(, a £; % \ f L U/w INSTITUTUL BE LINGVISTICA. un muiiEiui ui caitEsi Test stabilit, studiu introductiv şi indice de AL. MAEEŞ- cuvInt Înainte Ediţia de faţă a fost alcătuită în cadrul Sectorului de filologie şi limbă literară al Institutului de lingvistică din Bucureşti. în etapa de pregătire şi elaborare a lucrării a,m primit un ajutor real din partea membrilor sectorului, care au citit şi au discutat capitolele integrate studiului lingvistic. Lucrarea a fost citită integral de Ion Gheţie, şeful sectorului, care a urmărit în permanenţă progresele ei şi care ne-a acordat un sprijin preţios prin sugestiile şi observaţiile făcute. Lucrarea a beneficiat | şi de observaţiile critice competente ale prof. Dan Simonescu, în calitate | de referent oficial, şi ale lui A. Avram, care a citit capitolele de Grafie şi i Fonetică. v Principiile de transcriere interpretativă au fost elaborate de un co- i lectiv alcătuit din A. Avram, VI. Lrimba, Ion Gheiie, I. Rizescu şi sub-I: semnatul. 5 Tuturor celor sus-amintiţi le adresăm si pe această cale sincerele f mostre mulţumiţi. I’ Mulţumim deopotrivă prof. I. Beju de la Biblioteca Arhiepiscopiei I; Ortodoxe de Alba lulia şi Sibiu pentru bunăvoinţa pe care ne~a arătat-o, Ţ înlesnindu-ne microfilmarea şi cercetarea exemplarului unicat al Litur- ;î ghierului lui Coresi. ţ A. M. Iulie 19t>8 INTRODUCERE § 1. ÎMPREJURĂRILE ISTORICE ALE APARIŢIEI PRIMULUI LITURGHIER ROMÂNESC în anul 1564, sinodul de la Arad a consfinţit în mod oficial sciziunea bisericii protestante din Transilvania în două confesiuni : confesiunea calvină îmbrăţişată de unguri (dintre care o parte vor trece în 1568 la Tinitarianism) şi confesiunea luterană susţinută în continuare de saşix. Imediat după acest sinod, dieta transilvăneană, avînd concursul principelui loan Sigismund, a iniţiat o vastă acţiune de atragere a românilor la religia recent adoptată de unguri 2. Dacă saşii, în acţiunile lor de prozelitism religios în rîndurile românilor, procedaseră cu tact, urmărind în primul rînd naţionalizarea serviciului divin 3, ungurii, care aveau de partea lor puterea politică, vor acţiona brutal prin constrîngerea legilor 4-Ei vor numi un episcop calvin pentru români în persoana lui GKheorghe de Sîngiordz originar, probabil, din părţile Haţegului 5, a cărui reşedinţă va fi la Teiuş 6. La 30 noiembrie 1566, dieta adunată la Sibiu a hotărît ca „eresul (confesiunea ortodoxă) să se lepede de către români”, care urmează să dea ascultare episcopului Gheorghe şi preoţilor aleşi de el. Cei care vor persista· în vechea credinţă vor fi obligaţi să întreţină o dis- 1 Karl Schwarz, Die Abendmalsstreitigkeiten in Siebenbürgen, ln „Archiv des Vereins für siebenbürgische Landeskunde". Neue Folge II, 1S55, p. 261 — 263; Szilâgyi Sändor. Mo-numenta Comitialia Regni Transyloaniae II. Budapesta, 1877, p. 169, 230 — 232; VI. Drimba. O copie din secolul al X VJ 1-lea a Tilc.ului evangheliilor" şi „Molitvenicului” diaconului Coresi, în ,, Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor”, IV. 1955, p. 535. 2 Juhâsz Istvân, A reformdcio az Erdelyi românok között (Reforma religioasă la românii din Transilvania), Cluj, 1940, p. 77. 3 Ştefan Meteş, Istoria bisericii şi a vieţii religioase a românilor din Ardeal şi Ungaria. vol. I, Arad, 1918. p. 72. 4 I. Bălan. Limba cărţilor bisericeşti. Blaj, 1914, p. 80; VI. Drimba, op. cit,, p. 535. 5 N. lorga, Hisioire des Roumains de Transyloanie et de Hongrie, Bu care st, 1916,p.221. * Dr. Augustin Bunea, Vechile episcopii româneşti a Vadului. Gcoagiului, Siloaşului şi Bălgradului. Blaj, 1902, p. 39. cuţie asupra bibliei cu episcopul Gheorghe pentru a dobîndi „înţelegerea adevărului”. Dacă nici după această încercare nu ar fi aderat la ca-lvinism, indiferent de gradul lor ierarhic („fie episcopi români, fie preoţi sau călugări”) urmau a fi alungaţi din ţară 7. Efectul acestor dispoziţii nu a fost cel scontat de autorităţi, preoţii români rcfuzînd să se supună noului episcop. în scopul de a-i aduce la ordine pe neascultători, Ioan Sigiamund a fost nevoit să emită două decizii, prima din 2 octombrie 1567, a doua din 30 ale lunii următoare 8. Din lectura acestor documente reiese că preoţii români nu se prezentau la sinoade, eînd erau chemaţi, nu plăteau episcopului, pe care îl calomnia-u. „censul obişnuit şi dijma evanghelică”, nu voiau să se întoarcă la „dreptatea evanghelică şi la ştiinţa curată”, nu efectuau slujba în limba română. La porunca principelui, preoţii români trebuiau să fie constrlnşi de autorităţile de stat „să propovăduiască cu-vîntul lui Dumnezeu, in adevărata lor limbă românească, după rînduiala acestui popă Gheorghe” 9. în ce constă această rînduiala ne edifică o tipăritură românească de influenţă calvină, Tîloul evangheliilor, pe care Coresi o tipăreşte acum intr-unui din oraşele transilvănene10. Se afirmă in această operă omiletică că temeiul tuturor lucrurilor constă în sfînta scriptură, adică în citirea evangheliilor, a Faptelor Apostolilor şi a psalmilor lui David; cultul sfinţilor este combătut; preoţii şi sfinţii nu pot ierta păcatele, singurul mijloc de mântuire constituindu-1 graţia divină, care nu se poate dobîndi decît prin credinţă \ preoţii şi călugării ortodocşi sînt criticaţi, iar credincioşilor li se cere să-i urmeze pe preoţii „adevăratei credinţe” n. în Molitvenicul, anexat acestei tipărituri, ceremonialul unora dintre taine (botezul, cununia şi cuminecătura) apare simplificat, din tipicul liturghiei este înlăturată slujba morţilor, oficierea sacramentului euharistiei se face cu elemente nesfinţite, se indică predica, citirea Evangheliei şi a Apostolului, iar cîntecelor şi rugăciunilor li se acordă o importanţă deosebită12. La sfirşitul anului 1567 sau la începutul lui ianuarie 1568, Gheorghe de Sîngiordz convoacă la Teiuş într-un sinod preoţii români, cu care are o dezbatere din sfinta scriptură pe care aceştia „o aduc scrisă în ro- ‘ Dr. At. Marîenescu, Luleranismul, calvinismul şi introducerea limbii române in bisericile din Ardeal, în „Analele Academiei Române", Tom. XXIV, Secţ. ist., p. 6 — 7; Dr. Augustin Bunea, loc. cil., p. 39—40; Şteian Meteş, loc. cit., p. 74 — 75. 8 N. lorga, Ştefan cel Mare, Mi hai Viteazul şi Mitropolia Ardealului, in ,.Analele Academiei Române’*, Tom. XXVII, Secţ. ist., p. 23-25. 9 lbidem. 10 Vezi articolul nostru, Cinci .şi unde s-au tipării Tilcul Evangheliilor şi Molitvenicul românesc?, in LR, XVI, 1967, nr. 2, p. 119-130; Pavel Binder şi Amold Huttmann, Cu privire la datarea şi geneza Cazaniei ], tipărită de diaconul Coresi, în LR, XVI. 1967. nr. 2 p. 109-117. 11 \). Drimba, op. cit., p. 540; P. P. Panaitescu, începuturile şi biruinţa scrisului tn limba română, Bucureşti, 1965, p. 153. 12 VI. Drimba, op. cil., p. 545; P. P. Panaitescu, loc. cit., p. 154. 8 mâneşte” 13. Preoţii români făgăduiesc să înceapă a sluji româneşte 14y aşa cum la Braşov un preot, probabil popa Văsîi15, proceda de trei ani. La 16 octombrie 1569, urmaşul lui Gheorghe de Sîngiordz, Pavel Tordaşi, „episcopul pentru limbă românească”, ţine la Teiuş un nou sinod „pentru slujba, liturghiei”16. Cu acest prilej se interzice slujba pentru morţi, iar practicarea acelor inovaţii rituale care nu au temei în sfînta scriptură rămîne la· aprecierea principelui17. Acestuia i se recunoaşte în acest fel puterea absolută de a decide în toate problemele care privesc modificarea cultului bisericii ortodoxe din Transilvania. Dar pentru a. nu periclita de fi ai tiv rezultatele propagandei calvine printr-un exces de zel, Ioan Sigismund era dispus să facă concesii românilor, renunţînd pentru moment la calvinizarea liturghiei, în schimbul naţionalizării serviciului divin. în acest scop, Pavel Tordaşi s-a deplasat la Braşov, unde este semnalat în zilele de 13 şi 14 ianuarie 1570 1S, pentru a perfecta, foarte probabil, tipărirea Psaltirii şi a LiUtrghieruhti, cărţi necesare naţionalizării cultului ortodox. Psaltirea intră în lucru la 6 februarie a aceluiaşi an şi e tipărită de Coresi într-un timp scurt pentru acele vremuri : 111 zile19 (tipărirea se încheie la 27 mai). La 1 septembrie se trimitea din Braşov principelui la Alba-Iulia, printr-un curier special, o „cărţulie (Büchlein) a episcopului” 20. N. Iorga- a susţinut că această cărţulie era un exemplar al Psaltirii 21, în schimb, îi. Sulică şi după el şi alţii au considerat cărţulia un exemplar din Liturghier22, care se dovedea astfel a fi fost deja tipărit la acea dată. Trei luni mai tîrziu, la 9 decembrie 1570r Pavel Tordaşi scria primarului din Bistriţa sa trimită preoţii ţinutului la sinodul ce urma să aibă loc de Crăciunul Mic (Anul nou) la Cluj, atrăgînd atenţia ca preoţii „să-şi aducă şi bani de cheltuială, ca· să cumpere cărţi româneşti : Psaltirea, pe care s-o plătească eu 1 florin, altă carte, Liturghia.. pe care s-o plătească cu 32 de dinari” 23. Aceasta era, de altfel, ultima- acţiune pe care o iniţia- propaganda calvină între români sub ocrotitorul ei,. Ioan Sigismund, ca-re se stingea în 1571, lăsînd stăpînirea Ardealului catolicului Ştefan Bâthory. Deşi dieta din noiembrie 1571 decidea ca-preoţii români „să se ţie de datina ce a custa-t sub domnitorul repausat” **,. 13 N. Iorga, Ştefan cel Mare, p. 25 — 26. lbidem. 15 P. Binder şi Arnold Huttmann, op. cit., p. 116. 16 N. Iorga, Ştefan cel Mare, p. 27—29. 17 lbidem. 18 Hurmuzaki, Documente. XI, p. S06. 18 X. Sulică, O nouă publicaţie românească din secolul al XVI-lca: liturghierul diaconului Coresi, tipărit la Braşov, in J570, Tirgu-Mureş, 1927, p. 12. 20 Hurmuzaki, Documente, XI, p. 807. 21 X. Iorga, Jsloria literaturii româneşti, I, Bucureşti, 1925, p. 189. 22 N. Sulicâ, op. cit., p. 10. 23 X. Iorga, Ştefan cel Mare, p. 29—30; Hurmuzak], XV, partea 1, p. 646. 84 „Archivu pentru filologia şi istoria”. XIV, 1868, p. 301. 9’ -"biserica· româneasca reformată nn mai află în noul principe un ocrotitor 25. Sa încheia· astfel un capitol din istoria bisericii românilor din Transilvania, cu urmări deosebite pentru cultura şi biserica noastră din secolul al XVI-lea. Puternica ofensivă calvină de convertire a românilor la religia oficială, întreţinută prin decrete şi persecuţii, a determinat o emulaţie nemaiîntîlnită pînă atunci în traducerea şi tipărirea cărţilor sfinte româneşti. într-un răstimp scurt, 1566—1570. s-au imprimat 6 cărţi religioase româneşti Tîleul evangheliilor. Moliivenicnl, Psaltirea, Liturghierul, Cartea de cântece, şi, probabil. Apostolul2e, de două ori mai mult decît reuşiseră luteranii în două decenii cu ediţiile sibiene şi braşovene ale Catehismului şi Evangheliei. Bar principalul rezultat al propagandei calvine pentru biserica românească l-a· constituit tipărirea Liturghierului, datorită căruia, pentru întîia oară în istoria poporului nostru, slujba ortodoxă s-a putut desfăşura integral în limba română. Succesul acestei cărţi trebuie să ni-1 închipuim a fi fost mare. în 1585, la Braşov, nu se mai afla nici un exemplar nevîndut din ediţia Liturghierului, în timp ce din celelalte tipărituri româneşti se păstrau încă exemplare (din Psaltirea românească. 3, din Psaltirea slavo-română 3, din Teiraevanghel 5, din Apostol 10, din 'Catehism 50) 27. Yor trebui să treacă peste 100 de ani de la apariţia Liturghierului coresian, pînă cînd în Moldova biserica ortodoxă să obţină prin Dosoftei din nou această cxrte de căpătîi pentru cultul ei în veşmînt .românesc. § 2. STADIUL ACTUAL AI. CERCETĂRILOR CONSACRATE LITURGHIERULUI Comentînd ştirea prin care Pavel Tordaşi cerea preoţilor români «ăi aducă bani pentru cumpărarea Psaltirii şi a Liturghierului, iST. Iorga considera, în cazul ultimei tipărituri, că „nu e vorba de o ediţie deosebită a Molitvenicului” 2S. Presupunerea marelui istoric s-a adeverit prin descoperirea de către 3ST. Sulică a unui exemplar din această rară şi preţioasă ediţie. în descrierea pe care o dă cărţii, X. Sulică afirmă că Liturghierul este· o tipăritură coresiană, aducînd în sprijinul acestei opinii asemănarea •cu Psaltirea din 1570, sub raportul formatului, al caracteristicilor poligrafice, al hîrtiei de provenienţa braşoveană, al ortografiei şi limbii 29. 25 N. Iorga, Istoria bisericii româneaţi si o vieţii religioase u românilor, voi 1 Bucureşti, 1928, p. 182. 24 Pentru datarea acestei tipărituri în intervalul 1566—1567 s-a pronunţat Gebhard Blucher, Filigranele braşovene fi tipăriturile chirilice din secolul al XVI-lea, în „Revista bibliotecilor”, V\\ nr. ?, p. iaa. îT P. P. Panaitescu. loc. cit., p. 149 — 150. îs Is\ Iorga. Istoria bisericii româneşti. p. 181. î9 W Sulică. op. cit., p. 10-11. 1-0 După acelaşi autor, Liturghierul, 1a- baza căruia a stat Liturghierul lui Macarie sau un text slavon identic cu acela al lui Macarie. a cuprins numai liturghia sfîntului Ioan Gură de Aur 30, iar tipărirea textului s-a-efectuat foarte probabil între 1 iunie şi 15 iulie 1570 S1. întemeiat pe două· fragmente cu caracter liturgic din Codex Siur-dzanus şi Manuscrisul Liceului Grăniceresc ,,G. Coşbuc”, Drăganu a presupus că Liturghierul lui Coresi a trebuit sa cuprindă şi Rînduiala diaconstvelor 32. Chiar după ce N. Sulică i-a comunicat că în textul tipăriturii coreşiene nu figurează fragmentele amintite, IN". Drăganu a susţinut· mai departe această opinie, explieînd lixjsa prin faptul că exemplarul singurului Liturghier păstrat nu era complet33. Crezînd că referirile lui In . Drăganu la Rînduiala diaconstvelor au în vedere o altă tipăritură decît Liturghierul. L. Predescu include pe lista tipăriturilor coreşiene alături de Liturghier şi un Diaconar sau Rînduiala diaconstvelor, despre care afirmă : „Atîta ştim : în fruntea Diaconarului se găseşte titlul: „Tocmeala clujbeei (sic) dumnezeiasca întru ia şi diia-c(on)stvele. Slovele sînt din tiparniţa lui Coresi, iar fi li gram a (sic) hîrtiei este coroana· fabricei de la Braşov34”. Eroarea lui L. Predescu a fost îndreptată de D. Simonescu. care a arătat că Rînduiala diaconstvelor nu este o tipăritură independentă de aceea a Liturghierului 3S. în ciuda acestei clarificări, Ştefan Ciobanu pare a fi acordat oarecare credit informaţiei eronate a- lui L. Predescu, căci fixînd lista tipăriturilor coreşiene, din care nu lipsea Liturghierul, afirma, citîndu-1 pe L. Predescu, că „unii pomenesc şi un Diaconar, apărut la Braşov, nu se ştie în ce an55 36. Privitor la prototipul slavon al Liturghierului, Şt. Ciobanu era de părere că acesta a fost Liturghierul lui Macarie sau copia lui, apărută la Veneţia în 1527 37. în Bibliografia românească veche, voi. IV, Bucureşti, 1944, p. 12. Liturghierul figurează pe baza descrierii pe care i-a făcut-o N. Sulică. După cum mărturiseşte D. Simonescu, la acea dată se cam îndoia· de existenţa unui liturghier coresian 3S. Faptul nu trebuie să surprindă, căci de la semnalarea Liturghierului trecuseră 17 ani, fără ca îî. Sulică, care 30 N. Sulică, op. cit., p. 13. 3î \·, Drăganu, Despre ce Psaltire şi Liturghie vorbeşte Pauet Tordaşi la 1570? în DR ^ ’ P‘ aâ1^ DrSganu. Cea mai veche .,slaooslovie” doxologie") românească, in „Transilvania”, Sibiu, 60, 1926, apriiie-mai, nr. 4-5, p. 313; Idem, Histoire de la littérature roumaine de Transylvanie, des origines à la fin du XVIII-e siècle, Bucureşti. 1938, p. 37 (extras). 3J Lucian Predescu, Diaconul Coresi, Bucureşti. î 933, p. 46. 35 D. Simonescu. Diaconul Coresi (Mole pe marginea unei carft), bucureşti, 1933, p.O. 3S Şt. Ciobanu. Istoria literaturii române vechi. vol. I. Bucureşti, 1947, p. 163. 38 D.* Simonescu. Precizări despre Liturghierul lui Coresi. in LR. XI. 1962. p. 433. 11 promisese un studiu lingvistic al textului, să mai revină in scris asupra acestei cărţi. în a,nii din urmă, prin mijlocirea urmaşilor lui 3sT. Sulică, Liturghierul ajunge la Sibiu în biblioteca Arhiepiscopiei ortodoxe române de Alba-Iulia şi Sibiu. Gh. Şerban Cornilă este· primul care, după 2?. Sulică, a. avut prilejul să cerceteze cartea. într-o conferinţă ţinută în 1958 1a. Sibiu (O carte gresii atribuită lui Coresi) 39, Gh. Şerban Cornilă pune sub semnul întrebării identificarea Liturghierului descoperit de Sulică drept o carte coresiană. împotriva unei astfel de identificări, pledează, după Gh. Şerban Cornilă, comparaţia psalmilor din Liturghiei· cu psalmii similari din Psaltirea românească din 1570 şi Psaltirea slavo-română din 15 7 7 40. Concluzia pe care autorul o desprinde pe baza acestei comparaţii este următoarea: „limba textului din Liturghiei- e cu mult mai nouă decît aceea din Psaltiri. Deosebirile lingvistice nu provin din fonetism, care este acelaşi, nici din morfologia textului, la care găsim puţine abateri, ci din sintaxă şi mai ales din lexic”43. Aceste constatări l-au determinat pe Gh. Şerban Cornilă să împărtăşească opinia că traducerea Liturghierului s-a datorat traducă-torilor Paliei, iar tipărirea s-a efectuat la Orăştie de către Şerban Coresi şi Marien către sfîrşitul secolului al XVI-lea, poate chiar în scurta perioadă în care Mihai Viteazul a stăpînit Ardealul42. Punctul de vedere al lui Gh. Şerban Cornilă a fost combătut de către Spiridon Cîndea, cel care a consacrat pînă în prezent cea mai întinsă cercetare asupra Liturghierului 43. în sprijinul identificării Liturghierului descoperit de îv. Sulică cu cel amintit in scrisoarea lui Pa vel Tordaşi din 9 decembrie 1570, Spiridon Cîndea invocă următoarele argumente : a) dintre cărţile coresiene, I/iturghierul este singura tipăritură căreia i se poate spune „cărţulie”, b) acest Liturghier este cel tipărit de Coresi „deoarece se ştie că nimeni nu tipărise pînă atunci un alt Liturghier românesc”, c) Liturghierul ca şi Psaltirea românească din 1570 este tipărit în două culori (negru şi roşu), are numerotate numai caietele, nu şi paginile, prezintă acelaşi format, acelaşi număr de rinduri (18—19, mai rar 20), aceleaşi litere fine şi aceleaşi versale, d) ca şi Psaltirea românească din 1570, Liturghierul este tipărit pe hîrtie prezentând marca fabricii din Braşov, e) ortografia Liturghierului prezintă, aceleaşi caracteristici ca şi ortografia Psaltirii româneşti din 1570 44. Deosebirile semnalate de Gh. 39 Gh. Şerban Cornilă nu şi-a publicat conferinţa. Date asupra conţinutului ei găsim la Spiridon Cîndea, Primul Liturghier românesc tipării, în „Mitropolia Ardealului”, IV, 1959 nr. 9-10, p. 722-771. 40 Ibidem, p. 735. 41 Ibidem. 42 Ibidem, p, 735 — 736. 43 Vezi nota 39. 44 Spiridon Cîndea, op. cit., p. 736—737. 12 Şerba-n Cornilă Intre psalmii Liturghierului şi psalmii corespunzători din psaltirile coresiene sînt explicate de Spiridon Cîndea prin vechimea mai mare a manuscriselor utilizate de Coresi la tipărirea psaltirilor. La baza acestora ar fi stat trei manuscrise vechi din secolul al XY-lea : Psaltirea Seheiană, Psaltirea Voronefeană şi Psaltirea HurmuzaH, în timp ce pentru Liturghier Coresi ar fi apelat la· o traducere efectuată eu puţin timp înaintea tipăririi45. Explicaţia aceasta îi pare lui Cîndea atît de normală, ineît conchide : „Este firesc deci ea textul acestui Liturghier sa aibă forme sintactice şi chiar cuvinte noi. să aibă o limbă mai modernizată, să aibă forme şi cuvinte mai apropiate de limba care se vorbea atunci decît formele şi limba psaltirilor din secolul al XY-lea”4S. Fiind vorba de o traducere recentă efectuată probabil de către unul din preoţii de la biserica Sf. ISTicolae din Braşov, Coresi n-a efectuat „nici o cercetare şi verificare a textelor psaltice din cuprinsul manuscrisului, ci pur şi simplu el le-a tipărit, aşa. cum i-au fost prezentate de către proaspătul lor traducător”4’. în partea a doua a studiului său, Spiridon Cîndea prezintă o descriere a Liturghierului, oferind date referitoare la formatul, litera,, zaţul şi hîrtia cărţii4S. Asupra prezentării şi interpretării acestor date vom reveni mai tîrziu, atunci cînd ne vom ocupa de problemele datării, localizării şi paternităţii tipăriturii. în ultima parte a. studiului, Spiridon Cîndea întreprinde o comparaţie între textul Liturghierului lui Coresi şi textul Liturghierului lui Macarie. Unele deosebiri existente între textele celor două tipărituri i-au format autorului convingerea că Liturghierul lui Coresi nu este o traducere după Liturghierul lui Maearie, ci după un alt- text· slavon49. în dorinţa, de a pune la dispoziţia filologilor şi teologilor conţinutul acestei rare cărţi, Spiridon Cîndea a publicat textul Liturghierului într-o transcriere interpretativă50, care după cum vom arăta mai departe nu poate fi folosită de lingvişti. Efortul său rămîne totuşi lăudabil, pentru că a permis filologilor şi istoricilor literaturii române vechi să ia un prim contact cu un text pe care îl aşteptau de aproape patru decenii, mai precis din 1927, cînd N. Sulică îi semnalase existenţa. întemeindu-se pe studiul lui Spiridon Cîndea, D. Simoneseu aduce oîtcva precizări asupra Liturghierului lui Coresi51. Ca. şi Spiridon Cîndea şi mai înainte N. Sulică, D. Simoneseu împărtăşeşte opinia că Litur- 45 Ibidem, p. 737 — 738. 46 Ibidem. p. 738. 47 Ibidem. 48 Spiridon Cîndea. op. cit., p. 739 —745. 49 Ibidem, p. 770. ao Spiridon Ctndea, Textul Liturghierului românesc publicai de diaconul Coresi, In „Mitropolia Ardealului”, V, 1960, nr. 1—2. p. 70 — 92. 41 D. Simoneseu, Precizări despre Liturghierul lui Coresi p. 433—438. 13 ghierul a· fost tipărit la Braşov, în anul 1570. şi „corespunde unui moment culminant din procesul de calvinizare a românilor din Transilvania &2,\ Luînd în consideraţie deosebirile semnalate de Cîndea între testul Liturghierului lui Coresi şi cel al Liturghierului lui Macarie. D. Simonescu presupune că „traducătorul n*a putut face din iniţiativă proprie o lucrare care să ducă la. deosebirile existente” S3. Pentru acest motiv traducătorul n-a putut fi Coresi, ei unul din preoţii bisericii Sf. JSTicolae din Şcheii Braşovului. probabil „diacul Oprea. învăţat în teologie şi în limba slavă” 54. D. Simonescu atrage totodată atenţia asupra limbii Liturghierului „interesantă prin fonetismele ei vechi, prin morfologie şi sintaxă” şi prin „modul exprimării populare”55. Arătînd că transcrierea textului pe care a dat-o Cîndea nu-i poate satisface pe lingvişti, autorul pledează pentru editarea ştiinţifică a acestei tipărituri 56. în sfîrşit, ultimul cercetător care s-a pronunţat asupra acestei cărţi a fost P. P. Panaitescu 57. Limba Liturghierului, afirma P. P. Panai-tescu, este mai puţin arhaică, pentru că editorii cărţii au folosit o traducere nouă destinată tipăririi56. Deosebirile între pasajele din psalmii aparţinînd Liturghierului şi aceia aparţinînd Psaltirii se datorează faptului că traducerea liturghiei s-a executat independent de aceea a psaltirii, la baza căreia stau manuscrise mai vechi58. Modelul traducerii, afirma acest autor, trebuie să fi fost cel al iÂVwrghiervUui lui Macarie, deosebirile putîndu-se datora unei revizii făcute de editori 60. Fiind o carte pur ortodoxă, traducerea Liturghierului nu se datorează curentului Reformei, ci „necesităţilor culturale ale societăţii româneşti în acel moment” 61. · La capătul acestei treceri în revistă a rezultatelor la care au ajuns studiile consacrate Liturghierului sau a opiniilor emise accidental asupra acestei cărţi, se impun cîteva concluzii : 1. Deşi au identificat, cu o singură excepţie (G-h. Şerban Cornilă), Liturghierul descoperit de 2s. Sulică cu cel tipărit în 1570, nici unul din autorii citaţi nu aduce în sprijinul acestei opinii o probă irecuzabilă. Apelul lui N. Sulică, iar mai recent al lui Spiridon Cîndea, la consideraţii de natură poligrafică nu este concludent, pentru că cu acelaşi tip de litere Pe care îi prezintă Liturghierul s-au imprimat cărţi coresiene în inter- 52 lbidem, p. 434. 53 lbidem, p. 436. 54 lbidem. M lbidem, p. 437. s6 lbidem, p. 438. 57 P. P. Panaitescu, ioc. cil., p. 161 — 163. 68 Jbidem, p.· 162. 5* Jbidem, p. 162-163. *° Jbidem, p. 162. 41 lbidem, p. 163. 14 valul 1559—1588 62. Aceeaşi constatare şi în privinţa argumentului pe· care îl constituie filigranul hîrtiei din Liturghier, stema Braşovului (coroană cu scut rotund). După cum se ştie, acest tip de filigran a circulat· între 1562· şi 1589 C3, prin urmare, tot ce se poate spune cu precizie este că tipăritura se încadrează in acest interval de timp, iar nu obligatoriu, în 1570. Prin urmare, există posibilitatea ca exemplarul descoperit de IsT. Sulică să aparţină unei alte ediţii a Liturghierului decît aceea semnalată, în 1570. ÎTici unul dintre cei care s-au ocupat direct sau în treacăt de această carte nu au preîntîmpinat o asemenea obiecţie. 2. Exceptînd considerentele de ordin istoric invocate de N. Sulică,. opinia· tipăririi Liturghierului la Braşov nu are o bază de susţinere propriu-zisă. După cum se ştie, Coresi a efectuat comenzi tipografice şi în afara-Braşovului, dintre care unele chiar în preajma anului 1570, cînd se presupune a fi fost tipărit Liturghierul descoperit de îi. Sulică. Or, o astfel, de posibilitate nu a fost preîntâmpinată de partizanii tipăririi Liturghie-rului la Braşov. Mei cealaltă opinie, a tipăririi Liturghierului la Orăştie, pe care o susţine Gh. Şerban Cornilă, nu se sprijină pe dovezi concludente.. 3. Textul nefiind precis datat, problema paternităţii imprimării rămîne, de asemenea, deschisă. 4. în privinţa traducătorilor s-au emis două ipoteze (a. traducătorii Liturghierului au fost aceiaşi ca şi în cazul Paliei din Orăştie ; b.. traducătorii au fost preoţii din Braşov, eventual diacul Oprea), fără a-se produce însă dovezi în sprijinul lor. 5. Toţi cei care s-au ocupat de această tipăritură’ admit că traducerea· efectuată cu puţin timp înainte de a fi tipărită nu a suferit nici o· revizie, dar şi această opinie este la fel de slab argumentată ca şi cele expuse pînă acum. 6. Referitor la stabilirea izvorului slav au fost emise, de asemenea,, două ipoteze : a) izvorul a fost un text slav, dar nu cel al lui Macarie,. b) izvorul a fost Liturghierul lui Macarie. Prima ipoteză este insuficient-argumentată, a· doua este însă posibilă, prin urmare, şi această problemă· rămîne deschisă. 7. Nerezolvată a rămas şi problema iniţiativei traducerii şi tipăririi Liturghierului. împotriva opiniei curente care consideră publicarea acestei cărţi ca fiind determinată de propaganda calvină, P.P. Panaitescu atribuia. 62 Ferenc Hervay, L'imprimerie cyrillique de Transylüanïe au XVl-e siècle, in „Magyar konyvszemle”, 1965, nr. 3, p. 210 — 211. 63 Livia Baciru, Valoarea documentară a filigranelor, cu privire specială asupra cărţilor româneşti tipărite in secolul al XVI-lea, în „Studii şi cercetări de documentare şi biblio- logie”, VII. 1965, nr. 3, p. 283 şi tabelul care urmează Sn continuare; Gebhard Blücher,. Filigranele braşovene şi tipăriturile chirilice din secolul al XVI-lea, in „Revista bibliotecilor”, 1967, nr. 7, p. 421 (tipul de filigran Jir. 5); S. Jalîô, Filigrane transilvănene din secolul al XVJ-lea, in „Studia Universitatis Babeş-Bolyai”, Series Historia, 1968, Fasciculus 1, p. 10 —12, 15- ■tipărirea ei necesităţilor interne ale societăţii româneşti din secolul al SVI-leâ. Reiese, aşadar, că majoritatea problemelor pe care le ridică această tipăritură nu au fost încă soluţionate mulţumitor. Această· situaţie se datorează după. părerea noastră aplicării unor metode de cercetare inadecvate, care au permis să se susţină cu multă uşurinţă tot felul de opinii, .adeseori contradictorii. Pentru acest mo tir, în paginile care urmează vom căuta să reluăm aceste probleme alături de altele, urmărind soluţionarea· lor pe baza unei analize atente a datelor pe care le furnizează •cercetare a Liturghierului. g 3. DESCRIEREA CĂRŢII Singurul exemplar care se cunoaşte pînă în prezent din ediţia Litvr-■ghierului a fost descoperit de X. Sulică în biblioteca Sf. Nicolae din Braşov. Urmaşii lui Sulică au vîndut acest exemplar bibliotecii Arhiepiscopiei ortodoxe române de Alba-Iulia şi Sibiu, cu sediul la Sibiu, unde se păstrează în prezent. Formatul cărţii este in-4° şi nu in-8° mic, cum afirmă Cîndea paginile avînd dimensiunile de 18.5 x 14 cm. Pilele sînt în număr de 42 distribuite în 11 caiete. Cu excepţia caietului 9, care are 4 pagini, restul caietelor (1—8 şi 10—11) au eîte 8 pagini. Paginile sînt nenumerotate; pe prima- şi ultima pagină a fiecărui caiet se află signatura· chirilică. Exemplarului îi lipseşte sfîrşitul. Baportînd preţul său, 32 de dinari, la cel de 1 florin al Psaltirii (204 f.), K. Sulică presupunea că un exemplar complet nu a cuprins decît Liturghia Sfântului loan Gura de Aur, deci, probabil, încă, cca 4 pagini. în care era inclus şi colofonulG5. Paginile au un număr variabil de rînduri, între 17 şi 20. Cele mai numeroase (03 de pagini) au 19 rînduri, 15 pagini au 18 rînduri, 5 pagini au 20 de rînduri, iar o singură pagină (p. 47) are 17 rînduri. De semnalat <îă iniţial s-a pornit imprimarea cu 18 rînduri pe pagină, cum atestă cercetarea primelor 8 pagini, după care s-a trecut la 19 rînduri, înregis-trîndu-se doar sporadic şi pagini cu 18 sau 20 de rînduri. Distanţa între rînduri este de cca 4 mm, dar uneori aceasta se reduce la 2 mm sau chiar la mai puţin. 04 Cindea. op. cit., p. 742. Clndea presupune că dimensiunile unei coaie de hlrtie erau de 80 x 60 cm. Ştiut fiind că filigranul se plasa in centrul uneia din jumătăţile coalei, aşa ■cum, de altfel, atestă hîrtîa tipăriturilor coresiene in folio, coala de hlrtie fabricată la Braşov avea foarte probabil dimensiunile 40 x 30 cm. SSN. Sulică, op. cit., p. 12. 16 Litera. Tiparul este executat cu tipul de litere denumit de Hervăy tipul 166, care se regăseşte în cărţile imprimate de Coresi, Lorinţ şi Şerban Coresi în intervalul 1559—1588 (sau chiar 1594, dacă datarea recent propusă Psaltirii slavo-române a lui Şerban Coresi se verifică 6')· Cîndea apreciază fineţea şi frumuseţea, acestei litere 68, lăsîndu-se influenţat de remarca lui ST. lorga la adresa Psaltirii româneşti din 1570, care ar prezenta „o literă fină de o tăietură deosebit de elegantă” 69. Nu împărtăşim această observaţie care supraevaluează rezultatele unei realizări mediocre. Surprinde, de altfel, la acelaşi autor afirmaţia că „întreaga literă întrebuinţată de Coresi în tipografia lui din Braşov” este „o literă frumoasă, artistică, ademenitoare, o literă plăcută” 70. Lui Cîndea îi scapă din vedere 'că la Braşov, Coresi şi meşterii săi au folosit mai multe tipuri de litere, deosebite ca stil şi realizare 71. însuşi lorga recunoştea aceste diferenţe, atunci cînd avea· în vedere Psaltirea românească din 1570 : Coresi „nu întrebuinţă litera, mai mică şi mai urîtă, care se întîmpină întăiaşi dată în tipăritura slavonă din 1568 (este vorba de Sbornicul slavon din 1569), ci tot vechea slovă înaltă şi cu liniile relativ subţiri, care caută să se apropie de caracterele aşa de frumoase ale publicaţiilor model lăsate de Macarie” 72. Literele au, în general, înălţimea de 4 mm; unele depăşesc însă această înălţime : = 7mm<$ = 6,5 mm, — 5,5 mm, p = 5—5,5 mm, y, 4 — 5 mm etc. Pe fiecare rînd încap în medie 26—29 de semne, distanţate la cca 1 mm unul de celălalt. Iniţialele mici, tipărite de regulă cu cerneală roşie, au înălţimea între 4,5 şi 6 mm. Iniţialele mari sînt neornate, în număr de 11 şi nu de 8, cum afirmă Cîndea 73 : B, A, K, ii, M, H, C, T, X, H, Jţ. (Vezi p. 18-19). în .roşu sînt imprimate iniţialele X, K, ii, iiX, 4, iar în negru iniţialele E, fl,, K, H, C, şi T. înălţimea lor oscilează între 19,5 mm şi 22 mm. Cuvintele sînt tipărite în cea mai mare parte fără spaţii între ele, scrierea infăţişindu-se adesea ca· un fel de scriptio continua. Tiparul este executat în negru şi roşu. Cu cerneală neagră ec" tipărit textul slujbei şi uneori indicaţiile tipiconale (integral sau pa-rţiai; Cu cerneală roşie sînt tipărite titln?ile (Tocmeal{a] shijbeei dumnezeiască întru ia diaenstvele. Prosoomidiin·, Dumnezeiasca slujba ce e întru sfinţi 6* Ferenc Hervay, op. cit., p. 210 — 211. 67 Gebhard Blücher, op. cit., p. 425. 88 Spiridon Clndea, op. cil., p. 739. 68 N. lorga. Un exemplar românesc al unei tipărituri coresiene şi o publicaţie coresiană nouă, în „Almanahul graficei române”, 1926, p. 29. 70 Cindea, op. cit, p. 739 — 740. 71 Ferenc Hervav, op. cit., p. 210—211. 72 N. lorga, Istoria literaturii româneşti, p. 190. 73 Cindea, op. cit., p. 741. 17 2 —c. £9 părintele nostru· loann cu rostul de aur. Rugăciune spre căăire etc.),indicaţiile tipiconale şi, după cum am văzut, unele iniţiale. în comparaţie cu cerneala· neagră, cerneala roşie apare foarte diluată, aproape ştearsă, îngreu-nînd, în destule locuri, descifrarea cuvintelor. Zaţul. Oglinda zaţului este de 10 x lo cm. Linia de zaţ nu este dreaptă, cum se întîmplă, de altfel, şi în alte tipărituri coresiene. Şi mai evident devine acest lucru pentru rîndurile în care textele în două culori urmează unul după celălalt. Întrucît textul cu cerneală roşie se tipărea după imprimarea celui cu cerneală neagră (în spaţiul alb care îi era rezervat) nu s-a reuşit întotdeauna ca cele două texte să fie imprimate pe aceeaşi linie. O constatare asemănătoare şi pentru iniţialele mici roşii, care, în plus. au fost adesea imprimate parţial peste litera următoare tipărită în negru. Realizarea tehnică şi artistica a tiparului. Spre deosebire de alte tipărituri coresiene, în textul Liturghierului nu apar iniţiale ornate (cum sînt. de pildă, cele cu motive florale din Tetraevanghel, Apostol etc.) şi nici ornamente. Deşi s-a păstrat întîia pagină a primului caiet, titlul nu este precedat de un frontispiciu, ca în alte cărţi tipărite în această perioadă Exemple de iniţiale mari din Liturghier tipărite în roşu. Exemple de iniţiale mari din Liturghier tipărite in negru. (în Tetraevanghel, frontispiciile-ornament apar la începutul fiecărei evangheliiT4). Deşi de proporţii reduse (84 de pagini), textul Liturghierului conţine un număr destul de mare de erori tipografice. Urmărind pe acelaşi număr de pagini greşelile tipografice din Tetraevanghelul din 1561 cu cele ale Liturghierului, constatăm că numărul lor este de două ori mai ridicat în cea de a doua tipăritură. Dacă avem în vedere şi deosebirea dintre formatele celor două cărţi (Tetraevanghelul, in folio, Liturghierul, in 4°) atunci reiese şi mai evident decalajul dintre ele sub raportul corectitudinii imprimării. Această constatare poate fi explicată în mai multe feluri : 1) folosirea. de către Coresi în 1o70 a. altor meşteri decit aceia care l-au ajutat la imprimarea Tetravanghelului', 2) corectura în pagină s-a efectuat superficial; 3) tipărirea s-a făcut in grabă. Erorile tipografice pe care le prezintă textul Liturghierului se grupează în următoarele tipuri : a) omisiuni de litere : c^tHiKoyAh (p. 20Tf 14_lo) pîntru sfeaş(t)necul, ceyTk (p. 29T/11) pentru supt; b) omisiuni 54 FI. Dimitrescu, Tetraevanghelul tipării de Coresi comparat cu Evangheliarul lui Radu de la Măniceşti, Bucureşti, 1963 (vezi facsimilele filelor l/r, 68/r, 110/r, 18l/r). 19 ■de cuvinte : şi (p. 6719), den (p. 29711). Iu (p. 29r/19), a lu (p. 35712); c) litere sau grupuri de litere repetate inutil: rpTwSVACK* (p. 4r/15)} «'LK'hTp* (p. 21r/16—17); d) substituiri de litere : npocTOAWA'ii (p- 2v/8) pentru proscomiăie, ao^-h (p. 4V/16) pentru lui, AP^^Tt (p. 26717) pentru trecînd, mip«.ko\-h (p. 40r/6) jientru ceriului; e) litere a căror ordine a fost schimbată în interiorul cuvîntului : [k]ts.ap»hh (p· 7r/19) pentru câăireei, ^khhaiiowhe p. 17v/ll—12) pentru închinăciune, k\’ohk (p. 28r/lS) pentru bun, po\T* (p. 34v/l) pentru gură etc. în cazul grafiei .fKp-h.roiumujî (4071) avem a face, de asemenea, cu o greşeală. în textul manuscris figura probabil forma· ^Kp^rc-iuif. Tipă-ritorul, căruia îi era obişnuită forma cu sufix învîrtoşază, a cules «fKp'KTow, după care, dîndu-şi seama de abaterea de la textul manuscris, a continuat din acesta ourn. în lumina acestor constatări nu sa mai poate susţine că tiparul acestei, cărţi este „în general de bună calitate“ 75. Hîrtia exemplarului se prezintă foarte deteriorată, unele pagini fiind aproape carbonizate. Pentru a se împiedica distrugerea unor file extrem de deteriorate, acestea au fost lipite rudimentar cu o foiţă care acoperă textul şi îngreunează lectura. în plus, între file, în legătura cărţii, se găsesc bucăţele de hîrtie desprinse din pagină, păstrînd frînturi de cuvînt sau chiar cîte o literă, care s-au dovedit foarte preţioase în des-•cifrarea şi reconstituirea pasajelor deteriorate 76. Exemplarul Liturghierului prezintă în exclusivitate hîrtie de fabricaţie braşoveană. ’ Mei N. Sulică. nici Spiridon Cîndea· nu au reprodus filigranele existente pe hîrtia cărţii, mulţumindu-se numai să identifice desenul acestora nstvele, p. Vjl—2 (tipărit cu cerneală roşie). La p. 771? Fig. 1. Varianta A Fig. 2. Varianta B Fig. 4. Varianta D fără nici o lămurire prealabilă, urmează titlul Dumnezeiasca slujba ce e întru sfinţi părintele nostru Joann cu rostul de aur (tipărit în roşu), după care se continuă mai departe textul proscomidiei. Această intercalare nu se datoreşte unei greşeli care ar putea fi atribuită alcătuitorului versiunii româneşti, întrucît* ea se regăseşte şi în Liturghierul lui Macaxie79 şi în unele vechi manuscrise greceşti80. Textul proscomidiei se încheie la p. 11710. după care se trece brusc şi fără a· mai relua titlul la Liturghia Sfîntului loan Gură de Aur : Şi după aceaia să înceapă diaconul: „Bla-gosloveaşte, Doamne” (p. II71I—12). Textul aeestei liturghii s-a păstrat pînă la indicaţia care se dă diaconului ca· în timpul lecturii psalmului 33 să stea în partea dreaptă a sfintelor uşi. Prin urmare, afirmaţia lui Cîndea 78 Spiridon Cîndea, op. cil., p. 759. 78 P. P. Panaitescu, Liturghierul lui Macarie (1508), p. 24 — 25. 80 Ene Branişte, Liturghierul slavon tipărit de Macarie la 1508 (Studiu liturgic) In BOB, LXXV1, 3958, nr. 10—11, p. 104S; Spiridon Cindea, op. cit., p. 759. 21 că liturghia se încheie prin cîntecul: Fie numele Domnului binecuvîntat nu se adevereşte 81. Transcriem ultimele rînduri din text, care la Cîndea apar fragmentate de imposibilitatea de a citi şi întregi porţiunile deteriorate : [Oamenii] : ,,Fie numele Domnului bla[goslovit] de ao[mw] şi pînă în [vcacnl] [de veaci?]. Psa[lom] : „[Blagoslovesc [Domnul ?] în toată vreamea”. Rugăciune*'1 (p. 42715 —19). Ultimul cuvînt de pe p. 42719, rugăciune, corespunde primului membru al frazei din textul slav (MÎTK-fe >KE CTOHTk AYdKOHk fiptAb. C?kJA\H AKEpHMH R'K AfCHUfli CTpdNhl), a Cărui traducere continua în textul românesc pe p. 43r, care însă nu s-a păstrat, împreună cu restul paginilor. în urma acestei precizări, e de presupus că textul Liturghierului a cuprins şi facerea otpustului, care, de altfel, există şi la Macarie 83. g 4. DATAREA LITURGHIERULUI N. Sulică a admis tipărirea Liturghierului între 1 iunie şi 15 iulie 1570 84. Argumentele în favoarea acestei opinii s-au bazat, pe de o parte, pe informaţii de natură istorică {prezenţa lui Pavel Tordaşi la Braşov în 13 şi 14 ianuarie 1570, ştirea despre „cărţulia” episcopului care la 1 septembrie 1570 se trimitea principelui, ştirea despre existenţa Liturghierului la 9 decembrie a aceluiaşi an), iar, pe de altă parte, pe supoziţia tipăririi Liturghierului după Psaltire (6 februarie—27 mai 1570). Fixarea intervalului 1 iunie—15 iulie s-a axat pe următorul raţionament: Litur-ghierul avînd un volum de trei ori mai mic decît al Psaltirii (dovadă raportul între preţurile acestor cărţi) a trebuit să fie imprimat într-un interval de timp de trei ori mai scurt decît cel necesitat de tipărirea psalmilor, adică ,,0 lună şi ceva şi anume în decursul lui iunie şi în prima jumătate a lui iulie 1570” 85. N. Sulică nu a reuşit însă să înlăture o anumită urmă de îndoială care stăruie în jurul datării propuse, exemplarul Liturghierului putînd aparţine şi unei ediţii post 1570. De altfel, a şi fost exprimată o opinie în acest sens, cea susţinută de G-h. Şerban Cornila, j>rivind imprimarea Liturghierului către sfîrşitul secolului al XVI-lea, eventual chiar în perioada în care Mihai Viteazul a stăpmit Ardealul se. 81 Ibidem. p. 768. 82 Textul la Cîndea: ... fie numele domnului binecuvîntat de aemu şi pină In veac... in loall orămea rugăciune. . . (Ve2Î Cindea, Textul Liturghierului românesc, p. 92). 85 P. P. Panaitescu. Liturghierut tui Macarie, p. 109 — 112; Cîndea, op. cit., p. 768 susţine greşit că in Liturghier ,. încheierea Sfintei Liturghii se face ca şi la Macarie, fără ol-puslul obişnuit de astăzi. După citirea rugăciunii amvonului de către preot. se cintă : ,.Fie numele Domnului Line:uvintat. . ." fi cu aceasta se încheie Sf. Liturghie. 84 N. Sulică, op. cit., p. 12. 84 Ibidem. 86 Gh. Şerban Cornilă, după Cindea, op. cit., p. 735 — 730. 22 întemeindu-se pe examenul filigranelor, Gebhard Blucher a afirmat de curînd că datarea în 1570 a Liturghierului se confirmă. El a adus totodată şi o corectare opiniei lui îî-. Sulică, în sensul că tipărirea s-a „executat probabil înainte de tipărirea Psaltirii române” 87. Din păcate însă, nici această opinie nu beneficiază de argumente, căci Gebhard Blucher nu prezintă filigrane din Liturghier sau din documentele cercetate în acest scop. Pentru acest motiv, dorind să ne convingem asupra datei cînd s-a efectuat tipărirea Liturghierului, am urmărit apariţia filigranelor din Filigrane Intîlnite in documente Fig. 6. această carte în documentele precis datate din secolul al XYI-lea. Cu acest prilej am constatat că varianta A, singura care a permis reconstituirea completă a desenului filigranului, apare în Psaltirea românească din 1570 (f. 27—28, 30—33, 38—41, 42—45) şi în documente transilvănene apar-ţinînd aceluiaşi an 88. (Vezi fig. 1 şi 6). Din restul variantelor care nu au putut fi obţinute decît parţial (numai desenul scutului), unele (varianta B şi E) pot fi totuşi întîlnite în paginile Psaltirii româneşti sau pe hîrtia· documentelor din anul 1570 S9. Variantele O şi D (fig, 3 şi 4) nu coincid cu filigranele documentelor cercetate şi nu se regăsesc nici în tipăriturile anterioare sau posterioare anului 1570. Este posibil ca stocurile de hîrtie fabricate cu aceste variante de filigran să fi fost folosite exclusiv pentru nevoile tipografiei lui Coresi, eventual şi la imprimarea primelor 24 de caiete care lipsesc în exemplarul Psaltirii româneşti din 1570. Ţinînd 87 Gebhard Blücher, op. cit., p. 424. 88 Arhivele Statului Cluj, Fondul Bistriţa, doc. 12 (25 ianuarie, 1570), doc. 90 (2G septembrie 1570). 89 Varianta B apare Intr-un document din 9 martie 1570 (Fondul Bistriţa, doc. 24/1570) şi intr-un document din 25 mai 1570 (Fondul Bistriţa, doc. 52/1570). Vezi fig. 2 şi 7. Varianta E apare in Psaltirea românească (î. 3) şi tntr-un registru (Fondul Bistriţa, 105/1572, f. 15), fărâ început, cu însemnări din 1572, dar pe hîrtie mai veche. (Vezi fig. 5 şi 8). 23 seama de faptul că în secolul al XVI-lea hîrtia destinată nevoilor tipografice era fabricată la comanda tipografului, cu puţin timp înainte de a fi dată în folosinţă, şi judecind prin prisma atestării variantelor A, B şi E numai în Psaltirea românească şi în documente din anul 1570, avem toate motivele să acceptăm datarea propusă de 3?.- Sulică şi verificată, se pare, şi de Gebhard Blücher. în ce priveşte tipărirea Liturghierului înainte de aceea a Psaltirii, opinie avansată de Bliicher, dar neargumentată, nu sîntem deocamdată în măsură de a verifica aeeastă posibilitate. După informaţiile de natură istorică pe care le deţinem, pare mai probabilă opinia lui Sulică privind imprimarea Liturghierului în urma Psaltirii româneşti. în zilele de 13 şi 14 ianuarie 1570, episcopul Pavel Tordaşi este semnalat la Braşov, foarte probabil pentru a pune la punct, chestiunea imprimării Psaltirii şi a Liturghierului. Trei săptămîni mai tîrziu, Psaltirea intră în lucru, imprimarea ei durînd pînă la 27 mai (111 zile). Este prin urmare greu de presupus că în intervalul 15 ianuarie—5 februarie 1570 (22 de zile) s-a putut efectua tipărirea Liturghierului. Raportînd volumul actual al Liturghierului (84 p.) la cel al Psaltirii (408 p.), a cărei imprimare a durat 111 zile 90. trebuie să acceptăm pentru tipărirea primei cărţi un minimum de 23 de zile la care trebuie să adăugăm încă cîteva zile pe care le impun lucrările premergătoare tiparului. Or, acest raţionament simplu scoate din discuţie posibilitatea imprimării Liturghierului înainte de aceea a Psaltirii. De altfel, dacă am accepta acest punct de vedere, ar trebui să punem în legătură cu Psaltirea ştirea din 1 septembrie 1570. Dar o asemenea asociaţie are împotriva ei două obiecţii: 1. de ce dacă imprimarea Psaltirii era încheiată la 27 mai 1570, abia peste trei luni s-a trimis principelui la Alba-Iulia un exemplar din această ediţie; 2. calificativul de ,,cărţulie” (Büchlein) nu se potriveşte pentru Psaltire, care sub raportul volumului era de cinci ori mai mare decît Liturghierul. Pentru aceste motive, credem că opinia lui ÎT. Sulică, privind imprimarea Liturghierului după aceea a Psaltirii, oferă mai multe garanţii decît opinia avansată de Gebhard Blücher. Se poate deci presupune că între 1 iunie şi 31 august 1570 (începutul sau sfîrşitul intervalului, în cca 25—30 de zile), trebuie plasată imprimarea Liturghierului. § 5. LOCUL DE IMPRIMARE Am văzut că în privinţa localităţii unde s-a efectuat imprimarea Liturghierului părerile sînt împărţite, ütf. Sulică, invocînd considerentele de ordin istoric, a indicat Braşovul drept locul de imprimare al Liturghie- " 90 în medie. 0,46 coală pe zi, cifră identică cu aceea pe care o prezintă raportul dintre numărul cohJor tipografice şi cel al zilelor lucrate şi In cazul ■ Tetravanghelului din 1561. 24 rului, opinie acceptată de majoritatea celor care s-au pronunţat asupra-acestei cărţi91. Singur Gh. Şerb an Comilă. a susţinut o opinie opusă acesteia, considerînd cartea imprimată, la Orăştie92. Reiese destul de limpede cît de fragilă este ultima opinie care ignoră posibilitatea circulaţiei manuscriselor şi implicit posibilitatea imprimării lor în afara, localităţilor unde au fost traduse. în plus, clarificată fiind problema datării, întreg eşafodajul ipotezei lui Gh. Şerban Cornilă întemeiat pe ideea plasării Liturghierului spre sfîrşitul secolului al XVI-lea se năruie. Problema care se pune, în continuare, este dacă totuşi Coresi, despre care ştim că a efectuat comenzi tipografice şi în afara Braşovului, nu a· procedat la fel şi în ca-zul Liturghierului. Cărţile imprimate de Coresi'. în alte localităţi decît Braşovul conţin hîrtie de provenienţă clujeană sau sibiană93. în 1570, exista, în afara fabricii de hîrtie din Braşov, şi: o fabrică similară la- Cluj, pe a cărei hîrtie a imprimat Coresi Tîlcul evangheliilor, probabil într-o localitate din centrul Transilvaniei94. Dacă Coresi ar fi procedat întocmai şi în cazul Liturghierului, imprimîndu-1, de pildă, la Teiuş, reşedinţa episcopului Pavel Tordaşi, ar fi fost de presupus să întîlnim în exemplarul acestei cărţi hîrtie de provenienţă clujeană, aşa cum, de altfel, după 1573 întîlnim hîrtie sibiană in tipăriturile extrabraşovene 95. în plus, într-o asemenea interpretare, nu vedem motivul care l-ar fi determinat pe Pavel Tordaşi să imprime două cărţi în acelaşi an, la scurt interval una de cealaltă, în două localităţi diferite. Pentru aceste motive, opinia tipăririi Liturghierului la Braşov are, după părerea-noastră, cele mai multe şanse de-a corespunde adevărului istoric. Această opinie este întărită şi de o ştire din 19 iunie 1570, care îl atestă pe Coresi la Braşov, la o dată, cînd, foarte probabil, Liturghierul era deja sub tipar96. g 6. PERSOANA TIPOGRAFULUI în afara lui Gh. Şerban Cornilă, a cărui opinie, după cum am văzut,, nu se sprijină pe dovezi concrete, nimeni pînă în prezent, nu a pus la îndoială paternitatea coresiană a Liturghierului. Deşi la Braşov sînt amintiţi în perioada 1559—1581 în afara lui Coresi şi alţi meşteri tipografi (Oprea,. Tudor Diacul, Călin, Lorinţ, Lavrenlie, Măuăilă), aceştia, cxccptîndu-1 pe Tudor Diacul, nu au tipărit decît cărţi slavone. Cît îl priveşte pe Tudor 91 N. Sulică, op. cit., p. 13. 92 Gh. Şerban Cornilă, după Spiridon Cindea, op. cit., p. 735. 93 Vezi articolul nostru deja citat, p. 127—128. 84 Ibidem, p. 128; Pavel Binder şi Amold Huttmann, op. cii.,p. 11/. . 8â Vezi articolul nostru citat, p. 127 — 128. 96 Francisc Pali, Cu privire la activitatea de tipograf alai Coresi (O ştire noua), ln„btudn şi cercetări de bibliologie”, III, 1960, p. 269. 25- Diacul, el figurează, dar alături de Coresi, în epilogul Tetravanghelului din 1561, pentru ca· după 1562, cînd pune sub tipar, alături de acelaşi Coresi, versiunea slavă a evangheliilor, să nu mai fie pomenit în epilogurile tipăriturilor. In sfirşit, seria neîntreruptă de tipărituri româneşti pe care diaconul din Tîrgovişte o realizează pînă în 1570 cu Tetraevangliehd, Apostolul, Tîlcul evangheliilor, Molitvenicul, Psaltirea şi, foarte probabil, întrebarea creştinească învederează opinia paternităţii coresiene şi în cazul Liturghieruhn. § 7. ALCĂTUIREA VERSIUNII LITURGHIERULUI Spiridon Cîndea şi P. P. Panaitescu au susţinut ca textul Litur-{jhierului a fost· tradus integral în vederea· tipăririi, pasajsle din psalmi •şi psalmul 50 fiind traduse, de asemenea, în romîneşt.e după versiunea .slavă a liturghiei9i. Acest punct de vedere este însă dezminţit de prezenţa în versiunea Liturghiendui a unor texte care se întîlnese în tipărituri anterioare anului 1570. Acesta este cazul rugăciunilor Tatăl nostru şi Crezul, ale căror texte sînt identice cu versiunile similare din întrebarea •creştinească. Dăm în continuare textele rugăciunii Tatăl nostru din cele două tipărituri. întrebare creştinească Liturghiei' Tatăl nostru ce eşti în ceri, sfinţească-se numele tău, să vie împărăţie ta, fie voia ta, cum în ceri aşa şi pre pămînt. Pita noastră săţiosă dă-ne noao astăzi şi iartă noao greoaiele noastre, cum iertam şi noi greşiţilor noştri, şi nu ne duce în năpaste, ce ne izbăveaşte pre noi de hitleanul. Tatăl nostru ce eşti în ceri, sfinţească-se numele tău, să vie împă-răţiia ta. fie voia ta, cum în ceriu, aşa şi pre pămînt. Pita noastră săţiosă dă-ne noao astăzi şi iartă noao greşalele noastre, euin ierLâm şi noi greşiţilor noştri, şi nu ne duce în năpaste, ce ne izbăveaşte pre noi de hitleanul. în afara a două modificări (ceri înlocuit prin ceriu şi împărăţie prin împărăţiia), textele rugăciunii Tatăl nostru sînt identici. Şi versiunea Greşului din Liturgkier a fost preluată tot din textul întrebării creştineşti, după cum se poat? observa din comparaţia pe care o dăm în continuare : *T Spiridon Cindea, op. cit., p. 738; P. P. Panaitescu, loc. cil., p. 162-163. 2-6 întrebare creştinească Crez întru Dumnezeu, în tatăl putearnicul, făcătoriul ceriului şi al pămîntului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor (Cap al doile descumpărat) şi întru unul Domn Isus Hristos, fiiul lu Dumnezeu ce au născut dinioră, însă den tatăl născu înainte de toate veacure. Lumină de la lumină, Dumnezeu derept den Dumnezeu derept, născut însă nefăcut, unul cu tată, pren cine toate făcute sînt. Derept noi oamenii şi derept ispăsenie noastră venit-au den ceri şi au născut den duhul sfînt· şi den Mariia fată om fu. Răstignitu-se-au derept noi supt Pilat den Pont, chinuit şi îngrupat şi învise a treia zi după striptuxă. Şi să sui în ceri şi şădea a dereapta tatălui. Şi iară veni-va cu slavă a judeca viii şi morţii că împărăţiia lui nu iaste obîrşenie (Cap al treile de sfinţie). Şi în duhul sfînt Domnul ce vii face, însă de la tatăl vine şi în tatăl şi în fiiul să ne închinăm şi să slăvim cum au grăit prorocii. Şi într-una sfîntă a săborului apostolilor beseareca. mărturiseaşte un botez sa sa iarte păcatele. Aşteptăm sculatul morţilor şi ver fi viu în vecie, amin. Liturgbier Crez întru Dumnezeu, în tatăl putearnicul, făcătoriul ceriului şi al pămîntului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor............................ ... şi întru unul Domn Isus Hristos, fiiul [lu] Dumnezeu ce-au născut [djinioară, însă den tatăl născu ma[i]nte de toate veacurele. Lumină de la lumină, Dumnezeu derept den Dumnezeu derept, născut însă nefăcut, unul cu tată, pren cine toate făcute sînt. Derept noi oamenii şi derept ispăsenia noastră, venit-au den ceri ş-au născut den duhul sfînt şi den Mariia fată om fu. Răstignitu-se-au derept noi su

t Pilat Pont, chinuit şi îngrupat şi învise a treia zi după scriptură. Şi se sui în ceri, şedea a dereapta ta[t]ălui. Şi iară veni-va cu slavă a judeca viii şi morţii că împărăţiia lui nu iaste obîrşenie. .... şi în duhul sfînt Domnul ce vii face. însă de la tatăl vi[n]e şi în tatăl şi în fiiul să [ne] închinăm şi să slăvim cum au grăit prorocii. Şi într-una sfîntă a săborului apostolilor besearecă mărturiseaşte un botez să se iarte păcatele. Aşteptăm sculatul morţilor şi viilor veacul cela ce va- să. fie, amin. Din alăturarea acestor două texte reiese limpede că versiunea Li-turghiei'ului rcproduco cu unele mici modificări pe a^eea riin întrebare creştinească. Aceste modificări s-au rezumat 1a· omiterea indicaţiilor privind împărţirea rugăciunii în trei părţi distincte, la înlocuirea unor fonetisme (dinioră prin dinioară, să prin se, şădea prin şedea, ispăsenie prin ispăsenia), la întregirea şi corectarea unor cuvinte [veacure prin veacurele, striptură prin scriptură); în sfirşit, la schimbarea în finalul 27 rugăciunii a unui pasaj (ver fi viu în vecie prin viilor veacul cela ce va să fie). De remarcat că acest pasaj a nemulţumit şi pe traducătorii Cazaniei a Il-a, care prelulnd textul Crezului, de asemenea, din întrebarea creştinească l-au modificat într-o formă apropiată de aceea din Molitvenie (viaţa ce va fi în veac în tipăritura din cca. 1567 ; viaţa ce va să fie în vecie în tipăritura din 1381). Punerea la contribuţie a întrebării creştineşti în cazul Tatălui nostru şi al Crezului s-a datorat, probabil, faptului că, în versiunea· slavă a Litur-ghierului, textele acestor două rugăciuni nu erau reproduse. Oe s-a în-tîmplat însă cu psalmul 50 al cărui text, de asemenea, nu figura în versiunea slavonă a liturghiei? A fost acest psalm tradus pe loc dintr-o· Psaltire slavonă sau a fost preluat dintr-o versiune românească mai veche a Psaltirii ? Comparaţia psalmului 50 din Liturghier cu yersitmile similare manuscrise sau tipărite din celelalte Psaltiri din secolul al XVI-lea, precum şi cu o copie foarte fidelă a acestui psalm din Molitvenicul românesc din cca. 1567, dovedeşte că prima opinie trebuie respinsă. Liturghierul din 1-570 Celelalte psaltiri din secolul al XYI-lea96 şi după mulţimele eftenşugure-le tale curăţeaşte fără-legile meale Miluiaşte-mă, Doamne, după Miluiaşte-mă (miluiaşte*me PS) OP, CP1, mar mila ta CP2, CM, PH Doamne (Dumnezeu PS, zău PH) CP, CP1, CP2, CM după mare mila ta· (după mare mila a ta PS; după măriia domnieei tale PH) CP, CP1, CP2, CM şi după multe eftenşugurele (eftinşigu-rele PS) tale CP, CP1, CP2, PS, după cruţatul tău PH, după mulţimea mi-lostivniciilor tale CM curăţeaşte (cură PS) fără-legile meale (fără de leagea mia PH) CP, CP1, CP2 CM, PS, PH Mai vîrtos spală-mă de fără-le- Ce mai vîrtos OP, CP1, CP2, CM, PS gile meale spală-mă CM mă (me PS) lă OP, OP1, PS mă spală CP2 mai lă-m* PH, de fără-legile meale [de fără-leagea mea 98 întrebuinţăm următoarele sigle: CP = Psaltirea românească din 1570, CP1 = Psaltirea slavo-română din 1577, CP2 = Psaltirea slavo-română din 1588, PH = Psaltirea Hur-muzachi, PS = Psaltirea Scheiană, CM = Motitvenicul românesc. Corespondentele din aceste texte le dâm după Psaltirea Scheiană comparată cu celelalte Psaltiri din sec. XVI şi XVII traduse din slavoneşte. Ediţie critică de I. A. Candrea. Voi. II, Bucureşti, 1916, p. 98—100 (aparatul critic: CP corespunde in comparaţia noastră cu C1 de la Candrea, iar CP1 cu C). Pentru CM am apelat la textul reprodus de VI. Drimba, op. cit., p. 547. 28 şi de greşalele meale curăţeaş-te-mă Că fără-legile meale eu ştiu şi greşalele meale înainte sînt pururea ^Eie unuia greşim şi hiclenşug Înaintea ta feciu ■ca să dereptezi-te întru cuvintele tale şi pîrî-veri cînd veri judeca JCată amu întru fără-leage zimis-lit sînt ,şi întru păcate feace-mă muma mea lată amu adevăr iubit-ai fără ştirea şi ascunsul a prea-tnţelepciuneei tale ivitu-mi-ei (me PS) CM, PS, de fără de leagea mia PH] CP, CP1, CP2 şi de păcatele meale (păcatul mieu PH) CP1, CP2, CM, PS curăţeaşte-mă (seu* ră-me PS) OP1, OP2, OM, PH Că fără-legile meale (fărâ-de-leagea mea PH) eu ştiu CP, CP1, CP2, CM, PS, şi păcatul mieu între mine (între mere PS, PH, înaintea mea CM) iaste pururea CP, CP1, CP2, OM, PS, PH Ţie unuia (uruia PS) greşiiu CP. CP1, CP2, CM, PS, PH şi hiclenşigu PH, hit-lenşugu CP1. CP2, hitlenşigu PS înaintea ta (între tine CP1 între tire PS) feciu CP1, OP2, CM, PS, PH ca sa (că se PS) dereptezi-te CP, CP1, PS, ca să te dereptezi CM, CP2 ca se îndereptezi PH, în cuvintele tale (sale CP2) CP, CP1, CM, PS, PH şi să învingi CP1. CP2, şi se venei PS, şi m* prfctpişi PH cînd (c-îndu PS) veri judeca (giudeca PS) CP1, CM, cînd judecaţi-se-va CP2, cînd m* voiu ciu-deca PH Adecă (adecă amu PH) CP, CP1, CP2, CM, PS, din (de CP: dintru CM, în PH) fără-leage (fără de leage PH) CP, CP1, CP2, CM, PS, începutu-s (-se PS sînt CP2, PH, CM), CP, CP1, CP2, CM, PS, PH şi în păcate născu-mă (-me PS) muma (înma PS) mea CP, CP1, CP2, CM, PS, PH Adecă (adecă amu PH) CP, CP1, CP2, CM, PS, deadevăr CP, CP1, CM, PS, deadevărul CP2, ^radevărul PH iubit-ai (iubitu-m^i PH) CP, CP1, CP2, CM, PS fără veastea (neştiuta CP2, nespus PH) CP1, CM, PS şi (om. PH) ascunsul (ascuns PH) CP, CP1, CP2, CM, PS 29 Stropişi-mă eu issopom şi cură-ţescu-mă preamţealepciunriei tale PH, mîndria ta CP1, PS, mîndriei tale CM, cu prea-mindrie CP2 ivitu-mi-ai CP1, PS ivit-ai mie CM, ivitu-mi-* PH, arătatu-mi-ei CP2, stropişi-mă (-mePS, PH) CP, CP1, CM stropi-mă-veri CP2 eu issopom CM, cu isop CP3, cu săpun CP, CP3, PS, cu sopun PH Observăm din aceasta compara-ţie (extinsă asupra primelor 9 versete din psalmul 50) că între versiunea din Liturghier şi versiunile din tipăriturile coresiene sau din manuscrisele rotacizante există o serie de asemănări izbitoare. De regulă asemănările se stabilesc cu tipăriturile coresiene (CP, CP1, CM) şi cu PS. Interesantă ni se pare însă constatarea existenţei unor asemănări numai între textul din Liturghier şi cel din Molilvenic (CM) : Liiurghierul din 1570 Molitvenicul românesc Restul textelor mulţimele spală-mă înainte hielenşug issopom jart vă (de 2 ori mulţimea spală-mă înaintea hielenşug issopom jirtvă (de ori) multe mă (me) lă, lă-m* între hitlenşig, hitlenşug isop, săpun, sopun cumîndare (de 2 ori) Desigur că aceste asemănări nu sînt întîmplătoare şi presupun o legătură. în cuprinsul Liturghierului apar fragmentai· şi alte pasaje din psalmi, în primul rînd, în cadrul cîntecelor antifonice. La primul antifon, psalmul antifonic 91 (v. 1, 2, 15) este înlocuit prin psalmul tipic 102, din care este reprodus numai primul verset: Blagosloveaşte sufletul mieu Domnul (p. 13r/19). La al doilea antifon din cuprinsul psalmului 92 este indicat numai începutul Domnul împârâţi-se (14r/o—6), urmînd însă ca preotul să cin te şi versetele 2 şi 7 ale acestui psalm. Tot aici se indică şi cîntarea psalmului tipic 145 Laudă sufletul mieu Domnul (p. 1476 — 7). în sfîrşit, la antifonul al treilea, din psalmul antifonic 94 sînt redate primele o versete: Veniţi să ne bucurăm... (p. 14v/12—15r/10). Menţionăm, în plus, la p. 42v/18—19 primul verset din psalmul 33 : [Blagoslovesc [DomnuV] în toată vreamea. Confruntînd aceste mici fragmente psalmice 30 cu pasajele corespunzătoare din Psaltirea românească din 1570 constatăm o asemănare izbitoare : Liturghier ps. 33 : Blagoslovesc [Domnul] în toată vreamea ps. 92 : Domnul împărăţi-se ps. 94: Yeniţi să ne bucurăm Domnului, să strigăm Domnului nostru 99 Să ainte apucăm faţa lui în is-povedire şi în cîntare să strigăm lui Că zeul mare e şi Domn şi împărat mare spre tot pămîntul Că în mîinile lui cumplitele pă-mîntului şi înaltele codrilor ale lui sînt. Că a lui iaste marea şi el feace-o şi uscatul mîinile lui feaeeră ps. 102 : Blagosloveaşte sufletul mieu Domnul ps. 145 : Laudă sufletul mieu Domnul Psaltireo românească din 1570 Blagoslovesc Domnul în toată vreamea Domnul împărăţi-se Veniţi să ne bucurăm Domnului, să strigăm zeului nostru Să ainte apucăm faţa· lui .în ispo-vedire şi în cî[n]tare să strigăm lui Că zeu mare e Domnul şi împărat mare spre lot pămîntul Că <în> mîinile lui cumplitele pă-mîntului şi înaltele codrilor ale lui sînt. Că a lui iaste marea şi el feace-o şi uscatul mîinile lui feaeeră Blagosloveaşte sufletul mieu Domnul Laudă sufletul mieu Domnul. Textul Molitvenicului nu cuprinde aceşti psalmi, fapt pentru care trebuie să presupunem preluarea fragmentelor psalmice dinti’-un text din care a derivat şi versiunea Psaltirii din 1570. De altfel, foarte probabil, din acest izvor au fost preluaţi şi psalmii pe care îi prezintă Molitvenicul l0°. în ce priveşte psalmul 50 (care prezintă asemănări cu versiunile coresiene, dar în special cu versiunea din Molitvenic) acesta· pare să fi fost preluat fie direct din Molitvcnio, fiind cupuo ulterior unei revizii, fie din versiunea-Psaltirii pusă la contribuţie de aceeaşi tipăritură (CM). în urma acestor constatări, opinia lui Spiridon Cîndea şi a lui P. P-Panaitescu, conform căreia psalmul 50 şi fragmentele psalmice, ar fi fost traduse o dată cu restul textului din Liturghier nu mai poate fi reţinută. 99 Urmează după fiecare verset al acestui psalm refrenul Spăseaş(e-ne fiiul lu Dumnezeu cela ce inviseşi den moarte, ciniămu-ţi, iâudâmu-ie. 100 VI. Drimba. op. cit., p. 54S. 31 în sfîrşit merită a fi semnalată rugăciunea împărate ceresc, al cărei text este foarte asemănător cu textul care se păstrează în copia efectuată .după Molitvenic de popa loan din Pociovelişte. Liturghier împăratul ceriului, mîngîitoriu întru noi şi curăţeaşte-ne de toate spurcăciunile şi mîntuiaşte, dulce, sufletele noastre i în acest caz, ca· şi în cazul rugăciu-it la o versiune gata tradusă, care a in Molitvenic sau dintr-un text ma- § 8. PROBLEMA PROTOTIPULUI SLAV AL TRADUCERII La baza versiunii Liturghier ului, N. Sulică admitea că s-a aflat Liturghierul lui Macarie sau un text slavon identic cu acestalo2. Prezenţa în textul proscomidiei a· celor doi sfinţi naţionali sîrbi Sava şi Simeon şi identitatea între versiunea românească a LiturgMerului şi cea slavă a-tipăriturii lui Macarie au fost argumentele pe care 3sT. Sulică le-a adus în sprijinul opiniei sale 103. La o părere opusă celei exprimate de K. Sulică a ajuns Spiridon •Cîndea. Confruntînd versiunea românească cu cea slavă a LiturgMerului lui Macarie, Spiridon Cîndea· a constatat că acestea prezintă următoarele deosebiri104: 1) în Liturghierul românesc nu figurează Povăţuirea către preot a Sf. Vasile cel Mare cu care, de altfel, începe Liturghierul lui Macarie. 2) în Liturghierul românesc lipseşte frontispiciul cu stema ţării care la Macarie precede titlul Liturghiei 8f. loan Gură de Aur. 3) Rugăciunea primului antifon apare în Liturghier altfel dispusă în interiorul textului decît în Liturghierul lui Macarie (în versiunea româneasca, rugăciunea este plasată după ecfosinul Că cade-ţi-se toată măriia . . ., în timp ce la Macarie •ea· se găseşte înaintea ecteniei Foloseaşte, spăseaşte, miluiaşte. ..). 4) La an tifonul întîi Liturghierul lui Coresi prevede cîntarea psalmului tipic 102 101 Vezi VI. Drimba* op. cit., p. 564—565. 1051 N. Sulică, op. cit., p. 14. Î0S Ibidem. 104 Spiridon Cindea, op. cit., p. 768 — 770. 32 sau a psalmului antifonic 91lo5, în schimb Liturghierul lui Macarie indică numai psalmul antifonic 91 urmat de Slavă... Şi acum... şi alternînd cu refrenul Pentru rugăciunile născătoarei de Dumnezeu, Mîntuitoriul, mintuieşte-ne pe noi. 5) La antifonul al doilea Liturghierul lui Macarie prevede un plus faţă de versiunea românească Pentru rugăciunile sfinţilor tăilo6. 6) La antifonul al treilea, spre deosebire de Liturghierul lui Macarie, Liturghierul lui Coresi indică refrenul Spăseaşte-ne fiiul lu Dumnezeu cela ce înviseşi den moarte, cîntămu-ţi, lăudămu-te. 7) Din formula binecuvântării evangheliei, la Coresi lipseşte finalul .. . pentru iubirea sa de oameni si cu dl său dar. final care la Macarie există. 8) în ectenia rostită după citirea evangheliei, Liturghierul lui Macarie conţine, îndată după cererea pentru împăraţi, şi o cerere pentru doamna ţării pe care nu o întîlnim la Coresi. 9) în cadrul aceleiaşi ectenii Liturghierul lui Coresi are o cerere specială pentru episcop care nu există la Macarie. 10) Din textul Liturghier uhd este omisă o adnotare proprie LiturgMerului lui Macarie (p. 66/6—11). 11) Liturghierul lui Coresi se deosebeşte, în sfîrşit, de cel al lui Macarie printr-o inversare a succesiunii persoanelor şi a cuvintelor pe care preotul şi diaconul le rostesc cînd cheamă credincioşii Ia împărtăşanie. în ciuda acestor deosebiri semnalate de Spiridon Cîndea, P. P. Panaitescu considera că modelul după care s-a făcut traducerea românească a fost Liturghierul lui Macarie, iar diferenţele între versiuni se explică printr-o revizie efectuată de editorilo7. Această opinie nu este exclusă, mai ales că deosebirile semnalate de Spiridon Cîndea nu sînt atît de numeroase şi importante cum par la prima vedere. Astfel deosebirea de sub nr. 2 nu are nimic a face cu textul, iar deosebirile de sub nr. 1108 şi 10 sînt de fapt omisiuni, care puteau fi făcute cu bună ştiinţă de editori. Deosebirile de sub nr. 7 şi 8 nu sînt reale, întrucît la Coresi nu lipseşte din formula binecuvîntării evangheliei pasajul amintit109, după cum nici în Liturghierul lui Macarie nu există o cerere specială pentru 105 Spiridon Cindea nu semnalează pentru Liturghierul lui Coresi acest psalm, deşi el figurează în textul românesc la antifonul Intii, sub forma din slavă Blago estî. 108 Spiridon Cîndea, op. cit., p. 769 adaugă la deosebiri şi Unule-Născut, dar acest text este indicat In Liturghier sub forma din slavă edino rodnyi sini (p. 14r/8). io? p p panaitescu, loc. cit., p. 162 şi nota 120 de la aceeaşi pagină. 108 Teoretic Liturghierul lui Coresi ar fi putut conţine Povăţuirea către preot a Sf. Vasile «/ Mare, tipărită inaintea Rinduielii, pe un caiet nenumerotat, exact cum găsim acest text tipărit în Liturghierul lui Macarie (vezi ed. P. P. Panaitescu, p. 1 — 8). Totuşi, lipsa acestei cuvintări pare să răspundă unei norme pe care o reflectă liturghierele manuscrise din secolul al XVI-lca (vezi Liturghierul lui Macarie, ed. P. P. Panaitescu, p. X), normă care ar fi putut fi respectată şi de editorii versiunii româneşti, chiar dacă s-ar fi folosit de textul slavon al lui Macarie. 10* Vezi Liturghierul Iui Coresi, p. 20r/7 — 8 : cu aceluia dulceaţă şi la oameni iubire. a - c. :« 33 doamna ţârii110. în sfrrşit. deosebirile de sub nr. 3 — 6, 9 şi 11 constituie, într-adevăr, abateri de la textul Liturghierului lui Macarie, dar ele s-ar fi putut explica şi printr-o revizie asupra textului românesc tradus după. LiîurgHerul lui Macarie. Cu acest prilej s-ar fi putut- produce acele mici modificări pe care Ir înregistrăm în cîntecele antifonice sau în plasarea, rugăciunii primului antifon în raport cu ecfosinul şi ectenia. Totuşi o asemenea posibilitate este infirmată de o comparaţie mai atentă· între versiunea românească a Liturghierului, pe de o parte, şi versiunile slave din Liturghierul lui Macarie şi din liturghierele manuscrise din secolul al XYI-lea existente in Biblioteca Academiei. Cercetarea întreprinsă ne-a format convingerea definitivă că traducerea românească nu s-a· întemeiat pe textul tipărit al lui Macarie. Deosebirile pe care le semnalează Spiridon Cîndea, dintre ca.re demne de reţinut sint cele de sub nr. 3—6 şi 11, precum şi altele depistate de noi sînt explicabile prin raportare la manuscrisele slave cercetate. Astfel plasarea rugăciunii primului antifon după ectenie şi ecfosin (situaţie pe care o relevă Liturghierul) se regăseşte în manuscrisul slav 231. Faţă de Liturghierul lui Macarie care prevede la anti-fonul întîi numai cîntarea psalmului 91 (v. 1, 2 şi 15), Liturghierul lui Coresi, ca şi manuscrisele slave 233 şi 234 indică în plus şi psalmul 102. Intercalarea refrenului Spăsea-şte-ne fiiul lu Dumnezeu. . . între versetele psalmului 94, în cadrul antifonului al treilea, trăsătură proprie versiunii româneşti, dar inexistentă în versiunea lui Macarie, se regăseşte în manuscrisul slav 27. Unele omisiuni şi plusuri de cuvinte pe care versiunea românească le conţine faţă de versiunea tipărită a lui Macarie se regăsesc în versiunile slave cercetate. Oferim în continuare cîteva exemple care sprijină această afirmaţie Liturghierul lui Macarie T4ÎKE CljjiHNAA /UOKHU,/R K-k CTAA MiUiA K*kAO>Kk p. 104/2-3 Idturghiere slave manuscrise AK>AÎi CTK cn CTh rh C4B4U’A Ms. sl. 229, 233 u.'fcrtorfTii f/R Ms. sl. 233 Ta' A T 4 K W H b Biet c’kKp’ktuHKoy no hhho^ h ctjka Biv cijje- sfînta lingură să. o puie HHJRA RTUOÎKHBUJd ‘fJUJJi Ms. sl. 233 Liturghierul (versiune românească) Oamenii: Sfînt, sfint, sfînt, Domnul Savaot p. 31v/2-5 să sărute el p. 39718 Axijderea diaconul dea-ca va sfîrşi pre cin şi în potiri p. 4075—7 110 Cererea la care se referă Spiridon Cin dea pomeneşte pe împărat şi nu pe împărăteasă : cljjc măhm ca o EĂroHbCTHs'kMk h )ipT»AKJCHifk/«k uJb HiiufA»v ?>Sncă ne rugăm pentru cinstitul şi Hristos-iubitorul Împăratul nostru". 34 Liturghierul Liturghiere Liturghierul lui Macarie slave manuscrise (versiune românească) H 41JÎE ECTh 0 y E 0 pTnHAd H 41JJE t pHflH^d p. 76/14-15 Me. el. 233 şi de va fi repidă p. 31713-14 noA\HHdAi|3f oyso cndcH^A rîoA\HH^4iE o\-eo cîîchaa Pomenind amu spăsi-t k o * ci* sanoB-kAfe· CiVk, 34noE-kAk toarea aceasta învată- p. 80/1-3 Ms. sl. 231, 233 ££*** aCeaSta mva‘* p. 3371—2 după strigatul diaconului p. 4071 o să ia de la diaconul sfîntul potiri şi să dea [lor] [şi ?] [aşa] iî!-A« K1i3Kp4IlJ4ET CE 4l^E AH >KE H-kCATt ITpHMElMd-SvLpSH CA, ErtBrt-kETh rt»AM AiJK0HClV APWKfipoy ctaa Hdw;*. rAETii A\4AA\H. cncH Se AK>AH CEO! H KrtKH A^HYE CKOi. CTOH ÎK£ tJdLUH nocrdBAEH-fe H4 ClJjEHH'feH TpdnE3"k EklKUJH p. 104/14—105/9 no B-hSrAdUJEHH AYdKOHOE’b Ms. sl. 233 KTs.3HA\dE W A't'dKWHd CTA MdUiA tfpEH nOAOKdETL HiV.t H TdKo K p 4 m UI o y i \\ o y VdUJA KA^BAtlT AK>AH rÂA. cncH sl Af^AH CEOii H USH A * <1 H Y E ciot. 441E ah îKf H-kc^v npn- qA4i4A4J£H ca. AMKOHoy AP"K/KAi4ioy cta* M4Uj;k. k-pÎH >KE K ACK A”k ET h A K> AH n o s n o. CT-fcH îke MdLUH no-CTcKAfH’fe H4 CIptHH-fe H Tp4~ OES-fc Ms. sl. 233 p. 40717-4177. Kici unul din manuscrisele slave cercetate nu explică toate deosebirile dintre versiunea românească şi cea slavă tipărită în 1508, fapt care nu ne împiedică totuşi să admitem existenţa unui prototip slav al Liturghierului diferit de cel tipărit de Macarie. Ca şi în cazul Tetravanghelului din 1561, care printre izvoare a avut şi un text slav al evangheliilor diferit de cel tipărit în 1512 de Macarie m, şi în cazul Liturghierului, traducerea românească s-a întemeiat pe o altă versiune decît aceea tipărită în 1508. De altfel, după cum a remarcat P. P. Panaitescu. Liturghierul lui Macarie „reprezintă reproducerea unui manuscris destul de rar în 111 Vezi articolul nostru, Precizări privind traducerea Teiraevanahelului lui Coresi, in SCL, XVIII, 1967, nr. 6, p. 651-667. 35 seria liturghierelor slave din ţara noastră” m. în ciuda acestui fapt, textul acestui liturghier se regăseşte, parţial, în Liturghierul-Slujbenic din cca. 1569 n3, şi, integral, în Liturghierul lui Şerban Coresi din 1587 m. § 9. CALITATEA TRADUCERII Ca şi alte tipărituri coresiene, traducerea pe care o prezintă textul LiturgMerului este aservită în mare măsura textului slav. Calcurile şi ordinea cuvintelor din versiunea slavă se reflectă- fidel şi în versiunea românească. Traducerea fiind „mot-à-mot”, interesul pentru redarea sensului este secundar, dacă nu chiar inexistent. Cîteva exemple sînt edificatoare : no K'h.HirA.i „după ce” a fost redat prin după cînd evident calc structural; kJjto wcpdBHo „informă de cruce” s-a tradus cruce-obraz·, npdso-cAdBKN'k „ortodox” a fost redat prin derept-slăvesc ; A>Kf eo cao\'?khth TfE-b, REAHK& h crpauno, că a sluji ţie, mare şi înfricoşat ” s-a tradus Ce slujesc ţie, mare şi înfricoşai, ignorîndn-se posibilitatea vechii slave de a forma propoziţii fără ca verbul a fi să fie exprimat. Pentru k'ksîami oEhWHoi HdA^ KdA’tAôAU* baeehîe înregistrăm traducerea să ia năravul de căăire blagoslovenie. Sensul acestui pasaj este neclar, întrucît s-a redat adj. oEbMHot printr-un substantiv: năravul : în plus, HdAb. K^îAOA-b. „asupra tă-mîii” a fost redat prin de căăire, ceea ce a făcut şi mai obscur contextul (traducerea corectă : să ia obişnuita blagoslovenie asupra tămîii) ; k-l sp^aie EArono^osHo EdHK imku EUTÏ4 h wcTdKAfHλ rp-kîft h waîjkah HfTA'bHÎd „în vremea cuvioasă a băii facerii de a doua şi a iertării greşelilor şi a vesmîntului neputred” a fost transpusă astfel : în vreamea de dulce-cuviinţă. banea iară eeaia ce va fi şi lăsarea păcatelor şi de veşmintele neputrede. § 10. VECHIMEA TRADUCERII ŞI PROBLEMA REVIZUIRII EI Traducerea LiturgMerului trebuie să se fi efectuat, In grabă, cu puţin timp înaintea tipăririi. îiumai astfel se explică o serie de traduceri greşite sau de omisiuni, care, dacă am admite ca provin dintr-o traducere mai veche, ar fi fost normal să fie depistate şi îndreptate, cu atît mai mult cu cît existenţa textului ar fi presupus folosirea· lui. Astfel lap. 39v/6—7 exista pasajul Să se apropie şi închinăciune adia ceară, căruia în versiunea slavă îi corespunde un pasaj mai amplu h npHcr^riAk, noKAôNMii fA\oy 112 Liturghierul lui Macaric (ed. P. P. Panaitescu), p. XII. 113 BRV I, nr. 33, 1588? Pentru noua datare vezi Gebhard Bliicher, op. cil., p. 424. 114 Liturghierul slavon (BRV IV, nr. 8, datat 156S —1570) este de fapt un exemplar din ediţia lui Şerban Coresi din 15S7. Vezi articolul nostru. Despre un presupus litur- ghier slavon, coresian şi despre datarea unei cărţi tipărite de Şerban Coresi, în LR, XVII, 1968, nr. 5, p. 455—462. 36 c'KTBopk, h npoiţjiHÎf JBÎi Hcnpowi» „şi să se apropie, închinăciune lui să-i facă şi cerere îndată să ceară”. Omisiunea se datorează unui clasic bourdon, explicabil prin raportare la textul slav115. La p. lér/lo—16 sensul pasajului dă noauo întru stătătoarea ta adeverită este alterat, de asemenea, de o omisiune116. Aceste lacune şi greşeli de traducere ar fi putut ti completate şi, ie&pectiv, îndrcptato, dacă ar fi existat interes pentru respectarea integrităţii textului, căci, după cum vom arăta în continuare, traducerea Liturghierului a suferit o revizie înainte de a ajunge la tipar. Textul tipărit de Coresi nu este originalul traducerii, ci o versiune revizuită a acestuia. Spre această interpretare ne duc unele inconsecvenţe fonetice şi lexicale, care atestă prezenţa în textul tipărit a două straturi de limbă. Astfel o serie de particularităţi fonetice nu pot fi explicate prin raportare la graiul muntenesc şi sud-ardelenesc, tipic pentru tipăriturile coresiene şi bine reprezentat şi în acest text117. Cînd facem această afirmaţie, ne referim, în primul rînd, la· e final > i (laturi, şedeari, forme de sg.), la î nediftongat {ntînile), la o nediftongat (nostră), la n păstrat (bania, să vinie). In plus, unele cuvinte atestate de puţine ori în text în raport cu sinonimele lor, bine reprezentate numeric, pledează, de asemenea, în favoarea existenţei celui de al doilea strat de limbă. Acesta este cazul cuvintelor deci „apoi” (de 3 ori) — deaciia „apoi” (de 22 de ori), gură (o dată) — rost (de 6 ori), şerb (o dată) — rob (de 6 ori). Numărul mic al acestor particularităţi faţă de numărul mare al acelora care le concurează la tot pasul în text dovedeşte că „infiltraţiile” sînt, de fapt, scăpări din vedere ale persoanei care a efectuat revizia textului recent tradus. De altfel, revizia nu a urmărit decît înlocuirea acelor particularităţi care nu aveau circulaţie în graiul muntenesc şi sud-ardelenesc. Bevizia nu a urmărit să asigure textului, tradus un plus de claritate şi corectitudine, în sfîrşit, tot cu acest prilej, trebuie să admitem că textul a primit şi înfăţişarea grafică pe care o reflectă versiunea tipărită. § lî. PHOVENIEInJA ORIGINALULUI TRADUCERII Admiţînd existenţa a două straturi de limbă, unul al traducătorului şi altul al revizorului, este greu să mai susţinem că traducerea Litur- 115 Omisiunea a putut exista în textul slav sau a putut fi făcută de traducătorul român. Şi lntr-un caz şi în celălalt, cel căruia i se datorează omisiunea a sărit fragmentul «MOV CVI Bopt, h iipoijMHTf induG în eroare de finalul asemănător (-tHîtj al cuvintelor rokaonchTc şi npoijKHit. , n« pasajul întregit după testul slav corespunzător (/ioa-îa h4ct#*iiiThm!> pjsenMh. TROC* hcthhu) este următorul : dă noauo întru stătătorul veac înţelegerea adevărului tău. 117 Nu am ţinut seama in delimitarea celor două straturi de limbă de particularităţile lingvistice ale textelor Tatăl nostru, Crezul, împărate ceresc, psalmul 50, şi a fragmentelor psalmice. După cum am arătat, aceste texte au fost preluate de alcătuitorul versiunii Liturghierului din alte tipărituri sau manuscrise româneşti. 37 ghiervlui s-a datorat preoţilor din Braşov118. Traducerea- s-ar fi putut efectua la Braşov şi s-ar fi putut chiar atribui unui preot din Şchei, numai cu condiţia ca acesta sa provină dintr-o altă arie lingvistică decît aceea a revizorului textului. Dacă gTaiul revizorului, cel mai bine reprezentat, se poate identifica cu uşurinţă, nu aceeaşi este situaţia, r-.n graiul traducătorului, care, In text, este evidenţiat prin puţine particularităţi lingvistice. Luate în parte, aceste fapte de fonetică şi de lexic ne duc, de cele mai multe ori, spre două sau mai multe regiuni. Astfel e final trecut la i (laturi, şedeari, forme de singular) se regăseşte în secolul al XVI-lea· în Moldova şi în centrul şi nordul Transilvaniein9. î nediftongat (mînile) caracterizează nordul teritoriului Daco-romaniei, sporadic întîlnindu-se şi în Banat şi Ţara Românească. Unele forme nediftongate din tipăriturile coresiene se pot deci explica prin raportare la· copiile manuscrise folosite de tipograful muntean120. o pentru oa, chiar dacă-1 considerăm fapt de grafie 121 nu este specific textelor coresiene, ci acelora din Banat, Moldova, central şi nordul Transilvaniei 122. în documente o pentru oa apare şi în Ţara· Românească123. n' păstrat (s£ vinie, bania) se regăseşte în texte provenind din Banat-Hunedoara, nordul şi centrul Transilvaniei124. ea aton > e în deci este notat în texte provenind din Moldova şi nord-vestul Transilvaniei125. Reducerea diftongului ia final la ie (grăie) se regăseşte în secolul al XVI-lea în textele din Moldova, din Transilvania- centrală şi din Banat şi, cu totul rar, în Muntenia126. Grafia să ar ele. în care primul e notează un § ne îndreaptă spre o arie foarte extinsă, în care nu trebuie însă inclusă Ţara Românească (vezi Fonetica, p. 64 — 65). Toate aceste trăsături a căror repartizare dialectală am urmărit-o în textele din secolul al XVI-lea sînt fonetisme care nu caracterizează Ţara Românească sa.u sudul Ardealului. Alte citeva· cuvinte pe care le vom urmări in continuare vm in sprijinul acestei concluzii. 1,8 Spiridon Cindea, op. cit., p. 738; Sextil Puşcariu, Istoria literaturii române vechi (Epoca nouă), Sibiu, 1930, p. 78; D. Simonescu, op. cit., p. 436. 11# DHLR II, p. S4 ; RILR VI. p. 226. 120 DHLR II. p. 53; RILR VI, p. 239. 121 DHLR II, p. 48. Jts RILR VI, p. 237—238. ^ RILR VI, p. 238. 124 I. Gheţie, Consideraţii filologice şi lingvistice asupra Eoangheliarului din Petersburg, In SCL, XVII, 1966, nr. 1, p. 63-64. 126 DHLR II, p. 258; RILR VI, p. 307; deci din C. Prav. se datorează manuscrisului folosit de editorul acestei cărţi. 1-6 I. Gheţie, Raportul dintre Telracuanghelut lui Coresi si Evangheliarul din Londra, In SCL, XVIII. 1967. nr. 3. p. 319. 38 Îngînămre „plăcere”. în secolul al XVI-lea îngîndui .,a-şi fixa în minte, a consimţi” şi derivatele sale (îngîndiiură ,.devotament, abnegaţie”, îngînăuire ,,consimţămînt55 şi îngînduitoriu ,,care se gîndeşte mereu la un lucru’5) au fost notate numai în două texte coresiene (CC1 şi CM)127, ch.i·« au la, baza lor prototipuri bănăţene128. Pentru explicarea sensului plăcere” pe care îl are îngînăuire în Liturghier vezi Lexicul p. 111—112. în afara acestor atestări cuvîntul nu a mai fost înregistrat în alte texte. Toci „a îzvorî”. Verbul nu a fost înregistrat în textele din secolul al XVI-lea. A fost înregistrată, în schimb, forma tocitoare „teasc” în CT 129. în secolul al XVII-lea a fost notată o formă tocsck (toceac) „hăuri o, edu-cillo” {Anon. Car., p. 375). Cu sensul de „a scoate, a trage, a slobozi din bute sau butoi; a pritoci”, toci a fost înregistrat în poezia populară din Banatul sîrbesc180. Expresia a-l toci (pe cineva) sîngele ,.a-i curge sînge din nas” a. fost înregistrată în Pecenişca (judeţul Caraş-Severin)131. în sfîrşit, şerb, care apare în text o dată faţă de rob, atestat de 6 ori, a fost înregistrat în secolul al XVI-lea în textele coresiene (CPr, CP1), în textele din centrul Transilvaniei (TM, TB), din Banat (PO) şi din nordul şi nord-vestul Transilvaniei (PS şi, respectiv, CTd)132. Prezenţa sa în cele două texte coresiene s-ar putea datora versiunilor folosite de Coresi. în ediţia bilingvă a Psaltirii din 1588, cuvîntul şerb din ediţia tipărită în 1577 a fost înlocuit cu rob 133. După cum observăm, indicii pentru localizarea- traducerii sînt foarte vagi. Două graiuri par totuşi a explica deopotrivă prezenţa acestor particularităţi : graiul din Banat şi cel din centrul Transilvaniei134. Dacă avem în vedere şi unele considerente de ordin nelingvistic (1. în spatele iniţiativei tipăririi şi, probabil, a traducerii a stat episcopul Pavel Tordaşi, domiciliat în La-ncrăm; 2. prototipul slav l-a constituit un manuscris sîrb a că-rui existenţă este mai uşor explicabilă în Banat sau în regiunile limitrofe) atunci pare mai probabil ea tot prin părţile spre care ne îndreaptă şi faptele de fonetică şi lexic trebuie să-l căutăm pe traducător. Acesta presupunem noi ar putea- să provină din Banat-Hunedoara sau Transilvania centrală. 127 DHLR II, p. 334 — 335, 343, 349. 126 V. Pamîil, Elemente regionale in lexicul ,,Paliei de la Orăşlie", in CL, III. 1958, p. 243. Coresi, Telraevangheliil, p. 46r/t3, f»6r/3. 130 G. Giuglea şi G. Vîlsan, De ta românii din Serbia. Bucureşti, 1913, p. 128. 280. 131 ALRM II, h. 166/2, p. 2. 132 DHLR II, p. 500-501. 133 Ibidem, p. 568. .18* Pentru caracterizarea graiului din centrul Transilvaniei s-a luat mărturia unor texte, care la rindul lor slnt copii şi deci nu beneficiază de o delimitare şi o localizare a stratuT rilor de limbă pe care le conţin. 39 § 12. CURENTUL LITERAR CARE A INIŢIAT TRADUCEREA ŞI TIPĂRIREA LITURGHIERULUI Pornind de la constatarea că Liturghierul este o carte „fără nici o abatere, de la tradiţia ortodoxă, fără nici o influenţă calvină şi luterană” 135, P. P. Panaitescu a fost singurul care a considerat că tipărirea se datorează „nevoilor culturale ale societăţii române în acel moment” 136. Caracterul ortodox al acestei cărţi nu poate însă decide în determinarea mediului în care s-a efectuat traducerea. Bxceptînd Cazania I şi Molitvenieul românesc, cărţi de propagandă protestantă, restul tipăriturilor datorate curentului calvin sînt cărţi recunoscute şi de biserica ortodoxă (Psaltirea, Vechiul testament). Prin intermediul acestora, propagandiştii calvini urmăreau introducerea limbii române în biserică. Primul pas în acţiunea de convertire a românilor la religia, oficială era firesc să-l constituie naţionalizarea serviciului divin137. Or, acestui scop imediat îi corespunde tipărirea Liturghierului la cererea episcopului calvin Pavel Tordaşi. Greşelile pe care le reflectă textul probează că traducerea s-a efectuat în grabă, puţin timp înainte de-a fi fost pusă sub tipar (vezi p. 36). După cum am văzut transpunerea în limba română s-a făcut undeva prin părţile Banatului-Hunedoarei sau Transilvaniei centrale, adică într-o arie în care Reforma a fost puternic răspîndită între români138. Tot de prin părţile Banatului au provenit, de altfel, şi prototipurile Cazaniei I şi Molitvenicului cu care Liturghierul prezintă o trăsătură comună prin formula de manifestare a recunoştinţei: har dăm „mulţumim”. în scrierile dogmatice ale reformaţilor unguri datul de har şi milcuitura erau cele două părţi constitutive ale rugăciunii139. Prezenţa în ICr a sintagmei datul de har se explică printr-un calc după magii, hâlaadâs 14°, la baza versiunii româneşti aflîndu-se textul unui mic catehism unguresc141. Şi în Molitvenieul românesc, alt text întemeiat pe o versiune ungurească reformată, ne întîmpină sintagma har dăm corespunzătoare magh. hâlad 1SB P. P. Panaitescu, loc. cit., p. 163. 330 Ibidem. î3T Vezi I. Gheţie, Coresişi Reforma In lumina unnr interpretări noi, în SCT., XVTTT, 1967, nr. 2, p. 237. J3S I. Gheţie, Consideraţii filologice şi lingvistice asupra Euangheliarului din Petersburg, p. 70 — 79, idem, Linguistische Betrachtungen über einen alten Jî ermannst ädtcr Druck: Das Petersburger Evangheliar, in „Forschungen zur Volks- und Landeskunde”, 1967, nr. 1, p. 98—99. 139 N. Sulică, Catehismele româneşti din 1544 (Sibiu) şi 1569 (Braşov). (Precizări cu privire la izvoarele lor), in „Anuarul liceului de băieţi „Al. Papiu Ilarian”, Tîrgu-Mureş, 1932-1935, p. 57-5S. 540 Ibidem, p. 55. 141 Ibidem, p. 61. 40 adunk „mulţumire îţi dăm”142. Existenţa acestei formule (har dăm) în textul Liturghierului nu se poate explica prin raportare la corespondentul slav EAdroAapHMTv. în traducerea compuselor slave cu G/uro, acest element a fost de regulă transpus în româneşte prin bun sau dulce. Astfel avem bună-smerenie pentru RMroroK-kHHK, bună-vreare pentru EAjroB&AiHHve dulce-cuviinţâ pentru EMronoAWEHO, dulce-dare pentru baitoa^T*! dulce-frîmseaţe pentru EiuroA-bnYi etc. Abaterea de la această normă de traducere prin transpunerea lui SAdre>A<>pHAvk prin har dăm se datorează foarte probabil mediului protestant în care s-a alcătuit traducerea sau versiunea destinată tiparului. La p. 32*717—ÎS a Liturghierului ne întîmpină pentru acelaşi EAroAdpHA\ik construcţia dulce-har deade care demonstrează destul de clar familiarizarea traducătorului sau revizorului cu expresia har-dăm, pusă în circulaţie cu puţin timp înainte prin tipărirea Cazaniei I şi a Molitvenicului românesc 143. Că prima traducere românească a liturghiei s-a datorat unui impuls extern şi nu „nevoilor culturale ale societăţii române în acel moment” ne-o dovedeşte şi intervalul de peste 100 de ani care a trebuit să se scurgă pînă la apariţia unei .noi ediţii a Liturghierului în limba românească, în prefaţa ediţiei din 1679, Dosoftei era nevoit să motiveze actul său revoluţionar afirmînd că aceia ce „vor fi de elineasca limbă cu totul nepartinici, pre limba sa slujască sfînta liturghie”, de vreme ce ortodocşii armeni şi sirieni au primit încuviinţarea în acest sens de la patriarhul de Antiohia144. Cu toate acestea, în Ţara Bomânească, Liturghierul care apare un an mai tîrziu, în 1680, lasă textul slujbei tot în limba slavă, avînd tradus numai tipicul. Mitropolitul Tîrgoviştei şi ai Bucureştilor, chir Teodosie, recunoaşte în prefaţă că „liturghiia toată a o prepune pre limba noastră şi a o muta nice am vrut, nice am cutezat” us. Mai multe sînt piedicile care l-au oprit de la o astfel de întreprindere, dar cea mai importantă este tradiţia care s-a urmat consecvent în religia româ- 142 Pentru prototipurile ungureşti ale clntccelor din Moliluenic a se vedea^ Atanasie Popa, Originalul ctntecelor din Moliloenicul tipării de Coresi in 1564, In LR, XV, 1966, p. 255 —265. Despre influenţa calvină a datului de har vezi şi Pândele Olteanu, „Postila de *ea-govo” in lumina „Cazaniei I” a diaconului Coresi", în „Romanoslavica , XIII, 1966, p. 114-115. _ 117 Pentru lfimurircn prezenţei acestri ronstnic.ţiî sint posibile două explicaţii: 1) Traducătorul a tradus mecanic primul element (ea^i-o) al compusului prin dulce, aşa cum proceda de obicei. Dîndu-şi apoi seama că este vorba de traducerea iormulei de manifestare a recunoştinţei pe care de regulă o transpunea In românefte prin har-dăm, a scris in continuare această sintagmă, fără a-1 şterge pe dulce; 2) în textul tradus figura dulce-dam, iar revizorul după ce a transcris mecanic din versiunea folosită pe dulce, observind că este vorba de graiiarum adio a introdus in noua versiune sintagma har-dăm, uitind a şterge cuvintul dulce, devenit de prisos. 1« BRV I, p. 225. i« Ibidem, p. 234. 41 ■nilor („neobiceaiul besearicii noastre ce pînă astăzi n-au ţinut”) U6. în 1698, cînd în Transilvania este numit mitropolit Atanasie Anghel. patriarhul Dositei a-1 Ierusalimului şi a toată Palestina îi cere noului uns ca „slujba •de toate zilele se te nevoieşti eu de-adinsul se se citească toată pre limba slovinească sau elinească, iară nu rumăneaşte sau într-alt cMp,: 147. în sfîrşit, mărturiile lui Del Chiaro probează că. în timpul lui Brîncoveanu, introducerea limbii române ca limbă de cult era încă un fenomen izolat. Aproape în toate bisericile din Ţara Românească slujba se făcea în limba slavonă, iar folosirea limbii române în unele biserici era considerată de boieri ca. „un abuz religios”148. Aceste fapte dovedesc că abia la sfîrşitul secolului al XVTI-lea putem vorbi despre naşterea, unui curent intern care urmărea românizarea cultului. Primul înnoitor în această direcţie a fost Dosoftei, dar minţi care gîndeau ca el au existat şi în Ţara Românească. în introducerea Liturghierului din 1680 se afirma clar năzuinţa spre ceea ce înfăptuise 'în Moldova Dosoftei : „Bine ar fi şi de mare folos cin du fieşcarele în osebită limbă a sa. o ar auzi [Liturghia] şi o ar înţeleage (măcar şi altă slujbă a besearecii)” 149. Primele încercări de-a se desprinde de tradiţie se fac abia la sfîrşitul secolului al XVII-lea în cele două ţări româneşti, dar despre aşa ceva nu poate fi vorba un secol mai devreme. Pentru a doua jumătate a veacului al XVI-lea, naţionalizarea, serviciului divin, moment căruia îi corespunde imprimarea Liturghierului lui Coresi, era o idee străină •de mentalitatea şi concepţiile românilor ortodocşi. § 13. RAPORTUL DINTRE LITURGHIERUL LUI CORESI ŞI VERSIUNILE ULTERIOARE ALE LITURGHIERELOR DIN SECOLUL AL XVII-LEA Cercetarea comparativă a Liturghierului lui Dosoftei din 1679 •(réimprimât în 1683) cu Liturghierul lui Coresi ne-a format convingerea •că între versiunile acestor două cărţi nu se poate stabili nici o legătură : alcătuitorul versiunii din 1679 nu a. pus la contribuţie versiunea din 1570, nici o versiune manuscrisă derivată din tipăritura coresiană. O parte din cărţile lui Coresi au circulat în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea· în copii manuscrise. Acesta este cazul întrebării creştineşti 15°, 1« BRY I, p. 234. 147 Tim. Cipariu, Acte şi fragmente, Blaj. 1855, p. 243 — 244. Această indicaţie viza •desigur hotârirea luată In soborul din 1675. sub Sava Brancovlcl. ca slujba să se facâ în româneşte. 148 A.M. Del Chiaro, Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia. ediţia N. Iorga, Bucureşti, 1914, p. 87—88. 148 BRY I, p. 232. 150 Vezi Catehismul din Codex Slurdzanus, publicat de B. P. Hasdeu In ..Cuoente den bâtrSni", II, Bucureşti, 1879, p. 91 — 114, şi Catehismul Marţian, publicat de Al Rosetti in .„Grai şi suflet”, I (1924), p. 251 — 260. Ambele texte au fost republicate de I. Crăciun In 'Catehismul românesc din 1544, Sibiu, 1946. 42 al Tetraevanghelului151 şi al Tîlcului evangheliilor152. Copiile manuscrise efectuate după aceste tipărituri sînt, în general, fidele versiunilor, aducînd modificări doar sub raportul fonetismului, mai rar şi al textului. în seria destul de numeroasă a liturghierelor manuscrise româneşti din secolul al XVTI-lea şi al XYIII-lea aflate în Biblioteca Academiei153 există un manuscris care reproduce cu unele modificări textul Liturghierului lui Coresi. Este vorba· de Molitvenicul popii Ursu din Cotiglet (ms. rom. 4151) anterior anului 1695154. între filele 172T şi 202v ale acestui manuscris figurează textul proscomidiei şi al liturghiei sfmtului Ioan Gură de Aur sub titlul Rostul Dumnzăesc. Sfînta lâturgMe pomana viilor şi a morţilor (f. 172714—15). Liturghierul popii Ursu nu este identic cu cel tipărit de Coresi, tipicul fiind simplificat, ordinea anumitor indicaţii modificată, iar textul propriu-zis al slujbei uşor schimbat. Cu toate acestea se poate stabili fără greutate legătura acestui text cu cel coresian, asemănările dintre versiuni fiind evidente. ms. rom. 4151 Lituryhierul lui Coresi Mînule tale feaceră-mă şi zidiră- Mîinile tale feaceră-mă şi zidiră-mă, înţelepţ-eaşte-mă şi învaţa-voiu mă, înţelepţeaşte-mă şi invăţa-mă-porîncile tale. voiu porîncitelor tale. (p. 17472-4) (p. 2v/5—7) Treuţii tăi, Doamne, îmbrăcară-să Preuţii tăi, Doamne, îmbrăcară-se în direptate şi cuvioşii tăi cu bucu- în dereptate şi preapodobnicii tăi rie bucura-să-vor. cu bucurie bucura-se-vor. (p. 17476-8) (p. 3711-13) Descumparatu-ne-ai, Doamne, din Scumpăratu-ne-ai den blăs[te]- blăstămul legiei cu cinstit singele mul legiei cu curatul sîngele tău. tău. în cruce răstignişi-te şi cu în cruce te răstignişi şi cu suliţa suliţă în coasţă împunsără-te. fără împunseşi, fără de moarte tocişi oa- de moarte izvorît-ai oaminilor, mîn- menilor, mîntuitoriul nostru, slava tuitoriul nostru, Domne, slava ta. ta. (p. 175711-17) (p. 371-6) 141 Vezi Evangheliarul din Londra publicat cu titlu greşit: Tetraevanghelul diaconului Coresi din 1661 prelucrat de M. Gaster, Bucureşti, 1925. îşi yezj vi. Drimba, op. cit., p. 535 — 571. 153 Ms. rom. 1138.1352,1365,'1384, 1809. 1832, 2220. 2302. 3199. 3202, 3292. 3312, 3785, 3920, 4067, 4154. 4160, 4164, 4255, 4259, 4275. 4870, 4871, 4918, 5207. 5553, 5915. 154 La p. 231r a manuscrisului există următoarea însemnare marginală : Eu popa Ion din Aştileu am scris cindu au bătut turcii Lipova şi s-au făcut tot prah, anii 1695. Data de 1695 apare marginal şi la p. 181r. 43 Doamne, Dumnezeul nostru, spă-seaşte oamenii tăi şi blagosloveaşte partea ta; împlerile beseareciei tale fereaşte, sfinţeaşte ceia ce iubesc dulce-frîmseaţe casei tale; tu aceia măreaşte cu dumnezeiasca a ta tărie şi nu lăsa noi ceia ce nădăjduiesc spre tine. (p. 13710-17) Despoietoare, Doamne, Dumnezeul nostru, cela ce tocmişi în ceriure începători şi voinicame de îngeri şi mai mari arhangheli întru slujirea măriei tale, fă dentru intrările noastre întru intrările sfinţilor îngeri a fi, deslujind noauo şi cu mărie mărind a ta dulceaţă. (p. 1579-17) în plus, cuprinsul unei omisiuni existente în textul manuscrisului 4151 coincide exact cu cel al unui rînd din tipăritura coresiană. Acest fapt probează, de asemenea, că la baza versiunii pe care o reproduce acest manuscris s-a aflat Liiurghierul din 1570. Pentru edificarea cititorului reproducem alături de textul manuscris şi textul coresian cu dispoziţia rîndurilor din tipăritură: Domne, Dumnzză-iască a· ta mărie şi nu lăsa noi ceia· ce nădăjduiesc pre tine. (p. 18275-12) Despuietoare, Domne, Dumn-zul nostru, cela ce tocmişi în ceriu începători şi voinicame de îngeri şi mai marii arhangheli întru slujirea măriei tale, fă dintru intrările noastre întru intrările sfinţilor îngeri a fi, deslujind noauo şi cu mărie mărind a ta dulceaţă. (p. 18471-9) lÂturgMerul din 1570 Cădire aducemu-ţi, Hristoase, Doamne, Domnul nostru, întru mi-rizmă de bună miroseuie ce lium întru al tău jărtăvnic, tremeate noauo dulceaţa ta presfîntului al tău duh (p. 774—9) Liturghierul existent în manuscrisul 415.1. tiu este o copie, efectuată direct după tipăritura· lui Coresi, ci după un manuscris pe care popa Ursu l-a avut la îndemînă. Unele greşeli din manuscrisul 4151 au putut fi preluate de copist din manuscrisul pus la contribuţie sau au putut fi efectuate de însuşi popa Ursu, în măsura în care izvorul după care copia avea o scrisoare neinteligibilă. în ambele ipoteze, lecţiunile greşite din manu- m$. rom. 4151 Căci ir i aducemu-ţi, Hristoase, Doamne, întru mirizmă de bună miro-sală , tremite noauo, Doamne, dulceaţa ta şi pre sfintul al tău duh (p. 178715-18) 44 scrisul 4151 nu se pot explica prin copierea directă de către Ursu a Litur-gMerului din 1570. Astfel troparul din textul coresian : în mormînt cu trupul, e întru iad cu sufletul, ca Dumnezeu, iară întru rai cu tîlkariul (p. 9711 —13) apare astfel reprodus în manuscrisul 4151: în mormînt cu trupul, întru iad cu sufletul că Dumnzu era în raiu cu tîlhariul (p. 17976—8). Observăm că sensul din ultimul pasaj este alterat de prezenţa verbului era în locul conjuncţiei iară, confuzie lesne de explicat dacă admitem existenţa unei versiuni intermediare care prezenta în locul respectiv forma eră sau er155. Am amintit ceva mai înainte că versiunea din manuscrisul 4151 conţine şi o serie de deosebiri de structură (tipicul mai simplificat, ordinea indicaţiilor uneori modificată etc.) faţă de versiunea coresiană. Aceste modificări nu par a se datora confruntării textului Liturghierului lui Coresi cu cel al unui liturghier slavon sau românesc. Ne întemeiem această ipoteză pe faptul că modificările care privesc textul slujbei sînt efectuate adesea fără nici o raţiune, în loc să clarifice sensul unor pasaje, denatu-rîndu-1. Iată un exemplu concludent în această privinţă : ms. 4151 Liturghierul din 1570 De împreunarea aceasta şi chie- De împreunarea aceasta şi de mare, noauo dăruişi ce doi sau trei, chemare, noauo dărui rugăciuni ce chiemîndu-să de numele tău a da doi sau trei, chemîndu-se de numele făgăduişi, însuţi şi acmu robii tăi tău, cearerea a da făgăduişi, însuţi cearere cătră folos împle şi dă noauo şi acmu robii tăi cearere cătră folos întru stătoarea a ta iubire156 împle; dă noauo întru stătătoarea adeverită ta adeverită (p. 18371-7) (p. 14710-16) La baza unora din greşelile prezentate în textul manuscris se află chiar textul coresian. Astfel la p. 6711 a Liturghierului dm 1570 vsl. npiEoc/UKtiHiv e tradus greşit- derept-slăvesc, în loc de drept-credincios, traducere care denaturează înţelesul pasajului De toată episcopiia care-i derept-slăvesc (p. 0710—11). Avîndu-şi punctul de plecare în această traducere, versiunea manuscrisă prezintă în locul respectiv următorul text: De toată episcopiia ce dircpt tine slăvesc (p. 177715—16). Modificarea us Conjuncţia iară apare în unele texte din secolul al XVI-lea (CB I, 38, AA XX, 457, CTd 229) sub formele eră şi er (vezi DHLR II, p. 264). 15S Cuvîntul este In plus faţă de textul coresian, unde ne Intîmpină o omisiune datorită căreia textul devine neinteligibil. Completarea acestei omisiuni în ms. rom. 4151 nu corespunde Insă versiunii canonice. Conform acesteia pasajul ar fi trebuit să sune astfel: dă nouă intra stătătorul veac înţelegerea adevărului tău. 45 din copia manuscrisă s-a efectuat prin introducerea nejustificată a lui tine între elementele compusului ăerept-slăvesc, încercîndu-se astfel a se da o interpretare cît de cît· inteligibilă unui pasaj deformat de traducător. Această imixtiune în textul coresian nu pune de acord noua versiune cu versiunile canonice şi dovedeşte deopotrivă cu celelalte deosebiri semnalate că prelucrarea versiunii coresiene s-a făcut independent de cercetarea unui alt text slavon sau românesc. STUDIU DE LIMBĂ , GRAFIA Textul LiturgMeruhii foloseşte următorul inventar de semne chirilice : d, e, e, r, A) e, Si 3j T< h< n, o, n, p. c, t, S (variantă ÎÎ), oy, $, X, w, 41, n, 4, uj, *Kj w, % k, ra, a, \|r, a, y, v, y, y şi -f1. La acestea se adaugă şi 'B , singurul exemplu de ligatură pe care îl prezintă textul. Valoarea acestor semne chirilice este cea îndeobşte întâlnită în tipăriturile coresiene : & = a, e.= b, k — v, r = g, a = d, f, e = e, ie, îk = j, s = dz, 3 = z, Y, i, h — i. k= c. a= 1, a\ — m, h= n, o = o, n = p, p = r. c = s, t = t, 8 (ÎQ, cy = u, $ = f, X" = b, u» = o, iii = şt, u, = ţ, 4 = 6, ui = ş. -k = ă, î, h= ă, î, sau zero, kj = i, t = ea. k> = iu. ra = ia sau ie. a — ea. ia, ie, * = ă, î, ^ = ps» p, = t. y = v, i, v = v, y — i, y = g, î. în, îm, n, n',Ts = tv. , ^ Avem, aşadar, trei situaţii distincte în ceea ce priveşte corespondenţa dintre semn şi sunet în textul Liturghierului : a) un semn corespunde unui singur sunet; b) două sau mai multe semne corespund unui singur -sunet; c) un semn corespunde mai multor sunete. întru cît ultimele două · situaţii reclamă o atenţie specială, vom începe prin a examina-semnele chirilice care concură în notarea aceluiaşi sunet (situaţia de sub 6). Slovele h, T, i, y, y, u sînt folosite pentru notarea sunetului i. Dintre ele. primele două se detaşează net de celelalte, datorită frecvenţei cu care apar. h este notat In toate poziţiile, mai rar In interiorul cuvln-tului, înainte de vocală : HcniwCiHVd (p. 29v/7—8), HcnoKiAHpf (p. 14*717), H3Bt-khtop» (p. 8T/11), hkhtmî (p. 31r/ll)} dA^ypAiHUHAW (P* ^T/15), dAoy^pH/t; (P-8V/16), ^^A^hluh (p. 14r /13), c’k 4»pff (p. .24r/9). jK-kr^HÎH (p. 31T/17), A4T$pH (p. 2r/6). np’lHA\fipH (p. 27T/7), np&pO^ÎH (p. 30T/2), 4HAOKH* (p. 5^/14), 1 Pentru notarea cifrelor se folosesc litere chirilice cu valoarea numerică pe care acestea o au în alfabetul slavon: T= 3 (p. lr/16). «"= 50 (p. 9rJ16) etc. 47' AH4K0HSAH (p. 187/18—19), A^V'WilţHiH (p. 25r/5), ASrt!HfSEHf (p. 8V/19). T apare de regulă înaintea, vocalelor a, e, i, o şi a diftongului ia: a^«"^ (p. ov/19), Hcn-icim'd (p. 29T/7—8), c^piiiiieHYd (p. 13r/17—18), kY (p. 2r/9, 9T/1T etc.) ; npiBiO'f (p. 6r/13, 12r/8), (p. 6711, 40716), wejjeYh (p. 3r/o), ^mipdnÎH (p. 6r/16, 12712 etc.), A\apYH (p. 21T/5), cYwhSak (p. 10T/1), dw'iA (p. 10T/7, 13v/6, 16r/lo etc.), enHcKoni'A (p. 6r/il)s ncocKo-a\haTa (p. 3V/10) etc. în puţine cazuri, Y apare şi înainte de consoană şi anume în cuvinte străine ortografiate ca în slavonă: AufaSTd (p. 1974), cf. v.sl. dAAYAoyYa; ktYtopSak (p. 6v/9), cf. v.sl. KT’iVopi ; XfpSKÎAtH (p. 17r/17), cf. v.sl. Xfpo\-RÎA\K.; ctţutyim (p. 17716), cf. v.sl. cEpd£YA\h., precum şi în cîteva alte cuvinte, cum ar fi ^kYceujh (p. 14v/lo)j c^uYrtwpt ÎP* 34716). în np-k/H^pY-cE {p. 9r/l) şi în sY (p. 6r/12, 17), Y e notat la sfîrşit de cuvînt. Y marcat de un spirit lin (î) apare în numele proprii îodKHA\b. (p. 6r/3), TocHeJib. (p. 26v/18), TovaAh, (p. lr/13) şi a* oeumjh (p. 13v/o, 20v/13, 42r/ll). o alternează cu w în notarea sunetului o, dar fără a respecta regula .stabilită de Constantin Filozoful, care cerea scrierea primului semn după consoană, iar a celuilalt după vocală sau la iniţiala cuvîntului 2. La iniţială, iv apare o singură dată în iînScTh. (p. 9r/6 —7). iar după consoană este folosit alternativ cu ©, uneori chiar pe aceeaşi pagină şi în acelaşi cuvînt : EAdrwcAivR-fcqjE (p. 33Vjo—6) — KAdrocAoK-kcK^ (p. 33v/7, 14) — K/uriv-cAOR'kLjjf (p. 33v/12). Folosirea acestor două slove era hotărîtă în plus de alte două reguli ortografice care cereau ca prin scrierea lui o şi w să se facă distincţie între feminin şi masculin, precum şi între singular şi plural 3. Scrierea lui tv, după consoană, în formele de genitiv-dativ plural («jpmHAiv, Efc’kpfwKAwpK etc.) s-ar putea datora deci deosebirii care se făcea in scris între singular şi plural4, după cum scrierea lui iv, de asemeni după consoană, în yrrHTLvpjoAk (p. 1ST/13—14). distincţiei dintre feminin şi masculin. Dar şi în aceste cazuri trebuie să constatăm că regulile au 2 Ilie Bârbulescu, Fonetica alfabetului chirilic (n textele române din veacul X VI şiX VII in legătură cu monumentele paleo-. sirbo-, bulgaro-, ruso- şi romăno-slave, Bucureşti, 1904. p. 396. 3 Ilie Bârbulescu, loc. cit., p. 396. 4 A. Avram, Contribuţii la interpretarea grafiei chirilice a primelor texte româneşti, extras din „Studii şi cercetări lingvistice", XV (1964), 1 — 5, p. 84, nota 3. 48 fost aplicate cu multe inconsecvenţe, de vreme ce întâlnim o grafie ca qfTHTop»Ah (p. 18v/15—16; 17—18, 19). La iniţiala cuvîntului, segmentele fonetice corespunzătoare diftongului «o şi semivocalei u (din ua) au fost notate consecvent prin o : okjoaîi (p. 37r/4), okh (p. 31r/18), oA\b (p. 24T/6. 29710), oja (p. 4r/l), ©dA\E«H (p. llr/4, 12r/9—10, 13v/ll). în interiorul cuvîntului însă, după vocală, diftongul uo şi semivocala u din ua s-a-u notat prin w : a) a^w (p. llr/5), (p. 7v/7), aSw (p. 4T/3, 2GV/1S), Aoyu· (p. 32r/16) etc., faţă de un singur exemplu cu o : aSc (p. 4r/7); b) cT-kwa (p. 7V/11, 12, 31T/10) şi 3nwd (p. 6r/4). Bacă w nota în primul caz (luo) fonetismul [mă] sau [yo] nu se poate, în prezent, preciza 5. în transcrierea cuvintelor zioa, steaoa nu am notat elementul semivocalic. întrebuinţarea semnelor oy şi s pentru notarea sunetului u nu este dictată de nici o regulă ortografică. Ambele semne sînt întrebuinţate deopotrivă, în poziţii identice. Totuşi, la iniţiala cuvîntului nu este folosit decît oy : cvmehhhhaiv (p. 32v/2), oyA^TSp-K (p. 4v/9). oyArhph. (p. 26r/5), oyA\EpH (p. 27r/4), oy-f> (p. Sv/15, 30r/4 etc.), oyn8Ab (p. 27T/6, 29r/18 etc.), oy^KponiîAL· (p. 3Sr/l, 3—4, 6) etc. O singură excepţie în această privinţă: grafia spdp»^ (p. 33T/18—19), apariţie singulară între cele 14 forme ale acestui cuvînt; toate celelalte au oy la iniţială. La finala cuvîntului se folosesc ambele semne, s fiind totuşi preferat. Să examinăm, în continuare, slovele cu mai multe valori fonetice (slovele polifone). e, care apare în toate poziţiile, mai rar la iniţială, notează în textul Liturghierulm atît sunetul e din jKodmpf (p. 7V/15—16, 40T/7—8), 4AfKepHTb (p. 21T/18), JAOV^k (p. 33r/9). (p. 7r/9—10), Gdyi (p. 2r/16. 3r/6—7 etc.), EHHI (13. 30r/8)j EnHCKOnSAb (p. 12r/7), tSdHriAYf (p. llr/7—8), cît şi diftongul ie din ng£ (p. 2r/15, 2V/10, 4r/16—17 etc.), koî (p. 7r/4, 4, 17v/17, 17 etc.). La iniţiala cuvîntului, lui e îi este preferat e : e^TEHiiiSrSAh. (p. 13r/ll—12, 23r/2), eyAH/tiYe (p. 5V/14—15), enHCKonoyAb (p. 6r/12), enHcKonY* (p. 6r/ll), 6Ah (p. 11714, 15r/9 etc.), 6h (p. 10713, 21T/17), epriMi. (p. 36r/8), epTjpi (p. 35r/ll). La iniţiala silabei în interiorul cuvîntului e apare numai în o exemple: aepk (p. 8710), ^epoyAii (p. 30713—14), jepSAi* (p. 31T/12), A<>VAt«4HeH (p. 24r/16 — 17) şi h-k [ati.îkaS] ecKk (p> 42716—17). Pentru notarea sunetelor corespunzătoare lui â şi î din limba actuală se folosesc slovele -k, ;r, t care se întîlnesc în cuvînt în toate poziţiile, în afară de poziţia iniţială. Pentru notarea sunetului î (plus consoană nazala, în unele cazuri) din limba de astăzi, la începutul cuvîntului se între- 5 Ibidem, p. 85. 4 - c. 29 49 buinţează semnul -f.. Despre valoarea acestei slove vom discuta ceva mai departe. ii şi a se întrebuinţează în mai mare măsură decît k pentru notarea lui â şi î. Slovele şi * alternează în notarea aceloraşi sunete, fără a se respecta vreo regulă ortografică: AjiA’kMk, A'^h, HkA'KWAO^cKk, irkaHpE, -im- T'kAk, dAtJK'KHA*1' dAfkîiA0H> KTiHAli, ^TiKTiHAt, HfOC-KHAHU,H, OCT^A^, PT^Ak, CijjkH-T&AK, BTiHASTIi etc. — iIKyR.'rOPÎH, WEV^HHrtE, CAAKÎCKk, TMT^ik, dAViKNA^j A*“ b^haAk (p. 10V/17) etc.. şi, în plus, la finala cuvîntului după vocală : iqca (p. 13715, 18713 etc.), d«Tta(p. 1077, 13r/6? 16715 etc.), a^Ta (p. 1717, 1714, 275 etc.). heboa (p. 1278, 27v/2, 3571)) «J* (P· 471)- în transcrierea interpretativă a acestor cuvinte am redat pe a prin ia, cu excepţia cuvintelor ea şi ele în care iusul mic a fost transcris prin ea, deci: ea, eale. La- iniţiala cuvîntului sau în interiorul acestuia la iniţiala silabei, in poziţia e, a corespunde diftongului ie din limba de astăzi : aae (p. 8717, 34711), acte (alternează cu lacrt, caz menţionat mai sus), apte (p. 3075,) a^aiiie (p. 23715), A’kpoV^6 (p. 14717—18), a\ha£ai|ie (p. 3718, 9/T17, 12710 etc.). Rămîne să precizăm acum valoarea slovelor -fc, ra şi a în poziţia e. S-a putut constata· din cele expuse înainte, că în această poziţie, -k apare după consoană, iar a şi ia la început de silabă. După părerea noastră, în poziţia amintită, -k putea reda în textul Liturghierului două pronunţii: ea sau c, în nici un caz pronunţia e (vezi capitolul Fonetica, p. 64 — 65). în transcrierea interpretativă am redat această slovă în poziţia e prin ea, pentru a. nu fi nevoiţi să apelăm la un semn diacritic. Ţinem să precizăm încă o dată, că, în această poziţie, la fel de posibilă este şi realizarea g. Pentru a şi ra în cuvinte de tipul este sînt posibile de asemenea două rea- 51 lizări pe plan fonetic: ia şi ie. Pentru textul nostru ni se pare mai probabilă prima pronunţie {(a), fapt pentru care în transcrierea interpretativă am redat a şi ra, în poziţia e, prin ia (vezi capitolul Fonetica, p. 65—66). Semnul după- cum am amintit înainte (p. 49—50), apare la început de cuvînt cu valoarea î : (p. 6r/7)? ^HTps(p. I112, 1T/1, 4 etc,), >î>htp;k.phaî (p. 15v/14, 14—15) etc. * redă, de asemenea, un î· nazal: ^ea* (p. 1275, 27r/19), *sp*K,K (p. 2r/10, 12), ^m.piTh (p. 15r/2—3, 2471, 15, 36v/l), * ivk.htopk> (p. 10v/15), noiMEHH^At (P· 33r/l)} oy^TiÎH'kpe'if (p. 31r/16—17) etc. sau consoana n' : Kd^A (p. 22v/l). c'k kh^î (p. 38v/3), c*k ki>e (p. 15v/l—2). în sfîrşit, \r fără tremă. în afară de valoarea i pe care a-m semnalat-o lap. 48, are o valoare identică cu a literei k în eyAHAtft (p. 5T/14—15). Grafii influenţate de reguli ortografice slave ă, î ~ l-, r sînt notaţi at»., p^ în cuvinte de origine slavă : aec^ptvUjht;* (p. 42v/9 —10), j+cpivTKiiv (p. lv/7—8,10v/3, 30r/ll etc.), cbpt1.ujîhîe (p. 29v/17). Notaţia· o întîlnim sporadic şi în cuvinte de altă origine: TATXiptoAh. (p. 9r/13, 39r/2-3), iqrkToca (p. 9v/l-2, 21r/18, 32r/14) etc. Grupul ng este notat rr : dpXdrriAH (p. 15v/12), dar întîlnim şi apX'[d]HrrEAH(p. 31r/16). Ierul mic folosit la finele cuvîntului. după consoană, este lipsit de valoare fonetică : dKoypk (p. 4T/7)j jahhcix (p. 24r/13, 25T/15, 38r/2, 41r/18), (p. 29v/12), KSyETk (p. 28T/15—16)·, a«a\hk (p. 14v/15, 15r/2·, ?9r/lS etc,), iiau'ak (p 34715), în unele- cazuri h. nu este notat în această poziţie : îa (p. 22r/14, 31r/9), faţă de 22 de exemple cu k ; kpeahnmoc {p. 35r/19), faţă de un exemplu cu k : m\'a\ (p. 30r/l), faţă de 3 exemple cu b : KHn (p. 4V/1— 2), faţă de 2 exemple cu k; ^meeiStSa (p. 25719) etc. Această inconsecvenţă in notarea ierului mic denotă că în poziţia finală h. avea valoarea zero. Menţionăm, in plus, cîteva grafii prezentând reduplicări de consoană, explicabile prin influenţa originalului slavon : dAAi'ASYd (p. 19r/4), dnwd (p. 6r/3), TwdHHii (p. 7v/2), iecono (p. 9T/14). Tot sub influenţa modelului slavon întîlnim şi grafia cte^hk (p. 5T/9—10). Grafia t^tehTe (p. 20T/2) poate fi influenţată de cuvîntul ^iitehTe din textul slav, dar tot atît de bine ar putea să reflecte şi un fonetism. 52 Exemple de trecere a lui e la ă după c sînt atestate în textele din secolul al XYI-lea 7. O _serie de cuvinte apar abreviate după modelul paleografiei slavone : joak = apostol ; fijh—duh ; ic"—Iisus (vezi lista de abrevieri, p. 55). Pe lîngă aceste cuvinte prescurtat« prin trunchiere, întîlnim şi cuvinte abreviate prin suprascriere. Cazurile de suprascriere s:nt puţin numeroase şi se întîlnesc, de obicei, în partea finală a cuvîntului. Consoanele : care se suprascriu în această poziţie sînt de regulă a\, p şi c : c-k .' 274), ë (p· 4713), rpÀACKÆ. (p. IVjJ2), tăp,H (p. 4r/7),’ A\04pTE (p. 3T/4),‘ oîa (p. 4r/l), TOÏTÆ (p. 1171) etc. De obicei spiritul lin este întovărăşit de accent ascuţit (7- Fără a aduce în limba română vreo precizare asupra timbrului vocalei pe caré era aplicat, spiritul constituie un simplu ornament grafic. Accentul apare în imaginea grafică a cuvintelor sub două înfăţişări ;· ("), accentul ascuţit, şi f sau '-')} accentul grav. Accentul ascuţit este’aplicat deasupra vocalelor tonice,’dar în multe cazuri este plasat, greşit (noy^HNEAk p. 179, cTHXdpwAh, p. 271, AOV-w«3^ P> 273, 8V/1, koi^hShæ., p. 2713, Îa^h-AOdw, p. 8710, poifrkAUi, p.. 1272, 6, 10. Bi^Ktîpîi, p. 1077 etc.) aau lipseşte: irh-StCKA (p. 178), TpE3R’fecKÆ (p. 1710), EEcfcpiKJR. (p. lr/14), ^flpESH^R (p. lz/16), cTKXdpw (p. 276), oypapttAb. (p. 2T/1, 15 etc.). De-asemenea, există cazuri de cuvinte care primesc o dublă accentuare : A<>Î'A\Hf3EACKd (p. 174), a\ha$/Xi|ie (p. 9r/17, 12v/10), hkhtS (p. 9714) etc. Alte cuvinte cunosc o dată o accentuare muntenească (mîkâ p. 77*13, mhheeA p. 22r/13), 7 Vezi DHLR, II, p. 86. s Grafia TÎüjhhl se poate explica prin raportare Ia versiunea slavă. în care apare Tumhhî. 53 iar altă dată o accentuare ardelenească (mîka-a nu 6 S-a confundat hm cu m (abrevierea pentru Mărcii). Vezi p. 20r/2 din text. 55 ni se pare îndreptăţită, căci exemple de ă protonic trecut la a nu apar în secolul al XVI-lea în Muntenia1. Macara reflectă, foarte probabil, păstrarea fonetismului etimologic2. înregistrăm un singur exemplu de trecere a lui a protonic la a în Dămian (p. oT/19). e în câteva exemple înregistrăm trecerea lui e accentua-t la ă, după ocluslva lablală v: avam (p. 3076), să avăm (p. 30r/5—6). iTorma analogică avem, care în textele coresiene este cea mai răspîndită 3, nu apare în textul Liturghierului. De remarcat că în epilogul Psaltirii slavo-române din 1.577, Coresi foloseşte forma avăm*. Fenomenul se repetă şi pentru e neaccentuat în vâşmînt (p. 2r/ll)? alături de care apar însă veşmântul (p. 2T/18) şi veşmintele {p. 2272·—3) e accentuat nu s-a modificat după 2: Dumnezeu (p. 6r/16, 9r/12, 10r/18—19 etc.), zeul (p. I072). Intact a rămas şi e neaccentuat după s atît în elementele latine, cît şi în acelea· străine : mease\ri] (p. 34r/18), se (p. lr/9, 10), semneaze (p. 3T/12—13, 11714, 16^/19—1771), serafimi (p. 17716, 31717—18), serafimilor (p. 24714). Durificarea lui s şi zt după care e a trecut la â, se întîlneşte în secolul a-1 XVI-lea în nordul Transilvaniei (textele rotacizante), în Moldova (documente din Bacău, Cîm-pulung şi Galaţi), în centrul Transilvaniei (TB). în Banat (PO), în Oltenia (un document din Bolboşi-Gorj) şi sporadic în tipăriturile lui Coresi5. Cum fonetismul este nemuntenesc, exemplele de durificare a lui s din tipăriturile coresiene (exemple de durificare a· lui z nu se întîlnesc) provin foarte probabil din originalele versiunilor tipărite de diacon 6. După şuierătoarea ş, e accentuat s-a păstrat: s/t[r]şesc (p. 178), şezi (p. 1878, 3771), şerbul (p. 6r/17). De asemenea-, s-a· păstrat intact, după ş, şi e neaccentuat: şedea (p. 29714), şedere (p. 1875), şeăeari (p. 3375). Trecerea lui e la ă în poziţie dură se întîlneşte în tipăriturile lui Coresi7. Ea a mai fost înregistrată, în secolul al XVI-lea, în Banat (PO), centrul Transilvaniei (TM, TB) şi nordul Transilvaniei (CV) 8. 1 I. Gheţie, Raportul dintre Tetraevanghelnl lui Coresi şi Evangheliarul din Londra. In SCL, XVIII, 1967, nr. 3, p. 318. 2 Vezi DLR, Tom. VI, fasc. 3 (Mascat=-Mămăită). Bucureşti, 1966, p. 204. 3 DHLR II, p. 57. ' 4 BRY I, p. 64 (vezi facsimilul). DHLR II, p. 55 56, 80—81; RILR, p. 210; I. Gheţie, Raportul dintre Tetraevanghelul lui Coresi şi Evangheliarul din Londra, p. 318, nota 10. 6 I. Gheţie, Raportul dintre Tetraevanghelul lui Coresi şi Evangheliarul din Londra p. 319. ’ 7 DHLR II, p. 55, 81. 8 Ibidem, p. SI ; Candrea, PS, I, p. CXXXI. 56 e accentuat (+n) a trecut la i : mine (p. 1073, 5, 6, 1178). e accentuat (+w-|-cons.) a evoluat la % în cuvintele (p. 9T/8, 33T/9), vindecă (p. 36714), dar s-a păstrat în împenge (p. 25712) şi mente (p. 1776). puţinătatea cazurilor cu e păstrat după labiale este firească pentru textul nostru. Intr-un alt text coresian (CT), grafia e după labiale „apare numai în mod cu totul excepţional” 9. e neaccentuat (-S-n) s-a păstrat în prepoziţiile den, pren şi.în compusele cu den: dendărătul, denlăuntru, dentnu, dentru. în privinţa interpretăm acestor grafii, am ţmut seama de explicaţiile furnizate de A. Avram : în secolul al XYI-lea e urmat de n (+cons.) s-a menţinut după consoanele labiale în unele graiuri; de asemenea, în prepoziţii şi în compusele cu prepoziţii, în care e era neaccentuat (în cuvînt sau în frază), evoluţia sa la i s-a produs mai tîrziu10. Cele două exemple de păstrare a lui e din textul Liturghierului (împenge şi mente) provin foarte probabil din originalul traducerii, în schimb notarea lui e în loc de i în prepoziţii şi în compusele cu prepoziţii poate să reflecte atît graiul traducătorului, cît şi pe cel al revizorului sau tipografului. După cum a arătat A. Avram, Tetraevanghelul lui Coresi reprezintă stadiul cel mai avansat în ce priveşte tratamentul lui e după labiale, dar totodată prezintă, în marea-majoritate a cazurilor, grafia e în prepoziţii11. Am văzut, de altfel, că o situaţie asemănătoare se regăseşte şi în Liturghier, e neaccentuat s-a păstrat, în arepilor (p. 8712). Cu excepţia unui text din centrul Ardealului (TB), unde întîlnim fonetismul evoluat aripi (dar şi arepi), celelalte texte din secolul al XYI-lea consemnează numai fonetismul arepi12. e aton s-a păstrat în coperemîntul (p. 8r/ll—12). în sclrimb, i neaccentuat din fericat (p. 678), fericatâ (p. 677), fericata (p. 1972—3) a fost refăcut după ferice. Textele coresiene prezintă atît formele etimologice ferecat, coperemînt, cît şi formele refăcute fericat, coperimînt13. e final s-a păstrat după ş14 în eâmaşe (p. 2r/10), tratament curent în textele din secolul al XYI-lea. e> ă, după un ş dur, a fost înregistrat,, mult mai rar. în cămaşă (CT) şi uşă (CP şi PO)15. e final a trecut la i în laturi (p. 2676, 30711) Şi şeăeari (p. 3375), forme de singular, şi în dveri (p. 20v/ll) formă de plural. în secolul al XVI-lea· închiderea lui e la i a fost înregistrată în texte provenind din. 9 Andrei Avram, Conlribuţii la interpretarea grafiei chirilice a primelor texte româneşti,. extras din SCL, XV, 1964, fasc. 1 — 5, p. 28. 10 Jbidem, p. 36—37. n Ibidem, p. 37. 12 DHLR II, p. S3. 13 DHLR II, p. 86-87. 14 Cf. însă AI. Philippide, Originea românilor, Iaşi, 1927, voi. II, p. 46. 15 DHLR II, p. 154; RILR, p. 214. 57 Moldova (DIB A III o, AA, 20 ist. 442. CB I 205, DH XI 218, 395--398, 490, 610), din centrul Transilvaniei (TM, TB) şi din nordul Transilvaniei (PH, PV. PS)16. Sporadic întîlnim exemple de e trecut la· i şi în textele coresiene (CC1 şi CPr), în PO şi într-un document din Muntenia ■(DIB B VI 22)17. e final nu a trecut la ă în năpaste (p. 36r/9)18. Această formă a fost notată numai în tipăriturile lui Coresi (CT, CP)19: în textele din nordul şi centrul Transilvaniei (PS. CV, TM) apare fonetismul năpasti, cu e final trecut la i 20. i Precedat de z, i accentuat s-a păstrat în toate exemplele: zi (p. -8f/14, 29v/13} 33r/4 etc.), zise (p. 3272), am zis (p. 16v/17), să zică (p. 77 ÎS—19, llv/15—16, 15T/4 etc.). Aceeaşi situaţie o prezintă şi celelalte texte coresiene, în schimb, textele din nordul Ardealului sa-u Moldovei şi din Banat modifică uneori pe i în î după (ă)z S1. i accentuat s-a păstrat în mirizmă (p. 7T/6, 34716), element de origine slavă. i neaccentuat a trecut la î, după j, în cuvîntul de origine slavă jîgănii (p. 31v/17). Şi alte texte coresiene prezintă acest tratament: jîganie (CC1, CC2) 2S. Întîlnim insă în tipăriturile lui Coresi şi i slav neaccentuat, păstrat după j zz. La iniţiala ouvintului, i neaccentuat s-a păstrat în igumenului în părăiiia (p. 1174, 2671). în interiorul cuvîntului % nazal, provenit din e, s-a păstrat în sfînţii (p. 675), singura formă de plural scrisa integral. în restul cazurilor, la plural, sfînt este .scris abreviat (sfnţii). în interpretarea acestor grafii nu ne-am orientat după sfînţii, ci după situaţia pe care o atestă celelalte texte coresiene (CT : '^nţi de şase ori. sfenţi, o dată)42. î neaccentuat, provenit din u, s-a păstrat în poziţie nazală: frîm-seaţe (p. 972, 2278, 3473 — 4), frîmseaţe (p. 2714, 7717-18 etc.), porîn-eitelor (p. 277). Dintre tipăriturile coresiene, numai în CP1 s-a Înregistrat iorma frumseaţe*3. în porîncitelor (p. 2v/7) avem a face cu trecerea lui u neaccentuat(+») < g la· î. Textele coresiene nu înregistrează forma cu ~i*44, care apare, în schimb, în textele din Banat (PO), din Transilvania ■centrală (TB) şi nordică (PS, PY), din Ţara Românească (AA XX, 476)45. Interpretarea grafiilor 'k. b, x. şi în acele cazuri în care limba literară prezintă timbrul % diferit de ă, constituie o problemă dificilă, în textul LUttrghierului, ca şi în celelalte tipărituri coresiene, nu se face nici o distincţie în notarea· vocalelor corespunzătoare lui â şi î din limba actuală (vezi Grafia, p. 50). O notare consecventă se observă numai la finala cuvîntului, unde, de regulă, întîlnim slova & (vezi Grafia, p. 50). Posibilitatea ca, în această poziţie. să noteze o rostire specială (de ex. ■cea întîlnită astăzi în Moldova în cuvinte ca frunzî, lasî, cu â neaccentuat trecut la î) credem că nu trebuie invocată. In o tar ea slovei la finala ■cuvîntului s-a· efectuat în textele coresiene pentru a se înlătura eventualele •confuzii pe care le-ar fi putut stârni în această poziţie prezenţaierilor finali46. Menţinuţi prin tradiţie ortografică la sfârşitul cuvintelor terminate în •consoană, -k sau h, notaţi în cuvinte ca- aruncă sau lungă, ar fi putut fi consideraţi fără valoare fonetică, ca- în arunc sau lung. într-adevăr, constanţa eu care S-a· notat iusul mare la finala cuvîntului, spre deosebire de alternarea lui cir-k lu interiorul cuvîntului, pentru notarea eunctului i din limba· actuală, se justifică numai în cadrul explicaţiei lui Bărbulescu. 3» Ibidem. i0 DHLR II, p. 53. 41 Vezi Indicele de cuvinte al Tetraevanghelului. 41 Vezi Indicele tle cuvinte al Tehaevanyhilului. 43 DHLR II, p. 91. 44 Ibidem, p. 92. « Ibidem, p. 92: RILR, p. 226. 46 Bărbulescu, Fonetica, p. 217, 229. 61 Extragerea unor perechi minimale de tipul căni-cîni, rău-rîu, a căror examinare ax putea eventual să probeze existenţa opoziţiei â-î în graiul alcătuitorului versiunii Liturghierului nu este posibilă 47; cuvintele care aparţin acestor opoziţii, şi aşa puţin numeroase în limba română, nu se întîlnesc în text. Raportarea la alte texte coresiene nu aduce nici o clarificare. CT şi CP2 nu fac distincţia între ă şi î in scrierea· lui rău (adjectiv) şi a lui rîu (substantiv)4B. După A. Avram, în secolul al XVI-lea, cel puţin unele dintre graiurile dacoromâne nu cunoşteau distincţia dintre ă şi î, slovele -k şi ^ notînd amândouă un singur fonem vocalic /ă/49. Cum însă nu putem preciza dacă în graiul pe care îl reflecta LiturgMerul exista- sau nu fonemul /£/, în transcrierea interpretativă a textului am notat slovele t, b, şi & prin â şi î, conform distincţiei pe care o face limba literară între aceste două vocale. Desigur că prin această notare nu excludem posibilitatea ca literele -k, h. şi av să noteze în cazul IÂthirgliierului un-singur fonem vocalic /â/. Vocalele în hiat5“ Hiatul e-e a fost păstrat în credinţeei (p. 3oT/13), mileei (p. I3r/ll, 21 r/8, 36T/4), milosteei (p. 7r/2, 34r/2), pălmeei (p. 38717)* slujbeei (p. lr/l) etc. Hiatul de origine slavă i-i a fost păstrat in formele verbului primi : priimeşti (p. 2or/17, 27v/7), să priimească (p. 5r/l—2) etc., alături de care apare şi forma priemeaşie (vezi Accidente fonetice, p. 70). Hiaturile u-a (o, u) rezultate din legături sintactice sînt păstrate în întru această (p. lv/4), întru o (p. 21 j6) sau sînt reduse prin eliziunea primei vocale : dentr-al (p. 3377), într-altă (p. 6v/6), intr-una (p. 3072), n-ai (p. BlTj2), n-au (p. 5V/18). Hiatul u-î, provenit din legături sintactice, este redus prin dispariţia primei vocale : dentr-îns (p. 32T/13), intr-însă (p. 12r/5— 6), într-însa (p. 7r/lo). Eliziunea lui î se observă în nu-ş (p. 4x/4). Sprinsă (p. 19r/H) este rezultatul construcţiei spre îmă. în care î a fost elidat, iar en a trecut la in. iT A. Avram, Contribuţii, p. 54. 48 Vezi indicele Tetraeoanghelului, p. 292 : CP2 : rtit (ps. VII. 5 : XI, 3 : XX. 12 ; XXII, 4), m/. (ps. IX, 22) etc.-rwe (ps. XXIII, 2; XLV, 5; LXX. 16; LXXI, 8 etc.). 49 A. Avram, Contribuţii, p. 46 — 73. Această ipoteză a fost considerată de Em, Vasiliu ca neadecvată pentru dialectele de tip muntenesc, întrucît iormele [ksmâj'a, bajtka] în locul formelor [‘kamgaj'e, *b8jika] arată că depalatalizarea lui [/'] şi „centralizarea” vocalelor anterioare s-au petrecut înaintea secolului aJ XYI-lea (Em. Vasiliu. Asupra istorici vocalelor centrale din dialectele dacoromâne, in SCL, XVII, 4, 1966, nr. 4, p. 405 — 411). Am tratat separat de vocalele in hiat grupurile de vocale intre care se poate presupune un element semivocalic. 62 Pentru hiaturile sintactice pe care le atestă grafiile de-ai, ne-aiT se-au vezi Accidente fonetice, p. 71. Grupuri de vocale Vom trata aici grupurile de vocale între care se poate presupune* existenţa unui element semivocalic. Grupul oua este notat oa în doa (p. or/3, 13v/8). Grupul Qauo sau Qauă este notat oao ; amîndoao (p. Sr/10.19, 39717),. noao (p. 7v/8, 14711, 15) ©tc. Această notaţie este caracteristică tipăriturilor coresiene, întîlnindu-se însă şi în texte din nordul Ardealului (CV, PH, PS)51. Grupul uuă este redat prin «o in hto-m (p. 7v/7), luo (p. 4v/3, 32716)·, se luo (p. 4r/lo) etc. Diftongii crescinzi *£a ea urmat in silaba· următoare de a(ă) a- fost monoftongat în a după. ş, j: cumiiişaz[a) (p. 35v/17), greşalâ (p. 2875—6, 35718)? păşască (p. 13715), slujască (p. 24T/1). Cu excepţia EP 52, restult extelor din secolul al XVI-lea prezintă după ş, j, în poziţie dură, pe ea monoftongat 53. Diftongul ea s-a păstrat, în schimb, după oclusiva nazală bilabială m : pomeanâ (p. 574—5, 6v/7— 8), pomeana (p. 3v/lo), tocmeal[a] (p. r/l) după constrictiva interdentală s : de cu searăş (p. 179—10)54; ‘în cuvîntuil. deaca (p. 17r/o—6, 20T/8, 21r/2 etc.) 55. Neaccentuat diftongul ea s-a păstrat după labio-dentala v: propoveadaniei (p. 1971); in desupra (p. 3V/13· şi 7T/13), ea rezultat prin sinereză a fost redus la e. eâ urmat în silaba următoare de e s-a monoftongat după r forte : nu urăşte (p. 10719), să arate (p. 1675, 16T/2—3, 32T/7) 5 după palatalele ş; j : greşale (p. 2373), greşalele (p. 773, 9T/3, 4—5, 19 etc.), greşalelor “ RILR, p. 233. 52 Unde ş, j prezintă alături de tratamentul velarîzării şi pe cel aJ muierii. Vezi articolul nostru Evangheliarul din Petersburg, tipărirea unei mai vechi traduceri moldoveneşti T in LR, XVII, 1968, nr. 1, p. 86. 53 DHLR II, p. 58. 54 Textele nordice (PV, PH. DH, XI 218, PS) prezintă tn această situaţie o; numai: PS are în plus şi diftongul păstrat (vezi DHLR II, p. 58). Acest fonetism caracterizează de obicei textele coresiene (CT, CM, CP1), PO, documentele muntene (AA XX, 478, 492); deca care apare in textele transilvănene şi moldoveneşti' (CV, PS, TM, TB, DH XI, 349) se regăseşte şi in CT (vezi DHLR II, p. 59). 63- (p. 35r/ll). preagreşalelor (p. 28r/ll. 3oT/4); după oclusiva nazală, bila-bială m : cămaşe (p. 2r/10)56. Diftongul ea provenit dintr-un e latin accentuat în poziţie e este redat constant prin slova -b : să aştepte, bes-brecă, e-kle, c-krceiă, c-krere, e±ste, ă-kde. ă-kget, der-kpte, f-kce. împreun-kze, înţel-kgem, l-bge, m-kse, măreşte, pl-kce, semneze, sp-kle, trecem etc. Excepţii de la această notare întîlnim numai în cazul lui sa areie (p. 17*77 —8), dvere (p. 1777, 20712, 26T/2), împenge (p. 25712) şi mente (p. 17T/6). Ultimele două exemple nu sînt semnificative, întrucît e -f n (-\-cons.), urmat înţ silaba următoare de e, nu s-a diftongat niciodată57. Pentiu a stabili valoarea literei -b, în poziţie e, trebuie să stabilim, mai întîi, dacă această litera corespunde sau nu unui segment fonologie diferit de segmentul notat j58. în alte poziţii, decît cea care ne interesează, -k corespunde în textul nostru, în mod evident, unui fonem sau succesiuni de foneme jăj diferit de e. Ex. : cruci (p. 3T/3) — ente-b (p. 5714). Extragerea unor perechi minimale de tipul lige—1-bge69, care ar putea aduce unele clarificări pentru precizarea valorii lui t în poziţie e, nu este posibilă, lipsind exemple care să prezinte alternanţa t—fc. După cum s-a arătat mai sus, avem însă cîteva exemple care prezintă f în această poziţie. Pluralul Ini dver(ă) este scris în mod constant dvere, prin urmare cu î, într-un context fonetic asemănător cu acela în care -b apare în l±ge (p. 32714). Cuvîntul dvere, de origine slavonă, se pronunţa, desigur, cu [e] în poziţie e. Faptul că în această poziţie se scrie r şi nu -b e important pentru că infirmă, posibilitatea explicării lui -b prin referire la o tradiţie grafică6o. Dacă s-ar fi scris -b în poziţia e pentru a nota de fapt, pronunţia [e] în virtutea unor reguli ortografice, ar fi trebuit în mod implicit să se înregistreze această literă şi în formele dvere. Or, acest lucru nu se întîmplă. Concluzia care se impune este că formele de plural ale cuvîntului dver(ă) s-au scris cu t şi nu cu t (dvire), pentru că în poziţia e, c nota un segment fonologie jej deosebit de segmentul /«/ pe care îl nota -b în aceeaşi poziţie, în lumina, acestei constatări, segmentul /« / scris -b putea cunoaşte în această poziţie două realizări pe plan fonetic : [necid (p. 207 14-15). " ’ ’ ea în poziţie i s-a păstrat în beaţi (p. 32713), putearnicul (p. 29715), şi şedeari (p. 3375) formă de singular. în această poziţie s-a păstrat şi ea· slav în veacii (p. 8T/2,1371, 1474 etc.). Diftongul ea obţinut· prin sine-reză { e - ea: besearecă (p. lx/li, 22r/3. 22-74—5 etc.), beseareca (p. 10T/7). tremeatem (p. 14v/6, 24710, 42T/13 etc.), tremea-se (p. ST/10) etc. ă ' i>i - i: zimislit {p. 9V/10). O asimilare de acest tip înregistrăm in CPr : ziminti >zămmli 90. în formele verbului a ridica asimilarea nu s-a produs : rădicaşi (p. 3176), să rădice (p. 3774), rădice (p. 30714—15), rădicaţi (p. 2676) etc. în tipăriturile coresiene forma asimilată ridica. este atestată de CC291. e-i (i-e)>i-i : nici (p. 176. 37r/13, 3971)· Tipăriturile lui Coresi prezintă pe lingă această formă şi formele : nece şi nice92. ea-i>ea-e: sfea<şt>nectd (p. 20714—15). i - ă (i - e)>i - i : dinioară (p. 29r/19—29v/l, 37v/13). î - h>v· - n : untnnearece (p. 31716—17). u - î >11 - v : Immd (p. 26r/9 —10). Disimilare : e - e> e-i : ir emite (p. lv/2). tr emitem (p. 17r/3, 18r/S, 19710—11)93. i - i>e - i : repidă (p. 31V/14). dar înregistrăm şi formele nedisimi-late ripidă (p. 31T/17 —18) şi ripida (p. 33718). i - i>i - e : priemeaşte {p. 27v/9. 38v/18—19), alături de care întîlnim şi priimeşii (p. 25717, 27T/7), să priimească (p. 571—2) etc. Acomodare : sclii>scM: deschide (p. 10r/14, 1176, llr/10) deschidea (p. 474—5). sv>sf: sfita (p. 378-9), sfînt (p. 1075—6,1771, 24T/16, 2776 etc.), sjea<şt>necul (p. 20714—15). tl>cl: hi elen sug (p. 976), dar grupul tl a fost păstrat în Mile amil (p. 36710). hitleane (p. 2573), * hitlenie (p. 178—9). Diferenţiere. Î11 f>î»U (p. 10r/17—13), fiîmtă (j>. 10r/l0), în schimb avem sini (p. 7r/10, 8v/6. 9v/5, 10 etc.). Afereză : cela (p. 6710, Sv/8, 10716 etc,). ceai-a (p. 2271, 3177), cest (p. 4078), ceasta (p. 2176, 35r/S — 9), coperemîntul (p. 8r/ll—12), coperişi (p. 8r/4). coaperi (p. 8710) etc. Alături de aceste forme înregistrăm şi forme fără afereza lui a : acela (p. 16714, 1679, 20v/4—5 etc.), accaia de-scump ara). Sincopă: frîmseaţe (p. 2r/14, 7717—18 etc.)94. în derept şi derivatele sale nu s-a produs sincoparea lui e aton93, o nesincopat apare în psalomul (p. 7V/19) şi psalom (p. 9716)9G· în ăesfîrşitâ „desăvîrşita” (p. 42710) nu avem a face cu sincoparea lui ă. ci cu fonetismul normal obţinut în urma· dispariţiei ierilor neintenşi. Forma desăvîrşi, care apare şi ea în textele din secolul al XVI-lea97, este de origine cărturărească. Sinereză: ce-ai (p. 2379), ce-ati (p. 2T/14 etc.), de-a (p. 41r/3), ne-ai (p. 3V/1), se-aw (p. 29T/11). Metatezâ : câ[W\nel (p. 38T/19), prima atestare pentru această formă. Celelalte texte din secolul al XVI-lea înregistrează formele câtelin şi cătiliru9S. Contaminare : datoriu {p. 174, 1372) de la detoriu -|- dat". MORFOLOGIA SUBSTANTIVUL Alternanţe fonetice în flexiune. Alternanţa ajâ nu s-a produs în flexiunea substantivelor pace, talpă care prezintă 1a- plural formele pacile (p. 4275), talpele (p. llv/l) şi stare, palmă care au la genitiv dativ singular formele stareei (p. 2374), palmeei (p. 38717). Genul. Veac după fluctuaţia formelor de plural veaci (p. 14717, 2679, 32711 etc.) şi veacurele (p. 2972) nu are genul fixat. în rest nu Intîlnim exemple cu schimbări sau fluctuaţii de gen. Formarea pluralului. Următoarele substantive, care astăzi formează pluralul în consoană palatalizată, au în Liturghier pluralul în -e : greş ale (p. 2373, 41718—19), greşalele {p. 773,9v/3, 4-5, 19 etc.), mvlţimele 91 Textele din secolul al XVI-lea nu înregistrează forma nesincopată. »s Vezi DHLR II, (index, p. 24). 96 Prezenţa acestui fonetism (-k>o) ar putea fi explicată printr-un manuscris slavon de redacţie rusă. Acest indiciu este neconcludent, căci psalom apare şi In Lilurghierul lui Macarie (vezi ed. P. P. Panaitescu, p. 29/1). 9Î DHLR II. p. 262, 310-311. 98 DHLR II, p. 256; RILR VI, p. 298; I. A. Candrea, PS, I. p. CLXXII. 49 DHLR II, p. 111. 71 (p. 9r/8), preagreşalelor (p. 28r/ll, 35v/4), talpele (p. 1XV/1), dul[c]e-toc-moale (p. llT/20). La acootc oubotantivc trebuie adăugato alto cîtova care. privite prin prisma formelor articulate de la genitiv-dativ singular, dovedesc că formele nearticulate ale aceluiaşi caz erau formate cu desinenţa -6 . uşii tti (p. 15T/8), înuUiti (p. (T/14),pi eaîuţdtpciuneei (p. 9T/13), stareei (p. 23r/14). Pluralul substantivului scriptură, care la genitiv-dativ singular cunoaşte formele scripturiei (p. 3V/13—14) şi seriplureei (p. 3T/18—4r/l), nu poate fi precis fixat. Pace face pluralul atît în -e, cit şi în -i: pacele (p. Sr/15, 11T/19, 28r/14) — pacile (p. 42v/5). în forma de plural dveri (p. 20T/11) avem a face cu trecerea lui e la i (vezi Fonetica, p. 57) şi nu cu desinenţa -i. Substantivele neutre terminate la singular în consoană1 formează pluralul cu desinenţele -ure şi -uri: darure (p. 8T/4, 27r/lo, 27T/4, 12, 19, 33r/13, 16, 34r/7, 34712), darurele (p. 9r/6, iV’jZ—4), eftenşugurele (p. 9r/19,21T j$),folo$urele (p. 28r/13, 35v/6), sfeaturele (p. 23r/12), impure (p. 5r/15—16, 17v/8), trupurelor (p. 28r/9, 36T/15—16), darurile (p. 8V/13), glasuri (p. 17r/16), impuri {p. 23v/ll), trupurilor (p. 35v/2). Alternanţa desinenţelor -wre, -«n are loc atît în formele articulate cît şi în cele nearticulate. în formele de plural, desinenţa -ure apare mai des decît desinenţa -uri. Decimarea nearticulată. Substantivele taină, pîine, înălţare au ge-nitiv-dativul singular egal cu nominativul: întru slujirea dumnezeie tale taină (p. 8T/18—19), dennaintea sfintei înnălţare {p. 22r/9)} den partea-de jos a sfintei pîine (p. 7 r/7—S). Unele substantive de declinarea a II-a au vocativul egal cu nominativul: despuieioriu (p. 35r/5), ăespoieloriu (p. 40T/12), împărat (p. 36T/1) etc. în text vocativul în -e este mai bine reprezentat: despuietoare (p. 8r/l, 8, llv/2, 26r/3—4 etc.), diaeone (p. 3975), doamne (p. lT/2} 13, 272, 3r/ll etc.), Eristoase (p. 7T/4, 9714, 1979). Declinarea articulată.. Masculine. Substantivul tatăl la genitiv-dativ singular are forma tatălui, curentă în tipăriturile coresiene. în două tipărituri coresiene (CP şi CT)2 întîlnim forma tătînului, specifică, psaltirilor rotacizante,3 textelor bănăţene şi moldoveneşti 4. 1 Care astăzi fac pluralul în -uri. 2 DHLR II, p. 146; CT, p. 32r/6. 3 DHLR II, p. 146 ; RILR VI, p. 266. 4 Palia de la Orăştie, ed. Vjorira Pamiil, p. 474; CB I, p. 205. 72 Substantivul popă face genitiv-dativul singular în -eei: popeei (p. 16T/1, 2076, 30710, 3277, 3776). Feminine. La genitiv-dativ singular, substantivele feminine care au pluralul în -e primesc articolele enclitice -ei şi i : credinţeei (p. 35713),. ■tmleai (p. 13711, 2178, 3671), milostivi (p. 7r/2, 3472), palmeei (p. jM), preaslăviteei (p. 4073), sfinteei (p. 5712, 10v/12, 15716 etc.), slujbeei (p. 171), casei (p. 1374), cinstitei (p. 5713—14), preablagoslovitei (p. 57o)j preasfintei (p. 1874). sfintei (p. 778, 2279) etc. Substantivele terminate la plural în -i primesc la genitiv-dativ singular articolul enclitic -ei : beseareciei (p. 13712—13, 42v/2), ăereptăţiei (p. 10713, 4179), dvlceţiei (p. 23716, 24716—17, 2575 etc.), învăţăturiei (p. 1973), legiei (p. 372), lumiei (p. 4v/4, 11716, 13v/7 etc.), măriei (p. 15713,1877,327'7 etc.), mumei (p. II1 /II, 1576, 37r /13 etc.)5, presemei (p. 3714, 4714), rugăeiuniei (p. 2ov/13), mefiei (p. 1872—3). Substantivele terminate în i-e (în liiat) formează genitiv-dativul singular prin alipirea articolului enclitic -i la forma nearticulată de nomi-nativ-acuzativ singular : evangheliei (p. 207^), împărăţiei (p. 1877, 30v/16, 35713 etc.), propoveadaniei (p. 1971), proscomidiei (p. 3T jlG). întrebuinţarea cazurilor. Genitivul. Construcţia + acuzativul cu valoare de genitiv apare în cîteva exemple: în veacii de veac (p. 8v/2, 974—5, 13r/l)6, pînă în vreamea de slujbă (p. 1T/10—11). TJrme ale întrebuinţării acuzativului + de cu valoare de genitiv se întîlnesc sporadic şi în alte texte coresiene (mai ales în CP )7. Acuzativul. în text sînt puţine exemple de acuzativ cu funcţiunea de complement direct exprimat prin nume proprii sau comune de persoane B. După cum se ştie, de acest tip de acuzativ este legată, pentru primele texte româneşti, problema întrebuinţării prepoziţiei pre. Dintre exemplele susceptibile a fi construite cu pre, am notat trei fără întrebuinţarea prepoziţiei: blagosloviţi Domnul (p. 2677). &ă cheame aciiaş diaconul ,,Diaeone, apropie-te” (p. 3974—6), Blagosloveaşie sufletul mieu Domnul (p. 13719—1371). în alte trei exemple acuzativul e construit cu pre: să cădească sfînta masă împreună şi pre popa (p. 19T/11 —12), cînd va vedea diaconul pre popa ru[ga'] sfîrşind (p. 37716—17), cîn[d] va vedea pre popa (p. 37719 —3771). Construcţiile fără pre sînt determinate de construcţiile fără prepoziţie din originalul slavon 9. Textele netraduse (actele 5 Cî. însă mîiniee (p- 26r/16). 6 Dar şi veacii veacului (p. 3r/9), intru oeacii veacului (p. 16r/ll —12). * DHLR II, p. 143-144. * Vezi în continuare la Pronume, p. 76, întrebuinţarea acuzativului cu pre. 9 DHLR II, p. 377; RILR VI, p. 273 ; N. Drăganu, Morfcmcle româneşti ale complementului tn acuzativ şi vechimea lor. Bucureşti, 1934, p. 35, 51. 73- •particulare, scrisorile oficiale) sau cele traduse din maghiară (T) folosesc ■curent construcţia cu prepoziţia prel0. în tipăriturile coresiene, construcţiile fără pre sînt majoritare; pre apare de regulă în ICr, în tîlcurile evangheliilor din CC2 şi CP211. ADJECTIVUL Comparativul se leagă de al doilea termen al comparaţiei prin prepoziţia ăe : că eşti âe toţi mai bun. Doamne (p. 6v/3—4). Această construcţie este răspînditâ în testele din secolul a-1 XYI-lea12. Acordul adjectivului cu substantivul. în unele situaţii nu se realizează acordul în număr şi în gen între substantiv şi adjectivul care îl •califică : rugămu-ne ăe dnlci-cinstitori şi Hristos-iubitoriu împăraţii noştri (p. 21' /2 —4), bi[nefă]cătorii sfinţilor tale besea[re]ci (p. 34r/16 —17). ARTICOLUL Enclitic. Există cazuri cînd articolul enclitic masculin nu este notat: Domnul nostru şi Dumnezeu Isus Hristos tremease spăsitoriu şi izbavitoriu (p. 8v/9—11), De dulce-cinstiţi şi ăe Dumnezeu păziţi împăraţii noştri (p. 12710-12). Substantivul precedat de prepoziţie .şi neînsoţit· de un determinant apare uneori articulat: să meargă aproape ăe preutul (p. 33718—19), grăiască căiră preuiul (p. 3872—3). Urmat de un determinant, substantivul, indiferent de faptul că este precedat sau nu de prepoziţie, apare, în unele exemple, nearticulat: stea la loc ce e tocmit (p. 277*11)13, sfinţi mari mucenici Gheorghie, Dimilrie, Teodor şi toţi sfinţii (p. 5V/10—12), zi ăe tot săvîrşită, sfîntă ... să rugăm (p. 28r/4—5). în construcţia eu tot, substantivele apar articulate; o singură excepţie : toată zi să ne învăţăm, (p. 4178—9). in textele din secolul ai XV 1-lea, într-o astfel de construcţie, substantivul apare deseori nearticulatw. •Omisiunea, articolului în construcţiile cu tot nu se regăseşte numai în textele rotacizante, cum susţine Al. Bosetti15, ci şi în texte din centrul Transilvaniei, Banat şi Muntenia16. 10 DHLR ii. p. 377 ; RILR VI. p. 273. Cf. Şt. Stinghe, Die Anwendung von preals Akkti-satipzeichen, in „Jahresbericht" voi. III, 1896. p. 183 — 197 ; S. Puşcariu, Despre pre ta acuzativ, Sn DR II, p. 565 — 581. 11 DHLR II, p. 377 ; RILR VI, p. 273. “ Ibidem, p. 380-381. 13 Dar la locul de obiceai (p. 42r/10 — llj. » DHLR II. p. 382—383. » RILR VI. p. 278. 16 DHLR II. p. 382-383. 74 în a ta dumnezeiasca înţelepciune (p. 19r/16—17). adjectivul apare articulat17. Pioditic. Articolul hotărît pentru genitiv şi dativ masculin singular este lu (p. 2716, 4r/3, 576, 573 etc.). în unele tipărituri coresiene (CP şi OC1) lu este folosit în exclusivitate1S. în altele (CT şi CC2) alături de lu estiî întrebuinţat şi lui într-o proporţie care avantajează prima formă19. Articolul posesiv (genitival) este în marea majoritate a cazurilor întrebuinţat ca şi astăzi în limba literară. Există totuşi situaţii în care înregistrăm forma invariabilă a : cu trei ăeagete a mîiniei ăereapte (p. 117' 11—12, 1576 — 7, 38717—18), ăe pohtele trupului şi a dereptăţiei (p. 24r/ 16—17); înfricoşatul juăeţ a lu Eristos (p. 5871S—19); a ceriului tău şi înfricoşat ascuns (p. 3577—8). Uneori articolul al este înregistrat acolo unde nu este folosit astăzi: ascunsul a preaînţelepciuneei (p. 9713), bună mestecarea a văzduhului (p. 1271), ăespuietoarea a noastră (p. 2872), sfînta a sa a săborului apostolilor besearecă (p. 22r/l —3). dumnezeiasca a ta tărie tp- 13715—16) etc. Folosirea articolului posesiv imediat după un substantiv articulat enclitic este caracteristică majorităţii textelor din secolul al XVI-lea, între care şi tipăriturilor coresiene 2o. Articolul demonstrativ este întrebuinţat în construcţia substantivului articulat + adjectiv articulat : Yasile cela Marele (p. ov/2—3), preuţii ceiii mai marii (p. 577) S1· în cel umăr sting (p. 26T/4 — o) pentru T j 12—14) etc. înregistrăm o abatere de la această distribuţie în două exemple : Ca mielul înaintea tunzătoriului lui fără glas, aşa nu-ş deschidea rostul lui (p. 473—5), caută spre ceia ce-ş pleacă capetele sale ţie (p. 3676 — 7). în ultimul exemplu înregistrăm pe lingă folosirea lui său pentru lor, caracteristică limbii române vechi 27, şi întrebuinţarea pleonastică a posesivului. Aceasta poate fi consemnată şi în alte exemple : diaconul . . . să-ş închine capul său (p. lv/17—ÎS), să-ş pleace diaconul capul său (p. 1179—10), să-ş Ue urariul său (p. U71O—11) etc. Uneori în construcţiile în care substantivul e precedat de mai multe adjective, printre care şi de un adjectiv posesiv, acesta din urmă primeşte înaintea sa articolul posesiv, deşi adjectivul care îl precedă e articulat: luo pîi[neai] întru sfînta a sa şi nevinovată mînă (p. 32* 116—17), să îm-preuneaze ei întru sfînta a sa a săborului apostolilor besearecă (p. 2271—3). Şi în aceste exemple, ordinea cuvintelor este determinată de aceea din originalul slav : npiEAţh A'Atsh ctuau ckohau h nptM'T’UAw p^Kd/VU, îahhhtii H.Yk CT'fcH CKOEH C'KBOpH’kH H LI,pKKRH. Există situaţii cînd pronumele posesiv este înlocuit prin formele atone de dativ ale pronumelui personal : rostulu-mi (p. 1175, 1179—10), viaţă-făcătoriulu-ţi duh (p. 25v/l—2) etc. în cazul acestor exemple, acad. Al. Rosetti opinează că ne aflăm în faţa unei particularităţi lingvistice existentă şi astăzi în limbă 28. După părerea noastră prezenţa formelor atone ale pronumelui personal se explică în exemplele de mai sus prin raportarea la exemplele similare din textul slav: oycTHt a\Hi wîhkotkopei4jYhm th Traducătorul a tradus pe a\h şi th din textul slav prin -mi şi -ţi, iar nu prin meu şi tău, cărora în slavă le corespund Aim-fe şi TEE-k. Confirmarea acestei interpretări ne-o aduce construcţia a ceriului-U împărăţie (p. 24r /4) pentru HKNdro th u.p'cTsVa, in care traducătorul după ce a tradus genitivul hkhjpc» prin a ceriului, a transpus pe th prin -ţi, fără a-şi da seama de stîngăcia traducerii înfăptuite. Adjectivele posesive, cînd însoresc un substantiv precedai sau urmat de un alt adjectiv ocupă în această înlănţuire o poziţie puţin obişnuită : multă slava ta (p. 2v/3), slujba ta aceasta (p. 2379—10), preacuratul trupul tău (p. 37713—14). în mare parte, astfel de construcţii sînt influenţate de topica cuvintelor din slavă: avhojkectku) ca4Km tkoe^., cao\'îke;r TKo^tv cT^, etc. Pronumele demonstrativ. Se întrebuinţează forme cu şi fără afereza lui a : acest, acesta, această, aceasta, acela, aeeaia; cest, ceastă, cela, cea, ceaia etc. Forma de genitiv-dativ sg. de la această este aceştii (p. 2or/6). 2· Candrea. PS I, p. CCXI; DHLR II. p. 391. 28 RILR VI, p. 284. 78 Adjectivele demonstrative stau atît înaintea cît şi în urma substantivului, ordinea lor fiind, în bună măsură, influenţată de textul slav : ceastă rugă (p. 217’6) pentru ciVîi ams*, ceastă sfinţie (p. 3578—9) pentru. cee cîJjehhw^, jărtva aceasta (p. 5r /9) pentru îkp^tba ci a, slujba aceasta (p. 31713) pentru cAoywBk ceh. Privitor la formele acest(a), acel(a) şi cele cu afereza lui a, cest{a)-şi cel(a), trebuie semnalat faptul că ele nu par a fi folosite arbitrar cum. susţinuse Densusianu 29. în Liturghier există tendinţa ca formele aferezate, să fie folosite înaintea substantivului, iar cele fără afereza lui a în urma· lui : aeel{a) şi acestea) apar de 16 ori în urma substantivului şi numai de 4 ori înaintea lui; cest(a) şi cel(a) precedă substantivul de 11 ori şi numai; într-un singur exemplu cesta este postpus. înaintea· substantivelor masculine şi neutre, la nr. sg., adjectivele'· demonstrative apar numai sub formele cest şi acest, nu şi sub formele acesta şi cesta, frecvente în astfel de situaţii, în textele din secolul al-XYI-lea 30: cest sfîni potiri (p. 40v/8), acest trop ari (p. 9r/10). Adjectivul demonstrativ care însoţeşte un substantiv determinat· şi de un adjectiv propriu-zis ocupă în context locul corespondentului său· din textul slav : sfînta casa aceasta (p. 1273), pentru cr-kAUi. cîaik.. sfînta beseareca aceasta (p. 1378—9), pentru ctuh XpMvk cm, spă-sitoarea aceasta. învăţătură (p. 3371—-) pentru cîuch^a cT;r adnoEtA^ etc. Traducerea mecanică a determinat dezacordul din cela prescure-(p. 6718—19) pentru Ta npoc^op^. şi din acealea blagoslovenie (p. 571—2)· pentru © cnX'ii eJ.&ehTe 31. Pronumele interogativ-relative sînt ce, care, cine, cela ce, ceaia cer ceia ce, cealea ce. Alături de aceste pronume este folosit pronumele relativ invariabil de : ca mirul în cap ce deştinge $n bar[bă], în barba lu A.aron, de deştingea în owe[i] veşmîntul lui (p. 2T/16—18), Tu amu singur, Doamne,. Dumnezeul nostru. de spui ceriul şi pămîniul (p. 24T/10—12); Şi după-strigatul diaconului [ 13—14) şi locul acesta ce întru, el viem (p. 34T/S—9)‘, în care ce asigură- 29 DHLR II, p- 186- 30 Candrea, PS I, p. CCXII; DHLR II, p. 186-188; RILR. VI, p. 285. 81 în primul exemplu, npocţopk e masculin in vsl. şi impune deci forma de masculin« Tk; în al doilea exemplu, avem a face cu reproducerea unei greşeli, din versiunea slavă: cAArocAORtHîf a rămas nemodificat, deşi se afla la locativ plural.. 7» legătura între cuvmtul determinat şi reluarea expletîvă a acestuia prin-tr-un pronume precedat de prepoziţie 32. Şi aceste construcţii se explică prin raportare la contextele respective din textul slav : bt* k-k haxc np-kA^nh RUBdduiE „în noaptea în care era vîndut”, osHT’bAtk ci* kti whh« jkhrmik „locul acesta în care trăim”, ktx hajkî „in care” a fost analizat de traducător în elementele sale componente bt* ha „în ea”, deşi forma de feminin în acuzativ a pronumelui anaforic este Wv (ar fi trebuit deci scris tn* hwO, şi Hif „ce”. Cine apare în locul lui care : unul cu tată pren cine toate făcute sini- (p. 29T/o —6). Care apare o singură dată (p. 6r/ll). în CT. care este, de asemenea, folosit extrem de rar în raport cu ce 33. în textele din secolul al XVI-Iea, atît în traduceri, cît şi In documente, care era într-o vădită minoritate faţă de pronumele relativ ce 34. Pronumele relative compuse apar în două situaţii: a) acolo unde în limba contemporană, ar apărea un pronume relativ compus : priimeşti jărtva de laudă de la ceia ce te cheamă (p. 27r/7 —8), caută spre ceia ce-ş plecară capelele (p. 36v/6 —7), Iartă ceia ce luară (p. 41712—13) ete.; b) acolo unde în limba contemporană ar apărea pronumele care : Doamne sfinte, cela ce în sfinţi răpaoşi (p. 17714 — 15), Doamne, Dumnezeu! nostru, cela.cepre înnoiţi lăcuieşti (p. 22r/10—11) etc. Pronumele relativ compus cela ce este folosit şi pentru cazul genitiv al pronumelui care : Doamne, Domnul nostru, cela ce plinea ceriului mîncare a toată lumea (p. Sv/7 —9). Forma de genul feminin a pronumelui relativ compus (ceea ce) apare în două exemple cu sens neutru ca în limba română contemporană : dă noauo întru stătătoarea ta adeverită şi întru ceaia ce va să fie (p. 14715-17), şi împărăţie ăăruişi, cu ceaia ce va să fie (p. 3lr/6 —7). A. Bidu consideră neîntrebuinţarea· pronumelui relativ ceea. ce cu sens neutru, în Cazania lui Yarlaam, drept o trăsătură care continuă normele de utilizare a pro-numelor relative în secolul al XYI-lea 35. Prezenţa lui ceea ce în cele două exemple de mai sus dovedeşte că în secolul al XYI-lea era deja- cunoscută întrebuinţarea pronumelui relativ compus feminin cu sens neutru. Pronumele neJiot-ărît. în loc de alta apare forma altă: altă să o ia ■cu trei ăeagete (p. 38718). Altă pentru alta, fie ca· feminin, fie ca neutru a2 Construcţii de acest fel sînt semnalate în PS şi PV. Ve2i Candrea, PS I. p. CCXIII — CCS. IV. sa Vezi Indicele de cuvinte al reiraet»anpAeÎit/iii. 34 Măria lîiescu, Concurenta dintre care şi ce. în „Studii de gramatică’', voi. I, Bucu-Teşti, 1956, p. 31 : Angela Bidu, Pronume/e relative In Cazania lui Varlaam, in LR, X., 1961, nr. 3. p. 219, nota 2. 35 A. Bidu. op. cit., p. 228 — 229. cu sensul „altceva”, este înregistrată în secolul al XYI-lea în textele din Banat, sudul Transilvaniei şi Muntenia 3S. Cu sensul de „fiecare” sînt întrebuinţate pronumele relative oare şi cine sub formele amplificate : careleş (p. 36712) şi cineş (p. 1T/10—11, 13. 3716-17). Construcţia· a -j- toi echivalentă· cu genitival, frecvcnta în tcxtolo din secolul al XYI-lea 37 se regăseşte în cîteva exemple : mîncare a toată lumea (p. 878—9), pacele a toată, lumea (p. 11T/19—20). Cînd este întrebuinţat pe lîngă un pronume, tot apare înaintea acestuia sub influenţa topicii slave : toţi noi (p. 34r/18, 36710—11), toţi voi (p. 34T/8), cărora le corespunde în textul slav: K-hctAUi hm\l, B'Kc-bVh h al doilea, al treilea, pentru care în alte tipărituri coresiene (ICr, CT, CPr, CC1) înregistrăm forme oscilante : al doile, al treile — al doilea, al treilea41. VERBUL Conjugări. Unele verbe aparţin altor conjugări decît în limba· actuală : conj. I : fericează (p. 10r /19), ferica (vezi formele participiale ferioat> ferieată, fericata, fericate) ; conj. a IV-a : sfârîmit-ai (p. 2v/3), înfrîmseţit-ai (p. 3lr/14 —15), înfrîmseţişi (p. 17T/4) ; cf. totuşi înfrîmsetă (p. 2r/13—14). Diateze : a) diateza activă. Sub formă activă sînt întrebuinţate verbe care astăzi sînt reflexive : să atingă şi el popa de sfîntul potiri (p. 39v/7) ; Că ca de supt ţinearea ta de pretutindinea să ferim (p. 2478—9) ; însă den tatăl născu mainte de toate veacurele (p. 2971—2), fiiul [£«.] Dumnezeu ce-au născut [d)inioară (p. 29719—297'!) ; venit-au den ceri ş-au născut den duhul sfînl (p. 29r/8—9), Nu amu plecară trup şi sînge (p. 36v/7 —8); diaconul să pleace capul său (p. 27r/l—2) ; capul pleace. . . diaconul (p. 33v/3—4) ; nu amu plecară trup şi sînge (p. 3677—8) ; Domnului s[ă] rugăm (p. 7717 — 18) etc. b) diateza reflexivă. Cazul opus celui semnalat mai sus ni-1 oferă cîteva verbe : împărăţi-se (p. 7V/17), să se postească (p. 2978—9), te răstignişi (p. 373)j ce-ş stă (p. 37719). Formarea timpurilor şi modurilor. Prezentul. Dărui la. modul indicativ persoana a Il-a singular apare fără desinenţa -eşti : dărui (p. 14*/Îl). La· verbul învîrtoşa apare desinenţa -ază : învîrtoşază (p. 1078)-In secolul al XVI-lea formele fără desinenţa -ez ale verbului învîrtoşa prevalau asupra celor cu desinenţă, atestate în afara acestui text în PS şi CV. De altfel, şi în aceste din urmă două texte, ca şi în textele rotaci-zante şi unele tipărituri coresiene (CPr, CC2) întîlnim pentru acest verb numeroase forme fără desinenţa -ezi2. La persoana I singular, verbele cu rădăcina în n şi d (exemple pentru verbele cu rădăcina în t şi j* nu avem) prezintă forma „iotacizată” : spuiu (p. 38712, 3973) şi crez (p. 29714, 38712). Ambele forme au consoana finală a rădăcinii modificată după modelul verbelor la care iotaci: zarea are cauze fonetice. Vezi la modul conjunctiv amănunte asupra altor forme iotacizate din text. Imperfectul. Pentru persoana I singular nu înregistrăm în text nici o formă. După cum se ştie, textele din secolul al XVI-lea nu atestă la această persoană prezenţa desinenţei -ni43. « DHLR II, p. 179. 42 Ibidem, p. 94, 197, 203, 209. 215, 233-234. 43 Ibidem, p. 213. 82 La persoana a IlI-a· singular, grăi are forma grăie (p. 32712). Pentru persoana a IlI-a plural, cum este şi de aşteptat, nu există exemple cu desinenţa -u: era (p. 32712). Perfectul simplu. Persoana I singular de la greşi este greşiiu (p. 976). La persoana l-a şi a Il-a singular şi a. III-a singular şi plural există cîteva forme de perfect tare : feciu (p. 977), feace (p. 9T/11, 1579), feaceră (p. 15710, 2175), deade (p. 32715, 17 — 18. 32v/l). înv-iseşi (p. 14715, 19, 1575, 12), învise (p. 1677 -8, 29712), cerşură44 (p. 35714, 41719). Perfectul compus. La persoana a III-a singular auxiliarul avea are forma au : ce-au luat (p. 39711), s-au născut (p. 29v/8—9), ce-au născut (p. 29719), venil-au (p. 2978), ce-au ?ărs-a[i] (p. 2V/14—15), ce-au zis (p. 39714). Mai-mult-ca-perfectul. Nu se întâlnesc în text nici forme în -ser nici forme perifrastice. Viitorul. Pe lîngă viitorul construit cu auxiliarul a vrea -j- infinitivul scurt al verbului de conjugat, întîlnim şi forma perifrastică formată din prezentul verbului a vrea şi conjunctivul prezent: va să sande (p. 3974), şi [wr] să se cuminece (p. 40v/16—17). Conjunctivul prezent. La persoana a III-a singular este frecventă folosirea verbului fără să, semn al conjunctivului: Arate şi diaconul cu-nusul (p. 32716 —17); Aşijderea. capul pleace puţinei diaconul şi arate cu-urariul sfîntul blid (x>. 3372— 5); E preutul blagoslovească adia spre sfîntul potiri (p. 33713—15); Şi cînte alliluia (p. 1974): Diaconul amu meargăr stea de~a dereapta popeei şi popa frîngă sfînta pîine (p. 3775 — 7) ®tc. Ca şi la prezentul indicativului, verbele prezintă forme iotacizate^ la persoana· a III-a singular şi plural (pentru persoana l-a singular lipsesc exemple) : a) forme corespunzătoare formelor etimologice: să nu caza, (p. 7713, 31716, 4.0‘77, 8), să rămîie (p. 4078), să ţie (p. 1T/15-16), fie (p. 2674); b) forme refăcute prin analogie: să puie (p. 2Jjlo. 2710, 47 16—17, o7l). La conjugarea a IV-a nu s-au refăcut forme neiotacizate: să împarţ[ă] (p. 38715—16), să vie (p. 24717, 3673). în textele din secolul al XVI-lea, fomele iotacizate sînt generale. Modul condiţional-optativ. La perfectul condiţionalului înregistrăm o formă compusă din imperfectul verbului a vrea -S- infinitivul verbului de conjugat (vrea vrea) : Că de vrea vrea jărtvă va vrea amu (p. 10714—15). Modul imperativ. Verbul de conjugarea a IV-a acoperi şi descoperi prezintă la persoana· a Il-a sg. desinenţa -i : coaperi (p. 877 —8); cf. totuşi coapere (p. 871), descoaperi (p. 19719). Această desinenţă este folosită 44 Sufixul -u din tema acestui verb se cxplică prin influenta Iui ceru ţi a altor perfecte Sn -u. Vezi DHLR II, p. 242; RILR VI. p. 289. 83- în mod curent la verbele de conjugarea a lY-a în testele rotacizante45, în PO, iar dintre textele coresiene în CP4fi. Curăţi formează· persoana a Il-a singular cu desinenţa -eaşte : cură-teaşi-e (p. 3r/lS, 9719-971, 10r/2). Imperativul lui veni este vino (p. 10v/18, 1873, 26v/13 etc.), formă înregistrată constant în textele din secolul al XYT-lea47, cu o singură· excepţie (EP), unde întîlnim forma vienă 48. Modul infinitiv. înregistrăm în cîteva· rînduri exemple de infinitiv lung în construcţia cu de-a : de-a se cuminecarea (p. 4173 — 4), de-a ţinearea (p. 33717), de-a . . . izbăvirea (p. 27v/l)? [d]e- [a ?] . . . izbăvirea (p. 34719). Acest tip de construcţie apare în secolul a-1 XYI-lea· în textele coresiene (CPr, CC1, CC2), în PH, PO, TM şi CTd49. întrebuinţarea modurilor şi timpurilor. Dată fiind natura acestui text, care înglobează rugăciuni şi indicaţii pentru săvîrşirea slujbei, imperativul şi conjunctivul cunosc o frecvenţă sporită în raport cu celelalte texte din secolul al XYI-lea. întrebuinţarea modurilor şi timpurilor verbale este dictată în bună măsură de textul slav. Astfel perfectul simplu corespunde aoristului slav : aduseşi (p. 36v/5) pentru npHKfAE: cerşurâ {p. 35714,4179) pentru HcnpocHcujf, deaăe (p. 32v/l) pentru E-H^crh.; perfectul compus redă perfectul slav: dat-ai {p. 2479) pentru riptA^ii îch ; înfrîmseţit-ai (p. 3175), pentru cno^osHAk îch : sculat-ai (p. 3174) pentru KiiCTMBHAfi îch ; scumpăratu-ne-ai (p. 3r/l) x^entru «cKovnHAHw îch etc. De remarcat la perfectul compus aşezarea auxiliarului după participiul trecut exact ca şi în slavă. Yiitorul corespunde prezentului verbelor perfeetive, care în slavă înlocuieşte viitorul: va face TKOfAwv AWvAP^cTKOBdTH h A'tdrH. Prezenţa construcţiilor cu infinitivul în textele religioase din secolul al XYI-lea se explică după părerea noastră prin influenţa textelor slave şi nu prin caracterul arhaic şi conservator al limbii din nordul Moldovei şi a-1 Transilvaniei50. Infinitivul lung precedat de prepoziţia de-a se xntîlneşte, de asemenea, folosit pentru conjunctiv : de-a ne izbăvirea noi (p. 2771, 34719), de-a ţinearea {p. 33r/17), de-a se cuminecarea (p. 4lr/3 — 1). Construcţiile acestea traduc parţial construcţiile cu infinitivul după prepoziţie din slavă, care, la rîndul lor, sînt calchiate din greacă 51 : de-a izbăvirea pentru o H3BdKHTH ca, dar de-a ţinearea nu se poate justifica prin forma de prezent ap^hti*, după cum nici de-a se cuminecarea nu este corespondentul perfect al participiului prezent activ npHMcijjd^iiiEH ca. O serie de verbe sînt construite cu dativul sub directa influenţă a- verbelor corespunzătoare din textul slav : bucura : bueură-se limba mea dereptăţiei tale (p. 10r/12—13) pentru E'hăpaţ'ET ca A3hJKh a\oh npdRA’k tkoîh ; cădea: Ţie aemu cădem (p. 2579) pentru k res-t ko npHX'oatA·^ ; învăţa : învâţa-mă-vow porîncitelor tale (p. 2v/6 — 7) pentru HioyMA ca sjnoK-fcA^'k TKOHAMi; ruga: lumiei Dumnezeu să rugăm (p. 22v/14—15) pentru Awpflr roy noivtoAHiW a 5 toci : tocişi oamenilor (p. 3v/5) pentru hctoshai* maob’^koami. în unele situaţii auxiliarul este omis, întrucît acesta nu apare nici în textul slav: să nu 52 cineva de chemaţi (p. 22712 — 13) pentru A4 ut kto c* rAiuiEHhJii ; Blagoslovit Dumnezeul nostru pururea şi aemu şi pururea şi întru vea-cii veacului (p. 272—5) pentru eabehl E?h Ndiiiik c'KcETAd. h HHt h npK6 h KTi ; Blagoslovit Dumncsou că mă încinse cu tărie (p. 372) pentru e<îkehk eFk np'knc'tacoytH a\a chaa etc. (în ultimele două exemple blagoslovit reproduce participiul trecut pasiv din slavă EAdrocAOBeHK)- 50 Ion Diaconescu, Unele aspecte ale Înlocuirii infinitivului cu conjunctivul tn limba română din secolul al XV]-lea, in „Omagiu lui Alexandru Rosetti Ja 70 de ani”, Bucureşti, 1965, p. 169-170. î: André Vaillant, Manuel du vieux slave, Paris, 1964, p. 348. 52 Dăm intre croşete întregirile efectuate de noi. .85 Despre poziţia pronumelui reflexiv care însoţeşte verbele reflexive, vezi p. 77. Verbul sălâşui se construieşte cu prepoziţia spre: să se sălăşuiască . . . spre noi şi spre ceaste darure (p. 27v/17—19). Şi alte verbe care astăzi nu se construiesc cu spre apar în legătură- cu această prepoziţie: să aibă ceva spre cineva (p. 1 c/6—7), e sfintui potiri să fie pus spre sfînta masă (p. 4176-7). ADVERBUL Următoarele adverbe şi locuţiuni adverbiale prezintă sensuri sau forme deosebite de cele de astăzi. 1. Adverbe şi locuţiuni adverbiale de mod cit „încît” : să bage uncropul cil să fie destul (p. 3876 — 7). cumuş traduce vsl. iaKo ,,cum;i : ţie în cap sfîntul blid cumuş iaste (p. 2674—5). în secolul al XVI-lea, cumuş a· mai fost înregistrat în locuţiunea· adverbială de cumuşi „de îndată ce” (CC2)53. maeară „cel puţin ?” : Aniifona 2 : ,,Domnul împărăţi-seMacara : „Laudă sufletul mieu Domnul” (p. 14T/6); Şi cînte alliluia, chitecul lu David, sau macara mainie de acesta să grăim Apostolul (p. 1974—5). obraz de cruce „în chip de cruce” : sä cădească sfînia masă obraz de cruce împrejur (p. 2579); Să sărute şi diaconul urariul său io iaste spre el obraz de cruce (p. 2979—11)· Avem a face în aceste exemple cu un calc după vsl. KpTd oEpiSHo „în chip de cruce”, care este evitat în alte locuri unde înregistrăm traducerea corecta în chip de cru-ce (p. 471—2, 3773—9, 38711-12). 2. Adverbe şi locuţiuni adverbiale de loe de-a dereapta „la dreapta” (p. 27H) ,* cf. însă la dereapta (p. 2717). denlăuntru (p. 28719). dennafară (p. 17710—11), dar şi de afară (p. 1778). dennaintc (p. 20717); mai dennainte (p. 39r/14); cf. totuşi mai denainte (p. 378). dcsupra (p. 7713). io „unde” : Vine steaoa, stătu desupra io era feciorul (p. 7712—13); şi sfîntul potiri ce ie în mină cu pocrovul să şteargă şi pre margine io va 55 DHLR II. p. 259. 86 să sărute (p. 3972—4). Adverbul a fost înregistrat în tipăriturile coresiene, în textele din Banat şi din nordul şi centrul Transilvaniei Si. nainte „înainte” : De cealea ce-s puse nainte. . . Domnului să ne rugăm (p. 873—5). 3. Adverbe şi locuţiuni adverbiale de timp aciia traduce vsl. isTc „imediat” : să meargă adia în sfîntul oltariu {p. 1077—8); să se apropie şi închinăciune aciia ceară (p. 3976—7). aciiaş apare de asemenea pentru vsl. jeTî „imediat, îndată”, sens cu care acest adverb se întîlneşte în tipăriturile coresiene (CT, CPr, CC1, CP, CC2)55 şi în manuscrisele transilvănene sau nord-transilvănene (CTd, TM, PH, CV)56: Unul den voinici cu suliţa coastele lui împunse şi aciiaş ieşi sînge şi apă (p. 4712—14); Şi po [35 a] aciiaş (p. 11718—19); Să ckeame aciiaş diaconul (p. 3974—5). acmu „acum” : Blagoslovit Dumnezeul noastru pururea şi acmu (p. 273—4, 377—8, etc.). Acmu este atestat în secolul al XVI-lea în Ţara Românească, Moldova, Transilvania şi Banat57. ainte „înainte” : Să ainte apucăm faţa lui în ispovedire şi în cîntare să strigăm lui (p. 14716—18). amu „acum” : Că de vrea vrea jărtvă va vrea amu (p. 10715—16). în restul exemplelor amu nu are un înţeles precis, datorită faptului că urmează mecanic topica corespondenţilor ©yBo 50 textul slav: De va vrea preutul să sfîrşască dumnezeiasca taină, dat-oriu iaste întîi amu în pace sa fie cu toţi (p. 173—5), sfîntul amu blid să-l puie de-a stingă (p. 279—10) etc. în textele coresiene, amu a fost înregistrat cu sensurile „deci”, „căci”, „acum”, „de îndată”, „iată”, „dar”, „iar” 58. în secolul al XVI-lea, amu a mai fost notat în texte din nordul (PS, PH, CV), centrul (TM, TB) şi vestul (CTd) Transilvaniei şi din Banat (PO)59. de acicea „de aici” : De-acicea treci întru a lu Vasilie liturghie (p. 2277-8). deaeiia e înregistrat, în majoritatea cazurilor, pentru vsl. tokî „după aceea” : Deaeiia· să meargă cătină] \jpr\eutul (p. 1714); Deaeiia să meargă întru o laturi de oltariu (p. 274—5). în două situaţii, deaeiia apare neaşteptat pentru vsl. as’ii (p. 3717) şi t veacii de veaci (p. IV/Io), în veacii veacului (p. 379), întru veaei (p. 179), întru veacii veacului (p. 16r/ll—12) sînt locuţiuni, avînd comun înţelesul de „întotdeauna, veşnic”, care apar pentru aceeaşi expresie slavă b-k k^kw E-fetu". mainte „mai întîi” : B diaconul să bage în sfîntul potiri den vin şi apă împreună, zică mainte câtrâ preutul (p. 4716—18). nici dinioară „niciodată” : Jfrîngem şi nu împarţim ce puru[rea] mîncâm şi nici dinioară sfîrşim (p. 37711—13). 4. Negaţia. în propoziţiile introduse prin conjuncţia nici negaţia lipseşte adeseori sub influenţa· originalului slav: nu întoarce faţa ta de la noi, nice împenge noi de feciorul (p. 25 711—12) pentru HEîvepdTH ahh,î TKotro w a«w£, uhskî wpHHH e/h. oycTdAS. de apare cu mai multe accepţii ca şi In limba de astăzi; cf. însă de „de la” introduce complementul circumstanţial care exprimă separarea de punctul de contact iniţial: nu întoarce faţa ta de noi, nice împenge noi de feciorul (p. 25711—12), întoarce faţa ta de greşalele meale (p. 9719 — 1071); de în loc de din introduce un atribut, avînd înţeles partitiv: iar diaconul la fieşcare de tăieri grăiască (p. 479—10), ca să nu cază nice o fărîmă de eeale mai mici (p. 4076—8), ceva de ceale jîgănii mici (p. 317 16—17); de „pentru” : Şi de spăsenia lor pomeneaşte, [Doam]ne (p. 347 14—15), cîie de noi fură {p. 3372—3), destoinici fă noi a aduce ţie darure şi jărtve sufleteşti de ale noastre pămte şi de ale oamenilor neştiuturi (p. 27711—14); de „cu” introduce complementul indirect care exprimă instrumentul propriu-zis : Coperişi ceriul de bunătăţile tale, Hristoase (p. 8r/4—6) pentru de „decît” vezi Comparativul adjectivelor. de-a apare in construcţii cu infinitivul lung (vezi p. S4). de-a dereapta (p. 3776). de-a stingă (p. 5r/H)· den apare într-un singur exemplu pentru de: fărîmele den jor (p. 7711). dendărătul (p. 20715). denlăuntrul (p. 2075). dentru apare In corelaţie cu intru în următorul exemplu : fă dontru intrările noastre întru intrările sfinţilor îngeri (p. 15713—15). despre „de pe” : /S'ocoteaşte, Doamne, . . . den sfîntul sălaşul tău şi despre scaunul măriei împărăţiei tale (p. 3776—9), preutul să ia aerul despre sfinte (p. 30713—14). desupra (p. 3713). în „întru” introduce complementul circumstanţial de loc: cela ce în sfinţi răpaoşi (p. 17714—15) şi complementul circumstanţial de mod: 89· Bucurâ-se sufletul mieu în Domnul (p. 2r/8— 9), Şi în duhul sfînt Domnul ce vii face (p. 29717—18). în primul exemplu în pentru întru se explică prin prepoziţia slavă k-l (hjkî k-k ctu noMHKd/KH). Prepoziţia în „pe” introduce un complement circumstanţial de loc: în cruţe te răstignişi 'L sfînt, cu glasuri de serafimi cînial (p. 17714—17) pentru eîkî ctuh hh« rt». ct& noMHKd/KH. hîkî Tpî ctua^ ta4c& w cipi^ÎAMv KTjxn-feBdf/wuH : şi datori ţie închinăciune şi mare mărie a-ţi aduce (p. 177H—12) pentru h AAb>KHOf TEEfc noKAdH-feHie h cajbo caokîî npH-hochth ; Uimea destoinic a se lega de pohtele trupului (p. 24715 — 16) pentru hhkto>ke aoctohhIi u>cKE3iKiuÎHX' ca cii. nrtbkTKCKK!A\H noX'oTMH ; Ce slujesc ţie mare şi înfricoşat· şi aceluia tăriia ceriului (p. 2472—5) pentru ajké bo cac^'îkhth TiK-k, beahko h cTpaïuno h r-kAik hehuk chammi. în toato aceste exemple avem de-a. face cu traducerea întocmai a aşa-numitelor „fraze nominale” din slavă, explicabile la rîndul lor, în bună parte, prin calcuri din greacă 2. Acordul atributului eu substantivul determinat. Apoziţia sta în acelaşi caz cu euvîntul determinat în următorul exemplu : şi toată viaţa noastră Hristos Domnului să o dăm (p. 4271—2, 2876 7). Întîlnim însă şi situaţii în care apoziţia nu se acordă cu termenul determinat : vino în numele Domnului Dumnezeu (p. 26711—12). Complementul. Un caz de dublă reluare a complementului direct înregistrăm in exemplul şi toată viaţa noastră Hristos Domnului pre ea să o dam, (p. 2876—7). 1 DSm între croşete întregirile efectuate de noi pentru a exemplifica mai pregnant omisiunea verbelor copulative. 2 André Vaillant, ioc. cit.. p. 355. 92 SINTAXA FRAZEI Coordonarea Propoziţiile copulative se introduc prin e, iară (ambele conjuncţii cu slabă nuanţă adversativă), nici, nu ... nice (nici), şi : în mormînt cu trupul, e întru iad cu sufletul, ca Dumnezeu, iară întru rai cu tîlhariul (p. 97H—13}, Aşijderea preutul să sărute sfînta evanghelie, e diaconul sfînta masă (p. 1176—8); în pace să fie cu toţi, nici să aibă ceva pizmă spre cineva (p. lr/o—7), nu întoarce faţa ta de noi, nice împenge noi de feciorul tău (p. 25711—13), nu amu vrăjmaşilor tăi adeveriturile tale zic, nici sărutare dau ţie ca Iuda (p. 3ST 119—39*12), J\7u lepăda mine de faţa ta şi duhul sfînt al tău nu lua de la mine (p. 1074—6), Doamne, tremite mina ta de sus den sfîniul sălaşul tău şi mă întăreaşte întru această slujbă a ta (p. 172—4) etc. Propoziţiile disjunctive se introduc prin sau: cînte alliluia, cîntecul lu David, sau maoară mainte de acesta să grăim Apostolul (p. 1974—6). Propoziţiile adversative se introduc prin nu . . . ce, iară şi însă {conjuncţia e, avînd o slabă nuanţă adversativă, am inclus-o în rîndul conjuncţiilor copulative) : toi cela ce va creade întru el nu vor peri, ce va avea viaţă de veaci (p. 32710—11), nu ne duce în năpaste, ce ne izbăveaşte pre noi de MUeanul (p. 36r/9—10), Şi în duhul sfint Domnul ce vii face, însă de la tatăl vifnje şi în tatăl şi înfiiul să [ne] închinăm (p. 29717 —3071), sfîniul amu blid să-l puie de-a sting a parte, iară potirul de-a dereapta (p. 279—11), să ia preutul în mina stingă amu prescurea, iară în dereapta sfînta copie (p. 3710—12). Subordonarea Propoziţiile subiective se introduc prin cela ce : Blagoslovit eşti cela ce pre scaunul măriei împărăţiei tale şezi (p. 1876—8), vino de sfinţeaşte noi cela ce su# cu tatăl şezi (p. 3779—11). Propoziţiile atributive se introduc prin ce, cela ce, ceia ce, cine, de şi io : mă întăreaşte întru această slujbă, ce e pusa înnainte (p. 173—5), Blagoslovit Dumnezeu ce-au vărsaf t] dulceaţa sa spre preuţii săi (p. 2714—15), Şi să-l întoarcă cu ceaia parte ce are cruce (p. 475—6), Preutul să cădească al treilea pocrov ce iaste aer (p. 878—10), 8păseaste-ne, fiiul lu Dumnezeu, cela ce înviseşi den moarte (p. 14713—15), nu lăsa noi ceia ce nădăjduiesc spre tine (p. 13716—17), Să cîntăm noi ceia ce sînt dennafară(p. 17r/10—11), Lumină de la lumină, Dumnezeu dereptden Dumnezeu derept, născut însă nefăcut, unul cu taiă pren cine toate făcute sînt (p. 2972—6); Tu amu 93 singur, Doamne, Dumnezeul nostru, de spui ceriul şi pămîntul (p. 247 10—12), [d]e sînt alţii de [vor] să se cuminece să ia de la diaconul sfîntul potiri şi să dea [lor] (p. 40716—18), sfîntul potiri ce ie în mînă cu pocrovul să şteargă şi pre margine io va să sărute (p. 3972—4). Propoziţiile completive directe sînt. introduse prin că : / GJrez, Doamne, şi spuiu că tu eşti Sristos, fiiul Domnului viu (p. 38712—13). Propoziţiile completive indirecte sînt introduse prin că (subordonatele primesc în acest caz o anumită nuanţă circumstanţială, de obicei cauzală), cîntămu-ţi, laudămu-te că în mîinile lui cumplitele pămîn-tului şi înnoitele codrilor ale lui sînt, că a lui iaste marea şi elfeace-o (p. 157 5 — 9), cîntămu-ţi, lăudămu-te că zeul mare c şi domn şi împărat mare spre tot pămîntul (p. 15r/l—3). Propoziţiile circumstanţiale de loc se introduc prin io : Vine steaoa, stătu desupra, io era feciorul (p. 7712 —13), Să sărute şi diaconul urariul său, io iaste spre el obraz de cruce (p. 2979—11). Propoziţiile circumstanţiale de timp se introduc prin ca3, cină şi pînă: Ca vor sfîrşi întîia antifonă să meargă iară la loc de obiceai (p. 137 3—5), cîndu se vor închina să grăia[sc]ă întru eiş această, rugăciune (p. Vj 18—171)) pîrî-veri cînd veri judeca (p. 977—8), Cînd vor sosi la Slavă să m.eargă popa şi diaconul înnaintea sfinteei mease (p. 15714—16), şi n-ai păşit toate făcînă, pînă noi cătră ceriu rădicaşi şi împărăţie dăruişi (p. 3174—7). Propoziţiile circumstanţiale cauzale se introduc prin că: Blagoslovit Dumnezeu, că mă încinse cu tărie (p. 372 — 3), Sar dămu-ţi, Doamne, Dumnezeu tare, că podobit-ai noi înnainte a-ţi sta (p. 22717 —19), Să se împle rostul nostru de cîntarea ia, Doamne, ... ca spodobit-ai noi a ne împreuna cu sfînta taină (p. 4175 — 7). Propoziţiile circumstanţiale de scop se introduc prin ca, ca să {nu), de (să), derept să, să (nu) : fiiul tău unul născut dat-ai ca tot cela ce va creaăe întru el nu vor peri (p. 3279—11), Credincioşi < derept > chemaţii rugaţi-vâ ca Dumnezeu să miluiască ei (p. 21715—17), răsădeaşte întru noi şi fericata învăţăturiei tale frică ca ale trupului pohte toate să le călcăm (p. 197 2—5), Să ne iubim unul cu alali ca cu un cuget să spunem (p. 28714—16), să adune toate ce sînt în sfîntul blid. fârîmele den jos supt sfânta pîine, ca să zacă în păzire şi în tărie şi să nu cază ceva (p. 7 79—13). Ţie unuia greşiiu şi hiclemug înnaintea ta feciu ca sâ dereptezi-te (p. 976—7), să apere spre sfinte cu toată socotirea. ca să nu casă muscă sau ceva de ceale jîgănii mici (p. 31714 — 17), ce vino de sfinţeaste noi (p. 37'79—10), De sâ se supuie 3 în căzu] lui ca „cînd”, Densusianu (HLR II, p. 256 — 257) afirmă că ani avea a face cu o influenţă a conjuncţiei slave ano. După V. Morariu, Sintaxa propoziţiei in Psaltirea Scheiană, p. 228, ca a preluat sensul temporal de la cum, căruia i se substituie adeseori. 94 şi sâ se pleace tot vrăjmaşul şi nepriitoriul supt picioarele noastre, Domnului să ne rugăm (p. 12713—17), atunce sa zacă cu dosul în sus derept să nv, facă dedesupt udătură (p. 477—9), Doamne, rostulu-mi deschide să vestesc lauda ia (p. 1179—10). sâ meargă la preastol sâ grăiască (p. 1872), şi cugetelor noastre descoaperi ochii întru evanghelie propovedaniei tale să înţe-leagem. (p. 19718—1972), meargă cătră. popa sâ ia năravul de codire (p. 2576 —7). Propozi\iile circumstanţiale de mod se introduc prin aşa cum, cît, cum, cumuş : Să arate împreună cătră răsărit cu urariul aşa cumu şi-1 ţine (p. 1675 — 7), inema cîtu-i va fi de tare sâ-ş păzească cugetul de kitlenie (p. 177—9), urariul cu dereapia sâ 1/e cum. de multe ori am zis (p. 16716 —17), iartă noauo greşaiete noastre cum iertăm şi noi greşiţilor noştri (p. 3677—9), Şi aşa să se cuminece cumu-i va fi în mînă cu frică şi cu mare nevoin[ţ]ă (p. 3978—10), Deci şi el sâ se cuminece cumu-i va fi în mînă c[u] [ioa]tă socotinţa (p. 39714—16), ţie în cap $[fînt]ul blid cum.uş iaste (p. 26rji — o). Propoziţiile circumstanţiale consecutive se introduc prin că, cît: lumea ta aşa o iubişi, că fiiul tău unul născut dat-ai (p. 32r/8—9), să bage uncropul cît să fie destul (p. 38t/6—7). în primul exemplu că are în regentă drept corelativ adverbul aşa. Propoziţiile circumstanţiale condiţionale se introduc prin de, deaca (cu nuanţă temporală), să (nu) : de vrea wea jărtvă va vrea amu (p. 107 15—16), De va vrea preutul să sfîrşască dumnezeiasca taină, datoriu iaste întîi amu în pace sâfie cu toii (p. lr/3—o), acela să sărute sfînta evanghelie de va fi aaiia, e de nu va fi să o sărute popa (p. 16714—16), B preutul să stea dendârâtul sfinteei mease de va avea loc (p. 20715—17), de va fi repidă sâ o ia în mîinile sale (p. 31713—14), Iară de iaste s-alt diacon slujind, acela să strige ăenlăuntrul altariului în locul popeei (p. 2073—6), Numai-de va fi cald şi cu abur, atunce sâ zacă cu dosul în sus (p. 476—8). De remarcat în propoziţia regentă adverbul atunce care îndeplineşte rolul de corelativ al conjuncţiei de. Troparele deaca se vor sfîrşi, să meargă diaconul aproape de sfintele dvere (p. 1775 — 7), Bvangheliia deaca se va sfîrşi sâ grăiască popa cătră diacon (p. 20x/8~9), Aceastea deaca mem grăi,, grăiască preutul rugăciune (p. 21T/2—3), B să nu sînt de-a cuminecarea-diaconul ţiind potiriul şi popa să blagoslovească (p. 175 — 7). După· cum observăm din aceste exemple, conjuncţia de este cea mai des întrebuinţată. Vorbirea directă Absenţa verbului de declaraţie ne întîmpină în cîteva exemple: Diaconul: „Să zicem toţi den tot cugetul şi den toate cugetele noastre” (p. 20713—16), Diaconul: „Foloseaşt-e,. spâseaşte. miluiaşte . . (p. 23r[ 9-5 16—17), Şi diaconul: „Amin”. Şi iar[ă] diaconul: „Blagosloveaşte despuie-■toare” (p. 33710—13), Şi iară diaconul cătră popa: „Pomeneaste-mă, despuietoare sfinte” (p. 27714—16). Oamenii: „Amin''. Popa: „Pace .tuturor”. Diaconul: „Să ne iubim unul cu alalt ca cu un cuget să spunem (p. 28713—16), Oamenii: „Amin, amin” (p. 4173), Psaflom]: „[ Blagoslovesc [Domnul1] în toată vreamea (p. 42718—19). în toate aceste •exemple lipsa verbului de declaraţie se explică prin raportare la textul slav. Ordinea cuvintelor Vom semnala în contimtare numai acele aspecte interesînd ordinea ■cuvintelor, care nu au fost relevate la capitolul Morfologia. în propoziţiile enunţiative imperative, determinanţii predicatului preced predicatul, topică pe care o regăsim şi în textul slav: De dulce-■cinstiţi şi de Dumnezeu păziţi împăraţii noştri, de toate curiile şi de voinicii lor, Domnului să ne rugăm (p. 12710—14), Bunele şi folosu[r]ele sufletelor noastre şi de pacele htmiei O.e la Domnul să rugăm (p. 28712—15), A creştinilor sfîrşire întru viaţa noastră, fără păcate, neruşinaţi. în pace şi în bun răspuns la înfricoşatul judeţ a lu Sristos să cearem (p. 28715 —19), înşiş lor şi unul altuia şi toată viaţa noastră Mristos Domnului pre ea să o dăm (p. 2875-7). Atributul substantival genitival precede determinantul în exemplul: Aşteptăm sculatul morţilor şi viilor veacul cela ce va să fie, amin (p. 3075 —7). în unele cazuri şi atributul prepoziţional este aşezat înaintea determinantului : Şi sa priimească de acealea blagoslovenie (p. 5r/l—2), [Ţ]ie punem viaţa noastră toată şi nădeajdea, de-oameni-iubitoriu despuietoriu, ■rugămu-ţi-ne (p. 3573—6). Topica acestor atribute e preluată din textul slav. Cînd substantivul este determinat de două atribute adjectivale, •dintre care unul exprimat printr-un adjectiv propriu-zis, iar altul printr-un adjectiv pronominal, se pot stabili mai multe situaţii în ce priveşte ordinea acestora : a) a.djectiv propriu-zis — determinat — adjectiv pronominal: De sfînUd locul acesta . . . Domnului să ne rugam (p. 12717—20), caută spre noi şi pre sjinta beseareca aceasta (p. 1378 — 9), să se dea noauo prea ■curatul trupul tău (p. 37713 —14); b) adjectiv propriu-zis — adjectiv pronominal — determinat: Pomenind amu spăsitoarea acosta învăţătură (p. 3371—2); c) determinat — adjectiv propriu-zis — adjectiv pronominal: duhul sfînt al tău nu lua de la mine (p. 1075—6). Topica în aceste exemple ;se explică prin raportare la originalul slavon folosit de traducător 4. 4 o crtH uisuTiAK etHw·.. ’p^v no*ĂHM ca (cazul a); »yeo cimchxa cî* S4iwrbA.ii (cazul b); cti-« tjoeto hiCPkmh CP mîhî (cazul c). $6 Substantivul determinat poate precede două adjective pronominale, dintre care primul posesiv, iar al doilea demonstrativ: Şi destoinici fă noi ce-ai pus intru slujba ta aceasta (p. 2378—10). Topica aceasta este preluată din textul slav: h c-ktboph hj hXjks nortoiKHrtk ich b-k cao\*îk* TBO/R.. Există şi situaţii cînd substantivul determinat de trei atribute este aşezat în urma acestora-: râsăăeaşte întru noi şi fericata învăţâturiei tale frică (p. 1972—3). Raportarea la textul slav explică şi în acest caz ordinea cuvintelor : btici tău. (p. 3379—10), sßntul amu blid să-l puie de-a stingă (p. 277—10). LEXICUL Dintre cuvintele eare alcătuiesc lexicul Liturghierului vom examina cuvintele dispărute azi din limbă sau puţin cunoscute, precum şi cuvintele cu forme sau sensuri deosebite de cele din limba· actuală. Vom urmări concomitent şi repartiţia lexicului pe origini *. Cuvinte eare prezintă forme sau sensuri diferite de eelc actuale •a) 'Elemente latine Adeverit adj. „adevărat” : Strige ei cu cuvîntul adeverit (p. 21717—18). Arsă s.f. „jertfă” : Că de vrea vrea jărtvă va vrea amu; toate arsele nu bine-vruşi (p. 10715—17). în secolul al XVI-lea, de la verbul arde * Precizăm că nu am diferenţiat in cadrul repartizării lexicului pe origini elementele moştenite sau împrumutate de cele formate pe teren românesc. 7 - c. 2» 97 sînt cunoscute trei derivate care exprimă noţiunea de „jertfă” : arsă, care, în afara textului nostru, mai apare în psaltirile rotacizante (PS, PV, PH) şi în CP 15 ardere înregistrat în CP, PS şi PO şi arsură atestat în CT, EL şi PO 2. Ascuns s.n. „taină” : Cina ta întru ascuns, astăzi fiiul Domnului împreunatu mă priimcaşt[e\ (p. 38717—19). Vezi şi p. 3578. Cu acest sens termenul nu a fost înregistrat de Densusianu şi acad. Bosetti; în schimb el figurează. în lexicul de bază al limbii din secolul al XVI-lea, stabilit de Claudia Tudose 3. Codru s.m. „munte” : că în mîinile lui cumplitele pămîntului şi înnoitele codrilor ale lui sînt {p. 1576—8). Codru- „munte” este atestat în textele coresiene (CT, CPr, CP, CC1, CC2) şi în textele rotacizante (PS şi PH) Cuceri vb. refl. „a se smeri, a se supune” : rugămu-ţi-ne şi cearem şi cucerimu-ne (p. 3575 — 6). Cu acest sens, cuceri este atestat în tipăriturile coresiene (CT, CPr, CC·1, CM, CC2)5. Cumplit s.n. „sfîrşit” : că în mîinile lui cumplitele pămîntului (p. 1576 — 7). în secolul al XVI-lea, cumpli cu sensul „a isprăvi, a consuma, a epuiza” apare în PS 6. Descoperi vb. „a deschide” : şi cugetelor noastre descoaperi ochii întru evanghelie propovedaniei tale (p. 19718—1971}; „a revela” : Sâ ăes-coap&)'e lor evanghelia dereaptâ (p. 217/1S —227’1). Descoperit şi descoperi-tură cu sensul „revelaţie” se întîlnesc în secolul al XVI-lea în tipăriturile lui Coresi (CT, CPr. CC1, CC2) şi într-un text rotacizant (CV)7. Drac s.m. „duşman” : Dereapta ta mină, Doam-ne, frîm-se dracii (p. 271—2). Vezi şi p. 21v/l. Drac „duşman” traducînd vsl. KpjrTv este înregistrat în tipăriturile coresiene (CT, CPr, CP1, CP2) şi în textele rota-cizante. (PS, PH, PV) 8. De remarcat înlocuirea lui drac din versiunea coresiană a Psaltirii din 1577 prin vrăjmaş în OP29. Dulce adj. „bun” : însuţi Doamne, după dulce inema ta caută spre noi (p. 1377 — S). Vezi şi p. 1474, 2378 etc. în textele din secolul al XVI-lea. dulce „bun” a fost înregistrat în tipăriturile coresiene, în textele din centrul 1 DHLR II, p. 294 ; RILR VI, p. 320. - DHLR II, p. 423. 8 Claudia Tudose, Lexicul de bază in secolul al XYI-lect7 în SCL, XVI, 1965, nr. 5, p. 628. 649 şi SCL XVI, nr. 6, p. 815: vezi şi RILR VI, p. 320. 4 DHLR II, p. 42S-429 ; RILR VI, p. 330. 6 DHLR II, p. 429. 6 Jbidem, p. 494; RILR VT, p. 331. 7 DHLR II, p. 432. 8 Ibidem, p. 435; Candrea, PS II, p. 121» 133·22, ÎS12·15· 32' M; RILR VI, p. 331. 9 Vezi Candrea. PS II, p. 132£, 1832· 36 etc. 98 Ardealului şi în textele rotacizante10. Pentru dulce din compuse, vezi Compunerea, p. 115—116. Dulceaţă s.f. „bunătate” : ceareetă noi cu dulceaţa ta (p. 17715—16). Vezi şi p. 15717. Sensul acestui cuvînt se regăseşte şi în alte tipărituri coresiene (CT, CPr, CP1), precum şi într-un text nordic (PS)11; „graţie divină, dar-1' : Blagoslovii Dumnezeu ce-au ^arsa[t] dulceaţa sa spre prevtii săi (p.' 2714-15). Vezi şi p. 77S, 2275, 27718. împăraţi vb. refl. „a deveni împăiat” : Domnul împărăţi-se şi înh u frîmseaţe se înveşti (p. 7717). Vezi şi p. 1475—6. Verbul este înregistrat în textele rotacizante (PS, PV, PH), în tipăriturile coresiene (CPr, CC1, CM, CP, CC2) şi într-o tipăritură bănăţeană (PO)12. împinge vb. ,,a respinge, a îndepărta” : mi întoarce faţa ta de noi, nice împenge noi de feciorul tău (p. 25711—13). împle vb. „a împlini, a îndeplini” : împăratul ceriului . . . ccla ce de pret-uiindinea toate împle (p. 10714—16). toate le împinşi, nescrisule (p. 9715—16); vezi şi p. 14r/15. Ou acest sens verbul se regăseşte în tipăriturile coresiene (ICr, CPr, CC1, CP, CC2), în textele din centrul Transilvaniei (TM), Banat· (PO) şi nordul Transilvaniei (PS)13. Of. însă p. 874—6. 37715, 4174. împlerc s.f. „împlinire” : ăulce-vestind cu tărie multă întru împlearea evangheliei (p. 2073— 4)14 ; Iară popa ... grăiască:îmjplearea sfîn-tului [djuli"’ (p. 37716—20); ..încăpere'1 .· împlerile beseareciei tale fereaşte (p. 13712-13). Vezi p. 42718 şi CM, p. 7715. ‘ ■ Intrat s.n. „intrare” : Blagoslovit intratul sfinţilor tăi, Doamne (P. 1679)· învăţătură s.f. corespunde vsl. 3anoBtA^ „poruncă” : Pomenind amu spăsitoarea această învăţătură (p. 33r/l —2). Vezi şi p. 1973. Cu sensul de „poruncă”, cuvîntul a fost înregistrat în secolul al XVI-lea în CC2 şi PO15, Judeţ s.n. „judecată” : A creştinilor sfîrşire întru viaţa noastră fără păcate, neruşinaţi, în pace şi bun răspuns la înfricoşatul judeţ a lu Sristos, sâ cearem- (p. 28715—19): vezi şi p. 3571-· Cu sensul „judecată” cuvîntul a fost înregistrat în tipăriturile coresiene (CT, CPr, CM), în textele din centrul (TM, TB), din vestul (CTd) şi din nordul Transilvaniei (PS)16. 10 DHLR II. p. 435; R3LR VI, p. 333. 11 DHLR II. p. 435: RILR VI. p. 331. 12 DHLR II, p. 200. 13 Jbidem. p. 440. 14 Cuvîntul este greşit glosat de Densusianu (..belşug") în contextul inlru împlearea blagosloveniei ernngheliei tu Hristos voi veni (CPr, 118). Vezi DHLR II, p. 440. 15 DA II. p. S59. 16 DHLR II, p. 449. 99 Lăture s.f. „ţinut, regiune” : Pomeneaşte, Doamne, locul acesta ce întru el viem şi toate cetăţile şi laturile (p. 34r/8—10). Vezi pentru acest sens şi textele coresiene (CT, CPr, CC1)17; de-o laturi „de-o parte” : Diaconul să meargă şi să stea . . . ăe-o laturi a sfintei mease (p. 3079—10). Lăsare s.f. „iertare” (în sintagma lăsarea păcatelor) : De fericată pomeanâ şi lăsarea păcatelor fericat ctitorul sfîntvlui hram acesta (p. 677 —10). Vezi şi p. 2272, 28710—11, 3275—6 etc. Verbul lăsa „ierta” şi substantivul lăsare „iertare” apar frecvent în textele religioase din secolul al XVI-lea (tipăriturile coresiene : CT, CPr, CC1, CM, CC2; textele rotaci-zante : PS, CV, S; textele din centrul şi vestul Ardealului : CTd. TM, TB)18. Mări, vb. „a slăvi” : tu aceia măreaşte cu dumnezeiasca a ta tărie {p. 13715—16). Vezi şi p. 4273. Cu acest sens mări a fost înregistrat în tipăriturile coresiene (CT, CPr, CP1, CC2), în textele din centrul şi vestul Transilvaniei (TB şi CTd), din nordul Transilvaniei (CV, PS)19. Mărie s.f. „slavă” : si ţie mărie iremeatem (p. 1475—6). Vezi şi p. 15716, 1772—3, 1878 etc. 5 mare-mărie traduce vsl. cajkocaokhiî „elogiu” : şt în ceasul acesta a sta înnaintea slavei sfinUthd al tău jărtăvnic şi datori ţie închinăciune şi mare-mărie a-ţi aduce (p. 1779—12); cu mărie-mărind corespunde vsl. cajboc aoralph „lăudînd” : şi cu mărie-mărind a ta dulceaţă (p. 15716-17). Mesteca vb. traduce vsl. npH^iujdTH ca „a se împărtăşi” : Dă lor pretutindinea cu frică şi cu dragoste a sluji ţie. neosîndiţi a ne mesteca cu sfînta a ta taină (p. 23718—2473). Verbul nu a mai fost înregistrat cu acest sens în textele religioase din secolul al XVI-lea. Mestecare s.f. „amestec, împerechere” : De bună mestecarea a văzduhului . . . Domnului să ne rugăm (p. 1271—3); „împărtăşire” (npHMA-ctTe, npHoshUJEHHii) : De împreunarea credinteei, mestecarea sfîntului duh cer-şură (p. 35712—14); Să nu fie mie, în pîrâ sau osîndâ, mestecarea sfinteei tale, Doamne (p. 3974—6). Născut s.m. „naştere” : Născutul lui cine va spune? (p. 47S), Cu sensul de „naştere”, născut a fost notat în tipăriturile coresiene (CT, CC2), într-un text rotacizant (CV) şi într-o tipăritură bănăţeană (PO)20. Nefiind s.n. „nefiinţă” : den nefiind intru fire toate aduseşi (p. 36r/b). Neştiut s.n. „ignoranţă” : şi destoinici fă noi a aduce ţie, Doamne, şi jărtve sufleteşti de ale noastre păcate şi de ale oamenilor neştiutuH (p. 27711-14)/ ” DHLR II. p. 450. 18 Ibidim p. 450. 19 Ibidem, p. 453—454. 20 Ibidem p. 298. 100 Plecat adj. „smerit” : bucură-se oasele plecate (p. 9718). Vezi şi p. 10718; s.m. „smerit” : Doamne, Dumnezeul nostru, cela ce pre înnoiţi lăcuieşti şi spi'e plecaţi prevesti (p. 22710—12). Cu acest sens, cuvîntul este notat în tipăriturile coresiene (CT, CPr, CP) şi într-un text nordie (PS)21. Prădat s.m. „prizonier” : Pomeneaşte, Doamne, notatorii, cale-făcă-torii, neputincioşii, ustenilii, prădaţii (p. 34711—14). Vezi şi p. 1275—6. Prădat „prizonier” şi prădare „captivitate” sînt atestate în tipăriturile coresiene (CP1 şi CC2) şi în două texte rotacizante (PS, PV)22. Răpausa vb. refl. „a se odihni” : împăratul ceriului, mîngîitoriu de suflete adeverite . . . râpausă-te întru noi (p. 10714—19). Vezi şi p. 17715, 24717. în textele din secolul al XVI-lea răposa (răpausa) cunoştea o repartiţie şi o frecvenţă mai mare decît sinonimul său odihni 23. Densu-sianu îl atestă în textele coresiene (CT, CPr, CC1, CP1, CC2), în textele din centrul Transilvaniei (TM) şi din Banat (PO) şi în textele rotacizante (CV, PS, PV) 24. Scăparc s.f. „refugiu, adăpost” (corespunde vsl. npHEt/KHLpr); Domnult învîrtoşarea mea şi scăparea mea şi izbăvitoriul mieu (p. 2973— o). Sculat s.n. „înviere” : Aşteptăm sculatul morţilor şi viilor veacul (p. 3073—7). Sculare şi sculat cu sensul de „înviere” sînt înregistrate în textele coresiene (ICr, CPr, CC1, CM, CC2) şi în două texte din centrul şi din vestul Transilvaniei (TM şi CTd) 25. Senina vb. „a face semn, a însemna” : să ia preutul în mîna stingă amu prescurea, iară în dereapta sfînta copie şi să o semnease de trei ori de-supra scripturei (p. 3710—14). Spune vb. corespunde vsl. HcnoK*teA4TH „a mărturisi” : nu amu vrăjmaşilor tai adeveriturile tale zic, nici sărutare dau ţie ca Iuda, ce ca tîlhariul spuiu-te (p. 38719—3973). Spurcăciune s.f. „sîngerare” : fă noi destoinici a fi a aduce ţie rugăciuni şi rugi şi jărtve fără spurcăciune [bî3k KptKHW^i] (p. 23r/o—7).Vezi şip. 2478. Stătător adj. „prezent, de faţă” : că şi în stătătoare zi spodobit-ai noi cu a ceriului si fără de moarte a ta taină (p. 40r/lo —17). Vezi şi p. 14715-16. Tărie s.f. corespunde vsl. ovtkpkjkaîhhk „securitate, apărare” : să adune toate ce sînt în sfîntul blid, fărîmele den jos supt sfînta pîine, ca să zacă în păzire şi în tărie (p. 779—13); „precauţie, prudenţă” : Aşij- 21 Jbidem, p. 465. 2î Jbidem, p. 467. 23 Claudia Tudose, Lexicul de bază, p. 627—628. 24 DHLR II, p. 470. 25 Jbidem, p. 475. 101 <7erea, şi sfîntul blid să-l puie în vîrhitl diaconului, acesta Inund, şi aceluia cu frică si ou toate socotinţele şi cu tărie (p. 2678—11). Treec vb. „a neglija’· : cela ce zidişi omul pre obrazul tău ... şi dai celora ce cer preaînţelepdune şi mente şi nu treci greşitul (p. 1771 — 7). Ca tranzitiv. trece „neglija” a fost înregistrat- într-un singur text (C5C2) 20. Virtute s.f. „forţa, putere“ : Dereapta ta mină, [D]oamne, preaslăvi-se în· virtute (p. 2718— 271). Cuvîntul este notat în CP1, CC2, PS, TM şi CTd 27. Elemente slave Blid s.n. sfîntul blid „sfîntul disc” : sfîntul amu blid să-l puie de-a stingă parte (p. 279—10). Vezi şi la p. 4 VIS, 7r/J 0 etc. Năpaste s.f. „ispită” : nu ne duce în năpaste (p. 3679). în versiunile coresiene ale rugăciunii Tatăl nostru, năpaste „ispită” (ICr. CT, Căi, CC2) este preferat lui ispită din EP 28. Nedesloinit- adj. „nedemn”: nedesioinicii robii tăi (p. 1778—9). Vezi şi p. 25714. Cuvîntul a fost atestat în secolul al XVI-lea în CC2, PO şi IC 23. Destoinic „demn” este notat în mai multe texte : CT, CPr, CC1, TM, TB, CTd, PO şi CV 30. Nevoinţă s.f. „grijă, atenţie” : Şi aşa să se cuminece cumu-i va fi în mînâ cu frică şi cu mare nevoinţă (p. 3978—10). Vezi şi p. 2976. Cu acest sens cuvîntul a· fost înregistrat în secolul al XVI-lea în tipăriturile coresiene (CPr, CC2) şi în două documente din Ţara Românească (AA.XX, 477, 479) M. Obraz s.n. „formă” : obraz ăe cruce (p. 2579, 29710—11); „cliip” : cela ce zidişi omul pre obrazul tău (p. 1771—2). Cu acest sens, cuvîntul a fost atestat în CM, CPr şi PO32. Pîră s.f. „judecată” : Să nu fie mie în pîră sau osîndă (p. 3974 — 5). Vezi şi p. 35713—14. Cu acest sens, cuvîntul a fost notat in versiunile Apostolului (CPr şi CV) 83. Pirî vb. „a izbîndi, a birui” : Ţie unuia greşiiu şi hiclenşug înnaintea ta feciu, ca să ăerepiezi-te întru cuvintele tale şi pîrî-veri cînd veri judeca (p. 976—9). Cu acest· sens verbul nu a mai fost înregistrat în secolul al 26 DHLR II, p. 486. 27 Ibidem. p. 490. £S Microfilm nr. 14 (BAR), p. 21/9. 29 DHLR II, p. 460. 30 Ibidem. p. 433. 31 Ibidem, p. 328. 32 Ibidem. p. 462. 33 DHLR II, p. 46i. 102 XVI-lea. în PH întîlnim păreaşte- într-un pasaj (ps. 98, v. 8), în care celelalte psaltiri prezintă verbul izbîndi. Candrea glosează însă verbul părî „a (se) răzbuna·”, întrucît corespondentul său slavon este a\ki|j. Nefire s.f. „nefiinţă” : Doam.ne sfinte, ... ce den nefire întru ce iaste aduseşi toată firea (p. 17714—1771)- "Vezi şi p. 3173—4. Neprepuietor s.m. „nevinovat” : Şi deatoinici fă noi ce-ai pus întru-slujba ta aceasta, cu tăriia duhului tău sfîntul, neprepuieto[r]i şi fără poticnire în curată mărturie (p. 2378—12). Neprepuietori corespunde vsl. s° Ibidem, p. 199, 206.. 211-212, 218, 229, 238, 495; RILR VI, p. 324. 51 DHLR II, p. 496; RILR VI, p. 324. 52 DHLR II, p. 464. 13 Ibidem, p. 497 ; RILR VI, p. 324. 54 Ibidem, p. 498. « Ibidem, p. 498; RILR VI, p. 324. 105* ni3J3opno „fără vină, care nu sînt bănuiţi de o vină”. Neprepus „fără nici un cusur” apare în două· tipărituri coresiene (C-Pr şi CO2) S6. Prepune -cu sensul „a bănui” a fost înregistrat în secolul al XVI-lea în PS şi CC2 57, iar prepus ..bănuit” într un documcnt din Moldova38. După cum observăm, cuvintul nu este propriu numai textelor din Moldova·39. O formă prepunonşi, corespunzînd vsl. npt3opHK'k a fost notată în CV 60. Neştiitură s.f. corespunde vsl. MEtAdHHK „ignoranţă” : De ale noastre greşale şi de a oamenilor neştiiUcra, priimeaşte, Doamne. ruga noastră (p. 23T/2—5). Cuvîntul a fost notat în două tipărituri coresiene (CC1, CC2) şi într-un manuscris rotacizant (CV)61. Rost s.n. „gură” : Ca mielul înnaintea tunzătoriului lui jârâ glas, aşa nu-ş deschidea rostul lui (p. 4r/3—o). Vezi şi p. 5v/4, 772—3, 10r/14 etc. Cuvîntul apare în secolul al XVI-lea în tipăriturile coresiene (CT, C-Pr, CC2), în textele din centrul şi vestul Transilvaniei (TM, TB, CTd), în tex-/tele din Banat (PO) şi nordul Transilvaniei (CV, P3) 62. Seumpăra vb. ..răscumpăra·” : scumpăratu-ne-ai den blăs[te~\mvl legiei (p. 3V/1—2). în textele din secolul al XVI-lea verbul e atestat în diverse izvoare (CPr, CC-1, CC2, CTd, CV. IP, PH ; chiar şi Î3 documente: AA XX, 478, DH XI, 319); şi de asemenea derivatele : scumpărare „răscumpărare” (IP), scumpărat „izbăvire” (ICi\ TM), scumpăratorin „mîntuitor” (CC1, CC2. TP)G3. . Şerb s.m. „rob” (p. 6r/17). în secolul al XVI-lea cuvîntul a· fost înregistrat în textele coresiene (C-Pr, CP1), in textele din Banat (PO), •din centrul (TM, TB), din vestul (CTd) şi din nordul Transilvaniei (PS) 64. Vie vb. ,,a t-răi” : Pomeneaşie, Doamne, locul acesta ce întru el viem (p. 34-78—9). Cuvîntul este larg răspîndit în veacul al XVI-lea, întîl-nindu-se în tipăriturile coresiene (ICr, CT, CPr, CC1, CM, CP1, CP2, CC2), în textele din centrul Transilvaniei (TM, TB), din Banat (PO) şi din nordul Transilvaniei (CV, PH, PS) G5. 58 DHLR II, p. 360. ” Ibidem. p. 5(10; RJT.R VI, p. 324. 58 Vezi FI. Dimitrescu. Contribuia la repartizarea regională a lexicului românesc in secolul al XVI-lea, in SCL, XV. 1964, nr. 4. p. 551; prepus bănuit" a mai fost atestat In CB (cd. I. Bogdan in „Convorbiri literare”, XXIV, p. 731). dar nu avem certitudinea că aceste glose aparţin veacului al XVI-lea. 58 Cf. FI. Dimitrescu, Contribuţii, p. 551. so DHLR II. p. 500, 561: RILR VI. p. 324. « DHLR II. p. 360: RILR VI. p. 321. 62 DHLR II, p. 472. c5 Jbidem, p. 300. 307. 338, 500; RILR VI, p. 325. M DHLR II, p. 500-501; RILR VI, p. 325. Ci DHLR II, p. 198, 202, 501-502; RILR VI, p. 325. .106 Zeu s.m. „Dumnezeu” : că Zeul mare e şi domn şi împărat (p. 157 2—3). Cuvîntul apare în secolul al XVI-lea într-un text coresian (CPr), în textele rotacizante (PH, PS, CV) şi intr-un text din centrul Transilvaniei (TM)66. Elemente slave Cădi vb. „a arde tămîie, a tămîia·” (p. 7710—11? 153 872 etc.). Verbul este atestat în secolul al XVI-lea numai în CT67. Cădirc s.f. corespunde vsl. k4Ahao „tămîie” (p. 7716—17, 773, 4, 1979, 2577 etc.). Termenul a fost înregistrat intr-un text coresian (CP2) >şi într-un text rotacizant (PH) 6S. Cetenie s.f. „citire, lectură” : Diaconul den inie recit sfînta evanghelie cetenie (în text mn-eim) (p. 2071 —2). Cuvîntul a fost înregistrat în două tipărituri coresiene (CPr, CC2) şi într-un text rotacizant (CV)69. Copie s.f. „cuţit cu două tăişuri întrebuinţat in biserică la tăiatul prescurii” (p. 3712, 4713, 4711, 5711, 6719). Cu accepţia de „lance, suliţă-” vsl. KooHK a fost transpus în româneşte prin suliţă (p. 3714) 4712) dar şi prin copie (p. 3717 —18). Desfirşi vb. „desăvîrşi” : şi /[o]aiit dăruirea■ ce iaste desfîrşită, de sus iaste (p. 4279—10). Cuvîntul & fost atestat în textele din central (TM) şi nordul (PS, PH) Transilvaniei şi in tipăriturile coresiene (CT, CPr, OG1, CC2)70. S-a înregistrat şi forma desăvîrşit (TM, P) folosită alături de desfîrşit chiar în aceeaşi frază în CC2 71. Desluji vb. corespunde vsl. ctvcaS/Khth „a sluji împreună” : fă dentru intrările noastre întru intrările sfinţilor îngeri a fi, deslujind noauo H cu mărie mărind a ta dulceaţă (p. 15713—17). Diaconstvă s.f. „rugăciune scurtă pe care o spune diaconul” : Dia- conul să zică■ diaconstvele (p. 11715—16). Ve2Î şi p. lr/2. Dvern s.f. „uşa altarului” (p. 1777, 20712, 20711, 2672). Cuvîntul a fost înregistrat eu acest sens într-un text bănăţean (PO) şi într-un text moldovenesc (CB I, 195, 197, 198, 199, 202) 72. Dzveazdă s.f. „steaua do pe disc” : An jder ea cădelniţa să o dea în ăereapta diaconului, sa puie şi sfintui blid în capul lui, fiind şi. dzeazda « DHLR II, p. 565. 6; Ibidem, p. 504. 68 Ibidem. 69 Ibidem. 70 Ibidem, p. 262, 310-311. 71 Ibidem, p. 311. 72 Ibidem, p. 509. 107 [cu] pocroavele (p. 41713—16). în secolul al XVI-lea termenul a fost înregistrat în Moldova· (CB I, 195)7S. Ef ten sug s.n. „îndurare” : şi fă cu noi şi cu ceia ce se roagă cu noi7 cu bogătatea mileei tale şi cu eftenşugul tău (p. 1379—12). Vezi şi p. 9r/9? 21r/9, 23r/2. Bftenşug (eftinşig) „indurare, milă” a fost notat In secolul al XVI-lea în CP1, PO şi PS 74.' Isop, s.m. „plantă care curăţă petele, săpunioară, săpunel” : Stro-pişi-mă cu issopom şi curăţescu-mâ (p. 9714—15). Forma issopom din textul Liturghierului reproduce întocmai pe aceea a cuvîntului slav (Hccono1, cazul instrumental). Isop se regăseşte în secolul al XVI-lea în CM, CP2 (ps. 50) şi în CC2 7S. Ineetire s.f., corespunde vsl. nptmTTi „cler” : De mai'mar ele episcopul nostru. im& reca, şi ăe curata preuţie ce sînt de Hrislos slujbe, de toată încetirea şi oamenii, Domnului să ne rugăm (p. 12r/7—10). Verbul înceţi „a face parte din aceeaşi ceată” a fost înregistrat în două tipărituri core-siene (CPr şi CC2) T6. Jărtăvnic s.n. „masă din altar pe care se pregătesc sfintele daruri” : Cu aceaste ziceri depreună diaconul să facă închinăciune înnainle sfîniului jărtăvnic (p. 13712—14); „altar” (fig.) : însuţi blagosloveaşte darurile aceasiea şi ia-le spre a ceriului tău jărtăvnic (p. 8V/13—15). Jărtăvnic a fost-atestat în CC2 în compusul supt-jărtăvnic 77. Jîganie s.f. „insectă” : şi să apere spre sfinte eu toată socotirea, ca să nu cază muscă sau ceva de ceale jîgănii mici (p. 31716—17). Cuvîntul a fost notat în CC1, CC2 şi PO 7S. Mileui vb. „a implora milă” : încă-ţi aducem cuvintele ceasiea şi fără sînge slujbă şi rugămu-ne, milcuimu-ne şi cearem (p. 3379—12)· Verbul milcui a fost înregistrat în textele din secolul al XVI-lea cu mai multe înţelesuri: „a implora milă” (PS. CP1, CC1, CC2, PO, TP); ,,a ruga fierbinte” (CC2); „ a se închina lui Dumnezeu” (PO)79; „a se îndura, a se milostivi, a iubi” (CV, CT, PS) 80. Mirosenie s.f. „miros, mireasmă” : bună mirosenie (p. 776, 34716—17) corespunde vsl. E/uroAjdHmf „mireasmă desfătătoare”. Mirosenie „miros, mireasmă” a fost notat într-o tipăritură coresiană (CC2), într-o tipăritură, bănăţeană (PO) şi într-un text din sudul Ardealului (L)81. 73 Jbidem, p. 537. 74 Jbidem, p. 332; RILR VI. p. 321, 331. 75 Diaconul Coresi, Cartea cu inDătâtură, p. 425/1; VI. Drimba, op. cit., p. 547. 76 DHLR II, p. 352. 77 Ibidem, p. 368. 75 Ibidem, p. 88, 157. 76 Jbidem, p. 514; RILR VI, p. 326. 80 Pândele Olteana, Contribuţii la studiul elementelor slave din cele mai vechi traduceri româneşti, în „Limbă şi literatură”. VI, 3962. p. 83. 81 DHLR II, p. 320. 108 Nepriitoriul s.m. „duşman” : goneaşte de la noi tot vrăjmaşul şi ne-priitoriul (p. 8712—14). Vezi şi p. 12T/lo. Cu acest sens. cuvîntul a fost înregistrat în secolul al XVI-lea în textele coresiene (CT, CPr, CC2) şi într-un text rotacizant (CV)62. Obîrşenie s.f. „sfreşit” : împărăţia lui nu iaste obîrşenie (p. 29716 —17). în secolul al XVI-lea, obîrşenie „sfirşit” se regăseşte într-o tipăritură sibiană (EP), într-un manuscris din centrul Ardealului (TM) şi în cîteva tipărituri coresiene (ICr, CM, CC2). Exceptînd EP, obîrşenie provine în •celelalte texte, inclusiv IAturghierul, din ICr (textul Crezului). în ce priveşte prezenţa acestui cuvînt în ICr, acea,sta s-ar putea explica prin prototipul românesc al Catehismului lui Coresi (care s-ar putea să fi fost •Catehismul sibian). Obîrşi „a termina” a fost înregistrat în secolul al XVI-lea în EP, CC2 şi PO 83. Ogodi vb. „a plăcea” : dă noauo întru preaînfrîmseaie a sluji ţie întru toate zilele vieţiei noastre, derept rugăciunea preasfintei Dumnezeu născătoare şi de a tuturor sfinţilor, ce den veac ţie au ogodit (p. 1871—6). Ogodi „a plăcea, a fi agreabil” a fost notat în tipăriturile lui Coresi (CPr,CC1, CP1, CC2) şi în PS 84. Omet s.m.? „margine”' : Blagoslovit Dumnezeu ce-au vărsa[t] dulceaţa sa spre preuţii săi ca mirul în cap ce deştinge în bar[bă], în barba lui Aaron, de deştingea în ome[t] veşmîntul lui (p. 2714—18). în secolul al XVI-lea, omet {omăt) „margine” a fost notat într-o tipăritură coresiană (CP1) şi în două manuscrise rotacizante (PS, PV)85. Otpust în loc. verbală să facă otpust „să se oprească” (p. 976 — 7). Pocrov s.n. „pînză, postav cu care se acoperă un vas sfînt” (p. 7715, 872, 9 etc.). Pocrov cu sensul de „pătură” a fost notat în PO 86. Podobi vb. „a învrednici” : cela ce podobeşti pre noi, nedestcinicii robii tăi (p. 1778—9). Har dămu-ţi Doamne Dumnezeu tare, că podobit-ai noi înnainte a-ţi sta(p. 22717 —19). Vezi şi p. 22718, 25713, 27714—15 etc. Cu acest sens podobi nu a fost înregistrat în textele coresiene; acestea îl atestă în schimb, cu sensurile „a fi, a deveni asemănător” (CT, CC1, CC2 .şi CPr), „a se transforma” (CPr) şi „a trebui” (CT) 8‘. Podobie s.f. „asemănare” : aoela ce zidişi omul pre obrazul tău şi pre podobie (p. 1771—3). Substantivul a fost înregistrat în afara tipăriturilor coresiene (CC1, CP1, CC2) în textele din nordul Transilvaniei (PV, PS)88. 82 Ibidem, p. 360. 83 Ibidem, p. 517. 84 Ibidem, p. 519; RILR VI, p. 327. «3 DHLR II, p. 519; RILR VI, p. 327. afl DHLR II, p. 522. 87 Jbidem. p. 466. ■88 Ibidem, p. 522. 109 Porîncită s.f. „poruncă” : înţelepieaşle-mă şi învăţa-mă-voiu porîn-citelor tale (p. 2T/6—8). Cuvîntul este atestat în tipăriturile coresiene (CT, CPr, OG1, OP1, CC2, CPrav). în textele rotacizante (CV, PS, PV, PH)? în textele din centrul şi vp-st.nl Transilvaniei (TM, OTd) şi într-o tipăritură bănăţeană (PO) 89. Propoveadanie si. „propovăduire” : şi cugetelor noastre descoaperi ochii întru evanghelie propoveadaniei tale să înţelegem (p. 19718—1972). Cuvîntul a fost înregistrat în tipăriturile coresiene (CPr, CC1, CC2)90. Sfita s.f. „veşmînt preoţesc, fără mîneci, pe care preotul îl îmbracă peste celelalte veşminte cînd face slujbă” : Deaciia să ia sfita şi $ă o blagoslovească ea, să grăiască îmbrăcîndu-se cu misa (p. 378—10). în secolul al XVI-lea a fost înregistrat numai sinonimul lui sfită, felon, în Moldova (CB I, p. 200). Sîîrşenie s.f. „sfîrşit” : diaconul... să meargă de-a dereapta parte, să stea înnaintea sfintelor icoane, să aşteapte sfîrşenia antifoanelor (p. 13r/ 13—18). Cu sensul de „sfârşit” cuvîntul este înregistrat în tipăriturile coresiene (CT, CPr, CC2) şi într-un text din vestul Ardealului (CTd) 91. Spăsenie s.f. „mîntuire” : Bucură-se sufletul mieu în Domnul, că mă îmbrăcă întru cămaşe de spăsenie (p. 278—11). Vezi şi p. 475, 1777, 22713 etc. Cu acelaşi sens în textul Liturghierului înregistrăm şi forma ispăsenia (p. 2977 —8). Spăşi vb. „a mîntui” : Doamne, mihda-şi\e] noi cu pacele tal-e şi spă-seaşte sufletele noastre (p. 8r/X5 —17). Vezi şi p. 1171, 12710. 13710—11 etc. Spăsitor s.m. „mîntuitoriul” (p. 8710 —11, I676 etc.). Spăseniet ispăsenie şi spăşi, ispăşi au o mare răspîndire în textele din secolul al XVI-lea, fiind înregistrate în tipăriturile coresiene (ICr, CPr, CC1, CM, CC2), în textele rotacizante (PH, CV, PS, IC, IP), în centrul şi vestul Transilvaniei (TM, TB, CTd) şi în Banat (PO) 93. Spodobi vb. cf. podobi, ,,a învrednici” : Dulce-har âămu-ţi, ăespoie-toriu la-oameni-iubitoriu, dulce-dălăloriu sufletelor noastre, că şi în stată toare zi spodobit-ai noi cu a ceriului şi fără âe moarte a /[o] taină (p. 407 12—17). Vezi şi p. 4176. în secolul a-1 XVT-lea, verbul spodobi a fost înregistrat. în tipăriturile coresiene (CT, CPr, CC2) şi în textele din centrul şi vestul Transilvaniei (TB, CTd)93. Şestoerilat adj. pl. „cu şase aripi” : înnainte-ţi stau mii de arh[a\n-gheli şi uniunearece de înge[ri], heruvimi şi serafimi şes[Î]ocrilaţi (p. 317 15-18). _____ “ DHLR II, p. 299. ·· Ibidem, p. 527. 91 Ibidem, p. 530. 9- Ibidem, p. 443-444. 83 Ibidem, p. 531. 110 Troiţă s.f. „(sfînta) treime” : Tatăl şi fiiul şi sfîntul duh, troiţa întru - o fire şi neimpărţită (p. 28717—19). Usnă s.f. „buză” ; [D'jeci să ft{ea]rg[ă] \cu] [pocrovul] ce ie în mîn[ăy· u[sne]le (p. 39716—17). Cuvîntul a· fost înregistrat în secolul al XVI-lea- · îu tipăriturile core3ienc (CPr, CP1, CC2), în textals rotacizant? (PS, PH, CV, PV, S) şi într-o tipăritură bănăţeană (PO)94. Vistiiar s.n. „vistierie” : împăratul ceriului, mîngîitoriu de suflete adeverite, cela ce de pretutinăinea toate împle, vistiiarml ăulceţilor şi viiaţă--dătâtoriu, vino. râpausă-te întru noi (p. 10714—19). Cuvîntul a fost notat în secolul al XVI-lea în tipăriturile coresiene (CT, CC1, CP1), în textele din Banat (PO), vestul (CTd) şi nordul Transilvaniei (PS)9S. Yîhod s.n. „intrare” : Blagosloveaşte despuietoare, sfîntul vîhod (p. 1674-5). Yoinieame s. „oştire” : Despoietoare, Doamne Dumnezeul nostru, cela ce tocmişi în ceriure începători şi voinicame de îngeri (p. 1579 —12). Yoinieame a fost atestat în secolul al XVI-lea într-un text coresian (CC2) -şi într-un text din vestul Transilvaniei (CTd) 96. Elemente maghiare Hielenşug s.m. „păcat, perfidie” : Ţie unuia greşiiu şi Jiiclenşug-înnaintea ta feciu (p. 976—7). Hillean s.m. „diavol” : şi nu ne duce în năpaste, ce ne izbăveaşte pre noi de liitleanul (p. 3679—10); adj. „rău”: şi curaţeaşte sufletul şi inema* de cugetele hitleane (p. 2or/l—3). Hitlenie s.f. „răutate”: sâ-ş păzească cugetul de hitlenie (p. 178—9). Sitlean împreună cu derivatele sale (hitlenie, hitleni, hitlenşug) se regăseşte în secolul al XVI-lea în tipăriturile coresiene (ICr, CT, CPr, CM,. CP1, CP2, CC2), în textele din nordul Transilvaniei (CV, PH. PS, PV),. în textele din ccntrul Transilvaniei (TB), din Banat (PO) şi din Oltenia (Ştefulescu, DSEG, 207) 9?. înginduire s.f. „plăcere” : căiră îngînduirea ta să ne întelepţim şi să lucrăm (p. 1976—7). în secolul al XVI-lea îngîndui „a-şi fixa în minte” şi ,,a consimţi” şi derivatele sale (îngînditură „devotament, abnegaţie”, -înginduire „consimţămînt” şi îngînduitoriu „care se gîndeşte mereu la un lucru”) au fost notate în două texte coresiene (CC1 şi CM)08. care au . 84 Ibidem, p. 131, 487; RILR VI, p. 328. »s DHLR II, p. 548-549. 66 Ibidem, p. 316; RILR VI, p. 320. 97 DHLR II. p. 112. 132-133, 160-161, 438; RILR VI, p. 259. #s DHLR II, p. 334-335, 343, 349. 111.. la baza lor prototipuri bănăţene 99. Pentru îngîndm „a consimţi” trebuie acceptată contaminarea· sa cu îngădui100. Confuzia dintre îngîndui şi ■îngădui a permis preluarea de către primul verb a sensului ,,a plăcea (cuiva)j a fi pe placul cuiva” pe care al doilea verb îl deţine într-o serie de texte din secolul al XVI-lea şi al XVII-lea101. In acest fel se explică prezenţa în textul lÂturgMerului a substantivului îngînduire cu sensul plăcere” pentru v.sl. o\toîkaîhhh „plăcere”. Peşti (prin afereza lui a din apesti102), vb. „a încetini” : Şi cind ■va veni oătră sfintele dvere, popa sâ meargă, pestind, diaconul înnainte sâ meargă (p. 2671—4). Pcsti ,.a întîrzia, a încetini” se regăseşte în secolul al XVI-lea în textele lui Coresi (OT 103, CPr104) şi înt-r-un text sibian -(EP)los. Apestit „târziu” a· fost înregistrat în OC2106, iar pesteală „întîr-:ziere, amînare” în CPr, CV şi TH107. Elemente de origine obscură Zţjău s.n. „pmtece” : Inemă eurată zideaşte în mine. Doamne, şi ■duh derept noiaşte întru zgăul miev (p. 1072—4). Ou acest sens, cuvîntul a fost înregistrat în tipăriturile coresiene (CT, CPr, CC1) şi în PO 108. ★ Sub raportul lexicului, limba Liturghierului apropie mult această tipăritură de celelalte tipărituri coresiene. Pe de altă parte, dacă urmărim atestările cuvintelor, observăm că majoritatea dintre ele au avut în secolul al XVI-lea o extensiune geografică mare. Nu putem însă acorda credit deplin textelor, întrucît majoritatea lor sînt copii şi, în plus, nu beneficiază de localizări precise109. Pentru acest motiv este şi greu de precizat In ce măsură traducerea originală a Liturghierului a suferit modificări sub raportul lexicului din partea· editorilor braşoveni. 98 V. Pamfil, op. cil., p. 243. 100 DHLR II, p. 349. 101 La rin du] său ingâdvi a preluat acest sens de la vsl. oyr&AKTH „a plăcea", de care •se apropie sub aspectul formei şi al conţinutului. Vezi DA II, p. 078 —G79. 102 Vezi N. Drăganu in DR. VI, p. 250-251. 103 Vezi Coresi. Tetraevanghelul, p. 54v/24, lllr/22. 101 DHLR II, p. 311. 1W Microfilm nr. 14 (BAR), p. 196/20 şi 198/S. 108 DHLR IL p. 253. J07 Jbidem, p. 319. 108 Ibidem, p. 563. 109 Cînd am urmărit repartiţia geografică a cuvintelor, am fost obligaţi sâ apelăm pentru textele din secolul al XVI-lea la localizările admise prin tradiţie, dar încă insuficient argumentate : CV, PH, PV, PS, IC (omiliile) - nordul Transilvaniei; TM, TB - centrul Transilvaniei: CTd — vestul Transilvaniei. 112 FORMAREA CUVINTELOR Derivarea Menţionăm numai sufixele şi prefixele cu care s-au format cuvinte dispărute azi din limbă sau puţin cunoscute. Derivarea cu sufixe —ame: voinicame (p. 15711)· în afara acestui cuvînt, textele din secolul al XVI-lea înregistrează un singur derivat în -ame: mişelame110. Ambele cuvinte apar în tipăriturile lui Coresi (CC1, CM, CC2); voinicame este atestat şi într-un text necoresian (CTd)111. în secolul următor, derivate în -ame se întîlnesc în Banatu2, unde, de altfel, sînt atestate şi în secolul nostru i13. -(â,)cinne : iertăciune (p. 38714, 3872), lăsăciune (p. 32716), prea-înţelepciune (p. 1775). -(ât)ate : bogătate (p. 21r/ll—12), dereptate (p. 372, 1073). -el: puţinei (p. 179, 1672, 2676 etc.). -enie : mirosenie (p. 776, 34716—17). Deşi de origine slavă, cuvîntul este derivat pe teren românesc sub influenţa cuvintelor împrumutate : blajenie, blagoslovenie, smerenie etc. O formă a\hpocîhhk nu este atestată în vechea slavă. fJn caz identic îl prezintă milosîrdenie din CC2, care nu axe corespondent perfect în slavă (aihaocp'kahk şi awaocp^ajvcttkhm) 114. Sufixul nu este productiv, în secolul al XVI-lea, întîlnindu-se puţine derivate în -enie115. -eţe : frîmseaţe (p. 2714, 7711—18 etc.), dulce-frîmseaţe (p. 13714). -ie : dumnezeie (p. 8719), Mtlenie (p. 178—9), mărie (p. 1476, 15716, 1772-3 etc.). -inţa : nevoinţâ (p. 39710). -iţă : măturiţă (p. 779,40r/4). -mint: coperemîninl (p. 8711 —12). -oasă : tsâţiosă (p. 3670). -sug: eftenşugul (p. 13711—12, 2372). lî0 DHLR II, p. 316; RILR VI, p. 320. 111 DHLR II, p. 316. 112 Anon. Car. p. 342 (haiducame), p. 351 (lotrame), p. 359 (pedestrame), p. 363 (proslame). 115 G. Pascu. Sufixele româneşti, Bucureşti, 1916, p. 13 — 16. 114 Laura Vasiliu, Derivarea în Cartea cu invătătură a Diaconului Coresi, în SMFC I, p. 228. 115 DHLR II, p. 320. 113 8 - c. 2« -toriu, -toare : înnainte-curâtoriu (p. or/17), datoriu (p. 174, 13T/2) dereptâtoriu (p. 28r/7 —8, 3571), spâsitoriu (p. 8710—11, 1676 etc.), stătătoare (p. 14715-16, 40715) etc. -(ii)wră : adeveriturile (p. 3971), raeştiitwa (p. 2373—4). -wş -f- -eî: mieluşelul (p. 37711). Derivarea cu prefixe a-: acoapere (p. 7715—16, 4078). în afara acestor două exemple, la acest verb, înregistrăm numai forme ale variantei neprefixate (în număr de 6). De asemenea, fără prefixul a~ sînt întrebuinţate unele cuvinte care astăzi prezintă prefixul: coperemîntul (p. 8T/11), mesteca „împărtăşi” (p. 24r/2—3), mestecarea „împărtăşire” (p. 1271, 35713, 397»—6)« de- : desfîrşită (p. 4279—10), deslujind (p. 15715—16). des-: scumpăratu-ne-ai (p. 371) din descumpâra, unde prin falsă tăietură a fost înlăturat prefixul de11B. In textele din secolul al XVI-lea nu a fost înregistrată forma răscumpăra, ci numa.i forme prezentînd prefixul des- şi s- u\ în- (îm-) : încelirea (p. 1279), înlaturile (p. 12r/18—19), împeli-ţaşi-te (p. 38715—16). Cuvintele neprefixate sînt mai numeroase decîfc cele cu prefix : derepiâioriu (p. 2877 — 8), jungheare (î>. 472), noiaşte (p. 1074), noatâ (p. 36713), mulţirea (p. 1272), podobeşti (p. 1778), podobeaşte (p. 22718, 25713 etc.), tocmişi (p. 15710), tocmit (p. 20713, 27711) etc. Dintre aceste cuvinte dereptâtoriu, junghea, nota, poddbi şi tocmi prezintă în textele din secolul al XVI-lea numai variante neprefixate115. Pentru noi sînt atestate în secolul al XVI-lea cîteva forme prefixate (înnoi) în CC2. u9. ne-: neadaus (p. 2475), nedestoinicii (p. 1778—9), nefiind. (p. 3674), nefire (p. 17719, 3173), nepriitoriul (p. 8713—14), neputredâ (p. 19718) etc. prea- : preacuratul (p. 37r/l3—14), preacurata (p. 41v/14), preagre-şalelor (p. 28711, 3574), preaînfrîmseafe (p. 18r/l), preaînţelepciune (p. 1775). Toat eaceste derivate sînt calchiate după cuvintele de origine slavă: np-fe^HCTh. „neprihănit”, np’ferp-fciusuHK „păcat”, np-feno^oKHK „sfinţie, cinste”, np-feM^AP&cTk „înţelepciune”. într-un singur exemplu, presfînUdui (p. 778—9), înregistrăm reducerea diftongului ea aton la e. s- : sfârîmii-ai (p. 273). 115 cr. Em. Vasiliu, in SCL, VI (1955), nr. 3-4, p. 24S; Laura Vasiliu, op. cit., p. 258. 115 Vezi DHLR 11, p. 300, 307, 338, 351, 500. 118 Jbidem, p. 355—357. în cazul acestor cuvinte (cu excepţia lui dereptâtoriu) acad. I. Iordan presupune că variantele neprefixate sint mai vechi decît cele cu prefix. Vezi BPH. voi. III (1936), Iaşi, p. 105-106. «· Vezi DHLR II, p. 355. 114 Compunerea După elementele din care sînt alcătuite, compusele se grupează în : 1. Substantive formate din: a) Două substantive: cale-făcătorii (p. 1274, 24712—13) pentru n^TbujECTKov^UJH „călători”, ciude-fă câtor i (p. 5718—19) pentru mk>aote5Pu> „făcători de minuni”, viaţa-făeâtoriu (p. 287H, 3771) pentru whrotko-pEiţiHA>k „creator”. înregistrăm de asemenea compuse din două substantive, dintre care primul este precedat de prepoziţie : la-oameni-iubire (p. 1376, 2077 —8) pentru MrtOBtKOA»BKHE „omenie”, de-oameni-iubitoriu (p. 6V/16—17, 8y/10 etc.), la-oameni-iubitoriu (p. 40713) pentru MAOE-fcKsAWEiUK „iubitor de oameni, umanitar”. b) Dintr-un substantiv şi un adjectiv: buna-smerenie (p. llv/8) pentru EAdrorostHHK „evlavie”, bună-vreare (p. 1174) pentru E;\aroko/wh«* „bunăvoinţă”, dulce-cuviinţa (p. 22rjl8—22v/l) pentru s/MronoAWKHo „încuviinţare”, dulce-dare (p. 40710) pentru ßAjr©A<»pwui „mulţumire”, dulcc-dătâtoriu (p. 8711—12, 40713—14) pentru KAdroA’fc'reAio „binefăcător”. dulce-frîmseaţe (p. 1374) pentru sAdroAtnie „frumuseţe”, dulce-obraz (p. 267 17) pentru E/urooEpaăHUH „decorus”, dulce-tocmeale (p. 11720) pentru EAiro-CTOBHH« „statornicie, tărie de caracter” etc. c) JDintr-un substantiv şi un adjectiv nehotărît, precedat de prepoziţia a: atotţiitoriu (p. 20717, 2775—6). ă) Dintr-un numeral şi un participiu: unul-născut (p. 3171. 9T 3279 etc.) pentru «A^opc-A^Ht. e) Dintr-un adverb şi un substantiv sau adjectiv substantivat r înnainte-curâtoriu (p. or/17) pentru nptA^TfMd „precursor”, mai-marele (p. 1277) pentru dpX7 din derivatul apXHirmcKoymi., mai-mare (p. 1713,· 16713) pentru nptA'tcraTEAb „cel care stă înainte”, mai-marii (p. 577—8} pentru immeahhkii, „conducătorii”. /) Dintr-o prepoziţie şi un substantiv : fără-leage (p. 9710) pentru EisRHTH dar şi binecuvîntă (p. 32r /ÎS), bine-vr uşi (p. 10716—17) pentru BAroBOAHum 115 ,,binevoişi”, dulce-vestind (p. 20r/3) pentru EAdroK-fccTK0\\îa4J0A\©y „predi-cînd evanghelia”. b) Dintr-un verb şi un substantiv (uneori şi compus) : dăm-har (p. 3078), har-dăm (p. 4176), kar-dămu (p. 22717, 3178 etc.) pentru EAaro^pn „mulţumi”, dulce-har-dămu pentru sa^oa^m „mulţumim” (p. 40712), dulce-har-deaăe (p. 40712) pentru SAdroAjpmk „mulţumi”. Schimbarea valorii morfologice Unele substantive provin : a) din adjective: crunţii „sîngerări” (p. 107H), dulce „bine” (Tu amu, despoietoare, . . . în dulce dereptează, p. 3679—11)» înnoiţi „înălţimi” (p. 227H), înnoitele „înălţimile” (p. 1577 —8). b) din verbe ; de la infinitiv : aducerile „cele aduse” (p. 8716), biruire „biruinţă” (p. 3172), cââire „tămîie” (p. 7716—17. 7Tj3, 4, 1979 etc.), lăsare „iertare” (p. 678, 22T/2, 28710 etc.), mestecare „amestec, împărtăşanie” (p. 1271, 35713 etc.) ; delà supin : ascuns „taină” (p. 38717)» arsele „jertfele” (p. 10716, 1074), cumplitele „sfîrşitele” (p. 1576—7), intratul „intrare” (p. 1679), născutul „naştere” (p. 478), neştiut „ignoranţă” (p. 27714) ; de la participiu : porîndtelor „poruncilor” (p. 277) ; de la gerunziu : nefiind „nefiinţă” (p. 3674). c) din adverbe: apoi „cel din urmă” (p. 16714). TJn exemplu de verb derivat din adjectiv îl prezintă înţelepţeaşte (p. 276). Menţionăm, de asemenea, un exemplu de prepoziţie formată din adjectiv : derept „pentru” (p. 474, 1873, 2072 etc.). ★ Lexicul Liturghierului este destul de sărac, cuprinzînd cca 850 de unităţi lexicale, din care aproximativ 30 sînt nume proprii. Această cifră comparată cu aceea de cca 1400 de unităţi lexicale pe care o prezintă Psaltirea Schciană, paro, In prima vedere, a sublinia, şi mai mult sărăcia de cuvinte a Liturghierului. Dacă avem însă în vedere numărul restrîns de pagini (84, nici o pătrime din numărul paginilor PsaltiHi Scheiene) şi specificul textului cu numeroase pasaje identice, această impresie de moment nu se mai menţine. Eaportul cLmtre lexic şi întinderea textului este, în cazul Liturghierului, aproximativ acelaşi ca şi în versiunea Psaltirii din manuscrisul Scheian, Prezenţa în versiunea Liturghierului a unor texte (Tatăl nostru, Crezul, psalmul 50 etc.) care au fost preluate din tipărituri sau manuscrise în parte cunoscute explică cîteva din seriile sinonimice existente în această tipăritură : arsă „jertfă” (ps. 50) — jărtvă ; buză (ps. 50) — usnâ „buză”; obîrsenie „sfîrşit” ( Crez) — sfîrşit ; pită ( Tatăl nostru) — 116 piine; spune „mărturisi” {Crez)—mărturisi] zeu „Dumnezeu” (ps. 94) — Dumnezeu. Unele serii de sinonime se explica prin transpunerea în româneşte a unor sinonime din versiunea slavă: codire „tămîie” (vsl. kavmo) — tămîie (vsl. AH/vtHi3Atb); drac „duşman” (vsl. cpanO — nepriiioriu „duşman” (vsl. c^nocTdTTi); lăsare „iertare” (vsl. ©ct4Saihhk) — iertare (vsl. npoqiiHHK); nefiind „nefiinţă” (vsl. hîc^ijjYh) — nefire „nefiinţă” (vsl. hekkjtli) ; nepre-puietor „nevinovat” (vsl. HE3d3©pn$) — nevinovat (vsl. HtnoBHHfH'K); sculat „înviere” (vsl. ovcTiK/'KHHM) ~* înviere (vsl. k'hckp'kcîhhk). Bămîne totuşi un număr mare de serii sinonimice care nu pot fi explicate nici prin raportare la textul slav, nici prin punerea la contribuţie a unor texte gata traduse diferite sub raportul lexicului de textul propriu-zis al Litttrghierului. Acesta este cazul cu următoarele serii de sinonime: casă „biserică” — besearecă; cumplit „sfîrşit” — sfirfit; cuviiu-şa „învrednici” — podobi, spodobi „învrednici” ; dulce „bun” — bun; închina J;a (se) apleca” — pleca „a (se) apleca”; învăţătură „poruncă” — porîn-cită „poruncă” ; învîrtoşa „a întări” — întări ; învîrtoşare „tărie” — vîrtute „tărie, putere” ; mărie „slavă” — slavă ; mesteca „împărtăşi” — cumineca ; neşiiiiură „ignoranţă” — neştiut „ignoranţă”; pîră „judecată” — judeţ „judecată” etc. în aprecierea acestui număr mare de serii sinonimice nu trebuie să pierdem din vedere faptul că Liturghierul reflectă două straturi de limbă şi, prin urmare, unii dintre termenii sinonimici au putut fi introduşi la revizia textului. în această situaţie par mai întîi a fi următoarele sinonime : aăeveritură „taină” (o dată) — taină (de 9 ori); gură (o dată) — rost (de 8 ori); şerb (o dată) — rob (de 6 ori); sălaşui „veni” (o dată) — veni (de 20 de ori). Terminologia religioasă. în raport cu termenii abstracţi bine reprezentaţi în primele traduceri româneşti, faţă de care Liturghierul aduce puţine noutăţi, cuvintclo care denumesc mgâmmi şi obiecte de cult prezintă un interes mai mare. Dăm în continuare o listă a acestora, ex-plicind numai termenii care nu au fost discutaţi la prezentarea lexicului pe origini: aer „vălul cu care se acoperă 5fintui potir”, andirnis „bucată pătrată de pînză sfinţită pe care, la liturghie, preotul o întinde pe pristol ca aşternut pentru potir şi sfintele daruri”, antifonă „imn, psalm cîntat· de două coruri, ca şi cînd şi-ar răspunde unul altuia”, blajenile, „fericirile” denumirea unor cîntece religioase, blid. cădi, câdire, căldură (v. uncrop), copie, diaconstvă. dveră, dzveazdă, heruvic „imn în onoarea heruvimilor”3 jărtăvnic, patrahir „bandă brodată, lata de vreo 40 de cm, pe care preotul şi-o atîrnă pe piept cînd oficiază”, pocrov, prescure „un fel de pîinişoară făcută din aluat dospit din care se pregăteşte cuminecătura”, prochimen 117 „vers din psalmi, care se cintă· înaintea- unui capitol din biblie”, pros-comidie „partea slujbei bisericeşti, cînd se oferă prescură şi vin la 'vecernie”, răcavife „minecuţe preoţeşti întrebuinţate în oficierea slujbei55, ripidâ „evantai liturgic”, sfită, stea „obiect de cult în formă de stea”, stihariu „veşmânt cu mîneci purtat de diacon la- serviciul divin (preotul îl poartă, sub felon), tropar „cintare bisericească de laudă a unui sfint ori a unui eveniment”, unci'op „apă caldă pe care diaconul o toarnă în potir în momentul oficierii împărtăşaniei”, îirariu „fîşie lungă de stofă de 3,5—4 m x 0,15 m pe care diaconul o poartă deasupra stihariului”, vîhodul mare „procesiunea transportării darurilor de la proscomidiar la masa din altar”, vîhodul mic „ceremonia intrării cu evanghelia”. Dupi cum se poate constata, cu excepţia cuvintelor căldură şi stea restul termenilor care denumesc rugăciuni sau obiecte de cult sînt de origine slavă sau introduşi prin filieră slavă. Puţini din aceşti termeni au fost atestaţi în textele din secolul al XVT-lea : aer, antimis, dvere, dzveazdâ, orar, patrafir (toţi în Moldova)120. Alţi termeni de aceeaşi natură din IA-turghier par să nu fi avut în secolul al XVI-lea- o extensiune geografică, generală. Este cazul cuvintelor blid, pocrov şi sfită, cărora în Moldova le corespund discos, pocrov el şi felon121. Lipsa atestărilor ne împiedică însă să urmărim mai atent răspândirea geografică a termenilor de cult pentru această perioadă. 1S0 CB I. p. 195-198. 201-202. i*1 CB I, p. 195, 197-203. 118 ABREVIERI AA = „Analele Academiei Române”, Bucureşti. ALE, I = Atlasul lingvistic român, publicat ... de Muzeul limbii române din Gluj . .partea I (ALB., I), .. ., de Sever Pop, Cluj, 193S. ALEM, II = Micul Atlas lingvistic român, publicat ... de Muzeul limbii române ..., partea a Ii-a- (ALEM, II), voi. I, de Emil Petrovici, Sibiu, 1940. Anon. Car. = Anonymus Caransebesiensis, publicat de Gr. Creţu în „Revista Tinerimea română”, Bucureşti, 1898, p. 320—380. BOE = „Biserica ortodoxă română”, Bucureşti. BPH = „Buletinul Institutului de filologie română Alexandru Phi- lippide”, Iaşi. BRY = Bibliografia românească veche, tom. I (1903), IY (1944), Bucureşti. CB = B. P. Hasdeu, Cuvente den bătrîni, I—II, Bucureşti. 1878 — 1879. CC*1 = Coresi, Cazania I (Tîlcul evangheliilor), cca. 1567—1568. CC2 = Coresi, Cazania II (Evanghelie cu învăţătură), 1581. CL — „Cercetări de lingvistică”, Cluj. CM = Coresi, Molitvenic rumânesc, cca 1567—1568. CP — Coresi, Psaltirea românească, 1570. CP1 = Coresi, Psaltirea slavo-română, 1577. CP2 = Coresi (Şerban), Psaltirea slavo-română, cca. 1589. CPr. = Coresi, Praxiul, 1563 ? C Prav. — Coresi (?) Pravila, cca. 1560—1562. CT = Coresi, Tetraevanghelul, 1561. Cîd = Codicele Todorescu. CY = Codicele Yoroneţean. 119 DA = Dicţionarul Umbn române, editat de Academia română, tom. I şi II (A — Lojniţă), Bucureşti. DLR = Dicţionarul limbii române, tom. VI, editat de Academia Republica Socialistă România, Bucureşti, 1965. DTT — Documente SvrmvxaJn, publicat·« de Academia română. Bucureşti. DHLR, II = Ovide Densusianu, Histoire de la langue roumaine, tom H, Paris, 1938. DR = „Dacoromania”, buletinul Muzeului limbii române, Cluj. DSRG — Al. Ştefulescu, Documente slavo-romăne relative la Gorj (1406-1665), Tg. Jiu, 1908. EL = Evangheliarul din Londra, copia lui Radu din Măniceşti, 1574. EP = Evangheliarul din Petersburg, cca. 1551—1553, BAR (mi- crofilm nr. 14). GB — Glose române într-un manuscript slavon din sec. XVI (ed. I. Bogdan, în „Convorbiri literare”, XXIV, p. 727—752). IC == învăţătură la cuminecătura, publicat de I. Bianu în Texte de limbă din secolul al XVI-lea, III, Bucureşti, 1925. ICr, = întrebare creştineasca, publicat de I. Bianu, ibiă., I, Bucu- reşti, 1925. IP — învăţătură la Paşti, publicat de I. Bianu, ibiă., III. L — Leviticul, publicat de B. P. Hasdeu în Cuvente den bătrîni, I. p. 6-14. LR = „Limba română”, Bucureşti. PH = Psaltirea Surmuzaki. PO = Palia de la Orăştie PS — Psaltirea Scheiană. PV = Psaltirea Voroneţeanâ. RILR — AI. Rosetti, Istoria limbii române, IV—VI, Bucureşti, 1966. S = Scriptura Domnului Hristos . . . , publicat de I. Bianu > ibiă., III. SCL = „Studii şi cercetări lingvistice”. Bucureşti. SMFC — „Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română”, I, Bucureşti, 1959 ş.u. TB = Texte bogomilice. TM = Texte mâhâcene. TP = Psaltirea Tordasi. 120 NOXĂ ASUPRA EDIŢIEI La un atît de scurt interval de la publicarea textului Liturghierului de către Spiridon Cîndea \ s-ar părea că o reeditare nu mai prezintă nici un interes. Este însă un fapt deja binecunoscut că ediţia dată de Spiridon Cîndea nu poate satisface nici pe departe pretenţiile editorului modern de texte vechi româneşti 2. Transcrierea d-sale este lipsită de o prezentare a normelor de interpretare a slovelor chirilice, cuprinde un mare număr de lecţiuni greşite, nu reuşeşte să descifreze textul în porţiunile deteriorate de pagină, nu semnalează greşelile de tipar, nu indică numărul paginilor şi a-1 rândurilor, prezintă punctuaţia arbitrară din tipăritură. Aceste lipsuri fac ca textul să fie pentru lingvişti inutilizabil. în plus,, publicarea textului într-o revistă de circulaţie restrînsă a făcut ca acesta· să fie accesibil numai unui număr redus de cititori. Sînt, credem, suficient de numeroase şi destul de mari scăderile acestei ediţii pentru a justifica- o nouă ediţie. în reproducerea textului am adoptat metoda de transcriere interpretativă, având în vedere faptul că numai utilizarea ei poate stimula· cercetările de interpretare a grafiei chirilice şi, prin urmare, poate aduce un. progres în studierea limbii române vechi. în plus, faţă de translite-raţie, transcrierea interpretativă prezintă avantajul că este accesibilă unui cere mai larg de cititori, cum, de altfel, încearcă şi prezenta ediţie, care se adresează atît lingviştilor, cît şi filologilor, istoricilor literari,, teologilor şi studenţilor. Pentru a facilita Celor interesaţi cercetarea grafiei şi a oferi, totodată,, un mijloc de verificare a transcrierii, textul este însoţit de facsimile şi 1 Vezi Spiridon Cindea, Textul Liturghierului românesc publicat de Diaconul Coresi,. p. 70—92. 2 D. Simonescu, op. cit, p. 437—438. i2r de un indice în care cuvintele sint reproduse cu litere chirilice, adică exact sub forma din tipăritura· coresiană. Transcrierea textului s-a făcut după original şi nu după fotocopii. Acestea· au fost procurate ulterior (la o distanţă de aproximativ doi ani de lai efectuarea transcrierii) şi reflectă degradarea suferită în acest interval de exemplarul cărţii. Pentru acest motiv o serie de lacune pe care e reflectă facsimilele nu au fost menţionate în transcriere, între [ ], în-trucît la data consultării originalului ele nu existau ca atare. Acesta este cazul lui c$HT[i]le p. 11720, <î[ka\S], p. 12719, [npf]TO\*THHAHKfc p. 237 19—2471, [a]oavh3ak p. 26712, [A©]Kk p. 27711, HE[ch.] p. 27715, ASA[Mt]n* p. 27715, [diuHJKA] fP'fc p. 30719 (la care prima· literă a, mai era vizibilă la· data transcrierii textului), ^hMhhtî p. 33714 etc. De altfel dacă nu se iau măsuri urgente pentru restaurarea- Ltiurghierului, acesta va deveni oarte curînd inutilizabil, paginile fiind în mare parte carbonizate. Menţionăm în plus că dezacordul care există în unele locuri între textul faesimilat şi cel reprodus de noi este numai aparent·, multe din porţiunile de text practic ilizibile pe fotocopii pot fi totuşi descifrate prin punerea la contribuţie a originalului. în stabilirea valorii slovelor chirilice am ţinut seama de datele de dialectologie istorică a limbii române pe care le furnizează textele din secolul al XYI-lea. (Despre interpretarea dată de noi slovelor chirilice, vezi capitolele Grafia şi Fonetica). Pentru a se putea confrunta textul nostru cu facsimilele reamintim principalele corespondenţe ale slovelor chirilice pe care le-am adoptat în transcriere : % în cuvinte de tipul A-fcv£ = ea; a, ra, în cuvinte de tipul actî, bcte = ia, dar ea în a, aaî {ea, eale); •k, a, h. — a, î, distincţia făcîndu-se după situaţia din limba de astăzi (cu excepţia ierului mic la finala cuvîntului, după consoană, = domn); * = în (^cjr. = În8ă), îm (^nptSHdpi = împreunare), n (aum^mîi = mîncâm), n (e s-au dat omisiunile, iar între [ ] literele sau cuvintele aflate in porţiunile deteriorate de pagină, care au fost reconstituite. Cînd nu am avut siguranţa reconstituirii sau a completării unei omisiuni, cuvin tul reconstituit a fost urmat de ?, iar în notă s-a discutat asupra soluţiei propuse. Lacunele au fost indicate prin Cuvintele sau literele repetate din nea- tenţie au fost semnalate 111 notă. Tot aici au fost menţionate şi greşelile de tipar. Versiunea slavă folosită pentru completarea lacunelor este aceea din Liturgliierul lui Maoarie. în locul vechii punctuaţii, adesea arbitrară şi cu inconsecvenţe, js-a utilizat punctuaţia modernă. jSumărul paginilor a fost indicat marginal. Sfîrşitul fiecărui rînd s-a marcat prin /, iar al ultimului rînd din pagină prin //. Rîndurile au fost numerotate din 5 în o. Trimiterile la notele din subsol se fac prin cifre închise !n paranteze rotunde. Indicaţii asupra alcătuirii Indicelui de cuvinte se găsesc la capitolul respectiv. TEXTUL LITURGHIERULUI Tocmeal[a] slujbeei dumnezeiască·/ intru ea şi diacnstvele/ 1 De Ta· vrea preutul să sfîrşască / dumnezeiasca taină, datorin / aste întîi amu în pace să fie cu /5 toţi, nici să aibă ceva pizmă spre / ci-neva şi, inema cîfcu-i va fi de ta/re, să-ş păzească cugetul de hitle/mey 4 să se postească puţinei de cu / searăş şi sâ se trezvească pină/10 în vreamea de slujbă. E d[eac]a va ve/ni vreamea, după cînd va face cu/mu e obi-ceaiul mai-marelui închină/ciune, să meargă în beseai'ecă preutul, / împreună şi diaconu[l], să facă/15 împreună 3 închinăciuni [şi] că[fcră] / strane^ cîte una şi deaciia· să mear/gă. E cînda se vor închina, să grăia[sc]ă // întru eiş această rugăciune : /„Doamne, tremite mîna ta de sus / den i sfîntul sălaşul tău şi mă / întăreaşte întru această slujbă a ta/, ce e pusă înnainte, să nu cu osîn/5dă innainte să stau înfricoşatului / tău altariu şi fără de sînge jăr/tvă să sfî[r]şesc, că a ta iaste tă/riia întru veaci, amin”. Să meargă / în alt[ariu], să-ş ia pren mîini cine/ş10 sti[h]ariul său şi [să] [facă] închi/năciun[i] 3 cătră răsăr[it], [s]ă grăia/scă cineş întru el: „Doamne, curăţea/şte-mă păcătosul”. Deaciia să mear/gă cătr[ă] [i)r]eutul diaconul, să/15 ţie în m[îna] dereaptă stih arini cu / urariul şi să-ş închine capul/său, să grăiască : „Blagosloveaşte, pa//rinte, stihariul cuj urariul”/. 2r E preutul să blagoslovească el, gră/iască: „Blagoslovit Dumnezeu/I nostru pururea· şi acmu şi puru/rea şi întru veacii veacului”. Deaciia-/5 să meargă întru o laturi de oltariu / şi să se îmbrace în stihariu, să se roa/ge aşa· ca şi preutul: „Bucură-/se sufletul mieu în Domnul,/ că mă îmbrăcă întru cămaşe de spă/l0senie şi cu văşmînt de vese/lie îmbrăcă-mă; ca unui ginere pu/se-mi cunună şi ca o nevastă în/Xfîinseţă-mă cu frîmscaţc”. Să să/[r]ute urariul, să-l puie [sxire1?] (x) umă/15[r]ul [stî]ng; răcaviţele (2> să le bage / în mîini, la dereapta amu să grâ[ia]/seă : „Dereapta ta mînăr (*) Foaia este ruptă !n dreptul acestui cuvint din care nu se distinge decît prima literă şi un fragment din a doua : GI. (~) tip pAxJMJÎHUMf. -27 [D]oamn©,// preaslăvi-se în virtute; dereapta ta / mînă, Doamne, frîmse dracii şi / cu multa slava ta sfărîmit-ai vră/jmaşii. La stînga să grăiască:/ „Mîinile tale feacera-mâ şi zidi/^ă-mă, înţelepţeaşte-mă şi învăţ a-mă/-voiu porîncitelor tale”. Deaciia să/ meargă în proscomidie (3) să rînduiască/ sfinţitele, sfîntul amu blid / să-l puie de-a stînga parte, iară po/10tiriul de-a dereapta şi alalte cu/ nusele. Preutul să ia patrahi/riul să-l blagoslovească el, să grăia./scă: „Blagoslovit Dumnezeu ce-au / vărsa[t] dulceaţa sa spre preuţii săi,/16 ca mirul în cap ce deştinge în bar/[bă]. în barba 3r- lu Aaron, de deştingea/ în ome[t] veşmîntul lui”. Şi să ia // brîul şi blagoslovească el şi să l grăiască: „Blagoslovit Dumnezeu / că mă încinse cu tărie şi puse ne/vinovată calea mea, sfîrşit-au pi/cioarele meale ca cerbii şi întru/5 nalt puse-mă”. Răeaviţele să ba/ge în mîini, să grăiască cumu e scri/s mai denainte. Deaciia să ia sfi/ta şi să o blagoslovească ea, să gră/iască îmbrăcîndu-se cu nusa: /l0 „Preuţii tăi, Doamne, îmbră- ____cară-se în/ dereptate şi preapodobnicii / tăi cu bucurie bucura-se-vor”./ ‘^‘Deaciia să meargă preutul şi să se /speale, să facă împreună în[chin]ă-ciu/15ni 3 înnaintea proscomidiei, cine/ş întru el să grăiască : „Doamne,/ 3V curăţeaşte-mă şi mă miluiaşte”. Dea//ciia: „Scumpăratu-ne-ai den blăs[te]/mul legiei cu curatul sîngele / tău. în cruce te răstignişi şi cu / suliţa împunseşi, fără de moarte / tocişi oamenilor, mîntuitoriul/6 nostru, slava ta”. Şi să grăiască / preutul: „Blagoslovit Dumneze/ul nostru pururea şi acmu şi pu/rurea şi în veacii veacului, amin”./ Proscomidiia. Deaciia să ia preutu /l0l In mina stingă amu prescurea/, iară în dereapta sfînta copie şi să o/ semneaze de trei ori desupra scri/pturiei, a preş-curiei, grăiască :/„în[tru] pomeana Domnului şi Dumne/15zeu şi mîntui-toriul nostru Isus Hristos”./ De tr[ei] [or]i. Şi deaciia să înfigă su/liţa 4r de-a dereapta. parte a scripture//ei şi tăind grăiască: „Ca oaia spre/ jungheare aduse-se”. Iară de-a stînga: /„Ca· mielul înnaintea tunzăto-riu/lui lui fără glas, aşa nu-ş de/şchidea rostul lui”. în partea de sus/5 a scripturiei grăiesc : „întru sme/reniia lui luo-se”. Iară den jos/: „Născutul lui cine va spune?” / E diaconul la fieşcarea de tăieri / grăiască: „Domnului să ne rugăm”./10 Să ţie şi urariul în dereapta· sa. Du/pa aceaia grăiască diaconul: „Ia-1/, părinte”. E preutul să bage copiia / în coastele prescuriei, de-a· dereapta/parte grăiască (4) aşa : „Că se luo/15 den pămînt viaţa lui”. Şi să-l/puie el cu dosul în sus întru sfî/ntul blid, zică diaconul :// 4V „Taie părinte”. Şi să taie el în chip / de cruce, preutul grăiască : „Tăie· se/mielul lu Dumnezeu, luo păcate/le lumiei derept- a lumiei viaţă / şi spăsenie”. Şi să-l întoarcă cu/5 ceaia parte ce are cruce. Numai de j va fi cald şi cu abur, atunce / să zacă cu dosul în sus, derept / să nu facă (*) tip. npOCTOMHA.lt. (4) tip. rpv*AeKJK. 128 dedesupt udătură./ Să-l împungă el de-a dereapta parte/10 cu sfînta copie, să grăiască: /„Unul den voinici cu suliţa/ coastele lui împunse şi aciiaş / ieşi sînge şi apă şi văzu, mărtu/risi şi adeverită iastemărturiia/15 lui” (5). E diaconul să bage în sfîn/tul potiri den vin şi apă împreu/nă, zică înainte cătră preutul: // „Blagosloveaşte, părinte”. Şi să prii/mească 51 de acealea blagoslovenie./ E preutul să ia în mîini a· doa prescu/re, să grăiască întru ciste şi în po/meană preablagoslovitei împărăteasa/5 noastră (6) a lu Dumnezeu născătoare/ şi curată fată Mariia, ce derep/t rugăciunea ei, priimeaşte, Doamne,/ jărtva aceasta ce e între ceriu al/ tău jărtăvnic.” Şi să ia o parte eu /l0 sfînta copie, să o puie ea de-a stînga/ sfinteei pîine. La a treia prescu/re să grăiască: „Cu tăriia a cinsti/tei 1 şi viaţă-făcătoare crucea/^cinstiţii ceriului, tării fără tru/15pure, cistitul J ‘ şi slăvitul%ro /rocul înnainte-curătoriu şi bo /tezătoriul Ioan,Hfinţii, slă/viţii M'f** şi de toţi lăudaţi apostoli //pşi întru sfinţi părinţii noştri pre/uţilor înce- 0 pători Vasilie cela Ma/rele, Grigorie, cuvîntul lu Dum/nezeu, şi Ioan cu / 't rostul de au/r, Atanasie şi Chirii, Nicolae/5 ce e den Mira, Sava al sîr_-bilor / şi toţi sfinţii, preuţii ceia mai-ma/rii, Sfîntul apostol, întîiul/ mă-cenic*şi mare diacon Stefa/n, sfinţi mari măcenici Gheor/10ghie, Dimitrie, Teodor şi /toţi sfinţii măcenici, ypreapodob/nicii şi Dumnezeu purtătorii / părinţii noştri Antonie, Evti/mie, Sava. Onufrie, Atanasie /15 Atoneanul, _j?imeonul sîrbilor,/ toţi preapodobnicii,/sfinţii ceia/ ce n-au luat argint şi ciude-fă/cători Cozma şi Dămian, Pante//mon şi toţi sfinţii fără 6 argi/nt, sfinţii şi derepţii,/ai lu Du/nezeu părinţi loachim şiAnna/, sfîntul ce-i iaste zioa, şi toţi /sfinţii; ce derept ruga lor/5 eearcetă noi, Doamne”. Şi aşa să / ia· fărîmă, să o puie în aceaia (7) pa/te de-a stînga jos şi alalte pre /rînd să le puie. Deaciia să ia ş-al/tă prescure, grăiască: „De toată /l0 episcopiia care-i derept-slăvesc/, de episcopul nostru, zi-i pre nu/me, şi cinstita preuţie ce e de Hristos / slujbă şi tot cinul preu/ţesc, de bunii-cinstiţi şi de f1& Dumnezeu păziţi împăraţii noştri/, de şerbul lu Dumnezeu, zi-i pre/ nume igumenului, de fraţii no /ştri şi cu slujitorii şi preuţii //şi diaconii şi toţi fraţii noştri / ce-i cheamă întru a ta- împreunare 6T dere/pt a ta miloste, că eşti de toţi mai /bun, Doamne”. Deaciia să grăiască / de cine va avea pre nume viii şi aşa/5 să ia· fărîmă. E într-altă prescu/re [gr]ă-ia.scă aşa.: „De feri cată po/meană, şi lăsarea- păcatelor ferica/t ctitorul sfîntului hram ace/sta”. Deaciia să pomenească cela ce-/l0l pune arhiereul şi alţii ce va / avea- pre nume morţilor şi la sfîr/[şi]t grăiască aşa: „Şi toţi ceia· de / nădeajdea învierei viaţa veacilor. Şi / a ta· împreunare adurmiţilor creşti/15nii, părinţii şi fraţii noştri, de-oa/'meni-iubitoriu, (5) tip. AOlfH- (8) tip. h«ctp*. (*) tip. grafie care reflectă pronunţarea cu doi n : In naceaia. 129 Doamne”. Şi să ia fă/rîmă. Diaconul să ia şi cela pre/scure <şi> (8) sfînta· 7r copie, să grăiască aşa : // „Pomeneaşte, Doamne, şi a mea nedesto/inieie după mulţimea milosteei/ tale şi-mi iartă toate greşalele/, cealea· cu voie şi cealea fără voie”. Deaciia / să pomenească cine va vrea viii şi /5 într-altă prescure morţii, aşijde/'rea. Să puie fărîme den partea· de/ jos a sfintei pîine ca şi preu/tul şi să ia· măturiţa să adu/ne toate ce sînt în sfîntul blid/10, fărîmele den jos supt sfînta / pîine, ca să zacă în păzire şi în tă/rie şi să nu cază ceva. Deaciia să / ia diaconul cădelniţa şi tămîie să / bage într-însa, grăiască eătră pre/15utul: „Blagosloveaşte, părinte, că/dire”. Aşijderea: „Domnului / să rugăm”. Preutul, rugăciunea / [c]ă-direei (9). jj 7V Dumnezeiasca slujba ce e întru sfi/nţi părintele nostru Ioann cu ro/stul de aur. Bugăciunea spre cădire : / „Cădire aducemu-ţi, Hristoase, Do/amne, Domnul nostru. întru/3 mirizmă de bună mirosenie / ce luom întru a-1 tău jărtăvnic, / tremeate noauo dulceaţa ta presfîn/tului al tău duh”. Diaconul : „Dom/nului să ne rugănr\ Preutul să că/30dească steaoa, să o puie spre sfînta (10) / pîine, grăiască: j,Vine steaoa. stă/tu desupra, io era feciorul“. Dia/conul: ..Domnului să ne rugăm”. Po/pa să cădească întîiul pocrov, să aco/15apere sfînta pîine. grăiască: „Dom/nul împă-ră.ţi-se şi întru frîmsea jţe se înveşti”. Pînă în sfîrşit să zi/eă psalomul. gr Diaconul: ..Domnului// să ne rugăm, coapere. despuietoare”./ Popa să cădească al doilea pocrov,/ să coapere sfîntul pot-iri, grăia/scă : „Coperişi ceriul de bunătă/ţile tale, Hristoase, şi de laude/°le tale împlu-se pământul’\ Diaco/nul: „Domnului să ne rugăm, coa/peri despuietoare”. Preutul să că/dească al treilea· pocrov. ce iaste/ aer, coaperi-le amîndoauo, grăia/I0scă : „Goaperi noi. Doamne, întru co/peremîntul arepilor tale, gonea/şte de la noi tot vrăjmaşul şi ne/priitoriul, împacă viaţa noastră/; Doamne, miluiaşt[e] noi cu pacele ta/15le şi spăseaşte sufletele noa/stre ca dulcele Dumnezeu şi / de-oameni-iubitori5’. Deaciia· leage-/ş amîndoauo mîinile gv sale (n) şi să / [se] închine cu smerenie, grăiască: jj „Blagoslovii Dumnezeu, ce aşa vru/, aemu şi pururea şi în veacii de veac”./ Diaconul: „De cealea ce-s puse nai/nte şi cinstitelor darure, Domnu/lui să ne rugăm”. Preutul zică/5 rugăciunea darurelor ce sînt puse /înnainte-i: „Doamne, (8) Omisiune tipografică. în versiunea slavă : *:t, npî«Mk k ti «pot^p* KsnTi· (B) tip. [k]t>aphuh. (10) tip. T?iiT4. (“) tip. cÎh. 130 Domnul no/stru, cela ce jninea· ceriului min/care a toată lumea, Domnul nostru/ şi Dumnezeu Isus Hristos, tremease spă/10sitoriu şi izbăvitoriu şi dulce-dă/tătoriu a blagoslovi şi a sfinţi noi ; / însuţi blagosloveaşte darurile acea/stea şi ia-ie spre a. ceriului tău jăr/tăvnic. Pomeneaşte, ca un dulce/15 şi de-oameni-iubitoriu, aducerile/ ce derept eale aduseră şi no[i]/neosîndiţi fereaşte întru sluji /rea· dunmezeie tale taină”. Strigă:// „Că sfinţi-se şi preamări-se preacin/stit şi mare-frîmseţat nume/le 9r tău, tatăl şi fiiul şi sfîntu/1 duh. acnru şi pururea· şi în veacii/ de veac”. Şi după aceaia să cădească /'5 însuşi popa darurele, să facă otpu/st acolo. Şi aşa să ia diaconul/cădelniţa·, să meargă şi să cădească/ sfînta masă, cruce-obraz. grăind/cătră sineş acest- tropari:/10 „în mormînt cu trupul, e întru ia/d cu sufletul, ca Dumnezeu, iară/întru rai cu tîlhariul şi în sca/un erai, Hristoase, cu tatăl şi /cu duhul, toate Ie împluşi, nescripsulc“. Ş după aceaia psalom 50:/ „Miluiaşte-mă, Doamne, după ma-r /mila ta şi după mulţimele/eftenşugurele tale. Cură//ţeaşte fără-îegile meale, 9V mai vîrto/s spală-mă de fără-legile meale/ şi de greşalele meale cură-ţeaşte-mă/, că fă-legile meale eu ştiu şi gre.şa/lele meale înnainte sînt pururea·/5. Ţie unuia greşiiu şi hiclenşug in/naintea ta îeciu, ca să derep-tezi-te /întru cuvintele tale şi pîrî-veri/cînd veri judeca. Iată amu întru/ fără-leage zimislit sînt şi în/J0tru păcate feace-mă muma mea. Iată/amu adevăr iubit-ai fără ştirea şi/ascunsul a preaînţelepciuneei tale / ivitu-mi-ai (I2). Stropişi-mă cuisopom (13)/şi curăţescu-mă; spăla-mă-veri şi/15 mai vîrtos de zăpada înnălbi-mă-voiu. / Auzului mieu dat-ai bucurie şi ve/selie, bucură-se oasele plecate. / întoarce faţa ta de gref alele jf meale 10r şi toate fără-legile meale / curăţeaşte. Inemă curată zidea/şte in mine, Doamne, şi duh derept / noiaşte întru zgăul mieu. 3su lepă/da mine de faţa ta şi duhul sfî/5nt al tău nu lua- de la mine. Dă-mi / bucurie, spă-senia ta, şi cu duhul/ despoietoriului învîrtoşază-mă. în/vaţă fără-legiuitorii calea ta şi / necuraţii cătră tine întorcu-sep. Izbăveaşte de crunţii, Doamne, Doarn /ne, sp a seni a mea : bucură-se limba / mea derep-tăţici talc. Doamne, buze/le-mi deşchide şi rostul mieu ve/steaşte lauda ta. Că de vrea vrea jărptvă va vrea amu: toate arsele nu bine-/vruşi. Jărtva Domnului (13’) duhfrîm/t, inemă· frimtâ şi plecată Dum/nezeu nu urăşte. Pericează. Doamne, jj cu bună-vrearea ta Sionul şi să / se zi- 10v dească păreţii Ierusalimului. A/t-unce bine-veri jărtvă, dereptate/', înnăl-ţările şi toate arsele. Atu/nce va pune spre oltariul tău vi/5ţei”. Să cădească oltariul tot /. şi beseareca, să meargă aciia în sfîn/tul oltariu şi să cădească sfînta / masă şi preutul. Cădelniţa amu / să o puie 3a locul ei. însuş să/10 meargă cătră popa şi să stea împreu/nă înnaintea sfinteei mease, să (î;) tip. hkhtSmî(h. în Psaltirea slavo-română din 1577 ipT.rirS.MHiH. (ia) tip. Tceono'. (ia’) t'p. aomhSaSh. 131 se închi/ne de trei ori, întru ei să se roa/ge şi să grăiască: „împăratul ce/riului, mîngîitoriu de suflete a/15deverite, cela ce de pretutindinea / toate împle, vistiiariul dulce/ţilor şi viaţă-dătătoriu, Tino, ră/pausă-te llr întru noi şi curăţeaşte-ne //de toată spurcăciunea şi spăseaşte,/ dulce, sufletele noastre. Măriia/ de sus a Domnului şi spre pămînt/ pace întru oameni cu bună vreare”,/ de doauo ori, şi „Doamne, rostulu-mi/5 deşchide”, de trei ori. Aşijde/rea preutul să sărute sfînta evanghe/lie, e diaconul sfînta masă. Du/pă aeeaia să-ş pleace diaconul capu/1 său preutului, să-ş ţie urariul/10 său cai trei deagete a mîiniei dereap/te, să grăiască : „Yreamea e a face Dom/nului, Doamne blagosloveaşte”. Preu/tul să semneaze el, grăiască : /„Blagoslovit Domnul nostru pretu/15tindinea·, acmu şi pururea şi în veaci / de veac”. Aşi jderea diaconl: „Roa/gă-te de mine, -qv despoietoare”. Şi po/[pa] aciiaş : „Să derepteaze, Dumne//zeu talpele tale”. Şi iară diaconu/1: „Pomeneaşte-mă, despuietoare sfi/nte”. Şi popa : „Pomenească-te Domnu/1 Dumnezu în părăţiia lui”. Şi dia/conul zică: „Amin”. Şi să se înehi/5ne, să iasă şi să stea în loc de obiceai,/ înnainfcea sfintelor uşi, să se închine / cu bună smerenie de trei ori, gră/iască întru eluşi : „Doamne, rostu/lu-mi deşchide să vestesc lauda ta”/10. Şi după aeeaia să înceapă diaconul: / „Blagosloveaşte, Doamne”. Popa: „Blago/slovită împărăţie, tatăl şi fiiu/1 şi sfîntul duh şi acmu şi puru/reaşi <în> veacii de veaci”.Diaconul să zi/15că diaconstvele : „Lumiei Domnul / să rugăm. De sus pace şi de spăse/nia sufletelor noastre, Domnului (14)/ să ne rugăm. De pacele a toată Lin]/mea şi de dul[c]e-tocmeale 12r sfinte//20le Domnului beseareci şi de împreuna/rea tuturor, Domnului să ne rugăm. / De sfînta casa aceasta şi de ceia ce / cu credinţă şi cu dulce-smerenie şi / cu frica· lu Dumnezeu, caia ce îmbla î/sntr-însă, Domnului (u‘) să ne rugăm. / De mai-marele episcopul nostru/, rec*{14*‘), şi de curata preuţie ce sînt / de Hristos slujbe, de toată încetirea· şi o/amenii, Domnului să ne rugăm. De/10 dulce-cinstiţi şi de Dumnezeu pă/ziţi împăraţii noştri, de toate curţi/le şi de voinicii lor, Domnului sa ne/rugăm. De să se supuie şi să se plea/ce tot vrăjmaşul şi nepriîtoriul/15 supt picioarele noastre, Domnului să/ ne rugăm. De sfmtul locul ace/sta· şi de toate cetăţile şi înlatu/rile şi de ceia ce cu credinţă întru/ [ea]le lăcuiesc, Dom-12T nulul să ne rugăm//20. De bună mcotccaroa a văzduhului,/ fie mulţirea rodului pămîntului/ şi de vreame, Domnului să ne rugăm./' De notătorii şi cale-făcătorii, ne/putincioşii, ceia ce se chinuiesc, pră/sdaţii, de spâsenia lor, Domnului / să ne rugăm. A ne izbăvi noi de/ toată scîrba, mîniia şi nevoia, Do/mnului să ne rugăm. Foloseaşte/, spăseaşte, miluiaşte şi fe-reaşte noi, Do/10amne, cu a ta dulceaţă. Preasfîntă,/ curată şi preablagos-lovită despuie/toarea noastră şi curată fată Ma/riia cu toţi sfinţii po- (« şj 14’) tip. în traci, zictnd numele. 132 meniră şi u/nul altuia şi toată viaţa· noastră/16 lu Hristos, Domnului să dăm”. Popa să/strige : „Că cade-ţi-se toată mă/riia, cinste şi închinăciune, tatăl/ şi fiiul şi sfîntul duh, a-emu//şi pururea şi în veacii de veac./ 13r Rugăciunea antifonelor dentîiu:/ „Doamne, Domnul nostru, celuia ce-i/iaste ţinearea nespusă şi măriia/ neajunsă, ce a lui milă fâ/5ră-măsură şi la-oameni-iubire ne /grăită; însuţi Doamne, după du/lce inema ta caută spre noi şi pre/ sfînta beseareca aceasta· şi fă eu /noi şi cu ceia ce se roagă cu noi, cu bo/l0gătatea mileei tale şi cu eften/şugul tău”. Cu aceaste ziceri depre/ună diaconul să facă închinăciune/înnainte sfîntului jărtăvnic./ să păşască la locul său şi să mear/1£gâ de-a dereapta parte, să stea înna-in/tea sfintelor icoane, să aşteapte sfir/şenia antifonelor. Antifon[a] 1:/ „Blagosloveaşte sufletul mieu Dom//nul” sau „Blago eşti” (15). Aşijderea / 13v datoriu iaste să facă diaconul / la toate antifonele. Ca vor sfîr/şi întîia antifonă, să meargă iară / la loc de obiceai şi să facă închi /snăciune, aciia· grăiască: „Iară şi / iară lumiei Domnului să ne rugă/m. Preutul, rugăciunea a doa/cu strigare : / „Doamne, Dumnezeul nostru, spă/l0seaşte oamenii tăi şi blagoslo/veaşte partea ta; împlerile be/seareciei tale fe-reaşte, sfinţeaşte/ ceia ce iubesc dulce-frîmseaţe casei/tale; tu aceia măreaşte cu dumne/15zeiasca a ta tărie şi nu lăsa noi/ ceia ce nădăjduiesc spre tine”/. Diaconul: „Foloseaşte, spăseaşte/, preasfîntă, curată şi blagoslovi //tă”. Popa să strige : „Că a ta e ţinea/rea şi a ta iaste împă- 14r răţiia şi măriia/, tatăl şi fiiul şi sfîntul duh,/acmu şi pururea şi în veacii de veac.”/ Antifone 2 : „Domnul împărăţi-/5se” macară „Laudă sufletul/ mieu Domnul”. Pînă in sfirşit / Slava, I nine, Bdino rodnyi sînt (16)./ R.ugăciunea a treia antifonă:/ „De împreunarea aceasta şi de chema/l0re, noauo dărui rugăciuni ce doi /sau trei, cbemîndu-se de numele/ tău, cearere a da. făgăduişi, însu /ţi şi acmu robii tăi cearerea· cătră fo /los împle; dă noauo întru stătăto/15area- ta adeverită şi, întru ceaaa/ce va să fie, cu viaţa de veaei dăru/iaşte”. Diaconul: „Iară şi iară/, Domnului să ne rugăm. Foloseaşte,//spăseaşte. miluiaşte şi fereaşte noi/, Doamne, 14T cu a ta dulceaţă, preasfî/ntă, curata şi preablagoslovită”. / Popa să strige : „Că dulce şi de-o/ameni-iubitorm Domn eşti şi ţie/5 mărie tre-meatem, tatăl şi fiiu/1 şi sfîntul duh, acmu şi puru/rea şi în veacii de veac”. Diaconul/să iacă închinăciune, să între înlă/untrul altariului şi să stea acolo/10 şi să cînte a treia antifonă : /„Veniţi să ne bucurăm Domnului, (17)/ să strigăm Domnului nostru: Spă/seaşte-ne, fiiul lu Dumnezeu, cela ce / înviseşi den moarte, cîntămu-ţi,/15 lăudămu-te”. Să ainte apucăm fa·/ţa- lui în" ispovedire şi în cîntare / să strigăm lui : „Spăseaşte-ne,/ (15) în trad. Bine este (Începutul psalmului XIC). (16) în trad. Mărire, Şi acum, Unul născut fiul. (JT) tip. a©mhSaoSh. 133 lor fiiul lu Dumnezeu, cela ce înviseşi // den moarte, cîntămu-ţi, lăudămu-te/ că zeul mare e şi domn şi impara/t- mare spre tot pămîntul. Spă/seaşte-ne, fiiul lu Dumnezeu, cela / ee înviseşi den moarte, cîntămu-ţi. /5 lăudămu-te că în mîinile lui cu /mplitele pămintului şi inna-1/tele codrilor ale lui sînt, că a· lui/iaste marea şi el feace-o şi u /scatiii mîinile lui feaceră./10 Spă-seaşte-ne, fiiul lu Dumnezeu ce/la ce înviseşi den moarte, cîntămu-/ţi, lăudămu-te. Cîntînd blaje/nile sau nntifonele. c-înd vor / sosi la Slavă, să meargă popa şi/15 diaconul înnaintea sfinteei mease/ şi să facă închinăciuni împreună 3./ Deaciia să ia preutul sfînta evanghe/lie să o dea diaconului şi aşa // să iasă să facă vîhod mie, să/ vinie şi să stea în loc de obiceai, să-/ş închine amîndoi capetele. Dia/conul să zică lin : „Domnului să/ ne rugăm”. împreună şi urariul/5 să ţie cu trei deagete a mîiniei de/reapte. Grăiască preutul rugăcin/nea ieşireei în taină : j „Despoietoare, Doamne, Dumnezeu /I nostru, cela ce tocmişi in ce/10riure începători şi voinicame / de îngeri şi mai mari arhangheli î/ntru slujirea măriei tale, fă de/ntru intrările noastre întru î/ntrările sfinţilor îngeri a fi de-/15 slujind noauo şi cu mărie mărin/d a ta dulceaţă, că ca ele-ţi-se / toată lCr măriia, cinste şi închinăciune,/ tatăl şi fiiul şi sfîntul duh, // aemu şi pururea şi în veacii de veac/. Aceasta sfirşindu-se, să grăiască / diaconul cătră preutul: /„Blagosloveaşte, despuietoare. sfîntu/1 vîhod”. Să arate împreună că/5tră răsărit cu urariul, aşa cu/mu şi-l ţine. Preutul să fa/că cruce cătră răsărit, .grăiască :/„Blagoslovit intratul sfinţi/lor tăi, Doamne, de pretutin/10dinea şi aemu şi pururea şi în veacii / veacului”. Aşijderea sa meargă / diaconul cătră mai-mare şi / acela să sărute sfînta evanghelie/, de va fi aciia, e de nu va fi să o să/15rute popa. Troparele sau anti/fo-nele pînă în sfîşit cintîndu-/le, să iasă diaconul în mijloc //şi să stea înnaintea popeei, să-ş/ rădice mîinile puţinei şi să ara/te sfînta evanghelie, să grăiască : / „Preaînţelept, iartă”. Şi oamenii : /„Veniţi să ne închinăm şi să cădem /* cătră Hriîtcs, f-păsitoiiul ncsliu. Spa/seaşte, fiiul lu Dumnezeu, cela ce in/vise den moarte, cîntămu-ţi, lăudă/'mu-te”. Deaciia să se închine acela şi / preutul înnaintea lui să meargă în/10 sfîntul oltariu şi să puie rfin/ta evanghelie în sfînta masă. Cîntîn/d, să grăiască troparele rîndului/ r;i, cînd va veni apoi, să grăiască / diaconul cătră popa cu capul ple/15cat şi urariul cu dereapta să ţie,/ cum de multe ori am zis : /„Blagosloveaşte, despuietoare, vreamea/ de trei ori sfîntul”. 17r Şi popa să se//mneaze, el grăiască : „Că sfînt e/şti Dumnezeul nostru şi ţie mă/rie tremitem, tatăl şi fiiul şi/ sfîntul duh şi aemu şi pururea / şi în veacii de veac”. Troparele dea/5ca se vor sfirşi, să meargă diaconu/1 aproape de sfintele dvere, să a/rete orariul său cel ora de afară,/ să grăiască lin: „Şi în veaci de veac”/. Să cîntâm noi ceia ce sînt denna-/10 134 fară tri svetoe (18). Diaconul să stea / aproape de popa, ruga grăind./ Rugăciunea de tri svetoe (19);/ „Doamne sfinte, cela ce în sfinţi / răpaoşi, ce de trei ori sfînt./15 cu glasuri de serafimi cînta/t şi de (2o) heruvimi cu mărie te / măresc şi toate tăriile ceriului / închină-ţi-se; ce den nefire întru II ce iaste aduseşi toata firea, cela / ce zidişi omul pre obrazul (21) tău / şi pre podobie şi cu de toate darure/le tale înfrîmseţişi-1 şi dai / celora ce cer preaînţelepciune/5 şi mente şi nu treci greşi/tul, ce pui la spăsenie căire; / cela ce podobeşti pre noi, nedestoini/cii robii tăi, şi în ceasul acesta a/ sta înnaintea slaveei sfîntului al/10 tău jărtăvnic şi datori ţie închi/n&ciune (M) şi mare mărie a-ţi aduce; in/şuţi, Doamne, priimeaşte şi den rostu/1 nostru greşiţii de trei ori sfîn/tă cîntare, ceareetă noi cu dulcea/ţa·15 ta. Iartă noauo toate greşalele/ cu voie şi fără voie; sfinţeaşte ale / noastre suflete şi trupure // şi dă noauo întru preaînfrîm- 18 seaţe / a sluji ţie intru toate zilele vie/ţiei noastre, derept rugăciunea / preasfintei Dumnezeu născăto/are şi de a tuturor sfinţilor/5, ce den veac ţie au ogodit”. Stri/gare : „Că sfînt eşti, Domnul no/stru, şi ţie mărie tremitem, tată/l şi fiiul şi sfintul duh şi /aemu şi pururea şi în veacii de veac”/10. Sfirşindu-se rugăciunea şi cî/nd vor auzi cîntînd Slava şijl mne, grăiască şi aceia: „Sfin/te Doamne, sfinte tare, sfinte fă/'râ moarte, miluiaşte noi”. De trei/15 ori să facă împreună închină/ciuni trei înnaintea sfinteei/ mease. Deaciia grăiască // diaconul cătră popa : „Zi, părinte”,/ 18 şi să meargă la preastol să grăiască : / „Blagoslovit, vino în numele Dom-nu/lui”* Şi iară diaconul: „Blagoslo/veaşte. despoietoare, de sus şedea-re”/5. E preutul: „Blagoslovit eşti ce/la ce pre scaunul măriei împărăţiei / tale şezi. pretutindinea şi ac /mu şi pururea şi în veacii de veac”./ Şi după sfîrşitul lu tri svetoe jla să strige diaconul: „Să socotim”,/ iară popa : „Pace tuturor”. Dia/conul: „Preaînţelept”. Cetito/riul, cîntecul lu David. Dia/conul aciiaş : „Să luom aminte”. Ce/15titoriui, prochimenul, apostol./ Diaconul: „Preaînţelept”. Ceti/toriul, începătura apos-tolu. Diaco/nul: „Să boeuUiii". CeLitoiiul,// apostol, şi după «fir 10r şitul apo/stolului grăiască popa: „Pace a/eestora". Diaconul: „Să socotim”/ şi cînte alliluia. cîntecul lu Da/vid sau macara mainte de ace/5sta-să grăim apostolul. Să ia diaco/nul cădelniţa eu tămîie, să se apro/pie, cătră popa grăiască (23) : „Blagoslo/veaşte, despoietoare, cădire”. Ce lui e / obiceaiul sa blagoslovească şi ru/30gâ spr-ins (24) să zică, să cădească sfî/nta masă împrejur şi pre popa./ Rugăciunea grăită de la preutul / (1S) şi (JS) în trad. ..de trei ori sfînt”. (20) tip. a^· (21) tip. (28) tip. (23) tip. rpvACAx. (M) tip. CnpHHC*. 135 înnaintea sfinteei evanghelie : / „Luceaşte întru inema noastră- de-/15 oameni-iubitoriu, Doamne, a ta / dumnezeiasca înţelepciune, lu/mină. 19v neputredă, şi cugetelor / noastre descoaperi ochii întru // evanghelie pro-poveadaniei tale să înţelea/gem, răsădeaşte întru noi şi fe/ricata învăţă-turiei tale frică / ca ale trupului pohte toate să le / călcăm, sufleteasca viaţă să /5 treacem, cătră îngînduirea ta să / ne înţelepţim şi să lucrăm./ Tu amu eşti sfinţie şi lumină / sufletelor noastre, Hristoase, Do/mnul nostru, şi ţie mărie tremi/l0tem, tatăl şi fiiuî şi sfîntu/1 duh, acmu şi pururea şi în veacii/ de veac”. Şi după aceaia cădelniţa/ să puie, să meargă cătră popa şi să-/ş închine lui capul, să ţie şi ura/15riul, grăiască : „Blagos-loveaşte, de/spoietoare sfîntul apostol şi dulce-/vestitoriul”, cumu-i va 20r fi nume /le evanghelistului. B preutul să // înseamne el, grăiască: „Dumnezeu/ derept ruga sfîntului apostol ime recu (“),/ să dea ţie grai, dulce-vestind cu tă/rie multă întru implearea evangheliei iu/bitul fiiul lui, Domnul şi Dumne/5zeu şi spăsitoriul nostru Isus Hristos/, cu aceluia dulceaţă şi la- oameni -iu /bire5 5. Diaconul zică: „Amin”. Şi să / se închine el, să se ducă şi să stea înna/intea sfinteei mease şi să se închine/10 cu dulce-smerenie, să ia evanghelii a şi / să iasă pren sfintele dvere, meargă / şi să stea la tocmit al lui loc, / înnainte-i mergînd şi sfea<şt>necu/l (26). E preutul să stea dendă/I5rătul sfinteei mease de va avea lo/c, iară de nu dennainte şi să / caute spre apus, să strige:/ „Preaînţele

t, iartă 20v să auzim // sfînta evanghelie”. Diaconul den mg recu } sfînta evanghelie cetenie (27). Popa aciia/ş zică : „Să luom aminte”. Iară de / iaste ş-alt diacon slujind, a/cela să strige denlăuntrul alta/5riului în locul popeei: „Preaînţelep/t, iartă să auzim şi să luom amin/te”. Evangheliia deaca se va sfîrşi să gră/iască popa cătră diacon : „Pace ace/lora”. Diaconul sa meargă pînă la/10 sfintele dveri, să dea preutului sfî/nta evanghelie. Deaciia să stea la locul/ de obiceai, să înceapă aşa. Diaconu/[l]: „Să zicem toţi den tot cu/getul şi den toate cugetele no/15astre, să zicem toţi: „Doamne» atot/ţiitoriu, Doamne, părintele nostru/, rugămu-ne ţie, auzi şi milu-21r iaşte/ noi. [Jtfjiluiaşte noi după ma[r]e mi//la ta, rugămu-ţi-ne, auzi şi (.“) tip. /, , evidenta greşeala, datora Lâ, probabil, tipografului, căci Sn tojitul slavon pasajul corespunzător este următorul: cri» 34 autr^ ctto diiAJ h ijrAieTd hai* Traducătorul a omis să traducă h tp'îcT** , iar han a pixt l-a abreviat, ca şi in celelalte cazuri, hm . Tipograful, crezind că este vorba de apostolul Marcu, a cules numai partea secundă a abrevierii /&. (26) în textele coresiene, cuvintul cunoaşte un tratament dublu : sfeaştnic (CT, CP) şi sfeaşnic (CPr). Vezi DHLR II, p. 130. (27) tip. E posibil ca o astfel de grafie sâ redea o pronunţie câtenie, transcriere pe care am ocolit-o insă pentru a nu fi nevoiţi sâ apelăm Ia semne diacritice. în secolul al XVI-lea ă pentru b. din elementele de origine slavă ne întimpină în destule exemple: cârtă (29) chemaţii, rugaţi-vă, ca Dumnezeu/ să miluiască ei”. Strige ei cu / cuvintul adeverit. Să desco//apere lor evan- ^2r gheliia. dereaptă. Să împreu/neaze ei întru sfînta a sa a săborului / apostolilor besearecă. Mîntuiaşte. mi/luiaşte, foloseaşte şi fereaşte noi /, Doamne, cu a ta dulceaţă. Chemaţii,/5 capetele voastre Domnului plecaţi”./ De acicea treci întru a· lu Yasilie/liturghie, ruga de chemaţi mai / dennaintea sfintei înnălţare :/ „Doamne, Dumnezeul nostru, ce/10la ce pre înnalţi lacu-ieşti şi } spre plecaţi preveşti .ce spre / spăsenie nărodului omenesc tre/-meseş unul-născut al tău/ fiiul şi Domnul Dumnezeul/15 nostru Isus Hristos, caută spre robii / tăi, chemaţii, ce-ş închină ţie a lor cer/bice? podobeaşte ei în vreamea· de dulce-//cuviinţa, bania iară ceaiace va fi / 22T şi lăsarea păcatelor şi de veşmin/tele neputrede, împreunează ei că/tră sfînta a săborului apostolilor besea/reca şi numără ei cătră aleasa/5 a ta turmă”. Srigare : „Ca şi a/ceia cu noi să slăvească preacinstit / şimare-frîmseţat numele tău,/ tatăl şi fiiul şi sfîntul duh,/ acmu şi pururea şi în veacii de veac”/10. Diaconul: „Cîţi chemaţi sînteţi / ieşiţi, de chemaţi ieşiţi, sa nu/ cineva de chemaţi; cîţi credineio/şi, iară, iară. lumiei Dumnezeu să/ rugam”. Ruga de credincioşi, duppă cînd veri întinde andimisul:/ „Har-dămu-ţi, Doamne Dumnezeu/ tare, că podobit-ai noi înnai/nte a-ţi sta şi acmu sfîntului// a-1 tău jărtăvnic şi a cădea că/tră 23r eftenşugul tău. De ale noa/stre greşale şi de a oamenilor ne/ştiitura, priimeaşte, Doamne, ruga/ noastră, fă noi destoinici a fi/5 a aduce ţie (28) tip. KiKvrp*. (28) în versiunea slavă : o rfcpnîH o wtaîuhhm (ioawakti ca credincioşi, pentru cei chemaţi rugaţi-vă’'. 137 rugăciuni şi rugi/ şi jărtve fără spurcăciune de to/ţi oamenii tăi. Şi destoinici fă/ noi ce-ai pus întru slujba ta acea/sta, cu tăriia duhului tău sfintul,/10 neprepuieto[r]i şi fără poticnire în/ curată mărturie den sfea-turele noa/sfere şi să te chemăm in toată vrea/mea şi în toate locurele să asculţi / noi, milostiv noauo să fii în mulţi/15mea dulceţiei tale5’. Diaconul: / „Foloseaşte. spăseaşte, miluiaşte şi fe/reaşte noi. preaînţelept. Popa să/ -3V [strige] (3o) : „Că cade-ţi-se toată măriia, // cinste şi închinăciune, tatăl şi fi/iul şi sfintul duli şi aemu şi/ pururea· şi în veacii de veac”. Diaco/nul : ..Iară, iară, lumie(31) Dumne/zeu să rugăm”. Ruga de credi/5ncioşi a doa:/ ..Iară de multe ori cădem şi ţie / rugămu-ne. dulce de-oameni-iubi/toriu. ca să cauţi spre ruga/ noastră, să c-urăţeşti ale noa/10stre suflete şi trnpu[r]i de toată/ spurcăciunea- trujmlui şi a sufle-/t-ului şi dă noauo nevinovaţi şi/ neosîndiţi înnaintea stareei sfîn/tului tău jărtăvnic. Dăru-iaşte, Doa/15mne, şi ceia· ce se roagă cu noi, prea/sporire viaţă şi credinţe 24r şi înţele/pciunea sufletului. Dă îor pre//tutindinea cu frică şi cu dra/goste a sluji ţie, neosîndiţi a ne/ mesteca- cu sfînUt a ta taină şi / a ceriului-Li împărăţie destoinici/ a fi;\ Diaconul: „Foloseaşte. spă/5seaşte,miluiaşte şi fereaşte noi. Doam/ne, cu a ta dulceaţă, preaînţelept”. / Popa- să strige : ..Că, ca de supt ţi/nearea ta de pretutindinea. să ferim/ şi ţie mărie tre-meatem, tatăl şi j10 fiiul şi sfintul duh. aemu/ şi pururea şi în veacii de veac”. / Ruga să facă preutul adins [el}u/ş. Heruvicul să cîntăm :/ ,.îsrimea- destoinic a se lega depo/35htele trupului şi a dulceţi/ei să- vie sau să se apropie •24v sau// să slujască ţie. împărat de slavă/. Ce slujesc ţie, mare şi înfrico/şat, şi aceluia tăriia ceriului. Ce/ însă negrăită şi nemăsurată la-o/ameni-iubirea- ta. neadaus, neschim/5bat fuseşi om şi întîi sfin/ţitoriu noauo eşti şi slujirea a/ceasta şi fără spurcăciuni jărtve. / fire· de sfinţie dat-ai noauo ca despo/ieteriu 1 tuturor. Tu amu singu/lc)r, Doamne, Dumnezeul nostim, de/ spui ceriul şi pfimîntul, cela/ ce pre scaun de heruvimi purtat/ eşti, cela ce eşti serafimilor domn/ şi împărat creştinilor şi cela ce15/eşti singur sfînt şi întiu sfin/ţi rapaosă, ţie amu rugămu-ne/ unu[l> dulcelui 2or şi dulce-ascul/[t]ă[t]oriul.Caută spre noi [grejşiţii (32)// şi netrebuincioşii robii tăi şi c.u/răţeaşte sufletul şi inema de cu/getele hitleane şi destoinici fă/ pre noi cu tăriia sfintului tău duh,/îmbrăcaţi cu ofinţiia dulccţici în5/ nainte a sta sfinteei tale aceştii / mease şi sfinţie a lu[c]ra sfîntului/ şi preacuratului tău trup şi ci/nstitul singe. Ţie aemu cădem,/ plecăm ale (3o> partea fjnaîă a cuvintului (hui) am găsit-o pe o bucată de hirlie aflstă intre pagini. (3I) întregire conform traducerii similare de la p. 22v/14 —15 înregistrată pentru textul slavon : hjku h hjku aihpu.' roi' homâhm et. După cu ni se observă s-a tradus greşit A\npi5 roV (cu pace Domnului) prin lumiei Dumnezeu (p. 22v/14. 23v/4 —5) sau lumiei Domnului (p.l3T/7). (3î) S-a păstrat intactă numai partea finală a cuvintului : whuîh. Pe o frintură de hirtie existenta ia încheietura paginilor se păstrează litera a doua şi a treia din acest cuvînt pe. 138 noastre cerbici şi ru /l0gămu-ne ţ-i[e], nu întoarce faţa ta de/ noi, ni ce împenge noi de feciorul/ tău, ce podobeaşte aduşi să fim ţie/ noi greşiţii şi nedesicicii robii/ tăi cu darul acesta. Tu e/15şti celora ce aduc şi aducătorii/ şi priimeşti-i împarţi-le, Hristoase,/Domnul nostru, şi ţie mărie tremea/tem fără de începutul tău t[a]tăl// şi tot sfîntul şi dulcele 25v şi via/ţă-făcătoriulu-ţi duh, aemu şi/ pururea şi în veacii de veac”./ Heru-vicul cîntînd, să între dia/conul în sfintul oltariu şi să ia·/5 cădelniţa cu tămlle şi meaigă că/tră popa oă ia năravul de eădire bl a /go slovenie, să-cădească sfînta ma/să obraz de cruce împrejur şi be/seareca toată şi preutul şi du/10pă aceaia să stea diaconul de-a stingă/ lui. cu toată sme-reniia. să asteapte/ sfîrşirea rugăciuniei. E deaca se/ va sfîrşi. să stea de-preună rugîn/du-se, heruvicul grăind aci ins ei/15ş şi de trei ori să se închine grăin/d acesta. Şi să se ducă în prosco /midi[e], înnainte să meargă dia-conu/1 cu cădelniţa, şi să cădească //sfinta, întru eluş să se roage:/ -6r „Doamne, curăţeaşte-mă greşitul”. / Să grăiască c-ătră popa: ,,Ia des-puie/toare”. Şi popa să ia-aerul să-l puie/ în cel umăr sting al dia[co]nului,/5 grăiască : „Rădicaţi mînile voastre/ în sfinţie şi blagosloviţi Domnul”./ Aşijderea şi sfîntul blid să-l/ puie in vîrhul diaconului, acesta lu/und, şi aceluia cu frică şi cu toa/l0te socotinţele şi cu tărie. însu/ş preutul să ia sfîntul potiri nu/mai şi aşa să facă mare vîhod/, înnainte-i mergind dia conul, ţii/nd şi cădelniţa cu sfîntul blid/35 întru un deaget al miiniee de/reapte. trecînd(33) pren besearecă. /[r]ugînd amîndoi de toţi grăin/[d] : „Pomenească toţi voi Domnul// Dumnezeu în părăţiia lui”. Şi ci/nd va 26v veni cătră sfintele dvere,/ popa să meargă, pest-ind, diaco/nul înnainte să meargă, stea, ţie în ca/p sf[înt]ul blid cumuş iaste/5. puţinei să se întoarcă cătră popa/ şi popa intrînd grăiască : „Lua/'ţi poarta domnilor voştri. Şi luo-/se poarta de v^aci şi întră împăra/tul de slavă”. Diaconul grăia/l0scă : „Blagoslovit,vino în numele/ Domnului Dumnezeu, Domnul ivi-/se noauo.v' Şi aşa să meargă preutu/1 şi să puie sfîntul potiri./ Atunce să ia şi sfintul blid den/15 capul diaconului, să puie şi ace/la in sfînta masă. grăiască: „Dul/ce obraz Iosif de pre cruce luo/ pr[ea]curat trupul tău. cu pînz[ă]// curată. învăli-1. puse-1”. Diaeonu/1 să pleace capul său, cătră 27r popa gră/iască: „Duhul sfînt veni-va spre ti/ne şi tăriia susului umbrite-va”. Şi I iară diaconul cătră popa : „Porno/5neaşte-mâ. despoietoara sfinte”. Şi po/pa să zică : „Pomenească-te Domnu/1 Dumnezeu in părăţiia lui”. Aşi/jderea diaconul zică „amin” şi/ să se închine şi vreame să ia, iasă şi /l0 stea la loc ce e tocmit de obiceai./ grăiască începătură după mar[el]e; vîhod : „Să împlem rugăciunile/ noastre Domnului. De (3S) tip. ApfK-hhTfc. .139 cinstitele / darare ce-s puse înnainte Domnului/15 să ne rugăm. De blagoslovita casa/ aceasta şi de ceia ce cu credinţă şi/ cu dulce-smerenia 27T şi cu frica Domnu/lui ceia i34) ce intru ea îmbla, Domnului // să ne rugăm. De-a ne izbăvirea noi / de toată scîrba, mîniia şi nevoia, Do/mnului să ne rugăm”. Ruga du/pă punerea sfintelor darure : / „Doamne, Dumnezeu a.totţiito/5riu, ce eşti unul sfint, ce/la ce priimeşti jărtva de Iau dă/ de la· ceia ce te cheamă cu toată inema,/priemeaşte şi noi greşiţilor rugă/-şi o du cătră sfîntul al tău jăr/10tăvnie; şi destoinici fă noi a a/duce ţie darure şi jărtve sufle/teşti de ale noastre păcate şi de a/le oamenilor (35)· neştiuturi; şi podo/beaşte noi să aflăm dulceaţă înnain/15tea ta şi să fie dulci-luate jărt/vele noastre şi să se sălăşuiască/ duhul dulceţiei tale 28r spre noi şi/ spre ceaste darure ce-s puse (36) înnain//te şi spre toţi oamenii tăi”./ Diaconul: „Foloseaşte, spăseaşte/, [mil]uiaşte şi fereaşte noi, Doamne, cu / a ta dulceaţă. Zi de tot săvîr/şită, sfîntă pace şi fără gre-/5· şală de la Domnul să rugăm./ înger cu pace, credincios, derep/tăt-oriu, feritoriu sufletelor/ şi trupurelor noastre, de la Domnu/1 să rugăm. Milă» şi lăsarea pă/10eatelor şi preagreşa.lelor noastre/ de la Domnul să rugăm. Bunele/ şi folosu[r]ele sufletelor noastre/ şi de pacele lumiei, de la Domnu/L să rugăm. A creştinilor sfîr/J3şire întru viaţa noastră fără/ păcate, neruşinaţi, in pace, / şi bun (37) răspuns la înfricoşa/tul judeţ a lu Hristos, să-28v cearem.// Preasfîntă, curată, preablagoslovită/ despuietoarea a noastră, şi a lu Dum/nezeu născătoare şi pururea f[eeio]/ara Mariia, cu toţi sfinţii pomeni/ră. înşiş lor şi unul altuia şi/5 toată viaţa noastră (3S) Hristos Do/mnului pre ea (39) să o dăm”. Popa să stri/ge : „Cu milostea a unului-născu/t fiiul tău, cu el blagoslovit/eşti cu preasfîntul şi dulcele şi/10 viaţă-făcătoriu al tău duh, ac/mu şi pururea şi în veacii de veac”./ Oamenii; „Amin”. Popa : „Pace/ tuturor”. Diaconul: „Să ne iubi/m unul cu alaVfc ca cu un cuge/t15 să spunem”. Oamenii sa zică :/ „Tatăl şi fiiul şi sfîntul 29r duh,/ troiţă întru o fire şi neîmpărţi/tă”. Preutul denlăuntru st[ea],// să se închine de trei ori, rugîndu-/se, grăiască: „lubescu-te, Doamne, cu/ tăriia mea, Domnul, învîrtoşarea meaj şi scăparea mea şi izbăvitoriul mi/eu”. Şi să sărute sfînta, cum sîn/5t coperite, întîiu sfîntul blid,/ aşij-derea vîrhul sfîntului poti/rişi marginea sfinteei mease, înna/intea sa. Să sărute şi diaconul / urariul său, io iaste spre el obra/10z de cruce, şi aşa să împreuneaze,/ zică: ,,T7şi, uşi, preaînţeleapte, să/ socotim”. Oamenii să zică : / „Crez întru Dumnezeu, în tatăl/ putearnicul, făcătoriul (M) Ultima literă a cuvîntului (a) s-a păstrat pe un fragment de pagină intre file. (3S) tip. oSahhhau· . (3B) Ultima literă din acest cuvint (t) s-a păstrat pe un fragment aflat între file. (”) ţip. cţ'onb.. • (3B) Întregire conform traducerii de la p. 42r/3—2. (a9) tip. npt. 140 -ceriu/15lui şi a-1 pămîntului, vă/zutelor tuturor şi nevăzutelor/ şi întru unul Domn Isus Hristos, fiiu/1 [lu] Dumnezeu, ce-au născut [d]ini//oară, însă 29T den tatăl născu, ma[i]/nte de toate veaeurele. Lumină de/ la lumină, Dumnezeu derept den/ Dumnezeu derept, născut în/să nefăcut, unul ■cu tată pren/5 cine toate făcute sînt. Derept/noi oamenii şi derept ispăse/nia noastră, venit-au den ceri ş-au / născut den duhul sfint şi den / Mariia fată om fu. Răstignitu/l0-se-au derept noi su

t Pilat Pont/, •chinuit şi îngrupat şi învise a/ treia zi după scriptură. Şi se sui/ în ceri, ;şedea a dereapta ta[t]ălui. Şi / iară veni-va cu slavă a judeca viii/15 şi morţii că impărăţiia lui nu ia/ste obîrşenie. Şi in duhul sfînt Do/mnul •ce vii face. însă de la tată/l vi[n]e şi în tatăl şi în fiiul sa ne // închi- 30r nâm (4-°) şi să slăvim cum-au/grăit prorocii. Şi într-una sfîntă/ a săborului apostolilor beseare/că mărturiseaşte un botez să/ se iarte păcatele.. Aşteptăm scu/5latul morţilor şi viilor veacu/1 cela ce va să fie, amin”. Dia-co/nul: „Să stăm bine, să stăm/ cu frică, să luom amente sfîn/ta· innăl-ţare cu pace a aduce”/10. Oamenii: „Milă, pace, jărtva cî/ntare”. [A]ceasta de la diaconul să / grăim şi preutul să ia· aeru/1 despre sfinte şi puţinei Tă/dice el, grăiască: „Sfinte Do/15amne, sfinte tare. sfinte fă/ră moar[t]e, miluiaşte noi. Şi / acela s[ă] sărute, să-l puie,// să strige: „Dulceaţa 30T Domnului no/stru Isus Hristos şi dragostea Domnului / ş ia tatălui şi împreunarea sfîntu/lui duh fie cu toţi voi”. Oamenii :/;.Şi cu duhul tău”. Popa : „Sus să/5 avăm inema”. Oamenii: „Avăm/ cătră Dumnezeu”. Popa : „Dăm-/har Domnului”. Oamenii: „Desto/inic şi derept”. Diaconu să mear/gă şi să stea den-a stingă (41) popeei /10 de o laturi a sfinteei mease, închine-/se de trei ori. Preutul să se r[o]a[ge]/: „Destoinic şi derept·, ţie a cîn/ta. tine bine-a-cuv[î]nta, ti/ne a lăuda, ţie har-[a] da, ţie/15 a ne închina în tot locul împărăţiei/ tale. Tu acmu eşti Do[m]n negrăi/t, neştiut, nevăzut, neaju/ns, pururea fiind a[şijd]erea// acesta, tu şi unul-născut 31r al/ tău fim şi duhul tău sfînt, tu/den nefire întru fire noi aduse/şi, căzuţii sculat-ai iară şi/ n-ai păşit toate făcînd, pînă/5 noi cătră ceriu rădicaşi şi împă/răţie dăruişi, cu ceaia ce va sa fie./ De aceastea de toate har-dămu-ţi şi/ unul-născut al tău fiiu şi duhul/ tău sfînt, de toate ce ştim şi/10 de cealea ce nu ştim, ivitele de. bune/ lucrare ce întru noi fost-au. Ha/r-dămu-ţi şi de'slujba'âceasta ce/ den miinile noastre a lua înfrîm/se-ţit-ai, ţie amu înnainte-ţi stau/15 mii de arh[a]ngheli şi untuneare/ee de înge[ri], heruvimi şi serafi/mi şes[t]ocrilaţi, ceia cu ochi/mulţ[i] [ră]di-oîndu-ş tăriia.”// B preutul zică strigar[ea]/: „De biruire cîntec, cîntind,/ 3iv chemînd şi grăind”. Oamenii/: „Sfînt, sfînt, sfînt, Dom/nul Savaot,cela (40) tip. ■T'XKHAAk. (41) tip. A','îlHiCTtHrd, grafie care reflectă pronunţarea cu doi n : den na stingă. 141 ce împlu ceriu/51 şi pământul de lauda lui. / Mîntuitoriul întru nalt.bla/gos-lovit·, vino în numele Domnu/lui, mîntuitoriul de sus”/. Diaconul să ia steaoa, sâ o şteargă/10 de andimis şi să o sărute, să o / puie cu aerul. De-aciia· [să] meargă şi / să stea în paTtea dereaptă şi de va fi / repidă să o ia în mîinile sale şi să a/pere spre sfinte cu toată socotirea-/15 ca să nu cază muscă sau ceva de/ ceale jîgănii mici. E d[e] [n]u va fi ri/pidă s& 32r facă aceasta cu p[o]crovul./ Preutuî s[ă] s[e] roa[ge]//: „Cu ceaste feri-cate tării şi noi, îm/părate, de-oameni-iubitoriu, stri/gămşi grăim : „Sfint eşti/ şi preasfînt, tu şi unul-nă/scut al tău fiiu şi duhul tău/5 sfînt. Sfîrit eşti şi preasfîn/t şi mare frîmseaţea· măriei ta /le. ce lumea ta aşa o iubişi, că/ fiiul tău unul-născut dat-ai/. ca tot cela ce va ereade întru el/10 nu vor peri, ce va avea viaţa de vea-ci: / ce vine şi toate ce era de noi soco/tire sfîrşi în noapte ce întru ea / vîndut era, mai vârtos însuş/ deade-se de[r]ept a lumiei viaţă, /15 luo pîi[ne 1 ] întru sfînta a sa şi ne/vinovată mînă dulce-har-32v dea/de, bi[ne]cuvîntă,// o sfinţi, o frîmse, deade sfinţi /lor sări ucenicilor şi apostolilor, zise.” /Preutul să strige : „Luaţi, mînca/ţi, acesta iaste trupul mieu, ce de/rept voi frimse-se întru lăsarea, pă/5catelor,\ Diaconul să· se atingă/ de urariul său să arate popeei şi/ popa sfîntul blid. Aşij-derea / şi sfîntul potiri când va arăta /preutul grăiască, aceas[t]a întruI10, [tjaină să zică: „Aşijderea şi pot-i/riul. după cină grăie”. Să strige:/ „Beaţi dentr-îns toţi, ac[e]sta· iaste/ sîngele mieu de leage no[a]uo. ce dere/pt voi şi derept mulţ(i] vărsă-se/15 întru lă-săciunea păcatel[or]”. Arate/ şi diaconul cu nusul [a]şijderea/ şi sfîntul potiri [preutul să/ se 33r pleace?] (42), [ro]age-se : // „Pomenind amu spăsitoarea acea/sta învăţătură cîte de noi fu/ră : cruce, groapă, a treia / zi înviere şi la ceriu suire şi /în-a dereapta (43) şedeari şi a doa slă/^vită iară vinere”. Să strige: „A ta / dentr-al tău, ţie aducind de to/ţi”. Şi popa pleace-se de se roag[e] :/ „încă-ţi aducem cuvintele cea/stea şi fără sînge slujbă/10 şi rugâmu-ne, milcuimu-ne şi/ cearem : tremeate duhul tău, sfinte,/ spre noi şi spre ceaste darure ce-s/ puse înnainte". Cînd va v[rea] popa / a face ch[e]-mare sfîntului duh şi/15 [săvîrşască?] (44) sfintele darure, /să părăsească diaconul de-a· ţinearea / ripida sau pocrovul şi să meargă/ aproape de 33v preutul şi să [se] închi//ne amîndoi înnaintea· sfinteei mease,/ rugîndu-se adins eiij. Aşijde/rea· capul pleace puţinei diaco/nul şi arate cu urariul sfîn/’tul blid, grăiască : „Blago/5sloveaşte, despuietoare, sfînta· pîi/ne”. Şi popa blagoslovească spre / sfînta pline, grăiască lin/ : „Fă pîinea amu (4!!)......S - - - /--------t. inversiunea slavă : îtp'iH np’bKAOH ca „preotul sâ se aplece”, traducere care pare să îndreptăţească interpretarea noastră, confirmată şi prin cele doua litere ce se disting slab în porţiunea de text nelizibilă. (43) tip. •î'HaAep'Wra. grafie care reflectă pronunţarea cu doi n : in na dereapta. («) e------In versiunea sîavă : c^rpi>ujjth. 142 aceasta cinstit tru/pul Hristosuli tău”. Şi dia/10conul: „Amin”. Şi iar[ă] diaco/nul: „Blagosloveaşte, despuie/toare, sfîntul păhar”. Epreu/tul blagoslovească aciia spre sf/intui potiri, grăiască: „Iară/15 în potiriul acesta cinstit sînge/ Hristosului· tău”. [Diaconu]l: /„Amin”. Şi aciia arate cu urariu/1 său depreună sfinta, grăiască (45): // „Pomeneaşte, 34r Doamne, după mulţi/mea milosteei tale şi a mea nedo/stoinicie şi-mi iartă toate/ greşalele, cealea cu voie şi fără de voie,/ şi nu derept păcatele noastre să/5 ne aperi de dulceaţa sfîntului tău/ duh şi de ceaste darure ce-s puse / înnainte. Pomeneaşte, Doamne, locu/1 acesta ce întru el viem şi toate / cetăţile şi laturile şi ceia ce cu/30 credinţă lăcuiesc în eale. Pomenea/şt e, Doamne, notătorii, ca-le-făcă/torii} neputincioşii, usteniţii/, prădaţii. Şi de spăsenia lor, po /meneaşte, [Doamjne, plod-aducăto/15rii şi bi[nefă]cătorii sfinţilor/ tale besea(re]ci şi pomenitorii/ de mease[ri] şi spre toţi noi mi/la ta jos tremeate”. // Să strige : „Şi dă noauo cu o gură (iG)/ 34^ şi cu o inemă a te slăvi şi a te/ cînta preacinstit şi mare-frîm /seţat numele tău, tatăl şi fiiu /I şi sfîntul duh şi aemu şi pu/5rurea şi în veacii de veac. Şi sa fie l mila marelui Domn şi spăsitoriul (47) / nostru Isus Hristos cu toţi voi". Diaconul: / „Toţi sfinţii pomeniră, iară, iară (48) lu/miei Domnului să ne rugăm. [D]e/10 ceaste puse înnainte şi sfinţite ci/nstitele darure,. Domnului să ne rugă/m. Ca de-oameni-iu[b]itoriu, Domnu/1 nostru, prii-meaşte ei întru sfin/tul şi al ceriului al tău jărtăv/15nic, întru mirizmă de bu[n]ă miro/senie, tremeate noauo dulceaţa şi / darul sfîntului duh, rugămu-ne./ [De-a-?]{49) ne izbăvirea (50) noi de toată scârba,// mîniia 3or şi nevoia, Domnului să ne ru/găm”. Preutul să se roage :/ ,,[Ţ]ie ptinem viaţa noastră toată/ şi nădeajdea, de-oameni-iubi/toriu despuietoriu, rugămu-ţi-/sne şi cearem şi cucerimu-ne. Po/dobeaşte noi a ne împreuna cu a ceriului/ tău şi înfricoşat ascuns, cea/stă sfinţie şi sufletească masă,/ cu cug[e]t curat, in lăsarea păca/10telor, iertare greşalelor, întru / duhul sfîrit. împreunare, în dobîn/da împărăţiei ceriului, nu întru pî/ră sau într[u] osîndă”. Diac[onul]: / „Foloseaşte, spăseaşte, miluiaşte şi fe-/15 reaşte noi, Doamne, cu a ta dulceaţă./ Zi de tot săvîrşită sfîntă pace/ şi fără greşală, Domnului să ne ru/găm : [î]nger cu pace, credincios,// 35r dereptătoriu, feritoriu sufletelor / şi trupurilor noastre, Domnului / să ne rugăm. Milă şi lăsarea pă/catelor şi preagreşalelor noastre,/Domnului să ne rugam. Bunele/5 şi folosurele sufletelor noastre / şi de pacele lumiei, Domnului să / ne rugăm. A creştinilor sfîrşi/re întru viaţa noastră fără (45) Un fragment din cuvînt (ck) este detaşat de restul paginii şi se păstrează intre file. (46) tip. poţ'rx, evidentă greşeală tipografică. în versiunea slavă : c^-ctu „gură”. (47) lip. emkPHTdptoAi». O tip. ip*. («) (50) tip. ÎfSEIiRHp-k. 143 •ehi/nuire. neruşinaţi. în pace şi bupnul răspuns la înfricoşatul / judeţ (31) Hristos să cearem. De îm/preunarea credinţeei, mestecarea / sfîntului duh cerşura însiş lor / şi unul altuia şi toată viaţa no/15astră lu Hristos Domnului să o dăm”./ Strig[are]: „[Şi®](52) cuviiuşaz[ă] noi, despoie/toare, cu îndrăznire a cuteza a che/[ma] tine al ceriului Dom[n] 36r şi [t]a[tă]// şi a grăi”. Oamenii să zică :/„Tatăl nostru ce eşti în ceri, sfin j~ ţească-se numele tău, sa vie îm/părăţiia ta, fie voia ta, cum în / ceriu, aşa şi pre pămînt. Pita no/3astră săţioasă (5S) dă-ne noauo astăzi / şi iartă noauo greşalele noastre, /cum iertăm şi noi greşiţilor no/ştri. şi nu ne duce în năpaste, ce ne i/zbăveaşte pre noi de hitleanur5. Şi [a]pena (M) [p]reulul sa strige : „Că a ta ia/ste împ<ă>răţiia şi tăriia şi mânia, ta/tăi şi [fi]iul şi sfîntul duh (55) şi facmu şi fpu]rurea şi în veacii de veac. / Pace tu[t]uror”. [Diajconul: „[C]ape/15tele [v]oast[r]e Domnului plecaţi”. Şi / aceast[a] [să zică?] (5G), [să?](57) pleace însuş cu ei / capul puţinei, 36v pînă la strigare/. Preutul să se roage în taină :// „Har-dămu-ţi, împărat nevăzut,/ ce cu nemăsurata a ta tărie toa/te lucraş şi cu mulţimea/mileei tale den nefiind întru / fire toate aduseşi. însuţi de /5spoietoare, den ceriu caută spre ceia/ ce-ş plecară capetele sale ţie, nu/ amu plecară trup şi sînge, ce/ ţie înfricoşatul Domn. Tu amu,/ despoietoare, înnainte stînd toţip noi în dulce dereptează, răpaosă / careleş după a lui t[rea]bă : cu no/tătorii noătă, cu ca[le]-[fă]cătorii / cale fă, neputincioşii] vindecă/, cela ce eşti vraci sufletelor şi tru/15purelor.” Preutul [să strige] /: „Dulceaţa şi milostea [şi ?] (58) [la ] - o am e / n i - i ub ir ea, unul-născut [fiiul] tău,/ 37r cu e[l] blagoslovit eşti, cu preasfîn//tul, dulcele şi viaţă-făcătoriu a/l tău duh şi acmu şi pururea şi / în veacii de veac”. Să stea. diaconul/, să ia aminte cătră popa cu ochiul/. Preutul să se pleace, să se roage: /5 „Soco-teaşte, Doamne, Isuse Hristoase,/ Domnul nostru, den sfîntul să/laşul tău şi d[e]spre scaunu/1 măriei împărăţiei tale, ce vino/ de sfinţeaşte noi, cela ce sus cu taptăl şezi şi cicea nevăzut cu noi / împreunezi-[t]e. Şi podobeaşte ţinearea /mîiniei tale să se dea- noauo preacu/râtul trupul tău şi cinstitul / sînge şi noauo şi tuturor oameni/16lor”. [Şi?] (59) cînd va vedea diaconul/pre popa ru[ga] sfîrşind şi închini/n[du]-se, [să] se 37T închine şi el în loc/ ce-ş stă. de trei ori, şi cîn[d] va // vedea pre popa iară (o1) Omisiune tipografică. La p. 28r/l 9 pentru pasajul slavon Hi CTpiUJH’fcMk c;kam|ih Xlffc nPMHMt. intllnim următoarea traducere la Înfricoşatul judeţ a lu Hristos. (M) în versiunea slavă h. (*3) tip. c-kuhoca. (s<) - I mia. în versiunea slavă nslt pentru care textul românesc consemnează traducerile aci ia şi act tas. (S4) tip. aÎ8.' (iB) c------λ. In versiunea slavă : pekl. (4T) Ku se observă nimic. (58). (SB) Nu se observă nimic. în versiunea slavă : h. 144 tinzîndu-ş mî/na şi atingîndu-se de sfînta pîine / să strige : „Să luom aminte”. Şi po/pa să rădice sfînta· pîine, grăiască : / „Sfînta sfinţilor”. Diaconul amu/5 meargă, stea de-a dereapta popeei şi / popa frîngă sfînta pîine in patru / părţi şi o puie în sfîntul blid, în / chip de cruce, grăiască şi aceastea· / frîngînd: „Prînge-se şi împarte-/l0se mieluşelul Domnului. Frîngem / şi nu împărţim, ce puru[rea] mîncăm/ şi nici dinioară sfîrşim.” Diaco/nul [s]ă arate cu urariul lui sf/întul păhar, grăiască : „împle, despupietoare, sfîntul păha[r]’\ Iară popa/ să ia cea· parte .de sus [pusă?] (6o); facă cru/ce cu nusa· spre sfînftul] poti[r]i gr[ă]/iască : ,,[îm]plearea sfîntul[ui] [d]uh”. Şi/ aş[a] să bage acela, diaconul [zică](81)//20: „Amin”. Să aducă uncropul. Adu/cînd acesta, grăiască cătră preutu/1: 38r „Blagosloveaşte, despuietoare. un/cropul”. E preutul să blagoslovească / ea. Diaconul să ţie cu mîna stingă/5 sfîntul potiri, să bage uncropul/ cît să fie destul. Şi preutul/ să zică: „Căldura duhului sfînt”./ Diaconul: „Amin”. Deaciia să se închi/ne depreunâ şi să se roage. Diaconupl să se încingă cu urariul său, în chip / de cruce, şi să stea puţin a-colea şi / popa să facă cătră diaconul în[ch]ină/ciune şi iertăciune să ceară [ş]i să ia / o parte de sfînta pîine şi să o împarpţ[ă] [în] doa-u[o] [ş]i o parte amu însuş să o / ia înlăuntrul palmeei mîiniei de/reapte, altă să o ia cu trei deagete a / [mîin]iei dereapte, grăiască că[ti]nel / [diaconului ?.] (62) : „Apropie-te”. E [diacon]ul//20 să se apropie, facă mătanie cu to/ată sme- 38T reniia, ceară iertăciune şi / aşa să vinie popa, dea lui, grăiască/: „Cinstitul şi sfîntul trup / al Domnului şi Dumnezeu şi/5 mîntuitoriul nostru Isus Hristos dă-/se, imt recu (93) diaconului, [în] lăsarea păcate/lor, în viaţa- veacilor”. Şi diaconul/ să sărute mai-marelui mîna şi să / ia să meargă înnaintea sfinteei mease/10 şi pleace capul şi roage-se, zică : / [C]rez, Doamne, şi spuiu că tu e/ş ti Hristos, fiiul Domnului viu, ce de/-ştinseşi den ceriu şi împeliţa/şi-te den duhul sfînt să spăşeşti/15 greşiţii, ce întîiu sî[nt] eu./ [C]ina- ta întru ascuns, astăzi, / fiiul Domnului, împreu-natu mă prii/meaşt[e], nu amu vrăjmaşilor tăi// adeveriturile tale zic, 39r nici să/rutare dau ţie ca Iuda, ce ca tîl/hariul spuiu-te. Pomeneaşte-mă, Do/amne, întru împărăţiia ta. Să nu/fie mie, în pîră sau osîndă, meste/5-carea sfinteei tale, Doamne, ce în/.tru vindecarea sufletului şi a tru/pului”. Şi aşa să se cuminece, cu/mu-i va fi în mină, cu frică şi cu / mare ne-voin[ţ]ă. Şi popa să ţie şip el ce-au luat sfînta parte şi / să-ş plea[c]e [c]apul (60) - - et. S-ar putea ca înaintea acestor douâ litere să fi fost spaţiu alb, s« fiind prin urmare conjuncţie, cerută de verbul facă. Am preferat insă lectura propusă între paranteze drepte, pentru că ea este de acord cu textul slavon corespunzător gutui AOKtip** Hicrt.. (“) Lipseşte din pagină. în versiunea slavă : ptKk. Spaţiul cuprins pe fragmentul lipsă nu permitea scrierea unui cuvînt mai lung declt zică. (eî)-------------h. în versiunea slavă : aî^k;>. («») tip. Â. Vezi p. 136, nota 25. 145 îunainea sfinteei / mease şi să se roage, zică· cealea / ce-au zis mai'den -nainte. Deci şi / el să· se cuminece, cumu-i va fi/15 în mînă, c[u] [toajtă socotinţa. Aşi/jderea să ia cu amîndoauo mîinile/ şi c[u] pocrovul sfintul 39T potiri / şi s[ă] [s]e cuminece de trei ori [d]en // el şi după aceaia rămă- şiţele / sale şi sfîntul potiri ce ie în mî/nă cu pocrovul să şteargă şi pre/ margine, io va să sărute. Sa cheame a/ciiaş diaconul: .,Diacone,apropie- /5te”. Să. Re apropie, şi închinăciune a/c-iia ceară, să atingă şi el (M) pupa de / silului puliri şi cu pociuvul şi / să se cuminece şi el de tiei ori./ Aşa să grăiască popa diaconului,/10 cumu-i va fi numele: „Cuminecă-/se cu cinstitul şi preasfîntul sîn/ge al Domnului şi Dumnezeul /şi spăsitoriul nostru Isus Hristos în lă/sarea păcatelor lui [şi] în viaţa vea/15cilor”. [D]eci să şt[ea]rg[ă] [cu] [pocrovul]/ ce ie în mîn[ă], u[sne]le [sfîntului] po/tiri, să sărute el şi să sărute / şi [p)opa în f[a]ţă [..............](65) [p]opa·:// 401 „Hristos pre mijloc de noi”. Diaconul: / „Şi iaste şi va fi”. Şi după aceaia / însuş diaconul să ia· în mînă sfî/ntul blid şi măturiţa, să împreu/neaze tot în sfîntul potiri cu/5 frică şi eu toată socotirea- ca / să nu cază- nice o fărîmă de ceale / mai mici, să nu cază sau să rămîie./ Şi preutul, aceastea să fie, grăia/scă de dulce-dare molitvă. /l0 Preutul să se roage :/„Dulce-har-dămu-ţi, despoietoriu,/ la-oameni-iubitoriu. dulce-dă/tătoriu sufletelor noastre,/ că şi în stătătoare zi spodobit-ai/15 noi cu a ceriului (66) şi fără de moa/rte a t[a] [ta]ină. Dereptează calea / noastră, întăreaşte-ne în frica / ta· toţi 40v noi, păzeaşte viaţa // [no]astră, mvîrtoaşe (6T) [talpele?] (6e) [n]o/astre, derept ruga· şi rugăciuni /lor sfinteei şi preaslăviteei a lu Du/mnezeu năs- cătoare şi a tuturor/ sfinţilor tăi. Aşijderea diaconu/5l deaca va sfîrşi pre cin şi sfîn/ta lingură să o puie în potiri şi sa o /acoapere eu pocrovul. Şi cest / sfînt potiri să-l ia diaconul cu / zicerea, preutului şi să se întoar/lncă cătră apus. să grăiască celora· / denuafară : „Păşiţi”. [însuş] (69)/[preu]tul să zică : „Cu frica Dom/nului şi cu credinţă, p[ă]şiţi”./Şi după strigatul diaconului,/16 [d]e sînt alţii de [vor] să se cmnine/ce să ia de la diaconul sfîntul / potiri şi să dea [lor] (70) [şi ?] (71) [aşa®] (72), înto[r]/nîndu-se el 41r cu [po]tiriu[l], blagoslovea//sca oamenii, grăiască : ,.[S]păseaşte/, Doamne, oamenii tăi şi blagoslovea/şte partea ta,!. E să nu sînt de-a se cu/mine- carea, diaconul ţiind poti/riul şi popa să blagoslovea,scă oamp./5nn cu sme- (M) tip. Jaw. (cs) Nu se observă nimic, în versiunea slavă ut rÂerh ,.5n el să grăiască”. In spaţiul rămas s-ar putea să fi îost tipărit ^rpK «a 3hb*. (66) tip. HEpWBOIfH, (67) tip. k p "KT o ui 04 iu e . Vezi explicaţia acestei forme la cap. Introducere, p. 20. (68) r------. In versiunea slavă ctcjiu. (69) - - co-. în versiunea slavă eaMîKE. Spaţiul permite tipărirea cuvintului (70) - w -. (71) Nu se observă nimic. în versiunea slavă h. (r2) Î4?]— ]j?J. în versiunea slavă Tino. 146 renie, e sfîntul poti/ri să fie pus spre sfînta masă./ Să ia· popa (73) gătată cădelniţa· şi / blagoslovească sfînta cădelniţă, că/deaseă sfînta de trei ori. grăiască/10 lin: „înălţă-se în ceriu, Doamne, şi/prespre tot pămîntul măriia ta·”./ Aşijderea cădelniţa să o dea în de/reapta diaconului, să puie şi sfin/tul blid în capul lui, fiind/15 şi dzeazda [cu] pocroavele. însuş/ preutul să ia în mîinile sale sfin/tul potiri, grăiască adins elu/ş : „Blagoslovit Dumnezeul no//stru”. Să strige : „Pretutindinea/ şi acmu şi 41v pururea si în vea.r.ii tf* vpa/c”. Oamenii : „Amin, amin” (U)J Să se împle rostul nostru de cîn/tarea ta-, Doamne, ca să cîntăm mă/5riia ta, că spodobit-ai noi a ne împre/una cu sfînta taină. Păzeaşte noi, / Doamne. întru a ta sfinţie, toată / zi să ne învăţăm dereptăţiei ta/le, să lăudăm”. Şi să puie acea/l0stea la sfînta proscomidie. Deci să / iasă diaconul şi grăiască : „Iartă / ceia ce luară dumnezeească, sfîn/tă, preacurată, fără de moarte / a ceriului viaţă-făcătoare, înfrico/15şată a lui Hristos taină, [h]ar-dăm./ Foloseaşte, spăseaşte. [Zi?] (75) [de]tot sf[î]r/şită, sfînta cu pace, ^ fără greşFa]/le cerşură [înşiş?] (T6) [lor] şi altu//l alt[uia?] (7T) şi toată 42r viaţa noa/stră lu Hristos Domnului să o dăm”./ E preutul grăind aceasta să strî/ngă andimisul, să strige : / „Că tu eşti, o, sfinţiia noastră şi/5 ţie mărie dăm, tatăl şi fiiul/şi duhul sfînt, acmu şi pu/rnrea· şi in veacii de veac”. Aşijd[erea]/ diaconul : „Cu pace să ieşim”. /Preutul să iasă şi să stea la locul/10 de obiceai. Diaconul : „Domnului / să ne rugăm”. Şi preutul [rugă?] (ifi) /de ieşire:/ „Blagosloveaşte ceia ce blagos[lo]/vesc tine, Doamne, [şi] (î9) [sfin]15/ţeaşte ceia ce pre tine nă[dăjdu]/iese. Spăseaşte, Doam[ne]. [oamenii] (8o)/tăi şi blagosloveaşt[e] [partea ta?] (81)./împlerile besearecilor [tale] i82)// fereaşte, sfinţeaşte ceia ce [iubesc?] (83) du/lce- 42v frîmseaţea beseareciei tale, aceia / măreaşte cu dumnezeiasca a ta tărie / şi nu lăsa ceia ce nădăjduiesc spre/ tine. Pacile lumiei tale dăruiaşte/5 besearecilor (M) tale, preuţilor, împăraţi/lor noştri ivie recii, voinicilor şi (73) tip. nom». (74) tip. ÂWHHk. (75) a în versiunea slavă jyik. (*6) *. - tui . Dupâ ui se observă o bară, care ar putea fi, in interpretarea dală de noi cuvintului, linia de sprijin a ierului mic (t,). In textul slavon cmw cce şit[o]ată dăruirea ce iaste/ desfîrşită de sus iaste. deştin/J0ge ele la· tine tatăl luminilor./ Şi ţie mărie şi dulce-dare, cinste/ şi închinăciune tremeatem, tatăl/ şi fiiul şi sfîntul duh, aerau/ [şi] [pu]rurea- şi în vea[cii] de vea[ci]”./15 [Oamenii] (85): „Fie numele Domnului bla/[goslovit] de ac[mu] şi pînă în [veacul /, de veaci?]” (8C). Psa[lom]: „[Blagoslovesc/ [Domnul?] (8:) în toată vrea-mea”. Rugăciune//. (85) porţiune ruptă din foaie. în versiunea slavă ak>a,Ti. (9C> «tic - - /----h. în versiunea slavă Rtx&i loc. adv. tradusă in textul româ- nesc in veacii de veac, in veacii de veaci, in (întru) veacii veacului. Lectura propusă de noi nu ţine seamă pentru primul membru al sintagmei (veacul) de nici una din variantele Înregistrate in traducerile prezentate mai sus. Spaţiul liber care urma după literele s-fac implica tipărirea în continuare a ce! puţin trei litere. Acestea ar ii putut fi v şi ac (intr-o interpretare în veac de veaci), dar in acest caz am fi avut un spaţiu liber mare înaintea ultimului membru al sintagmei, veaci. Pentru acest motiv două interpretări ni se par mai probabile : cea de mai sus (in veacul de veact) şi in veacul veacului. (8T) Porţiune de foaie ruptă. în versiunea slavă ? a dereapta de-a dereapta, în a dereapta v. derept1; de-a stingă, den-a stînga v. sting. 2. î. inf. 4 8/v12, 12, 11712, 1277. 14713,15715,1779,12,1872,21718, 18,'19, 22719, 2371, 5, 6,2472,2,5, 15, 2576, 7, 27711. 29715,30710, 30713, 14. 15, 16, 31714, 33r/l5, 3472, 2, 3577, 35718, 18, 3671, 4176 ; [a] 30735 ; de-a se cuminecarea v. cumineca; de-a izbăvirea t. izbăvi; de-a ţinearea v. ţine. Aaron n. pr. m. aapwnk 2717-abur s. m. nom. ac. 46o\*pii 477. aceea v. acela. aeel(a) adj., pron. dem. 1. adj. f. nom. ac. sg. 677 ; 2. pron. m. nom. ac. 16714, 1679, 207 4-5.26716-17, 30718, 37720 ; g. d. «weaSa 2077, 2473, 26710; nom. ac. pl. 44EA 13715} 18r/13, 2276—7, 4272 ; g- d. yn;R 9r/5, 16. 19713, 3971, 4072; v. eel. aeest(a) adj., pron. dem. 1. adj. m. nom. ac. sg. M-fecT;R. 174; aMacTd 579, 1273, 1379, 14^/10, 2477-8. 27717, 317 13,3371-2. 3379; an-bcra 2379-10; g.d. sg. dHEiţj'i’H 2576; nom. ac. pl. dutcTi 13r/12 ; aq’fccT'fe 8713—14 ; 2. pron. m. nom. ac. sg. i^Ecra 19r/ 5-6, 25717, 2679, 3171, 3274, 337 16, 3872 j v 21711—12,247’11; loc. adv. a* 42717. acolo adv. 4ko<\© 977, 14710; dKO/t-fc 3Sr/12. acoperămînt s. n. nom. ac. sg. KOnEpE/ttK.UT&'.ti 8r/ll —12. acoperi vb. IV. ind. pf. 2 sg. ko-ihpkiuk 8r/4 ; cj. pr. 3 sg. ct». duoanEpE 77 15—16, 4077 —8 : Koarupc 873 ; Koa- nipH- 8r/10 ; imper. 2 sg. Koanfpi STjl; KoantpH Sr/7—8,11 ; pas. ind. pr. 3 pl. C'i.HTh KOflEpHTE 2975—6. adevăr s. n. nom. ac. sg. aAEKTip»* 9V/12. adeveri vb. IV pas. ind. pr. 3 sg. i^EKEpHTyfii ia cri 4V/15. adeverit adj. m. sg. aAEBEpHTk 21T/18 ; f. sg. dAEKipHT^ 14r/16 ; f. pl. dAraepHTi 10 T/lo —16. adeveritură s. f. ac. pl. aAEKEpH-tSphae 3971. adins prep. aAHwck 24713, 257 15, 3372, 41718. adormit s. m. g. d. pl. aA^yp- AVHUHAW 6715. aducător s. m. nom. ac. pl. dAS-KATopYw 25716; plod-aducătorii v. plod. aduce vb. III ind. pr. 1 pl. a-Aoy^E/Hk 33r/9 ; aA©yMEA\8- 774; 3 pl. 4A8Kb 2oT/16 ; pf. 2 sg'. 4aScîwh 17'7l, 36v/5 ; aAoycEum 31r/3 —4 ; 3 pl. aA*y-csp^v 8717 ; cj. pr. 3 sg. c*k ^hA^ 33r/7 ; refl. pf. 3 sg. dA^ci ce 4r/2 ; pas. cj. pr. 1 pl. a-A&uh cTi 25r/13. aducere s. f. nom. ac. pl. ifipy- MţpHAE S716. aduna vb. I cj. pr. 3 sg. ck a-A©V'h£ 7r/9—10. aer s. n. nom. ac. sg. aepk 87 10; aepoyAk 30713—14; aepSAk 317 12 ; dfpSAk 26r/4. afară adv. în loc. adv. ae difcap;* 177S. afla vb. I cj. pr. 1 pl. cti aijsAT^k 27715. ainte v. înainte, ajunge vb. III pas. ind. pr. 3 sg. racTE HfaatoyHCA 13f/5. ajuta vb. I inf. a dHîfcyra 21718. al art. 1. î. adj. şi pron. pos. : m. Sg. dA Tkt> 22714, 3179, dAK TTvS 579, 777, 9,1076,17710, 2371, 277 10, 28711, 3171, 3275, 3377. 34715, 3771—2 ; dAk aSh 20713 ; pl. an ttiH 2177 ; f. sg. d Avk 771, 3472; a Td 153 174, 8, 672, 3, 15, 12711, 13716, 1471, 2, 1472, 15717, 19716, 2275? 2276, 2473, 7, 2874, 3376, 35716, 36711, 3672, 40717, 4178, 4273; d ash 1375, 1578; ^ Aoyn 36712; a ca 2272, 32716 ; <1 HoacTp^. 2872 > a aiv 22717 ; pl. dAE aSh 1578 ; aAf uoa-CTpE 17717, 2372, 25710, 27713 ; dAE HwacTpE 23710 ; 2. î. s. g. m. sg. aAk 576, 2675, 16. 29716, 34715, 357 19, 3875, 39713 ; d 8714, 9713, 287 19. 3577; f. sg. d 3714, 18, 476, 474. 576, Ifc, 778, 1173, 1271, 1875, 2272, 7, 2274, 2373, 23712, 2474, 28715, 2872, 8, 307 3, 3073, 11, 32715, 3578. 3977, 40716, 4073, 4, 41715. 16; pl. m. ah 67 2 ; f. dAE 1974. 27713—14 ; a 11711, 1576, 24716, 38718 ; 3. î. nr. ord. v. doi, trei. al alt pron. dem. m. sg. JAaATk 2S715 ; f. pl. dAaAri 2711, 678. aleluia interj. drtA'ÎASTd 19r/4. ales adj. f. nom. ac. sg. aAtca 2275. alt. adj., pron. nehot. 1. adj. m. nom. ac. sg. dATk 2074 ; f. sg. îata 679—10, 676, 776 ; 2. pron. m. nom. ac. sg. aA-rSAk 41719 —4271; g- d. sg. dATKA 12715, 28T/5, 35715 ; aAr[o\’A?] 4271; pl. m. nom. ac. aAn'iH 6711» 40716 ; f. nom. ac. sg. dAi\* 38718. altar s. n. nom. ac. sg. dArap» 177 ; dAT[apn>] 1710 ; oATdp» 2T/6,107 8,16711, 25v/5 ; ©ATdpioAk 1075, 6 ; g. d. sg. dATdpieASH 14710, 2075—6. amin interj. aA\HHk 179, 379. 1175, 2078. 2779, 28713, 3077. 33T/ 11, 18, 3871, 9, 4173 ; aAWHHk 4173. aminte v. lua. amîndoi nr. col. m. nom. ac. dA\XHA®H 1573, 26718 ; dA\’kHA®H 337 1; f. dA\^HA«aw 871O, 19, 39T/17. amu adv. aA\S lr/5, 2717, 279, 3711, 979, 12, 10716, 1079, 1978, 24710, 17, 31715, 3371, 3379, 3678. 9, 3775, 38716, 38719. Ana n. pr. m. atma 673. andimis s. n. nom. ac. sg. 4hah- AWck 31711; aHAHA\HcoyAk 21713, 427 4 ; d«AHA\HCSAb 22716. antifonă s. f. nom. ac. sg. 18713; pl. nom.ac. anocTOAH 0Tjl9 ; g. d. anwc-· TOAiiAwpt 3073; an ah Alt 2273, 2274, 3272. aproape adv. anpoanE 1777, 12. 33719. apropia vb. I refl. cj. pr. & sg-c-k ce anponTE 1977-8, 24717, 3871, 3976 ; imper. 2 sg. dnponTf tî 38720, 3975-6. apuca vb. I cj. pr. 1 pl. c*k anS-KTi/Hk 14716. apus s. n. nom. ac. sg. anoyck 20718, 40711. arăta vb. I ind. viit. 3 sg. sa ap^ra 3279; cj. pr. 3 sg. e*k apdTf 1672-3, 3277; [c]-k aparE 37714; cii apETE 1777—S; apaTE 32716, 33 j 4, 18 : 3 pl. c*k aparE lQ7/o. argint s. n. nom. ac. sg. apyHHTk 5718; apyHHTk 671—2. arhanghel s. m. nom. ac. pl. apWrEAH 15T/12 ; apX'[a]HrrEAH 31716. arhiereu s. m. nom. ac. sg. ipHfpfS/ik 67H· aripă s. f. g. d. pl. apEnHAw 8T/12. arsă s. f. nom. ac. pl. apcfA6 10716, IO74. asculta vb. I cj. pr. 2 sg. c-k. acKSÂi^H 23r/14. ascultător s. m. în comp. aoY'V ME aCK0yA[T]^v[T]0pK>Ak 24718—19. aseuns s. n. nom. ac. sg. ae-Ko^HCh. 35*18; acKoyHc[k] 38717 ; ac-KSHcSAh 9713. astăzi adv. ac-n^« 3676,38717. asa adv. aiua 2r/8, 474, 15, 6r/6, 675, 7,13,19, 871, 9r/7,15719, 16r/' 6, 20713, 26713, 26713,29711, 327 8, 3675, 3873, 3978, 39710; diu[a]; 37720 ; [ama?] 40718. aşijderea adv. aiuK^AEp't Tr/6 — 7, 17, 1176-7, 17, 1371, 16712,. 2678, 2778-9, 2977, 3278, 11. 337 2-3, 39r/16-17, 40v/5, 41713; a-[iiJHîKAlfP'fe 30719 ; [ajuiH/KAEp’fe 32717; aUJH>KA[Ep-fe] 427S. aştepta vb. I ind. pr. 1 pl. di4i*fiT'kA>tk 3075; 3 pl. anj-fcnT* 21r/ 11; cj. pr. 3 sg. cii. aiii-bnTE 13717, 25712. Atanasie n. pr. m. aAdHacîE 57 5, 15. atinge vb. III cj. pr. 3 sg. cis. dTHHr* 3977; refl. cj. pr. 3 sg. c-k. CE aTHHIVR. 32765 ger. dTHHr;K.HAS Ci 3772. Atoneanul n. pr. m. a&oH’fcHSAk. 5716. atoftiitoriu s. m. nom. ac. sg.. aTorkuTHTopK» 20717; aTOTki^YHTwpto 2775—6. atunci adv. aro\’nw 477, 107 2—3 ; arSHHE 1074 —5, 26715· aur s. n. nom. ac. sg. aoţ-pk. 574-5 ;aspk 773. auz s. n. g. d. sg. aoysSASH 9717. auzi vb. IV ind. viit. 3 pl. Kwph aoy3H 18712 ; cj. pr. 1 pl. ct». aoyaH/Hk 20719, 2077 ; imper. 2 sg. aoysw 207 18, 2171. avea vb. II ind. pr. 1 sg. dAtk 16717 ; 2 sg. -dH 273, 9712, 17, 227 18, 24T/9, 3174,15,3279,40715, 417 6; -£H 9714; H’fcH [ne-ai] 3^/1; M-feH [ce-âi] 2379 ; h aH 31r/o ; 3 sg. apf 47 6 ; -aS 374, 2978, 8 ; nts [ce-au] 27 153·· 14, 29*j19, 39r/Hj 14; rfeS [se-au] ind. viit. 3 sg. Bd dK-fc 675, 11—12, ■29711; 1 pl. 1 B*hAţh 3076; 3 pl. d$ 20716, 32711; cj. pr. 3 sg. c-k mb* 1876, 3071, 31712; H dS 5718; 176; C-hdB-KA^ 3075—6. bănie s. £. nom, ac. sg. Ei,** 2271. barbă s.f. nom. ac. sg. Edp[EAl •2716-17; BdpKd 2717. băga vb. I cj. pr. 3 sg. ct* Edyi ■2716.376 -7, 4713,4716.7714-15, .37720, 3876. bea vb. II imper. 2 pl. BtnH ■32713. bine adv. ehhe 30 r/8 ; bine-veri, bine-vruşi v. vrea. binecuvînta vb. I ind. pf. 3 sg. bh[ne]k©yk;kht;k 32718 ; inf. ehhe i Ko\'B[A]MTd 30714. binefăcător s. m. nom. ac. pl. eh[hc4s"^]katopYh 34r/l6. biruire s. f. nom. ac. sg. ehpShpe •21714-15,3172. biserică s. f. nom. ac. sg. Etc-b- Pek* 1714, 2273, 2274-5, 26717, 3073-4; EtCţpEKd 1077, 1379, 257 9—10 ; g. d.Sg. BEC’fcpwVEH 13712—13, 4272 ; pl. nom. ac. Bic-kpmH 12r/l ; ec-c-k[pt]MH 34T/17 ; g. d. pl. Bic-fcpEWHAwpi» 42r/19 ; EtpfC'bMHAw 4276. blagoslovenie s. f. nom. ac. sg. KrtdrOCAOEfHU 2577—8; BAdPWCAOBEHYi .572. blagoslovi vb. IV ind. pr. 1 sg. [e]apocaobcckii 42718 ; 3 sg, KÎÎrocAo-K-feiiJE 13r/19 ; 3 pl. EAdroc[Ao]BECKk 427 14—15 ; cj. pr. 3 sg. ci». EÂrocAOK-kcK^ 272, 2713, 370, 10710, 3871, 4175 ; KAirc-CAOs-kcK^ 3r/l, 3377, 14 ; Ei\rc>crto-EtcKA 40719—4171, 9 ; imper. 2 sg. EAdrdcAOB’kiije 1718. 7r/16, 19716, 427 14 ; EAdrwcAvvK-fcqjE 3375—6 ; BAdPivcAo-E'feijiE 33712 : ETtrocrtoK-biyi 5r/l, 8713, llr/13, II7Î2, 13711-12, l6r/4,167 18, 1874-5, 1978-9, 38r/3, 4172-3 ; EÂpocAc>K,ti|i[E] 42r/l8 ; 2 pl. EÂrocA©·· bhi;h 26r/7 ; inf. d eatoca^kh 8712 5 pas. ind. pr. 2 sg. bapocaobhti». eiyn 1876, 2879—10j 36719; c-j. pr. 3 sg. 4* EAd[rOCAOBHTk] 42716 —17, blagoslovit adj. s. 1. adj. m. nom. ac. sg. EAdroeAOBHTii 2T/3. 1679 ; BArOCAOBHTh 2714, 372, 377, 8V/1, 117 15, 41719; f. nom. ac. sg. BAdrocAo-EHT-K 13719—1471 ; SĂroCA&BHT;K llv/ 12—13 ; EÂrocAOBHTd 27716 ; 2. s. m. VOC. sg. BAdrOCAlVBHTb 3177—8 ; EÎÎro- cAoBHTb 1873 ; 26711. blajenie s. f. nom. ac. pl. SAâ-JKÎHHAÎ 15713—14. blestem s. n. nom. ac. sg. baac-[te]a\$ai» 371 — 2. blid s. n. nom. ac. se. eaha^ 279, 4718, 7710, 2678, 15, 2675, 15, 2976, 3278, 3375, 3778, 4074, 41r/15. bogătate s. f. nom. ac. sg. sc-p^tjte 21r/H —12; EsrMiTdT'fc 137 10—11. botez s. n. nom. ac. sg. BWTESfe. 3074. botezător s. m. nom. ac. sg. EWTE3AT0;K>Ak 5717 —18. brtu s. n. nom. ac. sg. Bp-iSAk 371. bucura vb. I. refl. ind. pr. 3 Sg. soyKSp^ ce 278—9, 10712; 3 pl. eSkSp* ce 9718; viit. 3 pl. Eoynoypd Ci Bivpti 3713 ; cj. pr. 1 pl. C‘â Hi toy-KSpAAlb. 14712. bucurie s. f. nom. ac. sg. e*>v-KoypÎE 3r/13; ESKSpTi 9717 ; Bov*KSpTf 1077. bun adj. s. 1. adj. m. nom. ac. sg. E$ym 674; e^okk 28718 ; eShoal 35710 —11; f. sg. Ec^HAi 776, 1271; bo\'[h]^v 34716 ; f. pl. eShe 3]r/ll; bu- 154 nii-cinstiţi v. cinstit: bună-sraerenie bunătate s. f. nom. ac. pl. v. smerenie ;bună-vreare,bimă-vrea- eSh^t^uhae 874—5. rea v. vrere; 2. s. f. nom. ac. pl. buza s. f. nom. ac. pl. eS3eae EŞHCAE 28712 ; BoyHEAE 3575. 10713—14. ca1 adv. (uneori cu valoare de conj.) Kd 2712, 13, 2716, 375, 471, 3, 871.7, 8715, 9712, 1373. 1974, 21716, 2479, 32710,' 34713; 3972, 2; loc. adv. Kd ujh 278, 'l 78, 2276 ; că· ca v. că. eaa conj. (urmat cu sau fără intercalări de ,,să”) Kd '<’712, 977, 2379, 28715, 31716, 4076, 4175. cald s. n. nom. ac. sg. Kd.'iAk 477. cale s. f. nom. ac. sg. KdA-k 374, 1079, 40717 ; cale fă v. face; cale-făcătorii v. făcător. cap s. n. nom. ac. sg. nm 2716, 2674 —5; KdnSAb r/17, 117 9-10, 16715, 19715, 26716, 2772, 36718, 38711, 41715; [KjdnSAk 39r/ 12 ; Kdn&yAh. 3373 ; pl. KdnE peae 1573, 2276, 3677 ; (VjdnETEAE 36r/15—16. eare pron. rel. int. nom. ac. Sg. KdpE 6711· carelcş proii. nehot. nom. ac. sg. KdpEAEUih 36712. casă s. f. nom. ac. sg. Kdci 1273. 27716: g. d. KdciH 13714. că eoni. K'L· lvj8f 271O, 373, 4715, 673, 971, 974. 10715,12717, 1471, 1474. 1572, 6, 8,15717.1771, 18r/7, 2178. 22718, 23719, 29716, 3278, 36711. 38712, 40715, 4176, 4275, 4278 ; K’îi Kd 2478. cădea vb. II ind. pr. 1 pl. K"kAM\k 23v/7, 2579; cj. pr. 3 sg. cti HiJ Kd3/f\ 7r/13, 31716, 40r/7, 8; 1 pl. c k kva^Mi 1675 : inf. d K'h.A'b 237 l;refl.KdA£ ce 12717. 15717, 23719. cădelniţă s. f. nom. ac. sg. k’ka£''MU'K 4179 ; K'âA£AHHu,a 7714, 97 8, 1079, 19r/7, 19713. 2576. 19, 26715. 4178, 13. cădi vb. IV cj. pr. 3 sg. c-i. K-iA’fecK^ 7710 —11, 15, 872, 8—9, 975, 8, 1076, 8. 1971, 2578, 19, 4179—10. căclire s. f. nom. ac. sg. k^a^pe 7716-17, 773, 4, 1979, 2577 ; g. d. [kÎ^aP1!“» 7719. eăire s. f. nom. ac. sg. k’uhpe 1777. călca vb. I cj. pr. 1 pl. rk kâ.a- K*kA\k 1974—0. căldură s. f. nom. ac. sg. K*h.A-Afyid 38r/8. cămaşă s. f. nom. ac. sg. k^k- A’dUff 2710. cătinel adv. K*k[TH]HfAk 38r/19. către prep. k’âtp* 1712, 4718, 7r/15, 9710, 10710, 10711, 14714, 1673, 5—6, 8, 13, 1676, 15, 1871, 197‘8, 1976, 14, 2079, 21715, 227 3-4, 5, 2371-2, 2576-7, 2673, 2672, 6, 2772, 5, 27710. 3077, 317 6, 3774, 3872, 13, 40711; k-utp[*] 1715 ; K-kfrp^] 1716 ; K-k K’ltp^ 2lr/ 16-17. căuta vb. I cj. pr. 2 sg. c-k KdStţH 2379 ; 3 sg. c k KdSrE 20r/17 — 18 ; imper. 2 sg. KdSTA 1378, 22716, 24719, 3676. căzut s. m. nom. ac. pl. kt^SuTh 3174. ce1 pron. şi adj. invar. AHNn*l274,'l9, 27717, 34711, 407 14; g. d. sg. KpEAHHU,c(H 35713 ; pl. nom. ac. kpea«hu,e 23*717. creştin s. m. nom. ac. pl. kpehjh-hîm 6715—1G, 2177 —8 ; g. d. pl. KpE- ipHHHA^’ 24715, 28r/15, 3578. cruce s. f. nom. ac. sg. kp«hs 472, 26718, 29711, 3779, 38712; Kpoy« 373. 476, 2579, 3373 ; Kpoy'-rk 5714; loc. adv. Kps^E osp43k 9T/9; loc. verb. (să) facă cruce v. face. cruntie s. f. nom. ac. pl. KpSn~ u,Yh 10711.’ ctitor s. m. nom. ac. sg. ktYto-pSAk 679. cu prep. k» lr/5, 2r/14, 3T/3, 13, 372, 4717, 478, 5710. 574. 774, 8715, 20. 9711. 12. 13. 11, 0711, 1071, 1174.11.1173,1274,19,127 11, 14, 1379, 10, 10, 12, 13715, 147 2, 1576, 16715, 16, 17r/16, 17715, 17, 1977, 2073, 7, 11, 2175, 227 5, 2277, 23710. 24r/3. 7. 2574, 5, 2576. 12. 26710' 15, 26719, 27 /17. 27v/8' 2873. 2874, 8, 9, 10, 15, 15, 2972, 2975, 15, 30r/9, 3074, 317“, 18, 31712, 15, 18. 3271, 32717, 337 18, 3474, 10, 3471. 8. 3577, 10, 16, 19, 367'17, 3672, 12, 13, 19, 19, 37r/ 4, 10, 11, 37714. 18. 3875.11, 18, 3871, 3979, 3973, 12. 4078, 13, 19, 157 41 r/6, 4177, 42T/3 ; k[S] 39716 ; [Ks] 39v/16, 4176; Koy 17‘o, 1716, 2T/1, 2711, 3710, 475. 11, 12, 5713, 772, 1379, 14717, 1676, 17717, 2174. 21717. 23716, 2471. 25715, 25719! 2877/30710, 3374! 35718, 39717; 4075, 16, 4079, 41718, 4279; loc. conj. ujh ks 2711, 272—3, 3T/3, 477j 9714—15, 1077, 1274, 4—5. 13710, 11, 15716, 1773, 2471, 26710. 11, 27717-18, ÎS, 3075, 3472, 3979, 39V/S; ujk k[S] 3971S: ujh Koy 6719, 3673, 40r/6, 40714; de cu sear&ş v. seară. cuceri vb. IV refl. ind. x^r. lpl. KOyMEpHAVtj he 35>’/6. cuget s. n. nom. ac. sg. KSvcrk 28715—16; K©yy[t]Tk 35r/10 ; KSyt-tSak 20714— lo; KC>\’yETSAK 178; pl. nom. ac. K&yuETEAE 20715, 2o j 2—3; g. d- pl. Koyyirrmv 19718. cum adv. (uneori cu valoare de conj.) KoyA\k 16717, 2975, 3674, 8 ; ko\'a\ 3071; kBa\S 3t/7 ; k5a\S- 39r/ 8 — 9, 39711 ; K©\'Atf 1712-13; K©y-mS- 19718 ; 39713 ; KoyAwv 1676 — 7. cumineca vb. I refl. ind. pr. 3 sg. KoyA\HKEK^ ct 39711—12 ; viit. 3 pl. KwpK ck ce ko\'a\hhc4£ 40716—17 ; cj. pr. 3 sg. c-b. ce KoyA^HHEKf 3978, 15 ; da vb. I ind. pr. 1 sg. a^ 3972; 2 sg. ayA\HHi4i 39718 ; c*k ce kSawkpie 3979 ; inf. At ce K»A\HHEKipt 41r/3—-4. cumplită s. f. nom. ac. pl. kSa\-rakte ai 15r/6 —7. eumuş adv. KoyA^uih. 2675-cujiună s. f. nom. ac. sg. K>y- 2713. curat adj. m. sg. KoypdTk 35r/ 10 : KoirpdTSAk 372 ; f. kL'pjt^ 12712, 13/ 23712, 277'1, 2871; Koypar* 57' 7, 1072. I3719, 1473 ; KSpdi-d 1278. eurătoriu s. m. în comp. -fHd-hhte K«*ypATe>p»o oT/17. curăţa vb. I cj. pr. 2 sg. ct*. Kcyp^ufniH 23710 ; imper. 2 sg- KSp*.-Li,tip£ 1713-14, 973. 10719, 257 1-2, 2672 ; K©v*p*uti|H 3718,9719 — 971,1072 ; refl. ind. pr. 1 sg. kSpa-HECKS A\/Fi 9715. curte s. f. nom. ac. pl. kSpuhae 12712-13. cuteza vb. Iinf.d noyrESd 35718. cuviinţă s. f. in com. a^me noy- bThhu,^ 22718—2271 ■ cuvioşa vb. I imper. 2 sg. Koy- BHK>LUiJ3[^] 3571". cuvînt s. n. nom. ac. sg. K©y-k^vhtSak 573, 21718; pl. nom. ac. KSBHHTtAE 978 ; KoyBHHTEAE 33r/9. cuvmta vb. I v. hinecuvînla. daca conj. AtKd 1775—6. 207 8, 2172, 25713, 4076 ; A[tK> i.711. Damian n. pr. m. A'k.A\TaNk5719. dar s. n. nom. ac. sg. A^pSAb. 34718 ; A^p^yAk 25r/15 ; pl. nom. ac. A4pSpE 874; 27715, 27712, 19, 337 13, 34712 ; *ip*ype 2774, 33716, 347 7; A^pSpEAE 976, 1773—4; A*»P*VPHAe 8713 ; g. d. A^P^PfAit’ 876. dare s. f. in comp. A^pt AH'lie 4278 — 9; AO'f'M A^P* 40710, 42712. daior adj. m. nom. ac. sg. a^-Topio 174, 1372 ; pl. a^toph 17711· David n. pr. m. g. d. (as) a^ha1»· 18714, 1974-0. 158 dărui vb. IV ind. pr. 2 sg. A*k-peH 14711 ; pf. 2 Sg. A*kpSHUJH SVjl l imper. 2 sg. A'kp^ÂMjJC 23715, 42T/5; A'kP^yAMiE 14r/17—ÎS. dăruire s. f. nom. ac. sg. a^-pSHpt 4279. dătător s. m. în comp. A*Vrtl,ţ A^T*r©p» 8711-12, 40713-14; BÎ-p» 3571. desâvîrçi vb. IV pas. ind. pr. 3 Sg. racTE Aic^piiUJHTiï. 4279—10. deschide vb. III imper. 2 se. Aîiukhaî IO714; 1176, ir/10 ; refl. impf. 3 sg. Hoy uiix ah^khaIï 4r/4 —5. descoperi vb. IV cj. pr. 3 sg. •cil AfCKoinrpi 21718 —2271 ; imper. 2 Sg. AttKCJRipH 19719. desîace vb. III cj. pr. 3 sg. ck a^^M* 21713. desluji vb. IV ger. A*cAo\*>KHHAk 15715 “16. despre prep. A*cnpE 30714 ; aM-cnpf 3773. despuietoriu s. m. nom. ac. sg. AEcno£TopK>Ak 2479—10; g. d. AfcnoE-top^ash 1078 ; voc. A^cnSETop» 35 75 ; AicnoETwp» 40712 ; A£cnSfTodpE 871. 8, 1172. 2673-4, 37715—16, 38r'/3; AEcnc^fTwpE 1674, 16718, 3376 ; a£' cm&v'’{TU’jpf 33712—13 ; AEcnciTtjpi 117 18,' 1579, l8v/5, 1979, 197.16-17'. 2776, 35717-18. 3675-6, 10. despuletoare s. i. voe. sg. a*c-nscroipt 12712-13, 2872. destoinic adj. s. 1. adj. m. nom. ac. sg. AfcTOHHHKfc 24715 ; pl. nom. ac. AfcTOHHHMH 2375, S, 2474. 2573, 27711 ; 2. s. m. voc. sg. a*c-TOHHHKb. 3078—9, 13. dest.ul adv. aéctSak 3877. deçtinge vb. III ind. pr. 3 sg. Aemjhhue 2716, 42710-11 ; impf. 3 sg. AfijJHHÿ'fe 2717 ; pf. 2 se:, aï^whcewh 38713 -14. diaeon s. m. nom. ac. sg. a’^-kc>hk 2079 ; a’ûkivhii 579· 2074 ; a’^* koh8 3079 ; A^KonSrtk 1715, 479, 12, 4716, 67*18, 7714. 779, 13-14. 19, 876-7, 873, 977,' 1178. 9, II7Î-2, 1174-5, 11. 15, 13713, 1372, 18, 1478, 15716, 1573-4, 16718, 167 15, 17711. 1S74, 11, 12-13, 14- 15, 17, 1973, 6-7, 2078. 20T/1, 10, 21712. 227II, 23716, 24v/5, 2574- 5, 26r/14. 2771-2. 5. 9, 2872. 307 7-8, 12, 317IO, 32T/6, 17, 33717. 3773, 16. 3775, 13-14, 20, 3875; 9, 10—11,13, 3878, 3975. 4071. 407 5-6, 9, 17, 4174, 41712, 4279,' 11 ; AMKOHSAh 1871 ; A’^KOHSaM 25711» 3478; AÏ«o«8[Afc3 1715, 20713-14; A'üf:[on8rth] 35714; [am]kohî5a[k] 36715; [AÏ 297 11 : rien-a stingă v. slîîijj ; üeu jus ■ v. jos. dinafară adv. 17r/ , 10-11 ; -10712. dinainte adv. a^h^hti 20r/17 ; A\JH AH'NiHHTI 39714 ; AUH A‘HiHHTÎ ¥j8. dinaintea prftp. în loc. prep. a\«jh Ai*fM<1HMT'fe 2278—9. dindărăt ul prep. 20735-16. 160 dinioară adv. [a]hhhmp;r 297 19—29v/l; loc. adv. hhmh ahhhc.jp* 37713. dinlăuntru adv. a*'M~q.ShtpS 2S719. dinlăuntru! prep. Af*fA’K8HTpSAh. 2075. dintîi nr. ord. AM^rtie 1372. dintru prep. AH'HTpS 15713 — 14; aH>tp 32713; aî-Î'T’P ^ 3377. dobîndă s. f. nom. ac. sg. a«-s^HAd 35712—13. doi nr. card. a«h 14711; aw(w) 38716 ; nr. ord. aal AOHA-k 872 ; * A«J 573, 1378, 3375; a A«’a 2376; nr. adv. a* A*®1 ®PH Hr/5. domn s. m. nom. ac. sg. xoawîx 1475, 1572, 29718 ; ao[a\]hk 30717 ; AOA\|Hk] 35719; a'Shk 24714, 3477, 3679 ; aoawSai, 279, 775, 877,1979-10, 25718, 2677. 19. 26712, 277 7-8,28712, 29717 -18, 3174-5; AOAVHSAk 1475; [AOA\HSAk?] 42719; AWAwSAh 2876,14—15 ; awawm,-a!». 227 15; aShSai, 879. 11715, 1173-4, 16,1373,1477, 2075, 21717, 21710, 2879-10, 3777 ; A&»yvih 7716-17 ; A^HSAk 13719—1371; g- d. aomhSaCh 1278-9, 16, 1377, 1574,1873-4, 26712-, 27719, 2772—3, 2876-7, 3071, 2, 34710, 3571, 3572, 5, 7, 16, 3875,13, aoawSao\'H 1276, 39713, 40713-14, 4272 ; Aoa\hSaoSh 14712 ; A«mhovaSh 874—5 ; au’awSao^h 7717 , 3178-9; aShSaSh 3715, 4710, 77 9—10, 14, 19, «77, 1173, 12-13, 1271, 2, 10, 16, 20, 1273, 14719. 14713, 2276. 27r/14,15, 18-19/ 307 8, 34712, 35718, 36716, 37711, 387 18, I27II, 12716 ; a'SaiiiSaSu 10r/17, 11718, 12 76; av&hSaSh 12713; voc. Aojauu 172, 13, 272, 3711,17, 676, 674,17, 771, 774-5, S711,15. 877, 9717, 1073, 11, 11-12, 13, 19, 117 5, 13, 1179, 12, 12710-11, 13r/3, 7, 13710, 1472, 1579, 17714, 177 13, 18714, 20716, 17, 2175, 2275, 10, 22717, 2374, 23715-16. 247 6-7, 24711, 2672. 2775, 2Sr/3, 297 2, 30715-16, 3471, 8, 12, 35716, 37r/6, 38712, 3973-4, 6, 4172, 11. 4175. 8, 42715; Awai[he] 42717; [AOiAHjHf 34715 ; AWMWf 578, 16710, 19716 ; [a]wja\hî 271S ; aomhSaii 18r/7, 34713-14; A««SAk 29r/3 ; g. d. pl. A«A\HHA& 2678. dos s. n. nom. ac. sg. a«cSak 4717, 478. drac s. m. nom. ac. sg. ap^kSak 2171; pl. ajwmYh 272. dragoste s. f. nom. ac. sg. apî-rocri 2471—2 ; AP<*rocr*b 3072. duce vb. III imper. 2 sg. a^ 27710 ; neg. hS a^he 3679; refl. cj. pr. 3 sg. c-h ce aSka 2079; ce AO\'K^ 25717. duh s. h. nom. ac. sg. xoyXh. 24711; Afr779, 974, 1073, 17, ir/ 14. 12719, 1473,1477,15719,1774, 1879. 19712. 21711, 2279, 2372, 2574; 2572, 28711,17, 3074, 33715, 3477, 3475,18, 35714, 3772, 42714 ; [A]Xh 37719; AÎS 36713 ; ao\*Sak 4277; A*^ 9715, 1075, 7, 2773, 27718, 2979, 17, 3075,3172,9,337 12, 35712, 38715 ; a*©^11 3275 ; g. d. aJCSaSh 23710, 3878. dulce adj. s. 1. adj. m. nom. ac. sg. a«\'A1« 1377 “8; asâmî 267 17 —18 ; A$rtl,*AÎ 2571, 28710 ; aoV'a_ meae 8717, 3771; în comp. oyHS[Ah] Ao\'ameaSh 24718; dulce-ascul[t]â[t]o-rlul v. aseultător; dulce-ciml,i(.i, dul-ci-cinstiţi v. cinstit; dulci-cinstitori v. cinstitor; dulce-cuviinţâ v. cuviinţă; dulce-har-dămu-, dulce-har-doftdc v. da 5 darea-duce, dulce-dare v. dare ; dulce-dătătoriu v. dătător. dulce-frîmseaţe, dulce-frlmsea-ţea v. frîmscţe; dulce-smerenie v. smerenie ; dulce-tocmeale v. tocmeală ; dulce-vestind v. vesti; dulee-vestitoriul v. vestitor; să fie dulci-luate v. lua; 2. s. m. nom. ac. sg. Aoţ'AHE 8715, 1474, 36711; voc. a*™-ME 2378 ; A SAME 1172. 21 - c. £9 161 dulceaţă s. f. nom. ac. sg. as^-H-k12711, 2077, 2477, 37715; AO\'AM-bH,A 1472, 15717, 2275, 2874, 35716; 2715, 17715—16; A^-ku/ 778, 3071, 3476, 34717, 36717 ; g. d. a^meuJeh 23716 ; a°Va' ««u,Y£H 27718; Ao\rA4tHHiH257o ; A0^-MtUHeH 24716—17 ; g. d. pl. ao\pamîmh- aI> 10717 -18. dumnezcie adj. f. g. d. sg. a*»av- HE3EHi 8719. dumnezeiesc adj. f. nom. ac. Sg. A©\rMH£3EACii* 171 ; A°^H£3ftCK* 41713 ; A^A\H£S£I3CKJ 771 5 174,13715-16,19717, 4273. Dumnezeu n. pr. m. nom. ac· asa\hi3îs 6716, 9712,10718-19, 127 11; a^a'hî3S 1174» A0\'A\hî3eS 2714> 372, 3715-16, 5713, 8717, 871, 10, 11719-1171, 1874, 2071, 5-6, 2179 -10, 16, 22714, 17, 237 4-5, 2671, 12. 2778, 2?75, 29714, 297^3 4, 3077, 3875 5 a^mhe3£*5ak 227 15 ; a<>V'aw£3E8aii 273—4, 377—8, 137 10, 1579-10, 1772, 2175, 17, 227 10, 24711, 39713, 41719 ; g. d. (a8) ASavusiS 1275, 2872 -3, 4073 -4; (aS, AOy) A^yAWtSES 473, 576, 573 —4, 6717, 14714, 19,1574, 11, 1677, 297 19 ; (nS) A®\rH£3fS 672—3. după prep. a^îia 27712, 277 3-4, 29713 ; A»\rn* 772, 9717, 18, 1377, 18710, 1971, 20719, 2178, 327 12, 3471, 36712, 40715 ; după acea-ia v. aeel[a] ·, după cînd v. cînd. dveră s. f. nom. ac. pl. ARfP* 1777, 20712, 2672; a«PH 20711. e conj. e 1711? 18, 272, 479, 13, 573, 676, 9711,1178,16715,187 6, 19719, 20715, 25713, 3171, 17, 33713, 3874, 20, 4173, 6, 4273. ea pron. pers. f. nom. ac. a 172, 379, 5711, 27719, 32713, 3875 ; ac. np-fe [pr-ea] 2877 ; ac. w 379, 3V/ 12, 5711, 677, 7711, 10710, 1579, 19, 16715, 27710. 2877, 31710, 11, 11,14, 3278, 3271, 35716, 3778, 387 15, 16, 18. 4077, 7, 41713, 4272; o 3271; g. d. eh 578; 6H 10710. eitenşug s. n. nom. ac. sg. ejjs-TEHiuSrSAk 13r/ll—12, 2372; pl. eAK 29715 ; comp. Kian/R 4*'u' K^Top» 28711} 3771; ^aTw- piOAS- 25v/2 ; EYdn* «j^K^TUMpE 5714 ; RTdU,& 2j*'kK^vTOdpf 41715; mk>a£ xopH 5718—19; KdAt ^'^k^topYh 127 4, 34712—13 ; KdîAf] [4*«i1katopYh 367 13. făgădui vb. IV ind. pf. 2 sg. 4s*»raA$HUJH 14713. îără prep. 4>^P<* 474, 5715, 67 1, 774, 9712. 17717, 18714-15, 2377, 11, 2478, 2875,16. 30716-17, 33r/10, 35718, 35T/9, 4Î71S; ijrkp* Af 177, 374, 25719, 34r/4, 40716, 41714; fără-leage, fără-legile v. lege; fără-legiuitorii v. legiuitor ; fără-mă-sură v. măsură. îăfîmă s. f. nom. ac. sg. m* 677, 676, 17-18, 4077 ; pl. pAAtE 777 ; 4siipAA\EAE 7711. fecioară s. f. nom. ac. sg. 4s[£H?]dpA 2873—4. fecior s. m. nom. ac. sg. ^IMOpSAh 7713, 25712. feri vb. IV cj. pr. 1 pl. c*k $fpH 2479 ; imper. ^ptiţiE 8718. 127 10, 13713, 14 71, 2274, 23717-18, 2476. 2873, 35r/15-16, 4271. ferica vb. I imper. 2 sg. $£PH· 10r/19. fericat adj. m. nom. ac. sg. $£pHKdTk 678—9; f. 4iiPHK4T;ţ' 677; ^EpKKdTJ 1972—3; f. nom. ac. pl. 4>£pHKdTE 327Î. feritoriu s. m. nom. ac. sg. ijsep iTopio 28r/S, 3571· îi vb. IV ind. pr. 1 sg. Cdiirik 9710 ; c-hÎHTk] 3S716 ; 2 sg. eijiH 147 5. 1771-2, 1877. 1876, 1978, 2V( 10,2477.14, 16. 25715—16, 2776, 28710, 30717, 3273, 6, 36r/2, 367 19, 38712—13, 4275 ; riyH 673, 247 14, 36715 ; 3 sg. act* 674, 1372, 1472, 1771. 2675, 29710, 3274. 13, 4072. 42710 ; Noy ACTE 29716-17 ; 163 aerf lr/5, 178, 4715, 879, 1374. 157 9, 2074. 21716,36Τ/11-12, 4279; « 1713, 175, 377. 579, 576, 6713. 77 1, 11712, 1471, 1572, 1979, 277II ; hi 3972, 17 ; -h 6711 ; -<* 873, 277 15. 27v/19, 33713, 3477 , 2 pl. ct>h-TfUH 22711 ; 3 pl. ckHTk 7710s 8ν/6, 975, 10,1278,1578,17710, 2975-6, 29v/6, 40716 ; hS cwh. 4173 ; impf. 2 sg. ep^H 9714 ; 3 î?g. epi 7r/13 ; Epi 32714 ; 3 pl. epd 32712 ; pf. 2 sg. φ©\'ceujh 24v/6 ; 3 sg. φο\' 29710 ; 3 pl. φ8ρ;κ 3372—3; pf.c. 3 pl. $ocT-dS 31712 ; viit. 3 sg. ωφΗ 177, 477,167 15, 15, 19718. 2271, 31713, 3979, 15, 39711, 40r/2 ; [H]s ω.φΗ 31717 ; Kd c*k φΪΕ 14717, 3077, 3177 ; cj. pr. 2 sg. ci φϊπ 23715 ; 3 sg. c*t, φϊί 175, 3476, 3877, 4079, 4177 ; c*k mov Φ* 39r/4—5 ; φϊί 3674. 42716 ; I pl. c* φ# 25713 ; 3 pl. en* φϊί 27716 ; φϊί 3074 ; inf. δ φ« 15715, 2375, 2475 ; ger. φϊΗΗΑ,ι* 30719, 41715. fieşcare prou, nehot. f. sg. φϊεω- Kdp-fe 479. fire s. f. nom. ac. sg. φπρι 2479, 28718, 3173. 36v/5 ; φκρ* 1771. fiu s. m. nom. ac. sg. φϊ» 3179. 3275 ; φι» 3172 ; φϊιΟΛΚ 9*/3,1Γ/13-14. 12719, 1473, 1476-7, 15719, 1773, 1879, 19711, 2075.21711, 22*/ 15, 2279. 2371-2. 24711, 28717, 29719, 3279, 3474-5. 38713, 4276, 42714; 2879 ; jJhwaM 29718 — 19; [ijiT]K>Aii 36713, $TK>rt[h.] 36718; voc. *i»Ah 11714.18-19,1574,11, 1677, 38718. folos s. n. nom. ac. sg. 14714—15; pl. ^oaocSpeae 3576; cSfpliAE 28713. folosi vb. IV imper. 2 sg. ijiortoc-bMJE 1279, 13718, 14719, 2274, 23717, 2475, 2872, 357I0, 41717. frate s. m. nom. ac. pl. $pdujH 6718, 671, 16, 2176-7. frică s. f. nom. ac. sg. jfipHK* 1973, 2471. 26710, 3079. 3979, 407 6 ; *PHKd 1275, 27718, 4071S, 40713. frîmseţat adj. în comp, <\upE Jsp’LMcenATh 972, 2278, 3473-4. frîmseţe s. f. nom. ac. sg. «jip/KAvcfcHE 2r/14; 4>P'iiAvc-b4E 7717—18; jjtp'h.iurfctvfe 3277 ; in comp. a&ame ifcp'titt-cfeu,E 13v/14 ; 4,Saws· 4>P'K^c-feu,'k 4272.' fringe Tb. Ill ind. pr. 1 pl. ijiP'kHUÎ1 377H ; pf- 3 Sg. tjlp’LiVtCi 2v/2, 3271; cj. pr. 3 sg. rp^A[cKl^ 1718; ini. d pp’tH 36T/1; ger. rp^HH^K 979. 17712, 25735, 16-17, 3173, 42T/3 5 rp-umiÎAjii 267Î8—19. grăit adj. f. nom. ac. sg. rpt-HTA 19713. greşeala s. f. nom. ac. sg. rpE-U14A& 2875 — 6, 35718; pl. rprujdAf 237 3; rpEiu[d]AE 41718—19; rpEiujAEAE V} 3, 973, 4-5,19^17716,3474,3677 ; g. d. pl. rpEUJdAEAW 35711* greşi vb. IV ind. pf. 1 sg. rps-wTto 976. greşit a. m. nom. ac. ag. rpt iiiUT&Ab 2672; rpiuiHro\'rtfe W'fQ — 7; pl. rpfUiiw,TH 17714, 25714, 38716 ; frpfliiiHnVn 24719 ; g. d. pl. rpmmuH/uv 2779, 3678. Grigorc n. pr. m. rpHropiE 573. groapă s. f. nom. ac. sg. rpoaas. 3373. gură s. f. nom. ac. sg. poyTJR 3471. har s. n. în comp. dăm-har, har-dăm, har-dămu-. har- [a] da, dulce-har-dâmu-, dulce-har-deade v. da. heruvic s. m. nom. ac. sg. Xf-PSehkîÎae 2574, 15 ; Xepo\'bhkSak 24714. heruvim s. m. nom. ac. pl. Xt-ρ£κΗΛ\Η 24713,31717 ; XepSbîmh 17717. hielenşug s. n. nom. ac. sg. XHK/itHinSrk 9*/6. liitlean adj. s. 1. adj. f. nom. ac. pl. ΧΗτΛ-kHf 2573 ; 2. s. m. nom. ac. sg. X'HTA-bHSAk 3671O. hitienie s. f. nom. ac. sg. Xht-aihîî 178—9. hram s. n. nom. ac. sg. XpM\h. 679. Hristos n. pr. m. nom. ac. XPHCTOCIV 2876, 35T/12 ; Xc 3716, 67 13, 871O, 1279, 1676, 2076, 227I6, 297I8, 3072, 3478, 3876, 13, 39714, 4O71 ; g. d. XpKCTocSAoy-H 33717 ; XpH-ctwco^a<8>h 337IO ; (aS, ao^) Xc I27 16, 28719, 357I6, 417I6, 4272 ; voc. XpHCTOdCE 774, 9714, I979, 3776 ; Xpî-CTWCf 875, 25717 ; Hristos'iubitoriu v. iubitor. iad s. n. nom. ac. sg. ba·* 97 11—12. iară1 adv. rapA I171, 1374, 6, 7, 11718, 18, 1874, 2271, 14, 14, 2374, 4, 7, 2775, 29715, 3174, 337 9, 3479. 3771 ; bp[ä] 3371I ; ap* 3479. iară2 conj. rap* 271O, 3712, 47 2, 7. 9712, 18712, 20717, 2073, 337 15, 377I6. ială interj, rat* 979, 11. ieoană s. f. g. d. pl. ηκοληε 13717. ierta vb. I ind. pr. 1 pl. epi^AUi 3678 ; imper. 2 sg. αρτΛ 20719, 207 7, 3677, 43712; αμτΛ 773, 1674, 17716, 3473 ; refl. cj. pr. 3 sg. rk ce APTE 3074 — 5. iertare s. f. nom. ac. sg. ep-rape 35711. iertăciune s. f. nom. ac. sg. ερτλμιφηε 38714 ; gptamwhe 3872. 165 Ierusalim n. x>r. m. g. d. iejW\\S-a$h 1072. ieşi vb. IV ind. pf. 3 sg. eiun ivjli\ cj· pr. 3 sg. rk ac* 117^j 16718, 20712. 42710; c"k rac* 417 11—12 ; rac* 277IO ; 1 pl. cti 6LD>iA\k 4279 ; 3 pl. e*k *ic;r 1571; imper. 2 sg. 6WH14H 22712, 12. ieşire s. f. nom. ac. sg. sujhpe 42713 ; g. d. 6UMpf£H 1578. igumen t. egumen. Iisus n. pr. m. nom. ac. ic 3716, 8710, 2076.22r/16,29718. 307 2. 347S. 3876, 39714 ; voc. ict 3776. inimă s. f. nom. ac. sg. hheawk 1072,18. 3472 ; hheau 177. 1378, 197 15, 2572, 2778, 3076. intra vb. I ind. pf. 3 sg. ^htp*. 2679 ; cj. pr. 3 sg. ck ^htpe 1479, 2574 ; ger. ^htp/'r.ha^ 2677. intrare s. f. nom. ac. pl. ^-h--rp^pHAE 15714, 14—15. intrat s. n. nom. ac. sg. *n-'rpdroy'Ab l6r/9. io adv. ui’ 7713. 3974hiv •29710. toachim n. pr. m. iodKHA\ii 673. loan n. pr. m. iîvjHh 5718 ; lîv- dHHk 772 : J6JHk 574. Iosif n. pr. m. i*csi$k 26718. isop s. m. nom. ac. sg. iccono 9714. ispăsenie s. f. nom. ac. sg. Hcn-kciHVd 297" — 8. ispovcdire s. 1 nom. ac. sg. HcncKfAHpe 14717. iubi vb. IV ind. pr. I sg. K'KicKo-2972 ; 3 pl. »EEcKk 13v/14 ; [wEfcKk?] 42T/1; pf. 2 sg. fosKiuH 32T/S; pf. c. wkht w 9712 : refl. cj. pr. 1 pl. c'k kî »KHiUk 28714—15. iubire s. f. în comp. na o 34713 ; Ai *dA«NH K>- KHTIVPK» 2179 ; A,i OdAtfHH »KHTOPH S718 ; X'c K>3HTOpN> 2173 ; M WA'tMH K*SHTÎ>pK> 40713. Iuda n. pr. m. ioyAd 3972. ivi vb. IV pf.c. 2 sg. hkhtS a\T eh 9714; refl. ind. pf. 3 sg. hkh cî 26712—13. ivita s. £. nom. ac.- pl. hbhtîae 31711. ■ izbăvi vb. IV imper. 2 sg. H3-K'kB'feijiE 10r/llj 3679—10; inf. a H3-s^bh 1277; Ae <*... HSE-ksHp-b 2771; [Ajf [·*?] HăETiBHp-b 34719. izbăvitor s. m. nom. ac. sg. H3E-kEHTC>p» 8v/ll ; H3E'k£H'T0pj«Ak 2974. îi v. ei. il v. el. îmbla v. umbla, îmbrăca vb. I ind. pf. 3 sg. •^EpsfiKâv 2710, 12 ; part. .fEpAKdi^H 257 5 ; refl. ind. pf. 3 pl. +EpAKjpAi ci 3 / 11; cj. pr. 3 sg. cis. ci ^spam 277 ; ger. •fEp-kK kHAoy cî 3710. împăca vb. I imper. 2 se. *na-«*8734. împărat s. m. nom. ae. sg. ^>m»pdTklo72 —3,2471:15 ; ^rrkpjTSAk 10714,2679—10 ; voc. -tn'kpark 3671; *n-kpdri 3271— 2 ; nom. ac. pl. paiO’H 6716, 12712, 21713-14 ; 217 3—4 ; g. d. pl. -firkpdUHAw 4276 — 7. împărăteasă s. f. nom. ac. sg. ^nTipArtca 575. împărăţi vb. IV refl. ind. pf. 3 Sg. ^IJ'kp^HH CE 7717, 1475—6. împărăţie s. f. nom. ac. sg. .fn-kpjRiO'E 11713,2474,3176 — 7 ; ^n-K-PahTa 1472, 29716, 3673 -4, 3974 ; 366 ^np-w^TA 36712; rrkp^uÎA 1174, 2671? 2778; g. d, sg. -f.n'kp;KiO"EH 1877. 307 16, 35713, 3779. împărţi vb. IV ind. pr. 2 sg. vf.ndpiţH- 25717 ; 1 pl. hS .fn-kiui,# 37712 ; cj. pr. 3 sg. c-k ^naptil['k] 38715—16; refl. ind. pr. 3 sg. ^napTE ce 37 f 10-11. împeliţa vb. I refl. ind. pr. 2 Sg. ^nEAHl^dUiK T6 38714 —15. împinge vb. III imper. 2 sg. -fnEHlje 25712. împle v. uro.ple. împlere v. umplere, împrejur adv. .^npEHtfpk 19r/12, 2579. împreuna vb. I cj. pr. 3 sg. Ch ^npcSH-b3E 2271 —2, 29711, 407 4—5 ; imper. 2 sg. -fnpfSH-bs«* 22r/3 ; î>art. ^npsSHaTS 38v/18; refl. ind. pr. 2 sg. ^nprSHfâH [t]s 37712; inf. a hî ^npiSfjj 3577, 4176—7. împreunare, s. f. nom. ae. sg. ^ripfSHapi Gr/2, 15, 35712 ; .ffipiSiup-fc I27I-2, 14710, 3073, 35712-13. împreună adv. ^npiSHA Ir/16, 3715, 4717-îs, 10711-12, 15717, 1075,1675 ; vf-npEOv*H-^l7l5î 18716. împunge vb. III ind. pf. 2 sg. ^■nSHceujH 374 ; 3 Sg. 4713 ; cj. pr. 3 sg. cis. 4r/10. în prep. ^ 170. 14. 171O, 16. 277, 9, 17, 271. 8. 16, 16, 17. ÎS, 377, 11, 373, 11. 12. 475, 11. 14. 5r/3. 4, 7710, 12, 12, 9711, 13, 1073, 1077, 1174, 6, 14717, 17, lor/6, 157 2, 8,10. 16717, 18,16710.12.17714. 1779, 18/v3, 2076, 22718, 23r/ll. 15. 2575. 17, 2675. 7, 9, 2671, 4,11,17, 2778, 28717, 29714, 29714, 17, 19, 19, 3178, 13. 14, 32713. 33716, 347 11. 35r/10, 12, 35710, 3672. 4, 9. 19. 36711, 37718, 3777. 8, 3878. 3975^ 9, 16, 3972, 14. 15, 17. 19. 4073. 5, 15, 18, 4077, 41711, 15, 17; j>] 38r/ 16, 3877 ; -f-H 6r/T ; în a. dereapta v. derept1; în chip de v. chip; în dereapta v. derept1; în sus v. sus; în tot locul, în toate locurele v. Ioe; în toată vream ea v. vreme; în veacii veacului, în veaci(i) de veac(i) v. veac; pînă în v. pînă. înainte adv. ^hîhhtî lr/o, 6, 8V/ 7. 975, 20714, 22718-19, 2575-6. 25718, 26714, 2674. 27715, 27719-28 jl, 31r/15,33714,3478,34711,367 10; HdHHTi 8T/3—4; aHHTE 14716; înna-inte*curătorm v. curătoriu. înaintea prep. ^HdHHT-b 3716, 473. 976 —7, 10712, 1177, 13716- 17, 15716, 1671. 10, 17710. 18717, 19714,2079-10; 23714, 27715-16, 2978—9,3371,38710; ^«aHH-b 39r/ 12 ; ^HdHHTE 13r/14. înalt s. m. nom. ac. sg. HdATk 376, 3177; pl. ^HdAU.H 22711. înaltă s. f. nom. ae. pl. .^Hd/m/« 1577—8. înălbi vb. IV refl. ind. viit. 1 sg. •fH’KASH A'H"kAi;;R ce 41711 · înălţare s. f. nom. ac. sg. ^«-kA- HapE 2279, 30710 ; pl. ^HTvAU,^pHAE 1074. încă adv. 21712,2172, 4, 6, 3379. începător adj. s. 1. adj. 111. nom. ac. pl. ^iffms.TopH 572; 2. s. m. nom. ac. pl. ^MEn^TopH 15711· începătură s. f. nom. ac. sg. ^VFÎI'hTi’P^. 27712 : ^^En^TSpd 18718. începe vb. III cj. pr. 3 sg. c-h ^H-knA 117Hî 20713. început s. n. nom. ac. sg. •fMEnSTSA 25719. încetir.e s. f. nom. ac. sg. Erupte Î279. închina vb. I refl. ind. pr. 3 pl. -uik ^khh* 22717 ; viit. 3 pl. ce bw ^.KHHd 1718; cj. pr. 3 sg. c-a uik ^.khhe 1717. 1573-4, 19714-15; c*k ct +khhe'10712-13. 1175-6, 7, 1679, 2078—9, 10. 27710,2971,3879—10; C-h. [ce] ^KHHf 8719 —20 ; [c-k] CE ^.KHHf 37718 ; ^khhî ce 30711—12 : 1 pl. ct* Hf •fKHH’kAtk 1675 5 CTi [HEl.fKHHAAk 29T/ 167 19—30T/1; 3 pl. ct>. a ^khh* 2ot/16 5 C'K [ci] -f-KHHE 33719 — 33T/l ; KHH* LţH ci 17r/19 ; inf. & h£ ^khw 30716 ; ger. ^•khh*h[aS] cî 37717 —18. închin arin nr* r. f. nom. ac. sg. KHHtRMJONî 1713—14, 12718, 13713, 1375-6,1479,157Î8, 2371, 3976, 42713 ; 38713—14 j -f™“ H/f\l04H£ 17711 —12 ; pl. Vj 16, 15717, 18716—17 ; 1711—12 ; ^[khh]*m»hh 3715—16. încinge vb. III ind. pf. 3 sg. -fMHHc« 373; refl. cj. pr. 3 sg. c*k « «f MHHP* 38711. îndrăzniră s. î. nom, ac. sg. *AP*3mhP£ 35718. înfige vb. III cj. pr. 3 sg. ct 3T/17. înfricoşat adj. s. m. 1. adj. m. sg. •^PHKC*UJpHK6UJiToy/\k 35711? -f.ijipHKWiiWT&yrtk 28718 — 19; g. d. •f^pHKouJdTSrtSH 176; î· nom. ac. sg. •f.4pHKftUWT;'' 41715—16; 2. s. m. nom. ac. sg. .fH2|spHKumjdTk 2472—3. înfrumuseţa vb. I ind. pf. 2 Sg. -f^p*A\C£U,HLUH 1774; 3 sg. -f.jjsP'^'-cin* 2713 — 14; pf. c. 2 sg. .f^PTuu· CflţHT 4H 31714—15. îngînduire s. f. nom. ac. sg. ►fvr’kHASHP’fc 1976. înger s. m. nom. ac. sg. .fvfpk 2877 ; [^]Hyfpk 35719 ; pl. -f>V£pH 157 12, 15; 4Uf[pn] 31717. îngropa vb. I part. .(.rpoyndTk 29712. înlături s. f. nom. ac. pl. -t-Ad-t5»p:îai 12718—19. inîăuntrul prep. ^a’kShtpSak 1479-10, 38717. înmulţire s. f. nom. ac. ?g. A\0>\*AHHp-fe 12v/2. înnoi vb. IV imper. 2 sg. hc-AI|1F 1074. înota vb. I imper. 2 sg. H04T* 36713. îns pron. pers. m. sg. A*-f-Tp *HCk 32713 ; cnpHHc* 19711 ; f. sg. -f-HTp *hc* 1275—6 ; .jwhtp ;rhcj 7715 ; m. sg. nusul (precedat de prep. kS) HoycSAk 32717 ;f. sg. nusa (precedat de prep. kS) Hoycd 3710, 37718 ; pl. HoyciAi 2712. însă eoni. .mic* 2-474, 2971, 4-5; 29718. însemna vb. I cj. pr. 3 sg. c*k •f>c1îAW£ 19719—2071. însumi pron. înt. m. 2 sg. 1377, 17712—13 ; *coynn 8713, 147 13—14; ^HcoynH 3675 ; 3 sg. *f.cSujk 36717, 38716, 4073 ; ^NcSLUk 26r/ll - 12 ; 4CK1UH 9r/6 ; .fcoyiuk 10710. 327 14, 41716 ; [-fcoyuik?]407l2 ; 3 pl. 4UJHUJh 35V/14 ; •j'HUIHlUk 2875 ; UIHLUk?] 41719. întări vb. IV imper. 2 sg. .^r’k-p-kiijf 174, 40718. întinde vb. III ind. viit. 2 sg. keph .^thhaî 22716 ; refl. ger. thhs*n-Aoy uih. 3771. întîi1 adv. ^tt^h 170, 2476; ►f/T’klfc 2976. întîi2 nr. ord. s. m. sg. ^t-kio 38716 : ^T*k»Ah 578} 77I0 j f· 4T*kA 1374. ' întoarce vb. III cj. pr. 3 sg. c*k .fTOjpK* 475 ; imper. 2 sg. .fTojpMf 9T/19 ; hS 4to4P«jî 25711 ; refl. ind. pr. 3 pl. .fTopKi? ci 10710 ; cj. pr. 3 Sg. fk Ci .jiTQdpK* 2676 ; fk Cf .fTOdp- k* 40710-11. între prep. .f-in-pt 579. întru prep. .f-rn-pS 172, 1T/1, 4, 9, 13, 275, 6, 10, 3717, 476, 17, 57 4, 571, 672, 771, 5, 7, 17, 8711, 87 18, 9711, 13, 978, 9, 10—11, 1074, 10713, 19, 1174, 1179, 12719, 147 15, 16, 15712—13. 14, 17719, 1871, 2, 197I0 1972, 22r/2, 7,24716, 2671, 16, 27719, 28716, 28718, 29718, 317 3, 12. 3lv/7. 32710, 13, 16, 3275, 10, 16, 3479, 34714 16, 357II 13, 3579, 36 v/4. 38717, 3974, 6-7, 417 S ; 4h[tpS] 37I0. 21719 ; ^htp[S] 357 14 ; -f/pps 2074, 29714 : ^HTpoy 375, 19719, 2379; «f>HTp- 676, 776, 15, 1270—6 3072. 168 intuncrecnr. card. oy^TSHtpwf 31716-17. înlurna vb. I refl. ger. -fTo[pj-H-kHA® ci 40718—19. înţelege vb. III cj. pr. 1 pl. c-k ^niAtg^k 1971 — 2. înţelepciune s. f. nom. ac. sg. .fHiAiimwnf 19717 ; ^uMiu^ioHt 23717 — 18. înţelepţi vb. IV imper. 2 sg. •fUiAinivfciiii 276 ; refl. cj. pr. 1 pl. c*k. Hi rf>Ll,fAfnUlHA\k 1976 — 7. învăţa vb. I imper. 2 sg. 1078—9; refl. ind. viit. ^E-k^d a\* b«i©276 —7 ; cj. pr. 1 pl. c*k ns .fK-k-HTs.Mk 4179. jărtăvnic s. n. nom. ac. sg. »tP’kT'KEHHKk 5710, 777. 8714—15, 17711, 2371, 27710-ii, 34715- 16 ; g. d. jKp-kTTvRHHKk 13714, 23715. jărtfă s. f. nom. ac. sg. jkptite* 177—8, 1073, 30711 ; jKp-k’g* 107 15—16; JKp-kTKJ 579, 2777; JKp'k’Sd 10717 ; pl. âtp-kTRi 2377, 2478, 277 12 ; Hîp'kTKfAe 27716—17. iiqanie s. f. nom. ac. pl. Hî-krk-hîh 31717. la prep. aj 479, 5712, 6712, 10710,13715.1373, 5, 15715,1777, 1872, 20713/20712, 27711, 28718, 3374, 35711, 41711. 42710; la de-reapta v. derept1; la oamem iubire, la· oameni iubirea v. iubire; la oameni iubitoriu v. iubitor; la stînga v. stîng; de la v. de1; pînă la. v. pînă. latură s. f. nom. ae. sg. AdTSpn 276, 30711; pl. A4TSPHAE 34710. laudă s. f. nom. ae. sg. a4$a*> 2777 ; ajSaKwck 678, 2179 ; /«oct 34719 ; loc. adj. A£ ^ck 777 —8 ; A**f M«OCk 477, 7711. judeca vb. I ind. viit. 2 sg. EipH >KSAfKd 979 ; inf. a jko\'A£K<» 29715. judeţ s. n. nom. ac. .sg. >«01^4,«^ 28719, 35712. junghiere s. f. nom. ac. sg.. îKoV'Hr-kpi 472. lăsa vb. I imper. 2 sg. hS A-kcd-13716, 4274. lăsare s. f. nom. ac. sg. A*kcdp-b 678,2272,28710.3275,35710.3573, 3877. 39714-15. lăsăciune s. f. nom. ac. sg. a-k-c*q»H-k 32716. lauda vb. I ind. pr. 3 sg. AdSA* 1476 ; 1 pl. at,Sa-ka\S- 14716, 1571, 6, 13, 1678—9; cj. pr. 1 pl. c*k a*k-ISATiA^ 41t/10 ; inf. d Ak^A^ 30713. lăudat adj. m. nom. ac. pl. A-kSAdty< 5719. 369- lega vb. X refl. cj. pr. 3 sg. jvfcijf lut 8r/lS—19 ; inf. a et Atra 24715. lege s. f. nom. ac. sg. A-kg* 327 14 ; g. d. sg. AÉÿHfH 3T/2 ; în comp. aîuhaî 9T/4- legiuitor s. m. în comp. «Js-kp;* Aiy»HTopÎH 10r/9. lepăda vb. I imper. 2 sg. hS Aim»A«i 1074—5. limbă s. f. nom. ac. ssr. ah.ukj 10712. lin adv. ahh^ 1574, 1779. 337 8, 41711. lingură s. f. nom. ac. sg. AH^rS-PA 4077. liturghie s. f. nom. ac. sg. ah-Toyprîf 2278. loc s. n. nom. ac. sg. aokl llv/ 6,1375,15v/2, 20713,16 -17,27711 ; AWKk 37718 ; AOKtJAk 10V/10, 12717. 13715,2076. 12, 347S-9, 42710 ; loc. adv. ^ roTb aokSai» 30v/16 ; + TOaTE AOKSpEAi 23714. locui vb. IV ind. pr. 2 sg. A*k-kSeujh 227H ; 3 pl. A'bKoECKh 12720 ; 34711. locuire s. f. nom. ac. sg. a-kkbh- Pf 21715. lua vb. I ind. pr. 1 pl. aSw Vj 7 ; pf. 3 sg. aSw 473. 26v/18 ; Aoyu> 32716 ; 3 pl. ASapA 4Î713 ; pf. c. 3 Sg. M-feS A&rrb 397H : 3 pl. h aS Aoyark 5718 ; cj. pr. 3 sec. c-k a 2v/12. 18, 378. 3V/10, 573. 10, 676-7.9.676, macara adv. aukjpæ 1476,1975. mai adv. awh 6v/3 971,16,157 12, 21718, 32714, 407S ; mai dena-inte, mai dennainte v. dinainte ; mai dennaintea v. dinaintea ; expr. mai-mare, mai-marele. mai-marelui v. mareè. mainte adv. auhhtî 4v/18 ; loc. prep. AMHHTE AE 1975 ; AUHHTÎ A* 2971—2. 170 17, 18, 779, 13 -14. 977,15718, 197 6, 20711, 2575, 7, 2674. 12, 26715. 27710. 30713, 31710, 14. 37717. 38r/ 14,16-17, 18, 3879-10, 39717, 407 3, 4079, 17, 4178, 17 ; imper. 2 sg a 4712, 8714; ra 2673; hS aSj 3076; 2 pl. Aoyaiyi 2677—S; ASau,H 3273: ger. aSShaii 2679—10; inf. a ASa 317 14 ; refl. ind. pf. 3 sg. a aSw 4715 ; a 477; aSu» a 2678—9; cj. pr. 3 sg. cii. uik a 1710 ; pas. èj. pr. 3 pl. c*k AoyAVH a&ité 27716 ; loc. verb. C*k A aAtfWTE 3774; C*k ASwdAVHHTE 187 15, 2073, 7 —8. 3773 : CTi AÎWASk dMEH-rt 3079. ' luci vb. IV imper. 2 sg. Aoy-M-feUJf I97IO. lucra vb. I ind. pf. 2 sg. ASKpaujk 36v/3 ; cj. pr. 1 pl. ck AoyKp^uii 197 7 ; inf. a A8[Kjpa 2577. lucru s. n. nom. ac. pl. Aoy-KpSpf 31712. lui art. aS 2717, 4v/3, 576. 57 3, 672. 17, 1275, 12716, 14v/14.'157 11, 1677. 18710, 14, 1974. 28719, 2872. 35716, 4073, 41716 ; [aS] 29r/ 19; ao\- I4719, 1574, 2277, 4272. lume s. f. nom. ac. sg. Aoy/wfc S79, 3278; [AS>t 11719-20 ;g. d. aSauîh 474. 4275 ; ao\.'a\Tih 474, 117 16, 1377, 22714, 28714, 32715, 347 9—10, 3577 ; ao\'a\îî 2374. lumină s. f. nom. ac. aSmhhæ. 19717—18, 2972, 3 ; ao\.*a\hhîr 1978 ; g. d. pl. AO\'A\HHHAW 427H-M mare1 s. f. nom. ac. sg. Aup-b 1579. mare2 adj. s. I. adj. m. nom. ac. sg. Aupi 579. 1572- 3. 17712. 26713, 3277, 39r/10 ; aw[p> 20719 ; i\\ap<£ > 9717; A\apiAf 572 —3 ; A\ap[iA]i 27712 ; g. d. A\apfrt!>H 347< ; pl. nom. ac. Atapn 5710. 15712 ; mare-frîmse-tat v. frîmseţat ; 2. s. m. nom. ac. sg. A\apf 2472 ; expr. asm A\api 16713 : AWH AVaptAi 1277 ; AUH AWpfA$H 1713, 3879 ; AWH AVdpTH 577 —8 ; AUH AUpiH 2175. margine s. f. nom. ac. sg. A\ap-■yHHi 3974 ; AwpgnH-fe 29l/8. Maria n. pr. f. awpTa 577, 12 7 13-14, 2874. 29710. m.asă s. f. nom. ac. sg. awca •979, 1079, 1178. 16712, 19712, 257 .8-9, 26717. 3579. 4177 ; g. d. Avkci IO712, 15r/16. 18718. 20710,16, 257 7, 2978, 30711. 337Î, 38710, 39713. mări vb. IV ind. pr. 1 sg. Avk-■picKb 1771S; imper. 2 sg. AVkptiys I37I0, 4273 ; ger. am^phhai* 15716 — 17. mărie s. f. nom. ac. sg. AVkpYî 1476, 15716. 1772-3, 17. 17712, 1878, 19710,' 21710, 24710, 25718, 4276, 42T/12 ; AVkp’ÎA 1172. 12-717-.18, 1374, 1472, 1571S, 23719, 367 12, 417Î2. 4175 — 6; g. d. AVkpTeH 15713. 18v/7, 3277, 3779. mărturie s. f. nom. ac. sg. •A\TipTSpYi 23712 ; A\rfc.pTSpTA 4715. mărturisi vb. IV ind. pf. 3 sg. jW’kP’rc'ij'pHcH 47’14 —15 ; imper. 2 sg. A\Ts.pTOypHct4ii 3074. mătanie s. f. nom. ac. sg. A\-k-TdHVs 3871· măturiţă s. f. nom. ac. sg. AVk-rSpHu,j 779, 4074. măsură s. f. în comp. ^P* AVTiCOypA 1375—6. mcaser s. m. nom. ac. pl. Avfe-CE[fH] 3471S. merae vb. III cj. pr. 3 .sg. c-k .Ai'bpPAi 179. 14-15, 276. 277-8. 16712, 1776, 19714, 20710, 3079-10; c'k A\-fcpr^ 978. 1077. 10-11. 13715-3 6, 1374. 16710. 1S72. 257 18, 267/3, 4, 13, 33718 ; [c-kj AV'bpr* .31712 ; cTi a c'k A\*bpPA 38v/9 —10 ; A\-fcpr^ 20712, 2576 ; Avkpra; 3776 ; 3 pl. c-k Avfcpr^fv 171·}, 15715; c-k Ai'bprA 1717—13: ger. AuprkHAk 207 14 : AtfprkHAk 26r/14. mesteca vb. I refl. inf. d Mg AVECTfxa 2472—3. mèstecare s. f. nom. ac. sg. AVECTtKap’k 12'/l. 35 T/13. 3975—6. meu adj. pos. m. sg. a\î«> 279, 9717. 1074, 14, 13719. 1477. 297 4-5, 32r/4, 14. mea adj. pos. f. sg. Avfc 374, 771, 9711, 10712, 13, 2973, 3, 4, 3472 : pl- ArkAi 375, 971j 2, 3, 4, 5, 1071.· 1. mic adj. m. nom. ac. sg. AUMb 1571 ; f. pl. a\hhh 31717, 4078. mie nr. cârd. a\îh 31716. miel s. m. nom. ac. sg. A\î;A^Ak 473. 473. mieluşel s. m. nom. ac. sg. AO'fACujeAÎAK 37711· mijloc s. n. nom. ac. sg. a hjk-rtoKb 167*18 ; loc. prep. npî a\h>kaokk a* 4071. milă s. f. nom. ac. sg. a\haa 1375, 21712. 28710, 30711. 3573; A\HAa 9718, 26719-2171,34718-19, 3477 ; g. d. sg. A\HAtfH 13711, 2178, 36*74. milcui vb. IV refl. ind. pr. 1 pl. A\HAKÜHA\0\* Hf 337H. miloste s. f. nom. ac. sg. a\h-AOCTÎ 673 ; A\HAOCT"fc 28''jS ; AlHAWCT’k 36v/17 : g. d. a\haocteeh 772, 3472. milostiv adj. m. sg. .uHAocTHKk 2178-9, 23715. milui vb. IV cj. pr. 3 sg. c-k aujaSack* 217I” ; imper. 2 sg. awaS-Aiye 3718, 9717. 12710, 1471. 18715, 207I8, 2171-2, 7, 2273-4, 23717, 24r_/6, 35715 ; A\HAoi*Aiyi 30717 ; a\ha<.'-WW 8715 ; [a\]haS Aiţii 20719 ; [a\ha]3-Aipi 28r/3. minte s. f. nom. ac. ss. AWHTf 1776. mir s. n. nom. ac. ss. .uypoyAk 2716. Mira n. pr. m. A\Hpa 576. mirizmă s. f. nom. ac. sg. aw~ PHBAi/R 776, 347I6· mirosenie s. f. nom. ac. sg. a\h-pocfHÎî 776, 34'/16—17. mină s. f. nom. ac. se. aurh* 27IS. 272, 32717, 3979, 16, 4073 ; 171 39T/2—3 ; m*h[*i] 39v/17 ; aurhj lT/2, 3711, 3771-2, 38r/o, 3879; A\[jRHa] 1716 ; g. d. llr/ll5 1576, 37713, 38r/17 ; [a\*hh]héh 387 19 ; a\;kkhme[ 26716 ; pl. nom. ac. AtâŸHHH 1V/10, 2717, 3r/7, 573 ; A\*HHHA£ 275, 8719, 1576, 10, 1672, 31714, 39717, 41717 ; A\*kHHHAf 31v/14 ; AW»NH' Af 2676. mînea vb. I ind. pr. 1 pl. K*KAMk 37712; imper. 2 pl. a\’khk 10715. mînie s. f. nom. ac. s g. avkhTa 1278, 2772, 3571. mintui vb. IV imper. 2 sg. am^h- 2273. mîntuitor s. m. nom. ac. sg. AV'hHTSHT&pwAk 3V/16, 3876 ; avkhtov’h-TWpJOAK 3179 ; VOS. AV'hHTSHTÔpttAk 37 5 ; Al"hHT8HTU>pl*/1k 3177. moarte s. f. nom. ac. sg. avmpte 14715, 1571, 5, 1678, 18714—15, 41714; A\odpT* 374, 15712, 407I6- 17 ; awup[t]e 30717. molitvă s. f. nom. ac. sg. aiw-ahtka 40710. mormînt s. n. nom. ac. sg. AWPAtAHTb 9711. mort s. m. nom. ac. pl. A\opuin 776, 29716: g. d. iisopuHAwpK 3076 ; AWplţHAW 6712. mucenic s. m. nom. ac. sg. A^MEHHKh 579 ; pl. au&muwmh 571O. 12. mult1 adj. pron. nehot. 1. adj. neliot. f. sg. avsata 273 ; a\Sät;k 2074; pl. m. a\oi,'ah[h] 31719 ; 2- pron. nehot. m. pl. av>vah[h] 327I0. mult2 adv. în loc, adv. Awyvi-TE opH 16717 ; AE A\SATI opH 2377. mulţime s. f. nomT ac. sg. AwyAijHAVfe 772, 3471—3673; a\Sa-HHAvfe 2178 : A\t>AutHAi,b 237I0—16 ; pl. AţoyAlţMAlEAf Ö718. mulţire v. înmulţire, mumă s. f. nom. ac. sg. a\Sau 9711. muscă s. f. nom. ac. sg. Atoyc-ka 31716. nainte v. înainte, nalt v. înalt. naşte vb. III ind. pf. 3 sg. H"KCKS 2971 5 pf. C. 3 Sg. ii# H'kCKÎiTb 2978—9 ; nbS HTxCK^yrh 29719 ; part. H’kCKgTk 2974. nădăjdui vb. IV ind. pr. 3 pl. H'kA'k>KAO\riCKk 13717 ; H’KA’kîKASfCKli 4274 ; H’k[A'kîKAS]ecKh. 42716—17. nădejde s. f. nom. ac. sg. h-k-A’feJKA’fe 6714, 3574. năpastă s. f. nom. ac. sg. nacTf 36r/9. nărav s. n. nom. ac. sg. wk-pasSAk 2577. nărod s. n. g. d. sg. h'kp«a8''c*V'h 22713. N născătoare s. f. nom. ac. sg. KTvCKJRTWpE 576, 1874—0, 2873, 4074. născut1 „naştere” s. m. nom. ac. sg. H'h.cKSToyrtk 478. născut2 s. m. în expr. oyHSAk HTxCKSTik 3171, 9. 3279, 3671S; ©y-HoyAk h*kcko\-tk 22714, 3274—5 ; oy-hSaSh H’îiCKoyTK 2878—9. neadaos adj. m. nom. ac. sg. 2475. neajuns adj. m. nom. ac. sg. HEdîKisHck 30v/18—19. neajunsă v. ajunge, neeurat s. m. nom. ac. pl. he-Koypau/fH 10710. nedestoinie s. m. pl. heaîctoh-hkmTh 1778—9 : heaîctoh4îh 25714. 172 nedestoinicie s. f. nom. ac. sg. hiaîctomhhhYe 771 — 2 ; heaoctohhkmYs 347 2-3. nefăout v. face. neiiind s. n. nom. ac. sg. he-4iYHHAk 367'4. nefire s. f. nom. ac. sg. ke^hp* 17719. 3173. negrăit adj. m. nom. ac. sg. Hfrp'KHTb 30717 —18 ; f. HtrpTiHT^ 137 6-7. 2474. neîmpărţită adj. f. nom. ac. Sg. HE^-n’ixPUHTA 28718—19. nemăsurat adj. f. nom. ac. sg. HiAHicSpdT;* 2474 ; KiATAcSpaiM 3672. neosîndit adj. s. 1. adj. m. nom. ac. pl. heoc'b.hahu,h 24r/2 ; 2 s. m. nom. ac. pl. kejcahahuh 8718, 23714. neprepuietor s. m. nom. ac. pl. Henpţn5ETC>[p]H 23711. nepriitoriu s. m. nom. ac. sg. xenpYHTopwAh. 8713—14. 12715. neputincios s. m. nom. ac. pl. HîtlSTHimiuYH 34713 ; HCn$THKMC»lD[ÎH] 36714 ; HcnoyrHtwoujYH 1274—5. neputred adj. f. nom. ac. sg. hî-iioyTPEA^ 19718 ; pl. HînoyrpiA* 2273. neruşinat adj, m. nom. ac. pl. HEPoyUMHdlţH 28717, 35710. neschimbat adj. m. nom. ac. sg. HicKHiUEd'pfv 2475—6. neseris s. m. voc. sg. hîckphcS^e 9715-16. nespus v. spune, neştiitură s. f. nom. ac. sg. «ii]jYhtSpa(j. 3774 ; pl. oKh 3171S; OK'fH 19719. ogodi vb. IV ind. pf.c. 3 pl. dS oro^HTh. 18r/6. oltar v. altar. om s. m. nom. ac. sg. oA\k 247 6, 29710 ; ©a\Sa!i 1772 ; pl. 11*1 O 4; omuhYh 1279-10, 13711, 1674, 21710-11, 2378, 2871, 28713, 16, 29713, 2977, 30711, 3074, 6, 8, 317 3, 3671, 4171, 2, 5-6, 4173 ; [mme- HÎh] 42717, 42716 ; g. d. 04AV6HHAIV 37 5, 2373, 37715 —16, 4278 ; oSauhhaw 27714; de oameni iubitorin, de oameni iubitori, la oameni iubit oriu v. iubitor; la oameni mbire(a) v. iubire. omenesc adj. m. nom. ac. sg. OA«HECKk 22713. omet s. m.? nom. ac. se. oa«[t] 2718. Onuîrie n. pr..m. oH©y<|spYf 5715. os s. n. nom. ac. pl. cmceae 971S. osîndă s. f. nom. ac. sg. ocaha*· 175—6, 35714 ; 3975. ostenit s. m. nom. ae.pl. oycrs-hhu/îh 34713. otpust s. n. în loc. verb. să facă otpust v. face. 174 P pace s. f. nom. ac. sg. iume lTjo, 1174. 11717, 18712, 1972, 2079, 21715, 2875,7.17,28713, 30710,11. 35717, 19, 3577, 10, 36715, 417I8, 4279 ; pl. runfAi 8715. 11719, 28714 ; DdMHAi 4275. pahar s. n. nom. ac. sg. niXiph 33713, 37715. palmă s. f. g. d. sg. imaa^hi 38717. Pantelimon n. pr. m. îhhtî- A\VVHk 07I9—67I. parte s. f. nom. ac. sg. rup-r* 2710, 3718, 071O, 13716, 37717, 38715,16 ; rwpTE 47I0,476,10,397H; nj

Ti 6r/7—8; rwpTfc 475, 13712, 4173 ; rupr-fc 777, 31713 ; [rupT’fc?] 42718 ; pl. ms.pnH 3778- patrahir s. n. nom. ac. sg. m-TpaiYpfôAk 2712—13. patru nr. card. lurps 3777. păeat s. n. nom. ac. pl. itumte 9711, 27713,28717; rîwmi 473-4, 3075, 3475 ; g. d. n'kiuTtAw 287 10-11, 3270-6, 35710—11, 357 3-4,3877-8,39715; muM-mî 2272; n-kKaTEAivpii 678 ; n-b.KdTfrtf.iv] 32716. păcătos s. m. nom. ac. sg. n-k-KMTocSaü 1714. pămint s. n. nom. ac. sg. n-k-A\*HTIi 4716. H73, 3675 ; U’kA^HTSrtk 876, 1573, 24712, 3176, 41712 ; g. d. ilTkMÆiHT$AÎÎH I272, I077, 29716. părăsi vb. IV cj. pr. 3 sg. ct nu.p^ckcKA 33717. părinte s. m. nom. ac. sg. ni-pHMTiM 772. 20717 ; VOC. n'kpHHTÎ 17 18-271,4713, 471, 571, 7716,1871 ; pl. nom. ac. n’kpHNHK 673 ; n »phhuYh 571, 14, 6716. păşi vb. IV ind. pf. C. 2 sg. h Mi n’âUJHTh. 3170 : cj. pr. 3 sg. c*k n’kUUdowR. 137I0 ; imper. 2 pl. rrküJHUH 40712 ; n['k]uiHu,H 40714. păzi vb. IV imper. 2 sg. m^-kniE 40719j 4177 ; part. n~&3KiţH 6716,127 11—12 : refl. cj. pr. 3 sg, ct* uji» /rk- 3-kcK^ 178. păzire s. f. nom. ac. sg. n*k3HpE 7712. perete s. m. nom. ac. pl. n’kpf- HIH 1072. peşti vb. IV ger. îucthhak 2673.. picior s. n. nom. ac. pl. nHiod-mt 3r/4—o, .12716, 21719-2171. pieri vb. IV ind. viit. 3pl. Hoy; evu nEpH 32711. Pilat n. pr. m. nHAdTh 297H-pită s.f. nom. ac. sg. nu™ 3675. pizmă s. f. nom. ac. sg. romi*. 176. pîine s. f. nom. g. d. ac. sg. irkHHE 5712, 778, 12, 7712, 16, 337' 6—7,8, 3772, 4, 7, 38715; n-kH«* 878, 3379 ; mvH[ni?J 32716. pînă prep. n-kH* 3175; prep., comp. n'KK^K *1710—11, 7718,1477,. 16717, 42717 ; rrkH* Ai 20710, 36718. pinză s. f. nom. ac. sg. n*LKs[*?]; 26719. pîră s. f. nom. ac. sg. n-kp* 35713-14, 3975. pîrî vb. IV ind. viit. 2 sg. irkpifv BfpH 978. pleca vb. I „a se apleca” ind. pr. 1 pl. nAEKTiAte 25710; ind. pf.. 3 pl. Hb* nAfKdp^ 3677 —8; cj. pr. 3 sg. cTi n/i-fcMi 2772 ; [c*k?] nA-feqf 36717 nA-bMi 3373; 387115 imper. 2 pl. îiai-k4u,h 2276, 36716 ; inf. a n/tiKd 21r/19 refl. ind. pf. 3 pl. -uik riAEtup* 367? ; cj. pr. 3 sg. c-k Ulk nA-bMt 1179 y. c*k iuh OA^f1«]! 39712; c*k cî nA-lvMe 3775; riAtMi ce 3378; [c'k ci nA*bME?] 327 18—19; 3 pl. cTv ce nA-bm 12714—15.. plecat adj. s. 1. adj. m. nom. ac. sg. nAiKdTh 16715 —16 ; f. nonu ac. sg. ftoiKdT^ 10718; pl. nAEKdTE 9718;. 2. s. m. nom. ac. pl. nAEKd^H 22712. plod s. m. în comp. nA\iHtmi 771. S715, 1172. 277 5-6, 3471, 8, 11-12, 14-15, 3973; ger. nOAlEHH·^Ab 3371. pomenitor s. m. nom. ae. pl. nOiV'.iHHTOpÎH 34717. Pont n. pr. m. noUrk 29713. popă s. m. nom. ac. sg. noru 7714-15. 8r/2, 976.10711,1173,12, 1471, 1474, 15715, 16716, 16715, 19, 17712. 1871, 12, 1972, 8. 12, 19714, 2072, 9, 2178, 23718, 2478, 2577, 2673, 4, 2673, 6, 7,' 27r/2, 5, 6-7, 2877, 13, 3075, 7, 3278, • 3378, 14, 3377, 3774,17, 3771, 3-4, 7, 10. 38713, 3873, 39710, 3977, 10, 4175 ; mvnd 12716 ; [»na 39719, 19 ; nu’[na] 1171S —19 ; noiiH 4178 ; g. d. Sg. flC-JlfiH 1671, 2076. 30710.3277. • 3776. porunciiâ s. f. g. d. pl. nopAH- WHTiAW 2v/7. posti vb. IV refl. cj. pr. 3 sg. cu ci no’CT'fccKA 179. poticnire s. f. nom. ac. sg. noTHKHHpf 23711. potir s. n. nom. ac. sg. norHpH 4717, 873, 26712, 26714, 2977-8, 3279, 18, 3876, 39718, 3972, 8, 4075, 4077, 9/18, 4176-7, 18; iwthph 33715, 39717 —18; îk>th[p]h 37718; noTHpK>rth 2710 —11. 327 11-12,33716,41r/4—5 ; [noVHpK‘[Ak] 40719. prădat s. m. nom. ac. pl. np*Aii0'H 1275-6. 34714. pre prep. npt 6712, 17. 675, 12, 1378, 1772. 3, 8, .1877, 19712, 22711, 24713, 2574, 3675,10, 37717, 3771, 3973: 42716; np-fe [pr-ea] 2877; pre mijloc de v. mijloc; de pre v. de; loc. adv. pre cin. v. cin. pre rind v. rînd. preablagoslovită adj. f. nom. ac. sg. npt B/Troc aokhta 12712. 1473, 2873 ; g- d. sg. np-tc^TrocrtoEHTiH 575, preacinstit adj. m. nom. ac. Sg. npiîmhhcthtk 971—2,2277,3473. preacurat adj. m. nom. ac. sg. np['k]Ko\'pyTHHAHH-fe 16710—1], 2479; Ai npiTSrHHAHH-k 10716. prilej s. n. nom. ac. sg. fipHAfJKk 2174. primi vb. IV ind. pr. 2 sg. np’iH,uEL|jH 2777 ; npYHAUi^Y- 25717 ; ci. pr. ck npYHA\'bcKA 571—2; imper. 2 Sg. npYHAVfclţiE 578, 17713, 2176, 2374, 34714; npYH.v/ki^Îe] 38718—19: npYi-AfteljlE 2779. prin prep. npi* 1T/10, 20712 26717, 2975. privi vb. IV ind. pr. 2 sg. nprefiiJH 9,9,TJ19.. prochimen s. n. nom. ac. sg. npOKHAUNSAk 18716. propovedanie s. f. g. d. sg. nponoK-fcAdHYiH 1971. proroc s. m. nom. ac. sg. npopwKÎAk 5716—17 ; pl. npopc>HiH3072. proscomidie s. f. nom. ac. sg. npocKOAWAYf 41711; îipock©a\haY[e] 257 17 —18 ; npocTOAVHAYE 278 ; iipockomhaîa 3710 ; g. d. îipockoawaTeh 3r/16. psalm s. m nom ac. sg. 4'dAOA\SAk 7719 : 9716 ; ^[awav?] 427'18. pune vb. III ind. pr. 2 sg. noyn 1777 ; 3 sg. noyw 67H; 1 pl. nSHEA\k 3573 ; pf. 3 sg. nS« 2712—13, 2771 ; noycf 373, 6; pf. c. 2 sg. M-fcH nSck 2379; viit. 3 sg. kj noy« 1075; cj. pr. 3 sg. c-k noyt 2715, 2710, 4716-17, 5711, 677, 9, 777, 7711, 10710, 16711, 19714·, 26714, 16, 30718, 31711-12, 41714,41710 \ c-k nSf 2674, 8-9, 4077; n Se 3778; pas. ind. pr. 3 sg. e noyc* 175; 3 pl. c-hHTk noycE 8xjQ; -ck noycE 873,27719. 33713-14, 3477; -ck nSct 27715; cj. pr. 3 sg. c*k noyck 4177. punere s. f. nom. ac. sg. noyH£p-k 2774. purta vb. I pas. ind. pr. 2 sg. ncypTMTk iyjH 24713—14. purtător s. m. nom. ac. pl. noypTATivpÎH 5713. pururea adv. nspSp-fe 274 — 5, 974, ir/14-lo, 1477—8, 1774, 3475—6; nSpS[pt] 37712; TnSlpSp-k ■36714; noypSpt 274, 3VJ8, 872,975, 11716,1474,1671, 11, 18710,1879, 19712, 22710, 2373, 24712, 2873, 12, 30719, 3772, 4172, 4277-8; [noyjpSp’fe 42715; noypoyp-b 378—9, 1371, 21712. 2573. 12 - c. 29 177 pusă adj. f. nom. ac. sg. [nse-k?] 37v/17 ; pl. noyci-34711. puternic adj. m. nom. ac. sg. ngTtpHHK$/ii» 297I0. puţin adv. nSt^Hk 38712. puţinei adv. noynHHFAk 179, 16v/2, 2676. 30714, 33v/3 : nS^HHfAk 36718. B rai s. n. nom. ac. sg. pan 9713. răcaviţă s. f. nom. ac. pl. p/EîKd&HlţfA( 376 ; p^.rdBHU,ÎA: 2716. rădica v. ridica, rămăşiţă s. f. nom. ac. pl. piuM^UJKlţtAf 3971. rămîne vb. III cj. pr. 3 sg. C"k pTvAWU 407S. răpausa vb. I ind. pr. 2 sg. p-kîuwuuH 17715 ; imper. 2 sg. p*k-nawcx 24717, 36711 ; refl. imper. 2 sg. penase* tî IO7I8—19. răsădi vb. IV imper. 2 sg. p-k-1972. răsărit s. n. nom. ac. sg. p-kc*- pMTk 1676, 8 ; p-kc-a^HTi*] 1712. răscumpăra vb. I ind. pf. c. 2 Sg. cKoyA\rrkpdTS H’kH 371· răspuns s. n. nom. ac. sg. p-kc-t»ymk 28718, 35711. răstigni vb. IV refl. ind. pf. 2 Sg. *P£ p’kCTHrHHUJH 373 j pf. C. 3 Sg. p'kCTHI'HHTtj C-fey 29710 —11. repidă v. ripidă. ridica vb. I iDd. pf. 2 sg- p-kAK* KiUiH 3176 ; cj. pr. 3 sg. c-k p-kAHME 3774 ; p-kA»’^ 30711—15 ; imper. 2 pl. p-kAHKdu,n 2676 ; refl. cj. pr. 3 sg. c*k wk p-kA«*« I671—2 ; ger. [p,k]AHKiiHA<’yujk 31r/19. ripidă s. f. nom. ac. sg. phiiha-k 3I7I7—18 5 pERHA* 31714. pHnHAd 33718. rînd s. n. g. d. p-kHA^SH 16713 ; loc. adv. nps p-kHA^ 678—9. rîndui vb. IV cj. pr. 3 sg. c k PahaSack* 278. rob s. m. nom. ac. pl. poeh 2177; pOEÏH 14714, 1779., 227I6, 25/1 ; pwsîH 25714· rod s. n. g. d. sg. poaSaSh 1272. rost s. n. nom. ac. sg. pocrSAk 470,574, 772 —3,10714,17713 -14, 4174; pecrSAS- 1175, ir/9-10. ruga vb. I cj. pr. 1 pl. c-k poynwHk 7718, 22714-15, 2375. 2876, 10, 12, 15 ; c-k pSr-kAsti. 11717 ; ger. [pj^v--r^vHA^ 26718 ; refl. ind. pr. 3 sg. ct poar.% 23716 ; 1 pl. poyn*A\t> hi 21t/6. 2571O-II, 33711, 3575-6; poyr*-A\S m 2171, 13, 2172 ; poyr^Avov· hé 20718, 21T/4—5, 24717 ; poyr’kAwy hî 34718 ; pSrAA\oy »£ 2378 ; 3 pl. a poarv* 13710 ; cj. pr. 3 sg. c-k ct pway£ 3572, 36719, 3775, 40711 ; c[-kl c[î] pwa[g£] 31v /19 ; c-k ce poag£ 277—8, 2671, 39713 ; c-k cî p[o]a[yi] 30712 ; ce p©dy[r] 3378 ; poagt ce 38t/11 ; [pc>]ag£ Ci 32719 ; l pl. c*k HE pSP’kA\k 7710, 14, 871, 11719, 12713—14, 16-17, 20,14719, 27716, 34712-13, 3573 ; Ck Hi pSr"kA\[k] 3571 —2 ; Ck HÎ pSrJfcAtk 877,1273, 2771 ; c-k HE poyr-kAU, 875, 1272, io, 1574-5,2773,34710,357 18-19, 3575, 7-8, 42712; c-k he poyr^Mk 4710, 1276, 1277, 9, 137 7 — 8; 3 pl. c-k ce pwayE 10v/13—14; c-k ce poay£ 38710, imper. 2 sg. pwr* te H717—18 ; 2 pl. p«yrauH kæ, 217 14, 16; ger. pôyr/&NA$ ce 25714—15, 2971—2 ; par^HAc-V c£ 3372. rugà s. f. nom. ac. sg. poyrA 19710-11, 2779 ; >[vr> 42712; pSr* 2176 ; poyra 675, 17712, 2174, 2278, 2374, 2375, 9. 24713, 2773, 4072; pt>ra 2072, 227I05 pS[ra] 37717 ; pl. poygH 2376. rugăciune s. f. nom. ac- sg. Pc>\tamwhe 171} 2173, 4, 42719 ; poy-r*M»irfc 578, 7718, 876, 1372. 1378, 1479. 1577-8, ‘17713, 1873. 11, 19713 ; pSrAsmowk 7 73 ; g. d. poyr^-mîohîeh 25713 ; nom. ac. pl. poyr^wHH 2376 ; pSr*iJK>HH 14711 ; POVT^WHHAÎ 27713; g. d. po\tts.mwhhaw 4072—3. 178 S sau conj. caS 1371, 14712, 157 14, 16716, 1975 ; 24717, 31716, 337 -18, 35714, 3975, 4078 k©v 24717. Sava n. pr. m. casa ovJ6, 15. Savaot n. pr. m. casac^i» 3175. să 1 conj. „dacă” c-k 4173. să2 conj. semn a-1 conjunctivului. c-k 173, 5, 6, 8, 9, 10, 14, 15, 17, 18, 178, 9, 10, 14, 15, 17, 18, 272, 6, 7, 7, 14, 15, 16, 17, 274, 7, 8, 10, 12, 13, 13, 18, 371, 6, 7, 8, 9, 9. 14, 14, 15, 17, 376, 10, 12, 17, 4710, 11, 13, 16, 471, 5, 9, 10, 11, 16. 571, 3, 4, 10, 11, 13, 676, 7, 9, 9. 674, 6, 10, 17, 18, 19, 775, 7, 9, 9, 12, 13, 13, 14, 18, 77 10, 10, 11, 14, 15, 15, 18, 871, 2, 3, 7, 8, 19, 875, 975, 6, 7. 8. 8, 97 7, 1071, 6, 7, 8. 10, 10, 11, 12, 13. 14, 1177, 9, 10, 12, 14, 19. 1175, 6,‘ 6, 7, 10, 11, 15, 17, 19, 1272, 6, 10, 13, 14, 14, 16, 20, 1273, 7, 9, 16, 16, 13713, 15, 15, 16, 17, 137 2, 4, 5, 7, 1471, 17, 19, 1474, 9, 9, 10, 11, 12, 13. 16, 18. 15715, 17, 18, 19, 1571, 1, 1, 2/2, 4, 4, 6, 1672, o, 7, 12, 14, 15, 18, I671, 1, 2, 3, o, 5, 9, 10, 11, 13, 14,16, 19, 1776, 7, 9, 10, 11. 18716, I872. 2. 11, 11, 15, 19, 1973, 6, 6, 7. 10, 11, 11, 1971, 4, 5. 6, 7, 14, 14,' 14, 15, 19, 2073, 8, 9, 9, 10,11, 12, 13, 15, 17, 18. 19, 2073, 5, 7, 7, 8, 10, 11. 12, 13,14, 16, 2178, 13, 14. 17, 18, 2271, 22 77. 14, 23713, li, 15, 18, 2375 9, 10,2478, 9, 13. 14, 17. 2471, 25713, 2574, 5, 7, 8, 11. 12, 14, 16, 17. 18, 19, 2671, 3, 4, 4, 8, 12. 13, 2673, 4, 6, 13, 14, 15, 16. 2772, 7, 10, 10 13, 16, 27v/l, 3. Io' 16, 17, 2876, 10, 12, 15, 19, 2377, 7, 14, 16, 16, 2971, 5, 9. 11. 12, 13. 29719, 3071, 4, 7 8, 8, 9, 12, 13, 18, 3071, 5, 9, 10, 12. 317?, 31710, 10, 11, 11, 13, 14,14,16, 18, 3273, 6, 7, 11, 12, 3376, 17, 18, 19, 3475, 3471, 6,10, 12, 3571, 2. 18, 3573, 5, 7, 12, 16 3671, 3, 11, 19, 3773, 4. o, 5, 13 3773, 3, 4, 17, 20, 3571, 4, 5, 6, 7. 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 14, 15, 16, 18, 3871, 3, 9. 9. 10, 15 3974, 8, 10, 12, 13, 15, 17/3973 4, 4, 6, 7, 9. 10, 16, ÎS, 18, 4073, 4, 7, 8, S, 9,11, 407?, 7, 9. 10, 11, 13, 16. 17, 18, 41r/5, 7, 8,13,14,17, 4171, 4, 5, 9, 10,10, 11, 4272, 3, 4,9, 10, 10, 12 ; ck 247 17 ; [c-k] 1711, 31712, 36716, 37718 ; [c]-k 1712, 37714 ; c[*k] 307 18. 317 19,39719 ; [c-k?] 32718,36717.17 ; ct, ws... c-k 175 —6 ; derept să v. derept3. săbor s. n. g. d. sg. c-kBop$A$H 2272, 2274 ; c-kKopSAoyH 3073. sălas s. n. nom. ac. sg. c-kAa- uj ÎS, 11710, 11, 13715, 1778, 2772, 29710, 3277, 33719, 38711 /pl. c-kH 2715, 3272; 1 sg. Cd 2715, 4711, 2272, 2979, 32716 ; pl. cdAE 31714, 3677, 3972, 41717 ; cacc 8719. săvîrşi vb. IV cj. pr. 3 sg. [c-kKp-kUJdCKÆ?] 33716. săvîrşită adj. f. nom. ac, sg-c-kspTiLL'HT^; 2874—5, 35717. scaun s. n. nom. ac. sg, cKaoyHk 9713 —14 ; CKdÎNk 24713 ; CKdÜHl-Ak 187 7, 3778-9. scăpare s. f. nom. ac. sg. cK-k- njp-fc 5974. 179 seîrbă s. f. nom. ac. sg. cKp*ksa 1278, 2772, 34719. scrie vb. III pas. ind. pr. 3 JSg. f CKpHCb 3r/7 —8. scriptură s. f. nom. ac. sg. CKpHriTSp* 29713; g. d. cKpHrrroypYEH 3yjl3—14 ; cKpHm'SpTcH 476 ; cKpHrrr&y-pffH 3718-471. 3cula vb. I ind. pf. o. 2 eg. CKO\'AAT dH 31r/4. sculat s. n. nom. ac. sg. cKoy-jutSak 3075—6. scumpăra v. răscumpăra, se pron. refl. v. sine. seară s. f. în loc. adv. kS ■c-fcp^ujh 179—10. semna vb. I cj. pr. 3 sg. eh ciAw-bSE 3712 13,11714,16719 -1771. serafim s. m. nom. ac. pl. cs-pd^YAW 17716 ; cep^havh 31717 —18 ; g. d. pl. cipd^HMHAw 24714. sfat s. n. nom. ac. pl. c^trs-pfAt 23712. sfărîmi vb. IV. ind. pf.c. 2 Sg. CijVKpJRAlHT m 273. sfeşnic s. n. nom. ac. sg. czji’fc-iHiKoyAt 20714—15. sfinţi vb. IV ind. pr. 3 sg. c$n-iVfcijji 37710 ; pf. 3 sg. c$huh 3271; imper. 2 sg. c^HLyfcuiE 17717, 4271; c$myfci4« 13713; [c4>w]iyfci|j£ 42715 —16; trif. i cŞhu,h 8712 ; refl. ind. pf. 3 sg. c$HiţH ci 971; Cj. pr. 3 Sg. c$HivfccKKdCKA 2471; inf. j caSjkh 1872; 247 2: ger. cAoy>KHHAh. 2074. slujire s. f. nom, ac. sg. cA©y-jKHp’b 15713,2477 ;cASJKHf/k 8718—19. slujitor s. m. nom. ac. pl. cAoy-HîH'FopYH 6719. smerenie s. f. nom. ac. sg. ca\e-PîhYe S720, 4176; cajcpehYa 4r/6 —7, 25712, 3872 ; în comp. eSh* ca\epehYe 1178; c/ttepEHÎE 1274, 20711, 2771S. socoti vb. IV cj. pr. 1 pl. c*k cokotha\Iv18719, 29712-13 ; cti. cokoth 1S711 1973; impre. 2 sg. cokot^hiî 3776. socotinţă s. f. nom. ac. sg. co- KOTHKUd 39716 ; pl. CCKOTHHUEAe 26711. 1 Traducere greşită a v.s]. np«oeiiiiikH-ii = cirept-crcdincios, ortodox. 181 socotire s. f. nom. ac. sg. coko-THpr 32712 —13; coKOTHpfc 31715, 4076. sosi vb. IY ind. viit. 3 pl. coch 15714—'15. spăla Tb. I ind. viit. 2 sg. cirbAd KtpH 9715 ; imper. 2 sg. ciua* 9T/2 ; refl. cj. pr. 3 sg. c-* ce cnfe/ie 37 14-15. spăsenie s. f. nom. ac. sg. cnv cehTe 2710-11, 475, 1777, 22713; crrkCEHTa 10r /7, 12. 11717-18,1276, 21716, 34714. '* spăsit oare adj. f. nom. ac. sg. cm^cHTivapt 3371. spâsitoriu s. m. nom. .ac. sg. cmxCHropîo S jlO—11; cn-kCHrop*Mk 167 6, 2076, 39714; cn'KpHTOpWAK 3477. spăşi vb. IV cj. pr. 2 sg. rk cn-Kc£4JH 38715 ; imper. 2 sg. cn-kctu« 8716, 1171, 12710. I371O-II, 18, 1471, 13-14, 18, 1573-4, 11, 167 6-7, 23717, 2475-6; 2872, 35715, 41717, 42717 ; [c]irkc*mE 4171. spodobi vb. XV ind. pf. c. 2 sg. cnoA©KHT ah 40715, 4176· spori vb. IV inf. <1 cnap« 21*118. spre prep. cnpi 176, 2715, 471, 773, 11, 8714, 1075, 1173, 1378, 13717,1573, 20718, 21710, 10, 227 12,12, 16, 2379, 24719, 2773, 277 18, 19, 2871. 29710, 31715, 33713 13, 3377, 14, 34718, 3676, 37718, 4177, 4274; c[npi?] 2715; spr-insă V. ÎJ1S. spune vb. III ind. pr. 1 sg. cnoy» 38712,39r/3 : viit. 3 sg. m cnoyni 478; cj. pr. 1 pl. ck cnoyHi/Hk 287 10 ; pas. ind. pr. ram HrcrwyciT.. 1371-. spurcăciune s. f. nom. ac. sg. cn&ypKAm©HE 2377 ; cnUpK^moH'fc 1171; cnoypK^MJOH-b 23712 ; pl. cn&ypK^H.OHH 2478. sta vb. I ind. pr. 3 pl. ct 277 ; CTHXfioyH 24712; refl. cj. pr. 3 pl. a ce cSnSi 12714. sus1 adv. coyck 3Qvfo ; cSck 377 10 ; loc. adj. a< coyck 1875. 3179; Af cSck 475. 1173, 37717 ; loc. adv. Af cSch lv/2, II717 ; a* coyck 42710 ; * coyck 4717, 478. sus2 s. n. g. d. sg. cScSaSh 2774. 5, 6, 11, 13, 14, 17, 20, 1271» 3, S, 9. 11. 13, 14. 15, 18, 18, 19, 1273, 4, 8, 10, 12, 13, 14, 15, 18, 19. 19, 1371, 1, 4, 6. 8, 9, 15, 1375, 6, 11, 16, 19. 1472, 2, 3. 3, 4, 4, 10, 16, 18, 1471, 3, 4, 5, 6, 7, 7, 8, 10, 11. 17. 1572, 2. 7, 9. 9, 15, 17, 19. 1572, 11, 12, 18, 19, 19, 1671, 1,' 13, 1671, 2, 4, 5, 9. 11, 14, 16, 19, 1772, 3, 3, 9, 17, 18. 1773, 4, 6, 6, 9, 11, 12, 13, 17, 18, 1871, 5, 8, 9, 9, 11, 12. 1872, 4, 8, 9, 9, 10, 1971, 4, 10, 12, 18, 1977, 8, 10, 11, 11, 12, 12, 13, 14, 17, 2075, 6. 7, 8, 9, 10, 11, 13, 17, 2077, 15, 18, 2171, 7, 9, 10. 18, 19, 2171, 3. 7. 9, 10, 11, 11, 13, 2274, 11, 15, 2272, 2, 5, 8, 9, 9, 10, 10, 2371, 3, 6, 7, 8, 11, 13, 14, 17, 2371, 1, 2, 7, 11, 12, 13, 13, 17, 17, 2473, 6. 10. 10, 11, 12, 12, 16, 2472, 3, 4, 6, 7, 8, 12, 15, 15, 16, 18, 2571, 1, 2. 3, 7, 8, S, 10, 11, 16, 17, 18, 2571,. 1, 1, 2, 3, o, 6, 9, 10, 10, 16, 17, 19, 2674, 7, 10, 13. 2671. 7, 8, 9, 13, 14, 2774, 4, 6, 9. 10. 10. 17, 2772, 10, 11, 12, 13. 14, 16, 17, 18. 2871, 3,. 5, 9, 10, 11. 13, 14, 18, 2872, 3, o, o, 10, 10', 12, 12, 17, 17. 18, 2974, 4. 5, 8. 11, 16. 17, ÎS, 2977, 9, 12. 12. 13. 14. 16', 17 19. 19, 3071, 183 2, 6, 13, 14, 17, 30rj2, 3, 3, 9, 10, 13, 31Γ/1, 2, 4, 6, 8, 9, 10, 16, 17, 3Γ/3, 6, 11, 12, 13, 14, 32r/3, 4, 4, 5, 6, 7, 12, 16, 3272, 7, 15, 33r/4, 4, 5, 8, 10, 11, 11, 13, 15, 18, 19, 33v/4, 7, 10, 11, 18, 3472, 3, 4, 5, 7,-9, 10, 10, 14 16, 17, 18, 3471, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 11, 15, 17, 3571, 4, 6, 6, 8, 9, 15, 18, 3572, 3, 4, 6, 7, 10, 15, 15, 19, 3671, 7, 9, 10, 12, 12, 13, 13, 16, 3678, 15, 17, 3771, 8, 11, 12, 14, 17, 19, 3772, 3, 6, 8, 10, 12, 13, 19, 3877, 10, 12, 12, 14, 15, 3872, 4, 5, 5, 8, 9, 11, 11, 12, 14, 39r/7, 8, 10, 10, 11, 13, 19, 3971, 2, 3, 6, 8, 12, 13, 14, 18, 40r/2, 4, 9, 16, 4072, 3, 4, 7, 8, 10, 15, 18, 4172, 5, 8, 11, 4172, 2, 2, 10, 12 19, 4271, 5, 6, 7, 7, 8, 10, 12, 18, 4274, 7, 9, 12, 12, 13, 14, 14, 15, 17 ; iu- 2978 ; [uj]h 38r/14, 16 ; uu 97I6 ; [mu] Γ/16, 39715, 42715, 427 15; [uih?] 35717, 36717, 37716, 407I8; şi cu v. cu; 2. conj. cu nuanţa adverbială uih llyjl4, 15, 16711,11,1774,5,18710,10. 21712, 12, 2372, 3, 3475,6,36714, 14,3772, 2, 15, 4072. Ştefan n. pr. m. cTijfidHb. 57 9-10. şterge vb. III cj. pr. 3 sg. ct* ψΐρΓΛ. 31710, 3973 ; ck ui[t]pr[A] 397I6. şti vb. IV ind. pr. 1 sg. mjhs 9t/4 ; 1 pl. ijjHAik 317IO ; kS UMMk 317II-ştire s. f. nora. ac. sg. ψπρ-k 9712. ' taină s. f. nom. ac. sg. 174, 8719, 1578, 2473, 36719, 417 7,16 ; [τψκΗΛ 32711 ; [τφκ* 40717. talpă s. f. nom. ac. pl. τμικλϊ ir/ι ; [Tdrtnfrti?] 4071. tare adj. m. nom. ac. sg. rap* I8714, 227I8, 30716 ; f. Tdpr 177-8. tată s. m. nom. ac. sg. [τ]4[τλ] 35719 ; TdTTvAh 973, 14, 11713, 157 19, 1878-9, 2279, 2371, 24710,297 14, 2971, 3474, 3672, 12-13, 377 10-11, 4276. 42711, 13; τ[4]τ-κλκ 25719 ; τλτ*λ\> 12718, 1473, 1476, 1773, 19711, 21710-11, 28717; 29718-19, 19; τμτλ<λ^> 2973 ; g. d. sg. τ4-ΓΊιΑβΗ 3073 ; τ<ι[τ]αλ8η 207 14. tăia vb. I cj. pr. 3 sg. e*h τδ( 471 ; imper. 2 sg. răt 471 ; ger. TivHHAh. 471 ; refl. pf. 3 sg. τ*κ£ cf 472. tăiere s. f. nom. ac. pl. ttsJph 479. tămîie s. f. nom. ac. sg. ttwHaî 7714, 1977, 2576. 184 T tărie s. f. nom, ac. sg. τ-kpï* 373, 7712-13, 137I6. 2073-4, 267 11,3672, 4273; τ-kpïA r/s-9,57 13, 2473, 2574, 2774, 2973, 31719, 36712; ττ,ρηα 23710; pl. ττ,ρΪΜ 5715, 3271 ; ττ,ρϊηλε 17718. tău adj., pron. ροε. m. sg. t-lS 173, 7, 373, 5710, 777, 9, 8714, 973, IO76, IO75, I3712, 14713, 177 2. 11, 22714, 2278, 2371, 2, 10, 23715, 2574, 8, 13, 19, 26719, 277 10, 2879, 11, 3075, 3172, 2, 9, 10, 3275, 5, 9, 3377, 12, 33710, 17, 3476, 3474, 15, 3578, 3673, 36718, 37r/2, 8, 14; pl. tt>h 37II, 13, 137II, I4714, I67IO, 1779, 2177, 11, 22717, 2378, 2571, 15, 2871, 38719, 4075, 4172. 427I8, 4278; f. sg. T3 r/2, 4, 8, 2718, 271, 3, 376, 672, 3, 15, 778, 97I8, 977, 19, IO75, 7, 9, 15, IO7I, ir/io, I2711, 1378, 13712, 16, I47I, 2, 16, 1472, 15717, I77I6, I97I6, 1976. 2171, 2275, 2276, 2379, 247 3, 7/9, 2475, 25711, 27716, 2874, 3278, 3376, 34719,35716, 3674,4,11, 3672, 38717, 3974, 40719, 4173, 12, 4175, 6, 8, 4273 ; tM 40717 ; [ra?] 427I8 ; pl. Tirtf 270. 7, 773, 875, 6, 12, 15-16, 8719, 9719, 978,13,107 13, II71, I37II, 13713, 15, 15713, 1774, 1878.1971, 3, 2178, 9, 237I6, 2576, 277I8, 30717, 3277-8, 3472, 17, 3674, 3779, 13. 3971, 6, 4r/9- 10, 4272, 5, 6 ; [tρά 29717, 407£, :4277-8; τογτοVPwPk 1875 ; TÖTSpw 37715 ; loc. adv. în tot locul, în toate locurele v. loc; în toată vreameav. vreme ; 2. pron. nehot. m. nom. ac. sg. TôTti 4075 ; pl. T6HH 176, 0719,673, 20714, 16, 26719, 32713, 3377-8, TWHH 26718. pl. f. TOiTe 7710, 9715, 107171974,21719, 2976, 3178, 10, 32712, 3672-3 ; Twm 3175, 3675 *: m. f. g.^d. ToyTSpw 24710, 28714 τογ[τ]δριν 36715 ; TSrSpw 1272 ; roy-τ8ρ»ρκ 18712. treabă s. f. nom. ac. sg. τ[ρΐ]-ελ 36712. trece vb. III ind. pr. 2 sg. Hoy TpNH 1776 ; cj. pr. 1 pl. c-k τρ-fe-MîiUik 1975—6 ; imper. 2 sg. rpiMH 227' 7 ; ger. αρ^^ητκ 26717. trei nr. card, rpw 117H? 147 12,1576,18717, 38718 ; nr. ord. TptHA-b 8 f9 ; δ τρίΑ 5712, 1479, 147 11, 29712-13, 3373; nr. adv. Af-τρίΗ opH 3713, IO713, 1176, 1178, 16719, 17715, I7714, 18715-16.. 257I6, 2971, 30712, 37719, 39719, 3979, 417IO ; A« tP[îh] [op]H 3717. trezi vb. IV refl. cj. pr. 3 sg.. ck et TpfSK-fccK* 171O. trimite vb. Ill ind. pr. 1 pl.. TpCMteTiMk 1476, 24710, 42713 ; Tpf- Avkr? 217IO, 25718—19; τρΐΛ\«τ£Λ\^ I773, 1878, I971O-II ; pf. 2 sg. TpiMfCfUih 22713—14; 3 sg. TpiM-fcct. 871O ; imper. 2 sg. rptAvkTf 778, 2179-IO, 33712, 34719, 34717 ; rpt- AIHTÉ I72. troită s. f. nom. ao. sg. τροΗμ,Λ 28718. tropar s. n. nom. ac. sg. τρο-rnpH 971O ; pl. TpoiupeAţ I67I6, 16713,. 1775. trup s. n. nom. ac. sg. -rpoynti. 2578, 3678, 38ν/4 ; τρογπδΛίν 9711, 26719, 37714; TpSnSAk 3274; τρδ-iwy'At 3379—10; g. d. τρογηδΛδΗ 197 4, 23712, 24716 ; τρδοδΛβΗ 3977—8 ; pl. nom. ac. Tpeyrtëpf 5715—16 ; τρογ-noype 17718 ; τρογπ8[ρ]Η 23711 ; g· d. TpoynSpiAit 28r/9 ; TpSnSpfAw 36715 — 16 ; TpoynSpHAw 3572. tu pr. pers. nom. voc. Toy 13715, 1978, 24710, 25715, 30717, 3171, 2, 3274, 3679, 38712, 4275 ;. d. hïî 976,1475,1772,17711,1872,. 6, 8, I971O, 2073, 207I8, 21710, 185» '22717, 23r/6, 23r/7, 2472, 10, 24v/l, 2, 17, 2579, 13, 18, 27v/12, 30713, 15. 1 *, 31715, 3377, 3677, 9, 3972, 4276, 42712 ; iţYftf 2571I ; [h]îî 357 .3 ; -un 774, 14715, 1571, 5, 13, 167 8, 17712, 22717,19,2474,2572, 317 8, 13, 15, 3379, 3575, 3671, 40712 ; -UH- 12717, 15717, 17719, 2171, 237 19; ac. thm 10710, 13717, 21711, •2773-4, 30714, 14-15, 35719, 427 15, 16, 4275, 11 ; re 373,17717, 237 13,2778,3472, 2; -re 977, 10719, 11718. 1173, 14716, 1571, 6, 13, 1679, 2777, 2972, 38720, 38715; 3973, 3976 ;.-[t]i 37712; -ti- 2774. tunzător s. m. g. d. sg. Toyw-3ATWpK>/\8H 473—4. turmă s. f. nom. ac. sg. ToypAt* 2276. T tine vb. III cj. pr. 3 sg. ctw uYi ind. pr. 3 sg. ujh Ah hhhi 1677 ; cj. pr. 1715-16, 4711, 16716, 3875, 397 3 sg. c*k wmYi ir/lO. 10 ; c-k hhi 19710 ; nYi 2674 ; 3 pl. tinere s. f. nom. ac. sg. uHH-fcpt: c'h. m I576 ; inf. uHHtpt 33717 ; 1374. 1471-2, 2478-9, 37712. ger. tţYHHAt 26714—15, 4174; refl. tinut s. n. nom. ac. sg. uhhStS- 21714: · ■ U ucenic s. m. g. d. pl. o\*4Ihh- 'MHAW 3272. udălură s. f. nom. ac. sg. oyA*-T8pA 479. umăr s. m. nom. ac. sg. oyAi^pk 2675; «\rA\Ts.[p]SA[ii3 2715—16. umbla vb. I ind. pr. 3 pl. * sa* 1275, 27719. umbri vb. IV ind. viit. 3 sg. ©yA\spn rj 2774. umple vb. III ind. pr.3 3g. *a\oaî 10717 ; pf. 2 sg. *haSujh 9715 ; 3 sg. *nAS 3175 ; cj. pr. 1 pl. c*k *-(ia£a\k 27713 ; imper. 2 sg. *nrt£ 147 15, 377I0 ; refl. pf. 3 sg. -f-nAS ci 876 ; cj. pr. 3 sg. ct* ef *AvnAf 4174. umplere s. f. nom. ac. sg. *A\nA-fcpt 2074 ; [.fOnA’bp’b 37719 ; pl. *A\DAIpHAI 13712 ; *nA£pHAi 42719. un1 art. nehot. m. nom. ac. sg. -ey* 87I0, 26716, 30/4 ; g. d. oyHSH 2712 ; f. nom. ac. sg. © 276. 13, 30711. un2 nr. card. oy* 28715 ; c-ywSAk 2776. 29718. 2975 ; g. d. *yHS* 976 ; f. nom. ac. sg. o 5710, 28718, 3471,' 2, 38715,16 ; unu[l]-duleelui v. dulce ; unul-născut, unului-născut, v. născut2 nice o v. niei unul; *htp Sw 3072 ; nr. distr. oyHd 1717. uncrop s. n. nom. ac. sg. oy*Kpon$Ati 3871, 3—4, 6. untunearec v. întuneric, unul pron. adj. nehot. m. nom. ac. sg. ©ynSAL 4712,12714—15.287 5, 15, 35715. urariu s. n. nom. ac. sg. oypa-PK>rtk 1717, 271, 15, 4711, 11710, 1575, 1676. 16716, 19715-16, 29r/ 10, 3277. 3374, 37714, 38/r11 ; opa-piOAh 177S ; Spap»Ak 33718—19. urî vb. IV ind. pr. 3 sg. n$ oypdijii 10719. useat s. n. nom. ac. sg. oye-KdToyAk 1579—10. usnă s. f. nom. ac. pl. oy[cH£]Ai 39717. usă s. f. nom. ac. pl. oyuiH 1177. 29712, 12. 186 V Vasile n. pr. m. rjcha'ù 572, 2277. vărsa vb. I ind. pf. c. 3 sg. qfcS Kp-Kca^h.] 2714 —15 ; refl. · ind.. pf. 3 sg. K&pcA ci 32715. văzduh s. n. g. d. sg. r-ksaS-XSaSh 1271. văzut s. n. g. d. pl. K-ksoyTEAw 29716-17. veae s. n. nom. ac. sg^ BtKk 1876; B'bKoyAb 3076-7; pl. R-kmi 14717, 2679, 32r/ll ; K-feKSpiAf 2972; g.· d. Ktv.tA& 6714,3878, 397I0-16;. loc. adv. ^HTpS S'kqH 179 ; ^ R’fcHri a* B-bKh 11716—17, 1779; -f> B’kMYH A f K-fcKb S72. 974-0, 1371, 1474, 1478, 1671, 1775, 18710, 1879, 19v/ 12-13, 21712, 22710, 2373, 24712,. 2573, 28712, 3476, 36714, 3773, 4172—3, 42r/8 ; > K-fcM'fH a* B-tMH 11T/15 ; ^ K’b[4YH] a* 42715 ; *h- Tp8 B’feMYH R-kKoASH 2Tjo ; -f R-fcMfH KtKS-jţoyH 379 ; .* R-kMÎH B-bKoyAoyH 16T/11 — 12 ; * K’fcK[Srtk a* K"bMH?] 42717 —18. vedea vb. II ind. pf. 3 sg. R-kăS 4714 ; viit. 3 sg. bi bîa^ 37716, 19 — 3771. veni vb. IV ind. pr. 3 sg. bhhe 7712, 32712 ; bh[h]c 29719 ; pf. c. 3 Sg. bihht aS 2978 ; viit. 3 sg. fia kîhh 17II-I2, 16714, 2672 ; RWH sa 2773. 297I0 ; cj. pr. 3 sg. c-k kYi 3673 ; ck eYé 24717 ; cil kh^î 3873 ; 3 pl. c-k sY.fi 1571—2 ; imper. 2 sg. khhô IÔ7I8. 1873, 26711. 3178, 3779; 2 pl. E£HHU,H 14712, 1675. venire s. f- nom. ac. sg. khhîpî 3376. veselie s. f. nom. ac. sg. riciaYe 2711-12, 9717-18. vesti vb. IV ind. pr. 3 sg. Eicrfctţjf 10714—15; cj. pr. c-k kéc-TECKk II7IO ; loc. verb. aSamî kîcthha^ 2073. vestitor s. în comp. Aoy^ié kîc- THTOpWAh 19717 —18. ■ veşmînt s. n. nom. ac. sg. KTkUlAVKHTh. 2711 ; kiuja\ahtSaîv 2V/18; pl. K!iUA\HKTiAE 2272—3. viată s. f. nom. ac. sg. RYau,^ 474,1975, 23717, 32715 ; RYana 4716, 6714, 8714. 12715. 14717, 28716, 2876, 327'H. 3573, 3579, 15, 3878, 39715, 40719, 4271; g. d. rY(-uTih 1872 —3; în comp. viaţă-dătă-toriu v, dătătoriu; viaţă-făeătoriu, viaţă-ficatoriulu, -snaţă-făcătoare v. făcător. vie vb. III ind. pr. 1 pl. rY î 3479. vin s. n. nom. ac. sg. rhhk 4717. vinde vb. III pas. ind. imperf. 3 sg. RENAŞTI* ipa 32714. vindeca vb. I imper. 2. sg. khhaek^ 36714. ■ vindecare s. f. nom. ac. sg. KHHACKap-fe 3977. virtute s. f. nom. ac. sg. Bp-k-tStî 271. vistier s. n. nom. ac. sg. rhc-THiftplOAk 10717. vitei s. m. nom. ac. pl. khuih 1075-6.. vn^adj. m. nom.ac.sg. rYS38713. viu2 s. m. nom. ac. pl. rYhh 6V /5, 775, 29715 ; g. d. sYmau'pk 3076 vii face v. face. vîhod s. n. nom. ac. sg. btvX'wa^ 1571, 1675. 26713, 27713. vîrî s. n. nom. ac. ssr. Kp-kX'SAk 2679, 2977. vîrtos adv. spiiTOck 971—2-, 21718, 32714 ; Bp’hrX 9716. voi pron. pers. nom .ac. pl. soh 26719, 3074, 3275, 15, 3478; 21714, 16. voie s. f. nom. ac. sg. roi 774, 4, 17717, 17, 3474, 4; boa 3674. voinic s. m. nom. ac. pl. rwh-HH4H 4712 ; rohhhmYh 12713 ; g. d. pl. KOHHHWHAW 4277. 187 voinieame s. f. nom. ac. sg boh-HHKdMf 15r/ll. vostru adj. pos. m. pi. kwjjph 26v/8 ; f. KOiCTpf 2276, 26r/6 ; [K]od~ er[p]f 3Gr/lG. vraei s. m, nom. ac. sg. spank 36v/lo. vTSjmaf s. m. nom. ac. sg. apT^AuujS/ik. 8T/13, 12715, 21v/l —2 ; pl. nom. ac. Bp-kaiAsdwYH 2T/3—4 ; g. d. Kp*k>KAUlDHAW 33719. vrea (voi) Vb. II ind. pr. 1 g. “Eok> 277, 9716; 2 sg. KipH 979, 227 16 ; -KfpH 978, 15 ; 3 sg. Bd l*/7,11, 12, 478, 4v/7, 675, 11, 1075, 14717, 16715, 15, 16714, 19T/18, 20r/16, 2078, 2271, 25714,2672, 3077, 3177, 31713,17, 32710, 11, 3279, 37716, 19, 3979,15, 3974, 11, 4072, 4076 ; -ELd 2773, 4, 29715 ; 1 pl. KpT 2172; 3 pl. awpk 3713, 18712; [Kivpk] 40716; e3 1718, 1373, 15714,1776, 32r/ll; pf. 3 sg. Bps 871; viit. 3 sg. Ed sp-fc 173, 775, 10716; Bd E[pt] 33714 ; cond. pf. Bpt Bp-fe 10715 ; bhhe BfpH 1073 ; nS bhhe apSiuH 10716—17. vreme s. f. nom. ac. sg. BpfcAtE 1273, 27710 ; aptMfc 1711,12,16718, 22r/18; loc. adv. -t- Ep-fcAvfc 23713-14, 42719. vrere s. f. nom. ac. sg. Etta* Bp-fcpi 1174 ; comp. e*yh;r Bp-fcpfc 10 71* Z zace vb. Ill cj. pr. 3 sg. ci 3dK* 478, 77]2. zamisli vb. IV pas. ind. pr. 1 Sg. 3HA\KCrtHTk C-kHTii 9710. zapada s. f. nom. ac. sg. 3^(1^ 9716. zeu s. m. nom. ac. sg. 318*1* 1572. zgau s. n. nom. ac. sg. 3r-kSAk 1074. zi s. f. nom. ac. sg. 3h 2874, 29713, 3374, 35717, 40r/l5, 4179 ; [3H?] 41717 ; 3HUU 674 ; pl. 3HAErt£ 1872. ziee vb. Ill ind. pr. 1 sg. Hoy 3HKB 38719-3971; pf. 3 sg. shce 3272 ; pf. c. 1 sg. dA\k 3Hctv 16717; 3 sg. M-kS 3Hcb 39714 ; cj. pr. 3 sg. c*k 3hk* 7718-19,11715-16, 1574, 19711, 21714, 2777, 32711,. 3671, 3878, 40v/13 ; [c-k 3Hka?] 36717 ;3Hka4718, 4718, 875, 1175, 2078, 2073, 2779, 29712, 3171, 38711, 39713 ; [shka] 37720, 1 pl. C”k 3H4EMk 20714 ; Ck 3Hm1; 20716 ; 3 pl. ck 3HK^ 28716, 29713 ; imper. 2 sg. 3'i 6712, 17; 3H 18vjl. zicerc s. f. nom. ac. sg. sHNfpte 40710 ; pi- 3HMEpH 13712. zidi vb. IV ind. pf. 2 sg. sh-Ahujh 1772 ; 3 pl. 3hahp^ 275 —6 ; imper. 2 sg. SHA'fciiiE 1072—3 ; refl. cj. pr. 3 pl. c'K ci sh^ck-s; 1071—2. zveazda s. f. nom. ac. sg. st3Ad 4116. LITURGHIERUL LUI CORES1