea mult la tine,
Că ea, biata, de ru?ine
Mai mult horă
N-ar juca.
101
25   Tu o vezi ?i n-o-n?elegi: De-o cuprinzi, ea ?tie una: Moartă-n bra?e ?i se lasă, Dar de ciudă plînge-acasă, Plînge-ntruna
30 Zile-ntregi.
Calea ei să n-o colinzi — De-i vedea-o la fîntînă, Treci ?i las-o-n bună pace, Nu glumi, că ei nu-i place. 35   Nici de mină Să n-o prinzi!
Ea va zice tot ce vrei; O desmierzi ?i nu te vede, O săru?i ?i-i pare bine. 40   Ah, dar crede-mă pe mine ?i nu-i crede Vorba ei!
Ce folos ai tu c-o strîngi? Sim?i tu că pe ea o doare? 45   Vezi! nici eu n-o string de frică: Ea-i atît de sub?irică, Ca pe-o floare Po?i s-o frîngi.
Dac-o fi pe drum, tu treci; 50   Zi că e?ti grăbit, ?i-o lasă, Să n-ascul?i orice să-?i spuie, ?i-un gînd rău să nu te puie Pîn-acasă S-o petreci.
55   Nu ?tii cît îi faci de rău!
Mă-sa-i rea ?i nu o crede
?i-o prime?te de pe-afară
Cu bătăi ?i cu ocară,
Cît ce-o vede 60   C-un flăcău!
Dar te uită să ?tii ce-i Pe la casa lor! De iese, Ori de intră oarecine! Tu să ?tii pe cel ce vine 65  Mai adese Pe la ei!
Ea, cu părul gălbior, Naltă, zugrăvită-ntreagă, Cînd î?i mlădie trup?orul! 70  A ursit-o-n fa?e dorul De-a fi dragă Tuturor!
De-i vedea pe cineva Pe la ei, în fapt de seară, 75   Prinde-1 într-adins, ca-n glumă: Frînge-i gîtul ?i-1 sugrumă, Ca pe-o feară Nu-1 cru?a!
?i-apoi, las' să fie-al meu, 80   De-i păcat! La judecată Eu voi merge pentru tine I Eu dau sama! ?i pe mine Să mă bată Dumnezeu!
85  Poartă-i grija! Tot a mea
S-o găsesc, tot dor să-mi poarte! Dar de nu-i păzi-o bine, ?i-ai găsit du?man in mine, Căci fac moarte
90  Pentru ea!
102
CAROL IX
La Saint-Germain de mult s-a dat Signal, că s-a deschis de-acum mormîntul, In sînge Noaptea ?i-a scăldat vestmîntul, Să-1 puie giulgi pe mor?i. ?i, spinticat 5   De plumbi, gemea Parisul, cum în sînge Un la? rănit se-ntinde ?i se strînge Cu răcnet zvîrcolind mi?elu-i trup, Cînd din?ii lui cei plini de spumă rup
Din putreda lui rană.
10     ?i-n vreme ce Parisul, plin
De fum, murea, nepregătit să moară, Carol din Toullerii cînta-n vioară Încet ?i plîngător, un cald suspin Ca ruga unei mame la mormîntul
15   Copiilor. Simfonic sună cîntul;
Iar ochii lui zîmbesc de-un cald fior, Dar tot mai mult î?i pierd seninul lor Strîngînd în ei furtuna.
Sarcastic coardele vibrînd 20   Sub mîna cea cu joc 'ndemînatic
Gemeau acum scîrbos, urlau sălbatic, ?i-artistul lor urla ?i el, rîzînd. — „S-aduci pe Enric ! strigă el ?i lasă Vioara lîngă el pe-un col? de masă. 25   Pe Enric, mai curînd ! Nu pot cînta I" Plimbîndu-se grăbit, el a?tepta. ?i-n urmă vine Enric.
— „Ce-i asta, sir! Aud de-un ceas Trosniri de pu?ti ?i răcnete nebune;
30   Eu simt miros de sînge. Rege, spune! ?i eu stau prins de ce?" Atunci a tras Perdelele ?i, deschizînd fereastra, Carol a hohotit: — „Mă-ntrebi ce-i asta? Sînt cîni ce mor pe drum, sînt hugheno?i;
35   Eu vreau să scap de ei, să piară to?i, Pricepi ce-i asta, Enric?"
Cu pa?ii largi ?i tremurînd Ca omul beat de-o clipă bestială, Carol trecea înviforat prin sală,
40   ?i-n urmă pept la pept cu Enric stînd
L-a prins de bra?: — „?i tu, de care lege? E?ti hughenot ?i tu, a?a-i?" — „Eu, rege? Eu ?in să cred a?a cum au crezut Părin?ii mei: sînt hughenot născut
45      ?i n-am să mor catolic!"
— „Tu crezi ce vrei! ?i-atunci el supt De furie: Ce-i cîne azi să moară." Izbi cu pumnu-n masă spre vioară, ?i-n marmur carnea pumnului a rupt;
50   Cald sîngele-a ?î?nit din lovitură — El, de dureri, urlînd a dus la gură Zdrobitul pumn ?i-apoi, înnebunit, S-a tras doi pa?i năvalnici ?i-a ?intit în Enric carabina.
55      Făcînd vioara scut, din cot
Alt scut făcînd:—„Ei, dă! Ai fi zdrobit-o Cu pumnul; tot atît: De-am mîntuit-o, Zdrobe?te-o dar acum cu piept cu tot!" Carol a tresărit. — „Nu, nu pe tine!
60   Dar dă-mi un om, un om, pe ori?icine, Vreau carne, sînge, moarte; vreau s-omor!" ?i plumb a tras în primul trecător Pe drum, de pe fereastră.
104
105
Mînia-i sîngerase-n nări, Aprin?ii ochi ?i-au dezlegat furtuna Sălbaticei porniri, ?i cum e luna Cînd ziua cîteodată iese-n zări, A?a era. O viperă flămîndă; ?i cînd s-a-ntors, cu arma fumegîndă Bătu-n pămînt ?i, ca un scos din min?i,
Cu ochii-nchi?i, el a scrî?nit în din?i: pdatmumt — „Vai, du-te, Enric, du-te!u KAuMEÎN 1
Ea nu-i închide u?a, nu-1 prinde de vestmînt, Nu-1 roagă ?i nu-i cade cu hohot la picioare Să-i zică: — „Stai, iubitei" Nu cată plîngătoare In ochii lui — 5 Năvalnic afară bate vînt,
De-al fulgerelor vuiet văzduhurile tună, Dar dînsul vrea să iasă prin noapte ?i furtună, S-alerge fără ?intă, nebun, un om pribag, Să fugă, să se ?tie departe de-acest prag
io  Al casei locuite de cea mai rea femeie!
Nu-?i ia nici ziua bună, nu-i vrednic să-i deie Nici mîna, căci perirea e-nchisă-n mîna ei; Nu vrea să-i vadă ochii sălbateci ?i mi?ei! Femeie e ?i dînsa! Gîndirea-i e infamă,
15   în?ală, ?i-i so?ie, ea minte, ?i e mamă! A fost un mizerabil, efemeiat poet Cel ce-a creat legenda lui Crist din Nazaret — Pe-un Dumnezeu să-1 nască satan! E blasfemie Să crezi în întruparea lui Crist dintr-o Marie!
20   ?i dacă e să credem poe?ii pe cuvînt, O dat-a fost ea numai Marie pe pămînt, Dar ea de milioane de ori e Magdalenă! Vampir, cînd te iube?te, ?i-n ura ei, hienă — Un demon!
25 El năvalnic a pus picioru-n prag.
Atunci din ochii ve?tezi de dornicul lui drag Tăcînd a ?ters femeia o lacrimă cu iia. ?i el, el a văzut-o! ?i-n pieptul lui mînia
107
O clipă ?ovăie?te, rămîne-ncremenit — 30   ?i cum de?tep?i din le?in pe om, cînd l-ai izbit Puternic d-un părete, a?a era! Colosul De gînduri, la privirea femeii, s-a topit! ?i galben la picioare-i s-a?terne furiosul.
L-a pironit acolo un strop, un singur strop 35   Cînd n-a putut tot cerul cu-ntregul potop!
POPASUL ?IGANILOR
(după Geibel)
In noapte, sub poale de codru-nverzit, E freamăt de glasuri, un tainic ?optit; Ard galbene flăcări ?i-n zare de foc Vezi chipuri sinistre grămadă-ntr-un loc.
5  ?iganii, drume?ii cei veciniei ei sînt! Cu ochii de fulger, cu pletele-n vînt; La Nilul cel galben departe născu?i, Ei ar?i sînt de soare, de vînturi bătu?i.
Aproape de flăcări, pe paji?te stau 10   Bărba?ii sălbateci ?i chiote dau, Femeile-aleargă mîncare făcînd ?i umplu paharul ?i-1 poartă pe rînd.
Ei cîntece cîntă ?i basmuri î?i spun Din vremuri mai bune c-un alt cer mai bun; 15   Bătrîna ?igancă, acolo sub brazi, Descîntece-nva?ă pe negri nomazi.
?i oache?e fete se-n?iră la joc In cercul cel magic al zării de foc, Răsună ghitara ferbinte ?i-ntins 20  ?i jocul se-ncinge sălbatic ?i-aprins.
în urmă să culcă, odihnă cătînd; Le freamătă brazii s-adoarmă curînd. în vis, exila?ii pămîntului lor Văd Sudul, o ?ară, ?i ei un popor.
109
Dar zorile ro?ii să varsă pe cer, Frumoasele visuri fantastice pier. Greu scîr?ie carul, ei pleacă la pas — Dar unde? O via?ă de drum ?i popas!
LORDUL JOHN
Se zvonise prin ziare Că-n Irlanda e-ntr-un sat Un bărbat grozav de tare. Lordul John, prinzînd de veste 5   Cine e ?i de-unde este, Pleacă-n grabă ca să vadă Dacă e adevărat.
Ca mul?i lorzi de vi?ă veche Din întunecatul Nord, 10   Lordul John e-ntr-o ureche: Fluieră pe drum ?i cîntă ?i e cel dintîi la trîntă. ?i-i voinic fără pereche ?i e cel mai tare lord.
15   A găsit în urmă satul; Pe ?ăran el 1-a găsit Ocupat cu maturatul Cur?ii. ?i, ochindu-1 bine, Lordul drept spre dînsul vine
20   ?i descalică degrabă Făr-a zice „bun sosit".
?-apoi gata de luptare!
— „Tu e?ti Willy Spucker?" — „Eu.
— „Spun că e?ti grozav de tare 25   De ?i-a mers cuvînt prin lume,
Eu din Londra vin anume,
12
111
IP
Să ne punem la-ncercare. Trîntă deci cu tine vreau!"
Willy Spucker se cruce?te, 30   Simte palmele că-i ard,
Lene? tîrnul ?i-1 propte?te;
Scuipă-n palme ?i se-ntinde
?i pe lord de brîu îl prinde,
Sus o dată-1 răsuce?te 35   ?i-1 azvîrlă peste gard.
— „O să stau acum cu tine Să mă lupt... Mai vrei ceva? Auzi tu, cu ce gînd vine!" Lordul John privind cu jale
40   ?i ?inîndu-se de ?ale:
— „Să-mi azvîrli, te rog, cre?tine, ?i cel cal, să pot pleca!"
MOARTEA LUI FULGER
In goana roibului un sol, Cu frîu-n din?i ?i-n capul gol, Răsare, cre?te-n zări venind, ?i zările de-abia-1 cuprind, 5   ?i-n urmă-i corbii croncănind Aleargă stol.
El duce regelui răspuns Din tabără. ?i ?ine-ascuns Sub straiul picurînd de ploi 10   Pe cel mai bun dintre eroi — Atîta semn de la război,
?i-a fost de-ajuns!
Pe Fulger mort! Pe-un mal străin L-a fulgerat un bra? hain! 15   De-argint e alb frumosu-i port, Dar ro? de sînge e albul tort, ?i pieptul gol al celui mort De lănci e plin.
Sărmanul crai! Cînd l-a văzut 20   ?i, cînd de-abia l-a cunoscut, Cu vuiet s-a izbit un pas De spaimă-n lături ?i-a rămas Cu pumnii strîn?i, fără de glas, Ca un pierdut.
113
25   Să-i moară Fulger? Po?i sfărîma ?i pe-un voinic ce cuteza Să-nal?e dreapta lui de fer Să^rindă fulgerul din cer? Cum pier mi?eii dacă pier
30 Cei buni a?a?
Dar mine va mai fi pămînt? Mai fi-vor toate cîte sînt? Cînd n-ai de-acum să mai prive?ti Pe cel frumos, cum însu?i e?ti, 35   De dragul cui să mai trăie?ti, Tu soare sfînt?
Dar doamna! Suflet pustiit! Cu părul alb ?i despletit Prin largi iatacuri alerga, 40   Cu hohot lung ea blastema, ?i tot palatul plin era
De plîns cumplit.
La stat ?i umblet slabă ce-i! Topi?i sînt ochii viorei 45   De-atîta vaiet nentrerupt,
?i graiul stins ?i-obrazul supt ?i tot vestmîntul doamnei rupt De mîna ei!
— „De dorul cui ?i de-al cui drag, 50   Să-mi plîngă sufletul pribeag, întreagă noaptea nedormind, Ca s-aud roibii tropotind, Să sar din pat, s-alerg în prag, Să te cuprind!
55   Nu-1 dau din bra?e nimănui!
închide?i-mă-n groapa lui —
Mă la?i tu, Fulgere, să mor?
î?i la?i părin?ii-n plîns ?i dor?
O, du-i cu tine, drag odor, 00 O, du-i, o, du-i!cc
Ah, mamă, tu! Ce slabă e?ti! N-ai glas de vifor, să jele?ti; N-ai mîni de fer, ca fer să frîngi; N-ai mări de lacrămi, mări să plingi, 65   Nu e?ti de foc, la piept să-1 strîngi, Să-1 încălze?ti!
?i tu, cel spre bătăi aprins, Acum e?ti potolit ?i stins! N-auzi nici trîmbi?ile-n văi, 70   Nu vezi cum sar grăbi?i ai tăi — Rîdeai de moarte prin bătăi, Dar ea te-a-nvins.
Pe piept, colac de grîu de-un an, ?i-n loc de galben buzdugan, 75   Făclii de ceară ?i-au făcut în dreapta cea fără temut, ?i-n mîna care poartă scut ?i-au pus un ban.
Cu făclioara, pe-unde treci, 80   Dai zare negrilor poteci
în noaptea negrului pustiu, Iar banu-i vamă peste rîu. Merinde ai colac de grîu
Pe-un drum de veci.
85   ?i-ntr-un co?ciug de-argint te-au pus Deplin armat, ca-n ceruri sus Să fii [îjntreg ce-ai fost mereu, Să tremure sub pasu-?i greu Albastrul cer, la Dumnezeu
90 Cînd vei fi dus.
Mira?i ?i de răsuflet goi, Văzîndu-?i chipul de război, Să steie îngerii-nlemnit; ?i, orb de-al armelor sclipit, 95   S-alerge soarele-napoi
Spre răsărit!...
114
115
Iar cînd a fost la-nmormîntat, To?i mor?ii parcă s-au sculat Să-?i plîngă pe ortacul lor, 100  A?a era de mult popor
Venit să plîngă pe-un fecior De împărat!
?i popi, ?irag, cădelni?înd Ceteau ectenii de comînd — 105   ?i clopote, ?i plîns, ?i vai, ?-o?tenii-n ?ir, ?i pas de cai, ?i sfetnici, ?i feciori de crai, ?i nat de rînd.
?i mă-sa biata! Cum gemea 110   ?i blastema ?i se izbea
Să sară-n groapă: — „L-au închis Pe veci! Mi-a fost ?i mie scris Să mă de?tept plîngînd din vis, Din lumea mea!
115   Ce urmă lasă ?oimii-n zbor? Ce urmă, pe?tii-n apa lor? Să fii cît mun?ii de voinic, Ori cît un pumn să fii de mic, Cărarea mea ?i-a tuturor
120 E tot nimic !
Că tot ce e?ti ?i tot ce po?i, Părere-i tot dacă socoti — De mori tîrziu ori mori curînd, De mori sătul, ori mori flămînd, 125   Totuna e! ?i rînd pe rînd Ne ducem to?i!
Eu vreau cu Fulger să rămîn! Ah, Dumnezeu, nedrept stăpîn, M-a du?mănit trăind mereu 130   ?i-a pizmuit norocul meu! E un păgîn ?i Dumnezeu, E un păgîn.
De ce să cred în el de-acum? In fa?a lui au to?i un drum, 135   Ori buni, ori răi, tot un mormînt! Nu-i nimeni drac ?i nimeni sfînt! Credin?a-i val, iubirea vînt ?i via?a fum!"
?i-a fost minune ce spunea! 140   Grăbit poporul cruci făcea De mila ei, ?i sta-ngrozit. — ?i-atunci un sfetnic a venit ?i-n fa?a doamnei s-a oprit, Privind la ea.
145   Un sfînt de-al cărui chip te temi Abia te-aude cînd îl chemi: Bătrîn ca vremea, stîlp rămas, Născut cu lumea într-un ceas, El parcă-i viul parastas
150 Al altor vremi.
?i sprijin pe toiag cătînd ?i-ncet cu mina ridicînd Sprîncenele, din rostu-i rar, Duios cuvintele răsar: 155   — „Nepoată dragă ! De-n zadar Te văd plîngînd.
De cum te zbuciumi, tu te stingi ?i inima din noi o frîngi — Ne doare c-a fost scris a?a, 160   Ne dori mai rău cu jalea ta: De-aceea, doamnă, te-am ruga Să nu mai plîngi.
Pe cer cînd soarele-i apus, De ce să plîngi privind în sus? 165   Mai bine ochii-n jos să-i pleci, Să vezi pămîntul pe-unde treci! El nu e mort! Trăie?te-n veci, E numai dus.
116
117
N-am cap ?i chip pe to?i să-i spui, 170   ?i-a? spune tot ce ?tiu, dar cui? Că de copil eu m-am luptat In rînd cu Volbură-mpărat ?i ?tiu pe Crivă? cel turbat Ca ?ara lui.
175   Ce oameni! Ce sînt cei de-acum!
?i to?i s-au dus pe-acela?i drum.
Ei ?i-au plinit chemarea lor
?i i-am văzut murind u?or;
N-a fost nici unul plîngător, 180 Că via?a-i fum.
Zici fum? O, nu-i adevărat. Război e, de viteji purtat! Via?a-i datorie grea ?i la?ii se-ngrozesc de ea — 185   Să aibă tot cei la?i ar vrea Pe neluptat.
De ce să-ntrebi via?a ce-i? A?a se-ntreabă cei mi?ei. Cei buni n-au vreme de gîndit 190   La moarte ?i la tînguit,
Căci plînsu-i de nebuni scornit ?i de femei!
Trăie?te-?i, doamnă, via?a ta! ?i-a mor?ii lege n-o căta! 195   Sînt craice schimb-a lumii sor?i, Dar dacă mor, ce grijă por?i? Mai simte-n urmă cineva
Că ei sînt mor?i?
Dar ?tiu un lucru mai pe sus 200   De toate cîte ?i le-am spus: Credin?a-n zilele de-apoi E singura tărie-n noi, Că multe-s tari cum credem noi ?i mîne nu-s!
205   ?i-oricît de amărî?i să fim Nu-i bine să ne dezlipim De cel ce vie?ile le-a dat! — O fi via?a chin răbdat, Dar una ?tiu: ea ni s-a dat
210 Ca s-o trăim 1"
Ea n-a mai plîns, pierdut privea La sfetnic, lung, dar nu-1 vedea ?i n-a mai în?eles ce-a zis ?i nu vedea cum au închis 215  Sicriul alb — era un vis ?i ea-1 trăia.
Senini de plînset ochii ei, Vedea bărba?i, vedea femei, Cu spaimă mută-n jur privea. 220   Din mult nimic nu-n?elegea; ?i să muncea să ?tie ce-i.
?i nu putea.
I-a fulgerat deodată-n gînd Să rîdă, căci vedea plîngînd 225   O lume-ntreagă-n rugăciuni. — „In fa?a unei gropi s-aduni Atîta lume de nebuni 1
Să mori rîzind..."
?i clopotele-n limba lor 230   Plîngeau cu glas tînguitor; ?i-adînc, din bubuitul frînt Al bulgărilor de pămînt, Vorbea un glas, un cîntec sfînt ?i năl?ător:
235  „Nu cerceta aceste legi,
Că e?ti nebun cînd le-n?elegi I Din codru rupi o rămurea, Ce-i pasă codrului de ea! Ce-i pasă unei lumi întregi
240 De moartea mea !"
118
119
UN CÎNTEC BARBAR
Voi la?i dătători de porunci, Mai rîde?i! Nevolnică turmă, Mai rîde?i, că-i rîsul din urmă ! S-apropie ziua! ?i-atunci 5   Vedea-ve?i, sălbateci barbari, Cîmpiile voastre-necate De vuietul multor armate, Ca vuietul apelor mari — Veni-vom ca-n ziua de-apoi; 10   Va plînge cu hohote zarea De cară, de cai, de strigarea Mul?imei pornite spre voi!
Ie?i-vor, din negru pămînt, în zale de-argint cavalerii,
15   Puternici ca grindina verii, ?i roibii cu nările-n vînt Vor trece-n sălbatec galop Spre Roma! ?i miei vor fi leii, Fugi-vor de spaimă mi?eii
20   Cuprin?i de pornitul potop
Spre Roma! Călcînd pe cohor?i Răzbi-?i-vom colosul de-aproape ?i nu va fi cine să-ngroape Mul?imea cea mare de mor?i!
25   Din Istru vom face pîriu,
Să-1 umpli, romane, cu sînge,
Cu lacrimi pe care le-or plînge Nevestele   neamului tău! ?i nu vei putea să mai pui
30   în ?iruri înfrînta-?i armată, ?i-om face să fie odată To?i corbii ?i lupii sătui! Căci vultur să fii, un colos, Cu aripi de repezi furtune
35   ?i cuibul in cer de l-ai pune: De-acolo noi da-te-vom jos!
Ce-i viu. sfî?ia-vom în din?i; Aprinde-vom templele tale; Vom na?te pustiul în cale;
40   Vom face pe-ai vo?tri părin?i S-ascundă trufa?ul lor chip în togă, plîngînd de ru?ine, l-om trece sub furci caudine, I-om pune cu fruntea-n nisip.
45   ?i fără de milă, călăi,
în fa?e strivi-vom poporul, ?i mîndri vom pune piciorul Pe gîtu-mpăra?ilor tăi!
Vom face cît cerul de nalt 50   Mormanul cadavrelor crunte ?i munte vom pune pe munte ?i cerului da-vom asalt. Pe-al vostru Zamolxe-pigmeu L-om prinde de barbă-nhă?îndu-1, 55   Cu tronu-i cu tot răsturnîndu-1 Din cer, căci acel Dumnezeu Ce lasă pe-al vostru pămînt Să crească atîta urgie, Acela nu poate să fie 60   Nici mare, nici tare, nici sfînt.
Ah, dac-am putea măsura Pe cît ni-e de plină măsura, Vedea-vei ce multă ni-e ura, în ziua din urmă a ta!
120
121
Că dacă voi to?i a?i muri De spaimele mor?ii nainte De-al nostru sosit, din morminte V-am scoate de-oriunde ve?i fi! ?i răzbunătoarelor sor?i Le-am face cu palma dreptate, Căci fe?ele voastre le-am bate, Scuipîndu-?i pe fiii tăi mor?i!
Picurii cu strop de strop Fac al mărilor potop —
Zilnic cîte-un spic adună ?i-n curînd tu ai un snop.
5   Mergi încet ?i las' s-alerge Al?ii cît or vrea-n galop.
Fii stejar, să cre?ti în laturi, Nu înalt ?i slab, un plop.
Nu uita trăind de corbul to   ?i de vulpea lui Esop.
Dacă e?ti cinstit, n-ai teamă De du?man, de-ar fi ciclop.
Fă cît po?i, ?i las' să rîdă Cei ce sar via?a-n hop.
15   Iar de n-are scop via?a, Fă să aibă clipa scop.
123
25  Toată ziua la izvor,
Va privi cu drag la plete Pline de-aur ce i-1 dete Soarele ascuns sub nor.
PĂSTORI?A
Umbre mari răsar pe cale, Ziua moare după culmi; De pe coastă, pe sub ulmi, Se scoboară mieii-n vale. 5   Obosit ?i blind popor! ?i cîntînd, pă?e?te-agale O copilă-n urma lor.
— „Noapte bună, soare sfînt, Pînă mîne ! Noapte bună !
10   Mîne iar vom fi-mpreună, Tu să rîzi ?i eu să cînt. Mîne pînă-n zori te scoală, Adă flori de-argint în poală ?i le-a?terne pe pămînt!"
15   ?i, murind, întinere?te Soarele de dragul ei, ?i-o cunună de scîntei El prin păr i le-mplete?te:
— „Mîne dacă n-oi veni, 20   Păru-n apă ?i-1 prive?te,
Dor de mine de-?i va fi!"
?i-i va fi de soare dor! Mîne blonda păstori?ă, Despletind a ei cosi?ă
124
JERTFELE ÎMPĂCĂRII
I
în negura pădurii castelul îngrădit Cu ?an?uri uria?e sta trist, mucigăit, ?i numai cîteodată în jurul său revine Mi?carea vie?ii calde, cînd paveze quirine 5   Răsar de după ziduri— de două ori pe an. Atunci legionarii colosului roman Ies grabnici ca furtuna ?i tari ca răzbunarea, Dar nu le sim?i nici pasul, nici nu le-auzi strigarea, Se-mpră?tie deodată ?i iar s-adună des
10   ?i pier în crîng. Se joacă? Dar iată-i! Dîn?ii ies Mai mul?i! Erau o sută ?i-acum ei sînt o miie, Mai iu?i ?i mai năvalnici, mai plini de vijelie. S-amestecă, s-aruncă popor peste popor! Ies fulgere din suli?i, dar suli?ele mor
15   Zdrobite de pieptarul puternicelor zale;
Ajung acum la piepturi, cu pumnii-?i fac ei cale Prin ?iruri teutone: nici ?ipete de guri, Nici tropot nu s-aude! Vezi numai izbituri De pumn, mi?care mută de bra? ?i de secure.
20   ?i-n muta zvîrcolire, ei intră în pădure A?a-ncle?ta?i: ?i codrii iau flacără acum. ?i ei se luptă-n flăcări, s-azvîrl, se-neacă-n fum, Iar brazii cad pe dîn?ii aprin?i, se prăbu?e?te în capul lor tot codru, dar nimeni nu gînde?te
25   La fugă—două neamuri aprinse de un gînd: Din doi protivnici unul să piară mai curînd.
126
G. Co?buc, S. Albini, G. Bogdan-Duică, M. Pîrvu în 1889
LUMEA ILUSTRATA
«fl.C âf 1. VENIT
*W 4mm i&lpi Mas
A* >-x t it . „>lWJj
Mm    fe»tojy ^ safari
•
4âi
II
De mult, de cînd e Tibull prefect peste cohor?i, E lini?te. Stau moarte zăvoarele pe por?i ?i nu mai sar o?tenii descul?i din a?ternuturi 30   Să prindă-n miezul nop?ii puternicele scuturi. Păreau ?i teutonii de lupte-acum sătui, Căci Aripert trimese de mult solia lui La Tibull pentru pace. ?i toate-au fost de bine; De-atunci trăiesc fră?e?te o?tirile vecine.
III
35  —„Cînd stai în pragul casei, e soarele în prag! Cînd treci visînd prin noaptea pădurilor de fag, Rever?i lumina-n noaptea dumbrăvilor ca luna; Oh, cît e?ti de frumoasă, tu nu pricepi, Hiltruna ! Cînd treci în zori pe colnic în albul tău vesmînt,
40   Cu ochii mari ?i-alba?tri, cu părul dat în vînt, Tu-n iernile vie?ei e?ti zi de primăvară! Sălbatico! Mă doare, cînd ?tiu că e?ti barbară — Iube?ti pădurea numai; cu ochii tăi frumo?i Tu vreai să-mbe?i, copilă, bărba?ii-ntuneco?i
45   Cu plete lungi pe umeri, cu bărbi ce te-nspăimlntă, Puternici ca mînia pe care ei o cîntă Cu glasuri răgu?ite, cînd pleacă la război! De ce zîmbe?ti? Aruncă cununile de foi ?i pune diademă pe frunta ta senină!
50   Ce-?i pasă dac-ai no?tri la alte legi se-nchină! O, de-ai vedea tu Roma cu turnurile ei, Cu lume ?i lumină, cu roiuri de femei Frumoase; ?i-ntre ele ca draga mea nici una, Ca fata cea frumoasă din codru, ca Hiltruna!"
55   Ca un copil ce-ascultă pove?ti cu sori apu?i, A?a-1 ascultă fata cu ochii mari ?i du?i. Ea tremură ?i-n ochii lui Tibull lung prive?te; Ar vrea să zic-o vorbă, n-o zice ?i ro?e?te, Ea simte că-i străină ?i neamul ei barbar!
60   Ah, ce frumoase vorbe din rostul lui răsar;
Varianta din Lumea ilustrată, î, nr. 9, 1892, p. 257, a poeziei Vestitorii primăverii
13 G. Co?buc — Opere alese vol. I 127
El e roman, e nobil, deprins la vitejie! Nici un bărbat din neamul lui Aripert nu ?tie Să-i spună ei cuvinte a?a de dragi ca el. In urmă ea zîmbe?te: — „Ah, nu, că e mi?el 65   Un suflet cînd î?i uită pe-ai săi! ?i mă-nfioară De fulger să m-apropiu, căci fulgerul omoară! O, lasă-mă!" ?i fuge prin desetul de fagi, Dar parcă-i vin alături cuvintele lui dragi.
IV
In zori de zi străjerul veste?te pe-un străin. 70   E Aripert, e domnul pădurilor. — „Eu vin Să te poftesc, romane, la zilele serbării; Noi mîne-aprindem focul sub jertfele-mpăcării!" ?i-a stat pe gînduri Tibull ?i n-a fost învoit.
— „Te rog pentru Hiltruna. Ea singur-a dorit!" 75   Hiltruna cea frumoasă din codri! Visătoarea!
«—„A?teaptă-mă, Ariperte ! Găte?te-?i sărbătoarea!
V
— „Nimic nu-i mai puternic în om ca slăbiciunea! ?i slab ce e?ti tu, Tibull, s-ascul?i de rugăciunea Femeilor! Barbarii au rele gînduri, cred !"
80   Dar nu-1 ascultă Tibull; ?i-a doua zi purced Din zori centurionii spre silhele barbare, Ei ?i-au ascuns cu?ite sub albele pieptare De za—puternici marturi ai apărării lor, De-ar vrea să-i năvălească sălbaticul popor —
85   ?i-n codri ei lăsat-au, de-ar fi vro mi?elie, Cu opt centurii Quintus pe-aproape să se ?ie.
VI
Acolo fete blonde cu ochii de azur Cîntau sinistre cînturi de luptă, ?i-mprejur Flăcăi înal?i, sălbateci, jucau cu vuiet mare 90   Războinicele jocuri a gin?ilor barbare.
Pe lavi?e-a?ternute cu albe piei de ied Bărba?ii stau în ?iruri, iar cupele cu mied Oprite lung la gură trec vesele ?i-ntr-una, Din om în om. Iar astăzi paharnic e Hiltruna, 95  Copila cea frumoasă, că-i vechiul obicei Al neamului, paharul la zile mari să-1 bei Turnat de cea mai dragă fecioară ce e-n casă. Tibull în fruntea mesei, ?i-ai săi pe lîngă masă, Cu Aripert, aleargă cu ochii înso?ind 100   Mi?cările de fulger a celor ce să prind
Mereu mai mul?i la horă — sălbatic este jocul ?i tot mai mult Hiltruna cu mied hrăne?te focul.
VII
— „E cald aici, romane; afară-i cer senin" — Afară miedul curge mai vesel ?i mai plin
105   în cupele făcute din coarne-ncăpătoare
De bou; aici sub codru, pe paji?tea cu soare, Să prind la joc neveste: de ochii lor frumo?i De două ori să-mbată bărba?ii-ntuneco?i Ai codrilor. E vuiet, e chiot ?i strigare.
110   ?i hora lor se-ntinde sălbatică ?i mare.
VIII
Deodată cîntul tace. Ca scoase din pămînt Răsar pumnale-n mîna barbarilor. Un vînt Cînd trece prin frunzi?ul tomnatic al pădurii Asemeni e suflării sălbatice a gurii
115   Acestui mult amestec de oameni, cari grăbi?i Se apără ?i-atacă, de jocuri obosi?i ?i be?i de vin — mul?ime de vulturi la o pradă Pu?ină — se-ncle?tează ?i zece cad grămadă Pe-un singur om al Romei, se sfî?ie mu?cînd
120   Cu din?ii, se sugrumă, ?i-n sîngele curgînd ?iroaie mari înoată zbura?i dintr-o izbire ?i ochi ?i din?i ?i crieri. —
128
13*
129
La-ntîia lor pornire Spre Tibull vin o sută. Hiltruna vine drept Spre el ?i îl cuprinde puternic peste piept
125   Cu bra?ele-amîndouă. — „Iubite, nu te teme, Te apără Hiltruna!" ?i strîns de fată geme Puternicul, s-azvîrle, căci e ?inut pe loc ?i mînile-i sînt prinse de fată. — „Ai noroc Să mori la mine-n bra?e! Vezi, fruntea-mi e senină,
130   Ce-?i pasă dac-ai no?tri la alte legi se-nchină?" El vrea să se desprindă ?i urlă, e turbat. — „Ah, pînă cînd toporul nu-1 văd adînc intrat In pieptul tău de fiară, eu nu te las, romane!" Lovit se simte Tibull de multe buzdugane
135   ?i sîngele-i ?î?ne?te din calde tăieturi: Atunci cu nebunia supremei izbituri Se scutură, de fată abia se mîntuie?te; El prinde pe Hiltruna de mijloc ?i-o izbe?te De-un brad — ea cade moartă cu blondul cap zdrobit,
140   ?i cade-apoi ?i dînsul de rane-acoperit,
Nedînd măcar cu pumnul un semn de apărare, Dar a putut să geamă din ultima suflare Un semn ?tiut de bucium.
Si semnul a intrat 145   Prin codri ca un ?ipăt, ?i codrii s-au mi?cat. Atunci cu pas de vifor din negura pădurii Năvalnic iese Quintus cu cele opt centurii.
X
A fost o luptă scurtă; tot pumnul un omor. Dar gloatele barbare cu Aripert al lor 150   Primeau puteri întruna din gloate sositoare. Atît de slabă-n număr, puterea o?titoare A Romei în clipita dintîi a atacat, ?i ea mergea nainte; izbit-apoi a stat,
Pe loc strlngîndu-?i ?irul. în urmă ?ovăie?te, 155   Se apără, se-ndeasă, dar ferul o răre?te,
?i-n zid, format din piepturi,   puterea-?i face por?i, încet-încet, romanii, ducînd pe-ai lor cei mor?i în mijloc, intră-n codri ?i iau acum cărarea ' Spre ?an?uri. ?i din urmă, din fa?ă răzbunarea 160   Barbarilor izbe?te pe cei pu?ini, mai des, Mai tare. ?i din codrii barbarilor cînd ies, Să văd o mînă mică romanii, plini de rane, Să tîrîie pe ?esul castelelor romane, Goni?i mereu. O sută, optzeci au mai rămas 165   ?i mai rămîn dintr-în?ii la fiecare pas
Pe cîmpi o?teni de-ai Romei. Cîmpia geme cruntă, Ei se retrag întruna, ?i viforul înfruntă, ?i mor?i de jumătate, ciunti?i îngrozitor, Ajung în faptul serii în ?an?urile lor.
130
PRAHOVA
Din pămînt, din locuin?a Mamei tale, ie?i zîmbind, Prahova! Si stai mirată ?i te tremură dorin?a 5   Să vezi lumea cu lumină! Inima de plîns ?i-e plină; Ochii tăi spre soare cată ?i-ai tăi ochi mai vii s-aprind.
în pămînt cît e de rece 10   ?i-n pămînt nu vezi nimic — Nu te mai întoarce-acasă! Eu pe drum te voi petrece Cu pove?ti ?i cu pove?e, Voi cînta a ta frumse?e! 15   Lasă lumea ta, o lasă, Tu frumoasă, eu voinic!
Vino-ncet pe-aici, iubită! Adă mîna, să nu cazi Peste pietrele din cale! 20   Tu tresari de fericită ?i-mbătată de via?ă; Soarele-?i răsare-n fa?ă — Haid', acum fugind la vale Printre ?optitorii brazi.
25   Ce frumos să-mbracă dealul Cu flori ro?ii pe-unde treci!
î?i întîmpină sosirea Mun?ii ce despart Ardealul, Codrii vechi ?i plini de noapte, 30   Luncile cu mii de ?oapte. Rîzi cu hohot la privirea Neguro?ilor Buceci?
Uite-acum cît e?ti de mare, Uite ce frumoasă e?ti!
35   Tu, sălbatico-ntre fete, Iată sate-acum în zare, Prahova, să fii cuminte! ?ine cumpăt la cuvinte, Stăi ?i pune-?i flori în plete,
40   Mai frumos să te găte?ti.
Potrive?te-?i părul bine; Strînge mijlocelul tău, Pieptul plin ca să-?i răsară! S-or uita flăcăi la tine 45   ?i copile tinerele:
Să vorbe?ti frumos cu ele, Să nu-?i scoată vorbă-n ?ară Că tu e?ti crescută rău 1
Iată satul! E Azuga.
50   Tu auzi acum întîi
Dulce vuiet de vioară — Haid', iubito, haid' cu fuga, Să jucăm ?i noi chindia! Cum te-aprinde veselia
55   ?i cum joci tu de u?oară, ?i-ai voi să tot rămîi!
Dar te mînă-n lume dorul Să vezi lumea! ?i tu fugi ?i te pierzi visînd cu gîndul. 60   Veselă-?i mlădii trup?orul ?i la brîu pui flori de vi?ă, Flori de crîng pui în cosi?ă
133
?i pe-alesul tău visîndu-1 Treci prin văi, cu blînde rugi.
65   Dar auzi! E plin pămîntul De răsunete! Pe loc Un balaur cît un munte Vine-nviforat ca vîntul Cu o sută de picioare —
70   Cu mugiri ?uierătoare,
?i-i c-un ochi de foc în frunte ?i pe nări el varsă foc!
Prahova năvalnic sare, Ne?tiind aceasta ce-i.
75   Pletele-i rămîn răzle?e,
Ochii plini de spaimă-i are ?i cu pieptul gol s-aruncă Peste lini?tita luncă — Părul ei sînt valuri cre?e,
80   Spuma albă-i pieptul ei!
Te-ai speriat, frumoasă fată, Galbenă ce te-ai făcut! A fost tren, n-a fost balaur! Plîngi acum ?i, ru?inată, 85   Pieptul plin, vădita taină, ?i-1 ascunzi sub larga haină ?i dai părului de aur Tot repaosul pierdut.
Dar tu ui?i curînd ! ?i iară 90   Sal?i pe netedele lunci, ?i cu rîsuri repetate, Veselă din cale-afară, lai cîmpiile de-a latul, ?i cînd vezi deoparte satul 95   Ba?i în palme ?i pe spate Capul ginga? ?i-1 arunci.
Iat-o! Pe sub rîpi înalte, Ea cu hohote adînci
134
Fuge, parcă-i urmărită; 100   Strînge pieptul să nu-i salte ?i pe după stînci dispare — ?i tîrziu, departe-n zare, Lene?ă ?i obosită, Iese iar de după stînci.
105   Cîteodată, mînioasă, Spumegînd la cotituri, Te azvîrli vuind la vale — Dar a?a e?ti mai frumoasă! Ochii negri ?i-i întuneci;
110   ?i sălbatică aluneci:
De-al tău vuiet gem în cale Lini?titele păduri.
Stai! Tu sim?i un tremur rece!
Caraimanul, pînă-n nori, 115   Stă pîndind în cap să-?i cadă
Pe sub el dacă vei trece!
Uite, parcă-1 mi?că vîntul!
Să ne-ajute Domnul sfîntul!
Iute-acum, să nu ne vadă — 120  Am scăpat! dar ce fiori!
Dar de ce-?i astîmperi pasul? Prahova, de ce te miri? De ce vezi, î?i moare mintea ?i-?i întinere?te glasul — 125   Iată, vilele răzle?e
Cu ciudate turnule?e! Tu te-nchini pe dinaintea învechitei mînăstiri.
Vezi castelul în lumină; 130   Brazi trăsni?i pe dînsul cad. ?i sub codru, visătoare, Trece-n gînduri o regină Palidă — e Carmen Sylva !
135
Al ei nume pomeni-l-va Codru-n veci, c-a fost sub soare Doamna codrilor de brad.
Să plecăm, frumoasă fată, Să plecăm, că zăbovim! Iată, Prahovi?a-n vale, 140   Ca ?i tine-o alintată,
Pribegind cu doru-i volnic! Iată, Cîmpina pe colnic, ?i Doftana-?i iese-n cale — ?i noi tot călătorim.
145   ?i-acum trenul cînd mai vine Nu te temi! Cu el în pas Fugi alături, sal?i nebună, Rîzi de el, ?i el de tine! El u?or ?i tu u?oară —
150   Dar el zboară, zboară, zboară, ?i prin văi departe sună Batjocoritoru-i glas.
Dar ce ai, frumoasă fată, De ce-?i bate pieptul des?
155   Prahova, după movilă
Pentru ce te-opre?ti mirată ?i pleci ochii? Colo-n zare Un flăcău frumos răsare, E Teleajenul, copilă,
160   Sim?i că este-al tău ales.
Semne el cu mîna-?i face; Tu ro?e?ti rîzînd mereu, ?i rîzînd te-neacă plînsul. Prahova, te las în pace! 165   Nu mai ceri a mea-nso?ire, Te-am adus pînă la mire: Mînă-n mînă tu cu dînsul Să pleca?i cu Dumnezeu!
LA PlRlU
Venea pe deal, voios cîntînd,
Flăcăul; Pe-un umăr coasa legănînd, Venea fără de nici un gînd 5 Flăcăul.
Dar iată-n drum îl află răul,
în drum, în drum, dar ce-i în drum?
Părăul — A?a de lat ?i chiar acum!
10   Dincolo cîmp ?i lan ?i flori
Ei cată! ?i doine ?i secerători; Părîu-i lat, ?i să nu mori?
Ei cată!
15   ?i-n grîu, ei bată-mi-1 să-1 bată! în grîu, în grîu? Dar ce-i în grîu?
O fată — înoată-n spice pînă-n brîu.
— „Să n-ai, Catrino, zi de rău!" 20 Ea tace.
— „Ei, iacă naiba de părău, Mi-1 puse focu-n drumul tău!"
Ea tace. Deloc o vorbă! Să preface. 25   Deloc, deloc, de ce deloc?
Că-i place ?i vrea de el să-?i bată joc.
137
35
30
— „Ai, fă, copii acasă mul?i?
Ei, iacă! Nu vii, urîto, nu m-ascul?i? De dragul tău să mă descul?i?
Ei, iacă! Mai bine plec!" ?i dînsul pleacă. Dar ea? Dar ea? Ce-?i zice ea?
Să treacă ! Să facă-n urmă cum o vrea!
70
65
— „Ei iacă, viu I L)ar de nu-mî spui
Vro veste, Zi bună între noi de-azi nu-i!" ?tia doar fata felul lui!
Vro veste, De unde-o iei, dacă nu este? Apoi, apoi? Ce-a fost apoi?
.... Poveste — Tot eu să spun? Ghici?i ?i voi.
Văzîndu-1, însă, c-a plecat, Ea-?i pune Deoparte snopul: — „M-ai chemat?" 40   El mîna peste ochi mirat ?i-o pune.
— „Să-?i spun ceva ! Cuvinte bune !"
— „Să spui, să spui! Dar ce să spui?
Ei spune! 45   Dar iute, vezi, că vreme nu-i!"
-—„Dar e?ti departe, dragă, hai!"
— „Ba bine, Atunci rămîi pe unde stai!"
— „Ce rea mai e?ti! Ce suflet ai!" 50 Ba bine,
Ca să n-o creadă rea, ea vine.
— „Te temi, te temi! parcă te temi
De mine."
— „Ba nu! Dar pentru ce mă chemi?"
55 -—„Haid', treci părăul! Ce te-ntreci, Catrino!"
— „Nu vreau, auzi! De ce nu pleci?"
— „Dar nu-i cît Oltul, po?i să-1 treci,
Catrino!"
60   — „Vecine, nu !" — „Ba da, vecino ! Nu vreai? Nu vreai? De ce nu vreai?
Haid', vino! De-atunci ?i peste mări treceai,"
138
6
Pentru drăgu?e ne-am certat vro trei la coasă, — Din ceartă m-am ales cu părul smuls ?i mina ruptă, Da-ncalte a rămas că-a mea e mai frumoasă!
FRESCO-RITORNELE
(improvizări)
1
Via?a mea de mult s-a stins ?i-am îngropat-o. Sînt beat de cad în gropi, ?i-a cui e vina? A obrăjorilor cei cu gropi?i, ?ireato !
2
Ea sta, cu sînul plin de pere, la fîntînă — 5   ?i ea mi-a dat s-aleg pe plac din sîn o pară. ?i m-am trezit că-mi dă deodată peste mină!
3
Pe punte-am prins ?i-am sărutat mai ieri o fată, ?i-acum au dat sătenii jalbă la prefectul, Că fetele stau cîrd pe punte ziua toată !
4
10   Psaltirea popii o sărut, dar a? lăsa-o, Sărut ?i mîna preotesei, ?i-a? lăsa-o, Pe fata popii n-o sărut, ?i-a? săruta-o !
5
Cu ochi frumo?i, cu piept rotund, a?a zglobie, Tu, Doamne, ai făeut-o numai ca să mintă 15   Si numai ca să-mi faci necazuri mie!
7
Cu ?or?u-n brîu, cu mîna-n ?old, ea, cea ?ireată, 20   Stă-n drum, anume ca s-o văd, să-mi facă-n ciudă — De-ar fi ce-ar fi, tu azi nu-mi scapi nesărutată!
8
îi plac pove?tile, încet ?i la ureche,
?i ce-i spui nou! Dac-o sărut fără poveste,
E ve?nic nouă pentru noi povestea veche.
9
25   Ei, vezi cum e?ti! în prag la noi te-am prins de
mînă,
?i-am vrut să te cuprind, ?i pentru-atîta lucru Ai plîns ?i n-ai venit la noi o săptămînă !
10
De cînd eram noi mici, mi-ai fost ca soră, ?i prietenă mi-ai fost de cînd e?ti fată mare, 30   Iar mama vrea d-acum să-i fii, drăgu?o, noră !
11
Eu am de mult scriptura mea ?i-mi ?in scriptura: Guri?a fetelor cu sărutări s-astupă, Băie?ilor eu le-astup cu pumnul gura!
140
141
12
18
Vorbim răstit ?i ne-ngînăm răspunsul, 35   ?i-n sat cred to?i că asta-i vrajbă veche, Iar seara noi ne sărutăm p-ascunsul!
Eu om cu minte n-am văzut, să nu sfîr?easeă Nebun, cînd a iubit, dar drept e ?i aceea Că om cu minte n-am văzut să nu iubească !
13
19
U?or te nal?i, cînd te-ai deprins să birui greul -Cei răi mă-njură! Nu ?tiu ei ce ?tiu copiii? Pe cît smînce?ti, pe-atît de sus se nal?ă zmeul!
55   Eu am drăgu?e multe-n sat, dar nici o fată N-a zis că-i bine s-o sărut ?i să-i ?in drumul, Dar nici că-i bine cînd o las nesărutată.
14
40   Ea rîde-n plînsul meu! Dar ea atîta ?tie!
Eu ?tiu: Mi-e dragă, ?i n-a? vrea să-mi fie dragă, Dar dragă dacă nu mi-ar fi, a? vrea să-mi fie!
Ieri ne-am certat! ?i mi-e necaz că uit prea iute — Azi, după ce m-a sărutat, mi-am dat de seamă 45   Că ieri jurai să nu-1 mai las să mă sărute !
16
E galben soarele supt nor, ?i-i galben lanul Prin care treci tu, cea cu galbene cosi?e — ?tii tu de ce-am îngălbenit ?i eu sărmanul?
Mai sfîntă-i dragostea decît orice psaltire — 50   Cînd ai drăgu?ă, e?ti cu ea mai sfînt în cîrcimă Decît fără de ea pe prag de mînăstire!
15
17
142
14
A? vrea să plîng de fericit, Că simt suflarea ta divină, 30   Că pot să văd ce-ai plăsmuit!
Mi-e inima de lacrimi plină, Că-n ea s-au îngropat mereu Ai mei, ?i-o să mă-ngrop ?i eu! O mare e, dar mare lină —
VARA 35   Natură, în mormîntul meu,
• E totul cald, că e lumină!
Priveam fără de ?intă-n sus — într-o sălbatică splendoare Vedeam Ceahlăul la apus, Departe-n zări albastre dus, 5   Un uria? cu fruntea-n soare, De pază ?ării noastre pus.
?i ca o taină călătoare, Un nor cu muntele vecin Plutea-ntr-acest imens senin io   ?i n-avea aripi să mai zboare ! ?i tot văzduhul era plin De cîntece ciripitoare.
Privirile de farmec bete
Mi le-am întors către pămînt —
15   Iar spicele jucau în vînt, Ca-n horă dup-un vesel cînt Copilele cu blonde plete, Cînd saltă largul lor vestmînt. în lan erau feciori ?i fete,
20   ?i ei cîntau o doină-n cor. Juca via?a-n ochii lor ?i vîntul le juca prin plete. Miei albi fugeau cătră izvor ?i grauri suri zburau în cete.
25   Cît de frumoasă te-ai gătit, Naturo, tu! Ca o virgină Cu umblet drag, cu chip iubit!
144
14*
30
NEDUMERIRE
(după Strodtmann) ;
Cît de rău e?ti, Doamne, Doamne! Tu mă-ntrebi grăbit ?i-aprins Dacă te-am iubit vrodată?
Ce-i cu tine? Ce te-a prins? f
Dac-a? ?ti, eu ?i-a? răspunde; 40
Cum să ?tiu, că n-am de unde!
Eu la asta niciodată
N-am gîndit cu dinadins.
Tu mă ?tii. Eu rîd într-una,
Numai de glumit mă ?iu — 45
Ei, dar cînd mă-ntrebi de-acestea |
Parc-a? vrea să nu mai fiu!
Lumea de dureri e plină:
Calea vie?ii mi-e străină;
Tot a?a-mi vorbe?te mama,
Iar eu, biata, ce să ?tiu? 50
Eu cu drag te văd la horă. Ochii tăi ?i toate-mi plac ! Orice-mi zici tu, nu mă supăr,
?i cu orice faci mă-mpac. 55 Dar să stăm tîrziu în noapte
Tăinuind iubirea-n ?oapte ' ?i să te sărut — ei, asta! N-am putere să o fac !
Nu mi-am dat anume seama Niciodată via?a ce-i! De-mi zici „dragă", rîd cu hohot, Ascunzînd obrajii mei. Tu te superi dintr-o dată, Mă faci proastă ?i-ngîmfată, M-amenin?i c-o rupi cu mine — Rău ce e?ti! ?i multe vrei!
O, de m-ai lăsa vrodată, De-ai fugi ?i m-ai lăsa, Din grădina maicii tale Eu o floare mi-a? fura ?i-a? purta-o-n sîn, o cruce! Cînd s-ar vesteji, m-a? duce Să te fur apoi pe tine; Nimănui nu te-a? mai da!
Mai a?teaptă! Cui dai biruri, Dac-a?tep?i ce ?i-e iubit? Să zic da, nu-mi vine bine Pînă cînd nu m-am gîndit; Să zic nu? A? zice toate, Numai asta nu se poate: Parc-a? plînge via?a toată Dac-a? ?ti că te-am mîhnit.
Ei, acum ghice?te singur De te am eu drag ori nu? Să mi-o spui de altă dată, C-a? ro?i să-mi spui acu— Cumpăne?te bine toate, Pînă mîne te socoate: ?i de vei ghici, tu-mi spune, ?i voi zice cum zici tu!
146
POLITICĂ
Tremuri ?i vorbind te-neci —
Parcă stai de silă! Vrei să pleci! De ce să pleci?
Cît e?ti de copilă ! Dacă ai ceva să-mi spui,
Spune-o verde, fată, Asta e, ori asta nu-i,
Ca să ?tiu odată.
Că ai tată cu opt boi,
Că te joci cu banii, Că vro cî?iva-n sat la noi
Te pe?esc cu anii, Că purtată-n sîn te vezi
De mătu?i de toate: Spune-mi, pentru asta crezi,
Pentru asta poate?
Ori î?i par eu prea sărac,
Să mă prind cu tine, Ori nu-?i sînt de-ajuns pe plac?
Bine, fată, bine ! Cînd mă vezi pe drum, tu pleci,
Nu mă la?i în casă — Tot atît cît douăzeci
Altele mă lasă!
25   Crezi de dor că nu mai pot ?i mi-e teamă tare Că mă la?i cu dor cu tot?
Prea te-ncrezi, îmi pare. Spune-mi tu, cînd te-am rugat 30 Să-mpăr?im cununa?
Sînt destule fete-n sat
?i-mi găsesc eu una!
Plîngi? Dar am vorbit glumind. Tu de-o lună-ntreagă 35   Te-ai ferit să te cuprind — Mori de asta, dragă? Cum zîmbe?ti de drăgăla?!
Cînd oi vrea de-acuma Să te string, să nu mă la?i, 40 Dar pricepe-mi gluma!
na
UN BASM
SPINUL
„Va veni să vă cuprindă Un flăcău cu negre plete ?i frumos cum nimeni nu-i: Voi fugi?i să nu vă prindă! 5   U?a s-o-ncuia?i la tindă, Că, de vă sărută, fete, Ve?i muri de dragul lui!"
?i-a venit flăcăul, cică, Un voinic cum altul nu e! 10   ?i trei fete de-mpărat
Grabnic s-au ascuns de frică, Numai fata cea mai mică N-a putut grăbit să-ncuie, ?i-a rămas la sărutat.
15   De-a murit, eu nu ?iu minte.
Acest basm mi-1 spuse mama
Adormindu-mă, demult!
?i-i mult basm, de-aci-nainte,
?i-am uitat a lui cuvinte ! 20   Ah, de-a?i ?ti să-mi da?i voi seama,
Cum a? vrea să-1 mai ascult!
Vreau să ?tiu, să ?tiu sfîr?itul ! A murit copila? Vine Iar flăcăul de-a plecat? 25   Ah, eu nu-n?eleg iubitul, — Spune?i cum e isprăvitul? Că s-a repetat cu mine Basmul fetei de-mpărat!
Stetea frumoasa pe-un răzor; Voinicul lîngă ea devale, Să-i scoată spinul din picior. ?i ea plîngea: — „Un spin în cale! 5   De ce tot rîzi? Ah, cum mă dor Aceste rîsete-ale tale!"
Ea are flori de crîng la sîn, ?i-n păr un trandafir sălbatic, ?i părul ei de rouă-i plin.
10 — „Ei, las' să rîd! Tu ai cules Trei fragi, venind peste coline, ?i vezi cu ce mi te-ai ales!"
— „Trei fragi? ?i-atît e doară bine! Căci n-am putut în deal să ies;
15   Trei fragi de-ar fi, sînt pentru tine!"
Cu ochii-nchi?i ?i strîn?i de tot,
Ea de dureri izbea piciorul:
— „Ah, lasă-mă, că nu mai pot!"
— „Fricoasă e?ti!" — „Da! Te-a? vedea 20   Fricoasă, eu? A?a e frica?
N-ai milă de durerea mea! Nu-?i pasă !" — „Da ! Ca de nimica ! Ba-mi pasă mult, că eu n-a? vrea Să-mi fie ?chioapă nevestica l"
150
151
25
Ea-?i potrive?te floarea-n păr, ?i-i înfloresc zîmbind obrajii Cei albi ca florile de măr.
CÎNTECE
30
35
40
45
55
60
— „Să fiu chiar ?chioapă, ce-i apoi? Că ce ?i-e drag, tot drag rămîne I"
— „Eu nu zic ba! Dar uite, joi Ni-e nunta, dragă, e ca mîne — Tu cum să joci? Sărac de noi! Să stai la masă-ntre bătrîne."
Ea-?i ?ine bra?ul stîng pe piept Si-ncetisor desmiardă fruntea
9 »
Flăcăului cu bra?ul drept.
— „Eu ?ie vreau să-?i fiu pe plac; ?i n-o să joc, ?i ce-i cu asta?"
— „A?a-i! Dar eu? Eu ce mă fac? La nuntă-mi, bată-o năpasta,
Să nu joc eu? De-a? ?ti că zac, La nuntă vreau să-mi joc nevasta!"
Ea rîde-acum ! — „Nebun ce e?ti!" Flăcăul grabnic să ridică:
— „Ei, iacă spinul! Ce-mi plăte?ti?"
— „Vrei plată? Uite, ai trei fragi, ?i din cosi?ă-?i dau bujorii..."
— „?i toată frunza de pe fagi! De dor de fragi să plîng feciorii? De flori dă-mi ochii tăi cei dragi ?i pentru fragi dă-mi obrăjorii!"
?i ea-1 love?te-nceti?or, Zîmbind, cu palma peste gură.
— „Eu ?tiu! Să ceri a?a-i u?or!
Dar las' acum! E joi aici
?i nimeni, a?teptînd, nu moare!"
— „Mă por?i ca pe copiii mici! — Dar joi, să ?tii! Trei fragi ?i-o floare! ?i joi tu n-ai ce să mai zici,
Că pentru multe-mi e?ti datoare!"
Bea cîmpia ploi vărsate, Pomii sucuri beau din ea, Marea bea din rîuri late, Soarele din mare bea.
Luna bea raze de soare, Totu-n fire bea mereu — Numai eu să nu beu oare? Taci ?i lasă-mă să beu!
î 53
II
III
Ce bogată-i rnarea cu adîncuri mari I Plin e fundul mării de mărgărit ari.
Vechile coroane pre?uri au mai mari: Pline sînt cu totul de mărgăritari.
5    Dar cînd rîde Rada, mărgăritărei
Sînt pe lume oare scumpi ca din?ii ei?
Ce bogat e cîmpul înrouat în zori! Rouă-n mărgărele picură din flori!
Ochii plini de lacrimi pre? mai mare au 10   Scumpe mărgărele în acei ochi stau.
Dar ce pre? mai are vinul, dragii mei, Cînd aruncă-n spumă mărgăritărei!
Goi sînt umerii rotunzi, Pieptul gol — a?a-mbrăcată Treci pe cîmp, frumoasă fată/ Cînd mă vezi, ascunzi deodată 5   Peptul tot. De ce-1 ascunzi?
De sub văl nevrînd î?i ies Umerii scălda?i de soare, Cînd te pleci să rupi o floare. Pentru ce zîmbe?ti tu oare 10   ?i te pleci atît de des?
IV
V
Pe sinul alb al fetei, cînd iese-n ziuă-n prag, O salbă de mărgeanuri se leagănă cu drag.
Cînd unor pietre moarte le dai atîta drept, Atunci, eu viu ?i tînăr, eu ce-a? avea s-a?tept?
Tu pui pe sîn mărgeanul, te-mbe?i de dragul lui Dar cît ai fi de beată pe mine să mă pui!
?chiop ! Dar ?i eu am să mor De ce să mă supăr oare, Dacă n-am două picioare? Pot muri ?i c-un picior.
5   Locul meu e hotărît:
Iadul! nu-mi ajută ruga — Iar spre iad ori mergi cu fuge Ori mergi ?chiop, e tot atît!
?i-ntre ?chiopi găse?ti eroi: 10   Cînd e vorba de băute, Merge?i voi oricît de iute, ?chiopul merge-n pas cu voi!
156
157
VI
— „Stai, iubito, la f în tină, Rece-a?a, cu flori în mîna — Lasă-n pacoste gînditul, Căci e primăvară-n lunci!"
El îi spune multe-multe, Ei-i place să-1 asculte — ?i copila cea frumoasă Grîngul 1-a-ndrăgit de-atunci.
liiiliîiil
de
BUCURE?TI
EDITURA LIBRĂRIEI SOCECO & Cowp, «i, Calea VtcfcotM, 21
1893.'
158
Coperta volumului Balade ?i idile, 1893
^^^^^
10
VII
— „Să n-am zi de veselie, Să n-am flori de pus în plete ?i să fiu de rîs la fete Dacă te mai las să pui Mîna ta de-acum pe mine! între noi, să ?tii tu bine, Dragoste de astăzi nu-i!"
Astfel jură ea-n mînie, Pleac-apoi pe ?es u?oară — Dar, cu ochi de căprioară, Ea privind pe cel rămas Nencetat în ochi îl ?ine: ?i, văzînd că-n urmă-i vine, Tot mai mult slăbe?te-n pas.
Facsimil după declara?ia prin care părin?ii poetului consimt căsătoria sa cu Elena Sfetea, arhiva Co?buc de la Biblioteca Academiei, Bucure?ti
15 G. Co?buc — Opere alese vol. I J59
VIII
IX
Ieri pe-un trandafir de cîmp Am văzut un bobocel;
M-am oprit în drum ?i-am stat De pove?ti cu el.
Multe dînsul mi-a răspuns,
Dar mai multe mă-ntreba —
Dragă, ?tii de ce-am vorbit? De guri?a ta!
Cu noaptea-n cap, din casa lor Pe viscol am plecat,
?i-n deal m-am răzimat plîngînd De-un paltin fulgerat.
5   ?i Oltul ca un leu rănit Gemea la cotituri ?i trist vuiau de-al toamnei vînt întinsele păduri.
Părea că-mi plînge-n jur cu drag 10 Un glas de turturea —
?i mă durea un singur gînd: Că lumea nu-i a mea.
Ca pe-un pahar eu jos s-o pun, Jos sub piciorul meu,
?i s-o sfărîm ?i să mă prind De piept cu Dumnezeu.
161
Voi sălcii triste-n cimitir, V-aud ?optind duios în noapte, Voi despre ce vorbi?i plîngînd? Ce taine spune?i voi prin ?oapte?
„Vorbim de mor?ii care dorm Sub noi, vorbim de dusul bine — O, las', că nu va trece mult, ?i vom vorbi ?i despre tine!"
Ah, cît e?ti de frumoasă, doamna, Cînd stăm de vorbă amîndoi, Dar mai ales cînd spui blazată Că via?a asta e noroi.
5   Mi-ară?i briliantata mînă ?i obositul cap ?i-1 pleci — E?ti întruparea frumuse?ii Visată de poe?ii greci.
Tu mă omori cu ochii nobili! 10   Răceala ta m-a fermecat,
La fo?netul cel cald al rochii, Dintr-un copil mă simt bărbat.
?i-atunci cînd rîzi aristocratic Cu vecinicul tău mon-ami, 15   Ah, nu-n?elegi, sublimă doamnă, Cu ce plaisir te-a? pălmui!
162
163
XII
XIII
Eu am plecat în urmă-i ?i-am prins-o de vestmînt Ea sta pe loc ca moartă, cu ochii la pămînt. „O, nu fi supărată! Zi-mi numai un cuvînt!"
Ea a glumit cu mine, iar eu — ce fiară sînt! Ea a-nceput să plîngă de asprul meu cuvînt — ?i-acum ea stă ca moartă cu ochii la pămînt.
„O, nu fi supărată! Zi-mi numai un cuvînt!" Eu a? fi vrut mai bine să intru în pămînt Decît s-ajung ?i ceasul durerii ce vi-o cînt!
De-aici culege fata fragi — De-o zi nu te-a văzut, copile, ?i-o zi e lungă cît trei zile Cînd nu să văd doi oameni dragi, 5 De-atîta vreme dragi.
De-aici adună fata flori — De dragul cui le mai adună? La ce ?i-ar fi o floare bună, Cînd plîngi mereu ?i-ai vrea să mori 10 Ai vrea-n curînd să mori!
Ea rumpe crini de pus la sîn, Dar desfoindu-i, umple vîntul — Ah, dacă ?i-ar orna mormîntul Măcar aceste flori de crin, 15 Flori ve?tede de crin!
XIV
XV
Eu o văd ades pe stradă, Palidă, cu pa?i grăbi?i — Rătăcită-i e privirea ?i obrajii desflori?i.
Uneori un rîs ironic înflore?te-obrajii ei, Cine ?tie ce-i durerea Astei palide femei!
Mi-au spus mul?i că e nebună ?i rîdeau. Eu n-am crezut, ?i-am voit s-o-ntreb odată, Dar am stat în fa?ă-i mut
?i-am plecat fără de vorbă ?i cu ochii la pămînt, Parcă eu m-apropiasem, Un profan de-un lucru sfînt!
Mîna el domol o pune Peste pieptul mîndrei fete ?i-o desmeardă, ca s-o-mbune. Dar ea mîna i-o aruncă 5   îndărăt, ca să-i arete Gă-i mînie-ntre ei doi, Murmurînd se-ntoarce-apoi Spre părete.
Plînge, ca s-o lase-n pace, 10   ?i se zbate prefăcută —
?i la urmă dînsul tace.
— „Doarme?" zice ea cu ?opot
?i mult timp rămîne mută,
Ridicată-ncetinel, 15   Ea s-apleacă peste el ?i-1 sărută.
165
167
XVI
XVII
De ce te-ntrebi tu, Xinte, oare Că dacă mori mai vezi vrun soare, Mai po?i iubi, auzi vrun cînt? Le ai aceste pe pămînt — 5   Ce vrei cu via?a viitoare? Cu orice om o lume moare.
Zici nu? Dincolo de morminte Trăim tot noi ca mai nainte, Continuă ceea ce-a fost? 10   Ei bine dar, tu e?ti un prost ?i-n via?a ceialaltă, Xinte, Cum po?i să crezi că-i fi cuminte?
Pierdut privesc în urma ta, Cînd tu îmi treci pe dinainte, Ca Hamlet palid urmărind Fantoma mortului părinte.
5   Frumoas-ai fost ?i cum te-ai stins De-atîte ori mi-o zic cu jale — Azi te urăsc, ?i totu?i stau Privindu-te cu drag în cale.
Tu-mi e?ti un jalnic suvenir, 10   Un nor cînd a trecut furtuna; Tu treci prin sufletul meu trist Ca-n nop?ile de toamnă luna.
168
169
XVIII
XIX
Mamă, sînt silită eu Să-i tot văd în vis mereu
Ochii de jăratic? Sar prin somn, mi-e somnul greu, 5 Visul mi-e sălbatic.
Ca să uit ce-am învă?at, Tu mi-ai a?ternut în pat Troscot ?i sulfine —-Dar în zori m-am de?teptat 10 Tot cu focu-n mine.
Mamă, de-n zădar a?tept! Azi a?terne-mi pe sub piept
Flori de mătrăgună; Mamă, vreau să mă de?tept 15 Mîne-n zori nebună.
Pomule cu multe plete ?i cu alb vestmînt de flori, Dacă-mi vei vedea iubitul, spune-i c-am ie?it din zori Să mă plimb pe lunci! Să vie, că-1 a?tept aici afară: Primăvară-i lunca toată, sînu-mi altă primăvară.
170
171
XX
XXI
Zeii beu nectaruri; sînt nebuni că beu? Evoe, dă-mi cupa! Ce fac ei fac eu!
Cei săraci duc greul: dar îl duc de plac? Evoe, dă-mi cupa! ?i eu sînt sărac!
Anii trec întruna: rupi tu cursul lor? Evoe, dă-mi cupa! Mîne pot să mor!
Be?i sîntem de grijă: to?i trăim plîngînd! Evoe, dă-mi cupa! Beat să mor cîntînd!
Unde-i apa mai adîncă, Nu ridică haina lor — Nu-i frumos ca să-?i arate Pulpa golului picior, 5   ?i-apoi sînt ?i plopi pe maluri, ?i ei văd ?i spun u?or. îndemnate de ru?ine, Ele lasă mult mai bine Să se ude haina lor.
10   Unde-i mai pu?ină apă,
î?i ridică haina sus —
Ah, ?i sînt flăcăi pe maluri!
Sînt, dar cine i-a adus?
Să privească-ntr-altă parte! 15   ?i de văd, ce-au ei de spus?
Decît hainele-nmuiate,
Tot mai bine e s-arate
Gol piciorul cît de sus.
j i
172
173
XXII
XXIII
Cînd arhangelul, sunînd, Va veni să mă dezgroape, Eu, cu silă deschizînd Amor?itele pleoape, Somnuros în loc de rugă Grabnic îl voi întreba: „?tii vrun birt pe undeva?" ?i vrun birt de-o fi pe-aproape, Am s-o rup la fugă!
O, vezi-1 tu cum e! Odată M-am prefăcut că-s supărată ?i-am zis: „O, du-te!" ?i s-a dus.
Cît e de rău! El doară ?tie 5   Că lui nu-i pot ?inea mînie, ?i-atunci, atunci de ce s-a dus?
?i de i-am fost vrodată dragă. N-avea el cap să mă-n?eleagă Că rea doar într-atîta nu-s!
10   O, spune-mi tu, ce mă voi face? Un om am ?i eu care-mi place ?i vrajba-ntre noi doi s-a pus.
174
175
XXIV
XXV
Un cuvînt a? vrea să fiu! Căci atunci eu m-a? ascunde Chiar în versul care-1 scriu. Tu citind, pierdută-n gînduri, Stihul meu de nouă rînduri, N-ai ?ti cît e?ti de-amăgită! Tu-?i prea temi guri?a ta, Dar eu tot te-a? săruta Dintr-al treilea vers, iubită.
Ei veseli repetau cîntarea, Ciocnind paharele în cor — Eu mi-am lăsat pe mînă capul ?i n-auzeam cîntarea lor.
5   Departe-n văi e o căscioară Cu prispă netedă de lut, ?i mama coase, ?i-a ei lacrimi Stau umede pe ce-a cusut.
176
16*
177
XXVI
XXVII
Sărută soarele eu drag pămîntul
?i flori de prin cîmpii sărută vîntul,
Izvoarele sărută ro?ii flori
?i roua lunci ?i văi sărută-n zori.
5   Azi-mîne po?i să fii de moarte sărutată, De ce te temi de sărutări, tu, fată?
Nu vezi cum să sărută nor cu nor — Răsare foc ceresc pe buza lor!
Sînt fulgere, puteri răzbunătoare: io   Tot omul sărutat de ele moare!
Dar niciodată-n lumea asta nu s-a dat Să vezi amor de fulger sărutat.
Au fulgerile scop ! Nu cad pierdute, Cad tot în cei ce nu vreau să sărute!
Mă temeam că ea va plînge. Vorbele ce le-am ales Mi-au vădit prea mult gîndirea cea atît de vinovată — Grabnic ea, plecîndu-?i ochii, ro?ie s-a făcut deodată, Dar grăbit năl?îndu-i iară?i, mă privea ca supărată ?i zîmbea-ntr-aceea?i vreme, ca să cred că n-a-n?eles!
178
179
XXVIII
XXIX
Arde moartea-n foc ca bradul! Numai trejii-n gheară-i cad: Ea pe be?i nu-i duce-n iad, Ca să nu-i revolte iadul — 5   ?i-acum ciuda ei pe mine, Că-s tot beat, cînd dînsa vine!
Dar mi-a spus cu mult necaz Că pînde?te-nfrico?ată Pînă voi fi treaz o dată! 10   Ce? Mă duci cînd voi fi treaz? De-i a?a, fă-?i, moarte, cruce, Că-n curînd nu mă vei duce!
Ieri ca azi ?i azi ca mîne — Pitpalacii cîntă-n grîne, Crinul a-nflorit în văi! Uite cum să prind de brîne 5   Fete-n horă cu flăcăi!
Luncile sînt toate-o floare — Azi e zi de sărbătoare ?i pe lunci aleargă to?i! Fată, cînd ai lunci ?i soare 10   Ce mai stai să te socoti?
180
181
XXX
XXXI
Cei osîndi?i, mergînd pe cale, Deodată liberi se vedeau, în calea lor de-i întîlneau Copilele vestale.
5   Cît de frumoasă-i poesia Acestei mîntuiri în drum — La noi, cu proza-ne de-acum, S-a-ntors filosofia.
Azi fetele se pun la pîndă, io   Cu foi de zestre-n cale-?i ies, ?i tu din liber te-ai ales
Cu vecinica osîndă !
I Mama zice din Scriptură:
— „Dacă doi prieteni ai, Vrînd să dai a ta avere
[ Unuia, cărui s-o dai?
f 5   Unul tace, altul cere;
i Cest din urmă-i prefăcut —
Dă-o dar cui n-a cerut 1"
i Eu explic cuvîntul mamii:
( „Mamă, eu te-am priceput!
j 10   Tu-mi e?ti dragă, tu ?i-o fată
| Tu-mi tot ceri să te sărut,
Ea nu-mi cere niciodată. ?i, după scriptura ta, Ghici, pe cine-a? săruta?"
I 183
i
XXXII
XXXIII
Unii vreu să aibă multe, Al?ii vreu să aibă tot — Două lucruri cer eu numai, Două, ah! ?i nu să pot!
Eu a? vrea să fiu un fulger, Să scobor tunînd din cer, Să orbesc o lume-ntreagă O clipită ?i să pier!
?i-n mormînt, culcat pe spate, Eu să simt că nu mai port Greul vie?ii, să am vecinie Con?tiin?a că sînt mort!
La pămînt cu talpa goală! Vinul vechi să-1 bem din oală ?i-obosi?i, cînd încetăm, Capul să ni-1 răzimăm 5   La vro frumu?ică-n poală — La pămînt cu talpa goală; Haid', copii, să ne-mbătăm,
134
185
XXXIV
XXXV
Era în noaptea învierii, îngenuncheatului popor I se cînta legenda sfîntă A marelui Mîntuitor.
Nepăsător eu stam de-alături Privind modernii cărturari — O copili?ă-ngenuncheată Mă tot privea cu ochii mari.
Văzînd că singur în picioare A?a nepăsător rămîn, Mi-a zis naiv ?i cu mustrare: „Da ce? matale e?ti păgîn?"
A fost un fulger mititica ?i în genunchi eu am căzut Ca un fricos în fa?a mor?ii; ?i-n clipa asta—am crezut!
?ie ne-nchinăm, stăpîne! Dă-ne apă, cînd ni-e sete; Cînd ni-e foame, dă-ne pîne! Dar tu schimbă apa-n vin; 5   Pînea pune-o pe la fete ?i pe la neveste-n sîn, ?i-apoi las5, părinte mare, Să ?i-o caute fiecare Ca un drept ?i bun cre?tin!
186
187
XXXVI
XXXVII
Pe Caraiman ai pus o cruce, Cre?tin ?i tu, ca to?i ai tăi — Dar vîntul a venit cu vuiet ?i-a smuls-o aruncînd-o-n văi!
5  Acolo-n cre?tetul de munte
Tu dovedeai că-n Domnul crezi, Că dînsul e stăpîn ?i-acolo I El rîde însă de dovezi.
E blasfemie să pui cruce io   în cerul lui, într-acel loc în care Dumnezeu e totul — El arde crucea ta cu foc!
Nu-n vîrf de mun?i să pune crucea, ?i dac-o pui e?ti un nebun! 15   Cruci pui pe pept de om nemernic ?i prin biserici cruci se pun!
Cînd vii, la pălărie port
?i eu o floare; Cînd îmi zîmbe?ti, în peptu-mi mort
Răsare soare; 5   Nelini?tit cînd te a?tept,
Ah, cum mă doare; ?i cînd nu vii, sim?esc în piept
Că via?a-mi moare!
10
XXXVIII
Inima dacă ?i-ar fi
Mănăstire, Tu, frumoaso ?i sup?ire, Mîne m-a? călugări!
Nimeni legea de cre?tin
Să n-o strice — Te-a? ?inea la pept ?i-a? zice Că ?in legea pe deplin.
Noi am fi ascun?i prin văi!
Sărutarea ?tii ce-ar fi? Cuminecarea. Iar Psaltire — ochii tăi.
Să tot cînt, să cînt mereu La prohimeni! 15   Cîntăre? să n-am pe nimeni, Cîntăre? de-ajuns sînt eu!
Dar cu asta nu mă-mpac
Cu nimica! Eu a? cere la vlădica 20   Slujbă de trei popi să fac.
Ei, dar uite cum a? vrea,
Frumu?ică: Mănăstire-atît de mică, Numai eu să-ncap în ea!
190
G. Co?buc cu so?ia, Bistri?a, 1909
XXXIX
Traiul cînd ?i să ure?te Lasă-?i totul ?i iube?te.
De te doare-o grijă grea, Nu te plînge! Taci ?i bea!
5   Iar vrun dor de te frămîntă, Ca să te mîngîi, tu cîntă.
Trei aceste leacuri sînt Sufletului pe pămînt.
Tu să-ncerci cu toate trele, 10   Dar cînd n-afli leac în ele,
Mori ?i nu trăi nebun,
Mori, că numai mort e?ti bun!
Co?buc — Opere alese vol. I îyi
XL
XLI
La noi sînt forme, forme toate! Sîntem cre?tini, ferească Domnul. Noi nu mai cugetăm nimic, ?i-un cap de?tept, care socoate, 5   Infam e, căci ne strică somnul, E proclet eretic.
O, Crist, tu osîndit de soarte! De te-ar rena?te noaptea gropii ?i de-ai veni ?i-ai explica, 10   Te-ar condamna la moarte popii, Ca pe-un nebun te-ar da la moarte Că-?i tulburi legea ta.
Dacă versurile mele Ar fi salbă de mărgele, Fetele m-ar cumpăra!
De-ar fi căr?i de joc, hai hura 5   Numai cu literatura ;¦ Doamnele s-ar ocupa!
I Iar de-ar fi pahare pline,
Eu m-a? îndrăgi de mine ?i mereu m-a? recita!
192
i
17*
193
m
XLII
XLIII
Pe Bistri?a, eîntind O tînără fecioară, In vînt avînd vestmîntul ?i-n păr vuindu-i vîntul, 5   Cu pluta ei u?oară
Trecea-n amurgul zilei — Pe Bistri?a cîntînd.
închise între stînci, Sălbaticele ape 10   Gemeau ca-n agonie, Albastre de mînie, Izbindu-se să scape Cu vuiet ?i cu vaiet — închise între stînci.
15   La cîrma plutei sta Copila zîmbitoare: Mireasă-i astă fată Cu moartea cununată, ?i-n stingerea de soare
20   Părea un chip din basmuri La cîrma plutei sta !
Privind în urma ei, Vedeam cum dînsa trece Rîzînd pe lîngă stincă — 25   De nu venea adîncă
Din ceruri noaptea rece, ?i-acum a? fi acolo Privind în urma ei!
194
10
Umed îi răsare peptul alb ?i plin de sub ve?mînt, Răzimat de ?old adoarme bra?ul drăgăla?ei fete, înclinat ea ?ine capul cel îngreunat de plete ?i lipită de picioare-i, rochia saltă-ncet de vînt. Ea stă-n drum. ?i-i sup?irică ?i pu?in ea stă plecată ?i-?i acopere cu-o mînă obrăjorii ei frumo?i, îndrăzne?i purtîndu-?i ochii cei atît de ru?ino?i Printre degetele palmei, zîmbitoare ?i ?ireată. Spune, dragă, ai tu gîndul să încurci pe trecători, Ori ai anumit pe unul ?i vrei astăzi să-1 omori?
195
XLIV
XLV
Tu, ulciorule de lut, Am avut aceea?i soarte Amîndoi dintru-nceput — Eu din tine m-am născut 5   ?i de-a pururi după moarte Iar vom fi acela?i lut! Astăzi plîng ?i te sărut, Că-mi e?ti singurul meu bine ?i e?ti lut ?i tu ca mine. 10   Din etern am fost un lut, Dar o soartă-ntîmplătoare Te-a făcut ulcior pe tine: Om pe mine m-a făcut; Ah, întors era mai bine!
Toamna tîrziu, In noaptea cu lună, Cum vîjăie codru ?i geme, ?i sună! 5   Din nordul cu neguri Un vuiet răsare, ?i vine, ?i cre?te Mai iute, mai tare: Iar codrul aude,
10   Puternicul rege Aude prin noapte ?i bine-n?elege Al o?tilor vuiet Din norduri pornite —
15   El vrea să răscoale Puteri obosite ?i-njură ?i urlă, Că-?i simte perirea. ?i galben se face,
20   Nu poate s-adoarmă, Nu-?i află nici pace, ?i tremură codru Cu inima ruptă De spaimă, se zhate,
25   Cu vîntul se luptă, Pocne?te ?i sună ?i-?i urlă durerea, Căci vîntul îl prinde ?i-1 strînge de mijloc,
196
197
30
35
40
45
50
Topindu-i puterea! ?i codrul se-ndoaie; ?i-1 biruie vîntul, Rîzînd, îl sugrumă ?i-i rupe vestmîntul, ?i părul i-1 smulge ?i-n văi îl aruncă. Un ?ipăt răsare Pe deal ?i pe luncă: Grăbitele păsări Cu vuiet aleargă ?i norii vin stoluri Pe-ntinderea largă, De spaimă s-ascunde Pîrîul sub ghea?ă — ?i regele codru, Din ultima via?ă, Suspină văzîndu-?i Pustiul, ?i geme, ?i cade pe spate, ?i moare cu fruntea Pe pieptul naturii, ?i moare natura De jalea pădurii în toamnă tîrziu I