CORESI wa KM §1 IWIÎElfflv raifitlESC Editie critică de VLADIMIR DRIMBA Cu un studiu introductiv de ION GHETIE ţA EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE Bucureşti, 1998 Copyright © Editura Academiei Române, 1998. Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate editurii. Redactor: MARIA ANDREESCU Tehnoredactor: AUREL BUDN1C Coperta: GIGI GAVRILĂ Bun de tipar: 19.XII. 1997. Format: 16/70* 100. Coli de tipar: 14. C.Z. pentru biblioteci mari/226.07 = 59 1264.0195-068 C. Z. pentru biblioteci mici: 22 EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE R-76117, Bucureşti, Calea 13 Septembrie nr. 13 ISBN 973-27-0627-9 Memoriei părinţilor mei şi a sofiei mele pios omagiu de recunoştinţa CUVÂNT ÎNAINTE Ideea editării Cazaniei I şi Moliîvenicuhd lui Coresi ne-a fost sugerată, în urmă cu mai mult de cinci decenii, de către regretatul profesor Ştefan Paşca, de la Universitatea din Cluj, sub îndrumarea căruia am elaborat teza de licenţă, intitulată Molitvenicul diaconului Coresi, susţinută în anul 1947. în vederea realizării acestei iniţiative, în anii 1945 şi 1946 am copiat cele două texte ale tipăriturii coresiene mai întâi la Biblioteca Centrală (a Mitropoliei Greco-Catolice) din Blaj, apoi -după transferarea celor două exemplare existente ale acestei cărţi la Biblioteca Filialei Cluj a Academiei Române la această bibliotecă. Colaţionarea şi definitivarea transcrierii executate atunci a celor două texte le-am făcut mai târziu, în două etape succesive, după fotocopiile existente la Biblioteca Academiei Române (cota: CVR 30) şi acelea (executate mai recent şi fiind de o calitate superioară) de la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan” din Bucureşti. Elaborarea prezentei ediţii a fost realizată abia în ultimul timp, după multe şi lungi intermitenţe independente de voinţa noastră. Finalizarea şi publicarea acestei ediţii nu ar fi fost posibilă fără sprijinul generos al unor distinşi colegi: domnii Marius Sala, directorul Institutului de Lingvistică din Bucureşti, şi Ion Gheţie, şeful Sectorului de filologie şi limbă literară al aceluiaşi institut, au facilitat pregătirea pentru tipar a manuscrisului nostru; în plus, dl Marius Sala a făcut demersurile necesare pentai publicarea de către Editura Academiei Române a acestei ediţii, iar dl Ion Gheţie a binevoit să accepte întocmirea studiului introductiv care urmează. Suntem îndatorat, de asemenea, dlui Gheorghe Mihăilă, profesor la Facultatea de Limbi Străine a Universităţii din Bucureşti, care a răspuns cu amabilitate la solicitarea noastră de a translitera cuvintele, titlurile şi sintagmele slavone din textele editate, precum şi doamnei Maria Andreescu, redactor de carte, pentru osteneala şi grija deosebită cu care a supravegheat imprimarea ediţiei noastre. Tuturor celor sus-menţionaţi le adresăm şi pe această cale întreaga noastră gratitudine, fară a uita să mulţumim şi Editurii Academiei Române pentru condiţiile remarcabile în care a publicat această carte. VLADIMIR DRIMBA 7 c/r- 1 r? i; ^ r r-° ÎS {. -} Una din puţinele tipărituri coresiene care nu a fost reeditată până în prezent este Cazania I, împreună cu Molitvenicul rumănesc, incomplet, cu care face corp comun. Situaţie în toate privinţele regretabilă, care a avut drept urmare ca, timp de mai bine de un secol, ambele lucrări să fie cunoscute numai prin referinţele, mai mult sau mai puţin întâmplătoare şi întotdeauna incomplete, asupra celor două texte. Faptul e în măsură să scoată în evidenţă importanţa actului cultural ce se săvârşeşte prin prezenta ediţie. Cazania este o culegere de omilii (predici) care se citesc în bisericile de rit răsăritean duminica şi la sărbători, după serviciul divin. Omiliile conţin un comentariu al evangheliei duminicale sau o expunere a vieţii sfântului zilei şi au un caracter vădit moralizator, oferind credincioşilor precepte de viaţă şi de comportare creştină. Afară de titlul de Cazanie, cărţile de acest gen mai poartă denumirile de Tâlcul evangheliilor, Evanghelie cu învăţătură, Păucenie sau Chiriacodromion. Ni s-au păstrat două Cazanii elaborate în secolul al XVI-lea, amândouă ieşite din atelierul tipografic al lui Coresi şi numite de aceea Cazania 1 (Tâlcul evangheliilor) şi, respectiv. Cazania a Il-a (.Evanghelie cu învăţătură). CAZANIA I (TÂLCUL EVANGHELIILOR) Descriere. Lucrarea este însoţită de un Molitvenic rumănesc incomplet, cu care formează corp comun1. Sunt cunoscute până în prezent cinci exemplare ale cărţii, două păstrate la Biblioteca Academiei Române-Filiala Cluj-Napoca, două la Biblioteca Episcopiei Ortodoxe a Aradului, iar unul semnalat în satul Prislop din judeţul Hunedoara2. Patru fragmente din Cazanie au fost identificate de FI. 1 Acesta este motivul pentru care o serie de cercetători s-au ocupat de amândouă lucrările, emiţând păreri valabile pentru fiecare dintre ele. 2 Vezi: BRV. I. p. 51-52, 516-526, IV, p. 170-171; P. Olteanu, Adjectivul în Cazania I a diaconului Coresi fi în versiunea slavă de Neago\>o, în SCL, XX, 1969, nr. 2, p. 194; FI. Dudaş, Cazania lui Varlaam în Transilvania, Cluj-Napoca, 1983, p. 159-160. E posibil ca tipăritura semnalată de P. Olteanu să fie identică cu una din cănile existente la Biblioteca Episcopiei Ortodoxe din Arad. 9 Dudaş3. Exemplarul cel mai complet, aparţinând Bibliotecii clujene a Academiei (fost al lui M. Moldovan), este de format in-folio (268x175 mm) şi cuprinde 263 de file. Lipsită de început şi ultima filă (care probabil era albă), Cazania însuma, în forma iniţială, 248 de file, împărţite în 31 de caiete de 8 file. Oglinda zaţului este, de regulă, de 231 x 127 mm. Fiecare pagină are, de obicei, 23-24 de rânduri. Caracterele folosite la tipărirea Cazaniei şi a Molitvenicului (f. 249-263) aparţin tipului de litere I, după clasificarea lui F. Hervay4. Iniţialele mari sunt de două feluri: simple (fi, A, A\, 3, în Cazanie; (1, E, A, (J), T în Molitvenic) şi tip enîrelacs (H. 3 în Cazanie, respectiv, n în Molitvenic). Volumul este tipărit în exclusivitate cu cerneală neagră şi cuprinde hârtie de fabricaţie clujeană, prezentând variante de filigran aparţinând tipurilor I-IV în clasificarea lui Al. Mareş. Tâlcul evangheliilor se încheie cu un epilog (.Dojana cetitorilor), în care sunt comunicate unele informaţii asupra împrejurărilor în care a apărut cartea. Tipograful lucrării, diaconul Coresi, mărturiseşte că a scos la lumină Tâlcul din dorinţa de a pune la îndemâna românilor cuvântul lui Dumnezeu tălmăcit în limba lor, râvnă de care a fost însufleţit şi în trecut, atunci când a tipărit Tetraevanghelid şi Apostolul (Praxiul). Cheltuielile legate de editarea cărţii au fost suportate de , jupânul Foro Miclăuş”. Coresi se declară simplu tipograf al lucrării, şi nu traducător al ei. El „a aflat” comentariile evangheliilor şi, observând că „toate tâlcuiesc, adeverează şi întăresc cu scriptura sfântă”, a consimţit să le tipărească. Nu avem până în prezent o ediţie a Cazaniei I. întrucât numeroşi cercetători au examinat împreună Cazania I şi Molit\>enicul, unele dintre aprecierile pe care le reproducem mai jos au în vedere nu numai culegerea de omilii, ci şi cărticica de rugăciuni anexată la ea (vezi în această privinţă şi cele spuse mai jos, în legătură cu Molitvenicul). Datare. Lipsind orice indicaţie privitoare la anul când a văzut lumina zilei, Cazania I a trebuit să fie datată prin ipoteză. în funcţie de elementele oferite de critica de text sau de istoria culturală. Primul care s-a pronunţat asupra problemei a fost T. Cipariu. Rând pe rând, eruditul filolog a susţinut că lucrarea a apărut înaintede 1580 (1858), în 1575 (1866) şi, în sfârşit, îninteivalul 1546-1560 (1887)5, date care au fost preluate apoi de diverşi oameni de ştiinţă. V. A. Urechia (1885) optează, fără argumente, pentru anul 15606. A. Philippide (1888) propune intervalul 1570-15807.1. G. Sbiera (1897)s consideră că Tâlcul s-a tipărit în 1564 (sau chiar mai devreme). După părerea sa, imprimarea a trebuit să se facă înainte de dezbinarea confesiunilor reformate din Transilvania (1564). Acest an este dedus şi din biografia 3 FI. Dudaş, op. cit., p. 160-161. 4 L ‘imprimerie cyriliqne de Transytvanie au XWe siecle, în „Mae var Konyvszemle”, LXXXI, 1965, nr. 3, p. 201-216. 5 Păreri emise pe rând în Crestomatia sau Analecte literarie din cărţi mai vechi şi nouă româneşti tipărite şi manuscrise. începând de la secolul XVI până la al XlX-lea, Blaj, 1858, p. XIX; Principia de limbă şi scriptură, ed. II, Blaj, 1866, p. 101 şi Despre limba română. Suplement la Sintactica, Blaj, 1887, p. 28. 6 Schiţe de istoria literaturei române. I, Bucureşti, 1885, p. 243. 7 Introducere în istoria limbei şi literaturei române. Iaşi, 1888, p. 59. s I. G. Sbiera, Mişcări culturale şi literare la românii din stânga Dunării în răstimpul de la 1504-1714. Cernăuţi, 1897, p. 57-59. ' 10 nobilului maghiar Forro Miklos de Hâporton (Hopârta), localitate din preajma Aiudului. Propagator zelos al Reformei, Forro a fost condamnat la moarte şi apoi graţiat în 1564. Deşi departe de a fi convingătoare, datarea aceasta a fost acceptată de majoritatea filologilor şi istoricilor literari. C. Muşlea (1943)9 şi VI. Drimba (1955)10 admit că tipărirea lucrării s-a putut face şi după 1564, în 1565 sau 1565— 1566. Primii paşi spre rezolvarea cu metode riguroase a problemei îi datorăm cercetătorului maghiar F. Hervay (1965)11. Intemeindu-se pe filigranele hârtiei, acesta aduce pentru prima oară în discuţie anul 1567. Supunând unui examen atent mărcile hârtiei de fabricaţie clujeană, G. Bliicher12, P. Binder-A. Huttmann13 şi Al. Mareş14 au demonstrat în mod convingător, în acelaşi an (1967), că Tâlcul evangheliilor a apărut în anii 1567 sau 1568. Primul dintre aceşti cercetători şi-a manifestat mai târziu preferinţa pentru începutul anului 156713, urmat în această privinţă de G. Nussbăcher (1971, 1987)16. Locul tipăririi. Fiind o operă a diaconului Coresi, s-a presupus (întâia dată de către Cipariu, în 185817), că Tâlcul evangheliilor & văzut lumina tiparului la Braşov. Localitatea braşoveană a fost general acceptată, deşi ulterior însuşi Cipariu avea să-şi exprime îndoiala în această privinţă, propunând drept alternativă, pe lângă Braşov, Sibiulis. V. A. Urechia (1885) se pronunţă pentru Sibiu19, în timp ce M. Gaster (1891) crede că tipărirea s-a făcut la Sas-Sebeş20. Problema locului de imprimare a fost reluată în zilele noastre. Pornind de la constatarea că tipăriturile braşovene folosesc întotdeauna hârtie fabricată Ia Braşov, în timp ce în Cazania 1 se întâlneşte numai hârtie clujeană, P. Binder- A. Huttmann (1967)21 şi Al. Mareş (1967)22 au presupus că imprimarea cărţii s-a făcut la Teiuş sau la Alba Iulia şi, respectiv, la Teiuş sau la Aiud. După G. Nussbăcher (1971, 1987)23, locul tipăririi ar fi chiar Clujul, oraşul unde s-a fabricat hârtia, iar după T. Furdui, Abrudul24. Rămâne ca viitoarele cercetări să aducă lumină în chestiunea controversată a locului unde diaconul Coresi a tipărit Tâlcul evangheliilor şi Molitvenicul. 9 Biserica Sf. Nicolae din Şcheii Braşovului. I, Braşov, 1943, p. 67. 10 Vladimir Drimba, O copie din secolul alXVII-leu a.. Tâlcului evangheliilor” şi ,,Moliîexmicului ” diaconului Coresi, în „Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor”, IV, 1955, p. 535-571. u Hervay Ferenc, op. cit., p. 216. 12 Gebliard Bliicher, Filigranele braşovene şi tipăriturile chirilice din secolul al Xl'I-lea, în „Revista bibliotecilor”, XX, 1967, nr. 7, p. 421-426. 13 P. Binder - A. Huttmann, Cu privire la datarea si geneza Cazaniei I. tipărită de diaconul Coresi. în LR, XVI, 1967, nr. 2, p. 114-115, 117. 14 Al. Mareş, Când şi unde s-au tipărit Tâlcul Evangheliilor şi MolUevnicitl rumănesc?, în LR, XVI, 1967, nr. 2, p. 119-127. 15 Gebhard Bliicher, Contribuţii la istoria hârtiei şi a tiparului chirilic în a doua jumătate a secolului al XVI-lea de la Braşov, în Studia bibliologica. III, 1969, partea a 11-a, p. 439-440. 16 Coresi-Druck aus Klausenburg'.’. în „Karpatcn Rundschau”, IV (XV), 1971, nr. 22 (998), p. 9, Contribui ii noi privind datarea şi imprimarea Cazaniei I a diaconului Coresi. în LR, XXXVI. 1987, nr. 3, p. 236-240. 17 Crestomatia sau Analecte litemrie, p. 1, 6. 18 Despre limba română. Suplement la Sintactica, p. 28. 19 Schiţe de istoria literaturei române, 1, p. 243. 20 Gaster, CR, I, p. XXVIII, CXLVII, p. 22. 21 Op. cit., p. 114-115. 117. 22 Op. cit., p. 127-129. 23 Vezi supra, nr. 17. 24 T. Furdui, Două exemplare din „Tâlcul Evangheliilor” a lui Coresi recent descoperite în comuna Măceu (Judeţul Hunedoara), în „Sargetia”, XVI-XVII , 1982-1983, p. 525. 11 Localizarea textului. Regiunea unde s-a efectuat traducerea. N. Iorga (1904)25, H. Sztripszky - G. Alexics (1911 )26 şi Viorica Pamfil (19 5 8)27 au adus în discuţie argumente de ordin lingvistic şi de istorie culturală pentru a susţine că traducerea românească a Cazaniei I provine din regiunea Banatului şi Hunedoarei. Spre deosebire de aceştia, P. Olteanu (1966, 1969)28 crede că originalul românesc vine din nord-vestul Maramureşului sau din nordul Transilvaniei. Punctul acesta de vedere a fost combătut de I. Gheţie (1970)29, care a arătat că faptele de limbă invocate de P. Olteanu (hrăbor „viteaz”, hrăborie „vitejie”, hlăpie „destrăbălare”, „desfrânare”) nu sprijină localizarea propusă de el, ci ne îndreaptă atenţia spre părţile sud-vestice ale ţării, adică spre Banat şi zonele limitrofe. O localizare sistematică a limbii Cazaniei 1 şi Molitvenicnlui a întreprins Emanuela Buză (1982)30. Cea mai mare parte a fenomenelor examinate de autoare se regăsesc, circulând pe teritorii mai mult sau mai puţin întinse, în graiurile de tip nordic ale dacoromânei. Asemenea fenomene sunt, de exemplu, e medial aton > i (contineşte), -e > i {di, iubeşti, 3 sg.) -eă > e {e) {cade), labiale dure (văm văcui, păscarii), nt >mt (frămtă, sănii), s dur {mesărătate, pedeapsă, pl.). art. pos. a invariabil, pron. nime, numeralul ordinal în -le {al treile). adverbele acum, mainte sau cuvintele beseadă „cuvânt, vorbă”, celui „a înşela”, sfădi, tar „povară, sarcină”. Aproape toate trăsăturile de tip nordic se întâlnesc în graiurile bănăţene-hunedorene, care, în plus, sunt reprezentate printr-un număr de elemente specifice, de neîntâlnit în secolul al XVI-lea în afara colţului sud-vestic al ţării. Vom aminti aici pe n{să vine, vinia), numeralul de{n) primă, adverbele sau locuţiunile adverbiale vare „oare”, de fiete „degeaba, în zadar”, prepoziţiapren „pentru” şi cuvintele alduit „binecuvântat”, aleaneş „duşman”, buduşlui „a rătăci”, meseremic „îndurător, milostiv”, niştotă „nevoie, lipsă”, otălmăzui „a apăra”, ului „a mărturisi credinţa”. Toate aceste fenomene permit să se distingă un strat nordic de origine bănăţeană-hunedoreană în limba Cazaniei I. De remarcat că multe din aceste particularităţi se întâlnesc şi în Palia de la Orăştie şi în Cartea de cântece bănăţeană-hunedoreană {Fragmentul Todorescu). Mai puţin numeroase, elementele sudice (f „diftongat”: câine, u > i: mincinos, labiale nepalatizate, labiale moi: să meargă, iubesc, d dur: dămăneaţă, mp > p: dezrupe, ş, j duri: şădea, jăganiile şi greş al ele, slujaşte, z: zise,j: junghiare, jos, adverbul acum, cuvântul ginere „mire” etc.) apar în schimb mult mai frecvent, imprimând întregului text o coloratură sudică (muntenească) marcată. De observat că o parte a acestor trăsături sudice circulau în secolul al XVI-lea şi în graiurile bănăţene-hunedorene. Dacă atribuim, în mod firesc, stratul lingvistic sudic 25 N. Iorga, Istoria literaturii religioase a românilor până la 1688, Bucureşti, 1904, p. 75-76. 26 Szegedi Gergely enekeskdnwe XVI szâzadbeli român fordităsban, Budapest, 1911, p. 223-227. 27 Elemente regionale în lexicul,,Paliei de la Orăştie", în CL, III, 1958, p. 227-248. 28 „Postilla de Neagovo” în lumina ,, Cazaniei I” a diaconului Coresi (cca 1564), în RS, XIII, 1966, p. 105-131, Adjectivul în Cazania Ia diaconului Coresi şi în versiunea slavă de Neagovo, p. 183-195. 29 Unde s-a tradus întâia Cazanie coresiană?, în LR, XIX, 1970, nr. 2, p. 121-127. A A A X In Cele mai vechi texte româneşti. Contribuţii filologice si lingvistice, Bucureşti, 1982, p. 13-36. 12 tipografului şi revizorului (Coresi), care era muntean, atunci elementele bănăţene-hunedorene observate în limba textului nu pot proveni decât din traducerea originală, a cărei obârşie este astfel demonstrată. Originalul străin. Deşi au existat voci care au afirmat că Tâlcul evangheliilor este o compunere originală, majoritatea cercetătorilor au fost de acord în a susţine că ne aflăm în prezenţa unei traduceri sau compilaţii dintr-o limbă străină. într-o perioadă mai veche, originalul străin s-a crezut a fi slavon (de redacţie sârbească). Aceasta este părerea lui D. larcu (1873)31, M. Gaster32, N. Sulică33. începând cu Gr. Creţu (1891 )34, cercetătorii problemei au căutat originalul în cuprinsul literaturii maghiare. Aşa au procedat între alţii M. Roques (1925)35 şi Viorica Pamfil (1958)36. După ce a arătat (1927)37 că Tâlcul evangheliilor nu este o traducere, ci prelucrarea şi compilarea mai multor lucrări, cu unele adaosuri originale, N. Sulică (1936) a prezentat lucrarea lui Peter Meliusz Juhâsz, Valogatotpredicacioc (Predici alese), apărută în 1563, drept principalul model după care s-a efectuat operaţia de prelucrare şi compilaţie38. Punctul acesta de vedere a fost acceptat de N. Drăganu (1938)39 şi de VI. Drimba (1955)40. Ultimul vede în cartea românească „o traducere (cu adaosuri făcute de traducător) după cartea lui Peter Meliusz Juhâsz”. Nu de mult, P. Olteanu a încercat să plaseze problema originalului într-o altă perspectivă, reluând, de fapt, opinia mai veche conform căreia Cazania I ar descinde dintr-un original slavon. După ce a arătat, cu dovezi, că Tâlcul evangheliilor nu urmează cartea lui Peter Meliusz Juhâsz41, P. Olteanu a atras atenţia asupra asemănărilor frapante care există între Cazania românească şi două texte similare ucrainene, Postilla de Neagovo (secolul al XVII-lea) şi Postilla de Telcovo (secolul al XVIII-lea), copii executate în Maramureş după un original datând din secolul al XVI-lea42. După autor (1966), originalul slavon aflat la baza celor trei texte ar fi fost alcătuit de un preot calvin ucrainean43. Opiniile lui P. Olteanu au fost supuse unui examen critic de I. Gheţie 31 Bibliografia cronologică românească, ed. II, Bucureşti, 1873, p. 1 (şi nota 3). 32 Gaster, CR, I, p. XXXIV, XXXVI, C. 33 Coresi, scriitor sau tipografi.?, în „Gazeta Transilvaniei”, LXXIV, 1901, nr. 192. 34 întâiul Praxiu sau Apostol românesc tipărit pe la 1570, în RIAF, III, 1885, V, p. 44-46,46-47. 35 Mario Roques, Les preinieres traductions roumaines de l’Ancien Testament. Palia d'Orăştie (1581-1582). I. Preface et Livre de la Genese, Paris, 1925, p. IV. (nota 1), XI. 36 Op. cit., p. 243. 37 O nouă publicaţie românească din secolul al XVl-lect: Liturghieml diaconului Coresi. tipărit la Braşov în 1570, Târgu-Mureş. 1927, p. 5. 38 N. Sulică, Catehismele româneşti din 1544 (Sibiu) şi 1559 (Braşov) (Precizări cu privire la izvoarele lor), în ,Anuarul Liceului de Băieţi «Papiu-Ilarian» din Târgu-Mureş". 1932-1935, 1936, p. 81-83. 39 N. Drăganu, Histoire de la litterature roumaine de Transvlvanie des origines ă la fim du XVÎW siecle, Bucureşti, 1938, p. 21. 40 Vladimir Drimba, op. cit., p. 538. 41 Presupusul original unguresc al Cazaniei I, din 1564, a diaconului Coresi: corectarea unei erori, în Omagiu lui Alexandru Rosetti, Bucureşti, 1965, p. 646-650. 42 Conti'ibuţii la problema începuturi lor şi promovării scrisului românesc. 400 de ani de la apariţia Tâlcului evangheliilor (1564) al lui Coresi, în LL, VIII, 1964, p. 208 şi urni. 43 postilla de Neagovo” în lumina „Cazaniei I” a diaconului Coresi (cca 1564), p. 105-111. 13 (1970)44 şi Al. Mareş (1974)45. 1. Gheţie presupune că versiunile ucraineană şi română descind dintr-un original slavon (nu neapărat ucrainean), în care e posibil să nu fi figurat pasajele cu caracter calvin, introduse la o dată mai târzie (cele două Postiile nu cuprind aceste pasaje). Persoana traducătorului. Dupăl. G. Sbiera (1897), Cazania I a fost tradusă de Coresi (eventual împreună cu diacul Tudor)46, opinie combătută curând (1901) de N. Sulică. După acesta, „Coresi a modernizat doar vechiul text românesc al Cazaniei, amplificându-1 în spiritul învăţăturilor reformate”47. N. Iorga (1904) se gândeşte la Moise Peştişel, unul dintre traducătorii Paliei48, opinie combătută de M. Roques (1925)49. N. Sulică (1927) presupune că traducătorul şi compilatorul Cazaniei I a fost episcopul calvin Gh. de Sângeordz50, convingându-i pe N. Drăganu (1938)51, VI. Drimba (19 5 5)52 şi P. Binder-A. Huttmann (1967)53. Paternitatea lui Forro Miklos de Hâporton a avut, de asemenea, susţinători, şi anume în persoana lui A. Veress (1931)54,1. Juhâsz (1940)55 şi Sp. Cândea (1962)56. At. Popa (1966) admite drept posibilă o colaborare între Forro şi Gh. de Sângeordz57. Nu dispunem de nici o mărturie din epocă şi de nici o probă concludentă care să îndreptăţească vreunul din aceste puncte de vedere. Limba îngrijită şi aleasă în care e scrisă Cazania l ne îngăduie să vedem în autorul traducerii un român învăţat, care avea deprinderea de a transpune texte religioase în limba sa maternă. Curentul cultural. Toţi cercetătorii, fară nici o excepţie, au recunoscut, în faţa evidenţei, că în Tâlcul evangheliilor s-au strecurat o serie de învăţături calvine, cartea fiind destinată românilor de curând trecuţi la Reformă, dar având totodată rolul de a difuza aceste învăţături în rândul celor rămaşi în credinţa străveche. Ca şi în alte cărţi datorate Reformei, în Cazanie este exprimată necesitatea de a folosi limba română în slujbele religioase şi sunt expuse unele dintre principiile fundamentale ale protestantismului: convingerea că singură credinţa este în măsură să-i asigure omului graţia divină, doctrina predestinării, o caracteristică a cal vinismului, combaterea credinţei despre rolul sfinţilor în raporturile dintre muritori şi divinitate şi prohibirea cultului acestora, respingerea tradiţiei şi condamnarea practicilor superstiţioase. Lucrarea conţine, de asemenea, atacuri vehemente împotriva preoţilor şi călugărilor ortodocşi, însoţite de îndemnuri adresate credincioşilor de a-i urma 44 I. Gheţie, Unde s-a tradus întâia Cazanie coresiană?, p. 124-127. 45 Al. Mareş, Teoria etemenlelor slave nord-caipatice din vechile texte româneşti, în SLLF, III, 1974, p. 267-268. 46 I. G. Sbiera, op. cit., p. 57-58. 47 N. Sulică, Coresi, scriitor sau tipograf, nr. 208. 48 N. Iorga, op. cit., p. 74, 76. 49 Mario Roques, op. cit., p. IV. 50 O nouă publicaţie românească din secolul al XVI-lea: Liturghierul diaconului Coresi, tipărit la Braşov în 1570, p. 6. 51 N. Drăganu, op. cil, p. 21. 52 VI. Drimba, op. cit., p. 538. 53 Op. cit., p. 115-117. 54 Bibliografia romănă-maghiară, I, Bucureşti, 1931, p. 25. 55 Juhâsz Istvan, A reformăcio az erdelyi romănok kozott, Kolozsvâr, 1940, p. 67. 56 Diaconul Coresi - simplu tipograf sau şi traducător al cărţilor tipărite de el?, în MA, VII, 1962, nr. 3-6, p. 334, 339-340. 57 Originalul cântecelor din Molitvenicul diaconului Coresi din 1564, în LR, XV, 1966, nr. 3, p. 257. ^ 14 pc preoţii „credinţei adevărate adică pe cei calvini^. P. P. Panaitescu (IVCO) vede în Cazania I expresia unui compromis între ortodoxie şi Reformă, acceptat de preoţii din Şcheii Braşovului, presupuşii „patroni ai lucrării”59. Aşa cum s-a arătat, opinia nu rezistă examenului critic60. Cunoscând faptul că Tâlcul a apărut în 1567 sau 1568, se poate spune că el este produsul acţiunii de prozelitism reformat promovată de episcopatul român calvin din Transilvania, în frunte cu super-intendentul Gheorghe de Sângeordz. MOLITVENICUL Este o carte de ritual din biserica răsăriteană, care cuprinde, de regulă, rânduiala celor şapte taine, precum şi o serie de rugăciuni. Descricrc. Singurul Molitvenic din secolul al XVI-lea poartă titlul Molitevnic rumănesc şi este tipărit ca o anexă a Cazaniei / (Tâlcul evangheliilor) (f. 249-263v ale volumului). Părţile Molitvenicului, amintite în foaia de titlu şi înfăţişate pe larg în introducere, sunt următoarele: Polojenie (Introducere), Molitvele, Botezul, Cununia, Cuminecătura, Tipicul leturghiei, Vecernia, Slujba de dimineaţă, Cântece dinpsalomi şi Evanghelie şi Petrecătura morţilor. Cartea, câtă ni s-a păstrat, numără, cum s-a văzut mai sus, 15 file in-folio. Fiind o anexă a Cazaniei I, Molitvenicul a fost examinat, de obicei, împreună cu această lucrare, şi pe bună dreptate, întrucât cele două cărţi ridică, în genere, aceleaşi chestiuni de ordin filologic, cum ar fi datarea, locul de apariţie, regiunea de provenienţă a originalului etc. Acesta este motivul pentru care, în cele ce urmează, unele probleme de critică textuală au fost expediate în grabă printr-o simplă trimitere la expunerea asupra Cazaniei I, unde ele sunt discutate în detaliu. Ediţii, Molitvenicul a fost editat de N. Hodoş, Un fragment din Molitvenicul diaconului Coresi, în Prinos lui D. A. Sturdza, Bucureşti, 1906, p. 235-276, cu litere chirilice şi transcriere cu litere latine. Al. Mareş şi T. Furdui au publicat în 1973 un scurt fragment din slujba Vecerniei (SCL, XXIV, 1973, nr. 1, p. 57-58). în acelaşi an au publicat alte fragmente P. Binder (LR, XXII, 1973, nr. 4, p. 301-304) şi L. Onu (LR, XXII, 1973, nr. 5, p. 451-466). Ele fac parte din Slujba de dimineaţă şi din Cântecele din psalomi,şi Evanghelie. Datare. Molitvenicul a fost tipărit, împreună cu Cazania I, într-un interval mai greu de precizat din perioada 1567-1568, aşa cum au arătat G. Bliicher (1967)61. P. Binder-A. Huttmann (1967)62, Al. Mareş (1967)63 şi G. Nussbăcher (1971, j987)64 (vez{ maj sus p 10-11). 5S Vezi pe larg VI. Drimba, op. cit., p. 538-541. 59 începuturile şi biruinţa scrisului în limba română. Bucureşti. 1965. p. 154-155. 60 1. Gheţie. începuturile scrisului în limba română. Contribuţii filologice şi Hng\’istice, Bucureşti, 1974, p. 177-180. 61 Gcbhnrd Bliicher. Filigranele braşovene..., p. 423. 62 P. Binder-A. Huttmann, Cu privire la datarea şi geneza Cazaniei I, tipărită de diaconul Coresi, în LR, XVI. 1967, nr. 2. p. 109-117. 63 Al. Mareş, Când şi unde s-a tipărit Tâlcul evangheliilor şi Molitvenicul rumănesc?, în LR. XVI. 1967, nr. 2, p. 119-130. 64 G. Nussbăcher, Coresi-Druck aus Klausenburg?, în „Karpaten Rundschau”, IV (XV), 1971, nr. 22 (998), p. 9; Contribuţii noi privind datarea şi imprimarea Cazaniei Ia diaconului Coresi, în LR, XXXVI. 1987, nr. 3, p. 236-240. 15 Locul tipăririi a putut fi. conform diverselor păreri, Braşovul, Teiuşul, Alba Iulia, Aiudul sau Abrudul, întocmai ca în cazul Cazaniei 1. Din motive arătate aiurea. Braşovul trebuie scos din lista de mai sus (a se vedea, pe larg, discuţiile la p. 11). Provenienţa originalului a fost cunoscută în urma studierii elementelor specifice de limbă şi a stabilirii repartiţiei acestora. Ţinând seama de avizul celor mai mulţi cercetători ai problemei şi, mai ales, de concluziile examenului întreprins de Emanuela Buză (1982)65, se poate afirma că traducerea originală a. Molitvenicului (ca şi a Cazaniei I) s-a efectuat undeva în Banat-Hunedoara, aşa cum arată neîndoielnic o serie de elemente de limbă. Stratul lingvistic muntenesc detectat în text se datorează tipografului (diaconul Coresi) (vezi mai sus p. 12-13). Originalul străin. N. Hodoş (1903 )66 a afirmat că traducerea Molitvenicuhii s-a efectuat din maghiară, aşa cum dovedesc elementele ungureşti prezente în limba textului. Câţiva ani mai târziu (1908), E. Dăianu a arătat, cu probe, că Molitvenicul este o traducere prescurtată din ungureşte după Agenda tipărită de Gâspâr Heltai la Cluj (ed. 1,1551; ed. II, 1559)67. Concluziile sale au fost acceptate de toţi cercetătorii care i-au urmat. O nouă şi amănunţită confruntare între Agenda lui Heltai şi textul românesc a întreprins I. Juhâsz (1940)6S. N. Drăganu (1922)69 a susţinut, totuşi, că Petrecătura morţilor (necunoscută nouă) s-ar fi tradus după un text slavon, şi nu după unul unguresc. El greşea, imaginându-şi că slujba de înmormântare era cea aflată în uz la ortodocşi70. După P. Olteanu (1966)71, Molitvenicul ar descinde din Agenda lui Heltai printr-un intermediar slavon, întrucât cuprinde câteva rugăciuni ortodoxe, titlurile sunt date uneori în slavoneşte, iar limba conţine slavonisme, dar argumentele nu sunt suficiente pentru a convinge. At. Popa (1966)72 consideră că Botezul nu-şi are sursa în Agenda Iui Heltai, fiind o compilaţie (după ce izvoare?) a lui Miklos Forro de Hâporton, nobilul maghiar care a subvenţionat tipărirea Cazaniei I şi a Molitvenicului. De fapt, cum se vede din textele puse în paralel de I. Juhâsz, Molitvenicul este o prelucrare, nu foarte liberă, a textului corespunzător din Agendă. Tot At. Popa a pus în relaţie Cântecele de la sfârşitul Molitvenicului (păstrate într-o copie din circa 1641) cu textele similare calvine, reunite de Gergely Szegedi într-o Carte apărută în 1562 şi cu Cartea de cântece românească, de asemenea calvină, tipărită la Cluj în anii 1571-1575 şi copiată apoi în cursul secolului următor. Tipograful cărţii a fost neîndoielnic Coresi, care îşi declară această calitate în epilogul Cazaniei I. Nu avem motive să credem că o altă persoană a pus sub teasc această scurtă anexă a Cazaniei. 65 Cele mai vechi texte româneşti, p. 13-36. 66 Un fragment din Molitvenicul diaconului Coresi (1564), în Prinos Itii D. A. Sturdza, Bucureşti, 1903, p. 249-275. 67 Un Molitvenic calvinesc pentru români, în „Răvaşul”, VI, 1908, p. 168-181. 68 Juhâsz Istvân, op. cit., p. 68-75. 69 Un fragment din cel mai vechi Moliwenic românesc, în DR, II, 1921-1922, p. 266-269. 70 VI. Drimba, op. cit., p. 545. 71 postilla de Neagovo" în lumina „Cazaniei /" a diaconului Coresi (cca 1564), în RS, XIII, 1966, p. 106-107. 72 Originalul cântecelor din Molitvenicul tipărit de Coresi în 1564, în LR, XV, 1966, nr. 2, p. 257-258. 16 Persoana traducătorului. Ajungând la concluzia că textul e tradus din ungureşte, N. Hodoş (1903) a arătat că diaconul Coresi n-a putut decât să revadă şi să îndrepte o versiune realizată de altcineva73. După I. Bianu (1904), traducătorul era sau un ungur care vorbea româneşte sau un român pricepător al limbii maghiare74, în favoarea unui traducător ungur (Miklos Forro) s-au pronunţat A. Veress (1910)75, N. Drăganu (1916)76, L. Predescu (193 3)77, Sp. Când ea (1962)78. Pentru un român (episcopul calvin Gheorghe de Sângeordz) au optat N. Sulică (1927)79, N. Drăganu (193 8)80 şi VI. Drimba (1955)81. Nu dispunem de nici o mărturie din epocă şi de nici o probă concludentă care să îndreptăţească vreunul din aceste puncte de vedere. Limba îngrijită şi aleasă în care sunt scrise Cazania 1 şi Molitvenicul ne îngăduie să vedem în autorul traducerii un român învăţat care avea deprinderea de a transpune textele religioase în limba sa maternă. Curentul cultural. Toţi cercetătorii au văzut în acest text un produs al calvinismului. Analiza elementelor reformate existente în Molitvenic, efectuată de I. Juhâsz (1940)S2 şi VI. Drimba (1955)S3, spulberă orice îndoială în această privinţă. Cu toate acestea, M. Şesan (1962) apus sub semnul întrebării influenţa protestantă, socotind-o nedemonstrată84, iar P. P. Panaitescu (196 5)85 a susţinut că Molitvenicul (ca şi Cazania I) ar fi expresia unui compromis religios între dogmele calvine şi cele ortodoxe şi că textele ar fi fost acceptate de preoţii români din Şcheii Braşovului, presupuşii editori ai lucrării, numai după o prealabilă revizie a lor. Nici o probă concludentă nu a fost adusă de autor în sprijinul acestei ipoteze86. Molitvenicul era destinat românilor ortodocşi recent convertiţi la Reformă, în urma acţiunii de prozelitism calvin, desfăşurată după 1564 de Gheorghe de Sângeordz, sub oblăduirea principelui Ioan Sigismund. Episcopul calvin urmărea reformarea radicală a dogmei şi a cultului religios (recunoaşterea a numai trei taine, simplificarea slujbelor etc.) şi de aceea nu a obţinut rezultatele scontate. O dată cu moartea lui Gheorghe de Sângeordz şi cu alegerea lui Pavel Tordaşi ca episcop, atitudinea calvinilor în ceea ce priveşte convertirea românilor ortodocşi devine mai nuanţată şi mai prudentă. 7j Op. cit., p. 245-246. 74 Despre introducerea limbii româneşti în biserica românilor, Bucureşti, 1904, p. 11. 75 Erdely - es magyarorszăgi regi olâh kdmvek es nvomtat\:ânyok (1544-1808), Kolozsvâr, 1910,p. 11-12. 76 Calvinismul şi literatura românească, în „Pagini literare” (Arad), I, 1916, p. 42. 77 Lucian Predescu, Diaconul Coresi, Bucureşti, 1933, p. 33, 34, 66. 78 Diaconul Coresi - simplu tipograf sau şi traducător al cărţilor tipărite de el, în MA, VII, 1962, nr. 3-6, p. 335. 79 O nouă publicaţie românească din secolul al XVI-lea: Liturghierul diaconului Coresi, tipărit la Braşov în 1570, Târgu-Mureş, 1927, p. 6. 80 N. Drăganu, op. cit., p. 21. S1 VI. Drimba, op. cit., p. 538. 82 Juhâsz Istvân, op. cit., p. 70-75. 83 VI. Drimba, op. cit., p. 535-538. 84 Ortodoxia în faţa Reformei şi a Uniaţiei, în MA, VII, 1982, nr. 7-22, p. 365. 85 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 154-155. 86 I. Gheţie, începuturile scrisului în limba română. Conti-ibuţii filologice şi lingvistice, p. 177-180. 17 Scurtul şi, în mod fatal, incompletul examen întreprins în cele de mai sus asupra Tâlcului evangheliilor şi a Molitevnicului rumănesc ne înlesneşte nu numai o succintă prezentare a celor două texte. El a avut şi menirea de a sublinia importanţa pe care o dobândeşte ediţia de faţă în cunoaşterea operei coresiene. Ediţia va constitui, nu ne îndoim, un punct esenţial de pornire pentru examinarea literară, filologică şi lingvistică a textelor coresiene şi va sublinia, o dată în plus, rolul excepţional pe care opera diaconului târgoviştean l-a avut în promovarea scrisului românesc în epoca sa de început. ION GHEŢIE ABREVIERI BRV I. Bianu, N. Hodoş, D. Simonescu, Biliografia românească veche. 1508-1830, voi. I-l'V, Bucureşti, 1903-1944. CL Cercetări de lingvistică, Cluj, I, 1956 ş.u. DR Dacoromania, Cluj, I, 1920-1921 ş.u. Gaster, CR M. Gaster, Chrestomatie română, voi. I---II, Leipzig-Bucureşti, 1891. LL Limbă şi literatură, Bucureşti, I, 1956 ş.u. LR Limba română, Bucureşti, I, 1952 ş.u. MA Mitropolia Ardealului, Sibiu, I, 1956 ş.u. RIAF Revista pentru istorie, arheologie şi filologie, Bucureşti, I, 1883 ş.u. RS Romanoslavica, Bucureşti, I, 1958 ş.u. SCL Studii şi cercetări lingvistice, Bucureşti, I, 1950 ş.u. SLLF Studii de limbă literară şi filologie, Bucureşti, voi. I, 1969, voi. II, 1972, voi. III, 1974. 18 NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI Tipăritura corcsiană carc cuprindc Tâlcul evangheliilor (numit în mod curent dc cătrc cercetători şi Cazania I) şi. ca anexă la accsta. Molitevnic rumănesc a fost semnalată pentru prima dată de Timotei Cipariu. în prima redactare a Principiilor de limbă şi scriptură (publicată în „Organulu Luminarei". nr. XXV, 21 iunie 1847. p. 130). unde vorbeşte - în afară de Cazania din 1581 a lui Coresi - despre „o altă Cazanie, de carc, având-o numai în fragmente, stricată şi roasă din vechime, numai atâta ştim că s-au tipărit cu spesele unui-Forro Miklos". La republicarea lor în volum (.Principia de limbă şi de scriptură, ed. II, Blaj, 1866. p. 104, B), Cipariu aduce unele precizări de ordin bibliografic, fără ca, totuşi, să distingă două texte diferite în tipăritura corcsiană: aceasta „cuprinde cuvântări după evanghelie. începând de la dumineca Paştilor pre tot anul... şi în urmă rugăciuni la unele sacramente şi altele”. Aşadar, acele „rugăciuni" erau considerate ca tăcând parte din Cazania I(şi nu din Molitvenic): două dintre ele le reprodusese, de altfel (sub titlul Fragment de rugăciuni), în Crestomaţia seau Analecte literarie (Blaj, 1858, p. 28-29), alături de alte texte din Cazanie. Ceva mai târziu. într-un adaos la aceleaşi Principia... (p. 116. nr. 5), autorul revine cu amănunte noi: semnalând un nou exemplar, mai complet, al tipăriturii lui Coresi. el observă că „de la fol. 239 se începe altă carte, ce în exemplarele noastre nu e completă, sub titlul: iWoaiitekhhk poyAv^iieCKK. Ci din acesta lipseşte tot ce urmează de la capitolul cuminecăturei până la fine". Cele două exemplare s-au pierdut apoi (v. Tim. Cipariu. Despre limb 'a romana. Suplementu la Sintactica, Blaj. 1877. p. 28), ceea ce i-a determinat pe Ioan Bianu şi Nerva Hodoş (în Bibliografia românească veche, tomul I, Bucureşti. 1903. p. 51-52) să se limiteze la datele pc care li le consacrase Cipariu în publicaţiile sale. Totuşi, mai târziu, ambele exemplare au fost regăsite şi depuse la Biblioteca Mitropoliei Greco-Catolice din Blaj; cel mai complet dintre ele. descoperit în anul 1864 de canonicul I. M. Moldovan. le-a fost comunicat de către acesta autorilor Bibliografiei româneşti vechi, care (în Adause şi îndreptări, p. 516-525) dau informaţii mai ample asupra lui şi reproduc câteva texte din el. în paginile care urmează vom prezenta o descriere mai detaliată a celor două texte, precum şi a fragmentelor din ele şi a copiilor după ele care ne-au parvenit. 1. Exemplarul Cipariu. Este vorba despre exemplarul semnalat şi descris sumar, pentru prima dată. de T. Cipariu. apoi. după datele cuprinse în lucrările acestuia, de Bibliografia românească veche, 1, p. 51-52 (v. mai sus). El s-a păstrat, până la instalarea regimului comunist în România, la Biblioteca Centrală din Blaj. dc unde a fost transferat la Biblioteca Filialei Cluj a Academiei Române, unde in prezent este înregistrat sub cota CRY 285. 19 Volumul, de format in-folio. este foarte deteriorat: coperta era (la data când l-am consultat noi) distrusă (recent a fost înlocuită cu copertă de pergamoid galben, inestetică); lipsesc filele 1-11. 15, 16. 19r-20r şi 22, aceste lacune fiind parţial completate prin copia A (vezi mai jos); multe dintre filele păstrate până la f. 22 şi dintre filele următoare au colţurile rupte, iar textele (fragmentare) pierdute astfel sunt completate prin copii executate mai târziu pe fâşii de hârtie lipite pe locurile deteriorate; cam două treimi din carte sunt. în general, în stare bună şi completează toate lacunele din exemplarul Moldovan (vezi mai jos). începând cu f. 209 şi până la sfârşit, colţurile exterioare de sus sunt din ce în ce mai roase de şoareci, pentru ca la ultimele file să lipsească, în diagonală, fragmente de file tot mai întinse, ajungând până la jumătatea filelor. Ultimele 4 jumătăţi de file cuprind fragmente din filele 250, 251, 252 şi 253, unite între ele astfel: 250 cu 253 şi 251 cu 252, - cuprinzând fragmente din Molitevnic, dintre care pe cel din f. 253, care lipseşte în exemplarul Moldovan, îl reproducem în ediţia noastră (vezi mai jos, nr. 5). Din acest exemplar lipsesc filele 249 şi 254. Hârtia cărţii conţine mai multe filigrane (vezi cele spuse mai departe despre exemplarul Moldovan). Când vorbea Cipariu despre tipăritura coresiană, aceasta conţinea mai multe file, după cum reiese din pasajul citat mai sus din Principia... (p. 104), în care autorul spune că tipăritura cuprindea „în urmă câteva rugăciuni...”, dintre care şi publicase două (.Rugăciunea cu ce bjagoslovim masa şi Rugăciunea sau datul de har ce se zice după mâncare, care fac parte din Molitevnic) în Crestomaţia din 1858 (p. 28-29) - pe care le-a reprodus apoi M. Gaster în Crestomaţie română, I, Bucureşti-Leipzig, 1891, p. 29- deci înainte de a fi descoperit exemplarul mai complet (pe care îl semnalează în aceleaşi Principia..., p. 116, nr. 5). în aceeaşi Crestomaţie Cipariu publică (p. 16-28) câteva fragmente de texte din Cazania I, o parte dintre ele fiind apoi reproduse de A. Lambrior (Carte de. citire, Iaşi, 1882, p. 27—32) şi M. Gaster (Crestomaţie română, I, p. 22—27). 2. Exemplarul Moldovan, descoperit de canonicul I. M. Moldovan (vezi mai sus), s-a găsit şi el, la început la Biblioteca Centrală din Blaj, de unde a fost apoi transferat. în aceleaşi circumstanţe, la Biblioteca Filialei Cluj a Academiei Române (cota CRV 286). La fel, evident, ca şi exemplarul Cipariu, acela de care ne ocupăm aici are acelaşi format in-folio (având dimensiunile 268 mm : 175 mm, suprafaţa scrisă a paginilor fiind de 231 mm : 127 mm), acelaşi scris cu cerneală neagră pe tot cuprinsul lui, aceleaşi filigrane (pe care le-a publicat Al. Mareş în studiul său Când şi unde s-au tipărit Tâlcul evangheliilor şi Molitvenicul românesc?, în „Limba română”, XVI. 1967, nr. 2, p. 122-126) şi aceeaşi copertă de pergamoid galben care a fost substituită recent celei originale. Acest exemplar conţine textele Tâlcul evangheliilor şi Molitevnic rumănesc: primul avea iniţial 248 de file, dintre care s-au pierdut filele 1-10 şi alte câteva (v. Bibliografia românească veche, I, p. 516), iar din cel de-al doilea se păstrează 14 file (f. 249-252 şi 255-264. filele 253 şi 254 putând fi recuperate după cum arătăm în notele date în ediţia noastră la filele respective). In Bibliografia romănescă veche, I, p. 516—525 sunt reproduse, din Cazanie, textele Dojana cetitorilor, Scara... şi o cazanie, iar din Molitvenic, Polojenie şi 20 fragmente din capitolul Depre botez. Molitvenicul a fost editat, în scriere chirilică, transliteraţie şi cu un studiu de Nerva Hodoş, Un fragment din Molitvenicul diaconului Coresi, în Prinos lui D. A. Sturdza la împlinirea celor şaptezeci de ani, Bucureşti, 1903, p. 249-276. 3. Copia P (= din comuna Pociovelişte): este un manuscris cuprinzând copia Cazaniei I şi a Molitvenicului, descoperit în comuna Şumugiu din apropierea oraşului Beiuş (jud. Bihor) de către protopopul Gheorghe Ciuhandu, care l-a semnalat într-un mic articol intitulat Dieci şi manuscrise vechi din Bihor şi publicat în ziarul „Tribuna” (Oradea), 1919, nr. 46, p. 2. Manuscrisul - care în prezent se găseşte în fondul de manuscrise al Bibliotecii Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române, sub cota 125 -este de format in-folio (având dimensiunile 303 mm: 205 mm), fiind legat în table de lemn îmbrăcate în piele brună faimos ornamentată; este destul de bine conservat, însă cu multe file desprinse din cotor, dintre care cele din prima coală sunt murdare (cu unele fragmente de text foarte şterse şi abia lizibile sau chiar ilizibile) şi având colţurile roase. Hârtiape care s-a executat copia este de bună calitate, gălbuie, lucioasă şi aproape translucidă; ea conţine două filigrane, pe care le-am reprodus în studiul nostru citat mai jos O copie din secolul alXVIl-lea... (p. 542). Manuscrisul are 241 de file, grupate în 26 de coli numerotate cu cifrele chirilice corespunzătoare, restul colilor - până la coala 31, ultima - nemaifiind numeroate: la aceste file legătura între pagini este făcută (fără regularitate însă) prin scrierea în josul paginii a începutului primului cuvânt, sau uneori chiar a primelor cuvinte de pe pagina următoare. De altfel, Gh. Ciuhandu a paginat textul, cu creionul până la p. 201, iar de aci mai departe cu cerneală; de la p. 453 (unde începe Molitvenicul) până la sfârşit paginaţia e redată prin fracţii, al căror numărător reprezintă numărul paginii de manuscris, numitorul reprezentând numărul paginii din Molitvenic. 453/1-482/30. In ediţia noastră folosim numerotarea filelor (l'-241v), aşa cum a fost executată după intrarea manuscrisului în patrimoniul Bibliotecii Patriarhiei. Copia a fost executată pe la mijlocul secolului al XVII-lea (după cum reiese din filigranele imprimate în hârtia ei) de către diacul Ioan din Pociovelişte (localitate situată în aceeaşi regiune bihoreană)1 şi conţine întregul text al Tâlcului evangheliilor şi 15 file din Molitevnic rumănesc. Din cuprinsul acestuia lipsesc „pagina de titlu” - f. 249r din originalul coresian textele Depre botez şi Cin la cununie (ceea ce nu se poate explica decât prin faptul că această copie s-a făcut după un exemplar defectuos al tipăriturii coresiene, din care lipsea întreaga coală 33 (f. 255-262), 1 Deşi cunoştea studiul nostru O copie clin secolul al XVII-lea... (vezi mai sus), la care face trimitere, Pândele Olteanu (Adjectivul în Cazania I a diaconului Coresi şi în versiunea slavă de Neagovo, în „Studii şi cercetări lingvistice”, XX, 1969, nr. 2, p. 194 şi nota 60) face următoarea afirmaţie confuză şi inexactă: „Cartea [= Cazania 1, n.n.] a circulat mult într-o regiune de nord cu rotacism. Dovadă că în exemplarul manuscris, singurul complet, păstrat în Bihor (la Prislop), într-o copie din sec. XVII, avem câteva atestări dc rotacism...”. Afirmaţia tăcută de I. Gheţie (în: Ion Gheţie - Al. Mareş, Diaconul Coresi şi izbânda scrisului în limba română. Bucureşti, 1994, p. 102) că ar exista şi un exemplar al tipăriturii coresiene „semnalat în satul Prislop din judeţul Hunedoara” pare a se datora unei erori cauzate de formularea confuză a afirmaţiei inexacte a lui P. Olteanu, citate aci mai sus. Existenţa unui exemplar al cărţii lui Coresi în (sau provenind din) comuna Prislop (jud. Hunedoara; în jud. Bihor nu există nici o localitate numită astfel) nu a mai fost semnalată, după câte ştim, de nimeni. 21 care conţinea tocmai aceste două texte), precum şi partea finală a tipăriturii, constând dintr-o mare parte din Cântecele creştineşti şi din Petrecătura morţilor2. O prezentare detaliată a conţinutului acestui manuscris a făcut D. Feciorii, Catalogul manuscriselor din Biblioteca Patriarhiei Române. 125. Diaconul Coresi, Tâlcul Evangheliilor şi Molitfelnicul, în „Studii teologice”, Seria a Il-a, voi. XVI, 1964, nr. 3-4, p. 230-252. Textele noi pe care le conţine copia P faţă de cele două exemplare cunoscute ale tipăriturii coresiene au fost publicate, în transliteraţie diplomatică, şi studiate de Vladimir Drimba, O copie din secolul al XVII-lea a «Tâlcului evangheliilor» şi «Molitevnicului» diaconului Coresi, în „Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor”, IV, 1955, p. 535-571 (cu 3 facsimile) şi Un fragment inedit din Cazania Ia lui Coresi, în „Studii şi cercetări lingvistice”, XI, 1960. nr. 4, p. 871-880. 4. Copia A (= anonimă): în exemplarul Cipariu lacuna primelor 11 file pierdute a fost completată de un copist anonim (după toate probabilităţile din secolul al XVII-lea) printr-o copie scrisă destul de stângaci, constituită din 5 file, dintre care nu se mai păstrează decât filele 2, 4 şi 5r: f. 1 cuprindea textul corespunzând aceluia din copia P lr 1-3V 2 (până la alţii inclusiv); f. 2 cuprinde textul corespunzând aceluia din copia P 3V 2 (de la toţi inclusiv) - 5r 16-17 (până la Pavel la inclusiv); f. 3 cuprindea textul corespunzând aceluia din copia P 5r 17 (de la Eji.esi exclusiv) - 7r 5 (până la cinstea inclusiv); f. 4 cuprinde textul corespunzând aceluia din copia P 7r 5 (de la lui exclusiv) şi până la la> Rimlenomi din originalul coresi an (f. 1 lr 1-2); f. 5r conţine un fragment corespunzând textului coresian original din f. 1 lr-l lv 16 (până la Cum zice Pavel la Rimleani). întrucât prezintă, alături de copia P, şi o a doua posibilitate de reconstituire a unor fragmente de text din originalul coresian pierdut, în ediţia noastră reproducem 2 Nicolae Drăganu (Un fragment din cel mai vechi Molitvenic românesc, în „Dacoromania”, II, 1921-1922, p. 254-326) a încercat să reconstituie Petrecătura morţilor, identificând acest text cu un fragment din „pogrebania morţilor” păstrat într-un manuscris datând de prin ultimul deceniu al secolului al XVI-lea sau începutul secolului al XVII-lea. Acest manuscris ar £1 o copie după un molitvenic ortodox, în care se recomanda ca slujba de înmormântare să se facă „cu cinste” (cum se spune în Polojenia din Molitvenicul coresian), - deci „se poate conclude la o îngropare după ritul oriental” (p. 267), adică cu numeroase uzanţe simbolice (lumânări, colivă, cădelniţări, stropirea cu untdelemn etc.) şi cu rugăciuni speciale (ca cele pentru dezlegarea de păcate a mortului). Or, astfel dc uzanţe şi rugăciuni nu erau admise de calvinism (care le considera superstitiones ani Ies „credinţe băbeşti”), după cum rezultă chiar din aceeaşi Polojenie: „Mirul şi apa sfinţită, lumânare ei [= apostolii] n-au avut - şi alte adausături” (f. 250r 10-12) şi: „Petrecătura morţilor scris-am cum cu cinste să-l îngrupăm cel dus de lume: iară oamenii carii petrec să învăţăm, dojenim şi la preveghetura ceasului morţiei să deşteptăm, că, cum aflăm în Scriptura Sfântă, după moarte morţilor nu putem folosi nemică...” (f. 250v 14-21). Prin urmare, explicaţia dată de Drăganu nu poate fi acceptată. Sugerăm cercetătorilor să încerce identificarea textului coresian în manuscrisul intitulat, abreviat, La petrec, mor. (care se găseşte la Biblioteca Academiei Române sub cota: Ms. rom. 701, f. 81 şi urm.), prin comparaţie cu textul corespunzător din Agenda lui Heltai Gâspâr sau cu alte texte maghiare asemănătoare din aceeaşi epocă, întrucât, după informaţiile noastre, din secolele XVI-XVII nu ni s-a transmis nici un alt manuscris care să poarte titlul Petrecătura (sau Petrecania) morţilor. 22 şi textele cuprinse în filele 2 şi 4 ale copiei A. (Filele 1 şi 3. pierdute, pot fi reconstituite pe baza copiei P). 5. în exemplarul Moldovan lipsesc filele 253 şi 254; în exemplarul Cipariu se păstrează f. 253, foarte deteriorată, pe care am reprodus-o. în scrierea chirilică originală (dar omiţând, din neatenţie, rândul al 7-lea de pe recto-ul filei), în studiul nostru O copie din secolul al XVII-lea... (v. mai sus), p. 560-561. în ediţia noastră reproducem textul fragmentar pe care îl conţine această filă, completându-1 pe baza copiei P. (Vezi nota 7 la f. 253r.) 6. Fila 254, care nu se păstrează în nici unul dintre cele două exemplare ale tipăriturii coresiene, cuprindea următoarele texte: finalul rugăciunii a 6-a şi rugăciunile a 7-a, a 8-a şi a 9-a. O parte dintre textele din această filă, şi anume rugăciunile a 7-a şi a 8-a. au fost publicate de Tim. Cipariu în Crestomaţia seau Analecte literarie (Blaj. 1858, p. 28—29: Fragment de mgăchmi), de unde le reproducem în ediţia noastră, în timp ce finalul rugăciunii a 6-a şi rugăciunea a 9-a le reproducem după copia P. (Vezi nota 11 la f. 254r.) 7. în Biblioteca Filialei Cluj a Academiei Române se păstrează (sub cota: CRV 618) o jumătate de filă, foarte deteriorată, din capitolul Vecernia al originalului coresian al Molitevnicului rumănesc, care conţine fragmente din psalmii 141, 129 şi 116, corespunzând fragmentelor respective din copia P 237r, rândurile 2-9 şi, respectiv, 16-22. Reproducem aceste fragmente (după articolul lui Al. Mareş şi Titus Furdui, Un fragment inedit din Molitvenicul tipărit de Coresi, în „Studii şi cercetări lingvistice”, XXIV, 1973, nr. l,p. 57-58) în nota 30a la P 237r, completând lacunele din ele după pagina citată a copiei bihorene. 8. în anul 1964, Pavel Binder a descoperit, în fosta bibliotecă a Gimnaziului Evanghelic Săsesc (astăzi Liceul „Iosif Haldrich”) din Sighişoara, două fragmente de filă din Molitvenicul lui Coresi, folosite ca maculatura în legătura unei cărţi latine tipărite la Wittenberg în 1563; ele se găsesc In prezent în patrimoniul Bibliotecii Municipale din Braşov (v. Pavel Binder, Un fragment necunoscut al Molitvenicului coresian, în „Limba română”, XXII, 1973, nr. 4. p. 301-304). Cele două fragmente (reprezentând circa două jumătăţi inferioare de filă, recto şi verso - deci patru sferturi de filă - şi aparţinând la două file diferite din două grupuri de texte diferite), au fost studiate de Liviu Onu, Precizări în legătură cu câteva fragmente găsite recent din Molitvenicul lui Coresi, în „Limba româna XXII, 1973, nr. 5, p. 453-466. 8a. Primul fragment de filă (notat de L. Onu prin sigla A) conţine fragmente din psalmii 50 şi 53 de la sfârşitul Slujbei de demineaţă. Utrănia din copia P. Reproducem aceste fragmente după studiul citat al lui L. Onu, p. 461 şi facsimilele 1 şi 2, în nota 21 la f. 23 9v şi în nota 26 la f. 240r ale copiei P. 8b. Al doilea fragment de filă (notat de L. Onu prin sigla B) conţine sfârşitul cântecului 10 şi cântecul 11 (acesta reprezentând în cea mai mare parte, în opinia lui L. Onu, „un fel de variantă a psalmului 120”) din capitolul Cântecele den psalomi şi den evanghelie al Molitvenicului coresian. Reproducem textele din acest fragment la sfârşitul ediţiei noastre (f. *286r~v), după studiul citat al lui L. Onu, p. 461 şi 466 şi facsimilele 3 şi 4. 9 şi 10. Două exemplare ale tipăriturii coresiene, conţinând ample fragmente din Tâlcul evangheliilor, au fost descoperite de Florian Dudaş (Tipărituri coresiene descoperite în vestul Transilvaniei, în „Mitropolia Ardealului”, XXIV, 1979, nr. 4-6, p. 545 şi Cazania lui Varlaam în Transilvania, Cluj-Napoca, 1983, p. 159). Primul dintre aceste exemplare, descoperit în comuna Măceu (jud. Hunedoara), păstrează 145 file, iar cel de-al doilea, descoperit la Haţeg, păstrează 193 file, descoperitorul lor nedând nici o indicaţie cu privire la conţinutul acestor file (v. FI. Dudaş, Cazania lui Varlaam..., p. 159-160). Cele două exemplare noi ale tipăriturii coresiene l-au preocupat şi pe Titus Furdui {Două exemplare din „Tâlcul evangheliilor” a [sic] lui Coresi recent descoperite în comuna Măceu (judeţul Hunedoara), în „Sargetia” (Hunedoara), XVI-XVII, 1983, p. 519 şi urm.): acesta afirmă că ambele exemplare au fost descoperite în comuna Măceu (vezi şi titlul articolului) şi că primul dintre ele („exemplarul 1 (A)” = exemplarul de la Haţeg la FI. Dudaş) păstrează 195 file, iar exemplarul 2 (B)” = exemplarul de la Măceu la FI. Dudaş) păstrează 155 file {op. cit., p. 527)3. Spre deosebire de FI. Dudaş, T. Furdui {loc. cit.) dă unele informaţii ceva mai ample privitoare la conţinutul celor două exemplare, în sensul că indică filele păstrate şi cele pierdute din ele; de exemplu, din exemplarul cel mai complet (de la Haţeg) se păstrează filele 34-39,41, 80, 82, 87, 89-143 şi 146-232, adică nimic în plus faţă de exemplarele Cipariu şi Moldovan. Cele două exemplare ale tipăriturii au făcut parte din patrimoniul bibliotecii Episcopiei Ortodoxe Române a Aradului (Fondul de carte veche românească) (vezi FI. Dudaş, Cazania lui Varlaam..., p. 159, nota51 şip. 160, nota52). Din păcate, după informaţiile noastre (obţinute, prin intermediul îndatoritor al prietenului Liviu Onu, de la conducerea sus-menţionatei biblioteci), în prezent ele nu mai există acolo, fiind furate - împreună cu alte tipărituri şi manuscrise vechi - şi, după toate probabilităţile, scoase în afara graniţelor ţării de către persoane neidentificate. în cursul cercetărilor sale privitoare la răspândirea în Transilvania a Cazaniei lui Varlaam, FI. Dudaş a descoperit patru gaipuri de fragmente de file din Tâlcul evangheliilor, folosite ca „foi de protecţie” la legarea unor exemplare ale cărţii mitropolitului moldovean. Acestea sunt semnalate, foarte sumar (şi cu indicarea locurilor unde se găsesc ele), de către descoperitorul lor în lucrarea sa Cazania lui Varlaam în Transilvania, Cluj-Napoca, 1983, p. 160-161: 11. Pe copertele unui exemplar din Chiriacodromionul de la Bălgrad (1699), descoperit în comuna Cresuia din împrejurimile Beiuşului (jud. Bihor), legătorul a lipit, pe partea interioară a copertei anterioare, prima filă din coala purtând signatura 18 a cărţii coresiene, iar pe partea interioară a copertei posterioare, un fragment de filă purtând signatura 19. După părerea lui FI. Dudaş, cele două file fragmentare ar putea să provină din exemplarul coresian copiat în Pociovelişte, localitate apropiată de Cresuia. 12. Două fragmente de text aflate pe părţile interioare ale copertelor unui exemplar al Cazaniei lui Varlaam găsit în comuna Peţelca (jud. Alba). 3 Cf. şi studiul citat mai sus al lui Pândele Olteanu, în care autorul semnalează (la p. 194) un exemplar „tot incomplet, care s-a păstrat [sic - n. n.] în Haţeg”, exemplar care, după I. Gheţie (în: Ion Gheţie - Al. Mareş, Diaconul Coresi şi izbânda scrisului în limba română, Bucureşti, 1994, p. 113), „e posibil” să fie identic cu cel descoperit de FI. Dudaş. 24 13. Două fragmente, reprezentând păru ale lilclor 34 39 ale tipăriturii coresiene. se găsesc pe părţile interioare ale copertelor unei copii manuscrise a Cazaniei lui Varlaam realizate în 1 73 1-1732 în comuna Yalcăul de Sus (jud. Sălaj). „Semnalăm, ca fapt particular, că legâtorul a lipit benzi [de file] cu imprimatul coresian şi pe suprafaţa interioară a tablelor de lemn [ale copertei], sub învelitoarea dc piele”. 14. Două fragmente (dintre care unul aparţine filei a 6-a din coala 28 a cărţii corcsiene) se găsesc pe părţile interioare ale copertelor unei copii manuscrise a Cazaniei lui Varlaam. copie executată între anii 1738 şi 1740 de către diacul Simion din Seghişte şi găsită în comuna Ucuriş. ambele localităţi situate în sudul judeţului Bihor. Nici unul dintre aceste fragmente nu ne-a fost accesibil4. 15. Potrivit unei informaţii primite - printr-o scrisoare datată 2 octombrie 1992 - din partea profesorului VasiIe Oltean, directorul Muzeului Primei Scoli Româneşti din Şcheii Braşovului, în podul bisericii ortodoxe din comuna Râşnov (jud. Braşov) a fost descoperit recent un număr important de fragmente dc texte vechi româneşti, carc se prezintă „într-o stare foarte avansată de degradare". „în faza în care ne găsim cu cercetarea [lor], abia ne-am putut da seama că ar fi fragmente de carte corcsiană (conform literelor). Nici vorbă să avem un Molitvelnic complet, doar câteva fragmente par a fi din textul Molitvelnieului". Cercetări ulterioare vor putea lămuri despre ce este vorba în realitate. * în ediţia noastră reproducem. în transliteraţie critică (sau interpretativă)-, cele două texte după cele două exemplare cunoscute şi după fragmentele semnalate din tipăritura coresiană (vezi mai sus numerele 1. 2, 5, 6, 7 şi 8), precum şi după copia P şi fragmentele unei alte copii, descrise mai sus (nr. 3 şi, respectiv, nr. 4): textul (inclusiv fragmentele de text) original îl publicăm cu caractere drepte de rând (romane), iar textele din cele două copii - cu caractere.cursive (italice). Numărul filelor, recto şi verso, este indicat marginal, sfârşitul fiecărei pagini fiind marcat prin semnul: / /. Rândurile fiecărei pagini sunt numerotate cu cifre drepte sau (în textele din copii) cursive scrise „la umăr" înaintea sau în interiorul cuvintelor care încep rândurile respective. Cu cifre aldine, scrise de asemenea „la umăr", sunt indicate notele „din subsol" la care se face trimitere. 4 In anul 1979. Florian Duda*; a descoperit, în comuna Cociuba Mare de lângă oralul Tinca (jud. Bihor), un manuscris de pe la jumătatea secolului al XVII-lea, pe care îl consideră a fi o copic anonimă după Tâlcul evangheliilor: copia are formatul in-folio şi conţine 91 de file (v. Cazania lui Varlaam.... p. 160 şi nota 3). Ulterior, autorul afirmă că manuscrisul ar reprezenta o copie după Cartea de învăţătură (datată greşit 1567) a lui Coresi, copie executată în prima jumătate a secolului al XVII-lea într-un sat din valea Crişului Negru (Florian Dudaş, Manuscrisele mmâneşti din bisericile Bihondui. Oradea, voi. I, 19S5, p. 75-76; voi. II, 1986, p. 110-111). în realitate, după cum a demonstrat Al. Mareş (în: Ion Gheţie - Al. Mareş, Diaconul Coresi şi izbânda scrisului în limba română, Bucureşti, 1994, p. 307), ..manuscrisul re,spectiv reproduce o versiune apropiată de cea a Cazaniei lui Varlaam''. 5 In privinţa terminologiei tcxtologice propuse de noi, v. articolul nostru Ediţie diplomatică şi ediţie critică. în Memoriile Secţie; de Ştiinţe Filologice, Literatură şi Arte [a Academici Române], Scria IV, Tomul Ml, 19S5. p. 91. în ceea ce priveşte interpretarea fonetică a scrierii chirilice, menţionăm mai întâi valoarea pe care o atribuim următoarelor litere: e la iniţială sau după o vocală plenisonă — ie (c-w h = ieşi, K'hnde = văpaie, nesoe = nevoie, A\Sep h =muieri, aTvkSeckK = lăcuiesc), excepţie făcând e/ik. eh, Epd şi celelalte persoane ale imperfectului verbului a fi(= el, ei, era etc.); -1, în cuvinte de tipul n t\je = ea (deci leage)\ — a şi ra = ia (acte şi, rar, racre = iaste, A'hpBAijje = dăruiaşte), excepţie făcând pronumele a = ea; - ia şi î a = ii a (în forme ca rpVi a = grăiia, ni'Ap ae = piiarde, KÎAUd şi Rîdud - viiaţa, niATp^ şi nidTp^ = piiatră, dEid = abiia, icdid — Isaiia), dar ia în cuvinte ca A\dpiA şi Mdpîd (= Maria), în care ia este bisilabic (= iia sau ifa); — şi k = ă sau î, (ori â, conform recentelor norme ortografice) distincţia între ele făcând-o după situaţia din limba actuală (cmitraa^ = săptămână, ChHTh= sânt); - h la finala cuvântului, după consoană, nu are nici o valoare (aoawik = domn, ChHTii = sânt, KpdMh = vraci, 4c8ijjk = însuş), dar în unele cazuri are valoarea ă sau î (a^ = dă, ctI = stă, A^uThh 17r12= dentâi, BhkKhak 17r20 = zicând)', - 4 - în = însă, 4= prep. în), î ( 411 = încă, .firh/ujdpt =înălţarea), îm (.^Gp'hKdTK = îmbrăcat, ^npeSn^ = împreună) şi n (ah — den, a^tt^h = dentâi), — m urmat de d = cea (ndch = ceas, dnd a = aceaia), iar urmat de o = cio (cţ)£Moph = fecior); -0 = t (dnd06Md = anatema, GoMd= Toma, A\d0£n = Matei, A\dp0d = Marta); — y = i (A\yph = mir, A\oycn = Moisi, erynerk = Eghipet)\ — d din cuvintele de origine slavă Atdnîe şi noKddnîe are valoarea ia (= deaianie, pocaianie); — grafiile dAod, dNOd şi um\ehh le-am interpretat a doua, a noua şi, respectiv, oameni. Consoanele duble din unele nume proprii le redăm prin consoane simple: EMAAdoycb = Emaus, dNHd = Ana, BdpdBKd = Varava, cdppd = Sara etc. Cifrele chirilice le redăm prin cifre arabe. Literele suprascrise le dăm în rând, fără a fi menţionate în nici un fel, iar cuvintele abreviate (cuprinzând adesea litere suprascrise)Je întregim tacit: dnnh = apostol, ar ak = David, AX^y c$htk = Duhul Sfânt, WMt = evanghelie, l'c = Iisus, %C = Hristos, 1©= Ioan, Aoy = Luca, k =Marco (cf. A\dpKo 65v 22, 70r 9, 101r 16, 175r 20), t\\ — Matei,-nea = post (cf. ncocTb 242v 12 ~ nocTK 245r 18, 246r 18), etc. Accentele, spiritele şi paiericul nu le luăm în considerare. Un mare număr de cuvinte se prezintă în câte două (uneori chiar trei) variante, pe care le reproducem întotdeauna ca atare: acest ~ cest, acicea ~ ci cea, adeverit ~ — adevăr it ~ adevărat, ani ~ ai ~ aii, ceriu ~ ceri „cer”, cum ~ cumu, datoriu ~ ~datori, deaca ~ deca, dentâi ~ dintăiu, episcop ~ episcup, giijă ~ grije, inemă ~ ~inimă -inimă, înaintea ~ naintea, lucrure ~ lucruri, nemica ~ nemică, nici ~ nece ~ ni ce, ~ ostenit ~ ustenit, Petru ~ Pătru, poftă ~ pohtă, spăsenie ~ ispăsenie, tremeate------trimeate, veţi ~ vreţi (aux. viitor) etc. Cuvintele, sintagmele şi frazele slave le redăm în transliteraţia, foarte riguroasă, făcută de colegul Gheorghe Mihăilă; literele suprascrise sunt coborâte în rând şi date între paranteze rotunde. Punctuaţiei, adesea arbitrare şi inconsecvente, din textul coresian original şi din copiile executate după acesta îi substituim punctuaţia modernă. De asemenea, distribuţia alineatelor în pagină ne aparţine. 26 Cuvintele repetate din neatenţie, greşelile de tipar şi unele grafii mai neobişnuite le menţionăm (şi le corectăm) în note. în note, folosim următoarele abrevieri: Tip. = tipărit; A = copia anonimă păstrată în exemplarul Cipariu; C = exemplarul lui Cipariu; M = exemplarul lui I. M. Moldovan; P = copia diacului Ioan din Pociovelişte. Pentru semnalarea accidentelor prezente în texte (pierderi de text din diferite cauze, grafii greu lizibile, omisiuni etc.) folosim următoarele semne convenţionale: < >: cuprind omisiuni (cuvinte sau litere) care au putut fi recuperate; [ ]: cuprind cuvinte sau litere aflate în porţiunile deteriorate de pagină, pe care le-am putut reconstitui; [...]: cuprind lacune (texte sau cuvinte) datorate unor accidente materiale (pierderi de hârtie sau de cerneală ori pete de murdărie) nerecuperate. VLADIM1R DRIMBA 27 I I XI! I i en fir QO. i m aci Io! eh di’t I!c Di, lui Ct <î. A/< cu fa evi pr, ei, an cel dia rcp a r ind rec abj '■! ( 14 [TÂLCUL EVANGHELIILOR] * In dumineca Paştilor evangheliţon]1 wPlr 2„De începutu era Cuvânt şi Cuvânfnt] 3era la Dumnedzeu şi Dumnedzeu era Cuvânt. A4cela era din <în >ceput2 la Dumnedzeu. Toa5teprin elu fâcute sânt şi fără 6elu nu-ifăcut nemica ce iaste [fă]7cuiu. In elu viiaţa era şi viiafţa e]8ra lumină oaminilor; şi lumina 9întru întunearecu luciia şi întunea10recul pre ea nu prinsă. Fu un om ntremis de la Dumnedzeu, cui nume [e]12ra Ioan. Acela vini în tiu mărtfurie],13 de să3 mărturisască de luminfa], // Jcum toţi să creadză prin el. Nu era V acela 2lwmna, ce sămărtorosască de lumină.3Era lumina adeveiită, car ea luminea4dză totu omul ce vine întru lume. Intru 5 lume era, şi lumea prin elu fufăcu6tă, şi lumea pre elu nu cunoscu. In7tru ai lui vine, şi ai lui pre el nu-8l priimiră. Câţi amu4 pr Urniră5, dea9 de lor puteare feţii lui Dumnedzeu să fie, - 10 acelora carii credu în numele lui, 11 carii nu de sânge, nice din voia tru12puhii, nice din voia bărbatului, 13ce din Dumnedzeu sânt născuţi. Şi Cu14vântul trup fu şi lăcuiia întru 15noi, şi vădzum slava lui, slavă ca 16unui născutu din Tatăl, plifn de] 6 17dulceaţă şi de adevăru. Ioan // hnărtorisi de elu şi strâgă g[răi]2nd 7: «Acela era ce-amu dzisu: v Cela ce va 3vini după mine înaintea mea fu fă4cutu, că marele mieu era.» Din <îm>plu5tul8 lui noi toţi am luatu şi 6dulceaţă derept dulceaţă: că lea7gea prin Moisie dată 9 fu, dulcea8ţa şi adevărul prin Iisus Hristos fu. “Konecb 9 Pas ce 10. Tâlcid aceştii evanghelie a Paştilor 10Fraţii miei dragi, creştini şi IJbotedzaţi, ascultaţi cu dragu12aceaste sfmte cuvinte, ce nu săn13tu a omului de pre cest pămăntu, 14ce 11 a lui Dumnedzeu, făcătoriul ceriului15şi a pământului12, care-au scrisu 16sfăntul Ioan apostol şi evanghilest, ucenicu 13 // ]cel iubitu de 14 Iisus (Ioan, 67 de capete), 2şi au scris v prin Duhul Sfânt evanghelie 3după alalţi trei evanghilesti. Dea4c-au cetitu ce era ei scris de5pre născutul trupului15 lui Iisus di6n Sfânta Maria preacurată, plă7cu *Titlu reconstituit după următorul enunţ din Dojana cetitorilor (247r 15): „deaca am văzut jelanie a mulţi preuti de tâlcul evangheliilor, cum să poată şi ei propovedui şi a spune oamenilor învăţătura după cetitul evangheliei, aşa am aflat aceaste tâlcure ale evangheliilor pre dumineci prespre an (...)”. ** Textul care urmează, redat cu caractere cursive (până la p. 39 a acestei ediţii) reproduce copia diacului Ioan din Pociovelişte; marcăm această copie prin sigla P, la care renunţăm în continuare, reproducerea prin cursive a copiei menţionate fiind suficientă pentru individualizarea ei. Fila 1 este foarte deteriorată, cu mai multe fragmente de hârtie rupte, iar marginea exterioară a recto-ului ei este foarte pătată, încât finalele unor cuvinte sunt greu de descifrat, uneori chiar indescifrabile (şi pe care le transcriem între croşete). 1 Ioan, I, 1 —17. 2 Scris Aii^'ienoSTK. 3 Scris ct. 4 Scris dA\h. 5 Scris npeuMiip^. 6 Text reconstituit, colţul exterior al foii fiind rupt. 7 Segmentul răi este foarte decolorat, singur h fiind abia lizibil. 8 Scris AH-fJiASTSrtb. 9 Scris Adrkrh. 10 „Slârşitul (evangheliei) Paştilor”. 11 Cuvântul se este şters, apoi scris din nou. 12 Scris niiA\^HTS/\KM. 13 Probabil greşit în loc de ucenicul. 14.ae este foarte şters, abia lizibil. 15 Scris TpSrMtfu. 31 tale”, dzic 16jidoviî că huleaşte unde, fiind om, ]7aşea grăiaşte. Aşea seblăznesc (Ioan, 22), // haide grăiia Iisus: „Eu sânt pâine ce din [ce] viu 26 2am pogorât”; şi murguiescu 27jidovii: „Au mi28 3iaste29 acesta Iisus, fiiul lu Iosif? că lui 4tată-său şi muma-sa cunoaştem; cum -gice, dară, elu că «din 30 ceriu ampogorătu»? ” 6Aşijderea grăiesc la Matei, 56. După aceaia 7gice evanghilest Ioan: „ Toate prin elu făcute sâ8ni” la Colasini31, 250 şi înpsalom 102, că 9„nice îngerii, nice ceriul, nice nemică n-au 10jbst când au fost Hristos, că elu iaste di1 hi vecie”. După aceaia adevereadză Ioan cu acea12stă dumnedzeire a lu Hristos: „In elu viiaţă era şi viia13ţa era lumină oaminilor. ” Aşea-i înţelea14gejăcătoriul vieliei şi lumiei, sufletu15luiînţelegătoriulHristos (laRimleani32, 80): „însă 16mai vârtos 33Hristos viiaţa noastră, că ne-au înviat, 17slobodzitşine-ait descumpărat din păca- // he şi din [moar]te 34. Adevăraturile cum că 2Iisus iaste Dumnedzeu adeverit sânt aceastea mai 3gios: Ioan Botedzătoriul gice: „Acesta ia4ste fi iul lu Dumnedzeu"; în al treilea cap, Na5tanail răspunde: „învăţătoare, tu eşti fi6iul lu Dumnedzeu. ” Ceteaşte 26 Cuvintele rmuie şi 4114 sunt foarte decolorate, dar descifrabile: în schimb, din ceriu nu pot fi descifrate decât, cu greu, literele finale pio. 27 Scris <\\bprrfCKS. 28 Scris ut,. 29 Scris mai întâi ae, apoi şters şi corectat în actc. 3(1 Scris ah. 31 „Epistola apostolului Pavel către Coloseni”. 32 „Epistola apostolului Pavel către Romani”. 33 Cuvânt omis după vârtos (eventual după Hristos). 34 Cerneala este foarte decolorată, din cuvânt fiind lizibile doar t final şi, întrucâtva, t. După aceaia zice 2Uievanghelistul Ioan: „ Toate prin10 el jacute sânt11 ”; 2lcaută la Colasiiani12, cap 250; la psalom 13 102, 22că,, nici îngerii, nici ceriul, nici nemică n-au fost23când au fost Hristos, că el iaste den vecie ”. După 24aceea adeverează 14Ioan cu această dumnezeiie a lin Hristos: 25„In el viiaţă era şi viiaţa lumină iara15 oamenilor16. ”26Aşa-i înţeleagefăcătoriul vieţiei şi al lu27miei, sufletul înţelepciuniei 17 şi mândria 28oamenilor 18, deregătoriul Hristos (la Rimleani19, 80):29„însă mai vârtos 20 Hristos viiaţa noastră 21 că ne-au înviat, 30slobozit şi ne-au descumpărat den moarte 22. ” 31[Ad] evăreturile 23 cum este Hristos Dumnezeu adeverit 32sănt acestea mai jos: Ioan24Boteză-//1 toriid25 zice: „Acesta este fiiul lui26Dumnezeu”; în a2l treilea cap, Natanail răspunde: „Invă3ţătoare27, tu eşti fiiul lui Dumnezeu28. „ Ceteşte 4depre acest lucru la Ioan, cap 15, 2429, 29, 530, 32, 38, 37, 65şi la Isaiia, 9, 11, 38, 643, 46, 49, 54 şi la Irimie30, 23, la fzichiil, 34: a doua31 carte în 10 Scris npî. 11 Scris ctiHliTk. 12 „Epistola apostolului Pavel către Coloseni”. 13 Scris nC/ioA\. 14 Scris dACEepeah. 15 Scris Apd („era”). 16 Scris ivm£hîi\&». 17 Scris .fluwtrTMK>nîen. 18 Scris A\,'RHApî wiwenÎAoph. 19 „Epistola apostolului Pavel către Romani”. 20 Cuvânt omis după vârtos (eventual după Hristos). 21 Scris noCTpk. 22 Scris i\\oopT£. 23 Hârtia deteriorată. 24 Grafie ciudată (aproximativ ide...). 25 Scris GOTESii'stiTopKMh. 26 Scris ,uoh. 27 Scris .fB’hU’kmope. 28 Scris AA\figefc!3£ij (adicăDumnedzeu transformat în Dumnezeu). 29 Scris iw. eT. k â. k a . 30 Scris 'ipbiA\îe. 31 Scris dAod. laic", dzic ,!,jiclo\'ii că huleaşte unde, fiind om. ,:uşcu grăiaşte. Aşea schluzncsc (Ioan, 22), // 1 unde grăiia Iisus: ,,Eit sâni pâine cc din [cejriu 2‘‘ 2 am pogorât"; r şi murguiescu 27jidovii: „Au nu 2H 3iaste -v acesta Iisus, Jiiul lu Insif? că lui ~taiă- său şi mumu-sa cunoaştem: cum -gice. dară, elu că «din 5,1 ceriu am pogorâţii»? " f’Asijderca grăicsc la Matei, 56. După aceaia 7gice evanghilcst Ioan:„ Toate prin elu Jacute sâ'snt ” la Colasini31, 250 şi în psalom 102, că ,J„nice îngerii, nice ceriul, nice nemică n-au 10fost când au fost Hristos, că elu iaste di1!n vecie”. După aceaia adevereadză Ioan cu acea12stă dumnedzeire a lu Hristos: „In elu viiaţă era şi viiaI3ţa era lumină oaminilor. ” Aşea-i înf elea14gefăcător iul vi el iei şi lumi ei, sufleJu15 lui înţelegători ui Hristos (la Rimleani32, 80): „însă 16mai vârtos 33 Hristos viiaţa noastră, că ne-au înviat, 17slobodzit şi ne-au descumpărat din păca- // 1 te şi din [moar]te 34. 4' Adevărăturile cum că 2Iisus iaste Dumnedzeu adeverit sânt aceastea mai 3gios: Ioan Botedzătoriul gice: „Acesta ia4sie fiiul lu Dumnedzeu”; în al treilea cap, Na5tanail răspunde: „învăţătoare, tu eşti fi6 iul lu Dumnedzeu. ” Ceteaşte 26 Cuvintele mu ne şi sunt foarte decolorate, dar descifrabile; în schimb, din ceriu nu pot 1] descifrate decât, cu greu, literele finale pio. 27 Scris (wSprtJCKS. 28 Scris nk. 29 Scris mai întâi <;\e, apoi şters şi corectat în actc. 3(1 Scris ah. 31 „Epistola apostolului Pavel către Coloseni”. 32 „Epistola apostolului Pavel către Romani”. 33 Cuvânt omis după vârtos (eventual după Hristos). 34 Cerneala este foarte decolorată, din cuvânt fiind lizibile doar e final şi, întrucâtva, t. După aceaia zice 2Uievanghelisiul Ioan: „ Toate prin10 elfăcute sâni11 ”;21 caută la Colasiiani12, cap 250; la psalom 13 102, 22că„nici îngerii, nici ceriul, nici nemică n-au fost 23 când au fost Hristos, că el iaste den vecie”. După 24aceea adeverează 14 Ioan cu această dumnezeiie a lui Hristos: 25„ în el viiaţă era şi viiaţa lumină iara15 oamenilor16. ” 26Aşa-i înţeleage făcâtoriul vieţi ei şi al lu27miei, sufletul înţelepciuni ei 17 şi mândria 28oamenilor 18, deregătoriul Hristos (la Rimleani19, 80):29„Insă mai vârtos 20 Hristos viiaţa noastră21 că ne-au înviat, 30slobozit şi ne-au descumpărat den moarte 22. ” 31 [Ad] evăreturile 23 cum este Hristos Dumnezeu adeverit32sânt acestea mai jos: Ioan24 Boteză-//1 loriul25 zice: „Acesta este fiiul lui26 Dumnezeu”; în a2l A2' treilea cap, Natanail răspunde: „învă3ţătoare2/, tu eşti fiiul lui Dumnezeu2H. ,, Ceteşte 4depre acest lucru la Ioan, cap 15, 2429, 29, 530, 32, 38, 37, 65 şi la Isaiia, 9, 11, 38, 643, 46, 49, 54 şi la Irimie 30, 23, la Fzichiil, 34: a doua '31 carte în 10 Scris npî. 11 Scris cuiKTk. 12 „Epistola apostolului Pavel către Coloseni”. 13 Scris riCAOA\. 14 Scris dAtKtptiiK. 15 Scris Apa („era”). 16 Scris uweiiuuv. 17 Scris cSS;J‘>AemS,\b .fneAtmloirien. 18 Scris a\ /Y\ HApî wAUitÎAoph. 19 „Epistola apostolului Pavel către Romani”. 20 Cuvânt omis după vârtos (eventual după Hristos). 21 Scris nocrph. 22 Scris A\oopT£. 23 Hârtia deteriorată. 24 Grafie ciudată (aproximativ mc...). 25 Scris GOTCSTi'HTiToplOAK. 26 Scris aioii. 27 Scris ..Kt>mmopt. 28 Scris ArtulqfSseS (adică Dumnedzeu transformat în Dumnezeu). 29 Scris tu1. ÎTT. k j. ic a . 30 Scris ’ipMiWÎD. 31 Scris dAOd. depre acest lucru 7laIoan, 15, 24, 29, 30, 32, 38, 47, 65 şi 8 la Isaiia, 9, 11, 38, 43, 46, 49, 54 şi la 9lerimia, 23, la Iezechel, 34; a doua35 carte în 10Carstha36, 7 capete; la Miheia37, 5, 7; la Dean'ie38, 1144 şi la Rimleani39, 83, 99. Mai tare vădz12ce gice Ioan la Poslanie 40, 77, la sfârşit; şi13iară adevereadză Ioan < în> scriptura evangheliei lui, cu 14ciudă şi cu mienuni41 ce-aufăcuţii Hristos cu 15apa, de o au făcut vin, cu bolnavii vinJ6decând ei şi morţii înviind, cum că-i 17du Dumnedzeu adeverit. Mai apoi [adeve]I8readză 42 cu aceea 43 cum c-au învis 5r şi s-au seu- // Jlatu din moarte, strâ[c]ându 44 şi biruin2du moartea (Ioan, 63, 64, 65, 66, 67). Dere3ptu aceaia gice în Veruq 45 că creadem în Iisus, 4Dumnedzeu derept din Dumnedzeu dereptu. Nu crea5deţi, fraţii miei., a înşelătorilor şi 6ereticilor, carii hulesc 46 pre Hristos, ce să 7creadeţi cuvintelor acestora ce-am aice. 8A doao învăţătură Spune-ne noao evanghile9st derepee au născut ş-au vinitu 10în lume Hristos, aşea dzicând47: „ Câţi ]1priimiră el, deade lor puteare să fie feţii12 lu Dumnedzeu, 35 Scris ăjxoa. 36 Scris udpced; corect Carstvci (= cartea „Regii” din Vechiul Testament). 37 Scris 38 Corect: Dean'ie („Faptele apostolilor”). 39 „Epistola apostolului Pavel către Romani”. 40 „Epistola sobornicească”. 41 Scris AAieiiSnn (greşit în loc de minuni?). 42 Cerneala este foarte decolorată, doar segmentul ptc’h fiind abia descifrabil. 43 Scris dMea. 44 Segmentul ichiutS este foarte decolorat, dar, cu excepţia lui k, descifrabil. 45 Scris stpbA (în loc de stpoyvA „Crezul”). 46 Scris 7_o/t£CKh. 47 După dzicând a fost scris mai întâi a'L'/\£ ,\ivp, cuvinte care au fost apoi şterse. Cr(s)tvîe 32, 7 cap; 8Malihia 33, 5, 7; la Dijanîa 34, 44 şi la Rimleni35, 983, 99, 100. Mai tare văz ce zice în Ioan,10la Poslanie 36, 74, la sfârşit; şi iară adeIJvărează scriptura lui Ioan, <în> ievanghelie lui, cu 12 dude şi cu minimi ce-au făcut Hristos cu apa, 13 ce o făcu vin, şi cu bolnavii vendecându-i 14şi morţii înviindu-i, cum că iaste Dumnedzeu 15adeverit. Mai apoi adevereadză aceaia 16cum că au învis şi s-au sculat den moarte 37, stri17când şi biruind moartea 38 (Ioan, 63,64, 65,1866, 67). Derept acee zice în Verujtţ 39 că credem19în Dumnezeu Iisus, Dumnezeu derept din Dumnedzeu derept. 20 Ce nu crediţi, fraţii miei40, înşelătorii şi ereticilor, carii hulesc pre Hristos, ce să crediţi 22cuvintelor acestora ce-am spus aice. 2 învăţă23tură 41 Ne spune noao42 evanghelestid43 derept ce44 24au născuţii ş-au venit în lume 45 Hristos, aşa zicâ25nd: „ Câţi priimiră el, deade lor puteare 26să fie feţii lui 32 Scris upmEÎA (= cartea „Regii” din Vechiul Testament), 33 Scris Md^bi%id. 34 „Faptele apostolilor”. 35 „Epistola apostolului Pavel către Romani”. 36 „Epistola sobornicească”. 37 Scris A\opme. 38 Scris luopmt. 39 Scris stpS^ (în loc de stpoi/->,\ „Crezul”). 40 Scris ^P^un A\n\n. 41 Scris .fBTimbpk. 42 Scris mvd. 43 Probabil greşit în loc de evanghelistul. 44 Scris A^penTEMf. 45 Scris mdS keiihtk e .f, ;\Sa\£ (cu e greşit în loc de el ?). 34 însă celora carii credzură în nu13mele lui”; şi iară: „Din <îm> pilit ui48 lui noi 14toţi am luatu dulceaţă dereptu dul15ceaţă. ” Vedeţi, fraţii miei, că Hristos pre noi16au făcut cum carii eram, cum gice Pavel11 la Efiesi 49, 219: „ Toţi din născut şi din 18nărav feciorii mâniei eram cum că vom fifeciorii lu Dumnedzeu cu credinţa dereap- // hă deacă vom creade 5' cum Hristos cu naşterea lui, 2cu moartea şi cu învierea lui pre Tatăl 3Sfânt au dezmăniat -ş-au împăcat pre 4el şi ne-au Jacutu derepţi (Ioan, 11, 22, 539; la Rimleani50, 85, 88, şi aiurea <în> toată 6Scriptura 51 Sfântă). Nu ti teame, dereptu 7aceaia, oame păcătoase, părăseaşte păca8tele şi priimeaşte pre Hristos cu credinţa 9dereaptă, şi dzău că nu veri piiarde10sufletul tău, ce din moarte veri mearge în 11 viiaţă. A treia învăţătură J2Derepce au fost tremis Ioan BotedzătoJ3riui, spune evanghilest: „Acest-au vinit pre 14mărlurisitură, să mărturisască de15lumină, cum toţi să creadză prin el. Nu l6era el acea lumiră 52, ce era tremisu 17să mărturisască de lumiră 52. Era lujsmina aceaia lumină adeverită, carea !9lumineadză pre totu omul ce vine în // hume. ” 6r Dintr-aceastea cuvinte învăţăm 2la ce-au vinit Ioan: vinit-ausă fie măr3lu-ri sitoriu 53, deşteptătoriu, învăţătoriu, 4înainte-curăţitoriii şi arătătoriu 5pre Hristos, mainte în pântecele mâne-sa (la 6Luca, 4). De-aciia 54 învăţătură Matei, 5, dzicâ7nd: „Acela va botedza pre voi cu Duhul 8Sfânt şi cu foc ”; aşea şi Luca, 9. „ Şi bote^giune mărturisi când dzise mie: TrebuI0iaşte de la tine să 55 mă botedzu, iară tu vii56 11 la mine?” (Matei, 6). Şi Ioan, 3, gice: „Adecă mie12lu 57 lui Dumnedzeu, carele luo păcatele lumiei. ”13Aşea Ioan, 2: „Eu nu sânt Hristos.” Gice mai apoi:14„Măriurisi pre Hristos şi din temniţă tre15miţănd 58 ucenicii lui la Hristos ” (Matei, 40; Luca, 31). I6Iară unde gice: „Nu era elu acea lumină”, 17cum să înţeleagemu? Că aiurea gice Hristos (Ioan, 1817) depre Ioan: „Acela era făclie ardzând // hi 6V lucind. ” Şi pre apostoli cheamă Hristos 2«lumina lumiei». Şi Pavel la Filipiseo(m) , 48 Vezi mai sus, nota 8. 49 Greşit în loc de Efeseni („Epistola către Efeseni”). 50 Vezi mai sus, nota 39. 51 Scris Torh CKpurrrkpd. 52 Scris ,\Sa\iipv interesant caz de rotacism pentru lumină, această din urmă formă fiind folosită în mod obişnuit în copia P. 53 Scris A\tippHCHmopFO. 54 După de-aciia a fost scris «vin, apoi şters. 55 Scris ce. 56 Scris eeh. 57 Scris a\ heaS (probabil greşit în loc de mielul). 58 Scris mpeAummiAli. 59 „Epistola către Filipeni”. Dumnedzeu 46, însă celora ca27rii crezură în numele 47 lui”; şi iară: „ De împlu28tul lui e 48 noi toţi am luat şi dulceaţă 29derept dulceaţă. " Vedeţi 49, fraţii miei so, că 30Hristos pre noi au făcut cum carii eram, cum zice 31 Pavel la [...]S1 46 Scris AMfigen. 47 Scris nSA\t/\t. 48 Scris mai întâi dS, apoi şters şi scris în continuare e. 49 Scris gt^eUH. 50 Scris c|spaun A\îe. 51 Ultimul rând (31) al acestei pagini a rămas incomplet. După f. 2 a copiei A urma încă o foaie (3), care cuprindea textul corespunzător aceluia din copia P, f. 5'17 (de la Efiesi inclusiv) - f. T 5 (până la cinstea inclusiv) - foaie care nu se mai păstrează. 35 A4r '_V 1. gice a lori creştinilor: Litc'rţi ca luminările în hune!şi la Efesh b0. 2'29: ..Acniu 61 seri lumină în Domnulb2. “ca feciorii lumineei îmbiaţi!” Aceastea ser ipluri aşea să le înţeleagem: Ioan şi ^sfinţii şi toţi creştinii nu sân tem ^ vde noi si lumină, ce luoni de la cea lumi}0nă dereaptă, din <îm>plutul64 lui. Sfinţii I!au bS fost lumineei numai arătători. 12mănurisitori şi slugi şi învăţă1-''tori celui Mesie aderent, cum gice 14exanghilest: ..Nu era elu lumină, ce era tremi15s cian pre învăţătura lui să creadză oa16minii în elu. ” Deacă cela ce au fosta 1 ‘mai marele întru născuţi din muieri, !'sca Ioan, lumina nu era adeverită, mai // hare alalţi sfinţi de eiş 65 n-au fost Iu1 mină, nice ispăşitori, ce anul Hristos ia3ste67 numai cea lumină dereaptă. Tre4buiaşte a cinsti6S şi bine a grăi de sjiivţii lu Dumnedzeu. Ce cinstea lui Hristos, cum nu po6ftesc6<> sfinţii, aş ea nu trebuiaştea ' da sfinţilor79; că elu lumineadiă pre to^t omul ce vine în lume, eă ela numai )Jîmuşisăngur ispăsitoriul nostru. Amin! IDNedale 1 Thomina Ev(g)lîc Io, gluva 65 2 11 „Era după aceaia, într-acea dzi, într-ana de sâ!2mbete s, şi uşile încuiate unde era 15ucenicii adunaţi, derept frica il4udeilor. Fini Iisus şi stătu în mijloc 60 Greşit în loc de E/cseni:\xzi mai sus, nota 49. 61 Scris AUiiMh (repetat). 63 Scris cnnmeA\K. 64 Vezi mai sus, nota 8. 65 Scris a. 66 Scris entuh („ei înşişi"). 67 Scris mai întâi te, apQi şters şi înlocuit greşit prin ere (în loc de ^cre). 68 Scris d'iumu. 69 Scris itoemeCKh. 70 Scris oJshuh.uv. 1 Scris în loc de 2 „Duminica Tomei (Evanghelia după Ioan, cap. 65)” (= Ioan. XX, 19-31). 3 Scris cuAiGeme. *De la acest cuvânt (exclusiv) şi până la mijlocul învăţăturii dentăiu a cazaniei din Duminica Tomei (mai precis până la sânteli în păcate din tipăritura coresiană, f.l lr 1), în copia A se păstrează următorul fragment: [...] 1a lui Hristos, cum nupohtesc sfinţii52, aşa nu trizbuieşte a da sfinţilor; că el luminează pre tot3omul ce vine în lume, că el numai însaş si4ngur ispăsitoriul53 nostru. Amin! 51\!culele Thomina Ev(g)lTeIo, glava 65 1 6,.Era 2 după aceaia, într-ace 3 zi, întru una de sâni7bete 4, şi uşele încuiate unde era ucenicii "adunaţi, derept frica iudeilor Vine Iisus şi stătu în mijlocul 52 Scris cd'.imii. 53 Scris ncm>.cnTopio/\lo. 1 Scris ~-.oa\iihlI. v,\î£ u'Kiu.rtî aoî"(=7! -n.n.). 2 Scris pa. cu omiterea lui i (majuscul) în spaţiul licit liber pentru acesta. 3 Probabil dialectal în loc dc intr-acea. 4 Scris c>.r;.;tk. 5 Scris 1= ur.c. lori-nă regională reală'.’). 6 Scris lov.it'ii.ni'. 36 15şi grăi lor: «Pace voao!» Şi aceasta dzisă, 16arătă lor mâniile şi coastele sale; bu17curară-se ucenicii deacă vădzură Domnul4. // 1 Dzise lor iară: «Pace voao! Cum m-au tremis Pă2rintele, şi eu tremiţ voi.» 7' Şi aceasta 3 dzise, suflă şi grăi lor: «Priimiţi Duhul4Sfânt: cui veţi lăsa păcatele, lăsa5 te vor fi; cui le veţi ţinea, ţinute 6vor.» Iară Toma, unul din doisprădzeace, 7ce-l chema «Geamănul», nu era cu nuşii scăndu vini Iisus. Grăiră lui alalţi ucehiici: «Vădzut-am Domnul.» Elu dzise lor: «De I0nu voiu vedea la mănule lui ranele pi}]roanelor 5 şi să bag deagetid mieii în rana 12piroanelors, şi să bagu mâna mea în coaI3stele lui, nu voiu creade.» Şi după a opta 14dzi iară era 'înlontru 6 ucenicii lui, şi 18Toma cu nuşii. Vini Iisus, uşile încu16iate fiind, şi stătu 1 în mijlocu 17şi dzise: «Pace voao!» După aceaia grăi 1HTomeei şi dzise s: «Adă-ţi deagetid tău // 1 încoace şi vedzi mă?mle 8r meale; şi adă-ţi mâna 9 2 ta şi bagă în coastele meale 10, şi nu fii3 necredincios, ce 4 Domnul: cerneala este foarte decolorată, cuvântul fiind totuşi descifrabil. 5 Scris nÎHodpeAU’. 6 Scris .(-(\onmpK. 7 Scris crmimii. 8 Scris g» . 9 Cuvintele şi adă-ţi mâna au cerneala foarte decolorată, fiind abia lizibile. 10 Cuvântul meale are cerneala foarte decolorată, fiind totuşi descifrabil. < lor> şi grăi lor: «Pace luvoao ''!» Şi aceasta zise, arătă lor mâni le s şi11 coastele 9 sale: bucurară-se ucenicii deca văzn12ră Domnul. Zise lor Domnul: «Pace voao 10! Cum m-au 13tremis Părintele, şi eu tremiţ voi.» Şi a14ceasta zise, suflă şi grăi lor: «Priimiţi 15Duh Sfânt: cui veţi 11 lăsa păcatele 12, lăsate 16vorfi; cui le veţi ţinea, ţinute vo17rfi.» Iată Toma, unul den doisprăzeace, ce-l 18chiema 13 «Geamănul», nu era cu nuşii când19 vine Iisus. Grăiră lui alţii14 ucenici. «Văzu20 t-am Domnul.» El zise lor: «De nu voi vede15 la 21mânele lui ranelepiroanelor16 şi să bag 22degetul mieu]/ în rana piroanelor18 şi să bag mâ23na mea în coastele 19 lui, nu voiu creade.» Şi du12pă 8 zi iară era înlăuntru ucenicii lui, 25şi Toma cu nuşii20. Vine Iisus, uşele încuia26te fiind, şi stătu Iisus în mijlocul lor 2/şi zise: «Pace voao!2I» După aceaia grăi Tomei22: «A 28du-ţi deagetul tău încoace 23 şi vezi mânile 29meale; 7 Scris sod. 8 Scris 9 Scris KOCT£/\t. 10 Scris goa. 11 Scris ueue. 12 Scris niiKdmeAt. 13 Scris Kn\A\d. 14 alţii „ceilalţi”. 15 Probabil dialectal în loc de voiu vedea. 16 Scris nbipoeAa'p. 17 Scris a\*S. 18 Scris nîpodAopii. 19 Scris KOCmeAe. 20 Scris hîjluh. 21 Scris sod. 22 Scris 9oA\tfi. 23 Scris .^ome. 37 credincios.» Şi răspun4să Toma 11 şi c/zise 12 lui: «Domnul mieu şi 5Dumnedzeul mieii!» Grăi lui Iisus: «Ca mă vădzu6şi13, Tomo, credzuşi; feri caii de ceia 'ce n-au vădzut ş-au credzui!» Multe amu 8şi alte seamne făcu 14 Iisus înaintea ucen9icilor lui, ce nu sâni scrise în cartea 10aceasta. E aceastea scrise sânt să J1creadeţi că Iisus iaste fîiul lu Dumnedzeu şi, cI2redzănd 15, viiafă avea-vefi întru numele lui. ” l3Konecb 16. Acesta 17 iaste tâlcul aceştii evanghelie 14Fraţii miei creştini, în ceastă evanghelie, cum 15aţi audzit, vinit-au Hristos după învierea 16lui din moarte ş-au arătat lor mâ17nule şi coastele ş-au dzis lor de trei 18ori: «Pace voao!» Suflă pre ei şi deade 19lor Duhul Sfânt şi puteare a lăsa 8V păca20tele şi a ţinea. De-aciia Toma, nefii- // hid acolo, nu credea apostolilor ca2rii gicea 18 că Hristos au învis din moarte. 3In a opta dzi iară printru Toma necre4 dinciosul feace arătătură pre sine, 5cum să fie credincios. Derept aceaia, avem 6din ceastă evanghelie aceaste învăţături: 11 Scris ©moA\d. 12 Scris q» . 13 Scris s'h.qSiuiJ. 14 Scris (JrhKk. 15 Scris KpeqmiAk. 16 „Slârşitul (evangheliei)”. 17 Scris d'idCTd. 18 Scris mai întâi 3n, apoi şters şi schimbat în gicea. şi adu mâna ta şi bagă în coastele 24 3 0meale, şi nu fii necredincios 25, ce credincios.» 31 Şi răspunse Toma, zise lui: «Domnul mieu 26 şi32Dumnezeul mieu 27!» Grăi lui A4V Iisus: «Ca mă văzuşi28, //]Tomo, crezuşi; fericaţi de ceia ce nu văzură şi crezură!» Multe amu şi alte seamnefăcu 3Iisus naintea ucenicilor lui, ce nu sânt4scrise în cartea aceasta. A ceste scrise sânt 5să creadeţi. că Iisus iaste fiiul lui29 Dumnedzeu 6şi, crezând, viiaţă avea-veţi întru nume7le lui. ” Konech. Tâlcul aceştii evanghelie 30 8Fraţii miei 31 creştini 32, <în> această evanghelie, cum aţi 9auzit, venit-au Iisus după înviarea lui ]0den moarte şi au arătat lor mânuie şi11 coastele 33 şi au zis lor: «Pace voao 34!» Suflă pre 12ei şi deade lor Duh Sfânt şi putere a 13lăsa păcatele şi a ţinea. De-ciia Toma, 14nefiind acolea, nu credea apostolilor caJ5rei zicea că Hristos au învis den moarte 35. în 8 16zi iară pentru Toma necredinciosul fece 17arătând pre sine, cum să fie credincios. 18Derept aceaia, avăm den aceasta evanghelie aceste I9învăţături36: 24 Scris KocmeAt. 25 Scris hekphmehuo. 26 Scris aaîS. 27 Scris a\^S. 28 Scris KiiSdiue. 29 Scris aioii. 30 Scris akkS d'ieijiiE, v'aî. 31 Scris a\Σ. 32 Scris KpeipmiM. 33 Scris KOCTent. 34 Scris Eod, 35 Scris iwopme. 36 Scris .{E'hUKmSpIO. 38 7învăţătura dintâiu 8 Ce noao au folosii ş-au hăsnuitu 9învierea lui Hristos şi derept ce s-au arăta10 tu 19 după învia rea lui din moar11 te aşea de multe ori? Căce că ne 12 stă ispăsenia sufletului înviarea din 20 13 moarte, că noao n-au vrut folosi 14moartea lui nemică să nu s-au vrut. 15scula din moarte, cum. gice Pavelu 16apostol, la, Korinthb 21, 159: „Deacă Hristos nu 17s-au sculat din moarte, deşartă lsiaste propovedania noastră, deşa19rtă iaste credinţa noastră. Dea- // 1că Hristos n-au învis, nice trupurile noas2tre nu să vor scula sau a învia; încă * // ^ânteţi în păcate.” Şi iară zice, Icb Rim2lenomb 22, 87: „Cine deşartă pre Iisus, Dom3nul nostru, den morţi 2Î, care fu dat derept păcatele noastre şi scula5t dereptatea noastră?” Derept aceaia, 6creştine, de ceasul morţiei încă-ţi adu a7minte şi cu deadevăr să crezi cum sse va putredi trupul tău, încă cu pu9tearea sculăturiei lu Hristos la zioa de a10poi. Că se va învia şi va sta înaintea scaunnului lu Iisus, cum zice Hristos (Matei, 106); 12şi Pavel, kh Soluneni 24, 270, zice: „Dea13ca 19 Scris dp’hnM10mdmts. 20 Scris ah. 21 Corect: h> Korinthenomu „(Epistola) către Corinteni”. * De aici începe textul original coresian, pe care îl marcăm prin sigla C, transliterându-1 cu caractere drepte; în continuare renunţăm la menţionarea acestei sigle, întrucât redarea textului prin caractere drepte este suficientă pentru individualizarea lui. 22 „(Epistola) către Romani”. 23 Fragmentul den morţi este greşit plasat aici, fiind de fapt complementul lui sculat (din rândurile 4-5). 24 „(Epistola) către Tesaloniceni”; corect: Ici Solunenoitib. învăţătura 37 dentăiu 20Ce 3h' au folosit noao 39 şi ce au hăsnuit noao 39 21înviare 40 lu Hristos şi derepce se-au arătat22după înviarea lui den moarte 41 aşa de multe ori? 23Căce că ne stă spăsenie sufletului 42 învia24rea. den moartea 43 lui, că noao 44 n-au vrut folo25si moartea 45 lui nemică să nu se-au vrut 26scula den moarte 46, cum zice Pavel apostol 4/, 27Jcb Korinthb 48, 159: „Deca Hristos nu 49 se-au scu28lat den moarte 50, deşartă iaste propove29danie 51 noastră 52, deşartă este şi credi30nţa noastră 53. Deca Hristos n-au învis, nice trupu31rile noastre 54 nu se vor 55 scula sau a învia 56; încă sân32teţi. în păcate. ”* 37 Scris B'htihmSpd (cu omiterea lui .ţ. majuscul în locul lăsat liber pentru acesta). 38 Scris e (cu omiterea lui H majuscul în locul lăsat liber pentru acesta). 39 Scris no^. 40 Probabil greşit în loc de înviarea. 41 Scris Mopme. 42 Scris CAS(}),\6mtfA8H. 43 Scris A\opme. 44 Scris nod. 45 Scris A\opmt. 46 Scris A\opmt. 47 După Pavel apostol urmează, greşit, cT uv(= 210, Ioan?). 48 Corect: la, Korinthe-nomb „(Epistola) către Corinteni”. 49 Scris hh. 50 Scris A\opme. 51 Probabil greşit m loc de propovedania. 52 Scris nocmph. 53 Scris nompK. 54 Scris nompe. 55 eop este adăugat interlinear. 56 Scris dRBHA. * Rândul 32 se termină cu cuvintele Şi iare [sic - n. «.] zice h> Rimlenonib (cf. originalul coresian f. 11T 1-2). Copia A mai cuprinde încă o pagină (f. 5r), care conţine un fragment corespunzând textului coresian original din f. 1 lr 2—11v 16 (până la Cum zice la Rimleni inclusiv). 9r Cllr 39 creadem că Iisus au murit şi se-au scu14lat, aşa şi Dumnezeu pre aceia ca15rei au adurmit pren Iisus aduce-i-va cu 16el”; caută kh Korinthomb 2-\ 162, 163. 17A doua învăţătură 18Hristos, când vine la ucenici, ce grăiaşte lor 19şi ce veaste aduce lor den morţi? A20şa grăiaşte: „Pace voao!”, c-au vrut r[u]21şina26 şi au vrut certa pre ei cu a[de]22văr 27 pentru ce fugiră şi părăsiră // *pre el când prinseră jidovii pre Iisus; 2mai tare pre Pătru, unde tăgăduise 28 pre 3Hristos de trei ori. Ce caută cât iaste 4milostivnic şi cu blândeaţe; grăiaşte 5lor, ceare lor pace, şi aceaia va să zică: 6„Nu vă teamereţi, feţii miei, că seţi ier7taţi de păcatele voastre; curăţit-a8m pre voi ş-am împăcat cu Tatăl mie9u pre voi. Luat-au pre voi Tatăl 10în mila lui; nu aveţi amu a teame ninci de jidovi, nici de păcatele voa12stre, nici de dracul, nici de mo13[art]ea 29 de veac.” Aşa învăţăm şi noi, fra14[ţii] 30 miei, a nădăjdui în Hristos, c-au făcu15[t] 31 şi noao pace, să văm creade în el. 16Cum zice Pavel, la Rimleani, 88: 17„Carei sântem dereptaţi den credin18ţă, pace avăm cătră Dumnezeu, pe19ntru Domnul nostru Iisus Hristos.” Avăm 20[şi] 32 aceasta de la Hristos, cum nici noi 21 [să] 33 ruşinăm, nece să sâduim 34 pre ceia 22[ca]rei 35 greşesc în pizma noastră, ce 23mai vârtos blânzi să fim cătră ei, 24să-i învăţăm şi să-i turnăm ei cătră // dumnezeu. A treia învăţătură 2Hristos zice ucenicilor: „Cuî veţi ierta 3păcatele, iertate vor fi; cui le ve4ţi ţinea, ţinute 36 vor fi.” Cum tre5buiaşte a înţeleage? Că aiurea zice Scriptu6ra (Marco, 7): „Cine poate lăsapăca7tele? Numai însuş Dumnezeu.” Ace8st lucru aşa să înţeleagem, cum 9nici apostolii, nici popii nu pot ierta 10păcatele, că însuş Dumnezeu ştie 11 şi veade păcatele toate ale noastre, 12cum zice David la psalom 50. Dere13pt aceaia ne rugăm lui în ocena14şe 37: „Iartă-ne greşalele noastre!” Ia15ră apostolii38 şi popii cum iartă 16păcatele? Spune noao şi tâlcuia17şte la Marco, 71, zicând: „Pro18poveduiţi evanghelia a toată lumea; ci19ne va creade, înţeleage39 evangheliei şi va fi 20botezat, ispăsit va fi.” Vezi că atunce iartă apostolii şi popii păca21tele oamenilor când spun cuvântul // 1 [lu]40 Dumnezeu. Acelora spun ei că 2vor fi iertate păcatele, şi cărei 3cred cu adevăr sânt dezlegaţi de le4gătura păcatelor. Că cuvântul 5lu Dumnezeu iaste cheaia împărăţiei ce6riului, cuce, spuind, descuie şi în în7cuie ceriul. Matei, 67: „Cine creade 8propoveduitoriului, dezlegat şi 9iertat şi spăsit va fi; cine nu 10creade, fi-va şi în ceriu legat, neierta1 ]t şi osândit.” 25 „(Epistola apostolului Pavel) către Corinteni”; corect: fo> Korinthenonib. 26 Litera u lipseşte (marginea foii fiind deteriorată). 27 Segmentul de lipseşte (marginea foii fiind deteriorată). 28 Tip. T'hrAiihC£. 29 Segmentul art lipseşte (marginea foii fiind deteriorată). 30 Segmentul (ii lipseşte (marginea foii fiind deteriorată). 31 Segmentul Tk (=-/) din jaait lipseşte (marginea foii fiind deteriorată). 32 Cuvântul şi lipseşte (marginea foii fiind deteriorată). 33 Cuvântul să lipseşte (marginea foii fiind deteriorată). 34 Tip. ChCt. aSiiau. Grafia chA^HA\k am interpretat-o sâduim (nu săduim) pe baza etimonului maghiar szid „a dojeni, a mustra, a ocărî”. 35 Segmentul ca lipseşte (marginea foii fiind deteriorată). 36 Tip. iinnoyT£. 37 Tip. greşit im iiauie. 38 Tip. greşit dn0CT0A0yv\k (vezi rândurile 9 şi 20). 39 Tip. .f.u£;\t i\a. Pasajul nu este prea clar (vezi, în traducerea modernă, Marcu, XVI, 16: „Cel ce va crede şi se va boteza, se va mântui”). 40 Cuvântul lu lipseşte (marginea foii fiind deteriorată). 40 Care popă nu spu12ne evanghelia, nu poate ierta nemunuia 1Jpâcatele, ce-au ascuns cheaia împără14ţiei, şi „amar aceluia!” (Luca, 62). 15A patra învăţătură 16în lucrul Tomei arătatu-ne-au Hristos pi17lda şi un chip mesereareei de că18tră păcătoşi şi cătră ceia carii I9sânt netari şi slabi în credinţă, 20cum nu va să lapede pre ei, ni- // !ci stinge credinţa lor, ce mai ta2re încinde şi întăreaşte. Aşa 13r facu 3cu Toma cel 41 necredincios, c-au 4vrat putea piiarde şi detuna pre el 5cu derept; ce nu face însă, nu6mai pentru el, den mila lui: a 7opta zi iară vine şi pre el învăţă 8şi-l feace credincios. Derept aceaia 9au prorocit Isaiiaproroc în 42, 10cum iaste scris şi la Matei, 46: n„Trestie zdrobită nu va frânge şi 12inul aprins nu ‘ va stinge.” Aşa în13văţăm, fraţii miei: deaca sântem gre14şiţi şi netari în credinţă, Hristos iaste 15negreşit, sfânt şi tare. Să mea16rgem la el cu rugăciune şi cu cre17dinţă, că ne va priimi în <îm>părăţia sa 18(Matei, 43), cumu ne cheamă, şi la el afla-vă19m răpaus sufletelor noastre. Amin! 20Nedele 3, mironosict Ev(g)lîe 21M(r), glava 69 7 ,/în vreamea aceaia mearse Iosif, ce e de2n Erimatei 2, cu-dulce-obraz sfea3tnic, ce şi acela era de aştepta împără4ţia lu Dumnezeu; îndrăzni, întră că5tră Pilat şi cerşu trupul lu Iisus. 6Pilatu se miră de însă au murit 7şi chemă vătahul, întrebă el de 8demult au murit. Şi deacă ştiu 9den vătahul, deade trupul lu Iosif. 10Şi. cumpără pânză; şi-l puse jos, nînvăli-l cu pânza şi puse elînmo12rmânt, ce era în steană de piiatră, 13şi privăli piiatra spre uşa mormân14tului. E Maria Magdalina şi Ma15ria lu Iosie căutară unde-1 puse16ră. Trecu sâmbăta, Maria Magda17lina şi Maria lu lacov şi Sa18lomie cumpărară mir, ca să meargă 19să ungă Iisus. Şi foarte de demânea20ţă, întru una de sâmbete, vineră 21la mormânt, răsărind soarele; şi ^grăiră cătră ialeş: «Cine ne va răsturna // ^oao piiatra depre uşa mormântului?» 2Şi căutară, văzură că răsturnată era 3piiatra; I4r era amu vârtos mare. Şi î4ntrară în mormânt, văzură un tâ5năr şezând de a dereapta, îmbrăcat 6în veşminte albe, şi se spământară. 7E1 grăi lor: «Nu vă spământareţi! 8Pre Iisus căutaţi, nazareaninul, răsti9gnitul? Sculatu-se-au, nu iaste cicea. 10Iată-i locul unde puseră el. Ce vă nduceţi, spuneţi ucenicilor lui şi 12lu Pătru că va mearge înaintea voastră 13în Galilei3; acolo el vedea-veţi, cu14m au zis voao.» Iară iale ieşiră, fu15giră de la mormânt; luo-le iale un l6cutremur şi un teamăt, şi nemunuia 17nemică nu ziseră: temea-se.” Konecb4. 41 Tip. g/u>. 1 „Duminica a 3-a, a mironosiţelor (Evanghelia Marcu, cap. 69)” (=Marcu, XV, 43-XVî, 8); mironosicb-. tip. A\ypw noCnuh. 2 Scris epmudeen (= Arimateea). 3 Tip. rdnuAEH (= Galileea). 4 „Stârşit”. 41 18 Tâlcul aceştii evanghelii I9Fraţii miei creştini, în ceastă evanghelie a20văm doao lucrure: Dentâi, depre în21grupatul lu Hristos, cum au mers Iosif, fii22nd om bogat, 14v' cinstit, sfeatnic ~ cum // *zic evanghelistii5: om bun şi derept, 2că el încă aştepta împărăţia lu Dumne3zeu, fiind şi el ucenic iu Hristos, în a4scuns, pentru frica jidovilor - şi 5cerşu tmpul lu Iisus de la Pilat, să-6l puie în mormânt; cinsti6 lui tru7pul lu Iisus. Aşa vine şi Nicodim, 8care venise la Iisus mainte, noaptea adu9se mestecătura mirului scump, ca o 10suta de litre. Şi cumpărată pânnză noao şi învăliră tmpul lu Iisus, 12cu mir depreună, cum iaste nără13vul jidovilor să se îngroape; şi <îl> pui4serâ întru mormânt nou, ce era tă,5iat din steană de piiatră, şi prevăliră 16la uşa mormântului o piiatră mare. 17Adoara, spune evanghelist cum au mer18s întru demâneaţă ceale muieri sfm19te Ia mormânt să ungă pre trupul 20lu Iisus şi, întrând în mormânt, 21cum au aflat acolo un tânăr şezând de-a 22dereapta, care au spus lor cum că se-a23u sculat I5r Iisus, ş-au arătat locul 24ş-au trenies pre iale la ucenici să spuie // Mor cum c-au învis den moarte Hristos. 2învăţătura dentâi 3 Depre aceşti doi oameni şi de pilda 4lor învăţăm şi vedem că Dumnezeu 5are în toată vreamea oamenii săi în lume, 6carei tem şi slujesc lui şi acea7sta ciudă mare. Alalţi ucenici toţi 8părăsirăpre Iisus şi fugiră deaca prin9seră pre el. Ce iată se aflarăîncă doi l0ucenici, Iosif şi Nicodim, amân1 Moi7 bogaţi fiind, şi slujesc cu 12îndrăznire şi cu hrăborie mortului, lu 13Iisus, nu socotind nece paguba, nece ru14şinea, nece moartea ce ară putea ei păţi 15de la jidovi. Aşa, când tremease Dum16nezeu potopul apei în lume8 plină de o17oameni răi, avea Dumnezeu omul său, 18Noe, mtr-însă. în piiarderea Sodomului, î19ntre cei oameni9 spurcaţi iaste Lot de20rept. Aşa şi în vreamea părinţilor noştri 21au avut Dumnezeu oamenii şi aleşii 15V 22săi varecâţi, cărei au crezut ş-au ţinu23t derept10II Meagea lu Dumnezeu, - de-a firea puţinei, 2că sânt puţini aleşi şi turmă puţi3nă. Caută şi tu, oame11 creştine, a îmbla 4cu cea turmă puţină, cărei ţin cu5vântul lu Dumnezeu şi merg pre u6şe strimtă. 7 A doua învăţătură 8într-aceşti doi oameni12 vedem: Io9sif mormântul lui cel nou dărui-K1l lu Iisus, iară Nicodim mir mult anduse, şi cu cinste şi cu cheltuială 12 îngropară pre Hristos. Aşijderea şi ceale mu13ieri cumpărară mir scump, să ungă 14trupul lu Iisus. Până era Hristos viu, sluji15ră lui şi-l miluiră; iară deaca muri, în16gropară pre el cu cinste. învăţăm şi 17noi de acicea cum că13 ne ţinem şi dato18ri sântem pre oameni vii cu dragoste 19mare a milui, a ajuta, a hrăni 20şi lor a sluji cu toate de ce lor 5 Tip. waâctîh (probabil greşit în loc de evanghelicii). 6 Tip. hhctîh. 7 Tip. 8 Probabil greşit în loc de lumea. 9 Tip. co A\enu. 10 Fragmentul -t derept este tipărit în colţul din dreapta al paginii. 11 Tip. om\t. 12 Tip. coauiih. 13 Tip. ki (probabil greşit în loc de să). 42 trc/1buiaştc. Jntr-accasta tăcură iA bine ^losif şi Nicodim şi // ’ccalc muieri. Aşa u/ să facem şi noi bine. 2ca şi aceia. Fac rău unii şi sânt 3făţamici cărei, până sânt oameni vii,4nu miluiesc pre ei, nece slujesc lor. -iară deaca mor, atuncc grijesc d-inşii 6cu cheltuială şi cu slujbă. Aşa pre 7sfinţi vii nu ascultăm, nu cinstim. snici creadem lor, ce deaca mor, atun9ce văm să cinstim ei. |0A treia învăţătură "învăţăm aicea cum trebuiaşte a îngrupa 12morţii şi ce slujbă putem face I3lor. Aicea vedem cum că învălesc în pân14ză şi ung cu mir trupul mortu15lui, lu Iisus, şi aşa pun în mormânt. Vi16n şi muierile cu mir, să ungă pre mo17rtuI. Acest obiceai şi nărav a îngroKSparei era ăl jidovilor, cum zice Ioan. 1962; iară Teofilact15 zice în tâlcova2Hnia lui cym c-au uns trupul 21lu Iisus cu mir, cum să mirosească 22şi să nu se împuţă den // 'putreditură. Că zice cum mirul usu2că pre trup şi-l ţine 16' neputrezit în 3multă vreame; aimintrea tuturora oa4menilor 16 trupul, - încă şi al tuturor sfm5ţilor iaste să se strice şi putredi6re să vază. Cum zice Hristos (Ioan. 42): „Ade7văr, adevăr zic voao: de va grăunţul sde grâu 77 cădea la pământ, nu va muri, 9acela însuş va rămânea; iară de va mu10ri, mult rod va face.” Aşa la Korinntho(m) 1S, 163, aceaia zic, fraţi, cum: „TruI2p şi sânge în <îm>părăţia lu Dumnezeu nu 13pot dobândi. Cade-se amu putredirei 14 aceştiia să se îmbrace întru neputredire 15şi morţiei aceştiia să se îmbrace întru fă16ră-moarte; e când putredirea aceasta 17îmbrăca-se-va întru fară-putredire, aI8tunce se vaîmplea cuvântul acela ce ,9stă scris.” Den ceaste cuvinte putem în2(,ţeleage cum mai bine nu putem face tru21pului mort decât să îngrupăm, să pu22tredească. cum să dobândească nepu23tredire. Putem şi aceaia înţeleage cum 24cei sfinţi împeliţaţi ară fi putredit, 19 II *că aceaia e i7r năravul trupului să putre2dească, de nu i-au vrut unge cu mir 3scump; că mirul nu cură den trupu4l oamenilor 20, cum zic unii. Doară pen5tru lăcomia lumiei aceale trupure neîn6grupate ţin. Că mai mare sfânt de 7Ioan Botezătorul n-au fost nimea cănii 8trup, zice evanghelist Matei. '57. „deaca-1 9tăiară în temniţă, ucenicii săi nu-1 un10seră cu mir, ce-1 îngrupară pre putre11dire”. Aşa şi aceaste muieri greşiră în 12 doao chipure: dentâi, aduc mir să ungă 13trupul căruia nu se cuveniia, că zice în 14psalom 15: „Şi nu veri da sfântul tău l:>să vază putredire sau stricare”; 16a doua, greşesc aceale muieri, că 17au fost Hristos spus lor cum lsa treia zi iară se va scula, iară iale au ui19tat cuvântul lui. Derept aceaia pre 20iale ca ceartă îngerii (Luca, 112), zicând: 2I„Ce căutaţi viul cu morţii? Nu e acicea, 22ce se-au sculat. Aduceţi-vă aminte cu23m au zis voao când încă în Galilei era, 24zicând că iaste a se da Fiiul Omenesc 21 II !în manile păcătoşilor şi a-1 răstigni 2şi a treia zi a scula şi pomeniră de cu3ventele iui.” Aşa morţii noştri cu cin4ste să îngrupăm. cu acea nădeajde cum 5iară pren putearea învierei lu Hristos vor învia 6la viiaţa de veac, - care tu dă-ne. Doamne! 7 Amin! 1*4 Tip 15 Tip. e£o;]ui.\dCKh (cf 20r 13-14: eEco^iMdKTk). 16 Tip. codA\£nîn. 17 Tip. rphS. 18 „(Epistola apostolului Pavel) către Corinteni”: corect: Korinthcnomb. 19 Pe marginea inferioară a paginii e înscrisă signatura IT. indicând sfârşitul colii 2. 20 Tip. a>A\emuopk: 21 Pe marginea inferioară a paginii e înscrisă signatura r. indicând începutul colii 3. 43 *Ncdeîe 4, o rasiablenemb (Io 14)7 9ntn_yreaniea._aceaia dusş-se Iisus în. Ierusalim. 10Iaste întru Ierusalim, la «Lacul Oiei2», ce nse cheamă ovreiaşte Vitezda, cinci prid]2voarăavând. Intr-acealea zăcea mul13ţi bolnavi, orbi, ologi, uscaţi; a!4ştepta clătitul apeei: îngerul amu 15al Domnului deştingea întm 3 vreamea la lal6c şi clătiia-se apa, şi cine deştingea 17după clătitul apeei, sănătoşiia-se 18de toate boalele ce era ţinut. Erau19n om acolo, treizeci şi opt de ani a20vea întru boala sa. Acesta văzu Iisus zăcâ2]nd şi înţelease că amu multă vreame4 22are; grăi lui: «Vreare-ai să fii sănătos?» 18r 23Răspunse lui bolnavul: «Doamne, om // !n-am cum, cându se turbură apa, să mă ba2ge în lac; e când merg eu, altul mai3nte de mine au deştins.» Grăi lui Iisus: 4«Scoală, ia-ţi patul tău şi îmblă!» Şi 5aciia sănătos fu omul şi luo pa6tul lui şi îmbla. Era sâmbătă într-a7cea zi. Grăiră jidovii vindecatului: 8«Sâmbătă iaste şi nu ţi se cade să iai 9patul tău.» Răspunse lor: «Cine m-au l0făcut sănătos, acela mi-au zis: ‘Ia-1 ’ţi patul tău şi îmblă! ’»întrebară amu 12el: „Cine iaste acela om ce zise ţie 13‘ia-ţi patul şi îmblă!’?» Vindecatul nu 14ştia cine iaste: Iisus amu ascunse-se de nă15rod ce era la loc. După aceaia află 16el Iisus în besearecă şi zise lui: «lată, 17sănătos fuseşi; de acmu să nu mai 18greşeşti, să nu fie ţie mai rău.» Duse-se 19omul şi spuse iudeilor că Iisus iaste 20de l-au făcut el sănătos”. Konecb ne2ldele 5. 22Tâlcul aceştii evanghelie 18' 23Fraţii miei creştini, în această6 II Evanghelie face Hristos, Domnul nostru, den mila 2lui o ciudă mare unde, cunoscând 7 3pre cel bolnav, treizeci şi opt de aiis 4având, vindecă-1 şi-l sănătoşi nu5mai cu un cuvânt, zicând: „Scoală-6te şi-ţi ia patul tău şi îmblă!” Zice 7evanghelist cum c-au fost în Ierusalim, în «Lacul 8Oiei», lângă care au fost cinci pridvo9ară, în care zăcea mulţime mare: bolna10vi, orbi, şchiopi9, uscaţi, aşteptând 1‘clătitul apei. îngeruLpagorâdaJa o 12vreame.întru.jac şi turbura.apa^-.şLijcare deiitâi.deştingea după turbura14tul._apei, sănătoşiifl-se de. ţoaţă boala v15de .ce era ţinut. Că zic scriitorii'cum 16în acela lac au fost jidovi10 spălân17d maţele oilor care le aducea la jărtvă 18şi la jungheare. în acel lac feace Du19mnezeu ciudă, să arate cum lăcuiaşte cu to20ată mila în aida jidovilor, iubeşte11 pre 21jidovi şi preveghează derept ei, nu 22caută păcatele şi greşala lor. Aşa mea23rse Hristos la lac şi vindecă Hristos pre acest 24bolnav. Den care evanghelie avăm I9r aceaste // învăţături: învătătura12 dentâi 2Aicea arată-ne Hristos cum cine e vraciul cel de3rept şi bun oamenilor în nevoie şi bol4năvia trupului şi inimiei şi sufle5tului şi cine poate cu adevăr pre 6noi 1 duminica a 4-a, a slăbănogului (Ioan, 14)” (= Ioan, V, 1-15). 2 După Ierusalim e omis o scăldătoare (sau un termen sinonim); cf. în traducerea modernă: „Iar în Ierusalim, lîngă Poarta Oilor, este o scăldătoare”. 3 Tip. ,f.p8. 4 Tip. sptA\n\. 5 „Sfârşitul (evangheliei) duminicii”. 6 Tip. 4iid d^dCT^s. 7 Tip. KoynoCKSHAh. 8 Tip. din (probabil greşit în loc de ai „ani’*). 9 Tip. LUKfOriH. 10 Tip. xhaokh (probabil greşit în loc.de jidovii). 11 Tip. lOceqjH. 12 Tip. ^R-hUTSpd. 44 a vindcca şi a izbăvi. Vedem aicea 'că c Hristos vraciul nostru, care fără toate lea8curele, cându-i c lui voia, poate-nc vindeca. 9 Acest bolnav treizeci şi opt de aii n I0se-au chinuit, nimea n-au putut folosi "lui. iară Hristos numai un cuvânt grăi l2şi se vindecă. Acest lucru bine înţel3lease cel sutaş (Matei, 25; Luca, 29). 14la care mergea Hristos să vindece sluga lui, 15unde aşa grăiia: „Doamne, nu sânt deI6stoinic cum să întri tu în casa mea, l7ce numai zi un cuvânt şi vindeca-KSse-va sluga mea." • Derept aceaia, dragi 19fra|i, în nevoile noastre 14 nu ne poate a2°juta descântecele drăceşti, nici pot21 folosi leacurile, nici ierbile, fără aju22toriul acestui vraci Hristos, că el vin23decă toate lângorile (Matei, 26). H 'Şi în Isaiia, 53. zicc 19 prorocul: „A2cesta nevoile noastre luo şi boalele 3purtă.” Iane ascultaţi ce scrie Matei, 432 şi Luca, 39, depre cea muia5re carea-i cura sânge de doisprăzeace a6ii15: era cheltuită avuţia ei pre vraci 7şi nu putură vindeca pre ea; ce unde spipăi de poalele văşmântului 16 lui, în a9cela ceasu se vindecă. 10A doua învătătură 1 'Zice evanghelist: „îngerul deştingea la la12c şi clătiia apa, şi aşa se vindeca 13cine întră dentâi în lac.” De-icea17 înI4văţăm cum îngerii sânt făcuţi preI5n slujba creştinilor, cum zice Pave16l (leh Evreofm) 18, 304) depre îngeri: 17„Dară nu sânt aceia duhure slujitoare 'stremease la slujbă pentru voia ceaia19 ce 19vor să moştenească ispăsenia, şi pren 20slujba lor tocmeaşte noao creştinilor 21tot binele şi lucrurele noastre.” A22şa zice David în psalom 33: „Tre23meate Domnul îngerii săi împrejur de // 'ceia ce se tem de el şi izbăveaşte pre ei.” 2Aşa şi 90 de psalomi şi Matei, 7: 20 3„îngerilor săi porânci-va de tine şi în 4mânile lor purta-te-vor, să nu cumva să va5tămi de piiatră piciorul tău.” Iară lu6crure reale şi pedepseală vin pre îngeri Văi pururea, cum vedem în evanghelie cu Mrăciţii şi la jitia lu Iov; ca9ută şi în psalom 34. 10A treia învăţătură "Zice evanghelist: „Era acolo un om, trei12zeci şi opt de aii20 ţinut în boală, pre 13care vindecă Hristos.” Aceaste cuvinte Te14ofilact, arhiepiscopul bulgarilor, aşa '-tâlcuiaşte: Minunată tărie slăbitului 16de vine, treizeci şi opt de aii20 avân17d şi în toate zile aştepta 21 vindecare 18de boală! ce nu putea de alalţi putear19nici. Ce derept aceaia nu lăsa, nici că 2()dea credinţa lui. Şi pren aceaia 22 între21ba Hristos: „Voia ţi-e să te sănătoşeşti?”; între22ba pre el Hristos să ne arate tăria şi mare // 'răbdare23 20 omului. El răspunse cu mu2ltă blânzie: „Voia mi-e. Doamne, ce n-am 3om să mă ducă în apă.” Nu huleaşte, 4nece ceartă pre Hristos căce întreabă pre el, 5nece blastemă pre zioa <în> ce-au născut, 6cum fac mulţi şi în boale mărunte, ce 7smerit şi cu dulce răspundea; şi încă snu ştia cine 24 e acela ce întreabă pre el 9doară cumva duce-l-va pre el în apă. 13 Tip. dî 11 (probabil greşit în loc de ai „ani’’). 14 Tip. KOdCTpe. 15 Vezi mai sus. nota 13. 16 Tip. KTvUii\\/Y\Tî5AvMi. 17 Tip. ;\f. hm1î, probabil In loc de jtn'it (= de-aicea). 18 „(Epistola) către Evrei". 19 Tip. 'tkn\. probabil în loc de celora. 20 Tip. dîn (vezi mai sus. notele S şi 13). 21 Tip. dijitnTd (probabil greşit în loc de aşteptând). 22 Tip. npt.f. nd'itn\. 23 Tip. p^n._\dpt, probabil greşit în loc de răbdarea. 24 Tip. stuc. 45 A’V1 S;1 facem şi noi în toate nevoile şi "în bolnăvia noastră, să fim stătători şi i:tari în aigă şi în credinţă, să nu cădem 1'întâi necredinţă, ce să răbdăm, izbă'Vire aşteptând de la Domnul. '-''A patra învăţătură K,Hristos zise vindecatului: „Iată sănătos fti17seşi; de aemu să nu mai greşeşti, să nu fie ,8ţie mai rău.” Aicea avăm învăţătură derep19ce tremeate 26 Dumnezeu nevoile, bolnăvie 2t)şi toate pedepsele pre oameni; depre ca21re lucru caută la 6 Nedelă, slepago 27, 22în tâlc, în a doua învăţătură. 23Nedele 5, Samarenina Ev(g)lîe Io, 12 7 24„în vreamea aceaia vine Iisus în cetattea Sama25riei - cheamă-se Sihar, 21r aproape de o- // 'raş ce deade Iacov lu Iosif, fiiu-său. 2Era acolo puţul lu Iacov. Iisus,usteni-se 2 3de cale, şedea aşa la puţ. Ceasul era4ca la şase. Vine o muiare den Samaria să-5ş scoaţă apă. Grăi ei Iisus: «Dă-rni apă să 6beau!» (Ucenicii lui era tremişi în cetate 7sa cumpere bucate.) Grăi lui muiarea samasreanina: «Cum tu, jidov fiind, de la mi9ne ceri să beai, eu muiare3 samareanină fii10nd? Nu se apropie jidovii de samareanini.» "Răspunse Iisus, zise ei: «De-ai fi ştiind daru12l lu Dumnezeu şi cine iaste de-ţi gră13iaşte ţie ‘Dă-mi apă să beau’, tu ai ceare de la 14el şi ţi-ară4 fi dat apă vie.» Grăi lui muI5iarea: «Doamne, n-ai cu ce să scoţi, şi pu16ţul iaste adânc; de unde anu ai apă vie? 17Au doară tu mai mare eşti de părintele no18stru Iacov, ce-au dat noao puţul? şi a19cesta dentr-însul au băut, şi feciorii 20lui, şi dobitocul lui.» Răspunse Iisus şi 21zise ei: «Toţi cine vor bea de apa aceasta 22însetoşa-se-va iară; iară de va bea de apa ce 23eu da-voi lui, nu se va însetoşa în veaci, 24ce apa ce eu da-voi lui fi-va întru 25el izvor de apă curătoriu 21' viiaţa de // 'veaci.» s Grăi cătr-însul muiarea: «Doa2mne, dă-mi aceaia apă să nu-m 6 fie seate, 3nece să viiu încoace să scoţ.» Grăi ei Iisus: 4«Du-te de cheamă bărbatul tău şi vino 5încoace.» Răspunse muiarea şi zise: «N-a6m bărbat.» Grăi ei Iisus: «Bine zici că 7‘Bărbat n-am’: cinci amu bărbaţi ai avut, 8şi aemu cela ce ai nu-ţi e bărbat. A9decă adevăr spuseşi.» Grăi lui mu10iarea: «Doamne, văz că proroc eşti tu. "Părinţii 7 noştri în codrul acesta închinară-12 se şi voi grăiţi că în Ierusalim iaste loc 13unde cade-se să se închine.» Grăi ei Iisus: 14«Muiare, creade-măcă va veni ceasul câ15nd nece în codail acesta, nece în Ierusali16m 8 închina-se-vor Părintelui. Voi vă9 veţi înI7china ce nu ştiţi, noi ne închinăm ce ştiism, că mântuirea den iudei iaste. Câ!9nd adeveriţii închinători10 închina-se-vor Pă20rintelui şi cu adevăr, şi amuTată21! ca acealea10a 25 Tip. Go.uidKîA. 26 Tip. Tpti\\tT£. 27 „Duminica a şasea, a orbului”. 1 „Duminica a 5-a, a Samarinencei (Evanghelia Ioan, 12)” (= Ioan, IV, 5-42). 2 Tip. oycTt'imce (= ustenise'?). 3 Tip. n\SMpt. 4 Tip. utp. 5 înainte de veaci este repetat de de la sfârşitul paginii precedente. 6 Tip. iioyvuh („nu-mi”). 7 Tip. n^pnimie. 8 Tip. ’i(5aha\K. 9 Tip. greşit o. Ct. traducerea modernă (Ioan, IV, 22): „Voi nu ştiţi cui vă închinaţi, iar noi ştim cui ne închinăm’. 1(J Tip. .*KHii;r,Topiţi. 10a Greşit în loc de ca aceia. 46 caută să se închine lui. 22Duhul iaste Dumnezeu, şi cine se închi23nă lui, în duhul şi adevărul cade-se să se în24chine.» Grăi lui muiarea: «Ştiu că Mesia va // 'veni, 22r ce se grăiaşte Hristos. Când acela va ve2ni, spune-va noao toate.» Grăi ei Iisus: «Eu 3sânt, care grăiesc cu tine.» Şi atunce vi4neră ucenicii lui şi se mirară că cu 5muiarea grăiia. Nimea amu zice «ce cauţi» 6sau «ce grăieşti cu nusa?». Lăsă amu vasu7l ei muiarea şi se duse în cetate şi sgrăi oamenilor: «Veniţi de vedeţi o9mul ce-m 11 zise toate câte-am făcu10t; au doară acela iaste Hristos?» Ieşiră nden cetate şi mergea cătr-însul. î12ntre aceea ruga el ucenicii lui, grăi13ră: «învăţătoare, mănâncă!» El zi14se lor: «Eu mâncare am a mânca ce voi 15nu ştiţi.» Grăiră ucenicii cătră eişi: 16«Au doară cineva aduse lui12 a mânca?» 17Grăi lor Iisus: «A mea mâncare iaste de să 18fac voia celuia ce m-au tremes şi să 19s far şese lucrul lui. Au nu voi gră20iţi că încă patru luni sânt şi 21seacerea va veni? Iată, grăiesc voao: 22rădicaţi ochii voştri şi căutaţi pă23mânturile, că sânt plăviţe, spre seceri24ş 13 sânt; şi cela ce sea- // 'ceră preţ va lua şi adună rodul 2întru viiaţa de veaci, şi cela ce sea3mănă împreună 22v bucura-se-va ca şi cela 4ce seaceră. De acest amu cuvânt ia5ste adeverit că altul iaste de sea6mănă şi altul iaste de seaceră. 7Eu vă tremeţ să seceraţi; unde voi 8n-aţi ustenit, alţii se-au ustenit, 9şi voi în usteneala lor întraţi.» Den 10cetatea aceasta mulţi crezură înntni el den samareanini, derept 14 I2cuvântul muierei ce mărturisi că 13«-m75 zise toate câte-am făcut». Cân14d vineră amu cătr-însul samareani15nii, rugară el de să fie într-înşii. 16Şi fxi aciia doao zile, şi mult 17mai vârtos crezură derept cu18vântul lui. E muierei grăiră 19că: «Nu derept cuvântul tău creadem, 20înşine amu auzit-am şi ştim 21că acesta iaste <în> adevăr mântuitoru22l lumiei, Hristos»”. Konecb nedele 16. 23Acesta iaste tâlcul aceştii evanghelii H 1 Acicea au arătat Hristos derepee au venit 2în lume: venit-au să ispăsească 23r păcă3toşii şi să caute periţii, cum însu4ş adeverează la Matei, 30, - zice: „N-am 5venit a chema derepţii, ce păcătoşii la 6pocaianie.” Şi într-alt loc (Matei, 775): „Aşa nu e voia Tatălui vostru desn ceriu să piiară unul de aceşti mitu9tei.” Luca, 48: „Fiiul Omenesc 77 10n-au venit sufletul oamenilor 18 să npiiarză, ce să le mântuiască.” Dere12pt aceaia zice la Matei, 43: „Veniţi 13cătră mine toţi ce v-aţi ustenit 14şi sărcinaţii şi eu răposa-voiu pre 15voi”. Aşa vedeţi în ceastă evanghelie de a16cmu cum au căutat Hristos pre ceastă 17păcătoasă să o întoarcă19 den păcateI8le ei în calea dereptăţiei, că se 19smeri; şi povestui aceştii păcătoa20se cum să nu piiară întru păcatele sale 21viind întru iudei: abătu-se la pu22ţ să dobândească cea muiare păcătoa-23să şi rătăcită. Au aicea învăţătură toţi 24creştinii, mai tare popii, ca să fie lor 25grije să20II 'vor să îmbie în urma lu Hristos, să se muncea2scă a dobândi şi a purta rătăciţii, 23v ne3ştiutorii, proştii pre calea dereptăţiei. 4Cum zice Iacov apostol, 56 de capete: 11 Tip. m£a\h („ce-mi”). 12 Tip. /\oy<\n 13 Tip. ceiiepniun. 14 Tip. A^pnTK. 15 Tip. („că-mi’'). 16 „Siarşitul (evangheliei) duminicii”. 17 Tip. ivdAmiecKfc. 18 Tip. greşit coycfMEToyAh u'iueimrtopb (în loc de sufletele- oamenilor). 19 Tip. .frop k;î\. 20 Cuvintele grije să sunt scrise în colţul din dreapta al paginii. 47 5,.Fraţi. să neştine rătăcire den voi de 6dereptate şi-l întoarce cineva pre e7l, să ştie că cela ce va turna păcătosul ^den rătăcita calea lui, mântui-va su9fletul său den moarte şi coperi-va 10mulţimea păcatelor.” Să nu vor avea grije, uaducă-şi aminte ce zice Pavel apostol la 12Corint, 142 de capete: „Amar mie 13iaste de nu voiu binevesti”. Tu încă, o14m prost, deaca veri vedea pre vecinul tău 15îmblând întru cale rea sau în păcate, 16dojeneaşte-l, roagă-1 şi-l ceartă, ca să 17tomi el pre bine. „Usteni-se de cale”: 18aicea zice evanghelist cum c-au fost 19ustenit Hristos, ş-au fost la şase cea20sure, ce iaste amiiazăzi. Mare lucru lu 21Hristos, ceriul iaste lui scaun şi pămân22tul dedesuptul picioarelor lui, 23cum zice la cartea lu proroc 24r David, 24care-au scris cu Duhul Sfânt, în psa- // 'lom 109: „Si se-au ustenit şi hrăneaşte 2şi adapă toate jâganiile 21.” Iar el aşa 3setoşază, cum să ceară el de la o muiare 4păcătoasă apă a bea. Mare slăbie şi ne5tărie în Hristos aceasta ce iaste, derept de6n primă, să ne curăţească cu aceasta u7steneală şi seate şi cu alte chinuri mu8lte den păcatele noastre. A doua derep9tate, - cum să ştie usteniţilor şi se10toşilor sărăcia şi nevoia şi să poată umilui pre ei şi a le ajuta întru vrea12me de nevoie. „Vine muiarea samareanină 13să scoaţă apă”: învăţăm acicea înderep14tătura şi ispăsitura muieriei păcătoasă, 15cum depre pilda ei să cunoaştem în ce 16chip poate fi derept cine iaste păcăto17s ca această muiare. Fost-au viiată în 18curvie, cum spune mai apoi evanghelist, 19şi vine la puţ fără ruşine, spurcată şi păcătoasă, -ce se turnă aca21să de la puţ dereaptă 22 şi sfântă. în22văţăm ce facu de dobândi derepta23te şi sfinţie. Cu ce-au dobândit? ade24văr, cu faptele sale n-au dobândit, // 24v 'căce c-au mers la puţ nu să ceară spăse2nie 23 sufletului, ce să scoaţă apă; nu era 3ei seate de sfinţia ceriului, ce de apa 4pământului. După aceaia, iaste fără 5frică în păcatele ei şi de-a firea: deaca 6începu Hristos a grăi cu ea, aducea-i aminte de 7spăsenia ei, ce ea râdea de cuvintele lu 8Hristos, nu avea nici o grije de dereptate. 9Doară au apărut ei că iaste destul derea10ptăunde ş-au ascuns păcatul dennai1 'ntea oamenilor şi deaca câte odinio12ară ducea câte vreun areate la jărtvă I3derept păcatul ei; ş-au gândit că de va 14bea den puţul lu sfânt Iacov patriarhu15l, den carele el au băut cu feciorii lui, 16cum că va folosi sufletului ei ce-au 17făcut această muiare. Aşa cum au scri18s Solomon în Price24, 30 de capete, pre cu19rvă, zicând: „Aşa iaste calea muieriei cu20rvă, carea ştearge gura ei şi zice: «N-a21m făcut nici un rău»”. Vezi aemu acea22stă muiare: n-are nece o slujbă, nici 23un bine înaintea lu 25r Dumnezeu, cu24ce să dobândească iertăciunea păcatelor25 // ’şi ispăsenie sufletului, însă Hristos înce2pu a grăi cu ea cum să ispăsească pre ea. 3Aceasta iaste ce scrie Isaiia proroc, 53 4de capete: „Toţi, noi, ca oile am rătă5cit, tot omul întru calea sa se-au ple6cat, însă Domnul puse pre el fară7legile noastre tuturora.” Cum iaste scri8s la Ioan în Poslanie, 73 de capete: „în9tr-acesta iaste dragoste, necum să fim 10noi iubit pre Dumnezeu, ce el iubi npre noi ş-au trenies fiiul său, mântuito12riul păcatelor noastre”. Derept aceaia, to13t omul carele va vrea să aibă parte cu 14Dumnezeu şi să afle ispăsenie sufleI5tului, ca ceastă muiare, să-ş cunoască 16păcatele sale dentru 21 Tip. yK'hrdnîurte. 22 Tip. A^P^nT^. 23 Tip. cncenîe. 24 Scris npn'te (= „Pildele” lui Solomon) (, gla(v) 347 n„în vreamea aceaia, mergând Iisus, văzu un 12om orb den născută. Şi , întreba 13ră el ucenicii lui. grăiră: «învăţăto14are, ce-au greşit acesta sau părinţii lui 26 Pc marginea inferioară a paginii e scrisă signatura a, indicând înccputul colii 4. 27 Tip. 4>i»- 28 „Duminica tuturor Sfinţilor”. 29 Tip. coiwemi.uv. 30 Tip. Kpt.it. 1 Numele evanghelistului este omis; „Duminica a 6-a, despre orb (, cap. 34)” (= Ioan, IX, 1-38). 49 l5de-au născut orb?» Răspunse Iisus: «Nece a16cesta au greşit, nece părinţii lui, ce 17săse ivească lucrul lu Dumnezeu spr-iisnsul. Mie mi se cade a lucra lucrul ce19luia ce m-au trenies. până iaste zio; \'e20ni-va noaptea, când nimea nu poate lucra. 21Când întru lume sânt, lumină sân22t lumiei.» 2?r Aceasta zise, scuipi la pă23mânt şi facu tină de scuipit // 'şi unse cu tină ochii orbului şi zi2se: «Du-te de te spală în fântâna Silua3mului (ce se spune ‘trimes’).» Duse-se 4şi se spălă, şi vine, - văzu. Vecinii lui 5văzură el mainte că era orb; grăiră: 6«Nu iaste acesta ce şedea de cerea?» Ace'ştea grăiră că acesta iaste, iară alţii scă iaste de seamănă lui. El grăi că: «Eu 9sânt.» Grăiră lui: «Cumu ţi se-au de10şcliis ochii?» Răspunse acela şi zise: n«Un 0111 ce-1 cheamă Iisus tină făcu şi 12unse ochii miei şi-m 2 zise: ‘Du-te în 3 făn13tâna Siluamului şi te spală’. Duşu-14 mă de mă spălai, — văz.» Ziseră lui: '-«Unde iaste acela?» Grăi4: «Nu ştiu.» Du16seră-1 el cătră farisei, ce5 era mai de1 'nainte orb. Era sâmbătă când făcu tină islisus şi deşchise lui ochii. Iară 19întrebară el fariseii: «Cum vezi?» El 20zise lor: «Tină puse mie la ochi şi 21mă spălai şi văz.» Grăiră amu unii 22den farisei: «Acest om nu e de la 23Dumnezeu, că sâmbăta nu păzeaşte.» Al24ţii grăiră: «Cum 27' poate o'm păcătos // 'aceastea seamne să facă?» Şi pâră era 2întru ei. Grăiră amu orbului iară: 3«Tu ce grăieşti de el. că deşchise ochii4 tăi?» El zise că proroc iaste. Nu ^crezură amu iudeii de el că orb 6era şi veade, până chemară părinţii a7celuia ce vedea; şi întrebară ei, grăiră: s’«Acesta iaste fiiul vostru ce voi grăi9iaţi c-au născut orb? Cum amu a10cmu veade?» Răspunseră lor părinţii nlui şi ziseră: «Ştim că acesta iaste 12fiiul nostru şi orb au născut; 13cum aemu veade nu ştim, sau ci14ne i-au deşchis lui ochii nu ştim. 1:>însuş crescut are. însuşi-1 între16baţi, însuş de eluş să grăiască.» A17ceasta ziseră părinţii lui, că se teismea de jidovi. Aşa amu era de se băga19se jidovii: cine va ispovedi Hristos, le20pădat de besearecă să fie. Derept6 aceaia 21părinţii lui ziseră că: «însuş crescu22t are, însuşi-1 întrebaţi.» Striga23ră amu adoara omului ce-au fost orb, 24ziseră lui: «Dă slavă lu 28r Dumnezeu! // 'Noi ştim că omul acesta păcătos iaste.» 2Răspunse acela şi zise: «De iaste păcă3tos nu ştiu; una ştiu: că orb era 7, 4acmu văz.» Ziseră lui iară: «Ce făcu -ţie. cum deşchise ochii tăi?» Răspun6se lor: «Spuş voao şi nu auzit; ce "iară veţi să auziţi? Au doară şi voi ucenis’ci lui veţi să fiţi?» Ocărâră el şi zi9seră: «Tu ucenic eşti aceluia, noi 10lu Moisi sânteni ucenici. Noi ştim "că Moisi au grăit cu Dumnezeu; ace12sta nu ştim de unde iaste.» Răspunse o13mul şi zise lor. «De aceasta amu minu'4ne iaste, că voi .nu ştiţi de unde iaste 1:>şi deşchise ochii miei. Ştiu că păcăto'6şii Dumnezeu nu-i ascultă: ce cine ia' 'ste lu Dumnezeu cetitorius şi voia lui isface. acela-1 ascultă. Den veac nu 19iaste auzită că cine deşchise ochii orbu20lui den născută, de n-ară fi acesta 21fiind de la Dumnezeu, n-ară putea fa22ce nemică.» Răspunseră şi ziseră lui: 23«întru păcate tu născut eşti tot şi 24tu ne 2S’ veri învăţa?» Şi scoaseră el afa- // 'ră. 2 Tip. lun. 3 Tip. .* (greşit în loc de Ia). 4 Tip. rprfvii. 5 Tip. ne (probabil greşit în loc de cel ce). 6 Tip. AepnTk. 7 Tip. epd (= „eram"). 8 Tip. MnTuTopIo. - Cf. CORESI, EV. 167r: Cine iasie lu Dumnezeu cătitoriu? (citat în DA). 50 Auzi Iisus că scoaseră el afa2ră şi află el, zise lui: «Tu creade-3veri în Fiiul lu Dumnezeu?» Răspunse ace4la şi zise: «Şi cine iaste, Doamne, de să 5crez întru el?» Zise lui Iisus: «Şi-l ve6zi, şi grăiaşte cu tine; acesta iaste.» 7E1 zise: «Crez, Doamne, şi mă închin slui»”. Konecb nedele 9. Acesta iaste 9tâlcul aceştii evanghelii 10Fraţii miei, pre unde trecea Iisus şi11 văzu un om orb den născută, îl2ntrebară ucenicii: „Derept a cui greşa13lă, - au a părinţilor, au a lui -«au născut14orb?” C-au arătat apostolilor cum jul3decă mândria oamenilor depre nevoile, ^beteşugurile, pagubele, au macara ce reale !7pedepse carele vin pre oameni; că ţin oa18menii cum Dumnezeu tremeate pedepseală !9numai pentru păcatele pre noi. Şi dea20ca văd că vin reale pre cineva, ei aciiaş şi 21judecă că sânt plata păcatelor. Un22de aud că Dumnezeu e prea mândru şi prea 23derept; dereptatea lui arată pre nevino24vaţi a păzi şi numai pre vinovaţi a pede22psi, pare lor cum Dumnezeu pre nimea nu 26bate, ce numai pentru păcatele şi // 'pentru lotria; şi gândesc că e om 29 ne2vinovat şi fară greşală pre cine văd 3că e om nărocit şi cu multă avuţie fe4recat. Cum iaste scris la sfânta carte 5a lu proroc David, 143 de psalomi: „Cămă6râle 10 lor împlute, deregând den ceastea în17tru cealea, oile lor multe, plodite, mul!Sţindu-se întru ieşirile sale, boii lor gra9ş. Nu ecădeare gardului11, neceprilaz, I0nici strigare întru uliţa lor. Fericea1’ză oamenii cărora aceastea sânt!” Aşa gâ12ndesc că e păcătos şi e bătut pentru pă13catele pre cine văd căzut în nevoie. A14şa pâraşte Iov bogatul cu priiatnicii I5lui: Iov zice că n-au bătut pre el pe15ntru păcatele lui; priiatnicul lui, cu 17numele Elifas, aşa zice lui; „Adu-ţi a18minte cine iaste nevinovat, oare când a19u perit sau derepţii cându-s şterşi? 20Mai tare am văzut pre aceia cărei fa2Ic fărăleage şi seamănă dureare şi seace22ră pre ea. Suflând Dumnezeu, cum că pi23er şi cu duhul mâniei lui topescu-se 24de-a firea.” Ua Necedinioară12 nu era văzut greşa25lele sale Iov şi, adevăr, era viiat cu ci26nste şi cu dereptate întru toată vrea- // 'mea sa. Ce unde văzu Elifas nevoia lui, 2zice 29 şi vădeaşte amari greşale, zicân3d (22 de capete în cartea lu Iov): 4„Luat-ai zălogul fraţilor tăi fără de^reptate şi pre goli ai dezbrăcat de 6veşminte; apă ustenitului n-ai dat 7şi flămândului n-ai dat pâine.” Desntru aceastea păcate nu era făcut Iov 9nece unul, cum însuş Dumnezeu mărI0turiseaşte (şi Iov însuş, 30 de capete), "ce scomeaşte Elifas unde ţine că Dum,2nezeu e derept şi n-ară putea bate aşa 13pre nevinovatul. Aşijderea în Deaiiie 13, 1451 de capete. Meliteanii varvarii, ce 15se cheamă păgânii, nu era necedinioară u pre 16Pavel văzut, nici vreun păcat al lui, 17ce derept; însă unde văzură pre năpâisrcă spânzurând de mâna lui, zise19ră adins eiş: „Cu adevăr acest om 20vrăjmaş ce se-au mântuit den mare ce 21osânda nu-1 lasă a vie”. Aşa judecă 22oamenii pururea când văd vreun cerşi23toriu şchiop15 sau ciung sau orb sau aimi24ntrea, cu altă boală rea, gândesc că iaste pede- // 'psit aşa rău de 30 Dumnezeu unde-au 2fost doară den tinereaţe rău şi spurca3t şi lotru. Care lucru şi 9 „Sfârşitul (evangheliei) duminicii”. 10 Tip. KiiA\/T,p^/ie (pentru cămările). 11 Tip. rdpA&ioy. 11a Tot pasajul este neclar. 12 Tip. hem^iimiicop^. 13 „Faptele apostolilor”. 14 Tip. hem£ahhhcop;r. 15 Tip. LUKtOnh. 51 judeca4re Hristos aicea întru apostoli tare ceartă, 5zicând: „Nici acesta, nici părinţii lui 6n-au greşit, ce să ivească lucru său 7Duninezeu spre el.” Unde zice Hristos: s„Nici acesta n-au greşit, nici părinţii 9lui”, nu va aceaia să zică cum ce10l om orb şi părinţii lui n-au nici nun păcat; că e tot omul mincinos, 12cum grăiaşte proroc David în psalom 13115; şi într-alt psalom, 50: „Iată 14amu întru fărăleage început sânt 15şi întru păcate feace-mă muma mea.” 16Şi iară la Rimleani, 107: „încuiat-au 17Dumnezeu toţi supt greşitură, cum 18pre toţi să miluiască”, caută în Glavil9zne, 30 de capete. Ce aceaia va să 20zică Hristos cum orbia n-au tremes pre 21el de vreun păcat al lui au al pă22rinţilor, - greşit-au şi feciorul, şi pă23rinţii, ce feciorul 30v n-au născut orb pe24ntru păcatele însă cum zice Hristos: dereptul e // 'cum să ivească lucrurele sale Dumnezeu. 2 A doua învăţătură16 3Derept câte lucrure vin pre noi nevoi4le şi a tot fealiul de pedepse /7? Ce mai5nte bine să ştie tot omul pre carele 6vine vreo nevoie cum de-a firea dracu7l întru toată vreamea îmblă întru alea8nul ispăseniei oamenilor şi numai 9pre aceaia bate cum să strice oamenilor 10oare în ce chip poate. Ce Dumnezeu a1 'ş-au îngrădit oamenii, mai tare pre 12creştini, cu îngeri, mai vârtos cu glo13atele îngerilor, aşa cum dracul 14nemunuia nici un rău nu poate face, 15numai cu voia şi cu slobozitura lu Du16mnezeu, - cum nici un bine, nici im 17rău se se poate tâmpla omului fără 18voia lu Dumnezeu. Numai păcatul 19nu se face cu voia lu Dumnezeu, ala20lte toate, au cu năroc, au fără năroc, 21cu ştirea şi îndereptătura lui Dumne22zeu. Cum 31r zice însuş, la Isaiia pro23roc, 45: „Eu Domnul, // 'şi nu e altul tocmind lumina şi ro2dind untunearecul, făcând pace 3şi rodind răul”; înţeleage tremiţând 4oaste18. Şi iară Ieremia prorocul, întru 5plângerea lui, 3 capete: „Cine iaste 6acela care zice cum că se face aceastea 1917Nu, den zisul Domnului, den ruga Do8mnului nu iase nici binele, nici rău9l.” Depre cest lucru caută evanghe10lie 10, Vbslcresna 19a, în a doua învăţătunră. Caută şi pilda lu Iov bogatul, 12că se bătu tare dracul a păgubi lui: nici 13oile nu putu piiarde până nu luo puteare, 14slobozie de la Dumnezeu. Şi întru evanghe15lie la Matei, 28: „Dracii nu putură în16tra în porci până nu-i slobozi Hristos”. Aşa 17şi la Luca, 109: „Dracul cerşu să cea18mă pre apostoli.” N-au vrut ceare sau vrut 19putea face cu putearea sa. Derept a20ceaia nevoile şi toată pedepseala vi21n pre noi nu în vrearea dracului, 22ce den voia lu Dumnezeu. Adoara, să 23ştim cum că tremeate Dumnezeu pre 24noi pedepseală nu ca să 3r perim întru // ', ce derept şase lucrure: Lucrul dentâi: 2tremeate pre noi Domnul pedepsă şi ne3voie cum pentru ea să ne ducă pre cunoscă4tura păcatului ce s-au pitulat în tru5pul şi în sângele nostru; că sânt mu6lţi oameni de cinste şi sfinţi cărei 7nu cunosc măria păcatului ce se-au li8pit întru trupul lor. Derept aceaia, 9Dumnezeu tremeate nevoie să întărâte 10trupul şi să se cunoască păcatul. Ancestui lucru ai pilda în Iov: acela, cu12m mărturiseaşte 16 „învăţătura dentâi” lipseşte. 17 Tip. n£Aenc,7.. 18 Tip. ^uerttue TpeftunrMiAK todCTE (pasaj neclar, interpretare nesigură). 19 Tip. K"hce (ţ>d>ie d'itcrt: greşit în loc de că face aceastea sau că se face aceasta sau că se fac aceastea. 19a „(evanghelia) învierii”. 52 şi Dumnezeu, era dere13pt pre credinţă, crezând întru DumI4nezeu cum, derept sămânţa muieri ei, l3că va fi lui milostivnic; ce şi ară16tă, şi cu jărtvă îmbla întâi lucrure bu17ne. Ce purtă în trap păcat luat den !Spărinţii lui, ce nu cunoştea pentru vi!9aţa lui de cinste. Derept aceaia Dum20nezeu slobozi pre el durearea şi nevoile, 21să cunoască păcatele sale, unde mu22rguia şi se blăstema. Aşa şi sfânt 23Pătru, ' pre zisul lu Hristos nu vai să cunoa24scă slăbia şi farăleagea sa; derept // 'aceaia 32r Dumnezeu slobozi ca slugile 2popilor să cură cătră el, cum ca şi câ3nd ară vrea să omoară pre el, cum să 4înveaţe ce-au fost pitulat întru trupu5l şi în sângele lui. Adoara, tre5meate Dumnezeu pre noi pedepse şi ne'voi cum păcatul ce-am făcut şi amu sau trecut să cunoaştem. Că sânt mulţi 9carei. deac-au făcut prea 20 mari păcate, 10încă nu cunosc greimea şi măria păcantelor, nici se căiesc de iale, ce fără fri12căîmblă şi fac alte păcate şi 13mai mari. Derept aceaia bagă DumneI4zeu pre ei întru nevoi, cum, cu iale 15fiind deşteptaţi, să socotească den 16zeaceporânci şi greşalele lor şi cu17m c-au greşit întru aleanul aceluia iscine-au tremes nevoile. Izrailteanii'19cin-stiia Vaal şi Astarot, dumnezei 20striini, când veniră întru ţara lu , Ha^naaii^mra certati.de.proroci ce 22nu cunoştea 21 greimea acelui păcat, 23cum să se caîască Derept aceaia fu24ră daţi întru nrânile vrăjmaşilor, /rTcum’adeverează 22 32' întru Cartea Judeaţelor 22a, 2cum deşteptaţi pre iale să cunoască 3ce-au greşit întru aleanul lu Dumnezeu. 4Aşa şi Manasi, împăratul iudeilor, cu5m iaste scris în a patra carte în Crstva 23, 621 de capete; nu numai greşi el, 7ce opăci şi pre Iuda şi pre ierusalimleasni24. Certară prorocii pre el, ce nici 9întruun chip nu vru să se întoame, ce 10omorâia şi pre proroci, cum tăie şi npre Isaiia cu un fireseu. Zice Scrip12tura cum Manasi aşa sânge nevinoval3t mult aş-au vărsat, până cându se-au l4împlut Ierusalimul25 până la gură. Ce fă15cu el Dumnezeu? deade pre el vrăjma16şilor lui, cărei legară pre el cu la17nţuri şi cu fiiară, duseră pre el în18tm Vavilon, cum în temniţă să-şi a19ducă aminte cât au fost greşit î20ntru aleanul legiei lu Dumnezeu. A2Işa şi pre furi şi tâlharii, făcătorii 22răi, dă-i Dumnezeu în prinsura judea23ţelor şi pre piiardere, cum să cu24noască greimea păcatelor şi după aceaia26 // 'sase deşteapte a căuta pre Hristos şi întru 2el ispăsenie să dobândească. 33r A treia oa3ra, derepce tremeate Dumnezeu pre noi 4nevoile? - cum de aemu înainte să nu gre5şim. Că atâta iaste slăbia oamenilor, 6cum, deaca sânt întru odihnă şi în7tru viiaţă nărocită în ceastă lume, nu 8se ţin să nu greşască. Cum iaste scris 9în Ftorozakonb27, 32; „îngrăşatu-se-au iubi10tul şi zvârli cu călcâiul, îngroşatu-se-au nşi îngrăşat şi se-au tins; lăsă fă12ptoriul său şi se duse de la Dumnezeu, 13ispăsitoriul său.” Deaca se tâmplă bogăţia 14oamenilor, rău viiază cu ea, la beţie 15şi la trufie şi spre călcarea mişei 16lor. Aşa şi cu sănătatea trupului 17şi cu domnia. Derept aceaia aduce Du18mnezeu nevoile pre oameni şi arun19că pre ei mânie sau mesăratate sau 20boale sau urgia oamenilor, cum 21râvnirea celui Adam vechiu să potolească 22şi duhului 28 să supuie şi să depărtăm pă23catele. 20 Tip. npe. 21 Tip. Koynoijie. 22 Tip. . 32 Tip. ijilcijJb mmi6. 33 Tip. C’h...K’h8Tdpeii]h („dacă te-ai uita la...”). 34 Tip. irhCK&Th. 35 Tip. bhiieaek’miak. 36 Tip. eyneTfctoh. 54 "Vij ccto(ch) V'bzncsenî’c Ev(g)lie Lu(k), gla(v) 114 1 l2„în vreamea aceaia ivi-sc Iisus den moarl?te. stătu în mijloc dc uccnicii lui l4şi grăi lor: «Pace voao!» Spămînl5tară-se şi înfricoşaţi fură, părea-16lc că duh vor vedea el. Şi zise l7lor: «Ce sânteţi spământaţi şi 1,spentru ce cugete întrară întru inimiI9le voastre? Vedeţi manile mcale şi 20picioarele meale, că însumi eu sânt; 21pipăiţi-mă şi vedeţi că sufletul 22trup şi oase n-are, e mine mă vede- // 'ţi că 35’ am.» Şi aceasta zise, încă nu crezură 2lor de bucurie şi se mirară. Zise lor: 3«Aveţi ceva mâncare cicea?» Ei deaderă 4lui pcaşte fript, o parte, şi dent5ru un fagur de miiare. Şi luo, nain6tea lor mâncă. Zise lor: «Aceastea sâ7nt cuvintele ce-am grăit cătră voi, în8că aceasta când am fost cu voi, că 9se cade să se sfarşască toate scriptu10rile întru leagea lu Moisi şi a "prorocilor şi psalomii de mine.» Atu12nce deşchise lor mintea să înţeleagă Scri13ptura; şi zise lor că aşa iaste scriI4s şi aşa se cade să se muncească Hristos l5şi să învie den moarte a treia zi. Şi I6se vapropovedui în numele lui poca17ianie şi întru lăsăciunea păcatelor în KStoate limbile, începută e den Ierusalim. 19«Voi seţi mărturie acelora; şi ia20tă eu tremeate-voiu făgăduita Pări21ntelui mieu spre voi, e voi şede22ţi în cetatea Ierusalimului până vă ve23ţi îmbrăca cu tărie de sus.» Scoase 24ei afară den Vitanie şi rădică mâ- // 1 nile lui, blagoslovi ei. Şi fu, 36r 2deaca blagoslovi ei, mută-se den3tr-înşii şi se sui la ceri. Şi 4aceia închinară-se lui, întoarseră-se 5întru Ierusalim cu bucurie mare; 6şi era pururea în besearecă, lăuda şi 7slăviia Dumnezeu”. Amin! 8Acesta iaste tâlcul aceştii evanghelii 9Fraţii miei, astăzi pomenesc cre10ştinii depre aceaia cum Hristos, Do1 'mnul nostru, după învierea lui, 12deaca arătă în patruzeci de zile uI3cenicilor scularea sa den moarte, 14cum au suit în ceriu. Derept aceaia, 15mainte spune-voiu cum au suit în ceriu; 16adoara, ce ne-au folosit cu suitul 17lui în ceriu. Când au suit Hristos în ceriu? - 18Când era după sculătura lui den 19moarte patnizeci de zile împlute. 20Dară într-aceale patruzeci de zile ce-au 21mai făcut? -Că se-au ivit în multe // ^hipure: întâi se-au ivit Măriei Ma2gdalinei, după aceaia 36r alăltor 2 mu3ieri, după aceaia lu Pătru, du4pă aceaia iară celor doi ucenici ca5rei mergea la Emaus 5; iară a to6ţi apostolilor, când Toma nu era 7cu nuşii; iară după opt zile, 8când era şi Toma cu apostolii; du9pă aceaia iară la marea Tiveriadului, I0când vâna apostolii peaşte; iară lu "Iacov; după aceaia mai mulţi era 12întru un loc decât cinci sute 13de fraţi. Mai apoi de toate, tu14turora, întru Vitanie, la muntele 15MaslinuIui, în zioa Văzneseniei, cân16d sui în ceriu. Ce grăiia Hristos cu u17cenicii de împărăţia 4 Iui? - învăţa 18pre ei cum nimea la împărăţia ceriu!9lui nu poate întră, numai pre:0n cruce, ce sânt chinure şi 1 „In joia [? - ;z.«.] înălţării la cer [a Domnului] (Evanghelia Luca. cap. 114)" (= Luca, XXIV, 36-53); muto: greşit 111 loc dc cctvcriokb. 2 Tip. j,\'h,\Tu,ph. 3 Tip. f.UiUdorch. 4 Tip. Atţ. ntvp,iuuin\. 55 răbdă2lri multe, dosadele şi moartea. 22Cum zice Hristos însuş (la Luca, 23113): 37r „Nu se cade aceasta să se chinu- // 1 iască Hristos şi să între întru sla2va sa.” înţeleaseră ucenicii ce gră3iia Hristos lor de împărăţia 5 lui au 4ba? - Aşa grăiaşte în Luca, în Deanîe 5a,5l: „Deaca se adunară ucenicii, în6trebarăpre Hristos, grăiră: «Doamne, 7au întru aceasta vreame tocmi-veri îm8părăţia lu Izrail?» Iară el zise: 9«Nu a voastră să ştiţi vreamea şi aii 10ce-au pus Părintele; pus-au întru a 11 lui puteare. Ce veţi priimi tăria ve12nitului Duhului Sfânt spre voi 13şi fiţi mărturie nu numai întru 14Ierusalim, ce în toată Iudeia şi în Sama15ria, până la sfârşitul pământului».” 16Vezi că nu înţeleg ucenicii ce gră17iaşte lor Hristos depre împărăţia lui, 18ce apostolii întreabă când va înceape 19a domni în Izrail între jidovi. Da20ră cum hi dus Hristos în ceriu? - 21Aşa: deaca grăiia căutând6 ei, luo-se 37v 22şi nuorul, luo-1 el den ochii lor 23şi, ca căutară, era la ceri ducându-se // 'el. Şi iată doi bărbaţi stătură îna2intea lor, întru veşmintele albe, 3ce şi ziseră: „Bărbaţii Galileiului, ce 4staţi şi căutaţi la ceriu? Acesta e 5Hristos ce sui den voi la ceriu. Aşij6dere va veni în ce chip aţi văzut el 7ducându-se la ceriu”. Ce dobândă sau sce folos au adus 7 noao Hristos cu sui9tul lui şi cu înălţarea sa la ceriu? - 10Că ne-au adus Hristos, Domnul nostru, trei fonlosure: Dentâi iaste acesta folos, 12cum Hristos, ajutoriul nostru, ispăsitoriul şi 13mântuitoriul nostru au biruit ş-au învâ14ncut pre vrăjmaşii săi şi cu mare 15pradă, cu slavă şi cinste mare spre 16dracul, spre moarte şi spre iad au l7zdrobit 8 şi stricând pre prinsu18ră dus-au prins Sa, cum grăiaşte la ca19rtea lu proroc David, psalom 67 şi 20la Efeseo(m) 9,221. Aşa cum aemu 21pre noi creştinii acei vrăjmaşi ai 22noştri nu ne pot nici lega, nici no23ao a strica nemica, ce-au fost dară 24prinsura 38r noastră aceaia? Fostu-au leagea // 'ce-au venit pre noi pururea şi păca2tele sufletului fricos şi cu 3spaimă pentru greşale multe, tre4murul iadului şi a10 morţiei de vecie. 5Den frica acestor toate că ne-au slo6bozit11 şi se-au dus dentru noi Hristos, 7suind la ceriu, şi se-au împlut ce 8zice Hristos (la Matei, 46): „Când tare9le păzeaşte casa sa, în pace sânt ale sa10le; iară deaca va veni mai tarele asuHpra lui şi va birui pre el, armele 12lui toate va lua, în care se nădăjduI3iaşte, şi va prăda casa lui”. Al do 14ilea folos: Hristos cu suitul lui 15la ceriu noao au dobândit ş-au 16miruit ş-au tremes pre Duhul Sfân17t, ş-au împărţit noao darurele; 18cum zice Hristos la Ioan, 53; „Deaca nu 19mă voiu duce, veselitoriul Duhul Sfân20t nu va veni la voi.” Al treile 12 fo21los: suitul lu Hristos în ceriu iaste acea22sta - fu tocmit noao de la Tatăl 23mângâitoriul, cum să ne fie rugătoriul, 24îmblătoriul întru noi şi între // 38v 'Tatăl, împăcătoriul până în vecie; 2cum zice Pavel apostol, kb Evreo(m) 13, 311: „3Având noi preut mare carele au tre4cut ceriul, Iisus Hristos, noi să ţinem a lui în5văţătură şi să meargem cu nădeajde 6la scaunul bună-vreriei, ca să dobân7dim mila şi dulce-voie să aflăm 8la ajutoriul în bună vreame.” Şi iară, 322: 9„N-au întrat întru besearecă făcută de 10mâini, ce tocmaîn ceriu, cum aemu să nse ivească înaintea lu Dumnezeu derep12t noi.” Şi Timotei 14, 282: „Un Dumnezeu 13şi un 5 Tip. 4n-hp^ui'A. 5a „Faptele apostolilor”. 6 Tip. Kii^Thh a h. 7 Tip. Aoycb (cf. mai departe, rândul 10). 8 Tip. 3Apo6iuiAli. 8a Fragmentul şi stricând pre prinsură dus-au prins este neclar. 9 „(Epistola apostolului Pavel către) Efeseni”. 10 Tip. a (în loc de al). 11 Tip. caoShtIi. 12 Tip. Tp eu/te (în loc de treilea). 13 „(Epistola) către Evrei”. 14 Tip. TiiA\oeee; „Epistola apostolului Pavel către Timotei”. 56 îmblătoriu între Dumnezeu 14şi între oameni omul Iisus Hristos, cine se 15deade descumpărăciunei derept toţi.” 16Şi la Ioan, în Poslanie 15, 69: „Feţii miei, 17nu greşireţi; ce să va greşi cineva, 18mângâitoriu avăm la Tatăl Iisus Hristos, dere19ptul, şi acela iaste curăţitoriu de pă20catele noastre”. Aşa la Ioan, 36 şi 35. 21Derept aceaia, fraţii miei, să nu ne ru22găm sfinţilor morţi, ce numai 23celuia cine-1 cheamă Iisus Hristos ş-au suit 24în ceriu şi şade a-dereapta Tatălui // 'şi 39^ pururea roagă derept noi Tatălui, 2cum să ne dea împărăţia ceriului. Amin! 3Ne(d) 7, sty(ch) o(t)ct Ev(g)lîe Io, gla(v) 56 1 4„în vreamea aceaia rădică Iisus ochii lui la 5ceri şi zise: «Părinte, vine ceasul! 6Proslăveaşte Fiiul tău, ca şi Fiiul să te 7proslăvească, că ai dat lui puteare a 8toate trupurile; de toate ce-ai dat lui, 9dă lor viiaţă în veaci. Aceasta iaste viiaţa 10de veaci: de să ştie tine unul adeveriut Dumnezeu şi acela ce-ai tremes, Iisus 12Hristos. Eu te proslăvesc la pământ: lu13crul sfârşii, ce-ai dat mie de să fac; 14şi aemu proslăveaşte-mă tu, Părinte, la 15tine însuţi, cu slava ce am la tine mai 16denainte până lumea n-au fost. A17rătai numele tău oamenilor ce-ai da18t mie den lume; ai tăi era şi 19mie i-ai dat, şi cuvântul tău pă20ziră. Aemu înţeleaseră că toate câte-ai 21dat mie 2 de la tine sânt; că graiure22le ce-ai dat mie dau lor, şi aceşteaprii- // 'miră şi înţeleaseră, adevăr, că de la ti2ne ieşii şi crezură că tu m-ai tremes. 3Eu de 39V aceştea rog; nu de lume rog, 4ce de aceştea ce-ai dat mie, că ai tăi sâ5nt, şi ale meale toate ale tale sân6t şi ale tale - ale meale, şi mă pro7slăvii întru ei. Şi de aemu nu sân8t întru lume, şi aceştea în lume sân9t; şi eu cătră tine vii, Părin10te sfinte: păzeaşte ei în numele tău. "Ce-ai dat mie păzii şi nimea dentr-în'2şii nu peri, numai Fiiul pierdu13ră, ca Scriptura să se izbândească. 14E aemu cătră tine vii3 şi aceasta gră15iesc în lume, ca să aibă bucuria mea 16împlută întru eiş”. Konecb nedele4. 17Tâlcul aceştii evanghelie 18Fraţii miei, mainte văm socoti 19cuvintele ce-au scris evanghelist 20şi a 5 lor înţeles, apoi spune-voiu în21văţăturile. „Proslăveaşte Fiiul tău, ca 22şi Fiiul să te proslăvească”: Fiiul proslă- // 'veaşte 40r atunce când putearea binelui său 2iveaşte. Iată, Tatăl au proslăvit pre 3Fiiul când au înălţat pre el şi-n a-de4reapta6 sa Domnul şi mântuitoriul tuturo5ra a pus pre el şi prentru propove6duitura evangheliei a cunoaşte 7 pre el au 7făcut, când au tremes Duhul Sfânt de 8la Tatăl ucenicilor. Atunce pentru 9propoveadania lor cunoscură aleşii 10cum că Hristos iaste dătătoriu vieţiei de veanc. Şi atunce proslăvit fu Hristos. „Lu12crul sfârşii, ce-ai dat mie de să fac”: 13Hristos era sfârşit slujba obreazaniei 14şi în vreamea sa ascultătorilor săi era ve15stuit. 15 „Epistolă sobornicească”. 1 „Duminica a 7-a, a sfinţilor părinţi (Evanghelia Ioan, cap. 56)”. (= Ioan, XVII, 1-13). 2 Tip. A\îen. 3 Tip. kîh (pentru viiu „vin”). 4 „Sfârşitul (evangheliei) duminicii”. 5 Tip. & (pentru at). 6 Tip. d^tptnTd. 7 Tip. KOHOdL|jt;. 57 Evanghelist zice: „Slava ce avui la 16tine mainte până lumea nu fia.” Aşa 17înţeleage: Hristos era Dumnezeu derept KSşi om, cuvântul Tatălui, pren 19care nărav toate zidite sânt. Aceaia sla20vă, cum pren el să tocmească toate şi să 21se ispăsească, avut-au în toată vreamea, 22fiind Dumnezeu. Ca omul Scut de23n voia Tatălui ceare şi se roagă aemu cum 24şi oameniis lui să dea acea slavă ce-au avut // 40v 'dumnezeiia sa. Evanghelist zice: „Şi cu2vântul tău păziră”. înţeleage aicea ce 3iaste a păzi cuvântul lu Dumnezeu: 4adevăr iaste când luom cu credinţă pre 5el, că adevărează ucenicii: încă nu e6ra sosiţi aşa desfârşit, cum cu 7faptele lor cuvântul lu Dumnezeu să sîmple. Evanghelist zice: „Eu păzit-am ei 9în numele tău”: ceare Hristos cum Tatăl pre a10postoli întru numele lui să-i ţie şi zi1 !ce cum şi el pre ei au păzit în nume12le Tatălui. Evanghelist zice cum „scri13ptura să se izbândească”: era să piiară ci14ne după atâta bine şi după învăţătul5ra vieţiei şi împărţitura minunei Duhu16lui, după mare cinste apostolească pu17tu vinde pre moarte pre învăţătoriul şi Do18mnu-său. Şi era el ştiind 9 bine că e nevi19novat şi sfânt (în Deanie 9a, 2 capete, 20şi la cartea lu proroc David, psalom 98, 21108). Evanghelist zice: „Ce păzeaşte ei de rău”; 22nu grăiaşte de dosade, - că în lume dosade ei 23vor avea, cum zice Hristos aiurea, - ce să-i pă24zească de dracul, 41r cumu ne rugăm şi 10 II *în «Tatăl nostru»: „Izbăveaşte pre noi de 2hicleanul!”. Adoara, den ceaste cuvinte 3putem avea aceaste învăţături: întâi, 4cum Hristos iaste Dumnezeu, unul cu Tată5l, cuputearea şi cu slava şi cum dum16nezeiia, făr început şi fără sfârşit. 7Adoara, mainte de toate iaste-ne a ruga cu8m unul să fim cu Tatăl. Aceaia va 9fi atunce cînd întru un chip viem 10cu duhul şi slava lu Dumnezeu, cu i1 ’nema una vestuim. A treia oara: „Eu 12ded 11 lor cuvântul tău şi lumea urî I3ei”, - vedem aicea, fraţii miei, cum nu14mai pentru evanghelia pre noi ne urăsc şi 15se rădică lumea spre noi când pren ea 16văm cuprinde. A patra oara72: „Nu rog 17să-i iai ei den lume”, - învăţăm de aicea cu18m nu ne iaste noao a ruga cum să ne i19zbăvească den ceastă lume, ce pre noi 20învaţă însă de răul den domnul ceştii 21 lumi, cine pre noi cu dosadele sale 22va să ne întoarcă de la dereptate cum 23să ne ţie. Nu ne iaste a ruga să nu ne ispi24tim, ce să 4r nu ne ducem în ispită şi să ne i-13 II ^băvim de cel rău, ispititoriul, şi 2oareunde aiurea den calea dereptăţiei. 3 A cincea oara: „Aceasta iaste viiaţa de vea4c, să ştie tine unul adeveritul Dumnedzeu şi acela ce-au trenies, Iisus Hristos” (caută ^n Glavizne 14, 15 capete), învaţă-te ce iaste 7viiaţa de veac şi ispăsenie plină aleşislor: iaste cum derept să cunoaştem pre 9unul derept Dumnezeu şi pre ce-au 10tremes, pre Iisus Hristos, că el unul singunr îmblătoriu întru noi şi ispăsitoriu 15 12pre reale. Derept aceaia vru să fie om, !3cum pren cl lumea să viiaze pre cunoscă14tura Tatălui; că cunoscătura 8 Tip. cndA\tim£H. 9 Tip. i(inSnah. 9a „Faptele apostolilor”. 10 Pe marginea inferioară paginii e înscrisa signatura T, indicând sl'ârşitul colii 5. 11 Tip. aeaK (pentru declin „dădui”?). 12 Tip. ropd. 13 Pe marginea inferioară a paginii e înscrisă signatura S, indicând începutul colii 6. 14 Tip. rdKn:-iiie. 15 Tip. HCirnCiirSpio. 58 Tată15lui şi lu Hristos iaste viiaţa de veac, dere16ptate şi veselie, unde derept cunosc 17pre Dumnezeu. încă el iaste a tot bi18nele izvorul şi dereptatea şi când 19ştim bine pren Hristos, cum să plăcem lui. 20Şi ne-au ales den lume pre aceaia cum pren 21 duhul lui să ne facă lui a semăna, de22repţi şi curaţi. Cu aceasta nădeajde 23viiază inimile noastre, cum alai te 24toate lucrurile lumiei de cătră cest // 1 lucru pare-me 42r ca fumul şi ca umbra. 2Şi derept ceastă dragoste a lu Dumne3zeu poţi răbda toate dosadele şi pedep4sele. Şi ceastă nădăjduinţă nu se va 5ruşina şi nu va peri, nici va scădea pâ6năîn veac, căce că iaste Dumnezeu dere7pt şi lucrurile lui desfârşit 8pre ceastă cunoscătură avăm ca o gu9stare ce ne spune cătră cea nesfârşită 10viiaţă de veac, - carea prentru Iisus Hristos dă-nne, Doamne! Amin! 12Nedele 8 1 Ev(g)lîe Io, glava 27 2 13„în zioa de apoi - mare praznic - stă14tu Iisus şi striga s grăind: «Cine va fi 15însetoşat, să vie către mine şi să bea. 16Cine va creade întru mine, cum zice Scri17ptura, râuri den zgăul lor cură-vor 18ape vii.» Aceasta zise de Duhul cine 4 vrea 19săpriimeascăcine credea întru el; nu20era amu Duhul Sfânt, că Iisus nu era pro21slăvit. Mulţi amu den nărod auzi22ră cuvântul, grăind5: «Acesta iaste ade- // 1 verit 42v proroc.» Unii grăiră: «Acesta ia2ste Hristos.» Alţii grăiră: «Au doară den Galii ei 3Hristos va veni? Nu grăiaşte Scriptura că den să4mânţa lu David şi den oraşul Vitleie5mului, unde era David, Hristos va veni?» Sfa6ră fu întru nărod derept el; u7nii dentr-înşii vrea să prinză el, ce 8nimea nu puse mânile spr-insul. Vine9ră slugile cătră mai marii preuţi şi 10fariseii 6; şi ziseră lor aceia: «Pentru 1 ]ce nu l-aţi adus el?» Răspunseră slu12gile: «Nece un om iaste să grăiască 13aşa ca acest om.» Răspunseră amu 14lor fariseii: «Au doară şi voi sânteţi 15prilăstiţi? Doară cine va creade den ju16deci întru el, sau den farisei6? Ce 17nărodul acesta ce nu ştiu leagea blăste18maţi sânt.» Grăi Nicodim cătr-înşii, - 19ce venise noaptea cătră el, unul, ace20sta, dentr-înşii: «Au doară leagea noastră7 21judeca-va omul, de nu va fi auzit 22mai denainte şi să înţelagă ce va face?» 23Răspunseră şi ziseră: «Au şi tu den 24Galilei eşti? Ispiteaşte şi vezi că pro- // !roc den Galilei nu se va scula.» 43r Iarăş 2zise lor Iisus, grăi: «Eu sânt lumină lu3miei; cine va veni după mine n-are a mea4rge întru untunearec, ce avea-vor lu5mina veacilor»”. Konecb 7a. 6Tâlcul aceştii evanghelie 7„în zioa de apoi - mare praznic - stătu 8Iisus, striga şi grăiia «Cine va fi înseto9şat să vies cătră mine şi să bea. Cine 10va creade în mine, cum zice Scriptura, 1 Tip. H6A£At şi, greşit, îT (în loc de îT). 2 „Duminica a 8-a (Evanghelia Ioan, cap. 27” (= Duminica din săptămâna a 8-a, a Cincizecimii; Ioan, VII, 37-53. 3 Tip. CTpHrd (probabil greşit în loc de strigă). 4 Tip. muie (în loc de ce „pe care”). 5 în versiunea modernă: „Deci, mulţi din mulţime auzind cuvintele acestea, ziceau”. 6 Tip. ^dpiiceHH. 7 Tip. HOdTp^.. 7a „Sfârşitul (evangheliei duminicii)”. 8 Tip. cis kh.^e (= să vine „să vină”?). 59 râuuri den zgăul lor cură-vor ape vii.» A12ceasta zise de Duhul cine vrea să priimească 13crezând în el.”. în ceastă evanghelie avăm acea14ste învăţături: Întîi, Iisus Hristos cheamă la si15ne toţi setoşii, iară setoşii sânt îngre'6oiaţii cu păcatele, noi oamenii păcăto17şi, născuţi şi crescuţi, aemu încă isviind în păcate şi în greşale. Ce noao 9 a,9şa grăiaşte Hristos (la Matei, 43): „Veniţi cătră 20mine toţi ce v-aţi ustenit şi însărci21naţi şi eu răposa-vă-voiu.” Vedeţi, fraţii 22miei, că 43v cu nemica altă nici la altul ni- // ’mea nu poate afla ispăsenie sufletului, 2ce numai la Iisus Hristos, ispăsitoriul nostru, 3singur. A doua 10, Hristos cheamă la sine păcătoşi4i şi zice cum cine e setos să meargă 5Ia el şi să bea. Dară cum putem 6bea de la el? Numai cu credinţa dereap7tă putem fi noi partnici în mila 8lu Dumnezeu, când creadem că Tată9! Dumnezeu ne va ierta păcatele noas10tre, nu derept altă nemica, ce nuHmai derept moartea şi învierea lu Iisus Hristos. !2Derept aceaia zice Hristos aicea: „Cine va creade I3în mine, râuri vor cură den maţele lui a14pe vii.” (Depre această învăţătură caută 15în Glavizne.) Că numai pren Iisus Hristos pute6mu-ne ispăsi, numai cu credinţa dereap17tă, când creadem în ei. Cum iaste 18scris la Ioan, 55: „Adevăr, adevăr grăiesc 19voao, cât să aţi ceare de la Părintele în nu20mele mieu, da-va voao.” Şi iară la Ioan, 2122: „Aceasta iaste voia celuia ce m-au tre22mes, ca toţi cine vor vedea Fiiul şi vor 23creade întru el, avea-vor viiaţă în veaci 24şi-i voi învie eu în 44r zilele de apoi.” Şi ia- // ]ră zice: „Nimea nu poate veni cătră mine 2de nu-1 va trage Părintele pre el, cela ce-a3iutremes pre mine.” Şi la Matei, 43: 4„Veniţi toţi cătră mine, şi însărcinaţi, 5şi eu răsposa-voiu voi.” Şi iară la Timo6tei, în cartea dentâi: „Un Dumnezeu, u7n sol lu Dumnezeu şi oamenilor om 8Iisus Hristos: deade-ş 11 sine izbăvire prespre to9ate muncile.” Şi iară la Ioan, 36: „Eu 10sântuşe, şi în mine cine va întră mân11 tui-se-va, şi întra-vor şi ieşi-vor şi păşu12ne afla-vor.” Şi iară la Ioan, 35: „Cine I3nu mearge pre uşe în curtea oilor, ce pre 14prilaz şi pre aiurea, fur iaste şi tâl15hariu.” Şi iară la Ioan, în Poslania 12 dentâiu, 1669. Feţii miei, aceastea scriu voao 17de să nu greşiţi. S-ară cineva greşi, ,8mângâitoriu avăm cătră Iisus Hristos, derep19tul; şi acela iaste curăţitoriu de 20păcatele noastre, şi nu numai de-ale 21noastre, ce şi de toată lumea, cum ia22ste scris la proroc David, psalom 49: 23„Şi cheamă-mă în zioa grijeei tale şi i24zbăvi-44v te-voiu, şi proslăvi-mă-veri”. Şi ia- // *ră la Ioan, 39: „Eu sânt înviere şi vi2aţă; cine va creade întru mine, s-ară şi 3muri, învie-va, şi toţi viii cine cred 4întru mine nu vor muri în veaci.” Şi 5Otby(îe cbtenie n\ „Crezu Avraam lu D6mnezeu şi se meni lui întru derepta7te.” Şi iară la Luca, 5: „C-au năs8cut voao mântuitoriul, ce iaste Hristos, Do9mnul, den cetatea lu David.” Şi iară 10la Ioan, 11: „Cine va crede u în Fiiul, avea-1 Va viiaţa de veaci; iară cine nu va creade în 12Fiiul, nu va vedea viiaţa, ce mânia lu 13Dumnezeu.” Şi iară la Ioan, 16: „A14devăr, adevăr grăiesc voao că cine 15va asculta cuvintele meale şi vor crea16de cela ce m-au tremes, avea-vor viiaţă în 17veaci şi la judecată nu vor veni, 18ce vor treace den moarte în viiaţă.” Şi 19iară la Ioan, în Poslanie, 68: „Şi sâ20ngele lu Iisus Hristos, fiiul lui, curăţi noi de 21toate păcatele.” Şi iară laRimleani, 228 8: „Cugetăm amu cu credinţa 9 Tip. nod. 10 Tip. dAOd. 11 Tip. (în loc de deade-se? sau ciuie în loc de sieşi?). 12 „Epistola sobornicească”. 13 Cartea „Ieşirea (Citire)” din Vechiul Testament. 14 Tip. Kp£A£. 60 a se 23derepta omul, nu den lucrul legiei.” 24Şi iară 88: „Ceia ce se dereptară amu // *cu credinţa, pace avăm cătră Dumne2zeu, Domnul nostru Iisus Hristos.” Şi iară la3Rimleani, 104, că Scriptura grăiaşte: 4„Toţi cine vor creade întru el nu se vor ru5şina.” Şi la Ioan, 56: „Aceasta iaste vi6aţa de veaci, de să ştie tine unul ade7verit Dumnezeu şi acela ce-au tremes, 8Iisus Hristos.” Şi iară la Galateani15,203: „Ce 9de unde noi ştim că omul dentru 10leage nu e derept, ce den credinţa lu nIisus Hristos? Şi noi creadem în Iisus Hristos, ca să 12ne dereptăm pre credinţa lu Iisus Hristos, 13nu de lucrul legiei. Derept aceaia, 14pentru lucrul legiei - nici un trup15derept.” Şi iară kb Galath 16, 104: „Nu 16leapăd bunătatea lu Dumnezeu; e 17să amu a legiei dereptatea, amu Hristos în 18har au murit.” Şi iară Ia, Galath17,19205: „Pentru aceaia Scriptura întru în20tâi se-au văzut, că Dumnezeu den 21credinţe dereptează 18 păgânii.” Şi iară la 22Galateani19. 206: „Hristos20 ne-au scumpărat den 23blăstemul legiei, fii pentru noi (scri24să amu iaste: «Blăstemat să fie tot // *ce pre lemn spânzură»).” Şi iară: „Câ2ţi de lucrul legiei sânt, suptblăste3m sânt”. A treia oara: ce sânt râurele 4carele vor cură den zgăul crezuţilor? - 5Iaste credinţa dereaptă şi darurele 6Duhului Sfânt şi mila lu Dumnezeu, iertăciunea păcatelor. Că cine va cuno8aşte pre Iisus Hristos şi va creade în el, nu poa9te tăcea, ce va spune tuturora, ca şi al10ţii să cunoască dereptatea lui Hristos. Anşa şi apostolii, deaca luară Duhul Sfâ12nt, curseră râuri den ei, că ieşiră 13în toată lumea şi propoveduiră evanghelia 14tutindinilea. Caută şi ceteaşte în De15anie 21, 4, ce făcu sfânt Pătru, şi în 166 şi în 9, - şi alţi apostoli. A pa17tra oara: vedem aicea ce grăiesc jidovii 18de Iisus Hristos. Mulţi zic că adevărit ia19ste proroc, alţii zic că e Hristos; u20nii zic: „Au den Galilei22 va veni Hristos?” Ve21zi că în multe chipure grăiesc depre Hristos. 22Aşa şi aemu, fraţii miei, în multe 23chipure grăiesc depre învăţătura dereaptă 24şi leagea ce-au tocmit creştinilor Domn // ^isus Hristos, carea noi curat povestuim 2voao. Unii, cărei sânt de la Dumnezeu, 3ascultă şi zic că grăim derept; ia4ră alţii, pre cărei Dumnezeu încă n-au lu5minat, ei zic că sântem prilăstitori, 6opăcitori şi proroci mincinoşi, de7repce grăim cuvintele lu Iisus Hristos. A ci8ncea oara: „Nimea nu puse mânile pre e9l.” De aicea învăţăm cum în ce chip nu 10puse pre Hristos nimea mâna, derepee că 1 !nu era venit ceasul lui. Aşa şi noi, 12să nu ne teamem când îmblăm cu derep13tate în slujba noastră, că nimea nu 14poate strica noao nemica fără şti15rea şi fără voia lu Dumnezeu. A şasea 16oara, nu e sfeat în aleanul lu Dumneze17u, nici întru aleanul crezuţilor: amu 18cu sfeatul lor fariseii nu putură fa19ce nemica. A şaptea oara: măreţii ce20ştii lumi urăşte Dumnezeu; aşa zic 21aicea fariseii: „Cine den mai-mari au 22crezutîn Iisus Hristos, sau den farisei?” Dere23pt aceaia, nu vă mirareţi, fraţii miei, 24şi aemu deaca patriarhul şi vlădicii, // 1 egumenii, călugării, popii nu spun 2cuvântul lu Dumnezeu derept mă3ria ceştii lumi, ce mai tare ţin tocmea4lele oamenilor decât a lu Hristos. Ce noi 5propoveduim că în toată vreamea ei au fo6st aleaneşi şi vrăjmaşi dereptăţiei23, 7ca şi în zilele prorocilor şi 15 Tip. rdAdutHH (= Epistola apostolului Pavel către Galateni). 16 Corect: kb Galatenomb; „(Epistola apostolului Pavel) către Galateni”. 17 Vezi nota precedentă. 18 Tip. Aeptrrrts;?.. 19 Tip. rdrtdutim (vezi, mai sus, nota 15). 20 Tip. 21 „Faptele apostolilor”. 22 Galileea. 23 Tip. At când îm8bla Iisus Hristos pre ceastă lume, cum iaste 9scris în evanghelia de astăzi. Aemu încă ve'°deţi că popii, derept venitul lor, ce 1'lucru fac pre noi. A opta oara: „AI2cest nărod 24 ce nu ştiu leagea blăstemaţi *3sânt”. De aicea, fraţii miei, învăţaţi25 cu14m pururea să veniţi la poveaste derept 15învăţătura. Că până aemu socotiţi ce-a16ţi învăţat: mai nemică, că nu ştiţi ne17mica, derepce că n-aţi înţeles, căpo18pii au boscorodit în besearecă. Aşazi19ce Sfânta Scriptură că sânteţi blăste20maţi şi procleţi unde leagea lu Du2,mnezeu nu ştiţi. învăţaţi, derept 22aceaia, fraţii miei! A noua26 oara: ni23mea să nu judece alţii, pre nimea, pâ24nă nu va căuta bine 47r vi- // 'no va tu e au ba. Voi încă căutaţi învăţă2tura noastră bine e au ba, ce e den Scrip3tură Sfântă. Cum iaste scris la Ioan,417: „Căutaţi şi ispitiţi Scriptura!” Şi % Matei, 22: „Zise Domnul: «Luaţia aminte 6de proroci mincinoşi ce vor veni cătră 7voi în veşminte de oaie: denlăuntru sâ8nt lupi răpitori; de rodul lor cunoaşte-9veţi ei.»” Şi al Ioan, în Poslanie 27. 73: „Prea 10iubiţii, nu toate duhurele săcreadeţi, 1 'ce ispitiţi duhurele: oare de la Dum12nezeu sânt? Că mulţi mincinoşi pro13roci ieşiră în lume.” Şi la Timotei 2S, 14287: „Acelora învaţă şi roagă aceaia învă15ţătură şi îndemnătură să neştine ai l6mintrea învaţă şi nu rămâne lângă cu17vântul Domnului nostru lu Iisus Hristos şi lâisngă aceaia învăţătură. De aceaia dumneze19ie d el ungă -te de aceaia.” Şi iară la Solu20neani 29, 273: „Noi îndemnăm voi, fraţi 21dragi, îndemnaţi ceia necrezuţii, 22mângâiaţi ceia30 micii, purtaţi slabii, 23fiţi cu lungă răbdare 47' cătră toţi. 24Păziţi~vă să nu cumva daţi rău derep- // 't rău, ce pururea să goniţi binele unu2l cătră alalt şi cătră toţi; şi în 3toată vreamea veaseli, nu încetaţi mgâ4ndu-vă.” Nu ziceţi ce zic unii: „Au 5nu ştiţi ce-am pomenit? Aceaia nu văm 6lăsa până la moarte. în ce-au vis noao 7părinţii31 noştri şi moşii-ne şi strămo8şii, noi nu văm lăsa.” Ce aimintrea gră9iaşte Scriptura. Sfânt proroc David zi10ce întru sfânta carte care-au scris cu 1'Duhul Sfânt, psalom 77: „Să se scoale şi 12să spuie 32 ea feţilor săi să puie spre Du13mnezeu nădăjduirea sa şi să nu uite 14lucrul lu Dumnezeu şi porâncitele 15lui să socotească, să nu fie ca părinţii 16lor.” Şi iară proroc Zaharia grăiaşte: 17Nu fiţi ca părinţii voştri!” Dară ce tre18buiaşte să facem ca să nu ne prilăstea19scă nimea pre noi? Iaste să meargem a20colo unde spun noao afânta evanghe21lie, sfânt cuvântul lu Du22mnezeu. Aşa Domnul Dumnezeu 23că ne va lumina cum după ceastă 24lume 48r noi văm întră în <îm>părăţia 33 lu // 'Dumnezeu, - carea dă noao, Doamne! Amin! 2Ne(d) 1 Vbseclit sty(ch) Ev(g)lîe M(th), gla(v) 38 1 3„Zise Domnul ucenicilor lui: 4«Toţi amu ce mă mărturisesc 5naintea oamenilor mărturi6si-voiu el şi eu înaintea Ta7tălui mieu ce e în ceriure. Iară 8cine se va lepăda de mine nain9tea oamenilor, lepăda-mă-voiu 10de el şi eu naintea Tatălui 24 Tip. niponii. 25 Tip. .t-Kdu^. 26 Tip. diiwd. 27 „Epistolă sobornicească” 28 „(Epistola apostolului Pavel către) Timotei”. 29 „ (Epistola apostolului Pavel către) Tesaloniceni.” 30 Tip. ntift. 31 Tip. npuHUÎH. 32 Tip. critice. 33 Tip. ^rap^uwA. 1 „Duminica întâi a tuturor sfinţilor (Evanghelia Matei, cap. 38)” (= Duminica din prima săptămână după Cincizecime;’ Matei, X, 32-33, 37 şi XIX, 27-30). 62 mieu ce e în cenriure. Cine iubeaşte tatăl sau muma mai vâr12tos de mine, nu e mie destoinic 2\ cine 13iubeaşte fecioail sau fata mai vârtos de 14mine, nu e mie destoinic.» Atunce 15răspunse Pătru, zise lui: «Adecă noi 16lăsat-am tot şi pre urma ta meargem; 17ce va amu fi noao?» Iisus zise lor: «Adevăr 18grăiesc voao că voi, -mergători3 pre urmă-19mi într-altă fire, când va şădea Fiiul O20menesc spre scaunul slaveei lui, şădea-21veţi şi voi spre doaosprăzeace scaune, 22şădea-veţi a judeca doaosprăzeace rude // 'ale izraililor. Şi toţi cei ce vor lă2sa casele-ş 4 sau 48' fraţii, sau su3rorile, sau tatăl, sau muma, sau 4muiarea, sau feciorii, sau satele dere5pt numele mieu, cu o sută de ori va 6priimi şi viiaţa de veac dobândi-va. 7Mulţi vor fi întâii, şi apoii-întâii».” 8Acesta iaste tâlcul aceştii evanghelie 9„Zise Domnul ucenicilor săi: 10«Toţi amu ce mă mărturisesc "înaintea oamenilor mărtu12risi-voiu el şi eu înaintea Ta13tălui mieu ce e în ceriure».” Fra14ţii miei, în ceastă evanghelie avăm 15aceaste învăţături: întâia o16ara — ce plată vor avea oamenii cărei vor I7mărturisi derept pre Iisus Hristos şi vor a18devăra înaintea oamenilor depre Hristos şi 19depre cinstea lui ? şi iară cine se va le20păda de Hristos şi va tăgădui înaintea oame21nilor sau derept cinstea, sau dere22pt venitul, sau derept5 frica pagubei6 II Jsau a morţiei, 49r ce plată va avea? Plata 2celora cărei mărturisesc depre Hristos a3ceasta iaste, cum zice el: pre aceia va 4cunoaşte şi el, pre feciori prea iubiţi şi 5pre crezuţii săi înaintea Tatălui Du6mnezeu şi înaintea a toată lumea 7şi-i va cinsti cu împărăţia lui. Iară plasta acelora cărei se vor lepăda de el 9şi cărora va fi ruşine a-1 adevăra ş-a-10l mărturisi în ceastă lume, nici Iisus Hristos nnu va cunoaşte pre ei, nici-i va cinsti, 12ce vor fi ruşinaţi şi păgubiţi întru 13moartea de veac. întrebare: cine măr14turiseaşte derept depre Hristos? - Răspuns: 15acela mărturiseaşte derept, cine adevă16rează, întâia oara, cum Iisus Hristos iaste fi17iul lu Dumnezeu, care lucru nici tu18rcii, nici jidovii nu mărturisesc. Cul9m iaste scris la Matei, 6: „Şi iată gla20s den ceriu grăi: «Acesta iaste fiiul 21mieu iubit, derept el bine-vraiu.»”; şi 22iară la Matei, 70: „Şi iată glas den mu23or grăi: «Acesta iaste fiiul mieu prea iu24bitul, derept el bine-vrui; acela7 // 'ascultaţi»s; şi la Marco, 2: ,,Pocăiţi-vă 2şi 49v creadeţi întru evanghelie”; şi iară 38:3„Acesta iaste fiiul meu iubitul, aces4ta ascultaţi.” Adoara, cum Iisus Hristos el 5singur însuş mângâitoriul nostru, 6rugă-toriul9 înaintea Tatălui sfânt şi 7împăcătoriul între oameni şi între 8Dumnezeu, cum iaste scris la Ioan, în 9Poslanie, 69 şi iară la Timotei, 10282. Cum Iisus Hristos el singur să fie "rugătoriul derept noi la Tatăl, 12aceia 10 nu cred cărei se roagă sfinţilor 13morţi, lu sfânt Pătru şi lu sfânt 14Pavel, sau sfântului Nicolae sau Sfin15tei Măriei; că numai unul Iisus -Hristos iaI6ste îmblătoriul derept noi şi ru17gătoriul, nimea altul, nici în ceri, I8nici pre pământ; că sfinţii11 morţi 19nu aud rugăciunea noastră. Cau20tă în Glavizne. A treia oara, cu21m Iisus Hristos iastre 12 ispăsitoriul nostru (la 22Luca, 5 şi la Ioan, 11) — aceasta 23nu cred cărei zic cum că poate o24mul afla ispăsenie sufletului 2 Tip. AECTOOlHiHKli. 3 Tip. A\£pr^TOTH. 4 Tip. KdceAELUh („casele lor”). 5 Tip. Aeprm. 6 Pe marginea inferioară a paginii e înscrisă signatura g", indicând sfârşitul colii 6. 7 Pe marginea inferioară a paginii e înscrisă signatura indicând începutul colii 7. 8 Tip. ckSatduh. 9 Tip. por^Topio. 10 Tip. dntrf\. 11 Tip. c$huh. 12 Tip. aCtc. 63 ?nr şi 'iertăciune păcatelor pren faptele 2lor sau cu călugăria, sau cu 3postul sau cu alte lucrure va4 re ce-au tocmit sau au scornit oa-menii, şi accştea toţi nu mărturisesc ''derept pre Hristos. A patra oara. cum iisus Hristos iaste cale la împărăţia ceriului s(cum iaste scris la Ioan. 47) - acea9sta nu mărturisesc cărei zic că Sta'°nta Maria iaste cale şi pentru ea po"t veni la împărăţia ceriului, sau pe'2ntru alt lucru. A cincea oara, cu1?m Iisus Hristos iaste învăţătoriul nostru e'4l singur (la Matei, 93) - aceasta nu mă'-rturisesc cărei mai cred pravilelor 16şi ce-au scris oteţii h după apostoli. ]IA şasea oara, cum Iisus Hristos iaste învieKSre şi viiaţa 14 (la Ioan, 39) -cărei mă'9rturisesc aşa înaintea oamenilor şi 20adevărează, pre aceia va cinsti şi Iisus 21Hristos înaintea Tatălui Dumnezeu. învă22ţăm de aicea, unde grăiaşte Iisus Hristos cu23m n-au venit să arunce 5i)' pace pre pămân24t, ce spată; cum pacea lu Hristos Iisus nu iaste // 'de ceastă lume, nici au venit cum ca2rei cred în el şi mărturisesc dere3pt pre el să aibă pace în ceastă lume 4şi cinste multă şi odihnă şi duPceaţă sau plată multă trupului, -6ce, cum zice, spată şi răzmiriţe multe, 7dosadă şi ucidere de oameni necredincioşi. Pace vor avea, sufletească, cu Ta9tăl Dumnezeu, că pre creştini au îm10păcat Iisus Hristos cu tatăl, cum pre noi "nu se mânie de aemu înainte, ce pren'2tru moartea lu Iisus Hristos sânt ştearse păcate'3le noastre. Nu ne teamem nici de dra14cul, nici de moartea de veac. Aceasta '-‘’pace cum să aamce şi să tocmească 16au venit Hristos, cum iaste scris la Ioan, 1748: „Pacea mea las voao, pacea mea da'su voao; nu cum dă 15 ceastă lume eu 19dau voao. în Dumnezeu că văm avea pa20ce, ce în ceastă lume răzmiriţe şi 2Imultă dosadă, - cum însuş Iisus Hristos 22şi prorocii şi apostolii şi mâce23nicii16 n-au avut mai nici o pace în cea24stă lume. Iani caută şi 5r bine soco- // 'teaşte în ceastă vreame pre oameni de besea2recă şi să ştii: deaca vor îmbla întru ur3ma lu Hristos, adevăr, multe răzmiriţe vor a4vea pentru numele lu Iisus Hristos şi pentru 5evanghelie; adeăvăr, ceastă lume nu va cin6sti pre ei. Caută pre patriarşi şi 7pre vlădici şi pre mitropoliţi şi pre 8episcopi şi pre călugări şi pre popi, 9cum ei sânt şi domni; şi sfeatnici17 domnil0lor, căce că tac şi nu mărturisesc de"rept pre Hristos, ce grăiesc după voia o12amenilor, să fie în cinste înaintea18 lor. Ce !3carei propoveduim derept, pacea noa14stră iaste în ceastă lume. cum iaste l5scris Ia Matei, 10: „Ferecaţi goniţii pe16ntru dereptatea, că acelora iaste împără'7ţia ceriului. Ferecaţi 19 sânteţi când îmlsputa-vor voao şi goni-vor pre voi şi 19zice-vor toate reale cuvinte pre voi, - 20mânt pentru mine. Bucuraţi-vă şi 21vă veseliţi, că plată voastră multă e 22în ceriure.” Şi în 39: „Şi cine nu ia cru23cea lui şi după mine să meargă, nu e 24mie dcstoinic.” Şi iară la Matei, 36: // 51' '„Iată eu tremeţ voi ca oile în mijloc de 2lupi. Fiţi amu mândri ca şerjoii 3şi întregi ca poaimbii. Feriţi-vă dc o4ameni, că vor da pre voi în sfeat şi în 5săboară şi vor bate pre voi'’. Şi iară la 6Matei, 37: „Nu vă teamereţi dc ceia ce u7cig trupul, -sufletul nu-1 pot u8cide; teameţi-vă mai vârtos de cela ce po9ate sufletul şi tmpul piiardc întru 1()adânc.'’ Şi la Ioan. 52: „E să lumea voi11 va urî, ştiţi că mine mainte 13 Tip. (juiîii. 14 Tip. .*KÎepe ijjii t:îmjd (probabil în Ioc dc înviere .şi viicifă sau dc învierea şi vHa/a). 15 Tip. .ik . 1 fi Tip. A\;,vieiiiriin (= mucenicii?). 17 Tip. C([»t:Ţintim. 18 Tip. .f UtitiTt. 19 Tip. ;j->£i;dun. 64 de voi au 12urât”; şi în 53: „Că vine ceasul ca 13toţi cine v-au ucis pare-le-se 20 slujbă 21 a14duc lu Dumnezeu”; şi în 54: „Adevăr, ade15văr grăiesc voao că plânge-veţi şi su16spina-veţi voi şi lumea bucura-se-va, e voi 17în grije fî-veţi; ce grija voastră întru 22 bul8curie fi-va.” Ş i la Matei, 3 8: „Toţi a19mu ce mă mărturisesc înaintea oameni20îor mărturisi-voiu el şi eu înaintea 21Tatălui mieu ce a în ceriure; iară cine se 22va lepăda de mine înaintea oamenilor, 23lepăda-mă-voiu de el şi eu înaintea Tată24lui mieu ce e în ceriure.” Şi la Luca, 110: // ^Derepce întru lemn 23 52r vearde aceasta fac, 2întru uscate ce va fi?” Şi laTimo3tei, 293: „Fătul mieu Timotei, cuvân4t cu credinţă, s-am muri cu el, cu 5el iară văm învia. Să noi răbdăm cu e6l, cu el văm şi împăraţi. Să 7ne văm24 lepăda de el, lepăda-se-va şi el 8de noi.” Şi la Deanie 24a, 35: „Că cu mu9ltă scârbă şi dosadă cade-ne-se noao l0a întră în <îm>părăţia lu Dumnezeu.” Şi ianră la Timotei, 296: „Toţi cărei vor 12vrea a viia creştineaşte în Iisus Hristos, dosădiţi vor 13fi.” Şi iară la Timotei, 292: „Fătu14l mieu Timotei, tu rabdă ca bun vitea15z lu Iisus Hristos; nimea ce voinic nu se va me16steca în negoţul vieţiei, ce caută cum 17mai-marelui să placă. Să va muncă ci18nevapriimeaşte, nu va fi cununat nu19mai dupăleage să se lupteşisăînvân20gă.”25 Şi iară la Timotei, 298: „Bună oa21ste oştit-am şi cursura am curs, 22credinţa am26 ferit. Derept aceaia iaste 23mie tocmită cununa dereptăţiei27, carea va 24da mie Domnul în aceaia zi, - cine iaste ju- // Meţ derept; nu numai mie, ce şi 2tuturora 52' cărei iubesc sfinţitura sau 3venitul lui”. Caută depre pacea noastră unde zice: „Venit-am să împarţ şi să 5sfădesc omul cu tatăl său, fata 6cu mumă-sa şi nevasta spre soacra ei”; 7aceaia caută la Luca, 69 şi la Miheia 28 8proroc, 7. Aceaia va să zică Hristos, cum că 9se,vor despărţi şi se vor sfădi oamenii pe10ntru evanghelia, pentru cuvântul luDumnnezeu, că unii vor ţinea leagea tocmită 12de la Hristos, care-au învăţat apostolii în toa13tă lumea, iară unii vor ţinea leage29 toc14mită de la oameni după vremile lu 15Hristos şi ale apostolilor. Aceaia e sfada, 16cum să facă Hristos derept aceaia au venit30. 17Ferecaţi cărei ascultă cuvântul lu Du18mnezeu şi-l fac, cum iaste scris la 19Luca, 58. Derept aceaia, nu te sfădi, cre20ştine, pentru tocmealele şi pravilele to21cmite de oameni, cu carele nu putem 22cinsti pre Dumnezeu, ce sânt lucru 23deşert şi de nemica; cum iaste scris la 24Matei, 60: „întru nemică mă cinstiră.” în- // Vată învăţătură31, învăţăturile omeneşti; 2ce derept cuvântul şi derept 32 53r leagea lu 3Hristos fii gata şi a muri, şi veri avea viia4ţa de veac. Amin! 5Ne(d) 2, po vbse(ch) sty(ch) Ev(g)lîe M(th), gla(v) 9 1 6„în vreamea aceaia îmbla Iisus pre marea Gali7leiului, văzu doi fraţi: Simon, 8ce se chema Pătru, şi Andrei, fratele 9lui, aruncând mreaja în mare (era 10amu 20 Tip. ndpwece (pentru pare-li-se). 21 Tip. CAO^r^. 22 Tip. îfciiTpS. 23 Tip. aI'amiK. 24 Tip. HesEMK. 24a faptele apostolilor”. 25 Tip. 26 Tip. KpeAHHUdA\k. 27 Tip. A£pnrhuî£H. 28 Tip. 29 Tip. rttue (pentru leagea). 30 Aceaia ... au venit', sensul frazei este neclar. 31 Tip. acKtiU^Tbp^. 32 Tip. AepnTk. 1 „Duminica a doua, după (aceea) a tuturor sfinţilor (Evanghelia Matei, cap. 9)” (= Duminica din săptămâna a 2-a după Cincizecime, a tuturor sfinţilor; Matei, IV, 18-23). 65 păscari). Şi zise lor: «Păsaţi după "mine şi face-voiu pre voi vânători de o12ameni.» Ei amu lăsară mreaja, după 13el mearseră. Şi trecu de aciia, vă14zu alţi doi fraţi: Iacov a2 lu 15Zevedeiu şi Ioan, fratele lui, în 16corabie cu Zevedeiu, tatăl lor, le17gând mreaja lor, şi chemă ei. Ei amu lălssară corabia şi tatăl lor, după el 19mearseră. Şi îmbla toată Galileea3, învă20ţa în gloatele lor şi propoveduiia evanghelia 21împărăţiei şi vindeca toate neputin22ţele şi toate boalele întru oameni.” // 53v 1 Tâlcul aceştii evanghelie 2Fraţii miei, den ceastă evanghelie avăm a3ceaste învăţături: întâia oara, ce 4feali de oameni au chemat Iisus Hristos să 5meargă după el? - Chemat-ua neşte păscari, 6oameni proşti şi săraci, cu cărei au 7arătat putearea dumnezeiască şi mai 8tare, că se-au mirat toată lumea pent9ru lucrul ce-au făcut ş-au isprăvit 10pentru aceşti apostoli Hristos. Cum iaste1 ^cris la Deanîe '.11: „Deaca fariseii şi 12pojDii văzură hrăboria grăitului lu Pă13tru şi a lu5 Ioan, mirară-se, unde era ei 14proşti şi necărtulari.” Caută cum gră15iaşte sfânt Pavel, la, Korinihomb6, 124: 16„Cum ce era nebunia, ales-au Dumnezeu I7ca să ne buneaze mândria ceştii lumi.” 18Derept aceaia, învaţă de aicea şi tu, !9creştine, cum leage şi dereptate 20acmu încă nu aştepta de la oameni 21mari, cum sânt patriarşii şi pa22pii, 54r mitropoliţii, arhiepiscopii; că în 23toată vreamea ei au fost // •mai7 aleaneşi şi mai vrăjmaşi 2dereptăţiei, cărei au şezut la scaun, 3cum în vreamea prorocilor şi în vreamea câ4nd îmbla Iisus Hristos în lume fariseii şi 5episcopii mai mari era popilor, e6ra vrăjmaşi dereptăţiei 8. Aemu încă, dea7ca vor grăi în aleanul cuvintelor apostolilor, să-i ţinem cu 8a anatema. Cu9m au scris Pavel apostol, la? Galatb \ 10199: „Nu căuta nici pre veşminte, nici npre obraz, nici locul, nici barba ma12re, căruntă cuiva, ce caută ce grăiaşte. 13Să iaste den cuvântul10 lu Dumnezeu, ia-114sus, d-au 11 e tânăr, au e bătrân, nu,5mai să grăiască cuvântul lu Iisus Hristos fă16ră adausul tocmealelor omeneşti, - fere17cat veri fi.” Adoara, iaste să înţelea18gem la ce lucru au chemat pre aceşti u19cenici deregători să fie. Aşa zice: „Ve20niţi după mine, face-voiu pre voi vânăto21ri de oameni.” Pre slujbă mare au che22mat pre ei şi pre muncă, cum să se trudea23scă întru cuvântul lu Dumnezeu învăţă24tura propoveadaniei şi poveastea împără-54v ţi ei // 1ceriului. Nu zice «vânători de aur sau 2de argint sau de vreo domnie», ce «de 3oameni», că mreaja iaste cuvântul lu 4Dumnezeu, păscarii sânt popii ca5rei derept propoveduiesc, căpiind pre 6oameni cu cuvîntul lu Dumnezeu 7şi «descuiem 12 lor împărăţia ceriului», cusm iaste scris la Matei, 55. învaţă-te 9aicea cum cărei sânt popi derepţi şi 10episcopi, aceia propoveduiască, că 13 aşa nporânci şi lăsă Iisus Hristos apostolilor, cu,2m iaste scris la Matei, 116 şi la Marco, 1371. A treia oara: când au chemat Hristos 14pre apostoli? - Chematu-i-au epid începu 15el a propovedui începutul po veaste16ei a lui, cum să se înveaţe bine main 17te cuvântul lui, apoi să meargă în luisme. Unde învăţăm şi noi cum main19te să ne învăţăm bine carte şi cuvântu20l lu. Dumnezeu, apoi să ne popim. 21 Că un lucru 2 Tip. ă,\o\f. 3 Tip. 4 „Faptele apostolilor”. 5 Tip. (pentru al lu). 6 Corcct: kb Konnihenotnb'. „(Epistola) către Corinteni”. 7 înaintea lui mai c repetat fast din ultimul rând al paginii precedente. 8 Tip. /ţepainuineii. Sa Tip. greşit ka. 9 Corect: leb Galatenonib; „(Epistola) către Galateni . 10 Tip. KoyK^iioţ-. 11 Tip. Adtte („tie că e”). 12 Tip. dPCK&A\h (probabil greşit în loc de descai). 13 Tip. Kd. 66 rău şi păcat mare fac 22aceia cărei popesc pre neşte coconi 23sau alţi cărei nu înţeleg cartea şi cu24vântul lu Dumnezeu, cărei nu // 'sânt14 destoinici. Iani caută ce zice 55 sfa2nt Pavel apostol depre popi, la Ti3motei, 297 şi aiurea. A patra oara 15\ 4ce făcură apostolii deaca auziră che5mătura lu Hristos? -Aşa zice evanghelist: lă6sară acii16 mrejile lor şi corabia şi 7pre tatăl lor şi mearseră după el. 8 Aşa iaste lucrul credinţeei: nu so9coteaşte lucrul ceştii lumi, ce pur10ceade pre porânca şi pre zisul lu Du^mnezeu. Aşa aceşti apostoli, deaca 12chemă Iisus pre ei, aşa şi purceaseră. 13Nu ziseră: „Mearge-văm mainte acasă, de 14să lăsăm casele cu seamă bună”, cu5m zice lu Iisus cel om (la Luca, 49): 16,,Doamne, lasă mine mainte să mă duc 17să îngrop pre tată-mieu”, - ce aciiş 17 toa18te lăsară înapoi. Nici ziseră: „Până 19 unde veri să mergem cu tine?”, sau: 20„Ce veri da noao? ce văm bea sau ce văm 21mânca? cu ce ne văm îmbrăca?” Aşa şi 22noi, deaca înţeleagem ce e bine, a23şa să purceadem pre acea cale şi pre 24rândul lu Dumnezeu. El // •grijaşte de noi; caută în Giavizne, 18: 2„Dumnezeu hrăneaşte bine pre ceia cărei 55 3îmblă cu dereptate în rândul şi în 4slujba lor.” Derepce lăsară toate şi 5mearseră după Hristos? - Derepce zise lor 6Hristos, că să n-au vrut Hristos chema pre ei, 7ei au vait rămânea întru aceaia ce-au fosst, c-au vrut vâna. Invaţă-te ai9cea, până nu te vor chema la un lucni, 10au pre popie, sau pre alt lucru, fii nîn pace, păzeaşte-ţi casa şi fămeaia. A12şa apostolii încă n-au vrut părăsi ca13sa şi fămeaia de mintea lor, ce pentru I4chemătura lu Hristos. Nu fac, derept a15ceaia, bine ca apostolii cărei lasă mu16ierile şi feciorii şi merg de se călu17găresc IS, că frâng jurământul denistâiu. Invaţă-te şi aceaia: n-au lăsat 19apostolii muierile şi feciorii şi ca20sa să nu fie iară turnaţi la fămeaie 21şi la case. Caută cum iaste scris la Matei, 2226: „Vine Iisus în casa lu Pătru, văzu 23soacra lui zăcând.” Pătru are şi 24după acea-19 II ’sta 56 casă 20, dară au lăsat până la o 2vreame, şi când au trebuit lui ş-au 3 putut, iară se-au turnat la casă. 4Aşa caută şi la Matei, 30, cum au avu5t şi el casă, cum iaste scris: Hristos 6cheamă pre el de la vamă, şi zice evanghelist cum au lăsat toate ş-au smers după chemătura lu Iisus; iară du9pă aceaia găti şi făcu un uspăţ mare 10în casa sa lu Iisus, unde se adunară vame1 *şii şi păcătoşii. Caută Pavel ce 12zice, kb Korinthonib 21, 141: cum 13Chifa, ce iaste Pătru, şi fraţii Domnu14lui şi alalţi apostoli au purta1;>t cu ei muierile. Caută şi la Deal6nîe 22, 44. Noi încă, fraţii miei, 17să trebuire a părăsi fămeaia până la o 18 vreame, să facem mai vârtos pentru 19lucrul şi pentai slujba lu Dumne20zeu. Şi iară, deaca văm putea să ne tumă21m iară la fămeaie, cu ei depreună să cea22rem împărăţia lu Dumnezeu. Amin! 23Nedele 3 Ev(g)lîe M(th), gla(v) 18 1 !„Zise Domnul: «Lumina tainului iaste ochiul. Să amu 3fure ochiul tău 56 prost, tot 4trupul tău luminat va 7fi; 5să ochiul tău hitlean fure, 6tot trupul întunecat 14 Tip. htk. 15 Tip. wpd. 16 Tip. diîn. 17 Tip. dMÎmuk (poate greşit în loc de dMÎMLUK = aciiaţ). 18 Tip. K-KAiir^pecKS.. 19 Fragmentul după acea- este tipărit în colţul din dreapta al paginii. 20 Ţip. KdCd (poate greşit în loc de casa sal). 21 Corect: kb Korinthenomb; „(Epistola) către Corinteni.” 22 „Faptele apostolilor”. 1 „Duminica a 3-a (Evanghelia Matei, cap. 18)” (= Duminica din săptămâna a 3-a după Cincizecime; Matei, VI, 22-23). 67 va 7fi. Să amu lumina ce e în8tru tine întunecată iaste, aciia untu9nearecul cu câtu e! Nimea nu poate a d[oi] 10domni sluji: sau amu unul va iubi niară altul va urî, şi la amu unul va 12ţinea iară altul a nu-1 socoti va încea13pe; nu puteţi lu Dumnezeu sluji 14şi lu Mamon. Derept aceaia grăiesc 15voao: nu vă grijireţi sufletului vo16stru, ce veţi mânca sau ce veţi bea, ne17ce trupului vostru, în ce vă veţi îmbrăca; 18au nu nece sufletul mai bunu e de 19hrană şi trupul de veşminte? Căuta20ţi spre paserile ceriului, că nu seamă21nă, nece seaceră, nece adună la jitni22ţe, şi Tatăl vostru den ceri hrănea23şte 57r iale. Nu seţi voi mai buni de iale? 24Cine de voi, grijind, şi poate adauge 2 II 'în vârsta trupului lui un cot? Şi 2de veşminte ce vă câştigaţi? Socotiţi 3crinul câmpului cum creaşte, neuste4nindu-se, nece toarce. Grăiesc voao că 5nece Solomon, întru toată slava lui, 6 îmbrăcat ca unul de acealea 3. E să fâ7nul cîmpului, astăzi fiind e demânea8ţăîn cuptori aruncă, Dumnezeu aşa-9l îmbracă, - cu cât mai vârtos voao, l0puţină-credinţă 41 Nu vă câştigareţi a1 'mu grăind: «Ce vrem mânca sau ce vrem 12bea sau în ce ne văm îmbrăca?» Toate amu 13acealea limbile cer; ştie Tatăl vostru de14n ceriu că trebuiaşte-vă acealea. Ceareţi mai 15nte împărăţia lu Dumnezeu şi derepta16tea lui, şi acealea toate se vor adauge 17voao»”. Konecb nedele 5. 18Acesta iaste tâlcul aceştii evanghelie 19Fraţii miei, mainte aceştii evanghelii e20ra Domnul dojenit cum să adună21m şi să strângem comoara noastră în 22ceriu, cum să nu avăm inemă lipită la 6 II 57v Comoara peritoare aicea pre pământ. A2şa aemu învaţă-ne Hristos zicând: „Căutaţi 3cum mintea voastră să nu lăsaţi, nici să4băgaţi pre lucrure trecătoare şi de ce5stui pământ.” Că mintea voastră în to6ate lucrurele iaste cum iaste ochiul tra7pului lumină; şi cum ochiul deaca-1 ve8ri strica şi veri orbi, tot trupul tă9u va pipăi în untunearec. Aşijderea şi 10mintea ta deaca veri da pre strângerea co11moarăi, lumina vieţiei nu veri putea ’2câştiga şi veri îmbla întru untunea13recul morţiei. Adoara, acest lucru a14devărează zicând cum nu putem a 15doi domni sluji. A treia oara, învaţă 7 să 16nu grijim de viiaţa noastră, ce văm mâ17nca şi ce văm bea, nece de trupul no18stru, în ce ne văm îmbrăca, căce că e un lu19cru deşert; ce să cearem mainte împă20răţia lu Dumnezeu şi dereptatea lui, 21şi acealea toate adauge-se-vor noao. 22învăţătura dentâi 23învaţă pre noi Hristos cum <în> ceastă lume 24să nu ne batem a strânge 58r comoară, // !căce că ne ia şi pradă inima şi sufletu2l nostru şi, grijind, întunecază8 ine3ma şi mintea noastră şi nu văm pu4tea nici înţeleage, nici a ceare lucrurile 5dumnezeieşti, ce zioa şi noaptea iaste 6să slujim avuţiei, marhăi şi co7moarăi, cu strângere şi cu ţineare. sAcest lucru adevărează Hristos (Matei, 69) 9 zicând: „Ce foloseaşte omului de va 10dobândi toată lumea, iară sufletu-^ş 9 va piiarde?” Şi la Greşit în loc de sau. 2 Pe marginea interioară a paginii e înscrisă signatura -f, indicând siârşitu) coli: 7. 3 Tip. (greşit în loc de aceia = crinii câmpului). 4 „cu cât... credinţă?”: în versiunea modernă „cu cât mai vârtos pe voi, puţin credincioşilor?”. 5 Sfârşitul (evangheliei) duminicii”. 6 Pe marginea inferioară a paginii e înscrisă signatura ÎT, indicând începutul foii 8. 7 Tip. (poate pentru învăţăm?). 8 Tip. .f MTSneKd;-i^ (în loc dc întunecează’?) 9 Tip. coycjweTSuih („sufletul său”). 68 zice (Matei, 79): ,,'2Pentru aceaia, adevăr zic voao că ‘"'bogatului c greu a întră în <îm>părăţia ce 14riului. ’ Şi Pavel la Timotei 10. 287, ''zice: „C.arei vor să se îmbogăţească, cad l6în ispită şi în laţure şi în multe poli1 'tiri reale şi nebune, ceaia ce cufun,sdă oamenii în piiardere şi perire. Aiyşa şi în Priicea 11 lu Solomon, 11: „Bo20gătăţile nu folosesc în zioa mâniei.'’ 21Caută şi pilda bogatului (Luca, 22 8 3): şi aicea Hristos zice cum nimea nu 23poate sluji şi lu Dumnezeu, şi 24lu Mamon, ce iaste să slujască numai // 'unuia. Că Mamon să ştii ce e: iaste. în 2limba sirianilor, 58 Mamon ca când am 3zice noi: marhă, avuţie sau bogăţie, 4sau comoară, au de aur, au de argin5t, au de pâine, au oare ce de avuţie 6ce tu ţii strâns de-supra de câtu-ţi tre7buiaşte ţie den zi în zi, cu care fară spaguba ta ai putea ajuta vecinul tău. 9Caută, creştine, să fii slugă lu Dumne10zeu, să nu fure Mamon inema şi sunfletul tău, şi să nu fie inema ta mă12răcini (Matei, 51). 13A doua 72 învăţătură 14Hristos, unde zice sănu grijim de su15fletul nostru, înţeleage el şi tâli6cuiaşte însuş de viiaţa noastră, căce că 17sântem vii până sufletul iaste în 18trup, şi vieţiei noastre loc iaste ine19ma. Că trebuiaşte să grijim de sufle20tul nostru, să păzim el şi să-l ţine21m lu Dumnezeu. Ce zice să nu grijim 22de bucate şi de beare şi trupului de // 'veşminte, care lucru adevărează cu 2aceastea lucrare: 59 Dentâi, zice ce lu3cra mai mare deac-au dat Dumnezeu, 4cumu e viiaţa voastră şi trupul vostru, 5mai lesne poate da cel lucra mitute6!, cum iaste bucatele şi bearea şi îm7brăcăminte 13. Adoara, aduce pilda a ^pasărilor ceriului, ce sânt un lu9cra mitutel, şi Dumnezeu hrănea10şte pre iale fară lucrul lor. Aşa nşi crinul câmpului, câtu e frumos, 12el veştejaşte şi miroseaşte, ce a 13doua 14 zi bagă-1 în cuptori să-l arză. Da14ră cu câtu e mai tare pre viiaţa şi pre 15hrana noastră, cărei sântem pre o16brazul lui făcuţi şi mai scumpi de17cât pasările înaintea lu Dumnezeu? 1SA treia oara, arată-ne cum că nebunie I9facem când grijim aşa fără seamă. 20căce că cu toată grija noastră nu pu21tem adauge să fim mai înalţi decâ22t crescutul nostru un cot. Şi23nu gândi, creştine75, cum că contineaşte 24să n-avăm nici o grije şi cum să nu // 'lucrăm, că nimea nu poate fi fară 2grije. Şi Pavel apostol, la 59 Efeseomh 16,3227, zice cum să lucrăm cu mâini4le noastre ce e lucra bun, cum să pu5tem împărţi celora ce n-au. Şi aiurea po6rânceaşte cum cu toată grija săpăzi7m lucrurile noastre; ce contineaşte sHristos grija ce iaste den necredinţă, câ9ndu ne teamem că văm muri de foame dea10ca nu văm griji şi a bate şi a strânge 1'marhă, avuţie, zioa şi noaptea. De 12acea grije fereaşte-te, creştine, căce nu 13putem sluji şi lu Dumnezeu şi lu MaI4mon, derept aceaia că Dumnezeu zi15ce să miluim pre mişei, iară Mam16on zice: „ba ţine avuţia ţie”. Dum17nezeu 17 zice: „adună ţie comoară în ce*'sri”, iară Mamon zice: „pre pământ”. 19Dumnezeu zice să nădăjduim şi să 20creadem numai lui, iară Mamon zi2!ce: „în bogăţia ta”. Dumnezeu tocmeaşte 22întra inema omului pace şi veselie, 23iară Mamon câştigă grije 18 şi bă24natul. Dumnezeu duce pre om la // 'ispăsenie. iară Mamon la laţul 2Satanei. 60 10 Tip. enA\OT£n: „(Epistola către) Timotei ’. 11 „Pildele (lui Solomon)”. 12 Tip. djod. 13 Tip. ^bp^k^/Wmiite (probabil greşit în loc de îmbrăcămintea). 14 Tip. djod. 15 Tip. xpeijiciie. 16 „(Epistola către) Efeseni”. 17 Tip. ;\oi'A\l7A\iie3etj. 18 Tip. rpnace (în loc de grija). 69 Când slujesc oamenii-’lu Mamon? - Atunce când pun f'nema pre avuţie şi pre bogăţie, pre •''comoară sau pre bani cărei au 6pus usebi. Nu cutează pune mâ'na să-i clătească, ce ţin tare şi să ^nu cheltuiască; au mare nădeajde 9în iale în toată viiaţa, mai tare mare |0întru neaveare şi nevoie, zioa şi "noaptea a gândi cum să mulţească şi 12bine să păzească. Dană creştinii pot 13ţinca banii şi marha, au ba? - Ba 14pot, că altă ţinea marha, altă ia'-ră a sluji marhăi. C-au avut bo16găţie şi marhă mulţi sfinţi, ce i !7nema lor n-au pus pre ea, cum au ^fost Avraam, Isaac, Iacov, Iosif, I9Iov bogatul, David şi alţii mu20lţi. Că e păcat a sluji avuţiei, 2Ia orbi pentru dragostea ci şi pre 22mişeii a uita. (,<)• Dară când pute23m noi, creştinii, a viia bine cu avuţia // 'şi nu sluji79? - Când îndrăznim a 2apuca şi cu ea mişeii în tai neavea3re a-i ajuta, părinţii, feciorii, 4priiatnicii, văduolc şi săracii, -flămânzii, golii şi beteagii şi to6ţi nevolnicii. Aşa fă şi tu. creştine! 7A treia învăţătură ^învaţă pre noi, creştinii, Hristos aicea şi 9ne dă 20 sfeat unde nu putem fi fă'°ră grija vieţiei, mâncăriei şi alto"r ticale, cum de ce trebuiaşte no12ao a câştiga, ca şi când ară zice: „Nu )3voiu să aveţi nici o grije, ce câşti'4gaţi şi ceareţi nu cealea ce cer 15păgânii, ce căutaţi împărăţia lu Du'6mnezeu, pre carea seţi chemaţi; că l7carci cer mainte aceaia împărăţie, aislalte toate adaugu-se lui”. Ce ia19ste a ceare împărăţia lu Dumnezeu? - 20Iaste a aiga pre Dumnezeu fir cum să 21ne ducă la credinţa dereaptă, să cu- // 'noaştem pre el şi pre voia lui cu2m iaste cătră noi, şi să ne dea 3frica dumnezeiască şi dragoste 4într-înimile noastre, pre mila 5Duhului Sfânt să ne ţie el pâ6nă la ieşitul sufletului nostai. 7Dară ce iaste a ceare dereptatea lui? - 8Iaste cându ne arătăm cu poamele şi 9cu plodul credinţeei, cu mul10te lucaire bune, cântând, ai"gând, propoveduind, lăudând şi 12slăvind pre Dumnezeu. După aceaia. 13dragoste, milostenie, mila cu l4drag să facem vccinilor noştri. l5Mai apoi, viiaţa noastră să fie fără 16prepus, să nu ne poată nimea certa l7depre rândul răotăţiei. Cum să 18nu auzim evanghelia numai cu ure19chilc, ce să arătăm creştinătatea 20noastră cu lucaire bune, cu 21mu ne învaţă Hristos (la Matei, 11 cape22te): „Aşa să lumineaze inema voastră // fir 'înaintea oamenilor, ca să vază lucai2rilc voastre ceale bune şi să proslăvească 3Tatăl vostru ce iaste în ceriure.” Cine 4ccare aceastea toate mainte, făgăduia5şte Dumnezeu aceluia cum în lume nu 6va avea nici o meseretate, cc va avea des7tul21 a bea şi a mânca şi cu ce se va îm8brăca: udauge-se-vor toate, zice Hristos. Şi 9să n-ani putea fi aimintrea, pasările ceI0riului sau îngeail ară trebui să aducă "aceluia bucate, decât să moară de foa12me, cum au adus corbii bucate lu Ilie I3proroc (în a treia carte 00) Cr(a)îvia 22, 17 caI4pcte; aşijderea şi la 19: îngeail adul5se azimă), -că pre nimea nici dinioară 16n-au părăsit Dumnezeu cine-au aruncat 17nădeajdca în lai el. Depre acest lucai l8]ooţi vedea în 10 evanghelie Vi^kvesna23, în a 19doua21 propoveadanie. că blagoslovenia Do20mnului va fi pre acela în toate locuri2lle taipului şi sufletului şi va 22dobândi iertăciune păcatelor şi viia23ja den vecie. Amin! // 19 Tip. c.’.ci':ih. 21) I ip. ,\i. 21 Tip. .\tC'C'rS.\h. 22 Tip. "viijrrcît („Din «Regii»” - carto din Vechiul l ol.tmcmi. 23 Tip. k>.o:1.'cii.y. („îiivierea Domnului”). 24 Tip. ti.Aoa. 70 ‘Nedele 4 62 Ev(g)Iîe M(th), glav(a) 25 1 2„în vreamea aceaia întră Iisus în Capema3um; apropia-se cătră el suta4şul, mga el, grăiia 2: «Doamne, coconu5l mieu zace în casă, slab, iute-păţit.» 6Şi grăi lui Iisus: «Eu voiu veni şi-l voiu 7vindeca». Şi răspunse sutaşul, zise: «sDoamne, nu sânt destoinic la casa 9mea să mergi, ce, trecând, zi cu cuvâ10ntul şi se va vindeca coconul mieu. nŞi amu eu om sânt supt despus, 12am supt mine voinici, şi grăiesc 13unuia să margă3 şi mearge, şi altuia 14să vie şi vine, şi robul4 mieu să 15facă aceasta şi face.» Auzi Iisus şi 16se miră şi zise mărgătorilor 5 după 17el: «Deadevăr grăiesc voao, nece în Iz17rail6 atâta credinţă nu aflai. Gră19iesc voao că mulţi den răsărit 20şi de la apus veni-vor şi vor răposa 21cu Avraam şi cu Isaac şi cu Iacov 22întru împărăţia ceriului, e fiii împărăţi23ei goniţi vor fi în untunearecul de afa- // ]ră: 62 aciia va fi plângere şi scrâşni2rea dinţilor.» Şi zise Iisus sutaşului: «3Pasă, şi ca crezi fie ţie.» Şi vindecă 4coconul lui în acel ceas”. Konecb ne(d)7. 5Acesta 8 iaste tâlcul aceştii evanghelie 6Fraţii miei, această evanghelie cum au 7fost mai bine puteţi înţeleage 8den evanghelie ce-au scris Luca, 29, să vă9m ceti; că acolo zice cum sutaşului910nu i se-au părut că e destoinic să meargă nel însuş la Iisus derept vândecarea roI2bului10, fiind el păgân şi nu jido13v. ce-au tremes bătrânii evreieşti să ro14age derept slugă. Apoi, când înţelea15se că vine Iisus, au tremes omulînai16ntea lu Iisus, porâncind să nuse muncea17scă, ce zică numai cu un cuvânt 18şi se va vindeca sluga lui. Avăm19aceaste învăţături: întâia, învăţăm 20cât de milostiv şi mesereamic ia21ste: nu urăşte, nici goneaşte de la 22sine pre nimea cărei vin la el, avâ- // ’nd macară câtă mică credinţă întru 63 2el. Să vă fi netare încă omul, e3lu-l întăreaşte, neci caută ce feali de o4mu e: jidov sau păgân, cinstit 11 au 5ruşinat, derept au păcătos, de6stoinic au ba, bogat au mişel, cu7m era şi acest sutaş. Derept a8ceaia zice (la Ioan): „Cine vine la mine, nu-9l voiu scoate afară.” Şi iară (la Matei, 1043) zice: „Veniţi la mine toţi!” Şi n/ci> Timothei12: „Dumnezeu ară vrea pre to12ţi a ispăsi.” Aşa aicea purcease aciia 13şi pre chemătura jidovilor. Adoara, a,4văm învăţătură depre acest om suta15ş ce om au fost: c-au fost feali 16de păgân, fără leage şi porâncile fă17ră obreazanie 13, lăcuind păgâneaşte; ş-au 18fost vătahpre o sută de voinici. Ce, 19deaca văm socoti, fost-au om cinstit, 20cu dragoste mare cătră ceaslugăbe21teagă. Fost-au şi om smerit, unde-augâ22ndit că nu e destoinic să se adune cu23Hristos, ce-au tremes alţii la el, care să 24zică: „Doamne, nu sânt destoinic // 'cum să vii supt coperimântul mieu 2sau în casa 63 mea, ce zi numai cu un cu3vânt şi se va vindeca sluga mea.” 1 „Duminica a 4-a (Evanghelia Matei, cap. 25)” (= Duminica din săptămâna a 4-a după Cincizecime; Matei, VIII, 5-13). 2 Tip. rpn a. 3 Tip. CTwwdpr/Yx (greşit în loc de să meargă'? Cf. f. 62v 10: eh A\tpr^.). 4 Tip. poEoi/wli (probabil greşit în loc de robului). 5 Tip. A\Tipr;r-.TopHAopk (greşit în loc de mergătorilor? Vezi şi mai sus, nota 3). 6 Tip. ’i'BpdiM h (eventual Izraili „Israeliţi”). 7 „Sfârşitul (evangheliei) duminicii”. 8 Tip. dMdCTd. 9 Tip. co\f tdin8ak. 10 Tip. pSbSaSh. 11 Tip. hehcthtk (cf. r. 19: mhhCtutk). 12 „(Epistola apostolului Pavel) către Timotei”. 13 Se pare că în sintagma porâncile fără obreazanie lipseşte un predicat. 71 A tre4ia oara, învăţăm în cest vătah smeri5tura: cum era el smerit, nu om măre6ţ, fiind vătah pre o sută de voini7ci. Aşa şi noi, cărei sântem cu ceva dă8ruiţi de la Dumnezeu, cu mândrie sau 9cu bogăţie, cu marhă, cu bani sau va10re cu ce cinste în ceastă lume, pre minşei, pre săraci, pre dosădiţi să nu-i 12urâm, ce, cum învaţă Pavel, să ţine13m pre toţi mai buni decât noi; şi 14cumu ne învaţă Petru apostol: „Smeri15ţi-vă supt tare mâna lu Dumnezeu, 16cum să vă înalţe în zi de grije.” Aşa 17şi în cântecul sfintei Măriei Bogorodiţe14 18(la Luca, 4): „C-au căutat pre smeritu19ra slujniciei sale şi pogon putear20nicii despre scaun şi înălţăpleca21ţii.” Aşa şi tu, creştine, cunoscând 22păcatele tale, smereaşte-te înaintea 23lu Dumnezeu, şi pren Iisus Hristos înălţa-te-24va. 64r A patra oara, învăţăm dragoste. // ’Vezi acest om păgân cum iubeaşte pre 2slugă, ca când ară fi fecior 3lui den trup. Nu scoase pre slugă betea4gă den casă, cum fac aemu mulţi 5carei sânt botezaţi: până sânt sănăto 6şi şi pot sluji, iubesc pre ei; ce, 7deaca bolnăvesc, părăsesc pre ei şi nu-i 8ajută cu nemică. Acest păgân mai 9om bun au fost decât aceşti creşti 10ni, cărora aşa porânceaşte Pavel apostol ("/a, Efeseo(m) 15, 232): „Şi voi, domnilor, acea12lea faceţi cătră slugi; lăsaţi înapo13i lăudarea, ştiind cum şi Domnul vos14tru iaste în ceriu, şi nu căutătura o15brazului iaste înaintea lui.” Aşijde16rea grăiaşte /ct Kolasaemb16, 259. A cinI7cea oara, învăţăm cum zic jidovii: „18Iubeaşte limba noastră, şi beseareca a19ceasta zidit-au noao.” Vezi că nu zi20c: „c-au stricat noao beseareca”, ce: 21„au făcut”, - în careaînvăţăm leagea 22şi porâncile lu Dumnezeu. Că nu23mai 64v acealea sânt beseareci şi case24le lu Dumnezeu în carele spun // 'oamenilor derept, <în> carele spun oa2menilor17 cuvântul lu Dumnezeu cu dere3pt şi iaste botezul şi cuminecă4turaI7a după tocmealele lu Iisus Hristos. Iară în 5care besearecă nu spun cu înţeles, să 6se înveaţe mişelamea, aceaia nu iaste sfi7nţită şi tâmosită; încă nu e beseare8ca lu Dumnezeu, ce iaste peştere tâlharilor, cum zice Hristos (la Matei, 83). Gre10şesc tare acei domni cărei strică aceanlea lucrure şi beseareci bune, sau veni12tul den carele 18 ară putea ţinea învăţători 13buni. Greşesc şi aceia cărei strică 14mănăstirile; întru o vreame19 au fost bu15ne, nu ca aemu, că în iale au fost dedă16scălie şi învăţături: den mănăstiri 17au ieşit cărtulari mari, episcopi şi 18popi în oraşe şi în sate. Ce aemu nu e 19dedăscălie în iale şi sânt oameni lea2(lneşi, carora e urât a săpa şi a-ş 20 21hrăni fămeaia şi casa sa, şi sânt bu22ni numai de-a cearerea milă în ţară de la 65r 23mişelame. Nu strica, derept aceaia, 24creştine, beseareca, cum şi acest su-21 II 1 taş n-au stricat, ce zideaşte şi ţine 2un popă bun intr-însă, să fie învăţăto3riuI creştinilor. A şasea oara, zise 4Hristos sutaşului: „Pasă, şi cum crezi, a5şa să fie ţie”. De unde învăţăm cât 6mare lucru iaste credinţa dereaptă, cu7m oare ce cearem şi creadem n-are cum 8să nu asculte Dumnezeu. Derept22 aceaia 9zise Hristos (la Ioan, 50 de capete): „Deaca ve10ţi rămânea în mine şi cuvintele meale 1'între voi vor rămânea, cât veţi vrea a cea'2re şi va fi voao.” Şi la Marco, 51: „Şi 13rugând, cât2? veţi ceare creadeţi că veţi 14lua şi vor fi voao.” Şi la psalom 15144: 14 Tip. Bile (Bogorodiţa „Născătoarea de Dumnezeu’7). 15 „(Epistola) către Efeseni”. 16 Tip. KiiKOAdCdgMh (greşit în loc de kb Koloseomb) „(Epistola) către Coloseni”. 17 S-ar putea ca pasajul în carele spun //Oamenilor derept, <în> carele spun oamenilor cuvântul lu Dumnezeii cu derept (64r24-65r3), care sună astfel şi în copia bihoreană, să fie în realitate o greşeală de tipar, datorată unei repetiţii incomplete, pentru: în carele spun //Oamenilor cuvîntul lu Dumnezeu cu derept. 17a Tip. K0^A\eneK,v.T0y-pd. 18 Tip. greşit Kdpt. 19 Tip. nptiWA. 20 Tip. duih („a-şi”). 21 Pe marginea interioară a paginii c înscrisă signatura îi, indicând sfârşitul colii 8. 22 Tip. ^epim. 23 Tip. k'tvTK (probabil greşit în loc de câte). 72 „Aproape iaste Dumnezeu tuturora 16carei cheamă pre el, oarei cheamă pre de17reptate.” Aşa zice Hristos şi sutaşului: „18Pasă, şi cum crezi aşa să fie ţie”; şi 19fu. vindecat sluga lui în acel ceas. 20Amin! 21Nedele 5 Ev(g)lîe M(th), glava 2S1 22„în vremea aceaia şi trecu Iisus în aceaia pa23rte, în laturea Gherghesinului, şi ti-2 // opinară el doi drăciţi, - den mormânt 2ieşiră, iuţi foarte, că nu putea 65' nimea tre3ce 5pre calea aceaia. Şi iată strigară gră4ind: «Ce e noao şi ţie, Iisuse, fiiul Domnu5lui? Venit-ai încoace ainte de vreame a 6munci noi?» Era departe de ei o turmă 7de porci mulţi, păştea; e dracii se ruga 8lui, graiia: «Să ne goneşti, zi noao 4 să mea9rgem în cea turmă de porci.» Şi zise 10lor: «Păsaţi!» Ei se duseră şi întnrară în turma porcilor. Şi aciia se porI2ni turma toată den ţărmure în mare şi 13se afundară într-apă. E păstorii fu14giră şi mearseră în cetate, spuseră 15tot şi de draci. Şi iată toată ceta16tea ieşiră în timpinatul5 lu Iisus şi vă17zură el şi ziseră să treacă de hotară18le lor. Şi întră Iisus în corabie, trecu 19şi vine întru a lui cetate”. 20 Tâlcul aceştii evanghelie 21Fraţii miei6, în ceastă evanghelie sfântă (22iaste scris şi la Marco, 19 23şi la Luca, 38), în carea zice Ma24tei: „Când trecu Iisus în laturea Gherghesi- // 'nului” 66r (iară Marco şi Luca zic: „în jartea Gadarinului”, că acel ţinu3t aşa se cheamă de la oraş Gadara, 4prespre iazerul Ghenisaretului; î5n acel ţinut era şi oraş Gherghesa), - 6aşa, trecând Iisus, deaca vine la cel 7cîmp, timpinară-1 doi oameni 78drăciţi (ce la Marco şi la Luca grăie9sc numai de unul, că evanghelist 10scrie ciuda şi putearea lu Iisus, nu nunmărul oamenilor). Aceia era iuţi 12tare, cum nimea nu putea treace pre 13aceaia cale. (Marco şi Luca zic cu14m au lăcuit în munţi şi în groape, - I5că jidovii lângă cale, pre drumure, fă16cea mormânture şi zic s cum cu 17lanţure şi cu fiare lega pre ei, 18ce nu-i putea ţinea). Şi zioa şi noa19ptea era munciţi şi în mormântu20re, strigând şi ucigându-se cu pie21tri. Acela - cum zice Marco - de 22departe deaca văzu pre Iisus, închină-se lui 23şi, strigând cu glas mare, zise: „24Ce e mie cu tine, Iisuse, fiiul lu Dumnezeu? // înălţime, juru-te pre Dumnezeu, 66' nu 9 2munci mine!” Căce că grăi lui 10 Iisus: „Ieşi, du3hul 11 necurat, den om!” întrebă Iisus: „Ce 4ţi-e numele?” Şi răspunse, grăi: „Legheon 5mi-e numele, că mulţi sântem.” Şi rugară 6el mult să nu-i tremeaţă afară dentr-a7cel ţinut. (Luca zice: „în beznă”). Iară rugasră el toţi dracii să-i slobozească a în9tra în turma de porci, ce era ca doao 10mie. păscând în aceia codri; ce slobouzind lor Iisus, intrând ei, porniră por12cii în mare şi se afundară şi muriră. A!3şa se-au fost tâmplat12 acest lucru evanghelicei, den carea văm avea aceaste învăţătu15ri: 1 „Duminica a 5-a (Evanghelia Matei, cap. 28)” (= Duminica din săptămâna a 5-a după Cincizecime: Matei, VIII, 28 - IX, 1). 2 Pe marginea interioară a paginii e înscrisă signatura 9, indicând începutul colii 9. 3 Tip. Tpene. 4 Tip. nowd. 5 Tip. t h a\ n h h d ţ S a h (pentru (îri)iămpinatiil). 6 Tip. a\îh. 7 Tip. umauauih. 8 Tip. greşit 3hme în loc de Shkk (cf. rândul 13). 9 Tip. iiSo. 10 Tip. aS. 11 Tip. aovaoy. 12 Tip. rMiAdTh. 73 întâia oara, au fost arătat pu16tearea şi dumnezeiia sa şi aiurea cu ciu,7de; aşa şi aicea arătă oamenilor ace18stiii ţinut cum el bimiaşte nu numai 19cu oamenii, ce şi cu dracii, cărei sânt 20vrăjmaşi oamenilor, mai tare creştini21 lor. Că aicea timpinarea lu Iisus drăciţii 22nechemaţi, neaduşi nu iubesc pre Hristos, 23ce-l urăsc 67r rău ş-ară vrea să piară. Ce 24iaste lor a gândi şi a veni înaintea lui? // 'Era dracii intraţi în oameni să piiarză 2pre ei şi-i ducea înaintea lu Iisus; ce vezi 3că se mântuiră. Nici aceia oameni mişe4i n-au ştiut căuta şi aştepta de Ia Iisus 5mântuire, ce den putearea şi voia cea bună 6a lu Iisus fură ajutaţi. Aşa doinneaşte Hristos 7pre vrăjmaşii lui cum, ce apucă şi răpe8sc să-l piiarză, iaste lor a da pre spăse9nie şi aşa cum că se tem în ce chip să poa10tă rămânea. învaţă, derept aceaia, creşti nne, a cunoaşte putearea şi mila şi drago12stea lu Iisus cătră ceia cărei cred bine şi 13nădăjduiesc în el, că nici întru un 14 chip nu-i va uita, nici-i va părăsi. Nici 15întm o sărăcie şi nevoie, nici întru o 16ispită nu pot, - necum oamenii răi, ce 17nici dracii, duhure reale strica creştini18lor fără voia şi slobozia lu Dumeze19u, necum oamenilor; - ce caută în ceastă 20evanghelie. Deaca văzură că le iaste lor a ie21şi dentru oameni, nici în porci nu 22 putură întră până nu-i slobozi pre ei 23Hristos. Aşa caută în viiaţa sau în cartea lu Io24v 67v bogatul: ruga dracul să-l slobozea- // ’scă Dumnezeu a piiarde marha şi toa2tă avuţia şi feciorii, apoi şi trupul 13 3lui să bată cu boale şi beteşugure; 4până nu slobozi pre el, nu putu face 5lui nici o dosadă, nece o nevoie. Aşa pre 6sfant Pătru nu-1 putu dracul ispiti 7până nu-1 slobozi Hristos pre el, cum el în8suş (la Luca, 109): „Simone, Simone, ia9tă Satana cerşu pre voi cum să vă cearnă 10ca grâul; ce eu mă rog derept tine, să Hnu scază credinţa ta.” Ceteaşte la car12tea lu proroc David, psalom 90, cum 13zice depre ceia14 cărei nădăjduiesc în pu14tearea şi într-ajutoriul lu Dumnezeu, de15pre acest lucru cum fără voia şi fă16ră ştirea lu Dumnezeu nu vine nici o 17pagubă, nici o nevoie, nici un rău, nici o 18perire pre creştini. Caută în tâlcul evanghe19liei în Vbs-kresna14a 10, în a doua învăţătu20ră. A doua învăţătură iaste depre mi21ntea şi năravul dracului, cum lui to22ată iaste grija aceaia să îmbie în alean lu 23Dumnezeu şi să facă rău creştinilor 24au 68r într-înemă, au în suflet, cu minciu- // 1nile, cu prislătitura, cu învăţătura 2strâmbă, sau şi într-înemă şi în tru3p, cum făcu acestor doi oameni, sau 4în marhă cu pagubă, şi într-altă avuţie, 5cum zice şi ne învaţă Pătru apostol, 63: „Fi6ţi treazvi şi prevegheaţi! iată că vrăjma7şul vostru, dracul, ca leul răgind îm8blăîncungiurând, căutând pre cine să 9înghiţă. Lui staţi în alean, tare fiind în 10credinţă”. Ce văm grăi depre năravul drancului altă decât ce zice Hristos (Ioan, 32): 12„Dracul de-nceput era vrăjmaş şi în 13dereptate nu stă15”. Când grăiaşte minciuni, 14den a lui grăiaşte, că e el mincinos şi ta15tăl lui. Caută cum prilăsti pre părin16ţii noştri, pre Adam şi pre Eva, şi po17topi nu numai pre acei doi, ce duse 18pre noi toţi întru atâta nevoie şi dosa19dă, păcate nenumărate, apoi în pla20ta păcatelor, în moarte16, cum zice Pave21l apostol: „Toţi sântem născuţi feciorii 22mâniei.” Să n-au vrut milui pre noi Dum23nezeu şi deaca n-au vrut tremeate fi24iul său derept 68v noi, c-am vrut peri // 'toţi prentru lucrul şi prilăstitura 2dracului. 13 Tip. TpSnS. 14 Tip. 14a „(Evanghelia din duminica) învierii”. 15 Tip. CTt. 16 Tip. dA\OpT£. 74 întrebare: căce era dra3cii în mormânture? - Răspuns: Ioan 4Zlatoust zice aicea cum derept 5aceaia făcură dracii, să crează nărodu6l aşa cum den sufletele mor7ţilor că se fac dracii şi încoace 8şi încolo îmblă la mormânturele mor9ţilor. Că şi în vreamea noastră destu10lă prilăstitură fu în lume unnde ziseră că vin morţii în casă şi 12se ivesc oamenilor, cer ajutoI3riu după moarte să le facă cu 14călugării17 şi cu popii să15răcuste şi alte multe minciu16ni. Că dracii au grăit ş-au zis 17că sânt sufletul acătărui om18 18numai să prilăstească nebunii; ce I9Ioan Zlatoust zice (la Matei, în 20omilia, 29 de capete, în tâlc): „Nu po21ate sufletul despărţi de la trup.” în22tru acest ţinut buduşlui că sufle23tele derepţilor sânt în mâna lu Dumne24zeu, iară ale păcătoşilor suflete, după // 1 ieşit aşa şi se duc, cum 19 şi Lazar şi 2cel om bogat, cumu se adevărează 3la Luca, 83. Ce şi aiurea Domnul 4grăiia: „Astăzi sufletul tău ceare-vor 5de la tine.” Nu poate sufletul, deaca 6iase den trup, la noi aicea a veni şi a 7îmbla. Şi iară cu multe scripturi pu8tem adevăra cum sufletele morţi9lor nu vin aicea, că şi Ştefan zice: 10„Ia sufletul mieu!”; şi Pavel: „Pohte1'sc să mori 10 şi să fiu cu Hristos.” Iară ni12ci întru un chip nu pot aicea lăcui. 13Ascultă ce zice bogatul şi ia ami14nte ce ceare şi nu ajunge: să ară puI5tea sufletele oamenilor acicea lăcui, 16c-au vrut veni el cumpohtiia ş-au 17vrut învăţa pre fraţii lui de chilSnurele iadului. Den care loc 19scripturiei iaste aiavea cum, du20pă ieşitul den trup, în loc 21usebi duc pre suflete, de 22nu sânt vreadnice a se turna, ce 23aşteaptă iale aceaia zi de judecare // 'tremurată. Aceastea toate scris-au Ioan 2Zlatoust. Dară, creştine, iaste minciu3nă cărei au învăţat să păzească jj omul 4mortul său după noao zile şi la doa5ozeci de zile şi la patruzeci şi la a6nul. || Minciună e şi aceaia cărei zic că 7pot folosi după moarte suflete8lor, că nu se ij schimbă locul după ceastă 9viiaţâ, ce iaste scornit pentru lăcomia 10cărtularilor. j A treia oara, zice evangheli1 'st: „şi era prea iuţi”; aşa iaste năravu12l dracilor, învaţă de aicea, creştine, ce 13face dracul în <îm>părăţia 21sa: pre cărei bi14ruiaşte el, face pre ei iuţi şi fără mi1;,lă, aşa cum mai nimea nu poate avea lu16cru cu ei; iară Duhul Sfânt, pre cărei ias17te, face pre ei blânzi şi milostivni18ci. Dară ce sânt aemu unii domni? Că I9sânt cu duh rău unde sânt fieri 22 20sălbateci, fără milosârdie. Zice evangheli21st: „Ziseră dracii: Venit-ai mainte de vrea22me 23 a munci pre noi”. Cât era domnit 23dracii pre părinţii noştri în lume, şi 24încă zic că mainte de vreame au venit. // 'Aşa sânt toţi, răi şi fără leage: cân2d vine judecare şi pedepsă pre ei, 3lor pare că fără vină dosădeaşte Dumne4zeu pre ei, ce zic dracii c-au venit a 5munci pre ei. Ce era munca şi chinul 6lor? Unii, cum Ioan Zlatoust şi alţii, 7zic că se-au temut dracii că-i va tre8meate în munca de veac, depre care grăia9şte Hristos la Matei. Ce den Marco, 19 şi Luca, 1038 vedem că se-au temut că va tremeate pre llei afară dentru acel ţinut, sau !2în beznă, şi mai mare chin n-au putut 13fi dracilor decât când nu pot strica 14şi a face rău creştinilor. Aşa, unde zi 15ce Hristos lor: „Ieşiţi den oameni!”, aceaia era 16lor chin şi muncă mare. Aşa zice Hristos 17(la Luca, 51): „Vâzuiu dracii căzând den isceri ca fulgerul”; şi la Ioan, 42: „Că 19mai-marele ceştii lumi amu iaste ju20decat.” Aşa se-au chinuit dracii şi 21slugile lor 17 Tip. kt* AoyrhpÎH. 18 Tip. iva\S. 19 Tip. Koy. 20 Tip. A\opn („mor”). 21 Tip. •tn'Kp-'îvUÎA. 22 Tip. 4slepn („fiare”). 23 Tip. gptiWA (cf. rândul 24). când văd că se împărţea 22şte împărăţia lu Dumnezeu, cum şi aemu, 23unde văd 70v unii. aleaneşii dereptăţiei. 24că lumea şi mişelamea proastă cu mare // jelanie pohteaşte şi iubeaşte a înţeleage 2şi a învăţa cuvântul lu Dumnezeu. Vor 3să moară de ciudă, ce Domnul va domni ea 4şi dereptatea lui va veni la lumină, - ceaia 5ce ne dă noao, Doamne! Amin! 6Nedeie 6 Ev(g)lîe M(th), glava 29 1 7„în vremea aceaia întră Iisus în corabie, tre8cu şi vine întru a lui cetate. Şi adu9seră lui slăbitul de vine în pat zăcând. 10Şi văzu Iisus credinţa lor şi zise slăbilltului: «îndrăzneaşte, fiiu! Lasă-ţi-se păcaI2tele tale.» Şi iată alţii den cărtulari 13ziseră întru ei: «Acesta huleaşte». Şi vă14zu Iisus cugetul lor, zise: «Derepce voi cuge15taţi hitlenind în inimile voastre? Ce 16amu iaste pre lesne 2 a zice: ‘Să ţi se lase pă!7catele!\ sau a zice: ‘Scoală-te, îmblă!’? Ce 18să ştiţi că puteare are Fiiul Omenesc spre 19pământ a lăsa păcatele.» Atunce grăi 20slăbitului:«Scoală şi ia patul tău 21şi pasă în casa ta!» Şi se 71 r sculă de luo pa22tul şi se duse la casa lui. Văzură glo- // ^tele, mirară-se şi slăviră Dumnezeu 2că deade aşa puteare oamenilor”. Konecb ne(d) 3. 3Acesta iaste tâlcul aceştii evanghelie 4Această sfântă evanghelie, fraţii miei, mai 5bine veţi înţeleage deaca văm ceti în 6Marco, 7, în Luca 4 19, că grăiesc şi ei depre 7acest om slăbit care-au vindecat 8Hristos în Capemaum. Derept aceaia avăm 9aceastea învăţături: întâia oara, auzi10ţi, fraţii miei: când au fost vindecat uIisus în oraş Capemaum, nărodul, deaca a12uzi că în casă iaste Hristos, acolo adunară-se 13mulţi oameni, cum nu putea încăpea - cum 14zice Luca: „nici pre porţi” -, care oameni I5au mers la Hristos să asculte cuvântul lui 16şi învăţătura lui. Derept aceaia, învăţa17ţi şi voi, oameni buni, cum şi voi cu draI8g mare meargeţi unde auziţi că spun cu19vântul lu Dumnezeu şi nemică nu so20cotiţi cine spune, ce feali de om ia2Iste -bătrânu e au tânăr, ras în cap 22au ba -, ce numai să spuie ţie cuvântul lu // 7iv Imnezeu cu derept. Tu ia aminte cu i2nemă bună, învaţă şi ţine şi, zău, 3în ceastă lume să ştii că oamenii n-au 4mai mare lucru ce să placă lu Dum5nezeu decât când ascultă cuvântu6l lu Dumnezeu şi-l păzesc cu toa7tă inema. Că numai acel om e fe3recat şi blagoslovit de la Dumnezeu, 9cum zice Iisus Hristos, Domnul nostru (la Luca, !058): „Ferecaţi aceia cărei ascultă cu1‘vântul lu Dumnezeu şi-l păzesc.” 12A doua învăţătură 5: 13cum auziţi ce-au făcut cei oameni buni 14cu cel om bolnav, slăbitul de vine, 15cum aduseră pre mişelul la Hristos 16cum să-l vindece pre el, - aşa şi noi, 17fraţii miei, deaca cineva den vecinii 18noştri va cădea în vreo năpaste sau în ne19voie, în prinsură sau în boală sau 20în pagubă, sau oare în ce 1 „Duminica a 6-a (Evanghelia Matei, cap. 29)” (= Duminica din săptămâna a 6-a după Cincizecime; Matei, ÎX, 1-8). 2 Tip. npe Atcne („prea lesne, foarte uşor”). 3 „Sfârşitul (evangheliei) duminicii”. 4 Tip. T0 (în loc de 07). 5 Tip. d,.\owd .f.K'hToirp;?,. 76 poate fi, 21şi tu fa 6 ca ceşti oameni, fiind 22lângă el într-ajutoriu. Că deaca nu 23va fi ţie milă de fratele tău, nici 24lu Dumnezeu nu-i va fi milă de tine. // 'Cum zice 72 Iacov apostol, 52: „Judeţu2! amu iaste fără milă celuia ce nu fa3ce milă cu altul.” A treia oara: ve4deţi când îmblă Iisus învăţând în lume, 5c-au avut vrăjmaşi şi care au grăit 6lui în alean ş-au hulit lucrurele 7lui ceale bune. Fost-au cărtulari 8ce-au grăit rău depre învăţătura dereaptă 7 9a lu Hristos, cum vedeţi în ceastă evanghelie; 10când zice Hristos slăbitului: „Fiiu, lasă-ţi-nse păcatele”, era unii cărtulari aciia şe12zând şi cugeta întru inimile lor: 13„Ce acesta grăiaşte aşa hule?” Aemu încă sân14t vrăjmaşi dereptăţiei, popii şi călugă15rii făţarnici: ei sâduiesc şi hulesc 16pre învăţătura noastră, - ce nu iaste a noast17ră, ce iaste a lu Dumnezeu. Şi deaca nu 18credem tocmealelor şi pravilelor, sau deaca 19certăm lăcomia lor cu ce prilăstesc mi20şelamea cu sărăcuste şi cu alte multe, - 21zău, noi grăim den Scriptura 8 Sfântă şi ade22vărăm tot ce grăim, iară ei zic pre noi 23că sântem draci şi prilăstitori, cum zi24seră pururea şi lu Hristos, şi prorocilor, şi // Apostolilor. Şi 72 aşa spar ei mişela2mea de cuvântul lu Dumnezeu, zi3când: „Nu ascultaţi, creştinilor!” Dere4pt aceaia, fraţii miei, nu creadereţi, că 5voi înşivă puteţi înţeleage lăcomia lor. 6Au nu de popi au grăit Hristos (la Matei, 94) 7zicând: „Vai de voi, cărtularilor făţa8micilor, că aţi luat cheaia împărăţieei: 9voi nu întraţi, şi cărei ară vrea să în10tre, voi nu lăsaţi, ce apăraţi.” A patra 1]oara: „Văzu Iisus credinţa lor.” învăţăm 12aicea cum în toate lucrurele Hristos caută 13credinţa oamenilor, şi lucrare bune în14că ale omului nece întru un chip lu 15Dumnezeu nu plac fară credinţă. Cu16m zice Pavel apostol, kb Evreo(m) 9, 330: 17„Nu poate fi cum cineva să placă lu Du18mnezeu fără credinţă.” In ceastă evanghelie 19încă zice evanghelist: „Văzu Iisus credinţa 20lor” -ce doara ce 10 purta pre slăbitul 21nu zice: „Caută ce11 lucru şi cumu-1 a22duseră.” Şi vezi, credinţa dereaptă 23nu numai ţie foloseaşte, ce şi altuia 24în lucrai ceştii lumi. Aşa crezu Lot12, // ' numai pre el scoaseră den perire, ce 2şi pre muiarea 73 lui şi pre doao feate, aşa, a3poi, pentru rugăciunea lui milui un ora4ş, Sigor, cum nu peri (la Bytîe13, 19 5capete). Dară derept rugăciunea lu Mo6isi pururea cruţă şi milui Dumne7zeu izrailteanilor. Aşa lu Pavel aspostol dărai-i Dumnezeu în mare 276 9de oameni, cum iaste scris în Dăanîe14, l050 de capete. Aşa, derept rugăciunea nlu Avraam, Dumnezeu vrea cruţa şi 12milui ceale cinci oraşe: Sodomul, Go13moral, Sidom, Adama, Sigor, s-au 14vrat putea afla zeace oameni derepţi. 15Aşa făcu Domnul bine eghipteanilor16 pentru Iosif. feciorul lui Iacov patri17arhul15. A cincea oara, - evanghelist zice: 18„Grăi Iisus slăbitului: «Fiiu, iartă-ţi-se păcalstele tale».” Vedeţi. Hristos cheamă pre slăbitul 16 20„fiiul” şi zice: „Iartă-ţi-se păcatele ta2'le”; dară Hristos iaste tatăl păcătoşilor, ^dară că nu poate urî pre ei să sânt fe23ţii lui. Dară căce nu credem lui? ^-4căce noi, păcătoşii, nu iubim pre el să17II 'ne iaste tată, că nu strigăm la el în 2ticaie? Care tată nu miluiaşte pre pă3mânt 73 feciorul său. sau carele dă 18 da4rare reale când ceare fiiu-său? - cum zi5ce la Luca. Şi zău, pren credinţă pu6tem fi feciorii lui. cum zice la 7Ioan, 1: „Deade lorputeare 6 Tip. tjiîi. 7 Tip. ixiperiT;f>. S Tip. CKpunijpd. 9 „(Epistola) către Evrei”. 10 Tip. AOdpd me (=?). 11 Tip. 'ie (în loc de cel?). 12 Tip. aw ~ Pe marginea inferioară a paginii e înscrisă signatura 0, indicând sfârşitul colii 9. 13 Cartea „Facerea7’ din Vechiul Testament. 14 „Faptele apostolilor”. 15 Tip. ndTpi'd/_8/\h. 16 Tip. ca^biitS. 17 Pe marginea inferioară a paginii e înscrisă signatura î, indicând începutul colii 10. 18 Tip. Ak. 77 feciori lu Dusmnezeu să fie tuturora cărei cred 9în el.” îndrăzneaşte dară, oame 19, a fugi 10supt arepile lu Dumnezeu, că. zău. denrept Iisus Hristos, fiiu-său cel iubit, că te va 12priimi20. păcatele va ierta cum au fagădu13it; cum în ce ceas omul păcătos la 14el va suspina, ca omul perit. ni’-cicând depre păcate nu se va pomeni, 16ce mai tare-1 va milui. Cum au grăit 17pre proroc Iezechiil, 35 de capete: „în usceastă lume va fi grijitoriuf,, - ia19ră după aceasta a ta iaste împără20ţia ceriului. Amin! 21Nedele 7 Ev(g)lîe M(th), glava 33 1 22„în vreamea aceaia trecu de-aciia Iisus; după 23el mergea doi orbi chemând 74r şi grăiia: // ‘«Miluiaşte-ne, Doamne, fiiul lu David!» Deaca 2vine el în casă, apropiară-se cătr-însu3l orbii, şi grăi lor Iisus: «Creadeţi că 4pociu aceasta face?» Grăiră lui: «Adevăr, 5Doamne!» Atunce se pipăi de ochii lor şi 6grăi: «După credinţa voastră fie voa7o!» Şi deşchiseră ochii lor. Şi zise 8lor Iisus şi grăi: «Feriţi-vă, nimea să nu 9ştie!» Ei se duseră şi spuseră el 10prespre tot pământul acela. Aceia 1‘ieşiră, adecă aduseră cătr-însul 12 om mut2 şi turbat. Şi goni tuI3rbatul <şi începu> a grăi mutul; şi mirară-se 14năroadele şi grăiră că nece dinioară 3 I5nu se-au ivit aşa întru Izrail4. Fari‘6seii grăiiră: «De judecii dracilor gonea17şte dracii.»^" Şi îmblând Iisus în cetăţile ‘stoate şi oraşele, învăţa în gloatele lor 19şi mărturisiia Evanghelia împărăţiei 20şi vindeca toate boalele şi toate 2Idurorile den oameni”. Konecb nedele 5. 22Acesta 6 iaste tâlcul aceştii evanghelie 74> 23Fraţii miei, în ceastă evanghelie arată-ne // ‘ce e dragostea şi putearea lu Hristos şi iară ce 2tărie mare are credinţa dereaptă omului. 3Că în toată cartea, Evanghelia 7, aceaste doao iaste 4noao a lua aminte: cum să cunoaştem 5bine pre Hristos, cum că iaste noao treme6s Mântuitoriul 8 den ceri, şi iară în ce 7chip putem ajunge să ne facă bine. 8Că nimea să nu gândească: „Ştim c-au facu9t bine cu toţi ş-au miluit până cân10d au fost în trup”; iară aemu au doa1 ‘ră nu e aşa? ba, deaca au mare milosti12vnic fiind în trup muritoriu, ac13mu cu mult mai tare. Adoara iară 14învăţăm cât tare pohteaşte credinţă 15de la toţi oamenii. Aicea încă zice or16bilor: „Creadeţi că pociu eu face aceastea?”; 17iară ei ziseră: „Creadem, Doamne!” AtunlSce vindecă pre ei, zicând: „După credi19nţa voastră să fie voao!” Aşa vedem 20la Marco, 22: în Nazaret nu putea Hristos face 21mai nici o ciudă, pentru necredinţa lor. 22Ce aceşti oameni orbi era auziţi9 de vea22stea lu Iisus cum 19 Tip. w,\\t. 20 Tip. TÎBd npÎA\n. 1 „Duminica a 7-a (Evanghelia Matei, cap. 33)” (= Duminica din săptămâna a 7-a după Cincizecime; Matei, IX, 27-35). 2 Tip. A\oi,o\Tti. 3 Tip. 4 Tip. iiS'pdiMii (poate Izraili „Israeliţii”?) 4a Frază neclară; în traducerea modernă: „Cu domnul dracilor scoate El dracii”. 5 „Slărşitul (evangheliei) duminicii”. 6 Tip. dHdCTd. 7 Tip. KdpTt evvua (probabil greşit în loc dc cartea Evangheliei). 8 Tip. A\t,iiTvr0nT0p]<>. 9 Tip. epd do^imii (probabil greşit în loc de era auzii „auziseră”). 78 au înviat pre fata 24celui mai-mare al beseareciei10 den moa- // 1 rte. Pornesc şi ci 75 după Iisus şi pre 2cale văd că nu ascultă, nici vindecă 11 pre 3ei. Merg până în casă. crezând că va 4milui p^e ei, şi sânt tari în credinţă 5depre binele şi mila lui; aşa dobân6desc sănătate. Iaca acei creştini ma7ri pilda credinţeei. Tu încă în sără8cia ta fă 12 aşa, şi zău că veri fi ascu9ltat în rugăciunea ta cea dereaptă. A treia: 10în ceşti doi orbi avăm pilda acelor oamenni cărei cunosc orbitura şi neştiuta 12lor. - Şi toţi orbii aşa? că sânt unii 13carei orbitura lor nu cunosc, ce le pa14re lor că văd mai bine decât alţii 15şi se ţin că sânt purtători orbilor. 16Depre aceştea grăiaşte Hristos (la Matei, 61): „Sâ17nt orbi purtători orbilor”. Şi aceaissta orbitură iaste rea, întâi căce că 19nu pot vindeca şi vor peri într-însa 13 20(şi iaste scris la Ioan, 35); a doua 14, 21şi pre alţii rătăceaşte şi-i bagă în groapă 22(cum au scris Matei. 61). Aşa era în vreamea 23lu Hristos cărtularii şi fariseii, şi în 24vreamea noastră aşa sânt vlădicii, arhi- // 'episcopii, egumenii, 75 călugării, popii 2şi toţi de acela feali. Ei încă pot zi3ce noao cum ziseră lu Hristos: „Au doară 4şi noi orbi sântem?” (cum au scris 5Ioan, 35); cărora noi răspundem cu 6Hristos: „S-aţi fi orbi, păcate n-aţi avea.” 7Aceaia va să zică: „Când aţi cunoaşte pre 8voi că sânteţi orbi, ce unde ziceţi 9«vedem», păcatul vostru va rămânea.” Că 10aceşti doi orbi cunoscură orbitura lor1 ’şi pohtesc a-i slobozi de ea şi merg du12pă lumină dereaptă pre Iisus Hristos, la el 13strigă: „Miluiaşte-ne, fiiul lu David!” Cu 14aceaia strigare15 arătă că cunosc ne15voia lor şi pohtesc a-i slobozi. Oame16ni ca aceia 16 se pot vindeca, iară cărei se 17arată că sânt17 purtători oamenilor 18şi zic: „Noi sântem dătători legiei, 19păzitori şi întăritori legiei şi a cre20ştinătăţiei, noi ţinem pravilele şi 21toate slujbele beseareciei”, - nu pot cu22noaşte orbitura lor, ce se ţin mai mâ23ndri şi mai înţelepţi. Nici de la Dum24nezeu nu roagă, să zică: „Doamne, lumi- // 'nează inema noastră şi înţelesul!”, - cumu 2se rugă David: „Dă 18 mie înţelesul legiei ta3le, să cunosc porâncitele tale” -, ce le 4pare că le înţeleg toate. Aşa rămân ei în 5orbitura lor ca fariseii19. Aşijderea nu 6pot lumina, nici a cunoaşte pre lumină 7dereaptă, pre Hristos. Şi aceia cărei îmblă du8pă cei oameni mari şi cărtulari, cărei 9zic: „Noi văm ţinea cum zic popii şi mai-I0marii noştri: ei sânt cărtulari, ei mţenleg”, - ce nu iau aminte c-au orbit Dumne12zeu pre aceia, cum au porâncit pre Isaiia 13roroc, 33, şi iară In Rimleno(m) 20, 124: 14„Piiarde-voi mândria mândrilor şi înţelep!5ciunea înţelepţilor ruşina-voiu.” Aceia încă ,6nu se pot vindeca oarei ascultă pre popi, 17căce că nu cer ajutoriu şi lummătoriu I8den cuvântul lu Dumnezeu, ce den <în>văţă19tura 21 făţarnicilor. Orbii 22 sânt de doao 23 fea20liure: unii sânt orbi în trup, cărei nu 21văd lumina soarelui şi a ceştii lumi; 22alt fealiu iaste cărei sânt orbi cu mi23ntea şi nu văd, nici cunosc ispăsenia 24sufletului în ce stă24 şi nu înţeleg că // 'nu poate ierta 75 păcatele niminilea, numai 2însuş Dumnezeu, ce cred în slujba popi3lor şi se nădăjduiesc în acela lucru de 4nemica. Aceia sânt orbi în suflet: ma5i în mare perire sânt, căce că pier în6tr-însă. Iară cărei sânt orbi în trup, po7t fi cu ochii sufletului şi cunosc spre ispăsitoriul Hristos; acelora nu va strica 9orbitura ochilor 10 Tip. GfCtpMÎen. 11 Tip. sehack/u. 12 Tip. cpK. 13 Tip. (rândul 19-20) .f.Ţp;f>ctr"nh. 14 Tip. , apropia2ră-se cătră el ucenicii lui, grăiră: «3Pustiu2 iaste locul şi ceasul aemu 4treace; lasă gloatele să meargă împreju5rul satelor, să cumpere lor hrană.» Iisus zi6se lor: «Nu trebuiaşte să se ducă, daţi-le 7lor voi mâncare.» Ei grăiră lui: «Nu a8vem acicea, numai cinci pâini şi doi 9peşti.» El zise: «Aduceţi-le încoace!» 10Şi zise gloatelor să şază spre iarbă; şi nluo ceale cinci pâini şi amândoi pe12ştii şi căută în ceriu şi blagoslovi şi 13le frâmse şi deade ucenicilor pâini 14le, e ucenicii gloatelor. Şi mâncară 15toţi şi se săturară, şi luară den ră16măşiţe bucate, 12 coşure pline. 17Mâncători era ca cinci mie 5 de bărbaţi, 18fără muieri şi feciori. Şi aciia înde19mnă Iisus ucenicii 4 lui să între în corabie 20şi să treacă în ceaia parte, până când lă2'sa 5 gloatele”. Konecb nedele 6 22Tălcul aceştii evanghelie 23Fraţii miei, den ceastă evanghelie avăm // 'aceaste învăţături: 79 întâiu, cum toată nă2deajdea noastră şi izbăvirea să ne fie în 3Dumnezeu, că elu e purtătoriul sărăciei 4noastre şi a sufletelor, şi cum gri5ja noastră de mainte să fie aceasta, să 6căutăm înpărăţia lui, - cum zice el însu7ş, Iisus Hristos (la Matei, 19): „Căutaţi mainte 8împărăţia lu Dumnezeu şi împărăţia lui, 9după aceaia toate se vor 7 da voao. ” Cum 10şi acest nărod, care venise a asculta1 'cuvintele lu Hristos în ceastă sfântă evanghe12lie; Domn Iisus Hristos de pre acel nărod 13toată grija şi nevoia au purtat şi 14pre ei au săturat, cu acea ciudă şi se15mn, cinci mie 8 de oameni (cum iaste 16scris , 58 şi la Marco, 25 şi 32 şi 17la Luca, 42, şi Ioan, 18) cu cinci pi18te (iară la Marco, 32: patru mie 8, cu şapte pi19te) şi cu meşchit peaşte. Că Dumnezeu 20aceasta pohteaşte de la noi să facem, cum omu21L creştin mainte de toate să se roage şi 22să se smerească cu oamenii marelui 9 Dum23nezeu. După aceaia, cu hrăborie mare ascul24te cu toată mintea cuvintele lu Dumnezeu, // 'să fie pururea la poveaste şi la propo vea2danie, unde spun derept, şi 79' să fe3riceaze pre Dumnezeu. Deaca veri face a4ceastea toate, după aceaia vare ce rând, Veri avea, au ce lucru, tu îmblă du6pă lucrul tău cu toată dereptatea, 7fără pagubă şi dosada altora, şi i8zbăvirea ta şi nădeajdea toată aruncă 9pre Dumnezeu. 39 Tip. dCK/iTd. 1 „Duminica a 8-a (Evanghelia Matei, cap. 58)” (= Duminica din a 8-a săptămână după Cincizecime; Matei, XIV, 14-22). 2 Tip. noycTîn. 3 Tip. a\î£ (pentru mii). 4 Tip. oynEHhhîh. 5 Tip. greşit 6 „Sfârşitul (evangheliei) duminicii”. 7 Tip. cenw. 8 Tip. a\î£ (pentru mii). 9 Tip. A\dpe a8. 81 Că să ştii că el va hră10ni pre tine, cum zice David proroc, psaulom 54: „Aruncă spre Dumnezeu gri12ja ta şi el va tine hrăni.” Şi iară la 13psalom 33: „Bogaţii meseriră şi flă14mânziră, iară ceia ce caută pre Dunuie15zeu de nemică nu vor fi sărăciţi. Teal6meţi-vă de Domnul toţi sfinţii, că a17ceia ce se tem de Dumnezeu nu vor fi I8sărăciţi de nemică.” Şi iară la proroc 19David, 35 de psalomi: „Tânăr fui 20şi îmbătrânii şi n-am văzut nici 21un om derept să fie părăsit de Dum22nezeu, nici sămânţa lui căutând şi 23cerând pâine.” Derept aceaia porânceaşte Hristos 24Iisus (la Matei, 58). Caută aceşti10 jidovi, încă de- // 'pre care grăiaşte şi evanghelia de astăzi; ve2zi cum hrăni şi sătură Iisus Hristos, arătân3d şi noao cum aşijderea şi pre toţi 4creştinii va purta şi de ei câştigă. A 5doua11, - cum Iisus Hristos, în ceastă evanghelie, deaca vă6zu nărodul flămând, făcu-i-se milă de 7ei şi pre ei sătură cu atâtea pite şi 8peşti. Aşa şi noi, creştinii, în ce văm pu9tea să miluim şi să fim milostivnici 10cătră fraţii noştri şi junilor mişei, usă ajutăm pre ei şi să împărţim cu ce 12ne-au dat Dumnezeu, că derept aceaia 13dă Dumnezeu unuia mai mult decâ14t altuia, cum meserearea sa cel bo15gat să arate - cum zice Iacov apostol, 1655 de capete - pren faptele sale cea17le bune. Aşijderea trebuiaşte să dăm 18har lu Dumnezeu den avuţia noastră, 19că derept aceaia ne-au dat Dumnezeu a20vuţia. Derept aceaia, iani socoteaşte 21ce va grăi Iisus Hristos, când va judeca lumea, 22derepţilor, milostivnicilor, şi iară ne23milo stivnicilor. A treia, învăţăm iară 24cum să fim şi noi cu hrăboria12 mare // ]şi cu gând şi cu grije mare şi adevăr 2întru ascultătura cuvintelor lu Du3mnezeu. Că caută şi vezi acest năro4d cât de departe au venit cu5m să asculte cuvintele lu Hristos. La pu6stie încă au mers după po veaste şi 7după propoveadanie ş-au ascultat cu8vintele lu Hristos şi până a treia zi au fo9st cu el; şi nu în vreo cetate sau 10oraş, ce întru pustie; şi nu doi nsau trei sau patru sau zeace o12ameni, ce câte cinci mii şi câte pa13tru mii de oameni, cu muieri şi cu 14feciorii 13. Iară noao ne e leane numai 15întru un14 ceas a mearge la besearecă. De16rept aceaia, mă tem cum acel nărod 17de jidovi vădi-ne-vor şi pre noi vor osâ18ndi şi ne vor certa înaintea lu Dumneze19u şi înaintea lumiei a toată la zio20a de judecare, cum noi, fiind creşti21ni, căce-am fost aşa prea bine. Derep22t aceaia, oare unde auziţi că spun de23rept cuvintele15 lu Dumnezeu, păsa24ţi şi ascultaţi! Aşa veţi fi în mila lu16II 'Dumnezeu, - carea tu, Doamne, dă-ne în2tru împărăţia ta! Amin! 3Nedele 9 Ev(g)lîe M(th), glava 59 1 4„In vreamea aceaia îndemnă Iisus ucenicii 5lui să între în corabie şi să treacă %i ceaia parte, până când lăsa 2 gloate7le. Şi deaca lăsă gloatele, sui-se în 8codra însuş a se ruga; după aceaia fu , 9însuş era aciia. E corabia era în mi10jlocul măriei, învăluiia-se cu undele: era uamuîmprotiva vântului. 10 Tip. Matei, cap. 59)” (= Duminica din săptămâna a 9-a după Cincizecime; Matei, XIV, 22-34). 2 Tip. greşit /itc;?.. 82 în a patra stra12je, ce e de noapte, mearse cătr-înşii Iisus: 13îmbla pre mare. Şi văzură el uce14nicii pre mare îmblând, şi de frică 15strigară. Aciia zise lor Iisus şi grăi: «în16drăzniţi, eu sânt, nu vă teamereţi!» 17Răspunse Pătru, zise: «Doamne, să e18şti tu, zi-mi să viiu cătră tine prespre a19pă.» El zise:«Vino!» Şi ieşi den co20rabie Pătru şi îmbla pre apă să vie cătră 21Iisus. Văzu vânt mare, temu-se şi începu 22a se afunda; strigă, grăi: «Doamne, mâ-5// 'ntuiaşte-mă!» Şi aciia tinse mâna Iisus, 2Iuo el şi grăi lui: «Puţină-credi3nţă 4 !derepce te spăreaşi?» Şi întrară 4ei în corabie: stătu vântul. Cine era 5în corabie vineră, închinară-se lui, grăiră: 6«Adevăml 5, Domnului fiiu eşti!» Şi trecu7ră, vineră în pământul Ghenesaretului”. %Konech ne(d). 6 9Acesta 7 iaste tâlcul aceştii evanghelie 10începutul. Evanghelist Matei trei luncrure zice: dentâiu, cum c-au silit 12şi îndemnat pre apostoli să între în corabie 13derept8 aceaia unde era văzut gloatele 14că era săturat cinci mie 9 de oameni cu 15cinci pâini. Zice: „Adevăr, acesta iaste 16cel proroc ce iaste să vie în lume.” Ia17ră Iisus cunoscu (cum zice Ioan, I819) că vor să vie şi să răpească pre el, 19să facă el împărat. Aşa se despărţi 20de apostoli şi tremease pre ei prespre a21pă, la Vitsaida, cum zice evangheli22st. A treia oara10, cum au suit a 23se ruga în codru. întâiu, iaste derept a- //'ceaia învăţătura de primă11: Hristos n-au fost 2venit să gătească lui împărăţia ceştii lu3mi„ să domnească după cum domnesc 4împăraţii, că. jidovii în toată vreamea gân5desc şi aşteaptă pre Mesia, să fie lor 6împărat, să-i scoaţă den orbitura1Ia rimlea7nilor, - ce el nici dinioară n-au pohtit 8aceaia domnie, ce vezi că fugi dennain9te 12. Derept aceaia zise şi lu Pilat: „Im10părăţia mea nu iaste den ceastă lume.” nFugi să arate că el nu pohteaşte şi 12să nu poată apoi grăi cu adevăr jidovii 13c-au pohtit domnia, - cumu-1 şi strâ14mbară, vădiră pre el cei mărturisi15tori strâmbi înaintea lu Pilat13. Că n-au I6fost învăţaţi den duhul lu Hristos popii 17den Rim şi patriarşii den Ţarigrad lssă se sfădească pentru domnia, cum 19cine va fi mai mare. A doua 14, unde au20zim că Hristos au mers la codru a se ruga, 21învaţă-ne unde să ne rugăm, la cine, 22cându ne teamem de ceva sau când a23văm acătare ispită pre noi: la ragă24ciune numai, cum zice şi David proroc // 'întru sfântă 15 carte care-au scris cu Duhul 2Sfânt, în psalom 44: „Cheamă mine în zi de gri3ja ta şi eu te voiu mântui.” Aşa patri4arşii, prorocii şi apostolii, ucenicii 5şi toţi sfinţii că se-au dat rugăciu6nei şi aşa au fost ajutaţi. Voi în7că, creştini, să veţi cădea în ceva ispita 8dracului, trupului şi a lumiei, 9sau în frica morţiei sau în acăta10re pagubă, numeargereţi lavrăjintori sau la descântători, ce numai 12ce vă prindeţi derugăciune dereaptă şi 13smerită. Derept aceaia trebuiaşte să ştiţi 14rugăciunea creştinească, deaca vă ţineţi cre15ştini şi botezaţi, că rugăciunea iaste ar16ma vdastră. Evanghelist zice: „Corabia era în 17mijlocul măriei, învăluiia-se cu undele.” 18Adoara se-au tâmplat aşa apostolilo19r, cum au scris Matei, 27: „Iisus era în 20corabie, ce durmiia, şi aciia nu era 21cu ei.” Ce aceasta au fost cu voia şi 22cu 3 Pe marginea inferioară a paginii e înscrisă signatura 2TÎ, indicând începutul colii 11. 4 In versiunea modernă: „Puţin credinciosule”. 5 Tip. dAeK'hpcy (probabil greşit în loc de adevăr „cu adevărat”). 6 „Sfârşitul (evangheliei) duminicii”. 7 Tip. dMdCTd. 8 Tip. AEpnTk. 9 Tip. A\îe (pentru mii). 10 Greşit în loc de „a doua oară” (cf. 82r 19 şi urm.). 11 Tip. ne npnA\;R. 11a Probabil greşit în loc de robitura („robia”). 12 Tip. a£ -t-iidHTe. 13 Tip. niirtd. 14 Tip. dAOd. 15 Tip. cz)sht;f> (probabil în loc de s/anta). 83 tocmealcle lu Hristos. cum să vie pre ei 23aceasta 16 spaimă, şi derept au facu24t. sv Putem înţeleage den Marco evanghelist, // '26, unde zice: „Ucenicii nu înţelease2ră amu de pâini, că era inimile lor împie-’trite, că nu credea încă ci că e fiiul lu Dirmnezeu. $i văzând că săturase cinci -mii de oameni cu cinci pâini, aşa lăsă '’lisus pre ei acest vânt mare cu undele 7cum, el împăcând marea şi vântul, să va8ză apostolii şi mai tare să crează lui. 9A treia, învăţăm ce iaste a aştepta uceni10cilor cărei fac porânca lui în ceastă lu1 ’me. cum şi apostolilor se tâmplă, că ceaI2stă lume iaste ca marea cu vântul şi cu13undele. Aşa şi aemu, cine va să meargă pre 14calea lu Dumnezeu cu dereptate, cuvâ'^ntul lu Dumnezeu în multă frică, doK’sadă, nevoi, în urâciunea lumiei iaste-i l7a li. cum zice Hristos (la Ioan): „In lume veţi avea ,Kdosadă şi multă ispită a dracului; l9în mine - pace”. A patra: şi atunce când 20sânt periri pre noi, pare-ne noao că do21anne Hristos, cum iaste scris la Matei, 27.22sau că nu e cu noi, cum nu era în ceastă 23evanghelie cu kv apostolii. Aşa gândim şi noi câ24nd cădem în nevoie, cum că Dumnezeu // 'au uitat pre noi. nu ne veade, nu ne soco2teaşte, cum zice şi David proroc întru sfa3nta carte care-au scris cu Duhul Sfanţ în Psa4ltire. că nu-i e nevoie şi zice cum Dumne5zeu stă 7 departe de la el sau doarme. 6Cum el nici doarme, nici stă 17 departe dc 7la creştini, evanghelist zice: „în a patra ‘sstraje, ce e de noapte, mearse cătr-înşii Iisus.” 9A cincea. învăţăm ce să aşteptăm şi să 10nădăjduim de la Hristos când sântem în perire: "aceaia cumu e 76 n-au lăsat pre ucenici în ,2mijlocuI măriei, aşa pre ai lui nu-i va ljpără.si în nevoie, ce le va ajuta, cum au şi l4făgăduit, cum iaste scris la Matei, 116: !;,„Iată, eu cu voi sânt în toate zilele, pînă l6la sfârşitul veacului.” Ce acelora va fi 17ajutoriul, cărei îrnblă în lucrul porâncit 18de el. Papiştaşii19 şi patriercaşii, lo19ru le pare că foarte îmblă bine în porân20cile lu Dumnezeu şi într-a bătrâni21 lor. A şasea: „In a patra straje a nopţiei 22vine Iisus la ci”, - că bătrânii împărţiră noa23ptea pre patru străji: până la miiază-noa24pte doao, după miiază-noapte până K-r în // 'zio iară doao 211. Aşa lăsă a chinui şi a învă2lui pre apostoli Hristos toată noaptea în mare 3şi vine la ei amu cătră zio. !nvăţă4m, derept aceaia, cum să nu îndoim, nici 5noi să ne spământăm deaca nu ne ajută 6curând Domnul, ce cu răbdare să aştep7tăm vreamea cea bună a milostei lui; că a8tunce şi mai socotim şi luom aminte cum 9că nu iaste altul ajutoriu noao tară Du'°mnezeu21. Să văm face aşa, da-va noao împă"răţia sa. Amin! 12Nedcle 10 Ev(gjlîe M(th), glava 72 1 L\,In vreamea aceea 2 apropie-se cătră el o'4m neştine şi se închină lui şi grăi: 15«Doamne. miluiaşte fiiul meu. că în lună 16noao drăceaşte-se rău-păţit: dc multe o17ri cade în foc şi dc multe ori înlr-a18pă; şi aduş el la uccnicii tăi şi l9nu putură el vindeca.» Răspunse Iisus, 20zise: «O, rudă necredincioasă5 şi răzvră2'tită, Hi Tip. .vmctj (probabil în loc dc nevastă). 17 Tip. ctk. 18 Tip. cîsiv.L'i (probabil greşit in loc dc cum sau cumu). 19 lip. n.!;nii|iJmiii (in loc dc papiştaşii). 20 Tip. 21 Tip. nc.-;ct?. 1 ..Duminica a 10-a (F. vanghelia Matei, cap. 72) (= Duminica din a 10-a săptămână după. C incizecime: Matei, X\ !!, 14 23). 2 Tip. iViim. 3 Tip. iirt;p£.\inrioc;i.. S-4 până când voiu fi cu voi? Pâ22nă când răbda-voiu voi? Aduceţi-mi el 23încoace!» Şi conteni lui Iisus şi ieşi // 'den el drac şi se vindecă feciorul de2n ceasul acela. Atunce mearseră uceni3cii cătră Iisus însuş, ziseră lui: «Derepce 4noi nu putum goni el?» Iisus zise lor: «De5rept necredinţa voastră. Derept grăie6sc voao: de-aţi avea credinţă cât un gră7unţ de muştariu, zicere-aţi codrului ace8stui: ‘Treci de acicea încolo!? şi ară treace, 9şi nemică n-ară fi voao să nu se poată. 10Aceasta rudă nu iase, numai cu rugăciunni şi cu post.» Lăcuind ei în Galilei, 12zise lor Iisus: «Pridădit are a fi Fiiul Ome13nesc în manile oamenilor şi ucide-vor 14el şi a treia zi scula-se-va»”. Konecb ne(d) 4. 15Acesta iaste tâlcul aceştii evanghelie 16Fraţii miei, aicea în ceastă evanghelie vedem 17cum toate realele noastre ce sânt 18noi să nu căutăm alt vraci, alt lecu19itoriu 5 în ceastă lume fară Hristos, cum fu 20şi cel om, tatăl celui fecior drăci21t. Iară acest om sărac cât au avu- // 't grije mare după fiiul lui! Ca şi 2noi aemu, cui ară fi feciorul6 3său cu aceaia boală şi cu acela bete4şug, cum ştiţi bine voi, fraţii 5miei, cum va fi în inema aceluia o6m. Derept aceaia el n-au avut 7răpaus şi altă grije nemică, ce 8numai cât au grijit cumu-ş 7 va vindeca feciorul său. Derept a'°ceaia, deaca nu putu afla de la ala1'Iţi oameni ajutoriu să ajute lui, 12nimea pre pământ, nici întru un 8 loc, 13necăirea, el mearse la apostoli; şi l4sfinţii apostoli încă nuputu15răpre el vindeca den putearea I6dracului. Şi el deaca văzu că 17nu-l putură vindeca apostolii, 18el mearse cu mare credinţă la Hristos 19şi se închină lui cu durearea inimiei 20lui pentru fiiul său. Rugă-21se lu Hristos să iarte pre el şi pre fe22ciorul lui, derepce că nimea în îu23me nu putu vindeca fiiul // 'lui den putearea dracului. Aşa opt 2să 9 facem şi noi când lasă pre noi Dum3nezeu boale reale; e noi să nu meargem la descântătoare, că iaste lucrul dracului. 5Sânt de-a firea ierbi bune de leac şi sân6t lăsate de Dumnezeu toate; când sâ7nt oameni bolnavi şi le iau cu blago8slovenia lu Dumnezeu, potu-i folosi. 9Dară acicea, în ceastă sfântă evanghelie, vedem cu10m au fost mai mare putearea dracului "decât leacul ierbilor şi cum mearse cel 12om la Hristos şi se rugă lui să vindece fiiul 13său den putearea dracului. Aşa şi noi cu 14credinţă mare să rugăm pre Dumnezeu 15să ajute noao, cum grăiaşte în cartea lupro16roc David, psalom 49: „Cheamă în zioa 17grijiei tale şi izbăvi-te-voiu, şi proslă18vi-mă-veri.” „Şi răspunse Iisus, zise: «O, ru19dă necredincioasă şi răzvrătită, până 20când voiu fi cu voi? până când 21răbda-voiu voi? Aduceţi-mi el încoace!» ” 22Şi conteni lui Iisus şi ieşi den el 23drac şi se vindecă feciorul den cea24sul acela”. - Aicea vedem Hristos că ceartă 25foarte tare credinţa cea slabă ce avu- // 'ră jidovii şi cu ce-ş arătă durearea 2sa Hristos, carea au avut întru inema sa, 3derepce văzu Hristos nedereptatea lor şi necre4dinţa lor. Că pentru necredinţa împără5ţia10 ceriului va ieşi de la ei şi o va da 6păgânilor. Dumnezeu au dat pre Hristos, fi7iul său, jidovilor, iară ei lepădară pre el; 8pentru aceaia se mânie şi arătă cum nu ia9ste vinovat Dumnezeu căce sânt 10ei lepădaţi (Ia Ioan, 21): „Aceasta iaste11 voia celuia ce m-au tremes, Părintele; de 12toate ce mi-au dat nu voiu piiarde de la 13el, ce-i 4 „Sfârşitul (evangheliei) duminicii”. 5 Tip. AEKSHTiipio. 6 Tip. 4^nopKpoi/vik. 7 Tip. Koyvuoyujli („cum îşi”). 8 Tip. oy. 9 Tip. wrm Ch (pentru op să „trebuie să”). 10 Tip. ^n^p^uî^. 85 voiu învie în zilele de apoi.” Noi 14sântem vinovaţi că ne lepădăm cu credin15ţa cea slabă a noastră de cea voie bună a 16lu Dumnezeu ce are cătră noi. Iară 17când sântem în nevoie, noi să ascultă18m, să facem ca cest om şi cu credi19nţă tare să spunem lu Hristos nevoia noa20stră; şi noi să-l rugăm ca să-i fie mi21lă de noi, că Hristos va ajuta noao cum au a22jutat şi celui fecior al celui om. ,,23Atunce mearseră ucenicii cătră Iisus însu24ş, ziseră lui: «Derepce11 noi nu 86v putum go- // !ni el?» Iisus zise lor: «Derept necredinţa 2voastră. Derept grăiesc voao: de-aţi a3vea credinţă câtu e un grăunţ de muşta4ri, zicere-aţi codrului acestui: ‘Treci de 5aicea încolo!’ - şi ară treace, şi nemică 6n-ară fi voao să nu se poată. Aceasta ru7dă nu iase, numai cu rugăciuni şi cu po8st.» Lăcuind ei în Galilei, zise lor Iisus: 9«Pridădit are a fi Fiiul Omenesc în mâ10inile oamenilor şi ucide-vor el şi I *a treia zi scula-se-va».” - Acicea învăţăm învă12ţătură cum nu iaste nici o bunătate mai 13bună decât credinţa mare. Gu credi14nţa mare poate omul tot dobândi de la 15Dumnezeu. Derept aceaia au zis Hristos că16tră apostoli: „Să aveţi credinţă cât u17n grăunţ de muştari, zicere-aţi codrului 18acestui: ‘Treci de acicea încolo! ’ şi ară trea19ce, şi nemică n-ară fi voao să nu se poa20tă.” Pren credinţă vine Avraam cu Isac 21ispitit fiiul său; cu credinţa Iosif se 22feri de curvie şi dobândi blagoslove23nia 87r şi fu hrănitoriu a tot pămâ24ntul Eghipetului acea // foamete mare şi hrăni şi pre fraţii 2lui, şi pre părintele lui, patriarhul 3Iacov. Cu credinţa Moisi proroc 4mare fu şi se lepădă den răcliţă ma5re, fiiu featei lu Faraon; mai vârto6s vru a se chinui cu oamenii lu Dumne7zeu. Cu credinţa lăsă Eghipetul şi 8nu se temu de urgia împăratului, lu Fa9raon; cu credinţa trecură marea moho 10râtă ca pre pământ uscat. Cu credinnţa păreţii Ierihonului căzură; cu cre12dinţa vine Avraam şi se odihni spre Pă13mântul Făgăduitei. Cu credinţa însă14ş Sara sămânţă luo; cu credinţa Ra15ava, curva, nu peri şi Elisei la Iorda16n cum trecu. Şi toţi sfinţii cu credin17ţa biruiră împărăţia, lucrară derepta18te 12, dobândiră făgăduita, stinseră tăria focului. „Această rudă nu iase, nu20mai cu rugăciuni şi cu post.” - Acicea să 21nu gândim că ne pune Hristos posturi, 22ce Hristos învaţă pre noi ca să ne gătim cătră 23rugăciunea dereaptă 13 a creştinilor, cum iaste 24voia lu Dumnezeu şi plac lu 871, Dumne- // 'zeu aceaste rugăciuni. Ce, fraţii miei, 2aceaste rugăciuni14 nu plac lu Hristos carele sâ3nt den beţie şi den mâncări; porân4ceaşte fără vreame şi fără frica lu 5Dumnezeu, cum Dumnezeu nu iubeaşte. 6Cum iaste scris la Luca, 107: „Luaţi-vă 7aminte de sineş, să nu cumva să îngre8oiaze inema voastră cu mâncările şi 9cu beţiile şi cu grija vieţiei.” Aci10ceapohteaşte Hristos cum sănuîngreoiem i^nimile noastre cu mâncări multe nici 12dinioară, ce să fim iuşori pururea, 13gata să fim spre rugăciune cătră Iisus 14Hristos, Domnul nostru. Amin! 15Nedele 11 Ev(g)lîe M(th), glava 77 1 16„Zise Domnul pilda aceasta. «Po17dobeaşte-se împărăţia ceriului o18mului împărat ce vru a se î19ntreba în cuvinte 2 cu robii 3 lui. în20cepu el a se întreba, - II Tip. Aepme. 12 Tip. AepnTdTe. 13 Tip. AfptmK. 14 Tip. powiomi. 1 „Duminica a 11-a (Evanglielia Matei, cap. 77) ’ (= Duminica din săptămâna a 1 l-a după Cincizecime; Matei, XVIII, 23-35). 2 Tip. Koy-GmiTe. 3 Tip. poBÎH. 86 aduseră 21lui un datornic, zeace mie de 22talanţi nu avu el să plătească. Zise do- // 'mnul lui să vânză şi muiarea, şi feciorii, 2şi tot cât avea şi să plătească lui. 3Căzu 88r amu robul acela, închină-se lui, grăi: 4‘Doamne, rabdă mie şi tot ţie voiu da.’ 5Milostivi-se domnul robului acelui, ie6rtă lui şi datoriul lăsă lui. Duse-se ro7bul acela, află unul de megiaşi ai 8lui, ce era datoriu lui o sută de ba9ni, şi-l prinse şi-l suguşă el, grăiia: 10‘Dă-mi câtu-mi eşti datoriu!’ Căzu amu me"giaşul4 lui la picioarele lui, niga-se 12şi grăiia: ‘Rabdă mie şi tot da-ţi-voiu.’ 5 1;>E1 nu vrea, ce-1 duse şi băgă el în te14mniţă, până când deade datoriul lui. i5Văzură megiaşii lui ce fu şi se 16jeluiră vârtos şi vineră, spuseră do17mnului tot ce fu. Atunce-1 chemă do18mnul lui, grăi lui: ‘Rob hitlean, to19t datoriul lăsai ţie derept că mă ruga20şi: dară nu ţi se cade şi ţie a milui 21megiaşul tău ca eu tine miluiiu?' Şi 22se mânie domnul lui, deade el muncitori23lor până. când deade tot datoriul lui. Aşa 24şi Tatăl mieu den ceri face-va voao să nu // 'lăsare cineş fratele lui den 88v inema 2voastră greşalele lor (,\ Konecb nedele 1. ^Tâlcul aceştii evanghelie 4Fraţii miei, în ceastă evanghelie cu pildă 5răspunde Hristos la întrebarea lu Pătru, 6învăţând pre Pătru şi pre toţi creştinii 7cum trebuiaşte a ierta vecinului greşale8le şi păcatele ale tuturora, de câte 9ori greşesc şi se pocăiesc şi se toa10mă. După aceaia zice cum, să nu vrenm ierta, nece noao nu vor fi iertate păI2catele noastre, ce ne vor da în mâna mu13ncitorilor. Avăm den această evanghelie 14aceaste învăţături: învăţătura dentâiu: 15învăţăm den această pildă cu câte ne ţi16nem şi sântem datori Domnului Du17mnezeului nostru, care datorie mare 18nu putem noi spune cu limba noastră, 19ce putem judeca den ceastă slugă ca20re rămase datori zeace mie de talanţi 21(aceştea fac şase sute de mie de florin22ţi). Că acel împărat iaste Tatăl Du23mnezeu; sluga, iară, carea nu poate plă24ti datoria iaste lumea. Iară datoria 8 II 'sânt păcatele noastre nenumărate, 2care păcatele Tatăl Dumnezeu, 89r pren 3Fiiul său, den mare mila sa, noao au ie4rtat toate; iară noi cea sută de bani -5greşalele vecinului nostru cel mic - 6nu răbdăm, nece putem lui ierta. 7Că mare datorie cu ce sântem datori lu 8Dumnezeu, cum zice Pavel apostol (/a. 9Korintho(m)9, 130): „N-avăm nemica ce n-am 10luat de la el; că vare ce poate gândi "omul, toate au luat de la el.” Aşa, cu 12mult datoriu 10 sântem vecinului no13stru. Dară cu ce sântem datori lu Du'4mnezeu? - Cu credinţă, cu dragoste 15şi cu nădeajde lu Dumnezeu a creade, 16pre el asupră de toată făptura a iubi, 17numele lui a cinsti, a sfinţi şi 18a slăvi, cuvântul lui bucuros a a'9sculta şi cumu-s porâncile lui, 20aşa a tocmi viiaţa noastră. Lui pum2'rea a da har derept tot binele al lui -22aceasta e datoria noastră. 4 Tip. A\eunKrîsLu8/Mi. 5 Tip. Adusoio. 6 Tip. /iw(greşit în loc d& lui). Pasaj destul de neclar; în versiunea modernă: „Aşa va face şi tatăl meu cel ceresc cu voi, dacă fiecare din voi nu va ierta fratelui său din inimă greşealele lui”. 7 „Sfârşitul (evangheliei) duminicii”. 8 Pe marginea inferioară a paginii e înscrisă signatura 2T, indicând sfârşitul colii 11.9 Corect: kb Korinthenomb; „(Epistola) către Corinteni”. 10 Tip. A^TOpio (probabil în loc de datori). 87 Dară cu ce sâ23ntem datori vecinului nostru? - Cu po24amele şi cu plodurile 89> ale credinţei 11 II 'şi dragostei12 vecinului cu derept 2să slujim şi să-l ajutăm în toate 3sărăciile ale lui; pre el nici întru 4un chip să nu vătămăm, nece muiarea-i, 5nece feciorii, nece fameaia, nece în ci6nstea lui, nece în avuţia lui, ce a pă7zi grija lui ca şi a noastră. Cum szice Hristos (în Matei, 21 de capete): „Cum 9vreţi să facă voao oamenii, aşijderea 10faceţi şi voi lor.” Ce să ştiţi, derept naceaia, că ne iaste a da seamă lu Dumnezeu 12de aceastea de toate. A doua13 învăţătură 13iaste a căuta aicea câtu e milostivnic 14şi mesereamic Tatăl Dumnezeu cătră 15noi. Multă datorie slugiei lui 16aceaia arată, cu binele ce făcu acest îm17părat cu sluga: deaca nu avu să plătea18scă datoria, căzu jos înaintea14 domnu-19său şi rugă pre el să rabde şi va plă20ti tot; iară lui fu milă de slu21gă, slobozi pre el, iertă-i şi toată 22datoria. Aceasta e mare mila lui. Ia23ră sluga făgădui 90r că va plăti toate; 24ce văzu domnul că nu poate, pren aceaia15 // 'iertă lui toate, den mare mila lui. 2Să ştii şi tu, creştine, cum că tu însu3ţi nu poţi plăti datoria ta şi a tocmi, 4numai Domnul, den mare mila , să iarte 5ţie. Cunoaşte, derept aceaia, slăbia şi 6netăria ta şi să ceri iertăciune de la 7Tatăl pentru Hristos, că acela toată dato8ria noastră au plătit Tatălui şi 9cu moartea lui destul au făcut 10(la Evreomb u, 323 şi Ioan, în Poslanmie17, 68; Galatb18, 206). Pre acel Hristos 12cuprinde cu credinţă dereaptă cătră 13tine şi ţine la tine cu viiaţă nevino14vată. A treia învăţătură: 15ce ceare şi pohteaşte Dumnezeu de la 16noi derept mila unde ne-au iertat? - 17Aceaia'arată noao evanghelia, în ceastă pildă, 18cum şi noi vecinului nostru gre19şalele sau rău 19 făcut noao să lă20săm şi să iertăm, că zice chear 20: „Slu21gă hitleană, toată datoria ta lăsai 22ţie, derepce mă rugaş; dară nu ţi 23se cade şi ţie a milui megiaşul tău 24ca eu tine miluiiu?” Fă şi tu cu // 90T 'pilda Tatălui sfânt: iartă vecinu2lui tău nu numai greşalele, ce şi 3datoria de bani care nu poate plă4ti. încă să nu te-ară ruga vecinul de 5să-l ierţi, cade-ţi-se a-1 ierta şi ne6rugat, dentru inema ta. Că trebu7iaşte să ne rugăm încă şi derept vrăjmaşii noştri (Matei, 15), cum să se poa9tă cunoaşte 21 şi Domnul să dea lui mi10lostea a lui. A patra învăţătură: ncât tare pedepseaşte Dumnezeu pre ceia 12carei nu iartă vecinului greşalele, 13cumu ne arată şi această pildă, când 14zice: „Şi se mânie domnul lui şi 15deade el muncitorilor.” „Mânia lu 16Dumnezeu” — că pre cărei urăşte Du17mnezeu toată făptura lumiei u18raşte; „deade el muncitorilor” - 19aceia22 sânt dracii; şi vor fi aru20ncaţi în perirea veacului: până când 21va da toată datoria nu va ieşi de aco22lo. Derept aceaia, cărei sânt cu i23nemă grea şi vârtoasă cătră 9ir vecini gre24şiţi, amar lor va fi această evanghelie; // 'iară cărei sânt brânzi şi milostivni2ci, mare veselie a lor această evanghelie, 3că vor fi iertaţi şi priimiţi la viiaţa 4veacului. Amin! 11 Pe marginea inferioară a paginii e înscrisă signatura rT, indicând începutul foii 12. 12 Tip. iun .f>ApdroCTen. 13 Tip. dAOd. 14 Tip. .ţaidHTt. 15 Tip. npe.ţ* iidwtiA. 16 „(Epistola apostolului Pavel) către Evrei . 17 ,.Epistolă sobornicească”. 18 Corect: la, Galatencmib; „(Epistola apostolului Pavel) către Galateni”. 19 Tip. p"c.S (pentru răul). 20 Tip. Ktph. 21 Tip. Koy nodi^e. 22 Tip. 88 5Nedele 12 Ev(g)lîe M(th), glava 79 7 6„în vreamea aceaia şi adecă unul ne7ştine apropie-se cătră Iisus şi zise slui: «învăţătoare bune, ce bine să fac 9să aib viiaţa de veac?» El zise lui: «Ce 20mă grăieşti2 ‘bun’? nimea nu e bun, 1'numai Dumnezeu unul. Să veri să 12mergi în viiaţă5, păzeaşteporâncitele!» I3Grăi lui: «Carele?» Iisus zise lui: «Nuu14cide, nu face cuivie, nece fura, 15nu minciuni mărturisi; cinsteaşte ta16tă-tău şi mumă-ta şi iubeaşte vecinu17l tău ca îns 4 tine.» Grăi lui tânăru18l: «Toate acealea am păzit den tine19reaţele meale; şi ce încă n-am sfarşi20t?» Zise lui Iisus: «Să vrei desfârşi21t5 să fii, du-te şi vinde avuţia ta 22şi dă6 mişeilor, şi avuţie veri avea 23în vistiiariu în ceriure; şi vino după mi- // 'ne!» Auzi tânărul cuvânt şi se du2se oscârbit; 91' era amu de avea câştig 3mult. . Iisus zise ucenicilor lui: 4 «Derept grăiesc voao că nu e lesne 7 a 5întra bogatul în <îm>părăţia 8 ceriului. Iară 6grăiesc voao că mai lesne iaste cămi7leei pren lăuntrul urechilor 9 acului a 8treace decât bogatul în <îm>părăţia 8 ceriu9lui a întră.» Auziră ucenicii lui, 10mirară-se foarte şi grăiră: «Cine anmupoate mântuit să fie?» Căută Iisus, 12zise lor: «La oameni aceasta10 nu se poa13te, iară la Domnul totu se poate».” l4Ko?iecb nedele11. Acesta 12 iaste tâlcul aceştii evanghelie 16Fraţii miei, această sfântă evanghelie ia17ste scrisă13 şi la Marco, 45 şi la Luca, 91: 18cum un tânăr, om mare şi bogat, 19vine la Iisus, nu ispitind el ca cela 20Luca, 53, ce cu deadins şi cu inemă 21bună întrebă el: „Ce bine să fac să 22aib viiaţa de veac?” Aceasta întrebare ia23ste jidovească, că ei gândesc cum // 'oamenii pot fi ei înşiş 14, cu lucrurile sa2le, dobândi viiaţa de veac. Hristos acestui 92r 3tânăr deade înainte 15 ceale porânceale 4ştiute de ei şi proaste să ţie, şi i se-au 5pămt lui că au ţinut toate. Ce 6Hristos arată lui că n-au ţinut, când 7zise să împarţă avuţia toată mişei8lor. Iară el, neavand un lucru 9încă, ce iaste credinţa şi nădeajdea în Du'°mnezeu, mâhnit duse-se de-aciia. Hristos "grăi ucenicilor cât cu greu şi 12cu greaţă merg bogaţii la împărăţia ce13riului, şi zise cum că nu poate fi 14nece cum să între în <îm>părăţia 16 lu Du15mnezeu nădăindu-se pre bogăţie. Iară 16ucenicii spământară-se, cum scrie 17Matei, 45; iară Hristos zise lor cum 18ce nu lesne şi nu poate fi înain'9tea oamenilor, înaintea lu Dumnezeu poate fi toate. Derept aceaia, 21den ceastă evanghelie avăm aceaste învăţă22turi: învăţătura dentâi 23în pilda acestui tânăr învăţăm cu24m n-avăm mai mare grije în ceastă lu- // 'me decât să întrebăm şi să ne îirvăţăm de viiaţa de veac, unde şi cu 3ce putem, şi 92' 1 „Duminica a 12-a (Evanghelia Matei, 79)” (= Duminica din săptămâna a 12-a după Cinicizecime; Matei, XIX, 16 -26). 2 Tip. rpTv£i]Js. 3 Tip. .(-sîdux (probabil greşit în loc dc în viiaţa de veac). 4 Tip. .^cb (poate greşit în loc de însuţi?). 5 Tip. ae c^p'huiun („desăvârşit’*). 6 Tip. 4h. 7 Tip. .\nCtiE, 8 Tip. .fjvhp;RUîri\. 9 Tip. ripe.*. .^iitpSak oi.-p£KiM£ dKtMoyn („prin urechile acului'1). 10 Tip. astcrt. 11 „Sfârşitul (evangheliei) duminicii". 12 Tip. 13 Tip. CKpnCK. 14 Tip. ,y>uiiillih. 15 Tip. .^idmue. 16 Tip. .fn'Kp^uîA. 89 la cine, afla. Că acea4stă viiaţă iaste trecătoare, cum zi5ce Pavel, şi căutăm altă vietoare 17 6şi mai bună, şi nu ştim ceasul 7morţiei. Cade-se, dară, să întrebi de scuvântul lu Dumnezeu şi să ştii 9bine cumu te poţi ispăsi. Lucrul 10acestui tânăr plăcu şi lu Hristos, că Hnu mearse la cărtulari şi la farisei, 12ce la Hristos. Aşa făcu şi Nicodim 13(Ioan, 8): nu cu ispită,-ce smerit 14cădea pre genuche. Cum zice Marco: I5„Tare greşesc şi sânt în orbiturăma16re cărei nu ştiu nemică, nici vor ,7să întreabe şi să bată a învăţa de 18viiaţa de veac; nu gândesc de altă 19lume, numai să aibă aicea cc să mă20nânce şi să bea; gândesc mai nerni21ca de ceaia lumea mai buna” 18. A doua19 în22văţăturâ // 93r hristos zise că „nimea nu e bun şi dulce, 2numai însuş Dumnezeu”. Cu ace3st cuvânt va să smerească Hristos opre ce4st tânăr unde se ţinea că e bun 5unde era oarecând neşte porânceale 6ale lu Dumnezeu ţinut. învăţăm 7de aicea cum tot omul să se sme8rească şi să cunoască cum, fără 9Dumnezeu, nu e nimea fără păcate. 10Că sântem den nărav toţi, den tinenreaţe, răi şi greşiţi, - încă şi sfi12nţii lu Dumnezeu, cum iaste scri13s <în> psalom 13 şi în Rimleani20, 1483; psalom21 31, 50, 115, 14142; Rimleani20, 95, 107 17şi în Poslania 22 lu Ioan, 69; Ioan, 1726. Dară deaca e însuş Dumnezeu 18bun numai căce zicem oame19nilor „sfinţia 93v ta”? dară fiind 20noi toţi răi, căce urâm pre alal21ţi şi sântem măreţi //1 cătră alalţi? De aceaia, nu te mira dea2ca unul mănâncă pre vecinul său, fi3ind el rău. Dară să Dumnezeu e bu4n, căce nu creadem lui şi să nădăj5duim că ne va ţinea? Că bunătatea noa6stră toată numai de la Dumnezeu e dă7ruită; dară căce nu cearem numai de 8la Dumnezeu binele, ce cearem şi ru9găm de la alţii 237 întrebare: Căce zice 10acestui tânăr Hristos: „Ţine porâncile, să11 veri săaibi viiaţa de veac”, deca 24 ştii cu12m nimea nu poate ţinea, nice pren iale a i13spăsi (Ioan, 26; Rimleani, 85; kh l4Galatb25, 203)? Şi căce nu zice: „Creade în 15mine să veri să te ispăseşti”, cum face 16aiurea (Ioan, 39: „Cine creade în mine avea-17va viiaţa de veac”)? - Răspuns: Hristos văzu acestui lucru 26 în ce greşiia şi scădea 19lucrul lui. Derept aceaia deade lui 20porâncile să cunoască netăria şi27 ne21 destoinicia lui şi aşa să ceară de 22aiurea, de la Dumnezeu, ajutoriu. 23 A treia învăţătură 94r Zi24se tînărul: „Toate acealea feresc den // tinereaţele meale”. - învăţăm de aicea cum 2den tinereaţele noastre învăţăm şi încea3pem acicea leagea lu Dumnezeu; rău şi den 4sfeatul dracului fac oamenii cărei 5feciorii, featele, coconii nu-i duc 6la besearecă până nu cresc mari. Ieremia 7proroc, în plângerea lui, în a treia carte, zi8ce: „Bine e omului deaca va purta jugu9l Domnului den tinereaţele lui.” Şi în 10psalom 28: „în ce tocmeaşte tânărul calea sa? în nţinearea cuvintelor tale.” Iară învăţăm 12de acest tânăr, unde întreabă: „Ce în13că n-am sfârşit?”, cum şi noi în lucrul 14lu Dumnezeu să purceadem şi să ne întă15rim den zi în zi cu învăţătura şi cu 16lucrurile credinţeei. 17 Tip. sîeTopg. 18 Tip. noyA\t Mdw G8nd ( pentru lume mai buna). 19 Tip. ăAOă. 20 „(Epistola apostolului Pavel către) Romani”. 21 Tip. \jrdAWA\h (în loc depsalomî). 22 „Epistola sobornicească”. 23 Tip. drtUH. 24 Tip. &iKă (în loc de deaca?). 25 Corect: kh Galatenomb „(Epistola apostolului Pavel) către Galateni”. 26 Tip. dqecToy/ioyKpoy: neclar (probabil greşit în loc de acestui tânăr). 27 Tip. iyn. 28 Este omis numărul psalmului. 90 A patra învăţă17tură Hristos zicc tânărului: „Du-te şi viIf!ndc avuţia ta şi dă mişeilor!” - Au o19m sfârşit şi destoinic tot acela 20fie carele face aşa? Ba, nu pentru 2,aceaia zicc Hristos, ce el cunoaşte slă22bia tânărului în ceastea ce şi el în23suş. tânărul, nu cunoaşte: cl 24având câştig şi avuţie // 'multă, nădăjduiia tare, cu toată ine2ma. pre părăţia 29 ceriului.” C-au fost mulţi sfi10nţi de-au avut avuţie multă, cum: nAvraam, Isac, Iacov, Lot, Davi12d, Iov, - ce ei au fost gata pre13ntru Dumnezeu: când au trebuit a pă14răsi toate, nici au nădăjduit în iale, 15cum acest tânăr duse-se mâhnit 16şi trist. Că aiurea, unde zice Hristos: 17„Cine nu se leapădă de sineş şi nu ,8ia crucea sa, nu poate fi uceni19c mie”, - aceasta iaste a tot creştinul 20porâncit. Zice evanghelist: „Era având 2'tânărul câştig mult.” Aicea zice Zlato22ust, stigând: „Striga-voiu cu glas ma23re cum în ce chip înmulţeşte-se 30 avuţia, 24aşa tare şi pohta avuţiei. Şi cât // 'mai multă avuţie dobândeaşte omul, 2cu atâta şi mai mişelu se face.” Aşa 3zice şi Vasilie, cum au văzut boga4ţii cărei au postit şi au făcu5t rugăciuni şi de păcate au suspi6nat, ce nici un fileari mişeilor 7n-au dat. A cincea învăţătură 31 8Unde zice Hristos că nu e lesne a întră 9bogatul în <îm>părăţia 32 ceriului, că mai le10sne iaste cămilei pren lăuntrul urechi1'lor acului33 a treace decât bogatul 12în <îm>părăţia32 ceriului a întră”, - aicea înţe13leage pre cei bogaţi cărei se cred şi 14nădăjduiesc în avuţie cu toată inema. 15Den putearea lor, nicicum nimea, a16şa mai tare acei bogaţi nu pot a întră. 17Ce vezi, Hristos zice cum ce nu poate fi 18de oameni, toate pot fi la Dum19nezeu. Poate Domnul întru un cea20s trage şi a schimba pohta şi grija no21astră şi bătătura pre voia lui, cu mare 22mila sa, cum făcu cu Zachei 34, ce era 23bogat, şi cu Iosif den Arima24tei, care îngropă pre Iisus, şi cu alalţi // 'mulţi. Că până nu trage el pre noi 2toţi den năravul nostru, meargem 95' îndă3răt; ce când cu Duhul Sfânt cheamă şi 4trage, putem mearge şi nu ne părăseaşte 5până nu duce pre noi la împărăţia ceriu6lui, - ce ne dă 35, Doamne, rugăm tine! Ami7n! sNedcle 13 •Ev(g)lîe M(th), glava 87 1 9„Zise Domnul pilda aceasta: «0'°m. neştine era căsătoriu, ce-nş sădi via şi cu gard în12grădi; şi săpă într-însa 2 to'3citioare şi zidi tum, şi 14o deade el a lucrători şi se 15duse. Cându se apropie vrea16mea rodului, tremease robii lui cătră 29 Tip. .finp^mi^. 30 Tip. .f-.wcH.-/.ueipece. 31 Tip. .‘.•husvroi.'p;*;. 32 Tip. .jn'hp^uu;',. 33 Tip. npe.* ,\‘h5jnTpî> oy-peKiut tivcSaSii (cf. mai sus. f. 91v 7). 34 Tip. sd^/eu. 35 Tip. ,iK. 1 ..Duminica a 13-a (Evanghelia Matei, cap. 87)" (= Duminica din săptămâna a 13-a după Cmcizecime; Matei. XXI, 33-42). 2 Tip. 91 lu17crători să ia rodul lui. Şi prinseră lu18crătorii robii lui, amu bătură, alţii uci19seră, alţii cu pietri uciseră. Iară tre20mease alţi robi, mai mulţi de întâiu 5, şi 21feaceră lor aşijderea. Mai apoi tre22mease cătră ei fiiul lui, grăi: ‘Ru23şina-se-vor de fiiul // !mieu’. Lucrătorii văzură fiiul, zise2ră întâi ei: ‘Acesta iaste moşteanul, 3veniţi să ucidem el şi vrem ţinea moşte4nia lui’. Şi prinseră el şi-l scoa5seră afară den vie şi-l uciseră. Cîn6d amu va veni domnul viei, ce va face lucrătorilor aceia?» Grăiră lui: «Răii 8rău să piară, şi via o va da altor lu9crători, ce vor da lui rod în vreamea sa.» 10Grăi lor Iisus: «Au n-aţi cetit nici dinio1 !ară în Cărţi: ‘Piatra ce nu în rând feaceră 12ziditorii, aceaia fu în capul unghiu13lui?’ De la Domnul fu aceasta şi ia14ste minune între ochii noştri»”. Konecb l5nedele 4 Acesta iaste tâlcul aceştii evanghelie 17Fraţii miei, pilda aceştii avanghelie Te18ofilact, arhiepiscopul bulgari19lor, aşa tâlcuiaşte, zicând: Adu20ce Hristos altă pildă, arătând jidovi21lor cum mult bine au făcut Dom22nul cu ei, ce nu sânt făcuţi mai 23buni. Acel om căsătoriu iaste // 96* 'Dumnezeu; prentru mare mila lui chea2mă-se om. Via - nărodul iudeilor 3zidit de la Dumnezeu în Pământul Fă4găduiturei. Gardul - leagea conteni5nd să nu se ameastece cu limbi; gard 6sânt îngerii păzind izrailiteanii. To7citoarea -altariul; stâlpul sau turnul iaste 8beseareca; lucrătorii sânt învăţătorii 9nărodului, fariseii şi cărtularii. Şi se 10duse unde nu va veni curând, să bânntuiască pre greşiţi. Apropie-se vreamea 12rodului, în vreamea prorocilor; robii treme13ş sânt prorocii, pre cărei au dosădit 14în multe chipure de lucrători, cărei 15atunce era proroci mincinoşi şi învă16ţători strâmbi: pre Miheia 5 bătu Sede17chia împărat pre obraz; pre Zaharie u18ciseră între altar şi besearecă; pre 19alt Zaharie, fiiul Iudei 6, cu pietri u20ciseră. După aceaia Hi tremes 7 fiiul 21 lui Dumnezeu, în trupu se ivind 8, cc ni22ci pre el nu priimiră, ce-1 răstigni23ră. Scoaseră-1 afară den via , că a24fară den Ierusalim uciseră Domnul. 9 // 97r ' 1 Când amu va veni domnul viei, ce va face lucrătorilor? Când va veni, când va 3căuta la fărălegile jidovilor, atu4nce răii rău-i va piiarde, tremeţând 10 pre 5ei oştile rimleanilor, şi via sa va da 6altor lucrători, apostolilor sau 7limbilor, cum zice Hristos (Matei, 116; Marco, 871 şi laDeanie n). Iarăpiatra ce lepă9dară ziditorii iaste însuş Hristos, pre 10care învăţătorii iudeilor nu-1 priimiră, Hce de nemica-1 ţinură, zicând: „Sama12ritean eşti şi ai drac.” Iară când în13vise Hristos den moarte, fu pus în capul 14unghiului, că fu cap beseareciei, cu15prinzând şi jidovii, şi păgânii sau li16mbile întru o credinţă şi întru o lea17ge. Avăm de aicea aceaste învăţături: 18învăţătura dentâi 19învăţăm câtu e mare mila lu Dumnezeu, 20cât mult bine au făcut cu jidovii, 21carei au păzit şi i-au socotit şi i-au 22slobozit den mâna şi den putearea 3 Tip. A£-f- t-kK> („decât cei dinainte”). 4 „Sfârşitul (evangheliei) duminicii”. 5 Tip. mh-ft&. 6 Tip. iIOaeh („lui Iuda’^. 7 Tip. TpeA\tch. 8 în tmpu se ivind „ivindu-se în trup (= întrupându-se)”. 9 Pe marginea inferioară a paginii e înscrisă signatura ii, indicând sfârşitul colii 12.10 Tip. Tpepărăţia 26 lu Dumne22zeu. Că n-au luat ţara lor numai, 23ce aemu sânt şi în mânia lu Dumne24zeu, că n-au împărat de eiş, n-au // 'ţară, n-au slujbă, n-au proroci ca în 98v zi2lele dentâi, ce sânt bătuţi de orbi3tură mare unde nu făcură plod împă4răţiei. Aicea învăţăm cum că va fi 5luată şi de la noi împărăţia lu Dumne6zeu de nu vrem face plod şi noi. 7Ce să ştim ce iaste plod în <îm>părăţia lu Du8mnezeu, - că plod în <îm>părăţia dracului 9iaste de toate fealiuiile de nedereptate 10şi strâmbătate, făţăria -, iară pio1 Murele împărăţiei lu Dumnezeu nu sân12t lucrure tocmite de oameni, cu ca13rele nu putem cinsti pre Dumnezeu 14(Mâtei, 60), ce sânt aceale lucrure carele au15 lăsat el, Domnul însuş. Aceastea cu16vinte spune Pavel apostol frumos, la17Galatb 27213,. zicând: „Poama Duhului 18iaste dragostea, veselia, pacele28, ră19bdarea, dulceaţa, bunătatea, credi20nţa, smericiunea, curăţia, blân21deaţele, postul sau mâncare pu22ţinea şi cu măsură.” Pre acest lucru 23să ne nevoim şi noi, creştini. Amin! 12 Pe marginea inferioarăa paginii c înscrisă signaturaTT, indicând începutul colii 13. 13 Tip. dih („ani”). 14 Tip. yBdndennaw. 15 Tip. kSb/'Rhteaw. 16 Tip. dAh. 17 Tip. nipAtf. 18 Tip. KdAt (probabil greşit în loc de calea). 19 Tip. ./aIa. 20 „Epistola apostolului Pavel către Romani”. 21 Tip. dfhTd. 22 Tip. tokm hte. 23 Corect: /ci Efeseomb; „(Epistola apostolului Pavel) către Efeseni”. 24 Corect kb Galatenomh\ „(Epistola apostolului Pavel) către Galateni”. 25 Corect: Icl Korinthenomb', „(Epistola apostolului Pavel) către Corinteni”. 26 Tip. .{.mp/Y. uîm. 27 Corect: kb Galatenomb; „(Epistola către) Galateni”. 28 Pacele: pluralul lui pace. 93 99r iedele 14 Ev(g)Ke , glava 89 1 2„Zise Domnul pilda aceasta: «Po3dobeaştd-se împărăţia ceriului o4mului împărat ce feace nun5tă fiiului lui; şi tremea.se 6robii lui a chema la nuntă, 7şi nu vrură să vie. Iară tremease 8alţi robi şi grăi: ‘Ziceţi che9maţilor: Adecă prânzul mieu gătiiu, ju10ncii miei2 ceia 3 hrăniţi jungheaţi şi tontu e gata; veniţi la nuntă!’ Ei nu pri12stăniră să meargă, - unii amu la satele lor 13e alţii la negoaţe; alţii prinseră robii, 14dosădiră lor şi-i uciseră. Şi auzi împăra15tul acela, mânie-se şi tremease voinicii 16lui şi pierdură ucigătorii acei, şi 17cetăţile lor arseră. Atunce grăi robi18lor lui: ‘Nunta amu gata iaste, che19maţii nu fură destoinici; duce20ţi-vă amu la ieşitul drumurelor şi 2Jcâţi veţi afla, chemaţi-i la nuntă.’ Şi 99v 22ieşiră robii acei în răspântii, aduna23ră toţi câţi aflară, răii şi bunii, şi // !se împlu nunta şezând ei. Şi în2tră împăratul şi-i văzu şezând; văzu 3aciiaun om neîmbrăcat în veşminte de 4nuntă şi grăi lui: ‘Soaţe, cum ai Venit încoace neavând veşminte de nu6ntă?’ El tăcu. Atunce zise împăra7tul slugilor: ‘Legaţi lui mânile 8şipicioarele şi-l luaţi el de-1 arun9caţi el în untunearecul de afară: a10ciia va fi plângere şi scrâşnire dinţi1 tor. Mulţi sânt chemaţi şi puţi12ni-s aleşi»”. Konecb nedele 4. 13Acesta iaste tâlcul aceştii evanghelie 14Fraţii miei, în ceastă pildă a ceştii 15evanghelie (ca şi în cea evanghelie de la Lu16ca, 72, pre pilda ceştii, că amân17doao pildele grăiesc numai de un 18lucru: această pildă cheamă «prânzu19l», la Luca zice «cină»), într-a20ceastă pildă arată Hristos voia cea bună 21şi milă mare ce-au avut Tatăl Dum22nezeu cătră 5 jidovi, l00r iar ei cât neha- // 'mici şi nemulţemitori au fost. 2Pentru aceaia i-au lepădat6 pre ei şi i-au 3dosădit, şi în locul lor au prii4mit limbile şi păgânii, spuind 5şi aceasta, cum cărei ară fi adu6naţi creştini den păgâni şi ară fi 7nehamici, fără veşminte de nuntă, 8făţamici, mai apoi-i va dosădi rău. 9Că acel împărat Dumnezeu făcu I0nuntă lu Hristos, împreunând pre el ncu sufletul şi cu trupul oame12nilor, deaca născu den PreacuraI3ta, - că ginerele e Hristos, nevasta iaste 14beseareca şi sufletul. Slugi tre15mease 7 Moisi şi alţi, cărora nu 16crezură ovreaii, ce mâniară pre Du17mnezeu în 40 de ani. După aceaia I8fură tremeş prorocii alalţi; den ei 19uciseră, ca şi pre Isaiia 8, unii bă20tură joc, că pre Ieremie aruncară 21întru un lac de tină. Iară unii de22ntru chemaţi mearseră 9 la lucrul 23lor şi la negoaţele lor, căutân24d ioov cinstea ceştii lumi, domnia, avu- // 'ţia, lăcomia şi dulceaţa vieţiei. Iară 2juncii şi hrăniţii, zice Teofilac3t, iaste leagea veache şi leagea noao, 4căînjărtvăjungheară boi, iară hră5niţii 10 sânt cuvintele sfinte de ve6selia Scripturei. Iară nunta iaste 7cea plină de dragostea propoveada 8niei evangheliei, ce în făgăduită începu9se încă în rai. Şi fix vestuit pa10triarşilor şi prorocilor depre Hristos,1 'Domnul nostru, cum că are a veni 12şi a naşte derept noi, să ne descu13mpere11 şi să ne izbăvească de toată pe14rirea12. După aceaia veni Hristos şi to15cmi lucrul nostru cu moartea şi 16cu 1 „Duminica a 14-a (Evanghelia , cap. 89)” (= Duminica din săptămâna a 14-a după Cincizecime; Matei, XXII, 1-14); numele evanghelistului Matei a fost omis. 2 Tip. Mie. 3 Tip. ntift. 4 „Sfârşitul (evangheliei) duminicii”. 5 Tip. tcp^. 6 Tip. neirhAdTh. 7 Tip. Tp^tuib. 8 Tip. nCdîd. 9 Tip. A\tc£p^.. 10 Tip. jcpiHHUH. 11 Tip. AECKoyAţnpe. 12 Tip. nepept. 94 învierea lui. Şi aşa tremease, du17pă învierea lui, nu numai la ji18dovi, ce în toată lumea (Matei, 116; Marco, 1971) să cheame la nuntă răii şi bu20nii, toate limbile la propoveadania 21 evangheliei şi la iertăciunea păcatelor 22şi vieţiei de veac. Derept aceaia, den 23ceastă evanghelie avăm aceaste învăţături: 24învăţătura dentâi // învăţăm de aicea câtu e de mare mi2lostivnicia şi dragostea şi iubirea lu 3Dumnezeu de cătră jidovi şi de 4cătră toţi oamenii, cum jeluia5şte pre noi păcătoşii den perirea veacu6lui a slobozi şi a ispăsi. Derep7t acest lucru pururea au treme8s proroci jidovilor, şi iară pă9gânilor apostoli, ucenici, pă10stori, evanghelisti 13, cărtulari şi 1 Ştiutori14. Până în ceasul de aemu 12tremeate popi şi învăţători 15, cu13m iaste scris la Efesb 16, 224: 14„Carei ne cheamă pren evanghelie la veselie gă15tită noao pren Iisus Hristos, neusebind ne16ce alegând aemu nimea”: Marco,1111: „Vare cine va creade, ispăsit va fi”; 18şi Matei, 43: „Veniţi la mine 19toţi! - zice Hristos”; şi Pavel, la Timotei17,20282: „Dumnezeu se nevoiaşte pre toţi 21a ispăsi.”18 Şi zic slugile că 22sânt toate gata, numai să purcează 23şi să meargă la nuntă; nu pohte24sc să ducem nemică. // împăratul încă se mânie să nu văm mea2rge, că ne cheamă la lucrul spăseniei19, 3nunta ce-au făcut împăratul nu slugi4ei, ce fiiului său, în care toate de ve5selie deplin. Iară la Luca, 77, zi6ce c-au făcut cină mare, căce că iaste 7împărat împăraţilor şi domn a toţi dom8nilor, că poate aceaia cină sătura toa9tă lumea, cum cine va mânca den10tr-însa nu va însetoşa nece dinioară u(Ioan, 15). Nu gândi: „Doară nu mă va pri12imi”, dară căce tine cheamă; babucu13ros priimeaşte20 el pre păcătoşi: „Că 14n-au venit a chema derepţii, ce păcătoşii 21 15lapocaianie 22” (Matei, 30). A doua23 1 ^nvătătură j învăţăm câtu e mare 17nehămicia şi nebunia oamenilor. 18Jidovii derepce nu priimiră pre Hristos, 19ce uciseră pre el şi pre apostoli? 20Derept aceaia veniră rimleanii după 21moartea lu Iisus, 40 de ani deaca trecură, 22şi arseră Ierusalimul; iară într-însă 24 23muriră şi periră 11 sute de mie 25 24de oameni. Zice Iisus (la Luca, 76): „Grăiesc // 'amu voao că nece unul de acei bărba2ţi chemaţi gusta-vor de cina mea.” Şi a3icea se mânie şi chemă alţii, - că Domnul 4va să facă bine noao, iară noi, blăste5maţi şi răi, nu luom în nume de bine, 6ce povestuitorii dosădim, ucidem şi bă7ţjocurim 26 unii cărei vestuiesc noao 8lucrurele dumnezeieşti. Iară alţii, de9rept câştigul lumiei, nu ne batem a mear10ge după lucrul lu Dumnezeu, ce ţinnem 27 vacilor şi vitelor păstori, iară pre 12popi, cărei sânt păstori sufletelor no13astre, nu văm să dăm nemică - cărei ne 14pasc cu cuvântul lu Dumnezeu. Aşa 15sântem leaneş 28 cătră milostivnicia lu 16Dumnezeu. A treia învăţătură 29 Derep17t aceasta nehămicie şi lenia noastră 18rău ne va bate şi ne va pedepsi Dumnezeu. 19Pilde sânt noao, creştinilor, jidovii 30 ră20sipiţi şi dosădiţi în toată 13 Tip. eimhcth (probabil greşit pentru evangheliştî). IA Tip. LUno^Topui. 15 Tip. .f.K'KU^TopÎH. 16 Corect: Efesenomb; „(Epistola apostolului Pavel către) Efeseni”. 17 „Epistola către Timotei”. 18 Tip. dHCrrhC-hCH. 19 Tip. cnacenîeu. 2Q Tip. npîii(\\tue. 21 Tip. rrKKTouiÎH. 22 Tip. noKddme. 23 Tip. dAOd. 24 Tip. htp^hcti („în acea cetate”? sau poate greşit în loc de într-însnl „în Ierusalim”). 25 Tip. a\î£ (pentru mii). 26 Tip. BTs,TîKOK8pnAMi. 27 Tip. uhhe. 28 Tip. /itnemb („leneşi”). 29 Tip. ^k^t8p^. 30 Tip: xhaokh. 101r 101r 102r 95 102v 103r 103v lumea, fi21ind şi aemu în mare mânie 31; dară ce va 22fi lor în ceaia lume! Pildă poate 23noao fi şi ceale împărăţii şi oraşe 24creştineşti, cătră răsărita soare- // 'lui şi cătră amiazăzi, pre unde-au pro2poveduit sfânt Pavel apostol şi Pe3tru şi alalţi ucenici. Iară aemu bi4ruiesc turcii şi mai mulţi ţin lea5gea lu Mahamet al turcilor, prentru 6nehămicia unde-au fost leaneş 32 şi n-au 7socotit mai-marii besearecii: patriarhii, vlădicii, episcopii, cinstea lu Du9mnezeu, ce-au mai iubit cinstea lor, do10mnia 33 şi venitul. Aşa şi împăraţii, "domnii şi mişeii depreună, cum zi12ce această evanghelie. Derept aceaia Dumne13zeu se-au mâniat ş-au călcat pre ei su14pt picioarele păgânilor. Aemu încă ha15r Domnului că se iveaşte cuvântul lu Du16mnezeu, luceaşte; ce oamenii mai iubesc 17untunearecul, râd şi-ş 34 bat joc de 18el, mai tare cei mai mari, vlădicii 19şi judecătorii. Derept aceaia mă tem 20că văm şi noi peri rău, călcaţi de limba 21păgână, să nu văm priimi şi să nu vă22m asculta; lua-va Dumnezeu de la noi. 23Caută ce făcu şi grăi Pavel jidovilor (24în Deanîe35, 33 şi în 40; Luca, 70). // 'A patra învăţătură 2Fraţii miei, aveţi grijă şi frică 3mare cărei purtaţi numele şi vă 4chemaţi creştini, că nu ne va fi destu5l că sântem botezaţi şi meargem cu ala6lţi depreună la beseareca, facem rugăciu7ni, luom cuminecătura, şi vărîi fi 8făţamici. Veni-va împăratul să vază 9şezătorii la nuntă, la zioa de apoi, l0şi amar va fi celuia ce n-are veşminte 11 de nuntă. întrebare: ce iaste aceale 12veşminte de nuntă? - Răspuns: u13nii zic că e dragostea, alţii zic lu14crure bune, unii iară zic că credi15nţă 36 în Hristos: fără aceaia nu ne putem ispăsi (16/a Galato(m) 37, 204 şi 205, 206 şi 207). Ce 17mai bine va noao spune sfânt Pavel a18postol, cum să fim îmbrăcaţi în Domnul 19nostra Iisus Hristos, pre cărei îmbrăcă câţi 20în el cu credinţă se botezară (la Gala2ltb38, 208). Acest veşmânt pierdu Ada22m cu Eva 39. Pre aceasta adus-au noao 23Iisus Hristos cu naşterea, cu moartea şi învierea 24lui. Fără acest Hristos sântem // 'goli şi rău dezbrăcaţi şi ruşinaţi; 2cu acest Hristos văm putea sta la judecare. 3într-aceaia îmbracă-ne tu, Doamne! Amin! 4Nedele 15 Ev(g)lîe M(th), glava 202 1 5„în vreamea aceaia un învăţătoriu2 de leage 6ispitiia el şi grăi: «învăţătoare, 7care porâncită mai bună iaste în leage?» 8Iisus zise lui: «Iubeaşte Dumnezeu, Domnul 9tău, cu toată inema ta şi cu tot su10fletul tău şi cu tot cugetul tău;11 aceasta3 e întâia şi mai mare porâncită. 12A doua4 cuviinţă e 5: iubeaşte vecinul tău 13ca însuţi tine. Spre aceale doao porân14cite toată leagea şi prorocii spânzură.» 15Adunatele fariseilor6, întrebă ei Iisus, grăi: 16«Ce se voao pare de Hristos? al cui 31 Tip. 32 Tip. ntnemh („leneşi”). 33 Tip. aoa\hhî/a. 34 Tip. uumui* („şi-şi”). 35 „Faptele apostolilor”. 36 Tip. Kpeantm* (probabil greşit în loc de credinţa). 37 Corect: kb Galatenomb; „(Epistola apostolului Pavel) către Galateni”. 38 Vezi nota precedentă. 39 Tip. esBd. 1 „Duminica a 15-a (Evanghelia Matei, cap. 202)” (= Duminica din săptămâna a 15-a după Cincizecime; Matei, XXII, 35-46). 2 Tip. oy.f BtiU^TopIo. 3 Tip. dneerd. 4 Tip. d&od. 5 Tip. eu. 6 Construcţie neclară; în versiunea modernă: „Iar când s-au adunat fariseii”. 96 fiiu iaste?» 17Grăiră lui: «A lu David.» Grăi lor Iisus: 18«Cum amu David cu Duhul Domnului che19ma el şi grăiia: ‘Zise Domnul 20Domnului mieu: Şezi de-a dereapta 21mea până voiu pune toţi dracii tăi 22perină picioarelor tale’? Sau 7 amu David // 'cu Duliul Domnului el chema, cum al 2Domnului iaste?» Şi nimea nu putu lui 3răspunde cuvânt, nici cuteza ci4neva den aceaia zi să întrebe el de aciia”. 5Konecb nedele 7(1. 6Acesta iaste tâlcul aceştii evanghelie 7Fraţii miei, în ceastă evanghelie un legiei-învă8ţătoriu, în chipul a toţi fariseilor ispiti9nd pre Iisus, întrebă pre el care porâncită 10mare iaste în leage 8 dată pre 9 Moisi proroc. nIisus răspunse den Ftorozakonb (în al şa12selea cap), spuse cum trebuiaşte pre Du13mnezeu a iubi, şi den cartea lu Moisi 14ce se cheamă Levitic (la şase capete) iară 15cum să iubeşti vecinul tău ca însuţi ti16ne. Care evanghelie iaste scrisă 10 şi la Marco, 46: 17cum acel legiuitoriu grăi, după răspu18nsul lu Iisus, bine, cum că plăcu şi lu 19Iisus, şi zise cătră el: „Nu eşti de20parte11 de împărăţia lu Dumnezeu.” A21 şa văzând 12 Hristos lucrul jidovilor, cum 22că pren porâncele13 nu poate întră la împără23ţia lu Dumnezeu - căce nimea nu le poate // 'ţinea curat şi desfârşit14 cum poftea2şte Dumnezeu -, derept aceaia Iisus întrea3bă de ei cum ţin Mesia sau Hristos ci4ne să fie: au fiiul lu David numai, sau şi 5mai mare? Şi învinge pre ei den psalom 6110 şi arată cum Hristos iaste om adeve7rit şi Dumnezeu adeverit. Derep8t aceaia, de aicea avăm aceaste învăţături: 9învătătură dentâi: 3 10Cum trebuiaşte a înţeleage 15 şi a iubi pre Du11mnezeu cu toată inema, cu tot su12fletul şi cu tot cugetul 13<şi> să aibi16 vecinul ca însuţi tine? C-am tâl14cuit la Nedele 8 (Luca, 53) cum ni15mea nu iaste să iubească pre Dumnezeu în ce 16chip pohteaştee el: cu toată inema, cu 17tot sufletul, cu tot gândul tău16a. 18Nece dinioară cu greşi lui, nece 19cu cugetul, nece cu pohta, nece cu li20mba, nece cu tot trupul tău. Şi dea21ca veri gândi sau a pohti ceva în alea22nul porânciei lui numai dinioară, 23aşa într-acel ceas eşti vinovat în toa24te. Nu se-au aflat nimea să le facă şi17II 'să împle de toate cum trebuiaşte şi 2cum pohtesc aceale cuvinte, mai 3mult fără Iisus Hristos. Şi prentru aceaia au 4venit el în lume, cum să împle toate 5derept noi (Matei, 11); şi Pavel zice 6că sfârşirea legiei şi împlutul iaste 7Hristos. Derept aceaia să învăţăm derepce sau dat leage 18 şi porâncile noao Dumne9zeu. Deac-au văzut că nu putem ţinea şi 10împlea şi deaca neavând noi puteare a ţi''nea şi pren iale a ne ispăsi, leagea şi porâ'2ncile ne-au dat Dumnezeu prentru acea13ste lucrure: întâi, Dumnezeu au 14vrut să arate noao cum să ştim că nu 15sântem de noiş, nece sântem volnici, ce 16să cunoaştem că avăm făptoriul şi Dom17nul, care noao leage au pus şi cu18m să păzim şi să ţinem au porâncit. 19Pentru aceaia porânci 7 Tip. cd8 (probabil greşit în loc de să „dacă”; în versiunea modernă „Deci, dacă David...”)• 7a „Sfârşitul (evangheliei) duminicii”. 8 Tip. ;\tue (probabil greşit în loc de leagea). 9 Tip. npe (probabil greşit în loc de pren). 10 Tip. CKpiiCK. 11 Tip. &tnă\HTe. 12 Tip. ETiH3'hHAk. 13 Tip. nop;swiHe/\e (probabil greşit în loc de porănce sau de porânceale). 14 Tip. KSpdTk luh ciţip'hULihtL (probabil greşit în loc de curate şi desfârşite). 15 Tip. duentij£. 16 Tip. duE^-. 16a Tip. TtiS (probabil greşit în loc de său). 17 Pe marginea inferioară a paginii e înscrisă signatura fî, indicând sfârşitul colii 13. 18 Tip. /\tue (probabil greşit în loc de leagea). 105' 106r 106v părinţilor, lu A20dam şi Evei, cum să nu mănânce po21amele ştiuturiei binelui şi răului, cu22m să cunoască că au Domnul, roditoriul 23şi socotitoriul. C-au vrut Dumnezeu d24e-nceput ş-au pohtit de la oameni, pre 19 II 'cărei au făcut pre slava numelui lui, 2să cunoască şi să teamă de el. Derep3t aceaia înceape cuvintele legiei aşa: 4„Eu sânt Domnul Dumnezeul tău” (Pshod, 20; Ftorozakonb 20, 5), cum să zi6că: „Oame 21, cunoaşte pre tine că eşti de la 7mine, nu eu dentru tine. Ţie iaste 8a viie 22 cum zic eu.” Iaste derept a9ceaia dată leage23 şi porâncile, să cuno10ască că au domn, făcătoriul ceriului nşi al pământului. A doua24: date sâ12nt porâncitele şi leage25 să ne arate 13cine şi cumu-i iaste Dumnezeul no14stra, cum să ştie că iaste atare26 ce iubea15şte dereptatea27 şi tare urăşte fără16legile28 şi strâmbătatea. Că-i place cu17răţia şi dumnezeirea, iară pre necu18răţia tare se mânie. Şi cărei fac bine, 19acelora bine-fagăduiaşte; şi cărei fac 20rău, acelora tare se laudă. A treia: iaste 21dată leage şi porâncite, den aceastea să 22cunoaştem cum au fost părinţii no23ştri, până încă nu era căzuţi şi greşiţi, 24în rai, şi să vedem cât de netari29 şi sla- // ]bi sântem noi aemu, cum nu cum să ţi2nem toate porâncitele, ce cu putearea şi 3cu destoinicia noastră nece una bine 4cum trebuiaşte nu putem ţinea. Şi aceaia cu5noscând, la vraciul nostru, la Iisus Hristos, aşa 6şi Pavel, Icb Rimleni30, zice cum den lea7ge cunoaşterea31 păcatelor leage-purtăto8riul nostru până la Hristos, cum den credin9ţă să ne ispăsim. 32 A patra: iaste leage da10tă şi porâncile cum să cunoaştem lucruri11 le care plac lu Dumnezeu şi careu12raşte; că unde e credinţă dereaptă, iaste 13noao cu rod, şi lucrure bune care 14fac creştinii pre slăvirea numelui 15Domnului, arătare 33 creadinţeei. Pen16tra aceaia zice Pavel: „Sântem făcuţi pren 17lucrure bune, că lu Dumnezeu nu pla18c aceale lucrure care scornim şi află19m noi şi nu iaste porâncit de la Dum20nezeu.” Să veri, creştine, să faci bine ţie, 21porânceaşte Dumnezeul tău în leage şi po22râncite şi în Scriptura Sfântă a proroci23lor şi apostolilor, şi pururea caută 24pre porâncitele lu Dumnezeu. A doua 34 // învăţătură Unde pren leage şi porâ2ncite nu ne putem ispăsi, aicea adoa3ra Hristos, deaca se adunară fariseii, pâ4raşte şi învaţă depre Mesia, arătând 5cum pren Mesia, pren Hristos, cu credinţă 6dobândim şi miruim iertăciunea păcate7lor şi împlearea legiei. Aşa întreabă 8de Mesia pre farisei; ei ziseră că ia9ste Hristos numai fiiul lu David, iară cu 10mare tărie el învinse pre ei (den psalom11110), cum Mesia Hristos nu numai om, ce 12şi adeverit Dumnezeu. Şi aşa adevă13rează David pren Duhul Sfânt, cheamă pre Me14sia, pre Hristos, «domnu-său». Dară nu e fiiul său 15numai, că pre fiii nu cheamă părinţii35 ca16rei sânt numai întru cinste şi în rân17d cu ei în domnia lor, ce, unde David 18pre Hristos cheamă «domnu-său», nu e numai 19fiiul, 19 Pe marginea inferioară a paginii e înscrisă signatura a indicând începutul colii 14. 20 Corect: Vtorozakonb („Deuteronomul”). 21 Tip. wau. 22 Tip. dpJe („a trăi”). 23 Tip. ntije (probabil greşit în loc de leagea). 24 Tip. âAod. 25 Tip. a tije (probabil greşit în loc de leagea). 26 Tip. dTdpt. 27 Tip. AepenTdTe. 28 Tip. $-hp^/\tun/\£. 29 Tip. HeueTdpH. 30 Corect: In> Rimlenomb; („Epistola) către Romani”. 31 Tip. Koiiodijjept. 32 Tot enunţul este neclar. 33 Tip. a pe Tdpe. 34 Tip. dAUM. 35 Tip. napului». 98 Vom ca prorocii sau ca împăraţii, 20ce adevărit Dumnezeu, unul cu Tată211, cu putearc, jcu slavă şi cu dumnezeiie36,22Depre acest lucai caută în adevărătu23ra în evanghelia ^Paştilor, la învăţătura dentâi, 24că el iaste crai şi împărat suflete- // !sc şi de vecie ^ţocmeaşte şi păzeaşte şi 2fereaşte beseareca sa de toţi aleaneşii şi 3vrăjmaşii noştri. rSă curăm la el, cre4ştini, în toate nevoile noastre, trupului 5şi ale sufletului, şis zău că văm a6fla odihnă şi răpaus sufletelor no7astre, Amin! iţi '■"j "NediSliS 16 Ev(g)lîe M(th), glava 105 1 9„Zise Domnul pilda aceasta: «O10m neştine, ce se duse2 de chemă nai lui robi şi deade lor a12vuţia lui: unuia amu deade 13cinci talanţi, altuia doi, a14ltuia unul, cineş împrotiva I5silei lui; şi se duse aciia, Mea16rse cela ce luo cei cinci talanţi, lucră 17cu nuşii şi făcu alţi cinci talanţi. 18Aşa şi cela cu cei doi, dobândi alţi 19doi. E cela ce luo unul, duse-se de 20săpă în pământ şi ascunse argintu21l domnului lui. După multă vrea22me, vine domnul robilor acelor şi să 23se întreabe 3 cu nuşii de cuvinte3. Şi se // Apropie cela ce priimi cei cinci tala2nţi, grăi: ‘Doamne, cinci talanţi da3tu-mi-ai4, adecă alţi cinci talanţi do4bândit-am cu ei.’ Zise lui domnul 5lui: ‘Bun rob şi dulce-credincios, 6spre puţin fuseşi credincios, 7spre multu te voiu pune; pasă în bucu8ria domnului tău! ’ Mearse şi cela ce pri9imi doi talanţi, zise: ’Doamne, doi ta10lanţi dedeşi-mi şi alţi doi talanţi ndobândiiu cu ei’ Zise lui domnul 12lui: ‘Bună slugă şi dulcc-credin13cios, spre puţin fuseşi credincios, 14spre multu te voiu pune; pasă în bucu15riadomnului tău!’ Mearse şi cela ce 16priimi un talant, zise: ‘Doamne 17ştia-te5 că rău om eşti: seaceri de uniade n-ai semănat şi aduni de unde n-ai 19răsipit; şi mă temuiu, duşu-mă de 2()ascunş talantul tău în pământ6, şi 21adecă al tău,’ Răspunse lui domnul, 22zise lui: ‘Hitiean rob şi leaniv, 23ştiai-mă că rău sânt, seacer de unde n-a24m semănat şi adun de unde n-a- // *m răsipit; cuvine-ţi-se 7 ţie să dai ar2gintul mieu târgarilor şi, să viiu, să3-mi fiu luat al mieu cu asupră. Lu4aţi amu de la el talantul şi da5ţi celuia ce are zeace talanţi. Avutul, 6amu, da-i-se-va şi i se va prea-izbândi, iară 7de la neavutul, şi ce-i pare că are lua-se-8va de la el; şi nepotreabnicul rob 9aruncaţi-l întru untunearecul de afa1()ră! Aciia va fi plângere şi scrâşni1’re dinţilor, ’ Aceaia grăind, glăsi: «Cine are 12urechi de auzire, să auză!»” Konecb ne 8, 36 Tip. („dumnezeire”), 1 „Duminica a 16-a (Evanghelia Matei, cap. 105)" (= Duminica din săptămâna a 16-a dupîl Cincizecime; Matei, XXV, 14-30). 2 Tip. nece Aoyce (aici este o omisiune în text -probabil: Om neştine fu, ce se duse; în versiunea modernă: „El este omul care, voind să plece într-o ţară depărtată, a chemat...”). 3 Tip. .nrptut; şi scl ... cuvinte: în versiunea modernă: „şi le-a cerut socotcală". 4 Tip. /\dTfcSi\\i'en. 5 Tip. liiiiate („te ştiam"). 6 Tip. Tip. KoygMiiemiCE (pentru cuvenea-fi-se). 8 Tip. koheuk ne; „Slârşitul (evanghelici) duminicii". 107r 107v 108r 99 l3Tă!cul aceştii evanghelie 14Fraţii miei creştini, în ceastă pildă 1;>a ceştii evanghelie învaţă pre noi Hristos cum I6cineş, cu darul său ce-au luat de la Du17mnezeu, vecinilor să slujască şi să ^folosească; că cărei cu toată grija şi I9cu credinţa împart darurele lu Dumne20zeu, adauge-se-vor lor şi în ceastă lume.21 Iară la judecată, unde ne iaste noao a da ^seamă, auzi-vor cuvintele dulci de la Du23mnezeu şi vor fi cinstiţi cu mare bu24curie; iară cine i08' nu slujaşte9 şi nu fo- // 'loseaşte altora cu darurile luate de la 2Dumnezeu, în aceaia zi tare va fi cer3tat şi ruşinat şi pedepsit cil mu4nca de veac înaintea a toată lumea. Te5ofilact aşa tâlcuiaşte: acel om ia6ste Hristos; „ce se duse”-aceaia fii atun7ce când derept noi se facu om Hristos, 8sau când sui în ceriu, sau unde mul9t-răbdătoriu. Slugile lui cărei cre*°zu şi deade cuvintele slujbeei sânnt episcopii, preuţii, diaconii, ca12rei au luat darure sufleteşti 9a, -u13nii mai mult, alţii mai puţinei, ci14neş împrotiva puteriei, după măsura 15 credinţeei şi curăţitureei. Mearse ca'6re luo cei cinci talanţi, lucră cu nu17şii şi făcu cu nuşii alţi cinci talan18ţi. Caută grija lui cumu se nevoi 19aciiaş, lucră şi facu alţi cinci; că 20care nu numai lui însuş foloseaşte 21sau are înţelepciune sau bogăţie sau 22puteare şi cinste la împăratul10, sau 23oare ce meşterşug, şi altora folo24seaşte 11, acela înmulţeaşte cu de 109r noao o- // 5ri ce iaste lui dat. Iară carele sa2pă în pământ de ascunde talantul, 3acela e carele grijaşte de folosul lui 4numai, şi nu şi altora; acela şi o5sândit va fi. „După multă vreame 6vine domnul” cine deade argintul, 7au cuvintele lui: argintul cu foc 8lămurit sânt cuvintele lu Dumne9zeu. Derept aceea avăm de aicea aceaste 10învătături: 1'învătătura dentâi 3 12Slugile iau talanţi de la domnul, - 13învăţăm aicea cum nemica nu putem 14de noiş, ce sânt toate darurile lu 15Dumnezeu; că n-avăm nemica ce n-am 16luat de la el. Kb Korintomh12 130, zi17ce Pavel: „Poate-se mânia, dară, cu de18rept şi pre noi a pedepsi deaca nu văm 19face bine vecinilor noştri şi să 20nu văm cheltui pre cinste darurele 21sale, pre cinstea lu Dumnezeu. Că 22acealea darure nu ne-au 109' dat să fie ale 23noastre, să facem cu iale 13ce ne place no- // *ao; cum zice Pavel la Efesb14, 224:2„Sui-se în nălţime şi deade darure.” Nu 3sânt, dară, volnici vlădicii a face cu 4cinstea lor ce e lor voia, ce să facă numai 5cu care-au Dumnezeu lăsat lor. A doua 13 6învăţătură Unde nu întru o măsu7ră împărţi acela domn, dând unui76 8mai mult, altuia 17 mai puţin talan9ţii, - învăţăm cum să nu urâm, ce 10să socotim şi să cinstim pre cela ce-au 11 luat dar mai mic, ca de la Dumne12zeu au luat şi el acel puţin, ca 13şi tu cel mai mult. Vezi că în14tru un chip grăiaşte domnul cu cinste 15şi celuia ce făcu doi talanţi, ca şi 16celuia ce facu cinci; cine ia mult, 17mult vor ceare de la el. A treia învăţătură Cărei sapă şi ascund în pă19mânt argintul sânt aceia cărei, în 20slujba ce i-au pus Dumnezeu pre ei, nu 21păzesc tare şi cu credinţă, ce se spa22r de lucaire de greaţă şi de 2jnevoie şi de scârbă de slujba /,924evangheliei. Pren aceaia19 iubesc şi 9 Tip. copKdi]ie. 9a Tip. ccţ4;,\£T£1)J£. 10 Tip. .frrkpd,\S/\K. 11 Tip. ;]->oawi|J£. 12 Corect: kh Korlnlhmomv, „(Epistola) către Corinteni 13 Tip. aaa. 14 Corect: Efescni „(Epistola călrc) Efeseni”. 15 Tip. d/\od. 16 Tip. cţhcvh (pentru unuia). 17 Tip. d;\vrS,;v 18 Tip. ,\i c/\or>w;£ii (p;isaj neclar). 19 Tip. rip£.t nd'it*\. 100 aleg pace // !şi odihnă, să nu paţă dosadă pentru 2cuvântul Domnului, Gândesc că nor e 3destul lor unde cred ei bine şi ţin 4leagea, de alţii nu grijesc, Ce vezi 5bine ce plată avu cela cu un talant: 6ţinu bine şi nu-1 pierdu, ce fii lui 7amar unde nu l-au dat afară neguţătorilor. A patra învăţătură „Avutu9l, da-i-se-va şi i se va prea-izbândi, iară de 10la neavutul, şi ce-i pare că are lua-se-nva de la el.” Aceste cuvinte de pildă 12aşa să le înţeleagem: avutul iaste a13cela cine-au luat oarece dar de la Dumnel4zeu, sau înţelegătura, sau cartea, sau avuţia, 15sau domnia, sau oarece mare au mic, şi va 16cheltui aceaia pre cinstea lu Dumnezeu şi 17pre binele vecinilor, că va prea-izbândi 18şi va înmulţi şi va spori darurele lu Du19mnezeu. Iară de la neavutul lua-se 20va şi ceea20 ce-i pare că are, căce că n-au che21ltuit şi n-au viiat pre binele vecinilo22r. Şi pre acela vor arunca întru 23untunearecul de afară: aciia va 24fi plângere şi scrâşnirea dinţilor. // *De aceaia ne fereaşte21, Doamne! Amin! 110V 2NedSl£ 1. Novo ISto Ev(g)lîe Lu(k), gla(v) 17 1 3„în vreamea aceaia sta Iisus pre iazerul Gheni4saretului şi văzu doao corăbii 5stând2 pre iazer; păscarii era ieşiţi den6tr-însele, spăla mreaja. întră întru una 7de corăbii, ce era a lu Simon, rugă el 8de pământ să o delunge puţinei; 9şi şezu, învăţa den corabie nărodul. 10Ca stătu de-a grăirea, zise cătră Simolln: «Păsaţi întru adânc şi aruncaţi 12mreaja voastră în vânătoare!» Şi răspu13nse Simon Pătru, zise lui: «învăţătoa14re, toată noaptea ne-am muncit, ne15mică n-am prins; pre cuvântul tău, 16arunca-văm mreaja.» Şi aşa făcură, 17prinseră peaşte mult, cât nu se rupea 18mreaja lor. Şi chemară soţia-ş3, ce era î19ntr-altă corabie, să vie să ajute lor; şi 20vinerâ şi împlură amândoao corăbii21 le, cât nu se afunda iale. Văzu Simon 22Pătru, căzu cătră genuchele lu Iisus, grăi: // 1«Ieşi de la mine, că bărbat păcătos 2sânt, Doamne!» Un mr teamătu-14 ajunse 3el şi toţi cine era cu nusul, de 4vânătoareapeaştelui ce prinseră; aşij5derea Iacov şi Ioan, feciorii lu Zeve6dei, ce era soţii lu Simon, Şi zi7se cătră Simon Iisus: «Nu te teame! De 8acmu vânătoriu de oameni veri5 fi.» Şi 9scoaseră amândoao corăbiile la pămân10t, lăsară tot, după elu se duseră”. nKonecb nedelă 6. 12Acesta iaste tâlcul aceştii evanghelii 13Fraţii miei, den ceastă evanghelie de aI4stăzi avăm trei învăţături: întâi, 15cum toată grija oamenilor, începu 16tul, sfeatul, lucrul şi bătătura iaste în 17deşert şi de nemica şi fară folos18 şi nu sporeaşte deaca nu înceapem cu şti19rea şi cu numele Dumnezeului no20stru. Şi nu văm folosi nemică dea21ca Iisus Hristos nu va 20 Tip. ne*. 21 Tip. 1 „Duminica întâia (de) Anul Nou (Evanghelia Luea, cap. 17)” (= Duminica din săptămâna a 18-a după Cincizecime; Luca, V, 1-11). 2 Tip. CMiah. 3 Tip. couînuuh („tovarăşii săi”). 4 Tip. (= teamăt. îl). 5 Tip. gepe, <5 „SiarşiUil (evangheliei) duminicii". 101 111' 112r 112v 113r blagoslovi. Derept aceaia 22ziseră, în evanghelia de astăzi, păscarii: „în toa23tă noaptea ani muncit ş-ani păscuit // 'şi nemică n-ani prins. însă pre cuvâ2ntul tău văm arunca mreaja în mare.” Ve3zi, până Iisus nu venise, în deşert vânară; ia4ră deaca grăi Iisus, cât peaşte prinseră. De5rept aceaia zice Iisus (în Ioan, 50) că: „Fără 6mine nu puteţi face nemica.” Drept 7aceaia, deaca văm înceape ceva a face, să 8rugăm ajutoriu de la Dumnezeu, şi 9cu ştirea lui şi lucra bun den voia 10lui să înceapem şi să ne nevoim. A doua7: "cât lucru mare şi scump iaste a ascu12lta şi a învăţa cuvântul lu Dumnezeu. 13Vezi aceşti păscari, Petru Ă’, Andrei, dea14ca ascultară cuvântul lu Hristos, apoi câ15t peaşte putură prinde. Că mai scum16p lucru în ceastă lume nu poate fi cu 17hasnă şi cu folos decât a asculta 18şi a 9 învăţa şi a ţinea cuvintele lu Du19mnezeu. Derept aceaia zice Iisus Hristos (Luca, 2058): „Ferecaţi aceia cărei, ascultă cuvâ21ntul lu Dumnezeu şi-l feresc sau-1 pă22zesc.” Derept aceaia, într-alt loc înva23ţă Iisus Hristos (Matei, 19), învaţă10 noi cum, să văm24să ne ţie şi să ne hrănească Diunne-// 'zeu în ceastă lume: „Căutaţi dentâi 2împărăţia11 lu Dumnezeu12 şi dereptatea 3lui, şi aceastea toate adauge-se-vor vo4ao”. A treia: cum păcătoşii13 să nu fugă 5de la Hristos, vare câte păcate au, mari şi 6multe; derept aceaia, mai tare să se a7propie la Iisus Hristos. Vezi în ceastă evanghelie8 cum zice Pătru cătră Iisus: „Ieşi de la mi9ne, că eu om păcătos sânt!”; iară Iisus 10zise cătră el: „Nu te teame!” Că Iisus au "venit nu derept derepţii, ce derept 12păcătoşii, cum zice însuş (Matei, 30): 13„N-am venit a chema derepţii, ce păcăto14şii la pocaianie 14 ” Derept aceaia învăţaţi, 15fraţii miei, astăzi cum nu poate fi 16acătare om păcătos deaca se va pocăi 17şi se va căi şi va cugeta de păcate şi 18se va lăsa de iale şi va creade în moartea lu 19Iisus Hristos şi va înceape a lăcui bine, cum au lă20sat Dumnezeu; nu va peri, ce vor fi 21iertate toate păcatele lui şi va avea 22viiată de vecie. Aceaia dă-ne noao, Doamne! 23Amin! 5 ” 24Nedele 2 Ev(g)lîe Lu(k), glava 26 ; '„Zise Domnul: «Cum veţi să fa2că voao oamenii, şi voi fa3ceţi lor aşijderea! Şi să aţi iu4bi ceia ce iubesc voi, ce folos iaDste voao? şi amu păcătoşii 6iubesc ei iubesc 2. Şi să aţi 7face bine celora ce fac voao 8bine, ce folos iaste voao? şi amu pă9cătoşii aceaia fac. Şi să aţi îpmmu'°ta de la ceia ce aşteptaţi să luaţi <înapoi>, ce folos "iaste voao? şi amu păcătoşii păcătosul 12împmmutează, casăpriimeascătocma. însă 13iubiţi vrăjmaşii voştri şi bine face14ţi şi împrumutaţi, nemică nu aşteptaţi, 15şi va fi plata voastră multă şi 16fi-veţi fiii de sus: că acela dulce 17iaste prespre ceia nedulcii şi răii. Fi18ţi amu milosârzi, că Tatăl vostm 19milosârd iaste»”. Konecb nedele 3. 20Tâlcuî aceştii evanghelie 21Fraţii miei, den evanghelia de astăzi, 22în carea dojeneaşte pre noi Iisus Hristos şi în23vaţă, avăm trei învăţături depre fa24ptele bune, ce sânt seamenele credinţeei4 // 'şi lucrurelor bune. 7 Tip. ă&oă. 8 Tip. neTpk. 9 Tip. du. 10 Tip. 11 Tip. .fjnpduÎA. 12 Tip. aoamiBeS. 13 Tip. niiK^iuÎH. 14 Tip. noKddiiîe. 1 „Duminica a doua [după Anul Nou]. (Evanghelia Luca, cap. 26)” (= Duminica din săptămâna a 19-a după Cincizecime; Luca, VI, 31-36). 2 în traducerea modernă: „Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc”. 3 „Sfârşitul (evangheliei) duminicii”. 4 Pe marginea inferioară a paginii e înscrisă signatura aÎ, indicând sfârşitul colii 14. 102 întâi: 2carele sânt deadeveare fapte bune ce-i 3plac lu Dumnezeu? Sânt numai acea4lea ce Dumnezeu au porâncit ş-au 5lăsat noao în Scriptura Sfântă şi zea6ce porânci şi carele hăsnuiesc şi 7folosesc fraţilor noştri şi mişesilor. Că grăiaşte Domnul însuş (în a 9cincea carte a lu Moisi proroc, în al 5 1012 cap): „Ce eu ţie porâncesc, numai 11 aceaia fă 6: nici lua dentr-însa, nici 12pune mai multe cătră iale.” Derept 13aceaia, vare ce-au tocmit oamenii cu ce vor 14să cinstească pre Dumnezeu, şi Dumne15zeu n-au tocmit, în deşert cinstesc 16şi nu plac lui. Cum zice însuş Iisus 17Hristos (Matei, 60): „în deşertu mă cinstesc 18învăţând învăţătura, porâncele şi to19cmealele oamenilor.” A doua7: derept câ20te lucrure trebuiaşte a face noao8 bine? - 21Derept patru: întâiu - că Dumnezeu 22porânceaşte să facem 9 bine, derept în23să să ne ţinem ca făcătoriului nostru, 24lu Dumnezeu, porâncilor lui sfinte10 // ^ă-i ogodim şi să ascultăm şi cu 2aceale fapte bune să dăm lui, pren 3Iisus Hristos, har. Şi aşa, cu voia bună de la 4noi elu le va făgădui, derept Fiiul, Do5mnul nostru Iisus Hristos. A doua77 - cum Ta6tăl nostru cel sfânt den faptele no7astre ceale bune să se laude înaintea oa8menilor, cum zice Iisus Hristos (Matei, 11): 9„Aşa să-lumineaze lumina voastră înai10ntea oamenilor, ca să vază faptele vouastre ceale bune şi să laude Tatăl 12vostru cela den ceriu.” A treia - cum 13credinţa noastră să crească şi să se sme14rească cu fapte bune, cum grăiaşte Pa15vel apostol, kb Efeseomb12: „în Iisus Hristos sân16tem rodiţi pre faptele bune, carele 17Dumnezeu au tocmit cum în acealea să 18îmblăm”. ŞI iară zice Pavel aposto19l: „Nece un cuvânt putred den 20gura voastră să nu iasă şi să nu în21tristaţi Duhul Sfanţ au Dumnezeu, pre22n cine seţi însemnaţi i5până în zioa 23scumpăratului.” A patra - faptele 24bune sânt seamnele şi arătătura ere- // Minţeei noastre, den faptele bune pu2tem cunoaşte cine are credinţă bună; Matei, 322: „Den rodul lor cunoaşte-veţi”, şi Ia4cov: „Credinţa fără lucru moarte ia5ste.” A cincea: au faptele bune vreo 6plată de la Dumnezeu? -Deadevăr, fa7ptele noastre bune încă ies tare de8parte den împlutul legiei, că nimea 9nu le poate împlea deplin porâncele 10lu Dumnezeu. Pentru păcate multe nce lăcuiesc în trupurile noastre nu 12putem dobândi iertăciune păcatelor, spă13senie den moartea de vecie şi den dra14cul slobozie, că aceastea numai Iisus Hristos, si15ngur însuş el, au dobândit ş-au toc16mit cu moartea cea sfântă şi cu sân17gele său cela pre cruce vărsat. Ce fa18ptele noastre bune derept aceaia au pla19tă, derept făgăduita lu Dumnezeu în 20har ce noao au făgăduit. Cum zice 21Iisus Hristos (Marco, 45): „Pasă, vare cât ai vinde, 22şi dă ^mişeilor, şi veri avea vistiari 23la ceriu”; şi iară Marco, 46: „Zise Domnu24l cum nu e lesne cine are bogăţie în // ^n^părăţia15lu Dumnezeu să între. Uceni2cii se spământară de cuvintele lui, 3e Iisus iară răspunse16, grăi lor: ‘Fii17, cum nu e 4lesne nădăindu-se pre bogăţie <în> împărăţia15 5lu Dumnezeu să între, mai lesne e că6mileei pren urechile acului a treace de7cât bogatul <în> împărăţia i5lu Dumnezeu a î8ntra.’ Ei suspinară, mirară-se, grăi9ră cătră sineş: ‘Cine poate mântuit 10să fie?’ Căută pr-înşii Iisus, grăi: ‘De nla om nu se poate, ce de la Dumnezeu 12toate puterile sânt. ’ 5 Tip. 4Hd. 6 Tip. zjsk. 7 Tip. ă&o&. 8 Greşit în loc de trebuiaşte noao a face bine („trebuie ca noi să facem bine”). 9 Tip. 10 Pe marginea inferioară a paginii e înscrisă signatura 7T, indicând începutul colii 15.11 Tip. &AC>ă. 12 Corect: kb Efesenonib-, „(Epistola) către Efeseni”. 13 Tip. .f>ceA\dUH. 14 Tip. Aii- 15 Tip. ^rrhp^uîA. 16 Tip. p^cnoyce. 17 Tip. jJsîh (probabil greşit în loc de fiilor). 113T 114r 103 Derept aceaia, 1 'fraţii miei. de văm creade iertăciu1,nea păcatelorşi ispăsenia sufletu15lui de la Tatăl sfanţ Dumnezeu. 16cu credinţa dereaptă pren Iisus Hristos. si rvăm face bine. faptele cealea ce-au lă'^sat însuş Dumnezeu nu va uita 19de iale să nu plătească şi în ceastă lu20me. derept făgăduită lui. şi după 21moartc, derept moartea lu Iisus Hristos. în :2har şi fără plata noastră; da-va no2'ao împărăţia ceriului, carea va să ne dea 24noao Domnul Dumnezeu. Amin! ii?' iedele 3 Ev(g)lîe Lu(k), glava 30 1 2,,în vreamea aceaia mergea Iisus în cetate ce 3se chema Nain, şi cu nusul mergea ucenicii lui mulţi şi nărod 5mult. Şi ca se apropiară către poanta cetăţiei, şi iată purta un mor7t, fecioail născut dentâi mumânixei lui; şi aceaia era văduo, şi năro9dul cetăţiei mult cu ea. Şi văzu ea 1(lDomnul, milă-i fii de ea şi zise ci: 1 '«Nu plânge!». Şi se apropie, pipăi-se de l2pat; purtătorii stătură. Şi zise l3tânărului: «Ţie grăiesc, scoală! » Şi 14şezu mortul şi începu a grăi; şi-l 15deade el mumâniei lui. Luară frică 16toţi şi slăviia Dumnezeu, grăiia că: 17«Proroc mare sculă-se întru noi şi cel8rcetă Dumnezeu oamenii lui».” Ko!9 neclele 2. 20Acesta iaste tâlcul aceştii evanghelie 21Fraţii miei în Dumnezeu, că auzfiţi]5 22evanghelia de astăzi, ce semn şi 115' ciud[ă]^// 'mare şi minune făcu Iisus Hristos pentru mo2artea feciorului ceii văduo: numai cu 3o beseadă şi cu cuvântul învise-1 den 4moarte pre acel voinic ce era fecio5rul singur însuş unii văduo. Derep6t aceaia avăm trei învăţături den cea7stă evanghelie de astăzi: întâiu - arătă sHristos câtu e milostivnic şi mesereamic 9iaste el cătră săraci şi văduolor 10şi mişeilor, striinilor şi cărei sânnt căzuţi în nevoie şi în dosadă, în perire 12şi moarte în ceastă lume. Cu această 13ciudă adevărat şi mărturisit cuI4m va fi tuturora întru ajutoriu; ve15zi în ceastă evanghelie: nece cea văduo, muma 16mortului. nici altul nimea, n-au ruga17t derept voinic, ce şi nerugat fu I s[ei] 5 întru ajutoriu. Derept aceaia învă19[ţăm] 6 aicea cum în nevoile noastre, dea20[ca] 7 văm chema pre Dumnezeu întru aju2l[t]oriu 4', că ne va asculta pre noi şi nu 22 va părăsi; cum zice însuş (pren 9 David pro23roc/0, în 42 de psalomi): iir,r „Cheamă-mă în 24zioa grijiei tale şi izbăvi-te-voiu, şi // 'proslăvi-mă-veri”. A doua 11 - că Iisus Hristos a2rată sine aicea cum că are puteare pre 3moarte, pre dracul şi pre ia4d: grăi Iisus un cuvânt şi aşa se-au 5tumat sufletul la trup mort. f,Derept aceaia, noi creştinii nu ne teame7m de moarte, căce că Iisus, Domnul nosstru, birui pree moartea cu moartea lui. 9Cum noao nu poate strica nemică I0ia.ste noao deadevăr tuturora, cum "zice sfânt Pavel: că ne e a muri, iară l2noao, 1 „Duminica a 3-a [după Anul Nou]. (Evanghelia Luca, cap. 30)” (= Duminica din sapi.tmuna a 20-a dupa Cinci/ccimc; Luca, VII, 11-16). 2 „SITirşitul (evangheliei) duminicii”. 3 Hârtia deteriorata. -1 Ilartia deteriorată. 5 Hârtia deteriorată. (i Hârtia deteriorată. 7 Hârtia deteriorată. S Hartia deteriorată. 9 Tip. ripc. 10 Tip. npoponK; este, de fapt, vorba de psalmul 50, versetul 15. II Tip. 104 crezuţilor, moartea ne va fi ca so13mnul, că văm adurmi, şi Dumnezeu14l nostru Iisus Hristos, fiiul Tatălui sfân15t, elu ne va scula la zioa judeţului 16de apoi. Cum zice însuş (Ioan, 22): „A 17ceasta iaste voia celuia ce m-au tremes, 18cum toţi cine vor vedea Fiiul şi vor 19creade întru el avea-vor viiaţă în ve20cie şi-i voiu învie eu în zilele de apoi.” 21 Şi la Ioan, 16: „Adevăr, adevăr grăiesc 22voao că cine va asculta cuvintele mea23le şi vor creade cela ce m-au tremes, 24avea-vor viiaţă în veaci şi la judeţ nu// Vor mearge, ce vor treace den moarte în viia2ţă.” Şi la Veiuq 12 încă zicem: „Aşteptă3m învierea morţilor şi a fi viiaţa în ve4cie”. A treia - învăţăm cum morţii noştri 5cu cinste mare să-i îngrupăm în loc ale6s şi curat. Vedeţi cum grăiaşte evanghelist Luca: „Şi nărodul cetăţiei, mult, 8cu ea mergea, cu vădua săracă.” Derept a9ceaia, noi încă, deaca va muri neştine, să 10nu căutăm mda noastră iaste, au om nbogat, ce la toţi mişeii bucuroşi să mea12rgem şi cu cinste să-i petreacem. Aceaia în13că de aicea să învăţăm, cum cine nu mear14ge la om mort bucuros, mai rău e şi mai 15proclet decât jidovii: vezi ei cât 16mearseră mulţi cu acel voinic mort. 17Deaca moare cineva, trupului trebuiaşte13 săpu18tredească; deaca va putredi, aşa-1 va învia 19Iisus, cum zice (Ioan, 42): „Adevăr, adevăr 20grăiesc voao: de va grăunţul de grâu că 21 dea la pământ şi nu va muri, acela u22nul va fi; iară de va muri, mult rod 23va face.” Derept aceaia, trupurile morţi24lor cum cu cinste să-i14 îngrupăm, că acea // !nădeajde, cum deaca se vor face prah şi 2pământ, derept aceaia nu vor peri, ce 3bunii şi răii scula-se-vor, - necredincioşii şi făcătorii de rău întru învierea 5judeţului şi de osânda veacului (Ioan, 616), iară credincioşii şi cine-au făcu7t bine întru învierea vieţiei şi se vor sbucura cu sfinţii depreună în <îm>părăţia 15 ce9riului. Aceaia dă-ne noao 16, Doamne 17, pururea! 10Amin! 1 iedele 4 Ev(g)lîe Lu(k), glava 35; 12„Zise Domnul pilda aceasta: «Ie13şi semănătoriul a semăna să14mânţa lui. Şi când semănă, 15una căzu pre cale şi călca16tă fu şi pasările ceriului 17ciumeliră ea. Iară alta căzu 18spre piatră şi răsări şi I9secă, derepce nu avu vlagă. Şi alta că20zuîn mijloc de mărăcini, şi ere21 scură mărăcinii, necară ea. Şi alta22căzu spre pământ bun şi crescu, // ^cu rod cu o sută.» Aceasta grăind, 2glăsi: «Cine are urechi de ascultare să 3auză.» întrebară el ucenicii lui, 4grăiră: «Ce iaste pilda aceasta?» El zi5se: «Voao iaste dată să ştiţi ascun6sele 2 împărăţiei lu Dumnezeu; altora 7în pildă de văd, să nu vază şi aud - 8nu înţeleg. Iaste aceasta pildă: sămâ9nţa iaste cuvântul lu Dumnezeu. Iară 10ceaia de pre cale sânt ceia ce aud cuvânntul, după aceaia vine diavolul şi ia 12cuvântul den inema lor, să nu crează să 13se spăsească. Iară ceaia de 12 Tip. stp8 a („Crezul”). 13 Tip. TpeGrfUjje. 14 Tip. o>n (greşit în loc de să le). 15 „în <împărăţia>”: tip. ^rrhp^uiA. 16 Tip. nod. 17 Tip. aoauie. 1 „Duminica a 4-a [după Anul Nou], (Evanghelia Luca, cap. 35)” (= Duminica din săptămâna a 21-a după Cincizecime; Luca, VIII, 5-15). 2 Tip. dCKSn6cSnce/\£. 118r 118v 119r pre piatră — 14şi când aud cu bucurie priimesc cu15vântul, şi aceia rădăcină n-au; şi în 16vreame cred, şi în vreame de năpaste ca17d. Iară ceaia den mărăcini căzută, 18aceia sânt ce aud şi de grija bogă19ţiei şi în dulceaţa vieţiei îmblă, nea20că-se şi nu sfârşesc rodul. Iară ceaia 21de pre pământ bun - cei cu inemă bu22nă şi dulce: aud cuvântul şi-l ţi23n şi rod fac în răbdare.» Aceasta 24grăind, glăsi: «Cine are urechi de // Ascultare să auză»”. Konecb nedele 3. 2Acesta iaste tâlcul aceştii evanghelie 3Fraţii miei, den această ^evanghelie avă4m trei învăţături, cum au dezle5gat însuş Iisus Hristos noao: întâiu vedem: 6sămânţa ce semănă cel semănătoriu 7iaste cuvântul lu Dumnezeu. Şi învă8ţăm aicea cum nu poate face pămâ9ntul nici dinioară grâu deaca n-ară se10măna grâu într-însul; aşa nu se poate nispăsi omul căruia 5 nu propoveduiesc 12sfânta evanghelie. Şi vai de aceia oameni 13şi popii cărei nu ştiu, nece înţeleg Sfan14ta Scriptură, să înveaţe pre mişelamea: 15între aceia oameni cade cuvântul lu 16Iisus Hristos. Cum au scris Matei, 61: „Pur17tători sânt orbi orbilor: orbul deaca 18va purta pre alt orb, amândoi în groa19pă cad.” Peri-va şi popa, şi mişelamea. 20Derept aceaia, scump lucru iaste în cea21stă lume unde iaste popa bun, cu în22văţătură şi cu dojană bună, dumneze23iască. Ferecaţi sânt aceia oameni, // 'cum zice Iisus (Luca, 58): „Ferecaţi ceia 2ce ascultă cuvântul lu Dumnezeu şi-3l păzesc.” Că noi fără popi buni sân4tem periţi; ce deaca dobândim popi buni, 5să-i ţinem în cinste mare şi să-i hrănim, 6că fără popi sântem ca oile fără păsto7ri. A doua6: cuvântul lu Dumnezeu 8ascultă-l patru fealiuri de oameni, 9ce însă nu tuturora folosesc. Cărei 10sânt aceia? întâia sămânţă, carea cănzu pre cale, aceia sânt cărei aud cu12vântul, după aceaia vine diavolul şi 13ia cuvântul den inema lor, cum să nu 14crează, cum să nu se spăsească. Aceia o15ameni sânt aceştea cărei ascultăpove16şti 7 sfinte, şi iară nu părăsesc păca17tele, ce sânt supuşi într-însele: 18curvari, camatnici 8, furi, beţivi, 19vrăjmaşi, clevetnici şi de toate spu20rcăciunile. Şi în ce-au îmbiat îmblă, 21nu vor să se lase; şi aemu dentr-îni22mile acelora oameni ia dracul cu23vântul bun ce-au auzit, că dra24cii sânt pasările ce ciumeli- // *ră sămânţa căzută spre cale. A doua 9 2sămânţă, ce căzu pe piatră şi secă, 3sânt aceia cărei, când cu bucurie priime4sc cuvântul, şi aceia rădăcină n-au, 5şi în vreame cred, şi în vreame de năpa6ste cad. Aceia oameni sânt aceştea că7rora prea place învăţătura cea bună den 8cuvântul lu Dumnezeu: până sânt în 9pace, iubesc şi le place şi ţin, iară 10deaca vor fî goniţi şi păgubiţi sau runşinaţi derept dereptatea lu Iisus Hristos, 12părăsesc cuvântul - şi acelora nu fo13loseaşte nemica. Cum zice Matei, 99 şi 14în 36: „Răbdătorii până în sfârşit, aceia 15vor fi mântuiţi”. A treia sămânţă, ce 16căzuîn mijloc de mărăcini, aceia sâ17nt ce aud cuvântul şi de grija şi 18de bogăţie 10 şi în dulceaţa vieţiei îmblă, 19neacă-se şi nu sfârşesc 3 „Sfârşitul (evangheliei) duminicii”. 4 Tip. At-t HdHdCTA. 5 Tip. K^popd (pasaj neclar). 6 Tip. dAOd. 7 Tip. nosecTH (pentru poveşti). 8 Tip. KdMdTiiHHH. 9^"ip. d^od. 10 Tip. Eor^uîe (probabil greşit în loc de bogăţia). 106 rodul. Aceia 20oameni sânt aceştea cărei gândesc zi21oa şi noaptea a îmbogăţi. Derept aceaia 22zise Iisus Hristos (în Matei): „Adevăr, adevăr grăiesc 23voao că nu e lesne a întră bogatul în 24<îm>părăţia 11 ceriului.” Şi aiurea zice (în Matei, 19), // 'contineaşte grija ceştii lumi, zicând: 2„Nu vă grijireţi amu grăind: ce vrem 3mânca sau ce vrem bea sau în ce ne vrem îm4brăca?” Că derept dulceaţa vieţiei ce5l om bogat (Luca, 83) caută cum au 6îmblat. Că nu pier oamenii derept 7bogăţia, că Avraam, Isaac, Iacov, 8Iov, David şi alţi mulţi au fo9st bogaţi, având multă bunătate, -10ce acei bogaţi pier cărei nu sânt boganţi cătră Dumnezeu (Luca, 66). Deaca 12avăm avuţie multă, să creadem că Dom13nul au dat noao să viem den ea pre ci14nstea12 lu Dumnezeu şi să miluim 15şi să ajutăm pre săraci, pre mişei 16şi pre văduo şi pre striini şi pre 17ceia ce sânt în nevoie căzuţi. A patra să18mânţă, căzută spre pământ bun, a19ceia sânt cei cu inema bună şi dulce: 20aud cuvântul şi-l ţin şi rod fac în21răbdare. Aceia oameni sânt aceştea 22carei gândesc şi grijesc, bat zi23oa şi noaptea să înţeleagă voia şi lea24gea lu Dumnezeu, ce-au lăsat noao // ^Iisus Hristos. Şi deaca înţeleg, mai biiie ş-a2ră piiarde avuţia şi capul decât 3să se toarne iară la viiaţa ceaia reaoa în ce-au 4vis mainte; şi se roagă lu Dumnezeu 5cum să fie lor întru ajutoriu a rămânea ^n dereptate până la sfârşit, să moa7ră într-însă, să dobândească împărăţia 8ceriului. Aceaia tu dă-ne, Doamne! Amin! 9Nedele 5 Ev(g)li'e Lu(k), gla(v) 83 1 10„Zise Domnul pilda aceasta: «Unn om era bogat şi se îm12brăca în cănfi şi în firure: 13veseliia-se în toate zile lumi14nat. Un mişel era, nu15mele-i Lazar, ce zăcea înai16ntea porţiei lui plin de puroi 17şi jeluiia să se sature de fărâme 18ce cădea den masa bogatului; ce şi cî19inii mergea, lingea puroile lui. Fu 20de muri mişelul şi-l duseră îngerii 21în poala lu Avraam; muri şi bogatul şi în22grupat fu şi întru iad deşchise ochii // Mui. Acesta den muncă văzu Avraam 2de departe şi Lazar în poala lui; şi 3acesta strigă, zise: ‘Părinte Avraa4me, miluiaşte-mă şi tremeate Lazar să-5ş ude cel deaget mai mic într-apă şi 6să răcească limba mea, că mă chinuiesc în cea7stă văpaie.’ Zise Avraam: ‘Fii2, adu-ţi ami8nte că ţi-ai 3 luat tu dulceaţa ta în viiaţa ta, 9Lazar aşijderea rău 4; aemu cicea mângâ10ie-se, tu te munceşti. Şi prespre toate acea1 Mea, între noi şi între voi propaste mare 12întări-se, că de ară vrea să vie de aicea că13tră voi nu pot, nici de acolo cătră 14noi să vie.’ Şi acesta strigă: ‘Rogu-te 15amu, părinte, să tremiţi el în casa ta16tălui mieu: am amu cinci fraţi, ca 17să le mărturisească, să nu şi aceia să vie 18la cest loc cu muncă’. Grăi lui A19vraam: ‘Au Moisi şi prorocii, să a20sculte de ei.’ El zise: ‘Ba, părinte 21Avraame, ce de ară mearge cineva den 22morţi cătr-înşii, pocăi-se-ară’ 5. Zise lui: 11 „In <îm>părăţia”: tip. .fii'hpmUÎA. 12 Tip. mhiicte. 1 „Duminica a 5-a [după Anul Nou], (Evanghelia Luca, cap. 83)” (= Duminica din săptămâna a 22-a după Cincizecime; Luca, XVI, 19-31). 2 Tip. jJsîh („fiule’Y 3 Tip.ut» 4. Tip. p"ht> (pentru răul). 5 Tip. noK^nptc^. 119' 120r 120v 107 121’ 122r 122* ;'“Dc Moisi şi prorocii nu vor asculta, 24necc să ară cincva den morţi învie nu va 6 // 'avea 7 credinţă.’» Koneci, ne de le s. 2Acesta 9 iaste tâlcul aceştii evanghelie 3Fraţii mici, în ceastă pildă învaţă şi 'dojeneaşte Iisus Hristos întâiu cum cui5 au împărţit Dumnezeu avuţie si marhă 6în ceastă lume, aşa să viiaze cu bunăta7tea, să nu uite pre 8mişei, săracii, striinii şi betea9gii, ce pre ei să ajutăm şi să-i mi10luim, că derept aceaia au dat noao. Că Du"mnezeu au vrut putea da şi mişeilor 12atâta, ca şi bogatului; ce aşa au plă13cut lui a împărţi, cum să vază în 14ce chip văm viia cu iale. Deaca nu văm 15milui pre mişei cu darul lu DumI6nezeu, aşa văm îmbla ca acest om 17bogat ce nu miluiia pre Lazar: mu'8ri bogatul şi fu îngrupat, în iad 19în muncă chinuind; ceru milă cum La20zar cu deagetul lui să răcească limba 21 lui în văpaie, iară nu fu ascultat. 22Că sfanţ Iacov, fratele Domnului,10 // 'zice: „Judeţul iaste amu fără milă 2celora ce nu fac milă cu altul.” Ado3ara, învaţă pre noi această pildă cu4m cu marha şi cu avuţia multă să nu fl5m măreţi şi trufaşi 11 şi să nu urâ6m, nici să lepădăm pre mişei; că la 7zioa nevoiei 12 şi mâniei lu Dumnezeu 8nu ne poate folosi şi hăsnui, cum Vedem în ceastă pildă a bogatului. DereI0pt aceaia zice Solomon în Pritce, II:1 ^Bogăţiile nu vor folosi în zioa de nevoie.” 12A treia, învăţăm: bogatul derepce fii I3dus la beznă şi la muncă? - Răspuns: 14nu derepce au avut marhă multă, fră15ţie, case bune şi veşminte scumpe 16şi în toate zile bucate bune şi de17stule; aceastea sânt darurele lu Dumne18zeu, date noao să viem cu iale bine. Şi 19bogăţia pre nimea nu va piiarde deaca 20văm viia bine cu ea, că sfinţii patriar21şi, împăraţi mulţi au avut avuţie mu22ltă; că avuţia în sine a ţinea nu e 13 pă23cat, cum zice în Sfanta Scriptură. Ce 24bogatul mearse în iad derept doao lu- // 1cruri: întâi, n-au perit nici derept 2avuţia, nici derept strâmbătatea, 3ce-au perit pren ce nu socotiia de leage 4şi voia lu Dumnezeu, de viiaţa de ve5cie, şi nu credea ce ziseră lui den 6Sfanta Scriptură de Dumnezeu şi 7de mânia lui şi de beznă şi de 8munca de vecie şi de mila Domnului. 9Ce i se spunea den Sfanta Scriptură nu 1(lsocotiia, nu gândi, nu crezu nemică şi 1 'râdea acealea toate; ce putem vedea c-au foI2st aşa. Derept aceaia ruga pre Avraa13m să tremeaţă pre Lazar la casele I4tătâni-său, să mărturisească a cinci 15fraţi ai lui, să nu vie şi ei la cea muI6ncă mare. Vezi că nu crezură fraţii 17lui de munca de veac nemică; aşa n-au 18fost crezând el. Adoara, peri boI9gatul derepce nu era milostiv şi den 20avuţia dată de Dumnezeu nu miluiia 21pre Lazar mişelul; cum zice evanghelist: 22„Lazar jeluiia să se sature den fărâme 23ce cădea den masa bogatului.” Derept 24aceaia zice Iisus (în Matei, 10): „Ferice milosti- // 'vii, că aceia miluiţi fi-vor.” Şi iară în 2Matei: „Cu care măsură veţi măsura altora, 3cu aceaia măsura-vor alalţi voao”. Aşa fu 4şi acest bogat. 6 Pc marginea inferioară a paginii c înscrisă signatura7Ţ, indicând sfârşitul colii 15. 7 Tip. Kd det. 8 „Sfârşitul (evangheliei)”. 9 Tip. dwdCTd. 10 Pe marginea inferioară a paginii e înscrisă signatura :;T, indicând începutul colii 16. 11 Tip. Tpo^idiuk. 12 Tip. iteiioen. 13 Tip. tioynt. 108 A patra14, învăţăm cu5m omul creştin aicea în ceastă lume 6să poarte grija de spăsenia sufletului, 7cum să poată dobândi viiaţa de vecie. 8Că în ceaia lume15, după ce murim, nece o iertă9ciune 16 păcatelor nu iaste, nici slobozie 10den iad 17 şi den beznă, nici poate udereage sufletul tău nimea, deaca 12veri mearge în rău mainte: cu aceasta evanghelie 13de astăzi adevărăm. Vezi, Lazar mu14riiapren ce era credincios: fu dus 15la poala lu Avraam, la împărăţia ceriu16lui. Muri şi bogatul -era necredincio17s şi fără milă; şi deaca-1 aşa află 18el moartea, răpi pre el şi fu du19s în iad. învăţaţi fraţii miei, cum în ce 20te va afla moartea, în aceaia te va judeca -21zice Iisus Hristos (în Ioan, 16). Vezi şi acel om 22bogat, avu avuţie multă, de-au vrut pu23tea folosi lui după moarte, c-au vru24t cheltui toată avuţia după moarte, -// ’ce 123 nu e seamă. Ce deaca nu crezi, cetea2şte în ceaste scripturi: Matei, 104; kb Gala3tbIS, 214; Marco, 71; Luca, 11; Ioan, 416; Matei, 69; Luca, 33; psalom 6; 5psalom 61; kbEvreomb19, 323; Matei, 21; 6IcbKorinthomb20, 179; Luca, 83. Derept 7aceaia, nimea nu gândească, nici să crează 8cum după moarte să poată folosi 9sau hăsnui sau a dereage sufletul 21 10lui. Putem grăi şi fără Scriptură: ndeac-ară putea fi deresul sufletului, 12lesne ară fi bogaţilor cu plata după 13moarte, cărei au avuţie multă, bani 14şi comoară cu ce ară putea plăti. Dea15c-ară fi aşa, n-ară mearge nici un bo16gat la beznă, numai mişeii cărei 17n-ară putea plăti. Ce nu e seamă, că 18Iisus grăiaşte aimintrea (Matei, 10): „Ferecaţi 19mişeii cu sufletul, că acelora iaste îm20părăţia ceriului.” Că nu se pot plăti 21acolo sau a dereage sau a schimba 22sufletul nimunuia; cum zice Iisus Hristos 23(în Matei, 69): „Ce va da omul să schimbe de24rept sufletul lui? Are amu a veni //1 Fiiul Omenesc 22 întru slava 123 Tatălui 2lui, cu îngerii lui. Atunce va fi cine3ş cu lucrul lui”. A cincea, învăţăm 4den ceastă evanghelie la cine sau de unde 5se cade a înţeleage leagea şi dereptatea lu 6Dumnezeu şi cine noao va spune spăse7nie 23 sufletului, cum ce văm afla sau 8de la cine să întrebăm amu leage bu9nă ţinem au ba. Nu trebuiaşte să aştep10tăm îngerilor 24 sau învierea sau scunlarea cuiva den moarte, aemu să ne spuie 12cumu e lucrul părinţilor, moşilor 13şi strămoşilor, cum pohtiiacest o14m bogat de la Avraam, zicând: „Ro15gu-te amu, părinte 25, să tremiţi el în casa 16tatălui mieu: am amu cinci fraţi - 17ca să le mărturisească să nu şi aceia să vie 18la cest loc de muncă.” Vezi, pohtiia 19den morţi să meargă Lazar şi să spuie 20fraţilor cumu e rândul la altă lume. 21Iară Avraam zise lui: „Au Moisi şi 22prorocii, să asculte de ei.” El zise: „Ba, 23părinte Avraame, ce de ară mearge cine24va den morţi cătră ei, pocăi-se-ară.” Zise // Jlui: „De Moisi şi prorocii nu vor 124 ascu2lta, nici să ară cineva den morţi învia 3nu vor avea credinţă.” Derept aceaia, dea4ca văm creade ce e leagea dereaptă şi lă5sată de la Dumnezeu, cu ce ne văm i6spăsi? Lăsat-au noao Sfânta Scriptu7ră, Tetroevanghelie26, Praxiul, Psaltirea lu David proroc: den acealea 27 să î9ntrebăm, că noao nu vine 14 Este omisă a freia învăţătură. 15 Tip. ,\oyA\t. 16 Tip. me wpTViIone. 17 Tip. aae. 18 Corect: kb Galatenomb; „(Epistola apostolului Pavel) către Galateni”. 19 „(Epistola apostolului Pavel) către Evrei”. 20 Corect: kb Korinthenomb'. „(Epistola apostolului Pavel) către Corinteni”. 21 Tip. 22 Fiiul Omenesc este greu de descifrat, marginea superioară_a foii fiind tăiată la legatul cărţii. 23 Tip. cndcenîe (probabil greşit pentru spăsenia). 24 Tip. .^epu/uv (înaintea cuvântului lipseşte ceva - poate venirea - sau greşit în loc de îngerii). 25 Tip. mpim. 26 Tip. TtTpo 27 Tip. At-t Hdwtrtt. 109 I * 124v 125r 125v leagea nece 10den Ierusalim, nici de la Roma, nici den "Ţara Grecească, nece Nemţească, nece Ru'2mânească, nu e de la Leşască, nici 13de la Moschicească, ce e lăsată şi toc14mită de la Iisus Hristos şi iaste scrisă 28 în Scri15ptura Sfântă. Derept aceaia zice Avraa16m: „Au Moisi şi prorocii, să ascu17lte de ei.” Şi iară zice Iisus Hristos (în Ioan, 1817): „Ispitiţi Scriptura, că voao pare 29 19întra ea viiaţă de veaci aveţi; şi aceaia 20mărturisi-va de mine.” Deaca văm face 21aşa, a noastră va fi împărăţia ceriului - 22ce tu dă-ne noao, Doamne! Amin! 23Nedele 6 Ev(g)li'e Ltt(E), glava 38; '„în vreamea aceaia vine Iisus în laturea Gada2rinului. Timpină el un bărbat 3den cetate, ce avea draci de mulţi a4ni şi în veşminte nu se îmbrăca şi 5în casă nu lăcuiia, ce în groape. Văzu 6Iisus şi strigă, căzu cătr-însul şi cu 7glas mare zise: «Ce e mie şi ţie, Iisus fiiul 8lu Dumnezeu de sus? Rogu-te nu mu9nci mine!» Zice amu duhului necurat să ia10să den om: mulţi ani răpiia el "şi lega el cu verigi de fier şi căile 12păziia şi spărgea fiiarăle 2; gonit era 13de dracul înlăuntra în pustie. întrebă 14el Iisus, grăi: «Ce ţi-e numele?» El 15zise: «Legheon», - că draci mulţi în16trase întru el. Şi rugară El 17să nu zică lor în beznă să se du18că. Era aciia o turmă de porci mulţi, 19păştea în pădure. Şi rugară El să zi20că lor într-aceia să între. Şi zise lor, - 21ieşiră dracii den om, întrară în porci; 22şi se pomi turma den ţărmure în iazer 23şi se afundară. Văzură păstorii ce // 'fu, fugiră şi spuseră în cetate şi în 2sate. Ieşiră să vază ce fu; şi vine3ră cătră Iisus şi aflară omul şe4zând - dentr-însul dracii ieşise -, 5îmbrăcat <şi> cu minte 3, lângă picioarele 6lu Iisus. Şi se spământară; spuseră lor 7şi văzură cumu se-au mântuit drăci8tul. Şi mgară el tot nărodu9l laturea Gadarinului să treacă den10tr-înşii, că o frică mare era ţinu1'ţi. El întră în corabie, întoarse-12se. Ruga-se lui bărbatul - dentr-însul 13dracii ieşise 4 - de cu nusul să fie. Lăsă el 14Iisus, grăi: «întoarce-te în casa ta şi 15spune câte ţi-au 5 Scut ţie Dumnezeu.» 16Şi se duse pren toate cetăţile6, propo17veduiia câte făcuse lui Iisus”. Ko]8necbnedele 7. 19Tâlcul aceştii evanghelie 20Fraţii miei, den evanghelia d[e astă]21zi 8 avăm 9 II 'învăţături: întâiu vedem mila mare a 2lu Iisus Hristos: şi nerugat fii întru aju3toriu omului , în care era dracii şi 4scoase dracii de la el. învăţăm, de5rept aceaia, cum omul nu poate cădea î^n atare10 şi mare perire den carele11 să nu 7mântuiască pre om, numai 28 Tip. ctcpucb. 29 Pasaj neclar. 1 „Duminica a 6-a [după Anul Nou]. (Evanghelia Luca, cap. 38)” (= Duminica din săptămâna a 23-a după Cincizecime; Luca, VIII, 26-39). 2 Tip. $îedpkm. 3 Tip. Koy a\hht£ („îmbrăcat şi sănătos la minte”). 4 Tip. ujhC£. 5 Tip. ut8. 6 Tip. uhae. 7 „Sfârşitul (evangheliei) duminicii”. 8 Hârtia deteriorată. 9 După avăm este, probabil, omis aceaste. 10 Tip. 4 ud râpe. 11 Greşit în loc de care sau carea. 110 cu toată 8inema, cu credinţa dereaptă 12 să se roage 9lu Dumnezeu. Cum zice David pro10roc (psalom 144): „Aproape e Domnu11! tuturor ce cheamă13 el14 12în deadevăr, voia ce temu-se de el 13face şi rugăciunea lor ascultă 14şi ispăseaşte ei”. A doua15, vedem putea15re16 mare a lu Iisus Hristos, nu numai pre făp16tura ce vedem, - cum sânt oamenii 17şi alte gadine şi vita 17 -, ce şi pre 18duhurele necurate. Satana, diavolu19l şi dracii. Iară cum strigară 20deaca văzură pre Iisus? şi se rugară gră21ind: „Deaca scoţi pre noi, zi-ne să întră22m în cea turmă de porci.” Derept aceaia, 23deaca văm asculta şi ne văm teame şi vă24m iubi pre Iisus Hristos, el va feri şi ne va // 'izbăvi pre noi în ceastă lume, nu numai 2de oameni răi şi hitleani şi de vrăjma3şii noştri, cărei gândesc a ucide şi a pi4iarde pre noi, ce şi de draci, cărei gânde5sc a piiarde sufletele noastre. A treia: 6derept păcatele noastre ceale nenumă7rate în ceastă lume dracul are mare 8puteare pre oameni, mai tare pre credin9cioşi, cum în evanghelia de astăzi ce groză10vie făcu cu cel om mişel. Ce noao nnu poate strica nemică fără ştirea şi 12fără voia lu Iisus Hristos, că putearea lui cea 13mare stricat-au18 Iisus când învinse pre e14l. Derept aceaia zice Iisus (în Ioan): „Amu 15mai-marele ceştii lumi judecat iaste.” 16Şi iară în Ioan: „Fiiul lu Dumnezeu derep17t aceaia se-au ivit, cum să strice fap18tele dracului”: de-a firea de când DuI9mnezeu dracii au lepădat den ceriu, 20că era şi ei îngeri mainte. După a21ceaia bat şi zioa şi noaptea a strica no22ao creştinilor, cum zice sfânt 23Petm apostol: „Dracul, vrăjmaşu24l vostru, ca un leu răgind ş[i]19II huânios îmblă zioa şi noaptea cerâ2nd şi căutând fieşcine să înghiţă”. 3Ce veselie mare iaste creştinilor în ceastă 4evanghelie, cum să nu ne teamem dracul 5deaca ne vom20 feri noi de păcate şi nu văm21 în6gădui voiei dracului, necum să stri7ce noao crezuţilor, cărei creadem <în> Iisus 8Hristos. Ce vezi, fără voia şi fără îngân9duirea22 lui n-avură puteare şi slobozie 10a întră în porci până nu slobozi ei. nDară numai să nu îngânduim 23 sfeatului 12lor, ce sântem în alean; cum zice sfâ13nt Petru apostol: „Fugi-va de la noi, 14că iaste legat crezuţilor dracul, cu15m iaste legat un urs cu un lanţ 16la un stâlp: nu poate strica nimu17nuia, numai cine va mearge aproape la 18el.” Aşa noao iaste legat pren Hristos 19şi cu putearea lui, cum noao nu poate 20strica, numai deaca ne văm apropia la 21el. Şi iară atunce ne noi apropiem, 22când ascultăm sfeatul lui şi gre23şim şi îmblăm în voia lui24 şi în voia 24trupului nostru şi în voia lu- // 1miei. A patra: cei oameni nebuni 2rugară pre Iisus să se ducă afară den 3ţinutul lor; temură-se că le va piiarde şi 4alaltă marhă a lor. Era el venit cum 5să gonească dracii afară den ţinutul 6lor şi dentr-înimile lor, cu învăţă7tura şi cu tăria dumnezeiască, - ce le 8mai plăcură lor porcii decât mila şi 9bunătatea ce era adus Iisus la ei. Nu 10vrură a păţi pagubă şi a piiarde marha nderept împărăţia lu Dumnezeu. Aşa 12sântem aemu prea mulţi asemănaţi ace13lor gadareani nebuni, cărora mai place 14domnia şi cinstea ceştii lumi decâ15t împărăţia lu Dumnezeu. 12 Tip. KpeAHUtid A^penT/Y,. 13 Tip. k t a\ £. 14 Sintagma ce cheamă el este repetată din greşeală: nt '2£ak. 15 Tip. dAOd. 16 Tip. noy-rtpe (pentruputearea). 17 Tip. bmtd (probabil greşit în loc de vite). 18 Tip. CTpuKdS. 19 Hârtia deteriorată. 20 Tip. hebo. 21 Tip. ii8bK. 22 Tip. -truiA^Hpt. 23 Tip. ^r^HA^HAMi. 74 Tip. Ayon. 127v 128r 128v Că sânt mu16lţi episcopi, călugări, egumeni, popi 17carei văd destule strâmbătăţi în viiaţa 18lor în ce-au pomenit. Sânt unii cărei 19grăiesc ce văd25, că plac domnilor, bo20iarilor, că se tem de voivodă că-i va ru21şina şi-i va scoate den cinste, căce că 22şed la masă, - că se vor mânia şi vo23r lua de la ei episcopia au vlă24dicia. Aceia mai iubesc 26 ceastă // 'lume decât împărăţia ceriului, gâ2ndesc că pot a doi domni sluji. 3Ce nu poate fi, că aceia se tem că vor î4mbla, deaca vor certa pre ei domnii, ca 5Ioan Botezătoriul, Ce, fraţii miei, nu iaste 6aşa, că Ieremia proroc zice noao, popilor 7şi cărei sântem învăţători: „Deaca nu vă8m grăi oamenilor greşalele lor, ei vor 9muri în păcatele lor, iară Dumnezeu va10căuta sufletul lor depre noi.” Derept 1'aceaia zice Iisus Hristos (în Matei, 38): „Cine va mă12rturisi pre mine înaintea oamenilor, 13mărturisi-voiu şi eu pre el înaintea Ta14tălui mieu”, - ce tu dă-ne noao, Doamne! 15Amin! 16Nedele 7 Ev(g)li'e Lu(k), glava 39 1 17„în vreamea aceaia un om apropie-se că18tră Iisus, ce-i e 2 nu mele Iair; şi a19cela era mai-marele beseareciei. Şi că20zu lângă picioarele lu Iisus, ruga 3 el să-21ntre în casa lui, că avea o fată, una: fe22cior dentâi era lui fata, ca de 23doisprăzeace ani, şi aceaia murise. Câ- // hidu se ducea, nărodul împresura el. Şi 2o muiare era de-i cura sânge de doisprăzea3ce ani, ce vracilor dedease toată avuţia 4ei: nu putu nece de unul sase vindece. 5Apropie-se dendărăt, atinse-se de marginea veşmintelor lui şi aciia stătu 7cursul sângelui ei. Şi zise Iisus: «Ci8ne iaste de se atinse de mine?» Lepăda9ră-se toţi. Zise Pătru şi cine era cu10nusul: «învăţătoare, nărodul ţinu-te şi nte împresoară, şi grăieşti: ‘Cine iaste de 12se atinse de mine?’» Iisus zise: «Atinse-se 13de mine oarecine: eu amu simţii, tărie 14ieşi den mine.» E muiarea văzu că nu se va 15ascunde, tremura; vine şi căzu naintea 4 16lui, derepce pururea apropie-se de el 17spuse lui înaintea5 tuturor oamenilor 18şi că se vindecă aciia. El zise ei: .«în19 drăzneaşte, fiie, credinţa ta mântui-te 6\ 20pasă în pace!» încă el grăind, vine 21oarecine de la arhisinagoga, grăi lui: 22«N-au murit fata ta? nu pomi învăţă23toriul!» Iisus auzi, răspunse lui, 24grăi: «Nu te teame, 1 numai ce creade, // 'şi mântuită va fi.» Mearseră în casă, 2nu lăsă nece unul să între, fără Pă3tru şi Ioan şi Iacov şi tatăl fea4teei şi muma. Plângea-se 7 toţi 5şi suspina de ea. El zise: «Nu plâ6ngeţi: n-au murit, ce doarme.» Şi-ş 7bătea joc de el, ştia c-au murit. E81 scoase afară toţi, şi o prinse de 9mân ei, strigă, grăi: «Feciuriţă, • sco10ală!» Şi se întoarse sufletul ei uşi învise aciia; şi zise: «Daţi ei să mă12nânce!» Şi se mirară părinţii ei. El 13zise lor: «Nemunuia să spuneţi ce fu»”. 14Konecb nedele 8. 25 Tip. KiiHAli. 26 Tip. K>BecK^. 1 „Duminica a 7-a [după Anul Nou], (Evanghelia Luca, cap. 39)” (= Duminica din săptămâna a 24-a după Cincizecime; Luca, VIII, 41-56). 2 Tip. ’iene (probabil greşit în loc de ce-i era). 3 Tip. p8rd (probabil greşit în loc de rugă). 4 Tip. HdiiTB. 5 Tip. ndmiTt. 6 Tip. a\^>ht8ht^. 7 Tip. nA^mjece. 8 „Sfârşitul (evangheliei) duminicii”. 112 15Acesta iaste tâlcul aceştii evanghelie 9 16Fraţii miei10, în evanghelia de astăzi Do17mnul Iisus Hristos, spăsitoriul nostru, 18facut-au doao 11 seamne, ciude şi minuni: 19mainte vindecă pre cea muiare săracă 20ce se chinuiia cu sânge în 12 ani şi-ş 21era cheltuită toată avuţia vracilor, 22ce mai rău era ei decât mai denain23te: nu putură folosi ei nemică; 12II ’ce Iisus vindecă pre ea. Altă ciudă feace 2pre fata lu Iair: cu un cuvânt scu3lă şi13 învise pre ea den moarte. Avăm 4de aicea învăţături: întâi: Iisus Hristos are 5puteare pre toate boalele şi fără şti6rea lui nu ne putem bolnăvi. Că zi7ce însuş: necum să bolnăvim, ce 8şi părul capului nostru nu poate cădea, 9că sânt număraţi (Matei, 37): „Voao 10şi părul capului tot numărat iaste; nnu vă teamereţi amu, de multe pasări 12mai buni seţi voi.” Că beteşugurile 13şi toate boalele sânt pedepse şi ca 14biciul pre noi de la Dumnezeu tremease 15derept păcatele noastre; cum noao 16spune toate Scriptura Sfântă şi David, 17în Psaltire, 72: „Periră derept fărălegi18le sale.” Şi iară în Psaltire, 88: „Şi [de] 14 19porâncele meale nu ferire, cerceta[-voiu] 15 20cu toiagul16 fărălegile lor. Deaca porâ21ncile meale nu vor ţinea, că voiu socoti şi 22voiu izbândi fărălegile lor cu nuiaoa.” 23Derept aceaia, deaca noi ne bolnăvim tre24buiaşte mainte să cunoaştem că Dumne17II ‘zeu ne-au bătut derept păcatele noa2stre, să ne căim şi să ne pocăim cu 3toată inema derepce am mâniat pre 4Dumnezeu, Tatăl nostru. Apoi să mea5rgem la vraciul vracilor, Iisus Hristos, să ru6găm pre Tatăl nostru să ne iarte păca7tele şi greşalele noastre derept Iisus sHristos, fiiul său cel drag. Iară noi ne9bunii, deaca ne noi bolnăvim, meargem 10la nescare muieri carele pre noi deuscântă18. Deaca una nu poate folosi, 12noi ispitim şi la zeace sau la doao13zeci, că nu gândim cu iale nemica 14nu putem folosi, cu famiăcătura 15sau cu altă drăcie, numai să ne noao 16[a]jute 19, - că toată descântarea nu e 17[al]tă 20 bunătate nemică 21, ce numai 18[dr]ăcie.20 Sânt neşte22 ierbi bune şi lea19[cur]e23, acealea-s bune şi lăsate de 20la Dumnezeu, ce nu pot noao folo21si fară ajutoriul Domnului. Să mea22rgem mainte cu rugăciune la Dumnezeu 23 derept iertăciunea păcatelor, apoi mea24[rgem]24 la leacuri. Vezi pre această muiare // Vindecă Iisus, şi fără iarbă avu leac. 2Derept aceaia, să nu urâm pre leacure, ni3ci să le lepădăm, şi însă în iale să nu ne 4nădăjduim. A doua25: deaca pohtim să ne 5fie în nevoie sau în boală şi la moarte, 6sau vare în ce sărăcie într-ajutoriu, tre7buiaşte să avăm credinţă tare şi nădea8jde în Iisus Hristos. Vezi în ceastă evanghelie ce gră9i muieri ei: „Ţine-te, fii hrăboară, nu te 10teame, credinţa ta te-au spăsit. Pa1 'să cu pace!” Apoi, deaca aduseră veaste 12de la casa lu Iair, zicând: „Nu munci I3pre învăţătoriul, c-au murit fata ta”, -14deaca auzi Iisus, zise cătră Iair: „Nu 15te teame, numai să crezi şi va fi spă16sită şi sculată fata ta.” Vedem credi17nţa dereaptă câtu e lucru scump, că 18fără ea nu putem plăcea lu Dumnezeu 19 (ki, Evreomb 26 , 3 26 şi în 327; Timotei 27, 20330; Marco, 71). Derept aceaia, noi încă dea21ca nu văm avea acătare credinţă, ca a22ceastă muiare, depre Iisus, cum toată spă23senia noastră numai în Iisus Hristos, zău că ne 24văm prilăsti şi dereptatea lui nu va // ‘fi în noi. 9 Tip. aVise. 10 Tip. am'e. 11 Tip. Aod. 12 Pe marginea inferioară a paginii e înscrisă signatura ST, indicând sfârşitul colii 16. 13 Tip. ljjii. 14 Hârtia deteriorată. 15 Hârtia deteriorată. 16 Tip. TOrfsnuili. 17 Pe marginea inferioară a paginii e înscrisă signatura sT, indicând începutul colii 17. 18 Tip. aeck’mitIi. 19 Hârtia deteriorată. 20 Hârtia deteriorată. 21 Tip ne<\\eK,Ys. 22 Tip. n£iyn. 23 Hârtia deteriorată. 24 Hârtia deteriorată. 25 Tip. d^od. 26 „(Epistola apostolului Pavel) către Evrei”. 27 „Epistola apostolului Pavel către Timotei”. 131r 131v 132r A treia: moartea noastră somn 2iaste. Derept aceaia zice şi aicea Hristos: „Nu plâ3ngereţi, n-au murit feţişoara, ce doarme.” Şi Ştefan când muri, şi pre el cu 5pietri omorâră jidovii, aşa zice Scri6ptura (Deariie 28, 17): „Şi aceaste zise Şte7fan şi adumii.” Aşa zice şi despre 8Lazar, fratele Marteei (Ioan, 39), 9când era-mort: „Lazar, „soţul nostru, 10doarme”; şi era mort, cum iaste 1'scris acolo. Aşa şi Pavel, kb Korinl2thomb29, pre morţi cheamă adurmiţi; aşa 13şi Icl Solimenom-b30. Derept aceaia, cum nu 14ne teamem de somn şi de odihnă, 15ce ne răposăm cându ne culcăm, aşa nu 16ne teamem de moarte, că sântem coco17ni nebuni când31 pun pre ei în leagăl8n să doarmă. Noi ştim cum putea19rea morţiei au stricat Iisus Hristos, aşa cum 20nu ne poate piiarde, ce pren moarte vă21m scăpa la împărăţia lu Dumnezeu 22den ceastă lume înşelătoare toţi cre23ştinii (cum zice Ioan, 16). A patra: Iisus 24zice aicea oamenilor derept cea fată mo- // 'artă. Dară iaste păcat când plânge2m pre morţi: fraţii, părinţii, fe3ciorii, ruda şi priiatnicii32? -RăspunV. pre cărei am iubit în ceastă lume 5nu poate fi, cându se duc dentre noi 6şi mor, cum să nu ne întristăm şi 7să nu plângem 33 \ că Iisus Hristos încă au plâns 8pre Lazar mort (Ioan, 39). Şi Pave9l, kb Rimlenomb34, zice: „Să plângem cu ceia ce 10plâng.” Ce iară trebuiaşte cum să plânngi55 cu seamă, nu cum plânseră aceştea 12şi cum zice Pavel, kb Solunenonib36:13ca păgânii ce n-au nădeajde că vor învie, 14iară ce gândesc, deaca mor, aşa şi 15pier. Noi creştinii ne veselim la l6moartea fraţilor noştri, că ştim că vor 17mearge la Tatăl sfânt, Dumnezeul lor, 18den ceastă lume înşelătoare. Şi ei 19de aemu înainte, cei ce-au fost credin20cioşi, nu se tem nici de dracul, ni2'ci de oameni răi, nici de foame, ni22ci de nemică, cum noi ne teamem până 23sântem în ceastă lume. Iară să nu plângem 24ca păgânii, că ştim c-au fost Dumnezeu // 'şi au fost venit ceasul morţiei fra2telui şi priiatnicului nostru şi ştim că 3nu se teame aemu de nimea, ce se veseleaşte 4cu toţi sfinţii depreună în <îm>părăţia 37 Ta5tălui. Aceaia tu dă-ne noao, Doamne! A6min! 7Nedele 8 Ev(g)lie Lu(k), glava 53 1 8„în vreamea aceaia un legiuitorii! sculă-9se, ispitiia el şi grăi: «învăţătoare, 10ce să fac viiaţa de veaci să moştenesc?» Enl zise cătr-însul: «în leage ce iaste scri'2s? cum ceteşti2 ?» El răspunse, zi13se: «Iubeaşte Domnul Dumnezeul tău 14den toată inema ta şi den tot su15fletul tău şi cu toată tăria ta 16şi cu tot cugetul tău, şi vecinu17!3 tău ca sineş 4.» Zise lui Iisus: 18«Derept răspunzi.» El vrea să dereptea19ze sineş, - zise cătră Iisus: «Dară cine 20iaste mie vecin?» Răspunse Iisus, zise: «021m neştine mergea den Ierusalim întru Ieri22hon şi în tâlhari căzu, şi dezbră23cară el şi rane-i puseră; duseră- // 'se, lăsară-1 de abiia 28 „Faptele apostolilor”. 29 Corect: kb Korinthenonib\ „(Epistola) către Corinteni”. 30 „(Epistola) către Tesaloniceni”. 31 Tip. kTs.hanfc.. 32 Tip. npîrftTummîu. 33 Tip. nA^»£A\h.34 „(Epistola) către Romani”. 35 Tip. im^uh. 36 „(Epistola) către Tesaloniceni”. 37 „în <îm>părăţia”: tip. ^rrhp^ui'A. 1 „Duminica a 8-a [după Anul Nou]. (Evanghelia Luca, cap. 53)”(= Duminica din săptămâna a 25-a după Cincizecime; Luca, X, 25-37). 2 Tip. m£T£L|J£. 3 Tip. G£MHHOtf/i8n. 4 Tip. CHiieuih („pe tine însuţi”). 114 viu. După aceaia 2se prinse un preut, mergea pre acea ca3le şi văzu el, trecu. Aşijderea şi 4levit era într-acel loc; mearse 5şi-l văzu, împrotivă trecu. Un sama6reanin veniia, mearse până la el şi 7văzu el, milosârdi-se; şi se apropie, 8legă ranele lui, vărsă unt şi vi9n, puse el pre al lui dobitoc, 10duse el în casa de oaspeţi şi-l păziia. “Şi demâneaţa ieşi, scoase doi argin12ţi, deade uspătătoriului şi zise 13lui: £Păzeaşte-l, şi ce să ai cheltui, 14eu cându mă voiu întoarce plăti-ţi-voiu’. 15Carele amu de acei trei vecini pare-vă-se 16a fi aceluia ce căzu în tâlhari?» El zi17se: «Cine făcu milă cunusul». Zi18se lui Iisus: «Pasă şi tu de făaşij19derea»”. Konech nedele5. 20Acesta iaste tâlcul aceştii evanghelie 21Fraţii miei, den ceastă evanghelie de astă22zi putem învăţa ce trebuiaşte o23mului a face să dobândească împărăţia // ‘ceriului. Vezi că acest ştiutoriu de 2leage întreabă pre Iisus ce să facă să ai3bă viiaţa veacilor. Noi încă, deaca poh4tim împărăţia ceriului să dobândim, 5să iubim pre Dumnezeu cu toată 6inema noastră şi cu tot sufle7tul nostru şi cu toată tăria şi 8cu tot cugetul nostru. întreba9re: când iubim şi în ce chip pre Du10mnezeu? - Săînţeleagem aceaste cuvinte a1‘şa: în ceastă lume să nu aibi nemică 12de să-ţi fie mai drag şi-mai scu13mp decât Dumnezeu, de să nu iube‘4şti mai vârtos de Dumnezeu nece 15tată-tău, nece mumă-ta, fraţii 16şi feciorii şi muiarea ta, nece tru‘7pul tău şi viiaţa ta, nece sufle18tul tău, nece domn de pre pământ, 19nice priiatnicii tăi cei dragi, nece 20avuţiata, comoara, banii cetă21ţii, casele, cinstea şi numele 22bun, dulceaţa vieţiei, sănătatea şi to23t fealiul de marhă, bogăţia ceştii 24lumi toată, sau ceastă lume toa- // ‘tă. Ce tot cugetul tău, cuvân2tul, gândul, înţelepciunea şi sfeatu3l să asculte şi să îngânduiască 6, lu 4Dumnezeu toată cinstea şi slava 5să dăm; şi să fii gata şi sprinte6n <în> toate cu ce biruieşti a le lăsa şi 7a le piiarde, încă şi trupul şi su8fletul, mai vârtos decât să gre9şeşti, să mânii pre Dumnezeu. Să 10nu gândeşti nemică, nece să grăieşti ce 1 ‘Dumnului nu place şi nemică să 12nu faci de cealea ce nu iubeaşte el I3şi ce iaste contenit şi oprit de Du‘4mnezeu. în toată viiaţa ta să nu tre‘5ci porâncile lui, ca să fii 7 nevino‘6vat, fără vină, curat cu cuvân17tul şi cu gândul şi cu fapte18le, nu numai până la o vreame, ce 19în toată viiaţa ta, întru zi20lele tale, până la ceasul morţiei21tale. Cu ochii tăi pre rău să nu 22cauţi şi clevetele să nu ascul23ţi, nici să grăieşti rău sau spurcat. // ‘Picioarele tale şi mâinile tale să fie 2nevinovate şi curate. „Vecinul sau a3proapele tău ca însuţi tine să iubeşti”. - 4Aceaste cuvinte aşa să înţelegi: să5iubeşti tu pre alt om, vare ţi-e tată, 6vare mumă, vare fraţi, vare suro7ri, vare feciori, vare feate, vare cu8mnaţi, macară în ce chip de rudă, să9mânţă au striin, de o leage vare 10de altă leage cu tine, priiatnic, fră“ţie, miluitoriul tău au vrăjmaşul 12tău, creştin vare păgân, - pre toţi o‘3amenii cărei veri vedea în nevoie şi în 14ticală, în perire şi întru neaveare, 15în toată vreamea şi pururile iubeaşte-i 16şi-i îndrăgeaşte, nu într-alt chip, ce 17ca şi trupul tău şi ca sufletul tău. 18Şi de veri vedea fratele şi vecinul în ne19voies şi întru neaveare, e tu derept 20ei piiarde toată marha ta şi avu2‘ţia ta şi te dă 9 şi tine pre moarte 22derept fratele tău; avuţia lui şi ma23rha lui ţine şi, ca şi pre ale tale, până 24la moarte nu părăsi, ce cu drag să 5 „Sfârşitul (evangheliei) duminicii”. 6 Tip. .frrhii40yMCK;n. 7 Tip. 4>h£. 8 Tip. neuoe. 9 Tip. Ak. 132v 133r 130v 115 134r 134' 135r 135' ajuţi10 lui // 'întru toate. Derept aceaia, cela ce va vrea 2a iubi pre Dumnezeu, aşa şi vecinul 3şi aproapele său ca şi sine să iubească. 4Acela va dobândi viiaţa de vecie, căce că 5va împlea toată leagea lu Dumnezeu 6cu faptele sale, cum trebuiaşte a fi de7plin, cum au grăit Dumnezeu acelui 8om. Că va fi derept înaintea lu Du9mnezeu prentru faptele sale şi se 10va ispăsi şi se va sfinţi fără ajutoriul a"ltuia. întrebare: dară află-se cineva 12în ceastă lume, vreun om, să iubească aşa 13cum pohteaşte Dumnezeu de la noi să 14iubim pre el mai vârtos de toate, şi15vecinul ca sineş? Cum am dezlega16t aceaste doao porânci? - Răspuns: 17ba nu se-au aflat nimea, nici se va afla 18până va fi lumea, altul fără Hristos cel 19derept, să împle deplin şi să ţie20porâncile lu Dumnezeu. Cum spune 21noao Sfânta Scriptură, că şi sfinţii11 22lu Dumnezeu toţi au fost greşiţi şi 23păcătoşi; cum au grăit David proroc 24(Psaltire, 13): „Toţi se feriră împreună şi ne- // 'treabnici fură; nu iaste să facă nimea 2bine, nici până la unul.” Aşijderea gră3iaşte Pavel apostol la Rimleani, cum iaste 4scris, că „nu iaste derept nimea, nu e 5cine să facă bine, nu e până la unul”. 6Iară grăiaşte proroc David (psalom 115): „Eu 7ziş în spaima mea: tot omul minte.” 8Şi în Ioan, în Poslanie: „Să văm zice că gre9şale nu avăm, pre noi înşine prilăsti10m şi dereptate nu iaste întru noi”; uşi în Matei, 79: „Nu e nimea bun, numai u12nul Dumnezeu”; şi în Marco, 45: „Nu e nimea bun, 13numai unul Dumenzeu”; şi în Ioan, 26: „Nimea 14den voi face leagea”. întrebare: dară deaca 15nimea nu poate ţinea leagea lu Dumnezeu, 16cine poate cu faptele sale ceale bune 'Jdobândi împărăţia lu Dumnezeu? - Răspu18ns: nimea, fără Iisus Hristos. întrebare: 19dară cu ce ne văm spăsi sau dobândi vi20aţa de vecie deaca nu putem 12 împlea de21plin porâncele 13 lu Dumnezeu? - Răspu22ns: deaca văzu Tatăl Dumnezeu că 23oamenii sânt aşaperiţi şi slabi, că24den coconi14 sânt răi -// 'cum grăiaşte proroc David (psalom 50): 2„Adecă întru fărălegi început sânt 3şi întru păcate născu-mă muma mea” 4nimea nu poate face bine atâta ca să 5fie el prentru binele lui înaintea lu6Dumnezeu. Derept aceaia ară mearge to7t nărodul la munca de vecie. Ce se mi8losârdi Dumnezeu cu inema sa derept 9oamenii săi, pre cărei era făcuţi pre 10obrazul său şi pre podobie: nu vni să 1 'piarză atâta dihanie şi nărod, ce fă12gădui părinţilor, lu Adarn, lu Noe, 13lu Avraam, Isaac, Iacov şi pro14rocilor pre fiiul său cel sfânt, pre 15Iisus Hristos, Domnul nostru, şi-l deade derep16t păcătoşi şi derept greşiţi, în 17vreamea de apoi. Acela născu pren Duhul 18Sfânt şi om fu den Sfânta Maria 19preacurata. îmbla întru noi învăţând 20şi dojenind, propoveduind, şi chema 21păcătoşii la sine, cum au scris Matei 22apostol şi evanghelist, 43: „Veniţi cătră mine 23toţi ce v-aţi ustenit şi sărcinaţi, // 'şi eu răposa-vă-voiu”; şi iară Matei, 30:2„N-am venit a chema derepţii, ce greşi3ţii la pocaianie75. Aşijderea şi Ioan, 11: 4„Cine va creade în Fiiul, avea-va viiaţa veaci5lor; e cine nu va creade în Fiiul, nu 6va vedea 16 viiaţa, ce mânia lu Dumnezeu lă7cui-va spre el.” Apoi Iisus Hristos, Dumnezeul snostru, fiiul Tatălui, au murit derept 9păcatele noastre şi cu moartea lui I0au împăcat pre noi cu Tatăl sfânt1 'şi pre noi au descumpărat den munca de 12veac şi ne-au slobozit den păcate. Amu 13carei jeluim şi căutăm a avea viiaţa de 14veac, opt să cunoaştem perirea şi slăbia no'5astră 17 şi păcate 10 Tip. d>Kt>Te. 11 Tip. ci|>nui. 12 Tip. n^0T£A\K. 13 Tip. nopţiiH6;\e. 14 Tip. kokoiiîh. 15 Tip. noKddnIe. 16 Tip. st/it. 17 Tip. nodCT;?.. 116 nenumărate, de să ne 16plângem şi să ne căim şi să ne pocăim 17şi să ne jeluim de iale şi să ne tumă18m pre viiaţă bună, să ne rugăm Tată19lui sfânt ca să ne iarte, cum au făgă20duit, păcatele noastre dere21pt Iisus Hristos, ispăsitoriul nostru, 22şi să creadem cu nădeajde şi 23cu adevăr că ne vor fi iertate păca- // ‘tele, că cu 136r sângele lui pre noi au 2spălat de toată necurăţia. Cine va 3creade, acela va fi ispăsit, cum 4zice însuş Iisus Hristos (la Marco, 71): „Cine va crea5de şi va fi botezat, ispăsit va fi; 6cine nu va creade, osândit va fi”. Dere7pt aceaia, numai cu credinţa dereaptă18 noi sne putem ispăsi, cându ne nădăjduim 19 în 9mila Tatălui sfânt, lu Dumnezeu, derep10t20 moartea fiiului său cel sfânt. între1 !bare: spune pilda samareanului! — Ră12spuns: om ce căzu în tâlhari, Adam, 13sântem noi oamenii păcătoşi şi greşiţi; 14meargem den Ierusalim întru Ierihon câ15nd dereptatea şi dumnezeiia lăsăm I6şi ne turnăm cătră păcate, la reale. - 17Tâlharii sânt dracii, vrăjmaşii şi 18prilăstitorii; dezbracă noi, când 19uităm tot binele şi părăsim cură20ţia în ce mainte părintele nostru A21dam au fost făcut şi tocmit. — Raznele sânt păcatele şi toate realele 23întai aleanul lu Dumnezeu, pohtele cea24lea realele şi toate gândurile ceale reale // ‘şi spurcate şi slăbia şi netăria 136' 2noastră spre bine. Abiia sântem vii, 3că nu putem de noi nece gândi, necum 4să facem vreun bine fără ajutoriul 5lu Dumnezeu. -Preut şi levit, ca6rei mearseră pre acea cale, văzură pre 7cel om şi trecură, nu-i ajutară ne8mică: iaste leagea veache, porâncele şi 9tocmealele ceale multe a jidovilor, 10a patriarhilor şi prorocilor, cărei “nemică nu putură ajuta, nici putură 12folosi pre spăsenia 21 sufletului. -Sa‘3marean iaste Iisus Hristos, pre cine jidovii 14ţinură ca un proclet şi blăstemaI5t, neţiind nece leagea tocmită de 16Dumnezeu, nece porâncile bătrânilor, 17şi ziseră lui: „Tu eşti samarean 18şi cu putearea lu Velzevut22 scoţi dracii 19şi eşti mâncătoriu l] şi băutoriu, soţ 20vamăşilor şi păcătoşilor.” Acel 21samarean, Iisus Hristos, vine derept păcate22le noastre, legă ranele noastre cu 23ranele şi cu chinul şi cu munca lui, 24vărsă unt - evanghelia, bună-veaste şi cu-23 // Hanţe de milă şi de veselie şi 137' iertăciu2nea păcatelor, şi vin - leagea veache, porâ3ncele, certare, cuvinte de cercetare 24 şi 4vârtoase şi de mânie. - „Puse pre al lui 5dobitoc”: pre umărul său purtat-au 6Iisus Hristos păcatele noastre, pre cruce de le7mn. - „Duse pre el în casa de oaspeţi”: ^aceasta iaste beseareca sfântă, adunarea9 creştinilor. - „Şi-l păzi, şi demâneaţa ie10şi”: după înviere 2:1 den moarte, cându nse sui în ceriu. — „Deade uspătătoriului”: 12învăţătorilor, patriarşilor, vlădici13lor şi preuţilor, lăsă pre păcăto14şi, pre oameni greşiţi. - „Şi scoaseI5doi arginţi”: leagea veache şi ceastă 1 noao, 16Sfanta Evanghelie. - „Şi zise lui: «Păzeaşte-1, l7şi ce veri cheltui»”: ceia ţ ce se vor munci cu lsrăbdarea şi cu învăţătura şi cu toată 19grija. - „Cându mă voiu ( turna, da-ţi-voiu”: câ20nd va veni Fiiul Omenesc cu slavă a 21judeca viii şi morţii, atunce va plăti 22credincioşilor, învăţătorilor, povestui23torilor cuvântului lu Dumnezeu 24munca şi slujba lor ce-au făcut cu 26// păcătoşii; da-va lor, cum zice 137' Pavel 2apostol, cununa slaveei împărăţiei ceriului. 3Amin! 18 Tip. &tpan?k. 19 Tip. iriiATi;KSnA\K. 20 Tip. AepenT,Tx. 21 Tip. cndcenTris. 22 Tip. greşit Ke^SeslsAh. 23 Pe marginea inferioară a paginii e înscrisă signatura ŞT, indicând sfârşitul colii 17. 24 Tip. MepeTdpe. 25 Tip. .f.Bnepe (probabil greşit în loc de înviei-ea). 26 Pe marginea inferioară a paginii e înscrisă signatura TTT, indicând începutul colii 18. 117 4Nedele 9 138r 138v 139r Ev(g)lîe Lu(k), glava 66 1 5„Zise Domnul pilda aceasta: «U6n om bogat - mulţiră-i-se pă7mânturile; şi cugetă în8tru el, grăi: ‘Ce voi face, că9n-am unde aduna rodul mieu?’ 10Şi zise: ‘Aşa voi face: spanrge-voiu jitniţa mea şi mai 12mare o voiu zidi şi aduna-voiu acolea to13t grâul mieu şi dulceaţa mea. Şi zi14ce-voi sufletului mieu: Suflete, ai I5multă bunătate, zaci în ai mulţi: răpa16usă, mănâncă, bea, veseleaşte-te!’ Zi17se lui Dumnezeu: ‘Nebune, într-aceaisstă noapte sufletul tău ieşi-va den ti19ne; iară ce găteşti, cui va fi?’ Aşa adu20nă ţie, însă întru Dumnezeu să ne îmbo21găţim»”. Konecb nedele. 2 22Acesta iaste tâlcul aceştii evanghelie II 'Fraţii miei, această evanghelie învaţă-ne 2cu pilda bogatului cum noi cre3ştinii să nu strângem, să nu adunăm 4comoară sau vistiariu în ceastă lu5me, - cum zice şi învaţă Iisus Hristos (la Matei, 617) - „io viermii o răzbesc şi putre7deaşte şi io furii o sapă şi o fură”. 8întrebare: derepce nu se cade creştinilor în ceastă lume a strânge comoară? - Ră'°spuns: Derept dereptatea întâiu ncă ceastă lume iaste trecătoare şi ne12stătătoare, cum grăiaşte Pavel aposto13l: „N-am aicea casă stătătoare”. Ce 14să căutăm în ceastă lume casa vietoa15re la împărăţia ceriului. A doua 3 de16reptate căce nu se cade noao a aduna 17comoară: derept aceaia că aicea nu vă18m lăcui mult şi vreamea ^ lungă, 19că sântem striini în ceastă lume, ca ne20şte oameni călători, şi viiaţa noastră - 2'cum zice David proroc (psalom 89) - 22„ca umbra: astăzi vii şi sănătoşi, de23mâneaţa cădem şi murim”. Viiaţa noa24stră ca iarba, prah, cenuşe şi pă- // 'mânt sântem; moartea vine pre noi 2cum grăiaşte Pavel apostol: „ca fu3rul noaptea”. Cumu se tâmplă şi ace4stui om bogat când zise sufle5tului său: „Iată că ai bunătate mul6tă, la mulţi ai adunată: răpausă-te, 7mănâncă, bea, veseleaşte-te!” Iară Du8mnezeu zise cătră el: „Nebune, a9stă-noapte lua-voiu 5 sufletul tău de la 10tine, şi cealea ce-ai gândit ale cui6 vor nfi?” Vezi, nu gândiia că va muri aşa cu12rând 1. Derept aceaia învaţă pre noi Iisus 13Hristos (în Matei, 103): „Derept aceaia şi voi fi14ţi gata, că în ce ceas nu vă se pare Fiiul 15Omenesc va veni.” Şi iară (în Matei, 104): 16„Prevegheaţi amu, că nu ştiţi zioa5, nici cea17sul în care Fiiul Omenesc va veni”. A 18treia dereptate: derept aceaia să nu 19strângem noao comoară în ceastă lu20me, că zice Iisus Hristos că unde va fi co21moara noastră, acolo va fi şi inema no22astră. Noi n-am jurat banilor şi co23moarăei, ce lu Dumnezeu, că el 24pohteaşte inema creştinilor. Au văm iu-// 'bi pre Dumnezeu şi ne va fi inema lipi2tă la el, au comoara: deaca văm să 3adunăm comoară în ceastă lume, stri4ina-se-va inema noastră de cătră Dumne5zeu. Că nu putem sluji a doi domni, 6lu Dumnezeu şi lu Mamon; în i7nema noastră să ţinem cel9 viu Dumsnezeu. 1 „Duminica a 9-a [după Anul Nou]. (Evanghelia Luca, cap. 66)” (= Duminica din săptămâna a 26-a după Cincizecime; Luca, XII, 16—21). 2 „Sfârşitul (evangheliei) duminicii”. 3 Tip. d^od. 4 Tip. KptiUM (probabil greşit în loc de vreame). 5 Tip. a&1ri5. 6 Tip. koh. 7 Tip. kSp^htk. 8 Tip. ,-îndw. 9 Tip. m£/\8h. 118 A treia învăţătură avăm că 9grăi Dumnezeu şi zise cătră cest o10m bogat: „nebune! ’; şi învăţăm că 1 Hoţi bogaţii în ceastă lume, cărei bat 12zioa şi noaptea a îmbogăţi, ca cu bo13găţie să sosească la vreamea multă ca 14să poată bea şi să mănânce întru dul15ceaţa ceştii lumi, — cum sânt în ceastă 16lume aemu mai toţi bogaţii aşa, că 17sânt toţi cum grăi Iisus: „nebune”. 18Căce că acela nu griji de împărăţia lu Du19mnezeu şi lui nu va folosi avuţia, 20ce încă va piiarde şi viiaţa de vecie; că 21pre ei va afla moartea negătiţi, cu22mu-l află şi cest om bogat. în23trebare: derepce certa Dumnezeu pre24cest om bogat? au derept avuţia // 'lui? — Răspuns: ba nu derept avu2ţia, ce, cum zice Hristos, strânse avu3ţie şi se veseliia în ea, nu pomeniia pre Du4mnezeu nici se temea de el; şi nu 5iaste bogat cătră Dumnezeu: bogaţii 6sânt cătră Dumnezeu cărei nădăjdu7iesc spre Dumnezeu şi cred că ne e8l hrăneaşte şi fără el nu putem 9avea nemică. Ce să ţinem avuţia nu că e 10a noastră, ce iaste a lui Dumnezeu: elu e noao o comoară plină şi jitni12ţă nesfârşită. Derept aceaia să chel13tuim pentru Dumnezeu bucuroşi u14nde va trebui. întrebare: în ce chip pu15tem noi cheltui marha şi avuţia noa16stră prentru Dumnezeu, sau cum pu17tem face milă cu el, când au dat 18noao toate? — Răspuns: lu Dumnezeu 19când văm să facem bine şi să-l mi20luim şi să împărţim bunătatea noa21stră cu el, să învăţăm den evanghelia lu 22Iisus Hristos (în Matei, 106); întru aceaia evanghelie 23zice Iisus Hristos: „Când va judeca toată 24lumea, aşa va grăi derepţilor cărei // 'vor sta de-a dereapta lui: «Veniţi, blagosloviţii de Părintele mieu, de dobân3diţi ce e gătită voao împărăţia den toc4meala lumiei. Flămânzit-am şi mie-a5ţi10 dat mâncare, însetoşai şi m-aţi adă6pat.» (Şi alalte toate grăiaşte.) Atu7nce vor răspunde lui derepţii şi vor sgrâi: «Doamne, când te-am văzut flă9mând şi te-am săturat sau setos Klşi te-am adăpat? Cându te-am văzut "striin şi te-am dus în casă77, sau 12dezbrăcat şi te-am îmbrăcat? Când13du te-am văzut bolnav sau în temni14ţă ş-am venit cătră tine?» Răspu15nde-va 12 împăratul zicând lor: «Adevăl6r grăiesc voao: ce-aţi făcut unuia 17de aceşti fraţi ai miei mai mitutei, 18mie aţi făcut».” De aicea, derept aceaia, 19învăţăm că vare ce facem, au bine, au rău, 20oamenilor, fraţilor noştri sau striini21lor. juneilor mişei, că ia pre Dumnezeu 22nu aimintrea, ce ca şi când am face 23lui însuş. într-alt loc iară zice: 24„Cine va lăsa tată-său sau mumă-sa // 'sau fraţii sau muiarea sa sau casa2pentru mine, lua-va cu o sută de ori 3atâtaîn ceastă lume, iară după ceas4tă lume viiaţa de vecie”. Derept aceaia, 5fie ţie grije, strânge mişeii şi 6striinii şi săracii, fă 13 lor bine, iu7beaşte-i ca tine însuţi, că veri fi boga8t cătră Dumnezeu. De-ţi va da Dum9nezeu avuţie pre ceastă lume, ca acestui 10om bogat, fii tu domn avuţiei ta"le; cheltuiaşte mainte pre cinstea14 lu Du'2mnezeu, mai apoi pre binele fraţilor 13tăi şi pre ticalele tale. Aşa veri 14fi în mila lu Dumnezeu pre ceastă lu'5me, iară după ceastă lume, derep16t Iisus Hristos, tu veri lî părtaş <în> împără'7ţia ceriului, - ce tu dă-ne noao, Doamn18[ne!] 15 Amin! 10 Tip. A\îrî\UH. 11 Tip. XKdc;?,. 12 Tip. pScnSiiAeBd. 13 Tip. cph. 14 Tip. miihctc. 15 Hârtia deteriorată. 19[Nede]le 1 10 141r 14V 142r 142v Ev(g)lîe Lu(k), glava 71 2 20„[în v]reamea 3 aceaia era la una de beseare21ci întru sâmbătă; şi iată o mu- // 1 iare avea duh de nevoie de optsprăzeace 2ani. Şi era zgârcită şi nu putea să 3se scoale de aciia. Văzu-o ea Iisus, stri4gă şi zise ei: «Muiare, lăsată eşti de 5nevoia ta.» Şi puse pr-insa mânile 6şi aciia se întinse şi slăvi Dumne7zeu. Răspunse mai-marele săborului, - snu ogodi derepce întru sâmbătă vi9ndecă Iisus -, grăi nărodului: «Şase zil0le sânt, întru iale se cade a lucra; îuntr-acealea amu să îmbie să vindece, 12nu în zioa de sâmbătă.» Răspunse amu 13lui Domnul şi zise: «Făţarnice, 14cine de voi întru sâmbătă nu va dez15lega boul lui sau asinul de la iasle 16şi-l va duce de-1 va adăpa? E aceasta, 17de featele lu Avraam fiind, ce o le18gă Satana iată optsprăzeace ani, 19nu se cade a se dezlega de boala acea20sta în zioa de sâmbătă?» Şi aceasta 21lui grăi, ruşina-se toţi cine se pro22tiviia lui; şi tot nărodul bucu23ră-se de toate // ‘slavele ce era de el”. Konecb nedele4. 2Acesta iaste tâlcul aceştii evanghelii 3Fraţii miei, în ceastă evanghelie de astăzi 4vindecă Iisus o muiare ce era zgârcită 5şi oloagă de optsprăzeace aii, în 6zi de sâmbătă; iară fariseii murgu7iia, derept ce era sâmbătă. Iară 5 Iisus 8învăţă cum sâmbăta a face oameni9lor bine putem face, şi cu aceaia 10nemică-nu greşim. întrebare: sâ^mbăta în ce chip era jidovilor şi de12repce au porâncit ş-au lăsat Dum13nezeu? - Răspuns: care cuvinte era 14scrise de Dumnezeu pre doao table 15de piiatră în vârhul muntelui de Si16naia, care le deade jidovilor pre Mo17isi proroc, în a patra porâncă a18şa grăiaşte Dumnezeu, pomeneaşte cu19m „în zi de sâmbătă să sfinţeşti; în şa20se6 zile veri lucra şi veri face toate 21lucrurile tale, iară în a şaptea zi, 22carea iaste sâmbăta Domnului Dumnezeului // 'tău, în carea nu face nece un lucru 2nici tu, nici feciorul tău, nici fata 3ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici 4marha ta, nici striinul carele va fi 5întru porţile tale”. Că în şase zile au 6făcut Dumnezeu ceriul şi pământul 7, 7marea şi toate ce sânt întru ea, ia8ră a şaptea zi se-au odihnit. Derepts 9aceaiablagoslovit-au Domnul zioa sâ10mbetei şi o au sfinţit pre ea. Aceanstă porâncă cu tărie mare ţinură jido 12vii, cum nici un lucru nu făcură 13în aceaia zi, ce lăsară tot lucrul 14lor înapoi; şi lor mare grije era de 15slujba lu Dumnezeu, de jărtve şi 16de rugăciune şi de milostenie. Ia17ste scris în cartea lu Moisi proroc 18cum un om în zi de sâmbătă cu19legea9 neşte aşchii şi neşte surceale, aduna 20cum să facă foc; porânci iară Du2!mnezeu şi prinseră pre el şi 27tot nărodul pre el cu pietri-1 o23morâră şi-l ucis eră. întrebare: 24dară noao creştinilor cade-ne-se // 'a ţinea aşa sâmbăta, ca jidovilor? - 2Răspuns: noao creştinilor iaste toc3mită dumineca în locul sâmbete4ei, să nu ţinem într-una ca jidovii; 5şi multe legi ale lu Moisi, cum au 6fost şi jărtvele lor, numai până la7naşterea şi venitul lu Iisus Hristos, cum au 8prorocit ş-au grăit sfinţii proroci 9cum au fost lăsat de Dumnezeu. 1 Hârtia deteriorată. 2 „Duminica a 10-a [după Anul Nou], (Evanghelia Luca, cap. 71)” (= Duminica din săptămâna a 27-a după Cincizecime; Luca, XIII, 10-17). 3 Hârtia deteriorată. 4 „Sfârşitul (evangheliei) duminicii”. 5 Tip. iapa. 6 Tip. ^dwdce. 7 Tip. mA\;?,HTS. 8 Tip. AepriTli. 9 Tip. KoyrttuM. 120 î10ntrebare: în ce chip văm dară noi sărba dunmineca? -Răspuns: nu numai cu şedearea 12şi cu lăsarea lucrului, să ne îmbrăcă13m în ceale veşminte mai bune, să şede14m supt păreţi sau supt umbre, '-să ne pârâm sau să ne sfădim sau 16să clevetim, sau în zi de sărbătoare să mea17rgem la cârcime 10 şi să ne îmbătăm ca 18neşte porci, - ce sărbătorile sânt toc19mite cum în iale să grijim de sluj20ba lu Dumnezeu şi de grija sufle21tului. în şase zile să grijim de hrana 22trupului, ce va muri şi va putredi, 23iară sufletul nu va muri, căce nu gri24jim şi să socotim11. Aşa sărbează // 1 dumineca: mainte deaca te veri scula 2demâneaţa, dă12 har lu Dumnezeu pre3n fiiul său Iisus Hristos, cum pre tine au 4ferit şi te-au hrănit în ceale şase zile 5de rău, şi-l roagă să-ţi iarte toate pă6catele tale cealea ce-ai greşit în ceastă 7săptămână trecută. Şi cu muiarea ta sşi cu toată fameaia ta pasă la beseare9că; acolo va fi popa gata cu ispravă 10bună, ce se cade popeei pre învăţătunra mişeilor. întrebare: derept 12[câte]13 lucrure merg oamenii la beseare13că? - Răspuns: derept patru lucru14re merg oamenii la besearecă 14: Cum a15colo popa să spuie cuvântul lu Dumne16zeu, sfânta evanghelie în limba pre carea grăiesc 17oamenii, să putem înţeleage noi, mişela18mea. Ce folosu e lor deaca popa grăia19şte în limbă striină, rumânilor sârbeaşte, 20de nu înţeleg, sau pre altă limbă ce 21nu vor înţeleage ascultătorii? Cum 22zice Pavel apostol cătră Corinteani, 23155, - zice: „aşa şi voi, când cu lim24bi grăiţi d-unde 15 nu daţi un cuvânt // 'adevărat, cum poate înţeleage omul16 2ce e grăit? fi-va amu de veţi grăi 3în vânt.” Den care învăţătură să înveaţe 4mişelamea în ce chip trebuiaşte a cinsti -pre Dumnezeu şi cine e Dumnezeu, 6şi noi creştinii, slugile lui, în ce chi7p putem face şi viia după voia şi slăsata lui şi în ce putem sfinţi nu9mele lui. Aicea trebuiaşte cum popa K,să fie ştiutoriu Cărţilor; aşa va putea "învăţa pre mişelamea, cărei sânt în rân12dul lu Dumnezeu ca neşte orbi. 13A doua 17, merg oamenii la besearecă 14cum acolo, într-una cu popa şi cu 15tot nărodul, să facă rugăciune şi 16ceareri derept toate ticalele şi 17nevoile meserătăţiei tuturora, toţi isîntr-una, cu un glas şi cu o limbă 19grăind, într-una dând har derept tot 20binele ce-au luat de la Dumnezeu, 21zicând ocenaş şi alte molit22ve. A treia, merg oamenii la beseare23că cum, cărei sânt gata, cum au 24porâncit Iisus Hristos, să luom cuminecătura, // 'peliţa lu Dumnezeu, şi cu înţeles 2bun ştiind ce şi derepce iaste toc3mită 18 de Iisus Hristos. A patra, merg o4amenii19 la besearecă să ducă 5acolo milă, den care le fac miloste6nie popilor cărei slujesc la beseare7că şi junilor mişei, văduolor sşi săracilor, striinilor, orbilor, 9şcopilorşi tuturor neputincioşi'°lor. Derept ceaste patru lucmre merng oamenii la besearecă; cari sânt u12nguri sau rumâni, au sârbi, au greci, aI3u neamţi. au leaşi cărei merg la beseare14că20 şi nu fac aceaste patru lucrure, 15în deşert merg la besearecă. Iară cărei 16nu merg la besearecă şi nu fac acea17ste lucmre, ei n-au nici o sărbătoalsre. Lucrul iaste contenit şi oprit, 19ca să poată mearge oamenii creştini la 20locul învăţăturiei. Şi după sluj21bă meargă creştinii la oraşe şi la sate, 22să caute oameni beteagi, să miluiască 23pre ei; şi pre acasă, oameni21 cre24ştini feciorii şi slugile22 să // 'înveaţe şi să-i dojenească 10 Tip. Kpvum\e (deci în trei silabe). 11 Pasaj neclar. 12 Tip. Ak. 13 Hârtia deteriorată. 14 Tip. Gectpext. 15 Tip. Aoyiide (pentru de unde). 16 Tip. oa\k. 17 Tip. 18 Tip. TOKA\nTh. 19 Tip. odi\\eA\enm. 20 Tip. GeceptK^. 21 Tip. oiIauhn (probabil greştit în loc de oamenii). 22 Tip. coyun/\e. 143r 143v 144r 144v 121 pre frica 2şi pre dragostea lu Dumnezeu. Să ne fe3rim de toate păcatele şi de pildă 4rea. ca să vază oamenii faptele noa-stre ceale bune şi să slăvească Tată6l sfanţ. -ce tu dă-ne noao. Doamne! A7min! 14 5r 145' 8Nedele 11 Ev(g)lîe Lu(k), gla(v) 76 1 9„Zise Domnul pilda aceasta: 10«Om neştine făcu cină mare 1 ]şi chemă mulţi; şi tremea12se robii lui în ceasul de cină: 13tZiceţi chemaţilor: Veniţi, că 14încă 2 gata sunt toate’. Şi l5începură împreună a se lepăda I6toţi; întâiul zise lui: ‘Un sat am 1'cumpărat şi am nevoie să ies să-l vălsz: rogu-te ai-mă de bine.’ Şi altul 19zise: ‘Pluguri de boi cumpărai cinci 20şi mă duc să ispitesc ei; rogu-te ai-21mă de bine.’ Şi altul zise: 'Muiare 22luai şi derept aceaia nu pociu veni’. 2-1Şi mearse robul acela, spuse domnu-său5 // 'aceaia. Atunce se mânie domnul caseei. 2zise robilor lui: ‘Ieşiţi curând la Văspântii şi în uliţele cetăţiei 4şi mişeii şi beteagii şi orbii şi 5şcopii aduceţi-i încoace.’ Şi zise robu6l: ‘Doamne, fii cum ziseşi, şi încă "iaste loc.’ Şi zise domnul robului: s‘Ieşi 4 la cale şi ologii -1 şi-i îndeamnă 9să vie. să se împle casa 6 mea.’ Grăiesc amu 10voao că nici unul de acei bărbaţi chenmaţi gusta-vor de cina mea: mulţi a12mu sânt chemaţi epuţinî-s aleşi»". l3Konecb ned7. 14Tâlcul aceştii evanghelie afla-veri Matei, 89, 15Nedele 8 14. 16Fraţii miei, în ceastă pildă ceartă 17Domnul pre noi pre toţi oamenii ca18rei mai gândesc de ceastă lume, să îmbo19găţească. decât de împărăţia lu Dumne20zeu. Derept aceaia grăiaşte Hristos cum 21făcu Dumnezeu cină mare ş-au chema22t mulţi; ce când au fost gata tot 23ş-au tremes slugile sale să chiiame 9 pre 24ceia ce-au chemat întâiu. iară ei, derept ce 10 // ]să nu-ş piarză a\ruţiile lor şi muierile 2de pre ceastă lume, ei lăsară cina lu 3Dumnezeu. Aşa sântem şi noi, săra4cii de noi, că nu înţeleagem şi n-avăm a - gusta de dulceaţa cineei lu Dumnezeu. 6Dară că vedem cu ochii bogăţia ceştii lumi, 7că cei oameni bogaţi sânt în cinste masre; derept aceaia, mai gândesc 9de bogăţia ceştii lumi decât 10de bogăţia lu Dumnezeu. Aemu să ţinem nuna cătră alaltă ceastă bogăţie a ceI2ştii lumi cătră bogăţia lu Dumne13zeu. Şi dentâiu opt10a să ştim aceasta: I4cu câtu e mai bun Dumnezeu de noi, 15cu atâta iaste mai bună bogăţia ceriu16lui decât a ceştii lumi; că noi ştim că 17cum iaste Dumnezeu bun, aşa iaste şi lsavuţia lui bună. Aemu creadem noi 1 „Duminica a 11-a [după Anul Nou]. (Evanghelia Luca, cap. 76)” (= Duminica din săptămâna a 2S-a după Cincizecime; Luca, XIV, 16-24). 2 Tip. .f.K/n (probabil greştit în loc de = iacă). 3 Pe marginea inferioară a paginii e înscrisă signatura hT, indicând sfârşitul colii 18. 4 Tip. euit. (Cf. însă shceluh, rândul 6; d,\eiUH, rândul 12). 5 Probabil că şi ologii este superfluu (cf. versiunea modernă; „Ieşi pe uliţi şi pe la garduri şi îndeamnă să vie...”), u Tip. kace. 7 „Sfârşitul (evangheliei) duminicii”. 8 „Duminica”. 9 Tip. CTiKÎrfwwe (să cheme). 10 Pe marginea inferioară a paginii e înscrisă signamra 9"i\ indicând începutul colii 19. 10a Opt să..., „trebuie să...”. 122 to19ţi că şi ccriul. şi pământul, şi tot ce 20iaste a lui iaste şi Dumnezeu e domn: 21de aicea putem cunoaştc de să mai gândi22m de împărăţia lu Dumnezeu dccât 23dc avuţia ceştii lumi. Iară de nu vă24m gândi de Dumnezeu şi sfânt cuvâ- // 'ntul lu Dumnezeu, cine iaste domn 2tuturor, el poate lua macară cu3m văm lucra şi ce văm 11 face, şi a4şa văm piiarde şi mila lu Dumnezeu, 3şi bogăţia noastră. încă iarăş opt6să 12 cunoaştem cum avuţia lu Dumne7zeu 13 nu numai ajută noao în ceastă 8lume, ce mai vârtos pre ceaia lume. 9cine 14 va asculta pre chematul lu Dumne10zeu la cina lui. Iară ceastă bogă"ţie de pre ceastă lume slujaşte puţi 12nel numai în ceastă lume şi de mull3te ori ne face de greşim lu Dumnezeu IS 14îmbătându-ne şi săturându-ne şi râzâ]-nd pre săraci. Şi când vine vreamea. ,6noi opt să murim şi să lăsăm tot, 17şi nu ne poate folosi avuţia noastră 18nemică, nici ne poate ajuta; cum au 19grăit Domnul Iisus Hristos, de-au scris slu20ga sa Matei apostol şi evanghelist, 69: „Ce 21foloseaşte omului s-ară lumea toată 22dobândi, iară sufletul va piiarde? 23sau ce dă 16 omul schimb 17 derept sufle24tul lui? A veni amu are Fiiul Omene- // ’sc întru slava Tatălui lui cu în2gerii lui; atunce va da cineş cu lu3crul lui”. Derept aceaia opt să gândi4m de cina 18 lu Dumnezeu decât de bo5găţia ceştii lumi. încă iarăş bogăţia 6lu Dumnezeu şi cina lui şi cuvân7tul 19 lu Dumnezeu nu slujaşte nu8mai trupurilor noastre, ce şi sufle9tului. Iară bogăţia ceştii lumi slu10ja-şte numai taipurelor, băuturilor, "bucatelor şi veşmintelor trupurelor I2noastre; şi aceastea încă nu tuturora bi13ne, că bucatele multe şi băutura mu14ltă şi veşmintele frumoase şi scum15pe cu acealea cu toate întunecăm su16fletele noastre de cătră lumina şi 17mila lu Dumnezeu. Şi iarăş, cine 18are credinţa lu Dumnezeu întru inema 19lui, el nu va piiarde bogăţia lu Du2(lmnezeu. Dară vedem în ceastă lume 21ceşti oameni bogaţi că de multe ori pi22erd tot şi rămân săraci. Aceastea to23ate când văm socoti, noi văm cuno24aşte că toţi cei oameni ce numai // !cât gândesc să îmbogăţească în ceastă lu2me, ei sânt oameni 20 neînţelepţi, că3ce că numai cât gândesc de cest pu4ţinel de pre ceastă lume, e cel mu5lt a lu Dumezeu ei-1 lasă, - cu6m iaste scris la Matei21, 17: „Nu 7vă ascundeţi vistiiariul în pământ, 8io viermii o răzbesc şi putredeaşte 9şi io furii o sapă şi o fură; as10cundeţi-vă vistiiariul în ceriu, io viermii nu o răzbesc, nece putredeaşte, 12io nici furii o sapă, nici o fură. 13Şi io iaste comoara voastră, aciia 14va fi şi inema voastră”. „Şi mear15se robul acela, spuse domnu-său a16ceaia. Atunce se mânie domnul case17ei, zise robilor lui: «Ieşitţi cu18rând la răspântii şi în uliţele ce19tăţiei, şi mişeii şi beteagii şi 20orbii şi şchiupii aduceţi-i încoace.» 21Şi zise robul: «Doamne, fu cum 22ziseşi, şi încă iaste loc.» Şi zise 23domnul cătră rob: «leş 22 la cale şi olo24gii 23 şi-i îndeamnă să vie, să se împle ca- // 'sa mea. Grăiesc amu voao că nici 2unul de acei bărbaţi chemaţi gusta-3vor de cina mea: mulţi amu sânt 4chemati q • ; O > « e puţini aleşi.»” - lnvăţă5tura aceasta: acicea învaţă pre noi Hristos 6că Dumnezeu, cine nu ascultă chemătu7ra lui, elu-i va lepăda şi va che8ma alţii, pre ceia ce le trebuiaşte bu9nătatea lui, mişeii şi beteagii şi 10orbii şi şchiupii. Acei mişei şi ancei beteagi şi acei orbi şi acei şchiu12pi, ei nu sânt mişei24 căce că n-au 13marhă, 11 Tip. HEiWiwWh. 12 Opt să (pentru op să „trebuie să’). 13 Tip. AOA\n£3£ii. 14 Tip. mine. 15 Tip. AOAMieseS. 16 Tip. aK. 17 Probabil greşit în loc de în schimb. 18 Lipseşte elementul comparativ (de exemplu „mai mult’*). 19 Tip. Koys;iui/nTSi\lk. 20 Tip. wauiih. 21 Tip. a\«iTeen. 22 Tip. euih („ieşi”). 23 Tip. umoijh; vezi şi nota 2 la f. 145r 8. 24 Tip. Auimeim. 146' 146' 147r 147' 123 148r 148' 149r 149v nici sânt beteagi căce 14că au vreo boală, nici sânt orbi că15ce că n-au ochi, nici sânt şchiupi că16ce n-au picioare, - ce Hristos grăiaşte de acei l7oameni cine n-au2j bogăţia ceriului 18şi cuvântul26 lu Dumnezeu şi ceia ce 19n-au ajutoriu de cătră 27 dracul şi ceia 20ce nu îmblă în voia lu Dumnezeu 28 şi 21ceia ce n-au lumina lu Hristos. Aceştea to22ţi cheamă Hristos pre cina lu Dumnezeu, 23ca să le dea bogăţie multă, să-i facă24sănătoşi, să poată îmbla bine şi // 'să poată vedea că Dumnezeu aemu 2nu se va mânia pre ei, că ş-au dat 3fiiul său, derept păcatele lor, pre 4moarte, să fim iertaţi şi să fim 5fîii lu Dumnezeu: ca şi Hristos cum6iaste fiiul lu Dumnezeu, aşa şi noi7să fim şi să luom cu Hristos toată pa8rtea ceriului. Aş-au făcut Dumne9zeu cu ovreaii, căce ei n-au vrut 10să asculte chiemătura lui ce i-au chie1Imat la cina lui, să dea lor toată bu12nătatea ceriului. Ei au mai gândit 13de bogăţia ceştii lumi; derept aceaia 14Dumnezeu lepădă pre ei, aşa cum 15acmu n-au nici un loc, cum vede16m cu ochii noştri, nici împărat, ni17ci cetăţi, nici un loc de răpaus 18şi de odihnă, ce sânt toţi în mâna 19păgânilor şi vor fi până la sfar20şitul lumiei. Aşa se-au mâniat Du21mnezeu pre ei ş-au chemat oameni 22săraci păgâni la cina lui ş-au da- // 't cuvântul29 său lor şi ei l-au2luat cu har mare, şi ei aemu ştiu 3că sânt fiii lu Dumnezeu. Derept 4aceaia, macară cum sântem de mişei 5şi beteagi şi orbi şi lepădaţi şi 6ocărâţi de cei puteamici, ştim că sân7tem chemaţi la cina lu Dumnezeu, 8unde iaste bunătatea cea multă, şi 9aşteptăm cu credinţă mare până va veI0ni Hristos şi ne va duce pre noi <în> împărăţia 1'ceriului, la tatăl său, unde-au30 '‘gătit noao locure. Cum au grăit 12Domn Iisus Hristos ş-au scris sluga sa 13sfânt Ioan apostol şi evanghelist: „Să luom 14cu Hristos parte, de să fim tot cu el 15în veselia ceaia marea.” Cum grăiaşte Pa'6vel apostol, la Corinteani, 127: „17Ce ochi n-au văzut şi ureache n-au a18uzit şi la inema omului n-au 19întrat ce-au gătit Dumnezeu ce20lora ce-1 iifbesc el”, - ce tu, Domn Du21mnezeu, pren mila ta şi pren cel sân22ge vărsat dă 31 noao împărăţia ceriu- // 'lui! Amin! 2Nedele 12 Ev(g)lîe Lu(k), glava 16 1 3„în vreamea aceaia mergea Iisus întru un 4oraş; timpinară el zeace bărba5ţi stricaţi şi stătură. Şi aceia îSălţară glas, grăiră: «Iisuse năstăvito7are, miluiaşte-ne!» Şi-i văzu,ozise lor: 8«Păsaţi spuneţi-vă preuţilor!» Şi fu, 9ducându-se ei curăţira-se. Unu'°l dentr-înşii 2 văzu că se curăţi, "întoarse-se, cu glas mare slăvi Dum12nezeu şi căzu jos pre picioarele lui, 13laudă deade. Şi acela era samarean. 14Răspunse Iisus, zise: «Nu zeace se curăţi'5ră? dară noao unde-s? Cum nu 16se aflară să se întoarcă să dea sla'7vă lu Dumnezeu, fără de acest 18samarean?» Şi zise lui: «Scoală 19de te du, credinţa ta mântui-te»”. 20Konecb nedele. II 1 Acesta 3 iaste tâlcul aceştii evanghelie 2Fraţii miei, acicea vedem că dra3cii au puteare mare în cei oameni 4ce îmblă în păcate. Derept aceaia zice 5Pavel apostol la Rimleani, 90: „Pre6ntru păcatele 25 Tip. ndpe. 26 Tip. kov&^tSak. 27 Tip. aektp^. 28 Tip. AOA\nfâetS. 29 Tip. Kos;iuiTS/\h. 30 Tip. oynaeoy. 31 Tip. ah. 1 Tip. TS (greşit în loc de ST). - „Duminica a 12-a [după Anul Nou]. Evanghelia Luca, cap. 16” (= Duminica din săptămâna a 29-a după Cincizecime; Luca, XVII, 12-19). 2 Tip. AE.f, Tp^tlUlIIÎH. 3 Tip. dHdCTd. 124 unuia 4 întră întru to7ţi oamenii osânda, şi prentru gre8şalele, - moartea şi toate realele şi 9toate boalele, beteşugurile şi fo10amea şi meserătatea şi toate strâ1 'mbătăţile ce sânt în ceastă lume.” Şi 12lasă Dumnezeu pre draci de slobozeaşte 13să facă oamenilor rău ca să cunoa14ştem păcatele noastre, de să ne întoarcem 15în cale bună, de să îmblăni în voia lu Du'6mnezeu, cum grăiaşte Dumnezeu la Isaiia 5 17proroc, 45: „întoarceţi-vă cătră mine 18şi fi-veţi miluiţi.” Aşa şi Ioil pro19roc, 2: „întoarceţi-vă cătră mine cu 20toată inema voastră.” Aşij derea şi Za21haria proroc, 1, aşa grăiaşte: „întoarceţi- // 'vă cătră mine şi eu întoarce-mă-voiu 2cătră voi.” Evanghelist zise: „Şi stă3tură şi aceia înălţară glas, grăiră: 4«Iisuse năstăvitoare, miluiaşte-ne!»” - A doua 6: 5acicea avăm învăţătură cum văm 6face când lasă Dumnezeu dracii pre 7noi prentru păcatele noaste să ne pe8depsească. Noi să ne întoarcem cătră 9Dumnezeu, cum făcură ceşti strica10ţi deaca văzură că sânt oameni strincaţi şi nimea pre ei nu putu cură12ţi, ce stătură de departe şi ei năl13ţară glas, strigară şi-l rugară să-I4i 7 miluiască. Aşa să facem şi noi 15în toate nevoile noastre, să cmioaşte16m păcatele noastre şi să-l rugă17m să ne miluiască de păcatele noastre 18şi să ne ajute den toate nevoile noa19stre ce avăm noi. Aşa făcu şi Da20vid proroc când greşi şi făcu păca21t mare când ucise pre Uriia şi-i 22luo muiarea lui: Dumnezeu tremease 23pre proroc Natan la el şi spuse 24cum va muri el prentru păcatele // 'lui. David cunoscu atunce păcate2le lui şi, deaca n-avu ce face, el 3rugă pre Dumnezeu să-l miluiască 4prentru păcatele lui şi să nu-1 pia5rză. Atunce cântă cel psalom 50: 6„lvîiluiaşte-mă, Doamne, derept mare mila 7ta!” Evanghelist zice: „Şi-i văzu, zise lor: s«Păsaţi, spuneţi-vă preuţilor». Şi fu, 9ducându-se ei curăţiră-se.” - A treia în10văţătură: acicea vedem că Hristos nu lasă npre nimea neiertat câţi se întorc cătră 12el cu toată credinţa, cum au facu'3t şi cicea, în ceastă sfântă evanghelie, ragâ14nd. Când au văzut aceşti oameni săI5raci, nu i-au întrebat mult: „Ce-aţi fă16cut, ce-aţi deres e ce-aţi lucrat?”, - nici i-au do17sădit, numai cât zise: „Păsaţi, spu18neţi-vă popilor!” Şi ei mergând, ei 19se curăţiră. Aşa ne va curăţi şi pre 20noi aemu Dumnezeu şi ne va ajuta tu21turora noao: deaca văm ruga pre Dumne22zeu cu credinţă şi ne văm părăsi de to23ate păcatele noastre, elu ne va ajuta de 24toate nevoile noastre. „Unul // 'dentr-înşii văzu că se curăţi, întoa2rse-se, cu glas mare slăvi Dumnezeu 3şi căzu jos pre picioarele lui, lau4dă deade. Şi acela era samarean. Ră5spunse Iisus, zise: «Nu zeace se curăţiră? 6dară noao unde-s s? Cum nu se afla7ră să se întoarcă să dea slavă lu Dumne8zeu, fără acest samarean?» Şi zise 9lui: «Scoală de te du, credinţa ta 10mântui-te»”. - A patra, învăţăm ce cere9 "Dumnezeu de la noi cându ne mi lui aş te 12pre noi pren tiu păcatele noastre: şi 13cându ne ajută noao den toate nevoile 14şi den toate realele nu ceare nemică 15altă, ce numai să dăm har lui pren16tru binele şi prentru mila lui. Dere17pt aceaia foarte plăcu lu Hristos cel sama18rean ce se întoarse şi deade har lui, 19e pre ceia alalţi se mânie căce nu se în20toarseră să dea har lu Dumnezeu, ce nu2'mai cel samarean. Şi zise Hristos lui: 22“Scoală-te, credinţa ta mântui-te.” Şi 23den toată ceastă evanghelie grăiaşte 4 Tip. yoiioi/'M. 5 Tip. icdTd. 6 Tip. dAOd. 7 Tip. CMk. 8 Tip. oynAtee. 9 Tip. Mfpe (cf. mai jos, rândul 14: ntpe.). 151v 152r 152v 153r Dumne24zeu cum au // ‘scris sluga sa sfânt proroc David, 2întru cartea lui, 49: „Şi cheamă-mă în 3zioa de grija ta şi izbăvi-te-voiu, şi mă 4veri proslăvi.” Fraţi dragi, iată ace5şti zeace bărbaţi stricaţi ce-i curăţi Du6mnezeu, numai unul deade laudă lu 7Dumnezeu10, şi încă era păgân; iară cei 8noao nu se întoarseră să dea laudă lu Du9mnezeu. Aşa sântem noi aemu; deaca ne 10dă 11 Dumnezeu avuţie, noi să dăm har lu “Dumnezeu, ce ne pare că e de bunul nostru 12şi pentru lucrul nostru; iară noi, săracii de I3noi, cându ne ajută Dumnezeu şi ne iz‘4băveaşte den toate nevoile noastre şi de15n sărăcie elu ne îmbogăţeaşte, e noi nu dă16m har lui prentru binele lui, ce ne 17pare că iaste binele nostru. Şi toţi o18amenii ce le pare că avuţia şi binele lor 19că 12 iaste den bunul lor, aceia oameni 20sânt toţi ca neşte oameni neînţelepţi, 2'cum au grăit Iisus Hristos ş-au scris 22sluga sa sfânt Matei, 79: „De 23la om nece o puteare nu iaste, de 24la Dumnezeu totu se poate.”// ‘Nedele 13 Ev(g)li'e Lu(k), glava 91 1 2„în vreamea aceaia un om apropie-se că3tră Iisus, ispitiia el şi grăi: «învăţă4toare dulce, ce să fac viiaţa de veaci 5să dobândesc?» Zise lui Iisus: «Ce mă grăieşti 6‘dulce’? Nimea nu e dulce, fără unul Du7mnezeu. Leagea ştii: nu face curvie, 8nu ucide, nu fura, nu mărturisi mi9nciuni, cinsteaşte tatăl tău şi mu‘°mă-ta.» El zise: «Acealea toate păzesc “den tinereaţele meale.» Auzi aceasta Iisus, 12zise lui: «încă una tu n-ai : tot câ13t ai vinde şi împărţi mişeilor şi 14să aibi avuţie vistiiari la ceri, şi vino 15după mine!» El auzi aceaia, trist fu: 16era amu bogat foarte. Văzu el Iisus că 17trist fu, zise cum nu e lesne, având 18bogăţie, <în> împărăţia lu Dumnezeu să în19tre: «Mai lesne amu iaste cămilei pren 20lăuntral urechilor2 acului a trece 3 21 decât bogatul <în> împărăţia ceriului 22să între.» Ziseră ceia ce auziră: // ‘«Cine poate mântuit să fie?» El zise: 2«Nu e puteare de la om, puterile sân3t de la Dumnezeu»”. Konecb nedele4. 4Acesta iaste tâlcul aceştii evanghelie 5Fraţii miei, acest om apropie-se la 6Hristos şi-l întrebă cum va face să do7bândească viiaţa de veac. Aş-auîntrebast toţi oamenii cărei5 au fost mainte 9de noi, întru inimile lor, de viiaţa vea10cilor cum vor dobândi; şi aemu to“ţi oamenii în toată lumea cu acel gâ12nd întru inema lor, cum vor dobân13di viiaţa de veaci. Aş-au întrebat şi 14păgânii, şi jidovii mainte de veni15tul lu Hristos; aşa întrebăm aemu noi 16creştinii, aşa întreabă şi turcii 17şi toţi oamenii ce sânt în ceastă lume 18şi ceia ce vor fi mai apoi, până la sf19ârşitul lumiei, căce că toţi oamenii 20au auzit întâiu, şi noi vedem aemu 21că în ceastă lume nu iaste, nici au fo22st nici o dereptate. Şi cei oameni 6 // ‘răi şi nederepţi, ei cu strâmbăta2tea dobândesc avuţie multă în 10 Tip. MneseS. 11 Tip. M. 12 Acest că este, probabil, superfluu. 1 „Duminica a 13-a [după Anul Nou]. Evanghelia Luca, cap. 91” (= Duminica din săptămâna a 30-a după Cincizecime; Luca, XVIII, 18-27). 2 Tip. oypeKha£; pren lăuntrul urechilor acului „prin urechile acului”.. 3 Tip. drpw (cf.l 53r 21: d Tptne). 4 „Sfârşitul (evangheliei) duminicii”. 5 Tip. Kdpne. 6 Tip. oa\£iih. - Pe marginea inferioară a paginii e înscrisă signatura 9~î, indicând sfârşitul colii 19. 126 ceastă 3lume; că răii nu gândesc-de fraţii lor. 4de oameni - săraci, şi derept avuţia lor5ei sânt în cinste la alai ţi oameni cu6m vedem ,v aceasta că cei oameni buni ei 7sânt lepădaţi, iară cei răi sânt în ci8nstc mare. Socotim aşa că Dumnezeu 9iaste derept şi cu dereptatea 9 lui el U)face celor oameni buni dereptate şi bi1 'ne, iar celor răi rău va face. Dară 12cum vedem, în ce chip, că nu iaste în ceastă 13lume celor buni bine. iară cei răi sâ14nt în cinste? Ce derept aceaia va fi a15ltă lume, unde va face Dumnezeu 16celor buni bine şi celor răi rău; 17şi ştim că noi în ceastă lume nu văm vă18cui, ce văm muri şi văm mearge den 10 19ceastă lume în ceaia alaltă. Toţi avă20m cugete întru inimile noastre cu21m văm dobândi viiaţă de vecie de veac 22şi să nu cădem în mânia lu Dumnezeu; şti23m că vrem vrea noi să dobândim viiaţa 24de vecie, noi să slujim lu Dumnezeu. 11II 153v 1 Aş-au întrebat şi cest om pre Hristos ce bi2ne să facă să dobândească viiaţa de vecie. 3„Zise lui Iisus: «Ce mă grăieşte ‘bun’? nu e ni4mea bun, fară Domnul Dumnezeu. Leagea 5ştii: nu face curvie, nu ucide, 6nu fura, nu mărturisi minciu7ni, cinsteaşte tatăl tău şi mumă-ta.» 8E1 zise: «Acealea toate păzesc den ti9nereaţele meale.» Auzi aceasta Iisus, zise ]0lui: «încă una tu n-ai: tot cât ai "vinde şi împărţi mişeilor!» - A doao învă12ţătură: acicea învăţăm că Hristos nu iaste 13numai om, ca alalţi oameni, ce iaste 14şiDumnezeu, cu Tatăl unul. Hristos 15zice: „Nimea nu e bun, fără unul Dumne16zeu”; şi cest om den ceastă evanghelie 17încă zise lu Hristos că e învăţătoriu bun. De18rept aceaia că Hristos iaste bun, opt să 19fie un Dumnezeu cu Tatăl12. Apoi un20de zice Hristos: „Leagea ştif: nu fura, nu curvi, nu 21ucide”, - aicea învaţă Hristos pre noi că n-au 22fost în ceastă lume nici unul, nici va 23fi să poată ţinea leagea lu Dumnezeu, fa24ră unul Hristos, şi să fie blagoslovit // prentru căce c-au ţinut leagea lu Dumne2zeu, cum au grăit Hristos i54r ş-au scris sluga 3lui sfânt Ioan apostol şi evanghelist, 26: 4„Nimea den voi nu face leagea.” Derept 5aceaia, cum grăi cest om cătră Hristos, de 6zise c-au ţinut toate acelea13 den tinerea7ţele lui, învăţă Hristos pre el că n-au ţinu8t nici una, că toată leagea zice aşa 9(Matei, 92): „Să iubim Dumnezeu cu toată ine10maşi cu ţot sufletul şi cu tot "cugetul şi cu toată tăria, şi pre 12vecini ca şi pre noi.” Aemu în ceastă e13vanghelie vedem cum au iubit cest om avu14ţia lui mai vârtos 14 decât pre Dumnezeu, 15 căce că n-au ascultat pre Hristos şi ş-au iu16bit avuţia lui decât vecinii, că n-au 17vrut să dea mişeilor. „Văzu Iisus el că 18trist fii, zise cum nu e lesne, având 19bogăţie, <în> împărăţia lu Dumnezeu să între: 20«Mai lesne amu iaste cămilei pren lăun21trul urechilor acului a treace decât 22bogatul <în> împărăţia lu Dumnezeu să între.” 23Ziseră ceia ce auziră: «Cine poate mân24tuit să fie?» El zise: «Nu e puteare de // Ha om, puterile sânt de la Dumneze2u.» Zise Pătru: «Adecă noi lăsat-am to3t, 1S4, după tine meargem.» El zise lor: «A4devăr grăiesc voao că nimea nu iaste 5cine-au lăsat casa sau părinţii sau 6fraţii sau muiarea sau feciorii 7derept împărăţia lu Dumnezeu, ce de nu sva lua mai mult în vreamea aceasta, şi 9în veacul ce vine viiaţa de veaci»”. - A treia în1 °văţătură: poate-se mira omul cum "grăi Hristos că 7 Tip. vvAvem). 8 Tip. beau. 9 Tip. AepenTdTe. 10 Tip. 11 Pe marginea inferioară a paginile înscrisă signatura indicând începutul colii 20. 12 Tip. KtTăjaK. 13 Tip. dMEAt. 14 Tip. sp'hu’. 127 nu e lesne bogatului întru 12împărăţia ceriului a întră, căce ştim 13noi că mulţi oameni bogaţi au fost 14sfmţi, cum Avraam, Iosif, David, 15Solomon şi Iov şi alţi mulţi; I6de aceştea ştim noi cum sânt în ceri a17cmu blagosloviţi. Şi Solomon zice că isavuţia iaste den blagoslovenia lu Du19mnezeu. Dară cicea, în ceastă evanghelie, cu20m grăiaşte Hristos că nu iaste lesne să în21tre bogatul <în> împărăţia ceriului? Acicea o22pt să ştim că oamenii îmbogăţesc 13cu doao fealiuri de lucruri: unii cu 155r 24dereptatea şi cu munca mânilor sale, // Men blagoslovenia şi den datul lu Du2mnezeu, iară alţii cu strâmbătatea 3şi cu furtişagul şi cu minciunile, 4den datul dracului. Iară cei oameni 5ce au den blagoslovenia lu Dumnezeu, 6căce că ei ştiu că iaste den datul lu Du7mnezeu, că ei mai iubesc pre Dumneszeu decât pre avuţia lor; şi când 9iaste voia lu Dumnezeu să-ş lase cei o10ameni avuţia lor, ei o lasă şi nu gânndesc de ea nemică, căce că ştiu şi cre12d că Dumnezeu le poate da altă15. A13ş-au făcut şi Avraam cu fiiul său Isa14c, că el au ştiut că i-au dat Dumne15zeu pre fiiul său; derept aceaia, când zi16ce Dumnezeu să ucigă fiiul său, el I7nemică n-au gândit, ce cumu i-au grăiist Dumnezeu el aşa feace 16, cu credin19ţa lui cea mare, c-au ştiut că-i poate da 2(lDumnezeu alţii. Aşa zise şi Iov câ21nd lăsă Dumnezeu pre el beteşugul L şi 22boala, el aşa grăiia: „Dumnezeu mi-au iS23dat, Dumnezeu 155f au luat; fie numele 24Domnului blagoslovit de aemu până în // Veaci!” De aceşti oameni bogaţi şi blagosloviţi de Dumnezeu şi derepţi nu 3grăiaşte Dumnezeu19, de aceia, că nu e lesne a 4întra întru împărăţia ceriului, ce gră5iaşte de ceia alalţi, cărei sânt bogaţi 6den datul dracului şi den sfeatul 7lui, cu strâmbătatea şi cu furtişagul. Aceştea oameni, căce că n-au 9credinţă, că ei mai iubesc avuţia lor 10de pre ceastă lume decât împărăţia cenriului şi mai iubesc omul sărac să 12piiară decât să-l împrumuteaze şi să-13l ajute întru nevoia sărăciei lui, - de 14aceşti oameni grăi Hristos că nu vor întră <în> îm15părăţia ceriului. Iară de ceia ce grăiaşte 16Hristos că „cine-ş va lăsa casa sau părinţii 17sau fraţii sau muiarea sau feciorii isderept împărăţia lu Dumnezeu, mai 19mult va lua în vreamea aceasta, şi în vea20cul ce vine - viiaţa de vecie”, - în ceaste cu21vinte nu învaţă Hristos creştinii să-ş leape22de avuţiele lor fără dereptate; că avu23ţia 156r iaste den datul lu Dumnezeu, 24şi cine o va lepăda fară dereptate, // 'cum nu iubeaşte Dumnezeu, lu Dumnezeu 2U 2nu-i pare bine darul lui să-l lepă3dăm noi cum nu iubeaşte Dumnezeu. Şi 4noi, când cinstim pre cineva şi acela 5leapădă cinstea noastră, e noao nu ne pa6re bine, - aşa şi lu Dumnezeu, cu câ7t mai vârtos de noi, nu-i pare bine. 8Derept aceaia, nu fac bine călugării că 9fug în pădure, unde nu lucrează nemi'°că; să lucreaze ca alalţi oameni, "cu mânile lor să-ş mănânce sudorile 12lor - ce încă mănâncă sudorile alăltor 13săraci şi mişei 21. Derept aceaia grăiaşte 14Hristos (la Matei, 94): „Vai de voi, cărtulari 15lor şi farisei făţarnici, că mâncaţi 16casele văduolor şi cu vină de depa17rte rugăciuni faceţi; derept aceaia, ismai mare lua-veţi osândă.” Aşijderea 19grăiaşte Pavel apostol, /cî. Efeseomb 22 227: 20„Cine-au forat, de aemu să nu mai fure, 21ce mai vârtos să se muncească să lucrea22ze cu mânile sale bine, ca să aibă să 23dea celuia ce n-are”. 15 Tip. d,\T^ (probabil în loc de aha). 16 Tip. greşit (Jjd'ie. 17 Tip. GemSrof. 18 Tip. a\î£8. 19 Tip. joAMieseS. 20 Tip. .AOţ'Auies. 21 Tip. Auiiuemi. 22 Corect: ki> Efcsenonib\ „(Epistola) către Efeseni”. 128 Dară Hristos învaţă a24cicea -unde zice: „Cine va lăsa casa // 'şi tată-său şi mumă-sa, au fra2ţii, au surorile şi muiarea şi fe3ciorii derept mine, prentm împărăţia ce4riului, mai mult va lua” - să nu iubi5m aceastea toate, decât numele lu 6Dumnezeu. Aşa socotim: au să lepădăm 7aceastea toate, au numele lu Dumnezeu şi 8voia lui; ce mai bine să lepădăm aceastea 9toate şi să facem voia lu Dumnezeu. 10Să ară lua turcii au tătarii, au macară nce limbi reale şi macară ce împăraţi pă12gâni de să ia avuţia noastră şi să 13ne ia feciorii şi muierile şi „vă lăsaţi 14credinţa voastră, să nu vă luom 15avuţia voastră”, şi să zică noao 23: 16„creadeţi în leagea noastră, şi muie17rile, şi feciorii”, - iară noi să nu ne despă18rţim de credinţa24 şi de dragostea lu Iisus 19Hristos, Domnul nostru, ce să lăsăm şi avu20ţia noastră, şi muierile, şi feciorii, în21că să dăm şi capetele noastre dere22pt numele lu Dumnezeu şi de23rept împărăţia lui. Cum au gră- // 'it însuş Iisus Hristos ş-au scris slu2ga sfânt Matei apostol şi 3evanghelist, 38: „Toţi amu ce mă mă4rturisesc înaintea oamenilor, mărtu5risi-voiu 25 el şi eu înaintea Tatălui 6mieu ce e în ceriure; iară cine se va lepă7da de mine înaintea oamenilor, le8păda-mă-voiu de el şi eu înaintea Ta9tălui mieu ce e în ceriure.” Şi într-a'^lt loc grăiaşte Dumnezeu (la Mantei, 39): „Cine-ş va iubi tatăl sau 2612mumă-sa , nu iaste mie destoinic; 13şi cine-ş va iubi feciorii sau featele l4mai vârtos de mine, nu iaste mie de15stoinic.” Derept aceaia, oameni bu16ni, fraţii miei, bine să socotiţi 17ce grăiaşte Dumnezeu, de luaţi a18minte cu credinţă mare, de să nu fi19ţi osândiţi; şi Domnul Dumne20zeu, cela ce prespre toţi domneaşte, 21să fie cu voi în vecia de veac. Amin! 22Nedele 14 Ev(g)li'e Lu(k), glava 93 1 '„în vreamea aceaia, cându se apropie 2 Iisus în2tru Ierihon, im orb şedea lângă ca3le, cerea. Auzi nărodul trecând, în4trebă: «Ce iaste aceasta?» Spuseră lui 5că Iisus nazareaninul treace. Şi strigă, gră6i: «Iisuse, fiiul lu David, miluiaşte-mă!» Şi 7ceia ce mergea înainte opriră lui să ta8că; el vârtos mai mult strigă: «Fi9iul lu David, miluiaşte-mă!» Stătu Iisus, zi10se lor să-l aducă cătră el. Apropie-nse de el, întrebă el, grăi: «Ce veri de 12să-ţi fac?» El zise: «Doamne, să vă13z!» Şi Iisus zise lui: «Caută! credin14ţa ta mântui-te.» Şi aciia văzu şi 15după el duse-se, slăvi Dumnezeu. 16Şi toţi oamenii3 văzură, deaderă laudă 17lu Dumnezeu”. Konecb nedele 4. 18Acesta iaste tâlcul aceştii evanghelie 19Fraţii miei, dentr-acest orb opt 20să învăţăm cum văm face când 2'lasă Dumnezeu pre noi boalele, 22beteşugurile şi // 'în tot chipul dosadă pre noi, e noi să nu 2mâniem pre Dumnezeu sau pre oameni. 3Cum facem toţi când avăm boale şi 4ticale cu nevoie? Noi5 blăstemăm pre 5Dumnezeu şi-l facem că iaste făţami6c; 23 Tip. ch3nK ;r.JK>div. 24 Tip. Kpemumd. 25 Tip. AVkpTSpiiCiiKoio.26 Tip. cdS (probabil greşit şi în loc de şi). 1 „Duminica a 14-a [după Anul Nou]. Evanghelia după Luca, cap. 93” (= Duminica din săptămâna a 3 l-a după Cincizecime; Luca XVIII, 35-43). 2 Tip. dnpone. 3 Tip. umauiîh. 4 „Sfârşitul (evangheliei) duminicii”. 5 Tip. noyn. 156^ 157r 158r 129 aşijderea pre oameni iarăş blăste7măm 6 şi zicem că ne iaste de la ei perirea sşi răul şi dosada. Şi de la Dumnezeu 9nu căutăm ajutoriu, ce căutăm de la l0muieri descântătoare să ne ajute şi să nne folosească; deaca nu poate folosi u12na, noi meargem şi la doaozeci. Şi 13întru descântecele lor nu iaste altă 14nemică, ce numai cât iaste drăcie 15şi prilăstitură. Iară cest orb nu 16făcu aşa şi lui nu i-au pămt rău l7căce i-au dat Dumnezeu aşa atâta sluI8ţie şi dosadă mare pre ceastă lume, 19că el n-au putut vedea făptura lu Du20mnezeu, ceriul şi pământul, soare21le şi luna cu stelele 7 şi rândul lu 22Dumnezeu, cu frâmseaţea ceştii lumi, 23cumu se face zioa şi noaptea şi pre ce24st i58v pământ cum face Dumnezeu rod // !de tot fealiul, în tot chipul, cu toate frâ2mseţile poamelor şi cu a florilor şi 3în toate chipure frâmseaţea lumiei. Iară 4el derept aceaia n-au grăit lu Dumnezeu 5rău, nici au căutat alt ajutoriu, că6ce că îmbla pre ceastă lume tot cu do7sadă şi cu sluţii; derept aceaia el au ^aşteptat ajutoriu numai de la Dumne9zeu. Şi încă el n-au fost numai or10b, ce-au fost şi mişel de n-au avut nnici ce mânca; ce derept aceaia el nu 12se-au mâniat pre oameni căce nu i-au da13t, şi el n-au furat. Aşa să facem şi 14noi întru toată viiaţa noastră şi în15tru toate nevoile şi boalele noastre, 16să nu ne mâniem pre Dumnezeu derept 17ce lasă pre noi dosadă şi nevoie şi sără18cie. Că noi prentru greşalele şi păcate19le noastre nu sântem datori cu sluţia 20numai şi cu boale, ce încă sân21 tem datori să lase şi dracii pre noi, 22să dea noi pre moartea de vecie. De23rept aceaia iaste Dumnezeu derept, 159r 24macară căce lasă boale reale pre // hioi şi sluţii grozave şi cu dosadă 2mare; cum grăiaşte Miheea 8 proroc, 7, că: 3„Voiu purta mânia lu Dumnezeu căce a4m greşit lui”; aşijderea proroc David, 550: „Ţie unuia greşiiu şi hicleşug 9 î6nainteata feciu, ca să dereptezi-te în7tru cuvintele tale şi birui-veri cîn8d veri judeca.” Derept aceaia, când dă 10 9Dumnezeu noao boală, noi să nu ne mâniem, 10că nu vrem fi derepţi, ce să rugăm pre Dunmnezeu să ne iarte el şi să aşteptăm 12cu credinţă mare ajutoriul lui, cum a13şteptă şi cest orb până vine Hristos şi a14jută lui. „Auzi nărodul trecând, 1;>întrebă: «Ce iaste aceasta?» Spuseră lui 16că Iisus nazareaninul treace; şi strigă, grăi: ,7«Iisuse, fiiul lu David, miluiaşte-nră!» Şi ceia ce 18mergea înainte opriră lui să tacă. E19l vârtos mai mult strigă: «Fiiul lu Davi20d, miluiaşte-mă!»” - în aceaste cuvinte învăţă21m de unde vine credinţa omului, 22cu care credinţă ne putem ispăsi den23tru auzitul cuvântului11 lu Dumnezeu, câ24nd 159' ascultăm. Cum grăiaşte Pavel apostol // ]la Rimleani, 104: „Doamne, cine creade pro2rociturei noastre, aşijderea amu credi3nţa dentru prorocitură, iară prorocia 4dentru cuvântul Domnului.” Aşa şi ce5st om orb nu ştia de Hristos, iară deaca 6auzi, el dobândi credinţă şi stri7gă: „Iisuse, fiiul lu David, miluiaşte-mă!” Derep8t aceaia, cui iaste voia să dobândească cre9dinţă, el va asculta 12 pre Iisus Hristos şi pre 10slugele13 lui, că nimea nu poate creade1 Me rândul ce n-au auzit şi de cel lu12cai ce n-au văzut şi nu ştie el. Aşa 13sânt şi ceşti oameni ce fug de nu • vi14n la besearecă: ei credinţa lu Dumne15zeu nu vor dobândi, căce că nu aud, că 16nu ascultă cuvântul lu Dumnezeu. De17rept aceaia vor fi cu dracul întru un 18loc în munca de vecie. 6 Tip. GA/T»ct£a\ t. 7 Tip. criAtAt. 8 Tip. Awi^ed (pronunţat Mi-he-a?). 9 Tip. ^eK/ULuSrk. 10 Tip. Ah. 11 Tip. xSe^iioyH. 12 Tip. dCTb^Td. 13 Tip. CAoyutAe (probabil în loc de slugile). 130 Care credinţă 19iaste cu carea văm fi derepţi înaintea 20lu Dumnezeu? Să vedem ce credinţă au 21avut cest om orb, că el strigă: 22,Iisuse, fiiul lu David, miluiaşte-mă!” De23repce zice: „Iisuse, miluiaşte-mă”? - Că el 24crezucă Hristos iaste domn tuturora şi // 'puteamic a face ce iaste voia lui, şi 2el miluiaşte pre toţi ceia ce roagă pre 3el cu credinţă. Dară unde zise „fiiul 4lu David”? - Că el crezu că Hristos au născu5t om den mda lu David, să plătească 6el cu trupul său păcatele noastre; cu7m zice proroc Isaiia, 53: „Derept păcastele nărodului mieu bătut-am pre el.” 9„Stătu Iisus, zise lor să-l aducă cătră el. 10Apropie-se de el, întrebă el, grăi:«Ce 11 veri de să fac ţie?» El zise: «Doamne, 12să văz!» Şi Iisus zise lui: «Caută, credi13nţa ta mântui-te.» Şi aciia văzu şi 14după el duse-se, slăvi Dumnezeu. Şi 15toţi oamenii văzură14, deaderă laudă lu 16Dumnezeu.” - Acicea vedem ce dobândi 17cu credinţa: când auzi Hristos pre cest lsorb şi văzu credinţa lui, chemă pre 19el şi-i deade ce cerşu el şi de ce-1 ru20gă el. Nu derepce făcuse el vreun 21bine pre cest pământ sau au fost 22vreun sfânt, ce numai pren credinţa23lui, cum grăiaşte în ceastă evanghelie: „Credinţa24ta mântui-te”; aşa şi într-alt loc (la 23Matei, 62): „Credinţa ta//1 mântui-te, pasă cu pace!” Aşijderea, de 2vrem vrea noi să fim iertaţi de Dumneze3u şi de văm vrea să nu fim cu boale 4şi cu rău, în tot chipul de toate realele, 5şi să creadem c-au născut Hristos derept pă6catele noastre, să plătească el cu 7trapul său păcatele noastre, să fim 8noi iertaţi prentru el, nu prentru fa9ptele noastre cealea ce ne pare noao că vrem 10fi prentru iale în viiaţa de vecie, - să nu nne prilăstim, ce să rugăm pre Dumne12zeu să ne miluiască el pre noi. Şi deaca ne I3miluiaşte, noi să dăm har lui, cum 14făcu şi cest orb şi toţi oamenii 15câţi fură cu el: deaderă laudă lu Du16mnezeu. Ce tu, Domn Iisus Hristos, dă noao îm17părăţia ta! Amin! 18Nedele 15 Ev(g)li'e Luka, glava 94 1 19„în vreamea aceaia mergea Iisus întru Ieriho20n; şi iată un bărbat ce-1 chema 21Zachei2, şi acesta era mai-mare vame22şilor 3, şi acesta era amu bogat. Şi 23căuta să vază Iisus cine iaste şi nu pu-4II 'tea de nărod, că de crescut era mic. 2Şi curse înainte, sui-se întru un co3păcel să vază el, că pre acolea vrea să4treacă. Şi ca vine la loc, căută Iisus, 5văzu el şi zise lui: «Zachei, de6ştinge-te jos! astăzi amu în casa ta 7cade-mi-se a fi.» Şi se deştinse jos 8şi prinse el, bucură-se. Şi văzură 9toţi, răpştiră, grăiră că cătră un bă10rbat păcătos întră să răpause. Stătu 1'Zachei, zise cătră Domnul: «Adecă ju12mătate de avuţia mea, Doamne, dau mişe13ilor; şi s-am cineva obidit, întol4rc de patru ori.» Zise cătr-însul Iisus 15că: «Astăzi mântuirea casei aceasta fu, 16derepce şi acesta fiiul lu Avraam iaste; 17vine amu Fiiul Omenesc să caute şi să 18mântuiască periţii»”. Konecb nedele 5. 14 Tip. K-h3iip^,. 1 „Duminica a 15-a [după Anul Nou]. Evanghelia Luca, cap. 94” (= Duminica din săptămâna a 32-a după Cincizecime; Luca XIX, 1-10). 2 Tip. S'dK/eii (la fel peste tot în această Cazanie). 3 Tip. &ătw£iutA&j. 4 Pe marginea inferioară a paginii e înscrisă signatura îî" indicând sfârşitul colii 20. 5 „Sfârşitul (evangheliei) duminicii”. 160r 160' 161r 131 161' 162r 162v 163r 19'Acesta iaste tâlcul aceştii evanghelie 20Fraţii miei, acicea vedem că Hristos fa21ce cum au zis lui Tatăl, că Ta22tăl tremease fiiul său la noi să ne spuie 6II ^1 noao voia Tatălui său, ce voie are că2tră noi; cum au grăit Dumnezeu câ3ndu se-au botezat fiiul său (cum au scri4s Matei, 6): „Şi iată glas den ceriu grăi: «Acesta iaste fiiul mieu iubit derep6t el bine-vruiu 7, acesta ascultaţi!»”. 7Derept aceaia Hristos nu şezu în vreo cetate ssau în vreo domnie să răpause, să-i slu9jască oamenii lui, ce îmblă den10tru un loc într-alt loc şi den “cetăţi în cetăţi să spuie cuvântul 12şi voia Tatălui său. Că însuş zice (Ioan, 1348): „Şi cuvântul ce-aţi auzit nu e 14al mieu, ce e al Tatălui cela ce m-au 15tremes s mine.” Şi aşa trebuiaşte tu16turor slugilor lu Dumnezeu să nu 17caute avuţia şi bogăţia ceştii lumi 18cu învăţăturile mincinoase ale oameni19lor, ce să lucreaze în via lu Dumnezeu, 20ca să aşteapte plată de la el. Dară în 21cest Zachei vedem că nu lasă toţi 22oamenii cei bogaţi9, derept bogăţia lor, 23împărăţia lu Dumnezeu 10, că mai iubesc 24pre Dumnezeu decât avuţia lor. Aşa //1 mearse cest Zachei numai cât să vază 2pre Hristos, şi încă se sui sus întru u3n copăcel, că de trup era mitutel. 4Cu ceasta că Zachei mearse întâiu să va5ză Hristos, prentru aceaia putem cuno6aşte că el au avut credinţă ma7re ş-au iubit să cunoască pre Hristos 8decât avuţia lui. Şi derept aceaia 9zise el cătră Hristos: „Adecă jumătate 10de avuţia mea dau mişeilor; şi să anm cineva obidit, întorc de patru o12ri”; şi mai gândi de Hristos decât de a13vuţia lui. Aşa toţi bogaţii cărei vor I4face ca cest'Zachei, toţi vor dobân15di împărăţia ceriului. „Şi ca vine la 16loc, căută Iisus, văzu el şi zise 17lui: «Zachei, deştinge-te jos! a18stăzi amu în casa ta cade-mi-se a fi.» 19Şi se deştinse jos şi prinse el, bu20cură-se.” -Acicea avăm învăţătură că 21Hristos cunoaşte inimile în toată lu22mea, în toată dihania lui, şi nemică 23nu iaste înaintea lui neştiut şi neivi24t. Şi când vedem în inimile noastre // !cum iubim să cunoaştem pre el, e2l nici nu11 aşteaptă să rugăm pre el, 3ce şi vine la toţi cine are credin4ţă la el. Şi cum grăi cătră cest5Zachei şi mearse cu el în casa lui 6şi-i aprinse lumină întru inema lui 7şi-l întoarse den toate păcatele lui, 8derept ce zise că va întoarce de patru 9ori cui cât au luat, - aşa face 10şi aemu Dumnezeu cu noi, cine iubeaşte 1 !să cunoască pre Dumnezeu, şi grăia12şte întru inema noastră cu Duhul Sfâ13nt şi întoarce noi den păcatele no14astre şi ne luminează să cunoaştem 15aşa, ia cată, Dumnezeu pentru mila 16sa că ş-au12 dat pre fiiul său pre mo17arte prentru păcatele noastre. Derep18t aceaia, să ascultăm cuvântul lu Du19mnezeu, ca să facem voia lui, de să 20nu-i greşim, cum facem şi noi: 21de faci tu bine altuia, el încă să facă 22bine cu tine şi să facă voia ta. Derep23t aceaia zice Pavel apostol, leb Galatb13, 209: 24„Dumnezeu tremease Duhul fiiului14 lui în- // ’tra inimile voastre, strigă dragul 2Părinte.” Aşijderea şi la Rimleani, 391: „Câţi amu cu duhul Domnului poa4rtă-se, aceia sânt fiii Domnului”. A5şa facu Dumnezeu şi cu Moisi pro6roc, când ieşi den Eghipet cu i7zrailii şi Faraon vine pre el să-8l piiarză; văzură izrailii şi striga9ră cătră Moisi: „Căce n-ai 6 Intre rândurile 18-19 şi 19-20 este inserat, în exemplarul M, un text manuscris greu de descifrat. - Pe marginea inferioară a paginii e înscrisă signatura îtzr, indicând începutul colii 21. 7 Tip. nene spoyio. 8 Tip. TpeA\m. 9 Tip. GSrdtm. 10 Tip. AyoftuieeS. 11 Tip. e,\k noy hhmii dijjtnT,^. 12 Tip. tudS. 13 Corect: kb Galatenomb; „(Epistola către Galateni)”. 14 Tip. î)>Ti3m8h. 132 lăsat pre 10noi în ţara Eghipetului, desăfimronbi eghipteanilor, decâtsăperimcu 12moarte rea şi grozavă?” Zise cătră ei 13Moisi: „Nu vă teameţi, că veţi vedea 14ce lucru mare va face Dumnezeu cu noi 15astăzi.” Şi căce au văzut Dumnezeu 16cea credinţă mare a lu Moisi, şi încă 17el nu era început cătră Dumnezeu a se 18ruga, e Dumnezeu zise: „Ce strigi că19tră mine?”, - că văzu credinţa lui aşa ma20re -, aşa iaste şi cu credinţa noastrăi5: 21nu aşteaptă pre toţi până când văm22să rugăm cu gura noastră, ce ne dă mainte 23de cerşutul nostru şi ştie ce trebuia24şte16 noao mai bine decât noi. Cum grăi// 'Iisus Hristos (la Matei, 16): „Ştie amu Tatăl vo2strace yă trebuiaşte, ainte de cerşu3tul vostru.” Şi mai multu ne dă de4cât cearem noi, cum făcu şi cu ce5st Zachei Hristos: el au vrut numai 6cât să vază pre Hristos, iară Hristos vine în ca7sa lui şi-l feace apostol. „Şi văzu8ră toţi, răpştiră, grăiră că cătră un bărba9tpăcătos întră să se răpause.” - Aci'°cea avăm învăţătură cumu se prilă"stesc oamenii cei înţelepţi în ceastă 12lume de toate învăţăturile lu Hristos şi 13de toată17 voia lui şi de toate toc'4mealele lui. Căce că el au îmbiat1S 15ca un om19 mişel, n-au căutat împără'6ţia ceştii lumi şi domnia de pre ce'7st pământ, ce numai cât au avut 18el gând să facă voia Tatălui său den 19ceriu şi să întoarcă oamenii denpăca20tele lor, cum au grăit Iisus Hristos (la Luca, 2194), în ceastă evanghelie: „Vine amu Fiiul 022menesc să caute şi să mântuiască pe23riţii.” Aşijderea şi Matei, 62: „Nu sân24t tremes numai cătră oile perite, în // 'casele izraililor.” Şi căce Hristos feace 20 voia 2Tatălui şi mearse la Zachei să în3toarcă el den păcatele lui, - el era o4aie pierdută-, şi derept aceaia cârtiră5oamenii pre el şi grăiră că cătră 6im bărbat păcătos întră să răpaose. 7Aşa fac şi aemu cei oameni ce se ţi8n mai buni şi mai sfinţi decât ala9lţi: de vor vedea un om bun îmblân'°d cu neşte oameni păcătoşi, ca să-i în' 'toarcă ei cătră Dumnezeu, ei zic că 12nu iaste om bun, că mearge la oame'3ni păcătoşi, la oameni răi. Iară sfânt 14Pavel apostol aşa grăiaşte \a. Rimleani, 116: 15„Datori sântem noi ceia tarii să purtăm sa'6rcina slabilor; şi în Ici, Korintho(m) 21,143:17„Slobodă 22 amu aceştea de toate; tuturor 18eu lucrai ca eu mulţi să dobândesc: şi 19fui cu ovreaii ca un ovreai, ca ovrea20ii să-i dobândesc; ca ceia ce sânt sup2't leage, - că eu încă am fost supt lea22ge -, ca ceia ce sânt supt leage să-i dobân23desc; ceia fără leage ca ceia cu leage 23 - 24nu aceia fără leagea lu Dumnezeu, ce ceia // 'cu leagea lu Hristos -, ca să dobândesc ceia fără 2leage; fiii neputinciosului ca un neputincios, ca neputincioşii să-i dobândesc. 4Tuturor fui de toate, ca toţi să-i spăse5sc”. Vedem în ceastă scriptură a lu Pavel 6apostol că oamenii ceia ce le pare lor că sâ7nt mai buni şi mai sfinţi decât alţii, 8şi iară ei nu vor să îmbie după cei oame9ni păcătoşi şi răi şi greşiţi de să-i în'°toarcă cătră Dumnezeu, - ei nu sânt slu"gi lu Dumnezeu, căce că n-au făcut voia '2lu Dumnezeu, cum au făcut Hristos cu Zac'3hei în ceastă evanghelie. Cum grăiaşte Iisus Hristos (la 14Matei, 94): „Vai de voi, cărtularilor şi fari'5seilor făţarnici, că închideţi împărăţia ce'6riului între oameni; voi amu nu mearge'7ţi, nece cine ară mearge nu lăsaţi să ma'8rgă.”24 Iară cei oameni ce sânt cu minte 19şi cu credinţă, ei nu vor să între numai 2Clînşiş <în> împărăţia ceriului, ce ară vrea şi 2'alalţi25 toţi să fie cu Dumnezeu întru 22un loc 15 Tip. HOdcpT^x. 16 Tip. TpecS/ftijjH. 17 Tip. TOăre. 18 Tip. ^HGAdTli. 19 Tip. oywAMi. 20 Tip. iJidMe. 21 Tip. .fvK'KKopnii0o (sic!) „în (epistola) către Corinteni”; corect: kb Korinthenomb. 22 Tip. caogoa^ (= slobodăl sau greşit în loc de sloboade'?). 23 Tip. Atut. 24 Tip. A\dpr^ (probabil greşit în loc de meargă). 25 Tip. dAdijii. 163v 164r 164' 133 165r 165v 166r blagosloviţi. Cum grăiaşte Pave23l apostol la Rimleani, 100: „Adevăr grăiesc 24de Hristos, nu mânţ26 cu ceia ce-mi ascultară // Ştiinţele meale Duhului Sfânt; că scârbă-2mi iaste mare şi nu în ceastă boal’a inimiei 273meale rugai-mă amu însumi eu despărţi4t să fiu 28 de Hristos după fraţii miei, cu 5rudele după trup, ce sânt izrailii, 6ce lor întru umbrire şi măria, şi legi7le, şi punerea legiei şi slujirei, şi 8făgăduita ce e de părinţi, şi dentra ei 9Hristos după trup: acesta spre toţi Dum10nezeu blagoslovit în veaci, amin!” 29 Şi nla Moisi proroc, cându se mânie Du12mnezeu pre izraili şi vru să-i piiarză 13pre toţi prentru ce făcură viţel de au14r şi de argint şi se închinară lui, e 15Moisi zise cătră Dumnezeu: „Nu-i piiar16de, Doamne, ce mai bine piiarde pre mine.'’ 17 Aşa iaste voia lu Hristos, sănu gândim noi nu18mai noao să fie bine şi sufletelor noa19stre, ce să gândim şi de fraţii noştri de 20toţi, ca să se întoarcă şi ei cătră Du21mnezeu dentru păcatele lor, de să22fim toţi depreună cu Dumnezeu în 23<împ>ă-răţia lui, să ne veselim cu to24ţi sfinţii lui. Cându-i va chema // Hoţi pre bucurie, să plătească cineş 2cum au lucrat până au fost sufle3tul cu trupul întru un loc. Amin! 4Nedele 16 Ev(g)lîe Lu(k), glava 89 1 5„Zise Domnul pilda aceasta: «Doi o6ameni duseră-se în besearecă să 7se roage: unul farisei, iară 8altul mi tar. E fariseiul 9stătu, aşa întru eluşi2 se 10ruga: ‘Doamne, laudă ţie ndau că nu sânt ca alalţi 12oameni: răpitori, nederepţi, curva13ri, sau ca cest mitamic.’ Postiia-se 14de doao ori în săptămână, a zeacea da to15t cât câştiga. Iară mitamicul sta de16parte, nu vrea nici ochii să rădice la ceriu, 17ce ucidea pieptul lui, grăiia: ‘Doamne, 18milostiv fii mie3 păcătosul!’ Grăie19sc voao că deştinse acesta dereptat4 20în casa lui, mai vârtos de alalt. 21 Ca toţi cine se înalţă pleacă-se; e pleca-22te-veri de sineşi5, înălţa-te-veri»”. Konech (. II 1 Acesta iaste tâlcul aceştii evanghelie 2Fraţii miei, cu ceastă pildă cear3tă Domnul Hristos pre ceia cărei se ro4agă în nădejdea lucrurelor sale şi 5se ţin derepţi înaintea lu Dumnezeu 6prentru faptele lor. Că ne pune î7nainte doao pilde: una a fariseiului, 8care laudă dereptatea lui în rugăciu9nea sa; a doua 7 pildă a mitariului, l0care păcatele sale cu adevăr cunonaşte şi mila lu Dumnezeu cu adevăr roagă. Şi spune Hristos că mai de13rept mearse în casă mitariul decât ce14l fariseiuH. învăţăm, derept aceaia, 15den ceastă evanghelie aceaste lucrure: 26 Tip. AAiiimh („mint”). 27 Tip. nmin\îe. 28 Tip. ^sîio. 29 Traducerea întregului pasaj (164v23 -165r10) este foarte greoaie; în versiunea modernă (Rom. IX, 1-5); „‘Adevărul spun în Hristos şi nu mint: conştiinţa mea îmi este martoră în Duhul Sfânt, 2că am o mare întristare şi o necontenită durere de inimă, 3încât aş voi să fiu însumi lepădat de la Hristos pentru fraţii mei, pentru rudele mele după trup, 4adică pentru israeliţi, a cărora este înfierea şi slava şi legămintele şi cultul şi făgăduinţele; 5ai cărora sunt şi părinţii şi din care e, după trup, şi Hristos, Cel ce este peste toate, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!”. 1 „Duminica a 16-a [după Anul Nou]. Evanghelia Luca, cap. 89” (= Duminica vameşului şi a fariseului; Luca, XVIII, 10-14). 2 Tip. e,\oyujii. 3 Tip. a\î£h. 4 Tip. AepriTdTk. 5 Tip. chheujh. 6 „Siarşitul (evangheliei) duminicii”. 7 Tip. &&wă. 8 Tip. i\idpeceio. 134 16învăţătiira dentâiu 17Dereptatea iaste de doao 9 fealiure: una 18adeverită şi a credincioşilor, al19ta strâmbă şi a făţarnicilor. 20Strâmbă şi a făţarnicilor dereptate 21iaste aceasta: să nu fii răpitoriu, nede22rept10, nici curvari înaintea ceştii lu23mi, ce să posteşti de doao 11 ori în săptămâ- // ^îă şi să dai a zeacea şi alte lucmre 2legiei să faci, şi înaintea 166' oamenilor 12 3să te arăţi cinstit, cum era cest 4fariseiu derept înaintea oamenilor. 5Iară dereptatea adeverită, a credincioşilor, iaste aceasta: mainte, ochii a nu ră7 di ca în ceriu, a bate pieptul; a doua 13, pre Du8mnezeu a mga să iarte păcatele, că se 9dereptează omul atunce cându se cunoI0aşte 14 că e păcătos şi ştie că Dumnezeu nmânie-se pre păcat, însă prentru aceaia 12în nădeajdea 15 fiiului lu Dumnezeu ceare şi 13creade iertăciunea 16 păcatelor. Că aşa 14făcu acest mitariu şi mearse în ca15sa sa mai derept decât cel fariseiu 16ce lăuda ceale lucrure multe ale lui. 17Aşa şi tu, creştine, să ştii că lucmre77 18care-au porâncit Dumnezeu iaste să fa19cem, ce prentru acealea nu sântem 20derepţi înaintea lu Dumnezeu, ce nu-21mai înaintea ceştii lumi; că ceastă 22lume veade şi judecă lucrurele noa23stre de afară. Că pre cest farisei // hiimea n-au vmt zice că nu e derept, 2ce om cinstit, iară i67r Hristos judecă pre e3l şi mai laudă pre mitariul, pre 4care lumea ţinea prea mare păcătos, a5şa zicând Hristos: „Adevăr, adevăr zic 6voao c-au mers în casă acest mi7tar mai derept decât cel. fariseiu.'’ 8Şi tu, creştine, fă lucrure porâncite 9de Domnul; ce prentru iale nu te 10lăuda, nici te mări, nici te creade, nici te 1 Nădăjdui în iale, că încă n-ai făcu12t destul cât au vmt trebui şi câ13t ai vmt putea face. Nu te mga în 14nădeajdea acelor lucmre bune, ce 15numai în nădeajdea milei Fiiului lu Du16mnezeu, plecându-te şi smerindu-te 17ca un om perit, având numai nă18deajde în milostivnicia lui, cum 19făcu acest mitariu. Că adevăr ce 20zice Scriptura: „Cine creade în el nu 21se va ruşina”; că nu ascultă Dumnezeu 22rugăciunea noastră prentru destoinicia 23şi prentru dereptatea noastră, // !ce den mila şi făgăduita lui. 167' 2A doua18 învăţătură 3învăţăm den ceastă evanghelie câtu e prea 19 ma4re păcat măria, înălţarea, lauda 5şi trufia, şi iară câtu e lucru fru6mos, cinstit şi prea lăudat 7şi drag lu Dumnezeu smeritura şi ple8carea. Cum vedem în ceastă evanghelie, ma9re cinste dobândi mitariul smerit, şi 10fariseiul mare micşurie. Derept anceaia, zise Domnul: „Tot cine se înalţă 12pleca-se-va, şi cine se va pleca înălţa-se-13va”. învaţă de aicea cine se înalţă înai14ntea lu Dumnezeu şi cine se smereaşte: 15acela se înalţă care se laudă şi ţine că 16den dereptatea lui, den mândria şi 17den putearea a lui are darure, destoi18nicie şi spăsenie va dobândi şi cură19ţia şi sfinţia a lui, cum facu cest 20fariseu şi toţi făţarnicii cărei pre ala21 Iţi păcătoşi urăsc, judecă şi ca de ne22mică-i socotesc20. Aşa şi puteamic Navu23hodonosor împărat jj înalţă-se zicând: 24„Au n-am făcut eu acest oraş Vavilon // !cu putearea mâinilor I68r meale?”; şi grăi alte tiuite. Ce Dumnezeu plecă pre el, 3cum zice Scriptura (Daniil, 3), că 4fii lepădat den domnie şi în şapte ai 5mâncă iarbă ca boii. Aşa smeri Dum6nezeu21 pre Avesalom, feciorul lu David, ce se 7rădicăpre tată-său. Caută la 9 Tip. aod. 10 Tip. HEAEAEpBiTh. 11 Tip. AOd. 12 Tip. wA\£HHAwpk. 13 Tip. d^od. 14 Tip. kShoi^Î. 15 Tip. NtiAtjKAE. 16 Tip. epT^HFOHE. 17 Tip. AOifk-pSpe (probabil greşit în loc de lucrurele). 18 Tip. dAOd. 19 Tip. npe. 20 Tip. coKOTtcKb. 21 Tip. ao^auieS. 135 168' 169r 169v Deani'e 22 , 830, cum îmblă 23 Irod deaca se înălţă. 9Derept aceaia zice Preacurata Maria 10(Luca, 4): „Răsipi măreţii den gânduri11 le, inimile lor, pogon puteamicii de12n scaunul lor şi înălţă plecaţii.” 12Aşa zice şi Petru apostol, 63: „Dumne14zeu măreţilor protiveşte-se 24 şi smeriţi15lor dă-le bunătate”. Iară acela om se 16smereaşte înaintea 25 lu Dumnezeu care 26 nu 17numai cu cuvinte smerite şi cu îmbrăiscăminte proaste şi cu metanii multe 19arată smeritură, ce mai vârtos acela 20ce simte păcatul său şi are inema frâ21mtă şi plecată prentru păcatele 22şi judecă-ş sine că e destoinic 23morţiei de vecie, cum făcu a24cest mitar. Şi David, // !în psalom 6, 59: „Miluiaşte-mă, Doam2ne, că sânt neputeamic, vindecă-mă!” A3şa şi Pavel se smeri (/a Timothei27280): 4„Hristos Iisus vine în lume cum păcătoşii să i5spăsească; dentr-aceia sânt eu întâiu 6păcătos.” Aşa se-au smerit toţi sfinţii, 7nu se-au lăudat cu lucrurile lor ceale bu8ne, cum fac unii făţarnici în vrea9mea noastră, ce se-au lăudat - cum zice 10Pavel - „în Domn şi cel răstignit Iisus 1 hristos, cela ce ne fu mândria de la Dumneze12u, dereptate, sfinţie” (> Korinthomb28,125) 13şi izbăvire, - ce ne fii tu pururea, Doa14mne Hristos! Amin! 15Ne(d) 17, o blodnemb Ev(g)lîe Lu(k), gla(v) 79 1 16„Zise Domnul pilda aceasta: 17«Un om avea doi feciori; şi 18zise cel mai tânăr2 părin19telui: ‘Părinte, dă-mi ce mi se 20cade parte den avuţie.’ Şi 21împărţi lor avuţia. Şi nu 22după multe zile adună 23tot cel fecior mic şi se duse în-3II 1tru o parte departe, şi acolo răsipi 2avuţia lui, viia cu curvele, răsipi a3l lui tot. Fu foamete tare într-a4ceaia parte, şi acesta începu a flămân5zi. Şi mearse, lipi-se de unul ce lăcu6iia într-aceaia parte, şi tremease el la 7satul lui, să pască porcii. Şi jelui8ia să-şi sature maţele lui de mlatul ce 9mânca porcii, şi nimea nu deade lui. 10Elu-ş4 vine în minte, zise: ‘Câţi mulţi nnăiemnici la tatăl mieu saturase de 12pâine, eu pieri5 de foame. Scuia-mă-voju 13de mă voiu duce cătră părintele mieu 14şi zice-voiu lui: Părinte, greşii la 15ceriii şi înaintea ta şi de aemu nu sâ16nt destoinic să mă chem fiiul tău; fa-17mă ca unul den năiemnicii tăi!’ Şi se 18sculă, duse-se cătră părintele lui. în19că el departe era, văzu-1 el părinte20le lui şi-i fii milă d-insul; şi cu21rse, căzu pre cerbicea lui şi sărută el. 22Zise lui fiiul: ‘Părinte, greşii la ceriu 23şi înaintea ta şi de aemu nu sânt 24destoinic a mă chema fiiul tău.’ Zise pă-6II dintele cătră slugile lui: ‘Aduceţi 2văşmântul dentâiu şi îmbrăca3ţi el şi daţi inelul la mâna 4lui şi călţuni la picioare; şi 5aduceţi viţelul cel hrănit de-1 ju6ngheaţi şi să mâncăm, să ne veselim, 7că fiiul mieu acesta mort era şi 8învise şi pierdut era şi se află.’ 9Şi începu a se veseli. 22 „Faptele apostolilor”. 23 Tip. ^aug,^. 24 Tip. npoTuBELjjtct. 25 Tip. 26 Tip. Kdpen. 27 „(Epistola) către Timotei”. 28 Corect: leb Korinthenonib\ „(Epistola) către Corinteni”. 1 „Duminica a 17-a, despre (fiul) risipitor. (Evanghelia Luca, cap. 79)” (= Luca, XV, 11-32). - „17”: tip. greşitîT, în loc de .Tî. 2 Tip. ^'hM/^ph. 3 Pe marginea inferioară a paginii e înscrisă signatura 'RT3'', indicând sfârşitul colii 21. 4 Tip. eAtiiub („el îşi”). 5 Tip. nîepu (probabil greşit în loc de pier). 6 Pe marginea inferioară a paginii e înscrisă signatura ÎTK, indicând începutul colii 22. 136 Era fiiul lui 10cela mai marele în sat; şi ca vine, 1 Apropie-se cătră casă, auzi cântări 12şi glasuri; şi chemă unul den fe13ciori, întrebă ce sânt aceastea. El 14zise lui că: ‘Fratele tău a venit 15şi junghe părintele tău viţelul cel 16hrănit, că sănătos el priimi.’ Mâ17nie-se şi nu vrea să între. Părintele 18lui ieşi, ruga 7 el; el răspunse, zi19se: ‘Părinte, iată câţi ai slujii 20ţie şi nici dinioară 8 zisa ta călcâi; 21şi mie nici dinioară5 nu-mi dedeşi un 22ied, de cu soţii miei să mă veselesc. 23E când fiiul tău acesta, răsipi avu24ţia ta cu curvele, au venit, ju- // 'ngheaş lui viţelul hrănit.’ El zi2se lui: ‘Fii9, tu pururea eşti cu 3mine şi toate ale meale ale tale sâ4nt. Să te veseleşti şi să te bucuri 5cade-ţi-se, că fratele tău acesta 6mort era şi învise, şi pierdut era 7şi se află.’»”. Konecb nedele 10. 8Acesta iaste tâlcul aceştii evanghelie 9Fraţii miei, în ceastă evanghelie Domnul 10nostru Hristos pune noao înainte pilndă depre un tată prea milostivnic, 12carele pre fiiul cel pierdut - şi răsi13pi toată avuţia şi ocinele cu beţia şi 14cu curvia şi, silind pre el nevoia şi 15foame mare, că se turnă, iară tată-16său cu câtă mare dragoste şi cu vese17lii priimi pre el, încă curse lui î18nainte, nu putând aştepta să sosească 19la el, - nu ruşină pre el, ce îmbrăcă şi 20cu cinste mare cinsti pre el şi se vese21li cu el; prentru care lucru că seblă22zni 11 cel fecior mai mare. Cu care pi- // !ldă învaţă pre noi Hristos câtu e mare 2şi nespusă mila şi milostivnicia 3lu Dumnezeu cătră păcătoşii12 ce se 4toamă cătră el. Că acel om ce 5are doi feciori iaste Dumnezeu; fe6ciorul cel mai tânăr iaste omul 7păcătos care ceare partea lui şi răsi8peaşte cu curvele. Că tot omul 9ce se lasă sineş pre mândria sa, pre 10minte 13 şi pre putearea toată ce iaste nîntru el, pre destoinicie şi tot va12re ce iaste întru om fără păzitura, 13feritura, îndereptătura şi ajutătura 14lu Dumnezeu, nu poate să nu cază a15cel om în toate păcatele şi în mânia 16lu Dumnezeu. Cum zice în psalom 1772: „Iată, cărei se delungă de tine pe18ri-vor.” Şi cum acel fecior de min19tea lui nu se putu turna la tată-său 20până când Dumnezeu nu tremease fo21amete în acea ţară, aşa şi păcătosu22l nu se poate turna până nu trage 23Dumnezeu pre el înapoi. Slugile 24ce îmbrăcară pre cel tânăr sânt înge- // 1rii, cărei sânt duhure slujitoare tremeşi14 2pren slujbă aleşilor (Iul Evreo(m) 15, 304). Acea3ste slugi sânt şi popii, cărei pre 4tumaţii pre botez şi cuvântul în3văţăturei îmbracă pre Hristos. Acela iaste ce6l văşmânt dentâiu, că zice Pave7l: „Câţi sântem botezaţi 16 în Hristos, îmbrăca8ţi sântem în Hristos.” Teofilact zice 9că inelul în mână iaste semnul creşti10nătăţiei ce avăm pren lucru, sau niaste semnătura Duhului Sfânt; căl12ţunii învăţătura evangheliei paceei. Vi13ţelul hrănit ce jungheară şi mânca14ră iaste Fiiul lu Dumnezeu, lu15ând tmpul ca un om den Sfânta 16Maria Preacurata. Cel fecior mai 17mare întru un chip 17 pot fi îngerii18 ceia 18bunii, cărei nici dinioară19 nu calcă zi19sa Domnului, - ce mai cuvine-se să tâl20cuim: pre cel fecior mai mare să înţe21leagem pre fariseii şi cărtularii ca22rei se ţinea derepţi şi se mâniară pre Hristos 23unde priimiia pre păcătoşi20. Iedul 24zic că e păcătosul (Matei, 106). // 7 Tip. poyrd (probabil pentru ruga). 8 Tip. Annmvp,T.. 9 Tip. 4^'H (în loc de fiiul „fiule”). 10 „Sfârşitul (evangheliei) duminicii.” 11 Tip. cega^hSh. 12 Tip. rrhK^TU'LLm. 13 Tip. avhhte (probabil greşit în loc de mintea). 14 Tip. Tpeiuem (în loc de tremease, sau acordat cu îngerii). 15 „(Epistola apostolului Pavel) către Evrei”. 16 Tip. soSdmi. 17 Tip. oy Kimk. 18 Tip. ^upîh. 19 Tip. AHHHivp,^. 20 Tip. miT/^TOiuii. 170r 170v 171r 137 171v !Derept aceaia, den ceastă evanghelie avăm a2ceaste învăţături: 172r 172v 173r 3învătătura dentâi 5 4Tot omul păcătos de aicea poate în5văţa cum şi în ce chip poate-se turna 6cătră Dumnezeu şi ce iaste 20a poca7iania 21 cea dereaptă 22 şi câte părţi are. 8Că pocaiania iaste vieţiei23 reale schimbă9tură pre viiaţă mai bună, cum 10noi, derepţi făcuţi, să dobândim ispănsenie sufletului. Pocaiania are 12trei părţi: dentâiu iaste cunoscă13tura păcatelor; a doua 24, credinţa în 14Iisus Hristos, cum derept el avăm iertă15ciune păcatelor; a treia parte sâ16nt poamele pocaianiei, cum să ogo17dim şi să păzim porâncele lu Dum18nezeu. Aşa făcu acest fiiu tână19r: prentru foametea fu silit şi-ş 20aduse aminte c-au fost în bine ş-au 21pierdut cinstea şi, căzut între por22ci, durea-1 inema rău unde-au greşit 23ş-au mâniat pre tatăl drag; cu24noaşte cu adevăr păcatul său şi se // ^ăiaşte de el. Adoara, creade şi nădăjdu2iaşte în mila şi în dragostea tatălui său; 3aceaia face şi păcătosul când crea4de în mila lu Dumnezeu, cum că va fi 5iertat derept Iisus Hristos. A treia oara, 6tânărul părăsi curvele şi porcii şi 7mlatul şi acea ţară de el prea iubită, 8nemică nu se zăbovi, nici mearse la al9tul, ce la 25 tatăl său cel mânia1 °t; aceluie 26 se plânse şi spovedi pă11 cat ele zicând: „Greşii în ceriu şi 12înaintea ta.” Aşa şi tu, oame 27, cuno13aşte şi în ce-ai28 greşit ş-ai mâniat pre Du14mnezeu, căiaşte-te cu adevăr, toarnă-15te29, nu cură la altul la nimea, nici m16gaJ0 pre altul, ce numai la Dumnezeu 17aibi nădeajde şi creade cu adevăr ma18re, că ţie va ierta Dumnezeu toate greşa19lele tale numai pren Iisus Hristos, cum 20 adeverează toată Scriptura 31 Sfântă. 21Şi în ceastă pildă caută pre cel fecio22r lotru şi tare greşit cu câtă drago23ste şi cu veselie priimi pre el, nu a24runcă lui pre obraz c-au greşit mai // 'denainte. Derept aceaia zice însuş 2Hristos cum că va fî bucurie în ceriu de u3n păcătos care se toarnă, decât 4noaozeci şi noao32 de derepţi33 căror nu 5trebuiaşte pocaianie 34. Mai apoi fă lu6crure bune, poamele aceştii credi7nţe ce sânt porâncite de Dumnezeu. 8Şezi în casa 35 tătâni-tău, nu te duce ia9ră la curve de la tată-tău, la lucrure ,0reale şi contenite, cum să nu-ţi fie uţie mai rău decât întâiu. Roagă-te 12Domnului să te ferească în bine până 13la moartea ta. Tu încă te nevoiaşte 14şi zioa şi noaptea 36\ aceasta e pocaia15nia cea dereaptă 37. A doua38 învăţătură Ve16dem aicea cum omul de sine nu poate face 17alte, numai a greşi, nici se poate tur18na la Dumnezeu cu putearea sa, de nu 19va fi ajutat de Dumnezeu. Cu20m zice Ieremia, 31: „Doamne, toar21nă-mă şi tuma-mă-voiu, că tu, Do22mnul Dumnezeul mieu, deaca mă // 1tumaşi, căii-mă; deaca-mi arăta2şi, eu mă bătuiu pre coapse.” Aşa şi 3cest tânăr îmblă rătăcit până 4nu vine foamete în cea ţară de la Dum5nezeu. Aşa începutul spăseniei şi 6sfârşitul - tot numai de la Du7mnezeu. 20a Tip. nee acte. 21 Tip. (aici şi peste tot): noKddiii'A. 22 Tip. A^penT^. 23 Tip. ge'iewe». 24 Tip. ăAOA. 25 Tip. M£Kd. 26 Tip. dMErtoye (greşit în loc de aceluia?). 27 Tip. wa\£. 28 Tip. qt a. 29 Tip. Topu^Tf. 30 Tip. impoyrd. 31 Tip. CKpwiSpd. 32 Tip. nod. 33 Tip. A^pnTUH. 34 Tip. noddiiîe. 35 Tip. Kdcx. 36 Tip. nodrm. 37 Tip. 38 Tip. d^od. 138 8A treia învătătura > 9Ce pocaianie au dat Hristos greşiţilor 10şi păcătoşilor, când au iertat lor, 1 'afla-veri în tâlcul evangheliei raslablena3912şi lu sfânt Teodor pravile ome13neşti. Curvarilor şi furilor dau 14pocaianie într-alt chip, care aicea nu 15aflăm să fie dat cel părinte fecio16rului său: un an au doi au trei, - ce crea17dem că se-au căit până la moarte. Că mai 18mare pocaianie nu poate fi cum în ce rău 19au îmbiat omul de aemu să nu mai 20facă nici dinioară 40. Pre aceaia tu 21ne ajută, Doamne! Amin! 22Nedele 18, mesopustb Ev(g)lîe M(th), 106 1 ^Zise Domnul: «Când va veni 2Fiiul Omenesc în slava lui 3şi toţi sfinţii îngeri cu 4nusul, atunce va şădea 3la scaunul slaveei lui. 6Şi se vor aduna înaintea 7lui toate limbile şi va 8aleage ei unul de alalt, au un 9păstoriu aleage oile den capre; şi 10va pune oile de-a dereapta lui, iară ncaprele de-a stânga. Atunce va zice 2 împă12ratul celora de-a dereapta lui: ‘Veni13ţi, blagosloviţi de părintele mieu, de 14moşteniţi ce e gătită voao împărăţia de15n tocmeala lumiei: flămânzii şi-16m deadet mâncare, însetoşai şi mă 17adăpat, striin era şi mă duset, 18dezbrăcat era şi mă îmbrăcat, lâ19nged era şi mă socotit, în temni20ţă era şi venit cătră mine.’ Atun21ce vor răspunde lui derepţii de vor 22grăi: ‘Doamne, cându te-am văzu23t flămând şi te-am săturat, sau 24setos şi te-am adăpat? cându te-a- // 'm văzut striin şi te-am dus, sau 2dezbrăcat şi te-am îmbrăcat? cându 3te văzum lânged sau în temniţă şi 4venim cătră tine?’ Răspunde-va5 lmpăra5tul, zicând: ‘Adevăr grăiesc 6voao: cât aţi făcut unuie 4 de aceştea 7fraţi ai miei mai mici, mie-aţi 5 facu8t.’ Atunce va zice şi celora de-a stâ9nga lui: ‘Duceţi-vă de la mine, blă10stemaţilor, în focul veacilor, ce e 1 'gătit dracului şi îngerilor 6 Iui: 12înflămânzii şi nu-m deadet mânca13re, însetoşai şi nu mă adăpat, stri14in era şi nu mă duset, gol era 15şi nu îmbrăcat mine. lânged era 16şi în temniţă şi nu socotit mine.’ 17Atunce vor răspunde lui şi ceia, gră18ind: ‘Doamne, cându te-am văzut flă19mând sau setos sau striin 20sau gol sau bolnav sau în tem21niţă şi n-am slujit ţie?’ Atun22ce va răspunde lor, grăind: ‘Adevăr gră23iesc voao: cum n-aţi făcut unuia de a24ceşti mitutei, nece mie aţi făcut.” //1 Şi vor mearge aceia în munca veacilor, 2e derepţii în viiaţa de veac»”. Konech ne3dele \ 4Acesta iaste tâlcul aceştii evanghelie 5Fraţii miei, în ceastă sfântă evanghelie 6arată-ne Hristos chear chipul şi obraz-7venitul lui, arătând cu câtă 8mărire şi slavă va veni la judecată 9şi cumu se vor aduna toate limbi1()le înaintea lui. Şi va fi acolo denspărţitură derepţilor de la nedere12pţi. Adoara, spune judecata dere13pţilor şi răilor, ce vor auzi de 14la judeţul Hristos derepţii 8 şi nederepţii; 15ce în ei va cinsti cu slavă şi viiaţă 16de 39 „(a) slăbănogului”. 40 Tip. AiinnwpA\. 1 „Duminica a 18-a, lăsatul de carne. (Evanghelia) Matei, 106” (= Matei, XXV, 31-46); mesopustb'. corect mesopustb. 2 Tip. greşit 3nce. 3 Tip. greşit p'hcnoynce. 4 Tip. oynoye (greşit în loc de unuia'? cf. mai jos, rândul 23). 5 Tip. a\îauh. 6 Tip. .fU^wpii. 7 „Sfârşitul (evangheliei) duminicii”. 8 Tip. A£prmîn. 175r 175v 176r 176v vecie, în cei răi ce va pedepsi cu ru17şine şi cu munca nesfârşită. Şi cu ,8aceasta învaţă, 'deşteaptă pre apostol19li şi pre toţi creştinii să preveghea20ze pre venitul lui de judecată, bă21tând cu credinţa pre dragoste 9 şi bi22nele a fraţilor şi priiatnicilor ce23lor mici cu toa- // 'tă mila; că venitul lui dentâiu 2au fost smerit, în obrazul robu3lui păţit-au ocară şi ruşine, fo4st-au netare, alţii pre el au judeca5t şi l-au osândit pre moarte. Iară 6venitul lui adoara fi-va înălţat în 7obraz împăratului împăraţilor şi 8judeţul tuturora, cu slavă şi 9cu tăria ceriului, şi el va judeca şi 10va osândi pre toţi răii. Derept aceaia, 1'între alalte multe avăm de aicea acea12ste învăţături: învăţătura dentâiu 13Hristos, Domnul nostru, va fi judeţu14l cel derept în zioa de apoi. De15rept aceaia, oame 10 creştine, nevoiaşte-te a î15mbla în porâncile şi zisul lui 11, în tocmea17lele, <în> învăţătura12 şi în pravila a 18lui ce-au scris prorocii şi uce19nicii lui, că ne va judeca den cartea 20a lor, cum iaste scris în Marco, 2171. Nu gândi, creştine, că numai cu a22ceaste şase lucrure - milei ce fac de23repţii cu flămânzii, setoşii, // 1striinii, golii, beteagii şi pri2nşii - va judeca lumea toată, şi 3va cinsti numai aceaste şase lucru4re,' ce şi alte multe. Că alalte 5lucrure sânt scrise aiurea; caută 6la Matei, 105: că va dărui şi-i va ci7nsti înaintea tuturora la judecată 8pre ceia ce lucrează mult cu talan9ţii 13. Aşa mare cinste vor avea ceia 10ce-au păţit dosadă multă şi moarte 1 'prentai Hristos şi dereptatea lui, cu12m iaste scris la Matei, 79. 13Sânt şi alte multe lucaire care va 14cinsti Hristos; ce fără aceastea lucru15re dragostei şi milei ce va număra î16nainte14 Hristos la judecată nu plac lui, 17alalte nu poti5 plăcea lui. Că se cu18vine 16 a toţi creştinilor aceaste lucru19re ale dragostei şi iubirei, cum zi20ce şi Hristos (în Ioan, 46): „Den acea21sta cunoaşte-vor toţi că ai miei u22cenici sânteţi, de veţi avea dragoste 23între voi.” Caută 17 de dragoste ce scrie 24Pavel apostol, /ci Korinthomb 18, 153-154. // 'învăţaţi, creştini, şi bine socotiţi ce e 2şi cum iaste creştinătatea voastră, în 3ce lucrure voi vă usteniţi cum să 4fie lăsat de Hristos şi să placă lui. 5Că nu va zice: „Veniţi, blagosloviţii, ţii6torii pravilelor omeneşti”, nici va 7zice: „Veniţi voi, usebiţii de oameni mi8reani cu bucatele şi cu hainele, lă9cuitorii în pustie, părăsitorii fămei10lor şi a părinţilor, cetitorii cea1 'surelor şi multă slujbă făcăto12rilor cu cetitul şi cu multe în'3chinăciuni19.” Nici va zice: „Veniţi 14voi, postitorilor, famenilor şi ne'5însuraţilor”, nici va zice: „Veniţi voi, 16flămânzilor sau voi sătuilor”. 17Nici va zice: „Veniţi20 cărei aţi cinstit 18sfinţii morţi şi trupurele lor aţi l9sărutat, sau cărei aţi făcut besea20reci şi mănăstiri ş-aţi dat daru21re multe, aur şi argint şi sate la 22aceale lucrure”; nici va zice: „Veniţi, 23podobitorii şi închinătorii icoanelor // 'şi miluitorii mănăstirilor şi făcă2torii altor lucaire multe ce nu sân3t scrise în cartea Domnului.” Ce va zice: 4„Veniţi, blagosloviţii21 de părintele mieu, că 5voao au fost milă de flămânzi, se6toşi, striini, goli, beteagi şi pri7nşii prentru mine şi pentru cuvântu8l mieu.” Că aceaste lucaire sânt poa9mele, seamnele, 9 Tip. Apdroc-re (probabil greşit în loc de dragostea). 10 Tip. wa\e. 11 Tip. 3ncoi/\)oifH. 12 Tip. .f.B'hu^Toyp^,. 13 Tip. Td/\d(i9HUÎii. 14 Tip. 15 Tip. TOTh. 16 Tip. k8khne (în loc de cuvin). 17 Tip. GdST^,. 18 Corect: kb Korinthenonib „(Epistola) către Corinteni”. 19 Tip. .fKHH^HfOHH/HVph. 20 Tip. B6IIHMM. 21. Tip. GrtdrOCrtOUÎH. 140 arătătura a credinţe10ei dereapte, că oamenii pre aceaste lu^crure pot cunoaşte creştinii; că credi12nţa nu putem vedea noi oamenii, ce credi'?nţa caută ochii Domnului (în Ieremia, 1410). A doua 22 învăţătură I5Den ceastă evanghelie fariseii vremiei noaI6stre, lucrătorii şi nădăjduitorii în de17stoinicia lor cu adevăr făţarnicilor vo18r să adevereaze 23 cum că ne spăsim prentru 19lucrurele noastre ce facem noi, - un20de Hristos la judecată ceare şi laudă lucru21re nu pomenind de credinţă. Ce tu, 22creştine, socoteaşte bine: poţi face atâtea 24 23lucmre câte pohteaşte Dumnezeu de la 24tine, au ba? Poţi ţinea toate porâncile25 // ldesfârşit şi deplin? Că mainte 2mult au grăit Hristos depre credinţă în e3l ce ne spăseaşte, cum zice toată Scri4ptura 26\ depre care lucru caută în tâlcu5! evangheliei al prepodomni(m) 27. învaţă-te, cre6ştine, depre acest lucru cum plac 7lu Dumnezeu prentru credinţa dereaptă 8aceaste lucrure; numai a credincioşilor 9plac lu Dumnezeu. Cum zice Pavel a10postol, Ia> Evreo(m) 28, cum fară credinţă nu nputem plăcea lu Dumnezeu. Derept aceaia, 12cu lucrurele noaste cum că nu putem 13dobândi bine socotit adevărează acea14stă evanghelie: Dentâiu, zice Hristos: „Veniţi, 15blagosloviţii de Părintele mieu”; vezi, 16creştine, că unde sânt blagosloviţi 17de Domnul, prentru blagoslovenia dobân18desc împărăţia lu Dumnezeu, nu pentru 19lucrurele noastre. Adoara, zice Hristos: 20„Moşteniţi împărăţia”; deaca moştenim, 21nu aflăm noi cu lucrurele noastre, ni22ci dobândim, ce vine noao în cinste de 23la moşie, de la părintele ce noao iaste 24Dumnezeu, că pre noi au priimit în fe-29 II 1 ciori pren credinţă. Derept aceaia iaste a 2noastră moşia prentru credinţa, nu pen3tru slujba. A treia oara. Hristos zice: „Moşte4niţi ce e gătită voao împărăţia den toc5meala lumiei”; vezi, creştine, că nu noi 6dobândim, nici slujim cu lucrurele noa7stre, cum zic lucrătorii, ce ne iaste 8gătit încă atunce cînd n-am fost nă9scuţi, la tocmeala lumiei. Dară ale10şilor gătită iaste de mult împărăţia 1 Ceriului; dară tu, fariseiu, nu dobân12deşti tu cu lucrurele tale 30, nu te lăuda! 13Dară căce pomeneşte Hristos la judecată a!4ceaste lucaire? Pomeneaşte pentru aceaia, 15să adevăreaze cu mărturisitura lui că a16ceia sânt ai lui cu adevăr şi curaţi 17creştini şi lui credincioşi, că viiaţa lsde veac nu e plata lucmrelor, ce e darul 19şi cinstea lu Dumnezeu, cum zice Pavel. 20A treia învăţătură 21„Răspunseră derepţii: «Doamne, cându 22te-am văzut flămând, setos, stri23in şi te-am miluit?»”. - Aicea vedem, cre24ştini, cum că sfinţii n-au nici o nădeaj- // Me în lucrurele bune ale lor; că s-ară avea nă2deajde, aicea la judecată ară număra, ş-a3ră aduce aminte lu Dumnezeu, zicâ4nd ca cel farisei (Luca, 89): 5„Doamne, postit-am atâtea 31 posturi, 6făcut-am atâta milostenie32, flămân7zii am săturat, setoşii am adăpa8t şi alte multe am cheltuit pre 9tine. Derept aceaia, cade-se să nu u10iţi acealea, ce prentru acealea să ne faHci bine tu şi să ne plăteşti munca”, - 12cum fac fariseii 33 noştri. Ce sfinţii 13nu aşa, n-au socotit numărul, nici 14nădăjduiesc în 22 Tip. dAOWd. 23 Tip. dAggtptse. 24 Tip. dTTiTd. 25 Pe marginea inferioară a paginii e înscrisă signatura R"ff, indicând sfârşitul colii 22. 26 Tip. CKpimSpd. 27 „(al) preacuvioşilor”. 28 „(Epistola) către Evrei”. 29 Pe marginea inferioară a paginii e înscrisă signatura indicând începutul colii 23. 30 Tip. AoyKpSpe T Nu vă ascundeţi comoara 7în pământ, io viermii o răzbesc şi 8putredeaşte şi io furii o sapă şi 9o fură; ascundeţi-vă comoara în ce'°ri, io viermii nu răzbesc, nece pu"tredeaşte, io nece furii o sapă, nece 12o fură. Şi io iaste comoara voa13stră, aciia va fi şi inema voastră»”. l4Konecb nedele 5. 34 Tip. ijsdMe. 35 Tip. penTd. 36 Tip. ^'hAUiM. 37 Tip. a\îauii. 38 Tip. ^K'hU’hAMi (greşit în loc de învăţătură?). 39 Tip. KHHAoy. 40 Tip. At’K'kKb. 41 Tip. 42 Tip. miihctI' (în loc de cinste). 1 „Duminica brânzei, a 19-a. (Evanghelia Matei, cap. al 17-lea)” (în realitate, duminica lăsatului de brânză; Matei VI, 14-21). 2 Tip. ivdAumid). 3 Tip. noyK^. 4 Tip. CTp;?NA\oyTt3;?> wh. 5 „Sfârşitul (evangheliei) duminicii”. 142 15Acesta iaste tâlcul aceştii evanghelie 16Fraţii miei(, unde în ceastă evanghelie Hristos 17pomeneaşte de post, derept aceaia lul8aţi aminte bine în ce chip trebuiaşte 19creştinului a posti şi câte fealiure 20de post aflăm în Scriptura Sfântă; 21pren ce în Scriptura Sfântă în multe lo- // 'cure aflăm pomenind depre post2sau ajun. Derept aceaia, cine e om 3creştin grăi-va bine, cumu se cade depre 4post sau ajun şi va zice cum mai ta5re în ceastă vreamea \de apoi, unde vedem 6mânia lu Dumnezeu pre creştini, tare 7să se smerească oamenii cu postul, 8şi cu plânsul şi cu rugăciunea să 9se milcuiască Domnului: că sânt pe1(,depsiţi creştinii tare în lucrurele sujetului şi a trupului. -Caută besea12recile şi împărăţiile unde-au propove13duit ş-au povestuit sfânt Pavel a14poştol - mai în toată Asia şi în Frighia - şi *5preapodobnii oteţi8 Vasilie 9, Grigorii, A16tanasie, Zlatoust Chirii şi a17lţi mulţi, aemu biraiaşte limba pălsgână unde fură săboarăle şi 19patriarşii. Iară aemu gem şi 20suspină creştinii în toată nevoia şi în 21 dosadă şi în robie, şi patrierşia vâ22nd pre bani, nu aşa aleg cum în 23zilele de mainte. Derept aceaia. să // 'postim derept cum să ne pre noi sme2rim, putem ruga şi să ne milcui3m Domnului. Grăi-voiu depre post; 4mainte semna-voiu în câte locure pomenea5şte depre post Scriptura Sfântă ce-au 6scris prorocii şi apostolii, şi î7naintea născutului lu Hristos, şi după na8şterea ; adoara, spune-voiu câte 9fealiure de post sânt. Oame 10 creştine, 10ascultă. ceteaşte până la cap. cauntă să grăim derept au ba, că toal2te văm adevăra şi întări cu Scriptu13ra Domnului nostru lu Iisus Hristos, a 14cui leage ţinem. 15Caută şi ceteaşte în ceaste cărţi unde 16pomenesc depre post: 17Matei, 7, 17. 72, 31, 10; Marco. 40, 1S9; Luca, 8. 21. 89, 107; Deanre 11, 1931, 35. 50 leb Korinthomb12. 181. 193; 20psalom 34. 68. 108; în Palia 13. care car21te cheamă Cisla 14. 30 de capete; în Ca22rtea jiideaţelor L\ 20 de capete; în ca23rtea ce se cheamă Cr(s)tva 16. întâia carte. // 'în 7. 31, 14; în a doua17 carte, 21, 22; în a treia carte. 21, 19; Ne3emias 18, .1, 9; Estir 19, 4. 13; Io4na, 3; Ezdra 20. a treia carte. 8; Isa5iia proroc, 58; leremia, 14. 36; 6Vaaic 21, 1; Daniil, 9; loil, 1, ,2; 7Zaharia, 7, 8; Iudit, 4. 8; în ^a doua 22 carte Pavalipomenb 23, 20; Maha9vei, întâia carte, 3; Tovia 24, 3; Ftorowzalconb 25. 9. 1 'Postul dentâiu iaste un fealiu şi de 12primă ce se face cu ciudă, şi mirea13nul când posteaşte şi ajună de toa14tă mâncarea şi de bucate, nemâncâ15nd nemică asupră de putearea omului2( 16şi tăria prea multă27 vreame, că omul 17sănătos fară mâncare în opt28 sau în I8noao 29 zile abiia va fi viu. Aş-au posti 18t ş-au ajunat mainte Moisi pro20roc. când Dumnezeu chemă pre el 21pre muntele Sinaiei cum să 6 Tip. a\7e. 7 Tip. spt'A\n\ (în loc de vreame). 8. Tip. ivuh. 9 Tip. gdcnîe. 10 Tip. w<\\e. 11 „Faptele apostolilor”. 12 Corect: ki, Korinthenomb: „(Epistola apostolului Pavel) către Corinteni”. 13 „Vechiul Testament”. 14 Cartea „Numeri” din Vechiul Testament. 15 Cartea „Judecătorii” din Vechiul Testament. 16 Cartea „Regii” din Vechiul Testament. 17 Tip. 18 Neemia. 19 Estera. 20 Cartea „Ezra” din Vechiul Testament. 21 Banich. 22 Tip. 23 „A doua carte a Cronicilor” din Vechiul Testament (în Septuaginta: „Paralipomene”). 24 Tobias. 25 Corect: BToporj'dKoiih „Deuteronomul” din Vechiul Testament. 26 Tip. u'A\Sh. 27 Tip. a\o\t/\t£. 28 Tip. wnb. 29 Tip. nod. 181v 182r 182v 183r 183v dea 22lui leage şi porâncele care le scrise 23cu deagetele sale. Acolo peşti şi 24se zăbovi, în patruzeci de zile nu llhnâncă nemică; ce Dumnezeu ţinu 2pre el cu putearea sa. Acest po3st asupră de putearea omului era; 4n-au ales el acest post, ce nu 5era mâncare acolo pre munte pustiiu. 6Aceasta facu de doao ori, cum 7iaste scris în Palia 30, în a cincea ca8rte a lui Moisi, ce se cheamă Fto9rozakonb 31, 9 capete. Aşa 10posti şi ajună şi sfânt Ilie pronroc, după trei mie de aii 32, cân12d grăiia lui îngerul zicând: „Sco13ală-te, mănâncă, că cale mare iaste 14ţie a îmbla.” Şi deaca se sculă, mâ15ncă şi bău şi îmblă cu tăria a16ceii mâncări în patruzeci de zile 17şi nopţi, cum iaste scris în Cr(s)tva 33,1819 capete. Aşijderea posti şi 19ajunăşi Iisus Hristos, Domnul nostru, cum 20scrie sfânt Matei, 7: când du21se pre el Duhul Sfânt în pustie, 22cum să fie ispitit de la dracul,23acolo nefiind bucate, - căce că voia lui // 'aşa nu fii n-au mâncat în patru2zeci de zile şi patruzeci de nopţi. 3Mai mulţi de aceşti trei n-au putu4t, nici poate posti acest post. 5Postul adoara iaste acesta, cân6d postim şi ţinem şi tare ne feri7m şi păzim depre faptele reale, şi 8greşale şi păcate de tot fealiul, 9şi când facem faptele bune ce no10ao Dumnezeu au lăsat ş-au porânci1 't. Depre acest post aşa grăia12şte Isaiia proroc (care-au viiat main13te de naşterea lu Hristos mai mult 14de opt sute de aii), în cartea lui, 1558; „Acest post am ales eu voao: 16rumpe legătura fărălegiei, de17zlegătura, călcătura; slobozeaşte ceia 18carei pat năpaste şi tot taru19l dezrupe; frânge flămândului 20pâinea ta, mişeii şi striinii ia-i 21în casa ta; când veri vedea gol 22sau dezbrăcat, îmbracă-1 şi co23apere-l pre el, // 'şi trupul tău să nu urăşti. Zise Do2mnul: «Ia cată, în zioa postului vo3stru află-se voia voastră? Ceareţi şi 4dosădiţi datoriile voastre.» Iată, la 5sfadă şi răzmiriţăpostiţi şi 6fărălegi cu pumnul ucideţi; 7nu postiţi cum până aemu, cu8m s-auză în nălţie strigatul 34 vostru.” 9Şi alte sfânt Isaiia multe grăiaşte î10n acel loc. Despre acest post sfâ1 'nt Pavel apostol grăiaşte, lebRi12mlenomb35, 93, şi iară/a> Solunenol3mb36, 257; ceteaşte acolo! Şi sfâ14nt Ioan Zlatoust, în omilia 9 15pre Bitie 37, depre cest post aşa zi16ce: „Cine posteaşte, mainte de toate 17cade-se săînfrâneaze mânia şi săîn18veaţe blândeaţele şi smeritura.” Cetea19şte şi alte toate. Derept aceaia, în20vaţă-te, creştine: deaca veri să posteşti, 21fereaşte-te de toate păcatele, de gân22dure reale, de cuvinte şi de fapte 23contenite de Dumnezeu 38. Să nu ro- // 'gi, nici să te nădăjduieşti în dumnezei 2striini. Nu fămrăca, nu descâ3nta, nu vrăji, nici mearge la aceia 4carei fac aşa. Nu te nădăjdui în 5dumnezeiia sănătateei, bărbăţia, 6marha şi bogătatea ta. Nu fii 7măreţ, trufaş. Nu te jura, nu 8procleaţi, nu blăstema pre nimea. 9Nu piiarde şi treace sărbătoarea în de10şert. Nu te îmbăta nici dinioanră 39, mai tare când veri posti, că 12prea multe reale den beţie. Nu 13greşi în pizma părinţilor, mai-mari14lor şi domnilor, ce în toate a15scultă şi cinsteaşte pre ei, slujaşte 16lor până la moartea lor. Nu 17ţinea urâciune, mânie, vrăjmăşie, voie 18rea în pizma nemunuia. Nu sâdui 19pre nimea, nu da sfeat rău ni20ci fii sot strâmbătătiei. Nu te 21sfădi cu nimea, nu te ţinea vârto22s, ce milostivnic cătră toţi să fii. 23Nu te spurca nici cu // 'curvia, nici cu cuvânt rău şi nu 2grăi cuvinte de hlăpie şi de nemică. 3Nu căuta pre muiarea altuia cu pohtă hi4tleană. Nu bate, nici ucide; nu ru5şina, nu urî, nici face rău muieriei 30 „Vechiul Testament”. 31 Tip. ^JiTopo 3d/\onh; vezi mai sus, nota 25. 32 Tip. rpen Mîe a£ dîn (pentru trei mii de ai [= ani]). 33 Vezi mai sus, nota 16. 34 Tip. CTpi'trdT^Ak (greşit în loc de strigătul?). 35 „(Epistola) către Romani”. 36 „(Epistola) către Tesaloniceni”. 37 Cartea „Facerea” din Vechiul Testament. 38 Tip. AoyiweueseS. 39 Tip. A»»nwp^.. 144 6tale fără vină. Nu fura, nu tâlhări, 7nu înşela, nici prilăsti pre altul, ni8ci în vindere, nici în cumpărare, nu în ne9goţ sau în târg. Nu lucra cuiva cu hi10tlenşug. Plăteaşte cui eşti datoriu; 11fă şi lucră derept cui te ţii cu ceva; 12simbria cuiva nu ţinea la tine. Nuîm13bla a ceare, să eşti sănătos; nu te le14ni, ce lucră. Nu lua bir sau dar, I5nici slujbă mişeilor cu farădeleage. 16Nu te scumpi unde trebuiaşte 40. Zălo17gul mişeilor nu-1 ţinea la tine. Nu 18fîi nemilostivnic cătră juni 41 mişei, 19săraci, văduo, striini, beteagi, 20dezbrăcaţi, ologi, prinşii, robii 21şi vrăjmaşii tăi. Nu gândi a fura şi 22a lua marha şi banii altuia; nu a23juta furii, tâlharii. Să n-aibi // Măsură strâmbă. Nu lua mită den 2oraş. Nu pârî strâmb, nu minţi, 3nu mărturisi strâmb, nici în deşert 4şi fără dereptate; nu scorni veaste 5sau nume rău pre cineva. Nu judeca 6nefiind în cinste judeţ sau propove7duitoriu. Nu te lăuda, nu te bucura de 8ruşinea altuia. Nu fii făţarnic. Nu 9răbda paguba altuia. Nu pohti nici ca10sa, nici via 42 altuia, nici muiarea, slunga, slujnica, boul, calul şi 12nemica ce iaste al altuia. - Ce iubeaşte 13pre Domn Dumnezeul tău cu toata i14nema ta, cu tot sufletul tău, 15cu tot gîndul tău şi cu to16ată tăria ta, şi pre aproapele tău sau 17vecinul capre tine însuţi. Şi caută lsîn ceastă semnătură, ceteaşte ce sânt de 19la Dumnezeu zise şi sfinţii43 luDu20mnezeu în Scriptura Sfântă: în Decime44,2I6; Marco,2; Matei,43; Luca,9; Ioan, 10, 2222; Matei, 92; Luca, 53; Matei, 79; Marco, 2345; Luca, 91; Ioan, 23, 24; Matei, 20; 24Luca, 56; Marco, 51; Matei, 12, 14, 15; Ioan, 46; lll Korinthomb45, 188; Luca, 60, 67; Matei, 17; 2Petru, 58; Icb Rimlenomb46, 110; Ioan, 70; 3Matei, 21; Luca, 80, 84, 44; Dea4me4/, 35; Icb Timothei48, 296; la> Korintomb49,5138, 143, 114; Icb Efeseomb50, 233; 6Matei, 106; Psaltire, 4; Icb Efeseomb50, 7227 şi aiurea tutindinea. Să nu te 8veri feri de păcatele carele am numă9rat înainte, ce cu de-adins veri viia în 10iale, ca porcul zăcând în tină, şi nnu veri face bine, postul tău fi-va de 12nemică. Că cine va să postească de mînca13re şi va viia în ceaste păcate, postul ace14luia iaste ca şi al dracului; că el 15încă nu mănâncă nici came, nici pea16şte, nici un fealiu de bucate, ce derept a17ceaiaeluşi e 51 drac: cu postul lui sau 18ajunul nu foloseaşte nemică. Aşa şi 19tu, creştine, să veri îmbla în aceale păca20te carele am numărat înainte, 21postul tău fi-va urât înaintea lu Du22mnezeu. Fraţii miei, să nu prelunge23sc voao învăţătura de astăzi, alte 24doao fealiure de post lăsa-voiu pre ceaia 52 II1 duminecă ce vine. Iară ce-am grăit a2stăzi ţineţi bine aminte. Teameţi şi 3slăviţi pre Dumnezeu, să dobândiţi 4viiaţa de vecie. Amin! 5Nedele 1 postb Ev(g)lîe îo, gla(v) 5 1 6„în vreamea aceaia vrea Iisus să iasă den Gali7lei; şi află Filip şi grăi lui: s«Vino după mine!» Era Filip den Vi9tsaida2, den cetatea lu Andrei şi a lu I0Pătm 3. 40 Tip. oyiiAi TpeGtSnMjje (probabil greşit în loc de unde nu trebuiaşte). 41 Tip. jkSiih (probabil greşit în loc de junii). 42 Tip. mi.fns (pronunţat vina'î). 43 Tip. mu c;Jwmîn (probabil greşit în loc de şi pren sfinţii). 44 Tip. A£dnîe; vezi mai sus, nota 11. 45 Vezi mai sus, nota 12. 46 Vezi mai sus, nota 35. 47 Vezi mai sus, nota 11. 48 „(Epistola apostolului Pavel) către Timotei”. 49 Corect: kb Korinthenonib; vezi mai sus, nota 12. 50 Corect: kb Efesenomb-, „(Epistola apostolului Pavel) către Efeseni”. 51 Tip. g/\Smîe. 52 Tip. 'ie«s. - Pe marginea inferioară a paginii e scrisă signatura kt, indicând sfârşitul colii 23. 1 „Duminica întâia (din) post. (Evanghelia Ioan, cap. 5)” (= Ioan, I, 43-51). 2 Tip. snn9ecdiiA prorocii aflat-am: Iisus, fiiul 13lu Iosif ce e den Nazaret.» Şi zise 14lui Natanail: «Den Nazaret poate fi 15cevabine?» Şi grăi lui Filip: «Vi16no şi vezi!»4 Şi văzu Iisus Natanail vii17nd cătr-însul şi grăi de el: «Ace18sta adevăr izrailteanin, întru el hi19tleşug nu iaste.» Şi grăi lui Natanail: 20„Cumu mă ştii?» Răspunse Iisus şi zise 21lui: «Mai denainte, până nu te chemă Fi22lip, când erai supt smochin, văzutu-5// 'te-am.» Răspunse Natanail şi grăi 2lui: «învăţătoare, tu eşti fiiul lu 3Dumnezeu, tu eşti împăratul izraili4lor!» Răspunse Iisus şi zise lui: «Derepce zi5ş ţie că te-am văzut supt smochin cre6zuşi; mai mari de aceasta vedea-veri.» 7Şi grăi lui: «Adevăr, adevăr grăiesc 8voao: de aemu vedea-veţi ceriul deşchi9s şi îngerii lu Dumnezeu suind 10şi pogorând spre Fiiul Omenesc».” Konencb nedele. 12Fraţii miei, grăit-am duminecă 6 ce-au 13trecut, den Scriptura Sfântă, depre 14post, unde pomeneaşte Scriptura de15pre post şi cum trebuiaşte creştinu16lui a posti bine. Ş-am spus câte 17fealiure de post aflăm: spus-am a18tunce de doao fealiuri ş-am făgădu19it cum astăzi iară voiu grăi de alte 20doao fealiure de post, cum tot cre21ştinul să ştie bine de lucrul postului. 22Derept aceaia, ascultaţi ce iaste al trei23lea post: 24Al treilea post iaste acesta //1 (Al treilea post iaste acesta) 7 2carele iau oamenii sus, derept vreo 3vină ce-au greşit, cu plângere, cu sme4ritura inimiei, cum aşa cu căitul şi 5cu credinţa dereaptă în Tatăl sfânt 6derept Iisus Hristos cu rugăciune smerită 7să dezmâniem pre Dumnezeu. Acest 8post mai mare lasă şi pune pre oame9ni sau pre nărod până la o vreame, 10şi iară cându le place părăsesc. înntr-acest post nu mănâncă, până poste12sc, oamenii; cu acest post bătrânii 13au postit în trei chipure: Mainte, u14nde-au venit vreo perire mare sau au 15căzut vreo pedepsă mare pre oameni, 16smeritu-se-au ş-au ajunat ş-au postit; 17cum depre acest post iaste scris în x%Cartea judeaţelor s, în 20 de capete: 19„Veniia miteanii când bătură şi ucise20răpre izrailteani, 22 de mie, 21izrailii postiia până în seară, făcân22d jărtvă Domnului cu rugăciune.” 23Aşa, când peri în războiu Saul împărat // 'cu fiiu-său Ionatan 9 şi filisteanii 10 tă2iară pre jidovii 11, prentru ceastă perire 3postiră şi ajunară 7 zile, cu4mu e scris în Cr(s)tva 12, în 31 de capete. 5Adoara, când înaintea uşiei vine pre 6oameni vreo oaste sau altă mânie şi 7pedepsă a lu Dumnezeu, - cum făcu 8Ioasafat împărat când auzi c-au 9venit limba păgână, Ammon şi Mo10av, cu mulţime nenumărată pre el: ncă se deade rugăciuneei şi lăsă în toa12tă ţara să postească şi să ajune, rugâ13nd pre Dumnezeu, cum iaste scris în 14Paralipomenb 13, 20 de capete. Aşa 15Estir cu Mardochei şi jidovii tuI6tindinilea postiră, unde 14 auziră ce 17perire pre ei (în cartea Estir 15, 13). lsAşa, când Iona proroc la oraş î19ntră în Ninevia şi strigă cum oraşu20l după patruzeci de zile peri-va, 21 iară împăratul care era în Ninevia, pre propo-22veduitura16 lui Iona, sculă-se den 23scaunul lui şi-s lepădă văşmâ24ntul despre eluş şi se îmbrăcă // '<în> saci şi şezu în cenuşe şi strigă 2şi zise în Ninevia, den ruga împăratului şi mai-marilor lui, zicând: „Oa4menii şi dobitoacele şi boii şi vitele 5să nu mănânce ceva, nici să pască şi 6apă să nu bea, ce să se coapere cu saci 4 Tip. b£3£. 5 Pe marginea inferioară a paginii e înscrisă signatura ka, indicând începutul colii 24. 6 Tip. (pentru duminecă). 7 Repetarea greşită a ultimului rând din pagina precedentă. 8 Cartea „Judecătorii” din Vechiul Testament. 9 Tip. îwnd0d. 10 Tip. <|>HAHCTtm). 11 Tip. îkhaobîh (probabil greşit în loc de jidovi). 12 Cartea „Regii” din Vechiul Testament. 13 Tip. ridpnAnnoA\enk; ,A doua carte a Cronicilor” din Vechiul Testament. 14 Tip. oynîn. 15 Cartea „Estera” din Vechiul Testament. 16 Tip. npe noBeAoyiiToypd. 146 7oamenii şi dobitoacele şi striga la ^Domnul în tărie şi să sc întoame omu9l den calea rea a lui şi den farălea10gea ce iaste în mîinile sale. Cine ştie. "doară se va turna şi va ierta Dumnezeu 12şi se va turna den mânia I; sa şi nu văm 13peri. Iaste scris în cartea prorocului 14Iona /,v. A treia oara, cându se-au greşi 15t oamenii şi se arată 19 că se căiesc l6depre greşală: aşa facu Ahav împă17rat când certa Ilie proroc pre el 18(iaste scris în cartea 0(0 Cr(s)tvîe 20, 7 ca19pete); aşa Ezavil 21, în 21; aşa Nee20mia 22. 9. Aşijderea Daniil proroc, 2lcându se ruga derept jidovi23 cărei era 22în prinsură în Vavilonia 70 de aii, 23să slobozească Domnul pre ei. Depre a24cest fealiu de post ceteaşte ce zice //1 David proroc în psalom 34 şi 2Ioil24 proroc, în 2 capete. Cu a3cest post ară trebui în aceaste vremi 4de apoi să ne rugăm25 pre Dumnezeu, 5cum vedem în câte lucrure se-au mâni6iat pre noi Dumnezeu derept mu7lte păcate ale noastre. Să viem şi 8să plângem la Domnul întruna, 9nu cu făţărnicie26. ce cu toată sme10ritura, c-ară căuta Domnul şi pre nnoi, cum şi pre ceia cărei am nu12mărat înainte. Al patrul post 13iaste acesta, când trupului nostru 14nu dăm sau oprim depre mâncare 15şi de băutură şi de altă dulceaţă 16a lumiei, cum să asculte şi să ogo17dească trupul sufletului. Şi acest 18post iaste ca un frâu cu carele le19găm şi slăbim şi ca când am înfrâ20na pre trupul nostru să nu pohtească 21lucrurele ceştii lumi, ce în rândul 22lumiei să cearce veselia veacului şi 23să nu grăbească la păcate. Ce în cest 24post nu numai alesătura mânca- // Viei, ce de tot binele trupului, 2nu să fie dinioară 27 sau de patru ori 3întru an, ce în toată vreamea. Şi 4când simţi 28 slăbia sufletului 29 5şi hrăboria pre răul trupului, 6mai tare când are creştinul vreo ne7voie derept carea va să roage pre Dom8nul, atunce ajune, plângă 9şi bine să fie treazv, cu toată i10nema Domnului să se roage. Că inenma cu pântecele plin sau pre o12mul beat nu ascultă Dumnezeu, 13ce şi rugăciunea şi slujba toată a 14lui urăşte Dumnezeu. Aşa află15m în Scriptura Sfântă carea am nu16mărat înainte, în leagea bătrână a jido17vilor; aşa şi în leagea noao a lu 18Hristos, când creştinii în Antiohia, fă19când rugăciunea Domnului, posti20ră şi ajunară (iaste scris în Dea2iwe 30, 31 de capete). Aşijde22rea facu Pavel şi Varava (50 de 23capete). Depre post ca 31 acesta în24trebară (Matei, 31): „Căce noi şi // fariseii 32 pururea postim şi ajună2m, iară ucenicii tăi nu postesc?” 3Aşa şi Ana prorociţa posti (Luca, 48). Depre post ca 33 acesta grăi Iisus (DMatei, 72; Marco, 40): „Acea6stă rudă de drac nu iase cu nemică 7altă, numai cu postul şi cu rusgăciune.” 34 Depre post ca ace9sta grăiaşte Pavel apostol, la, KoK)rinthomb 3S, 181 şi 193); denpre acest post învaţă Iisus Hristos pre noi l2(Luca. 17), zicând: „Feriţi-vă să I3nu îngreoiaze inimile voastre cu prea 14mâncare multă şi cu beţia şi cu 1;>grija ceştii lumi, cum de pripă 16să nu cază pre voi.” Aceaia zice: „Ca 17laţul veni-va pre toţi cărei şed pre 8faţa a tot pământul.” De19pre acest post grăiaşte Hristos (Matei, 2017), zicând: „Când veţi posti, nu 21fiţi ca făţarnicii.” Aşa şi sfânt 22Pavel (la, Korinthomb55, 143) depre 23acest post grăiaşte: „Trupul mieu // *eu l-am ţinut şi pre slujbă l-am 2învăţat cum, propoveduind eu aPtora, însumi nedestoinic să nu 4fiu.” 17 Tip. AMiHÎe. 18 Tip. 'îu'iit; cartea „Iona” din Vechiul Testament. 19 Tip. chdpdTA'-.. 20 „Din «Regii»” (carte din Vechiul Testament). 21 Tip. eiMsimk (= ?). 22 Cartea „Neemia” din Vechiul Testament. 23 Tip. îkhaokh (probabil greşit în loc de jidovii). 24 Cartea „Ioel” din Vechiul Testament. 25 Tip. Ch ut' poynuwh (probabil greşit în loc de să rugăm). 26 Tip. 4vhti;f.pHHMeri\. 27 Tip. Aiiimwp^. 28 Tip. chauiuh. 29 Tip. coy4ji\£Toyoyn. 30 „Faptele apostolilor”. 31 Tip. kv 32 Tip. i{idpncen. 33 Tip. kv 34 Tip. poyraviioiie (probabil greşit în loc de rugăciunea). 35 Corect: kb Korinthenomb; „(Epistola) către Corinteni”. 187' 188' 188' 189r 147 Aşa faceţi şi voi, creştini,5cum să ogodească tmpul voiei lu Du6mnezeu şi sufletului. Pre acest 7lucru tu ne ajută, Doamne! Amin! 189v 190r 8Nedele 2 posti» Ev(g)lîe M(r), gla(v) 7 1 9„ln vreamea aceaia mearse Iisus în Capemaum I0prespre câteva zile. Şi auzit fu 1 !că în casă iaste, şi aciia adunară-se mu12lţi, că nu putea încăpea nece pre porţi; 13şi grăi lor Cuvânt. Şi vineră cătr-îHnsul, purta slăbitul de vine: purta-151 patru înşi 2. Şi nu se putea apropia 16cătr-însul, derept nărodul; descope17riră coperimântul casei unde era, 18săpară, pogorâră patul cu fimi - pr-i19nsul slăbitul zăcea. Văzu Iisus credin20ţa lor, grăi slăbitului: «Fii, la21să-ţi-se păcatele.» Era unii den cărtula- // !ri 3 aciia şezând şi cugeta întru 2inimile lor: «Ce acesta aşa grăiaşte 3hule? Cine poate lăsa păcatele, 4fără unul Dumnezeu?» Şi aciia 5înţelease Iisus cu duhul lui că aşa aceia 6cugetă întru ei, zise lor: «Ce 7aceasta cugetaţi în inimile voastre? 8Ce iaste mai iuşor: a zice slăbitului 9‘Lasă-ţi-se păcatele’, sau a zice ‘Scoa10lă şi ia patul tău şi îmblă’? nCe să ştiţi că puteare are Fiiul Omene12sc pre pământ a lăsa păcatele.» Grăi 13slăbitului: «Ţie grăiesc: scoală 14şi ia patul tău şi te du în casa ta!» 15Şi se sculă aciia şi luo patul 16şi ieşi înaintea tuturora, aşa cu17m că se mirară toţi şi slăviră Du18mnezeu, grăind că: «Nece dinioară n-a19m văzut aşa»”. Konecb nedele 4. 20Tâlcul aceştii evanghelie caută 21la Nedele 6 (Matei, glava 29) 5. II iedele 3 postb Ev(g)lîe M(r), gla(v) 37 1 2„Zise Domnul: «Cine va vrea du3pă mine să meargă, să se lea4pede de sine şi să ia crucea lui 5şi după mine să vie. Cine a6mu să ară vrea sufletul lui 7să mântuiască, pierde-l-va 2 e8l, iară cine va piiarde su9fletul lui derept mine şi evanghelie 3, 1(lacela mântui-l-va 4 el. Ce folosu e o1 fiului să ară dobândi toată lumea şi 12va păgubi sufletul lui? Sau ce dă 13omul să schimbe sufletul lui? Şi 14amu oarecui va fi ruşine de mine 15şi de cuvintele meale în ruda aceasta cu16rvamica 5 şi păcătoasă, şi Fiiul 017menesc 6 ruşina-va el când va veni 18în slava Părintelui lui cu îngerii sfi19nţi.” Şi grăi lor: „Adevăr grăiesc 7 20voao că sânt unii de stau cicea, 21 ce nu vor gusta moarte până vor 22vedea împărăţia lu Dumnezeu viin23d în tărie”. Konecb nedele s. // 1 „Duminica a 2-a (din) post (Evanghelia Marcu, cap. 7)” (= Marcu, II, 1-12). 2 Tip. greşit ndTp^,hllih. 3 Tip. ,\dpn (cu repetarea ultimelor două litere de la sfârşitul paginii precedente. 4 „Sfârşitul (evangheliei) duminicii”. 5 „Duminica a 6-a (Matei, capitolul 29)”. 1 „Duminica a 3-a (din) post. (Evanghelia Marcu, cap. 37)” (= Marcu, VIII, 34-39). 2 Tip. niepAeA'hKd. 3 Tip. lefnîen. 4 Tip. AWiTdurt'hKd. 5 Tip. KSpBdpnnKd (probabil greşit în loc de ciirvarnică). 6 Tip. wn£A\ecKk. 7 Tip. rp"K£Kli. 8 „Sfârşitul (evangheliei) duminicii”. 148 lAcesta iaste tâlcul aceştii evanghelie 2Fraţii miei, în ceastă evanghelie învaţă-ne 3Hristos pre toţi cum cine vor vrea să fie 4ai lui, să ia şi să poarte crucea tot 5omul eluş al său, cum au purta6t şi Hristos. Că cum zice la Luca, 77: 7„Vare cine nu va purta crucea sa şi vi8ne după mine, nu poate fi mie 9 uce9nic”, — au cum zice aiurea: „nu e mie 10destoinic”. Derept aceaia avăm de naicea aceaste învăţături: 12învăţătura dentâi 13Aicea Hristos zice: „Cine va vrea să vie după mi14ne, să se leapede de sineş. ” învăţaţi, cre15ştini, cum se poate lepăda omul de 16sineş: aşa te poţi lepăda, cându te 17tine cu tot laş 10 grijiei Tatălui Sfân18t, cum nici o grije n-ai tu de tine, ce 19tu te-ai dat şi te-ai legat pre ogodirea Dom20nului: nu gândeşti nemică pre viiaţa ta, 21ce numai să faci voia Domnului; gândul şi 22înţelesul tău şi toate pohtele tale ai 23ucis ş-ai legat şi te-ai lăsat pre putea24rea a lu Hristos. // *Nu te poţi iubi nemica, nici te milui, că 2e ţie a îmbla în voia lu Hristos, cum fac 3şi slugile credincioase în slujba ma4re a domnilor săi. A doua 11 învăţătură 5Hristos zise „să ia crucea”; învaţă-te , creştine, ce e crucea, câte fealiuri, şi când 7luom crucea. Crucea iaste tot fealiul de 8nevoie, dosadă, ocară, ruşine, chinu9l, gonitul, bătăile, şi după toa10te realele şi dureare - munca şi mo11artea oare cât de grozavă şi grea. 12Crucea iaste de doao12 fealiuri: una, a to13ţi creştinilor depreună, cum zice Pave14l kb Galato(m)13, 213: „Cărei sânt ai lu 15Hristos, trupulu ş-au răstignit cu râvne16le şi cu pohtele.” Altă cruce - care o17mului usebi cuiş 14 pune Dumnezeu a I8purtaşi a păţi: au boală, au altene19voi şi greale. Nu grăiaşte Hristos săpurtă20m crucea de lemn ce-au purtat el ş-au 21 murit pre ea, nici grăiaşte de crucea fa22cută de aur sau de argint, ce lesne e 23a purta făţarnicilor. Apoi zice Hristos „să 24ia”, că ne iaste a purta şi a păţi şi fară // ^îar ce ne pune asupră Dumnezeu, că 2n-avăm cum aimintrea, ce zice el să 3ia. învăţăm de aicea cum cu veselie 4cine poartă caicea şi nevoia, acela ia cru5cea. Cum zice Hristos (Matei, 10): „Bucura6ţi-vă şi vă veseliţi”; şi laDeame 15, 15: 7 „Ucenicii bătuţi mergea veselindu-se de snaintea16 săborului.” Aşa Pavel, la> Ko9lasaemb17, 252: „Aemu eu mă veselesc în 10chinul mieu ce pentru voi am păţit”; llşila>Eweo(m) I8, 325: „Şi prada avuţi12ei voastre cu bucurie o aţi răbdat”, - şi 13cine pate bucuros şi cu pace, nu 14cu murguitură şi cu greaţă. Iarăzi15ce Hristos: „să ia caicea lui”; nu zice „crucea 16mea”, ce a ta, creştine, . că unele nevoi 17şi reale pune noao asupră Dumnezeu 18şi acealea zice să purtăm. Iară alte 19făţamicii ei-ş 19 lor aleg: munca, fo20amea şi oare ce greale, de mintea şi de 21capul lor, cu care nu cinstesc 22pre Dumnezeu (Matei, 60). Că tu, 23creştine, destulă nevoie veri avea în lu24me, numai să poţi purta; nu adau- // !ge cu mintea ta: 6între oameni sau 2în oraş mai multă dosadă şi greaţă 3poţi afla decât în pustie şi în chilia 4ta. 9 Tip. a\î£h. 10 Tip. /idLUK („laşi”). 11 Tip. dAod. 12 Tip. AOd. 13 Corect: kb Galatenomb; „(Epistola) către Galateni”. 14 Tip. koi^mluk („fiecăruia”). 15 „Faptele apostolilor”. 16 Tip. .fiidHiirt (= de înaintea?). 17 Corect: kb /To/os'eow;,;,,(Epistola) către Coloseni”. 18 „(Epistola) către Evrei”. 19 Tip. EHLUb („ei îşi”). 192' 193r A treia învăţătură 5Cum înţelegem „cine va vrea sufletul 6său să-l mântuiască, piiarde-l-va”? -Aşa: 7cine va iubi viiaţa sa şi nu va să moară pre^ntru Hristos şi lângă evanghelia lui, acela va 9să-ş ţie sufletul în trup în pace, ,0iară atunce piiarde-l-va în munca de vea"c. Iară acela piiarde sufletul său l2prentru el şi acela-1 va afla cine e Llgata a muri, să trebuire. derept Hristos şi 14derept evanghelia lui; că acela nu molare, ce treace în viiaţă. că lui iaste Hristos viia16ţa. Şi cum zice el: „Ce folosu e 17omului să va dobândi toată lumea, iaisră sufletul său va păgubi?” 19A patra învăţătură 20„Au ce va da omul să schimbe sufle21 tul său? ’ - Aicea învăţăm cum 22sufletul nu poate 20 schimba ni23mea. Greşesc cărei zic că pot 24dereage, descumpăra // ’şi a iuşura după moarte, că Dumne2zeu nu e lacom cum sânt acei făţa3mici21. A cincea învăţătură 4Ruşinea 22 noastră, creştini, ce păţim lân5gă cuvântul lu Dumnezeu plăti-ne-6va noao Hristos când va veni în slava Tată7lui său. Iară tine, ce iubeşti cinstea de oasnieni şi cum să nu te ocărască lumea, 9nu asculţi, nici spui cuvântul lu Du10mnezeu, fi-veri ruşinat de Hristos înainntea îngerilor şi a toată lumea. Derep!2t aceaia, să nu gândim nici cu ruşinea, ni13ci cu paguba, nici cu moartea; aşa vă14m fi cinstiţi până în vecia veacului. A15min! 16Nedele 4 postt Ev(g)lîe M(r), gla(v) 40 1 17„în vreamea aceaia om neştine vine cătră 18Iisus, închină-se lui şi grăi: «învăţăto19are, aduş fiiul mieu ţie: are du20h mut, şi unde să ară fi află-1 2'el, ucide-se el şi-i cură spumele 22şi scrâşneaşte cu dinţii lui şi se usu'5că. Şi ziş ucenicilor tăi de să-l2 II 'scoaţă el şi nu putură.» El răspu2nse lui, grăi: «O, rudă necredincioasă, 3până când voiu fi întru voi? până câ4ndu vă voiu răbda? Aduceţi el cătră 5mine!» Şi aduseră el cătr-însul. 6Şi văzu el aciia duhul: tremură e7l, şi căzu la pământ, tăvăliia-se, cirsra-i spumele. Şi întrebă tatăl lui: 9«Câţi ani sânt de când aceasta fu lui?» 10E1 zise: «De cocon; şi de multe o"ri el şi în focu-1 aruncă şi în apă, 12să piiarză el. Ce ni, de ce poţi, ajută 13noao, milostiveaşte-te de noi!» Iisus zise 14lui: «însă de poţi creade. totu se poate 15a credinciosului.» Şi aciia strigă tată 161 fecioailui, cu lacrăme grăi: «Crez, Do17amne! ajută a mea necredinţă!» Văzu llSIisus că se adună nărodul opri duhul I9necurat, grăi lui: «Duh mut şi 20surd, eu ţie zic: Ieşi dentr-însul 2lşi de aemu să nu întri întru el!» Şi 22strigă, şi 20 Tip. nwdTpe. 21 Tip. pinii. 22 Tip. pormSiit'. 1 „Duminica a 4-a (din) post (Evanghelia Marcu, cap. 40)” (= Marcu, IX, 17-31). 2 Pe partea inferioară a paginii e înscrisă signatura k a, indicând slărşitul colii 24. 3 Tip 150 mult tremura, ieşi; şi fii 23ca un mort, aşa cum mulţi grăi24ră c-au murit. E Iisus prinse el de mâ- 4 II 'nă, rădică el; şi se sculă. Şi mearse 2el în casă; ucenicii lui întrebară 3el usebi: „Căce noi nu putum 5 goni 4el?» Şi zise lor6: «Această rudă cu 5nemică nu poate ieşi, numai cu rugă6ciuni şi cu post.» Şi de-aciia ieşind, şi 7mergea pren Galileiu şi nu vrea de să8-l ştie cineva, învăţa amu ucenicii 9lui şi grăiia lor că Fiiul Omenesc 10vândut va fi în mâinile oamenilor şi ucide-vor el; când va fi ucis, a treia 12zi va învie”. Konecb nedele 7. 13Tâlcul evangheliei 14Fraţii miei s, în ceastă evanghelie vedem câtă 15mare grozăvie şi batjocură face 16dracul pre om, însă cu slobozitura Dom17nului. Iară Hristos, depre care zic «Iisus Hristos 18nikâ» 9, învinge pre dracul şi scoate de19n putearea lui pre omul, cum făcu în 20ceas.tă evanghelie. Ce unde apostolii nu pu21tură scoate, cum au scos de-altă oară, 22fu lor ciudă; şi deaca întră Iisus în ca4să, întrebară el ucenicii: «Căce n-am 24putut noi scoate?» Căror răspunse // 'cum că n-au putut prentru necredinţa 2lor, cum zice la Matei, 72; aşa şi pre 3tatăl feciorului şi pre toţi capernau4teanii9a, zicând: „O, rudă necredinciosă 5şi răzvrătită, până când voiu fi în6tru voi?” Putem înţeleage de-icea cu7m n-au putut scoate apostolii: unde sera şi oameni necredincioşi, aşa şi 9ucenicii nu avură tare credinţă. De10rept aceaia deade aicea toată putearea şi 4tăria credinţeei, cum iaste la Matei, 72.12Iară unde adauge şi zice: „cu post şi 13cu rugăciune”, acealea sânt arme şi scu13lele credinţeei. Că credinţa dereaptă 15poate rugăciune face cu post treazv şi 16mâhnit de toate poftele trupului; 17că aceaste doao sânt slugile credinisţeei. Că credinţa poate toate, cu19m zice Hristos: „Şi rugăciune 10 şi postul 20fără credinţă sânt lucrure deşarte.” 21Ce învăţaţi, creştini, cum nu grăiaşte Hristos 22aicea depre acel post cum ţin 23mulţi, că postesc în această vreame 11 24cu nume numai, nu cu adevăr posti- // !nd, cum aţi înţeles în dumineca brâ20nzeei şi în dumineca întâia a postului. 3Cum trebuiaşte a posti? Că unii aleg 4de bucate: un fealiu de bucate mănâ5ncă, alt nu mănâncă; aleg zilele şi 6săptămâni12. Depre care lucru putem 7grăi ce aflăm în Scriptura Sfântă: nu asflăm să fie semnat Hristos şi apostolii 9în care zi trebuiaşte şi în câte, ce află10m la Matei, 17, unde zice Hristos cum oaumenii să nu ştie, nici să cunoască când 12postim. Şi Pavel aşa zice, kb Galato(m) 13, 13209: „Zilele ţineţi şi căutaţi lunile 14şi vreamea şi aii, că mă tem cum să nu 15fiu lucrat şi muncit întru voi în 16cinste şi în deşert. Aşa şi la Kola17saemh 14, 255, zice cum nimea să nu juisdece pre noi depre mâncare şi de băutuI9ră, nici depre praznice sau zilele ca20re sânt ca o umbră lucrurelor vietoa2Ire. Caută, oame 15 creştine, cum grăiaşte 22sfânt Pavel. 4 Pe partea inferioară a paginii e înscrisă signatura îc J, indicând începutul colii 25. 5 Tip. noyrSA\e. 6 Tip. a ui1. 7 „Sfârşitul (evangheliei) duminicii”. 8 Tip. au'ii. 9 Tip. imKd („învingătorul”? cf. gr. vi tcr) „victorie”). 9a Probabil greşit în loc de capernaumeanii („locuitorii din Capemaum”); cf. copia P: căpemaomteanii). 10 Tip. poyr;>viione (probabil greşit în loc de rugăciunea). 11 Tip. BptA\rfv. 12 Tip. c-hmv'P.A\/Y-, iim (probabil greşit în loc de săptămânile). 13 Corect: kb Galatenonw, „(Epistola) către Galateni. 14 Corect: kb Koloseomi; „(Epistola) către Coloseni”. 15 Tip. wa\e. 193' 194r 194' 151 Dară unii gândesc cu23m neşte pravile tocmite nu ştim de la 24cine, cum să 195r fie cu ştirea apostolilor. // 'Şi apostol zice să nu judecăm nici pren 2mâncare, nici de zile pre nimea; încă a3iurea, /a> Rimlenomb 16, 112, şi mai chear gră4iaşte, aşa zicând: „Cine mănâncă pre 5cela ce nu mănâncă să nu sâduiască; şi 6cine nu mănâncă pre cela ce mănâncă 7să nu judece, că Dumnezeu priimeaşte 8el.” Că să grăim ce e derept: în neşte pra9vile, nu ştiu de cine făcute, în nescare zi10le zic că e păcat a mânca peaşte sau "came. Ce în Scriptura17 Sfântă, necăirea în lea12gea noao a lu Hristos, nu aflăm de la el o13prit vreun fealiu de bucate, ce mai 14tare aflăm cum apostolilor aş-au gră15it Hristos (la Luca, 50): „în care casă veţi î16ntra, în aceaia casă rămâneţi mâncând 17şi bând ce iaste la ei.” Şi depre mâ18ncare iară aşa grăiaşte (Matei, 60): „Ce în19tră omului în gură, aceaia nu va spur20capre el; însă ce iase den gură, aceaia 2'spurcă pre el.” Şi acest lucru cum 22să 18 înţeleagem tâlcuiaşte însuş (în Matei, 61; Marco, 28, 29). Şi lu sfânt Pătru, 24când zise el că n-au mâncat 195' den to- // 't fealiul de bucate, aşa răspunse (în 2Deanîe, 24): „Ce Dumnezeu au curăţi3t, tu să nu zici spurcat.” Iată sfânt 4Pavel depre mâncare 19 aşa grăiaşte (/a> Ko5rinthomb20, 146): „Tot ce se vinde în târgul 6cămiei mâncaţi21 şi nu vă teameţi nemică; 7şi iară cine vă vor chema den necredincioşi şi veţi vrea să meargeţi, tot ce vă vor 9pune înainte22 mâncaţi, nemica nu ju'°decaţi.” Şi iară Rimlenomb23, 114: „Nu e <în> împăurăţia lu Dumnezeu mâncare 24 şi beare, ce 12dereptate şi pace şi veselie în Duhul Sfâ'3nt.”. Şi la Korinthomb 25, 140: „Mâncarea pre noi 14nu va pune înaintea lu Dumnezeu: nici să 14văm mânca sătura-ne-văm, nici să nu văm 16mânca lipsi-ne-văm.” Vezi, aşa zice Pave'7l cum, să văm mânca ceva bucate, cu aceaia 18nu văm fi buni creştini, nici să nu văm mâ'9nca, cu aceaia nu văm fi mai răi creştini; ce 20mai bine, creştini26, să facem cumu ne învaţă 21Pavel, Ja> Evreo(m)b27, 335: „Vine 28 cu dulceaţă 22a întări inema, nu cu mâncarea care nu 23folosiră acelora cărei îmblară în iale 24şi cărei vrură să se sfinţească cu alesătu25ra 196r mâncăriei 29. Ceteaşte şi socoteaşte bine // 'ce grăiaşte Pavel (la Timotei, 284), zi2când: „Duhul grăiaşte adevărat că în vrea3mea de apoi lepăda-se-vor unii den credi4nţă, socoti-vor cu duhul înşelătoriu şi 5cuînvăţăturile drăceşti întru faţă6rie, şi cu cuvinte mincinoase aprinşi 7întru ştiuta lor, apără să nu se însoare 30 8şi să se ferească de bucate ce Dumnezeu 9au fapt de mâncare. Să luom cu mulţemi'°tă, credincioşilor şi ceia ce cunosc a"devărul, că se sfinţesc cu cuvântul Do'2mnului şi cu ruga.” De-iceapoţi înţelea'3ge31 cum în zilele apostolilor n-au fost 14contenit mâncarea, nici un fealiu de 15bucate, ce Pavel zice cum că vor conte'6ni cu învăţătura drăcească; Icb Korinthomb 32, i7135, zice: „Mâncarea pântecelui şi pânteiscele mâncăriei, Dumnezeu 33 şi aceasta, şi 19aceaia va strica.” Aiurea, sfânt Pavel (/a> Ko10rinthomb 34, 141) depre mâncare aşa grăiaşte: 2'„Răspunsul mieu cărei cu mine pârăsc 22acesta 35 iaste: au nu avăm puteare a mânc23ca şi a bea?” 16 „(Epistola) către Romani”. 17. Tip. CKpunrd. 18 Tip. C"hn (eventual greşit în loc de să-t). 19 Tip. 20 Corect: Icl Korinthcnomu; „(Epistola) către Corinteni”. 21 Tip. 22 Tip. „t>ndmut 1. 23 Vezi mai sus, nota 16. 24 Tip M^Kdpe. 25 Vezi mai sus, nota 20. 26 Tip. KpeijJHHÎH. 27 „(Epistola) către Evrei”. 28 Tip. g ii ne. 29 Tip. 30 T;p. CMioyce ^.codpe (= să nu se însoţească?). 31 Tip. ^uEAtut. 32 Vezi mai sus, nota 20. 33 Tip. AOyMtieij. 34 y6Zj mai sus, nota 20. 35 Tip. didcră. 152 Derept aceaia, fraţii miei 36, acea24stea toate nu zic eu, ce zice Scriptura 25Sfântă; eu ţie voiu da sfeat să faci cu- // 'm zice Pavel la Korinthomb 37, 140: „Aşijde2rea de voiu blăzni 38 sau voiu dosădi frate3le mieu derept bucatele, nu am a mân4ca came întru veaci”. Şi la Korinthomb 37, 143 5zice Pavel că: „mie-am 39 ţinut trupul şi5l-am învăţat să nu cumva, altora propo7veduind, eu însumi nepotreabnic său fiu. ’ 8Că post creştinesc lucm bun şi a9jută mgăciuniei şi credinţeei; ce nu I0ne spăseaşte, însă înfrânăm, slăbim şi "smerim trupul nostru ca întru un jug 12să ogodească sufletului. Ce post iaste a13junul, flămânzire, prevegheare şi nemân14care? nemică, şi neogodire trupului. Aşa 15şi tu, îmbracă credinţa ta cu post ca ace16st şi cu rugăciune şi veri învinge, a17jutoriu fiind ţie Dumnezeu, toate 18hitleşugurile dracului. Pre aceaia tu 19ne ajută, Doamne! Amin! 20Nedele 5 postt Ev(g)li'e M(r), gla(v) 47 1 21„în vreamea aceaia luo Iisus doisprăzeace uceni22ci, începu lor a grăi ce vrea lui să fie: «Că ia23tă ieşim în Ierusalim 2 şi Fiul Omenesc vându24[t va] 3 fi mai marilor 4 preuţi şi cărtu- // 'larilor; şi judeca-vor el spre moarte 2şi da-vor el păgânilor şi bătjocori-vor 3eî şi vor răni el şi scuipi-vor el 4şi ucide-vor el; şi a treia zi învie-va.» 5Şi se apropiară înaintea lui Iacov şi 6Ioan, feciorii lu Zevedeiu, grăiră: «Invă7ţătoare, vrem de ce-ţi vrem ceare să faci noao.» 8E1 zise lor: «Ce veţi de să fac voao?» Ei 9ziseră lui: «Dă noao unul de-a dereapta 10ta şi unul de-a stânga ta să şedem întru "slava ta.» E Iisus zise lor: «Nu ştiţi ce ceare12ţi voi: putea-veţi bea păharul ce eu am a 13bea şi botejunea cu ce voiu fi eu bote14zat să vă botezaţi?» Ei ziseră lui: «Putea-15văm.» Iisus zise lor: «Păharul, amu, ce eu a16m a bea bea-l-veţi şi cu botejunea ce eu 17m-am botezat boteza-vă-veţi; iară a şedea 18de-a dereapta mea şi de-a stânga nu mi-e să da19u voao, ce acelora cui iaste gătită.» 20Şi deaca auziră zeace, începură a nu ogo21di de Iacov şi de Ioan. E Iisus chemă ei, 22grăi lor: «Voi ştiţi că domnii lumiei 23domnesc şi marii au putearea. Nu a24şa să fie între voi, ce cine va vrea să 2;>fie mare între voi, să fie voao // 'slugă, şi cine va vrea să fie întru voi 2întâiu, să fie voao rob: şi amu Fiiul 03menesc n-au venit să-i slujască lui, 4ce să sluj as că el şi să dea sufletul 5lui izbăvire derept mulţi»”. Konecb ned. 5a 6Tălcul aceştii evanghelii 7Fraţii miei 6, în ceastă evanghelie prorociia şi 8spuse Hristos ucenicilor cumu i se va tâm9pla lui lucrul 7 în Ierusalim: cum acolo vându10t va fi mai marilor preuţi şi cărtu1'larilor şi va fi judecat spre moarte; 12ce mainte da-1 vor 36 Tip. a\îh. 37 Vezi mai sus, nota 20. 38 Tip. aekoii ratih;-:». 39 Tip. a\Tn\a\k. 1 „Duminica a 5-a (din) post (Evanghelia Marcu, cap. 47)” (= Marcu, X, 32-45). 2 Tip. eipAfî. 3 Hârtia deteriorată. 4 Tip. A\dpfMÎ'. 5 Tip. greşit mm; pasajul este, în versiunea modernă: „Invăţătorule, dorim ca ce îţi vom cere să ne faci.” 5a „Sfârşitul (evangheliei) duminicii”. 6 Tip. a\£îh. 7 Tip. AtiKp^ioy. 196' 197r 197' 153 198r 198T 199r păgânilor, bătjocuri-13vor el şi mai apoi ucide-vor el; ce a 14treia zi den moarte iară va învia, după 15Scriptură. Şi aceasta mainte au spus 16Hristos lor, cum să nu se blăznească deaca vor ve17dea că<-l> vor prinde şi-l vor ucide. Că pururea isşi de-altă oara era 8 grăit Hristos uceniciilor depre moartea lui şi depre împărăţia 20lui, ce nici dinioară 9 nu era înţeles u21cenicii lui cum că împărăţia lui iaste 22sufletească: tot gândiră ei aşa cum 23Hristos va domni pre pământ ca alalţi îm24păraţi şi va înnoi împărăţia iudei25lor, ca şi David şi Solomon împăraţi. // 'iară ceşti doi ucenici, Ioan şi Iacov, 2unde era rudă de aproape lu Hristos, şi gân3diia că vor fi ei dentâi şi mai mari do4mni în domnia lu Hristos, că trupul şi inema o5mului tot pofteaşte să domnească pre a6lţii. La Matei, 81, zice evanghelist cum mu7ma feciorilor lu Zevedeiu se-au rugat de8rept feciorii ei; poate fi că acei doi 9ucenici au tocmit pre muma lor să gră10iască, cum, să n-ară face încă pohta lor, runşinea ară cădea pre muma lor. Ce Hristos cu 12blândeaţe răbdă neînţelegătura lor şi 13pohtă nebunească şi învăţă pre ei 14cum pre răbdare şi a păţirea chin pot 15întra în slava lui. Şi n-au ales să 16puie ei în domnie, ce în slujbă. Derept 17aceaia, avăm de-aicea aceaste învăţături: 18învătătura dentâi > Cum 19apostolii nu putură înţeleage cuvintele 20chear ale lu Hristos când grăiia de moartea10 şi 21de chinul lui, că încă nu era ei lumina22ţi cu Duhul Sfânt, aşa şi noi lucrure23le credinţeei şi legiei de noiş 11, fără 24Duhul Sfânt, nu putem înţeleage. Cum 25zice Pavel, la Korinthomb12, 127: „O- // 'mul nu poate înţeleage ce sânt Duhului 2Domnului13, că-i iaste omului o nebunie 3şi nu poate cunoaşte că sufleteaşte se 4judecă”; şi 129: „Să cineva părea-i-se-5va14 mândru să fie întru voi în ceastă 6lume, nebun să fie cum să se facă 7mândra; mândria amu a ceştii lumi 8nebunie la Dumnezeu iaste.” 9A doao 15 învăţătură 10Hristos zice: „Putea-veţi beapăharulce eu am nabeaşi cubotejuneacu ce voiu fi eu bote12zat să vă botezaţi?” - Aceaste cuvinte gră13iaşte de moartea16 lui, şi învăţăm de aicea 14cum Hristos pren chinul şi pren moarte au în15trat în slava lui (Luca, 114). Aşa şi 16a toţi creştinilor mainte iaste a păţi şi 17mult a răbda şi aşa a întră la împără18ţia Domnului; cum zice Pavel17, 197: „De vă19m chinui cu el, şi cu nusul văm împărăţi.” 20A treia învătătură > Hristos zi21ce: „A şădea de-a dereapta mea şi de-a strângă 22nu mi-e să dau voao, ce acelora va fi căro23ra iaste gătită.” - De-icea învăţăm cum împă24răţia lu Dumnezeu18 nu gătim noi cu lucrurele // 'noastre ceale bune, ce ne iaste gătită19 nu2mai den mila şi milosârdia Domnului. 3încă atunce e gătită când încă n-au fo4st gătită lumea, cum zice Hristos la ju5decată (Matei, 106). 8 Tip. wdpd (probabil greşit în loc de oară). 9 Tip. ahmmwp^. 10 Tip. A\odpTe. 11 Tip. noniiih („noi singuri”). 12 Corect Korinthe?iomb; „(Epistola) către Corinteni”. 13 Tip. ne ChHTh A^o^aSm aoaui8a8h (pasaj neclar). 14 Tip. mptHce14cesd. 15 Tip. dAOdiv (probabil greşit în loc de a doua). 16 Tip. A\odpTe. 17 Lipseşte indicarea epistolei lui Pavel. 18 Tip. AOnese8. 19 Tip. r"hT HTh . 154 A patra învăţătură 6Hristos zice: „Voi ştiţi că domnii lumiei 7domnesc şi marii au puteare; nu aşa 8să fie întru voi.” - Aicea Hristos usebeaşte cin9stea şi lucrul apostolilor şi oameni10lor de besearecă, cum sânt papii, "patriarşii, vlădicii, episcopii şi 12tot fealiul de preuţi. de la împăraţi, 13craii, voivozii şi tot fealiul de 14deregători a ceştii lumi. Lor au lăsa15t Dumnezeu aicea să domnească pre noi 16şi să biruiască lumea cu dereptate, I7cu milă şi cu judecată dereaptă, lSiară oamenilor de besearecă n-au lăsal9t domnia să domnească în chipul altor 20domni, ce zice preuţilor: „Cine va 21vrea să fie mare întru voi, să fie voao 22slugă; şi cine va vrea să fie între 23voi întâi, să fie voao rob; că cine po24ate sluji a oamenilor mai mult, // ]au cu învăţătura, au cu altă slujbă, 2acela va fi mai mare.” Greşi tare pa3pa den Roma şi mă tem că fu el un an4tihrist, cum cunoaştem den Scriptura ■''Sfântă, unde se rădică prespre toată 6lumea şi călcă supt picioare toţi 7împăraţii şi craii şi domnii despre pă8mânt. Caută de20 el ce grăiaşte Pavel, 9kb Soloneno(m)21, 275; Daniil, 7. Şi un10de zice papa că lui se cade să fie cap nşi prespre toţi mai mare-i, greşi tare; 12şi Ioan constantinopolitean patriarh, 13sfădindu-se cu papa prentru domnia şi 14pre mai-măria. Greşesc şi aemu papii, 15patriarşii22, vlădicii, episcopii, egu16menii, cărei îmblă în chipul domnilor şi 17mai-marilor. Apostolii n-au îmbiat a18şa, ce se-au muncit cu învăţătura zioa 19şi noaptea; caută cum zice Pavel de20pre sine şi depre alalţi apostoli (la Ko2lrinthb 23, 131), că: „Noi batjocură 24 fost-am 22lumiei şi îngerilor şi oamenilor, noi 23nebuni derept Hristos, noi slabi, noi dosădi24ţi până în cest ceas. Şi păţim foame 2:1 şi II 'seate şi despuiaţi şi sem bătuţi şi 2nici un loc avăm adevărat; şi chi3nuiiam lucrând cu mâinile noastre, 4ca un blăstem lumiei fum.” Şi ala5lte multe 26 zice Pavel aicea şi aiurea (6caută la Deariie 27, 44). Derept aceaia, 7nu se cade noao popilor a domni în ceastă slume, ce a sluji mult şi a păţi mul9t prentru evanghelia; şi aşa văm întră 10laîncepătoriul credinţeei noastre, la nIisus Hristos, fiiul lu Dumnezeu, Domnul nostru. 12Amin! 13Nedele 6, Cvetonosna Ev(g)li'e îo, gla(v) 41 1 14„Mainte cu şase zile de Paşti vine 15Iisus în Vitania, unde era Lazar mor16t, ce elu-1 învise den moarte. Făcură 17lui cină aciia, şi Marta slujiia^e 18Lazar era unul den şezători cu nusul2. 19Maria luo o litră de mir de nardos me20stecat, de mult preţ, şi unse pi21cioarele lu Iisus şi ştearse cu părul şi 22picioarele lui; casa împlu-se de olmu23l mirului. Grăi lui unul den // 'ucenicii lui, Iuda a lu Simon den Isca2riot, ce vrea el “să-l vânză: «Derep3ce mirul acesta nu vândut să fie la tre4i sute de bani să se dea mişeilor?» A5ceasta zise nu că se grijiia de mişei, 6ce ca un fur era şi pungă avea 7şi 20 Tip. ah. 21Corect: Sohmenomb\ „(Epistola) către Tesaloniceni”. 22 Tip. ndTpîddpLum. 23 Vezi mai sus, nota 12. 24 Tip. GdfK^vOKSp/Tv. 25 Tip. t]>odA\. 26 Tip. A\oy-re. 27 „Faptele apostolilor.” 1 „Duminica a şasea, a Floriilor (Evanghelia Ioan, cap. 41)” (= Ioan, XII, 1-18); Cvetonosna: tip. ustto nocnd. 2 Tip. noc6y. 199' 200r 200' 155 ccalea ce deaderă el purta. Zise Iisus: '\.TiiA\OTni (,.Epistola către Timotei"). II Tip. Tpt:;riH. I 56 putem "trupului12 lu Iisus aemu, mişeilor, săra12cilor, striinilor, călătorilor făcân'3d bine, şi-i va ţinea ca când am face 13 14lui însuş (Matei, 106). A doua 14 învăţă15tură Iuda era for, zice evangheli'6sţ şi ce da oamenii şi miluirăpre 17Hristos şi apostolii, aceaia el purta pun1S gai5. De-icea învăţăm, denpildaluluda, 19câtue păcat rău lăcomia banilor: mu20rguiaşte şi prentru faptele bune ce fă21cu cea muiare16 lu Iisus, uita şi fu neha22mic lu Iisus. Era pre el pus apostol, 23putea face ciude şi seamne ca şi alalţi 24apostoli, era pus pre el vistiarni- // 'c, iară lăcomia după furtişag, aju2tând dracul, făcu pre el cum că fu 3vânzătoriu şi domnu-său; de-aciia peri 4grozav. Aşa, fugiţi şi vă feriţi, creştinilor, - mai tare voi, preuţilor -, să nu feriţi ca şi Iuda. Nu trageţi fără7leage, preuţii, nu vindeţi sfinţia pre 8bani, ca şi Simon vru să facă (la 9Deanîe) 17. A treia învăţătură 10Cu întratul <în> Ierusalim, şezând pre asinnul, Iisus împlut-au de ce-au fost puru12rea grăit şi ce apostolii cu năroade13le jidovilor au fost cu veselie aştep14tând; şi de-aceea l!i prorocii au fost '-prorocind. cum adevărează evanghelist, 16aducând zisul prorocului Isaiia, 67, 17Zaharia. 9. Şi cu întratul smerit, şe18zând pre asinul. învaţă-ne pre aceaste 19lucrure: Dentâi, zice Ioan Zlatoust 20c-au învăţat pre noi să urâm cinstea şi 21slava ceştii lumi. Adoara, cu în22tratul lui şezând pre asinul dat 23ucenicilor lui vreo veselie şi bucu24rie. unde cu toată cinstea petrec pre // 'el năroadele. A treia oara, arăta2t-au jidovilor că nu fuge el de3naintea19 morţiei, nici se teame de ea. 4A patra oara20, unde-au şezut spre asin. - 5că asinul au semnat ruda jidovilor-6şezu şi pre mânzul neînvăţat, că ace7l mânz au semnat ruda păgânilor şi slimbilor a toate. Că Hristos au venit ş-au 9întrat în Ierusalim să moară şi derept ji10dovii, şi derept păgânii cărei prinimesc şi cred în el că e blagoslovi 12t. Cum cântară năroadele jidove13şti: „Osanna, dă năroc. Doamne, celuia ce 14vine în numele Domnului!'’ - îmbiaţi '-şi noi. creştinilor, să meargem în timpi’6natul lu Iisus. împăratul a toţi creşti l7nilor27, cu credinţă dereaptă, cu 18cântec şi cu laudă, şi cu adevăr că 19ne va duce 21 el depreună 20nu în Ierusalim, ce la Ta2'tăl sfânt al 22lui, la veselia 23de vecie, - ce ne dă, Doamne! 24Amin! // 1Cctvi,rto(k) veliky, na liturgii M(th), gla(v) 107 ; 2„Zise Domnul ucenicilor 2 lui: «3Ştiţi că după a doua 3 zi Paşti4le vor fi şi Fiiul Omenesc pridădit va fi spre răsti6gnire.» Atunce se adunară întâi-7preuţii şi 12 Tip. tp8t8aSh. 13 Tip. dA\K $>d'te (greşit în loc de ar face). 14 Tip. d^od. 15 Frază neclară. 16 Tip. A\S<*pt. 17 „Faptele apostolilor”. 18 Tip. at >i£/i\. 19 Tip. ndmiTt (= dennaintea?). 20 Tip. wpd. 21 Tip. Kpeijjiinoph. 22 Tip. iieEd Ao-\oy>ie. 1 „Joia Mare, la liturghie ( Matei, cap. 107)” (= Matei, XXVI, 1-XXVII, 2). 2 Tip. opemiHeAifr. 3 Tip. d^od. 202v 203r 203' 157 204r 204v 205r cărtularii şi bătrâ8nii omeneşti în curtea întâiului4 pre9ut, ce-1 chema Caiafa 5, şi sfatuiră-se Iisus 10să prilăstească şi să-l prinză şi să-l 1'ucigă; grăiră: «Ce nu în praznic, să nu 12fie voroavă în tai oameni.» Iisus fu în Vi13tanie, în casa lu Simon stricatul 6; a14propie-se cătr-însul muiarea, în sticlă 7 mi15r având, de mult preţ, şi-l vărsă în 16capul lui, şăzând. Văzură ucenicii 17lui şi nu ogodiră, ce grăiră: «Derept 18ce fu aceasta pagubă? Putea amu ace19sta mir vândut să fie derept mult 20şi să se dea mişeilor.» înţelease Iisus, zi21se lor: «Ce taidă daţi muieriei? Lu22cru bun feace derept mine: puairea a23mu mişeii cu voi aveţi, e mine 24nu veţi avea puairea. Varsă mirul ace- // 'sta spre trupul mieu - spre groapa 2mea face. Adevăr grăiesc voao: u3nde se va fi mărturisind evanghelia acea4sta, prespre toată lumea zice-se-va 5şi ce feace aceasta întâi p omeana ei.» 6Atunce se duse unul de acei doispră7zeace, ce se chema Iuda den Scariot8, 8cătră întâiul preoţilor, zise: «Ce-9m 9 veţi da şi eu voao voiu vinde e10l?» Ei puseră lui treizeci10 de anrginţi. Şi de aciia socotiiapodo12abă vreame să el vânză11. întâia zi de 13amiiazăzi12, mearseră ucenicii cătră 14Iisus, grăiră lui: «Unde veri să gătim 15ţie să mănânci paştile?» El zise: 16«Duceţi-vă în cetate cătră iată cine şi 17ziceţi lui: ‘învăţătoriul grăiaşte: 18Vreamea mea aproape iaste; la tine voiu 19face paştile, cu ucenicii miei’.» Şi 20feaceră ucenicii ca zise lor Iisus şi 21gătiră paştile. Seară fu, şezu cu 22amândoisprăzeace ucenici şi, mân23când, zise lor: «Adevăr grăiesc vo[ao] 13 24că unul de voi vândutu-m-au.» [Şi se] 14 II 'scârbiră foarte, începură a grăi lui 2cineş15 cu al lui: «Doară eu sânt, 3Doamne?» El răspunse, zise lor: 4«Cela ce întinge mâna cu mine în solni5ţă, acela mă vându. Fiiul Ome6nesc mearge ca iaste scris de el: Va7i de omul acela ce Fiiul Omenesc 8vându; mai bine ară fi lui să nu 9fie născut omul acel.» Răspu10nse Iuda, cela ce-1 vânduse el, zise: «Doaură eu sânt, învăţătoare?» Grăi lui: 12«Tu zici.» Mâncând ei, luo Iisus pâ13ine şi o blagoslovi şi o frâmse şi 14deade ucenicilor lui şi zise: 15«Luaţi şi mâncaţi, acesta iaste tru16pul mieu.» Şi luo păharul şi bi17ne-ură, deade lor şi le grăi16: «Beaţi 18dentr-însul toţi, că acesta iaste 19sângele mieu leage noao, ce se derept 20mulţi varsă întru lăsăciunile păca21telor. Grăiesc amu voao că n-a22m a bea de acest rod de viţă pâ- // !năîn zioa aceaia când voiu bea cu voi, 2nou, întru împărăţia17 Tatălui mieu.» 3Şi cântară şi ieşiră în codrul Ga4lileiului. Atunce cuvântă lor Iisus: 5«Toţi vă veţi săblăzni de mine în noa6ptea aceasta; scrisă amu iaste: ‘Vătă7ma-se-va păstoriul şi va despărţi tur8ma 18 oilor’. E după învierea mea a9ştepta-vă-voiu în Galilei.” Răspunse Pă10tru, zise lui: «Să se-ară toţi sălblăzni 11 de tine, eu nece dinioară nu mă voiu 12săblăzni de tine.» Zise lui Iisus: «Deadevăr l3grăiesc ţie19 că în aceasta20 noapte, ainte 14până cântătoriul nu 4 Tip. .f,TTiK* 5 Tip. KdMd^id. 6 Tip. CTpKdtiToy. 7 Tip. ct'KK/a;?.. 8 Tip. CKdpnwTk (probabil greşit în loc de Iscariot). 9 Tip. heaMi („ce-mi”). 10 Tip. TpenseMt. 11 Fraza este, în versiunea modernă (v. 16): „De atunci, Iuda căuta un prilej potrivit ca să-l dea [pe Iisus] în mâinile lor”. 12 Tip. 3h te drt\îd3;,\iii. - In versiunea modernă: „In ziua întâia a praznicului azimilor.” 13 Hârtia deteriorată. 14 Hârtia deteriorată. 15 Tip. muieiue. 16 Tip. mnA^rp;?,tt. 17 Tip. a. 18 Tip. TopA\d. 19 Tip. lua. 20 Tip. ^Hd dndctd (pentru în această). 158 va fi cântat 15de trei ori, te veri lepăda de mine.» 16Grăi lui Pătru: «Să mi se-ară tâmpla 17cu tine a muri, nu mă voiu lepăda 18de tine.” Aşa şi toţi ucenicii zi19seră. Atunce vine cu nuşii Iisus 20în oraş ce se chema Ghetsimanie 21 21şi grăi ucenicilor: «Şedeţi aciia până // 'mă voiu duce să mă rog colea.» Şi 2luo Pătru şi amândoi feciorii lu 3Zevedeiu, începu a scârbi şi a tânji. 4Atunce grăi lor Iisus: «O, scârbit iaste 5sufletul mieu până la moarte! A6şteptaţi acicea şi prevegheaţi22 cu mine.» 7Şi trecu puţinei şi căzu spre faţa slui, ruga-se şi grăiia: «Tatăl mieu, 9să iaste puteare, să-mi treacă păharul a10cesta de la mine! însă nu ca eu voiu, nce ca veri tu.» Ivi-i-se lui îngerul de12n ceri, întăriia el. Şi era întru nevoie, 13cu nevoinţă se ruga; fură sudorile 14lui ca picăturile de sânge, pica la 15pământ. Şi se sculă den rugă 16şi vine cătră ucenici, şi află ei adu17rmiţi. Şi grăi lu Pătru: «Aşa e, 18nu poţi un ceas preveghea cu mine! 19Prevegheaţi şi vă rugaţi, să nu meargeţi 20în năpaste 23; că duhulu e treazv e trupu21lu e slab.» Iară adoara mearse de se ru22gă, grăind: «Tatăl mieu, să nu poa23tă24 acest păhar treace de la mine, să 24nu-l beau, fie voia ta!» Şi vine, // 'iară află ei adurmiţi; era-le 25 lor 2ochii îngreoiaţi. Şi-i lăsă ei de 3se duse iară, - ruga-se a treia oară; acela 26 4cuvânt zise. Atunce vine cătră uDcenicii lui şi grăi lor: «Dumiiţi a6lţi şi răposaţi! 27 adecă apropie-se cea7sul şi Fiiul Omenesc vându-se în mâni8le oamenilor păcătoşi. Sculaţi.de îmblă9m! adecă se apropie cela ce mă vându.» 10încă el grăind, adecă Iuda, unul de "cei doisprăzeace, vine, şi cu nusul glo12ate multe, cu arme şi cu pari, de la mai 13marii preoţi şi bătrânii omeneşti. Ce-14la ce vându el deade lor semn, zise: «15Cela ce voiu săruta, acela iaste de pri16ndeţi el.» Şi aciia trecu cătră Iisus, 17zise lui: «Bucură-te, învăţătoare!» 18Şi-l sărută el. Iisus zise lui: «So19aţe, spre aceaia ai venit?» Atunce po20stâmpiră şi puseră mânile pre Iisus 21şi prinseră el. Şi adecă unul de a22ceştea ce fusease cu Iisus tinse mâna 23şi scoase cuţitul lui şi lovi 24robul întâiul prespre // 'toţi 28 şi tăie lui ureachea. Atunce 2grăi lui Iisus: «întoarce cutitul tău 3în locul lui, că toti amu ce luară 4cutitele de cutite J “ J ii periră. Au pa5re-ţi că nu pociu ruga aemu Tatăl mi6eu şi înainte să-mi puie mai mu7lt de doaosprăzeace legheoane de înge8ri? Cum amu să se izbândească Scri9ptura, că aşa se cade să fie?» în a'°cela ceas zise Iisus gloatelor: «Ca la "un tâlhariu aţi ieşit, cu arme şi cu 12pari, a mă prinde. în toate zilele pre 13lângă29 voi şedea 30 în besearecă, învăţa 30 şi nu 14prinset mine. Aceastea toate fu'5ră să se izbândească scripturile 16prorocilor.» Atunce ucenicii toţi lă'7sară el, fugiră. Voinicii prinseră I8Iisus şi-l duseră cătră Caiafa 31, întâiul preu19ţilor, iuo cărtularii şi bătrânii adu20nară-se. E Pătru mergea dup-îns 32 pre de21parte, până la curtea vlădicăei, şi în22tră înlăuntru; şedea cu slugile, să vază 23sfârşitul lui. întâiul preuţilor, vlădicii, 23bătrânii cu nus, şi 21 Tip. reecnA\dnîe (pentru Ghetsimani). 22 Tip. ripegereun. 23 Tip. .j^ndCTe. 24 Tip. nodT^, (probabil greşit în loc de poate). 25 Tip. EpdA/"?.. 26 Tip. dMEAd (probabil greşit în loc de acelaşi; în versiunea modernă: „zicând aceleaşi cuvinte”). 27 Frază neclară (în versiunea modernă: „Voi tot dormiţi încă şi vă odihniţi!”). 28 Cuvântul toţi este precedat de pre (prin repetarea greşită a ultimelor litere din ultimul rând al paginii precedente. - Fragmentul lovi robul întâiul prespre toţi (206r 23-206v 1) este greşit (probabil) în loc de lovi robul întâiul prespre toţi preoţii (cf. în versiunea modernă „a lovit pe slujitorul arhiereului” sau „a lovit pe robul marelui preot”). 29 Tip. 30 Tip. nieAt... .(vKTiLid (= şedeam... învăţam) 31 Tip. Kdudzjst. 32 Tip. ^n;uiich. 205v 206r 206v 159 2d7r zborul tot. 'căuta minciuni să mărturisească pre Iisus. 2ca să-l ucigă ci. Şi mulţi minci’noşi-mărturic mcarscrâ şi nu afUvVă. Apoi vinerâ doi niincinoşi-măr-turic şi ziseră: «Acesta zicea: 'Pociu 6spargc bcsearcca lu Dumnezeu şi în 7trci zile să o zidesc ea'.» $i sc scuvSlă întâiul preut. zise lui: «Ne9mică nu răspunzi cc accştca pre tine l(lmărturisesc?» E Iisus tăcea. Şi răspun"sc întâiul preot, zise lui: «Juru-,:tc cu Dumnezeu viu să zici noao '-'să eşti tu Hristos, fiiul Domnului.» Grăi 14lui - Iisus: «Tu zici; însă grăiesc voa'-'o: dc aemu veţi 3(1 vedea Fiiul Ome'°nesc şăzând de-a dereapta silelor1 şi viind în nuorii ceriului.» Atunce isîntâiul preoţilor rumpea veşmintele 191 lii. grăi că: «Hulă grăiaşte! Cc încă 20trcbuim mărturii? Adecă aemu au2Izit hulele lui: ce se voao parc?» 22Ei răspunseră şi ziseră: 2(i7’ «Vinovat 2jiaste morţiei!» Atunce scuipiră fa24ţa lui şi greaţă lui facea; unii // 'pre buci-1 loviia. grăiia: «Spune noao, 2Hristoase 5/, cine iaste cela cc te lovi.» Pătru şă3dea afară în curte; şi postâmpi cătr-î4nsul o roabă, grăi: «Şi tu crai cu Iisus -galileaninul 3S.» Elu se lepădă den6tre oameni, grăi: «Nu ştiu ce grăieşti.» 'Şi se duse el cătră uşă; văzu el lSalta39, şi grăi lor40\ «Aciia era şi acesta 9cu Iisus nazarieninul41.» Şi iară se lepădă 10cu blăstem că nu ştie cl. Du"pă aceaia. prespre neşchit, mearseră stânl2d şi ziseră lu Pătru 42\ «Adevăr, şi tu l3d-inşii eşti, şi amu bescadele tale aiavea Hte fac.» Atunce începu a se jura şi 15a se blăstema că nu ştie acel om. Şi l6aciia cântătoriul glăsi. Şi pomeni 17Pătru graiul lu Iisus: zisese lui că: «Ain|lSte până cântătoriul nu va fi cântat de 19trei ori te veri lepăda de mine.» Şi sc 20duse afară şi se plânse cu amar. 21Demâneaţă fu (Matei, 110). 22în vreamea aceaia sfat tăcură toţi 23mai marii preoţi şi bătrânii 24omencşti 20Kr pre Iisus. ca să ucigă el. Şi // 'legară el. duseră-1 şi deaderă el 2lu Pilat den Pont şi ghemon". 3Konecb cetvneblo(k) veliky 4^. Ev(g)lîe 4sîy(ch) strstei M(th), glava 111 1 15„In vreamea aceaia văzu Iuda că vându el, 6că osândit fu; căi-se şi întoarse 7treizeci de arginţi, grăi: «Greşii 8de vând ui sânge nevinovat.» Ei zisc9ră: «Cc iaste noao? Tu caută şi l0aruncă arginţii în besearecă.» Duse-se, "şi mcai'se de sc spânzură. E mai marii 12preoţi luară arginţii. ziseră: «Nu se !3dostoiaşte să-i băgăm ei în vistiari. că ial4stc preţ de sânge.» Sfat tăcură 15să cumpere lor un «sat de lut», de înK’gmpătoarc striinilor. Derept aceaia chea17mă-se satul acela «sat dc sânge» până 1 sîn ceaste zile. Atunce se izbândi zicerea l9lcrcmici proroc grăind: «Şi luară tre2(lizeci de arginţi, preţ preţuit, cc preţu21ise den fiii lu Izrail. şi-i deaderă pre u22n sat dc olari, cum au spus mic Domnul.» 33 Tip. .-auto;;». 34 Tip. AWi.pT6cto;h. 35 Tip. aosh. 3(i Tip. cuini. 37 Tip. fi. 38 Tip. r'dAiuciimiiiiuk (pronunţat deci: -li-lt'-a-). 39 Tip. Jatk (= altă slujnică). 40 Tip. aSii (în versiunea modernă: „şi-a /js către cei de acolo"). 41 Tip. iid.-;apdiiinis.n,. 42 In versiunea modeniă: ..Apoi, peste puţin, s-au apropiat cei ce stăteau acolo şi au zis lui Petru”. 43 „Slănjitul (evangheliei din) Joia M;ire”. 1 „Evanghelia Sfintelor patimi (Matei, cap. 1 11)” (= Evanghelia din Vinerea Marc; Matei, XXVII. 3-26); 111: tip. pTa, greşit în loc de p3T. 160 210r 210v 211r Atu16nce răstigniră cu nusul doi tâlhari: 17imul de-a dereapta, unul de-a stânga. 1SE unii 16 mergea, huliia el, clătina ca19petele lor şi grăiia: «Spărgeai beseareca 20şi a treia zi o zidiiai: mântuiaşte-te în21 şuţi de eşti fiiul lu Dumnezeu, de22ştinge den cruce!» Aşijderea şi mai 23marii preuţi batjocuriia, cu cărtularii 24şi bătrânii şi fariseii, grăiră: «Al- // ]ţii mântuiaşte, eluş nu se poate mâ2ntui. De iaste17 împăratul izraililor, 3să deştingă aemu den cruce şi văm crea4de întru el. Upovăiia pre Dumnezeu, 5de să mântuiască el aemu de va vrea! Lui 6zicea amu că: ‘A lu Dumnezeu sânt fii1S’» 7Aciiaş şi tâlhariul răstignit cu nusu8l împută lui. Den şase ceasure u9ntunearec fu prespre tot pământul 10până al noaole 19 ceas. Den al noaonlea ceas strigă Iisus cu glas mare, grăi: I2«Ili, Iii, lima savah-tani 201», ce iaste: «Dum13nezeul mieu, Dumnezeul mieu, întru ce mă 14lăsaşi?!» E unii de aceia 21 ce sta auziră, 15grăiră că: «Ilie strigă acesta.» Şi aciia 16curse unul dentr-înşii şi luo bureate17le, împlu-1 de oţet şi-l înfipse la 18trestie, adăpă el; de aciia grăi: «La19să să vedem de va veni Ilie să mântuiască 20el.» E Iisus iară strigă cu glas mare, - 2Ilăsă sufletul. Şi iată, podoaba be22searecii sparse-se în doao. de marginea de 23sus până jos, şi pământului se cu24tremură şi pietrile despica-se22 şi // 'mormintele deşchiseră-se şi multe 2trupure moarte ale sfinţilor sculară-3se; şi ieşiră den morminte după în4vierea Lui, intrară în sfânta cetate 5şi se iviră a mulţi. E vătahul şi ceia 6ce era cu nusul - păziia pre Iisus -văzură "cutremiiRil şi ce fu, temură-se foa8rte, grăiră: «Adevăr, fiiul lu Dumnezeu 9era acesta.» E iudeii era aciia, şi 10muieri multe, de căuta de departe, - ce nmersease după Iisus den Galilei: slujiia 12lui. Intr-însele era Maria Magdalina 13şi Maria lu Iacov şi a lu Iosie mu14mă şi muma fiilor23 lu Zevedei. 15După aceaia fii , vine om bogat den 16Arimatei - numele-i Iosif-, ce şi ace17la învăţase-se la Iisus. Acesta apropie-se I8cătră Pilat, cerşu trupul lu Iisus. 19Atunce Pilat zise: «Daţi-i trupul!» 20Şi luo trupul Iosif, învăli-1 cu 21pânză curată şi puse el întru o 22noao a lui groapă, ce era tăiată în piia23tră, şi răsturnă piiatră mare spre u24şa groapei; duse-se. Şi aciia Maria // 'Magdalina şi altă Mărie şedea 2lângă mormânt.” Ev(g)lie M(th), glava 114 24 3„întru demâneaţa la zioa ce iaste du4pă vineri adunară-se mai marii 5preuţi şi fariseii cătră Pilat, grăi6ră: «Doamne, pomenit-am că înşălăto7riul acesta zicea, încă acesta viu : duspă a treia zi scula-se-va. Zi amu să în9tărească mormântul până a treia zi, 10doară cumva-să vie ucenicii lui noapntea să fure el şi să zică oamenilor: I2‘Sculatu-se-au den moarte’; şi va fi apoi 13înşălăciuneamai amară de-ntâiu.» Zise 14lor Pilat: «Aveţi peceţi, duceţi-vă 15de întăriţi cum ştiţi.» Ei se duseră, 16întăriră mormântul, semnară piiatra 17cupeceţile”. 16 Tip. oynSrtk (în versiunea modernă: „trecătorii”). 17 Tip. a\in. 18 Tip. Matei, cap. 114” (= Evanghelie în Sâmbăta Mare, la utrenie; Matei, XVII, 62-66). 162 Atu:''iKX răstigniră cu nusul doi tâlhari: ’• unul do-a dereapta. unul de-a stânga unii •' mergea, huli ia ol. clătina carpetele lor si grăiia: "Spărgcai beseareca - 'si a treia zi o zidiiai: mântuiaşte-te în;isuţi de esti ti iul lu Dumnezeu. de-'-ştinge den cruce! •> Aşijderea .şi mai:'marii preuţi batjocuri ia. cu cărtulari i ::şi bătrânii ^i ;in: fariseii. grăiră: <-Al- !ţii mântuiaşte. eluş nu se poate mâ:ntui. De iaste ; împăratul izraililor. ;să deştingă aemu den cruce şi văm creaţie intiu el. Upovăiia pre Dumnezeu, 'de să mântuiască el aemu de va vrea! Lui ‘‘zicea amu că: ‘A lu Dumnezeu sânt fii ;,s\» Ac ii aş şi tâlhariul răstignit cu nusirsl împută lui. Den şase ceasure u°ntunearec tu prespre tot pământul "’până . vine om bogat den K’Arimatei - numcle-i Iosif - ce şi ace'Ma învăţasc-se la Iisus. Accsta apropie-sc lscătră Pilat. ccrşu trupul lu Iisus. !9Atunce Pilat zise: «Daţi-i trupul!» 2(l$i luo trupul Iosif. învăii-l cu :'pânză curată şi puse el intru o ;:noao a lui groapă, ce era tăiată în piia:Vâ. si :i r răsturnă piiatră mare spre u:‘'şa groapei: duse-se. Şi aciia Maria - 'Magdalina şi altă Mărie şedea -lângă mormânt. ' ILv(X)Iic M(rh), iţi avu 114 24 ■'..întru demâneaţa la zioa ce iaste dir’pă vineri adunară-sc mai marii -"'preuţi si fariseii cătră Pilat. grăi^ră: «Doamne, pomenit-am că înşălăto'riul accsta zicea, încă acesta viu : dir pă a treia zi scula-se-va. Zi amu să înstărească monnântul până a treia zi. ‘"doară • nu - cumva să vie ucenicii lui noap"tea să fure el şi să zică oamenilor: '-‘Sculatu-se-au den moarte': şi \'a fi apoi 1 'inşălăciunea mai amară de-ntâiu.» Zise '"lor Pilat: «Aveţi peceţi. duceţi-vă 1 -"de întăriţi cum ştiţi.» Ei se duseră. '''întăriră mormântul, semnară piiatra ' cu peceţile". Tip. o.-i:r..K (;;. wr'hnuu i)v.!:niâ: ..tn.v.'i'Krii"). 17 Tip. ii|in. 18 Tip. .f.iu (in loc dc fiiu). 1‘) 'tip. uc'.îAVt i rr.■.ir'jI crj-iî in !■'. J.c /:< a! 20 Tip. jt/.’.m’t 21 Tip ,viw... 22 Tip .-.t -irc.i; ii. !•>» vic .A'-/u :;râ-. 2} Tip .'l'.ii.'.-.'-ii fin versiuni;.! modern.! ,.m ; 11:• ■ r !ia e.iei'i 2J ..f-..a;i.i • J/ip• NL'.d. c.'.p. !!-•" (~ I7;sr11/1.v!iin N'nnhJ • M -c. !.: 1:::.-:.u- ji. XVII. ' 2 l'O Ev(g)lîc M(tli), glava 115 25 1S,.Intru seara de sâmbătă, lumina una I9de sâmbete-6. vine Mana Magdalina 20şi altă Maria să vază mormântul. Şi 21 iată. cutremur fii mare: îngerul amu 22al Domnului deştinse den ceri, apropi23e-se, răsturnă piiatra despre uşa mor24mântului şi şedea spr-insa. Era // ]faţa lui ca fulgerul şi veşmi2ntele lui albe ca zăpada. De 211 fri3ca lui cutremurară-se păzitorii 4şi fură ca 2/ morţii. Răspunse înge5rul, zise muierilor: «Nu vă teame6ţi voi! Ştiu amu că Iisus răstignitul căutaţi: nu iaste cicea, sculastu-se-au amu, cum au zis. Veniţi de 9vedeţi locul unde-au zăcut Domnu10l şi curând păsaţi, spuneţi uncenicilor lui că se-au sculat den 12moarte şi iată vă aşteaptă în Gali 13lei: acolo el veţi vedea. Aceasta zi14c voao.» Şi ieşiră curând de la mo1;>nnânt, cu frică şi cu bucurie ma16re curseră să spuie ucenicilor lui. wŞi iată, Iisus timpină iale. grăi: «Bucuisraţi-vă!» Iale se apropiară, cuceriia-,9se la picioarele lui şi se închina lui. 20Atunce grăi lor Iisus: «Nu vă teameţi! 21Duceţi-vă, spuneţi fraţilor miei 22să se ducă în Galilei şi acolo mă vor 23vedea.» Ducându-se iale. iată unii 24de la peceţi26 mearseră în cetate, spuse- // Vă 212 mai marilor preuţi toate ce-au fost. 2Şi se adunară cu bătrânii, sfat fă3cură, arginţi destui deaderă voinicelor, grăiră: «Ziceţi că ucenicii lui 5noaptea veniră, furară el: noi am 6adurmit. Şi să ară fi auzită aceasta şi la ghemon, noi văm tocmi el sşi voi fără de grije văm face.» Ei lu9ară arginţii. făcură cum fură I0învăţaţi. Şi se aude cuvântul acensta întru iudei până în ceaste zile”. Ev(g)lîe Vtskresna 1 Matei, 116 1 13în vreamea aceaia unsprăzeace ucenici du14seră-se în Galilei, în codrul ce zisease 15lor Iisus. Şi văzură el, închinară-se lui; 6e aceştea părea-le-se 2. Şi se apropie Iisus, l7zise lor: «Deade-mi-se toată putearea la isceri şi la pământ. Păsaţi, învăţaţi to19ate limbile, botezaţi ei în numele Pări20ntelui şi al Fiiului şi al Sfântului 21Duh; învăţaţi ei: 'Păziţi toate câte-am 3 22zis voao.’ Şi iată, eu cu voi sânt în 23toate zilele, până în sfăr24şitul veacului. Amin!» // 1 Evangheliile praznicelor domneşti 212 Des2pre născutul1 lu Iisus Hristos ceteaşte Luca, 5 3şi Matei, 2 şi 3. Ev(g)lîe na liturgîe JM(th), 3 2 5„Iisus născu în Vitleemul iudeilor în zi6lele lu Irod împărat; adecă vâlfe7le de la răsărit vineră în Ierusalim5, grăisră: «Unde iaste împăratul iudeilor 9să nască? că văzum steaoa lui 10spre răsărit şi venim să ne închinăm lui.» 25 „Evanghelia Matei, cap. 115” (= Evanghelie în Sâmbăta Mare, la liturghie; Matei, XXVIII, 1-15). 26 Traducere confuză: în versiunea modernă: „Iară după ce a trecut ziua de odihnă {sau Sabatul), când se lumina spre ziua cea dintâi a săptămânii”. 27 Tip. Ad. 28 Tip. nuMEUH. 1 „Evanghelia învierii, 1 (Matei, 116)” (= prima evanghelie din duminica învierii: Matei, XXVIII,~ 16-20): Matei: tip. a\JT£h. 2 Şi văzură... părea-le-se-, în versiunea modernă este: „Şi văzându-1 i s-au înrîiinat: unii însă s-au îndoit.” 3 Tip. K'hivtMK. 1 Tip. lack-cSTor. 2 „Evanghelia la liturghie (Matei 3” (= la sărbătoarea Naşterii Domnului, la liturghie: Matei, II, 1-12). 3 Tip. îîpAfi. 163 213' 213v 214r 11 Auzi Irod împărat, turbură-se. şi to12t Ierusalimul cu nusul. Şi adună întâii 13preuţii 4 şi cărtularii omeneşti şi în14trebă d-inşii: «Io e Hristos ă nască?» Ei zil5seră lui: «în Vitleemul jidovesc; aşa 16amu iaste scrisa prorocilor: ‘Şi tu Vil7tleeme. pământul iudeilor, cu nemica iseşti în despusul iudeilor; den tine amu 19ieşi-va judeţ, cela ce va paşte oamenii 20miei, izrailii’.» Atunce Irod furiş che2Imă6 vâlhvele şi ispiti d-inşii de ce 22vreame se ivi steaoa. Şi tremease ei în Vi23tleem. zise: «Duceţi-vă şi ispitiţi a vedea 24acel cocon; când veţi afla, spuneţi- // ’mi. ca să merg şi eu să mă închin lui.» 2Ei ascultară împăratul şi se duseră3. Şi adecă steaoa ceaia ce văzură spre răsă4rit mergea înainte până mearse, stă-tu desupra io era coconul. Văzură stea6oa, bucurară-se tV foarte. Şi vineră în ca7să 9 şi văzură coconul cu Maria, muma slui; şi văzură, închinară-se Iui şi de9şchiseră comoarăle lor: aduseră lui da10raurşi tămâie şi zmimă. Şi nveaste priimiră în somn şi nu se înto12arseră cătră Irod, ce pre altă cale duI3seră-se în laturea lor”. Konecb rozch,st\>o 10. 14 Tâlcul aceştii evanghelie 15Fraţii miei 11. auziţi cum au născut Do16mnul nostru Iisus Hristos den sfanta Mărie. I7fată curată. Derept aceaia, ce-au hăsnu'^it sau au folosit noao, creştinilor, cu 19născutul12 lui? Luaţi bine aminte de20rept ce-au născut, câte folosure noao 2'au făcut: întâiul folos, de primă, 22acesta iaste: pre noi păcătoşii, 23carii am fost feciorii mâniei 24prentru greşalele noastre, au // 'făcut să fim feciori lu Dumnezeu, cu2m iaste scris în Ioan, 1, în Tit, 302; 3şi iară, cum pre noi născu de iznoavă den4feciorii mâniei. Al doilea folos: nă5scutul lui iaste acesta, că se-au dat 6pre sine noao şi toate ce sânt ale 7lui au schimbat cu noi. Că elu e Emasnuil, cu noi şi între noi lăcuiaşte (Ioan, 951; la, Solonenomi,13, 255; la, Korinlomb14, 133, 148, 84). Şi binele al lui ce nare într-una cu noi împarte, soţ pre o12cină cu noi {la, Rimlenomb L\ 97, 99). Ca13ută acest lucai şi bine socoteaşte. 14Al treilea folos I(: născutul lu Iisus Hristos iaste 15acesta, cumu e tmpul sau peliţa, sau 17 16au legat la sine. fiind Dumnezeu, cul7m nici întru un chip nu poate despă1 yrţi. Aşa pre noi la Dumnezeu ne-au împre19unat şi ne-au legat cu Duhul Sfânt, 2(,cu făgăduită sa, cu pace ce-au făcut 21între noi, cu jurământul lui şi cu 22dragostea lui. Că elu ne e noao cap 23şi mirele nostru, pre noi elu e încredinţa24t să fim pren credinţă 25nevastă lui nedespărţită II1 (la, Rimleno(m)1H, 99; în Isaiia19, 54, 59; în 2Ieremia, 32; în Osie. 2). Al patru3l folos: Iisus Hristos fu derept noi rob 4şi păcat şi blăstem, cum pre noi 5să facă slobodnici, derepţi, blagoslo6viţi. vii. feciori20 şi sfinţi (la,1 Galah,21, 204, 206, 209; la, Rimlenomb22 , 88, x89, 97; în Ioan, 1 :la, Titu23,302;9 Ia, Korintenomi,24, 133). 4 Tip. iipfSum (probabil greşit în loc dc preuţi). 5 Tip. ctcpnc,",. ( Tip. KEA\a. 7 Tip. acctfipa (pentru deasupra'?). 8 Tip. i;SKSpdp;,\«. 9 Tip. Kdp;r». 10 „Slîmjitul (evangheliei din duminica) Naşterii (Domnului)”. 11 Tip. Soloneno(m) 2', 19254), aşa şi în noi, şi • pre noi adu20se ca dentru izvorul den cel tru2'p ce luo sus ca dentru casă depli22n bogătăţile 28 lu Dumnezeu (Ioan, 2312, 23, 24): „Cum viiez eu, aşa 24şi voi vreţi viia prentru mine; eu // 'sânt apă vie şi pâine vieţiei” (Matei, 246). Iaste scris cum 214 pren Duhul Sfâ3nt au vărsat darurele sale pre noi \lcb Efeseo(m) 29,224); în Psaltire, 40, 45: 5„Darurele luo şi vărsă pre oameni”. Hristos 6pre noi au vărsat darurele lu Dumnezeu 30 7cum au împărţit cu noi toate bunătăţile ale lui. Al şaptelea folos: 9Hristos făcu pre noi să fim căsători be'°seareciei lu Dumnezeu pre viiaţa de veauc (/n> Korinthomb 31, 123; 0(t)h"bveme 32, 3; 12Pătru, 56, 58). Derept aceaia, fra'3ţii miei33, să n-au vrut naşte Iisus Hristos, noi 14am vrut toţi peri; ce-au născut de'5rept noi păcătoşii, cum pre noi să 16descumpere de la moartea iadului. I7Derept aceaia, nu e altul ajutoriu fă18ră Hristos. Adu-ţi aminte pururea aceasta şa19pte folosure a născutului lu 20Iisus Hristos în toată viiaţa ta, mai tare în 21ceasul morţiei tale. Veseleaşte-te cu 22el, cum să aibi pren Iisus Hristos viiaţa de veac, - 23ce tu dă-ne-o, Doamne! Amin! Na Obre24zanîe Gne, na liturgîi Ev(g) Lu(k), gla(v) 6 1 '„în vreamea aceaia întoarseră-se păstorii, 2slăviia şi lăuda Dumnezeu de 215 to3ate ce auzise şi văzuse, cum fu 4grăită cătr-înşii. Şi cându se împluYă opt zile, să taie-împrejur el, şi ziseră 2 6numele lui, Iisus: zis era de îngerul 7mainte până nu se începuse în pântece. 8E feciorul crescu şi se întăriia cu duhul, 9împlea-se de înţelepciune şi dulceaţa lu 10Dumnezeu era la el. Şi mergea pări1 'nţii lui în toţi aii în Ieaisalim în prazni12cul Paştilor. Şi când fu el de doi13sprăzeace ani, duseră-se ei în Ieaisalim, 14pre obiceaiul praznicului. Şi sfârşi 15ră zilele; când vrură să se întoarcă 16ei, rămase Iisus feciorul în Ierusalim. 17Şi nu precepură Iosif şi muma islui, părea-le lor că e cu soţia; vineră 19cale de o zi şi căutară el în rude-20ş 3 şi în ştiuţi, şi nu aflară el. înto21arseră-se în Ierusalim să caute el; şi fu pre22spre trei zile, aflară el în besearecă, 23şezând în mijloc de învăţători şi // 'ascultând pre aceia şi întrebând 215 ei. 2Spământară-se toţi, ascultând el, 3de înţelepciunea 4 şi de răspunsul lui. 4Şi 25 Corect: kb Efesenomb; „(Epistola apostolului Pavel) către Efeseni”. 26 Vezi mai sus, nota 23. 27 Vezi mai sus, nota 13. 28 Tip. EortiT^uiii;\e (contaminare între bogătăţile şi bogăţiile)-, întregul pasaj este neclar. 29 Vezi mai sus, nota 25.30 Tip. aoi/-a\ ne. 31 Vezi mai sus, nota 14.32 .Apocalipsul”. 33 Tip. i\\m. 1 ,JLa Tăierea-împrejur a Domnului (Evanghelia Luca, cap. 6)” (= Luca, II, 20-21 şi - de la f. 215r 8 până la sfârşitul evangheliei - Luca, II, 40-52). 2 Tip. 3ncep^6p/*N. 3 Tip. ^po^eujli („între rudele sale”). 4 Tip. ue;\emK>ne. 165 216r 216v văzură el, mirară-se; cătr-însul 3muma lui zise: «Fii 5, căce faci noao 6aşa? Iată părintele tău şi eu cu 7dureare căutând tine.» Şi zise cătrs’înşii: «Ce e de căutaţi mine? Au nu şti9ţi că într-aceastea ce sânt Părintele6 mi10eu cade-se a-m7 fi?» Şi aceia nu înţeleanseră cuvântul ce grăi lor. Şi mearse 12cu ei şi vine în Nazaret, şi era de 13se cuceriia lor. Şi muma lui păziia 14toate cuvintele aceastea întru inema 15ei. Iisus ajunse înţelepciunea şi crescu16tul şi dulceaţa de la Dumnezeu şi 17de la oameni s'\ Konecb obrezanîe 9. 18Acesta iaste tâlcul aceştii evanghelie 19Fraţii miei, den ceastă evanghelie avăm 20doao învăţături derepce au luat 21Hristos tăietura-împrejur pre sine: învă22<ţă>tura10 de primă Dumnezeu (în cartea // !de primă a lu Moisi, în 17 capete; 2în a treia carte, 31,12 capete) au fo3st lăsat şiporâncit cum toată să4mânţa de bărbat în a opta zi să fie 5tăiat-împrejur; iară pre cine n-ară tăia-6împrejur, cum să-l piiarză acela su7flet de om. Derept aceaia, Hristos încă a sopta zi fii tăiat-împrejur: întâiu, 9cum să arate cum el încă den sămâ10nţa lu Avraam iaste (Matei, 1; Isaiia, n9, 11). A doua11, cum să arate cum'el ascu12ltătoriu şi îngînduitoriu12 legiei lu Du13mnezeu (/ci> GaIato(m) 13, 209; Matei, 11). A 14treia, cum să arate cum pre el au 15arătat leagea obreazaniii5a şi elu e vig 16şi cap şi fire legiei. Că el poa17te da aceaia ce tăietură-împrejur au seismnat ş-au pilduit cum năravul no19stru care se-au început în păcate, în blă20stemul legiei au născut, numai Hristos 21poate ierta şi pre noi curăţi14 \ el în22noiaşte şi el iartă păcatele (Ich Rimle^nom^ 15, 82, 87, 90). Că moartea noastră 16 e24l poate tăia cu sufletul său pre // inimile17 noastre. El poate dezbră2ca de pre noi năravul dracului 3şi lu Adam păcatele, necrezuţia 4şi blăstemul legiei (Icb Kolasaemb 18, 257 şi în a cincea carte lu Moisi,610, 30 de capete), împrejur-tăietoriul 7Hristos. A patra, cum să arate că el e 8îmblătoriu 19 între noi şi între noi şi între Dum9nezeu, - cine fu derept noi păcat, su10dalme, viiarme20, blăstem, supt lea1 !ge aruncat derept noi (Ia, Galantb2\ 206); împle leagea derept păca13tele (Jcl Korinthb22, 150; /rt Rimlenomb 23, 1496) şi, sculând derept ispăsenia 24 15şi îndereptătura noastră (kb Rimlenomb 25, I687), ş-au plătit lu Dumnezeu plata (17psalom 62). 5 Tip. 2jsîn („fiule”). 6 Tip. h£ C’khtk n'hpiinTE/ie aaîeS (în tTaducerea modernă: „în cele ale Tatălui meu”). 7 Tip. dAU („a-mi”). 8 Pasajul este în versiunea modernă: „Iisus însă propăşea cu înţelepciunea, cu vârsta şi cu harul înaintea lu Dumnezeu şi a oamenilor.” 9 „Sfârşitul (evangheliei la) Tăierea-împrejur”. 10 Tip. ^K-hxSpd. 11 Tip. d^od. 12 Tip. ^r-uiASiiTopIO. 13 Corect: kh Galatenomb; „(Epistola lui Pavel) către Galateni”. 13a Tip. ,itue WGptSdnne (cf. copia P: leagea obrezaniei „legea circumciziei”). 14 Tip. Korpdmi. 15 „(Epistola apostolului Pavel) către Romani”. 16 Tip. iiodCTpS. 17 Tip. huaume. 18 Corect: kh Kolosenomv, „(Epistola apostolului Pavel) către Coloseni. 19 Tip. K'h.-;^8pIo.f,A\iWTNTopio (grafia K'hS/Y-.pto, ininteligibilă, am interpretat-o că el e, pe baza copiei din Pociovelişte). 20 Tip. EÎo\pAU\ („vierme”). 21 Vezi mai sus, nota 13. 22 Corect: kh Korinthenomb; „(Epistola apostolului Pavel) către Corinteni”. 23 Vezi mai sus, nota 15. 24 Tip. Hcrrhcenîe. 25 Vezi mai sus, nota 15. 166 . A cincea, că ne dojeneaşte 18şi ne învaţă pre aceaia cum şi noi să 19îngăduim şi să ascultăm tocmealelor 20lu Dumnezeu, să viem cu sfinte seam21nele, cu botezul şi cuminecătura; 22el să nu urâm (kb Korinthomb26, 149 , 23 1 43; Luca, 109; Matei, 107, 116). Po24rânceaşte şi lasă: „Luaaţi, mâncaţi, bote-27 // 'zaţi pre toţi pre iertăciunea păcatelor”. 2A şasea, cum să arate cum toate seam3nele şi slujba besearecii lu Moisi pro4roc au fost pilda lu Hristos şi el au 5fost împlătoriul; Luca, 114: „Iaste 6să se împle ce iaste scris pren Moisi 7şi proroci de mine”; kb Rimlenomb28, 103:8„Capul •legiei iaste Hristos. pre spăsenia tu9turora”. A doua 29 învăţătură Dere10pt aceaia au pus coconului numele Iisus, ncă jidoveaşte leşua iaste ispăsitoriul, 12plata ispăseniei30 şi plătitoriul şi pu13rtătoriul pre noi în viiaţa de veac (Ti14motei31, 282, 283; Icb Titb 32, 302); 15aceaia şi moşie. Hristos - ramâneaşte: «uns 16cu mir», jidoveaşte: «Mesia şilo». I7Derept aceaia, numai unul singur Iisus 18Hristos iaste creştinilor ispăsitoriul de pă19catele noastre, de mânia Tatălui sfâ'°nt, de blăstemul legiei şi toat21te pedepsele multe, reale şi de păgu22bitura sufletului. Nu căuta dară, 23creştine, la altul la nimea şi în ne24mica ispăsenie sufletului, nu în fa-53 // 'ptele nici ale tale, nici altora, că nu e 2alt nimea, nici în ceri, nici pre pămâ3nt, dat oamenilor în carea 34 trebuiaşte 4noao a ispăsi. Aşa zice sfânt Pătru ^apostol în Deani'e 35, 10. Nu te Riga, dară, sfi6nţilor morţi; nu te izbăvi în călugăria 7ta, nici în postul tău, nici în slujba 8sau pravila ce-au tocmit oamenii, ce nu9mai în Iisus Hristos, pren credinţă dereaptă. Cu10m zice Hristos (la Luca, 114) şi Tatăl 1'sfânt (Matei, 6, 70; Ioan, 60, 73, 74): 12„Iaca acesta iaste fiiul mieu cel prea iubi13t, în care mie se-au împlut voia mea; pre 14el să ascultaţi.” Caută Ioan, 22, 1543; Ioan, 39, 11, 16 şi Ioan. în Poslal6nie, 69, 68; Rimleani 36, 85 , 88; 17/a> Galato(m) 37, 203 , 204, 2 05, 206 şi a'^iurea în toată Scriptura; caută Ieremia, 1923, 33; psalom 2. Ce tu, Doamne, dă-20ne împărăţia ta! Amin! 21 Na Bgojavleni'e, na liturgîe Ev(g) M(th), gla(v) 6 ' ^„în vreamea aceaia, atunce vine Iisus den Ga23lilei la Iordan, cătră Ioan, a// 'se boteza de el. Ioan amu apără 2lui2 şi grăi: «Eu trebuiesc de tine a 3mă boteza, şi tu vii cătră mine?» Răspunse Iisus, zise cătră el: «Lasă aemu, 5aşa amu cuviinţă iaste noao a împlea 6toată dereptatea.» Atunce lăsă el şi 7se boteză Iisus. 26 Vezi mai sus, nota 22. 27 Pe marginea inferioară a paginii e înscrisă signatura îcIT, indicând sfârşitul colii 27. 28 Vezi mai sus, nota 15. 29 Tip. a^od. 30 Tip. ucrrhcenie. 31 „(Epistola apostolului Pavel către) Timotei”. 32 Corect: icb Tihi\ „(Epistola apostolului Pavel) către Tit”. 33 Pe marginea inferioară a paginii e înscrisă signatura K"ff, indicând începutul colii 28. 34 Tip. Kdpt (probabil greşit în loc de care sau carele). 35 „Faptele apostolilor”. 36 „(Epistola apostolului Pavel către) Romani”. 37 Vezi mai sus, nota 13. 1 „La Botezul Domnului, la liturghie. (Evanghelia Matei, cap. 6)” (= Matei, III, 13-17). 2 Tip. dirhp;?-> (în traducerea modernă: „îl opri”). 217r 217v 218r 167 218' 219r 219' Ieşi amu dentr-apă şi, siată, deşchiseră-se lui ceriurele şi vă9zu Duhul Domnului deştingându-se ca un 10porumb şi viind pre el. Şi iată glans den ceriu grăi: «Acesta iaste fiiul mi12eu iubit, derept el bine-vmiu!»”. 13Acesta iaste tâlcul aceştii evanghelie 14Fraţii miei în ceastă evanghelie iaste scris 15cum au mers Hristos, treizeci de ai 16având, la Ioan să se boteaze şi, deaca 17se-au botezat, cum au deştins Duhul Sfân18t în chipul porumbului şi Tatăl sfân19t cum au grăit depre fiiul său. De20rept aceaia, aceaste trei lucrure să soco21tim: Dentâi, unde Ioan zicea. „Mie 22se cade a veni la tine”, şi Hristos zice: // '„Cuviinţă iaste noao a împlea toată dere2ptatea”, şi Tatăl den ceri grăiaşte: „Ace3sta iaste fiiul mieu cel prea iubit, de4rept el bine-vrum’, - cu aceaste trei 5cuvinte ducu-ne pre grija spaseniiei 4 6sufletului. Derept aceaia, fraţi, ac7mu voiu grăi depre spasenia 5 sufletului, în ce chip omul păcătos poate 9şi cu ce iertăciune 6 află păcatelor şi po10ate cunoaşte ce voie are Dumnezeu cătră !1noi oamenii, cărei sântem greşiţi şi 12păcătoşi Domnului: piiarde-vapre noi, 13au vamilui pre noi, au ba? Ascultaţi, 14derept aceaia, fraţi, că mai mare niştotă 15şi de treabă lucru în ceastă lume n-avel6ţi, decât această învăţătură; că mai !7scump lucru afla-vreţi în cest ceas de18cât argintul şi aurul sau mare domnie 19ceştii lumi, că acealea sânt toate peri20toare. Şi cum zice Iisus Hristos (Matei, 69): 2!„Ce foloseaşte omului să'va 7 dobândi toa22tă lumea, iară sufletul său va piiar23de?” Că e omul blagoslovit, şi feri24ce de acela cine dobândeaşte viiaţa de vea- // 1c. Că în ceastă lume, ce e trecătoare 2şi înşelătoare, avăm numai dosadă, 3prea 8 multe pedepseale, răzmiriţe şi mu4lte nevoi. Ce aşteptăm după moarte, 5în ceaia alaltă lume? Altă mai bună viia6ţă, împărăţia lu Dumnezeu. Derept 7aceaia, ce voiu grăi tot voiu adevăra den ^Scriptura Sfântă a prorocii or şi a apo9stolilor, cum să nu gândiţi că ia10ste scornit şi tocmit de noi sau de nalţi oameni; mainte că aţi putea mi12ne întreba, aşa spunem: întreba13re: noao poate omul cine gre14şaşte lu Dumnezeu şi oamenilor, 15însuş el cu trupul său, dereagepăca16tul şi greşalele lui cu faptele 17şi cu lucrurile sale şi a dobândi '^împărăţia ceriului? - Depre acest 19!ucru aşa voiu răspunde, den Scriptu20ra Sfântă, - răspuns: 21Ba n-au putut nimea; aemu încă nu 22poate, că s-au vrut putea fi cineva, 23Hristos derepee-au vrut veni în lume şi a se 24munci? Ce unde era toată lumea că- // 'zută în păcate şi cum zice Pavel 2apostol: „Eram toţi den nărav feciorii 3mâniei 9, pren greş ala lu A dam.” Aşa 4lipsiia fiiului lu Dumnezeu, lu Isus Hristos. 5a pogorî şi pre noi a descumpăra den pă6catele noastre. Cum că nu poate nimea 7cu faptele sale dereage păcatul său sadevăra-voiu 1(1 aşa: David proroc să fie 9măiturisitoriul dentâiu, el fiind sfâ10nt, aşa grăiaşte (psalom 142): „Doamnne, nu întră în judecare cu robul tău, !2cu mine, că nu se va face derept înai13ntea ta nici un om viu”. Vedeţi că 14nu poate dereage însuş greşitul lu15crul său înaintea lu Dumnezeu. Şi 16Hristos zice (Matei, 47): „Cum puteţi bi17ne-grăi răi fiind?” Şi Matei, 22: „Au 18doară veţi culeage den spini struguri 3 Tip. Mie. 4 Tip. cndceiiîiien (pentru spusenieei). 5 Tip. cndcenim (pentnu^fli'e/Jia). 6 Tip. epT/rViioiiE. 7 Tip. cdsd. 8 Tip. npe. 9 Tip. avmiiii. 10 Tip. dACr.'Kpdio. 168 19sau den scai smochine? ’ Vezi că omul 20greşit nu poate face sau a dereage nici 21un păcat. Iară în psalom 13 zice 22că iaste scris că nu e derept nimea: „Nu e 23înţelegând. nu e cine să caute pre Dum24nezeu. Toţi plecară-se într-una, înde- // 'şerţi fură 11; nu e cine să facă bine 2sau dulceaţă, nu e până la unul”. 3Adoara, să ne fie în aceasta mărturisitor iu sfânt Pavel apostol (/a> Rimle-nomb12, 585): „Nu se face derept omul sau 6nu se dereptează den lucrul legiei.” 7Vezi cum cu lucrul tău jiu te poţi sface cum să fii derept şi deres. 9Aşijderea grăiaşte şi mai chear la GalaK)team\ 203 şi 204. Al treilea mă1'rturisitoriu iaste Isaiia proroc, în 57, 12unde zice: „Dereptatea ta şi fapte13le tale nu vor ţie folosi”. Al pa14trul mărturisitorii!13 iaste Osia pro15roc; în 13 zice: „Perirea ta, Istrai16l14 \ numai în mine ajutoriul tău”. Ve17zi, creştine, cum a greşi şi a peri noi 18putem; ce a dereage şi a tocmi aceaia 19noi, prentru slăbia şi netăria noastră. 20nu putem în cest trup greşitoriu. 21întrebare: dară cu milostenie, cîn22d dăm câte vreo vacă cu lapte săra23cilor, sau cu ajunul, cum să24trudim acel trup care-au greşit, // 'putem15 greşalele şi păcatul dereage 16 au 2ba? - Răspuns: cu milostenia cum să 3ajutăm, şi datori sântem cu acealea. 4Derept aceaia au dat Dumnezeu unuia 5mai mult să miluiască pre altui; şi 6care nu miluiaşte. având el, nici DunVnezeu va face milă cu el. Alta. noi 8când dăm ceva mişeilor, nu dentr-al no9stru dăm. ce den darul lu Dumnezeu. 10Cu acealea ce-am greşit nicicum nu pu1 'tem, că greşim ca gândul, cu fapta, cu pi12zma, cu mânia, cu cuvântul, cu limba, cu 13fapte şi cu aceaia când nu facem ce no14ao Domnul au lăsat ş-au porâncit. 1;,Şi când greşim sau când grăim rău sau !6batem sau ucidem 1/ sau curvim sau furăm l7sau înşelăm sau strâmb mărturisim lSsau minţim ceva, sau alte păcate când a19m făcut, nici întru un chipIS nu pu20tem face să nu fie făcut; că cuvânt 21grăit cine-1 poate trage înapoi? 22Pildă: o sticlă plină cu vin deaca ca23de 19-.den mână şi se va frânge, cine o va 24dereage, şi acel vin vărsat iară în sti2clă să-l strângă? Cine va omorî un // 'om, au poate învia pre el alt fără Du2mnezeu? Aşa, ce greşim dinioară 20 nici în3tru un chip nu putem face să nu fie ta4cut, şi lucrul lu Dumnezeu cu mu5ltu e mai sus decât al oamenilor21. 6lară cu ajutoriul şi cu post, cine ştie 7bine aposti, nu dereagem păcatul ce-am gre8şit, ce înfrânăm trupul nostru depre 9!ucm de aemu înainte ce facem, şi cu 10ajunul smerim trupul să ogodească su"fletului. Şi iane vezi, când veri să a'2juni. de câte ori întru o zi numai '^greşeşti şi înnoieşti şi înmulţeşti pă14catul carele gândeaşte că vor putea dereage22.15Socotiţi, aşa e au ba? gândeşti rău pânăpo'6steşti, grăieşti rău. foci cuiva dosadă 17auba? Să faci rău, pierzi platapostu'8lui, necum să deregi ceva cu el. î.ntre’9bare: dară altul, când aşa plăti Iui 20iminca cu slujba şi rugăciunea, ară 21putea dereage greşalele cuiva să 23 ară mai 22şti ruga şi ară fi mai destoinic şi pu23ţin greşit? - Răspuns: de-a firea Iacov, 24fratele Domnului, în epistolia sa, 56 de 25capete, zice: „Unul roage derept al alt // 'cum să fim sănătoşi; că 24 rugăciunea dere2ptului mult foloseaşte”. în lucrul 3ceştii lumi, în niştote poate folosi unu4l altuia cu rugăciunea dereaptă 25\ ce pă5catul şi greşalele altuia să dereagă ci6neva nu poate nicicum, nimea. Acest lu7cai voiu adevăra cu ceaste lucrare: 11 Tip. tJioypS. 12 „(Epistola) căltc Romani”. 13 Tip. A^pTcypuCiiTOpîOAli. 14 Tip. nCTpdiuh (probabil greşit în loc de Israil). 15 Tip. nyroe. 16 Tip. Atpeue. 17 Tip. oy'mA\l 18 Tip. khkK. 19 Tip. 20 Tip. ahiihu'p^. 21 Tip. uwemi/uD. 22 carele... dej-eage: greşit îh loc de „carele gândeşti că vei putea dereage”. 23 Tip. Kt. 24 Tip. kS. 25 Tip. Atpeni/T,. 220r 220v 221r 221v 169 222r 222v 223r iSHristos adevărează însuş (Matei, 104) cu cea ypildă de zeace feate, când purceaseră 10în timpinatul ginerelui: ceale nebune ncerură de la ceale înţeleapte den untul 12sau uleiul lor. iară ceale înţeleapte răs1;>punseră: „Doară nu soseaşte noao şi vo14ao? Duceţi-vă şi vă cumpăraţi”; şi nu 15deaderă lor. Cu care pildă au învăţat 16ş-au arătat Hristos cum nici sfinţii, cu I7lucrure26 şi cu credinţa lor, nu pot ajuI8ta întrarea la împărăţia ceriului şi nu 19poate dereage unul lucml altuia sau pă20catul. Luca, 83: Hristos zice cum sfân21t Lazar, în poala lu Avraam, nu putu 22face nici un bine celui om bogat, 23nici fraţilor lui, nici dereage; da24ră cum poate popa sau călugă- // ^ul, fiind şi el tare păcătos, a derea2ge greşalele altuia, el greşind puru3rea fiind în cest trup? La Ioan, 16. 4zice Hristos cum, când va veni el în sla5va Tatălui, atunce va da cineş du6pă faptele sale. Vezi că zice «sale», nu 7după faptele popeei sau călugărului. 8Luca, 33: Hristos zice cătră muiare: „Credi9nţa ta te-au ispăsit”; vezi că zice «credin10ţa ta», nu altuia. Pavel, /ct Galatb27,214, Hzice: „Ce va semăna omul, aceaia va secera”; 12vezi că secerăm ce semănăm28, şi 13faptele altora nu ne ajută, nici dere14g lucml şi greşalele noastre. Iară 15Pavel: „Tot omul tarul său va purta”; 16iaste păcat care nu poate purta popa 17sau cineva altul, nici a dereage. Un sa18c plin abiia purtând cineva nu va 19lua de pre umărul altuia şi alt sac pli20n. Sau fiind cineva datoriu unui om 21putearnic 100 de mie29 de florinţi, neavân22d el nemica, nu va putea plăti 100 de mie 23de florinţi derept altul30. Sau fiind 24doi judecaţi pre moarte întru o tem- // 'niţă, putea-va31 unul dereage naintea ju2deaţelor să iasă soţul său când el în3suş zace în temniţă? Dară popa, avân4d sac plin de păcate sau fiind e^l datoriu 100 de mii de florinţi sau 6în temniţa păcatelor? Vaide lui cum cu7tează zice nebunul şi îndrăznitoriul 8orb a zice: „Dereage-voiu, tocmi-voiu şi fe9lelui-voi 32 eu derept tine; acel sufle10t lua-voiu eu pre sufletul mieu”, bă1'gând pre sineş în perire prentru lă12comia, lăsând pre cel om nebun în nă13deajde deşartă şi fără folos. Omul 14prost greşit ucigând pre alt om 15cu lancea, iară popa au ucis doară a16ltul33 cu limba, cu mânia sau cu sandăc 17rău sau cu urâciunea (Matei, 12). Omul 18prost au34 greşit cu curvia, cu fapta, 19iară popa cu pofta, căutând pre 20muiarea altuia. Omul prost greşit-au fu21rând oaie, iară popa doară au celuit 22în negoţ sau au luat de pre neştine un flo23rint derept care n-au hăsnuit nemica o24mului. Omul prost au greşit jurând // *şi minţind strâmb în leage, iară po2pa doară au minţit în târg sau la besea3recă. Omul prost au greşit lucrâ4nd în sărbătoare, iară popa <în> sărbătoare 5se-au îmbătat sau sfădit35 cu cineva. 6Amu sânt amândoi greşiţi înaintea lu 7Dumnezeu. Derept36 aceaia, cade-se amân8durora să caute, unul ca şi altul, aju9toriul la atare 37 care n-au greşit nici I0dinioară 3,\ nici are păcat, - ce nu putenm afla mai mult fără imul ce ia12ste Iisus Hristos, Domnul şi ispăsitoriul nostru. 13Amin! 26 Tip. AoyKpSpe (probabil greşit în loc de lucrurele). 27 Corect: Icb Galalenomb; „(Epistola) către Galateni”. 28 Tip. ctA\/Tx»^. 29 Tip. A\'ie (pentru mii', cf. 222v5: a\îm). 30 Tip. dATyd. 31 Tip. noyTtreBd. 32 Tip. bou (probabil greşit în loc ds felelui-voiu). 33 Tip. dA t6t. 34 Tip. mu. 35 Tip. ci|spiiAHTli. 36 Tip. ^tpenrK. 37 Tip. dATdpe. 38 Tip. wp^. 170 : T'*». 14Na Stretenîe Gne, na liturgîe Ev(g)lîe Lu(k), 15gla(v) 7 1 16„în vreamea aceaia duseră el în Ierusalim2 să-l 17puie naintea3 Domnului, -cumu e scris 18în leagea Domnului, că: «Tot tânărul bărbă19tească parte să-i desfacă zgăul sfâ20nt Domnului cheamă-se 4 şi să deajăr21tvă, pre zisaîntru leagea4a Domnului, 22doao turtureale sau doi pui de 23pommb.» Era un om în Ierusalim 24ce-i era numele Simeon; şi // 'acel om derept şi bine-cinstit 2aştepta mângâi tura izraililor şi 3Duhul Sfânt era întru el. Şi era el 4făgăduit Duhului Sfânt să nu vază 5moarte mainte până nu va vedea Hristos Dom6nul. Şi vine cu Duhul în besearecă şi, 7când aduseră părinţii feciorul Iisus, să fa8că lor pre obiceai leage de el4b, - şi ace9la luo el la mânile lui şi blago10slovi Dumnezeu şi zise: „Aemu lasă robul ntău. Doamne, pre cuvintele tale, cu pace; 12că văzură ochii miei mân tui tura ta, 13ce-ai gătit, naintea feaţelor a tuturor oa14menilor, lumină întru descoperiţiilDra limbilor şi slava oamenilor 5 tăi, i16zrailii.” Şi era Iosif şi muma lui, 17mirară-se de cuvintele lui de El. Şi lsblagosloviia Simeon şi zise cătră 19Maria, muma lui: „Adecă zace acesta 20la căzătura şi la sculătoare 5n a mulţi î21ntru izraili şi întru seamne ce-au zis; 22şi ţie însăţi în suflet întra-va armă, 23că 5b amu să se descoapere den multe ini24mi cugetele”.6 Şi era Ana prorociţa, // *fată lu Fanuil, den mda lu Asir. 2Aceasta mătorise întm zile multe; 3vise cubărbatulu-şi şapte ani den fe4ţia ei. De-aciia văduo ca optzeci 5şi patm de ani, ce nu ieşise den besea6recă: cu postul şi cu rugăciunea slu7jiia noaptea şi zioa. Şi aceaia într-a8cel ceas stătu, ispovediia-se Domnului 9şi grăi de el tuturora ce aştepta mâ10ntuire în Ierusalim. Şi ca sfârşiră tot 1Jpre leagea Domnului, întoarseră-se în Ga12lilei, în cetatea lor Nazaret. Feciorul 13crescu şi se întăriia cu duhul, împlea14-se de înţelepciune şi dulceaţa lu Du15mnezeu era la el”. Konecb Stretenîe 16Acesta iaste tâlcul aceştii evanghelii 17Fraţii miei, în ceastă evanghelie iaste cum au 1&’dus părinţii pre Iisus cu darure în Ie19rusalim şi acolo cum au luat Si20meon: luo pre Iisus la mâinile lui 21şi blagoslovi şi proroci şi de 22viiaţa lui Hristos, şi de Maria prentru // 1 fecior, ce va păţi şi ea; şi iară Ana2 prorociţa cum ispovediia de cocon. Ce 3în ceaste cuvinte evangheliei aflăm aceaste 4cuvinte: Zice evanghelist: „aştepta mâ5ngâitura izraililor”; Simeon zice: „vă6zură ochii miei mântuitura ta” şi: „a7decă acesta pus la sculătura mulţi 8întm izraili”; care cuvinte aduc 9pre noi să grăim depre ispăsenia omu10lui, să ştim cine poate 1 „La întâmpinarea Domnului, la liturghie (Evanghelia Luca, cap. 7)” (= Luca , II, 22-40). 2 Tip. iprtfi. 3 Tip. HdHTt. 4 Fraza este, în versiunea modernă: „Orice întâi-născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului”. 4a Tip. ,\tue. 4b „să facă ... de el” este în versiunea modernă: „ca să săvârşească asupra lui cele rânduite de lege.” 5 Tip. uMA\eum. 5a Probabil greşit în loc de sculătura „scularea, ridicarea”. 51) Tip. (probabil greşit în loc de ca). 6 Fraza este, în versiunea modernă (v. 34-35): „lată acesta este pus spre căderea şi scularea multora în Israil şi semn de dispută; chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere cugetele din multe inimi.” 7 „Sfârşitul (evangheliei) întâmpinării (Domnului)”. 223v 224r 224v 171 225r 225v 226r dereage păcatul. "Derept aceaia, iane ascultaţi, spmie-voiu 12voao den Sfânta Scriptură un lucru 13mare, că să ştim cum omul, când au greşi14t, cine poate dereage înaintea lu Du15mnezeu păcatul greşitului şi a to16cmi lui cum să fie iertat şi să vie s i7în mila lu Dumnezeu şi să dobândealsscă împărăţia ceriului. Depre acest 19lucru mulţi grăiesc strâmb; ce eu, 20ce voiu grăi, adevăra-voiu toate den cuvâ21ntul lu Dumnezeu, care 9 au scris 22sfinţii lui pren Duhul Sfânt. Ce main23te de toate să ne fie adevărătoriul 24şi mărturisitoriul însuş Iisus Hristos, Dom-10 II 'nul nostru. Depre acest lucru, în 2Sfânta Evanghelie (Matei, 43) el spune no3ao cine poate dereage greşalele omu4lui, zicând: „Veniţi cătră mine toţi 5ce v-aţi ustenit şi însărcinaţi şi eu 6răposa-vă-voiu 11 şi afla-veţi răpaus su7fletelor voastre.” Vezi, creştine, fiiul lu ^Dumnezeu. Iisus Hristos, zice cum iaste el 9cine poate dereage păcatul, că la el 10pot afla sufletele răpaus. Derep1 't aceaia cheamă la sine cum să meargă u12steniţii şi însărcinaţii, căce că nimea 13altul nu poate lua pre sarcina altuia, 14ce sânt păcatele şi greşalele, pre sine. 15Aşazice Matei, 30: „N-am venit a chema de16repţii, ce păcătoşii la pocaianie”; Ioan, 1755: „Fiţi îndrăzniţi: şi eu am birui18t lumea”; Ioan, 39: „Eu sânt înviere şi 19viiaţă; cine creade în mine, să ară muri, în20că va învia”. întrebare: dară altul 21 fără Hristos poate fi ispăsitoriul sau iertă22toriul păcatelor, sau poate cineva derea23ge păcatul sau greşalele omului, fără 24Iisus Hristos? - Răspuns: ba nu poate nimea, 12 II 'cum voiu adevăra cu aceşti mărturisitori: 2Mărturisitoriul dentâi iaste sfânt 3David proroc, în Psaltire, cui cine cre4ştin13 va creade; psalom 54: „Strigaiu, 5Domnul ispăsi-mă”, 24: „Că tu eşti 6Dumnezeu, ispăsitoriul mieu”; 61: „Că 7el Dumnezeul mieu şi ispăsitoriul mi8eu”; 3: „A Domnului iaste ispăsenia”; 936: „Ispăsenia derepţilor de la Domnu10l”. Caută în Psaltire, 68, 87, 1 17. "Iară cum zice un om pre pământ, fără 12Dumnezeu, nu ispăseaşte, nici sfin13ţii lui, adevăreazăîn Psăltire, 59: „Că 14în deşert şi de fiete 14 ispăsenia sau mâ15ntuirea omului”; psalom 145: „Nu 16vă upovăireţi şi nu vă nădăjduireţi 17în feciorii oamenilor, în cărei nu e spăse18nie”. Al doilea mărturisitoriul cum 19nu poate ispăsi sau a dereage lucrul 20păcătosului nimea altul fără Iisus Hristos 2'iaste sfânt Iov bogatul, în cartea sa, 22în 14 capete, zicând: „Cine poate face 23curat sămânţă 15 cine se-au început? nu24mai tu, ce eşti însuţi Dumnezeu”. Al // 'treilea mărturisitoriul să ne fie sfânt proroc Isaiia la Domnul Dumnezeul no3stru, el va ispăsi pre noi: „Că eu sânt4Domnul Dumnezeul tău, sfântul lui I5srail, spăsitoriul tău; nu e fără mine 6spăsitoriu”. Aşijderea grăiesc alalţi pro7roci. Al patrul fie Pavel apostol, la, 8Rimleni16, 104: „Cine va chema numele Do9mnului, spăsit va fi”. Caută kb Tit.b17, 10302; kb Timotei18, 280 şi aiurea tutinndinilea în epistolia lui. 8 Tip. eh eL|£ (în loc de c"h cîe „să trăiască”). 9 Tip. Kdpeii. 10 Pe marginea interioară a paginii e înscrisă signatura kR, indicând sfârşitul colii 28. 11 Tip. piinocdB^oKKX 12 Pe marginea inferioară a paginii e înscrisă signatura ks, indicând începutul colii 29. 13 Tip. KOyti hume KpeLţJHMh (sens neclar). 14 Tip. (probabil greşit în loc de Jietece „orice”; tot textul este neclar). 15 Tip. KoypdTh c,hA\/'F.nU/'r, (probabil greşit în loc de curată sămânţa; text neclar). 16 Corect: ki Rimlenomb; „(Epistola) cătră Romani”. 17 „(Epistola apostolului Pavel) către Tit”. 18 „(Epistola apostolului Pavel) către Timotei”. 172 Al cinci12lea, Ioan, fratele Domnului, va fi 13mărturisitoriul, în Psoslanie, 73: „î14n aceasta se ivi dragostea Domnului în noi, 15cum fiiul său născut tremease Dumne16zeu în lume cum să viem prentru el”. 17Aşa grăiesc şi alalţi apostoli. Al 18şaselea mărturisitoriul să ne fie sfânt 19Pătra apostol; în Deanîe1Sa, 26 de capete, 20aşa grăiaşte: „Acestui Hristos toţi prorocii 21mărturisesc cum iertăciunea păca22telor vor19 lua prentm numele lui toţi 23cine vor creade în el”. Al şaptele 20 mărtu24risitoriuI iaste Ioan Botezătoriul; dea- // 'ca văzu pre Hristos, arătă ucenicilor pre Hristos 2şi zise 21 (Ioan, 3): „Iaca cel miel a lu 3Dumnezeu ce luo păcatele lumiei”. 4Iară derept aceaia, creştine, socoteaşte bine: 5aceşti sfinţi ai lu Dumnezeu toţi gră6iesc întru un chip şi zic cum 7numai însuş el, Iisus Hristos, poate dereage pă8catul omului, nimea altul. Căce că 9alalţi toţi sânt şi ei în păcate prin10şi şi născuţi, - cum zice David, psalom 1150 ce numai Iisus Hristos iaste fără păcate; 12şi pre vrăjmaşul nostru, pre dracul, ni13mea n-au putut învinge, fără Iisus Hristos. Cu14m zice că mai marele lumiei aemu 15iaste judecat, el stricat pre mo16arte, el dezmânie pre Tatăl sfanţ, 17Dumnezeu, el au descuiat ceriul. 18întrebare: cu ce dereage Iisus Hristos păcate19le greşiţilor? - Răspuns: cu moartea 20sa cea sfântă, ce-au păţit dinioară pre 21crace de lemn, au deres păcatele gre22şiţilor 22, cum adevărează Pavel apostol Icb Evreo(m) 23, în 323 de capete. Dere24pt aceaia, fraţii miei creştini, nu vă lă- //1 saţi să vă prilăstească cineva şi să vă în2şale cu minciuni-cuvinte, când zi3c cum că poate 24 derage cineva păcatele 4omului fără Iisus Hristos, sau cine zice cu5m că poţi afla iertăciunea păcatelor a6iurea sau cu altă decât cu moartea 7lu Iisus Hristos. Mai creadem apostolilor, ca8rei au fost luat Duhul Sfânt, ce 9ziseră ei despre acest lucru, că ei 10nu mânt. Mai tare, creştini25, pănrăsiţi păcatele şi vă feriţi de aemu 12înainte cu deadins să nu greşiţi 13şi meargeţi la Iisus Hristos cu credinţă derea14ptă, cum cheamă pre noi în ceastă evanghelie, 15şi, zău, cu adevăr afla-văm răpaus su16fletelor noastre. Ce tu dă-ne noao, 17Doamne, împărăţia ta! Amin! 18Na Preobrazenîe Gne, na liturgi(i) Ev(g) M(th), 19gla(v) 70 1 20„în vreamea aceaia luo Iisus Pătru şi Iacov 21şi Ioan, fratele lui, şi-i sco22ase în măgură înaltă înşişi. Şi se pre23obrăzi între ei şi se lumină fa- // ]ţa lui ca soarele, veşmintele2 lui 2fură albe ca lumina. Şi adecă se ivi lor Moisi şi Ilia5, cu nusu4l grăind. Răspunse Pătru, zise că5tră Iisus: «Doamne, bine iaste noao aci6cea să fim! Să veri, să facem trei că7mări4: ţie una, şi lu Moisi una şi 8şi una lu Ilie». încă el grăiia, iată 9nuor luminat acoperi ei şi, iată, 10glas den nuor grăi: «Acesta iaste 1'fiiul mieu prea iubitul, derept el bi12ne-vruiu; acesta ascultaţi!» 18a „Faptele apostolilor”. 19 Tip. Kd. 20 Tip. indureze (probabil greşit în loc de şaptelea). 21 Tip. bhme. 22 Tip. rpesSmi/uu 23 Corect: Ia, Evreonib; „(Epistola) către Evrei”. 24 Tip. nOTk. 25 Tip. Kpe4j11ne.nn. 1 „La Schimbarea la faţă a Domnului, la liturghie (Evanghelia Matei, cap. 70)” (= Matei, XVII, 1-9). 2 Tip. geiiiAMieTe. 3 Tip. (cf. mai jos, r. 8: î'nîe). 4 Tip. KTuW^pbi. 226v 227r 227v 173 228r 228f 229r Auzi13ră ucenicii, căzură jos, spământară- 14se foarte. Şi se apropie Iisus, atinse-se 15d-inşii şi zise: «Sculaţi-vă, nu vă tea16mereţi!» Deşchiseră ochii lor, nimea 17nu văzură, numai Iisus însuş. Şi de18ştingându-se ei den codm, porânci 19lor Iisus şi grăi: «Nemunuia să nu spu20neţi vedearea aceasta până când Fiiul 21Omenesc den moarte va învie»”. Konecb 5. 12Acesta iaste tâlcul aceştii evanghelie // 'Fraţii miei, în ceastă evanghelie arătă Hristos 2acestor trei ucenici dumnezeiia 3lui şi dulceaţa, veselia şi spasenia6 în ce văm fi după ceastă viiaţă. 5Aceiia dulceţi începutul, simţirea şi pi6păirea ucenicii; prentai aceaia zise Pă7tru: „să facem trei cămări”. Derep8t aceaia, grăi-voiu aemu depre aceaia cu9m şi cu ce putem cuprinde cătră 10noi spasenia sufletului şi ce tre1 'buiaşte a face cum să fie a noastră viI2aţa de veac. Acest lucru spus-au 13noao şi Ioan Botezătoriul (Ioan, 11): ,4„Tatăl iubeaşte pre Fiiul şi toate au 15dat lui în mână; cine creade 7 în Fiiul, 16are viiaţă 8 de veac; cine iară nu creade 17Fiiului, nu va vedea viiaţa , ce mânia lu lsDumnezeu va rămânea pre el.” Vezi că 19zice cum „cine creade în Fiiul, acela 20are viiaţă 9 de veac”, dară să ştii, creşti21ne, cum că apucăm şi prindem că22tră noi spasenia9(1 sufletului cu crea23dere sau cu credinţă dereaptă, ce 24darul lu Dumnezeu că ne dă Tatăl //1 sfânt prentai chinul ce-au păţit Hristos 2den născut până au murit şi ieşit 3sufletul. Prentai păcatele noi 4oamenii eram căzuţi în mânie şi 5eram toţi blăstemaţi; ce, cum zi6ce sfânt Pavel apostol, Hristos luo 7blăstemul legiei pre sine derept 8noi şi aşa dezmânie şi împăcă pre 9Tatăl. Aşa aemu pre noi iubeaşte pre 10ntai Fiiul şi iartă greşalele prentru "moartea fiiului său în har, fară bine12le nostru, cum grăiaşte toată Scri13ptura Sfântă. întrebare: cu 14ce veri adevăra cu mai multe cum cu 15credinţa dereaptă facem şi cuprinde16m iertăciunea păcatelor şi viiaţa 17de veac? - Răspuns: când zi18cem cum credinţa ne ispăsim 10J l9aşa înţeleagem: cumu ne iaste mâna 20cu ce prindem şi apucăm ce ne trebîi21iaşte şi tragem 11 cătră noi, mai în a22cela chip şi lucrul sufletului cu23prindem, apucăm şi tragem la noi cu cre24dinţă dereaptă sau cu creadere. Iară să şti- // 4i ce iaste aceaia credinţă: credinţa ia2ste nădeajdea în mila Tatălui cum că ne va 3ierta toate păcatele noastre derept 4moartea fiiului său, derept Iisus Hristos, în ha5r. Când vedem şi cunoaştem păca6tele noastre şi înţeleagem că pren7tai el sântem feciori mâniei şi ne 8spărem ce n-avăm12 aiurea ajutoriu şi 9nădeajde 13, nici în ceriu, nici pre pămân10t, ce unde am auzit den cuvântuul lu Dumnezeu cum Tatăl au tre12mes pre fiiul său derept descum-părăciu13nea noastră ş-au lăsat cum prea să 14ascultăm Fiiul, încă au chemat toţi 15păcătoşii la sine, - aşa creadem cum şi 16noao au iertat Tatăl, derept fiiul 17său, derept moartea a lui, toate păca18tele noastre. Aşa, cu aceaia nădeajde 19viem şi murim şi prindem ca cu mâ20na iertăciunea 14 păcatelor şi viiaţa de veac. Cum că ne ispăsim cu credinţă 22dereaptă adevăra-văm aşa: sfânt 23Pavel apostol zice (kb RimlenombL\ 85 ) 24Avraam că se-au ispăsit pren credinţă // 5 „Sfârşitul (evangheliei)”. 6 Tip. cndceiii'en. 7 Tip. KpetAe. 8 Tip. sidu» (probabil greşit în loc de viiaţa; cf. rândul 17). 9 Vezi nota precedentă. 9a Vezi mai sus nota 6.10 Tip. Hcrrhctcmwh. 11 Tip. Tpduiwuii. 12 Tip. ndA\k. 13 Tip. 14 Tip. epT/^Mioiie. 15 „(Epistola) către Romani”. 174 'dereaptă; aşa şi alalţi sfinţi toţi, 2cu credinţa, cum iaste scris la E3vreo(m) 16, 326; Icb Rimlenomb 1\ 88, zice Pavel: „Derepţi făcuţi sântem 5den credinţă, pace avăm cătră Du6mnezeu pren Domnul nostru Iisus Hristos'’: 1ki, Gal atom bLS, 205: „Mainte văzuse Scriptura cum den credinţă va face dere9pţi limbile Dumnezeu”. Cum nu10mai cu credinţa dereaptă numai putenmu-ne ispăsi adevărăm şi cu aceaia 12că Domnul caută numai credinţa, cu13m iaste scris Matei, 19, 29, 33, 1439, 93; Ieremia proroc, 10: „Doam15ne, ochii tăi caută credinţă”. Aşa grăia16şte şi Atanasie, în tâlc ce-au scris Icb !/Galatomb19, că numai credinţa are pu18teare a ispăsi. Aşa Ioan Zlatoust, 19în omilia 2, /ci Rimlenomb20, zice: „Nu 20cu sudorile, nici cu munca veri de21scumpăra pre ispăsenie, ce den mi22la dumnezeiască, ce de 21 sus iaste, 2jîn cinste trebuiaşte a lua: numai a24ceaia una veri aduce de la // Hine să crezi”; aşijderea în 7 o2milie 22\ aşa Vasilie, în omilia ce-au 3scris depre smerenie, grăiaşte. Derept 4aceaia, fraţii miei, den ceastea toate pute5m creade cum numai cu credinţă 6dereaptă putem cuprinde şi dobândi iertăciunea păcatelor şi veselia sau 8viiaţa de veac. Ce aceaia credinţă de9reaptă iaste darul lu Dumnezeu, po10ate avea numai acela cui va fi dat "şi dăruit de sus, de la Dumnezeu. 12Derept23 aceaia, ni, fraţii miei, să facem 13şi noi aşa cum făcură aposto14lii, cum iaste scris la Luca, 1584: „Ziseră lu Iisus: «Doamne, adauge 16noao credinţa»” - cum pre noi încă să 17dăruiască cu credinţa dereaptă, cum să 18putem nădăjdui în moartea lu Iisus Hristos. Amin! 19Ev(g)lîe niQcenikomb 1 M(th), glava 36 2 20Despre veselia preuţilor şi mare cin21ste a lor când pat dosadă şi nevoie 22prentru 3 cuvântul lu Dumnezeu. // '„Zise Domnul ucenicilor lui: 2«Adecă eu tremeţ voi ca oile pre 3mijlocul lupilor; fiţi amu 4înţelepţi ca şarpele şi 5întregi ca porumbii. Luaţi-vă ami6nte de oameni: da-vor amu voi 7în gloate şi <în> săborul al lor bate-vor 8voi; şi înaintea vlădicilor şi împăraţilor duş 4 veţi fi pentru 5 mine întru 10mărturia lor şi limbilor. Când duce-vor "voi, nu vă grijireţi cum sau ce veţi grăi: 12da-se-va voao în acela ceas ce veţi grăi; 13nu voi amu vreţi fi grăind, ce duhul Ta14tălui vostru grăi-va întru voi. Da-va fra15te pre frate pre moarte şi scula-se-vor 16feciorii pre părinţi6 şi ucide-vor ei. 17Şi veţi fi urâţi derept numele mi18eu; cela ce va răbda până la sfârşit, a19cela mântuit va fi»”. Konecb 7. 20Aceasta iaste tâlcul aceştii evanghelie 21în ceastă sfântă evanghelie spune Hristos apostoli22lor şi arată tuturora cărei // 'cuvântul lu Dumnezeu derept vor spu2ne şi propovedui în lumea aceasta, 16 „(Epistola apăstolului Pavel către) Evrei”. 17 Vezi mai sus, nota 15. 18 Corect: kb Galateno>nb\ „(Epistola) către Galateni”. 19 Vezi nota precedentă. 20 Vezi mai sus, nota 15. 21 Tip. 464. 22 Tip. ^ 3 WA\Hrti'n\ („în a 7-a omilie”). 23 Tip. AepnTb. 1 Tip. greşit AWY-vHemi/UVKk. 2 „Evanghelia mucenicilor (Matei, cap. 36)” (= Matei, X, 16-22). 3 Tip. npe.f.nTpS, 4 Tip. („duşi”). 5 Tip. ne.f-MTpS. 6 Tip. ritipiume. 7 „Sfârşitul (evangheliei)”. 229' 230r 230' 175 231v 232r 232v spu3ne cum vor avea de oameni dosadă mu4ltă fară seamă, batjocură, râs, 5ocară, urgie, bătaie şi ucidere. 6Adoara, veseleaşte pre ei cu aceaste doao 7lucrure: cum duhul Tatălui va grăi den 8apostoli şi den propoveduitori s, şi 9zice: „Cela ce va răbda în acealea dosade pâ10nă la sfârşit, acela mântuit va fi”. 11 întâi învăţăm cum pfeuţi, popi cărei 12vor să îmbie derept în slujba lu Dum13nezeu, <în> învăţătura Cuvântului, în toată 14vreamea vor fi urâţi şi dosădiţi, cu15m zice acicea Hristos: „Adecă eu tremiţ l6pre voi ca oile pre mijlocul lupilor”. 17Socoteaşte cumu e lucrai oilor când iscad în mijlocul lupilor: aş’au fost 19plata apostolilor şi măcenicilor de 20oameni. Nu te mira, dară,.şi aemu ci21ne iaste preut, deaca va fi ocărâ22t, fiind el învăţătoriu derept: 23aceaia plată au avut şi Iisus Hristos de jido24vi, fiind el fiiul lu Dumnezeu, // 'de-au păţit el atâta dosadă de oame2nii săi. Dară noi, popii, cărei sântem niuPţi greşiţi, cum să nu păţim noi rău şi do2sadă? Cum au prorocit despre acest lu5cru Iisus Hristos (Luca, 110): „Deaca pre lemn vea6rde aceastea făcură, pre uscat ce va fi?” 7Şi iară (Matei, 37): „Deaca stăpânul caseei 8Veelzevula chemară, cu cât mai vârtos fă9meiei lui, şi nu ucenicul prespre i0dascalul lui, nece robul prespre stăpânnul lui?” Şi iară (Ioan, 52): „Pomeniţi de 12cuvinte care am grăit voao: să mine au I3gonit, şi pre voi vor goni; să cuvântul 14mieu ţinure, şi ale voastre vor ţinea. Ce l5aceastea toate face-vor voao derept nui6mele mieu, că nu cunosc pre cela ce mine 17au tremes. Aceasta grăit-am voao să nu 18vă blăzniţi: den săbor goni-vor pre voi”. 19Şi iară (Ioan, 53): „Veni-va vreamea sau cea20sul cum toţi cine vor ucide pre voi 21pare-le lor a face slujbă lu Dumnezeu”. 22Şi iară (, 54): „Adevăr, adevăr grăiesc 23voao că vreţi plânge şi vreţi su24spina, ce lumea bucu- // 1ra<-se-va>; voi vreţi fi în nevoie, ce scârba voas2stră tuma-se-va pre bucurie”. Şi în Dea3nie 9, 35: „Că cu multă scârbă cade-ne-4se noao a întră întru împărăţia lu Du5mnezeu”. Şi iară în Timotei10, 292: „Fă6tul mieu Timotei, tu rabdă ca un bu7n viteaz sau voinic a lu Iisus Hristos”. Şi iară 8alalţi apostoli şi ucenici câte-au păţi9t ceteaşte în cartea Deaniei 9. însă sfânt 10Pavel în câtă multă perire au fost nscris-au însuş la Corint11, 193; cetea12şte acolo. Derept aceaia zice Hristos (Matei, 1338): „Cine iubeaşte pre fecior sau fata 14mai vârtos de mine, nu e mie destoinic. 15Cine nu ia crucea sa pre sine şi să meargă 16după mine. nu e mie destoinic”. Den 17aceastea toate putem vedea ce platăsăa18şteptăm den lume prentru12 munca no 19astră ce facem învăţând oamenii. A 20doua13 învăţăm, fiind în ocărâle oame21nilor, învăţând pre ei, cine va înde22repta depre ceaia ce ne trebuiaşte a grăi, 23mai vârtos înaintea puternicilor, 24deaca nu văm fi // ‘cărtulari şi ştiutori buni ca ei. De2pre acest lucra ascultaţi cumu ne ve3seleaşte Hristos în ceastă evanghelie: „Când duce-4vor voi înaintea vlădicilor şi a împărăţiilor, nu vă grijireţi cum sau ce vreţi grăi: 6da-se-va voao în acel ceas ce vreţi grăi; 7nu voi amu vreţi fi grăind, ce duhul Tastălui vostru grăi-va întru voi”. Dere9pt aceaia, nu te spărea să nu eşti cărtulari14 10prea bun. Nu mâhni învăţătura, mun1 'ceaşte-te cu cetitul şi zioa şi noaptea: 12să ştii că Domnul va blagoslovi şi va spo13ri şi va înmulţi înţelesul tău şi ştiu14tura ta. Cum zice el (Matei, 51): „To15t 8 Tip. nponoE£/\SnT^pii. 9 „Faptele apostolilor”. 10 „Cartea a doua a apostolului Pavel către Timotei”. 11 „Epistola către Corinteni”. 12 Tip. npe.fNTpS. 13 Tip. ăAOă. 14 Tip. K'hprSrtdpti (pentru cărtulariit). 176 cine are, aceluia va fi dat şi mai I6mult; iară cine n-are, ce-i pare lui că a17re încă va fi luat de la el’. Caută în 18pildă Matei, 105 — cel domn ce feace cu I9sluga care ascunse argintul domnu-20său: nu ascunde nici tu ce ţe-au 15 îm21părţit Dumnezeu. Deaca zice: „N-am 22limbă bună, nu mă pociu de aemu în23văţa, nu voiu putea răspunde unde va tre24bui”, - drag frate, aşa feace şi Moi- 16II 'si17 proroc (caută în cartea ce se cheamă 2Ischodb18, 4 capete), când tremeate pre 3el în Eghipet, la împăratul Faraon, zi4când şi apărându-se: „Rogu-te, Doamne, 5nu-s vorovitoriu, ce-s cu limba grea”; 6zise Domnul cătră el: „Cine-au făcut 7gura omului, sau cine-au tocmit surdu8l şi mutul, cela ce veade şi orbul? 9au nu eu? Pasă, derept aceaia, şi eu voiu 10fi în gura ta şi învăţa-te-voiu ce să grărenşti”. Aşijderea grăiia Ieremia proroc n(l glava) 1Sa, când tremetea pre el a proroci, 13apărându-se: „Doamne Dumnezeu, iacătă 14că sânt cocon”; şi Domnul zise cătră el: I5„Nu zice că eşti cocon, că la toate ce te voiu mâ16na mearge-veri şi toate câte voi19 porân17ci ţie grăi-veri. Nu te teame înaintea fea18ţei a lor, că cu tine su sânt să te mân19tuiesc”, zise Domnul. „Şi tinse Domnul 20mâna sa şi lovi gura mea şi zise cătră 21mine: «Iată c-am dat cuvintele meale în 22gura ta; iată că te-am pus tine astă23zi spre împărăţiile să zmulgi şi să stri24ci şi să pierzi şi să răsipeşti şi să zide- 20II ’şti»”. Aşa şi tine, drag frate 21, învăţa-te-2va Domnul cum că veri şti răspunde u3nde va trebui. A treia învăţătură: a4scultaţi cu ce ne veseleaşte cărei păţim 5dosadă prentru numele lui, sau ce pla6tă văm avea. Aşa zice Hristos aicea, în ceastă 7evanghelie: „Cine va răbda până în sfârşit, sacela mântuit va fi”. Vezi ce plată 9vreţi avea. Şi iară (Matei, 10) zice: 10„Ferecaţi goniţii derept dereptatea, ncă acelora iaste împărăţia ceriului. FeI2recaţi seţi când sâduiesc pre voi şi go13nesc şi vor grăi tot cuvânt rău pre 14voi minţind derept mine. Bucuraţi-15văşi vă veseliţi, căpiata voastră mul16tă iaste în ceriure”. Şi la Ioan, 54: I7„Nevoia sau scârba voastră tuma-se-va pre I8bucurie”. Şi în Luca, 67: „Nu te tea19me, puţină turmă, căbine-vm Tatăl 20vostru”. Şi Pavel, la> Timotei22,298,21aşa se laudă: „Bună oaste oştit-am 22şi cursurăcurs-am, credinţa păzit-am; 23derept aceaia iaste mie tocmită cununa 24dereptăţiei, carea va damie Domnul // !în aceaia zi când vajudeca derept 2nu numai mie, ce şi tuturora cărei 3iubesc sfmţitura”. Aceasta e plata po4pilor derepţi după ceastă lume care5i se muncesc întru învăţătura evangheliei. 6Aceaia dă şi noao, Doamne! Amin! 7Ev(g)lîe na vtse prazniky Bei Lu(k) gla(v) 541 8„în vreamea aceaia întră Iisus întru un o9raş; o muiare - numele-i Marta -10priimi el în casa ei. Şi sora ei era, 1 'de o chema Maria, ce şi şezu lângă 12picioarele lu Iisus, să auză cuvântul 13lui. Marta voroviia 2 de multă sluj 14bă; stătu, zise: 15 Tip. utoy (pentru ţi-an). 16 Pe marginea inferioară a paginii eînscrisă signatura tce, indicând sfârşitul colii 29. 17 Tip. auayVch. 18 Cartea „Ieşirea” din Vechiul Testament. 18a „capitolul 1”. 19 Tip. son (pentru voia). 20 Pe marginea inferioară a paginii e înscrisă signatura a", indicând începutul colii 30. 21 Tip. 4jpdre/\e. 22 „(Epistola) către Timotei.” 1 „Evanghelia la toate praznicele Născătoarei de Dumnezeu (Luca, cap. 54)” (= Luca, X, 38^42 şi, pentru f. 234r 21-f. 234vl—4, Luca, XI, 27-28); Bci= Bogorodici. 2 Tip. soposnA (sens neclar; fraza este, în versiunea modernă: „Marta se silea să facă multă slujire (sau ospăţ mare)”. 233r 233v 234r 177 234v 235r 235v «Doamne, nu grije15-şti că sora mea lăsatu-m-au însămi să slu16jesc? Zi amu ei să-mi ajute.» Ră17spunse Iisus, zise ei: «Marta, Marta, 18grijeşti-te şi voroveşti de multe; u9nul iaste de trebuinţă: Maria dulce 20parte au ales, ce să nu se ia de la ea.» 21 Fu când grăi aceasta, înălţă o mu22iare glas den nărod, zise lui: «Fere- // 'cat pântece5 ce te-au purtat şi ţiţa 2ceaia ce te-au aplecat!» El zise: «Mai 3vârtos ferecaţi sânt ceia ce aud cu4vântul lu Dumnezeu şi-l fac»”. Ko5necb Bei 4. 6Tâlcuî aceştii evanghelie 7Fraţii miei, în ceastă evanghelie avăm cu8m ceale muieri, Marta şi Maria, luară 9şi priimiră şi făgăduiră cu drag pre 10Iisus în casa lor şi slujiră lui amânndoao, şi nu întru un chip: lucru12l Măriei mai plăcu lu Iisus decât al 13Martei. întrebare: o, câte5 fereca14te şi blagoslovite muieri au fost ia15le, că Domnul Iisus Hristos, făcătoriul ceriu16lui şi al pământului, se-au abătut şi 17au sălăşuit6 la casa lor! Mulţi împă18raţi şi domni mari n-au fost destoi19nici, cărei au vrut ş-au jeluit să în20tre Dumnezeu la casa lor! Sau ce o21m n-ară pohti să meargă Iisus la sălaşul 22lui! Derept aceaia, acum cum ară pu23tea omul pre Iisus la casa lui priimi? - // 'Răspuns: deaca jeluiaşte cineva a prii2mi pre Iisus şi a-1 uspăta la casa lui, 3mers-au de-a firea în ceri şi şade a-dereapta 4Tatălui; însă nu se-au dus în acela chi5p dentre noi cum să nu putem lui 6sluji şi a-1 cinsti, că aşa zice 7(Matei, 116): „Şi iată eu cu voi sânt în to8ate zile 7, până la sfârşitul veacului”. 9întrebare: în câte chipure, dară, iaste a 10sluji şi a-1 priimi la casele noastre nşi a-1 uspăta pre Iisus aemu? - Răspuns: 12în trei chipure: întâi, când văm iubi 13pre el şi sfânt cuvântul lui cu to14ată inema văm asculta şi priimi; cu15m zice el însuş (în Ioan, 48): „Deaca cine16va iubi mine, cuvântul mieu va ţinea”, 17şi la el văm veni şi sălaş a lăcui 18la el văm face. Adoara: că văm prii19mi la casa noastră când văm lua cu 20credinţă dereaptă şi cu destoinicie cu2Iminecătura de lapreastol, după toc22meala lu Iisus; cum zice însuş (în Ioan, 2324): „Cine va mânca trupul mieu şi va 24bea sângele mieu în mine va lăcui, şi eu // 'întru el”. A treia oara: când fagădu2im şi priimim junii mişei, săracii, 3striinii, beteagii, când pre ei priimim 4derept Dumnezeu şi-i luom sus şi 5dăm lor bucate, adăpăm, îmbrăcă6m şi pre ei la casele noastre odih7nim; cum grăiaşte Iisus (în Matei, 106): „Adevă8r zic voao, vare ce-aţi făcut acesto9r fraţi ai miei mici, mie-aţi 8 făcut”. 10întrebare: în ce chip slujiia Marta şi nMaria, şi iară ce facea? - Răspuns: Mar12ta, deaca întră Iisus, începu a păzi buca13te, a socoti pre cinstea casei, a mătu14ra şi rânduiia toate cu cinste mare 15şi grijiia cum să ţie cu cinste pre Iisus 16cu ucenicii lui, nu avea nece o odih17nă de grije. Iară Maria şedea lângăpi18cioarele lu Iisus, ascultând cuvintele lui; 19nu grijiia Maria alta, numai să aibă 20învăţătură de Iisus. Derept aceaia vine Ma21rta9, stătu şi zise: „Doamne, nu gri22jeşti că sora mea lăsatu-m-au însămi să 23slujesc? Zi ei să-mi ajute!” Răspunse 24Iisus, zise ei: 3 Tip. n’hfiTEME (probabil greşit în loc de pântecele). 4 „Sfârşitul (evangheliei la praznicul) Născătoarei de Dumnezeu”. 5 Tip. kTiT6 (probabil greşit în loc de cât „cât de” sau de cât de). 6 Tip. c'hA'htuSim (probabil greşit în loc de sălăşluit). 7 Tip. 3uac (pentru zilele). 8 Tip. a\îauh. 9 Tip. i\\dpd9d. 178 „Marta, Marta, grijeşti-te şi // 'te baţi pre lucrare multe, ce un lu2cru iaste de treabă şi de trebuinţă: Ma3ria partea cea buna şi dulcea au ales, 4ce nu se va lua de la ea”. întrebare: 5dară slujba Martei au n-au plăcut lu 6Iisus? şi ce era lucml Măriei de ce-i zi7cea Iisus 10 cum un lucru iaste de treabă? 8şi ce e acea parte mai bună care-au ale9s Maria? — Răspuns: lucru10l Martei plăcu de-a firea lu Iisus, căce ncă slujiia cu toată cinstea lu Iisus Hristos şi 12ucenicilor lui. Cum să nu placă 13Domnului când miluiaşte cineva pre stri14ini şi mişei? Că grija toată 15 ei era de fapte bune şi mesereare11 16şi de milostenie şi gândiia că acea17lea faptele bune sosesc şi sânt bogat 18şi destul la spasenia sufletului. 19Vezi că nu grijiia şi ea de cuvântul lu 20Iisus şi de credinţa dereaptă şi de iertă21ciuneapăcatelor, ce dobândim numai pre^n Iisus Hristos, ca Maria. Iară Maria şedea12 lâ23ngă picioarele lu Iisus, ascultând cuvâ24ntul lui. Că un lucru noao creşti- // 'nilor 13 de treabă. întrebare: ce iaste 2lucru mai scump de treabă şi ce tre3buiaşte noao a face în ceastă lume ce şi 4lu Dumnezeu să-i mai placă? - Răspu5ns: vezi ce făcea Maria: şedea lâ6ngă picioarele lu Iisus şi asculta cuvân7tul lu Iisus. Derept aceaia, mai 8scump lucru ce place Domnului nu 9putem face cum să ascultăm cu 10dragoste învăţătura den Scriptură, că de 1'acolo putem cunoaşte păcatele no12astre şi slăbia şi perirea. Den cu13vântul lu Dumnezeu învăţăm a afla 14pre Iisus Hristos, vraciul şi scumpărătoriul 15păcatelor; den cuvântul lu Dumne16zeu învăţăm ce sânt faptele bune, 17carele plac şi lu Dumnezeu şi dere18pce trebuiaşte noao a face bine; de cu19vântul lu Dumnezeu învăţăm cu ce 20şi pren cine ne putem afla spăsenie 21sufletului, cum numai pren Iisus Hristos; 22den cuvântul lu Dumnezeu, când ■^ascultăm, vine credinţa dereaptă cu 24ce ne 14 ispăsim. Cum zice Pavel, Icb Ri- II hnlenomh 15, 87: „Unde iaste credinţa de2reaptă, acolo faptele omului plac lu 3Dumnezeu; unde nu iaste credinţa 4dereaptă, acolo oare ce bine fac oa5menii, lu Dumnezeu nu plac”; cum 6zice Pavel apostol: „Nici milostenia, 7nece rugăciunea, nece post, nece nesmica nu place Domnului: cu credin9ţă dereaptă cuprindem la noi iertăciu10ne 16 păcatelor, mila şi făgăduita lu 1'Dumnezeu”. Derept cuvântul lu Du12mnezeu fost-au porâncit Dumnezeu 13jidovilor sâmbăta aşa tare ş-au fost 14ţiind aşa vârtos, cum nece un lu15ciu n-au fost slobod17 a face, să poaI6tă asculta cuvântul lu Dumnezeu o17amenii în aceaia zi; aşijderea iaste pol8râncit17a şi noao creştinilor dumine19ca, cu tărime mare. Derept cuvâ20ntul lu Dumnezeu sânt lăsaţi 2'şi puş 1S şi rădicaţi împăraţi, 22crai, voivozi, cum să tocmească 23şi să grijască cuvântul şi învăţă24torii cuvintelor lu Dum- // 'nezeu. Derept cuvântul lui dă no2ao pâinea, vinul, apa şi toate ce 3sânt în lume, să putem asculta învăţă4tura den cuvântul lu Dumnezeu. 5Derept cuvântul lu Dumnezeu sânt 6tremeş 19 prorocii şi apostolii şi sânt 7ucişi şi omorâţi; aşijderea măceni8cii sânt munciţi şi chinuiţi derept 9cuvântul lu Dumnezeu. Sânt mari şi 10în cinste patriarşii, vlădicii, arhie"piscopii, episcopii, mitropoliţii, e'2gumenii, călugării, popii, cum cuvân'3tul lu Dumnezeu să propoveduiască şi 14să înveaţe şi să strige tare, dojenească 20 15cum să nu piară mişelamea: deaca nu înva'6ţă ei cuvântul lu 10 Tip. 11 Tip. A\eceptpen. 12 Tip. kt* ae (cf. 236V5). 13 Tip. KpeL|JH1Kpei4JHHHA&. 14 Tip. mhh£. 15 „(Epistola) către Romani”. 16 Tip. epT^Mioiie (pentru iertăciunea). 17 Tip. caoeoa^. 17a Probabil greşit în loc de porăncită. 18 Tip. noifLUk („puşi”). 19 Tip. TpeA\£LUk („trimişi”). 20 Tip. AO^KentcKk. 236r 236'’ 237r 237v 179 238r 238v 239r 239v Dumnezeu, mişela^mea nu va înţeieage nece greşalele, m10ci mila Tatălui sfânt, nici în ce chip 19va trebui omului a se căi şi a se po20căi de păcate. Den cuvântul lu Du21mnezeu putem şti şi a învăţa calea 22cătră împărăţia lu Dumnezeu. De23rept cuvântul lu Dumnezeu, dea24ca-l văm asculta şi-l văm ţinea, // 'fi-văm ferecaţi. Luca, în 5 8: „Cuvân2tul lu Dumnezeu - lumina noastră”; psa3lom 115: „Cuvântul lu Dumnezeu 4curăţeaşte inimile noastre.” Cuvântu5l lu Dumnezeu pre noi ne toarnă de 6rău şi de greşale, pre noi dojeneaşte şi 7ceartă şi apoi ne dereptează pre cale 8bună. Cumu e şi în ceastă evanghelie: certa21 9Iisus şi dojeniia pre Marta; deaca înţelea10se Marta cuvântul lu Iisus, tăcu şi ea. "Aşijderea şi noi să facem, marii şi mi12cii: cându ne ceartă den cuvântul lu 13Dumnezeu, să tăcem şi să facem ce spu14n noao den cuvânt, că 22 aşa văm fi 15fraţii Domnului, lu Iisus Hristos. Evanghelist 16zice: „Fu când grăi Iisus aceasta, î17nălţă o muiare glas den nărod, ziI8se lu Iisus: «Ferecat pîntecele ce-au tine 23 19purtat şi ţiţa ceaia ce te-au apleca20t!» Iară el zise: «Mai vârtos fere21caţi ce aud şi ascultă cuvântul lu 22Dumnezeu şi-l fac».” Fraţii miei 23dragi, luaţi aminte bine den ceaste 24cuvinte că avăm învăţătură// 'depre cuvântul lu Dumnezeu, ce fo2los noao când auzim şi ascultăm sfâ3nt cuvântul lui şi evanghelia şi porânci4le lu Iisus Hristos. Aceaste şase hasne şi do5bândă şi folos aflăm şi dobândim 6noi când cu inemăbună ascultăm 7cuvintele, porâncele şi evanghelia Domnu8lui: întâi, zice cum sânt fereca9ţi cărei ascultă cuvântul lu Dumne10zeu, sânt blagosloviţi, alduiţi şi1 'în mila şi dragostea a lu Dumnezeu. în cea12stă lume feri-va şi va griji pre ei ca 13feciori prea 24 iubiţi Tatăl Dumnezeu, 14nece întru o perire şi nevoie nu va pără15si pre ei, însă că va fi lor întru aju16toriu. Cum zice David proroc (psalom 1790): „Cu el sânt în nevoie şi voiu mâ18ntui pre el”; şi psalom 1: după 19ceastă lume duce-va pre ei la împărăţia 20ceriului. Al doilea folos: cuvâ21ntul lu Dumnezeu veseleaşte pre pă22cătoşi cum în păcatele lor în doao 23 să nu cază şi să nu meargă în beznă 24şi în iad. Aşa Dumnezeu veseli şi // Meade nădeajde 25 lu Adam, părintelui no2stru, după greşalele lui, cu făgădu3ita lui, când zise: „Vrajbă voiu arun4ca şi voiu pune între tine şi între o5mul, între sămânţa ta şi întru sămâ6nţa lui26; el va zdrobi capul tău”. A7şa veseli cuvântul lu Dumnezeu pre 8David împărat şi pre sfânt Pătru 9când era tăgăduit pre Iisus. Al treilea 10folos: cuvântul lu Dumnezeu înHtăreaşte pre ascultători27, cum în leagea 12lu Iisus Hristos să rămânem (Ioan, 24). Al 13patrul folos: cuvântul lu Dumne'4zeu, când ascultăm, curăţeaşte ini15mile noastre şi aduce cu el daru16rile Duhului Sfânt. Ioan, 50: „Voi cu17raţi sânteţi pren cuvântul care am 18grăit voao”; Ioan, 48: „Cine iubeaşte 19mine, cuvântul mieu ţine, şi Tatăl 20mieu iubeaşte pre el şi la el văm 21 veni şi sălaş la el văm face”. 22Al cincilea folos: cuvântul 23lu Dumnezeu iaste lumânare, fă24clie sau luminătura creştinilor // 'în ceastă lume, cum fără înţeles 28 2cuvintelor lu Dumnezeu sântem o3rbi şi nu putem înţeieage nece voia, 4nece leagea lu Dumnezeu. Psalom 118: 5„Lumânarea picioarelor meale şi lumi6na cărărilor meale”. 21 Tip. idpTd. 22 Tip. KoyB^iirS/iK. 23 Tip. THTe. 24 Tip. npe. 25 Tip. irMt;/K£4. 26 Tip. eu. Ti Tip. dCK8AT^T8pH. 28 Tip. .f-ueneck (în loc de înţelesul). 180 241v 242r 242? oamenilor; că nu ştim în 8care ceas ne va lua Dumnezeu sufletu9l nostru. Că să nu furem gătiţi în ce 10ceas va veni el sau cându ne va pre noi 1'chema în vreamea morţiei noastre, deaca nu 12văm fi deşteptaţi şi gătiţi preveghin13d, afară ne vom4 încuia şi văm 14peri până în vecie şi văm aşa î15mbla ca şi aceaste cinci feate. A doua 5, 16deaca nu va omul pre ceastă lume, în viia17ţa sa, purta grije pre ispăsenia sufle18tului său şi în viiaţă sfântă sau bună l9nu se va afla în vreame şi la ceasul morţi20ei sale, zău că va peri cu sufletul său 21şi se va păgubi. Şi el amu de-aciia îna22inte nici cu vârtutea a sa, nici cu aju23toriul altora nu se va ispăsi, că în ceasul 24morţiei nu poate nădăjdui în mila şi în 6II 'meserearea7 lu Dumnezeu, ce cad în doao s, 2căce că n-au avut unt - credinţă 9 de3reaptă - în vasele sale, că n-au fost gata 4şi deşteptaţi. Derept aceaia, în viiaţa de 5acmu trebuiaşte, zău, să ştiţi ce trebuiaşte 6să cearem şi să căutăm ispăsenia noa7stră; cum să gătim acest unt, că 8atunce, la ceasul morţiei, numai în 9deşert văm prinde a căuta şi a ceare de 10la alţii. A treia, învăţăm cunm nimea şi nici unul nu poate nici 12dinioară unul derept alalt a-i fa13ce bine sau a-1 ajuta la ceasul morţi 14ei în lucrul spăseniei sufletului, 15sau creade cum iaste scris Icb Galal6to(m) 10. 214, că „tot omul tarul 17său va purta”; derept aceaia zice sfânt 18proroc Avacum derept cu credinţă să 19viiaze. Derept aceaia nu le 11 putură aju20ta nici ceaste cinci feate înţeleapte pre 21ceale cinci nebune; cum zice în Luca, 83 , 22că nici Lazar pre cel om bogat nu-1 12 23putu ajuta. A patra, să învăţăm ce-au 24vrat trebui celor feate nebune ca să ai- // 'bă13 cum iale încă să poată întră la nu2nta ceriului, ce n-au avut unt în va3sele sale. Ce iaste acel unt? ne4mică nu e altă, numai dereptatea 14 i5nimiei, cu rugăciune şi preveghetură, ca6rea prea vietoare iaste în cea tare şi de7reaptă şi rămâietoare credinţă în Domnu8l nostru Iisus Hristos, în fiiul sfintei Marii, 9acea credinţă în dragoste dereaptă a vea'°cilor. Că deaca nu văm avea inemă ca a"ceasta, ce vor folosi şi alalte fapte 12ce fac oamenii pre de afară ? nemi13că nu sânt altă, numai fanare şi 14sfeaştnice fără unt. Derept aceaia, 15nu zice nici Hristos (Luca, 88): „Când va ve16ni Fiiul Omenesc, gândiţi: «oare a'7fla-va fapte bune pre pământ?»”, că 18zice şi grăiaşte aimintrea, aşa: «Va'9re gândiţi că va găsi credinţă pre pămâ20nt?»” Derept aceaia, vare cine în vreamea 21morţiei sale nu-i va fi cu credinţa în Iisus 22Hristos, aşa va îmbla ca şi ceale cinci fea23te nebune. Iară tu, Doamne, dă-ne împără20ţia ta! Amin!// 'Scara în carea veri afla lucrure scumpe, 2adevărate în tâlcurile evangheliilor în ceastă 3carte 4Aleşilor gătită de mult împărăţia ce5riului. Caută la Ned mesopustb 1 1. 6Apostolilor chemătura cum fu, derepce, câ7nd? Caută tâlcul Nedele 2 spo vbse(ch) sTichb 2. 4 Tip. KWMk (cf. însă k'kau în rândurile 12, 13 şi 14). 5 Tip. d^od. 6 Pe marginea inferioară a paginii e înscrisă signatura KS, indicând începutul colii 31. 7 Tip. A\eecptpt. 8 Tip. ^od. 9 Tip. KpeAHHHU^. 10 Corect kb Galatenomb\ „(Epistola apostolului Pavel) către Galateni”. 11 Tip. ce. 12 Tip. noyn. 13 Tip. dim'G/T». 14 Tip. ^epnTdTt, 1 „Duminica lăsatului de came, 1”. 2 „Duminica a 2-a, a tuturor sfinţilor”. 182 oamenilor; că nu ştim în "carc ceas ne va lua Dumnezeu suflctu°l nostru. Că să nu furem gătiţi in cc !"ccas va veni cl sau cându nc va pre noi "chema în vreamea morţiei noastre, deaca nu ,:văm fi deşteptaţi şi gătiţi preveghin'-'d. afară ne vom ' încuia si \'âm '':peri până în vecie şi văm aşa î’^mbla ca şi aceaste cinci featc. A doua \ u’deaca nu va omul pre ceastă lume, în vua^ja sa. purta grije pre ispăsenia suflc'i‘tului său şi în viiaţă stanţă sau bună 19nu se va atla în vreame şi la ceasul morţi2(lci sale. zău că va peri cu sufletul său 2Işi se va păgubi. Şi el amu de-aciia îna22inte nici cu vârtutca a sa. nici cu aju23toriul altora nu se va ispăsi. că în ur ceasul 24morţiei nu poate nădăjdui în mila şi în 6ii 'mesercarca Iu Dumnezeu, ce cad în doao s. 2căce că n-au avut unt - credinţă 9 de?reaptă - în vasele sale, că n-au fost gata 4şi deşteptaţi. Derept aceaia, în viiaţa de -aemu trebuiaşte, zău. să ştiţi ce trebuiaşte 6să cearcm şi să căutăm ispăsenia noa7stră; cum să gătim acest unt, că satuncc. la ceasul morţiei, numai în l)deşert văm prinde a căuta şi a ceare dc 1(lla alţii. A treia. învăţăm cu"m nimea şi nici unul nu poate nici 12dinioară unul derept a 1 a 11 a-i fa'-'ce bine sau a-1 ajuta la ceasul morţi14ei în lucrul spăsenici sufletului. '-sau creade cum iaste scris ki, Galau'to(m) 10. 214, că „tot omul tarul ' său va purta": derept aceaia zice sfânt usproroc Avacum derept cu credinţă să I9viiazc. Derept aceaia nu le 11 putură aju20ta nici ceaste cinci featc înţclcaptc pre :Iccale cinci nebune; cum zice în Luca, 83, 22că nici Lazar pre ccl om bogat nu-1 12 -putu ajuta. 242r A patra, să învăţăm ce-au 24vmt trebui celor feate nebune ca să ai- // 'bă 13 cum iale încă să poată întră la nu2nta ceriului, ce n-au avut unt în va3sele sale. Cc iaste acel unt? ne4mică nil e altă, numai dereptatea 14 i-nimiei, cu rugăciune şi preveghetură. ca6rea prea vietoare iaste în cea tare şi de7reaptă şi rămâietoare credinţă în Dommrsl nostm Iisus Hristos, în fiiul sfintei Marii, 9acca credinţă în dragoste dereaptă a vea10cilor. Că deaca nu văm avea inemă ca a"ceasta, cc vor folosi şi alalte fapte 12ce fac oamenii pre de afară ? nemil3că nu sânt altă, numai fanare şi 14sfeaştnice fară unt. Derept aceaia, 15nu zice nici Hristos (Luca, 88): „Când va ve16ni Fiiul Omenesc, gândiţi: «oare a17fla-va fapte bune pre pământ?»”, că !Szice şi grăiaşte aimintrea, aşa: «VaI9re gândiţi că va găsi credinţă pre pămâ20nt?»” Derept aceaia, vare cine în vreamea 21morţiei sale nu-i va fi cu credinţa în Iisus 22Hristos, aşa va îmbla ca şi ceale cinci fea23te nebune. Iară tu, Doamne, dă-ne împără20ţia ta! Amin!// 242' 'Scara în carea veri afla lucrure scumpe, 2adevăratc în tâlcurilc evangheliilor în ceastă 3carte 4Aleşilor gătită de mult împărăţia ceriului. Caută la Ned măsopiisti, 1 1. 6Apostolilor chemătura cum fu. derepce, câ7nd? Caută tâlcul Nadele 2 *po vise(ch) sTicln, 2. 4 Tip. ••.A'.wh (cl. insă in rândurile 12, 13 şi 14). 5 Tip. 6 Pc maruinca in Ieri oară a paeinii c inscri<.i siciKitura .va. indicând începutul colii 31.7 Tip. t.pt.’. 8 Tip. .\oa. 9 Tip. HI C'orcct l:i. (nikiu'iuimi;, „(Fpistola apostolului Pavel) către ( ialatcni". 11 Tip. Ci. 12 Tip. 13 Tip. 14 Tip. .\tpinMT!;. 1 ..Duminica lăsatului J.c carne. 1”. 2 ..Duminica a 2-a. a tuturor slinţilor". in: 9A asculta cuvântul cum trebuiaşte? La a 10treia învăţătură3, Nedele 8 4. nAlesătura zilelor şi bucatelor. 12La tâlcul Nedele 4 postb 5. 13Altul, când plătim, poate sluji derept 14noi au ba? Caută la Bgojavlenîe 6. 15Besearecile. Caută la a cincea învăţătură, 16evanghelia Nedele 4 7 (Matei). 17Bun nimea, numai Dumnezeu. La a doua 8 1 învăţătură, Nedele 12 9. 19Bogaţilor nu e lesne a întră în <îm>părăţia 9a 20ceriului. La învăţătura a cincea, 2lNedele 12 10 (Matei). 22Bogatul derepce se păgubi şi Lazar 23se spăsi 11 ? Caută Nedele 5 lla. 24Boalele de unde vin? Caută Nedele 712 (Luca).// ]La besearecă derept câte lucrure mearge2m? Caută la Nedele 10 13. 3Viiaţa de veac nu e plată lucrurelor, ce 4darul şi cinstea lu Dumnezeu. 5Caută la Nedele mesopustb 14. 6Vraciul cel derept cine e? Caută învăţă7tura dentâiu, O raslablenombsev(g)lîe15, învăţătura dentâiu. 9Văznesenia 16 lu Hristos în ceriu cum fii? ce ne-au 10hăsnuit? Caută la evanghelia 17 de la Ispas. I Vrăjmaşii lu Hristos carii-s? Caută a op12ta învăţătură, evanghelia Rusaliilor. 13Veşminte de nuntă. Caută a patra 14învăţătură, Nedele 14 18. 15Grije derepce nu trebuiaşte? Caută a 16doua 19 învăţătură, Nedele 3 20 (Matei). 17Grija cea mai mare a omului. Caută la Ne18dele 12 21 (Matei). 19Grija şi munca, de nemică fără Dumnezeu. 20Caută la tâlcul Nedele 1 Novo leto22. 21Dracul ce poate? Caută tâlcul Nedele 125 23 (Matei) şi Nedele 624 (Luca). 23Datoria noastră 25 lu Dumnezeu câtu e 24multă? La tâlcul Nedele 11 26 (Matei).// ^escântarea ce iaste? La tâlcul Ne2dele 7 27, caută Luca. 3Dumnezeu când iubim cu toată ini4ma şi vecinul ca însuş noi? 5Caută la Nedele 828, în tâlcul. 6Dereptatea iaste de doao fealiure. La învă7ţătura dentâiu, Nedele 16 29. 8Dereage omul nu poate păcatul său, au a9lţii derept el. Evanghelia Bgojavlenîe 30. 10Episcopii şi vlădicii Hristos n-au lăsat să 1 domnească în chipul altor domni. Caută 12la a patra învăţătură, Nedele 5 postb 31. 13Zlatoust de post ce grăiaşte? La Nedel4le sima 32 caută. 15Isaiia când au custat? La Nedele sima 32. 16loan derepce fu tremes? Caută a treia 17învăţătură în evanghelia 33 Paştilor. 18Iuda câtu e lacom şi fur? Caută la 19a doua 34 învăţătură Scetonosîe 35. 20Ispiteaşte ce veri să ţii den Scriptură3(: 21aşa e au ba? Caută a doua 37 învăţătură, 3 Tip. ^KTiT8p/Y>. 4 „Duminica a 8-a”. 5 „Duminica a 4-a post”. 6 „Botezul Domnului”. 7„Duminica a 4-a”. 8 Tip. dAod. 9 „Duminica a 12-a”. 9a Tip. ^.niip^uî^. 10 „Duminica a 12-a”. II Tip. cncii. lla „Duminica a 5-a”. 12 „Duminica a 7-a”. 13 „Duminica a 10-a”. 14 Corect: mesopustb', „Duminica lăsatului de came”. 15 „Evanghelia despre slăbănog”. 16 Tip. sT^Heceme; „înălţarea Domnului”. 17 Tip. ev,\h. 18 „Duminica a 14-a”. 19 Tip. d^wd. 20 „Duminica a 3-a”. 21 „Duminica a 12-a”. 22 „Duminica 1 (de) Anul Nou”. 23 „Duminica a 5_a” 24 „Duminica a 6-a”. 25 Tip. nodCT/?\. 26 „Duminica a 1 l-a”. 27_„Duminica a 7-a”. 28 „Duminica a 8-a”. 29 „Duminica a 16-a”. 30 Vezi mai sus, nota 6. 31 Tip. nw; „Duminica a 5-a post”. 32 „Duminica brânzei”. 33 Tip. efoîe. 34 Tip. dAOd. 35 Greşit în loc de C\>etonosie\ „Floriile”. 36 Tip. CKpnriT8pd. 37 Tip. diiod. 243r 243v 183 244r 244v 22evanghelia Rusaliilor. 23Ispăsenia la cine să căutăm? Caută la 24a doua 38 învăţătură la evanghelia Obrezaniei 39. 25Creştini, căutaţi în ce lucmre vă voi uste- //1 niţi. Caută la. Nedele mesopustb40. 2Comoara derepce nu trebuiaşte a strânge 3în lume? Caută învăţătura dentâiu, 4Nedele 41 (Matei) şi la Nedele 9 42 (Luca). 5Credinţa dereaptă place lu Dumnezeu, 6care poate folosi43 şi altuia. Caută 7la a doua44 învăţătură, Nedele 7 45. 8Credinţa de unde vine? Nedele 14 46 (Luca). 9Crucea ce e, câte fealiure şi când luom? Ca10ută învăţătura dentâiu Nedele 3 postb47. uCredinţeei adevărături. Caută la sfâr12şitul Obrezaniei48. 13Lucmre care va cinsti Hristos la judecare. 14Caută la Nedele mesopustb 49. 15Lucmrele spăsescu-ne, zic fariseii. 16Caută mesopustb 50, caută. 17Lucmrele numai a credincioşilor plac 18lu Dumnezeu. Mesopustb 51. 19Cu lucmrele 52 noastre nu putem doh>ân20di bine. Caută mesopustb 53. 21Leagea şi porâncile derepce ne-au dat Du22mnezeu? La tâlcul Nedele 15 54 (Matei). 23Leagea nu poate împlea nimea. La tâlcul 1ANedele 8 55 (Luca). 25Leapădă-se omul de sineş - cum şi // 'când? învăţătura dentâiu Nedele 3 postb 550. 2Lucrurele credinţeei nu putem înţeleage de 3noişi. învăţătura dentâiu Nedele 5 postb 56. 4Mărturisitorii derepţi ce plată vor a5vea şi carii mărturisesc derept pre 6Hristos? Caută la tâlcul vse sveti 57. 7 Mamon şi lu Dumnezeu a sluji. Nedele 3 58 (Matei). 8Morţii să îngmpăm cu cinste. Caută 9la tâlcul Nedele 2 59 (Luca). 10Moartea să nu teamem. Caută <în> Nedele 2 59 (Luca). 1'Morţilor nu putem folosi după moar12te. Caută la Nedele 5 60 (Luca 61). 13Moartea creştinilor iaste somn. Caută 14a treia învăţătură, Nedele 7 62. 15Marha cum cheltuim prentm Dumne16zeu? Caută la Nedele 9 63 (Luca). 17Măria şi înălţarea câtu e prea 64 mare păca18t şi cine se înalţă. Caută la a 19doua 65 învăţătură, <în> Nedele 16 66. 20Neştiutura nu ne va mântui la judeca21tă. La Nedele mesopustb 67. 22Nevoile derept câte lucmre vin pre 23noi? Caută a doua 68 învăţătura Ned slepago 69. 24Nădeajdea toată să ne fie în Dumnezeu // !că ne va hrăni. Caută tâlcul <în> a 38 Tip. dAOd. 39 „(Duminica) Tăierii-împrejur”. 40 „Duminica lăsatului de came”. 41 Este omis numărul duminicii. 42 „Duminica a 9-a”. 43 Tip. 2|>caoch. 44 Tip. d^od. 45 „Duminica a 7-a”. 46 „Duminica a 14-a”. 47 Tip. nw; „Duminica a 3-a post”. 48 Vezi mai sus, nota 39. 49 Vezi mai sus, nota 40. 50 Vezi nota precedentă. 51 Corect mesopustb „lăsatul de came”. 52 Tip. AoyKpe/ie. 53 Tip. A\tco nocrk; vezi mai sus, nota 51. 54 „Duminica a 15-a”. 55 „Duminica a 8-a”. 55a Tip. nvv; „Duminica a 3-a (din) post”. 56 Tip. nw; „Duminica a 5-a (din) post”. 57 „(din evanghelia despre) toţi sfinţii”. 58 „Duminica a 3-a”. 59 „Duminica a 2-a”. 60 „Duminica a 5-a”. 61 Tip. AO^Ad. 62 „Duminica a 7-a”. 63 „Duminica a 9-a”. 64 Tip. npe. 65 Tip. dAod. 66 „Duminica a 16-a”. 67 Corect mesopustb; vezi mai sus, nota 49. 68 Tip. d^od. 69 „Duminica orbului. 184 opta 2Nedele 70 (Matei). 3Nunta împăratului, sau prânzul, ce e? 4Caută la tâlcul Nedele 14 71. 5Născutul lu Hristos câte folosure ne-au72 a6dus? La tâlcul evangheliei de la Crăciun. 7Popii cum iartă păcatele? Caută a treia învăţătură <în> Nedele Tomina 73. 9Păcătosul în ce chip poate fi dere10pt? Caută tâlcul samareaniniei. 1‘Place lu Hristos ce e şi a lumiei? Caută în 12tâlcul vbse sveîi 74. 13 plânge morţii cum trebuiaşte? Caută a 14patra învăţătură <în> Nedele 7 75. 15Postul al treilea ce iau oamenii su16s. La tâlcul Nedele 1 posib 76, al 4. 17Popa ce-au făcut? Caută la a patrea 18învăţătură, Nedele 5 postb 77. 19Propovedania depre aceasta 78: în ce chip 20omul păcătos poate, şi 21cu ce iertăciune păcatelor află22m? La evanghelia Bogojavlenîe 79. 23Propovedania depre aceasta: nece // 'poate dereage înaintea lu Dumnezeu păcatul greşitului. La Stretenîe Gne 80. 3Propovedanie depre aceasta: cum şi cu 4ce putem cuprinde cătră noi spăsenia 5sufletului? Caută la Preobrezanie 81. 6Propovedania depre veselia preuţilor 7când pat dosadă prentru cuvântul lu 8Dumnezeu. Caută la evanghelia mgceniko(m) 82. 9Propovedania scumpă de cuvântul lu 10Dumnezeu. La praznicb Bogorodice 83. 1'Cătră păcătoşi câtă mare mila lu Du12mnezeu. La Nedele 17 84. 13Păcătosul nu se poate turna până nu-14l trage Dumnezeu. Acoloş. 15Păcătosul în ce chipu se poate turna 16la Dumnezeu? Acoloşi. 17Pocaiania cea dereaptă ce iaste, câte păr18ţi are? Acoloş. 19Pocaianie mai mare ce e? Acoloş. 20Pocaiania curvariului câţi ai 857 Acoloş. 21 posti cum trebuiaşte, câte fealiure? La < Nedele> sima 86. 22Postul cu ciudă. Acoloş. 23Postul faptelor. Acoloş. 24Posteaşte dracul? încă. 25Ruşinea creştinilor plăti-le-va 87 lor Hristos. //'Caută la a cincea învăţătură, Nedele postb 88. 2Sfinţii n-au nici o nădeajde în lucru3rile bune a lor. Nedele mesopustb 89. 4Spăsenia numai la Hristos putem afla. Caută 5în tâlcul evanghelia Rusaliilor. 6Slugile a milui. La a patra învăţătu7ră, Nedele 14 90 (Matei). 8Sămânţa ce e şi câte fealiure? Tâlcul <în> Nedele 4 91. 9Sfmţii lu Dumnezeu păcătoşi au fo10st? La Nedele 8 92 (Luca). "Sâmareanului pilda. La Nedele 8 92 (Luca). 12Sâmbăta cum au porâncit Dumnezeu 13a ţinea? La Nedele 10 93 (Luca). 14Sărbătoarea cum trebuiaşte a sfinţi? La 15 Nedele IO93 (Luca). 16Sufletul său mântuind cine piiarde? 17La a treia învăţătură, Nedele 3 postb 94. 70 „Duminică”. 71 „Duminica a 14-a”. 72 Tip. iitdS. 73 Corect: 0oA\HHd „Duminica Tomei”. 74 Vezi mai sus, nota 57. 75 „Duminica a 7-a”. 76 Tip. nw; „Duminica 1 post” (?). 77 „Duminica a 5-a (din) post”. 78 Tip. dseCTd. 79 „Botezul Domnului”. 80 „întâmpinarea Domnului”. 81 „Schimbarea la faţă”. 82 „(Evanghelia) mucenicilor”. 83 „Sărbătoarea Născătoarei de Dumnezeu”. 84 „Duminica a 17-a”. 85 Tip. du („ani”). S6 „Duminica brânzei”. 87 Tip. rwhTHHEKd. 88 Tip. nw; „Duminica (din) post”; nu este precizată a câta duminică. 89 Tip. Tomina 99. 24Hristos - judeţul cel derept. Nedele mesopustb 100. 25[Hristos nu numai om, ce iaste şi Du] 101II hnnezeu derept den vecie. Caută 2învăţătura dentâiu, evanghelia Paştilor. 3Hristos derepce au venit în lume? Caută 4tâlcul evangheliei Samarenina 102. 5Hristos cunoaşte inimile. La. Nedele 15 103 (Luca). 6Hristos derepce au întrat în Ierusalim pre asin? 7La a treia învăţătură Scetonosie 104. 8Hristos derepce au luat tăietura-împrejur105 9pre sine? Caută la tâlcul Obrezanie106. 10Hristos şi Iisus cum cad rumâneaşte? La a 11 doao-învăţătură Obrezanie 106. 12Hristos cu ce dereage păcatul greşiţilor? 13Caută la Stretenîe107. 13Omul de sine nu poate altă, numai poa15te greşi. La Nedele 17108. 16Orbitura. Caută Nedele 3 109 (Matei). 17Ce trebuiaşte omului a face să dobândea18scă împărăţia ceriului? Caută Nedele 8110. 19învierea lu Hristos ce ne-au hăsnuit? Caută învă20ţătura dentâiu, evanghelia Tomeei. 21îngrupătura morţilor şi mirul. Caută în22văţătura 3, evanghelia mironosicQ 111. 23îngerii derept ce sânt făcuţi? Caută 24raslableno(m) 112, a doua113 învăţătură. 25Judecarea de apoi cumu e? ha. Nedele mesopustb114. II dojana cetitorilor 2Den mila lu Dumnezeu, eu, diacon Co3rese, deac-am văzut că mai toate 4limbile au cuvântul lu Dumnezeu în 5limba lor, numai noi, rumânii, n-a6vem, - şi Hristos zice (Matei, 99): „Cine ceteaşte, să7înţeleagă”; Pavel apostol încă scrie (la Korfintomb ;, 155) că „întru besearecă mai vârtos 9cinci cuvinte cu înţelesul 2 mieu să grăiesc-5,10 ca şi alţii să învăţ4, decât untunearenc de cuvinte neînţelease, într-alte li12mbi”, derept aceaia am scris cum amputu13t Treteevanghelul şi Praxiul rumâ14neaşte. După aceaia, deaca am văzut je15lanie a mulţi preuţi de tâlcul evangheliilor, 16cum să poată şi ei propovedui şi a spu17ne oamenilor învăţătura după cetitul 18evangheliei, aşa am aflat aceaste tâlcure 19ale evangheliilor pre dumineci prespre an, 20scoase den Scriptura prorocilor şi apostoli21lor şi celor 95 „Duminica a 3-a (din post)”. 96 Tip. TdT^rtk. 97 Tip. ^m. 98 „Duminica a 16-a”. 99 Corect eoMHHd; „ Tomei”. 100 Corect: mesopustb-, vezi mai sus, nota 49. 101 Rândul 25, tăiat la broşarea (sau la legarea) cărţii, este reconstituit de un scrib pe marginea exterioară a paginii. 102 „(din duminica) Samarinencei”. 103 „Duminica a 15-a”. 104 Greşit în loc de Cvetonosie: „(duminica de) Florii”. 105 Tip. (= împrejiur?) 106 „(din evanghelia duminicii despre) Tăierea-împrejur”. 107 „întâmpinarea Domnului”. 108 „Duminica a 17-a”. 109 „Duminica a 3-a”. 110 „Duminica a 8-a”. 111 „(Duminica) mironosiţelor”. 112 „(Duminica despre) slăbănog”. 113 Tip. dAOd. 114 Tip. Meco niv; „Duminica lăsatului de came”. - Vezi mai sus, nota 101. 1 Corect: Korinthenomb; „(Epistola către) Corinteni”. 2 Tip. ^ueco^r. 3 Tip. Chrp^CKh. 4 Tip. 186 sfinţi părinţi. Şi deac-am Z2cetit, bine am ispitit şi socotit 2işi am aflat că toate tâlcuiesc, a24deverează şi întăresc cu Scriptura 25Sfântă, şi mie tare plăcură; şi 26am scris cu tipariul voao, fraţi [lor] 5 // Rumânilor, să fie pre învăţătură. Şi 2vă rog ca, fraţii miei, să cetiţi şi 3bine să socotiţi, că veţi vedea voi înşi4vă cum că e mărgăritariul şi comoară a5scunsă (Matei, 55). Veţi afla într-înse de6svătat6, în 20 de cărţi atâta învăţătură 7chear 7 nu vreţi afla ca în ceastă carte. 8Şi cine va ceti până la sfârşit, că 9va afla cu adevăr că e aşa că această 10carte arată-ne noao păcatele noastre nşi ne învaţă cumu ne turnăm şi ne pocă12im şi unde putem afla iertăciunea 13păcatelor noastre şi pren ce putem 14mearge la împărăţia ceriului, şi alalte 15mai toate ce trebuiaşte a şti creştinilor. 16Ce, fraţii miei, unde ceartă această ca17rte pre vlădici, episcopi, popi, călugări 18şi pre domni, nu ceartă pre cei buni, ce 19pre răi. Bunii să nu ia pre sine, şi carii vor 20fi cu vină certaţi, ei se pocăiască 21şi să lase răutatea şi să îm22ble cu dereptate. Amin! 23Chelciug şi banii pre acest lucru îndu24ratu-se-au a da jupân Foro Miclă25uş. Slava tebe, Gospodi! 8 [.............................-.......................................................] P 5 Rândul 26 se păstrează în exemplarul Cipariu (în care jumătatea superioară a filei 247 este ruptă şi lipseşte), pe când în exemplarul Moldovan a fost tăiat la broşarea (sau legarea) cărţii, fiind recuperat şi scris de un scrib pe marginea exterioară a paginii. 6 Propoziţie cu sens neclar (în copia P. Veţi afla într-însă desfătat). 7 Tip. Kfdpk. 8 „Slavăţie, Doamne!”. 9 Fila 248, pierdută, a fost, după toate probabilităţile, albă (eventual conţinea titlul Molitvenicului, într-o formulare mai mult sau mai puţin amplă); ea constituia ultima filă a colii 31 (purtând, eventual, pe verso, signatura Kd). 247v 248 r~v 187 ‘MOLITEVNIC RUMÂNESC 249' 2Polojenie 3Molitvele 4Botezul 5Cununia 6Cuminecătura 7Tipicul leturghieei 8Vecemia 9Slujba de dămâneaţă I0Cântecele den psalomi şi den evanghelie nPetrecătura morţilor 1II ) ’Polojenie 2Rumâneşte am scris acest molitevni3c cum să înţeleagă şi popa ce zice 4însuş 1 şi oamenii 2 ce ascultă, că al5te limbi înţeleg; şi Dumnezeu a6şa au fost lăsat şi prorocilor, 7şi apostolilor să grăiască în limba 8cum înţeleg şi grăiesc oamenii Hristos 9încă aşa ne învaţă (Matei, 55): 10„înţeles-aţi aceastea toate”; şi Matei, 60: "„Auziţi şi înţeleageţi”; Matei, 99: 12„Cine ceteaşte, să înţeleagă”; şi Pavel a13postol, la Korintb4, 155, cum „mai 14bine în besearecă cinci cuvinte a grăi 15cu înţeles, să înveţe şi alalţi, de 16cât untunearec de cuvinte în limba 17striină”. Şi cu adevăr zice cum în vâlsnt grăiaşte popa când nu înţeleage 19au el, au oamenii; încă şi păcat, 20cuin zice Dumnezeu (la Ischodb 5, 20 21de capete): „Numele Domnului Dumne22zeului tău să nu iai în deşert şi bine 23nu socotit 6 în gura ta că nebinte- // !tuit nu veri fi”. Fraţii miei popi, 2cu bun înţeles şi mare frică şi ci3nste pomeniţi numele Domnului; nu 4boscorodiţi, că va bate voi Domnul. 5Botezului cinul şi tipicul lua6t-am de la Ioan Botezătoriul şi 7de la Hristos, dedascalul nostru, şi sde la apostoli (caută Matei, 5, 6, 9116; Marco, 2, 71; Luca, 1 Fila 249 este prima din coala 32 (tară ca pe recto-ul ei să Fie înscrisă signatura i\ b, probabil fiind un fel de paginăde titlu). Ţinând seamă de faptul că coala 31 (cu signatura Â3) conţine 8 file (f. 24 lr - *248') şi că următoarea coală marcată cu signatură (f. 255r-262v) conţine dc asemenea 8 file, rezultă că coala intermediară 32 conţine numai 6 file (f. 249r-254v). Acest fapt nu este singular în producţia tipografică a lui Coresi: întrebarea creştinescă, de exemplu, cuprinde şi ea o coală de 6 file. (Vezi şi mai jos, nota 5 la f. 255r.) Pe jumătatea inferioară, albă, a paginii e scrisă următoarea însemnare: „Că mi-au Dumnezău scris amu, cu [scris popa Ioan din Pâcota că amu scris eu [scris ~n.n.\ la [? - zi./).] ivaglielie pre sufletul i Marine, să o pominască Dumnezău la împărăţia sa. Şi cine va ceti ea, e încă ea-i [? - /;.?;.] zică să-i iarte Dumneză păcatele’’. 1 Tip. .(vcSiuS. 2 Tip. u’dA\enn. 3 Tip. u’diUHîn. 4 Corect: Korinthenomb; „(Epistola către) Corinteni”. S Cartea „Ieşirea” din Vechiul Testament. 6 Tip. coKOTUTh (probabil greşit în loc de socoti tir, sensul propoziţiei bine...ta este neclar). 249’ 250r 189 205v 251r 251v 9; Ioan, 2; w Deanie 7, 1,6,20,27). Mirul uşi apa sfinţită, lumânare, ei n-au 12avut-şi alte adausături. 13Cununia scris-am ea 8 cu înţeles, cu14m să lăcuiască bărbatul cu muiarea 15în frica lu Dumnezeu, nu se adune 16ca vite fără învăţătură 9. Jucărei 17şi încinsetura am mâhnit. ■ 18Cuminecătura beteagilor, până vor 19mai învăţa, scris-am aşa cum şi popa 20să ştie ce dă, şi beteagul ce ia, nu 21„dând sfânta câinilor şi mărgări22tariul 10 porcilor” (Matei, 20). 23Leturghia, cinul şi tipicul, luat-am // !de la meşterul şi dedascalul cel ma2re, Hristos (Matei, 108; Marco, 64; Luca, 109) 3şi de la apostoli (Deanie11, 6; Korirâtb12, 48). Că leturghia n-au tocmit 5Hristos să fie slujba a morţilor, ce vii6lor să fie împreunare trupului şi sâ7ngelui Iisus Hristos, cum zice Pavel laKorisntb13, 145; caută 14 la Deanie 15, 6. 9Trei lucrure au făcut apostolii16 în le10turghie, că acolo iaste aşa scris: „Era nrăbdând întru învăţătura apostolilor 12şi împreunare întru frâmtul pâi13neei şi întru rugăciuni”. 14Petrecătura morţilor scris-am cu15m cu cinste să-l îngrupăm cel dus 16de lume; iară oamenii17 carii petrec 17săînvăţăm, dojenim şi la preve18ghetura ceasului morţiei să deşteptăm, 19că, cum aflăm în Scriptura Sfântă, du20pă moarte morţilor nu putem18 folo21si nemică (cum poţi vedea la Luca, 2283; Matei, 104, 69; Marco, 71; Luca, //1111; Ioan, 16; laKorintb19, 179; 2Galatb20, 214). 3Cântece creştineşti am scos den psa4lomi, cu înţeles sau21 tâlc, că cu 5înţeles bun trebuiaşte a cânta, cum ia6ste scris la Efesb 22, 229; la KcPlosaemb 23, 258; Korintb 24, 155; psalom 888, 99. 9Vecemie şi slujba de dămâneaţă ave10ţi ca şi mainte. Fraţii , căutaţi să nnu ispitiţi, nu mâniaţi, nu bateţi 12joc de Dumnezeu şi de creştinăta13te 25 proastă, ce, înţelegând, cu oamenii 14depreună lăudaţi pre Dumnezeu 15şi rugaţi cum pre voi şi pre 16noi săînderepteaze pre calea26 şi 17voia lui, cum săîntră18m la împărăţia lu 19Dumnezeu, - 20ce tu dă-ne 21noao, Doamne! 22Amin! // Molitevnic în care sânt1 rugăciunile de toate nistotele creştinilor O 9 5 31. Rugăciunea derept Duhul Sfânt î4nainteapropovedaniei Să ne rugăm 5lui Dumnezeu: 6în vecie atotputeamic Dumne7zeu, cine eşti înluminătoriu a toa8te inimile ce sânt întunecate, rugăm 9tine înluminează inimile noastre cu 10milostea ta cea 7 „Faptele apostolilor.” 8 Tip. greşit nue. 9 Tip. ^K'hU^TSpd. 10 Tip. AVhpr^pnTdniOAli. 11 Vezi mai sus, nota 7. 12 Vezi mai sus, nota 4. 13 Vezi mai sus, nota 4. 14 Tip. 15 Vezi mai sus, nota 7. 16 Tip. dnoCTOAii. 17 Tip. wdAUim. 18 Tip. ncmAU. 19 Vezi mai sus, nota 4. 20 Corect: Galat£nomb\ „(Epistola apostolului Pavel) către Galateni”. 21 Tip. Kd8. 22 Corect: Efesânomb', „(Epistola apostolui Pavel) către Efeseni”. 23 Corect: Koloseomb; „(Epistola apostolului Pavel) către Coloseni”. 24 Vezi mai sus, nota 4. 25 Tip. kp£l|Jhh;?»tdxt (probabil greşit în loc de creştinătatea). 26 Tip. 1 Tip. C"hA\ HTh . 190 sfântă, cum cuvi1 hitele tale ceale sfinte să le putem 12cu drag mare asculta; ascultând, să 13le putem înţeleage şi învăţa; învăţâ14nd, să le putem ţinea pre cinstea 15numelui tău şi pre binele fraţilor 16noştri şi priiatnicilor noştri, no17ao iară, păcătoşilor, pre iertăciunea 2 pă18catelor şi pre ispăsenia sufle19telor. Aşa fă, Tatăl sfânt, cu // ^îoi, 252 pren fiiul tău Iisus Hristos, un Domnu al 2nostru. 3 2. Rugăciunea de dămâneaţă 4întruna să ne rugăm lu Dumnezeu: 5Puteamice, înalt Domn 3 Du6mnezeu, noi dăm ţie ha7r mare unde pre noi pâ8năîn ceasul de aemu ai ţi9nut, hrănit şi ne-ai feri10t. Rugăm tine cu toată ninima, iartă-ne toate păcatele şi 12greşalele noastre cu ce am greşit 13şi în ce n-am îmbiat după pofta şi 14porâncile tale. Şi nu ne lăsa şi a15stăzi şi pururilea, ce ne dă să pute16m viia pre ispăsenia sufletului no17stru, cum noi păcatele păgubitu18riei să le depărtăm şi nice într-o 19perire să nu cădem, ce pren faptele 20sfinte dereptăţile tale, 4 II l[bătătu]ra 5 şi munca noastră pururea să 2se întărească şi să se rodească 6 252 pre3n Domnul nostru Iisus Hristos, fiiul tău cel \inul, ce cu tine şi cu Duhul Sfân5t într-una împărăţeaşte şi dom6neaşte până în vecia veacului. Amin! 13. Rugăciunea de seară 8Puteamice şi milostivnic Tatăl, 9pren Iisus Hristos, fiiul tău prea iubitul, noi 10dăm har ţie unde pre noi, în ceastă zi de nastăzi, pren mila ta feritu-ne-ai, hrănit 12şi ne-ai otălmăzuit. Rugăm tine cum să 13ne ierţi toate păcatele cu care am 14greşit astăzi ţie şi dă-ne cum şi în 15ceastă noapte să putem petreace fa16ră toată dosada şi dodeiala dracu17lui, tu ferindu-ne, şi să putem 18demâneaţă scula la slujba măriei ta19le. Că ţie noi dăruim şi în mâ20na ta punem şi lăsăm pre noi tot, cu tru21pul nostru şi sufletul şi tot 22cu ce ne biruim. Păzeaşte pre noi dere23pt Iisus Hristos, fiiul tău cel unul, // 7 l~3[cu tine şi cu Duhul Sfânt într-una împărăţeaşte şi 253. domneaşte până în vecia vacului. Aminul] 44. [Rugăciunea de păcate] 5Nu plăteaşte D[umnedzeu noao cum /'a]6ste slujba noastră [şi nu pedepsis] 7pre noi cumu-s păcatele [noastre]. 80, Doame Dumnezeu a.totp[p ut eamicul], 9Tatăl de împărăţia ceriului, [cine nu pof\10teaşte 9 moartea păcătosului [^z nu-l laşi] 1 bucuros să piiară, însă veri să se [întoarcă .>7'] 12să viiaze cu tine den toat[ă inima], 13cum păcatele noastre cu care am g[re]14şit şi să le iai cu milă de pre noi. Şi 15fii 2 Tip. ET^vMiOHt. 3 Tip. amhk. 4 In spaţiul alb din josul paginii se află troparul învierii în limba greacă, înscris de un scrib cu caractere chirilice şi cu multe grafii greşite: x.c“ diiecmA gKiieKpo mdiid m6na mdHd mân11 ck (şters, apoi:) ndmHCd' cjcemucfe (mai departe indescifrabil) - şi care corespunde textului grecesc Xpiaxoq avecrrr) ek veKpcov, Sav&TCp Sava-tov Tta'zt\iaq, icaî totc; ev Toiq fivfţţiaci Ccoov 7_apiaa|aevoc. 5 Jumătatea superioară a cuvântului a fost tăiată la legarea cărţii; restituirea cuvântului am făcut-o pe baza copiei bihorene. 6 Tip. KOAtCK^,. 7 în exemplarul Moldovan lipsesc filele 253 şi 254; în exemplarul Cipariu se păstrează f. 253, foarte deteriorată. Textul fragmentar pe care îl conţine această filă îl completăm, între croşete şi cu caractere cursive, pe baza copiei bihorene (f. 229 r~v). Numerotarea rândurilor, fiind reconstituită, nu este foarte sigură. 8.In originalul coresian era, probabil, pedepseaşte. 9 Tip. [...]r'tL]je; greşit în loc de [po/]teşti (corectat astfel în copia bihoreană). 191 253v 254r 254v noao într-ajutoriu cum să ne putem 16de aemu nainte ţinea de cuvântul tău 17pren Domnul nostru Iisus Hristos, fiiul tău 18cela ce împărăţeaşte într-una cu tine şi 19cu Duhul Sfânt şi domneaşte pînă 20în vecia veacului. Amin! 215. Rugăciunea derept pace // [xArată, Doamne, cătră noi meserearea ta şi fiiul tău ispăsitoriul dă-ne noao! Domn Dumnedzeu, Tatăl Sfânt3din < îm>părăţia 9a ceriului, cine tocmeaşte toate poftele sfinte şi] sfaturele \dereapte şi lucrurile bun]e, dă slugilo5[> tale aceaia pace carea nu] poate da această 6[lume, cum inim] ile noastre să fie în ţie1 [tura porunce]\or tale, cum în vreamea no\astră să pu]tem viia, tu ferindu-ne pre 9[noi de alenşi]gure, în odihnă şi în pace, l0[prin fiiul] tău Iisus Hristos, Domnul nostru, 11 [cela ce vi] iază şi se domneaşte cu tine şi 12[c]u Duhul Sfânt până în vecia veacului. 13Amin! 14 6. Rugăciunea pre răsipi rea păgânilor 15Răsipeaşte pre ei cu putearea ta şi pu16ne jos pre ei, ajutoriul nostru, Doamne! 17Puteamice, în vecie Dumnezeu, în a cui mâ18nă sânt 10 putearea tuturora şi biruitu19ra, împărăţia lor a toată, rugăm 20tine caută cu milă în // 11 [lagiutoriul creştinilor, cum păgâhm, ce să nedejduiesc în mulţia sa şi putearea sa, 3 cu putearea ceii mâni dereapte ai tale să să răsipa4scă prin fiiul tău Iisus Hristos, Domnul nostru, cela ce viiadză 5şi să domneaşte cu tine şi cu Duhul Sfânt până în vecie. Amin!] 6 7. Rugăciunea cu ce blagoslovim masa 7Ochii tuturora spre tine nădăjduiesc, Doa8mne, şi tu dai mâncare lor în bună12 vreame; de9şchizi tu mâna 13 ta şi saturi toate viile 10cubună voie. (Apoi zică ocenaşele şi ceastă rugă:) uDomn a toată putearea, blagosloveaşte pre noi 12şi ceaste mâncări, carele vrem să luom den 13binele tău pren Iisus Hristos, un 14 Domn al nostru. 14Amin! // }8. Rugăciunea sau datul de har ce se zi2ce după mâncare 3Ispoveduiţi-vă Domnului, că e bun, că pâ4nă în veac mila lui, cine15 dă mâncare a tot tru5pului, cine dă vitelor mâncare a lor, şi pui6lor corbilor carii chiiamă pre el. Nu în tăria 7calului, nece în fluierele 16 bărbatului bună-vrearea 8lui va fi bună-vrearea Domnului spre ceia ce 9se tem lui şi spre ceia ce nădejduiesc spre me10serearea lui. (Apoi să zică ocenaşele şi această "rugăciune:) 9a Scris aHvfjrhp'hUHrî'i. 10 Tip. c>a\tk. 11 Fila 254, care nu se păstrează în nici unul dintre cele două exemplare ale tipăriturii coresiene, cuprindea următoarele texte: finalul rugăciunii a 6-a şi rugăciunile a 7-a, a 8-a şi a 9-a. In ediţia noastră reproducem finalul rugăciunii a 6-a şi rugăciunea a 9-a, cu caractere cursive, după copia bihoreană (f. 230r 1-5 şi, respectiv, f. 230v 3-8, - în ediţia noastră: rândurile 15-20). Celelalte două texte le reproducem, cu caractere drepte de rând, după Tim. Cipariu, Crestomaţia seau Analecte literarie, Blaj, 1858, p. 28-29 (Fragment de nigăciunî)-, în numerotarea rândurilor acestor texte urmăm publicaţia citată a lui Cipariu. Delimitarea, făcută de noi, a celor două pagini ale filei 254 este, prin forţa lucrurilor, aproximativă şi nesigură. 12 Tip. 13 Tip, 14 Tip. o15 Tip. sene. 16 Tip. pe. 192 ! 'Har Gatr, ac, Uuivincisu Tatăl, pren Oo'-'mnu] nosiru Iisus Hristos, derept tot binele tău. ce l4viezi şi inwârăţe;.ti m \ coi ti vcacvilui. Amin! Rugăciunea dupăpvcpovcdanie l6Doauvne, rugăm tine dă-ne darurile Duhului Sfânt, 17cum ce amu audzit în ceastă propovedanie de aemu 1Spre cinstea ta. şi pre binele fraţilor noştri şi l9pre ispăsenia noastră să le putem ţinea şi până 20w vecie să putem rămânea în iale. Amin!}17II 'Depre botez Cum trebuiaşte popilor 2a boteza pruncul Cându-1 aduc cu3metrii pruncul înaintea popeei, zică 4popa aşa: 5„Ascultaţi. fraţii miei, creştinii lu 6Iisus Hristos, cărei sânteţi descumpăra7ţi cu moartea1 Domnului cea sfântă den "mâna dracului, den păcate şi den 9păgubitura dracului şi de perirea sufle10tului, ce milostea lui lăsat ş-au nporâncit 2 apostolilor şi tuturora po12pilor, deaca se-au măria lui sculat de13n moarte, ce trebuiaşte lor să facă şi ce I4iaste cinstea şi cum trebuiaşte 15popilor să slujască lu Dumnezeu şi 16dihaniei3 lui şi mişelameei creşti17nilor4 şi derepce trebuiaşte să se bo18teaze oamenilor. Despre aceastea despre 19toate scris-au sfânt Matei, 116; Marco, 71; 20Luca evanghelist, în cărţile sale mai de apoi: 2l„Şi mearse Iisus la ucenicii lui, grăi lorzi 22când: «Dată mi-e toată putearea în ceriu 23şi pre pământ. Păsaţi, învăţaţi toate -1 // 'limbile botezaţi-i în numele Tatălui 2şi a Fiiului şi a Duhului Sfânt»” (Marco, 71). 3,,Şi zise lor: «Duceţi-vă în toată lumea, 4propoveduiţi evanghelia în a toată făpnira. 3Cine va creade şi se va boteza, ispăsit va 6fi; cine nu va creade, perit va fi. 7Că aşa iaste scris şi aşa se cade a chinu8i Hristos şi a învie den moarte 6 a treia zi 9şi a se propovedui în numele lui pocaia10nie în iertăciunea păcatelor în toate limbi1'le, începând poveaste den Ierusalim». Şi 12iară aşa zise: «Învăţaţi pre ei să ţie tol3ate acealea câte-am zis voao; şi iată eu 14sânt cu voi în toate zilele, până la '^sfârşitul lumiei»” (Matei, 116). 17 Aici se termină coala 32 (deoarece f. 254 nu se păstrează în tipăritura coresiană, reconstituirea signaturii acestei coli este imposibilă). 1 Tip. A\od-rt. 2 Tip. nopswmHT'h. 3 Tip. jbixdHÎen. 4 Tip. Kp£i|Jhhh5 Pe marginea inferioară a acestei pagini trebuia să fie înscrisă signatura care marca prima foaie a acestei coli, iar marginea inferioară a ultimei pagini a acestei coli (f. 262'’) a fost tăiată la legatul cărţii, fragmentul de hârtie tăiat conţinând şi signatura colii; în ambele cazuri, din aceasta nu se mai păstrează decât tildele de deasupra cifrelor. întrucât ultima signatură conservată înaintea acestei coli este /TiT, înscrisă în josul filei 241r şi indicând începutul colii 31 (sfârşitul acesteia - f* 248v -, fiind albă, nemaiavând repetată signatura Â"d), şi întrucât prima signatură conservată după coala despre care discutăm aici este înscrisă în josul filei 263r şi indicând începutul colii considerate ca fiind a 33-a, concluzia care se impune este următoarea: coala (de 6 file) constituită din f. 249-254 este a 32-a, signatura respectivă, a k, lipsind (f. 249r fiind «pagină de titlu», iar f. 254 - pe verso-ul căreia trebuia să fie înscrisă aceeaşi signatură - nemaipăstrându-se în nici unul dintre cele două exemplare ale tipăriturii coresiene); signatura ilizibilă din josul filelor 255r şi 262v era ITeT (=32), fiind datorată unei erori de calculare şi notare comise de tipograf (din cauza absenţei signaturilor pe filele *248v, 249r şi, probabil, 254v; vezi notele la filele respective), coala respectivă fiind, în realitate, a 33-a (cf. Liviu Onu, LR, XXII, 1973, nr. 5, p. 457). Numerotarea eronată a colilor continuă până la sfârşitul tipăriturii. 6 Tip. A\dopTt. 255r 255" 193 16Acicea să înceapă rugăciunea derept prun17c; şi aşa să grăiască mainte popa: 18„Fraţii miei, botezul trebuiaşte să-l 19ia omul la sine cu credinţă dereap20tă, care credinţă iaste cel dar mare 21a lu Dumnezeu. Derept aceaia ocă, de^n dragostea 256 frăţească sântem datori // 'cum unul derept alalt să ne rugă2m lu Dumnezeu. Derept aceaia ocă, 3acest porobocel în rugăciunea1 noastră 4să-l dăruim lu Dumnezeu şi să ru5gămpre milostea lui cum derept 6fiiul lui cel sfanţ, derept Domnu7l nostru Iisus Hristos, cela ce pre sine se-au 8dat pre moarte şi derept cei ma9ri, şi derept cei mici poroboci, - să dea 10lui credinţă dereaptă, pren Duhul său ncel Sfânt, cum botezul său să-12l poată lua la sine cu hasnă, pre spa13senia sufletului, şi într-însul pâ14nă în sfârşit să poată rămânea cu 15mare hrăborie”. Acicea popa grăiască: 16„Tătăl nostru ce eşti în ceriure, sfi17nţească-se numele tău! Să vie îm18părăţia ta, să fie voia ta, cum 19în ceri aşa şi pre pământ. Pâi20nea noastră săţioasă dă-ne noao astă21zis. Şiiartănoao greşalele noastre ^curn iertăm şi noi greşiţilor no23ştri. 256’’ Şi nu ne duce în năpaste, ce // 'ne izbăveaşte pre noi de hitleanul. Că 2a ta iaiaste împărăţia şi putearea şi sla3va în veac. Amin!” 4După aceaste rugăciuni, aşa grăiască popa 5cătră nărod sau cătră cumetri: 6„Ni, fraţii miei, să uluim aemu credin7ţă dereaptă, în carea credinţă se botează a8cest poroboc”. Şi zică credinţa pâ9nă în sfârşit. !0Credinţa ce-au tocmit 318 părinţi: n„Crez într-unul Dumnezeu, Tatăl ato12tţiitoriul, făcătoriul ceriului şi a13l pământului, văzutelor tuturor 14şi nevăzutelor. Şi într-unul Domn 15Iisus Hristos, fiiul Domnului, unul născuI6tul, ce den Tatăl născu mainte de to17ate veacurele, lumină den lumină. 18Dumnezeu adeverit den Dumnezeu adeve19rit, născut, ce nu făcut, întru o fire 20cu Tatăl, ce derept el toate fură. 21Şi derept9 oamenii şi derept a noastră 22ispăsenie deştinse den ceriu şi 257r se împe- // 'liţă den Duhul Sfânt şi den Maria 2fecioară 10 omeni-se. Răstigni-se derept113noi den Pilat den Pont, 4 chinuit şi îngrupat; şi învise a treia 5zi după Scriptură şi sui în ceriu 6şi şade a-dereapta Tatălui; şi iară 7va veni cu slavă a judeca viii şi mo8rţii, că a lui împărăţie sfârşit n-a9re. Şi în Duhul Sfânt, Domnul viia10ţă-facătoriul, ce den Tatăl iase, nce cu Tatăl şi Fiiul într-una să ne în12chinăm şi să slăvim, cum au grăi13t pren proroci. într-una sfântă şi 14de săbor apostolească besearecă, spuiu 15un botez întru lăsarea păcatelor, 15aşteptu scularea morţilor şi viiaţa ce 17va fi în veac. Amin!” -18Cum iaste în ceastă carte. După a19ceaia întreabe numele porobocului 20şi, botezându-1, zică aşa: „Eu, slu21ga lu Dumnezeu, eu te botez pre ti22ne în numele Tatălui şi a Fiiului şi 23Duhului Sfânt. Amin!” Şi 24zică înţelegătura acestor cuvinte: // 257v !„Aşa iaste Tatăl Dumnezeu: în zioa 2de astăzi pre tine au numărat întru 3feţii săi ş-au scris numele tău 4în cartea vieţiei de vecie. 5Fie mila lu Dumnezeu pre tine în zi6oa de astăzi. Cu vărsatul sânge7lui său cel sfânt, iată, au curăţi8t tine den toate păcatele tale, cu9m despre aceasta înaintea Tatălui Du10mnezeu să nu te zici păcătos. 7 Tip. .(.rpo^r^MWnt. 8 Tip. dCTkS'H. 9 Tip. âeprm. 10 Tip. 11 Tip. -lepetK. 194 Nu1'mai derept Duhul Sfânt Dumnezeu 12pre tine va lumina, cum să ştii cine I3eşti tu şi cine e Dumnezeu cela 14ce-au dat ţie atâta bine mult”. 15După botez zică popa şi ceastă rugă16ciune: 17„Dumnezeul lu Avraam şi a lu Isa18c şi a lu Iacov, tatăl a Domnu19lui nostru a lu Iisus Hristos cel sfânt şi 20ferecat şi de veac Dumnezeu, ce21la ce cu sămânţa oamenilor cea perită 22den meserearea ta cea mare făcuş şi 23tocmiş leage noao, jurământ 24şi legătură de veaci, ce nu se poate II 12 pren fiiul tău ce2l. sfânt, — rugăm pre tine ia-1 şi 3făgăduiaşte lăuntru pre ceastă 4slugă a ta în făgăduitura şi obli5citura ta cea bogată, şi întăreaşte pre 6el în oblicitura jurământului tău, 7cum cu Duhul tău cel sfanţ să 8fie al tău, pre13 tine să te poată cuno9aşte şi toate păcatele lui să fie 10uitate în vecie înaintea ta. Pren ere11 dinţă şi pre aşteptarea acestui lu12cru, eu încă am pre el botezat 13den porâncă şi den lăsata ta cea sfân14tă, pren Domnul nostru Iisus Hristos, cela ce 15lăcuiaşte şi se domneaşte cu tine şi cu 16Duhul Sfânt depreună în vecia veacului. 17Amin!” Konecb krstenie mladence(m)14. 18Cin la cununie, ce se zice jură19mânt 20Popa aşa întreabe: „Frate drag, vo21ia ţi-e această fată în leagea lu Dumne22zeu să o iai la tine, să-ţi fie căsătorie?” // '-„Mi-e”. Iar popa zică: „Dat-ai credi2nţa ta cuiva alţiia1 fără de aceştiia?” 3Răspunză el: „N-am dat nici u4niia”. Iară popa aşijderea zică: „So5ro dragă, voia ţi-e la cest om bu6n, au cest voinic, cu leagea lu 7Dumnezeu să mergi la el pre lăcuirea 8de veac?” Iară popa grăiască: „Dat-ai 9credinţa ta altuia, au ba, fără 10acestui om bun?” Apoi zică popa: n„Prendeţi-vă 2 mânile dereapte unul al12tuia”. Şi să zică popa bărbatului: „De13repce, frate bun (imerekb 3), pre cea14stă jupâneasă o iai ţie pre căsătorie 15de veac?” Popo 3a: „Zi după mine cu16vintele jurământului: «Eu (imere11 kb), juru-mă astăzi înaintea lu Du18mnezeu celui viu şi înaintea besea19reciei sfântă a lui cum ceastă 20fată bună au nevastă au jupâ- // 'neasă (imerekb 4), iau-o ea mie pre că2sătorie de veac, în leagea lu Dumnezeu, 3şi pre ea nu voiu lăsa până la moartea 4mea, nici în strinşte rea, nici în bună, 5nici întru niştotă. Aşa-mi ajute Ta6tăl şi Fiiul şi Duhul Sfânt, 7un Dumnezeu derept!»”. 8Popa după aceaia grăiască feateei au 9jupâneasei aşa: 10„Derepce, fată bună (imerekb), merugi la cest om bun (imerekb) pre 12soţia căsătoriei de veac?” Popo 3a: „Zi 13dupămine cuvintele jurământului: 14«Eu (imerekb) astăzi mă jur înain15tealu Dumnezeu celui viu şi înai16ntea cestor oameni buni cum voi-17voiu mearge la cest om bun (inter eiskb) prentru viiaţa 5, în leagea lu Dumne19zeu şi pre el nu voiu lăsa până la 20moartea mea nici în strişte 6 rea, nici 21în bună şi nici // 'întru niştotă. Aşa-mi ajute Tatăl 2şi Fiiul şi Duhul Sfânt, un Dum3nezeu derept!»”. 12 Pe prima jumătate a rândului e lipită o fâşie de hârtie, care acoperă (aşa cum permite semitransparenţa fâşiei să fie observate) trei cuvinte, dintre care numai cel de-al doilea este abia descifrabil: şi. 13 Tip. npe.f. 14 „Sfârşitul (slujbei la) botezul copilului (literal copiilor)”. 1 Tip. d/\uTn\ (pentru alteia). 2 Tip. np^H^euns^ (probabil greşit în loc deprindeţi-vă). 3 Tip. (aici şi în rândul 16-17, precum şi în f. 259v 10-11, 14 şi 17-18) nA\fpEKh; corect: imerekb ,,spunând(u-i) numele”. 3aTip. nono (vocativul lui popă). 4 Tip. en\ep£Kk; vezi nota precedentă. 5 Tip. KÎdud (în loc de viiaţă). 6 Tip. CTpmpe; (cf. mai sus, rândul 4: CTpHHiye). 258r 258v 259r 259? 195 -MV/ * /61r 4După aceaia popa blagoslovească pre ei: „5Derepce că ceşti oameni buni7 (;ime6rekb s) cu voia în leagea lu Dumnezeu în 7ceastă viiaţă a căsătoriei de veac loru 8ie e voia să lăcuiască unul cu alalt r’ntr-una, şi cu prinsul mânilor sa10le într-una şi cu credinţele sanle şi înaintea lu Dumnezeu, şi î12naintea cestor oameni bun uluiesc 13şi arată, - derept aceaia dereptate I4eu încă pre ei blagoslovesc într-u15na cu putearea lu Iisus Hristos”. Popa să puie 16mânile pe capetele lor, grăiască: 17„ln numele Tatălui şi a Fiiului şi 18a Duhului Sfânt! Cum Dumnezeu 19ceia ce i-au într-una împreunat şi 20adunat, omul unul de cătră alal21t să nu despartă. Amin!” 22Apoi zică aceaste rugăciuni 9, ce se chea23mă molitve: // ^Doamne, Dumnezeul lu Avraam 2şi a lu Isac şi a lu Iacov, lu3minează mintea acestor10 cu daru4rele Duhului Sfânt, cum vare 5ce bine ei vor auzi şi vor învăţa pre a6ceaia, să poată împlea aceaia cu fapte7le, pren fiiul tău cel sfanţ11 Iisus Hristos, 8Domnul nostru. Amin!” 1 rugăciune 12: 9„Rugăm tine, înalt şi puteamic 10Dumnezeu, ce eşti iubitoriul oamenilor13, 1‘caută pre ceşti împreunaţi den măria 12ta în tocmealele căsătoriei sfântă 13în zioa de astăzi. Şi cum ai14 blago14slovit pre Avraam şi Sara şi 15pre Zahariacu Elisavta, blagoslo16veaşte pre aceştea şi fereaşte pre ei cu17m ai ferit pre Noi15 în corabie şi trei 18feciori în cuptoriu de foc şi pre Io19naîn maţele chitului. Şi cum ai slobozi20t jidovii pren Marea Roşie den putea21rea lu Faraon împărat, în acela chip slo22bozeaşte şi pre aceştea, în zioa16 de judeţ, 23den putearea dracului, pren fiiul tău cel 24sfânt17II ‘Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin!” 2Popa apoi grăiască nărodului: 3„Fraţii miei, ajutoriul nostru iaste de 4la Dumnezeu, cela ce-au18 făcut ce5riul şi pământul. Derept aceaia, să 6ne cucerim şi să ne rugăm lu Dum7nezeu, celuia ce-au făcut ceriul şi pă8mântul, că fără ajutoriul lui ni9ci un bine nu putem face cu aceşti 10doi oameni, să poată lăcui într-una npre cinstea lu Dumnezeu şi pre spă12senia sufletelor sale. îngenuchea13ţi toţi şi ziceţi cu mine «Tată14l nostru ce eşti în ceriu»”. 15Apoi popa aşa dojenească şi înveaţe îm16preunaţii, junele şi fata, grăia17scă amu: 18„Fraţii miei dragi, sânteţi în căsătorie1919împreunaţi. Ascultaţi mainte 20cine-au tocmit nunta a căsătoriei.21 Aşa iaste scris în cartea de primă a lu Mo22isi proroc, ce se chemă Bitia 20, -n al do23ilea cap: 24«Zise Domnul Dumnezeu: ‘Nu e bine cum // ‘omul să fie [singur, muiare voiu]212face lui, cine să fie pre lângă el’. 3Şi lăsă Domnul Dumnezeu pre Adam 4somn, şi adurmi. Şi scoase afară 5o coastă, şi în locul coastei puse ca6me; şi Dumnezeu den aceaia coastă 7făcu muiare, care luo den Adam, şi o 8duse ea cătră Adam. Şi zise Adam:9 ‘Acesta - os den oasele meale şi car10ne den carnea mea; derept aceaia chema-1‘se-va bărbătească, că den bărbat luată 12fu\» Derept aceaia va lăsa omul tată-13său şi mumă-sa, şi vor un trup, o peli14ţă”. 7 Tip. Boyne. 8 Tip. 6A\ep£Kk; vezi mai sus, nota 4. 9 Tip. po^r^Mioiit. 10 Tip. d'-ieCToph (probabil greşit în loc de acestora). 11 Tip. T<|iiiTh. 12 Tip. por^Mioiie. 13 Tip. wi\\ennA&. 14 Tip. KoyA\d8. 15 Tip. nou (= Noe). 16 Tip. 3ndw. 17 c^htK e tipărit izolat în colţul din dreapta al paginii. 18 Tip. 19 Tip. k'kcxtopia. 20 Tip. gbitia; cartea „Facerea” din Vechiul Testament. 21 Numai primele trei cuvinte din acest rând sunt descifrabile; celelalte, fiind acoperite de o fâşie de hârtie, le-am reconstituit (între croşete) pe baza textului biblic modem. 196 După aceaia popa să zică: „Iacătă, 15auziţi cine-au tocmit căsătoria, nu16nta. Ascultaţi amu, adoar^. ce porân'7ceaşte şi lasă Dumnezeu voao, împreuna18ţilor în căsătorie pre 22 sfânt Pavel a19postol, leb Efeseo(m) 23,231: «Bărbaţi, iu20biţi muierile - voastre cum au şi Hristos iu21bit sfânta besearecă a sa şi spre si22ne se-au dat derept aceaia cum pre ea 23să o sfinţească, curăţind pre ea cu a24pa scăldăriei, pre cuvântul //1 [său, ca să o înfăţişeze sieşi această Biserică slăvi]2tă.24, ferecată şi blagoslovită, în carea 3nu iaste scârnăvie sau spurcăciune, ce 4să fie sfântă şi nevinovată. Aşijde5rea şi bărbaţii datori sânt să iubească 6muierile sale ca trupurile sale. Cine 7iubeaşte muiarea sa, pre sine iubeaşte, că 8nimea nici dinioară 25 trupul său nu ura9şte, ce-1 hrăneaşte şi-l miluiaşte, ca 10şi Dumnezeu beseareca; că nodure sân1'tem trupului lui şi den trupul 12lui şi den oasele lui.» Voi iară, mu13ierile 26, supt ţinutul bărbaţilor să 14fiţi şi să-i ascultaţi ca şi lu 15Dumnezeu; că bărbatul iaste cap mu16ieriei, cum Hristos iaste capul27 beseareciei, 17sfant şi feritoriul trupului său. VaI8re în ce chipu e beseareca sfântă supt ţi19nutul Domnului nostru lu Iisus Hristos, în a20cela chip fie şi muiarea supt ţinutul 21bărbatului'său, cu toată ascultătura 22şi îngânditura 28. A treia oara: -^ascultaţi şi pedepsa, varga, biciul 24carele au Dumnezeu aruncat ş-au // 'lăsat pre ceastă lume în ceastă viiaţă 2a căsătoriei. Că aşa zise Domnul Du3mnezeu muieriei lu Adam, Eva: «înmu4lţi-voiu nevoile tale şi durorile tale câ^nd veri fi grea şi tăroasă. Cu du6reri veri naşte feciorii tăi, şi pofta 7ta supt ţinutul 29 bărbatului tău, şi sse va el domni pre tine.» Bărbatului 9iară aceasta zise Dumnezeu: «Căce tu 10ascultaş cuvântul muiereei tale "ş-ai mâncat den pom den carele porâ12ncise 30 eu ţie cum să nu mănânci den 13el, - mâncat-ai blăstemat pămân14tul în lucmrile tale! In grije să mănâ15nci el în toate zilele vieţiei tale! 16Spinii şi pălămida crească ţie şi să mă17nânci iarba câmpilor! în sudoarea feaţe18ei tale să mănânci pâinea ta, până câ19ndu te voiu întoarce în pământ: den el 20luat eşti, că pământ eşti şi în pămâ21nt veri mearge.» A patra oara: aceaia 22încă să ştiţi cum veselia voastră iaste 23aceasta, cum să ştiţi şi să creade24ţi cum aceasta viiaţa voastră şi // 'gândul 31 vostru să placă lu Dumneze[u], 2că el au tocmit ş-au sfinţit. Că a3şa iaste scris: „Făcu Dumnezeu omu4l pre obrazul său, pre obrazul lu Dum5nezeu făcu pre ei bărbat şi muiare; 6şi blagoslovi Dumnezeu ei şi zise 7lor: «Creaşteţi şi vă înmulţiţi şi împle8ţi pământul şi-l luaţi supt ţinu9tul vostru. Şi vă domniţi pre peştii mă'°riei şi pre pasările ceriului şi "prespre toate roditurile vietoare ce 12se leagănă şi îmblă pre pământ.» Şi13 văzu Dumnezeu toate acealea ce se rodise, 14şi era vârtos bune”. 15Popa să puie mânile sale pre capetele 16lor şi aşa să roage: 17„Puteamice Domn Dumnezeu, ce bărba18t şi muiare ai făcut şi pre ei ai ale19s pre rândul căsătorieei32 şi pre ro20d şi poamele lor ai blagoslovit asupră 2'de ce-ai în ei arătat beseareca sfântă 22a lu Iisus Hristos, Domnul nostru, - cu jurata 23cearem milostea ta cea nenumărată, cu24m nu lăsa tocmealele tale să se răsi- 33 II 22 Tip. npe (probabil greşit în loc de pren). 23 Corect: leb Efesenomb; „(Epistola) către Efeseni”. 24 Primul rând, acoperit cu o lâşie de hârtie, l-am recuperat după traducerea modernă a Epistolei apostolului Pavel către Efeseni, V, 27. 25 Tip. ahiihwp^. 26 Tip. A\tf13A\8epn/\e. 27 Tip. 28 Tip. ^riiHAHTSpd. 29 Tip. KHii6Tij<\k. 30 Tip. nop/F,hmhce (pentru porâncisein). 31 Tip. niHAoy. 32 Tip. K'kC'hTopiee. 33 Sfârşitul colii 33; vezi observaţia făcută în nota 5 la f. 255r. 261' 262r 262v 197 ■63r ‘pească [...] 34 2dracului, ce ne dă 35 meserearea ta cea ma3re; ţine-i şi-i fereaşte * pren Domnul nostru, 4pren Iisus Hristos. Amin!” Acicea popa, să va 5vrea, poate cununile pune pre capetele 6lor şi cu cel brâu să încingă şi să cânte: 7„Doamne, Doamne, caută den ceriu şi 8vezi şi socoteaşte via 36 ta ce-au dentâiu 9răsădit dereapta 37 ta, Doamne!” - 10până vor mai bine înţeleage creştinii. nApoi aşa blagoslovească pre ei popa, zică: 12„Blagoslovească pre voi Dumnezeu şi 13vă socotească, dea voao cunoscă14tura sa cea sfântă şi dereaptă şi 15fie milostivnic cătră voi. Ţie pre 15voi în cuvintele sale şi dea pacea sa voao. ]7Duceţi-vă în numele Tatălui şi a Fiiu18lui şi a Duhului Sfânt. Amin!” 19Apoi popa zică un cântec cu nărodu20l depreună den Scriptura Sfântă.55 // 263v ‘Cum trebuiaşte pre [bolnavi a ispovedi] 12şi a-i cumineca 3Popa la besearecă pururea să înveaţe pre o4ameni cum să nu aşteapte cu ispoveada 5şi cuminecătura la ceasul morţiei, 6cându-şi pierd şi mintea, şi graiul, că 7atunce nu foloseaşte nemica cumine8cătura, - cum zice sfânt Pavel apostol 9ce de 2 vreame să se gătească tot omul. 10înaintea bolnavului popa aşa să grăiască: u„Drag frate, Dumnezeul nostru pre 12noi oamenii pedepseaşte şi ne bate dere13pt păcatele şi greşalele noastre ceale 14multe3 cu aceaste beteşuguri şi boale 15multe, că greşim lui în tot ceasul 16şi nu ţinem porâncele şi cuntenituri17le ale lui, nu ne teamem de Dumne18zeu, nici iubim pre sfinţia lui. N-a19văm nici o grije de el şi de leagea a 20lui, nu cum să ţinem leagea lu Dumne21zeu; încă nu ştim ce trebuiaşte noao a 22face şi a ţinea, căce noao pare bine. Mu23lte facem ce Dumnezeu . 264r nu iubeaşte, //1 derept aceaia că nu iubim pre vecini4 şi fra2ţii noştri. Zău, nu facem altă, numim pă3cate; uităm depre binele lu Dumn4zeu, nece dăm lui har derept iale. 5Derept aceaia pre noi bate şi pedepseaşte 6Domnul, să ne turnăm cătr-însul den 7păcate, cum cu tot să nu perim, 8cu trupul şi cu sufletul. Aşa, 9frate drag, pre tine au tremes Dum10nezeu această boală derept păcatele uşi greşalele tale ceale multe. Iane soco12teaşte bine den tinereaţele tale tu cu13m ai viiat, ce-ai făcut, cum ai slu14jit Dumnezeului tău. Zău, caută nu15mai, doară nici un bine n-ai făcut, 16ce faptele tale c-au fost reale toate 17până aemu. Iară Dumnezeu zice cu18m proclet şi blăstemat tot omul 19vare cine nu ţine toate porâncile sale 20care sânt scrise în Cartea Legiei. Aşa, 21frate drag, pre tine au tremes Dum22nezeu această boală derept păcatele 23şi greşalele tale ceale multe. 264v Iane 24socoteaşte bine den tinereaţele tale tu // ‘cum ai viiat, ce-ai făcut, cum ai 34 Primul rând este acoperit de o fâşie de hârtie; la începutul lui un scrib a completat, pe această fâşie, partea finală a cuvântului din ultimul rând al paginii precedente. 35 Tip. a!'. 36 Tip. kî^a (probabil pronunţat vina „via”). 37 Tip. Aiptră. 38 Pe marginea inferioară a paginii e înscrisă signatura /Tr” (notaţie greşită a tipografului), indicând în realitate începutul colii 34 (vezi observaţia făcută mai sus, în nota 5 la f. 2551). 1 Completarea acestei lacune (datorate deteriorării extreme a scrisului) am facut-o pe baza contururilor inferioare, vizibile, ale literelor respective şi a copiei bihorene; în tipăritura coresiană lacuna a fost completată de către un scrib, în |mod eronat, prin bolnav a-l ispovedi (urmat de inadvertenţa şi a-i cumineca). 2 Tip. &e (probabil greşit în loc de den). 3 Tip. A\oyTe. 4 Tip. bWhhh (probabil greşit în loc de vecinii). ' . 198 I £-‘ şlu2jit Dumnezeului tău. Zău, caută, do3ară nici un bine n-ai făcut, ce fap4tele tale t £_ c-au fost reale toate până a5cmu. Iară Dumnezeu zice cum tot 6omul să fie proclet f; şi blăstemat 7carele nu ţine toate porâncele sale ca8re sânt scrise în Cartea Legiei5. £ Şr ; Aşa, 9frate drag, şi tu eşti unul den cei 10oameni blăstemaţi, pren ce eşti 1 ■; născut uşi viiat în păcate. Smereaşte-te, derep12t aceaia, dentru inema ta şi, căind I i |3păcatele tale, fa cum zice David proro14c în 117 psalom: «Ispovediţi-vă _J Dom15nului, că elu e dulce şi bun»”. 2 16(Aceasta iaste şi la ispoveadă, şi la le17turghie.) „ ^ -j. 18„Zi, derept aceaia, frate drag, spoveada cu 19mine depreună: ~ 20«Spoveduiescu-mă ţie, Dumnezeul mieu 21 dulce6, că eşti tu mie Domn, roditoriul 22şi facătoriul mieu şi descumpărătoriul 23mieu 7 dulce. Sânt păcătos înălţi24ei, sfinţiei tale, în orbitura inimiei şi 8 // 9sufletului mieu, 10în păcate nenumărate, în necredzuţia mea, în rungătura mea cătră dumnedzăi streini şi nume12le tăunu l-amu chiematu. In nehărnicia mea cu13 vin tele tale ceale sfinte cu inimă bună şi 14cu suflet9 bun bucuros nu le-amu învăţatu,15şi în toată neîngăduitura mea în cuvinte-mi, 16în gânduri-mi10, în vădzute-mi, în audzite-mi11, în vedite-mi, 17în sidalme-mi12, în clevete-mi, în blăstămu-mi13, în măni^e-mi, în giurământ strâmbu, înneţietura x9poruncelor tale ceale sfinte, vare în ce chip amu 20greşit, cu voia mea sau.fără voia mea, ştiute 21 şi neştiute, — lasu-mă vinovaţii dumnedzăiiei 22tale, căiescu-mi toate păcatele14 reale a meale. 2:>Ce te rog15, ca Domnul mieu şi descumpărătofiul16 24mieu cel dulce, derept moartea cea scumpă // la fiiului tău, lui Iisus Hristos, fii milostivnic şi me2serearnic mie, păcătosului!/ de mine. Rogu-te iai3tă-mipăcatele meale şi lumineadză pre mine 4cu darurile Duhului Sfânt şi clăteaşte tu nă5ravul mieu cel zdrobit, cum păcatele meale să 6le pociu urî şi căi cu adevăru 18, şi pre tine, Dumnedzeu 1 de vecie, asupră de toate să te pociu iubi şi ^ îndrăgi, şi prefraţii şi vecinii miei ca şi9pre mine19. Dă-mi, Doamne Dumnedzeu, cum să pociu 10tocmi şi rândul viiaţa mea cum poftesc ponrunce!e şi cuvintele tale ceale sfinte şi cumu-12i voia ta cea sfântă şi să pociu viia în ceastă lu^me pre cinstea numelui tău şi pre binele 14fraţilor miei, — mie, iară, pre ispăsenia sufletului I5.S’Z tot să pociu sluji ţie până la moartea mea, 16şi după moartea mea în <îm>părăţia ceriului pre 11 tine să te pociu vedea şi până în vecie să te 18pociu lăuda cu îngerii şi cu sfinţii depre19ună. Aşea fă, Tătăl sfânt şi milostiv, de20rept dragostea fiiului tău, derept Iisus Hristos. Amin!»” 21 Ap oi popa aşea să grăiască: „Frate drag, eu audzu ce 22 tu gici şi ului eşti, în ce chipu ai greşit Domnului 23nostru. Dzău, tare te-ai greşitu şi cu dereptatea // llui pre tine Dumnedzeu ară 5 Ultimele patru fraze (Aşa ... Legiei, f. 264r 20 - f, 264v8) repetă aproape întocmai textul imediat precedent (f. 264r 8-20), fie dintr-o anume intenţie stilistică, fie, mai probabil, din greşeală. 6 Tip. Aoy/ie. 7 Tip. A\i'S. 8 Fila 264 e^1e ultima care se păstrează din tipăritura coresiană (exemplarul Moldovan). In cele ce urmează reproducem, cu caractere cursive (până la p. 210, rândul 11 ale acestei ediţii), textul din copia bihoreană a diacului Ioan din Pociovelişte, începând de la rândul 9 al filei 23 lv. Marcăm aici această copie prin sigla P, la care renunţăm în continuare, reproducerea cu caractere cursive a copiei menţionate fiind suficientă pentru individualizarea ei faţă de textul originalului coresian. 9 Scris c84>AmK. 10 Scris ruiA^piT. 11 Scris dSSHmi. 12 Scris CMdAAVf. 13 ScrisGATiCmTiAMi. 14 Scrisn'hKdm! 15 Scris pSrh. 16 Scris Accniip amopKMk. 17 ScrisntiK/^moc^H. 18 Scris dA6p8. 19 Scris mai întâi mmie, apoi şters şi înlocuit prin amiiie. P231v 232r 232v 199 233r 233' putea piiarde şi a te hale 2în cel chipu şi în munca nesfârşită. Ce, frate dra3g, Dumnedzeu nu vrea peri rea păcătoşilor, ce cum să în* toarne din păcate şi fărălegile sale şi să-l în-viiadze. Tu încă. drag frate, întoarce-te cătră 6Dumnedzăul tău şi te căiaşte şi te pocăiaşle şi 'bănuiaşte de greşalele laie, cum aşea-ai 20 mâniata *pre Domnul tău, şi te roagă sfinţiei lai, că elu au 9vinit derept păcătoşii şi derept greşiţii, ]0cum gice însuşi Iisus Hristos (Matei, 30): «N-am vinitu a cinema nderep(ii, ce greşiţii la pocanie 21.» Purceade şi 12/e du cu credinţă cătră Iisus Hristos, cam şi cheamă pre x3păcătoşi (Matei, -43): «Viniţi toţi la minei». 14 „Derept aceaia, frate drag, deacă-ţi pare rău ţie 15 de păcate şi te căieşti depre păcatele tale ce-ai l6făcutu până aemu, şi să credzi că ţie vor fi iexlrtate derept Iisus Hristos, şi deacă fi-i voia cam de a cm a 1Sînainte să te fereşti ca voia de Iota răul, dzăa x9că sânt fie toate iertate. Eu încă te dezleg 2Qîn manele Tatălui şi a Fiiului şi a Duhului21 Sfânt, frate drag, cam să credzi în ceastea toate 22şi cam să na te temi nice de păcatele tale, ni23ce dracul, nice de moarte”. „Domnul lisas Hristos noao au 24 tocmit22 cuminecătura pomana morţiei, // 1 să creadem cam trapul său au data pre crace de lemn 2derept noi, sângele săli aa vărsatu derept cu3răţia şi iertăciunea păcatelor noastre. Derept 4aceaia, drag frate, ascultă în ce chipu grăi eseu sfin5ţii evanghilesti Matei, 108; Marcu, 64; Luca, 108 şi sfânt Pavel 6apostol depre cuminecătură ”. Popa să ia cumine1cătura în mâna sa şi aşea să grăiască: 8„Domn Iisus Hristos după cină luo pită şi blagoslovi23 şi 9frămsă şi deade ucinicilor săi şi dzise: «Lul°oaţi şi mâncaţi, acesta iaste trapul mieu uce să dă derept voi. Cându vreţiface aceasta, ^2faceţi pre pomana mea.» Aşijdere şi paharul ]3luo după cină şi dede apostolilor săi şi dzise 24: 14«Luoaţi şi beaţi toţi dintr-însul: acesta l5iaste sângele mieu de leage noao, ce să va vărsa ^derept voi derept mulţi, să vi să iarte pă11cat ele. Aceasta faceţi puntrile cându beaţi18pre pomana mea» ”. Apoi popa să dea cuminecă19tura bolnavului 25. După aceaia popa aşea să gră2Qiască: „Frate drag, dă har lui Dumnedzeu derept 2ltotu binele lui şi cum tine au făcut partnic 12cu trupul său şi ca sângele lai dănăoară pre 23crace. Aemu, cu această cuminecătură de la // lel26 tocmită, nu ti teame 2/, credzi cum ai mânca2tu această bucată sfântă aşea de-adevăru, şi 3dzău derept tine au muritu Iisus Hristos. Tu eşti al lui 4.v/ elu iaste al tău şi, cum au dzis, după moarte 5că te va dace în <îm>părăjia 2H lai. Aceaia să ftel Şi cum °să fie Dumnedzeu ţie întru agiutoriu, să ne nigăm Domnului! 7Dzişi lu, frate drag, ca mine depreună ocinaşele8rumăneaşte: «Tatăl nostru ce eşti în ceriu» 9Lcturghia la Iisus Hristos ce au făcut în Gioi Mari cu doispră1 ()dzcacc apostoli 1. Popa, deacă va întră în besearecă, ]idzică ocinaşele rumăneaşte. 2. Cetească psalom 50 [2sau alt psalom; afla-veţi în slujba de demineaţă. 2<1 Scris 21 Scris fioKdimc (probabil greşii în loc dc noKddinic = pocaiania). 22 Scris mai întâi irio.w, apoi şters şi corectat: 23 Scris niîroi:». 24 Scris qS. 25 Scris i;cMiidi;!?n. 26 Scris du '(.■/. 27 Scris mai întâi r.\t:, apoi şters şi înlocuit prin 28 Scris p>.u 200 3. Dzică această molitfă: „Doamne, Dumnezeul nostru, ispăseaşte oaminii ]Atăi şi blagosloveaşte1 partea 2 ta. Implerile l5beseareciei talefereaşte, sfinţeaşte ceia ce iubescu ]6dulce-frămsea(a caseei tale. Tu aceia măreaşte-i llcu dumne-dzăiasca 3 a ta tărie şi nu lăsa noi, ceia ce nă^dăjduimu pre tine. Amin!” 4. Dzică cest cântec: 19„înalt Dumnezeu, Domnul tuturoraafla-veri mai apoi, în 12 20foi. 5. Cetească apostolul. După apostol cânte: 6. 21„ Tatăl milostiv, ce te noi uluimu.fii cu agiutoriu 22afla-vreţi mai apoi, al 4 16 foaie. 7. Ceteaşte evanghelia. // ]După evanghelie să cânte: „Imblăm 5 noi să cearem Duhul Sfânt”; 2caută în a 13 foaie. Să veri să propoveduieşti evanghelia, 3caută la începutul evangheliei carea să înceape aşea: „Fracţii miei creştini şi botedzaţi, ascultaţi cuvâ5ntul lui Dumftedzeu ce voiu să grăiescu 8. Deacă veri sfăr^şipropovedania, tu cântă cestu căntecu:1 „Har dăm ţie Dumnedzeu din vecie ”. 9. Şi dzică veruia h'umăneaşte cu nărodul; caută înainte, în «Botedzu». 10. 9Ia bine aminte învăţătura depre cuminecătură. I0/Vo 6 amu deacă ai grăi beteagului şi cându venri cumineca beteagul, aşea grăiaşte cum idste nscris; iară la leturghie tu grăiaşte a tot nă13,rodul; nu zice „frate”, ce „fraţii miei”. Deacă veri sfârşi împărţiturapâneeişi vei15gice ocinaşele, dzi cest căntecu: „Pomeneaşte, l6Dumnedzeu, credzuţilor”, carii 7 caută în 22 de foi. Otpus; 17„Blagoslovească pre voi Tatăl Domn Dumnedzeu, ferească npre voi Iisus Hiistos, veselească Duhul Domnului tutindini^le, în toate lucrurile voastre. Amin!” Vecernia 1 20Blagoslovit Domnul nostm în toată vreamea 21 şi aemu şi pururea şi în vecia de veac. Aminu! 22Slavă ţie, Dumnedzeul nostru, slavă ţie! împăratul 23ceriului, mângăietoriu de suflete dereapte, // xcela de pretutindinilea, toate împli. Vistiariul 2dulceţilor şi viiaţă-dătătoriu, vino de te răpausă 3întru noi şi curăţeaşte-ne de toate spurcăciunile şi mântuiaşte,- dulce, sufletele noastre. 5SJinte Doamne, sfinte tare, sfinte fără moarte, 6miluiaşte noi! Sla(v) i' nine 2. 1Prea Sfântă Troiţă, miluiaşte noi! Doamne, cu^răţeaşte greşealele 3 noastre; despuietoare, 9iartă fărăl&gile noastre; sfinte, socoteaşte 10şi vindecă neputinţele noastre derept nu11 mele tău! Sla(v) i' nine 2. 1 Scris B^roetijjE. 2 Scris ndp-rt, cu t adăugat ulterior. 3 Scris 4tiA\HeS^DKd. 4 Greşit în loc de a. 5 Scris mai întâi apoi şters şi înlocuit prin .jm\\6i\Tu\\K. 6 Scris ho (= inteij. no „ei, ei bine” voia lui şi 22în leagea lui învaţă-să dzuoa 14 şi noaptea. Şi fi-va ca 23un 15 lemn răsădit lângă ieşitul apelor, ce rodul său 24dă în vreamea sa şi frundza lui nu va cădea; şi toa- //}te câte s-ară face sporesc. Nu aşea, necuraţilor, nu aşea, ce 2ca prahul ce-l ia vântul din faţa pământului. Derept aceaia, nu 3vor învia necuraţii la giudeţ, nice greşiţii întru sfatul16 4derepţilor; că şti16a Domnul calea derepţilor şi calea necuraţilor peri-va Psalom 2 17 5„ Derepce rânjiră limbile şi oamenii gândiră în deşert? 6Inainte stătură împăraţii pământului şi domnii aduna7ră-să depreună spre Domnul şi spre Hristosul lui: «Să rumpem 8legăturile lor şi să lepădăm de la noi.giugul lor!» Cela ce vie în ceriu 9răde-ş 18 de ei şi Dumnezeu râde-ş 18 de ei. Atunci grăi-va cătră ei 10cu mânia sa şi cu urgia sa spământa-va ei: «Eupus sânt împărat11 de el spre Sion, măgură sfântă a lui, să vestesc porunca Dom12nului. Domnul dzise cătră mine: Fiiul mieu eşti tu, eu astădzi născu13iu-te. Ceare de la mine şi da-voiu limbile partea ta, şi ţinearea ta 14sconcenia pământului; paşte-veri ei cu toiag de fier, ca un vas 15de lut zdrobi-veri ei.’». Şi aemu, împăraţi, înţeleageţil fnvăţaţi-vă, 16giudecătoriipământului! Slujiţi Domnului cu frică şi bucura17ţi-vă lui cu cutremur! Luaţi învăţătură, să nu cândva mânia-18se 19 Domnul; şi peri-veţi din calea dereptului când încinde-să-va 19 de sârg urgia lui. Fericaţi toţi ceia ce se nedejduiesc spre el!” Psalom 3 20 20„ Doamne, ce se mulţiră dodeitorii miei! Mulţi se scoală pre 21 mine, mulţi grăiesc sufletului mieu: «Nu iaste spăse22nia lui din Dumnezeul lui.» Tu, Doamne, folositoriul mieu eşti, 23slava mea, şi înalţ capul mieu. Cu glasul mieu cătră Domnul 24strigaiu, şi audzi-mă din măgură sfântă a lui. Eu adurmiiu //1 şi aţipiiu; sculaiu, că Dumnezeu folosi-mi21. Nu mă tem de mii de 2oamini ce cadu împregiurul mieu. Scoală, Doamne, spăs'eaşte-mă, Dumnezeul3mieu! Că tu vătămaşi toţi ceia ce wăjbesc mie în deşert, 4dinţii, greşiţilor zdrobit-ai. A Domnului iaste spăsenia 22 şi 5pre oaminii tăi blagoslovenia ta 23 ”. 12a Greşit în loc de sfârşască-să. 13 Scris nîeq'hmopii/uvp. 14 Scris mai întâi c8, apoi corectat în kBwd. 15 Scris KdS23on^. 16 Scris mai întâi c^dmdTSAli, apoi md a fost şters. 16a Pentru ştie. 17 Psalom 2 este scris pe marginea albă a paginii, între rândurile 4 şi 5. 18 Scris p;>v\eujh („îşi râde, îşi bate joc”). 19 Scris awihace (probabil greşit în loc de mănie-se). 20 Psalom 3 este scris pe marginea albă a paginii, între rândurile 19 şi 20. 21 Scris 2)5 ce fac fărăleage! Cadu în mrejile 22sale păcătoşii, săngur sânt eu până voiu treace!” Psalom 141 28 23.,Cu glasul mieu cătră Domnul strigaiu, cu glasul mieu 24cătră Domnul mgaiu-mă. Vărs între el rugăciunea mea, //]grijea mea înaintea lui spuiu. Când periia de la mine suflatul mieu. şi tu cunoscuşi cărările meale; în calea aceasta 3ce pre însă îmbla ascunsără laţ mie. Căutaiu d-a dereapta şi 4vădzuiu, şi nu era ştiutoriu mine; peri fugirea de la mine şi 5nu e cine ceare sufletul mieu. Chemaiu cătră tine, Doamne, 6dziş: «Tu eşti nădeajdea mea, partea mea eşti în pământul 'viilor.» Socoteaşte rugăciunea mea, că smeriiu-mă foarte! Pzbăveaşte-mă de gonitorii miei, că învărtoşară-să mai văr9tos de mine. Scoate din temniţă sufletul mieu, să se is10povedească numelui tău! Mine aştaptă derepţii, până da-veri mie29 ”. Psalom 129 30 11., Dentru adânc strigaiu cătră tine, Doamne! Doamne, au12dzi glasul mieu, fie urechile laie să socotească glasul 13rugăciunilor meale! Să spre jărăleage căuta-veri, Doamne, I4Doamne, cine va sta? Că de tine curăţia iaste şi derept nu15mele tău răbdaiu-te, Doamne! Ca rabdă sufletul mieu în cuvântul 16tău, nedejdui sufletul mieu în Domnul, de strajea de demi1'neaţa până la noapte. De strajea de demineaţă să nădăj18duiască Izdrail în Domnul că la Domnul mesereare şi multă 19de el izbăvire; şi el izbăveaşte Izdrail de toate fară20legile lui”. 24 Scris nt>AUU£KJk'd („nu-mi pleca”). 25 Cuvântul A\t a fost adăugat ulterior (probabil de altă mană), deasupra rândului. 25a Fragmentul în pâreare... lor! este neclar; în versiunea modernă: „ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu oamenii cei care fac lărădelege nu mă voi însoţi cu aleşii lor. 25b Fragmentul că încă ... lor este neclar; în versiunea modernă „că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor". 26 După lor a fost scris mai întâi, dj, apoi şters şi corectat: dîMbC'i. 27 Scris c--. c.ui;-;n£ (pentru săblaznclc). 28 Psalom 141 e scris pe marginea albă a paginii, între rândurile 22 şi 23. 29 mic este scris sub da-veri. 30 Psalom 129 c scris pe marginea albă a paginii, între rândurile 10 şi 11. 204 Psalom 116 21 „Lăudaţi Domnul toate limbile, lăudaţi elu toţi oa22minii! Că întări-să mila lui spre noi şi deadevărul 23Domnului rămânea-va în veac. Amin!” 30a. Din evanghelia lui sfânt Luca, 8 capete:// 1 „Aemu lasă robul tău, Doamne, după cuvintele tale cu pace, că 2vădzură 31 ochii miei măntuitura ta ce ai gătit îna3inteafeaţeei a tuturor oaminilor, — lumină întru descope4ritura limbilor şi slava oaminii tăi izdrailii”. Sty Boze 32. 5Slava i nne 33. Prestaja troica34. G(ospod)i pomilui35. Slava î nne 33. 0c nasb 36. 6Şi rugăciunea de sar a: „ Putearnice şi milostivnic”. Eze na vesekb vreme 37: 7,, Ce întru toată vreamea şi în tot ceasul în ceriu şi pre pământ. Hnchinămu-ne şi slăvim, Doamne dulce, îndelung-răbdătoriu 9şi mult milostiv, cela ce derepţii iubeaşteşi greşiţii 10miluiaşte, toţi cheamă cătră ispăsenie derept făgăduirea ce va 11 fi dulceaţă. însuţi, Doamne, ia 38 aminte în tot ceasul rugăciunile şi 12isprăveaşte viiaţa noastră cătrăporâncele tale! Sufletele13noastre sfinţeaşte, trupurile curăţeaşte, cugetele isprăveaşte, 14găndurile curăţeaşte; izbăveaşte noi de toată scârba şi 15răul şi boala! Ingrădeaşte noi cu sfinţi. îngerii tăi, di16n glotirea lor să păşim, şi ne îndereptează sa meargem 17întru o credinţă şi cu înţeles neatins a ta mărire! 18Că blagoslovitu eşti. în veac. Amin! 39 ” Otpus40. 30a In Biblioteca Filialei Cluj a Academiei Române se păstrează (sub cota: CRV 618) o jumătate de filă, foarte deteriorată, din capitolul Vecernia al tipăriturii coresiene, cuprinzând fragmente din psalmii 141, 129 şi 116, corespunzând fragmentelor respective din copia bihoreană P 237r, rândurile 2-9 şi, respectiv, 16-22. Reproducem aceste fragmente (după articolul lui Al. Mareş şi Titus Furdui publicat în SCL, XXIV, 1973, nr. 1, p. 57-58), completând lacunele (între paranteze şi cu caractere cursive) după copia bihoreană: (Psalmul 141) „[... ace]asta ce pre însă [îmbla ajscunseră laţ mie. Că[z*/]aiu de-a dereapta şi văzuiu, şi nu er[a fdiutoriu mine; peri fiigirea de 1 [a w]in[e] şi nu e cine ceare sufletul [//jz]e[«]. Chemaiu cătră tine, Doamne, zi[^]: «Tu eşti nădeajdea mea, partea mea e[i/; în} pământul viilor.» Socoteaşte rugăciunea] mea, că smeriiu-mă foarte! Izbăveaşt[e-/;i]ă de gonitorii miei, că învârtoşară-se [m]ai vârtos de [...]”. (Psalmul 129) „[... ra]fletul mi[ew] în [Djomnul, de straja de demâneaţă p[â]nă la noapte. De straja demâ[?i]ea[/ă] să nădăjduiască Izrail în Domnul, [c]ă la Domnul mesereare şi multă [de el} izbăvire; şi el izbăveaşte Izra[z7] de toate farălegile lui”. [jRyaJlom 116 „Lăudaţi D[ow]nul toate limbile, lăudaţi el toţi oamenii! Că întări-se mil[a /]ui spre noi [...]”. 31 Tip. că 2că vădzură. 32 „Sfinte Dumnezeule!” 33 „Slavă şi acum!” 34 Scris npt CTd/p, Tponu^ „Preasfântă Treime”. 35 Scris rn riOAWiAOii „Doamne miluieşte!” 36 Scris wm (pentru othee) iidujk; „Tatăl nostru”. 37 Scris exe ud stctKh spt/wt (ultimul cuvânt e scris interlinear sub stctKk); „Care (e) în toată vreamea”; vesekb: viseko. 38 a a fost adăugat ulterior. 39 dAumh este încercuit. 40 Scris $ n8ck. 237v 205 19Slujba de dcmincaţă. Utrănia 20Aicea dzi, popo, mainte: Bl goslovi, B t> nsb;. -Vbsegda i' nne 2. - Cr~i> nbe(s). 3 -2;Sty Bze 4 -Presta troicQ 5. - Sla(v) i' nne 6. - Oce nsv. După aceasta dzi, popo: 22 „Doamne, Dumnezeu, ia aminte pre agiutoriul nostru! Doamne, 23Dumne-238r zeu, grăbeaştepre noi de ne agiută în niştotele 24noastre HZ/1 derept Iisus Hristos, Domnul nostru şi descumpărătoriul nostru. 2Răsărindu astădzi soarele, să ne rugăm Domnului cum toa3tă dzua de astădzi de păcate noi să ne ferească, limbile 4noastre să le ţie cum pre păcate să nu să clătească, o5chii noştri să-i acoapără spurcăciunea să nu caute. 6Curate să fie inimile noastre şi fără reale păcate. 7Trufia să-u trudească, mâncarea şi bearea să-u cumpănea8scă, cum, când soarele va vrea să apuie 9 şi noaptea 9să apropie, pre lume curaj i noi să fim, slăvindu pre 10mare Dumnezeu. Slava fie Tatălui şi cu sfânt Hristos, fiiul11 lui, într-una cu Duhul Sfânt, până în vecia veacului. Amin!” 12După aceaia, psalom 16: 13„Audzi, Doamne, dereptatea mea, făgăduiaşte rugăciunea mea, 14socoteaşte în urechi ruga mea nu întru rost înşelă15toriul Din faţa ta giudecarea mea iase, ochii miei 16să vadză dereptatea. Ispitit-ai inima mea, cear17 ceţi-u noaptea; cu foc înfierbântatu-m-ai şi nu JSaflă-să întru mine nedereptate. Ca să nu grăiască19rostul mieu lucruri omineşti, derept cuvintele 20rostului tău eu feriiu căile reale. Sfărşeaşte ur21mele meale întru cărările tale, să nu să leagine 22urmele meale. Eu strigaiu, că audzişi-mă, Doamne: 23pleacă ureachea ta cătră mine şi 238' au dzi graiurile 24 meale! Minunează 10 mes crearea ta, cine spăseaşte ceia //1 ce nădăjduiesc spre tine! De protivitorii dereptă2ţiei tale fereaşte-mă, Doamne, ca lumea ochiului! Aco3peri-mă supt umbra arepilor iale, coperi-mă de fa4ţa necuraţilor ce m-au chinuit! Vrăjmaşii miei su5fletul mieu încungiurară; glasul lor11 închisără, ros6tul lor grăiia truja. Cine mă înteriia aemu încun7giurară-mă; ochii săi puse plecaţi în pământ. în8cungiurară-mă ca leul gata spre vânat şi ca 9puiul de leu ce lăcuiaşte în ascunsul său. Scoală, Doamne, 10înainte pre el şi împiiadecă ell Izbăveaşte sufle11 tul mieu de necurat cu arma ta! Din aleanişii12 12 manilor tale, Doamne, de nişchit13 de pământ împărţi13 ei în viiaţa lor şi cu ascunsul tău împlu-să trupul 14lor I3a; săturară-să 14 fiii şi lăsară rămăşiţele loru 15tânărilor săi. Iară eu în dereptate ivescu-mă 16feaţeei tale; saturu-mă cându iveaşte-mi-se slava ta 15 ”. 1 Pentru Blagoslovi, Bog\ nasi, „Binecuvântează, Dumnezeul nostru!”. 2 „Totdeauna şi acum”; nne= ninc. 3 Pentru Caru nebesnyj „împărate ceresc”. 4 Pentru Svctyj Boze „Slinte Dumnezeule!”. 5 Pentru Prăsvetaja Troica „Preasfântă Treime”. 6 Pentru Slava i ninc „Slavă şi acum!”. 7 Pentru Otice nasi „Tatăl nostru”. 8 nodcmpe e scris sub ^ imniomerte, de care este legat printr-un arc. 9 Scris dnS.fe (probabil pronunţat apune). 10 Scris AumSiit. 11 Scris greşit Ch8. 12 Scris ,\tiiHUJnn. 13 Deasupra primului / din iimuKiimK a fost scris interlinear (de altă mână?) un £ (> neşchii). 13a Frază neclară; în versiunea modernă: „Scapă-mă dc oameni cu mâna ta, Doamne, dc oamenii lumii acesteia, care îşi au partea lor în viaţa aceasta şi cărora lc umpli pântecele cu bunătăţile talc.” 14 Scris C"&m8pdp;u. 15 Scris CAd mdd. 206 17Psalom 24 18 „ Cătră tine, Doamne, rădicaiu sufletul mieu, Du19mnezeul mieu. Pre tine nedejduiiu: să nu ruşi20nedzi-mă în veac şi să nu mă rădză aleanişii miei. 21 Că toţi ce rabdă tine nu să vor ruşina: să să ru22şineadze toţi ce fac fărăleage în deşert. Căile 23tale, Doamne, spune-mi şi cărărilor tale învaţă-măl 24Dereage-mă spre adevărul tău şi învaţă-mă, că tu eşti //dumnezeul, măntuitoriul mieu, şi tine răbdaiu în toată 2dzuoal Pomeneaşte meserearea ta, Doamne, şi milostea ta, 3că de veac sânt! Păcatele tănăreaţelor meale şi 4neştiutul meu nu pomeni; după milostea mea pome5neaşte-mă tu, derept dulceaţa ta, Doamnei Dulce 6şi derept Domnul: derept aceaia leage dă greşiţilor în cale, dereage blăndzii. în giudeţ, învaţă blâ8ndzii în calea sa. Toate căile Domnului meserearea 16 9şi deadevăr cine ceru tocmala şi leagea lui. 10Derept numele tău, Doamne, cură păcatul mieu, 11 că mult amu iaste! Cine e om ce se teame de 12Domnul? Leage pune lui în cale ce alease, sufletul 13lui în dulceaţă întră şi sămânţa lui dobânde14seu pământul. Tărie Domnul celora ce se tem de 15el şi porâncita lui iveaşte lor. Ochii miei 16pururea cătră Domnul, că el scoasă din laţ pi17cioarele meale. Caută spre mine 'şi miluiaşte-mă, 18că sângur şi measer sânt eu! Scărbia ini19miei meale mulţi-să; din nevoile meale scoate-20mă! Vedzi plecarea mea şi truda mea şi lasă 21 toate păcatele meale! Vedzi vrăjmaşii miei 22că mulţiră-să şi cu urâtul nederept urâ23ră-mă. Fereaşte sufletul mieu şi izbăveaşte-mă!24să nu mă ruşinedzi, că nădăjduim spre tine! // ]Nerăii şi derepţii lipiră-se mie, că răbdaiu-te, 2Doamne. Izbăveaşte-mă, Dumnezeid lui Izdrail, de toată 3scârba lui!17 ” Psalom 50 (Pomilui me, Boze)iS „4Miluiaşte-mă, Doamne, după mare mila ta şi după 5mulţimea milostiv-niciilor tale curăţeaşte 6fărălegile meale! Ce mai vârtos spală-mă de fă7răleagea mea şi de păcatele meale curăţeaşte-mă, 8că fărălegile meale eu ştiu şi păcatul mieu înaintea mea 9 iaste pururea. Ţie unuia greşiiu şi hicleşug îna10intea ta feciu, — ca să te dereptedzi în cuvintele tale şi11 să învingi când veri giudeca. Adecă dint)~u fără12leage început sânt şi în păcate născu-mă muma mea. 13Adecă deadevăr iubit-ai; fără-veaste şi ascunsul 14mândriei tale ivit-ai mie. Stropişi-mă cu isopom 19 15şi curăţescu-mă; la-mă-veri şi mai vărios de zăpada 16înălbi-mă-voiu. Audzitului mieu dai bucurie şi17veselie, bucură-se 20 oasele plecate, întoarce faţa ta de 18 cătră păcatele meale şi toate fărălegile mea19le le cură! Inimă curată zideaşte întru mine, Doa20mne, şi duhu derept înnoiaşte în trupul 21 mieu! 16 Probabil greşit în loc de mesereare. 17 Traducerea ultimei fraze este neclară; în traducerea modernă; „Izbăveşte, Dumnezeule, pe Israel de toate necazurile lui!”. 18 „Miluieşte-mă, Dumnezeule!” 19 Scris nCCCfio. 20 Scris BSKtspÂ. 21 Intr-unul din fragmentele din tipăritura coresiană studiate de L. Qnu (LR, XXH, 1973, nr. 5, p. 453 şi urm.) se păstrează un fragment din psalmul 50 (corespunzând rândurilor 13-20 din copia P 239'). întrucât pagina pe care e înscris acest fragment este foarte deteriorată şi lacunară (cu o lipsă de 13-14 rânduri, v. L. Onu, op. cit., p. 459), reproducem aici acest fragment după studiul citat al lui L. Onu (p. 461 şi facsimilul de la p. 462), într-o transcriere interpretativă uşor diferită de aceea a autorului (rândurile textului le numerotăm, în mod convenţional, de la 15 la 24):l5„[...] [ajdevăr iubit-ai [fără veajstea şi ascunsu16l mândriei tal[ef v/]t-ai mie. StropiI7şi-mă cu issopom [şi c]urăţescu-mă, la-mă-18veri şi mai vârtos de] zăpada înnălbi-mă-I9voiu. Auzitu[/in mie]u dai bucurie şi 20veselie, bucurfănîje oasele plecate. In2Itoarce faţa ta [de] cătră păcatele meale 22şi toate fară[/eg-;7e] meale cură! Ine23mă curată zid[eaşte întru] mine, Doamne, 24şi d[»/*]ul derept [înnoiaşte] în zgăul [...]”. 239r 239v 207 240r 122r j\u Ier1 pădc mine. de faţa ta şi Di'lni! S'ant a! lău :w ?/duoa dc la mine! Dâ-;w buc-ir^a ispusev.iei -- ixla 2jş: cu duhul biruitorii! îniăreaşîe.-mă! luvaia-roit; păcăio-^siipre calea ta si necuraţii cărră tine întoorce-să-vor 23. //'‘Izbăveaşte-mâ de sânge, Doamne Dumnezeul spăsenieei 24 2meale şi bucura-să-vă limba noastră dereptăţiei tale. -Doamne, usnele meale deschide şi cu rostul mieu spune-4voiu lauda ta. Că s-ai vrut vrea jirtva, dă-u-vreai 24a amu; 5toate arsele nu bine-vruş 25. Jirtva Domnului - duh frâ6nt: inimă frâmtă şi plecată Domnul nu ureaJşte. Bine fă, Doamne, în bună-voia ta lui Sion, şi Ssă să zidească păreţii Ierusalimului! Atunci bi9ne veri luoa jirtva dereptăţiei, înălţarea şi 10spre-ardere; atunci vor înălţa spre altariul tău 11 viţeii”. Şi iară psalom 53 12„ Doamne, în numele tău spăseaşte-mă şi în tăria ta giu13 decă-mil Doamne, audzi rugăciunea mea, ia aminte 14riigăciunile rostului mieu 26, că streinii scul ară-15să spre mine şi tarii cer ură sufletul mieu şi I6nu pusără Domnul înaintea lor. Adecă Dumnezeu ]/agiută mie şi Domnul coapere sufletul mieu. InIHtoarce realele vrăjmaşilor miei şi cu deade19vărul tău piiarde ei! Şi cu voie face-voiu jir20tvă ţie; ispovedescu-mă numelui tău, Doamne, 21că-i bine, că de toată grijea izbăvitu-m-ai 22şi spre vrăjmaşii miei caută ochii miei”. 23 După aceaia, să vor fi oamini, cetească popa o epistolie rumăneaşte 24 din Praxiu sau din proroci. Cetească şi Verue Vb edinnago Boga 2/. 25După aceaia, molitva Eze na Vbseko vrem(e)28 rumăneaşte. Mai apoi 29 dzică popa 26molitva de demineaţă: „ Toţi într-una să ne rugăm lui Dumnedzeu: 27«Puteamice, înalt Domn Dumnedzeu, noi toţi dăm ţie haru mare. //1 Iisus Hristos, ce te-au Tatăl tremis, - derept des cumpără2ciunea noastră el te-au tremis -, rugăm pre tine 3fii-ne rugătoriu înaintea Tatălui sfânt!»”. Optus 30:4„ Tatăl şi Fiiul şi Duhul Sfânt, şi sfânta Troiţă 5deplin să lăcuiască întru inimile voastre până 6 în vecia veacului! Amin!”31 22 Scris Hcncemeii. 23 Scris .f-nmodp, iar dedesubtul acestuia-segmentul HecTsKoph. 24 Scris cnceiiîeen. 24a Greşit în loc de da-u-vream „aş fi dat-o”. 25 Scris khhe BpSLUh. 26 In fragmentul menţionat mai sus (nota 21) din tipăritura coresiană se păstrează ultimele două fraze din psalmul 50 şi începutul psalmului 53, corespunzând rândurilor 6-14 din copia P 240r; deoarece acest fragment ni s-a transmis foarte defectuos şi lacunar (vezi studiul lui L. Onu citat mai sus, nota 21), îl reproducem aici după L. Onu {op. cit., p. 461 şi facsimilul de la p. 463), într-o transcriere întrucâtva diferită de aceea a autorului; rândurile textului le numerotăm, în mod convenţional, de la 15 la 24: „[...] 15uraşte. Bine [fă, Doamn\e în [bună-\voia ta 16lu Sion, şi să [se z;]dească păreţii Ie17rusalimului! Atun[ce bin]e veri lua jărt18va dereptăţiei, [f«ă]lţa[reo] şi spre-ar19dere; atunce v[or fjnălţa spre olta20riul tău viţeii”. [Şi ia]ră psalom 53 21„Doamne, în numc[/e tău] spăseaşte-mă 22şi în tăria ta [jud]ccă-mi! Doam23ne, auzi [rugăciunea] mea, ia amin24te mgă[ciunile roi7w]lui mieu [...]. 27 „Cred într-unul Dumnezeu”. 28 „Care în toată vremea”. 29 Scris dson. 30 Scris vvTls. 31 Cuvântul Amin este încercuit. 208 7Cântecele creştineşti tocmite din Scriptura Sfântă 8Cântecid 1, înainteapropovedaniei 9Imblăm noi să cearem Duhul Sfânt., cu el depre10ună credinţă dereaptă, cându vom treace dinn ceastă lume. Alduit Dumnezeu, fer eaşte pre noi12 de tot răul! Iisus, iartă noi! 13 O, lumină dereaptă, învaţă pre noi pre derepta14te, necredzuţia-ne înapoi să-u lăsăm; fie voia lui15Dumnezeu cea sfântă! Iisus, iartă noi! 16Din mila ta cea mare şi din dragostele tale Hristos tre17meseşi gios din naltul ceriului, pre noi să ne 18slobodzască de alenşigul noastru1. Iisus, iartă noii 19Ni, derept. aceaia, creştinilor, să dăm har lui 20Dumnezeu, să gicem de aleanul păcatelor noastre, 21 să fim fii. dragi lui Dumnezeu. Iisus, iartă noi! 22Nu lăsa pre noi, Dumnezeu, să rătăcim <în> întunearic, 23ce învaţă pre noi credinţă dereaptă, ispăsenie 24să aşteptăm numai de la tine. Iisus iartă noii // 1 Har fie ţie, Tatăl Dumnezeu, şi Fiiului tău, lui Iisus Hristos, 2şi bucu rătoriului Duhului Sfânt, din a cui sfin3ţie ne vrom toţi sfinţi. Iisus, iartă noi! Konect 2. 42. Cântec dupăpropovedanie 5Har dăm ţie, Dumnezeu din vecie, ce în ceriu eşti feri6căciunea de veac. Innoi-ne-veri cu sfânt cuvâ7ntul tău, cum să nu cădem în doao niştote. 8Rugăm tine în toată rugăciunea noastră, nu lă9sa să perim în orbitura noastră. Ţine pre noi în 10credinţă dereaptă, în cuvintele fiiului tău lui Hristos. 1JNu căuta orbitura mare ceştii lumi cătră cuvâI2ntul tău, nehărnicie mare, depărtatul în păcatele 13noastre cuvântului tău aceasta osândă, — 14ce tu caută destoinicia lui Hristos, sfânt fiiului15 tău: chinuri pre cruce, sângele cel sfânt şi scu16mpu vărs ară credzuţilor, pren păcate blagoslovi17 t-au 2(1. Ţine între noi cuvântul tău ce l-am audzit!18 Veselească Duhul Sfânt inima noastră! înnoiaşte 19zdrobit năravul nostru 3, să fericăm de veac î20nălţia ta, până în vecie de veac! Amin 4! Al 3<-lea> cântec 21înalt Dumnezeu, Domnul tuturora şi oaminilor 22purtătoriu milostiv şi încă tuturora hră23nitoriu milostiv şi 5 ţietoriu, 24tine uluim, o, Tatăl milostiv, oamini pă- // 1cătoşi, — noao feritoriu derept Iisus Hristos, hrănitoriu 2milostiv, grijitoriul nostru 6. Aemu, Dumnezeu, 3în nevoile noastre 7 cătră tine strâgăm în ama4rul nostru s: nu lăsa pre noi în niştotă mare şi în sărăcie; 5făgăduita ta împle-o pre noi în niştotă mare şi. în sărăcie; 5făgăduita ta împle-o pre noi, cum să să laude nume6le tău cel sfânt., să nu să bucure păgânii pre 7noi. Tu fii cu noi! Frânge, Dumnedzeu, cine roa8gă idoli, carii cu puteare înteresc sufletele 9noastre şi carii, râd fiiul tău cel sfânt, Hristos, Domnul 10nostru 9. 1 Scris HOCTpk. 2 xoneuiv („Sfârşit”) e scris pe marginea albă a paginii. 2a Sensul fragmentului depărtatul... blagoslovit-au (rândurile 12-17) este neclar. 3 Scris noCTpii. 4 Cuvântul Amin este încercuit. 5 Scris luîh. 6 Scris nocTpii.7 După ne\>oile a fost scris mai întâi sodcmpe, cuvânt apoi şters şi înlocuit prin tiodcmpe. 8 Scris HOCTpk. 9 Scris HOCTph. 241r 241' 209 C*286r 122r 122' Ţine, Dumnezeu, cr eclzu(ii tăi şi măr eaşte 11 credinţa de suflet, în vreamea morţiei să nu cădem 12în doao în mâna dracului. Tatălui sfânt feI3ricăciunea de veac şi lui Hristos aşijdere cinste, 14Duhului Sfânt destoinicie, iară laudă în ceriul Konecb 10. 15Al 4<-lea> cuntec, de ispovedanie 16Putearnice 11 Dumnezeu, noi oamini păcătoşi i17spovada şi uluita facem ca trudiţii, 18că tare ne-am noi greşit dumnedzăireei tale, ca ro19 ditoriul nostru 12 şi Tatălui sfânt, în rândul vieţiei 20tare te-am dodeit şi cu multe păcate tare 21 te-am [înjgânat. 13, cu cuvânt, rău, cu vădzut 22şi cu audzit şi toate revnele, cu gânduri reale, 23cu osânda Domnului, cu necredzuţia, şi în nevoia 24noastră cu fără-de-pace cuvântul lui Dumnedzeu //14 [.............................................................................................r [. . ,]14nul lui, noao să ne folosească ş[i să] 15ne speale păcatele noastre cus[fân]16t sângele lui. 17Ceasta fea[ce] Tatăl, Fiiul şi Duhul Sfânt, 18Dumnezeu, derepce trei obraze. Tu eşt[i] 19viitoriu lumiei a toată până în veci[e], 10 Scris ko („Sfârşit”). 11 Scris niimtpHe. 12 Scris noCTpb. 13 Iniţiala ^ s-a pierdut (gaură în hârtie). 14 Aici se termină ceea ce se păstrează din copia diacului Ioan din Pociovelişte. * Lacuna din tipăritura coresiană conţinea 6 file din coala 34, întreaga coală 35 şi 7 file din coala 36, ele fiindu-ne transmise prin copia diacului Ioan din Pociovelişte. Vezi mai sus, nota 8 la f. 264v şi aici în continuare. Textul celor două pagini din originalul coresian al Mo litevn icului rumănesc - păstrat în două fragmente ale unei file foarte deteriorate - îl reproducem după transcrierea (întrucâtva diferită de a noastră) şi facsimilele (fig. 3 şi 4) publicate de Liviu Onu în LR, XXII, 1973, nr. 5, p. 461 şi 464-466; numerotarea rândurilor am lăcut-o în urma unei aprecieri relative, dar verosimile. Reconstituirea filei 286 am lăcut-o ţinând seama de următoarele date: ultima signatură păstrată în tipăritura coresiană este ST (înscrisă pe marginea inferioară a filei 263r), indicând în realitate (datorită unei erori a tipografului) începutul colii 34 (vezi observaţiile făcute mai sus, în notele 5 la f. 255r şi 5 la f. 263r); din această coală nu se păstrează decât două file (263 şi 264), în continuare textul coresian original putând fi reconstituit, într-o măsură apreciabilă, pe baza copiei bihorene a diacului Ioan din Pociovelişte (pe care o marcăm prin sigla P), şi anume a filelor 231v—241v ale acesteia (adică în total 21 pagini). Molitevnicul, atât cât se păstrează, ocupă în tipăritura coresiană filele 249-264 (în total 16 file sau 32 pagini), iar în copia bihoreana, filele 227-241 (în total 15 file sau 30 pagini); în această copie sânt omise capitolele Depre botez şi Cin la cununie (filele 255r-263r, deci în total 17 pagini), ceea ce nu se poate explica decât prin faptul că copia s-a făcut după un exemplar defectuos al tipăriturii, din care lipsea întreaga coală cu filele 255-262, care conţinea tocmai aceste texte (v. VI. Drimba, în „Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor”, IV, 1955, p. 545). Prin urmare, celor 15 pagini din tipăritura coresiană (anume filelor 249r-254v şi 263v-264v) le corespund, îi: copia bihoreană, 9 pagini (anume filele 227r-231r); în consecinţă, dacă 9 pagini din copie corespund cu 15 pagini din original, atunci 21 pagini, câte conţine în plus copia, ar corespunde cu 35 pagini (sau 17 şi 1/2 file) în original, adică aproximativ filelor 265-281 (sau 282). In urma acestui examen se poate ajunge la următoarele concluzii: copia bihoreană completează originalul coresian cu aproape trei coli, care pot fi reconstituite, şi anume: 6 file (265-270) din coala 34 (numerotată greşit Âr, vezi mai sus), întreaga coală 35 (numerotată, probabil, greşit * ÂÂ=34, cuprinzând filele 271-278) şi prima jumătate din coala 36 (anume filele 279-281 sau 282); această ultimă coală este numerotată, de asemenea în mod eronat, prin signatura î\e (=35), care apare pe ultima filă a acestei coli (f. 286v); Uleie 281 (sau 282)-285 conţineau următoarele cântece creştineşti: sfârşitul cântecului 4, cântecele 5, 6, 7, 8, 9 şi începutul cântecului 10. 210 2011. Cântec de Psaltire 120 21Ni să pomenim noi toţi creştinii depre 22binele lui mare Dumnezeu, că nu23mai însuş el bine-face în ce[riu p]re // [. . .] I3Du14mnezeu, că el nu doarnie, [ce] ne preveaI5[gh]e şi însuşi va el pre noi să păzească. 16[D]omn Iisus păzească tine şi cu mâna sa 17[ad]umbri-va tine şi tot darul tău e18lu-l va purta şi va coperi păcatele ta19[le], în aceaia zi, soarele tine şi nici 20luna nu te va dosădi 7, că te păzeaşte Dom21nul tău, şi sufletul tău de rău sl22bozeaşte. în tot lucrul tău păzească-23te tine cel mare Dumnezeu 2 şi bla24goslovească3 unde veri îmbla în lume.4II [..................................................................................]5 1 Fraza In vreamea ... dosădi este tradusă sau transmisă greşit; cf. în Psaltirea (1570) şi Psaltirea slavo-romănă (1577) ale lui Coresi: în zi, soarele nu arde tine, nece luna noaptea (v. L. Onu, op. cit., p. 458 şi nota 26). 2 Tip. AoyMuese. 3 Tip. BAdroCAOB k'K^. 4 Pe marginea inferioară a paginii e înscrisă signatura (eronată) Âî, indicând în realitate sfârşitul colii 36 (v. nota la pagina precedentă). 5 Restul cântecului 11 şi al celorlalte cântece (dacă şi câte vor mai fi existat), precum şi capitolul final al cărţii (Petrecatura morţilor), nu se mai păstrează. Este, însă, probabil că această lacună este mai mare decât 8 file, cum presupune L. Onu (op. cit., p. 457-458). C*286' 211 **>6 "55 a: ££ 'ic = ,c r £ *£ v-O H g & ţă 5fe £*- *>- £4- »4 ^ -rf £ S a 1^6 cii __ fitî C î® 3 /= '30 i-3 < S * -Jo ** i'g 3 o <£ *■* o v> e- <•« •m* _. tA X >0 < %l> . <2U •C UJ fc /ta »*-* =2 UJ .T* ta i«3» vţ ti> ţo SC S AS Ud s: - < ?c£> O u> £ «* •< n tl} a^. . V «h IK,- >■=£ — *t >2 „«a- *—« *f* A r“^ -**-• o . ia = H jr‘ «J <■«■ sj- S. s5 tS * < Z 2 ~ *5 ^ ^ iă ts »H -g S>g iS e- s ^ <• 5 *« <=i_ ^ o <= .5? ui *£ * w *“ ,5- "* i> *'E 1— -13 J-W* Şi w c w o r-•S -J tO » {~£ s S **sî ^3 *£ i-V . *0 < fota '*=: ţ>>—^ ?u> î»-1 -C to s^- t_l o ; uj O '>r O I •< î ' r<£ *-e« J- •■^>s e= < s . v~> tUJ  »a >5 ,< M 2 ! ac *=; ,jO- *11) CL " H 2- tar 5 ^ 'I ■* ^ S 5 2 ig t*s '*- s *- ■ 35 »2 <£ =!■ ^ /<£. %>!* t»^r S *uj. XN 3 * ^ ^ ^ x> £ £ £ ^ ^ vft ^ *î S5 Stf t“J ? Iî I €l££ t= (u. m ♦ '2 r a /es < £ 0 ^ J ? 5 £ I? <« P <•« S ^3 K o ţ! ta O ta t€ 1: v, uj fv Î^3 S^ - ^ . __ % 'o S 2 ■C ^ a c H & < i; *5 O *tL> _ £q 3*^ •< f< ^ r- U-* uT O O -C £0 c c3 > O *3 o o "5 o =£ p. g 2 * “ se if iSE *3 ££ o S o .< 4< s a r o «« /ir tt» ES o ţf « x t’2 ?«C VZ V ►>< u 5* oa *a s =r IM , a te 33 55 ta O X 03 *r UI iu* *3 cl *ă '« -« 3 « irfl 5 o. o. *1 no H 3= O *«*• w 2 «3iS tu a ţo ă r «M fa. * *€ a x P" u> IQ) 2 "* *€ tr P «r ° ■H ^ k? «a u ^ 2 >o ' «c >0 “ f-o jf £ M 3 ^ *=c N"\ 3'^ '^VS _ o f W ?0 H U « < ~ O. 'ST O *3 5». >4 * £ g- = S g I ° v> ^ c Ef v> <5 ^ *e. cs ^ 5 *€ r ?S *<« ►« ^ * < i S*2 «4 3 /K r Ş S. S a <^3 ’s. «= ’S. io rt j— % 70 y *3 As -i u< »£ < W U *2 3 Uf m» < ti “K O; ■« £ 0 “ '== 2 s s. *A> »* â>o *Ş? ,=c *' h *• 2 2 ■« ' H «x ♦ \S- •5- îl ° o t€ 5? % ■5 M 3- K ♦ **»■ Sf ° £ 5. * s ’O* . *■£ M fc* S < € £x u~ 5 1 •* . . a.« • a* sx — S ® y? \»r* îS J-»l 'o w MJ M VU ,§ <= H Sn 3 5 10 w. .o »»- H ^ U> S O o 3-;S 22 VU ^ £ S » «5 ? 5>-<2 o u a • >0 « 5H «- «• § *€ a VW «t rr 03 •c Ca* *< O m «î (N w •e M c*_: O 9? uT O tn _o *w •« • îs X o H «4 o o E- V*<5 CS rS u* <» u* f" nS*- sa. «3. C u •e-H^ Ui *5f isS 1 •c 3 -O s *n- ■ţ-3 •« ;^o “ «Ui i«â O tJt X % X ITS 1^. — w ^ H S ^ â v; S » «s * a ' ^ So UI td Q. î*0 x 'în fi£ -f**- ^ oc O ”5 H 214 < “O .2 ■i=r ‘S-r •*C < O V O •£ h* * ÎC O 2 *3 ,% vu t'C X u U2 o M V-» ~C 2 «3 o h: ■£ •,* V’V- • )S- .s îU3 o >° ♦ «a * *c »rf <-« î-o ? « >3 w «■2 * ^a_ ►»s Sr- •r* ’o ^ s H C * .13- * f *> * Z < * •«a u» tf; ■r?'!s «£ ■— ^ *“* < — »• *2 *< *=w E — r« «■'s |C C O H* li < >=£ 2- /*? * £ x 5 2 •® ♦ s *c rr 5 s r 5 1 « <î?g o 0 o ■9- •= ^ '£ “£ w o „ g £ § s- f S A * I - *33 w n 5- • *? * £ *3 « ^r (N O. "îb > o jj 215 Tâlcul evangheliilor, f. 242v. o W 2 d «0 33 »# M U/ H m o IH *V •-* . “ 3 *■=> '*' ^ £ «J V ^ *5 H !~ JS O >=3. O c (F-> M S ^ *4 — îiJ *r.r iîf _«'s ^ g ' >£«?.? ■ i p jMll ^ r- *- \ t V* X ^ ? $ •s , .v^j:. ." rf>lo1 - J-(i şt** !-• t; .ţ f* 1 4 O ^t O \X 1' “S v 5= s w i-» *s a m *«a ... ~ * O Q ti ^ ~ ^ 5"W1 £T t«_» •** UI “ .. -c « » S ■ >° ^ -5 iîU> a % ^ >0 21 w tr S 5 ^<0 2' 2 w *z 2 â 2 S 3 ^ >1 < <-* po *c ^ «^2 . ^ ^ i*S > r rz «/ ac -3 ^ *5 O w w •<3 uj ţm *x w a >q <; ,'wfi uh± 5>m iihIxi vwy -ţflf LV3 K 0 c- t- vjj |£ a. a-'S B K. r* r o U» «Ij * ir* a. ^ *= ^ »î UJ v» a. ,1 < « IM* ^ KJJ \0- «= W . UE ?a ruj a. >°2' -» f-* »C Ş Al) 7- '02 tr\ uc U3 T-4 {£ -S <3- >0 U fw h<î 22 O >3 O Urf >* -- f-^ '>&, ■- t=r S2 KO, ivy O ►< ut —r **s 'S =r . >• >e >-1 >-C 14 B3 IU < f- J~3 2 o ‘4 ~ S- IX) S3, rSi—,I5Î ? ^ U H ?w *> ^ ^ i'S ~i t- -> îs îî *>» ^ 2 ^ <2 >> »-*.:? p- ^; «=u H <î ^ m.j^j 7 ■? \U> >s ^?ţx/. 3 7*. v-»- ^ >4 _ H , Ko M» ” <• — ^ n ^(O, *v* < s «L'^>3. O 7r ,=î ^ °' 3 '^, . •=5 ~<î ^ nrT * 3* â' ^ ^ *5 (>5;i«,o 7<3 ------- u ^ e S *■•: K •: c j- m ?a >c uj «c po >3 U/ K r* uj f«» =: f- , M UJ •*— W-* ►* td VJ « '“ *■“ mu -c •4 t-* i uj *-fl ttî «V» •£ tv' ^7» «*i ^ ~c E O el! ta -ş| «?2 g o «» c iu y2 ^ ^ 'te in g- 3 •< -«p o «u s c;o^ *» o •■>» vs ® 0.*°3 #33 O '“■ vu «3 C3 '»?■ <=' r. & mi m = S.,5 H ^ ^ S. «- {X S S ChK -fc »» § §■• >.=• « ,? | l« E S H O .'5 *0 r— • *=*- ^ h ? gJ°3 it: ^ J5f. “3 tu ' •5 2 ;£ h s S g #UJ <‘rj * »=5 ^ 5J u> o H ^ IĂ -C M «l3 C jS 'Zt Jj i*s o 3 r» S *< ^ r- c C3 > O 0) 217 I*. |X »€ r 3 t- » »4 '«a «a -*s r & «c V S" l!> ¥ •£ •$ f- «t/ >u» Ci. ca «u. c. IA IUI O >-3 rr .= =■ t= /€ **• Oi t- r-N *5 S. L. t- >3 ,rr o ^ H' o £« *•©- ns £ ^ c ,. ” ~ ,, \u> h tfv a c ° '^ -Î2 ^ '*? •- •§ s 2 fu> sar ix ,-v r* r» Kr. r*» sc •pa a »y o pa *• sc «3 iu/ TC =r ■j < s o hJ3 «= v£ o — cs^ «-o ^ 3? t *©■ *S X ~ /» t ■ E-*. *»>■* “ c vu b™ j-c u> v; H C o « UJ r r^r U* *" "ţ* vu r W M ^ ♦ sa 3 oa < 2 . .tar *3 | â< * ; » w ^ * ! * 3* (Z 'Tî 1 jf î?■ ?S '£ ,. '•4-3 H v< £ţ- O t- o f-*' ^ “ VU> ^ « <= w t t ;s. 2 £ s. § a c = <«-■ *• '=£ a. *o < 'o st g_ 15?" S ^ ^ W" Z 5 S" ~ ^ ..5 <*| £ as UI 3- Ha, 23 < ,Z <* ,X * Zc Zt 5 >3 £ «£ >^> ' 22 *>w3 H c >o H m sc r* *2- ^ '“î >3 c ic 3 uj f1 _ »*5 C> ^ "= ^ S ^ >= = y •€ » a •< 3 i*©- , - # ;iy '1 ^ .« ° l o ^ 3- UJ 3 O ÎS r(..^ ^ S w« <- «5 vu f- rr *C 1 £;f ■'“ Ta. ^ st ^ 'c - xs I i^i ^ 3^ vv., O ; x -tr o < v *- = Q.W >S S 50 «3 K *ţ t* «S «C 1*^- *ta» O l K l’VO tu O %UJ a- i e» *% «M( tia- O Sfl. **5 »« 33 »ac r rjqi S5 t£* w I f •?=? 6» S •€ ^ s sa € ^ **£ c; -3" ■9’ •= * . - ^ •v m 3 13 (« ’= w S H p^"3 I g 1 I r 3 £.w*Ş S -X V ST *x» 2 *• x «° C iă *o >o » C «C î. <■« ‘ «A m «; , 3. >o ^ ^ *=c .• *>5 Zr >3 5 . IU * t «x. V * w9 mS 7 S < '•* ,:=r ^3 o *• S 5S î - 'o ,;. tr\ -5. u» t— H O •« M hO IX» %4J p H r- -o U» UI *=C i^S Z î ♦€ a s= m =G ui VW e ■O B E-» U3 wS >3 >5 c '§■ ’Z. < *s ° , I W »ui rt >5 -£ »t C S >o 15 o vu “=C *1 v5 3- ^ 3 35 * i-e- w O H u> sr /■H r* s î: ,=c 5 xzz> ^ zr o ca x <5 >. 'ix o =: < U> >3 ‘O C '»c c •0- 3 S ’s * S ’S. 5 ^ vu o ^ e J-a iu. < 3 a 'a ^ 1 3 «i it» Xî ,F<3 3 *5 ^*'3' § » 'S "* 5 ET ^ /*f4 jt3 «S ♦ f-, £ o*‘S 5 S- :x 2 L •a vi ^ 5 O- >« ~ —■ rRii H >o O x 'O *HS *5 “C 2 E «S "«■ J?- X 20 e U t- ? nr - x j5 .H* 50 52 - • 'tr S ^ o n rr r< cj \Uf fU/ *<.£ S a ■« * **3 s* >-o ^ o >s K *9' ^ s =2 ;S,el ^ CT- UJ _ « *6 =. ♦ ?€ <1 *c =r Q *- uâ o ^ ^ s-M o * M 3 a •=? XJ Kî i< O H O O 'E; « o; a- a î«S Po * M ui >0 «3U. W» H tA U3 “î 'ir O X3 M HT 3 03 1=3 f2 3- M \VJ M OU w O o X rU# «a. 52 ^ •H W O uj *s 5C »-' u> r. + H •C Sv S S ZJ QL s H va 'JS 3 cs vu <» « >>» W « >4^ gi X fc» 5 •- N3 ^ 'ţ; w s s. ’^S§ • §»* | = g wa O şr iui H i# * ’i * ‘Tt ST ;C >s :u 5^s 2LS «g -S H g. £ §■ tl KS *o g s ^ s ° ,g g «o< **£ ^ ie ea a o VJI a; «J ar hC H < *5 S; - ■ C * U^) CN O c/î O c 0) 218 $ <1* * ÎC îs * I ^ * S & -ii fc E ^ * î: \ * ^ I M 3 ■** 5 jfc. §. -fe Oi '•O g s w_ *î * > «=_ > JiL * ^ 'e * >« £ fc v < v\ ÎS *- N u r * *= 1 I * I 5 £ * *=_ £ &* 5 ş S3 • >3 K. 5a 'U 5 V. H- <- * ,1 i 7* o <4 O tC KJ 3T c «c si ■■i z: < o , te î ♦ * Uj <2- t= "£ US UJ *2 I u> '1. C £» -6 ro O ■f^ ci. î*> ■O- O c t£ « UJ "ca. <£4 O 3- •■c ?« o -o 2 ţ-_fl l~ 3 >-> . , o ^ '*3 ţ“ r* ş S 2 ■« )3Î ‘ 3 H *5- ^ M •< *=»-»ii ’ ^-’ O w 0 î£ 32 c: 2£ C? k s vA \SJ t---a £ £! Ui 23 •«c «ir s /tc 2: O 'X H 3 îă 1*3 !? *?..**■ = >s 5: «TS ir “-• ko >i3T “« VT o «*5 -c i: ;r? DO r ^-» S C h 5-g ^ t- H — ,3 “» O O â- * s i-^ 3-1 r* O 13; ° tfl “ o ^ 10 *S* 2 ■î> .** iu> ' ■ ~<-g = 7-4 «3. t-« o o S 3 « • *s ?-o «S t= o u vU> l—’ **3 w. l*J r—+ 132 3 UI Ui *1 S C *=5 -o- r*ft '?? *J9 r o ,2 H i U 2 E »a. - • ~ & 3 O ’J*‘ » -« <-k - ^ s O u> 2 4^ 3: < S-O ra3 % !a 3 1 §■ s s O c u< >*c Ui' c i^T O #c: *c 3 ui o. 3 >U2 VJ t- H o zz l- >xr 0 <£ ^ jW < 3 *4 W ^ *0- *3. ^ >0 /ti, H -< f UJ ^ r c o M H u/ K •0- t-i >5 xr> H O us 2 ?s 53 O SE iW H *^l t= H î-£ U/ < xc r* 3 s WL> ^ r—1. Q. t- ° >4 = ii 4UJ <3! Bl s *tr o "*£ iu/ -=C >4 S tet 2 .'•t-a f- UJ S 'ir o 52 < o ►=» w «si tS 3 s* ^ —' >-0 «5 o m n u> ^ tw *3. ® u< SK ii CA »E ’2 g* & i«g po - 5S 5- Sg-*, ’S" g » 3* «c K ‘5 E ^ i- S.^'2 ■H :,i; 'S 'ÎS 3. Po = W ii Sw Q. Q fc$* sui f« o M K tiu S H 5- r “» 5-=r0^. r £ uj o S Ui H >-0 < a <Î3* _ <•> /2 S 3 o Ui •< Ui «3 ,5 £ = .£ » M •j: ^o 2 W J-c ea l8 sa ?o n 3: iia1 O 3- sa p$ ţ* •€ S ST *TÎ ;S O 3 u> >o T* U> 'S *3* s UJ 7* *< *0" iy m (N a c > O 219 220 TŢTK'Hă'MCZ 'nST/^AlHf ^r*'ttAt m^At • CH'fAtmtAt nczi^b ifNiţiryte • mpfutifHAf-lafjijţyiifii- > nY^tnitAt • riri^'ţHAf • M^'sZa.'ktfit nan monmZ . iun f*7(Ak . U1MV04A4 ■ f ttX'cţrt1/* 'lWe’f,u A rAomuţi:a^ Cl-nZjHMh . uJ“Nf Afttfc-rrrn'kjj:. tlMrkţytvth /£rtifl{*'w KftftHNijx.. uin K^lfeAfCA ■ ne^mHrici. ■am'! Iţi ŞArccAOSnm^tiftn ,fl.ts£tvfc • Tntimx: ■ tun Y cfnmh ■ kdţC^ e Ik\ oţhj; itye^Krtjpc ■ i(ln^au> mfztr'te flH 4V7ncmx- fi’XÎUe ■ ‘lA-ftTt'urth ^/tiţe-if n^e mu , ţ|£ murnh ^"2 34 a Yc fqji7rCi 'biOH G~ HMaWiWC fatfin-mx -^.m^ TifiC-rtou n^f me ■ HkKţetS^KjAe ^wu citÂZcS-Mk ■ fue roa aYh T'r c frcmjc ic W77i^r nan ,•• thj-mxm mv *ijk Majţe • mu ^u.^frfqrucxifAt TaqAi jtzmjiţ '■Meceu* v°ci lâ/'WA^ . rr^nm cZn£ Caovo^Ci^ -^e^AeriutUT&'nocfh i’cpt^jcrtoh -î*'** JSJM ftejţenmh Kf&tflUrtHAtţ’ • tZ-0-Mb X4fh. ^/rtepY- Ci-^n^tMh ^jeating rto^cmpe- cĂ tpHMh angheli[on].......................................................... 31 Nedele Thomina („Duminica Tomei”) ........................................................... 36 Nedele 3, mironosicb („Duminica a 3-a, a mironosiţelor”) .................................... 41 Nedele 4, o raslablenemb („Duminica a 4-a, a slăbănogului’’) ................................ 44 Nedele 5, Samarenma („Duminica a 5-a, a Samarinencei”) ....................................... 46 Nedele 6, o slepomb („Duminica a 6-a, despre orb”) .......................................... 49 Vt, ceto(ch) V^znesenie („In joia Înălţării [la cer]”) ...................................... 55 Ne(d) 7, sty(ch) o(t)cb („Duminica a 7-a, a sfinţilor părinţi”) ............................. 57 Nedele 8 („Duminica a 8-a” [a Cincizecimii]) ................................................ 59 Ne(d) 1 vbsechb sty(ch) („Duminica întâi a tuturor sfinţilor”)............................... 62 Ne(d) 2, po vbse(ch)sty(cli) (Duminica a doua după (aceea) a tuturor sfinţilor) ............. 65 Nedele 3 („Duminica a 3-a” = Duminica din săptămâna a 3-a după Cincizecime) ........ 67 Nedele 4 („Duminica a 4-a” = Duminica din săptămâna a 4-a după Cincizecime) ........ 71 Nedele 5 („Duminica a 5-a” = Duminica din săptămâna a 5-a după Cincizecime) ........ 73 Nedele 6 („Duminica a 6-a” = Duminica din săptămâna a 6-a după Cincizecime) ........ 76 Nedele 7 („Duminica a 7-a” = Duminica din săptămâna a 7-a după Cincizecime) ........ 78 Nedele 8 („Duminica a 8-a” = Duminica din săptămâna a 8-a după Cincizecime) ........ 81 Nedele 9 („Duminica a 9-a” = Duminica din săptămâna a 9-a după Cincizecime) ........ 82 Nedele 10 („Duminica a 10-a” = Duminica din săptămâna a 10-a după Cincizecime) ... 84 Nedele 11 („Duminica a 11-a” = Duminica din săptămâna a 11-a după Cincizecime) ... 86 Nedele 12 („Duminica a 12-a” = Duminica din săptămâna a 12-a după Cincizecime) ... 89 Nedele 13 („Duminica a 13-a” = Duminica din săptămâna a 13-a după Cincizecime) ... 91 Nedele 14 („Duminica a 14-a” = Duminica din săptămâna a 14-a după Cincizecime) ... 94 Nedele 15 („Duminica a 15-a” = Duminica din săptămâna a 15-a după Cincizecime) ... 96 Nedele 16 („Duminica a 16-a” = Duminica din săptămâna a 16-a după Cincizecime) ... 99 Nedele 1. Novo leto („Duminica întâi (de) Anul Nou”) ........................................ 101 Nedele 2 („Duminica a 2-a” [după Anul Nou]).................................................. 102 Nedele 3 („Duminica a 3-a” [după Anul Nou]).................................................. 104 221 Nedele 4 („Duminica a 4-a” [după Anul Nou]).......................................... 105 Nedele 5 („Duminica a 5-a” [după Anul Nou]).......................................... 107 Nedele 6 („Duminica a 6-a” [după Anul Nou]).......................................... 110 Nedele 7 (,duminica a 7-a” [după Anul Nou]).......................................... 112 Nedele 8 („Duminica a 8-a” [după Anul Nou]).......................................... 114 Nedele 9 („Duminica a 9-a” [după Anul Nou]).......................................... 118 Nedele 10 („Duminica a 10-a” [după Anul Nou])........................................ 120 Nedele 11 („Duminica a 11-a” [după Anul Nou])........................................ 122 Nedele 12 („Duminica a 12-a” [după Anul Nou])........................................ 124 Nedele 13 („Duminica a 13-a” [după Anul Nou])........................................ 126 Nedele 14 („Duminica a 14-a” [după Anul Nou])........................................ 129 Nedele 15 („Duminica a 15-a” [după Anul Nou])........................................ 131 Nedele 16 („Duminica a 16-a” [a vameşului şi a fariseului]) .................................. 134 Ne(d) 17, o blqdnemb („Duminica a 17-a, despre fiul risipitor”) ........................... 136 Nedele 18, o mesopustb („Duminica a 18-a, despre lăsatul de came”) ........................ 139 Nedele sima, 19 („Duminica a 19-a, a brânzei” - corect: a lăsatului de brânză) ............ 142 Nedele 1 postb („Duminica întâi post”) ................................................. 145 Nedele 2 postb („Duminica a 2-a post”) .......................................... 148 Nedele 3 postb („Duminica a 3-a post”) .......................................... 148 Nedele 4 postb („Duminica a 4-a post”) .......................................... 150 Nedele 5 postk („Duminica a 5-a post”) .......................................... 153 Nedele 6, Cvetonosna („Duminica a 6-a, a Floriilor”)....................................... 155 Cetvbrto(k) veliky, na liturgii („Joia Mare, la liturghie’*) .............................. 157 Ev(g)lîe sly(ch) strstei („Evanghelia Sfintelor Patimi”) .................................. 160 Ev(g)li'e M(th), gla(v) 112 („Evanghelia Matei, cap. 112” - evanghelie din Vinerea Mare) ................................................................................ 161 Ev(g)li'e M(th), 113 („Evanghelia Matei, cap. 113” - evanghelie din Vinerea Mare) 161 Ev(g)lîe M(th), glava 114 („Evanghelia Matei, cap. 114” - evanghelie din Sâmbăta Mare) ................................................................................ 162 Ev(g)li'e M(th), glava 115 („Evanghelia Matei, cap. 115” - evanghelie din Sâmbăta Mare, la liturghie)................................................................... 163 Ev(g)lie Vbskresna, 1 („Evanghelia învierii, 1”) ............................................. 163 Evangheliile praznicelor domneşti............................................................. 163 Ev(g)lie na liturgi'e, M(th), 3 („Evanghelia la liturghie, Matei, cap. 3” - la sărbătoarea Naşterii Domnului)........................................................;........ 163 Na Obrezanie Gfie, na liturgii („La Tăierea-împrejur a Domnului, la liturghie”) ........... 165 Na Bgojavleni'e, na liturgi'e („La Botezul Domnului, la liturghie”) ....................... 167 Na Streteme Gfie, na liturgi'e („La întâmpinarea Domnului, la liturghie”).................. 171 Na Preobrazeni'e Gfie, na lifurgi(i) („La Schimbarea la faţă a Domnului, la liturghie”) .. 173 Ev(g)l'ie tnqcenikomb („Evanghelia mucenicilor”) ............................................. 175 Ev(g)lie na vbse prazniky Bei („Evanghelie la toate praznicele Născătoarei de Dumnezeu”) 177 Mucenicamb zenamb e\>(g)lie („Evanghelia femeilor mucenice”) ................................. 181 Scara în carea veri afla lucrure scumpe, adevărate în tâlcurile evangheliilor în ceastă carte . 182 Dojana cetitorilor ........................................................................... 186 MOLITEVNIC RUMÂNESC Molitevnic rumânesc .......................................................................... 189 Polojenie .................................................................................... 189 Molitevnic în care sânt rugăciunile de toate niştotele creştinilor............................ 190 222 1. Rugăciunea derept Duhul Sfânt, înaintea propovedaniei ............................ 190 2. Rugăciunea de dămâneaţă........................................................... 191 3. Rugăciunea de seară............................................................... 191 4. [Rugăciunea de păcate] ........................................................... 191 5. Rugăciunea derept pace............................................................ 192 6. Rugăciunea pre răsipirea păgânilor ........................................... 192 7. Rugăciunea cu ce blagoslovim masa ............................................ 192 8. Rugăciunea sau datul de har ce se zice după mâncare........................... 192 9. [Rugăciunea după propovedanie] .............................................. 193 Depre botez. Cum trebuiaşte popilor a boteza pruncul ................................... 193 Cin la cununie, ce se zice jurământ ..................................................... 195 Cum trebuiaşte pre [bolnavi a ispovedi] şi a-i cumineca........................... 198 Leturghia lu Iisus Hristos ce au făcut în Gioi Mari cu doisprădzeace apostoli................ 200 Vecernia..................................................................................... 201 Psalom 103 .......................................................................... 202 Psalom David 1 ...................................................................... 203 Psalom 2 ............................................................................ 203 Psalom 3 ............................................................................ 203 Psalom 140, glas 6 .................................................................. 204 Psalom 141 .......................................................................... 204 Psalom 129 .......................................................................... 204 Psalom 116 .......................................................................... 205 Slujba de demineaţă. Utrănia ............................................................ 206 Psalom 16 ........................................................................... 206 Psalom 24 ........................................................................... 207 Psalom 50 (Pomihii me Boze) ......................................................... 207 Şi iară psalom 53 ................................................................... 208 Cântecele creştineşti tocmite din Sfânta Scriptură: ......................................... 209 Cântecul 1, înaintea propovedaniei................................................... 209 2. Cântec după propovedanie.......................................................... 209 Al 3<-lea> cântec ................................................................... 209 Al 4<-lea> cîntec, de ispovedanie (Sfârşitul cântecului al 10-lea) .................. 210 11. Cântec de Psaltire 120 .......................................................... 211 Facsimile ........................................................................... 213 223