INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ. IJII lllillHJII I, LUI «SI Test stabilit, studiu introductiv şi indice de AL. MAEEŞ. cuvInt Înainte Ediţia de faţă a fost alcătuită în cadrul Sectorului de filologie şi limbă literară al Institutului de lingvistică din Bucureşti. în etapa de pregătire şi elaborare a lucrării am primit un ajutor real ‘ din partea membrilor sectorului, care au citit şi au discutat capitolele integrate studiului lingvistic. Lucrarea a fost citită integral de Ion Gheţie, şeful sec-| torului, care a urmărit în permanenţă progresele ei şi care ne-a acordat un 1 sprijin preţios prin sugestiile şi observaţiile făcute. Lucrarea a beneficiat j şi de observaţiile critice competente ale prof. Dan Simonescu, în calitate | de referent oficial, şi ale lui A. Avram, care a citit capitolele de Grafie şi i Fonetică. v Principiile de transcriere interpretativă au fost elaborate de un co- I lectiv alcătuit din A. Avram, FZ. Drimba, Ion Gheiie, J. Rizescu şi sub- I: semnatul. r f: Tuturor celor sus-amintiţi le adresăm şi pe această cale sincerele l noastre mulţumiţi. [ Mulţumim deopotrivă prof. 1. Beju de la Biblioteca Arhiepiscopiei Ortodoxe de Alba lulia şi Sibiu pentru bunăvoinţa pe care ne-a arătat-o, Ţ înlesnindu-ne microfilmarea şi cercetarea exemplarului unicat al Litur- ;; ghierului lui Coresi. A. M. Iulie 1968 5 INTRODUCERE § 1. ÎMPREJURĂRILE ISTORICE ALE APARIŢIEI PRIMULUI LITURGHIER ROMÂNESC în anul 1564, sinodul de la Arad a consfinţit în mod oficial sciziunea bisericii protestante din Transilvania în două confesiuni : confesiunea calvină îmbrăţişată de unguri (dintre care o parte vor trece în 1568 la unitarîanism) şi confesiunea luterană susţinută în continuare de saşix. Imediat după acest sinod, dieta transilvăneană, avînd concursul principelui loan Sigismund, a iniţiat o vastă acţiune de atragere a românilor la religia recent adoptată de unguri 2. Dacă saşii, în acţiunile lor de prozelitism religios în rîndurile românilor, procedaseră cu tact, urmărind în primul rînd naţionalizarea serviciului divin 3, ungurii, care aveau de partea lor puterea politică, vor acţiona brutal prin constrîngerea legilor 4-Ei vor numi un episcop calvin pentru români în persoana lui GKheorghe de Sîngiordz originar, probabil, din părţile Haţegului 5, a cărui reşedinţă va fi la Teiuş 6. La 30 noiembrie 1566, dieta adunată la Sibiu a hotărît ca „eresul (confesiunea orbodoxă) să se lepede de către români”, care urmează să dea ascultare episcopului Gheorghe şi preoţilor aleşi de el. Cei care vor persista în vechea credinţă vor fi obligaţi să întreţină o dis- 1 Karl Schvarz, Die Abendmalsstreitigkeiten in Siebenbiirgen, In „Archiv des Yereins fîir siebenbQrgische Landeskunde". Nene Folge II, 1S55, p. 261 — 263; Szilâgvi Sândor, Mo-numenta Comilialia Regni Transyloaniae II. Budapesta, 1877, p. 169, 230 — 232; VI. Drimba. O copie din secolul al XVJl-lea a Tilc.ului evangheliilor" şi „Molitvenicului” diaconului Coresi, în ,, Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor”, IV. 1955. p. 535. 2 Juhâsz Istvân, A reformăcio az Erdelyi românok ktiztitt (Reforma religioasă la românii din Transilvania), Cluj, 1940, p. 77. 3 Ştefan Meteş, Istoria bisericii şi a viei ii religioase a românilor din Ardeal şi Ungaria. voi. I; Arad, 1918. p. 72. 4 I. Bălan. Limba cărţilor bisericeşti. Blaj, 1914, p. 80; VI. Drimba, op. cil,, p. 535. 5 N. lorga, Hisloire des Roumains de Transyloanie et de Hongrie, Bu care st, 1916,p.221. * Dr. Augustîn Bunea, Vechile episcopii româneşti a Vadului. Gcoagiului, Siloaşului şi Bălgradului. Blaj, 1902, p. 39. cuţie asupra bibliei cu episcopul Gheorghe pentru a. dobîndi „înţelegerea adevărului”. Dacă nici după această Încercare nu ar fi aderat la calvinism, indiferent de gradul lor ierarhic („fie episcopi români, fie preoţi sau călugări”) urmau a fi alungaţi din ţară 7. Efectul acestor dispoziţii nu a fost cel scontat de autorităţi, preoţii români rcfuzînd să se supună noului episcop. în scopul de a-i aduce la ordine pe neascultători, Ioan Sigismund a fost nevoit să emită două decizii, prima din 2 octombrie 1567, a doua din 30 ale lunii următoare 8. Din lectura acestor documente reiese că preoţii români nu se prezentau la sinoade, cînd erau chemaţi, nu plăteau episcopului, pe care îl calomniau. „censul obişnuit şi dijma evanghelică”, nu voiau să se întoarcă la „dreptatea evanghelică şi la ştiinţa curată”, nu efectuau slujba în limba română. La porunca principelui, preoţii români trebuiau să fie constrînşi de autorităţile de stat „să propovăduiască cu-vîntul lui Dumnezeu, în adevărata lor limbă românească, după rînduiala acestui popă Gheorghe” 9. în ce constă această rînduială ne edifică o tipăritură românească de influenţă calvină, Tîlcul evangheliilor, pe care Coresi o tipăreşte acum într-unul din oraşele transilvănene10. Se afirmă în această operă omiletică că temeiul tuturor lucrurilor constă în sfînta scriptură, adică în citirea evangheliilor, a Faptelor Apostolilor şi a psalmilor lui Da vid; cultul sfinţilor este combătut; preoţii şi sfinţii nu pot ierta păcatele, singurul mijloc de mântuire constituindu-1 graţia divină, care nu se poate dobîndi decît prin credinţă 5 preoţii şi călugării ortodocşi sînt criticaţi, iar credincioşilor li se cere să-i urmeze pe preoţii „adevăratei credinţe” n. în Molitvenicul, anexat acestei tipărituri, ceremonialul unora dintre taine (botezul, cununia şi cuminecătura) apare simplificat, din tipicul liturghiei este înlăturată slujba morţilor, oficierea sacramentului euharistiei se face cu elemente nesfinţite, se indică predica, citirea Evangheliei şi a Apostolului, iar cîntecelor şi rugăciunilor li se acordă o importanţă deosebită12. La sfîrşitul anului 1567 sau la începutul lui ianuarie 1568, Gheorghe de Sîngiordz convoacă la Xeiuş într-un sinod preoţii români, cu care are o dezbatere din sfinta scriptură pe care aceştia „o aduc scrisă în ro- ‘ Dr. At. Marienescu, Luteranismul, calvînismul şi introducerea limbii române în bisericile din Ardeal, în „Analele Academiei Române”, Tom. XXIV, Secţ. ist., p. 6 — 7; Dr. Augustin Bunca, loc. cil., p. 39—4U; Şteian Meteş, loc. cit,, p. 74 — 75. 8 N. lorga, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul şi Mitropolia Ardealului, in ,.Analele Academiei Române’*, Tom. XXVII, Secţ. ist., p. 23—25. 9 Ibidem. 10 Vezi articolul nostru, Cind şi unde s-au tipărit Tilcul Evangheliilor şi Molitvenicul românesc ?, în LR, XVI, 1967, nr. 2, p. 119—130; Pavel Binder şi Amold Huttmann, Cu priDire la datarea şi geneza Cazaniei ], tipărită de diaconul Coresi, in LR, XVI, 1967. nr. 2, p. lt)9 —117. 11 V). Drimba. op. cit., p. 540; P. P. Panaitescu, începuturile şi biruinţa scrisului in limba română, Bucureşti, 1965, p. 153. 12 VI. Drimba, op. cit., p. 545; P. P. Panaitescu, loc. cil., p. 154. 8 raâneşte” 13. Preoţii români făgăduiesc să înceapă a sluji româneşte ]4y aşa cum la Braşov un preot, probabil popa Văsîi1S, proceda de trei ani. La 16 octombrie 1569, urmaşul lui Gheorghe de Sîngiordz, Pavel Tordaşi. „episcopul pentru limbă românească”, ţine la Teiuş un nou sinod. „pentru slujba liturghiei”115. Cu acest prilej se interzice slujba pentru morţi, iar practicarea acelor inovaţii rituale care nu au temei în sfînta scriptură rămîne la aprecierea principelui17. Acestuia i se recunoaşte în acest fel puterea absolută de a decide în toate problemele care privesc modificarea cultului bisericii ortodoxe din Transilvania. Dar pentru a. nu periclita de fi ai tiv rezultatele ijropagandei calvine printr-un exces de zel, Ioan Sigismund era dispus să facă concesii românilor, renunţând pentru moment la calvinizarea liturghiei, în schimbul naţionalizării serviciului divin. în acest scop, Pavel Tordaşi s-a deplasat la Braşov, unde este semnalat în zilele de 13 şi 14 ianuarie 1570 1S, pentru a perfecta, foarte probabil, tipărirea Psaltirii şi a Liturghierului, cărţi necesare naţionalizării cultului ortodox. Psaltirea intră în lucru la 6 februarie a aceluiaşi an şi e tipărită do Coresi intr-un timp scurt pentru acele vremuri : 111 zile 19 (tipărirea se încheie la 27 mai). La 1 septembrie se trimitea din Braşov principelui la Alba-Iulia, printr-un curier special, o „cărţulie (Biiehlein) a episcopului” 20. N. Iorga a susţinut că această cărţulie era un exemplar al Psaltirii 21, în schimb, Sulică şi după el şi alţii au considerat cărţulia un exemplar din Liturghiei'22, care se dovedea astfel a fi fost deja tipărit la acea dată. Trei luni mai tîrziu, la 9 decembrie 1570r Pavel Tordaşi scria primarului din Bistriţa să trimită preoţii ţinutului la sinodul ce urma să aibă loc de Crăciunul Mic (Anul nou) la Cluj, atrăgînd atenţia ca preoţii „să-şi aducă şi bani de cheltuială, ca să cumpere cărţi româneşti : Psaltirea, pe care s-o plătească eu 1 florin, altă carte, Liturghia.. pe care s-o plătească cu 32 de dinari” 23. Aceasta era, de altfel, ultima acţiune pe care o iniţia- propaganda calvină între români sub ocrotitorul ei,. Ioan Sigismund, care se stingea în 1571, lăsînd stăpînirea Ardealului catolicului Ştefan Bâthory. Deşi dieta din noiembrie 1571 decidea ca preoţii români „să se ţie de datina ce a custat sub domnitorul repausat” 2i.. 13 N. Iorga, Ştefan cel Mare, p. 25 — 26. 14 Ibidcm. 15 P. Binder şi Arnold Huttmann, op. cit., p. 1J6. 16 N. Iorga, Ştefan cel Marc, p. 27—29. 17 Ibiăem. 18 Hurmuzaki, Documente, XI, p. S06. 19 N. Sulică, O nouă publicaţie românească din secolul al XVI-lca: liturghierul diaconului Coresi, tipărit la Braşov, in JH70, Tirgu-Mureş, 1927, p. 12. 20 Hurmuzaki, Documente, XI, p. 807. 21 N. Iorga, Istoria literaturii româneşti, I, Bucureşti, 1925, p. 189. 22 N. Sulică, op. cit., p. 10. 23 N. Iorga, Ştefan cel Mare, p. 29—30; Hurmuzaki, XV, partea I, p. 646. 24 „Archivu pentru filologia şi istoria”. XIV, 1868, p. 301. 9’ biserica- românească reformată nu mai află în noul principe un ocrotitor 25. Sa încheia, astfel un capitol din istoria bisericii românilor din Transilvania, cu urmări deosebite pentru cultura- şi biserica noastră din secolul al XVI-lea. Puternica ofensivă calvină de convertire a românilor la religia oficială, întreţinută prin decrete şi persecuţii, a determinat o emulaţie nemaiîntîlnitâ pînă atunci în traducerea şi tipărirea cărţilor sfinte româneşti. într-un răstimp scurt, 1566—1570, s-au imprimat 6 cărţi religioase româneşti Tîleul evangheliilor, Molitvenicul, Psaltirea, Liturghierul, Cartea de cîntece, şi, probabil, Apostolul2fi, de două ori mai mult deeît reuşiseră luteranii în două decenii cu ediţiile sibiene şi braşovene ale Catehismului şi Evangheliei. Bar principalul rezulta-t al propagandei calvine pentru biserica- românească l-a- constituit tipărirea Liturghierului, datorită căruia, pentru întîia oară în istoria poporului nostru, slujba ortodoxă s-a putut desfăşura integral în limba română. Succesul acestei cărţi trebuie să ni-1 închipuim a fi fost- mare. în 15S5, la Braşov, nu se mai afla nici un exemplar nevîndut din ediţia Liturghierului, în timp ce din celelalte tipărituri româneşti se păstrau încă exemplare (din Psaltirea românească 3, din Psaltirea slavo-română 3, din Tetraevanghel- o, din Apostol 10, din Catehism 50) 27. Yor trebui să treacă peste 100 de ani de la apariţia Liturghierului coresian, pînă cînd în Moldova biserica ortodoxă să obţină prin Dosoftei din nou această ca-rte de căpătîi pentru cultul ei în veşmînt .românesc. § 2. STADIUL ACTUAL AI. CERCETĂRILOR CONSACRATE LITURGHIERULUI Comentînd ştirea prin care Pavel Tordaşi cerea preoţilor români să aducă bani pentru cumpărarea Psaltirii şi a- Liturghierului, Iorga-•considera, în cazul ultimei tipărituri, că „mi e vorba de o ediţie deosebită a Molitvenicului” 2S. Presupunerea marelui istoric s-a adeverit prin des-«eoperirea de către K. Sulică a unui exemplar din această rară şi preţioasă •ediţie. în descrierea pe care o dă cărţii, !!s. Sulică afirmă că Liturghierul este- o tipăritură coresiană. adueînd în sprijinul acestei opinii asemănarea ■cu Psaltirea din 1570, sub raportul formatului, a-1 caracteristicilor poligrafice, al hîrtiei de provenienţă braşoveană, a-1 ortografiei şi limbii 29. 35 N. Iorga. Istoria bisericii româneşti şi a uitţii religioase u românilor, voi. 1. Bucureşti, 1928, p. 182. 28 Pentru datarea acestei tipărituri in intervalul 1566 — 1567 s-a pronunţat Gebhard Bliicher, Filigranele braşovene şi tipăriturile chirilice din secolul al XVI-lea, în „Revista bibliotecilor”, 1QR7, nr. 7, p. 423. 27 P. P. Panaitescu. loc. cit., p. 149 — 150. 28 N. Iorga. Istoria bisericii româneşti. p. 181. îB N. Sulică. op. cit., p. 10 — 11. IO După acelaşi autor, Liturghierul, 1a- baza- căruia a stat Liturghierul lui Macarie sau un text slavon identic cu acela al lui Macarie. a cuprins numai liturghia sfîntuîui Ioan Gură de Aur 30, iar tipărirea textului s-a-efectuat foarte probabil între 1 iunie şi 15 iulie 1570 31. întemeiat pe două fragmente cu caracter liturgic din Codex Stur-dzanus şi Manuscrisul Liceului Grăniceresc ,,G. Coşbuc”, îf. Drăganu a presupus că Liturghierul lui Coresi a trebuit sa cuprindă şi Rînduiala diacon sivelor 32. Chiar după ce 2f. Sulică i-a comunicat că în textul tipăriturii coreşiene nu figurează fragmentele amintite, IST. Drăganu a susţinut mai departe această opinie, explicînd lipsa prin faptul că exemplarul singurului Liturghier păstrat nu era complet 33. Crezînd că referirile lui In. Drăganu la Rînduiala diaconstvelor au în vedere o altă tipăritură decit Liturghierul, L. Predescu include pe lista tipăriturilor coreşiene alături de Liturghier şi un Diaconar sau Rînduiala diaconstvelor, despre care afirmă : „Atîta ştim : în fruntea Diaconarului se găseşte titlul: „Tocmeala clujbeei (sic) dumnezeiască întru îa şi diia-c(on)stvele. Slovele sînt din tiparniţa lui Coresi, iar fi li gram a (sic) hîrtiei este coroana fabricei de la Braşov34”. Eroarea lui L. Predescu a fost îndreptată de D. Simonescu. care a arătat că Rînduiala diaconsivelor nu este o tipăritură independentă de aceea a Liturghierului 3S. în ciuda acestei clarificări, Ştefan Ciobanu pare a fi acordat oarecare credit informaţiei eronate a lui L. Predescu, căci fixînd lista tipăriturilor coreşiene, din care nu lipsea Liturghierul, afirma, citîndu-1 pe L. Predescu. că „unii pomenesc şi un Diaconar, apărut la Braşov, nu se ştie în ce an” 56. Privitor la prototipul slavon al Liturghierului, Şt. Ciobanu era de părere că acesta a fost Liturghierul lui Macarie sau copia lui, apărută la Veneţia în 1527 37. în Bibliografia românească veche. voi. IY, Bucureşti, 1944, p. 12. Liturghierul figurează pe baza descrierii pe care i-a făcut-o 3T. Sulică. După cum mărturiseşte D. Simonescu, la acea dată se cam îndoia de existenţa unui liturghier coresian 3S. Faptul nu trebuie să surprindă, căci de la semnalarea Liturghierului trecuseră 17 ani, fără ca X. Sulică, care 30 N, Sulică, op. cit., p. 13. 31 Ibidem. p. 12. 3î N‘. Drăganu. Despre ce Psaltire şi Liturghie vorbeşte Pavel Tordaşi la 1570? in DR IV, p. 914. 33 N. DrSganu. Cea mai veche ,,slavoslovie" doxologie”) românească, in „Transilvania”, Sibiu, 60, 1926. aprilie —mai. nr. 4 — 5. p. 313; Idem, Hisloire de ta litterature roumaine de Transylvanie. des origines ă la fin du XVIII-e sitele, Bucureşti. 1938, p. 37 (extras). 34 Lucian Predescu, Diaconul Coresi, Bucureşti. 3 933, p. 46. 35 D. Simonescu. Diaconul Coresi (Note pe marginea unei carft), Bucureşti, 1933, p.0. 36 Şt. Ciobanu. Jsioria literaturii române vechi. voi. I. Bucureşti, 1947, p. 163. 37 Ibidem. p. 175. 08 D. Simonescu, Precizări despre Liturghierul lui Coresi, în LR. XI. 1962, p. 433. 11 promisese un studiu lingvistic al textului, să mai revină în scris asupra acestei cărţi. în anii din urmă, prin mijlocirea urmaşilor lui Sulică, Liturghierul ajunge la Sibiu în biblioteca Arhiepiscopiei ortodoxe române de Alba-Iulia şi Sibiu. Gh. Şerban Cornilă este primul care, după 2*. Sulică, a avut prilejul sa cerceteze cartea. într-o conferinţă ţinută în 1958 la. Sibiu (O carte greşit atribuită lui Coresi) 39, Gh. Şerban Comilă pune sub semnul întrebării identificarea Liturghierului descoperit de Sulică drept o carte coresi ană. împotriva unei astfel de identificări, pledează, după Gh. Şerban Cornilă, comparaţia psalmilor din Liturghier cu psalmii similari din Psaltirea românească din 1570 şi Psaltirea slavo-română din 15 7 7 40. Concluzia pe care autorul o desprinde pe baza acestei comparaţii este următoarea: „limba textului din Liturghier e cu mult mai nouă decît aceea din Psaltiri. Deosebirile lingvistice nu provin din fonetism, care este acelaşi, nici din morfologia textului, la care găsim puţine abateri, ci din sintaxă şi mai ales din lexic”43. Aceste constatări l-au determinat pe Gh. Şerban Cornilă să împărtăşească, opinia că traducerea- Liturghierului s-a datorat traducătorilor Paliei, iar tipărirea s-a efectuat la Orăştie de către Şerban Coresi şi Marien către sfîrşitul secolului al XVI-lea, poate chiar în scurta perioadă în care Mihai Viteazul a stăpînit Ardealul42. Punctul de vedere al lui Gh. Şerban Cornilă a fost combătut de către Spiridon Cîndea, cel care a consacrat pînă în prezent cea mai întinsă cercetare asupra Liturghierului43. în sprijinul identificării Liturghierului descoperit de N. Sulică cu cel amintit in scrisoarea lui Pavel Tordaşi din 9 decembrie 1570, Spiridon Cîndea invocă următoarele argumente : a) dintre cărţile coreşiene, Liturghierul este singura tipăritură căreia i se poate spune „cărţulie”, b) acest Liturghier este cel tipărit de Coresi „deoarece se ştie că nimeni nu tipărise pînă atunci un alt Liturghier românesc”, c) Liturghierul ca şi Psaltirea românească din 1570 este tipărit în două culori (negru şi roşu), are numerotate numai caietele, nu şi paginile, prezintă acelaşi format, acelaşi număr de rînduri (18—19, mai rar 20), aceleaşi litere fine şi aceleaşi versale, d) ca şi Psaltirea românească din 1570, Liturghierul este tipărit pe hîrtie prezentând marca fabricii din Braşov, e) ortografia Liturghierului prezintă, aceleaşi caracteristici ca şi ortografia Psaltirii româneşti din 1570 44. Deosebirile semnalate de Gh. 39 Gh. Şerban Cornilă nu şi*a publicat conferinţa. Date asupva conţinutului ei găsim Ja Spiridon Cîndea, Primul Liturghier românesc tipărit, in „Mitropolia Ardealului”, IV, 1959, nr. 9 — 10, p. 722—771. 40 Ibidem, p. 735. 41 Ibidem. 42 Ibidem, p. 735 — 736. 43 Vezi nota 39. 44 Spiridon Cîndea, op. cit., p. 736 — 737. 12 Şerban Cornilă intre psalmii Liturghierului şi psalmii corespunzători din psaltirile coreşiene sînt explicate de Spiridon Cîndea prin vechimea mai mare a manuscriselor utilizate de Coresi la tipărirea psaltirilor. La baza acestora ar fi stat trei manuscrise vechi din secolul al XY-lea : Psaltirea Sehei ană, Psaltirea Yoroneţeavă şi Psaltirea trmuzalei, în timp ce pentru Liturghier Coresi ar fi apelat la o traducere efectuată eu puţin timp înaintea tipăririi45. Explicaţia aceasta îi pare lui Cîndea atît de normală, îneît conchide : ,,Este firesc deci ea textul acestui Liturghier sa aibă forme sintactice şi chiar cuvinte noi, să aibă o limbă mai modernizată, să aibă forme şi cuvinte mai apropiate de limba care se vorbea atunci decît formele şi limba psaltirilor din secolul al XY-lea”4S. Fiind vorba de o traducere recentă efectuată probabil de către unul din preoţii de la biserica Sf. îficolae din Braşov, Coresi n-a efectuat „nici o cercetare şi verificare a textelor psaltice din cuprinsul manuscrisului, ci pur şi simplu el le-a tipărit, aşa cum i-au fost prezentate de către proaspătul lor traducător”47. în partea a doua a studiului său, Spiridon Cîndea prezintă o descriere a Liturghierului, oferind date referitoare la formatul, litera,, zaţul şi hîrtia cărţii 48. Asupra prezentării şi interpretării acestor date vom reveni mai târziu, atunci cînd ne vom ocupa de problemele datării, localizării şi paternităţii tipăriturii. în ultima parte a studiului, Spiridon Cîndea întreprinde o comparaţie între textul Liturghierului lui Coresi şi textul Liturghierului lui Macarie. Unele deosebiri existente între textele celor două tipărituri i-au format autorului convingerea că Liturghierul lui Coresi nu este o traducere după Liturghierul lui Macarie, ci după un alt text slavon49. în dorinţa de a pune la dispoziţia filologilor şi teologilor conţinutul acestei rare cărţi, Spiridon Cîndea a publicat textul Liturghierului într-o transcriere interpretativă50, care după cum vom arăta mai departe nu poate fi folosită de lingvişti. Efortul său rămîne totuşi lăudabil, pentru că a permis filologilor şi istoricilor literaturii române vechi să ia un prim contact cu un text pe care îl aşteptau de aproape patru decenii, mai precis din 1927, cînd N. Sulică îi semnalase existenţa. întemeindu-se pe studiul lui Spiridon Cîndea, D. Simonescu aduce oîtcva precizări asupra Liturghierului lui Coresi51. Ca, şi Spiridon Cîndea şi mai înainte N. Sulică. D. Simonescu împărtăşeşte opinia că Litur- 45 Ibidem, p. 737 — 738. 46 Ibidem. p. 738. 47 Ibidem. 48 Spiridon Cîndea, op. cit., p. 739 —745. 49 Ibidem. p. 770. Spiridon Cîndea, Textul Liturghierului românesc publicat de diaconul Coresi. In „Mitropolia Ardealului’', V, 1960, nr. 1—2. p. 70 — 92. S1 D. Simonescu. Precizări despre Liturghierul lui Coresi p. 433—438. ghierul a fost tipărit la Braşov, în anul 1570, şi „corespunde unui moment culminant din procesul de calvinizare a românilor din Transilvania 5255. Luînd în consideraţie deosebirile semnalate de Cîndea între testul Liturghierului lui Coresi şi cel al Liturghierului lui Macarie. D. Simonescu presupune că „traducătorul n-a putut face din iniţiativă- proprie o lucrare care să ducă la deosebirile existente” 53. Pentru acest motiv traducătorul n-a putut fi Coresi, ci unul din preoţii bisericii Sf. Mcolae din Şcheii Braşovului, probabil „diacul Oprea, învăţat în teologie şi în limba slavă” 54. D. Simonescu atrage totodată atenţia asupra limbii Liturghierului „interesantă prin fonetismele ei vechi, prin morfologie şi sintaxă” şi prin „modul exprimării populare”55. Arătînd că transcrierea textului pe care a dat-o Cîndea nu-i poate satisface pe lingvişti, autorul pledează pentru editarea ştiinţifică a acestei tipărituri 56. în sfîrşit, ultimul cercetător care s-a pronunţat asupra acestei cărţi a fost P. P. Panaitescu 57. Limba Liturghierului, afirma P. P. Panaitescu, este mai puţin arhaică, pentru că editorii cărţii au folosit o traducere nouă destinată tipăririi5S. Deosebirile între pasajele din psalmii aparţinînd Liturghierului şi aceia aparţinînd Psaltirii se datorează făptuim că traducerea liturghiei s-a executat independent de aceea a psaltirii, la baza căreia stau manuscrise mai vechi59, Modelul traducerii, afirma acest autor, trebuie să fi fost cel al Liturghierului lui Macarie, deosebirile putîndu-se datora unei revizii făcute de editori60. Fiind o carte pur ortodoxă, traducerea Liturghierului nu se datorează curentului Reformei, ci „necesităţilor culturale ale societăţii româneşti în acel moment” 61. • La capătul acestei treceri în revistă a rezultatelor la care au ajuns studiile consacrate Liturghierului sau a opiniilor emise accidental asupra acestei cărţi, se impun cîteva concluzii : 1. Deşi au identificat, cu o singură excepţie (Gh. Şerban Cornilă), Liturghierul descoperit de îs. Sulică cu cel tipărit în 1570, nici unul din autorii citaţi nu aduce în sprijinul acestei opinii o probă irecuzabilă. Apelul lui N. Sulică, iar mai recent al lui Spiridon Cîndea, la consideraţii de natură poligrafică nu este concludent, pentru că cu acelaşi tip de litere pe care îl prezintă Liturghierul s-au imprimat cărţi coreşiene în inter- 52 Ibidem, p. 434. 53 Ibidem, p. 436. 54 Ibidem. Ibidem, p. 437. Ibidem, p. 438. ST P. P. Panaitescu, loc. cit., p. 161—163. 68 Ibidem, p.- 162. 5® Ibidem, p. 162 — 163. 60 Ibidem, p. 162. 61 Ibidem, p. 163. 14 valul 1559—1588 B2. Aceeaşi constatare şi în privinţa argumentului pe-care îl constituie filigranul liîrtiei din Liturghier, stema Braşovului (coroană cu scut rotund). După cum se ştie, acest tip de filigran a circulat-între 1562 şi 15 8 9 63, prin urmare, tot ce se poate spune cu precizie este că tipăritura se încadrează în acest interval de timp, iar nu obligatoriu, în 1570. Prin urmare, există posibilitatea ca exemplarul descoperit de 3sT. Sulică să aparţină unei alte ediţii a Liturghierului decît aceea semnalată, în 1570. 2?ici unul dintre cei care s-au ocupat direct sau în treacăt de această carte nu au preîntîmpinat o asemenea obiecţie. 2. Exceptînd considerentele de ordin istoric invocate de 2sT. Sulică*. opinia tipăririi Liturghierului la Braşov nu are o bază de susţinere propriu-zisă. După cum se ştie, Coresi a efectuat comenzi tipografice şi în afara-Braşovului, dintre care unele chiar în preajma anului 1570, cînd se presupune a fi fost tipărit Liturghierul descoperit de N. Sulică. Or, o astfel. de posibilitate nu a fost preîntâmpinată de partizanii tipăririi Liiurghie-rului la Braşov. Mei cealaltă opinie, a tipăririi Liturghierului la Orăştie, pe care o susţine Gh. Şerban Cornilă, nu se sprijină pe dovezi concludente.. 3. Textul nefiind precis datat, problema paternităţii imprimării răuiîne, de asemenea, deschisă. 4. în privinţa traducătorilor s-au emis două ipoteze {a. traducătorii Liturghierului au fost aceiaşi ca şi în cazul Paliei din Orăştie ; b.. traducătorii au fost preoţii din Braşov, eventual diacul Oprea), fără a-se produce însă dovezi în sprijinul lor. 5. Toţi cei care s-au ocupat de această tipăritură’ admit că traducerea efectuată cu puţin timp înainte de a fi tipărită nu a suferit nici o-revizie, dar şi această opinie este la fel de slab argumentată ca şi cele expuse pînă acum. 6. Referitor la stabilirea izvorului slav au fost emise, de asemenea,, două ipoteze : a) izvorul a fost un text slav, dar nu cel al lui Macarie,. b) izvorul a fost Liturghierul lui Macarie. Prima ipoteză este insuficient-argumentată, a doua este însă posibilă, prin urmare, şi această problemă-rămîne deschisă. 7. Nerezolvată a rămas şi problema iniţiativei traducerii şi tipăririi Liturghierului. împotriva opiniei curente- care consideră publicarea acestei cărţi ca fiind determinată de propaganda calvină, P. P. Panaitescu atribuia- 62 Ferenc Hervay, L‘imprimerie cyriliique de Transilvanie au XVI-e siecle, In „Magyar konyvszemle”, 1965, nr. 3, p. 210 — 211. 63 Livia Baciru, Valoarea documentară a filigranelor, cu privire specială asupra cărţilor româneşti tipărite in secolul al XV 1-lea, în Studii şi cercetări de documentare şi bibliologie”, VII. 1965, nr. 3, p. 283 şi tabelul care urinează 5n continuare; Gebhard Blftcher,. Filigranele braşovene şi tipăriturile chirilice din secolul al XVl-lea, în „Revista bibliotecilor”, 1967, nr. 7, p. 421 (tipul de filigran nr. 5); S. Jalid, Filigrane transilvănene din secolul al XVI-lea, in „Studia Universitatis Babeş-Bolyai”, Series Historia, 1968, Fasciculus 1, p. 10 —12. 15- ■tipărirea ei necesităţilor interne ale societăţii româneşti din secolul al ZKVI-leâ. Reiese, aşadar, că majoritatea problemelor pe care le ridică această tipăritură nu au fost încă soluţionate mulţumitor. Această- situaţie se datorează după. părerea noastră aplicării unor metode de cercetare inadecvate, care au permis să se susţină cu multă uşurinţă tot felul de opinii, .adeseori contradictorii. Pentru acest mo tir, în paginile care urmează Tom căuta să reluăm aceste probleme alături de altele, urmărind soluţionarea lor pe baza unei analize atente a datelor pe care le furnizează •cercetarea Liturghierului. g 3. DESCRIEREA CĂRŢII Singurul exemplar care se cunoaşte pînă în prezent din ediţia Liturghierului a fost descoperit de In . Sulică în biblioteca Sf. Nicolae din Braşov. Urmaşii lui Sulică au vîndut acest exemplar bibliotecii Arhiepiscopiei ortodoxe române de Alba-Iulia şi Sibiu, cu sediul la Sibiu, unde se păstrează în prezent. Formatul cărţii este in-4° şi nu in-8° mic, cum afirmă Cîndea paginile avînd dimensiunile de 18.5 x 11 cm. Pilele sînt în număr de 42 distribuite în 11 caiete. Cu excepţia caietului 9, care are 4 pagini, restul caietelor (1—8 şi 10—11) au eîte 8 pagini. Paginile sînt nenumerotate; pe prima- şi ultima pagină a fiecărui caiet jse află signatura chirilică. Exemplarului îi lipseşte sfîrşitul. Raportînd preţul său, 32 de dinari, la cel de 1 florin al Psaltirii (204 f.), K. Sulică presupunea că un exemplar complet nu a cuprins decît Liturghia Sfîn-iului Ioan Gură de Aur, deci, probabil, încă cca 4 pagini. în care era inclus şi colofonulG5. Paginile an un număr variabil de rînduri, între 17 şi 20. Cele mai numeroase (03 de pagini) au 19 rînduri, 15 pagini au 18 rînduri, o pagini au 20 de rînduri, iar o singură pa-gină (p. 47) are 17 rînduri. De semnalat <3ă iniţial s-a pornit imprimarea cu 18 rînduri pe pagină, cum atestă cercetarea primelor 8 pagini, după care s-a trecut la 19 rînduri, înregis-trîndu-se doar sporadic şi pagini cu 18 sau 20 de rînduri. Distanţa între rînduri este de cca 4 mm, dar uneori aceasta se reduce la 2 mm sau chiar la mai puţin. 04 Cîndea. op. cit., p. 742. Cîndea presupune că dimensiunile unei coaie de hirtie erau de 80 x 60 cm. Ştiut fiind că filigranul se plasa in centrul uneia din jumătăţile coalei, aşa cum, de altfel, atestă hîrtia tipăriturilor coreşiene in folio, coala de hîrtie fabricată la Braşov avea foarte probabil dimensiunile 40 >c 30 cm. SSN. Sulică, op. cit., p. 12. 16 I ţ Litera. Tiparul este executat ou tipul de litere denumit de Hervay tipul 166, care se regăseşte în cărţile imprimate de Coresi, Lorinţ şi Şerban Coresi în intervalul 1559—1588 (sau chiar 1594, dacă datarea recent propusă Psaltirii slavo-române a lui Şerban Coresi se verifică 6T). Cîndea apreciază, fineţea şi frumuseţea, acestei litere 68, lăsîndu-se influenţat de remarca lui ST. Iorga la adresa Psaltirii româneşti din 1570, care ar prezenta .,o literă fină de o tăietură deosebit de elegantă” 69. îvu împărtăşim această observaţie care supraevaluează rezultatele unei realizări mediocre. Surprinde, de altfel, la acelaşi autor afirmaţia că „întreaga literă întrebuinţată de Coresi în tipografia lui din Braşov” este „o literă frumoasă, artistică, ademenitoare, o literă plăcută” 70. Lui Cîndea îi scapă din vedere că la Braşov, Coresi şi meşterii săi au folosit mai multe tipuri de litere, deosebite ca stil şi realizare 71. însuşi Iorga recunoştea aceste diferenţe, atunci cînd avea în vedere Psaltirea românească din 1570 : Coresi „nu întrebuinţă litera, mai mică şi mai urîtă, care se întîmpină întăiaşi dată în tipăritura slavonă din 1568 (este vorba de Sbornicul slavon din 1569), ci tot vechea slovă înaltă şi cu liniile relativ subţiri, care caută să se apropie de caracterele aşa de frumoase ale publicaţiilor model lăsate de Macarie” 72. Literele au, în general, înălţimea de 4 mm; unele depăşesc însă această înălţime : = 7 mm. £ = 6,5 mm, — 5,5 mm, p = 5—5,5 mm, y, m = 5 mm etc. Pe fiecare rînd încap în medie 26—29 de semne, distanţate la cca 1 mm unul de celălalt. Iniţialele mici, tipărite de regulă cu cerneală roşie, au înălţimea între 4,5 şi 6 mm. Iniţialele mari sînt neornate, în număr de 11 şi nu de 8, cum afirmă Cîndea 73 : E, A, K, il, ti\, H, C, T, X, H, Jf,. (Vezi p. 18-19). în .roşu sînt imprimate iniţialele A, K, A, M, X, 4, iar în negru iniţialele E, A, K, H, C, şi T. înălţimea lor oscilează între 19,5 mm şi 22 mm. Cuvintele sînt tipărite în cea mai mare parte fără spaţii între ele, scrierea infăţişindu-se adesea ca- un fel de scriptio continua. Tiparul esLe executat în negru şi roşu. Cu cerneală neagră ec^ tipărit textul slujbei şi uneori indicaţiile tipieonale (integral sau parţia-i' Cu cerneală roşie sînt tipărite titlu?ile (Tocmeal[a] slvjbeei dumnezeiască întru ia ?'* diacnstvele. Pros^omidUf, Dumnezeiasca slujba ce e întru sfinţi 6* Ferenc Hervay, op. cil., p. 210 — 211. 67 Gebhard BIGcher, op. cit., p. 425. 88 Spiridon Cîndea, op. cil., p. 739- 68 N. Iorga. Un exemplar românesc al unei tipărituri coreşiene şi o publicaţie coresiană nouă, Sn „Almanahul graficei române”, 1926, p. 29. 70 Cîndea, op. cit., p. 739 — 740. 71 Ferenc Hervay, op. cit., p. 210—211. 72 N. Iorga, Istoria literaturii româneşti, p. 190. 73 Cîndea, op. cit., p. 741. 17 părintele nostru loann cu rostul de aur. Rugăciune spre căâire etc.), indicaţiile tipiconale şi, după cum am văzut, unele iniţiale. în comparaţie cu cerneala neagră, cerneala roşie apare foarte diluată, aproape ştearsă, îngreu-nînd, în destule locuri, descifrarea cuvintelor. Zaţul. Oglinda zaţului este de 10 x lo cm. Linia de za.ţ nu este dreaptă, cum se întîmplă, de altfel, şi în alte tipărituri coreşiene. Şi mai evident devine acest lucru pentru rîndurile în care textele în două culori urmează unul după celălalt. întrucât textul cu cerneală roşie se tipărea după imprimarea celui cu cerneală neagră (în spaţiul alb care îi era rezervat) nu s-a reuşit întotdeauna ca cele două texte să fie imprimate pe aceeaşi linie. O constatare asemănătoare şi pentru iniţialele mici roşii, care, în plus, au fost adesea imprimate parţial peste litera următoare tipărită în negru. Realizarea tehnică şi arlistică a tiparului. Spre deosebire de alte tipărituri coreşiene, în textul Liturghierului nu apar iniţiale ornate (cum sînt. de pildă, cele cu motive florale din Tetraevanghel, Apostol etc.) şi nici ornamente. Deşi s-a păstrat întîia pagină a primului caiet, titlul nu este precedat de un frontispiciu, ca în alte cărţi tipărite în această perioadă Exemple de iniţiale mari din Liturghier tipărite în roşu. Exemple de iniţiale mari din Liturghier tipărite in negru. (în Tetraevanghel, front,ispiciile-ornament apar la începutul fiecărei evanghelii74). Deşi de proporţii reduse (84 de pagini), textul Liturghierului conţine un număr destul de mare de erori tii30gra.fice. Urmărind pe acelaşi număr de pagini greşelile tipografice din Tetraevanghelul din 1561 cu cele ale Liturghierului, constatăm că numărul lor este de două ori mai ridicat în cea de a doua tipăritură. Dacă avem în vedere şi deosebirea dintre formatele celor două cărţi [Tetraevanghelul, in folio, Liturghierul, in 4°) atunci reiese şi mai evident decalajul dintre ele sub raportul corectitudinii imprimării. Această constatare poate fi explicată în mai multe feluri : 1) folosirea de către Coresi în 1570 a altor meşteri decît aceia care l-au ajutat îa imprimarea Tetraevanghelului; 2) corectura în pagină s-a efectuat superficial; 3) tipărirea s-a făcut in grabă. Erorile tipografice pe care le prezintă textul Liturghierului se grupează în următoarele tipuri : a) omisiuni de îitere : cijstHEK«y*K (p. 20r/ 14—15) pîntru sfea$(t)necul, coyTt (p. 29v/ll) pentru supt; b) omisiuni 54 FI. Dimitrescu, Tetraevanghelul tipării de Coresi comparat cu Evangheliarul lui Radu de la Măniceşti, Bucureşti, 1963 (vezi facsimilele filelor l/r, 68/r, 110/r, 181 /r). 19 -de cuvinte : şi (p. 6V/19), den (p. 29v/ll). Iu (p. 29r/19), a lu (p. 35712); c) litere sau grupuri de litere repetate inutil: rp-K^^cK-^ (p. 4r/15), K'hKTiTp^i (p. 21r/16—17); d) substituiri de litere : npocTOAUU’ff (P- 2v/8) pentru proscomidie, /\o\*h (p. 4V/16) pentru lui, ap^^nt^ (p. 26r/17) pentru trecînd, mpjoKoyn (p. 40r/6) pentru ceriului ; e) litere a căror ordine a fost schimbată în interiorul cuvîntului : [k]ts.aphhh (p. 7r/19) pentru cădireei, ^KHH-aiioyNE p. 17v/ll—12) pentru închinăciune, k\’ohk (p. 28r/lS) pentru bun, p»\T* (p. 34v/l) pentru gură etc. în cazul grafiei .fKp-h.Toiuc>jiuf (4071) avem a face, de asemenea, cu o greşeală. în textul manuscris figura probabil forma -t-Kp arc^im. Tipă-ritorul, căruia îi era obişnuită forma cu sufix învîrtoşază, a cules ^EpTiroiu, după care, dîndu-şi seama de abaterea de la textul manuscris, a continuat din acesta ojuje. în lumina acestor constatări nu sa mai poate susţine că tiparul acestei, cărţi este „în general de bună calitate” 73. Hîrtia exemplarului se prezintă foarte deteriorată, unele pagini fiind aproape carbonizate. Pentru a se împiedica distrugerea unor file extrem de deteriorate, acestea au fost lipite rudimentar cu o foiţă care acoperă textul şi îngreunează lectura. în plus, între file, în legătura cărţii, se găsesc bucăţele de hîrtie desprinse din pagină, păstrînd frînturi de cuvînt sau chiar cîte o literă, care s-au dovedit foarte preţioase în des-•cifrarea şi reconstituirea pasajelor deteriorate 76. Exemplarul Liturghierului prezintă în exclusivitate hîrtie de fabricaţie braşoveană. 2^ici N. Sulică, nici Spiridon Cîndea nu au reprodus filigranele existente pe hîrtia cărţii, mulţumindu-se numai să identifice desenul acestora nstvele, p. 171 —2 (tipărit cu cerneală roşie). La p. 771, fără nici o lămurire prealabilă, urmează titlul Dumnezeiasca slujba ce e întru sfinţi părintele nostru loann cu rostul de aur (tipărit în roşu), după care se continuă mai departe textul proscomidiei. Această intercalare nu se datoreşte unei greşeli ca,re ar putea fi atribuită alcătuitorului versiunii româneşti, întrucît* ea se regăseşte şi în Liturghierul lui Macarie79 şi în unele vechi manuscrise greceşti80. Textul proscomidiei se încheie la p. 11710; după care se trece brusc şi fără a mai relua titlul la Liturghia Sfîntului Ioan Gură de Aur : Şi după aceaia să înceapă diaconul: ,,Bla-gosloveaşte, Doamne55 (p. 11711—12). Textul acestei liturghii s-a păstrat pînă la indicaţia care se dă diaconului ca în timpul lecturii psalmului 33 să stea în partea dreaptă a sfintelor uşi. Prin urmare, afirmaţia lui Cîndea 78 Spiridon Cîndea, op. cil., p. 759. 78 P. P. Panaitescu, Liturghierul lui Macarie (1508). p. 24 — 25. 80 Ene Branişte, Liturghierul slavon tipării de Macarie la 150S {Studia liturgic) în BOR, JLXXV1, 3958, nr. 10—11, p. 104S; Spiridon Cindea, op. cit., p. 759. Fig. 1. Varianta A Fig. 2. Varianta B Fig, 3. Varianta C Fig. 4. Varianta D Fig. 5. Varianta E 21 că liturghia se încheie prin cîntecul: Fie numele Domnului bineeuvîntat nu se adevereşte 81. Transcriem ultimele rînduri din text, care la Cîndea apar fragmentate de imposibilitatea de a citi şi întregi porţiunile deteriorate : [Oamenii} : „Fie numele Domnului bla[goslovit] de ac[mu] şi pînă în [veacul] [de vcaci ?]. Psa[lom] : „[Blagoslovesc [Domnul ? ] în toată vreamea”. Rugăciune 62 (p. 42715—19). Ultimul cuvînt de pe p. 42719, rugăciune, corespunde primului membru al frazei din textul slav (MATK-fc >K£ rMfA\-k CTOHTk A^KOHk np-feA^ C~kJA\H A^EpHMH RTs. AfCHWfli CTpdHKl), a Cărui traducere continua în textul românesc pe p. 43r, care insă nu s-a păstrat, împreună cu restul paginilor. în urma acestei precizări, e de presupus că textul Liturghierului a cuprins şi facerea otpustului, care, de altfel, există şi la Macarie 83. g 4. DATAREA LITURGHIERULUI N. Sulică a admis tipărirea Liturghierului între 1 iunie şi 15 iulie 1570 84. Argumentele în favoarea acestei opinii s-au bazat, pe de o parte, pe informaţii de natură istorică {prezenţa lui Pavel Tordaşi la Braşov în 13 şi 14 ianuarie 1570, ştirea despre „cărţulia” episcopului care la 1 septembrie 1570 se trimitea principelui, ştirea despre existenţa Liturghierului la 9 decembrie a aceluiaşi an), iar, pe de altă parte, pe supoziţia tipăririi Liturghierului după Psaltire (6 februarie—27 mai 1570). Fixarea intervalului 1 iunie—15 iulie s-a axat pe următorul raţionament: Liturghierul avînd un volum de trei ori mai mic decît- al Psaltirii (dovadă raportul între preţurile acestor cărţi) a trebuit să fie imprimat într-un interval de timp de trei ori mai scurt decît cel necesitat de tipărirea psalmilor, adică .,0 lună şi ceva şi anume în decursul lui iunie şi în prima jumătate a lui iulie 1570” 85. N. Sulică nu a reuşit însă să înlăture o anumită urmă de îndoială care stăruie în jurul datării propuse, exemplarul Liturghierului putînd aparţine şi unei ediţii post 1570. De altfel, a şi fost exprimată o opinie în acest sens, cea susţinută de G-h. Şerban Cornilă, privind imprimarea Liturghierului către sfîrşitul secolului al XVI-lea, eventual chiar în perioada în care Mihai Viteazul a stâpînit Ardealul se. 81 Ibidem. p. 768. 82 Textul la Cindea: ... fie numele domnului binecuvintat de aemu şi pinâ in veac... in loall orămea rugăciune... (Ve2Î Cindea, Textul Liturghierului românesc, p. 92). 85 P. P. Panaitescu. Liturghierul lui Macarie, p. 109 — 112; Cîndea, op. cil., p. 768 susţine greşit că in Liturghier ,.încheierea Sfintei Liturghii se face ca şi la Macarie, fără ol-pustul obişnuit de astăzi. După citirea rugăciunii amvonului de către preot, se cinlă : ,.Fie numele Domnului line:iwîntat..şi cu aceasta se încheie Sf. Liturghie. 84 N. Sulică, op. cil., p. 12. 84 Ibidem. 86 Gh. Şerban Cornilă. după Cindea, op. cil., p. 735 —73C. 22 întemeindu-se pe examenul filigranelor, Gebhard Bliicher a afirmat de curînd că datarea în 1570 a Liturghierului se confirmă. El a adus totodată şi o corectare opiniei lui îf. Sulică, în sensul că tipărirea s-a „executat probabil înainte de tipărirea Psaltirii române” 87. Din păcate însă, nici această opinie nu beneficiază de argumente, căci Gebhard Bliicher nu prezintă filigrane din Liturghier sau din documentele cercetate în acest scop. Pentru acest motiv, dorind să ne convingem asupra datei cînd s-a efectuat tipărirea Liturghierului, am urmărit apariţia filigranelor din această carte în documentele precis datate din secolul al XVI-lea. Cu acest prilej am constatat că varianta A, singura care a permis reconstituirea completă a desenului filigranului, apare în Psaltirea românească din 1570 ţf. 27—28, 30—33, 38—41, 42—45) şi în documente transilvănene aparţinînd aceluiaşi an 88. (Vezi fig. 1 şi 6). Din restul variantelor care nu au putut fi obţinute decît parţial (numai desenul scutului), unele (varianta B şi E) pot fi totuşi întîlnite în paginile Psaltirii româneşti sau pe hîrtia documentelor din anul 1570 S9. Variantele C şi D (fig, 3 şi 4) nu coincid cu filigranele documentelor cercetate şi nu se regăsesc nici în tipăriturile anterioare sau posterioare anului 1570. Este posibil ca stocurile de hîrtie fabricate cu aceste variante de filigran sa fi fost folosite exclusiv pentru nevoile tipografiei lui Coresi, eventual şi la imprimarea primelor 24 de caiete care lipsesc în exemplarul Psaltirii româneşti din 1570. Ţinînd 87 Gebhard Bliicher, op. cit., p. 424. 88 Arhivele Statului Cluj, Fondul Bistriţa, doc. 12 (25 ianuarie, 1570), doc. 90 (26 septembrie 1570). 89 Varianta B apare Intr-un document din 9 martie 1570 (Fondul Bistriţa, doc. 24/1570) şi intr-un document din 25 mai 1570 (Fondul Bistriţa, doc. 52/1570). Vezi fig. 2 şi 7. Varianta E apare in Psaltirea românească (f. 3) şi tntr-un registru (Fondul Bistriţa, 105/1572, f. 15), fărâ început, cu însemnări din 1572, dar pe hîrtie mai veche. (Vezi fig. 5 şi 8). Filigrane Întîlnite in documente Fig. 6. Fig. 7. Fig. 8. 23 seama de faptul că în secolul al XVI-lea hîrtia destinată nevoilor tipografice era fabricată la comanda tipografului, cu puţin timp înainte de a fi dată în folosinţă, şi judecind prin prisma atestării variantelor A, B şi E numai în Psaltirea românească şi în documente din anul 1570, avem toate motivele să acceptăm datarea propusă de 2?.- Sulică şi' verificată, se pare, şi de Gebliard Bliicher. în ce priveşte tipărirea Liturghierului înainte de aceea a Psaltirii, opinie avansată de Bliicher, dar neargumentată, nu sîntem deocamdată în măsură de a verifica această posibilitate. După informaţiile de natură istorică pe care le deţinem, pare mai probabilă opinia lui Sulică privind imprimarea Liturghierului în urma Psaltirii româneşti. In zilele de 13 şi 14 ianuarie 1570, episcopul Pavel Tordaşi este semnalat la Braşov, foarte probabil pentru a pune la punct chestiunea imprimării Psaltirii şi a Liturghierului. Trei săptămîni mai tîrziu, Psaltirea intră în lucru, imprimarea ei durînd pînă la 27 mai (111 zile). Este prin urmare greu de presupus că în intervalul 15 ianuarie—5 februarie 1570 (22 de zile) s-a putut efectua tipărirea Liturghierului. Raportând volumul actual al Liturghierului (84 p.) la cel al Psaltirii (408 p.), a cărei imprimare a durat 111 zile 90, trebuie să acceptăm pentru tipărirea primei cărţi un minimum de 23 de zile la care trebuie să adăugăm încă cîteva zile pe care le impun lucrările premergătoare tiparului. Or, acest raţionament simplu scoate din discuţie posibilitatea imprimării Liturghierului înainte de aceea a Psaltirii. De altfel, dacă am accepta acest punct de vedere, ar trebui să punem în legătură cu Psaltirea ştirea din 1 septembrie 1570. Dar o asemenea asociaţie are împotriva ei două obiecţii: 1. de ce dacă imprimarea Psaltirii era încheiată la 27 mai 1570, abia peste trei luni s-a trimis principelui la Alba-Iulia un exemplar din această ediţie; 2. calificativul de „cărţulie” (Buchlein) nu se potriveşte pentru Psaltire, care sub raportul volumului era de cinci ori mai mare decît Liturghierul. Pentru aceste motive, credem că opinia lui ÎT. Sulică, privind imprimarea Liturghierului după aceea a Psaltirii, oferă mai multe garanţii decît opinia avansată de G-ebhard Bliicher. Se poate deci presupune că între 1 iunie şi 31 august 1570 (începutul sau sfîrşitul intervalului, în cca 25—30 de zile), trebuie plasată imprimarea LiturghientluL § 5. LOCUL DE IMPRIMARE Am văzut că în privinţa localităţii unde s-a efectuat imprimarea Liturghierului părerile sînt împărţite. 2SL Sulică, invocînd considerentele de ordin istoric, a indicat Braşovul drept locul de imprimare al Liturghie- 90 în medie. 0,46 coală pe zi, cifră identică cu aceea pe care o prezintă raportul dintre numărul colilor tipografice şi cel al zilelor lucrate şi In cazul Telraeoangheluiui din 1561. 24 rului, opinie acceptată de majoritatea celor care s-au pronunţat asupra:-acestei cărţi91. Singur Gh. Şerban Cornilă. a susţinut o opinie opusă acesteia, considerînd caxtea imprimată, la Orăştie92. Reiese destul de limpede cît de fragilă este ultima opinie care ignoră posibilitatea circulaţiei manuscriselor şi implicit posibilitatea imprimării lor în afara, localităţilor unde au fost traduse. în plus, clarificată fiind problema datării, întreg eşafodajul ipotezei lui Gh. Şerban Cornilă întemeiat pe ideea plasării Liturghierului spre sfirşitul secolului al XVI-lea se năruie. Problema care se pune, în continuare, este dacă totuşi Coresi, despre care ştim că a efectuat comenzi tipografice şi în afara Braşovului, nu a. procedat la fel şi în ca-zul Liturghierului. Cărţile imprimate de Coresii în alte localităţi decît Braşovul conţin hîrtie de provenienţă clujeană' sau sibiană93. în 1570, exista, în afara fabricii de hîrtie din Braşov, şi: o fabrică similară la Cluj, pe a cărei hîrtie a imprimat Coresi Tîlcul evangheliilor, probabil într-o localitate din centrul Transilvaniei94. Dacă Coresi ar fi procedat întocmai şi în cazul Liturghierului, imprimîndu-1, de pildă, la Teiuş, reşedinţa episcopului Pavel Tordaşi, ar fi fost de presupus să întîlnim în exemplarul acestei cărţi hîrtie de provenienţă clujeană, aşa cum, de altfel, după 1573 întîlnim hîrtie sibiană în tipăriturile extrabraşovene 9S. în plus, într-o asemenea interpretare, nu vedem motivul care l-ar fi determinat pe Pavel Tordaşi să imprime două cărţi în acelaşi an, la scurt interval una de cealaltă, în două localităţi diferite. Pentru aceste motive, opinia tipăririi Liturghierului la Braşov are, după părerea, noastră, cele mai multe şanse de-a corespunde adevărului istoric. Această opinie este întărită şi de o ştire din 19 iunie 1570, care îl atestă pe Coresi la Braşov, la o dată, cînd, foarte probabil, Liturghierul era deja sub tipar 96. § 6. PERSOANA TIPOGRAFULUI în afara lui Gh. Şerban Cornilă, a cărui opinie, după cum am văzut,, nu se sprijină pe dovezi concrete, nimeni pînă în prezent, nu a pus la îndoială paternitatea coresiană a Liturghierului. Deşi la Braşov sînt amintiţi în perioada 1559—1581 în afara lui Coresi şi alţi meşteri tipografi (Oprea,. Tudor Diacul, Călin, Lorinţ, Lavrenlie, Mănăilă), aceştia, exccptîndu-1' pe Tudor Diacul, nu au tipărit decît cărţi slavone. Cît îl priveşte pe Tudor 91 N. Sulică, op. cit., p. 13. 92 Gh. Şerban Cornilă, după Spiridon Cindea, op. cit., p. 735. 93 Vezi articolul nostru deja citat, p. 127—128. 84 Ibidem, p. 128; Pavel Binder şi Arnold Huttmann, op. cit.,-p. 117. 55 Vezi articolul nostru citat, p. 127 — 128. 96 Francisc Pali, Cu privire la activitatea de tipograf a lu.i Coresi (O ştire nouă), In,,Studii şi cercetări de bibliologie”, III, 1960, p. 269. 25- Diacul, el figurează, dar alături de Coresi, în epilogul Tetravanghelului din 1561, pentru ca după 1562, cînd pune sub tipar, alături de acelaşi Coresi, versiunea slavă a evangheliilor, să nu mai fie pomenit în epilogurile tipăriturilor. In sfîrşit, seria neîntreruptă de tipărituri româneşti pe care diaconul din Tîrgovişte o realizează pînă în 15 70 cu Tetraevanghdid, Apostolul, Tîlcul evangheliilor, Molitvenicul, Psaltirea şi. foarte probabil, întrebarea creştinească învederează opinia paternităţii coreşiene şi în cazul Liturghierulm. § 7. ALCĂTUIREA VERSIUNII LITURGHIERULUI Spiridon Cîndea şi P. P. Panaitescu au susţinut că textul Liturghierului a fost tradus integral în vederea tipăririi, pasaj sie din psalmi şi psalmul 50 fiind traduse, de asemenea, în romîneşte după versiunea slavă a liturghiei97. Acest punct de vedere este însă dezminţit de prezenţa în versiunea Liturghierului a unor texte care se întîlnesc. în tipărituri anterioare anului 1570. Acesta este cazul rugăciunilor Tatăl nostru şi Crezul, ale căror texte sînt identice cu versiunile similare din întrebarea ■creştineasca. Dăm în continuare textele rugăciunii Tatăl nostru din cele •două tipărituri. întrebare creştinească Liturghier Tatăl nostru ce eşti în ceri, sfinţească-se numele tău. să vie împărăţie ta, fie voia ta, cum în ceri aşa şi pre pămînt. Pita noastră săţiosă dă-ne noao astăzi şi iartă noao greoaiele noastre, cum iertam şi noi greşiţilor noştri, şi nu ne duce în năpaste, ce ne izbăveaşte pre noi dc hitleanul. Tatăl nostru ce eşti în ceri, sfin-ţească-se numele tău, să vie împă-răţiia ta. fie voia ta, cum în ceriu, aşa şi pre pămînt. Pita noastră să-ţiosă dă-ne noao astăzi şi iartă noao greşalele noastre, cum iertăm şi noi greşiţilor noştri, şi nu ne duce în năpaste, ce ne izbăveaşte pre noi de hitleanul. în afara a două modificări (ceri înlocuit prin ceriu şi împărăţie prin împărăţiia), textele rugăciunii Tatăl nostru sînt identic?. Şi versiunea Crezului din Liturghier a fost preluată tot din textul întrebării creştineşti, după cum se poat? observa din comparaţia pe care o dăm în continuare : 87 Spiridon Cîndea, op. cit., p. 738; P. P. Panaitescu, Ioc. cil., p. 162 — 163. 2-6 întrebare creştinească Liturghier Crez întru Dumnezeu. în tatăl putearnicul. făcătoriul ceriului şi al pămîntului. văzutelor tuturor şi nevăzutelor (Cap al doile descumpărat) şi întru unul Domn Isus Hristos, fiiul lu Dumnezeu ce au născut dinioră, însă den tatăl născu înainte de toate veacure. Lumină de la lumină, Dumnezeu derept den Dumnezeu derept. născut însă nefăcut, unul cu tată, pren cine toate făcute sînt. Derept noi oamenii şi derept ispăsenie noastră venit-au den ceri şi au născut den duhul sfînt şi den Mariia fată om fu. Kăstignitu-se-au derept noi supt Pilat den Pont, chinuit şi îngrupat şi învise a treia zi după striptură. Şi să sui în ceri şi şădea a dereapta tatălui. Şi iară veni-va cu slavă a judeca viii şi morţii că împărăţiia lui nu iaste obîrşenie (Cap al treile de sfinţie). Şi în duhul sfînt Domnul ce vii face, însă de la tatăl Tine şi în tatăl şi în fiiul să ne închinăm şi să slăvim cum au grăit prorocii. Şi într-una sfîntă a săborului apostolilor beseareca. mărturiseaşte un botez să sa iarte păcatele. Aşteptăm s exilatul morţilor şi ver fi viu în vecie, amin. Crez întru Dumnezeu, în tatăl putearnicul, făcătOTiul ceriului şi al pămîntului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor............................ ... şi întru unul Domn Isus Hris-tos, fiiul [lu] Dumnezeu ce-au născut [d]inioară, însă den tatăl născu rnafi jnte de toate veacurele. Lumină de la lumină, Dumnezeu derept den Dumnezeu derept, născut însă nefăcut, unul cu tată, pren cine toate făcute sînt. Derept noi oamenii şi derept ispăsenia noastră, venit-au den ceri ş-au născut den duhul sfînt şi den Mariia fată om fu. Răstignitu-se-au derept noi su

t Pilat Pont, chinuit şi îngrupat şi învise a treia zi după scriptură. Şi se sui în ceri, şedea a dereapta ta[t]ălui. Şi iară veni-va cu slavă a judeca viii şi morţii că împărăţiia lui nu iaste obîrşenie. .... şi în duhul sfînt Domnul ce vii face. însă de la tatăl vi[n]e şi în tatăl şi în fiiul să [ne] închinăm şi să slăvim cum au grăit prorocii. Şi într-una sfîntă a săborului apostolilor besearecâ mărturiseaşte un botez să se iarte păcatele. Aşteptăm sculatul morţilor şi viilor veacul cela ce va- să fie, amin. Din alăturarea acestor două texte reiese limpede că versiunea Liturghierului reproduce cu unele mici modificări pe ar*.p.ea din întrebare creştinească. Aceste modifieări s-au rezumat la omiterea indicaţiilor privind împărţirea rugăciunii în trei părţi distincte, la înlocuirea unor fonetisme (dinioră prin dinioară, să prin se, şădea prin şedea, ispăsenie prin ispăsenia), la întregirea şi corectarea unor cuvinte (veacure prin veaourele, striptură prin scriptură); în sfîrşit. la schimbarea în finalul rugăciunii a unui pasaj (ver fi viu în vecie prin viilor veacul cela ce va să fie). De remarcat că acest pasaj a nemulţumit şi pe traducătorii Cazaniei & Il-a, care preluind testul Crezului, de asemenea, din întrebarea creştinească. l-au modificat într-o formă apropiată de aceea din Molitvenic (viaţa ce va fi în veac în tipăritura din cca. 1567 ; viaţa ce va să fie în vecie în tipăritura din 1581). Punerea la contribuţie a întrebării creştineşti în cazul Tatălui nostru-şi al Crezului s-a datorat, probabil, faptului că, în versiunea slavă a Liturghierului, textele acestor două rugăciuni nu erau reproduse. Oe s-a în-tîmplat însă cu psalmul 50 al cărui text, de asemenea, nu figura în versiunea slavonă a liturghiei? A fost acest psalm tradus pe loc dintr-o Psaltire slavonă sau a fost preluat dintr-o versiune românească mai veche a Psaltirii ? Comparaţia psalmului 50 din Liturghier cu yersiunile similare manuscrise sau tipărite din celelalte Psaltiri din secolul al XVI-lea,. precum şi cu o copie foarte fidelă a acestui psalm din Molitvenicul românesc din cca- 1567, dovedeşte că prima opinie trebuie respinsă. Liturghierul din 1570 Celelalte psaltiri din secolul al XVI-lea96 Miluiaşte-mă, Doamne, mar mila ta după Miluiaşte-mă (miluiaşte-me PS) CP, CP1, CP2, CM, PH Doamne (Dumnezeu PS, zău PH) CP, CP1, CP3, CM după mare mila ta (după mare mila a ta PS; după mariia domnieei tale PH) CP, CP1, CP2, CM şi după multe eftenşugurele (eftinşigu-rele PS) tale CP, CP1, CP2, PS, după cruţatul tău PH, după mulţimea mi-lostivniciilor tale CM curăţeaşte (cură PS) fără-legile meale (fără de leagea mia PH) CP, CP1, CP2 CM, PS, PH Ce mai vîrtos CP, CP1, CP2, CM, PS spală-mă CM mă (me PS) lă Cp, CP1, PS mă spală CP2 mai lă-xn* PH, de fără-legile meale [de fără-leagea mea 98 întrebuinţăm următoarele sigle: CP = Psaltirea românească din 1570, CP1 = Psaltirea slavo-română din 1577, CP2 = Psaltirea sîavo-română din 1588, PH = Psaltirea Hur-muzachi, PS = Psaltirea Scheiană, CM = Molitvenicul românesc. Corespondentele din aceste texte le dăm după Psaltirea Scheiană comparată cu celelalte Psaltiri din sec. XVI şi XVII traduse din slavoneşte. Ediţie critică de I. A. Candrea. Voi. II, Bucureşti, 1916, p. 98—100 (aparatul critic; CP corespunde în comparaţia noastră cu C1 de la Candrea, iar CP1 cu C). Pentru CM am apelat la textul reprodus de VI. Drimba, op. cit., p. 547. şi după mulţimele eftenşugurele tale curăţeaşte fără-legile meale Mai vîrtos spală-mâ de fără-legile meale 28 şi de greşalele meale curăţeaş-te-mă Că fără-legile meale eu ştiu şi greşalele meale înainte sînt pu-irurea ■Ţie unuia greşiiu şi hiclenşug înaintea ta feciu ■ca să dereptezi-te întru cuvintele tale şi pîrî-veri cînd veri judeca Iată amu întru fără-leage zimis 3it sînt şi întru păcate feace-mă muma mea Tată amu adevăr iubit-ai fără ştirea şi ascunsul a prea-înţelepeiuneei tale ivitu-mi-ei (me PS) CM, PS, de fără de leagea mia PH] CP, CP1, CP2 şi de păcatele meale (păcatul mieu PH) CP1, CP2, CM, PS curăţeaşte-mă (seu-Tă-me PS) OP*, CP2, OM, PH Că fără-legile meale (fără-de-leagea mea PH) eu ştiu CP, CP1, CP2, CM, PS, şi păcatul mieu între mine (între mere PS, PH. înaintea mea CM) iaste pururea CP, CP1, CP2, CM, PS, PH Ţie unuia (uruia PS) greşiiu CP. CP1, CP2. CM, PS, PH şi hiclenşigu PH, hit-lenşugu CP1, CP2, hitlenşigu PS înaintea ta (între tine CP1 între tire PS) feciu CP1, CP2, CM, PS, PH ca să (că se PS) dereptezi-te CP, CP1, PS, ca să te dereptezi CM, CP2 ca se îndereptezi PH, în cuvintele tale (sale CP2) CP, CP1, CM, PS, PH şi să învingi CP1, CP2, şi se venei PS, şi m«\ prfctpişi PH cînd (cîndu PS) veri judeca (giudeca PS) CP1, CM, cînd judecaţi-se-va CP2, cînd m* voiu ciu-deca PH Adecă (adecă amu PH) CP, CP1, CP2, CM, PS, din (de CP. dintru CM, în PH) fără-leage (fără de leage PH) CP, CP1, CP2, CM, PS, începutu-s (-se PS sînt CP2, PH, CM), CP, CP1, CP2, CM, PS, PH şi în păcate născu-mă (-me PS) muma (înma PS) mea CP, CP1, CP2, CM, PS, PH Adecă (adecă amu PH) CP, CP1, CP2, CM, PS, deadevăr CP, CP1, CM, PS, deadevărul CP2, -t-radevărul PH iubit-ai (iubitu-m^i PH) CP, CP1, CP2, CM, PS fără veastea (neştiuta CP2, nespus PH) CP1, CM, PS şi (om. PH) ascunsul (ascuns PH) CP, CP1, CP2, CM, PS 29 preamţealepciunriei tale PH, mîndria ta CP1, PS, mîndriei tale CM, cu prea-mindrie CP2 ivitu-mi-ai CP1, PS ivit-ai mie CM, ivitu-mi-* PH, arătatu-mi-ei CP2, Stropişi-mă eu issopom şi cură- stropişi-mă. (-mePS. PH) CP, CP1, CM ţescu-mă stropi-mă-veri CP2 eu issopom CM, cu isop CP3, cu săpun CP, CP3, PS, cu sopun PH Observăm din această comparaţie (extinsă asupra primelor 9 versete din psalmul 50) că între versiunea din Liturghier şi versiunile din tipăriturile coreşiene sau din manuscrisele rotacizante există o serie de asemănări izbitoare. De regulă asemănările se stabilesc cu tipăriturile coreşiene (CP, CPJ, CM) şi cu PS. Interesantă ni se pare însă constatarea existenţei unor asemănări numai între textul din Liturghier şi cel din Moliivenic (CM) : Liturqhierul din 1570 mulţimele spală-mă înainte hiclenşug issopom jart vă (de 2 ori) Molitvenicul românesc mulţimea spală-mă înaintea hiclenşug issopom jirtvă (de 2 ori) Restul textelor multe mă (me) lă, lă-mA între hitlenşig, hitlenşug isop, săpun, sopun cumîndare (de 2 ori) Desigur că aceste asemănări nu sînt întîmplătoare şi presupun o legătură. în cuprinsul Liturghierului apar fragmentai* şi alte pasaje din psalmi, in primul rînd, în cadrul cîntecelor antifonice. La primul antifon, psalmul antifonic 91 (v. l. 2, 15) este înlocuit prin psalmul tipic 102, din care este reprodus numai primul verset: Blagosloveaşte sufletul mieu Domnul (p. 13r/19). La al doilea antifon din cuprinsul psalmului 02 este indicat numai începutul Domnul împărâţi-se (14r/o — 6), urmînd însă ca preotul să cin te şi versetele 2 şi 7 ale acestui psalm. Tot aici se indică şi cîntarea psalmului tipic 145 Laudă sufletul mieu. Domnul (p. 14r/6 — 7). în sfîrşit, la antifonul al treilea, din psalmul antifonic 94 sînt redate primele 5 versete: Veniţi să ne bucurăm... (p. 14v/12—15r/10). Menţionăm, în plus, la p. 42v/18—19 primul verset din psalmul 33 : [Blagoslovesc [Domnul] în toată vreamea. Confruntînd aceste mici fragmente psalmice 30 cu pasajele corespunzătoare din Psaltirea românească din 1570 constatăm o asemănare izbitoare : Liturghier ps. 33 : Blagoslovesc [Domnul] in toată vreamea ps. 92 : Domnul împărăţi-se ps. 94: Yeniţi să ne bucurăm Domnului, să strigăm Domnului nostru 99 Să ainte apucăm faţa lui în is-povedire .şi în cîntare să strigăm lui Că zeul mare e şi Domn şi împărat mare spre tot pămîntul Că în mîinile lui cumplitele pă-mîntului şi înaltele codrilor ale lui sînt. Că a lui iaste marea şi el feaoe-o şi uscatul mîinile lui feaceră ps. 102 : Blagosloveaşte sufletul mieu Domnul ps. 145 : Laudă sufletul mieu Domnul Psaltirea românească din 1570 Blagoslovesc Domnul în toată vrea-mea Domnul împărăţi-se Veniţi să ne bucurăm Domnului, să strigăm zeului nostru Să ainte apucăm faţa lui .în ispo-vedire şi în cî[n]tare să strigăm lui Că zeu mare e Domnul şi împărat mare spre (,ot pămîntul Că <în> mîinile lui cumplitele pă-mîntului şi înaltele codrilor ale lui sînt. Că a lui iaste marea, şi el feace-o şi usca.tul mîinile lui feaceră Blagosloveaşte sufletul mieu Domnul Laudă sufletul mieu Domnul. Textul Molitvenicului nu cuprinde aceşti psalmi, fapt pentru care trebuie să presupunem preluarea fragmentelor psalmice dintr-un text din care a derivat şi versiunea Psaltirii din 1570. De altfel, foarte probabil, din acest izvor au fost preluaţi şi psalmii pe care îi prezintă Molitvenicul l0°. în ce priveşte psalmul 50 (care prezintă asemănări cu versiunile coreşiene, dar în special cu versiunea din Molitvenic) acesta pare să fi fost preluat fie direct din Molitvcnio, fiind Gupuo ulterior unei revizii, fie din versiunea. Psaltirii pusă la contribuţie de aceeaşi tipăritură (Cil). în urma acestor constatări, opinia lui Spiridon Cîndea şi a lui P. P. Panaitescu, conform căreia psalmul 50 şi fragmentele psalmice ar fi fost traduse o dată cu restul textului din Liturghier nu mai poate fi reţinută. 99 Urmează după fiecare verset a] acestui psalm refrenul Spâseaşle-ne fiiul lu Dumnezeu cela ce inviseşi den moarte, cinlămu-ţi, lăudămu-te. 100 VI. Drimba, op. cit., p. 54S. 31 în sfîrşit merită a fi semnalată rugăciunea împărate ceresc, al cărei text este foarte asemănător cu textul care se păstrează în copia efectuată după Molitvenic de popa Ioan din Pociovelişte. Liturghier Molitvenic (copie din secolul al XVII-lea101 împăiatul ceriului, mîngîitoriu împăratulu ceriului, mîngîe--de suflete adeverite, cela ce de toriu de suflete dereapte. cela ce de pretutindinea toate împle, vistiiariul pretutindinile toate împli; vistiia- •dnlceţilor şi viaţă-dătătoriu, vino riul dulceţîlor şi viiaţa-dătătoriu, răpausă-te întru noi şi curăţeaşte-ne vino de te răpaus< ă.> întru noi şi •de toată spurcăciunea şi spăseaşte. curăţeaşte-ne de toate spurcăciunile •dulce, sufletele noastre şi mîntuiaşte, dulce, sufletele noastre p. 107l3-llr/2 Aceste asemănări dovedesc că şi în acest caz, ca şi în cazul rugăciunilor Tatăl nostru şi Crezul, s-a apelat la o versiune gata tradusă, care a putut fi adoptată cu mici retuşări din Molitvenic sau dintr-un text manuscris similar. § 8. PROBLEMA PROTOTIPULUI SLAV AL TRADUCERII La baza versiunii Liturghierului, IsT. Sulică admitea că s-a aflat Liturghierul lui Macarie sau un text slavon identic cu acestalo2. Prezenţa în textul proscomidiei a celor doi sfinţi naţionali sîrbi Sava şi Simeon şi identitatea între versiunea românească a Liturghierului şi " cea slavă a tipăriturii lui Macarie au fost argumentele pe care î*. Sulică le-a adus în sprijinul opiniei sale 103. La o părere opusă celei exprimate de 2s. Sulică a ajuns Spiridon •Cîndea. Confruntînd versiunea românească cu cea slavă a Liturghierului lui Macarie, Spiridon Cîndea a constatat că acestea, prezintă următoarele deosebiri104: 1) în Liturghierul românesc nu figurează JPovăţuirea către preot a Sf. Vasile cel Mare cu care, de altfel, începe Liturghierul lui Macarie. 2) în Liturghierul românesc lipseşte frontispiciul cu stema ţării care la Macarie precede titlul Liturghiei Sf. Ioan Gură de Aur. 3) Rugăciunea primului antifon apare în Liturghie)' altfel dispusă în interiorul textului decît în Liturghierul lui Macarie (în versiunea românească, rugăciunea este plasată după ecfosinul Că cade-ii-se toată măriia . . în timp ce la Macarie •ea se găseşte înaintea ecteniei Foloseaşte, spăseaşte, miluiaşte. . .). 4) La antifonul întîi Liturghierul lui Coresi prevede cîntarea psalmului tipic 102 Vezi VI. Drimba, op. cit., p. 564—565. 10î N. Sulică, op. ciip. 14. 303 Ibidem. ÎM Spiridon Cindea, op. cil., p. 768 — 770. 32 sau a psalmului antifonic 91lo5, în schimb Liturghierul. lui Macarie indică numai psalmul antifonic 91 urmat de Slavă... Şi acum ... şi alternînd cu refrenul Pentru rugăciunile născătoarei de Dumnezeu, Mîntuiioriul, mintuieşte-ne pe noi. 5) La antifonul al doilea Liturghierul lui Macarie prevede un plus faţă de versiunea românească Pentru, rugăciunile sfinţilor tăilo6. 6) La antifonul al treilea, spre deosebire de Liturghierul lui Macarie, Liturghierul lui Coresi indică refrenul Spăseaşte-ne fiiul lu Dumnezeu cela ce înviseşi den moarte, cîntămu-ţi, lăuăămu-ie. 7) Din formula binecuvîntării evangheliei, la Coresi lipseşte finalul . . . pentru iubirea sa de oameni şi cu al său dar. final care la Macarie există. 8) în ectenia rostită după citirea evangheliei, Liturghierul lui Macarie conţine, îndată după cererea pentru împăraţi, şi o cerere pentru doamna ţarii pe care nu o întîlnim la Coresi. 9) în cadrul aceleiaşi ectenii Liturghierul lui Coresi are o cerere specială pentru episcop care nu există la Macarie. 10) Din textul Liturghierului este omisă o adnotare proprie Liturghierului lui Macarie (p. 66/6—11). 11) Liturghierul lui Coresi se deosebeşte, în sfîrşit, de cel al lui Macarie printr-o inversare a succesiunii persoanelor şi a cuvintelor pe care preotul şi diaconul le rostesc cînd cheamă credincioşii Ia împărtăşanie. în ciuda acestor deosebiri semnalate de Spiridon Cîndea, P. P. Panaitescu considera că modelul după care s-a făcut traducerea românească a. fost Liturghierul lui Macarie, iar diferenţele între versiuni se explică printr-o revizie efectuată de editorilo7. Această opinie nu este exclusă, mai ales că deosebirile semnalate de Spiridon Cîndea nu sînt atît de numeroase şi importante cum par la prima vedere. Astfel deosebirea de sub nr. 2 nu are nimic a face cu textul, iar deosebirile de sub nr. 1108 şi 10 sînt de fapt omisiuni, care puteau fi făcute cu bună ştiinţă de editori. Deosebirile de sub nr. 7 şi 8 nu sînt reale, întrucît la Coresi nu lipseşte din formula binecuvîntării evangheliei pasajul amintitlo9, după cum nici în Liturghierul lui Macarie nu există o cerere specială pentru 105 Spiridon Cindea nu semnalează pentru Liturghierul lui Coresi acest psalm, deşi el figurează în textul românesc la antifonul întii, sub forma din slavă Blago estî. 108 Spiridon Cîndea, op. cit., p. 769 adaugă la deosebiri şi Unule-Nâscut, dar acest text este indicat în Liturghier sub forma din slavă edino rodnyi sinf (p. 14r/8). 107 P. P. Panaitescu, loc. cit., p. 162 şi nota 120 de la aceeaşi pagină. 108 Teoretic Liturghierul lui Coresi ar fi putut conţine Povăţuirea către preot a Sf. Vasile Mare, tipărită înaintea Rinduielii, pe un caiet nenumerotat, exact cum găsim acest text tipărit în Liturghierul lui Macarie (vezi ed. P. P. Panaitescu, p. 1 — 8). Totuşi, lipsa acestei ’CUvintări pare să răspundă unei norme pe care o reflectă liturghierele manuscrise din secolul al XVI-lea (vezi Liturghierul lui Macarie, ed. P. P. Panaitescu, p. X), normă care ar fi putut fi respectată şi de editorii versiunii româneşti, chiar dacă s-ar fi folosit de textul ■slavon al lui Macarie. 104 Vezi Liturghierul Iui Coresi, p. 20r/7 —8 : cu aceluia dulceaţă şi la oameni iubire. 3 — c. Sfi 33 doamna ţârii110. în sfîrşit. deosebirile de sub nr. 3 — 6, 9 şi 11 constituie, într-adevăr, abateri de la textul Liturghierului lui Macarie, dar ele s-ar fi putut explica şi printr-o revizie asupra textului românesc tradus după. Liturghierul lui Macarie. Cu acest prilej s-ar fi putut produce acele mici modificări pe care le, înregistrăm în cîntecele antifonice sau în plasarea, rugăciunii primului antifon în raport cu ecfosinul şi ectenia. Totuşi o asemenea posibilitate este infirmată de o comparaţie mai atentă- între versiunea românească a Liturghierului, pe de o parte, şi versiunile slave din Liturghierul lui Macarie şi din liturghierele manuscrise din secolul al XYI-lea existente in Biblioteca Academiei. Cercetarea întreprinsă ne-a format convingerea definitivă că traducerea românească nu s-a întemeiat pe textul tipărit al lui Macarie. Deosebirile pe care le semnalează Spiridon Cîndea, dintre ca.re demne de reţinut sînt cele de sub nr. 3—6 şi 11, precum şi altele depistate de noi sînt explicabile prin raportare la manuscrisele slave cercetate. Astfel plasarea rugăciunii primului antifon după ectenie şi ecfosin (situaţie pe care o relevă Liturghierul) se regăseşte în manuscrisul slav 231. Faţă de Liturghierul lui Macarie care iitrevede la antifonul întîi numai cîntarea psalmului 91 (v. 1, 2 şi 15), Liturghierul lui Coresi, ca şi manuscrisele slave 233 şi 234 indică în plus şi psalmul 102. Intercalarea refrenului Spăseaşte-ne fiiul lu Dumnezeu. . . între versetele psalmului 94, în cadrul antifonului al treilea, trăsătură proprie versiunii româneşti, dar inexistentă în versiunea lui Macarie, se regăseşte în manuscrisul slav 27. Unele omisiuni şi plusuri de cuvinte pe care versiunea românească le conţine faţă de versiunea tipărită a lui Macarie se regăsesc în versiunile slave cercetate. Oferim în continuare cîteva exemple care sprijină această afirmaţie Liturghierul lui Macarie TJÎKf /UOKHU,/R K-k CTAA Mi IHA B*krtO>Kk p. 104/2-3 Liturghiere slave manuscrise AK>Xlt CTk CTti CTh Th CdKJU'A Ms. sl. 229, 233 u.'fcrtorfTii f/R Ms. sl. 233 Ta' A T 4 K W H b B Ts. C t C’kKp’ktUHKOy no h ct^va Biv cipE- sfîntă lingură să. o HHJRA RTUOÎKHBUJd ‘fJUJJi Ms. sl. 233 Liturghierul (versiune românească) Oamenii: Sfînt, sfint, sfînt, Domnul Savaot p. 3172 să sărute el p. 39718 Aşijdeiea diaconul dea-ca xa sfîrşi pre cin şi puie în potiri p. 40T/5—7 110 Cererea la care se referă Spiridon Cîndea pomeneşte pe împărat şi nu pe împărăteasă : 114J1 măhm ca o EĂroHbCTHs’kMk h X'pT»AKJCHifk«k l0h HiiufA»v ?>Sncă ne rugăm pentru cinstitul şi Hristos-iubitorul Împăratul nostru". 34 Liturghierul Liiurghiere Liturghierul lui Macarie slave manuscrise (versiune românească) H dlJH fCTh O Y E O p. 76/14—15 pmHAd H ^LpE t pHflH^d Me. el. 233 []OMHHdÂU{JE OyBO cndCHAA T50A CIA SdnOB-kAk p. 80/1-3 no E’k3PAdUJfNY H ÎK I ta-K O /K f p-kX'WAMi 4,TdKOHd 104/11—12 BTiSUiUdETE W p A K S ^Td-KOHd CTAA 4dUJA H no^dKJ- ETk HiMk, H TdKO EAKHBk AK>-AH Kt3KpdIiJdET CE dl^E AH ÎKE H-kCATL IîpHMfl4JdJR.416H CA, ErtBrt-kETh AiJK0HClV ApkîKfLpOy CTAA HdUJA. rrtiTii aum\h. ciicH Se ak>ah CKOE H EAKH fipitiit CKOE. CTOH JK£ tJdLUH noCT'dBAEH'fe Hd ClJlEHH'fcH TpdnES-fc EklKUJH p. 104/14—105/9 fTOAWN/ftiJJE 0\’E0 cTa 3dnoK-fcAii Ms. sl. 231, 233 şi de va fi repidă p. 31713-14 cncHA* Pomenind amu spăsi-toarea aceasta învăţătură p. 3371-2 no B’h3rAdUJEHH AÎdKOHOE-b Ms. sl. 233 m — a K-K3HAWE W A*«Mim1 ct* MdtUA MpEH nO^OEdETL HiV.L H TdKO K p & UI O i A\ O Y VdUJA EACBAlilT 4(Î^H r  a. cncH sl awah CBOA H EAKH A « H Y E C R O E. d4IE AH ÎKE H-kc^V flpH-^A4idAl4J£H CA. Ai'dKOHcy APTi/KAiyoy CTA MdUJ/R. K-p E H >KE E ACR A”k ET h AK^H n O E H O. CT-tH ÎKE MdLUH no-CTcBAfH’b Hd CIptHH-fe H Tpd- nes-fc Ms. sl. 233 după strigatul diaconului p. 4071o sa ia de la diaconul sfîntul potiri şi să dea [lor] [şi ?] [aşa] îî!” s-a tradus Ce slujesc ţie, mare şi înfricoşai, ignorîndn-se posibilitatea vechii slave de a forma propoziţii fără ca verbul a fi să fie exprimat. Pentru K-kSfMh 0EkWHc.E NdAfc KdAiA<5A\h. BAKEMi'f înregistrăm traducerea să ia năravul de câăire blagoslovenie. Sensul acestui pasaj este neclar, întrucît s-a redat adj. oEbMHOf printr-un substantiv: 'năravul: In plus, Hd^h. kjaTaoa'Ix „asupra tă-mîii” a fost redat prin de eădire, ceea ce a făcut şi mai obscur contextul (traducerea corectă: să ia obişnuita blagoslovenie asupra tâmîii); k-l Kpfaur KAronoA^SHo b i (laturi, şedeari, forme de sg.), la î nediftongat (mînile), la o nediftongat (nostră), la n păstrat (bania, să vinie). în plus, unele cuvinte atestate de puţine ori în text în raport cu sinonimele lor, bine reprezentate numeric, pledează, de asemenea, în favoarea existenţei celui de al doilea strat de limbă. Acesta este cazul cuvintelor deci „apoi” (de 3 ori) — deaciia „apoi” (de 22 de ori), gură (o dată) — rost (de 6 ori), şerb (o dată) — rob (de 6 ori). Numărul mic al acestor particularităţi faţă de numărul mare al acelora care le concurează la tot pasul în text dovedeşte că „infiltraţiile” sînt, de fapt, scăpări din vedere ale persoanei care a efectuat revizia textului recent tradus. I)e altfel, revizia nu a urmărit decît înlocuirea acelor particularităţi care nu aveau circulaţie în graiul muntenesc şi sud-ardelenesc. Bevizia nu a urmărit să asigure textului, tradus un plus de claritate şi corectitudine, în sfîrşit, tot cu acest prilej, trebuie să admitem că textul a primit şi înfăţişarea grafica pe care o reflectă versiunea tipărită. g 11. PHOVtNlEN JA ORIGINALULUI TRADUCERII Admiţînd existenţa a două straturi de limbă, unul al traducătorului şi altul al revizorului, este greu să mai susţinem că traducerea Litur- 115 Omisiunea a putut exista în texiul slav sau a putut fi îăcutâ de traducătorul român. Şi lntr-un caz şi în celălalt, cel căruia i se datorează omisiunea a sărit fragmentul utoy cvi fiwpL, h npoLjjfHlf induc In eroare de finalul asemănător (-sHît) al cuvintelor ijokaohchU şi npoiţKHTt. 116 Pasajul întregit după textul slav corespunzător (oua/a homl ki HacTo^mlHMk, ntu-fc troc* hcthku) este următorul: dă noauo intru stătătorul veac înţelegerea adevărului tău. 117 Nu am ţinut seama în delimitarea celor două straturi de limbă de particularităţile lingvistice ale textelor Tatăl nostru, Crezul, împărate ceresc, psalmul 50, şi a fragmentelor psalmice. După cum am arătat, aceste texte au fost preluate de alcătuitorul versiunii Litur-ghierului din alte tipărituri sau manuscrise româneşti. 37 ghiervlui s-a datorat preoţilor din Braşov118. Traducerea- s-ar fi putut efectua la Braşov şi s-ar fi putut chiar atribui unui preot din Şchei, numai cu condiţia ca acesta sa provină dintr-o altă arie lingvistică decît aceea a revizorului textului. Dacă gTaiul revizorului, cel mai bine reprezentat, se poate identifica cu uşurinţă, nu aceeaşi este situaţia, rrn graiul traducătorului, care, In text, este evidenţiat prin puţine particularităţi lingvistice. Luate în parte, aceste fapte de fonetică şi de lexic ne duc, de cele mai multe ori, spre două sau mai multe regiuni. Astfel e final trecut la i (laturi, şedeari, forme de singular) se regăseşte în secolul al XVI-lea. în Moldova şi în centrul şi nordul Transilvaniein9. î nediftongat (mînile) caracterizează nordul teritoriului Daco-romaniei, sporadic întîlnindu-se şi în Banat şi Ţara Bomânească. Unele forme nediftongate din tipăriturile coreşiene se pot deci explica prin raportare la copiile manuscrise folosite de tipograful muntean120. o pentru oa, chiar dacă-1 considerăm fapt de grafie 121 nu este specific textelor coreşiene, ci acelora din Banat, Moldova, central şi nordul Transilvaniei 122. în documente o pentru oa apare şi în Ţara Bomânească123. n' păstrat (să vinie, bania) se regăseşte în texte provenind din Banat* Hunedoara, nordul şi centrul Transilvaniei124. ea aton > e în decd este notat în texte provenind din Moldova şi nord-vestul Transilvaniei125. Beducerea diftongului ia final la ie (grăie) se regăseşte în secolul al XVI-lea în textele din Moldova, din Transilvania centrală şi din Banat şi, cu totul rar, în Muntenia126. Grafia să arete, în care primul e notează un § ne îndreaptă spre o arie foarte extinsă, în care nu trebuie însă inclusă Ţara Bomânească (vezi Fonetica, p. 64 — 65). Toate aceste trăsături a căror repartizare dialectală am urmărit-o în textele din secolul al XVI-lea sînt fonetisme care nu caracterizează Ţara Bomânească sa.u sudul Ardealului. Alte citeva cuvinte pe oare le vom urmâr] in continuare vm in spri* jinul acestei concluzii. ns Spiridon Cindea, op. cit., p. 738; Sextil Puşcariu, Istoria literaturii române vechi (Epoca nouă), Sibiu, 1930, p. 78 ; D. Simonescu, op. cît., p. 436. 119 DHLR 11. p. S4 ; RILR VI. p. 226. 120 DHLR II. p. 53; RILR VI, p. 239. 12î DHLR II, p. 48. ns RILR VI, p. 237-238. 133 RILR VI, p. 238. 124 I. Gheţie. Consideraţii filologice ţi lingvistice asupra Evangheliarului din Petersburg, in SCL, XVII, 1966, nr. 1, p. 63-64. 126 DHLR II, p. 258; RILR VI, p. 307; deci din C. Prav. se datorează manuscrisului folosit de editorul acestei cărţi. 126 I. Ghetie, Raportul dintre Tetraevanghelul lui Coresi si Evangheliarul din Londra, In SCL, XVIII. 1967. nr. 3. p. 319- 38 îngînduire „plăcere11. în secolul al XVI-lea îngînăui .,a-şi fixa în minte, a consimţi” şi derivatele sale (îngîndiiură „devotament, abnegaţie”, îngînduire „consimţămînt” şi îngînduitoriu „care se gîndeşte meren la un lucru”) au fost notate numai în două texte coreşiene (CC1 şi CM)127, rn-rn a>u la. baza lor prototipuri bănăţene128. Pentru explicarea sensului „plăcere” pe care îl are îngînduire în Liturghier vezi Lexicul p. 111—112. în afara acestor atestări cuvîntul nu a mai fost înregistrat în alte texte. Toci „a îzvorî”. Verbul nu a fost Înregistrat în textele din secolul al XVI-lea. A fost înregistrată, în schimb, forma tocitoare „teasc” în CT 129. în secolul al XVII-lea a fost notată o formă tocseh (toceac) „hăurio, edu-cillo” {Anon. Car., p. 375). Cu sensul de „a scoate, a trage, a slobozi din bute sau butoi; a pritoci”, toci a fost înregistrat în poezia populară din Banatul sîrbesc180. Expresia a-l toci (pe cineva) sîngele „a-i curge sînge din nas” a fost înregistrată în Pecenişca (judeţul Caraş-Severin)1S1. în sfîrşit, şerb, care apare în text o dată faţă de rob, atestat de 6 ori, a fost înregistrat în secolul al XVI-lea în textele coreşiene (CPr, CP1), în textele din centrul Transilvaniei (TM, TB), din Banat (PO) şi din nordul şi nord-vestul Transilvaniei (PS şi, respectiv, CTd)132. Prezenţa sa în cele două texte coreşiene s-ar putea datora versiunilor folosite de Coresi. în ediţia bilingvă a Psaltirii din 1588, cuvîntul şerb din ediţia tipărită în 1577 a fost înlocuit cu rob 133. După cum observăm, indicii pentru localizarea traducerii sînt foarte vagi. Două graiuri par totuşi a explica deopotrivă prezenţa acestor particularităţi : graiul din Banat şi cel din centrul Transilvaniei134. Dacă. avem în vedere şi unele considerente de ordin nelingvistic (1. în spatele iniţiativei tipăririi şi, probabil, a traducerii a stat episcopul Pavel Tordaşi, domiciliat în Lancrăm; 2. prototipul slav l-a constituit un manuscris sîrb a cărui existenţă este mai uşor explicabilă în Banat sau în regiunile limitrofe) atunci pare mai probabil ca tot prin părţile spre care ne îndreaptă, şi faptele de fonetică şi lexic trebuie să-l căutăm pe traducător. Acesta presupunem noi ar putea să provină din Banat-Hunedoara sau Transilvania centrală. 127 DHLR II, p. 334 — 335, 343, 349. 126 y Pamîil, Elemente regionale in lexicul Paliei de la Orăştie”. in CL, IIL 1958, p. 243. 129 Coresi, Tetraevanghelul, p. 4fir/13, 96*/3. 130 G. Giuglea şi G. Vlisan, De la românii din Serbia. Bucureşti, 1913, p. 128, 280. 131 ALRM II, h. 166/2, p. 2. 132 DHLR II, p. 500-501. 133 Ibidem. p. 568. ,124 Pentru caracterizarea graiului din centrul Transilvaniei s-a luat mărturia unor texte, care la rîndul lor slnt copii şi deci nu beneficiază de o delimitare şi o localizare a stratuT rilor de limbă pe care le conţin. 39 § Î2. CURENTUL LITERAR CARE A INIŢIAT TRADUCEREA ŞI TIPĂRIREA LITURGHIERULUI Pornind de la constatarea că Liturghierul este o carte „fără nici o abatere, de la tradiţia ortodoxă, fără nici o influenţă calvină şi luterană” 13% P. P. Panaitescu a fost singurul care a considerat că tipărirea se datorează „nevoilor culturale ale societăţii române în acel moment” I36. Caracterul ortodox al acestei cărţi nu poate însă decide în determinarea mediului în care s-a efectuat traducerea. Bx cep tind Cazania I şi Molitvenicul românesc, cărţi de propagandă protestantă, restul tipăriturilor datorate curentului calvin sînt cărţi recunoscute şi de biserica ortodoxă (Psaltirea, Vechiul testament). Prin intermediul acestora, propagandiştii calvini urmăreau introducerea limbii române în biserică. Primul pas în acţiunea de convertire a Tomânilor la religia oficială era firesc să-l constituie naţionalizarea serviciului divin137. Or} acestui scop imediat îi corespunde tipărirea Liturghierului la cererea episcopului calvin Pavel Tordaşi. Greşelile pe care le reflectă textul probează că traducerea s-a efectuat în grabă, puţin timp înainte de-a fi fost pusă sub tipar (vezi p. 36). După cum am văzut transpunerea în limba română s-a făcut undeva prin părţile Banatului-Hunedoarei sau Transilvaniei centrale, adică într-o arie în care Reforma a fost puternic răspîndită între români13S. Tot de prin părţile Banatului au provenit, de altfel, şi prototipurile Cazaniei I şi Molitvenicului cu care Liturghierul prezintă o trăsătură comună prin formula de manifestare a recunoştinţei: har dăm „mulţumim”. în scrierile dogmatice ale reformaţilor unguri datul de har şi milcuitura erau cele două părţi constitutive ale rugăciunii139. Prezenţa în ICr a sintagmei datul de har se explică printr-un calc după magii, hălaaăâs 14°, la baza versiunii româneşti aflîndu-se textul unui mic catehism unguresc141. Şi în Molitvenicul românesc, alt text întemeiat pe o versiune ungurească reformată, ne întîmpină sintagma har dăm, corespunzătoare magh. hâlaă 135 P. P. Panaitescu, loc. cit., p. 163. 156 Ibidem. I3T Vezi I. Gheţie, Coresi ţi Reforma In lumina unor interpretări no/, in SCT-, XVTTT, 1967, nr. 2, p. 237. 138 I. Gheţie, Consideraţii filologice şi lingvistice asupra Evangheliarului din Petersburg, p. 70 — 79, idem, Linyuistische Btlrachtunyen ilber einen allen Hermannslddler Druck : Das Petersburger Evangheliar, în .,Forschungen zur Yolks- und Landeskunde”, 1967, nr. 1, p. 98—99. 139 N. Sulică, Catehismele româneşli din 1544 (Sibiu) şi 1259 (Braşov). (Precizări cu privire la izvoarele lor), in „Anuarul liceului de băieţi „Al. Papiu Ilarian”, Tîrgu-Mureş, 1932-1935, p. 57-5S. 140 Ibidem, p. 55. 141 Ibidem, p. 61. 40 adunk „mulţumire îţi dăm”142. Existenţa acestei formule (har dăm) în textul Liturghierului nu se poate explica prin raportare la corespondentul slav G/uroAapHMTi. în traducerea compuselor slave cu G/uro, acest element a fost de regulă transpus în româneşte prin bun sau dulce. Astfel avem bună-smerenie- pentru BrtrfpoPoK-bHHK, bună-vreare pentru dulce-cuviinţă pentru sMrc>no,4,wEHO, dulce-dare pentru EAdro^apEHU. dulce-frîmseaţe pentru Eâdrort-fcmi etc. Abaterea de la această normă de traducere prin transpunerea lui sAdroA<»pHAvk prin har dăm se datorează foarte probabil mediului protestant în care s-a alcătuit traducerea sau versiunea destinată tiparului. La p. 32r/17 —18 a Liturghierului ne întîm-pină. pentru acelaşi EAroA^puM-k construcţia dulce-har deade care demonstrează destul de clar familiarizarea traducătorului sau revizorului cu expresia har-dâm, pusă în circulaţie cu puţin timp înainte prin tipărirea Cazaniei I şi a Molitvenicului românesc 14 3. Că prima traducere românească a liturghiei s-a datorat unui impuls extern şi nu „nevoilor culturale ale societăţii române în acel moment” ne-o dovedeşte şi intervalul dc peste 100 de ani care a trebuit să se scurgă pînă la apariţia unei .noi ediţii a Liturghierului în limba românească, în prefaţa ediţiei din 1679, Dosoftei era nevoit să motiveze actul său revoluţionar afirmînd că aceia ce „vor fi de elineasca limbă cu totul nepartinici, pre limba sa slujască sfîntă liturghie”, de vreme ce ortodocşii armeni şi sirieni au primit încuviinţarea în acest sens de la. patriarhul de Antiohia144. Cu toate acestea, în Ţara Bomânească, Liturghierul care apare un an mai tîrziu, în 1680, lasă textul slujbei tot în limba slavă, avînd tradus numai tipicul. Mitropolitul Tîrgoviştei şi al Bucureştilor, chir Teodosie, recunoaşte în prefaţă că „liturghiia toată a o prepune pre limba noastră şi a o muta nice am vrut, nice am cutezat” 14S. Mai multe sînt piedicile care l-au oprit de Ia o astfel de întreprindere, dar cea-mai importantă este tradiţia care s-a urmat consecvent în religia roma- 142 Pentru prototipurile ungureşti ale clnteeeJor din Molitvenic a se vedea Atanasie Popa, Originalul ctntecelor din Moliivenicul tipărit de Coresi In 1564, în LR, XV, 1966, p. 255 —265. Despre influenţa calvină a datului de har vezi şi Pândele Olteanu, Postila de Nea-govo” in lumina ,.Cazaniei I” a diaconului Coresi”, în ,}R°manosîavica”, XIII, 1966, p. 114-115. 113 Pentru lămurirea prezenţei acestfi construcţii sînt posibile două explicaţii: 1) Traducătorul a tradus mecanic primul element (e/ui-o) al compusului prin dulce, aşa cum proceda de obicei. Dîndu-şi apoi seama că este vorba de traducerea formulei de manifestare a recunoştinţei pe care de legulă o transpunea In româneşte prin har-dăm, a scris în continuare această sintagmă, fără a-1 şterge pe dulce; 2) în textul tradus figura dulce-dâm, iar revizorul după ce a transcris mecanic din versiunea folosită pe dulce, observind că este vorba de gratiarum adio a introdus In noua versiune sintagma har-dâm, uiiînd a şterge cuvîntul dulce, devenit de prisos. BRV I, p. 225. 145 Ibidem, p. 234. 41 ■nilor („neobiceaiul besearicii noastre ce pînă astăzi n-au ţinut”)146. în 1698, cînd în Transilvania este numit mitropolit Atanasie Angliei, patriarhul Dositei a-1 Ierusalimului şi a toată Palestina îi cere noului uns ca „slujba •de toate zilele se te nev o ieşti cu de-adinsul se se citească toată pre limba slovinească sau elinească, iară nu rumăneaşte sau într-alt chip” 147. în sfîrşit, mărturiile lui Bel Chiaro probează că, în timpul lui Brîncoveanu, introducerea limbii române ca limbă de cult era încă un fenomen izolat. Aproape în toate bisericile din Ţara Bomânească slujba se făcea în limba slavonă, iar folosirea limbii române în unele biserici era considerată de boieri ca ,,un abuz religios” 14S. Aceste fapte dovedesc că abia la sfîrşitul secolului al XVII-lea putem vorbi despre naşterea unui curent intern care urmărea românizarea cultului. Primul înnoitor în această direcţie a fost Dosoftei, dar minţi care gîndeau ca el au existat şi în Ţara Bomânească. în introducerea Liturghierului din 1680 se afirma clar năzuinţa spre ceea ce înfăptuise 'în Moldova Dosoftei : „Bine ar fi şi de mare folos eîndu fieşcarele în osebită limbă a sa o ar auzi [Liturghia] şi o ar înţeleage (măcar şi altă slujbă a besearecii)” 149. Primele încercări de-a se desprinde de tradiţie se fac abia la sfîrşitul secolului al XVII-lea în cele două ţări româneşti, dar despre aşa ceva nu poate fi vorba un secol mai devreme. Pentru a doua jumătate a veacului al XVI-lea, naţionalizarea serviciului divin, moment căruia îi corespunde imprimarea Liturghierului lui Coresi, era o idee străină •de mentalitatea şi concepţiile românilor ortodocşi. § 13. RAPORTUL DINTRE LITURGHIERUL LUI CORESI ŞI VERSIUNILE ULTERIOARE ALE LITURGHIERELOR DIN SECOLUL AL XVII-LEA Cercetarea comparativă a Liturghierului lui Dosoftei din 1679 •(reimprimat în 1683) cu Liturghierul lui Coresi ne-a format convingerea • că între versiunile acestor două cărţi nu se poate stabili nici o legătură: alcătuitorul versiunii din 1679 nu a. pus la contribuţie versiunea din 1570. nici o versiune manuscrisă derivată din tipăritura coresiană. O parte din cărţile lui Coresi au circulat în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea în copii manuscrise. Acesta este cazul întrebării creştineşti 15°, 146 BRY I, p. 234. 147 Tim. Cipariu, Acte şi fragmente, Blaj, 1855, p. 243 — 244. Această indicaţie viza •desigur hotârirea luată In soborul din 1675, sub Sava Brancovlcl. ca slujba să se facâ în româneşte. 548 A.M. Del Chiaro, Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia. ediţia N. Iorga, Bucureşti, 1914, p. 87 —SS. 148 BRV I, p. 232. 150 Vezi Catehismul din Codex Sturdzanus, publicat de B. P. Hasdeu In ..Cuuente den bătrtni", II, Bucureşti, 1879, p. 91 — 114, şi Catehismul Marţian, publicat de Al. Rosetti In .„Grai şi suflet”, I (1924), p. 251 — 260. Ambele texte au fost republicate de I. Crăciun în '■Catehismul românesc din 1544, Sibiu, 1946. 42 al Tetraevanghelulm151 şi al Tîlcului evangheliilor152. Copiile manuscrise efectuate după aceste tipărituri sînt, în general, fidele versiunilor, aducînd modificări doar sub raportul fonetismului, mai rar şi al textului. în seria destul de numeroasă a liturgbierelor manuscrise româneşti din secolul al XVII-lea şi al XYIII-lea aflate în Biblioteca Academiei153 există un manuscris care reproduce cu unele modificări textul Liturghie-rului lui Coresi. Este vorba de Molitvenicul popii Ursu din Cotiglet (ms. rom. 4151) anterior anului 1695 154. între filele 172v şi 202T ale acestui manuscris figurează textul proscomidiei şi al liturghiei sfîntului Ioan Gură de Aur sub titlul Rostul Dumnzăesc. Sfîntă lăturghie pomana viilor şi a morţilor (f. 172714—15). Liturghierul popii Ursu nu este identic cu cel tipărit de Coresi, tipicul fiind simplificat, ordinea anumitor indicaţii modificată, iar textul propriu-zis al slujbei uşor schimbat. Cu toate acestea se poate stabili fără greutate legătura acestui text cu cel coresian, asemănările dintre versiuni fiind evidente. ms. rom. 4151 Mînule tale feaceră-ma şi zidiră-mă, înţelepţeaşte-mă şi învaţa-voiu porîncile tale. (p. 174v/2-4) Treuţii tăi, Doamne, îmbrăcară-să în direptate şi cuvioşii tăi cu bucurie bucura-să-vor. (p. 17476—8) Descumparatu-ne-ai, Doamne, din blăstămul legiei cu cinstit singele tău. în cruce răstigni şi-te şi cu suliţă în coastă împunsără-te. fără de moarte izvorit-ai oaminilor. mîn-tuitoriul nostru, Domne, slava ta. (p. 175711-17) Liturghierul lui Coresi Mîinile tale feaceră-mă şi zidiră-mă, înţelepţeaşte-mă şi învăţa-mă-voiu porîncitelor tale. (p. 275-7) Preuţii tăi. Doamne, îmbrăcară-se în dereptate şi preapodobnicii tăi cu bucurie bucura-se-vor. (p. 3711-13) Scumpăratu-ne-ai den blăs[te]-mul legiei cu curatul singele tău. în cruce te răstignişi şi cu suliţa împunseşi, fără de moarte tocişi oa-meDilor, mîntuitoriul nostru, slava ta. (p. 371-6) 151 Vezi Evangheliarul din Londra publicat cu titlu greşit: Tetraevanghelul diaconului Coresi’ din 1561 prelucrai de M. Gasler, Bucureşti, 1925. io2 Vezi VI. Drimba, op. cit., p. 535 — 571. 153 Ms. rom. 1138.1352,1365,’1384, 1809. 1832, 2220. 2302. 3199, 3202, 3292. 3312, 3785, 3920, 4067, 4154. 4160, 4164, 4255, 4259, 4275, 4870, 4871, 4918, 5207. 5553, 5915. 154 La p. 231r a manuscrisului există următoarea însemnare marginală : Eu popa Ion din A şti leu am scris cindu au bătut turcii Lipova şi s-au făcut lot prah, anii 1695. Data de 1695 apare marginal şi la p. 181r. 43 Domne, Dumnz-2ul nostru, cela ce tocmişi in ceriu începători şi voi ni came de îngeri şi mai marii arhangheli întru slujirea măriei tale, fă dintru intrările noastre întru întrările sfinţilor îngeri a fi, deslujind noauo şi cu mărie mărind a ta dulceaţă. (p. 18471-9) Doamne, Dumnezeul nostru, spă-seaşte oamenii tăi şi blagosloveaşte partea ta; împierile beseareciei tale fereaşte, sfinţeaşte ceia ce iubesc dulce-frîmseaţe casei tale; tu aceia măreaşte cu dumnezeiasca a ta tărie şi nu lăsa noi ceia ce nădăjduiesc spre tine. (p. 13710—17) Despoietoare, Doamne, Dumnezeul nostru, cela ce tocmişi în ceriure începători şi voinicame de îngeri şi mai mari arhangheli întru slujirea măriei tale, fă dentru întrările noastre întru întrările sfinţilor îngeri a fi, deslujind noauo şi cu mărie mărind a ta dulceaţă. (p. 1579—17) în plus, cuprinsul unei omisiuni existente în textul manuscrisului 4151 coincide exact cu cel al unui rînd din tipăritura coresiană. Acest fapt probează, de asemenea, că la baza versiunii pe care. o reproduce acest manuscris s-a aflat Liturghierul din 1570. Pentru edificarea cititorului reproducem alături de textul manuscris şi textul coresian cu dispoziţia rîndurilor din tipăritură: ms. rcm. 4151 Liturghierul din 1570 Căcliri aducemu-ţi, Hristoase, Doamne, întru mirizmă de buna miro-sală zu era în raiu cu tîlhariul (p. 179T/6—8). Observăm că sensul din ultimul pasaj este alterat de prezenţa verbului era în locul conjuncţiei iară, confuzie lesne de explicat dacă admitem existenţa unei versiuni intermediare care prezenta în locul respectiv forma eră san er15S. Am amintit ceva mai înainte că versiunea din manuscrisul 4151 conţine şi o serie de deosebiri de structură (tipicul mai simplificat, ordinea indicaţiilor uneori modificată etc.) faţă de versiunea coresiană. Aceste modificări nu par a se datora confruntării textului Liturghierului lui Coresi cu cel al unui liturghier slavon sau românesc. ~Ne întemeiem această ipoteză pe faptul că modificările care privesc textul slujbei sînt efectuate adesea fără nici o raţiune, în loc să clarifice sensul unor pasaje, denatu-rîndu-1. Iată un exemplu concludent în această privinţă : ms. 4151 Liturghierul din 1570 De împreunarea aceasta şi chie- De împreunarea aceasta şi de mare, noauo dăruişi ce doi sau trei, chemare, noauo dărui rugăciuni ce chiemîndu-să de numele tău a da doi sau trei, chemîndu-se de numele făgădui şi, însuţi şi acmn robii tăi tău, cearerea a da făgăduişi, însuţi cearere eătră folos împle şi dă noauo şi a emu robii tăi cearere cătră folos întru stătoarea a ta iubire156 împle; dă noauo întru stătătoarea adeverită ta adeverită (p. 18371-7) (p. 14r/10-16) La baza unora din greşelile prezentate în textul manuscris se află chiar textul coresian. Astfel la p. 6r/ll a Liturghierului din 15 V0 vsl. npdEoc/UKiiHTi. e tradus greşit derept-slăvesc, în loc de drept-credincios, traducere care denaturează înţelesul pasajului De toată episcopiia care-i derept-slăvesc (p. 0710—11). Avîndu-şi punctul de plecare în această traducere, versiunea manuscrisă prezintă în locul respectiv următorul text: De toată episcopiia ce dirept tine slăvesc (p. 177715—16). Modificarea 155 Conjuncţia iară apare în unele texte din secolul al XVI-lea (CB I, 38, AA XX, 457, CTd 229) sub formele eră şi er (vezi DHLR II, p. 264). 154 Cuvîntul este in plus faţă de textul coresian, unde ne întîmpinâ o omisiune datorită căreia textul devine neinteligibil. Completarea acestei omisiuni in ms. rom. 4151 nu corespunde Insă versiunii canonice. Conform acesteia pasajul ar fi trebuit să sune astfel: dă nouu Intru. stătătorul ueac înţelegerea adevărului tău. 45 din copia manuscrisă s-a efectuat prin introducerea nejustificată a lui tine între elementele compusului derept-slăvesc, în cer cîn du-se astfel a se da o interpretare cît de cît inteligibilă unui pasaj deformat de traducător. Această imixtiune în textul coresian nu pune de acord noua versiune cu versiunile canonice şi dovedeşte deopotrivă cu celelalte deosebiri semnalate că prelucrarea versiunii coreşiene s-a făcut independent de cercetarea unui alt text slavon sau românesc. STUDIU DE LIMBĂ , GRAFIA Testul Liturghierului foloseşte următorul inventar de semne chirilice : d, e, e, r, A) Ej îk» S) 3j ?• i> Hi a, a\, h, 6, n, p. c, t, S (variantă &), *\f, X", W, 1*1, H, 4, UJ, *Kj k, u, % 10, ra, *, a, \jr, A, V> V, y, y şi La acestea se adaugă şi 'B , singurul exemplu de ligaturâ pe care îl prezintă- textul. Valoarea acestor semne chirilice este cea îndeobşte întâlnită în tipăriturile coreşiene : & = a, e.= b, k — v, r = g, a = clj f, e = e, ie, îk = j, s = dz, 3 = z, Y, i, h — i. k= c. a = 1, a\ — m, h= n, o=o, n = p, p = r. c = s, t = t, 8 (2f)j «V — Uj $ = f, X = b, u» = o, iii = şt, u, = ţ, 4 = 6, ui = ş. -k = ă, î, k= ă, î, sau zero, kj = i, t = ea. k> = iu. ra = ia sau ie. a — ea. ia, ie, * = ă, î, ^ = ps» a = t; y = v, i, v = v, y — i, y = g, î. în, îm, n, n',Ts = tv. , ^ Avem, aşadar, trei situaţii distincte în ceea ce priveşte corespondenţa dintre semn şi sunet în textul Liturghierului : a) un semn corespunde unui singur sunet; b) două sau mai multe semne corespund imui singur -sunet; c) un semn corespunde mai multor sunete. întru cît ultimele două • situaţii reclamă o atenţie specială, vom începe prin a examina-semnele chirilice care concură în notarea aceluiaşi sunet (situaţia de sub 6). Slovele H, T, i, y, u sînt folosite pentru notarea sunetului i. Dintre ele. primele două se detaşează net de celelalte, datorită frecvenţei cu care apar. h este notat In toate poziţiile, mai rar In interiorul uuvln-tului, înainte de vocală : HcniwCtHVd (p. 29v/7—8), HcnoKt^Hpj (p. 14*717), H3Bt-KHTOP» (p. 8T/11), HKHTlAt (p. 31r/ll)} dA^VPA'IHUHAU’ (P- ^A^), dAOy^pHAS (p. 8V/16), (p. 14r /13), c’k (p. .2479). jK'kniHTH (p. 31T/17), AiTSpH (p. 276). np'fHAUUiH (p. 27T/7), npopo^îH (p. 30T/2), ^haohh* (p. 5^/14), 1 Pentru notarea cifrelor se folosesc litere chirilice cu valoarea numerică pe care acestea o au în alfabetul slavon: T= 3 (p. lr/16). «"= 50 (p. 9rJ16) etc. 47' AH4kohSah (p. 187/18—19), A^V'WiiţHW (p. 25r/5), AS (p. 8V/19). Y apare de regulă înaintea, vocalelor a, e, i, o şi a diftongului ia: (p. ov/19), Hcn-icîm'd (p. 29T/7—8), c^pTiiiieHYd (p. 13r/17—18), kY (p. 2r/9, 9T/17 etc.) ; nprtîiO'f (p. 6r/13, 12r/8), «iai^Vh (p. 6711, 40716), wfpBiH (p. 3r/o), ^mipdnÎH (p. 6r/16, 12712 etc.), A\apYH (p. 21T/5), ciwhSak (p. 10T/1), dwVA (p. 10T/7, 13v/6, 16r/lo etc.), enHcKoniA (p. 6r/ll), ncocKo-a\h^Va (p. 3V/10) etc. în puţine cazuri, Y apare şi înainte de consoană şi anume în cuvinte străine ortografiate ca în slavonă: 4aaTaS'u (p. 1974), cf. v.sl. drtALrtoyYd; ktYtopSak (p. 6v/9), cf. v.sl. KT’iVopi ; XfpSsYAtH (p. 17r/17), cf. v.sl. XfpoyRfAUi; ctfufyUw (p. 17716), cf. v.sl. cepa^huh., precum şi în cîteva alte cuvinte, cum ar fi ^kYceluh (p. 14v/lo), c^n'Mwpt (p. 34r/16). în np-k/H^pY-cf {p. 9r/l) şi în sY (p. 6r/12, 17), Y e notat la sfîrşit de cuvînt. Y marcat de un spirit lin (î) apare în numele proprii îodKHA\b. (p. 6r/3), TocHeJib. (p. 26v/18), ToyAd (p. 39r/2), în cuvîntul de origine slavă TcconS {p. 9V/14) şi în adverbul io, notat Tw, de două ori, faţă de hw, o singură dată. i apare în scrierea numelui Hsus, abreviat, iAii (p. lr/13) şi a* oeumjh (p. 13v/o, 20713, 42r/ll). o alternează cu w în notarea sunetului o, dar fără a respecta regula stabilită de Constantin Filozoful, care cerea scrierea primului semn după consoană, iar a celuilalt după vocală sau la iniţiala cuvîntului 2. La iniţială, u> apare o singură dată în iînScTh. (p. 9r/6 —7). iar după consoană este folosit alternativ cu o, uneori chiar pe aceeaşi pagină şi în acelaşi cuvînt : EAdrwcAivs’fcqjf (p. 33v/5—6) — KAdrocAoR’kcKX (p. 33v/7, 14) — KAjriv-cAOR'kLjjf (p. 33712). Folosirea acestor două slove era hotărîtă în plus de alte două reguli ortografice care cereau ca prin scrierea lui o şi w sa se facă distincţie între feminin şi masculin, precum şi între singular şi plural 3. Scrierea lui u>, după consoană, în formele de genitiv-dativ plural («jpmHAiv, Efc’kpfwKAwpK etc.) s-ar putea datora deci deosebirii care se făcea In scris între singular .şi plural4, după cum scrierea lui iv, de asemeni după consoană, in 4fTHTivpK>Aij, (p. 1ST/13—14). distincţiei dintre feminin şi masculin. Dar şi în aceste cazuri trebuie sa constatăm că regulile au 2 Ilie Bârbulescu, Fonetica alfabetului chirilic (n textele române din veacul X VI şiX VII in. legătură cu monumentele paleo-, sirbo-, bulgaro-, ruso- şi romăno-slave, Bucureşti, 1904. p. 396. 3 Ilie Bărbulescu, loc. cil., p. 396. 4 A. Avram, Contribuţii la interpretarea grafiei chirilice a primelor texte româneşti, extras din „Studii şi cercetări lingvistice", XV (1964), 1 — 5, p. 84, nota 3. 48 fost aplicate eu multe inconsecvenţe, de vreme ce întîlnim o grafie ca qrrHT©pj©Ah (p. 18v/15—16, 17—18, 19). La iniţiala cuvîntului, segmentele fonetice corespunzătoare diftongului «o şi semivocalei u (din ua) au fost notate consecvent prin © : okkmji (p. 37r/4), okh (p. 31r/18), oA\b (p. 2476. 29v/10)j oja (p. 471), odA\f«H (p. 1174, 12r/9—10, 13v/ll). în interiorul cuvîntului însă, după vocală, diftongul uo şi semivocala u din ua s-au notat prin w : a) a« (p. Sv/15, 30r/4 etc.), ©yn8Ab (p. 27T/6, 29r/18 etc.), oy^Kpc>n8/\k (p. 3Sr/l, 3—4, 6) etc. O singură excepţie în această privinţă: grafia spap»^ (p. 33T/18—19), apariţie singulară între cele 14 forme ale acestui cuvînt; toate celelalte au ©y la iniţială. La finala cuvîntului se folosesc ambele semne, s fiind totuşi preferat. Să examinăm, în continuare, slovele cu mai multe valori fonetice (slovele polifone). t, care apare în toate poziţiile, mai rar la iniţială, notează în textul Liturghier ului atît sunetul e din jKoanipf (p. 7V/15—16, 4077 —8), aA^epHTii (p. 21T/18), JAOV^k (p. 33r/9), iA^ym (p. 7r/9—10), Gdyj (p. 2r/16, 3r/6—7 etc.), ehhi (p. 30r/8)j EnHcKonSrtii (p. 12r/7), tsdHriATe (p. llr/7—8), cît şi diftongul %e din ng£ (p. 2715, 2V/10. 4r/16—17 etc.), k©£ (p. 7r/4, 4, 17v/17, 17 etc.). La iniţiala cuvîntului, lui e îi este preferat e : eiJmmijSrSAb. (p. 13r/ll—12, 23r/2), ey^H/tiTe (p. 5V/14—15), enHCK©n©yAk (p. 6r/12), enHcf;©nT^ (p. 6r/ll), eAh (p. 11714, 15r/9 etc.), eH (p. 10713, 21717), epriMi. (p. 3678), epTjpi (p. 35r/ll). La iniţiala silabei în interiorul cuvîntului e apare numai în o exemple: aepk (p. 8710), depoyAii (p. 30713—14), depS/ta (p. 31T/12), a*VA4^h6h (p. 24r/16 — 17) şi h-k [at>.>kaS] ecKk (p> 42716—17). Pentru notarea sunetelor corespunzătoare lui â şi î din limba actuală se folosesc slovele -k, ;r, t care se întîlnesc în cuvînt în toate poziţiile, în afară de poziţia iniţială. Pentru notarea sunetului î (plus consoană nazala, în unele cazuri) din limba de astăzi, la începutul cuvîntului se între- 5 Ibidem, p. 85. 4 - c. 29 49 buinţează semnul ~f~. Despre valoarea acestei slove vom discuta ceva mai departe. ■k şi a sc întrebuinţează în mai mare măsură decît k pentru notarea lui â şi î. Slovele ^ şi ^ alternează în notarea aceloraşi sunete, fără a se respecta vreo regulă ortografică: HtOChHAHUH, OCkHA** ptHA^j Cjji'kH- TSrtK, BTiHA^Tk etC. — K;K.TOpÎH, 4ET^U,HrtE, CAAEECKh, TdTJR/Hv, diW^NA^i A^" E^HAi, 4J’KP;!*A'ţ> awrhhh, mvAAAHTK, pt^an^e etc. La finala cuvîntului se observă totuşi folosirea foarte frecventă a lui a : dwdCT.». (p. lv/l), .iaekepht^ (p. 14r/l6), dAoycEp.^ (p. ST/17), KiiTp/R.(p. Vjl2, 4V/18, 7r/15 etc.), AfnPf$H*. (p. 13r/12—13, 25714, 38710), ,u*. (lv/3, 14, 2710 etc.), np-fccŞHT* (p. 12T/11, 14T/2—3, 2ST/1) etc. In această poziţie, tj. apare numai în ktv (1v/8, 271O, 373 etc.) şi at> (p. 1076, 36T/6). ^ în locul lui 4 apare în legături sintactice, avînd al doilea element pe îns(ul) : A**t‘T'p;K.Hck (p. 32T/13), ^>n-tp^hca (p. 1275—6), ^HTp^wci (p. 7715). In celelalte situaţii, pronumele este scris la iniţială cu -t-. Grafiile cu & denotă ca în aceste construcţii pronumele însul nu mai era simţit ca un cuvînt independent. tv cu valoare de ă apare numai în următoarele exemple : (p. 30v/15), HkpdKS/\k (p. 2577) şi nkKdTEAw (p. 22v/2); la finala cuvîntului, sub accent grav, k notează un â în formele de imperativ ale verbelor da şi face : a* (o exemple faţă de 3 cu -k), (8 exemple). Consecvenţa cu care s-a notat ierul mic pentru ă în aceste exemple este inexplicabilă, cu atît mai mult cu cît în Tetraevanghelul din 1561, formele de imperativ singular ale verbelor da şi face sînt scrise cu a (întîlnim un singur exemplu cu k) 6. Ierul mic întrebuinţat pentru a nota sunetul î din limba de astăzi se întîlneşte într-un singur exemplu : [p*k]AHKkHA»Vmti (P- 31719). k este folosit fără nici o valoare fonetică la sfîrşitul cuvintelor terminate în consoană (vezi p. 52, Grafii influenţate de reguli ortografice slave). în transcrierea interpretativă a slovelor -k. k, şi ^ (la iniţiala cuvîntului) am redat primele trei slove prin ă şi î, iar ,f numai prin î sau în, \m (cf. -t-rrh.pu.n). Distincţia între ă şi î, în interpretarea acestor grafii, am făcut-o după situaţia din limba de astăzi (despre toate acestea, vezi capitolul Fonetica, p. 61—62). Slovele t, ra şi a, pe care le vom discuta în continuare se tratează de obicei împreună întrucît se întîlnesc frecvent în poziţia e în cuvinte de tipul lege, este, dăruieşte. ■fe apare numai după consoană, în interiorul sau la finala cuvînt lui; l-am notat într-un singur caz la început de silabă: Ac,VA'HE3E'^cKiţ' (P- 6 Tetraevanghelul tipării de Coresi, comparat cu Evangheliarul lui Radu de la Măniceşti, Ediţie alcătuită de Fîorica Dîmitrescu, Bucureşti, 1963, vezi Indicele de cuvinte. 50 0 41713). Exceptând situaţiile în caret apare in poziţia e, situaţii asupra car ora- ne vom opri ulterior, în restul cazurilor această slovă are valoarea ea: dMHM’b (p. 2277), K’kA'bcK^. (p. 7V/10—11. 15, 872 etc.), A^pr-s. (p. lT/9, 14—15. 276 etc.), AUcTfKdp-k (p. 12v/’l, 3oT/13, 3975—6), BtKb (p. 1876) etc. -k notează şi rezultatul fuziunii lui e final cu a iniţial din cuvintul următor: a^h „de-ai”, H-fcH ,,ne-ar’, c-ki? „se-au”, „ce-au’5 etc. în poziţia e, t apare consecvent notat: irfertt (p. 4077), M-bptpi (p. 14r/13), a^A* (p. 3V/I7—18, 3271), A-fegîTii (p. 26716), A±i}( (p. 32714), (p. 375, 971, 2, 3, 4, o etc.), noAGE-feiiif (p. 2271S) etc. O singură excepţie : ivk.htopk> (p. 10v/15), noAAEHH^At (p- 3371)} (p. 31r/16—17) etc. sau consoana n' : (p. 22v/l). cis. kh^î (p. 3873), c*k k'i>e (p. 15v/l—2). în sfîrşit, y fără tremă. în afară de valoarea i pe care am semnalat-o la p. 48. are o valoare identică cu a literei k în eyAHKpTvTK/R (p. lv/7—8,10v/3, 30r/ll etc.), cspTiijjEHifE (p. 29v/17). Notaţia o întîlnim sporadic şi în cuvinte de altă origine: TATXipK>Ah. (p. 9713, 3972—3), kp^tock (p. 97yl-2, 21718. 32714) etc. Grupul ng este notat rr : apXdrmH (p. 15v/12), dar întîlnim şi apX'[a]HrrfAH(p. 31716). Ierul mic folosit la finele cuvîntului. după consoană, este lipsit de valoare fonetică : dKoyph (p. 477), JAHHCh (p- 24713. 25T/15, 38r/2, 41r/18), KHm>\’HTii (p. 29r/12), KSyfTii (p. 28715—16), a©a\nk (p. 14715, 1572, 297-18 etc,), jiau'ak (p 34715). în nnele cazuri h. nu este notat în această poziţie : ,".), care a fost preluat de slavi din paleografia greacă apare, conform tradiţiei, deasupra vocalei’ iniţiale sau elementului silabic din primul diftong, respectiv a literei corespunzătoare unui diftong : '‘aKMS ,(p.''2r'/4),' e (p. 4r/13), rp^ACK^. (p. - llr/I2), iapxi (p. 4r/7),’ A\oaprf (p. 3v/4),‘ oi* (p. 4r/l), to2t;k (p. 'llTjl) etc. De obicei spiritul lin este întovărăşit de accent ascuţit ("). Fără a aduce în limba română vreo precizare asupra timbrului vocalei pe care era aplicat, spiritul constituie un simplu ornament grafic. Accentul apare tu imaginea grafică a cuvintelor sub două înfăţişări ;• O, accentul ascuţit, şi (* sau '-'), accentul grav. Accentul ascuţit este’aplicat deasupra vocalelor tonice, dar în multe cazuri este plasat greşit (noyHHMAk p. lr/9, cTHXapwAh, p. 2r/l, aovaujescS, p. 2r/3, Sv/1, koi^hSh^., p. 2r/13, 2a\.kh-AOJw, p. 8F/10, poţ-riuvui, jp. 12r/2, 6, 10. Bo^i&pTt, p. 10r/7 ctc.) aau lipseşte: n'h.S'fecK^ (p. lr/8), TpîSR’fecKA (p. lr/10). EEc-bpîK^ (p. lr/14), fipESH^R (p. lx/16), cTKfapw> (p. 2r/6), oypapwAh. (p. 2r/l. 15 etc.). De-asemenea, există cazuri de cuvinte care primesc o dublă accentuare : Ao('A\Kf3EACK4 (p. lr/4), a\ha$/Xi|i£ (p. 9r/17, 12v/10), hkhtS (p. 9r/14) etc. Alte cuvinte cunosc o dată o accentuare muntenească (mekA p. 7r/13, mhhîeA p. 22r/13), 7 Vezi DHLR, II, p. 86. s Grafia îwJHHk se poate explica prin raportare Ia versiunea siavâ. în care apare 7umhh4. 53 iar altă dată o accentuare ardelenească p. 31v/16, whiej p. lT/7), fluctuaţie care. privită prin prisma nenumăratelor cazuri de inconsecvenţă, nu poate constitui un indiciu demn de a fi reţinut pentru localizarea textului. Accentul grav apare de regulă pe vocala finală a cuvintelor şi, în special, a celor monosilabice : k/i, Koy, cnp*, uih, a^, 4^ e^c- Paiericul se întîlneşte în interiorul cuvintelor deasupra consoanei finale a silabelor. însă notarea sa nu este consecventă. Cazurile în care paiericul nu este marcat grafic sînt mai numeroase decît cele în care este notat. Ex. : parte : 7 forme cu paiericul notat faţă de 11 fără paieric; preaînţelepi: 2 form.3 cu paieric, 6 fără paieric etc. Semnele de punctuaţie Singurele semne de punctuaţie întîlnite în text sînt punctul şi virgula. Punctul, a cărui aşezare jos (.) sau la mijloc (•) nu pare să răspundă unei norme de punctuaţie, se prezintă sub o formă rotundă sau rombică. Bl delimitează grafic unele părţi de propoziţie, în cadrul propoziţiei, şi unele propoziţii în cadrul frazei, avînd rolul pe care astăzi îl îndeplineşte virgula : împăratul ceriului mîngîitorin de suflete adeverite, cela ce de pre-tutindinea toate împle, vistiiariul dulceţilor. şi maţă-dătoJorvu. vino râpausă-te întru noi (p. 10v/14—18); De va vrea preutul să sfîrşaseă dumnezeiasca taină,, datoriv iaste întîi amu în pace să fie cu toţi. nici să aibă ceva pizmă spre cineva, şi inema cîtu-i va fi de tare să-ş păzească cugetul de hitlenie. să se postească putinei de cu searăş. şi să se trezvească pînă in vreamea de slujbă (p. lr/3—11), Pomeneaşte Doamne şi a mea nedestoivicie după mul-ţimea milosteei tale. şi-mi iartă toate greşalele cealea cu voie şi cealea fără voie (7r/l — 4). După cum observăm din aceste exemple, se despart prin punct şi propoziţiile legate prin conjuncţia copulativă şi. Întîlnim şi cazuri, e drept puţine, de folosire inexplicabilă a punctului: Şi aşa să ia farvună, să o puie în aceaia parte de-a stingă, jos şi alalte pe r'ind să le puie (p. 6r/ 6—9). De asemenea, punctul apare şi cu funcţia pe care o are astăzi de a delimita propoziţiile independente sau frazele. Cu acest rol apar uneori patru puncte dispuse în formă de ornce (•:■) sa.u trei puete şi titlă (•: ^-), preferate probabil pentru caracterul lor ornamental mai evident. Uneori însă punctul este omis : Preaînţel.ept iartă să auzim evanghcliia (.) Deaca se va sfîrşi grăiască popa (p. 20^/6—9). în sfîrşit, punctul apare şi în urma verbului de declaraţie după care urmează vorbirea directă, unde astăzi folosim două puncte: grăiască. întru jpomeana Domnului (p. 3V/14 —15), zică diaconul. Taie părinte (p. 4r/18—4V/1), să grăiască. Unul den voinici cu suliţa, coastele lui împunse (p. 4T/11—13) etc. 54 Virgula apare mai rar decît punctul şi este folosită cu funcţia de astăzi: Deadia să grăiască de cine va avea pre nume viii, şi aşa sâ ia fă-rîmă (p. 6T/4—6); Deaciia să ia diaconul cădelniţa şi tămîie să bage într-însa, grăiască cătră preuiul (p. 7r/l3—16); Popa să cădească întîiul pocrov să avo ap ere sfînla pîine, grăiască (p. 7r/14 —16); De mulţirea rodului pământului. şi de vreame. Domnului sâ ne rugăm (p. 12v/2—3), să vinie şi să stea în loc de obiceai. să-ş închine amîndoi capetele (p. lov/l—3). întîlnim însă şi exemple de nefolosire a virgulei sau a punctului (cu funcţie de virgulă) : să o blagoslovească ea (,) sâ grăiască îmbrătându-se cu nusa (p. 3r/9—10), să asculţi noi (,) milostiv noauo sâ fii (p. 23714—15). Ca şi în cazul punctului, virgula desparte şi propoziţiile legate prin conjuncţia copulativă şi. Virgula este folosită şi pentru a separa cifrele de restul contextului : să facă împreună, 3, închinăciuni (p. lr/lo—16), Şi după aeeaia psalom, 50. (p. 9T/16). Uneori numeralele cardinale sau adverbiale sînt separate de restul cuvintelor din context, fiind precedate de virgulă şi urmate de punct: să facă împreună închinăciuni, trei. înaintea sfintei mease (p. 18r/l6—17), să se închine cu bună smerenie, de trei ori. grăiască întru eluşi (p. llr/7—9). Folosirea semnelor de punctuaţie în toate situaţiile relevate este identică cu aceea din textul slavon. în transcrierea interpretativă a textului am aplicat normele de punctuaţie în vigoare astăzi. Listă de abrevieri ' î&tk = apostol • jpfarrAH = arhangheli E^ro = blago = duh e/Ait = evanghelie Xc = Hristos ha\ = ime recu te —. lisus A® = imş recu C^HTk, CiţlHTk = sfînt ctoe = SAr$toe CHk — SÎUl FONETICA Voealism a neaccentuat nu a trecut la â în conjuncţia, deaca (p. 17r/5—6, 20T/8 etc.) şi în macară (p. 14r/6, 19r/5), singura formă cunoscută pentru secolul al XVI-lea. Explicarea acestei forme prin asimilarea ă-a >a-a nu 6 S-a confundat hm cu m (abrevierea pentru Marcu). Vezi p. 20r/2 din text. 55 ni se pare îndreptăţită, căci exemple de ă protonic trecut la a nu apar în secolul al XVI-lea în Muntenia1. Macara reflectă, foarte probabil, păstrarea fonetismului etimologic2. înregistrăm un singur exemplu de trecere a lui a protonic la a în Dăviian (p. oT/19). e în cîteva exemple înregistrăm trecerea lui e accentuat la ă, după ucluslva lablală v: avani (p. 30v jtf), să avărti ţp. 30r/5—6). Forma analogică avem, care în textele coreşiene este cea mai răspîndită 3, nu apare în textul Liturghierului. De remarcat că in epilogul Psaltirii slavo-române din 1.577, Coresi foloseşte forma avămi. Fenomenul se repetă şi pentru e neaccentuat în vâşmînt {p. 2r/ll), alături de care apar însă veşmântul (p. 2T/18) şi veşmintele (p. 22T/2—3) e accentuat nu s-a modificat după z: Dumnezeu (p. 6T/16, 9r/12, 10r/18~19 etc.), zeul (p. lor/2). Intact a rămas şi e neaccentuat după s atît în elementele latine, cît şi în acelea străine : mease\r%\ (p. 34r/18), se (p. lr/9, 10), semneaze (p. 3T/12—13, llr/14, 16r/19—17r/l), serafimi (p. 17r/16, 31r/17—18), serafimilor (p. 24v/14). Durificarea lui s şi zt după care e a trecut la d, se întîlneşte în secolul a-1 XVI-lea în nordul Transilvaniei (textele rotacizante), în Moldova (documente din Bacău, Cîm-pulung şi Galaţi), în centrul Transilvaniei (TB). în Banat (PO), în Oltenia (un document din Bolboşi-Gorj) şi sporadic în tipăriturile lui Coresi5. Cum fonetismul este nemuntenesc, exemplele de durificare a lui s din tipăriturile coreşiene (exemple de durificare a lui z nu se întîlnesc) provin foarte probabil din originalele versiunilor tipărite de diacon 6. După şuierătoarea ş, e accentuat s-a păstrat: sfî[r]şesc (p. lT/8), şezi (p. 18v/8, 37r/l), şerbul (p. 6r/17). De asemenea, s-a păstrat intact, după ş, şi e neaccentuat: şedea (p. 29T/14), şedere (p. 18v/5), şeăeari (p. 33r/5). Trecerea lui e la â în poziţie dură se întîlneşte în tipăriturile lui Coresi7. Ea a mai fost înregistrată, în secolul al XVI-lea, în Banat (PO), centrul Transilvaniei (TM, TB) şi nordul Transilvaniei (CV) 8. 1 I. Gheţie, Raportul dintre Tetraenanghehil tui Coresi ţi Evangheliarul din Londra, In SCL, XVIII, 1967, nr. 3, p. 318. 2 Vezi DLR, Tom. VI, fasc. 3 (Mascat2-Mămăită). Bucureşti, 1966, p. 204. 3 DHLR II, p. 57. 4 BRY I, p. 64 (vezi facsimilul). 5 DHLR II, p. 55—56, 80—81; RILR, p. 210; I. Gheţie, Raportul dintre Tetraevanghelul lui Coresi şi Evangheliarul din Londra, p. 318, nota 10. 6 I. Gheţie, Raportul dintre Tetraevanghelul lui Coresi şi Evangheliarul din Londra, p. 319. 7 DHLR II, p. 55, 81. 8 Ibidem, p. Sl ; Candrea, PS, I, p. CXXXI. 56 e accentuat (-j-n) a trecut la i : mine (p. 10r/3, 5, 6, 1178). e accentuat (+w-|-cons.) a evoluat la i în cuvintele (p. 9T/8, 33T/9), vindecă (p. 36v/14), dar s-a păstrat în împenge (p. 2or/12) şi mente (p. 17v/6). puţinătatea cazurilor cu e păstrat după labiale este firească pentru textul nostru. Intr-un alt text coresian (CT), grafia e după labiale „apare numai în mod cu totul excepţional” 9. e neaecentuat (-S-n) s-a păstrat în prepoziţiile den, pren şi.în compusele cu den: dendârătul, dinlăuntru, dentîiu, deniru. în privinţa interpretăm acestor grafii, am ţmut seama de explicaţiile furnizate de A. Avram : în secolul al XVI-lea e urmat de n (+cons.) s-a menţinut după consoanele labiale în unele graiuri; de asemenea, în prepoziţii şi în compusele cu prepoziţii, în care e era neaccentuat (în cuvînt sau în frază), evoluţia sa la i s-a produs mai tîrziu10. Cele două exemple de păstrare a lui e din textul Liturghierului (împenge şi mente) provin foarte probabil din originalul traducerii, în scliimb notarea lui e în loc de i în prepoziţii şi în compusele cu prepoziţii poate să reflecte atît graiul traducătorului, cît şi pe cel al revizorului sau tipografului. După cum a arătat A. Avram, Tetraevanghelul lui Coresi reprezintă stadiul cel mai avansat în ce priveşte tratamentul lui e după labiale, dar totodată prezintă, în marea-majoritate a cazurilor, grafia e în prepoziţii11. Am văzut, de altfel, că o situaţie asemănătoare se regăseşte şi în Liturghier, e neaccentuat s-a păstrat, în arepilor (p. 8712). Cu excepţia unui text din centrul Ardealului (TB), unde întîlnim fonetismul evoluat aripi (dar şi arepi), celelalte texte din secolul al XVI-lea consemnează numai fonetismul arepi1S. e aton s-a păstrat în coperemîntul (p. 8r/ll—12). în scliimb, i neaccentuat din fericat (p. 6v/8), fericatâ (p. 6T/7), fericata (p. 19v/2—3) a fost refăcut după ferice. Textele coreşiene prezintă atît formele etimologice ferecat, coperemînt, cît şi formele refăcute fericat, coperimîntlz. e final s-a- păstrat după ş14 în câmaşe (p. 2r/10), tratament curent în textele din secolul al XVI-lea. e> â: după un ş dur, a fost înregistrat,, mult mai rar, în cămaşă (CT) şi uşă (CP şi PO)15. e final a trecut la i în laturi (p. 26r/6, 30T/11) şi şedeari (p. 3375), forme de singular, şi în dveri (p. 20v/ll) formă de plural. în secolul al XVI-lea închiderea, lui e la i a fost înregistrată în texte provenind din. 9 Andrei Avram, Contribuţii la interpretarea grafiei chirilice a primelor texle româneşti,. extras din SCL, XV, 1964, fasc. 1 — 5, p. 28. 10 Ibidem, p. 36—37. 11 Ibidem, p. 37. 12 DHLR II, p. 83. 13 DHLR II, p. 86-87. 14 Cf. însă Al. Philippide, Originea românilor, Iaşi, 1927, voi. II, p. 46. 15 DHLR II, p. 154; RILR, p. 214. 57 Moldova (DIB A HI o, AA, 20 ist. 442. CB I 205, DH XI 218, 395 — -398, 490, 610), din centrul Transilvaniei (TM, TB) şi din nordul Transilvaniei (PH, PV. PS)16. Sporadic întîlnim exemple de e trecut la i şi în textele coreşiene (CC1 şi CPr), în PO şi într-un document din Muntenia ■(DIB B VI 22)î7. e final nu a trecut la â în năpaste (p. 36r/9)18. Această, formă a fost notată, numai în tipăriturile lui Coresi (CT, CP)19: în textele din nordul şi centrul Transilvaniei (PS. CV, TM) apare fonetismul năpasti, cu e ii nai trecut la i 2o. i Precedat de z, i accentuat s-a păstrat în toate exemplele: zi (p. 28r/14, 29r/13, 3374 etc.), zise (p. 32T/2), am zis (p. 16v/17), să zică (p. 7yj ÎS—19, llv/15—16, 15T/4 etc.). Aceeaşi situaţie o prezintă şi celelalte texte coreşiene, în schimb, textele din nordul Ardealului sau Moldovei şi din Banat modifică uneori pe i în î după (ă)z S1. i accentuat s-a, păstrat în mirizmă (p. 7v/6, 34’r/16), element de origine slavă. i neaccentuat a trecut la î, după j, în cuvîntul de origine slavă jîgânii (p. 31vjl7). Şi alte texte coreşiene prezintă acest tratament: jîganie (CC1, CC2) întîlnim insă în tipăriturile lui Coresi şi i slav neaccentuat, păstrat după j -z. La iniţiala cuvîntului. i neaccentuat s-a păstrat în igumenului în părăţiia (p. IV. j 4, 26v/l). în interiorul cuvîntului î- nazal, provenit din e, s-a păstrat în sfinţii (p. 6r/5), singura formă, de plural scrisă integral. în restul cazurilor, la plural, sfînt este .scris abreviat (sfnţii). în interpretarea acestor grafii nu ne~am orientat după sfinţii, ci după situaţia pe care o atestă, celelalte texte coreşiene (CT : de şase ori, sfenţi, o dată)42. î neaccentuat, provenit din v, s-a păstrat în poziţie nazală : frîm -seaţe (p. 9r/2, 22r/8, 34v/3—4), frîmseaţe (p. 2Tjl4, 7V/17—18 etc.), porîn-■citelor (p. 2v/7). Dintre tipăriturile coreşiene, numai în CP1 s-a înregistrat forma frumseaţe43. în porîncitdov (p. 2v/7) avem a face cu trecerea lui u neaccentuat(+îi.) < g la î. Textele coreşiene nu înregistrează forma cu it44, care apare, în scliimb. în textele din Banat (PO), din Transilvania ■centrală (TB) şi nordică (PS, PY), din Ţara Românească (AA XX, 476) 45. Interpretarea grafiilor îs., h, » şi în acele cazuri în care limba literară prezintă timbrul î diferit de ă, constituie o problemă dificilă, în textul Liturghierului, ca şi în celelalte tipărituri coreşiene, nu se face nici o distincţie în notarea vocalelor corespunzătoare lui ă şi î din limba actuală (vezi Grafia} p. 50). O notare consecventă se observă numai la finala cuvîntului, unde, de regulă, întîlnim slova & (vezi Grafia, p. 50). Posibilitatea ca, în această poziţie, să noteze o rostire specială (de ex. ■cea întâlnită astăzi în Moldova în cuvinte ca frunzî, lasî. cu ă neaccentuat trecut la î) credem că nu trebuie invocată. Îs o tar ea slovei ^ la finala ■cuvîntului s-a efectuat în textele coreşiene pentru a se înlătura eventualele •confuzii pe care le-ar fi putut stârni în această poziţie prezenţa ierilor finali46. Menţinuţi prin tradiţie ortografică la sfîrşitul cuvintelor terminate în •consoană, t sau k, notaţi în cuvinte ca aruncă sau lungă, ar fi putut fi consideraţi fără valoare fonetica, ca în arunc sau lung. Intr-adevăr, constanţa eu care S-a notat iusul mare la finala cuvîntului, spre deosebire •de alternarea lui cir -h hi interiorul cuvîntului, pentru notarea sunetului î din limba actuală, se justifică numai în cadrul explicaţiei lui Bărbulescu. 39 Ibidem. 40 DHLR II, p. 53. 41 Vezi Indicele de cmnnle al Teiraeoanghelulm. 41 Vezi Indicele dt cuuinle al Tehacvanghilului. 43 DHLR II, p. 91. 44 Ibidem, p. 92. 45 Ibidem, p. 92; RILR, p. 226. 46 Bărbulescu, Fonetica, p. 217, 229. 61 Extragerea unor perechi minimale de tipul căni-dini, rău-rîu, a căror examinare ar putea eventual să probeze existenţa opoziţiei ă-î în graiul alcătuitorului versiunii Liturghierului nu este posibilă 47; cuvintele care aparţin acestor opoziţii, şi aşa puţin numeroase în limba română, nu se întilnesc în text. Baportarea la alte texte coreşiene nu aduce nici o clarificare, CT şi CP2 nu fac distincţia- între ă şi î în scrierea lui rău (adjectiv) şi a lui rîu (substantiv) 4B. După A. Avram, în secolul al XVI-lea, cel puţin unele dintre graiurile dacoromâne nu cunoşteau distincţia- dintre ă şi î} slovele -k şi & notînd amândouă un singur fonem vocalic /ă/49. Cum însă nu putem preciza dacă în graiul pe care îl reflecta Liturghierul exista, sau nu fonemul jîj, în transcrierea interpretativă a textului am notat slovele ii, h şi /fi prin â şi î, conform distincţiei pe care o face limba literară între aceste două vocale. Desigur că prin această notare nu excludem posibilitatea ca literele t*, h. şi av să noteze în cazul Liturghierului un-singur fonem vocalic jăj. Vocalele în hiat50 Hia-tul e-e a fost păstrat în creăinţeei (p. 35T/13), mileei (p. 13r/ll, 21 r/8, 36T/4), milosteei (p. 7r/2, 34r/2), palmeei (p. 3Sr/17). slujbeei (p. lr/l) etc- Hiatul de origine slavă i-i a fost păstrat în formele verbului primi: priimeşti (p. 2or/17, 27v/7), sâ priimească (p. or/l—2) etc., alături de care apare şi forma priemeaşte (vezi Accidente fonetice, p. 70). Hiaturile u-a (o, u) rezultate din legături sintactice sînt păstrate în întru această (p. lv/4), întru o (p. 21 j6) sau sînt reduse prin eliziunea primei vocale : dentr-al (p. 33r/7), într-altă (p. 6v/6), într-una (p. 3072), n-ai (p. 3172), n-au (p. 5T/18). Hiatul u-î, provenit din legături sintactice, este redus prin dispariţia primei vocale : denir-îns (p. 32T/13), într-însă (p. 1275 — 6), într-însa (p. 7715). Eliziunea lui î se observă în nu-s (p. 474). Sprinsă (p. 19r/ll) este rezultatul construcţiei spre însă, în care î a fost elidat, iar en a trecut la in. A. Avram, Contribuţii, p. 54. 48 Vezi indicele Tclraevanghelului, p. 292 : CP2 : r-hK. (ps. VII. 5 ; XI, 3 ; XX. 12 ; XXII, 4), rhu (ps. IX, 22) etc. —n»ure (ps. XXIII, 2; XLV, 5; LXX. 16; LXXI, 8 etc.). 4S A. Avram, Contribuţii, p. 46—73. Această ipoteză a fost considerată de Em. Vasiliu ca neadecvată pentru dialectele de tip muntenesc, întrucît formele [ksmâfa, bajîka] în locul formelor [*kamgaj'e, *bsjika] arată că depalatalizarea lui [/'] şi „centralizarea” vocalelor anterioare s-au petrecut înaintea secolului a] XVI-lea (Em. Vasiliu, Asupra isioriei vocalelor centrale din dialectele dacoromâne, fn SCL, XVII, 4, 1966, nr. 4, p. 405 — 411). Am tratat separat de vocaiele în hiat grupuriîe de vocale intre care se poate presupune un element semivocalic. 62 Pentru hiaturile sintactice pe care le atestă, grafiile de-ai, ne-aiT se-au vezi Accidente fonetice, p. 71. Grupuri de vocale Vom trata aici grupurile de vocale intre care se poate presupune^ existenţa unui element semivocalic. Grupul oua este notat oa în doa (p. or/3, 13V/S). Grupul gauo sau Qauă este notat oao : amîndoao (p. jlQ, 19, 39r/17)}. noao (p. 7T/8, 14711, lo) etc. Această notaţie este caracteristică tipăriturilor coreşiene, mtîlnindu-se însă şi în. texte din nordul Ardealului (CV, PH, PS)51. Grupul uuă este redat prin uo in luom (p. 7v/7), luo (p. 4v/3, 32716-)', se luo (p. 471 o) etc. Diftongii crescînzi ^ea eâ urmat în silaba următoare de a(ă) a fost monoftongat în a după-ş, j: cuviiuşae[a] (p. 35r/17), greşală (p. 28T/o—6, 3oT(lS), pă-şască (p. I3r/15), slujască (p. 24T/1). Cu excepţia EP 52, restult extelor din secolul al XVI-lea prezintă după ş, j, în poziţie dură, pe ea monoftongat53. Diftongul eâ s-a păstrat, în schimb, după oclusiva nazală bilabială m : pomeanâ (p. 574—5, 6v/7—8), pomeana (p. 3V/15), iocvieal[a] (p. lr/l) după constrictiva interdentală s : de eu searăş (p. lr/9—10) 54; în cuvîntuil. deaca (p. 17r/o—6, 20T/8, 21r/2 etc.) 55. Neaccentuat diftongul ea s-a păstrat după labio-dentala. «: propoveadaniei (p. 19v/l); în desupra (p. 3V/13-şi 7T/13), ea rezultat prin sinereză a fost redus la e. ed urmat în silaba următoare de e s-a monoftongat după r forte : nu urăşte (p. 10719), sâ arate (p. 1675, 16T/2—3, 32v/7); după palatalele ş; j : greşale (p. 23r/3), greşalele (p. 7r/3, 9v/3, 4—5, 19 etc.), greşalelor Sî RILR, p. 233. 52 Unde ş, j prezintă alături de tratamentul velartzării şi pe cel a) muierii. Vezi articolul nostru Evangheliarul din Petersburg, tipărirea unei mai vechi traduceri moldoveneşti ?• in LR, XVII, 1968, nr. 1, p. 86. 53 DHLR II, p. 58. 54 Textele nordice (PV, PH, DH, XI 218, PS) prezintă tn această situaţie a; numai; PS are în plus şi diftongul păstrat (vezi DHLR II, p. 58). 55 Acest fonetism caracterizează de obicei textele coreşiene (CT, CM, CP1), PO, documentele muntene (AA XX, 478, 492); deca care apare in textele transilvănene şi moldoveneşti' (CV, PS, TM, TB, DH XI, 349) se regăseşte şi 5n CT (vezi DHLR II, p. 59). 63- (p. 35r/ll). preagreşalelor (p. 28r/ll. 3oT/4); după oclusiva nazală, bila-bialâ m : cămaşe (p. 2r/10)56. Diftongul ea provenit dintr-un e latin accentuat în poziţie e este redat constant prin slova -fe : să aşl-kpte, bes-krecă, c-kle, cercetă, c-krere, c±ste, ă-kde. ă±get, der-kpie, f'kce. împreuneze, înţel-kgem, l-kge, m-kse, măreşte, pl-kce, semn-kze, sp-kle, trecem etc. Excepţii de la' această notare întîlnim numai în cazul lui sa arete (p. 17r/7 — 8), duete (p. 17r/7, 20r/12, 26T/2), împenge (p. 25r/12) şi mente (p. 17T/6). Ultimele două exemple nu sînt semnificative, întrucît e - n (-\-cons.), urmat înj silaba următoare de e, nu s-a diftongat niciodată57. Pentru a stabili valoarea literei te, în poziţie e, trebuie să stabilim, mai întîi, daeă această literă corespunde sau nu. unui segment fonologie diferit de segmentul notat e58. în alte poziţii, decît cea care ne interesează, -k corespunde în textul nostru, în mod evident, unui fonem sau succesiuni de foneme jăj diferit de e. Ex. : cruct (p. 3T/3) — cruc-k (p. 5T/14). Extragerea unor perechi minimale de tipul ltge—1-bge59, care ar putea aduce unele clarificări pentru precizarea valorii lui -k în poziţie e, nu este posibilă, lipsind exemple eaxe să prezinte alternanţa e—-k. După cum s-a arătat mai sus, avem însă cîteva exemple care prezintă e în această poziţie. Pluralul lui dver(ă) este scris în mod constant ăvere, prin urmare cu e, într-un context fonetic asemănător cu acela în care -k apare în l-kge (p. 32v/14). Cuvîntul dvere, de origine slavonă, se pronunţa, desigur, cu [e] în poziţie e. Faptul că în această poziţie se scrie t şi nu -k e important pentru că infirmă' posibilitatea explicării lui -fe prin referire la o tradiţie grafică6o. Dacă s-ar fi scris -k în poziţia e pentru a nota de fapt, pronunţia [e] în virtutea unor reguli ortografice, ar fi trebuit în mod implicit să se înregistreze această literă şi în formele ăvere. Or, acest lucru nu se întîmplă. Concluzia care se impune este că formele de plural ale cuvîntului dver(ă) s-au scris cu t şi nu cu t (dvtre), pentru că în poziţia e, e nota un segment fonologie jej deosebit de segmentul /cf./ pe care îl nota -k în aceeaşi poziţie, în lumina acestei constatări, segmentul jaf scris -fc putea cunoaşte în această poziţie două realizări pe plan fonetic : [g] sau [ea]. Existenţa formei de conjunctiv sâ arete (p. 17r/7—S), cunoscută în Ardeal61, trebuie interpretată ca prezentînd, desigur, scrierea cu e pentru rostirea unui [gj. G-rafia acestui cuvînt constituie o scăpare din vedere a persoanei care a revizuit 46 Întîlnim mai rar in textele coreşiene şi îorma căme.aşc (CC1. CP). 57 DHLR IL p. 66-67. 58 A. Avram, Contribuţii, p. 13 — 24. 59 Ibidem. p. 15. 60 întemeindu-se pe grafia auijiepS din CV, A. Avram a demonstrat că in acest text -fc in poziţia e nota un segment fonologie /cf/ diferit de jej. Vezi A. Avram, Contribuţii, p. 15. 63 August Scriban. Dicţionarul limbii româneşti, Iaşi. 1939, voi. I, p. 116. 64 textul (în celelalte cazuri întilnim să arate (p. 16r/5, 16v/2—3, 32T/7, 37T/14), arate (p. 32T/16)). în acest sens, trebuie să avem în vedere faptul că textele coresiene, implicit cel al LiturgMendui, reflectă, în aspectul lor general, stratul de limbă a-1 tipografului şi nu pe cel al traducătorului. A. Avram a arătat convingător că în CT grafia cute destul de consecventă, £ apărînd cu totul excepţional62. Puţin numeroase sînt cazurile cu e şi nu cu t şi pentru celelalte texte coresiene, conform exemplelor citate de O. Densusianu : CPr {cele, încălzeşte, îndemne, înţelege, înveţe), CC1 (înmulţeşte, înţelepte), CP (ceferi), CC2 (arete, blîndeţe) 63. Care dintre cele două valori fonetice [ş] sau [ea] a fost notată în Liturghier prin slova *k în poziţie e este o problemă la care nu putem răspunde în stadiul actual al cunoştinţelor de dialectologie istorică. Pentru acest motiv, ţinem să precizăm că, deşi în transcrierea, interpretativă am redat -b în poziţie e prin ea, considerăm, pentru textul nostru, la fel de posibilă şi cealaltă valoare fonetică (ş) pe care am stabilit-o pentru această slovă. Diftongul ea slav în poziţie e s-a păstrat în sfea<ş>necid (p. 20r/ 14-15). " ’ ’ ea în poziţie i s-a păstrat în beaţi (p. 32v/13), putearnicul (p. 29r/lo), şi şedeari (p. 33r/o) formă de singular. în această poziţie s-a păstrat şi ea slav în macii (p. 8T/2, 13r/l, 14r/4 etc.). Diftongul ea obţinut prin sine-reză (<ăe + aci) a fost redus la e în deci (p. 39r/14, 39v/16, 41V/U)- Diftongul eâ slav s-a- păstrat în sfeatiirele (p. 23r/l2). !NTeaccentuat acest diftong a fost păstrat în preastol (p. lST/2). îa Segmentul fonetic corespunzător lui [ie] în limba actuală din cuvinte de tipul ele este notat prin slova a M'te, &ste). Există şi o notare cu ra care alternează cu cea amintită : nste, de 12 ori, aste, de 10 ori. Stabilirea^ valorii fonetice a lui a şi ra în astfel de exemple este foarte ■dificilă. Rezolvarea acestei probleme nu se poate realiza in afara studierii celorlalte texte coresiene. Cercetarea acestora este însă îngreunată de faptul că nu posedăm decît o singură tipăritură care beneficiază de o odiţie prevăzută cu un indice de cuvinte (CT). în CT, segmentul fonetic corespunzător lui [ie] din cuvinte de tipul ele este notat prin a : ^le, Aleşi, fi.se, mihiAŞte, pi&le, prin ra : mie, tzzerul şi prin t : tzer, izerul (dar şi j\zer, de 3 ori, azerului, de 2 ori), pitrăe, de 3 ori (dar şi pierde, de 11 ■ori), înviire, de 7 ori, viire, o dată. învitrea, de 6 ori, (înviere, o singură dată). Exceptînd grafiile cu ra care apar în cuvintele de origine 62 A. Avram, Contribuia., p. 14. 63 DHLR II, p. 59 —fiO. 5- C. 29 65 slavă şi, care, deci puteau îi scrise sub influenţa modelului slav, la iniţiala cuvîntului a este notat consecvent; a este concurat, în scliimb, de i la început de silabă în corpul cuvîntului {pierde—pierde ^ înviere— înviere). în textele slavone imprimate de Coresi, a nota atît pe ea, cît şi pe e 84. Alternarea lui a cu £ ai' putea constitui un indiciu pentru CT, că. în cuvintele de tipul pierde, notarea cu a reflecţi o pronunţie ie şl nu ia. A. Avram susţine că în graiurile care posedau fonetismul [ea] sau [§], după consoană în poziţia e, exista în aceeaşi poziţie fonetismul [ia] la iniţială de silabă65. în textul Liturghierului am transcris pe a în poziţia e la iniţiala cuvîntului şi la iniţiala de silabă, în interiorul cuvîntului, prin ia. Adoptînd această transcriere nu excludem însă posibilitatea ca a în poziţia discutată să aibă totuşi valoarea ie pe care o atestă în secolul al XVI-lea tipăriturile bănăţene (T 66 şi EP 67). Diftongul %a obţinut prin sinereză este redus la a după ş, prin durificarea fricativei : ş-altă (p. 6r/9—10), ş-au (p. 29v/8). Diftongul' ia final a trecut la ie în grăie (p. 32v/12). ie Diftongul fe a fost notat în formele scurte de indicativ prezent, pers. 3 sg. ale verbului a fi : ie (p. 39v/2, 17). iii Diftongul iu s-a păstrat într-o serie de cuvinte derivate cu sufixele -{ă)toriu, -(i)toriu, -toriu : dâtătoriu (p. SY jll —12), dereptătoriu (p. 28T/7—8), mîngîiioriu (p. 10v/15), mîntuitoriul (p. 3v/5, 16, 3Sr/6) etc. Diftongul iu analogic păstrat în forme ca ceriu (p. 5r/9. 31r/6, 33r/4 etc.) a fost redus la i în ceri (p. 29v/8, 14), potiri (p. 4V/17, 8r/3, 26712, 26T/14. etc.), iropari (p. 9710). Amuţirea lui u final după i a fost semnalată în secolul al XVI-lea în tipăriturile coreşiene (CT, CPr, CP, CC2) şi în PO 68. oa Diftongul Qae - ea: besearecă (p. l'r/li. 2273. 22v/4—5 etc.), beseareca (p. 10T/7), tremeatem (p. 1476. 24r/10, 42T/13 etc.), tremease (p. S710) etc. ă ~ i>i - i: zimislit (p. 9V/10). O asimilare de acest tip înregistrăm in CPr : ziminti >zămmti 90. în formele verbului a ridica asimilarea nu s-a. produs : rădicaşi (p. 3176), să rădice (p. 37Y/4), rădice (p. 30r/14—15), rădicaţi (p. 26r/6) etc. în tipăriturile coreşiene forma asimilată ridica este atestată de CC291. e-i (i-e)>i-i : nici (p. 1r/6. 37v/13, 39r/l)- Tipăriturile lui Coresi prezintă pe lingă această formă şi formele : nece şi nice92. ea-i>ea-e: sfea<şt>nectd {p. 20714—15). i - ă (i - e)>i - i : dinioară (p. 29r/19—29v/l, 37v/13). î - u > v - u : uninnearece (p. 3lr /16—17). u - î >u - u : Immd (p. 26r/9 —10). Disimilare : e - e> e-i : tremite (p. lv/2). tr emitem (p. 1773,1878, 19T/10—11) i-i>e-i: repidă (p. 31r/14). dar înregistrăm şi formele nedisimi-late ripidă (p. 31717-18) şi ripida (p. 33718). i - i>i - e : priemeaşte {p. 27v/9, 38v/18—19), alături de care întîlnim şi priimeşti (p. 2or/17. 27T/7), să priimească (p. 571—2) etc. Acomodare: scM>scM: deschide (p. 10r/14, II76, llv/10) deschidea (p. 474-5). sv>sf: sfita (p. 378-9), sfînt (p. 1075—6,1771,24716, 2776 etc.), sfea<şt>necvl (p. 20r/14—lo). tl>cl: hiclenşug (p. 976), dar grupul ti a fost păstrat în hitleanul (p. 36710), hitleane (p. 2573), hitlenie (p. 17S—9). Diferenţiere . nt>m( în ftîmi (p. 10717—18), fiîmtă (p. 10710) > în scliimb avem sînt (p. 7r/10, 876. 9v/5. 10 etc.). Aferezâ : cela (p. 6710, Sv/S, 10V/16 etc,), eeaia (p. 2271, 3177), ■cest (p. 4078), ceasta (p. 2176, 35r/S — 9), coperemîntul (p. 8r/ll—12), coperişi (p. 37'4), coaperi (p. 3710) etc. Alături de aceste forme înregistrăm şi forme fără afereza lui a : acela (p. 16714, 1679, 2074—5 etc.), accaia <(p. 975, 16, 19713 etc.), acoapere (p. 7v/lo —16, 40v/”—8). 90 DHLR IL p. 537. 81 Ibidem, p. 105. Ibidem, p. 107. Densusianu mai dă o explicaţie prezenţei lui i in aceste forme sub influenţa per- fectelor In -rş (v. DHLR II. p. 105). 70 Forma scumpăratu-ne-ai (p. 3V/1) a fost obţinută prin afereza lui de, după ce s-a modificat locul tăieturii silabice (ăes-cumpâra > ăe-scumpăra). Sincopă: frîmse aţe (p. 2r/14, 7T/17—18 etc.)94. In ăerept şi derivatele sale nu s-a produs sincoparea lui e aton93, o nesincopat apare în psalamul (p. 7T/19) şi psalom (p. 9r/16)96. în ăesfîrşitâ „desăvârşită” (p. 42r/10) nu avem a face cu sincoparea lui ă. ci cu fonetismul normal obţinut în urma dispariţiei ierilor neintenşi. Forma desâvîrşi, care apare şi ea în textele din secolul al XVT-lea9T, este de origine cărturărească. Sinereză: ce-ai (p. 2379). ce-au (p. 2T/14 etc.), de-a (p. 41r/3), ne-ai (p. 3V/1), se-an (p. 29T/11). Metatezâ : că[ti)nel (p. 38T/19), prima atestare pentru această formă. Celelalte teste din secolul al XVI-lea înregistrează formele câielin şi cătiliru9S. Contaminare : datoriu (p. 1 r/4, 13r/2) de la detoriu -j- dat MORFOLOGIA SUBSTANTIVUL Alternanţe fonetice în flexiune. Alternanţa ajâ nu s-a produs în flexiunea substantivelor pace, talpă care prezintă la plural formele paeile (p. 4275), talpele (p. llv/l) şi stare, palmă, care au la genitiv dativ singular formele stareei (p. 2374), palmeei (p. 38717). Genul. Veac după fluctuaţia formelor de plural veaci (p. 14717, 2679, 32711 etc.) şi veacurele (p. 2972) nu are genul fixat. în rest nu Intîlnim exemple cu schimbări sau fluctuaţii de gen. Formarea pluralului. Următoarele substantive, care astăzi formează pluralul în consoană palatalizată, au în Liiurghier pluralul în -e : greş ale (p. 2373, 4171S—19). greşalele {p. 773,973,4—5> 19 etc.), mvlţimele 91 Textele din secolul al XYI-lea nu înregistrează forma nesincopată. 85 Vezi DHLR IL (index, p. 24). 96 Prezenţa acestui fonetism (y>o) ar putea fi explicată printr-un manuscris slavon de redacţie rusă. Acest indiciu este neconcludent, căci psalom apare şi In Liturghierul lui Macarie (vezi ed. P. P. Panaitescu, p. 29/1). Bî DHLR II. p. 262, 310-311. 98 DHLR II, p. 256; RILR VL p. 298; I. A. Candrea, PS, I. p. CLXXII. M DHLR II, p. 111. 71 (p. 9r/8), preagreşalelor (p. 281 j11, 3ov/4), talpele (p. llv/l), did\c]e-ioe-mealo (p. llv/20). La acootc oubotantivc trebuie adăugato alto cîtcva care. privite prin prisma formelor articulate de la genitiv-dativ singular, dovedesc că formele nearticulate ale aceluiaşi caz erau formate cu desinenţa -6 . ityireti (p. 15v/8), înt/Lvi ci (p. 0V/14), jw eaîuţelepcitmtiiL (p. 9T/13), stareei (p. 23v/14). Pluralul substantivului scriptură, caTe la genitiv-da.tiv singular cunoaşte formele scripturiei (p. 3T/13—14) şi seriptureei (p. 3T/18—4r/l), nu poate fi precis fixat. Pace face pluralul atît în -e, cit şi în -i: pacele (p. 8r/15, 11T/19, 28r/14) — pacile (p. 42v/o). în forma de plural dveri (p. 20T/11) avem a face cu trecerea lui e la i (vezi Fonetica, p. o 7) şi nu cu desinenţa -i. Substantivele neutre terminate la singular in consoană1 formează pluralul cu desinenţele -ure şi -uri: darure (p. 8T/4, 27r/lo, 27T/4, 12, 19. 33r/13. 16, 34r/7, 34v/12), darurele (p. 9r/6, 17v/3—4), eftenşugurele (p. 9r/19,21T J9),folosurele (p. 28*113, 35T/6), sfeaturele (p. 23T/12), trupure (p. 5r/15—16, 17v/S)j impurelor (p. 28r/9, 36T/15—16), darurile (p. 8V/13), glasuri (p. 17r/16), trupuri (p. 23v/ll). trupurilor (p. 35T/2). Alternanţa desinenţelor -ure, -uri are loc atît în formele articulate cît şi în cele nearticulate. în formele de plural, desinenţa -ure apare mai des decît desinenţa -uri. Decimarea nearticulată. Substantivele taina, pîine, înălţare au genitiv-dativul singular egal cu nominativul: întru slujirea dumnezeie tale taină (p. 8T/18—19), ăennaintea sfintei înnălţare (p. 22* f9), den partea de jos a sfintei pîine (p. 7r/7—8). Unele substantive de declinarea a Xl-a au vocativul egal cu nominativul: despuietoriu (p. 3or/5), despoietoriu (p. 40r/12), împărat (p. 36T/1) etc. în text vocativul în -c este mai bine reprezentat: despuietoare (p. 8r/l, 8, llv/2, 26r/3—4 etc.), diaeone (p. 39T/5), doamne (p. lT/2, 13, 2v/2, 3r/ll etc.), Hristoase (p. 7T/4, 9r/14, 19v/9). Declinarea articulată.. Masculine. Substantivul tatăl la genitiv-dativ singular are forma tatălui, curentă în tipăriturile coresiene. în două tipărituri coresiene (CP şi CT)2 întîlnim forma tâtînului, specifică, psaltirilor rotacizante,3 textelor bănăţene şi moldoveneşti4. 1 Care astăzi fac pluralul în -uri. s DHLR II, p. 146; CT, p. 32r/6. 3 DHLR II, p. 146 ; RILR VI, p. 266. 4 Poîia de la Orâşiie, ed. Viorica Pamîil, p. 474; CB I, p. 205. 72 f Substantivul popă face genitiv-dativul singular în -eei: popeei-(p. 1671, 2076, 30710, 3277, 3776). Feminine. La genitiv-dativ singular, substantivele feminine care a>u pluralul în -e primesc articolele enclitice -ei şi i : credinţeei (p. 3ov/13)j. mileU (p. 13711, 2178, 3671), miloatfin (p. 772, 34=72), palmeti (p. 38717), preaslăviteei (p. 40T/3), sfinteei (p. 5712, 10v/12, 15716 etc.). slujbeei (p. 171), casei (p. 1374), cinstitei (p. oT/13 —14), preăblagoslovitei (p. or jo),. preasfintei {p. lSr/4). sfintei (p. 778, 2279) etc. Substantivele terminate la plural în. -i primesc la genitiv-dativ singular articolul enclitic -ei : beseareciei (p. 13712—13. 42v/2), ăereptâţiei (p. 10713, 4179). âulceţiei (p. 23r/16, 24716—17, 2oT/o etc.), mvăţâturiei (p. 1973), legiei (p. 372), lumiei (p. 4v/4, 11T/16, l3T/7 etc.), măriei (p. 15713,1877, 3277 etc.)* niîiniei {p. ll'T/ll, 1576, 37713 etc.)5, prescuriei (p. 3714, 4714), rugăciuni ei (p. 25713), vieţiei (p. 1872—3). Substantivele terminate în i-e (în Mat) formează genitiv-dativul singular prin alipirea articolului enclitic -i la forma nearticulată de nominativ-acuzativ singular : evangheliei (p. 2074). împărăţiei {p. l8v/7, 30v/16, 35713 etc.), propoveaăaniei (p. 1971), proscomidiei (p. 3r/l6). întrebuinţarea cazurilor. Genitivul. Construcţia de + acuzativul cu valoare de genitiv apare în cîteva exemple: în veacii de veac (p. 8v/2, 9T/4—5, ,13r/l) 6, pînă în vreamea de slujbă (p. lr/10—11). Urme ale întrebuinţării acuzativului + de cu valoare de genitiv se întîlnesc sporadic şi în alte texte coreşiene (mai ales în CP )7. Acuzativul. în text sînt puţine exemple de acuzativ cu funcţiunea de complement direct exprimat prin nume proprii sau comune de persoane s. După cum se ştie, de acest tip de acuzativ este legată, pentru primele texte româneşti, problema întrebuinţării prepoziţiei pre. Dintre exemplele susceptibile a fi construite cu pre. am notat trei fără întrebuinţarea prepoziţiei: blagosloviţi Domnul (p. 2677). <8# cheame aeiiaş diaconul „Diacone, apropie-te” (p. 3974—6), Blagosloveaşte sufletul mieu Domnul (p. 13719—1371). în alte trei exemple acuzativul e construit cu pre: să cădească sfîntă masă împreună şi pre popa (p. 19711 —12), cînd. va vedea diaconul pre popa ru[ (p. 26r/î6). 6 Dar şî veacii veacului (p. 3v/9), intru veacii veacului (p. 16r/l 1 —12). 7 DHLR II, p. 143-144. 6 Vezi în continuare la Pronume, p. 76, întrebuinţarea acuzativului cu pre. 9 DHLR II, p. 377; RILR VI, p. 273 ; X. Drăganu, Morfcmcle româneşti ale complementului in acuzativ şi vechimea lor. Bucureşti, 1934, p. 35, 51. 73- •particulare, scrisorile oficiale) sau cele traduse din maghiară (T) folosesc ■curent- construcţia cu prepoziţia prel0. în tipăriturile coresiene,. construcţiile fără pre sînt majoritare; pre apare de regulă în ICr, în tîlcurile evangheliilor din CC2 şi CP211. ADJECTIVUL Comparativul se leagă de al doilea termen al comparaţiei prin prepoziţia de : că eşti de toţi mai bun. Doamne (p. 6v/3—4). Această construcţie este răspîndită în testele din secolul a-1 XYI-lea12. Aooidul adjectivului cu substantivul. în unele situaţii nu se realizează. acordul în număr şi în gen intre substantiv şi adjectivul caTe îl •califică : rugămu-ne de dulti-cinstitori şi Hristos-iubitoriu împăraţii noştri (p. 2172 — 4), bi[riefăcătorii sfinţilor tale besea[re]ci (p. 34r/16—17). ARTICOLUL Enclitic. Există cazuri cînd articolul enclitic masculin nu este notat: Domnul nostru şi Dumnezeu Isus Hristos tremease spăsitoriu şi izbâvitorm (p. 8v/9—11), De dulce-cinstiţi şi de Dumnezeu păziţi împăraţii noştri (p. 12r/l0 —12). Substantivul precedat de prepoziţie şi neînsoţit de un determinant apare uneori articulat: să meargă aproape de preutul (p. 33718—19), grăiascăi cătră preuUd (p. 387-—3). Urmat de un determinant,substantivul, indiferent de faptul că este precedat sau nu de prepoziţie, apare, în unele exemple, nearticulat: stea la loc ce e tocmit (p. 277'11)I3, sfinţi mari mucenici GheorgMe, Dimiirie, Teodor şi toii sfinţii (p. 5V/10—12), zi de tot săvîrşită, sfîntă ... să rugăm (p. 2874—5). în construcţia cu tot, substantivele apar articulate; o singură ex--uepţie : toată zi, să ne învăţăm (p. 41' /S —y). In textele din secolul ai XV 1-lea, într-0 astfel de construcţie, substantivul apare deseori nearticulat14. •Omisiunea, articolului în construcţiile cu tot nu se regăseşte numai în textele rotacizante, cum susţine Al. Kosetti15, ci şi în texte din centrul Transilvaniei, Banat şi Muntenia ie. 10 DHLK Ii. p. 377 ; RILR VI, p. 273. Cf. Şt. Stinghe, Die. Anwendung von preals Akka-,saliv:eichen> in „Jahresbericht” voi. III, 1896. p. 183 — 197; S. Puşcariu, Despre pre la acuzativ, Sn DR II, p. 565 — 581. 11 DHLR II. p. 377 ; RILR VI, p. 273. 12 Ibidem. p. 380—381. 13 Dar (a loc ui de obiceai (p. 42r/10 —11>. » DHLR II. p. 382—3S3. 15 RILR VI, p. 278. 16 DHLR II. p. 382-383. ‘74 1 1 I în a ta dumnezeiasca înţelepciune (p. 19r/16—17). adjectivul apare articulat17. Pioclii ic. Articolul hotărît pentru genitiv şi dativ ma-seulin singular este lu (p. 2710, 473, o1 j6, 5v/3 etc.). în unele tipărituri coreşiene (CP şi CC1) lu este folosit în exclusivitate1S. în altele (CT şi CC2) alături de lu este întrebuinţat şi lui într-o proporţie care avantajează prima formă19. Articolul posesiv (genitival) este în marea majoritate a cazurilor întrebuinţat ca şi astăzi în limba literară. Există totuşi situaţii în care înregistrăm forma invariabilă a : cu trei deagete a mîiniei dereapte (p. 117 11—12, 1576 — 7, 3S717 —18). de pohtele trupului şi a dereptăiiei (p. 24r/ 16 — 17); înfricoşatul judeţ a lu Sristos (p. 5S71S—19); a ceriului tău şi înfricoşat- ascuns (p. 3or/7—8). Uneori articolul al este înregistrat acolo unde nu este folosit astăzi: ascunsul a preaînielepcivneei (p. 9r/13), bună mestecarea a văzduhului (p. 1271)* despuietoarea a noastră (p. 2872), sfîntă a sa a săborului apostolilor besearecâ (p. 2271 — 3). dumnezeiasca a ia tărie (p. 13T/lo—16) etc. Folosirea articolului posesiv imediat după un substantiv articulat enclitic este caracteristică majorităţii textelor din secolul ai XVI-lea, între care şi tipăriturilor coreşiene 2c. Articolul demonstrativ este întrebuinţat în construcţia substantivului articulat -j- adjectiv articulat : Yasile cela Marele (p. ov/2— 3), preuţii ceia mai marii (p. 5T/7) 21. în cel umăr sting (p. 26T/4 —o) pentru rttBo.uh. pdAvk „umărul sting”, cel a preluat rolul articolului enclitic, în secolul al XVI-lea- sînt de altfel atestate exemple în care cel apare înaintea unui substantiv în locul articolului enclitic Construcţia fără cel este frecventă : sfinţi mari măcenici (p. 5710), Bunele şi folosurele ... de la Domnul- să rugăm (p. 28r/12—15), Bunele şi folosurele . . . Domnului sâ rugăm (p. 35T/o —8), Rug aţi-vă chemaţii cătră Domnul (p. 21v/l-l —15), Chemaţii, ca/petele voastre Domnului plecaţi (p. 2275 — 6) etc. ' 17 Exemple numeroase, de contuzie intre lorma articulată şi cea nearticulată a numelor s-au înregistrat in secolul al XVI-lea in EP : uscata, întreaga, sânăiosa etc. Vezi I. Gheţie, Considtrafii filoloqiic ?/ lingvistice asupra Evangheliarului din Pelersburg, p. 54. 18 RILR VI, p. 27ti. 18 Ibidem. 20 DHLR II, p. 3S5-386. 21 în aceste exemple am considerat pe cela şi ceia articole demonstrative şi nu pronume demonstrative, intruclt nu sint folosite ca atribute apoziţionale (Yasilie. cela, Marele, preujii. ceia. mai marii). Această interpretare este întărită şi de situaţia din textul slav (mcH/w *eAHx, c3«kh6 HdHfahhxl), unde nu distingem folosirea pronumelor demonstrative tl, ct sau 22 RILR VI, p. 280. 75 PRONUMELE Pronumele personal. Construcţia de -j- acuzativul echivalentă cu genitivul este atestată într-un exemplu: pre mijloc de noi (p. 40r/l)- Construcţiile de acuzativ fără prepoziţia pre sînt mai numeroase în cazul pronumelui decît al substantivului: E preutul blagoslovească el (p. 272), să t-aie el (p. 4V/1), Tu aceia mâreaşie (p. 13T/15), Dumnezeu să-miluiască ei (p. 21T/16—17), a cuteza a che{ma'] tine (p. 35718—19} etc. Şi la pronume întîlnim exemple de acuzativ construit cu pre: cela ce podobeşti pre noi (p. 171 j&), şi destoinici fă pre noi (p. 2or/3—4), ne izbă-veaşte pre noi de liitleanul (p. 3679—10) etc. în unele exemple, nu se efectuează reluarea, complementului direct prin formele neaccentuate de acuzativ şi de dativ : Blagosloveaşie ceia ce blagoslovesc tine (p. 42715), cu nemăsurată a ta tărie toate lucraş (p. 3672—3), den nefiind întru fire toate aduseşi (p. 36v/4—5), să nu fie mie (p. 3974—o), a aduce ţie (p. 27T/11—12). Aceste construcţii se explică prin respectarea-slriclă a situaţiei din originalul slavon. Formele atone apar adesea ca enclitice, legate de verbul care le precedă : cu pînză curata învâli-l, puse-l (p. 26719—27r/l), înfrîmseţişi-l (p. 1774), cîntâmu-ţi (p. 16v/8 — 9), lăudâmu-ii (p. 16v/S — 9), şi el feace-o (p. 1579). Formele atone de dativ, în astfel de construcţii, sînt urmate cîteodată de formele scurte ale auxiliarelor sau de pronumele se, ne: ivitu-mi-ai (p. 9714), rugămu-ţi-ne (p. 21r/l), cade-ţi-se (p. 12v/17, loT/17), închină-ţi-se\ (p. 17r/18—19). în toate aceste exemple, folosirea formelor atone este impusă de originalul slav : amhm th ca = rugămu-ţi-ne (p. 21r/l, 3575—6), traducere pe care traducătorul o ocolise cu o pagină mai înainte amhai th ca = rugămu-ne ţie (p. 20T/18). îns (însă) apare numai în compunere cu prepoziţii uneori fără să primească articolul enclitic : Beaţi dentr-îns (p. 32v/13), ceiaceîmblă într-însâ sâ zică (p. 1270 — 6), in loc de intr-insa (casa .Domnului), dar într-însa (p. 7713—15), cu nusul (p. 3277), cu nusa (p. 3710, 37718). în construcţie cu spre, îns e înlocuit cu însă ceea ce constituie desigur o greşeală a traducătorului sau tipografului : ce lui e obiceaiul sâ blagoslovească şi ruga. spr-insâ să zică (p. 1979—11). Pronumele reflexiv. De semnalat formele eluş, elufi şi eiş, atestate în secolul al XVI-lea în EP 23, tipăriturile coresiene, CTd şi PO 24. în textul Liturghierului aceste forme se folosesc numai precedate de prepoziţiile adins şi întru : adins eluş (p. 24713—14, 41r/18—19), adins eiş 23 Microfilmul nr. 14 (BAR), p. 24/7. 24 DHLR II, p. 183: RILR VI, p. 282. 76 (p. 257I0 —16. 3372), întru eiş (p. lv/l), întru eluş (p. 2671). Ultimul exemplu corespunde vsl. bti cEKt, tradus în alt loc cătră sineş (p. 9710), cu forma amplificată sine 4- şi. In unele exemple pronumele reflexiv se este notat după verb, urmînd topica, din textul slav: preaslăvi-se {p. 2V/1) pentru npocAjKH ca, îmbră-cară-se (p. 3711) pentru ©E/rfcKAT ca, adusese (p. 4r/2) pentru ke4,£ ca. luo-se (p. 477) pentru k-ksat ca etc. In alte exemple, se nu mai este post-pus : să se postească (p. 179) pentru BT>.BAP^?KdrH ca, să se trezească (p. 1710) pentru Tp-fc3KHrH ca, să se îmbrace (p. 2r j7) pentru os^ht ca, să se speale (p. 3r/lă) pentru a\ukujS ca. să se închine (p. 16v/9) pentru hokaohhk că etc. Întîlnim şi exemple, cînd, în aceeaşi frază, se, o dată, precede verbul, iar altă dată. îl urmează: Domnul împărăţi-se şi întru frîmseaţe se învesti (p. 7716—18). Pronumele de întărire este folosit fie pe lingă un pronume sau substantiv, fie independent. întrebuinţarea, izolată a lui însuţi (p, 8713, 147' 13—14) şi a lui însiiş (p. 10710. 32714—15, 36717—18, 38716—17) se -datorează folosirii similare în textul slav a lui cmu». Cînd însoţesc un substantiv, însuţi şi însuş se folosesc înaintea acestuia : însuţi Doamne (p. 1377, 17712—13) pentru cm\k k^ko, însuş popa (p. Qt,'d—6), însuş preuinl (p. 26T/11—12, 41716—17) pentru ca.wk nţ>m, însuş diaconul (p. 4073) pentru cmu*. aLjkonk. însiş lor (p. 28v/5) este transpunerea mecanică a lui ciLWH cEEt ..ei înşişi”. Pronumele posesiv. La persoana 1 sg. masculin înregistrăm numai forma- mi eu frecventă în tipăriturile diaconului muntean. Sporadic în tipăriturile coresiene (CT, CPr. CC1) apare şi forma miu 25. La persoana a 3 sg. şi pl. există tendinţa ca său să fie folosit în legătură cu subiectul, iar lui în legătură cu atributul şi complementul26. Clteva exemple sînt edificatoare : să-ş ia pren mîini cineş sti\Ji]ariul său kka TKO^ţv. ClVfc, etc. Pronumele demonstrativ. Se întrebuinţează forme cu şi fără afereza lui a : acest, acesta, această, aceasta, acela, aceaia; cest, ceasta, cela, cea, ceaia etc. Forma de genitiv-dativ sg. de la această esteaceştii (p. 25r/6). 57 Candrea. PS I. p. CCXI; DHLR II. p. 391. 28 RILR VL p. 284. 78 AdjectiTele demonstrative stan atît înaintea cît şi în nrma substantivului, ordinea lor fiind, în bună măsură, influenţată de textul slav : ceastă rugă (p. 21r/6) pentru cj'a aiÂe^, ceasta sfinţie (p. 3578—9) pentru, ca jărtva aceasta (p. o1 j9) pentru aţph.T&j’K. cuk., slujba aceasta (p. 31r/13) pentru cAO^/KB'k cih. Privitor la formele acest(a), acel(a) şi cele cu afereza lui a, cest(a)-şi cel(a), trebuie semnalat faptul că ele nu par a fi folosite arbitrar cum. susţinuse Densusianu 29. în Liturghier există tendinţa ca formele aferezate. să fie folosite înaintea substantivului, iar cele fără afereza lui a în urma. lui : a-cel(a) şi acest(a) apar de 16 ori în urma substantivului şi numai de 4 ori înaintea lui; cest(a) şi cel{a) precedă substantivul de IX ori şi numaii intr-un singur exemplu cesta este postpus. înaintea substantivelor masculine şi neutre, la nr. sg., adjectivele*, demonstrative apar numai sub formele cest şi acest, nu şi sub formele acesta şi cesta, frecvente în astfel de situaţii, în textele din secolul al. XYI-lea 30: cest sfînt potiri (p. 40v/8), acest tropari (p. 9r/10). Adjectivul demonstrativ ca.re însoţeşte un substantiv determinat, şi de un adjectiv propriu-zis ocupă în context locul corespondentului său-din textul slav : sfîntă casa aceasta (p. 1273), pentru cr-kMk Xp^vk cjam*.. sfîntă beseareca aceasta (p. 1378 — 9), pentru ctwh X'p pentru o cnX'k e^sekYi 31. Pronumele int-erogativ-relative sînt ce, care, cine, cela ce, ceaia ce,, ceia ce, cealea ce. Alături de aceste pronume este folosit pronumele relativ invariabil de : ca mirul în cap ce deştinge % bar [bă], în barba lu Aaron, de deştingea în ome[t] veşmîntul lui (p. 2T/16—18), Tu amu singur, Doamne,. Dumnezeul nostru, de spui ceriul şi pămîntul (p. 24T/10—12); Şi după-strigatul diacomtlui [ke eu&muje ..în noaptea în care era vîndut”, osHT’knh cT* kt* hwjks :+CHPfA\h j,locul acesta în care trăim”. Et ha/K£ „in care” a fost analizat de traducător în elementele sale componente kti ha ,.în ea”, deşi forma de feminin în acuzativ a pronumelui anaforic este w. (ar fi trebuit deci scris KTv HMv), şi »i{ ..ce”. Cine apare în locul lui care: unul cu tată pren cine toate făcute sînt {p. 29v/5 — 6). Care apare o singură dată (p. 6r/ll). în CT, care este, de asemenea, folosit extrem de rar în raport cu ce 33. în textele din secolul a-1 XYI-lea, atît în traduceri, cît şi în documente, care era intr-o vădită minoritate faţă de pronumele relativ ce 34. Pronumele relative compuse apar în două situaţii: a) acolo unde în limba contemporană ar apărea un pronume relativ compus : priimeşti jărtva de laudă de la ceia ce te cheamă (p. 27T/7 —8), caută spre ceia ce-ş plecară capetele (p. 36v/6 —7), Iartă ceia ce luară (p. 41T/12—13) etc.; .b) acolo unde în limba contemporană ar apărea pronumele care : Doamne sfinte, cela ce în sfinţi răpaoşi (p. 17T/14 —15), Doamne, Dumnezeul nostru, cela. ce pre înnoiţi lăcuieşti (p. 22r/10—11) etc. Pronumele relativ compus cela ce este folosit şi pentru cazul genitiv al pronumelui care : Doamne, Domnul nostru, cela ce pîinea ceriului mîncare a toată lumea (p. Sv/7—9). Forma de genul feminin a pronumelui relativ compus (ceea ce) apare în două exemple cu sens neutru ca în limba română contemporană : dă noauo întru stătătoarea ta adeverită şi întru ceaia ce va să fie (p. 14r/lo-17), şi împărăţie dăruişi, cu ceaia ce va să fie (p. 31r/6 — 7). A. Bidu consideră neîntrebuinţarea pronumelui relativ ceea ee cu sens neutru, în Cazania lui Yarlaam, drept o trăsătură care continuă normele de utilizare a pro-numelor relative în secolul al XYI-lea 3S. Prezenţa lui ceea ce în cele două exemple de mai sus dovedeşte că în secolul al XYI-lea era deja cunoscută întrebuinţarea pronumelui relativ compus feminin cu sens neutru. Pronumele nehotărît. în loc de alta apare forma altă: altă să o ia cu trei deagete (p. 38r/18). Altă pentru alta, fie ca feminin, fie ca neutru a2 Construcţii de acest fel sînt semnalate în PS şi PY. Vezi Candrea, PS I. p. CCXIII — CCXTV. 3S Vezi Indicele de cuvinte al Tetraeiianghetnlui. 34 Maria liiescu. Concurenţa dintre care şi ce, in „Studii de gramatică’', voi. I, Bucu-Teşti, 1956, p. 31 : Angela Bidu. Pronumele relative în Cazania liti Varlaam, în LR, X, 1961, nr. 3. p. 219. nota 2. 35 A. Bidu. op. cit., p. 22S-229. -80 cu sensul altceva”, este înregistrată în secolul al XYI-lea: în textele din Banat, sudul Transilvaniei şi Muntenia 36. Cu sensul de „fiecare” sint întrebuinţate pronumele relative oare şi cine sub formele amplificate : eareles (p. 36T/I2) şi cineş (p. 1T/10—11, 13. 3r/16—17). Construcţia a tot echivalentă cu genitivul, frecvcntă în tcxtolo din secolul al XYI-lea 37 se regăseşte în cîteva exemple : mîncare a toată lumea (p. 8T/8—9), pacele a toată, lumea (p. llv/19—20). Cînd este întrebuinţat i)e lingă un pronume, tot apare înaintea acestuia sub influenţa topicii slave : toţi noi (p. 34r/18, 36v/10 —11), toţi voi (p. 34T/8). cărora le corespunde în textul slav: R-hctAUi hjiwl, irkctYk hjck Şi KTvCbA\H RdiUH. Tot precedat de prepoziţia de, cu funcţie de atribut, apare în de aceasta de toate (p. 31r/S). Cazuri de repetare a prepoziţiei înaintea- unui substantiv folosit ca apoziţie au fost semnalate şi pentru alte texte din secolul al XYI-lea 38. Pronumele negativ. De menţionat folosirea formelor ni ce o (p. 40r/7) şi uimea. Ultima este concurată în celelalte texte coresiene de formele oiemunui(a), nim-unui(a), nemănvi(a) 39. Despre omiterea negaţiei în propoziţiile introduse prin nimea, vezi p. 88. NUMERALUL Numerale cardinale. Femininul lui doi este doau[o) (p. 38r /16). Formele înibi, îmbe, atestate în textele nordice (PS. PY, PH) şi într-o tipăritură bănăţeană (PO), nu se întîlnesc; în text apar numai amîndoi (p. 15T/3, 26r/lS, 33T/1) şi amîndoauo (p. 8r/10, 19, 39r/17), caracteristice textelor coresiene. Mie întrebuinţat singur 1a- plural are forma mii (p. 31r/16). Xepre-cedat de alt numeral, mie prezintă la plural forma mii şi în alte tipărituri coresiene (CC1, CC2): cf. totuşi mie de neamure (CP)40. Untunearece (p. 31r/16—17) „zece mii” este calc după vsl. tts.a\ • izbăvirea (p. 34T/19). Acest tip de construcţie apare în secolul a-1 XVI-lea în textele coreşiene (CPr, CC1, CC2), în PH, PO, TM şi CTd49. întrebuinţarea modurilor şi timpurilor. Dată fiind natura acestui text, care înglobează rugăciuni şi indicaţii pentru săvîrşirea slujbei, imperativul şi conjunctivul cunosc o frecvenţă sporită în raport cu celelalte texte din secolul al XVI-lea. întrebuinţarea modurilor şi timpurilor verbale este dictată în bună măsură de textul slav. Astfel perfectul simplu corespunde aoristului slav : aduseşi (p. 36v/5) pentru fiphkîae; cerşurâ {p. 35714, 4179) pentru HctipocHeiui, âeade (p. 3271) pentru KT^dcTb.; perfectul compus redă perfectul slav: dat-ai {p. 2479) pentru np-bA^iv îch ; înfrîmseţit-ai (p. 3175), pentru cnoAosHAk ech : seulat-ai (p. 3174) pentru rtxctmbhaii ech *, scumpăratu-ne-ai (p. 371) pentru HcKoynHAHu ech etc. De remarcat la perfectul compus aşezarea auxiliarului după participiul trecut exact ca şi în slavă. Viitorul corespunde prezentului verbelor perfective, care în slavă înlocuieşte viitorul: va face (p. 1712) pentru c-hTKopHTh., va arăta (p. 32v/9) pentru noKdsSfTh., se vor bucura (p. 3r/13) pentru k-k3pj^t ca etc. Există şi abateri de la această tendinţă : întorcu-se (p. IO71O) pentru w epatat ca. Alteori viitorul traduce prezentul imperfectivelor cu valoare de viitor durativ : va vedea (p. 377 16, 19 -37 71) pentru ehahtii. Viitorul perifrastic [vor] să se cuminece (p. 40716 —17) corespunde, de asemenea, unui tip de viitor slav: npn^r- cthth ca Xu'TEi4Jf. în schimb, forma de viitor perifrastic va $â sărute (p. 3974) este inexplicabilă prin raportare la textul slav (u-kAo&ist — participiu trecut activ). Sub influenţa textului slav, infinitivul înlocuieşte uneori construcţiile cu conjunctivul: mai vîrtos a spori şi a ajuta lor în [iru] toate şi a 45 Vezi Candrea, PS I, p. CXCIV. « DHLR II, p. 233; RILR VI, p. 293. 47 DHLR II, p. 233. 48 Microfilm 14 (BAR), p. 44/21. 4S DHLR II, p. 236-237. S4 pleca supt picioarele lor toi dracul (p. 21I7lS-21T/l) pentru wh ruME nocoEHT» H nOcn-fclUHTH HiMk Eli E'KCEAMi H flOKOpHTH flOAb «Xl K'KC'bKOrC' Epdrd j Şi dă noauo cu o gură şi cu o inemă a ie slăvi şi a te cînta (p. 34v/l—3) pentru h A^OKA11 EAHHtAW 0\’CTKI H I AHKlîA\b. cp^HE/Hb CAdBHTH H ETvCfrfcBdTH ; CUVÎiu- şaz[ă] noi, despoieloare, cu îndrăznire a cuteza a che [m«] tine (p. 35 v/ 17—19) pentru Hcnc>A©EHHfcJ BAK© CT* APkSHOEEHTEAVb. C'AVfcTH H npH3UR4TH teke etc. Traducerea reuşeşte cîteodată să scape de sub tirania modelului slav, situaţii în care infinitivele slave sînt redate prin conjunctive : să nu facă dedesupt u (lătură (p. 4T/9) pentru 3j eîke kectitkophth w hsa^aj a\okp©tu ; cătră îngînduirea ta să ne înţelepţim şi să lucrăm- (p. 19v/6 — 7) pentru k*k oyr«>}KA£nTK> TKOfAW\* AURAP^cTKc>KiTH h a^™. Prezenţa construcţiilor cu infinitivul în textele religioase din secolul al XYI-lea se explică după părerea noastră prin influenţa textelor slave şi nu prin caracterul arhaic şi conservator al limbii din nordul Moldovei şi al Transilvaniei50. Infinitivul lung x>recedat de prepoziţia de-a se întâlneşte, de asemenea, folosit pentru conjunctiv : de-a ne izbăvirea noi (p. 27v/l, 34V/19)T de-a ţinearea {p. 33r/17), de-a se cuminecarea (p. 4lr/3—1). Construcţiile acestea traduc parţial construcţiile eu infinitivul după prepoziţie din slavă, care, la. rîndul lor, sînt calchiate din greacă 51 : de-a izbăvirea pentru o H3B4SHTH ca, dar de-a ţinearea nu se poate justifica prin forma de prezent Apk^HTt, după cum nici de-a se cuminecarea nu este corespondentul perfect al participiului prezent activ npHMEmj^njEH ca. O serie de verbe sînt construite cu dativul sub directa influenţă a verbelor corespunzătoare din textul slav : bucura : bucură-se limba mea dereptăţiei tale (p. 10r/12—13) pentru B-hâpai'ET ca A3WKh a\oh npaRAfc tkoeh ; cădea: Ţie acmu cădem (p. 2or/9) pentru k TEB-b ko npH\*o>KA^ ; învăţa: învăţa-mâ-voiu porîncitelor tale (p. 2v/6 — 7) pentru njo\'ma ca 3jnoa-fcA£A'L TKOHAMi; ruga: lumiei Dumnezeu să rugăm (p. 22v/14 —15) pentru a\hp$-r<>y noA\oAHA\ ce ; toci : tocişi oamenilor (p. 3v/5) pentru ncTOHHAk maor^kcami. în unele situaţii auxiliarul este omis, întrucît acesta nu apare nici în textul slav: să nu 5- cineva de chemaţi (p. 22T/12 —13) pentru M ut kt o o rAjweHbjfi; Blagoslovit Dumnezeul nostru pururea şi acm.u şi pururea şi întru vea-cii veacului (p. 2r/2—5) pentru eabehk era Niiiik c^ceta^-h HHt k npH.6 h k"o. n-tn# ; Blagoslovit Dumnczou că mă încinse cu tărie-(p. 3T/2) pentru e^Isihl srk np-knoacoyiH a\a chaa etc. (în ultimele două exemple blagoslovii reproduce participiul trecut pasiv din slavă EAdrocACKEHb)- 50 Ion Diaconeseu, Unele aspecte ale înlocuirii infinitivului cu conjunctivul in limba română din secolul al XV]-lea> in ,,Omagiu lui Alexandru Rosei/ti Ja 70 de ani”, Bucureşti, 1965, p. 169—170. 51 Andrd Vaillant, Mantiei du vieux slave, Paris, 1964, p. 34S. Dăm între croşete întregirile efectuate de noi. .85 Despre poziţia pronumelui reflexiv care însoţeşte verbele reflexive, vezi p. 77. Verbul sălăşui se construieşte cu prepoziţia spre: să se sălâsuiască . . . spre noi şi spre eeaste darure (p. 27T/17—19). Şi alte verbe care astăzi nu se construiesc cu spre apar în legătură cu această prepoziţie: sâ aibă ceva spre cineva (p. 1 c/6—7), e sf intui potiri sâ fie pus spre sfîntă masă (p. 41r/6 — 7). ADVERBUL Următoarele adverbe şi locuţiuni adverbiale prezintă sensuri sau forme deosebite de cele de astăzi. 1. Adverbe şi locuţiuni adverbiale de mod cît „încît” : sâ bage uncropul cît să fie destul (p. 3Sr/6 — 7). cumuş traduce vsl. iaKo ,,cum;i : fie în cap sfîntul blid cumuş iaste (p. 2671—5). în secolul al XVI-lea, cumuş a mai fost înregistrat în locu- ţiunea adverbială de cumuşi „de îndată ce” (0C2J53. macară „cel puţin?” : Antifona 2 : „Domnul împărăţi-se”. Macara: ,.Laudă sufletul mieu DomnuV (p. 14T/6); Şi cînte alliluia, cântecul lu David, sau macara mainte de acesta sa grăim Apostolul (p. 1971—5). obraz de cruce ,,în chip de cruce” : să cădească sfîntă masă obraz ăe cruce împrejur (p. 2579); Sâ sărute şi diaconul urariul său io iaste spre el obraz de cruce (p. 2979—11). Avem a face în aceste exemple cu un calc după vsl. KpTd oKpiSHo ,,în chip de cruce”, care este evitat în alte locuri unde înregistrăm traducerea corectă în chip ăe cru-ce (p. 471—2, 3778—9, 38711-12). 2. Adverbe şi locuţiuni adverbiale de loc de-a dereapta „la dreapta” (p. 2711); cf. însă la dereapta (p. 2717). denlâuntru (p. 28719). dennafară (p. 17710—11), dar şi ăe afara (p. 1778). dennainte (p. 20717); mai dennainte (p. 39714) 5 c^- totuşi mai ăenainte (p. 378). dcsupra (p. 7713). io „unde” : Vine steaoa, stătu ăesupra io era feciorul (p. 7712—13); şi sfîntul potiri ce ie în mînă cu pocrovul să şteargă şi pre margine io va 55 DHLR II. p. 259. 86 sâ sărute (p. 3972—4). Adverbul a fost înregistrat în tipăriturile coreşiene, în textele din Banat şi din nordul şi centrul Transilvaniei54. nainte „înainte” : De cealea ce-s puse nainte. . . Domnului să ne rugăm (p. 873—5). 3. Adverbe şi locuţiuni adverbiale de timp aciia traduce vsl. dsTc „imediat" : să meargă adia în sfîntul oltariu {p. 1077—8); sâ se apropie şi închinăciune aciia ceară (p. 3976 — 7). aciiaş apare de asemenea pentru vsl. jg'u „imediat, îndată”, sens cu care acest adverb se Întîlneşte în tipăriturile coreşiene (CT, CPr, CC1, CP, CC2)55 şi în manuscrisele transilvănene sau nord-transilvănene (CTd, TM, PH, CV)56: Unul den voinici cu suliţa coastele lui împunse şi aciiaş ieşi sînge şi apă (p. 4712—14); Şi po [j»a] adiaş (p. II7I8 —19); Sâ eheame adiaş diaconul (p. 3974—5). acniu „acum” : Blagoslovit Dumnezeul noastru pururea şi acmu (p. 273—4, 377—8, etc.). Acmu este atestat în secolul al XVI-lea în Ţara Bomânească, Moldova, Transilvania şi Banat57. ainte „înainte” : Sâ ainte apucăm faţa lui în ispovedire şi în cîntare sâ strigăm lui (p. 14710 —18). amu „acum”: Că de vrea vrea jărtvă va vrea amu (p. IO7I0—16). în restul exemplelor amu nu are un înţeles precis, datorită faptului că urmează mecanic topica corespondenţilor ©\,'go şi k© din textul slav: De va vrea preutul să sfîrşascâ dumnezeiasca taină, datoriu iaste întîi amu în pace să fie cu toţi (p. 173—5), sfîntul amu blid să-l puie de-a stînga (p. 279—10) etc. In textele coreşiene, amu a fost înregistrat cu sensurile „deci”, „căci”, „acum”, „de îndată”, „iată”. ,,dar”, „iar” s8. în secolul al XYI-lea, amu a mai fost notat în texte din nordul (PS, PH, CV), centrul (TM, TB) şi vestul (CTd) Transilvaniei şi din Banat (PO) s9. de acicea „de aici” : De-adcea treci întru a lu Yasilie liturghie (p. 2277-8). deaeiia e înregistrat, în majoritatea cazurilor, pentru vsl. Tarct ,,după aceea” : Deaeiia să meargă că(r[ă] [pr]eutul (p. 1714); Deaeiia să meargă întru o laturi de oltariu (p. 274—5). în două situaţii, deaeiia apare neaşteptat pentru vsl. asTi (p. 3717) şi tmko „astfel” (p. 1717). Dacă 54 Ibidem, p. 268. 55 Ibidem, p. 249 — 250. se Ibidem. 57 Ibidem, p. 250. i8 Ibidem. p. 252—253; DA I. p. 155. M Ibidem, p. 252—253. 87 în prima situaţie, deaeiia se poate explica pornindu-se de la aciia, transpunerea frecventă în textul Liturghierului a vsl. veacii de veaci (p. 11715), în veacii veacului (p. 379), întru veaci (p. 179), întru veacii veacului (p. 16r/ll—12) sînt locuţiuni, avînd comun înţelesul de „întotdeauna, veşnic”, care apar pentru aceeaşi expresie slavă b-k B-bKi". m a in te „mai întîi” : JS diaconul sâ bage în sfîntul potiri den vin şi apâ împreună, zică mainte câtră preuiul (p. -lv/16 —18). niei dinioară „niciodată” : Jt'rîngem şi nu împărţim ce puru[rea] mhicăm şi nici dinioară sfîrşim (p. Slyjll—13). 4. Negaţia. în propoziţiile introduse prin conjuncţia nici negaţia lipseşte adeseori sub influenţa originalului slav: nu întoarce faţa ia de la noi, nice împenge noi de feciorul (p. 25r/ll—12) pentru HfwBpdTH ahh,î TKOfrO W AtfHE, VVpHHH /UEHE W OTpOKk ; nid diniOaTCt sfîrşim (p. 37713) pentru NHKorAKE KOHMd&d£A\t; nici sărutare dau ţie (p. 39r/l—2) pentru hh A0K3dH'fa th. Negaţia nu este exprimată nici în propoziţiile introduse printr-un pronume negativ : Uimea, destoinic a se lega de pohtele trupului (p. 24r/15 —16) jJentru hhktohîe AocTOHHk (0 cke3;ibujThX' c/& c k iMKTkc-kua\h noX'oTA\H. într-un singur exemplu, explicabil, de asemenea, prin textul slav, prezenţa negaţiei în propoziţia regentă impune omiterea ei în subordonata temporalăn-ai păşit toate făcînd, pînă noi cătrâ ceriu rădicaşi (p. 31r/4 — 6). Textul slav paralel este următorul: HfuicToifnHAh. ech KTsx-k tkopa, ao^a^e Hjch. Hd hec4 ae- în toate aceste exemple omiterea negaţiei în textul românesc se explica prin textul slav în care reluarea negaţiei, în cazurile cînd verbul e precedat de adverbe sau pronume negative, nu este uzitată. 88 PREPOZIŢIA Relevăm următoarele prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale r a dereapta: şedea a dereapta ta[t]ălui (p. 29714). adins „întru” este întrebuinţat numai înaintea pronumelor eluşr elufi, eiş : Ruga să facă preutul adins [eZ] uş (p. 24713 —14); herumcul grăind adins eiş (p. 25v/15—16); amîn-doi . . . rugîndu-se adins eiş (p. 337/ 1—2); însuş preutul . . . grăiască adins eluş (p. 41T/16—19). cătră indică ca şi astăzi direcţia : zică mainte cătră preutul (p. 4718),. grăiască cătră preutul (p, 7yjlo) etc.; cătră „în” : $i a cădea cătră eften-şugul tău (p. 23r/l—2) pentru h npHrucTH kt». cteapotmavk TROHiWb, număra ei cătră aleasa a ta turmă (p. 2275) pentru hphhecth h k-k hsbp4nho/hS tkoe/h. 0\'CTdAg- de apare cu mai multe accepţii ca şi în limba de astăzi; cf. însă de „de la” introduce complementul circumstanţial care exprimă separarea de punctul de contact iniţial: nu întoarce faţa ta de noi, nice împenge noi de feciorul (p. 25r/ll—12), întoarce faţa ta de greşalele meale (p. 9719 — 1071); de în loc de din introduce im atribut, avînd înţeles partitiv: iar diaconul la fieşcare de tăieri grăiască (p. 479—10)) oa să nu cază nice o f&rîmă de ceale mai mici (p. 40r/6—8), ceva de ceale jîgănii mici (p. 317 16—17); de „pentru” : Şi de spăsenia lor pomeneaşie, [Doam]ne (p. 347 14—15), cîie ăe noi fură [p. 3372—3), destoinici fă noi a aduce ţie darure şi jărtve sufleteşti de ale noastre păcate şi ăe ale oamenilor neştiuturi (p. 27711 —14); de „cu” introduce complementul indirect care exprimă instrumentul propriu-zis : Goperişi ceriul de bunătăţile tale, Hristoase (p. 8r/4—6) pentru de „decît” vezi Comparativul adjectivelor. de-a apare în construcţii cu infinitivul lung (vezi p. 84). de-a dereapta (p. 3776). de-a stînga (p. o'r/ll). den apare intr-un singur exemplu pentru de: fărîmele den jos-(p. 7 711). dendărătul (p. 20r/15). denlăuntrul (p. 2075). dentru apare in corelaţie cu. intru în următorul exemplu : fă dontru intrările noastre întru intrările sfinţilor îngeri (p. 15713—15). despre „de pe” : Socoieaşte, Doamne, . . . den sfîniul sălaşul tău şi despre scaunul măriei împărăţiei tale (p. 3776— 9), preutul să ia aerul despre sfinte (p. 30713—14). desupra (p. 3713). în „întru” introduce complementul circumstanţial de loc: cela ce în sfinţi răpaoşi (p. 17714—15) şi complementul circumstanţial de mod: Bucurâ-se sufletul mieu în Domnul (p. 2r/8— 9), Şi în duhul sfînt Domnul ce vii face (p. 29717—18). în primul exemplu în pentru întru se explică prin prepoziţia slavă kt». (hjke k-k ctu noMHadAH). Prepoziţia în „pe” introduce un complement circumstanţial de loc: în cruce te răstignisi -(p. 373). între : priimeaşte, Doamne, jartea aceasta ce e între ceriu al tău jăr-tăvnic (p. 5r/8—10). în textul slavon corespondentul lui între este ruiptA „înaintea”. în textele din secolul al XVI-lea, între spre deosebire de ■întru avea sensul ,,în faţa, înaintea” 60. întru apare uneori în construcţii în care ar fi trebuit să apară în : a ta iaste tăriia întru veaci, amin (p. 178—9). aerau şi pururea şi întru •veacii veacului (p. 2r/4—5); să-l puie cu dosul întru sfîntul blid (p. 4716—18), întru cinste şi în pomeană (p. 5r/4—5), duh derept noiaşte întru zgăul mieu (p. 1073 — 4), grăiască aceas[t]a întru [t]aină (p. 32710—11), ceia ce cu <■credinţă întru [ea]le lăcuiesc (p. 12719—20). Prepoziţia întru e înregistrată pentru printre sau între : răpausâ-te întru noi (p. 10718 —19), spre pămînt pace întru oameni cu bună vreare (p. 1173—4); întru „pentru” : ■ cela ce tocmişi în ceriure începători şi voinicame si mai mari arhangheli ■întru slujirea măriei tale (p. 15710—13), ce derept noi frîmse-se întru lăsarea păcatelor (p. 3275—6). derept mulţii] vărsâ-se întru lâsăciunea■ păcatel{or] • (p. 32715—16). în contextul Mîntuitoriul întru nalt (p. 3177) întru pare a fi întrebuinţat în locul lui din. mainte de „înainte de” : mainte de aceasta să grăim Apostolul (p. 19r/o—6). Vezi şi 2971—2. pînâ în „pînâ la” exprimă limita unei extensiuni temporale: să se trezveasca pînă în vreamea de slujbă (p. lr/10—11) sau a unei extensiuni modale: pînă în sfîrşit să zică psalomul (p. ?7l8—19), pînă, în sfîrşii .„Slava, I nine, Edhw rodnyi sînl” (p. 1477—8), Troparele sau antifonele pînâ în sfîrşit cîniîndu-le (p. 16r/16—18). Fină în nu se poale explica prin corespondentul slav şi constituie o trăsătură a limbii vorbite. Prepoziţia pînă la apare numai de două ori (p. 20710, 36718). pre în afară de funcţia sa obişnuită preia uneori şi funcţia lui după : cela ce zidişi omul pre obrazul iau şi pre podobie (p. 1771—3). în contextul sfinţeaşte ceia ce pre tine nă[dăjău]iesc (p. 42714—16) funcţia iui pre corespunde cu aceea a lui spre. pren „prin”, dar într-un exemplu preia funcţia lui în : să-ş ia pren mîini cineş sti[K]ariul său (p. 1710—11). prespre „^este” (p. 41712). spre păstrează în cîteva exemple funcţia mai veche eorespunzînd lat. super : să aibâ ceva pizmă spre cineva (p. 176—7); Atunce va pune 60 DHLR II, p. 280. '90 spre oltarnd tău viţei (p. 1074— 6)„peste” : că zeul mare e şi Domn . . . spre tot pămîntul (p. 1572 —3); spre înseamnă „pentru” în acest pasaj : blagosloveaşte darurile aceastea şi ia-le spre a ceriului tău jărtămiic (p. 8713-15). supt este singura formă sub care apare această prepoziţie în textul Liturghiertdui. CONJUNCŢIA >se vom ocupa de conjuncţiile dispărute azi din limbă sau de acelea care prezintă alte forme sau alte funcţii decît cele din limba actuală. Conjuncţii de coordonare Pentru e nu se poate distinge întotdeauna cu care din cele două valori (adversativă sau copulativă) este întrebuinţat. în unele exemple, e este copulativ cu nuanţă slab adversativă : în mormînt cu trupul, e întru iad cu sufletul (p. 9711—12), Aşijderea preutul să sărute sfîntă evanghelie, e diaconul sfîntă masă (p. 11 r/6—8). ce „ci” apare de mai multe ori: nu treci greşitul, ce pui la spăsenie caire {p. 1776—7); Nu întoarce faţa ta de noi . . ., ce podobeaşte aduşi să fim ţie (p. 25r/ll—13); şi nu ne duce în năpaste, ce ne izbăveaşie pre noi ăe hitleanul (p. 3679—10); ce intră in corelaţie cu nim&a în exemplul: Uimea destoinic . . . sâ vie sau să se apropie sau să slujască ţie, împărat de slavă, ce slujesc ţie, mare şi înfricoşat (p. 2475—2471)- ce însă apare pentru vsl. ha ok1 sfînt, cu glasuri de serafimi < eşti > cîntat (p. 17714—17) pentru sjki ctuh hh« kt», ctkj noMHKd^H. hîke Tpî' ctuaMi rAdcCv w cfpdtfcÎAUv K"Kcfî'fcK ţie închinăciune şi mare mărie a-ţi aduce (p. 177H—12) pentru h aa^hoe tee1î noKAdn-kHW h cajeo caoeTi npn-hochth ; 2Vimea destoinic a se lega de pohtele trupului (p. 24715 — 16) pentru hhktwke aoctohmi u>cKE3iKiuTHA' ca ct*. raivtkckkia\h noXVrAHH; Ge slujesc ţie mare şi înfricoşat şi aceluia târiia ceriului (p. 2472—o) pentru a>ke e© caov’^hth TEE-b, beahko h cTpdiun© h r-kAMv hehwm cHAdA\K. în toato aceste exemple avem de-a. face cu traducerea întocmai a aşa-numitei or „fraze nominale” din slavă, explicabile la rîndul lor, în bună parte, prin calcuri din greacă 2. Acordul atributului cu substantivul determinat. Apoziţia stă în acelaşi caz cu cuvîntul determinat în următorul exemplu : şi toată viaţa noastră Rristos Domnului să o dăm (p. 4271—2, 2876 7). Întîlnim însă şi situaţii în care apoziţia nu se acordă cu termenul determinat: vino în numele Domnului Dumnezeu (p. 26711—12). Complementul. Un caz de dublă reluare a complementului direct înregistrăm în exemplul şi toată viaţa noastră Hristos Domnului pre ea să o dâm {p. 2876—7). 1 Dăm între croşete întregirile efectuate de noi pentru a exemplifica mai pregnant omisiunea verbelor copulative. 2 Andr6 Yaillant, Ioc. cit., p. 355. 92 SINTAXA FRAZEI Coordonarea Propoziţiile copulative se introduc prin e, iară (ambele conjuncţii cu slabă nuanţă adversativă), nici, nu . . . nice (nici), şi : în mormânt cu trupul, e întru iad cu sufletul, ca Dumnezeu, iară întru rai cu tîlhariul (p. 9r/ll —13), Aşijderea pre%itul să sărute sfînta evanghelie, e diaconul sfînta masă (p. llr/6 —8); în pace să fie cu toţi, nici să aibă ceva pizmă spre cineva (p. lTjo—7), nu întoarce faţa ta de noi, nice împenge noi de feciorul tău (p. 25r/ll—13), nu amu vrăjmaşilor tăi adeveriturile tale zic, nici sărutare dau ţie ca Iuda (p. 38719—3972), Nu lepăda mine de faţa ta şi duhul sfînt al tău nu lua de la mine (p. 1074—6), Doamne, tremite m-îna ta de sus den sfîntul sălaşul tău şi mă întăreaşte întru această slujbă a ta (p. 172—4) etc. Propoziţiile disjunctive se introduc prin sau; cînte alliluia, cîntecul lu David, sau maoarâ mainte de acesta să grăim Apostolul (p. 1974—6). Propoziţiile adversative se introduc prin nu . . . ce, iară şi însă (conjuncţia e, avind o slabă nuanţă adversativă, am inclus-o în rîndul conjuncţiilor copulative) : tot cela ce va creade întru el nu vor peri, ce va avea viaţă de veaci (p. 32710—11), nu ne duce în năpaste, ce ne izbăveaşte pre noi de Mile anul (p. 3679—10), Şi în duhul sfint Domnul ce vii face, însă de la tatăl vifnje şi în tatăl şi înfiiul să [ne] închinăm (p. 29717 —3071), sfîntul amu blid să-l puie de-a stînga parte, iară potirul de-a dereapta (p. 279—11), să ia preutul în mîna stingă amu presai rea, iară în dereapta sfînta copie (p. 3710—12). Subordonarea Propoziţiile subiective se introduc £irin cela ce : Blagoslovit eşti cela ce pre scaunul măriei împărăţiei tale şezi (p. 1876—8), vino de sfinţeaşte noi cela ce sus cu tatăl şezi (p. 3779—11). Propoziţiile atributive se introduc prin ce, cela ce, ceia ce, cine, de şi io : mă întăreaşte întru această slujbă, ce e pusa înnainte (p. 173—5), Blagoslovit Dumnezeu ce-au vărsa-ft] dulceaţa sa spre preuţii săi (p. 2714—15), Şi să-l întoarcă cu ceaia parte ce are &ruce (p. 475—6), Preutul să cădească al treilea pocrov ce iaste aer (p. 8r/8 —10), Spăseaşte-ne, fiiul lu Dumnezeu, cela ce înviseşi den moarte (p. 14713—15), nu lăsa noi ceia ce nădăjduiesc spre tine (p. 13716 —17), Să cîntăm noi ceia ce sînt dennafară (p. 17710 —11), Lumină de la lumină, Dum nezeu derept den Dumnezeu derept, născut însă nefăcut, unul cu tată pren cine toate făcute sînt (p. 2972—6); Tu amu 93 singur, Doamne, Dumnezeul nostru, de spui ceriul şi pămîntul (p. 247 10—12), [dje sînt alţii ăe [vor] să se cuminece sâ iade la diaconul sfîntul potiri şi să dea [lor] (p. 40716—18), sfîntul potiri ce ie în mînă cu pocrovul să şteargă si pre margine io va să sărute (p. 3972—4). Propoziţiile completive directe sînt introduse prin că : [ CJrez, Doa mne, şi spuiu că tu eşti Sristos, fiiul Domnului viu (p. 38712—13). Propoziţiile completive indirecte sînt introduse prin că (subordonatele primesc în acest caz o anumită nuanţă circumstanţială, de obicei cauzală), cîntămu-ţi, lăudămu-te că în mîinile lui cumplitele pămîn-tului şi înnoitele codrilor ale lui sînt, că a Ud iaste marea şi elfeace-o (p. 157 5—9), cîntămu-ţi, lăudămu-ie că zeul mare e şi domn şi împărat mare spre tot pămîntul (p. 15r/l—3). Propoziţiile circumstanţiale ăe loc se introduc prin io : Vine steaoa, stătu desupra, io era feciorul (p. 7712—13), Să sărute şi diaconul urariul său, io iaste spre el obraz de cruce (p. 29r/9—11). Propoziţiile circumstanţiale de timp se introduc prin ca3, cînd şi pînă : Ga vor sfîrşi întiia antifonă să meargă iară la loc de obiceai (p. 137 3—5), ctndu se vor închina să grăia[sc]ăîntru eiş această rugăciune (p. Vj 18 —171)? pîrî-veri cînd veri judeca (p. 977—8), Cînd vor sosi la Slavă să meargă popa şi diaconul înnaintea sfinteei mease (p. lor/14—16), şi n-ai păşit toate făcînd, pînă noi cătră ceriu rădicaşi şi împărăţie dăruişi (p.’ 3174-7). Propoziţiile circumstanţiale cauzale se introduc prin că: Blagoslovit Dumnezeu, că mă încinse cu tărie (p. 3r/2—3), Sar dâmu-ţi, Doamne, Dumnezeu tare, că podobit-ai noi înnainte a-ţi sta (p. 227f17—19), Să se împle rostul nostru de cîntarea ia, Doamne, ... ca spodobii-ai noi a ne împreuna cu sfîntă taină (p. 4175 — 7). Propoziţiile circumstanţiale de scop se introduc prin ca, ca să (w), ăe (sâ), derept să, să (nu) : fiiul tău unul născut dat-ai ca toi cela ce va creade întru el nu vor peri (p. 3279—11), Credincioşi <ăerept> chemaţii rugaţi-vă ca Dumnezeu să miluiască ei (p. 2l7lo—17), răsădeaşte întru noi şi fericata învăţătuHei tale frică ca ale trupului pohte toate sâ le călcăm (p. 197 2—5), Să ne iubim unul cu alatt ca cu un cuget sâ spunem (p. 2S714—16), să adune toate ce sînt în sfîntul blid. fârîmele den jos supt sfî.nta pîine, ca sâ zacă în pazire şi în tărie şi să nu cază■ ceva (p. 7T/9—13). Ţie unuia greşiiu şi hiclenşug înnaintea ta feciu ca sâ dereptezi-te (p. 976—7), să apere spre sfinte cu toată socotirea, ca să nu cază muscă sau ceva ăe ceale jîgânii mici (p. 31714 —17), ce vino de sfinţeasie noi (p. 37'79—10), De sâ se supuie 3 în căzu] lui ca ..cînd”, Densusianu (HLR II, p. 256 — 257) afirmă că am avea a face cu o influenţă a conjuncţiei slave ano. După V. Morariu, Sintaxa propoziţiei in Psaltirea Scheiană, p. 228, ca a preluat sensul temporal de la cum, căruia i se substituie adeseori. 94 şi să se pleaoe toi vrăjmaşul şi nepriitoriul supt picioarele noastre. Domnului să ne rugăm (p. 12713—17), atunce sa zacă cu dosul în sus derept să mc-facă dedesupt udătură (p. 4v/7 —9), Doamne, rostulu-m.i deschide sâ vestesc lauda ia (p. 1179—10). sâ meargă la preastol sâ grăiască (p. 1872), şi cugetelor noastre descoaperi ochii întru evanghelie propovedaniei tale să înţe-leagem. (p. 19718—1972), meargă cătră popa să ia năravul de codire (p. 2576 —7). Propoziţiile circumstanţiale de mod se introduc prin as a cum, cît, cum, cumus : Sâ arate împreună cătră răsărit cu urariul aşa cumu şi-1 ţine (p. l6r/5 —7), inenia cîtu-i va fi de tare să-ş păzeaseă cugetul de kitlenie (p. 177 —9), urariul cu dereapta să t/e cum. de multe ori am zis (p. I67I6 —17), iartă noauo greşatece noastre cum iertăm şi noi greşiţilor noştri (p. 3677—9), Şi aşa sâ se cuminece cumu-i va fi în mînă cu frică şi cu mare nevoin[ţ]ă (p. 3978—10), Deci şi el sâ se cuminece cumu-i va fi în mînă c[u] [toartă socotinţa (p. 39714—16), ţie în cap s[fîn£]ul blid cumus iaste (p. 267‘4 —5). Propoziţiile circumstanţiale consecutive se introduc prin că, cît: lumea ta aşa o iubişi, că fiiul tău umil născut dat-ai (p. 3278—9), să bage uncropul cît să fie destul (p. 38t/6 — 7). în primul exemplu că are în regentă/ drept corelativ adverbul aşa. Propoziţiile circumstanţiale condiţionale se introduc prin de% deaca (cu nuanţă temporală), sâ [nu) : de vrea vrea jărtvă va vrea amu (p. 107 15—16), De va vrea preutul să sfîrşască dumnezeiasca taină, datoriuiaste întîi amu în pace sâfie cu toţi (p. lr/3—o), acela sâ sărute sfînta evanghelie de va fi aciia, e de nu va fi să o sărute popa (p. 16T/14—16), E preutul să stea dendârătul sfinteei mease de va avea loc (p. 20715—17), de va fi repidă să o ia în mîinile sale (p. 31713—14), Iară de iaste ş-alt diacon slujind, acela să strige denlâuntrul altariului în locul popeei (p. 2073—6), Numai de va fi cald şi cu abur, atunce sâ zacă cu dosul în sus (p. 476—8). De remarcat in propoziţia regentă- adverbul atunce care îndeplineşte rolul de corelativ al conjuncţiei de. Troparele deaca se vor sfîrşi, să meargă diaconul aproape de sfintele dvere (p. 1775 — 7), Evangheliia deaca se va sfîrşi sâ grăiască popa cătră diacon (p. 2078—9), Aceastea deaca mem grăi,, grăiască preutul rugăciune (p. 2172— 3), E sâ nu sînt de-a cuminecarea diaconul ţiind potiriul şi popa să blagoslovească (p. 175 — 7). După cum observăm din aceste exemple, conjuncţia de este cea mai des întrebuinţată. Vorbirea directă Absenţa verbului de declaraţie ne întîmpina în cîteva exemple: Diaconul: „Sâ zicem toţi den iot cugetul şi den toate cugetele noastre” (p. 20713—16), Diaconul: ,,Foloseaştespăseaşte. miluiaşte . . (p. 23T/" 95 16—17). Şi diaconul: „Amin”. Şi iar[a] diaconul: .,Blagosloveaşte despuie-ioare” (p. 33710 —13), Şi iară diaconul cătră popa: „Pomeneaste-mă, despuietoare sfinte” (p. 27714—16), Oamenii: „Amin''. Popa: „Pace .tuturor”. Diaconul: „Să ne iubim unul cu alalt ca cu un cuget să spunem (p. 28v/13—16), Oamenii: „Amin, amin” (p. 4173), Psa[lom]: ,,[B]la-goslovesc [Domnul%] în toată vreamea (p. 42718—19). în toate aceste •exemple lipsa verbului de declaraţie se explică prin raportare la textul slav. Ordinea cuvintelor Vom semnala în continuare numai acele aspecte interesînd ordinea •cuvintelor, care nu au fost relevate la capitolul Morfologia. în propoziţiile enunţiative imperative, determinanţii predicatului preced predicatul, topică pe care o regăsim şi în textul slav: De dulce-■cinstiţi şi de Dumnezeu păziţi împăraţii noştri, de toate curţile şi de voinicii lor, Domnului să ne rugăm (p. 12r/10—14). Bunele şi folosufrjele sufletelor noastre şi de pacele lumiei de la Domnul să rugăm (p. 28712—15), A creştinilor sfîrşire întru viaţa noastră, fără păcate, neruşinaţi. în pace şi în bun răspuns la înfricoşatul judeţ a lu Sristos să cearem (p. 28715—19), înşiş lor şi unul altuia şi toată viaţa noastră Sristos Domnului pre ea să o dăm (p. 2875-7). Atributul substantival genitival precede determinantul în exemplul: Aşteptăm sculatul morţilor şi viilor veacul cela ce va să fie, amin {p. 3075—7). în unele cazuri şi atributul prepoziţional este aşezat înaintea determinantului : Şi să priimească de acealea blagoslovenie (p. 571—2), [Ţ]ie punem viaţa noastră toată şi nădeajdea, de-o ameni - iu bito viu despuietoriu, rugămu-ţi-ne (p. 3573—6). Topica acestor atribute e preluată din textul slav. Cînd substantivul este determinat de două atribute adjectivale, •dintre care unul exprimat printr-un adjectiv propriu-zis, iar altul printr-un .adjectiv pronominal, se pot stabili mai multe situaţii în ce priveşte ordinea acestora : a) adjectiv propriu-zis — determinat — adjectiv pronominal: De sfîntul locul acesta . . . Domnului să ne rugăm■ (p. 12717—20), caută spre noi şi pre sjinia beseareca aceasta (p. 1378 — 9), să se dea noauo prea curatul trupul tău (p. 37713 —14); b) adjectiv propriu-zis — adjectiv pronominal — determinat: Pomenind amu spăsitoarea acosta învăţătură (p. 3371—2); c) determinat — adjectiv propriu-zis — adjectiv pronominal: duhul sfînt al tău nu lua de la mine (p. 1075—6). Topica în aceste exemple ■se explică prin raportare la originalul slavon folosit de traducător i. 4 o crtH luruT'tAH 'r°V i»măh* sa (cazul o); noMHnaAijK «yso cnacHx* ci* 34n»rkA.t. (cazul b); aÎ* ctto Tjotro hiCT-kmk Ui mens (cazul c). 36 Substantivul determinat poate precede două adjective pronominale, dintre care primul posesiv, iar al doilea demonstrativ: Şi destoinici fă noi ce-ai pus intru slujba ta aceasta (p. 23*78—10). Topica aceasta este preluată din textul slav: h ctitkoph hj hXpkc noitoîKHrtk ten k*k cmo^îk- E.* TKO/K.. Există şi situaţii cînd substantivul determinat de trei atribute este aşezat în urma acestora: răsădeaşte întru noi şi fericata învaţâturiei tale frică (p. 1972—3). Raportarea la textul slav explică şi în acest caz ordinea cuvintelor: rKcdAH etv h3 h eîukehhmh adnoR^A^ tkoh cTpdXtk. Complementul direct are topică liberă cind este exprimat printr-o formă neaccentuată a pronumelui personal: Doamne, eurăţeaşte-mă şi mă miluiaşte (p. 3r/17 —18), Bucură-se sufletul mieu în Domnul, că mă îmbrăca întru câmaşe de spăsenie şi cu văşmînt de veselie îmbrăcă-mă (p. 2r/8—12). La perfectul simplu, complementul direct stă în unele exemple după verb : cu pînzâ curată învăli-l, puse-l (p. 26719—2771)? Şi el feace-o (p. 1579). în Sa ainte apucăm faţa lui în ispovedire şi în cîntare să strigăm lui (p. 14716—18), complementul circumstanţial se intercalează între verbul apucăm şi sâ, semnul conjunctivului. Adverbul amu dislocă uneori atributul de determinant: Fă pîinea amu aceasta cinstit trupul Hristosuli tău (p. 3379—10), sfîntul amu blid să-l puie de-a stînga (p. 277—10). LEXICUL Dintre cuvintele care alcătuiesc lexicul Liturghierului vom examina cuvintele dispărute azi din limbă sau puţin cunoscute, precum şi cuvintele cu forme sau sensuri deosebite de cele din limba actuală. Vom urmări concomitent şi repartiţia lexicului pe origini *. Cuvinte care prezintă forme sau sensuri diferite de cele actuale a) 'Elemente latine Adeverit adj. „adevărat” : Strige ei cu cuvîntul adeverit (p. 21717 —18). Arsă s.f. „jertfă” : Că de vrea vrea jărtvă va vrea amu; toate arsele nu bine-vruşi (p. 10715—17). în secolul al XVX-lea, de la verbul arde * Precizăm că nu am diferenţiat în cadrul repartizării lexicului pe origini elementele moştenite sau împrumutate de cele formate pe teren românesc. 7 — 29 97 sînt cunoscute trei derivate care exprimă noţiunea de „jertfă” : arsă, care, în afara textului nostru, mai apare în psaltirile rotacizante (PS, PY, PH) şi în CP 1, arăere înregistrat în CP, PS şi PO şi arsură atestat în CT, EL şi PO 2. Ascuns s.n. „taină” : Cina ta întru ascuns, astăzi fiiul Domnului împreunatu ?nă priimeaşt[e] (p. 38v/17—19). Yezi şi p. 3578. Cu acest sens termenul nu a fost înregistrat de Densusianu şi acad. Kosetti; în schimb el figurează. în lexicul de bază al limbii din secolul al XYI-lea, stabilit de Claudia Tudose 3. Codru s.m. „munte” : că în mîinile lui cumplitele păr/untului şi înnoitele codrilor ale lui sînt (p. 15*76 —8). Codru „munte” este atestat în textele coreşiene (CT, CPr, CP, CC1, CC2) şi în textele rotacizante (PS şi PH)4. Cuceri vb. refl. „a se smeri, a se supune” : rugămu-ţi-ne şi cearem şi cucerimu-ne (p. 3575 — 6). Cu acest sens, cuceri este atestat în tipăriturile coreşiene (CT, CPr, CC1, CM, CC2)5. Cumplit s.n. „sfîrşit” : că în mîinile lui cumplitele pămîntului (p. 1576 — 7). în secolul al XYI-lea, cumpli cu sensul „a isprăvi, a consuma, a epuiza” apare în PS 6. Descoperi vb. „a deschide” : şi cugetelor noastre descoaperi ochii întru evanghelie propovedaniei tale (p. 19718—1971}; revela” : Sa ăes-coapere lor evanghelia ăereaptă (p. 21718—227’!). Descoperit şi descoperi-tură cu sensul „revelaţie” se întîînesc în secolul al XYI-lea in tipăriturile lui Coresi (CT, CPr. CC1, CC2) şi într-un text rotacizant (CY)7. Brac s.m. „duşman” : Dereapta ta mînâ, Doamne, frîmse dracii (p. 271—2). Yezi şi p. 2171. Drac „duşman” traducînd vsl. Kpjr-K este înregistrat în tipăriturile coreşiene {CT, CPr, CP1, CP2) şi în textele rota-cizante (PS, PH, PV) 8. De remarcat înlocuirea lui drac din versiunea coresiană a Psaltirii din 1577 prin vrăjmaş în OP29. Dulce adj. „bun” : însuţi Doamne, după dulce inem.a, ia caută spre noi (p. 1377 — S). Yezi şi p. 1474,2378 etc. în textele din secolul al XYI-lea. dulce „bun” a fost înregistrat în tipăriturile coreşiene, în textele din centrul 1 DHLR II, p. 294 ; RILR VI, p. 320. - DHLR II, p. 423. 8 Claudia Tudose, Lexicul de bază in secolul al XYI-lea, în SCL, XVI, 1965, nr. 5, p. 628. 649 şi SCL XVI, nr. 6, p. 815: vezi şi RILR VI, p. 320. 4 DHLR TI, p. 42S-429 ; RILR VI, p. 330. 6 DHLR II, p. 429. 6 Ibidem, p. 494; RILR YT, p. 331. 7 DHLR II, p. 432. 8 Ibidem, p. 435; Candrea, PS II, p. 121»T’1S’ 133--2, ÎS12-15- 34 ; RILR VI, p. 331. 9 Vezi Candrea. PS II, p. 132£, 1832> 36 etc. 98 Ardealului şi în textele rotacizante10. Pentru dulce din compuse, vezi Compunerea, p. 115—116. Dulceaţă s.f. „bunătate” : ceareetâ noi cu dulceaţa ta (p. 17v/lo—16). Vezi şi p. 15717. Sensul acestui cuvînt se regăseşte şi în alte tipărituri coresiene (CT. CPr, CP1), precum şi într-un text nordic (PS)11; „graţie divină, dar-1' : Blagoslovit Dumnezeu cc-au ^arsa[t] dulceaţa sa spre preuţii săi (p. 2711—15). Vezi şi p. 7Y/S. 22r/5, 2?7'1S. împăraţi vb. refl. „a deveni împărat” : Domnul împârăţi-se şi întiu frîmseaţe se învesti (p. 7717). Vezi şi p. 1475—6. Verbul este înregistrat în textele rotacizante (PS, PV, PH), în tipăriturile coresiene (CPr, CC1, CM, CP, CC2) şi într-o tipăritură bănăţeană (PO)12. împinge vb. ,,a respinge, a îndepărtă” : nu întoarce faţa ta de noi, nice împenge noi de feciorul tău (p. 25711—13). împle vb. „a împlini, a îndeplini” : împăratul ceriului . . . ccla ce de pretniindinea toate împle (p. 10714—16). toate le împinşi, nescrisule (p. 9715—16); vezi şi p. 14715. Cu acest sens verbul se regăseşte în tipăriturile coresiene (ICr, CPr, CC1, CP, CC2), în textele din centrul Transilvaniei (TM), Banat (PO) şi nordul Transilvaniei (PS)13. C-f. însă p. 874—6. 37715, 4174. Implerc s.f. „împlinire” : dulce-vestind cu tărie nvultd întru împlearea evangheliei (p. 2073— 4)14; Iară popia ... grăiascăîmjplearea sfîn-tului [djiili” (p. 37716—20); „încăpere'1 .• împlerile beseareciei tale fereaşte (p. 13712—13). Vezi p. 427i8 şi CM, p. 7715. Intrat s.n. „intrare” : Blagoslovit intratul sfinţilor tăi, Doamne (p. 1679). învăţătură s.f. corespunde vsl. 3anoBtA^ „poruncă” : Pomenind amu spâsitoarea această învăţătură (p. 33r/l —2). Vezi şi p. 1973. Cu sensul de „poruncă”, cuvîntul a fost Înregistrat în secolul al XYI-lea în CC2 şi PO 15, Judeţ s.11. „judecată” : A creştinilor sfîrşire întru viaţa noastră fără păcate, neruşinaţi, în pace şi bun răspuns la înfricoşatul judeţ a lu Hristos, să cearem- (p. 28715—19): vezi şi p. 3ovjl2. Cu sensul „judecată” cuvîntul a fost înregistrat în tipăriturile coresiene (CT. CPr, CM), în textele din central (TM, TB), din vestul (CTd) şi din nordul Transilvaniei (PS)16. 10 DHLR II. p. 435; RILR VI, p. 33î. 11 DHLR II. p. 435: RILR VI. p. 331. 12 DHLR II, p. 200. 13 Jbidem. p. 440. 14 Cuvîntul este greşit glosat de Densusianu (..belşug") în contextul inlru împlearea blagosloveniei evangheliei Iu Brisios voi veni (CPr, 118). Vezi DHLR II, p. 440. 15 DA JI. p. S59. 16 DHLR IL p. 449. 99 Lăture s.f. „ţinut, regiune” : P omeneaşte, Doamne, locul acesta ce întru el viem şi toate cetăţile şi laturile (p. 34r/8—10). Vezi pentru acest sens şi textele coreşiene (CT, CPr, CC1)17; de-o laturi „de-o parte” : Diaconul să meargă şi să stea ... de-o laturi a sfintei mease (p. 3079 —10). Lăsare s.f. „iertare” (în sintagma lăsarea păcatelor) : De fericată pomeanâ şi lăsarea păcatelor fericat ctitorul sfînt-ului hram acesta (p. 6yJ7 —10). Vezi şi p. 2272, 28710—11, 3275—6 etc. Verbul lăsa „ierta” şi substantivul lăsare „iertare” apar frecvent în textele religioase din secolul al XVI-lea (tipăriturile coreşiene : CT, CPr, CC1, CM. CC2; textele rotaci-2ante : PS, CV, S; textele din centrul şi vestul Ardealului: CTd, TM, TB)18. Mări, vb. „a slăvi” : tu aceia măreaşte cu- dumnezeiasca a ta tărie (p. 13v/15—16). Vezi şi p. 4273. Cu acest sens mări a fost înregistrat în tipăriturile coreşiene (CT, CPr, CP1, CC2). în textele din centrul şi vestul Transilvaniei (TB şi CTd), din nordul Transilvaniei (CV, PS)19. Mărie s.f. „slava”: si ţie mărie tremeatem (p. 1475—6). Vezi şi p. 15716, 1772—3, 1878 etc.; mare-mărie traduce vsl. c/ukocaokhk „elogiu” : si în ceasul acesta a sta înnaintea slavei sfintului al tău jărtăvnic şi datori ţie în-ehinăciune şi mare-mărie a-ţi aduce (p. 1779—12); cu mărie-mărind corespunde vsl. ca4koca&rai4jm „lăudînd” : şi cu mărie-mărind- a ta dulceaţă (p. 15716—17). Mesteca vb. traduce vsl. npH^ujdTH ca „a se împărtăşi” : Dă lor pretutindinea cu frică şi cu dragoste a sluji ţie. neosînăiţi a ne mesteca cu sfîntă a ta taină (p. 23718—2473). Verbul nu a mai fost înregistrat cu acest sens în textele religioase din secolul al XVI-lea. Mestecare s.f. „amestec, împerechere” : De bună m-esiecarea a văzduhului . . . Domnului să ne rugăm- (p. 1271—3); „împărtăşire” (npHMA-cT’ff, npHOEhqiiHHK) : De împreunarea eredinţeei, m-estecarea sfîntului duh cer-şură (p. 35712—14); Să nu fie mie, în pîră sau osînăâ, mestec ar ea sfinteei tale, Doamne (p. 3974—6). Născut s.m. „naştere” : Născutul lui cine va spunei (p. 47S). Cu sensul de „naştere”, născut a fost notat în tipăriturile coreşiene (CT, CC2), într-un text rotacizant (CV) şi xntr-o tipăritură bănăţeană (PO) 2o. Nefiind s.n. „nefiinţă” : den nefiind intru-fire toate aduseşi (p. 36v/b). Neştiut s.n. „ignoranţă” : şi destoinici fă noi a aduce ţie, Doamne, şi jărtve sufletesti de ale noastre păcate si de ale oamenilor nestiuturi (p. 27711-14).' 17 DHLR IL p. 450. 18 Itidim p. 450. 39 Ibidem, p. 453 — 454. 20 Ibidem p. 298. 100 Plecat adj. „smerit” : bucurâ-se oasele plecate (p. 9718). Vezi şi p. 10r/18; s.m. „smerit” : Doamne, Dumnezeul nostru, cela ce pre înnoiţi locuieşti şi spre plecaţi prevesti (p. 22-710—12). Cu acest sens, cuvîntul este notat în tipăriturile coresiene (CT, CPr, CP) şi într-un test nordie (PS) 21. Prădat s.m. „prizonier” : Pomeneaste, Doamne, notătorii, cale-fâcâ-torii, neputincioşii, usteniţii, prădaţii (p. 34r/H —14). Vezi şi p. 1275—6. Prădat „prizonier” şi prădare „captivitate” .sînt atestate în tipăriturile coresiene (CP1 şi CC2) şi în două texte rotacizante (PS, PV)22. Răpausa vb. refl. „a se odihni” : împăratul ceriului, mîngîitoriu de suflete adeverite . . . râpausS.-ie întru noi (p. 10714—19). Vezi şi p. 17715, 24r/17. în textele din secolul al XVI-lea răposa (răpausa) cunoştea o repartiţie şi o frecvenţă mai mare decît sinonimul său odihni 23. Densu-sianu îl atestă în textele coresiene (CT, CPr, CC1, CP1, CC2), în textele din centrul Transilvaniei (TM) şi din Banat (PO) şi în textele rotacizante (CV, PS, PV) 2*. Scăpare s.f. „refugiu, adăpost” (corespunde vsl. npHE-k/KHnir) •, Domnul} învîrtoşarea mea şi scăparea mea şi izbăvitor iul mieu (p. 2973—5). Seulaf s.n. „înviere” : Aşteptăm sculatul morţilor şi viilor veacul (p. 3075 — 7). Oculare şi sculai cn sensul de „înviere” sînt înregistrate în textele coresiene (ICr, CPr, CC1, CM, CC2) şi în două texte din centrul şi din vestul Transilvaniei (TM şi CTd)25. Semna vb. „a face semn, a însemna” : să ia preutul în mîna stîngă amu prescurea, iară în dereapta sfînta copie şi să o senineaze de trei ori de-supra seripturei (p. 3710—14). Spune vb. corespunde vsl. Hcnoa-tA^H „a mărturisi” : nu amu vrăjmaşilor tai adeveriturile tale zic, nici sărutare dau ţie ca Iuda, ce ca tîlhariul spuiu-te (p. 38719—3973). Spurcăciune s.f. „sîngerare” : fă noi destoinici a-fi a aduce ţie rugăciuni şi rugi şi jârtve fără spurcăciune [R(3h KpkKwhj/K] (p. 23r/o — 7). Vezi şip. 2±v/8. Stătător adj. „prezent, de faţă” : că şi în stătătoare zi spodobit-ai noi cu o ceriului şi fără ăe moarte a ia taină (p. 10r/15 —17). Vezi şi p. 14715-16. Tărie s.f. corespunde vsl. oyTKphJKAtnHK „securitate, apărare” : să adune toate ce sînt în sfîntul blid, fârîmele den jos supt sfînta pîine, ca sâ zacă în păzire şi în tărie (p. 779—13); „precauţie, prudenţă”: Aşij- 21 Ibidem, p. -165. 22 Ibidem, p. 467. 23 Claudia Tudose, Lexicul de bază, p. 627—628. 24 DHLR ÎI, p. 470. 25 Ibidem, p. 475. 101 derea şi sfinlvl blid să-l puie în vî-rhid diaconului, acesta, Inund, şi aceluia cu frică şi cu toate socotinţele si cu tărie (p. 26r/8—11). Treec vb. „a neglija” : cela ce zidişi omul pre obrazul tău ... şi dai celor a ce cer preaînt-elepciuve şi mente şi nu treci greşitul (p. 1771 — 7). Ca tranzitiv, trece „neglija” a fost înregistrat într-un singur text (CC2) 2e. Virtute s.f. „forţă, putere" : Dereapta- ta mînâ, [D]oamne. preaslăvi-se în virtute (p. 2r/18—271). Cuvîntul este notat în CP1, CC2, PS, TM şi CTd 27. Elemente slave Blid s.n. sfîntul blid „sfintul disc’' : sfîntul amu, blid să-l puie de-a-stînga parte (p. 279—10). Yezi şi la p. 4718, 77-10 etc. Năpaste s.f. „ispită” : nu ne duce în năpaste (p. 3679). în versiunile coreşiene ale rugăciunii Tatăl nostru, năpaste „ispită” (ICr, CT, CM, CC2) este preferat lui ispită din BP 2S. Nedestoinic adj. „nedemn”: nedesîoinicii robii tăi (p. 1778—9). Yezi şi p. 25714. Cuvîntul a fost atestat în secolul al XYI-lea în CC2, PO şi IC29. Destoinic „demn” este notat în mai multe texte: CT, CPr, CC1, TM, TB, CTd, PO şi CY 30. Nevoinţă s.f. „grijă, atenţie” : Şi aşa să- se cuminece cu-mu-i va fi în mînâ cu frică şi cu mare- nevoinţă (p. 39r/S—10). Yezi şi p. 2976. Cu acest sens cuvîntul a fost înregistrat în secolul al XYI-lea în tipăriturile coreşiene (CPr, CC2) şi în două documente din Ţara Bomânească (AAXX, 477, 479) 31. Obraz s.n. „formă” : obraz ăe cruce (p. 2579, 29710—11); „chip” : cela ce zidişi omul pre obrazul tău (p. 1771—2). Cu acest sens, cuvîntul a fost atestat în CM, CPr şi PO32. Pîră s.f. „judecată” : Sâ mi fie mie în pîră sau osîndă (p. 3974 — 5). Yezi şi p. 35r/13—14. Cu acest sens, cuvîntul a fost notat in versiunile Apostolului (CPr şi CY) 33. Pin vb. „a- izbîndi, a birui” : Ţie unuia greşiiu şi hiclenşug înnaintea ta feciu, ca să dereptezi-te întru cuvintele fale şi pîrî-ve-ri cînd- veri judeca (p. 976—9). Cu acest sens verbul nu a mai fost înregistrat în secolul al 26 DHLR II, p. 486. n Ibidem. p. 490. ts Microfilm nr. 14 (BAR), p. 21/9. 29 DHLR II, p. 460. 30 Ibidem. p. 433. 31 Ibidem, p. 328. 32 Ibidem. p. 462. 33 DHLR II, p. 4Gi. 102 XYI-lea. în PH întîlnim păreaşte într-un pasaj (ps. 98, v. 8). în care celelalte psaltiri prezintă verbul izbîndi. Candrea glosează însă verbul pârî „a (se) răzbuna”, întrucît corespondentul său slavon este a^ijmth ca ,,a se răzbuna” 34. Izbînăă „răzbunare” şi izbîndi ,.răzbuna” sînt. de asemenea, atestate în textele din secolul al XYI-lea şi al XYII-lea35, astfel că pă-reaşte din PH nu are sensul ,,a izbîndi” pe care îl prezintă textul Litur-ghierului. Seîrbă s.f. „chin, suferinţă” : A ne izbăvi noi ăe toată scîrba, mînia şi nevoia, Domnului să ne rugăm (p. 1276—9). Yezi şi p. 27v/2, 34719. Sfîrşi vb. a înfăptui” ; De va vrea preutul să sfîrşască dumnezeiasca taină, ăatoriu iaste întîi amu în pace să fie cu toţi (p. lr/3—6). Yezi şi p. 1T/S. Sfîrşi „crea” a fost uotat într-o tipăritură coresiană (CP1) şi într-un manuscris rotacizant (PS)3C. Toci (< tohkvh ,,a vărsa, a împrăştia, a risipi”) vb. ,,a izvorî” : în cruce te răstignişi si cit suliţa împunseşi, fără ăe moarte tocişi oamenilor (p. 3V/1 —5). Verbul nu a fost înregistrat în textele din secolul al XYI-lea. Voinic s.m. „ostaş” : Unul den voinici cu suliţa coastele lui împunse şi aciiaş ieşi sînge şi apă (p. 4712 —14). Yezi şi p. 12r/13, 4277. Cu acest sens, cuvîntul a fost notat în tipăriturile coresiene (CT, CPr, CC1, C Prav.), în textele din centrul şi vestul Transilvaniei (TM, TB, CTd), în textele nordice (CY. S) şi în Ţara Românească (AA XX, 479, 480) 3\ Elemente maghiare Chinui vb. „a munci, a trudi” : De notătorii şi cale-făcătorii, neputincioşii, ceia ce se chinuiesc . . . Domnului să ne rugăm (p. 1274—7). La cui vb. „a trăi” : De sfîntul locul acesta şi ăe toate cetăţile şi înla-iurile şi de ceia ce cu credinţă întru \ea~]le lăcuiesc, Domnului să ne rugăm -(p. 12717—20). Acest sens â fost înregistrat pentru lăcui într-un singur text coresian (CC2)38. Socoti vb. „a fi atent, a lua aminte” : să strige diaconul: „Să socotim•” (p. 187,11)' Vezi şi p. 18719, 197'3, 29713, 3776. Cu acest sens, verbul se regăseşte în textele coresiene (CP1, CP2) şi în PS3B. Socotinţa s.f. corespunde vsl. KivHHAUHHtf „atenţie” : Aşi jder ea şi sfîntul blid să-l puie în vîrhul diaconului, acesta luînd, şi aceluia cu frică şi cu toate socotinţele şi cu tărie (p. 2678—11); corespunde lui oiuctko 31 Candrea. PS II, p. 451. 35 DHLR II, p. 447; DA II. p. 925-926. 36 DHLR II. p. 476. 37 Ibidem, p. 490. 35 Ibidem. p. 449. 59 Ibidem, p. 478. 103 „grijă, silinţă.” : Beci şi el să se cuminece cuniu-i va fi în mînâ c[u] [toa]lâ socotinţa (p. 39rjl4—16). Socotire s.f. corespunde vsl. ckiUotpiehhic' „examinare, observare” (p. 32r/12 —13), sens întîlnit în CC2 pentru socotinţa40 •, corespunde lui ©ndcfHHK „grijă” : sâ împreuneaze tot în sfîntvl, potiri cu frică şi cu toată socotirea (p. 4074—6). Ou acest sens, cuvîntul a fost atestat în CC2 41; corespunde vsl. EiworoE'fcHfm ..respect, evlavie” (p. 31715). Cuvinte dispărute azi din limbă sau puţin cunoscute Elemente latine Adeveritură s.f. „taină”: nu amu adeveriturile tale zic {p. 38719 — 3971). Cuvîntul adeveritură este considerat o creaţie a lui Coresi din adeveri cu suf. -itură42, dar simpla lui prezenţă în tipăriturile diaconului (CC1, CP1, CC2)43 nu constituie o probă hotărîtoare. în tipăriturile aceluiaşi Coresi întîlnim şi adevărăturâ (CPr, CC1); cuvîntul se regăseşte şi în PO) 44. Prezenţa variantei pare să infirme paternitatea coresiană a cuvîntului adeveritură. Crunţie s.f. „vărsare de sânge“ : Izbăveaşte de crunţii, Doamne (p. 10'jll). Cuvioşa vb. „a învrednici” : cuviivjsaz[ă] noi, despoietoare, cu îndrăznite a cuteza a che\ma\ tine al ceriului Domn şi tata (p. 35717—19). Dereptătoriu s.m. „învăţător” : înger cu pace, credincios, ăereptâ-toriu, feritoriu sufletelor şi impurelor noastre (p. 2877—9). Vezi şi p. 3571* Despuietor s.m. „stăpîn” : fire de sfinţie dat-ai noauo ca ăespoieioriul tuturor (p. 2478—9). Vezi şi p. 8r/l, 1078, 1172 etc. Verbul despune ,,a-şi exercita puterea, a dicta” împreună cu derivatele sale cunoaşte o largă răspîndire în textele religioase în secolul al XVI-lea: despune (CPr, CT, CTd, TM)45, despus „putere” (CT, CPr, CC1, CV), „autoritate” (CT, CC2), „stăpînire” (CPr, CP, PH, CV), „demnitate” (OPr, CV) 46, despuie-toriu „stăpîn, atotputernic” (CT, CPr, CP2, CC2, CV, PV, CTd, TM, TB)47 despuietoare (CC2, TB, CTd)48, ăespuieiurâ „suveranitate, atotputernicie” (CC2)49. 40 DHLR II, p. 479. 41 Ibidem. 42 DA I, p. 42. 43 DHLR II, p. 340; Candrea, PS II, p. 54/21. 44 Ibidem. 45 Ibidem, p.. 495; RILR VI, p. 324. « DHLR II, p. 295-296. 4? Ibidem, p. 333; RILR VI, p. 324. 48 DHLR II, p. 333. 49 Ibidem, p. 342. 104 Destxoge vb. „a coborî” : [Cjrez Doamne şi spuiu că tu eşti Rristos,. fiiul Domnului viu. ce âestinseşi din ceriu (p. 38712 —14). Yezi şi p. 2717,. 42710—11. Verbul este atestat în tipăriturile coresiene (CT, CPr, CC1, CP1, CC2), într-o tipăritură, bănăţeană. (PO), în textele din centrul şi nordul Ardealului (TM, CTd, TB) şi în textele rotacizante (CY, PS, PV, PH) 50. Ferica vb., ca tranz. „a face fericit”: Fericeazâ, Doamne, cu bună-vrearea ta Sionul (p. 10719—1071)- Cu acest sens cuvîntul a fost notat în secolul ai XVI-lea în tipăriturile lui Coresi (CC1, CP1. CC2) şi într-un manuscris rotacizant (PS)51 . împeliţa vb. refl. ,,a se incarna” : ea tu eşti Hristos, fiiul Domnului viu, ce destins eşi den ceriu si împeliţaşi-te den duhul sfînt (p. 33712—15). Yerbul a fost înregistrat în secolul al XYI-lea în textele din centrul (TB)' şi vestul Ardealului (CTd)52. înlăture s.f. „ţinut, regiune” : De sfîntul locul acesta şi de toate cetăţile şi înlaturile şi de ceia ce cu credinţă întru [edjle lâcuesc, Domnului să ne rugăm (p. 12717—20). învesti vb. refl. „a se îmbrăca” : Domnul împărăţi-se şi întru frîm-seaţe se învesti (p. 7716—18). Cuvîntul apare în tipăriturile coresiene (CT, CP1, CC2), în textele din Banat (PO) şi din nordul Transilvaniei (IC şi PS)53. Învîrloşare s.f. „întărire” : Domnul, învîrtosarea mea şi scăparea mea şi izbâviîoriul mieu (p. 2973—5). Lăsăciune s.f. „iertare” (numai în sintagma lăsâciunea păcatelor) : ac[e]sta iaste sîngele mieu ăe leage no\a\uo, ce derept noi şi derept mulţii]-vârsâ-se întru lăsâciunea păcatel[or] (p. 32713—16). Cu acest sens cuvîntul este atestat în textele coresiene (CT, CPr, CC1, CC2) şi într-un text nordic (CY)54. Measer s.m. „sărac” : pomeneaşte, [Doamjne, . . . pomenitorii der mease[ri] (p. 34714—18). în secolul al XYI-lea, cuvîntul este atestat în tipăriturile coresiene (CT, CC2), în textele rotacizante (PS, PH, IP)-şi într-un text din vestul Transilvaniei (CTd)ib. Netire s.f. „nefiinţă” : Doam.ne sfinte, ... ce den nefire întru ce iaste-aduseşi toată firea (p. 17714—1771)- Yezi şi p. 3173—4. Neprepuietor s.m. „nevinovat” : Şi destoinici fâ noi ce-ai pus întru-slujba ta aceasta, cu târiia duhului tău sfîntul, neprepuieto\f]i şi fără poticnire în curată mărturie (p. 2378—12). Neprepuietori corespunde vsl. 50 Ibidem, p. 199, 206. 211-212, 218, 229, 238, 495; RILR VI, p. 324. 51 DHLR II, p. 496; RILR VI, p. 324. 52 DHLR II, p. 464. i3 Ibidem, p. 497 ; RILR VI, p. 324. Ibidem, p. 498. « Ibidem, p. 498; RILR VI, p. 324. 105- Nf3eazda DHLR II, p. 565. 6Î Ibidem. p. 504. 68 Jbidem. 69 Jbidem. 70 Ibidem, p. 262, 310-31Î. 71 Ibidem, p. 311. 72 Ibidem, p. 509. 107 \cu\ pocroavele (p. 41713—16). în secolul al XVI-lea termenul a fost înregistrat în Moldova (CB I, 195)7S. Ef ten sug s.n. „îndurare” : şi fă cu noi şi cu ceia ce se roagă cu noi7 cu bogâtatea mileei tale şi cu eftenşugul tău (p. 1379—12). Vezi şi p. 9r/9? 2179, 2372. JSfiensug (eftinsiq) „indurare, milă” a fost notat In secolul al XVI-lea în CP1, PO şi PS Isop, s.m. „plantă care curăţă petele, săpunioară, săpunel” : Stro-pisi-mă cu issopovi şi curaţescu-mă (p. 9714—15). Forma issopom din textul Liturghierului reproduce întocmai pe aceea a cuvîntului slav (nccono", cazul instrumental). Isop se regăseşte în secolul al XVI-lea în CM, CP2 (ps. 50) şi în CC2 75. Ineetîre s.f., corespunde vsl. nptmTTi „cler” : De mai-marele episcopul nostru, im% recii, şi ăe curata preuţie ce sînt ăe Hrislos slujbe, de toată încetirea şi oamenii, Domnului să ne rugăm (p. 1277 —10). Verbul înceţi ,,a face parte din aceeaşi ceată” a fost înregistrat în două tipărituri coresi ene (CPr şi CC2) T6. Jărtăvnic s.n. „masă din altar pe care se pregătesc sfintele daruri” : Cu aceaste ziceri ăepreunâ diaconul să facă închinăciune înnainie sfîntului jărtăvnic (p. 13712—14); „altar” (fig.) : însuţi blagosloveaşte darurile aceastea şi ia-le spre a ceriului tău jărtăvnic (p. 8713—15). Jărtăvnic a fost-atestat în CC2 în compusul supPjărtăvnic 77. Jiganie s.f. „insectă” : şi să apere spre sfinte cu toată socotirea, ca> să nu cază muscă sau ceva ăe ceale jîgănii mici (p. 31716—17). Cuvîntul a fost notat în CC1, CC2 şi PO 7S. Mileui vb. „a implora milă” : încâ-ţi aducem cuvintele ceasiea şi fără sînge slujbă şi rugămu-ne, milcuimu-ne şi cearem (p. 3379—12). Verbul mileui a fost înregistrat în textele din secolul al XVI-lea cu mai multe înţelesuri: „a implora milă” (PS, CP1, CC1, CC2, PO, TP); „a ruga fierbinte” (CC2); „ a se închina lui Dumnezeu” (PO)79; „a se îndura, a s& milostivi, a iubi” (CV, CT, PS) 80. Mirosenie s.f. „miros, mireasmă” : bună mirosenie (p. 776, 34716—17) corespunde vsl. E/uroAjdHmf „mireasmă desfătătoare”. Mirosenie „miros, mireasmă” a fost notat într-o tipăritură coresiană (CC2), într-o tipăritură bănăţeană (PO) şi într-un text din sudul Ardealului (L)81. 73 Ibidem, p. 537. 74 Jbidem, p. 332; RILR VI. p. 321, 331. 75 Diaconul Coresi, Cartea cu înDătăturâ, p. 425/1; VI. Drimba, op. cit., p. 547. 76 DHLR II, p. 352. 77 Ibidem, p. 368. 75 Ibidem, p. 88, 157. 76 Ibidem, p. 514 ; RILR VI, p. 326. 80 Pândele Olteanu, Contribuţii la studiul elementelor slove din cele mai vechi traduceri româneşti, în „Limbă şi literatură”. VI, 3962. p. 83. 81 DHLR II, p. 320. 108 Nepriitoriul s.m. „duşman” : goneaşte de la noi tot vrăjmaşul şi ne-yriitoriul (p. 8712—14). Vezi şi p. 12r/lo. Cu acest sens. cuvîntul a fost înregistrat în secolul al XYI-lea în textele coresiene (CT, CPr, CC2) şi într-un text rotacizant (CV)62. Obîrşenie b.L „sfrcşit” : împărăţia lui nu iaste obîrşenie (p. 29716—17). în secolul al XYI-lea, obîrşenie ..sfirşit” se regăseşte într-o tipăritură sibiană (EP). într-un manuscris din centrul Ardealului (TM) şi în cîteva tipărituri coresiene (ICr, CM, CC2). Exceptînd EP, obîrşenie provine în ■celelalte texte, inclusiv LiturgMerul, din ICr (textul Crezului). în ce priveşte prezenţa acestui cuvînt în ICr, aceasta s-ar putea explica prin prototipul românesc al Catehismului lui Coresi (care s-ar putea să fi fost 'Catehismul sibian). Obîrşi „a termina’1 a fost înregistrat în secolul al XVI-lea în EP, CC2 şi PO 83. Ogodi vb. ..a plăcea” : dă noauo întru preaînfrîm-seafe a sluji ţie întru toate zilele vieţi ei noastre, derept rugăciunea preasfinţii Dumnezeu născătoare şi ăe a tuturor sfinţilor, ce den veac ţie au ogodit (p. 18v/l —6). Ogodi „a plăcea, a fi agreabil” a fost notat în tipăriturile lui Coresi (CPr,CC1, CP\ CC2) şi în PS 84. Omet s.m.? „margine”' : Blagoslovit Dumnezeu ce-au vărsa[t] dulceaţa sa spre preuţii săi ca mirul în cap ce deştinge în bar[bă], în barba lui Aaron. de ăeştingea în ome[t] veşmîntul lui (p. 2714—18). în secolul al XVI-lea, omet {omăt) „margine” a fost notat într-o tipăritură coresiană (CP1) şi în două manuscrise rotacizante (PS, PY)85. Otpust în loc. verbală să facă otpust „să se oprească” (p. 976 — 7). Pocrov s.n. „pînză, postav cu care se acoperă un vas sfint” (p. 7715j 872, 9 etc.). Pocrov cu sensul de „pătură” a fost notat în PO 86. Podobî vb. „a învrednici” : cela ce podobeşti pre noi, nedestmnicii robii tăi (p. 1778—9). Sar dămu-ţi Doamne Dumnezeu tare, că podobit-ai noi înnainte a-ţi sta (p. 22717 —19). Yezi şi p. 22718, 25713, 27714—15 etc. Ou acest sens poăobi nu a fost înregistrat în textele coresiene; acestea îl atestă în schimb, cu sensurile „a fi, a deveni asemănător” (CT, CC1, CC2 .şi CPr), ,,a se transforma” (CPr) şi „a trebui” (CT) 8‘. Podobie s.f. „asemănare” : aoela ce ziăişi omul pre obrazul tău şi j>re podobie (p. 1771—3). Substantivul a fost înregistrat în afara tipăriturilor coresiene (CC1, CP1, CC2) în textele din nordul Transilvaniei (PY, PS)88. 82 Ibidem, p. 360. 83 Ibidem, p. 517. 84 Ibidem, p. 519; RILR VI, p. 327. DHLR II, p. 519; RILR VI, p. 327. aa DHLR II, p. 522. 87 Jbidem. p. 466. -88 Jbidem, p. 522. 109 Porîncită s.f. „poruncă” : înţelepţeaşte-mă şi învăla-mă-voiu porîn-citelor tale (p. 276—8). Cuvîntul este atestat în tipăriturile coreşiene (CT, CPr, CC1, CP1, CC2, CPrav), în textele rotacizante (CV, PS, PV. PH)? în textele din centrul şi vpstul Transilvaniei (TM, CTd) şi într-o tipăritură bănă.ţeană (PO)89. Propoveadanie s.f. ,,propovăduire;' : şi cugetelor noastre deseoaperi ochii întru evanghelie propoveaâaniei tale să înţelegem (p. 19718—1972). Cuvîntul a fost înregistrat în tipăriturile coreşiene (CPr, CC1. CC2)90. Sfită s.f. „veşmînt preoţesc, fără niîneci, pe care preotul îl îmbracă peste celelalte veşminte cînd face slujbă” : Deaeiia să ia sfita şi sâ o blagoslovească ea, să grăiască îmbrăeîtidu-se cu misa (13. 3T/S—10). în secolul al XVI-lea a fost înregistrat numai sinonimul lui sfită. felon, în Moldova (CB I, p. 200). Sîîrşenie s.f. „sfîrşit” : diaconul... să meargă de-a dereapta parte, să stea înnaintea sfintelor icoane, să aşteapte sfîrşenia antifoanelor (p. 137 13—18). Cu sensul de „sfîrşit” cuvântul este înregistrat în tipăriturile coreşiene (CT, CPr, CC2) şi într-un text din vestul Ardealului (CTd) 91. Spăsenie s.f. „mîntuire” : Bueură-se sufletul mieu în Domnul, că mă îmbrăcă întru cămaşe de spăsenie (p. 2r/8—11). Vezi şi p. 475, 1777, 22r/13 etc. Cu acelaşi sens în textul Liturghierului înregistrăm şi forma, ispăsenia (p. 2977—8). Spăşi vb. ,,a mîntui” : Doamne, miluiaşt\e] noi cu pacele tal-e şi spa-seaşte sufletele noastre (p. 8715—17). Vezi şi p. 1171, 12710. 13710—H etc- Spăsitor s.m. „mîntuitoriul” (p. 8710—11, I676 etc.). Spăsenie? ispăsenie şi spăşi, ispăşi an o mare răspîndire în textele din secolul al XVI-lea, fiind înregistrate în tipăriturile coreşiene (ICr, CPr, CC1, CM, CC2), în textele rotacizante (PH, CV, PS, IC, IP), în centrul şi vestul Transilvaniei (TM, TB, CTd) şi în Banat (PO) 92. Spodobi vb. cf. podobi, ,,a învrednici’5 : DuUe-har âăniu-ţi, ăespoie-torlu la-oameni-iubitoriu, dulve-dâtăloriu s-uf Ielelor noastre, că şi în stata 1oare si spoăobit-ai noi cu a ceriului şi fără ăe moarte a i[a] taină (p. 407 12—17). Vezi şi p. 4176. în secolul al XVT-lea, verbul spodobi a fost înregistrat în tipăriturile coreşiene (CT, CPr, CC2) şi în textele din centrul şi vestul Transilvaniei (TB, CTd)93. Şestoerilat adj. pl. „cu şase aripi” : înnainte-ţi stau mii de ar7i[a]w-gheli şi uniunearece de înge[ri], heruvimi şi serafimi şes[t]ocrilaţi (p. 31r/ 15-18).___________ DHLR II, p. 299. 60 Ibidem, p. 527. 91 lbidem} p. 530. 82 Ibidem, p. 443 — 444. 83 Ibidem, p. 531. 110 Troiţă s.f. „(sfînta) treime” : Tatăl şi fiiul şi sfîntul duh, troiţa întru - o fire şi neîmpârţită- (p. 28717—19). Usnă s.f. „buză,” : [D]eci sâ ft[ea]rg[ă] [cit] [pocrovul] ce ie în mîn[a]:‘ u[sne]le (p. 39716—17). Cuvîntul a fost înregistrat în secolul al XVI-lea • îu tipăriturile core3ienc (CPr, CP1, 00*), în textals rotacizant? (PS, PH, CV, PV, S) şi într-o tipăritură bănăţeană (PO)94. Vistiiar s.n. „vistierie’5 : împăratul ceriului, mîngîitoriu de suflete adeverite, cela ce ăe pretuUndinea toate împle, vistiiariul dulceţilor şi vii aţă--dătâtoriu, vino. răpausă-te întru noi (p. 10714—19). Cuvîntul a fost notat în secolul al XVI-lea în tipăriturile coresiene (CT, CC1, CP1), în textele din Banat (PO), vestul (CTd) şi nordul Transilvaniei (PS)9S. Yîhod s.n. „intrare” : Blagosloveaşte ăespuietoare, sfîntul vîhod (p. 1674—5). Yoinieame s. „oştire” : Despoietoare, Doamne Dumnezeul nostru, cela ee tocmişi în ceriure începători şi voinicame de îngeri (p. 1579—12). Yoinieame a fost atestat în secolul al XVI-lea într-un text coresian (CC2) -şi într-un text din vestul Transilvaniei (CTd) 96. Elemente maghiare Hicienşug s.m. „păcat, perfidie” : Ţie unuia greşiiu şi hiclenşug-înnaintea ta feciu (p. 976 — 7). Hitlean s.m. „diavol” : şi nu ne duce în năpaste, ce ne izbâveaşte pre noi de liitleanul (p. 3679—10); adj. „rău”: şi curăţeaşte sufletul şi inema -de exegetele Mtleane (p. 25 71—3). Hitlenie s.f. „răutate”: să-ş păzească cugetul ăe hitlenie (p. 178—9). Hitlean împreună cu derivatele sale (hitlenie, hitleni, hitlenşug) se regăseşte în secolul al XYI-lea în tipăriturile coresiene (ICr, CT, CPr, CM>. CP1, CP2, CC2), în textele din nordul Transilvaniei (CV, PH, PS, PY),. în textele din ccntrul Transilvaniei (TB), din Banat (PO) şi din Oltenia (Ştefulescu, DSKG, 207) 97. îngmduire s.f. „plăcere” : cătră îngînăuirea ta să ne întelepţim şi să lucrăm- (p. 1976 — 7). în secolul al XYI-lea îngîndui „a-şi fixa în minte” şi ,5a consimţi” şi derivatele sale (îngînditură „devotament, abnegaţie”,. îngînduire „consimţămînt” şi îngînâuitoriu „care se gîndeşte mereu la un lucru”) au fost notate în două texte coresiene (CC1 şi CM)88. care au . 84 Ibidem, p. 131, 487; RILR VI, p. 328. »s DHLR II, p. 548-549. Ibidem, p. 316; RILR VI, p. 320. 97 DHLR II. p. 112. 332-133, 160 — 161, 438; RILR VI, p. 259. 96 DHLR II, p. 334-335, 343, 349. 111.. la baza lor prototipuri bănăţene". Pentru îngîndui „a consimţi” trebuie acceptată contaminarea sa cu îngădui100. Confuzia dintre îngîndui şi ■îngădui a permis preluarea de către primul verb a sensului „a plăcea (cuiva), a fi pe placul cuiva” pe care al doilea verb îl deţine într-o serie de texte din secolul al XVI-lea şi al XVII-lea101. In acest fel se explică prezenţa în textul Liturghierului a substantivului îngînduire cu sensul „plăcere” pentru v.sl. o\tojka^hhk „plăcere”. Peşti (prin afereza lui a din apesti102), vb. „a încetini” : Şi cînd ■va veni oătră sfintele dvere, popa sâ meargă, pestind, diaconul înnainte sâ meargă (p. 2671—4). Pcsti „a întîrzia, a încetini” se regăseşte în secolul al XVI-lea în textele lui Coresi (CT 103, CPr104) şi într-un text sibian •(EP) 205. Apesfiî „tîrziu” a fost înregistrat în CC2 20B, iar pesteală „întîr-:ziere, amînare” în CPr, CV şi TM107. Elemente de origine obscură Zgău s.n. „pîntece” : Inemă curată zidea şt e în mine. Doamne, şi ■ău% derept noiaşte întru zgăul mieu (p. 1072—4)- Ou acest sens, cuvîntul a fost înregistrat în tipăriturile coreşiene (CT, CPr, CC1) şi în PO 108. ★ Sub raportul lexicului, limba Liturghierului apropie mult această tipăritură de celelalte tipărituri coreşiene. Pe de altă parte, dacă urmărim atestările cuvintelor, observăm că majoritatea dintre ele au avut în secolul al XVI-lea o extensiune geografică mare. Ku putem însă acorda credit deplin textelor, întrucît majoritatea lor sînt copii şi, în plus, nu beneficiază de localizări precise109. Pentru acest motiv este şi greu de precizat In ce măsură traducerea originală a Liturghiei'ului a suferit modificări sub raportul lexicului din partea editorilor braşoveni. 98 V. Pamfil, op. cil., p. 243. 100 DHLR II, p. 349. 101 La rîndul său ingădui a preluat acest sens de la vsl. oyr&AKTH „a plăcea”, de care •se apropie sub aspectul formei şi al conţinutului. Vezi DA II, p. 070 —079. 102 Vezi N. Drăganu în DR, VI, p. 250 — 251. 103 Vezi Coresi. Tetraevanghelul, p. 54v/24, lllT/22. 101 DHLR II, p. 311. 10S Microfilm nr. 14 (BAR), p. 196/20 şi 198/S. 108 DHLR II, p. 253. 507 Jbidem, p. 319. 108 Ibidem, p. 563. 109 Cînd am urmărit repartiţia geografică a cuvintelor, am fost obligaţi sâ apelăm pentru textele din secolul al XVI-lea la localizările admise prin tradiţie, dar încă insuficient argumentate : CV, PH, PV, PS, IC (omiliile) — nordul Transilvaniei; TM, TB — centrul Transilvaniei: CTd — vestul Transilvaniei. 112 FORMAREA CUVINTELOR Derivarea Menţionăm numai sufixele şi prefixele cu care s-au format cuvinte dispărute azi din limbă sau puţin cunoscute. Derivarea cu sufixe —ame: voinicame (p. 15711). în afara acestui cuvînt, textele din secolul al XVI-lea înregistrează un singur derivat în -ame: mişelame110. Ambele cuvinte apar în tipăriturile lui Coresi (CC1. CM, CC2); voinicame este atestat şi într-un text necoresian (CTd)111. în secolul următor, derivate în -ame se întîlnese în Banat u2, unde, de altfel, sînt atestate şi în secolul nostru 113. : iertăciune (p. 38714, 3872)» lăsăciune (p. 32716), prea-înţelepciune (p. 1775). ~(ât)ate : bogâtate (p. 21r/ll—12), dereptate (p. 372, 1073). -el: putinei (p. lr/9, 1672, 2676 etc.). -enie : mirosenie (p. 776, 34716—17). Deşi de origine slavă, cuvîntul este derivat pe teren românesc sub influenţa cuvintelor împrumutate : blaj enie, blagoslovenie, smerenie etc. O formă a\hpoc«hhk nu este atestată în vechea slavă. On caz identic îl prezintă milosîrăenie din CC2, care nu are corespondent perfect în slavă (aihaocp-kahk şi a^haocp’kaivcttkhh) 114. Sufixul nu este productiv, în secolul al XVI-lea, întxlnindu-se puţine derivate în -enie115. -eţe : frîmseaţe (p. 2714, 7711—18 etc.), dulce-frîmseaţe (p. 13714). -ie : dumnezeie (p. 8719)? Mtlenie (p. 178—9), mărie (p. 1476, 15716, 1772-3 etc.). -inţâ : nevoinţă (p. 39710). -iţa : mâturiţd (p. 779,4074). -mînt: coperemînUd (p. 8711—12). -oasă : săţiob-d (p. 3670). -sug: eftenşugul (p. 13711—12, 2372). 110 DHLR II, p. 316; RILR VI, p. 320. 111 DHLR II, p. 316. 112 Anon. Car. p. 342 (haiducame), p. 351 (lolrame), p. 359 (pedesirame), p. 363 (prostame). 115 G. Pascu, Sufixele româneşti, Bucureşti, 1916, p. 13 — 16. 114 Laura Vasiliu, Derivarea in Cartea cu irwătătură a Diaconului Coresif In SMFC I, p. 228. 115 DHLR II, p. 320. 113 3 - c. 29 -toriu, -ioare : înnainte-curâtoriu (p. 5717), datoriu (p. 174, 13v/2) dereptâtoj'iu {p. 2ST/7 —8, 3571), spăsitoriu (p. 8710—11, 1676 etc.). stătătoare (p. 14715—16, 40715) etc. -(it)wră ; adeveriturile (p. 3971), «e-ştfwtwra (p. 2373—4). -wş -{- -eî: mieluşelul (p. 37711). Derivarea cu prefixe a-: acoapere (p. 77I0—16, 40r/8). în afara acestor două exemple, la acest verb, înregistrăm numai forme ale variantei neprefixate (în număr de 6). De asemenea, fără prefixul o- sînt întrebuinţate unele cuvinte care astăzi prezintă prefixul: coperemîniul (p. 8T/11), mesteca „împărtăşi” (p. 2472—3), mestecarea ..împărtăşire” (p. 1271, 35713, 3975—6). de- : desfîrşită (p. 4279—10), deslujind (p. 15715—16). des- : scumpăratu-ne-ai (p. 371) din descumpâra, unde prin falsă tăietură a fost înlăturat prefixul de110. în textele din secolul al XVI-lea nu a fost înregistrată forma răscumpăra, ci numai forme prezentînd prefixul des- şi s- ur. în- (îm-) : încetirea (p. 1279), înlaturile (p. 12718—19), împeli-ţasi-te (p. 38715—16). Cuvintele neprefixate sînt mai numeroase decît cele cu prefix : dereptătoriu (p. 2877 — 8), jungheare (}:>. 472), ngiaşte (p. 1074), noatâ (p. 36713), mulţii'ea (p. 1272), podobeşti (p. 1778), podobeaşte (p. 22718, 25713 etc.), tocmişi (p. 15v/10), tocmit (p. 20713, 2?7H) etc. Dintre aceste cuvinte dereptătoriu, junghea, nota, podobi şi tocmi prezintă în textele din secolul al XVI-lea numai variante neprefixate115. Pentru noi sînt atestate în secolul al XVI-lea cîteva forme prefixate (înnoi) în CC2. u9. ne- : neadaus (p. 2475), nedestoinicii (p. 1778—9), nefiină. (p. 3674), nefire (p. 17719, 3173), nepriiioriul (p. 8713—14), neputredă (p. 19718) etc. prea- : preacuratul (p. 37r/l3—14), preacurată (p. 41v/14), preagre-şalelor (p. 28711, 3574), preaînfrvmseaie (p. 18r/l), preaînţelepciune (p. 1775). Toat eaceste derivate sînt calchiate după cuvintele de origine slavă : iip-feuncTh. „neprihănit”, np-ferp-fciufHHK „păcat”, nptno^osHK „sfinţie, cinste”, np-k.v^ApocTk „înţelepciune”. într-un singur exemplu, presfîntului (p. 778 — 9), înregistrăm reducerea diftongului ea aton la e. s- : sfărîmii-ai (p. 273). 116 CI. Em. Vasiliu, în SCL, VI (1955), nr. 3 — 4, p. 248; Laura Yasiliu, op. cit., p. 258. 117 Vezi DHLR II, p. 300, 307, 338, 351, 500. 118 Ibidem, p. 355—357. în cazul acestor cuvinte (cu excepţia lui dereptătoriu) acad. I. Iordan presupune că variantele neprefixate sint mai vechi decît cele cu prefix. Vezi BPH, voi. III (1936), Iaşi. p. 105 — 306. Vezi DHLR II, p. 355. 114 Compunerea După elementele din care sînt alcătuite, compusele se grupează în : 1. Substantive formate din : a) Două substantive: cale-fâcâtorîi (p. 12v/4, 24712—13) pentru H/fi.Tbuj£CTKo^'jffvi4JH „călători”, ciude-făcâtori (p. 5718—19) pentru HK>A©TK5pu,k „făcători de minuni”, viaţa-fâeâtoriu (p. 28T/11, 37z/l) pentru îkhbotko-pEi|iHA>k „creator”. înregistrăm de asemenea compuse din două substantive, dintre care primul este precedat de prepoziţie : la-oameni-iubire (p. 1376, 20T/7—8) pentru MAOB'kK&.wBKHE „omenie”, de~oameni-iubitoriu (p. 6716—17, 8716 etc.), la-oameni-iubiioriu (p. 40713) pentru MAOR-fcKoAWEEmi „iubitor de oameni, umanitar”. b) Dintr-un substantiv şi un adjectiv: bună-smerenie (p. 1178) pentru sAdroroKtuHK „evlavie”, bunâ-vreare (p. llr/4) pentru EAdroEOAKHHft „bunăvoinţă”, dulce-cuviiniâ {p. 22r/18—2271) pentru E/uronoAwEKo „încuviinţare”, ăulce-dare (p. 40710) pentru E/ur©A4JfHid „mulţumire”, dulce-dâtâioriu (p. 8711—12, 40713—14) pentru E/\drc»A'fcTE/uo „binefăcător”. dulce-frîmseaţe (p. 1371) pentru EAjroA-feni'E „frumuseţe”, dulce-obraz (p. 267 17) pentru E/urc>oEp croraHHtf „statornicie, tărie de caracter” etc. c) JDintr-un substantiv şi un adjectiv nehotărât, precedat de prepoziţia a: atotţiiioriu (p. 20717, 2775 —6). ă) Dintr-un numeral şi un participiu: unul-născui (p. 3171. 9y 3279 etc.) pentru KAHHopoAkUTw e) Dintr-un adverb şi un substantiv sau adjectiv substantivat r mnainte-ciirâtoriu (p. 5717) pentru np-feA^TEMj „precursor”, mai-marele (p. 1277) penti’u apX'Y din derivatul dpXHfrmcKoymi., mai-mare (p. 1713,. 16713) pentru nptA'tc’r^TEAL „cel care stă înainte”, mai-marii (p. 577—S) pentru mutAHHHh „conducătorii”. /) Dintr-o prepoziţie şi un substantiv : fără-leage (p. 9710) pentru ee3 ibid., in. SCL = „Studii şi cercetări lingvistice”. Bucureşti. SMFC — „Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română”, I, Bucureşti, 1959 ş.u. TB — Texte bogomilice. TM = Texte măhăcene. TP = Psaltirea Tordasi. 120 NOXĂ ASUPRA EDIŢIEI La un atît de scurt interval de la publicarea textului Liturghierului de către Spiridon Cîndea1, s-ar părea că o reeditare nu mai prezintă nici un interes. Este însă un fapt deja binecunoscut că ediţia dată de Spiridon Cîndea nu poate satisface nici pe departe pretenţiile editorului modern de texte vechi româneşti2. Transcrierea d-sale este lipsită de o prezentare a normelor de interpretare a slovelor chirilice, cuprinde un mare număr de lecţiuni greşite, nu reuşeşte să descifreze textul în porţiunile deteriorate de pagină, nu semnalează greşelile de tipar, nu indică numărul paginilor şi a-1 rîndurilor, prezintă punctuaţia arbitrară din tipăritură. Aceste lipsuri fac ca textul să fie pentru lingvişti inutilizabil. în plus,, publicarea textului într-o revistă de circulaţie restrînsă a făcut ca acesta-să fie accesibil numai unui număr redus de cititori. Sînt, credem, suficient de numeroase şi destul de mari scăderile acestei ediţii pentru a justifica- o nouă ediţie. în reproducerea textului am adoptat metoda de transcriere interpretativă, avînd în vedere faptul că numai utilizarea ei poate stimula-cercetările de interpretare a grafiei chirilice şi, prin urmare, poate aduce nn progres în studierea limbii române vechi. în plus, faţă de translite-raţie, transcrierea interpretativă prezintă avantajul că este accesibilă-unui cere mai larg de cititori, cum, de altfel, încearcă şi prezenta ediţie, care se adresează atît lingviştilor, cît şi filologilor, istoricilor literari,, teologilor şi studenţilor. Pentru a facilita Celor interesaţi cercetarea grafiei şi a oferi, totodată,. -un mijloc de verificare a transcrierii, textul este însoţit de facsimile şi 1 Vezi Spiridon Cindea, Textul Liturghierului românesc publicat de Diaconul Coresi,. p. 70—92. 2 D. Simonescu, op. ciL, p. 437—438. i2r de un indice în care cuvintele sînt reproduse cu litere chirilice, adică exact sub forma din tipăritura coresiană. Transcrierea textului s-a făcut după original şi nu după fotocopii. Acestea au fost procurate ulterior (la o distanţă de aproximativ doi ani de la efectuarea transcrierii) şi reflectă degradarea suferită în acest interval de exemplarul cărţii. Pentru acest motiv o serie de lacune pe care e reflectă facsimilele nu au fost menţionate în transcriere, între [ ], în-trucît la data consultării originalului ele nu existau ca atare. Acesta este cazul lui c$HT[i]le p. 11720, 4[ka\S], p. 12719, [npf]ToyTHHAHN-k p. 237 19—2471? [a]®awSak p. 26712, [ao]Kk p. 27'T/llj Hf[ck] p. 27715, p. 27715, [dujH>KA]fpt p. 30719 (la care prima literă a, mai era vizibilă la data transcrierii textului), ^h[j]hhte p. 33714 etc. De altfel dacă nu se ia.u măsuri urgente pentru restaurarea Ltiurghiei'ului, acesta va deveni ■oarte curînd inutilizabil, paginile fiind în mare parte carbonizate. Menţionăm în plus că dezacordul care există în unele locuri între textul facsimilat şi cel reprodus de noi este numai aparent; multe din porţiunile de text practic ilizibile pe fotocopii pot fi totuşi descifrate prin punerea la contribuţie a originalului. în stabilirea valorii slovelor chirilice am ţinut seama de datele de dialectologie istorică a limbii române pe care le furnizează textele din secolul al XVI-lea-, (Despre interpretarea dată de noi slovelor chirilice, vezi capitolele Grafia şi Fonetica). Pentru a se putea confrunta textul nostru cu facsimilele reamintim principalele corespondenţe ale slovelor chirilice pe care le-am adoptat în transcriere : -fer, în cuvinte de tipul A-fryt = ea; a, 12, în cuvinte de tipul act*, jbcti = ia, dar ea în a, aaî (ea, eale); *k, a, h. = ă, î, distincţia făcîndu-se după situaţia din limba de astăzi (cu excepţia ierului mic la finala cuvîntului, după consoană. = domn); = în (.K-*. = însă), îm (^npţSHdpi = împreunare), n (av^k-kahi = onîncăm), ri (e^a = bania); ^ urmat de n (-p vocală) = înn (^h^ahh — înnoiţi *); e. e, la iniţială (cu excepţia lui el, era) sau după vocală ple-nisonâ = ie (îujh = ieşi, nse = puie, tje = taie); m ui’mat de a = cea (d*idc> tav = această); m urmat de o = tio (nimdpîrte = picioarele). în grafiile de tipul ac,i1VV; dA\*HA»dw am notat elementul semivo calic, deci : doauo, amînăvauo. humele proprii a căror grafie este preluată din textul slav au fost transcrise întocmai: Ânna, Ştefan, JSvtimie etc. Aceste grafii, cu excepţia poate a lui Ştefan, sînt fără acoperire pe plan fonetic, dar semnificative pentru maniera grafică urmată de editor. 1 •I'HiM-k*, •î'ttdA.tp'fcnTd, grafii care reflectă pronunţia cu doi n (In naceaia, In na dereapta. de nna stingă) s-au transcris însă : in aceaia, tn-a dereapta, den-a sttnga pentru a nu se crea impresia că in aceste exemple avem a face cu prepoziţia na. în cazul acestor grafii am specificat in note interpretarea fonetică pe care le-o atribuim. 122 Literele suprascrise s-au dat în rînd, fără a fi menţionate, iar cuvintele abreviate s-au întregit tacit. (O listă completă a abrevierilor din text, vezi la capitolul Giafie). Spiritele, accentele şi paiericul nu s-au reprodus. Cuvintele sau frazele în slavă s-au dat cu caractere cursive, în transcriere internaţională. Cifrele chirilice s-au transcris prin cifre arabe. între < > s-au dat omisiunile, iar între [ ] literele sau cuvintele aflate in porţiunile deteriorate de pagină, care au fost reconstituite. Cînd nu am avut siguranţa rec onstituirii sau a completării unei omisiuni, cuvîntul reconstituit a fost urmat de ?, iar în notă s-a discutat asupra soluţiei propuse. Lacunele au fost indicate prin [. . .3. Cuvintele sau literele repetate din neatenţie au fost semnalate în notă. Tot aici au fost menţionate şi greşelile ■de tipar. Versiunea slavă folosită pentru completarea lacunelor este aceea din Liturghierul lui Macarie. în locul vechii punctuaţii, adesea arbitrară şi cu inconsecvenţe, js-a utilizat punctuaţia modernă. Numărul paginilor a fost indicat marginal. Sfîrşitul fiecărui rînd s-a marcat prin /, iar al ultimului rînd din pagină prin jj. Rândurile au fost numerotate din 5 în o. Trimiterile la notele din subsol se fac prin cifre închise în paranteze rotunde. Indicaţii asupra alcătuirii Indicelui de cuvinte se găsesc la capitolul respectiv. TEXTUL LITURGHIERULUI Tocmea-l[a] slujbeei dumnezeiască/ intru ea şi diacnstvele/ 1 De va vrea preutul să sfîrşască / dumnezeiasca taină, datoriu / aste întîi amu în pace să fie cu /5 toţi, nici să aibă ceva pizmă spre / ci- , neva şi, inema cîtu-i va fi de ta/re, să-ş păzească cugetul de hitle/nie,. " să se postească puţinei de cu / searăş şi sâ se trezvească pînă/10 în vreamea de slujbă. E d[eac]a va ve/ni vreamea, după cînd va face cu/mu e obi-ceaiul mai-marelui închină/ciune, să meargă în besearecă preutul, / împreună şi diaconu[l], să facă/15 împreună 3 închinăciuni [şi] că[tră] / strane^ cîte una şi deaeiia să mear/gă. E cînda se vor închina, să grăia[sc]ă // întru eiş această rugăciune : /„Doamne, tremite mîna ta de sus / den i sfîntul sălaşul tău şi mă / întăreaşte întru această slujbă a ta/, ce e pusă în nainte, să nu cu osîn/6dă înnainte să stau înfricoşatului / tău altariu şi fără de sînge jăr/tvă să sfî[r]şesc, că a ta iaste tă/riia întru veaci, amin”. Să meargă / în alt[ariu], să-ş ia pren mîini cine/ş10 sti[b.]aste şi în po/meană preablagoslovitei împărăteasa/5 noastră (6) a lu Dumnezeu născătoare/ şi curată fată Slariia, ce derep/t rugăciunea ei, priimeaşte, Doamne,/ jărtva aceasta ce e între ceriu al/ tău jărtăvnic.” Şi să ia o parte eu jH sfînta copie, să o puie ea de-a stînga/ sfinteei pîine. La a treia prescu/re să grăiască: „Cu tariia a cinsti/tei şi viaţă-făcătoare crucea/, cinstiţii ceriului, tării fără tru/15pure, cistitul şi slăvitul^pro /rocul înnainte-curătoriu şi bo/tezătoriul Ioan,Hfmţii, slă/viţii şi de toţi lăudaţi apostoli / j^şi întru sfinţi părinţii noştri pre/uţilor începători Yasilie cela Ma/rele, Grigorie, cuvîntul lu Dum/nezeu, şi Ioan cu rostul de au/r, Atanasie şi Chirii, Nicolae/5 ce e den Mira, Sava al sîr-bilor / şi toţi sfinţii, preuţii ceia mai-ma/rii, Sfîntul apostol, întîiul/ ma-cenie şi mare diacon Stefa/n, sfjnţi mari măcenici Gheor/10ghie, Dimitrie, Teodor şi /toţi sfinţii măcenici, /preapodob/nicii şi Dumnezeu purtătorii / părinţii noştri Antonie, Evti/mie, Sava. Onufrie. Atanasie /I5 Atoneanul. _j?imeonul sîrbilor,/ toţi preapodobnicii,'sfinţii ceia/ ce n-au luat argint şi ciude-fă/cători Cozma si Dămian, Pante//

  • mon şi toţi sfinţii fără argi/nt, sfinţii şi derepţii.vai lu Du/nezeu părinţi loachim şi Arma/, sfîntul ce-i iaste zioa, şi toţi /sfinţii; ce derept ruga lor/5 eearcetă noi, Doamne”. Şi aşa să / ia fărîmă, să o puie în aceaia (7) pa/te de-a stînga jos şi alai te pre /rînd sa le puie. Deaciia să ia ş-al/tă prescure, grăiască : „De toată /l0 episcopiia- care-i derept-slăvesc/, de episcopul nostru, zi-i pre nu/me, şi cinstita preuţie ce e de Hristos / slujbă şi tot cinul preu/ţesc, de bunii-cinstiţi şi de /15 Dumnezeu păziţi împăraţii noştri/, de şerbul lu Dumnezeu, zi-i pre/ nume igmnenului, de fraţii no/ştri şi cu slujitorii şi preuţii //şi diaconii şi toţi fraţii noştri / ce-i cheamă întru a ta împreunare dere/pt a ta miloste, că eşti de toţi mai /bun, Doamne”. Deaciia să grăiască / de cine va avea pre nume viii şi aşa/5 să ia fărîmă. E într-altă prescu /re [grăiască, aşa: „De feri cată. po/meană şi lăsarea: păcatelor ferica./t ctitorul sfîntului hram ace/sta”. Deaciia să pomenească cela ce-/l0l pune arhiereul şi alţii ce va / avea pre nume morţilor şi la sfîr/[şi]t grăiască aşa : „Şi toţi ceia de / nădeajdea învierei viaţa veacilor. Şi / a ta împreunare adurmiţilor creşti/35nii, părinţii şi fraţii noştri, de-oa/meni-iubitoriu, (5) tip. ASţ'H. (6) tip. HOCTP*. (') tip. grafie care reflectă pronunţarea cu doi n : In naceaia. Doamne”. Şi să ia fă/rîmă. Diaconul să ia şi cela pre/scure <şi> (8) sfîntă. T copie, să grăiască aşa: // „Pomeneaşte, Doamne, şi a mea nedesto/inieie după mulţimea milosteei/ tale şi-mi iartă toate greşalele/, cealea cu voie şi cealea fără voie”. Deaeiia / sa pomenească cine va vrea viii şi j5 într-altă prescure morţii, aşijde/'rea. Să puie fărime den partea de/ jos a sfintei pîine ca şi preu/tul şi să ia măturiţa să- adu/ne toate ce sînt în sfîntul blid/10, fărîmele den jos supt sfîntă / pîine, ca să zacă în păzire şi în tă/rie şi să nu cază, ceva. Deaeiia sâ / ia diaconul cădelniţa şi tămîie să / bage într-însa, grăiască cătră pre/15utul: „Blagosloveaşte, părinte, că/dire”. Aşijderea: „Domnului / să rugăm”. Preutul, rugăciunea / [c]ă-direei(B). // 7V Dumnezeiasca slujba ce e întru sfi/nţi părintele nostru Ioaun cu ro/stul de aur. Bugăciunea spre cădire : / ,, Cădi re aducemu-ţi. Hristoase, Do/amne, Domnul nostru. întru/5 mirizmă de bună mirosenie / ce luom întru al tău jărtăvnic, / tremeate noauo dulceaţa ta presfîn/tului al tău duli”. Diaconul : „Dom/nului să ne rugăm”. Preutul să că/3Ddească steaoa, să o puie spre sfîntă (10) / pîine, grăiască: „Vine steaoa. stă/tu desupra, io era feciorul”. Dia/conul: ..Domnului fcă ne rugăm”. Po/pa să cădească, întîiul pocrov, să aco/15apere sfîntă pîine. grăiască: „Dom/nul împă-răţi-se şi întru frîmsea/ţe se înveşti”. Pînă în sfîrşit să zi/că psalomul. Sr Diaconul: ..Domnului// să ne rugăm, coapere. despuietoare”./ Popa să cădească al doilea pocrov,/ să coapere sfîntul potiri, grăia/scă : „Coperişi ceriul de bunătă/ţile tale, Hristoase. şi de laude/5le tale împlu-se pămîntul”. Diaco/nul: „Domnului să ne rugăm, coa/peri despuietoare”. Preutul să că/dească al treilea pocrov. ce iaste/ aer, coaperi-le amîndoaruo, grăia/I0scă : „Coaperi noi. Doamne, întru co/peremîntul arepilor tale, gonea/şte de îa noi tot vrăjmaşul şi ne/priitoriul, Împacă viaţa noastră/; Doamne, miluiaşt[e] noi cu pacele ta/15le şi spăseaşte sufletele noa/stre ca dulcele Dumnezeu şi / de-oameni-iubitori”. Deaeiia leage-/ş amîndoauo mîinile gr sale (n) şi să / [se] încliine cu smerenie, grăiască: // „Blagoslovii Dumnezeu, ce aşa vru/, aemu şi pururea şi în veacii de veac”./ Diaconul: „De cealea ce-s puse nai/nte şi cinstitelor darure, Domnu/lui să ne rugăm”. Preutul zică/5 rugăciunea darurelor ce sînt puse /înnainte-i: „Doamne, (8) Omisiune tipografică. în versiunea slavă : aTjkSh npî«Mk k tl ^ cîi:'5£ «»nli. (8) tip. [uj-KAPHttH. (10) tip. TÎhTa. (11) tip. eici. 130 Domnul no/stru, cela ce plinea- ceriului mm/care a toată lumea, Domnul nostru / şi Dumnezeu Isus Hristos, tremease spă/10sitoriu şi izbăvitoriu şi dulce-dă/tătoriu a blagoslovi şi a sfinţi noi; / însuţi blagosloveaşte darurile acea/stea şi ia-Ie spre a. ceriului tău jăr/tă-vmc. Pomeneaşte, ca un dulce/15 şi de-oameni-iubitoriu, aducerile/ ce derept eale aduseră şi no[i]/ neosîndiţi fereaşte întru sluji /rea dumnezeie tale taină1’. Strigă:// „Că sfinţi-se şi praamări-se preacin/stit şi mare-frîmseţat nume/le 9r tău, tatăl şi fiiul şi sfintu/I duh. acmti şi pururea şi în veacii/ de veac”. Şi după aceaia să cădească /5 însuşi popa darurele, să facă otpu/st acolo. Şi aşa să ia diaconul/cădelniţa, să meargă şi să cădească/ .sfînta masă, cruce-obraz. grăind/cătră sineş acest tropari:/10 „în mormînt cu trupul, e întru ia/d cu sufletul, ca Dumnezeu, iară /întru rai cu tîlhariul şi în sca/un erai, Hristoase. cu tatăl şi/cu duhul, toate le împluşi, nescri/^sulc”. Ş după aceaia psalom 50:/ „Miluiaşte-mâ. Doamne, după mar /mila ta şi după mulţimele/eftenşugurele tale. Cură//ţeaşt,e fără-legile meale, 9V mai vîrto/s spală-mă de fără-legile meale/ şi de greşalele meale cură-ţeaşte-mă/, că fă-legile meale eu ştiu şi gre.şa/lele meale înnainte sînt pururea/5- Ţie unuia greşiiu şi hiclenşug in/naintea ta îeciu, ca sâ derep-tezi-te /întru cuvintele tale şi pîri-veri/cînd veri judeca. Iată amu întru/ fără-leage jdmislit sînt şi în /J0tru păcate feace-mă muma mea. Iată /amu adevăr iubit-ai fără ştirea şi/ascunsul a preaînţelepciuneei tale / ivitu-mi-ai (12). Stropişi-ma cu isopom (13)/ şi curăţescu-mă; spăla-mă-veri şi/15 mai vârtos de zăpada înnălbi-mă-voiu. / Auzului mieu dat-ai bucurie şi ve/selie, bucură-se oasele plecate. / întoarce faţa ta de greoaiele // meale I0r şi toate fără-legile meale / curăţeaşte. Inemă curată zidea/şte în mine, Doamne, şi duh derept / noiaşte întru zgăul mieu. Nu lepă/da mine de faţa ta şi duhul sfî/5nt al tău nu lua de la mine. Dă-mi / bucurie, spă-senia ta, şi cu duhul/ despoietoriului învîrtoşază-mă. în/vaţă fără-legiuitorii calea ta şi / necuraţii cătră tine întorcu-se/:a. Izbâveaşte de crunţii, Doamne, Doam /ne, spăsenia mea; hucură-se limba / mea derep-t aţi ei tale. Doamne, buze/le-mi deşchide şi rostul mieu ve/steaşte lauda ta. Că de vrea vrea jar/15tvă va vrea amu: toate arsele nu bine-/'vruşi. Jartva Domnului (13’) duhfrîm/t, inemăfrîmtă şi plecată Dum/nezeu nu urăşte. Periceaza. Doamne, // cu bună-vrearea ta Sionul şi să / se zi- 10v dească păreţii Ierusalimului. A/tunce bine-veri jărtvă, dereptate/, înnăl-ţările şi toate arsele. Atu/nce va pune spre oltariul tău vi/5ţei”. Să cădească oltariul tot /. şi beseareca, sâ meargă aciia în sfîn/tul oltariu şi să cădească sfinta / masă şi preutul. Cădelniţa amu / să o puie la locul ei. însuş să/10 meargă cătră popa şi să stea împreu/nă înnaintea sfinteei mease, să (15) tip. hkhtSmÎ(h. în Psollirea slavo-română din 1577 zpT/tMTS.MHiH. (lâ) tip. Tceono4. (ia’) t’p. aoaihSaSh. 131 se închi/ne de trei ori, întru ei să se roa/ge şi să grăiască: „împăratul ce/riului, mîngîitoriu de suflete a/35deverite, cela ce de pretutindinea / toate împle, vistiiariul dulce/ţilor şi viaţă-dătătoriu., vino, ră/pausă-te jlr întru noi şi curăţeaşte-ne // de toată spurcăciunea şi spăseaşte,/ dulce, sufletele noastre. Măriia/ de sus a Domnului şi spre pămînt/ pace întru oameni cu buna vreare”,/ de doauo ori, şi „Doamne, rostulu-mi/5 deşchide”, de trei ori. Aşi] de/rea preutul să sărute sfîntă evanghe/lie, e diaconul sfîntă masă. Du/pă aceaia să-ş plea.ce diaconul capu/1 său preutnlui, să-ş ţie urariul/10 său cu trei deagete a mîiniei dereap/te, sa grăiască : „Yreamea e a face Dom/nului, Doamne blagosloveaşte”. Preu/tul să semneaze el, grăiască : /„Blagoslovit Domnul nostru pretu/16tindinea, acmu şi pururea şi în veaci /de veac”. Aşi jderea diaconl: ,,Boa/ga-te de mine, despoietoare”. Şi po/[pa] aciiaş: „Sâ derepteaze, Dumne//zeu talpele tale”. Şi iară diaconu/1: „Pomeneaşte-mă, despuietoare sfi/nte”. Şi popa : „Pomenească-te Domnu/1 Dumnezu în părăţiia lui”. Şi dia/conul zică : „Amin”. Şi să se închi/5ne, să iasă şi să stea în loc de obiceai,/ înnaintea sfintelor uşi, să se închine / cu bună smerenie de trei ori, gră/iască întru eluşi : „Doamne, rostu/lu-mi deschide să vestesc lauda ta”/10. Şi după aceaia să înceapă diaconul: / „Blagosloveaşte, Doamne”. Popa: „Blago/slovitâ împărăţie, tatăl şi fiiu/1 şi sfîntul duh şi acmu şi puru/rea şi <în> veacii de veaci”. Diaconul să zi/15că diaconstvele : „Lumiei Domnul / să rugăm. De sus pace şi de spăse/nia sufletelor noastre, Domnului (J4)/ să ne rugăm. De pacele a toată [lu]/mea şi de dul[c]e-tocmeale X21 sfinte//20le Domnului beseareci şi de împreuna/rea tuturor, Domnului să ne rugăm. / De sfîntă casa aceasta şi de ceia ce / cu credinţă şi cu dulce-smerenie şi / cu frica lu Dumnezeu, ceia ce îmbla î/sntr-însâ, Domnului (u*) să ne rugăm. / De mai-marele episcopul nostru/, imţ recti i14"). şi de curata preuţie ce sînt / de Hm tos slujbe, de toată încetirea şi o/amenii, Domnului să ne rugăm. De/10 dulce-cinstiţi şi de Dumnezeu pă/ziţi împăraţii noştri , de toate curţi /le şi de voinicii lor, Domnului sa ne /rugăm. De să se supuie şi să se plea/ce tot vrăjmaşul şi nepriitoriul/15 supt picioarele noastre, Domnului să/ ne rugăm. De sfîntul locul ace/sta şi de toate cetăţile şi înlatu/rile şi de ceia ce cu credinţă întru/ [ea]le lăcuiesc, Dom-12v nulul sâ ne rugăm//80. De bună mcotocaroa a văzduhului,/ fie mulţirea rodului pămîntului/ şi de vreame, Domnului să ne rugăm./ De notătorii şi cale-făcătorii, ne /putincioşii, ceia ce se chinuiesc, pră/5daţii, de spăsenia lor, Domnului / să ne rugăm. A ne izbăvi noi de/ toată scîrba, mîniia şi nevoia, Do/mnului să ne rugăm. Foloseaşte/, spăseaşte, miluiaşte şi fe-reaşte noi, Do/10amne, cu a ta dulceaţă. Preasfîntă,/ curată şi preablagos-lovifcă despuie/toarea noastră şi curată fată Ma/riia cu toţi sfinţii po- (14 şi 14') tip. aSvhhSaSh (14*') în traci, zictnd numele. 132 meniră şi u/nul altuia şi toată viaţa- noastră/15 lu Hristos, Domnului sa dăm”. Popa să/strige : „Că cade-ţi-se toată mă/riia, cinste şi închinăciune, tatăl/ şi fiiul şi sfîntul duh. acmu//'şi pururea şi în veacii de veac./ 13r Rugăciunea antifonelor dentîiu:/ ..Doamne, Domnul nostru, celuia ce-i/iaste ţinearea nespusă şi măriia/ neajunsă, ce a lui milă fă/5ră-măsură şi la-oameni-iubire ne /grăită; însuţi Doamne, după du/lce inema ta caută spre noi şi pre/ sfînta beseareca aceasta şi fă eu /noi şi cu ceia ce se roagă cu noi, cu bo/l0gătatea mileei tale şi cu eften/şugul tău”. Cu aceaste ziceri depre/ună diaconul să facă închinăciune/înnainte sfîntului jărtăvnic./ să păşascâ la locul său şi să mearpgă de-a dereapta parte, să stea înna-in/tea sfintelor icoane, să aştea-pte sfir/şenia antifonelor. Antif on[a ] 1 : / „Blagosloveaşte sufletul mieu Dom/'/nul” sau ,,Blago (15). Aşijderea / 13v datoriu iaste să- facă diaconul / la toate antifonele. Ca vor sfîr/şi întîia antifonă-, să meargă iară / la loc de obiceai şi să facă închi /tăciune, aciia-grăiască: „Iară şi / iară lumiei Domnului să ne rugă/m. Preutul, rugăciunea- a doa/cu strigare : / „Doamne, Dumnezeul nostru, spă/l0seaşte oamenii tăi şi blagoslo/veaşte partea ta; împlerile be/seareciei laie fe-reaşte, sfinţeaşte/ ceia ce iubesc dulce-frîmseaţe casei/tale; tu aceia măreaşte cu dumne/15zeiasca a ta tărie şi nu lăsa noi/ ceia ce nădăjduiesc spre tine”/. Diaconul: „Foloseaşte, spăseaşte/, preasfîntă, curată şi bla-goslovi//tă”. Popa- să strige : ,,Că a ta e ţinea/rea şi a ta iaste împă- 14r răţiia şi măriia/, tatăl şi fiiul şi sfîntul duh,/acmu şi pururea şi în veacii de veac.”/ Antifone 2 : „Domnul împărăţi-/5se” macara „Laudă sufletul/ mieu Domnul”. Pînă in sfîrşit j Slava, I nine, Bdino rodnyi sm?(16)./ Puugăciunea a treia antifonă:/ „De împreunarea aceasta şi de chema/10re, noauo dărui rugăciuni ce doi/ sau trei. chemîndu-se de numele/ tău, cearere a da. făgăduişi, însu /ţi şi acmu robii tăi cearerea cătră fo /los împle; dă noauo întru stătăto/I5area- ta adeverită şi, întru ceaia/ce va să fie, cu viaţa de veaei dăru/laşte”. Diaconul: „Iară şi iară/, Domnului să ne rugăm. Foloseaşte,//spăseaşte, miluiaşte şi fereaşte noi/, Doamne, 14T cu a ta dulceaţă, preasfî/ntă, curată şi preablagoslovită”. / Popa să strige: „Că dulce şi de-o/ameni-iubitoriu Domn eşti şi ţie/3 mărie tre-meatem, tatăl şi fiiu/1 şi sfîntul duh, acmu şi puru/rea şi în veacii de veac”. Dlaconul/să facă închinăciune, să între înlă/untrul a-ltariului şi să stea acolo/10 şi să cînte a treia antifonă : /„Veniţi să ne bucurăm Domnului, (17)/ să strigăm Domnului nostru : Spă/seaşte-ne, fiiul lu Dumnezeu, cela ce / înviseşi den moarte, cîntămu-ţi,/15 lăudămu-te”. Să ainte apucăm fa/ţa- lui în'ispovedire şi în cîntare / să strigăm lui : „Spăseaşte-ne,/ (15) în trad. Bine este (începutul psalmului XIC). (ie) în trad. Mărire, Şi acum, Unul născut fiul. (J‘) tip. aomhSaoSh. 133 lor fiiul lu Dumnezeu, cela ce înviseşi // den moarte, cîntămu-ţi, lăudămu-te/ că zeul mare e şi domn şi impara/t- mare spre tot pămîntul. Spă/seaşte-ne, fiiul lu Dumnezeu, cela / ee înviseşi den moarte, cîntămu-ţi. /5 lăudămu-te că în mîinile lui cu/mplitele pămintului şi innal/tele codrilor ale lui sînt, că a lui /iaste marea şi el feace-o şi u/scatul mîinile lui feaceră./10 Spă-seaşte-ne, fiiul lu Dumnezeu ce /la ce înviseşi den moarte, cintămu-/ţij lăudămu-te. Cîntînd blaje/nile sau antifonele, cînd vor / sosi la Slavă, să. meargă popa şi/15 diaconul înnaintea sfinteei mea se/ şi să facă închinăciuni împreună 3./ Deaeiia să ia preutul sfîntă evanghe/lie să o dea 3-5v diaconului şi aşa // să iasă să facă vîhod mie, să/ vinie şi să stea în loc de obiceai, să-/ş închine amîndoi capetele. Dia/conul să zică lin: „Domnului să/ ne rugăm5'. împreună şi urariul/5 sa ţie cu trei cleagete a mîini ei de/reapte. Grăiască preutul rugăcin/nea ieşireei în taină : / .,Despoietoare, Doamne, Dumnezeu/I nostru, cela ce tocmişi in ce/10riure începători şi voinicame / de îngeri şi mai mari arhangheli î/ntru slujirea măriei tale, fă de,/ntru întrările noastre întru î/ntrările sfinţilor îngeri a fi de-/15 slujind noauo şi cu mărie mărin/d a ta dulceaţa, că. cacle-ţi-se / toată lGr măriia, cinste şi închinăciune,/ tatăl şi fiiul şi sfîntul dulî, // acmu şi pururea şi în veacii de veac/. Aceasta sfîrşindu-se, să grăiască / diaconul cătră preutul: /..Blagosloveaşte, despuietoare. sfîntu/1 vîhod". Să arate împreună că/5lră răsărit cu urariul, aşa cu /mu şi-l ţine. Preutul să fa/că cruce cătră răsărit, .grăiască :/„Blagoslovit intratul sfinţi/lor tăi, Doamne, de pretutin/10dinea şi acmu şi pururea şi în veacii / veacului”. Aşijderea sa meargă / diaconul cătră mai-mare şi / acela să sărute sfîntă evanghelie/, de va fi aciia, e de nu va fi să o să /15rute popa. Troparele sau anti/fo-16' nele pînă în sfîşit cîntîndu-/le. să iasă diaconul în mijloc jj şi să stea înnaintea popeei, să-ş/ rădice mîinile puţinei şi să ara/te sfîntă evanghelie. să grăiască : / „Preaînţelept, iartă”. Şi oamenii : /..Veniţi să ne închinăm şi să cădem /5 cătră Hriîtcs, spăsîtoiiuî ncsiiu. Spa/seaşte. fiiul lu Dumnezeu, cela. ce m/vise den moarte, cîntămu-ţi, lăudă/mu-te”. Deaeiia să se închine acela şi / preutul înnaintea lui să meargă în/10 sfîntul oltariu şi să puie sfin/ta evanghelie în sfinta masă. Cîntîn/d, să grăiască troparele rindului/ ni, cînd va veni apoi. să grăiască / diaconul cătră popa cu capul ple/15cat şi urariul cu dereapta să ţie,/ cum de multe ori am zis : /„Blagosloveaşte, despuietoare, vreamea/ de trei ori sfîntul-’. 17r Şi popa să se//mneaze, el grăiască : „Că sfînt e/şti Dumnezeul nostru şi ţie mă/rie tremitem, tatăl şi fiiul şi/ sfîntul duh şi acmu şi pururea / şi în veacii de veac”, Troparele dea/5ca se vor sfirşi, să meargă diaconu/1 aproape de sfintele dvere, să a/rete orariul său celora de afară,/ să grăiască lin : „Şi în veaci de veac”/. Să eîntâm noi ceia ce sînt denna-/10 134 fara tri svetoe (18). Diaconul să stea / aproape de popa, ruga grăind./ Rugăciunea de tri svetoe (19); / ..Doamne sfinte, cela ce în sfinţi / răpaoşL ce de trei ori sfînt./15 cu glasuri de serafimi cînta/t şi de (2o) heruvimi cu mărie te / măresc şi toate tăriile ceriului / închină-ţi-se; ce den nefire întru II ce iaste aduseşi toată firea, cela / ce zidişi omul pre obrazul (21) 1 ‘ tău / şi pre podobie şi cu de toate darure/le tale înfrîmseţişi-1 şi dai / celora ce cer preaînţelepciune/5 şi mente şi nu treci greşi/tul, ce pui la spăsenie căire; / cela ce podobeşti pre noi, nedestoini/cii robii tăi. şi în ceasul acesta a/ sta înnaintea slaveei sfîntului al/10 tău jărtăvnic şi datori ţie închi/năciune (22) şi mare mărie a-ţi aduce; în/şuţi, Doamne, priimeaşte şi den rostu/1 nostru greşiţii de trei ori sfîn/tă cîntare. ceareetă noi cu dulcea/ţa15 ta. Iartă noauo toate greşalele/ cu voie şi fără voie ; sfinţeaşte ale / noastre suflete şi trupure // şi dă noauo întru preaînfrîm- !3r se aţe / a sluji ţie intru toate zilele vie/ţiei noastre, derept rugăciunea / preasfintei Dumnezeu născăto/are şi de a tuturor sfinţilor/5, ce den veac ţie au ogodit”. Stri/gare : „Că sfînt eşti, Domnul no/stru, şi ţie mărie tremitem, tată/l şi fiiul şi sfintul duh şi /acmu şi pururea şi în veacii de veac”/10. Sfîrşindu-se rugăciunea şi cî/nd vor auzi cîntînd Slava şi/7 mne, grăiască şi aceia: ,.Sfin/te Doamne, sfinte tare, sfinte fă/ră moarte, miluiaşte noi”. De trei/15 ori să facă împreună inchină/ciuni trei înnaintea sfinteei/ mease. Deaciia grăiască // diaconul cătră popa : ..Zi, părinte”,/ şi să meargă la preastol sa grăiască : / „Blagoslovit, vino în numele Dom-nu/lui”* Şi iară diaconul: „Blagoslo/veaşte. despoietoare, de sus şedea-re”/5. B preutul: „Blagoslovit eşti ce/la ce pre scaunul măriei împărăţiei / tale şezi. pretutindinea şi ac /mu şi pururea şi în veacii de veac”./ Şi după sîîrşitul lu tri svetoe jla sa strige diaconul: „Sa socotim”./ iară popa : „Pace tuturor”. D ia/conul : „Preaînţelept”. Cetito/riul, cîntecul lu David. Dia/conul aciiaş : „Să luom aminte”. Ce/15titoriul, prochimenul, apostol./ Diaconul: „Preaînţelept”. Ceti/toriul, începătura apos-tolu. Dlaco/nul: „Să socotim". CeLitoriul,// apostol, şi după uf ir 10r şitul apo/stolului grăiască popa : „Pace a/cestora”. Diaconul: „Să socotim”/ şi cînte alliluia. cîntecul lu Da/vid sau macara mainte de ace/5sta să grăim apostolul. Sâ ia diaco/nul cădelniţa eu tămîie, să se apro/'pie, cătră popa grăiască (23) : „Blagoslo/veaşte, despoietoare, cădire”. Ce lui e / obiceaiul sa blagoslovească şi ru/,J0gă spr-ins (24) sâ zică, să cădească sfî/nta masă împrejur şi pre popa./ Rugăciunea grăită de la preutul / (1S) şi (1B) în trad. ..de trei ori sfînt”. (20) tip. (21) tip. onpiSBAk. (-") tip. ,JvKHH*w4H£. (23) tip. rpivACAJn. (M) tip. CflpHHC*. 135 înnaintea sfinteei evanghelie : / „Luceaşte întru inema noastră, de-/15 oameni-iubitoriu, Doamne, a ta / dumnezeiasca înţelepciune, lu/mină 19v neputredă, şi cugetelor / noastre descoaperi ochii întru // evanghelie pro-poveadaniei tale să înţelea/gem, răsădeaşte întra noi şi fe/ricata învăţă-turiei tale frică / ca ale trupului pohte toate să le / călcăm, sufleteasca viaţă să /5 treacem, cătră îngînduirea ta să / ne înţelepţim şi să lucrăm./ Tu amu eşti sfinţie şi lumină / sufletelor noastre, Hristoase, Do/mnul nostru, şi ţie mărie tremi/l0tem, tatăl şi fiiul şi sfîntu/1 duh, acmu şi pururea şi în veacii/ de veac”. Şi după aceaia cădelniţa/ sa puie, să meargă cătră popa şi să-/ş închine lui capul, să ţie şi ura/15riul, grăiască : Blagosloveaşte, de/spoietoare sfîntul apostol şi dulce-/vestitorral”, cumu-i va 20T fi nume/le evanghelistului. B preutul să // înseamne el, grăiască: „Dumnezeu/ derept ruga sfîntului apostol ime recu (“),/ sa dea ţie grai, dulce-vestind cu tă/rie multă întru împlearea evangheliei iu/bitul fiiul lui, Domnul şi Dumne/5zeu şi spăsitoriul nostru Isus Hristos/, cu aceluia dulceaţă şi la-oameni-iu/bire”. Diaconul zică: „Amin”. Şi să / se închine el, să se ducă şi să stea înna/intea sfinteei mease şi să se închine/10 cu dulce-smerenie, să ia evanghelii a şi / să iasă pren sfintele dvere, meargă / şi să stea la tocmit al lui loc, / înnainte-i mergînd şi sfea<şt>necu/l (26). E preutul să stea dendă/I5rătul sfinteei mease de va avea lo/c, iară de nu dennainte şi să / caute spre apus, să strige:/ „Preaînţele

    t, iartă 20v să auzim // sfîntă evanghelie”. Diaconul den img recu / sfîntă evanghelie cetenie (27). Popa aciia/ş zică : „Să luom aminte”. Iară de / iaste ş-alt diacon slujind, a/cela să strige denlăuntrul alta./5riului în locul popeei : „Preaînţelep/t, iartă să auzim şi să luom amin/te”. Evangheliia deaca se va sfîrşi să gră/iască popa cătră diacon : „Pace ace/lor a”. Diaconul să meargă pînă la/10 sfintele dveri, să dea preutului sfî/nta evanghelie. Deaeiia să stea la locul/ de obiceai, să înceapă aşa. Diaconu/[l]: „Să zicem toţi den tot cu/getu) şi den toate cugetele no/15astre, să zicem toţi: „Doamne? atot/ţiitoriu, Doamne, părintele nostru/, rugămu-ne ţie, auzi şi milu-21r iaşte/ noi. [MJiluiaşte noi după ma[r]e mi//la ta, rugămu-ţi-ne, auzi şi tip. , evidentă greşeala. datora Lă, probabil, tipografului, căci Sn tojitul elavon pasajul corespunzător este următorul: cri» aa autri> erro jraj h ijrAîeTa hai* piKt. Traducătorul a omis să traducă h ty'AîeT* , iar han a p(Kt l-a abreviat, ca şi in celelalte cazuri, haa . Tipograful, crezind că este vorba de apostolul Marcu, a cules numai partea secundă a abrevierii (26) în textele coreşiene, cuvîntul cunoaşte un tratament dublu : sfeaştnic (CT, CP) şi sfeaşnic (CPr). Vezi DHLR II, p. 130. (27) tip. svnHÎE. E posibil ca o astfel de grafie sâ redea o pronunţie câlenie, transcriere pe care am ocolit-o însă pentru a nu fi nevoiţi să apelăm Ia semne diacritice. în secolul al XVI-lea ă pentni b. din elementele de origine slavă ne întîmpină în destule exemple: cârlă (29) chemaţii, rugaţi-vă, ca Dumnezeu/ să miluiască ei”. Strige ei cu / cuvîntul adeverit. Să desco//apere lor evan-gheliia. dereapta. Să împreu/neaze ei întru sfînta a sa a săborului / apostolilor beseare-că. Mîntuiaşte, mi/luiaşte, foloseaşte şifereaşte noi/, Doamne, cu a ta dulceaţă. Chemaţii,/5 capetele voastre Domnului plecaţi”./ De acicea treci întru a lu Yasilie/liturghie, ruga de chemaţi mai / dennaintea sfintei înnălţare :/ „Doamne, Dumnezeul nostim, ce/10la ce pre innalţi lacu-ieşti şi / spre plecaţi preveşti .ce spre / spăsenie nărodului omenesc trej-meseş unul-născut al tău/ fiiul şi Domnul Dumnezeul/15 nostru Isus Hristos, caută spre robii / tăi, chemaţii, ce-ş închină ţie a lor cer/bice) podobeaşte ei în vrea-mea de dulce-//cuviinţă, bania iară ceaia ce va fi / 22v şi lăsarea păcatelor şi de veşmin/tele neputrede, împreunează ei că/tră sfînta a săborului apostolilor besea/recă şi numără ei cătră aleasa/5 a ta turmă”. Srigare : „Ca şi a/ceia cu noi să slăvească preacinstit / şimare-frîmseţat numele tău,/ tatăl şi fiiul şi sfîntul duh,/ acmu şi pururea şi în veacii de veac”/10. Diaconul: „Cîţi chemaţi sînteţi / ieşiţi, de chemaţi ieşiţi, sa nu/ cineva de chemaţi; cîţi credincio/şi, iară, iară, lumiei Dumnezeu să/ rugăm”. Ruga de credincioşi, du/^ă cînd veri întinde andimisul :/ „Har-dămu-ţi, Doamne Dumnezeu/ tare, că podobit-ai noi înnai/nte a-ţi sta şi acmu sfîntului// a-1 tău jărtăvnic şi a cădea că/tră 23r’ eftenşugul tău. De ale noa/stre greşale şi de a oamenilor ne/ştiitura, priimeaşte, Doamne, ruga/ noastră, fă noi destoinici a fi/5 a aduce ţie (28) tip. KiKvrp*. X (2S) în versiunea slavă : o rfcpHîH o wTAauiwbj noMCAtm ca credincioşi, pentru cei chemaţi rugaţi-vă1'. 137 rugăciuni şi rugi/ şi jărtve fără spurcăciune de to/ţi oamenii tăi. Şi destoinici fă/ noi ce-ai pus întru slujba ta acea/sta, cu tariia duhului tău sfîntul,/10 neprepuieto[r]i şi fără poticnire în/ curată mărturie den sfea-turele noa/strc şi să te chemăm in toată vrea/mea şi în toate locurele să asculţi/ noi, milostiv noauo să fii în mulţi/15mea. dulceţiei tale”. Diaconul: / „Foloseaşte. spăseaşte, miluiaşte şi fe/reaşte noi. preaînţelept. Popa să/ -3V [strige] (3o) : „Că cade-ţi-se toată mariia. // cinste şi închinăciune, tatăl şi fi/iul şi sfîntul duh şi acmu şi/ pururea şi în veacii de veac”. Diaco/nul: „Iară, iară, lumie (31) Dumne/zeu să rugăm”. Ruga de credi/5ncioşi a doa:/ „Iară de multe ori cădem şi ţie / rugănru-ne, dulce de-oameni-iubi/toriu. ca să cauţi spre ruga/ noastră, să curăţeşti ale noa-/10stre suflete şi trnpu[r]i de toată/ spurcăciunea trujjului şi a sufle/tului şi dă noauo nevinovaţi şi/ neosîndiţi înnaintea stareei sfîn/tului tău jărtăvnic. Dăru-iaşte, Doa/15mne, şi ceia ce se roagă cu noi, prea/sporire viaţă şi credinţe •24r şi înţele/pciunea sufletului. Dă lor pre//tutmdinea cu frică şi cu dra/goste a sluji ţie, neosîndiţi a ne/ mesteca cu sfînUi a. la taină şi / a ceriului-ţi împărăţie destoinici/ a fi”. Diaconul: „Foloseaşte, spă/5seaşte,miluiaşte şi fereaşte noi. Doa m/ne, cu a ta dulceaţă, preaînţelept”. / Popa să strige : „Că ca de supt ţi/nearea ta de pretutindinea să ferim/ şi ţie mărie tre-meatem, tatăl şi j10 fiiul şi sfîntul duh. acmu/ şi pururea şi în veacii de veac”. / Ruga să facă preutul adins [el]u/ş. Heruvicul să cîntăm :/ „jsrimea destoinic a se lega depo/35htele trupului şi a dulceţi/ei să vie sau să se apropie •24v sau// să slujască ţie. împărat de slavă/. Ce slujesc ţie, mare şi înfrico/şat, şi aceluia t.ăriia ceriului. Ce/ însă negrăită şi nemăsurată la-o/ameni-iubirea ta. neadaus, neschim/5bat fuseşi om şi întîi sfin/ţitoriu noauo eşti şi slujirea a /ceasta şi fără spurcăciuni jărtve, / fire- de sfinţie dat-ai noauo ca despo/ietcriul tuturor. Tu amu singu/l0r. Doamne, Dumnezeul nostim, de/ spui ceriul şi pămîntul, cela/ ce pre Rca-nn de heruvimi purtat/ eşti, cela ce eşti serafimilor domn/ şi împărat creştinilor şi cela ce15/eşti singur sfînt şi întiu sfin/ţi rapa-osă, ţie amu rugămu-ne/ unufl]-dulcelui 25r şi dulce-ascul/[t]ă[t]oriul. Caută spre noi [gre]şiţii (32)//şi netrebuincioşii robii tăi şi c.u/răţeaşte sufletul şi inema de cu /getele hitleane şi destoinici fă/ pre noi cu tariia sfintului tău duh,/îmbrăcaţi cu ofinţiia dulccţici în5/ nainte a sta sfinteei tale aeeştii/ mease şi sfinţie a lu[c]ra sfîntului/ şi preacuratului tău trup şi ci/nstitul sînge. Tie acmu cădem,/ plecăm ale (30) Partea finaîă a cuvîntului (m/t) am găsit-o pe o bveată de hîrtie aflsiă intre pagini. (31) întregire conform traducerii similare de la p. 22v/14 —15 înregistrată pentru textul ■slavon : hjku h nanu mhpuJ roj' homâhm et. După cu ni se observă s-a tradus greşit mhjiuÎ roi' (cu pace Domnului) prin lumiei Dumnezeu (p. 22v/14. 23v/4 —5) sau lumiei Domnului (p.l3T/7). (3î) S-a păstrat intactă numai partea finală a cuvîntului : uihhîh. Pe o irîntură de hîrtie existentă la încheietura paginilor se păstrează litera a doua şi a treia din acest cuvînt pe. 138 noastre cerb ici şi ru/l0gamu-ne ţi[e], nu întoarce faţa ta de/ noi, nice împenge noi de feciorul/ tău. ce podobeaşte aduşi să fim ţie/ noi greşiţii şi nedestcicii robii/ tăi cu darul acesta. Tu e/15şti celora ce aduc şi aducătorii/ şi priimeşti-i împarţi-le. Hristoase,/Domnul nostru, şi ţie mărie tremea/tem fără de începutul tău t[a]tăl// şî tot sfîntul şi dulcele 25v şi via/ţă-făcătorrulu-ţi duh. acmu şi/ pururea şi în veacii de veac”./ Heru-vicul cîntînd. să între dia/conul în sfîntul oltariu şi să ia/5 cădelniţa cu tamlle şi meaigă că/tră popa ofi in năravul de cădiră Ma/goslovenie. să cădească sfînta ma/să obraz de cm ce împrejur şi be/seareca toată şi preutul şi du/ÎCpă aceaia să stea diaconul de-a stînga/lui. cu toată sme-reniia. să aşteapte/ sfîrşirea rugă ciumei. E deaca ? e/ va sfîrşi. sâ stea de-preună rugîn/du-se, heruvicul grăind adins ei/15ş şi de trei ori să se închine grăin/d acesta. Şi să se ducă în prosco/midi[e]. înnainte să meargă diaconu/1 cu cădelniţa, şi să cădească //sfînta, întru eluş să se roage':/ 26r „Doamne, curăţeaşte-mă greşitul”. / Să grăiască cătră popa : „Ia des-puie/toare”. Şi popa să ia aerul să-l puie/ în cel umăr sting al dia[eo]nului./5 grăiască: ..Rădicaţi mînile voastre/ în sfinţie şi blagosloviţi Domnul”./ Aşijderea şi sfîntul blid sâ-1/ puie în vîrhul diaconului, acesta Iu/und, şi aceluia cu frică şi cu toa/l0te socotinţele şi cu tărie. însu/ş preutul să ia sfîntul potiri nu/mai şi aşa să facă mare vîhod/. înnainte-i mergînd dia conul, ţii/nd şi cădelniţa cu sfîntul blid/35 întru un deaget al miiniee de/reapte, trecînd(33) pren besearecă. /[rjugînd amîndoi de toţi grăin/[d] : „Pomenească toţi voi Domnul// Dumnezeu în părăţiia lui”. Şi cî/nd va 26v veni cătră sfintele dvere,/ popa să meargă, pestind, diaco/nul înnainte să meargă, stea, ţie în ca/p sf[înt]ul blid cumuş iaste/'5. puţinei să se întoarcă cătră popa/ şi popa întrînd grăiască: „Lua/ţi poarta domnilor voştri. Şi luo- /se poarta de va aci şi întră împăra/tul de slavă”. Diaconul grăia/l0scă : „Blagoslovit,vino în numele/ Domnului Dumnezeu, Domnul ivi-/se noauo.” Şi aşa să meargă preutu/1 şi să puie sfîntul potiri./ Atunce să ia şi sfîntul blid den/35 capul diaconului, sâ puie şi ace/la în sfîntamasă. grăiască : „Dul/ce obraz losif de pre cruce luo/ pr[ea]curat trupul tău, cu pmz[ăj// curată învăli-1. puse-1”. Diaconu/1 să pleace capul său, cătră 27r pop* gră/iască : „Duhul sfînt veni-va spre ti/ue şi tăriia susului umbrite-va”. Şi / iară diaconul cătră popa : „Pomc/5neaşte-mâ. despoietoare sfinte”. Şi po/pa sa zică : „Pomenească-te Domnu/1 Dumnezeu în pâră-ţiia lui”. Aşi/jderea diaconul zică „amin” şi/ să se închine şi vreame să ia, iasă şi jla stea la loc ce e tocmit de obiceai./ grăiască începătură după mar[el]e/ vîhod : „Să împlem rugăciunile/ noastre Domnului. De {3S) tjp. APtKTiKTK. 139 cinstitele / darure ce-s puse înnainte Domnului/15 să ne rugăm. De blagoslovita casa/ aceasta şi de ceia ce cu credinţă şi/ cu dulce-smerenie 27t şi cu frica Domnu/lui ceia C34) ce intru ea îmbla, Domnului // să ne rugăm. De-a ne izbăvirea noi / de toată scîrba, mîniia şi nevoia, Do/mnului să ne rugăm”. Buga du/pă punerea sfintelor darure : / „Doamne, Dumnezeu a,totţiito/5riu, ce eşti unul sfînt, ce/la ce priimeşti jărtva de laudă/ de la ceia ce te cheamă cu toată inema,/ priemeaşte şi noi greşiţilor rugă/ şi o du cătră sfîntul al tău jăr/30tăvnic-, şi destoinici fă noi a a/duce ţie darure şi jărtve sufle/teşti de ale noastre păcate şi de a/le oamenilor (36)-neştiuturi; şi podo/beaşte noi să aflam dulceaţă înnam/15tea ta şi să fie-dulei-luate jărt/vele noastre şi să se sălăşuiască/ duhul dulceţiei tale 2S1 spre noi şi/ spre ceaste darure ce*s puse (36) înnain//te şi spre toţi oamenii tăi”./ Diaconul : „Foloseaşte, spăseaşte/, [mil]uiaşte şi fereaşte noi, Doamne, cu / a ta dulceaţă. Zi de tot săvîr/şită, sfîntă pace şi fără gre-/5, şală de la Domnul să rugăm./ înger cu pace, credincios, derep/tătorra, feritoriu sufletelor/ şi trupurelor noastre, de la Domnu/1 să rugăm. Milă. şi lăsarea pă/10catelor şi preagreşalelor noastre/ de la Domnul să rugăm. Bunele/ şi folosu[r]ele sufletelor noastre/ şi de pacele lumiei, de la Domnu/X să rugăm. A creştinilor sfîr/15şire întru viaţa noastră fără/ păcate, neruşinaţi, în pace,/ şi bun (37) răspuns la înfricoşa/tul judeţ a lu Hristos, să 2SV cearem.// Preasfîntă, curată, preablagoslovita/ despuietoarea a noastră, şi a lu Dum/nezeu născătoare şi pururea f[eeio]/ară Mariia, cu toţi sfinţii pomeni/ră. înşiş lor şi unul altuia şi/5 toată viaţa noastră (3S) Hristos Do/mnului pre ea (39) să o dăm5’. Popa să stri/ge : „Cu milostea a unului-născu/t fiiul tău, cu el blagoslovit/eşti cu preasfîntul şi dulcele şi/10 viaţă-făcătoriu al tău duh, ac/mu şi pururea şi în veacii de veac”./Oamenii: „Amin”. Popa : „Pa.ce/ tuturor”. Diaconul: „Să ne iubi/m unul cu alalt ca cu un cuge/t15 să spunem”. Oamenii să zică :/ „Tatăl şi fiiul şi sfîntul 29r duh,/ troiţă întru o fire şi neîmpărţi/tă”. Preutul denlăuntru st[ea],// sa- se închine de trei ori, rugîndu-/se, grăiască: „lubescu-te, Doamne, cu/ tăriia mea, Domnul, învîrtoşarea. mea / şi scăparea mea şi izbăvit or iul mi/eu”. Şi să sărute sfîntă, cum sîn/5t coperite, întîiu sfîntul blid,/ aşi j -derea vîrhul sfîntului poti/rişi marginea sfinteei mease, înna/intea sa. Să sărute şi diaconul / urariul său, io iaste spre el obra/30z de cruce, şi aşa să împreuneaze,/ zică: „Uşi, uşi, preainţeleapte, să/ socotim”. Oamenii să zică : / „Crez întru Dumnezeu, în tatăl/ puteamicul, făcătoriul C34) Ultima literă a cuvîntului (a) s-a păstrat pe un fragment de pagină între fiîe. (3S) tip. «SakhhauÎ. (3E) Ultima literă din acest cuvînt (i) s-a păstrat pe un fragment aflat între file. (37) tip. cj'-oHb. • (3P) întregire conform traducerii de la p. 42r/3— 2. (a9) tip. npt. 140 -ceriu/15lui şi al pămîntului, vă/zutelor tuturor şi nevăzutelor/ şi întru unul Domn Isus Hristos, fiiu/1 [lu] Dumnezeu, ce-au născut [d]ini//oară, însă 29v den tatăl născu, ma[i]/nte de toate veacurele. Lumină de/ la lumină, Dumnezeu derept den/ Dumnezeu derept, născut în/să nefăcut, unul •cu tată pren/5 cine toate făcute sînt. Derept/noi oamenii şi derept ispăse/nia noastră, venit-au den ceri ş-au/ născut den duhul sfînt şi den/ Mariia fată om fu. Răstignitu/l0-se-au derept noisu

    t Pilat Pont/, ■chinuit şi îngrupat şi învise a/ treia zi după scriptură. Şi se sui/ în ceri, şedea a dereapta ta[t]ălui. Şi / iară veni-va cu slavă a judeca viii/15 şi morţii că împărăţiia lui nu ia/ste obîrşenie. Şi in duhul sfînt Do/mnul •ce vii face, însă de la tată/l vi[n]e şi în tatăl şi în fiiul să ne // închi- 30r năm (4-°) şi să slăvim cum-au/grăit prorocii. Şi într-una sfîntă/ a săborului apostolilor beseare/că mărturiseaşte un botez să/ se iarte păcatele.. Aş* teptăm scu/5latul morţilor şi viilor veatu/1 cela ce va să fie, amin". Dia-co/nul: „Să stăm bine, să stăm/ cu frică, să luom amente sfîn/ta innăl-ţare cu pace a aduce”/l0. Oamenii: ..Milă, pace. jărtva cî/ntare’\ [AJceasta de la diaconul să / grăim şi preutul să ia aeru/1 despre sfinte şi puţinei Tă/dice el, grăiască: „Sfinte Do/15amne. sfinte tare. sfinte fă/ră moar[t]e, miluiaşte noi. Şi / acela s[ă] sărute, să-l puie,// să strige: ..Dulceaţa 30T Domnului no/stru Isus Hristos şi dragostea Domnului / şi a tatălui şi împreunarea sfîntu/lui duh fie cu toţi voi”. Oamenii:/ ;.Şi cu duhul tău”. Popa; „Sus să/5 avăm inema”. Oamenii: „Avăm/ cătră Dumnezeu”. Popa : „Dăm-/har Domnului"’. Oamenii : „Desto/inic şi derept”. Diaconu să mear/gă şi să stea den-a stînga (41) popeei /l0 de o laturi a sfinteei mease, lnchine-/se de trei ori. Preutul să se r[o]a[ge]/ : „Destoinic şi derept, ţie a cîn/ta. tine bine-a-cnv[î]nta, ti/ne a lăuda, ţie har-[a] da, ţie/15 a ne închina în tot locul împărăţiei/ tale. Tu acmu eşti Do[m]n negrăi/t, neştiut, nevăzut, neaju/ns, pururea fiind a(şijd]erea// acesta, tu şi unul-născut 31r al/ tău fim şi duhul tău sfînt, tu/den nefire întru fire noi adus e/şi, căzuţii sculat-ai iară şi/ n-ai păşit toate făcînd, pînă/5 noi cătră ceriu rădicaşi şi împă/răţie dăruişi, ca ceaia ce va să fie./ De aceastea de toate har-dămu-ţi şi/ unul-născut al tău fiiu şi duhul/ tău sfînt, de toate ce ştim şi/10 de cealea ce nu ştim, ivitele de. bune/ lucrare ce întru noi fost-au. Ha/r-dămu-ţi şi de ’slujba' aceasta ce/ den mîinile noastre a lua înfrîm/se-ţit-ai, ţie amu înnainte-ţi stau/15 mii de arh[a]ngheli şi untuneare/ce de înge[ri], heruvimi şi serafi/mi şes[t]oerilaţi, ceia cu ochi/mulţ[i] [ra]di-<îîndu-ş tăriia.”// E preutul zică strigar[ea]/: „De biruire cîntec, cîntind,/ 3iv ehemînd şi grăind’5. Oamenii/ : „Sfînt, sfînt, sfînt, Dom/nul Savaot,cela (40) lip. -î'xmx.Ak. (■”) tip. Ai'tvHi£TiiHrd, grafie care reflectă pronunţarea cu doi n : den na stingă. 141 ce împlu ceriu/5! şi pământul de lauda lui. / Mintuitoriul întru nalt.bla/gos-lovit, vino în numele Domnu/lui, mîntuitoriul de susi;/- Diaconul să ia» steaoa, să o şteargă/10 de andimis şi sâ o sărute, să o / puie cu aerul. De-aciia [să] meargă şi / să stea în partea dereapta şi de va fi / repidă să o ia în mîinile sale şi să a/pere spre sfinte cu toată socotirea./15 ca să nu cază muscă' sau ceva de/ ceale jîgănii mici. E d[e] [n]u va fi ri/pidă sa> 32r facă aceasta cu p[o]crovul./ Preutul s[ă] s[e] roa[ge]//: „Cu ceaste feri- cate tării şi noi, îm/părate. de-oameni-iubi tor iu, stri/gămşi grăim : „Sfint eşti/ şi preasfînt, tu şi unul-nă/scut al tău fim şi duhul tău/5 sfînt. Sfînt eşti şi preasfîn/t şi mare frîmseaţea măriei ta/le. ce lumea ta aşa o iubişi, că/ fiiul tău unul-născut dat-ai/, ca tot cela ce va creade întru el/10 nu vor peri, ce va avea viaţa de veaci: / ce vine şi toate ce era de noi soco/tire sfîrşi în noa.pte ce întru ea / vîndut era, mai vârtos însuş / deade-se de[r]ept a lumiei viaţă. /15 luo pîi[ne ? ] întru sfînta a sa. şi ne /vinovată mînă dulce-har-32 v dea/de, bi[ne]cuvîntă,// o sfinţi, o frîmse, deade sfinţi/lor săi ucenicilor şi apostolilor, zise.” /Preutul să strige : „Luaţi, mânca/ţi, acesta iaste trupul mieu, ce de/rept voi frimse-se întru lăsarea pă/5caXelor'\ Diaconul să se atingă/ de urariul său să arate popeei şi/ popa sfântul blid. Aşijderea / şi sfîntul potiri cînd va arăta /preutul grăiască, aceas[t]a întru/10 [tjaină să zică: „Aşijderea şi poti/riul. după cină grăie”. Să strige:/ „Beaţi dentr-îns toţi, ac[e]sta iaste/ sîngele mieu de leage no[a]uo, ce dere/pt voi şi derept mulţ(i] vărsă-se/15 întru lăsăciunea p ă catel [ or ]:\ Arate/ şi diaconul cu nusul [a]şijderea/ şi sfîntul potiri [preutul să/ se 33r pleace ?] (42), [ro]age-se : // „Pomenind amu spâsitoarea acea/sta învăţătură cîte de noi fu/ră : cruce, groapă, a treia / zi înviere şi la ceriu suire şi /în-a dereapta (43) şedeari şi a doa- slă/^vită iară vinere”. Să strige: „A ta / dentr-al tău, ţie aducind de to/ţi”. Şi popa pleace-se de se roag[e] :/ „încă-ţi aducem cuvintele cea/stea şi fără sînge slujbă/10 şi rugămu-ne, milcuimu-ne şi/ cearem : tremeate duhul tău, sfinte,/spre noi şi spre ceaste darure ce-s/ puse înnainte". Cînd va v[rea] popa / a face ch[e]-mare sfîntului duh şi/15 [săvîrşască?] (44) sfintele darure, /să părăsească diaconul de-a ţinearea j ripida sau pocrovul şi să meargă/ aproape de 33v preutul şi să [se] închi//ne amîndoi înnaintea sfinteei mease,/ rugîndu-se adins eiş. Aşijde/rea. capul pleace puţinei diaco/nui şi arate cu urariul sfîn/tul blid, grăiască : „Blago/5sloveaşte, despuietoare, sfînta pîi/ne”. Şi popa blagoslovească, spre / sfînta pîine, grăiască lin/ : „Fă pîinea amu (42 )-----S-----/---------------t. Inversiunea slavă : îtpiH np’bKAOH c* „preotul să se aplece”, traducere carc pare să îndreptăţească interpretarea noastră, confirmată şi prin cele doua litere ce se disting slab in porţiunea de text nelizibilă. (43) tip. -î'HiAcp'fcrrri. grafie care reflectă pronunţarea cu doi n : fn na dereapla. (*4) e - - - -I* - jcr*. In versiunea slavă : c’w’Pmujth. 142 aceasta cinstit tru/pul Hristosuli tău”. Şi dia/conul: „Amin”. Şi iar[ă] diaco /nul: „Blagosloveaşte, despuie/toare, sfîntul păiar”. Epreu/tul blagoslovească aciia spre sf /intui potiri, grăiască: „Iară/15 în potiriul acesta cinstit sînge/ Hristosului tău”. [Diaconujl: /„Amin”. Şi aciia arate cu urariu/1 său depreună sfinta, grăiască (45) :// „Pomeneaşfce, 34r Doamne, după mulţi/mea milosteei tale şi a mea nedo/stoinicie şi-mi iartă toate / greşalele. cealea cu voie şi fără de voie, / şi nu derept păcatele noastre să/5 ne aperi de dulceaţa sfîn tului tău/ duh şi de ceaste darure ce-s puse / înnainte. Pomeneaşte, Doamne, locu/1 acesta ce întru el viem şi toate /• cetăţile şi laturile şi ceia ce cu/10 credinţă lăcuiesc în eale. Pomenea/şte, Doamne, notâtorii, cale-făcă/torii, neputincioşii, usteniţii/, prădaţii. Şi de spăsenia lor, po/meneaşte, [Doamjne, plod-aducăto/15rii şi bi[nefă]cătorii sfinţilor/ tale besea(re]ci şi pomenitorii/ de mease[ri] şi spre toţi noi mi/la ta jos tremeate”. // Să strige : „Şi dă noauo cu o gură (46)/ 34r şi cu o inemă a te slăvi şi a te/ cinta preacinstit şi mare-frim/setat numele tău, tatăl şi fiiu/1 şi sfîntul duh şi acmu şi pu/5rurea şi în veacii de veac. Şi sa fie / mila marelui Domn şi spăsitoriul (47)/ nostru Isus Hristos cu toţi voi”. Diaconul: / „Toţi sfinţii pomeniră, iară, iară (48) lu/miei Domnului să ne rugăm. [D]e/10 ceaste puse înnainte şi sfinţite ci/nstitele darure,. Domnului să ne rugă/m. Ca de-oameni-iu[b]itoriu, Domnu/1 nostru, prii-meaşte ei întru sfin/tul şi al ceriului al tău jărtăv/15nic, întru mirizmă de bu[n]ă miro/senie, tremeate noauo dulceaţa şi / darul sfîntului duh, rugămu-ne./ [De-a?] (*9) ne izbăvirea (50) noi de toată scîrba,// mîniia 35r şi nevoia, Domnului să ne ru/găm”. Preutul să se roage :/ ,,[Ţ]ie punem viaţa noastră toată/ şi nădeajdea, de-oameni-iubi/toriu despuietoriu, rugămu-ţi-/sne şi cearem şi cucerimu-ne. Po/dobeaşte noi a ne împreuna cu a ceriului/ tău şi înfricoşat ascuns, cea/stă sfinţie şi sufletească masă,/ cu cug[e]t curat. în lăsarea păca/10telor, iertare greşalelor, întru / duhul sfînt împreunare, în dobîn/da împărăţiei ceriului, nu întru pî/ră sau într[u] osîndă”. Diac[onul] : / „Foloseaşte, spăseaşte, miluiaşte şi fe- /15 reaşte noi, Doamne, cu a ta dulceaţă./ Zi de tot săvîrşită sfîntă pace/ şi fără greşală, Domnului să ne ru/găm: [ÎJnger cu pace, credincios,// 3ov dereptătoriu, feritoriu sufletelor / şi trupurilor noastre, Domnului / să ne rugăm. Milă şi lăsarea pă/catelor şi preagreşalelor noastre, /Domnului să ne rugăm. Bunele/5 şi folosurele sufletelor noastre / şi de pacele lumiei, Domnului să / ne rugăm. A creştinilor sfîrşi /re întru viaţa noastră fără (is) Un fragment din cuvînt (cu) este detaşat de restul paginii şi se păstrează intre file. (46) tip. pofr*, evidentă greşeală tipografică. în versiunea slavă : c^-ctu .,gură”. (47) tip. Cn'kPKTOpK'Ak. (48) tip. £p*. («) (50) tip. fise■krHP'k. 143 ‘chi/nuire. neruşinaţi. în pace şi bu/10nul răspuns la înfricoşatul / judeţ (51) Hristos să cearem. De îm/preunarea credinţeei, mestecarea / sfîntului duh cerşură însiş lor / şi unul altuia şi toata viaţa no/15astră lu Hristos Domnului să o dăm”./ Strig[are] : ,,[Şi®](52) cuviiuşaz[ă] noi, despoie/toare, cu îndrăznire a cuteza a che/[ma] tine al ceriului Dom[n] 36r şi [t]a[tă]// şi agrăi”. Oamenii să zică :/,,Tatăl nostru ce eşti în ceri, sfin/-ţească-se numele tău, sa vie îm/părăţiia ta, fie voia ta, cum în / ceriu, aşa şi pre pămînt. Pita no /5astră săţioasă (53) dă-ne noauo astăzi / şi iartă noauo greşalele noastre, /cum iertăm şi noi greşiţilor no/ştri, şi nu ne duce în năpaste, ce ne i/zbăveaşte pre noi de hitleanul”. Şi [aj/^ciia (M) [p]reutul sa strige : „Că a ta ia/ste împ<ă>răţiia şi tăriia şi măriia, ta/tăi şi [fi]iul şi sfîntul duh (55) şi /acmu şi fpujrurea şi în veacii de veac. / Pace tu[t]uror”. [Diajconul: ,.[C]ape/15tele [v]oast[r]e Domnului plecaţi”. Şi / aceast[a] [să zică?] (56), [să?]{57) pleace însuş cu ei / capul puţinei, 36v pînă la strigare/. Preutul să se roage în taină :// „Har-dămu-ţi, împărat nevăzut,/ ce cu nemăsurata a ta tărie toa/te lucraş şi cu mulţimea/mileei tale den nefiind întru / fire toate aduseşi. însuţi de /5spoietoare, den ceriu caută spre ceia/ ce-ş plecară capetele sale ţie, nu/ amu plecară trup şi sînge, ce/ ţie înfricoşatul Domn. Tu amu,/ despoietoare, înnainte stînd toţi /lfl noi în dulce dereptează, răpaosă / careleş după a lui t[rea]bă : cu no/tătorii noătă, cu ca[le]-[fă]cătorii / cale fă, neputincioşii] vindecă/, cela ce eşti vraci sufletelor şi tru/15purelor.” Preutul [să strige] /: „Dulceaţa şi milostea [şi?] (58) [la]-oame/ni-iubirea, unul-născut [fiiul] tău,/ 37r cu e[l] blagoslovit eşti, cu preasfîn//tul, dulcele şi viaţă-făcătoriu a/l tău duh şi acmu şi pururea şi / în veacii de veac”. Să stea diaconul/, să ia aminte cătră popa cu ochiul/. Preutul să se pleace, să se roage: /5 „Soco-teaşte, Doamne, Isuse Hristoase,/ Domnul nostru, den sfîntul să/laşul tău şi d[ejspre scaunu/1 măriei împărăţiei tale, ce vino/ de sfinţeaşte noi, cela ce sus cu ta/iotăl şezi şi cicea nevăzut cu noi / împreunezi-[t]e. Şi podobeaşte ţinearea /mîiniei tale să se dea noauo preacu/ratul trupul tău şi cinstitul / sînge şi noauo şi tuturor oameni/15lor”. [Şi?] (59) cînd va vedea diaconul / pre popa ru[ga] sîîrşînd şi închinî/n[du]~se, [să] se 37T închine şi el în loc/ ce-ş stă. de trei ori, şi cîn[d] va // vedea pre popa iară (51) Omisiune tipografică. La p. 2S1/! 9 pentru pasajul slavon hi tTpimH'fcwk c^ahhih Xivfc npocHMb intllnim următoarea traducere la înfricoşatul judeţ a lu Hristos. (i2) în versiunea slavă h. (53) tip. c-kUHocx. (54) - / hi a. în versiunea slavă heTi pentru care textul românesc consemnează traducerile aci ia şi aciiaş. (55) tip. aÎB. («) t ----In versiunea slavă : pekl. (i7) N'u se observă nimic. (58). (SB) Nu se observă nimic. în versiunea slavă : h. 144 tinzîudu-ş ml/na şi atingîndu-se de sfîntă pîine / să- strige : „Să luom aminte”. Şi po/pa să rădice sfîntă pîine, grăiască : / .,Sfîntă sfinţilor”. Diaconul amu/5 meargă, stea de-a dereapta popeei şi / popa frîngă sfîntă pîine în patru / părţi şi o puie în sfîntul blid, in / chip de cruce, grăiască şi aeeastea / frîngînd: „Frînge-se şi împarte-/l0se mieluşelul Domnului. Frîngem / şi nu împărţim, ce puru[rea] mîncâin/' şi nici dinioară sfîrşim.” Diaco/nul [s]ă arate cu urariul lui sf /în tul păhar, grăiască : ,,împle, despu/15ietoare, sfîntul păha[r]”. Iară popa/ să ia cea parte .de sus [pusă?] (6o), facă cru/ce cu nusa spre sfînftul] poti[r]i gr[ă]/iască : „[îm]plearea sfînt-ul[ui] [d]uh”. Şi/ aş[a] să bage acela, diaconul [zică](61)//20-,,Amin”. Să aducă uncropul. Adu/cînd acesta, grăiască cătră preutu/1: 38r „Blagosloveaşte, despuietoare, un/cropul”. E preutul să blagoslovească / ea. Diaconul să ţie cu mîna stîngă/5 sfîntul potiri, să bage uncropul/ cît să fie destul. Şi preutul/ să zică: „Căldura duhului sfînt”./ Diaconul: „Amin”. Deaeiia să se închi/ne depreună şi să se roage. Diaconu/l0l să se încingă cu urariul său, în chip / de cruce, şi să stea puţin acolea şi / popa să facă cătră diaconul în[ch]ină/ciune şi iertăciune să ceara [ş]i să ia/ o parte de sfîntă pîine şi să o împar/15ţ[ă] [în] doau[o] [ş]i o parte amu însuş să o / ia înlăuntrul palmeei mîiniei de/reapte, altă să o ia cu trei deagete a / [mîin]iei dereapte, grăiască că[ti]nel / [diaconului 1] (62) : „Apropie-te”. E [diacon]ul//20 să se apropie, facă mătanie cu to/ată sme- 38y reniia, ceară iertăciune şi / aşa să vinie popa, dea lui, grăiască/: „Cinstitul şi sfîntul trup / al Domnului şi Dumnezeu şi /s mîntuitoriul nostru Isus Hristos dă-/se, recu diaconului, [în] lăsarea păcate/lor, în viaţa veacilor”. Şi diaconul/ să sărute mai-marelui mîna şi să / ia să meargă înnaintea sfinteei mease/10 şi pleace capul şi roage-se, zică : / [C]rez, Doamne, şi spuiu că tu e/ş ti Hristos, fiiul Domnului viu, ce de/-ştinseşi den ceriu şi împeliţa/şi-te den duhul sfînt să spăşeşti/15 greşiţii, ce întîiu sî[nt] eu./ [C]ina- ta întru ascuns, astăzi, / fiiul Domnului, împreunată mă prii/ineaşt[e], nu amu vrăjmaşilor tăi// adeveriturile tale zic, 39r nici să/rutare dau ţie ca Iuda, ce ca tîl/hariul spuiu-te. Pomeneaşte-mă, Do /amne, întru împărăţiia ta. Să nu j fie mie, în pîră sau osîndă, meste /5-carea sfinteei tale, Doamne, ce în/t-ru vindecarea sufletului şi a tru/pului”. Şi aşa să se cuminece, cu/mu-i va fi în mînâ, cu frică şi cu / mare ne-voin[ţ]ă. Şi popa să ţie şi/10 el ce-au luat sfîntă parte şi/ să-ş plea[c]e [c]apul (60) - - et. S-ar putea ca înaintea acestor două litere să fi fost spaţiu alb, fiind prin urmare conjuncţie, cerută de verbul facă. Ara preferat Insă lectura propusă între paranteze drepte, pentru că ea este de acord cu textul slavon corespunzător guwi Ai»:tiyx* itcrk. (“) Lipseşte din pagina. în versiunea slavă : pfKt. Spaţiul cuprins pe fragmentul lipsă nu permitea scrierea unui cuvînt mai lung declt zică. (Gî)--------------h. în versiunea slavă : ,ij (®3) tip. m. Vezi p. 136, nota 25. 10 - c. 29 145 înnainea sfinteei / mease şi să se roage, zică cealea / ce-au zis maiden-nainte. Deci şi / el să se cuminece, cumu-i va fi/16 în mînă, c[u] [toa]t& socotinţa. Aşi/jderea să ia cu amîndoauo mîinile/ şi c[u] pocrovul sfîntul 39v potiri / şi s[ă] [s]e cuminece de trei ori [d]en // el şi după aceaia rămăşiţele / sale şi sfîntul potiri ce ie în mî/nă cu pocrovul sa şteargă şi pre/ margine, io va să sărute. Să cheame a/ciiaş diaconul: ,,Diacone,apropie- /5te'\ Să, se apropie şi închinăciune a/ciia ceară, să atingă şi el (M) pupa de / sfînlul putiri şi cu pociuvul şi / să se cuminece şi el de tiei ori./ Aşa să grăiască popa diaconului,/10 cumu-i va fi numele: .,Cuminecă-/se cu cinstitul şi preasfîntul sîn/ge al Domnului şi Dumnezeul /şi spăsitoriul nostru Isus Hristos în lâ/sarea păcatelor lui [şi] în viaţa vea/15cilor”. [D]eci să şt[ea]rg[ă] [cu] [pocrovul]/ ce ie în mîn[ă], u[sne]le [sfîntului] po/tiri, sâ sărute el şi să sărute / şi [p)opa în f[a]ţă [......................](65) [p]opa :// 40T „Hristos pre mijloc de noi5’. Diaconul : / ,,Şi iaste şi va fi5’. Şi după aceaia / însuş diaconul să ia în mînă sfî/ntul blid şi măturiţa, să împreu/neaze tot în sfîntul potiri cu/5 frică şi cu toată socotirea ca / să nu cază nice o fărîmă de ceale / mai mici, să nu cază sau să rămîie./ Şi preutul, aceastea să fie, grăia/scă de dulce-dare molitvă. /l0 Preutul să se roage: /., D ulce- h ar-dămu-ţi, despoietoriu,/ la-oameni-iubitoriu. dulce-dă/tătoriu sufletelor noastre./ că şi în stătătoare zi spodobit-ai/15 noi cu a ceriului (66) şi fără de moa/rte a t[a] [ta]ină. Dereptează calea / noastră, întâreaşte-ne în frica / ta toţi 40v noi, păzeaşte viaţa // [no]astră, învîrtoaşe (6T) [talpele ?] (ee) [n]o/astre, derept ruga şi rugăciuni/lor sfinteei şi preaslăviteei a lu Du/mnezeu născătoare şi a tuturor/ sfinţilor tăi. Aşijderea diaconu/sl deaca va sfîrşi pre cin şi sfîn/ta lingură să o puie în potiri şi sa o /acoapere eu pocrovul. Şi cest / sfînt potiri să-l ia diaconul cu / zicerea, preutului şi să se întoar/l0că cătră apus. să grăiască celora / dennafară : Păşiţi'5. [însuş] (69)/[preu]tul să zică : „Cu frica Dom/nului şi cu credinţă? p[ă]şiţi,,./Şi după strigatul diaconului,/15 [d]e sînt alţii de [vor] să se cumine/ce să ia de la diaconul sfîntul / potiri şi să dea [lor] (70) [şi ?] (T1) [aşa®] (72)} înto[r]/nîndu-se el 41r cu [po]tiriu[l], blagoslovea//scă oamenii, grăiască : ,,[S]păseaşte/, Doamne, oamenii tăi şi blagoslovea/şte partea ta,!. E să nu sînt de-a se cu/mine-carea, diaconul ţiind poti/riul şi popa, să blagoslovească oame/5nii cn sme- (M) tip. iUw. (cs) Nu se observă nimic. în versiunea slavă s-v r/iert ,.5n ei să grăiască”. In spaţiul rămas s-ar putea să fi îost tipărit ^rpK ia shr*. (66) tip. HtpWBOIfH. (67) tip. ^RpiTouiuiiut. Vezi explicaţia acestei forme la cap. Introducere, p. 20. (68) T--------_ In versiunea sSavă ctojiu. (6S) - - co---. în versiunea slavă c4mîke. Spaţiul permite tipărirea cuvintului (70) - w -■ (71) Nu se observă nimic. în versiunea slavă h. (T2) j4?] — ]**?]. în versiunea slavă t4ko. 146 renie, e sfîntul poti/ri să fie pus spre sfîntă masă./ Să ia popa (73) gătată cădelniţa şi / blagoslovească efînta cădelniţă, ca/dească ,sfîntă de trei ori. grăiască/'10 lin: ,,înălţă-se în ceriu, Doamne, şi /prespre tot pămîntul mgrila ta”./ Aşijderea cădelniţa să o dea în de/reapta diaconului, să puie şi sfin/tul blid in capul lui, fiind/15 şi dzeazda [cu] pocroavele. însuş/ preutul să ia în mîinile sale sfin/tul potiri, grăiască adins elu/ş : „Blagoslovit Dumnezeul no//strtv\ Să strige : „Pretutindinea/ şi acmu şi 41v pururea îi în veacii de vea/c”. Oamenii: ţ,Amin, amin” (74)./ Să se împle rostul nostru de cîn/tarea ta, Doamne, ca să cîntăm mă/5riia ta, ca spo-dobit-ai noi a ne împre/una cu sfîntă taină. Păzeaşte noi, / Doamne, intru a ta sfinţie, toată / zi să ne învăţăm dereptăţiei ta/ie, să lăudăm5’. Şi să puie acea/l0stea la sfîntă proscomidie. Deci să / iasă diaconul şi grăiască : „Iartă / ceia ce luară dumnezeească, sfin/tă, preacurată, fără de moarte / a ceriului viaţă-făcătoare. înfrico/15şată a lui Hristos taină, [h]ar-dăm./Foloseaşte, sxrâseaşte. [Zi?] (75) [de] tot sf[î]r/şită, sfîntă cu pace, fără greş!"a]/le cerşură [înşiş ?] (7C) [lor] şi altu//l alt[uia?] (77) şi toată 42r viaţa noa/stră lu Hristos Domnului să o dăm”. / E preutul grăind aceasta să strî/ngă andimisul, să strige: / ,,Că tu eşti, o, sfinţiia noastră şi/5 ţie mărie dăm, tatăl şi fiiul/şi duhul sfînt, acmu şi pu/rnrea- şi în veacii de veac”. Aşijd[erea]/ diaconul: ,,Cu pace să ieşim”. /Preutul să iasă şi să stea la locul/10 de obiceai. Diaconul: „Domnului / să ne rugăm”. Şi preutul [rugă?] (rs)/de ieşire:/ „Blagosloveaşte ceia ce blagos[k)]/vesc tine, Doamne, [şi] (79) [sfin]15/ţeaşte ceia ce pre tine nă[dăjdu]/iesc. Spăseaşte, Doam[ne], [oamenii] (8o)/tăi şi blagosloveaşt[e] [partea ta?] (81)._/împierile besearecilor [tale] (82)// fereaşte, sfinţeaşte ceia ce [iubesc ?] (83) du/lce- 42v frîmseaţea beseareciei tale, aceia / măreaşte cu dumnezeiasca a ta tărie / şi nu lăsa ceia ce nădăjduiesc spre/ tine. Pacile lumiei tale dăruiaşte/5 besearecilor (e4) tale, preuţilor, împăraţi /lor noştri ime recii, voinicilor şi (73) tip. norw. (71) tip. ÂMHHk. (7S) 2 -. în versiunea slavă ahl. C6) ^ - tui . După uj se observă o bară, care ar putea ti, in interpretarea dală de nor cuvîntului, linia de sprijin a ierului mic. (t,). în textul slavon t&tm cce şit[o]ată dăruirea ce iaste/ desfîrşitâ de sus iaste, deştin/J0ge de la tine tatăl luminilor./ Şi ţie mărie şi dulce-dare, cinste/ şi închinăciune tremeatem, tatăl/ şi fiiul şi sfîntul duh, acmu/ [şi] [pu]rurea şi în vea[cii] de vea[ci]'\/15 [Oamenii] (85) : „Fie numele Domnului bla/[goslovit] de ac[mu] şi pînă în [veacul /, de veacify* (8C). Psa[lom] : ..[BlJagoslove.se/ [Domnul?] (87) în toată vrea-mea”. Rugăciune//. (85) porţiune ruptă din foaie. In versiunea slavă akmJi. (8C) k-fo? - - /...h. în versiunea slavă R-tv.fj R-fesS, loc. adv. tradusă in textul româ- nesc tn veacii de veac, in veacii de veaci, in (inirti) veacii veacului. Lectura propusă de noi nu ţine seamă pentru primul membru al sintagmei (veacul) de nici una din variantele Înregistrate In traducerile prezentate mai sus. Spaţiul liber care urma după iiterele irkK implica tipărirea în continuare a cel puţin trei litere. Acestea ar fi putut fi k şi as (intr-o interpretare in veac de veaci), dar în acest caz am fi avut un spaţiu liber mare înaintea ultimului membru al sintagmei, veaci. Pentru acest motiv douâ interpretări ni se par mai probabile : cea de mai sus (în veacul de veaci) şi in veacul veacului. (ST) Porţiune de foaie ruptă. în versiunea slavă ra. 148 INDICE DE CUVINTE în indice cuvintele sînt reproduse cu litere chirilice. în acest fel, studierea grafiei textului este simţitor uşurată. în forma grafică a cuvântului s*a. notat paiericul; în scliimb, nu s-au notat spiritele şi accentul. în indice cuvintele sînt înregistrate în ordine alfabetică sub forma actuală (din limba literară) a cuvîntului respectiv şi numai pentru cuvintele dispărute azi din limbă sau a căror formă este mult depărtată de aceea actuală s-a adoptat forma din text. în interiorul fiecărui articol s-au înregistrat toate variantele grafice, iar la cuvintele flexibile s-au restabilit paradigmele, în măsura datelor furnizate de text. Pentru cuvintele care încep x>e un rînd şi se sfirşesc pe altul s-a notat numărul ambelor rînduri (de ex. Kofiep£/H,KH'rS/th 8T/11—12). Greşelile de tipar nu au fost îndreptate. Au fost redate sub forma întregită numai cuvintele care prezintă omisiuni în partea finală a cuvîntului şi acelea a căror formă lacunară putea- da naştere la confuzii. Abrevierile utilizate în indice sînt următoarele : ac. = acuzativ expr. = expresie adj. = adjectiv(al) f. = feminin adv. --- adverb g- = genitiv art. --- articol ger. = gerunziu card. ---- cardinal hot. = hotărît cj. = conjunctiv imper. = imperativ col. = colectiv impers. --- impersonal comp. --- compus impf. imxDerfect cond. = condiţional ind. pr. = indicativ prezent conj. = conjuncţie inf. = infinitiv d. --- dativ interj. = interjecţie dem. = demonstrativ int. rel. = interogativ relativ distr. --- distributiv invar. = invariabil 149 î. = înaintea înt. — Întărire loc. = locuţiune m. = masculin m.m.c.pf. = mai mult ca perfect n. = neutru n. pr. = nume propriu neg. — negativ nehot. = nehotărît nom. = nominativ nr. — numeral ord. = ordinal part. = participiu pas. = pasiv pers. = personal pf. = perfect simplu pf. c. --- perfect compus pl. = plural pos. = posesiv pron. --- pronume pi. --- prezent prep. = prepoziţie refl. = reflexiv s. = substantiv (al, ~izat) sg. = singular sup. = supin V. = vezi vb. = verb viit. = viitor voc. --- vocativ A a1 art. v. al. a2 prep. 1. î. s., pron., adj. ă 8T/9, llv/l 9; a dereapta de-a dereapta., în a dereapta v. derept1; de-a stînga, den-a stînga v. sting. 2. î. inf. 4 8/v12, 12, 11712, 1277. 14713,15715,1779,12,1872,21718, 18,19, 22719, 2371, 5, 6,2472,2,5, 15, 25 76, 7, 27711. 29715,30710, 30713, 14. 15, 16, 31714, 33r/lo, 3472, 2, 3577, 35718, 18, 36r/l, 41T/6 ; [d] 30735; de-a se cuminecarea v. cumineca; de-a izbăvirea v. izbăvi; de-a ţinearea v. tine. Aaron n. pr. m. aapumt 2717. abur s. m. nom. ac. ds©VP*i 477. aceea v. acela. aeel(a) adj., pron. dem. 1. adj. f. nom. ac. sg. d^t* 677 ; 2. pron. m. nom. ac. 16714, 1679, 207 4-5,26716-17, 30718, 37720 ; g. d. dHEASA 2077, 2473, 26710; nom. ac. pl. 446A 13715, 18713, 2276 — 7, 4272 ; g- d. 2079—10 ; î. nom. ac. pl. dM-brt-k 5r/2r; loc. adv. d«rkA 4711-12, 1178-9, 11711,257 10—11; A<>Vn;R ‘Wfc'fc 9r/5, 16. 19713, 3971, 4072; v. eel. aeest(a) adj., pron. dem. 1. adj. m. nom. ac. sg. mtcrh 9r/10; ăhuta 679—10, 12717 —18, 1779. 25715, 34r/9; f- nom. ac. sg. d^rr;* 171; JM-bcT^. 174 ; awacTd 5r/9, 1273, 1379, 14^/10, 2477-8, 27717, 317 13,3371-2. 33V/9; dUtCTd 2379- 10 ; g.d. sg. cfWH I77I5 36v/5 ; dA^VctuiH 31r/3—4 ; 3 pl. dAoy-cep^. 8717 ; cj. pr. 3 sg. n* y- MEpHAE S716. aduna vb. I cj. pr. 3 sg. c-k d- A©\'HE 779—10. aer s. n. nom. ac. sg. aepk 87 10; aepoyAk 30713—14; AepSAii 317 12 ; dfp&nh. 2674. aîară adv. în loc. adv. as d^ap^ 177S. afla vb. I cj. pr. 1 pl. ct*. aijsA-kAWi 27715. ainte v. înainte, ajunge vb. III pas. ind. pr. 3 Sg. racTE Hfa>KO\'HCA 1375. ajuta vb. I inf. d aîKc-yiM 21718. al art. 1. 1. adj. şi pron. pos. : m. Sg. aA TKS 22714, 3179, dAK TTvS 579, 777, 9,1076,17710, 2371, 277 10, 28711, 3171, 3275, 3377. 34715, 3771—2 ; dAk aSh 20713 ; pl. an ttiH 2177 ; f. sg. a Avk 771, 3472; a Ta 174, 8, 672, 3, 15, 12711, 13716, 1471, 2, 1472, 15717, 19716, 2275, 2276, 2473, 7, 2874, 3376, 35716, 36711, 3672, 40717, 4178, 4273; d aSh 1375, 1578; a AoyH 36712; d ca 2272, 327‘16 ; a HoacTp;*. 28^/2 ; a Mv 22717 ; pl. dAE aSh 1578 ; artf nod-cTpE 17717, 2372, 25710, 27713 ; dAE wwdCTpE 23710 ; 2. î. s. g. m. sg. dAb. 576, 2675, 16. 29716, 34715, 357 19, 3875, 39713 ; d 8714, 9713, 2S7 19. 3577; f. sg. d 3714, 18, 476, 474. 576, 1*3, 778, 1173, 1271, 1875, 2272, 7, 2274, 2373, 23712, 2474, 28715, 2872, 8, 307 3, 3073, 11, 32715, 3578. 3977, 40716, 4073, 4, 41715. 16 ; pl. m. dH 67 2 ; f. dAE 1974, 27713-14 ; a ir/11, 1576, 24716, 38718; 3. î. nr. ord. v. doi, trei. alalt pron. dem. m. sg. jajatk 28715 ; f. pl. dAdA^î 2711, 678. aleluia interj. dAAVASTa 19r/4. ales adj. f. nom. ac. sg. aA-feca 2275. alt adj., pron. nehot. 1. adj-m. nom. ac. sg. aATh 2074 ; f.sg.aAT^ 679—10, 676, 776 ; 2. pron. m. nom. ac. sg. aA-rSAk 41719 *-4271; g. d. sg. dATlsA 12715, 28T/o, 35715 ; dAT[o\'A?] 4271; pl. m. nom. ac. d^nTn 6711* 40716 ; f. nom. ac. sg. dAT^ 38718. altar s. n. nom. ac. sg. aArapio 177 ; dA-rjapto] 1710 ; oATdpw 2T/6,107 8,16711, 2575 ; oATdpwAii 1075, 6 ; g. d. Sg. dATdpiCASH 14710, 2075—6. amin interj. aA\HHiv lv/9, 379* 1175, 2078. 2779, 28713, 3077. 337 11, 18, 3871, 9, 4r/3 ; 4173. aminte v. lua. amîndoi nr. col. m. nom. ac. diw^.HAC’H 1573j 26718; dAn^HAoH 337 1 ; f. dA^HAOJW 871O, 19, 39T/17. amu adv. aA\S lr/5, 2717, 279, 3711, 979, 12, 10716, 10T/9, 1978, 24710, 17, 31715, 3371, 3379, 36r/8. 9, 3775, 38716, 38719. Ana n. pr. m. dHHa 673. 152 andimis s. n. nom. ac. sg. dHAH-A\HCk 31T/11 IS7I8; pl. nom.ac. dfiocTOAH or/19 ; g. d. anwc- TOrtHAwpk 3073 ; anAHAit 2273, 22T/4, 32v/2. aproape adv. anpoanE 1777, 12. 33719. apropia vb. I refl. cj. pr. 3 sg. c-k ce anponYE 1977 —S, 24717, 3SV/1, 3976 ; imper. 2 sg. anpom'î iri 38720, 3975-6. apuca vb. I cj. pr. 1 pl. ct». anS- KTi/Hh 14716. apus s. n. nom. ac. sg. anoych 2071S, 40711. arăta vb. I ind. viit. 3 sg. sa ap^ra 32v/9; cj. pr. 3 sg. c-k dpdTE 1672-3, 32T/7; [c]-k apaTE 37714; CTs. dpETE 1777 —S; dpdTE 32716, 33V/ 4, 18:3 pl. c-k ap1675. argint s. n. nom. ac. sg. dpuHurk oT/18 ; dpyHHTii 6r/l—2. arhanghel s. m. nom. ac. jil. dpXarrEAH 15T/12 : ap)f[d]HrrEAH 31716. arhiereu s. m. nom. ac. sg. ipri’fpfS/ik 6V/11. aripă s. f. g. d. pl. apEfiHAU' 8r/12. arsă s. f. nom. ac. pl. apcME 10716, IO74. asculta vb. I cj. pr. 2 sg. c-k. acKSÂiţH 23714. ascultător s. m. !n comp. Ao\r^~ ME aCKOyrttTjAtTjopJOAk 24718—19. aseuns s. n. nom. ac. sg. ae-Ko^HCk 3578 ; acKo^Hc[ii] 38717 ; ac-KSHCSAk 9V/13. astăzi adv. ac-n^R 3676,38r/17. asa adv. auua 2T{8, 474, 15, 676, 675, 7,13,19, 871, 977,15719, 167' 6, 20713, 26713, 26713,29711, 327 8, 3675, 3873, 3978, 39710; aw[d]: 37720 ; [mua?] 40718. aşijderea adv. aiuH>KAEp-k 7J/6 — 7, 17, 1176-7, 17, 1371, 16712,.. 2678, 2778-9, 2977, 3278, 11. 337 2-3, 39716-17, 4075, 41713; 4-[uiHiKAjEp'fe 30719 ; [aJii/H/KAEp'b 32717; awH?KA[fP'fc] 427S. aştepta vb. I ind. pr. 1 pl. amifiT'kAVh. 3075 ; 3 pl. aiiJ-bnTA 217 11 ; cj. pr. 3 sg. cis. ai|i-bnTE 13717, 25712. Atanasie n. pr. m. dAdHacîE 57 5, 15. atinge vb. III cj. pr. 3 sg. c-k aTHHr/R. 3977; refl. cj. pr. 3 sg. c*k. ce aTHHr^R. 3276; ger. dTHHr;s.HA$ a 3772. Atoneanul n. pr. m. aAOH-fcHSAk, 5716. atotţiitoriu s. m. nom. ac. sg.. dTOTkujHTOpK» 20717; aTOTkl^YHTWpfO 2775—6. atunci adv. a-ro^im 477, 107 2—3 ; arSHHE 1074—5, 26715. aur s. n. nom. ac. sg. do\-pk. 574-5 ;d8pk 773. auz s. n. g. d. sg. doysSAtfH 9717. auzi vb. IV ind. viit. 3 pl. Kwpk dC>y3H 18712 ; Cj. pr. 1 pl. CTs. d 4276. blagoslovenie s. f. nom. ac. sg. ErtdrocAoKfH'u 2577—8; E/urwcrtc>KEHYî .572. blagoslovi vb. IV ind. pr. 1 sg. [E]/irocAogccKii 42718 ; 3 sg, EnrocAo-KtyjE 13719 ; 3 pl. s/\dr©c[/v>jK£eKix 427 14 — 15 ; cj. pr. 3 sg. c*k EÂrocAOK-kcK^ 272, 2713. 370, 10710, 3871, 4175 ; E/i.drN>c/K>KrkcK;K 371, 3377, 14 ; EÎîrocA©-EtcKA 40719—4171, 9 ; imper. 2 sg. ErtdrOCAOB-fclJJE 1718, 7716, 19716, 42r/ 14 ; EAirwcrtwK-feqjE 33vjo—6 ; sAdnvcAo-E'kifiE 33712 : EnrocAoK-kijji 5e/l} 8713, 11713,117125 13711-12, l6r/4,167 13, 1874-5, 1978-9,3873,4172- 3 ; EÂfoc/ioKrk4j[E] 42r/18 ; 2 pl. Ertr0CA0~ bhu,h 26r/7 ; inf. d eatoca&kh S712 ; pas. B ind. pr. 2 sg. G^rocAOBUTh. eiyn 1876, 2879—10, 36719; c-j. pr. 3 sg. 4m EAd[roCAOBHTb] 42716 —17, blagoslovit adj. s. 1. adj. m. nom. ac. sg. EAdrocAOKHTk 2r/3, 1679 > EArOCAOBHTh 2714, 372, 377, 871, 117 15, 41719; f- nom. ac. sg. BAdroeAo-EHTA 13719—1471 ; EĂroCAOBHT^ IV/ 12—13 ; EnrocAOKHTd 27716 ; 2. s. m. voc. sg. BAdrocAWKHTb 3177—8 ; EÂro-CAOKHTt 1873 ; 26711. blajenic s. f. nom. ac. pl. baiî-/KEHHrtt 15r/l3—14. blestem s. n. nom. ac. sg. ga-xc-[te]a\{jaii 371 — 2. blid s. n. nom. ac. se. eaha^ 279, 4718, 7710, 2678, 15, 2675, 15, 2976, 3278, 3375, 3778, 4074, 41715. bogătate s. f. nom. ac. sg. sc-rjfirsrt 2lT/ll—12; EorvRTMT-k 137 10—11. botez s. n. nom. ac. sg. EUTTfSb. 3074. botezător s. m. nom. ac. sg. EWTE3^vT0;K»Ah. 5717—18. brtu s. n. nom. ac. sg. ep^Sai* 371. bucura vb. I refl. ind. pr. 3 sg. soyKSp-ţi ce 2r/8—9, 10712 ; 3 pl. eSkSp* ce 9718; viit. 3 pl. EoyKoypj ci Kivpti 3713 ; cj. nr. 1 pl, cl Ht toy-KSjURittk 14712. bucurie s. f. nom. ac. sg. k*>v-h-oypYf 3r/13 5 Ei'KSpYf 9717; Goi'KSpY* 1077. bun adj. s. 1. adj. m. nom. ac. sg. E<>\m 674; EyoKk 28718 ; eShSal 35710 —11; f. Sg. Eey«A 776. 12v/l; Koy[H]* 34716 ; f. pl. eShe 3] 711 j b-11- 154 Dii-cinstiţi v. cinstit; buna-smerenie v. smerenie; bună-vreare, bună-vrea-rea v. vrere; 2. s. f. nom. ac. pl. eShc/U 28 t/12 ; soyneA( 35v/0- ca1 adv. (uneori cu valoare de conj.) Kd 2r/12, 13, 2716, 375, 471, 3, 8T/17, 8715, 9712. 1373. 1974, 21716, 2479, 32710,' 34713; 3972, 2 ; loc. adv. Kd um 2r/8, VjS, 22v/6 ; că ca v. că. ea2 conj. (urmat cu sau fără intercalări de ,,să”) Kd '<712, 97?. 2379, 28715. 31716, 4076, 417»'. cald s. n. nom. ac. sg. 477. cale s. f. nom. ac. sg. KJA-fc 374, 1079, 40717 j cale fă v. iac-e; caJe-făcătorii v. făcător. cap s. n. nom. ac. sg. Km 2716, 2674—5; KdnSAiv 1717, 117 9-10, 16715, 19715, 26716, 2772, 36718, 38711, 41715; MdnSAk 397 12 ; Kdfi&VAh. 3373 ; pl. KdM rut 1573, 22r/6, 367? ; [K]dnfTMf 36715—16. care pron. rel. int. nom. ac. Sg. KdpE 67H- careleş proiL neliot. nom. ac. sg. KdpwEiuii 36T/12. ca?ă s. f. nom. ac. sg. Kdcd 1273, 27716 : g. d. KdctH 13714. eă eoni. k-l lYj8, 271O, 373. 4715, 673, 971, 974. 10715,12717; 1471, 1474. 1572, 6, 8,15717.1771, 1877, 21.78. 22718, 23719, 29716, 3278, 36711. 38712, 40715, 4176; 4275, 42T/8 ; Kd 2478. eătlea vb. II ind. pr. 1 pl. kîx4,ca\l 2377, 2579; cj. pr. 3 sg. c*k ut? 7713, 31716, 40r/7, 8; 1 pl. Cu. kvamii 1675 : inf. 4 k-ka^ 237 l;refl. w « 12717. 15717, 23719. fădclnifă s. f. nom. ac. sg. K’kAEAHMii,^ 4179 ; K-âA£AHHu,a 7714, 97 8, 1079, 19r/7, 19713. 2576. 19, 26715. 4178, 13. bunătate s. f. nom. ac. pl. ESHrfTkV/fvUHAf 874 — 0. buză s. f. nom. ac. pl. KS3ţAt 10713—14. C cădi vb. IV cj. pr. 3 sg. c-k K-i.A’fecKA 7710 —11, 15, 872, 8—9, 975, 8, 1076, 8. 1971, 2578, 19, 4179-10. cădire s. f. nom. ac. sg. k^anp* 7716-17, 773, 4, 1979, 2577 ; g. d. [Kl'iAP^EEH 7r/19. eăire s. f. nom. ac. sg. k-khpî 1777. călca vb. I cj. pr. 1 pl. c"k K ă.A- K*kA\k 1974—0. căldura s. f. nom. ac. sg. K-î>.rt-A^pa 3873. cămaşă s. f. nom. ac. sg. kts.- A’duif 2r/10. cătinel adv. K*k[TH]H£rtk 38719. către prep. K-iTp* 1712, 4718, 7715, 9710, 10710, 10711, 14714, 1673, 5—6, 8, 13, 1676, 15, 1871, 1978, 1976, 14, 2079, 21715, 227 3-4, 5, 2371-2, 2576-7, 2673, 2672, 6, 2772, 5, 27710. 3077, 317 6, 3774, 3872, 13, 40711; K*rp|>] 1715 ; KTkfVp;*] 17I6 ; k-* k-ltp^ 21r/ 16-17. căuta vb. I cj. pr. 2 sg. c*k 2379 ; 3 Sg. C'a KdSTf 20r/17— 18 ; imper. 2 sg. KdSr*. 1378, 22716, 24719, 3676. căzut s. m. nom. ac. pl. kt^SuTh 3174. ce1 pron. şi adj. invar, me 1v/o, 2716, 476, 577, 9, 576, 18, 674, 13, 672, 10, 11, 7710, 7V/1, 7, 878; 871, 3, 6, 8, 17, 10710, 1273, 5. 8, 19, 1275, 1373, 10, 13714, 17, 147 11, 17, 14714, 19, 1575, 12, 15710, 1677, 17710, 14, 15, 19, 1771. 2, 5, 8, 1876, 7, 1979, 21711, 2271.I, 12, 17, 2271, 23716, 24713. 14. 15, 25716, 27711. 15, 17, 19'2776, 7. 155 8, 19, 29T/18, 30r/7, 3177, 10.11,12, 13, 3175, 10, 12, 12, 13, 3274, 14. 33713, 3477, 9, 10, 3672, 3672, 7. 15, 37710,19, 37712, 38713, 16, 39v/ 2, 17, 41713, 42714, 42716, 4271, 4. 9 ; wtH [ce-ai] 23r/9; MtS [ce-au] 2714, 29719, 39711, 14. ee2 conj. me 675, 1375, 1777, 21716, 2472, 3, 25713, 3278, 11, 3^79, 3678, 37r/9, 3972, 6. ceas s. n. nom. ac. sg. m4co\-aiv 1779. cel, cea (ee) pron., adj. dem. 1. pron. dem. m. nom. ac. sg, miaa (4e) 6710, 878, 10716, 14714, 19, 1574, 11-12, 15710, 167?, 17714, 17v/l, 8, 1876-7, 22710-11, 24712, 14, 15, 2776-7, 3175, 36715, 37710 ; f. MtA (me) 14r/16, 2271, 3177 ; m. g. d. sg. (me) 1373 ; m. nom. ac. pl. mea (me) 12r/3, 5, 19, 1275, 137 10, 13714. 17. 17710, 23716, 277 17. 19, 2778, 34710, 3676, 41713, 42714. 16, 4271, 4 ; MtA 6V/13, 317 18; f. nom. ac. pl. qtA-fc (me) 873,31r/ 11 ; MtA-fe (4-fcS) 39713 ; Mt/vfe 774, 4, 3474 ; wtrtf 4077 ; g. d. pl. 4EAopa (*«) 25716 ; Mwwpd (me) 17v/5 ; 4EAopa 17r/8 ; 4E/\wpd 40711; 2. adj. dem. m. sg. 4fA4 67I8, 3077 : vea4 (*«) 32710; f. M’b 37717 ; M-fcA 476 ; m. pl. hea (me) 5717 ; f. pl. M-kAE 31717. cel, cea art. dem. m. sg. «jeak 2675 ; 4EAa 572 ; m. pl. mea o77. cer s. n. nom. ac. sg. MEpio 579, 3176, 3374, 3675, 3676, 38714, 41711; 4ePh 29v/8, 14, 36T/2 ; MEpKMk 874. 24712, 3175—6; er. d. MEpwA^H 5r/15, 878, 14. 10714-15, 17718, 2474, 2473, 29715-16, 34715, 357 7, 13, 35719, 41715 ; M£pioK©yn 407 16 ; pl. nom. ac. 4Ep»pE 15710—H* cerb s. m. nom. ac. pl. mepe'i'h 375. cerbiee s. f. nom. ac. pl. mepehme 22T/17—18 ; pl. 4EpsH4H 25710. eerceta vb. I. imper. 2 sg. 4-kp-METJR 676 ; M-tpMETA 17T/15. eere vb. III ind. pr. 1 pl. «t-pmh 33712, 3576 ; 3 pl. 4îpli 1775-; pf. 3 pl. 4fpuio\'p/K 35T/14; mpiuo\rp*, 41719 ; cj. pr. 3 sg. c-k Map* 38714; MtpA 3872, 3977 ; 1 pl. rh. MtpfAMi 28719, 35712. cerere s. f. nom. ac. sg. ^-fepspe 14713 ; MtpEp-k 14714. ce sta, ceasta pron., adj. dem. 1. pron. dem. f. pl 4-fecTE 34711.; 2. adj. dem. m. nom. ac. sg. wcTt 4078; f. 2176; 357 8 —9 ; f. nom. ac. pl. 27719, 3271, 33713, 3477 ; «jfecTt 3379-10. cetate s. f. nom. ac. pl. hjta-U,HA( 12718, 34r/10. ceva pron., adj. nehot, 1. pron. merj 7713, 31716; 2. adj. meaa 176. chema vb. I ind. pr. 3 sg. K-fciux 672 ; 3 pl. K-kMX. 2778 ; cj. pr. 3 sg. c-h. kIîau 3974 ; 1 pl. ct* K£AVh.A\ti 23713; inf. & ke[au] 3571^—19 ; ger. 3173 ; refl. ger. kea^haS ce 14712 ; pas. ind. pr. 2 pl. keauu,h c-uhteuh 227 11. chemare s. f. nom. ac. sg. keawpe 14710 —11; a face chemare v. face. chemat s. m. nom. ac. pl. ke-«uaiţH 2278, 22712, 13 : keauuTh 21yj 16, 22r/17 ; voc. keamiO'h 21715, 2275. chinui vb. IV part. KHHo^HTh. 29712 ; refl. ind. pr. 3 pl. ce khhS- (CKk 1275. chinuire s. f. nom. ac. sg. khhS-Hpf 3579—10. chip fi. n. în loc adv. 4 khii a*— 471—2; KHnh. a*— 3778—9, 387 11 —12. Chirii n. pr. m. k^phak 575. cicea adv. «wi-k 37711; v, a- cieea. cin s. n. nom. ac. sg. WHoyAh. 6714: loc. adv. npE mhhk 4076. cină s. f. nom. ac. sg. mhh;k 32712 ; [M>Hd 38717. cine pron. int. rel. nom. ac. 4HH£ 478, 675, 775, 2976. cincşi pron. nehot. mhmeiul 17 10—11, 13, 3716—17. 156 cineva pron. nehot. nom. ac. Sg. 4HHEBd lr/7. 22713. cinste s. f. nom, ac. sg. whcte 12T/13, 15718, 2371, 42712; wcTf 574. cinstit adj. s. 1. adj. m. nom. ac. Sg. MHHCTHTb 3379. 16 ; MHHCTHTSAh. 2578-9, 37714, 38v/4, 39712,- m-ctktSaii 5716 : f. nom. ac. sg. mhncth-rd 6r/13 ; g. d. mhncthteh 5713—14; f. nom. ac. pl. mkncthteae 27714, 347 11—12 ; g. d. 4HHCTHTSAW 874 ; în comp. E0t,'KlH qHNCTHUH 6r/15 ; A&tMf WHCTHUH12711 i A^H WHHCTHUH 21r/13 ; 2. s. m. nom. ac. pl. mhhcthuYh or/15. cinstitor s. în comp. ayyETSAh 1T/S; pl. nom. ac. K&yyETEAE 20715, 2o j 2 — 3; g. d- pl. KC>yyrTCAvv 19718. cum adv. (uneori cu valoare de conj.) k*\'amv 16717, 2975, 3674, 8 ; ko\'a\ 3071; kSa\S 3Tj7 ; k5a\S- 39r/ 8-9, 39711 ; K©\'Atf 1712-13; K©y-a\S- 19718 ; 39r/l5 ; KoyA\or I676 — 7. cumineca vb. I refl. ind. x>r. 3 sg. KoyAmEK* ce 39711 — 12 ; viit. 3 pl. Klvpfv CT* C£ K0yA\HMME 40716—17 ; cj. pr. 3 sg. cis. ce KoyA^HHE4E 3978, 15 ; da vb. I ind. pr. 1 sg. 3972; 2 Sg. A4H 1774; 1 ţd- A**Aik 4276 ; pf. 3 sg. AtAf 3271; pf. c. 2 sg. AiT 6H 9717, 2479, 32r/9;cj. pr. 3 sg. CK At 15719, 2073, 20711, 40718, 41713; A-b 3S73; lpl. c* A-kA\K 12716, 2877, 35716, 4272; imper. 2 sg. a^ 14715, 1871? 23713, 18, 3471 ; a~» 1076, 3676 ; inf. & Aj 14713 ; refl. ind. pr. 3 sg. at*. ce 3SV/ 6 — 7; pf. 3 sg. A-fcAE ce""32715 ; cj. pr. CTi CE A"fc 37713; A^AMs. X'ipk 307 f —8 ; [X idpk a”['A\k 41 /16 ; X"dpk a^a^-22717,3178, 12-13, 3671; X’jpt. [a] A\'A\HHEME 39r/18 ; CTs. CE KiJA\HHE4f 3979 5 A^ CE KSAWKEKdp-fc 41r/3—4. cumplită s. f. nom. ac. pl. k:>a\- riAKTE/{ 1576 — 7. cumuş adv. Ko\\ul‘iuh. 2675. cunună s. f. nom. ac. sg. K>y- 2713. curat adj. ni. sg. KoypdTh. 35r/ 10 : KorpdTL*Ab 372 ; L KSpdv* 12v/12, 13/23712, 2771, 2871; Koypai'A 5Tj 7, 1072. 13719, 1473 ; Kl4p,n-d 1278. curătoriu s. m. în comp. -tu*-HWTE KOţ'pATC-plO 5T/17. curăţa vb. I cj. pr. 2 sg. cti. Koyp^EiţJH 23710 ; imper. 2 sg. KSp*.-U-feijje 1713-14, 973, 10719, 257 1—2, 2672 ; Korp^4,-k4JE37l8, 9719 — 971, 1072 ; refl. ind. pr. 1 sg. KSpx- HECKS A\yf. 9715. curte s. f. nom. ac. x^l. kSpuhae 12712-13. cuteza vb. I inf.4 f;c>yTE3llld3[/&] 35717. cuvînt s. n. nom. ac. sg. noy-k^htSak 573, 21718; pl. nom. ac. KSBHHTCAE 978 ; KoyEHHTEAE 3379. euvînta vb. I v. hinecuvmta. D dacă conj. a1^ 1775—6. 207 8, 2172, 25713, 4076 ; Al*bK> 1711. Damian n. x>r. m. A’KAU’aNti 5V/19. dar s. n. nom. ac. sg. A^ 4278-9; aa^P* 40710, 42712. dator adj. m. nom. ac. ss. m~ Tep» 174, 1372 ; pl. a^t«ph 17711. David n. pr. m. g. d. (aS) a^kka1»-18714, 1974-5. 158 dărui vb. IV ind. pr. 2 sg. A"*-ps?H 14r/ll; pf. 2 sg. a^P^huih 31zj7 ; imper. 2 sg. A'kpSAijJC 23v/1o. 42T/5 ; A'vpov'AiiiE 14r/17—18. dăruire s. f. nom. ac. sg. a^-pSHffc 42yj9. dătător s. m. în comp. a^V'^he A'kT^ropK» 8V/H—12, 40r/13—14; A'tVATC'ptC' 10'7lS. de1 prep. a* lr/7, S, 11, 2r/6, 10, 11, 4r/9, or/2, 19, 5v/4, 6710, 12, 13, lo, lo, 17, 18, 673. o, 7, 13, 773. 6, 874, 5, 873. 972, 3, 16. 19. 1075. 11, IO7I0, 1171, 18, 117 6‘, 17. 19, 20, 1271. 3, 3, 7, S, 9, 9, 10, 11, 12, 13. 17, 18, 19. 12v/l,2. 3. 4, 6, 7, 14710, 10, 12, 17, 15712, 1777, 12, 13, 16, 1773, 1875, 217 12, 13, 14. 14, lo, 15, 15, 16,2172. 5, 6, 2278, 18, 2272, 12, 13, 15, 2372, 3, 7, 2375, 11. 24715, 2471, 9, 13, 2572, 11, 12, 2577, 9, 26718, 2679, 10, 27714, 16. 17, 2772, 7, 13, 13. 2874, 14, 29711, 30711, 317 8, 8, 10, 11, 11,13, 16, 17, 3172, 6, .11,16, 32711, 12, 3277,14,3372, 7, 19,3476, 7, 14,18, 34716, 19, 35717, 3577,12,36710, 3772, 38715, 3977, 4071, 7,10, 4174, 42713; [A]i 34710; [Afj 41717; de-a se cuminecarea v. cumineca ; de-a izbăvirea v. izbăvi ; de-a ţinearea v. ţine; loc. adj. de-a dereapta v. derept1; de-a stînga v. sting; de jos v. jos; de-oameni-iubitoriu, de-oameni-iubitori v. iubitor ; de obiceai v. obieei; de sus v. sus ; loc. adv. de acicia v. aeicia ; de acmu v. acmu ; de-a dereapta v. derept1; de alară v. aîară ; de-a stînga v. sting ; de cu searăş v. seară ; de multe ori v. mult; de pretutindinia v. pretutindeni; de sus v. sus; în chip de v. chip; în veaci(i) de veac(i) v. veac; loc. prep. de-a dereapta v. derept1; de-a stînga v. stîng; de supt v. sub: mainte de v. mainte; num. adv. de doauo ori v. doi; de trei ori v. trei; prep. comp. a* iu 8713, 1076. 19714, 217 7, 11, 2778. 2876, 9,12, 14, 2972- 3, 18, 30712, 40v/17, 42711; ac npe 26718 ; fără de v. îără. de2 conj. a* lr/3, 476. 10715, 12714, 16715, 15, 20716, 17, 2073, 31713, 3378, 37710, A[t] 31v17 ; [A]e 40r/16. de,3 pron. rel. Af 2717, 24vjll, 40716. deaei(a) adv. a^17^^j 14, 275, 277, 37$, 14, ÎS. 371, 10, 17, 6r/9, 674, 10, 774, 13, 871-8. 157 18, 1679, 1871S, 20712,31712. 387 9 ; Af'fH 39714, 39716, 41711. deasupra1 adv. A*cSnp 28r/7 —8 j A*P*nTATo-pw 3571. desăvîrşi vb. IV pas. ind. pr. 3 Sg. racTC Aîc^spTimHTjţ, 4279—10. deschide vb. III imper. 2 sg. Asiukha* IO7145 1176, 11710: refl. impf. 3 sg. H©y wti AfWKHA’fc 4r/4 —5. descoperi vb. IV cj. pr. 3 sg. • cii. AfCKoinrpf 2l7l8—22r/l ; imper. 2 Sg. AfCKWREpH 19719. desface vb. III cj. pr. 3 sg, ck 21713. desluji vb. IV ger. Att^'^UHAk 15715 —16. despre prep. AfcnpE 30714 ; a[*]-cnpf 3773. despuietoriu s. m. nom. ac. sg. AEcn©£TOpK>Ak 2479—10; g. d. AfcnoE- TOpKMSH 1078 ; VOC. AfcnSETOp» 3575 ; A£cno£'pwpio 40712 ; A^cnSEToapE 871. 8, 1172. 2673-4, 37715-16. 38r'/3; AEcno^irodpr 16r/4, 16718, 3376 ; a£~ cnoi'ETU’ipE 33712—13 ; A*cnoiT*dp£ 117 18,' 1579, 1875, 1979, 197-16-17'. 2776, 35717—18, 3675-6, 10. despuleloare s. i. voe. sg. a*c-nScroipt 12712—13, 2872. destoinic adj. s. 1. adj. m. Dom. ac. sg. AECTOHHHKli 24715 ; pl. nom. ac. a^tohhhmh 2375, 8, 2474. 2573, 27711; 2. s. m. voc. sg. A*c-TOHHHKb. 3078—9, 13. destul adv. a^tSaix 3877. deştinge vb. III ind. pr. 3 sg. AE14JHHUE 2716, 42710-11; impf. 3 sg. Afi4JHHyb 2717 : pf. 2 sg. a^whcewh 38713 —14. diacon s. m. nom. ac. sg. a’^- KC>HK 2079 ; ATdKlVHk 579, 2074 ; a’^' KOH8 3079 î A^KOHSrtk 1715 5 479, 12, 4716, 6718, 7714. 779, 13-14. 19, 876-7, 873, 977,' 1178. 9,1171-2, 1174-5, 11. 15, 13713, 1372, 18, 1478, 15716, 1573-4, 16718, 167 15, 17711. 1874, 11, 12-13, 14- 15, 17, 1973, 6-7, 2078. 20v/l, 10, 21712. 22711, 23716, 2475, 2574 — 5, 26r/14. 2771-2. 5. 9, 2872. 307 7—8, 12, 31710, 3276, 17, 33717. 3773, 16. 37v/5, 13-14, 20, 3875, 9, 10—11,13, 3878, 3975. 4071. 407 0-6, 9, 17, 4174, 41712, 4279, 11; AMKOHSrtb 1871 5 A'>’dKOHort[li] 257H? 3478; A^KOHiJ[Ak] 1715, 20713—14; A'f'dK[oH!jrth] 35714; [a‘m]koh!5a[k] 36715; [A’l'dKOHjSrtK 38720 ; 33717 ; ATdKOM/ib. llr/17 ; A’kKwnSAb. 2673—4, 28714; ah 297 11: den-a stingă v. slîny ; den jos = v. jos. dinafară adv. aE-^hj^JP'* Î77 . 10-11 ; 10712. dinainte adv. a^h^hte 20717 ; MJH AH'KiHHTI 3ft7l'l ; 37'8. dinaintea prep. în loc. prep. auh 2278—9. dindărăt ul prep. 20735 — 16. 160 dinioară adv. [a]hhho 28719. dinlăuntru! prep. A^A’kSHTpSAk 2075. dintîi nr. ord. A**f>rniK> 1372. dintru prep. aH'HtpS 15713 — 14; Af-frp 327'13; A^-f^P ^Ak 3377. dobîndă s. f. nom. ac. sg. a*~ E/ftHAd 35r/12 —13. doi nr. card. aoh 14711; A®XW) 38r/16 ; nr. ord. dAk A^A-fe 872 ; a a** 573, 1378, 33J/5 ; 4 a^’J 2376 ; nr. adv. a* aww «’PH 1175* domn s. m. nom. ac. sg. a°awsi 1475, 1572, 29718 ; a«I»k 30717 ; a*a\[hk] 35719; A’®HK 24714, 3477, 3679 ; A«UH$Ah 279, 775, 877,1979-10, 25718, 2677. 19. 26712. 277 7—8,28712, 29717—18, 3174—5; AOAVH^Ak 1475; [aoaxhSal?] 42719; AU'AwSrtti 2876,14—15 ; AWMHOţ'Ak 22r/ 15; A'^At 879. 11715, 1173-4, 16, 1373, 1477, 2075, 21717, 21715, 2879 —10, 3777 ; A«no^Ab 7716 —17 ; 13719—1371; g. d. aoa\hîîach 1278-9, 16, 1377, 1574,1873-4, 26712-, 27719, 2772—3, 2876-7, 3071, 2, 34710, 3571, 3572, 5, 7, 16, 3875,13, aoa\hSao\'H 1276, 39713, 40713—14, 4272 ; A°A\HorioSn 14712 ; AOAWoyASa 874—5 ; au’awSao^'H 7717 , 3178-9; a^hSaSh 3715, 4710, 77 9—10, 14, 19, «77, 1173, 12-13, 1271, 2, 10, 16, 20, 1273, 14719. 14713, 2276. 27r/14,15, 18-19/ 307 8, 34712, 35718, 36716, 37711, 387 18, I27II, 12716 ; a'SaiiiSaSu 10717, 11718, 12 76; a®hSaSh 12713; voc. AOJAWf 172, 13, 272, 3711,17, 676, 674,17, 771, 774-5. 8711,15. 877, 9r/17, 1073, 11, 11-12, 13, 19, 117 5, 13, 1179, 12, 12710-11, 1373, 7, 13710, 1472. 1579, 17714, 17v/ 13, 18714, 20716, 17, 2175, 2275, io, 22717, 2374, 23715-16. 247 6-7, 24711, 2672. 2775, 2873, 297 2, 30715-16, 3471, 8, 12, 35716, 3776, 38712, 3973-4, 6, 4172, 11. 4175. 8, 42715; A^A\[Hf] 42717; [AOdMjHf 34715 ; Aw 27710 ; neg. hS a*»1'* 3679 ; refl. cj. pr. 3 sg. ck cf aSk'1' 2079; cts. a A<>\'k;k 25717. duh s. h. nom. ac. sg. Ao\r*k 24711; a^779, 974, 1073, 17, 117 14, 12719, 1473, 1477,15719, 1774, 1879. 19712. 21711, 2279, 2372, 25r/4, 2572, 28711,17, 3074, 33715, 3477, 3475, 18, 35714, 3772, 42714 ; [A]?k 37719; A** 36713 ; aoy^Ak 4277; A^SAk 9715, 1075, 7, 2773, 27718, 2979, 17, 3075,3l72,9,33r/ 12, 35712, 38715 ; A^V'Ak 3275 ; g. d. aJCSaSh 23710, 38r/8. dulce adj. s. 1. adj. m. nom. ac. sg. a0^4* 1377 —8; a^Ame 267 17 —18 ; ASA4fAî 2571, 28710 ; a®V'a_ HtA( 8717, 3771 J ÎE- COmp. 0\'H»[Ak] Ao^amwsh 24718; dulce-ascnl[t]â[t]o-rlul v. ascultător; duloe-oimliţ>L, dul-ci-cinstiţi v. cinstit; dulci-cinstitori v. cinstitor; dulce-cuviinţă v. cuviinţă ; dulce-har-dămu-, dulce-bar-doadc v. da; darea-duce, dulce-dare v. dare ; dulce-dătătoriu v. dătător, dulce-frîmseaţe, dulce-frîmsea-ţea- v. frîmseţe; dulce-smerenie v. smerenie ; dulce-tocmeale v. tocmeală ; dulce-vestind v. vesti; dulee-vestitoriul v. vestitor; să fie dulci-luate v. lua; 2. s. m. nom. ac. sg. AoyAMf 8715, 1474, 367H ; voc. a\'am^“ aI> 10717 -18. dumnezeie adj. £. g. d. sg. a^av- HE3fH£ 8719- dumnezeiesc adj. f. nom. ac. Sg. A*>\rMHE3EACliX. 171 ; AOyMHESffeCKA 4l7l3 ; A55A\HESEr3CKJ 771 ; A0VMHÎ3*ACK4 174,13710-16,19717, 4273. Dumnezeu n. pr. m. nom. ac* A8a\hi3îS 6716, 9712, 10718—19, 127 11; a^mh£3S 1174 i A^V'^*3^ 27145 372, 3715-16, 5713} 8717, 871, 10, 11719-1171, 1874, 2071, 5-6, 2179 -10, 16, 22714, 17, 237 4-5,2671, 12. 2778, 2775, 29r/14, 2973j 4, 3077) 3875 ; aSmhe3£$/Ui 22r/ 15 ; aoV'aw*3^11 273—4, 377—8, 137 10, 1579-10, 1772, 2175, 17, 227 10, 24711, 39713, 41719 ; g. d. (aS) ASa\h£3ES 1275, 2872-3, 4073-4; (aS, A©y) A<>VrMHf3E8 473, 576, 573 —4, 6717, 14714, 19,1574, 11, 16*77, 297 19 ; (aS) A®\rH£3fS 672—3. după prep. a^a 27712, 277 3-4, 29713 5 A^rn* ^72, 9717, 18, 1377, 18710, 1971, 20719, 2178, 327 12, 3471, 36712, 40715 ; după aceaia v. acel[a] ; după cînd v. cînd. dveră s. f. nom. ac. pl. ak£P£ 1777, 20712, 2672 ; Akeph 20711. e conj. e 1711? 2r/2, 479, 13, 573, 676, 9711,1178,16715,187 6, 19719, 20715, 25713, 3171, 17, 33713, 3874, 20, 4173, 6, 4273. ea pron. pers. f. nom. ac. a 172, 379, 5711, 27719, 32713, 3875 ; ac. np-fe [pr-ea] 2877 ; ac. w 379, 3V/ 12, 5711, 677, 7711, 10710, 1579, 19, 16715, 27710. 2877, 31710, 11, 11,14, 32r/8, 3271, 35716, 3778, 38r/ 15, 16, 18. 4077, 7, 41713, 4272 ; * 3271; g. d. eh 578; 6H 10710. eitenşug s. n. nom. ac. sg. e$-TEHUjSrSAb 13r/ll —12, 2372; pl. e4_ TENWSrSpEAI 9719, 2179. Eftimic n. pr. m. ey£HA\Yf 57 14—15. egumen s. m. g. d. sg. HroyA\E-hSaSh 6718- ei pron. pers. m. nom. ac. eh 227 ÎS, 22v/3. o. 34714, 36717 ; 6H 10713. 21717, 17, 2272 ; ac. -h 672, 25717 • g. d. Awpk 670,23718 ; [Awpti] 40718 ; -1719 ; a& 12713. 1276, 21716, 18, 171, 2271, 17, 2875, 34714, 35714. 162 E el pron. pers. m. nom. ac. eaii 1713. 272, 2713, 371, 17, 4717, 471, 10, 2071, 9, 32710, 3479 SAR 11714, 1579,1771, 2879, 29710, 30715, 377 18, 39711. 15, 3971, 9, 18, 40719; ej» 36719 ; mk 397? 5 ac. -ai, 2715, 2710, 13, 4712, 16, 475, 10, 6711, 1677, 1774, 2674, 8, 2771, 1, 30718, 4079; g. d. a8h 2718, 475. 1174, 1375, 1578, 8, 1979, 2075, 13, 257 12, 2778, 29716, 37714, 39715 ; ao^h 474, 7. 8. 16,4713, 14717, 18, 1576, 10, 16710, 19715, 2671, 31v/6, 367 12, 3S73, 41715 ; Ac>yH 4716 5 d. -h 177, 674, 12, 17, 877, 1373, 197 ÎS. 20714, 21714, 26714, 3979, 15, 39711. ele pron. pers. f. nom. ac. 8717, 34711; [ajae 12720 : ac. ae 27 16, 679. 9715. 1974 ; -ae Sr/10. 8714, 167'IS, 2or/17.' elus pron. refl. m. nom. ac. sg. eASLUk 26r/l, 41718-19 ; [6A]SlUlx 247' 13—14; eaSuuh 1179; pl. nom. ac. 6HLUK l'/l, 25715 — 16 ; SHUIb. 3372. episcop s. m. nom. ac. sg. cohcko-nSAK 12r/7 ; enHcKonoi'rth. 6r/12 ; pl. 6-nucKon’/H 2l7o. episcopie s. f. nom. ac. sg. e-nHCKom'M QTjll. eu pron. x)ers. nom. f* 974; eS 38716 ; d. mu 39r/5 ; -a\h 2713, V( 3, 1076, 14, 1175. 11710, 3473; -a\T* 9714; ac. Ame 101/3, 5, 6, ir/18; «* 173,2710 , 373. 18,3873 8; r/14, 2712, 14, 27a, 6, 6, 376, 18, 9r/17, 972, 3,11,14, 15, 1078, 1172, 26r/2, 2776, 3973; 276, 97 15. 16. evanghelie s. f. nom. ac. sg. iBJHrwTf 1177 —8 ; eedNriATi 15718—19, 16714. 1673, 19714; eh'it 16712, 1971, 2071, 2, 12; esmnA\* 2078; s-aTa 20r/ll, 2271; g. d. e/Aitn 2074. evanghelist s. m. g. d, sg. e&w-PEAHCTSAîSH 19719. îace vb. III "pf. 1 sg. 9/7 ; 3 sg. ils'fewE 9711, lor/9 ; 3 pl. ^‘«p* 275, 15710 ; viit. 3 sg. Rd 1712, cj. pr. 3 sg. ct. 3715, 13r/13, 1372, 5, 1479, 18716, 24713, 26713, 31718,38713; [c-l> 45JK;ţ'‘] 1711 j 4»dK-ţ' 3871 ; CTi Ht> 479 ; 3 pl. c'ă ^dKjT. 1715, 15717 ; 1571; imper. 2 sg. 4*1379,15713,2375,8,2573, 277 11, 3379 ; inf. a 4Sd4î llr/12 ; ger. kti.hAk 3175 ; part. HEi}5*KK5>Tk 2975 ; pas. ind. pr. 3 pl. ^kSte c'kktk 29v/ 6; loc. verb. c-k Kpî>4E 1677—8 ; 4iaK^i KpS4f 37717 ; ci wosctk 9 / 6 — 7; KdAt 36714; a ^a^f K[t]A\dp£ 33715; ki'h 29v/18. fata s. f. nom. ac. sg. 4^'*'-* 577, 12713, 29710. fată s. f. nom. ac. sg. 39719 ; 4utţd 9719, 1075. 14716—17. 25711. făeătoriu s. m. nom. ac. sg. ijs’WwVropiC’Ak 2971o ; comp. alau* 4*'u~ K^Topto 28711} 3771; pkMt-- 25v/2 ; emu,* 4J'îiK‘ţ'7TaMPE 5714 : K’j'dM,* ^k^t^pe 41v/15 ; wae ^k*-xopH 5718—19; KdAi ^-lkatopTh 127 4, 34712—13 ; Kd'Af] [4*a"!*tATopTH 36V/ 13. făgădui vb. IV ind. pf. 2 sg. 4s'o.rAiASHUJH 14713. îără prep. 474, oTjlo, 67 1, 774, 9712; 17717. 18714-15, 2377, 11, 2478. 2875,16. 30716-17, 33710, 35718, 35T/9, 41718; 4rkp* AE 177, 374, 25719, 34r/4, 40716, 41714; fără-leage, fără-legile v. lege; fără-legiuitorii v. legiuitor ; fără-mă-sură v. măsură. l'ărimă s. f. nom. ac. sg. a\* 677, 676, 17—18, 4077 ; pl. jjrk- pAAtE 777 ; 451iP*A\EAE 7711. fecioară s. f. nom. ac. sg. 4s[m?]ap* 2873—4. fecior s. m. nom. ac. sg. *CM0Pfe*Ak 7713, 25712. feri vb. IV cj. pr. 1 pl. c-h. $fpH 2479 ; imper. ^epIîijje Sv/18. 127 10, 13713, 14 71, 2274, 23717-18, 2476. 2873, 35r/15-16. 4271. ferica vb. I imper. 2 sg. $Epn-10719. fericat adj. in. nom. ac. sg. 4î£pHKaTt 678—9; f. 4wpHKaT^ 677; ^EpKKdTd 1972 — 3; f. nom. ac. pl. 4»EpHK4TE 327I. feriloriu s. m. nom. ac. sg. fytp'iTopto 28T/S, 3571- îi vb. IV ind. pr. 1 sg. ciuţii 9710 ; ctJhtIi] 3S716 ; 2 sg. eijiH 147 5. 1771—2, 1877. 1876, 1978, 2V/ 10,2477.14, 16. 25715—16, 2776, 28710, 30717, 3273, 6, 30r/2, 367 19, 38712—13, 4275 ; ny» 673. 247 14, 36715 ; 3 sg. Acrt 674, 1372, 1472, 1771. 2675, 29710, 3274. 13, 4072. 42710 ; n©v acte 29716-17 ; 163 racTf 175, 178, 4715, 879, 1374. 157 9, 2074. 21716, 36711-12, 4279; 1 1713, 175, 3r/7. 579, 576, 6713. 77 1, 11712, 1471, 1572, 1979, 27r/ll 5 «i 3972, 17 ; -h 6711; -ch 873, 277 15. 27v/19, 33713, 3477 , 2 pl. CT.H-rfu,H 22711 ; 3 pl. rkurk 7710? Sv/6, 975, 10,1278,1578,17r'l0, 2975-6, 2976, 40716 ; Hb* CT.HTK 4173 ; impf. 2 sg. spân 9714; 3 pg. epd 7r/13; Epd 32714; 3 pl. epd 32712; pf. 2 sg. ijioyceujH 24v/6 ; 3 sg. jfcoy 29710 ; 3 pl. ijsSpA 3372—3; pf.c. 3 pl. $0CT''!8 31712 ; viit. 3 sg. 17^j ^77,167 15, 15, 19718. 2271, 31713, 3979, 15, 39711, 4072 ; [h]S Ei . $n 31717 ; Kd c*k 14717, 3077, 31/7 ; cj. pr. 2 sg. c-a. 4>*m 23715 ; 3 sg. c-b, $)'{ 175, 34v/6, 3877, 4079, 4177 ; c-k Hoy jJsYe 39r/4—5 ; iJsTr 3674, 42716 ; I pl. c-i 25713 ; 3 pl. c-k *ie 27T/16 ; $T( 3074; inf. 4 4>h 15715. 2375, 2475 ; ger. 30719, 41715. fieşcare pron. nehot. f. sg. ejmuj-Kdp-fe 479. fire s. f. corn. ac. sg. %Hpc 2479, 28718, 3173, 3675 ; *Hpt 1771. fiu s. m. nom. ac. sg. 3179. 3275 ; 3172 ; 4si(oak 9r/3,11713- 14. 12719, 1473, 1476-7, 15719, 1773, 1879, 19711, 2075.21711, 22r/ yătat adj. f. nom. ac. sg. r-kTdrh 4178. Gheorghe n. pr. m. rfoprtf 57 10-11. ginere s. m. g. d. sg. ymupî 2712. glas s. n. nom. ac. sg. rAick 47 4 ; pl. rrtdcSpH 17716. goni vb. IV imper. 2 sg. roHtuiî 8712—13. grai s. n. nom. ac. sg. rjun 2073. grăi vb. IV ind. pr. 1 sg. rp-kECKb, 476 ; 1 pl. rpTiHC>A[fc] 29718 — 19; 36713»36713; voc. 4iT»/\k 14714. 18-19,1574,11, 1677, 38718. folos s. n. nom. ac. sg. 14714—15; pl. $o.'.oc$;£/\e 3576; 28713. folosi vb. IV imper. 2 sg. $*rtociîi4JI 1279, 13718, 14719, 2274, 23717, 2475, 2872. 35715, 41717. frate s. m. nom. ac. pl. 4>p<*uJh 6718, 671, 16, 2176-7. frică s. f. nom. ac. sg. ^phka 1973, 2471. 26710, 3079. 3979, 407 6 ; *pnKd 1275, 27718, 40718, 40713. frîmseţat adj. în comp. Aupe 4;p'iiA\ceivn’ii 972, 2278, 3473—4. frîmseţe s. f. nom. ac. sg. jjipauuc’fcHE 2r/14; ^pkAVC-kiţE 7717—18; «jip'kAvc-feu.-fe 3277 ; în comp. aS^e 4>pt^P'k'«C'bH'k 4272. ' frînge vb. III ind. pr. 1 pl. ijsp'kNU" 37711 î PÎ- 3 Sg. $P*UA\C£ 2V/2, 3271 cj. pr. 3 sg. 3777 ; ger. «fcp-kHr^HAk 37710 ; refl. ind. pr. 3 sg. 4pt*nue ce 37710 ; pf. 3 sg. ^P'^^cî ce 3270. frînt adj. m. nom. ac. sg. ijip'kA\Tk5l07l7 —18 ; f - 10718. G d£ i'p kHrk 3071—2 ; viit. 1 pl. ape' rp-kH 2172 ; cj. pr. 3 sg. e-k rp^^cK^ 17 12—13,18. 274. 13—14, 371-2, 7, 9-10, 17/574, 11712, 1672, 16713, 14 : e*k rp[H 33710; (aS, Aoy) Xc 127 16, 28719, 35716, 41716, 4272 ; voc. XpHc-rojcE 774, 9714, 1979, 3776 ; XpT-CT«dCf 875, 25717 ; Hristos-iubitorra v. iubitor. iad s. n. nom. ac. sg. 97 11—12. iară1 adv. rap* U71, 1374, 6. 7, 11718, 18, 1874, 22v/l, 14, 14,' 2374, 4, 7, 2775, 29715, 3174, 337 9, 3479. 3771 ; hp[a] 33711 ; ap* 3479. iară2 conj. rap* 271O, 3712, 4r/ 2, 7. 9712, 18712, 20717, 2073, 337 15, 37716. iată intei'j. raT* 979, 11. icoană s. f. g. d. pl. hkor. m. g. d. iepahavS-a$h 1072. ieşi vb. IV ind. pf. 3 sg. eiun 171^; cj- pr* 3 fig-a 117fij 16718, 20712. 42710 • ct rac* 417 11—12 ; rac* 27710 ; 1 pl. cti euj}iA\k 4279; 3 pl. c-l mc^ lo7l; imper. 2 sg. 6LUH14H 22712, 12. ieşire s. f. nom. ac. sg. etuwpe 42713 ; g. d. emwpffH 1578. igumen v. egumen. Iisus n. pr. m. nom. ac. 1Z 3716, 8710, 2076.22716,29718. 307 2. 3478. 3876, 39714 ; voc. icî 3776. inimă s. f. nom. ac. sg. hhea\;k 1072,18. 3472 ; hheau 177. 1378, 197 15, 2572, 2778, 3076. intra vb. I ind. pf. 3 sg. ^htp*. 2679 ; cj. pr. 3 sg. c-k ^htpe 14v/9, 2574 ; ger. ^HTp;R.HAk 2677. intrare s. f. nom. ac. pl. ^h--rp^pHAE 15714, 14—15. intrai s. n. nom. ac. sg. *h-'TpdTOyAk l6r/9. io adv. Kv 7713. 3974hw ■29710. Ioachim n. pr. m. iodKHA\k 673. loan n. pr. m. rîvjHk 5718 ; iîv- aHNk 772 : I6JHK 574- Iosif n. pr. m. locHjJsk 26718. isop s. m. nom. ac. sg. iccon'o 9714. ispăsenie s. f. nom. ac. sg. Hcn'kCîH'fd 297" —8. ispovedire s. f. nom. ac. sg. Hcriv>K£AHp£ 14717. iubi vb. IYind. pr. I sg. k>e£ck£<-2972 ; 3 pl. WEECKk 13v/14 ; [lOKfCKk?] 42T/1; pf. 2 sg. fosKiiiH 327S; pf. c. weht du 9712 : refl. cj. pr. 1 pl. C'k Kf »EHA\k 2871^—15- iubire s. f. în comp. m odiwwH WEHPE 1376, 2077—8 ; M OdA\EHH K'EHp'k 2474 -- 5 ; [rtd] «4A«HH »BHp-t 36717 —18. iubit s. m. nom. ac. se:. wsHrSAb 2074-5. iubitor s. m. în comp. a* o[e]htopk> 34713 ; A* wawhh k>- EH7UVPK> 2179 ? AE OdAlfHH WEHTOPH STjlS ; X'c icshtop» 21'/3 ; aj <>4A‘,fHH wehtop» 40713. Iuda n, pr. m. io^A11 3972. ivi vb. IV pf.c. 2 sg. hkhtS a\T eh 9714; refl. ind. pf. 3 sg. hkh ci 20712—13. ivita s. 1 nom. ac. pl. hkhtiae 31711. ■ izbăvi vb. IV imper. 2 sg. hs-E’kB'feipE 10r/ll, 3679—10; inf. a H3-E"tvKH 1277; A£ A— H3E-kSHp-t 21vjl] [Ajt [d?] HăE'kKHp’fe 34719. izbăvitor s. m. nom. ac. sg. H3E-kEHrC>p» Sv/ll ; H3E'kEHropi«Ak 2974. îi v. ei. îl v. el. îmbla v. umbla, îmbrăc-a vb. I ind. pf. 3 sg. ^ep^k* 2710, 12 ; part. ^Ep^Kdi^H 257 5 ; refl. ind. pf. 3 pl. *t.Ep*Kdp,K. c£ 3 j 11 ; cj. pr. 3 sg. c'k ci ^spa^î 277 ; ger. ^Ep-kK kHAoy ce 3710. împăca vb. I imper. 2 se. .*na-k*S714. împărat s. m. nom. ac. sg. ^n-kpdTklo72 —3,2471; 15 ; ^n kpjrSAk 10714,2679—10 ; voc. -firkPdTk 3671; ^riTiparE 3271 —2 ; nom. ac. pl. pdu,YH 6716, 12712. 21713-14; 21rj 3—4 ; g. d. pl. ^fiiipd^HAw 4276 — 7. împărăteasă s. f. nom. ae. sg. ^niip^i.r'kcd 570. împăraţi vb. IV refl. ind. pf. 3 sg. ^irkp^u,H ce 7717, 1475—6. împărăţie s. f. hom. ac. sg. .firkp.>Tu;T£ 11713, 2474, 3176 — 7 ; ^rrk-P*hTa 1472, 29716. 3673-4. 3974; 166 36r/12; rrkp^ujA 1174. 2671, 2778 ; g- d. sg. 1877. 307 16, 35713, 3779. împărţi vb. IV ind. pr. 2 sg. vf.ndpUH-25717 ; 1 pl. h$ •fn’fcpi;/? 37712 ; cj. pr. 3 Sg. cii ^rupn^] 38715—16 ; refl. ind. pr. 3 sg. ^rupTS ce 37 7 10-11. împeliţa vb. I refl. ind. pr. 2 sg. ^nEriHuduJH te 38714—15. împinge vb. III imper. 2 sg. HHHf -f>nEHME 25712. împle v. umple, împlere v. umplere, împrejur adv. ^npEJKSpb 19712, 2579. împreuna vb. I cj. pr. 3 sg. cii ^npcSH-bae 2271—2, 29711? 407 4—5 ; imper. 2 sg. •fnptSH'b.'Mt 2273 ; part. ^npESHdTS 38718; refl. ind. pr. 2 sg. -f>npfSNf3H [t]e 37712 ; inf. d he -^npîSHd 3577. 4176—7. împreunare s. f. nom. ae. sg. ^ripf^Hdpî 672) 15, 35712 ; ^npfSHdp-b I27I-2, 14710, 3073, 35712-13. împreună adv. ^opeSna 1716, 3715.4717-îs, 10711—12. 15717. 1075,1675 ; vf-npEO\*H*. 1715. I.8716. împunge vb. III ind. pf. 2 sg. ^■nSHceuJH 374 ; 3 sg. ^no^HCf 4713 ; cj. pr. 3 sg. c-k 4710. în prep. ^ 175. 14. 1V/10, 16. 277, 9, 17, 271. 8. 16, 16, 17. ÎS; 377, 11, 373, 11. i2. 475, 11. 14. 5r/3. 4, 7710, 12, 12, 9711, 13, i073, 1077, 1174, 6, 14717, 17, 15r/6, 157 2, 8,10. 16717, 18,16710.12.17714. 1779, 18/v3, 2076, 22718, 23711. 15. 2575. 17, 2675. 7, 9, 2671, 4, 11,17, 2778, 28717, 29714, 29714, 17, 19, 19, 3178, 13. 14, 32713. 33716, 347 11. 35r/10, 12, 35710, 3672. 4, 9. 19, 36711, 37718, 3777. 8, 3878. 3975, 9, 16, 3972, 14. 15, 17. 19, 4073. 5, 15, 18, 4077, 4i711, 15. 17 ; j>] 38r/ 16, 3S77 ; 677 ; în a. dereapta v. derept1; în chip de v. chip; în dereapta v. derept1; în sus v. sus; în tot locul, în toate locurele v. Ioe; în toată vream ea v. vreme; în veacii veacului, în veaci(i) de veac(i) v. veac; pînă în v. pînă. înainte adv. *HdHfm 175, 6, 8T/ 7. 975, 20714, 22718-19, 2575-6. 25718, 26714, 2674. 27715, 27719 — 28r/l. 317I0,33714, 3478, 34711, 367 10; HdHHTf 8T/3 —4; dHHTi 14716; înna-inte-curătoriu v. curătoriu. înaintea prep. ^NdHHT-b 3716, 4r/3. 976-7, 10712, 1177, 13716- 17, 15716, 1671. 10, 17710. 18717, 19714, 2079-10; 23714, 27715-16, 2978—9. 3371, 38710; +HdHH* 39r/ 12 ; ^HdHHTE 13r/14. înalt s. m. nom. ac. sg. wat^ 376, 3177 ; pl. .fHdrtHH 22711. înaltă s. f. nom. ae. pl. ^Ndrt-mî 1577—8. înălfoi vb. IVrefl. ind. viit. 1 sg. «fH'K.ASH BOW 9716. înălţa vb. I refl. ind. pf. 3 sg. «f HTirtU,/fv CE 41711- înălţare s. f. nom. ac. sg. -f-fThA-Hdpf 2279, 30710 ; pl. ^H-krtU,*pHAE 1074. încă adv. 21712. 2V/2. 4, 6, 3379. începător adj. s. 1. adj. 111. nom. ac. pl. ^En'b.TopH 572; 2. s. m. nom. ac. pl. ^vtnAiTopH 15711. începătură s. f. nom. ac. sg. •f'Vfm/rSp*. 27712 : ^^En^TSpa 18718. începe vb. HI cj. pr. 3 sg. c"h 117Hî 20713. îneeput s. n. nom. ac. sg. .fMtnSrSA 25719. îneetir.e s. f. nom. ac. sg. Erupte 12r/9. închina vb. I refl. ind. pr. 3 pl. -uit ^khh* 22717 ; viit. 3 pl. ce kw vf-KHHJ 1718 ; cj. pr. 3 sfif. Ca LUh 1717. 1573-4, 19714-15; c*k ce *KHHE 10712—13, 1175-6, 7. 1679, 9078 — 9, 10, 27710,2971,3879—10; CTv [ce] KHHf 8719 —20 ; [cTv] CE ^KHHE 37718 ; ^khhe ce 30711—12 ; 1 pl. cb. Hf *fKHHTj.AţK 1675 ; CTi [HEl.f-KHfMvAt 29T/ 167 19—30T/1; 3 pl. c’k ce ^khhs 25716 ; C’K [ct] .f-KHHE 33r/19—33V/1 ; LţH ct 17719 ; inf. a h£ 30716 ; ger. ^•khh^h[aS] ct 37717—18. îwhinăpinnr* r. f. nom. an., sg. ^khh^mjoh? 1713—14, 12718, 13713, 1375-6,1479,157i8, 2371, 3976, 42v/13 ; .*[k]hh;k4»hî 38713—14 ; -fKH- 17711 —12 ; pl. Vj 16, 15717, 18716—17 ; ^.khha4;c>h[h3 1711—12 ; ^[khh]amk»hh 3715—16. încinge vb. III ind. pf. 3 sg. -fMHHcs 373; refl. cj. pr. 3 sg. c-w ci .fMHHrvfc 38711. îndrăznire s. f. nom, ac. sg. 4Apx.3HHpe 35T/18. înfige vb. III cj. pr. 3 sg. c-k 3T/17. înfricoşat adj. s. m. 1. adj. m. Sg. •^pHKOUJdTk 3578 ; .f^PHKOUJd- T8Ah. 3679 ; ^jJ>PHKOUiiTOyAk 357Hj -f.jjiPHKwuwToyrtk 28718 — 19; g. d. •f^pHKoujdTSrtSH 176 > nom. ac. sg. «f^pHKOUWT* 41715—16; 2. s. m. nom. ac. sg. .*Hj)spHKumjdTJi 2472—3. înfrumuseţa vb. I ind. pf. 2 Sg. 1774 ; 3 Sg. -fijîpTutt- ceh* 2713 — 14; pf. c. 2 sg. CflţHT dH 31714—15. ingînduire s. f. nom. ac. sg. ►fvP’kHASHP’fc 1976. înger s. m. nom. ac. sg. ^ijtpK 2877 ; [^]Hyjpii 35719 ; pl. -hjîph 157 12, 15 ; 4Uf[pn] 31717. îngropa vb. I part. .f.ppoyrw-rii 29712. înlături s. f. nom. ac. pl. -f-Ad-TiSp:y uih. 3771- întîi1 adv. ^tt^h 170, 2476; •J/T’kto 2976. întîi2 nr. ord. s. m. sg. ^t-kk> 38716 : ^T'kJOAh 578, 7715 ; f. 1374. ' întoarce vb. III cj. pr. 3 sg. c'k ^TOdpK^ 475 ; imper. 2 sg. .frojpMf 9T/19 : hS .fvToap^E 25711; refl. ind. pr. 3 pl. .f.T0>pK8 ct 10710 ; cj. pr. 3 Sg. C’k CI -fs'POdpK^ 2676 ; C'k Ct .fiTOdp- k* 40710-11. între prep. .f.nrp* 579. întru prep. .fm-pS 172, 171» 4, 9, 13, 275, 6, 10, 3717, 476, 17, 57 4, 571, 672, 771, 5, 7, 17, 8711, 87 18, 9711, 13, 978, 9, 10—11, 1074, 10713, 19, 1174, 1179, 12719, 147 15, 16, 15712—13. 14, 17719, 1871, 2, 19715 1972, 22r/2, 7, 24716, 2671, 16, 27719, 28716, 28718, 29718, 31r/ 3, 12. 31v/7. 32710, 13, 16, 3275, 10, 16, 3479, 34714 16, 35711 13, 3579, 36 v/4, 38717, 3974, 6-7, 417 S ; 4h[tpS] 3715. 21719 ; ^htp[8] 357 14; ^rps 2074, 29714: .fHTpoy 375, I9r/19, 2379; *htp- 676, 776, 15, 1275-6 3072. 168 intunerecnr. card. oy^rSHtpwe 31716-17. înturna vb. I refl. ger. ^to[p]-h*kha8 ct 40718—19. înţelege vb. III ci. pr. 1 pl. Ch *fU,frt'fegEA\h 19v/l—2. înţelepciune a. f. nom. ac. sg. .ftlţEAfUMIONf 19*117 ; •fU.EAfrJMKsH'fc 23717 — 18. înţelepţi vb. IV imper. 2 sg. .fiţMEnivbiiif 2T/6 ; refl. cj. pr. 1 pl. c-k Hf ^>U,tAînUHA\(i 1976 — 7. învăţa vb. I imper. 2 sg. 10r/8—9; refl. ind. viit. ^E*k^d a\* b«io276 — 7 ; cj. pr. 1 pl. c*h. hs .fs-k-I^Atk 4179. jărtăvnic s. n. nom. ac. sg. ît:p’kT*hSHHKii 5710, 777. 8714—15, 17711, 2371, 27710-ii, 34715- 16 ; g. d. ÎKp'kT'kBHHKIi 13714, 23715. jărtfă s. f. nom. ac. sg. >kptitb*. 177 —8, 1073, 30711; *pV5* 107 15—16; ÎKpiiTKd 579, 2777; JKp'h’Sa 10717 ; pl. jkptTBî 2377, 2478, 277 12 ; MîP'tTEwe 27716—17. jiganie s. f. nom. ac. pl. rc'krk-mjh 31717. la prep. aj 479, 5712, 6712, 10710,13715.1373, o, 15715,1777, 1872, 20713, 20712, 27711, 28718, 3374, -35711, 41711, 42710; la dereapta v. derept1; la oamem iubire, la oameni iubirea v. iubire; la oameni iubitoriu v. iubitor; la stînga v. stîng; de la v. de1; pînă la v. pină. latură s. f. nom. ae. sg. A4TSPH 276, 30711; pl. AJTSPHAE 34710. laudă s. f. nom. ae. sg. a4J>a*> 2777 ; AiSAd 10715, H7IO, 3176 ; pl. AiSA^f 875—6. învăţătură s. f. nom. ac. sg.. ^BTvH^TSp^. 3372 ; g. d. ►fETvU.^TOy-PHfH 1973. înveli vb. IV ind. pf. 3 sg. ■f>E*KAH 2771. învesti vb. IV refl. ind. pf. 3 Sg. CE -fKEtyH 7718. învie vb. III ind. pf. 2 sg. ^.ehceujh 14719, 157’5, 12; ^kYceuih 147I0 ; 3 sg. ^BHcf 1677—8, 29712. înviere s. f. nom. ac. sg. ^sTep* 3374 ; g. d. .faTepEK 6714. învîrtoşa vb. I imper. 2 sg. •f'KP'kT&lIMBJR 1078 ; «f>EpTkTOlUOJUJE 40v/l,-învîrtoşare s. f. nom. ac. sg.. -f.Bp'kTOLUdp'k 2973. îşi pron. refl. v. sine. jos adv. >Kwch 678, 2179 ; >«ock 34719 ; loc. adj. a* îkock 7t}7 —8 ; ah* ÎKOCK 477, 7711. judeca vb. I ind. viit. 2 sg. BEpH jkSaekj 979 ; inf. a >K©\'AfKd 297I0. judeţ s. n. nom. ac. sg. wo^a*1^ 28719, 35712. junghiere s. f. nom. ac. sg.. jKoyHrîrpE 472. lăsa vb. I imper. 2 sg. hS A-hcd. 13716, 4274. lăsare s. f. nom. ac. sg. A-kcap-fc 678,2272, 28710, 3275, 35710.3573, 3877. 39714-15. lăsăciune s. f. nom. ac. sg. a*k-c*M»H-b 32716. lăuda vb. I ind. pr. 3 sg. a4Sa* 1476 ; 1 pl. atiSa^a^- 14716, 1571, 6, 13, 1678—9; cj. pr. 1 pl. c*k at*-J5AtA\K 41710 ; inf. a aiiSa^i 30715. lăudat adj. m. nom. ac. pl. at^a^hh 5719. 369- lega vb. I refl. cj. pr. 3 sg. jvfcyr uih Sr/lS—19 ; inf. a ce A*ra 24J/15. lege s. f. nom. ac. sg. /vkye 327 14 ; g. d. sg. ntyHfH 372 ; în comp. ijs'kp* AtyE 9710 ; 4>T^P* AEyHAt 971? 2; IO71; 4i;îi rtîyHA* 974. legiuitor s. m. în comp. AfytOHTOpVH 10r/9. lepăda vb. I imper. 2 sg. hS Afin^ 1074—o. limbă s. f. nom. ac. ssr. AH,uKa 10712. lin adv. AHHb 1574, 1779. 337 s. 41711. lingură s. f. nom. ac. sg. AH^rS-P^. 4077. liturghie s. f. nom. ac. sg. ah-•royprYf 2278. loc s. n. nom. ac. sg. AOKk 117 •6,1375,1572, 20713,16 —17, 27711; AlVKh 37718; AOKSAh 10710, 12717. 13715, 2076. 12, 3478-9. 427l0j loc. adv. -f TOTb aokSaii 30716; ^ T04TE AOKSpEAf 23714. locui vb. IV ind. pr. 2 sg. at*-KSEIJJH 22711 ; 3 pl. A'kKoECKk 12720 ; 34711. locuire s. f. nom. ac. sg. a-kkSh- pt 21715. lua vb. I ind. pr. 1 pl. aSw Vj 7 ; pf. 3 sg. rtSw 473. 26718 ; ao\-w 32716 ; 3 pl. A5?ap^ 41713 ; pf. c. 3 Sg. M-feS AÎÎdTb 39711 : 3 pl. H aS AOyark 5718 ; cj. pr. 3 se. c-k m 2712. 18, 378. 3710. 573. 10, 676-7,9, 676, macara adv. awkjpa 1476,1975. mai adv. awh 673 971,16,157 12, 21718, 32714, 407S; mai dena-inte, mai dennainte v. dinainte ; mai dennaintea v. dinaintea; expr. mai-mare, mai-marele. mai-marelui v. mare*. mainte adv. auhntj 4vjlS ; loc. prep. awhhte ae 1975; aw[h]hte a* 29T/l—2. 170 17, 18, 779, 13 -14. 977,15718, 197 6, 20711, 2575, 7, 2674. 12, 26715. 27710. 30713, 31710, 14. 37717. 387 14,16—17, 18, 3879—10, 39717, 407 3, 4079, 17, 4178, 17; imper. 2 sg a 4712, 8714; ra 2673; hS nSi 1076; 2 pl. Aoyaiyi 2677 —S; a&ju,h 3273: ger. aS^h^ii 2679—10; inf. a ASa 317 14; refl. ind. pf. 3 sg. ct a$w 4715 ; c£ 477; aSw ce 2678—9; cj. pr. 3 sg. cts. wt & 1710 ; pas. cj. pr. 3 pl. c'k ^Te ASaTE 27716 ; loc. verb. C’k /Tv aAlHHTE 3774; C'k aSwjavhhte 187 15, 2073, 7—8. 3773 : C'k ASWASk aMEH-re 3079.' luci vb. IV imper. 2 sg. Aoy-Mtiyf 19715. lucra vb. I ind. pf. 2 sg. ASKpaujk 36v/3 ; cj. pr. 1 pl. c'k AO\'Kp,KA\b 197 7 ; inf. a A*î[Kjpa 2577. lucru s. n. nom. ac. pl. A»y-KpSpf 31712. lui art. aS 2717, 4v/3, 576. 57 3, 672. 17, 1275, 12716, 14'7l4.'l57 11, 1677. 18710, 14, 1974. 28719. 2872. 35716, 40v/3, 41716 ; [as] 29r/ 19; Aoy 14719, 1574, 2277, 4272. lume s. f. nom. ac. sg. Aoy/wfc 879, 3278; [AS].vvfe llT/19-20;g. d. aSaum 474. 4275 ; ao\'a\Teh 474, 117 16, 1377, 22714, 28714, 32715. 347 9—10, 3577 ; AoyA\Tţ 23v/4. lumină s. f. nom. ae. aSmhhaî 197I" —18, 2972, 3 ; ao\.-a\hh*l 1978 ; g. d. pl. AO\'AVHHHAW 427H- mare1 s. f. nom. ac. sg. Aupt 1579. mare2 adj. s. I. adj. m. nom. ac. sg. aupe 579. 1572. 3. 17712. 26713, 3277, 39710 ; _aw[p1e 20719; A\ap<£> 9717; A\ap£A£ 572 —3 ; A\ap[«A]£ 27712 ; g. d. aup£aSh 3477 ; pl. nom. ac. Atapw 57IO, 15712; mare-frîmse-ţat v. frîmseţat; 2. s. m. nom. ac. sg. A\ap* 2472 ; expr. auh A\ap« 16713 : A\dH AVdpEAf 1277 ; A\dH AWpfA^H 1713. 3879 j A\dH Aup'm 577 —8 ; A\dn aup'i'h .2175. margine s. f. nom. ac. sg. A\ap-■yHHf 3974 j AWPUHH-fe 29l/3. Maria n. pr. f. aupTa 577, 12 7 .13-14, 2874. 29710. masă s. f. nom. ac. sg. auca •979,1079,117S. 16712,19712, 257 .8—9, 26717. 3579. 4177 ; g. d. Avkcî IO712, 15716. 18718. 20710,16, 257 7, 2978, 30711, 3371, 38710, 39713. mări vb. IV ind. pr. 1 sg. ait*-■pEcKt 1771S; imper. 2 sg. AVbP’kijJî 137I0, 4273 ; ger. a^puha^ 15716 — 17. mărie s. f. nom. ac. sg. AVkpYe 1476, 15716. 1772-3, 17, 17712, 1878, 19710, 21710, 24710, 25718, 4276, 42T/12 ; avkpTa 1172. I2717-.18, 1374, 1472, 1571S, 23719, 367 12, 41712. 4175 — 6; g. d. avkpYeh 15713. 1877, 3277. 3779. mărturie s. f. nom. ac. sg. ,A\TipTSpTl 23712 ; Ariî.pTSpl'A 4715. mărturisi vb, IV ind. pf. 3 sg. a\'kpt«\-*phch 4714 —15; imper. 2 sg. AvtpToypHc-bmi 3074. mătanie s. f. nom. ac. sg. a\-k-TJHYC 3871. măturiţă s. f. nom. ac. sg. AVt- rSpKtu 779, 4074. măsură s. f. în comp. A\TiCOl,'pA 1375—6. mcaser s. m. nom. ae. pl. Avfe-Cf[fH] 3471S. mcrae vb. III cj. pr. 3 sg. e-i. .A\-fcpr* 179. 14-15, 276. 277-8, 16712, 1776, 19714, 20710, 3079 — 10; c'k A\tpr* 978, 1077. 10-11, 13715—16, 1374. 16710. 1872. 257 18. 2673, 4, 13, 33718 ;' [c-k] AVfepr* 31712 ; c*k a c'k Avfcpr* 3879 —10 ; Avkprs; 20712. 2576 ; Avkpr* 3776 : 3 pl. c"k AvbprK 17*4, I57I0; eh. jU’fepr* 1717—13; ger. A\Eprt>HA^ 207 14 : A\cprikHA^ 26r/14. mesteca vb. I refl. inf. d ut .AtfCTfXd 2472—3. mfesteeare s. f. nom. ac. sg. AucrîKdp’k 1271* 35 713. 3975—6, meu adj. pos. m. sg. a\Ye$ 279, 9717. 1074, 14, 13719. 1477, 29r/ 4—5,' 3274, 14. mea adj. pos. f. sg. Avte 374, 771, 9711, 10712. 13. 2973, 3. 4, 3472 : pl. a\-kAt 375. 971, 2, 3, 4, o, 1071. 1. mie adj. m. nom. ac. sg. AUWb 1571; £- pl* mhhh 31717, 4078. mie nr. cârd. a\Yh 31716. miel s. m. nom. ac. sg. a 473. 473. mieluşel s. m. nom. ac. sg. A\YfrtSujertSAk 37711- mijloc s. n. nom. ac. sg. ah»;-AOKb 16713 ; loc. prep. np* a\h>kaokii a* 4071. milă s. f. nom. ac. sg. a\ha* 1375, 21712. 28710, 30711. 3573; AtHAd 9718, 20719 —2171. 34r/lS —19, 3477 ; g. d. sg. A\HAtfM 13r/ll, 2178, 3674. mileui vb. IV refl. ind. pr. 1 pl. AtHAKiîHAtOţ* Hf 33711. miloste s. f. nom. ac. sg. a\h-aocte 673 ; AWrtocT-fe 28V/S ; AWAwcT-fe 36717 : g. d. aumocteeh 772, 3472. milostiv adj. m. sg. aihaocthbiv 2173-9, 23715. milui vb. IV cj. pr. 3 sg. c-k aumSack* 21717 ; imper. 2 sg. awaS-ftityt 371S, 9717. 12710,1471. 18715, 20718. 2171-2, 7, 2273-4, 23717, 24r/6, 357I0 ; ANHAOl'/fclJJt 30717 ; AUlAl"' aip[e] 8715 ; [a\]haSai|jî 20719 ; [a\ha]3-Aipt 28r/3. minte s. f. nom. ac. sg. a«ht/ 1776. mir s. n. nom. ac. ss. av^po^ak 2 716. Mira n. pr. m. Awpa 576. mirizmă s. f. nom. ac. sg. auj~ PH3AV/R 776, 34716. mirosenie s. f. nom. ac. sg. a\h~ pocjnYf 776, 34'/16—17. mină s. f. nom. ac. se:. a\*h* 2713. 272, 32717, 3979, 16; 4073 ; 171 M-kHA 39T/2—3 ; A4aiv 3v/16, 3876 ; av’khtovh-TWpttAh. 3179 ; VOC. AHiHTSHTOpttAk 37 O ; A\"kHT8HTWpK>Ak 3177. moarte s. f. nom. ac. sg. Mtjpre 14715, 1571, 5, 1678, 18714-15, 41714; moapti 374, 15712, 40716- 17 ; a\ump[tjf 30717. molitvă s. f. nom. ac. sg. aw- AHTttA 40710. mormînt s. n. nom. ac. sg. A\opA^HTb 97H- mort s. m. nom. ac. pl. aiopu'w 776, 29716 ; g. d. AsopuHAwph 3076 ; AWpUHAW 6712. mucenic s. m. nom. ac. sg. A^MEHHKk 579 ; pl. A^MUWMH OV/10. 12. mult1 adj. pron. nehot. 1. adj. neliot. f. sg. avsatmi 273 ; a\Sât^ 2074 ; pl. m. a\oi,'ah[hJ 31719 ; 2. pron. ne-bot. m. pl. a\c*vah[h] 32715. mult2 adv. în loc. adv. ae A\oyA-te opH 16v/17 ; ae a\8atî oph 23y/7. mulţime s. f, nom, ac. sg. AioyAijHAVfc 772,3471—2, 3673; a\Sa-HHA\-fe 2178 ; AiSÂijuAvk 23715—16 : pl. AţoyAlţMAlfAE 9718. multire v. înmulţire, mumă s. f. nom. ac. sg. a\Sau 97a 1. muscă s. f. nom. ac. sg. A\oyc-KA 31716. naintc v. mainte. nalt v. înalt. naşte vb. III ind. pf. 3 sg. H-kCKS 2971 ; pf. C. 3 Sg. <«? H'kCK&Tk 2978—9 ; H-kcKoyrb 29719 ; part. WkCK'STk 2974- nădăjdui vh. IV ind. pr. 3 pl. HTiAT^AOyfCKli 13717 ; HTiA^ÎKASfCKh 4274 ; H’k[A'kîKAS]eCKk 42716—17. nădejde s. f. nom. ac. sg. wk-A’feîKA’k 6714, 3574. năpastă s. f. nom. ac. sg. w-k-ndCTi 36 /9. nărav s. n. nom. ac. sg. H-k-P^KSAk 2577. nărod s. n. g. d. sg. H'kpoA^oyH 22713. născătoare s. f. nom. ac. sg. K*kCKATOipE 576, 1874—5, 2873. 4074. născut1 „naştere” s. m. nom. ac. Sg. H*kCKST*yri!i 478. născut2 s. m. în expr. oyHSAk htxCkStIv 3171, 9. 3279, 3671S; oy-HoyAk H*kCKoyTk 22714, 3274—5 ; oy-hSaSh H’kCKoyTk 28 v/8 — 9. neadaos adj. m. nom. ac. sg. HfA4,<»Sch 2475. neajuns adj. m. nom. ac. sg. hejUkSkck 30718—19. neajuneă v. ajunge, necurat s. m. nom. ac. pl. he-Koypdu/rH 10710. nedestoinie s. m. pl. HfA^'roH-hhmTh 1778—9 ; heaectoh41h 25714. 172 nedestoinicîc s. £. nom. ac. sg. 7r/l —2 ; heAoctohhkmYs 34r/ 2-3. ncfăcut v. face. nefiind s. n. nom. ae. sg. he-^vYhha^ 36v/4. nefire s. f. nom. ae. sg. KEjfwp* 17719. 3173. negrăit adj. m. nom. ac. sg. HfrpivHTb 3071^ —18 ; f. Htrp'bHTA 137 6—7. 2474. neîmpărţită adj. f. nom. ac. Sg. HS^n’kPUHT* 28718—19. nemăsurat adj. f. nom. ac. sg. HEAVkCJSpdT* 24T/4 ; KEAViCSpdTd 3672. neosîndit adj. s. 1. adj. m. nom. ac. pl. ne3C”b.hahhh 2472 ; 2 s. m. nom. ac. pl. Kfjc/rhahuh 8718, 23714. neprepuietor s. 111. nom. ac. pl. nenpfn*ero[p]H 23r/ll. nepriitoriu s. m. nom. ac. sg. «enpYHTopwAh. 8713—14. 12715. neputincios s. m. nom. ac. pl. HfnSTHfmmYH 34713; HcnSTHKWomjjfHj 36714 ; HCllOţ'THHUOUi'fH 1274—5. neputred adj. f. nom. ac. sg. h*-ii»\-tp£a* 19718 ; pl. Hino\H'PîAf 2273. neruşinat adj. m. nom. ac. pl. mpo^UMHimH 28717, 35T/10. neschimbat adj. m. nom. ac. sg. HtcKH.ttEarJi 24r/5 — 6. nescris s. m. toc. sg. HfcKpHc84E 9715-16. nespus v. spune, neştiitură s. f. nom. ac. sg. H(ipÎHT$PAb 1713 ; oEHMjroAk 19710 ; loc. adj. 4,1 ©EHMjH 1176, 1572. 27711 J AE OEU-•MH 1375, 20713, 427II. obîrşenie s. f. nom. ac. sg. C'KP'hiiifHTE 29717. obraz s. n. nom. ac. sg. ospisk 2579, 26718, 29710-11; *npd3iUk 1772 ; loc. adv. cruce-obraz v. cruce. ochi s. m. nom. ac. sg. okioal 3774; pl. okh 3171S; c>k?h 19719. ogodi vb. IV ind. pf.c. 3 pl. ii 0r0,i,HTh. 1876- oltar v. altar. om s. m. nom. ac. sg. oavk 247 6, 29710 ; oAvSAh 1772 ; pl. ©muhh II1/ O 4; omuhih 1279-10, 13711, 1674, 21710-11, 2378, 2871, 28713, 16, 29713, 2977, 30711, 3074, 6, 8, 317 3, 3671, 4171, 2, 5—6, 4173 ; [omie- hTh] 42717, 42716 ; g. d. CtfAWHHAW 37 o, 2373, 37715 —16, 4278 ; oSauhhaw 27714; de oameni iubitoriu, de oameni iubitori, la oameni iubitoriu v. iubitor; la oameni iubire(a) v. iubire. omenesc adj. m. nom. ac. sg. ©AUHECKK 22713. omet s. mJ nom. ac. se. oa\j[t] 2718. Onufrie n. pr..m. oHoyijspYf 5715. os s. n. nom. ac. pl. 04cim. 971S. osîndă s. f. nom. ac. sg. oc^ha*-175—6, 35714 ; oc-kha^ 3975. ostenit s. m. nom. ac.pl. ©ycxs-HHH'iH 34713. otpust s, n. în loc. verb. să facă otpust v. face. 174 p pace s. f- nom. ac. sg. iuw 1 r/o, 1174. 11717, 18712, 1972, 2079, 21715, 2875, 7.17, 28713, 30710,11, 35717, 19, 3577, 10. 36715, 41718, 4279 ; pl. natu/w 8715. 11719, 28714 ; naMHAî 4275- pahar s. n. nom. ac. sg. mXiph 33713, 37715. palmă s. f. g. d. sg. imamkh 38717. Pantelimon n. pr. m. ndHT£- AUl’Hk 5719—671- parte s. f. nom. ac. sg. rup-r* 2710, 3718, 5710, 13716, 37717, 38715,16; 4715,476,10,39711; nj

    Tt 6r/7—8; napT'fe 475, 13712, 4173 : ndjrr-fe 777, 31713 ; [tupT-fe?] 42718 ; pl. H'kWH 3778. patrahir s. n. nom. ac. sg. m-TpdX'i'ptortk 2712—13. patru nr. cârd. iurps> 3777. păcat s. n. nom. ae. pl. rrkKJTE 9711, 27713,28717; m»Kmm 473-4, 3075, 3475; g. d. n'kK4TUw 287 10—11, 3275—6, 35710—11, 357 3-4, 3877-8, 39715; ntKa-r£A^ 2272; n’kKarfAwpii 678; n-h.KdTEA[u>] 32716. păcătos s. m. nom. ac. sg. n-k-K^TOcS/ih 1714. pămînt s. n. nom. ac. sg. n-k- AVXHTk 4716. 1173, 3675 ; U’kA^NT&At 876, 1573, 24712, 3176, 41712 ; g. d. 1272; 1577, 29716. părăsi vb. IV cj. pr. 3 sg. c-k n up*c-kcK^i 33717. părinte s. m. nom. ac. sg. n*k- pHHTEAS 772, 20717 ; TOC. ITkpHHTf 17 18-271,4713, 471, 571, 7716,1871; pl. nom. ac. mvpHHHK 673; rr&pnmj,i'n 571, 14, 6716. păşi vb. IV ind. pf. c. 2 sg. h m rrkUJHTh 3175 ; cj. pr. 3 sg. c*k n^uiacK* 13715 ; imper. 2 pl. rrkiuHUH 40712; n[-k]uiHu,H 40714. păzi vb. IV imper. 2 sg. n-k3-bijj6 40719, 4177 ; part. n-k3Hi;H 6716,127 11—12; refl. cj. pr. 3 sg. c*k iul n-k- 3-fecK* 178. păzire s. f. nom. ac. sg. ms.3Hpe 7712. perete s. m. nom. ac. pl. n-kpE-HTh 1072. peşti Tb. IV ger. nicTHHAk 2673.. picior s. n. nom. ac. pl. nHwoa--pirtE 3r/4-5, .12716, 21719-2171. pieri vb. IV ind. viit. 3pl ho\- ew nepn 32711. Pilat n. pr. m. nHAdTk 29711-pita s.f. nom. ac. sg. nu™ 3675. pizmă s. f. nom. ac. sg. mmv*. 176. pîine s. f. nom. g. d. ac. sg. n'kHHE 5712, 778, 12, 7712, 16, 337' 6—7,8, 3772, 4, 7, 38715; n-kHH-fe 878, 3379; mvH[nf?J 32716. pînă prep. rrkH* 3175; prep., comp. irhH* *1710—11, 7718, 1477,. 16717, 42717 ; n-kHA A4 20710, 36718. pînză s. f. nom. ac. sg. ri'kHsf*?]; 26719. pîră s. f. nom. ac. sg. n-kp* 35713-14, 3975. pîrî Tb. IV ind. viit. 2 sg. fl-kp* BfpH 978. pleca vb. I ,,a se apleca” ind. pr. 1 pl. nAth-kANh 25710; ind. pf.. 3 pl. hS nAfKdp* 3677 —8; cj. pr. 3 sg. c*k nA-kM6 2772 ; [c-k?] nA-fe^f 36717 nA-bMî 3373, 387H ; imper. 2 pl. naj-wu,h 2276, 36716 ; inf. 4 nAiKd 21719 ;. refl. ind. pf. 3 pl. -uik riAEKdp;*; 3677 ; cj. pr. 3 sg. ck uik nA-bHt 1179;.. C*k lilh nAt^l]* 39712 ; Ch Cf JlAivHE 3775; nA-bMî ce 3378; [c'k ce rwkME?] 327 18—19; 3 pl. c*k ce nA-bw 12714—15.. plecat adj. s. 1. adj. m. nom. ac. sg. nA«KdTk 16715—16; f. nom. ac. sg. fiAfKdT^ 10713; pl- nAtKdTE 9718;. 2. s. m. nom. ac. pl. nAEKduH 22Tjl2. plod s. m. în comp. rwwAk M®V'" katwpTh 34715. 175- poartă s. f. nom. ac. sg. nodpri “2678, 9. pocrov s. n. nom. ac. sg. noKpouK 7715, 8r/2, 9; nwjJOESrtk 33718, 39718, 3973, 8? 40r/8; nfo]Kpc>K&\Ji 3171S; [lIOKpOKSAli] 39716 ; pi. nOKpOiEMî 41716. podobi vb. IV ind. pr. 2 sg. nC’ACEfuJH 1778 ; pf. c. 2 sg. iioaoeht 22718 ; imper. 2 sg. n^E-kn» 22718, .25713, 27714 —15,"37713; rm-AOEtnjt 3576-7. podobie s. f. nom. ac. sg. ijoao* k‘u 1773. poftă s. f. nom. ae. pl. noAVf 1974; mvXrf/» 24715-16. pomană s. f. nom. ac. sg. ncwfc-,ha 574—5; nu’AvkH* 677—8; OîwfcHi 3715. pomeni vb. IV ind. pf. 3 pl. ,n»AUHHp;fc 12714, 2874—5, 3479; cj. pr. 3 sg. c-K noMfHtcKA 6710, 775 ; noAUH-fccK* 1173. 26719, 27r/7 ; imper. 2 sg. noA\wfcmf 771, 8715, llv/2. 277 5-6, 3471. 8, 11-12, 14-15, 3973; ger. noA\iHH^AK 3371. pomenitor s. m. nom. ac. pl. nC>A’.£NHTOpTH 34717. Pont n. pr. m. noHTk 29713. popă s. m. nom. ac. sg. noru 7714-15. 872, 976. 10711,1173, 12, 1471, 1474, 15715, 16716, 16715, 19, 17712. 1871, 12, 1972, 8. 12, 19714, 2072, 9, 2178, 23718, 2478, 2577, 2673, 4. 2673, 6, 7, 2772, 5, 6-7, 2877/ 13, 3075, 7, 3278, • 3378. 14, 3377, 3774, 17, 3771, 3-4, 7, 16, 38713, 3873, 39710, 3977, 10, 4175 ; nivnd 12v/16 ; [n]ona 39719, 19 ; nw[ni] 11718—19 ; nom 4178 ; g. d. sg. nonffH 1671, 2076. 30710.3277. • 3776. poruncită s. f. g. d. pl. nopAH- WTtAW 277. posti vb. IV refl. cj. pr. 3 sg. cu a nocT’kcKA 179. poticnire s. f. nom. ac. sg. nOTHKHHpe 23711. potir x. n. nom. ac. sg. norHpH 4717, 873, 26712, 26714. 2977-8, 3279, 18, 3376. 39718, 3972, 8, 4075, 4077, 9, 18, 4176-7, ÎS; rwrHPH 33715, 39717—18; noTH[p]H 37718; noTHprcm» 271O-II, 327 11—12,337'16, 4174—5 ; [nc>lTHpK'[Ak] 40719. prădat s. m. nom. ac. pl. np^A^U*» 1270 — 6, 34714. pre prep. npf 6712. 17. 675, 12, 1378, 1772. 3, 8, I877, 19712, 22711, 24713, 2574, 3675,10, 37r/17, 3771, 3973: 42716; np-k [pr-ea] 2877; pre mijloc de v. mijloc; de pre v. de; loc. adv. pre cin. v. cin. pre rind v. rînd. preablagoslovită adj. f. nom. ac. sg. r.p'feEÂ'rocAOKHTA 12vjl2. 1473, 2373 ; g. d. sg. np’fcEA'rocAoeHTfH 575. preacinstit adj. m. nom. ac. sg. npiimjjhcthtt 971—2,2277,3473. preacurat adj. m. nom. ac. sg. np['k]jîo\'pHf 1775 ; g. d. npt^nf-9713. preaîntelept s. m. voc. sg. np-fc--fHfAEnrh 16v/4, 18713, 23r/18, 24r/7 ; npt.fU,EAîrk 20719; np-fe-mEAflITk 18717, 2076—7; npt+HEA'fenrf 29712. preamări vb. IV refl. ind. pf. 3 sg. np-feAiApV ce 971- preapodobnic s. m. nom. ae. pl. np’fcnoA»EHHwTn 3712, 5717; npfc-nCAWEHHMTH 5712—13. preasfînt adj. m. nom. ac. sg. np-kc^HTii 3276 — 7 ; np'fcc^HTk 3274; np-kc^HTSAk 28710, 36719 —3771; np'bc^HrSAh. 39712; g. d. upec^mtSaîJh 778 —9 ; f. nom. ac. sg. op-kc^T* 12711, 1472—3, 2871; optc^HTAi 13719; g. d. np-fec^HTCH 1874. 176 preaslăvi Tb. IV refl. ind. pf. 3 sg. np'fccrt'kBH cf 2V/1. preaslăvită adj. f. g. d. sg. np-fre/n»RHTffH 40v/3. preasporire s. f. nom. ac. sg. np-kcrwpHp* 23716—17. preastol s. n. nom. ae. sg. nptCTOrth 1872. preot, s. m. nom. ac. sg. nptfTSAt 1714,2r/2, 8, 2712, 377, 4713, 472, 18, 573, 778-9. 15-16, 7710, 878, 875, 1079, 1177, 15718, 1577, 16710, 1876. 19719. 2173, 24713, 25710, 26712, 26713-14, 28719, 30712, 3273, 10, 33719, 387 2—3,4, 7,41717, 42710 ; np6i?To\MK 173. 3714, 3710-11, 7718. 117 13—14. 1378,1673, 7, 19713,20715, 30r/13,3171,33713-14,3572,36719, 36716, 3775, 4079, 11, 4273, 12; [np]tSrî5rtb. 17I0 ; npfSToyrt[h] 31719 j [n]pf8TiîAL 367H ; [npES]TS/\k 40v/13 ; [nptSTSrth?] 32718 ; g. d. Sg. npESrSrtSH 11710, 20711, 40710: nom. ac. pl. npeSuIn 2715, 3711, 577, 6719 ; g. d. npiSiţHjiw 571—2, 4276. preoţesc adj. m. nom. ac. sg. nptSiţrcKh 6714—15. preoţie s. f. nom. a.c sg. nptSu,Ye 6713, 1278. prescure. s. f. nom. ac. sg. npEch'tîpi 573—4, 12—13, 676—7. 18—19, 776 ; npfcKoypt 6710 ; npecKSp'fc 371.I; g- d. n ECKoypHEH 3714, 4714, prespre prep. npicrtpf 41712. pretutindeni adv. nprrb'TWU' wt 1878, 4171 ; npiTOyTHHAHHt 117 15-16, 23713 -2471; loc. adv. A,i npfroyTHHAHwfe 16710—11, 2479; Aî npiT8rHHAHH-k IO7I6. prilej s. n. nom. ac. sg. fipHAÎJKk 2174. primi vb. IV ind. pr. 2 sg. npYHAUgjH 2777 ; npYHAttipY- 25717 ; ei. pr. c*k npYHAvfccKA 571 —2; imper. 2 Sg. npYHA\tl|i£ 57S, 17713, 2176, 2374, 34714; npYH.v.’kiu[t] 38718—19: npY*-«uteijit 2779. prin prep. npi* 37/10, 20712 26717, 2975. privi vb. IV ind. pr. 2 sg. npfRfilJH 2271?'. prochimen s. n. nom. ac. sg. npoKHAMHSAk I8716. propovedanie s. f. g. d. sg. nponoK-fcA'WYiH 1971- proroc s. m. nom. ac. sg. npopwKSrtt 5716—17 ; pl. npopcmfH3072. proseomidie s. f. nom. ac. sg. npocK©A\HAYE 41711; npocKOA\HAY[f] 257 17 —18 ; npocTc>A\HAYf 2vf8 ; iipockoavhaYa 3710 ; g. d. npccKOAWAYfH 3r/16. psalm s. m nom ac. sg. 4maoa\Sak 7719 : 9716 ; ^[awav?] 427'18. pune vb. III ind. pr. 2 sg. noyw 1777 ; 3 sg. noyw 6V/H; 1 pl. nSHfAvK 3573 ; pf. 3 sg. nSce 2712—13, 2771; n^ycf 373. 6; pf. c. 2 sg. M-feH nSch, 2379; viit. 3 sg. kj no\-f« 1075; cj. pr. 3 sg. c-h. no\*f 2715, 2710, 4716-17, 5711, 677, 9, 777, 7711, 10710, 16711, 19714, 26714, 16, 30718, 31711—12, 41714,41710 ; ck nîîf 2674, 8—9, 40v/7; nSt 3778; pas. ind. pr. 3 sg. i noţ'c* .175; 3 pl. citNTK noyci 876; -ck norc* S73, 27719, 33713-14. 3^/7; -ck nScf 27715 ; cj. pr. 3 sg. c*k noych. 41r/7. punere s. f. nom. ac. sg. noyn£p-k 2774. purta vb. I pas. ind. pr. 2 sg. nCŢpTMTb. ÎLţJH 24713—14. purtător s. m. nom. ac. pl. noypT^iTivpÎH 5713. pururea adv. nspsp-b 274 — 5, 974, ir/14-lo, 14T/7—8, 1774, 3475—6; nSpS[p-b] 37712; TnSlpSp-b ■36714; noypSpt 274, 378, 8v/2,'975, 11716, 1474, 1671, 11, 18710,1879, 19712, 22710, 2373, 24712, 2873, 12, 30719, 3772, 4172, 4277-8; [no\-]p8p’b 42715; noypoyp-fc 378—9, 13r/l, 21712. 2573. 12 - c. 29 177 pusă adj. f. nom. ac. sg. [nSct?] 37v/17; pl. noyce 34711- puternic adj. m. nom. ae. sg. nST-tpHHKîJ/ik 29r/15. puţin adv. nSt^Hh 38712. puţinei adv. noynHHfAk 179, I672, 2676. 30714, 3373: nSiyojfrth. 36718. B rai s. n. nom. ac. sg. pan 9713. racaviţă s. f. nom. ac. pl. p/RKJKHUfAi 376 ; p^rdBHUtrtr 2Tjl6. rădica v. ridica, rămăşiţă s. f. nom. ac. pl. pTwY^tUHUIAJ 3971- rămîne vb. III cj. pr. 3 sg. ck pivA\;M 4O7S. răpausa vb. I ind. pr. 2 sg. p-kiuivum 17715; imper. 2 sg. p*k-rwwcx. 24717, 36711; refl. imper. 2 sg. ptndSc^ Tf IO7I8—19. răsădi vb. IV imper. 2 sg. pt-c^A’bqJE 1972. răsărit s. n. nom. ac. sg. ptc*-pMTk 1676, 8 ; piiCJK.p[HTli] 1712. răscumpăra vb. I ind. pf. c. 2 Sg. CKOyA\rrkpdTîj HfcH 371* răspuns s. n. nom. ac. sg. ptc-noynck 28r/18, 357H- răstigni vb. IV refl. ind. pf. 2 sg. Tf p'kCTHrHHLUH 3xj3 ; pf. C. 3 9g. p'kCTHI'NHTt? C-feS 29710 —11- repidă v. ripidă. ridica vb. I ind. pf. 2 sg- p’kAK-KiiuH 3176 ; cj. pr. 3 sg. c-k ptAH^E 3771 j piiAH'if 30711—15 ; imper. 2 pl. P'KAHWHH 2676 ; refl. cj. pr. 3 sg. ct iuk p"kAH4E 1671—2 ; ger. [p-k]AHKfiHAC'VUJli 31719. ripidă s. f. nom. ac. sg. phiiha-k 31717—18; pEnHA* 31714. pHtiHAd 33718. rînd s. n. g. d. ptHA&u>H 16713 ; loc. adv. npe ptHAk 678—9. rindui vb. IV cj. pr. 3 sg. c v P^haSack;k 278. rob s. m. nom. ac. pl. poeh 2177; pOBIH 14714, 1779., .22716, 25/1; pivsTn 25714. rod s. n. g. d. sg. poASrtSH 12v/2. rost s. n. nom. ac. sg. pocrSAk 475, 574, 772 -3.10714,17713 -14, 4174; pocrSAS- 1175, ir/9-10. rugavb. Icj.pr.lpl. ct poyrt he 21T/6, 25710—11, 33711, 3575—6; pO\T*-A\t< he 2171. 13, 2172 ; poyr^Avoy he 20718, 2174—5, 24717 ; poyrtA\oy Hf 34718 ; pSr,*A\©y he 23v/8 ; 3 pl. ce poar;* 13710 ; cj. pr. 3 sg. ct ct pwayî 3572, 36719, 3775, 40711; cj>] c[f] pwd[y£] 31v /19 ; ct ce podye 277—8, 2671, 39713 ; ct ce p[o]a[yf] 30712 ; ce pojy[E] 3378 ; podye ce 3S7H j ce 32719 ; 1 pl. ct he pSr'kAvt 7710, 14, 871, 11719, 12713-14, 16-17, 20,14719, 27716, 34712-13, 3573 ; C'k Hf pSrTwujV] 3571 —2 ; C’k HI pSrJRASk 877, 1273, 2771 ; C'k HE poyTtA\k 8^/Oj 1272,10,1574-5, 2773, 34710,-357 18-19, 3575, 7-8, 42712; c-k HE poyr/KAik 4710, 1276, 1277, 9, 137 7 — 8 ; 3 pl. c-k ce pwaye 10713—14 ; c-k ce pwijf 38710, imper. 2 sg. podr* te 11717—18 ; 2 pl. poyrju,»* e.x. 217 14, 16; ger. p©yr;&NAS ce 25714—15, 2971—2 ; pSr^HAO’V ce 3372. rugă s. f. nom. ac. sg. poyrA 19710—11, 2779»’f»Evp3* 42712; pSr* 2176 ; poyra 6r/o, 17712, 2174, 2278, 2374, 237-5, 9. 24713, 2773, 4072; psm 2072, 227105 pS[ri] 37r/17 ; pl. poyyH 2376. rugăciune s. f. nom. ac- sg. pC>\TAMK>HE I7I5 2173, 4, 42719 ; poy-r»nt 578, 7718, 876, 1372, 1378, 1479. 1577-8, ‘17713, 1873, 11, 19713 ; pSrAsmoH-k 773 ; g- d. poyr;*-mjohTeh 25713 ; nom. ac. pl. poyr^MWHH 2376 ; pSrAwt^HH 14711; pmt^whhaî 27713; g. d. poyns.MWHHAW 4072—3. 178 s sau conj. c& 1371, 14712, 157 14, 16716, 19r/5 j 24717, 31716, 337 18, 35714, 3970, 4078 CiO\r 24717. Sava n. pr. m. c<HSrik 187 7, 3778-9. scăpare s. f. nom. ac. sg. cn-k-njp-b 2974. 179 seîrbă s. f. nom. ac. sg. ccp-Ksi 12v/8? 2772, 34719. scrie vb. III pas. ind. pr. 3 Sg. I CKpKCb 377 —8. scriptură s. f. nom. ac. sg. CKpHţlTSpA 29713 ; g. d. CKpHr»TO\-pTfH 3713—14 ; CKpHOTopVEH 476 ; CKpHriTM,'- PEM 3718-471. 3culn vb. I ind. pf. o. 2 eg. CKCUfAdT OH 3174. sculat s. n. nom. ac. sg. cko\'--rtiT&rtJ» 3075—6. scumpăra v. răscumpăra, se pron. refl. v. sine. seară s. f. în loc. adv. ae kS ■c-kp^ajE 179—10. semna vb. I cj. pr. 3 sg. c-k cEAwfesf 3712 13,11714,16719-1771. serafim s. m. nom. ac. pl. ct-pa4wA\H 17716 ; cfpdiJs>HA\H 31717 —18 ; g. d. pl. C*pd?jiHA\HAW 24714. sfat s. n. nom. ac. pl. ctr5-pfAi 23712. sfărîmi vb. IV. ind. pf.c. 2 Sg. C^STvp^AlHT jh 273. sfeşnic s. n. nom. ac. sg. c^t-«EK©t,rAk 20714—15. sfinţi vb. IV ind. pr. 3 sg. c$n-ivfcnii 3771O ; pf. 3 sg. c$hu,h 3271; imper. 2 sg. c^wu/knie 17717, 4271; cepmvfcme 13713; [c4>H]u,-ki|if 42715 —16; inf. j cîpHHH 8712 ; refl. ind. pf. 3 sg. c$hu,h ct 971: cj. pr. 3 sg. cŞmvfecKA cf 3672-3. sfinţie s. f. nom. ac. sg. cŞhh'iî 1978, 26r/7, 4178 ; c$nnîi 2479, 257 7, 3579 ; c^huja 2575, 4275. sfinţită adj. s. 1 adj. f. nom. ae. pl. cŞuiiţim 31711 • 2 s. f. nom. ac. pL C$MU,HT£Ae 279. sfinţitoriu s. m. nom. ac. sg. C$mţHT&pK> 2476 — 7. sfita s. f. nom. ac. sg. c^him 378—9. sfînt adj. s. 1. adj. m. nom. ac. sg. c$nrii 1075 — 6, 1771. 2776, 3172, 10, 3174. 3273, 6, 6, 38715, 4277 ; c$htl 17715, 1877, 2773, 29r/ 9, 17, 3174, 4, 35712, 3878 : 4079; c4>"o.HT©YAb 873: CAlv 173, 4716 — 17. 1077-8; ir/14, 12717. 12719, 1674-5, 16711, 1774. 19711-12, 17, 21711, 2279, 23710, 247II. 27v/ 10, 28717, 3278, 9, 18, 3475,'U- 15, 36713, 3777; cŞhtSa 15719; c^htSaîi 2T/9, 1477, 2571, 5. 2678, 12,15,26715,2976,3778,14 -15,16, 3876, 397185 .3978, 4073—4, 40717, 4176,14-15,17-18; e$H[TSAb]37718, c?HT©v^ 4717-18,7710,973 -4-, 1473, 2372, 3972; c*htov^ 578, 1879, 26714, 3374-5. 13, 14—15. 3874, 40 75, 42714; c*[nr]©yrth 2675; g. d. c$htSaSh 2072, 22v/19, 23714 — 15, 25r/4, 3476, 34718, 35714 ; ttjSHTS-rtSH 13714, 2577. 2977, 3073 -4.33715; c4>ht£a[Sh] 37719; cŞhtI-aovh 679; [c^MT'SaSh] 39717 ; C$HTl>AC>yH 17710 ; VOC. C$HTE llV/2 -3, 30715; CiJîHTE 177 14.18713-14,2776; pl. nom.ac. cŞhuh 571, 10; c$hu,Th 5718 : g. d. c^HUjAWph. 34716 ; C$NU,HAU’ 15715 ; C^lHLUiAlV 327 1 —2 ; f. nom. ac. sg. c$h rx, 30T/2; c4>ht* 17714—15, 2875, 35717, 417 13 —14, 18 ; cijî'iiHTd 7716 ; c$mim 37 12, 4711, 5711, 6719, 7711, 979, 1078, 1273,1379,15718,16714, 167 3, 11—12, 12, 19711—12, 20v/l, 2. 11-12, 2272, 2274, 2473. 2671, 297 5. 3079-10. 3772, 4, 7', 4177,11; 7711; cijîHTd I.177. 8, 25 /8, 26 j 17,32716.3376, 8, 19, 38715, 39711. 4076-7, 4177, 9.10 ; g. d. c$hteh 778, 2279 ; cŞhtSih 5712,10712,19714,207 10 ; 4htkh15716, 18717. 2576, 2978, 30711,3371, 38710, 39712, 4073 ; pl. nom. ac. cÎjshtiae 11720 -1271, 20*/12, «0711, 33716; C^HTEAE I777, 2672-, g. d. cifiHrîAwpii 2774 ; 1177 ; c$hteaw 13717 ; 2. s. m. nom. ac. sg. c$htIi 24716 ; c4»''ak 16719 ; voc. cŞhte 33712 ; c^shte_1S7 14.14, 30716,16 : pl. nom. ac. c4>hu,h 771-2, 24716-17; c*hhh 17714; 675 ; cjjshuYh 577, 12, 17, 67 1, 2. 12714, 2874; c^hu,Yh 3479 ; g. d. C^HiţHAU'ph 1679—10, IS75 ; C$H- 380 HHA& 3775 ; c^hijhaw 4075 ; f. _nom. ac. sg. c$ht4 STjo; g. d. sg. c$hthh 3976; pl. nom. ac. cjJswte 30714, 317 15. sfîrşenie s. f. nom. ac. sg. c^sp'KUifHfJ 13r/17 —18. sfîrşi vb. IV ind. pr. 1 pl. CjţspTvWH 37713 5 PÎ- 3 Sg. CjJsp'klUH 327 13 î pf. 0. 3 sg. cjjip’ttuHr yjj. 5 viit 3 sg. sa c^p^wh 4076; 3 pl. KW iiiH 1373—4; cj. pr. 1 sg. c-k c$[p]-k-ujickl 17S; 3 sg. ck c^p’kiuacK* 173; ger. cjjspTvuiHHA11 37717 ; part. cjjspf'k]-ujHT* 41717—18; refl. ind. viit. 3 sg. ci Ed cijsp’kUJH 20785 25713—14 ; 3 pl. ce bw cifrp'kWH 1776; ger. c^p*k-ujhhaS c£ 1672 ; ckk* 1711, 6714, 33710; caSjkea 174; CAOlj'ÎKBd 2379, 31713 ; CASîKSd 771 ; g. d. cASîKEtfH lr/l; pl. nom. ac. ca$>kk£ 1279. sluji vb. IV ind. pr. 3 sg. CAoyîKfcKk 2472; cj. pr. 3 sg, c-k caS-jkjcka 2471; inf. j caSjkh 1872; 247 2; ger. cAoyîKHHAk 2074. slujire s. f. nom. ac. sg. cAoy-JKHp’b 15713, 2477 ; CA«>KHpt 8718—19. slujitor s. m. nom. ac. pl. cAoy-/KHTOpVH 67'19. smerenie s. f. nom. ac. sg. ca\£-piu'ie S720, 4176; c/HcpehTa 476 — 7, 25v/12, 3872 ; în comp. eSh* caupehY* 1178; aSame cMfpwiţ 1274, 20711, 2771S. socoti vb. IV cj. pr. 1 pl. ci» COKOTHA\kl8V/19, 29712-13 ; CTi cokoth 18711 1973 ; impre. 2 sg. c«Kor-fenif 3776. socotinţă s. f. nom. ac. sg. co-kothkuj 39716 ; pl. cokothhueac 26711* 1 Traducere greşită a v.sl. npi)rociidRt«i.= rîrept-crcdincjos, ortodox. 181 socotire s. f. nom. ac. sg. coko-THpf 32712 —13 ; COKOTHp-fc 31715? 4076. sosi Yb. IV ind. viit. 3 pl. siv coch 15714—15. spăla vb. I ind. viit. 2 sg. cntAa KtpH 9V/15 ; imper. 2 sg. cnan* 972 ; refi. cj. pr. 3 sg. c» ce cnfc/it 37 14-15. spăsenie s. f. nom. ac. sg. cnt-cfwTr 2710-11, 475, 1777, 22713; cntcwTa 10r /7, 12. ir/17-18,1276, 21716, 34714. '' spăsitoare adj. f. nom. ac. sg. cntcnrwap-fe 3371. spăsitoriu s. m. nom. .ac. sg. cntc.HTop» 8710—11; cirhCHr©p>Mii 167 6, 20T/6, 39714 ; cntpHTopwAii. 3477. spăşi vb. IV cj. pr. 2 sg. ct cntc£4JH 38715 ; imper. 2 sg. cntctuu 8716, 1171, 12710. 13710-11, 18, 1471, 13-14, 18, 1573-4, 11, 167 6-7, 23717, 2475-6; 2872, 35715, 41717, 42717 ; [c]ntctiji£ 4171. spodobi vb. IV ind. pf. c. 2 sg. cnoAosHr HH 2478. sta vb. I ind. pr. 3 pl. c-raS 31715 ; pf. 3 sg. crtTS 7712 —13 ; cj. pr. 1 «g. ct «5 ct^ lT/6 ; 3 sg. ct cr-k 10711, 1176, 13716, 14v/10, 1671, 17711, 2079, 13, 15, 20712, 25v/ll, 30710, 31713, 3773, 42710 ; crt 2674, 27711, 3776 ; cr[-fc] 287 19; 1 pl. ct crtMh. 3078, 8; 3 pl. ct crt 1572, 25714; inf. a CTa 177 9—10, 22719, 2576 ; ger. cTtNA^ 36V/ 10 ; refl. ind. pr. 3 sg. -iuh crh. 37719. stare s. f. g. d. sg. crapHH 23T/14. stătător adj. s. 1. adj. f. nom. ae. sg. cTtT^Twjpf 40715; 2. ş. f. nom. ac. sg. crtr^Toapt 14715 —16. stea s. f. nom. ac. sg. cr-fcwj 7711, 12, 31710. stihar s. n. nom. ac. sg/ cth-Xap» 277 ; CTHX’aptorth 1716, 271; cth-[XjapioAh r/ll. stîng adj. m. nom. ae. sg. CTtHrb. 2675 ; [crt]«rh. 2716 ; f. Sg. crtHr* 371I5 3875; loc. adj. a^ cTtHra 27IO ; loc. adv. A’t cr^Hra 47 2; CTtHra 678; m crtHra 2vji; loc. prep. A'k crtHra 57’H, 25711; At-t crtHra 30710. strană s. f. nom. ac. pl. crpaHE 1717. striga vb. I ind. pr. 3 sg. crpHr* 8719 ; 1 pl- crpHrtMK 3272 — 3 ; cj. pr. 3 sg. ct crpnyf 1471, 1474, 18711. 20718, 2075, 2178, 2478, 287 7—8, 3071, 3273. 12, 3376, 3471, 36711. 3773, 4171, 4274 ; ct [crpHye] 23718—19; [ct ci'pnyf] 36716; crrpH-Ut 21717 ; 1 pl. ci crpMrtAU* 14713, 18; 3. pl. ct crpHUE 12716—17. strigare s. f. nom. ac. sg. ctph-raps 1379, 1876-7, 2276, 36718; crpHr[ap£] 35717 ; cTpnrap[-k] 3lv/l. strigat s. n. nom. ac. sg. ctph-rarSAtv 40v/15. strînge vb. III cj. pr. 3 sg. ct CTp-îRHrA 4273—4. stropi vb. IV ind. pf. 2 sg. crpcuimua 9714. sub prep. coynrk 7711, 21719 ; cSnrfc 12716 ; coyrk 29vjll; loc. prep. AE cjnTK 24r/8. suflet s. n. nom. ac. sg. coy-*rttrSrtfc 279, 13719, 1476, 2572 ; cS-4>a£tSak 9712 ; g. d. coyîfSiUTSriSH 237 18 ; cS2jwjrSi\S i 3977 ; cSijirtt roynSH 237 12—13; pl. nom. ae. coj'/jwfTf 107 182 15 J 1<718.; 23711 5 C©\rj|SAfT£rtl 8r/16 ; c8^fTfrt{ 1172 ; g. d.cS^AETfrtiv 11718^.28713, 3571, 6, 36715 ; coy- ţMTtÂl 1979,' 2878, 40714. sufletească adj. f. nom. ac. sg. CS^AfT-bCK* 3579 ; CO\'4lA£T'bCKd 1975 ; pl. CO.V^A£Tfl4IH 27T/12 —13. . sui vb. IV refl. ind. pf. 3 se. C( cSH 29713. suire s. f. nom. ac. sg. cSHpi 3374. suliţă s. f. nom. ac. sg. coyAmy 374. 4712; CSAHUd 3717-18. supune vb. III ind. pr. 2 sg. eno\'H 24712; refl. cj, pr. 3 pl. cix ce cSnSî 12714. sus1 adv. coych 3075 ; cSch 377 10 ; loc. adj. A* coyck 1875, 3179 ; A« cSck 470. llr/3, 37717 ; loc. adv. Af cSck lv/2, II717 ; A£ coVch- 42v/10 ; * coych 4717, '478. sus2 s. n. g. d. sg. cScSaSh 2774. şedeâ vb. II ind. pr. 2 sg. tmsH 1878,37711; imperf. 3 sg-uiiA^ 29714. şedere s. f. nom. ac. sg. uiEA'fcp* 1875; ujfA'bpH 3375. serb s. m. nom. ae. ser, wfjiEoyAk 6717.' şestoerilat adj. m. nom. ac. pl. Wîcj/r]0KpHiUUH 31718. şi1 adv. iun 4711, 6718, 771, 11714, 14714, 1575, 16711. 1774, 1879,13,1972,15,20714,21711. 22v/ 19. 2372, 16, 2678, 15, 26715, 16, 2779, 29r/9; 31713, 3271, 3279, 11, 17,' 18, 34v/5, 3675, 8, 13, 3772, 15. 18, 3779, 39714, 3977, 9, 19, 4072, lo, 4076. 41714, 16 : uj- 679, 2074 ; loc. adv. ea şi v. ea. si2 1. conj. ujh 172, 7, 10, 15. 17, r/3, 7. 11, 17. 274, 4, 5. 7, 13^ 275, 6, 11. 18, 371, 1, 3, 5. 9, 12, 14, 18, 376. S, 8, 9, 12, 15, 16. 17. 471, 16, 471, o, 5. 13, 14. 14, 15, 17, 571, 4, 7, 10, 14, 16, 17. 19, 571. 4, 5, 7, 0. 11. 13, 18, 19, 671, 2, 3, 4, 6, 8. 13, 14. 15, 19, 671, 1, 5, S, 11, 12, 13, 16, 17, 773, 4, o, 9. 12. 13, 14, 7717, 8r/5. 13, 16, 17, 19, 872, 2, 4, 10. 11,' 11, 12, 14, 16, 17, 971, 2, 3. 3, 4, 4, 5, 7. 8. 13. 18. 973, 4, 6. 8. 10. 12, 15. 15, 17, 1071. 3. 5. 9. 14, ÎS, 1071. 4. 7, 8, 9, 11, i4, 18. 19, 1171, 3, 5. 16, 16, 18, 1171, 3, 4. 5, 6, 11, 13, 14, 17, 20, 1271 > 3, S, 9, 11. 13, 14. 15, 18, 18, 19, 1273, 4, 8, 10, 12, 13, 14, 10, 18, 19. 19, 1371, 1, 4, 6. 8, 9, 15, 1375, 6, 11, 16, 19. 1472, 2, 3, 3, 4, 4, 10, 16, 18, 1471, 3, 4, 5. 6, 7. 7, 8, 10, 11. 17. 1572, 2, 7, 9. 9, 15, 17, 19. 1572, 11, 12, 18, 19, 19, I671, 1, 13, 1671, 2, 4, 5, 9. 11, 14, 16, 19, 1772, 3, 3, 9, 17, 18, 1773, 4, 6, 6, 9, 11, 12, 13, 17, 18, 1871, 5, 8, 9, 9, 11, 12, 1872, 4, 8, 9, 9, 10. 1971, 4, 10, 12, 18, 1977, 8, 10, 11, 11, 12. 12, 13, 14, 17, 2075, 6. 7, 8, 9, iO, 11, 13, 17, 2077, 15, 18, 2171, 7, 9, 10, 18, 19, 2171, 3, 7. 9, 10, 11, 11, 13, 2274, 11, 15, 2272, 2, 5, 8, 9, 9, 10, 10, 2371, 3, 6, 7, 8, 11, 13, 14, 17, 2371, 1. 2, 7, 11. 12, 13, 13, 17, 17, 2473, 6. 10. 10, 11, 12, 12, 16, 2472, 3, 4, 6, 7, 8, 12, 15, 15, 16, 18, 2571, 1, 2. 3, 7, 8, S, 10, 14, 16, 17, 18, 2571, 1, 1, 2, 3, 5, 6, 9, 10, 10, 16, 17, 19, 26T/4, 7, 10, 13. 2671. 7, 8, 9, 13, 14. 2774, 4, 6, 9. 10, 10. 17, 2772, 10, 11, 12, 13. 14, 16, 17, 18. 2871, 3,. 5, 9, 10, 11. 13, 14, 18, 2872, 3,' 5, o, 10, 10, 12, 12, 17, 17, 18, 2974, 4, 5, 8. 11, 16. 17, ÎS, 2977, 9. 12. 12. 13, 14. 16, 17 19, 19. 307l' 183 2, 6, 13, 14, 17, 30v/2, 3, 3, 9, 10, 13, 31r/l, 2, 4, 6, S, 9, 10, 16, 17, 3173, 6, 11, 12, 13, 14, 3273, 4, 4, 5, 6, 7, 12, 16, 3272,. 7, 15, 3374, 4, 5, 8, 10, 11, 11, 13, 15, 18, 19, 33v/4, 7, 10, 11, 18, 3472, 3, 4, 5, 7, 9, 10, 10, 14 16, 17, 18, 3471, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 11, 15, 17, 3571, 4, 6, 6, 8, 9, 15, 18, 3572, 3, 4, 6, 7, 10, 15, 15, 19, 36r/l, 7, 9, 10, 12, 12, 13, 13, 16, 3678, 15, 17, 3771, 8, 11, 12, 14, 17, 19, 3772, 3, 6, 8, 10, 12, 13, 19, 3877, 10, 12, 12, 14, 15, 3872, 4, 5, 5, 8, 9, 11, 11, 12, 14, 3977, 8, 10, 10, 11, 13, 19, 3971, 2, 3, 6, 8, 12, 13, 14, 18, 4072, 4, 9, 16, 4072, 3, 4, 7, 8, 10, 15, 18, 4172, 5, 8, 11, 4172, 2, 2, 10, 12 19, 4271, 5, 6, 7, 7, 8, 10, 12, 18, 4274, 7, 9, 12, 12, 13, 14, 14, 15, 17 5 iu- 29T/8; [uj]h 38714, 16;uj 9716 ; [mu] lr/16, 39715, 42715, 427 15; [iun?] 35717, 36717, 37716, 40718; şi cu v. cu; 2. conj. cu nuanţă adverbială uih 11714, 15, 16711,11,1774, 5,18710, 10, 2i7l2, 12, 2372, 3, 3475,6,36714, 14,3772, 2, 15, 4072. Ştefan n. pr. m. 57 9-10. şterge vb. III cj. pr. 3 sg. c-k ip'kpr* 31710) 3973; c-k uif’fcjpr^] 39716. şti vb. IV ind. pr. 1 sg. mjhs 974; 1 pl. lţJHA\k 31710 ; ms UMAUj. 31711- ştire s. f. nom. ac. sg. ijiHp-k 9712.' taină s. f. nom. ac. sg. t-wh* 174, 8719, 1578, 2473, 36719, 417 7,16 ; [t]i1hha 32711; [tm]hh* 40717. talpă s. f. nom. ac. pl. TMnirtt 1171; [TdrtnfAf?] 4071. tare adj. m. nom. ac. sg. rapt 18714, 22718, 30716 ; f. Tdpf 177-8. tată s. m. nom. ac. sg. [r]a[TA] 35719 ; TdTTvAh 973, 14, 11713, 157 19, 1878-9, 2279, 2371, 24710, 29r/ 14, 2971, 3474, 3672, 12-13, 377 10-11, 4276. 42711, 13; -r[4]T-kAk 25719 ; TdT^Ah 12718, 1473, 1476, 1773, 19711, 21710-11, 28717; 29718—19, 19; TdT* 2975; g. d. Sg. TdTTiASH 3073 ; Td[T]/RA8H 297 14. tăia vb. I cj. pr. 3 sg. c-k tje 4715 imper. 2 sg. tme 471; ger. TivHHAk 471; refl. pf. 3 sg. t*m ce 472. tăiere s. f. nom. ac. pl. TTsjpH 479. tămîie s. f. nom. ac. sg. ttwHae 7714, 1977, 2576. .184 T tărie s. f. nom. ac. sg. t-kpYe 373, 7712-13, 13716. 2073-4, 267 11,3672, 4273; r-kpT* r/8-9, 57 13, 24T/3, 2574, 2774, 2973, 31719, 36712; T'h.pHA 23710; pl. T'tpYH 5715, 3271; t-kpThae 17718. tău adj., pron. pos. m. sg. t-lS 173, 7, 373, 5710, 777, 9, 8714, 973, 1076, 1075, 13712, 14713, 177 2. 11, 22714, 2278, 2371, 2, 10, 23715, 2574, 8, 13, 19, 26719, 277 10, 28v/9, 11, 3075, 3172, 2, 9, 10, 3275, 5, 9, 3377, 12, 33710, 17, 3476, 34r/4, 15, 3578, 3673, 36718, 37r/2, S, 14; pl. t-kh 3711, 13, 13711, 14714, 16710, 1779, 2177, 11, 22717, 2378, 2571, 15, 2871, 38719, 4075, 4172. 427I8, 4278; f. sg. rd 172, 4, 8, 2718, 271, 3, 376, 672, 3, 15, 778. 9718, 977, 19, 1075, 7, 9, 15, 1071, 11710, 12711, 1378, 13712, 16, 1471, 2, 16, 1472, 15717, 17716, 19716, 19v/6. 2171, 2275, 2276, 2379, 247 3, 7/9, 2475, 25711. 27716, 2874, 3278, 33r/6, 34719,35716, 3674,4,11, 36t/2, 38717, 39r/45 40719, 4173, 12, 4175, 6, 8, 4273 ; r[i] 40717; [n?] 42718 ; pl. t*u 275. 7, 773, 875, 6, 12, 15-16, 8719, 9719, 978,13,107 13, 1171, 13711, 13713, 15, 15713, 1774, 1878.1971, 3, 2178, 9, 23716, 2576, 27713, 30717, 3277-8, 3472, 17, 3674, 3779, 13, 3971, 6, 4179- 10, 42T/2, 5, 6 ; 42719. Teodor n. pr. m. oyjll. tinde v. întinde, tîlhar s. m. nom. ac. sg. tatl-XdfttoAk 9r/13, 3972-3. toei vb. XV ind. pr. 2 sg. to- MHUJH 375. tocmeală s. f. nom. ac. sg. tok-171; în comp. a&'M* TOKA\tAf 11720. tocmi vb. IV ind. pf. 2 sg. TOKAlHtlJH 15710 ; snp. Ai TOKAWThi 207 13 ; pas. ind. pr. 3 sg. f tokawtk27711» tot adj., pron. nehot. 1. adj. m. nom. ac. sg. TOTh. 8713, 12715,1573, 20714, 2171, 2571, 32710, 41712; TOTfk] 41717; Twrh. 6714, IO76, 2874; tivt[l] 35717 ; pl. toi^i 577, 12,17, 671,4,071,13,12714,2176, 2377-8, 2871, 2874, 3074, 3478, 9; tw^h 21710, 2177, 34718, 36710, 40719; f. sg. twt* 6710, 879,1171,11719, 1279, 1278,15,15718,17T/1, 23719, 23711, 25710, 12, 277 2, 8, 2876, 31715, 34719, 3573, 35715, 38v/ 1-2, 4271, 4278; tumta 12717, 4076, 4178; T[o]dTX 4279; [tw]t* 39716; pl. TOdTE 773, 1071, 16, 1074, 12712, 18, 1373, 17718, 1773, 1872, 20715, 26710-11, 297 2, 3473, 9; tumte 17716; m. f. g. d. ToyTSpii 29717. 407£, '4277—8; Toyroypwpk. 1875 ; TS-rSpiv 37715 ; loc. adv. în tot locul, in toate locnrele v. loc; în toată vreameav. vreme ; 2. pron. nehot. m. nom. ae. sg. TfiTb 4075 ; pl. T*HH 176, 5719,673, 20714, 16, 26719, 32713. 3377-8, TW^H 26718. pl. f. T04TE 7710, 9715, 107171974,21719, 2976, 3178,10, 32712, 3672-3 ; twjte 3175, 3675 *: m. f. g. d. ToyTlSpw 24710, 28714 Toy[T]Spu> 36715 ; TSTSpw 1272 ; Toy- Tfc’poplk 18712. treabă s. f. nom. ac. sg. r[pt]-e* 36712. trece vb. III ind. pr. 2 sg. Hoy tpwh 1776; cj. pr. 1 pl. ck Tp-fe-nmh. 1975—6 ; imper. 2 sg. rpwH 227' 7 ; ger. AP^^Tk 26717. trei nr. card. rpi» H71I, 147 12,1576,18717, 38718 ; nr. ord. TptHA-b 8r/9 ; A TplA 5712, 1479, 147 11, 29712-13, 3373; nr. adv. A*-TpfH OpH 3713, 10713, 1176, 1178, 16719, 17715, 17714, 18715-16.. 25716, 29r/l, 30712, 37719, 39719; 39v/9, 41710; a* *rp[«0 [op]« 3717. trezi vb. IV refl. cj. pr. 3 sg.. C-K CE Tpî3K-feCKA 1710. trimite vb. III ind. pr. 1 pl.. TpîM’kTEAVk 1476, 24710, 42713 ; rpE- A\-bTf 21710, 25718—19; tpeamtcaml 1773, 1878, 19710-11; pf. 2 sg. TplAUCfUJk 22713—14; 3 Sg. TpfAvfccf. 8710; imper. 2 sg. TptAvfcTf 778, 2179-10, 33712, 34719, 34717 ; Tp«- A\HT* 172. troită s. î. nom. ac. sg. tpohivk 28718. tropar s. n. nom. ac. sg. vpo- rupH 9710 ; pl. TpoiupeAE 16716, 16713,. 1775. trup s. n. nom. ac. sg. Tpoyrm. 2578, 3678, 3874; TpoynSAk 9711, 26719, 37714; TpSnSAk 3274; rpS-noyAt 3379 —10; g. d. TpoynSASn 197 4, 23712, 24716 ; TpSnSrtSH 3977-8 ; pl. nom. ac. TpoynSpî 5715—16 ; Tpoy-noype 17v/18 ; rpoynS[p]H 237115 g- d. TpoynSpEAw 2879 ; TpSnSpww 36715 — 16 ; TpoynSpHAw 3572. tu pr. pers. nom. voc. roy 13715, 1978, 24710, 25715, 30717, 3171, 2, 3274, 3679, 38712, 4275;. d. hTî 976, 1475, 1772, 17711,1872,. 6, 8, 19710, 2073, 20718, 21710, 185» ■22717, 2376, 2377, '2472, 10, 2471, 2, 17, 2579, 13, 18, 27v/12, 30713, 15. 31715, 3377, 3677. 9, 3972, 4276, 42712 ; îţT[t] 25711; 'lojii 357 •3 ; -hh 7v/4, 14715, 1571. 5, 13, 167 8, 17712, 22717,19, 2474, 2572, 317 8, 13, 15, 3379, 3575, 3671, 40712 ; -UH- 12717, 15717, 17719, 2171, 237 19; ac. thhe 10710, 13717, 21711, •2773-4, 30714, 14-15, 35719, 427 15, 16, 4275, 11; te 373,17717, 237 13,2778,3472, 2; -re 977, 10719, 11718. 1173, 14716, 1571, 6, 13, 1679, 2777, 2972, 38720, 38715; 3973, 3976 ;.-[t]i 37712 ; -te- 2774. tunzător s. m. g. d. sg. T©yw-3;RTlVpK>ASH 473—4. turmă s. f. nom. ac. sac. ToypiWK 2276. ţine vb. III cj. pr. 3 sg. c-k uVe r/15-16, 4711, 16716, 3875,' 397 10 ; c'k uni 19715 ; hYe 2674; 3 pl. ck iţHE 1576 ; inf. Afc HHH’kp’fc 33717 ; ger. ij,Yhha^ 26714—15, 4174; refl. ucenic s. m. g. d. pl. o\*4ehh- ■MHAU’ 3272. udătură s. f. nom. ac. sg. oyA*-TSpA 479. umăr s. m. nom. ac. sg. ©yAVKph 2675; o\rA\'k[p]SA[|i] 2715—16. umbla vb. I ind. pr. 3 pl. * ea;k 1275, 27719. umbri vb. IV ind. viit. 3 sg. 0\'i\\SpH &d 2774. umple vb. III ind. pr.3 3g. ^A\nrtE 10717 ; pf. 2 sg. ^haSujh 9715 ; 3 sg. +n/iS 3175 ; cj. pr. 1 pl. c-k 4-riAEAUv 27713 ; imper. 2 sg. .friAf 147 15, 37715; refl. pf. 3 sg. -f-ruS ce 876 ; cj. pr. 3 sg. c-k cf ^avoai 4174. umplere s. f. nom. ac. sg. •tAWiA-fcpt 2074 ; [^JnA’fcp-b 37719 ; pl. ♦f-AVDAEpHAE 13712 ; ^HAEpHAI 42719. un1 art. nehot. m. nom. ac. sg. «V-f1 8715, 26716, 30/4 ; g. d. oyHSh 2712 ; f. nom. ac. sg. o 2T/6. 13, 30711. un2 nr. card. oy+ 28715 ; c-\'hSak 2776. 29718. 2975 ; g. d. ovhSa 976 ; ind. pr. 3 sg. ujh Ah hhhi 1677'; cj. pr. 3 sg. c'k iuk i^Ye II71O. tinere s. f. nom. ac. sg. nHwkp-fe 1374, 1471-2, 2478-9, 37712. tinut s. n. nom. ac. sg. u;hhStS- 21714: • • f. nom. ac. sg. © 5710, 28718, 3471,' 2, 38715, 16 ; unu[l]-dulcelui v. dulce ; unul-născut, nnului-născut, v. născut2 nice o v. nici unul; ^ktp Snj 3072 ; nr. distr. oyHd 1717. uncrop s. n. nom. ac. sg. ©y^KponSAti 3871, 3—4, 6. untunearec v. întuneric, unul pron. adj. nehot. m. nom. ac. sg. ©ynSAh. 4712,12714—15.287 5, 15, 35715. urariu s. n. nom. ac. sg. oypa-p»Ak 1717, 271, 15, 4711, 11710, 1575, 1676. 16716, 19715-16, 297 10, 3277, 3374, 37714, 38/r11 ; *(\A-piOAh 177S ; SpdpîOAk 33718—19. urî vb. IV ind. pr. 3 sg. n$ ©ypdijiE 10719. useat s. n. nom. ac. sg. ©yc-KdTOyAL 1579—10. usnă s. f. nom. ac. pl. ©y[cH£]A£ 39717. usă s. f. nom. ac. pl. oyuiH 1177. 29712, 12. 186 V Vasile n. pr. m. KicHAu 572, 22r/7. vărsa vb. I ind. pf. c. 3 sg. yfeS kP'kc^tk] 2714—15 ; refl. • ind.. pf. 3 Sg. B»pC/K Cf 32715. văzduh s. n. g. d. sg. r^saS-JTSaSh 1271. văzut s. n. g. d. pl. k"K3ovteaw 29716—17. veac s. n. nom. ac. sg! BtKk 1876; K’fcKoyrth 3076—7; pl. vkw 1-4717, 2679, 32r/ll; R-fcKSpSAe 2972; g. d. 6v/14,38T/8, 39715—16; loc. adv. *Hrps Rfcw 179 ; *t s-tw.H a* RtKh ir/16—17, 1779; * B-k4YH At E-fcKb 372.974-0, 1371, 1474, 1478, 1671, 1775, 18710, 1879, 197 12—13, 21712, 22710, 2373, 24712,. 2573, 28712, 3476, 36714, 3773, 4172—3, 42r/8; <*> B-fcMTH ae llv/15 ; * K’bfMYH] a* 42715 ; *h-Tpfi B’kMYH K’fcKortSH 2T/5 \ *f K'kWIH B’fcKS- AoyH 379 ; * R-fciflH B-tKoyrtoyH 16711 — 12; * r^Saii aî RtnH?] 42717—18. vedea vb. II ind. pf. 3 sg/B^î; 4714 ; viit. 3 sg. &i eea^ 37716, 19 — 3771. veni vb. IV ind. pr. 3 sg. khhe 7712, 32712 ; eh[h]e 29719 ; pf. c. 3 sg. biH.-It 4$ 2978 ; viit. 3 sg. sa rehh 1711-12, 16714, 2672; rehh Ed 2773, 29715 ; cj. pr. 3 sg. c-k rYe 3673 ; ck eYe 24717 ; c-k kh*e 3873 ; 3 pl. ci rY*e 1571—2 ; imper. 2 sg. rhho 10718. 18V3, 26711. 3178, 3779; 2 pl. BEHHHH 14712, 1675. venire s. f. nom. ac. sg, khmejie 3376. veselie s. f. nom. ac. sa;. keceaYe 2711-12, 9717-18. vesti vb. IV ind. pr. 3 sg. Eicr-btţjE 10714—15; cj. pr. c*k rec-TECKk llv/10 ; loc. verb. a^î recthma^ 2073. vestitor s. în comp. ao^ie kjc- THTdpWrtk 19717—18. • veşmînt s. n. nom. ac. sg. K-kUIA\J&HTfe. 2711 ; KEtUA\^.Hrt>rtK 2r/lS ; pl. REtUANHHTJAE 2272—3. viaţă s. f. nom. ac. sg. &Y.>kmaujYh 2y/3—d; g. d. Kp*kîKAUlDHAW 38V/19. vrea (voi) vb. II ind. pr. 1 g. -kok> 277, 9T/16; 2 sg. KtpH 9T/9, 227 16 ; -wpH 978, 15 ; 3 sg. sa lr/7,11, 12, 478, 4v/7, 675, 11, 1075, 14717, 16715, 15, 16714, 19718, 20716, 2078, 2271, 25714,2672, 3077, 3177, 31713,17, 32710, 11, 3279, 37716, 19, 3979,15, 3974, 11, 4072, 4076 ; -Ki 2773, 4, 29715 ; 1 pl. kPî 2172; 3 pl. HWph. 3713, 18712 ; [KWpk] 40716 ; rZ 1718, 1373, 15714,1776, 32T/11; pf. 3 sg. kp$ 871; viit. 3 sg. Ki sp-fc 173, 775, 10716 ; Bd Kfp’b] 33714 ; cond. pf. ept ep-fc 10715 ; khht BfpH 1073 J HS EHHE KpSUJH 10r/16—17. vreme s. f. nom. ac. sg. RptAtf 1273, 27710; Bpt.ttt 1711,12,16718, 22r/18; loc. adv. -f- Kp-feAvfe 23713-14, 42719. vrere s. f. nom. ac. sg. Kp"kp£ 1174 ; comp. ec>\'hx. Kp-fcpt 1071- zace vb. III cj. pr. 3 sg. c-k 3dK* 478, 77^2. zămisli vb. IV pas. ind. pr. 1 Sg. 3HA\KCAHTK C-RHTii 9710. zăpadă s. f. nom. ac. sg. 3-KruAd 9716. zeu s. m. nom. ac. sg. 3£8aii 1572. zgău s. n. nom. ac. sg. 3pkSak 1074. zi s. f. nom. ac. sg. 3h 2874, 29713, 3374, 35717, 40r/l5, 4179 ; [3H?] 41717 j 3HUU 674 ; pl. 3HAEA£ 1872. zice vb. III ind. pr. 1 sg. Hoy 3HKk 38719—3971 j pf. 3 sg. 3HC£ 32xj2 ; pf. C. 1 sg. dA\h 3HCIV 16717 ; 3 sg. Z M-ktî 3Hct 39714 ; cj. pr. 3 sg. c'k 3hka. 7718-19,11715—16, 15T/4, 19711, 21714, 2777, 32711,. 3671, 3878, 40v/13 ; [c-k 3Hka?] 36717 ;3Hka4718, 4718, 875, 1175, 2078, 2073, 2779, 29712, 3171, 38711, 39713; [shka] 37720, 1 pl. C'K 3H4EMK 20714 ; C'K SHM't 20716 ; 3 pL C'K 3HK^ 28716, 29713 ; imper. 2 sg. s'i 6712, 17; sh 18vjl. zicere s. f. nom. ac. sg. 3HMfp-fc 40710 ; pl. 3HM£pH 13712. zidi vb. IV ind. pf. 2 sg. sh-Ahluh 1772 ; 3 pl. 3ha«p^ 275 —6 ; imper. 2 sg. SHA'fcijJE 1072—3 ; refl. cj. pr. 3 pl. c’k ci sha^ck-s; 1071—2. zveazdă s. f. nom. ac. sg. St3Ad 4116. LITURGHIERUL LUI CORESI lr ’' noOTtCB/H r.O^.«K€? fc&SHK J* 4 ' ' ■"* - ^ *r v/ ' aj * -•^Ş^SLaL . v_-----------_ _ *£. ^ ~ - r^y >1 OSpwiKJÂM^W dţ^^?f^KivK< ic » L ij^jrfiigţS^ifc •. ^>k:; f^-r ' '■: Iny -3,?- ■ ' '-••>'? ‘ / 7 4. i - ’-T1. V. îC\L • * • 'V-h. / ' ,' -tr >'H»vv A ^>îvis^ ... păşire fcTHX^K^L v ' ir^î ^ĂT^AlCîtEĂrpOitotîCEm Şâi rprt\ ş Şâl'QCAOţHTt^OlfMHCŞeX M (6Tp# noif^XptU1H «kmH UlHnîp^ . si:UH AHTpS EITIIHEIkX^HH * A fil/h e*MtCF/?» AHTf^ Oil4T<£|& £€ dATdpK) IUH CtC.ţ AE(54*1€ ACTHX#fC ’ Cî6e fC<* , ye4îil4K4UiHn(3€^TXfllt <î l OlfK^pM ] 0€ QOî/^AEf^ MÎ6ÎS rff^OMHXAk , j K2M^^Sp^K'x ’’ * A ţşt nTăT4hmi~ Jw&i** ,; 2V * « , . .: ge oaMYiHhh, czrp^cH^ R#î^Cfîj$ ^MdK^eK4HHT6 » Tîfpie EOlfKOJfpd(r£EţXţfii, ♦ A t'iîti ci^pr^njse^ToifAL'tipH^c? ^ i cntA6 , c'Zdjrf'Ă Ance^K^ A tow |; HR ? r i AHdHHTÎ npbcKOMH UiL 4sHTj!(î e^E C2rp&&CKfi * £îhî/Ă oi A Jlţl&roif |‘ ai • am£h4 OTîgr^ «mX neoKăs’pt * | S||*Af£flfrrr-a^«S*J!THr*c8 V Te âcBpHnToţ’pe li ' - ,v.-. 4=r f/.'J ;7*s: ţ • * — r/ %\: jff JK Ţ.j p ♦ fe î ».V—-, ; " /■ l&i înmiii i$Zp& vnăoL, ămduoi;uih£e ■ i - OCT&AÎ* A&H ♦'■V>riâ*pTÎA€CÎteţi t^p΀HrpX60Kt «• ASltfXcMi peuliiSvii-^HA^ooe * ap^Ae^îRooi ♦ li20KÎ?T0îfflt AClfHlHH6E4onOl[86 __ * , ^#,ţ*K0f$ALM (|iiiEUlkKăpîM^(iH :rpZ/ftCKn^ArA eAL^tAeptnTd napiş kov c (piiTd Kcmie , cxrpiMcafi Vf ^ VH^il A€A KWBNHIH KCÎfCOIfAHlJdţ €Â£JlOlfHjtiUOiflîC S;, tiiHâlMUJLŞ eiHHCXHMe tun 4n* ♦iuh tzşX ;^vîtM^T^p0 e ilOlfH ? * - i. AÎ<*KOlj&ft C2|^yeAC$** T.&1&O'fTHpH E0H£ UifMn* /f.np^Ş^^ am MdHKŢeKXT^n^^T ' ^ '."* -X. or 'V-^'ssIs^knf't-S.-'. •.. * ..v^-a-^^at.Vriv ‘^.-•‘V.w , ■»<-.. ir •. ,;.v „v^w ♦ ujH^nfiîrf * .rfJ-K' -->.. Vii* 4 tpiiftPCCACEHtEK An2f ICA^P' ’ m poijT^iKiil; £H npîiiwîqje ^km rc i ■: ; ffijjXTIte 4Î40T4 "!§€ AHTp€>1^10 &■ '-T1& JKpXTÎEHHKE Uii 0^ AOfKipTt! V c$in4Kc'ni'e, cîwnosfc /ft Aîctzhî . ciiiT€€Hn2i'ne ■ dârpc^ngrci^ •3/ , - ' ’ ' ' «( ^ ' jă5:vSCT-'4u.:.'-V r ; ' , V1-»'. .jge cXrpZ/ftO&îi: « oy ŢXjiîA * i 43 ^P^6V -v: |§iţK&i €3*TCpfOAi ÎK^ai ; ^-.îf-rtîr.. ; />'V‘3 K4CHa΀*llAÎM4C P& V d$dN40J€UjHKl<*pHAt , HHKSi iii .* CCţ)HT01f/,L.4nOOTOiit AT2fOiit :. filGHHKLUJH Md'pe AMKKIHi CT€ ccpiiqiimcîsh MiMchhih »re6j§ le - AHMHTpiS « ^eoAKipi» * UIH .t^c^iiqiH M^eiiHiH ♦ nptnoAWB ' ''’*«3eX noifpTAiwpiH - ■ :• ’^.CIiK^* eîfw *1 ^ '€ ♦ ă.J-dlidCIg “ ^AţGp2EHAt§ * ,0#Hjî|tr v, C^HnÎH ;3Ti||^;£& liîfl'îtfjt'6 4,2 l&mdni * m'HT€ 6r ■|«^^§Si^|S.i!ş^Şî|l'4>?^*PM8 !'’xl iffJŞyC^^ ■■;■{* B?5|Xjl2^HH^iî 104HHMK UlH4Hf{d ♦ J C^»iTXALV|H A6Te3Hajfl , LtlH TOL'H I | ^|KqÎH ; * v ^|jP‘i£T/îi HOH AG«MH€ ’ MslMlIiil (î cî£Xî no î/e r , TţAto^urd ♦ îkwcliuh^matc n ptap cz Ăe noye v ^ ti ia ci/h om * iVRlipeaKoifpe rpî#,0K& * A §tc^ • ^l^nfeHonoi/’ALHdcf pX ,3îiinfeK^ M6 ♦ uiHiHNOTHW npe^MÎe lie-^e ,. c^pi/^Ej» ♦ uiHT/;^;rt'iHH0ifAi np$V 5iHjpj| '}; H01fM€ HTOlfM€N^A^H .♦ IgHUlH K6VOAO^HTCpi'H^Hnpe^& ( <■ s-H KtM^ AHTpHâT4/f>np€^4p6A€P^ i I» iiaT MHilOCT€.K2C141H ACTOl^H WflH : VOfŢHkfifiÂf^S A€^&6]M^%f8^WieiSHH' * iUH4UJ<* £*A4>ip<î>M& « ' :> uirr*-. .' .-. ~&'-v- .j ! rf/R mHiiîO^jSţnXMt 6/Kipl «ţ^pKK# I f TiTOp^AL cŞ«TXiSOIfHXP^Mi ! 4*1 Î/îi cinOM€HtCK ĂLiioi[ueăpxi£pe%Ai *jmiMiiH'i£Sd 4Et npeH0lfM6MdpLjHi\t& * : ^Uăccf}^ ■■ HT0'qH*llAA6 AEiepC-H Kî^l|4 îtlH/tS ♦ IBH ; '•$ ■■ AJti Vftnp 66H 4p e A BjpCiflH | •--,--- __-■ 4 ;-:;“-:--":-jpHAf6« »■ *v-' •' ^■■"--HS ' UăHC2v?\<|>2 mî^î€^Î^M£>lf4|HMÎ MKilOCTe«l r4a4*-SP®ft^^ iM vXKde uiinîAi ipzp^iM : i; CXnOfrf £îlîCKC'- -*• * -'. t"' • . *^.r', " ’'"*•-• " 'Y*.V........... ;5;. hl]H nifim^işe ; - f *■ ■’ .. ■* - - - . " *• •'-‘i-VY.' ţ . ."wF,. ^Z.'.' -L■'-. $ - î " Ae^|^P^r^fe|ţ enpe kŞ AHjiş “^AHP^A0in€^^XpHCT0tl5G ^ j 4MH6 A0MH^il£N0CTp^ * &HTpîJ fvîHpH 5Miiopî?Ai. * ^M \ AOB&^H^BCţîrXMi ♦ /Oi tî&tâ&ţ iw& n.c-K»;o£i£&î>.« j ^^•n£ff€V*^?I04£2fiîl€ , r^Jor^ * AS * * . V ' V? V': ■;<>..'jt»'X-. ' \ - +-, ţffiSSwS t ' ^-«wswrK^ •' f&fmsfcw; iv I^h ,Ţpî>?i 'm&;i KOnC{3HtiiHH6pK!7\ţ.'A6 E6H&J& Vf | Ţpflg T<îĂe XfI0TC4OŞ * 01H AS A<î'Î>A€ ;■ A€TdÂS/hn^^oenXM^iiT^M ♦ j,fi(Kd; a ; M<ŞAb c i,0H^AoH02H6^r^M£i * KC4 nspHA£cr$£Tcape *_ •4§pî.>KO^n€pKĂ€'^M^î,c4«i;! r;%^;' . 4k*:^K04îI6(>HH^HXoăMH€ AKTpV KO*•/ ; mpGMflHT&te 4fS€IIH/.tlf T«A6 ♦ ÎJIiS ; -.'^ HOH TOTt KpîîKM4UJ&K C0HH6 ^|| "ifipÎHTOpWAL* AlîfKm 8Î4lţ4 BC4^T(f^^'| ‘ A04MH£^* MHjţ^4itiidHKHn-Y r •: • <-. 0«MHeA°MH6J5LHC> CTj3^ ♦ *i£A■^ "t;pKJ4AO!ri€pHA6* •«ACu; Y.' •' ■ : - .-UvlfCepA ♦_ IUHK«ff; ■ "‘ CAUiâ. Mpc&n&nm; (pşpttpe ;S^ăS:TdHK& * ' -c7Âdr&miL8-' * ■ * ■ r *),v t" 'UMti^AÎ*gCH&& 1 , oih oi vit&tcm i| ♦rpxag^ J§ <«CTl TpO nâjSH-f ♦ '^;fr • " emŢfâty l-l1 PML p ^KTp¥p4H K^TAÎX^ŞfCAL ♦ UiH ft ofliE. GfdM XP^ca&eKh’ TA^Uk iiJlf ly 1 m ;*$ &x&ii ♦ ToiTc^e An/.^ăiKMfefcfH ^ ‘ 'I ■' +Jf *i{' “''*' • "■& ^ .• ^m.- * t ' ■■ • |- mr&%:’r^ > n * v1 ţ~- l" U. ...... 'J$£? ■ •; •i«*r • ' -i \ > '&c?oţ j|&ji€ţ^* LUHAer)eUJ4A6A6 MÎAEK&p & H4HHT.4 T4(ţ>e,lHJ*K^lA^6nTE3HTg i^NTpS K^EHHT?A6 tIH * lUHnXpflţEepH fftŞ&LEep&i »^A6K4 ♦ Ht&ÂM# ABT??' ' ^ffVRMÎye 3HMHCAHTICZHTJ. * U1H AS ■ ■ . T$nîB«iT€ M%M4 M$ * -I ^c’g&K&At «npt Aq6A6iT*foa6€H T&iig' w*htXm?€H ♦ CTBoriHmiiMAKî?i6oonQ I ' -îiUMAEepH UJH '&M SsITKIM 5ttl4f* ABZACHMAEOW ,'i «oî,drmkXkXp!€ uihjsS .C6JH* : 0K?^Aes6i.'eACnAGK4T€ * . l-'r* - î": i ♦ fcf A{h£ 4 H54"ri . J,e rfEtltfACAg , 4!/ 10r .: Sţl€ AMHlfe^ tmL f; Ho%ips/{\HT{i^3r2^fltKsi€ÎS * iijs Atfl* j &4MftoeAe cf)âq4T4 8Ti4Al HI f$A&* ‘AîîvVH ! EoîfK&'p ie criZc cute tJ * uihk# axXzl ,| A£0nO£T0pHlA^HAîp2T0U!43*Mm ♦ A îj | E«*ii*î(iAAeywHTopîhe4Attd*m ) ;! ) . H6KBif?4l|ÎH KlTfJ* THH€ ATOpKle^ * t |i j H5fitEţt|l€ KpjfHM IH ftoâMHC ♦ AO^Ii jjl j H£&nZC€H14Mi > EOlfK&Aee jlHMfc4 A ui &tyţaTM\im,r&&6 *a<$nh€&5K .. 1 l -V , j • ■ 1. •’ ■;k I Xft E4£fî $& MH ♦ TM T £ 4 £ C £ A £ llî? KHK 6 jf EjîXuiH »»»pî£4 £0MhXa2îH AX&f^’ZM fe-; H63cXll2tolf?«i;*' ' ] ; 10r Sftf& -tp*'<'-'*£/■ .. . m W ■ Jaîik ......14,*- ^iiioTt|inpeg::;'? jj ţ x|ecfw^gi$|&e cîo6akhv:;î v |||||JB ‘ C&S jKM :£j COlf:A-4î' v.j-r.%Sî’; (Wtwwfflei llr .ZzS m * as ştrl - 4.'lp^|. U\ h&"&," £; & ţ&ivj t€ S«|>4*sş|H MM6 IJţFOMviiîŞi; * #lt ţ;.,::^:Vlfp rf*f- uâţ'hosf^^ * Ae^HS £€eifoeî:c^fg* ^ iţis&*' 2 $i# •®sf HI* :";;.^:y.--V; ir % fr * * t4ae ♦ in3jft;ggn»t$ m. ♦ ftoMeHîqjefM Aeonmoăpc c,$ ui&wnândi ■ SI oMCHtoKATC js,cnt AL AoMH€51 AnX(5*MÎA A&i * t j-5 ^ monXfy 5WU*„ ♦ U5HOZC6ÂKH m ciĂ6Ph * ma ciovi a, ackl AH'-lfîKT.t C<ţ>!JT6Afc&0ifUJH C2eg AHHK6 I K# EÎjHA CMep 6HI€ » T(J§H OpH ♦ fpX f aokaahtp^saSujh. â oâ'MHepcciX f AÎ>MH AetDKHA60XE€0T^CKlA^A4 T.4fe ti%ĂXn<*W‘1î&nXâfitîtih &fefc;o*$Ai ® f £ ĂrocAoRttiJeAoă-MHe *.icn,î * fiftr'o OAOBHTA *AnZp*l|Î6 TAllRL UiH ejjÎK} AL UiHC $H T&IL XXL * UlHdKM^ ti]HnXj$ ŞtUIB KtliH A€KflH ❖ î,|rfK6H^&^|| ^ M*KOHCi£A« ••' OlfMÎeH ^OH^ •£îp&rîMi*.A e cKoi.n4i€uiH^en20ii wî.^6TKpt ILHO j^ÎHi^^OHŞUH C*H€ (SOlfnML 4 H.: j/\ .'. J.,f-■■:■<••• ^ •':. K'-1 : II .1 , ' ' •■••< .V • *ţ ' . . y ^^RAnîpâqmHOqjpH AfJc^Tei'jfCţi ^ &mw- 1; fc^g uiHOZoe nM >''•" : ^e|pftspÂK^dLU^AtuiHHertpiHTOi: w^sfi -' ’ PSS>: nH^oâp EAeBŞâcT P 6 A«$i&'nS?.; 12T ;/Iî^Ş|^^p4i^^^0KSvŞ^ 4i, .' liV AOMB^Olfll H^|ft;lliBB8.€Ş6A', •#$ .;-ft *%-:;dS| âxJ Â^^U^V * r|5ÎC(f şT^' J ’^;ijv|Hk iisHnpîBÂroeaQeHT«^&t eiiîf& f’ ^f^^^lioâoiR li!ÎiKKp4T& (|;<5TSM4-: 'i i]f|M^/?viiJHTC!âT^ li4t|^KCdCtf^ ^ M»"'| ' .. . ~ l( *: *v •i'- ''•' .7 '.: 13' UjB&Efclî! •.••* Xiimm *I€.H âcTfi qitef'pt H€ono^*uiîiv’2,. ia i!£4%0ifH&% * 1€4aŞ®'MHa4 ţlh MlOSifp* UlH 14&SKpe H5 ■rpxtfr* * ^oXqtt aoâmh« &Qtţn&&P'îf «5îeiasM4 fi, K4&ivt»©iîg6Ho'H um esc C$HT4 KCfcjjCKd 4*I4CT4 « f»*K {ţi B& . ^eee cMr^K6H0;: - so ! IV&Î4TÎ MHA6£H T4*S UIH kX £tf>T€H. uiHr&te Tir' • âVteYSSfnef ha W* -• &4&R AKHH&'itOH* * j" ,: v1HNT€ e^HTSi’oH «^ZTXgKBKI. * ‘C. » : .'12UI45BA fldflOK&li &H tiîHO^Mîp?^ fc* A*A€pt‘ mSMpTt eUXt:A>Hd§jM:% I c4mT€Admoasfoi4ip^it€^x^: p ^'îddHTKfpOHSĂC^ , v „ :'*&■ - > > .fi " -:<' / ir^m^îe^fQ & ^^ozpTj^ akh ..; J0§^^ă?ht0m§jfi- : * Hp* lllH: . ' faprftâ‘ifMÎ|iH agmh$a2>h tftee fotfr* w '%£&&&%*,* - * -vmh^c&h iiooTpX cn* *>/ . . •» ^" V» 1 04M€l{IH TÎH * tllHEiirOCM. :' nrfpTt Tâ ♦ AMrtayHJit te ^^şieHT-SAe «Şsp’fop ♦ cŞuMti^e W^okît fi*t e<ţ>p^ MCtÎTM € K^fo £ H 4^^ M?pti}ie kX £,oifMK€-,^5«^K^[Td T2pie î » UJHhX Rlod kkjh ■ *>*& EA*rO£WDKH • ^ 14r PkI£ÎŞ®V'S * &'■ «f|f&*I^[I^H fl^f^âKilp fi v'&'<$^^(^T#AI. plfileX^OH^I.* n iKAACţ^lXîîSHT^-'* •' |C;^K4{f 'KH^, g AKHOpdXH^fi1&%>- / h ’ ^i^AnP€^N^Pţ^2r^A^-UiH ♦ MO#-, *ir * »/ • _ _* .. i~'--♦ ;• ■f;? f*i;J -li.j : H > '*â 5; ^f T44AţEfpHT* ♦ U!H AHTpXnîv£ '1?j :p2i|iI£ KO!f BÎ4q 4; Bjhîi- &ft.esf.. ^ ' ; ^^'^llrâKvUîi©5f«f> ■> B P* UJHff.^/ A :;. ' ■.*; $A&1C2K€ por2MI, ' :iT OAGC^g. _ / - ( . . ♦ mH.qfe ; • ^l^fp^trpâs •♦- T4T4î&&'ltUH’&I!» '«KKiXu®nXp35. ty 1 “ " ,'X .’• .', ■*■' j, ■■*? , v <1 :,.j *. r-.- *«X^Hj|re âaX UJH CZOTiÂiSOAQt :• Cu® ;!.«btî’ifr/jii |r^âl|£le îţ<8 ’l^Dy *J£A4 lIv& EH^EBlH ■ vi ■■■■■. •; £i'-. ■*: Io1 proferi. -- ■ ■. ■ '^•^a'--L. ■ **■,. jJ^V^Slf-r,. ■ *; ’ L'îaT*' •'"” 'v ■£T' V ■ “ir." '^kMdşi OTÎpe eîtyt'H€ c|>ÎWAt /,0{f^Oif^€5.£Î5 fg£4 t •ae ^gpeujH a%*» m$ TSA6i|^HA^4Ăg âlH&2HTti§îâf^ §©T€:î«^{Cjr^ -1 , »Qtt**4i«ie cf>ifOAi i^lomue^‘ni JS4^AEHC6IŞB A6^ 2d$Ainiic:ţmt.£ * K*HAV£sfev: ■; < & K • ii! !.'■■ I*' kii m ii fr- s .- •\ V . cc&î s4 &&&&% ♦ c% MfjSrA no'n^jiiH^ ^I^^H^a&VÎVMrfHHTţ CţHTfCH M&lş " lipiriic*i{iae >A iăv v" -">0«s»-:• ţ"?> -v- •.'■* ••{•. •'• 4 AI4 KOttiM^^Kk^AHufc > •: np€6H* UIBOifP-îpWAE f ; ' CXl|H^KQT^CH^îy6TeMM^l’fSS5tH A€ *£: ÎA f ; , i,1^EOîîO#04p6AO«MH6 A°V--------------- . fcr i>» MOCTjlJ?»16A416 TOKMHUîHAie “•Vv !î ■'><•# ■'ffî. fţQut A*i£n<îiTO|H ♦ UlHSCHHHHl ''tâojaiMAi bmm tiiH k$ Mxpie AC’fAltlţ* < >' îlwA'6!gp I;*1- ■ ; ' %$t hi? teHKOTS UJH AKPR*^0® # ' TiiiZA-iiiHdîlHlALliiH cf KT^A r"r|; * -y&?} ■ .•s*Sfev ,x- 4CT4 ; ^KOîîlOpt K2^pA npt^TOp^ bftrooaoEtqi e A^enoîf eţc4 p cc $ #7 $ Al E2XKIA& *CX«jJ4T^.Anp€ÎH^Î pICApHU KOlfOfp^p^L^UfijKOlf MOîfUJHAt LjHKC * npe&r6i/m Cîţfd KA iîSoie KZTpA pXc^pHTt Pprt Acfef» ;♦, v ^A||rOOAOKHTl ANTpdTOIf/.t C AÎdKKJHOIfAL K2ŢpA_MdH M4pe « ftfâd CZCZpOlfTe Cifric 6E4nrCAî£ . &ţţ4$Hi$Qf>i> 118 â ii a tH$e&£A M04pT€ K2KT2mXmH AZ^&X M^TC t'lÎA&Xfte AKHHG Â'liM dfa ripJoT^AL^H4HHTt AOSfH, CZMÎjJF7fc C$HŢ#ALOAT4pK) * iliHCinOl/e C^U„ T4gYAΣ A0^HT4M<*c/i' ♦ K?HT1H A^o^rp^MCB* Tpon^ei'.e pXhaSa^b'-» vi'-yiHKXîlAiE4 S€f!!i4nOH » Oirptâ ,e\^WAl K# A6ptnT4 C KO^Mi fifiKiOlfATC OpHdML 3HC ■ .ÂroOAO;-l'tp€_4,eon0^6T04p€ SC ,*'§ rp6H5-*h *•••ţîT^ftL ♦ uiHndn4'- .'■■ — ■■■■■■. * lîBî- ,J*> 17’ 'C ttp f«:oiHme mî pi| Tp eMiHT e Mk TdTfîvfil IUH §ÎV>£L tEH C$>HT8AI.'&Xî» * uih MîhÎH ^cstKL ‘^ponrfpe^e At K*>6B^e4>jlXUlH, cmţpfA AÎ^OKOy kiîiânpoânG 1,6 c4>HT€A€ A‘S6£6 02il {f€T£ OpdpfOAl 0*6 isiiopd Ae &f)rf{3Ş;' t-, Gltplfam, AHHţ* » H ARfrfH fetitei * ' c 2^Zht2MLK0H *i€A *16 C2*iTI, ; * TpilCTO€ ♦ Al4K0N#AlXiZpŢt' ' Smpdne &ffmA po^rd ,{!0'T^VC'-'!- ÂS Tf-; C'ÎCfe ^JţhT*.e&'-. 51 oîmns etf>HTe ie/-4 neAC(|)Ki|^. v% $ pXndKlUBf ţ}? v&rMe$py • • * UlH £€^€P&E||hh KOjf , |£OKl *UîH TtiâTe ^n ÎHA64^CAi>J ( Jp , ♦ ■ ' "iv ;■''* fcjjf-V n(i€5np43oAi | uiHnpenoAOsie »mHK^A6T04T€A4p^p« ji A£ TdX6A$?/ftMC€^UJHM • UlH isSfy npt AqeAeiWKHe v UIHMÎHTC ♦ \ UlHHOif Tf£1H rpClUH iTOffJU» »*J6ildîfHA4CnXC£Ui6 HÎHpC ♦ t|â4’lţnOAOB€l|lH npEHOK H€ţeCTOKHH *IH fCKlH TlH, îlfH /VHţCOîfAU «ICC T4 4f 0J4 A»4âTt 0A4t£€HCtţ)KT^A0IfH 2» TlX.îKplTXlHHKk • UlH^dTOfmjîe AKH Mîf΀4liHîMcKi& UlHdlfift V i" f^:^4Mpe'^'C^JE T5(΀:C<| . £ I -I * 1(«4v|Ş* WI(5€o|h*A . '■;■ ,1 I *JT||€H >/AU- J»- “ ■- .i.-. -.S'■'?■ •.: v ^ - -V Tfv- :y«A . •- ,* . 'v - '■ ‘ £2 r M - ■.,. . ,x k4 .v* WW'r-i :-iv j6T i -' %jî'WT'-.liai3ai%■ riiv^ăSSHWiiOV' jfcf? vJj^i *v9 ££,- . VlA «• *„ ‘ , _'■■ ■ • ’. j-' >T.i ■ %rn^ vjyV^PSfât wMzU:$-W!.K •|pf%ipîj adu-: f-am itf|p du.? yopv? pQs ";‘ o^âoîVmo« y^Sxo yoHţrfuo^i U'a0î20y|||v5Xv iy£HPr,H30 aâ^y sî. ■ BiHYiH^oijouoaV afhşa Utilii «Hixa aîtf pllHHtf 3 V*HW£H ' fiiaaaota i^f(OHp>V * ..... ' :mn^ -•'. 4,'^^ISbSîV, • ' 3UO?î:)01HA3fc ■ ;--'■■ -J^'--:r i. H13U ' IIUîyVhH'ţsIfJ /î1 ţ ivup * W0kNH3oHI '- ivoidoim ah *JiHm&M%vzo m^i^togwx.. * piY * lYppY 8tfw#H3 ini rf * iriftid ',f WiHia1 * 5iU3»»hv3,i-U *-'w^ho8 WY * ld0i£Lil0i3MrtI * puou^d |-J | * HiOHoozD ^nohpi t artHdiot%ţ * goxoiix #f^$uimzM>o wuJ?oY>Rţ§§K HPHllI * ţHHYHHL^lîdU ‘ H%fiÎ3¥l?^ H3IH3Î Wffitf0$ti3UPV; skHthaiiMovoosvU a ** ■•■■■ -'.«ar v • - .■'•+*•■■• i-'#.'■. •■.*•■ , . V-- . 3%Yîrmo/ioo ăYadpofefcu^Y irti^a oyoojv^>^H°HpîY^^ hbj» h^î ^ B..... -.‘Î4 ____________________IşASx&llr:*. &■> jjp:. A?:;Vv'; 1 r^v ' I- V*- *81 19v ;!v; >■ ‘:pHK%4*SîŞstoij*pHHÎiiflf;i ; . K44AC f^0î/n||sXHn0XtţŢO4T€ CtM t)E ALj€A^4ffltol WÎlC^lfKp^ft|fc * rjf ovâM^'eipH 0$HUţf ll îl ftOvtaKU* CO^(|)J|ST€AtjEt H04CTplipHCilC^6 &0 I^IHÎfsiBO&Tp^ ♦ UJHUÎ6 M1?΀ ^£Mît l|^reMi. ♦ t<*t*mm4>umţiiH cŞîhtX * 4KM&U1H nOlfpî^î U1H Aitl'iH flj W0'SMl * ^HA0lfn*4^ţ/ftKÎĂ€^KjliAfc C2lţHe tUKQ?|4 i«3&£rp2*0K*> ® ■aJ r w **• ; Aiţi&4utis^$&ttî ■ ;enp £otH|| ik. ': * y, --* 20r ^ .’ţ-'Jv-M.xxv ..i '-ji^-S®* ■*ir*%'—i-\ ■■ -l'- ■'*■•■.. ':'v- x^- « v.V. t& •• • '"v ■■■ l$e m3^tvr^ 0$ m q i«am6?eeAfHH€r |«M£jilP, CÎVfieYilî/Tl JjKl-ii «ti luAliiiMi SHp€,^Î4K0» e€AkiâsE£eAi l.t MlllH C(ţp Tat* ^f'yTS Mfc>6 £€£4 *%£ '1 ' î * V 20' \"v' ;^f;-'::'';Y--T.: _V ^ AÎ^KOIIÎsVit/A^ M * * nondâiiA 2|^^COffî CAOifîSHHAi « 1 nptAqeACri • iW* i» !f. <ÎMHH ^ ;.>;^&fî^â|/î4f K«te£f4o^pîuîHczrpx-'\y^^^6nfaK2tfi. . Ă *;Â*V qie koh HtcitltY.â ack& nw^T^At po.,r^Ki%;. ** iO;rr^HOf:n!3HA£*lţ;::p^-v^.:7v - £-- ■ 04MH€ hc ROHHqA i4*otA‘ T*? a£A4 4H fîH pd^-i ’ HOH AOVfl* Me uih §cf^4Km2?r&f€A6 tpa j^4ttatft|>j^pf^€|in TKBiH KfiCtJJH f€ 4 &ÎMHjSOCTH Wi%eoÎMfHH WŞŞTKîpW AOlfMNe vt • s^- TţCMtfc T4T* f d$BT^il, AXt IHH4K k.. noifpovpt U|HAfcţ*jÎH ££ EÎK W .'^. âu&jM; wf/u.. •» aW U',:-3^^p^, ci 3;Se^ > _ po^r;®Pyee fiK# !se|iitâţ o xcoko jţaţWsBK 22r * :■ :t - ■ 0- •S-’■"■ t’H V:>\. safe L^^&S^SSiîW' InsjfiweY^ii.CftnT-îv ^iv-* ^y:^: «SEv ît^'-'v --<11 .w>. for? &î$ 41E ns€ AitwiillH iii/Iviji!) * Sflfels- ' if nftseţjiiif • tfcvijm®' ]? ®Q&Ai HZCKOVTi. "' ^ 22T '' ^ •> ** tîD# t4AASpH •!V f:b: :^A€}|€fliSiîT{!eA^ * AnjieShişa ejjk£ W'-î- â^GQjs^Hi nAKM& ueeî ||:' KÎTfA <£AtC4 * '^Tftfcf^pC- * E41UH4 | npt*îHHCTJBT6 JI0ifMSA€J1$ !|&v-îWAl'.iM»C$BT&l * âsMftfyţtiB A«hiH Afilia * -ift..i - « n IqHK6M4i(HCZHt6|ţH M =ş^p8«qH ♦ |,eK€M49H6mr^.S * OÎHOV |-’'fflpeţil&sii4€M4qH .♦ KîţţaKpcAWWO» A05f|ăl€H Aq^MI2€3& O* ţia<&?pi4iJ 4^LTî35<îvp2T2EHHKV ♦ LDHSî:XJS,1‘î:X fj(§icţTEH£iiXr^LT2X * t'eâmicâ 23r -’ n \ I ^ i ' ' J m lfO40T(>A * jfâudf I ACOTi^fBR'mâ^H. : dA&Oli'ie IţîepOlfrA'ifOlKHlfiH^fOS^lR * .A; UlH TKpTEg 4>2j! A Cnot/pKA*i;HCNe &£Tp >ţ IţH&SMCH&l. TZH.«(im ACOt^fi'lR^. HdHlîrHnXct AHTpoV’-CilblfîKM Tdâ'lM 11 ©T4 * TZpHA AX&Jfa «X C(f HT^Al ♦ : 0T{|| * tUHOIf€ K6ŞZ6ttAI64Tj^p: MtÎHATMTî ÂOK^p€A€ ♦ cZdcK^ftH l^^iObiŢHEV H ^|XA1€ql6HTdiJ6 , ' \SHdH 4 f^6 At|d€nT£> /. - > j$* K ' .^/■•V'l * v>^-' "V • *,:v - > 4 iSi'An , uwiKivii t^î ■ • ';*£• «t». '-*■■' • '■;■>■ ......., ... -■■ ^m^A0Şm omi ta&mi trfi mî* ■ *€dt*i/»*KK m» ^bp% * K4,ciKpi(H eiipşfoijtd ::i#^KQ&Aqe^ ^-|#pe &>>«|»a^r£iiJHTj50î?nv r^^Oy-pK^WaţTpţfnXiî^MR^^iif ;*'■ HeEKBO^t lDH .; •■ C-TîijF/ ";V - - %i®£ *o4r%-miftâH , nptl? ' ^KslipHK5^iaqcti!He'.' f" * > 24r -}* s' - --^-■*- * vy vV- ■. ■ ? mzxdfiimnn I^MXp f e_Tjl€MtT€Mli T^TXiil^iH ^tşuiH (î4>HtXia aovjci *■*w$p I^^JuH^vEţ'JÎH AC £^Ht X>^ÎîÎŞ;jB5 <.. • %■■&£& j »., 5 . C|!: î ■; '• vîm|^^5 gî£i= ânponk o ici?. ^ i?. ■.. v : ■ ■ • l# . j. î>^-\ :■•**?.. ■-•■•.. 1 s • < j: ■■: .£ •*• •-V ; - • " " i^OK*mC AîlZ(!«*Tl MCM P & * 'AdjS» °$v JKpîTE6; f|pAH:€&51|»*h ^tlvlutei$j& ' ^Ip^AtUIHnXM^N'Î^AL * *î€M ©pjŞţiltf xlp&EŞMH notf|1r4îi VeTCA^ICHl AÎH6 | |;:fi?fadHiî^'T^î^^iil^®^^^|^j, y AE^K4qHK^ |j| ^4BKTfe ^T4c4>HT€ £H T«^ |l seios «liiBocţHqîe i/;^4o^.ii.ţ^|ji pfeMpferH'T^iP T^F^V® l$|f iJpBMMw** îăţeffigM. tel::Si^âeâ'*a£^ «.£ HQ4^1pfi€fRli‘-i8ti£;|('fO^ ♦SttFif <*mny£uMA€ ffctwşffîX #ţ -fi?-- fe. mţ. u*sr~- tp" 2oT ... • V [4 i i|â,£f£ţKţ ^:,*> i M* *;©ZAHTg e &M( 10IHC2/R Kf^jPMi* K> WM U!H Mîpr^KX y* ^•.ltp4E^tjl>6Kl4Hp6EA^ |#E£«îe » 0ÎK2AtCKAC^Hf4 M# j|, oHpist A^Epo^ie Anpes^LioHE^ :|^4icâTA,tuMnpeXT^L 4gî/&c2cTţAî4OTt$Ji Aîofiiirap .iJtKHT04TÂOM!Ep€HîA 01«t|JtllT€ q«H^Kjii po«frA*aoKi€H = eA#4cţ ■SE^||^>#.i--.i^6Hefc.6H k rjîPfi l&' £2£t^.>:* hnpefitro sf ?.’■" dKt'r <£: A /L>v, i gBFr-»- •: :'■ :\ w ***:-, ;' -;,1 ■ * :'#oâ£e5 iun nona rpXMCK.fr P jijş^^leuiH MrpOA6iHi;H AOj^pi| Îi8e AKpî^Siljt AÎ4KC>II&$H âl€CT 4^ |T€ COKOTHi fU€M UlH f$ TXjiie " * I nU&nj!€#T&| 61A C(ţ>HT$ M noTHpîf| M^HlUH40idc 2(£<ÎK& fvWpe MX&S _HT€H M €f r2H Js,L RIHKX&îj »ri!iM4!^C(i)HTXAlteiHÂi £ Oif& Ar €HZHTtnpeAEect?ffe^f^ _ j m&u£or &e iwujff' rf Xrur £*HteKA TCUH gdH j$W* ÎAt f' * ,LM- ' *j •*-••.='•• 26T ____ * lliB Kl; * *:■■ HSOTil||J,% A&îSMk :- 'iţţ|§|ii€AfeeSE'^TOâf KnTc?fAi n0?tyH ^ ^^H*ieclyftU>H O^HTp ALSi&M^f WţbM. * V^C"YA^H;#‘' Ţieife US%< l 'i: V'v • ,&■*- i5alf»fr^5» I. -*• -v~ -M‘: ts 27' .'lat Kl sTOKMHTi £€ pEH^tiR.»; ?ţk &OK&ftl§$ ■".. ^^iHQsPffVMe J^61€ _ || ptfrzwi "■ #i ^ceiioBBŢşr^eiS' l^iiw & £%l|nflH î*p€&Sfs$tiiH ' K-v. î*/' >■*■-..irS»''-.. 2-r /■ .*'* -7. ■' k < - .; •'ii» —-----------------------------------M--------------*-----------------# „jg i-■ I ŞeT€ K!^*k^âŢ^HHţM4 eiUHHOHJ^tlSHqH/.iSpOirC*., ^kxt jta e ŞfiTXiit Za i r%&-jjfâi UlH £€0?$KHH*îH (ţiHOşiSt.. qîiEA^pXpcUlH/KjlXTE c OOlf^>ii€ 'Mâ'tie ucÂefpe niKdi aiux*# * "' ‘ ’ a ♦ uibiîs&o iT ^0^ ' £f:,E€jS^Tfr6> . . . ^ 28* - jSţfeK:? -V ^ •:. ;> *^K""'\ir -••5»! ■' '■(■• ' ‘ ► ' -l^'~y.•'—>*.• ^ rlfcL»K'^» |E C«|Si^:;ift^||S UlH M '"'* j#'* K& * iii /£>$£v5> ’ âi? :.- VI ptrogrifie -• Kp6jpnc«f|% IbpKl ’* ^Ej|SH TOjSK) ■ COBd>$fc ^m<^aq^rlM$p'> '&* />>•:& 29" •< OdjJ* *, AHO/fv^eA T4TXAt HZCK^Ma ifi||ş AŞ ŢO&ff EtK^p 6A6 * A&ţHii* Â^A^MHHĂ^Cs/MH £5Ş^A€(SC|ţT& AlÂ? ':^MHE^p| $$f Fl« ♦ lli&tHJhMl Hi^X^TLb|||^ilUl2?T4T^ * pi iA ■1HH5 Ţ0â'f€ <|tfl$T€ CÎHTi AŞ(J6IITS HOHpSMEHÎîf ♦ ui»AepenTtjfcnxeg ^JQ^TJI^ |£}IHT4X AeAl||H ^ uygjj aTjt*I(UHACA| PŞT^OMLţ^t' ♦pXftHrK8TΣ| X A^nn jşq'h wfr£mjp$fi noHTţ' TAUJHArpoyrtaTL â H J$TMK frKpHnŢ^p* »ŞHC€6^H lik&eptmA Td *]!$«♦ j«H i$ C&ă%& HA ^ JJ§£ **%»* ^ ♦ KÎAnlp^qii^KHOV A 16* UlH ÂAXwSii®1^ A® ■ * m*} 5r-,.- v ţş-nb ■ !f-.i 30r ti_—“"I ■ ţ, _t^TtÎ^-'.'-tdl ' . {•■ ■'■"'-.tur • •••&*•?»: * HţfiîH <■ tS^ţfMr « II4*ie*p2?lHp^ Aîlf|5^ a%6 mCK ^0^ , 1 ®» ^îw tiiHA^î’ ^€TOâTS l€l|JHMţ|!%;y^v |p^f^*j *&BT|i&ipB 4>ţ&OT^ 6: îb» a« Mo $is$4 Rtito tt? -ş m -*-v. , " • -fV ft clu; - *. hui 3iT - yiţuiik i r iepKS’ ^ ^c’isrfXAd £©iffi * |^OTj5k)StAHT|iXjB4AT4 ♦ EiWt ii^K^ALOXĂ eTlttid Ci Oi tptpr^ .eiS^MH&lAUiHeiWDZfO ^76,0201 »w^pr*pi |^n^ŢţA€#tnT^.| kh&!e4#h ® &sE«IA Afr£HllHă6 £  f Sîijjp'4 ;^#pipC$HT€ KÎ?TCdTA aOKf’îpS itmkv .........3[H*5:' ăr^y.' ^ V- ' v--":. &y I: 1 T £ »|pk s; l sfe ■» 2}t< '*r" iP :*5I:. & * ‘ •** - ’>• 32r jBPÎN??fc : .' IsK’-ajS WflStCdîHTi * TOyUiHoyjflOlfAiKI: ;<$iiTfa- iqitf iiiH npteŞm :,::£ ■_. ÎUH.M^^p||M0tqt'M2pîeiiJ^; "-M-*;.‘jg AO^MtT4SUJ.ÎK1 WEHUîR iijjjffi lîXeKXTt A^Tdl 1€E4 Kptf AŞ ^HTp¥ 6At ’** s:- -’— «tlfaM Af **ffl|!£4ţ; |H Î04T6 'î£^4A€ \% jffK* AKOdnTc^c ai .... " ^ ,e «niri $£*?*■'■ \; O, &tiţ. '■" r^Şk^hS,ţs:\ *&-*». %r--( .. -. V5' vf.v- ■ 'jrVTP,^.; 33r '•xaR&l- •'''" iK-^Jy--\,.yv - -:- . .'vi"’ S: j|\ *V. KjiPtftC : 4 J> HAKlSfe '’’îrS£" |d&€pînT4ffl££ipB> IT® S(!* SKH#! ^ !l;|ikrjr«iat txî iţîe âftoţîăHAi to J iMnsrsanAt'tiC eîc^|£\ ..J-* jih «ţip* eiHMe oAoif*K<î^ ;>â ^Ai AtMHHîpt ‘r. «^mospo^Ş-V uş^ftîtjiT^t Se §|tk ^£npş&T$& ♦ uiko; sm 33' Iţis^sa## -- -• •■t&x&ter »’• bM'rw t V SMro&A&tîpK* cnpe rptâcmmm . ♦.. Mai 4M&S*I6«0THT*îŢ|Ş^ iu XpHCTOIftO^ĂiŞ* Tî$ ,-• HOifAL , 4MHH& > WÎifort ÂJ4»#I I* * ..MPCsejpKtiîif W £.C^HTOV’Afeai;x^r r .##*&■ W .r- " —■>. .. -w tm ftia £. *fW . :-h% o* 34r 16 : &0 jfflMQV^ţjH ■SfiOCŢC€H t<*S€ UlH^Mt He&D " ♦ IL'HMH «pi* TC4T£. ' '' ^6*itOT€^OIT(3iEffci îlOlfdf %iioM€Ntiji€ Aoămu ack) KANTpXejţl tîî > UiHTC* ^A4T^H^ Uifi^eA •lîlŞÎŞc^KiAAjie • neMCBţ- ‘".AfT^aîa ♦ K4JIC v'lB^SialH«0VOTCriKu|^' ie enzecHjâ/^i^io i* mw&t fî] ^ il^TOpÎH C«|iîIl»i/KI^| ' «•:; v 7'«iţ ;■'■ A'-iC £Şr >^i^,eoiWftHiuj;-, ,.t *mm >^i W \. ''W.y '?i:V n- % Jpv- •>— W ■1 ' **v'. :■*♦-: <'- — ;•>. ••■'.••• I , j l^l^pIp^'MţXAl UIK V pAflfâţL :,<- iv^cîc WHA4M^€^fl^H^QHLîjDH&n2pBTO'ţţ; ■~i. ^^pl£8,AOMH&tâH«H€pO&r2Mivi' -plpftm n0!f©6 AH4HHŢ6 tUHW-jjqHT ? f TOTHŢ€A€ A^ftfgC,* A/W» 1^K«2«6i ^&€syT" ‘• r'. Iv'i npîH wtijje tâUiP v ._,____,_|*aL1£pMMH; 5 HHKl^fj»V;IM(J^w|«v;ir: . •*' >**• il 1 CtHie *jTff€MÎT6M0<îf - '&k • **4 ‘«ff ■ft ^înSp{itHO'HA''1'«w '[ 35r w. mm :h a Ti %m i "t ttl p^|6lliHC^(|>â€TÎCK<¥iW4(>i ♦ AAXcdptmiCf Vi.1 ,-;?V„; ^V'vr-" -v 3ov gSRT 1 1| ^SgjWPy "lif 73?t(E - -• .*- ^s-.‘>«rip.-r-*‘v*n5 . Şî&h'w ^V’ t?î - £ • -+-r^^r^^^lî^\C^ir^V'î1’;' -- ’tx)ifjî€ii6 ,,,,I6$1*** iOlfM î £H fcfc HcAţ fiXenoimoL &.4fAe nit ♦ uX ■/: •.;•:• nsosăp* Tjrop^R cZnuc * ie viflljt* .^pHKOIMTXĂi fcmib > '.ojfâM# V <^jjr5i-“:'TV?. f. * ’ J 4 ^ vv ,: ' ' ;DM' oSToapCAiwmH’rCCTZR^t'ŢWMff jr . -4 Aoif aie AfaenTlsî^ fliumeX ?^;,Ktft*&i|. tfl A4MWIT6 KXTf&mrkl fâ&tttM-* A oKoTtLţie fie foc xprt>T646€ ^ V. AON&iLHO6T0 Â'-Asif liTiiĂl cl :V~MuKÂkTt& * m&'enpecis&fi^ AlM^KB AltityAlţfcn TrfJC' « leiFucil fteocţHtjţiţienOH ♦ ie&fVcXcL k£t# T?âtiu€5i’ ♦ m iihtmi*3Xn kŞ^J-, AnpeHH€3i fe •*' m UD^oct ifie ujltffy* I M*HKîfeH’5^E02c€J;|H01 Ut^v-1 *f i ' ILa"î - ; k&Attf&sk**M /îAm aî. f^/Y A vi-’irm ^pîeuiHepT^Hjîiec'^/^fĂ îagpr: e s■*-1 " HTd^fBKg Uif’cSo^-r^r ^ wPifWB 'M:^M :«* > Mat MM&'î OoSl;!. <>i Kl I- * >î> o9r - ; fi * WALOn&îfMTg .♦ F#$i|iî *> ^ H£/KHTp^AnZe^l|IMT4 «' % &;1 m ie oolux * t O $OŢ€£H T4&j|ţ04Mtt€ ♦^*11 !l tm&QSâpt 6$^fsT$4&l U1H i Tp&j V ‘ i Cie* 31fMHN€iSI dEj!HK*»»H &Tdruift - uvl :i^i.i.’nÂV i Idi,6 ’ «f Jvfe € ♦ mit. ; *• ricâye r 3*1 k *< ^^M^XĂi v *$» - cxatHarA uih â'Aţnc’n^Âi A^rţtiff Bg^aBfKj?noB|idiHifc *ai»i G*tsX^a«e|§f j,€T3|h 6p| > Lii4 cir^^Ki^non<3i * AtafcoH#il|| MXHW c|)HIÎ&M€M ă5fMH!IE^.J ŢS’> ‘ i» «uti Pfi.&Cfc! '■MU :* ăis ^ ' iAtMHAtUiH '* IIS5Î TdTtA^HTOJfAt^^THjii ♦SfSjf :■ **" . ţ* ’ 40 v ’,'{ {>'- Slt'i £'j- .• _;>,'.'x-i.r*V v-:4 •'■• ~ ~- : r-^JL >»TeeHlllHn6tOA2ffiT€eH4/V^S *¥$»: :* luirâKjUp* A^°R^ i||^.;’/£ *. * ,7:KdS4 CtJjpîUlH lipi ♦ IUH C4>!li !$jgŢ‘ ?ă fiHArXpA eî«jnX£AnotH(lH UlKCiKI ^?ăi6p6:KX.nOHpClXAV ViP^Ifcl^ Ijfc*' inOTHfH CifcL/îi AT^H^ K01|| J^r^^îtnpeXTXAls. - uiHC?t<>e4»î^p! ;V ^ 1 fp^dnoifoi^îp^^'51-"- ]■} SC&diS, . ■:-> -";î'Sfc?»î 41r i-1 L, r. Jienapîti'd c*HXcZH^Beei$ ^HHCKdjit ♦ AWKOH^iiyîfii^i, nb|| |K>MtiiH ndna cîKArooftoLîcK^i hm* QlHK^CM£f€(iΣ - 'tc4>BTXAL iioî i'-f# cXcfjtie no^Di. cnpe c$iiT4 uac * - An5|ÎH rXT4T* ♦ IliP *" V-v- \ . - 1 a .*. ■•.*■:.,:■ >-Uoşh trptmm . > -«ou,;' ' ■ «tş^clMHfaars npcenp ■■>,. .:. vsv:;. tw*fjM ^ 4 * :'* Vi s *«>■ -, ’<£■#• Iţîp^iisoi^i^H •: C)fn0îf6^.ă^: * " - y y *»' îv:‘. ' 41v :W a^- KW * â Bfel.tP' ii ' <4& K\ÎC€AMnfi6 Ii' ,, Srapt-t4Ww«6 *K4eXKWÎ2,?!.gQ fî |£. t f|A r<.i « Kîcn(^0SHT4H UOH £11 ;; JTW ■KV£1bT«t.SC*'_ . -i.r*T-'i*o.. ;.r- 42r . rt; j ' _ ,prbv,ei|iK w ■ ftAV- ^'SSSNfc-^v.^ ■ i $* *' y ro.< .; SUMAR Pap. Cnvint înainte....................................... 5 Introducere ......................................... 7 Studiu de limbă . ............................. 47 Notă asupra ediţiei..................................121 Text.................................................125 Indice...............................................149 Facsimile............................................1S£