POMPILIU CONSTANTINESCU SCRIERI 6 Ediţie îngrijită de CONSTANTA CONSTANTINESCU cu o prefaţă de Victor Felea EDITURA MINERVA Bucureşti — 1972 SINTEZE PROBLEMA ROMANULUI ROMÂNESC Prin mijloacele de expresie şi preocupări, romanul e considerat ca o derivaţie din jţpopeea antică : vastele poeme omerice, deşi au stabilit o circulaţie naivă între om şi divinitate, au dat precădere acţiunii umane ; însăşi comedia dantesca e un roman al supraexistenţii, închipuită cu atît realism al iluziei, încît faptele par a se dezlănţui aievea, îmbraţişînd toată realitatea, străbătînd cuceritor prin aleeîe subconştientului, sau desfătîndu-se în jocul fanteziei -^s^ centrul romanului modern vom găsi, cu predilecţie, îrfe om Romantismul a cunoscut romanul ca o confesiuneMwidf sau ca temă declamatoare, în jurul sentimentelor nobile ; e meritul realismului de a fi dat primele creatiuni epice : Balzac e primul mare făuritor de oameni, prin „concurenţă cu starea civilă". Din antichitate, se apropie mai mult de roman realismul îiiadei şi idilicul uman din Daphnis şi Chloe. Romanul se alimentează din marele bazin al vieţii; obiectiv prin materialul din care pnrheşfqr xeHă s"£^^"^ fizionomiei Interioare a diterîtelor epoci istorice ; nu e insa copie a realităţii : aceasta cade in sarcina istoriei politice şi sociale. Romanul, cu metode diferite, mulează-n pasta umană n infinitate de categorii psihice : Flaubert, Dosto-*evski, Tolstoi, Balzac, Proust, Gide — purced dintr-un vast teren comun, se diferenţiază însă prin unghiul de viziune personală aplicat realităţii. Tehnica fiecăruia e un aliat, un mijloc de expresie al viziunii personale. 7 Societatea burgheză, prin aspectul ei economic destul de omogen, pare o mare uniformă ; de fapt, individualismul lumii moderne complică realitatea în atîtea aspecte, încît romanul organizat pe grup, ca gen, devine o icoana multiplă a realităţii variate ; în cea mai obiectivă formă literara se realizează nenumărate prisme temperamental diferenţiate. Albert Thibaudet, acest ingenios arhitect al criticei, a construit o serie de coridoare, urmărind itinerariul romanului modern, mai ales francez ; cartea lui, Le liseur de ro~ mans, nu e o dogmatizare a genului, ci numai o sistematizare preţioasă a lui. în varietatea speciilor, sunt însă caractere comune ale categoriei generale ce le însumează. Noi le credem reduse la două : creaţia ş[ finiră ;j:ea dintîi rea- . Uzează legile genului, cesffalta e vehiculul necesar prin care romancierul îşT~msereaza-n personagii subiectivismul anlma-toT~aiviziunii sale despre lume, în care concentrează eroi şrermHeTpentru o demonstraţie artistică. Ţejmica-— cu o noţiune mai uzitată „metoda" — de asemenea e înstrumen-tuLerin care creatorul epic pătnm3e-n straturi psihologice noii..-c.ojnplicate ; cu ajutorul ei le anexează artei, le elucidează şi le^oHslnbuîe^ia^ntpui turi originale, ToiiblUumd lijfpi ftiBpn«. pf» planuri!*» mprpn"s^?"ffihnrrF " ^te-jjin^gga*iei freahţarţ. Tuxtapunerea episodică a romanului naturalisl, " psihologismul lui Proust sau coborîrea-n subteranele „actului pur" a lui Dostoievski, pornind din realitatea vie, dar amorfă sau prea uniplană, au construit universuri pe legile diferenţiate ale creaţiunei estetice. Conştiinţa literară contemporană se realizează eminent în roman ; de la marea afirmare individualistă a dramei ibseniane, teatrul a cedat pasul epicii, cu toată existenţa unui Shaw, Pirandello — sau a exuberanţilor expresionişti germani. Invazia romanului e o acaparare, dar nu şi o epuizare impusa genului ; pulverizarea în subdiviziuni sau în confuzia cu alte genuri s-a înregistrat, cu îngrijorare, de păzitorii credincioşi ai dogmelor critice, O recoltă luxuriantă nu e însă totdeauna o secătuire a solului; departe de a prevedea sterilizarea pămîntului din care rodeşte, în devierile marei lui vegetaţii vedem triumful unui gen care a înăbuşit pe celelalte. în măsura în care acestuia anecdota îi aparţine bogat, lirismul s-a refugiat în „poezia pură" ; s-a concentrat în esenţe spirituale, contrastînd violent cu tot ce l-ar face să aibă contingenţe cu romanul. Disocierea contemporană dintre proză şi poezie a mers pîna la diferenţe de natura, nu numai la simple deosebiri formale ; tehnica lirică s-a complicat, pentru a se elibera de tehnica epică. în preajma apariţiei epopeii proustiane, d. N. Davidescu constata agonia romanului şi înlocuirea lui prin nuvelă şi lirism ; iar nu demult, d. Ovid Densusîanu, pornind de la accelerarea ritmului vieţii contemporane şi de la absorbţia individului în viaţa practică, întrezărea o societate de co-mis-voiajori grăbiţi, ce-şi smulg clipele de bucurie artistică, între doua trenuri, străbătînd distraţi paginele unei nuvele scurte, superficiale. Faptele istoriei literare vorbesc categoric în contra acestei prevederi ' B rnmar"li i?v"rinH Hin viaţă, se-ntretaie cn ea ; prielnica în cel mai înalt grad eflorescenţii lui — so-"cietatea actuala, agitata de tendinţi variate şi multiple, biciuita de utopii sau înăbuşită-n reacţiunî, e un cîmp primitor pentru toate experienţele. Din contra, nuvela e un gen istovit, sau, mai just, asimilat şi crescut, de la criza unui moment de slab şuvoi interior, la proporţia fluviului epopeic. însăşi literatura noastră e în consonanţă cu aspectul comun contemporan ; copleşitoarea cantitate de nuvele din perioada sămănătoristă, antebelică, s-a diminuat rapid; aproape fiecare prozator îşi cugetă romanul său, dacă nu 1-a realizat sau dacă nu şi-a concentrat chiar toată energia în acest domeniu. In evoluţie spre o supremaţie aproape îndeplinita, romanul nostru a avut să lupte în contra a două mari impedimente : documentul pitoresc sau pur înregistrator, si lirismul, c€ marca mai adesea" un tendenţionism transi'ormat in pledoarie socială, cînd nu era mărturia directă a lipsei de creaţie obiectivă. De la Filimon, pictor colorat şî îndrăzneţ al societăţii fanariote, dar scriitor stîngaci şi încurcat în reţelele stereo-"tipe ale unui romantism în gustul obştesc al vremii, trecînd prin lirismul d-lui Sadoveanu, furişat în trecut şi evocator al naturii, ca şi prin naturalismul său fărămiţit în episodic » fără analiză interioară, sau prin agresiunea tendenţioasă a 8 9 rudimentului de psihologie a lui Vlahuţa şi poposind lîngă seninul ochi de viaţă din opera lui Duiliu Zamfirescu, romanul românesc rămîne încă o enigmă. Slavici şi Agârbi-ceanu, cu o intrigă greoi condusă, o psihologie superficială, naivă sau convenţională, înăbuşesc creaţia liberă în moralism optimist sau posomorit ; prin peisagiul local şi orizontul limitat al personagiilor, constituiesc flora regionalistă a genului ; iar tezismul d-luî Sandu-Aldea din Două neamuri cade într-o zonă analoagă ; tot astfel recenta schiţă de roman, Doica, a d-rei Henriette Stahl. îritre alte cuceriri, decada postbelică a literaturii noastre consemnează şi triumful, dominant prin creaţie şi tehnică, al frescei epopeice. Semnalul 1-a Hah d. Liviu Rebreanu, prin definitiva emancipare a romanului fie document şi lirism : construind^, "pe dimensioinjmari, d. Rebreanu aduce aspectul creaţiei^ -jTloc", de tehnică oalzacianaTTo") — sau îşi strînge fibTelerlF "atenţie în analiza crizei morale, a" cazului de conştiinţa, metodic şi bogat înlănţuit, halucinant prin tenebrele lui interioare (Pădurea spînzuraţilor). Mai umbrit, fiindcă alternează cu multipla frescă sociala, şi mai schematic, fiindcă eroul e un rudimentar — procedeul apare şi în Ion, construit dramatic pe axa per^rjrTagiujnlcenTralr-'-■--- ^-Saturată de analiză, literariira~~d-nri TT.hI^iisU P^padat-Bengescu, de la lirism prodigios în sematii si complex în * intelectualitate, prin eliminare şi evoluţie, s-a orgajiizaţ, în , Fecioarele despletite, dar mai ales în Concert din muzică de Bach, în viziunea epica de o disecţie subtilă prin rafi^ narnent, intelectualizata prin material sî neegalată sub acestT aspect în hirTntnml rom?r" a] rnmanriprjlnr noştri. Ceea ce a încercat Duiliu Zamfirescu să împamînteneasca (Lydda, Anna) —- sau a naufragiat în prolixitate emfatică d. Gor-neliu Moldovanu (Purgatoriul), d-na Papadat-Bengescu a realizat recent, plin de perspective. D. F. Aderca, studiind o transfuziune socială (D-ra din str. Neptun) sau numai analizînd lucid şi cu multă acuitate senzaţii lubrice (Ţapul, Omul descompus), pictează peisagii şi sculptează fizionomii în jurul capricioaselor forme ale instinctului sexual. Cu stăruinţi prea accentuate asupra mediului social, cu titlul de prea obedienta documentare, pe planul tranziţiei istorice, d. N. Davidescu ne-a dat monografia descompunerii partidului conservator (Conservator et. Comp.); d. Dem. Teodorescu, cu vervă realistă, subiectivă, ne-a dat .tabloul frămîntărilor din epoca neutralităţii (în cetatea idealului); [...] în raza aceloraşi preocupări, d. Cezar Petrescu, după o manifestare lirică, neosămănătoristă, în care filonul d-lui Sadoveanu de inadaptare sociala era trecut în medii mai intelectualizate ce permit analiza psihologică în roman, sub masca personagiilor, deghizează încă pledoarii şi rechizitorii, în sfîrşit, d. Ionel Teodoreanu evoluat de la nuvela lirică la roman, a anexat literaturii noastre un strat virgin : psihologia infantila, realizată însă într-o formulă luxuriant lirică şi de un static monoton. Romanul d-lui I. Minulescu, Roşu, galben şi albastru, operă de vervă satirică şi de virtuozitate a formei, se abate de la creaţie, prin derogarea realităţii în simplu decor grotesc ; iar naturalismul exterior şi excesiv din Diplomatul, tâbăcarul şi actriţa al d-lui C. Ardeleanu, mărturiseşte un efort de lărgire al cercului de inspiraţie epica. Consolidarea genului corespunde cu ecloziunea lui ; după - realizările liricei, se pare că intrăm în contemporaneitatea larg creatoare prin brusca irupere a fluxului epic. în lumina creaţiei şi prin dexteritatea tehnică, cohorta eroica a romancierilor noştri poate statornici speranţe ce rămîn a fi egalate daca nu depăşite. 1926 10 CONSIDERAŢII ASUPRA ROMANULUI ROMANESC Prin datele artistice de la care porneşte, ^romanul e genul literar în care se reflectă mai mult societatea ; teatrul îşi poate, la nevoie, resuscita personagii Am alte vremi, lă-sîndu-le joc liber pasiunii ; categoria socială —- îi e mai puţin necesară ; spectacolul conflictelor interne acaparează, dincolo de mediu, interesul contemplativ al cititorului. Pe cînd teatrul satisface principiul creaţiei, prin aspectul intern al eroi lor ^romanul, cu slaba excepţie ^monologului . interior, bazat integral pe ănaliză;~ăre uri"punct" comun de intersecţie cu istoria : personagiile trebuie sa aibă o stare cmfar~r^^ conturul exterior. Existenţele flotante, umbre chinezeşti agi-"TăTe~pe—un~zid imaginar, evadează din legile genului, spre regiuni de mister şi subiectivism, înrudite cu poezia ; proza romanticilor, de o netăgăduită valoare artistică, e o derogare de la viziunea plastică a romanului. Pornind din realitatea istorică, proza îşi capătă prestigiul din mitul ficţiunii ; lumea epică e o superstructura,. faţă de realitatea brută. în momentul social căutam fixarea unui univers interior cu legile şi cataclismele Iui, cu perspective de lumini fosforescente în misterul sufletului uman. Pe acest paralelism de construcţie, urmărim etapele marilor creaţii epice ; în roman, atmosfera, inrimăr n inHivi. dualului psihic, se desTaşoară în atmosfera colectivă a momentului ooeial. Rumaiiul "are un suprem mesagiu introspec-tiv, pe un plan tridimensional ; el e o geometrie în spaţiu 12 a siiflfhihn ftW^^ff pf rî"^ pnp^ia e o serie de proiecţii, •nit Hin punct de vedere social, abulic-voluntar, psihologiceşte. Ja-nus petrificat, simbol al dezastrului sau al victoriei individului faţă de soci etate .eroul romanului nostru a degenerat în schema unui cjfou^concepţjo cuprinsul unei psihologii date, scriitorul se retugiaza în document, în pitoresc social şi inventar descriptiv, iar cînd nu e lipsit de fantezie şi lirism, naufragiază în satiră sau efuziune poetica. Urmînd, istoric, personagiile capitale ale romanului, observaţia se confirmă uşor. Dinu Păturică ne interesează prin procesul ascensiunii Iui sociale ; toata afectivitatea lui e dominata de ambiţie ; iubirea pentru Kera Duduca e o dispoziţie accesorie : femeia e un mijloc, prin care-şi poate satisface parvenitismul ; ea e un bun social cucerit, ca un imobil sau ca o valoare pecuniara. Pasiunea Iui Păturica luminează nu generalul omenesc, ci mersul societăţii, într-un TOoment de tranziţie ; estropiat de umanitate profunda, eroul e învins prin armele cu care a luptat. De altfel, finalul lui e un accident, care putea lipsi, cu atît mai mult, cu cît e facil melodramatic. Acest surogat al tragicului, melodramaticul, suplineşte valorile interne, în mai toată proza autohtonă. Trepte elementare de creaţie, socialul şi melodramaticul înlocuiesc psihologicul oriunde intuiţia scriitorului nu descoperă straturi adinei din misterul sufletului omenesc. După cum viziunea lui Filimon, boem jovial şi spirit democrat, a fotografiat societatea românească, într-un moment cînd se ridica pătura ciocoiască, în urmărirea aceluiaşi proces, junimistul aristocrat Duiliu Zamfirescu a înscris, în repetiţia momentului social, sensibilitatea lui reacţionară. în romanul ciclic al Gomăneştenilor, complexitatea constă în reliefarea simultană a psihologiei a două clase : Dinu Mur-guleţ şi familia lui, exponent al aristocraţiei rurale şi Tă-nase Scatiu, descendent din linia morală a lui Păturică, adaptat la noua fază evolutivă a societăţii. Timid şi poetic mai mult, îşi face loc şi pasiunea autonomă de determinismul social : idila echilibrată şi domestică dintre Saşa şi Matei, care, fiindcă au depăşit gratuitatea instinctelor adolescente, termină prin satisfacţia unei integrări în mediu, ca buni gospodari, nedeposedaţi de ciocoismul ameninţător ; scurtă fulgerare de pasiune independentă, iubirea lor apune pe orizontul social calm şi cu rezolvare definitivă. Fără varietate, acelaşi moment, mai proaspăt şi mai zguduitor, îl trăiesc Mihai şi Tincuţa, brusc despărţiţi de o fatalitate tot socială, care duce pe fata lui Murguleţ plocon în mîinile noduroase ale lui Scatiu, iar pe fratele Saşei la studii, care să-i justifice importanţa de clasă. Şi la Duiliu Zamfirescu, femeia are acelaşi rol de intermediu social, de valoare de schimb, ca şi Ia Filimon. Reîntors de la Paris, Mihai nu va încerca o salvare, prin adulter, a celei pe care a iubit-o cîndva ; martirajul Tincuţei, nobil exemplar feminin, e făcut sa pună în evidenţă grosolănia lui Scatiu : categoria socială prevalează categoria psihică ; pe această axa, Duiliu Zamfirescu s-a oprit numai la evocarea intens poetică a iubirii adolescente, moment ce-1 poate conserva ca precursor al d-lui Ionel Teodoreanu. Cum vedem, sensibilitatea autonomă de social e încă accidentală la Duiliu Zamfirescu. Procesul se poate urmări şi în celelalte romane ; Porţia şî Comăneşteanu sunt şi ei două embleme etnice şi sociale : femeia ardeleană, prozaică, dar gospodină şi virtuoasă, element de coeziune etică ; bărbatul, aristocrat din vechiul regat, frivol şi donjuanesc, totuşi cavaler şi erou, în timp de grea cumpănă. Categorii, ilustrînd două clase sociale (burghezia ardeleană şi aristocraţia rurală din Muntenia), Porţia şi Comăneşteanu reprezintă şi două categorii etnice, menite să fuzioneze : o anticipare poetică a dezideratului unirii Ardealului cu regatul. . Lui Duiliu Zamfirescu îi revine însă meritul iniţial pentru urbanizarea romanului nostru, urbanizare ^care n-a coincidat însă cu o deplină autonomie interioară a personagiilor de mediul lor social. Anna anunţă tipul de intelectuală emancipată, stăpînă'pe^ destinul ^ intprinr. din opera d-hei Fapadat-Bengescu. Insă romanul lui Duiliu "Zamfirescu e înecat în descrierea ^mediului urban, frivol şi spiritual : redus la o serie de „flecăreli" mondene, fără consecinţe creatoare, e străbătut de schiţe fugare şi^ de pitoresc social. Tipul e reluat în Lydda, de astă dată o englezoaică, spre a-şi justifica parca emanciparea ; dar romanul e populat cu fantoşe, simboluri abstracte ale unei ideologii, complicată cu inutilă erudiţie filozofică şi clasicism de Baedeker, în decor roman. Dezadaptatul social trece însă pe primul plan al eroului de roman ; proletarizarea ţăranului, prin industrializare, ca şi a orăşanului, prin biurocratism, nasc suferinţi nouă ; momentul social evoluat schimbă starea civilă a personagiilor, le menţine însă conceptul interior. Eminescu face prima emisiune a dezadaptatuluî superior : Dionis şi Toma Nour îşi acceptă decadenţa socială, com-pensînd-o prin metafizică şi poezie ; revoltatul eminescian €- un teoretician pur ; nemulţumirea lui e de ordine superioară, traducînd mai mult o lezare estetică şi un echilibru abstract jignit. Vlahuţă, prin Dan, îl prezintă meschin, abulic şi copleşit de materie ; dezadaptatul lui. deşi intelectual, e decapitat ; reacţionînd numai cu sensibilitatea, nu-şi găseşte re- 14 15 fugiui în abstracţie. Dezadaptatul eminescian e un idealist salvat prin cerebralitate, al lui Vlahuţă e învins prin apetenţa sociala lipsită de mijlocul de a se satisface ; categoria lui psihica reflectă lupta mai acută pentru existenţă, într-o societate silită să intre în ritmul civilizaţiei moderne. Pe aceeaşi linie, Delavrancea, de la revolta lirica şi neputincioasă a eroului vlahuţian, trece la scuza, prin corupţia mediului, a lui Cosmin, intelectual ce acceptă compromisul, spre a-şi asigura existenţa. Trubadurul îşi complică eliminarea din societate, prin mobile patologice şi raţiuni intelectuale, în sprijinul anihilării vieţii, iar doctorul din Linişte, suferind de mania persecuţiei, îşi clădeşte, ca un fiu spiritual al Iui Des Esseintes, un mediu artificial. Deşi neinteresant sub aspect artistic, amintim aci şi pe Traian Demetrescu, la care nevroza sexuală e mai accentuată, decît la toţi contemporanii săi. în Iubita şi Cum iubim, două travestite jurnale intime, surprindem o nouă faţă a inadaptabilului : dezadaptarea sexuală, existentă şi la Dan. Cu d. Mihail Sadoveanu, determinismul social anulează orice autonomie a individului faţă de societate. Astfel, în Floarea ofilită, zugrăvind descompunerea morală a unei femei, stabileşte un paralelism între anchiloza socială şi cea psihologică, iar în însemnările lui Neculai Manea explică dezagregarea intelectualului prin jena biologică de a-şi suporta eliberarea de mediu şi prin tragică regresiune, naufragiind sub autoritarismul unei femei vulgare, simbol al degradării vieţii familiale. Impresie ce se degaja şi din Duduia Margareta, unde eroina se elimină din societate, pe motivul aceleiaşi lipse de solidaritate a sentimentelor de familie. în Eudoxiu Bărbat, din Oameni din lună, reia psihologia lui Manea, adaptată la un moment postbelic de evoluţie a societăţii româneşti. Izolat prin inexperienţă, Bărbat rezistă numai graţie solitarismului, eludînd conflictul ' cu mediul. Chiar în Venea o moara pe Şiret, unde s-ar crede că pasiunea e mai' eliberată de condiţiile sociale, în însăşi iubirea lut Filotti pentru ţăranca Aniţa (aparent o eliminare a conflictului de clase), trebuie să vedem pri- vilegiul boierului de a-şi satisface şi sexualitatea, cu identitatea dominantă a instinctului de proprietate telurică. Cu riscul de a ne abate de la tema noastră centrală, relevăm că însuşi Caragiale, deşi observator incisiv şi moralist pătrumătoi m tipul autohton al lui Mitică, urmăreşte aceeaşi dezadaptare a individului la societate, pe ordinea intelectuală şi a educaţiei sufleteşti. Complexitatea lui Caragiale stă în diversitatea aspectelor zugrăvite : lipsa de morală socială (Five o'clock), de educaţie familială (D-nut Goe, Tren de plăcere), confuzia instituţiilor publice cu viaţa particulară (Petiţie), dezadaptare intelectuală la condiţiile noii vieţi sociale, pictată în rezultatele ei comice. D. Pătrăşcanu urmăreşte defecţiunile bunului-simţ, în raporturile sociale, iar d. Damian Stănoiu, recent, a sfîşiat cu acu] satirei perdeaua ce ascundea lumea monahicească, învederînd metehnele ei de tagmă, după cum cel mat valoros comic contemporan, d. Gh. Brăescu, încorporînd artistic comicul profesional din mediul cazon, continuă aceeaşi schemă. însăşi monografia romanţată a Iui Moş Belea descrie un tip pe latura lui mai mult socială : un general „de modă veche", anacronic şi ridicul prin dezadaptarea la profesie. Tragic sau comic prezentat, conflictul individului cu societatea şi expresia lui de categorie a mediului, străbate ca o coloană vertebrală, toată proza românească. Inadaptarea, prin sensibilitate, au cîntat-o elegiac Bra-tescu-Voineşti şi Batrînii lui Gîrleanu. Chiar poeţi ca Hogaş, pur descriptivi, ca d. Jean Bart, artişti ca d. Galac-tion, moralişti ca Slavici şi Agârbiceanu, cînd trec spre documentul uman şi social, reflectă aceeaşi luptă dintre om şi mediu. Condiţiile primitive ale civilizaţiei noastre ne-au întîrziat evoluţia spre acceptarea pasiunii umane ca un spectacol pur estetic şi mijloc de cunoştinţă intuitivă a in-ţfc. sondabilului din noi. , X\* De la romantismul istoric al prozei lui C. Negruzzi şi ^j?^\I. Odobescu, care exprimă lupta individului cu determi-%j*nismul istoric, proza românească şi-a fixat stratul de ex-^^ploatare la spectacolul devorării intersociale, unde indivi-^viul este exponentul mediului, nu al liberului său arbitru. Trecînd la romanul ce se constituie sub ochii noştri, ne vom opri mai îndelung Ia opera d-lui Liviu Rebreanu ca un esenţial început, de emancipare a categoriei psihice de servitutea categoriei sociale. Ion e o sinteza a sâmănăto-Tîsmului şi totodată înseamnă lichidarea lui. Prin pesî= misin, liric exprimat, d. Sadoveanu a refăcut nenumărate elegii, în proză, în marginea mizeriei rurale ; Sandu-Al-dea a complicat ura în contra ciocoiului arivist cu xenofobia, exaltînd forţa nudă, consumată în fapt fizic şi situaţii melodramatice. Venind după ei, d. Rebreanu are virtutea să observe lucid ceea ce aceştia văzuseră prin stratul de brumă al lirismului, adăugind cromatica lor internă la spectacolul obiectiv. __în elementul de frescă, Ion redă întreaga geologie a so-^ cietaţii noastre rurale. Burghezia e înfăţişată prin preotul ^âciug»Jppn~ învăţătorul Herovleri, prin tetele şi ginerii Iui ; ţărănimea înstărită, prin Baciu, socrul lui Ion, prin (jggrge, rivalul lui, şi prin Ana. INu lipseşte, din aceasta"1 galerieT~nici declasatul, reprezentat de cerşetoarea Savista. " Şa^uj_igmanesc trăieşte, în romanul d-lui Kebreanu, in__gx^ ponenţiilui tipici, framintaţi de pasiunile rudimenTareşT Hmftalt; ale niedîuluK^^jgncaji Ion sunt elementele~~clg* dezechilibru social : cea~dintîî7~^u un început de~ăutono^ 'mie, ultimul alcătuit dintr-o dubla compoziţie sutleteascaT în ordinea conflictului social, ^"..descinde din Păturica şi"* din parvenitul fixat de Duiliu^alrîHrescirV"d. Saduveanur învingînd socialul, considerînd femeia ca un mijloc al am- WejJmŢ îşi complică destinul, prin gratuitatea iubirii pen^~» ^fru^JFTorica. Ion e o efigie, cu ambele revprsnri preris în-~^ Roman social si psihologic. Ion e. forma Wp tranziţie, de la genul autohton, documentar si descriptiv, la^ennlpiir general omenesc. Prin su^ţ"1 rnHÎmpntar înr^ ^1 TTTTrrr-lui, romanul naţional, intrat în categoria mare a genului, n-a îmbrăţişat brusc o problema prea complexă lJ™j^J*^ pilnrt termeni al camătăcm„inj^p sinteză statică a 1 iii.11 pe categorii psihice şi sociale — si. din punctul de lichi-^ dare, UH capăt de nou hotarf : : ~~ ~ "fresca socială depăleste. prin matprUI dWa samăn^-ristă, prin completarea ei cu elemente din burghezia ur- bgng^^ynraţj;, pnlitirJanii şi tipul intelectualului în for- figge^u^ri^-in-Iitu,-- "HŞunt, în romanul d-lui Rebreanu, jnuă capitale scene simbolic^ rare exprimă condensat ceea ce n-a reuşit să exprime nici un sămănătorist din sufletul ţăranului ro-nHmT~1ubirea mistică de pămînt, în scena m care lon^ ^STJarbe lacom, cu ochii, ţarinile lui Baciu, ce se-ntind pînă" KTzare, sărutînd. cu evlavie, glia pe care a dorit-o aprig^. laŢsimtamîntnl He intpg-rarp în natură sugerat cu infinită poezie in toate imnurile d-lui Sadoveanu. apare grandios, dar reţinut, în scena cînd Ana, la cîmp, naşte copilul, fruct ^npTrii arpp^şi Impnfiihilitatp râ~şi rodul pamintului. ' Precum Flaubert, pornind de la tragedia unei provinciale romanţioase, a concretizat o iluzie generală a sufletului uman, bovarysmul, sau Stendhal, plecînd de la tribulaţiile senzaţionale ale lui Fabriciu şi Julien Sorel, a scrutat lucid „ideologia pasională" a individului, rob al senzualităţii, în slujba căreia îşi pune inteligenţa — sta-bilindu-şi o „filozofie" — tot astfel d. Rebreanu şi-a constituit succesiv un determinism al categoriei psihice, prin «rare intuieşte viaţa ; echilibrul şi dezechilibrul ei stă în voinţă : Ion se-nalţă prin voinţa de a parveni şi e înfrînt, prin contradicţia ei, de pasiune ; Apostol Bologa acţionează sub imboldul voinţei subconştiente ca sub imperiul unei hipnoze, apoi se dezagregă prin oboseala tensiunii care-1 activase. Puiu Faranga îşi alege de soţie pe ţăranca Mă-dălina, sub spontana selecţie a voinţei sexuale, pe care, contrariind-o prin uciderea femeii, naufragiază în demenţă, -iar Toma Novac, mînat la aceeaşi selecţie a instinctului, în stratul lui impermeabil de mistică elecţiune, moare ucis, contrariat şi el de voinţa lezată a soţului celei pe care o iubea. Autonomi de determinismul social, eroii epici ai d-lui Rebreanu sunt determinaţi numai de psihologia lor. Prin lirism şi rafinament, d-na Hortensia Papadat-Ben-ge^c1T'a~coTurribuiţ la urbanizarea prozei noastre ; prin m"T 'Tocta, se deosebeşte de sămănătorism, in opera sa subiec-tTvaŢ numai "prinT planul de intelectuajiţate_x.,ca atitudine ^aloao^T^o^replică prin materialul de inspiraţie Pasul spre obiectivare îl face oscilator prin Fecioare despletite, definitiv prin C.nmrert- Ain mţftfra Jt> Rnrh. T.îriră sau epi- 18 19 că, diferenţierea de sămănătorism constă în psihologism. Lenora şi Maxenţiu reprezintă cele două axe pe care şi-a construit geometria în spaţiu a romanului. Fără a prezenta, ^ca d. Rebreanu, o „filozofie" asupra vieţei (oricît s-ar părea paradoxal, gîndindu-ne la mijloacele de expresie ale fiecăruia)>|fr^anele d-nei Papadat-Bengescu urmăresc şi ele vechiul conflict al individului cu societatea, pe laturaconvenţulor sociaiera bunii tduLdţii şi a incruci^ şjrrr~prîn mezalianţă. In metalul epic al romanelor «ale sunt impurităţi lirice şi descriptive ; volubilitatea desfăşurată de feminista Nory, fanteziile asupra „trupului sufletesc", neobosit debitate de Mini, degenerescenta iluminată de inteligenţă a răutăcioasei Mika-Le, turpitudinile ipocrite ale Iui Rim, în opoziţie m sal^iorîa casnicâ~~ll£g jiei, sutletul decrepit al gemenilor Hallipa, intruziunea vul- jgăhtâtei in Tned.nl rafit,at prin g^_^~^^^|ri Ţj^ţ 'Ada şi Lică Trubadurul, dezbat implicit problema adap-* râm înriivirinim ia fa/4nr»T| social.^ Rolul bunelor maniere si al distincţiei sufleteşti, ohy^e 1îm"îT5Ta şi pnţtn sn~~Ka" integrează si epica H-nei ^^^-^Ti^^ij^caractcrul general al prozei aufnntnne $ ţţ |TiTŢnT^v^rr-f,kicrn?f^1-- esenţial feminină. ______ *--' ' Comparativ cu d. Rebreanu, îi poate opune, ca valori sufleteşti, eliberate de determinism social, saturate de ana-Jism, dar fără perspectivele ideologice asupra vieţii — numai figura originală a lui Maxenţiu şi, pînă la un 'purici; pe CHigiiidlica Leuuia. -——'-----* Lică Trubadurul si Ad'a descind din tradiţionala categorie a parvenitului autohton, observaţia socială a d-nei Papadat-Bengescu fiind originală"^rm^ooefaTea"descrisă. D. F. Aderca e singurul scriitor care practică monologul interior. Eliberat de sociologic, chiar cînd pictura mediului e voluntar urmărită, ca în Domnişoara din str. Neptun, d. Aderca şi-a constituit obsesiv, monoman, o ideologie pansexuală : omul e o victimă roasă de cancerul libidinei. Pe această singură categorie psihică, e cel mai lucid analist din scrisul contemporan. Sub fantezia grotescă din Roşu, galben şi albastru şi sub jocul de stil „delteist", d. Ion Minulescu descrie în Mircea Băleanu acelaşi tip naţional, victorios în lupta socială, am- Kbuscat şi profitor de femei ; tipul clasic al lui Mitică, nu w mai puţin cinic, dar mai superficial realizat, dormitează şi W în eroul d-lui Minulescu. Lărgind sfera socialului, compli-|f cînd-o cu mecanism melodramatic, d-nii Cezar Petrescu, f Dem. Theodorescu şi N. Davidescu merg pe aceeaşi dia-%' gonala, a conflictului dintre individ şi societate ; cel dintîi | elegiac şi sadovenian, ceilalţi doi agresivi şi caricaturali 4 prin satiră. Dacă d. Ionel Teodoreanu n-ar fi aplicat, global, me-toda poemului în proză la roman, prin psihologia adoles-v centă a eroilor săi ar fi reprezentat cel mai înaintat pas f spre autonomia interioară a personagiilor. Adolescentul, ne-sy" avînd încă formată conştiinţa socială, e pradă exclusiv gratuităţii actelor sale interne. Poet de copleşitoare atmosferă idilică, d. Teodoreanu complineşte inabilitatea creatoare prin adeziunea la mediu a micilor săi eroi : „mede-lenismul" e cea mai sugestivă atmosferă creată de un scrii-j r tor român ; pitorescul şi documentul social moldovean au ~: însă atîta preponderenţă în proza Medelenilor, încît e prevalată de spiritul vechi al socialului şi imixtiunii lirice în categoria epică. Cel mai mănos strat de exploatat, irupţia sexualităţii, a fost întunecat de imagism orgiac şi de melodramatic ; minus realizarea artistica, d. Ionel Teodoreanu a adus, în romanul postbelic, cea mai bogată experienţă şi un material rămas încă în forma lui brută, prin lipsa de maturitate şi obiectivism. Credem că nimeni nu s-a gîndit pînă astăzi, să vadă în Amintirile lui Ion Creangă un roman ; un roman al vieţii rurale moldoveneşti, construit din mentalitatea folclorică şi specific pitorească a ţăranului de peste Milcov. Opera lui Creangă e o mixtură de memorii^ (propriile sentimente ale autorului, reactualizate din copilărie şi învăluite în umor) şi o galerie a tipurilor esenţiale, de Ia ţară. Mama lui Creangă e femeia română, din popor, superstiţioasă, casnică, incultă, dar transpunîndu-şi ambiţia în copii ; tatăl lui e tipul mediu al ţăranului, sceptic, econom, uneori pînă la avariţie, şi preţuind mai mult simţul practic, decît naivitatea cărturărească. Iată şi pe depozitarul tezaurului folcloric, Moş Bodrîngă, pe părintele Duhu, cărturar şi spirit educator, ambiţios întru ridicarea neamu- 20 21 lui, pe David Creangă, preot de modă veche, cu puţină învăţătură, dar cu superstiţia cărţii, pe dascălul Vasile, iubit de săteni şi de copii, pe mătuşa Măria, femeie avară şi cicălitoare, pe Oşlobanul, băiat cu stare, dar prostănac şi obiect de glumă pentru colegi, pe Irinuca, gazdă sărmană şi expusă tuturor pagubelor aduse de nişte copii dezmetici, în sfîrşit, pe Smărăndiţa popii, fată sprinţară, deşteaptă şi cu precoce instinct feminin. Specific prin material, prin limbă, prin atmosferă, Creangă e maestrul admirat al d-lui Sadoveanu, în nota de primitivism şi pentru sensibilitatea Iui moldovenească. Sinteză a unei fracţiuni etnice, în romanul folcloric ai Amintirilor, vedem modelul romanului regionalist ; din matca lui s-au desprins Slavici, Agârbiceanu şi Voica d-rei Stahl, care e o monografie a mentalităţii rurale; prin afluenţă cu proza sadoveniană, a deschis calea romanului regionalist, continuat de d-ra Lucia Mantu şi de d. Po-pescu-Telega. Ca si poezia regionalistă, romanul de aceeaşi specie deriva din sămănătorism şi, în plus, din literatura eminent regională a lui Ion Creangă. Titu Maiorescu emiţînd „teoria romanului poporan" a ridicat o categorie tranzitorie a romanului nostru la o lege a genului. Dintr-o observaţie justă, pe principiul evoluţionist al treptelor creatoare a conştiinţei naţionale, a clădit o teorie falsă. De altfel, Maiorescu era strein de marele roman rus şi privea cu rezerve „romanele naturaliste de specia Balzac-Flaubert-Zola". Pe o proprie insuficienţă de orientare literară sau de gust limitat, a teoretizat prima formă a romanului nostru : aceea a categoriei psihice a individului exponent al clasei sociale. Romanul modern respiră prin autonomia categoriei psihice de cea socială ; forma lui cea mai înaltă, je^_opeea ■prousţiană, deschide cajea-^rjjrnanului pur", instrulnentcîe cuTincire în misterul eului uman! " ~---■-- -J^mafterpal de sociologleTroiuaiiul românesc va intra în categoria universală, prin autonomia internă a personagiilor. 1928 CORESPONDENŢA „JUNIMII" * [I] Nu putem spune că posedăm o bogată literatură ^epistolară, de amănunţită informaţie sau de remarcabilă valoare artistică. Atît Scrisorile lui C. Negruzzi, cît şi ale lui Ion Ghica utilizează tonul simplu şi narativ al genului, spre a trata diverse probleme de limbă, de istorie socială şi politică sau să evoce amintiri şi portrete pitoreşti, din epoca de formaţie a literaturii noastre moderne şi a statului român, la începutul consolidării lui burgheze. Negruzzi şi Ghica se folosesc numai de un simplu procedeu, ca să comunice impresii, într-o expresie cursivă şi fără insistente podoabe. Generaţia frămîntată de idealuri politice şi sociale din preajma anului 1848, e drept că ne-a lăsat cea mai interesantă colecţie de scrisori în care se răsfrîng animozităţile provocate de noile reforme, relatările diplomatice în jurul faptelor care au dus la unire, cu preţioase precizări de roluri, cu ţesătura intrigilor şi coloratura temperamentală a actorilor principali din marele efort al întemeierii României moderne. Valoarea documentară de netăgăduit, păstrată în corespondenţa echipei de misionari naţionalişti din prima jumătate a veacului trecut, priveşte mai ales pe cercetătorul istoriei sociale şi politice. * Studii şi documente literare, voi. I, publicate de I. E. Toroutiu şi Gh. Cardaş ; Institutul de arte grafice „Bucovina". 23 Cu „Junimea" intram într-o fază de preocupări caracterizate prin autonomia faptului cultural şi estetic de ambianţa politică a vremii. Generaţie de artişti puri, colaboratorii Convorbirilor literare părăsesc confuzia temporarului cu eternul, cultivată de scriitorii „paşoptişti", şi se consacră îndeletnicirilor contemplative. Corespondenţa junimiştilor aparţine, deci, interesului exclusiv al istoriei literare. în ea. putem urmări temperamentele artistice, problemele de critică şi creaţie şi, în genere, ideologia unitară a unui curent în primul rînd estetic. în acest volum de documente literare, referitoare la raporturile epistolare dintre junimiştii primei generaţii cu d. Iacob Negruzzi, secretarul de redacţie, neobosit, generos şi plin de respectul istoric al destăinuirilor primite, se închide un ciclu de scrisori, primite între 1867—1915, de la cei mai însemnaţi colaboratori ai Convorbirilor, de la unii adversari ca Hasdeu, de la filo-românul Ioan Urban-Jarnik, ca şi de la asidua traducătoare în germană a scriitorilor vremii, Mite Kremnitz. Criteriul adoptat de d-nii I. E. Torouţiu şi Gh, Cardaş, în publicarea celei dintîi secţiuni din corespondenţa „Junimii", este exclusiv istoric. Benedictina lor răbdare a copiat şi comentat cu note informative toate scrisorile aflate între manuscrisele Academiei Române, provenind de la Maiorescu, Caragiale, Eminescu, Duiliu Zamfirescu, Creangă, Gane, Gh. Panu, D. Onciul, I. Bogdan etc. şi adresate d-lui Iacob Negruzzi. Ca scrupul documentar, norma care prezidează culegerea îşi află justificarea în însuşi principiul ei călăuzitor. Cît de umile, ca valoare, ar fi cele mai multe epistole, cît de puţin revelatoare sunt ca să ne explice personalitatea artistică a corespondenţilor, ele pot fi utile istoricului literar, dornic să-şi dateze amănunţit eventualele cercetări. în linia preocupărilor noastre, ne reţin numai cîteva nume, din al căror comentar intim descoperim atît calitatea expresiei cît şi interesul intrinsec al scrisorilor. Fiindcă d-nii Torouţiu şî Cardaş intenţionează să completeze corespondenţa „Junimii" cu încă 3 volume, cum ne relatează în primele rînduri ale Introducerii, nu ştim dacă îşi vor putea menţine neştirbit criteriul aplicat în acest prim album autobiografic ; ar fi poate recomandabil m, ca punctul de vedere strict istoric să fie amendat şi de m precăderea interesului psihologic şi artistic. S ' Oricum va decurge publicarea documentelor aparţinînd |f „Junimii", ne mărturisim preferinţele categorice pentru | acele scrisori care ne întregesc fizionomia intelectuală a ; participanţilor la acest copios şi util „corpus" epistolar. Consecvenţi cu această circumscriere preliminară, vom insista deci numai asupra scrisorilor lui Gh. Panu, Eminescu, Titu Maiorescu şi Duiliu Zamfirescu, a cărui artă epistolară, în special, întrece nivelul unor protocolare relaţii de redacţie, cu micile ei griji gospodăreşti, trecînd, în majoritate, într-o antologie demnă să figureze alături cu opera sa de circulaţie artistică. Desigur că cei mai mulţi corespondenţi ai d-lui Negruzzi n-au scris în faţa oglinzii virtuale a posterităţii; responsabilitatea publicării postume nu-i angajează cu nimic ; prin eliminarea celorlalţi, noi ne mărginim judecata la pura disociere dintre caracteristic şi nesemnificativ şi operăm o preferinţă strict subiectivă. Cele 2 scrisori ale lui Gh. Panu, datate din 18-76 şi trimise din Paris, fără să fie remarcabile^ prin ţinuta literară, sunt două articole de lucidă critică, îndrăzneaţă şi întemeiată asupra învăţămîntului limbilor clasice, în Franţa, unde tînărul cercetător istoric şi viitor polemist politic fusese trimis cu o bursă, de atenţia selectivă a lui Maiorescu. Ca expresie destul de prolixe şi neîngrijite, epistolele lui Panu dovedesc însă putere de judecată, independenţă de atitudine şi afirmare francă a unor convingeri judicioase. Spirit ştiinţific, lipsit de înţelegere artistică (aşa cum îl înfăţişează şi Amintirile asupra „Junimei"), Panu e logic şi substanţial, informat şi clar în obiecţiile de metodă pe care le aduce studiului limbii latine, practicat la Sainte-Barbe, ca un exerciţiu de retorică amabilă^ şi înflorită şi nu ca un mijloc de pătrundere a spiritului limbii şi autorilor clasici. Ele luminează suficient structura intelectuală a publicistului şi oratorului de mai tîrziu, în care s-au dezvoltat însuşirile găsite aci în germen. Gustul lui realist, în literatură, se îndreaptă mai ales spre Moliere ; sarcasmul lui de ziarist activ urmăreşte necruţător pe „clasicul" Naum şi pe Vîrgolici, camarazi de studiu ; de ase- 24 25 menea vederile despre istorie, în care a debutat promiţător, ca repede s-o părăsească pentru activitatea politică, îl caracterizează ca pe un pozitivist, adaptat la mentalitatea modernă a ştiinţei : „Astăzi se caută a intra în istorie nu prin consideraţii a priori, ci avînd un instrument ştiinţific în mînă, cu care se începe a se cerceta omenirea nu în totalitatea ei, ci în deosebitele şi particularele ei manifestări, rămînînd ca pe urmă, după ce va stabili pe bază ştiinţifică aceste deosebite părţi, să se facă cercarea de a se scoate legile generale". De la Eminescu, în cele 7 scrisori publicate, dintre 1870—1887, aflăm această întărire a poeticei sale, afirmată şi în Epigonii: „Numai drept vorbind, mama ima-ginelor, fantasia, mie-mi pare a fi o condiţiune esenţială a poesiei — pe cînd reflecţiunea nu e decît scheletul, care în opere de artă nici nu se vede ; deşi palidele figuri ale unor tragediani îşi arată mai mult oasele şi dinţii, decît formele frumoase ; la unii predomină una, la alţii alta ; unirea amîndorura e perfecţiunea, purtătorul ei geniul". Definiţia se suprapune ideal poeziei eminesciane, în care conceptualitatea e topita în muzica simţirii şi îmbracă hlamida de purpură a imaginativîtăţii ; pasagiul e semn sigur de autocritică asupra propriului mod poetic. Pe lingă amiciţia cu Slavici şi dezvăluirea anxietăţii lui organice : „într-un pustiu să fiu, şi nu mi-aş regăsi liniştea" — Eminescu îşi afirmă mesianicul naţionalism, în legătură cu starea românilor din Ardeal, pe care i-a cunoscut temeinic [...] ; îşi mărturiseşte neîncrederea lucidă asupra probabilei lui drame, Mureşianu, şi dă informaţii despre geneza romanului Geniu pustiu, la început purtînd titlul de Naturile catilinare. în puţinele lui scrisori sunt şi aşchii preţioase din marmura interioară a marelui poet şi naţionalist. Călător neistovit, dar fără simţul pitorescului. în 30 de scrisori adresate d-lui Negruzzi, între 1867—1902, T. Maiorescu e puţin interesant tocmai în ceea ce putea fi o latură inedită a scrisului său : epicureismul ambulant practicat ca un regim de împrospătare intelectuală. Enu-merativ, sec şi fixat la înregistrarea orelor de sosire şi de plecare sau la consemnarea temperaturii atmosferice, Maiorescu nu se înfioară la aspectele exterioare ale vieţii, pe 26 care a conceput-o numai în idealitatea abstractă a minţii, ca un joc al conştiinţei subiective. în schimb, recompunem liniile cunoscute ale spiritualităţii maioresciane, aşa cum o cunoaştem din critică şi acţiunea lui politică. în ultima ordine de manifestare, dacă nu întîlnim orientări suplimentare de ideologie, surprindem grija activă pentru lăţirea ideii conservatoare şi linia patriotică din controversa celebrului articol 7 din Constituţie. [...] Din relaţiile de colaborator al Convorbirilor răsare anevoioasa hotărîre a criticului de a scrie, dintr-o lene temperamentală care i-a limitat şi cantitatea operii. Afară de concise aprecieri asupra cîtorva scriitori junimişti, între care intră şi preocuparea despre ecoul scrierilor traduse în limba germană, ca un pas al impunerii în faţa conştiinţei culturale europene, Maiorescu realizează în scrisoarea XXVII o pagină de critică pură, cu caracterizări lapidare şi definitive asupra oratorilor conservatori, care s-au manifestat cu ocazia congresului de partid, în 1902. Ţinuta înaltă a judecăţii, incisivitatea observaţiilor, cu efectul asupra auditorului, insistenţa asupra maturităţii de gîndire şi-a mijloacelor de exprimare, discernată la fiecare vorbitor, o destină, fără reticenţe, ca o completare critică a studiului despre Oratori, retori şi limbuţi. în corespondenţa sa literară, omul de gust domină, ca un omagiu adus ideii, pe Maiorescu, politicianul militant. Dar adevărata îneîntare, fără eclipse, ne-o procură scrisorile pe care d. Negruzzi le-a primit de la Duiliu Zamfirescu. în număr de 26 şi trimise din Roma şi Bruxelles, între 1888—1908, din etapele agreabilei lui cariere de diplomat, epistolele lui Zamfirescu dovedesc deplina stă-pînire pe farmecul genului şi plăcerea de a diserta calm şi armonios, despre natură, artă, romanitate şi procesul creaţiei personale, de poet şi mai ales de romancier. Scriitor de echilibru clasic şi limpezime mediteraneană a fanteziei, stilist elegant şi pur, spirit cultivat la izvoarele aticismului, lector generos al confraţilor din ţară şi aprecia-tor orientat de gust sigur, Duiliu Zamfirescu e poet, fără efort vizibil, cu o sensibilitate măsurată, care se înfiorează la orice aspect estetic, din viaţă sau din artă. Izolat de patrie, el îşi leagănă nostalgia între umbrele glorioase ale istoriei romane, obîrşie nobilă a neamului, îşi 27 plimbă melancolia uşoară printre ruinele venerabile ale Romei, în care ascultă sufletul de cuceritori al strămoşilor, respiră sub baldachinul de vis al cerului italic şi se regăseşte în contemplaţia naturii, ca într-un flux generator de permanentă vitalitate : „vă scriu de sub neramzi. E pace, zmerenie pe ape şi în văzduh ; florile atîrna de ramuri cu o lene grasă, parfumată, ca o mînă de femeie ieşită din baie. Lămîile par de ceară. Trandafirii prin brazde zîmbesc ca nişte fete prietene şi aşteaptă degetele fine ale necunoscutei zîne să-î rupă de pe crăngi, cum toţi aşteptăm pe «mai bunul de mîine» să ne aducă idealul..." Senzualitate delicată, reverie calmă şi estetism necorupt de trivialitatea realităţii se-mbină în acest expresiv citat din corespondenţa acestui clasic, singurul clasic al nostru, mare artist al euritmiei., desfoiate în candoarea unui crin interior. Pe lîngă utila contribuţie de istorie literară, documentele adunate sîrguincios de d-nii Torouţiu şi Cardaş ne pun în contact cu o sensibilitate care a fost poetică, de la aspectul fizic, de o cuceritoare graţie bărbătească, pînă în cutele minore ale confesiei, iar d-lui Iacob Negruzzi îi aduc cel mai înduioşător omagiu, în izolarea sa istorică de nonagenar a cărui memorie literară, sipet sacru de amintiri, a salvat de putreziciunea vremii o parte din afecţiunile tinereţii sale laborioase. 1931 CORESPONDENŢA „JUNIMII" [II]* De data aceasta fără colaborator, d. I. E. Torouţiu continua publicarea scrisorilor adresate Iui Iacob Negruzzi de către membrii „Junimii" sau de unii literaţi ai^ timpului care doreau să ia contact cu vestita adunare, al cărei prestigiu impusese chiar şi celor mai încăpăţînaţi adversari. Ne exprimam părerea, cu ocazia apariţiei primului volum de documente literare junimiste, că am fi dorit o selectare a scrisorilor, în raport cu importanţa lor intrinsecă. Dacă d. Torouţiu ar fi adoptat acest criteriu, cu siguranţă că mare parte din epistolele prezente ar fi trebuit suprimate, fiindcă nici valoarea lor informativă nu este deosebită şi nici ţinuta lor de expresie nu ne reţine. Cum însă d-sa a adoptat un punct de vedere strict de istoric literar, con-semnînd cu pietate orice rînd adresat răposatului Iacob Negruzzi, observaţia noastră, şi mai justificată de data aceasta, devine aproape ineficace. în prefaţa La al doilea volum, culegătorul şi comentatorul scrisorilor îşi apără cu intransigenţă punctul de vedere, dintr-o spaimă pe care o găsim excesivă, fiindcă este şi mărturia unui istoricism absurd înţeles : „Observaţia că unele dintre scrisorile volumului I-iu puteau să şi lipsească nu ni s-a părut justificată. Căci atunci s-ar pune întrebarea : unde să înceapă suprimarea şi unde să * I. E. Torouţiu, Studii şi documente literare, voi. II, Institutul de arte grafice „Bucovina". 29 se oprească ? Cine poate şti cu siguranţă dacă, în aparenţă, cea mai neînsemnată dată din scrisoarea cutărui autor, publicată azi, nu va veni mîine să lumineze un amănunt nebulos din istoria literaturii ?" întîmpinarea d-lui Torouţiu este semnificativă pentru a defini o mentalitate sclavă a documentului. Grija de a lămuri „un amănunt nebulos din istoria literaturii" ne-a ţinut multă vreme într-o preocupare de mărunţişuri absurde, pe care cercetătorii noştri le-au calificat drept ştiinţă. Este elocvent cazul lui Eminescu, înăbuşit sub un morman de frunze moarte, de date şi amănunte fără importanţă şi lipsit nepermis de mult de o biografie sintetică, pînă la apariţia cărţii d-lui G. Călinescu. Meritul d-lui Torouţiu nu e mai puţin de elogiat, cu toată această predispoziţie de îndărătnic şi ortodox colecţionar ; materialul pus la-ndemîna istoriei literare e atît de preţios, în unele laturi, încît din el se poate alcătui o întreagă monografie asupra „Junimii". Dintre scrisorile acestui al doilea volum documentar, cele care ne-au interesat mai ales sunt ale lui A. D. Xenopol şi Ioan Slavici. Dincolo de însemnarea seacă de date, palpită în corespondenţa lor o viaţă intelectuală şi o tragedie umană, în special la Slavici, din care se întregeşte un adevărat portret sufletesc. Scrisorile lui Xenopol, în număr de 36, ne prezintă un amănunţit istoric al formaţiei lui spirituale ; prin ele urmărim lecturile de specialitate, impresia produsă asupră-i, proiectele de lucrări, dintre care unele vor fi trimise Convorbirilor literare, observaţiile istoricului asupra societăţii germane în care trăfeşte, cît şi opiniile asupra vieţii politice din ţară. încă din timpul studiilor universitare, mintea lui Xenopol dovedeşte o curiozitate multiplă,- ea nu se-ngrădeşte numai în problemele de strictă specialitate, ci se preocupă de drept şi filozofie, de literatură streină şi naţională. Xenopol e un cititor pasionat şi inteligent al Convorbirilor, al căror conţinut îl analizează şi-1 judecă în scrisorile adresate lui Iacob Negruzzi. Oricîtă recunoştinţă arată faţă de Maiorescu şi oricîtă afinitate există între el şi intelectualitatea „Junimii", A. D. Xenopol e un spirit independent şi nu se sfieşte să discute anume idei ale criticului şi să-şi califice, cu seriozitate, confraţii revistei la care colaborează. Valoarea acestor scrisori^ constă în aceea că putem urmări formarea unei personalităţi care şi-a dat mai tîrziu măsura în opere de o rezistenţă netăgăduită. E interesant de amintit că Jn tinereţe Xenopol era destul de preocupat de literatură ; el încercase şi^ o traducere ,a poemei Hermann şi Dorotkea, refăcută după o versiune primă neacceptată de Convorbiri, dar rămasă nepublicată. Inteligenţă deschisă, putere de muncă deosebită, disciplină în studiu şi diversitate în preocupări — A. D. Xenopol ne-a lăsat, în scrisorile prezente, un preţios jurnal al formaţiei lui intelectuale. în diferite ocazii, ne-am mărturisit lipsa de simpatie pentru literatura prolixă şi greoaie a lui Ion Slavici ; mai mult, ne-am arătat chiar surpriza faţă de supravalorificarea acestei literaturi de tendinţe moralizatoare şi de procedee melodramatice, cu vădit scop demonstrativ. Ne-am formulat însă opinia critică dincolo de orice consideraţi^ streine literaturii, indiferent de convingerile politice ale bătrînului povestitor, sfîrşit într-o atmosferă de ură şi amară ireve-renţă. Se pare că mai presus de operă, viaţa lui Ion Slavici are un patetism pe care istoria noastră literara nu 1-a pus suficient în evidenţă. O biografie a luptătorului politic şi a ardeleanului crescut într-o specifică mentalitate socială şi etică e o întreprindere care ar putea ispiti un condei înţelegător. Cele 46 de scrisori, adresate lui Iacob Negruzzi, alcătuiesc un material informativ şi un document moral de primă importanţă, spre a intui mobilele intime şi a judeca personalitatea atît de unitară a lui Slavici. De timpuriu, a avut de luptat cu 'tot felul de greutăţi ; mizeria materială, lupta cu mediul străin, dorinţa de cultură şi limbă română, înclinaţiile lui contrazise de împrejurările sociale, o boală cruntă care-1 apropiase de fiorii morţii şi o îndărătnică voinţă optimistă, biruitoare şi salubră fac din viaţa lui Slavici un adevărat roman. E drept că scrisorile publicate de d. I. E. Torouţiu nu ne cuceresc prin limpezimea expresiei şi nici printr-o compoziţie armonioasă. Slavici apare şi aci un spirit greoi, un scriitor care se luptă cu dificultăţi de limbă şi al cărui gust literar este 30 31 destul de incert. Nu putem să-i contestăm totuşi o sinceritate netăgăduită, cînd este vorba de aprecierea propriilor lui lucrări. Slavici a avut o voinţă supraomenească să-şi organizeze o carieră literară, în mijlocul atîtor adversităţi. Preocupat de perfecţia formală, el a primit sfaturi şi sugestii, ori de unde ar fi venit. Prieten cu Eminescu, îi prezintă operele, trecîndu-le „prin mînele distilatorie" ale poetului, însăşi redacţia Convorbirilor avea toată latitudinea de a modifica scrierile trimise spre publicare. Slavici a făcut astfel o perpetuă ucenicie, din cauza lipsei de legătură directă cu limba literară, pe care a învăţat-o din cărţi. Nu mai puţin interesantă este mărturia scriitorului ardelean, care nu-şi poate judeca propriile opere ; o lipsă de simţ autocritic 1-a împins pe Slavici, de altfel pînă la ultima lui carte, la prolixităţi dăunătoare, la pagini inexpresive şi greoaie. Didactismul literaturii lui se explică de asemenea prin-tr-o invincibilă pornire de a studia probleme pedagogice şi economice. Din înseşi confesiunile Iui, Slavici pare un literat făcut, stimulat de experienţa şi cunoaşterea vieţii rurale din Ardeal şi încurajat cu multă bunăvoinţă de cercul Convorbirilor. Iar preocupările lui politice s-au născut o dată cu primul contact luat cu viaţa socială şi naţională din imperiul habsburgic. Ceea ce a părut „trădare", în acţiunea germano-filă a bătrînului Slavici, era consecinţa logică a unei formaţiuni spirituale plămădite din tinereţe, în condiţii cu totul specifice. Singura lui vină e de a fi avut o vigoare intelectuală prelungită şi dincolo de atmosfera în care s-a format, apărîndu-şi convingerile cu o pasiune şi o logică predeterminate. Slavici, ca şi Xenopol, era un cititor sîrguincios al Convorbirilor, şi ţinea să-şi exprime şi impresiile în legătură cu literatura publicată în paginile revistei. Cu toată neîngăduita prolixitate şi greutate de stil, analiza romanului Mihai Vereanu, al lui Iacob Negruzzi, nu e lipsită de temeinicie şi mai ales dovedeşte o independenţă de spirit cu atît mai apreciabilă, cu cît „Junimea" îl salvase în dese rîn-duri de la o istovitoare mizerie materială. Trebuie să fim recunoscători memoriei lui Iacob Negruzzi că a ştiut să cîştige sufletul corespondenţilor săi. Scrisorile lui Xenopol şi ale Iui I. Slavici sunt confesiuni ne- stînjenite, adresate unui secretar de redacţie care a fost şi un prieten cald, îndatoritor şi animat de spirit de sacrificiu faţă de colaboratori. Cît datoresc aceştia modestului conducător al Convorbirilor şi lui Maiorescu abia acum se pune în adevărata lumină, prin recunoaşterea directă a celor ajutaţi. Solidaritatea junimismului literar se baza pe încurajarea personalităţii, singura garanţie de a păstra o elită intelectuală, într-o ţară lipsită de tradiţia culturii. Volumul al doilea din corespondenţa „Junimii", publicată de d. I. E. Torouţiu îşi justifică apariţia mai ales prin scrisorile lui Xenopol şi Slavici. în cel dintîi tom, găsisem însă şi pagini de valoare literară, ca cele ale lui Maiorescu şi Duiliu Zamfirescu. De data aceasta, documentul istoric şi psihologic prevalează ; restul scrisorilor se circumscriu la raporturi redacţionale şi la informaţie minoră. 1932 32 ANUL LITERAR [1932] Tradiţia bilanţurilor literare e atît de înrădăcinată în publicistica noastră, încît noi înşine, adversari ai acestui mod de recapitulare contabilă, de data aceasta sucombăm în faţa unei datini, cerută poate şi de necesitatea sinoptică a cititorului, dar mai ales de micul orgoliu al scriitorului naţional. Nu credem însă că un an calendaristic se suprapune perfect peste un an literar, iar dacă se poate surprinde o relativă coerenţă între extremele a douăsprezece luni, aceasta se datoreşte a ceea ce constituie în dispersarea cărţii aşa-numitul „sezon literar". Intensificat o dată cu apariţia toamnei şi evoluînd într-un ritm cadent, sezonul beletristicei noastre a cunoscut în anul trecut un eroic stimulent, în ciuda tuturor crizelor care ameninţau moartea culturii. Relativ marele număr de cărţi apărute într-un moment de vicisitudini materiale este, desigur, semnul unei necesităţi spirituale ; editurile noastre şi-au menţinut prestigiul la un nivel neaşteptat, şi din imperativul continuităţii unui comerţ, dar şi dintr-o înţeleaptă adaptare a preţurilor la posibilitatea de consum a cititorului. Criza cărţii române este o criză de bani ; să presupunem că nu există mai mulţi cititori, în toată ţara, decît 5.000. Ei bine, rambursarea cheltuielilor, dreptul, destul de modest, de autor şi amortizarea capitalului învestit de editor se pot acoperi dacă se desface, în cursul unui an, fie şi acest limitat tiraj. însă consumatorul de literatură e în genere un intelectual strivit sub barbaria curbelor de sacrificiu, mutilat de toate lipsurile ma- 34 teriale, trăind improvizat şi într-o neîntreruptă goană după asigurarea existenţei. Micşorarea preţurilor este singura cale de a redobîndi cititorii pierduţi şi de a cîştiga eventual alţi consumatori literari. Evident, toată această socoteala nu rezolvă complet problema răspîndirîi cărţii. Selecţiunea ei este încă marea lacună a editorilor noştri, lipsiţi de consilieri literari competenţi şi cu răspundere, plini de respectul valorilor impuse, dar şi avizaţi pentru a recepta noile talente. Să fim sinceri, să mărturisim că, cu rare excepţii, editorul român a rămas la o intelectualitate periferică, făcînd concesiuni gustului public mediocru, din socoteala unui cîş-tig imediat şi a unui succes popular. N-avem nici o răfuială personală cu stimaţii editori naţionali, n-am solicitat nici unuia publicarea vreunui volum, şi deci nu putem fi bănuiţi de resentimente, în aceste consideraţii. Numai în ziua în care editura va însemna însă şi intelectualitate, ne putem declara de acord cu uzinele de hîrtie tipărită ale marilor firme comerciale care şi-au luat răspunderea culturii naţionale. în scurta recapitulare ce urmează, asupra anului literar defunct, nu vom face o enumerare fidelă a tuturor cărţilor apărute ; ar fi şi inutil şi plictisitor acest buletin de înregistrare. Vom încerca, în măsura în care limitele unei date fixe ne îngăduie, să scoatem în evidenţă liniile unei fizionomii spirituale. în primul rînd, subliniem stingerea inflaţiei teoretice şi pragmatice a aşa-zisei ideologii ortodoxe. Misticismul programatic al tuturor confuziunilor a încetat să-şi manifeste intemperanta, fiindcă se sprijinea pe o lipsă de substanţă netăgăduită. Unde sunt campaniile ortodocşilor cu subvenţii, unde s-a ascuns „spiritualitatea" unei noi prepuse generaţii ? Eseul amorf şi poezia decorativă, cu îngeri şi sfinţi, s-au retractat într-o tăcere echivalentă cu înfrîn-gerea. Fenomenul invaziei romanului şi-a menţinut în schimb intensitatea, în tot cursul anului, nu numai în operele începătorilor, dar a impus şi noi valori, în cariera cîtorva nume de mare notorietate. La finele acestei luni, a apărut în două compacte volume Răscoala d-lui Rebreanu ; d. Mi-hail Sadoveanu şi-a continuat evocările sale din trecut, d. Cezar Petrescu a coborît pe clina fecundităţii şi a docu- 35 mentului social, d. Ion Minulescu şi-a reconfortat verva de simbolism popularizat, d. Damian Stănoiu şi-a construit un tablou de înnoită observaţie din viaţa monahală, iar d. C. Stere a afirmat o carieră latent sugrumată în subconştient şi s-a definitivat ca romancier de larg suflu epic, după cum d. Ionel Teodoreanu şi-a destins aripile lirismului său copleşitor, într-o tema mai presus de mijloacele sale. Scriitorii cu un mesagiu ajuns la apogeu şi-au fructificat aşadar însuşirile de acum bine precizate ; fenomenul e semnificativ pentru literatura noastră, în care continuitatea era o excepţie, iar gloria se rezuma la conţinutul unui volum sau două. Noţiunea de carieră literară a-nceput să se închege şi în conştiinţa creatorului naţional şi în psihologia publicului, care-şi aşteaptă autorul preferat, cu regularitate disciplinată. în aceeaşi ordine de preocupări, trebuie menţionat volumul de versuri al d-lui Ion Pillat, Caietul verde, şi autobiografia romanţată a d-lui E. Lovinescu, Bizu. Este îmbucurător pentru maturizarea culturii române faptul revalorizării scriitorilor clasici. D. Paul Zarifopol şi-a continuat opera de glosator a lui Caragiale, ajungînd la al treilea volum al ediţiei sale critice. Impunătorul volum, apărut tot în editura „Cultura naţională", duce pietatea şi simţul critic pînă în articolele cele mai necunoscute ale marelui comic, punînd astfel la dispoziţia publicului o activitate în toată amploarea ei şi în toate sinuozităţile. Din aceeaşi conştiinţă de solidarizare cu valorile permanente ale scrisului naţional a izvorît şi seria de studii asupra lui Eminescu. După război am asistat la o nouă revalorizare a operii marelui poet, culme de sensibilitate şi expresie autohtonă. în fruntea contribuţiilor de eminescologie se aşează admirabila biografie a d-lui G. Călinescu, a cărei sinteză organică anulează anostele articole de interminabilă informaţie detailistă asupra vieţii poetului. Sub nimbul aceleiaşi lumini de încredere în forţele noastre spirituale, amintim amplele comemorări închinate d-lui C. Rădulescu-Motru, d-lui Ovid Densusianu şi răposatului Hasdeu. Dacă cel din urmă s-a bucurat numai de o evocare impresionistă, fără să fi apărut şi un studiu critic mai complex, e totuşi semnificativ că cercul valorilor trecute şi prezente se-ncheie într-o conştiinţă globală a publicisticei. Despre poezie se poate vorbi ca despre un simpatic interimat. Deficitul lirismului a fost cel mai sensibil în anul literar trecut, fiindcă oricîte nume de debutanţi şi orice poezii s-ar fi desfătat în paginile revistelor şi în volume — nu putem vorbi de apariţia unui talent de mari resurse. Tinerii exercitează încă în preajma a două mari personalităţi. Unii gravitează în jurul d-lui Arghezi, dînd liricului din Cuvinte potrivite sensul contemporan al eminescianismului, alţii s-au refugiat în ermetism formal, trucînd în marginea poeziei d-lui Ion Barbu. Nădejdi sunt nenumărate, realizări mult prea puţine. în tabla valorilor s-a impus numai d. Vir-gil Gheorghiu, cu ale sale Febre de descompunere baude-lairiană, într-o expresie spumoasă şi a impresionat un moment debutul precoce, confuz, dar de virtualităţi remarcabile, al d-lui Al. Robot. în proză, Interior al d-lui Fîntîneru, debut de caracteristică psihologie a timpului, a fost şi cartea cea mai comentată a anului. Problema generaţiei noi, zvîrlită temerar şi împotmolită în minore şi triviale polemice, pare astăzi într-o etapă de mai palpabilă certitudine. Se clarifică o sensibilitate patetică, o nelinişte de dezadaptare, o frenezie de nou orizont în publicistica tînără. Depărtarea de estetismul rece şi ancorarea în dialectica realităţii, accentuarea simţului critic, preocuparea de problemele sociale şi economice sunt notele distincte ale generaţiei ce se va impune. încă veleitară, încă fără realizări definitive, după aproape două decenii de la război, se poate întrezări o nouă grupare de axe interioare, născute din incertitudinea timpului. Revistele de prestigiu vechi şi statornicite în conştiinţa publică au fost părăsite, şi este elocventă dispariţia Vieţii româneşti; ca un simptom de maturizare a generaţiei tinere, este semnificativă destrămarea' extremismului poetic, joc naiv şi insolenţă verbală, prin suprimarea apariţiei revistei Unu. Din tendinţele noii generaţii, din diversitatea temperamentelor, fără o coherenţă încă simţită în ideologie, dar cu bogăţie de informaţie, cu preocupări de problematică actuală s-a născut revista Azi, ferm deziderat al tinerilor de a se substitui mumificatelor Convorbiri literare şi defunctei Vieţi româneşti. 36 37 N-am intenţionat în acest tablou recapitulativ să refacem un catalog al volumelor tipărite în anul 1932 ; n-am voit să compulsăm o serie de nume, cu grija de a satisface cît mai multe vanităţi publicistice. Cine ne-a făcut cinstea să ne urmărească, în consemnarea critică săptămînală, poate găsi o orientare în cele mai multe opere apărute. Ne-a interesat numai masca, desigur schematică, a anului încheiat, căutînd a surprinde o expresie în liniile ei uşor schiţate. Iar ca un elogiu final, trimitem pe cititor la tablele de valori, alcătuite cu o conştiinţă şi competenţă nu mai puţin semnificativă a criticilor care ostenesc pe paginile scriitorului naţional. 1933 PEISAGIUL ROMÂNESC ÎN LITERATURĂ într-o literatură cu un puternic substrat de simţire primitivă, ochiul scriitorului nostru a privit cu uimire spectacolul firii înconjurătoare. Pînă la un punct se poate vorbi chiar de un abuz de descriere în proza şi poezia naţională. De la geniul anonim al poporului, care a născocit acea feerică alegorie a morţii din Mioriţa, pînă la Sadoveanu şi Hogaş — peisagiul natal şi-a perindat aspectele multiple, cu o bogăţie de culoare şi uneori cu o forţă de interiorizare atît de expresivă, încît astăzi există un peisagiu românesc surprins în forme de mare potentă artistică. Paradoxului lui Wilde, prin repetare ajuns destul de popular, că natura imită arta nicăieri nu-şi găseşte o justificare mai limpede decît în literatura marilor descriptivi. Există un peisagiu Chateaubriand, un altul Theophile Gau-tier, sau unul Pierre Loti; natura transpusă în artă îşi pierde caracterul strict geografic, devenind o valoare internă. Sensibilitatea înscrisă în peisagiu creează un mod de a-1 interpreta, o sinteză subiectivă, schimbînd un decor într-o imagine lirică. Definiţia lui Amiel, după care le pay-sage c'est un etat d'âme, formulează însăşi această transfigurare, prîn simţire, a naturii fotografice. Generaţia de la 1848 a cunoscut o stare de exaltare a peisagiului naţional, privit în aspectul lui de unicitate etnică şi fizică ; paşoptiştii au creat o mistică a solului românesc, pe bază de sentimentalism patriotic. O idealizare dusă pînă la convenţionalism, o prosternare cu solemne oficieri 39 retorice caracterizează peisagiul acestei prime atitudini lirice în faţa priveliştelor autohtone. în Pastelurile bătrînului Alecsandri circulă o graţie de clasicism minor în genul veacului al XVIII-lea francez, se străvede o poză de dulceag pastoralism, de salon, dar nu este mai puţin evident şi sentimentul fundamental de miracol naţional, cu elecţiuni mistice, al peisagiului natal. Tonul mai cumpănit al bardului de la Mirceşti, omagiind frumuseţile naturii din lunca Şiretului, se înalţă la adevărata ditirambă în evocările descriptive din Cîntarea' României a lui Alecu Russo şi în pei-sagiile romantice care străbat Istoria lui Mikai-voda Viteazul a lui Bălcescu. O generaţie de patrioţi militanţi dă un caracter naţionalist, de certa rezonanţă în expresie, priveliştilor pămîntului românesc. Cu toată apropierea în timp, faţă de noi, nici acea geografie poetică a lui Vlahuţă, România pitorească, în caracterul ei presamănătorist, nu se abate prea mult de la dispoziţia de acest fel mistic de a interpreta natura, fiindcă în primul rînd este privită ca naţională şi apoi e frumoasă. Cadenţa retorică a frazei, amestecul de sentiment nostalgic după ruinile eroice ale trecutului, cultul ciobanului idealizat, ca şi putinţa de a distinge între nuanţele culorii — fuzionează într-o unitate care face farmecul acestei cărţi, dedicate integral naturii autohtone. Cu aceeaşi intenţie de decorativ etnic şi de specific folclorist, Coşbuc împrospătează pastelul naţional, depăşind acuarela lui Alecsandri, în evoluţia unui gen cultivat cu evlavie nu numai artistică dar şi naţională. E drept că peisagiile coşbuciene evocă, în genere, fenomene fizice universale în esenţa lor. în tablouri pline de un ritm interior rapid, cu succesive efecte plastice, vioi aglomerate, pastelurile lui Coşbuc speculează motivul folcloric dintr-o bine vădită intenţie presămănătoristă. O feerie de basm transfigurează materialul realist, cu stilizări duse pînă la convenţional, dar cu mult mai presus de sentimentul minor şi expresia directă şi uzată a peisagiilor lui Alecsandri. Umanizarea naturii şi incandescenţa ei prin sentimentul crescut pînă la proporţii cosmice, în imagini largi şi cu rezonanţe profunde, dincolo de îngrădirile convenţionalismului, este ultima etapă, şi cea mai valoroasă, străbătută de peisagiul naţional. Toată lirica pastelistă a d-lui Ion Pillat, deşi pe baza unui material restrîns (sentimentul solidarităţii cu peisagiul familial şi cu satul circumscris la experienţa directă a poetului) este elevată printr-o sensibilă răsfrîngere elegiacă, în care timpul, tinereţea şi amintirea creează o nostalgie peste aspectul strict decorativ al naturii. Dar unde acest fior uman răscoleşte stihiile şi însufleţeşte succesiunea aspectelor fizice este în proza lirică a lui Eminescu, în marile lui poeme de sensibilitate metafizică, în elegia lui erotică, în care natura e un paradis pierdut sau o simfonie de melancolii izvorînd de dincolo de timp şi de cadrul strimt naţional al peisagiului. Natura devine, la evocatorul feericului Călin, un profund etat d'â?7ie, resorbind elementele externe într-o simţire muzicala, de o indicibilă vraje. în măsura în care peisagiul naţional este colorat mai intens de sensibilitatea individuală a scriitorului se apropie de acea superioară transpoziţie, care transformă un aspect geografic, etnic sau un fenomen pur fizic într-o valoare sufletească. Dacă există un inalterabil peisagiu Eminescu, transmisibil ca valoare de semnificaţie umană, cu anumite însuşiri de originalitate sentimentală, literatura naţională a cunoscut încă două mari creaţiuni lirice, născute din fuziunea elementelor naturii cu sensibilitatea evocărilor ei. Ne Teferim la excepţionala putere descriptivă a d-lui M. Sado-veanu şi Ia sentimentul exploziv al călătorului miraculos prin munţii Neamţului, Calistrat Hogaş. La cel dinţii, muntele, balta şi apele Moldovei sclipesc în culori necontenit schimbătoare, se cufundă în mistere de negrăit, se dezagrega în frămîntari somptuoase, circulînd între viaţă şi moarte, ca între două extremităţi fatale. Peisagiul Sadoveanu, fără sensul metafizic al peisagiului Eminescu, este însă de o valoare internă tot atît de adîncă. Cu Hogaş, furtunile se zbat ca nevăzutele cataclisme de la începutul lumii, ascunzişurile pădurii trăiesc cu umbre halucinante, vegetaţia devine simbolul vieţii însăşi, muntele ia aspecte de uriaşi, soarele răsare parcă întîia dată pe cer, iar singurătatea de o solemnitate înfricoşătoare vibrează de o vitalitate nu ştii din ce prezentă şi totuşi atît de plina de sensuri. 40 41 Trăieşte în peisagiul Hogaş ceva din vraja unei lumi virgine, conştientă de măreţia ei spectaculară şi de plenitu- | dinea ei organica. într-o sinteză, la-nceput de realizare, a spiritului naţional creator — peisagiile interiorizate ale Iui Eminescu, Sadoveanu şi Hogaş constituiesc trilogia specifică a acelui ethos românesc, înlăuntrul căruia se cristalizează un material sufletesc de o precisă geometrie. 1933 ANUL LITERAR [1933] Ni se pare cu totul arbitrară tradiţia bilanţurilor literare, încheiate o dată cu anul calendaristic. Ceea ce nu corespunde mai niciodată cu fizionomia integrală a valorilor afirmate în cursul unui an şi nici cu o situaţie de fapt. Dacă se perseverează, Ia noi, în acest obicei de a recapitula cărţile esenţiale apărute într-o campanie unitară editorială, atunci cel mai firesc moment ar fi sfîrşitul verii, înainte de începerea şcoalelor, care acaparează interesul librăriei aproape toată luna septembrie. Cînd zicem an literar, zicem de fapt sezon literar. Interesul public pentru opera de artă începe cu primele foi veştede şi urcă în iarnă, ca să decadă o data cu sosirea tuturor vacanţelor, între care şi cea intelectuală, cel puţin pentru consumatorii de literatură. Dificultatea de a da o imagine fidelă a anului beletristic, după calendar, se agravează şi prin aceea că multe din ultimele cărţi apărute îşi aşteaptă rîndul să fie cetite şi apoi prezentate lectorului. Parte din ele vor fî trecute într-o simplă enumerare, căci nu putem încă să le fixăm un loc în scara valorilor. Dar fiindcă tirania obiceiului ne obligă să nu lipsim Vremea de obşteasca revistă a cărţilor, pe care toţi confraţii o fac peşcheş cititorilor, ne vom supune regulei generale, cu toate că argumentele noastre ni se par profund întemeiate. Anul 1933 este a doua mare izbîndă a culturii asupra vitregiilor de tot soiul ale timpului. Editurile sunt singurele 43 întreprinderi care nu cunosc criza, iar colaborarea cititorilor la momentul de expansiune a cărţii este din cele mai îmbucurătoare. Noi rămînem încă, în bună parte, nedumeriţi de cauzele triumfului literaturii naţionale. Nici o ieftinire prea sensibilă a cărţii, nici o prosperitate materială bruscă, nici un primat definitiv al spiritualului asupra economicului nu contribuiesc la promovarea culturii. Dacă am cerceta care sunt categoriile sociale care consumă mai multă literatura, am vedea totuşi că nici intelectualii cu diplomă, nici elevii, cu dezideratul diplomei, nici oamenii politici n-au devenit cei mai activi cititori. Se zice că tinerimea citeşte mai mult. Se poate, dar nu în măsura în care această tinerime se îmbulzeşte încă spre studiile academice. Drept este că unii autori sunt mai căutaţi de adolescenţi, dat fiind anume rezonanţe sentimentale pe care le trezesc literatura lor în spiritul tinerimii. Dar pe aceştia îi ştim. Mai justă ni se pare explicaţia următoare. Burghezia română, la care trebuie sa adăugăm cu elogii pe cea din provincie, a-nceput să citească mai intens şi să-şi formeze o mentalitate literară. Explicaţia pare să fie susţinută şi prin faptul că genul preferat este romanul, care prin natura lui este şi cel mai popular gen literar. Căci încă n-am depăşit momentul romanesc, în media intelectualităţii naţionale. Ediţiile epuizate şi multiplicate ale multor romane stau mărturie în sprijinul afirmaţiei noastre. Nu doar că dintre acestea nu sunt unele de primă importanţă, meritînd toata solicitudinea cititorului, dar este atît de modestă cantitatea studiilor, a volumelor de poezie şi critică şi a cărţilor de erudiţie apărute în cursul anului finit, încît optimismul nostru nu mai rezistă întreg, la o scrutare critică a unei producţii intelectuale atît de înfloritoare. Să nu fim însă rău înţeleşi, pă-rînd a lua cu o mînă ceea ce dăm cu alta. Comparaţi oricare an literar de la război încoace cu ultimii doi ani de creaţie şi veţi vedea progresul. După cum în primii ani postbelici am asistat la cea mai valoroasă afirmare a lirismului modern, tot astfel acum asistăm la cea mai variată recoltă de romane, de la jurnalul intim romanţat, de la romanul de subtilă analiză psihologică, pînă la fresca socială, de amplă evocare a unui mediu specific. Complexitate netăgăduită şi faţă de primii ani după război, cînd d. Rebreanu era aproape unicul reprezentant al unui gen şi 44 mai ales faţă de epoca antebelică, ai cărei romancieri abia puteau să afirme existenţa fragilă a romanului naţional. Aşadar, ceea ce numim momentul romanesc al creaţiei autohtone nu trebuie exclusiv înţeles ca o concesie făcută gustului public. Este însăşi o etapă importantă a spiritului creator evoluat de la lirismul sămănătorist la o intelectualitate mai densă, ca şi la o capacitate mai mare de contemplaţie obiectivă. Mai rămîne de cucerit cea mai înaltă regiune a inteligenţii, aceea a studiului ideologic, a criticei de interpretare largă şi a eseului, pe care atîţia îl mimează, dar nu izbutesc să-1 impuie prin calitate. Şi fiindcă trăim intens momentul romanului, cu el se cuvine să începem seria recapitulărilor celor mai însemnate opere epice. Cu al patrulea volum, Hotarul, din vasta serie a epopeii sale de viguroasă evocare, d. C. Stere s-a îndreptat de la tabloul social înspre analiza psihologică, exercitată asupra eroului Vania Răutu. îmbinînd caracterul documentar şi intuiţia omului, d. Stere a dat dovada unui mare talent, ale cărei contribuţii le aşteptăm cu aceeaşi încordare. De la ratatul roman Madona cu trandafiri, d. George Mi-hail-Zamfîrescu s-a realizat, cu ample mijloace lirice şi sobră viziune realistă, în Maidanul cu dragoste, cel mai colorat tablou al mahalalei bucureştene, după cum recent d. I. Peltz, scăpat din stufişul imagismului său, după ce a trecut prin etapa de purificare a condensatului roman Amor încuiat, se afirma, în acelaşi an, ca cel mai dotat romancier al ghettoului bucureştean, în frescă plină de umanitate, din Calea Văcăreşti. Deplin stăpîn pe expresia epică, pînă la nuditate adesea, cu acest roman d. Peltz trece în prima linie a romancierilor realişti. Dar romanul social îmbracă atîtea aspecte, încît se pare că deţine primatul genului, dacă nu prin calitate, cel puţin prin abundenţă. La succesul răsunător al pamfletului romanţat al d-lui Cocea, din Fecior de slugă, adăugăm Viermii pămînhdui, roman din viaţa minerilor de d. Ardeleanu şi Băiat de popă, de d. Teodo-rescu-Branişte, document al vieţii politice rurale, ambele scrise pentru o anume pătură de cititori, pe care i-am trece sub rubrica lectorului democrat şi sentimental. în aceeaşi categorie intră şi neobosita activitate a d-lui Cezar Petrescu, care într-un singur an a dat nu mai puţin de trei romane : unul, Floare de agave, pentru colecţia Rosidor şi pentru ori- 45 cine, Oraş patriarhal, pentru lectorii săi provinciali, şi Apostol, pentru învăţători. Nu se poate spune ca d. Petrescu nu este un abil strateg, difuzîndu-şi fertilitatea spre atît de variate pături. Am aşteptat însă şi romanul destinat unei categorii mai rafinate, dar mai restrînse, fără ca autorul să se fi executat. Oricum, timp şi energie se găsesc necontenit la d. Cezar Petrescu. Bucurîndu-se de succesul criticei autorizate şl deopotrivă a publicului, Maitreyi de d. Mircea Eliade, roman de analiză şi poem arzător al iubirii în acelaşi timp, este una din operele de graţie din cariera unui scriitor şi cu sorţi de a trece printre valorile de frunte ale unei generaţii. Un capitol special se cuvine sa dedicăm criticilor-roman-cieri : în primul rînd trebuie să aşezăm Adela d-lui G. Ibră-îleanu, roman de analiză meticuloasă, dar şi de ardentă pasiune erotică, deşi aduce cu sine o atmosferă de generaţie eminesciană ; apoi Firu-rt patru, de d. E. Levinescu, elegantă dezbatere, distantă dar de expresie strălucită al unui moment de criză amoroasă al imaginarului său erou, Bizu. Tot aci trebuie amintit debutul cu însuşiri cuceritoare ale d-lui Mihail Sebastian. care-n Femei a trecut prin filtrul sensibilităţii unui intelectual cîteva drame de iubire şi diverse temperamente feminine, cu luciditate şi poezie. Mai puţin fericit, fiindcă mai iubitor de succes public, prin formula sa lawrenciană. este romanul d-lui G. Călinescu, critic cu divergente animozităţi. Iar ca să fim compleţi, ar trebui să amintim şi Focul d-lui M. Dragomirescu, care de data aceasta s-a jucat el însuşi cu focul. După puternica afirmare în romanul de analiză a d-lui Camil Petrescu, prin Ultima noapte de dragoste, prima noapte de război, în Patul lui Procust am reîntîlnit aceeaşi acuitate psihologică şi mai ales ni s-au pus atîtea întrebări în legătură cu tehnica romanului său, care în tot cazul a creat două tipuri feminine de o revelatoare originalitate, în figura d-nei T. şi a Emiliei. Tot de Ia d. Camil Petrescu am reţinut anul acesta şi cel mai viu jurnal de călătorie, consemnat în Rapid Constantinopol-Bioram. De la neconcludentul Braţ al Andromedei, primul roman al d-lui Gib. Mihăescu, am trecut la adevărata sa afirmare de romancier, în densa evocare a pasiunei erotice din Ru- soaica, de o obsedantă atmosferă, deşi cu unele reprobabile lunecări de expresie. D. Ionel Teodoreanu, înclinat spre analiză psihologică şi spre exploatarea patologicului, ne-a informat imaginaţia cu f tenebroasele coincidenţe ale melodramaticei Golia, fără a ne fi cucerit în noua sa evoluţie. Din scriitorii generaţiei antebelice, d. Mihail Sadoveanu, de o fecunditate aproape biurocratică, şi-a reluat teme şi tipuri din vechile sale romane, în Locul unde nu s-a întâmplat nimic, iar în Soarele-n baltă şî-a continuat seria de imitaţii în marginea cărţilor de naivă savoare poporană. Părintele Galaction, cufundat iremediabil în preocupările sale etice, în Doctorul Taifun a sacrificat total arta pe amvonul de pe care predică tot mai insistent. D. Sorbul şi-a romanţat amintirile sale din boema antebelică, de la defuncta Terasă, şi a-mpletit cu degete grosolane firul de mătase al unei subtile probleme psihologice, pe care n-a izbutit s-o realizeze, în O iubeşti ? De asemeni, d. Pora, debutant de roman, cu al său Măscărici, poveste cu cheie, deşi ajunsă la a o doua ediţie, n-a putut să se reactualizeze ca o valoare vie. Numai răposatul Jean Bart, cu Europolis, roman al vieţii de port, şi-a încheiat cariera şi viaţa pe nimbul celei mai consistente opere a lui. Cît priveşte pe d. Brătescu-Voineşti, a rămas un simplu teoretician al pescuitului, cu poze şi meremetiseli tehnice, într-o adevărată postură de pensionar al literilor. Specia umoriştilor s-a-nmulţit simţitor, deşi nu s-a rafinat şi calitatea operelor. începînd cu d. Al. O. Teodoreanu, acest savuros umorist, care îşi risipeşte darurile în dialoguri fericite, dar în concepţii facile, cu Un porc de cîine a ţinut să reapară şi cu altceva decît cu utile reţete gastronomice. Primul rînd în stima cititorilor îl menţine tot fecundul d. Damian Stănoiu, cu filmul din Camere mobilate şi tonica dar cam relaxata reluare a temelor monahiceşti, din Ucenicii Sfîntului Antonie, în acelaşi lot, menţionăm debitul de vervă americană si umor englezesc, ambele conjugate, din Iarmarocul metehnelor, colecţia de nuvele a d-lui Dragoş Protopopescu, apoi debutul repetat al d-rei Martha Rădulescu şi pe cel mai consistent al d-lui N. Crevedia, cu Bacalaureatul lui Puiu, ca şi noua culegere a d-lui Mircea 46 47 Damian, din Două şi~un căţel, unde explorează deficient domeniul subconştientului. Dintre debutanţi (dacă îl considerăm ca atare în roman), d. Victor Ion Popa, cu Veîerim si Veler Doamne, este cel mai valoros, izbutind să îmbine într-o aureolă de legendă două tipuri viguroase, al ocnaşului Manolache şi al duhliului Petrache. Roman de puternică afirmare a specificului nostru rural, cu un abil simţ dramatic, Velerim şi Veler Doanwe înseamnă cea mai elocventă pilda a romanului nostru regionalist. Mai amintim volumul La fetiţa dulce al d-lui George Dorul Dumitrescu, talent oscilînd între lirism şi epic, Lupii d-iui Dinu Nicodin, ironist de acida portretură şi povestitor capricios dar interesant, apoi debutul în roman al d-lui Virgiliu Monda, cu Testamentul d-rei Brebu, ca şi facila poveste A doua viaţă a lui Şerban Varu de d. Luca Gheorghiade. Printre ultimele volume care-şi aşteaptă rîndul la cronica noastră săptămînală, citam Don Juan Cocoşatul, personalul roman al d-lui Ion Călugăru. Despre Fîntîna cu chipuri a d-lui N. Davidescu n-am luat încă cunoştinţă. Se vede că sunt scriitori care n-au nevoie de opiniile criticei. Fiindcă voiam să trecem la poezie, cea mai nimerita tranziţie o face Ţara de Kuty, cartea d-lui Arghezi, în care pamfletul, portretul satiric şi elevaţia lirică, umorul american şi suavitatea basmului îşi dau întîlnire ca într-un preţios florilegiu al celui mai mare virtuos al verbului românesc. Dar poezia, sub formă de vers, a devenit o rămăşiţă preistorică. Editura „Cultura naţională", care şi-a făcut un merit să tipărească poeţi, a renunţat să-şi prelungească sacrificiul. Nu este nici o taină că poezia nu se mai citeşte. Şi fiindcă spuneam la-nccputul acestor pagini că am depăşit lirismul sămănătorist, revenim, ca să nu se dea loc vreunui echivoc. Cînd am precizat natura lirismului nostru rural, n-am înţeles că şi poezia modernă participă Ia această specie. Depărtîndu-se de mase, lirica noua a rămas izolată într-un turn de fildeş. Nimeni nu poate spune că un Lucian Blaga, un Ion Barbu, un Maniu sau Camil Baltazar sunt poeţi de obştească circulaţie. Nume fixate în conştiinţa literară, aceşti poeţi n-au depăşit cercul iniţiaţilor. Dacă se citeşte astăzi poezie, printre elevi, afară de d. Arghezi, care a contagiat lectori şi scriitori, publicul a rămas la Cerna, Coşbuc, Goga şi în cel mai bun caz la D. Anghel. Nici chiar d. Pillat nu se poate spune că este cunoscut în marele public, cu toată rezonanţa autohtonă a pastelurilor şi elegiilor sale. Atunci unde este vina ignorării poeziei ? în mare parte, în şcoala secundară, care a-ncremenit cu programa analitică la sămănătorism, şi în Universitate, care, blocată de specificele d-lui Ibrăileanu sau înconjurată de cordonul sanitar al „eczemei literare" a d-lui Dragomirescu, nu mai lasă să pătrundă între zidurile literaturii oficializate nici un nume nou. Critica nu mai poate fi învinuită de incomprehensiune şi conservatism strimt, dar poezia este lucru fragil şi trebuie cititorului o educaţie specială, o analiză amănunţita a noilor valori, spre a fi asimilate de tinerele generaţii. Crescute în cultul lui Heliade şi al lui Bolintineanu, în liceu, în cultul poeziei declamatoare, romantice, în Universitate, inteligenţele care ar trebui să ţină vie flacăra poeziei, nu înţeleg nimic din noua mişcare lirică. Cînd nici Macedonski nu este acceptat în programa bacalaureatului, nici poezia clasică a lui Duiliu Zamfirescu nu se mai găseşte pe piaţă, este de mirare că nu se hrănesc cititorii decît cu Vlahuţă, mare maestru decretat de profesori şi de minister ? Nu cerem editorilor să se sinucidă editînd poezii, dar absenţa totală a versurilor din tipăriturile marilor noastre edituri este un simptom de decadenţă a gustului. Poeţii care izbutesc să-şî reunească în volum opere, o fac cu propria cheltuială. Un Lucian Blaga, care a ajuns la In cumpăna apelor la o maturitate irecuzabilă, trece neobservat. D. Ilarie Voronca, acest fecund liric, apărînd cu o regularitate neîntreruptă de zece ani, în acest an a scos un ciclu de poeme de o puritate înaltă, în Patmos, Cu greutăţi omerice, d. Simion Stolnicu* a scos Punct vernal, prin care şi-a fixat un loc în lirica tînără, iar d. Radu Boureanu, în Zbor alb, ■ ne-a dat prilejul să-i preţuim o activitate risipită de-a lungul anilor. Recentul volum, „Destin', al d-lui V. Voiculescu, poet de laborioasă invenţie lexicală dar şi de viguroasă putere descriptivă, deschide un început, care nu se ştie de va fi continuat. Se pot cita răzleţ atîtea nume încă, dar fără o acţiune asupra cititorului. D. George Dumitrescu, cu Elegii, de factură clasică, 48 4 — Scrieri, 6 — c. ViSO 49 d. Bogza, cu Poemul invectiva, apoi d. Saşa Pană şi poeţii extremişti mai amintesc, din cînd în cînd, că există şi nevoia de poezie, într-o literatură în plin triumf al romanului. Poezie se scrie încă, şi reviste ca Azi, România literara, Vremea, Viaţa literară adăpostesc în paginile lor fiecare atîtea nume de debutanţi, alături de poeţii consacraţi. Nu mai vorbim de revistele provinciale. Desigur, nu se pot cita astăzi poeţi mari care n-au reuşit să se impună. însă o pleiadă de talente distinse, de sensibilităţi personale, există în lirica noastră. Dar într-un an daca apar două-trei plachete de versuri, de circulaţie clandestină şi cu o sfiiciune, care dovedeşte ca editurile nu iau în serios această distracţie puţin remuneratoare. Cînd editorii vor face eroicul gest să defalce o mică sumă pentru tipărirea versurilor, în tiraje limitate, cu sacrificii care se pot compensa prin alte opere cu circulaţie populară, atunci se va umple o lacună, care îndurerează conştiinţa noastră literară. Daca lirica timpului stă sub obroc, fie chiar în reprezentanţii ei numai remarcabili, editura „Cultura naţională* n-a părăsit complet poezia. Impunătoarea ediţie a Poeziilor lui Eminescu, restabilite critic, după manuscrise, şi însoţite de un netăgăduit de bogat aparat de note, cuprinzînd cele mai multe variante ale poetului — deschide la noi calea spinoasă a mult doritelor ediţii critice ale marilor scriitori naţionali. S-au adus destule elogii d-lui C. Botez, executorul modest al acestei migăloase munci, ca să-i mai aducem şi noi încă unul ; s-au formulat atîtea critici întemeiate lacunelor ediţiei întocmite de d-sa, dintre care cea mai gravă este aceea a mutilării ortografiei poeziilor ; cu toate acestea, adevăratul punct de plecare al oricărei ediţii critice a Poeziilor Iui Eminescu aci se găseşte. La o viitoare ediţie, se poate remedia arhaica grafie a poeziilor ; se poate completa încă materialul variantelor, şi aşa destul de copios ; în tot cazul nu mai plutim de-acum în controverse şi ipoteze, prea elementare ca să nu fi fost şi dovada nefamiliarizării noastre cu o ediţie critică. Alături de cele trei volume ale d-lui Zarifopoî, întocmite din opera lui Caragiale, ediţia Botez a Poeziilor lui 50 Eminescu deschide calea unei munci disciplinate şi atît de necesare. Clasicii naţionali îşi aşteaptă fiecare rîndul. ţ După cum ne-am jeluit pe marginea mormîntului poe- y ziei, ar fî şi mai firesc să suspinăm şi pe locul aproape I pustiu al studiilor, eseului, criticei şi tuturor speciilor de | speculaţie intelectuală. Cu excepţia volumului nostru de ţ Critice (menţionîndu-l facem un simplu oficiu de cronicar n conştiincios), anul trecut n-a cunoscut nici o altă operă-de critică literară. Să fie de vină sterilitatea criticilor contemporani sau neîncrederea editorilor în acest fel de scrieri? E drept că afară de cronică, critica naţională nu se manifestă în lucrări de amploare mai mare. Incapacitate momentană sau simplă întîmplare, n-are importanţă. Dar există cîteva conştiinţe critice care fac o mucenicie pe terenul îngust al selecţionărilor de valori contemporane, cu regularitate, cu talent, cu gust şi foarte adesea şi cu imparţialitate. Table rezumative ale literaturii în curs, aceste cronici îşi au cel puţin o valoare tot atît de urgentă, ca şi cele mai insipide opere, luate în consideraţie săptămî-nal. O selecţie de articole se poate face din activitatea anuală a unui critic legat de judecarea operelor contemporane. Editorii însă nici nu aşteaptă, nici nu solicită, nici nu tînjesc după volumele de critică. Mai ales, dacă s-a în-tîmplat ca să-i fi negat cîteva false valori, scoase din oficina editorială respectivă, atunci duşmănia devine ură de moarte. Critica săptămînală este de fapt educatorul publicului şi al editorului ; agent ideal de legătură între cititor, scriitor şi editor, criticul (cel care nu este în slujba unei edituri sau coterii) este colaboratorul dezinteresat al celei mai ingrate misiuni. Daca este în slujba editurii e confundat cu un funcţionar zelos, care îşi face oficiul în public, în loc să-1 facă între patru ziduri ; ar fi inutil să-1 mai tipărească şi în volum. Dacă scrie cu o conştiinţă dezbărată de interese materiale, de menajamente amicale, de flatarea vanităţilor intelectuale (fiecare editor la noi se consideră şi intelectual, fiindcă vinde hîrtie tipărită, în loc de alimente sau stofe) — atunci este un duşman personal. Cu toate aceste vitrege condiţii în care se face critica literară săptămînală la noi, niciodată genul n-a avut o înflorire mai viguroasă, o răspundere şi o valoare educativă mai mare ca astăzi. Cîţi critici muzicali, plastici, drama- 51 » tici autentici cunoaşteţi în ţară? comparaţi-i cu cei literari şi veţi conveni asupra superiorităţii intelectuale şi asupra probităţii criticei literare naţionale. Cît priveşte cititorii serioşi, se ştie ca nu lipsesc şi din cei îndărătnici, care au naivitatea să creadă în scrisul unor simpli cronicari. Dacă n-ar fi utili, gazetele i-ar concedia ca pe nişte funcţionari fără rost. în nici un caz editorii nu s-ar înduioşa de soarta lor... Cu toată varietatea operelor ideologice sau de erudiţie, nu trebuie să uităm cîteva cărţi remarcabile, ca Aspecte şi direcţii ideologice, de d. Al. Dima, Imagini italiene, de d. Vianu, primul volum asupra lui Machiavelli al d-lui C. Antoniade, Cunoaşterea luciferianâ a d-lui L. Blaga, paradoxele acide ale d-lui Streitman din Mi se pare că,,., cartea de informaţie şi polemică socială a d-lui P. Pan-drea, despre Germania hitleristă, ca şi Directiva absolutului, a d-lui Stelian Mateescu, mai puţin „capitală" decît crede autorul şi mai juvenilă decît ar vrea să pară. Cu o atît de^ bogată activitate, bilanţul anului 1933, în ordinea culturală, este mai impresionant decît toate realizările unui prezent incert şi mizer. Pentru cei omişi cerem scuze sau trimitem, cu titlul de informaţie^ la neostenitele condeie ce referă cu o asiduitate demnă de laudă, despre bune şi rele, cîte apar în cuprinsul unui an. 1934 MAIORESGIANISM ŞI EMINESCIANISM, ÎN CADRELE JUNIMISMULUI Fixarea unei complexe personalităţi creatoare într-un curent este totdeauna puţin arbitrară şi cu deosebire prea schematică. Reducerea spiritului eminescian la cîteva trăsături, comune junimismului, înseamnă o simplificare ce nu poate cuprinde toate aspectele şi valorile interioare ale marelui poet. Că Eminescu este o expresie a spiritului junimist, ca şi Creangă, Maiorescu şi Caragiale, este de la sine-nţeles. Perspectiva istorică valorifică însă individual pe aceşti creatori. Creangă se poate reduce la o singură mare semnificaţie : geniul narativ al rasei, în expresia lui cea mai adîncă. Opera lui Caragiale este cea mai lucidă observaţie satirică a societăţii române, în momentul ei critic de tranziţie, de la patriarhalism la paşoptism. Maiorescu, ideologul şi criticul este exponentul spiritului european, la începutul culturii noastre moderne. Eminescu însă nu poate fi determinat atît de uşor. Se obişnuieşte, în istoria literară, pc bază de scrisori şi mărturii ale poetului, sa se stabilească un antagonism din ce în ce mai profund între Maiorescu şi Eminescu. Metoda ni se pare prea facilă. Nici anecdotica istoriei literare, nici rezervele poetului, faţă de unele aspecte temperamentale maioresciene, nu ne pot duce Ia valorificarea complexităţii creatoare a lui Eminescu. O comparaţie între spiritul lor, între directivele lor organice, între valorile lor — poate să pună într-o lumină excepţională creaţia eminesciană. 53 Şi Maiorescu şi Eminescu au combătut paşoptismul. Critica lor socială urmăreşte acelaşi scop, dar cu argumente şi concepţii diferite. Maiorescu (să nu uităm că era doctor în drept şi avocat) ia o atitudine formalistă în contra paşoptismului. Critica lui se sprijină pe respectul constituţiei şi pe ideea aderării formelor la spiritul democrat. Maiorescu este un liberal care profesează constituţionalismul, de la tribuna parlamentului, ca de pe o catedră universitară. Discursurile lui sunt desfăşurări de silogisme juridice şi exemple de sarcasm necruţător, ori de cîte ori arată contradicţia dintre idee şi ţaptă, în practica liberalismului naţional. Dacă respinsese fenomenul istoric al revoluţiei franceze ca pe „o epidemie morală", aceasta dovedeşte numai modul cum înţelege Maiorescu liberalismul, ca o evoluţie organică, pe fondul tradiţiei. El a teoretizat un liberalism de extracţie engleză şi nu rareori discursurile lui exprimă nostalgia după parlamentarismul Albionului. Noţiunea de stat naţional este conexă, la Maiorescu, cu aceea de stat juridic. 'Trăise prea aproape de spiritul liberal al timpului său, ca să ceară o reîntoarcere la Regulamentul Organic. Pentru el, existenţa marei proprietăţi şi a burgheziei orăşeneşti nu este o contradicţie ; este respectul unei tradiţii şi împăcarea contrariilor prin observarea legilor. Politicul Maiorescu ni se pare prea uitat, în aprecierea poziţiei Iui, de toţi cercetătorii prezenţi, însăşi atitudinea lui de păzitor al constituţionalismului, sintetizat prin identitatea faptei cu legea, nu este un fel de puritanism aplicat la viaţa politică ? Maiorescu nu repudiază libertatea burgheză, repudiază numai socialismul, care sub forma poporanismului se aliase cu liberalismul autohton. Ce caz a făcut, într-unui din discursurile lui, de alianţa momentană a lui C. Stere, poporanist ales, cu sprijinul liberalilor, în alegeri! Apropierea lui Maiorescu, spre bătrîneţe, de Spencer (din care a tradus o broşură, In contra socialismului) şi de Stuart Mill, pe care-1 aprecia nu numai ca logician, este simptomatică. Ardeleanul Ti tu Maiorescu este un liberal moderat, de specie engleză, iar conservatismul Iui este mai mult o formă a spaimei în faţa schimbărilor revoluţionare, faţă de care prefera evoluţia organică. Acestui burghez legalist îi lipseşte însă înţelegerea economiei politice. Eminescu avea o cultură diversă, 54 adîncă, în problemele de economie şi de politică naţională. Spirit logic şi deci formalist, Maiorescu este un conservator deghizat faţă de Eminescu, doctrinar intransigent şi conservator fanatic. Dacă se-ntîlnesc în unele puncte, [...] acestea sunt note neesenţiale, în concepţia lor construita pe planuri diferite. Maiorescu este un antipaşoptist din atitudine formalistă, Eminescu dintr-o filozofie socială. Şi aci ajungem la o fundamentală deosebire între concepţia politico-socială maioresciană şi cea eminesciană. Maiorescu vrea un stat naţional legalist şi normativ, Eminescu, un stat naţional natural, static şi perfect. [...] Nu există nici o tranzacţie între statul ţărănesc eminescian şi statul juridic burghez al liberalilor, pe care Maiorescu^ şi Carp îl acceptaseră — volens-nolens — dar pe care căutau să-1 corecteze, pe baza unui conservatorism de clasă. Eminescu nu admite un fapt istoric : revoluţia franceză, cu toate consecinţele ei politice, economice, sociale. Maiorescu şi Carp îl privesc ca pe o abatere patologică de la evoluţia lentă, dar pasibil de amendări. Nu este vorba aci să arătăm inanitatea practică a conservatorismului lor, altoit cu liberalism. Rezistenţa lor poate fi sumar explicată ca o convulsie a unei clase ce nu vrea să moară, mîngîindu-şi agonia cu o ideologie ce ascunde o tactică a luptei de clasă. Un marxist nici n-ar putea să vadă altceva în procesul acesta ideologic decît o transfigurare de interese economice. Noi ne-am propus numai să descriem două poziţii, în sînul însuşi al junimismului. Ca sistem organic, ca soliditate intrinsecă, este fără îndoială că Eminescu e mai consecvent cu sine însuşi. Statul lui este o construcţie perfectă in abstracto, sistematica lui este superioară lui Maiorescu şi Carp, care încercau să cîrpească realităţile cu ideologie. Eminescu are o conştiinţă de clasă mai clară, idea-ţia şi dialectica ei devine patetică şi este cel mai adînc protest al tradiţiei în sine, faţă de orice evoluţie şi revoluţie socială. Autonomia de cugetător politic a lui Eminescu apare deplin în cadrul junimismului. Ideologia lui se adînceşte în iraţional şi devine mitologie politică. Este explicabil de ce tradiţionaliştii posteriori, începînd cu d. Iorga şi sfîrşind cu cel mai recent gazetar, se adresează totdeauna sensibilităţii conservatoare eminesciane, ca 55 să-şi reactualizeze atitudinea. Cine mai ia astăzi idei din Maiorescu şi Carp, spirite hibride şi timorate, fiindcă logodeau un conservatorism de clasă cu un liberalism moderat ? în ideologia politică junimista, Eminescu a gîndit pe premisele sensibilităţii lui organice, a combătut pe propria lui răspundere, fără a fi un simbriaş de idei la Timpul conservatorilor. Cunoştinţele lui de istorie naţională, de economie politică şî de filozofia statului sunt un bun personal, care 1-a dus la un conservatism dogmatic, într-o expresie riguroasă de mit al românismului. Eminescu n-a fost mai puţin informat în filozofie ca Maiorescu. Polemica în jurul Logicei lui, pe care o apără cu o competenţă de specialist, în contra atacurilor unor ignoranţi, extrasele, traducerile şi meditaţiile lui filozofice, scoase la iveala de cercetători, sunt mărturia marei culturi a poetului şi dovada unei elaborări personale. O istorie critică a junimismului trebuie să ţină seama de atîtea profunde nuanţe, în cuprinsul ideologiilor diverse, unificate pe formula simplista a „formei fără fond". Dacă Maiorescu este un animator, pe latura estetică a curentului, un judecător cu un mare simţ al valorilor literare, el nu reprezintă şi sinteza junimismului. Cel mai complex şi mai profund creator de sensibilitate şi de valori, dintre junimişti, este Eminescu. Timpul şi cercetările necontenite asupra lui scot la iveală atîtea aspecte, atîtea lucruri organice ale spiritului eminescian, încît poetul reprezintă un capitol autonom în cadrele curentului junimist. 1934 ! SENSUL CREATOR AL JUNIMISMULUI î în istorie, în ştiinţă şi artă — noţiunea valorii creatoare este atît de greu de precizat, nu numai în momentul apariţiei unui fenomen nou, în ordinea spirituală respectivă, dar chiar în perspectiva istoriei. Sensul intim ai unor valori se fixează printr-o lentă investigaţie, printr-un continuu proces de analogie, de disociere şi revizuire. Spiritul creator este uneori atît de puţin conştient de sine însuşi, este atît de confuz în propriile sale tendinţe, încît numai în lumina vremii valorile se definesc, se actualizează şi-şi dobîndesc acel caracter de permanenţa, care le integrează în seria valorilor vii, oricînd reprezentînd culmile creatoare ale unei culturi. O cultură se realizează printr-o dureroasă dialectică, aceea a ridicării unui fond etnic, instinctiv, la o valoare universală. Curentele, ideologiile diverse, negaţiile şi afirmaţiile spiritului, în alternanţele lui istorice, alcătuiesc un spectacol haotic numai în aparenţă, -căci în substratul lor se manifestă principiul unic al realizării. Junimismul a beneficiat de excesul elogiilor ca şi de cel al contestărilor. Paşoptismul, Ia rîndul Iui, a avut acelaşi destin. Credem că astăzi perspectiva istorică este destul de îndepărtată, spre a purcede la analiza lucidă a sensului şi valorilor acestor două atitudini ale spiritului modern naţional. Amîndouă au avut de luptat-cu relativismul contemporan, fiindcă au fost nu numai simple atitudini ideologice, dar au avut şi un imediat scop pragmatic. 57 Epoca noastră a terminat controversele ideologice ale junimismului şi paşoptismului. Marea proprietate, ca şi problema democratizării ţării, şi-au istovit dialectica. Cea dinţii a fost desfiinţată, cealaltă a fost suficient experimentată, spre a-şi da roadele şi a-şi arăta insuficienţele. Tendinţele pragmatice ale timpului sunt altele ; în tot cazul, nu mai se agită înlăuntrul celor două extreme : conservatism şi liberalism. Spiritul naţional caută noi forme de fixare, noi norme de creaţie socială, economică şi artistică. Cu junimismul şi paşoptismul intram în perspectiva istoriei. Fiind în afara lor, putem sa Ie judecăm valorile şi putem deduce acele elemente de permanenţa ale spiritului autohton, realitate latentă ce se întrupează fragmentar, în devenirea istorică. Istoria literară a văzut în junimism numai fondul lui criticist; sociologia, de asemeni, mai ales sociologia liberală şi cea social-democrată. Fiindcă Maiorescu a fost nu numai critic şi îndrumător cultural, dar şi om politic, mi-Iitînd pentru conservatori, s-a căutat în junimism aproape exclusiv sensul Iui pragmatic, adică poziţia în contra paşoptismului. De aceea, prin maiorescianism s-a înţeles în primul rînd negaţie, revizuire a valorilor şi prea puţin spirit şi valoare creatoare. Este însăşi vina lui Maiorescu sau mai just a momentului istoric, care a pus accentul pe negaţie. Cea mai mare parte a Criticelor lui formează astăzi un tablou de extravaganţe ştiinţifice, politice şi literare, iar abia un sfert indică ceea ce putea fi creator în „direcţia nouă". Maiorescianismul a pornit din cultură şi a terminat în politică ; a descins din spiritual şi universal şi a degenerat în pragmatic şi temporal. Pe cît a fost de lucid criticul în negaţie, pe atît a fost de avar, de apatic, în creaţie. Junimismul, şi în special maiorescianismul, înţeles ca o atitudine culturală, reprezintă cea dintîi poziţie a spiritului autohton în faţa universalismului. Paşoptismul este încă o manifestare locală a spiritului creator, şi oricum o simplă indicaţie înspre universalism. Paşoptismul este revolta în contra inerţiei naţionale, este faza de preparaţîe a spiritului autohton spre universalism. Există o lege a compensaţiei, în orice domeniu de activitate ; dacă pe terenul politic, social, economic (adică în ordinea pragmatică), junimismul n-a creat nimic, iar paşoptismul a îndrăznit to- tul, în ordinea creaţiei spirituale, paşoptismul a creat foarte puţin, iar junimismul enorm. Privită în perspectiva etnicului ajuns la expresie universală, literatura paşoptistă este atît de anemică, atît de documentară, iar literatura junimistă capătă dintr-o dată prestigiul de a fi dat pe cele trei mari spirite creatoare ale' neamului, pe Eminescu, pe Creangă şi pe Caragiale. Singuri aceşti scriitori justifică un curent, o serie de valori creatoare şi formează prima etapă de ridicare a etnicului la expresie universală. Maiorescu ceruse o literatură la „nivelul culturii europene moderne". El însuşi a-ncercat să înalţe critica la acest nivel, prin Eminescu şi poeziile lui şi prin Comediile d-lui Caragiale, cele mai importante studii, unde criticul Maiorescu trece la creaţia de valori. Despre Creangă n-a scris nimic, dar aceasta nu înseamnă că l-ar fi preţuit mai puţin. Şi atunci nu trebuie privit junimismul dintr-o altă perspectivă, Iăsînd în istorie caracterul lui momentan, negativ, şi căutîndu-i astăzi un sens pozitiv şi creator ? Junimismul nu trebuie redus numai la persoana lui Maiorescu şi cu atît mai mult la omul politic Maiorescu ! Junimismul este o poziţie creatoare a spiritului naţional în literatură. Junimismul înseamnă o etapă, cea dintîi, a spiritului naţional ajuns la expresie universală. El este, aşadar, o însumare de valori, între care Maiorescu este abia indicatorul, iar Eminescu, Creangă şi Caragiale exponenţii deplini, mărturia concretă a unor realităţi spirituale. Lirismul, epica şi dramaturgia, la care adăogam şi critica — iată ce înseamnă valorile creatoare ale junimismului. Eminescu este creatorul poeziei noastre moderne, Creangă este cea dintîi expresie adîncă a instinctului narativ al rasei, iar Caragiale este primul nostru geniu dramatic, care surprinde conflictele, omenescul unei societăţi noi, după cum Maiorescu este aflarea conştiinţei de sine a spiritului critic, în sensul intuiţiei şi gustului, care îndrumează şi descoperă valori. Generaţiei de la 1848 i-a lipsit puterea de contemplaţie, generaţie pragmatică, reformatoare, ea a fost prea legată de contingent, ca să treacă şi Ia creaţia spirituală. Nu este semnificativă ultima parte a activităţii literare a lui Alecsandri, aceea a dramelor lui istorice şi a Pastelurilor, cînd, retras din tumultul luptelor naţionale, se în- să 59 dreaptă spre contemplaţie ? Nu este edificator cazul lui Costache Negruzzi, izolat de manifestările politice, şi singurul contemplativ dintre paşoptişti, creator al nuvelei naţionale prin Alexandru Lâpuşneanu ? Alecsandri este mare pentru noi, nu prin activitatea lui proprie, de creator, ci prin acea regăsire fericită în contemplaţia liricei populare, pe care a descoperit-o şi ne-a lăsat-o moştenire. De la această valoare etnică şi artistică a pornit însuşi Eminescu, în multe opere, în acest sens s-a adîncit toată sîrguinţa lui de pasionat cunoscător al folclorului, din care a utilizat unele motive şi prin care s-a regăsit în fibra etnică a sensibilităţii milenare, ca într-un absolut spiritual. Contemplativitatea Mioriţei şi feeria liricei populare, în care natura este un decor de o viziune edenică — se regăsesc adîncite, subtilizate, în poezia lui Eminescu, expresie etnică ridicată, prin cultură, la o valoare universală. Iar Amintirile lui Creangă, în fabulosul lor, reprezintă o prelungire, pe alt plan, a baladismului popular, o epopee modernă a ţăranului, o sinteză a unei mentalităţi, exprimată cu geniu povestitor. Cît priveşte pe Caragiale, prin comediile lui şi proza umoristică, această savuroasă comedie umană a burgheziei noastre, el este primul nostru observator scoţînd din-tr-un material uman, exclusiv naţional, personagii cu stare civilă, categorii sociale şi umane. Caragiale atinge universalismul prin puternica lui tipizare de procedee şi realizare clasică. Prin Eminescu, Creangă, Caragiale, junimismul este prima şi cea mai autentică realizare, în valori artistice, a spiritului creator. Generaţia noastră este încă în curs de formaţie ; haotică, veleitară, agitată de ideologii diverse, ea nu mai are însă nici o revendicare faţă de junimism şi paşoptism. în ordinea pragmatică, acestea sunt două poziţii istorice. în ordinea spirituală, generaţia prezenta are un alt sens al creaţiei ; astăzi ni se par naive glosele lui Gherea asupra lui Caragiale şi Eminescu, acuzîndu-i de pesimism şi satiră incisivă, după cum comentariile d-lui Ibrăileanu Ia ideologia eminesciană şi antipaşoptismul lui Caragiale înseamnă o atitudine nedetaşată de contingent. Spiritul critic prezent nu mai are de incriminat nimic junimismului, fiindcă e defunct ca tendinţă pragmatică, după cum nu mai are nimic de aşteptat de Ia paşoptism, fiind trecut în istorie. Perspectiva timpului ne îngăduie să judecăm astăzi junimismul literar ca o pură producţie a spiritului. Scăpaţi de localism, de tirania etnicului ca atare, de frazeologia patriotardă şi romantică a paşoptismului — putem avea obiectivitatea impusă de timp. Junimismul nu mai este conservatism, criticism, negaţie şi antipaşoptism ; în literatură, junimismul înseamnă o sinteză a etnicului cu universalul, o primă conştiinţă de sine a spiritului contemplativ şi creator al neamului, cum spunea Eminescu, o manifestare de „naţionalism în marginile adevărului". Reactualizarea junimismului înseamnă a scoate din arhive o frazeologie perimată, a continua o poziţie pragmatică. Actualitatea lui nu mai este astăzi de curent, ci o realizare în permanent, o sumă de valori creatoare, pe care, dacă Maiorescu nu le-a explicat în sensul lor pozitiv, noi astăzi Ie acceptăm integral numai sub acest unghi. Junimismul înseamnă deci regăsirea în universal şi în contemplaţie artistică a unui fond latent, instinctiv, de particularism etnic. 1934 60 ANUL LITERAR H934] Anul 1934 a cunoscut poate o producţie şi mai bogată decît cel precedent, iar criza de editare a scriitorilor mai vechi sau de ultimă geaeraţie aproape a intrat în legendă. De două luni, primim zilnic noi romane, studii, poeme, care se suprapun, în stive ameninţătoare, pe masa noastră de lucru ; anul calendaristic s-a sfîrşit, fără a fi putut lua cunoştinţă de toate cărţile apărute. Vom fi deci nevoiţi, fiind luaţi prin surprindere, sa nu putem spune încă nimic, deocamdată, de atîtea lucrări, dintre care unele, probabil, foarte merituoase. N-am urmărit însă niciodată, de cînd am capitulat în faţa unui obicei al pămîntului de a face şi noi bilanţul producţiei literare anuale, să alcătuim o completă listă bibliografică a publicaţiilor apărute. Cu atît mai mult, vom renunţa şi de data aceasta la un procedeu, care va fi fiind cu siguranţă conştiincios, dar în parte inutil. Dacă se poate justifica recapitularea operelor apărute în cursul unui an, aceasta nu înseamnă doar să enumeri nume de autori şi titluri de cărţi ; de cele mai multe a uitat şi cititorul şi cei care le-au judecat. Un an literar are, cît de vag, o fizionomie proprie, aceasta trebuie surprinsă, în liniile ei generale. Anul expirat a cunoscut aceeaşi febrilitate în tipărirea de romane, care deţin primatul prin cantitate. Dar se observă o oboseală generală. Scriitorii consacraţi nu vor să cedeze inerţiei de a nu apărea în vitrină şi nu vor să-şi piardă cititorii pe care i-au dobîndit ; cititorii, Ia rîndul lor, s-au cam blazat de regularitatea acestei industrii şi au început să-şi aprecieze cu mai multa severitate autorii preferaţi. Cărţile de succes s-au rărit, fiindcă s-a rarefiat şi substanţa multor romancieri, altădată mai avari în producţie, dar mai supravegheaţi în calitatea ei. Din această constatare nu putem deduce că momentul romanului s-a perimat şi în special momentul romanului românesc. Avem oare atîtea realizări valoroase ale genului, încît să ne putem declara satisfăcuţi ? Putem spune că romanul naţional a ajuns la un grad de universalitate, ca romanul apusean, cel nordic sau cel rusesc ? în nici un caz n-am depăşit faza iniţierilor, şi, oricîte opere de primă importanţă ar număra genul, pînă la Ion al d-lui Rebreanu aproape un deziderat, nu vom face imprudenţa să îndemnăm pe scriitori sa părăsească o poziţie care n-a fost cucerită definitiv. Romanul românesc, înainte de a ajunge la o maturitate masivă, s-a industrializat; aci este păcatul capital. Fabricarea în serie şi consumaţia din simplu agrement sunt funeste genului. Scriitorul nostru epic şi investigator psihologic are o experienţă rudimentară. Operele au început prea mult să semene între ele, nivelul s-a uniformizat, ambiţia comercială a devenit lege suprema. Cititorul de romane, existent astăzi, în bună măsură, în literatura noastră, este de la un timp mistificat. A voit romane, romane i se servesc. Dar o pătură cititoare nu rămîne într-un minorat perpetuu ; să nu se uite că mulţi dintre lectori sunt proveniţi şi din foştii exclusivi cititori de literaturi streine. Gustul lor s-a format în contact cu modele superioare. Ce captare a Iui se poate efectua, dacă este prea repede dezamăgit ? Chiar cititorul popular, de limbă naţională, are posibilitatea comparaţiei, înlăuntrul literaturii naţionale, în care romanul se ierarhizează şi după^ calitate. Toate aceste consideraţii se integrează în fizionomia anului literar ce se încheie şi sunt mai ales o meditaţie asupra tacticei editoriale şi a higienii spirituale a creatorilor de roman. Voind să promovezi cu orice preţ un gen care încă îşi menţine aureola mondială, printr-o stimulare mecanizată, rişti să-1 aventurezi pe calea ruinării premature. Trecînd la rememorarea acelor romane care ar solicita o recitire, şi după cîţiva ani, vom aminti numai pe acelea care ne-au reţinut atenţia şi în momentul apariţiei lor ; căci a spune 62 63 aci că fecundul romancier X şi marele prozator Y şi-au continuat cariera prodigioasă, scriind încă două sau trei romane, în anul precedent, nu se redă prin aceasta şî fizionomia lui. Noi nu definim, în acest sumar tablou, activităţi integrale, ci semnalăm valori, care pot fi înseriate în evoluţia genului. Nu intenţionăm deci nici să flatăm pe cineva, nici să jignim pe alţi laborioşi scriitori. în primul rînd, urmărim să ne luminăm pe noi înşine şi, cu voia cititorului, să-1 ajutăm a-şi selecta o bibliotecă de romane. La urma urmei, renunţăm şi la această prezumţie de indicator public al lecturilor şi facem un bilanţ, care să ne angajeze cinstit numai propria răspundere. Obligaţia noastră de critic profesionist ne îngăduie prea rar surpriza recitirii. Sa presupunem că dezgustul de confesor public al impresiilor literare ne-ar copleşi peste cîţiva ani. Ce splendidă iluzie, ce răgaz confortabil, care ne-ar da putinţa să ne judecăm pe noi înşine ! Ne-ar îmbia astfel să revedem, cu creionul în mînă şi într-un întrerupt dialog interior, romanul Arsenic al d-lui Sergiu Dan, a cărui fluenţă ne-a încîntat, a cărui ironie atenuata de simţul feeric al existenţii şi al cărui echilibru de compoziţie ni s-au părut însuşirile esenţiale ale acestui scriitor. Am voi să reluăm povestirea tragică şi hilară a lui Don Juan Cocoşatul de d. Ion Călugăru, fiindcă ne-au plăcut atîtea frumuseţi de amănunt şi atîtea groteşti fiinţe ne-au turburat închipuirea cu o vedenie acida a vieţii. într-o perspectivă mai senină, ne-ar interesa să revedem întoarcerea din rai, romanul d-lui Eliade, care, voind să definească sufleteşte o anume generaţie prezenta, s-a definit şi pe sine însuşi, într-o serie palpitantă de gînduri, de reacţiuni, de deziluzii şi tare interioare. .în sfîrşit, am reciti anume fragmente, de o luciditate şi o măsură a sensului său tragic, din confesiunea d-lui Mihail Sebastian, De două mii de ani. Atît numai, fără a ni se părea prea puţin din cuprinsul unui an literar ; nu voim să mai adăugăm aci nici un deziderat, deşi mai sunt atîtea romane apărute în ultima lună a acestui an ; fiindcă pe unele abia le-am citit, iar despre cele mai multe n-am scris încă, le considerăm ca făcînd parte, sufleteşte, dintr-un nou grup situat într-o perspectivă prea apropiată. Repetăm că nu dăm nimănui nici o sugestie şi că nu ţintim nici să adulăm, nici să jig- nim. Bilanţul acesta este un bilanţ al propriului gust ; ne poate cineva ţine de rău că dorim o precizare a valorilor, depăşind limita unui simplu an bibliografic ? Ne plîngeam, anul trecut, de penuria volumelor de poezie ; acuzam editurile de excesiva preferinţă pentru romane şi făceam vinovat publicul de incompetenţă în fragilul domeniu al liricii. Anul 1934 se poate zice că a fost un an al poeziei. Nu atît fiindcă ne-ar fi descoperit noi poeţi, pînă acum ignoraţi, dar ne-a dat putinţa să apreciem cîteva cariere lirice, să savurăm într-un mănunchi atîtea poeme al căror parfum se risipise, in lungul anilor, printre pagini de revistă, unde rareori nostalgia, oricît de puternică ar fi, te mai poate purta. Şi apoi s-a clătinat inerţia editorului naţional, impermeabil la poezie şi s-a re-vitalizat specia rară a cititorului de poezie. Căci nu ne facem nici o iluzie t publicul n-a fost convertit la reverie prin intermediul poemului. S-au bucurat mai întîi poeţii, care nu mai aveau acces la volum şi s-a mai reabilitat prestigiul unei literaturi prea amatoare de anecdotă, de peripeţie şi diverse chestiuni personale, obişnuit amoroase, dar nu totdeauna revelatoare. Cu riscul de a fi neconsecvenţi, vom reaminti cele mai multe volume de poeme, apărute anul trecut, fiindcă nu sunt nici prea numeroase şi fiindcă ni se par a reprezenta o anume fază a liricii contemporane. Nu voim să-nţele-gem că faza aceasta nu se va prelungi încă sau că poeţii ce şi-au strîns versurile în volum ar fi la ultimul lor cu-vînt. După afirmarea simbolismului, a suprarealismului, a ermetismului mallarmean, după o deznădăjduită căutare de supralimită a individualismului şi după o experimentare tehnică împinsă pînă la un cifru inalienabil, poezia modernă a ajuns la capătul unor eforturi peste care nu se mai poate trece fără anume primejdii. Dintre ele, cea mai gravă este o anume sterilizare de umanitate. Observaţia se aplică deopotrivă şi modernismului nostru, care a mers pe urmele liricei apusene, încereînd să prelucreze datele sensibilităţii autohtone după esteticile de ultima oră. N-a rămas nici o formulă, nici un curent apusean care să nu fi fost experimentat şi la noi. Nu este timpul să lămurim aci care a fost contribuţia liricii naţionale din ultimele decenii, în liniile ei generale, a fost atît de diversă, de în- 64 s — Scrieri, 6 — c. 1/150 65 drăzneaţă, de nouă, faţă de eminescianism şi sămănătorism, încît este suficient marele efort de a fi voit să facă altceva, renunţînd la papagalizarea vechilor clişee de expresie şi la vulgarizarea melodiilor cunoscute, din izvoarele lor pure. Cei mai mulţi poeţi care şi-au strîns opera în volum, în anul trecut, aparţin modernismului, utilizînd motive şi mijloace de expresie care menţin poemul într-o atmosferă de turn de fildeş. Este cazul d-lui Eugen Jebeleanu, ale cărui Inimi sub săbii şi-au voalat sensibilitatea sub aluzie şi simbol, oricît de violent metalică ar fi expresia poemelor sale ; al d-lui Emil Gulian, care, în Duh de basm, cultivă discreţia cu subtilitate [...]. Mai umanizată prin accentul ei erotic, dar destul de elevată printr-o aspiraţie lunară proprie, poezia d-lui Camil Baltazar, din întoarcerea poetului la uneltele sale, exprimă totuşi o veleitate de a ancora în cotidian, în realism, prin ciclul în care poetul îşi plînge aservirea muzei la lupta pentru existenţă. Fără a căuta aci expresia unei noi poetici a d-lui Baltazar, indicaţia este preţioasă pentru orientarea spre umanizare a poeziei contemporane. Temperamental, lirismul d-lui Baltazar nu se poate alimenta din realism, pe care 1-a sublimat totdeauna. Reţinem numai că poetul îşi plînge nostalgia după „turnul de fildeş" şi mistica năruită a poetului văzut ca fiinţă asocială. Indiferent de faptul că este dominat de influenţa d-lui Arghezi — volumul Bulgări şi stele al d-lui N. Crevedia este o violentă afirmare a poetului golan, ce vrea să se încadreze într-o societate care să-i satisfacă apetiturile ţinute prea mult timp sub presiunea dorinţii. Nu „turnul de fildeş" este hipnoza d-lui Crevedia, ci îndestularea unor simţuri robuste, primitive. Cu toata inaptitudinea ei formala, lirica de sarcasm, ură şi revoltă a d-lui Gregorian din La poarta din urmă, este mărturia aceleiaşi orientări spre pămînt, spre uman a poeziei. Nu este elocvent succesul traducerilor din Esenin, ale d-lui Zaharia Stancu şi repedea lui acceptare în versiune românească din partea unor tineri poeţi — care scot în societatea de azi, frămîntată de aspiraţii şi dureri, muza anemiată în „turnul de fildeş" ? Calea spre umanizarea poeziei începe a se desemna, experienţele strict personale nu mai satisfac, iar depărtarea de simbolism o încearcă 66 şi unii din poeţii care s-au realizat în limitele şi derivatele lui estetice ! De aceea spuneam că anul 1934 este o răscruce pentru lirica noastră, o recapitulare a modernismului, în unele filiaţii, şi o aspiraţie spre realitate. Nu profetizăm, ci constatăm numai ; din postul nostru de observaţie şi din experienţa istoriei literare ştim că formulele poetice se sleiesc, dar mai ştim că estetica programatică este plină de primejdii. însemnam însă anul acesta ca un preludiu la altă poezie. Critica a avut mica satisfacţie de a se vedea ceva mai mult luată în consideraţie. Publicarea în volum a celei de-a doua serii de Menţiuni critice ale d-lui Perpessicius — ne-a pus la îndemînă impresiile unui preţios martor al literaturii contimporane şi a conturat o personalitate, în tot farmecul ei de nuanţă, de poezie şi informaţie. Strîngerea în volum a cîtorva studii ale lui Paul Zarifopol, în Pentru arta literară, au actualizat un moment această subtilă inteligenţă de estet, sortită să-şi stingă luminile fosforescente, printr-o bruscă moarte. [..,] Dar „evenimentul" anului a fost cartea d-lui Eugen Io-nescu, Nu, care a dat Ioc, prin categoricul negaţiei şi fermentul ei de îndoieli, unor aprige discuţii, unor vehemente atacuri, unor elogii nemăsurate sau unor explicări mai temperate, copios întreţinute în jurul acestui „caz". Nu se poate ^ contesta că d. Eugen Ionescu a izbutit să atingă cel puţin o parte din dezideratele sale intime : să aibă succes şi să fie incomod confraţilor de breaslă. Un „caz" însă rămîne un „caz", oricît de interesant ar fi el ; aşteptăm însă şi un miracol ! Fără să aibă vîrsta d-lui Eugen Ionescu, neîncadrat deci unei ^ generaţii iconoclaste, d. N. Iorga a fost al doilea „caz" de mai mare amploare, şi prin suprafaţa sa culturală, într-adevăr istorică, şi prin prestigiul său ştiinţific, care se-ntinde dincolo de cafeneaua Corso şi de revistele provinciale, depăşind valorile naţionale prin gloria sa europeană. Totuşi, d. Iorga a scris poate cea mai balcanică operă, din strălucita sa carieră, prin recenta sa Istorie a literaturii româneşti contemporane. Pe d. Eugen Ionescu îl înţelegem ; pînă la un punct şi îl admitem : a vrut să se afirme, aci, între noi, şi a vrut, cinstit, să ne scandalizeze. 67 Dar d. Iorga a izbutit să fie de o injustiţie, de o lipsă de informaţie, de o intoleranţă într-adevăr scandaloasă, într-o carte, de două compacte volume, cu pretenţie de senină înfăţişare şi serioasă documentare a literaturii noastre de la 1867 pînă în acest „nefast" an. Dacă ne-a scandalizat istoria literară a d-lui Iorga — ne-a împietrit de admiraţie tăcerea solemnă a criticii, în jurul acestei opere de maturitate, ca şi eforturile, rare de altfel, de-a o elogia, cu penibile sudori stilistice. Printre studii, eseuri şi cărţi de cultură, reţinem [...] primul volum din sistemul de Estetică al d-lui Tudor Vianu, ajuns astăzi la sinteza studiilor sale, pitoreasca şi entuziasta Indie a d-lui Mircea Eliade şi, cu deosebire, acele substanţiale, vii, variate pătrunderi ale unei gîndiri care se efectuează sub ochii lectorului, reunite în volumul întitulat atît de frumos (de o frumuseţe abstractă) Ocea-nografice, ale aceluiaşi. Iar dintre cărţile de cultură activă, d. Iorga ne-a răscumpărat cu Oameni cari au fost, scrisă cu mult înainte de seninătatea turburată a recentei sale „istorii literare", si d. F. Aderca ne-a adus un aer tare, concentrat în fiole, din climatul sufletesc al cîtorva mari personalităţi mondiale, în Oameni excepţionali. ...Dar pentru noi, anul literar 1934 continuă şi după acest bilanţ, fiindcă jumătate din producţia lui s-a aglomerat în această toamnă prelungită, grăbind să apuce maturitatea într-un anotimp fizic şi literar atît de generos. 1935 BUCUREŞTII, MOTIV DE LITERATURĂ URBANĂ Cel dintîi scriitor care a observat că suntem şi o clasă de orăşeni, nu numai cîteva milioane de ţărani — a fost un „paşoptist", mai puţin exaltat ca generoşii lui tovarăşi de ideal, dar un partizan tot atît de tenace al occidentali-zarii. Bucureştii şi-au găsit astfel în Ion Ghica un memorialist pitoresc, bonom, cu destulă afecţiune şi suficient umor, ca să rămîie cel mai preţios martor al unei epoci de tranziţie din istoria moravurilor şi etei venei noastre civilizaţii, de la mijlocul veacului trecut. Lui Ion Ghica i se cuvine, fără rezerve, titlul de cel dmtîi bucureştean din proza română. Acest bonjurist moderat şi-a dat seama că o ţară nu se poate schimba într-o noapte într-un paradis occidental, Spiritul lui, format la disciplina pozitivismului, a urmărit o scară de evoluţie în istoria poporului român ; a scăpat astfel de exaltarea donchişotească a lui Heliade, ca şi de zeflemeaua junimistă. Nu tot ce aparţinea trecutului i-a părut josnic şi dern de dispreţ, după cum nu începea istoria poporului român cu anul 1848. El şi-a amintit cu duioşie de ciubuc şi narghilea, a evocat nostalgic epoca giubelelor şi a işlicului, a dascălilor de modă veche, a haiducilor şi a poştalionului, deşi mintea lui era îndreptată spre viitor. Nu cunosc un alt om al veacului trecut care să-şi fi iubit Bucureştii mai sincer, în geografia Iui, în instituţiile lui anacronice, în specificul lui de tîrg jumătate oriental, jumătate occiden- 69 tal. Ion Ghica este cronicarul unor Bucureşti de un mare, negrăit pitoresc. într-o povestire cursivă, agreabilă prin anecdotica ei, colorată prin portretistică, nuanţată de un farmec lexical, alcătuit din grecisme şi turcisme care îi dau un savuros substrat de culoare locala — acest burghez luminat rămîne aproape unicul istoric al timpului său. A văzut clar viaţa unui oraş în formaţie, i-a arătat lipsurile, i-a subliniat colţurile poetice, într-o cumpănită evocare. Destinul şi 1-a ales pare-se intenţionat, căci el se naşte la începutul veacului al XlX-lea, trăieşte epoca de formaţie a spiritului nostru modern, ia parte Ia revoluţia din 1848, străbate vremea Unirii, a războiului de independenţă, se raliază la instaurarea dinastiei streine, asistă la neatîr-narea ţării şi la înălţarea ei la rangul de regat — mani-festîndu-se ca profesor, diplomat, factor cultural şi^om politic, cu o supleţe sufleteasca mereu reîmprospătată. Ghica a trăit 81 de ani, o existenţă plină de fapte, de aspiraţii, He realizări. Viaţa lui este ea însăşi icoana unei epoci ; prin longevitate, Ghica dă pilda cea mai vie a unei tradiţii de burghezie orăşenească, asemeni figurilor occidentale care stăpînesc şi astăzi idealul neatins încă al unei puteri de muncă şi creaţie atît de necesare tinerei noastre civilizaţii. Povestitorul pe care ne-am obişnuit să-1 vedem, din fotografii, ca pe un moşneag, a fost unul din cele mai tinere suflete ale timpului său, fără să fie un zvăpăiat, dar şî fără să accepte cu resemnare rutina îmbătrînirii premature. Un orăşan statornic în toată puterea cuvîntului — iată cine a fost Ghica, primul bucureştean în literatura română. Nu ştim de ce am ezitat să aducem cel dintîi omagiu spiritului urban manifestat în proza noastră în figura lui Nicolae Filimon. Ni s-a părut incomplet, prea schiţat la un singur aspect — sufletul celui dintîi romancier român. Filimon a fost prea mult boem, ca să fi văzut în el prototipul orăşanului. Apoi indignarea lui şi tendinţa naivă de justiţiar, afirmată în finalul Ciocoilor vechi şi noi, ne spune că bunul „mălai mare" a fost mai curînd un proletar intelectual, evident el însuşi un produs specific al noi- 70 lor condiţii de viată urbană. Dacă n-am făcut din Filimon tipul caracteristic al spiritului burghez, oraşanesc, vedem în el pe cel mai ager sociolog al veacului trecut, pe creatorul unor valori psihologice de o rară constanţă în structura sufletului naţional. Filimon a creat cadrele definitive ale evoluţiei etice a burgheziei bucureştene, văzută în bilateralul aspect al îmbogăţitului, prin lipsă de orice scrupule, şi al biruitorului, prin ruinarea celui ajuns. Cîteva generaţii de romancieri s-au alimentat din intuiţiile lui fundamentale înlocuind doar numele proprii şi împrejurările. Romanul social românesc n-a fost depăşit de la Filimon pînă astăzi, fiindcă materialul lui s-a renovat pe fundamentele unui edificiu neclintit. Ion Ghica este memorialistul Bucureştilor. Filimon e sociologul şî creatorul romanului nostru orăşănesc. La origina spiritului citadin al literaturii române se-ntîlnesc surprinzător aceşti doi scriitori munteni. Posteritatea a recoltat o glorie postumă mai autentică pentru romancier, multiplicat în atîtea opere, dintre care unele cum sunt Craii de Curtea-Vechc, ai d-lui Matei Caragiale, au dus tradiţia romanului social la o nouă formă îmbinînd poezia cu documentul pitoresc într-o extrem de personală realizare. Cine vrea să afle adevăratul spirit al cetăţii lui Bucur, într-un moment de consolidare a atitudinii lui, nu-şi va explica aspectele pitoreşti ale sufletului bucureştean decît din opera celui mai specific orăşean al nostru, care este marele I. L. Caragiale. Dintre junimişti, numai el reprezintă spiritul citadin, căci Eminescu s-a refugiat în evul mediu sentimental şi patriotic, în feeria naturii, în visul metafizic şî mitul unui romantism idilic şi rural. Creangă a stabilit punctele de contact dintre basmul popular şi universul primitiv al copilăriei — el însuşi un univers legendar, în istoria neamului nostru. Cît priveşte ideologii şi teoreticienii junimişti, ca Maiorescu şi Carp, au năzuit să alcătuiască un mandarinat spiritual şi politic, după normele apusene, în mica şi pestriţa lume orăşenească a capitalei. în comedii şi în schiţele umoristice, Caragiale a reconstituit cu neegalată intuiţie psihologia unei epoci şi chiar a unor categorii sufleteşti specific urbane. 71 Filimon a văzut tragedia proceselor psihice şi sociale ale oraşului. Caragiale a observat, într-o infinitate de nuanţe, mascarada hilară a unei mahalale care s-a luptat să ajungă la rangul de metropolă. Generoşii generaţiei paşoptiste au voit să scoată statui dintr-un moloz eteroclit; au creat o revoluţie peste capetele de duzină ale spiritului cetăţenesc, invitîndu-1 să se mişte în formele unei vieţi noi, pe care el a început numai s-o mimeze. Caragiale este mimul genial al unei mari epoci de formaţie a societăţii noastre urbane, este neîntrecutul observator al unor straturi de ciudată sedimentare morală în viaţa noastră orăşănească. El a văzut mahalaua în Jupîn Dumitrache, în Nae Ipingescu, în Ziţa şi Veta, în Chiriac şi Spiridon, în^ Pristanda şi Cetăţeanul turmentat, ca pe o zonă rurală distinctă. Mahalagiii caragialieni sunt cei dintîi orăşeni, re-prezentînd faza necesară spre ascensiunea burgheză. Caragiale are un prea mare simţ critic, un prea lucid ochi de sociolog — ca să nu fi văzut că între mediul mahala-gesc şi cel burghez românesc nu este decît un grad de evoluţie. Intelectualul Rică Venturiano scrie pentru nenumăraţii Jupîn Dumitrache şi Ipingescu, în a căror lume îşi caută şi aventurile sentimentale. Verigă de tranziţie într-un lanţ social extrem de simplu, Venturiano este un produs spiritual specific bucureştean, născut din trecerea din Dealul Spirii spre băncile Uni verşi tăţei, spre viaţa politică demagogică şi spre presă- înainte de a ridiculiza, Caragiale a intuit un complex de împrejurări morale şi sociale. Faptul că-şi situează personagiile din Scrisoarea pierdută într-un oraş de provincie nu schimbă nimic din esenţiala intuiţie a marelui dramaturg. în capitală politica era în mîna mahalagiilor, a alegătorilor cenzitari, proprietari şi negustori, creaţi de revoluţia de la 1848. Intelectualii încadraţi în funcţiile de stat, magistraţi, profesori şi ofiţeri — nu alcătuiau, după vechiul sistem electoral, pătura militantă în viaţa politică. Numai gazetarii îşi puteau afirma liberi opiniile, ca hilariantul Venturiano, iar grosul intelectualilor care putea aspira la cele mai înalte situaţii, în noua ordine burgheză, postpaşoptistă, sunt avocaţii. Cei mai mulţi dintre eroii comici ai vieţii politice orăşăneşti sunt aceşti „liberi profesionişti". Rică Venturiano este „stu-dinte în drept şi publicist", deci şi viitor avocat, Caţavencu, Farfuride şi Brînzovenescu sunt avocaţi, iar Tipătescu, deşi Caragiale n-o spune, nu se poate să nu fi fost licenţiat în drept. Profesiunea celor mai însemnate personagii din comedia lui politică nu este indiferentă, spre a lămuri marea lui intuiţie socială. Produs al revoluţiei paşoptiste, care a numărat chiar printre conducători atîţia avocaţi — această profesiune alimentează clasa burgheză în formaţie. Caţavencu singur începe să-şi recruteze partizani dintr-o altă profesiune de „intelectuali", din institutori. Ionescu şi Popescu, din Scrisoarea pierdută, anticipează, cu o mare clarviziune, avalanşa de spirite primare care va invada viaţa politică naţională, în urma acţiunii haretiste. Şi nu s-a înrolat însuşi Caragiale în cel mai tipic partid de orăşeni, în partidul takist, ilustrînd astfel involuntar, prin însăşi participarea lui la viaţa politică, o psihologie de mic-burghez, care nu se simţea comod în mediul latifundiarilor junimişti ? Iar comentariile lui amare, în jurul revoltei ţărăneşti din 1907, sunt dovada categorică a anti-junimismului sau, în ordinea realităţilor economico-sociale. în psihologia lui Caragiale n-a murit germenul tînă-rului revoluţionar care a luat parte Ia „revoluţia din Ploieşti", pe care a ridiculizat-o mai tîrziu. Trei scriitori munteni, trei orăşeni — Ion Ghica, Filimon şi Caragiale — sunt observatorii spiritului urban, la începutul literaturii noastre moderne. Ion Ghica, deşi boier, este un generos care se scutură de prejudecăţile clasei sale, ca atîţia boieri şi boiernaşi bonjurişti ; el consemnează istoria primei faze a burgheziei române şi a spiritului orăşănesc ; Filimon explica- drama socială dintre „ciocoii vechi şi noi", fiind primul critic al acestui fenomen, primul intelectual proletar care nu se poate încadra în această societate hibridă, iar Caragiale, în teatru, alcătuieşte tabloul plin de vervă al comediei orăşăneşti, al farsei constituţionale şi al demagogiei avocăţeşti. Revoluţia de la 1848 au făcut-o cîţiva ideologi generoşi ; unii au fost martiri iluminaţi de un destin istoric al neamului, ca Nicolae Bălcescu, cîţiva au fost gazetari de 72 73 temperament, ca Heliade Rădulescu şi C. A. Rosetti, alţii abile spirite diplomatice, ca Ion Ghica, alţii reformatori practici, ca Mihail Kogălniceanu. Adevăratul creator al instituţiilor democratice, adevăratul sprijinitor al burgheziei, pe care conform celebrei formule (îmbogăţi(i-vă) o aduce la viaţa socială şi politică — este Ion Brătianu. Eroii caragialieni sunt produsul acestei ere de expansiuni ă mahalagiilor înstăriţi, a micilor tîrgoveţi şi a falangei de avocaţi, de mici funcţionari care vor invada cadrele noii societăţi. Caragiale este istoricul umorist, al dezlănţuirii instinctelor de parvenire ale tuturor acestor orăşeni, pe care i-a întîlnit în viaţa de toate zilele, Ia întruniri publice, în fruntea conducerii administrative, în presă, la cafenea şi berărie, unde îşi exprimă „opiniile" cu o candoare bonomă şi amuzantă. Caragiale însuşi este un exponent al acestei pături ; născut într-o mahala ploieşteană, la marginea unei mari urbe provinciale, petrecîndu-şi tinereţea în mediul boierilor junimişti, funcţionar la regie, berar în Covaci şi director al Teatrului Naţional — care alt scriitor putea să aibă intuiţia cea mai veridică asupra societăţii burgheze româneşti ? în teatru, Caragiale a observat cu deosebită atenţie pe conducătorii burgheziei orăşăneşti ; pentru analiza spiritului cetăţenesc al bucureşteanului însuşi, ca o categorie morală specifică a vieţii citadine, a rezervat neîntrecuta „comedie umană" a condensatelor lui Momente. Aci, în cadrele existenţei burgheze, a instituţiilor ei fundamentale, a surprins acelaşi contrast dintre fond şi formă, dintre spirit şi aparenţă, al acestei clase. Nu mai •este vorba de ambiţiile ei politice ; moravurile, maniile, *micile slăbiciuni, mahalagismul şi turpitudinile ei, favoritismul, nerespectarea ordinii în care se mişcă, a instituţiilor ei însăşi, alcătuiesc fondul schiţelor sale umoristice. Lipsa de educaţie familială a acestei burghezii semi-mahalagiste o surprinde în D~nul Goe, Vizita şi Bubico ; turpitudinea, meschinăria şi debandada familiei însăşi (precară „celulă socială") o divulgă în Mici economii şi Tren de plăcere; făţărnicia şi absenţa de civilitate, în raportu- rile sociale, este tema din Five o'clock; lipsa de respect pentru instituţia publică <şi confuzia între autoritate şi familiaritatea vulgară se găseşte în Petiţiune; neseriozitatea presei, ca mijloc de informaţie şi măsură de apreciere a faptelor, străbate seria Reportaj, Ultima oră, Boris Sara-foff şi Groaznica sinucidere din str. Fidelităţii. Favoritismul introdus în viaţa şcolară e persiflat în Lanţul slăbiciunilor, iar în ciclul Un pedagog de şcoală nouă ridiculizează, în tipul lui Marius Chicoş Rostogan, prostia didactică, slugărnicia faţă de feţele simandicoase, bădărănia faţă de cei umili şi lipsa flagrantă de decenţă în expresie şi bună-cuviinţă în apreciere a profesorului nechemat. La comedia politică a orăşenilor se alătură comedia fundamentală a structurii ei pretins burgheze. Observaţia psihologică şi socială a lui Caragiale nu se opreşte la cîteva aspecte ale vieţii bucureştene. Atîtea schiţe mărturisesc un pitoresc colectiv umoristic de o savoare neîntrecută. Cine nu-şi aminteşte de aspectul torid al capitalei, într-o zi de vară, de figura domnului „discret" care caută un prieten, de tipul de abil prostănac al servitorului, care nu vrea să-şi deranjeze stăpînul, pe o vreme caniculară, de silueta birjarului adormit, de a unei bătrîne mahalagioaice, de a băiatului de prăvălie care „mo-ţăie pe prag la umbră cu şorţul verde", de a sergentului de stradă care „stă pe o bancă la poarta unei curţi mari" şi care „s-a descălţat de cizme, să-şi mai răcorească picioarele" din schiţa Căldură mare ? în cîteva pagini, cu o notaţie de o condensare şi o precizie rară, trăieşte aci un oraş întreg, o psihologie colectiva, de semiorientalism, o imagine a Bucureştilor în timpul verii, de unică semnificaţie. între aceste bucăţi, pe care le-am numi „schiţe de compoziţie", cît este de autentică cea intitulată Atmosferă încărcată, în care se vede ce înseamnă „opinia publică" a capitalei formată după ziarele, de un ton exagerat pînă la ridicul şi consolidată în jurul unei mese de berărie. Şi ce-i lipseşte ca pitoresc bucureştean, schiţei De închiriat, cu neghioaba pasiune a mutatului ce dă iluzia schimbării de decor unor mici-burghezl, încremeniţi toată viaţa în peisagiul neschimbat al oraşului ? 74 75 Dar Caragiale este creatorul unui tip complex de bucureştean, ai micului-burghez, de obicei funcţionar, al neuitatului Mitică, întîlnit în exerciţiul funcţiunii, prin autorităţile publice, la cafenea şi berărie, la chef şi în familie, unde scapără de „opinii" diverse, naive, stupide sau simplu amuzante. Fie că-I cheamă Tache sau Mache, Lache sau Sache, Popescu sau Ionescu — acelaşi tip se ascunde sub atîtea pseudonime familiare. Sunt numeroase schiţe în Momente, unde Mitică, cel mai autentic tip bucureştean, e surprins în atîtea situaţii, gesturi, opinii, ticuri şi exprimări de o clipă. Din aceste feţe prismatice ale prozei caragialiene reconstituim o psihologie neschimbată, o tipologie a bucureşteanului. Ce este Mitică şi miticismul ? Este o categorie morală a micului-burghez din capitală. Mitică este „deşteptul" naţional prin excelenţă, spiritul superficial, care se pricepe în orice domenii : în finanţe, în artă, în politică, emiţînd „opinii", toate foarte „categorice", chiar cînd sunt numai şugubeţe. Mitică este sociabil prin definiţie, căci îşi debitează verva între amici, la cafenea şi berărie, entuziasmat de cîteva pahare şi incitat de întreruperi şi-replici adverse, este familiar cu toată lumea şi demn, cînd îl atingi în amorul propriu. Mitică porneşte o revoluţie Ia bodegă şi devine sceptic pînă la colţul străzii, este emancipat între prietenii pe care ţine să-i „epateze" şi îmbîcsit de prejudecăţi, timorat, umil, laş şi conformist pînă la anularea oricărei umbre de personalitate, în cea mai mică iniţiativă spre faptă, în cea mai nevinovată ciocnire cu realitatea. Flecar pînă la manie, iubitor de farse pînă la puerilitate, tembel pînă Ia saţietate, abil în lucrurile mărunte, duşman al serviabilităţii, dar amator al favoritismului, cu profit j>ersonal, Mitică este un mic egoist care vrea să trăiască în turmă şi cît mai comod. Ce frescă admirabilă — de Mitici, în felurite ipoteze — cuprind schiţe ca : Două loturi, Amicul X, Triumful talentului, Intîrziere, La Moşi, O lacună, Siţuaţiunea, 1 Aprilie, Diplomaţie, Ultima emisiune, Amici, Monopol, Repausul duminical şi neîntrecutul grup din C.F.R., în care miticismul, sub forma lui cea mai acută, a familiarităţii, indiscreţiei şi a spiritului de batjocură gratuita, realizează una din cele mai adîncî şi mai perfect stilizate schiţe din Momente. 76 Spiritul bucureştean, cu defectele lui specifice şi însuşirile lui de vioiciune, deşteptăciune, pornire spre frondă, spre o dulce vulgaritate şi o goană după mărunte satisfacţii icoană fidelă a unei burghezii făcute, nu create prin luptă aprigă, este exprimat cu cel mai lucid talent, cu cea mai nuanţată artă, precisă, condensată în proza umoristică a lui Caragiale. Contribuţia sa la crearea unei literaturi urbane s-a exercitat pe calea negativă a ironiei; dar Caragiale _ este singurul scriitor al nostru care a lăsat mai multe tipuri decît toţi prozatorii veacului trecut la un loc. Şi este interesant de remarcat că şi atunci cînd arta lui a evoluat spre povestire, părăsind forma extrem dialogata din Momente (unele sunt scenete pure), în fantezii satirice ca admirabila Kir Ianulea, Caragiale s-a folosit de motivul lui Ma-chiavelli. ca să reconstituiască un Bucureşti de epoca, de pe timpul fanarioţilor. Din generaţia lui, Vlahuţă s-a risipit în anemice schiţe şi nuvele lirice, a încercat un roman de o rară naivitate artistică, cum este Dan, iar Delavrancea s-a simţit atras spre un Bucureşti arhaic, ca în Hagi Tudose, spre mediul idilelor trandafirii, ca în Irinel, sau spre boema grădinilor de vară, ca în Paraziţii. Literatura postbelică şi-a lărgit cadrul social, înglobînd medii diferite ale metropolei şi, indiferent de calitatea operelor, este uimitor de cîte atenţii se bucură viaţa oră-şănească în romanul ce se dezvoltă sub ochii noştri. Cei mai mulţi au văzut-o sub aspectul satiric, proferînd indignări de dezrădăcinaţi asupra unui centru complicat de viaţă, conceput ca o sodomă. Atitudinea lui Filimon se recunoaşte în proza d-lui Cezar Petrescu, în romanele d-lui Dem. Teodorescu, în opera d-lor Todie, Corneliu Moldo-vanu, şi în Conservator et C-ie, al d-lui Davidescu ; ultimul „moralist" care se alătură acestei categorii este d. N. D. Cocea, ale cărui romane sunt o cronică nesfîr-şită a capitalei politice şi erotice, într-o despletită expresie ziaristică. Romanul social contemporan nu este, de multe ori, decît un preliminar reportagiu la o frescă epică a „comediei umane" orăşeneşti. Cînd „moraliştii" vor renunţa la cli- 77 şeele psihologice, la situaţiile tari şi exterioare, la indignările şi jelaniile naive —• abia atunci vom putea spune că documentul va deveni şi ficţiune artistică. Faptul că cele mai multe din aceste romane sunt cu cheie, transfigurînd facil experienţa, oameni, evenimente din imediata actualitate, este semnul cel mai sigur că romanul urban, înţeles ca o epopee a forţelor lui antagonice, este încă un deziderat în realizările lui capitale. Prozatorii noştri lucrează unii cu un material de impresii aproape ereditare, cum sunt toţi amatorii de povestiri rustice şi naturiste, după cum acei romancieri care sunt şi gazetari îşi reproduc în jurnalele uşor romanţate mate-rialurile reportericeşti, acumulate în cursul anilor. Astfel ei alcătuiesc deocamdată o impunătoare cronică politică, economică, socială şi scandaloasă, făcîndu-ne atenţi că oraşul nu mai este un cîmp de comedii caragialiene şi o colecţie de inofensivi Mitici naţionali ; că pasiuni mari se zbat în mediile lui cele mai variate, că tipuri complexe pot folosi pentru analiza psihologică cea mai subtilă. De Ia intelectualul sentimental, dezrădăcinat şi naiv al lui Vlahuţă, romanul urban s-a realizat, în ultimii ani, în cîteva opere destul de preţioase. Prozatori ca Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, F. Aderca, Anton Hol-ban, Sergiu Dan, Ticu Archip, Ion Călugăru, H. Y. Stahl, Mihail Sebastian, N. Davidescu (prin Fîntîna cu chipuri), Mircea Eliade şi atîţia alţii mai mult sau mai puţin afirmaţi — folosesc personagii cu o viaţă interioară complicată, văzînd în metropolă o vitalitate nebănuită acum două-trei decenii. însuşi romanul social, realist şi documentar, a cunoscut o activă exploatare a mahalalei bucureştene, a cărei viaţă nu se mai reduce la cîteva banale incidente. Scriitori ca I. Peltz, George Mihail-Zamfirescu, C. Ardeleanu şi Sărmanul Klopştock au descoperit zone puternice de geografie fizică şi morală în mediul mahalalelor bucureştene, în care se zbat tragedii umane de o mare profunzime. Bucureştii sunt astăzi un univers complet, un rezervorul de pasiuni, un teatru de drame şi comedii, o hartă cu zone sufleteşti perfect distincte ; proza naţională trăieşte un moment de mare renaştere, la care asistăm cu fe- brilă curiozitate şi nădejde. Oraşul nu mai este un deziderat sau o mahala mai mare ; conflictele morale nu mai evoluează între bodegă şi cafenea ; simţim, în proza contemporană, ritmul unui suflet urban, în continua căutare de sine, în neîntrecută frămîntare, oferind scriitorilor un vast teren de experienţă omenească. De la Bucureştii lui Ion Ghica la Bucureştii d-nei Hortensia Papadat-Bengescu, fizica şi metafizica orăşanească au străbătut două mari epoci, de care trebuie să ţinem seamă ca de trecerea de la preistoric la istoric. 1935 78 RENAŞTEREA NUVELEI Editura „Adevărul" a luat puţin comerciala iniţiativă să publice un volum de 20 de „nuvele inedite", aparţi-nînd următorilor scriitori : lom Agârbiceanu, C. Ardeleanu, I. A. Bassarabescu, H. Papadat-Bengescu, Ludovic Dauş, Sergiu Dan, Ion Dongorozzi, Mircea Eliade, Gala Galac-tion, Anton Holban, C. Manolache, Gib. Mihăescu, I. Peltz, Camil Petrescu, Victor Ion Popa, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Alexandru Sahia, Mihail Sebastian şi Mihail Sorbul. De fapt numai 19 dintre nuvele sunt noi, O seară cu masă bună şi iubire de d. Camil Petrescu fiind o reeditare din Universul literar, de acum cîţiva ani. Antologia „Adevărului" cuprinde literaţi de inegală valoare, dar aproape din toate generaţiile care activează astăzi în proza noastră : nu zicem că nu s-au făcut şi omisiuni regretabile, fiindcă ne-ar fi plăcut să vedem aci şi pe Ticu Archip, H. Y. Stahl, Ion Călugăru, F. Aderca, I. Vinea, N. Davidescu, Mircea Ştefănescu, Al. O. Teodoreanu, Gh. Brăescu sau, dintre cei mai noi, pe Lucia Demetrius şi Dan Petraşincu. După cum nu toţi cei solicitaţi erau inevitabili într-o antologie a nuvelei. Dar trebuie să considerăm acest volum mai mult ca un gest editorial demonstrativ: nuvela n-a murit, o renaştere a ei fiind oricînd posibilă. înainte de război, literatura româna a cunoscut atîţia autori de schiţe şi nuvele, încît se poate spune că unui abuz i-a urmat o repulsie egal de puternică. Sămănătoris- J ■ • .*■«/'. TJ '"(ir—n'V-ilif.ijii.-^i.-i.iiit^.-■ ■ •' . ■ i Jj^X '..... < Jt." p-*f la ';t' . t. . . t X , k---■ ii .in 1 A, l. . .,---~~ ' < ,. M.imiscrisul autograf al articolului Renanei ca nuvela [p. -l' 80 mul a fost un paradis al nuveliştilor. Romanul este o excepţie în proza noastră antebelică şi un deziderat necontenit. Genul nu era nici o necesitate lăuntrică a scriitorului, miniaturist prin esenţă, nici a cititorului needucat la lectura de proporţii întinse. Astăzi, raportul dintre nuvelă şi roman s-a inversat. Nuveliştii au devenit excepţii, cul-tivînd departe de gustul public un gen rămas o preferinţă strict artistică. Veacul vîtezii părea totuşi destinat înfloririi nuvelei. îndată după război, d-nii Ovid Densu-sianu şi N. Davidescu profetizau triumful povestirii concentrate ; timpul i-a dezminţit cu violenţa, înregistrînd pretutindeni victoria cantitativă şi de calitate a romanului ; niciodată „romanul fluviu" n-a inundat genul mai mult ca în secolul tuturor grabelor. Recunoaştem ca, faţă de inflaţia romanului, nuvela ocupă un loc destul de modest. în proza contimporană. Editorii refuză cu îndîrjire să publice volume de nuvele, pe motivul lipsei de lectori. Cauza este de mult cunoscută, dar nu e singura. Raritatea şi existenţa efemeră a revistelor săptămînale bune este a doua cauză a lipsei de încurajare a nuvelei. De cîţiva ani, Vremea a ţinut să publice o nuvelă originală aproape săptămînal, cu toate că problema a fost destul de dificilă, cei solicitaţi oferind cu amabilitate fragmente „unitare" de roman, alteori refu-zînd sa-şi constrîngă inspiraţia epică la cîteva pagini. Şî totuşi nu se poate spune că Vremea n-a reuşit să întreţie interesul pentru acest gen, recoltînd cîteva bucăţi remarcabile. Flatînd gustul publicului cu multa uşurinţă, editorii au fost cei mai înverşunaţi duşmani ai nuvelei ; n-au silit ei pe mulţi prozatori sa toarne apă în vinul epic, obli-gîndu-i să întindă o materie săracă pe proporţii de epos tipografic ? Cîte din romanele de azi nu sunt decît nişte nuvele mai lungi sau nişte romane în miniatură ! în Franţa, înainte de recentul semnal al lui Paul Mo-rand, în favoarea nuvelei, genul avea o relativă rentabilitate de industrie literară, revistele săptămînale oferin-du-le totdeauna un spaţiu. Nu cumva prin „renaşterea nuvelei", editorii ar înţelege Ia noi industrializarea ei ? Deşi nuvela nu este încă un articol căutat, ne îngăduim să punem însăşi problema condiţiilor ei. 6 — Scrieri, 6 — c. 1/150 SI Sămănătoriştii au scris sute de pretinse „nuvele'', totuşi ei n-au cunoscut esenţa genului. Ce nu este nuvela, e foarte clar ; nu e povestire lîncedă, nu e jurnal intim, nu e schiţă lirică (d. Brătescu-Voineşti n-are, în acest caz, nici o nuvelă autentică), nu este mai ales simplă anecdotă. Sămănătorismul a limitat nuvela la anecdotă şi la portret. Abundenţa „nuvelelor" acestui curent se explică prin ideologia lui elementară ; nu era rezultatul unui canon de artă, ci o simplă comoditate de expresie. După două decenii, ce se poate salva, dincolo de istoria literară, din nuvelistica sămănătorista ? Las întrebarea fără răspuns. Să încercăm să lămurim principial ce este o nuvelă. în mod general, o nuvelă bună este mai greu de realizat decît un roman bun. Nu e un paradox, însăşi condiţia genului fiind mai aspră. Un roman se construieşte cu o mai mare varietate tehnică şi de substanţă : naraţiune pură, dialog alternat cu descripţie, monolog interior, confesie, ana-lism direct sau convertit în expresie obiectivă, viziune profetică — atîtea mijloace stau la dispoziţia romanului. El şi-a asimilat toate genurile şi procedeele. Nuvela nu poate fi decît prezenţă epică, desfăşurare directă a unui moment sau ceea ce francezii înţeleg prin conte, adică evocare pe un plan imaginat sau intelectua-lizat. Definiţia clasică spune : nuvela e un singur moment, romanul o serie de momente. Definiţia e poate sumară, dar conţine un punct sigur : nuvela e condensare. Un roman perfect e rar ; cele mai reputate romane universale au imperfecţiuni, somnolenţe, stîngăcii, abateri neesenţiale, figuri neinteresante, lîngă altele de o rară vigoare. Romanul nu implică egalitatea în calitate ; o impresie globală de forţă creatoare, un suflu regenerator general scuză scăderile parţiale. Un roman cunoaşte deci principiul compensaţiei, o nuvelă nu poate oferi compensaţii, prin însăşi structura ei, ci încîntare deplină. O pagină indiferentă sau neesenţială strică armonia întregului. Nuvela presupune perfecţia ; dar nu o perfecţie strict formală, tehnică, ci o perfecţie a substanţei însăşi tradusă în expresie. Cu cîtă inteligenţă a tehnicii e construită O făclie de Paşti a lui Caragiale şi cît de neviabilă este ; numai manualele o dau ca exemplu de „nuvelă psihologică", în timp ce ar trebui 32 s-o dea ca pildă de falsitate sau numai de ingeniozitate tehnică ! Nu ne-am apropiat încă de esenţa nuvelii ,- definită prin contrast cu romanul, însemnează să ocolim o dificultate ; ea trebuie definită în condiţiile proprii. Ca substanţă şi ca tehnică, romanul este eterogen — nuvela e omogenă. Această omogenitate credem că-i este particulară ; ea constă în prezentarea intensă, exagerată oarecum, a unei crize, încadrată într-o atmosferă organică. Nuvela pretinde o deplină concordanţă a nuanţelor de observaţie şi analiză ; toate trebuie să lumineze centrul, care e criza intensă. Luaţi cele mai bune „momente" ale lui Caragiale şi confruntaţi-le cu această definiţie. Printr-o precizare topică a mediului, Caragiale creează o puternică atmosferă ; printr-o serie de replici, de gesturi convergente, creează un tip într-un moment de criză intensă. Se poate obiecta că „momentele" sunt realiste şi că aceasta ar fi o condiţie limitată a nuvelei. Dar în La Hanul lui Mînjoală este o admirabilă atmosferă de interior a hangiţei, nuvela exprimînd senzaţia de prezenţă intensă a unei senzualităţi învăluitoare. Iar acumularea semnelor de superstiţie şi turburarea nefirească a eroului, pe drum, ca şi întoarcerea lui hipnotică la han, converg spre aceeaşi impresie organică, unică. Si La Hanul lui Mînjoală nu este o nuvelă realistă. în Kir îanulea, atmosfera unui Bucureşti de epocă şi toate actele Acri-viţei, exasperîndu-şi bărbatul prin capricii, converg deopotrivă să exprime riguros caracterul femeii şi teroarea ce-o exercită asupra soţului. Una dintre cele mai bune conte ale lui Caragiale, Calul dracului, desfăşurată pe planul fantastic, este la fel construită. Această perfectă convergenţa de atmosferă, de gesturi, de situaţie, de observaţii semnificative, credem a fi legea interioară a nuvelei : ea se verifica pretutindeni. O respectă şi remarcabila Alexandru Lăpuşneanu a lui Costaohe Negruzzi, deşi îi va serba centenarul în 1940. Cu toate condiţiile speciale ale „nuvelei istorice" de şcoală romantică, cu tipurile ei tradiţionale (intrigantul, răzbunătorul, criminalul înnăscut) şi cu toate normele de estetică specială (contrastul psihologic, culoarea -locală etc.) — nuvela lui Negruzzi are o construcţie armonică, iar efec- 83 tele parţiale, scenele din cele patru mari tablouri ce-o alcătuiesc, converg spre acelaşi focar : criza intensă a eroului. Nimeni nu mai citeşte, nimeni nu mai citează aproape pe Moş Nickifor Coţcarul, singura nuvelă a lui Creangă. Recunosc, după o lectură recentă, că defectul ei stă în cele cîteva pagini de-nceput. Creangă prezintă inutil din punct de vedere artistic pe Moş Nichifor ca pe un personagiu autentic, dar trecînd peste acest neesenţial inconvenient, tema centrală se desfăşoară degajat în ficţiune nuvelistică. Viclenia hangiului, aluziile lui cu tîlc, înnoptarea voită în codru, tăinuirea uneltelor sale sub bagajul Malcăi, bîrfeala^ ipocrită a „babei" uituce, surpriza bine jucată, cînd îşi găseşte uneltele, învinovăţindu-se singur de a fi fost uituc — sunt stări sufleteşti ce converg sa creeze un tip şi o atmosferă, cu artă autentică. Moş Nichifor Coţcarul, povestirea necunoscută a lui Creangă, este o nuvelă demnă de Maupassant. Ar fi de făcut o cercetare atentă a tuturor nuvelelor cu reputaţie, din literatura română ; unele se bucură de faimă, din obişnuinţă oficială ; altele sunt uitate pe nedrept. Noi, ne-am mărginit la cîteva sugestii. Renaşterea nuvelii trebuie să înceapă însă prin scoaterea din umbră a celor mai bune opere existente. Mi-ar place o colecţie, elegant tipărită, cu-prinzînd cîte o singură nuvelă, din scriitorii mai vechi şi mai noi, şi artistic ilustrată. Anestin ştiu că are cîteva desene, pentru Kir lanulea şi 'Tren de plăcere; îl divulg cu satisfacţie şi premeditare. Dacă ar găsi şi un editor, dispus să patroneze o iniţiativă de gust ? 1935 DESPRE POEŢI ŞI POEZIE Anul acesta ne-am ocupat cu precădere de roman şi romancieri, fără să fi sfîrşit totuşi trecerea în revistă a unor opere cu indiscutabile însuşiri ; se pot plînge unii prozatori că n-au fost prezentaţi publicului, fixîndu-le un loc în scara valorilor epice, unde concurenţa ridică o seamă de dificultăţi în spiritul lectorului. Am dat aproape toată atenţia anecdotei, uitînd mitul poetic şi reveria. Dar se poate numi o preferinţă a noastră o supralicitare a producţiei romanţate, încurajată de editori, de scriitori şi de public ; n-a sucombat ispitei chiar exclusivul poet Arghezi, tipărind de curînd un roman, despre a cărui esenţă ca gen a manifestat o părere atît de mediocră, în nenumărate rînduri ? Poezia nu moare însă şi dacă se publică mai rar şi se citeşte mai puţin ; o întreţin revistele, unele cu abundenţă exagerată, altele cu o discreţie timidă. Mitul liric trăieşte prin devoţiunea visătorilor, a sufletelor tandre şi a singuratecilor. Mai greu în marile edituri, mai frecvent în tiparniţe modeste şi provinciale au apărut şi anul acesta numeroase volumaşe şi plachete, unele cu deosebit gust tehnic, pe care le-am adunat cu grije şi cu pietate pe masa noastră de lucru, întrerupînd lectura romanelor, am poposit între filele lor, am căutat o undă de poezie, o imagine, un vers, uneori o poemă întreagă, în care să vibreze o simţire. Cultul poeziei s-a menţinut totdeauna oarecum subteran şi nu vad un simbol mai potrivit al devotamentului pentru visul 85 liric decît al primilor creştini, ascunşi să oficieze în catacombe. « i- Ocupîndu-ne aci de poeţi şi poezie, participam discret la acest cult, care ne este scump şi necesar. Nu numai entuziasmul de zile festive este dovada de dragoste a versului ; în migala lecturilor nu totdeauna revelatoare, răzbătînd printre inegalităţi, stîngăcii, false vocaţiuni sau numai virtualităţi, nevoia de a trăi în mitologia lirică se manifestă cu aceeaşi intensitate iniţială, ca şi în studiul marilor poeţi. Un tablou general al poeziei noastre din ultimul deceniu poate fi închipuit ca o panoramă foarte capricioasă. Atîtea personalităţi, unele de prim-plan, altele mai mici, au imprimat lirismului o varietate greu de găsit în poezia redusă Ia cîteva teme a sămănătorismului. Modernismul a însemnat eliberarea lirei de acordurile banalizate şi triumful deplin al individualismului, izvorul autentic al poeziei. Dar faza conflictului dintre tradiţia osificată şi inovaţia cu aparenţe anarhice a trecut de mult; cine mai poate contesta enorma schimbare la faţă a poeziei noastre postbelice ? Astăzi toţi începătorii sunt moderni, într-un sens. Au moştenit, ca un bun comun, o bogăţie a expresiei, o supleţe a simţirii şi îndrăzneli de mult legitimate, ca să exploreze cele mai miraculoase ţinuturi ale fanteziei. Oricare debutant are la dispoziţie un instrument de expresie cu infinite posibilităţi. Este progresul timpului însuşi, ofranda gratuită a momentului de evoluţie a poeziei contemporane. Din cuceririle poetice ale lui Eminescu s-au alimentat cîteva generaţii de poeţi minori ; după d. Arghezi s-a îndrăznit aşa de uşor, pe temeiul noilor sale cuceriri ; la un triumf personal a venit toată lumea, chemată şi nechemată. Lirica metafizică a d-lui Blaga a fixat teme, procedee tehnice, care s-au transmis cu uimitoare uşurinţă ; d. Barbu a contaminat, o vreme, tot universul poetic naţional de ermetism ; cîţi nu şi-au torturat începuturile gîngave, parodiind tehnica Jocului secund ? D. Adrian Maniu a lansat o modă a rafinamentului primi-tivist, iar jelania de seraf a elegiilor d-lui Baltazar s-a strecurat în atîtea piepturi suspinătoare. Frenezia suprarealis-mului, multiplicată de abundenţa d-lui Voronca, a stimulat atîtea false mesagiî, a coalizat atîtea forţe de iluzorii revoluţionari, mimînd o dezordine interioară de proporţii cos- mice. Şi nu uităm cultul dezastrului bacovian, care a îmbolnăvit un întreg peisagiu liric, cu imitaţii pînă la servilism. Cred că s-ar putea face astăzi o istorie a poeziei noastre moderniste, grupată în jurul cîtorva aştri de prima mărime, fiecare cu sateliţii lor. Originalitatea tehnică a liricei postbelice se reduce, în fond, la cîteva „moduri" ; pe un firmament înalt plutesc stelele principale, pe un firmament mai jos vom regăsi aştri cu o lumină reflexă. Revoluţiile înfăptuite, în poezie, devin stări de obştesc beneficiu : este meritul tuturor inovatorilor la un loc ; un anumit nivel este inevitabil la oricare poet minor ce-şi caută personalitatea. Toate revoluţiile de sensibilitate şi de tehnică se sprijină pe un principiu de vădită deformare interna ; nivelarea vine după o serie de repetitori, de popularizatori. A stabili familii poetice, după tehnica expresiei, este una din operaţiile imediate ale criticei. Filiaţia devine, înlăuntrul unei epoci mai întinse, aproape mecanică ; găsirea punctelor de contact între poeţii aceluiaşi timp duce, în linii mari, la o fixare a scării valorilor, la o precizare a individualităţilor. Dacă ne-am lua sarcina să facem istoricul poeziei moderniste, n-am găsi un criteriu mai firesc decît acela de a stabili familii poetice, înrudite prin tehnică şi sensibilitate. Am proceda deci înălţînd o hartă a astrelor lirice, privite ca nişte constelaţii, în marele eter al poeziei. în tot ce va urma acestor preliminarii, ne propunem a trece în revistă aproape întreaga producţie poetică a anului (bineînţeles aceea care ne-a putut ajunge Ia cunoştinţă, pe cale de volum) ; în fruntea acestui tablou va trebui să punem pe d. Tudor Arghezi, despre a cărui Cărticică de seara am scris Ia timp cu elogiile cuvenite.. Nu vom recapitula însă opinii ştiute despre d. Arghezi în general, ci vom încerca sa fixăm situaţia sa poetică actuală, ca şi cîteva din orientările ei esenţiale, ce ni se par s-o definească fără controverse. S-ar putea face astăzi o antologie a liricii argheziene, fără teama unei înşelări periculoase ; punctele cardinale ale sensibilităţii ei ni se par de o fixitate de geografie spirituală. Cunoaştem, putem afirma, un Arghezi limpezit, dens, care corespunzîndu-şi în anume teme a ajuns să-şi capteze 87 esenţele lirice. Nu vi se pare că în Cuvinte potrivite e un Arghezi prea voit virtuos, care se luptă voiniceşte cu hidra cuvîntului, strecurîndu-se abil printre limbile ei de foc ? Varietatea ciclurilor este semnul vădit al unei asemenea lupte. Se zbate în ele un poet al marilor sfîşieri lăuntrice ; un chinuit înfrunt! aprig pe sine, natura, femeia, pe Dumnezeu şi moartea; o nesiguranţă îl mînă printre gingăşiile şi asperităţile vieţii ; cum spuneam odată, în Cuvinte potrivite se frămîntă „un mare şi ultim romantic" al liricei noastre. Evoluţia poeziei argheziene s-a făcut pe două planuri paralele : al tehnicei, dar mai ales al valorilor interne. Tehnica s-a simplificat, e mai unitară, mai strînsă, spiritul s-a umanizat. Poetul se împacă cu viaţa, cu sine însuşi, cu legile mari şi misterioase ale firii, cu eternitatea lor grandioasă. Naturismul violent din Flori de mucigai se prelungeşte şi se purifică în Cărticică de seară. Dîrza nonaccep-tare din primul volum se contopeşte în fertilitatea permanentă a vieţii; o înfrăţire cu normele ei, care este şi un triumf al spiritului. Individualistului rănit de îndoieli, de dezamăgiri, i s-a substituit omul : părintele duios, muncitorul idilic, bărbatul triumfător şi prietenul naturii şi al vietăţilor. Prin această aşezare de valori interne şi de acceptare metafizică a existenţei, poezia argheziană ajunge la o plenitudine de expresie, la o simplitate magnifică, de care trebuie să ţinem seama ca de o configurare a unui destin liric. Un inerent clasicism al maturităţii, înţeles ca o integrare a individualismului în uman. Suntem siguri că generaţiile care au trăit în cultul revoluţiei verbale argheziene nu-şi mai recunosc poetul sau nu ştiu cum să-1 interpreteze. Cei care-au venit în contact cu arta lui, într-un moment de acceptare generală, pot să-n-chege o icoană precisă a constantelor ei sufleteşti. Alcoolul expresiei argheziene nu mai este unica excitaţie spirituală a vremii noastre, ca acum două decenii ; dincolo de marea fulgerare cu vorbe şi imagini a virtuosului Arghezi — vedem pe omul pămîntului, pe cîntăreţul vieţii ingenue, în instinctivitatea ei esenţială ; individualistul revoltat se integrează în simbolica mare a umanităţii şi în miracolul proaspăt necontenit al universului. 88 II S-a zis că poeţii minori devalorizează tehnica maeştrilor, uzîndu-i particularităţile. Aş afirma, fără intenţie de paradox, că poeţii de curent sunt o echipă de salubritate a poeziei : vulgarizînd tehnica moravurilor, netezesc drumul altor înnoiri veritabile. Fenomenul s-a întîmplat cu Eminescu, prin eminesciani, cu balada lui Coşbuc, prin imitatorii servili, cu Arghezi, prin arghezieni, cu Barbu prin ermeticii verbali, cu Blaga prin misticii fără fior metafizic, cu Bacovia prin bacovîeni. Contrafacerea, departe de a întuneca adevăratele valori, le clarifică, le consolidează, desparţind imitaţia de model. Putem astăzi contesta geniul eminescian, din cauza eminescianilor minori, după cum am putea face responsabil pe Dumnezeu că a făcut, între păsări, şi papagali ? Nicăieri, între curentele liricei noastre, nu ni se pare că uniformizarea prin imitaţie a făcut mai multe ravagii decît la suprarealişti, la noi, ca şi în Franţa, de unde l-am importat. Suprarealismul este limita extremă a individualismului poetic : eul eliberat de tirania lui însuşi, s-a destins într-o maximă licenţă a anarhiei (în semnul de negare a oricărei constrîngeri obiective), plutind în vis, în ilogic, în absurd. De o mare valoare demonstrativă, în absolutul poetic, suprarealismul a avut meritul de a lichida, exasperîndu-I, individualismul excesiv. Cultul „cuvintelor în libertate** şi al poemului în vînt a fost protestul necesar al originalităţii căutîndu-se pe sine. A relua experienţele mari, ca reinven-tarea unui limbaj poetic, după estetica mallarmeană, sau descoperirea unei valori lirice, după aventura rimbaldiană, însemna a cădea în vid şi a repeta ireuşitele lor majore. Suprarealismul rămîne deci un mijloc de canalizare al poeziei spre noi obiective. Este adînc elocventă despărţirea care a urmat între suprarealiştii francezi, după faza programatică, zgomotoasă şi obsedantă. Fumistul Cocteau s-a convertit la un „clasicism de stînga", Andre Breton a început să scrie romane care nu mai sunt suprarealiste, iar Aragon s-a convertit la comunism, considerînd curentul iniţial ca o copilărie. 89 Prin bogăţia activităţii, prin talent şi unele clarificări ulterioare, d. Ilarie Voronca este cel mai autentic suprarealist. Despărţit de grupare, a fost injuriat, negat, după ce a născut pui cu aripi de şindrila. D. Voronca nu e un renegat totuşi ; chiar ultimul său volum, Patmos, nu s-a abătut din linia comună a suprarealismului. Dar d. Voronca nu mai cultivă suprema puerilitate a epigonilor, poemul pentru poem, delirul verbal ca atare. I-a rămas acest exerciţiu d-lui Saşa Pană, care repetă cu insistenţă naivă teorii şi impulsii astăzi decedate. Ultimul său volum (Călătoria cu funieularul; ed. „Unu") nu depăşeşte manifestul în versuri, poema eşarfă, destinsa pînă la monotonie, elanul cosmic devenit clişeu, eliberarea eului ajunsă automatism. D. Saşa Pana mai călătoreşte nestingherit cu funicularul său suprarealist, printre imagini, fără ţel, fără orientare : Această călătorie Nu sfîrşeştc niciodată Pentru ca începe nicăieri mai versifică, programatic, autorul, în poema finală a volumului, făcînd un inutil apel la cititor : Cititor întinde braţele E poemul Viaţa cea de toate zilele Cavalcada de crini şi nitroglicerină Foame iubire o zi e Poemul acest plămîn universal E fratele tău siamez,,. Ceea ce înseamnă a te da-n vînt, cu iluzia că faci şi poezie. Suprarealismul recoltează încă şi alte plachete. De d. Teodor Scarlat am luat cunoştinţă printr-o curioasă Antologie de imagini din poetica nouă (ed. „Litere", 1934), plachetă ce echivala cu un mic manifest, indirect ; gustul de a detaşa imaginile din contextul poemei era o indicaţie de suprarealism ; imagina scop în sine este principiul fundamental al curentului. Trecînd la practica lirică (Claviaturi; ed. „Bucovina" I. E. Torouţiu) — d. Teodor Scarlat nu depăşeşte jocul de imagini şi peisajul exterior, în majoritatea cazurilor. Un contur precis, poate prea precis, al poemelor sale, cu tot luxul de imagini, de notaţii, accentuează tonul de exerciţiu al volumului său. Cîţi nababi de pietre false poate crea poetica suprarealistă e uimitor! Totuşi desprindem aceste strofe din Răvaş, pentru rezonanţa lor umană ; imagina nu mai este aci un scop în sine exclusiv : Eşti singura şi bătrînă, mamă, cînd citesc rîndttrile tale, scrise de altă mînă cămara tmea săracă, in care şoarecii se adună în fiecare noapte ca la o clacă se umple de belşug şi de lună la vorba ta caldă şi bună. si fiindcă eşti departe şi dorul de mine e singura povară, sufletului tău călător — gîndul meu \\,i mîngUe părul de brumă, ca în zilele cînd eram mic şi încrezător în toate poveştile cu sfinţi din carte. care deşi au ecouri streine, indică un drum de sinceritate lirică. Din aceeaşi poetică revoluţionară suprarealistă, devenită repede o uniformă, porneşte şi Sens unic (edit. „Cultura poporului") de d. Mihail Dan, care conjugă estetica gen „Unu" cu ermetismul barbian. Printre influenţele acestea şi unele profunzimi superficiale, d. Mihail Dan evoluează şi spre un adevărat „sens unic" ; îl găsim în poemele care îmbracă o fantezie umoristică, o atitudine grotescă : Suiţi-vă-n cer că pămintul pleacă Aglomeraţia nu-i permisă regulamentar Profesionistul catolic în orgă se-neacă, Iar stelele cerului au luna pîndar. Cine mi-a furat carul mare t Ştie cineva sau nu ştiţi nimic. Plopule de ştii vorbeşte mai tare... Vîntul (i l-a dus chiar în carul mic. Suiti-vă~n cer ca pămintul pleacă. Crucile-n cimitir sunt candele stinse. 90 91 Magul din plop va rupe-o cracă... Stelele cerului sunt candele-aprînse... De ce-aţi lăsat porţile visului deschise ? Curentul o să tragă tot mai încuiat Şi-au să răcească columbii de aur Cari încă au plecat... (Promenot'} Acelaşi fumism apare în Aşa se întâmpla primăvara, iar Ria, oglinzile noastre ard este o poemă cu virtualităţi mult mai serioase ; jongleria capătă un sens liric, o oarecare densitate. D. Mihail Dan îşi încheie placheta cu trei poeme traduse din Maiakovski, dintre care Măria exprimă toată sinceritatea violentă a marelui poet rus. Le menţionăm şi ca o posibilă orientare a poetului, căruia îi dorim să azvîrle uniforma poetică, pentru sinceritate. III Cu d. Alexandru Tudor-Miu (Standard poeme de petrol şi energie; edit. „Strada") ne-am mai întîlnit, fără a ne clarifica ; noua sa culegere de versuri ne duce spre aceeaşi estetică de curent, a închinătorilor întru poem, din gruparea „Unu". O expresie abrupta, manierat de abruptă, un ima-gism rămas la notaţia exterioară, o energie pur verbală şi un peisagiu industrial miner — nu izbutesc să afirme un poet social nou. Se poate ca d. Miu să fie victima unei iluzii de grup, şi a reţetelor lui de expresie ; se mai poate ca poetul să fie altundeva. Cităm, din Abur, aceste strofe de ton confesional : Eu lucrez opt ore pe zi într-un subsol cu pereţi căptuşiţi cu apă. Ca o mîţă umezeala suie pe zid şi mucegaiul înfiloreşite scris alb pe mapă. Cu un prieten, cu un duşman, cu o amică mă răstignesc pe un jurnal cît toate zilele şi-n sutele şî miile de rubrici, încui cifre, cifre acînteind precum stelele... Nu este aci şi o notaţie interioară, din care s-ar putea adînci o dispoziţie lirică, pentru viitor ? Ca o completare bibliografică amintim şi pe d. O. Har-melin {Spasme sub infinit; edit. „Tiparniţa"), preocupat cu multă seriozitate a-şi face Apoteoza, astfel: Eu La capătul simţurilor mele divergente : universul. Universul simţurilor mele. La capătul simţurilor mele divergente : Eu infirm, nelimitat, neexplicabil. Aşteptăm pe acest conştient individualist să se explice cu sine însuşi mai întîi... Trebuia ca suprarealismul să ajungă şi la noi la un obiect mai palpabil, dincolo de abuzivul cult al poemului ca atare. Precizarea o încearcă d. Constantin Micu, anunţîn-du-ne Sosirea lavelor (edit. „Adevărul"). Volumul exprimă un reflect al poeticei din revista Commune şi din conversiunea futurismului lui Maiakovski, pus în serviciul revoluţiei proletare. Cu d. Micu, suprarealismul devine social. Aflăm, în poemele sale, toate temele favorite ale acestei poezii ; ceea ce e mai dificil de aflat este lava interioară, care să transforme ideologia în poezie. Poemele d-lui Micu se desfăşoară cu o logică prea strînsă, prea abstractă, cu un control al inteligenţei exercitat cu asprime. Dacă n-ar fi prea clar tematică, o asemenea poetică ar fi semnul sigur al umanizării suprarealismului. Iată o pildă de evidenta discursivitate a acestui nobil revoltat: Deasupra aurorelor şi a vîntului umbra gigantica a vîntului descinde trecînd ca o prevestire sau ca o ameninţare, în urma ei se mişcă baricade, s.e aprind' focuri, se rostogoleşte o lume. Voi rîdeţî, voi rîdeţi, figuri gurmande, inimi îmbîcsite şi infectate ; voi rMeţi sinistre paiaţe, obeze fetise. 92 93 Dar rîsul vostru va încremeni galben ca ceara cînd viitorul va naşte. Şi viitorul va naşte .. ton apocaliptic susţinut de o certă mişcare retorică ; din aceeaşi poemă, finalul aduce a cuplet de revistă glumeaţă : Vrem Viaţa ca o enigmă să ne sîngere carnea Vrem vraja mîntuitoare a noului amor Amorul Amorul Amorul Eliberator. (Desfigurarea realului) Pentru poezia socială, elanurile teoretice sunt, în esenţă, ineficace. Fiindcă suntem în acest lot, al poemului social, semnalăm şi pe d. Lazăr Pach (Periferie — desene de Ni-colae Cristea, edit. „Cuvîntul liber"). Deşi cu simpatii de stînga, versurile d-lui Pach nu cultivă revoluţia proletară. Umanitaristă şi statică, în structură redusă la notaţia realistă, această poezie purcede din estetica bacoviană. Dar ceea ce îi imputăm cu deosebire este prozaismul voit, împins pînă la efortul unui procedeu ; simplitatea ostentativă pare o deficienţă de sensibilitate. Impresia de banalitate şi monotonie a „periferiei" nu trebuie identificată în înseşi mijloacele de expresie : La un coli de mahala, un om pur tind o flaşnetă, s-a oprit lînga-o gheretă şi-a început a cînta. O fetişcană s-a oprit discretă, copiii fac roată ; iar ea întinde-o monedă şi ia — un mic bileţel, o planetă... Primăvară, lumină şi soare : muncitorii în jur adunaţi, sunt toţi, curat îmbrăcaţi şi liberi; e doar sărbătoare. H! — Privesc, îngwduraţi, B papagalul, legat de picioare. H| (Duminică) m Cel mai important poet social este însă d. Aron Cotruş, C al cărui poem (Horia — ed. II, ilustraţii de Mac Constan-M tinescu ; edit. „Pantheon", Brad) — evocă cu energie şi în i ton profetic, figura Moţului martir. Evoluţia d-lui Cotruş U este foarte semnificativă pentru sensibilitatea şi originile | expresioniste ale poeziei sale. Ca toţi ardelenii, arta sa are | anume preferinţe de inspiraţie pe care le regăsim ca pe o | caracteristică a scriitorilor de origine transcarpatină. Intre Jf Slavici, Coşbuc, Goga, Rebreanu, Agârbiceanu, Popovici-I Bănăţeanu şi chiar Lucian Blaga, cu toate deosebirile de ex-f presie şi de valoare, există o atmosferă spirituală comună. |- Nota accentuat etnică şi gravitatea conştiinţei etice se îm-I- pletesc invariabil. |- Conceput ca o succesiune de scurte şi dense momente li-f rice, poemul despre Horia alcătuieşte un simbol al ţăranu-| Iui ardelean şi al eroului trecut în legendă : dîrz, apocalip- * tic ; la el sentimentul de clasă şi conştiinţa de neam coexistă. Nu subliniem ca o noutate acest specific al ideologiei poetice a d-lui Cotruş ; ej se găseşte la Coşbuc, evocatorul idilic al ţăranului ardelean, revoluţionarul din Noi vrem pâmînt şi patriotul Cîntecelor de vitejie; se regăseşte la * d. Goga, duşman al „împăratului" din instinct naţional şi anunţător al „vremurilor ce va sa vină" din Clăcaşii, strigăt al revoltei de clasă. Ceea ce voim să scoatem în evidentă în Horia este expresia energică, abruptă, zgomotul de lanţuri înnodate şi desfăcute al strofelor, a căror ritmică traduce alternativ nuanţele stărilor sufleteşti: patriotismul, revolta, viziunea profetică, mitul eroic. D. Cotruş a ajuns la virtuozitatea mijloacelor lirice ; e poate cam sensibilă, după lectura poemului, de un contur prea lucrat, în totalitatea lui. O ţîşnire mai amplificată a imaginilor, o mai organică legătură între momentele lirice i-ar fi dat o impresie mai vie de adîncime. Condensarea pe strofe le transmite un aer de izolare, în raport cu fluxul intern al poemei. O singură pildă e suficientă, ca să ne dăm seama de relieful de medalie al versurilor sale : 94 95 Grofii au crezut ca tc-au infrînt şi te-au închis, pe totdeauna, in mormînt dar tu, cît Ardealul acesta de mare, pe-al primejdiei roşu cal călare, te-ai ridicat, peste mormînf, mai dîrz, mai tare... şi te-ai însutit, te-ai înmiit necontenit, ca iobagii-n suflet sa te poarte în lupta lor pe viaţa şi pe moarte... Poemul Horia este una din cele mai frumoase realizări ale d-lui Aron Cotruş şi una din izbînzile liricii noastre din acest an. IV Un poet mereu nou şi o poezie destul de veche D. Alexandru Teodor Stamatiad, posesor al unui nume tot atît de compus şi sonor, ca şi al nepreţuitului cizelator al Trofeelor, nu se bucură şi de o glorie egală. Se crede sincer un mare persecutat ; dar dacă deschizi oricare volum al său, îl vezi gravat într-un portret de Apolo în ţinută marţială, iar la fine dai peste o bogată anexă de elogii, strînse cu sentimentul desăvîrşit al încrederii în litera lor, indiferent de vin de la un condei priceput sau de la un anonim. D. Alexandru Teodor Stamatiad întreţine în jurul poeziei sale un cult nestins, ca o vestală focul în cămin. Obţi-nînd tot atîtea premii oficiale cîte volume are (la unele premiul repetat a depăşit numărul ediţiilor), poetul cultiva o excelentă opinie despre sine, imaginîndu-se mesagerul Olim-pului pe pămînt, şi nu m-aş mira să-1 vedem într-o zi la cafenea, cu o coroană de mirt în jurul capului, în loc de pălărie. Cîţiva amici zeloşi l-au sărbătorit de curînd, pentru contactul violent, menţinut cîteva decenii, cu muzele. Iar faptul că a debutat într-o vreme de ostracism a simbolismului şi că s-a-nchinat în faţa tronului istoric al lui Mace-donski, i-a decernat şi aureola de revoluţionar, în analele poeziei moderne. 96 Totuşi, d. Alexandru Teodor Stamatiad e un veşnic nemulţumit ; pe critici, care nu-l semnalează generaţiilor tinere, pe generaţiile noi, care nu-l exaltă, pe oficialitate, care nu-i ridică un monument, în viaţă, de inspirat Apolon danubian. Am citit deci şi noi Peisagii sentimentale (edit. „Adevărul"), cu dispoziţiile cele mai receptive pentru noutate şi talent excepţional ; poate că poetul a fost într-adevăr persecutat ; nu este poezia un martiraj, o luptă cu destinul şi forţele opace ale indiferenţii ? Ei bine, ne-am lămurit : d. Alexandru Teodor Stamatiad nu este nici un nedreptăţit, nici un revoluţionar al expresiei lirice, nici măcar un poet considerabil. Simplitatea mijloacelor sale poetice se confundă cu banalitatea ingenuă, temele sale sunt ecouri vechi din poeţi cunoscuţi, iar modernismul său o pură legendă. Vanitatea superbă rămîne astfel un simbol al muzei cerşetoare şi devotamentul fervent al bardului pentru divina Poesis — un cult exclusiv al propriei poezii. Ce admirabil colecţionar de sufragii este d. Alexandru Teodor Stamatiad şi ce elector îndemînatec, de bune opinii despre sine, se dovedeşte ! Sunt atîtea reminiscenţe în Peisagii sentimentale, încît am avut impresia unei mici antologii a liricei noastre. Astfel, poema Cavalerul nu ne-ar fi surprins s-o fi citit-o în volumul Albastru al d-lui G. Tutoveanu, acum vreo trei decenii ; strofele intimiste alcătuind timiditate, Vîntul, Singur, Strein, Călătorul, Flori uitate, Cîntec, Pustietate, nu ne-ar fi mirat să Ie întîlnim printre duioasele „cîntece" ale lui St. 0. losif. Citite în volumul d-lui Alexandru Teodor Stamatiad, par nişte flori presate, decolorate de timp şi cu parfumul evaporat. Reminiscenţele nu se opresc aici ; poezia La altar este o simplificare, pînă Ia simplism, a Logodnei Iui Cerna, fără retorica lui dinamică, iar trandafirul păstrează cîteva petale uscate din desfolierea agonică urmărită în Moartea Nar-cisului de D. Anghel, fără subtilitatea şi tristeţea de cantilenă a poetului florilor. Mai departe, acest început de Poveste păstrează certe reminiscenţe eminesciane : 7 — Scrieri. 6 — c. 1/150 97 Sunt ani de-atunci dar mi se pare c-a fost ieri: Din negurile vremii, ca valuri năvălesc în suflet amintiri... după cum strofa finală din Întuneric este strict bacoviană : 'Tăceri de doliu mă-nfăşoară Şi corbi într-una năvălesc, E întuneric, mucezesc, Şi-n suflet — iată-i — se coboară. Dedicată d-lui Rebreanu, poema Noapte putea fi mai curînd închinată lui Verlaine, începutul ei E noapte şi plouă afară Şi plouă şi-n sufletul meu parafrazînd celebrul : // pleut dans mon coeur Comme il pleut sur la viile... restul fiind o succesiune de ritmuri şi sugestii verbale ma-cedonskiene. Volumul se termină cu două cicluri de traduceri, unul din Baudelaire, altul din Maeterlinck. Despre ultimul preferăm să nu mai vorbim ; nu este şi el astăzi un fel de Alexandru Teodor Stamatiad al simbolismului francez ? Pentru Baudelaire, d. Alexandru Stamatiad are un cult tot atît de mare, ca şi pentru sine însuşi. Antologia intitulată Pagini din Baudelaire, cuprinzînd o parte din Poemele în proză, extrase din toată opera în proză a marelui liric, clasate pe teme, însoţite de un indice alfabetic, are meritul de a fi făcut familiar marelui public un Baudelaire mai puţin cunoscut, dar nu mai puţin esenţial ca poetul Florilor răului. In Peisagii sentimentale sunt 10 poeme baudelairiene, traduse în versuri albe, unele ritmate, altele nu. Dar astăzi, cultul d-lui Alexandru Teodor Stamatiad pentru Baudelaire nu mai este excepţional. Cele 22 de poeme, traduse în versuri de d. Al. Al. Philippide (de care ne-am ocupat chiar anul acesta), deşi n-au învins totdeauna toate rafinatele dificultăţi ale textului original, rămîn printre cele mai valoroase asimilări în româneşte ale poeziei baudelairiene. 98 în timp ce d. Alexandru Teodor Stamatiad s-a mulţumit cu o transpunere noţională, d. Al. Al. Philippide a izbutit, în multe privinţi, să realizeze o transpunere muzicală. Necontestîndu-i cultul de mult afirmat faţă de Baudelaire, traducerilor sale din poezia versificată a marelui liric le preferăm versiunea d-lui Philippide. V O poetă delicată, evocînd nostalgia dragostei, a timpului care trece, lăsînd în urmă-i regrete — este d-na Florica Mumuianu {Joc m timp; edit. „Cartea românească"). Titlul volumului e o parafrazare a Jocului secund al d-lui Barbu, dar influenţele mai evidente vin din lirica d-lui Blaga, lăsînd totuşi loc şi pentru însuşirile personale ale autoarei. Ceea ce am avea de obiectat Jocului în timp este de a fi pus prea mult în cuprinsul lui, de a fi amestecat prea diverse tonuri, care nu se armonizează într-un sunet cu vibraţii egale. Din sonete, n-am putut reţine astfel nici unul; prea abstracte, sensibilitatea poetei s-a lăsat amăgită aci de o simplă virtuozitate tehnică. De asemeni, poezia dispare din toate acele bucăţi care afectează un ton brutal, viril şi notaţii prea crude. Arta d-nei Florica Mumuianu e făcută din discreţie şi un fel de abur nostalgic învăluieşte lirismul său : Aş vrea să dorm în soare Alături de îngerul care-mi veghea copilăria Cînd prindeam fluturi cu pălăria Cînd nu ştiam că viaţa moare începe poema Somn de primăvară. în această direcţie, de prelungire în vis a impresiilor reale, surprindem accentele liricei sale minore : Lîngă apa tivită cu lună brumărie O amintire nouă, singură a rămas Dînd gînd întoarcerii cu zvon de pas. Lin, lacrima lumină îmi adie. Doua valuri se închid, în două pagini de carte. 99 Ca un basm citit rămîn, rămîn departe Lingă apa tivită cu lună brumărie. Iar senzaţia timpului dispărut, prevestitor de batrîneţe şi moarte, e surprinsă, în notaţii fine, în acest Moment; Ornicul lunei, fără limbi si nu bale. Mersul vremii se-ntinde pe spate. Singurătatea praful aşează. Amintiri străvezii se feresc cînd înserează, Fără îndemn se închid între zid şi alt zid. Numai eu care ştiu însemn la tîmplă argintie Cum pleacă, fără înapoiere, clipa toata. Alipind voi ghici cu ochiul mic Umbra inlrînd pe sub uşă, chitic. Pentru tonul de ritual, mai cităm Inlilnire înalta, transfigurare subtilă a peisagiului, sugerînd euforia erotică : hi scara cu brazi înalţi lingă drumuri ilcle cu deget pe gură tăceau dezvelite. Alţi pomi, cu braţele cerc peste cap, Cînlări legănau, cînd pe un şold, cînd pe altul. Minunat, trupurile veneau domoale Ciute la izvor — unul spre altul — pe mijlocul drumului, slrîns între brazi înalţi. Frunţile au unit blînd, o lună nouă cu alta Şi a venit tăcerea sa-nvoalte cupe vii cînd pomii pe lîngă drum porneau cu braţele cerc peste cap şi c'mtau. D-na Florica Mumuianu este un nume de reţinut ; începuturile pornesc pe calea cea bună. Printr-un predestin literar, înainte de a-şi legitima şi-n iscălitură numele lui Bacovia, obsesia liricii bacoviene stă-pînea tiranic primul volum de versuri al d-nei Agatha Gri-gorescu, Armonii crepusculare. Astăzi, cînd poate iscăli satisfăcută Agatha Grigorescu-Bacovîa, continuîndu-şi activi- tatea poetică (Pe culmi de gînd...; edit. „Cronicarul") — rămîne o amabilă versificatoare : Undele adună din amurg subţire... Irizări de ape îtni vorbesc de tine. Stropi uşori de rouă Peste straturi plouă Din potire fine Te cuprind pe tine... sinceritate pe care o apreciem, fără pretenţii literare. Grupînd între tradiţionalişti pe d-nii V. Ciocîlteu (Poe-sii; editura „Fundaţia Regele Carol II"), George Lesnea (Cântec deplin; edit. „Fundaţia Regele Carol II") şi Matei Alexandrescu (Leagăn de îngeri; edit. „Cartea Românească", colecţia „Gîndirea") — nu ne referim decît la o apropiere de ordin formal. Temele şi realizarea lor sunt variabile, precum vom vedea îndată. Volumul de Poesii al d-lui V. Ciocîlteu este de fapt o reeditare a celui din 1932 (Adine împietrit; edit. „Ramuri"), de care ne-am ocupat la timp. Poema intitulată Postfaţă face şi ea parte din acelaşi volum ; cum d. V. Ciocîlteu a mai adăugat un ciclu nou, Cerc magic, la cele cinci cicluri anterioare, vom spune cîteva cuvinte numai despre cele zece poeme inedite. Cu aceeaşi asperitate de simţire, cu aceeaşi preferinţă pentru imaginea violentă, Cerc magic depăşeşte mijloacele cunoscute ale d-lui V. Ciocîlteu. Nouă nu este nici tematica ciclului, de folclor şi magie, fiindcă ea apare încă de la primele sale poezii. Ceea ce este izbitor însă, în acest grup, este amestecul de motive populare şi de elemente livreşti ; dar fuziunea lor întîrzie să se realizeze, după cum o înclinare spre discursivitate dă o monotonie prea susţinută poemelor. De data aceasta d. V. Ciocîlteu n-a scăpat şi de influenţe prea vizibile ; cea dintîi e din d. Barbu, căci aceste versuri nu sunt străine de strania incantaţie vrăjitorească din Domnişoara Hus : 100 101 sau : Mai deparle-n verde ceaţă, Clătintnd pămîni si cer, Cînd spre moarte, cînd spre viaţă, Fierb căldările de fier. Din pămîni ţîşneşte viu Prinţul nopţii, geniu teafăr, Ochii rază de luceafăr, Gtndul, floare de pustiu. (între flăcări) Alteori, ca în poema Vad, ne amintim de Coşbuc din Iarna pe uliţă, cel puţin în reminiscenţa motivului, dacă nu şi în factura versului : Iată primii fulgi ! Deodată Ca vrăjită se preschimbă Faţa lumii-ntunecata, Vîntul cîntă-n altă limbă ! Gălăgioşi ca nişte vrăbii Ies copiii de la şcoală, Fulgere lucesc şi săbii !n pupilele dc smoală. Tot mai mulţi ştrengari grămadă Vin porniţi pe jocuri bune Lingă omul de zăpadă Cu ochi negri de cărbune, Si se-mpiedică în şaluri Cad de parc-ar fi dihănii Mici de pislă, cînd pe dealuri Chiuie zglobii din sănii. Remarcăm totuşi unele imagini din Cerc magic, de o stîngăcie dură, care este şi farmecul acestui hirsut poet: E-nsoţit de-un tînăr zvelt cu ochi de geniu De statură-naltă, mijlocul inel, toţi strămoşii lui, mileniu de mileniu, Au murit cristalizîndu-se în el. sau : Vino !... timpul ne desparte! Genele-ţi sunt lungi şi grele, 102 Bate-n vreme vîni de moarte, Moartea bate-n noi, din stele. Mai relevăm Miez de noapte, pentru ingenuitatea ei primitivă şi aceste strofe din Cuib părăsit, de o plastică impresie a singurătăţii, exprimînd durerea unui vraci care nu mai ştie nimic de fata lui: Nu mai luceşte focul în cămin, Penaţii au fugit şi nu mai vin, Retortele s-au spart şi după uşe Zac şerpii casei bolnavi în cenuşe Şi urlă cîinii, tremură perdeaua Din cuşcă piere-n noapte cucuveaua, tn apele cristalului rotund Nu se mai văd sirenele pe prund Furînd miracolul din fundul zării Să-l ducă în adîncurile mării ; Doar bezna iadului de mai străbate Prin talismanul negru de păcate. Poezia d-lui V. Ciocîlteu ne face permanent impresia unui bulgăre de impurităţi, în care, dezghiocîndu-1, dai uneori peste boaba de diamant. VI E surprinzător cîtă lipsă de fantezie au unii poeţi, în găsirea unui titlu de volum. D. Matei Alexandrescu parafrazează pe d. N. Davidescu, al cărui Leagăn de cîntece îi serveşte să-şi alcătuiască un Leagăn de îngeri. Ortodoxismul literar n-a dat roadele aşteptate acum cîţiva ani ; de la Poemele cu îngeri ale d-lui V. Voiculescu, iconografia sacră îşi află un devotat răzleţ în d. Matei Alexandrescu, păstor al tuturor cetelor de heruvimi şi serafimi, în lipsa unei sensibilităţi poetice. Poetul leagănă îngerii d-lui Crainic, cu o insistenţă obositoare, în infinite tablouri graţioase. E atîta somnolenţă paradiziacă, în versurile d-lui Alexandrescu, atîta decor pur, fără tresărirea unei emoţii lirice, încît nu poţi decît admira răbdarea naivă a poetului, hotărît să dădăcească îngeraşii Gândirii: 103 Dumnezeu intră în ietăcel Şi trase uşa după el. îngerii desfac aripioarele — frînturi de perdele Şi astupă cu ele Fereastra dinspre stele. Dumnezeu cată kodină Pe un pat de sulfină. îngerii uită de stele, Se aşează binişor pe podele Şi încep jocul lor copilăresc Lingă tatăl ceresc. Lingă streaşină picură pace, Dinspre lumi adie un vînt; în ietăcel se arată un sfînt Şi iese — fără cuvînt — Pace... pace... pace... (La stteaftnă picură pace) Dar nu vi se pare că este prea multă fericire oficială, în acest menaj ceresc ? Am scris cu destulă severitate despre primul volum, Veac tînăr, al d-lui George Lesnea ; nu e un fel de a ne scuza, amintirea acestei judecăţi. Poetul a meritat-o, în fond, chiar dacă era formulată cu o asprime prea directa. De ce-1 învinuiam pe d. Lesnea ? De retorism violent şi de nenumărate adaptări la maniere poetice. Erau, în volumul său, inexpresive pastele ortodoxe, reminiscenţe de prea multe şi defuncte crîşmăriţe sămănătoriste şi haiduci literari, şi-apoi o îngrămădire de influenţe împinse pînă la pastişe, din Arghezi, Pillat şi Adrian Maniu. Poetul era însă foarte apreciat în cercurile ieşene şi de curînd ne-a surprins afirmaţia d-lui Mihail Sadoveanu, reprodusă de un nu mai ştiu cine, că d. Lesnea ar fi un mare liric. Noul său volum, Cîntec deplin, nu este deplin eliberat de vechea şi larg desfăşurata retorică şi nici de influenţe. D. Lesnea a renunţat definitiv, se pare, numai la iconografia versificată ortodoxistă. Iată însă, în Moartea tăietorului de lemne, un ecou din Flori de mucigai: L-au prokodit repede. în groapă ţărîna porniră s-o lepede. Cu trosnet sicriul lungit dedesupt, Peste leşul dintr-însul s-a rupt. Groparii, de cum sfîrşiră cu ţărîna, S-au pus să îmbuce coliva cu mîna. De la colac au început să se certe, Şi pentru netrebnicul ort, Au prins să-l suduie .pe mort... Pe robul lui, Dumnezeu n-avea de ce să-l ierte ! Alteori, se mai ţine pe urmele elegiilor d-lui Pillat, ca în Hanul: Mai biciuieşte caii! sau lasă-i mai domol... Prin inima mea corbii îşi impînzesc elanul. Vezi, se zareşte-n zare ca o nălucă, Hanul. Şi gîndu-i tot mai veşted şi visu-i tot mai gol, Odaia neagră aşteaptă cu aşternutul rece, Ajuns la dînsa nimeni nu poate să mobila şi miraculoasa apă vie a limbii totalitare. Precum există o limbă şi un stil al cărţilor bisericeşti, este una a cronicarilor şi una modernă, ea însăşi cu numeroase etape, care f$ se cer demarcate cu atenţie şi pătrundere. Iubind arhai-'f tatea, vom iubi mai lucid, mai temeinic modernitatea limbii naţionale. Este ceea ce a înţeles cel mai subtil cunoscător al limbii române, Eminescu, al cărui sentiment viu, organic, al tradiţiei literare şi lingvistice, 1-a dus la marele lui inovaţii, de poet modern, dîndu-i putinţa de „A turna în formă nouă limba veche şi-nţeleaptă", pornind din matca ei spre evoluţiile nebănuite la care a împins-o în versurile şi proza lui. Inedit (1937) 164 ANUL LITERAR [1937] Campania în contra literaturii contemporane se dovedeşte a fi un fenomen periferic al culturii noastre. Nici o pagină de cugetare, nici un punct de vedere teoretic, nici un temperament polemic n-am putut reţine dintr-o luptă literară cu pretenţii de hecatombă ; iar dacă se poate vorbi de hecatombă, ea s-a-ntîmplat în tabăra agresorilor ; acoperiţi de fumul cartuşelor oarbe, asediatorii se retrag treptat, din diferite „motive strategice'1, în poziţii administrative, politice şi economice, în care se simt mai acasă decît în cîmpul ideilor. De altfel un singur temperament şi prestigiu cultural era angajat în marea manevră astăzi pe sfîrşite ; e vorba de d. prof. N. Iorga, reprezentant al unui moment viu, cîndva, în cultura româna, pe vremea sămănătorismului, de mult stratificat în conştiinţa publică şi cristalizat în limitele lui istorice. Fire combativă şi personalitate despotică, d. Iorga a ţinut să-şi apere un trecut pe care nu-l contestă nimeni, dar a mai avut şi temeritatea să-şi impuîe directivele depăşite asupra unui prezent pe care nu I-a înţeles şi la alcătuirea căruia s-a opus, cu toate forţele sale negative. I-a fost dat anului ce s-a scurs să asiste oficial la înfrîngerea d-lui Iorga, în însăşi incinta Academiei Române, cu ocazia discursului de recepţie al d-lui Lucian Blaga despre Satul românesc, adică despre însăşi dogma sămănătoristă. [.,.] D. Iorga s-a năpustit în elegante injurii aduse noului coleg, dovedind că nu ştie suporta o înfrîngere, cu demnitate, şi ca nu poate evolua într-o senină atmosferă academică, deşi azi se identifica intuiţiei pe care altădată a asaltat-o cu ironii, de altfel meritate. Spectacolul e pitoresc, desigur, şi adaogă încă o fişe la psihologia iorghismului, de altfel destul de bogată în documente. Dar spectacolul Iorga, oricîte semnificaţii strict individuale ar avea, se completează cu momentul spiritual Lucian Blaga. Consacrarea sa ca academician este mai mult decît un incident festiv, alăturat la istoria venerabilei instituţii ; este recunoaşterea unui nou ciclu de cultură şi a unui nou spirit creator în ordinea devenirilor lui istorice. D. Blaga este astăzi figura cea mai complexă a tinerelor generaţii postbelice, ajunsă la un moment de maturitate a scrisului şi la o vastă perspectivă asupra „fenomenului românesc", privit din punctul de vedere al unui sistem de cugetare şi al unei metode organice, de filozofia culturii. Poet, dramaturg, eseist, d. Blaga este poate şi singurul filozof care aplică o judecată de valoare asupra spiritului creator românesc, justificînd şi latenţele lui permanente, desprinse din virtualităţile „culturii minore", din care se dezvoltă „cultura majoră". în planul metafizic, cugetarea tînărului academician depăşeşte paşoptismul, junimismul, sămănătorismul şi poporanismul, ca şi explicările sociologice sau limitat spiritualiste (identificarea ortodoxiei cu însăşi ideea de tradiţie, cum a-ncercat s-o facă teoriile gîndiriste) — opunîndu-Ie tuturora ideea de stil lăuntric. Prin caracterele stilistice ale creaţiei se pot explica o serie de variate fenomene ale spiritului, cuprinzîndu-le într-o unitate, privindu-le ca o sinteză. Cîte aplicaţii fructuoase nu se pot face (d. Blaga însuşi a făcut cîteva) la cultura româna, pe baza ideii „spaţiului mioritic", în care încap atîtea forme de creaţie naţionala, urzite din acelaşi nucleu comun, oricît de divergente ar părea ! Dar va trebui mai întîi ca organica şi arhitecturala sa cugetare (în plin curs de creaţie) să intre în conştiinţa noastră culturală, ca să ne deprindem cu toate perspectivele ei luminoase. Nu este simptomatic pentru cultura românească, speriată de orice îndrăzneală teoretică, faptul că d. Blaga trăieşte undeva, retras, ca modest ataşat de presă, şi că nu i se oferă o catedră universitară, spre a introduce în laboratorul ideilor sale, tinerele generaţii ? Pentru cugetător, izolarea este binevenită un timp, dar o ţară trebuie să-şi utilizeze toate energiile vii, 166 167 la momentul oportun, şi nu să agraveze o retragere, trans-formînd-o în ostracizare. Că d. Iorga nu mai reprezintă o directivă culturală ne-o confirmă activitatea sa politică (în care intră gazetăria zilnică şi săptămînală), caracterizată, progresiv, printr-o voinţă de orgoliu nelimitat. Harfă eoliană, în care vibrează chemările atîtor sirene de loc incorporale, sensibilitatea ior-ghistă are o singură derivaţie în cultură : este aceea a Istoriei românilor, concepută pe o mare întindere, crescută volum cu volum şi care va caracteriza şi ultima sa fază creatoare. Nu vom anticipa aci nici o judecată asupra unei opere în curs de elaborare, deşi accentuăm că d. Iorga este în căutarea sa numai în acest domeniu, care trebuie să-i rămîie rezervat cînd va fi cu seninătate pus în valoare. Problema critică a activităţii sale s-a pus de mult, deşi n-a fost sistematic organizată ; ea se poate sintetiza într-o formulă : în ce măsură ceea ce este pur temperamental a fuzionat în creaţie ; restul interesează istoria pitorescă, psihologia şi polemica. Campania în contra literaturii d-lui Arghezi, pornită din iniţiativa d-lui Iorga, dusă mai departe, sub auspiciile sale, de cîteva capete de şopîrlă (crescute din unghiile uzate ale zmeului), formează numai o jalnică poveste a publicisticei noastre, chiar cînd are pretenţii de umor ; iar ultimul atac, care ni se pare mai curînd o renegare, s-a consumat în paginile acestei reviste, unde şi-a primit şi replica. Nu trebuie trecută cu vederea manifestaţia publică, în aula Fundaţiei Carol I, sub prezidenţia luminatului cărturar şi respectat academician, d. C. Radulescu-Motru, Ia care au participat d. Arghezi însuşi, cu o virulentă şi excelent stilizată diatribă, d-nii Perpessicius, E. Lovinescu, M. Ralea şi D. I. Suchianu, cu puncte de vedere personale şi în acelaşi timp convergente scopului : apărarea artei şi a individualităţii creatoare, în contra confuziilor de planuri şi agresiunii materiale faţă de ficţiunea poetică. De-altfel, reapariţia Biletelor de papagal a avut darul să atenueze marile învrăjbiri, ca printr-o elementară lege fizică : unei violenţe i s-a opus o violenţă egală şi o vervă satirică cu veche reputaţie. Şi ca să ne dăm şi mai bine seama de culturalitatea campaniei de „purificare", e bine să amintim că ea s-a soldat cu arestarea şi eliberarea unui poet, cu condamnarea penală în principiu a unui prozator, cu înlăturarea din Universitate şi cu un proces în curs al unui romancier, care e şi cercetător orientalist. Pentru istoricul literar de mîine, întîmplările acestea vor avea, poate, umorul lor, oricît de grave ni s-ar părea nouă astăzi. Un singur lucru rămîne totuşi stabilit : critica, a cărei răspundere depăşeşte lungul nasului, n-a dezertat de la post şi, chiar dacă n-a luat o parte prea activă la încăierare, n-a înregistrat nici o laşitate subită sau de imperceptibilă nuanţă. Ceea ce înseamnă că „progresul adevărului", ca să folosim o expresie maioresciană, s-a efectuat într-o minoritate intelectuală, oricît de lentă ar fi pătrunderea lui în spiritul public. Poate mai greu va izbuti să se instaleze adevărul în fotoliile academice, unde junimismul literar n-a fost încă invitat, cu tot ceremonialul, fiind în-tîmpinat cu vivacităţi de sală de întrunire şi asimilat unui „club politic" ; dar acest capitol va fi, spre folosul public, conservat între filele memoriilor secţiei respective, cu respectul ce i se cuvine. întru completarea aceluiaşi tablou, să nu uităm că d. E. Lovinescu, care a împărtăşit cu seninătate şi bună dispoziţie soarta blestemaţilor de profetul Cugetului clar şi de apostolii în subordine, a răspuns, pe lîngă atîtea puneri la punct, cu o ediţie prescurtată a Istoriei literaturii române contemporane, în spirit strict literar, sobru în atitudine şi mai eficace decît moara de yînt a polemicei. Şi de data aceasta, majoritatea criticei tinere s-a raliat la planul firesc al culturii, omagiind personalitatea şi rolul bine fixat al celui mai important critic român, după Maiorescu. O literatură destul de tînără, cum e literatura română, a-nceput să-şi stabilească o tradiţie de valori ; reactualizarea „clasicilor" noştri a depăşit de cîţiva ani stadiul de simplă multiplicare a tirajului. Semnalul 1-a dat neterminata ediţie critică a lui Caragiale. întocmită de Zarifopol ; despre Eminescu se poate spune că, de la studiul lui Maiorescu şi pînă la masivele volume ale d-lui G. Călinescu, spiritul Iui n-a trecut prin nici o eclipsă, atît de prezent a fost în conştiinţa culturii noastre moderne ; şi dacă, de la minuţioasele cercetări de istoriografie ale Iui Bogdan-Duică, a ajuns subiect de romanţare, nu este, desigur, în paguba gloriei lui, aşa cum cred fetişiştii întîrziaţi. Cu toată critica îndreptăţită a d-lui Şerban Cioculescu, însăşi ediţia d-lui 168 169 Mihail Dragomirescu purcede din cultul pentru marele poet, indiferent dacă nu corespunde mijloacelor de azi şi ne împinge cu trei decenii în urmă. Despre antologia hasdeeană a d-lui Mircea Eliade am vorbit pe larg, de curînd, în această revistă ; oricîte opinii divergente faţă de entuziasmul editorului am fi formulat, rămîne ca un bun aproape inedit, încorporat generaţiilor prezente, activitatea de gazetar a marelui poligraf. Hasdeu s-a bucurat încă de alte merituoase atenţii, ca publicarea unor încercări de tinereţe, între care un preţios „jurnal", în prezentarea d-nei E. Dvoicenco, de o selecţie din Cuvente den betrăni, făcută de d. J. Byck şi de o comemorare academică, foarte favorabilă lingvistului, a d-lui Capidan. Centenarul lui Creangă a dat ocazia unei noi verificări a marelui prozator, în critica de astăzi, iar recenta comemorare a lui Ispirescu a contribuit, deşi în mai mică măsură, la consolidarea sentimentului de tradiţie culturală. Din acelaşi sentiment al conservării unei tradiţii de valori s-a născut şi ediţia definitivă a operei regretatului Matei Caragiale ; întocmită cu migală şi evocată cu subtilitate, în rezonanţele ei atît de omagiale, de d. Perpessicius, proza somptuoasă a celui din urmă vlăstar frînt din trunchiul fertil al Caragialilor este astfel clasată în unul din cele mai specifice loturi ale sensibilităţii naţionale. Nu pregetăm a menţiona antologia întreprinsă de d. Ovidiu Papadima din opera risipită a unui interesant cărturar ca Anghel Deme-triescu, bun cunoscător de istorie şi de umanism, portretist sobru, dar nu fără anume relief, critic diletant, spirit şi stilist de ţinută academică. Atari confruntări sunt necesare şi, chiar dacă legendele se micşorează pe potriva realităţilor, este mai profitabil să ne cunoaştem, Ia izvor, cărturarii uitaţi, decît să-i ignorăm cu nesănătoasă prezumpţie. Cînd se credea de unii publicişti că Titu Maiorescu este o figură inactuală, apare cel dintîi volum din însemnări zilnice, jurnal de o vie semnificaţie umană, corectînd, în bună parte, dacă nu fundamental, masca încremerfită în impersonalitate a marelui critic ; grija minuţioasă pe care d. I. A. Rădulescu-Pogoneanu a pus-o, în editarea notelor explicative, ca şi în traducerea din nemţeşte a celor mai multe „însemnări", merită toată recunoştinţa. în acelaşi an, Convorbirile literare sărbătoresc 70 de ani de existenţă, adu- cînd preţioase contribuţii de istorie literară, ale unor mai vechi sau mai noi junimişti ; un Index bibliografic, de la primul număr, pînă astăzi, se adaugă ca un util auxiliar al istoricului şi cercetătorului literar, în genere. Strînsă într-un compact volum, corespondenţa lui Duiliu Zamfirescu întreţinută cu Titu Maiorescu, precedată de o introducere şi însoţită cu note de d. Em. Bucuţa, pune o nouă lespede de marmură la edificiul junimismului şi limpezeşte, cu deosebire, figura atît de luminoasă a autorului Vieţii la ţară. Un fenomen de extindere culturală în provincie îl constituie cele trei volume intitulate Tradiţie şi actualitate româneasca, conferinţe rostite la subsecţîunea Focşani, a Fundaţiilor culturale regale, de d-nii Ioan Petrovici, C. Rădu-lescu-Motru, Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, Const. C. Gîurescu, Mircea Eliade, Ion Pillat etc. ; în aceste conferinţe regăsim de fapt preocupări mai vechi ale cercetătorilor şi scriitorilor amintiţi şi mai puţin o lămurire a ideii sub auspiciile căreia apar. Curiozitatea momentului cultural, de cîţiva ani, se-n-dreaptă spre trecut, spre problemele de idei, spre disciplinele ştiinţifice, cu o stăruinţă pe care o socotim o necesitate a spiritului public şi o lărgire a sferii interesului intelectual. Lectura romanelor nu mai satisface, cu exclusivitate, pe cititor, iar înşişi producătorii de cultură simt nevoia de a consolida ideea de cultură română, într-o accepţie mai integrală şi mai variată. Este cu totul remarcabil faptul că omagiile consacrate diferitelor foste, bănuite sau autentice personalităţi, cu prilejul unor festivităţi de vîrstă, au ajuns prilej de contribuţii de valoare cît mai generală. Un astfel de-nceput este primul volum din Istoria filozofiei moderne, alcătuit cu ocazia împlinirii a 30 de ani de profesorat a d-lui Ioan Petrovici. Colaborează la această operă colectivă cele mai tinere promoţii de cărturari sub egida harnicului savant care este d. C. R.-Motru, spirit curios de orice problemă a filozofiei, departe de rutina profesorală, dar niciodată speriat de ultima noutate, pe care o priveşte sfătos şi metodic. D. Petrovici, de a cărui omagiere am amintit, a scris o monografie scurtă asupra lui Schopenhauer, d. Tudor Vianu un foarte oportun studiu despre Filozofie şi poezie, cu bogate referinţe istorice şi cu o binevenită clarificare a rapor- 170 171 tului dintre cele două concepte care nu se acopăr totdeauna, cel puţin în privinţa modului de a întări realităţile noastre spirituale ; asemenea studii îşi au folosul lor, într-un timp în care ideea de poezie a-nceput să se tulbure. Din informaţia ce am putut-o direct dobîndi, în cursul acestui an, nu numai domeniul ideilor dar şi ştiinţa faptelor s-a bucurat de o fecunditate neobişnuită ; am mai luat cunoştinţă de încercarea d-lui G. Oprescu de a schiţa o istorie a picturii române în secolul al XlX-lea, volum mai mult informativ decît o prezentare critică susţinută ; de Istoria teatrului naţional a d-lui Massof (mai mult un catalog istoric al repertoriilor) ; de traducerea unor preţioase sinteze despre Dacia a lui Pârvan, în versiunea d-lui Radu Vulpe ; şi de o succintă expunere, scrisă în franţuzeşte, însoţită de excelente reproduceri, despre Arta preistorica în România a d-lui Vladimir Dumitrescu ; apoi, de o documentată Istorie militară a Daciei Romane a d-lui Vasile Christescu şi, mai presus de acestea, de cele două volume, în continuare, ale Istoriei românilor, buna sistematizare critică a d-lui C. C. Giurescu. Am insistat de atîtea ori asupra şcolii istorice a lui Pârvan şi D. Onciul, de sobră expunere şi de erudiţie critica. Istoricii noştri tineri nu cultivă decît documentul şi faptul, şi o totală neîncredere în temperament şi ipoteză ; aş spune chiar că au despărţit cu desăvîrşire istoria de literatură, ca o reacţîune violentă în contra unei tradiţii romantice, începută de Bălcescu şi Kogălniceanu. Nu ştiu dacă această impersonalitate este idealul istoriei ; poate că evocatorii şi poeţii ei au greşit mai des, dar au fermecat mai îndelung şi se mai poate ca adevărul abstract al faptelor înregistrate să nu exprime tot relieful sufletelor şi tot pitorescul epocilor. Despre Istoria limbii române (voi. I, Limba latină) a d-lui Al. Rosetti desigur că nu putem vorbi cu competenţă ; dar, pe cît ne putem da seama, lucrarea d-lui Rosetti este o carte tot atît de fundamentală cît a fost şi clasica istorie a d-lui O. Densusianu. Limpezimea metodică, informaţia bogată, claritatea expunerii şi fermitatea concluziilor ne dau siguranţa că suntem în prezenţa unui adevărat om de ştiinţă şi că opera sa înseamnă o etapă nouă în filologia română. Dar literatura anului 1937 unde e ? se va întreba cititorul nedumerit. Despre o parte am scris, în cronicile săptă- mînale, iar despre alta avem să ne-ntreţinem pînă în toamnă ; fiindcă e un an mai ales al culturii, al creaţiei de idei şi al ştiinţei sistematizate a faptelor se cuvine să-i respectăm fizionomia ; şi-apoi, despre poeţi şi romancieri^vom vorbi mai pe-ndelete. Din lectura unui an întreg, făcută fără obligaţia de a scrie, este destul de puţin să schiţăm un tablou ; alcătuit şi acesta din impresii generale, fără fişe, fără note, numai din ceea ce spiritul cărţilor a putut să degaje în spiritul nostru. 1938 172 SCURT EXAMEN DE CONŞTIINŢĂ POETICĂ De Ia Eminescu la Tudor Arghezi Ar fi, poate, timpul să ne facem un examen de conştiinţă poetică, astăzi, cînd maeştrii în viaţă ai liricii noastre încep să-şi alcătuiască „ediţiile definitive". Primul pas 1-a făcut d. Tudor Arghezi, ale cărui Versuri au strîns laolaltă rodul a patruzeci de ani de poezie. Cu rare excepţii, opera sa îşi are consemnate toate etapele unei mari evoluţii, for-mînd împreună un capitol, şi cel mai important desigur, al liricii contemporane. Iniţiativa este totuşi mai veche, fiindcă un fel de „ediţii definitive"' erau şi culegerile întreprinse de „Cultura naţională", în prima fază de activitate editorială, în care au apărut totalizate, între altele, Poeziile lui Octavian Goga. Reluată de „Fundaţia Regele Carol II" — ideea „ediţiilor definitive" a scriitorilor în viaţa apare într-un fel modificata şi neunitară. în timp ce d. Arghezi a înţeles să-şi păstreze alcătuirea volumelor izolate, sporind chiar pe unele din ele cu piese răzleţe, şi adăugind şi o bună parte din producţia apărută în reviste, modificînd numai anume strofe şi expresii (nu interesează dacă totdeauna în bine) — d-na Elena Farago şi d. Adrian Maniu s-au mărginit la o largă antologie a recoltei lor poetice, din diverse volume şi epoci. Bineînţeles că preferăm procedeul d-lui Tudor Arghezi, ca mai ştiinţific şi mai obiectiv cu sine, ştiut fiind că cei mai amăgitori judecători ai noştri suntem noi înşine. Nu mai vorbim de procedeul şi mai insolit, al d-lui Maniu, care publicînd, acum vreo doi ani, în aceeaşi editură (e drept, nu într-o „ediţie definitivă") Poeziile d-lui Bacovia, şi-a îngăduit omisiuni şi îndreptări la opera unui poet în viaţă, neîngăduite nici la tipărirea unei opere postume, omisiunile, necum îndreptările, fiind abia apanagiul antologiilor. S-ar părea curios că în pragul anunţatului „examen de conştiinţă poetică" să punem aceste preliminarii şi totuşi cu ele se cuvenea să-ncepem, ca să distingem, hotărît, între antologia antumă şi „ediţia definitivă". Critica şi istoria literară nu vor ţinea seamă de preferinţele personale ale poeţilor, într-un examen ca cel dorit aci, ci va să pornească de la antologia făcută de ele, după ce vor fi străbătut opera completă, cu toate evoluţiile ei, a scriitorului. Nu ne vom ocupa astăzi de ediţiile amintite, considerîn-du-le numai un pretext la examenul propus. Noi, care am luat parte, rînd pe rînd, la triumfurile şi excesele poeziei contemporane, putem spune, în deplină cunoştinţă de cauza, că niciodată poezia română n-a fost mai complexă, mai variată şi totuşi mai solidară într-un ideal de artă, ca în cele trei decenii următoare lui Eminescu şi Macedonski. Niciodată drumurile ei n-au fost mai sinuoase, răscrucile ei mai uimitoare, ca îndrăzneală, şi ţelurile ei mai aparent eterogene. Pînă la Eminescu, am avut o poezie mai mult culturală, un fel de sucursală a romantismului european, cu deosebire francez. Cu Heliade, Cîrlova, Alecsandri, Bolintineanu — am gravitat în jurul lui Lamartine şi Victor Hugo, după cum, cu Grigore Alexandrescu, gravitasem în jurul clasicismului, al lui Boileau şi La Fontaine. Eminescu anexează Ia romantismul atît francez cît şi german (cum ne-o dovedesc numeroasele cercetări asupră-i) antichitatea, cu deosebire greacă, şi metafizica budhistă ; cu el, poezia română îşi lărgeşte considerabil nu numai orizontul, dar îşi verifica, încă, universalitatea- de simţire. Eminescu este cel dintîi poet metafizician care epuizează un aspect al absolutului şi experimentează o poziţie lirică în faţa universului. JRomanţa sentimentală şi meditaţia cosmică, satira romantică şi mitul liric al demonismului, folclorul şi neliniştile majore şi eterne ale spiritului, se-mpletesc în poezia lui, într-o; sinteză cum nici un alt poet naţional n-a mai realizat-o. D. G. Călinescu, în vasta sa monografie, ne-a scos la lumină atîtea proiecte, atîtea fragmente inedite, care stau 174 175 mărturie despre viziunea universalistă a poemelor emines-ciane ; ele ne îndreptăţesc să-l scoatem din cercul limitat al romantismului, fie german sau francez, cum ne obişnuise o parte a criticei veacului trecut. Titu Maiorescu indicase totuşi complexitatea poeziei eminesciane şi, pe urmele lui, d. Tudor Vianu, în studiul său cunoscut, a adîncit, cu texte şi referinţe de motive, observaţia maiorescîană. în urma cercetărilor recente, poemele eminesciane ne apar ca mişte înlănţuiri ciclice, iar opera lui ca momentele răzleţite ale unei viziuni metafizice a civilizaţiilor ; numai o completă reconstituire spirituală, pe baza manuscriselor, ne va da imagina integrală, complexă a universalităţii lui, fie şi virtuală, cînd reconstituirea va fi dificilă, între atîtea „membra disjecta". Eminescologul (şi d. Călinescu ne-a demonstrat-o în bună parte) va trebui să fie, de-aci înainte, un adevărat arheolog. Dar nu un simplu tehnician şi săpător, ca Scurtu şi Ilarie Chendi şi ca Botez chiar, a cărui ediţie, într-un fel monumentală, s-a mărginit să dezgroape materialurile şi să le depuie într-un muzeu. Arheologia eminesciană nu poate fi numai operă de deshumare îndărătnică, dar şi operă de artist, care să reconstituie, cu intuiţia, o civilizaţie şi un spirit arhitectural, dintr-un morman de materiale. Postumele, ineditele şi variantele nu sunt numai piese filologice : ele sunt semnele materiale ale unui spirit, în căutare de stil de ordine interioară şi desavîrşire a unei viziuni despre lume. Uriaş arhitect al unei cetăţi în spirit, Eminescu ne-a lăsat coloanele, frizele şi capitelurile, basoreliefurile şi templele sfărîmate sau neisprăvite ale unei vaste construcţii. Cînd magnificul lui plan va fi reconstituit, poezia eminesciană va căpăta sensul operii unui Dante sau Goethe. va fi un monument viu, nu o arhiva. Iar epigonismul eminescian va rămîne un palid reflex de astru, aur furat din strălucirea aeriană a razelor lui, nu din centru-i incandescent. Pînă cînd vom reface dintr-o necropolă o acropolă, din care poetul să domine unic, prin spiritualitate şi strălucire, peisagiul liricei naţionale — sa consemnăm aci cîteva filiaţii, cîteva fire trase din ţesătura lui intimă şî depănate de urmaşi. Influenţa eminesciana se resfrînge imediat, în sămănătorism, printr-o singură vînă a sensibilităţii. Valorile lui universaliste trec însă în umbră şi se fructifică numai valo- J f -4c- '»i 7 _»^\i> ^f* ,^"''•'■'5' *>" * V*1* •»*** H.* 4ti f ^ *VJW ti *-»** -.'/«'"H ^tw^ V-*W(r^ v-ir-!'*'t4 Uiuf.'t,-' - i4' ftX /■*«*£, *- S'-^-MÎ iW",y.v j*» Mnnuscrisul untu^mf al articolului Scm-i fxahwn de coiişiiivţii poeticei fp. 2) 176 a« Iu •> /&j,,c^- f 6y, .,-..4 , fî 'r'--'««-* t*-.luntri- -. ■ y w . .a 7 ^f;.,} - . la/ 4,,» Manuscrisul autu^raf al articolului rile Iui locale ; sociologul conservator, antiburghez, antiur-ban şi vizionarul retrospectiv de la 1400, cîntareţul codrului şi al doinei, evocatorul lui Mircea cel Bătrin şi al Iui Ştefan-Vodă, magicianul basmului, din Călin şi Făt-Frumos din lacrimă, colecţionarul de „literatură populară" fac un singur spirit, devenit ctitorie a sămănătorismului romantic, etnografic, decorativ şi patriotic. Sensibilitatea d-lui Iorga amplifică aceste date primordiale ale eminescianismului, prin căldura temperamentală, prin forţă obsesiva, iar erudiţia sa istorică dă un cadru vast autohtoniei eminesciane. Trecutul voivodal şi unitatea etnică a românismului, evocată în animatele sale reportagii din Ardeal, Bucovina [...], împing viziunea paseistă a poetului înspre profetism naţional, înspre militantism, după cum intuiţiile economistului se transformă în dogma naţionalistă a d-lui A. C. Cuza. Vlahuţă, întemeietor, alături de Coşbuc, al sămănătorismului, este un lichidator al eminescianismului ; epigon şi pesimist subiectiv, în marginile pesimismului universal al maestrului, erotic decepţionist, în derivaţiile psihologismului eroticei eminesciane, Vlahuţă va deveni un răstălmăcitor de poezie filozofică, întorcînd pe dos, ca pe-o mănuşe, temele pesimismului înalt speculativ, într-o succesiune de replici deliberative. în Din prag, dă replica la Rugăciunea unui dac şi la Împărat şi proletar (ultima parte, meditativă) ; în Dormi în pace, la Mortua est şi la Scrisoarea I-a; în Iubire, la Scrisorile a doua şi a patra. Vlahuţă. în faza doua a poeziei Iui, urmează un program de poezie antiemines-ciană, pornit din conferinţa Curentul eminescian şi din manifestul versificat Unde ni sunt visătorii ? Lichidator al eminescianismului, pe cale deliberativă, Vlahuţă dă semnalul sămănătorismului, practicat mai apoi în proza lui didactică şi în retorica romantică din România' pitorească, Din trecutul nostru şi Pictorul Grigorescu, a cărui operă e prilej de efuziune sentimentală, de impresionism descriptiv, în jurul temelor autohtone ale marelui pictor. Sămănătorismul conjugat cu influenţa socialistă a lui Ghe-rea îl îndreaptă spre realism şi naturalism, spre psihologismul de clasă (Dan, Din durerile lumii), spre tablourile satirice sau numai realiste din nuvelele lui sămănătoriste (Nuvele, Icoane şterse etc). în opera lui Vlahuţă, tipic scriitor 12 — Scrieri, 6 — e. 1/150 177 de tranziţie, se lichidează eminescianismul, ca lirism sentimental, se fixează didactic sămănătorismul, în cărţile lui tematice, prin excursii în peisagiul ţării, în istoria neamului şi-n pictura grigoresciană ; în poporanismul gherist, înaintea celui de la Viaţa românească, îşi arată zorii, prin simpatia faţă de mizeria ţăranului şi prin psihologia dezadaptatului. Prima fază a sămănătorismului este dirijata de Spiru Haret şi este oarecum oficializată : Ministerul Instrucţiunii oferă o estetică didactică, primară, curentului, comandînd lui Vlahuţă România pitorească, lui Iosif poemul Din zile mari; spirit care 1-a împins şi pe Coşbuc la Povestea unei coroane de oţel şi Ia refacerea experienţii retorice a lui Alecsandri, din Ostaşii noştri, în Cîntece de vitejie. Dar sămănătorismul lui are pricini locale, ardeleneşti, ca şi al Iui Goga. Coşbuc este un rapsod năsăudean, crescut lîngă inima miracolelor naturii şi a folclorului, pe care 1-a versificat la-nceputul carierii lui, ca apoi să-l stilizeze, în idilele, în pastelurile şi chiar în diversele lui balade, multe de inspiraţie livrească. în sensibilitatea lui, balada s-a cla-sicizat, şi-a pierdut repede prospeţimea primitivă, după Moartea lui Fulger şi Nunta Zamfirei, iar erotica ţărănească a devenit şagălnicie de cărturar. Coşbuc de altfel, părăsindu-şi mediul ţărănesc, unde ar fi putut să-şi înnoiască izvorul poeziei, s-a transformat în poet savant, de ritmuri şi dexterităţi formale căzute în pură tehnicitate, refugiindu-se în traduceri, căutînd forţa-i sleită în Eneida, în Divina Comedie, în Odiseea şi-n poemele indice. Un vis de rapsod şi de poet al naturii, fragmentar realizat, s-a transpus în munca îndărătnică a unui aed de birou, rămas singur cu sterilul lui meşteşug formal, dar şi între marile umbre care-au mişcat epocile lumii. Ultima fază a sămănătorismului, după Vlahuţă, Coşbuc şî răscolitoarea sensibilitate a d-lui Iorga (poate cel mai direct moştenitor al ţărănismului şi paseismului istoric eminescian), înainte de a termina în politică, împreună cu ior-ghismul, de altfel — o reprezintă O. Goga, care descoperă poezia activistă, resortul militant al curentului, ideea unirii cu Ardealul, jalea lui tălmăcită în alean de doină şi pro-fetismul naţional. Din romanţa eminesciană şî din romanţa lui Heine, Iosif se întrupează ca poet al dezrădăcinării, un înfrînt care-şi 178 mîngîie durerea în nostalgii muzicale, ca Doina şi-n Cinte-cele lui ; eminescianismul derivă în intimism, încheind evoluţia unui larg concept de poezie, început cu evocarea civilizaţiilor lumii, trecut prin folclor în metafizică, şi din pesimismul individual în pesimism universal speculativ. între Eminescu şi Iosif se desfăşoară ca între o culme şi un popas, la poale, rezonanţele unei mari şi complexe sensibilităţi, valorile unei inteligenţe universale, însemnând un început de veac, din care s-au desfăcut toate ecourile lui, cele mai tainice, mai adînci, ca şi cele mai de suprafaţă. Nu ştiu ce va cuprinde antologia macedonskiană la care d. Tudor Vianu lucrează, însă ideea de a prezenta, în toate epocile şi aspectele, figura atît de controversată a poetului Nopţilor, este nu se poate mai binevenită astăzi. După cum Eminescu este un poet de „ediţie definitivă", ca şi Baudelaire, de pildă (aşteptăm cu încredere de la d. Perpessicius reconstituirea de care vorbeam) —■ tot aşa Macedonski este un poet antologic. Dar o antologie a lui trebuie să indice toate drumurile de precursor în lirica noastră modernistă. Din Macedonski pornesc romantismul mussetian, orgoliul byronian (comun romantismului întreg) al poetului faţă de societate, parnasianismul, exotismul (Noapte de decembrie), instrumentalismul simbolist, între-gindu-se în viziunea medîteraniană, în senzualitatea luminoasă a Florilor sacre. Macedonski s-a luptat cu Eminescu, fără să-l ajungă, dar nu s-a lăsat nici covîrşit de forţa Demiurgului. Cruciat al „artei pentru artă", mag al poeziei ca unică justificare a existenţii, Don Quijote bîntuit de toate spectrele interioare ale idealului, Macedonski deschide larg portiţa poeziei moderne ; fără el, Anghel n-ar fi descoperit pe Gâutier fantezistul, pe Maeterlînck (Legenda funigeilor), pe Rostand (Cometa), şi n-ar fi ieşit din cultul florilor autohtone, din care a filtrat totuşi parfumuri subtile. Şi fără macedonskism n-am fi ajuns la revoluţia liricei argheziene, care, pornind din poetul Nopţilor şi trecînd prin Baudelaire, şi-a descoperit chemarea de vraci satanic şi mistic. Etica eminesciană este o formă a absolutului metafizic, aş zice a răului metafizic al existenţii, care ne împarte între instinct şi contemplaţie, între nestatornicia heracliteană şi ideile eterne ale lui Platon. Etica argheziană este o formă 179 a absolutului mistic, a forţelor noastre demonice şi divine, în jocul cărora ne pendulăm existenţa. Contemplaţia lirică eminesciană este o sinteză umanistă a vieţii, fiindcă Dumnezeu este o categorie metafizică, spre care tindem, ca Sărmanul Dionis, sau din care descindem, ca Luceafărul. între ea şi noi se află suferinţa, iscată de dorinţă şi mişcare, din nesatisfacţia noastră structurală. Iubirea este o palidă copie a absolutului, o înşelare prin simţuri, în goana după ideal, care el însuşi sfîrşeşte în moarte, în haos, în care însuşi spiritul lumii se va întoarce, după ce s-a întrupat în universul fizic şi uman. Metafizica eminesciană este spiritualistă, dar nu e creştină ; metafizica argheziană este a unui creştin ortodox, în care binele şi răul sălăşluiesc, Dumnezeu şi Diavolul se luptă, cu forţe egale, satanismul şi angelicul se îngemănează, ca două principii ale existenţii, complicîn-du-se. Dincolo de om şi aspiraţiile lui absolute, metafizica eminesciană presupune neantul materiei ; dincolo de om şi de impulsiile lui, metafizica argheziană presupune o mistică a vieţii, ca un principiu neistovit, ca o istorie care se face şi se reface, după noul şi vechiul testament, între facere şi înviere, ca între două extreme în care încape tot ce e satanic şi divin, în om şi existenţă. Ortodoxia, ca element structural al stilului spiritual românesc, se regăseşte, întreagă, în lirica argheziană, după cum în lirica eminesciană se află sinteza între Orient şi Occident, între instinct şi idee, între istoria, în necontenită devenire, şi metafizica spiritului, fixă ca steaua polară. 1938 BIOGRAFI ŞI BIOGRAFII * D. E. Lovinescu cel dintîi, în Istoria literaturii române contemporane, a grupat pe criticii posteriori sieşi sub denumirea de „critica nouă" ; atît în al doilea tom (1926), închinat exclusiv Evoluţiei criticii literare, de Ia 1900 pînă la zi, cît şi în tabloul succint de istorie literară contemporană din 1937, a asociat spirite şi condeie destul de diferite sub acelaşi semn, al planului estetic, pe cei care au practicat critica literară. Astfel, a fost cu putinţă să înglobeze în capitolul „criticii noi" pe Paul Zarifopol, ca şi pe d-nii Tudor Vianu, Camil Petrescu, Lucian Blaga, Perpessicius, Şer-ban Cioculescu, G. Călinescu, Mihail Sebastian şi Vladimir Streinu ; păstrînd denumirea generală şi în tabloul din 1937, unde omite pe d. Al. Busuioceanu, trecut în 1926 printre criticii literari (de atunci d-sa s-a specializat în critica plastică), şi adăugînd şi pe ultimii patru, care s-au afirmat ulterior, E. Lovinescu face şi o distincţie, în corpul grupării sale, printr-o subsecţie de eseişti, între care figurează d-nii Tudor Vianu, Camil Petrescu, Lucian Blaga şi Paul Zarifopol. într-un deceniu numai, faţa „criticii noi" s-a schimbat, precizîndu-se mai clar fizionomiile individuale, aşa încît istoricul a fost ţinut să aducă unele modificări, în clasificările şi uneori în caracterizările sale. * Acest articol a fost aoris cu ocazia volumului Viaţa lui l.L. Caragiale de d. Şerban Gioculasou. 181 Dar daca am relua astăzi în discuţie gruparea „criticii noi", stabilită de d. E. Lovinescu, am vedea că fizionomiile individuale amintite şi-au compus măşti şi mai complexe şi că nota lor comună, aflată în planul estetic, este, dacă nu o notă secundară, la unii, în tot cazul este o trăsătură prea generală, prea vagă. O „critică nouă" există, fără îndoială, iar personalităţile ei au ajuns la un aşa grad de maturitate, că se cuvine să lărgim cu mult perspectiva criticii pe care aş numi-o postlovinesciană. însuşi Paul Zarifopol, atît de unitar ca spirit, în eseistica lui critică, a înclinat, în ultimii ani ai vieţii, spre istoria literară ; cele trei volume din ediţia operei lui Caragiale, la prefeţele criticului ager, adaugă investigaţiile istoricului, din Addenda şi din Note şi variante. Filologul din tinereţe reînvie în crepuscularul cercetător, cu migală, cu pasiune aplicată la textele marelui comic, al „dublului" său spiritual. D. Tudor Vianu îşi împleteşte activitatea de critic cu aceea de eseist şi de estetician, într-un foarte susţinut ritm alternativ, chiar dacă se pare a fi culminat într-o prezentare istorică şi sistematică a ideilor estetice. D. Camil Petrescu, ferm critic temperamental, Ia începuturile sale, se îndreaptă spre o sistematică de idei, pe axa fenomenologică, şi anume eseuri din Teze şi antiteze, ca Noua structură şi opera lui Marcel Proust, sau primul volum din Modalitatea estetică a teatrului, depăşesc cu mult o critică militantă, aşa cum o practicase într-o vreme de dispute, în jurul problemelor literare pe care le-a atacat. La^ drept vorbind, d. Lucian Blaga n-a făcut niciodată critică literară ; articolele sale de idei, din Ferestre colorate, din Feţele unui veac şi chiar eseul Filozofia stilului, erau preludiile unui gînditor, ajuns astăzi la construcţia unui sistem metafizic, în curs de elaborare, crescut din nucleul unui concept, cu vaste aplicaţii, al subconştientului stilistic. Impresionanta activitate a d-lui G. Călinescu, eminesco-log de proporţii „orientale", ca să folosim însuşi termenul său, este cu mult mai complexă ; înnoitor al biografiei noastre literare prin monografiile despre M. Eminescu şi I. Creangă, critic cu savuroase incursiuni biografice în istoria noastră literară de un anumit pitoresc de epocă, d. Călinescu a încorporat în planul estetic şi planul istoric al lite- raturii naţionale ; iar uneori, ca în Principii de estetică, a fost ispitit să dea piept şi cu planul teoretic al poeziei. în marea ei majoritate, „critica nouă" este, la origine, o critică de jurnalişti ; adică o critică de lector al cărţilor, pe măsura apariţiei lor, la dispoziţia capriciilor vitrinei _ şi redusa la spaţiul foiletonului săptămînal. O asemenea critică a practicat adesea şi eseistul Zarifopol ; o critică de impresie spontană, de analiză rapidă şi de judecată parţială, în înţelesul de-a nu putea să îmbrăţişeze un creator în toată complexitatea lui. Toţi „criticii noi" care au astăzi autoritate şi-au „făcut mîna", ani de zile unii, mai sporadic alţii, în foiletonism ; şi d. Tudor Vianu a fost o vreme cronicar literar, iar deseori a scris articole de idei, concise, un fel de foiletonism mai abstract ; d. Lucian Blaga a risipit, într-o serie de articole, intuiţiile premergătoare sistemului său şi bazele conceptului despre subconştientul stilistic ; d. Camil Petrescu, prin nota polemică a multor articole ale sale, prin scrisul direct uneori, a făcut cel mai franc foiletonism, înainte de a trece la studiu şi eseu. Dintre criticii profesionişti, d-nii Perpessicius, Şerban Cioculescu, G. Călinescu, Mihail Sebastian şi Vladimir Stre-inu şi-au făcut prin foiletonism, spre deosebire de ceilalţi „critici noi", o carieră susţinută ; dacă au avut şi intermitenţe, au fost impuse de împrejurări, sau, ca să fim mai exacţi, de putinţa de a avea la îndemînă un ziar sau o revistă. Foiletonismul a corespuns inflaţiei literare de după 1918 ; silită să meargă în pas cu timpul, critica a urmărit cursul valorilor de bursă al cărţii, fără să-şi piardă demnitatea, competenţa, gustul şi clarvederea ; după seria „pontifilor" : Maiorescu, Gherea, Ibrăileanu, Mihail Dragomi-rescu, N. Iorga şi E. Lovinescu — care şi-au cristalizat atitudinea într-un anume dogmatism şi unele lucrări capitale, firesc a fost să urmeze o destindere critică. Toţi cei citaţi au fost animatori de curente, conducători de reviste, susţinători de ideologii diverse ; foiletonismul impune criticii un cîmp mai neutral de acţiune, o atitudine mai dinafară, iar însăşi critica zburdă de o libertate mai mare, dînd impresia de arbitraj între taberele literare. Constrîngerea judecăţii 182 183 numai în planul estetic, caracteristică în care d. E. Lovinescu vedea un dar comun al „criticii noi", înfăţişează un adevăr valabil pînă la anume limite ; căci între timp, însăşi „critica nouă" a profesioniştilor a evoluat spre aspecte nebănuite, şi-a accentuat unele tendinţe embrionare, sau şi-a descoperit vocaţii multiple. Despre complexitatea activităţii d-lui G. Călinescu am pomenit ; d. Perpessicius, al cărui impresionism de rară subtilitate, mereu împrospătat de efluviile poetului, necontenit nutrit de istoricul literar, îşi revarsă jerbile în Menţiunile săptămînale, şi-a strîns toate aceste daruri într-un efort suprem şi le-a aplicat pe fondul de riguroasă, de erudită şi impresionantă cercetare a textelor eminesciane, dînd la iveală cel dintîi tom impunător din operele poetului. Fără a părăsi foiletonismul sau, mai drept, paralel cu practica lui, s-a realizat atît de plenar, în regiunile documentului literar şi al ediţiei critice, izbîndind cea mai valoroasă operă din cîte şi-a propus şi dus la bun sfîrşit, vreodată, critica de texte, unită cu erudiţia. D. Mihail Sebastian, spirit atît de unduios şi limpede, în foiletonismul său literar şi dramatic, a păşit, prin Corespondenţa lui Marcel Proust, în istoria literară, imbinînd agreabil psihologia cu documentul şi gustul. Excursiile d-lui Vladimir Streinu printre clasici, încadrate în istoria literară, cercetările de izvoare, ca în cazul lui Maiorescu şi Matei Caragiale, fără să-l fi smuls preocupărilor sale centrale de critic estetic, ne-au deschis perspective noi şi ne-au pus în faţa a numeroase probleme ; iar densele sale eseuri, ţesute fie în jurul conceptului de poezie, fie în jurul criticii, ne-au dezvăluit un spirit de subtilă meditaţie, paralele cu acţiunea sa de foiletonist, susţinută atît de organizat de cîţiva ani. Am lăsat înadins la sfîrşit pe d. Şerban Cioculescu, al cărui condei sprinten, a cărui judecată fermă s-au afirmat cu stăruinţă neîntreruptă, aproape în două decenii de foiletonism. Descinzînd din spiritul souday-ist, pretinzînd criticii rigoare de judecată şi o poziţie intelectualistă, adică un primat al raţiunii, fără elanuri lirice, fără podoabe formale, sau, cum o definea de curînd, „o disciplină chemată să răspundă nevoii de limpezire a impresiilor confuze, stîrnite de 184 operele literare" — d. Şerban Cioculescu a fost consecvent W cu sine, verificînd valorile contemporane din acest unghi de wt. vedere ; ca un martor imparţial, între taberele adverse şi ţ" între curentele divergente ale literaturii noastre contempo-rane, d. Cioculescu şi-a spus totdeauna cuvîntul răspicat, 1. subordonînd gustul — judecăţii de valoare, ţj: Nu e momentul acum să discutăm şi să analizăm cam >v ce-ar putea să însemne, în critică, o noţiune atît de com-:| plexă ca judecata de valoare ; ţinem numai să accentuăm ]! că, pentru d-sa, critica are, în primul rînd, o „geneză intelectuală" şi că raţionalismul său, fără a fi căzut vreodată în dogmatism, a fost un stindard pe care 1-a fîlfîit în toate clipele solemne şi principale ale activităţii sale, şi sub flamura lui şi-a pus chezăşie însăşi onoarea şî îndreptăţirea disciplinei căreia s-a dedicat. Concepţia despre „geneza intelectuală" a criticii 1-a dus firesc, pe d. Şerban Cioculescu, la un estetism relativ ; din chiar lunga sa carieră de foiletonist, s-a putut remarca o insistentă înclinare spre istorism, spre document şi preci-ziune intelectuală ; adevărul, în mentalitatea sa critică, nu este numai un adevăr interior, o expresie a simţirii, a gustului şi judecăţii individuale ; el este un adevăr circumstanţial De aceea, d. Cioculescu a ţinut să aibă şi o plăcere intelectuală, în planul estetic în care şi-a menţinut acţiunea critică ; plăcere evidentă într-o discuţie aproape filologică asupra ediţiilor critice ale lui Eminescu (asupra ediţiilor G. Ibrăileanu, C. Botez şi Mihail Dragomirescu) ; plăcere în restabilirea etapelor de evoluţie ale unui scriitor, pe baze istorice şi estetice, în acelaşi timp (Adrian Maniu, Iosif, Vi-nea, Tudor Arghezi, I. L. Caragiale etc.) ; plăcere în recapitularea unui proces literar (ca în Detractorii lui I. L. Caragiale) ; plăcere din reconstituirea unor cariere, cu prilejul unui necrolog critic (G. Bogdan-Duică, Gib. Mihăescu, G. Ibrăileanu, Matei I. L. Caragiale, Octavian Goga) ; plăceri, cu alte cuvinte, izvorîte şi din studiul documentar, nu numai estetic, al scriitorilor, din precizarea de date, din reîmprospătarea de perioade mai mici, sau mai mari, de istorie literară. Aceste studii ale d-lui Şerban Cioculescu, mai mult decît activitatea sa de foiletonist (nelipsită nici ea de asemenea 185 incursiuni în mic) l-au definit în ultimii ani ai carierei sale, ca pe un critic cu numeroase aderenţe Ia istoria literară. Iar pasiunea sa, în acest lot, se poate spune ca şi-a dat cel mai liber curs, de cînd a început să continue ediţia critică, întreruptă prin moartea lui Paul Zarifopol, a operelor lui I. L. Caragiale. D. Şerban Cioculescu şi-a înmănuncheat, de data aceasta, toate fibrele sale de istoric, vizibil în cercetarea migăloasă de texte şi variantele lor, de iscoditor de date, de descoperitor de texte uitate sau identificate prin ziarele timpului, unde a colaborat Caragiale fără semnătură, de cronologist al celor mai mici scrieri ale marelui comic, de puneri la punct biografice şi bibliografice, de numeroase adevăruri documentare, de covîrşitoare importanţă şi fără de care nu se mai poate vorbi, în cunoştinţă de cauză, despre scriitorul căruia i-a închinat un adevărat cult. De altfel, avem impresia că d. Şerban Cioculescu a pătruns în cultul caragialian prin biografie ; înainte de a da la iveală al patrulea tom din operele scriitorului, şi-a preludat cercetările caragialiene printr-o monografie de adevărat virtuos, în arta documentării chiar infinitezimale, inter -pretînd Corespondenţa dintre /. L. Caragiale şi Paul Zarifopol, într-un spaţiu biografic restrîns la epoca berlineză. Documentele sunt folosite aici şi în sens psihologic, nu numai istoric literar ; d. Şerban Cioculescu surprinsese, într-un medalion aproape afectuos, imaginea unui Caragiale ce părea tăinuită : prietenul sentimental, desţăratul cu nostalgii pentru „rahagiii daco-români", chinuitul de clima in-clementă a Berlinului, melomanul entuziast, democratul cu simpatii takiste şi generos faţă de ţărani, se conturau alături de zeflemistul junimist şi de parodistul în vervă. Monografia documentară, scoasă din corespondenţă, alcătuia şi un portret parţial, aproape un revers necunoscut al portretului oglindit în mărturiile contemporanilor, care l-au văzut şi pe cealaltă faţă a medaliei; d. Şerban Cioculescu se exercita într-un sector restrîns al biografiei lui Caragiale, lua un prim contact intim cu psihologia lui, dovedind o minuţioasă inteligenţă în scrutarea documentelor, supuse unui examen la lupă. Era chiar şi cel dintîi examen I sever al criticului, cu istoria literară pură, fiindcă opera I era numai un pretext de luminare a spiritului caragialian, 1 în măsura în care trebuia să clarifice însăşi corespondenţa H cu Paul Zarifopol. j,». Istoria noastră literară, în ce priveşte biografia scriitorilor, n-a cunoscut abuzul de academism care a bîntuit %' cultura franceză ; spiritul academic are o tradiţie multise-; culară, în Franţa, şi a trebuit să intervină o adevărată revoluţie, care să introducă mai mult adevăr în documentare şi să insufle viaţă înseşi documentelor numeroase referitoare Ia un literat. Abia veacul al nouăsprezecelea, orientat de un mare instinct psihologic şi chiar fiziologic, a putut răsturna concepţia academică a biografiei. Portre-tura convenţională şi elogiul retoric, înflorit, au fost înlocuite de portretul psihologic, iar documentarea seacă de analiza sagace, de interpretarea moralistului, care reconstituie un om, pe baza datelor vieţii lui, sau care caută „omul în dosul operii", cînd îl pune în relaţie cu ea. Ca să ră-mînem în critica şi istoria literară franceza, pe care le-au urmat în atîtea privinţi critica şi istoria noastră literară, să amintim că un Brunettere, în a sa carte închinată Evoluţiei criticii în Franţa din timpul Renaşterii pînă azi, găseşte primele indicii de biografism modern, pus în relaţie cu opera unui scriitor, la unul din cele mai academice spirite ale veacului al XlX-lea, la criticul Villemain. Dar adevărata revoluţie în critica şi istoria literară, o face Sainte-Beuve, care socoteşte documentarea un mijloc, în vederea creaţiei vii a indivizilor, lichidînd şi cu biografia retorică convenţională şi cu voluptatea austeră a documentării. Vorba lui din Mes poisons: ,.Eu nu sunt un istoric, dar am unele laturi de istoric* în acest înţeles trebuie luată; istorismul sainte-beuvian este o canava de fapte, pe care se brodează oameni vii, de relief puternic. Biografismul lui e psihologic şi duce invariabil la portret, construind o viaţă pe o intuiţie centrală şi pe o sumă de alte nuanţe grupate în jurul ei. De la Sainte-Beuve încoace, biografia literară se împarte în două tipuri distincte : unul documentar, erudit, şi altul psihologic, portretural. 186 187 Biografia plutarhiană este o altă specie ; antichitatea a cultivat un soi de civism animat, prin biografie, şi toate vieţile bărbaţilor iluştri din lumea greco-romană tind să creeze o serie de tipologii, de modele, ale virtuţilor marilor personalităţi; erudiţia lui Plutarh nu desparte faptul istoric de legendă, tradiţia de adevăr ; toate sunt bune şi folosite la un loc, ca să-şi atingă scopul propus : tipul pilduitor. Biografia plutarhiană se bazează pe o intuiţie etică a omului1 ; moralistul e şi moralizator. Numai biografia sainte-beuviană este operă de moralist (în sensul francez), adică de analist al sufletelor, de psiholog şi fiziolog al caracterelor, pe bază documentară. Cea mai impresionantă, mai variată în figuri individuale şi mai bogată în documentare operă sainte-beuviană este monumentala Iui Istorie a Port-Royal-ului, în care criticul şi biograful fuzionează admirabil, în care eruditul şi psihologul se complinesc magistral. Tipul general al pustnicului port-royalist nu mai este tratat în felul plu-tarhian ; în limitele lui generale, în specia lui etică, se diferenţiază infiniţi indivizi, se mişcă variate caractere şi temperamente şi se precizează tot soiul de inteligenţe. Sainte-Beuve face documentul să trăiască şi indivizii să se mişte, hrănindu-i din sucul faptelor concrete, din marele şî fertilul pămînt al vieţii. Biografia devine o expresie interioară a omului, iar istoria unei tagme nu e numai o istorie abstractă, ci un fluviu de viaţă, mişcîndu-se între malurile unei doctrine şi între canoane rigide, normele unui sublim fanatism. Specia contemporană a „biografiei romanţate" este un compromis între^ biografia sainte-beuviană şi biografia documentară ; fără să mai urmărească creaţia unei vieţi pilduitoare, ca la Plutarh, şi fără să mai creadă în rigoarea documentelor, exclusiv, biografia romanţată îmbină documentul cu invenţia romanescă, psihologia concretă, izvo-rîtă din faptele controlabile cu psihologia probabilă a unui personaj ; construcţie hibridă a două tipuri de biografism, 1 Adevăratul moştenitor al biografisimlluj etic este Comdllc ale cărui tragedii sunt viziuniile unui Plutarh, dramatizate ; Napoleon avea dreptate sa-i iubească pe lamîiridoi. 188 biografia romanţată e o invazie a romanului în istoria literară, mărturisind o istovire a amîndorura. Experienţa ei ne-a reîntors, după cîteva rătăciri, la tipurile consacrate ale biografiei, revenindu-se la forma strict documentară şi narativă, fie la forma psihologică, portreturală, pe baze de strictă documentare. Critica şi istoria noastră literară au cultivat şi elogiul academic (ce sunt cele mai multe discursuri de recepţie, în care se elogiază cel înlocuit prin înlocuitor ?), uneori a folosit şi felul plutarhian al biografiei, ca în cunoscuta viaţă a lui Şincai scrisă de Al. Papiu-Ilarian : dar, cu deosebire, a cultivat tipul biografiei documentare şi tipul sainte-beu-vian, al biografiei însufleţite, pe bază de document ; ca să nu piardă pasul timpului, s-a abătut uneori şi spre biografia romanţată, în care mai stăruie încă unii literaţi. Dar nu acest tip hibrid ne interesează aici şi acum. Viaţa lui I. L. Caragiale, scrisă de d. Şerban Cioculescu, n-are nimic romanţat, şi, chiar dacă, în finalul Creion, _ încearcă o schiţă portreturală a marelui comic, ea este o sinteză^de trăsături, o concluzie la o vastă expunere documentară a vieţii lui Ion Luca. Tipul biografiei sainte-beuviene 1-a ilustrat cu multă strălucire d. G. Călinescu în Viaţa lui Eminescu ji a^ lui Creangă, în care a pornit de Ia o intuiţie centrală, psihologică, a omului, construind două portrete viguroase, a două mari personalităţi ; este indiferent daca suntem sau nu de acord cu imaginile create de biograf (mai ales cu imagina omului Eminescu) ; istoricul s-a folosit de document, ca de un mijloc, a umanizat scriitorii evocaţi, a văzut „omul în dosul operii", fixîndu-1 într-un relief mişcător ; şi Eminescu şi Creangă sunt încadraţi în peisajul social şi fizic, în ereditatea şi în educaţia lor, în mediul şi epoca pe care le-au străbătut, în structura lor temperamentală şi în umoarea lor specifică. Documentele explica psihologii şi, pe baza lor, se construiesc caracterele omului Eminescu şi al omului Creangă. Dacă d. G. Călinescu este cel mai substanţial biograf, de tip sainte-beuvian, din critica şi istoria literară contemporană, unind într-o viziune organică intuiţia psihologică şi documentarea ştiinţifică, nu trebuie să uităm că în acelaşi tipar biografic a lucrat, înaintea sa, N. Iorga, ale că- 189 rui evocări de scriitori, mai vechi sau mai noi, sunt însufleţite de un cald sentiment al culorii de epocă. îmi vine în minte imaginea lui Coresi, din istoria literaturii religioase, sau portretele literaţilor de Ia 1848, care au crezut şi au luptat nu numai într-un ideal de artă, dar şi într-unui politic şi naţional. Portretura critică a lui N. Iorga e alcătuită pe un acelaşi unghi de incidenţă a intuiţiei, afecţiunea sa mergînd exclusiv spre tipul naţionalist şi spre cărturarii militanţi, care au tins spre aceleaşi idealuri ca şi criticul evocator. în acest fel, intuiţiile moralistului şi psihologului N. Iorga operează într-o tipologie mai re-strînsă ; unde individualitatea scriitorului nu-şi află rezonanţa directă, afectuoasă, în sensibilitatea criticului şi istoricului literar, apare pamfletarul şi caricaturistul îndîr-jit, iar omul este redus la marionetă. Gazul lui Maiorescu şi Caragiale, al lui Dimitrie Anghel şi al lui Tudor Arghezi sunt destul de cunoscute ca să mai stăruim asupra lor. Cu toată via incandescenţă a sentimentului, portretura critică a lui N. Iorga ţine în bună parte şi de tipul plu-tarhian al biografiei, fiindcă numai existenţele pilduitoare se bucura de simpatia sa. Portretul sainte-beuvian îmbină farmecul poetic şi adevărul fiziologic, portretul iorghist urmăreşte un anume tip etic al omului scriitor. Mult mai aproape de tipul sainte-beuvian al biografiei este d. E. Lovinescu, ale cărui monografii despre Grigore Alexandrescu, despre Costache Negruzzi şi Gh. Asachi prevestesc, în elementele biografice şi portreturale, substanţialele creaţii ale d-lui G. Călinescu. Cea mai ilustrativă figură a istoriei noastre literare care a cultivat biografia de tip documentar este G. Bog-dan-Duică ; metoda lui este strict ştiinţifică şi erudiţia 1-a tiranizat ca o muză severă şi nesăţioasă. Monografiile lui cele mai împlinite, ca material, caută să epuizeze toate cunoştinţele istorice despre o personalitate culturală. Omul este o puzderie de fapte, biografia lui este un dosar imens de relaţii, individualitatea scriitorului ia o înfăţişare moleculară în cuprinsul unei epoci istorice de cultură. Istorismul lui Bogdan-Duică este de un empirism zdrobitor şi adevărul lui ştiinţific este strict intelectual. Omul şi scrii- 190 torul sunt captaţi într-un laborator de fişe, cel mai impresionant laborator pe care-1 cunoaşte de altfel istoria noastră literară. Cine caută informaţii la Bogdan-Duică merge la o fîntînă de erudiţie, din care se poate adăpa cu găleata sau cu paharul, după trebuinţă şi setea lui de cunoaştere. Prin acest caracter, el ţine de familia de spirite a erudiţilor ardeleni, ai marilor benedictini ai documentului, aşa cum ni i-a înfăţişat Şcoala ardeleană ; numai că spiritul lui e altul, căci erudiţia lui analizează, herborizează, explică şi colaţionează, cu o neutralitate ştiinţifică exemplară, fără să susţină vreo cauză ideologică. Bogdan-Duică a crezut în sfinţenia documentului, ca într-o mistică a faptelor, şi a fost de o hărnicie fără precedent în adunarea lor. D. Şerban Cioculescu este, după d. G. Călinescu, al doilea critic contemporan care a fost ispitit să alcătuiască o biografie completă a unui mare scriitor român ; dar biografia sa este de tip documentar şi modalitatea istoriei sale literare se fixează în familia de spirite a lui G. Bogdan-Duică ; pasiunea exactităţii şi grija amănuntului informativ, instinctul investigator îndreptat spre documentul inedit, confruntarea critica a izvoarelor şi scrupulul adevărului empiric — sunt însuşirile sale fundamentale. în bun spirit sainte-beuvian, d. G. Călinescu nu şi-a făcut o glorie din descoperirea de documente noi, în biografiile închinate lui Eminescu şi Creangă. Asimilînd, cro-nologizînd şi apreciind critic toate izvoarele existente, asupra vieţii celor doi scriitori, pe care i-a portretizat amplu, rareori şi-a revendicat şi cîte-o rectificare de date sau cîte o descoperire de documente. Cel dintîi merit al Vieţii lui I. L. Caragiale, alcătuită de d. Şerban Cioculescu, este, cum .singur de altfel îşi avertizează cititorul, de a fi adus noi şi importante contribuţii documentare asupra marelui comic. în biografia unui moment parţial, schiţată în Corespondenţa dintre I. L. Caragiale şi Paul Zarifopol, d. Şerban Cioculescu a tins, printre fapte, şi la un succint portret sufletesc al scriitorului ; imagina burghezului comod, a părintelui afectuos, a prietenului atent, a desţăratului obsedat de nostalgia patriei, într-un cuvînt imagina unui Caragiale sentimental, aşa cum se strecura în biografia sec- 191 ţionată a bătrîneţii lui, a fost aproape părăsită în viaţa pe care ne-o prezintă astăzi. Mai drept spus, d. Şerban Cioculescu a renunţat la orice portretura, fixîndu-se exclusiv pe planul documentării ; biografia completă a lui Caragiale este nutrită de fapte, care vor să aibă un caracter de referat imparţial, lumina şi umbra alternînd după împrejurări, figura omului oscilînd astfel între prăpastie şi înălţime. Să luăm, de pildă, în discuţie capacitatea de a fi prieten a lui Caragiale, si să vedem la ce concluzii putem ajunge, pe baza documentelor puse la în-demînă de d. Şerban Cioculescu. Cunoaştem cu toţii fibra de rezonanţă sufletească care a legat^ firile atît de opuse şi inteligenţele atît de puţin asemănătoare ale lui Eminescu şi Creangă. Prietenia lor a fost o realitate etică indiscutabilă şi s-a canalizat pe felul lor de a simţi viaţa etnică a neamului, pe admiraţia trăită a geniului popular românesc ; aceasta, în categoria intelectuală şi afectivă. Prin destinul lor de oameni în-frînţi de viaţă, oricît umorul lui Creangă ar fi reacţionat altfel decît pesimismul lui Eminescu, prin tara lor ereditară, de mari şi nevindecabili bolnavi, amîndoi s-au simţit fraţi întru suferinţă, după cum s-au simţit şi fraţi întru genialitate. Prin structura lui temperamentală, Caragiale nu e un afectuos ; este numai un tip sociabil pînă la un grad de familiaritate boemă, un meridional volubil, care simte ne-voia^de galerie şi a cărui corespondenţă este o neîntreruptă „şuetă" ; în capitolul intitulat de d. Şerban Cioculescu, Prietenii, defilează umbrele Iui Eminescu, Iui Vlahuţă, lui Delavrancea, lui 1. Suchianu, a arhitecţilor Le-comte du Noiiy şi N. Gabrilescu, a lui C. Dobrogeanu-Gherea, a lui Paul Zarifopol şi a doctorului Racovski. _ Pe Eminescu 1-a înşelat cu Veronica Miele, literatura Iui Vlahuţă a detestat-o în mod public, ca şi pe a lui Delavrancea, cu I. Suchianu a avut o amiciţie de cafenea şi un incident penibil, pentru el însuşi, de Lecomte de Nouy şi N. Gabrielescu s-a atins, în treacăt, pe criticul Gherea 1-a apreciat mai mult ca să-i facă în ciudă lui Maiorescu, fiindcă nu-i leagă [nimic] în idealurile lor de artă, cu totul opuse (în schimb ÎI leagă totul de junimism), de Racovski s-a interesat ca de un tip pitoresc de revoluţio- 192 nar ; numai de Zarifopol a fost mai aproape, şi asta mai mult prin similitudinea spiritului lor zeflemist, antisenti-mental, prin pasiunea lor muzicală comună şi, desigur, prin admiraţia devotată a tînărului, pe atunci, învăţat şi critic. Prietenia Caragiale-Zarifopol se bazează pe un fel de fenomen de reflecţie intelectuală, fiecare văzîndu-şi, în celălalt, dublul spiritual. Caragiale s-a lăsat iubit, admirat, de prietenii lui, i-a folosit ca pe un public restrîns, în faţa căruia şi-a jucat butadele şi miticismele, pe care i-a uimit cu verva lui orală, cu arta lui de mim neîntrecut şi cu j>atima lui pentru desăvîrşirea formală a operei de artă. Pe nici unul nu 1-a iubit cu adevărat, chiar dacă pe Eminescu 1-a admirat ca scriitor, deşi nu 1-a înţeles ca om. Corespondenţa de ton onctuos şi de interes domestic, dintre el şi Vlahuţă (publicată de curînd de d. Şerban Cioculescu, în paginile acestei reviste1) e greu de spus în ce măsură poate atesta o prietenie ; aş bănui-o mai curînd, din partea lui Caragiale, de un ascuns parodism, si-mulînd tonul sentimental vlahuţian, ca să-i facă plăcere. Corespondenţa lor publică, pe tema politicii şi literaturii, îi caracterizează ca pe două firi categoric opuse şi e dinamitată de o abilă ironie pe seama sentimentalului Vlahuţă. Convingerea noastră este că Ion Luca a fost un mare egoist, ca om, şi că prietenia lui s-a redus la sociabilitate. De altfel, d. Şerban Cioculescu n-a atenuat nimic din acest egoism în capitolul intitulat Moştenirea Momuloaiei, unde ne expune întreg dosarul de hered al norocosului Caragiale ; dar, o dată cu el, ni se expun şi piesele morale ale celui mai necruţător rechizitoriu al caracterului lui Ion Luca. Episodul acesta este de o mare savoare ca-ragialiană ; eroul procesului de moştenire, avid să-şi ia partea cu orice compromisuri posibile, sau, cum spune d. Şerban Cioculescu însuşi, „într-un singur proces, Caragiale s-a lepădat întîi de mama lui şi apoi de tatăl său" — se arată a fi plămădit din pasta eroilor lui, de 1 Revista Fundaţiilor, an. VI, 1940, nr. 12, p. 585 (n. -ed.). 13 — Scrieri, 6 — C 1/150 193 un robust egoism, pînă la renunţarea la orice scrupule, un conformist la moravurile pe care le-a satirizat ci însuşi, în creaţii nemuritoare ; omul Ion Luca este omul caragialian al comediilor, cu deosebirea că a avut superioritatea genialităţii. Aceeaşi lipsă de unitate etică a dovedit-o Ion Luca şi în cariera lui de gazetar : a scris ca să trăiască şi n-a crezut în nici un partid şi în nici o ideologie. Instinctul lui sigur, inteligenţa Iui vie şi bunul-simţ l-au făcut să deteste prostia, să demaşte culisele vieţii politice, cu verva şi viziune comică ; iar condiţia Iui socială umilă, între boierii junimişti şi capitaliştii liberali, unde n-a putut juca şi un rol politic (Ion Luca a fost un mim cu geniul exhibiţiei în sînge), 1-a apropiat de takism, unde a fost luat în serios, cel puţin prin reputaţia lui de scriitor şi om de spirit, dacă nu şi ca om politic. Tînărul partid al lui Take Ionescu şi-a găsit în oratorul Caragiale (de altfel plin de locuri comune de stil şi de gîndire, la citit) o excelentă vedetă, pentru turneele electorale, şi, desigur, un mim care a avut succese răsunătoare, la scenă deschisă. Take Ionescu era el însuşi destul de abil, ca să se folosească de un autor cu reputaţia stabilită aiurea şî să-l încurajeze în reclama binevenită a unui partid în căutare de aderenţi. Nu contest întru nimic sinceritatea democratismului lui Ion Luca ; fiu al poporului el însuşi, cu începuturi de înveselitoare aduceri-aminte, în episodul republicii ploieştene, miluit cu trecătoare situaţii oficiale (cea mai de vază a fost directoratul Teatrului Naţional) — instinctul îl ducea, fără voia lui, spre simpatia miciîor-burghezi şî spre suferinţa ţăranului : mimul înnăscut, de excepţională vocaţie, nu-i putea falsifica însăşi ereditatea şi condiţia Iui socială. Marii creatori, în materie politică şi socială, sunt mînaţi mai adesea de instinctul lor obscur de clasă, fiindcă e greu să-şi uite cineva, oricît de diferenţiat ar fi pe treapta intelectuală, suferinţele îndurate, şi să-şi renege structura pe care i-a pecetluit-o destinul. Omul social din Eminescu, Creangă şi Caragiale şi-a păstrat pecetea gravată de origina fiecăruia. Dacă, în creaţia artistică, au sărit peste umbra lor, în condiţia lor socială şi umană, în unul a răsunat ecoul sufletului de răzeş al căminarului Eminovici. în altul s-a zbătut ţăranul mucalit, născut din humuleşteanul Ştefan a Petrii, iar în ultimul s-a agitat descendentul unui neam de actori, care s-a luptat cu nevoile vieţii şi cu ne-siguranţele boemei. Credincios inteligenţei sale critice, dornică de certitudine documentară şi de voluptate intelectuală, d. Şerban Cioculescu ne-a divulgat pe omul Caragiale într-un mod indirect, printr-o serie de planşe documentare, foarte minuţios alcătuite ; interzicîndu-şi naraţiunea susţinută şi portretura psihologică, nu şi-a interzis totuşi judecata critică în prezentarea vieţii lui Ion Luca. Despuind documentele cu luciditate, supunîndu-le confruntării, cu severitate, anulînd orice trăsătură legendară din viaţa personajului, d. Şerban Cioculescu ne înfăţişează o biografie documentară de strictă erudiţie, nutrită de fapte elocvente prin ele înşile ; compunerea capitolelor sale, chiar dacă au unele reveniri (capitolul In politică reia mult material din capitolul Gazetarul), aşa secţionată cum apare, e străbătută de, aş zice, o judecată subcutanee a omului. Ion Luca nu mai e un mit, nici o colecţie de anecdote, nici o fantoşe alcătuită din gesturi histrionice izolate, în biografia sa, regăsim schema completă a unui om, cu toate determinantele eredităţii, condiţiei sociale, ale mediului şi mai ales ale temperamentului lui volubil, versatil, şi ale caracterului lui de puternic egoism. Nu vom stărui aici asupra tuturor contribuţiilor noi pe care le aduce Viaţa lui I. L. Caragiale; d. Şerban Cioculescu îşi revendică singur cea mai mare parte din ele, pe bună dreptate, în Prefaţa biografiei ; iar că documentele i-au vorbit, fără sa le „romanţeze", cum spune d-sa în aceeaşi prefaţă, este neîndoios ; dovadă că a-simţit nevoia, la sfîrşit, să Ie adune într-o impresie generală, sa le dea un duh, schiţînd, într-un Creion, specia inteligentei şi simţirii ca-ragialiene ; eruditul biograf al lui Ion Luca şi-a văzut eroul şi în substanţa lui umană, nu numai în planşele documentare în care i-a fixat viaţa. 1940 194 EPICA 1930—1940 Peisajul epicei române, în ultimii zece ani, se desfăşoară într-o mare varietate de personalităţi şi de directive. De altfel, în centrul lui se află romanul, acest gen de maturitate pe care, în sfîrşit, literatura postbelică 1-a consacrat şi la noi, prin fecunditate şi prin valoarea intrinsecă. Nu ne vom opri, desigur, la toate încercările mai mult sau mai puţin onorabile, şi nici nu vom stărui asupra caracterului de inflaţie pe care romanul naţional îl dobîn-deşte ; dintr-o ofensivă tipografică firească, în momentul lui de înflorire, vom reţine numai acele nume şi opere care pot înfrunta succesul de public, atît de amăgitor, făcîn-du-ne să ne întoarcem privirile spre trecut şi din interes literar. Un fapt semnificativ pentru însăşi evoluţia literaturii noastre, în genere, este apariţia scriitorului de carieră; figura de diletant, care-a bîntuit sămănătorismul, începe să dispară şi în locul ei să ne fixeze atenţia prozatorul de vocaţie, de suflu susţinut şi de creaţie regulată. Explicaţia fenomenului va fi ţinînd, fără îndoială, şi de schimbarea condiţiilor sociale de după război, de numărul crescut al criticilor [...] şi de însăşi fizionomia vieţii colective şi individuale, atît de radical modificată ; dar nu e mai puţîn adevărat că se stabileşte şi o anume tradiţie, în condiţiile atît de vitrege, pînă mai ieri, şi ale literatului autohton. Burghezia, această consumatoare de romane (cea mai activă în toate ţările), îşi află o hrană spirituală mai apropiată prin literatura epică, şi totodată îşi vede în oglinda creaţiei multe din dramele, din aspiraţiile ei cele mai tăinuite, surprinse în jocul ficţiunii. Romanul românesc, găsindu-şi lectori de gusturi şi preocupări variate, îşi lărgeşte cadrele de inspiraţie şi capătă o remarcabilă complexitate ; viaţa ţărănească, a mahalalei, a proletariatului, a micii şi marei burghezii, chiar a unei societăţi socotită mai aleasă, îşi află rapsozii ei pre-ţioşi; înseşi problemele sufleteşti, dramele de plan interior, încep să fie ou succes strălucit explorate de o serie de romancieri analişti. Iar curentele literare, întretăindu-se şi coexistînd, lărgesc şi ele perspectiva prozei noastre, dau supleţe gustului şi creează straturi de cititori de toate categoriile şi de toate preferinţele. După cum în Apus există, am putea zice, zone bine distincte de producători şi consumatori, în materie de proză, tot aşa la noi se simte un început de diferenţiere, în raport cu aceşti doi factori. Hrănindu-se din viaţa socială, cotidiană, romanul prezintă o complexitate mai mare decît oricare alt gen literar ; un anume realism, cel puţin din punctul de plecare, îi îngăduie o mai largă audienţă publică, pe care poezia, chiar teatrul literar, studiul, eseul sau critica nu le cuceresc niciodată. Şi oricît ar atinge romanul însuşi unele culmi de lirism şi o expresie mai rafinată, izolaţii genului vor fi mai rari, faţă de cetitori, decît poeţii de mesajul înalt şi de esenţă aristocratică. în fruntea prozatorilor din ultimul deceniu se cade să fie pus masivul Mihail Sadoveanu ; opera sa, a cărei reeditare completă şî definitivă a şi început printr-un prim volum apărut [...] îşi are etapele ei de dezvoltare, epocile ei naturale, pe care criticul şi istoricul le poate încă de pe acum distinge. în ultimii zece ani, cam de la Zodia Cancerului, pînă la cele mai recente producţii, geniul sado-venist a intrat într-o nouă, fericită orientare şi într-un ritm de abundenţă şi maturitate excepţională. Inspiraţia acestui mare poet îmbrăţişează într-o lumină de baladă stratul arhaic al vieţii ţărăneşti, în fundamentele ei etnice şi etice, în romane ca Baltagul, reînviază 197 196 epoci întregi şi figuri ca şi legendare, în romanele istorice, între care, după Zodia Cancerului, trebuie să punem Nunta Domniţei Ruxandra, Fraţii Jderi şi Izvorul alb. Chiar acea încîntătoare poveste modernă, în stil luminos şi de spirit uşor arhaic, din Cazul Eugeniţei Costea, aparţine unui alt Sadoveanu ; de la însemnările lui Neculai Manea, de la Floarea ofilită şi Duduia Margareta, în linia cărora s-ar prelungi prin material povestea citată, arta scriitorului s-a purificat, s-a mulat în tiparul lui de unică, savuroasă originalitate. D. Mihail Sadoveanu nu mai e atins de ceea ce se cheamă şcoală, curent literar ; maturitatea sa îl duce spre izvoarele cele mai pure ale geniului intim, îl relevă, îl întinereşte ; într-adevăr, prozatorul are opere de tinereţe, în evoluţia scrisului său, şi opere tinereşti, proaspete, în zenitul carierii sale. Există o frăgezime a scrisului, a simţirii sadoveneşti, în cei zece ani ai săi din urmă, pe care n-o-ntîlnim nici chiar în primele ceasuri ale afirmării sale. Iar acele neuitate meditaţii poetice, scoase din contemplarea lumii bălţilor şi din viaţa peştilor, acele dialoguri tainice, adinei, cu natura primordială şî eternă (d. Sadoveanu e un peisagist variat şi un poet care-şi înscrie sentimentele în peisagii diverse), ne pun în contact cu un lirism de semnificaţie cosmică, adevărata esenţă a geniului sadovenist. Pe acelaşi plan, ca valoare, sta romancierul Liviu Rebreanu. Masivitatea sa e structurală, în timp ce masivitatea sadovenistă este un izvor abundent, de suflu larg poetic şi de instinct rar, care merge spre natura originară a lucrurilor. După Ion, creaţia sa care 1-a definitivat în conştiinţa publică şi a criticii, d. Rebreanu, în ultimii zece ani, a alternat între masiv şi armonios ; în marele său talent epic s-au cristalizat două zone de creaţie, una de încordare majoră şi alta de încordare pe proporţii reduse. Din cea dintîi face parte halucinanta evocare a Răscoalei din 1907, roman de spirit al colectivităţii, de mers şi proporţii epopeice ; din cea de-a doua, reţinem Craişo-rul, Jar, Gorila şi Amîndoi. Dar esenţa romancierului se regăseşte şi în aceste opere, în aparenţă diverse, în fond alcătuite pe observaţie şi pe un realism structural. Evocator al energiei sufleteşti, al tenacităţii omului, în luptă cu forţele adverse şi cu destinul lui, romancierul 198 Rebreanu practică un fel de higiena a creaţiei ■ alternînd marea frescă şi tabloul restrîns, intuiţiile sale sunt mereu vii, proaspete. O figură ca Solomia, din ultimul său roman, este de-o adîncime, de-o poezie primitivă şi de un mister de rară originalitate ; din acte reflexe creează un suflet enigmatic, de pasiune comprimată, şi un simbol al destinului tragic omenesc, prin tipul unei modeste şi simple servitoare de la ţară. Romanul ciclic, încercat de Duiliu Zamfirescu, devine o realitate în proza postbelică. Epopeea .lui Vainia Rautu, eroul din în preajma revoluţiei a lui C. Stere, cu toată inegalitatea ei, ne-a relevat un romancier social de suflu larg, de o memorie epică excepţională, prin numărul şi varietatea figurilor puse în mişcare şi prin simţul rar de regizură al tipurilor. De zece ani încoace, talentul atît de rafinat, de subtil în vederea introspectivă, al d-nei Hortensia Papadat-Bengescu s-a consolidat într-un ciclu de romane în care analiza şi sinteza lirismului şi luciditatea ne-au pus în faţa unei creatoare de prim ordin ; nu numai legătura ciclică a romanelor sale este impresionantă, dar originalitatea sa se remarcă şi prin mediul nou, urban, pe care-I zugrăveşte, ca şi prin nepreţuitul său dar de cliniciană a iubirii feminine, de la formele ei cele mai simple, mai rudimentare, phaa la cele mai poetice sau aberate. în acelaşi Iot, al romanului analitic, d. Camil Petrescu, prin Ultima noapte de dragoste, prima noapte de război şi Patul lui Procust, a reînnoit, în felul său, formula, prin minuţiozitate şi sondare a sufletului eroilor şi printr-o luciditate, aspră poezie a pasiunilor erotice. Analist şi plastic în acelaşi timp, dramatic şi de îndrăzneli tehnice surprinzătoare, d. Camil Petrescu a făcut din roman un instrument de cunoaştere al sufletului omenesc ; am zice că darul său este de-a vedea clar în abisuri morale, mer-gînd pînă Ia posedarea resorturilor frînte ale sufletelor. Dar poate că romanul de analiză este cucerirea cea mai interesantă a ultimilor zece ani, din proza românească ; o falangă întreagă de literaţi şi-a adus contribuţia cu totul remarcabilă, în acest sector, în care odată stăpînea anemicul Dan al lui Vlahuţă. Romanele autobiografice ale d-lui E. Lovinescu, în care se înfăţişează avatarele morale 199 ale eroului său, Bizu, încîntătoarea confesie a unui sensibil intelectual hamletian din Adela lui G. Ibrăileanu, romanele de torturată analiză a geloziei ale regretatului Anton Holban, debutul îndrăzneţ al d-lui O. Şuluţiu, cu Am-bigen, turburătoarea confesie din Steaua Robilor, de d-ra Henriette Yvonne Stahl, literatura d-rei Lucia Demetrius, al cărei talent se manifestă deopotrivă în roman ca şi în nuvelă, romanele şi nuvelele de analiză ale stărilor morbide ale d-lui Dan Petraşincu, recentul volum de nuvele analitice Dincolo de tristeţe, de acute obsesii, al d-lui lero-nim Şerbu, ne dau o idee cît de fugară despre cît drum a parcurs proza analitică, în ultimii zece ani, şi de cîte izbînzi se poate mîndri. Un loc aparte ocupă, în romanul de analiză, mult regretatul Gib. Mihăescu ; cariera lui de romancier se consolidează cu Rusoaica, viziune a aventurilor erotice de esenţă forte, analiză adîncă a stărilor pasionale, şi se curmă brusc cu Donna Alba, unde, în cadrul unei probleme sociale, analiza primează totuşi. Gib. Mihăescu era sortit să dea o nouă strălucire romanului contemporan, dacă o moarte brutală, prematură, n-ar fi curmat o carieră-n plină ascensiune. Tînărul scriitor M. Blecher, răpus de boală cumplită, care i-a lăsat din viaţă numai luciditatea minţii, a atras atenţia criticii prin două opere de acută analiză, Intîm-plări în irealitatea imediată şi Inimi cicatrizate ; cazul lui este, într-adevăr, impresionant, izbutind să scoată exclusiv din boală experienţe morale de tragică şi lucidă confesiune. D. Ury Benador, mai ales în Subiect banal şi în Hilda, a consacrat o analiză atentă geloziei, temă care-a ispitit pe mai toţi prozatorii analişti ai ultimului deceniu. E greu să vorbim numai pe spaţiul unui deceniu de scriitori de carieră susţinută, ca d-nii Cezar Petrescu, Ionel Teodoreanu, Damian Stănoiu. D. Cezar Petrescu, în ordinea romanului ciclic şi social, a dat două din cele mai caracteristice opere ale sale, prin Comoara regelui Dromichet şi Aurul negru, iar prin 1907 (2 volume dintr-o trilogie neîncheiată) a desfăşurat o nouă frescă a răscoalelor ţărăneşti, în alt ritm şi factură decît d. Rebreanu în Răscoala şi decît C. Stere în Uraganul. Prin trilogia închinată vieţii lui Eminescu, d. Cezar Petrescu a fixat figura poetului în cadrul vremii în care-a trăit, cu o exactă documentare, de roman istoric, dînd şi o interpretare personală figurii umane a poetului, care-a mai ispitit şi alţi scriitori, fie în prezentări romanţate, ca d. E. Lovinescu, fie în biografii, ca d. G. Călinescu. De la trilogia Medelenilor, d. Ionel Teodoreanu, a cărui popularitate e mereu proaspătă, anual ne înfăţişează cîte un roman, în care psihologul stă în cumpănă cu poetul imagist. D. Damian Stănoiu şi-a părăsit lumea monahală, pe care-o cunoaşte atît de bine şi-o evocă atît de savuros, pentru o activitate mai puţin proprie talentului său ; romanele din lumea urbană au căzut într-un fel de reportaj prolix, care ne fac să apreciem mai mult primele sale opere. Activitatea atît de variată, de fecundă a d-lui Mircea Eliade cade toată în ultimul deceniu ; romancier al unei generaţii, cu aspiraţiile, cu dramele, cu ilogismele şi avîn-turile ei caracteristice, d. Eliade trebuie privit şi în spiritul global al operii sale, dar şi în realizările sale izolate. Critica a reţinut, mai ales, acea idilă tragică, Mai-treyi, de răsunet deosebit, şi Huliganii, o planşe vie a vieţii spirituale a ceea ce se cheamă „tînără generaţie" în istoria literaturii noastre contemporane. Din acelaşi contingent de literaţi face parte şi d. Mihail Sebastian ; sunt, în romanele sale, multe semne asemănătoare, multe probleme ale generaţiei căreia aparţine. Dar d. Sebastian (afară poate în De două mii de ani, care este un pendant, ca problematică şî ca spirit, al Huliganilor d-lui Eliade) — este un poet graţios, un analist lucid şi limpede al feminităţii şi al. unei sensibilităţi moderne, neliniştite. Şi totuşi, cît echilibru, cîte nuanţe, în arta sa stăpînită, şi nu ştiu ce clasicism în expresie, deşi este un romancier prin excelenţă modern, prin temele şi preocupările sale. Cam la fel s-ar putea spune despre romanele d-lui Ser-giu Dan, a cărui uşurinţă narativă este de o mare simplitate şi a cărui construcţie echilibrată, armonioasă, deşi opera sa este însăşi o mărturie de „nouă generaţie", vădeşte o limpezime şi o luciditate de spirit caracteristice. 200 201 Romanul social a fost şi este încă un bun al prozei noastre ; lărgindu-i sfera de inspiraţie, de la mah^Ş la clubul politic şi la societatea burgheză, se afirmă prin romanele profesionale ale d-lui C. Ardeleanu, prin fresca mahalalei ebraice din opera d-lui I. Peltz, prin memorialul romanţat al Sărmanului Klopstock, prin şarjele politice ver-voase ale d-lui N. D. Cocea, prin şarja virulentă a Robului d-lui Dem. Theodorescu şi prin opera neterminată a regretatului George Mihail-Zamfirescu, poet şi observator realist al unui anume proletariat de suburbie bucureşteană. Acel spirit viu, lucid, de analist şi poet, în continuă metamorfoză, care e d. F. Aderca, a abordat, în ultimii zece ani, romanul social şi analitic, în 1916, romanul fantastic, în Oraşele înnecate, romanul istoric, în A fost odată un imperiu, cu egală izbîndă ,si cu o artă a scrisului încîn-tatoare. _ D.Ion Călugăru, în romanele sale de umor acid şi poezie nostalgica, a evocat figura fantastică a Omului de după uşe, lumea de grotesc tragic din Don Juan Cocoşatul şi via imagină a ghettoului moldovenesc în Copilăria unui netrebnic. Scriitor rar, ca expresie, iar, ca producţie, un izolat aproape, d. Emanoii Bucuţa, de la Maica Domnului de la Mare la Capra neagră, e acelaşi poet de neguri sufleteşti, de peisagii de vis, şi acelaşi drumeţ, îndrăgostit de zări de-afară şi dinăuntru, într-un stil de fermecătoare răsuciri de mătase. Nu ne-am propus aici să trecem în revistă pe toţi prozatorii care s-au afirmat în ultimii zece ani, sau care s-au conturat în continuarea unei cariere mai vechi ; ne cerem scuze de la toţi pe care, fără voie, i-am putut omite ; dar într-o perioadă scurtă de timp, proza noastră a vădit varie^ tate, atîtea nume de opere demne de reţinut, că omisiunile fatale vin, indirect, să întărească impresia generală. Un Matei Caragiale, care s-a bucurat după moarte de o ediţie a „Fundaţiilor regale", întocmită de subtila pricepere a d-Im Perpessicius, este un scriitor ca şi descoperit recent, fiindcă circulaţia lui e încă redusă la un cerc restrîns ; o afirmare atît de seducătoare ca a d-lui Ioachim Botez, ale cărui însemnări ale unui belfer, editate de aceeaşi casă de cultură, este nespus de preţioasă ; mărturia dureroasă şi Wt, de umor trist a d-lui G. Bănea, din ZilejLe lazaret, tot aici % editate, e un document uman de rară valoare^; cronica 5 erotică a Iaşilor antebelici, din Concina prădată, a d-lui \ Teodor Scorţescu, tipărită în aceeaşi editură, e un roman cu în totul alt spirit decît obişnuita literatură moldovenească, de tip elegiac ; pitoreştile şi evocativele însemnări ale lui Safirim, ale regretatului N. M. Condiescu, răpus înainte de vreme, au rămas ca o mutilare brutală a unui talent căruia nu i-a fost dat să se releve în deplinătatea mijloacelor lui. Nu trebuie să uităm documentul de excepţională sinceritate al unui combatant, din marele război, consemnat în Fata moartă a d-lui Ioan Missir. Excepţionalul Hronic al măscăriciului Vălătuc, urmat de o serie de schiţe comice, de rară economie verbală, ne confirmă că scriitorul de rasă satirică, în care natura nu e darnică, este prezent în ultimii zece ani, prin figura atît de personală a d-lui Al. O. Teodoreanu. Romanul de analiză şi obsesivă poezie erotică a d-lui Mihail Celarianu, Femeia sîngelui meu, ne învaţă că talentul este şi mai singular, nu numai concentrat într-un vraf de cărţi ; fresca de tipuri şi de atmosferă de epocă din Enigma Otiliei, a d-lui G. Călinescu, este o pildă de cîte varietăţi poate înfăţişa romanul contimporan. Iar seria de amintiri a d-lui G. Braescu, intrat un moment în eclipsă, ne vesteşte că un scriitor de valoarea sa are mai multe resurse decît bănuiam — şi că epoca celor zece ani pe care-j însemnăm aici ca pe un laps de timp festiv se desfăşoară sub o zodie de abundenţa, de varietate şi de necontenit dinamism, în evoluţia epicei naţionale. 1940 202 LITERATURA ŞESULUI ROMANESC Cînd Alexandru Vlahuţă şi-a propus să facă ocolul României, deşi n-a putut omite ţinuturile de şes, inima Iui a bătut mai simţitor pentru deal şi pădure, în care socotea că e mai vie şi mai grandioasă poezia naturii. Şi-ntr-adevăr, scriitorii noştri au cîntat mai mult munţii şi dealurile decît şesul românesc. însăşi literatura populară cultivă mai ales peisajul de munte, şi expresia „codrul frate cu românul" traduce nu numai o preferinţă, dar şi o psihologie caracteristică. Dar geografia noastră pitorească e atît de variată, încît era firesc să apară şi aspectul şesului, în peisagiul literar-na-ţional ; şi apoi să nu uităm niciodată că una din trăsăturile fundamentale şi deosebitoare ale literaturii române este de a fi o literatură a naturii ; omul însuşi este, mai adesea, o prelungire a peisagiului înconjurător, dramele lui sunt legate de anotimpuri şi de succesiunea lor, iar societatea reflectă, în caracterele ei, influenţele ţinutului în care trăieşte, suferă şi se bucura. Spre deosebire de literatura franceză, care se desfăşoară cu vădit accent în societate, literatura noastră este cu prisosinţă telurică. Pînă la întocmirea unei complexe Românii pitoreşti, pe planuri mai vaste decît a văzut-o Vlahuţă, se poate uşor reconstitui, din itinerariul inspiraţiei autohtone, o Românie a tuturor reliefurilor geografice, cu taina şi farmecul specific al fiecăruia. 204 W Dacă e mai uşor să indici pe marii ^scriitori naţionali care au slăvit frumuseţile munţilor, dacă e cu putinţă să remarci repede pe cei care au simţit poezia dealului, nu este mult prea greu nici să recoltezi atîtea pagini de autentică poezie a şesului românesc. Inegala repartiţie literară a pitorescului ţării îşi află explicaţia nu atît în vreo bănuită ierarhie a peisagiului şi a vrăjilor lui, cît în însăşi origina geografică a scriitorilor noştri. Moldovenii s-au simţit legaţi, fireşte, de imaginile măreţe ale muntelui şi ale apelor ce şerpuiesc prin desişul codrilor, ardelenii au fost atraşi de tăria şi solemnitatea stîncilor carpatine, muntenii de tălăzuirea nesfîrşită a grî-nelor Bărăganului şi de jocul înşelător al luminii solare, care ia înfăţişeri miraculoase, în depărtarea zărilor. Să pornim, aşadar, într-o rapidă călătorie printre paginile scriitorilor noştri, care au văzut şi evocat frumuseţile şesurilor româneşti; călători cu închipuirea, vom gusta astfel cîteva fermecătoare peisagii, fără monotonia drumului-de-fier, fără obositorul zdruncinat al căruţii şi fără efortul pasului care se afundă în ierburile dese şi înalte, cînd nu calcă pe terenul incert din care musteşte apa ; şi, pe deasupra, fără riscurile ploii şi al furtunii ce se pot isca din nevăzut, ca şi fără primejdiile arşiţii istovitoare. Se cuvine să începem cu neuitatul Odobescu, care a simţit cel dintîi impresionantul suflet al peisagiului de şes ; amator de vînat şi vînătorie, a cutreierat de nenumărate ori întinderile Bărăganului, pe care 1-a iubit şi 1-a evocat în cîteva pagini celebre, din savanta şi fermecătoarea lui carte, Pseudo-kinegetikos; ar trebui citit, în întregime, capitolul întîi, unde se află vestita lui descriere şi pentru stilul înflorit şi pentru felul iscusit în care ştie să-mpletească gluma, poezia şi erudiţia, într-o meşteşugită compoziţie de mozaic, pe care numai el a ştiut s-o folosească, în toată cartea, întreţinînd curiozitatea vie a cititorului pînă la sfîrşit. Dar ne mulţumim să desprindem un fragment mai unitar, din care să reiasă îndeajuns poezia specifică a Bărăganului : „Şi-n adevăr, să şedem strîmb şi să judecăm drept: oare ce desfătare vînătorească mai deplină, mai neţărmurită, mai senină şi mai legănată în dulci şi duioase 205 visări, poate fi pe lume decît aceea care o gustă cineva, cînd, prin pustiile Bărăganului, căruţa în care stă culcat abia înaintează pe căi fără de urme ? Dinainte-i e spaţiul nemărginit; dar valurile de iarbă, cînd înviate de o spornică verdeaţă, cînd ofilite sub pîrlitura soarelui, nu-i insuflă îngrijorarea nestatornicului ocean. în depărtare, pe linia netedă a orizontului, se profilează, ca moşoroaie de cîrtiţe uriaşe, movilele, a căror urzeală e taina trecutului şi podoaba pustietăţii. De la movila Neacşului de pe malul Ia-lomiţei, pînă la movila Vulturului din preajma Borcei, ele stau semănate în prelargul cîmpiei, ca santinele mute şi gîr-bovite sub ale lor batrîneţi. La poalele lor cuîbează vulturii cei falnici cu late pene negre, precum şi cei suri, al căror cioc ascuţit şi aprig la pradă răsare hidos din ale lor gru-mazuri jupuite şi golaşe. E groaznic de a vedea cum aceste jivine se răped la stîrvuri şi se îmbuibă cu mortăciuni, cînd prin sohaturi pică de boleşne cîte o vită din cirezi ! Trebuie să fii la Paicu, în gura Bărăganului, sau la Cor-năţele, în miezul lui, ca să găseşti cîte o mică dumbravă de vechi tufani, sub care se adăpostesc turmele de oi la poale, iar mii şi mii de cuiburi de ciori printre crăcile copacilor, în orice alt loc al Bărăganului, vînătorul nu află alt adăpost, spre a îmbuca sau a dormi ziua, decît umbra căruţei sale. Cînd soarele se pleacă spre apus, cînd murgul serii începe a se destinde treptat peste pustii, farmecul tainic al singurătăţii creşte şi mai mult în sufletul călătorului. Un susur noptatic se înalţă de pre faţa pămîntului; din adierea vîntului prin ierburi, din ţîrîitul greierilor, din mii de sunete uşoare şi nedesluşite se naşte ca o slabă suspinare ieşită din sînul obosit al naturii. Atunci din nălţimile văzduhului, zboară, cîntînd ale lor doine, lungi şiruri de cocori, brîne şerpuinde de acele păsări călătoare, în care divinul Dante a întrevăzut graţioasa imagine a stolului de suflete duioase, de unde se desprinde, spre a-şi deplînge restriştea, gingaşa lui Francesca." De la această somptuoasă intrare în poezia şesului românesc, să trecem la priveliştea graţioasă a unei dimineţi ţ de vară, pe acelaşi Bărăgan, schiţată la-nceputul romanului i Viaţa Ia ţară al lui Duiliu Zamfirescu. * „întinderea cîmpului se desfăşura într-o nespusă linişte de vară. De o parte, un lan de porumb îşi mişca vîrful foilor nervoase, dînd văzduhului un reflex de culoare verde, ce părea că îngraşe aerul; de partea cealaltă, Ialomiţa curgea domoală între două maluri joase, lăsînd să se vadă o margine de Bărăgan, cu pîrloagele sale nestrăbătute, cu sohaturi roase de vite, cu o turmă de oi ce se zărea în fund ca o pată albă, şi, mai presus de toate, cu orizontul său înşelător, a cărui dungă închipuită juca în arşiţa soarelui ca oglinda unei ape. Din prundul gîrlei, cireada se urca pe un vad şi se îndruma cu greu la păşune. Cîte un bou singu" ratec sta înfipt în marginea apei, cu capul întins înainte, neclintit, întrupînd în nemişcarea Iui pustietatea locului." Bărăganul, care e şesul prin excelenţă, a ispitit mulţi scriitori, care şi-au fixat în cadrul lui fapte şi oameni, chiar dacă n-au fost atraşi direct de poezia lui de peisagiu pur ; un C. Sandu-Aldea şî-a localizat povestirile cu eroi aprigi, în şesul dunărean şi-n lumea bălţilor ; un Cezar Petrescu îşi începe romanul Aurul negru, prezentînd aspectul năprasnic al unui viscol pe Bărăgan ; şi chiar poeţi totali ca d. Tudor Arghezi au trecut prin fantezia lor aspectul acestui vestit şes naţional. în volumul de poeme în proză Ce-ai cu mine, vtnlule ?, d. Arghezi evocă, în poema Bărăganul, în cîteva rînduri de lirism dens, viaţa vegetală şi animală strînsă — „în monotonia gravă şi dumnezeiască" a vastei cîmpii, ca să folosim însăşi expresia sa : „Şes drept, adînc şi larg, cuvîntul cuprinde pusta întreagă şi simţi la marginea lui Dunărea şi Marea. Cîmpul de lut şi cîmpia de apă, două pustietăţi; o singurătate încremenită şi un deluviu frămîntat. în noaptea caldă, vocea de tăceri a Bărăganului se urzeşte din creşterea paiului cu şapte noduri, din coacerea, bob cu bob, a grîului care îmbracă pămîntul flocos cu zimţi şi spice, ca o holdă de săgeţi. Atîtea lăcuste minuscule cu ochii mari în coifuri tari, strînse în platoşe pe măsură şi în pulpare negre de metal, cîte fire de săcară se îmbulzesc să ajungă din luminile lunii un reflex, stau de pază şi şoptesc. Lăcustele ţarinei, blînde ca vrăbiile, credincioase du- 206 207 Terilor din pămînt şi aer şi fericirilor din ceasul bun, aşteptat. Copilăresc, gîndul face lumi printre tulpini, pune cîrti-ţele să iasă în vileag, melcii să-i ciupească, dă drumul scarabeilor pintenogi, cu cornul în frunte, să zboare adormiţi, lovindu-se de geamurile lumii, scoate din găuri poponeţii, opriţi în loc ca nişte inspiraţi, pinguinii fără aripi ai şesului fierbinte. Şi pe cînd iepurii se joacă de-a leapşa şi gîngă-niile de-a capra, sărind avîntate, cele care se reped peste cele care s-au pitit gheboase, trece Sfîntul cîteodată, purtat repede în cele patru părţi ale cîmpiei de vînt. Porumburile cele înalte au pus ciucuri la cîrji, caiere de mustaţă şi ţăcălii de ştiuleţi, încercînd în fiece an să dea cîlţul de mătase, pe care îl visează mărgăritarele bătute pe giuvaierul unui ciucălău. în monotonia gravă şi dumnezeiască a Bărăganului, s-a ivit nevoia unui nume sprinten şi a unei închipuiri zvîcni-toare, şi plugarii obosiţi de nemărginire, culcaţi în arşiţă şi copleşiţi de pedeapsa pămîntului, au sărit din aşternut şi i-au zis Ciulniţa unui pămînt din ţinutul marelui deşert, Ciulniţa : 15 minute ! Călătorii s-au trezit ca Ia chemarea din noapte, a unei căprioare, care sare cu un urcior de apă rece, pe creştetul capului între coarne. Ciulniţa ! nume frumos de fată frumoasă. E creasta porumbului, ca o horbotă uşoară ; e şuierul tăiat în răspăr de foaia lui verde încovoiată ; e îngî-narea holdelor sunată din răscolirea prin hectare a ecoului talazelor mării depărtate." Plimbarea noastră prin literatura şesului românesc s-a transformat într-o plimbare multiplicată prin Bărăgan ; de la Al. Odobescu la T. Arghezi, Bărăganul a exercitat o fascinaţie asupra fanteziei scriitorilor noştri, care au simţit şi farmecele regiunii monotone a cîmpiei ; căci dacă muntele, dealul şi apele ţării au oferit mai multe taine şi culori mai bogate unei literaturi, în care natura este materialul primordial de inspiraţie — nici şesul n-a fost trecut cu vederea, făcînd parte integrantă din geografia şi din sufletul unui neam ce se trudeşte, de veacuri, cu munca grea şi rodnică a pămîntului. Poate că şi acesta să fie un motiv care-a făcut mai rară viziunea estetică a peisagiului de Ia şes. Iar ca să încheiem excursia noastră, vom cita poema Şesuri natale, a d-lui Ni-chifor Crainic, din care se desprinde nu numai frumuseţea specifică a reliefurilor plate, dar şi sufletul deosebit al naturii de cîmpie, care imprimă, la rîndu-i, un suflet asemănător omului de la şes : Voi, şesuri nesfîrşite, sub ceruri largi de vară, Ca ele liniştite şi luminînd ca ele, Pe-aici îmi înfloriră fi-aici se scuturară în mersul vremii, macii copilăriei mele. • Întinderile voastre cu ondulate linii Pe lunga-nvăluire a holdelor mănoase Domol se desfăşoară sub tremurul luminii, Şi pier într-ale zării adîncuri vaporoase. Şi rîurile, care sar sprintene la munte Şi-şi prăvălesc spumoasă năvala lor. cînd ies Aici, pe unde nu e o piatră să le-nfrunte, Adorm în mersul leneş al netedului şes. Amiaza obosită se ioropeşte-n zare. Albeşte uriaşă pe largile tarlale Şi-n pacea dogorită de-a verii-n vilvorare Ea zace-n infinitul nelămuririi sale. * Purtînd poveri de roade, trec carele greoaie Cu boi blajini de-a lungul prăfoaselor şosele Şi doina, care-n focul văzduhului se moaie, îmi cade-n gînd tu vremea copilăriei mele. m Voi, şesuri dulci ca lenea şt largi ca -nesfîrşirea, Cu depărtări pe unde mirajul tresaltă, Şi sufleiu-mi în care vi se răsfrînge firea L-aţi legănat cu rîuri şi-amieze laolaltă. 208 14 — Scrieri, 6 — c. V150 209 Eu nu cunosc revolta cu zbateri de furtună. Simţirea-mi curge fără învolburări de valuri Cu ale voastre ape se-mpacă si se-mbună. Cu lunga-mbrăţisare acelor două maluri. Şi-n sufletu-mi cu doruri învăpăiate, care Cuprind nemărginirea întinderilor voastre. Sunt visuri fără nume ce ckeamâ-n depărtare Ispititor ca Fata-Morgana-n zări albastre. Inedit (1942) REALISM ŞI CONSTRUCŢIE EPICĂ ÎN ROMAN în veacul al XlX-lea, romanul nostru abia începe ; cu Bolintineanu şi Filimon, cu Duiliu Zamfirescu şi Vlahuţă, începe de fiecare dată. Afară de Ciocoii vechi şi noi şi de Viaţa la ţară — Elena, Manoil şi Dan sunt date de istorie literară, puncte de plecare în evoluţia unui gen care abia după 1918 se afirmă cu vigoare şi varietate. Şi încă, romanul lui Filimon este, pentru noi, mai mult un pitoresc document de epocă decît o realizare ; acţiunea şi caracterele, stilul şi atitudinea directă a scriitorului sfărîmă romanul propriu-zis. Fresca „ciocoilor" de regim vechi şi nou a suferit avariile vremii şi ne interesează numai parţial. Filimon are totuşi o intuiţie excepţională a vieţii sociale şi este capul de linie al unei prelungite posterităţi; ceea ce numim „roman social" purcede, cu toate meritele şi scăderile, din opera Iui, care înseamnă, astfel, un moment capital în evoluţia genului. Cu mijloace dramatice strălucite, Caragiale, în aspectul sociologic al comediilor, duce mai departe intuiţia lui Filimon, adîncind-o, multiplicînd-o pe mai multe planuri ; ariviştii lui se-nmulţesc, aplicîndu-şi ambiţia la domeniul public, ca o consecinţă firească a libertăţilor de după 48. Duiliu Zamfirescu alege alt moment social al „ciocoismului", ca să urmărească ambiţioasa carieră a lui Tănase Scatiu, cadrele romanului fiind fixate de intuiţia lui Filimon ; chiar Vlahuţă, cînd schiţează, în Dan, silueta unui arivist fără scrupule ca Priboianu, îşi aminteşte de Filimon. 211 Sadoveanu, Dem. Theodorescu, N, Davidescu, N. D. Cocea, Cezar Petrescu şi toţi romancierii care au tratat acelaşi tip, al arivistului, din diferite momente şi medii sociale — merg pe urmele lui Filimon, fără să fi creat însă nici unul un tip concret, puternic individualizat, din categoria morală a lui Dinu Păturică. Romanul nostru epic se zbate între cronică şi satiră, de violenţă subiectivă, perpetuînd atitudinea lui Filimon ; produs al unui romantism întîrziat, cînd devine „realist" rămîne la statistica mediului şi la reproducerea platitudinii cotidiane, în cele mai multe cazuri. Sensul balzacian al realismului se realizează abia în opera Iui Rebreanu, în Ion, Pădurea spînzuraţilor şi Răscoala ; Gorila se-ntoarce la matca romanului „social", utili-zînd formula obişnuită a speciei. Numai Creangă, în Amintiri, prin elementul realist şi social al romanului său regional, scapă printr-o intuiţie lucidă a tipurilor, de defectul congenital, observat la prozatorii noştri care lucrează în figuri convenţionale şi sunt robi ai ideologiei. Creangă are un genial instinct de povestitor şi nu-şi propune, ca excepţional artist, decît să observe viaţa şi s-o sintetizeze în individualităţi de o forţă concretă de neuitat. Singurul arivist izbutit, adică viu, este Ion, din romanul d-lui Rebreanu, fiindcă scriitorul n-a fost preocupat de nici o ideologie. Deşi, în totalitate, opera este prolixa, greoaie şi recurge la facile situaţii melodramatice, Mara lui Slavici, înainte de romanele lui Rebreanu, intuieşte o individualitate epică, în figura eroinii, care înfăţişează tot o intuiţie de viaţă şi nu o ideologie. Cînd intervine „moralistul" în tragedia copiilor Marei, forţa epică se rarefiază şi romancierul devine convenţional şi arbitrar. Este drept că Mara nu este o arivistă, ci numai o femeie voluntară şi o ambiţioasă, care-şi transpune voinţa de ridicare pe treapta socială în copii. Realismul lui Slavici este autentic, în punctul de plecare, observaţia lui este justă, intuiţia omului e vie, dar moralistul din el diminuează toate aceste însuşiri ; în Budulea taichii, acest roman în miniatură, mult mai interesant, mai plin decît didacticul şi prolixul Popa Tanda, suprapreţuit de manuale, s-a născut din aceeaşi intuiţie a 212 vieţii. Budulea este un individ de o concretă prezenţă epică, şi, faţă de părintele Trandafir, care este o simplă ilustrare a unei maxime morale, merită să fie socotit mai presus, în ierarhia prozei lui Slavici. De prolixitate n-a scăpat nici aci povestitorul, deşi materia epică se preta la o dezvoltare mult mai amplă şi mai adîncă. Slavici nu e însă nici un artist, ca Ion Creangă, nici un creator masiv, ca Rebreanu. Povestitor savuros, printr-o naivitate epică apropiată de popor, cînd vrea să construiască un tip, abundă în detalii nefolositoare sau se concentrează într-un schematism abstract, suprimînd etapele de viaţa caracteristice şi caracteri-zante. Pe cît de vii sunt copilăria şi ambianţa şcolară ale lui Budulea, pe atît de sumar tratate apar episoadele adolescenţii şi bărbăţiei lui. Raportat la Mara, Budulea este mai complex, mai adînc şi exprimă o viaţă întreagă, în intenţiile şi concepţia iniţială a scriitorului ; Mara este construită pe un singur pivot, voinţa, Budulea însă are o viaţă interioară mai multiplă şi nuanţată. Tipul este totuşi ratat, prozatorul oscilînd între nuvela lungă şi roman. Epicul este o formulă încă nerealizată deplin în romanul nostru : la Filimon este aparenţa epică, la Duiliu Zamfirescu, ideologia, care străbate ciclul Comăneştenilor, sărăceşte substanţa şi anemiază creaţia individualităţilor ; Viaţa la fără, o realizare fericită a temperamentului subiectiv al scriitorului, nu depăşeşte portretul psihologic al personagiilor. Creangă în Amintiri este primul epic autentic dintre prozatorii veacului trecut. La Slavici, intuiţia epică e umbrită de moralistul care moralizează, în loc să observe şi sa construiască, iar realizarea întregului nu este niciodată atinsă. Echilibrul din Viaţa la ţară, deşi cu relativ puţină substanţa, este semnul unui artist superior, ca şi în Amintirile lui Creangă, creator mai adînc decît Duiliu Zamfirescu. în sfîrşit, Rebreanu construieşte indivizi, pe un plan social şi cu o perspectivă epică mai vastă. Creangă intuieşte admirabil copilăria, adolescenţa şi satul, în permanenţele lui milenare, atingînd, în fond, epopeea. Slavici din observaţia mediului sătesc şi a tîrgului — încearcă să creeze individualităţi, ca Mara şi Budulea, fără să dea senzaţia de plenitudine vitală, Duiliu Zamfirescu transpune în portrete 213 delicioase o imagine subiectivă de viaţă, de sensibilitate ! calmă şi de un proaspăt sentiment al fericirii. Rebreanu vede voinţa în mişcare a omului, în Ion, în Bologa şi în colectivitatea răzvrătită din Răscoala ; realismul trece de la observaţie la construcţie, facînd pasul pe care Slavici n-a putut să-l facă deplin, pe care numai Creangă I-a făcut ferm dar şi cu o artă formală superioară şi nemuritoare. 1943 ROMANUL SUBIECTIV Sămănătorismul şi poporanismul au fost răsfăţul schiţei, povestirii şi nuvelii : M. Sadoveanu, Sandu-Aldea, Gîrleanu, Ion Gorun, N. Dunăreanu, Gala Galaction, Delavrancea, Vlahuţă, D. D. Pătrăşcanu, Jean Bart, Al. Cazaban, Ion Adam, Vasile Savel, Caton Theodorian, N. Pora, I. C. Vis-sarion, I. Agârbiceanu etc. — au consolidat, în felurite chipuri, nuvela românească ; dar au fost şi indiciul unei respiraţii scurte a prozei noastre ; nu mai puţin, junimiştii I. Al. Brătescu-Voineşti, I. A. Bassarabescu, după Gane, Slavici şi I. L. Caragiale — au cultivat schiţa şi nuvela cu o preferinţă ce a mers pînă la exclusivitate. Romanul era social şi istoric, adică oscila între cronică a vieţii contemporane şi evocarea poetică a trecutului. Cu excepţia poeţilor, a descriptivilor şi elegiacilor, ca-re-au recurs la povestire — schiţa şi nuvela sămănătoristă descind din realismul francez. înseşi tablourile din viaţa sătească ale Iui Vlahuţă sunt nişte crochiuri realiste, cum sunt şi schiţele sobre ale Iui Ion Gorun. Cazaban, într-o notaţie nudă, este tot un realist, atît în povestirile lui vînătoreşti, cît şi-n cele cu subiecte diverse. Pora, într-un anecdotism sec, sau prin macabru şi morbid — dă ocol tot realismului. Tablourile fără relief ale lui N. Dunăreanu, din viaţa pescarilor, purced din acelaşi izvor ; realiste sunt şi schiţele Iui Gîrleanu, din Bătrînii, fiindcă platitudinea vieţii, oricîtă duioşie ar învălui-o, este un atribut al realităţii comune. în Floare ofilită, în Crîşma lui Moş Precu, în Ion Ursu — Sa- 215 doveanu îşi comprimă sensibilitatea romantică, aplicîndu-se la o artă tezistă, în care conflictul dintre intenţie şî realitate este evident. Primele nuvele ale lui Rebreanu, din Golanii, scrise sub influenţa lui Gorki şi sub regimul veracităţii sumbre sunt violent realiste, fără a se adînci în umanitate, ca-n romanele de mai tîrziu. Legenda despre lirismul sămănătorist şi poporanist începe, cu vremea, să se distrame ; ceea ce este caracteristic, pentru această epocă a prozei noastre, invadată de schiţă şi nuvelă — este deficienţa de artă, nu atît excesul de lirism. Dovadă că un I. L. Caragiale (cît de realiste sunt Momentele !) a rămas să domine epoca, prin compoziţia, relieful tipurilor şi expresia artistică. Iar daca majoritatea prozatorilor au sadovenizat, ca limbă, cu rare excepţii, au fa-cut-o stăpîniţi de un mare temperament, a cărui ulterioară desfăşurare, după ce s-au scuturat de obsesia înrîuririlor literare, nu mai are nimic comun cu dogma realistă. Violenţa pasiunilor, din proza lui Sadoveanu, ţine de natură, de un primitivism organic, în care poezia acoperă realitatea bruta, transfigurînd-o. Unei perioade atît de compacte de povestire, schiţă şi nuvelă realistă, aplicate la ambianţa rurala sau orăşeneasca, după 1918 i-a urmat o perioadă de roman subiectiv foarte interesantă. Nu este vorba numai de o evoluţie a respiraţiei literare, în proza noastră, ci de o întoarcere de perspectiva, dinafară înăuntru ; lumea materială, a senzaţiilor directe, a aspectelor descriptive, a tipurilor comune, din sămănătorism şi poporanism, începe să satureze pe scriitorii noştri, şi-i îndreaptă spre analiza propriului lor eu, spre acel univers mai complex, mai nuanţat şi mai tragic, care se revelă prin psihologism. Sămănătorismul şi poporanismul sunt antî-psihologici ; anecdotica şi descrierea, fapta văzută şi povestită, tipul pitoresc şi exterior — circumstanţiază proza din această perioadă ; reacţia în contra ei vine nu numai pe calea simbolismului, în lirică, dar şi pe calea unei proze rafinate, interiorizate, analitice. Este caracteristic ca un critic ca G. Ibrăileanu, care-a promovat o literatură documentară şi de tendinţe sociale, cînd şi-a regăsit propria natură, a scris unul din cele mai f bune romane analitice, Adela. Psihologia cvadragenarului timid, refulat, în faţa femeii, cazuistica lui amoroasă, care traduce un minus de vitalitate şi trăieşte lăuntric ceea ce eroii sămănătorişti trăiau în afara — nu mai are nimic comun cu tipul „inadaptatului", care-a făcut ravagii în epoca dintre 1880—1900. Subiectivismul se aplică la om, printr-o experienţă proprie, nu Ia o formulă de curent literar ; compare oricine Adela cu Dan al lui Vlahuţă, ca să vadă cîtă distanţă străbate romanul nostru subiectiv, de la o schiţă ratată Ia o reah'zare substanţială. Acelaşi lucru se poate spune şi despre romanul lui Anton Holban, O moarte care nu dovedeşte nimic şi Ioana; gelozia care-1 măcinase pe Dan, înnebunit automat, fără raţiuni analitice suficiente, creşte la proporţia unei obsesii, în studiile analitice ale lui Holban ; e drept că viaţa e uneori pusa pe masa de disecţie a unui chirurg exasperat şi exasperant care căută parcă un organ intruvabil, dar progresul este incalculabil. Analismul, pornit din aceleaşi stranii experienţe individuale, capătă, la d. Camil Petrescu, o acuitate deosebită ; gelozia lui Gheorghidiu sau senzualitatea Emiliei, din Patul lui Procust, ca şi gelozia lui Ladima — dau omului precădere, fiind văzut în resorturile Iui cele mai tainice, cu o aspră luciditate. Aspectele romanului nostru subiectiv nu sunt numai analitice ; ne-am ocupat de această faţă spre a indica progresul de umanizare şi de adîncire, prin psihologism, raportîndu-ne la realismul exterior din perioada sămănătoristă şi poporanistă. Ne-am referit la Dan al lui Vlahuţă ca la un model negativ, fără viabilitate interioară. Vlahuţă nu vedea omul în eroul lui subiectiv, ci victima societăţii, a femeii şi a împrejurărilor ; eroul romanului analitic, dacă este o victimă, este a naturii lui. Ceea ce au intuit şi Ibrăileanu şi Anton Holban şi Camil Petrescu — revelînd, prin sensibilitatea şi inteligenţa lor artistică, substanţa unor tipuri, nu învelişul lor pitoresc. 1943 216 [TIPURI DE ISTORIE LITERARĂ] Cultura noastră cunoaşte mai multe tipuri de istorie literara ; scoţînd din discuţie manualele propriu-zise, de uz didactic şi strict informativ, destul de numeroase de altfel, tipul cel mai obişnuit de istorie literară română este tipul cultural; istoria literaturii se confundă cu istoria culturii, îndeosebi a culturii vechi, bisericeşti şi istorice. Erudiţi sîr-guincioşi au scormonit informaţii biografice şi bibliografice, au adunat materiale impresionante, au făcut, cum se spune cu superstiţie, „ştiinţă" ; neapărat, istoria literară, ca şi orice istorie în genere, nu se poate face fără „ştiinţă" sau, mai puţin pretenţios, fără informaţie. Dar istorie înseamnă nu numai descriere, naraţiune şi clasificare, ci şi valorificare ; şi cum valorificarea fenomenelor literare ţine de critică, a lipsit acestui frecvent tip de istorie literară gustul şi judecata ; eminenţi filologi şi istoriografi s-au străduit, ani de-a rîndul, sa ne precizeze date, ediţii, paternităţi de opere, influenţe streine, cu o izbîndă care este mai presus de orice laudă. De aceea, acest tip de savant s-a mişcat mai uşor în perioadele culturale ale literaturii noastre, între veacul al XVI-lea şi al XVIII-Iea, timp în care operele de imaginaţie sunt rare şi percepţia estetică este mai atenuată : ceea ce nu înseamnă că nu exista, cel puţin, o fizionomie estetică a limbii cărţilor bisericeşti, iar la cronicari se poate vorbi de însăşi intuiţia artistică a faptelor povestite. Ne-a lipsit multă vreme o istorie a literaturii române, de la origini pînă în momentul contemporan. Cel dintîi ca- 218 re-a mfrînt tradiţia limitării istoriografiei literare în anume epoci şi în spiritul strict „ştiinţific" — a fost N. Iorga. Deşi cu o pauză cam lungă, dar nu mai puţin semnificativă, regretatul savant şi vijeliosul temperament — a publicat o istorie completă a literaturii române, scrisă între 1901—1934. Cu toate judecăţile lui vii, negative sau pozitive, cu toată uluitoarea erudiţie, Iorga este un istoric literar tot de tip cultural; în tot cazul, face numai tranziţia între tipul vechi cultural, strict informativ, şi tipul modern, în care descrierea, naraţiunea şi clasificarea se îmbină cu gustul şi judecata de valoare a operelor • criticul era însă un dogmatic şi raporta frumuseţea operelor la anume criterii etice, etnice şi politice ; nu mai puţin însă trebuie recunoscut că a avut curajul opiniilor lui şi că le-a afirmat cu violenţă pasionala, în asprime, ca şi în elogiu. Un Ovid Densusianu, în cele trei volume închinate istoriei literaturii române moderne, încearcă să alieze şi el ştiinţa cu critica ; însă şi tipul de istoriografie literară practicat de ilustrul romanist este intermediar ; Iorga raporta operele şi scriitorii la anume criterii fixe, Densusianu cerceta, mai ales, o mlădiere estetică a limbii Ia scriitorii înfăţişaţi. Cea dintîi istorie literară de tip modern, în care informaţia şi judecata se reliefează expresiv este Istoria literaturii române contemporane a lui E. Lovinescu ; dar criticul este el însuşi un actor angajat în jocul aprins al directivelor literare şi caracterul polemic sau panegirist ia, pe alocuri, un ton precumpănitor. Lovinescu nu şi-a propus însă să scrie o istorie a literaturii române de Ia origini pînă în zilele Iui, şi poate nu s-ar fi angajat niciodată într-o atare întreprindere ; pasiunea critica ucisese pasiunea istorică, în structura lui de psiholog, de portretist şi de teoretician al modernismului. Numai d. G. Călinescu, în timpul nostru, a scris o monumentală Istorie a literaturii române, de la origini pînă la zi, căutînd, de la cronicari pînă la modernişti, viabilitatea artistică a operelor şi scriitorilor ; dar tipul său de istorie literară, în care descrierea, naraţiunea şi clasificarea se îmbină cu valorificarea, prin factorul atît de personal, de sensibilitate, fantezie, portretura şi caricatură, analiză şi sinteză, ingeniozitate şi ingenuitate, tactică şi strategie pole- 219 mică, atît de variate şi savuroase însuşiri, a fost clasificat în tipul de istorie literară subiectivă ; oricum însă este prima noastră istorie literară, de la origini la epoca contemporană, care nu mai face confuzia între valoarea culturală şi valoarea estetică. Tipul intermediar, Iorga-Ovid Densusianu, sau tipul fragmentar lovinescian sunt depăşiţi, prin merite excepţionale, indiferent de cîte dispute se vor mai naşte, cu sau fără dreptate, în jurul operii sale. D. G. Călinescu a dat o replică masivă, cu excese contrarii, istoriei literare de tip cultural. în editura „Casa Şcoalelor" a apărut în vară primul volum din Istoria literaturii moderne, în colaborarea d-lor Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu şi Tudor Vianu ; un nou tip, s-ar părea, de istorie literară, împărţit pe specialităţi, aşa cum ne-a obişnuit felul de muncă apuseană ; şi totuşi nu este ceea ce ar părea, fiindcă tipul de istoriografie literară apuseană, alcătuit din numeroase colaborări, se sprijină pe ideea de specializare, în sensul istoric al cuvîntului ; nu de la această concepţie, în fond tot „ştiinţifica", porneşte istoria literaturii noastre moderne de care ne ocupăm. D-nii Cioculescu, Streinu şi Vianu nu sunt nişte simpli erudiţi, în cutare sau cutare compartiment istoric al literaturii noastre ; ne aflăm, de fapt, în faţa a trei informaţii şi temperamente critice diferite. D. Cioculescu este un critic pur, care a practicat critica estetică, şi-n urmă, cu mai multă aplecare, şi-a anexat şi unele preocupări de istorie literară ; d. Vladimir Streinu a plecat de la poezie ca să ajungă la eseu şi la critica estetică, iar d. Vianu are o certa formaţie filozofică, pe care şi-a consolidat-o, cu deosebire, în domeniul esteticei teoretice. Fizionomii distincte, în literatura contemporană, centrul de gravitaţie al celor trei colaboratori este planul estetic pe care-şi propun să situeze valorile despre care ne întreţin. D. Şerban Cioculescu se ocupă de Începuturile literaturii artistice moderne, între Cîrlova şi I- Codru-Drăguşanu, trecînd printre : Asachi, Eliade, C. Negruzzi, Gr. Alexandrescu, M. Kogălniceanu, N. Bălcescu, Al. Russo, V. Alec- 220 sandri, D. Bolintineanu, N. Filimon, Al. Odobescu şi Hasdeu. D. Tudor Vianu prezintă „Junimea", clasificîndu-şi scriitorii, după o definire sintetică a „Junimii" ca grupare, în întemeietorii (Maiorescu, Carp, Pogor, T. Rosetti şi I. Negruzzi), Primii aderenţi junimişti, apoi în Poeţii, cu subdiviziunile : 1) Poeţii erotici şi ai cîntecului de lume, 2) Afini ai lui Eminescu şi primii eminesciani şi 3) Poeţi obiectivi, clasici şi exotici. în gruparea Il-a intră Prozatorii, în a treia Teatru la „Junimea", în a patra Teoreticianii, cu subdiviziunile Marii creatori (Eminescu, Caragiale, Creanga, Slavici) şi Ambianţa epocei: adversari şi aliaţi. D. Vladimir Streinu ne înfăţişează numai un capitol, Estetismul, în trei feţe eseistice : Sensuri lirice acoperite, Orientarea estetizanta şi Alexandru Macedonski. Suntem, aşadar, în contact cu trei personalităţi distincte, nu cu trei specialişti de formaţie istorică, aşa cum ne-au obişnuit tratatele de istorie literară apuseana ; împărţindu-şi materia pe perioade istorice, au lucrat totuşi pe cont propriu, după natura fiecăruia, reunind într-o copertă trei feluri personale de-a vedea materialul respectiv. Astfel, d. Şerban Cioculescu a alcătuit un şirag de 14 portrete sobre, în genere, lucide, de sever examen estetic, cu minime referinţe biografice, urmărind unele filiaţiuni tematice şi renunţînd la descriere, naraţiune şi clasificare ; operaţiune de critic, în primul rînd, exercitată într-un sector delimitat al literaturii noastre moderne. Formaţia filozofică a d-lui Tudor Vianu se străvede clar în clasificările şi subdiviziunile lor, iar prezentarea descriptivă a tematicei scriitorilor, mai ales la: beletrişti, ne reaminteşte de modul său critic, practicat în atîtea monografii şi studii ; d. Vianu merge şi la generalizări şi sinteze, ca în excelentul capitol „Junimea" ca grupare sau la analize, generalizări şi interferenţe ideologice, ca în atît de reliefatul portret ideativ al lui Maiorescu, în care ne fixează o unitate de gîndire maioresciană, într-o noua lumină, după cum în capitolul Teoreticianii (A. D. Xenopol, Lambrior, Panu şi Conta) refera cu limpezime despre ideile şi concepţiile celor patru figuri junimiste subsecvente lui Maiorescu. 221 în cele trei eseuri ale d-lui Streinu descoperim o idee fecundă asupra estetismului nostru, în ceea ce d-sa numeşte O tradiţie locala a spiritului estetizant, văzută în „măruntul romantism social, tenebros, exotic şi formalist" al lui Bolliac, G. Stamati, întîiul Alecsandri, Bolintineanu, I. Cătina, C. A. Rosetti, Sihleanu, Creţeanu, Baronzi, Nicoleanu, Depărăţeanu, Grandea şi Mihail Zamfirescu, ca să ajungă la Literatorul lui Macedonski, glosînd atît de ingenios despre Politica tradiţiei şi spiritul de inovaţie în această „noua grupă de poeţi" descinzînd din primii poeţi estetizanţi, pe care i-am numit. Macedonski, sub al cărui nume ni se vestesc atîtea faţete, este un început de studiu a cărui continuare o aşteptăm cu tot interesul. întrebarea capitală care ni se pune este, fireşte, dacă cele trei secţiuni din Istoria literaturii române moderne inaugurează un nou tip de istorie literară, la noi, şi care anume ; ne-ar fi greu să răspundem întru atît sunt de solidare cu sine înseşi naturile colaboratorilor, după cum sunt tot atît de ermetice, în sensul circulaţiei, părţile componente ale acestui prim tom. Temperamente diferite, realizări diferite, puncte de vedere personale, interesante fiecare, în ele înşile, discutabile sau noi şi ingenioase, nu le-am putea discuta şi confirma sau infirma decît în parte, cu precauţie, cu rezervă, fiindcă nici opera de colaborare nu este terminată şi nici unitatea definitivă a fiecărui colaborator nu şi-a epuizat toate mijloacele. O singură certitudine ne rămîne, după lectura acestei istorii literare trinitare, că sentimentul valorilor artistice este dominant în concepţia individuală a colaboratorilor şi ca, pe acest plan, sunt într-un perfect acord, într-un spirit de solidaritate instinctivă şi reflectată, în acelaşi timp. Ar fi de discutat şi disputat, îndelung, din punctul de vedere al normelor istoriografiei literare, înţeleasă ca operă de descriere, naraţiune, clasificare şi valorificare, laolaltă, cu asociaţii atît de personale ale acestei întreprinderi de muncă individuală şi de etalare colectiva ; operaţie care ne-ar duce mult prea departe de rostul strictei înfăţişări pe care ne-am propus-o şi de călduroasă recomandare lectorilor. Fie că se va adresa secţiei d-lor Şerban Cioculescu, Tudor Vianu, sau Vladimir Streinu, cu preferinţe personale, fie că va parcurge cu un însetat spirit de metoda şi unitate ntregul volum, cititorul va avea de reflectat, de aderat sau neaderat, tocmai din cauza acestei unităţi m varietate a Istoriei literaturii române moderne, în care trei dintre criticii noştri contemporani şi-au spus cuvîntul cu competenţa, cu rezonanţă şi relieful ce-i caracterizează. ^ Si atunci ne este indiferent tipul in care s-ar putea încadra cea mai nouă operă de istoriografie literara romana... Inedit (1945) 222 [O FAMILIE DE SPIRITE] Există o familie de spirite, pe care critica noastră a observat-o de mult : D. Cantemir, Heliade, B. P. Hasdeu, N. Iorga ; erudiţia şi enciclopedismul le-a configurat o fizionomie înrudită ; şi poate şi orgoliul lor, învederat şi la Cantemir, care-şi ticluise o genealogie romantică şi visa să întemeieze o dinastie domnitoare, ca şi-n atitudinea lui faţă de boierii refugiaţi în Rusia, după înfrîngerea de la Stă-nileşti : dar Cantemir e un orgolios rece, lucid, în timp ce Heliade, Hasdeu şi Iorga sunt energii temperamentale, spirite militante şi memorialişti de o accentuată autolatrie ; Amintirile unui proscris şi Memoriul asupra istoriei regenerării Principatelor Române ale lui Heliade, Jurnalul de tinereţe al lui Hasdeu şi o Viata de om a lui N. Iorga, scrise la epoci atît de îndepărtate şi evocînd împrejurări de viaţă distincte — ne pun în faţă o „familie de spirite" uimitor de asemănătoare. Tonul de profetism laic, manifestat prin invectivă şi exaltare, culoarea temperamentală pe care ştiinţa însăşi o împrumută. în expunerea lor, sunt atribute comune ale acestor trei spirite, iar revărsarea poligrafică heliadistă, hasdeană şi iorghistă afirmă un imperialism cultural de care epocile respective s-au resimţit succesiv ; o^ identică „voinţă de putere" a emanat fiecare la timpul său şi s-a vorbit de heliadism, hasde'ism şi iorghism, ca de fenomene colective, fiindcă au implicat atîtea planuri în multipla lor activitate. Evident că nici Heliade, nici Hasdeu şi nici Iorga nu s-au realizat în toate domeniile de mani- festare, deşi ramificaţia intelectuală îi caracterizează deopOj trivă. Orientîndu-se vultureşte în epocă, au intenţionat să f prindă din zbor şi să acapareze, concomitent sau succesiv, istoria trecută şi care se face, poezia şi drama, ziaristica şi critica, filologia şi spiritismul, politica militantă şi atitudinea ideologică, Universitatea şi Academia, cu înverşunare şi cu un fel de iluminat fanatism, care le-a adus admiratori idolatri şi adversari ireductibili. Din perspectiva aşezată a vremii, putem distinge însă veleitatea de creaţiune, grandoarea de grandomanie, piscurile de şesuri, temperamentul autentic de cel simulat şr ştiinţa de învălmăşagul informativ. Heliade s-a cheltuit mai mult în culturalism şi iniţiative practice, atît de binefăcătoare unele, Hasdeu şi Iorga s-au realizat şi-n opere care înseamnă un moment important în evoluţia atîtor discipline pe care le-au practicat. Dar nu despre aceste opere vreau să vorbesc astăzi ; în familia de spirite care o alcătuiesc atît de omogen, în unele privinţe, şi între atîtea nuanţe prin care se deosebesc — aleg un singur domeniu, în care s-au străduit cu egală rîvnă şi cu egală neaderenţă : beletristica. Temperamente volitive, Heliade, Hasdeu şi Iorga au tins să fie şi poeţi, cu o stăruinţă nevindecabilă şi cu o inegalitate asemănătoare. S-ar putea spune că au dat repetate asalturi cetăţii Poezia, că au înconjurat-o cu feluri de arme, fără a o sili la capitulare. Heliade are o prodigioasă activitate de poet şi de traducător de poezie, Hasdeu una mai restrînsă de poet, prozator şi dramaturg, N. Iorga a scris cantitativ mai multe versuri decît Eminescu, iar ca dramaturg nu mai puţin de 40 de piese, dacă n-am uitat încă vreo cîteva. Alţi scriitori, cu o asemenea strădanie, ar fi marcat cel puţin un moment esenţial în istoria literaturii, într-unui din genurile cultivate cu atîta fervoare. Temperamente viforoase în viaţa lor publică. în literatura pe care au facut-o dau dovadă de prea puţin sau de o absenţă ciudată de temperament; dacă e vorba, totuşi, să fim respectuoşi cu nuanţele şi cu adevărul, dintre toţi Hasdeu este mai interesant, cu nuvela Micuţa, cu unele versuri şi cu Răzvan si Vidra, al cărui succes de stima e încă posibil în repertoriul atît de vast al dramelor noastre istorice. Ce le-a lipsit tuturora, într-o măsură comună, este fantezia creatoare. Ca să aproximăm speţa lor de posibila realizare, am defini-o prin nota fun- 224 ÎS — Scrieri, 6 — C. 1A50 225 damentală de temperamente hugoliene ; închipuiţi-vă însă un V. Hugo, în trei ipostaze, dar cu o singură însuşire : gesticularea elocvenţii, a temelor şi umbrelor grandioase : fiecare este cîte un Hugo descarnat, schematic, din care fantezia şi sensibilitatea s-au desprins, iar verbul sonor şi colorat s-a stins pînă la nuditatea prozei. într-o singură imagine, tustrei ne apar ca nişte uriaşi pe picioroange, vocife-rînd de la o înălţime unde aerul se rarefiază, unde viaţa se abstractizează şi unde geniul însuşi devine o fantomă, exanguă, gata să se prăbuşească la cea dintîi adiere. Dacă Heliade nu şi-a pus pecetia geniului, în nici un domeniu în care s-a manifestat, lipsindu-i suflul divin, către care tindea, temperamentul lui vulcanic este evident, şi unele pagini de proză ne indică un talent viguros, deşi cam vulgar. Hasdeu şi Iorga au fost, în schimb, vizitaţi de suflul divin, de atîtea ori, deşi niciodată în literatura de imaginaţie. Aş vrea să caut o explicaţie valabilă sau măcar aparent valabilă, care să dezlege taina nerealizării lor beletristice, după intenţiile grandioase de care au fost mînaţi. Mari actori în viaţa publică, cu gesturi patetice, impresionante şi irascibili taţi copilăroase, mobili pînă la versatilitate, firi imperialiste şi pamfletari de un sarcasm necruţător, în aspectul lor biografic sunt oameni atît de vii, de puternic reliefaţi, încît existenţa lor ia nu ştiu ce strălucire eroică ; sunt şi laturi naive, contraste minorizate — în furtunoasa lor agitare publică ; şi ele fac parte integrantă din caracterul complex al fiecăruia. Gîndîţi-vă apoi la sfîrşitul lor : Heliade un leu îmbătrînit, tîrîndu-şi o viaţă inutilă, Hasdeu retras în castelul spiritist de la Cîmpina, după moartea Iu-liei, conversînd cu umbrele şi torturat de o durere pe care n-a putut-o înfrînge,uIorga fulgerat mişeleşte şi umilit printr-o moarte barbară ; viaţa lor a fost ea însăşi un roman sau o dramă, cu suişuri, coborîşuri şi catastrofă finală. Trei biografii care aşteaptă să fie create, cu informaţie, cu temperament şi intuiţia omului respectiv, de unul sau trei scriitori diferiţi, pasionaţi de figurile celor trei cărturari care-au trecut alternativ din sihăstria bibliotecii în arena publică, dominînd epoca şi aţintind asupră-le privirile admiratorilor sau numai ale simplilor curioşi, cînd n-au fost şi adversari, în acelaşi timp. Dar explicaţia ireuşitei lor majore, în lite- ratură, tot n-am găsit-o ; sunt genii a căror viaţă a fost atît de plină şi de patetică, de eroică şi uluitoare, ca şi opera lor ; acestea au avut dubla facultate de a trăi intens şi de a-şi fi putut autocontempla existenţa : Dante, Goethe, Byron, Chateaubriand, Victor Hugo, Dostoievski, Tolstoi fac parte dintre ei. Lui Heliade, Hasdeu şi Iorga le-a lipsit, poate, această facultate, căreia îi zicem comun geniu literar, fn alcătuirea lor intimă, natura a pus sămînţa roditoare a faptelor, culturale şi existenţiale, dar a fost avară cu cealaltă sămînţă, a expresivităţii, care să traducă zbuciumatele lor firi în acte de contemplaţie. Fiindcă ceea ce lipseşte, cu deosebire, literaturii lor (în proporţii variabile) este ceea ce numim viaţă, adică fondul concret al plăsmuirii artistice ; toţi trei rămîn la schema vieţii, la conturul ei abstract, la ideea neîncălzită de simţire şi fantezie, la produsul pur intelectual, marionetă neanimată, simulînd personagiul, peste care suflul vital nu adie. O critică explicativă e ţinută, dincolo de evaluarea operii ştiinţifice şî artistice a unor asemenea mari temperamente, eşuate la ţărmul iluziei artistice — să afle cu aproximaţie, fireşte, şi taina ciudată care le-a interzis să se realizeze pe toate planurile pe care s-au manifestat. Critica biografică a lui Sainte-Beuve poate că era o metodă prea uniformă, într-un veac stăpînit de prezumţia ştiinţifică, explicatoare a tot şi a toate ; creatorul ei a folosit-o totuşi cu atîta mlădiere, cu atîtea nuanţe sau uneori a şi părăsit-o, deşi visase şi întrezărise putinţa de a fixa, prin „seria de experienţe" a studiilor lui, „un lung curs de fiziologie morală" care să-l ducă la „istoria naturală a spiritelor", adică la stabilirea de „familii de spirite", în diversitatea lor individuală, pe care a zugrăvit-o cu un talent excepţional şi cu o ştiinţă a omului, născută din intuiţia lui şi nu dedusă din cîteva legi aprioric stabilite. Sainte-Beuve tindea la „ştiinţă", la fixitatea unor legi în domeniul temperamentelor ce şi-au găsit expresia literară ; el nu punea înainte o teoremă pe care s-o demonstreze, cu rigoare dogmatică, cum va face Taine, în explicarea unei literaturi prin cei trei factori : mediul, rasa şi momentul, şi nici nu deducea toate însuşirile unui spirit creator dintr-o „faculte maîtresse", axiomatic formulată. Sainte-Beuve a fluturat prin faţa criticii un orizont ştiinţific, dar care, ca toate ori- 226 227 zonturile, se depărtează pe măsura iluziei că ne apropiem de el. Psiholog fin al individualului şi moralist curios şi analitic a tot ce este viaţă spirituală concretă, mobilă — s-a mulţumit, mai ales, să alcătuiască o serie prodigioasă, variată de „biografii sufleteşti", cum foarte bine spune Lan-son : poate singura relaţie ştiinţifica este raportul dintre om şi operă pe care-1 caută mai insistent în aplicarea unei metode mai evidente. Conceptul „familie de spirite" este un concept fără consistenţă ştiinţifică, fără rigoare dogmatică ; este un mijloc mai suplu de a întrezări analogii şi nuanţe sufleteşti între temperamente, de-a aproxima, nu de-a legifera. Aplicat la Heliade, Hasdeu şi Iorga, în elementele strict biografice, ar fi mai mult un instrument de lucru şi de orientare în cuprinsul a trei temperamente atît de înrudite ; aplicat la opera lor beletristică, ar fi, de asemeni, un mijloc de-a explica ireuşitele lor voit majore, pe planul concretului artistic, şi ar reliefa discordanţa tragică dintre omul public, pulsînd de viaţă, şî omul interior, secătuit de ea, cînd intenţionează să se realizeze în contemplaţie şi ficţiune. între biografia şi opera lui Eminescu, realizat genial în contemplaţie, se poate stabili o relaţie critică în spiritul sainte-beuvian ; a stabilit-o de altfel d. G. Călinescu, legînd de imagina omului, văzut ca un temperament instinctiv, tehnic, imagina poetului, prelungire a structurii umane, mai ales în natura erotismului eminescian, intuită ca o frenezie venerică, transpusă contemplativ. între biografia şi opera de ficţiune a lui Heliade, Hasdeu şi Iorga se poate stabili, desigur, şi această relaţiune ; numai că explicaţia n-ar folosi, aplicîndu-se la opere mai prejos de vigoarea temperamentală a oamenilor văzuţi în manifestările lor publice ; aci, pornind de la schema operelor, înspre biografie, adică urmînd un proces invers al metodei sainte-beuviene, ne-am putea orienta şi după intuiţia „familiei de spirite", dar şi după intuiţia care să ne dovedească, cu supleţe şi nuanţă, că opera, care ar trebui să fie un efect, este poate o cauză care explică un temperament vital în planul public, devîtalizat în planul contemplaţiei : şi acest drum invers, de la operă la om, ar da explicaţia cea mai veridică asupra unor documente literare ; căci a subevalua producţia beletristică heliadistă, hasdeană şi iorghistă este mult prea uşor şi fără eficacitate, azi cînd vieţile lor tumultuoase s-au potolit şi cînd drama existenţei fiecăruia poate fi pilduitoare pentru generaţiile care urmează. O critică mai mult înclinată la psihologism decît la evaluări artistice şi-ar putea lua sarcina să lumineze şi ireuşitele literare ale unor mari temperamente, străbătînd drumul întors de care vorbeam. Iar formula sainte-beuviană care caută „omul în dosul operii" s-ar satisface şi ea, în sensul invers, de-a lumina viaţa prin operă, biografia îmbogăţindu-se cu noi elemente, scoase dintr-o contemplaţie nerealizată, larvară ; germenii care n-au încolţit, în ficţiune, ar încolţi în psihologia umană, conturînd-o, amplificînd-o şi ridicînd-o pe un nou plan contemplativ în prezentarea biografică. Un exerciţiu — pe care critica psihologică l-ar putea încerca, în zona primordială a vieţii, dacă în zona evaluărilor artistice încap numai operele de realizare majoră. Inedit (1945) 228 [POZIŢII SOCIOLOGICE IN CRITICA NOASTRĂ] Pentru noi, conceptele de critică culturală, critică sociologică, critică estetică sunt prea simple, ca să le mai folosim cu înverşunarea cu care le-a utilizat un Maiorescu, Gherea, Ibrăileanu şi Lovinescu. Ele aparţin individualităţilor şi epocilor respective şi desemnează înseşi etapele evolutive ale criticii naţionale. Din perspectiva de azi, s-ar putea mai ales pe drept vorbi de poziţia sociologică deosebită, faţă de cultura şi literatura română, a celor patru critici menţionaţi. Poziţia sociologică maioresciană, calificată critică culturala, a supus întreaga noastră cultură modernă unei revizuiri, din punctul de vedere al evoluţiei ei organice, a confruntat-o cu nivelul culturii europene, sub specia eternităţii valorilor creatoare. Formula „formei fără fond" exprimă această poziţie faţă de Şcoala ardeleană şi de paşoptiştii care n-au avut respectiv cîte un critic (cu excepţia, pentru ultimii, a lui Alecu Russo şi încă parţial) şi indică începutul dezbaterii asupra naşterii culturii române moderne. Poziţia sociologică gheristă face procesul junimismului şi al paşoptismului, din punct de vedere al doctrinei socialiste, iar poziţia lui Ibrăileanu face procesul junimismului din perspectiva ideologiei liberale şi, mai tîrziu, însuşi procesul socialismului gherist, sub unghiul de vedere poporanist. Lovinescu va lua o poziţie sociologică opusă şi junimismului conservator şi gherismului socialist şi poporanismului ţărănist. în critică, totuşi, filiaţiile se urmează astfel : Lovinescu duce mai departe şi consolidează tradiţia criticii estetice maioresciane, iar, Ibrăileanu filiaţia „criticii ştiinţifice" gheriste. Dar şi acestea sunt în funcţie de poziţia sociologică, din perspectiva căreia priveşte mersul literaturii moderne şi contemporane, atît Lovinescu, cît şi Ibrăileanu. Acelaşi lucru se poate spune şi despre Maiorescu şi Gherea, în practica criticii literare. Dacă Maiorescu a făcut mai mult o critică de principii generale şi de atitudine negativă, în contra unor „forme fără fond", în aplicaţiile lui particulare, pornind de la ideea conservatoare că singura natură pozitivă a societăţii este ţărănimea şi că fondul particular, într-un efort organic de creaţie, trebuie să se înalţe la universalitate, prin contemplaţie, a urmărit cu atenţie toate micile personalităţi ale epocii, indiferent din ce curent literar veneau, numai să se încadreze în concepţia lui sociologică despre cultura naţională. De aci şi critica lui literară elementară, judecătorească, înlăuntrul conceptului estetic, pe care el îl fixează la baza criticii noastre pentru prima dată. Să nu ne mire, deci, că asupra lui Creanga n-a scris nimic, iar asupra lui Eminescu şi Caragiale numai cîte un articol, în care critica individualităţii creatoare, a structurii specifice, este în bună parte acoperită tot de o critică de principii ; la Eminescu pune problema tipologiei geniului, din metafizica schopenhaue-riană, iar la Caragiale, problema raportului dintre morală şi artă. Gustul şi intuiţia valorii artistice l-au ţinut totuşi pe Maiorescu în conceptul criticii estetice. Din poziţia lui sociologică strict conservatoare, el este un preţuitor al tuturor valorilor contemporane, poporaniste şi sămănătoriste ; ele exprimă artistic acel „fond particular", acea „mireasmă a pămîntului", pe care o socoteşte fondul originar al literaturii naţionale ; din aceeaşi poziţie sociologică, va emite şi eronata „teorie a romanului poporan", într-un veac în care romanul înfloreşte excepţional şi îmbrăţişează probleme şi orizonturi morale atît de complexe. Prin gustul şi intuiţia lui critică, Maiorescu impusese pe Eminescu şi Caragiale şi, chiar fără să-i fi consacrat un articol, şi pe Creangă. Gherea nu va impune nici un scriitor de valoare, dar aduce o nouă poziţie sociologică asupra 230 231 culturii şi literaturii române ; explicînd pe Eminescu, Caragiale şi Coşbuc (pe care şi Maiorescu îl consacră în 1898, într-un pasagiu din articolul închinat memoriei lui Victor Vlad Delamarina), Gherea face procesul ideologic al operei lor şi doreşte un scriitor cetăţean, un luptător pentru idealul socialist ; pe „decepţioniştii" epigoni eminesciani îi explică, tot ca un mijloc de a pune diagnosticul asupra unei societăţi hibride, cu o economie agrară medievală şi cu o structură orăşenească burgheză, între care scriitorul este fatal un proletar intelectual. în critică, conceptul estetic e înlocuit cu conceptul „ştiinţific" de nuanţă marxistă. în Spiritul critic în cultura românească, Ibrăileanu va analiza opoziţia dialectică, paşoptism-junimism, în ideologia desprinsă din opera îndrumătorilor culturali şi a scriitorilor, ca un fel de continuare a procesului naşterii şi evoluţiei culturii şi literaturii noastre moderne în veacul trecut. Ibrăileanu este un liberal, ca ideologie, cel puţin în acest studiu, în care simpatia lui merge spre personalitatea lui Kogălniceanu, la care „spiritul novator a mers alături cu spiritul critic", căci, după cum spune, în chip de concluzie : „«Junimea» vrea să stăm pe loc, dacă nu să ne întoarcem puţin îndărăt. Eminescu vrea să ne întoarcem îndărăt. Socialiştii vor să sărim cine ştie unde, în necunoscut." Din această poziţie sociologică, în fond neaderentă nici la liberalismul muntean, nici la junimismul moldovean, nici Ia socialismul gherist, Ibrăileanu va trece la poporanism. în practica lui critică, va folosi cîteva elemente gheriste, ca „psihologia de clasă" a scriitorilor, va disocia pe rural de orăşean şi de mitocan, va repudia simbolismul ca nespecific şi va face din „specificul naţional", adică din psihologia ţărănească, o categorie estetică. Faţă de poziţia sociologică maioresciană, conservatoare, în care particularismul etnic şi universalismul se-mpacă în formula creaţiei estetice, faţă de militantismul socialist al lui Gherea, preocupat de o literatură proletară, faţă de poporanismul lui Ibrăileanu, obsedat de specificitatea rurală — Lovinescu ia o poziţie sociologică liberalistă, urbană. Primele indicii ale poziţiei lui le găsim în chiar activitatea de foiletonist, adunată în cele două volume de Paşi pe nisip, unde se ocupa de scriitorii vremii, în cea mai mare parte sămănătorişti şi poporanişti. Nu ia încă o atitudine teoretică fermă, faţă de estetica şi tendinţele celor două curente, într-o critică cordială dar nuanţată. între critica estetică de judecată fermă a lui Maiorescu, între critica ştiinţifică gheristă a lui Ibrăileanu şi între pa-sionalismul lui N. Iorga — Lovinescu îşi fixează o orientare personală, de atitudine impresionistă, tot pe bază estetică. Pentru prima oară, schiţează şi o atitudine sociologică, faţă de evoluţionismul organic al formelor de cultură teoretizat de Maiorescu, în portretul ce i-1 închină în 1915, unde liberalismul lui se prefigurează astfel : „O forma fără fond reprezintă nu numai o simulare, ci şi o stimulare... Forma fără fond nu trebuie, deci, înlăturată ca ceva dăunător culturii şi, deşi nu e cultura însăşi, nu o vatămă, ci o stimulează. Aşadar, mai bine o pinacotecă rea decît de loc ; mai bine un Teatru Naţional rău decît nici unul ; mai bine o Universitate mediocră decît nici o Universitate. Prin acest proces invers şi prin exerciţiul continuu al unor simulacre, formele culturii noastre au început, astfel, în unele pri-vinţi, să se adapteze fondului" (Critice, VI, pag. 41—42 ; ediţia definitivă). Cu o astfel de argumentaţie, nu depăşeşte însă nici pe paşoptiştii şi nici pe ardelenii care luptau în contra criticismului radical maiorescian şi nici nu justifică apariţia „spiritului critic" în Moldova, ca un corectiv necesar al saltului nostru înspre formele de cultură modernă, importate din Apus, aşa cum făcuse Ibrăileanu în citatul lui studiu. O poziţie teoretică, bazată pe conceptele de imitaţie, sincronism şi diferenţiere, va înfăţişa organic abia în Istoria civilizaţiei române moderne (1924—1925), unde va face procesul atitudinilor sociologice junimiste, sămănătoriste şi poporaniste, pe o nouă poziţie sociologică, liberalistă, între dialectica „forţelor reacţionare" şi a „forţelor revoluţionare", justificîndu-le integral pe cele din urmă. Pe aceste trei concepte va face şi Istoria literaturii române contemporane, între 1900—1928, în patru volume, închinate ideologiei literare, criticii, poeziei şi prozei, în acest răstimp. Cînd îşi consolidează astfel o întreagă poziţie sociologică, din 232 233 perspectiva căreia va judeca ideologic mai mult junimismul şi ideologic şi critic sămănătorismul, poporanismul, simbolismul şi derivatele lui moderniste — Lovinescu devine un spirit doctrinar, cu toate avantagiile şi dezavantagiile lui, peste care va trece, înspre conceptul estetic maiorescian, prin seria monografiilor junimiste, în centrul cărora stă personalitatea umană, socială şi culturală a animatorului „Junimii", apoi subsecvent cele trei generaţii de postmaioresciani şi „contemporanii" lui, a căror frescă a fost brusc curmată de inclemenţa destinului, înainte de-a o duce la capăt. Sociologic şi estetic, procesul sămănătorismului este însă anterior poziţiei doctrinare care începe să se consolideze teoretic cu Istoria civilizaţiei şî să se aplice critic, în Istoria literaturii şi iniţiat într-un studiu mai vechi, din 1912, despre Literatura „Sămănătorului" (Critice, IV, 1920), condensat apoi şi integrat în Critice, I, ediţie definitivă, 1925, subintitulat Istoria mişcării „Sămănătorului". Cu anticipaţie, se face aici o îndrumare a literaturii naţionale şi spre alte medii decît mediul exclusiv rural ; citez cîteva recomandaţii şi presimţiri : „Literatura noastră trebuie intelectualizată. Nu putem trai — literariceşte — pînă la nesfîrşit, în lumea haiducilor, a hoţilor de cai, în care ne plimba unii scriitori." Sau : „Sămănătorismul a creat un gen literar unilateral. O literatură completă trebuie să răsfrîngă şi alte bătăi de inimă şi alte gînduri mai înalte, şi alte speculaţii intelectuale şi sentimentale." Sau : „Aşa cum e acum, literatura noastră are picioare şi trup. îi mai lipseşte însă capul." Pină să ajungă la o poziţie sociologică, în Istoria civilizaţiei române moderne, metodic organizată, şi pînă la construcţia Istoriei literaturii române contemporane, bazată pe conceptele de imitaţie, sincronism şi diferenţiere — Lovinescu supune o sumă de valori literare consacrate de timp unui proces de revizuire critică : adunate în Critice, VI, ed. definitivă, 1928, ele fixează şi celălalt concept al criticii lovinesciene, relativismul estetic, ca o prefigurare a teoriei „mutaţiei valorilor estetice", opusă conceptului universalist, extraistoric, instaurat şi folosit de Maiorescu, dacă nu atît în practica unei susţinute critici literare, în tot cazul în elementele unui succint tratat de estetică, din izvorul hegelian şi schopenhauerian. Lovinescu s-a format, cu exclusivitate, la spiritul criticii şi istoriei literare franceze, la urmaşii lui Sainte-Beuve, cu deosebire la aripa impresionistă, care a negat existenţa unui Frumos absolut şi a unor judecăţi de valoare imuabile. Inedit [1945) 234 [DE CÎND ÎNCEPE ISTORIA LITERATURII NOASTRE ?] Este un adevăr curent al istoriei noastre literare că epoca modernă a scrisului românesc începe prin contactul cu marea mişcare romantică ; mai întîi franceză şi engleză, mai ales prin intermediul galic, mai apoi germană, prin „Junimea". Dar se uită prea des că romanticii noştri n-au descoperit lirismul numai prin Lamartine şi Hugo, prin Byron şi Young, ci şi prin întîlnirea cu acel miraculos poem anonim care este poporul. Văcăreştii, boieri cărturari şi stihuitori în orele libere, au simţit şi ei adierea lirei populare, deşi n-au mers la izvorul ei nealterat ; cunoscînd-o prin intermediul muzei lăutăreşti, trivializată, au imitat-o totuşi, cu stângăcie şi cu un fel de naivitate de un pitoresc arhaic. Ei însă n-aveau sensul teoretic al folclorului şi nici n-au cunoscut entuziasmul generaţiei de la 1848 pentru popor, ca depozitar al celor mai vii, mai preţioase tradiţii şi ca expresie a celor mai puternice virtualităţi ale neamului ; lirismul lăutăresc era o desfătare primitivă, într-un mediu în care poezia de „inim'albastră" era vehicul social al sentimentelor, mai mult decît atitudine contemplativă. O privire modernă asupra folclorului începe cu Alecu Russo, care studiase în Elveţia ; el află, pentru prima oară la noi, un dublu interes, pentru poezia populară, documentar şi estetic ; nu se sfieşte chiar să afirme că poetul anonim al neamului poate rivaliza în descrierea naturii cu Ho-mer şi Virgiliu ; tot el, cel dintîi, recomandă ca model de 236 limbă şi de simţire spontană lirica populară poeţilor culţi, care-şi căutau inspiraţia în modelele franco-italiene. Este de reţinut că prietenul lui, Alecsandri, poet el însuşi, se aprinde, în urma îndemnului lui Russo, de poezia populară, pe care o adună în celebra lui culegere din 1852 ; mai mult, în Doine, o şi imita, cu o virtuozitate care merge pînă la pastişe. Şi cînd Alecsandri, în Prefaţa culegerii lui, afirmă că „Românul e născut poet" — mitul poeziei populare a luat fiinţă ; iar cînd va imita pe Lamartine şi Hugo nu va uita totuşi muza populară şi legendele îi vor atrage fantezia, versificînd cu virtuozitate teme folclorice, fără să le mai pastişeze însă, ca în juvenilele lui Doine. Articolul lui Maiorescu Asupra poeziei noastre populare (1868), ocupîndu-se de colecţia lui Alecsandri, în a doua ediţie, subliniază, cu fermitate, acelaşi caracter al creaţiei anonime, spunînd, între altele : „cartea d-lui Alecsandri este şi va rămînea pentru tot timpul o comoară de adevărată poezie şi, totodată, de limbă sănătoasă, de notiţe caracteristice asupra datinelor sociale, asupra istoriei naţionale şî, cu un cuvînt, asupra vieţii poporului român" — adică cam tot ceea ce spusese, în articolul Poezia populară (1868), şi Alecu Russo. Peste 41 de ani, în 1909, Maiorescu apăra, în Academie, pe Alecsandri în contra lui Duiliu Zamfirescu, care-1 acuza de contrafacerea poeziilor populare, pe care le-a cules şi întocmit; şi totodată recunoştea „că partea lirică a vieţii poporului a fost cea mai roditoare în dezvoltarea ulterioară a literaturii noastre culte, îndeosebi pentru Eminescu şi, prin mijlocirea lui, pentru urmaşii săi*. Ca şi Alecu Russo, Maiorescu credea că poezia cultă este o prelungire mai rafinată a poeziei populare, amintind şi despre renaşterea lirismului, în Anglia şi cu deosebire în Germania, în urma culegerilor lui Percy şi a lui Brentano şi Arnim. Astăzi, nu mai credem într-o evoluţie organică, de la poezia populară la poezia cultă ; nu mai credem însă nici în specificitatea absolută a inspiraţiilor populare, în urma studiilor de folclor comparat, fiindcă motivele circulă pe spaţii uimitor de întinse, iar cînd circulă mai puţin, există o analogie de structură între produsele anonime ale diferitelor popoare, explicabilă prin condiţiile de viaţă asemă- 237 natoare şi prin epoca aurorală, în care folclorul apare în fiecare civilizaţie şi cultură minoră. Dar dacă problema circulaţiei orale a literaturii populare e greu să ne ducă la stabilirea prototipurilor, aşa cum se poate ajunge în studiul comparativ al literaturii populare scrise şi dacă o seamă de variante înrudite ale aceleiaşi opere, la mai multe neamuri, ne duc la concluzia atenuării specificităţii literaturilor populare, cel puţin pe un spaţiu geografic învecinat — nu este mai puţin adevărat că, în creaţiile anonime, descifrăm vocaţia spre contemplaţia artistică a fiecărui popor. De aceea, într-o literatură ca a noastră, lipsită de o tradiţie cărturărească aşa cum întîlnim în culturile care-au moştenit umanismul greco-latin — studiul creaţiilor anonime capătă altă semnificaţie şi trebuie pus la temelia istoriei literare respective. Cu atît mai mult se impune aceasta la noi, unde Văcăreştii, Heliade, Alecsandri, Eminescu (şi el culegător de folclor), Bolintineanu, Odobescu, Delavrancea, Anton Pann, Creangă, Caragiale, Slavici, Coşbuc, Macedonski şi, ca să nu facem un inventar nominal, poeţii sămănătorişti şi cei ortodocşi sau tradiţionalişti, romantici ca Arghezi şi chiar unii ermetici, au pornit, în felurite chipuri, imitînd, stilizînd sau utilizînd teme şi mituri, pe care le-au modernizat, din vastul tezaur al folclorului naţional. E de mirare astfel că istoricii noştri literari n-au stăruit mai de-aproape asupra acestui filon, din inspiraţia cultă românească, că n-au închinat chiar un capitol folclorului, în semnificaţiile Iui estetice, ca o tradiţie certă a literaturii autohtone. Nu vrem să spunem prin asta, repetăm, că literatura noastră cultă este o derivaţie, mai subtilă, a literaturii populare ; ne dezminte istoria literelor moderne, ca şi modul revoluţionar al începuturilor ei, adăpate la romantism. D. G. Călinescu, în Istoria sa, întocmită de la origini pînă-n prezent, a comprimat perioadele culturale ale literaturii noastre, pe bună dreptate, în cît mai puţine pagini, fiindcă n-au importanţă estetica ; dar nu s-a gîndit să dedice un capitol şi literaturii populare. în Istoria literaturii române moderne a d-lor Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu şi Tudor Vianu, nu găsim de asemeni nici un capitol închinat aceleiaşi literaturi şi repercusiunilor ei în literatura cultă ; epoca romantismului patruzecioptist, căzînd în lotul d-lui Şerban Cioculescu, d-sa se mulţumeşte să constate mai ales caracterul militant, politico-social, al romantismului nostru, iar pe romanticii respectivi nu-i vede atinşi de loc de „răul veacului", care-a bîntuit ţările unde s-a elaborat această stare de spirit ; problema rămîne deschisă totuşi şi nu poate fi tratată aci, şi sub acest aspect, după cum deschisă rămîne şi problema înrîuririlor pe care folclorul le exercită asupra generaţiei de la 1848, desco-peritoarea virtuţilor lui estetice. în romantismul nostru intra mult mai multe elemente decît s-ar părea, atît la Heliade, cît, mai ales, la Alecsandri şi Bolintineanu, imitatori ai romantismului francez, dar şi sensibilităţi latine, care-au dat un alt stil asimilărilor lirice din Lamartine şi Hugo. Dar să nu lunecăm la altă problemă, care poate fi reluată cu alt prilej, cî să revenim la ceea ce formează obiectul comunicării de azi. în a doua ediţie, din 1925, a Istoriei literaturii româneşti „revăzută şi larg întregită" — cum se menţionează pe copertă — N. Iorga pune „în loc de prefaţă" o comunicare despre Locul românilor în dezvoltarea vieţii sufleteşti a popoarelor romanice, făcută la Academia Română, la 6 iunie 1919. între multe intuiţii şi ipoteze, asupra legăturilor noastre culturale cu Apusul, pe care nu este locul a le discuta acum, Iorga ajunge la această valabilă concluzie : „Literatura românească a început deci cu mult înainte ca întîiul cărturar din rîndurile clericilor sau în slujba Curţii să se fi gîndit a însemna prin slove cugetarea şi simţirea sa, a păstra amintirea faptelor pe care le-a văzut ori să fi căutat a pune la îndemîna credincioşilor în limba înţeleasă Sfînta Scriptură, Liturghia, rugăciunile Mo-litvenicului. Această literatură nescrisă, fără existenţa căreia un popor nu poate avea o viaţă sufletească, e mult mai veche de cum se admite de obicei şi voi căuta să-i arăt caracterul istoric şi estetic." Astfel, capitolul I din Istoria lui literară, în noua re-dacţiune, se ocupă, înainte de literatura scrisă veche, cu Balada populară româneasca (origina şî ciclurile ei), capitalul II, de Poezia populară lirică şi satirică, capitolul III, 238 239 cu Poveştile şi snoavele^ iar capitolul IV, cu Literatura gnomică. Nu intrăm aci în discuţie asupra felului cum caracterizează istoric şi estetic literatura noastră populară ; problema este mult prea complicată ca sa fie tratată în cîteva cuvinte ; reţinem numai faptul esenţial că Iorga, o dată ce literatura populara a fost culeasă, deci fixată, într-o formă care pentru cărturari nu mai poate evolua, prin variante, s-a gîndit s-o anexeze istoriei literare româneşti, ca un prim şi cel mai vechi — în tot cazul şi cel mai original, ca fond şi expresie — strat al creaţiei autohtone ; ideea nu ni se pare de loc arbitrară, fiindcă orice istorie literară, concepută de la origini, trebuie să înceapă cu acest fundament istoric, psihologic şi estetic. Faţă de vechimea ei, anterioară, fireşte, veacului al XVI-lea, de cînd există primele documente scrise de limbă românească, oricît de tîrziu ar fi fost culeasă de cărturari, literatura noastră populară este un tezaur artistic de care nu ne putem dispensa, mai ales şi pentru motivul că risipeşte impresia de penibilă ariditate a literaturii bisericeşti şi istorice, pînă Ia apariţia cronicarilor, primii scriitori originali de limba veche. Se cuvine astăzi să aducem un omagiu călduros iniţiativei Iui Nicolae Iorga de-a fi încorporat geniului naţional creaţia lui spontană, înainte de realizările literaturii culte. După cum se cuvine să subliniem, cel puţin în treacăt, că regretatul N. Cartojan, înainte de-a începe să scrie Istoria literaturii noastre vechi, din care-au apărut abia două volume, s-a ocupat, în alte două tomuri, cu cercetarea amănunţită a Cărţilor populare în literatura românească. în încheierea celui dintîi, spune, referitor la Epoca influenţei sud-slave, că aceste cărţi : „au contribuit la îmbogăţirea lexicului şi la mlădierea frazei şi au pregătit, în parte, formarea stilului narativ, care va culmina în opera cronicarilor". Iar, în încheierea celui de-al doilea volum, în care s-a ocupat de Epoca influenţei greceşti, mult mai însemnată decît cea precedentă, conchide : „Această literatură de legende religioase pline de graţie, de romane cu aventuri războinice şi cu dragoste puternică şi sincera, de ferme- cătoare poveşti ale Orientului, învăluite în lumina miraculosului, a desfundat, cu tot caracterul ei naiv, în masa cititorilor din toate păturile noastre sociale — nivelate sub raportul culturii — izvoarele sentimentalităţii şi ale imaginaţiei. Ea a stimulat în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea traducerile din literaturi streine şi, împreuna cu acestea, a pregătit sufletul românesc pentru acceptarea preromantismului şi a romantismului francez." Şi mai departe : „Citite şi răscitite veacuri de-a rîn-dul, ele au lăsat urme adinei în tradiţiile poporului nostru, în creaţiile lui literare, în bocete, în desemtece, în colinde, în oraţii de nuntă, în basme, în snoave — şi mai departe chiar : în arta religioasa şi în cea poporană". „Acolo unde nu te aştepţi, găseşti în straturile de material folcloric, transmis pe cale orală, filoane din literatura scrisa". Interferenţă care nu se exercită numai între cele două zone, literatura populară orală şi scrisă, dar şi între Orient şi Occidentul medieval, fapt pe care Cartojan 1-a scos într-o surprinzătoare lumină, pe bază de cercetări ştiinţifice, şi pe care Iorga, prin intuiţiile lui fulgurante, 1-a presimţit în comunicarea academică din 1919, pusă „în Ioc de prefaţă" în fruntea ediţiei a doua a Istoriei lui literare. Iată de ce capitolul acesta, al literaturii orale şi scrise, nu poate să lipsească dintr-o istorie completă a literaturii româneşti ; existenţa acestor două straturi dă o nouă perspectivă literaturii noastre vechi şi ne leagă de Occidentul de care păream suspendaţi, între influenţa slavă şi bizantina, care nu mai apar atît de tiranice, în exclusivitatea lor. Şi-atunci, preromantismul şi romantismul nu mai sunt nişte apariţii de generaţie spontanee, în cultura noastră modernă. Postum (1945) 240 [CENACLURI LITERARE BUCUREŞTENE] Literatura română nu cunoaşte, ca literatura franceză, acele saloane unde într-un mediu intelectual strălucit, patronat de cele mai multe ori de o femeie inteligentă şi de spirit, scriitorii să fie invitaţi, preţuiţi, puşi în lumină şi înconjuraţi de o societate, ea însăşi cultivată, exercitînd un permanent control al bunului-gust asupra literaturii care se face ; de altfel, chiar în literatura franceză, eminamente socială, avînd ca centru de preocupare omul şi moravurile societăţii, salonul literar a înflorit exorbitant în epoca clasicismului, cînd clasa nobilă, care exercita puterea de stat, exercita şi un fel de putere a spiritului. După marea revoluţie, o dată cu ridicarea burgheziei, instituţia salonului literar îşi extinde dominaţia, nu numai în clasa nobilă, ci şi în burghezie ; numeroasele admiratoare ale lui Voltaire şi, mai cu osebire, ale lui Rousseau şi Chateaubriand se-n-trec în a protegui şi a răspîndi cultul în jurul operei acestor scriitori, pe care dacă unele îi confiscă şi omeneşte, îi zeifică în primul rînd pentru contribuţia lor spirituală. E drept că asemeni vicleanului Ulysse, credincios patriei spre care navighează în peregrinările lui fabuloase, şi un Rousseau şi un Chateaubriand, cochetînd cu atîtea Circee şi Calypso salonarde, au rămas pînă la urmă credincioşi pasiunilor lor literare şi s-au desprins succesiv din lanţurile fermecate ale atîtor femei devenite şi ele ilustre, prin biografia şi mai ilustră a acestor genii. Numai în perioada de glorie zgomotoasă a romantismului, salonul clasic, care a dominat veacul al XVII-lea şi al XVIII-lea, evoluează spre cenaclu, unde literaţi, pictori şi sculptori, înflăcăraţi de un ideal de artă, se strîng laolaltă, fără a mai fi exclusiv patronaţi de o femeie şi de gusturile unei societăţi alese. Această democratizare a salonului, devenit cenaclu, nu este însă forma absolută de asociere spirituală a artiştilor şi literaţilor,^ fiindcă burghezia, pe ruinele vechiului regim, se ridică repede la o stare de opulenţă atît de mare, încît se substituie aristocraţiei nu numai prin avere, dar şi prin cultură, gust şi rafinament; la-nceputul Consulatului, apare vestita d-nă Recamier, al cărei salon a văzut perindîndu-se atîtea figuri ale veacului, dintre care unele şi-au rotit inimile în jurul ei, ca în jurul unui astru strălucitor, dar rece. Dacă paralel cu salonul literar au apărut, în Franţa, şi cenaclul, în lumea scriitorilor profesionişti trăind din munca condeiului, şi, mai aproape de noi, cafeneaua,^ în lumea boemei literare — el n-a încetat totuşi să rămînă o instituţie venerabilă, căutată şi prosperă, într-o societate unde aristocraţia inteligenţei a fost în fruntea tuturor regimurilor sociale. Nu tot aşa s-au petrecut lucrurile şi la noi ; boierimea noastră, înainte de revoluţia de la 1848, oricîte figuri culturale ar fi produs, de la cronicari la Dinicu Golescu, n-a avut, pe lîngă funcţie de clasă politică şi socială, şi o funcţie culturală de proporţiile şi de ambianţa nobilimii franceze. Ea a produs figuri izolate, dar nu şi un spirit propice vieţii de salon literar şi, dacă s-ar putea cita cîteva încercări sporadice, patronate de unele femei cultivate, ca Dora d'Istria, între altele, în nici un caz nu se poate vorbi, la noi, de funcţia selectivă a salonului, exercitată de inima societăţii asupra literelor naţionale. Cultura româna cunoaşte numai forma democratica a cenaclului literar, organizat în jurul unei puternice personalităţi, luînd contact cu masele cititoare prin intermediul unei reviste de prestigiu sau, în tot cazul, de un deosebit interes pentru mersul istoric al ideilor şi realizărilor de artă. Fiii de boieri şi boiernaşi, importînd civilizaţia şi cultura modernă, din centrele franceze şi germane, unde 242 243 s-au format — au adus mai puţin un spirit de salon, în literatura română, şî mai mult un spirit de echipa de lucru, în jurul unui ideal artistic şi de idei : ei au venit, cu toată pregătirea, entuziasmul şi spiritul critic, uneori să desţelenească un pămînt nelucrat, să se adreseze unor cercuri cît mai largi, izgonind moravurile orientale, fie că au fost conservatori sau liberali, adică pe atunci „revoluţionari". Era atît de mare prăpastia între clasele de sus şi clasele de jos, în societatea noastră de privilegii seculare, dinainte de 1848, încît revoluţionari au apărut şi tinerii conservatori, care nu mai aveau nimic comun, ca obiceiuri şi cultură, cu „tombaterele" autohtone, cu bărbi, iş-lice şi anteree, cu robi şi roabe, ca în Orient, şi freneticii „bonjurişti", „pantalonari", „duelgii" sau roşii, cum au fost denumiţi, pentru agitaţia lor politica democratică. Spiritul de echipă a existat şi la Dacia literară şi la Propăşirea, în sensul de generaţie şi de ideal comun de artă şi tendinţe politice. Spiritul de cenaclu propriu-zis se naşte însă numai cu „Junimea", unde sentimentul de început de eră literară este predominant şi unde poziţia faţa de toate publicaţiile timpului şi orientările lor este ferm afirmata. Un cenaclu presupune totdeauna un animator, un îndrumător statornic şi o solidaritate de grup, într-o credinţă de artă, uneori într-o formulă de arta nouă. „Junimea" nu preconizează, e drept, un anume curent estetic, precis delimitat, nici clasic, nici romantic ; înlauntrul ei s-au afirmat şi romanticul Eminescu şi clasicul Caragiale şi realistul şi uneori fantasticul Creangă. Libertatea de apreciere a „Junimii" a fost foarte largă şi a primat, în spiritul ei de selecţiune, exclusiv valoarea literară. Un cenaclu mai presupune încă, oricît de liber ar fi, şi o strînsă solidaritate intelectuală între membrii lui ; există un spirit cena-cular, verificabil în toate cenaclurile noastre, care, dacă nu se identifica totdeauna cu un fel de sectarism, ce duce la o tactică şi strategie literară, faţă de adversari, duce totuşi la o certă asistenţă mutuală, la un protecţionism al grupării. Acest spirit e mai puţin vădit în şedinţele literare, de obicei săptămînale, unde un surd sentiment de emulaţie este evident şi unde libertatea de opinie este asigurată. Dar un cenaclu presupune şi o revistă, în care se Ii publică producţiile membrilor; spiritul cenacular îzbuc-neşte, în public, uneori în forme violente, şi oricine a !■ frecventat o asemenea asociaţie a putut constata că în inti-f mitatea grupului disensiunile şi rivalităţile sunt mai aparente, în timp ce în public se atenuează, pînă la dispariţie. Ceea ce se numeşte politică literară a fiecărui cenaclu capătă expresie concretă în revista care îl promovează. „Junimea" şi-a făcut un punct de onoare să disocieze politica de literatură, deşi junimismul a fost şi un partid politic ; şi dacă ideologic (şi instinctiv şi la Creangă, care e şi el un conservator, fiindcă evocă viaţa statornicită în norme seculare a satului), se poate vorbi de un fond comun de sentimente şi resentimente, în operele literaţilor junimişti, faptul ţine şi de o explicaţie sociologică, pe care numai istoria literară o pune în deplină lumină şi o justifică. Fireşte că, în bună parte, caracterul unui cenaclu este în funcţie şi de animatorul care-] conduce. Exista astfel, am putea spune şi o tehnică a unui cenaclu : în regularitatea şedinţelor, în felul lecturilor, în discuţii, în toată acea ambianţa pe care numai cine a trăit intens, în mijlocul ei, o poate evoca. Şt aici începe propriu-zis partea şi interesantă şi dificilă a expunerii noastre ; istoricul unui cenaclu, cînd se reconstituie după mărturii răzleţe şi lacunare şi după colecţia revistelor, se confundă cu un capitol de istorie literară; atmosfera acestui atelier de lucru nu poate fi reînviată decît prin memorialistica participanţilor, printr-un jurnal ţinut cu regularitate exemplară, dar nu numai un sec jurnal de pro-cese-verbale ale şedinţelor, ci un jurnal viu. scris oricît de succint, dar evocativ. Viaţa intimă a cenaclului presupune un grad de romanţare, nu în sensul de invenţie, ci de reconstituire a tipurilor, a discuţiilor, într-un cuvînt a atmosferei. Istoria literara, care este o disciplină a adevărului, va verifica date şi informaţii, va folosi numai documente autentice, cîte există, va apela la bibliografie şi Ia opere, la colecţia revistelor — spre a povesti etapele unui cenaclu literar ; ea nu-şi poate permite să reconstituie, decît în măsura în care istoricul este şi un literat de talent, dar, în nici un caz, nu-şi poate permite să invente, să imagineze, să presupună. 244 245 Un istoric precis al numeroaselor cenacluri bucureştene este greu de făcut, izvoarele de informaţie aproape lipsesc, pentru multe din ele, şi chiar atunci cînd există, sunt parţiale, incomplete şi deseori discutabile. Cei care-au patronat cenaclurile literare, T. Maiorescu, Hasdeu, Mihail Dragomirescu, N. Iorga, Alex. Macedonski, Qvid Densusianu şi E. Lovinescu, conducători de reviste importante, critici sau scriitori, au lăsat ei înşişi prea puţine mărturii, unii, iar alţii nu le-au tipărit încă, spre a fi confruntate şi cu mărturiile altora. Despre „Junimea" avem informaţii mai ales din perioada de glorie ieşeană, atît în Amintirile lui Panu, lui Iacob Negruzzi, lui N. Gane, I. Slavici, cît şi-n Însemnările zilnice ale lui Maiorescu. Oricît ar fi de discutabile datele istorice, ca şi evenimentele, din memorialul însufleţit al lui Panu ( şi s-au dovedit multe erori de fapt, pînă acum), cert este că atmosfera generală şi psihologia individuala a membrilor „Junimii" ieşene au rămas gravate, pentru totdeauna, în memoria urmaşilor. Panu poate fi un istoric contestabil, dar este un portretist remarcabil şi un evocator viu ; şi este de ajuns ca şi istoria lui să fie acceptată, cu toate rectificările care s-au făcut şi eventual se vor mai face. Despre „Junimea" bucureşteană, începînd din 1876, pînă aproximativ în anul 1917, cînd moare Maiorescu, putem afla ştiri în Însemnările zilnice atît cît au apărut, în cele trei volume şi^ în corespondenţa atît de preţioasă a junimiştilor, publicată în Studii şi documente literare, de d. I. E. Torouţiu. A reface însă o atmosferă din relaţiuni parţiale şi din confruntări minuţioase este foarte dificil ; nu trebuie să uităm de asemeni excepţionala corespondenţă dintre Duiliu Zamfirescu şi T. Maiorescu, oricît primul martor ar fi mai mult un martor dinafară, fiind în străinătate, decît, cum se spune, un martor ocular. Pentru perioada^ bucureşteană, nu s-a mai găsit un al doilea Panu, care să evoce serile din strada Mercur, unde, în casa lui Maiorescu, aveau loc şedinţele „Junimii", dar şi atîtea întrevederi politice importante. Maiorescu însuşi este mai pasionat de politică decît de literatură, după 1874, data cînd se mută la Bucureşti ; şi daca pentru ţesătura partidului conservator «e-mpletesc atîtea fire, în însemnările lui, pen- ii-' tru istoricul „Junimii" se găsesc mult prea puţine infor-^: maţii şi prea sumare indicii. Totuşi, cu referinţele, cîte 7 s-au publicat, ale junimiştilor tineri, preocupaţi de cultură, se pot completa unele lacune şi se pot aproxima unele pre-ciziuni; nu e însă mai puţin adevărat că epoca de glorie a „Junimii" este tot epoca ieşeană, fiindcă mişcarea literară, după 1900, îşi deplasează centrul dinspre Convorbirile literare apre alte reviste, cele mai multe adversare. Dacă Maiorescu rămîne totuşi criticul necontestat al junimismului literar, chiar dacă nu mai activează de loc sau numai sporadic, în acest domeniu, scriitorii se grupează în jurul altor animatori, ca Iorga, la Sâmănâtorul, Ovid Densusianu, la Viaţa nouă, Macedonski, la Literatorul, sau se risipesc în reviste efemere, cînd nu trec la Viaţa românească, revista ieşeană, adversară politică şi literară a „Junimii", în jurul lui C. Stere şi G. Ibrăileanu ; nu mai vorbim de însăşi sciziunea junimistului Mihail Dragomirescu, care, în Convorbiri critice (1907), îşi dispută un loc între cenaclurile bucureştene şi cenaclul ieşean al popora-niştilor. Viaţa literară este mai diversă, mai animată la Bucureşti, după ce Convorbirile şi-au împlinit marele lor rol, şi cînd se putea vorbi, dacă nu de unitatea. în tot cazul, de regalitatea lor literară. însăşi ideea de cenaclu se multiplică, se modelează, după personalitatea animatorilor, după tendinţele lor artistice şi uneori politice, după aderenţa scriitorilor la directiva centrală ideologică sau la simpatia conducătorilor. De cînd Iacob Negruzzi părăseşte secretariatul Convorbirilor literare (1895), trecîndu-1 sub îngrijirea unui comitet compus din tinerii junimişti, elevi ai lui Maiorescu, dintre carii unii sunt, iar alţii vor deveni profesori universitari, începe să precumpănească spiritul teoretic, polemic şi ştiinţific, faţă de spiritul literar al revistei de altădată. Cînd, în 1907, Convorbirile îşi serbează 40 de ani de existenţă, comitetul recomandat de Iacob Negruzzi era schimbat, încă din 1900, cu un nou comitet, alcătuit din oameni de ştiinţă, cei mai mulţi universitari, iar sub directoratul lui I. Bogdan (1902—1906), geografia, zoologia, matematica, filologia şi istoria au izgonit aproape literatura. Istoricul Convorbirilor nu se poate acoperi cu istoricul cenaclului „Junimii" bucureştene; el se opreşte la 1917, 246 247 o dată cu dispariţia lui Maiorescu, singurul în stare sa dea o prestanţă unui cenaclu ilustru ; cu toate că politica 1-a acaparat, pînă la urmă, Maiorescu a avut totuşi curiozitatea şi gustul literar treaz, interesîndu-se de mişcarea artistică, fie în articole speciale, fie prin rapoartele academice, în care selecta şi recomanda, spre premiere, pe tinerii care se impuneau prin talent, fie prin notiţele, reduse uneori la simpla citare a numelor, pe care le adaugă, la ediţiile succesive ale Criticelor, Aşadar, despre cenaclul bucureştean al „Junimii" ne vom ocupa numai în măsura în care pivotează în jurul lui Maiorescu, oricît de sporadic şi anemic ar fi fost adesea. Leagănul „Junimii" a fost la Iaşi. în 1871, Maiorescu e ales deputat şi părăseşte catedra Universităţii Mihăilene, iar în 1874 e ministru al Instrucţiei publice şi se mută definitiv în Bucureşti. Printr-o adresă a ministrului Chr. Tell, din 25 noiembrie 1871 este socotit demisionat, de la catedra din Iaşi, pe motivul că nu şi-a cerut concediu. Maiorescu va sta în afara învăţămîntului, timp de 13 ani, pînă la 10 octombrie 1884, cînd ministrul Gh. Chiţu îl numeşte profesor la Universitatea din Bucureşti la „catedra de logică cu adaosul istoriei filozofiei contemporane de la Kant încoace". Şedinţele „Junimii" se ţin în continuare, Ia Iaşi, la Pogor şi Iacob Negruzzi alternativ, iar aniversările, urmate de tradiţionalul banchet, nu se-ntrerup nici ele. Maiorescu ia parte, din cînd în cînd, la şedinţe, dar viaţa Iui ia o noua întorsătură ; după o scurtă şedere la Berlin, ca agent diplomatic, post din care-şi dă demisia dezgustat de punerea sub acuzare de către Cameră a 11 foşti miniştri, între care şi el, Ia 21 iulie 1876 consemnează în Însemnările zilnice: „Sosit iarăşi în Bucureşti", locuind la familia Kremnitz ; la 11 septembrie, jurnalul intim înregistrează: „Să ma anunţ (în ziar) ca advocat în Bucureşti ; mutat biroul meu în noua locuinţă, strada Sf. Vineri, nr. 19, şi acolo zilnic de la ^8—11. După aceea la tribunal şi încercări de cunoştinţă cu locul şi cu oamenii." între avocatură, tribunal şi chinuit de criza morala ce se declară în viaţa lui afectivă, Maiorescu se aşază materialmente, după penibile greutăţi financiare. jt Dornic de a-şi continua activitatea literară, suspendată M din cauza vicisitudinilor propriei lui vieţi, Maiorescu no-j; tează în jurnal : „Altminteri marţi seara, 28 septembrie f: 1876, au fost la mine d-nii Anghel Dimitrescu, Aug. Lau-rian şi Ştefan C. Mihăilescu cu Nica şi a fost una din cele mai animate convorbiri pînă la I2V2 noaptea. Despre creierul mare şi cel mic (â propos de excitaţii ale poeziei şi Eminescu), apoi despre politica democratică şi liberală. Pare a fi un început de «Junimea» bucureşteană. Apoi duminică 3/15 octombrie ei au fost din nou seara la mine, cu, încă, St. Vîrgolici, Bodnărescu şi Verussi, care erau întîmplător aici de Ia Iaşi, şi cu Slavici. După convorbiri libere despre ceea ce este personal şi ce e impersonal în artă, s-a hotarît să ne întrunim o dată pe săptă-mînă la mine, şi anume vineri seara." Iar sub data de vineri 26 mai 1878, găsim o altă menţiune despre şedinţele „Junimii", la Bucureşti : „...ultima «Junime» la mine (ca totdeauna în timpul din urmă, în această stagiune). A fost şi Vasile Alecsandri (tocmai fusese sărbătorit pentru premiul ce a primit poezia sa de patru strofe Gintea latină la concursul respectiv din Mont-pellier ; i se dă şi un banchet prin subscripţie săptămîna viitoare). Şi cneazul Cantacuzin, Theodor Şerbănescu, Ollă-nescu ş.a.m.d., vreo 23 persoane, Ronetti-Roman (Radu), Caragiali (bun traducător al Romei învinse de Parodi), Eminescu, Slavici, Nicu Gane etc. Splendidă seară ! Frumoase poezii de Eminescu, o baladă de Gane, poezii drăguţe de Şerbănescu, frumoase traduceri din Horaţiu de OUănescu şi, la urmă, interesanta «causerie» a lui Alecsandri." între septembrie 1876 şi 1878, nici o însemnare despre şedinţele „Junimii" ; din parentezul 'explicativ că adunările se ţin : „ca totdeauna în timpul din urmă în această stagiune" — este categoric că s-a întemeiat, cu regularitate, un cenaclu junimist bucureştean, în jurul personalităţii criticului. Tot în Însemnări, I (pag. 319) — citim : „De Crăciunul românesc 1878 şi Anul nou 1879, am fost la Iaşi, Berlin, Viena, iar Ia 9 ianuarie 1879 îndărăt... La înapoiere am găsit totul mutat în noua mea casă, strada Mercur." 248 249 După o serie de mutări, în sfîrşit, Maiorescu se instalează în casa istorică a „Junimii" bucureştene, unde se vor ţine atîtea şedinţe, tot atît de importante, pentru istoria literelor noastre moderne, ca şi cele din Iaşi, evocate de Panu. în jurnalul lui Maiorescu sunt perioade întrerupte, lacunare, sunt adesea bilanţuri morale, alcătuite pe mai multe luni. Iată o notă din 5 noiembrie ÎS79 : „întîia zăpadă în Bucureşti" — şi mai departe : „De atunci încoace (pînă acum, martie 1880) n-am mai notat nimic." în schimb, face un bilanţ recapitulativ al activităţii lui politice, al crizei lui sentimentale, în triunghiul Clara, Mite, Ana Rosetti, cu amănunte şi elogii asupra hărniciei literare a Mitei, iar despre „Junimea", cîteva indicaţii : „...continuat seri literare şi mese la mine, deoarece Jac-ques Negruzzi cu soţia şi Nicu Gane sunt aici, de la Iaşi, numai din cînd în cînd", şi mai departe: „...Splendidul Budulea taichii a lui Slavici. Mica farsă a iui Caragiale, Conu Leonida faţă cu reacţiunea. Cîteva poezii nouă ale lui Eminescu, foarte frumoase, şi o satiră veche, de asemenea." Dificultatea de a schiţa un istoric al „Junimii" bucureştene, ca de altfel al oricărui cenaclu, stă în însăşi natura izvoarelor ce Ie avem la-ndemînă : jurnalul intim, corespondenţa, memoriile, se-mpletesc, se completează şi se contrazic uneori. De aceea, intenţia noastră, în aceste pagini, este mai mult de a reconstitui, cu aproximaţie, o atmosferă, de-a înfăţişa personalităţile mai reliefate şi de-a întrezări tocmai dificultăţile care se ivesc în cale. Panu, care se desparte politiceşte şi culturaliceşte de „Junimea" ieşeană, în şedinţa de sîmbătă 28 martie 1881, ţinută la Pogor (Maiorescu venise şi el de la Bucureşti) — în urma lecturii Scrisorii a IH-a a lui Eminescu, unde erau atacaţi liberalii (Panu era pe-atunci liberal) — crede că „Junimea" bucureşteană reprezintă o fază decadentă a cenaclului. însă atît Însemnările zilnice ale lui Maiorescu, cît şi corespondenţa lui cu Duiliu Zamfirescu (1884—1913) dezmint aserţiunea lui Panu şi ne duc la concluzii cu totul opuse ; personalitatea lui Maiorescu emană atîta autoritate în faza K ieşeană, ca şi în faza bucureşteană, încît ne vom adresa m. tot lui Panu, care în Amintirile lui aduce atîtea elogii în-•» dreptăţile acestei personalităţi. Iată cîteva : „Nu voiesc să W uit pe d. Maiorescu, care-a fost sufletul acestei mişcări şi ţ căruia se datoreşte într-adevăr introducerea metodelor po-î zitive în critică, în literatură, în artă şi în filologie", sau : „Pot zice că fără dl. Maiorescu n-ar fi fost Convor-• biri, n-ar fi fost «Junime», fără d. Maiorescu şi fără dl. Iacob Negruzzi", sau : „D. Maiorescu era protectorul şi stimulatorul ^tuturor talentelor pe care le întîlnea, el aduna tinerii, el îi încuraja, el se ocupa de fiecare în parte, el da direcţie, şi aceasta la început fără nici o preocupare." Sau felul de a se comporta al criticului, la discuţiile d'm şedinţele literare : „Din contră, felul de discuţie al d-lui Maiorescu era cu totul altul. D-sa îşi exprima părerea, pe ^urmă^asculta pe contrazicător cu mare atenţie şi cu multă bunăvoinţă, chiar dacă acela era unul din cei noi sau vreo caracudă. După ce contrazicătorul sfîrşea, d. Maiorescu, cu un aer foarte liniştit, lua cuvîntul şi răspundea la toate punctele arătate, şi astfel discuţia urma cu regulă şi cu şir. N-am văzut niciodată pe d. Maiorescu impacientîndu-se, sau fă-cînd vreo exclamaţie, sau luînd un aer faţă de orice şi oricine." Iar despre atitudinea criticului în timpul lecturilor, Panu scrie : „în genere, cînd d. Maiorescu era la şedinţă, ca om de ordine şi foarte formalist, cu un aer serios, îndemna pe autor să-şi continue citirea şi lua în faţa-i atitudinea gravă a unui ascultător atent." N-am reprodus decît o parte din elogiile, care fac un portret moral şi intelectual al lui Maiorescu, din Amintirile Iui Panu ; şi dacă acesta era animatorul „Junimii", între 1867—1874, adică pînă la 34 de ani, cum se poate ca aceleaşi însuşiri să nu fi sporit cu maturitatea, şi să nu fi exercitat, şi în perioada bucureşteană a cenaclului junimist, o influenţă tot atît de puternică ? Temperamental şi intelectual, Maiorescu nu s-a schimbat ; s-au schimbat numai generaţiile din jurul Convorbirilor şi din cercul „Junimii" ; totuşi, după Însemnările zilnice, voi. II (1881—1886) şi după corespondenţa cu Dui- 250 251 liu Zamfirescu — atît de abundentă în referinţe asupra cenaclului din str. Mercur — vom putea reconstitui o atmosferă literară şi regăsi la critic o pasiune tot atît de vie, ca şi în perioada ieşeană, cînd nu era acaparat de politică, într-o scrisoare (noiembrie 1881), adresată lui Iacob Negruzzi, Maiorescu se zugrăveşte astfel : „...întîi relaţiile omeneşti, apoi literatura, în al treilea rînd politica — aşa merge scara intereselor sufleteşti ale scrisului." Şi criticul nu se înşală asupra lui însuşi ; personalitatea lui este atît de armonios construită, încît circulă între planuri foarte variate, fără să le amestece şi fără să se anuleze între ele ; se poate vorbi de o adevărată structură goetheană — mutatis mutandis — a individualităţii maio-resciane ; tipul lui sufletesc împlineşte o ierarhie a zonelor de viaţă intimă, socială şi intelectuală, într-un echilibru pe care nu-il mai întîlnim la nici unul din oamenii noştri publici. Maiorescu a stăpînit şi s-a stăpînit, cu o disciplină interioară exemplară, dobîndită cu multă cazne, dar de un stil seducător şi autoritar, în acelaşi timp. Numai aşa se explică de ce în viaţa lui, destul de lungă şi de^ agitată, cu o afirmare publică de o precocitate cristalină, păstrată pînă la bătrîneţe — nu distingem nici o perioadă de decadenţă. Cînd convingerile Iui politice nu mai au consonanţă în spiritul public, după prim-ministe-riatul din 1912, la 72 de ani, şi pacea de la Bucureşti, în urma războiului balcanic (7 iulie 1913), pe care o prezidează, cu demnitate şi tact — el se retrage în penumbră, după o apoteoză, în care culminează o carieră îndelungă şi strălucită. Aforismul lui : „Păzeşte-te a doua zi după un succes" — i se poate aplica integral [ Deşi, din Însemnările zilnice, n-au apărut, pînă acum, decît trei volume, ultimul mergînd pînă la 1891, atmosfera „Junimii" bucureştene se poate, lacunar, reconstitui după corespondenta cu Duiliu Zamfirescu şi după corespondenţa tinerilor junimişti, publicată în Studii şi documente, de d. I. Torouţiu. N-avem de gînd să facem un istoric propriu-zis al acestei perioade, cum nici nu vom alătura o serie de fişe informative, prea seci, ca sa fie o istorie, şi prea sumare, ca să refacă o atmosferă. Ne vom opri nu- li; mai asupra cîtorva individualităţi artistice, asupra cîtorva K. momente esenţiale ale cenaclului şi asupra reacţiunilor cri-B tice mai reliefate în legătură cu ele, ale lui Maiorescu. f|' în casa din strada Mercur, au avut loc atîtea conci-j| liabule politice şi atîtea şedinţe literare, la care participau f: nu numai scriitori, ci şi, uneori, Carp şi Th. Rosetti, K,- doamne din buna societate bucureşteană, dînd un uşor aer f de mondenitate şi de salon cenaclului junimist ; la Iaşi, * Pogor imprimase adunărilor un caracter mai boem, iar ; prezenţa lui Creangă, cu anecdotele lui corosive, aducea un aer de rusticitate şi de lipsă de protocol, care nu se mai întîlnesc în casa lui Maiorescu. Amfitrionul imprimă un stil, al lui personal, adunărilor literare şi nu rareori notează cu severitate, în jurnal, ieşirile lui Caragiale, a cărui lipsă de respect şi urbanitate îl supără, fără însă a întuneca meritele excepţionale ale scriitorului. Maiorescu, prin poziţia lui socială şi culturală, polarizează în jurul Iui atîtea disparate figuri ; o simplă enumerare va fi cu totul elocventă. La şedinţe, iau parte : Eminescu. Alecsandri. Caragiale, Slavici, Duiliu Zamfirescu, Vlahuţă, Coşbuc, I. A. Bassarabescu, Cerna, Gane, T. Şerbănescu, Ollănescu-Ascanio, Anghel Demetriescu, Gaster, P. Missir, Ispirescu, Bianu, Gion, Episcopul Melchisedec, D^ Aug. Lau-rian, Ştefan Mihăilescu, Bengescu-Dabija, Gr. Păucescu, Zi-zin Cantacuzino, traducătorul lui Schopenhauer, în franţuzeşte, pasiune comună care i-a legat şi printr-o veche şi statornică amiciţie umană, Iacob Negruzzi, chiar Bariţ, vechi adversar, ca Hasdeu, victime ca V. A. Urechia, C. Exarhu, viitori adversari, ca Al. Macedonski, care-şi citeşte în cenaclu Noaptea de noiembrie, în prezenţa a „vreo 26 de persoane", apoi tinerii lui studenţi, viitorii profesori universitari: P. P. Negulescu, S. Mehedinţi, C. Rădulescu-Motru, M. Dragomirescu, Rădulescu-Pogo-neanu — şi alţii, mai regulat sau mai sporadic, citind sau numai ascultînd, umbre glorioase unii, mai vaporoase cîţiva, într-o perindare, pe care numai pasiunea pentru literatură a criticului i-a atras, din cercuri diferite, şi care, chiar atunci cînd s-au despărţit cu ostilitate, n-au putut uita că au trecut prin această Arcadie a literelor române ! Generaţii mai noi şi mai vechi, de cărturari şi de scriitori, au păşit pragul căminului Iui Maiorescu, în atmosfera 252 253 lui ospitalieră şi înaltă, unde şi discuţiile politice se acade-mizau şi unde prezida, cu tact şi dezinteresare, mintea cea mai echilibrată a culturii noastre moderne. Ca să ne dam seama de cîtă pasiune tinerească punea Maiorescu în promovarea operelor excepţionale, vom reproduce din jurnal cîteva însemnări revelatoare. Sub data de Sîmbâtă j 17 aprilie 1882, citim: „Seara «Junimea» Ia mine. Puţină lume, numai 12. Citit frumoasă legendă de Eminescu, Luceafărul." Sîmbătă, 24 aprilie, notează : „Discuţie cu Carp despre patima beţiei a lui Poe. Lectură a traducerii Mănăstirea Tomnatica, care a fost găsită bună, a unui întîî tablou a noei «reviste» a [anului] 18S1 de D. Rosetti, a noei frumoase poezii a Iui Eminescu, Luceafărul." La 8 octombrie, acelaşi an, iarăşi : „Seara Luceafărul lui Eminescu, cu el şi Anette şi familia mea, citit corectînd." La 28 octombrie desprindea din ambianţa şedinţei : „...frumosul Luceafăr al lui Eminescu, şlefuit." Duminică, 31 octombrie, e invitat cu Clara şi Livia, la Ştirbey, la Buftea, unde prînzeşte şi cinează ; între altele, notează : „Le-am citit Luceafărul lui Eminescu. La 12 ianuarie 1883 consemnează : „Eminescu în spital" şi „traducerea germană a Luceafărului, de Mite.'1 Marţi, 25 ianuarie, revine : „Seara, la Kremnitz, Mite mi-a citit traducerea Luceafărului"... Despre Caragiale, alte cîteva însemnări, tot atît de revelatoare ; întîi, la 23 septembrie 1884: „Caragfialel ne-a citit excelenta Iui nouă comedie în patru acte." (E vorba, fireşte, de O scrisoare pierdută.) La 3 octombrie, iarăşi : „Caragiale] a citit din nou O scrisoare pierdută". La banchetul „Junimii", de miercuri, 24 octombrie, ţinut la Iaşi, din nou : „Mare efect lectura lui Caragfiale], ScrisfoareaJ pierdută. Pînă la 1 noaptea." între o vizită electorală, la Vaslui, plecând din Iaşi, vineri, 26 octombrie, între un iproces amînat la Darabani, luni, referitor la aceeaşi zi, notează : „Sara la Negruzzi, d-ra Miclescu, d-nul şi d-na Ralet, M-me Steege, Grecencele etc. Am citit Scris/oareaJ pierd/utăj." Ca .marţi, 13 noiembrie 1884, să consemneze entuziast : „Prima reprezentaţie a [comediei] Scrisoarea pierdută de I. L. Caragiale, în Teatrul Naţional. Succes mare, autorul de două ori chemat, regina prezentă. Lume, de nu mai încăpeau. După reprezentare, soupe la noi, cu Carag[iale], Slavici, Balş, Bianu, Th. Rosetti şi Mândrea cu damele, Ollănescu, Chibici, Nica.ft în expresia lor concisă, ca şi telegrafică, însemnările despre Luceafărul şi O scrisoare pierdută sunt pline de căldura emoţională a criticului, care discerne dintr-o dată valoarea unor opere excepţionale şi revine asupra lor, ca să-şi adîncească şi fixeze impresiile într-o judecată statornicită. Prin situaţia lui în partidul conservator, Maiorescu era în contact cu buna societate a vremii ; entuziasmul îl împinge să împărtăşească, să propage, aş zice, literatura noastră în acest mediu, care era într-adevăr sau părea înstrăinat, prin cultura franco-germană, la care se formase, dis-preţuind creaţiile naţionale. Nu vom urmări, în toate amănuntele, evoluţia „Junimii" bucureştene, animată fără răgaz de aceeaşi personalitate, care o animase şi dominase şi în faza ieşeană ; din al treilea volum al Însemnărilor zilnice, din scrisorile de răspuns către Duiliu Zamfirescu, din corespondenta din Studii şi documente — se pot reconstitui etapele principale şi atmosfera cenaclului din strada Mercur. în toate împrejurările, prezenţa lui Maiorescu este neobosită, interesul lui pentru tot ce se publică e neistovit, încurajarea tinerilor este un principiu viu, de înaltă etică intelectuală, vigilenţa critică şi bunul-gust sunt farul călăuzitor al cîtorva generaţii. De la Eminescu, citat şi consacrat în Direcţia nouă (1872), pînă la desele menţiuni, toate elogioase, din Însemnări şi pînă Ia studiul din 1889, anul morţii poetului, Maiorescu a urmărit etapele creatoare ale unui geniu, cu o clarvedere excepţională ; iar de la Eminescu, pînă la ultimul notabil scriitor contemporan şi pînă la încurajarea studenţilor lui cei mai merituoşi, de ale căror lucrări şi carieră universitară s-a ocupat, cu răbdare şi stăruinţă — Maiorescu se dovedeşte timp de o jumătate de secol, nu numai patronul cel mai harnic, cel mai entuziast şi cel mai norocos al unui cenaclu literar, devenit aproape o instituţie naţională, ci, aş zice, modelul, idealul unei asemenea asociaţii culturale. învestit cu „decretul nominativ" al Providenţei să fie, prin excelenţă, îndrumătorul şi filtrul selectiv al literaturii noastre moderne, de la 1866 pînă Ia adîncile lui bătrîneţi — a creat tipul amfitrionului, în dublu aspect de Mecenate şi Aristarc al literelor româneşti. Cu toate diferenţele de tem- 254 255 perament, de directivă şi de personalitate, de la el se vor inspira şi cei mai mulţi din animatorii celorlalte cenacluri, cîte au înflorit în viaţa noastră literară. O istorie a „junimismului", aşa cum o concepuse şî o iniţiase E. Lovinescu, ar trebui să pună în centrul mişcării multipla individualitate a lui Maiorescu ; de la ea radiază lumina şi entuziasmul, de la ea emană gustul, judecata şî ţinuta, de Ia ea se răsfrînge jocul de lumini şi umbre, care învăluie o jumătate de veac şi se prelungeşte şi mai departe, prin ultimii maioresciani, asupra complexului fenomen care se cheamă junimism, în cultura noastră modernă ; o asemenea istorie va trebui cîndva făcută, în toate planurile ei : literar, politic, psihologic, anecdotic şi pitoresc, cu succesiunea generaţiilor, cu ramificaţiile ei provinciale, cu amicii şi inamicii ei, cu descendenţii ei cei mai îndepărtaţi, maeştri, epigoni sau simpli figuranţi. Junimismul este o lume, populată cu tot felul de naturi individuale, mai interesante sau mai şterse, atît de contradictorii temperamental, dar atît de subordonate unui ideal, mai presus de contradicţiile momentane şi de disparitatea de umoare a membrilor componenţi. Regizorul ei neîntrecut este finul cunoscător de oameni, rarul preţuitor de talente şi de energii intelectuale, abilul animator şi severul judecător care-a fost Maiorescu. Statua lui domină ca acel Jupiter-Stator ce străjuia Senatul roman, unde patimile se ciocneau şi se armonizau, sub privirea impasibilă a zeului tutelar ; un astfel de spirit tutelar a fost Maiorescu, deşi el n-a fost impasibil decît în aparenţă, fiindcă s-a amestecat printre oameni, a trăit între ei, i-a condus şi i-a încurajat, i-a blamat şi i-a judecat, de la o înălţime care impune, chiar şi atunci cînd este nedreapta sau drapează un puternic resentiment. Fiindcă Maiorescu a fost şî el om, deşi un om excepţional. Patronat o jumătate de veac de Maiorescu, cenaclul „Junimii", atît la Iaşi cît şi la Bucureşti, s-a bucurat nu numai de adeziuni ferme, dar şi de adversităţi tenace ; sunt destul de cunoscute polemicile Convorbirilor cu Revista contemporană. Beţia de cuvinte (1873), ca şi Răspunsurile (1873) — prin care criticul junimist vizează şi gravează în aqua-forte figurile lui G. Sion, V. A. Ureche, Pantazi Ghica şi ceilalţi — sunt momente răsunătoare ale polemicei ma-ioresciane şi modele de ironie strivitoare, faţă de vrăjmaşii scoşi din luptă definitiv. Sunt tot atît de cunoscute şi farsele lui Hasdeu, în capcana cărora au căzut Convorbirile, producînd buna dispoziţie a contemporanilor şi definind două metode şi două temperamente opuse, într-un duel literar de amintire mai mult hilariantă decît ideologică. Mai tîrziu, în faza bucureşteană a cenaclului junimist, vor participa şi victimile şi unii dintre adversarii lui Maiorescu (între care Hasdeu), făcînd lecturi, asupra cărora criticul îşi consemnează impresiile în însemnările zilnice. însuşi Macedonski e menţionat, de cîteva ori, iar la 5 martie 1882, jurnalul notează: „...Citit Macedonski (teatral şi arogant) poezia Noaptea lui oct[omvrie] sau noiemvrie" — de faţă fiind Alecsandri şi Eminescu. Pînă a devenit adversar ireductibil al „Junimii", şi în special al lui Eminescu, este interesant să precizăm raporturile lui cu cenaclul maiorescian din Bucureşti. La 20 ianuarie 1880, Literatorul apare, sub conducerea lui Macedonski, a lui Bonifaciu Florescu şi Th. M. Stoe-nescu ; revista e încurajată şi de Alecsandri, care-i trimite, spre publicare, un fragment din Despot-Vodă. După 1880, Macedonski caută o apropiere cu Maiorescu, cerîndu-i îngăduinţa să-i dedice volumul de Poezii (1882), fapt pe care criticul îl accepta cu amabilitate. La 5 martie 1882, citeşte, în cenaclu, Noaptea de noiembrie; am reprodus aprecierea Iui Maiorescu asupra omului, fără a califica şi poema. Macedonski o publică în Literatorul, 3, din acelaşi an, iar cîteva luni mai în urmă (Literatorul, 7) tipăreşte, ca o urmare, poema satirică Viaţa de apoi, în care îşi imaginează poeţii preţuiţi şi pe cei dispreţuiţi, în viaţa dc dincolo ; astfel vede că : Greoiul Eminescu, poet din şcoală nouă, Era într-o ciupercă schimbat ca să nu-l plouă ! Alături Prodănescu, Naum si alte moaşte Orăcăiau pe vale sckimbapi în biete broaşte... între timp, Macedonski atacă şi pe Alecsandri, distins cu marele premiu al Academiei, şi Vîntina Blanduziei, polemizează cu Convorbirile literare, izbeşte, prin cruda epigramă ştiută, în Eminescu bolnav, rupînd toate punţile de 256 17 — Scrieri, 6 — c. 1/150 257 înţelegere, nu numai cu „Junimea" şi Maiorescu, dar şi cu opinia publică, atacat şi atacînd şi el cu violenţă, ca, în toamna anului 1884, să plece la Paris, înfrînt în fond, dar drapat într-un orgoliu, deşi ulcerat, totuşi semeţ pînă la infatuare. Cînd, după o scurtă revenire în Bucureşti, Macedonski vrea să înfrunte valul de indignare în contra-i, atmosfera este tot ostilă, iar Literatorul din 27 ianuarie 1885 îi anunţă retragerea, ca la 7 aprilie, acelaşi an, să se transforme în Revista literară. însuşi Maiorescu, în Poeţi şi critici (1886), îl va ataca, vorbind de „atmosfera estetica viţiată de Macedonski, Ari-cescu, Aron Densusianu etc, etc." Totuşi Literatorul adună, în jurul ciudatului şi inegalului temperament al lui Macedonski, o suma de scriitori, alcătuind un cenaclu, care-a oficiat cultul Poetului şi al Poeziei, pînă în ultimele zile ale Maestrului, amestec de iluzionism, de cabotinism şi de fascinantă atracţie, pentru o personalitate la care Arta era suprema justificare, a unei vieţi tumultoase, mînată de un orgoliu repulsiv uneori şi sfîşiată de umilinţi întristătoare adesea. De la cenaclul din strada Mercur, la cenaclul din calea Dorobanţilor, în modesta locuinţă unde a şi sfîrşit poetul, bolnav, sărac şi totuşi înconjurat de afecţiunea tinerilor ca-re-1 frecventau — este exact drumul de la salonul burghez, uneori uşor monden, al lui Maiorescu, spre boema literară, care-şi va fixa sediul la cafenea, într-un pitoresc dar şi tragic nomadism. Prin felul lui de-a oficia, Macedonski menţine încă patronatul cenacular ; el va fi însă un soi de Sacerdot al boemei bucureştene, între 1880—1920 ; imagina lui ni s-a transmis, de atîţia martori, în pitorescul, în diversitatea conversaţiilor, în care politica, literatura, succesul şi insuccesul oamenilor în viaţa, personalismul pasionat al poetului şi generozitatea lui cabotină faţă de tinerii poeţi — au creat un stil Macedonski în cenaclul lor, Ia baza căruia a prezidat alta psihologie decît cea maioresciană. Macedonski s-a înconjurat de un ceremonial poate vetust, în tot cazul romantic : vestitul lui tron, de pe care vorbea, ambianţa de artă, înfăţişarea vestimentară, voind să reînvie epoca de pe la 1830, din Apus, vocea lui singulară, gesturile de pseudonabab, cu care risipea, în semn de consacrare, tinerilor poeţi, nestemate din sticlă colorată, în care el credea ca în nişte talismanuri — toate fac un contrast eu atmosfera cenaclului maiorescian, unde stăpînea nu fantezia, ci o minte lucidă şi un spirit ierarhizat. Celălalt adversar al „Junimii", Hasdeu, scoate, în Bucureşti, Revista nouă (1888—1895), unde colaborează Delavrancea, Vlahuţă, Th. Speranţia, Ion Bianu, Gion, Ion Ghica, Dim. Sturdza, V. A. Ureche, Artur Stavri, Haralamb Lecca, Dumitru Stăncescu, P. Ispirescu şi alţii. Un cenaclu pare a fi înfiripat şi Hasdeu, la Arhivele Statului, unde era director general, din 1878 ; prea puţinele informaţii pe care le avem ne împiedică să-i reconstituim atmosfera. La Sămănătorul, condus de N. Iorga, atmosfera literară o creează direct revista şi nu cenaclul, care nu convine temperamentului năvalnic al animatorului ; la Viaţa noua, spiritul cenaclist se străvede în literatura publicată şi în articolele lui Ovid Densusianu. îndrumătorul. Discipol al lui Maiorescu, participant al şedinţelor din strada Mercur, deşi părăseşte Convorbirile literare, şi întemeiază Convorbirile critice (1907) — Mihail Dragomirescu, prin străduinţa, prin generozitatea, prin spiritul de solidaritate, împins deseori pînă la exagerare faţă de colaboratori, ca şi prin tot ce învăţase din atmosfera „Junimii" bucureştene şi din practica lui Maiorescu, izbuteşte să dea o nouă viaţă ideii de cenaclu, perpetuat, după încetarea revistei (1910), fie prin „Societatea critica", fie prin „Institutul de literatură", deşi într-un caracter mult prea didactic şi în afara spiritului literaturii vremii, pe care o combate cu înverşunare. în Bucureşti, cenaclul literar, văzut ca o instituţie şi consacrat ca un laborator de lucru, în care respectul individualităţii este un principiu fundamental, dar unde se imprimă şi se centralizează o nouă directivă, a modernismului, repudiat în toate revistele de prestigiu din ţară — ia fiinţă, în 1918, prin cercul „Sburătorul", patronat de E. Lovinescu. Funcţionînd în perioada lui de glorie în strada Cîmpi-neanu, 40, într-un apartament burghez, din fosta proprietate Filip, dărîmată în urma exproprierilor care au mărit curtea Palatului regal, mutat apoi, pentru vreo doi ani, în 259 aceeaşi stradă, peste drum, ca în sfîrşit să se transfere îa apartamentul amfitrionului, din b-dul Elisabeta, cenaclul „Sburătorul" a fiinţat un sfert de veac, pînă în primăvara anului 1943, cînd Lovinescu, grav bolnav, suspendă şedinţele literare, deşi nu suspendă şi vizitele frecventatorilor, pe care numai dispariţia lui, întîmplată la 15 iulie, în acelaşi an, le curmă. Dacă mărturiile literaţilor care-au citit în şedinţele duminicale ale „Sburătorului" şi au colaborat la revista cu acelaşi nume nu sunt de loc abundente, în schimb cele mai multe informaţii ni le-a dat Lovinescu însuşi, în Memoriile lui, în Istoria literaturii române contemporane, în cîteva prefeţe ale Criticelor, în Schiţa bio-bibliograţicâ, publicată în fruntea omagiului, închinat de critica tînără (edit. „Vremea", 1942), semnată Anonymus Notarius (pseudonim de circumstanţă al lui E. Lovinescu) şi-n Jurnalul lui inedit, păstrat de familie. Ar fi momentul, dacă nu să se facă un istoric complet al cenaclului „Sburătorul", în tot cazul să se dea la lumină, de cei care l-au frecventat, cît mai multe aspecte, cît mai multe amintiri, azi cînd cei mai însemnaţi literaţi sunt în viaţă ; dar dezideratul nu poate rămîne decît un simplu deziderat, neajutat de o iniţiativă harnică, dezinteresată, care să adune materialurile şi sa le şi tipărească. Am frecventat, cu regularitate, cenaclul „Sburătorul", între 1926—1932 ; n-am ţinut un jurnal, nici al şedinţelor duminicale, nici al conversaţiilor cu criticul, în cursul săp-tămînii ; dar, într-o sumă de amintiri personale, din amplele referinţe ale amfitrionului (mai puţin Jurnalul, pe care nu l-am consultat), vom încerca să reconstituim o psihologie individuală şi o ambianţă generală, vie încă în memoria atî-tor scriitori. Spre deosebire de Maiorescu, Lovinescu n-a deţinut nici o demnitate publică importantă : n-a fost profesor universitar, n-a fost academician, n-a fost om politic, n-a fost conferenţiar. Simplu profesor de liceu, s-a identificat cu o mistică literară, făcînd din artă unicul şi supremul scop al vieţii; pentru el, cenaclul „Sburătorul" se confundă cu însăşi existenţa lui. 260 Cu excepţia lunilor iulie şi august, în fiecare an, cînd pleca la Fălticeni, în casa părinteasca, reîntorcîndu-se în capitală la începutul lui septembrie, fiecare după-amiază, între orele 4—8, cînd i se respecta şi acest orar, o punea la dispoziţia vizitatorilor literari. Duminica, fiind şedinţa de lectură a cenaclului, era, ca să zicem aşa, ziua oficială a primirilor. Dimineţile erau consacrate profesoratului şi scrisului, iar înspre ora prînzului făcea un ocol prin librăriile din centru, unde nu rareori se-ntîlnea cu unii scriitori, ca-re-i ştiau obiceiul şi-1 găseau, între rafturile de cărţi, inte-resîndu-se de mersul vînzării, de oameni şi evenimente, cu neobosita curiozitate şi cu acea placiditate de moldovean, care era nota lui temperamentală. Lovinescu n-a aşteptat ca posteritatea să afle ce-a fost cercul literar al „Sburătorului" ; memorialistica lui abundentă a anticipat asupra Jurnalului intim şi, în patru volume, cuprinzînd perioada dintre 1900—1941, în portrete incisive, a evocat cele mai importante şi mai pitoreşti figuri literare pe care le-a întîlnit în lunga lui carieră de scriitor, din tinereţe pînă în pragul apusului. însăşi biografia şi etapele evoluţiei lui literare sunt pe larg desfăşurate, în Memorii, în autobiografia semnată Anonymus Netarius şi în romanul confesional Bizu ; n-avem intenţia s-o refacem acum, în cadrul restrîns al prezentării cenaclului ; voim numai a surprinde temperamentul şî felul de comportare al criticului, în atmosfera „Sburătorului" : ca amfitrion, Lovinescu n-avea nimic din atitudinea aulica maioresciană ; de o politeţe egală, primind şi conducînd personal pe fiecare din vizitatori, indiferent de vîrstă, de situaţia socială şi literară, de o familiaritate odihnitoare, asculta pe oricine, cu o răbdare şi o curiozitate împinse pînă îa ultima limită. Proiectele literare şi tribulaţiile vieţii intime treceau pe acelaşi plan şi — din contactul cu o umanitate roasă de ambiţii, de sărăcie, plină de himerice nă-zutnţi — Lovinescu ştia să înregistreze, cu o memorie uimitoare, virtualităţile scriitorului şi ascunzişurile omului ; impresiile se stratificau şi se disociau, fiindcă niciodată, scriind despre operă, nu se ocupa şt de om, iar evocînd pe om, chiar cînd amintea şî de operă, disociaţia opera nuanţat, în sectorul memorialisticei. 261 Fără alt contact cu viaţa publică decît numai prin literatură, menţinînd relaţii cu oamenii în funcţie de ceea ce reprezintă efectiv, sub aspectul creaţiei, cu afecţiuni literare şi mai puţin umane — Lovinescu a alcătuit o pitorescă „comedie umană" a vieţii noastre scriitoriceşti ; în portretele lui se ocupă mai mult de psihologia omului decît de categoria inteligenţii şi sensibilităţii lui artistice ; moralist, cu simţul ironiei, descifrează, cu deosebire, o structură individuală, centrată pe o „qualite maîtresse". Omul e, mai totdeauna, disociat de operă, anecdotica abundă şi pitorescul moral e cultivat cu predilecţie; omul devine astfel un obiect de studiu şi un obiectiv al curiozităţii memorialistului ; o concepţie mizantropă se desprinde din galeria portretelor de literaţi pe care i-a evocat. Lovinescu a fost un izolat ; pasiunea lui literară dădea impresia unei pasiuni sociale, pe care numai temperamentul lui blajin de moldovean sedentar şi iubitor de sindrofie putea s-o simuleze. Sociabilitatea lui era o formă a fugii de singurătate, un succedaneu al celui mai întristător sentiment de caducitate, aplicat la propria lui persoană, ca şi la toate zbaterile şi ambiţiile omeneşti. Curiozitatea pentru viaţa altora suplinea inape-tenţa Iui Vitală ; de o statură sadoveniană, de o corpolenţă impunătoare, înainte de a fi început declinul fizic din ultimii lui ani, cu o aparenţă de bună sănătate, Lovinescu a fost totuşi un timid, un spirit suspicios, o constituţie delicată, privind viaţa din fotoliu, ca pe un spectacol, avînd iluzia că participă la ea, fiindcă îl invadează zilnic, sub forma confesiilor, de care era nesăţios, a întâmplărilor mari şi mici, de care era avid pînă la indiscreţie. Gospodar excelent al propriei opere, care sporea cu o intensitate ce nu-şi bănuia limitele, în afara ambianţei pe care şi-a creat-o zi de zi, timp de un sfert de veac, pe care o alimenta, strălucitor, transformînd-o într-un adevărat mo-dus vivendi, Lovinescu schimba peisajul intim, numai ca un derivativ igienic, plimbîndu-se în Cişmigiu, poposind la o bere, ou prietenii literari, făcînd cîteva ocoluri, după masa de seară, pe Calea Victoriei, între Capsa şi Palat, înfun-dîndu-se, vara, în casa părintească din Fălticeni, nu ca să vegeteze, ci ca să muncească, fără preget, mînat de demonul lui literar ; unica lui credinţă, înălţată pînă la un fel 262 HP || de mistică, a fost întru truda cuvîntului scris, al lui şi al M altora, în creaţia de artă pe care o socotea aceeaşi, pe pla- 1?< nul imaginativ, ca şi pe cel critic. Cu această psihologie, era firesc ca viaţa lui să fie absorbită în viaţa cenaclului; primind în fiecare după-amiază, uneori făcînd lecturi în cerc închis, ca o repetiţie preliminară cu începătorii, în vederea şedinţelor duminicale, Lovinescu şi-a creat o disponibilitate de-a asculta, de-a recepta, care devenise o a doua natură ; cu un mereu vacant sentiment de aşteptare, care atrăgea şi reţinea, cu o sociabilitate uniformă, care era totuşi expresia inversata a unei mizantropii şi solitudini nevindecabile — pentru el cercul din Cîmpineanu era forma iniţială în care şi-a mulat personalitatea, într-o structură definită şi definitivă. Nici salon, nici atelier rebarbativ de producţie literară, cenaclul „Sburătorul" a fost deschis adolescentului stângaci sau îndrăzneţ, doamnelor, cu sau fără ambiţii literare, scriitorului profesionist, cu o reputaţie bine stabilită, debutantului timid sau sigur de el, veleitarilor, diletanţilor şi rataţilor literari într-un acces liber, vegheat totuşi de vigilenţa criticului şi de curiozitatea nestinsă a memorialistului ; ultimele lui volume de memorii foiesc de tipuri pitoreşti, de portrete reprezentative ale „faunei literare", indicate cu nume fictive sau numai tipizate, mărturisind pasiunea lui pentru tot ce este, fie şi activitate marginală, în raport cu literatura. Dacă Lovinescu a aşteptat cu o încordare susţinută, care echivala cu o pîndă, pe „Marele Izolat", receptivitatea Iui n-a respins nici pe cei pe care destinul i-a scos în cale, fi-xîndu-i ca într-un insectar, în colecţia lui de portrete, în care s-a desfătat cu o pasiune de entomolog literar. „Sburătorul" a păşit, glorios, în istorie. Revista a fost scrisă, în cea mai mare parte, de critic ; cei care au trăit lîngă inima lui îi pot încă spori viaţa postumă cu noi informaţii şi pioase evocări. Sentimentul istoricităţii, care eternizează un om şi o instituţie, este supremul omagiu pe care umbra lui îl mai doreşte ardent, acolo, lîngă umbra lui Maiorescu, alături de care va sta. Postum (1945) [CARTEA DE CĂLĂTORIE] Dacă m-ar întreba cineva care sunt cărţile sau cartea de călătorie pe care-aş situa-o în fruntea tuturor, în literatura noastră, aş fi foarte încurcat ; nu cunosc un itinerar poetic strălucit, în stare să figureze ca monument indicator al genului ; cunosc, în schimb, cîteva opere interesante mai ales ca documente ale mentalităţii călătorilor români peste hotare : unele fixează adevărate date istorice ale exodului naţional în străinătate ; şi nu exagerez cînd spun exod, fiindcă, din timpurile cele mai vechi, s-a călătorit atît de mult, din ţară-n afara. Boierii noştri porneau, încă înainte de 1848, spre toate unghiurile europene ; unii se duceau cu treburi politice sau erau siliţi de împrejurări să suporte adevărate emigrări, definitive sau numai pe timp limitat, alţii călătoreau de plăcere sau din motive de sănătate. Vina celor mai mulţi e că n-au lăsat nici o-nsemnare scrisă, cît de palidă, despre excursiile lor silite sau de agrement. Abia cu relaţiunea asupra călătoriei în China a învăţatului şi aventurosului spătar Milescu se poate vorbi de un început al genului ; şi încă memorialul boierului moldovean are aerul unui jurnal de explorator, plecat într-o ţară fabuloasă şi îndepărtată, plină de ciudăţenii şi enigme. Nu uit, desigur, că în cronica acelui vînturat de soartă care a fost Ion Neculce — se găsesc pagini vii şi observaţii agere asupra Rusiei ţariste, unde se refugiase cu Dimitrie Cantemir, după înfrângerea de Ia Stănileşti. Dar Neculce era prea necăjit, ca sa aibă o curiozitate deschisă la aspectele peisa- giului, la oamenii şi aşezările sociale dintr-o ţara streină în care fusese rmpins de împrejurări şi nu de un imbold personal. Lumea s-a obişnuit să dateze, astfel, începutul genului, din veacul trecut; pitoreasca şi semiarhadca, în multe privinţi, însemnare a luminatului boier Dinicu Golescu, a călătoriei făcută-n Apus, în anii 1824, şi 25 şi 26 — s-a bucurat de-o reputaţie deosebită printre istoricii noştri literari, fiindcă starea lui de spirit este precursoare orientării şi reformelor generaţiei de la 1848. Uluit de tehnica şi instituţiile civilizaţiei, îşi propune să militeze pentru ridicarea nivelului de viaţă din propria lui ţară, îşi face mustrări şi ia solemne angajamente, cu un accent mişcător şi astăzi : observator lucid al diferenţelor dintre noi şi Apus, în ordinea practică şi a confortului — este mai puţin sensibil la realizările de artă, pe care le observă totuşi şi le notează, cu o uimită naivitate şi stîngăcie ; şi mai puţin sensibil este însă la peisagiu şi poezia lui; aş putea spune, fără păcat, că este chiar opac cu desăvârşire Ia priveliştile pe care le-a străbătut. Venind dintr-o ţară în care natura este de o variată şi grandioasă poezie şi de-o exclusivă predominanţă, mai ales în vremea în care a trăit, era şi firesc să nu mai aibă ochi şi pentru peisagiu. Dar, fără să ştie, entuziastul boier faţă de civilizaţia apuseană a pus temeliile unui gen, care-a păstrat multe din trăsăturile fixate de el ; caracterul instructiv, documentar, de observare a diferenţelor de viaţă specifică, de Ia noi şi din streinatate, s-a transmis, în bună parte, călătorilor ulteriori, cu o accentuată predilecţie. Literatura noastră are cîţiva poeţi ai naturii pe care nu ne sfiim să-i punem alături de cei mai mari ai lumii ; un Sadoveanu, ca să cităm un contemporan şi un exemplu notoriu, surprinde, cu o paletă bogată, variată şi fără istovire, atîtea aspecte măreţe şi misterioase ale peisagiului românesc ; ei bine, cînd ne-a descris o călătorie făcută în Olanda, şi-a reprimat parca toate elanurile lirice, şi-a tocit toate antenele faţă de poezia peisagiului olandez şi ne-a întreţinut numai cu aspectele practice şi instructive ale vieţii şi gospodăriei harnicului popor pe care 1-a vizitat. Tonul de referat e păzit cu stricteţe, atenţia spre concret şi practic îi absoarbe toate rezervele de observaţie ; în streinatate, 264 265 românul încetează brusc să mai fie romantic. Şi chiar atunci cînd e atras de mirajul unor ţinuturi misterioase, feerice şi de caracterizate peisagii romantice, este cu evidenţă lucid, bun observator al moravurilor, al psihologiei etnice, al arhitecturii şi confortului, al utilului şi al tuturor mijloacelor materiale pe care civilizaţia le pune la dispoziţia omului şi contribuie astfel să-i facă o viaţă cît mai plăcută. Se cunoaşte pasiunea lui Maiorescu pentru călătorii ; în ţară, ca şi în streinatate, era veşnic neobosit şi îndemna p!e alţii să călătorească ; pe scriitorii tineri, pe care-i aprecia, îi invita, pe propria lui cheltuială, peste hotare. Jurnalul lui intim este plin de consemnări minuţioase asupra tuturor excursiilor şi voiajurilor pe care le-a făcut. Maiorescu nu era poet şi nu putea sugera frumuseţea peisagiilor ; cel mult le nota elogios, prin cîteva calificative ; dar atenţia lui merge nu spre monumentele de artă şi spre gratuitatea priveliştilor ; cu o exasperantă sîrguinţă, înseamnă costul mesei şi al hotelului, calitatea mîncării, higiena locuinţii şi tot ce este în legătură cu confortul ; evident că Maiorescu nu şi-a propus să redacteze niciodată, spre publicare imediată, un memorial de călătorie ; nici cînd se adresează altuia, ca în corespondenţa cu Duiliu Zamfirescu, nu iese din obişnuinţa lui, de-a consemna, ca şi în jurnal, toate detaliile practice ale călătoriilor ; recomandaţiile lui sunt de aceeaşi natură. Dar dacă la Maiorescu, călător pasionat, excesul utilităţii elimină orice poezie şi refuză orice cochetărie cu literatura — la scriitorii care şi-au impus o ţinută artistică şi s-au lăsat în voia impresiilor de moment pe care le-au ridicat apoi la gradul de contemplaţie retrospectivă, există un fond comun de voinţă de-a instrui. Unii practică instruirea^ direct şi cu insistenţă, ca Jean Bart, în notaţiile lui de călătorie pe apă, alţii alternează evocarea cu atitudinea instructivă, cu observarea diferenţelor izbitoare, din viaţa neamurilor pe care le vizitează. Un poet plin de culoare şi vraje ca părintele Galaction, cînd ne descrie cele văzute în pămintul făgăduinţei, îşi alternează itinerariul liric, cu tot felul de informaţii din trecutul şi prezentul Palestinei. Un reportagiu atît de viu, de volubil şi de amator de ţinuturi romantice, ca acela al lui Mihail Ralea, din volu- f| mul Nord-Sud — atent la înfăţişările de artă, la sufletul W, peisagiului, la pitoresc şi Ia mister — este necontenit pre-f sărat de consideraţii asupra psihologiei etnice a popoare-ţ, lor şi asupra confortului sau a lipsei lui. Iar un spirit fără prejudecăţi dar şi fără poezie, e drept, ca inteligentul şi curiosul Ion Codru-Drăguşanu, autorul atît de interesantului Peregrin transilvan, întocmeşte o adevărată colecţie de observaţii şi caracterizări asupra ţărilor, oamenilor, ideilor şi instituţiilor văzute în instructivul lui vagabondaj prin Europa, între 1839—1844. Iată de ce spuneam că mi-ar fi greu să aleg cartea sau cărţile de călătorie, din literatura noastră, pe care le-aş socoti ca cele mai strălucite ale genului ; nici romanticii paşoptişti, care au umblat atîtea ţări, înspre Apus şi Răsărit, de voie, de nevoie, unii sau alţii — nu fac excepţie, cu toată culoarea exotică de care, cîţiva, sunt afectaţi. Pe toţi îi însoţeşte o luciditate neconstrînsă, un simţ al observaţiei libere, o aplecare spre agreabil şi confort şi o curiozitate care se vrea instruită. Nici natura şî nici monumentele de artă nu le provoacă mari elanuri lirice : dacă unii filtrează mai multă poezie şi sunt atinşi de-o nostalgie cu ecouri mai prelungite, să fim atenţi că totuşi mai mult reflectează asupra sentimentelor decît le sugeră, că nu se abandonează mai niciodată stărilor de extaz şi că nu se confundă pînă la posibila identificare cu peisagiul şi sufletul local ; nu cunosc nici un elin şi nici un roman, nici un oriental, nici un italian, nici un spaniol, între autorii noştri de impresii de călătorie, aşa cum cunoaştem în alte literaturi. Toţi evocatorii noştri de itinerarii streine sunt şi rămîn români, adică spirite care vin să confrunte aspecte dinafară şi nu să se confunde cu ele. Un defect sau o calitate ? Nu ştiu ! Este, deocamdată, numai o constatare care ni se pare destul de evidentă ; s-o luăm în seamă exclusiv sub acest aspect. Inedit (1945) 266 REFLECŢII CRITICE TRADIŢIONALISM SAU MODERNISM? De peste un deceniu exista o controversă iritantă în literatura şi critica noastră : lupta fratricidă între tradiţionalism şi modernism. Suntem o cultură tînăra, care tot mai simte nevoia de îndrumare. Intelectualitatea noastră e încă simplistă, în sensul că e obişnuita cu sistematizările violente ; a păstrat un fanatism discordant cu mentalitatea veacului. Vrem să ne afirmăm individualitatea, de aceea credem că orice inovaţie e o înstrăinare. Acum treizeci de ani, publicistica era frămîntata de o problemă paralelă pentru caracterizarea conştiinţei literare ; oscila între alternativa : arta pentru artă, sau artă cu tendinţă ? Atunci, ca şi acum, era la mijloc mai mult o controversă de cuvinte, ce ascundea, totuşi, o incomprehensiune teoretică a chestiunii. Peste grava dezbatere a căzut, însă, observaţia de bun-simţ, ce ascundea o incisivă ironie, a lui Caragiale. Din vremea Iui D. Anghel s-a strigat, în critica noastră, cuvmtul decadenţă ; repercusiunea proaspătă a unor curente noi de artă a deşteptat incriminări şi mai ales reacţiuni. Cu apariţia d-lui Minulescu a fost chiar nevoie de o atitudine de martir ; astăzi Romanţele pentru mai tîrziu sunt romanţe de cea mai autentică actualitate ; d. Minulescu s-a popularizat pînă la banalizare. E foarte interesanta această evoluţie a spiritului literar : la început o aprigă reacţiune teoretică, apoi, şi foarte cu- 271 rînd, o adopţiune completă, în practică, a celor odinioară ostracizaţi. Discontinuitatea procesului psihic accentuează existenţa tenace a fazei de incubaţie, în care cultura noastră încă se găseşte : valorile creatoare nu se impun spontan, ci după o persistentă educaţie a gustului public. Comprehensiunea largă e o atitudine ce se dobîndeşte, în straturile intelectualităţii noastre, prin sforţări succesive ; n-a devenit o funcţiune organica a conştîinţii ei receptive. După război, controversa a luat accente polemice vehemente ; două citadele îşi risipesc forţele, recurgînd la toate mijloacele de luptă, pentru a-şi dovedi existenţa dominantă. Critica română, care încă n-a intrat în faza de sinteză amplă, ci se reduce la recenzia de carte sau la definirea pe proporţii mici a unui autor — pe terenul discuţiunilor teoretice, şi-a reluat aspectul sociologic, de directivă culturală, din epoca polemicii dintre Maiorescu şi Gherea. Mijloacele şi problema sunt altele, spiritul e însă acelaşi ! în fond, socotim că punctul de plecare al discuţiunii e vicios ,* singurul criteriu pe care critica şi-1 poate legitim pune e al valorilor creatoare. Astăzi, curentele literare coexista; grupările de scriitori constituiesc un mozaic : alături de un realist, în aceeaşi epocă, un expresionist; alături de un simbolist, un temperament clasic. Diversitatea aceasta cere un unghi vizual de largă comprehensiune. Curentele sunt realităţi indiscutabile, însă nu se valorifică decît prin coeficientul creator pe care-1 aduc. Intrînd în miezul controversii, vom întîlni însă adevărata şi cea mai gravă neînţelegere dintre tradiţionalişti şi modernişti. Fiindcă, mai ales cei dintîi, pun chestiunea pe curentul literar şi nu pe valorile creatoare, discuţiunea lunecă pe o pantă în care criteriul estetic se ruinează ; tradiţionalism a început să însemneze, la noi, întrebuinţarea, ca sursă de inspiraţie, a unui singur fel de material artistic. Dar, fiindcă utilizarea acestui material nu conferă nici o valoare estetică, prin simpla lui punere în circulaţie, atunci atitudinea grupului se transformă într-o cruciadă gregară, ce apără o formulă fără viabilitate, devenită fetişul unor nechemaţi. | Ideologia sămănătoristă — păstrînd o atitudine în care \\ tradiţionalismul se confundă cu o formulă mecanică, iar curentul literar cu insinuarea unor nonvalori ce respectă cu sfinţenie un material de inspiraţie strict limitat — îşi continuă existenţa, printr-un anahronism estetic. De aceea, d. Iorga vorbeşte, cu o lărgime de spirit inexplicabilă, de versurile d-lui Al. Scepkin şi nu de ale d-lui Blaga ; se declară încîntat de proza d-lui Sandu Teleajen şi a fulgerat în contra romanului Ion al d-lui Liviu Rebreanu ; de aceea tradiţionaliştii proferă cele mai calde elogii d-lor Dongorozi şi Lascarov-Moldovanu şi contestă temperamentul de scriitor al d-lui F. Aderca. Şi tot prin aceeaşi eroare, de a confunda formula ce indică materialul de inspiraţie cu expresia lui originală, se dă naştere spectacolului în care scriitorii joacă penibilul rol de a servi drept cadavre, în jurul cărora teore-ticiani zeloşi se luptă să şi-i însuşească, pentru a fi aşezaţi în cripta formulelor lor ; iată cum, din această confuzie, opera d-lui Rebreanu e cînd sămănătoristă, după un critic, cînd repudiată de altul, din acelaşi curent ! S-a constituit astfel o mentalitate ostilă tradiţionalismului. Moderniştii — simboliştii, expresioniştii —■ ameninţaţi în promovarea unui material de inspiraţie inedit şi în căutarea de expresii noi, suspectează tradiţionalismul de ocrotitor al nonvalorilor literare ; e o eroare, desigur, în forma ei absolută, şi o dovadă mai mult că ne găsim încă în faza de îndrumare literară, cînd curentele se constituiesc prin exclusivismul unei optici înguste. Prin materialul de inspiraţie, prin originalitatea expresiei şi, deci, prin calitate estetică — oricine diferenţiază sensibil pe d-nii Sadoveanu, Ionel Teodoreanu şi Cezar Petrescu, de scriitori ca : d-nii Minulescu, Aderca, sau d-na Hortensia Papadat-Bengescu. Formulele gregare sunt simpliste ; discuţia, în valorificarea scriitorilor, nu se pune însă pe şcoala ce-i subsuma semnificaţiei lor estetice, prin consideraţii atît de fragile, cum e utilizarea exclusivă a materialului artistic. Sub aspectul în care controversa se menţine — accentuează o etapă de evoluţie a conştiinţii noastre literare. Es-teticeşte fundată pe o confusiune, evidentă şi elementară, 272 18 — Scrieri, 6 — c. 1/150 273 problema se reduce Ia o semnificaţie pur psihologică. Limpezirea va veni, în măsura în care comprehensiunea critică îşi va destinde larg antenele; altminteri, riscăm a considera sămănătorişti şi ipe Balzac, Zola sau Maupassant, în opera cărora pulsează de viaţă creatoare atîtea tipuri rurale. De romantismul criticei se leagă surprize ce pot provoca ilaritate ; îşi poate că nimeni nu ţinteşte -un scop atît de penibil ! ■926 REGIONALISM LITERAR Literatura regionalistă alternează între predispoziţiile etnice : patriarhală şi sentimentală, feerică şi lirică, ramura regionala moldovenească se deosebeşte de ramura munteană, înclinată spre realism şi povestirea cu tîlc didactic sau satiric ; se deosebeşte şi de ramura ardeleană, de predilecţie etică, sau de regionalismul oltean, agresiv şi infatuat. Caracteristica literaturii regionaliste e predominarea etnicului, însumînd fizionomia restrînsă a unei provincii, asupra esteticului. De vreme ce există o întinsă reţea de cultură şi literatură regionalistă, afirmată dîrz, după război, putem trece la o serie de consideraţii, legitimînd dar şi precizînd limitele acestui fenomen. Sămănătorismul e atitudinea estetică cea mai legata de spiritul rasei ; explicabil prin treapta de evoluţie a sufletului naţional, întîrziat în formele rurale, sămănătorismul e însă o mişcare ce depăşeşte graniţele înguste ale regionalismului ; el este o categorie a sensibilităţii noastre literare, ajunsă la expresie în configuraţia unor componente prea simple. însuşi punctul de plecare al literaturii noastre culte are puternice rădăcini înfipte în solul rural : marele povestitor Creangă purcede de aici ; lirismul descriptiv al d-lui Sadoveanu (realizarea dominantă a acestei categorii de sensibilitate} îşi trage izvoarele din aceeaşi stîncă. Prin potenţa lor estetica, aceşti doi scriitori trec însă peste spiritul strict 275- regionalist. Fenomenul nu e izolat : Francis Jammes în Franţa, d. Ion Pi'llat la noi, au ridicat un material limitat, la o expresie literară deasupra literaturii regionaliste. Problema nu trebuie deci privită în mod absolut. După război, prin trecerea pe primul plan a valorilor literare moderniste, sămănătorismul defunct s-a fragmentat în inele provinciale. Ideologia acestor cetăţui ale etnicului regional a devenit o agresivă reacţiune în contra evoluţiei literare a metropolei ; cruciada a degenerat în război civil în care „naţiunea", „sănătatea" şi „specificitatea etnică", tradiţionalismul, clasicismul, injuria personală, pamfletul, respirând în regiuni neliterare, se învălmăşesc într-o stridentă confuzie. Asaltul revistelor de provincie în contra revistelor de la centru, prezumţia de directivă a unei întregi legiuni de scriitori ce n-au, mai adesea, alte contingenţe cu literatura decît prestigiul tiparului, confuzia criticilor ce s-ar părea autorizaţi, a unor profesori universitari încremeniţi în repetarea obsedantă a formulelor magice : clasicism, tradiţionalism — sau organizarea în falangă a dervişilor urlători la porţile literaturii, toate pornesc din incomprehensiunea calităţii fenomenului estetic. Astfel vedem ciudatul spectacol de a primi lecţii de tradiţionalism şi clasicism de Ia scriitori şi oameni care n-au descifrat vreodată un pasagiu din Racine sau un vers din Virgiliu. Clasicism înseamnă, după aceştia, claritatea platitudinii. în realitate, luptînd pentru tradiţionalism, ei luptă pentru regionalism. Tradiţia noastră sunt cronicarii şi poezia populară ; clasicismul dogmatic — aşa cum îl reprezintă în Franţa, Benda, Maurras şi Lasserre — e la noi o iluzie. Clasicismul şi tradiţionalismul francez se sprijină pe o scară reală de valori estetice : la noi pe simpla psihologie etnică şi acum pe realitatea netăgăduită a spiritului regionalist. De pildă, epopeica framîntare a d-lui H. Sanielevici, care a prezis un „clasicism de fier" pe baza unor istorioare morale a cîtorva scriitori ardeleni, e modesta teoretizare a regionalismului acestei provincii. Neînţelegerea simbolismului îşi are explicaţia în acelaşi regionalism care devastează spiritele vremii. m Dacă regionalismul îşi va limita, cuviincios, preocupările W la peisagiul local şi psihologia etnică, nu poate fi exclusă | posibilitatea ca, pe un material restrîns, să se afirme talente remarcabile. Clasicismul însă e o problemă de fond, mai întîi, care nu se rezolvă prin simplismul platitudinii clare, apoi o problemă de expresie. Regionalismul e fenomenul nou dar mascat pentru care luptă critici şi scriitori, bătrini şi tineri ; în febra lor colectivă, clasicismul a fost degradat de la concepţia etică şi estetică la o problemă de interes local. Combatanţii noştri întru clasicism sunt în pitoreasca situaţie a unor copii care au luat, pe furiş, armura unor cavaleri pentru a fugări un stol de prozaice găini, luate drept vulturi. 1927 276 CRITICĂ ŞI FOILETONISM Dinamismul vieţii moderne, cu fluvii de impresii şi idei, cu forme bogate şi contradictorii, face progresiv imposibilă construcţia masivă şi dogmatică de sisteme ; viaţa inteligenţii tinde către o înseriare de variaţii ; ceea ce înainte se colecta în fapte şi se înălţa în „palate de idei", astăzi se răspîndeşte în sinuoase rîuleţe, pe cărări numeroase, abrupte şi scurte. Trei ritmuri se disting mai ales în cugetarea timpului : eseul, clădit de fapte multiple şi agregat prin reflexie lentă, stabileşte raporturi mai întinse de categorii mintale ; construit pe asociere şi disociere, ca pe o diversitate a funcţiei cerebrale, şi unificat pe gama temperamentală, a înlocuit sistemul migălos şi geometric echilibrat. Cronica, bazată de obicei pe un fapt, cu reflexia redusă la reacţia imediată, spontană, şi la reliefarea rapidă a individualului ; în sfîrşit, articolul ziaristic, faza primă de radiere a impresiilor, în jurul unei idei sau al unui fenomen neîncadrat încă într-un plan vast de raporturi. Eseistul întinde reţele şi sapa coridoare legate de numeroase încăperi ; cronicarul pune jaloane şi face scurte popasuri, iar ziaristul necontenit destinde un cort nomad al ideii. Pe această trifurcare a formelor de expresie a gîndului, literatura a fost invadată de foiletonism ; critica furnică în ziare şi reviste, sub aspectul de recenzie. Mai adesea convenţională şi amabilă, recenzia face oficiul de pură infor- P maţie, de serviciu amical sau de reclamă în jurul unei edi-■'' turi ce a investit capital în cărţi, devenite simple bunuri m. economice. Nu însă de aceste efemeride poate fi vorba ; cri-S tica însăşi (şi înţelegem prin critică atitudine sprijinită pe f convingere şi temperament) s-a pulverizat în recenzia de su-wf fiu scurt ; criticii vremii îşi risipesc cea mai mare parte din activitate în cronica literară, fie în „subsolul" unui ziar, fie în reviste şi gazete consacrate integral literaturii. Există o metodă comodă de a scrie o cronică, dar care ; nu e esenţială foiletonului : povestirea subiectului, agrementata de cîteva vagi şi binevoitoare consideraţii, şi care constituie forma „gazetăreasca" a genului ; calitatea depinde însă de spiritul celui ce scrie ; astfel, în cea mai umilă recenzie, Thibaudet aduce puterea lui de abstracţie, de bogată şi ingenioasă asociaţie livrescă, lumînînd tema cu fulgerări de peisagiu psihic. Paul Souday, cu toată unilateralitatea lui, militează pentru o fermă atitudine intelectua-listă. Cremieux e totdeauna un spirit cu serioasă reflexie, iar Jaloux, care e şi cel mai amabil şi mai aproape de sensul peiorativ al „foiletonistului", descifrează, cu fină intuiţie, mai ales climatul moral al operelor şi dovedeşte o inteligenţă deschisă pentru literaturile streine. Aşadar, nu faptul de a scrie succint şi săptămînal distruge prestigiul criticei. O recenzie nu e o carte, iar o pînză de asociaţii spontane nu formează un studiu amplu, cu variate puncte de vedere ; ca în literatura pură, între recenzie şi studiu e acelaşi raport ca între schiţă ,şi nuvelă, de o parte, şi roman de cealaltă. Cu toată prejudecata unui spirit burghez literar, preţuim mai mult opera unui „foiletonist" personal, decît critica didactică şi sistematizată a spiritelor universitare ce lucrează pe impresii definitiv clasate, cu erudiţie şi pedestră metodă ; preferăm de asemeni cronica vie şi de atitudine, atî-tor corpolente şi pedante volume, fără expresie şi putere de sinteză, după cum nu credem că foiletoniştii contemporani, care sunt într-adevăr şi critici, ar fi inferiori criticei formale, filologice, practicată de respectabilii erudiţi ai Renaşterii ; oare marea operă a lut Sainte-Beuve, comparată cu o „summă" a criticei moderne, nu e alcătuită dintr-un lanţ de foiletoane ? 278 279 Cronica e o formă impusă de caracterul producţiei contemporane ; la cărţi multe şl la spirite variate, recenzia corespunde cu cea mai potrivită atitudine ; peisagiul literar modern e un ţinut pitoresc, cu tonuri mereu schimbătoare, ca o vegetaţie însutit împrospătată, într-un singur anotimp. Astfel, foiletonistul nu e ţinut să abdice nici de la cultura generală, nici de la impresia fermă, nici de la probitatea convingerii. Recenzia formează, desigur, prima treaptă a criticei : plan limitat, proporţii reduse şi relativă adîncime ; romanul e superior nuvelii, însă o nuvelă bună e preferabilă unui roman neizbutit. Să ne scuturăm deci de prejudecata degradării criticei prin cronică ; forma ei modernă e creaţia foiletoniştilor. O colecţie de foiletoane e o sinteză fragmentată ; o carte unitară e un efort mai mare, o imagine crescută a capacităţii sintetice. De la deosebirea de treaptă pînă la ostracizarea esenţei e însă o confuzie tot atît de gravă ca între a preţui mai mult greoaia epopee a lui Voltaire, decît scînte-ietoarele lui pamflete. Clasificarea formelor stă în spiritul lor. 1928 ESTETICA INDIVIDUALISTĂ De la Linia dreapta şi Viaţa socială, primele periodice care au simţit violentarea unei presimţite mari capacităţi creatoare, pînă Ia mai amănunţita glosare a esteticei proprii din Ars poetica şi din conferinţa Meşteşugul scrisului şi, în sfîrşit, pînă la buletinul zilnic al neistovitului său farmec, înnoitor al rezonanţelor de cuvinte, d. Arghezi şi-a definit şerpuirea trudnică a unei estetice personale. în istoria literelor contemporane, scrisul său formează un lanţ de insule vulcanice, pe sub uniformitatea sămănătoristă şi poporanistă. Liricul stăpîneşte egal toate coardele acestui vrăjitor din viori subtile de cuvinte. Scrisul d-lui Arghezi este, esenţial, atitudine. în gama acestei forţe interioare e vorba numai de trepte : mai stridente sau mai suave, mai tumultoase sau mai armonic eterate. în pamflet a caricaturizat; a luat cîteva note, le-a combinat crescut, ori numai şăgalnic, refă-cînd pe o retină interioară imagina morală a unui tip ; prin vizualităţi proprii, în joc fulgurantei în crestături gri-mate, modelul a fost anulat şi înlocuit cu portretul artistic. Acest fel de portretura lirică, ieşită dintr-o îmbinare nouă şi colorată, printr-o alchimie artistică de tainice valenţe, cu resorturi ce transpun fizicul unui personagiu pe planul moral şi interiorul pe aspectul dinafară, formează prestigiul artistic al pamfletului arghezian. în fragmentele pînă acum publicate din închisori, reflexele între interior şi exterior ard cu lumini halucinante. Procedeul a devenit astfel legea intimă a creaţiei sale şi în 281 delicioasele gravuri din Bilete de papagal, necontenit renovate, pe placa actualităţii sau a fanteziei poetice. în atitudine satirică, proza artistică argheziană, viguroasă, violentă pînă la ordură, sapă desenul unui hidos moral, descoperit, în special, în lumea politicianistă. Modelul viu rămîne simplul motiv artistic, refăcut, topit în combustia sensibilităţii şi a imaginei. Fantezia argheziană se suprapune constant realităţii. Spiritul acestui procedeu coincide şi cu o estetică ; o numim individualistă, fiindcă n-are reţete decît în propria mişcare de creaţie ; cine îşi însuşeşte maniera (şi arghezis-mul e o epidemie ameninţătoare ca şi eminescianismul) rămîne, mai adesea, la schema ei, căci arta argheziană e intuiţie pură. Printr-o iute ardere asociativă, proza sa artistică creează stări noi de suflet, imagini de rezonanţă, cu aceeaşi putere ca şi poezia ; deposedată de legile mecanice ale versificaţiei, rămîne poezie prin identitatea de esenţă. Dualismul intern al atitudinii sale e însă prezent şi în proză ; de la prăvălirea de catapultă a pamfletului, scriitorul trece uşor, firesc, Ia fragile viziuni paradiziace, creează lunci suave şi flori diafane de închipuire, cu un smalţ necontenit nou al verbului. Ca şi poezia versificată, poezia în proză a d-lui Arghezi se leagănă pe aceleaşi antinomii : violenţă şi suavitate, irupţie şi calm, voluptate aspră şi beatitudine angelică. De la Eminescu, în prezent, e singurul şi poate ultimul mare romantic. Virtuozitatea accentuată în maximă tensiune, estetica individualistă argheziană a început să fecundeze spiritul tî-năr ; fie că a născut o serie de infuzori ce se hrănesc numai prin propria sa expresie, fără diferenţiere de aliment interior, fie că numai apendicular mai păstrează legătura cu unele din procedeele sale — arghezismul a iscat însă, ca un vînt spontan şi repede, o desfrunzire de multicolore petale. Se va putea vorbi în istoria scrisului românesc, într-un mare capitol, de o estetică argheziană, în realizări de artă, şi de cel mai important, de la Eminescu, popas în renovarea mijloacelor de expresie. [...] Criticismul lui Caragiale a demascat parodia morală şi intelectuală a unei societăţi imitative şi necoapte. Pe planul ideologic, am putea asemăna cu reacţia, prin artă, caragia-liană şi atitudinea de nobilă iritare a d-lui Paul Zarifopol, 1. manifestată în eseul de moralist sau de estet. Scrisul său a K urmărit, cu înverşunare, ceea ce îi revine mereu sub condei B sub numele de „grimasă". Continuînd analogia, după cum 1 d. Arghezi a reacţionat, făptuind artistic, în contra sămă-H nătorismului şi a poporanismului, dintr-o viziune de artă ţ;. pură, d. Zarifopol a violentat crusta „specificelor" criticei % naţionale, prin situarea în estetic a consideraţiilor sale ; cu v , deosebirea numai că, fără a practica obişnuita recenzie pe % opere autohtone, s-a adresat de regulă literaturii franceze, unde terenul estetismului era cert organizat. In critică d. Zarifopol gîndeşte prin eseu. E o superioritate îngăduită nu numai de calităţile sale intelectuale, ci ajutată şi de un domeniu în care valorile de artă nasc reflexii de estetică pură. Ridicat totdeauna îa generalitate, a glosat pe Flaubert şi Renan, pe Taine şi Moliere, pe Proust şi Maupassant. Deşi a lucrat pe valori streine şi europene, critica d-lui Zarifopol a fost un permanent cal troian în cetăţuia „specificelor naţionale", născînd nenumărate oşti^ înarmate cu fulgerele purismului estetic, în critica naţională infectată de localism excesiv. Astfel, poporanismul de la subsol nu s-a simţit direct zguduit de intrarea de la etaj ji acestui estet. Acţiunea sa n-a fost însă mai puţin salutară, căci, strigînd în contra a tot ceea ce era şablon şi colectivism, d. Zarifopol a efectuat cea mai radicală sterilizare dintre estetic şi categoriile lui parazitare. Aproape nereferindu-se, cu aplicaţii de calm pedagog, la producţia naţională, cum a făcut Maiorescu întîi, mai apoi d. Lovinescu, d. Zarifopol a avut şi jooul mai liber al unei atitudini în însuşi ţinutul conceptului estetic. Estetismul său nu e numai o poziţie pur critică, ci indică şi o estetică temperamentală. De aceea, poate fi considerat ca un firesc complement la estetica individualistă argheziană. Atitudinea sa înseamnă anticlasicism (în sensul dogmatic al veacului XVII-lea) şi antisentimenta-lism. Antinomia ar părea, la o repede confruntare, neîntemeiată, căci însăşi oroarea de sentimental e un atribut clasic. Atunci în ce constă atitudinea sa? Mai ales într-o estetică de realizare vie a unui temperament, într-o afirmare de valori sufleteşti, în care tehnica joacă un rol secundar, sau se topeşte în intuiţia sensibilităţii. într-o broşură Despre stil, d. Zarifopol neagă disocierea didactică dintre fond şi formă, înţelegînd prin „stil" — „expresie", în care a fuzio- 282 283 nat temperament şi expresivitate stilistică. Pe acest punct combate lipsa de individualism stilistic a lui Stendhal, arătat ca o victimă a unui stil artistic de a doua mînă, după cum a căutat să dovedească imagina unui umilit Renan, şcolar ce compune după vechile norme retorice, sau a negat valoarea ideaţiei lui Taine, normalian de compoziţii afectate şi încărcate, pe idei de-a gata ; iar pe Maupassant, fiindcă nu i-a putut reproşa retorica, I-a găsit sentimental. Acest antiretorism neagă estetica aristotelică şi dogmatismul clasic francez, în ceea ce constituie prestigiul Iui tehnic. Dacă răstoarnă raţionalismul antic şi pe cel al secolului al XVII-lea, dacă detesta sentimentalismul, ca lipsit de pudoare, luciditatea e totuşi esenţa acestei inteligenţe mobile, iritate. Fără să caute intelectualismul artei în reţete tehnice şi în concepte de şcoala literară, atitudinea d-lui Za-rifopol e mai mult un intelectualism de specie voltairiană. Elementul de organizare îl găseşte în poziţia spiritului de luciditate. Fiecare artist se conduce după o estetică individuală, nu după norme colective, de şcqala şi de curent literar. Intelectualismul artei stă în procedeul unic, intim al creatorului, estetism individualist ce neagă categoriile didactice de stil „cultural", de „şcoli" şi de „genuri" ; d. Zarî-fopol nu e inteligenţa formalistă, normativa, în critică, ci un spirit al cărui intelectualism mobil nu ocoleşte însuşi paradoxul. Ocupîndu-se de scriitori streini, d. Zarifopol nu e însă un importator de idei [...]. Dacă în Istoria criticei, d. E. Lo-vinescu i-a acordat cam acelaşi spaţiu ca şi d-lui Camil Petrescu, sensul şi valoarea eseismului său critic reprezintă, în adîncime, pe un plan mai complex, tot atît cît revoluţia făcută de primul nostru estet, Maiorescu. Fără să fi teoretizat direct, presărîndu-şi reflexiile pretutindeni şi nesistematizat, şi-a fragmentat poziţia spirituală într-o serie de atitudini alcătuindu-şi o fizionomie intelectuală. A creat atitudini într-un concept pe care 1-a găsit iniţial infailibil : arta descătuşată de orice pragmatism. Ca şi în eseul social şi moral, a anticipat o formă de gîndire matură ; faţă de retorica deficient cîntătoare a d-lui Crainic, acest „voltai-rian", raţionalist, cosmopolit (celelalte injurii le-a risipit indignarea episcopală a conducătorului Gîndirii) poate privi din lună într-o şatră pitoresc poleită cu îngeri şi sfinţi ortodocşi. De un individualism mobil, inteligenţa impresionistă a d-lui Zarifopol se traduce într-o expresie viguroasă, fără ghirlande şi ghiduşii stilistice. Un estetism novator e formula în care ar intra curiozitatea sa acidă. N-avem intenţia de a stabili un curent al esteticei individualiste. Am selectat numai o familie de spirite, cu afinităţi structurale. în acelaşi sens s-a manifestat şi curiozitatea d-lui B. Fundoianu, în ale cărui Imagini şi cărţi din literatura franceză am surprins o vioaie şi activă disociere şi asociere de atitudini, în strictul plan al unui estetism individualist. Aceeaşi experimentare a ineditului o afirmă şi publicistica d-lui F. Ader-ca ; mai stăruitor, în al sau Mic tratat de estetică, sistema-tizînd conceptele de circulaţie generală din critica şi estetica, a căutat să le năruie, rînd pe rînd, într-o rapidă disociere de ceea ce infirma conceptul estetic. Negînd toţi determinanţii pasivi ai creaţiei : rasa, momentul, stilul cultural şi însuşi psihologismul creatorului, d. Aderca a redus arta Ia un spectacol liber, la un joc de imaginaţie inedită. Estetica sa nu e o disciplină demonstrativă, în căutare de certitudini generale, ca în obişnuitele speculaţii filozofice asupra Frumosului ; e o estetică temperamentală, individualistă. Prin disociere, nu urmăreşte să definească atît ce este arta, ci mai ales ceea ce nu este : nu e „sincronism", nu e specific naţional, nu e propagandă etică, nu e nici descoperire umană, psihologica, ci joc gratuit al închipuirii. După acelaşi expresionism al ineditului aleargă intuiţia critică a d-lui Zarifopol şi se realizează intuiţia artistică a d-lor Ar-ghezi şi Aderca. Prin asocierea acestor nume n-am căutat sa stabilim nici un principiu de artă ; înlăuntrul conceptului estetic, am deosebit o atitudine înrudită prin elemente structurale. în fond, ceea ce am numit estetica individualistă a acestor spirite reprezintă goana creatoare, pe un plan de artă pură, numai în funcţie de o neliniştită ecuaţie personală. 1929 284 CITITORUL DE POEZIE Dintr-o înclinaţie mai mult profesorală, Emile Faguet a alcătuit un fel de mic tratat al Artei de a citi. Există, desigur, o poziţie de apercepţie spirituală specifică fiecărui gen de literatură. O îndrumare prealabilă în modul de a face lectura e tot atît de necesară ca şi iniţierea într-o profesie. Cititorul pasionat şi metodic e condus însă şi de preferinţele lui temperamentale, de gustul subiectiv şi de capacitatea de înţelegere a unui gen sau altul de literatura. Veacul nostru cunoaşte tipul foarte răspîndit al consumatorului de romane. Se pare chiar că majoritatea cititorilor consideră romanul aproape unica formă artistică de prestigiu, în care găseşte maxima satisfacţie intelectuala orice spirit care participă Ia cunoaşterea dezinteresată a vieţii şi a omului. Eflorescenta romanului are certe cauze sociale şi estetice, însă este încurajată şi de aviditatea publicului. Sunt şi raţiuni profund psihologice care au rărit, pînă la dispariţie, un alt tip de lector, acela al cititorului de poezie. Lirismul modern este un triumf al romantismului. O stare sufletească generala şi-a formulat expresia în poezia romantică a veacului trecut. Cititorul de poezie avea atunci poate aceeaşi însemnătate pe care o are astăzi cititorul de romane. El se selecta egal dintre adolescenţi şi femei, dintre intelectuali şi bătrîni cu frescheţă interioară prelungită dincolo de elanurile elementare ale tinereţii. Pasionalismul şi sentimentalismul poeziei romantice şi-au găsit ecou în 286 ft spiritul cititorului din veacul trecut, aplecat spre confesiune v şi uşor contagiat de lirism. Motivele popularizării poeziei romantice se găsesc în puternicul ei psihologism, în care cititorul şi-a aflat repede o similitudine sau din care şi-a creat stări de sensibilitate. Trebuie să recunoaştem ca cititorul posedă o ciudată cochetărie ; literatura i se pare un fel de oglindă ideală în care îşi caută o imagină flatată, pretinzînd mai ales poeziei un convenit bovarysm ; alteori, îşi imaginează că el însuşi şi-a. alcătuit un „suflet poetic", din contactul cu lumea de închipuiri evocate într-o fantasmagorie lirică. Portretul vechiului cititor de poezie se rezumă la o singură trăsătura : sentimentalismul. Sentimentalii au suspinat pe confesiile lacrimogene ale lui Musset, ei s-au legănat pe lirica vaporoasă a Iui Lamartine. între lacuri feerice şi extaze de vagă religiozitate ,■ cînd sentimentalul era un tip mai dinamic şi trecea în zona agitată a pasiunii, îşi satisfăcea simţul de poezie în răsunetul de fanfară al universului hugolian. Poziţia aperceptivă a cititorului de poezie romantica pornea deci din sensibilitate. Nu împărtăşim eroarea pe care o au mai mult cititorii decît poeţii, că lirica modernă e lipsită de un substrat psihologic. Artă din neant nu se poate crea. Expresia este totdeauna forma individuală a unei substanţe sufleteşti. Cititorii care nu găsesc „suflet" în poezia contemporană, în realitate sunt nişte întîrziaţi care nu se regăsesc pe ei în lirica timpului care i-a depăşit. Poezia este astăzi ostracizată de cititor, ca o ocupaţie neserioasă, cînd nu este privită ca o rătăcire de la legile pretinse eterne ale poeticei din veacul trecut. în istoria liricei noastre, generaţiile de acum patru şi cinci decenii dădeau lupte eroice pentru a stabili prioritatea a două moduri de sensibilitate şi de expresie care îşi înclinau cumpăna între două vîrste de artă : între simţirea alexandriană şi cea eminesciană. Timpul a afirmat biruinţa definitiva a poeziei lui Eminescu. Sa nu uităm că şi Alecsandri şi Emi-nescu crescuseră în aerul triumfător al romantismului, unul, e drept, în zona celui francez, celălalt în regiunile aeriene 2S7 ale romantismului german. Dacă Eminescu a fost consacrat către finele veacului cel mai mare poet român, pentru psihologia cititorului nu puţin a însemnat adeziunea lui la sentimentalitatea liricei pesimiste a autorului Gîossei. Canalul de pătrundere a poeziei în spiritul lectorilor este psihologismul pur. Noutatea tehnica, valoarea de expresie este mai mult un narcotic foarte confuz care acţionează asupra înţelegerii lui cu o aproximaţie de grad niciodată uşor de prevăzut. Critica însăşi, cînd a vrut să împingă în conştiinţa contemporaneităţii opera poetului, a recurs la aceste argumente de psihologism, mai evidente şi mai analizabile, pentru a crea starea de necesară apercepţie a publicului. Nici Maiorescu, nici Dobrogeanu-Gherea n-au abundat în lămurirea frumuseţilor tehnice ale poeziei eminesciane, reconstituin-du-i universul de arta specifică. Cititorul de poezie este în primul rînd sensibil la stratul de lirism direct, de consonanţă imediată, care transpare în orice liric. Pe acest drum se intră în lumea de imagini şi în tehnica poetică : din psihologie se trece în estetic. Eminescu a fost repede catalogat ca poet al dragostei nefericite şi cîntăreţ al Nirvanei. Descrierea stării sentimentale i-a creat prestigiul artistic, i-a surprins sunetul unic în lirica noastră de elevaţie şi astfel cititorul şi 1-a însuşit organic. Adaptarea unui poet de valoare de către public este un act de cucerire lentă ; critica accelerează, mai discret sau mai violent, triumful şi recunoaşterea poeziei. Poezia modernistă este suspectată astăzi de decadenţă, de bizarerie şi obscuritate, în spiritul cititorului, uneori chiar luminat. Fiindcă a dispărut specia de poeţi (cei care persistă s-au învechit) care emiteau triluri ca o pasăre pe ram, lirica vremii e acuzată de artificialitate, de lipsă de substanţă interioară şi de o trudă pur formala. Cititorul de poezie e sceptic, e rar sau inexistent. Stratul nou de psihologism din punctul de plecare al oricărei forme practice n-a fost încă descoperit, sau a fost insuficient exploatat, ca să-şi găsească creditul necesar şi sa stabilească firul de contact cu psihologismul somnolent al oricărui lector. 288 E drept că simbolismul şi lirica modernă s-au purificat cu luciditate de vechile „sentimente sociale" cu ecou mai direct în simţirea cititorului. Lirismul contemporan s-a desprins ca o stare de îndrăzneaţă subiectivitate, ca o proiecţiune liberă în spaţii interioare vaste, găsindu-şi din această cauză şi o tehnică mai variată şi o libertate mai mare de expresie. Diversitatea a dezorientat ca o catastrofă. Cititorul de poezie şi-a pierdut firele călăuzitoare, pe ambele planuri: psihologic şi tehnic. Sentimentalismul romantic, de o elocvenţă retorică, s-a condensat astăzi în discrete luminişuri de simţire, sugestia a ocolit clamoarea directă, o pudoare a expresiei a învăluit, cu subtilităţi noi, substanţa nudă a ţipătului liric. Cititorul de poezie s-a văzut blocat de subiectivism excesiv, s-a simţit înşelat la transpuneri neaşteptate, s-a crezut mistificat de o sistematică obscuritate, şi-a pierdut cheia magică de a descifra aspectele de tehnică noua şi a conchis la decadenţa lirismului. Dacă cititorul de poezie modernă e atît de rar, înseamnă că nu şi-a creat forma de percepţie a lirismului nou. Iniţierea obligatorie în orice univers liric devine o iniţiere mai grea în modernism, din cauza tehnicei individuale mai variate. Nu mai e suficientă simpla introducere într-o zonă pur psihologică, spre a înţelege şi gusta poezia contemporană. Tehnica imaginii s-a revoluţionat odată cu sensibilitatea, arta s-a ramificat în subtilităţi şi s-a rafinat în procedee mai adînci decît în epoca romantismului. Cititorului trebuie să i se creeze şi o dispoziţie tehnică de înţelegere, paralel cu dispoziţia sufletească. Criticul, un mare cititor şi el, s-a educat mai înainte de public, prin contactul direct şi anevoios cu opera şi, desigur, prin glosarea poeţilor înşişi, care uneori şi-au premers arta de lămuriri, risipite în manifeste, în injoncţiuni de indignare, precedîndu-şi poezia uneori cu un sistem explicativ sau închizîndu-se într-un violent ideal de tehnică. Nu împărtăşim nici o anumită stare de iluminism, care ar interzice, după unii poeţi, definitiv şi congenital, percepţia poetică oricărui critic. Poeţii sunt înclinaţi sa se constituie într-un infailibil mandarinat, intangibil, cred ei, în absolutul lui ideal. A 19 — Scrieri, 6 — c. 1/150 239 cere o percepţie muzicală şî o înţelegere exclusiv bazată pe evocare a universului liric — e un deziderat de poet care confundă disciplina criticei cu o evaziune stelară de participări şi aproximaţii, acolo unde exegeza şi explicarea tehnică, bazată desigur pe intuiţie, este unica metodă de clarificare a valorii artistice. Cititorul de poezie modernistă se selectează, în faza actuală, în primul rînd dintre poeţi, iniţiaţi în experienţa interioară şi de expresie a liricei, prin funcţia lor firească, apoi dintre acei critici care promovează, prin analiza tehnică, modurile noi ale individualităţilor artistice. în ultim şi suprem efort, numai critica va putea crea pe cititorul compact de poezie, lămurind stratul de psihologism al fiecărui liric şi iniţiindu-1 în valorile şi mijloacele de expresie proprii unei arte pentru care nu e pregătit. De la înţelegerea iluministă pretinsă de poeţi, pentru sacrul domeniu al Poeziei, nu putem aştepta decît legiuni de snobi sau rezistenţe îndărătnice care întîrziază crearea unui nou tip al cititorului de poezie. 1931 DESPRE CRITICĂ SI CRITICI — Sunt cărţi care excită entuziasmul, altele ironia sau vehemenţa. Criticul devine, în acest caz, un liric. Sunt cărţi neutre, despre care nu ştii ce să scrii ; sunt şi cele mai chinuitoare. — Două specii egal detestabile : scriitorii care cred că ei au inventat pe critici şi criticii care cred că literatura există numai prin ei. — Unii te descoperă critic numai în clipa cînd i-ai lăudat sau ai atacat violent un confrate, întîmplător duşman. — Te-a înjuriat un scriitor, Iaudă-1 dacă are talent ; va fi cea mai bună ocazie să se contrazică, recunoscîndu-ţt însuşirile pe care ţi le contesta, pătimaş. — Politica literară e decesul criticei : cu ideile e ineficace să trişezi. — Iluzia dar şi raţiunea criticei stă în misiunea ei electivă. Criticul se crede un arbitru, cînd poate e numai un actor angajat de resorturile lui intime. îşi caută justificări, emite teorii, se luptă cu monştrii nevăzuţi şi creează fantome ale prapriei minţi. De aceea criticii trebuiesc citiţi nu numai pentru opiniile lor, cît pentru a reflecta asupra acestor opinii. — Un critic acceptat de toţi scriitorii, prin amabilitate constantă, devine inutil ca o viaţă dinainte cunoscută. — Act personal, critica se valorifică prin iluzia de a se voi impersonală. 291 — Pluralitatea criticului e pluralitatea unei singure imagini reflectate într-o serie indefinită de oglinzi variate. — 0 critică în mod absolut impersonalizată — echivalează cu negaţia personalităţii. — Scriitorul recompune viaţa, criticul recompune imagini de viaţă ; e un Monsieur Teste care-şî interceptează oglinda minţii cu oglinzile altor minţi. — Critica nu e numai un act de răspundere ; e şi un act de mare prezumţie. A crede că ai ceva de spus, în literatură, poate fi o iluzie, dar şi o necesitate. A crede că trebuie sa-nţelegi tot, să judeci tot şi să confrunţi cu gustul şi inteligenţa ta — e o supremă încredere în tine. De aceea, critica are nevoie de o justificare metafizică a prezumţiei ei iniţiale ; şi-a găsit-o în frumos şi obiectivitate. — A scrie despre o carte înseamnă a-ţi găsi un ton: judecata se precizează apoi de la sine. — Un critic e dator sa reacţioneze puternic în contra talentelor altădată de prim-plan, astăzi în decadenţa. A respinge ultimele versuri ale d-lui Minulescu înseamnă, implicit, a împinge în conştiinţa publică poezia d-lui Arghezi şi a d-lui Barou. — într-un cenaclu, infirmii familiei sunt toleraţi, îngrijiţi, pansaţi ; infirmii dinafară sucombă sigur sub operaţia chirurgicală. — In literatura română persistă tipul criticului, de obicei universitar, care oficiază numai la zile mari. E prilejul cel mai bun să-i surprinzi goliciunea iremediabilă. — Un critic, ocupîndu-se de poeţii debutanţi, Ie face un mare serviciu, nu prin indulgenţă globală ; întîi sa le releve infuziile streine, apoi sunetul propriu. Adevăratul talent se regăseşte repede, numai netezindu-i drumul. — S-a zis : criticul e un cititor mai inteligent, care explică, înţelege şi propagă frumosul. Criticul e un cititor, cit timp se informează, să-şi facă o cultura literară. E un creator, fiindcă reliefează valori pe o ecuaţie personală. Cititorul obişnuit îşî trăieşte mai mult sentimental lecturile. Criticul are o tehnică a scrisului şi o tehnică a spiritului : raportează operele între ele, le nuanţează şi le adînceşte, într-o viziune ce se agrega pe nesimţite. — Ce ispititor de scris ar fi o Istorie a criticei, din antichitate pînă în zilele noastre. Ar interesa nu atît proble- 292 mele dezbătute (aceasta e ocupaţia esteticei) cît peisagiul variat de spirite, de metode şi atitudini, de înţelegeri şi creaţii interpretative. Aş dori o istorie a criticii concepută ca o istorie a romanului sau a dramei. — Dacă există o „teorie a genurilor" pe care critica o agită şi_ astăzi cu gravitate, ideea de „şcoală literară" s-a corupt. între clasicism şi romantism s-au făcut atîtea transferuri de elemente, încît unii critici au teoretizat un neoclasicism grefat pe sensibilitate romantică, dar cu disciplină de expresie clasică. — Cenaclismul ia un sens de promovare în literatura română. L-a inaugurat „Junimea", l-au continuat Sâmănă-torul şi Viaţa românească, l-au sanctificat Convorbirile critice, l-a transformat în instituţie Sburătorul şi l-au afirmat ermetic, violent, revistele de avangardă. Dovadă că scriitorul naţional produce rar sub imboldul maturităţii conştiente ; el nu se poate impune decît în grup, iar criticul îşi dobîndeşte autoritatea din cota „lansărilor". Pe măsură ce critica se organizează, cenaclismul îşi pierde raţiunea de a fi ; va ramîne o instituţie pedagogica intrată în istorie, salutară la începuturile fragede ale unei literaturi şi critici naţionale. — în L'Art de lire, Faguet a portretizat pe cititor după afinităţile de simţire şi inteligenţă în raport cu fiecare gen literar. N-a descoperit însă şi pe cititorul de critică, alături de cititorul de romane ; el e creaţia vremii noastre. — Un cronicar literar e un critic şi un istoric. Critic, fiindcă judecă şi selectează ; istoric, fiindcă scrisul săptă-mînal îl obliga să ia cunoştinţă de aproape toata producţia tipărita a unui an. — Un critic învaţă de la poeţi că nu există poezie, ci numai poeţi şi poezii. — Intre critica veacului al XlX-îea şi critica de astăzi există o diferenţă capitală ; criticii secolului trecut urmăreau scopuri filozofice exterioare artei. Sainte-Beuve căuta o iluzorie „familie de spirite". Taine stabilise o zoologie morală a literaturii, Brunetiere s-a luptat cu fantomele unui spirit misionaric şi cu o metafizică a genurilor literare. Numai Faguet face puntea de trecere spre critica vremii, fiindcă n-a avut nici un sistem. Foiletonismul veacului nostru a contribuit imens la emanciparea criticei de sisteme. 293 — E patetic a urmări contradicţia dintre structura spirituală a vremii, adoptată de unii critici, şi propria lor conformaţie. Sainte-Beuve e un analist lucid, fară elan romantic de sensibilitate, impregnat de biologismul educaţiei lui medicale ratate. Prin paradox istoric e destinat să fie criticul romantismului. Brunetiere e un dialectician, un orator şi un misionar. Pe timpul lui Ludovic al XlV-lea ar fi fost un excelent administrator regal sau un fanatic şef de ordin religios. Se vrea însă raţionalist şi comprehensiv, obiectiv şi ştiinţific. Jules Lemaitre nu încetează cu declaraţii sentimentale de impresionism anarhic, de gust capricios şi personal ; în fond e un normalian, de formaţie literară clasică, cu strălucire şi expresie unduioasă. Taine e un artist cu vervă imaginativă, concretizînd noţiuni ştiinţifice, construind o sociologie pasională. E un literat care utilizează un material abstract. Cu o intuiţie biologică masivă a vieţii, el vede în mişcare „voinţa" teoretizată de Schopenhauer. Pe un fond de pesimism aprig, ideile hegeliane iau, sub pana lui colorată, aspect de monştri sau de agregate biologice. Nu e o simplă figură de stil afirmaţia lui că urmăreşte istoria poporului francez ca „metamorfoza unei larve". Temperament de artist, el vede îngroşat instinctele vechiului şi noului regim, pe fondul comun al „gorilei" umane. în istoria literară, prin trei locuri comune, rasă, mediu şi moment, organizează o panoramă de individualităţi, pe axa unor variabile intuiţii, deghizate sub numele de „faculte maîtresse". Taine cugetă prin ideile altora, pe care le transpune artistic. Ceea ce a făcut Saint-Simon în memorii, el realizează în filozofie, istorie şi critică. Primul e un imaginativ pe viu, al doilea pe abstract. Prin idee a refăcut puternice tablouri de viaţă, individualităţi expresive, cu o retorică disciplinată de un principiu interior, sub grele draperii de stil. 1952 DESPRE CRITICĂ ŞI CRITICI Reflexii pe paragrafe Judecata critică e evaluare ; se face prin comparaţie, prin analiză interioară, prin calificative. Adjectivul e ceea ce e verbul în roman şi substantivul în poezie. Expresiv, se logodeşte cu substantivul, devenind „formulă" şi caracterizare sintetică ; şters sau pletoric, impropriu prin exces sau şablon, critica adjectivistă (maniera Şăineanu) e prostie caligrafiată. Cronica, necesitate de a stabili table pitoreşti de valori artistice, abuzează, analizînd proza, de povestirea subiectului ; scriind despre versuri, inundă cu citate. în primul caz, operaţia echivalează cu un act mecanic şi o lipsă de posesiune a valorii interne a operei. Subiectul se reface simultan cu etapele comprehensiunii şi se integrează în judecata critică. în al doilea, citatul n-are sens decît dacă concură toate spre a simboliza fizionomia unei sensibilităţi şi a unei tehnici. Impresionismul pur sentimental nu e artă a criticii, ci artă de scriitor ratat, pe marginea criticii. Critica e intelectualism : intuiţie a diferenţialului, generalizare, explicare şi reliefare originală. Critica nu lucrează cu impresii senzoriale în domeniul abstract al operelor. Are impresii şi o sensibilitate întelectualizată, pornită de la operă. Anatole France se plîngea că ne ucid cărţile ; e timpul sa ne plîngem că ne ucide ziarismul. Vorbesc aici de cel literar. între critică şi gazetari s-a produs o confuzie, din simpla coabitare a criticului ou ziaristul politic, în foile- 295 ton săptămînal. Iar gazetele literare au adoptat reportajul, asemeni celui politic, din ziarele de partid. Săptămînală, lunară, în ziar, în gazetă politică sau revistă de arta pură — cronica, recenzia, studiul se alătură criticii sau rămîne maculatură, indiferent de proporţie, numai dacă afirmă o convingere, cultură, gust, probitate, pasiune pentru carte (ură sau iubire) şi indiferenţă, mai just absenţa, pentru om. Cînd explici şi judeci o carte, închipuieşte-ţi că eşii într-un pustiu cu conştiinţa drept Dumnezeu, sau că eşti în faţa unor judecători pentru actele tale. Restul relaţiilor umane nu interesează. Făcînd critică, ne străduim a crea o operă supusă criticii : reacţiunea, tehnica, structura interioară în contact cu operele — ne formează un portret interior, la rîndul lui obiect de comprehensiune. Tehnica e o algebra, atitudinea o rezonanţă lirică, generalizarea un ciclu de episoade, în care epicul e idee şi categorie, arhitectura analizei, intriga ce creează personajele interioare ale punctelor de vedere multiple dar convergente. Un tablou al evoluţiei criticei române: Heliade — jurnalism, pe naţionalism şi încurajare confuză ; Kogălniceanu, critică biografică, generoasă, fără criterii estetice. Russo, romantism herderian aplicat la poezia şi geniul popular, fetişă de devoţiune, care ascunde un cult de mistică democrată sub alegorism literar. Maiorescu e un pedagog lucid care limpezeşte noţiunile de bază ale unei judecăţi estetice, scriind cel dintîi tratat de estetică, pe proporţii didactice şi în spirit educativ. Critica lui e judecătorească, apreciativă între frumos şi urît ; e încă în faza în care o practicase Boileau. Gherea reprezintă un capitol în istoria ideilor şi prima încercare de generalizare ştiinţifica, stabilind raporturi între fenomenul literar şi cel social şi economic. Prin pragmatism socialist, n-are semnificaţia marilor creatori de sisteme, prin falsa analogie dintre finalitatea criticei $i a ştiinţei. D. Sanielevici, pe rasă şi mediu, a stabilit altă serie de raporturi, de finalitate ştiinţifică, exterioară criticei. Din estetismul maiorescian, Chendi s-a condus de bun-simţ, de impresie şi, sub unghi istoric literar, de dogmatism sămănătorist; d. Dragomirescu a dus didactismul latent din critica maioresciană la virtuozitate, confundîndu-1, în amplificaţiile lui clasificatoare, externe, cu ştiinţa, pe un plan mai jos generalizării şi fixării de raporturi din critica gheristă şi a d-lui Sanielevici. D. Dragomirescu confundă ştiinţa cu descripţia şi clasifi-caţia botanică şi zoologică, aplicată la literatură. Ştiinţa sa nu e nici măcar ideologie, ca la marii iluzionişti creatori de sisteme (Taine, Sainte-Beuve, Brunetiere), ci înfricoşătoare mori de vînt, în care cugetarea e simulată de medievalism formal. D. Ibrăileanu a căutat să creeze o alta „ştiinţă", prin literatură, urmînd harta unei sociologii naţionale, bazată pe varii specifice. în Note şi impresii a făcut însă şi interpretare şi comprehensiune psihologică şi estetică, sub influenţa criticei lui Bourget. D. Lovinescu a confundat mult timp impresionismul cu glosa sensibilităţii, în marginea operelor, apoi s-a organizat în comprehensiune, pe ideologie (modernism), pe poziţia strict critică (estetism), pe creaţie în relief psihologic (portretism şi figurine), pe gen şi legile lui (Istoria lit[eraturii] con-templorane]). Cu d. Lovinescu, pe comprehensiune estetică, critica română a fructificat atitudinea lui Faguet şi Anatole France, a lui Lemaitre şi Gourmont. Astăzi, pedagogia elementară de a defini noţiuni, în aplicaţie didactică, nu mai e necesară. Critica română, în reprezentanţii ei activi, ştie că misiunea îi stă în comprehensiune. Estetica e unica perspectivă ; valorificarea se face pe expresie, şi nu pe probleme colaterale. După război au apărut cîţiva critici ce lucrează pe planul autonom al artisticului : Perpessicius, Vianu, Călinescu, Cioculescu, care con-tribuiesc, cu mijloace şi temperamente deosebite, la crearea criticei ca gen, din probleme sugerate strict de fenomenul estetic, fără finalităţi de vană ştiinţă, într-un domeniu în care ştiinţa se reduce la cît mai adîncă şi variată cultură. Criticul e un cititor, cu metodă, expresie, reacţiune şi comprehensiune ; emoţiile şi le transformă în reflexii, în substanţă intelectuala recreată pe unghiul personalităţii. Biografia romanţată, gen hibrid, purcede de la roman şi istorie literară ; critica dacă o condamnă principial, nu poate însă s-o neglijeze : o studiază ca pe un gen nou ; îi rămîne însă o ripostă creatoare mai fecundă : critica 296 297 1 adîncindu-se în psihologism face portretul interior al scriitorului, pe datele certe din opera lui. Aci stă adevărul criticei, faţă de flotanta confuzie dintre adevăr şi ficţiune, raţiune a biografiei romanţate. în acest voiaj înlăuntrul operei stă valoarea creatoare a criticei moderne. De aci. de la reconstituirile, sub formă de roman, ale lui Sainte-Beuve, pînă la analismul psihologic şi estetic, antibiogra-fic, al criticei contemporane, începe existenţa criticei ca gen literar. Ştiinţa e cultura şi cele cîteva „principii" de artă, care încă sunt discutabile. Dintre ele, teoria genurilor e cea mai afirmată, deşi nu acceptată, rămînînd adesea un formalism didactic, faţă de opera ce distruge legile prin creaţie...1 Critica e reacţie de sensibilitate şi reflexie ; e atitudine ; acesta e caracterul ei creator ; recenzia de 20 de rînduri echivalează cu un madrigal al inteligenţii sau o epigramă, după sensul atitudinii ; foiletonul, cu nuvela, studiul, cu romanul. Impresioniştii credeau că critica e romanul anex al sensibilităţii la opera de artă : intelectualismul vede în critică un roman al facultăţii creatoare, prin inteligenţă. Opera e un excitant al creaţiei, prin inteligenţă interpretativă. Continuare la „tabloul criticei române". Deşi Maiorescu, primul nostru critic complet, fiindcă aduce un criteriu (estetismul), e, prin educaţia filozofică şi estetică, un romantic, e dominat de primatul raţiunii, în acceptarea noţiunilor clare herbartiene (of. discursul lui B. Duică) şi prin elemente kantiene, de judecată, cît şi prin teoria contemplaţiei şi ideii platoniene, reluată din Schopenhauer. Hegelianismul lui nu stă în ideile directoare, ci în ideile speciale asupra poeziei, din care a putut organiza, didactic, un mic şi prim tratat de estetică. în Schopenhauer, despre poezie găsea elemente prea subtile, metafizice, ca să poată face atunci o aplicaţie convingătoare şi utilă asupra criteriilor genului. Un instinct pedagogic l-a reţinut pe Maiorescu de Ia îndrăznelile de mare speculaţie ideologică. Iar pentru o literatură romantică esenţial, ca 1 Fraza întreruptă în manuscris (n. cd.). a epocei eroice şi a „Junimii", concepţia hegeliană era mai apropiată, numai că romantismul spiritului de la 48 era o neîntreruptă alegorie a naţionalului, pe cînd, prin Emi-nescu, romantismul îşi designa finalităţi pur estetice. Critica d-lui Lovinescu înlocuieşte abstracţia filozofică cu intuiţia, tot din raţiune pornită ; de esenţă franceză, impresionismul său e artă pe o fermitate de structură lucidă a spiritului. Categoria intelectuală jl criticei sale e de retorică normaliană : fină, psihologica, fără abstracţie şi analiză prin asociere şi disociere, deşi în Poezia nouă a atins şi acest cerc ; sub influenţa gourmontiană, critica d-lui E. Lovinescu se apropie de critica noua, postgourmon-tiană, prin relativismul impresionist transformat în comprehensiune. Are marea virtute de a se fi lăsat fecundat de orice inovaţie ; n-a pornit de la un punct teoretic, ci şi l-a fixat ulterior, în dogmatismul modernist, mai mult pe un principiu de istorie literară, în care mutaţia valorilor estetice se impune prin contemporaneitate de expresie şi sensibilitate, formulă destul de largă spre a cuprinde orice şcoală, destul de vagă însă spre a fixa şi criterii mai durabile, între tradiţie şi modernism, de valorificare. Astfel am avut curiosul spectacol ca un critic impresionist, relativist, să devie un critic dogmatic, promovînd un curent, prin identificarea momentului de istorie literară cu a criteriului de valoare estetică. Pentru această parte a activităţii sale, cea mai valoroasă de altfel, d. L[ovinescu] intră în linia criticei „îndrumătoare" a literaturii noastre. Pasivitatea înregistratoare teoretizată înainte de a fi conducătorul modernismului, a făcut loc promovării, anticipării, emisiunii de noi valori, pe un singur mod de sensibilitate. (Afirmarea rămîne întreagă mai ales pentru poezie, căci în proză d. E. Lfovinescu] a „lansat" literatura d-lui Bra-escu, ce n-are nimic comun cu modernismul, şi a elogiat, printre primii, creaţia d-lui Rebreanu, şi mai străină de modernism. Numai proza lirică a d-nei H. P. Bengescu intră în categoria curentului.) Estetica lui Kant şi Schopenhauer s-a neurastenizat sa caute esenţa metafizică a frumosului; estetica lui Boî-leau a găsit-o într-o tehnică şi în concepţia carteziană a „pasiunii" şi a omului. Estetica modernă, de la Croce 298 299 începînd, a situat frumosul în expresie. De-aci s-a eliberat şi critica de dogmatism, căutînd realizarea în expresii diverse, nu în confruntarea lor cu nişte canoane imuabile. Astfel s-a apropiat critica de creaţie, prin reflexia asupra raporturilor interne ale unei originalităţi. Impresionismul critic căuta să îndulcească dogmatismul prin senzaţie parazitară, prin asociaţie sentimentală în marginea, nu în centrul operei. Thibaudet, Fernandez, Cremieux, L. P. Quint, Lalou, Ed. Jaloux, toată critica vie a timpului nu se mai prevalează de impresionism, ci adînceşte în individual legi intime prin construcţie de reflexii. Inteligenţa mobilă explică frumosul expresiv, fără canoane, fără subterfugii sentimentale şi de fantezie. Iată semnul de nou intelectualism creator al criticei veacului nostru. Există o critică a poeţilor asupra poeziei în special. Nu e o critică tehnică, sau analitică, ci de instinct, de sensibilitate. Poeţii cînd fac critică stăruiesc asupra poziţiei de sensibilitate a unui confrate. Critica nu poate fi decît analitică ; anatomică şi fiziologică, descompune şi recompune psihologia şi mijloacele originale ale scriitorului de a o exprima. A făcut-o astfel Faguet. A dus-o Ia virtuozitate în seria Poiitiques el moralistes. Faguet înţelegea mai mult idei decît sensibilităţi, încît studiile lui despre poeţi nu au aceeaşi strălucire şi adîncime. Foiletonul, cînd îl practici, devine o necesitate aproape dureroasă ; simţi că te fragmentezi, că scrii despre cărţi moarte o dată cu apariţia lor.* Dar e un imperativ mai puternic decît tine, ţi-1 dictează felul producţiei contemporane ; criticul e obligat să-şi spuie părerea despre orice aproape. Trebuie să formeze un tablou bibliografic al epo-cei în care scrie ; e o datorie profesională. După război foiletonul s-a impus şi la noi ; citesc pe Perpessicius, Cioculescu, Sebastian. Citesc cîţiva critici francezi, în buletine săptămînale. E însă un mare secret să nu te robeşti acestei nevoi ; nu trebuie să te elimine de la lecturi mai profunde şi mai susţinute. Foiletonul trebuie să devie o recreare, după o muncă mai grea. în fiecare an e bine să scrii o carte^ unitară, cu densitate de substanţă şi de compoziţie amplă. Creaţia criticului se vede şi în 50 de rînduri, dar nu se reliefează decît în 200 de pagini. 300 Un critic are două datorii : să presimtă noile valori, să fie un fel de impresar al geniului sau al simplului talent ; şi să creeze noi imagini mintale ale unei opere, s-o interpreteze, să meargă în adîncimea ei pînă în punctul central din care se ramifică toate arcurile ei interne ; să-i surprindă tehnica, sugestiile, valoarea specifică. Pentru prima funcţie, forma cea mai potrivită e cronica ; scurtă, substanţială şi urmărind formaţia de etape a unei personalităţi ; pentru a doua misiune (aci timpul şi prioritatea cedează perspicacităţii, meditaţiei lente) are la îndemînă eseul (formă tipică a veacului nostru) şi cartea, volumul compact. Moartea lui Paul Souday a pus o neliniştitoare problemă a criticului foiletonist : ce rămîne de pe urma unei activităţi risipite-n cronici, sub imperiul producţiei variate şi grăbite a scriitorilor contemporani. Souday a fost critic, nu un simplu gazetar : a avut cultura, ideologia (a secolului XVIII-lea), atitudinea, judecata, valorificarea; a avut şi temperamentul ce i-a dat expresia acestui fond ; un temperament brutal poate, fără nuanţe dar savuros prin sinceritatea şi onestitatea în legătură cu un ideal de spiritualitate : intelectualismul. A avut desigur şi lipsuri, goluri de înţelegere şi o prea strunită preţuire în cadrul idealului său de intelectualitate. Dar a fost un critic tocmai prin această limitare ; orice critic, în diferite măsuri, prezintă lipsuri şi fragmentări ale înţelegerii ; critica e un act de disciplină, aci e tăria şi slăbiciunea ei. Cîteva moduri de critică: cronica, comprehensivă, obiectivă, înregistratoare a valorilor de la cel mai mic grad la cel mai mare, pe scara creaţiei ; concentrată, substanţială, formînd un peisaj policrom al-unei epoci literare cu reflectul tuturor tendinţelor, individualităţilor ; critica partizană a unei formule de artă, a unui grup de sensibilitate, expresie, inteligenţă; cum a fost critica lui Gour-mont, a Iui Lovinescu, în faza Sburătorului; e o critică de iniţiativă, de fatale erori, de omisiuni ale altor valori, din alt grup, de exagerări a valorilor din propriul grup ; de aceea un cronicar e o inteligenţă — oglinda mai obiectivă, mai comprehensivă şi cu un simţ al relativităţii mai accentuat, prin poziţia sa critică ; se poate însă să găsim 301 un critic partizan, mai ales critici ideologici, şi într-un foileton — Souday — care şi-a violat funcţia de foiletonist, deseori ; Jaloux e mai aproape de acest sens al foiletonului. Critica-eseu, asupra unei valori intrate în istorie, sau asupra unei mari valori contemporane, e critica ampla, în volum, monografia spirituală şi artistică a unui autor, creaţia în adîncime şi în nuanţe a unui spirit critic interpretativ (Thibaudet, cu Malîarme, Interieurs, Le li-seur de romans etc.). Istoria literară are însă o altă perspectivă ; criticul foiletonist creează istoria literară, în marş rapid, o jalonează ; istoricul literar sintetizează, pe indicaţiile cronicarului literar, fizionomiile (căci sunt atîtea) unei epoci mai întinse. De aceea, Istoria lit[eraturii] romfâne] cont[emporane] a hii Lovinescu nu este operă de istoric ; e prea subiectivă, prea recentă, prea portretistă şi deci cu mijloace de subiectivare, în negativ sau pozitiv, a unui scriitor. Bucuţa, de pildă, e mutilat, Brăescu exagerat, Baltazar fals interpretat, ca poezie pură etc. Lovinescu nu s-a abandonat în spiritul unei epoci, ci mai mult 1-a rectificat, dominat din planul unei contemporaneităţi literare care, e drept, conţine multe valori de artă, faţă de valorile impuse ale poporanismului, sămănătorismului1. Istoria literaturii franceze a Iui Lalou e mai obiectivă, mai în planuri juste lucrată, ca istoria lui Lovinescu. O pildă de neconfundarea criticei cu istoria literară o dă Lalou, privitor la Proust, explicat în spiritul epocii, ca o emanaţie a bergsonismului în istoria literaturii ; în Deferise de l'homme face importante rezerve asupra lui, fiindcă Lalou, criticul, este, în roman, partizan al psihologismului şi analismului francez, din mentalitatea carteziană derivat, nu din bergsonism. Lalou e ceea ce se numeşte un intelectualist. în estetică, arta e studiată din trei perspective : a cititorului, a creatorului, a operii în sine. Estetica a folosit Ne lipseşte însă o istorie a literaturii moderne, de la Şcoala ardeleană pînă la 1900, în care Caragiale, Delavrancea, Vlahuţă, ivmmesou, Cosîmc, Creangă, Maiorescu, Heliade etc. să fie clasaţi. Lupta înltme estetica eroică şi cea criticistă, sunt cele două axe ale acestei perioade. !cele trei metode, alternativ sau simultan (?) ; care e cea mai bună : nu ştiu (cf. Croce). însă critica studiază opera din toate perspectivele : a operii în sine, a creatorului, a cititorului, care în cazul de faţă e însuşi criticul. Insuficienţa esteticei, care vrea să stabilească principii universale de artă, uneori asupra tuturor artelor (muzica, pictura, sculptura, literatura etc), e de a neglija relativul istoric şi a-1 înlocui cu o metafizică (cazul lui Schopenhauer). j|; Chiar cînd caută să-şi constituie un domeniu propriu, in-dependent de metafizică, cum a făcut Croce, estetica ne-| glijează factorul istoric, sau îl tratează separat, ca o is-4 torie a esteticei, nu a artei, cum face Croce. El a fixat două puncte capitale : arta e un mod de cunoaştere, deosebit de cunoaşterea logică, şi arta este expresie : însă expresia e individualitate ; dar estetica nu poate fi o ştiinţă. Istoria literară, sub numirea de şcoli, ne arată că arta are legături cu unele premise filozofice (cf. clasicismul lui Boi-leau şi analogia cu Descartes ; sau simbolismul cu idealismul filozofiei germane ; sau materialismul ca fundament teoretic al naturalismului.) Există deci un stil cultural, o interdependenţă intimă între filozofie şi creaţie. însă istoria literară ne mai arată ca estetica e divizibilă, nu universală ; exista mai multe estetice : a lui Boîleau, Hugo, Verlaine, Malîarme, Valery, Baudelaire, Breton. Critica pe acestea le are mai mult în vedere cînd vrea să promoveze o nouă şcoală literară (cf. Gourmont pentru simbolism) — nu o estetică universală, o ştiinţă a frumosului; critica vede numai modurile individuale ale esteticei ; ideile generale ale unei şcoli literare — apoi exclusiv realizarea individuală, căutată în opere. Critica creează pe noţiunea de valori diferenţiale, estetica, pe noţiunea de legi scoase posterior din valori. Ca şi logica, estetica e normativă, formală, necreatoare. Nu te învaţă să creezi şi poate nici să judeci critic : te învaţă să speculezi abstract. Critica se poate dispensa de estetică — nu şi de manifestele şi poeticele scriitorilor. De aceea, din punctul de vedere al criticului şi istoricului literar, toate esteticele sunt adevărate, în măsura rezultatelor lor artistice de creaţie, după cum Renan credea, din punctul de vedere al istoricului, că toate religiile sunt adevărate, fiindcă toate mărturisesc un in- 303 302 stinct suprasensibil al omului. Esteticele, şcolile, mărturisesc şi ele un instinct superior al omului : instinctul estetic, care priveşte viaţa ca un spectacol, ca o cunoştinţă a omului în descifrarea unui absolut al conştiinţei. Cel mat mare critic de azi al Franţei e Thibaudet. El corespunde tuturor funcţiilor pe care un critic complet trebuie să le îndeplinească. E cronicar la Candide, urmărind peisajul literar divers ; scrie articole de idei la N[ouvelle] Rfevue] FfrancaiseJ şi Kouv[elle] HtterfairesJ sau Europe; este eseist şi cugetător. Are cel puţin cîteva volume excelente : admirabila Interieurs. un subtil şi compact Mallarme, Le liseur de romans. Nu e un Faguet însă ; acesta avea o metodă care a dat admirabile monografii critice (Secolele XVI—XIX şi Polit[iques] et moralfistes du dix-neuvieme sieclej. însă Faguet a naufragiat în supraproducţie, în vulgarizare de idei, în prolixitate sufocantă (Nietzsche, cele 5 voi. despre Rousseau). Pe Thibaudet din supraactivitate îl pîndeşte însă un viciu al asociaţiei lipsite de substanţă, pe analogii siluite sau false, mediocre şi de loc comun ; apoi o obsesie de bergsonism ajunsa la un tic şi o pivniţă plicticoasă de comparaţii vinicole, din linia lui etnică de Bourguignon. Ceea Ce nu e faguetism, ci un exces de a filozofa, o degradare a calităţii lui supreme, prin supraexcitare, abstracţie. Analogia, asociaţia, disooiaţia pe proporţii mari au dus la cărţi înnămolite într-un stufiş inutil ca La vie de Maurice Barres, La Re-publfiquej des Prof[esseursJ. însă are nestrînse în volume cîteva zeci de admirabile eseuri, de substanţială pătrundere, de critică interpretativa. Aceasta i-a lipsit lui Souday ; şi lui Vanderem, un gazetar literar de specie superioară, dar gazetar ; Jaloux o are pe proporţii mici, în cronică, în special asupra tipurilor de roman şi a climatului moral al operelor din diferite epoci şi ţări. Jaloux are rara facultate de a fi un spirit cosmopolit, cu adeziuni de sensibilitate şi înţelegere foarte variate. Cremieux e un interpretativ personal în XXe siecle, un istoric literar excelent în Panorama literaturii italiene, carte de critică subtilă, în W care a prins spiritul specific al unei literaturi, cu o mare E putere de generalizare şi filiaţie a curentelor şi scriitori- 1 lor. 1 într-o operă, un critic caută întîi pe scriitor, apoi pe 1 om în genere şi în sfîrşit pe sine însuşi — în raport cu 1 primii doi termeni. ş Aceste reflexii justifica nu o originalitate de idei, ci li un punct de vedere. La Bruyere a spus că nu se pot găsi T idei noi, se pot pune în raporturi noi. Criza cititului e un fenomen economic. O societate tî-nără, fără tradiţie culturală, ca a noastră, nu poate suporta lectura ; ne plîngem ca avem o literatură inferioară celei franceze şi germane. E literatura societăţii noastre. Cu 100 de ani de simţ estetic, vrem să concurăm literaturi bătrîne ; vanitate ! Dacă nu se citeşte, e că lectura n-a ajuns o necesitate, ca baia, hrana, îmbrăcămintea. Literatura e o consumaţie de un ordin superior ; n-avem acest apetit. Iată criza ; şcoala e în descompunere şi formează funcţionari, candidaţi la proletariat şi e o emitentă de diplome. Protecţionîsmul statului e odios ; vor beneficia barzii mediocrităţii, nu scriitorii adevăraţi. Subvenţia, sub orice formă, e dăunătoare. Cînd cartea se va vinde de la sine, s-a rezolvat criza. N-avem consumatori de literatură ! Un critic trebuie să fie independent; să aibă o casă, o profesie, un fundament pentru probitate. Noi n-avem saloane literare ; scriitorii nu ştiu să-şi ţină mîinile, picioarele, nu ştiu să mănînce, să vorbească. Societatea înaltă face sport, curse, turism, nu literatura. Un cenaclism strimt e unica cetăţuie de artă. Un critic trebuie să fie un martir : să suporte mojicia unuia şi prostia altuia ; să scuze lipsa de valoare umană, pentru cea literară. Să aştepte în orice imberb un virtual miracol. Poziţia de pîndă, de vî-nător încremenit în smîrc ca să surprindă zborul înaripat al pasării rare. Prieteniile literare pe stima reciprocă sunt rare ; sunt 2—3 inşi. Singură cronica la un ziar îţi poate da independenţa ; însă ziarele noastre sunt cum sunt. De aceea literatura se face sporadic la noi, nu se confundă 304 20 — Scrieri, 6 ~ c. 1/150 30> cu viaţa unui om. Scriitorul român n-are simţul predestinării, fiindcă nici cititorii nu-l suscită. Avem un critic mare, de importanţă europeană ? Dar mai întîi avem scriitori mari de importanţă europeană ? Iată un raport de strictă dependenţă. Critica română se naşte cu Heliade, continuă cu Kogălniceanu şi Russo şi se constituie cu o conştiinţă proprie abia sub Maiorescu. Cei dintîi sunt diletanţi şi culturali care fac nobile eforturi de a da impuls originalităţii româneşti. Există un suflet românesc, demn de a fi transpus în artă, în primele decenii ale veacului al XlX-lea ? Există, însă localismul lui e prea strimt. Maiorescu e un profesor, un didact cu acţiune directă asupra contemporanilor. Ca un mare actor, el a imprimat prin acţiunea orală o mentalitate. Ne interesează mai ales mentalitatea lui critică. El introduce în conştiinţa românească noutatea (pe atunci) că fenomenul estetic poate fi considerat independent; găseşte deci cel dintîi domeniul artistic. Dar critica lui e încă culturală, de generalităţi, de principii ; de aci şi didac-tismul ei superior. E însă Maiorescu un critic mare ? Ho-tărît, nu ! E însă un mare sol istoric. Concepţia de jandarm binevoitor dar sever în metode, pe care o are despre critic Maiorescu, e o concepţie dogmatică, ce merge spre Boileau. Rolul lui e de altfel rolul lui Boileau, cel puţin prin fixarea gustului unei epoci [...] Unde e deci critica noastră modernă, aşa cum o creează Sainte-Beuve, în direcţia unei comprehensiuni şi a puterii de interpretare ? Unde este „genul" nou, cu metode proprii, cu domeniu propriu, critica creatoare, nu în sens impresionist, ci critica hrănită din substanţă artistică, construind, lămurind spirite, expresii, stiluri ? începutul acestei perioade îl inaugurează criticii-cronicari. Primul cronicar adaptat necesităţilor foiletonului e Chendi. D. M. Dragomirescu e un didact, d. Ibrăileanu un continuator al lui Gherea (mai tîr-ziu, prin Note şi impresii, e un cronicar ce interpretează şi estetic). E. Lovinescu, prin Paşi pe nisip, introduce cronica suplă, de esenţă franceză. Primul volum al d-lui H. Sanielevici, Încercări critice, continuă genul. îl reia, inegal şi didact adesea, Trivale, prin Cronici literare. Atît înainte de război ; după război, foiletoniştii se înmulţesc, 306 sensul interpretării estetice se afirmă puternic. Cronica e aproape singura formă de critică viabilă, cu excepţia lui E. Lovinescu, ce aborda istoria literară, problematica literaturii naţionale, ca o replică Ia „specificitatea" susţinută de Ibrăileanu şi Iorga (doi culturali, ca şi Mehedinţi). D. Sanielevici devine un polemist, un „ştiinţific" şi un obsedat de formula unui sistem sociologic, părăsind foiletonul. Critica noastră modernă e deci creaţia unei echipe de foiletonişti. Chendi, Lovinescu (cu amplificări ideologice, după război), Ibrăileanu (sporadic şi nedezbărat de sociologism), H. Sanielevici (la debut), Trivale, inegal şi didact — apoi Perpessicius, Davidescu, Ş. Cioculescu, G. Călinescu (cu amplificări de nou impresionist creator în marginea operelor), M. Sebastian (preocupat mai ales de literatura franceză), B. Fundoianu (de asemenea), Al. Busuio-ceanu, prea diletant, Ralea (discipol al lui Ibrăileanu şi Gherea, în a 3-a generaţie) — toţi însă cu o tendinţă de interpretare în domeniul pur estetic. Foiletonismul însă nu poate produce critici mari ; este etapa precumpănitoare eseului, studiului compact. Eseul îl cultivă d. Zarifopol (numai pe literatură străină) şi d. Vianu, cu o preocupare mixtă şi mai mult filozofică. Dar critica modernă aci trebuie căutată, în această falangă de cronicari, a căror conştiinţă critică se ridică la convingerea că exercită un gen nou, autonom de culturalism şi sociologie. Să revenim Ia întrebarea de la începutul acestor reflexii : de ce n-avem un critic mare ; cea mai proeminentă personalitate critică e E. Lovinescu. în Istforia] civilizaţiei [române moderne] a pus problema dependenţei noastre spirituale de Apus ; operă de sociologie, îmbrăţişează şi literatura. Sincronismul şi diferenţierea, iată tot ce a stabilit ca idee Lovinescu. însă poate fi comparabil cu Thibaudet ? Nu, fiindcă critica lui n-are puncte de vedere, pe un plan abstract. Critica română e puţin interpretativă, merge puţin în adîncime, fiindcă literatura româna n-are o problematică puternică. Sadoveanu, Hogaş, Creangă — exprima o categorie de sensibilitate : peisaj şi primitivul uman. Caragiale are o viziune originală a realităţii româneşti, dar această realitate e prea locală, meschină, ca să aibă un interes universal, deşi în personagiile comice din teatrul caragialian universalul e în germen. Aşadar, 307 cîe unde să-şi ia critica substanţa de interpretare, cînd literatura nu-i oferă perspective ? Cu Brăescu, Bassarabescu, J. Bart, se pot face studii ample, cînd opera lor e de o modestie vecină cu sărăcia spirituală ? Consideraţiile estetice sugerate criticii sunt şi ele foarte modeste. Un Brăescu are o viziune a comicului cazon autohton originală : laşitatea umilă a inferiorului şi prostia semeaţă a superiorului trăiesc incontestabil, dar pe proporţii mici, deşi intense. Cînd un critic român abordează eseul, îşi ia teme din literaturile străine (cazul Zarifopol şi pînă la un punct Vianu). Foiletonismul e o etapă normală a criticii naţionale. Sunt şi personalităţi şi probleme mai complexe între fenomenele noastre literare : Eminescu, Creangă, Cara-giale, Arghezi, d-na H. P. Bengescu, Rebreanu — apoi tradiţionalismul, ortodoxismul etc, care pot oferi sugestii, perspective, substanţa pentru studii, dar sunt prea puţine. Eseul nostru e încă în faza metaforică, retorică sau confuză (Crainic, Dragnea), cu rare excepţii de maturitate (Zarifopol, Blaga, Vianu). Eseul e o altă fază a criticii moderne, intermediară, între foileton şi carte. Postum (1936) îmi displac gesturile patetice şi dintr-o pudoare firească şi fiindcă pot fi uşor bănuite de ipocrizie ; nu voi încerca aci decît să-mi exprim o convingere şi să mă întristez de condiţiile penibile în care am ajuns să scriem. De vreo doisprezece ani, de cînd ma străduiesc sa-mi fac o tehnica şi să-mi ascut mintea întru priceperea fenomenului literar, atît de divers, m-am chinuit să găsesc adevărul, cu aspră disciplină interioară. Nu ştiu dacă l-am găsit totdeauna, dar am dorit-o fierbinte ; cînd am greşit (şi cine nu greşeşte ?), am fost de bună-credinţă, iar cînd mi-am dat seama de eroare, mi-am făcut meritate mustrări. îmi îngădui să cred că am trecut de mult de vanitatea de a-mi vedea numele tipărit şi nu mă consider decît un umil ucenic al Criticei, pe care dacă n-am putut s-o ating în ispititoarele ei înălţimi, m-am silit să n-o ultragiez prea mult. Am o prea dezinteresată pasiune pentru critică, în genere, şi o prea adîncă încredere în misiunea ei ; mi-a insuflat-o opera atîtor critici de valoare universală şi a cîtorva respectaţi înaintaşi, în tînăra noastră disciplină inaugurată de severul Maiorescu. Astăzi, am ajuns la o răscruce de carieră şi de conştiinţă şi puţin lipseşte să nu conchid şi la vanitatea criticei, într-o ţară în care suntem trataţi, de la o vreme, drept corupători ai moravurilor şi ai gustului, drept vînduţi străinilor, editorilor, oameni fără Dumnezeu şi nepotriviţi la locul pe care l-am dobîndit cu grele renunţări. E atît de dificil să fii arbitru, într-un domeniu individualist, prin excelenţă, ca lite- 309 ratura. Şi ce este criticul altceva decît un arbitru, între spirite diverse şi tendinţi contradictorii? Am'crezut în artă, ca într-un fapt izbăvitor al spiritului, dincolo de multele neajunsuri ale vieţii ; am crezut într-un liberalism al criticii, care nu poate fi ştirbit de nici o preocupare lăturalnică. Mă văd însă înconjurat de tot felul de primejdii ; injuria nu este cea mai rea. A fi lovit este firesc într-o publicistică violentă, în care atacul personal este încă un argument suprem, iar indelicateţea un semn al triumfului. Cît suntem pe un atît de şubred teren literar, vehemenţa este poate preferabilă morţii şi plictiselii, să dai cu pietre-n vînt e un exerciţiu cam primitiv, fără-ndoială, dar într-un veac al sportului e normal, pînă la un punct, să devie şi cuvîntul un fel de praştie. Că adesea piatra se-ntoarce în capul prăş-tiaşului, nu-i de mirare ; există un zid al bunei-credinţe, al bunului-gust, de care se izbesc şi cele mai tari vorbe, revenind de unde au plecat. Dar de la acest exerciţiu^ distractiv sau numai inutil, pînă la organizarea de campanii, asmuţi-toare, asupra omului, de-aci pînă la escaladarea tuturor limitelor de bună-credinţă şi pricepere şi pînă la scoaterea în stradă a ideilor, înarmate cu ciomag şi cu „retoricele su-liţi" ale tuturor invectivelor — este exact a străbate calea de la disciplină Ia anarhie. De la un timp, toată lumea se simte datoare să aibă opinii, în materie literară şi în critică. Activînd în numele libertăţii de opinie, ar fi absurd să contestăm însuşi principiul pe care dăinuim. Care sunt limitele Iui, pînă unde-i este îngăduit libertăţii să fie libertateji nu haos, nu mai ştim. Libertatea critică nu e anarhică ; ea caută adevărul, valoarea, nuanţa, cu pasiune, cu luciditate şi metodă. Asistăm la campanii duse de personalităţi culturale, de pseudopersonalitaţi, de tot felul de instituţii, unele mai onorabile, altele mai puţin, de asociaţii profesionale sau, pur şi simplu, neliterare. Deschideţi presa zilnic şi veţi vedea cîteva articole, toate, desigur, „de atitudine", toate vehemente şi competente, într-un domeniu în care competenţa nu s-a bătut cu pumnii în piept, niciodată. Mă-ntreb cu îngrijorare : unde începe şi unde sfîrşeşte polemica ? Cine o face, cu ce bună-credinţă şi cu ce pricepere ? Nimeni nu fuge de discuţie, în planurile fireşti ale ei; critica însăşi, e vorba de critica asupra contemporanilor, este mai ales o ne- 310 B curmată discuţie din puncte de vedere diverse, dar unificate K în planul de manifestare. Chiar greşelile sunt acoperite de m bună-credinţă, cînd planurile nu se surpă unele peste altele, ]|< ca într-o catastrofă geologică. Un imperativ etic domină E orice acţiune critica ; lipsindu-i, devine agresiune, atentat W: la opinie, acţiune politică deghizată sau intoleranţă primi-ff ti vă. O luptă literară este un spectacol totdeauna pasionant ; şi mai presus de orice este o luptă, după toate bunele norme ale cavalerismului. Lozinca zilei este : prindeţi spiritul şi băgaţi-1 în puşcărie. Unde începe şi unde sfîrşeşte polemica în acest caz ? Să te supui regulelor unor astfel de adversari înseamnă a te anula, principial. Eşti uimit sau dezgustat şi aştepţi să iasă asinii din grădina cu flori ; psihozele colective nu mai fac distincţie între catîri şi caii de rasa. Poate critica să lupte în contra psihozelor, cu vehemenţă luminată de adevăr ? Şi dacă o face nu este aproape inutil, într-o izolare tristă ? Critica liberală, în esenţa ei, asediată de fa-natisme, pare imagina demenţei sfîşietoare, în timp ce nebunia colectivă se transformă subit în înţelepciune. Şi eu sunt român, mi se pare ; aşa cum respir şi nu simt nevoia ca în fiecare dimineaţă să-mi amintesc o realitate existenţială. Cine dă certificate de cetăţenie spirituală ? Traficanţii de patriotism, dubioşii, ca origine, subit asimilaţii ? Marele Eminescu, din care atîţia români retorici şi-au extras teorii, ştia că exista, în spirit, un „naţionalism în marginile adevărului". Nici noi nu putem crede altfel. Şi Eminescu n-a fost nici premiat măcar de Academie, iar Caragiale a fost respins, cu violenţă, de la această cinste. Cine a cîştigat procesul, în timp ? O instituţie care-n toate ţările e reacţionară şi academizantă, fiindcă se socoteşte intrată în nemurire, se poate opune cel mult hazardului de a număra, între membrii ei, noi nemuritori, dar nu se poate opune şi spiritului viu al unei literaturi. Maiorescu, membru al Academiei, om politic, militînd într-un partid, niciodată n-a amestecat planurile de activitate şi n-a crezut că trebuie să impuie lui Eminescu normele academice ale venerabililor săi colegi de nemurire numerotată. în loc să ducem mai departe acest început, ne-ntoarcem la critica de pe timpul lui Burebista ? De la Maiorescu pînă la noi, atîtea spirite s-au străduit să creeze un climat propriu al criticei. Libertatea 311 este aerul ei salubru, înlăuntrul unui larg umanism, al independenţii de opinie şi al respectului ei. Bătăliile literare se dau înlăuntrul literaturii şi orice asociaţie, fie ea academică, poliţistă, sau numai profesională va lupta în planul spiritului, pe care-1 va salva sau compromite ; în forma instituţiilor se mişcă oamenii şi dacă ei au prestigiu îl acorda şi instituţiei, care nu le poate acorda şi creditul nelimitat asupra adevărului. Spiritul nu se judecă cu materia, arta cu codul penal şi scriitorul cu un paragraf de lege ; mai este posibil să vorbim de cultură, în asemenea condiţii ? Nu mergem spre barbarie, sub atîtea pretexte, nu lunecăm spre anarhie, sub iluzia legii şi a disciplinei ? Cu aceste criterii, nu mai distingem care e măsura talentului, unde începe arta şi unde pornografia, unde politica şi unde cultura, unde polemica şi atentatul moral. Unde ? Somez să-mi spună, pe toţi deţinătorii de adevăr într-o formulă. Intoleranţa n-a făcut niciodată cultura şi vehemenţa ideilor se petrece tot în cuprinsul lor. îmi îngădui sa reamintesc tuturor aprigilor români că şi eu sunt român ; dar poate am îndrăznit prea mult, în scumpa mea patrie, în care străbunii mei anonimi şi care dorm somnul dulce al pămîntului se mulţumeau să-şi însemne socotelile pe răboj şi gîndurile pe nouri : să practic critica literară şi să-i apăr libertatea şi buna-credinţă. în acest caz, vina mea este de neiertat, ca şi a disciplinei la care mă supun. 1937 MARGINALII Romantismul, dacă a creat lirismul, a întemeiat şi un cult al poetului însuşi. Lamartine, Victor Hugo, Musset, By-ron, Puşkin au fost socotiţi, la vremea lor, fiinţe excepţionale, în comunicare cu spiritul divin sau demonic, inspiraţi de mare clasă, creatori de moduri de simţire, imitate în viaţa obişnuită, răspînditori de clişee sentimentale, printre cititori. Poetul romantic a fost totdeauna Poetul, fie că şi-a destăinuit numai neliniştile lui intime, fie că s-a transformat în profet, în animator al mulţimilor, punîndu-se cî-teodată în fruntea mişcărilor sociale generoase sau ajungînd să deţie roluri oficiale importante şi spectaculoase. Viaţa lui sentimentală, aventurile, acţiunile publice — au fost la discreţia tuturor şi biografia s-a-mpletit necontenit cu opera, invitînd pe profan să se împărtăşească, din amîndouă, cu aceeaşi curiozitate. Parnasianismul a creat apoi un alt tip de poet, izolat în „turnul de fildeş", dispreţuitor al mulţimilor, ascunzîndu-şi confesiunile în alegorii mitologice, în versuri marmoreene, despărţind categoric pe om de artist. O anume răceală a expresiei şi sicitate a inspiraţiei l-au izolat pe poet definitiv de societatea în care trăia. Simboliştii la rîndul lor, culti-vînd un lirism de sugestie, de aproximaţii confesionale, as-cunztfndu-şi inspiraţia în subconştient, vorbind dinlăuntru, nu de pe estradă, ca romanticii, au creat un cult ermetic al poetului şi al poeziei, scoţînd din privirea indiscretă a semenilor biografia şi detestînd tipul spectaculos al romanti- 313 cuiul. Lirismul, ca stare poetică, s-a adîncit însă, s-a individualizat, arta a devenit un templu, în care oficiază şi pătrund numai iniţiaţii ; dificultăţile de substanţă şi de expresie s-au multiplicat, punînd o barieră între poezie şi mulţime. Comunicarea între creator şi cititor se face pe cale strict individuală, de la suflet la suflet, taina lirică se insinuează subtil în spirite şi numai în acelea de esenţă aristocratică. Pe măsură ce democraţia socială s-a dezvoltat şi răspândit, se constată un curios proces invers, de înnobilare şi singularizare a poetului şi a poeziei. Poemul — cu majusculă — devine un ritual, iar Poetul (la fel majusculat) devine magul, iniţiatul, alesul ; cititorul împrumută el însuşi ceva din atributele unuia şi celuilalt. La noi, viaţa lui Eminescu s-a revărsat, ca un rîu complimentat pe lîngă operă, a vrut s-o lumineze, transpunînd în oglinda lui anecdotica biografică. Cititorii s-au înduioşat sentimental de romanţa şi elegia eminesciană, le-au înţeles ca atare, au legat momentele biografice de poem, lăsînd arta pe al doilea plan. Critica însăşi cu greu s-a dezbărat de acest mod de înţelegere şi numai cînd biografia şi opera au fost epuizate, sub raportul sentimental şi anecdotic, a trecut la construcţia, la stabilirea structurii de simţire eminesciană. Multă vreme Eminescu a fost, chiar pentru critică, prilej de discuţii principiale mai mult decît obiect de analiză. Maiorescu alcătuise o imagine ideală, prestabilită a geniului eminescian, Gherea una strict umană, psihologică, interpretînd opera prin biografie ; procesul s-a prelungit, la discipolii lor, fără ca să scoată figura creatorului dintr-un stadiu preliminar. Abiajn timpul nostru, Eminescu e văzut ca o structură spirituală, iar biografia şi studiile critice ale d-lui G. Călinescu au clintit din Ioc inerţiile înaintaşilor. Imagina omului se prelungeşte în imagina poetului într-o singură răs-frîngere : în erotism şi instinctualitate ; imagina poetului, oricît ar apărea de simplificată, se complică, pe măsură ce analiza operei se scindează de viaţă ; şi cînd d. G. Călinescu ajunge să interpreteze, în ultimul volum, poem cu poem, într-o serie de Analize, deşi biografia rămîne un fundal îndepărtat, putem face abstracţie de ea. Eminescu creatorul apare în reliefuri mult mai complicate, planul inteligenţii transcende planul instinctiv şi imagina critică simplificată, B îngroşată, dedusă, în primele tomuri, din imagina omului, ■E în mod linear, se completează cu imagina poetului, care nu K este identică cu acea biografică. W Constatarea noastră nu duce cîtuşi de puţin la condam-S narea biografiei unui scriitor ; numai că biografia separat m concepută, din necesitatea de a da o unitate portretistică ft; omului, riscă să nu se suprapună exact cu a poetului. m D. G. Călinescu a făcut un mare pas, în critica emili nesciană, prin cele şase volume închinate poetului, primul |- de biografie şi celelalte de interpretare a operii ; nu numai eminescoiogia a luat o nouă faţă, dar şi disciplina criticii 'h însăşi a fost desţelenită din monografismul obişnuit, de şcoală franceză, în care psihologismul şi analiza ajunsese aproape la o tehnică invariabilă. în studiile d-lui G. Călinescu îşi dau întîlnire nume-'■ roase metode critice ; în revărsarea lor, cele cinci volume dedicate operii sunt, în acelaşi timp, şi cinci variante metodice, dovedind astfel marea capacitate a criticului de-a folosi diversele mijloace pe care disciplina le-a folosit în devenirile ei moderne. Critica a trecut însă, în reprezentanţii ei europeni, la o nouă metodă, pe care a aplicat-o, în primul rînd, creatorilor a căror biografie excepţional de bogată se împleteşte cu opera. Studiul masiv al lui Gundolf asupra lui Goethe este o astfel de pildă, în care biografia şi opera se întrepătrund organic ; ele nu sunt două realităţi distincte, nici două vase comunicante ; ele alcătuiesc o structură unică, vie, o figură ideală a creatorului. Biografia şi opera sunt expresia unei aceleiaşi energii : „Operele nu sunt deci semnele care marchează o viaţă, ci corpurile care-o alcătuiesc". Dacă metoda lui Gundolf s-ar putea aplica şi lui Eminescu, nu este mai puţin adevărat că o metoda critică este o problemă de formaţie spirituală a criticului însuşi. D. Călinescu s-a format la critica franceză şi italiană şi nicidecum la critica germană ; a adopta o metodă, din simplu spirit de imitaţie, înseamnă a face operă sterilă, a calchia şi carica ceea ce nu este organic ; căci şi-n critică, la fel ca şi-n creaţia literară, formaţia sufletească este de natură selectivă. Menţionînd pe Gundolf şi modul lui estetic de-a interpreta pe Goethe, la care „viaţa şi opera nu sunt decît diferitele atribute ale unei aceleiaşi substanţe, ale unei unităţi 315 314 spirituale şi corporale, care se manifestă totdeauna ca mişcare şi ca formă" — n-ara făcut decît o demarcaţie între un stadiu de evoluţie al criticii noastre şi stadiul de evoluţie al criticii europene. Mai mult chiar, socotim a fi făcut şi o demarcaţie între critica germană şi critica franceza, pe urmele căreia au mers cei mai mulţi dintre criticii români. Dar, în cazul poeziei simboliste şi în genere moderniste, în însăşi literatura noastră, întîlnim tipul poetului fără biografie. Oricîte elemente autobiografice, transfigurate desigur, s-ar găsi în creaţia de vers şi proză a d-lui Arghezi, e greu astăzi să alcătuim o simplă biografie a poetului, separată de operă, şi deci cu atît mai greu să le punem în relaţie una cu alta. Şi încă am luat pilda cea mai puţin dificilă ; anume evenimente capitale biografice se străvăd foarte clar, în opera argheziană, şi o aplicaţie de critică gundolfiană ar fi cu putinţă ; n-ar fi însă o biografie amănunţită, distinctă. Tipul poetului fără biografie este G. Bacovia ; ce ştim noi din viaţa poetului este destul de sumar, însăşi viaţa sa fiind de o mare monotonie. întrebarea capitală a criticii rămîne, însă, dacă putem zugrăvi structural un poet care nu ne oferă o biografie copioasă. Fără îndoială că da ,* substratul biografic al poeziei bacoviene este'însuşi substratul ei psihologic ; ne dispensăm, în acest caz, să mai raportăm opera la biografia anecdotică. Modul de a simţi, în expresie estetică, include un mod biografic. Problema esenţiala a criticii nu e înlăturată, din cauza absenţei totale sau din cauza insuficienţei amănuntelor biografice din existenţa unui scriitor. Structura estetică este şi o structură de viaţă, fiindcă viaţa unui creator este un fapt originar din care decurge faptul artistic. Metoda lui Gundolf, în aplicaţia specială la Goethe, este în fond, o metodă estetică ; metoda întregii critici contimporane, fie că se foloseşte de materialul biografic, fie că se foloseşte de cel ideografic, este — în ultimă analiză — tot o metodă estetică. Valorile spirituale şi expresive ale unui creator sunt valorile supreme pe care criticul trebuie să le intuiască, să le analizeze, să le înserieze şi să le ierarhizeze, alcătuind structura distinctă, figura Iui ideală. m în critica modernă, metodele sunt atît de variate, inter -I ferenţele lor atît de complexe, încît se poate vorbi de o W viaţă şi o structură spirituală a disciplinii, cum se poate î vorbi şi de a creatorilor ei ; şi, dincolo de structurile indi-f viduale ale criticilor şi de însăşi structura ideală a criticii _ se poate vorbi chiar de modalitatea specifică a criticii, în diversele culturi europene. Critica franceză, germană şi italiană oglindesc nu numai stadii de evoluţie a disciplinii, cu analogii şi discriminări, ci înseşi modalităţile de structură spirituală a trei popoare diferite. 1942 316 DESPRE MALIŢIA CRITICĂ Dacă suntem de acord că atitudinea critică e un act al inteligenţii lucide, Baudelaire sau Jacques Riviere, Gour-mont sau Gide sunt tot atît de lucizi, în critică, indiferent de gustul individual şi de valorile de fond şi de expresie pe care le-au susţinut, ca şi dogmaticul Boileau, care, în afară de clasicii greco-^latini şi de scriitorii veacului pe care i-a promovat, nu vedea nimic mai desăvîrşit şi chiar nimic cu putinţă. Actul critic fiind un act de inteligenţă, hrănit din intuiţia valorilor estetice, e firesc să ia uneori expresia maliţiei : e cunoscută maliţia lui Boileau, risipită în satire, epistole şi epigrame, ca şi în Arta poetică. Ea este o modalitate a judecăţii şi traduce literar formula temperamentală a criticului. A fi obiectiv, în critică, nu este echivalent cu a fi lipsit de personalitate ; critica formalistă antică şi a Renaşterii, din iluzia obiectivitătii, degenerase într-o seacă aplicaţie a regulelor de Poetică şi Retorică, crezînd astfel că a identifica un cod de procedee literare este un act de inteligenţă. Dacă Boileau este un dogmatic — el este o simplă înregistrare de categorii referitoare la genuri şi la tehnica lor stilistică. Boileau este un estetician, care impune anume valori de conţinut, chiar dacă le socoteşte a fi absolute şi imuabile. în acest sens, se poate vorbi de modernitatea criticii lui, care e fundată pe o viziune a omului văzut în ex- >,. presie artistică. Maliţia lui apăra o dogmă, iar talentul lui satiric este modalitatea însăşi a inteligenţii lui de critic. I': Despre maliţie, în critica noastră, aş vrea să vorbesc aci ; şi cel dinţii care a practicat-o din plin a fost primul critic ; român, în adevăratul înţeles al cuvîntului. Titu Maiorescu ; a exercitat, în cultura noastră modernă, o accentuată critică negativă ; singur i-a formulat necesitatea şi i-a determinat justificarea. Se pare însă că atitudinea negativa a criticii este comună tuturor criticilor moderni, care au revizuit valorile epocii lor şi au fixat unele principii fundamentale ale disciplinii. în Franţa, critica satirică a lui Boileau, în Germania, critica de rară vioiciune polemica a lui Lessing, la noi critica de înaltă ironie a lui Maiorescu — s-au folosit de maliţie, ca de arma cea mai eficace. Cîteşitrei au făcut critică de principii, luptînd pentru a le uni ; desigur, adevărul lui Boileau era adevărul care oglindea însăşi creaţia marelui veac ; adevărul lui Lessing era adevărul care desţelenea un teren fertil, pentru literatura germană, aservită imitaţiei franceze, iar adevărul lui Maiorescu era fundamentarea valorii estetice, pe care-a disociat-o de valorile ştiinţii şi de cele utilitariste. Rolul istoric al fiecăruia corespunde situaţiei lăuntrice a culturilor şi momentului lor respectiv, chiar de am ajunge la încheierea că Boileau, Lessing şi Maiorescu ar prezenta şi trei imagini ale unei aceleiaşi modalităţi critice. Critica lor se naşte din condiţiile speciale ale literaturii naţionale şi exprimă intuiţia profundă a realităţilor spirituale în care au fost sortiţi să se nască şi să activeze ; ea este, cu alte cuvinte, o pedagogie estetică aplicată la climatul specific al culturii în care a trebuit să vieze, ca să-şi valorifice însuşi ţelul în vederea căruia şi-a exercitat maliţia. Din punct de vedere tactic (şi se poate vorbi de o tactică a criticii lor polemice) se pot găsi cîteva analogii între cei trei autentici îndrumători. Formula maioresciană a „sintezei în atac" e valabilă şi pentru Boileau şi pentru Lessing. Criticul francez era un antiromantic anticipativ ignonnd evul mediu şi Pleiada (din care Sainte-Beuve, peste doua veacuri, a fixat vatra romantismului) şi reprimînd literatura 319 318 de fantezie şi sensibilitate a contemporanilor, care contrazicea idealul lui elenic. Lessing, faţă de Boileau, e un modern, care detestă clasicismul francez şi recomandă romantismul shakespearian ; dar modernitatea lui e totuşi relativă, fiindcă supraevaluează pe Esop, faţă de La Fontaine, iar în teoriile lui dramatic jură întru Aristot, după cum jură şi în Homer (şi aici e de acord cu Boileau). Momentul apariţiei lui Maiorescu prezintă destule analogii tactice cu Boileau şi Lessing ; şi el, ca şi Lessing, respinge seaca imitaţie, încurajată de Heliade, şi el respinge o literatură artificială, ca şi Boileau, îronizînd pe ardeleni şi mediocritatea poetică a direcţiei vechi. Dar Maiorescu jura încă şi el în Aristot, de care se foloseşte ca să formuleze „teoria romanului poporan", o simplă constatare transformată într-o dogmă, fără substrat justificativ. Indiferent însă de obiectivele lor variate, ca şi de momentul istoric în care apar, în climate de cultură specifică — Boileau, Lessing şi Maiorescu rămîn trei maeştri necontestaţi ai „sinte-zii în atac", pe care au ipracticat-o cu vivacitate. Temperamental, rămîn trei maeştri ai maliţiei critice, folosită ca o modalitate a judecăţii şi ca un atribut al inteligenţii lucide. 1942 TRADUCĂTORUL IDEAL Heliade, neobositul iniţiator de cultură modernă, a imaginat un întreg plan de traduceri ; dar planul Bibliotecii universale era conceput în spirit enciclopedic. Poezia şi istoria, dreptul şi filozofia, ştiinţele naturale şi estetica, drama şi economia politică etc, etc. trebuiau să figureze într-o vastă întreprindere de transpuneri în româneşte a celor mai variate produceri ale spiritului uman, din antichitate pînă-n zilele „părintelui literaturii române". Nu numai grecii şî romanii deveneau modelele tinerii noastre culturi, dar şi francezii, englezii, germanii, italienii, în creaţiunile lor diverse. Era la mijloc o operă de vastă asimilare culturală, un fel de mutaţie de valori streine în limba naţională ; şi mai era şi un mare exerciţiu de filologie aplicată, de pe urma căruia „limba noastră, trecînd prin toate domeniurile cunoştinţelor umane, exprimînd ideile tuturor autorilor celebri, va legiui vorbe, fraze şi expresiuni, se va lăţi şi întinde în toate laturile orizontului ştiinţei, şi, făcîndu-se capabilă a exprima orice cugetare, va deveni limba viitorului României şi se va înfăţişa splendidă şi radioasă". Planul Iui Heliade era destul de cuminte, pentru epoca lui, şi corecta într-un fel lozinca primejdioasă „Scrieţi, băieţi, numai scrieţi !" — pe care avea s-o combată, cu înverşunat sarcasm, Maiorescu. în tot cazul, el nu putea înlocui şi o directivă a spiritului românesc, în perioada lui de prim elan creator. Astfel, criticismul maiorescian era binevenit şi, cu toate aspectele lui negative, era totuşi un îndemn reflectat la producţia originală. 0 literatură de traduceri, desigur, nu este o literatură, ci numai un ferment al creaţiei originale. Junimismul însă n-a opus o interdicţie principială traducerilor şi Maiorescu însuşi a tradus din Schopenhauer şi Spencer, din Ibsen şi din Alarcon, Bret Harţe şi Twain. Dacă pentru noi sensul enciclopedic al Bibliotecii universale nu mai este atît de urgent, sensul traducerilor de creaţii poetice rămîne un veşnic postulat de cultură. Limba literară română a evoluat atît de mult de la Heliade, nu graţie traducerilor, ci operelor originale, că nu mai poate fi vorba de însăşi creaţia unui instrument de expresie, de mlădierea şi îmbogăţirea filologică a limbajului artistic. Pentru noi, o traducere înseamnă transpunerea unor valori de conţinut şi de expresie, în acelaşi timp, în cultura naţională. Literaturile apusene au făcut eforturi excepţionale, în această direcţie, nu numai în ce priveşte antichitatea greco-latină, dar şi producţiile moderne. Baudelaire, Malîarme, Rilke, Gide au făcut operă de asimilare şi transpunere tot atît de importantă cît şi o creaţie, traducînd în limba naţională unele valori streine, cu care s-au simţit înrudiţi structural. Adevărata problemă a traducerilor, pe lîngă dificultăţile cîte le comportă în sine, este o problemă de structură. E. Lovinescu afirma odată că „traducătorul ideal" al Odiseii ar fi fost Creangă, cu condiţia, desigur, de-a fi ştiut elina şi de-a fi simţit impulsul lăuntric să-şi ia această sarcină. Fabulosul structural al marelui povestaş era atît de înrudit cu fabulosul homeric, încît Creangă ar fi re-creat, în limba noastră, un univers poetic în care-ar fi trăit ca-ntr-o lume familiară. Literatura română a avut norocul să-şi găsească şi mai apoi interpretul eposului homeric în G. Murnu, ale cărui transpuneri sunt echivalente cu o creaţie. Structural, G. Murnu e un rapsod, care-a inventat şi expresia cea mai potrivită, ca să autohtonizeze Iliada şi Odiseea. Traducătorii ideali sunt însă rari şi numai un excepţional noroc îi poate ivi în cursul unei literaturi ; nu vom relua aci dezbaterea despre traductibilitatea şi intraductibili- tatea operelor streine, într-o limbă. Ni se pare o discuţie perimată ; singura piedică serioasă, cînd afinitatea de structură dintre original şi traducere s-a rezolvat, este numai structura estetică a limbilor respective, niciodată echivalentă, chiar dacă ar avea o evoluţie relativ asemănătoare. Cuvîntul, în creaţia poetică, nu are o simplă valoare noţională, ci una sugestivă, dar sugestivitatea îşi poate găsi echivalenţe, nefiind vorba de a izbuti un calc dintr-o limbă streină în limba autohtonă. Valorile de expresie vin din structura şi evoluţia limbii, dar nasc şi din viziunea universului poetic ; un traducător nu lucrează prin suprapunere, ca-n geometrie, ci prin sugestii echivalente. Mă gîndesc Ia cîţiva „traducători ideali", pe care i-am fi putut avea sau îi avem încă, dar nu-i folosim. Ce transpuneri ar fi putut face regretatul Vasile Pârvan, din tragicii greci ! Familiarizat cu spiritul elin, cu viziunea lui, în care destinul implacabil urmăreşte pe om, Pârvan ar fi împlinit ambele condiţii, a afinităţii de structură cu tragicii elini, şi a cunoaşterii limbii greceşti : s-a mulţumit să-i comenteze şi să alcătuiască, în prelungirea lor, cîteva inspirate imnuri, care oricum sunt expresia unui alexandrinism literar, mai curînd decît o creaţie substanţială. Şi ce traducător potrivit al Iui Petroniu şi Apulleius ar fi fost Matei Caragiale ! Trăieşte printre noi singurul traducător, cu putinţă azi, al lui Rabelais : am numit pe d. Tudor Arghezi : cîte afinităţi structurale, cîte mijloace expresive, care să-l îndreptăţească la o asemenea lucrare ! Poet religios, de sigiliu spiritual ortodox, d. Arghezi ne-a oferit cîteva traduceri din Baudelaire, pentru care simte atîta afinitate. Dar fantezia sa enormă, verdeaţa expresiei sale îl apropie atît de mult şi de Rabelais, încît nu vedem de ce n-ar încerca o transpunere, fie şi parţială, în româneşte ? Răspunsul e simplu, fireşte : o întreprindere de acest soi cere timp liber, asigurarea existenţii, un angajament serios făcut de-o editură de stat. Rabelais necesită nu doar o simplă luare de contact literar, ci un studiu, o exegeză, pe baza unei vaste bibliografii. Editura de stat există, este „Fundaţia regală pentru literatură şi artă", care şi-a însuşit, pare-se, progra- 322 323 mul lui Heliade ; dar dacă porneşte din acelaşi punct în care Heliade a fixat programul Bibliotecii universale, va izbuti să facă cîteva traduceri pedestre, în afara conceptului modern al transpunerii sugestive a unor valori de conţinut şi de expresie. Din propria sa iniţiativă, Tudor Arghezi ne-a oferit cîteva excelente pilde de autohtonizare a lui La Fontaine ; dar nu sunt propriu-zis traduceri, ci re-creări în cuprinsul unui gen istoric, al fabulei, reîntineriri ale unor teme străvechi, trecute prin sensibilitatea şi expresia unui poet modern. O traducere este o operă cu mult mai grea, fiind făcută în inima unui scriitor, nu în prelungirea lui. Forţe disponibile există azi în scrisul românesc pentru a întreprinde o colecţie de traduceri ideale. L-am vedea pe [...] d. Vladimir Streinu transpunînd pe Mallarme, pe d. Perpessicius traducînd pe Tibul, pe Catul, pe Properţiu şi pe Marţial şi dintre moderni poate pe Laforgue ; pe d. Lucian Blaga încercînd un florilegiu din Claudel, iar pe d. Ion Barbu unul din Poe. Pe Dante l-au tradus atîţia poeţi şi cărturari ; o transpunere îşi are epoca ei, corespunzînd unui moment cultural şi disponibilităţilor estetice ale limbii naţionale. Ar fi o îndrăzneala prea de tot mare, dacă încă am mai avea o traducere a Divinei Comedii ? încercat traducător al lui Baudelaire şi al cîtorva poeţi germani, între care şi dificilul Rilke, d. Al. Philippide ar fi poate singurul poet contemporan care ar putea să încerce o nouă asimilare în expresie românească a operei marelui florentin. Bătrînul Heliade îşi propusese un plan de asimilare mai mult iraţionala a valorilor de cultura universală, în limba noastră : planul lui poate fi valabil şi azi, în domeniul operelor de idei ; dar cînd e vorba de creaţia poetica, nu mai putem face simple proiecte de atelier cultural. Figura traducătorului ideal e mai rară şi mai gingaşe : ea trebuie mai întîi văzută, trebuie apoi momită cu tact şi persuasiune, şi angajată să lucreze, după înrudirile structurale şi după un plan estetic, singurul în care traducerea îşi are un rol creator. Dacă azi se traduc, în special, atîtea romane de faimă mondială, din literaturile europene, ele se fac după un plan jt mercantil ; cînd sunt onest traduse, sunt binevenite şi de jj preferat unor fabricate autohtone ; cel puţin instinctul „consumatorului de literatură" e dirijat spre adevăratele crea-ţiuni, chiar dacă traducătorii sunt numai industriaşi. Menirea educativă a acestor opere e neîndoielnică, dar nu ajunge pentru o cultură în care planul spiritual şi estetic trebuie să funcţioneze armonios. 1942 324 CONCEPTUL DE CREAŢIE ŞI DE NORMĂ S-ar părea că istoria literaturii moderne şi contemporane române e un vast capitol de literatură comparată. Romantismul nostru, din veacul trecut, e de tip byronian, lamar-tinian, hugolian şi chiar mussetian ; spiritul lui e modelat după cîteva tipuri sufleteşti distincte, din marea familie a curentului. Izvorul franco-englez (acesta prin intermediul celui dintîi) al renaşterii lirismului nostru ne-ar putea duce la concluzia dezolantă că am împrumutat nu numai tehnica poemului, motivele şi modalitatea stilistică, dar şi conţinutul spiritual. Acelaşi lucru, şi pare-se într-o măsură şi mai mare, s-ar putea spune şi despre cel mai mare liric român, Eminescu, care s-a format la izvorul romanticii germane. Căutătorii de surse s-au năpustit, cu o predilecţie diabolică, asupra operii eminesciane, disecînd-o, fragmentînd-o, supunînd-o la examenul microscopic al textelor şi motivelor comparatiste, silindu-ne parcă să acceptăm imaginea unor membre disjecte, din care s-a alcătuit poezia cea mai originală a noastră. Iar cînd a fost vorba de depistarea ideologiei pesimiste a marelui liric, a fost de-ajuns să se scormonească cu atenţie în Schopenhauer, mai ales, ca să nu se mai aleagă nimic din originalitatea lui. Mai mult chiar, unii comparatişti, de cultură franceză, ne-au răsturnat imaginea unui Eminescu tributar al romanticii germane, descompu-nîndu-1 în molecule ce-ar fi revenit de drept romantismului francez, împingînd şi mai departe înstrăinarea celui mai român dintre poeţii naţionali. Dacă paşoptiştii şi junimiştii sunt o răsfrîngere a modelelor romantismului apusean, franco-anglo-german, Macedonski,^ care e o insulă de lirism, izolată de eminescianism şi sămănătorism, spaţiile fireşti între care se cuprinde tipul lui de poezie, este şi el un reflect al lui Musset şi Gautier, al instrumentaliştilor francezi şi chiar al unui byronism în-tîrziat. Sămănătorismul, se credea, în sfîrşit, că a rupt aderenţele cu lirica europeană şi că inspiraţia unui Coşbuc, Goga şi Iosif s-ar datora numai izvoarelor autohtone. Dar se cunoaşte scandalul provocat de aşa-zisele „plagiate" ale lui Coşbuc, cea mai mare parte din literatura germană, se cunosc anume infiltraţii din lirica maghiară, în poezia lui Goga, şi se-nmulţesc, pe zi ce trece, filiaţiile liricei lui Iosif cu poeţii germani. Cînd începem capitolul Arghezi şi trecem spre simbolism şi modernism, lucrurile se-ncurcă şi mai rău, şi-n spatele fiecărui poet român vedem unul sau mai multe modele streine. La Arghezi s-a vorbit de Baudelaire, de Maeter-linck, de Malîarme ; la Ion Barbu, de Valery, Malîarme, Poe, Duhamel, de suprarealism şi, în prima fază, de parnasianism ; poezia lui Aron Cotruş ne duce automat spre Whitman şi Esenin ; a lui Ion Pillat, spre Jammes, Rilke, spre şcoala romană a lui Moreas şi chiar spre Valery ; pecetea lui Laforgue s-a pus de mult pe lirica Iui Adrian Maniu şi Perpessicius ; ermetismul de sensuri al poemelor lui Blaga e afiliat lui Novalis şî expresionismului german, iar un zelos negator îl făcea un simplu translator al nu mai ştiu cărui poet ceh. Dar să trecem şi la prozatori. în compunerea fizionomiei lui Matei Caragiale s-a despuiat o întreagă bibliotecă ; proza Iui Rebreanu e cînd zolistă, cînd balzaciană şi chiar stend-haliană, ca lipsă de efecte stilistice. D-na Papadat-Bengescu a fost legată de analismul proustian, cum a fost şi Camil Petrescu, după ce, mai întîi, trecuse prin anticamera Sten-dhal. Proza fantastică a lui I. L. Caragiale porneşte din „poveştile extraordinare" ale lui Poe ; iar teatrul lui, din Labiche şi Courteline, de care aparţin şi Momentele. Cu Năpasta ne ducem spre Tolstoi, din Puterea întunericului. M. Sadoveanu însuşi are intersecţii cu Sienkiewicz şi Gogol. 326 327 Şi n-am mai termina, dacă ar fi să facem tabloul complet al influenţelor ce s-au exercitat şi se mai exercită asupra tuturor scriitorilor români, poeţi, prozatori, dramaturgi, critici şi ideologi. Conceptul de creaţie e atît de confuz, de relativ, în literatura noastră, încît ajungem la concluzia că ori n-am creat nimic încă, ori tot ce înfăţişăm drept creaţiune este numai adaptare, prelucrare, copie meşteşugită, sau traducere travestită, sub pretenţii de original. Dar ce este mai interesant e că raportările la modelele străine, filiaţiile şi analogiile nu le-au răspîndiţ numai iscoditorii de izvoare, comparatiştii şi istoricii literari ; ele au servit drept instrument de caracterizare, drept aproximare a judecăţilor de valoare ale criticei estetice ; cînd s-a spus că Tudor Arghezi e influenţat de Baudelaire, s-a stabilit o înrudire spirituală, mai întîi, o echivalenţă, în ordinea valorii creatoare, mai apoi. Cînd s-a vorbit de puterea balzaciană de creaţie a lui Rebreanu, în Ion, s-a implicat şi o judecată de valoare. Chiar la Eminescu, în afara cercetărilor stricte de izvoare tematice şi de texte comparative, cînd s-a făcut apropierea de Leopardi, de Lenau, de Vigny etc. — s-a înseriat opera poetului într-o „familie de spirite", a romanticilor, şi s-a implicat şi o judecată de valoare posibilă, în cadrul literaturii europene. Ridicarea creaţiei naţionale la nivelul creaţiei europene s-a făcut numai printr-un contact de asimilare profundă a romantismului, realismului, naturalismului, parnasianismului, simbolismului, expresionismului etc. — european, conjugate din sursa fran-co-germană, cînd nu s-au mai adăugat şi alte infiltraţii. Conceptele de interdependenţă şi imitaţie — de natură economică şi sociologică — n-ajung să explice o creaţie originală, autohtonă ; ele presupun o relaţie mult prea exterioară. Un suflet specific, naţional, o intuiţie a realităţilor noastre, un sistem de valori de conţinut — este ceea ce ne interesează, din punctul nostru de vedere ; căutînd a determina aceste constante, vom putea determina şi gradul de originalitate al literaturii române. Dar valorile de conţinut, latente, nu se manifestă decît ca valori de expresie ; a predetermina spiritul creator românesc înseamnă a anticipa asupra creaţiei însăşi, a scoate dintr-un fragment izolat o fizionomie complexă, a constitui dintr-un mădular un organism întreg. |; Stilistic vorbind, şi înţelegînd prin stil coexistenţa, în- |> tr-un moment dat, a mai multor valori creatoare, din toate ţ domeniile spiritului, noi n-am descoperit nici una din cate-goriile mari estetice, de curent literar ; n-am fost clasici, } în sensul veacului al XVII-lea francez, fiindcă n-am moştenit tezaurul culturii greco-latine. Popor creştin ortodox, prin clasicismul grecesc transmis în epoca fanariotă, era să ne pierdem însăşi conştiinţa naţională ; renaşterea ei s-a făcut tocmai prin reacţiunea în contra limbii greceşti, vechi şi moderne, şi în contra învăţămîntului clasic elin. Cînd ne-am descoperit latini, ne-am descoperit numai prin limbă şi origină etnică, deosebindu-ne de slavi, de bizantini, de greci şi de maghiari. Iar cînd ne-am descoperit sufletul naţional, cu Bălcescu, Kogălniceanu, Alecu Russo, Alecsandri < şi ceilalţi paşoptişti — ne-am simţit pulsul specific, prin intermediul culturii apusene şi al gîndirii romantice. Paşoptiştii ne-au creat conştiinţa că reprezentăm un popor, cu instituţiile, cu trecutul istoric, cu moravurile şi folclorul nostru ; prin romantism, în lirică, în dramă, în roman, în istorie şi filologie — ne-am simţit că trăim în momentul istoric al curentului respectiv european [...] . Reacţiunea criticistă a junimismului, în planul cultural, [...] este o punere de acord cu Apusul, o ridicare la „nivelul secolului XlX-Iea", printr-un act de luciditate, printr-un efort de creaţie mai mare. Maiorescu nu e un spirit al vechiului regim, în cultură, ci un modern, un contemporan, în toată puterea cuvîntului. Fondul etnic e suscitat, în măsura în care poate conţine un substrat universal. Omul românesc apare în lirica lui Eminescu în tot complexul lui structural de contemplativitate, în proza lui Creangă, în teatrul caragialian — în forme universale. Cultura şi creaţia română nu sunt creatoare de norme ; cum n-am avut o moştenire greco-latină, n-am avut nici iniţiativa creaţiei de categorii, în ordinea romantică, realistă, naturalistă etc. Formele au venit dinafară, conţinutul şi intuiţia spirituală, dinlăuntru. Umanioarele noastre sunt strict moderne şi n-am mai putut reface întreg ciclul civi- 328 329 lizaţiei apusene ; am pornit la creaţie, din momentul istoric al romantismului, în care ne-am reflectat, prima oară, conştiinţa etnică şi expresia artistica. Poate că originalitatea noastră constă în însăşi libertatea spiritului care aderă Ia normele culturii apusene ; dealtfel, procesul acesta de adaptare la norme nu este numai specific creaţiei româneşti. Clasicismul francez al marelui veac a fost el însuşi o adaptare a spiritului naţional la normele culturii greco-latine. Tragedia lui Corneille şi Racine, critica şi opera satirică a lui Boileau, comedia lui Moliere, elocvenţa religioasă a lui Bossuet, fabulele lui La Fontaine, Caracterele lui La Bru-yere — ce sunt altceva decît adaptări ale spiritului francez, creator, la normele create de cultura şi literatura greco-la-tină ? învinuirea lui Taine, făcută lui Racine, că ar fi travestit personagiile antice în curtenii lui Ludovic al XlV-lea, este, în fond, cel mai mare elogiu care se poate aduce originalităţii scriitorului francez. Intuiţia omului, în clasicismul veacului al XVII-lea, este nouă, este specifică spiritului rasei, şi faptul de-a fi fost turnate în normele unei culturi moştenite nu-i scade cu nimic originalitatea. Se poate confunda Boileau cu Horaţiu, Moliere cu Plaut sau Aristofan, Bossuet cu Cicero sau Tertulian, La Fontaine cu Esop, sau Racine cu tragicii greci ? Cine ar putea să susţină o asemenea enormitate ? Neavînd o moştenire organică a culturii greco-latine, noi n-am putut utiliza normele clasicismului antic ; spiritul naţional a refuzat instinctiv normele culturii eline, care-n vremea fanarioţilor ameninţau să înăbuşe însăşi originalitatea noastră, iar cînd Şcoala ardeleană ne-a descoperit puritatea latină, în veacul al XVIII-lea. n-a descoperit şi normele culturii romane. încercarea ei şi a curentului latinist de a fixa limba română în normele limbii latine a fost o eroare, respinsă tot instinctiv de literaţii care-au ridiculizat filologia raţionalistă a latiniştilor ; tot aşa se explică şi refuzul ortografiei etimologice, pe care francezii au adoptat-o, fiindcă au adoptat şi normele creaţiei literare antice. Soluţia de continuitate dintre cultura greco-latină şi creaţia noastră modernă, socotită ca un fapt istoric nedezminţit (lăsînd la o parte explicaţiile ei, de natură tot isto- rică, în sectorul romanităţii răsăritene) —■ nu mai apare astfel ca o piedică a puterii noastre creatoare ; istoriceşte noi nu putem sări înapoi veacurile, ca sa luăm contact cu normele culturii greco-romane. Şi atunci ne-am încadrat în normele care ni le punea istoria la dispoziţie, în momentul cînd spiritul naţional, conştient de forţele lui de creaţie, a năzuit să se exprime, în valorile de artă. Universul liricii eminesciane, indiferent că se manifestă în normele romantismului german, este profund autentic, după cum profund autentică este intuiţia de viaţă a comediilor lui Caragiale, cu toate că se exprimă în normele adoptate din comedia franceză. Putem spune oare că intuiţia lirică eminesciană se suprapune cu intuiţia liricilor romantici germani ; putem de asemenea confunda intuiţia comică a lui Caragiale cu intuiţia molie-rescă sau a lui Courteline ? Printr-o atare judecată, fiindcă nici clasicismul francez al veacului al XVII-lea nu este creator de norme (mai mult chiar : este un intransigent păstrător al lor) — putem deduce lipsa lui de originalitate, socotindu-I o palidă copie modernă a clasicismului greco-latin ? Problema creaţiei specific româneşti nu este o problemă de istorie literară, de studii comparatiste şi de izvoare tematice ; conceptul de creaţie şi conceptul de normă sunt două concepte care nu se suprapun. A găsi că natura simbolismului este aceeaşi la cutare poet francez, ca şi la cutare poet român — este o problemă de simplă identificare a normelor, dar nu şi a valorilor de conţinut şi de expresie. Ion Pillat nu e copia naţională a Iui Jammes, după cum nici Moliere nu e copie franceză a lui Plaut şi Aristofan. Spiritul naţional, în creaţie, nu se falsifică prin adaptarea la norme moştenite sau împrumutate. Norma îl relevă, îl suscită, iar acel laborator intim care este subconştientul rasei este singurul în stare să producă şi să exprime fondul creator naţional ; normele îl diriguiesc, îl disciplinează, ele în-şile nefiind decît formele ideale şi generale, în care spiritul particular al unui popor va fi turnat, cu pecetea originalităţii lui de intuiţie şi de expresie verbală. 1942 330 ÎNTRE ISTORIA INSTITUŢIILOR TEATRALE ŞI ISTORIA POEZIEI DRAKlATICK ROMÂNEŞTI De la Ollănescu-Ascanio şi T. Burada şi pînă la schiţa succinta a d-lui Ion Anestin, istoria teatrului românesc s-a bucurat de atenţie deosebită din partea cercetătorilor. Nu vom arăta aci toate contribuţiile, mai mult sau mai puţin importante, care au luminat diferite momente din evoluţia instituţiei teatrale Ia noi ; nici nu vom face un tablou al tuturor actorilor şi actriţelor care au scris preţioase memorii, documente vii care să reconstituie atmosfera istorică a teatrului din trecut. Şi totuşi, dacă ar fi să judecăm drept, o istorie completă şi pusă Ia punct a instituţiei teatrale române nu s-a scris încă. Cine vrea să se informeze trebuie să facă ocolul cîtorva cărţi, parţiale şi cu lacune simţitoare ; nu există o singură carte, la care cititorul să apeleze, ca la un ghid complet, după care să poată urmări istoria unei instituţii de cultură, de la început, pînă în zilele noastre. Cînd zicem istoria unei instituţii de cultură, ne gîndim, în primul rînd, la Teatrul Naţional ; dar o istorie ar trebui să cuprindă, pe lîngă evoluţia primei noastre scene, şi istoricul amănunţit al teatrelor de stat din provincie, cîte şi cît timp au fost şi, în sfîrşit istoricul atîtor întreprinderi particulare, unele de o excepţională valoare. Fiindcă istoria teatrului, văzută sub acest aspect, al instituţiilor, este însăşi istoria gustului public românesc, în materie de spectacol, cu oscilaţiile şi cuceririle, cu scăderile şi înălţările lui. Istoria teatrului, ca instituţie, cuprinde o relaţie asupra cîtorva factori : actorul, regizorul, directorul şi repertoriul ; aceşti factori nu se pot desprinde unul de altul. Repertoriul dramatic însuşi este condiţionat, în primul rînd, de actor, de regizor şi director, în al doilea rînd abia de public, mai ales cînd e vorba de teatrul de stat, care-şi poate îngădui luxul deficitelor bugetare, pentru educarea estetică a spectatorului. Dar dacă ne putem relativ documenta asupra istoriei teatrului ca instituţie de cultură şi artă, şi chiar asupra diferitelor companii particulare, care s-au străduit, alături de prima scenă, să întreţie flacăra artei dramatice, asupra istoriei teatrului românesc, ca gen literar, ne putem documenta mult mai greu. Cauzele sunt numeroase şi e bine să le precizăm, pentru a netezi, eventual, calea unei îndreptări necesare. în primul rînd, cronicarii dramatici îşi adună rareori foiletoanele într-un volum, cititorul nu se poate duce la colecţia de ziar, s-o consulte, după cîţiva ani, şi nici chiar la colecţia unei reviste ; dar ne-ntrebăm : cîţi dintre foiletoniştii dramatici îşi scriu cronica în vederea strîngerii în volum ? O tiranică obişnuinţă de presă pretinde cronicarului teatral, care a asistat azi la premiera unei piese, să-şi aştearnă pe hîrtie impresiile, pentru a doua zi. Firesc, cele mai multe cronici sunt improvizate, scrise sub teroarea ceasornicului, ca să nu se piardă ora fatală, pînă la care poate prinde culegerea şi paginaţia articolului. în aceste condiţii, recunoaşte oricine că şi cel mai scrupulos cronicar dramatic rămîne dezarmat, în faţa urgenţii ameninţătoare. Rămîn revistele săptamînale şi cele lunare, care au mai mult răgaz şi unde cronicarul dramatic poate reflecta cu mai multă temeinicie. Revistele săptamînale îşi rezervă cîteva coloane pentru cronica teatrala, dar revistele lunare, cu rare excepţiunî, nu găsesc necesar să-şi informeze cititorii despre mişcarea dramatică. Nu vreau să vorbesc de rău pe cronicarii noştri dramatici, cum se obişnuieşte : sunt cîteva condeie care nu confundă darea de seama critica a unyi spectacol, cu serviciul amical sau cu reclama comercială. Personal citesc cu multă plăcere cronicele dramatice scrise cu întîrziere, în revistele lunare, fiindcă se presupune că un critic teatral care nu trăieşte sub spaima zeţarului îşi 332 333 poate verifica impresiile, ducîodu-se şi la un al doilea spectacol, dacă la premieră n-a fost edificat. Afară de aceste consideraţii, întreaga generaţie tînără de critici literari s-a desprins cu desăvîrşire de teatru ; nici unul, dacă frecventează regulat spectacolele, nu şi-a luat sarcina, la o revistă literară, să facă şi cronica dramatică. Un Pompiliu Eliade, un M. Dragomirescu şi E. Lovinescu au făcut şi cronică dramatică, pe vremuri, cînd tradiţia culturală nu excludea teatrul din preocupările literare. Mai rămîn istoricii literari, care sunt obligaţi să consemneze şi operiie dramatice în prezentarea scriitorilor. Cele mai vechi sunt şi cele mai avare în informaţia pe care ne-o oferă asupra literaturii teatrale. în Istoria literaturii române contimporane (1934) a lui N. Iorga, de pildă, se găsesc multe referinţe despre literatura dramatică a epocii, dar judecăţile sunt, în cea mai mare parte, contestabile ; autor dramatic el însuşi, N. Iorga înfăţişează, cu resentimente greu de înăbuşit, pe un Caragiale, un Delavrancea şi Al. Davila ; nu mai vorbim de alţi dramaturgi, pe care-i supravalorifică sau îi caracterizează. D. E. Lovinescu a lăsat nescris, pînă azi, al cincilea volum din Istoria literaturii române contemporane, care trebuia închinat evoluţiei genului dramatic. Dificultatea de a se informa, cele mai multe piese nefiind încă tipărite, l-au făcut să amîne, fără termen, o carte a cărei lipsă se simte şi azi. Cînd a concentrat aceeaşi perioadă de istorie literară, între 1900—1937, într-un singur volum (1937), d. E. Lovinescu a rezervat ultimul capitol Evoluţiei poeziei dramatice, între Al. Davila şi Anton Holban, umplînd, în bună parte, lacuna amintită. D. G. Călinescu, în Istoria literaturii române (de la origină pînă în prezent — 1941) nu omite să se ocupe şi de literatura dramatică, dar, cu cît se apropie mai mult de epoca contemporană, se mulţumeşte numai să consemneze nume şi titluri de piese, cu aprecieri fugare. Dacă în domeniul istoriei teatrului nostru, ca instituţie de cultură, văzută în factorii actor, regizor, director şi repertoriu, găsim mai multe orientări şi informaţii, în domeniul istoriei genului dramatic suntem încă în aşteptarea unei opere de informaţie amplă, de obiectivă şi completă înfăţişare şi de judecată senină. Oricîte dificultăţi ar fi de întîm- pinat, între care cea mai mare este, desigur, lipsa textelor tipărite, cu ajutorul Bibliotecii Teatrului Naţional, cu ajutorul arhivelor teatrelor particulare, unde se pot găsi textele, manuscrise sau bătute la maşină —- o istorie a poeziei dramatice româneşti este de mare urgenţă şi necesitate. w Un inventar spiritual care trebuie pus la punct, fiindcă prea dăm impresia nefavorabilă deseori că, în creaţia dramatică, am fi mai săraci decît suntem în realitate. 334 RECREAŢII Istoria literară grupează pe scriitori, după curente, după şcoli şi după tendinţele lor comune. Dar grupările istoriei literare sunt sau prea generale, sau sistematizări abstracte, dictate de necesităţi logice, de puncte de vedere subiective. Gruparea pe reviste a scriitorilor este cea mai puţin .sistematica ; este strict istorica, descriptivă, obiectivă, nu însă şi o coordonare lăuntrică a diverselor spirite care întreţin vitalitatea unei publicaţii. Mă gîndesc imediat la poeţii Gtn-dirii: Nichifor Crainic, Adrian Maniu, Ion Pillat, Lucian: Blaga, V. Voiculescu. Ar părea ca toţi sunt solidari în concepţia de tradiţie ; dar ce-nseamnă tradiţia însăşi ? In opera fiecăruia se răsfrînge altfel, şi-n tot cazul cu nuanţe şi trăsături foarte diferenţiate. Gruparea lor pe baza valorilor de conţinut ne duce la fixarea unui concept al tradiţiei foarte complex. La Nichifor Crainic, tradiţia înseamnă exaltarea marilor locuri comune ale naţionalismului şi ale ortodoxismului ; la Adrian Maniu. tradiţia înseamnă peisagiu, basm şi superstiţie ; la Ion Pillat, tradiţia este cultul peisagiuluî natal şj al familiei ; la Lucian Blaga. tradiţia se prelun-geşte-n fabulos şi-n subconştientul etnic : la V. Voiculescu, în frămîntări de conştiinţă religioasă sau în viguroase evocări de faună autohtonă. Daca ortodoxismul îi cuprinde ps toţi, în aspecte deosebite, nu-1 explică pe nici unul în mod integral. Aceeaşi grupare vazută-n valorile de expresie, în substratul estetic, se diferenţiază şi mai categoric. Nichifor Crainic cultivă formula veche a poeziei de concepţie, existentă în clasicism şi romantism ; Adrian Maniu purcede din simbolism şi din anume fantezism ; Ion Pillat porneşte din-tr-o altă aripă a aceluiaşi simbolism, din parnasianism şi din şcoala romană. Lucian Blaga, din expresionismul german, iar V. Voiculescu, din eteroclite estetice, după etapele de evoluţie ale liricii sale. Ambele puncte de vedere, al valorilor de conţinut şi al valorilor de expresie, sunt deopotrivă de legitime, cînd voim să grupăm, să sistematizăm personalităţile divergente care formează ceea ce numim poeţii Gîndirii. Istoria literară poate ţine seamă de ambele planuri, spre a-i caracteriza individual şi global, spre a grupa şi sistematiza un material artistic atît de complex ; şi înaintea istoriei literare, critica e obligată să-i privească, într-un studiu de ansamblu, sub aceleaşi aspecte, care-i definesc personal şi le surprind şi punctele de intersecţie. Istoria literara îşi mai poate pune şi o altă-ntrebare, mai simplă, mai corespunzătoare însăşi realităţii istorice : care anume consideraţii au împins pe anume scriitori să se grupeze împreună ? Mă refer mai ales la grupările intrate în conştiinţa istorică a unei literaturi, la valorile care s-au aşezat şi care sunt fatal legate de un curent, de o revistă, pe o perioadă de timp bine determinată. Voi încerca să indic, deocamdată, numai afinităţile de grupare ale poeţilor noştri ; şi, fireşte, voi începe cu paşoptiştii, cu liricii romantici, care modernizează poezia naţională cultă. Lamartinieni, hugolieni sau byronieni, paşoptiştii s-au raliat în jurul unui ideal de artă, romantismul. Estetica lor domina veacul poetic european, iar mişcarea lor lirică nu se deosebea de ţelul cărturarilor şi tuturor scriitorilor epocii, care aflaseră în romantism un principiu de regenerare a vieţii spirituale. Coeziunea de curent e atît de străină, în romantism, încît nu era nevoie ca lirica să se grupeze exclusiv în jurul unei personalităţi sau la o singură revistă. Aceeaşi seva circulă în toate publicaţiile vremii şi acelaşi ideal estetic animă pe toţi scriitorii. Reacţia critică a junimismului nu infirmă modul romantic al lirismului : la Convorbiri literare vor colabora şi unii 336 22 — Scrkri, 6 — c. 1/150 337 paşoptişti. Ralierea poeţilor nu se face în jurul lui Eminescu, nici la apogeul geniului său, ci în jurul unei puternice personalităţi critice selective, a lui Maiorescu, priceput în a disocia poezia de nonpoezie. Eminescianismul succede lui Eminesou, infiltrîndu-se în multe reviste şi cuprinzînd pe mulţi lirici minori, ca o influenţă a celei mai covîrşitoare personalităţi poetice naţionale. Sămănătorismul derivă, în multe privinţi, din eminescianism, şi lumina tutelară a Luceafărului este principiul în jurul căruia se raliază, omagial, poeţii noului curent. Poezia eminesciană este ajustată la formula dogmatică a mişcării, etnicitatea. Ca normă estetică, lirica semănătoristă este tot romantică, la romantismul eminescian altoindu-se şi alte influenţe romantice, dinafară. N. Iorga, criticul animator, nu era, ca Maiorescu. un critic care sa ralieze pe poeţi în jurul unei estetici precise a lirismului. Iorga. de altfel, nici nu e un critic al poeziei. Prin ceea ce înseamnă realism şi tendenţionismul Iui specific — etic, etnic şi social — poporanismul e un curent an-tiliric. Nu cunoaştem nici un poet poporanist care să exprime dogma mişcării. De aceea, poeţii nu se vor ralia nici în jurul unui ideal estetic, care contravine lirismului, nici în jurul personalităţii unui critic. Revista Viaţa românească va adăposti o poezie eteroclită, mergînd de la romantism şi eminescianism pînă la simbolism. Criteriul selectiv nu era totuşi al unei largi comprehensiuni, teoretice şi aplicate, ci al simplei întîmplări. Maiorescianele Convorbiri critice, în poziţia lor teoretică faţă de poezie, ar părea mai comprehensive — în realitate, criticul oficial al revistei, d. Mihail Dragomirescu, încurajează un clasicism formal, în lirică, din care nu sunt excluşi nici romanticii academizanţi ; numai simboliştii, cu excepţia d-lui Minulescu, a cărui sonoritate verbală aminteşte de romantism, n-au acces. Poeţii se grupează la revistă după ideea de şcoală, impusă de dogmatismul criticului, nu de un Ideal estetic al creatorilor. La Literatorul, liricii se grupează în jurul fascinantei personalităţi a poetului director. Al. Macedonski ; cultul poetului şi al poeziei se transformă într-un fel de mit, ca- 338 » re-şi exercită suveranitatea tiranic. Macedonskismul, ca şi f eminescianismul, este şi un curent de multiplicare a unei individualităţi poetice, dar Macedonski însuşi n-avea o estetică a poeziei (mai just : a trecut prin mai mull^e) şi nici nu reprezintă, cu preciziune, un ideal de curent artistic. Macedonskismul este însă afirmarea principiului individualist al lirismului, aşa cum, pîna la el. nu se aiirmase nicăieri şi de nimeni în literatura noastră. Singurele reviste care raliază pe poeţi în jurul unor idealuri estetice intransigente sunt Viaţa nouă, propagatoare neobosită a simbolismului francez şi Sburătorul, animat de formula modernismului ; nu facem aci bilanţul realizărilor lirice, atît de deosebite, la cele două reviste. Un ideal estetic nu ajunge sa promoveze şi adevăratele valori poetice : mai intră în joc atîţia factori. între oare puterea de selectivitate a criticului şi norocul de-a apărea o generaţie de autentici poeţi — sunt şi cei mai hotărîtori. Am văzut ca în jurul Gîndirii s-au strîns poeţii care răspundeau conceptului larg de tradiţie şi ortodoxismului, dar în măsura în care liricii tradiţionalişti nu s-au lăsat stăpîniţi de un program rigid, şi-au dezvoltat individualitatea în tot ce-a avut mai adînc şi mai expresiv. E curios că tocmai aşa-zisele grupări revoluţionare de poezie au căzut în automatismul formulelor de curent şi-n uniformitatea mijloacelor de expresie. Contimporanul, Unu şi alte publicaţii de acest fel au produs mai puţini poeţi decît revistele socotite perimate, deşi proclamau revoluţia lirică, în fiecare zi, în manifeste şi în poeme care puteau fi semnate colectiv sau publicate anonim. Fiecare epocă îşi are însă grupele şi grupuleţele, colecţiile mai susţinute sau mai efemere de poeţi şî poezie. Stau martore atîtea pilde astăzi şi nu e nevoie să le mai cităm ; o revistă cu tipografie, o editură cu revistă literara alcătuiesc o colecţie foarte eterogenă, ca tendinţe, şi foarte inegală ca valoare, de poezie. Selectivitatea aproape nu funcţionează în asemenea cazuri. Cele mai simpatice sunt colecţiile de versuri şi revistele ce dispar după cîteva numere, scoase de tineri necunoscuţi, 339 sau abia afirmaţi, grupaţi pe bază de amiciţie, de generaţie şi de elan dezinteresat De obicei, de-aci nasc noile impulsii de lirism şi — dintre foile minuscule ale colecţiilor şi revistelor de acest soi — răsar viitorii poeţi de talent ; dar chestiunea ar menta separat să fie dezbătută, cu exemple şi un amplu material informativ. 1942 ÎNTRE EDIŢIE CRITICA ŞI EDIŢIE DEFINITIVA Problema ediţiilor critice preocupă pe istoricii noştri literari încă din veacul trecut ; cel dintîi cărturar care a alcătuit, cu mijloacele imperfecte ale vremii, o ediţie critică a fost Kogălniceanu. Cronicile adunate şi publicate de el înseamnă şi primul pas în critica de texte. De Ia editarea cronicarilor şi pînă la editarea operii lui Eminescu, tehnica ediţiei critice a trecut prin atîtea strădanii, încît ar fi interesant un studiu asupra progreselor care s-au făcut, exact în nouăzeci de ani, în acest an, într-o disciplină atît de utilă. Dar despre ediţiile critice ale scriitorilor noştri se poate spune mult bine şi mult rău şi, în nici un caz, nu vom încerca să dezbatem acum şi aci, în principiu şi de la caz la caz, o chestiune care depăşeşte cadrele acestui articol. Nu există aproape nici o editură românească de oarecare durata care să nu fi întreprins şi o serie de ediţii critice din opera scriitorilor noştri consacraţi ; cu ce competenţă şi cu ce izbîndă este iarăşi de yăzut. Cîte veritabile ediţii critice avem, în aproximativ un veac de încercări, ar fi iarăşi interesant de precizat. De cîtăva vreme, editurile noastre au inaugurat aşa-nu-mitele „ediţii definitive". D. E. Lovinescu începuse o „ediţie definitivă" a Criticelor, dar a întrerupt-o din motive independente de voinţa sa. Din cînd în cînd, unii literaţi pun pe coperta unei noi ediţii de carte şi eticheta „ediţie definitivă". Rareori întîlnim şi cazul unor retipăriri sistematice, sub aceeaşi denumire. 341 Dintre toate editurile noastre, numai „Fundaţia regala pentru literatura şi artă" şi-a alcătuit o colecţie de „ediţii ■definitive" ; ultimul volum apărut, în acest raion editorial, este volumul de Poezii al d-lui Lucian Blaga. Există oare vreo legătură între ediţia critică şi ediţia definitivă a unui scriitor ? O ediţie critică este postumă şi c opera unui critic sau istoriograf literar. Se alcătuieşte pe baza tuturor ediţiilor publicate de autor, în timpul vieţii, comparîndu-le, confruntîndu-le şi consemnînd în Note şi variante sau în copioasa Addenda, tot ce poate lumina definitiv un text. Cînd opera a fost publicată în reviste, mai întîi, şi cînd s-au păstrat şi manuscrisele originale ale scriitorului, o ediţie critică are sorţi de mai multă certitudine. în stabilirea textului ; reconstituirea lui materiala capătă astfel o mai mare garanţie şi înseşi semnificaţiile estetice ale textului sunt mai surprinzătoare şi fructuoase. Cazul operii lui Eminescu este astăzi clasic, în critica noastră de texte, şi cine urmăreşte toate formele unui poem eminescian, de la cea dinţii şi imperfectă redactare, pînă la cristalizarea lui definitiva, îşi poate da seama de ce înseamnă semnificaţia estetică a unui travaliu poetic, în care simţul autocritic şi inspiraţia se conjuga, ajutîndu-se reciproc. O ediţie definitivă este antumă ; este o operă de selecţie, de refacere şi definitivare a unor texte, pe bază strict subiectivă. Atît timp cît scriitorul e în viaţa, are dreptul nelimitat de proprietate literară, în dublul sens, material şi spiritual, de a-şt modifica opera necontenit, în vederea acelei ideale perfectări pe care o urmăresc toţi creatorii. Dar o ediţie definitivă rămîne oare într-adevăr definitivă, o dată alcătuită? Nicidecum,fiindcă un autor poate modifica, la o altă ediţie a „ediţiei definitive'1, fie textul, fie alcătuirea şi gruparea materiei. Astfel, volumul de Versuri al d-lui Tudor Arghezi a apărut într-o „a doua ediţie adăugită", în aceeaşi colecţie a „ediţiilor definitive", la un răstimp de patru ani. Desigur, dreptul scriitorului de a-şi modifica singur „ediţia definitiva" este suveran. Alteori, ediţia definitivă are un caracter antologic ; aşa au procedat d-na Elena Farago şi d. Adrian Maniu. Dar putem noi oare face abstracţie de toată opera poetică a unui (scriitor, trecînd peste ceea ce n-a fost selectat în „ediţia ■definitivă" ? Dacă drepturile de proprietate spirituală ale unui literat sunt suverane putînd să-şi modifice necontenit opera şi să-şi preţui ască subiectiv ceea ce crede de cuviinţa, H îndreptările criticii şi istoriei literare sunt şi ele tot atît de ^' suverane. Cine, în caracterizarea evolutivă a liricii d-nei Fa-t rago şi a d-lui Adrian Maniu, s-ar putea dispensa de tota-| litatea operii lor poetice şi ar încerca o situare exclusiv pe | baza „ediţiilor definitive" ? > D. Lucian Blaga a făcut în corpul Poeziilor unele eli-;| minări, chiar dacă nu esenţiale, şi un adaos ; dar dacă eli-* minările ar fi fost esenţiale, ne-ar fi putut reţine ceva să ' nu recurgem Ia textele eliminate, cînd ar fi trebuit să-i caracterizăm personalitatea lirică ? Răspunsurile sunt, fireşte, negative şi critica şi istoria literară nu pot abdica de la dreptul lor de a studia, în toată întinderea, opera unui scriitor, indiferent de ce conţinut ar avea „ediţia definitivă". în cefe două tomuri de Opere, scoase pînă acum în „ediţie definitivă", la „Fundaţiile regale" — d. Mihail Sado-veanu şi-a revizuit, cu dreptul său suveran de creator, texte din tinereţe, dar le-a dat şi o altă grupare, nu după cronologie, ci după epoci fixate subiectiv, în evoluţia sa literară. Chiar dacă, aşa cum ne avertizează d-na Profira Sadoveanu, cronologia procesului de creaţie nu corespunde cu cronologia apariţiei operelor, istoria literară tot va încerca să fixeze o cronologie presupusă obiectivă, critica îşi va grupa opera scriitorului după criterii cu totul altele decît cele impuse de „ediţia definitivă". La începutul Cuvintului înainte al tomului al doilea d-na Profira Sadoveanu afirmă: „Consecvent criteriului adoptat pentru alcătuirea lucrării de faţă, volumul al doilea de «opere» e grupat sub semnul observaţiei realisto-dram atice. Astfel, rupînd încă şi mai îndrăzneţ cronologia şi stîr-nind poate noi păreri de rau în rîndurile criticii literare, am pus la un loc Crtşma lui Moş Precu, Ion Ursu şi Petrea Străinul — apărute în 1904-1905 — cu Haia Sanis şi Bor-deienii, tipărite abia în anii 1909-1912. Numai aşa se putea urmări evoluţia tendinţei realiste a autorului — ten- 342 343 dinţa înmugurită încă din 1901 în nuvela Ion Ursu şi dezvoltată apoi ca să ajungă floare desăvîrşită în Bordeienii, una din cele mai frumoase bucăţi din cîte a scris Sadoveanu în lunga lui carieră literară." Suntem întru totul de acord că Bordeienii este „una din cele mai frumoase bucăţi din cîte a scris Sadoveanu în lunga lui carieră literară". Dar ce-are a face cu realismul acest extraordinar poem în proză, în care ritmica frazei, atmosfera şi grandoarea inspiraţiei se împletesc într-o rară armonie şi unde anecdota este un simplu pretext, o intuiţie de natură lirică, desfăşurată într-o sugestivă evocare, ce ţine de poezie şi nu de exactitatea sau violenţa realismului sado-venist ? Dreptul de-a-şi revizui textul este, cum spuneam, suveran, într-o ediţie definitivă ; dar este oare ţinută critica sa accepte clasificarea şi calificarea concesionată de scriitor editoarei ? Preferăm o cronologie fie şi aproximativă, adică necorespunzînd momentul creaţiei cu momentul tipăririi, dar nu putem avea preferinţe pentru grupările arbitrare. între ediţia critică şî ediţia definitivă, una postumă şi alta antumă, nu există identitate. Ediţia definitivă poate suferi succesive modificări de texte şi de grupare a materiei, de selectare şi eliminare a ei ; ea nu poate însă servi ca bază a unei ediţii critice, decît în privinţa revizuirilor de text. Şi încă şi aci simţul critic şi cel autocritic nu vor coincide întotdeauna. O ediţie definitivă este o ediţie subiectivă, căreia îi acordăm drepturile de proprietate spirituală, adică drepturile suverane ale creatorului de a-şi modifica, în sensul estetic, textul, indiferent dacă versiunea ultima este şi cea mai izbutită. Critica şi istoria literară vor tinde însă. necontenit, să alcătuiască, pe baza de manuscrise, de publicarea în reviste, de ediţii princeps, de „ediţii definitive" o ediţie critică obiectivă. Ediţiile definitive îşi au, desigur, utilitatea lor şi în afară de dreptul de perfectare artistică a operii ; ele capitalizează producţia unui scriitor, îi dau o nouă circulaţie în public şi gravează un popas însemnat în maturitatea de creaţie a unui scriitor. într-un fel îi acordă şi un fel de clasicitate, mai ales cînd o ediţie definitivă se tipăreşte intr-o editura de prestigiu, într-o colecţie specială şi reuşeşte sa selecteze pe cei mai valoroşi scriitori în viată. Este felul cel mai nimerit de-a impune publicului cititor o opera şio cariera, anticipînd acea certitudine care aparţine postumităţii. Dar, în primul rînd, prezentarea unui scriitor în ediţia definitiva e condiţionată de valoarea lui intrinsecă. 1942 344 CRITICĂ §1 LINGVISTICĂ Critica literară e destul de veche şi totuşi destul de nouă ; în antichitate o anexaseră gramaticii şi retorii. în faza de constituire a criticii moderne, istoria, sociologia, ştiinţele naturale, filologia i-au împrumutat metode şi i-au impus felurite dogme. Astăzi, lingviştii vor s-o anexeze disciplinii lor ; cercetările despre expresivitatea limbajului sunt în mare cinste şi însăşi estetica a fost nevoită să acorde acestui capitol o atenţie de care altădată nu s-a bucurat. Structura estetică a limbilor este un postulat al lingvisticii, care caută sa stabilească criterii şi legi obiective despre valoarea autonomă a sunetelor. Verbul este socotit a avea o expresivitate independentă de conţinut, iar intuiţia poetică ar fi un fel de modalitate estetică manifestată numai în fonologie. Studiul structurii lirice tinde să fie înlocuit cu studiul structurii limbajului ; dar nu e vorba de limbajul poetic individualizat, adică de rezonanţele particulare pe care le putem descoperi în limba literară a unui creator. Estetica lingvologilor nu este un capitol limitativ, în totalitatea studiului estetic aplicat unui poet; ea se voieşte o disciplină autonomă, cu legi ştiinţifice obiective, care-st găsesc ilustrarea în opera artistică, indiferent de varietatea ei individuală. Nu vom pune la îndoială legitimitatea şi valabilitatea cercetărilor pur lingvistice, în latura expresivităţii estetice a limbajului ; asemenea cercetări au adus lumini surprinzătoare şi au lărgit perspectivele lingvisticii ca atare ; viaţa m limbajului este atît de complexă şi de nuanţată, încît e ■ foarte firesc să se descopere noi faţete ale cuvîntului ; ex-m presivitatea lui, în ordinea estetică, este o realitate netă-m- găduită, cum este -şi în ordinea fonetică, sociologică sau psi- ■ hologica. Funcţia practică a limbajului este mai evidentă ca P şi a celor mai multe valori spirituale omeneşti ; funcţia lui I-' ideală, dezinteresată, nu e mai puţin evidentă, însă, deşi ră-I sare pe un alt plan ; pe buna dreptate s-a vorbit despre ţ- „dubla funcţie" a limbajului; pe cea estetică au intuit-o | mai întîi criticii şi esteticianii. Cînd au descoperit-o şi ling-| viştii, i s-au devotat cu frenezie şi au ajuns aproape sa uite 4. de prima funcţie a limbajului, care este cea practică. ■# Privită sub acest aspect, problema s-ar limita numai la l domeniul unei stricte specialităţi, care în evoluţia ei şi-a lărgit cadrele, multiplicîndu-şi perspectivele. Dar ne aflăm astăzi în situaţia ciudată a unei substituiri de obiect şi metodă, la critica literară. Drept este că disciplina criticii a mai cunoscut asemenea excese ; retorii şi gramaticii antici nu procedau altfel, cînd o confundau cu retorica şi gramatica ; critica modernă, numită ştiinţifică, sub diferitele ei variante, istorice, sociologice, naturaliste, filologice sau psihologice — n-a procedat nici ea altfel, de vreme ce i-a substituit metodele ştiinţelor respective. N-am putea spune că din toate aceste aventuri şi avataruri, critica literară n-a profitat nimic şi că nu şi-a lărgit însăşi perspectivele. Ori de cîte ori s-a tins însă la identificarea criticii cu una sau alta din disciplinele care-o puteau ajuta — rezultatul a fost îndoielnic ; iar substituirea de metode, în oricît de seducătoare sisteme s-ar fi desfăşurat, în istoria criticii moderne, a dus Ia anularea lor. însuşi dogmatismul estetic a fost atins de aceeaşi caducitate, şi astăzi nici un mare critic, constructor de sistem şi organizator de dogmă — nu mai este viabil prin aceste două atribute, intuiţia individuală este unica garanţie de viabilitate a criticii şi căutăm într-un critic trecut numai acele pagini în care personalitatea lui se afirmă, dincolo de constrângerile sistemului şi de opreliştile dogmei ! După cum critica nu s-a putut identifica, în valorile ei creatoare, cu istoria, sociologia, ştiinţele naturale, psihologia şi filologia — tot aşa nu se poate identifica astăzi cu lin- 346 347 gvistica. Critica literară nu s-a putut identifica nici chiar cu estetica, cu care e mai înrudită decît cu toate celelalte discipline. Fără-ndoială că, în critica literară, a-nceput sa se ţină seamă şi de sugestiile lingvisticii, în măsura în care cercetările ei merg spre expresivitatea limbajului. Criticii cei mai subtili şi mai complecşi, ca structură, au intuit, chiar înaintea lingviştilor, valoarea estetică a limbajului ; numai că nu au pornit de la teorii prestabilite, de la norme socotite imuabile şi de la legi presupuse obiective. Fenomenul lingvistic este un fenomen colectiv, cu o viaţă şi cu o istorie care se poate urmări, pe epoci şi pe planuri multiple. Privit sub aspectul structural, fenomenul lingvistic fiinţează pe legile lui proprii şi, oricîte legi s-ar desprinde dintr-o cercetare structurală a limbii unui popor, ele nu devin implicit şi legi cu valoare estetică obiectiva, în creaţia individuală. Limba românească, de pildă, este un organism cu însuşirile lui structurale, dar aceste însuşiri nu sunt toate utilizate de unul şi acelaşi creator literar. Limba naţională este una, oricît de complexa şi de individualizată ar apărea în structura ei bine definită. Limba literară, ca valoare estetica, este multiplă ; ea se individualizează sub acţiunea creatoare a fiecărui poet altfel, şi se poate vorbi, pe bună dreptate, de limba poetică a lui Eminescu, a lui Arghezi, a lui Bacovia, a lui Blaga, a lui Barbu şi Adrian Maniu — ca de structuri lirice de expresie proprii, şi nu ca de modalităţi ale expresivităţii colective ale limbii române. Structura sonoră a limbajului unui poet este o structură individuală şi nu se poate identifica cu structura sonora a totalităţii limbajului naţional. Valorile de expresie sunt valori subiective şi. în tot cazul, prelungesc intuiţii lirice strict personale, care pot fi raportate numai la structurile lirice respective. Sugestia sonoră este corelativă universului poetic şi stărilor sentimentale tipice, înlăuntrul unei structuri bine determinate. Dar — în măsura în care stările lirice sunt variate şi variabile, în chiar cuprinsul unui univers poetic — şi sugestia sonoră variază ; aceleaşi sunete nu produc, prin expresivi- tate, aceleaşi impresii, fiindcă sunetul în sine, lirică, este, dacă nu lipsit de expresivitate, in tot cazul are o expresivitate constantă neutră în structura limbajului co- IeCtDogmatismul lingviştilor, în aspectul lui estetic, este tot atît de van ca orice dogmatism. Lingvistica nu-şi poate substitui nici obiectul şi nici metoda criticii literare, după cum nu i s-au putut substitui, nici retorica, mc. gramatica, nici istorismul, nici sociologia, nici psihologia, mc. filologia şi nici chiar estetica. 1942 348 DOGMATISMUL ŞI SENTIMENTUL VALORII Cititorul de critică streină e surprins că, ori de cîte ort cercetează un studiu, o monografie sau o simplă culegere de cronici, nu se loveşte la tot pasul de cuvintele estetica, punct de vedere estetic, valoare estetică etc. Asemenea cuvinte abundă, în schimb, în publicistica noastră şi, dacă nu atît la critici, în tot cazul la acei diletanţi care se îngrozesc de ravagiile estetismului în judecarea operelor de artă. Pentru literaturile mari apusene, care numără o tradiţie de creaţie de cîteva veacuri, asemenea discuţii elementare s-au închis de mult, ca fiind cu totul nerodnice. Şi, cu toate acestea, critica apuseană numai de monotonie şi uniformitate nu suferă. Punctele de vedere din care privesc opera literara sunt foarte variate, ca şi personalităţile critice care-o interpretează. Dogmatismul critic însuşi se sprijină pe tradiţii bine definite şi pe valori certe ; antiromantici ca Lasserre, Benda sau Maurras însufleţesc un sector important de critică şi campaniile lor sfîrşesc tot în planul estetic, chiar dacă şi alte planuri de judecată se-ntretaie în punctul lor de vedere. Partizani ai romantismului, ca abatele Bremond, oricît şi-ar complica poziţia cu elemente teologice, filozofice şi de tradiţie literară — nu părăsesc planul estetic, care se regăseşte în acel nezdruncinat sentiment al valorilor pe care le interpretează. Un dogmatic ca Massîs, respingîtid pe unii scriitori individualişti moderni, nu poate părăsi planul estetic, prin însuşi faptul că discuţiile lui se-nvîrtesc în jurul unor valori necontestate din punct de vedere literar. 350 Cazul lui Thibaudet este cu totul excepţional, fiindcă de la clasicismul elin, trecînd prin toate şcolile şi curentele literaturii franceze, moderne şi contemporane, ochiul lui critic imparţial vede creaţia literară prin complexitatea, prin vitalitatea şi mobilismul ei neîntrerupt, socotind dogmele estetice ca structuri ale scriitorilor şi nu drept puncte de vedere fixe, restrictive ale criticului. în critica noastră, sentimentul valorilor nu datează nici de un secol, dacă socotim primul articol al lui Maiorescu ca pe un semnal al discriminării valorilor artistice. Şi Maiorescu a practicat o critică generală, de principii, căutînd, cu alte cuvinte, să dea o elementară justificare planului de judecată literară, în cultura unui popor. Critica noastră zisă ştiinţifică, iniţiată pe urma lui Taine, în special, şi-a pierdut repede sentimentul valorilor, împotmolindu-se în principii şi dogme, şi trecînd la un militantism pe care Taine însuşi nu 1-a practicat niciodată, cu îngustime de spirit şi cu înverşunare. într-o cultură şi o literatură de mare tradiţie, criticul dogmatic este un cap speculativ, un creator de puncte de vedere noi, fără să surpe planul estetic pe care-1 socoteşte valabil, fără restricţiuni ; dogma devine, în acest caz, un instrument, o metodă, aplicată cu mai multă sau mai puţina supleţe, la studiul interpretativ al valorilor literare, din diferite epoci şi curente estetice. Am recitit, după mulţi ani, volumele de eseuri ale lui Taine ; am regăsit, fireşte, pe critic, cu toate însemnele lui spirituale şi cu întreaga lui metodă, dar am regăsit şi acel sigur sentiment al valorilor, care nu-I Iasă să se rătăcească între diversele individualităţi, atît de disparate ca structură şi ca expresie artistica. Marc-Aureliu, Racine, Stendhal, Balzac, Platon, Michetet, Saint-Simon, Madame de La Fayette, La Bruyere — sunt văzuţi prin prisma lui Taine, dar şi prin structura lor specifică. O metodă, fie şi dogmatică, nu poate anula sentimentul valorii şi nici al individualităţii distante a scriitorilor interpretaţi ; am zis înadins interpretaţi, fiindcă adevărata critică este interpretativă. Şi chiar critica celor mai dogmatice spirite este interpretativă, deşi fatal parţială. în măsura în care critica literară devine interpretativă este şi o minimă garanţie că, cu toată parţialitatea puncte-- 351 lor de vedere dogmatice, adevărurile ei sunt sincere, chiar dacă sunt vădit subiective. Punctul de vedere estetic elementar nu înseamnă altceva decît că, în orice fel de critică, funcţionează sentimentul valorilor ; şi unde funcţionează acest sentiment, parţialitatea însăşi este o formulă restrictiva a planului estetic. De la Maiorescu pînă la noi — critica română şi-a adîn-cit, şi-a rafinat şi lărgit sentimentul valorilor literare ; efortul ei de imparţialitate, în planul estetic, coincide cu efortul ei de a-şi asimila cît mai diverse valori de conţinut ; confuzia care voit se face între un aşa-numit estetism al criticii, bănuit ca decadentism, şi sentimentul valorilor care trebuie s-o anime şi s-o vitalizeze, este semnul unui dogmatism îngust, care e lipsit total de sentimentul valorilor. Planul estetic al criticii este însuşi planul creaţiei artistice ; nici o valoare de conţinut nu poate via dacă nu satisface şi planul estetic. Dogmaticul adevărat, dacă e şi un factor de cultură veritabilă, nu poate face abstracţie de planul estetic al creaţiei ; punctul lui de vedere poate fi restrictiv, dacă se referă numai Ia anume valori de conţinut, cînd vrea sa interpreteze opera de artă. Dar a propaga principii oarbe şi a confunda valoarea expresivă cu nonvaloarea înseamnă a nega fenomenul de cultură însuşi. Campaniile care s-au dus şi se mai duc în contra poeziei argheziene, contestată în expresia ei estetica, nu în valorile ei de conţinut, animozităţile întreţinute în contra criticii estetice, care tinde la imparţialitate, sunt fapte anticulturale, nu poziţii teoretice şi atitudini dogmatice restrictive. Abuzul de vorbe pretenţioase, ca : faimos, estetic, estetism etc. — e un abuz pe care numai publicistica noastră îl face, cu atîta naivitate şi emfază. Campaniile de idei, în numele unei dogme, al unei poziţii teoretice, al unor tradiţii de valori — sunt binevenite şi fructuoase, într-o cultura ; dar într-o cultură tînără ca a noastră, care trebuie sa fiinţeze pe un cert sentiment al valorilor, aceste campanii au degenerat în simple lupte de vorbe, în opace adversităţi şi-n intransigenţe temperamentale. Faptul că, în cultura noastră, se mai pune în discuţie, în fiecare sezon, legitimitatea imparţialităţii criticii estetice şi a existenţii ei, principial rezolvată, de la Maiorescu — este dăunător criticii însăşi şi literaturii. Dacă critica este interpretativă, indiferent de se face în numele unei dogme restrictive sau în numele unei libertăţi de spirit ce coincide cu imparţialitatea — este semnul maturităţii ei. Dar înainte de aceasta — sentimentul valorilor trebuie să funcţioneze cu neştirbită continuitate; cînd încetează acest sentiment, încetează însăşi putinţa de existenţă a criticii. Asaltul în contra planului estetic este un asalt în contra ideii de valoare, în critica ; o dată^năruită noţiunea de valoare se năruie si noţiunea de cultură şi creaţie. Anarhia vine din intoleranţa spiritului, nu din contradicţiile spiritului însuşi, în planul şi interpretarea valorilor. Punctele de vedere pot fi multiple, intransigente, dar nu pot părăsi planul valorilor, nici în afirmare, nici în negare. 1942 352 CLASICII NOŞTRI ŞI STRĂINĂTATEA Este un obştesc loc comun faptul ca n-am avut, în literatură, o epocă de clasicism, nici măcar de imitaţie, dacă nu de strălucire, aşa cum au avut atîtea popoare apusene ; căzuţi în spaţiul vital al culturii bizantine şi slave, ne-am regăsit cu greu instinctul de creaţie originală şi ne-am dispensat cu regret de modelele magnifice greco-latine. Literatura populară şi cronicarii ne-au păstrat totuşi, nealterat, geniul nostru nativ şi ne-au ferit de-o sterilitate care putea fi mai primejdioasă decît lunga prelungire a unei primitive forţe artistice. Oricît am preţui astăzi geniul colectiv, manifestat în poezia populară, şi oricîtă savoare ar avea arhaitatea cronicarilor, n-ar fi putut împlini binefăcătoarele înrîuriri ale clasicismului antic, care a fecundat marile literaturi europene. Dacă francezii şi-au avut modelele în greco-latini şi au creat, pe urma lor, un clasicism de o valoare universală — modelele noastre încep să fie romanticii ; fie de izvor fran-co-englez, fie de izvor german, romantismul a jucat, în veacul trecut, cam acelaşi rol pe care I-a jucat clasicismul antic, în literaturile moştenitoare ale romantismului. Modernii au devenit, cu exclusivitate, modelele noastre literare şi s-au succedat cu o iuţeală surprinzătoare, la un popor care n-a avut o epocă de strălucire clasică, un exces al clasicismului şi un academism care să reclame, ca o necesitate vitală, o serie de revoluţii literare, ca să nu degenereze în rutină spiritul creator. De la romantism la ultimele curente şi mode modernizate, literatura noastră s-a adaptat, cu uimitoare supleţe, celor mai variate estetici ; într-un veac am trăit parcă mai multe veacuri, dar n-am mai putut totuşi relua contactul, pierdut pentru totdeauna, cu clasicismul antic. în acest galop istoric, nu ne-am pierdut însă instinctul de creaţie originală ; am putea spune, din contra, că ne-am biciuit forţele latente, ne-am scos la iveală virtualităţile şi ne-am cristalizat mult din puterea noastră creatoare. Astăzi avem clasicii noştri, nu în sensul unei estetici restrictive, ci în acela de valori fundamentale, într-o cultură. Eminescu, Creangă şi Caragiale fac figură de clasici, cu toate deosebirile faţă de clasicismul aşa cum este înţeles în esenţele lui dogmatice. Dar nu numai în cuprinsul culturii noastre, nu numai în conştiinţa spiritualităţii naţionale ■— aceşti scriitori s-au aşezat ca nişte valori clasice ; traduşi, comentaţi şi gustaţi chiar în diferite literaturi mari europene (franceză, germană, italiană, engleză) — primii noştri mari scriitori încep să fie socotiţi drept nişte clasici ; geniul liric eminescian a fost comparat cu cele mai pure glorii ale romantismului şi interpretat în sfera de simţire şi expresie a curentului ; geniul romantic al lui Creangă a fost asemuit cu cei mai mari povestitori ai literaturilor apusene, iar geniului unic caragialian, cu toate dificultăţile lui de limbaj şi cu toate rezervele asupra mediului social din care s-a inspirat, i s-au găsit echivalenţe de mare prestigiu artistic. Sentimentul clasicităţii unor scriitori naşte şi se statorniceşte, în primul rînd, în conştiinţa naţională ; cînd acest sentiment se-nfăţişează şi-n conştiinţa altor culturi şi literaturi, de o mai veche durată şi de o bogăţie creatoare mai abundentă —■ este semnul sigur că ne aflăm în faţa unor valori absolute. Traducerile sunt, desigur, mijlocul cel dintîi care dă circulaţie unor valori creatoare majore ale unui popor ; dar traducerile sunt, totdeauna, chestie de noroc ; cu greu se vor găsi spiritele înrudite care să transpună într-o limbă streină toate valorile de conţinut şi expresie ale unei creaţii naţionale, în definitiv, noi nu ne-am dat seama de importanţa clasicismului francez prin traduceri ; contactul cît mai familiar, prin generaţii succesive, cu scriitorii francezi, în ori- 354 355 ginal, ne-a făcut sa-i asimilăm în tot ce au ei mai valabil. Impulsul de-a învăţa româneşte, la cît mai mulţi cărturari francezi, germani, italieni etc. — este îmbucurător ; el trebuie încurajat, sub toate formele, cu toate mijloacele, fiindcă un popor cu o cultură mai tînără şi o creaţie cantitativ mai mica nu trebuie să aspire la notorietate numai prin traduceri — chiar cînd ar fi sistematic şi fericit executate. Se aduce mereu exemplul literaturii ruseşti, care — prin Tolstoi, Dostoievski şi Turgheniev — a pătruns în toate literaturile moderne şi a influenţat perioade întregi ale romanului european. Exemplul este, fără-ndoială, valabil —■ dacă ţinem seamă şi de faptul că romanul este un gen care se asimilează mai repede, în mase, care atinge direct inimile, prin problemele, prin anecdotica, prin puterea de analiză, ca şi prin forţa de creaţie a personagiilor. Un poet ca Eminescu, un prozator cum e Creangă, de o expresivitate a limbajului greu sau imposibil de transpus, un comic cum e Caragiale, tot atît de expresiv în limbaj şi de dificil de tradus — nu pot avea aceeaşi circulaţie în marele public şi îşi pierd mult din indicibila sugestie, în traduceri ce nu pot treiera pogoane de pagini, ca în cazul celor trei romancieri ruşi citaţi. Genii înfricoşătoare, Toistoi şi Dostoievski, impun prin masivitate, prin suflu şi prin problemele dezbătute. Genii armonioase, pe proporţii mai mici, dar de o adîncime indiscutabilă, Eminescu, Creangă şi Caragiale, nu pot cîştiga prin masivitate, dacă li se sacrifică nuanţa, sugestia inefabilă, tehnica de o rară măestrie. Nu e vorba aci să comparăm valori care nu se pot compara ; dar e bine să subliniem că avem a face, în cazul scriitorilor noştri, cu genii de altă esenţă, în substanţă şi expresie. Specificitatea, fie că e masivă, ca la scriitorii ruşi, fie că e mai discretă, mai proporţionat manifestata — e de-ajuns ca să diferenţieze moduri originale de creaţie. Un Sadoveanu, un Rebreanu, un Arghezi vin la rînd să sporească numărul şi calitatea clasicilor noştri, faţă de străini ; geniul literar românesc îşi va contura specificitatea, în raport cu alte specificităţi, prin traduceri şi prin cunoaştere. Dacă există o estetică a clasicismului, pe care noi n-am imitat-o şi-n cadrele căreia n-am -creat, mai există şi-un alt fel de-a deveni clasic în conştiinţa culturii europene ; este felul particular în care umanitatea naţională se manifestă, cu tot ce are ea mai profund, mai specific şi mai nealterat în substanţa. Această umanitate naţională a designat pe primii noştri clasici, pe Eminescu, pe Creangă şi pe Caragiale, şi i-a prezentat valabil conştiinţei literare europene ; contactul nostru cu modelele moderne s-a dovedit fructuos, tot atît de fructuos ca şi cu modelele antice, pentru alte literaturi ; a înfăţişa Europei un clasicism pe care l-a depăşit de mult înseamnă a-i oferi piese de arheologie literară. Creaţia noastră este viabilă şi fără clasicism, şi-apoi clasicismul însuşi este, în ultimă instanţă, o problemă de perspectivă-n timp a valorilor. 1942 356 CRITICA DE JUDECATĂ ŞI GUST Spiritul literaturii noastre de azi e destul de neutru, de tern; cîţiva maeştri domină peisagiul contemporan, fiind admiraţi, comentaţi, deseori judecaţi cu acele formule care au devenit locuri comune. Tinerii fac nesfîrşite versuri şi prea puţină poezie, debutează în nuvelă, în roman şi eseu, rămînînd totuşi la debut, fără să depăşească limita bunelor promisiuni. S-ar părea că o reacţiune se încearcă în critică, critica dibuind să răstoarne critica şi să-i indice noi ţeluri, noi metode ; nu ştiu dacă reacţiunea e organică şi dacă cei care-ncearcă vor şi izbuti. Calificaţia de estetizantă şi libe-ralizantă, aplicată criticii noastre contemporane de un universitar, care n-a avut cu critica decît atingeri lăturalnice şi nu din cele mai fericite, a-nceput să facă ocol; tineri pedanţi deseori, cam neguroşi în formulele şi explicaţiile lor, şi-au însuşit acuzaţia şi o repetă. Ce concepte se opun criticei zise estetizante, care e în fond o critică de judecată şi de gust ? Conceptul limbajului, înţeles ca expresivitate estetică, al specificului etnic şi al explicaţiei genetice a unei personalităţi ; dar pe cît par conceptele de vădite verbal, pe atît sunt de confuze, de aproximative şi de inexpresive în aplicaţiile ce se vor exemplare. ^ Intenţia noastră nu e de a judeca, de data asta, valabilitatea noilor perspective oferite criticii şi realizările presupuse de presupuşi înnoitori, cît a da cîteva precizări asu- Bfi pra criticii zise estetizante, care, cum am spus, este o cri-H tică de judecată şi de gust. H Aşa-numitele idei generale sunt totdeauna utile, fruc-m- tuoase şi indispensabile în critică şi nimeni nu acceptă o K critică decapitată. Dar critica noastră, chiar de la. Heliade &§ (dacă e vorba să-l socotim şi pe el printre critici), nu nuli mai de la Maiorescu, s-a răsfăţat prea mult în idei gene-M rale. Eclectismul heliadist este astăzi, desigur, o simplă II curiozitate istorică ; el are mai mult sensul unei excursii S) personale a „părintelui literaturii române", indicînd eta-m pele ilustrative ale unui spirit care caută să traducă în 1 propria-i operă ideile recoltate în cursul unei vieţi. He-| liade a fost strein de critica de judecată şi de gust, pe i care Maiorescu a inaugurat-o în cultura noastră ; dar tot ţ Maiorescu a inaugurat şi critica de idei, mai bine zis cri-: tica de directivă. Critica de judecată şi de gust (cu toată | ironia lui Gherea, care-o decretase „judecătorească") e la Maiorescu schematică, embrionară ; trebuie să cercetăm, cu atenţie, însemnările zilnice, corespondenţa cu contemporanii şi tradiţia orală, ca să reconstituim mai pregnant această latură a criticii maioresciane. Dacă s-ar fi găsit un modest grefier, care să consemneze toate judecăţile lui Maiorescu, emise cu ocazia lecturilor la „Junimea", am fi avut astăzi un preţios inventar al criticii lui de gust şi judecată. Şi, cu toate acestea, primul nostru critic este în fruntea criticii moderne, nu numai prin critica de directivă, prin metodologia spiritului, pe care-a fixat-o cu autoritate şi discernămînt, dar şi prin critica de gust şi judecată. Inactualitatea criticii lui Gherea nu este de ordin pur formal, cum se crede, ci din absenţa celor doua însuşiri fundamentale, gustul şi judecata. Gherea a avut „idei", ideile lui, indiferent de izvorul din care le-a luat (Maiorescu nu le-a captat din atîtea şi atîtea izvoare?), dar ca gust şi judecată ne-a întors peste Maiorescu. Cu temperamentul, cu limitele lui, Mihail Dragomirescu, un alt estetizant, a practicat şi o critică de judecată şi gust (mai ales în perioada Convorbirilor critice), dar s-a închis într-un dogmatism impermeabil, s-a izolat într-o poziţie de infailibilitate pe care i-o acorda „ştiinţa literaturii", di- 359 sociind, pînă la distrugerea totală, gustul de judecată, plăcerea de raţiune. Estetismul lui devenise tot atît de primejdios, ca şi orice sistem de natură extraestetică, prin anularea delicateţii, nuanţării şi mobilităţii gustului. Cele mai bune pagini, mai inspirate, mai calde, ale criticii lui N. Iorga sunt cele în care gustul, limitat, coincide şi cu judecata lui ; şi Iorga era un impresionist violent, ideologia lui fiind o stare a instinctului şi a sensibilităţii, nu o stare a raţiunii, cum era la Dragomirescu. Gustul lui Ilarie Chendi e mai vădit în negaţie decît în afirmaţie ; acest maiorescian, devenit gazetar vioi, acid, respinge mai sigur o contrafacere literară, decît să guste direct o operă în care-şi regăsea convingerile. Sentimentalismul şi locul comun îi fragilitează şi judecata şi gustul, în articolele Iui pozitive. Şi despre gustul Iui Ovid Densusianu, chiar în paginile cele mai bune închinate „poeziei noi", s-ar putea spune cam acelaşi lucru ; judecata oscilmd, gustul Iui devenea preferinţă, slăbiciune. Amator de sensibilitate „evoluată", scuturîndu-se de ciobănie, se strecoară pe-ală-turi de valorile mari, certe, ale literaturii noastre. Gustul lui pentru simbolism îl izolează, îl singularizează ; gustul e însă variaţie, complexitate, relativism, între valorile unei literaturi. Ce gîndea Densusianu despre clasicii şi romanticii francezi nu putem şti, fiindcă gustul lui într-atît se specializase, încît putea uşor fi suspectat de modă şi de snobism. în critică, moda şi snobismul pot încuraja pros-tul-gust (Densusianu nu cade în această vină) — însă critica lui e lipsită de virilitate, din unica, obsedanta lui preferinţă. Deficienţa criticii lui Trivale (discipol dragomirescian) constă în disocierea prea mare între gust şi judecată, cu prevalarea cedei din urmă. Critica lui G. Ibrăileanu, sociologică şi ideologică, i-a acoperit mult timp gustul, pînă la dispariţie. Ibrăileanu avea, totuşi, un gust, pe care l-a pus în lumină, mai ales, în volumul Note şi impresii (impresiile aci alcătuiesc însuşi gustul, prin sugestia de relativism ce indică) ; gust marcat, viu, pentru romanul de analiză, refractar lirismului, afară de eminescianism, şi baudelairianism, pe care-1 gusta tot analitic, ca expresie a unui suflet modern obosit, invadat de spleen şi de chinuitoare torturi morale. In acelaşi volum, Ibrăileanu şi judecă mai în substanţa estetică a operii, spre deosebire de determinismul ei social, politic sau specific naţional, adică ţărănist. Tot o critică de gust, aş zice exclusiv de gust, dar cu destulă mobilitate, în conceptul de modernism, este şi critica d-lui N. Davidescu, aplicată la cîţiva poeţi contemporani, în Aspecte şi direcţii literare. însuşi atît de subtilul Zarifopol a făcut o critică de strict „gust intim", dar judecăţile lui înclină cu exces spre paradox. Tradiţia maioresciană a criticii estetice e reluata^ de d. E. Lovinescu ; începuturile sale, ostentativ impresioniste, în care gustul subiectiv, relativist, se dispensează^ cu ostilitate, prin subtilităţi stilistice sau prin disocieri amabil dialogate, de pedantismul judecăţii — au făcut loc unei critici de maturitate, în care judecata şi gustul se-mple-tesc armonic. Chiar critica de directivă a d-lui Lovinescu, din faza sburătoristă, este temperată de judecata, nedînd gustului sensul de preferinţă, de singularizare (oricît ar fi de simpatizare), ca Ovid Densusianu, în critica lui modernistă. Prin mobilitatea, prin relativismul, prin însuşi hedonismul pe care d. Lovinescu îl imprima gustului — critica sa deschide perspective mai largi, descătuşînd-o_ de reguli şi de tirania dogmelor, criticii care-i urmează şi pe care ostrogoţii socot că o minimalizează denumind-o estetizantă şi liberalizantă. D-nii Perpessicius, Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu, O. Şuluţiu, G. Călinescu şi însuşi d- T. Vianu, care este mai ales un critic de idei — duc mai departe, cu mijloace proprii, critica de judecată şi gust pe care-a inaugurat-o Maiorescu şi-a ilustrat-o d. E. Lovinescu. 1943 360 O NOUĂ IMAGINE A ARDEALULUI CREATOR în această perioadă de tranziţie a literaturii noastre, premergătoare epocii de pace, oricîte creaţii importante ar apărea, totuşi, este foarte interesant de urmărit toate acele discuţii principiale, care îi prefigurează un nou stadiu de îndrumare. Polemica şi studiile în jurul Iui Maiorescu şi al spiritului maiorescian formează încă de pe acum un capitol esenţial şi indică precis unele orientări, după ce apele agitate ale istoriei se vor potoli. Maioresciani şi antimaioresciani, din diferite generaţii, au participat la un „tournoi", ale cărui ecouri nu s-au stins şi nu se vor stinge, probabil, multă vreme. Din această fertilă agitaţie, a trecut neobservată scrisoa-rea-manifest, adresată d-lui E. Lovinescu de „Cercul literar din Sibiu" şi publicată în ziarul Viaţa, de joi, 13 mai 1943, sub titlul Ardealul estetic. De o frumoasă ţinută literară, de un curaj care cinsteşte pe semnatari, de o elevaţie a tonului care impune o privire verticală în problema creaţiei — scrisoarea-manifest a tinerilor publicişti ardeleni are o îndoită semnificaţie ; cea mai evidentă priveşte însăşi personalitatea critică a d-lui Lovinescu, preţuită atît de entuziast şi dincolo de Carpaţi. într-un fel, se repetă procesul de penetraţie al maiorescianismului, în Ardeal, după perioada polemicelor cu Bariţ, Bar-nuţiu, Aron Densusianu şi toţi culturalii transilvani ; fără B ca d. E. Lovinescu să fi dus o luptă sistematică şi deosebită K în contra sămănătorismului ardelean, pe care l-a explicat în ml caracterele lui generale, era privit de ardeleni cu aceeaşi E ostilitate ca şi de toate formaţiile regionale sămănătoriste. M Scrisoarea „Cercului literar sibian" deschide larg porţile f penetraţiei criticii estetice lovineseiene dincolo de Carpaţi; î întru aceasta, analogia cu penetraţia maiorescianismului ni f se ipare integral întemeiată. ţ:. ......, T A doua semnificaţie a scrisorii-manifest priveşte însăşi orientarea tinerilor ardeleni, în creaţia artistică, mărturisind cu vigoare unitatea spirituală a fenomenului românesc. Ştim că un manifest este un manifest; el nu devine un punct de plecare istoric decît în lumina evoluţiei ulterioare a literaturii, iar roadele lui efective nu pot fi culese decît după ce o generaţie îşi va da măsura, pe planul creaţiei. Ardealul, fără să fi făcut o profesie de credinţă întru estetism, adică întru creaţie şi valoare universală, fiindcă acesta este sensul maiorescianismului, în generaţiile lui succesive, a rupt totuşi mai devreme cu etnografia şi sămănătorismul. Nu sub forma unei mişcări compacte, a unei stări de spirit generale, ci prin opera unei personalităţi, afirmată şi preţuită de toată critica estetică, moştenitoare a maiorescianismului. Imagina literara a Ardealului lui Slavici, Coşbuc, Goga, Bogdan-Duică şi Chendi — a fost înlocuită de imagina întruchipată de Rebreanu şi mai ales de Lucian Blaga. Poet, dramaturg, eseist şi filozof, Blaga a polarizat, în jurul personalităţii lui polivalente, lucida atenţie a criticii. Sămănătorismul şi neosămănătorismul l-au subevaluat sau l-au trecut sub tăcere. Sectarismul ortodoxist îl socoate, de cîtva timp, drept duşmanul cel mai primejdios al spiritualităţii naţionale, pe care vrea s-o monopolizeze, deşi nimeni nu-i împiedică elanul creator, dacă îl poate manifesta. Lucian Blaga rupe definitiv cu sămănătorismul şi neosămănătorismul, prin toată opera lui ; conceptul său despre stil depăşeşte limitatul „specific naţional", care confunda etnograficul şi creaţia majoră, planul filozofiei culturii transcendente, dogmatismul ingrat al curentelor istorice perimate şi apărate cu gelozie oarbă de teoreticiani fără perspectivă. 362 363 Poziţia ideologică a lui Blaga, ca şt opera Iui literara, împacă estetismul cu spiritul etnic, împacă particularismul românesc cu universalismul ; din culturalism păşeşte în creaţie, din regionalism în integritatea spiritualităţii naţionale. Fără acţiunea Iui Blaga, localismul ardelean n-ar fi putut să-şi asimileze estetismul, neînţeles uneori astăzi, în propriul Iui climat şi refugiat, atît de îmbucurător, în spiritele tinere, ca acele din ..Cercul literar sibian". Noua imagine a Ardealului creator, pusă sub patronatul criticii estetice, peste imagina lui culturală şi sămănătorista, are semnificaţia unei totale asimilări spirituale, după o convieţuire politica şi naţională numai de două decenii. Moldoveanul E. Lovinescu şi ardeleanul Lucian Blaga dau Transilvaniei tinere sensul major al creaţiei româneşti, proiectată din local în universal. 1943 PENTRU O ISTORIE A „SBURĂTORULUI" Din clipa în care E. Lovinescu a închis ochii, cercul literar Sburătorul a şi intrat în istorie. Ştiu cîte nostalgii şi cîte regrete sfîşie sufletul prietenilor, cîte speranţe ale tinerilor începători stau suspendate, cîte obişnuinţe se văd anulate — la gîndul ca pe scaunul istoric, astăzi vacant, nu va mai aştepta niciodată acel care-i aştepta zilnic, după-amiaza. Lovinescu făcuse din primirea vizitatorilor lui o necesitate temperamentală : el nu se ducea la nimeni, dar primea pe toată lumea ; contactul cu oamenii, cu viaţa, era pur receptiv. Selecţia se făcea cu timpul, fie pe raporturi personale, fie literare ; poseda cheia unei bunăvoinţi universale, care-î deschidea uşa oricînd şi oricui. Lui, căruia nu-i plăcuse să bată la uşa altora, dintr-o timiditate pe care o mărturisea mereu — îi făcea plăcere să fie expropriat de un timp preţios ; unii abuzau chiar, deşi el însuşi încuraja adesea abuzul. Fire singuratecă, era sociabil, ca sa scape de singurătate, şi-1 interesa viaţa tuturor, fiindcă şi-o claustrase pe a lui. Aşa s-a trezit şi memorialistul din el şi n-a aţipit decît o dată cu ultima pîlpîire de viaţă. Vizitatorii îi împrospătau materialul de observaţie, îi completau fişele, în vederea portretisticei care-1 pasiona şi-i alimenta arta literară. De 16 ani, revista Sburătorul n-a mai apărut şi totuşi cercul literar a fiinţat cu o regularitate neîntreruptă decît 365 în ultimele luni de boală ; primea însă zilnic, cu aceeaşi bunăvoinţă şî curiozitate, risipindu-se în discuţii, în informaţii, în interes nu numai pentru oameni, dar şi pentru literatura lor. Era măgulit personal de adeziunea tinerilor din Ardeal, coresponda cu ei, îi primea, îi încuraja, pronostica asupra virtualităţilor şi însuşirilor lor, îl întinerise parcă speranţa că o nouă generaţie literară ar fi posibilă. Ciclul studiilor Iui junimiste nu era numai o proiecţie istorică, psihologică şi critică în trecut, dar şi o legătură cu trecutul şi o proiecţie a lui în viitor ; de cînd a avut o revistă a lu' şi un cerc literar, Lovinescu a trăit cu iluzia că aşteaptă pe marele Izolat ; el n-a venit şi în autobiografia publicată sub pseudonimul repede identificat Anonymus Notarius, îşi dădea seama că poate nu va veni niciodată. Iluzia era totuşi tenace, ca o aşteptare în absolut ; între timp, se mulţumea şi cu mai modeştii cunoscuţi pe care-i încuraja şi lansa. Critica lui îşi făcuse din „anticipaţie" o legitimare şi un risc ; dacă nu mai avea o revistă, care sa promoveze scriitori, avea un cerc literar şi o generozitate larga. Scepticul de altădată devenise un optimist incurabil şi impresionistul prudent fusese înlocuit cu un dogmatic impulsiv, categoric. Faţă de literatura contemporană, practica în ultima vreme o critică orală abundentă şi devenise un difuzor amplificat, împrăştiindu-şi opiniile cu o străduinţă neistovită. N-am luat parte Ia prima fază, eroica, a Sburatoru-lui, am colaborat numai la ultima reapariţie a revistei (1926—1927) şi am frecventat destul de regulat şedinţele cercului între 1926—1932. Un cenaclu are o atmosferă, un timbru moral, o tradiţie ; E. Lovinescu i le imprimase. Am deprins repede regulile casei, care erau regulile temperamentale ale criticului. Ele nu încurajau nici vehemenţa de opinie, nici controversa aprigă, nici delirul nestăpînit. Politeţea, reticenţa amabilă, impresia surdinizată, difuzata-n unde — era atmosfera dominantă. Revista era mai virulentă decît cenaclul, care păstra o temperatură constantă (variaţiile erau înregistrate în nuanţe) ; atmosfera evolua între salon burghez, fără snobism şi preţiozitate, între academism al expresiei, ca un fel de pavăza în contra boemei pitoreşti, de cafenea, care-i era profund antipatică amfitrionului şi între atelier viu de lucru. Lovinescu era un burghez în sen- Isul bun al cuvîntului, impunînd scriitorului o educaţie a relaţiilor sociale, evitînd extremele ; criticul nici nu pontifia, nici nu era prea categoric. Suporta, cu egală bunăvoinţă, perioadele de abundenţa şi de ariditate, ritmul interior al-ternînd ca fluxul şi refluxul, din înseşi variaţiile lecturilor. Criticul prezida cu indulgenţă, cu bonomie amuzată, cu plictiseală discret mascată, cu interesul somnolînd, ca să se trezească atunci cînd era viu solicitat de un talent nou. Atelierul era mereu activ, chiar dacă se prelucra o substanţa mai puţin rezistentă, cenaclul funcţiona cu cine era posibil, fiindcă Lovinescu era în aşteptarea miraculoasei apariţii a marelui Izolat. Formă a unui misticism estetic, care nu-1 dezarma de răbdare, de regularitate, de bunăvoinţă, de speranţă, manifestate sub aspectul unei sociabilităţi egale. Lo-|" vinescu se identificase într-atît cu cenaclul, încît întrerupe-f, rea lui, cu excepţia lunilor de vară, cînd pleca la Fălticeni, i-ar fi dat impresia unui cataclism cosmic. Din această te-f- mere, suporta şi perioadele cele mai acute de secetă literară, i J: aşteptînd mana cerească, cu optimism, fiind convins că trebuie să-i răcorească în curînd spiritul însetat. I "'i ' ' w , i Cu dispariţia lui Lovinescu, Sburătorul nu mai există, nu mai poate exista ; aşa cum şi-a prelungit existenţa timp !de 23 de ani, era creaţia lui, regulatorul moral, indicatorul temperaturii. Este momentul să se înceapă un istoric al cercului. Din fericire, cei mai mulţi martori şi actori sunt încă în viaţă ; nu se ştie cîţi au de gînd să scrie memorii ; de aceea e bine să fie chestionaţi din vreme, spre a reconstitui etapele, atmosfera, în vederea unei istorii viitoare, cît mai J complete. Studiile critice vor veni de Ia sine, nu e nevoie să fie provocate ; istoria trebuie însă receptată, să nu se risipească ambianţa, sa nu se răzleţească martorii, sa nu se sfarme filtrul, care va fixa în istoria noastră literară fizionomia proprie, după atîtea altele glorioase şi pitoreşti, a unui cerc literar de o memorabilă durată şi importanţă. 1 1943 366 SPECIFICITATE ETNICA ŞI CREAŢIE LIRICĂ Primejdia de a elimina pe Eminescu din conştiinţa cea mai adîncă a liricii noastre vine, poate nici nu s-ar bănui, de la tradiţionalişti şi de la teoreticienii specificului naţional. Eminescu nn este un poet de teme folclorice, în felul în care Alecsandri a pastişat lirica populară, în Doine, şî nici un poet de mentalitate folclorică, în felul scriitorilor de la~ Gîndirea, care cochetează cu un primitivism rafinat de spiritul cult; un Adrian Maniu, un Ion Pillat, un V. Voicu-lescu sunt mai specifici decît Eminescu, fiindcă utilizează metodele folclorice ca atare. D. Al. Dima, într-o cercetare intitulată Zăcămintele folclorice în poezia noastră contemporană, a arătat, nu demult, cît de abil exploatează poeţii noştri tradiţionalişti motivele magice, riturile vieţii, ale ocupaţiilor rurale, temele mitologice şi religioase etc. — scoase din mentalitatea folclorică. Iar de cînd Gîndirea a identificat ideea de specific cu ortodoxia — Eminescu pare şi mai înstrăinat de specificul naţional, fiindcă a fost, prin excelenţă un poet păgîn sau, în cel mai bun caz, un contemplativ budist. Viziunile lui cosmogonice n-au nici o legătură cu cosmogonia biblică, şi sentimentul extincţiei universale este atît de budist, încît de ortodoxia eminesciană nu se poate vorbi decît printr-o eroare ; ceea ce s-a şi întîmplat, din graba de a-1 anexa tradiţionalismului, d. Dragnea interpretând Lu- 368 B ceafarul, crescut din mitul platonic şi din conceptul demo-■ nic, aspirat din romantica germană, drept un poem ortodox. B Amatorii de specific caută pe Eminescu tradiţionalist, îa B cadrul de basm al Luceafărului şi al lui Călin, în viziunile B lui naţionaliste, din Scrisoarea îll-a, din Doina sau în moli tivele lui populare din Ce te legeni, codrule şi Revedere, M Fără a fi părăsit viziunea universală a liricii emines- B ciane, d. G. Călinescu a scormonit mai adînc, în manuscri-W sele poetului, de la Academie, şi a scos la suprafaţă un strat m mai gros de inspiraţie folclorică, de viziune arhaică, în vasta Wr sa cercetare consacrată operii marelui creator. Complexitatea m lui apare şi mai vădită, dar d. Călinescu n-a făcut eroarea m să-l ajusteze la proporţiile unui liric tradiţionalist, ci s-a. i; folosit de aceste elemente ca să-i zugrăvească mai exact fiii" zionomia universului liric şi să-i accentueze imaginea de-f dusă din portretul omului; cu alte cuvinte, a urmărit o ima-4- gine critică personala, alături de imagina fixată de Maio-\ rescu, văzut ca un geniu impersonal, după teoria schopen-| haueriană. 1 în recenta sa culegere de articole, sub titlul de Tradiţie | şi literatură, d. Ion Pillat se ocupă, în mai multe rînduri, I de Eminescu; o dată, supunîndu-1 unei analize din î punct de vedere al „poeziei pure", alteori în legătură cu , romantismul, cu specificitatea (în opoziţie cu Alecsandri şi Coşbuc) sau cu „sufletul clasic", arătînd că Eminescu îşi converteşte în spirit romantic elementele de infiltraţie clasică, din Oda în metru antic, din Diana şi din alte poeme ; în acest sens, d. Pillat conchide : „Şi puterea de asimilare a lui Eminescu e atît de mare, încît cu idei, forme şi chiar sentimente antice, el ne dă o poezie de esenţa pur roman-tica . D. Ion Pillat e însă un antiromantic declarat, amintin-du-şi undeva cunoscuta opoziţie goetheană clasic-sănătos şi romantic-bolnav. Dar mă-ntreb : un Holderlin şi un Rilke — din infiltraţiile clasice ce se găsesc în opera lor n-au făcut o conversiune spre romantism ? Şi Holderlin ca şi Rilke sunt poeţi mai adînci, mai turburători, decît clasicul Goethe, cu ale Iui Elegii romane, în care îşi calmează neliniştile de om al Nordului, în contact cu Italia. 24 — Scrieri, 6 — c. 1/150 369 Concepţia despre „sufletul clasic" merge, la d. Pillat, spre didactism şi cărturărism, spre negaţia visului şi a eu-lui, desfătîndu-se în clasicitatea lui Alecsandri şi Duiliu Zamfirescu sau în parnasianismul plastic, sonor, al lui Macedonski. Eminescu depăşeşte temele folclorice ale tradiţionaliştilor şi derutează pe amatorii de specific, prin însăşi marea capacitate de absorbţie şi convertire a tuturor elementelor, din lirica lui, şi prin forţa de-a scoate o viziune universală din eul lui romantic. Tradiţionaliştii de la Gîndirea caută să se identifice cu sufletul colectiv al liricii populare, cu elementele configura-tive ale etosului, refăcînd, pe alt plan şi cu alte mijloace artistice, procesul poetic al generaţiei de la Dacia literara. Eminescu e un poet al marilor mituri, nu un estet care rafinează asupra temelor folclorice, ca Adrian Maniu, ca Ion Pillat sau chiar şi V. Voiculescu — a căror lirică este un comentariu cult, în prelungirea liricii populare. Lirica eminesciană este o expresie a unui univers care reflectă conştiinţa unui geniu, ca atare. Eul lui este a tot cuprinzător şi, indiferent de unde-şi resoarbe elementele, din budism, din platonism, din demonismul romantic, din basm şi din folclor, în genere, le converteşte în sensul viziunii cosmice şi le topeşte în limitele marelui său eu, înălţînd poezia la un spectacol metafizic, universal, de unde contemplaţia îmbrăţişează destinul omului şi lirica se adînceşte la esenţele spiritului. De aceea, Eminescu este unul din cei mai mari poeţi europeni, şi opera lui se aşează în acea familie de spirite neliniştite şi totuşi clare, care-au smuls conştiinţei poetice accente profunde şi ne-au revelat condiţia tragică a omului, în raport cu universul, cu moartea şî iubirea, în luptă cu aspiraţiile lui grandioase şi cu determinismele lui fatale. Mişcarea tradiţionalistă a poeţilor de la Gîndirea este o reacţie în contra individualismului romantic şi a repercusiunilor lui, în simbolism, expresionism etc, şi o întoarcere la limitele unui eu colectiv, al poporului, identificat prin temele folclorice ; d. Pillat adaugă la acest eu colectiv şi „sufletul clasic", în ceea ce reprezintă ca peisagiu natal (Alecsandri), ca sentiment bucolic al vieţii şi ca expresie mediteraneană a simţirii, în opunere cu sufletul turburat, bîntuit de pasiuni individuale, al romanticilor. Eminescu nu intră în limitele procustiene ale tradiţionalismului astfel conceput ; el e un poet care dislocă specificitatea temelor folclorice, absorbind totuşi şi elementele specifice în cele universale. Nu negăm legitimitatea mişcării tradiţionaliste comprimată unui lot al poeziei noastre contemporane, dar ideea de tradiţie este ea însăşi mai elastică decît teoretizarea pe care i-au dat-o d. Nichifor Crainic sau chiar d. Pillat. D. Lucian Blaga, filozof al culturii şi doctrinar al subconştientului stilistic, poet şi evocator de mituri dramatice — a mers mai adînc în spiritul etnic, dincolo de ortodoxie şi teme folclorice ; teoretician al mitului tracic, şi-a fixat neliniştile eului într-un peisagiu fabulos şi şi-a desfăşurat drama de cunoaştere în viziunea profeţilor : Zamolxey Avram îancu, Meşterul Manole ; ei simbolizează eroi ai unui nou mesagiu în religie, în ideea naţională, în jertfa creatorului artistic şi împacă conceptul de tradiţie al sufletului colectiv, anonim, cu conceptul individualităţii, care mişcă şi răscoleşte colectivitatea înălţînd poezia la semnificaţia de mit. Lirica şi teatrul lui Blaga mărturisesc conştiinţa tragică a eului, înconjurat de mistere cosmice şi de aspiraţii absolutiste. Omul circulă prin fabulă şi mit, să-şi descifreze destinul şi lupta cu forţele divergente din el însuşi. Dacă există un univers de floră şi faună fantastică sau de bucolîsm în poezia lui, începînd mai ales de la Paşii profetului, dacă întîlnim atîtea magice corespondeţe, între spiritul poetului şi spiritul popular, între forţele subcon-ştiente şi personalitatea „profeţilor" din miturile lui dramatice — lucrul se explică prin acelaşi raport care există între puterile ancestrale, prezente oricînd în conştiinţa umană, încărcată de o sevă acumulată de veacuri, şi între tendinţele deliberate ale personalităţii creatoare. Opera lui Blaga depăşeşte astfel identitatea dintre individual şi colectiv, care se-ntîlneşte la tradiţionaliştii estetizanţi, în marginea folclorului şi pe fundamentul subconştientului etnic, ce pe baza unei piramide îşi înalţă vîrful spre nori, spre aspiraţiile majore ale personalităţii umane. Acelaşi proces, pe care-1 înfăţişează şi opera Iui Eminescu, ameninţat a fi exclus din specificul naţional, de spiritele care confundă specificul spiri- 370 tual cu pitorescul şi mentalitatea individualităţii creatoare cu mentalitatea folclorică. în înţelesul limitativ, tradiţionalismul ni se pare opera «nor abili artizani, care-n prelungirea motivelor populare estetizează cu un rafinament în care primitivismul autentic cochetează cu subtila manufactură cultă. Socotim experienţa acestui fel de tradiţionalism încheiată; de esenţă picturală şi pitorescă — el nu poate înăbuşi forţele creatoare ale individualităţii, sub pretextul unui specific naţional care degenerează, pînă la urmă, în decorativ şi pastişe. Subconştientul etnic acţionează implacabil, în opera oricărui creator ; în consecinţă, nu trebuie teoretizat cu anticipare, fiindcă astfel e redus la o reţetă literară ; specificul aplicat cu luciditate duce Ia o artă minoră, muzeistică şi Ia un fel de gen Brumărescu, în poezie, încrustînd în cuvinte ceea ce ilustrul manufacturist plastic încrusta în lemn. Semnalăm astfel şi cea mai mare primejdie a tradiţionalismului, fiindcă primejdia cealaltă, de-a elimina lirica eminesciană din specificitate este cu mult mai mică, faţă de obsedanta creaţie a Luceafărului. Poezia de azi, la noi, duce lipsă nu de teoretizări, ci de o nouă şi mare personalitate, care, trecînd peste reţete, să împingă mai departe creaţia lirică, expresie a unui eu bogat şi complex. Un curent istovit, indiferent de cît a realizat, îşi poate face inventarul, după o generaţie spre sfîrşit de carieră, dar nu-şi poate aroga şi dreptul să dea directive ; ele vor veni de Ia o individualitate care va da o nouă substanţă şi expresie lirismului contemporan, teoretizîndu-şi, la rîndul ei, viziunea lirică. 1943 FARMECUL SCRIERILOR VECHI Cine spune astăzi, „literatură veche românească" — îşi asociază o penibilă imagine, în jurul tuturor datelor şi titlurilor pe care a trebuit să le memoreze în şcoală; dacă reflectăm puţin, ideea de literatură veche capătă un înţeles plăcut ; şi nu mă refer la acei erudiţi specialişti sau colecţionari de ediţii originale, pe care omul comun îi priveşte cu admiraţie, dar şi cu o ascunsă ironie. Ma gîndesc la cititorul de literatură veche, care se desfată prin lectura unei cărţi din veacul al XVII-lea, aşa cum s-ar delecta cu un roman contemporan. Am amintit înadins de secolul XVII-lea, fiindcă m-am gîndit mai ales la cronicari, la un Grigore Ureche, la un Miron Costin şi la un Neculce. Generaţiile trecute au avut un adevărat cult pentru cronicari. Vestita culegere a cronicarilor moldoveni, alcătuită de Kogălniceanu, a circulat în numeroase exemplare, pe la anticari, şi, mai greu, se mai găseşte şi astăzi cîte un exemplar la un preţ, e drept, puţin accesibil. Dar cronicarii citaţi s-au reeditat; o colecţie ca aceea a „Clasicilor români comentaţi", pusă sub conducerea d-lui profesor N. Cartojan, a făcut un mare serviciu literaturii noastre vechi, punînd din nou în circulaţie pe cei dintîi scriitori de istorie ai noştri. Limba veche românească are o fizionomie literară specifică ; ceea ce numim arhaitate, cu mireasma trecutului îndepărtat, cu naivitatea întorsăturii stilistice, cu un vocabular care-şi păstrează culoarea de epocă, evocînd fapte cumplite, 373 glorioase sau pitoreşti, din istoria noastră zbuciumată — este de un farmec cu totul particular, pe care nu-1 mai întîlnim în epoca modernă a literaturii naţionale. Este nevoie de-o iniţiere şi de o lentă familiarizare cu textele vechi şi mai ales de-o adaptare conştientă la mentalitatea timpurilor trecute. Dar cronicarii pot fi destul de uşor abordaţi de cititor, fiindcă au darul simplu şi vioi de-a povesti faptele, au un spirit natural şi o gravitate sobră, fără grandilocvenţă, în înfăţişarea celor mai importante evenimente. Ceva din firescul omului din popor s-a păstrat în naraţiunile istorice ale lui Ureche, Costin şi Neculce ; deşi cărturari, pentru vremea lor (mai ales un Miron Costin), ei nu fac paradă de erudiţie, nu analizează evenimentele prea complicat şi nici nu depăşesc nivelul de judecată al omului cu bun-simţ. Poate unii îi vor găsi prea simpli, prea naivi, adesea, şi se vor mira că aceşti scriitori nu se depărtează prea mult de felul bătrînesc de-a gîndi şi de-a se exprima, însă tocmai acest spirit formează savoarea lor. Aţi intrat, probabil, în multe din vechile noastre biserici, conservate cu grije şi pietate, ca nişte mărturii ale simţului nostru artistic şi ca nişte exemplare ale modului primitiv de-a simţi şi exprima admiraţia şi prosternarea faţă de divinitate. Cîtă poezie au aceste locaşuri sfinte şi cîtă ingenioasă artă dovedesc meşterii noştri zugravi — numai după o atentă contemplare ne putem da seama ! Cam cu acelaşi sentiment trebuie să ne apropiem şi de scrierile bătrînilor noştri cronicari. Ei nu sunt lipsiţi de stil, cum s-ar părea ; au stilul epocii lor, al stadiului de dezvoltare a limbii şi gustului literar, din acele vremuri. Fraza scurtă, lapidară, fără podoabe a unui Ureche, modul lui simplu de-a nara marile fapte de arme, expresia mai amplă, cu întorsăturile mai savante, cu accente patetice adesea ale unui Miron Costin, sau fraza vioaie şi limba colorată a unui Neculce — traduc, cu însuşirile lor distincte, temperamente tot atît de deosebite de scriitori. O primă lectură poate fi mai anevoioasă, pînă ne obişnuim cu vocabularul, cu ritmul frazei, cu înlănţuirea ideilor. Pentru un bun şi încurajator început este recomandabil să citim, în primul rînd, pe Neculce, om umblat, care-a văzut şi-a păţit multe, într-o viaţă zbuciumată ; el ne va deschide, cu siguranţă, gustul pentru scrisul arhaic. R Bun cunoscător de oameni, Neculce povesteşte din expe- B' rienţa lui directă şi nu se poate să nu-ţi cucerească inima, B cînd îţi dai seama că vorbeşte din inimă. W Patriotismul cronicarilor nu este declamatoriu şi artifi- ■ cial ; durerile şi bucuriile ţării sunt cu accent înfăţişate, dar K la nici unul nu vom întîlni o semeţie antipatică, avînd grija n să zugrăvească, în tonuri potrivite, binele şi răul din trecut. M Viaţa a fost marele lor îndrumător şi, amestecaţi în trebile W ţării, au acel sentiment al răspunderii faţă de cititor, pe m care tin să-1 informeze cinstit. H în afară de farmecul arhaităţii scrisului, care este cea Ş! mai de preţ însuşire literară a lor — aceşti sfătoşi înaintaşi If au, pentru vremile prin care trecem, şi o mare valoare rao- |. rală : alături de ei retrăim perioadele de glorie şi restrişte |; ale istoriei naţionale, iar din contactul cu opera lor căpătăm | acel nivel de înţelepciune la care numai oglindirea trecutu- Z lui ne poate ridica. Cronica vremilor apuse, depănată în grai -j bătrînesc şi parfumat, este o şcoală de încredere, de liniştire % a conştiinţelor şi un exemplu de solidaritate cu istoria noas- \\ tră plină de atîtea suişuri şi coborîşuri. Cu invitaţie, pentru o lectură de iarnă, ne îmbie scrii- ' torii noştri vechi ; încercînd, îi vom îndrăgi şi ne vom împrieteni cu ei, pentru totdeauna. 1943 374 ÎNTRE CONCEPTUL COLECTIV ŞI CEL INDIVIDUAL ÎN LIRICĂ Alecsandri, culegătorul şi îndreptătorul, în sens estetic, al celebrelor Poezii populare ale românilor, a asimilat o anume sensibilitate a creaţiilor anonime ; în special a fost atras de duioşia şi graţia doinelor, care se potriveau atît de bine cu însăşi sensibilitatea lui, şi a fost copleşit de spiritul eroic al baladelor. Paşoptistul, fiu „al generaţiei eroice", firesc a fost mai atent la ceea ce convenea epocii lui, care, în lirică, se mulţumea cu o melancolie uşoară, cu un vag abur de dor şi în epica era obsedată de duhul revoluţionar şi de faima a tot ce este energie etnică, manifestată prin haiducie, prin acte de eroism şi prin simpatia faţa de popor, depozitar al vieţilor strămoşeşti. Alecsandri nu era însă un temperament epic, aşa cum ne dovedeşte producţia lui originală, simplu ecou al romantismului hugolian, necorespun-zînd fibrei contemplative a bardului mirceştean. Nu este lipsit de semnificaţie faptul ca-şi intitulează pastişele după poezia populară Doine (1842—1852), deşi, în cuprinsul lor, aflăm şi unele motive baladice ; dar Alecsandri nu asimilează din baladă decît decorul, cadrul fantastic, feericul, aparatura poetică, fără o viziune puternică a eroicului. Fire contemplativă, e lipsit de dinamismul epicei populare, care în Toma Alimoş, în Mihu Copilu, în Doica — dă potentă supraumană eroului şî îi imprimă un caracter legendar. Nu este astfel de mirare că cea mai frumoasă, es-teticeşte vorbind, dintre variantele Mioriţii este varianta Alecsandri, fiindcă Mioriţa este desfăşurarea într-o grandi- 376 oasă contemplaţie a viziunii morţii, sugerată printr-o aparatură poetică (alegorismul) la care culegătorul este mai sensibil. Tot aşa se explică de ce Legendele versificate de Alecsandri, prin bogăţia lor decorativă, sunt mai izbutite decît temele baladice eroice, imitate din poezia populară. Poet luminos, mediteranean, de structură clasică — Alecsandri preţuieşte aspectul mai clar, mai delimitat al folclorului ; în Doine, estetizează în marginea motivelor lirice graţioase, a elementelor descriptive baladice, şi cînd încearcă să evoce o figură de baladă (Groza) alcătuieşte un tablou convenţional, fără relief, mişcare şi suflu. Pentru Alecsandri, poezia populară are un alt sens, mai fecund, decît imitaţia din Doine, care mărturisesc entuziasmul şi obsesia exercitată de o descoperire ; instinctul lui de scriitor îi arată calea firească, pe care trebuie s-o urmeze, în materie de limbă, între rătăcirile italienismului lui Heliade şi între rebarbativa şi artificiala alcătuire lingvistică a latiniştilor. într-adevăr, cînd Alecsandri îşi aude sunetul propriu al liricii lui, dă la iveală sema de Pasteluri, graţioase transpuneri descriptive ale naturii, văzută prin geamul conacului de la Mirceşti. Generaţia lui caută, în creaţia populară, un model de simţire spontană, de inspiraţie directă, dincolo de influenţele literare, un îndreptar de limbă, peste „teoriile" filologilor ardeleni ; un Alecu Russo, în Poezia poporală, subliniază şi el aceasta semnificaţie, pur literară, a producţiilor sufletului colectiv, dar vede-n totalitatea folclorului şi putinţa unei reconstituiri documentare a trecutului nostru istoric ; prin mijlocirea romantismului, s-a descoperit sufletul naţional, văzut în cultura minoră, la începuturile şovăitoare ale unei culturi majore. Apariţia lui Eminescu a adus şi cea mai înaltă expresie a creaţiei majore, în lirica noastră, resorbind numai atîtea elemente, din creaţia minoră, cîte i-au fost necesare, ca să nu rămînă în stadiul de pastişe în care rămîne, în buna parte, generaţia de la 1848. Teoreticianii specificului etnic, în artă, apar abia în mişcarea sămănătoristă şi poporanistă, continuindu-se în lirica grupată în jurul revistei Gîndirea. Problema specificităţii materialului artistic este comună la sămănătorişti, la po- 377 poranişti şi gîndirişti ; se schimbă numai perspectiva di» care e privit specificul naţional şi ţelurile fiecărui curent, în materie de artă, Eminescu e un spirit universal, un european ; formula „naţionalism în marginile adevărului" este întoarsă de teoreticianii „specificului", în sensul : „adevăr în marginile naţionalismului". Doctrina naţionalismului eminescian este economică, sociologică şi politică (ura în contra „păturii superpuse"), lăsînd liber planul creaţiei artistice ; în sămănătorism, poporanism şi gîndirism — planul artistic este subordonat planului etnic şî social. Iorga, Ibrăileanu şi Nichifor Crainic sunt mult mai aproape, teoretic, decît s-ar părea, cînd e vorba să încadreze inspiraţia scriitorului în „specificul naţional". Perspectivele se schimbă, poporanismul fiind un curent de reformă economică, propagînd simpatia pentru suferinţele ţăranului ; sămănătorismul este un curent de exaltare a trecutului istoric, văzut în energia etnică rurală, iar gîndirismul este un curent politic, care identifică sensibilitatea individualistă lirică cu sensibilitatea colectivă, depozitate în folclor şi-n ortodoxie. Estetica Gîndi-rii este mai aproape de spiritul generaţiei de Ia 1848, a lui Alecsandri şi Alecu Russo şi continuă estetica sămănătoristă, a Iui Coşbuc, Goga şi Iosif, inspiraţi ei înşişi din poezia populară. Trei generaţii depărtate în timp, dar succesive, în reluarea folclorului drept model, reprezintă şi trei moduri diferite de-a utiliza motivele creaţiei anonime, în lirica cultă. Este prima distincţie de făcut : a doua priveşte însăşi natura particulară a fiecărui poet, din cele trei generaţii succesive, Jiindcă, oricîte note comune s-ar afla într-o directivă literară, aspectul individual este precumpănitor, în chiar cuprinsul grupării. Rezonanţa în sensibilitate şi arta formală decid de importanţa mai mare sau mai mică a fiecărui liric. Mediteraneanul Alecsandri se inspiră direct din lirica şi epica populară, din cristalizarea sufletului colectiv în forme estetice definite, fără a merge la prelucrarea, la stilizarea unor motive folclorice, luate din vastul tezaur ai creaţiei şi mentalităţii anonime. Alecsandri imită şi esteti-zează în marginea culegerii pe care avea s-o dea la iveală. Cînd, mai tîrziu, îşi va scrie Pastelurile, natura, cu anotimpurile ei şi viaţa rustică, vor fi mimat un prilej de contem- E plare, fără a utiliza teme, motive folclorice, în lirica lui H descriptivă. ■ Mai aproape de structura, de motivele şi de procedeele E figurative ale poeziei populare vor fi sămănătoriştii. Coşbuc, E Goga şi Iosif nu vor proceda exclusiv ca Alecsandri, în i Doine, transpunînd, o dată cu subiectul, metrica, factura K stihurilor, rima, formele lexicale şi gramaticale, adică tin-i zînd la un ingenios decalc al creaţiei anonime. Coşbuc, de I pildă, este el însuşi un creator de poliritmie savantă, de 1* efecte personale ; va asimila însă procedeele figurative ca | alegoria şi personificarea, apoi armonia imitativă a limba-I jului, în temele propriu-zise, va porni de la riturile etno-| grafice (nunta, înmormîntarea) şi, în genere, va fixa plasti-| citatea imaginii în efectele vizuale şi sonoritatea sugestivă, - în efectele auditive. Cam tot aşa va proceda şi Iosif, cu adaosul rezonanţei de cîntec, melodios şi de tonalitate medie, în conformitate cu structura lui de poet intimist. Temperament mai puternic decît idilicul, descriptivul şi bala-dicul Coşbuc şi decît duiosul, delicatul Iosif — Goga va utiliza şi el procedeele figurative ale liricei populare, între care personificarea, dar va merge înspre ecoul sensibilităţii, înspre acel misterios dor, vizibil în jelania robustă a „pătimirii" unui neam ce-şi strigă durerea şi voinţa de eliberare. Cînd infiltraţiile creaţiei anonime merg spre lirica intimistă, ca în seria de Chitece, atunci temperamentul selectează nota mai gravă şi mai senzuală, de nuanţă bahică şi erotică. Lirica tradiţionalistă a Gîndirii reia ideea de specific etnic tinzînd la identificarea cu mentalitatea folclorică, în variatele ei motive. Ea se îndreaptă spre' credinţe şi superstiţii, spre motivele magice şi religioase, spre fantastic şi spre miraculos. Stratificările subconştientului colectiv îi sunt mai familiare decît procedeele figurative, dar stilizarea motivelor se înnoieşte de o modernitate a expresiei pe care n-o întîl-nim nici la Alecsandri, nici la sămănătorişti. Uneori adoptă ritmica şi efectele verbale ale creaţiei anonime, deşi tendinţa generală este vizibil că merge spre exploatarea mentalităţii colective. 378 379 Astfel, lirica neotradiţionalistă este antimuzicală, stilizarea motivelor populare împingînd-o la amănuntul pitoresc şi la aspectul pictural. Poezia lui Adrian Maniu se rezolva-n notaţii, a lui Ion Pillat în imagism, a lui V. Voiculescu în peisaj aspru, viguros {chiar temele religioase sunt înfăţişate descriptiv şi formulate într-o serie de abuzive alegorii), a lui Nichifor Crainic în tematică retorică, cuvîntul şi imaginea conturînd în loc să sugereze. Expresie a eului şi mărturie a unui puternic individualism, poezia nu-şi poate face un ideal din utilizarea motivelor colective şi din identificarea cu mentalitatea folclorică, primitivă ; pornind de Ia cadrul feeric, în Călin şi în Luceafărul, Eminescu a socotit motivul folcloric un pretext, în limitele căruia a turnat o substanţă personală şi a dat o împrospătare de mit legendei populare, învestind-o cu semnele gemului sau. Geniul popular este autentic în puritatea lui şi aparţine acelei culturi minore, care este ea însăşi dovada puterii creatoare a unui neam ; peste cultura folclorică, într-o ordine nouă a valorilor spirituale, cultura majoră porneşte de la individualitatea creatoare ; geniul eminescian a pornit de-aci şi a depăşit pitorescul şi picturalul, într-o viziune lirică în care se angajează însăşi conştiinţa umană. 1543 LITERATURA FEMININĂ O veche prejudecată socotea pe femeie departe de îndeletnicirea literară ; femeia era muza inspiratoare a bărbatului şi, cel mult, cititoarea cea mai fidelă a poeţilor şi romancierilor ; e drept însă că literaturile de mare prestigiu cunoşteau şi scriitoare femei, şi însăşi antichitatea a reţinut pateticile poeme ale pasionalei Sapho, iar literatura franceză, chiar din evul mediu şi din Renaştere, numără cîteva remarcabile literate. Astăzi, nimeni nu-şi mai pune întrebarea plină de nedumerire, dacă sa citească o carte a unei scriitoare sau s-o ocolească; sunt, în special, romanciere celebre, engleze, franceze, germane, italiene, tot atît de citite ca şi cei mai reputaţi scriitori ; unele se bucură chiar de-o aureolă specială, cum sunt, bunăoară, romancierele engleze. în literatura noastră, femeia scriitoare a apărut tîrziu şi nu s-a bucurat de-o prea mare apreciere a publicului ; Ve-Tonica Miele, poeta mediocră, este celebră prin rolul pe care l-a jucat în viaţa celui mai mare poet'român, iar o Matilda Gugler-Poni, tot atît de palida poetă, n-ar fi fost remarcată, dacă n-o cita Maiorescu în Criticele lui. Emanciparea femeii, participarea ei la lupta socială, cultura ei egala cu a bărbatului i-au schimbat situaţia şi-n lumea noastră, rămasă prea mult timp în faza patriarhală, dacă nu chiar într-un anume orientalism. Timpul nostru a asistat la apariţia unor opere de scriitoare tot atît de remarcabile ca şi ale scriitorilor. Femeile, dată fiind schimbarea împrejurărilor, 381 au început sa îndrăznească a-şi exprima sentimentele cu o libertate care a mers, uneori, pînă la impudoare. Gestul e foarte firesc, căci o comprimare îndelungă aduce după sine o sinceritate adesea brutală. Şi cum. viaţa femeii se-nvîrteşte în jurul ei însăşi, toată literatura noastră feminină este preocupată de iubire şi de problema ei corelativă, fericirea. Deşi cele mai multe scriitoare române se exprimă în proză, şi cu predilecţie în romanul analitic, literatura lor are un caracter confesional. In varietatea personagiilor, ele caută femeia bîntuită de pasiune, de iluzii, de instincte şi de vicii constituţionale. Analiza e împinsă pînă la indiscreţie, sentimentele sunt descompuse pînă la rădăcina lor fiziologică, maladiile fizice şi morale sunt zugrăvite cu un fel de luciditate afectuoasă de infirmieră, detaliile abundă cu o locvacitate tipică şi un aer documentar le străbate opera. Ele pornesc de. la viaţă, de Ia experienţa trăită, nu de la probleme, şi intuiţia, oricît s-ar complica în laboratorul analizei, este vie, elementară. De aceea, ceea ce înţelegem prin stilizare, adică eliminarea amănuntelor şi delimitarea proporţiilor, nu este o trăsătură caracteristică a literaturii feminine. Pasiunea de-a transcrie, cu febrilitate, senzaţiile, de-a merge pînă la infinitesimal — este copleşitoare, la romancierele noastre, ca şi un fel de naturală neglijenţă a expresiei. Dar acest defect aparent este sigiliul temperamental al scrisului feminin şi instrumentul de iscodire al tainelor propriului eu. Interesant că literatura feminină numără mai puţine poete (Elena Farago, Anişoara Odeanu, Otilia Cazimir, ultimele două fiind şi prozatoare), şi mai multe şi chiar mai remarcabile romanciere. în fruntea tuturor stă d-na Hortensia Papadat-Bengescu, care este şi cea mai activă, apoi d-nele Ticu Arehip, Hen-riette Yvonne StahI, Lucia Demetrius, Ioana Postelnicu, Ştefana Velisar, Ioana Petrescu, ca sa nu cităm decît pe cele cu o mai largă circulaţie. Nu facem propriu-zis o enumerare a tuturor scriitoarelor noastre, unele dintre ele manifestîndu-se şi-n literatura dramatică, ci atragem mai ales atenţia asupra prozatoarelor. Romanul naţional este astăzi o realitate, şî, în variata lui înfăţişare, scriitoarele deţin un loc deosebit, atît prin calitatea operelor, cît şi prin problemele specifice care le preocupă. Sinceritatea şi un amestec subtil de realism şi poezie imprimă literaturii noastre feminine o nota autentica, de care este bine să ne bucurăm ; oricîte rezerve ar trezi însăşi feminitatea excesiva a unora dintre ele, un fapt este sigur : n-au ajuns Ia industria literară şi Ia întocmirea în serie ■de cărţii. Este un omagiu pe care-1 aducem conştiinţei lor ■de scriitoare şi un semn bun pentru romanul nostru, pe care unii literaţi l-au comercializat cu prea mare uşurătate. 1943 382 CRIZA LITERARĂ — O CRIZA DE UMANITATE Momentan, aspectul crizei literare pare-se a fi mai mult tipografic ; forţele omenirii sunt angajate prea grav în război, ca spiritele să mai poată afirma, în contemplaţie, valorile morale, care-n timp de pace primează. Fireşte, nimeni nu poate contesta acest adevăr elementar. Străbatem însă un spaţiu literar incert, plin de dibuieli, în căutare de orientări. O întoarcere la stadiul la care-am rămas, în 1939, nu mai este cu putinţă, nici în literatură, cum nu mai este nici în viaţa socială. Scriitorul combatant sau simplu sedentar a participat la o experienţă uriaşe, cumplită, fie că a suportat-o el însuşi, fie că a asistat numai la experienţa semenilor. Semnul timpului este criza omului, în toate credinţele, ideile şi rosturile lui materiale şi sufleteşti ; războiul a scos la iveală, din individ şi colectivitate, un fond de-o bestialitate uluitoare, o rezistenţă la suferinţă, peste limitele imaginabile şi o umanitate pe care-o credea pierdută, sub calmul vremilor de pace, cînd blazarea părea un blazon de înţelepciune. Criza literară a timpului este, desigur, şi o criză de producţie ; cei care vor scrie mîine, ţin astăzi arma în locul condeiului ; mulţi din ei vor încremeni într-un şanţ, risipind o viaţă şi o experienţă, pentru totdeauna ; alţii vor fi, poate, secătuiţi de un cumul de suferinţe şi vor căuta să uite prin ce-au trecut. Dar o dată pacea instaurată, se va lămuri criza cea mare a literaturii, criza de umanitate. Trebuie redescoperit omul, în permanenţele lui interioare, omul liber pe gîn-dul şi destinul lui, omul sincer cu sine însuşi, omul dezbărat de superstiţii şi eliberat de calamităţile unei ferocităţi aureolată cu „ideologie", ca să pară o ferocitate cu temei metafizic. Ca să-i adoarmă conştiinţa, asasinul contemporan, transformat în şef şi ideolog motorizat, i-a bătut capul bietului om cu un rudiment de metafizică, reeditată exact din perioada cavernelor, flatîndu-i instinctele cele mai gro-biane, creîndu-i o „voinţă de putere" pe care individul nu 0 are, dar pe care psihoza colectivă îşi închipuie a o deţine şi impune. Omul a fost astfel dezumanizat, fiindcă a fost simbolic decapitat ; i s-a injectat o încredere-n sine nemăsurată, 1 s-a substituit felului de a gîndi şi simţi personal, sincer şi autentic, un şablon, care l-a scutit de efortul individual, în spirit, ridicîndu-1 prin instinctele lui primare, la care s-a făcut apel ca la cea mai pură umanitate a lui; s-a trăit, anormal, dincolo de bine şi de rău, cu pretenţia de-a fi atins taina supremului edenic şi a supremului bine. Omul a fost exploatat, cu un cinism candid, de unele „ideologii" care l-au folosit ca pe un simplu cobai, dîndu-i iluzia că e stăpîn pe sine şi îşi caută propria fericire. Experienţa a fost însă prea crudă şi costisitoare ; treptat-treptat s-a dezmeticit, iar ieşirea din transă a coincidat cu intrarea în neant. O viaţă care termină iremediabil în ruină şi moarte este o sinucidere colectivă ; omul a fost împins spre haosul final, de cîţiva autori morali, fără simţul răspunderii, faţă de umanitatea însăşi. Ca literatura să se umanizeze e nevoie de o puternică frînă aplicată sinuciderii colective ; viaţa se însărcinează singură să-1 orienteze pe om, reintegrindu-I în demnitatea lui de fiinţă gînditoare, cu raţiune critică şi cu sentimentul independenţii individuale, fizice şi morale. Inedit (1943) 384 UN MUZEU AL „JUNIMII" Am recitit, după mulţi ani, Amintirile de la „Junimea" din Iaşi ale lui Gh. Panu, retipărite de editura Remus Cioflec. Cîtă viaţă, cît pitoresc şi cît de veridice psihologii ale unor oameni care-au intrat de mult în istoria culturii noastre ! Este indiferent că Gh. Panu şi-a reconstituit memorialul din amintire, că multe fapte sunt poate inventate, că i-au fost povestite de alţii, fără ca el să fi participat efectiv la ele ; atmosfera morală a ..Junimii" este totuşi puternic evocată, iar el rămîne cel mai preţios martor al epocii de glorie a vestitei noastre societăţi literare. Despre perioada bucureşteană a „Junimii", Panu abia aminteşte, socotind-o în completă decadenţă. Şi totuşi, cercul literar a funcţionat şi după mutarea în capitală a Convorbirilor literare şi a celor mai importanţi colaboratori, acaparaţi, fireşte, de politică. însemnările zilnice ale lui Maiorescu ne dau interesante informaţii despre această epocă a cenaclului. E drept că, în Bucureşti, ia un alt caracter, înclinînd spre un fel de mondenitate, pe care la Iaşi n-a cunoscut-o. La şedinţe participă nu numai scriitori, ci şi oameni politici şi doamne din buna societate, dar pasiunea literară a lui Maiorescu rămîne neatinsă. Treceam nu demult, pe strada Mercur, pe lîngă fosta locuinţă a criticului, care a servit drept sediu al „Junimii'", 386 în perioada bucureşteană ; faptul nu mi se întîmplă prea des, dar nu ştiu ce sacră emoţie mă cuprinde de cîte ori străbat mica stradă Mercur. După moartea Anei Maiorescu, soţia de-a doua, bă-trîn şi izolat, criticul şi-a vîndut casa, mutîndu-se la o rudă; acolo 1-a prins moartea, în 1917. Mai acum cîţiva ani, d. I. A. Radul eseu-Pogoneanu a luat buna iniţiativă să pună o placă de marmură la casa din strada Mercur, amintind trecătorului grăbit că aci a fost al doilea sediu al „Junimii". Ce putea face mai mult un discipol pios, decît să atragă atenţia oamenilor, printr-o placă de marmură aninată de zid, că modesta casă este un monument istoric ? El încheie nu numai bogata viaţă sentimentală şi intelectuală a criticului, dar şi atîtea umbre ilustre ale scrisului românesc. Eminescu, I. L. Caragiale, Coşbuc, Duiliu Zamfirescu şi atîţia alţii s-au perindat ani de zile, prin casa din strada Mercur, citindu-şi operele, dintre care unele sunt înseşi capodoperele literaturii noastre. Astăzi, fostul sediu bucureştean al „Junimii"1 adăposteşte un birou comercial, sau cam aşa ceva, iar vremea macină lent tencuiala zidurilor şi igrasia le ataca la temelie : ce ne mai spun grădina, în paragină, şi terasa unde criticul şi-a scris unele articole, s-a răcorit de zbuciumul lui sentimental sau de agitaţia vieţii politice ? De cîte ori trecem şi noi, grăbiţi, pe lîngă casa din strada Mercur, încercăm o timidă reconstituire a unei vieţi şi a celei mai glorioase epoci din literatura noastră modernă ; amintirile se amestecă, înglobînd întreaga „Junime", din epoca ieşeană şi din cea bucureşteană. N-am avut prilejul să vizitez fosta casă a lui Maiorescu, nici măcar sub aspectul de birou comercial, sub care se prezintă astăzi, dar îmi place să-mi imaginez interiorul ei, cu biroul criticului, cu biblioteca şi fotoliile, iar statua lui reînviază, în mediul obişnuit, dîndu-mi o clipa iluzia că şedinţele „Junimii" se ţin în perpetuitate, sub conducerea lui. Şi mă închipui asistînd, parcă, Ia una din şedinţele în care s-a citit Luceafărul sau O scrisoare pierdută. Casa din strada Mercur este un sanctuar al culturii române şi s-ar cuveni să fie transformată într-un adevă- 387 rat muzeu al „Junimii" ; ea aparţine nu numai unui om, oricît de important ar fi fost el, ci însăşi culturii naţionale. Literatura, Academia, Universitatea, Ministerul Culturii Naţionale se mîndresc, în egală măsură, cu personalitatea strălucită şi multilaterală a lui Titu Maiorescu. Poate că n-ar fi prea costisitor, nici astăzi, să se găsească o modalitate de-a se răscumpăra casa din strada Mercur, de la actualii proprietari, şi să fie decretată muzeu naţional ; loc pentru un birou comercial s-ar găsi şi aiurea şi încă în condiţii mai confortabile. Ar fi cea din-tîi şi mai dificilă condiţie. Dar o dată împlinită, n-ar fi prea tîrziu să se poată reconstitui, din puţinele şi răzleţele relicve, rămase de pe urma lui Maiorescu, a membrilor societăţii şi urmaşilor acestora — un muzeu al „Junimii" ; cu timpul, se vor strînge portretele, cărţile, manuscrisele, poate şi ceva din mobilier, care sa dea viaţă interiorului casei înstreinate. Să nu uităm că fiica Iui Maiorescu, ajunsă la o venerabilă vîrstă, se afla printre noi, că urmaşii lor vor fi conservat unele amintiri scumpe şi că discipolii mai păstrează unele semne de afecţiune de Ia maestru. Ideea, aş zice mai bine visul, unui muzeu al „Junimii" nu mi se pare iremedial compromisă. Cînd ştim că se păstrează, cu o grije superstiţioasă, arhive destul de anodine, n-ar fi atît de greu să se înjghebeze şi o arhivă, oricît ar fi de aproximativa, totuşi atît de vie, de reconfortantă — a celei mai ilustre şi cunoscute societăţi culturale, de la începutul căreia numărăm vreo şaptezeci de ani de istorie, dar nu conservăm nici o urmă istorică. 1944 DISOCIAŢII CRITICE Clasificările şi caracterizările istoriei literare sunt, totdeauna, prea globale şi deci prea simplificatoare ; astfel duc la uşoare sau mai grave deformări, care se moştenesc din generaţie în generaţie şi trec drept adevăruri intangibile. Cînd cineva îndrăzneşte să le verifice şi să le contrazică, trece drept un spirit fantezist, dacă nu un iconoclast, care a păşit în templul „ştiinţei", cu o privire proaspătă, permiţîndu-şi să vadă altfel decît au statornicit tradiţia şi rutina. O judecată indistinctă înglobează pe toţi scriitorii generaţiei de la 1848 în romantism, venit din izvor franco-englez ; în general, constatarea este adevărată, cînd e vorba să caracterizam o mişcare în trăsăturile ei fundamentale şi-n directivele ei cele mai izbitoare. Dar dacă privim mai de aproape individualităţile care se manifestă în intervalul de timp al generaţiei de la 1848, excepţiile încep să apară contrazicător. Cu romantismul, Grigore Alexandrescu are atingeri superficiale, în lirica erotică, cea mai puţin interesanta parte din opera lui. Structural, poetul este un clasic, format la literatura franceză a veacului al XVII-lea şi al XVIII-Iea. Meditaţiile, satirele, epistolele şi fabulele îl scot din ambianţa romantică în care se mişcase stîngaci, nefiresc, ca într-un „spirit al veacului" în care el nu trăia. Observator lucid, duh satiric şi minte reflexivă, înclinat spre ideile morale, n-are fantezie aprinsă, culoare verbală şi nici 389 simţire patetică. Expresia lui este lapidară, abstractă, desfăşurarea ideilor poetice este logică ; zeiţa lui inspiratoare este raţiunea, în bună şi clară dogmă clasicizantă. Pentru admirabila lui nuvelă istorica, Alexandru Lă-puşneanu, model neîntrecut al genului, Costache Negruzzi e socotit, pe bună dreptate, un romantic ; tema, caracterele, canoanele, culoarea de epocă — o fixează între producţiile cele mai tipice ale romantismului. Un simţ dramatic şi o luciditate, în evocarea cruzimilor, ne divulgă şi un fond mai realist în substratul scriitorului. El nu poetizează şi nu este liric în reconstituirea trecutului istoric ; este un fel de nuditate a sentimentelor, a caracterelor şi a situaţiilor dramatice, pe care acest spirit, înrudit cu al lui Merimee, o păstrează în tot timpul naraţiunii ; şi mai este o detaşare de subiect, o frînă vizibilă, pe care n-o întîlnim la nici un romantic de mare rasă. Subiectul nuvelei este atît de specific al romantismului, încît este firesc ca scriitorul să se mişte în cadrele convenţionale ale genului. Sensibilitatea lui nu era însă a unui romantic de temperament fugos ; dovada cea mai bună sunt versurile lui, greoaie, prozaice, tocmai cînd aborda teme ostentativ romantice. Costache Negruzzi e romantic în măsura în care este atras să zugrăvească pasiunile forte, elementare, ale personagiilor din vestita lui nuvelă istorică. Romantismul este al personagiilor, dar nu e grefat în structura lui individuală. Să admitem că inaptitudinea lui de poet liric nu este o dovadă categorică a lipsei de sensibilitate şi fantezie romantică ; operele slabe ale unui scriitor nu pot fi luate ca unitate de măsură ; sunt neizbutite şi atîta tot. Dar scrisorile Iui, plăcute la citit şi astăzi, caracterizează un spirit lucid, ironic şi măsurat, o expresie limpede, cursivă, fără ornamente figurative, cu alte cuvinte sunt o operă cu vădite atribute clasice, în felul prozei veacului al XVIII-lea. Romantismul global al lui Negruzzi ? Tot o exagerare a istoriei literare, care nu discerne între general şi individual. Proza lui Alecsandri şi Ion Ghica s-au disociat, cu timpul, de romantism ; cu tot „exotismul" lor, călătoriile povestite amuzant, spiritual şi de-o sprinteneală mediteraneană ale bardului de la Mirceşti — sunt opera unui scriitor clasic, care prin temperament e înclinat la reverie uşoară, la epicureism şi este sensibil la agrement şi poezia momentului. Memorialistica lui Ion Ghica, acest spirit format în disciplina ştiinţelor pozitive, e pitorească prin material şi prin limbaj, mozaic de turcisme, grecisme şi rusisme, echi-valînd culorii de epocă ; anecdotist şi portretist, cu intenţii documentare şi cu un vag sentiment nostalgic, faţă de trecutul zugrăvit, Ion Ghica nu depăşeşte poezia care emană din „patima timpului" şi-n culoare nu trece de un, e drept, bogat pitoresc. Caracterizările de epocă, în istoria literaturii, au o valoare relativă şi disting nu numai orientările generale : caracterizările critice individuale sunt singure în măsură să surprindă natura şi mijloacele unui scriitor. Istoria literară, fără discernămînt critic, este un catalog de nume, de date şi de opere, din care lipseşte spiritul de valorificare şi de caracterizare, adaptat la individualitatea strictă a scriitorilor. 1944 390 [LITERATURA COMPARATĂ] Nu-mi place să mă citez pe mine însumi, şi dacă o fac acum şi aici, n-o fac decît ca o confirmare a unui adevăr, întrevăzut cu ani în urmă ; într-un vechi articol despre Literatura comparată, spuneam că istoria literaturii române apare unui ochi care o scrutează atent ca un vast capitol de literatură comparată. Convingerea mi s-a adîncit, citind foarte instructivul studiu al d-lui Basil Munteanu, intitulat La lilterature roumaine et VEurope; într-un minimum de pagini, d-sa condensează o bibliografie, foarte densă, de la începutul ' literaturii noastre pînă în prezent, referitoare la influenţele diverse şi multiple pe care literaturile europene, franceză, engleză, germană şi italiană, cu deosebire, le-au exercitat asupra literaturii române. într-o expresie vie şi agreabilă, d. B. Munteanu fixează un tablou impresionant al confluenţelor acestor literaturi cu a noastră ; scopul studiului său e astfel definit, în rîndurile iniţiale : „A descrie diferitele .etape pe care spiritul românesc considerat în literatura care-1 exprimă, le-a străbătut de la origini pînă-n zilele noastre ; a integra aceste momente ale unei evoluţii adesea frînte şi tot atît de lentă, pe cît a fost de sacadată în curentele europene care le determină şi în sferele de influenţă la care participă ; a face să ţîş-nească impulsul, multă vreme timid apoi impetuos, al unei personalităţi naţionale originale şi bogate; iată triplul obiect al acestui studiu". Nu vom face un rezumat al studiului d-lui Munteanu ; cititorul curios se poate adresa direct eruditelor sale pagini ; am voi, cu acest prilej, să încercăm a lămuri, măcar în liniile principale, însăşi noţiunea de literatură comparată. Ca d. Jourdain care făcea proză fără să ştie, mulţi cercetători au făcut literatură comparată, fără să-şi dea seama. Mai întîi aşa-numiţii izvorişti care, pe urmele unui autor mare, au întreprins un adevărat poliţism literar, ca să-i descopere izvoarele de inspiraţie ; cazul lui Eminescu este cel mai tipic. Unii au căutat cuvinte şi versuri răzleţe în poeţii lumii, asemănătoare cu ale poetului nostru, alţii au găsit texte întregi folosite, fie într-o nouă elaborare poetică, fie într-o versiune aproape de traducere ; alţii au cercetat aşa-numitele „motive" din gînditorii şi literaţii străini, care se regăsesc împletite într-o expresie nouă şi originală, în opera eminesciană ; alţii i-au identificat precursorii naţionali, alţii, văzînd mai în adînc, au răscolit concepte şi mituri din care s-a alimentat inspiraţia liricului nostru ; păşind pedestru sau sărind pe creste, cercetătorii operei eminesciane au făcut operă de comparatişti, într-un spirit mai mărunt sau mai înalt. Un singur lucru n-a fost pînă acum încercat : un studiu comparatist între marii romantici europeni ai veacului trecut şi Eminescu. De aici, însuşi conceptul de literatură comparată s-ar lărgi, s-ar dovedi mai complex şi mai eficace, fiindcă s-ar pune problema şi pe terenul valorilor de conţinut şi expresie într-o vastă paralelă în care marele nostru poet şi-ar lărgi locul meritat printre marii poeţi ai lumii, în acea familie de spirite în care cohabi-tează Byron şi Puşkin, Leopardi şi Musset, Lamartine şi Victor Hugo, Vigny şi Shelley, ca să ne oprim aici. Printre ei şi-ar găsi locul de cinste şî Eminescu, poet universal prin mesagiu, ca şi prin originalitatea expresiei. Dar conceptul de literatură comparată are accepţii cît mai variate ; nu vom da definiţii care pot fi înşelătoare şi incomplete, nu ne vom referi Ia teoriile comparatiştilor, care nu pot fi tratate într-o conversaţie rapidă. Ne vom referi la cazuri precise din cultura noastră. Cînd a apărut studiul lui Charles Drouhet despre Alecsandri şi romanticii francezi, unde ni se pun în faţă texte paralele, din scriitorul nostru şi izvoarele Iui viî de inspiraţie, toată lumea 392 393 a salutat un exemplu de monografie comparatistă nfî/ircr-cat de cercetătorii noştri. Bogdan-Duică, erudit pini; în pîn-zele albe, care căutase şi el şi descoperise izvoare şi motive streine în scriitorii noştri, a salutat cu adevărată frenezie studiul citat. Un comparatist sîrguincios, metodic, modifi-cînd chiar unele perspective ale istoriei literaturii noastre vechi, a fost regretatul N. Cartojan, care a căutat să ajungă pe cît posibil la prototipurile textelor noastre poporane, şi a surprins larga arie de circulaţie a unor motive apusene pînă în orientul nostru sau şi mai îndepărtat. Cel dintîi comparatist în domeniul folclorului, ingenios, îndrăzneţ şi de o bogăţie rară asociativă a erudiţiei — a fost B. P. Hasdeu ; ipotezele lui, dacă nu conving totdeauna, aţîţă la noi cercetări şi dispute. Un izvorist de-o iscoditoare rîvnă şi de o memorie excepţională a fost N. Iorga ; deşi n-a fost propriu-zis un comparatist, totuşi, dincolo de documentul descoperit pe cale de intuiţie şi ipoteză, presupunea legături plauzibile între literatura noastră şi alte literaturi, mai ales şi de etnografie, de similitudinea instituţiilor şi de paralelismul epocilor, ca să emită intuiţii, chiar acolo unde dor'-nentele lipseau. Dar ce este mai interesant este că însăşi criticj astră literară, aplecată firesc prin esenţă, să scoată în evidenţă unicitatea creaţiei, se foloseşte de instrumentul comparatist ; echivalînd unele valori autohtone cu valorile stieine, urmînd unele filiaţii vădite sau mai ascunse, între scriitorii naţionali şi scriitorii streini, face raporturi textuale sau numai de spirite înrudite, în operaţiile dc critică pro-priu-zisă. însăşi judecata de valoare conţine în germen, adesea, un element comparatist ; apropiind pe Arghezi de Baudelaire, pe Sadoveanu de Gogol, pe Eminescu de Leo-pardi, pe Anghel de Gautier, pe Iosif de intimiştii germani, pe Matei Caragiale de Villiers de l'Isle-Adam şi de d'Aurevilly, pe Odobescu de Lessieg, pe Lovinescu 'de Le-maitre, France şi Faguet, criticul face nu numai simple raportări formale, ci caută să stabilească înrudiri de spirite, de estetică şi de mijloace de expresie, cînd nu merge şi mai adînc, adică încearcă să facă echivalenţe de valori creatoare. A stabili o filiaţie între, să spunem, Paul Valery şi o serie de poeţi români contemporani nu înseamnă a identifica numai unele izvoare posibile, ci a determina o structură lirică, ramificată în cuprinsul literaturii noastre. Studiul comparatist al literaturilor are, deci, o semnificaţie mult mai complexă decît simpla cercetare erudită, mai norocoasă sau mai aproximativă ; el se ridică la spiritul însuşi al creaţiei, la jocul echivalenţelor interne, la analogiile de structură, la decantările de estetică, la con-, fruntările de viziuni, la tehnica expresiei, la stilul cultural, cu note specifice şi comune. Comparatismul pentru comparatism este un vag exerciţiu de erudiţie, fără orizont şi semnificaţie ; este însă un mijloc de-a cunoaşte mai adînc fenomenul literar care, oricît ar fi de inanalizabil, în esenţă, se naşte, se dezvoltă şi are o înrîurire într-o vastă ambianţă de cultură. în acest sens am voit să-l semnalăm şi noi. Inedit (1945) 394 395 [LIMBĂ COLECTIVĂ ŞI LIMBĂ INDIVIDUALĂ] Problemele de limbă sunt şi dificile şi ispititoare ; există un geniu al limbii, pe care-1 simţim mai mult instinctiv ; corectitudinea gramaticală este prea elementară ca să intre în constituirea acestui geniu ; a scrie gramatical este numai o condiţie, nu şi o calitate ; geniul unei limbi este ceva mai complex, ca să fie definit într-o formulă simplă şi pregnantă ; cît priveşte limba română n-am găsit prea multe sugestii, care să-1 presimtă, să-1 aproximeze. Ştim nenumărate lucruri despre origina, elementele constitutive, morfologia, sintaxa, semantica, influenţele streine, care alcătuiesc la un loc organismul ce se cheamă limba română ; cunoaştem legi şi excepţii la legile fonetice ; o minuţioasă anatomie lingvistică a transformat în obiect de ştiinţă un organism viu, subtil şi complicat ; avem şi o perspectivă istorică a lui, de la origini pînă în zilele noastre. Şi, totuşi, geniul limbii române nu se relevă în aceste docte şi laborioase înfăţişări. Un dicţionar în curs de apariţie însumează, alfabetic, tezaurul limbii naţionale ; un organism, surprins într-o vastă statistică, impresionantă şi utilă. Limba vorbită şi limba scrisă, în descompunerea ei ca şi moleculară — iată ce este acest dicţionar. Lingviştii noştri, care nu mai sunt simpli filologi, au început să se ocupe şi de structura limbii şi de valoarea ei funcţională ; cei mai înaintaţi încearcă să-î fixeze însăşi structura supraindividuala, vorbindu-ne de expresivitatea ei, adică de acea funcţie estetică pe care latent o deţine. Filologia, estetica şi critica literară, asociate şi disociate, îşi dau concursul să-i reconstituie fiziologia simpli-ficînd ; oscilînd între intuiţii şi pretenţia de a legifera, ne uimesc şi ne consternează, fiindcă, pînă la urmă, vedem mai mult o sumă de sugestii şi de probleme puse, dar nerezolvate. Simţim totuşi că limba română este şi altceva decît un dicţionar, altceva decît o istorie, altceva decît o sumă de legi şi excepţii, altceva decît fantoma supraindividuala urmărită tenace de lingviştii moderni. Există o limbă vorbită, pe regiuni, pe clase sociale, pe epoci ; există o Hmbă scrisă, expresie a unor perioade istorice şi a geniului individual al scriitorilor ; limba naţională este un tezaur, din care ne alimentăm cu toţii ; ne folosim de el, ca să comunicăm, în relaţiile noastre sociale, zilnice, ne folosim de el ca să ne exprimăm, în ceea ce este mai profund, mai personal, în sensibilitatea noastră ; cum s-a spus, există o „dublă funcţiune a limbajului", asupra căreia suntem, în sfîrşit, de acord. Dar limbajul este un mijloc de expresie atît de variat, atît de individualizat, încît, atunci cînd ne adresăm unei literaturi streine, avem parcă impresia că trebuie s-o învăţăm din nou, cu fiecare scriitor pe care-1 admirăm şi-n universul căruia voim să pătrundem. Senzaţia de limbă nouă, alcătuită aproximativ din aceleaşi cuvinte, fiinţînd pe aceeaşi structură gramaticală, ni se impune mai ales cînd cetim pe scriitorii de limbi clasice. Limbajul ni se pare atît de individualizat, la Horaţiu, Virgil, Ovidiu, Cicero, Tacit, spre exemplu, încît parcă învăţăm latineşte cu fiecare din ei ; expresia stilistică a limbajului, la rîndul ei expresie a unui fond particular, ne întîmpină cu un fel de ermetism nu al noţiunilor, ci al figuraţiei şi al însăşi lumii de idei şi sentimente ce relevă. A căuta structura suprainvididuală a unei limbi nu este chiar un lucru cu desăvîrşire van ; geniul Hmbii latine este expresia însăşi a geniului latin, în genere, adică a acelor valori spirituale pe care cultura romană le-a concretizat în operele pe care le denumim clasice. Funcţia estetică a limbajului este o funcţie individuală. Creaţia artistică ne duce la concluzia că, dincolo de geniul limbii unui popor, există cam tot atîtea limbagii individuale cîţi scriitori au izbutit să dea o expresivitate nouă, puternică, a limbajului general, a tezaurului de cu- 396 397 vinte care fac un dicţionar sau un tratat de filologie, cu toate marile şi micile lui compartimente. 0 critică literară autentică nu poate despărţi funcţia estetică a limbii de funcţia valorilor de conţinut pe care un scriitor le concretizează. Limbajul artistic este el însuşi mult mai concret decît fantoma supraindividuală a limbii, văzută ca un organism autonom, faţă de conţinutul pe care-1 exprimă. Orice scriitor mare, fiindcă revelă valori specifice ale conţinutului, este şi un creator de limbaj. Funcţia estetică a limbajului este deci individuală, deşi omul de pe strada şi poetul întrebuinţează aceleaşi cuvinte pe care le găsim în dicţionar, stratificate ca nişte monede ; dar omul de pe stradă dă un sens utilitar cuvintelor, pe cînd creatorul le dă un sens spiritual, o nouă valoare. Istoria literară îşi poate da şi ea seama de expresivitatea estetică a limbii ; se pot chiar stabili unele perioade în care fizionomia artistică a limbajului să aibă unele note comune ; distingem o limba veche românească, cuprinsa între veacul al XVI-lea-XVIII-lea, între traducerile cărţilor bisericeşti, cronicari şi Di-mitrie Cantemir, inclusiv ; dar în cuprinsul aceleiaşi perioade se străvăd înseşi fizionomiile individuale, din epoca veche, raportate la scriitori, ale limbii române. O epocă de tranziţie, între epoca veche şi epoca modernă, între veacul al XVIII-lea şi al XlX-lea, constatăm la scriitorii Şcolii ardelene, la urmaşii lor, din aşa-zisul curent latinist, la poeţii Văcăreşti, la Asachi chiar. Limba modernă, iniţiată de generaţia de la 1848, trecuta prin filtrul „Junimii", indică o nouă perioadă ; dar, pe măsură ce se înmulţesc scriitorii de valoare, se înmulţesc şi limbagiile individuale ca expresivitate estetică şi, în acelaşi curent literar, putem vorbi de mai multe limbi. Să ne oprim un moment înlăuntrul curentului junimist ; Eminescu este creator de limbaj poetic, folosindu-se de tezaurul limbii populare, al limbii cronicăreşti şi al unui impresionant număr de neologisme ; fuziunea acestor trei straturi alcătuieşte un limbaj nou, personal, în funcţie de un univers moral tot atît de nou şi individual. Creangă porneşte de la limbajul local, moldovenesc, mai mult, de la particularismul nemţean ; locuţiuni, zicale, proverbe, ghicitori, idiotisme, de seculară cristalizare, exprimă o nouă funcţie estetică atît de particulară, de deosebită de funcţia limbajului poetic eminescian. Iar daca ne adresăm lui Caragiale, suntem la antipozii lui Eminescu şi lui Creangă. Caragiale a dat o funcţie estetică unui limbaj local, de mahala şi pseudointelectualitate bucureşteană, în ciclul comediilor iui ; un limbaj pitoresc ca însăşi mentalitatea hilarilor lui eroi. 'Cîteştrei se folosesc de ceea ce mumim generic limba română ; cîteştrei culeg din tezaurul ei complex, dînd o nouă expresivitate unor cuvinte pe care dacă le-am găsi aliniate într-un dicţionar nu le-am putea bănui şi puterea lor estetică, individuală sau grupată după omogenitatea psihologică şi socială. La structuri creatoare individuale corespund funcţii estetice individuale ale limbajului : normele unei limbi româneşti supraindividuale nu pot explica prea mult din geniul eminescian, humuleştean şi caragialian ; creatori de lumi noi, lirice, epice şi dramatice, în ficţiune, sunt şi creatori de limba românească nouă ca funcţie estetică. Reîntorcîndu-ne la succesiunea istorică a curentelor literare, putem desprinde o fizionomie a limbajului, în sămănătorism, poporanism, simbolism şi modernism în genere. Dar şi-n cuprinsul lor, vom distinge între limba lui Iosif şi între limba lui Gîrleanu şi Sadoveanu, între limba lui Arghezi şi Bacovia, între limba Iui Iorga şi E. Lovinescu, între limba lui Matei Caragiale şi a Iui Ionel Teodoreanu. Cuvintele se încarcă de acele sugestii pe care le transmite rezonanţa de sensibilitate din structura temperamentală şi din viziunea personală a creatorilor literari. Dicţionarul unei limbi configurează sensul intelectual, nuanţele posibile, prin exemplificări, ale unui cuvînt ; altfel răsună noţiunea generală de durere, la Eminescu, la Sadoveanu sau la Ionel Teodoreanu ; altfel se colorează un adjectiv noţional, la Arghezi, Bacoviq jau la St. O. Iosif. Un scriitor este el însuşi expresia unui dicţionar, mai bogat sau mai restrîns, al limbii naţionale. S-au numărat cuvintele pe care Ie foloseşte Shakespeare, din limba engleză şi cele pe care le foloseşte Victor Hugo, din limba franceză, şi s-a dedus de aci bogăţia lexicală a fiecăruia din ei. Un scriitor de structură complexă, fireşte că va folosi un dicţionar mai complex decît un scriitor de-o structură mai simplă ; dar, în fond, expresivitatea estetică a 398 399 limbajului nu este de natură pur statistică ; cuvintele nu stau izolate, oricît de multiple ar fi, în opera unui mare creator ; ele se amplifică în incandescenţa figuraţiei, în toate acele variante stilistice, pe care geniul creator le iscă din îmbinări noi, surprinzătoare. Racine are un limbaj mai sărac decît Victor Hugo şi chiar decît un Theophile Gau-tier, din Le capitaine Fracasse; metoda statistică de dicţionar şi metoda spectaculoasă a pitorescului lexical nu ne pot duce însă la concluzii valabile, în privinţa superiorităţii creatoare între scriitori ; limbajul, ca funcţie estetică, este, în esenţă, individualizat ; el corespunde valorilor de conţinut specifice ale fiecărui scriitor în parte şi numai sub acest unghi devine o valoare intrinsecă ; s-ar putea ca un scriitor regional sa întreacă, statistic, pe Creangă, în folosirea termenului local, în pitorescul şi singularitatea lui ; nu este şi indiciul sigur că acest scriitor este superior, ca valoare creatoare, humuleşteanului, fiindcă a pus la contribuţie un dicţionar mai bogat, mai variat, ca pitoresc şi ingeniozitate. Studiul limbajului supraindividual şi individual, autonom socotit, nu poate înlocui funcţia limbajului, în raport cu valorile de conţinut pe care le exprimă un scriitor. Geniul literar sparge tiparele obişnuite ale limbajului, revoluţionează asociaţiile dintre cuvinte, împrospătează cu o nouă forţă figurativă noţiunile, retopeşte moneda ştearsă a versului, îi dă un alt relief, siluieşte şi dislocă receptivitatea obişnuită a cititorului. Spiritele academice pretind chiar că siluiesc geniul limbii, aşa cum au protestat clasicii faţă de revoluţia romanticilor, aşa cum au protestat romanticii, la rîndul lor, faţă de revoluţia simbolistă în limbaj. La noi, preţuitorii cuvîntului rustic şi plastic s-au scandalizat de limbajul neologistic al scriitorilor moderni, după cum amatorii de limbaj academic s-au scandalizat de cîte cuvinte, din zonele mai puţin nobile, au fost trezite la viaţă estetică, de un I. L. Caragiale, în comedii şi de Tu-dor Arghezi, în poezia şi proza lui artistică. în dicţionar, limbajul este neutru ; în creaţia literară, limbajul capătă o noua strălucire intuitivă, într-o sinteză personală, născută din temeliile intuitive ale scriitorului ; geniul limbii dormitează uneori, stagnează şi aşteaptă să 1 fie revelat; el este mult mai complex şi mai latent, este | mult mai plin de surprize şi mai purtător de virtualităţi 1; decît bănuiesc toţi acei cărturari care-şi închipuie că pot |:: stabili norme imuabile, definitive, în materie de estetică I a limbajului. Ca să vorbim, în cunoştinţă de cauză, de I geniul limbii, trebuie să aşteptăm poate ca limba unui po-f; por să încremenească în istorie, ca şi poporul oare-a I creat-o ; să devie o limbă clasică şi chiar moartă, fiindcă I numai atunci putem să-i determinăm, pentru totdeauna, l' însuşirile. Atît timp cît limba este o plasma vie, pe care o moli delează geniul artistic, după normele lui individuale, acest F geniu este încă neexploatat în toate resursele lui şi niciodată nu putem spune că a fost revelat în toate aspectele. Chiar în studiul unei literaturi, ca cea latină, istoricii literari au pretins că Tacit este un decadent faţă de Cicero, fiindcă au crezut că limbile mor, nu de moarte biologică, asemeni popoarelor care le-au creat, ci şi de moarte academică ; dar sunt alţii care n-ar da o carte din Analele lui Tacit pe toate discursurile, Ia un Ioc, ale marelui orator. Ne oprim aci, fiindcă ar însemna să trecem la altă problemă, ce nu intră în cadrul consideraţiilor noastre de azi. Inedit {1945) 400 [CE ESTE UN CLASIC ROMÂN?] Cu aproape un veac în urmă, Sainte-Beuve se întreba ce este un clasic ? îşi punea această problemă într-o cultură în care clasicismul greco-latin n-a fost, cum s-a spus, numai :,pîinea profesorilor", ci alimentul viu din care s-au hrănit scriitorii de totdeauna ai Franţei, şi nu numai erudiţii şi spiritele impermeabile la evoluţia literelor moderne. Sainte-Beuve însuşi a fost un cunoscător subtil al clasicismului greco-latin, despre ai căror scriitori ne-a întreţinut cu aceeaşi pasiune cu care ne-a întreţinut despre clasicii veacului al XVII-lea şi, pînă în ultimele clipe ale vieţii Iui, a fost un şcolar disciplinat, care lua lecţii de limba elină, cufundîndu-se cu o tînără curiozitate în universul bimilenar al epopeilor homerice. Dar în momentul cînd îşi punea întrebarea ce este un clasic, Sainte-Beuve nu se interesa de clasicismul francez şi nici de clasicismul greco-latin, cu precădere. Noţiunea de scriitor clasic devine, în pînza lui de consideraţii, un concept universal, în care intră clasicii vechi şi moderni, ca şi creatorii de valori spirituale ai tuturor literaturilor ; respectul pe care totdeauna 1-a arătat lui Goethe, pe care-1 numeşte ,.rege al criticii", îl păstrează şi în acest eseu de largă înţelegere, amintind de opoziţia lui : clasic-sănătos, romantic-bolnav. Şi totuşi, oricîtă admiraţie are pentru Goethe, nu se cantonează în definiţia lui şi dă un sens mai larg, mai variat, conceptului de scriitor clasic, decît acela 402 care ar exprima o anumită estetică şi un anumit ideal al omului. într-o îneîntătoare excursie printre literaturile lumii, gust pe care-1 dobîndise tot prin frecventarea lui Goethe, şi-1 ascuţise la universalismul înţeleptului weimarian, criticul francez dă o extindere surprinzătoare şl astăzi conceptului de clasic. în critica noastră, ideea de clasic este foarte aproximativă ; clasicismul este echivalent cu optimismul, cu echilibrul forţelor psihice, cu o anume simplitate şi eleganţă a expresiei, cu o anume tehnică a scrisului. Un Titu Maiorescu, un Odobescu, un Duiliu Zamfirescu, un Coşbuc, un Caragiale, cu deosebire dramaturgul, un E. Lovinescu. un V. Alecsandri — parţial însă, acela al Pastelurilor şi al Fîntînii Blanduzici — un Ion Pillat, în poemele de inspiraţie greco-latina. un Grigore Alexandrescu, în operele în care este un discipol al veacului al XVII-lea francez — sunt trecuţi printre clasicii literaturii noastre din diferitele ei perioade ; despre un clasicism românesc, fixat în anume canoane artistice şi în conceptul specific despre om, nu se poate vorbi în spiritul despre care vorbim de clasicismul francez. Umanismul nu e o moştenire a culturii noastre, stăpînită de influenţa slavă şi bizantina, descătuşată abia în veacul al XlX-lea dintr-o tradiţie înţepenită, în care cultura părea mai mult muzeu care conservă decît un şantier care creează. Umaniştii noştri sunt de formaţie strict individuală şi de consonanţă temperamentală cu umanismul greco-latin sau cu umanismul modern. Cărturari ca Maiorescu, Odobescu, Lovinescu şi chiar arhaicii noştri cronicari, adăpaţi la umanismul polon, au avut un contact mai direct cu umanismul ; un poet ca Alecsandri, care este din instinct clasic, după ce fusese romantic prin influenţa timpului, n-a urmat cu deliberare un spirit umanist. Infiltraţii de umanism întîlnim şi la romantici ca Eminescu, la naturişti ca Hogaş, la modernişti ca Perpessicius, la un izolat ca Budai-Deleanu, autorul Ţiganiadei, bun cunoscător al epopeilor homerice, la Pârvan, spirit meditativ de solemnă expresie, în jurul tragediei antice al lui Marc-Aureliu, împăratul filozof. Nu mai vorbim de traducătorii noştri din clasicii greco-latini, care au tradus şi din in- 403 stinct artistic şi nu numai din pasiune cărturărească. Dar despre un clasicism românesc, în sensul de stil cultural, nu putem vorbi. Un Goethe, hrănit din umanismul antic, şi-a reflectat spiritul lui modern în atîtea creaţii care au dat o nouă strălucire umanismului originar. Şi totuşi vorbim şi scriem despre clasicii noştri, în mod curent, socotind astfel pe acei scriitori care s-au clasat, care au îmbogăţit patrimoniul naţional cu valori permanente ; răposatul N. Cartojan a întemeiat şi o bibliotecă de „Clasici români comentaţi", unde figurează cronicarii, Odobescu, Eminescu, Caragiale, Duiliu Zamfirescu, Alecsandri, Slavici, Vlahuţă, Popovici-Banăţeanu etc, dînd conceptului de clasic o accepţie prea didactică, adică de autori consacraţi de timp, în istoria literaturii. Acest sens curent nu aparţine unei atitudini strict critice, fiindcă în critica literară s-a dat denumirea de clasici acelor scriitori care exprimă unele din însuşirile clasicismului de totdeauna : echilibrul între conţinut şi formă, o anume măsură, în fantezie şi sensibilitate, o anume puritate stilistică, uneori mergînd pînă hi academism, respectul instinctiv sau deliberat al unor canoane literare, dacă nu rigide, ca în clasicismul francez, în tot cazul în opoziţie vădită cu scrisul colorat al romanticilor. Critica noastră n-a folosit conceptul de clasicism decît incidental şi cu precauţie, dacă n-a făcut-o uneori şi cu improprietate. Ion Pillat, în culegerea de articole intitulată Tradiţie şi literatura are şi un studiu despre Sufletul clasic în poezia română (1933), în care urmăreşte infiltraţiile greco-latine în lirica noastră, atît ca reflecte cărturăreşti, cît şi ca structură spirituală, mai mult latină decît elină : indicaţiile sunt în bună parte ştiute şi au meritul de a fi adunate la un loc într-o serie de sugestii reactualizate. în volumul Clasicii noştri, d. Vladimir Streinu a strîns cîteva studii asupra lui Alexandru Odobescu, T. Maiorescu, Eminescu, Ion Creangă şi G. Coşbuc ; conceptul de clasicitate care stă la baza eseurilor sale nu se referă la o anume dogmă estetică şi viziune asupra omului ; d. Streinu înţelege prin „Clasicii noştri" pe acei scriitori care au intrat în conştiinţa literară, care s-au clasat şi asupra cărora critica este datoare să-şi plece interesul, punîndu-i în acord cu judecata contemporană şi revalorizîndu-i în stric- B tul spirit al realizărilor lor. Dacă despre clasicismul struc-B tural al lui Odobescu, Coşbuc, Maiorescu şi chiar Creangă B; (văzut ca un creator de epos, în Amintiri) se poate vorbi, m, despre clasicismul romanticului Eminescu este mult mai jT greu să glosăm, chiar dacă atîtea infiltraţii umaniste se pot găsi în poemele lui. Clasicitatea scriitorilor noştri naţionali este o problemă £ de ierarhie între valori, mai mult decît o problemă jeste-M ticâ ; însăşi origina literaturii moderne române, născută din contactul cu romantismul, ne dă cea mai bună indicaţie W asupra conceptului de clasic pe care trebuie să-1 folosim ; fi' unde consonanţele temperamentale ne duc şi spre un tip 1. sufletesc clasic, vom vorbi fireşte şi despre clasicismul structural al scriitorilor : el nu poate fi, în nici un caz, în-ţeles în sensul clasicismului francez din veacul al XVII-lea, fiindcă nici condiţiile istorice, nici cele sociale şi politice n-au născut un clasicism care să configureze stilul unui secol de cultură Ia noi. Istoria literaturii române nu este o imitaţie a istoriei literaturii altor popoare ^echivalenţele şi analogiile sunt instrumentul cel mai înşelător pe care j-ar putea folosi un istoric şi un critic literar. Cauzele sociologice care au născut literatura română modernă pot explica, cel mult, o mecanică a culturii şi a spiritului, dar nu pot determina şî originalitatea acestei culturi şi acestui spirit : valorile literare participă la o contemporaneitate istorică, în toate culturile, mai ales astăzi, cînd bunurile spirituale pot circula cu o repeziciune uimitoare, de la un popor la altul ; problema influenţelor, din care literatura comparată şi-a făcut un cîmp vast de cercetare, duce la un fel de istorism literar cosmopolit, dar nu duce şi la explicarea valorilor şi a determinării cauzelor mai adîncî care le-au provocat; influenţele pe cale de contagiune spirituală, prin împrumuturi voite sau 'inconştiente, nu sunt singurele elemente care alcătuiesc o structură de scriitor ; temperamentul, ambianţa socială, biografia, momentul cultural, determinismul istoric, ca şi atîtea alte cauze nu pot fi suprimate : o structură individuală nu poate fi însă explicată numai prin analogii de teme, de motive şi de influenţe cărturăreşti. Comparatismul, cu metoda lui unî-plană, de-a hipertrofia influenţa operei literare asupra altei opere, duce la un fel de anulare a cauzelor multiple 404 405 care converg să modeleze o structură individuală ; dacă metoda sociologică a lui Taine aproape acoperea structura individuală a scriitorului printr-o explicaţie generală a factorilor care predetermină creaţia literara, metoda comparatistă riscă să anuleze şi aceste determinante şi structura temperamentală a scriitorului. în opera lui Eminescu se găsesc infiltraţii umanistice numeroase ; în bună parte istoricii literari le-au şi descoperit, dar structura romantică a personalităţii creatoare eminesciane nu se modifică radical prin absorbţia acestor elemente de umanism. Clasicitatea lui Eminescu provine din suma unor valori spirituale, exprimate artistic, şi este semnul unei ierarhii în cuprinsul valorilor literare autohtone. Romanticii germani sunt ei înşişi obsedaţi de atîtea mituri eline, fără a-şi altera structura proprie şi fără a-şi denatura estetica specifică ; la fel şi Eminescu, al cărui umanism s-a topit în esenţa tare a romantismului său temperamental şi de viziune. D. Tudor Vianu, sub titlul generic Idealul clasic al omului (1938) a adunat cîteva substanţiale eseuri despre Goethe şi timpul nostru. H. Ibsen şi idealurile moderne, Fr. Nictzsche şi filozofia ca forma de viaţă, Paul Valery şi neoclasicismul. V. Pârvan şi concepţia tragică a existenţei şi Benedetto Croce, în care descifrează unele intersecţii între umanismul antic şi umanismul modern : iar în eseul liminar, care dă şi titlul cărţii, datat 1933, face cîteva consideraţii în jurul tipului uman clasic, identifieîn-du-1 într-o bipolară apariţie, înţeleptul şi eroul. într-o concepţie tipologică a omului clasic din cultura română, d. Vianu n-a selectat decît un Pârvan, spirit meditativ în marginea destinului tragic al eroului antic şi în marginea înţelepciunii stoice a lui Marcu Aureliu. Dar este de remarcat că norma omului clasic, susţinută cu atîta ardoare în eseul premergător studiilor din culegerea din 1938, e înlocuit. într-o nouă grupare de studii, cu conceptul de „filozof şi poet". în a doua ediţie a cărţii sale Filosofic şi poezie (1937), publicată în 1943, sub acelaşi titlu generic (ediţia „Casa şcoalelor") intercalează şi eseurile din Idealul clasic al omului între primul studiu şi ultimul, Către o concepţie estetică a lumii, cu indicaţia, dată în Prefaţă, ca această grupare urmăreşte ace- 406 B laşi gînd în trei planuri succesive. în prima parte a vo-B lumului, raportul dintre filozofie şi poezie este studiat în B mod principial, în a doua parte, acelaşi raport este ur-S' mărit în opera unor cugetători poeţi sau a unor gînditori W pentru care poezia a alcătuit punctul de plecare al eonii struct'"i lor — adică conceptul de om şi de ideal clasic m ^ fost înlocuite cu conceptul de poet şi filozof. în noua ş grupare, eseul Idealul clasic al omului inaugurează a treia I' parte a cărţii, unde este vorba de ..un mod de înţelegere *sş a lumii şi vieţii" în planul estetic. ^: Pentru literatura noastră, conceptul de clasicitate cre- 5 dem că se poate asimila cu acela de universalitate : în T nici un caz nu poate fi identificat cu acela de tradiţionalism, aşa cum se identifică în literatura franceză, unde marele veac al XVII-lea a devenit un fel de antichitate naţională şi un alt umanism, după umanismul greco-latin care stă la baza culturii franceze. Tradiţionalismul nostru literar este de natură rustică, chiar cînd ia aspectul de violentă stilizare modernă ; mult prea local, spre a se înălţa la un concept clasic al omului, el este mai curînd expresia unui anume fond particular, universalizat numai în măsura în care îmbracă o estetica formală contemporană, de provenienţă europeană. Este deci explicabil de ce critica naţională se fereşte să utilizeze, în aproximările ci de valori, conceptul estetic de clasicism, în accepţia în care culturile moderne, de substrat umanist, îl foloseau : şi cînd, întîmplător, apare sub condeiul ei calificaţia de clasic, să fim siguri că indică o ierarhie de valori, între valorile noastre creatoare şi manifestă aspiraţia lor spre universalitate, adică pe planul european, pe care literatura noastră s-a situat o dată cu asimilarea romantismului. Clasicii noştri, socotiţi ca scriitori' de cea mai reliefată valoare, au fost toţi, la început, nişte revoluţionari, care au forţat tiparele limbii, au adus o viziune nouă, creîndu-şi un univers autonom. Eminescu, Creangă şi Caragiale au fost primiţi cu multe rezerve de spiritele timorate pînă a fi asimilaţi de conştiinţa literară ; aşa-numi-tul pesimism eminescian, ca şi inovaţiile lui formale, păreau multora abateri grave într-o cultură de aer rarefiat ; Creangă, cu viziunea seculară a satului şi a expresiei, hrănită din seva figurativă a limbajului popular, se vădea 407 unora ca un simplu povestitor regional, de interes pitoresc, iar Caragiale, format la tehnica molierească a comediei, fiindcă şi-a luat personagiile din zone sociale joase şi fiindcă a dat expresie artistică unui limbaj trivial — a fost contestat cu violenţă de spiritele rigoriste şi academizante. Astăzi, sunt aşezaţi în fruntea clasicilor noştri ; tot aşa se vor clasiciza, adică se vor selecta ca valori de prim plan, Arghezi şi Sadoveanu, ca să cităm numai doi din marii contemporani, prin care limba română a luat, în sensuri diferite, străluciri nouă şi care au revelat universuri personale, în nici o aderenţă cu conceptul clasic al omului. Postum (1945) [CURENT ESTETIC ŞI INDIVIDUALITATE ARTISTICĂ] în ordinea speculativă, noi n-am elaborat nici un concept de şcoală estetică ; toate au fost împrumutate din literaturile apusene. Clasicismul, romantismul, realismul, naturalismul, parnasianismul, tfcmbolismul, suprarealismul şi celelalte — se-ntîlnesc ca modalităţi concrete întrupate în opere individuale, uneori alcătuind chiar un curent mai compact, în istoria literelor române. Scriitorii noştri au trăit, esteticeşte vorbind, în toate aceste categorii, expri-mîndu-se în cuprinsul lor, cu o originalitate care nu poate fi contestată ; există un material specific : natură, societate, om, care, prelucrat după normele spirituale ale creaţiei, a dat o expresie particulară a unui fel de-a oglindi lumea în planul contemplaţiei artistice. De la o vreme, istoriile noastre literare s-au înmulţit îmbucurător, iar pe măsură ce conştiinţa estetică s-a consolidat, după marea iniţiere a lui Maiorescu, factorul ireductibil al creaţiei este interpretat din ce în ce mai adînc, mai subtil şi mai revelator. Istoria literară, fără fundament critic, adică fără selecţiunea valorilor, nu mai poate fi concepută, în cultura noastră. Totuşi, istoria literaturii nu înseamnă numai desfăşurare în timp a creaţiei şi nu se reduce numai la documentare, naraţiune şi descriere; această disciplină, chiar cînd a renunţat la pretenţia strict ştiinţifică şi aş zice că tocmai atunci — îşi pune noi probleme, noi întrebări şi caută noi modalităţi de clasificare şi, mai ales, de sinteză a fenomenelor literare, ireductibile în esenţă, dar fă- 409 cînd parte dintr-o vastă serie şi dintr-un variat peisagiu al spiritului naţional, creator. Ar fi o operaţie foarte instructivă să trecem, cîndva, în revistă, toate istoriile literaturii noastre, de la un anume nivel în sus ; am distinge tot atîtea încercări de grupare, de situare într-o estetică, de clasificare, pe curente şi şcoli, tot atîtea filiaţii şi arborescente, de analogii şi raportări, cîţi autori de istorie literară avem. Spre deosebire de literatura franceză, unde şcolile şi curentele au un caracter aproape geometric, unde, în cuprinsul fiecăreia, s-ar putea vorbi şi de un stil, în înţelesul pe care-1 dă filozofia culturii, în literatura noastră, gruparea pe şcoli şi curente se face cu multă dificultate, cu multe disociaţii şi cu alăturări arbitrare, adesea. Să ne raportăm, deocamdată, la romantism ; de la început trebuie să facem distincţia dintre natura romantismului paşoptist, de izvor franco-englez, şi dintre natura romantismului junimist, de iyor german ; în cuprinsul conceptului de romantism, s-a iscat, dintr-o dată, o largă disociaţie ; dar dacă ne raportăm individual, la scriitorii care se grupează istoric şi corporativ, am zice, în cele două sectoare ale literaturii noastre moderne, disociaţiile şi excepţiile se-nmulţesc simţitor. Un Grigore Alexandrescu aparţine atît romantismului cît şi clasicismul, ca şi un Vasile Alecsandri ; dar temperamental şi ca artă poetică, Alexandrescu este un clasic, crescut în estetica veacului al XVIII-lea ; iar Alecsandri, prin natura lui intimă, este un clasic mai aproape de sensibilitatea veacului al XVIII-lea francez, romantismul amîndurora e de infiltraţie şi de imitaţie cărturărească. Dacă ne gîndim la Costache Negruzzi, care ticluieşte poeme romantice şi eroice în felul Aprodului Purice, încearcă nuvele romanţioase, cu subiecte contemporane, construieşte o viziune dramatică şi patetică, din istoria noastră, ca în Alexandru Lâpusneanu, sau ne desfăteaza cu proza sobră, cursivă şi maliţioasă a Scrisorilor, istoricul literar întîmpină dificultăţi şi mai serioase ; este un romantic, un clasic, un scriitor patetic sau ironic C. Negruzzi ? Din atît de divergenţe izvoare s-a alcătuit o fizionomie literară atîţ de complexă, încît criticul şi istoricul preferă să-I înfăţişeze secţionat, pe perioade, renun- I ţînd la sinteză şi la înglobarea într-un curent precis de-I limitat. Natura intimă a lui C. Negruzzi are totuşi o uni-I tate, un timbru, care se aude distinct, în toate aceste opere I foarte disparate, în aparenţă. Scriitorul e un lucid, în fe-| Iul lui Merimee, un amator de naturi forte şi de tipuri I ciudate, originale prin înseşi metehnele lor morale ; crescut I în romantism, e un romantic întîrziat, al unui curent care, I abătîndu-se de la adolescenţa fastuoasă şi zgomotoasă, se I clasicizează, maturizîndu-se, înainte de a se osifica ; un i fel de realism psihologic în cadre romantice, iată ce este I nuvela Alexandru Lâpusneanu, iar Scrisorile împing rea-| lismul spre observaţia schematică, tipologică, legată cu \ multe afinităţi de portretistica clasică ; maliţia lui uşor stre-■ curată, fără prea mare cruzime, este maliţia unui clasic ; zîmbetul potoleşte ferocitatea şi persiflarea atenuează amărăciunea. Junimismul, care pare atît de unitar, ca ideologie, ca poziţie sociologică faţă de cultura română, este numai parţial un romantism de izvor german. Estetica Iui Maiorescu nici nu foloseşte, de altfel, conceptele de romantism şi clasicism ; el operează cu noţiuni mai simple, fundamentale, de drept, dar de un nivel speculativ mai elementar. Din Hegel şi din Schopenhauer împrumută numai cîteva concepte generale despre artă, formulîndu-le ca pe nişte adevăruri esenţiale ; chiar citatele, din Poezia română, de pildă, sunt luate din clasicii francezi, din romanticii francezi şi germani, din Goethe şi Shakespeare, dovedind un gust estetic raportat la autorii consacraţi, a căror viziune nu-I interesează dacă intră în structura romantică sau clasică ; faptul că se referă la creatori consfinţiţi, îl scuteşte să speculeze asupra esteticii lor. în poezie, Eminescu manifestă o structură de mare romantic, din familia europeană a veacului : estetica lui este cea mai unitară ; de aceea, în chiar sînul junimismului, în perspectiva vremii a-nceput să facă din ce în ce o figură de sine stătătoare ; un capitol Eminescu se configurează perfect clar, autonom aproape, în istoriile noastre literare mai recente. Tot aşa se-ntîmplă cu Creangă şi Caragiale. Dacă autohtonia Amintirilor şi fabulosul povestirilor erau mai aproape de o anume fibră de înţelegere a lui Eminescu, arta humuleşteanului nu mai ţine nici de roman- 41C 411 tism şi nici de clasicism, cu exclusivitate, ci de un instinct al oralităţii colective, stilizat cu un rafinat meşteşug literar. Creangă se detaşează şi el ca o figură autonomă în cadrele junimismului, care nu milita pentru o estetica anume, ci pentru ideea de valoare, în cuprinsul creaţiunii. Nu ştiu cum ar fi gustat Creangă arta lui Caragiale şi nici Ion Luca, arta humuleşteanului; n-ar fi de mirare să se fi înţeles în multe privinţi; nuvela Moş Nichifor Coţca-rul trebuie să fi făcut deliciile lui Caragiale ; iar Kir Ia-nulea ar fi desfătat pe corosivul Creangă ; punţi de înţelegere între ei există şi oricînd pot fi scoase la lumină, mai stăruitor, dar Caragiale e un scriitor mult mai complex decît s-ar părea. Unii critici au vorbit de „realismul clasic" al comediilor, alţii au apăsat asupra romanticului şi anxiosului, alţii chiar asupra realismului şi naturalismului său ; toate nuanţele există în teatrul şi proza lui Ion Luca ; evoluţia lui timp de o jumătate de veac, de la efemeridele din Ghimpele pînă la poveştile balcanice, de tîlc oriental, trece prin mai multe şcoli şi curente literare ; nu se poate vorbi de un clasicism pur, în felul lui Monere, în comedia caragialiană, deşi tipurile sunt de structură clasică, în timp ce limbajul personagiilor este de un realism pitoresc izbitor. Sociologic, poziţia lui Eminescu, Creangă şi Caragiale faţă de realităţile româneşti este mult mai unitară decît esteticile lor şi arta expresiei, atît de individual diferenţiate. Eminescu se refugiază într-o natură feerică, lunară, într-o speculaţie subiectivă, de esenţă romantică, şi într-un mediu social de aceeaşi natură ; Creangă se refugiază în copilărie şi autohtonie rurală, în fabulosul feeric dar şi sarcastic al basmului, iar Caragiale, cînd nu se plimbă lucid şi maliţios printre contemporanii de la oraşe, se refugiază într-un pitoresc de epocă fanariotă şi într-un balcanism savuros. Viziunile lor folosesc materiale specifice, străbat zone morale distincte, canonesc o artă formală diversă, captează valori sufleteşti foarte opuse. Junimismul care, în ordinea politică, apare atît de unitar, în planul artistic este eterogen, pînă la dislocare. Istoria literară, cînd caută elementele comune ale individualităţilor mari junimiste, este aproape derutată sau caracterizează întreaga mişcare, reducînd-o la critica culturală maioresciană, care nu acoperă integral şi creaţiunile artistice. Astăzi suntem din ce II în ce mai înclinaţi să vedem în Maiorescu pe creatorul sti-|: lului de idei, în Eminescu pe creatorul limbajului liric, în i- Creangă pe creatorul limbajului narativ, de anume natură, |, în Caragiale pe creatorul limbajului şi viziunii comice şi 1 narative, în sectorul poveştilor balcanice. Dar în acest caz, i- fenomenul junimist îşi risipeşte structura, stilul lui spiritual, S disparităţile apărînd mai elocvent decît notele comune. | Unii istorici literari, ca d. Călinescu, au căutat indicaţii \ în subconştientul etnic şi un capitol ca Specificul naţional i adăugat Istoriei literaturii române, sugeră acea tendinţă in-l stinctiv simţită de a aproxima un stil, o spiritualitate, un • fi\ specific în planul permanenţelor, dincolo de timpul istoric fj; şi de varietatea individualităţilor. într-adevăr, istoria oricărei literaturi este fundată pe un dublu -principiu : heraclitean, al veşnicei mişcări, şi eleat, al permanenţelor care operează latent şi conştient în orice creaţie individuală, oricît de original apare şi oricît de diferenţiată fată de seria creaţiunilor anterioare. Istoria literaturii nu este o ştiinţă pozitivă şi nu va deveni niciodată ; este o disciplină care poate folosi, prin analogie, unele metode ştiinţifice ; ele au variat, după epoci, aşa cum au evoluat şi ştiinţele de la care s-au împrumutat ; dar după cum există o filozofie a istoriei, care nu este nici ea o ştiinţă pozitivă, folosindu-se de atîtea discipline auxiliare şi metode analogice — există şi o filozofie a istoriei literare ; între factorii individuali şi între factorii generali, între ei istoria literaturii trebuie să evolueze cu prudenţă, cu disciplină interioară şi cu acea elevaţie care să dea o configuraţie generală fenomenelor multiple, dintr-o serie istorică şi spirituală. Istoria literaturii a ieşit din faza descriptivă, biografică şi bibliografică şi a intrat, cu oscilaţii, cu dibuiri, în faza de coordonare superioară a valorilor de conţinut şi de expresie, care sunt operele şi individualităţile artistice. Inedit (1945) 412 [ÎN JURUL COLECŢIEI „CLASICII ROMÂNI COMENTAŢI"] Oricare cititor atent a putut face o mică şi enervanta experienţă, cu textele scriitorilor noştri, cetindu-le în di- 1 ferite ediţii şi edituri ; comparîndu-le, a putut constata deosebiri atît de mari, de izbitoare, încît de multe ori era alterat însuşi înţelesul textului. Nu mai vorbim de aceeaşi experienţă pe care profesorii de limba română au făcut-o, în faţa a nenumărate generaţii de şcolari. Un text al unui scriitor clasic naţional, citit în comun, din felurite ediţii şi edituri, apărea cu atîtea erori şi omisiuni, derutante şi pentru profesor şi pentru elev. Urmau, fireşte, explicaţiile necesare, dar toate aceste explicaţii duceau la o singură concluzie întristătoare : n-avem ediţii critice, ştiinţific întocmite, ale scriitorilor români. Cu toate progresele făcute, în această direcţie, cu toate iniţiativele şi remediile, care au înlăturat, în unele privinţi, inconvenientele amintite, suntem departe de a ne lăuda cu reconstituirea exactă a textelor literaţilor noştri. O ediţie critică presupune o muncă metodică şi conştiincioasă şi răspundere directă : a reproduce pur şi simplu o ediţie, într-o aproximativă corectură de tipar, nu înseamnă a restabili un text în autentica lui înfăţişare. De altfel, problema editării unui clasic nu se pune, în acelaşi * fel, la fiecare scriitor. Unii şi-au tipărit operele mai întîi în revistele timpului ; alţii şi-au îngrijit ei înşişi mai multe variante ; alţi i ne-au lăsat moştenire manuscrisele originale. Un editor de texte, ca să merite calificaţia de editor W, critic şi ştiinţific, trebuie să cunoască toate împrejurările mf în care o operă a apărut în însăşi constituţia ei materială. W Unde nu există manuscrise, ne vom adresa revistelor vre- If mii şi ediţiilor alcătuite de autor ; unde opera n-a fost #* strînsă în volum de autor, ne vom adresa revistelor în care V a apărut, iar unde opera nu s-a tipărit, nici în reviste, nici în volum, ne vom adresa manuscriselor, cu toate modifică- ■l rile şi variantele lor. Regretatul profesor N. Cartojan, pe lîngă meritele de istoriograf şi comparatist, în domeniul cărţilor poporane şi literaturii noastre vechi, a iniţiat, cu ani în urmă, o ^colecţie de „Clasici români comentaţi", în care au apărut Alecsandri, Alexandrescu, Bălcescu, Kogălniceanu, Ion Ghica, Russo, Odobescu, cîţiva cronicari, Eminescu, Caragiale şi alţii, în ediţii nu prea scumpe, îngrijite de profesori universitari sau de liceu, de cercetători încercaţi şi experimentaţi, cei mai mulţi, avînd ca grijă principală înfăţişarea unui text exact, înlăturînd toate acele ediţii defectuoase, care dezorientează pe cititor şi în special pe tinerii studioşi. La această preocupare fundamentală, _ se adaugă atenţia deosebită dată biografiei şi bibliografiei, ca şi explicarea cuvintelor mai rare, însoţindu-se textul de notiţe şi comentarii diverse pentru lămurirea lui. Ediţiile clasicilor noştri se adresează mai mult tineretului şcolar, care trebuie învăţat să preţuiască un text autentic şi care are nevoie de anume lămuriri didactice. Nu^e locul aci să arătăm că, uneori, s-a exagerat cu explicările istorice, mitologice şi chiar lexicale ; o discuţie de acest fel ar trebui făcută de la caz la caz, nuanţînd binele şi răul ce s-ar putea spune despre fiecare editor în parte şi fiecare volum. Ceea ce ne interesează, în primul rînd, este spiritul general în care au fost întocmite ediţiile clasicilor noştri. Venit după Hasdeu şi Iorga la care erudiţia, îndrăzneala ipotezelor şi tendinţa spre sinteză constructivă se dispută, deopotrivă, dar şi după Gaster, la care metoda ştiinţifică, de o mare scrupulozitate, îşi interzice concluziile precipitate — N. Cartojan şi-a fixat o metodă şi un spirit de cercetare de care trebuie să ţinem seama în evoluţia studiilor despre literatura populară scrisă şi istorio- 414 415 grafia literară veche ; el a practicat o documentaţie probă şi severă şi a limpezit cu o metodă strict ştiinţifică atîtea confuzii şi controverse ; cu o vastă acumulare de informaţii, interne şî externe, într-un spirit de analiză critică meticuloasă — Cartojan n-a urmărit vana strălucire a sintezelor nebizuite pe cercetarea metodică ; s-a mulţumit numai să tragă concluziile certe, acolo unde îşi dădea seama că materialul informativ este sleit sau aproape, să indice controversele cele mai diverse sau mai aproape de adevăr sau să afirme cinstit insuficienţa documentelor, în stadiul de cercetare al anumitor probleme. în laboratorul lui de lucru domneşte un aer de sănătoasa probitate, o scrupu-lozitate exemplară, în adunarea şi discernerea documentelor, un sincer respect al adevărului şi o neturburată seninătate ştiinţifica. Din toată activitatea lui se desprinde o austeră supunere la obiect, adică îa textul literar şi la faptul de cultura. Călăuză sigură şi bine orientată, nu te lasă niciodată în drum şi nici nu te rătăceşte între ipoteze temerare sau printre afirmaţii nedovedite ; în acest spirit a, voit N. Cartojan să fie editaţi şi comentaţi şi clasicii noştri, din colecţia pe care a întemeiat-o şi condus-o atî-ţia ani. Am vrea astăzi să atragem atenţia asupra a două volume, apărute în a doua ediţie şi comentate de d-ra V. Ghiacioiu ; este vorba de Poezii şi proză de Grigore Alexandrescu şi de Păcatele tinerelelor de Costache Negruzzi. Ni se pare că d-ra Ghiacioiu se apropie mai mult de spiritul şi metoda de lucru a regretatului Cartojan, în unele privinţi. în primul rînd, distingem o scrupuloasă reconstituire a textelor, pe baza ediţiilor anterioare, confrun-tînd textul publicat în reviste cu acela publicat în volum ; editoarea, pe cît posibil, încearcă o restituire, în ambianţa istorică, a fiecărei bucăţi, însoţind-o de comentariile cercetătorilor anteriori şi de explicaţiile sale, cînd e nevoie ; face un necontenit apel la biografie şi la împrejurările ei, Ia incidentele timpului, care pot aduce o lumină cît de modestă, uneori la izvoarele interne şi externe de inspiraţie. D-ra Ghiacioiu are o vădită predilecţie pentru infi- fl£- nitul mic al erudiţiei bio-bibliografice ; obsedată de pre-IŞ ciziune şi analiză istorică, renunţă cu plăcere la sinteză 1| şi la judecata critică ; mai just, am putea spune că se în-C conjoară cu prudenţă de judecăţile altora, fie chiar şi de f- a doua mînă. Bineînţeles ca nu trebuie să cerem acestor minuţioase ediţii altceva decît şi-au propus, în prima linie, adică reconstituirea ştiinţifică a textului, indicarea variantelor şi acumularea împrejurărilor biografice şi istorice •:' în care a apărut. Notele culturale şi lexicale din josul paginilor sunt făcute cu discernămînt, nelăsînd nici o aluzie nelimpezită, neomiţînd nici o explicaţie utilă pentru tineretul căruia se adresează aceste ediţii. Fiindcă trebuie să accentuăm că, în intenţia iniţiatorului colecţiei de „Clasici români comentaţi", utilitatea didactica şi grija ştiinţifică sunt cele două orientări care l-au călăuzit, în tot timpul cît a condus-o. Caracterul de auxiliar al studiului de limba şi literatura română în cursul superior al liceului — iată ceea ce distinge, cu precădere, ediţiile clasicilor noştri, întocmite sub îngrijirea profesorului Cartojan. El şi-a dat seama de lacunele învăţămîntului nostru, voind să pună în mîna tineretului un text autentic şi să-1 familiarizeze cu istoria literară în fundamentul ei descriptiv, biografic şi bibliografic ; de la această treaptă, elementară şi necesară, trebuie să pornim, în orice studiu asupra clasicilor noştri. Planul de lucru al colecţiei „Clasicilor români comentaţi" a fost şi el supus împrejurărilor ; apărînd mai des sau mai spaţiat, volumele au ajuns totuşi să prezinte o bună parte din scriitorii naţionali, cuprinşi în programa analitică a cursului de limba şi literatura româna, din învăţămîntul secundar ; întTe cronicari şi Duiliu Zamfirescu, întîlnim atîtea, opere şi figuri din diferite epoci ale scrisului nostru, în spiritul general în care colecţia a fost începută. După dispariţia regretatului N. Cartojan, atît de pretimpuriu răpit istoriei literare vechi şi studiului comparatist al literaturii populare scrise —■ opera Iui, în sectorul editărilor de clasici români comentaţi, trebuie continuata cu aceeaşi rîvnă, pentru împlinirea unui program de care se simte o imediată nevoie. Un text autentic, cu explicaţii utile, o biografie şi o bibliografie documentată — sunt 416 27 — Scrieri, 6 — c. 1/150 417 instrumente principale de lucru, de care nu ne putem dispensa ; planul s-ar putea, cu timpul, completa şi printr-o serie de monografii asupra clasicilor noştri, pe care să-i fixeze în momentul istoric şi-n scara valorilor creatoare a scrisului naţional. Dar, pînă atunci, este de datoria noastră să atragem atenţia, la răstimpuri, asupra utilităţii unei întreprinderi de cultură, pusă-n slujba cunoaşterii exacte a principalelor texte de literatură română. Inedit (1945) [CREAŢIA ÎN CRITICAI Problemele criticei sunt tot atît de multiple şi de subtile, ca şi problemele poeziei, de pildă ; dar fiindcă dezbaterile lor se petrec într-un cerc restrîns, de specialişti şi de pedanţi, socot unii, ele nu pătrund, decît atunci cînd iau forme polemice, în opinia publică. O carte atît de substanţială, de originală şi de fundamentală, ca Fiziologia criticii, a lui Albert Thibaudet, n-a stîrnit dezbateri, cum a stîrnit controversa despre poezie, domeniu ermetic şi totuşi plin de atracţie, lansată de abatele Bremond, prin discursul lui de recepţie, la Academia Franceză, în jurul conceptului de „poezie pură" ; cu acel prilej poeţi şi critici s-au transformat în polemişti şi exegeţi, purtînd ecourile unei dispute academice în marele public, pasionat şi el de argumentele pro şi contra, lansate în sprijinul sau în defavoarea teoriilor ingeniosului abate. Cultura română a cunoscut şi ea un moment glorios de dispută între critici pe tema criticii însăşi; celebra polemică dintre Maiorescu şi Gherea, în jurul esteticii metafizice şi a esteticii ştiinţifice, cu corolarele ei, critica estetică şi critica sociologică şi formulele „artei pentru artă" şi a „artei cu tendinţă" — nu şi-au stins multa vreme ecourile în publicistica mai veche şi mai nouă. Problemele criticii au evoluat însă atît de mult de atunci şi pînă astăzi, încît polemica dintre cei doi iniţiatori de disciplină critică, la noi, nu mai poate fi reactualizată în aceiaşi termeni. 419 în latura lor tainistă, principiile Iui Gherea atingeau şi unele probleme de istorie literară, nu numai de critică,; aşa, de pildă, factorul mediului şi înrîurirea lui asupra scriitorilor, ca şi factorul economic, ca determinant al atitudinii faţă de viaţă, în opera de artă, ţin mai ales de domeniul istoriei literare. Gherea nu se mărginea numai să explice, prin factori exteriori, un complex de fenomene literare petrecute ; el exercita şi o directivă etică, politică şi socială, asupra scriitorilor pe care-i explica. în momentul istoric junimist şi în cadrele ideologiei respective, explicînd pe Eminescu şi pe Caragiale, îi confrunta cu idealurile lui, imputînd unuia pasiunea pentru trecutul voi-vodal al evului mediu şi senzualitatea erotică, iar celuilalt atitudinea satirică. Gherea a întrezărit multe dintre problemele criticii moderne : faptul de a fi urmat pe Taine, de a fi citat pe Sainte-Beuve, pe Brunetiere, pe Lemaitre şi Brandes — este un indiciu precis ; critica lui Gherea plutea însă în faza problemelor generale ale criticii şi istoriei literare ; fără să le fi tratat pe toate sistematic, a atins multe din ele, şi istoria literară, la rîndul ei, va ţinea seama de numărul lor, înscriindu-îe după importanţa şi după insistenţa cu care a stăruit asupra lor. O controversă răsunătoare, dar care nu s-a repercutat decît mai tîrziu şi în cultura noastră, a fost între Brunetiere, pe de o parte, şi Anatole France şi Jules Lemaitre, pe de alta ; ea s-a desfăşurat în jurul metodei dogmatice şi metodei impresioniste în critică. Impresionîştii voiau să scoată critica dintre canoane fixe şi reguli moştenite, de la antici şi de la clasicii moderni, s-o scape de metodele şi judecăţile rigoriste ; dar mai voiau şi altceva decît s-o scoată dintre reţelele de sîrmă ghimpată ale dogmatismului. Prin fantezie, prin sensibilitate şi gust individual, impresionîştii au mers pînă la analogia criticii cu creaţia ; ei înţelegeau prin creaţia critică un fel parazitar de-a fiinţa al disciplinii ; în marginea literaturii, din care se alimenta, voiau să viseze, să vagabondeze sentimental, ca o prelungire a cărţilor despre care vorbeau şi ca un fel de confesiune livrescă. Disputa dintre dogmatism şi impresionism s-a iscat şi în publicistica noastră, între E. Lovinescu şi M. Dragomi- h" rescu ; ea părea nu numai o discuţie de metodă, dar pu-; nea în joc însăşi natura criticii. Lovinescu a practicat şi a teoretizat, spre maturitate, o critică relativistă în judecată şi impresionistă în expresie, iar Dragomirescu a făcut din raţionalism şi dogmatism o „ştiinţă literară", în care factorul individual, creator, adică factorul însuşi al percepţiei artistice, era codificat într-o sumă de însuşiri care trebuiau numai identificate în capodopera literară. Impresionîştii au meritul deosebit de a fi pus în dezbatere problema creaţiei în critică ; aşa cum au rezolvat-o, teoretic şi practic, printr-un subiectivism asemenea capriciului şi prin glosare sentimentală, în jurul operei de artă, au procedat denaturînd în bună parte natura criticii ; nu este vorba de însuşi talentul subtil şi nuanţat al unor impresionişti ca France şi Lemaitre, critici îneîntători prin însuşi talentul lor. Critica nu se poate dispensa de talent, cum nu se poate dispensa nici o artă a expresiei scrise ; nici dogmaticii nu socotesc talentul drept o erezie, deşi mijloacele lor de expresie sunt masivitatea, elocvenţa şi argumentarea logică. Taine, cu toată metoda lui ştiinţifică, este un literat care cultivă valoarea stilului şî amploarea frazei, într-un spirit oratoric cam prea sistematizat, este drept, după cum Brunetiere este un logician şi un polemist cu vervă, deşi fără culoare. Problema creaţiei în critică se pune cu totul altfel ; a formulat-o mai sporadic, în mod teoretic, dar a practicat-o cu strălucire Sainte-Beuve. El însuşi se socotea, într-un fel. un spirit ştiinţific, urmărind un curs de fiziologie morală, căutînd relaţia dintre om şi operă, ca moralist, visînd ca, printr-o serie de monografii sufleteşti, să facă posibilă o ştiinţă a temperamentelor, văzute în expresie artistică şi grupate în „familii de'spirite" ; dar Sainte-Beuve n-avea un cod dogmatic, în baza căruia să judece diversitatea operelor şî temperamentelor scriitorilor ; el avea o intuiţie a adevărului, în critică supunîndu-se temperamentelor individuale pe care le zugrăvea cu exactitate si cu artă, în acelaşi timp. în Notele şi cugetările lui şi-a însemnat o mulţime de reflecţii asupra criticii, a metodelor şî a naturii ei, a scopului la care trebuie sa ţintească, ideea că însăşi critica poate fi o creaţie a formulat-o cu limpezime şi nuanţa, simţul lui cel mai ascuţit. 420 421 Nu vom reproduce tot ce-a gîndit Sainte-Beuve despre disciplina criticii ; în buna parte nici nu s-ar referi la problema creaţiei critice; iată un singur citat, definitiv lămuritor: „Gîndesc asupra criticii două lucruri care par contradictorii şi care nu sunt: 1. Criticul nu este decît un om care ştie sa citească şi care învaţă pe alţii să citească. 2. Critica, aşa cum o înţeleg şi aşa cum aş vrea s-o practic, este o invenţie şi o creaţie perpebuă." Dar pentru astăzi atît: ne mulţumim să fi pus numai problema creaţiei în critică şi s-o restituim adevăratului ei susţinător, de la care impresîoniştii au împrumutat-o şi au denaturat-o. Inedit (1945) SĂMĂNĂTORISMUL Pentru a doua oară, d. Lovinescu îşi 'începe editarea definitivă a Criticelor. Remaniind radical ordinea materialului, primul volum e închinat Istoriei mişcării „Sămă-nătorului". Cartea d-lui Lovinescu e, aşadar, concepută pe un dublu plan: istoric şi estetic. Adunînd articolele scrise la răstimpuri asupra scriitorilor înglobaţi în curentul sămănătorist, juxtapunîndu-le cronologic şi îmbogăţindu-Ie cu concluzii particulare, pentru fiecare scriitor în parte şi generale, pentru semnificaţia întregului curent, autorul prezintă acest volum ca pe un studiu sintetic. Dar d. Lovinescu ia o poziţie sociologică faţă de sămănătorism. Considerîndu-1 ca o etapă în lunga devenire a spiritului românesc creator, îl judecă mai întîi sub raportul conţinutului, apoi selectează — şi vom vedea cum — realizările estetice întrupate de acest curent. Pe baza acestor concluzii d-sa schiţează numai o nouă poziţie sociologică a spiritului nostru estetic, indicînd sumar valori ce ar sta în opoziţie cu valorile sămănătoriste. Ca ideologie, sămănătorismul n-are nimic original: tradiţionalismul şi misticismul naţional îşi trag obîrşia din ideologia Daciei literare, a lui Eminescu şi chiar a Convorbirilor literare. Lipsit de originalitate teoretică, vitalitatea lui pragmatică stă în expansiunea organică a momentului istoric al 425 conştiinţei românismului, animată de suflul mesianic al scrisului d-lui Iorga. Prin talentele ce s-au grupat în jurul acestuia — cu toată confuzia teoretică între noţiunea etnicului şi esteticului — sămănătorismul e şi un covîrşitor fenomen artistic al conştiinţei româneşti. Vădind o mentalitate profund rurală, devine specific pentru psihologia rasei ; de aci şi obiecţiunile d-lui Lovinescu. Mentalitatea rurală îşi găseşte cel mai înalt exponent artistic în opera lui Sadoveanu ; acesta — şi d. Lovinescu e de comun acord cu critica românească — e cel mai mare talent al curentului poporanist ; ca prozatori alătură încă pe : Gîrleanu, Agârbiceanu, Sandu-Aldea, Va-sile Pop şi N. N. Beldiceanu. Poezia e reprezentată prin: O. Goga, St. O. Iosîf şi C. Moldovanu; iar critica prin d. Iorga şi răposatul Chendi. Am spus că d. Lovinescu judeca literatura sămănătoristă atît după conţinut, cît şi după realizări estetice ; dar, promotor al modernismului, pe care 1-a susţinut pragmatic în paginile Sburătorului şi căruia a voit să-i dea un fundament de necesitate sociologică în Istoria civilizaţiei române moderne (voi. II) — d. Lovinescu trece prea uşor peste valoarea lui Sadoveanu şî crede că poezia lui Iosif, de o sensibilitate minoră, ar fi fost depăşită de poeţii noi, adică de cei grupaţi în jurul Sburătorului. Influenţat mai mult de conţinutul operei decît de realizările estetice şi grăbit de a-1 situa în cadrele generale, reprezentative pentru curentul sămănătorist în genere, mai mult decît pentru Sadoveanu, d. Lovinescu face o dublă eroare : mai întîi, nu studiază toată opera acestuia, şi al doilea, studiază unele din cele mai slabe scrieri, în care se vădesc tendinţele de conţinut ale lui Sadoveanu, nu cea mai înaltă expresie a talentului său. într-un studiu, care se intitulează Istoria mişcării „Sâ-mănâtorului", şi cu pretenţie de sinteză definitivă şi strict obiectivă, procedeul d-lui Lovinescu înlătură o asemenea calificare ; d-sa, adept al literaturii intelectualiste, prizonier al unei atitudini, îi aduce lui Sadoveanu vina de a reprezenta un conţinut străin de preocupările criticului : „boierul lui Sadoveanu se dezveleşte în toată goliciunea incapa- cităţii sale, iar ţăranul lui se reduce Ia tirania instinctului. Departe de a fi idilică, viaţa de la ţară e zugrăvită în trăsături tragice. Cum talentul lui Sadoveanu nu se ridică la spiritualizare şi nu cunoaşte idealitatea, lirismul lui e încătuşat de forme pur materiale. Beţia, bătaia, adulterul, drame sufleteşti rezolvate prin violente descărcări fizice, fac fondul acestei literaturi materialiste şi pesimiste, prin lipsa liberei determinări şi a intelectualităţii." După această caracterizare de conţinut, urmează caracterizarea estetică a puterii de expresie a Iui Sadoveanu ; contestîndu-i obiectivitatea de creaţie, d. Lovinescu ne recomandă literatura d-nei H. P. Bengescu, copleşită de intelectualitate, de analiză psihologică şi obiectivare ; apoi literatura d-lui Brăescu, prin observaţie şi obiectivitate incisivă — reprezintă faţă de Sadoveanu „numeroase trepte de evoluţie estetică" şi o depăşire în mijloacele estetice. încă o dată — punctul de vedere al d-lui Lovinescu e fals ; luînd atitudine în faţa conţinutului operei de artă, d-sa deformează însăşi atitudinea critică ; aceasta e o chestiune de forma! Că d. Braescu e un talent remarcabil, de natură mai mult anecdotică, decît un creator obiectiv, ca scrisul d-nei Bengescu e interesant prin intelectualitate, cu toata coregrafia sa stilistică şi insuficientele mijloace de expresie —-e drept: dar întrucît eul acesteia, subiectiv şi dezordonat, egocentrismul maladiv aproape, ce lărgeşte cadrele subiectivismului pînă la proporţii neîngăduite — sunt trepte de evoluţie estetică mai înalte şi mai ales obiectivate, faţă de opera lui Sadoveanu ? Tocmai îmbinarea unică de lirism şi evocare epică, ideologia unitară de dezagregare a vieţii instinctive, oarbe în determinismul ei strict, atmosfera de mister ce învăluie fondul, tocmai aceste caractere individuale şi reprezentative ale operei lui Sadoveanu trebuiau cercetate în cele mai de-săvîrşite întrupări estetice ale lui. Că d. Brăescu are o altă atitudine, că d-na Bengescu e „de calitate proustiană", prin imitaţie, şi puţin reprezentativă pentru fondul nostru specific, înveşmîntat în forma universală a artei — e o problemă periferica ! Bogata activitate literară a lui Sadoveanu are, evident, nenumărate scăderi ; că acum, mai ales, marele lui talent 426 427 e în coborîre, e neîndoielnic. Dar, cu atît mai mult, datoria d-lui Lovinescu era să selecteze cele mai caracteristice opere din punct de vedere estetic ; părăsind atitudinea în faţa conţinutului, sau mai just subordonîndu-1 realizărilor artistice, ar fi trebuit să ne dea icoana integrală a personalităţii lui Sadoveanu, cu defecte şi calităţi pur artistice. Căci ce analizează d-sa ? Slaba şi tendenţionista nuvelă Ion Ursu, Crîşma lui moş Precu, mai mult material decît realizare estetică, însemnările lui Neculai Manea, roman tendenţionist şi acesta, apoi Povestirile, Floare ofilită, Povestiri din război şi alte cîteva nuvele, puţin caracteristice sub raportul estetic, şi care furnizează d-lui Lovinescu material de caracterizare a conţinutului mai mult decît a valorii artistice ! Nici un cuvînt despre marile realizări ale lui Sadoveanu : Haia Sanis, Păcat boieresc, Bulboana lui Valimaşy aceasta puţin cam melodramatică ; nimic despre larga evocare din Vremuri de bejenie, sau despre bucăţile unice prin atmosfera lor şi tipice pentru talentul lui Sadoveanu — Codrul, Zîna lacului, Hanul boului etc. Privit prea legat de curentul sămănătorist, zugrăvindu-1 prin tendenţele operelor ce se integrează acestei mişcări culturale, marele talent al lui Sadoveanu apare — pînă la un punct — micşorat şi falsificat în studiul d-lui Lovinescu. Cu toată frîngerea din urmă, nici Agârbiceanu nu e urmărit în totalitatea operei sale, din care romanul Arhanghelii trebuia privit mai de aproape, necum înlăturat, nici Iosif, talent minor, dar realizat în opere remarcabile, nu apare deplin valorificat ; pe acesta din urmă, d. Lovinescu îl crede întunecat de falanga poeţilor de la Sburătorul. întinat de preocupări de fond, streine valorii estetice, incomplet istoriceşte şi fals sub raportul selecţiunii artistice, deşi cu deosebit talent scris şi conţinînd unele caracterizări originale şi veridice uneori, studiul sintetic al d-lui Lovinescu, asupra mişcării sămănătoriste, nu e ceea ce ne-am fi aşteptat de la o ediţie definitivă a unui material critic ce ţintea şă ne înfăţişeze, cu toată obiectivitatea, o epocă literara ! 1925 sţ>, ■;. MISTICISM ŞI ORTODOXISM LITERAR 1. Sensul misticismului. 2. Caracterul tranzacţional al creştinismului nostru. 3. Determinarea lui biologică. 4. Valoarea dialectică a catolicismului. 5. D. Lucian Blaga, teoretician al misticismului, prin tradiţie tracă ; natura metafizică germană a misticei sale şi analogia formală cu literatura noastră populară. 6. Misticismul d-lor Galaction şi Ion Pillat. 7. Spiritul autohton e lipsit de fibra mistică. 8. D. Nichifor Crainic şi categoria ortodoxă, iprezumata ca specific naţional ; cugetarea sa prin analogie. 9. Ortodoxismul, istoriceşte, e o „imitaţie". 10. Caracterul retoric al „ideologiei" d-lui Crainic. Intuiţia mistică a vieţii e determinată de structura subconştientului biologic ; prin atitudine mistică, nu înţelegem numai atitudinea religioasă, căci misticismul e o dispoziţie mintală, manifestată, fie în cadrele unei religiuni, fie în afara sau chiar în contra ei. Peste fizionomia intimă şi spontană a religiei unui popor se suprapune reţeaua încurcată a teologiei, disciplină într-un sens artificială şi complicată de exegeza cărturărească ; apoi, coeficientul politic al confesiunilor, cînd mistica e un văl ce ascunde intenţii streine de conştiinţa pur religioasă. Pentru determinarea dispoziţiilor mistice ale unui popor, ne vom adresa, aşadar, nu atît teologiei dogmatice şi aride, cît vieţii libere, prin care spiritul unui neam stabileşte raporturi nedeliberate cu marele mister ; misticismul e un in- 429 stinct superior şi anterior vieţii cerebrale, imprimînd directive interioare, obscure însă prin stratul subteran din care izvorăsc. Acceptînd această constatare ca valabilă, daca reconstituim, simultan, religia primitivă a poporului românesc, istoria, activitatea teologică şi reflectul religiozităţii în literatură, credem că, indubitabil, putem ajunge la convingerea că am moştenit, din linia romana, lipsa de simţ supra-sensibil a strămoşilor noştri. Caracterul de act tranzacţional, asemeni unui pact politic, dintre om şi divinitate, pe care spiritul realist al romanilor 1-a imprimat religiei — n-a fost alterat, nici de evoluţia istorică, nici de aliajul componentelor etnice, care stau la baza poporului nostru, în cuvîntul de „lege", prin care limba veche desemnează noţiunea de „religie", e mai mult decît un simplu fenomen de iilologie : el însumează o întreagă psihologie. Creştinismul ortodox a jucat, în istoria noastră, rolul unui principiu de politică naţională ; instinctul nostru religios e dinamic numai în funcţie de stat. Cît priveşte stratul geologic al misticismului — superstiţiile — caracterul lor pragmatic, de imediată repercusiune în viaţa individului, întăreşte, mai viguros, convingerea că intuiţia mistică nu formează un accent al psihologiei noastre etnice. Am spus că nuanţa confesionala nu e precumpănitoare în determinarea capacităţii mistice a unei unităţi etnice. Evidenţa afirmaţiei răsare fără controversă : între creştinismul primitiv rusesc, dinamic şi traducînd o viziune etică a vieţii, şi creştinismul nostru (ambele de nuanţă ortodoxă) dar formalist şi fără resurse interioare, există o diferenţă specifică ; încă o dovadă mai mult că, în structura noastră biologică, dispoziţia mistică e absentă. Prevedem însă că metoda aceasta de confruntare e vicioasă ; ni s-ar putea obiecta existenţa unei întregi literaturi catolice, pornită din mediile teologice şi deci propagandiste, apoi atîţia romancieri francezi, de la psihologul geometric Bourget şi pînă la pateticul Franţois Mauriac — îşi grefează conflictele de conştiinţă pe elemente de mistică esenţial catolică. în ce priveşte literatura religioasă militantă, se elimină, prin însuşi caracterul ei, din domeniul expresivităţii estetice ; iar pentru scriitorii laici, care au primit, .prin educaţia intelectuală, puternice infuzii de catolicism, nu vedem prea grave impedimente de a fi justificaţi : deşi în caracterul etnic francez, intuiţia mistică nu se zbate ca un vultur turmentat de efortul de a-şi destinde zborul în azurul credinţii, catolicismul respiră o atît de patetică spiritualitate şi are atîta virtuozitate dialectică, încît poate suplini lipsa unei dispoziţii spontane de misticism. Dar supoziţia vitalităţii unei fibre mistice, în gama sufletească a poporului român, a început să preocupe un cerc de intelectuali, în mod cel puţin teoretic şi în eseuri, care îşi destind antenele spre legitimarea unui misticism literar ortodox. înainte însă de a intra în consideraţii ce privesc exclusiv contingenţele literare ale fenomenului — ne exprimăm convingerea că fluidul de înviorare al ortodoxismului nostru, în limitele lui confesionale, e numai o problemă actuală de politică naţională ; repercusiuni asupra literaturii nu poate direct avea ; cel mult va anexa artei, prin ţinuta expresiei, cîteva articole, şi acestea destul de rare. Problema unei perspective mistice a literaturii române se poate pune, prin încercările de fapt şi prin teoretizările emise pînă acum ; cel care, prin cultură şi predispoziţii temperamentale, a pus-o sub ambele aspecte, ni se pare a fi d. Lucian Blaga. Punctul său de plecare e şi cel mai ingenios ; prin restrînsa documentare istorică, oferă şi cele mai multe posibilităţi de ipoteză. D. Blaga, în răzleţe eseuri, a pus insistent greutatea pe aportul moştenirii, etice şî biologice, a tracilor ; deşi încurajat de recente cercetări arheologice, contribuţia pe care d. Blaga o acordă acestor legături etnice e problematică. Ingenioasa, ipoteza teoretizează, indirect, propria sa predispoziţie artistică, al cărei misticism e mai autentic format la sursele poeziei şi filozofiei neoromantice germane, decît Ia izvoarele elementare ale misticismului tracic. Tradiţionali snuil formulat pe această ipoteză e, de asemeni, o justificare a propriei sale literaturi. Misticismul d-lui Blaga, trecut prin retortele speculaţiei filozofice şi de o incontestabilă capacitate temperamentală, e de un grad cărturăresc mai înalt decît l-ar fi putut alimenta viziunea spontană, primitivă, a unui univers văzut ca expresie a voinţii divine. 430 431 Unde d. Blaga încearcă să fuzioneze cu un presupus misticism etnic, e în expresia literară imagistă, voluntar construită pe alegorie şi simbol. Pe aceste analogii de expresie, d. Tudor Vianu a putut identifica, într-un sugestiv articol, integrarea în tradiţia populară a poeziei d-lui Blaga. Chîar dacă argumentul transmisiunii influenţelor orientale, pe cale germană, ar constitui un răspuns suficient, spre a determina caracterul metafizic şi ideologic al literaturii d-lui Blaga, asemănările între acesta şi literatura populară se reduc, în esenţă, la similitudini de expresie. Filozofia noastră etnică e empirică şi păstrează calea medie a bunului-simţ ; de filozofia bunului-simţ nici romanii nu au trecut mai departe. Tradiţionalismul d-lui Blaga e un tradiţionalism de expresie, nu o identificare de atitudine (observaţia priveşte, mai ales, ultima sa manieră, în care speculează motive folclorice, într-un ambiguu eclectism de expresionism şi tradiţionalism). Dar şi ideologia primelor sale versuri şi a eseurilor filozofice îl situează în regiuni de transcendenţă superioare înţelepciunii din filozofia noastră populară. Nu vom merge pînă la exerciţiile didactice, de poezie religioasă, ale lui Gr. Alexandrescu, Alecsandri sau Eliade, pentru a scruta absenţa unui temperament mistic, plămădit în componentele noastre etnice. Ne vom referi la scriitorii contemporani care pornesc din domeniul conflictelor mistice : d-nii Galaction şi Ion Pillat. Cel dintîi îşi rezumă misticismul Ia un amestec de fantastic şi real, original mai mult ca procedeu literar, la vagi aluzii de fraze evange-lice, sau la un creştinism estetizat; cel de al doilea — la decor etnografic şi didactism, sau la influenţa rilkiană, într-un vădit dezacord cu temperamentul sau descriptiv şi de elegiac domestic. . De influenţele literare ruseşti nu. suntem contaminaţi decît în mod livresc. Ortodoxismul nostru e mai autentic în preoţii lui Sadoveanu, decît în reminiscenţele literare din Gorki sau Dostoievski, ifurişate la unii scriitori. Mistica autohtonă s-a exercitat numai în domeniul naţional şi politic ; urmărind scopuri bine determinate îşi mărturiseşte sensul practic ; misticismul naţional eminescian sau ideologia '^■'sămănătoristă sunt fenomene concludente, prin caracterul ■Mor politic, social şi cultural. ^B' Aceste restricţii nu exclud însă putinţa existenţii, în ţi-autul mai înalt al cerebralităţii, a unor temperamente izo-■f late, care să afirme o viziune conştient mistică a unîver-B suluî. Pe baza de elemente metafizice, dobîndite din con-B tactul cu speculaţia filozofică, o ideologie frămîntată de B conflicte poetice poate apărea oricînd. Neliniştea spirituală B e un suficient imbold la ideologia străbătută de fiorul unei B existenţe suprasensibile. Credem însă ca, în substratul ele-B mentar al biologiei noastre etnice, nu dospeşte o viziune jB mistică a vieţii ce sanctifică pornirile vitale, în sensul tem-B peramentului slav. Spiritul de analiză al moraliştilor fran-m. cezi e mai aproape de spiritul nostru. H Plecînd de la analogia dintre cultura română şi cultura k latină, de esenţă mai mult franceză, d. Nichifor Crainic *j| reproduce regretul lui Henri Massis, care socoteşte că „al-W' toiul culturii franceze nu va prinde într-o zonă ortodoxă". m Dogmaticul militant al neotomismului îşi găseşte comentator W în dogmaticul nostru ortodox, în afirmaţia: „constatările m d-lui Henri Massis se identifică aproape cu convingerile B Gîndirii: împotriva oricărei imitaţii, pentru crearea unui § spirit nou în artă — un spirit creştin şi ortodox, dar con-1-) format ritmului latin — pentru a ajunge la acel stil orga-I nic, autohton, pe care îl căutăm". Ne aflăm deci pe terenul I de sondagii al specificului latent al rasei, fixat de d. Crai-I nic în ortodoxism ; tradiţionalismul şi-ar găsi astfel adevă-\ rata temelie, stilul original al rasei s-ar modela în sche-, mele creştinismului ortodox. a în ideologia sămănătoristă, specificul creaţiei naţionale 1 însemna ruralism liric şi romantic ; în cea poporanistă, ace-I Iaşi ruralism tratat în perspective etice. Pentru a stabili un I principiu tradiţionalist, d. Blaga a născocit categoria trans- cendentă a unui elan dionisiac şi metafizic, de esenţă | tracă. Dar atît poporanismul, de origină rusească, cît şi ortodoxismul sunt atitudini dobîndite prin contagiune. | D. Crainic crede că „ideea latină, în peripeţiile ei prin România, de la filologia latinista pînă la aventura teore- 1 Gîndirea : oct. 1927. 432 28 — Scrieri, 6 — c. 1/150 tică lovinistă n-a fost decît o multiplă încercare de imitaţie", căci „a sosit vremea cînd latinitatea începe a fi ceea ce trebuia de mult să fie : o regulă pentru spirit, o norma pentru inteligenţă". Formula finală e a lui Massis ; dar d. Crainic elimină caracterul universal în numele căruia catolicul Massis luptă, subsumînd spiritul liber de creaţie al rasei unei etice dogmatice. în urma unei lipse de conformism între dogma catolica şi esenţa psihologică, constatata la scriitori de mare valoare, ca : Renan, Gide şi A. France — Massis a revizuit valori pur estetice cu criterii de etică, deformînd spiritul specific al unei literaturi ce şi-a înscris proeminent accidentaţiile pe harta psihică a popoarelor apusene. Prin aceeaşi analogie, eroarea premisei nedovedite, pe care d. Crainic o adoptă, constă în identificarea apriorica a specificului geniului român cu ortodoxismul. Istoriceşte însă, ortodoxismul nostru e tot o „imitaţie". Anterior în timp curentului latinist, maniei italianizante a lui Heliade sau influenţei romantismului şi a contemporanului modernism, ortodoxismul nu poseda în sine elanul vital de prelucrare şi modelare a spiritului rasei. Lipsit de predispoziţii mistice, spiritul rasei noastre nu şi-a constituit din dogma ortodoxă o atitudine etica de vigoarea ideologiei catolice. Oficiul normativ conferit de d. Crainic categoriei de judecata latină, aplicată pe un presupus fond ortodox, e paradoxul unui dogmatic ce teoretizează o predispoziţie subiectivă. Fără dinamismul ideologic al catolicismului (element etic şi colateral mai mult, în structura specifică a spiritului francez), ortodoxismul e o atitudine asimilată prin acelaşi proces de „imitaţie", ca si ideea latină, denigrată de d. Crainic. Care e axa cristalizatoare a specificului creaţiei autohtone e încă o problemă conjecturală ; d. Nichifor Crainic însuşi nu defineşte, pe fenomene multiple şi concludente, „acel stil organic, autohton pe care îl căutăm". Un fond modelator al influenţelor streine există în spiritul rasei ; greu de a fi încă determinat, fiindcă valorile noastre creatoare sunt încă prea fragile şi în plină devenire, credem că noi creăm prin imitaţie, fără deosebire. Dacă prin atitudine şi mijloace expresive, curentul Gîndirii se diferenţiază de alte curente artistice, fenomenul creaţiei prin in- Bfluenţă e comun şi scriitorilor ei. Fără a fi pur modern, îl Hgăsim la origina creaţiei poporului roman (prin „imitaţia" Bpp-ecilor), şi chiar la aceştia, care au împrumutat elemente «variate de cultura orientală. Concedînd respectivele dife-Krente de material artistic, utilizat de scriitori ca d-nii : BrBlaga, Maniu şi Pillat, care au speculat motive folclorice m autohtone, prin contagiune cu formele de expresie apuseană, m surprindem, la d. Blaga, expresionismul german ; la d. Ma-§| niu, influenţa franceză a lui Laforgue ; la d. Pillat, pe a W lui Francis Jammes şi în urmă pe a lui Rilke, de care în-|p suşi ortodoxismul d-lui Crainic e iremediabil contaminat ; f: de asemenea, d-nii Tudor Vianu şi Ion Marin Sadoveanu :! se alimentează din sursele ideologiei germane, iar d. Ce- zar Petrescu exprima o sinteză de lirism sămănătorist (din : matca fluviului sadovenian) şi de naturalism de origină franceză. Nici o primejdie însă nu rezidă în acest fenomen de creaţie prin imitaţie; însuşi teoreticianul sincronismului, ■ d. E. Lovinescu, este ilustrarea cea mai elocventă a propriei legi, prin care explică formaţia civilizaţiei române ; căci, dacă aplicaţia sa e originală, prin cantitatea şi organica sistematizare a fenomenelor, ideologia sa e tot o resorbţie, o „imitaţie" a sociologiei lui Gabriel Tarde şi Gustave Le Bon. Elementele tradiţiei noastre se reduc la poezia populară, la folclor şi la cronicari ; dar, cum nu putem sucomba pe ultima treapta a creaţiei, fatalitatea influenţelor e o problema născută o dată cu civilizaţia română. însuşi Titu Maiorescu o formulase parţial şi accesoriu, prin cunoscuta teorie a „asimilaţiei". Legea de fier, sub imperiul căreia spiritul românesc îşi înscrie curba valorilor şi îşi desenează treptat o fizionomie proprie în complexul deltei creaţiunii, se manifestă pe un sever paralelism de cheltuire cerebrala : simultan, noi asimilam tot ceea ce alţii au creat în timp, şi modelăm, pe undele inconştiente ale geniului nativ, visul creaţiei, al cărei impuls organic se dovedeşte a-1 poseda realmente, între specificul sămănătorist şi poporanist, atitudini militante şi restrictive ale materialului artistic, între ipoteza poetică a tradiţionalismului metafizic, de esenţa tracă, a d-lui Blaga — ortodoxismul d-lui Crainic e ideo- 434 43> log» unm eseist de talent, dar a unui teoretician mistifi nu nnf re^,Ca' traditio^™L nici stilul a2h on fo^a dt 7mate ^ln^d~ Cugetarea prin ana" togie a d-lu, Gramic, sprijinit de dogmatismul massisian se msereaza aceluiaşi fenomen de „imitaţie", pe car ziomst şi cu retorică, încearcă zadarnic a-I combate 1927 INTELECTUALISM Ştiinţa şi arta sunt superstructuri ; pornind de la un material viu, dar amorf, se ridică la categorii ce satisfac un principiu dezinteresat de cunoaştere ; sunt două moduri ale cunoştinţii, care, peste un univers confuz, construiesc un univers armonic ; sunt simboluri al materialului, dezorganizate. Metafizic, arta şi ştiinţa sunt tangente. Stabilesc o ordonanţă ideală peste dezordinea şi însăşi ordonanţa reală. Mistica se prevalează şi ea de noţiunea de cunoaştere; o atribuie revelaţiei, graţiei pogorîte direct pe spirit ; prin fracţionarea cunoaşterii fiecărui fericit iniţiat, mistica dă o cunoştinţă individuală, particularizată. Ca să posezi cunoştinţa mistică trebuie, mai întîi, să crezi că eşti ales ; ca să ai o cunoaştere intelectualista, nu în sensul strict cartezian şi deci raţionalist, ce stabileşte relaţii de evidenţă mecanicistă, aplici proiecţia dominatoare şi organizată a inteligenţii tuturor stărilor sufleteşti. Prin experienţa intimă, misticismul caută o „euthana-sie" ; pătrunderea intelectualista e nefinalistă şi în esenţă o treaptă superioară de „bovarysm" care sacrifică unei metafizici a cunoaşterii, fără alte scopuri liniştitoare decît acelea ale satisfacţei în comprehensiune. Intelectualismul poate deci urmări şi organiza o metafizică a cunoaşterii, în care nu vede însă o salvare individuală, o fragmentare a absolutului, cu intenţii pacificatoare pentru un turment individual ; poziţia intelectualista încercuieşte turmentul în limite lucide, îl analizează şi îl alătura, ca o cucerire a în- 437 ţelegerii, seriei de descoperiri scoase din absolutul conştiinţei. Căci, prin intelectualism nu definim o simplă aplicare la realitatea externă şi nici conştiinţa internă a adevărului posedată integral : o realizează treptat, fără s-o limiteze în cunoaşterea externă, acceptînd absolutul ca un „concept pur", din care descifrează porţiuni. Intelectualismul implică mai întîi o metodă, accidental o metafizică, scoasă nu din arbitrar, ci din sinteza adevărurilor relative dobîndite din absolutul conştiinţei. Mistica însă confundă actul cunoaşterii cu actul metafizic ; acesta e simultan, dacă nu aprioric ; suprimă treptele de suferinţă ale cunoaşterii şi se situează iniţial în absolut, posedîndu-1 deplin. De aceea „cunoştinţa" mistica e închisă într-un arbitrar absolut, captat cu intoleranţă ; intelectualismul admite însă ipoteza însăşi ca punct de discuţie ; disociativ, relativist, e aerisit de coridoare prin care circulă un fluid de încredere în destinele cunoaşterii. Voind sa unească tot, dintr-o dată, mistica neaga însuşi conceptul cunoaşterii, care se alcătuieşte din eforturi repetate. Absolutul monopolizat rămîne la un punct mort al cunoştinţii : adevărul mistic e, în realitate, ţipăt nud, iritat şi dolent subiectiv ; e lipsită de decenţă o cosmică viziune a mizeriei personale, afirmate ca un univers cu legi generale. Intelectualismul ridică trepte ce merg în absolut, nu coboară din el, confundîndu-1 ca pe un cer reflectat într-un lac mort ; mistica, din frămîntare viscerală, creează categorii ce par adevăruri distilate de impuritatea intuiţiei subiective, neridicate Ia abstracţie. Intelectualismul nu neagă nici eul, nici non-eul, însă nu rupe raportul dintre ele, con-siderînd adevărul în absolutul unuia sau celuilalt, cum face mistica, prin revelaţie sau prin panteism, ce vede intenţii divine în orice concret, după cum vede esenţa aceleiaşi divinităţi în absolutul conştiinţei. Conştiinţa internă se transformă, în interpretarea mistică, în acelaşi timp, în fenomen (actul psihologic propriu-zis) şi numen (esenţa divină implicată în cunoaşterea-extaz). Intelectualismul accepta extazul ca un pur psihologism ; îi neagă valoarea de act de cunoaştere, căci nu se poate cunoaşte prin confuz şi anemie a conştiinţei : extazul el însuşi e obiect de cunoaştere, dar nu instrument al acesteia, în ipoteza divinului infuz în eu şî non-eu rezidă echivocul le a acorda revelaţiei şi extazului calitatea de act de cu-fnoaştere. E, în psihologism, ideea de divinitate nu intră ; în inter-ipretarea intelectualistă a actelor de conştiinţă absolută, ca ftensiune psihică, divinitatea rămîne o forţă neutră. Inte-Ilectualismul nu implica ateismul ; acceptă experienţa mis-I tică nu ca act de cunoaştere în sine, ci ca obiect de cu-I noaştere. Bergsonismul a făcut posibilă confuzia aceasta a celor două „cunoaşteri" ; metafizica bergsoniana nu e sinteza logică a cunoştinţii bazate pe psihologia bergsoniana. Dacă, în stările de conştiinţă, nu putem percepe decît prin durată, cunoaşterea absolută, pe care o crede posibilă, în contra lui Kant, metafizica bergsoniana, prin pătrundere esta-tică în „inima lucrului", simpla metaforă a „numenului" — e ea însăşi obiect şi nu act de cunoaştere. Deci diferenţa de poziţie între misticism şi intelectualism constă, pe de o parte, în natura cunoaşterii, pe de altă parte, în metodele de elaborare. Respingînd stricta definiţie carteziană, a evidenţii cunoaşterii, intelectualismul, derivare amplă a raţionalismului, e un iluminism al inteligenţii, o diversificare prin tentacule de comprehensiune, pînă în amorfismul simţurilor şi al subconştientului (ceea ce presupune existenţa unui absolut al conştiinţei) — cu restricţia că nu sugeră absolutul ca atare, ci îl anexează tot cunoaşterii lucide. Luciditatea e atributul suprem al intelectualismului. Intelectualismul nu neagă, prin urmare, existenţa unui fenomen psihic de esenţă mistică ; afirmă realitatea experienţei interne, o reduce însă la un fapt subiectiv, el însuşi obiect de comprehensiune, nu însă instrument de cunoaştere ,■ căci aci stă confuzia nevralgică .a misticii : crede a fi un act de cunoaştere, pe cît timp e un simplu fenomen oferit cunoaşterii. însăşi funcţia noastră de critic ne duce la aceste concluzii ; orice fenomen estetic include un fenomen psihic. în măsura în care experienţa mistica reprezintă şi o valoare creatoare şi deci expresivă, intră între obiectele de cunoaştere intelectualistă. Prin ilimitatul obiectului de cunoaştere, prin dezinteresul comprehensiunii ce se scutură de orice pragmatism, intelectualismul e şi o atitudine estetica. în 438 439 critică, intelectualismul înseamnă acea „poziţie neutră" între valori expresive, de care amintea nu demult Albert Thibaudet. Intelectualismul tinde aşadar să purifice prin idee şi semnificaţie materialul uman, nud prin anecdotism, con-fesie şi experienţa subiectivă, ridicată, prin o hiperbolă a sensibilităţii şi congestia eului, la adevăr absolut. A recunoaşte o cunoaştere absolută, prin act mistic, şi una relativă, prin inteligenţă pură, e o discriminare formală ; pentru intelectualism absolutul e în devenire, prin sîngeroasă cunoaştere treptată, pentru misticism, e comodă aderentă la o noţiune ce înspăimîntă şi renunţare la luciditate, prin naivă salvare în intoleranţa unei revelaţii de ordin cu totul personal. Căci sunt, în mistică, atîtea adevăruri absolute, cîţi mistici sunt. Fiecare strînge înfrigurat la piept fantoma unei revelaţii, detestă pe a celuilalt, sufocîndu-se în supra-combustia unei sensibilităţi ce-a ars, în flăcările ei, cîmpul cunoaşterii. 0 experienţă mistica e ca un ciclon ce pustieşte pe o rază de cîţiva kilometri, crezînd că a ajuns la limitele înfricoşătoare ale universului, în timp ce la o mică distanţă se răsfaţă pajişti, rîuri şi aşezări omeneşti, cu o viaţă arbitrar eliminată din raza ei pustiitoare. Experienţa mistică e o dramă închisă ; se naşte şi se rezolvă o dată cu pacificarea prin posesia absolutului ; dramatismul cunoaşterii mistice e o laşitate de conformism la subiectiv, luat drept adevăr obiectiv. Misticul îşi înăbuşe neliniştea inteligenţii, prin sugestia sensibilităţii ; ţipăt violent de afirmare pe o durere stăpînită. S-a adus intelectualismului naiva obiecţie a-şi închipui că mistica e o totală abdicare de la inteligenţă, care n-ar intra în compoziţia actului estatîc ; e, desigur, un truism şi o abilitate pur verbală în această acuzaţie ; noi recunoaştem numai o inversare de raporturi între simţire şî inteligenţă, între mistici şi întelectualişti ; primii o aservesc temperamentului şi subiectivului, ceilalţi îi acordă prezidarea amorfului subiectiv. Mistica e pur intuitivă ; mai mult o experienţă artistică decît o cunoaştere. Intelectualismul, prin analiză şi înlănţuire de pătrunderi, se ridică la sinteză, pe fragmente dureros cucerite, fără a afirma iniţial şi categoric pătrunderea supremă ; în însăşi prudenţa inclusă în atitudinea lui, necrezînd a fi descoperit Adevărul în sine, stă demni- Hf tatea Iui. Cum am spus, mistica are iluzia de a confunda B cunoaşterea cu un act metafizic (posesia integrală a absolu-K tului), intelectualismul poate ajunge la o metafizică, exil', trasă din trepte de cunoaştere. Pornind ambele de la un W fond de experienţă umană, se despart prin rezultate ; mis-W ticul caută droguri morale, printr-o „doctrină a salvării" W (V. Pârvan), intelectualism! se rezolvă în finalitate de W ideaţie pură. Şr Faptul ca gruparea de la Kalende nu se simte mîngîiata || de aripile graţiei cereşti poate fi o indiscutată lacună tem-'f peramentală; neavînd predispoziţii pentru o experienţă I mistică, nu înseamnă însă că nu înţelegem fenomenul în latura lui estetică. De altfel, acesta e şi unghiul de reacţie al poziţiei noastre critice, spre a nu naufragia în dog-* matism. De la violenţa programatică şi incoherenţa teoretică a tînărului ordin, devotat misterului, aşteptăm numai o serie de experienţe adînci, aderente intelectualismului prin valoare expresivă. 1929 440 REFLEXII POLEMICE Istoria ideilor unui popor se formează nu numai prin sisteme unitare, ci şi prin polemică ; alternanţă vie de opinii, polemica defineşte poziţii opuse, lămureşte tendinţi in-citînd la progresul cugetării. O stabilire de etape, prin recapitulare, a marilor polemici, din istoria ideilor noastre, nu va indica un capitol prea bogat. Polemici şi polemişti — se numără, în scrisul autohton, ca un fenomen de sciziparitate. Ideile însă şi-au avut o modestă desfăşurare în cortegiul de invective şi incriminări, de insulte şi inutile subtilizări. Polemişti au fost scriitorii ardeleni, care au combătut pe istoricii streini ce ne contestau romanitatea ; polemist a fost Eliade, cel dintîi ziarist român şi între primii pamfletari care şi-au exercitat invectiva în fabulă şi ziaristică, pînă şi în literatură, unde a blesat delicateţea lui Grigore Alexandrescu. Gustul polemicii de idei s-a născut însă prin criticismul „Junimii" şi Contemporanul, organ de propagandă sociologică. Primul mare capitol în istoria polemicii îl scriu Maiorescu şi Gherea, secundaţi de comparşii lor minori. în Convorbiri literare apare şi forma polemicii ştiinţifice, între d-I Voinov şi d-1 Paulescu în jurul darwinismului. Istoria românească, prin caracterul ei arhivistic, a născut apoi o întreagă şcoală polemică : de Ia Hasdeu, la care pamfletul apare înarmat cu erudiţie, Ia d-1 Iorga, pe aceeaşi împletitură intimă, pînă la zeflemeaua, plină totuşi de intelectualitate a lui Caragiale (în contra spiritismului lui 442 ■ Hasdeu), vivacitatea polemicei s-a înteţit, făcînd-o un gen K implicit al mişcărilor artistice şi de idei. W înainte de război, ultima dezbatere crîncenă s-a dat în m jurul poporanismului. D-nii Ibrăileanu, Mehedinţi, Drago-j mirescu, O. Densusianu, Duiliu Zamfirescu s-au cheltuit în * argumentări şi agresiuni din care însă prea puţine idei s-au !| salvat din mareele invectivei. F D-1 Iorga s-a aşezat îndată în linie, luptînd pentru să- mănătorism, iar d-1 H. Sanielevici a denigrat, violent trivial, Poporanismul reacţionar. Aci descoperim şî un capitol de idiosincrasie, de furie temperamentală, în care momentele de idei se şterg în explozia vehemenţei. Şi n-am exagera dacă în spiritul polemicii naţionale am găsi drept caracter esenţial idiosincrasii adverse pe idei simple şi uneori pure iluzii verbale. După război, am înregistrat polemica dintre tradiţionalism şi modernism ; avînd originile în trivialele atacuri ale d-lui G. Topîrceanu, din însemnări literare, în contra d-lui E. Lovinescu, dezbaterile s-au complicat prin intervenţia Vieţii româneşti, a Gîndirii şi a Sburătorului. D. Ibrăileanu a desfăşurat o dialectică iritantă prin dogmatism, apărînd prin subtilizări, cadavrul împăiat al poporanismului ; Gîndirea, prin d-nii N. Crainic, Pamfil Şeicaru şi Cezar Petrescu, au psalmodiat pe d-1 Iorga, sămănătoristul, sau au izbit prin pamflet, cu pură idiosincrasie ; de la d-1 Lovinescu, polemica n-a cîştigat atît prin ciocnire de idei şi argumentare : prin eleganţă şi calităţi literare, de ironie conţinută şi caracterizare, de atitudine superioară, de delimitare a probităţii şi mai ales a bunei-cuviinţi, polemica sa, darnic alimentată, dar fără iniţiativă şi defensivă, răspun-zînd atacurilor provocate de alţii, reprezintă o bună tactică şi pedagogie a polemicii. în imediată actualitate, atacul d-lui M. Ralea în contra esteticei şi a d-lui Zarifopol, considerat responsabil de corupţie prin frumos, s-a terminat printr-o scurtă şl fără ecouri încrucişare de atitudini, la care nu s-au aliat şi alte forţe, afară de glasul obosit al d-lui Ibrăileanu. Explicarea credem că stă în inactualitatea iniţiativei; estetismul e concept definitiv cîştigat, pentru critică, de la Maiorescu, la 443 dezbaterile dintre tradiţionalism şi modernism. Ciocnirea de idei într-o problema închisă n-ar mai fi avut eficacitate. Un nou capitol de polemică îl deschide însă incidentul pornit de la un prezumativ antagonism între generaţii ; noţiunile biologice de „tînăr" şi „bătrîn" au servit ca punct de plecare al unei confuze avalanşe de adolescenţi, unşi cu mirul harului divin, nu în sensul metaforic al talentului, ci în proprie accepţie, de atitudine mistică. Preliminariile le găsim în polemica dintre d. M. Eliade, cap de linie al tinerilor mistici, agresor izolat al diferiţilor „bătrîni" (Zarifopol, Minulescu, Arghezi etc.) şi d. Camil Petrescu, reprezentant al propriei infatuări iritate şi deţinător suprem de brevete în orice iniţiativă literară. Polemica s-a redus la o simplă agresiune de strada între doi vajnici combatanţi, pentru o falsă monedă, găsita întîmplător şi divers de amîndoi ; finalitatea nu sta în idee, ci în deţinerea primatului, într-o generaţie, în fond fraternă, prin spontană izolare de incoherenţa şi iritare neexpresivă. Dacă o generaţie înseamnă dezvăluirea infirmităţilor morale şi intelectuale, d. Camil Petrescu nu trebuia sa ostenească a se situa între tineri şi bătrîni, generaţia sa spirituală fiind în afară de timp şi spaţiu. Antinomia „tineri"-„!bătrîni" exprimă nu numai un simplism de cugetare, dar şi o primejdioasă încurajare a mediocrităţii adolescente ; noţiunea valorii nu se consideră după norme calendaristice, căci, de pildă, dacă d. Sandu Tudor, frenetic energumen, se simte tînăr şi zguduit de demoni biblici, în stil şi cugetare agitate de divină epilepsie — nu-l putem considera o valoare egală cu d. Zarifopol, ţintă nobilă a atîtor ignobile atacuri pornite din tabere ortodoxe şi clanuri de mediocritate adolescentă. Incidentul verbal dintre „generaţii" şi-a găsit însă o congestionată afirmare în manifestul „Crinul alb", semnat de trei imaculaţi cruciaţi ai expresiei violente şi bombastice. Polemica devine aci programatică ; dar tinerii care după d. Nichifor Crainic şi-au găsit o emblemă aristocratică pentru o violenţă vulgară, nu fac decît să reia, cu incoherenţă patetică, o atitudine metafizică care 1-a frămîntat pe Vasile Pârvan (realizată de altfel într-o formă inacceptabilă şi ale cărei defecte sunt exagerate de semnatarii „Cri- 444 nului alb*1) — şi să pună în dezordonată circulaţie idei intens exprimate de d. Lucian Blaga în eseurile sale ; cu superioritatea coherenţii şi a realizării formale, d. Blaga împreună cu Pârvan formează punctul original al „noii spiritualităţi". ^ Dar manifestul citat dezvoltă o vedere generală asupra civilizaţiei autohtone ; din dezastrul lui intim, salvăm cîteva norme de posibilă discuţie. în ordinea pragmatică a dezvoltării noastre istorice, misticii „Crinului alb" adoră ruralismul (în fond un sămănătorism altoit cu elemente hegeliene), lipsa lui de higiena şi de tehnică civilizată ; aci urmează reaua tradiţie a sămănătorismului, pe o falsă idealizare a etnicului. Dintr-o perimată fobie faţă de modernizarea civilizaţiei române, imaculaţii semnatari confundă perfectarea materială cu un naiv materialism : un reacţionarism, complicat cu etnic şi ortodoxism, denunţă obscurantismul celor 3 fraţi de mistică emblemă. Ethosul, acest Moloh mistificat de Gîndirea, e o agravare a etnicului şi specificului sămănătorist şi poporanist, acesta acuzat de Gherea de hibridism, în ordinea economică şi politică (Neoiobăgia). Astfel, cavalerii obscurantist! văd o primejdie în crearea drumurilor-de-fier, în şosele, clădiri, privaţi (cuvîntul aparţine manifestului, şi-1 reproducem ca un apel la higiena misticilor alarmaţi de progresul tehnic al ţării, pe care războiul a adus-o într-o dezorganizare echivalentă dezideratelor exprimate în imaculatul „Crin alb"). Intelectualismul se declară solidar cu tot ce este efort de urbanizare şi progres tehnic al vieţii noastre de stat. [...] S-ar părea că de partea regresului de inocenţă lilială al semnatarilor stă însăşi atitudinea junimistă, care a combătut modernizarea pripită a ţării, opunînd un sever examen crîticist formelor de tehnică modernă introduse la noi : dar punctul de vedere al teoreticianilor politici (Maiorescu şi Carp) se sprijină pe un formal logicism, din realitatea constituţională şi tehnică a Angliei şi a Franţei ; criticismul junimist nu e obscurantism, cî luptă în contra farsei democratice, în contra neasimilării. Prin paradox, tocmai critica junimistă accelerează ridicarea fondului la formă, bazîndu-se pe norme de europenism. Dacă Eminescu e absorbit de poetica idealizare a idilei de la 1400, în creaţia lui artistică lucrează cu tehnica timpului. 445 Misticismul naţional eminescian a creat o sociologie pe entitatea ţăranului perfect ; sămănătorismul a reactualizat-o [...] La acestea, Gîndirea a adus o rectificare prin conceptul obscur al ethosului, un amalgam ce face posibilă ipoteza şi retorica, la care s-a adăugat dogma pasivă a ortodoxismului şi s-a integrat biserica, în care au invadat, ciudat, laicii, s-o creştineze prin felurite erezii filozofice. Dacă din această mişcare ar ieşi un ordin propagandist, transformînd ortodoxismul în „biserică militantă" — canalizarea politică ar avea un sens ; ar duce Ia crearea unul partid ortodox, în care dresarea energumenilor mistici în tagmă activă şi falangă vociferantă ar devia retorica spre o politică în contra sectelor, la procesiuni cu moaşte [...], întorcîndu-şi astfel ochii de la civilizaţia română, viciată prin tehnică. însă o şcoală de intemperanţi catiheţi sub cupola profană a Gîndirii, la ce altceva poate duce, decît la un atelier de confecţii mistice în regie ? Lupta în contra unui josnic materialism intră deopotrivă şi în atitudinea intelectualista ; pentru adîncirea experienţelor intime, misticii n-au nevoie de păstoria unei presupuse „noi spiritualităţi". Prin inocularea spiritului de grup, misticismul reprezintă o uniformizare şi osificare prin canoane ; experienţa adevărată e o viziune personală. Pascal, Carlyle, Rus-kin, Sf. Francisc, însuşi Isus (în prima fază) sunt pentru un misticism limitat la fericire ; la Pascal prin meditaţie intimă, variat dobîndită de fiecare ; la Carlyle prin dreptate socială pe bază de individualism, la Ruskin prin artă, la Sf. Francisc prin simplitate fraternă cu vietăţile Domnului, Ia Isus prin renunţare de la bunurile terestre. Dacă cei 3 liliali semnatari activează în ordinea politică a „noii spiritualităţi" — misticii ce simt graţia particulară a Divinului pe creştetul lor, trebuie să se retragă în tur-mentul antinomiilor intime, asemenea veritabililor mistici care au reprezentat totdeauna nu dogma tutelantă, ci experienţa ce-şi duce singură crucea destinului personal. Sub regizură politică, misticii de ultimă emisiune nu fac decît să continue, cu deviaţii şi renovări, acelaşi fir de cul-turalitate, nu de experienţă independentă, intimă, început de Gh. Lazăr, Heliade, Hasdeu, Russo, Bălcescu şi dus, pînă în zilele noastre, de d. Iorga, copleşitor, de d. Mehedinţi, psalmodiat pe puteri retorice de ţîrcovnic. Deşi d. Crainic a simţit abil renunţarea la libertatea individuală, lărgind ortodoxismul la o vagă spiritualitate, în coeziunea creatoare prin grup a misticilor nu credem ; dincolo de politică şi orice element imediat pragmatic, începe abia lupta cu demonul interior. De la Eminescu la d. Iorga şi de-aci la „noua spiritualitate" a Gîndirii şi la manifestul „Crinului alb" recunoaştem o „soluţie de continuitate" fără replică. Conflictul misticism-intelectualism (în faza actuală a celui dintîi) e o evoluţie, în ordinea fundamentului civilizaţiei române, a europenismului, formal şi criticist reprezentat de Maiorescu, cu naţionalismul exagerat şi obscurantist privit de la înălţimea secolului al XlX-lea, în acel moment. Maiorescu a avut o concepţie pe principii ideale asupra formaţiei moderne a ţării, în latura tehnică şi de creaţie spirituală ; dezamăgit în imagina lui normativă, după ce a confruntat cultura română cu forma ei modernă, a văzut-o caricatural. Criticismul Iui nu e negaţie obscurantistă a civilizaţiei — cum fac semnatarii „Crinului alb" — ci o situare, prin analiză, a civilizaţiei noastre tinere în europe-nism ; criticismul e o pedagogie lucidă, pregătind fuzionarea formei cu fondul. Evoluţionist şi estet chiar în judecarea instituţiilor sociale prezentate caricatural, Maiorescu pune noţiunile fundamentale ale intelectualismului ; peste criticismul Iui, misticii fac un regres ; confuzia lor nu e revizuire ci primejdie obscurantistă ; poziţia noastră, în ordinea pragmatică, porneşte din această tradiţie de intelectualism, fundat şi pe rezerve critice, dar în planul actual al euroDenismului. 1929 446 CREŞTINISMUL FOLCLORIC începem acest răspuns la Sensul tradiţiei d-lui N. Crainic, sub o umbră de tristeţe ; o discuţie de idei e totdeauna penibilă cu acest retor al tradiţionalismului. Cînd vrei să-i descoperi o idee, te împiedici de o metaforă ; cînd cauţi o argumentare logică te întîlneşti cu un ziarist, grăbit să strivească pe adversar sub trivialităţi ; iar cînd îi soliciţi un teren de certă culturalîtate şi ideologie tradiţionalistă autohtonă, te trăsneşte cu un citat din Unamuno, din Massis sau Keyserling, cînd nu te biciuieşte cu furia apocaliptică a rusului Berdiaiev. E imposibil să-ţi dea o întîlnire urbană, fie şi în pridvorul modest al unui stareţ onest, dornic să frămînte idei, fără delir de apocalips şi iritate anateme de credincios, la care fanatismul de poziţie este echivalent cu o suficientă exterminare, în începutul molitvelnicului său ortodox, d. Crainic încearcă şi o confruntare a intelectualismului Kalen-deîor cu înţelegerea sa de protoiereu deşteptat dintr-un extaz fericit, în confuzia căruia întrezărea adevărul. Prilejul de a ne dezola e însă şi mai agravat. Cu o piezişe privire interioară, de teolog bănuitor şi acru, trunchiază citate şi înseilează interpretări eronate, fie dintr-o inci-vilă manieră de a nu se referi cu preciziune Ia un organ şi la redactorii lui, cu nume proprii şi responsabile, fie dintr-o voluntară pornire de a bagateliza. Voim ca d. Crainic să se pătrunză de prestigiul unei discuţii academice, în care „bestia neagră" a ideii latine să nu mai apară sub forma degradată a reportajului Iui Maurice de Waleffe şi a cenobitului refulat în faţa unei obsesii de „frumoasă carne femeiască", ce n-au nimic comun cu intelectualismul. Invităm deci pe preopinent să facă efortul unei situări pe un plan decent de gîndire, într-o polemică în care reaua-credinţă şi trivialitatea nu pot ţine loc de idei. Din strădania sa de a replica intelectualismului, am reţinut două lucruri: acuzaţia de „franţuzomanie" şi gratuita stigmatizare de negare a poporului. Cît priveşte poziţia de cunoaştere intelectualistă, condensată în expresia „duşmanul nostru este indefinitul şi setea cea mare este de a şti", interpretată lăcrimos şi politician, ca însemnînd o depărtare de Ia cunoaşterea realităţii autohtone — ne întărim în convingerea că schimbul de idei cu un retor echivalează cu subtilitatea unui spirit care pentru un metal de preţ te compensează cu băşici de săpun. Iar ca exemplu de precizie tehnică, subliniem confuzia dintre in-telectualist şi intelectual (relevată şi în numărul trecut al Kalendelor de prietenul Vladimir Streinu) cu o spaimă ce ne încremeneşte putinţa de replică. Trecînd spre definirea „sensului tradiţiei" de Ia o discuţie părăsită în punctul mort al incomprehensiuniî, d. Crainic, cu o comodă dialectică de confuzie, identifică „perfectarea imaginei interioare" cu „chipul şi asemănarea lui Dumnezeu". în loc de un logician redutabil, dăm peste un predicator delectabil prin ocolirea ideilor. De la această premisă, asociaţia logică se împleticeşte în „truisme" asupra creaţiei, ca şi cînd intelectualismul ar promova importul de opere, ca baloturile de bumbac. în delaţiunea înveselitoare de „imoralism estetic", fiindcă nu confecţionează produse cu marca ortodoxismului, şi în evocarea inoportună a ..nefericitului Alexandru Macedonski", victimă a europeismului. Pedagog grijuliu, d. Crainic exclamă uşurat, dar candid demascat, în substratul său de tip politic : „Norocul e că negativismul intelectualismului nostru anexă nu se aplică la ordinea politică şi socială, mărginindu-se la o izolare de imoralism estetic". Am înţeles „sensul tradiţiei" ortodoxe. Suntem primejdioşi, fiindcă nu amestecăm arta cu politica, creaţia spirituală 448 29 — Scrieri. 6 — c. I.'ISO 449 cu pragmaticul ; suntem cosmopoliţi, fiindcă recunoaştem adevărul nu sub forma unui strimt localism, ci tindem spre realizarea unui tip general de mentalitate latină şi umană. Pe acest punct, am fi o continuare a „romanticilor noştri europenizaţi din veacul trecut", cu diferenţa că aceia „descopereau poporul românesc la lumina noilor idei europene" (citeşte politica liberalismului francez), pe cînd „intelectualiştii de azi reeditează pe plan mintal fran-ţuzomania de altădată". Logica acestei apropieri e dezarmantă : d. Crainic derivă dintr-o mişcare politica, o atitudine de cunoaştere şi una estetică. între aceste omogene premise sta însă, ca o şăgalnică răzbunare, onoarea de „legendă latinistă", care îl face pe implacabilul argumentator să deducă dintr-o pasăre un căţel şi dintr-un cadavru un martir. Hotărît: cu retorii nu se poate discuta, fiindcă porneşti la un naufragiu sigur. Romantismul e însă în conceptul tradiţionalist al „poporului" profesat de Gîndirea; ethosul e un nepot de sînge al alegoriei her-deriene a poporului, depozitar sacru, fetiş al folclorului. Grosier, tradiţionalismul caută figuri simbolice, cu retorică ameţitoare, pentru definirea poporului. Specificul ortodox e extras din ipoteza şi mistificare, nu din realizarea în opere precise ; astfel, ortodoxismul, geologic mumificat, i se pare d-lui Crainic duh viu, aliment de atitudine spirituală contemporană. Dar, abil, niciodată n-a scos în evidenţă marile opere, stratul de tradiţie al ortodoxismului, format din creaţii ale unei poziţii. Pot alcătui oare germeni de revalorizare religioasă Răspunsurile la catehismul calvinesc ale lui Varlaam, sau Didahiile plat nazalizate ale lui Antim Ivireanul ? Se poate naşte o mişcare mistică, de coloratură ortodoxă, din simple traduceri, din Coresi şi Dosoftei, din Biblia lui Şerban sau din prefaţa Noului Testament a lui Simion Ştefan ? Opere de pur cuî-turalism, în care nu turmentul religios primează, ci grija de formaţie a unei limbi literare unitare, scrierile vechi bisericeşti nu pot da un fundament de mişcare mistică. Pe acest hiat de poziţie mistică, d. Crainic nu şi-a putut deci stabili puncte de tradiţie. Pe ideea latină, afirmată de la Grigore Ureche şi Miron Costin, la „aven- f tura latinistă", cum numea odată curentul romanist al ar-/ delenilor, şi la renaşterea culturii româneşti moderne prin ; reluarea contactului cu latinitatea, prin Franţa — iar nu-şi putea găsi un azil. Atunci şi-a înfipt stindardul pe folclor ; poporul e deci folclorul. Intelectualismul însuşi recunoaşte ca singură tradiţie autohtonă : poezia populară si folclorul. Limitativ şi ştiinţific, nu neagă deci această realitate. Numai însă că nu se osifică în ea ; din folclor local trece în uman general ; din preistoric şi arhaic, intelectualismul păşeşte în istoric şi european. Din obscur biologic se înalţă la conştient şi psihologic. Ceea ce se denigrează prin „franţuzomanie" e regăsire în civilizaţia latina. Intelectualismul caută poporul în realităţi istorice, nu în ipoteze retorice, fie chiar bazate pe reconstituiri arheologice cum a făcut Pârvan, prin conceptul tracic. De aci a pornit şi ipoteza metafizică a d-lui Blaga, a unui tradiţionalism fundat pe biologie şi subconştient rasist, după cum încercase să provoace „revolta fondului nostru nelatin". De la aceste ipoteze, tradiţionalismul d-lui Crainic îşi ia cortul nomad spre Orient şi spre bizantinism, invocînd, pentru o tradiţie autohtonă, pe Keyserling, pe Unamuno şi Berdiaiev. Aci găsim sofismele acestei tradiţii de import retoric, de imitaţie prin apocalipsă panslavista. Originalitatea de gîndire a d-lui Crainic se reduce astfel la citatul copios, la comentariul retoric în josul lui, la ideea înlocuită cu metafora. Cine acuzase europenismul nostru de „franţuzomanie", fiindcă ne regăsim tradiţia în ideea latină, o realitate istorică şi culturală, sucombă în retorică hispanizantă sau germanică, şi îşi sugruma ethosul în bizantinism şi în delir panslavist. Tradiţia d-lui Crainic e un spectacol de vămi ale văzduhului, nu o realitate. Ne-a stigmatizat de dezorienare, ca' să ne orienteze în nebulos, ne-a anatemizat de anexarea la ideea latină, ca să ne ocrotească prin Unamuno şi Berdiaiev, ne-a strangulat într-o realitate latină, ca să ne sufoce în păpurişul orientalist, şi ne-a crucificat, fiindcă negăm poporul, ca să ni-1 afirme în Bizanţ. De toată această înfrîngere, ne-a răzbunat prin deliciosul calambur filozofic : „Orientarea cuprinde în sine cuvîntul Orient şi înseamnă îndreptare spre Orient, după Orient". D. Nichifor Crainic ne în- 450 451 veseleşte ; sensul tradiţiei devine seninul unui respectabil vid de cugetare. Intelectualismul nostru dezolat depune umil armele ; „legenda latinistă" a fost spulberată în două vocabule de inspirată intuiţie filologică: Orientare = Orient. Pentru o posibilă continuare a discuţiei, pretindem însă o intrare în seriozitate. O încercăm, cu zîmbete reţinute. După ce a tentat zadarnic să găsească sprijin tradiţiei în Orient, d. Crainic revine s-o întemeieze pe realităţi mai certe, autohtone. Lăsăm Ia o parte scuturarea de paseism a tradiţionalismului, pe care o cedează benevol lui Maur-ras ; sunt subtilităţi vicioase, bazate pe o falsă analogie. Reacţia maurrasiană e insurecţie de pură sensibilitate estetică în contra romantismului ; neoclasicismul francez a căutat o reluare a tradiţiei pe valori creatoare şi artistice. Nu acesta este şi cazul tradiţionalismului nostru, care n-a avut o literatură clasică, de psihologie şi dogmatism estetic, sub un unghi precis de înţelegere a conceptului de om. Literatura noastră modernă, atît în ramura de influenţă franceză, prin Alecsandri, cît şi în linia de continuitate germanică, prin Eminescu, prin romantism începe. Dacă la Grigore Alexandrescu se-ncrucişează deopotrivă ecouri din Boileau, La Fontaine şi Lamartine, problema se rezolvă în ultimă analiză, prin afinităţi temperamentale, de luciditate, cu estetica ce convenea mai mult naturii talentului său. în generalitate, literatura română modernă, pe plan european, e toată o resuscitare d'e naţionalism, prin romantismul apusean. Repetăm că singura noastră tradiţie e poezia populară şi folclorul, iar pe un plan de ideologie mai înaltă e ideea latină, afirmată de cronicari şi de şcoala ardeleană. Peste aceste realităţi culturale nu putem trece ; ortodoxismul de expresie slavă n-a fost decît o suprapunere morganică de ritual fără vigoare de creaţie şi singura Iui contingenţă cu literatura stă în grija reală de a fi urmărit problema filologică de transpunere, prin traduceri, a unei dogme pasive, în expresie naţională. Istoria literaturii revendică pentru sine acest punct de onoare al ortodoxismului, a cărei preocupare cărturărească de nobil şi util conservatism nu s-a zbătut în nici o controversă spirituală de mistic dramatism. Noi nu ne- găm ortodoxismul în valabila lui căutare de a contribui la naţionalizarea şi (paradoxal !) latinizarea, prin limbă, a dogmelor imuabile. îi negăm posibilitatea de activism spiritual înlăuntrul lui. Stabilind legătura dintre sămănătorism şi ortodoxismul Gîndirii, d. Crainic reia retoric un proces lichidat de critica literara încă de un deceniu. Reţinem din această confesie candida afirmare a unui pauperism de gîndire, satisfăcut, într-un colectivism mut, de încazarmată disciplină : „Scriitorii de .la Sămănătorul, fascinaţi de puterea profetică a inspiratorului lor, n-aveau nevoie să gîndească. Nicolae Iorga gîndea pentru toţi şi, ideologic, literatura lor era a Iui. Era peste tot un Nicolae Iorga, împărţit în poeţi şi povestitori, care toţi, laolaltă, parcă sunt pseudonimele lui." Dezolantă mărturisire ! Primejdia se reeditează : d. Crainic mimează pe d. Iorga, iar Gîndirea, prin „ideologie" ortodoxă, ameninţă să devie un vast atelier de preparate, în serie, cu poze de sfinţi şi îngeri, cu retorică minorizată, într-un identic colectivism, în care ai putea schimba iscăliturile, d. Crainic semnînd un „acatist'1 al d-lui Sandu Tudor, d- Lesnea o poezie de d. Crainic şi reciproc. Poezia nu e însă disciplină de ordin trapist ; e individualism, cu mijloace poetice meditate propriu. Părăsind un ipotetic bizantinism şi un verbal orientat curent spre orient, d. Crainic reintră în matca adevărată a tradiţiei sale, pe care noi înşine am arătat-o ca o filiaţie neosămănătoristă. D. Iorga adulmeca naţionalul în înfloriri de scoarţe, în scrijălări de plastică şi genealogii autohtone ; folclorismul limitat aci e împins de d. Crainic în stratul credinţelor, într-o simbolică primitivistă, descoperă „vasta poezie rituală a sfeştaniei pentru ploaie", apoi vinul metamorfozat în „sîngele Domnului", pîinea în „faţa lui Dumnezeu" sau „faţa Domnului Hristos" — „precum grîul înspicat şi blond e barba Domnului Hristos", un creştinism mitologic, fără drame de conştiinţă, cu alegorii şi personificări, derivate din poetica concretă a superstiţiilor latine. D. Crainic fuge de „ideea latină", considerată supremă erezie, ca s-o regăsească în elementele creştinismului folcloric ! Logică inalterabilă de retor viciat de ritualism stilistic ! Ca- 452 pjtol de incontestabilă semnificaţie psihologică, acest fol-clorism religios poate servi unui studiu, dar nu unei mişcări poetice. Naturismul acesta al creştinismului ne duce însă la legătura lui cu moştenirea mitologiei pagîne, nu la spiritualitate. Găutînd să-şi definească poziţia, d. Crainic nu mai pomeneşte nimic de misticism ; tinerii sai energumeni rămîn, aşadar, cu gestul de binecuvîntare episcopală, retras. D. Crainic păstoreşte o fantomă paseistă, nu o experienţă intimă actuală ; în loc de o dramatică fră-mîntare, în prezent, îi fascinează cu o hieratică icoană bizantină, fetiş liniştitor al tuturor crizelor. Misticismul a fost un vînt trecător, îmbrăţişat numai cu scopuri de deturnare folclorică. Voind să prindă în braţe un duh prezent, d. Crainic a strîns, la pieptul său ortodox, negura trecutului. Pentru noi, atitudinea era clară de la început ; după ce o vedem definită, ru propriile mărturii, nu mai acordăm nici un credit Bizanţului sau Orientului, nu ne temem nici de Unamuno şi Berdiaiev ; au fost importaţi, prin vămi de aerian retorism, fără fiscalitate, ca o inocentă contrabandă de idei. Acuzînd intelectualismul de înstrăinare europenizantă, sofismul retoric al d-lui Crainic, după ce citează din acelaşi Keyserling, comis-voiajor filozofic, încheie satisfăcut : „Iată deci ideile noastre, confirmate şi de un european incontestabil". După ce ne-a despuiat de haină, se-mbracă singur cu ea ; de ce ? Ca să vorbeşti de simbolica sfeştaniei şi a împărtăşirii din creştinismul nostru primitiv, la ce bun să chemi la un ospăţ de citate pe Keyserling şi Spengler, şi să deranjezi pe Unamuno şi pe „europeanul" Berdiaiev, care vede primejdia moştenirii culturale a Renaşterii şi ne invită în-trjun turment de apocalips să reintrăm într-un „nou ev-mediu" ! 1929 PROCESUL CRITrCEI Poetul şi prietenul preţuit, d. Vladimir Streinu, e din acei scriitori care au şi luciditatea simţului critic. A dovedit-o în scris, de nenumărate ori ; cu un poet care posedă deci idei clare despre. arta sa, se poate discuta cu folos, chiar din partea unui critic. De aceea, profităm de prilejul unei afirmaţii strecurate în prima parte a studiului său asupra poeziei argheziene1, în care emite o categorică invitaţie, pentru critică şi critici : „a se evada din psihologic, deci contingent, în estetic, căci a contura un profil moral se pare că nu este o îndeletnicire de critic". Remarca principală se adresează în special d-lui Şer-ban Cioculescu, entuziast propagator al cultului arghezian, şi care, în cîteva articole, a insistat asupra dualismului sufletesc al poetului Cuvintelor potrivite, găsind frumuseţii argheziene un caracter de acest duel moral, între categoria idealului şi categoria realului. O asemănătoare explicaţie am dat şi noi2 structurii sufleteşti a poetului, văzut ca un „mare poet romantic" în care dramatismul interior trăieşte cu o patetica forţă, ca şi în spiritele romantice ale veacului trecut. Unde începe personalitatea d-lui Arghezi, acolo e vorba de marea sa tehnică, de inepuizabila sa înnoire verbală, ceea ce formează şi particularul său univers poetic. Aşadar, şi după prietenul Streinu şi după noi, cercetarea critică abia în 1 Vitrina literara, no. % 28 oct. 1929. ! Cf. Opere ţi autori. 455 descifrarea acestui univers trebuie să-şi ascută uneltele de înţelegere ; după el, d. Cioculescu a abandonat această etapă, mai grea şi mai subtilă, a studiului poeziei argheziene. Din psihologic n-a păşit în estetic, din desemnul „profilului moral" n-a intrat în analiza alchimiei artistice a poetului. E aceasta o constatare ad personam, fără a fi şi o jignire. D. Cioculescu fiind un critic de personală înţelegere şi de fermă convingere a rămas totuşi într-un stadiu critic de imperfecţie, cel puţin în aceste studii asupra d-lui Arghezi. D. Vladimir Streinu nu acuză însă pe d. Cioculescu de lipsă de gust, de absenţă a intuiţiei critice, pe care ar fi voit s-o ocolească printr-o analiză psihologică. Aşadar, observaţia sa rămîne tot una principială, şi o acuzare mai stăpînită a criticei, în genere, care abuzează de un analism psihologic asemănător cu al moralistului sau al romancierului, lată dar punctul de discuţie la care voim să ridicăm problema pusă tangenţial de d. Streinu. N-avem deci în faţă-ne atac, ci o îndoială mai ales. Critica subtilizează judecăţile artistice, amestecîndu-le sau înlocuindu-le cu judecăţi psihologice. Criticul, în loc să fie un glosator al frumosului, e un colecţionar de piese de anatomie morală, fără a le căuta şi fluidul care le individualizează, faţă de alte piese. Criticul, mai ales în faţa poeziei, s-ar mărgini să fie un descriptiv psihologic. Eroare cu atîta mai gravă, cu cît mărturiseşte didacticism, intuiţie lentă şi vag simţ de individualizare a valorilor artistice. Concluziile nu le formulează însuşi Vladimir Streinu ; le deducem noi din premisele sale. Am ajuns astfel la un întreg proces al criticei, slab comprehensivă a poeziei. Vom răspunde deci, din solidaritate de breaslă şi din gelozia francă pentru autoritatea oficiului în care credem. Critica e cel mai nou gen literar. Au practicat-o mai întîi gramaticii, au reluat-o retorii, reducînd-o la un formalism nerodnic şi la o pedantă etichetare de „tropi". Mai tîrziu, încape pe mîna spiritelor dogmatice care nu mai caută „tropi" şi expresii elegante, ci un ideal intangibil despre artă şi om. Inflexibilul Boileau ridică disciplina critică Ia o problematică proprie, deşi dogmatică. Trece apoi sub paza istorismului, în care fază individualismul psihologic al operei şi al creatorului rod limitele de granit ale dogmatismului. Căutarea omului în operă are ceva de cercetare de psiholog şi moralist. Elementul critic constă însă în analiza individualului ; un suflet e distinct şi trebuie privit ca o formă personală. începutul de aur al acestei critice porneşte de la Sainte-Beuve, creatorul criticei "moderne. Se naşte foiletonismul critic ; aplicaţia la individual ia o extindere covîrşitoare. Veacul al XlX-Iea e, de fapt, timpul în care apare un „nou gen", critica. Am văzut dar că în originile criticei moderne procedeuî de „moralist" care face „portretul psihologic" al scriitorului e generalizat D. Strei nu se întreabă dacă portretura morală e o îndeletnicire de critic ; a fost şi este încă. în ce limite e valabilă pentru determinarea valorii artistice, vom vedea. Trei sferturi din cronicarii literari (şi mă refer la cei cu autoritate) fac critică psihologică. De curînd, cel mai abstract cap al criticei contemporane, Albert Thibaudet, scria că el este pentru expunerea subiectului, într-o cronică. E în critică un element educativ, didactic dacă voiţi, de neînlăturat. Critica explică, lămureşte. De aceea o ia cu treptele mai apropiate de conştiinţa cititorului ; ceea ce nu înseamnă totdeauna o concesie, ci un punct de vedere. Apoi orice act estetic închide un act psihologic. Se ajunge mai uşor la „universul estetic" prin „universul moral". Ce sunt cele mai multe studii din Secolele lui Faguet, asupra poeţilor, decît „portrete morale". Idealul e, desigur, ca un critic să descifreze numai ce este estetic, ce e nou ca artă. Ceea ce însă impune oarecum o sprijinire a criticului pe psihologic e necesitatea unei confirmări de impresii între critic şi cititor. S-a zis că primul nu e decît un cititor mai luminat. Autoritatea lui se bazează pe afirmaţia probă, îndrăzneaţă, care îşi caută confirmarea. Iată cum un istoric psihologic explică „îndeletnicirea" de analist a criticului. D. Vladimir Streinu îi cere criticei totul, de la început. Fiindcă nu ajunge din prima fază îa analiza pur estetică, o ironizează. Nu susţinem că n-are şi critica destule imperfecţii ; e atît de nouă ! Procesul pe 456 457 care i-1 deschide d. Streinu porneşte de la un caz naţional ; putea să aducă nenumărate pilde streine. Astăzi abia criticii profesionişti cu reputaţie interpretează universul estetic al lui Baudelaire, Rimbaud şi Mallarme, după ce psihologicul acestor creatori a intrat în zona morală a spiritelor de reală intelectualitate. Citim însă în procesul violent dar scurt făcut criticei, de poetul Vladimir Streinu, un glas special : al specialistului în poezie. Criticii au fost totdeauna acuzaţi de a fi fost refractari faţă de poezie. Se crede că intuiţia lor e prea lentă pentru a urmări o ideală fugă lirică, prin universuri noi. Simbolismul, mişcarea lirică cea mai individualistă, în universuri estetice, a întărit această convingere. Critica specialiştilor, a poeţilor a contribuit imens la impunerea noilor valori. S-a născut o echipă auxiliară în critica : a poeţilor despre poezie. Criticii profesionişti excelează în studiul romancierilor, moraliştilor, ideologilor, rareori ocupîndu-se şi de poezie. Fenomenul e evident : e impresionabil şi de un util sprij in în discuţie. Procesul criticei a-nceput nu prin critică, ci prin poeţi. Specialiştii au fost înlăturaţi, negaţi de specialişti mai re-strînşi, dar autentici. Noi stimăm şi cercetăm atent această critică a specialiştilor. N-am dispreţuit-o, pe motive de exclusivitate de breaslă sau pe credinţa principială că un creator n-ar fi capabil de a trăi estetic un univers ce nu-i aparţine. N-am prea crezut în literatura criticilor, cum nu credem nici acum ; dar am folosit intuiţiile inteligente ale creatorilor care fac şi critică. Oare Bourget nu e mai important prin critica lui, decît prin inepuizabila serie de romane manufacturate în atelierul dogmatismului său catolic ? Iar sugestiile lui Gide despre clasicism nu aduc o pătrundere de critic autentic ? Prin studiul său, foarte important, şi parte în documentarea şi afirmaţiile lui asupra d-lui Arghezi, d. Vladimir Streinu s-a alăturat la echipa de lucru a noastră, a profesioniştilor. De-acum înainte oricine va studia pe d. Arghezi va trebui să pornească de Ia studiul poetului Ritmului imanent, fiindcă el a arătat, înaintea criticei de profesie, substanţele streine din care s-a alimentat „geniul verbal" arghezian. Procesul criticei, al acestei noi discipline, rămîne deschis : imperfecţia ei n-o ascundem — dar urmărim cum profesioniştii pătimaşi îi sporesc prestigiul către acea descifrare a esteticului de care critica e tot atît de geloasă ca şi poetul Vladimir Streinu, preţios auxiliar la întărirea unui oficiu, practicat în domeniul special al poeziei. 1929 458 NOI PRECIZĂRI DESPRE CRITICĂ în articolul nostru precedent, Procesul criticei, scris fără intenţii polemice, am urmărit două lucruri : să explicăm istoric cum în originile criticei moderne analiza psihologică e fundamentală pentru reliefarea individualului artistic şi cum criticul ajunge mai sigur Ia universul estetic, prin universul moral. De asemeni, am afirmat nevoia de certitudine şi confirmare a judecăţii estetice. în spiritul lectorului, condiţionată de orientarea după psihologic. Am lăsat însă deschis ceea ce numeam : „procesul criticei", fiindcă posibilitatea de controversă nu se poate istovi într-un singur articol. Prietenul nostru, d. Vladimir Streinu, care iscase o serie gravă de îndoieli asupra criticei, şi-a luat delicata sarcină "să se manifeste în domeniul ei. îndoielile sale teoretice devin acum confrun-tabile cu practica sa critică. La al treilea articol abia, noul nostru confrate specializat în poezie îşi precizează şi un fundament teoretic şi o realizare critică. Valoroasele sale studii ne permit să reluăm discuţia din primul nostru articol, în care încercam să explicăm natura criticei moderne. Fie că punctul nostru de vedere era cel just, fie că oricine face critică se supune fatal etapei actuale a mijloacelor ei, constatăm că practica preţiosului nostru confrate nu e departe de practica blamată a criticului profesionist. în studiul său asupra d-lui Arghezi, d. Vladimir Streinu a deschis, scurt şi violent, atacul în contra criticii ; H articolul său s-a mărginit numai să indice o serie de inii fluenţe streine asupra geniului poetic arghezian. O expli-■ care noua a universului estetic din Cuvinte potrivite n-a B încercat probabil fiindcă nu intra în planul studiului său. m De la d. Arghezi, d. Streinu a trecut la d-nii Bacovia şi m Blaga. în începutul primului articol, d-sa îşi exprimă şi M punctul de vedere teoretic din care întreprinde aceste inii terpretări. Surprinderea noastră nu e mică, văzînd că §j d. Streinu, intrat de-acum în exigenţele oficiului de cri-w. tic. concede utilitatea psihologului, acceptat sub un unghi ,|' diferenţial. D. Streinu contesta numai valoarea unei psi-%' hologii tipologice, ca lipsită de orice utilitate critică. Dar, ciudat, în primele rînduri din studiul asupra d-lui Blaga, ,J|; prietenul nostru, furat de practica sa critică, îşi renegă instinctiv punctul de vedere afirmat în articolul despre d. Bacovia şi citim această uluitoare frază : „Dacă d. Arghezi creşte din exclusiva rodnicie a unei sensibilităţi : verbale, iar d. Bacovia se împlîntă şi dispare ca om în anorganic printr-o poezie de crochiu, d. Lucian Blaga, sporind categoria tipurilor psihologice, introduce cunoaşterii noastre un univers propriu". Şi urmează cu accentuarea importanţei tipului moral al d-lui Blaga ! Contrarietatea punctelor de vedere este evidenta ; pentru noi este binevenită, spre a încerca o completare asupra naturii metodei în critică, în care se utilizează şi psihologia tipologică şi cea diferenţială. Problema răsărită dintre rîndurile prietenului nostru n-a fost atinsă în Procesul criticei decît în treacăt, cînd accentuam că mijloacele psihologice duc, în critică, la descifrarea individualului. De data aceasta, punctul de vedere se complică, la psihologia diferenţială adăogîndu-se şi rostul, legitim sau nu, al unei psihologii tipologice. încercăm să privim mai de-aproape ambele chestiuni, cu atît mai mult, cu cît este evidentă realitatea lor, din citatele opuse, mai sus amintite, ale d-lui Streinu. Evident că orientarea după o tipologie pur psihologică este nefructuoasă pentru critică : clasificarea tipurilor în vizuale, auditive sau motorii nu poate fi implicit şi o clasificare critică, fiindcă în aceste categorii generale se anulează individualul estetic, ţinta oricărei cercetări critice. 460 461 Criticul poate folosi, numai ca punct de plecare, această tipologie generală, dar operaţia pur critică sta în stabilirea corespondenţelor specifice, înlăuntrul acestor categorii. D. Streinu aminteşte de formula de o dezolantă circulaţie didactică a pesimismului lui Eminescu. Pesimismul şi optimismul sunt două tipuri generale de reacţiune a sensibilităţii. în cuprinsul lor se pot stabili categorii mai restrînse. De pildă, pesimismul lui Eminescu reprezintă categoria romantică, schopenhaueriană, de reacţie sentimentală în faţa vieţii. Şi cu acest procedeu plutim tot în psihologie, însă într-o psihologie fixată în limitele temporale ale unei şcoli filozofice şi poetice. Abia căutarea de raporturi noi, de natură tehnică, pe relieful acestei psihologii, devine cercetare critica. Tipologia generală e un punct de plecare pentru o diferenţiere estetica în cadrul ei. Istoria literară porneşte de la clasificările cele mai generale, categoriile de şcoală : clasicism, romantism, simbolism etc. Acestea sunt însă categorii duble, deşi tot de tipologie generală. O şcoală literară se caracterizează după o sumă ele însuşiri psihologice (clasicism : raţiune, psihologism ; romantism : sensibilitate, lirism, pitoresc) — dar şi după cîteva principii artistice. Clasicismul pretinde disciplina expresiei, romantismul încurajează excesul verbal şi frenezia formei, simbolismul foloseşte sugestia, elipsa sau expresia ermetică. Dintre toate categoriile generale utilizate de critică, tipologia şcolilor e cea care se apropie mai mult de presimţirea diferenţialului estetic. Istoria literară se mai foloseşte de tipologia de şcoală artistică, spre a găsi filiaţiuni între diferiţi scriitori, fie să determine gradul de imitaţie al unora, fie să precizeze nuanţele diferenţiale, între psihologii înrudite, dar specifice cu mijloacele de expresie. Tipologia nu e deci o catastrofă a criticei, cum ar avea aerul să creadă d. Vladimir Streinu ; e însă o cercetare conexă a istoriei literare, în măsura în care apropie şi apoi diferenţiază psihologic pe d. Bacovia de Baudelaire, o utilizează însuşi d. Streinu. Ce este altceva decît o remarcă de psihologie diferenţială, subtilă intuiţie a sa, după care poezia ba-coviană e „o cădere din uman în mineral" — intuiţie ce particularizează psihologia dezagregată a d-lui Bacovia faţă de dezagregarea specific baudelairiană ? Bacovia, am 462 putea spune, exprimă artistic o psihologie tormală din materialul subaltern al dezagregării baudelairiane. Tipologia generală este un punct util de plecare pentru ulterioare distincţiuni, fiindcă pe aceleaşi categorii de sensibilitate pot înflori variate forme de expresie. Sunt trepte, ca în notaţia muzicală, înlăuntrul unui portativ psihologic ; tipologicul e totalitatea de gamă, diferenţialul e nota de rezonanţă individuală în armonia gamei. Studiul despre d. Blaga, al d-lui Streinu, aduce o vedere nouă asupra ultimei evoluţii a poetului. Primitivul, mitologicul şi atmosfera de basm din Lauda somnxdui, pe care d. Streinu le analizează cu fină discernare şi personală interpretare, reprezintă caractere tipologice care se diferenţiază prin expresia lor. Critica d-lui Streinu stă-ruieşte întîi asupra acestor caractere, pe premisa apriorică a valorii lor estetice. Dar peste aceste intuiţii agere se poate construi încă un univers, universul tehnicei d-lui Blaga. D. Streinu a presimţit valoarea poeziei d-lui Blaga şi pe această intuiţie i-a fugărit (psihologia diferenţiala. Aci intervine cheia de boltă ce sprijină psihologismul legitim şi diferenţial al criticei ; intuiţia critică, aceea care susţine o analiză psihologică în zona ei de semnificaţie artistică. O pură analiză tehnică poate duce la un formalism analog cu al demodaţilor retori. O intuiţie globală, o refacere sintetică, pe o axă psihologica, strînge. toate acele membra disjecta, poeziile în parte luate, într-o viziune de înţelegere, într-un univers simultan şi mental refăcut. D. Streinu spunea că opera d-lui Bacovia trebuie citită ca o singură poezie. Orice poet trebuie citit şi mai ales refăcut integral, în spirit, ca o singură poezie. Pe, elemente estetice, parţial sarmate, criticul compune o hartă de psihologie diferenţială. Ne găsim în paradoxalul raport de determinare, prin estetic, a psihologicului, acceptat ca o substanţă emanată din corespondenţe de tehnică particulare. Poate părea ciudată sau absurdă consideraţia noastră că psihologicul diferenţial e o expresie a esteticului şi nu esteticul a psihologicului. Şi totuşi critici de primul rang au revalorizat în subtile interpretări un univers estetic prin o nouă perspectivă, colorată mai presus ca un nou univers psihologic. Studiul lui Thibaudet despre Baudelaire, din Inie- 463 rieurs, procedează astfel ; Baudelaire privit ca poet urban, pur parizian, istoriei, el este un mit sau un monstru, în faţa căruia toţi trebuie să se închine. Ca să înfricoşeze zările cu obsesia sancţiunii, de care tradiţionalistul predicant se simte uns ca de un har aparte, e înzestrat de natură cu un gîtlej sonor, care, la nevoie, îşi transpune marele tremolo, chiar numai pe portativele stilistice. Orice tradiţionalist predicant, demn de acest nume, e un mare retor. Pe pînza cuvintelor, albă şi ne-sfîrşită, îşi destinde undele ecoului său misionaric. Şi, ca orice retor, tradiţionalistul predicant e un spirit exagerat, îţi spune şi vrea să te facă să crezi că petecul de pămînt pe care-ţi exerciţi centrul de greutate e imagina-n mic a patriei, că paharul de apă pe care-1 bei e un strop din sudoarea strămoşilor care a udat glia pe care astăzi respiri ; în cel mai normal act mecanic şi individual, el vede un simbol, un act de regresiune, în care trecutul şi prezentul se-mbrăţişează măreţ. Tradiţionalistul predicant mai are şi bacilul vizionar. Sub acţiunea lui, e într-o febră de optică interioară, măritoare ca un reflector uriaş. Astfel, în banalul act de a degusta mierea dintr-un borcan elegant ambalat, tradiţionalistul predicant vede simultan, simbolic şi peste veac, şi imagina străbunului în iţari în mijlocul stupinei, ca într-un paradis autohton, şi icoana urmaşilor, pe care i-ar dori tot în iţari şi în stupină, pentru a se păstra nealterat acel specific a cărei esenţă o posedă înainte chiar ca toate generaţiile sa-şi fi produs şi consumat mierea lor. Descin-zînd din trecut, uşor, calm, ca dintr-un car cu boi, tradiţionalistul predicant vede clar în urna Iui încenuşată. Aci, se completează cu o nouă trăsătură fizionomia lui apostolică : glasul lui e totdeauna profetic. El ştie ceea ce alţii nu ştiu sau contestă, el crede în umbre pe care le ia drept realităţi. în acest fel, tradiţionalistul predicant se consideră şi un gînditor. Retor, vizionar, profet al unei misiuni secrete, el este şi filozof. Dar filozofia lui e foarte ciudată : se compune din neguri şi e cotropită de sonorităţi stilistice, ca de o ploaie de grindină. Filozofia aceasta nu e decît o figuraţie : un copac uriaş, care-şi întinde ramurile nepermis de alegoric, peste vreme şi peste noi. ca umbra inseparabilă a unui catarg, pe mare : sau un ecou. ca de bolţi de hrubă, al strămoşilor morţi, care ne în- B fioară cu o prezenţă cavernoasă, prevestitoare de blesteme, m dacă ne vom abate din linia undelor lui sonore. Am numi I această filozofie a tradiţionalistului predicant — filozofia W strigoilor. Jocul de umbre chinezeşti e, de fapt, substanţa ■ acestei cugetări, care se răsfaţă în sonorităţi, ca în ală-X muri militare, şi se-ntrece în imagini, ca o privelişte de M stele căzătoare. S Cu atîtea mijloace de propagandă, tradiţionalistul pre-S dicant, fiindcă simte obligaţia persuasiunii, se socoteşte § mereu actual. în culturalitate, totul e actual, oricînd, f fiindcă totul e încă amorf. i Iată cum, un vechi şi brav cultural îşi poate succesiv | asimila sămănătorismul, romantismul istoric al lui Kogăl-i niceanu, bizantinismul sau ortodoxismul. El e mereu ac-I tual, e mereu logic, cu o psihologie, nu cu o atitudine, ■ exprimă mereu adevărul, fiindcă filozofia strigoilor are ^ prestigiul iraţional al magiei. ?■ Uitam însă axa de rezistenţă morală a tradiţionalis-|: tului predicant : mai importantă şi decît mijloacele lui şi - decît filozofia strigoilor, ea este intoleranţa. Orice tradiţionalist predicant e un fanatic ; ţine tot atît de mult la uneltele lui magice cît urăşte pe adversari sau pe cei cu alte idei, paşnice faţă de poziţia lui. De aceea, tradiţionalistul predicant e, de obicei, o înflorire teoretică a tipului politic. Exterminarea e ţelul luptei, stăpînirea de fapt — idealul, iar dacă s-ar putea, cu asentimentul social, singurul mod de polemică eficace ar fi spînzurarea în piaţa publică a adversarilor. Căci să nu uităm că tradiţionalistul predicant e un (profet al instinctului, nu un supus călător al fosforescenţii ce emană din raţiune. Şi acum, cine vrea să fie istoricul acestei categorii spirituale autohtone, îşi poate lua riscul'faptelor, numelor şi datelor. Noi am încercat să-i schiţăm fizionomia interioară. 1929 466 GLOSE DESPRE MARINETTI ŞI FUTURISM I. Marinetti şi d. Bianu sau futurismul şi ideea latinităţii II. Futurismul reflectat în tendinţele avangardiştilor autohtoni Regretăm ca împrejurări adverse ne-au împiedicat să asistăm la conferinţele recentului nostru oaspe literar, d. F. Marinetti. Cu atît mai mult deplorăm aceasta, cu cît suntem siguri că am pierdut un spectacol demn de toată curiozitatea. Futurismul pe care-1 cunoaştem din manifeste şi din litera încremenită a tiparului exprimă numai o vaga imagine a personalităţii animatorului său, personagiu tot atît de atrăgător ca un şampion de box, ca o vedetă de cinema sau ca un fachir cu renume mondial. Faima futurismului, mai mult decît a oricărei alte formule de artă nouă, se datoreşte prezenţei agitate şi volubile a d-lui Marinetti. Am pierdut poate iremesibil senzaţia de contact viu, ca un duş nebănuit, a celui mai mare actor al Poeziei. Căci originalitatea futurista nu constă atît în aliniatele unui catehism savurat în liniştea capitonată a camerei de lucru ; ea e un spectacol, o înscenare de declamaţii şi de mimică, o paradoxală montare de „commedia dell'arte" pe planul ideologic. Să nu uilăm o clipa origina italiană a acestei mişcări, într-un domeniu de pură reculegere individuală, de refugiu în lumi interne, cum este marea, adevărata poezie, dramatică sf îşi ere în piepturi prometeene, d. Marinetti a transpus un ritual şi un zgomot persuasiv, analog cu al mişcărilor de stradă. Futurismul este ieşirea în stradă a suavei Poesis, cu ochii injectaţi de beţii verbale, cu pumni ameninţători spre formele fluide ale norilor — în ţipete 468 II de barbari ce nu se vor domestici şi în adolescente ela-I nuri în care se crispează o posesiune de artă tinzînd să fie |: cosmică. Caracterul public şi propagandist al futurismu-l lui, dacă nu-l face suspect de sinceritate (ineditul e un ' deziderat universal), îi avariază incontestabil seriozitatea. Atmosfera de care 1-a legat persoana d-lui Marinetti îi da un aer de voioasa operetă pe care acest jovial acade-t mi cian, tronînd de pe un piedestal pe care-1 dorea ars în timpul debutului sau, îl tîrăşte cu sine, ca pe un eflu-^. viu indispensabil. Bănuim că supremul farmec al futurismului stă în persoana aceluia care-1 militează, cu discursuri şi versuri improvizate, cu modulaţii fizice, cu banchete în atmosferă de confratern revoluţionarism, iar acum în urmă cu declaraţii de caldă fidelitate mussoliniană. Futurismul trebuie să fie atît de tonic, în suprema lui funcţiune : Marinetti ! El este formula de artă care se epuizează ca formulă în sine : îşi trage văpaia din dinamismul simplei afirmări mimate, jucate, declamate. înţelegem acestea din dările de seamă ale gazetelor care aduc o adiere din aerul răvăşit al unei conferinţe futuriste. Cu atît mai mult ne roade regretul de a nu fi trăit în inima mişcării, cel puţin acele cîteva clipe dăruite cerului autohton. Ne mîngîiem totuşi că Italia n-a fost jignită în exemplarul ei de complexă redondanţă (de gest şi vorbă), din cea mai autentică tradiţie retorică a ei, fiindcă discursurile şi mesele de unanim entuziasm au fost stimulate şi la noi de grupul de fanatici credincioşi strînşi în jurul steagului futurist. în fruntea tuturora a stat Academia Română, care, prin prezenta venerabilă a d-lui Ion Bianu, a cărui pricepere poetică se desfată. inclusiv în Conachî şi Alecsandri şi a cărui vigilenţă estetică a stat trează în jurul rafturilor din care exală parfumul viitorist al Psal-tirei scheiane — a arătat d-lui Marinetti de cita solicitudine se bucură din partea bastioanelor de tipăritura mucedă, pe care dezlănţuitorul futurismului le incendiase cu o închipuire napolitană. Nici nu se putea un salut mai înalt decît al d-lui Bianu, contemporan mental cu Aron Pumnul, adus acestui dezrobitor al Frumosului. Ceea ce înseamnă că opereta futuristă are astăzi concursul oficiali- 469 taţii ; că este asimilată, acceptată, integrată chiar ideii dictatoriale latine. Astfel futurismul din faza mussoliniană şi-a legat capetele de arc cu romanitatea noastră, exaltată de Şcoala ardeleană ; înţelegem acum puntea de trainică solidaritate între d. Marinetti şi d. Bianu, care nu ne-n-doim că este unicul supravieţuitor autentic, ca-n prima ei strălucire, al şcoalei latiniste ! D. Marinetti a fost sărbătorit de Academia Română ca o emblema a Romei, cum ar fî fost purtat în triumf capul iui Traian, dacă ar fi fost găsit sub ruinele podului de la Severin ; pentru academicieni, vizita d-lui Marinetti e o politeţă uitată, ştrengăreşte, de aproape acum două sute de ani, din vremea lui Şincai şi Maior. Cînd şi-a reamintit s-o facă — i-a ieşit întru întîmpinare d. Bianu, după cum i-ar fi putut ieşi August Treboniu Laurian, dacă d. Marinetti se năştea mai demult, şi dacă futurismul primea marca de recunoaştere a Academiilor. Futurismul a fost deopotrivă celebrat de Academie şi d. Ion Bianu, ca şi de grupul poeţilor de avangardă. D. Ion Minulescu a făcut tranziţia între d. Bianu şi d. Vi-nea : un poet care aspiră să intre în Academie, pentru opera lui sfîrşită şi un altul care nu şi-a strîns subtilele versuri încă în volum. Grupuri abil dispuse : d. Bianu, d. Minulescu, d. Vinea, au strîns în mănunchi simbolic trecutul, prezentul (Strofe pentru toată lumea) şi viitorul întru gloria futurismului. Despre solicitudinea academicienilor pentru futurism am putut avea cuvinte ma: lirice, după cum se şi cuvenea unui act pornit din sînul unei instituţii atît de sincronice cu ultimele mişcări literare. Despre omagiul de grup artistic al avangardiştilor noştri rămîne să discutăm pe îndelete cîteva simple idei, prea neînsemnate pentru o augustă adunare de savanţi. Prilejul ni-1 oferă d. Uarie Voronca, unul din cei mai fecunzi poeţi ai avangardei moderniste, care a găsit potrivit să-şi adune în volum o serie de articole, sub titlul mesianic de A doua lumină, tocmai în momentul pogorîrei sfîntuluî duh futurist pe stînca sacră a modernismului nostru celui mai înaintat. Recunoaştem că o discuţie estetică cu un poet e cam dificilă. Cînd crezi mai bine că i-ai surprins gîndul, I aluneci pe un şuvoi liric, în care noţiunile se-nvălmăşesc ■ cu imaginile, stările pure de sentimentalitate cu ideile. 1 poemul cu proza rigidă. Printre epave lirice trebuie să 1 cauţi cu trudă cîteva îndrumări, deziderate limpezi, navi-I gînd cu supleţea gîndului, ramă abilă dar mereu strangu-1 lată-n stufişuri insidioase. Vom încerca totuşi... I Poezia româna a suferit o revoluţie, cea mai fecundă r de la romantismul eminescian : simbolismul. Astăzi, miş-I carea simbolista s-a înscris în istoria literaturii cu un cor-I tegiu de opere de primă calitate, în evoluţia liricei contem-| porane. De la D. Iacobescu, de la D. Anghel şi I. Minu-^ lescu pîna la triumful de mare prestigiu al d-lui Arghezi, -■ modernismul nu mai întîmpină decît rezistenta cîtorva reviste principale şi a unei specii de universitarism preistoric. Critica autorizată, vie şi comprehensivă n-a făcut în ultimii ani decît să gloseze şi să împingă în conştiinţa publica valorile liricei moderniste. Simbolismul însuşi a fost depăşit, prin expresionism, în poezia d-lui Blaga şi prin poezia abstractă, de înalte culmi şi de expresie ermetică, a d-lui I. Barbu. Credem că nimeni mai mult decît aceste două valori lirice n-au tras mai accentuat linia de despărţire dintre simbolism şi un post mai avansat al modernismului. Substanţa intimă, ca şi mi jloacele artistice ale d-lor Blaga şi Barbu nu mai poartă ecouri din simbolism. Un semn larg de cerebralitate se destinde sub lumina acestor două temperamente. Ele reprezintă depăşiri de artă autentică, nu numai simple deziderate teoretice ; ele, sub emblema spirituala, nu mai împleticesc manifeste revoluţionare şi formule fără substanţă. A rămas însă un domeniu de liberă experimentare şi pentru veleitarii altor orizonturi. Reacţia contra-simbolistă o formează compact aripa poeziei extremiste. Nu suntem dintre acele spirite prăpăstioase care văd neantul pur în frămîntările micilor bastioane ale iconoclaştilor de ultimă oră. Experienţa îndelungată a istoriei literare ne-a învăţat să privim cu simpatie indulgentă, cu rezerve amuzate, dar şi cu ochi deschis, orice veleitate de inovaţie. Dacă nu orice manifest va recolta opere viabile, putem întrezări orientări virtuale şi în zbaterea extremismului poetic. Genii în disponibilitate, teoreticiani de o zi, meteori prăbuşiţi în focuri de artificii, 471 470 copii teribili care vor muri de senilitate precoce, farseuri simpli sau poeţi susceptibili de evoluţii organice — ce pitoresc spectacol formează pionii extremismului poetic ! Dorinţa simplă de a rupe o stare de inerţie, deşi poate ră-mîne un simbol al unui vis neîmplinit, e impresionantă. Curiozitatea noastră poate fi înşelata ; în cursa lor crezută victorioasă, avangardiştii nu au deseori altceva în spate decît neantul, dar ei întreţin focul sfînt al altui aspect cosmic care se poate lăsa întrezărit sau numai cu fervoare chemat. Futurismul în forma lui primordială este astăzi defunct, însuşi manifestul din 1909 al d-lui Marinetti nu-i acorda o viaţă peste 10 ani. Dar starea de spirit revoluţionară a futurismului a devenit o emblemă, un ghid al noilor cenacluri ; inovatorii jură în litera Iui ; în suma Iui de deziderate, în care-şi dădeau întîlnire tendinţe destul de disparate — e un spirit revoluţionar prezentat de-a gata. De altfel, futurismul a avut un sens : lupta în contra academismului. Acest sens istoric în Italia a fost ridicat la un principiu mobil aiurea. Avangardiştii noştri şi l-au însuşit şi ei. D. Ilarie Voronca vesteşte, dincolo de fruntariile simbolismului, o „a doua lumină", crezînd că profesorii au ucis ineditul, iar poeţii cu o carieră desăvîrşită au întronat decrepitudinea. în aceste incriminări din cartea sa nu găsim nici o idee nouă, căci reactiunea în contra formelor de artă consolidate şi cu prestigiu de culturali-tate mai largă este ţinta tuturor revoluţionarilor ; ea e o stare spirituală tipică : gestul inovatorului care-şi închipuie că lumea începe cu el. D. Ilarie Voronca îşi închipuie în bună parte ca literatura nouă cea mai preţioasă începe cu d-nii Fundoianu, Ion Călugăru, St. Roii, Geo Bogza şi, desigur, cu sine însuşi. D. Fundoianu, în volumul de poezii recent publicat, n-are nici o afinitate cu „integralismul". Francis Jammes, Bacovia şi mai ales domnul Arghezi au fost maeştrii săi : poate numai atitudinea individualistă a impresiilor sale critice să exprime mai precis o stare de suflet revoluţionară. Nu-i vom face dificultăţi d-lui Voronca pentru entuziasmul său de ton înalt, drapat în serii de imagini şi în pudra unui uşor ridicul. Cartea sa mărturiseşte mai ales o stare lirică, deci anticritică ; afirmă o B. solidaritate de grup pe o formulă de artă destul de elas-B tică, culegînd toate numele care i se par că aduc presti-B giu mişcării integraliste. Farmecul elanului său stă într-o B avalanşe de imagini, tot atît de aglomerate, ca şi în poe-B mele sale. în poezia sa nu se zăreşte totdeauna, printre za-B brelele multiplicate de imagini, şi un peisagiu interior ; şi B în aceste pagini presupuse de critică nu descoperim decît B cîteva indicaţii de idee. Cele mai izbitoare afirmă şi deal finesc însăşi arta sa poetică: „Poemul trebuie să^fie o m izbucnire temerară, o trecere din odaie în oglindă, din M grădină în anotimp" — scrie poetic d. Voronca. E în acest * deziderat însăşi esenţa poeziei sale, a cărei indisciplină f; imagistă traduce impresia de incoerenţă a atitudinii sale | lirice. Mai departe, d-sa spune : „îndepărtarea oricărui su-biectivism, integrarea portretului, peisagiului, naturei moar-7 tei, nu ca expresie de suflet (sublinierea e a d-lui I. V.) ci ca existenţă materială, organică, iată în nucleu doctrina i realizării contemporane". Dacă înţelegem bine, ceea ce vrea d. Voronca este însăşi negaţia muzicalităţii simboliste, în-| locuită cu un raport de linii, suprafeţe şi volume, toate construcţii spaţiale, comprimînd starea de vag şi muzical a afectivităţii. Această estetică nu reclamă mai puţin „senzaţia primă" pe care o reclamă şi simbolismul, însă pretinde s-o exprime cu altă tehnică. Ajungem, prin aceasta, la opoziţia dintre statismul simbolismului şi dinamismul constructivist. Teoretic, nimic nu pare dificil ; în practică, avangardiştii noştri au ajuns la o unitate monotonă de procedee. Le acordăm tot creditul pentru viitor ; fără a împărtăşi entuziasmul d-lui Voronca pentru idolii săi atît de patetic mîngîiati în presa ima-gismului său, ne mulţumim a constata o indicaţie de artă poetică voind să depăşească muzicalitatea simbolistă. Valoarea formulei rămîne o problemă de realizare în forme artistice ; d. Barbu, care a colaborat în revistele de avangardă, fără manifeste zgomotoase, a realizat o poezie abstractă, antimuzicală, de cristalizare la rece a stării lirice Fără a trece prin simbolism, d-sa l-a depăşit cu o estetica şi o experienţă de artă întrupată în valori reale. Paralel cu activitatea poetică a d-lui Voronca, se lămureşte şi un sunet de frenezie interioară peste grindina imaginilor sale ; dintre cei tineri, d-sa poate trece drept „maes- 472 473 trul" avangardiştilor, iar pe măsură ce-şi va corecta sensul absolut al unui poem considerat că „nu trebuie să fie nimic1*, va izbuti sa exprime şi o atitudine lirică într-un siufiş de imagini lipsit adesea de un principiu interior. Am stăruit asupra punctelor cardinale din tot ceea ce poate fi luat drept idee din cartea d-lui Voronca, fiindcă — dincolo de valoarea individuală îndoielnică a poeţilor integraîişti — extremismul afirmă o atitudine antisimbo-listă. Reacţiunea poate rămînea în cadrul beatitudinii teoretice, însă nu e mai puţin elocventă pentru orientarea poeziei din muzical înspre abstract. D. Voronca îi conferă integralismului sensul unui nou clasicism. Cuvîntul e preţios ca intenţie, fiindcă peste apa stagnată a simbolismului şi a unui ortodoxism decorativ, lirismul nostru contemporan va trece neapărat şi prin faza unui clasicism de specie valeryană, care nu are nimic comun cu lipsa de disciplină intelectuală a integralismului. De la difuza sentimentalitate simbolistă, poezia română presimte adierea unui cerebralism ca o stare de opoziţie şi de completare dialectică a unui lirism nou. In multe pasagii d. Voronca nu face decît să parafrazeze unele afirmaţii ale Manifestului futurist; asupra lor putem trece fără înfiorări, fiind noutăţi intrate în istoria literară. Rămînem la o singură indicaţie pe care timpul are latitudinea s-o confirme : simbolismul se vrea depăşit. Cu ce izbîndă şi în ce sens, rămîne de văzut ! 1930 CAPRICII ORTOGRAFICE Credem că n-am dat dovada frecventă a unui scrupulos grămătic, în obiecţiile făcute aci scriitorilor noştri. O repulsie firească faţă de amănunt, ca şi convingerea ca ortografia română e în curs de stabilizare ne-au împiedicat totdeauna să lunecăm în observaţii de meschin pedantism. Dacă de data aceasta ne abatem de la un principiu de normală toleranţă, o facem numai fiindcă ne aflăm în sfîrşit gratificaţi cu o savantă şi îndelung elaborată broşură, de 14 pagini, emisă din oficina Academiei române. Nu putem spune că problema ortografică ar fi extrem de frivolă chiar pentru erudiţii noştri nemuritori : nici chiar pentru literaţi nu este lipsită de interes şi utilitate. Dar cum cel mai înalt institut de cultură naţională ne-a impus un edict laconic şi numerotat, ca un ordin de zi al unor biurocraţi de infailibil mandarinat, cu obligaţia de a fi pus în practică, în toate şcolile secundare, din chiar toamna acestui an — ne simţim datori să luăm în discuţie dictatura anonimă, deşi erudită, a prezentelor „reguli ortografice". Nu ştim încă numele şî numărul somităţilor care au alcătuit acest cod ortografic, valabil desigur şi pentru marele public, dornic să intre în ritmul oficial al scrierii corecte : ca să impresioneze printr-un prestigiu mistic ne-a fost oferit sub aspect de colectivitate şi prin urmare de infinită reflexie înţeleaptă. Timpul sacrelor opere anonime de profeţi şi inspiraţi credem însă că a dispărut de mult ; mai ştiinţific, deşi mai profan, ar fi fost ca savanta adunare să ne fi 475 expus criteriile generale şi motivele speciale care-au determinat-o să se fixeze la fiecare formă. Opiniile academice în cazul ortografiei noastre, pot fi discutabile ca orice alte norme filologice. Incontestabil că şi aceste reguli au în vedere principiul de mult stabilit al fonetismului. Un fonetism absolut este însă impracticabil, fie din cauza imperceptibilelor nuanţe de sunete, fie dintr-un simţ de eufonie şi de estetică a graficei. Există astăzi şi filologi cu aparate, ca nişte meticuloşi preparatori de doze farmaceutice. Adoptarea teoriilor şi observaţiilor acestora ne-ar duce la complicaţii inutile şi uneori rizibile. Fonetismul însuşi este corectat în consecinţele lui excesive de un alt principiu, al simplificării şi unificării. Scrierea jumătăţilor şi chiar sferturilor de sunete (e vorba de vocale) ne-ar îndrepta spre un fel de chinezism ortografic, propovăduit de unii fonetişti înarmaţi cu instrumente de subtilă percepţie a sonurilor. în acest modernism cade uneori şi substanţiala broşură academică. înainte însă de a lua în discuţie cîteva forme ortografice propuse de sfatul erudiţilor oficiali, ne îngăduim să prevedem ineficacitatea aplicării lor, desigur prin circulare oportun şî imperativ adresate profesorilor de limba româna, de la toate liceele din ţară. Cît timp manualele nu şi-au unificat ortografia, e neserios sa se impună dascălilor să colaboreze cu elevii şi cu broşura sacră în faţă să corecteze abaterile autorilor de la dreapta scriere. Apoi se poate presupune că învăţămîntul secundar numără şi cîţiva profesori cari îşi vor permite să discute şî chiar să respingă unele hotărîri academice, pe bază de exemple scoase din cei mai buni scriitori naţionali. Căci, în definitiv, ortografia cunoaşte forme instabile duble, deopotrivă de corecte şi folosite de literaţi valoroşi. Numai în Eminescu, citînd un mare poet admîs şi de Academie, se găsesc atîtea forme care derogă de la ortografia astăzi impusă ; aci nu ne referim la licenţele şi creaţiile lui personale. Amintim că poetul rimează nufăr cu sufăr, forma ultimă condamnată de ucazul academic şi înlocuită cu sufer, deşi ambele sunt corecte şi egal de utilizate, consacrîndu-se ca două forme strict literare. Pe cît putem deduce din tonul imperativ al broşurii, între normele preferate la fixarea formelor scrise, uzul este cu blîndeţe cultivat. Dar uzul ce este altceva decît circulaţia pe care o impun unei fizionomii sonice scriitorii de prim rang ? Să admitem un moment că observaţiile ortografice din severa broşură ar fi infailibile ; pornite dintr-o elaborare colectivă şi savantă, s-ar putea crede că sunt neîndoielnice. Academia greşeşte însă cînd îşi închipuie că un simplu ordin circular al Ministerului de Instrucţie va fi în stare să corecteze obiceiuri vechi, dobîndite unele prin persuasiune metodică, altele prin teroarea notei, în special a profesorilor cu irezistibile înclinaţii de grămătici. Unificarea ortografiei manualelor de liceu ar fi o măsură insuficientă (dacă s-ar lua) cît timp nu se aplică acest principiu mai întîi manualelor de curs primar. Cu toţii ştim că oamenii de înaltă cultură au trăit toată viaţa sub tirania unor manii ortografice, adînc înrădăcinate de un încăpăţînat şi iubit sau temut învăţător, din primele clase, în care se imprimă cu putere neştearsă forme şi noţiuni. Reforma, dacă ar trebui aplicată, indiferent de valabilitatea regulelor impuse, din cursul primar ar trebui să înceapă. Cînd, peste cîţiva ani, după elaborări subterane şi uriaşe, onorata Academie va scoate o nouă broşură, cu noi amendamente, va înlătura mai uşor capriciile unitare de acum, cu altele tot atît de unitare şi generalizate, ca şi cele de astăzi, în caz că vor fi impuse cu preferinţă micilor supuşi cu silabisiri grele şi abecedare ilustrate. întîmpinările de mai sus ne pot bănui de o complicitate perfidă cu forul academic, autor al broşurii ortografice. Sugestiile noastre ar putea fi luate ca o indicaţie practică aplicată la învăţamînt. Fiindcă n-avem mei un mandat special şi nici nu-l dorim, în dispersarea şi impunerea paragrafelor de ortografie imperativă emise de Academie, ne considerăm dezlegaţi" de responsabilitatea unor măsuri de pedagogie extinsă asupra şcolilor primare şi liceelor. în rîn-durile ce urmează încercăm a discuta legitimitatea cîtorva forme ortografice, precizîndu-ne şi îndoielile sau convingerea noastră. Trecînd în revistă cîteva forme mai capricios stabilite de venerabilii colaboratori ai avarei în explicaţii broşuri, ne izbeşte, în primul rînd, demarcaţia ortografică făcută între cuvintele aşa-zise neaoşe şi neologisme. Astfel, Academia găseşte corect dubletul tinereţe-tinereţă, însă ne obligă sa 476 477 scriem fineţâ, nobleţă, politeţă şi stricteţă. E o stricteţe ne-justificata, cît timp uzul oscilează între vocala finală e şi â, chiar la aceste neologisme. O fineţa academica ni se pare un efort inutil de a înghiţi un bastonaş sonic, pronunţînd exclusiv lorma dorită de broşura cu 14 pagini. Despre pierseca zaharisită a eruditei instituţii ne atingem cu multă neîncredere, preferind atît de uzuala piersică. Academic vom fi obligaţi de-aci înainte să pronunţăm văratic, sălbatic, şi un adolescent predispus la reverii ne-ştiinţiiice va fi un lunatic, neîngăduindu-şi să-şi aureoleze nostalgiile cu epitetul atît de folosit în forma lunatec. Fiindcă utilizarea lui i e aprobată numai ca sunet iniţial şi la verbele de conj. IV, terminate în rî, suntem convinşi că paragraful de pravilă ortografică s-a redactat fără participarea d-lui Ovid Densusianu, partizan (pentru ce motive nu interesează aci) al unui î uniform. Una din slăbiciunile vechei ortografii oficiale era păstrarea lui u final ; îl considerăm decedat cu asentimentul doctei adunări. Dar, pe ici, pe colo, u final reînviază. în unele cazuri s-ar putea motiva pe principiul fonetismului strict, cînd i este urmat de u semiton. Dar de ce tocmai în cuvîntul dibaciu (aşa îl scrie Academia) să-1 anexăm parazitar, cînd i e aci, mai pur, iar în Matei. Mihai, Mai să-I eliminăm, deşi este un semiton perceptibil şi fără aparate de înregistrare. Nu mai vorbim de ortografia veselului Măscărici Vălătuc, eroul d-luî Al. O. Teodoreanu, care, acceptat membru al Academiei, fără discurs de recepţie, şi-a impus barocele forme : atribuiţi, moiu, taiu. Nu era mai simplu să se părăsească acest tic venerabil, alungîndu-se pretutindeni strigoiul lui u final ? în scrierea altor neologisme, Academia a consultat spiritul neuitatei Miţa Baston, ploieşteancă vendicativa şi amatoare de subtile „radicale", indicîndu-ne sever să adoptăm : budoar, cidoar, toaletă. Ne amintim să fi citit în adolescenţa noastră curioasă de facilă erudiţie un studiu al unui profesor de liceu, partizan al aşa-zisului iotacism. Broşura academică îl reîntronează cu o frecvenţă supărătoare. Vom scrie, aşadar, numai : mălăieţ, văpaie, voievod, vuiet etc. şi, cu inadmisibil hiat, vieaţă! La consonante, neologismele beneficiază de ciudăţenii speciale, ca şi Ia vocale. Se admite numai forma ecvalor, 47S astăzi considerată cu totul pedantă, şi sc ostracizează obişnuitul ecuator, termen literar fixat cu predilecţie. Iar ca ridicolul să nu fie atenuat, ni se dă benedicţiunea şi pentru barbara ortografie sangvin, alături de sanguin. Se condamnă mîngîiosul peisagiu pentru franţuzistul pei-zaj şi nu va mai fi permis să scriem personagiu, ci perso-naj, deşi avem pluralul personagii. Fără bănuiala vreunui motiv, Academia se îmbată de poezie, dar suspină filosof ie, cînd fonetismul dă aci precădere sunetului z, şi într-un caz şi în celălalt. Privitor Ia numele proprii, suntem de acord că „substantivele etnice" se scriu cu majusculă, mai ales că o bună parte din presă a introdus ne justificatul obicei de a utiliza român, francez etc, prin confuzie cu adjectivul, însă de ce numele lunilor păstrează majuscula, iar al zilelor sunt decapitate de prestigiul literei mari iniţiale ? Poate, fiindcă au nefericirea să fie mai multe într-un singur an ? Procesul obişnuit al literaţilor e de a contrage adverbele compuse. Se scrie corect desigur, deasemenea, degrabă, degeaba, devreme, îndeajuns etc, după cum scriitorii nu greşesc cînd utilizează formele aşadar, cutoatecă, măcarcă, în-trucit, dupace etc, mai înainte ca Academia să-şi fi precizat doleanţele de separatism în faimoasa broşură. Nici scindarea unor expresiuni adverbiale nu e mai fericit semnalată, căci se scrie cu drept cuvînt : deapururea, deavalma etc, şi nu de-a-pururea, de-a-valma, de-a-lungul, cum ne recomandă înclinaţia spre silabisire a mandarinilor filologi. Dacă se suprimă linioara în forme ca : atotştiutor, drepl-credincios, atotputernic etc. (şi pe bună dreptate) de ce se prevede ortografia în verigi a expresiilor de mai sus ? în schimb nu suntem de acord în scrierea dacoromân, macedoromân, indoeuropean. De ce, poate tot din capriciu şi obişnuinţă, după cum academica uroşura statuează în cele mai multe cazuri. Am ajuns încet-încet şi nu încet, încet, cum dispune al 55-lea ordin de zi ortografic la sfîrşitul broşurii^ căreia i se anexează şi două „Specimene de ortografie nouă", deşi cu o greşală de gramatică veche, în acest început de vers dintr-un pastel de Alecsandri : Fulgii zbor... 479 Capricios şi imperativ, totuşi, Academia oscilează între un fonetism absolut şi altul ponderat, între uz şi forme arbitrar impuse, între principiul simplificării şi al complicărilor inutile. Parcă (unii scriitori folosesc forma parcă despre care broşura nu stabileşte nimic) rămînem tot atît de nelămuriţi după doctele îndrumări ale filologilor oficiali, ca şi înainte de a citi cele 55 „reguli ortografice". Sub titlul de broşură benevol consultativă şi cu libertatea de examen personal, opera de 14 pagini academice poate fi inofensiv recomandată profesorilor de limba română ; în nici un caz nu poate impune criterii fixe de ortografie. Avem şi noi capriciile noastre ! 1932 LITERATURA ROMANĂ EXISTĂ S-ar părea că titlul acestui articol este o pură tautologie. Nu este vorba de afirmarea materială a literaturii noastre, ci de încercarea de a indica acele valori creatoare ale scrisului naţional, care pot să revendice o viziune originală şi un grad de universalitate. Negatorii creaţiilor spiritului autohton sunt pe cît de izolaţi, pe atît de violenţi. Cel dintîi, d. B. Fundoianu, ne anexa generos literaturii franceze, ca pe o mică şi parazitară colonie. D. N. Davidescu, mai îngăduitor, a afirmat naşterea literaturii române o dată cu simbolismul. Ultimul venit, d. Eugen Ionescu, aproape nu mai vede nimic ; nu o simplă colonie franceză ar fi cultura noastră, ci o pastişe a modelelor diverse europene. Iar ca o mîngîiere ne dă o întîlnire tocmai în anul 2200, pentru a face un inventar al creaţiei spiritului românesc. Termenul de graţie este prea lung, spre a-şi oferi însuşi d. Ionescu satisfacţia primă de a recolta roadele pe care nu le vede astăzi. Şi-apoi cine să ne garanteze că în acest fatidic an nu se vor agita alţi Ioneşti, tot atît de intransigenţi, să ne spulbere existenţa ? Literatura română modernă nici n-a împlinit veacul, dacă vom considera ca primă operă realizată pe un plan mai înalt nuvela lui Costache Negruzzi, Alexandru Lâpusneanu. Totuşi ne prezentăm în faţa posterităţii cu Eminescu, Creangă, Caragiale, Coşbuc, Sadoveanu, Hogaş şi 31 — Scrieri, 6 — c. 1/150 Arghezi. Nu ne referim decît la aceşti creatori, spre a justifica viabilitatea literaturii naţionale, în exponenţii ei cei mai caracteristici. Cînd d. Fundoianu ne-a negat specificitatea, considerîn-du-ne o anexă a literaturii franceze, în panica momentului, d. E. Lovinescu a ridicat cea dintîi pavăză în contra negatorului. Pe terenul psihologiei etnice, ajunsă la expresie estetică, d-sa găsise şi o notă rezumativă a sensibilităţii naţionale : duioşia. Punctul de vedere ni se pare însă prea restrictiv : duioşia poate fi o notă specifica, într-o complexitate de rezonanţe sufleteşti ; ea nu cuprinde nici pe Hogaş, nici pe Sadoveanu, nici pe Caragiale, mai ales. Dacă în Creangă şi Eminescu, duioşia îşi găseşte potenţări artistice mai evidente, în celelalte valori excepţionale autohtone se degradează sau nu există. Punînd accentul pe expresivitatea specifică a limbii, problema afirmării originalităţii naţionale este mai clară. Dar nu într-o singură notă a simţirii etnice trebuie căutată creaţia noastră literară. Punctul de vedere cel mai edificator ni se pare a fi o scară de valori interne ajunse la expresie estetică, prin limbă. Ce este specificul naţional nu ştim ; suntem duioşi sau vehemenţi, suntem raţionalişti sau intuitivi, avem un sentiment tragic sau unul apolonic al existenţii — iată tot atîtea controverse care ne pot dezorienta. într-o literatură tînără, ca a noastră, a teoretiza un specific naţional este prematur. De altminteri, chiar într-o literatură multiseculară, ca acea franceză, specificul etnic este confuz. Este mai specific francez Voltaire sau Chauteaubriand, este Racine sau Rabelais, este Pascal sau Anatole France, este Rimbaud sau Valery, este Balzac sau Benjamin Constant ? Foarte greu de răspuns şi mai ales foarte eronat a generaliza. Harta morala a unei naţiuni este, ca şi cea fizică, o totalitate de aspecte, un relief complex. Dacă etnicul este un determinant subconştient, o dată neutră din punct de vedere al potentelor lui estetice, etnicul ajuns la expresie artistică este de o varietate cromatică uneori plină de contradicţii. Atunci, cea mai sigură cale, spre a afirma originalitatea literaturii naţionale, gradul ei de universalitate, în care se topesc nuanţele specificului, ni se pare tot stabilirea unei scări de valori interioare. Duîos este d. Brătescu-Voineşti, duios e Gîrleanu, duios este Iosif, duios este uneori Delavrancea, dar valorile lor creatoare pot fi oare egale cu acelea al lui Eminescu, Creangă, Caragiale, Coşbuc, Sadoveanu, Arghezi şi Hogaş ? Iată unde ni se pare vicios procedeul de a afirma suma relativa a valorilor noastre literare, prin reducerea la un singur numitor de sensibilitate etnică. Artistul este un creator de univers subiectiv ; că în ficţiunea lui se vor regăsi unele note etnice este neîndoielnic : că ea poate fi parţial specifică este probabil, dar nu în aceste regăsiri, în spiritualitatea pură, a unor permanenţe etnobiologîce trebuie să vedem şi adevăratele valori creatoare. în lirica lui Eminescu se poate identifica simţul naturii, venit din subteranele milenare ale creaţiei anonime, se pot întrezări unele reacţiuni specific româneşti ale sensibilităţii. Dar valorile lui creatoare le simţim în acele mituri personale care-i conferă originalitatea viziunii. Eminescu a creat un mit paradiziac al iubirii, o confraternîtate între natură şi intuiţia lui erotica, de o sugestivitate specifică, raportată la sensibilitatea lui individuală; în sociologia lui poetică, Eminescu a creat mitul unui românism idilic, rural, eroic şi legendar. Iar în proiecţiile fantastice ale creaţiei lui, ca în Sărmanul Dionis, Luceafărul sau Călin, a creat mitul unui univers de o idealitate metafizică şi de un naturism mistic, de o ardoare care-i aparţine. Prin duioşie, notă secundara în complexul creaţiunii Iui, implicată uneori, Eminescu nu poate fi valorificat. Creangă însuşi, cu un instinct mai puţin transcendent, dar cu un nimb tot atît de impalpabil, în sugestivitatea lui, a creat, în Amintiri, un univers fabulos al vieţii ţărăneşti, înainte de atingerea ei cu civilizaţia şi înainte ca să fi fost modificată de condiţiile ei generale. Am încercat cîndva, într-un articol de sinteză, să scoatem în evidenţă specificitatea universului artistic al lui 482 483 Creangă. Atmosfera dc epopee, de legendar geologic a amintirilor lui, iată valorile interne care asigură semnificaţia acestor „ţăranii1', cum Ie numea modest el însuşi. Inefabilul parfum dc univers magic al copilăriei lui îl fixează în apropiata vecinătate a lui Eminescu, pe scara valorilor creatoare. D. Sadoveanu este un creator de univers liric de o specifică frenezie vitală ; erotismul şi eroicul dionisiac ce zvîc-nesc în largile sale evocări poetice, sensul de mister al acestor forţe instinctive de care sunt animaţi eroii săi primitivi, deşi fără o mare varietate, nu-l consacră de asemeni ca pe un profund creator de valori ? Universul ficţiunii sadove-niste este de o specificitate temperamentală inalterabilă. Viziunea baladelor lui Coşbuc, singurul nostru mare baladist, cu integrarea în basm a unui fond etnografic, nu este ea o valoare interna tot atît de originală, afirmînd specificitatea ei creatoare ? In grotescul lui Hogaş, în jocul forţelor elementare, în prosternarea lui de duh al munţilor şi al stihiilor, în faţa măreţiei înfricoşătoare a naturii, palpită un suflet de aed homeric. Ne limităm a schiţa cîteva valori interioare numai scoase din opera cîtorva scriitori naţionali. N-am uitat nici pe d. Arghezi, a cărui viziune apocaliptică din Poarta neagră, străbătînd parca din cărţile sfinte pînă la sine, îl fixează ca pe cel mai autentic creator de valori sufleteşti din scrisul contemporan. Nu cultivăm, în critica noastră, sistemul hiperbolelor, căutînd a ne-mbulzi scriitorii naţionali, în panteonul literaturii universale, cu acea imprudentă şi înveselitoare persistenţă, cum au făcut-o unii; nu credem în naivele simetrii ale criticei universitare, care echivalează valorile naţionale cu cele europene, cu gravitatea didactică prin care echivalează diplomele din străinătate. Dar cînd ochii miopi ai contemporanilor nu văd că existăm, cînd pa-radoxele unora ne anexează, fără nuanţe, literaturii franceze, şi cînd cel mai recent negator al culturii şi literaturii autohtone ne fixează un „rendez-vous*" la anul 2200, a afirma existenţa unor valori creatoare de primă importanţă, în faţa posterităţii, este a demonstra esenţiala comicărie a I tuturor negatorilor, mai vechi şi mai noi, din critica de 1 frondă. I între negaţii obtuze şi exagerări hilariante, spiritul crea- f tor naţional n-are de ce să-şi ascundă realizările certe. E l binevenit a le scoate în lumină, ori de cîte ori cîte un deş- | tept încearcă să prostească pe cei care se cred suficient de I aripaţi ca să distingă între farsă şi panică provocată cu | petarde de carnaval. f 1934 -< f ii 4S4 UMANISM ERUDIT ŞI ESTETIC De cîte ori, în publicistica noastră, a apărut un articol despre umanism a fost un simplu ecou al discuţiilor din Apus. Toţi aceia care doreau o orientare înspre un neo-umanism european nu făceau decît să parafrazeze dezideratele gînditorilor germani şi francezi a căror cultură îşi poate îngădui asemenea preocupări. Lăsăm la o parte faptul că există astăzi atîtea spirite de puternică tradiţie umanistă în Occident, unde Renaşterea a fecundat marile literaturi moderne. La noi, umanismul a fost cu intermitenţă cultivat şi atunci tot ca o înrîurire a culturii apusene. In secolul al XVII-lea, cronicarii moldoveni au cunoscut umanismul, în şcolile iezuite din Polonia. Dar la ei nu se poate vorbi de o conştientă concepţie umanistă. [...] Concepţia despre om şi raporturile lui cu universul n-are nimic din umanism, la cronicari. încă legaţi de spiritul teologic al vremii, formaţi la morala creştină a ortodoxismului naţional, cronicarii moldoveni nu exprimă duhul Renaşterii. Gr. Ureche şi Miron Costin, educaţi în şcolile de cultură latină din Polonia, n-au putut lua contact direct cu adevăratul umanism. Prin intermediul iezuiţilor, ei au cunoscut literatura latină, virtuţile militare şi civice ale romanilor şi au învăţat arta scrisului de la marii lor istorici. Cînd, în toate istoriile noastre literare, se pomeneşte de influenţa umanismului polon asupra cronicarilor moldoveni, nu trebuie să dăm acestui fapt o însemnătate completă. Cronicarii sunt prea legaţi de ortodoxismul etic şi politic al timpului, spre a accepta noţiunea integrala a umanismului. Formaţia lor spirituală nu depăşeşte linia tradiţională a atitudinii morale ortodoxe, oricîte elemente de umanism şi-ar fi însuşit în şcolile iezuite. Ideea latinităţii noastre, agitată atît de mîndru, în scrierile lor, este un simplu orgoliu etnic, nu o valoare spirituală. Ei au învăţat de la istoricii latini să utilizeze o relativă erudiţie, o argumentare logică şi arta notaţiunii sobre şi a portretului. Mă gîndesc mai ales la Gr. Ureche, ce mi se pare mai adînc influenţat de istoricii romani. Modul lui de a pune pe primul plan elementul eroic al istoriei îl apropie de Titu-Liviu, povestirea lui sobră, cu atitudine detaşată, aminteşte naraţiunea istoricilor latini, iar incontestabila artă de portretist vădeşte rodul frecventării istoriografilor romani. Nu cunoaştem nici un studiu român care să fi pus în evidenţă modelele clasice ale lui Ureche în alcătuirea portretelor sale. Ar fi una din cele mai ispititoare teze de doctorat, pe oare o propunem tinerilor cercetători de istorie literară. Există o apreciabilă varietate, o artă concentrată şi un relief de caracterizare atît de viguros, în unele din portretele de domnitori, din cronica lui, încît putem afirma cu siguranţă că Ureche a cunoscut subtilităţile retoricei latine şi le-a folosit cu inteligenţă artistică. Este de-ajuns să ne referim Ia celebrul portret al lui Ştefan cel Mare, dat ca exemplu de concizie şi preciziune de nuanţe, în toate istoriile literare. Modelul clasic al acestui portret este, cu siguranţă, vestitul portret al lui Hannibal, făcut de Titu-Liviu. în cîteva linii simple, Ureche a prins efigia lui Ştefan, după cum istoricul roman a gravat figura marelui pun. Identificările pot fi continuate. Nu urmărim aci un studiu comparativ între portretistica lui Ureche şi acelea ale istoricilor latini care i-au servit drept model, dar cîteva sugestii ni se par destul de plauzibile. între portretul lui Alexandru Lăpuşneanu, al cronicarului moldovean, şi portretul lui Tiberiu din Analele lui Tacit există asemănări de tehnică, în procedeul alcătuirii lui prin acumulare de supoziţii, în jurul caracterului sîngerosului domn. Ca şi Tacit, Ureche se foloseşte de tehnica insinuării, spre a-şi defini personajul. Istoricul latin utilizează acel impersonal „dicitur", cronicarul moldovean recurge la autohtonul „zic", spre a crea atmosfera echivocă în jurul figurii Lăpuşneanului. Analogia 486 487 sc impune la cea dinţii comparaţie a textelor respective, mărturisind inteligenţa artistică a cronicarului nostru. Ne oprim la aceste doua exemple, fiindcă un studiu amănunţit asupra artei portretistice a lui Ureche trebuie condus cu prudenţă, cu necontenite referinţe la text, cu observaţii nuanţate, pentru a-i da toată autoritatea. Ceea ce voim să scoatem acum în evidenţă este ceva mai general — şi anume ca umanismul practicat de cronicarii moldoveni nu este o concepţie etică asupra omului şi a vieţii, ci o asimilare de procedee estetice, de canoane retorice. In cazul lui Ureche, demonstraţia noastră este, credem, valabilă, rămînînd a fi adîncită şi completată printr-un amplu studiu comparativ. Cei care s-au ocupat mai mult de cronicari au fost mai ales istoricii ; pe ei i-a interesat, cum era şi firesc, adevărul şi critica izvoarelor folosite de istoriografii moldoveni ; lămuriţi pe acest plan, cronicarii au căzut pradă filologilor, care le-au explicat lexicul şi sintaxa, urmărind fizionomia limbii române la cei dintîi scriitori naţionali. Studiul cronicarilor nu trebuie limitat aci. Dacă fără o bună orientare istorică şi filologică nu pot fi just apreciaţi, fără un comentariu estetic (oricît de modest îl pot ei sugera) cronicarii nu-şi vor justifica valoarea scriitoricească. Istoria noastră literară, făcută aproape numai de istorici şi filologi, nu va ajunge o disciplină serioasă şi completă decît într-o fază de evoluţie modernizată, cînd erudiţia se va alia cu simţul literar şi intuiţia critică a valorilor. Cu d. N. Cartojan, acest modest şi harnic cercetător, istoria literaturii vechi se-ndreaptă, cu metodă şi seriozitate spre istoria comparată a culturii. Teren de vasta exploatare, literatura noastră populară, ca şi cea veche, mărturiseşte surprinzătoare filiaţii, depăşind statistica pură şi erudiţia încolonată. Dar este de ajuns un singur profesor să epuizeze, în lungul anilor, un mare capitol din cultura noastră ? Oficialitatea somnolează, iar contribuţiile dinafară Universităţii nu se pot organiza, din lipsă de documentare. Universitarii români mai cultivă, unii, ignoranţa pompoasă, alţii erudiţia detailistă, iar mulţi farsa ştiinţifică. Se vorbeşte mereu de falimentul şcolii şi al culturii naţionale ; se acuză şcoala secundară de o incapacitate organică, în transmiterea culturii ; dar Universitatea, cu rare excepţii, stă oare mai bine ? Creaţia ei culturală nu este o ruşinoasă rume-gare de cunoştinţe arhaice, iar lucrările ei monument de inepţie sau insipide complicaţii ? De la cîţi din papagalii universitari se poate învăţa ceva temeinic, de la cîţi din doctorii noştri oficiali putem invidia altceva dedt taxele de examene şi chiulul didactic, practicat ca un suprem favor al mandarinatului numit, prin ironie, învăţămînt superior ? Pînă cînd nu vom avea o serie de monografii complete, de studii comparative, nu se poate vorbi de sinteza unei istorii literare. Cercetători ca d-nii Iorga, Ovid Densusianu, Bogdan-Duică, Sextil Puşcariu, N. Cartojan şi alţi cîţiva universitari deţin cu cinste rolul de serioşi îndrumători ştiinţifici, în orientalul nostru învăţămînt superior. Aceştia sunt însă rămaşi într-o fază astăzi depăşită. Cariera lor poate fi socotită ca încheiată, în multe privinţi. Unde sunt tinerele energii creatoare, care să ducă mai departe, să completeze şi să amendeze pe aceşti merituoşi înaintaşi ? Căci a trăi din depozitul unor cunoştinţe devenite astăzi bunuri comune, înseamnă a pritoci acelaşi vin, care se trezeşte trecînd dintr-un butoi în altul. Ne-am depărtat de la subiectul nostru, printr-o serie de indignări venite fatal sub condei; critica universităţii române este una din acţiunile necesare ale timpului. De cîte ori ne ispiteşte a scoate o sinteză din trecutul nostru literar, ne izbim de atîtea lacune, încît este normal să terminăm cu incriminări şi atacuri adresate ştiinţei oficiale. Generaţia noastră a străbătut unul din cele mai aride pustiuri universitare. Istoria literară a fost, pentru noi, nu un studiu, ci un simplu obiect de examen [...] II Am schiţat, în foiletonul trecut, aspectul sub care se răsfrînge umanismul la cronicarii moldoveni din secolul al XVII-lea, insistînd cu deosebire asupra lui Gr. Ureche. Deşi mai învăţat şi mai latinizat prin sintaxă, Miron Costin ni s-a părut totdeauna inferior, ca literat, lui Ureche. Portretele lui n-au sobrietatea plină a înaintaşului, iar naraţiunea istorică este împiedicată de cunoştinţele pe care m 489 le îngrămădeşte stăruitor. Orgoliul latinităţii noastre este mai mare la Costin, dar aceasta nu înseamnă o accentuare a umanismului ; poate referinţele lui la Omer, Virgiliu şi Ovidiu, pe care-i preţuieşte totuşi pentru mărturiile lor istorice, sunt o indicaţie şi spre un vag umanism estetic. Veacul al XVIII-lea cunoaşte figura cea mai impunătoare a istoriografiei moldovene, pe Dimitrie Cantemir. Este însă acest fecund poligraf un umanist ? Faptul că a întrebuinţat, cu preferinţă, limba latină ca mijloc de ex-presiune nu este un argument hotărîtor. Spiritul lui Cantemir este al unui savant medieval. Scriind într-o limbă universală pentru erudiţii care încă nu părăsiseră prejudecata limbii latine, ca un blazon al mandarinatului ştiinţific, D. Cantemir practică o rudimentară filozofie teologică şi este un erudit cu multiple cunoştinţe. I-a lipsit însă simţul estetic, gustul clasicismului formal, iar unele infiltraţii bizantine îl depărtează şi mai vădit de umanism. D. Cantemir este mai curînd expresia unui spirit universal adăpat la cultura timpului său ; înclinaţia lui pentru un simbolism convenţional, ca în Istorie ieroglifică, roman în genul povestirilor medievale, este o probă definitivă, în domeniul imaginaţiei, de diversitatea spiritului său. Cultura latină a lui Cantemir n-a mers înspre duhul umanist, oricît varietatea operii lui i-ar da aparent atributul unui spirit al Renaşterii. In acelaşi veac. filologii şi istoricii Şcoalei ardelene, educaţi la Viena şi apoi la Roma, unii din ei adevăraţi benedictini ai erudiţiei, ca Şincai, sunt mai pătrunşi de cultura latină decît Cantemir. Dar Micu, Şincai şi Maior îşi grefează umanismul pe disciplina lor teologică. Toţi trei au fost teologi, formaţi în spiritul logicist al thomismului. iar austeritatea lor etică le-a interzis orice tresărire la emoţia estetica a umanismului. Ideea purităţii noastre etnice şi lingvistice, absolutismul romanităţii pe care-1 susţin are ceva din absolutul ideilor teologice. Şcoala ardeleană creează mistica latinităţii noastre, privită ca o graţie divină. Raţionalismul lor metodic, ceea ce aş numi thomismul lor, este un instrument de a scoate la lumină o mare pasiune, pasiunea sacrei noastre latinităţi. O istorie comparată a Şcoalei ardelene ar trebui să ducă nea- părat la concluzia unui teologism aplicat la filologie şi istorie. N-a fost idee mai fecunda, în erori ca şi în impulsii creatoare, ca ideea nobilei noastre descendenţe romane. Scriitorii ardeleni ne-au dat un fel de mesianism, o conştiinţă de „popor ales", în apatia orientalismului sla-vo-grecesc, în care căzuserăm. Nu este oare mistica latinităţii adevărata liberatoare de Orient a culturii române, în secolul al XVIII-lea şi în epoca efervescenţei paşoptiste ? Din umanism. Şcoala ardeleană ne-a deprins numai cu erudiţia, poate cam pedantă, fără să fi avut însă nici cea mai elementară noţiune a umanismului estetic. Etica latinităţii noastre este însă o etică individualistă, creatoare, deci b etică umanistă. Prin această spiritualizare a romanităţii, din fibra noastră etnică, erudiţii ardeleni au făcut operă de umanism, chiar dacă ei înşişi au scris greoi şi au gîndit teologic, în ştiinţă. Toată reac-ţiunea lui Russo, Maiorescu, a lui Odobescu, Alecsandri şi C. Negruzzi s-a îndreptat în contra falsei ştiinţe a Şcolii ardelene, şi a curentului latinist, iar nu în contra ideii însăşi de latinitate, pe care, în spiritul ei, au acceptat-o şi au exaltat-o chiar unii din cei mai înverşunaţi adversari ai învăţaţilor ardeleni. Micu, Şincai şi Maior ne-au deschis poarta spre clasicism şi umanism, dacă ne-au falsificat totuşi ştiinţa istorica şi filozofică. în acest sens spiritul Şcolii ardelene capătă o mare valoare istorică, în evoluţia culturii noastre slavizate, grecîzate sau bizantinizate. Efectul directivei spre clasicismul latin se vede şi din aceea că ardeleanul August Treboniu Laurian, autorul prăpăstiosului Dicţionar scos sub auspiciile Societăţii Academice, pune la baza învăţămîntului secundar limba latină. Dacă scopul lui era mai mult patriotic şi filologic, îndrumarea dată şcolii naţionale nu este mai puţin b posibilitate nouă a culturii române, spre umanism şî valoarea lui estetică. Titu Maiorescu, adversar violent al filologilor „de pe Tîrnave" a alcătuit el însuşi o disertaţie în care susţine, ca bază a învăţămîntului, limba latină, pentru valoarea ei logică şi pentru valoarea etică şî estetică a literaturii clasice romane. Se putea această orientare, fără concursul erudiţilor ardeleni, care dintr-o pasiune aberată au scos şi o disciplină spirituală esenţială oricărei culturi naţionale ? Cu siguranţă că nu, iar clasicismul şi umanismul 490 491 ca expresie estetică ar fi rămas o taină pentru scriitorii noştri. Chiar între ardeleni, după faza absolutistă a latiniştilor, se iveşte un spirit care ia cunoştinţă şi de aspectul artistic al clasicismului. Este Budai-Deleanu, filolog, teolog şi jurist, care scrie poema eroicomică, Ţiganiada, ca o consecinţa a culturii lui clasice, în sensul estetic. Nu suntem din apologiştii hilari ai Ţiganiadeî, a cărei importanţă culturală este destul de mare însă, fiindcă deschide calea spre literatura de imaginaţie, într-un timp de aberaţii ştiinţifice, ele înşile urmări ale Şcolii ardelene, şi încearcă o apropiere a spiritului nostru popular de marile modele ale clasicismului. Budai-Deleanu scrie ca un cronicar întîrziat, versifică lemnos şi rîde greoi, în epopeea lui eroicomică, dar este cea dintîi fecundare a creaţiei naţionale, rudimentare, cu umanismul estetic. La acest rezultat duce, în îndepărtatele ei repercusiuni, Şcoala ardeleană, care este cel dintîi dintre curentele noastre culturale ce se poate mîndri de-a ne fi pus la dispoziţie mijloacele de a ne cultiva la umanism şi valorile lui artistice. Iniţiere destul de tardivă, ca toate ciclurile culturii naţionale, întîr-ziată cîteva veacuri, faţă de cultura apuseană, din cauze istorice nefericite. După Şcoala ardeleană, paşoptiştii şi junimiştii — cu toată lupta comună dusă în contra maniilor, rătăcirilor şi falsei ştiinţe a latiniştilor — au putut să-şi completeze cultura cu fundamentele umaniste. însuşi Alecsandri, cel „veşnic tînăr şi ferice", s-a simţit atras spre clasicismul antic, pe care-1 gustă pentru poezia horaţiană în Fîntîna Bianduziei, şi-1 evocă destul de convenţional în Ovidiu. Departe de noi ideea de a-1 considera pe bardul de la Mirceşti un umanist; cultura lui romantică, facilitatea scrisului sau n-au nimic din disciplina interioară a clasicismului. Alecsandri a simţit, în Fîntîna Bianduziei, farmecul unei euritmii interioare, armonia unei sensibilităţi senine, văzînd în Horaţiu un fel de alter-ego, prin jovialitatea calmă a vieţii lui de răsfăţat al muzelor şi al femeilor. Umanismul estetic pătrunde, în literatura noastră, prin lirica medie horaţiană, mai aproape de viaţa patriarhală naţională. Horaţiu este şi unul din primii poeţi latini tra- duşi în româneşte, iar tălmăcirile lui Ollănescu-Ascanio mărturisesc gustul veacului trecut pentru anume nivel al umanismului. Adevăratul preţuitor estetic, apropiat de viziunea plastică a clasicismului antic, este însă Odobescu. Cu Pseudo-kinegetikos, erudiţia şi gustul se-mpletesc într-o armonie originală şi un anume senzualism estetic, propriu umanismului, pătrunde şi în sensibilitatea scriitorului, acesta poate prea academic pentru a fi un poet şi prea literat spre a fi un om de ştiinţă. [...] III Odobescu este cel dintîi scriitor modern care posedă simţul estetic al clasicismului. Arheolog, primul nostru arheolog de valoare, critic de artă plastică, deţinînd şi aci prioritatea, în ordinea istorică, el vede în umanism concepţie artistică. Erudiţia lui greco-latină, întinsele lui cunoştinţe arheologice nu rămîn simplu material ştiinţific. Odobescu transmite documentării o vibraţie, creîndu-şi o viziune de artă în care perfecţiunea formală şi echilibrul interior fuzionează. După savantlîcul pedant al ardelenilor şi după un abuz de filologie, el se apropie de antichitate ca de un peisagiu uman şi estetic. Insă Odobescu este, în structură, un spirit livresc. Senzaţiile lui interioare sunt intelectualizate, iar cele externe provocate de relicve arheologice şi opere de artă plastică. Etica şi estetica lui umanista se identifică, într-un estetism armonios, frazat într-un stil cu orchestrări solemne, realizînd o specie de umanism academizat. Veacul trecut numără două spirite de estetism academic : pe Maiorescu şi pe Odobescu. Primul îşi întemeiază atitudinea pe un fundament metafizic, al doilea, strein de orice filozofie teoretică, exprimă un estetism născut din-tr-un fel de senzualitate a inteligenţii. Temperamental, nu credem să aibă nici unul o mare adîncime de sensibilitate. Maiorescu e un logician care-şi controlează avîntul cu severitate împinsă pînă la răceala, Odobescu este un artist care întrupează ceea ce se numeşte un „suflet frumos". Umanismul lui este deci aristocratism al simţirii, nu mai 492 493 puţin distant decît cel maiorescian. Recitiţi oricare din descrierile lui de tablouri sau statui, din Pseudo-kinegetikos, şi veţi vedea ca Odobescu nu transcende obiectul, printr-o senzaţie de viaţa directă ori printr-o vibrantă tensiune sentimentală. Cînd am afirmat că umanismul lui conţine o etică şi o estetică, n-am înţeles mai mult de ceea ce în limitele sensibilităţii lui senzuale poate retrăi. Odobescu nu şi-a creat valori noi din umanism, din conjugarea unui suflet de poet cu o cultură şi o viziune de viaţă. O subtila împletire de livresc şi senzual, de viguros şi rafinat, de reţinut şi nostalgic — iată Ia ce se reduce umanismul lui artistic. Toate nuanţele clasicismului lui Odobescu lunecă însă pe o suprafaţă prea netedă, ca să atingă un grad mai apreciabil de adîncime. Limite ale unui spirit esenţial livresc, neagitat de o viziune frenetică pe care s-o toarne în tiparele clasicismului. Umanismul lui este al unui conservator de muzeu, învăţat şi de gust, dar izolat în spaţiul strimt al unei clădiri şi în atmosfera calmă de cabinet. Cu ajutorul operelor de arta plastică, Odobescu îşi clasează şi degustă senzaţiile estetice, fără a le scoate în lumina solară. în evoluţia a ceea ce am numit umanism erudit şi estetic, în cultura română, el reprezintă gradul maxim de topire a celor două extreme, într-o armonioasă atitudine estetică. Pentru proza noastră artistică Pseudo-kinegetikos înseamnă un moment esenţial al umanismului, sub forma pe care am văzut-o, dar mai înseamnă şi cel dintîi eseu din literatura naţională. Caracterul de „mozaic" al cărţii, cum bine l-a denumit Eminescu, într-o recenzie a lui, lipsa aparentă de subiect, de plan şi unitate, compoziţia ei asociativă, varietatea materialului şi a tonului, care trece de la solemnitatea academică la familiaritate, de la erudiţia gravă la anecdotă şi calambur, de la livresc la folclorul viu, de la antichitatea greco-Iatină la evul mediu şi la spiritul modern, cu uşurinţă, cu informaţie egală, într-un eclectism care are drept axă frumosul — fac din Pseudo-kinegetikos singurul exemplu de eseu din toată literatura română a secolului al XlX-lea. Modernitatea lui Odobescu aci trebuie căutată, în anticiparea unei forme literare care-şi va găsi o strălucită expresie în veacul 494 nostru. Dacă erudiţia lui artistică astăzi pare un loc comun de informaţie, dacă noutăţile de acum şaizeci de ani, cînd a apărut volumul, nu mai prezintă interesul de-atunei, iar critica de artă a evoluat enorm, în pas cu noile şcoli şi estetici, Pseudo-kinegetikos ramîne încă un eseu de o factură originală, icoana unui „belle âme" şi expresia unui artist armonios. Maiorescu, cel dintîi critic al lui Eminescu, afirmase în treacăt serioasa cultură estetică umanistă a poetului. Eminescologii actuali, care urmăresc izvoarele filozofice şi artistice ale marelui liric, n-au neglijat nici pe cele ale clasicismului care au fuzionat în poezia lui. Cei mai mulţi s-au mulţumit să enumere motivele mitologice şi elementele decorative ale umanismului pe care romanticul Eminescu le-a topit în viziunile lui afective. Cîţiva au analizat mai de aproape conceptele filozofice, din cultura antică, transformate în material emoţional în poemele lui filozofice. Poate nu s-a insistat îndeajuns asupra valorilor sufleteşti eminesciane, mai ales asupra acelora transmise şi sublimate din clasicism. Este suficient să reamintim mitul Luceafărului, devenit prada tuturor exegezelor, ca să înţelegem sensul umanismului eminescian. După cum Goethe şi-a individualizat cîteva mituri umaniste, grefîndu-şi pe simţirea lui modernă valorile clasice, tot aşa Eminescu şi-a asimilat cîteva valori de sensibilitate antică, dîndu-le un corp artistic. Ar fi de scris un studiu preţios despre umanismul lui Eminescu, fiindcă puterea lui de transfigurare lirică nu-şi datoreşte substanţa exclusiv romantismului, ci s-a adresat şi la unele mituri clasice, Eminescu este unicul din literatura noastră modernă despre care se poate spune că a creat dacă nu certe valori neoumaniste, în tot cazul a atins cîteva puncte, în care modernismul ^ lui liric se înalţă la umanism. Problema este prea specială şi subtilă, spre a fi lămurită în cadrul acestor sumare indicaţii, care urmăresc evoluţia unui concept literar, fără pretenţia unei interpretări în adîncime a valorilor umaniste din cultura română. Afirmaţia noastră de curînd făcută, relativ la complexitatea geniului eminescian, pentru a cărui înţelegere deplină ceream cu aproximaţie încă un de- 495 cernu de perspectivă, ni se pare şi mai întemeiată acum, cînd un nou capitol de interpretare se deschide, în această latură atît de obscură. Numai cînd critica estetică se va alia cu una filozofică, într-o intuiţie adîncă a operii eminesciene, vom avea un comentariu demn de valoarea acestui excepţional creator. Toţi teoreticianii solemni şi pur abstracţi ai aşa-numitei critice metafizice, plutind în domeniul inofensiv al principiilor, nu-şi vor găsi legitimarea pînă cînd nu vor încerca să creeze o interpretare a unui scriitor naţional, pe baza orientării pe care o doresc criticei noastre. Eminescu oferă cîmpul cel mai întins pentru speculaţifle criticii metafizice. Cel mai mare creator de valori sufleteşti, din scrisul românesc, poate justifica o critică filozofică, astăzi numai dorită cu frenezie sau cu timiditate schiţată. Maturitatea creaţiei critice vine însă atît de tîrziu, în evoluţia unei culturi, încît mai putem aştepta fără îngrijorare acest miracol, într-o literatură modernă care abia numără veacul. în timpul „Junimii" clasicismul şi-a păstrat virtuţile lui estetice ; paşoptiştii, romantici şi luptători politici, aproape n-au avut noţiunea umanismului. Cel din urmă junimist care a mai avut cultul clasicismului, ca valoare estetică, este Duiliu Zamfirescu. Unele poezii, din faza maturităţii lui, în care vine-n contact cu Italia şi umanismul, oarecari ecr#iri din romanul Lydda sau admirabilele scrisori publicate de d. Torouţiu, în vasta colecţie din corespondenţa „Junimii", în curs de tipărire, îl situează pe Duiliu Zamfirescu printre esteţii umanişti, atît de rari în scrisul contemporan. Nu uităm nici foiletoanele critice ale d-lui E. Lovinescu, desfăşurate în senine dialoguri platonice, agrementate cu reminiscenţe de mitologie clasică, mărturisind însă mai mult o manieră artistică şi un elegant alexandrinism. Pe linia aceasta a alexandrinismului, disert. mitologic şi graţios, reţinem mai toată publicistica d-lui Perpessicius, al cărui cult pentru clasicism, nutrit cu solide lecturi moderne, este un blazon de distincţie între contemporani. La capătul trecerii în revistă a cîtorva scriitori naţionali care au cultivat clasicismul, fie în latura lui erudită, fie în cea estetică, ne este uşor să tragem cele mai ![ clare concluzii în privinţa umanismului în cultura naţională. Pornind de la cronicari, care au învăţat de la istoricii latini procedeele retorice ale genului, trecînd prin [ savanţii filologi şi istorici ai Şcoalei ardelene, oprindu-ne \ la cîţiva contemporani — am epuizat aproape tabloul re-\ prezentanţilor umanismului în literatura noastră. Moder-], nismul postbelic a pierdut orice contact cu valorile estetice umaniste, iar cultura română, cu toată pretenţia fu-'i dulă a şcolii de a fi fost organizată pe fundamentul cla-; sicismului greco-roman, n-a creat decît obscuri profesori I universitari sau de liceu, dovedind că pentru noi clasicis-. | mul este exclusiv „pîinea profesorilor". Umanismul este, aşadar, la noi, o valoare spirituală numai întîmplător, în genere fiind o biată îndrumare profesională, pentru cîţiva profesori care scriu manuale didactice, tipăresc ediţii şcolare ale clasicilor, uneori şi traduceri din latină şi greacă, cînd nu au şi iluzia de a fi savanţi, colaborînd la cîte o revistă pe care n-o citeşte nimeni. Absenţa aproape a spiritului umanist din cultura română este simptomul cel mai vădit al decadenţei şi trivialului utilitarism al învăţămîntului naţional. încolo, se declină şi se conjugă aproximativ greceşte şi latineşte, în cuprinsul României. 1934 496 UMANISMUL LUI GRIGORE URECHE în „Cronica literară" din Adevărul de la 8 septembrie cor., d. Şerban Cioculescu ne face cinstea să se ocupe, în jumătate din foiletonul sau, de primul nostru articol din seria Umanism erudit şi estetic, apărut în Vremea, din 23 august 1934. Gelos de autoritatea noastră critică, pe care ne-o acordă exclusiv pentru literatura actuală, d. Cioculescu ne interzice să ne ocupăm şi de „monumentele trecutului'. în aprecierea lui Ureche, în raport cu umanismul polon, afirmasem că unele din portretele cronicarului moldovean mărturisesc irecuzabila influentă a istoricilor latini. între alţii Titu-Liviu şi Tacit. D. Cioculescu socoteşte că am făcut „un salt mortal" prin aceste afirmaţii, pe care Ie consideră gratuite. Observaţiile sale duc la alarmanta concluzie, pentru noi : „Cazul Ureche se transformă într-un caz Pompiliu Constantinescu, care, neinformat, ca toţi ne-informaţii cade în capcana «descoperirilor fanteziste»". Sa vedem, mai întîi, pe ce se bazează d. Cioculescu, spre a ne stigmatiza cu ruşinoasa noastră ignoranţă ? Confratele nostru a descoperit, pentru circumstanţă, eruditul studiu al d-lui P. P. Panaitescu despre Influenta polonă in opera şi personalitatea cronicarilor Grîgore Ureche şi Miron Costin. La descoperirea cărţii d-lui Panaîtescu I-a dus, cum singur mărturiseşte, o „mişcare dubitativă", pe care, spune d-sa, „am deprins-o din învăţătura lui Descartes". ■498 Studiul d-lui Panaîtescu a modificat un însemnat capitol din istoria literaturii noastre vechi, privitor la izvoarele externe ale cronicarului Ureche. D. Panaîtescu a dovedit, că cele mai multe ştiri privitoare la Moldova le-a luat Ureche din Chronica Polska a lui Ioachim Bielski-D. Iorga, în Istoria literaturii româneşti, în noua ediţie din 1925, a adoptat concluziile irefutabile ale d-lui Panaîtescu, iar d. Sextil Puşcariu, în a doua ediţie din Istoria literaturii române (Epoca veche), 1930, mărturiseşte : „Capitolul nostru despre Gr. Ureche se întemeiază în cea &- mai mare parte pe eminentul studiu de P. P. Panaitescu, Influenţa polonă..." (pag. 233) Cel puţin din aceşti doi istorici literari trebuia să fi cunoscut şi noi studiul d-lui P. P. Panaitescu, la care d. Cioculescu a ajuns abia după metoda dubiului cartezian. Dar nu despre aceasta este vorba, în esenţă. Cercetarea d-lui P. P. Panaitescu este exclusiv o identificare de izvoare istorice din cronicarii poloni. Nu era doar sa-şî caute Ureche informaţii despre Moldova în istoricii latini ; la ce ne putea deci servi un studiu care nu priveşte problema pusă de noi ? Am privit umanismul lui Ureche din punctul de vedere strict formal sau, cum spuneam în articolul blamat de d. Cioculescu : „Ureche a cunoscut subtilităţile retoricei latine şi Ie-a folosit cu inteligenţă artistică". Pe ce ne-am bazat să facem o afirmaţie atît de categorică, spre a uimi pe d. Cioculescu. iată secretul pe care îl divulgăm acum confratelui de Ia Adevărul. Cît timp s-a sprijinit pe citate scoase din studiul d-lui P. P. Panaitescu, d. Şerban Cioculescu s-a simţit forte să ne informeze despre influenţa lui Bîelski exercitată asupra lui Ureche, pe care o cunoaştem. Cînd n-a mai citat din d. Panaitescu, pe propria sa informaţie ne avertizează : „ Cît despre Tit-Liviu şi Tacit, se pare că nu prea intrau în programa colegiului din Lemberg". Aci însă metoda dubiului cartezian nu mai este eficace. Oferim, de data aceasta, d-lui Cioculescu informaţii precise asupra unor lucrări ce nu se găsesc în d. Panaitescu, spre a-1 lămuri ce clasici latini se studiau în colegiile iezuite, după un program valabil pentru toate şcolile de 499 acest ordin: „Ad cognitionem linguae, quae in proprietate maxime et copia consistit, in quotidianis praelectio-nibus explicetur ex Oratoribus unus Cicero iis fere libris, que philosophiam de moribus continent: ex historicis Cae-sar, Sallustius, Livius, Curtius, et ii qui sunt similes (sublinierea e a noastră) ; ex Poetis praecipuc Virgilius, ex-ceptis Eclogis, et quarto Aeneidos ; praeterea Odae Horatii selectae, item Elegiae, Epigrammata, et alia Pocmata illus-trium Poetarum antiquorum, modo sint ab omni obscoeni-tate expurgaţi. Eruditio modice usurpetur, ut ingenium exciteţ interdum ac recreet, non ut linguae observatione impediat". (Ratio atque institutio studiorum societatis Jesu, MDCXXXV; — Regulae professoris humanitatis, pag. 128—129) K M K In cartea d-lui Panaitescu nu ni se specifică autorii folosiţi în şcolile iezuite, ci ni se dau numai sumare indicaţii despre gradele de studii din aceste colegii. D. Ciocu-lescu, fără să se informeze din altă parte, pune la-ndoială. în mod gratuit, faptul că istoricii romani „nu prea intrau în programa colegiului din Lemberg". E rîndul nostru să ne miram că eruditul nostru confrate, poate face unele afirmaţii „ca toţi neinformaţii**. E drept că Tacit nu este pomenit printre istoricii latini ce se citeau în şcolile iezuite, dar în expresia „et ii qui sunt similes" se poate fără imprudenţă deduce că intra şi autorul Analelor. Spuneam că însuşi d. N. Iorga, în monumentala sa Is-torie a literaturii româneşti, a adoptat concluziile d-lui Pentru cunoaşterea limbii, care constă în primul rînd în proprietatea şi bogăţia vocabularului, se vor face, în lecţii zilnice, interpretări numai din Cicero, dintre oratori, şi mai ales din acele cărţi care conţin filozofie morală; dintre istorici, Caesar, Sallustius, Livius, Curtius, >i cei care sunt asemănători cu aceştia ; dintre poeţi, mai cu seamă Virgiliu, exceptînd Eclogeîe {= Bucolicele) îi cartea a patra a Eneidei : în afară de aceasta, ode alese ale lui Horatius, de asemenea elegii, epigrame 9! alte poeme ale poeţilor antici celebri, numai să fie curăţaţi de orice obscenitate. Erudiţia să se folosească cu măsură, ca să stimuleze şi să racreeze spiritul, nu ca să împiedice învăţarea limbii. (Programul studiilor asociaţiei iui Isus (= Iezuiţilor), MDCXXXV ; Regulele profesorului de discipline umaniste) (n. ed.). 500 B P. P. Panaitescu asupra izvoarelor istorice externe ale lui M Ureche, aflate în cronicarul polon Ioachim Bielski. Totuşi B d. Iorga are intuiţia personalităţii de scriitor a lui Ureche, m pe care nu-I consideră un imitator al lui Bielski, cum re-1 iese din studiul d-lui P. P. Panaitescu, ce socoteşte pe W cronicarul moldovean tributar, chiar în portretistică, infor-W matorului său polon. 1 D. Iorga găseşte „caracterizările domnilor mari, partea I cea mai originală a cronicii" (pag. 286) şi nu se sfîeşte 1 să afirme „erudiţia sa şi a lui Ureche, de humanist" .i (pag. 286). / D. Panaitescu, pe care l-a urmat şi d. Cioculescu, ■; crede că celebrul portret al lui Ştefan cel Mare, din cro-| nica lui Ureche, este imitat după acela al Iui Vladtslav Jagello, din cronica lui Bielski. Mai întîi confruntarea lor nu ne poate convinge. D. Panaitescu reproduce portretul lui Jagello, în studiul sau (pag. 26), de unde îl reproducem şi noi : „trupul său l-au dus la Cracovia, unde l-au îngropat cu jalea tuturor în catedrală de partea dreaptă. Era un om de statură mijlocie, faţa strimtă şi lungă, capul de asemenea lung şi chel, urechile mari, gîtul lung, glasul clar, vorbea repede, ochii negri, mici şi neliniştiţi. Răbda toate oboselile, cu frigul, foamea şi căldura se obişnuise la vînătoare. Nu purta blănuri, nici alte haine costisitoare, numai o piele de oaie iarna ; la lupte nu se grăbea şi le purta mai mult prin alţii decît prin sine însuşi, şi totuşi a fost norocos... A fost generos şi darnic, la baie se scălda la a treia zi ; nu bea bucuros nici bere, nici vin, ci numai apă; stătea treaz multă vreme noaptea şi de aceea dormea mult şi nu venea devreme la biserică, încît trebuiau să-l.aştepte multă vreme cu slujba ; pe cei săraci nu-i dispreţuia, ci însuşi asculta plîngerile lor, numai la pedeapsă era leneş... Nu-i plăceau averile, ce avea împărţea cavalerilor, pentru care avea mare dragoste. Nu se îngrijea prea mult de clădirea şi refacerea oraşelor, aşa că multe din ele, pe^care le clădise Casimir cel Mare, sub dînsul s-au dărîmat". lata acum şi portretul Iui Ştefan cel Mare, al lui Ureche : 501 \ „Era acest Ştefan-vodă om nu mare la stat, mînios şi degrabă vărsa sînge nevinovat; de multe ori la ospeţe omora fără judeţ. Iară întreg la minte, nelenevos, şi lucrul său ştia să-l acopere ; şi unde nu cugetai acolo îl aflai. La lucruri de războaie meşter ; unde era nevoie, însuşi se vîra, ca văzîndu-1 ai săi să nu se îndărăpteze. Şi pentru aceea, rar război de nu biruia. Aşişderea şi unde-1 biruiau alţii, nu pierdea nădejdea ; că ştiindu-se căzut jos se ridica deasupra biruitorilor". Deosebirea este izbitoare, ca tehnică. Portretul lui Vla-dislav Jagello de Bielsk' este enumerativ, încărcat de amănunte, unele foarte naive şi minuţios ca o fotografie. D. Panaitescu socoteşte „că Ureche nu are portrete aşa de amănunţite, nici aşa de vii şi caracteristice" — chestie de pur gust, evident, dar şi un argument implicit că Ureche nu este imitatorul lui Bielski. De altfel, cîteva rîn-duri mai departe, tot d. Panaitescu afirmă : „E de observat că portretele din cronica noastră sunt compoziţii independente şi nu imitaţii servile ale modelelor polone". Atunci, care afirmaţie mai e valabilă : aceea că Ureche imită pe Bielski, în tehnica portretului, sau că portretele lui Ureche „sunt compoziţii independente" ? Nu numai logica este deficientă, dar şi confruntarea celor două portrete infirmă, aci cel puţin, influenţa tehnicii lui Bielski asupra lui Ureche. Caracterizarea lui Ştefan cel Mare este, în portretul lui Ureche, esenţială în fond şi lapidară în expresie. Nu numai că nu este imitat după Bielski, dar este superior, ca stil, portretul cronicarului nostru în comparaţie cu al celui polon. Intuiţia formei Iui Ureche, dobîndită în şcolile umaniste ale iezuiţilor din Polonia, o are atît de vie d. Iorga, din a cărui Istorie a literaturii româneşti cităm aceste rîn-duri elocvente : „Forma (lui Ureche) însă merită şi ea o deosebită atenţie. E turnată cu siguranţă şi precizie. Sînt fraze bătute ca o medalie. Armonia graiului loveşte la cele dintîi rînduri. Se vede spiritul format Ia buna şcoală latină a Poloniei" (pag. 300). Din citatul reprodus, pentru informarea d-lui Cioculescu în privinţa scriitorilor latini studiaţi în colegiile ie- ■ zuite, reiese clar şi caracterul formal al învăţămîntului K umanist predat în aceste şcoli : „Eruditio modice usurpetur, K ut ingenium excitet interdum ac recreet, non ut linguae K observationem impediat". ■ Nu este deci de mirare ca Ureche, elev al iezuiţilor, m la Lemberg, să-şi fi asimilat „subtilităţile retoricei latine", f cum afirmam în articolul Umanism erudit şi estetic, pu-§ blicat în Vremea. W Accentuăm afirmaţia că umanismul lui Ureche este „o I asimilare de procedee estetice, de canoane retorice", f D. Şerban Cioculescu crede că este vorba de umanism numai la acei scriitori care utilizează erudiţia greco-la-\ tină sau la cei care-şi împodobesc stilul cu recuzita mito-f logiei respective. Dar umanism, în sens estetic, înseamnă o educaţie formalistă, în sensul practicei unei tehnici a expresiei, după modelul literaţilor antici. în acest înţeles şi Ureche este umanist, nu numai eruditul Miron Costin, la f care citaţiile din clasici ies în primul rînd în evidenţă. Şi acum, să exemplificăm, justificmd-o, afirmaţia noastră că tehnica portretului lui Ştefan cel. Mare, din cronica lui Ureche, se aseamănă cu tehnica portretului lui Hanni-bal, din Ab urbe condita, de Titu-Liviu. Iată şi portretul lui Hannibal : „Plurimum audaciae ad pericula capessenda, plurimum consilii inter ipsa pericula erat. Nullo labore aut corpus fatigari aut animus vinci poterat. Calorîs ac frigoris pa-tîentia par ; cibi potionisque desiderio naturali, non voluptate, modus finitus ; vigiliarum somnique nec die nec nocte discriminata tempora, id quod gerendis rebus su-peresset quîeti datum ; ea neque molii- strato neque silen-tio accersita : mulţi saepe militari săgulo opertum humi jacentem inter custodias stationesque militum conspexerunt. Vestitus nihil inter aequales excellens ; arma atque equi conspiciebantur. Equitum peditumque idem longe primus erat ; princeps in proelium ibat, ultimus conserto proelio excedebat. Has tantas viri virtutes îngentia vitia aequabant : inhu-mana crudelitas, perfidia plus quam Punica, nihil veri. 502 503 nihil sancti, millus Deum metus, nullum jus jurandum, nulla rcligio".1 (Liber XXI, IV, 5—10, pag. 5—6 ed. Hachette). Comparînd .portretul Iui Hannibal cu portretul Iui Ştefan cel Mare, reprodus mai sus, asemănările tehnice sunt mult mai evidente, decît între portretul lui Vladislav Ja-gelîo al lui Bielski şi cel al domnului moldovean al lui Ureche. Mai întîi, amîndouă sunt portrete, sinteze artistice, şi nu fotografii ; apoi, atît T. Liviu cît şi Ureche îmbină calităţile şi defectele în aceeaşi caracterizare. De asemeni, sobrietatea lapidară a expresiei este evidentă în ambele. Putem coborî şi la amănunte, dintre care unele extrem de caracteristice. T. Liviu spune despre Hannibal : „princeps in proelium ibat". Ureche spune despre Ştefan : „unde era nevoie, însuşi se vîra". Nu mai vorbim de fraza scurtă, lapidara, pare ca ar fi calchiată după stilul latin. De relevat această elipsă a verbului: „La lucruri de războaie meşter" — zice Ureche despre Ştefan, iar tot eliptic se exprimă T. Liviu despre Hannibal : „Caloris ac frigoris patientia par". Mai poate fi îndoială că tehnica portretistică a lui Ureche este aceea a lui Titu-Liviu şi nu aceea a lui Bielski ? Nu zicem că ar fi chiar o imitaţie după istori- 1 Era dc îndrăzneala cea mai mare în înfruntarea primejdiilor, în mijlocul lor, de cea maâ mare chibzuinţă. Nici trupul nu putea fi obosit, nici sufletul învins de vreun efort. Răbdarea Ia căldura şî la frig îi era egală ; ia mîmcare ţi la băutură avea măsură, limitată de o dorinţă fireasca, nu dc plăcere; timpul nu-i era împărţit nici ziua, nici noaptea, în ore destinate vegherii şi somnului, ceea ce rămînea din îndeplinirea treburilor era dat odihnei ; aceasta era obţinută iw cu ajutorul unui aşternut moale sau al îi-mstei: mulţi d-au văzut adesea culcat pe pămînt, acoperit cu o pătură militară printre sentinele ţi posturile soldaţilor. Îmbrăcămintea nu se deosebea prdn nimic de a egalilor săi; armele ţi caii se distingeau. Era pe depare cel dintîi $d dintre călăreţi şi dintre pedestraşi; în ikipiă mergea cei dintîî, pleca ultimul dintr-o ba ăl ie angajată. Aceste calităţi atît de mari ade bărbatului erau egalate de defecte uriaşe : o cruzime neomenească, o perfidie imai mult deoH punică, nimic adevărat, nimic sfînt, nici o teamă de zei, nici un jură-mînt, nici o credinţă religioasă (n. ed.). cui latin, dar acest portret este alcătuit dupa canoanele retorice ale celui mai autentic procedeu clasic. Credem deci că Ureche a învăţat arta portretului de la istoricii latini ce se predau în colegiul iezuit din Lem-berg, unde exerciţiile retorice erau în mare cinste, şi nu de Ia Bielski. u . . c Deocamdată atît, în aşteptarea răspunsului d-lui Şerban Cioculescu, agitat de vane „mişcări dubitative", poate carteziene, dar sigur neinformate. 1934 504 DESPRE CRITICA LITERARĂ contimporană de la noi, d. Mircea Eliade a formulat o sumă de constatări, juste în fond, în articolul De la recenzie la critică, în numărul trecut al Vremii. De ce se plînge d. Eliade, cu deosebire ? De lipsa monografiilor critice asupra marilor scriitori naţionali. Nu există nici un volum întreg consacrat operii lui N. Iorga, Liviu Re-breanu, Tudor Arghezi, Blaga, Pârvan, sau d-nei Papa-dat-Bengescu. Nimeni nu poate contesta adevărul acestor afirmaţii. Mai mult încă, adăugăm că nici asupra clasicilor aproape nu există monografii critice fundamentale. Unde sunt cărţile închinate unor scriitori ca Maiorescu, Caragiale, Creangă, Odobescu, Duiliu Zamfirescu etc ? Cele cîteva excepţii, oricît de importante ar fi, nu pot înlătura un adevăr evident. în literaturile apusene, clasicii sunt comentaţi, în colecţii speciale de studii critice, şi nu este o mirare să afli cîteva monografii capitale asupra unui singur scriitor. Acolo, clasicii sunt permanent în conştiinţa culturală, iar nimeni nu e surprins să vadă apă-rînd în timpul nostru studii ample despre Balzac, Voltaire, Montaigne, Baudelaire şi alţii. E un fapt notoriu că majoritatea criticilor noştri contimporani se mărginesc la foiletonism ; cronicari atenţi, pasionaţi, informaţi, de bună-credinţă şi reală utilitate, răsfaţă cartea apărută la zi, cu săptămînală regularitate. O disciplină care nu trebuie nesocotită, fiindcă ea însăşi este un fenomen nou în critica română. D. Mircea Eliade ştie 506 că înainte de război nu exista aproape foiletonismul la noi ; cărţile apăreau rar, critica era şi mai rară. Chiar acei critici care n-au depăşit cronica (de pildă Ilarie Chendi) n-aveau ocazia să scrie în fiecare săptămînă. Aspectul postbelic al literaturii naţionale s-a schimbat şi o dată cu el s-a schimbat şi aspectul criticii. Nu este nici un secret pentru nimeni că astăzi critica literară, a cronicarilor, este superioară celei muzicale, plastice sau teatrale. Că acest mod de expresie al criticii este fatal f insuficient, că o serie de impresii vor rămîne oricum fără î mare adîncime, că nu aceasta este marea critică — este f neîndoios. |. Unde ne deosebim însă de d. Mircea Eliade este în r- convingerea că majoritatea (d-sa crede că^ unanimitatea) \ criticilor români au o incapacitate organică de a depăşi foiletonismul. „Criticul român de totdeauna — nu numai cel de astăzi — nu are «răsuflare lungă»" — afirmă categoric d. Eliade. Faptele ne-o dovedesc contrariu, cel puţin în parte. D. G. Ibrăileanu a scris o monografie esenţială asupra Spiritului critic în cultura românească, unde, deşi nu este vorba numai de un scriitor, este totuşi un act de „răsuflare lungă" ; d. E Lovinescu a scris o Istorie a literaturii contemporane, în cîteva volume ; de d. Iorga nu mai vorbim, care a scris şi monografii şi lungi expuneri de istorie literară; cărţile d-lui G. Călinescu despre viaţa şi opera lui Eminescu numai de astm intelectual nu suferă, iar studiul recent al d-lui Tudor Vianu despre Ion Barbu, deşi concentrat, este o monografie preţioasă de introducere în opera poetului. în timp ce ne strîngem argumentele care să infirme părerea d-lui Mircea Eliade despre incapacitatea criticului român de a trece de la cronică la monografie, ne-a căzut în mînă articolul excelent al d-lui Mihail Sebastian, De ce nu avem monografii critice, din Rampa de miercuri 25 septembrie cr. D. Sebastian nu contestă nici d-sa evidenţa constatărilor d-lui Eliade, dar dă o explicaţie, mai simplă şi mai aproape de adevăr, credem, absenţei de monografii în critica noastră. k- 507 Cu puţină brutalitate, pe care o admirăm şi o apreciem în toată cruda ei sinceritate, d. Sebastian susţine că : „înainte de a vorbi despre «lene» şi «lipsă de pasiune», să nu ne jenăm a vorbi, încă o dată şi încă o dată, despre sălbaticele condiţiuni materiale ale muncii intelectuale în România". lata o explicaţie mai palpabilă şi de dureroasă actualitate. Nici un critic român nu trăieşte din publicistică ; majoritatea sunt profesori de liceu (universitarii de obicei detestă critica făcută la gazete şi ziare), iar d. Sebastian însuşi este advocat. Critica literară se face astfel nu ca o profesiune de gradul întîi, ci numai ca o profesiune secundă, glumeţ retribuită, iar la unele ziare nu e nici măcar tolerată. Este posibil, în asemenea condiţii, să se vorbească de o activitate culturală absorbantă, exclusivă, a criticii naţionale ? Este posibil, ca timp, să se consacre criticul român marilor lucrări ? în Franţa, în veacul trecut, în calomniatul veac al XlX-lea, Jules Lemaitre, profesor universitar la Alger, şi-a putut îngădui actul de libertate să renunţe la catedră şi să se dedice exclusiv publicisticei, Ia Paris. Care critic român şî-ar putea permite o asemenea aventură ? în acest sens, cu regretul de a vorbi despre mine, aduc o singură dovada. Am scris, acum vreo doi ani, un studiu complet despre Poezia lui Lucian Blaga, chiar în Vremea. îmi propusesem să-l completez cu un altul despre teatrul scriitorului; pînă astăzi n-am găsit răgazul să trec la această întreprindere (modestă încă) spre a face o monografie introductivă la opera originalului literat. Lipsă de „răsuflet lung", lene, lipsă de pasiune ? Îmi iau permisiunea să mă cunosc puţin : pur şi simplu, lipsă de timp ! De alte proiecte mutilate în însuşi punctul lor de plecare — renunţ a mai aminti. Mai este încă o cauza, peste care d. Mircea Eliade a trecut cu inimă uşoară : „Multă vreme am dat vina pe editori. Dar iată, atît «Fundaţiile regale», oît şi «Gultura naţională» nu ezita să publice studii temeinice asupra marilor scriitori şi artişti în viaţă." Cîte s-au publicat însă ? N-au atins o duzină, iar editurile din ţară nu se reduc numai la două. Cîte volume de critică şi de monografii au publicat editurile „Cartea românească" , „Alcalay", „Naţionala-Ciornei* sau „Cugetarea "? Am voi să Ie recomandăm grabnic cititorilor. D. Sebastian a arătat destul de precis ce înseamnă a face o monografie : răgaz, cercetări îndelungate în biblioteci, asigurarea existenţii, în timpul lucrului; le poate avea criticul român, condamnat să rămînă Ia recenzie ? A face o monografie despre Hasdeu, cum pe drept cu-vînt pretinde d. Eliade, înseamnă a te adresa exclusiv Academiei române, a dezgropa din reviste articole, studii, a căuta volumele epuizate (şi nu sunt aproape toate ?) luni de zile, chiar ani. Unde sunt, mai întîi, ediţiile complete ale clasicilor noştri, textele critic restabilite, monografiile de strictă istorie literară, necesare pentru ambianţa operei, a scriitorului, ca să purceadă critica la o seric de analize monografice ? Ce lucrează oare, în direcţia istoriei literare, universitarii, care au timp destul la dispoziţie, examene rentabile şî morgă solemnă de „oameni de ştiinţă", pe temeiul cîtorva broşuri şi broşurele ? D. Mircea Eliade are netăgăduitul merit de a fi iscat o discuţie pasionantă şi dureroasă ; soluţionată cu oarecare nedreptate şi cu o anticipată dar nemotivată generalizare asupra incapacităţii criticilor naţionali de a răsufla lung — ea este însă binevenită. Nu ştim în ce măsură va ajuta să înlăture şi bănuita „lene", „lipsă de pasiune" şi respiraţie astmatică a foiletoniştilor, obligaţi sa practice oficiul de critici ca o profesiune secunda. 1935 508 REPERTORIUL NAŢIONALULUI ŞI LITERATURA DRAMATICĂ ORIGINALĂ Nu ştiu precis de ce se face la noi o demarcaţie atît de severă între literatura şi teatru. Poate din faptul că literatura română nu e o literatură născuta în mijlocul societăţii, încurajată şi discutată de ea. cum este literatura franceză. Scriitorii noştri nu sunt oameni de lume, iar teatrul este o manifestare socială atît de complicată, presupune atîtea convenţii şi dovedeşte un spirit de corp excesiv, pe care literatul autohton nu vrea sau nu poate sa le accepte. Cînd se zice „om de teatru", la noi, i se acordă acestei făpturi însuşiri excepţionale, misterioase, pe care o lene tradiţională nu le mai analizează. Criticii literari, fără excepţie, se dezinteresează de literatura dramatică şi mai ales de spectacol. înainte de război, numai domnii Mihail Dragomirescu şi E. Lovinescu au practicat critica dramatică, alături de cea literară, dar au părăsit-o fără regrete şi ambiţii. Un singur profesor de literatură, critic amabil şi d'isert, Pompiliu Eliade, s-a consacrat teatrului, izbutind sa imprime o directivă, un gust sigur, mai ales în privinţa operelor de universala reputaţie, pe care le-a înscris în repertoriul Teatrului Naţional. Mă gîndesc că în Franţa, un Lemaitre şi un Faguet n-au stat departe de viaţa teatrală şi nu s-au simţit micşoraţi să-şi noteze impresiile de la spectacol, reunindu-le şi-n volum ; iar un sorbonist erudit ca Victor Basch, autorul a numeroase tomuri de teorie estetica, nici el nu s-a dat în lături 510 să scrie foiletoane critice, în timpul războiului, strînse într-un volum destul de interesant. La noi, dintre criticii literari postbelici, nimeni n-a fost atras de critica dramatică, şi dacă au scris uneori despre unele piese tipărite, au făcut-o întîmplător şi ca despre orice carte, privită ca un agreabil „spectacol într-un fotoliu". Se pare că este totuşi o excepţie, în d. Mihail Sebastian, despre care gazetele ne-au adus vestea ca a scris şi o piesă, ce se va reprezenta în curind, pe o scenă bucureşteană. Mai acum un an, d. Sebastian pornise şi o violentă campanie, în Rampa, pe tema criticei dramatice, spunînd multe adevăruri, care, dacă au supărat, au trecut, fără să schimbe însă o situaţie pe care o denunţa cu atîta vehemenţă. în numărul Revistei Fundaţiilor regale (sept. 1936), d. Sebastian revine asupra teatrului românesc, într-o Nota despre literatura dramatică, cu acelaşi ton denunţător. Nu mai e vorba aci nici despre absenţa criticei dramatice, nici despre teatru, ca instituţie. D. Sebastian divulga penuria de literatură dramatică românească, inferioritatea producţiei, în acest gen, comparativ cu poezia, romanul, eseul şi critica literară ; şi, ca să fie mai categoric, stabileşte şi un raport între epică, poezie şi teatru, în literatura timpului : „Cînd în poezie, punctul culminant este Arghezi, cînd în epică este Rebreanu, în teatru punctul limită este Haralamb Lecca". Nu sunt un „om de teatru", dar cum afirmaţia se face pe terenul creaţiei literare, cred că sunt prea pesimiste concluziile confratelui meu. Nu eu voi exagera, în sensul contrar, afirmînd că avem o prea înfloritoare literatură dramatică. Sunt de acord să recunosc inferioritatea genului dramatic, faţă de poezie şi de roman ; dar a ne opri la Haralamb Lecca, ultimă etapă a teatrului românesc, ni se pare nedrept. Desigur, clasicii noştri sunt abia romanticii : Hasdeu, Alecsandri, Delavrancea, Davila. Repertoriul naţional a-n-tîrziat prea mult în forma convenţională, de influenţă hugo-liana, a dramei istorice. Convin că s-a abuzat cu dramele acestea, populate de voievozi de carnaval, de domniţe de ceară şi ostaşi din rechizita teatrului. Mă gîndesc însă ca într-un repertoriu permanent, al producţiei naţionale, Vlai-cu-vodă şi Apus de soare pot figura cu demnitate, între 511 toate piesele „clasice" cu subiect patriotic. Este vina Teatrului Naţional că nu sc alcătuieşte un repertoriu permanent românesc ; ce face de obicei prima noastră scenă ? Joacă piesele slabe ale autorilor cu trecere pe lîngă comitetul de lectură (o altă confrerie anacronică), pe lîngă oamenii politici, şi nu-şi alcătuieşte un repertoriu minim, care să fie excelent jucat. Cîte opere merită într-adevăr să rămînă înscrise în acest visat repertoriu ? Desigur, foarte puţine. In nici un caz nu vom reţine pe Haralamb Lecca, fiindcă oricît de săracă este creaţia originală, se vor găsi cîteva piese care pot înfrunta un spectacol decent. Afară de cele două drame istorice amintite, mă gîndesc la Patima roşie a d-lui Sorbul, la excepţionala Săptămînă luminată a neliniştitului Săulescu, la Muscata din fereastră a d-lui Victor Ion Popa, la Zorile d-lui Mircea Ştefănescu şi la d. G. Ciprian (numai Omul cu mîrţoaga). Din abundenta literatură dramatică a d-lui V. Ef-timiu, lnşir-te mărgărite şi Omul care a văzut moartea nu e prea mult ca să treacă în acest repertoriu. Citez din memorie, fără nici o ordine, şi cu destulă stricteţe. Să nu uitam că d-lui Camil Petrescu i s-au jucat la Naţional numai Suflete tari şi Act veneţian (care oricînd pot fi reluate) ; s-a făcut mai mult zgomot pentru Mioara, deşi, pînă astăzi, nu s-a înscenat atît de puternica dramă Danton. Tot astfel, d-lui George :Mihail-Zamfirescu i s-a reprezentat nu mai ştim ce piesă istorică şi nu Domnişoara Nastasia, jucată de un teatru particular. Din cîte am amintit pînă acum, am depăşit, onorabil, „momentul" Haralamb Lecca. Ştiu că d. Sebastian este un admirator al d-lui Blaga, al cărui teatru literar (Meşterul Manole, Cruciada copiilor. Avram lancu) exprimă o ţinută poetică atît de personala ; n-aş trece cu vederea nici Molima d-lui Ion Marin Sadoveanu şi ne vom da încă o dată seama că sunt prea pesimiste şi categorice constatările sale despre literatura noastră dramatică. Venind la comedie, din Alecsandri, ctitorul teatrului românesc, se poate juca, cu titlu de document, o comedie scurta (sunt încurcat s-o precizez) şi este suficient să se joace cum se cuvine un Caragiale integral (O scrisoare, O noapte, Conu Leonida, D-ale carnavalului, fără Năpasta), singurul nostru geniu dramatic fără contestare. Adaug şi excelentul Nod gordian al d-lui Valjan, agreabila Cometa a lui An- Pompilm CoTiHtantiiUiscu, copil 512 I T.ucninţa din strai la Sabinelor. Kiicurcşti (193.1—194(1) Constanţa Statescu-Constantincscu, soţia crit icului împreună cu soţia Criticul in fa.milie imde criticul a elaborat — printre alte studii — monografia Tudor Arghezi. împreună cu Vladimir Streinu, Tudor Arghezi, Şcrban Cioculcscu, Câinii Baltiizar şi Petru Comarnrscu (1946) ghel şi, pentru buna dispoziţie a spectatorului şi a casei, Titanic vals al d-lui Muşatescu. Am impresia ca producţia dramatică românească de valoare e subestimată din cauza numeroaselor piese slabe jucate pe prima noastră scenă : o selecţie definitivă a „clasicilor" noştri şi a cîtorva contimporani (aci discuţia încape în mai largă măsură) ar da alt prestigiu literaturii teatrale româneşti. Căci a relua opere perimate, sau a da trei reprezentaţii de consolare, cu o piesă care n-aduce nici bani, nici talent, înseamnă a nu servi nici instituţia, nici publicul, nici literatura dramatică originală. Dar toate acestea nu se pot face decît cu tirania unui prestigiu pur artistic de o conducere scoasă de sub influenţa politicii şi de un director competent, căruia să i se garanteze stabilitatea pe cel puţin zece ani. Cu directori care se schimbă ca ipistaţii, pe vremea lui Caragiale, plecînd o dată cu partidul care i-a adus, se poate face cel mult administraţie, dar nu artă. 1936 BALCANIADA LINGVISTICĂ I a d-lui Timoleon Pisarii se desfăşoară într-un ritm tineresc de vreo cîteva luni de zile, în coloanele unui popular ziar de dimineaţă. Cîţi n-au trecut, dintre scriitorii noştri, prin furcile caudine ale vajnicului gramatic şi purist ? Ar fi inutil să recapitulăm nume şi să redeschidem polemici şi mai inutile. L-am urmărit pe d. Timoleon Pisani, marele purist, cum îl recomandă şi numele său, cu un sentiment de nedumerire. Uneori pare bine intenţionat, alteoyjggjge de un dogmatism rău înţeles, şi nu de puţine ori i-anf^Srprins subtila rea-credinţă. Ce vrea însă acest luptător pe hîrtie, cu numele mic de o rezonanţă atît de omerică şi celălalt de o pecete atît de slavonă ? Vrea să reformeze limba română, după anume canoane lingvistice, făurite de gustul său incoruptibil ; vrea sa ne întoarcă la Miron Costin şi la Neculce, sau, pur şi simplu, vrea să oprească în loc evoluţia unei limbi în formaţie ? Poate toate la un Ioc doreşte neobositul pisar, în pitoreştile sale controverse. Mai clar se distinge un singur criteriu : acela al purismului cu orice preţ, înţeles ca o luptă înverşunată în contra neologismelor. D. Timoleon Pisani socoteşte, în principiu, orice neologism un barbarism. Punctul de vedere nu e nou ; e aproape secular, şi-l mai susţin astăzi şi profesorii de limbă română care n-au depăşit, în lecturi, pe Dosoftei şi pe Ienăchiţă Văcărescu. Purişti au fost şi-or să mai fie, ca să parafrazăm versul poetului. Neologişti de-asemenea. Dar limba n-o creează nici partizanii purismului, nici ai neologismelor ; o creează scriito- rii. Ni s-ar părea pueril să mai justificăm aci dreptul neologismelor, într-o limbă, şi mai ales într-o limbă atît de primitivă (oricît ar fi de savuroasă) şi într-o cultură atît de tînară ca a noastră. Problema neologismelor nu se mai pune în literatura noastră. S-a pus odată, în veacul al XVII-lea, cu mitropolitul Simeon Ştefan, şi s-a rezolvat în secolul trecut definitiv în principiu. E treaba creatorilor, nu a gramaticilor, sa folosească un neologism sau altul. Limba nu este un organism definitiv fixat, cum crede d. Timoleon Pisani. Ea nu poate fi nici pură, nici impură ; ea este pur şi simplu. Iar cînd e vorba de limba literară, nu exista alt criteriu decît simţul creatorilor care o mlădie şi o toarnă în tipare noi. Limba literară nu este o cantitate fixă, stabilită după o statistică a puriştilor sau neologiştilor ; ea nu există, ca o valoare, decît sub forma expresiei individuale, a stilului. D. Timoleon Pisani se amăgeşte şi amăgeşte şi pe alţii, pe bună dar greşită credinţă, cînd spune că Eminescu şi Odobescu n-au folosit neologisme. D. Timoleon Pisani e un spirit încremenit în vreme şi dacă ar avea numai puţin simţ istoric şi-ar da seama ca, în momentul în care au scris, Eminescu şi Odobescu au introdus un enorm număr de neologisme. De ce n-au devenit barbarisme, cum ar spune aprigul purist ? Foarte simplu, fiindcă amintiţii scriitori au avut acel sentiment organic al limbii, pe care orice creator îl are, fără nevoia unui gramatic suplimentar, care să-î pună la dispoziţie norme şi să-1 ameninţe cu interdicţii. Cînd d. Timoleon Pisani se foloseşte de scriitori fără valoare, ca să-şi susţie punctul de vedere purist sau cînd comentează forme şi expresii zilnice, folosite de semidocţi, atunci este de o competenţă integrală. Dacă s-ar referi la scriitori ca Heliade (în a doua fază a teoriilor lui despre limba) sau Ia Depăraţeanu, d. Timoleon Pisani ar fi tot atît de îndreptăţit. Dar să te ocupi de limba d-lui Arghezi şi s-o conteşti, sa faci „otrăvitor" pe un mînuitor de neologisme atît de avizat ca d. Perpessicius, înseamnă să fii atît de rău inspirat, încît nici un nume homeric să nu te mai poată scuti de rîs. De-altfel, nu-nţeleg seriozitatea unei campanii, în numele sfintei limbi româneşti, într-o manieră de roman foileton, cu titluri senzaţionale, cu otrăvitori, cu scrisori de la precupeţe şi alte competenţe, în materie de literatură. 5H 515 D. Timoleon Pisarii e un vechi gazetar, care începuse să fie acoperit de colbul vremii. Instinctul profesional se pare că n-a adormit în acest ecou cu nume omeric şi atunci şi-a spus că o campanie reactualizează totdeauna. Deci problemele de estetică a limbii au devenit material de reportaj, ca orice fapt divers. D. Timoleon Pisani să ne ierte sinceritatea, este numai un pitoresc maniac. Nu e nici gramatic, nici purist, nici om de ştiinţă filologică, nici (o, mai ales !) om de gust infailibil. Mi-amintesc, acum cîţiva ani, că pe un gard destinat afi-şajului am văzut un ciudat anunţ. Prin el se vestea trecă-rilor că d. Timoleon Pisani va ţine o conferinţă despre Dezumflare, la un institut economic sau cam aşa ceva. Ştiam ca acest vajnic pîndar al purităţii lingvistice nu este medic ; îl cunoşteam.ca pe un vechi gazetar. Ce legătură putea să aibă d. Timoleon Pisani cu patologia, ca să se ocupe de umflături şi dezumflări ? Şi totuşi avea una singură : d. Timoleon Pisani este un doctor al limbajului şi s-a ferit de „barbarismul" deflaţie, ca să cadă în comicăria puristă a dezumflării. De-atunci, pentru noi d. Pisani are mai mult umor decît pricepere, în materie de limbă literară. II Uitasem ca datorez un răspuns aprigului purist, d. Timoleon Pisani, care m-a ruşinat şi pe mine că nu-mi cunosc limba în care m-am născut şi pe care d-sa a adoptat-o. cu atîta exces de zel patriotic şi cu atîta năprasnică pricepere. Dar Ia d. Timoleon Pisani pînă şi reaua-credinţă ia forme atît de ilariante, încît tratîndu-I, prima oară, într-un ritm cam vesel, a trebuit să aştept tot un moment de bună dispoziţie, ca să revin la filologicalele sale. Fiindcă pusesem la îndoială însuşi neaoşismul său, d. Timeleon Pisani, spirit grav chiar în atitudinile cu haz, îmi răspunde mai întîi asupra acestui gingaş punct. Şi, fireşte, mă ruşinează cu erudiţia sa de Larousse, de o cultură alfabetică impresionantă. Ca să-şi îndreptăţească o genealogie romantică, d. Timoleon Pisani devine mustrător, făcîndu-mi un fel de ceea ce s-ar chema, în cursul primar, „familie de cuvinte" : Pisa, turnul 516 din Pisa, Vettor Pisani, Luigi Pisani, palatul Pisani, Pisa-nella. îmi cer scuze că am fost atît de puţin pătrunzător, că n-am observat că d. Timoleon Pisani este într-adevăr un monument ; îi sunt chiar recunoscător că m-a pus pe calea cea bună. Renunţ şi la Omer şi la Plutarh şi mă grăbesc să fiu de acord cu d-sa : d. Timoleon Pisani este un monument şi rudenia sa cu turnul din Pisa este clară ca lumina zilei : amîndoî sunt într-o parte, cam de multă vreme. O dată cu acest punct rectificat, cu ajutorul d-lui Timoleon Pisani însuşi, îmi mai rămîn, ca să zic aşa, cîteva obiecţii de metodă. D. Timoleon, care făcea apel, pentru a explica numele său mic, la Plutarh şi Vieţile bărbaţilor iluştri, din ambiţia de a reprezenta tot umanismul greco-latin (Plutarh + turnul din Pisa) adoptă în discuţiile sale ştiinţifice o metodă mai aproape de Fanar. De aceea trebuia să mă denunţe ministerului şi românismului, pe care d-sa îl reprezintă simbolic şi permanent, ca pe un trădător : „Şi ce bine îi şade unui român dispreţul acesta pentru limba lui Miron Costin şi limba lui Neculce. Şi ce menire mai frumoasă pentru «un mare critic» (ah, ironia în ghilemele a d-lui Timoleon) şi profesor român, cu nume fără «rezonanţă omerică». fără «pecete slavonă», dar cu sufletul înstrăinat, decît să apere «dreptul neologismelor», decît să vrea stăpînirea lor, jugul lor, în biata noastră limbă «în formaţie» şi, mai ales, «atît de primitivă» ?" Vorba d-lui Timoleon Pisani despre „jugul" neologismelor aduce grozav cu „jugul turcesc", cu „jugul fanariot" şi alte năpaste căzute pe capul românilor şi a bietei limbi româneşti, pe care o apără astăzi acest patriot. Cît priveşte dispreţul meu pentru Miron Costin şi Neculce, el există numai în fantezia balcanică a d-lui Timoleon, acest comitagiu al scriitorilor naţionali pe care-i pradă la drumul mare al relei-credinţe şi al filologiei sale băbeşti, de două ori pe săp-tămînă. Limba Iui Costin şi Neculce este autentică pentru momentul de evoluţie al limbii româneşti în care ei au scris, parfumul ei arhaic este propriu acelei epoci, iar cine ar scrie ca ei astăzi, fără a-i parodia, este un caraghios, nu un purist. Ar mai fi de reluat comicăria cu dezumflarea, la care d. Timoleon Pisani răspunde într-un peş (ştiţi, genealogia sa 517 I în legătură cu turnul din Pisa !) confundînd „comprimarea bugetului" cu cucuiele sale filologiceşti. Ceea ce nu-1^ va împiedica pe „vechiul luptător" pentru limba romaneasca sa spuie, ca şi strămoşul său, că de la 48 şi pîna astăzi „şi dă-i şi dă-i şi luptă" pe terenul cultural al naţiei. Din partea noastră, „dă-i înainte, venerabile" — cu aceeaşi pricepere şi bună-credinţă : vei binemerita de la patrie şi de la „sufradzele" bunilor români ! ARTA DE A CĂLCA IN STRĂCHINI 1936 Cu excepţia d-lor G. Călinescu şi Tudor Vianu şi cu sau fără voia d-lui D. Caracostea, noul mentor al Revistei Fundaţiilor regale, toţi criticii români de astăzi sunt dinafară Universităţii. D-nii E. Lovinescu, Perpessicius, Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu şi, dacă e îngăduit a ne cita şi pe noi, sunt numai profesori de liceu. Mai mult sau mai puţin importanţi, cu o activitate mai bogată sau mai re-strînsă — aceştia sunt criticii literari a căror competenţa şi autoritate caracterizează momentul actual al disciplinii. învestiţi cu „decretul nominal al Providenţii", ei reprezintă deocamdată spiritul critic contemporan, în cultura noastră. S-a întîmplat însă ca un decret să învestească pe d. D. Caracostea cu gospodărirea Revistei Fundaţiilor regale; în această situaţie administrativă, d. profesor universitar se simte chemat să dea noi directive publicaţiei pe care-o conduce. De-aci nevoia de-a se transforma în animator, de a-şi imagina o conştiinţă directoare. Cea dintîi manifestare, în acest sens, se cuprinde în articolul Un nou îndreptar, publicat în numărul de Ia 1 iunie 1941, al Revistei Fundaţiilor regale ; este, de altfel, şi prima torpilă a d-lui profesor, îndreptată în contra criticii noastre de azi ; mai mult încă, este şi măsura capacităţii d-sale de orientare critică, pe care doreşte s-o imprime publicaţiei pe care o ctitoreşte. 519 La data cînd „îndreptarul" a apărut, mai făceau parte din echipa de critici ai revistei d-nii Perpessicius, Şerban Gioculescu şi Vladimir Streinu. D. E. Lovinescu colaborase în literatură şi memoralistică, d. G. Călinescu nu mai colabora de cîteva numere, iar cel care semnează aceste rînduri, după un an de colaborare, se retrăsese din noiembrie 1940, cînd a publicat ultimul articol la Comentarii critice. Ce-şi propune d. profesor, ca inovaţie, în sectorul criticii literare ? Să cităm propriile sale cuvinte : „Organizată pe secţiuni şi specialităţi, în parte în cadrul planului pentru enciclopedie, informaţia şi critica vor da actualitate Revistei. Partea aceasta nu trebuie să rămînă unui număr restrîns de colaboratori permanenţi, ci întreaga intelectualitate românească, în primul rînd Universităţile (conferenţiari, şefi de lucrări, asistenţi) se cuvine să fie invitată să colaboreze." Cu alte cuvinte, d. profesor desfiinţa critica vie a revistei, înlocuind-o cu un grup de tehnicieni ; dintr-o publicaţie colectivă, o transforma într-un fel de Revistă a cursurilor şi conferinţelor; eram nerăbdători să vedem roadele cursului său universitar şi să ne luminăm de contribuţiile acelor „conferenţiari, şefi de lucrări, asistenţi" care, probabil, au fost pregătiţi şi formaţi la disciplina d-!ui profesor însuşi. Pînă acum, n-am recoltat nimic de pe urma invitaţiei ; intenţia d-lui profesor, ocolit mărturisită, era mai ales să înlocuiască echipa criticilor literari ai revistei, cu însăşi personalitatea sa, căci, în acelaşi „îndreptar", şi-a dezvăluit şi o parte din „orientări". Şi d. profesor îşi ia rolul în serios şi, de pe catedra revistei, propune scriitorilor şcolari cîteva teme. Iată-le : „Vad în mîînele tuturor o biblie în care elita scriitorilor noştri recheamă icoana mamei. Să atingă numai cineva resortul acesta şi vor răsări pagini de neuitat. Le aştept în revistă. Mai văd o noua poezie multiplă, reală, desfăcută de convenţional, al copilului. Este atît adîncime într-un suflet de copil, pentru cine ştie să-1 vadă, în esenţa lui, nu prin ochelari deformanţi, ca freudismul ! Orice renaştere este nedespărţită de religia copilului, orice prăbuşire vine din turbu-rarea acestui izvor". Suntem lămuriţi : d. profesor propune scriitorilor o estetică de Kindergarten ! Mai departe, de pe aceeaşi catedră, oferă o nouă temă : „Poezia nu este un simplu joc de îneîntare, ci o funcţiune a preamăririi. Imperativele obşteşti au deschis totdeauna calea sa creaţiunilor de preamărire a eroismului politic creator de stat. De la Budai-Deleanu, unde mai este oare o viziune de largi proporţii închinată destinului politic şi fră-mîntărilor dominate de cerinţele statului ?" Nu ştim prin ce tainice afinităţi, d. profesor mărturiseşte un entuziasm atît de neînfrînat pentru statul ţigănesc din liganiada veselului Budai-Deleanu; nu suntem iniţiaţi, ca d-sa, în misterele „criticii genetice", dar luăm act de ce înţelege d-sa prin „destin politic". în continuarea „îndreptarului", d. profesor nu se mărgineşte numai să-şi divulge temele estetice preferate şi admiraţia pentru statul ţigănesc, ci are şi revelatoare intuiţii critice : „Să urmărească cineva opera dramatică a lui N. Iorga, creaţiune încărcată, despreţuitoare de cerinţele receptivităţii, dar avînd uneori întrezăriri geniale şi înraţişînd în totalitatea ei impozanta unitate a unui unic conflict mesianic —■ şi, confruntînd opera aceasta cu părerile comentatorilor, va dobîndi o măsură exactă a mediocrităţii în critica curentă". A descoperi din uluitoarea personalitate a lui N. Iorga pe dramaturg, înseamnă nu a vedea mediocritatea criticii curente, ci, pur şi simplu, a călca impozant în străchini ! Dar „îndreptarul", mai cuprinde şi alte recomandări ; d. profesor mai propune scriitorilor şi tema „eroismul politic", căci, spune d-sa: „Orestia, Eneida, Divina Comedia, ca să mă mărginesc numai la acestea, privesc ironic pe teoreticienii artei străine de marile preocupări ale conştiinţei şi menirii obşteşti". Care critic român a vorbit cu dispreţ despre Orestia, Eneida şi Divina Comedie t Dar nici un critic român n-a călcat în străchini, recomandînd, în veacul al XX-lea, să ne întoarcem la forma clasică a epopeii, spre a preamări „eroismul politic". în sfîrşit, „îndreptarul" ne propune ultimul avatar al „orientărilor" d-lui profesor, în critica literară, concretizat în acel monument de confuzie care se cheamă Arta cuvîn-tului la Eminescu : „Deşi în critica literara avem o bogată eflorescentă şi oricine face pe ciceronele, totuşi se cunoaşte 520 521 extrem de puţin ceea ce s-a lucrat în ultimile decenii în ideologia şi critica literară germană, prin înfrăţirea filozofiei, criticii şi lingvisticei privită ca expresie. E absolut necesar să cunoaştem noile poziţii şi probleme, nu pentru a imita, dar pentru a da un instrument mai precis şi modern valorificării româneşti". Dar, în definitiv, ce autoritate critică îndrumătoare reprezintă d. D. Caracostea, în cultura noastră ? Ce trecut îl îndreptăţeşte să devie, subit, ideolog şi să pontifieze de pe estrada Revistei Fundaţiilor regale un nou crez literar, şi să-şi ia sarcina de a îndruma literatura şi critica naţională ? îi lipsea numai un decret administrativ şi un salariu, ca d. profesor să-şi simtă prometeice forţe de reformator. întreaga sa activitate îl înfăţişează ca pe un Ahasverus al criticii universitare, în căutare de orientări şî-n dependenţă de mode şi metode ; prin 1909, sta în umbra lui Ovid Densusianu, la Vieaţa nouă, şi elogia poezia livrescă a profesorului său, suprapreţuind-o, şi parafrazînd propaganda maestrului pentru simbolism ; prin 1916, se zbătea între probleme de folclor şi în teorii despre caracterul „sud-est european" al literaturii părintelui Galaction, ca, prin 1921, să rezume schiţele şi nuvelele d-lui Brătescu-Voineşti, într-un volum în care aspira spre „critica genetică" ; prin 1926, la Adevărul literar, căuta izvoare eminesciene şi năzuia iluzoriu să surprindă Personalitatea lui Eminescu, ca, în 1938, să ne strivească sub mormanul de confuzii din Arta cuvin-tului la Eminescu ; astăzi, d. profesor, în dependenţă de un salariu şi pe baza unui decret administrativ, îşi descoperă vocaţie de îndrumător al criticei naţionale. Veşnic în căutarea unei axe proprii, d. profesor crede ca şi-a găsit-o, în sfîrşit, prin înfrăţirea filozofiei, criticii şi lingvisticii privită ca expresie. Iluzia este ea însăşi o formă a personalităţii, supusă însă examenului critic dinafară. Gelos să-şi realizeze personalitatea şi să-şi stimuleze autoritatea, d. D. Caracostea a procedat, cu o eleganţă a gestului care-1 caracterizează, punînd în disponibilitate echipa de critici care mai funcţiona la Revista Fundaţiilor regale, printr-un comunicat care, dacă n-ar fi ilariant, ar fi numai întristător. Astfel, în numărul pe august-septembrie 1941, al revistei pe care o diriguieşte, [...] d. profesor decretează : I ţ „începînd cu numărul acesta, primul alcătuit conform indi-caţiilor date de noua direcţie, se suspendă, timp de şase luni, colaborarea, la Revista Fundaţiilor regale, a criticilor de formaţiune fie estetizantă, fie liberalizantă pînă la simpatii faţă de ideologia şi literatura semită. Aceasta pînă ce directivele noi, care au început să fie date din aprilie 1941, vor fi suficient cunoscute prin revistă. De la această dată, revista, urmărind nu să strice tot ce a fost bun, dar să împlinească, va primi colaborările vechilor critici numai în măsura în care se va face dovada că ei recunosc cerinţele literare ale vremii. Ţinînd seamă de imperativele conştiinţei estetice, fără de care nu este durată, critica revistei afirmă că literatura nu este un mijloc de destrămare şi nici un simplu mijloc singuîarizant, ci o funcţiune de expresie adînc omenească şi românească totodată, fără de care poezia nu poate fi integrată în cultura neamului". Nici unul din criticii români care au colaborat cîndva la Revista Fundaţiilor regale n-au afirmat altceva. D. Perpessicius, care se străduieşte de ani să editeze critic opera lui Eminescu, d. Şerban Cioculescu, care a editat opera lui Caragiale, d. Vladimir Streinu, care pregăteşte o ediţie a lui N. Filimon şi una a lui C. Hogaş (ca să cităm numai pe ultimii supravieţuitori ai Comentariilor critice, pînă la decretul d-lui profesor), n-au făcut altceva decît să confirme cele scrise de d. Caracostea. Şi atunci ce înseamnă carantina de şase luni la care, desigur, nici conştiinţa d-lui Perpessicius, nici conştiinţa d-lor Şerban Cioculescu şi Vladimir Streinu — nu se vor supune ? Ce-nseamnă formula ambiguă că vor fi reprimiţi „în măsura în care se va face dovada că ei recunosc cerinţele literare ale vremii" ? Aşteaptă cumva d. D. Caracostea un omagiu public, din partea celor concediaţi atît de elegant, aşteaptă oare o adeziune zgomotoasă la Arta cuvîntu-lui la Eminescu, sau recunoaşterea patronatului unui spirit care-şi caută axa de peste patru decenii, cînd ei îşi au propria axă bine determinată? Ameninţare inutil jignitoare, inoperantă, adresată unor critici care-au onorat cu numele lor revista de Ia care sunt brutal înlăturaţi. Autoritatea critică purcede din conştiinţa etică, nu din gesturi spectacu- 522 523 loase ; nici orientarea, nici ideologia, prezumtive, nu-l pot învesti pe d. Caracostea nu ceea ce timpul şi propria activitate nu l-au învestit. [...] Personal, ucazul d-lui profesor nu ne priveşte ; atît timp cît decretul administrativ îi va suscita vocaţia de critic şi îndrumător, la revista pe care o conduce, nu vom colabora sub patronatul d-sale ; termenul de şase luni nu ne înglobează, de vreme ce de un an am încetat a mai colabora la Revista Fundaţiilor regale. Dar conştiinţa critică şi respectul adevărului ne obligă să protestăm demn şi să nu ne pierdem luciditatea. 1941 CRITICA ESTETICA Asistăm, de la o vreme, la un adevărat asalt în contra criticii pe care ne-am obişnuit s-o numim estetică ; ea vine din partea unor oameni care n-au avut nimic comun cu critica literară, sub nici o formă, de la publicişti gălăgioşi, care, în notiţe anonime sau în articolaşe semnate, dar sortite să rămînă anonime — insinuează sistematic un discredit necugetat asupra criticii estetice. Şi, ce-i mai grav, chiar diletanţi cu pretenţii de informaţie şi cu iluzii de doctrinari vorbesc cu dispreţ de critica estetică, de estetism, pe care-1 etichetează comod sub vorba alarmistă de decadentism. Buna şi reaua-credinţă se-mpletesc, în această campanie, şi nu ştii unde sunt graniţele lor şi unde începe să se-nvecineze cu suficienţa. Dar dacă observi bine, toţi aceşti adversari ai criticii estetice sunt nişte bieţi critici tezişti, care-şi închipuie că temele lor şcolare sau prezumţiile lor nesusţinute sunt şi criterii de valorificare. Critica dogmatică este cu totul altceva ; ea se sprijină pe o sumă de valori de conţinut şi de expresie, în genere precis realizate într-o literatură de tradiţie strălucită ; respectabilă, în măsura în care este sinceră şi competentă, critica dogmatică ajunge, sub unghiul ei parţial de vedere, tot la aspectul estetic, al unei anumite estetici. Critica estetică, largă, comprehensivă — este un act de supunere la obiect, de modestie intelectuală şi de respect faţă de structura particulară a creatorului artistic ; ea nu-şi 525 impune norme prestabilite, nu oferă teme scriitorilor, nu urmăreşte nici un fel de teză sociala, morală şi nici chiar estetică. Adevărata critică estetică se interesează numai de orga-nicitatea operii de artă, de structura şi expresia ei specifică, pe care le descrie, le analizează, le compară şi le ierarhizează. Indiferenţa ei e numai aparentă, fiindcă nu participa la conţinutul operii, cu intoleranţă şi preconcepţie, fiindcă nu cere unui realist poezie, şi unui poet condiţii obiective de creaţie. în principiu, structura şi expresia, ca modalităţi ale creaţiei artistice — pot fi infinite ; şi această infinitate este obiectul criticii estetice, evident în limitele noţiunii de valoare. Dogmatismul nu crede-n progresul artistic, în va-riabilitatea creaţiei ; tezistul crede numai în propriile Iui teme, în valorile neutre, din punct de vedere estetic, pe care le confunda cu realizarea, sub orice grad şi calitate le-ar întîlni. [...] Maiorescu, a cărui critică estetică, mai mult de principii generale, este schematică, embrionara — este viu şi astăzi în conştiinţa noastră, prin spiritul care-o animă. Dacă priveşte arta şi printr-o atitudine metafizică, din Hegel şi Schopenhauer, oricînd de înlocuit prin alte poziţii metafizice, este un fapt cu totul secundar. Intuiţiile Iui critice sunt de natură estetică, în fond, şi indiferent dacă explică pe Eminescu prin teoria geniului schopenhaurian sau pe Caragiale prin raportul dintre etic şi estetic (din acelaşi izvor metafizic), Maiorescu ajunge la concluzii de natură estetică, şi într-un caz şi-n altul, înţelegînd pe fiecare în particularitatea lui structurala. Genii opuse, prin natura, prin materialul şi expresia lui artistică — Eminescu şi Caragiale sunt priviţi ca două modalităţi estetice, libere să creeze în conformitate cu alcătuirea lor intimă. De la Maiorescu, critica estetică a făcut progrese uimitoare în cultura noastră ; spiritul ei s-a păstrat nealterat şi alături de-o literatură bogată, variată, s-a alcătuit şi o critică demnă s-o înţeleagă şi s-o interpreteze. Critica estetică de azi, la noi, l-a depăşit pe Maiorescu ; e la mijloc, desigur, şi progresul timpului, şi progresul creaţiei naţionale, şi adîncirea conceptului de critică. Este decadentism în lărgimea de comprehensiune, în subtilitatea analizei, în puterea de ierarhizare a valorilor, pe care critica postmaioresciană le-a împins atît de departe ? De-aci începe mistificarea teziştilor, reaua-credinţă a impostorilor şi îngîmfarea stearpă a suficienţilor ; fiindcă prin critica estetica, generaţia postmaioresciană n-a înţeles să promoveze vreun curent anume, de jonglerie verbală şi de atitudine artificială, dar n-a înţeles nici să abdice de la luciditate şi să despartă valoarea de nonvaloare în orice tabără s-ar ivi. A fi ajuns la preţuirea justă a lui Eminescu şi Mace-donski, a lui Goga şi Tudor Arghezi, a cronicarilor şi a simbolismului, a lui Rebreanu şi a d-nei Papadat-Bengescu, a lui Caragiale şi Duiliu Zamfirescu, a Iui Creangă şi Matei Caragiale, a lui Coşbuc şi Lucian Blaga, a lui Pillat şi Ion Barbu, a lui Dinicu Golescu şi Dimitrie Anghel, a lui Iorga şi Pârvan — adică a tuturor contrariilor care schiţează măcar o structură, cînd n-o afirmă strălucit, şi care desemnează o expresie, cînd n-o creează integral — înseamnă oare a fi in decadenţă, în deficienţă şi în regres ? Critica estetică nu e un joc steril al inteligenţelor, ci o fecundare a creaţiei artistice, prin înţelegere fecundă, prin perspectivă multiplă, prin analiză adecvată şi prin acel inalterabil sentiment al valorilor, care întreţine vie întreaga literatură a unui popor. Sectoarele în care activează critica estetică, la noi, sunt atît de numeroase (deseori le-a-ncălcat şi pe cele ale universitarilor sterpi şi inutil înfumuraţi, prin biografisme, prin istorie literară, prin critica de texte) —■ încît dacă i se poate aduce vreun elogiu meritat este acela de a fi singura critică vie, care injectează ozon trecutului şi prezentului, şi care vehiculează valorile pe planul lor propriu şi-n raport cu dimensiunile lor reale. 1942 526 ÎNAINTE, DE LA MAIORESCU ! Daca în timp de război muzele mai tac, babele nu încetează a se boci; există o Cassandră, în publicistica noastră, de ale cărei plînsete vuieşte cetatea. Nu-i place nimic din ce scriu contemporanii ; limbâ-n care se exprimă e stricată, sufletul e pervertit, ideile sunt strîmbe ; nimic nu-i mare şi frumos, din scrisul de azi ; totul e bun numai în trecut. Scîrbit de zilele-n care Dumnezeu, în toleranţa lui supremă, îi îngăduie să concureze pe Matusalem, cîrtitorul a toţi şi a toate a-nceput totuşi să evolueze. Nu se mai mulţumeşte să ne trimită la cronicari (pe care-i iubim şi preţuim şi fără îndreptarul lui strîmb), ci ne ameninţă cu un mare modern, cu Titu Maiorescu. Pe strălucitul îndrumător al culturii noastre din veacul trecut l-am descoperit, însă, mai înainte de a ni-I recomanda vajnicul corespondent cu pensionarii din provincie şi cu semidoctele sentimentale ; rubrica sa culturală, utilă la periferia intelectualităţii (şi încă nu totdeauna) îşi ia asu-pră-şi răspunderi care-1 depăşesc. Gînd şi-a dat seama că lumea nu-l ia în serios, pe propiile sale puteri, şi-a căutat un scut venerabil şi 1-a găsit, fireşte, în Maiorescu. Numai că sub platoşa lui s-au adăpostit mai întîi maiorescienii de imediată formaţie, discipolii direcţi ai maestrului. Unii dintre ei îi continuă şi astăzi spiritul, evident cu mijloacele vremii şi cu tot ce personalitatea lor îl sporeşte în prestigiu : d-nii Ion Petrovici, C. Rădulescu-Motru şi P. P. Negulescu, spre a nu pomeni decît o singură aripă distinsă din complexul pavilion al spiritului maiorescian. învăţămîntul nostru filozofic, întemeiat, pe baze critice, de Maiorescu, a pornit de la el, dar a mers mai departe. Atîtea lucrări, care sunt şi tot atîtea sinteze personale, ale maioreseianilor amintiţi, au rodit din brazda fecundă a ilustrului profesor de logică şi istoria filozofiei. Individualitate providenţială, în înţelesul de a fi sosit în momentul istoric cel mai potrivit, Maiorescu a înfăţişat o armonioasă sinteză între toate disciplinele intelectuale şi a înmănunchiat numeroase daruri. Orator, om politic, avocat, profesor, filolog, estetician, critic cultural şi literar — a fost pretutindeni egal cu sine şi s-a orientat cu uşurinţă şi competenţă, în atîtea specialităţi, ce ar părea că se exclud între ele. Se pare însă că înspăimîntata Cassandră nu ne întîm-pină cu strigătul „înapoi la Maiorescu!" — în înţelesul acesta umanist, de realizare armonioasă a personalităţii ; nasul său nici nu i-ar permite, de-altminteri, să-şi depăşească lungimea. Mai simplu, trimite pe contemporani la ceea ce aş numi alfabetul maiorescian, pe care, după un sfert de veac, 1-a descoperit, cu uimire. Ei bine, alfabetul cultural maiorescian e încă valabil, dar numai pentru pensionarii provinciali şi semidoctele sentimentale, cu care se-nţelege atît de dulce, vijelioasa Cassandră ; şî mai e valabil, în primul rînd, pentru sine însuşi. Dacă ar fi cu putinţă să mai trăiască şi azi Maiorescu, lasă că ar depăşi vîrsta matusalemică a cîrtitorului (pe lîngă el ar fi abia un ţînc) — dar ar fi cu siguranţă alături de marii contemporani ai noştri, pe care Cassandră, asurzită de propriile-i plînsete, nu-i aude şi, ocupată cu alfabetul culturii, nu-i citeşte şî, dacă-i frunzăreşte, nu-i pricepe, E greu de precizat, astăzi, cam ce roade a dat spiritul maiorescian în politică ; e însă sigur că în filozofie şi estetică a fost depăşit, că în filozofie, de asemeni, a fost întrecut, prin construcţii sau cel puţin sugestii originale şi că, în critica estetică, a fost cu strălucire continuat. Zadarnic am cita nume, care stau pe buzele tuturor, fiindcă neînduplecata Cassandră nu poate să audă sau, 528 34 _ Scrieri, 6 — c. 1/150 529 dacă aude, printre suspine, nu vrea să le şi vadă ; totul e putred în Danemarca noastră spirituală, afară, bineînţeles, de bucolica fericire din vestita sa Beoţie. Şi fiindcă amestecăm necontenit, în această discuţie, pe Maiorescu, e bine să fixăm şi poziţia noastră faţă de marele îndrumător : de mult ni l-am revendicat, de mult am fost pătrunşi de spiritul înaltei lui învăţături. Maiorescu n-a fost însă un maestru al semidocţilor şi nici n-a practicat polemica de monedă măruntă a Cassan-drei matusalemice ; el a izbit masiv, într-o serie de silogisme magistral lînmănunchiate, în semidoctism şi demagogie culturală, în specialiştii după ureche şi în falşii naţionalişti. Principiul adevărului, pe care 1-a-nfipt, ca pe un stindard, în inima culturii noastre, a fost săgeata care a străpuns şi inima strigoilor culturali. Magia maioresciană e magia unui spirit înalt, cultivat şi eminent european ; magia băbească a Cassandrei bocitoare tinde, din nefericire, să reînvie strigoii ucişi de săgeata adevărului. în realitate, această magie, şoptită printre gingii, vrea. cu sau fără voie, să se întoarcă nu la Maiorescu, ci să ne împingă dincolo de el. Să fim însă bine înţeleşi : nu diminuăm, cu nimic, pe Maiorescu, apreciind pe acei contemporani care-i cinstesc spiritul şi pe care el însuşi i-ar preţui ; nici nu-l scădem, dacă, pornind de la el, propunem lozinca : înainte, de la Maiorescu ! Iar, ca sa. terminăm, tot în spirit maiorescian, trimitem pe nemilostiva Cassandră, amatoare de formule tari şi sintetice, la robustul simţ critic al marelui îndrumător, care-a scris, între altele, şi acel binevenit şi încă actual articol, intitulat ca un comandament: în lături! 1942 CEARTĂ DE CUVINTE S-ar părea că, în problemele de cultură, nu există, sau cel puţin n-ar trebui să existe unele superstiţii. De cîţiva ani se discută prin presă, iarăşi şi iarăşi, problema neologismelor, care în principiu este de mult lămurită.^ Superstiţia care înnegurează şi minţile şi discuţia poartă numele de purism. Dar ce înseamnă la noi purism, în materie de limbă literară ? înseamnă oare academism, adică plivirea limbajului de unele cuvinte vii, dar care totuşi n-au primit dreptul de cetăţenie din partea celui mai înalţ for de cultură naţională ? Credem că nu. Dicţionarul limbii române, la care încă lucrează Academia, nu şi-a impus să reducă limbajul la un anumit fond, recunoscut a fi cu exclusivitate literar ; el e plin de provincîalisme, adunînd cu mult zel tot ce se poate aduna din stratul limbii vorbite, din acel imens rezervor care este limba poporului. Limba noastră literară nu s-a format în saloane, nu s-a cristalizat în capodopere inspirate de canoane clasice — ca să se pună problema purismului ei expresiv, aşa cum s-a pus în limba franceză. Aşadar, purismul, în acest înţeles, nici nu poate forma obiectul unor discuţii serioase. Traducerile cărţilor religioase s-au făcut în limba poporului ; cronicarii se exprimă în aceeaşi limbă şi farmecul arhaităţii lor n-are nimic din savoarea arhaităţii cărturăreşti greco-latine, a limbajului unui Montaigne şi Rabelais. Abia neologismele din unele opere scrise sau traduse în româneşte de Dimitrie Cantemir păstrează patina 531 arhaităţii prin forma tranzitorie în care apar pentru prima oara. Neologismul de formă arhaică îşi are pitorescul lui lexical în însemnarea lui Dinicu Golescu sau în Peregrinul transilvan al lui Codru Drăguşanu. S-ar putea face un întreg studiu lexicografic, psihologic şi cultural asupra neologismului de formă pitorească, în literatura veacului trecut ; dar, nici sub acest aspect, purismul n-ar fi un criteriu de judecată. Dacă nici după un anume cod estetic al limbajului, nici după formele arhaice ale neologismului nu putem fixa noţiunea de purism, care este totuşi sensul lui, în discuţiile de presă, năpustite asupra limbii ? înclinăm a crede că sensul purismului aplicat la problema limbajului, aşa cum e privită de nespecialişti, e strict politic. Se aplică deci un criteriu strein, într-un domeniu în care numai normele ştiinţifice pot lumina. Duşmanii pînă în pînzele albe ale neologismului îl acuză că ne înstrăinează limba, că o depărtează de expresia strămoşilor, că toceşte caracterul neaoş al lexicului ; dacă le răspunzi că foarte multe expresii socotite neaoşe sunt de origină slavă, turcă etc. — îţi capeţi duşmani pe viaţă şi te poţi alege şi cu pecetea de nepatriot, fiindcă afirmi un lucru ce poate fî verificat în orice dicţionar. Dar origina unui cuvînt interesează numai filologia (o disciplina cuminte şi nearţăgoasăl şi nu decide păstrarea sau alungarea cuvîntuîui din limbă, chiar dacă este de-o provenienţă, să-i zicem, mai puţin dorita. Cuvîntul, indiferent de origină, există ca funcţie vie a vieţii spirituale a unui popor ; căpătînd nu numai un conţinut noţional, dar şi o reverberaţie sentimentală, s-a îm-pămîntenit definitiv în limba poporului. Cine vrea sa scrie astăzi exclusiv cu vorbe neaoşe cade în maniera, în pastişe şi în moda frivolă a acelor cucoane care, la oraş, adoptă costumul naţional ca îmbrăcăminte de toate zilele. S-a afirmat, din diverse părţi, şi observaţia e întemeiată, că, prin introducerea de neologisme din limba franceză, limba română s-a regenerat în aspectul ei neolatin. Dar nici astfel pusă problema, cu exclusivitate, nu-şi atinge prestigiul de afirmare ştiinţifică. Şcoala ardeleană şi curentul latinist şi-au propus să purifice limba noastră de slavisme şi alte cuvinte alogene. înlocuindu-le cu vorbe de origină latina ; îşi propusese adică să înlocuiască cuvintele 532 vii cu vorbe mumii. Puriştii timpului nostru nu se mai întorc la procedeul demonetizat al latiniştilor, care ticluiau o limbă fără viaţă, grefînd celule moarte pe celule vii. Puriştii neolatinizanţi de azi imaginează un fel de război surd între vorbele de origină slavă, din limba română, şi cele de origină romană, şi înglobîndu-le în categoria dispreţuitoare de ..balcanisme" doresc să fie înlocuite cu echivalentele lor vii, de data asta, din lexic, cu neologismele stigmatizate de puriştii de specie neaoşistă. Fie că porneşte din partea preţuitorilor de cuvinte neaoşe, fie că porneşte din tabăra preţuitorilor de neologisme de origina latină, luate prin intermediul limbii franceze — purismul acesta este o primejdioasă superstiţie. Viaţa cuvintelor nu este un joc strategic de politică şi nici un război de vorbe, care traduce în mic războiul dintre naţiuni ; viaţa cuvintelor îşi are istoria proprie, plină de felurite aluviuni, îşi are rezonanţa sentimentală şi nuanţa naţională, dobîndite dintr-o funcţie expresivă, pe care statisticienii purismului arhaic sau neologistic n-o pot desfiinţa, fără a sărăci, a mutila limbajul unui popor. Criteriile* politice, aplicate Ia lingvistică, sunt cu totul vane şi, împinse la consecinţele lor extreme, sunt şi primejdioase ; aliajul misterios al lexicului naţional s-a petrecut, desigur, după norme de profundă organicitate. Este o ciudată pasiune din partea „apărătorilor" limbii române, dintr-o tagmă puristă sau alta, să-şi zvîrle în cap cu vorbele scoase din dicţionar, cum şi-ar da cu pietricelele scoase din rîu sau cu cocoloaşe de hîrtie. Jocul poate fi amuzant, pînă la un punct, poate fi ingenios şi aduna mulţimile, neaoşiste sau neologizante, în faţa porţilor respective ; dar o cearta de cuvinte nu e o polemică de idei şi din preferinţe subiective, din manii - sau pariuri — problema limbajului n-are nimic de cîştigat. Ştiinţa are totul de pierdut, iar biata limbă naţională aşteaptă să fie utilizata în creaţii, cu toate virtuţile şi virtualităţile ei, cu toată expresivitatea ei. indiferent dacă, statistic, unele cuvinte sunt de origina slavă, latină sau altfel ; atomiştii purismului fac experienţe în eprubete, în loc să insufle viaţa spirituală, bogatei, frumoasei şi plasticei limbi româneşti. 1943 ROMANTISMUL ROMÂNESC în 1948, vom sărbători centenarul revoluţiei care ne-a pus în contact cu spiritul şi instituţiile moderne ale Occidentului ; acest fenomen este el însuşi încoronarea unor succesive strădanii, care-şi găsesc expresia culminantă în anul 1848. ^ Dacă, în^domeniul politic şi social, revoluţia este fixată printr-o dată istorică, nu tot aşa de precizată este şi cealaltă, în literatură ; contactul cu Apusul literar s-a făcut mai întîi printr-o serie de „clasici întîrziaţi", la care influenţa franceză, italiană şi chiar grecească se amestecă, într-o orientare destul de hibridă şi de calitate îndoielnică. Infiltraţia romantismului se semnalează, e drept, încă de la începutul veacului al XlX-Iea ; generaţia de la 1830, în fruntea căreia stau Heliade, Cîrlova şi Grigore Alexandrescu, luase act de romantism, ca de o mişcare a sensibilităţii moderne, de care şi ea era animată ; oricît, în perspectiva timpului, Heliade apare ca un eclectic, oscilînd între clasicism şi romantism, iar Alexandrescu se va fi fixat ca un clasic, prin însăşi structura lui firească şi prin realizările Iui poetice — infiltraţiile romantice există şi la aceşti precursori. Dar istoria literaturii noastre moderne cunoaşte un spirit compact de romantism ; generaţia politică de la 1848 se acoperă şi cu generaţia literară a vremii; pînă la junimism, exact pînă la afirmarea genialului adolescent Emi- X nescu, cu Venere si Madonă, Mortua est şi Epigonii, ro-■F mantismul de izvor franco-englez a dat o noua faţă lite-W raturii noastre moderne. I1 Evident că romantismul nostru nu are un caracter de 1 revoluţie estetică, în sensul romantismului francez; el nu f luptă în contra unei tiranii clasice şi a unui academism 1, osificat : mai curînd, are caracterul unei descoperiri in-1; tegrale de maturitate, al unei puneri Ia nivel cu literatura § europeană a timpului şi al unei ieşiri dintr-o inerţie orien-1 tală. Entuziasmul pentru literatura populară, al lui Alecu Russo şi Alecsandri, este şi el un act de romantism, o deshumare, din anonimat, a unei producţii romantice a po- {. porului, exprimat prin doine şi balade ; tonul elegiac al doinelor indică o suferinţă seculară, iar eroismul cîntece- s lor bătrîneşti sugeră dimensiunea suprafirească a eposului. i Nu mai vorbim de cîte infiltraţii cărturăreşti, din Lamartine, Hugo şi Byron, întîlnim la literaţii din generaţia de : la 1848/ Cu Eminescu, sinteză a romantismului european, într-o creaţie majoră, procesul de naştere şi afirmare al literaturii noastre moderne se desăvîrşeşte şi putem vorbi de romantism ca de o mişcare autohtonă, în perspectiva vremii ; faptul de a fi asimilat şi de a fi modelat, după împrejurările, temperamentele şi talentele locale, o revoluţie literară atît de covîrşitoare este esenţial. în preajma centenarului modernizării vieţii noastre publice, s-ar putea pune şi problema celuilalt centenar, al romantismului românesc. Judecind prin analogie cu Franţa, dificultatea fixării unui moment exploziv, cu caracter de manifest, al romantismului nostru, ne întîmpină tot timpul; n-am asistat şi la noi la o „bătălie romantică", dar am asistat, în schimb, Ia o bătălie a modernizării vieţii publice şi culturale, care-şi trage originile încă de la naiva, dar patetica însemnare a călătoriei Iui Dinicu Golescu, în Apus. Francezii au fixat naşterea romantismului în Prefaţa dramei Cromwell a lui Hugo ; nu vom găsi un document asemănător, între 1830 şi 1848 şi nici mai tîrziu, în literatura noastră, care să dateze revoluţia romantică ; şi 534 535 atunci, ne-am putea îngădui o sugestie şi o convenţie : să identificăm centenarul romantismului nostru cu anul 1848, sinteză a unor eforturi colective şi succesive, în ordinea politică, socială şi culturală. Două mari primejdii pîndesc pe istoricii literaturii române ; cea dintîi este iluzia de a socoti că, din veacul al XlX-lea, de cînd literatura noastră se dezvoltă sub înrîu-rirea copleşitoare a Apusului, curentele naţionale reproduc simetric pe cele occidentale ; cea de-a doua este tendinţa de a izola cursul istoriei noastre literare la un instinct obscur al autohtoniei, considerînd toate influenţele dinafară tot atîtea încercări de a-1 anula sau numai umbri ; ambele înclinări traduc respectiv şi două poziţii critice, cunoscute sub denumirea de modernism şi tradiţionalism. Cînd un critic militant, în cuprinsul uneia din aceste două formule, va scrie şi istoria literaturii noastre, totale sau parţiale, se va lăsa antrenat de directiva lui teoretică, transformîndu-se, rînd pe rînd, într-un apologet sau un detractor al valorilor literare ce cad în lotul agreat sau în cel inamic. Ceea ce s-a întîmplat, în proporţii diferite, atît cu E. Lovinescu cît şi cu N. Iorga, ca istorici ai literaturii noastre contemporane. Dar această aplecare, firească, pînă la un punct, la criticii partizani, cînd devin şi istorici ai fenomenelor artistice la care au participat, se poate întîlni şi în prezentarea unui trecut mai îndepărtat; fireşte, nu dintr-un spirit partizan şi teoretic, cît din aplicarea, cu orice preţ, a simetriilor istorico-literare, ca un criteriu absolut. Din confruntarea caracterelor romantismului francez, văzut ca o unitate estetică şi ca o realizare de mari temperamente, cu romantismul nostru, d. Şerban Cioculescu a ajuns la cîteva concluzii, ca şi la punerea lor în practică, ce merită o discuţie mai amănunţită. în Istoria literaturii române n\oderne, I, scrisă în colaborare cu d-nii Vladimir Streinu şi Tudor Vianu, d. Cioculescu se ocupă de Începuturile literaturii artistice, adică de generaţiile noastre de romantici, între Cîrlova şi I. Co-dru-Drăguşanu. înainte de a prezenta cele patrusprezece Ifiguri, fără circulaţie între ele, ca o serie de studii, portrete şi analize, fiecare valorificată mai mult în sine şi mai puţin în ambianţa epocii (deci într-o operaţie strict critică), d. Cioculescu face un interesant paralelism între romantismul francez şi romantismul nostru ; fireşte că suntem de acord cu unele discriminări, care se impun în împrejurările locale, ca nişte determinante naturale. Aderăm şi noi la constatarea caracterului militant, politic şi social, al romanticilor autohtoni, în mare parte luptători pentru ^Unire şi pentru preschimbarea moravurilor, ca şî pentru întărirea ideii de naţionalitate ; dacă o afirmaţie ca aceasta : *; „Renaşterea noastră literară coincide cu redeşteptarea conştiinţei naţionale" — este întru totul justă, ni se par dis-| cutabile o sumă de alte afirmaţii categorice dar care duc | în concluzie la negarea însăşi a romantismului autohton. I E drept că d. Cioculescu ne previne rezistenţele, subli-niind : „Cauzele de neaderenţa morală, în tot decursul dintre anii 1830 şi 1866, la esenţa patetică a romatismului, ar comporta un studiu deosebit", pe care numai enunţîn-du-1, îl înlocuieşte cu „unele constatări". Să luăm în consideraţie aceste constatări, rînd pe rînd ; pe cea mai evidentă am amintit-o, adoptmdu-i justeţea, fiindcă sublinia caracterul local al romantismului nostru, de infiltraţie apuseană, aderent la un pronunţat spirit militant, în ordinea politico-socială. Dintr-un instinct de perfectă simetrie cu literatura occidentală, d. Cioculescu caută şi o perfectă traducere a romantismului apusean, în romanticii noştri : „Noi nu am cunoscut, ca alte literaturi vecine, atingerea directă cu problematica romantică. Experienţa interioară a romantismului ne-a rămas străină. Scriitorii noştri nu au trecut printr-o «criză» morală, de esenţă faustică, demoniacă sau egotîstă, ca urmaşii spirituali ai Iui Goethe, Byron sau Chateaubriand, din alte ţări". Şi mai departe : „înainte de Eminescu, aşadar, produs de altfel tardiv al romantismului german, noi n-am avut un adevărat exemplu de poet romantic, în sensul plenar al cuvîntului". în realitate, toate aceste crize, faustică, demoniacă şi egotistă, există în romantismul nostru, cu intensitate varia- 536 537 bilă şi pe o durată mai spaţiată ; în fond, romantismul se prelungeşte, la noi, pînă după sămănătorism, pînă la apariţia simbolismului, de o infiltraţie tardivă şi supusa unor violente rezistenţe. Viziunea faustică o identificăm la Eminescu, atitudinea demoniacă la Bolintineanu şi Sihleanu, iar egotismul coboară şi înalţă, alternativ, lirica lui Macedonski. Eminescu însuşi nu ni se pare exclusiv un „produs tardiv al romantismului german", opera lui sintetizînd însuşi romantismul european, în tot ce are mai esenţial şi deci universal. E drept că, pîna la apariţia lui, n-am avut nici un poet romantic comparabil, ca valoare, cu marii romantici apuseni : factorul individual e în puterea hazardului şi nu se pot produce mecanic genii într-o literatura. Spiritul romantic, în aspectul de sensibilitate lirică, există, în realizări parţiale şi minore, la romantici autohtoni, la care poate fi identificat în atîtea trasaturi disparate şi dispersate ; o istorie literară naţională conceputa în spirit de strictă simetrie cu literaturile apusene riscă sa piardă din vedere nuanţele, căutînd numai culmile sau analogiile reliefate. Ca să explice absenţa revoluţiei estetice, dinlăuntrul romantismului nostru, d. Cioculescu constată : „o cultură tînără, ca a noastră, care nu trecuse prin succesive etape raţionaliste timp de cîteva secole, nu-şi putea propune eliberarea de sub tirania normelor silogistice" : observaţia ni se pare întemeiată, dar tot ea poate fi susceptibilă şi de interpretarea contrarie ; daca n-am avut o tradiţie de clasicism, ca literatura franceză, cu atît mai lesne, mai firească, ne apare infiltraţia romantică, la generaţiile dintre 1830—1866 ; neoperînd asupra romanticilor minori, opreliştea clasicistă n-a operat nici asupra unui mare romantic, de esenţa patetică a lui Eminescu ; căci, dacă explozia romantismului francez se explică printr-un act revoluţionar faţă de clasicism, explozia eminesciana se explică şi prin lipsa acestei constrîngeri şi prin factorul individual, adică genialitatea poetului. în al treilea rînd, explicaţia romantismului eminescian mai poate fi căutată în momentul social, în dialectica revo- B luţie-reacţiune, în alternanţa dintre ideologia paşoptista şi K ideologia junimista ; fireşte, factorul individual, genialîta-m tea poetului, scapă mecanicii sociale, fiind un joc al ha-■: zardului, care şi-a găsit totuşi dubla expresiune, în opera B lui. a creaţiei personale şi a atitudinii paseiste. m Metodele generale ale istoriei literare nu sunt identice ■ cu evoluţia particulara a literaturilor; influenţele streine W din literatura noastră nu ne pot duce şi la concluzia îne-£. vitabilă a simetriilor de valori interne, de desfăşurare în I timp şi de echivalenţă a personalităţilor creatoare ; romanii tismul român există, cu caracterele lui, cu lacunele lui, cu i mai micii şi mai marii lui exponenţi, cu extinderea lui în * timp şi sipaţiu şi cu alternantele lui orbite de influenţă. în * Eminescu se găsesc toate marile teme, procedee şi intensi-1 taţi ale romantismului european, realizate într-un moment m autohton ; egotismul violent macedonskian se prelungeşte § pînă la melopeea crepusculară a Rondelurilor, pe un spaţiu I care depăşeşte momentul plenar al romantismului european, |. dar poezia sămănătoristă, prin Goga, Iosif şi Coşbuc, este o întoarcere peste Eminescu, la un anume romantism autoh- f ton, din izvorul generaţiei de la 1848. Negasind în bloc şi în identitatea de timp, caracterele romantismului apusean, la romanticii noştri, d. Cioculescu e înclinat să-i conteste însăşi existenţa. Condus de acelaşi sentiment al simetriilor, mai face o serie de constatări, din care desprindem : „despre o doctrina literară, la scriitorii noştri din jurul anului 1830, nu poate fi vorba. Le lipsea acel spirit de grupare în cenacle, unde se frămîntă manifestele artistice, precum şi tradiţia literară, care asigură continuitatea sau stîrneşte reacţiunile înnoitoare". Desigur că nu întîlnim o doctrină literară la romanticii noştri ; ei însă au aspirat prin toţi porii romantismul, l-au asimilat şi l-au imitat, în felurite variante ; dacă n-au avut spiritul de cenaclu, ca o consecinţă a lipsei de doctrină, au avut în schimb un admirabil spirit de echipă, care s-a manifestat la Dacia literară, la Propăşirea, la România literară etc. ; acest spirit de echipa era totuşi organizat în jurul spiritului romantic, care plutea în aer şi 538 539 în duhul general al vremii. Faptul că programul Daciei literare este mai mult cultural decît estetic şi că se mărgineşte „la recomandarea izvoarelor proprii de inspiraţie", tot în direcţia romantică, deşi unilaterală, a evocării trecutului istoric, nu infirmă existenţa romantismului, ca o mişcare generală a sensibilităţii. Kogălniceanu era un istoric şi nu un critic şi lacuna generaţiei de la 1848 stă şi în nefericirea de a nu fi avut un critic de prestigiu. Mă întreb însă dacă Maiorescu, critic de necontestată autoritate, venind după Heliade, Kogălniceanu şi Russo, a avut o doctrină estetică în sensul cerut de d. Cioculescu, militînd exclusiv pentru formula clasică sau Tomantică ; conceptele estetice de clasicism şi romantism n-au nici cel puţin o utilizare didactică, în critica lui; în studiul teoretic şi practic despre Poezia româna citează romantici şi clasici, la un loc, preocupat să scoată în evidenţă numai ideea de frumos şi să valorifice opera literară ; de altfel, Maiorescu nu reacţionează în contra romantismului paşoptist, în critica lui culturală, ci în contra lipsei de criterii şi a nonvalorilor din literatura timpului. Dovadă că, la Convorbiri literare, au stat alături şi au fost apreciaţi Eminescu, Creangă, Caragiale şi Slavici, a căror doctrină estetică, întrupată concret în opere, nu venea de la Maiorescu, ci din structura şi cultura fiecăruia. Nici „Junimea" nu va fi un cenaclu de strictă doctrină literară, promovînd o estetică exclusivistă ; norocul grupării este de a fi fost patronată de un critic, aşa cum generaţiile dintre 1830—1866 nu l-au avut, de un gust, o cultură şi o orientare superioară, unite cu pasiunea pentru creaţia de artă. Asimilat şi adaptat împrejurărilor autohtone, redus la scara temperamentală şi de expresie a talentelor naţionale, romantismul european ne-a descoperit sensibilitatea modernă şi ne-a valorificat atîtea virtualităţi, trezite dintr-o îndelungată somnolenţă literară ; fenomenul a avut repercusiuni prelungite în timp, peste limitele lui originare, do-vedindu-şi fecunditatea, nu în simetrii îstorico-literare, ci în etape, în structuri individuale şi în intercesiuni, care fac din evoluţia istoriei noastre literare un peisagiu cu jo- curi proprii, cu nuanţe dobîndite din aerul şi pămîntul autohton. , . Apropiatul centenar al revoluţiei de la 1848 va trebui să pună în discuţie, să reactualizeze prin studii şi valorificări, prin discriminări şi analogii, prin durată şi efecte şi centenarul romantismului românesc, pe care o convenţie justificată îl poate fixa în momentul istoric al trecerii statului nostru printre statele moderne, ca aspiraţii, cultura şi sensibilitate. 1946 540 NOTE i > i i SINTEZE Problema romanului românesc Apare în Sburătorul, an. IV, nr. 6, serie noua, decembrie 1926, p. 82—83, Ia rubrica „Aspectele vieţii literare". Se reproduce textul din Sburătorul, revăzut de autor după publicare. Consideraţii asupra romanului românesc Apare în Kalende, an. I, nr. 1, 10 noiembrie 192?, p. 27—29 şi nr. 2, decembrie 1928, p. 15—22. Se reproduce textul din Kalende, revăzut de autor după publicare. Corespondenta „Junimii" [l] Apare în Vremea, an. IV, nr. 218, 13 decembrie 1931, p. 13. Se reproduce textul din Vremea. Corespondenţa „Junimii" [II] Apare în Vremea, an. V, nr. 260, 23 octombrie 1932, p. 7, la rubrica „Cronica literară". Se reproduce textul din Vremea. 35 — Smeri, 6 — c. V150 543 p. 7. Anul literar [1932] Apare în Vremea, an. VI, nr. 269, 1 ianuarie 1933, Se reproduce textul din Vremea. p. /. Peisagiul românesc în literatură Apare în Vremea, an. VI, nr. 297, 23 iulie 1933, Se reproduce textul din Vremea. Anul literar [1933] Apare în Vremea, an. VII, nr. 319, 1 ianuarie 1934, p. 7. Se reproduce textul din Vremea. Maiorescianism şi eminescianism, în cadrele junimismului Apare in Vremea, .an. VII, mr. 350, 12 august 1934, p. 7, la rubrica „Cronica literară", cu titlul Eminescu ţi „Junimea". Se reproduce textul din Vremea, revăzut de autor după publicare. Sensul creator al junimismului Apare în revista Azi, an. III, nr. 4, octombrie 1934, p. 1246—1248, la rubrica „Ieri, azi, mrîine*. Se reproduce textul din revista Azi. Anul literar [1934] Apare în Vremea, an. VIII, nr. 369, ianuarie 1935, p. 7. Se reproduce textul din Vremea. Bucureştii, motiv, de literatură urbană Apare în Vremea, an. VIII, nr. 387, 12 mai 1935, p. 6—7. Un fragment din acest articol a fost inclus în studiul /. L. Caragiale, apărut în volumul Figuri literare, Editura „Vremea", 1938, p. 32—37. Se reproduce ■textul din Vremea. Renaşterea nuvelei Apare în Vremea, ,an. VIII, nr. 398, 28 iulie 1935, p. 10, la rubrica „Cronica literară". Se reproduce textul din Vremea, revăzut de autor după publicare. Despre poeţi şi poezie Apare în Vremea, an. VIII, nr. 399, 4 august 1935, p. 8, la rubrica „Cronica literară" ; nr. 401, 18 august 1935, p. 10, la rubrica „Cronica literară" ; nr. 402, 25 august 1935, p. 10, la rubrica „Cronica literară" ; nr. 403, 1 septembrie 1935, p. 10, la rubrica „Cronica 'literară" ; nr. 404, 8 septembrie 1935, -p. 9, la rubrica „Cronica literară" ; nr. 405, 15 septembrie 1935, p. 7, la rubrica „Cronica literară" ; nr. 406, 22 septembrie 1935, p. 7, la rubrica „Cronica literară" şi nr. 408 din 6 octombrie 1935, p. 7, la rubrica „Cronica literară". Se reproduce textul din Vremea. Momente în cultura română în 1935 Apare în Vremea, an. IX, nr. 419, ianuarie 1936, p. 9. Se reproduce tex-rul din Vremea. Revista satirică Apare în Vremea, an. IX, nr. 427, 1 martie 1936, p. 6. Republicat în Scrieri alese, E.S.P.L.A., 1957, p. 20S—213. Se reproduce textul din Vremea. De la Eminescu la Arghezi Apare în Vremea, an. IX, nr. 444,. 5 iulie 1936, p. 4, cu titlul Simbolismul după 60 de ani, in Franţa şi la noi. Cronică radiodifuzată la 18 august 1945. Se reproduce itextul din Vremea, revăzut de autor după publicare. Literatura Ardealului Apare în Vremea, an. IX, nr. 465, 29 noiembrie 1936, p. 11. la rubrica „Fapte şi idei". Se reproduce textul din Vremea. 546 547 Estetica spiritului eroic Inedit, Articolul a fost redactat în anul 1936. Se reproduce textul după manuscris. Literatura de idei Articol redactat în 1936. Apare — postum — în Ramuri, an. II, nr. 6 (11) din 15 iunie 1965, p. 22. Se reproduce textul după manuscris. Anul literar [1936] Apare în Vremea, an. X, nr. 469, 3 ianuarie 1937, p. 12. Se reproduce textul din Vremea. Limba cronicarilor Inedit. Conferinţă radiodifuzată la 25 februarie 1937. Textul se reproduce după manuscris. Anul literar [1937] Apare în Vremea, -an. XI, nr. 519, 2 ianuarie 1938, p. 10. Se reproduce textul din Vremea. Scurt examen de conştiinţa poetica. De la Eminescu la Tudor Arghezi Apare în Vremea, an. XI, nr. 544, 3 iulie 1938, p. 3, la rubrica „Cronica literară." Se reproduce textul din Vremea. Biografi şi biografii Apare in Revista Fundaţiilor regale, an. VII, nr. 5. mai 1940, p, 366—378, la -rubrica „Comentarii critice*. Acest articol a fost scris cu ocazia apariţiei Volumului Viaţa lui 1. L. Caragiale de Ş«rban Cioculescu. Republicat în Eseuri critice, Editura „Casa Şcoalelor", 1947, p. 261—282. Se reproduce textul din Revista Fundaţiilor regale. Epica 1930—1940 Apare în Revista Fundaţiilor regale, an. VII. nr. 6, iunie 1940, p. 768—775 ; rubrica „Creaţia culturală." Se reproduce textul din Revista Fundaţiilor regale. Literatura şesului românesc Din ciclul radiofonic „România pitorească". Inedit. Conferinţă radiodifuzată la 23 iulie 1942. Se reproduce textul după manuscris. Realism şi construcţie epica în roman Apare în Vremea, an. XV, nr. 728, 12 decembrie 1943, p. 9, la rubrica „Cronica literară". Se reproduce textul din Vremea. Romanul subiectiv Apare în Vremea, an. XV, nr. 729, 25 decembrie 1943, p. 28, Ia rubrica „Cronica literară". Se reproduce textul din Vremea. [Tipuri de istorie literara] Inedit. Cronică radiodifuzată la 19 februarie 1945. Se reproduce textul după -manuscris. [O familie de spirite] Inedit. Cronică radiodifuzată la 5 aprilie 1945. Textul se reproduce după manuscris. [Poziţii sociologice în critica noastră] Inedit. Cronică radiodifuzată la 12 mai 1945. Textul se reproduce după manuscris. [De cînd începe istoria literaturii noastre?] Cronică radiodifuzată la 19 mai 1945. Apare — postum — în Scrieri alese, E.S.P.L.A., 1957, p. 320—326. Se reproduce textul după manuscris. [Cenacluri literare bucureştene] Conferinţă. Din ciclul „Aspecte din trecutul Bucureştilor", iniţiat de Institutul de istorie naţională din Bucureşti (24 mai 1945, Sala Dalles). 5.48 54° Apare — postum — în Steaua, an. XIV, nr. 12 (179), decembrie 1964. Se 'reproduce textul după manuscris. [Cartea de călătorie] Inedit. Cronică radiodifuzată da 27 octombrie 1945. Te»tul se reproduce după manuscris. REFLECŢII CRITICE Tradiţionalism sau modernism ? Apare în Sburătorul, .an. IV, nr. 3, serie nouă, mai 1926, p. 43—44, Ia .rubrica „Aspectele vieţii literare*. Republicat în volumul Mişcarea literară, Editura „Ancora" S. 'Benvenisti & Co., 1927, p. 5—11; colecţia „Biblioteca universală", nr. 144—146. Se reproduce textul din volumul Mişcarea literară. Regionalism literar Apare în Viaţa literară, an. II, nr. 41, 12 martie 1927, p. 3, la rubrica „Opere şi autori", cu titlul /. C. Vissa-rion: „Florica". Revăzut de autor, e republicat în volumul Opere şi autori, Editura „Ancora" S. Benvenisti & Co., 1928, p. 187-J190, cu titlul Regionalism literar. Se reproduce textul din volumul Opere şi autori. Critică şi ţoiletonism Apare iîn Viaţa literară, am. III, nr. 88, 22 iunie-sep-tembrie 1928, p. 1. Republicat în volumul Opere şi autori, Editura „Ancora" S. Benvenisti & Co., 1928, p. 7—10. Se reproduce textul din volumul Opere şi autori. Estetica individualistă Apare în Kalende, an. I, nr. 5, martie 1929, p. 148—152. Se reproduce itextul din Kalende, revăzut de autor după publicare. Cititorul de poezie Apare în Vremea, an. IV, nr. 176, 15 martie 1931, p. 4, la rubrica „Cronica literară". Cronică radiodifuzată Ia 11 august 1945. Se reproduce textul din Vremea. Despre critică şi critici Apare în Vremea, an. V, nr. 256, 25 septembrie 1932, p. 5, la rubrica „Cronica Jiterară." Revăzut de autor e republicat ca Prefaţă Ia volumul Critice, Editura „Vremea", 1933, p. 5—10. Se reproduce textul din Critice. Despre critică şi critici. Reflexii pe paragrafe Articol redactat în 1936. Apare — postum — în Steaua, an. XVI, nr. 12 (191), decembrie 1965, p. 64—72. Se reproduce textul după manuscris. Profesie de credinţă Apare în Vremea, an. X, nr. 484, 18 aprilie 1937, p. 4. Sc reproduce textul din Vremea. Marginalii Apare în Vremea războiului, an. XIV, nr. 639, 1 martie 1942, p. 7, la rubrica „Cronica literară". Se reproduce textul din Vremea războiului. Despre maliţia critică Apare în Preocupări literare, an. VII, nr. 4, aprilie 1942, p. 193—195. Se reproduce textul din Preocupări literare. Traducătorul ideal Apare în Vremea războiului, an. XIV, nr. 643, aprilie 1942, p. 67, la rubrica „Cronica literară*. Se reproduce textul din Vremea războiului. 550 551 Conceptul de creaţie ţi de normă Apare în Preocupări literare, an. VII, nr. 5, mai 1942, p. 241—246. Se reproduce textui din Preocupări literare. între istoria instituţiilor teatrale şi istoria poeziei dramatice româneşti Apare în Programul Sludio-T eatrului Naţional, iulie 1942, p. 4 şi 7. Se reproduce textul din Programul Studio-Teatrului Naţional. Recreaţii Apare în Vremea războiului, an. XIV, nr. 662, 23 august 1942, p. 7, la rubrica „Cronica literară". Se reproduce textul din Vremea războiului. Intre ediţie critică şi ediţie definitivă Apare în Vremea războiului, an. XIV, nr. 669, 11 octombrie 1942, ip. 7, la rubrica „Cronica literara". Se .reproduce textul din Vremea războiului. Critică şi lingvistică Apare în Vremea războiului, an. XIV, nr. 670, ÎS octombrie 1942, p. 7, la rubrica „Cronica literară". Se reproduce itextul din Vremea războiului. Dogmatismul şi sentimentul valorii Apare în Vremea războiului, an. XIV, nr. 671, 25 octombrie 1942, p. 7, la rubrica „Cronica literară". Se reproduce textul din Vremea războiului. Clasicii noştri şi străinătatea Apare în Vremea războiului, an. XIV, rar. 675. 22 noiembrie 1942, p. 7, la irubrica „Cronica literară". Se reproduce textul din Vremea războiului. Critica de judecată şi gust Apare în Vremea, an. XV, nr. 682, 17 ianuarie 1943, p. 9, la irubrica „Cronica literară". Un amănunt semnifica'-iv al timpului : un paragraf elogios, final, despre G. Călinescu a fost cenzurat. Ne-fiind în posesia manuscrisului spre a-1 completa, articolul sc reproduce în forma mutilată, apărută în Vremea. O nouă imagine a Ardealului creator Apare în Vremea, an. XV, nr. 700, 30 mai 1943. p. 9, la rubrica „Cronica literară". Se reproduce textul din Vremea. Pentru o istorie a „Sburătorului" Apare în Vremea, an. XV, nr. 709, 1 august 1943, p. 9, la rubrica „Cronica literară". Se reproduce textul din Vremea. Specijici'.ate etnică şi creaţie lirică Apare în Vremea, an. XV, nv. 720, 17 octombrie l',H3. p. 8, la rubrica „Cronica literară". Se reproduce textul din Vremea. Farmecul scrierilor vechi Apare în Săptămîna C.F.R., an. IV, nr. 21, 24 octombrie 1943, p. 5. Republicat în Scrieri alese, E.S.P.L.A., 1957. p. 295— —298. Se reproduce textul din Săptămîna C.F.R. între conceptul colectiv şi cel individual, in lirică Apare în Revista tineretului, an. I, nr. 7, 25 octombrie 1943, p. 12—13. Se reproduce textul din Revista tineretului. Literatura feminină Apare în Săptămîna C.F.R., an. IV, nr. 23, 7 noiembrie 1943, p. 5. Se reproduce textul din Săptămîna C.F.R. Criza literară — o criză de umanitate Inedit. Articol redactat în 1943. Se reproduce textul după manuscris. 552 553 Un muzeu al „Junimii" Apare în Vremea, an. XVI, nr. 737, 20 februarie 1944, p. 9, la rubrica „Cronica literară". Se reproduce /textul din Vremea. Disociaţii critice Apare în Revista tineretului, an. II, nr. 2, 25 martie 1944, p. 15. Se reproduce textul din Revista tineretului. [Literatura comparată] Inedit. Cronică radiodifuzată la 4 martie 1945. Textul se reproduce după manuscris. (Limba colectivă şi limba individuală] Inedit. Cronică radiodifuzai* a ila 12 aprilie 1945. Textul se reproduce după manuscris. [Ce este un clasic român?] Cronică radiodifuzată Ia 28 mai 1945. Apare — postum — in Luceafărul, an. IX, nr. 13 (204), 26 martie 1966, p. 7. Se reproduce textul după manuscris. / Curent estetic şi individualitate artistică] Inedit. Cronică radiodifuzată la 30 iunie 1945. Textul se reproduce după manuscris. (în jurul colecţiei ^Clasicii români comentaţi"] Inedi'. Cronică radiodifuzată la 14 iulie 1945, Textul se reproduce după manuscris. [Creaţia în critică] Inedit. Cronica .radiodifuzata la 15 septembrie 194.5. Textul se reproduce după manuscris. CONFRUNTĂRI Sămănătorismul Apare în Mişcarea literară, an. II, nr. 32—33, 20—27~ iunie 1925, p. 1. Se reproduce textul din Mişcarea literara, revăzut de autor după publicare. Misticism şi ortodoxism literar Apare în Sburătorul, an. IV, nr. 10, seria nouă, aprilie 1927, p. 131—132, la rubrica „Aspectele vieţii literare", cu (titlul Ortodoxism şi misticism literar. Republicat în volumul Opere şi autori, Editura „Ancora" Benvenisti & Co., 1928, p. 149—155, cu titlul Misticism şi ortodoxism literar. Se reproduce textul din volumul Opere şi autori. Intelectualism Apare în Kalende, an. I, nr. 3—4, ianuarie-februarie 1929. p. 82—85. Se reproduce textul din Kalende. Reflexii polemice Apare în Kalende, an. I, nr. 3—4, ianuarie-februarie 1929, p. 99—104. Se reproduce textul din Kalende. Creştinismul folcloric Apare în Kalende, an. I, nr. 5, mar!.ie 1929, p. 132—137. Se reproduce textul din Kalende. Procesul criticei Apare în Vitrina literară, an. I, nr. 4, II noiembrie 1929, p. 1. Se reproduce textul din Vitrina literară. Noi precizări despre critică Apare în Vitrina literară, an. I, nr. 5, 18 noiembrie 1929, p. 1. Se reproduce textul din Vitrina literară. Tradiţionalistul predicant Apare în Vitrina literară, an. I, nr. 5, 18 noiembrie 1929, p. 5 şi 6. Se reproduce textul din Vitrina literară. 554 555 Glose despre Marinetti si futurism Apare în Vremea, an. III, nr. 117, 12 iunie 1930, p. 4 ţi 5, Ia rubrica „Cronica literară". Se reproduce textul din Vremea. Capricii ortografice Apare în Vremea, an. V, nr. 251, 21 august 1932, p. 7, Ia rubrica „Cronica literară". Se reproduce textul din Vremea. Literatura română există Apare în Vremea, an. VII, nr. 345, 8 iulie 1934, p. 7, la rubrica „Cronica Ikerară1*. Se reproduce textul din Vremea. Umanism erudit şi estetic Apare în Vremea, an. VII, nr. 352, 26 august 1934, p. 7, la rubrica „Cronica literară" ; nr. '353, 2 septembrie 1934, p. 7, la rubrica „Cronica literară" .ţi nr. 354 din 9 septembrie 1934. p. 7, la rubrica „Cronica literară". Republicate în Scrieri alese. E.S.P.L.A., 1957. p. SS—101. Se reproduce textul din Vremea, revăzut de autor după publicare. Umanismul tui Grigore Ureche Apare în Vremea, an. VII, nr. 357, 30 septembrie 1934, p. 7 şi 12, la rubrica „Cronica literară". Republicat în Scrieri alese. E.S.P.L.A., 1957, p. 102— — 110. Se reproduce textul din Vremea. Despre critica literară Apare în Vremea, an. VIII, nr. 407, 29 septembrie 1935, p. 6 la rubrica „Fapta îşi idei". Se reproduce textul din Vremea. Repertoriul Naţionalului şi literatura dramatică originală Apare în Vremea, an. IX, nr. 456, 27 septembrie 1936, p. 11, la rubrica „Spectacolul". ■ Republicat în Scrieri alese, E.S.P.L.A., 1957, p. 226—230, cu titlul Literatura noastră dramatică. Se reproduce textul din Vremea. Balcaniada lingvistică Apare în Vremea, an. IX, nr. 457, 4 octombrie 1936, p. 8, la rubrica „Fapte şi idei" ţi nr. 462 din 8 noiembrie. Arta de a călca în străchini Apare în Vremea războiului, an. XIII, nr. 623, 19 octombrie 1941, p. 7, rubrica „Cronica literară". Se reproduce textul din Vremea războiului. Critica estetică Apare în Vremea războiului, an. XIV, nr. 674, 15 noiembrie 1942, la Tubrica „Cronica literară". Se reproduce textul din Vremea războiului. înainte, de la Maiorescu ! Apare în Vremea, an. XIV, nr. 678, 13 decembrie 1942. Se reproduce textul din Vremea. Ceartă de cuvinte Apare în Vremea, an. XV, nr. 680, 1 ianuarie 1943, p. 8, la rubrica „Cronica literară". Republicat în Scrieri alese, E.S.P.L.A., 1957, p. 316—319. Se reproduce textul din Vremea. Romantismul românesc Apare în Revista Fund-aţiilor regale, an. XIII, seria nouă, nr. 3, martie 1946, p. 580—585, la rubrica „Comentarii critice". Republicat — postum — în Eseuri critice. Editura „Casa Şcoaldor", 1947, p. 205—215. Se reproduce textul din Revista Fundaţiilor regale. 556 ■ DATE BIOBIBLIOGRAFICE 1901, mai 17 S-a născut la Bucureşti primul fiu (din patru) al lui Ion Constantmescu, funcţionar vamal, şi al Vasilicăi Constaratine&cu (fiind declarat mai tîrziu, în actul de naştere apare data de 19 mai). 1908—1912 Şcoala elementară la Şcoala de băieţi tir. 2S din Calea 13 Septembrie. 1920 Absolvent al liceului (ci. I —"particular ; cl. II-IV — la liceul Mîhai Viteazul ; ci. V-VII — la Şcoala de aplicaţie a Seminarului pedagogic universitar din Bucureşti). 1920—1924 Urmează cursurile Universităţii din Bucureşti. Licenţiat în filologie modernă (limbă română şi filologie romanică) al Universităţii din Bucureşti. Facultatea de litere. Obţine premiul Institutului de literatura. Asistent la catedra profesorului Mihail Drago-mirescu, refuză să-şi ia doctoratul (cu lucrarea T. Maiorescu) sub auspiciile teoriilor pe care nu le împărtăşea. I se publică lucrarea Adolescenţa — importanţa ei pedagogică — în Revista generală a învăţă-mîntuîui, an. XII, nr. 9, octombrie 1924- 1925 Examen de capacitate, specialitatea principală — limba română şi secundară — limba latină ; clasificat întîiul. 1925 Publică în paginile revistei Mioriţa articolul D. Sa-nielevici, Panait Istrati şi... literatura română. Numit profesor suplinitor la Colegiul Sf. Sava. 1925 Colaborează gratuit la revistele Ritmul vremii, Mişcarea literară şi Sburătorul. 1926—1928 Colaborator la Viaţa literară. 1926, septembrie 1 E numit profesor titular provizoriu, de limba română, la liceul de băieţi Barbu Ş/.irbei din Cîmpina. Nu activează la catedră, se detaşează în Bucureşti la diferite licee (M. Eminescu, Matei Basa-rab...) 1927 Publică volumul Mişcarea literară, Editura „An-■cora"-S. Benvenisti, colecţia „Biblioteca universală", nr. 144—146, care cuprinde portrete şi cronici apărute în Ritmul vremii, Mişcarea literară, Sburătorul şi Viaţa literară. 1928 Apare volumul Opere şi autori în Editura „An-cora"-S. Benvenis'i, în care sînt incluse, în majoritate, articole din Viaţa literară. 1928—1929 Editează, .împreună cu Vladimir Streinu, Şer-ban Cioculescu şi Tudor Şoimaru, revista Kalende. Nemaiobţinînd detaşarea în Bucureşti, funcţionează la liceul din Cîmpina. Colaborează la Gazeta literară. 1930 Se transferă la liceul comercial nr. 5, Petru Rareş, din Bucureşti ; ulterior este transferat la liceul C.F.R. Aurel Vlaicu, unde va funcţiona pînă în anul 1945. I ise încredinţează şi ore la liceul Sf. Iosif. 1930 Intră în redacţia revistei Vremea, deţinînd „Cronica literară". Ridică în această publicaţie şi probleme so-cial-politice ale timpului. 1932 Devine colaborator (din pasiune protestatară, fără remuneraţie) la revista satirica La zid! {seria I), editată de Ion Anestin. 1933 Publică volumul Critice, în Editura „Vremea", cu-prinzînd cronici publicate în revista Vremea. Se căsătoreşte cu Constanţa T. Sfătescu — profesoară. Primeşte premiul „Societăţii scriitorilor români'' (C. Costacapol) pentru volumul „Critice". 558 559 1935 Reapare revista satirică La zid! (seria a Il-a) şi reia colaborarea neremunerată, sub pseudonimul pyrrhon. Director la Biblioteca Municipiului — pe care o înfiinţează — pînă în 193S, cînd e înlăturat de guvernul Goga. 1936 începe să conferenţieze la Radio Bucureşti (sporadic). 1937 Iniţiază Gruparea criticilor literari români (G.C.L.R.), al cărei secretar a fost. Călătoreşte prin Iugoslavia şi Italia. 1938 Tipăreşte volumul Figuri literare în Editura „Vremea" (cu prilejul a 10 at»i de Ia înfiinţarea revistei Vremea; volumul cuprinde o serie de studii publicate în revista Vremea). Călătoreşte în Turcia şi Grecia. J93S îri'rerupe colaborarea Ia Vremea. 1939 Devine colaborator al Revistei Fundaţiilor regale, la rubrica „Comentarii critice". 1939 I se încredinţează direcţia liceului C.F.R. Aurel Vlaicu. 1940 Apare studiul Tudor Arghezi în Editura „Fundaţiile regale-1, pentru -care primeşte premiul „Societăţii scriitorilor români" (C. Gostacopol). Tot în această editură apare şi volumul Pagini de critică din Sainte-Beuve, alese si traduse de P. Con-stanlinescu. 1941 Reia colaborarea la revista Vremea, pe care o menţine pînă în 1944, cînd revista este suspendată. 1942 Colaborator Ia revista Preocupări literare. 1942—1944 Conferenţiază la Teatrul Naţional în cadrul avanpremierelor. 560 1943 Rugat de E. Lovinescu, face corecturile la volumul T. Maiorescu şi contemporanii lui, II. Scrie şi Postfaţa volumului. 1943—1944 Publică în diferite reviste literare. 1945 în septembrie demisionează de la direcţia liceului Aurel Vlaicu şi se transferă la Liceul Sf. Sava. 1945 Prefaţează volumul Jurămîniul de V. Gladkov. Vicepreşedinte la „A.R.L.U.S.", secţia învăţămînt. 1945—1946 Deţine „Cronica literară" Ia Radio Bucureşti, pînă în ziua încetării din viaţă. 1946, în noaptea 9/10 mai Se stinge din viaţa. 1947 Apare — postum — volumul Eseuri critice, în Editura „Casa Şcoalelor" ; cuprinde o serie de eseuri publicate în Revista Fundaţiilor regale. 1957 Se tipăreşte — postum — Scrieri alese, E.S.P.L.A. 1961 La 15 ani de la încetarea din viaţă a criticului, foştii elevi, Muzeul literaturii române şi Uniunea Scriitorilor au adus un pios omagiu memoriei profesorului şi scriitorului. S-a citit Scrisoare trimisă dc Tudor Arghezi şi au vorbit acad. Perpessicius, iar din partea foştilor elevi ing. Eugen Mewes şi Ion Diaconu. Comemorarea a avut loc în sala de festivităţi a liceului „Aurel Vlaicu". 1965—1966 Apare — postum — o serie de articole inedite în revistele Luceafărul, Steaua, Ramuri. 36 — Scrieri, 6 — o I/I5U BIBLIOGRAFIE ÎX VOLUME Antume Mişcarea literară: Bucureşti, Editura „Ancora" S. Benvenisti & Co., 1927, Biblioteca universală, nr. 144—146, 159 p. Cuprinsul : Prefaţa; Tradiţionalism sau modernism ?; N. Iorga; E. Lovinescu; St. O. Iosif ; P. Cerna; C. Hogaş; George Gregorian; Mihai Co-dreanu; Panait Istrati; Mihail Sadoveanu : „Venea o moară pe Şiret" ; Mihail Sadoveanu: „Ţara de dincolo de negură" ; Liviu Rebreanu : „Adam şi Eva" ; Ion Minulescu : ,.Roşu, galben şi albastru' ; Cezar Petrescu : ..Omul din vis" ; F. Aderca : „Omul descompus" ; Ionel Teodoreanu : „La Medeleni" (Hotarul nestatornic); Ion Agârbiceanu: „Legea trupului" (Povestea unei vieţi); C. Ardeleanu: „Diplomatul, tăbăcarul şi actriţa" ; Henriette Yvonne Stahl: „Voica" ; G. Brăescu: „Un scos din pepeni"; Ioan Slavici: „Nuvele", voi. IV; Emanoil Bucuţa: „Fuga lui Şefki" ; Camil Baltazar: „Biblice" ; Ion Pillat : „Biserica de altădată"; Elena Farago: „Nu mi-am plecat genunchii"; Tudor Vianu: „Fragmente moderne" ; Opere şi autori: Bucureşti, Editura „Ancora" S. Benvenisti & Co., 1928, 208 p. Cuprinsul: In loc de prefaţă; Critică şi foiletonism ; Vasile Pârvan. I. Scriitorul. Portret moral. II. „Memoriale", Lucian Blaga: „Feţele unui veac". 565- „Ferestre colorate". „Fapta". „Daria". ..Meşterul Ma-nolea ; P. Zarifopol: „Din registrul ideilor gingaşe" ; Doi critici sociologici: G. Ibrăileanu şi M. Ralea: Un poet al naţionalismidui: O. Goga; Un mare poet romantic: T. Arghezi; G. Bacovia; Sfîrşit de mesagiu poetic: D. Botez; Ionel Teodoreanu: „Uliţa copilăriei". „La Medeleni', voi, 2 şi 3; Panait fs-trati : „Trecut şi viitor"; L. Rebreanu: „Ion". „Pădurea sphizuratilor". „Ciuleandra"; Elogiul poeziei sadoveniene ; Hortensia Papadat-Bengescu ; „Concert din muzică de Bach" ; F. Aderca: „Femeia cu carnea albă" ; Doi comici: Gh. Brăescu şi Damian Stănoiu; Cezar Petrescu: „Scrisorile unui răzeş". „Drumul cu plopi". ..întunecare", cartea I; Al Vlahuţă şi evoluţia romanului; Misticism şi ortodoxism literar ; Confemporaneizâri. „Phedra" de Racine. „Nora" de Ibsen; Discriminări estetice; Destinul operei lui Eminescu; Croce şi critica literară; Continuitatea romantismului; Regionalism literar; Vates beatus; Ferdinand Brunetiere. Critice: Bucureşti, Editura „Vremea-, 1933, 304 p. Cuprinsul: Despre critică şi critici; Tudor Arghezi: „Icoane de lemn". „Poarta neagră". „Flori de mucigai". „Cartea cu jucării"; Poezia d-lui Ion Barbu; Poezia d-lui Adrian Maniu; B. Fundoiantt : „Privelişti" ; Perpessicius; „Itinerar sentimental" ; D. G. Ibrăileanu — eminescolog; Paul Zarifopol — critic literar; G. Călinescu : ..Viata lui Mihai Eminescu" ; D. E. Lovinescu — memorialist; Lucian Blaga: „Daimonion". „Eonul dogmatic"; Tudor Vianu: „Masca timpului"; Poezia lui Eminescu; Arta şi frumosul; Arta actorului; Cezar Petrescu: „La Paradis general". „Aranca, ştima lacurilor". „Comoara regelui Dromichet". „Plecat fără adresă" (1900). „Nepoata Hatmanului Toma" ; Camil Petrescu: „Ultima noapte de dragoste, prima noapte de război". „Danton" ; D. C. Stere — romancier; Sărmanul Klopştock: „Feciorul lui nenea Tache Vameşul" ; George Mihail-Zamţirescu: „Madona cu tran- dafiri" ; Anton Holban: „Romanul lui Mirel". „O moarte care nu dovedeşte nimic". „Parada dascălilor" ; Gala Galaction : „Caligraful Tcrţiu". „în pămîn-tul făgăduinţei". „Roxana". „Papucii lui Makmud" ; Damian Stănoiu: „Necazurile părintelui Ghedeon". „Duhovnicul maicelor". „Demonul lui Codin". „Pocăinţa stareţului". „Alegere de stareţa" : Ion Creangă. Figuri literare: Bucureşti, Editura „Vremea", 1938, 143 p. Cuprinsul: Ion Creangă; I. L. Caragiale; Titu Maiorescu; B. P. Hasdeu; Matei Caragiale; Paul Zarifopol; G. Ibrăileanu ; Lucian Blaga. Tudor Arghezi: Bucureşti, Editura Fundaţia pentru literatură şi artă „Regele Carol II", 249 p. + 1 (Colecţia „Scriitori români contemporani"). POSTUME Eseuri critice: Bucureşti, Editura „Casa Şcoale-lor", 1947, 332 p. + 1 f. erata. Cuprinsul: Titu Maiorescu faţa de noi; Debuturile lui E. Lovinescu; Concepte maioresciane în critica lui E. Lovinescu ; Lovinescu contra N. Iorga ; Ediţia Perpessicius; O catedră Eminescu; Eros şi Daimonion ; Critica universitară ; Critica literaţilor ; Un prozator distins ; Romantismul românesc; Notă la estetica argheziană; în marginea unei ediţii definitive ; Aforismele Iui Lucian Blaga; Biografi şi biografie; Mihail Ralea — călător; O carte de ştiinţă românească: Nuvelele Luciei Demetrius; Sainte-Beuve şi impresionismul. Scrieri alese: Ediţie îngrijită şi prefaţată dc L. Voita, Bucureşti, E.S.P.L.A., 1957, 3S6 p. + 1 f. + 1 f. portret. Cuprinsul : Şt. O Iosif; Cezar Petrescu : „Omul din vis"; Ionel Teodoreanu: „La Medeleni" (Hotarul nestatornic); Ionel Teodoreanu : „Uliţa copilăriei", 566 567 „La Medeleni" (Drumuri; între vînluri); Un mare poet romantic. Tudor Arghezi: „Cuvinte potrivite'' , Cezar Petrescu : „Scrisorile unui răzeş". „Întunecare'', cartea l (Acolo şezum şi plînsem) ; Elogiul poeziei sadoveniene : Hortensia Papadat-Be?igescu : „Concert din muzică de Bach" : Doi comici. Gk. Brăescit: „Moş Belea", Damian Stănoiu : „Călugări si ispite" ; G. Ibrăileanu : „Adela": Jean Bart : „Europolis" ; I. Peltz : 1 „Calea Văcăreşti" ; Cezar Petrescu : „Aurul negru" ; & Umanism- erudit şi estetic ; Umanismul lui Grigore S Ureche; Tudor Arghezi: „Icoane de lemn''. „Poarta W neagră". „Flori de mucigai". „Cartea cu jucării''; ?v Cezar Petrescu: „La Paradis general". „Aranca, 1 ştima lacurilor". „Comoara regelui Dromicket". „Plecat I fără adresă" (1900). -Nepoata Hatmanului Toma" ; V Perpessicius: ..Itinerar sentimental''; Anton Holban : f. „Romanul lui Mirei". „O moarte care nu dovedeşte ', nimic". „Parada dascălilor"; Camil Petrescu: „Ultima noapte de dragoste, întîia noapte dc război". ..Danton" ; Damian Stănoiu : „Necazurile părintelui ' \ Ghedeon". „Duhovnicul maicilor". „Demonul lui Co- f din". „Pocăinţa stareţului". „Alegere de stareţă" ; ■ Hortensia Papadat-Bengescu : „Logodnicul" ; loackim Botez : „Însemnările unui belfer" : Revista satirică : ' George Mihail-Zamfirescu : „Maidanul cu dragoste" ; Mihail Sadoveanu : „Zodia Cancerului" ; Literatura noastră dramatică; Ion Creangă ; I. L. Caragiale; Matei Caragiale; G. Călinescu: „Enigma Otiliei" ; Despre gustul literar; Farmecul scrierilor vechi; Magda Isanos : „Poezii" ; Două biografii ale spătarului Milescu ; C. Hogaş — Rememorare; Ceartă de cuvinte; Cînd începe istoria literaturii noastre f ; I. L. Caragiale şi duhul balcanic: Clasicism şi romantism ; Geo Bogza: „Cartea Oltului" ; O nouă traducere a „Infernului" ; Povestirile lui Gladkav; Ediţia Perpessicius; Mihail Ralea — călător; Salonul lui Hasdeu. ÎN PERIODICE Antume 1925 Dl. H. Sanielev'ici, Panait Isirati şi— literatura româna — Mioriţa, an. III, nr. 5—6, decembrie 1924 — ianuarie 1925, p. 87—93. Vasile Pârvan : „Idei şi forme istorice" — Ritmul vremii, an. I, nr. 1, februarie, p. 13—17. 7 itu Maiorescu — Ritmul vremii, an. I, nr. 2, martie, p. 25—26. Vasile Pârvan : „Memoriale" — Ritmul vremii, an. I, nr. 2, martie, p. 36—38. Mihail Eminescu — Ritmul vremii, an. I, nr. 3, aprilie, p. 60—61. E. Lovinescu: „Istoria civilizaţiei române modeme", voi. I—II — Ritmul vremii, an. I, nr. 3, aprilie, p. 63—66. JJiaţa românească", „Mişcarea literară" — Ritmul vremii, an. I, nr. 3, aprilie, p. 76—79, rubrica „Revistele". /. A. Bassarabescu — Mişcarea literară, an. II, nr. 23, 19 aprilie, p. 1, rubrica „Medalioane". Conştiinţa artistică a lui Maiorescu; O interpretare a. operei lui M. Eminescu; Trivialitate şi estetism; Reviste noi; Primăvara padureaţă — Mişcarea literară, an. II, nr. 23, 19 aprilie, p. 3, rubrica „Revistele si ziarele româneşti". Formulă şi creaţiune — Mişcarea literară, an. II, nr. 23, 19 aprilie, p. 4, rubrica „Efemeride". Panait Cerna — Mişcarea literară, an. II, nr. 24, 25 aprilie, p. 1, rubrica „Medalioane". Criza criticii literare — Mişcarea literară, an. II, nr. 24, 25 aprilie, p. 4, rubrica „Efemeride". O enciclopedie a României şi a poporului român: între patrie şi umanitate; Dl. L. Blaga face şcoală ?; Naturalismul ; teatrul comic şi spiritul de observaţie ; Formă inestetică — Mişcarea literară, an. II, nr. 24, 25 aprilie, p. 4, rubrica „Revistele şi ziarele româneşti". ion Creangă — Mioriţa, an. III, nr. 9—10, aprilie-mai, p. 159—160. Ion Pillat: „Satul meu" — Ritmul vremii, an. I, nr. 4, mai, p. 93—96. H. Sanielevici: „Alte orientări critice şi filozofice" — Ritmul vremii, an. I, nr. 4, mai, p. 99—100, rubrica „ Cărţile". Calistrat Hogaş — Mişcarea literară, an. II, nr. 25, 2 mai, p. I, rubrica „Medalioane". Fizionomia debuturilor — Mişcarea literară, an. II, nr. 25, 2 mai, p. 4, irubrica „Efemeride". Mihai Codreanu — Mişcarea literară, an. II, nr. 26, 9 mai 1925, p. 1, rubrica „Medalioane". Revizuirea operei d-lui N. Iorga; Consideraţii de istorie literară ; Conta şi Xenopol; Expoziţia din Paris ; Versuri umoristice; Fiziparitate poetică — Mişcarea literară, an. II, nr. 26, 9 mai, p. 3, -rubrica „Revistele şi ziarele româneşti". Critica şi fenomenul literar — Mişcarea literară, an. II, nr. 26, 9 mai, p. 4, rubrica „Efemeride". Cezar Petrescu — Mişcarea literara, an. II, nr. 27, 16 mai, p. 1, rubrica „Medalioane". Umilirea criticii — Mişcarea literară, an. II, nr. 27, 16 mal, p. 1. Infatuitate... critică! Amintiri; Sărbătorirea d-lui Zaha-ria Bîrsan; Material poetic; Cartea românească la Florenţa. Patologie sau farsă literară ? — Mişcarea literară, an. II, nr. 27, 16 mai, p. 3, rubrica „Revistele şi ziarele româneşti". Revizuiri — Mişcarea literară, an. II, nr. 27, 16 mai, p. 4, rubrica „Efemeride". Concepţia culturală a „Universului" — Mişcarea literară, an. II, nr. 28, 23 mai, p. 4, rubrica „Efemeride". Mihail Dragomirescu — Mişcarea literară, an. II, nr. 29, 30 mai, p. 1, rubrica „Medalioane". Creaţie şi teorie; Versuri; Tipuri de boieri ieşeni; „Post-scriptum", versuri — Mişcarea literara, an. II, nr. 29, 30 mai, p. 4, rubrica „Revistele şi ziarele româneşti". Dl. Iorga la „Universul literar" — Mişcarea literară, an. IT, nr. 29, 30 mai, p. 4, rubrica „Efemeride". E. Lovinescu — Mişcarea literară, an. II, nr. 30, 6 iunie, p. 1, rubrica „Medalioane". Siluete literare; Grădina ; Cartea italiană în România — Mişcarea literară, an. II, nr. 30, 6 iunie, p. 3, rubrica „Revistele şi ziarele româneşti" : Ingenuităţile d-lui H. Sanielevici — Mişcarea literară, an. II, nr. 30, 6 iunie, p. 4, irubrica „Efemeride". Premiile naţionale: Al. Brătescu-Voineşti; M. Codreanu ; G. Bogdan-Duică — Mişcarea literară, an. II, nr. 31, 13 iunie, p. 1. O nădejde literară; Autobiografie; Sensibilitate decadentă — Mişcarea literara, an. II, nr. 31, 13 iunie, p. 3, rubrica „Revistele şi ziarele româneşti". Iar „Universul" şi dl. Octav Minar — Mişcarea literară, an. II, nr. 31, 13 iunie, p. 4, rubrica „Efemeride". Sămănătorismul — Mişcarea literară, an. II, nr. 32—33, 20—27 iunie, p. 1. Ion Trivale — Mişcarea literară, an. II, nr. 32—33, 20—27 iunie, p. 1', rubrica „Medalioane". Literatura provincială — Mişcarea Uterară, an. II, nr. 32—33, 20—27 iunie, p. 4, rubrica „Efemeride". /. Simionescu: „Oameni aleşi", voi. I, ed. lil-a; „Cartea românească" — Mişcarea literară, an. II, nr. 32—33, 20—27 iunie, p. 4, rubrica „Curierul critic". George Vîlsan: „Povestea unei tinereţi" — Ritmul vremii, an. I, nr. 5—6, runie-iiilie, p. 128—131. Octavian Goga — Mişcarea literară, an. II, nr. 34—35, 4—11 iulie, p. 1, rubrica „Medalioane". 570 571 Pr. A. C. Cosma: „Poezii religioase" ; Petre Stamatiadi: 1 „Geneza"; S. Mehedinţi; „Vechimea poporului ro- § mân" ; George Murnu: „Alme sol" — Mişcarea lite- | rară, an. II, nr. 34—35, 4—11 iulie, p. 3, rubrica | „Curierul critic". % Glose istorico-literare; „Zbucium", versuri; Obsesiile unui traducător; Iarăşi Origina lui Alecsandri; O nouă traducere a „Odiseei"; Traduceri din Horaţiu |* — Mişcarea literară, an, II, nr. 34—^35, 4—11 iu- | lie, p. 3 şi 4, rubrica „Revistele şi ziarele roma- f neşti". Nicolae Iorga — Mişcarea literară, an. II, nr. 36—37, 18—25 iulie, rubrica „Portrete". William Shakespeare: „Macbeth", „Casa Şcoalelor", 1925; Maxim Gorki: Conovalov ; Ivan Turgheniev : „Faust", Biblioteca Minerva, nr. 74; V.. Vereşceaghin : „Amintiri din războiul de la 1877", Biblioteca Minerva, nr. 113 — Mişcarea literara, an. II, nr. 36—37, 18—25 iulie, p. 4, rubrica „Curierul critic". Vacanţa unui licean; Nietzsche şi Strindberg; Diletantism morbid — Mişcarea literară, an. II, nr. 36—37, 18—25 iulie, p. 4, rubrica „Revistele şi ziarele româneşti". Opiniile... literare ale d-lui Panait Istrati — Mişcarea literară, an. II, nr. 36—37, 18—25 iulie, p. 4, rubrica „Efemeride". Panait Istrati: „Trecut şi viitor". Pagini autobiografice — Mişcarea literară, an. II, nr. 38—39, 1—8 august, p. 3, rubrica „Opere şi autori". De la Kant la Nietzsche; Versuri lungi; Jn baltă", versuri — Mişcarea literară, an. II, nr. 38—39, 1—8 august, p. 3, rubrica „Revistele şi ziarele româneşti". Polemică în jurul lui Ernest Renan — Mişcarea literară, an. II, nr. 38—39, 1—8 august, p. 4, rubrica „Efemeride". I. Slavici: „Mara", roman, Editura „Cartea românească" — Mişcarea literară, an. II, nr. 40—41, 15—22 august, p. 3, rubrica „Opere şi autori". Vasile Savel: „Doine din război şi cîteva povestiri", Biblioteca „Sămănătorul", nr. 73, Arad — Mişcarea: literară, an. II, nr. 40—41, 15—22 august, p. 3, rubrica „Curierul critic". în jurul evoluţiei comicului; Charles Maurras; Salonul din str. Libertăţii — Mişcarea literară, an. II, nr. 40—41, 15—22 august, p. 3, rubrica „Revistele şi ziarele româneşti". Consideraţii asupra lui Valery; Sugestii amăgitoare asupra operei lui M. Sadoveanu; Cuvinte pentru Ion Slavici; Memento — Mişcarea literară, an. II, nr. 42—43, 29 august—5 septembrie, p. 4, rubrica „Revistele şi ziarele româneşti". Extaz... critic — Mişcarea literara, an. II, nr. 42—43, 29 august — 5 septembrie, p. 4, rubrica „Efemeride". Două romane. Mihail Sadoveanu: „Venea o moară pe Şiret" ; Liviu Rebreanu : „Adam şi Eva" — Ritmul vremii", an. I, nr. 7—8, august—septembrie, p. 152—157. Ion Pillat — Mişcarea literară, an. II, nr. 44, 12 septembrie, p. 1, rubrica „Medalioane". Despre simbolism; Cu ocazia sosirii d-lui Panait Istrati în ţară — Mişcarea literară, an. II, nr. 44, 12 septembrie, p. 4, rubrica „Efemeride". Alexandru Scepkin: „Promoroacă", versuri — Mişcarea literară, an. III, nr. 44, 12 septembrie, p. 4, rubrica „Curierul critic". George Gregorian — Mişcarea literară, an. II, nr. 45, 19 septembrie, p. 1, rubrica „Medalioane". Fundaţia „Regele Ferdinund" ; Nostalgii folclorice; Memento — Mişcarea literară, an. II, nr. 45, 19 septembrie, p. 3, rubrica „Revistele şi ziarele româneşti". Sandu Tudor: „Comarnic", versuri; J925 — Mişcarea literară, an. II, nr. 45, 19 septembrie, p. 3. Elena Farago : „Scrisori", versuri; Biblioteca „Sămănătorul^, Arad, 1925 — Mişcarea literară, an. II, nr. 45, 19 septembrie, p. 4, rubrica „Curierul critic". ..Adevărul literar" şi Siguranţa; Asupra unei noi ediţii a operei lui A. D. Xenopol — Mişcarea literara, an. II, nr. 45, 19 septembrie, p. 4, rubrica „Efemeride". Căr(ile didactice — Mişcarea literară, an. II, nr. 46 26 septembrie, p. !. Ionel Teodoreanu — Mişcarea literară, an. II, nr. 46, 26 septembrie, .p. 1. rubrica „Medalioane". Motiv folcloric; Criza literară; Concepţie poetică falsă ; Memento — Mişcarea literară, an. II, nr. 46, 26 septembrie, p. 3, rubrica „Revistele şi ziarele româneşti". Syivius Rolando: „Generalul Frangulea", nuvele, Cluj, „Cartea românească" — Mişcarea literară, an. II, nr. 46, 26 .septembrie, p. 4, rubrica „Curierul critic". Panait Istrati — Mişcarea literară, an. II, nr. 47, 3 octombrie, p. 1, rubrica „Medalioane". Sugestie descriptivă; între critică ji dispoziţie temperamentală ; Traduceri din V. Hugo; Memento — Mişcarea literară, an. II, nr. 47, 3 octombrie, p. 3, rubrica „Revistele şi ziarele româneşti". Miniaturi; Versuri; Cronică; Memento — Mişcarea literară, an. II, ar. 48, 10 octombrie, p. 3, rubrica „Revistele şi ziarele româneşti". St. O. losif — Mişcarea literară, an. II, nr. 49, 17 octombrie, p. 1. rubrica „Rememorări". Alexandru Davila — Mişcarea literară, an. II, nr. 49, 17 octombrie, p. 1, rubrica „Medalioane". Anatole France şi admiratorii săi; „Cîntecul lipoveanului", versuri; Irascibilitate critică; Memento — Mişcarea literară, an. II, nr. 49, 17 octombrie, p. 4, rubrica „Revistele şi ziarele româneşti". Ion Minulescu; „Roşu, galben şi albastru" — Ritmul vremii, an. I, nr. 9—10, octombrie-noiembrie, p. 190—192. Cezar Petrescu: „Omul din vis" — Ritmul vremii, an. I, nr. 11, 12 decembrie, p. 218—221. 1926 F. Aderca: „Omul descompus" — Ritmul vremii, an. I, nr. I, ianuarie, p. 13—15. Lucian Blaga: „Fapta" (joc dramatic) — Ritmul vremii, an. II, nr. 1, ianuarie, p. 16—17. Lucian Blaga: „Daria" (dramă în 4 acte) — Ritmul vremii, an. II, nr, 1, ianuarie, p. 17—18. „Viaţa românească", octombrie 1925 ; Gib. I. Mihăescu : „Intre porţelanuri" ; .Universul literar1'; „Cetatea literară" ; „Adevărul literar" — Ritmul vremii, an. II, nr. 1, ianuarie, p. 19—20, rubrica „Revistele". Henriette-Yvonne Stakl; «Voica", ediţia Il-a — Sburătorul, an. :IV, nr. 1, serie nouă, martie, p. 7—8, rubrica „Revista cărţilor". Al. Lascarov-Moldoveanu: „?« grădina lui Moş MuşaC — Sburătorul, an. IV, nr. 2, serie noua, aprilie, p. 21—22, rubrica „Revista cărţilor". Ion Dongorozi: „Povestirile lui conu Costaki Stupeanu" — Sburătorul, an. IV, nr. 2, serie nouă, aprilie, p. 22, rubrica „Revista cărţilor". Mihail Ralea — Sburătorul, an. IV, nr. 2. serie nouă, aprilie, ,p. 27, rubrica „Aspectele vieţii literare". Ion Agârbiceanu: „Legea trupului". Povestea unei vieţi — Sburătorul, an. IV, nr. 3, serie nouă, mai, p. 38—39, rubrica „Revista cărţilor". Tudor Vianu: „Fragmente moderne" — Sburătorul, an. IV, nr. 3, aerie nouă, mai, p. 39, rubrica „Revista cărţilor". Tradiţionalism sau modernism ? — Sburătorul, an. IV, nr. 3, serie nouă, mai, p. 43—44, rubrica „Aspectele vieţii literare". Proza şi poezie — Viaţa literară, an. I, -nr. 14, 22 mai, p. 1. Perpessicius: „Scut şi targa" — Viaţa literară, an. I. nr. H, 22 mai, p, 5, rubrica „Opere şi autori". Liviu Rebreanu — Viaţa literară, an. I, nr. 15, 29 mai, p. 1, rubrica „Medalioane". G. Brăescu; „Un scos din pepeni" — Viaţa literară, an. I, nr. 15, 29 mai p. 3, rubrică „Opere şi autori". Ionel Teodoreanu: „La Medeleni", I. „Hotarul nestatornic" — Sburătorul, an. IV, nr. 4, serie nouă, iunie, p. 51, rubrica „Revista cărţilor". Vasile Demetrius : „Vieţi zdrobite" — Sburătorul, an. IV, nr. 4, serie nouă, iunie, p. 51—52, rubrica „Revista cărţilor". Adrian Hurmuz : „Minunea" — Sburătorul, an. IV, nr. 4, serie nouă, iunie, p. 52, rubrica „Revista cărţilor". 574 575 B. ,V. Teodorescu: „Radeş", Biblioteca „Dimineaţa" '} — Sburătorul, an. IV, r>r. 4, serie nouă, iunie, p. 52. § rubrica „Revista cărţilor". % Mihail Sadoveanu : „Dumbrava minunată" — Sburătorul, | an. IV, nr. 4, iserie rouă, iunie, p. 52, rubrica „Re-vista cărţilor". sj.' Lucian Blaga: „Feţele unui veac" — Viaţa literară. if-an. I, nr. 16, 5 iunie, >p. 3, rubrica „Opere şi autori"- & Ovid Densusianu — Viaţa literară, an. I, nr. 17, 12 iunie, p. 1, rubrica „Profiluri". C. Ardeleanu: „Diplomatul, tabăcarul şi actriţa" — Via- \ ţa literară, an. I, nr. 17, 12 iunie, p. 3, rubrica „Opere şi autori". Camil Baltazar; „Biblice" — Viaţa literară, an. I, nr. 18, 19 imnie, p. 3, rubrica „Opere şi autori". Ion Marin Sadoveanu : „Dramă şi teatru" — Viata literară, an. I, nr. 19, 26 iunie, p. 3, rubrica „Opere >i autori". Destinul de pînă acum al operei hti Eminescu — Viata literara, an. I, nr. 20, 3 iulie, p. 1. C. Sandu-Aldea: Jn urma plugului", ed. Il-a —■ Viaţa literară, an. I, nr. 20, 3 iulie, p. 3, rubrica „Opere Ş\ autori". Ion Pillat: „Biserica de altădată" — Viaţa literară, an. I, nr. 21. 2 octombrie, ,p, 3, rubrica „Opere şi autori''. ^Universul literar", 26 septembrie 1926 [Evocarea de către Perpessicius a lui Al. Sadî-Ionescu] — Viaţa literara, an. I, air. 21, 2 octombrie, p. 5, rubrica „Reviste". Al. Vlahuţă şi evoluţia romanului; Cu ocazia reeditării ♦ fui „Dan" — Viaţa literară, an. I, nr. 22, 9 octom-brie, p. 1. Doi eseişti. Lucian Blaga: „Ferestre colorate; Tudor Vianu : „Masca timpului" — Viaţa literară, an. 1, nr. 22, 9 octombrie, p. 3, rubrica „Opere $i autori". [Paul Zarifopol] — Viaţa literară, an. I, nr. 22, 3 octombrie, p. 4, rubrica „Revistele". Mihail Sadoveanu : uŢara de dincolo de negură" — Viaţa literară, an. I, nr. 23, 16 octombrie, p. 3, rubrica „Opere şi autori". Revistele — Viaţa literară, an. I, nr. 23, 16 octombrie, P- 4- toan Slavici : ..Nuvele", voi. IV — Viaţa literară, an. I, nr. 24, 23 octombrie, p. 3, rubrica „Opere şi autori". D. Paul Zarifopol.., — Viaţa literară, an. I, nr. 24, 23 oc- tombrie, p, 4, rubrica „Revistele". E. Lovinescu: „Istoria literaturii contemporane", vot. I. Evoluţia ideologiei literare — Viaţa literară, an. I, nr. 25, 30 octombrie, p. 3, rubrica „Opere şi autori". Vn autodidact prezumţios şi iritat — Viaţa literară, an. I, nr. 25, 30 octombrie, p. 4. Revistele — Viaţa literară, an. I, nr. 25, 30 octombrie, p. 4. Ion Dongorozi: ,.Socoteli greşite" — Sburătorul, an. IV, nr. 5, serie nouă, noiembrie, p. 69—70, rubrica „Aspectele vieţii literare". Ion Petrovici: ..Văzute şi trăite" — Sburătorul, an. IV, nr. 5, serie nouă, noiembrie, p. 70—71, rubrica „Aspectele vieţii literare". Constantin Kiriţescu : „Istoria războiului pentru întregirea României", 1916—1919, voi. II, ediţia Il-a — Sburătorul, an. IV, nr. 5, serie inouă, noiembrie, p. 71, rubrica „Aspectele vieţii literare". George Dumitrescu: „Cîntece pentru Madona mică' — Viaţa literară, an. I, nr. 26, 6 noiembrie, p. 3, rubrica „Opere şi autori". Pe marginea reapariţiei revistei „Falanga" — Viaţa literară, an. I, nr, 26, 6 noiembrie, p. 4, .rubrica „Revistele". . Eugen, Paul şi Savin Constant: „Poezii" — Viaţa literara, an. I, nr. 27, 13 noiembrie, p. 3, rubrica „Opere şi autori". „Sburătorul", IV, 5 noiembrie 1926 — Viaţa literară, an. I, nr. 27, 13 noiembrie, p. 4, rubrica „Revistele". Otilia Cazlmir: „Fluturi de noapte" — Viaţa literară, an. I. nr. 28, 20 noiembrie, p. 3, rubrica „Opere şi autori", Dervişii de la „Falanga" : Epilogul polemicii în jurul „Somnoroaselor păsărele" ; Din „Universul literar"... (XLII, 46, 14 noiembrie 1926); Scrisoare de Zaharia 576 37 — Scrieri, 6 — c. 1/150 577 Stancu — Viaţa literară, an. I, nr. 28, 20 noiembrie, p. 4, rubrica „Revistele". Paul Zarifopol: „Din registrul ideilor gingaşe" — Viata literară, an. I, nr. 29, 27 noiembrie, p. 3, rubrica „Opere şi autori". Problema romanului — Sburătorul, an. IV, nr. 6, serie noua, decembrie, p. 82—83, rubrica „Aspectele vieţii literare". Al. Toma: „Poezii" — Viaţa literară, an. I, nr. 30, 3 decembrie, p. 3, rubrica „Opere şi autori". Hortensia Papadat-Bengescu; „Concert din muzică de Bacii" — Viaţa literară, an. I, nr. 31. 11 decembrie, p. 3, rubrica „Opere şi autori". E. Lovinescu: „Istoria literaturii române contemporane", voi II. Evoluţia criticii literare — Viaţa literară, an, I, nr. 32, 22 decembrie 1926—15 ian. 1927, p. 3, rubrica -Opere şi autori". 1927 Ferdinand Brunetiere — Viaţa literară, an. I, nr. 33. 15 ianuarie, p. 1. F. Aderca: „Femeia cu carnea albă" — Viaţa literară, an. I, nr. 33, 15 ianuarie, p. 3, rubrica „Opere şi autori". Const. Şăineanu: „Recenzii" — Viaţa literară, an. I, nr. 34, 22 ianuarie, p. 3, rubrica „Opere şi autori". Igena Floru: „Nuvele" — Viaţa literară, an. I, nr. 34, 22 ianuarie, p. 3, rubrica „Opere şi autori". N. I. Herăscu.- „Cartea cu lumină" — Viata literară, an. I, nr. 34, 22 ianuarie, p. 3, rubrica „Opere şi autori". E. Lovinescu: „Viaţa dublă", Editura „Ancora"-S. Benvenisti & Co — Viaţa literară, an. I, nr. 35, 29 ianuarie, p. 3, rubrica „Opere şi autori". Ionel Teodoreanu: „La Medeleni", voi. II. „Drumuri" — Sburătorul, an. IV, nr. 7, serie nouă, ianuarie, p. 94, rubrica „Aspectele vieţii literare". Eugen Relgis: „Poezii" — Sburătorul, an. IV, nr. 7t serie nouă, ianuarie, p. 94—95, rubrica „Aspectele vieţii literare". Tudor Muşatescu: „Vitrinele toamnei" — Sburătorul, an. IV, nr. 7, serie nouă, ianuarie, p. 95, rubrica „Aspectele vieţii literare". Emanoil Bucuţa: „Fuga lui Şefki" — Sburătorul, an. IV, nr. 8, serie nouă, februarie, p. 107, rubrica „Aspec-te'e vieţii literare". Elena Farago: „Nu mi-am plecat genunchii" — Sburătorul, an. II, nr. 8, serie nouă, februarie, p. 107, rubrica „Aspectele vieţii literare". V. Voiculescu: „Poeme cu îngeri" — Viaţa literară, an. I, nr. 36, 5 februarie, p. 3, rubrica „Opere şi autori". Ion Călugăru: „Paradisul statistic" — Viaţa literară, an. I, nr. 37, 12 februarie, p. 3, rubrica „Opere şi autori". Vates beatus — Viaţa literară, an. I, nr. 38, 19 februarie, p. 1. G. Nichita: „Evadări" — Viaţa literară, an. I, nr. 38, 19 februarie, .p. 3, rubrica „Opere şi autori". /. Petrovici: „Momente solemne" — Viaţa literară, an. II, nr. 39, 26 februarie, p. 3, rubrica „Opere şi autori". A. Popescu-Telega: „Rătăcirea lui Ion Vancea" — Viaţa literară, an. II, nr. 40, 5 martie, p. 3, rubrica „OpeTe şi autori". Continuitatea romantismului — Viaţa literară, an. II, nr. 41, 12 martie, p. 1. /. C. Vissarion: „Florica" — Viata literară, an. II, nr. 41, 12 martie, p. 3, rubrica „Opere şi autori". Ludovic Dauş: „Drăceasca schimbare de piele" — Viaţa literară, an. II, nr. 42, 19 martie, p. 3, rubrica „Opere şi autori". C. Sandu-Aldea — Viaţa literară, an. II, nr. 43, 26 martie, p. 3, rubrica „Opere şi autori". Ioan Slavici: „Nuvele", VI — Sburătorul, an. IV. nr. 9, serie nouă, martie, p. 119, rubrica „Aspectele vieţii literare". C. Gane: „hitîmplarea cea mare" — Sburătorul, an. IV, nr. 9, serie nouă, martie, p. 119, rubrica „Aspectele vieţii literare". Ortodoxism şi misticism literar —■ Sburătorul, an. IV, nr. 10, serie noua, aprilie, p. 131—132, rubrica „Aspectele vieţii literare". Literatura comparată — Viaţa literară, an. II, nr. -14, 2 aprilie, p. 1. G. Bacovia — Viaţa literară, an. II, ar. 44, 2 aprilie, p. 3, rubrica „Opere si autori". Vasile Savet: „Seara a 13-a" — Viaţa literară, an. II, nr. 45, 9 aprilie, p. 3, rubrica „Opere si autorii". G. Brăescu: „Moş Belea" — Viaţa literară, an. II, nr. 46—50, 16 aprilie — 14 mai, p. 3, rubrica „Opere şi autori". Marcel Romane seu : „Hermattoza din Corint" (Povestea unei hetaire) — Viaţa literară, an. II, nr. 51, 14 mai, p. 3, rubrica „Opere şi autori". Octavian Goga: „Mustul care fierbe" — Viaţa literară, an. II, nr. 52, 21 mai, p. 3, rubrica „Opere îşi autori". Tudor Arghezi: „Cuvinte potrivite" — Viaţa literară, an. II, nr. 53, 28 mai, p. 3, rubrica „Opere şi autori". Mihail lorgulescu: „Marginalia", studiu critic — Sburătorul, an. IV, nr. 11 —12, serie nouă, -mat—iunie, p. 145, rubrica „Aspectele vieţii literare". /. M. Raşcu: „Nelinişti" — Sburătorul, an. IV, nr. 11 — 12, serie nouă, mai—iunie, p. 145—146, rubrica „Aspectele vieţii literare". Cezar Petrescu: „Întunecare" (cartea 1} (Acolo şezum şi plînsem) — Viaţa literară, an. II, nr. 54, 4 iunie, p. 3, .rubrica „Opere şi autori", Experienţă mistica şi experienţă poetică — Viaţa literară.. an. II, inr. 55, 11 iunie 1027, p. 3 (în loc de cronică). /. A. Bassarabescu: „Un om în toată firea" — Viaţa literară, an. II, nr. 56, 18 iunie—septembrie, p. 3. rubrica .Opere şi autori". Lucian Blaga ; „Meşterul Manole" — Viaţa literară, an. II, nr. 57, 15 octombrie, p. 3, rubrica -Opere şi autori". Glose — Viaţa literară, an. II, nr. 57, 15 octombrie, p. 4, rubrica „Revistele". M. D. Ralea: „Interpretări" — Viaţa literara, an. II, nr. 5S, 22 octombrie, p. 3, rubrica „Opere şi autori-'. 71:-' /Despre preluarea conducerii „Universului literar" de către |: Perpessicius] — Viaţa literară, an. II, nr. 58, 22 oc- ^r tombrie, p. 4, rubrica „Revistele". Ideologie retorică —■ Viaţa literară, an. II, nr. 59, 29 oc- tombrie, p. 3 (In Ioc de cronică). Revistele — Viaţa literară, an. II, nr. 59, 29 octombrie 1927. p. 4. G. Ibrăileanu: „Scriitori români şî streini" — Viaţa literară, an. II, nr. 60, 5 noiembrie, p. 3, rubrica „Opere şi autori". D, Perpessicius la „Cuvîntul" — Viaţa literară, an. II, nr. 60, 5 noiembrie, p. 4, rubrica „Revistele". Ideologia fi teatrul — Viaţa literară, an. II, ar. 61, 12 noiembrie, p. 1. Revistele — Viaţa literară, an. II, nr. 61, 12 noiembfle, p. 4. Radu Gyr: „Linişti de schituri" ; „Plînge Strîmbu-lemne* — Viaţa literară, ,an. "II, nr. 62, 19 noiembrie, p. 3. D; Ion Barbu contra d-lui Arghezi — - Viaţa literară, an. II, nr. 62, 19 noiembrie, p, 4, rubrica „Reviste'e-*. E. Lovinescu: „Istoria literaturii române contemporane*» voi. III. Evoluţia poeziei — Viata literară, an. II, nr. 63, 26 inoicmbrie, p. 3. D. Botez : „Zilele vieţii" — Viaţa literara, an. II, nr. 64T 3 decembrie, p. 3, rubrica „Opere şi autori". A. Dominic: „Clopote peste adincurV1 — Viaţa literara, an. II, nr. 65, 10 decembrie, p. 3, rubrica „Opere şi autori". D, Ciurezu: „Răsărit" — Viaţa literară, an. II, nr. 66y 17 decembrie, p. 3, rubrica „Opere şi autori". Revistele — Viaţa literară, an. II, nr. 66, 17 decembrie, p. 4. Zaharia Stancu: „Poeme simple" — Viaţa literară, an. il, nr. 67, 24 decembrie, p. 3-Liviu Rebreanu: „Ciuleandra", roman —1 Viaţa literara, an. III, nr. 68—70, p. 3. 1928 /. Valerian: „Stampe", poezii; Editura „Viaţa literară" — Viaţa literară, an. III, nr. 71, 28 ianuarie, p. 3. Ionel Teodoreanu: „La Medeleni", roman, voi. III (Intre vînturi) — Viaţa literară, an. III, nr. 72, 4 februarie, p. S. Gib, Mihăescu: „La Grandiflora" — Viaţa literară, an. III, nr. 74, 18 februarie, p. 3. Stejar Ionescu : „Domnul de la Murano" — Viaţa literară, an. III, nr. 75, 25 februarie, p. 3. Autohtonizarea lui Panait Istrati — Viaţa literară, an. III, nr. 76, 3 martie, p. 1. Intre Shakespeare şi Ibsen — Viaţa literară, an. III, nr. 77, 10 martie, p. 1. Mihail Sadoveanu: „Hanu-Ancutii" — Viaţa literara, an. III, nr. 78, 17 martie, p. 3. Examenul de contemporaneitate al „Phedrei" — Viaţa literară, an. III, nr. 79, 24 martie, p. 1. Damian Stănoiu: „Călugări şi ispite" — Viaţa literară, an. III, nr. 81—82, 7 aprilie, p. 3. Otiţia Cazimir: „Din întuneric". Fapte şi întîmplări adevărate (D'tn carnetul unei doctorese) — Viaţa literară, an. III, nr. 83, 5 mai, p. 3, rubrica „Opere ţi autori". Barbu Delavrancea — Viaţa literară, an. III, nr. 85, 19 mai, ip. 1, rubrica „Rememorări". Vasile Pârvan (Post-mortem) — Viaţa literară, an. III, nr. 86, 26 mai, p. I. Glose la „Poeiia pură" — Viaţa literară, an. III, nr. 87, 9 iunie, p. 1. Mihai Popescu: „Cetăţi şi oraşe ardeleneşti la începutul veacului al XVIII-lea" ; Editura „Socec" — Viaţa literară, an. III, nr. 87, 9 iunie, p. 3. Critică şi foiletonism — Viaţa literară, an. III, nr. SS, 22 iunie—septembrie, p. 1. Biblioteca clasicilor români — Viaţa literară, an. III, nr. 89, 13 octombrie, p. 3. Consideraţii asupra romanului românesc: I —■ Kalende, an. I, nr. 1, 10 noiembrie, p- 27—29. Consideraţii asupra romanului românesc: II — Kalende, ari. I, nr. 2, decembrie, p. 15—22. 1929 Damian Stănoiu: „Necazurile Părintelui Ghedeon" — Viaţa literară, an. I, nr. 1, 31 ianuarie, p. 1. Creanga, povestitorul — Gazeta literară, an, I, nr. ]. 31 ianuarie, p. 4, rubrica „Clasicii". Alexandru O. Teodoreanu : „Hronicul măscăriciului Vălătuc"— Gazeta literară, an. I, nr. 1, 31 ianuarie, p. 6. Intelectualism — Kalende, an. I, nr. 3—4, ianuarie—februarie, p. 82—85. Reflexii polemice — Kalende. an. I, nr. 3—4, ianuarie— februarie, p. 99—!04, rubrica „Cronica literară". D. Cezar Petrescu şi dl. G. Ibrăileanu — Kalende, an. I, nr. 3—4. ianuarie—februarie, p. 105—106, rubrica „Revista faptelor literare". Mihail Steriade: „Ceramică" ; „Rumeurs sans aurores"' (Poeme. 192S—I92S) — Kalende, an. I, nr. 3—4. ianuarie—februarie, p. 114—115, rubrica „Cărţi rotnâ-neştj". Adrian Hurmuz: „Cărarea cenuşie" ; Editura „Casa Scoa-lelor" — Kalende, an. I, nr. 3—4, ianuarie—februarie, p. 115, rubrica „Cărţi româneşti". Robert de Traz: „Alfred de Vigny", colecţia „Les ro-mantiquesa — Kalende, an. I, nr. 3—4, ianuarie—februarie, p. 117 —118, rubrica „Cărţi streine". Creanga — memorialist — Gazeta literară, an. I. nr. 2, 7 februarie, p. 5, rubrica „Clasicii". Creştinismul folcloric — Kalende, an. I, nr. 5, martie» p. 132—137. Estetica individualistă — Kalende, an. I, nr. 5, martie p. 148—152, rubrica „Cronica literară". Ionel Teodoreanu: „Turnul MUeneî"; Editura „Cartea românească" — Kalende, an. I, nr. 5, martie, p. 157—158, rubrica „Cărţi româneşti". S82 583 Sergiu Dan ţi Romulus Dianu: „Viata minunată a lui Anton Pann", roman; Editura „Cultura naţională' Vitrina literară, an. I, nr. 1, 21 octombrie, p. 5. Anton Pann: „Romanul lui Mirel"; Editura „Ancora" S. Benvenisti & Co. — Vitrina literară, an. I, nr. 1, 21 octombrie, p. 5. Procesul criticii — Vitrina literară, an. I, nr. 4, 11 noiembrie, p. 1. Tradiţionalistul predicant — Vitrina literară, an. I, nr. 5, 18 noiembrie, p. 5 şi 6. Noi precizări despre critică — Vitrina literara, an. I, nr. 5, 18 noiembrie. Gala Galaction: „Caligraful Terţiu" — Acţiunea, an. I, nr. 14, 26 noiembrie, p. 1. 1930 Cezar Petrescu: -La Paradis general" — Vremea, an. III, nr. 107, 27 martie, p. 5, rubrica „Cronica literară". Tudor Arghezi: „Icoane de lemn" ; Editura „Cultura naţională" — Vremea, an. III, nr. 108, 3 aprilie, p. 5, rubrica „Cronica iliterară". Liviu Rebreanu : „Crăişorul" — Vremea, an. III, nr. 10S, 3 aprilie, p. 5, rubrica „Cronica literară". Mihail Sadoveanu : „Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-vodă" — Vremea, an. III, nr. 109, 10 aprilie, p. 5, rubrica „Cronica literară". Damian Stănoiu: „Duhovnicul maicilor" — Vremea, an. III, nr. 110, p. 7, rubrica „Cronica literară". Octavian Goga: .Precursori" — Vremea, an. III, nr. 111, 1 mai, p. 5. rubrica „Cronica literară". D. V. Barnovschi: „Neamul Coţofencsc" — Vremea, an. III, nr. 111, 1 mai, p. 5, rubrica „Cronica literară". George Dumitrescu : „Pietate" — Vremea, an. III, nr. 111, 1 mai, p. 5, rubrica „Cronica literară". Mircea Damian: „Eu sau frate-meu ?!..."; Editura „Ramuri", 1930 — Vremea, an. III, nr. 112, 8 mai, p. 4, rubrica „Cronica iliterară". Ion Minulescu: „Strofe pentru toată lumea" ; Editura „Cultura naţională" — Vremea, an. III, nr. 113, 15 mai, p. 5, rubrica „Cronica literară". B. Fundoianu: „Privelişti"; Editura „Cultura naţională" — Vremea, an. III, nr. 113, 15 mai, p. 5, rubrica „Cronica literară". D. I. Suchianu: „Puncte de vedere"; Editura „Cultura naţională" — Vremea, an. 111, nr. 115, 29 mai, p. 5, rubrica „Cronica literară". Gh. Brăescu: „La clubul decavaţilor"; Editura „Cartea românească" •— Vremea, an. III, nr. 115, 29 mai, p. 5, rubrica „Cronica literară". Glose despre Marinetti şi futurism. I. Marinetti şi d. Bianu sau futurismid şi ideea latinităţii. II. Futurismul repetat in tendinţele avantgardiştilor autohtoni — Vremea, an. III, nr. 117, 12 iunie, p. 4 şi 5, rubrica „Cronica literară". Tudor Vianu : „Poezia lui Eminescu" ; Editura „Cartea românească" — Vremea, an. III, nr. 118, 19 iunie, p. 4 şi 5, rubrica „Cronica literară". Cezar Papacostca: „Filozofia antică în opera lui Eminescu" — Vremea, an. III, nr. 118, iunie, p. 5, rubrica -Cronica literara". Emanoil Bucuţă; „Maica Domnului de la marc"; Editura „Cartea românească" — Vremea, an. III, nr. 119, 26 iunie, p. 5, rubrica „Cronica literară". Romulus Dianu: „Adorata" ; Editura „Naţională" S. Ciornei — Vremea, an. III, nr. 119, 26 iunie, p. 5, rubrica „Cronica literara". Mircea Eliade: „Isabel şi apele Diavolului" ; Editura „Naţională" S. Ciornei — Vremea, an. III, nr. 120, 3 iulie, p. 5, rubrica „Cronica literară". G'.b. I. Mihăescu: „Braţul Andromedei"; Editura „Naţională" S. Ciornei — Vremea, an. III, nr. 120, 3 iulie, p. 5, rubrica „Cronica literară". Cezar Petrescu: „Aranca, ştima lacurilor" ; Editura „So-cec" — Vremea, an. III, nr. 121, 10 iulie, p. 4 şi 5, rubrica „Cronica literară". Maura Prigor: „Biserica nouă", Craiova; Editura „Ramuri" — Vremea, an. III, nr. 121, 10 iulie, p. 5, rubrica „Cronica literară". D. G. Ibrăileanu, istoric literar fi critic al lui Eminescu — Vremea, an. III, nr. 129, 4 septembrie, p, 3, rubrica „Cronica literară". Glose la poezia d-lui Ion Barbu — Vremea, an. HI. nr. 130, 11 septembrie, p. 3, rubrica „Cronica literară". Paul Zarifopol, critic literar; „Artişti si idei literare române" ; Biblioteca „Dimineaţa", nr. 128 — Vremea, an. III, nr. 131, 18 septembrie, p. 3, rubrica „Cronica literară". Ion Călugăru„Abecedar de povestiri populare" — Vremea, an. III, nr. 135, 9 octombrie, p. 4, rubrica .Cronica literara". Teodor Scorţescu: „Popi" — Vremea, an. III, nr. 135, 9 octombrie, p. 4, rubrica „Cronica literară". Mihai D. Ralea: „Memorial de călătorie în Spania" — Vremea, an. III, nr. 135, 9 octombrie, p. 4, rubrica „Cronica literară". Paradoxul „Vieţii româneşti" — Vremea, an. III, nr. 139, 23 octombrie, p. 2, rubrica „Vremea literară". Victor Eflimiu : „Dragomlrna", roman ; Editura „Naţională" S. Ciornei — Vremea, an. III, nr. 142, 2 noiembrie, p. 5, rubrica „Cronica literară". Romanul de război — Vremea, an. III, nr. 144, 9 noiembrie, p. 4, rubrica „Vremea literară". Ion Vinea: „Paradisul suspinelor" ; Editura „Cultura naţională" — Vremea, an. III, nr. 146, 16 noiembrie, p. 5, rubrica „Cronica literară". Eugen Lovinescu — Vremea, an. III, nr. 148, 23 noiembrie, p. 5, rubrica „Vremea literară". Camil Petrescu: „Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război", voi. I, II; Editura „Cultura naţionala' — Vremea, an. III, nr. 150, 30 noiembrie, p. 5, rubrica „Cronica literară". E. Lovinescu: „Memorii'* ; Editura „Cugetarea" Delafras — Vremea, an. III, nr. 152, 7 decembrie, p. 3 şi 5, rubrica „Cronica literară". Ion Petrovici: „Impresii din Italia" ; Editura ~Casa Şcoa-lelor" — Vremea, an. III, nr. 154, 14 decembrie, p. 3. rubrica „Cronica literară*. Gala Galaction: „Roxana", roman; Editura „Naţională" S. Ciornei — Vremea, an. III, nr. 154, 14 decembrie, p. 3, rubrica „Cronica literara". 'Tudor Arghezi; „Poarta neagră"; Editura „Cultura naţională" — Vremea, an. III, nr. 155, decembrie, p. 19 ţi 22, rubrica „Cronica literară". 1931 Poezia d-lui Adrian Maniu — Tiparniţa literară, an. III, nr. 1—5, p. 16—17. Constantin Kiriţescu: ^Povestea sfîntului nostru război" ; Editura „Cartea românească" — Vremea, an. IV, nr. 158, II ianuarie, p. 7, rubrica „Cronica literară". G. Topîrceanu : „Scrisori fără adresă". Proză umoristică şi pesimista; Editura „Naţională" S. Ciornei — Vremea, an. IV, nr. 158, 11 ianuarie, p. 7 şi 8, rubrica „Cronica literară". Lucian Blaga: „Daimonion" ; Editura „Societatea de mâine" — Vremea, an. IV, nr. 160, 18 ianuarie, p. 5, rubrica „Cronica literară". Damian Stănoiu: „Demonul lui Codin" ; Editura „Cartea românească" — Vremea, an. IV, nr. 160, 18 ianuare, p. 5, rubrica. ^Cronica literara". Urmuz (Colecţia Editurii „Unu") — Vremea, an, IV, nr. 162, 25 ianuarie, p. 5, rubrica „Cronica literară". Saşa Pană: „Diagrame"; Editura „Unu" — Vremea, an. IV, nr. 162, 25 ianuarie, p. 5, rubrica „Cronica literară". Ilarie Voronca: „Zodiac"; Editura^Mnu" — Vremea, an. IV, nr. 162, 25 ianuarie, p. 5, rubrica „Cronica literară". Henriette Yvonne Stahl: „Mătuşa Matilda" ; Editura „Cultura naţională" — Vremea, an. IV, nr. 164,31 ianuarie, p. 5, rubrica „Cronica literară". George Acsinteanu: „Piatra neagră" ; tipografia I. Copu-zeanu — Vremea, an. IV, nr. 164, 31 ianuarie, p. 5, rubrica „Cronica literară". C. Ardeleanu: „Casa cu fete", roman ; Editura ^Cugetarea* — Vremea, an. IV, nr. 166, 8 februarie, p. 5„ rubrica „Cronica ■literară*. Şt. O. losif: „Domniţa mea erai", roman epistolar; Editura „Universala" Alcalay 8c Co. — Vremea, an. IV* nr. 166, 8 februarie, p. 5, rubrica „Cronica (literară".. Cezar Petrescu: „Comoara regelui Dromichet", roman ,-Editura „Naţională" S. Ciornei — Vremea, an. IV* nr. 168, 15 februarie, p. 4 şi 5, rubrica „Cronica literară". L. Zissu: „Ereticul de la mînăstirea Neamţu" ; Editura-„Adam" — Vremea, an. IV, nr. 172, 1 martie, p. 5, rubrica „Cronica literară". Recitind proza politică a lui Eminescu — Vremea, an. IV, nr. 174, 8 martie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Cititorul de poezie — Vremea, an. IV, nr. 176, 15 martie* p. 4, rubrica „Cronica literară". George Lesnea : „Veac tînâr", poezii; Editura „Viaţa românească" — Vremea, an. IV, nr. 178, 24 martie„ p. 5, rubrica „Cronica literară". Anton Holbau; „O moarte care nu dovedeşte nimic", roman ; Editura „Cugetarea" — Vremea, an. IV, nr. 180,. 29 martie, p. 5, rubrica „Cronica literară". Jacques G. Costin: „Exerciţii pentru mina dreaptă si Don , Quichotte"; Editura „Naţională" S. Ciornei — Vremea, an. IV, nr. 182, aprilie, p. 18, rubrica „Cronica literară". N. D. Cocea: „Vinul de viaţă lungă"; Editura „Cultura naţională" — Vremea, an. IV, nr. 183, 19 aprilie,, p. 6, rubrica „Cronica literară*. Sergiu Dan: „Dragoste şi moarte în provincie" ; Editura-„Cugetarea" — Vremea, an. IV, nr. 183, 19 aprilie,, p. 6, rubrica „Cronica literară". Eugen Goga: „Cartea Facerii", roman, voi. 1, II; Editura „Cultura naţională" — Vremea, an. IV, nr. 184, 26 aprilie, p. 8, rubrica „Cronica literară". Tudor Arghezi: „Flori de mucigai"; Editura „Cultura naţională" — Vremea, an. IV, nr. 185, 1 mai, p. 7 şi 8, rubrica „Cronica literară". Al. O. Teodoreanu: „Mici satisfacţii" ; Editura „Cartea românească" — Vremea, an. IV, nr. 186, 10 mai, p. 7, rubrica „Cronica literară". Lucian Blaga„Eonul dogmatic"; Editura „Cartea românească" (Colecţia „Gîndirea") — Vremea, an. IV, •nr. 214, 22 noiembrie, p. 7, rubrica „Cronica 'literară". Ilarie Voronca: „Invitaţie la bal" (1924—25); Editura „Unu" — Vremea, an. IV, nr. 215, 29 noiembrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Ilarie Voronca ; „Incantaţii" ; Editura „Cultura naţională" — Vremea, an. IV, nr. 215, 29 noiembrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Tudor Vianu: „Arta şi frumosul" (Din problemele constituţiei şi relaţiilor lor); tipografia „Bucovina", /. E. Torouţiu — Vremea, an. IV, nr. 216, 6 decembrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Dan Botta: „Eulalii" (Cu o parafrază de Ion Barbu); Editura „Luceafărul", Vremea, an. IV, nr. 217, 13 decembrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Marta D. Rădulescu: „Clasa VH-a", schiţe uşoare; Editura „Scrisul românesc" — Vremea, nr. 217, 13 decembrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Corespondenţa „Junimii" — Vremea, an. IV, nr. 218, 13 decembrie, p. 13. 1932 Camil Petrescu: „Danton", reconstruire dramatică în â acte; Editura „Vremea", „Biblioteca teatrului românesc contemporan" — Vremea, an. V, nr. 219. 1 ianuarie, p. 5, rubrica „Cronica literară". Intre intelectualitate şi sport — anchetă — Vremea, an. III, nr. 239, 1 ianuarie, p. 9 (Vremea-sport). George Mihail-Zamfirescu: „Madona cu trandafiri", roman ; Editura „Cultura naţională" — Vremea, an. V, nr. 220, 10 ianuarie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Ion Câlugăru: „Omul de după uşe", roman; Editura „Naţională" S. Ciornei, colecţia „Rosidor" — Vre- 588 589 mea, an. V, nr. 221, 17 ianuarie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Ionel Jianu şi Al. Bilciurescu: „Cavalerii verticali", roman ; Editura „Naţională" S. Ciornei — Vremea, an. V, nr. 221, 17 ianuarie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Tudor Arghezi.- „Cartea cu jucării". Editura „Cultura naţională" — Vremea, an. V, nr. 222, 24 ianuarie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Gala Galaction: „Papucii lui Mahmud", roman ; Editura „Adevărul" — Vremea, an. V, nr. 223, 31 ianuarie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Eugen Ionescu: „Elegii pentru fiinţe mici"; Editura „Cercul Analelor române" — Vremea, an. V, nr. 223, 31 ianuarie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Tudor Măinescu: „Surîs"...; Editura „Reforma socială" — Vremea, an. V, nr. 224, 7 februarie, p. 7, rubrica „Cronica literara*. Dar profesorii ce mai citesc ? — Vremea, an, V, nr. 225, 14 februarie, p. 1. Damian Stănoiu: „Pocăinţa stareţului", „Viaţa în mînăs-tire", Editura „Cartea românească" — Vremea, an. V, nr. 225, 14 'februarie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Mihai Moşandrei: -Găteala ploilor"; Editura „Cultura naţională" — Vremea, an. V, nr. 226, 21 februarie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Ion Sîn-Giorgiu: „Arcul tui Cupidon" ; Editura „Bucovina" — Vremea, an. V, nr. 226, 21 februarie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Romulus Dianu: „Nopţi la Ada-Kaleh"roman; Editura „Naţională" S. Ciornei, colecţia „Rosidor" — Vremea, an. V, nr. 227, 28 februarie, p. 11', rubrica „Cronica literară". Nichifor Crainic: „Tara de peste veac", poezii; Editura „Cartea românească" — Vremea, an. V, ar. 22S, 6 martie, p, 7, rubrica „Cronica literară", D. Tomescu: „Atitudini politice şi literare", Craiova; Editura „Scrisul românesc" — Vremea, an. V, nr.: 229, 13 martie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Goethe şi iubirea — Vremea, an. V, nr. 230, 20 martie, p. 6 şi 7. Anton Holban: „Parada dascălilor" ; Editura „Cugetarea" — Vremea, an. V, nr. 230, 20 martie, p. 8, rubrica „Cronica literară". Tineretul politic — Vremea, an. V, nr. 231, 27 martie, p. 1. Sărmanul Klopştock: „Feciorul lui Nenea Take Vameşul" , Editura „Naţională" S. Ciornei, colecţia „Rosidor" — Vremea, an. V, nr. 231, 27 martie, p. 7, rubrica „Cronica literara". Greva studenţilor — Vremea, an. V, nr. 232, 3 april:e 1932, p. 1. F. Aderca; „Mireasa multiplă" (Ţapul), ediţia Il-a; Editura „Universală" Alcalay — Vremea, an. V, nr. 232, 3 aprilie, p. 8, rubrica „Cronica literară1'. L. Leonescu: „Dorina", roman; Editura „Adevărul" — Vremea, an. V, nr. 232, 3 aprilie, p. 8, rubrica „Cronica .literară*. E. Lovinescu: ..Memorii", II, 1916—1931; Editura „Scrisul românesc" — Vremea, an- V, nr. 233, 10 aprilie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Detractorii şcolii secundare — Vremea, an, V. nr. 234. 17 aprilie, p. 1. Mircea Damian: „Celula nr. 13", Institutul de arte grafice „Vremea" — Vremea, an. V, nr. 234, 17 aprilie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Sinucidere pe cuvînt de onoare ? — Vremea, an. V, nr. 235, 1 mai, p. 3. C. Stere: „In preajma revoluţiei" ; I. Prolog; Smaragda Ţheodorovna. II. Copilăria şi adolescenţa lui Vania Răutu; 2 voi; Editura „Adevărul" — Vremea, an. V, nr. 235, I mai, p. 12, rubrica „Cronica literară". H. Papadat-Bengescu: „Drumul ascuns", roman ; Editura „Naţională" S. Ciornei — Vremea, an. V, nr. 236. 8 mai, p. 7, rubrica „Cronica literară". Un nou împrumut ? — Vremea, an. II, nr. 236, 8 mai, p. 12. Campania ardelenilor — Vremea, an. V, nr. 238, 22 mai, p. 1. 590 591 M. Sadoveanu: „Nunta Domniţei Ruxandra", roman; Editura „Cartea românească" — Vremea, an. V, nr. 238, 22 mai, p. 7, rubrica „Cronica literară". Perpessicius: „Itinerar sentimental", completat cu alhu-muri, amoruri, traduceri si un portret inedit al autorului de 1. Anestin; Editura „Naţională" — Vremea, an. V, nr. 239, 29 mai, p. 6, rubrica „Cronica literară". Regimul salariilor — Vremea, an. V, nr. 239, 29 mai, p. 10. Mircea EHade: „Soliloquii", colecţia „Cartea cu semne", — Vremea, an. V, nr. 240, 5 iunie, p. 6, rubrica „Cronica literară". Paul Sterian: „Pregătiri pentru călătoria din urmă", colecţia „Cartea cu semne'' — Vremea, an. V, nr. 241, 12 iunie, p. 7. rubrica „Cronica literară". M. D. loanid: „Poteci înlăuntrul meu"; Editura „Ramuri" — Vremea, an. V. nr. 241, 12 iunie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Confesiunea d-lui Maniu — Vremea, an. V, nr. 242, 19 iunie, p. 1. Grigori M. Sturdza : „Pygmalion", roman; Institutul grafic „Luceafărul" — Vremea, an. V, nr. 242, 19 iunie, p. 7, rubrica „Cronica literară". îlarie Voronca: -Act de prezenţă", colecţia „Cartea cu semne" — Vremea, an. V, nr. 242, 19 iunie, p. 7, rubrica „Cronica literară", /. Peltz: „Horoscop", roman; Editura „Cugetarea" — Vremea, an. V, nr. 243, 2b' iunie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Al. Robot: „Apocalips terestru", poeme, cu un portret de I. Anestin; Editura „Cronicarul" — Vremea, an. V, nr. 243, 26 iunie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Ludovic Dauş: „Asfinţit de oameni", roman; Editura „Adevărul" — Vremea, an. V, nr. 244, 3 iulie,, p. 7, rubrica „Cronica iliterara". I. Anestin — Vremea, an. V, nr. 245, 10 iulie, p, 6. Mircea Ştefănescu: „Revelaţii", ilustraţii de Anestin ; Editura „Vremea" — Vremea, an. V, nr. 245, 10 iulie, p. 7, rubrica „Cronica literară". H. Bonciu: „Lada cu năluci" ; Editura „Vremea" — Vremea, an. V, nr. 245, 10 iulie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Tudor Teodorescu-Branişte : „Fundătura cimitindui nr.13". roman, desene de I. Anestin; Editura „Adevărul" — Vremea, an. V, nr. 246, 17 iulie, >p. 7, rubrica „Cronica literară". G. Călinescu : „Viaţa lui Mihai Eminescu" ; Editura „Cultura naţională" — Vremea, an. V, nr. 247, 24 iulie, p. 6, rubrica „Cronica literară". Const. I. Emilian: „Anarhismul poetic", studiu critic; a tipografia „Bucovina" f. E. Torouţiu — Vremea. an. V, nr. 248, 31 iulie, p. 7, rubrica „Cronica literară". D. Maniu a descoperit oraşul — Vremea, an. V, nr. 249, 7 august, p. 1. Tudor Vianu : „Arta actorului" ; Editura „Vremea" — Vremea, an. V, nr. 249, 7 august, p. 7, rubrica „Cronica literară". Gh. M. Cantacuzino : „Arcade, firide si lespezi" ; Editura „Cartea românească" — Vremea, an. V. nr. 249. 7 august, p. 7, rubrica „Cronica literară". Mihail Dragomirescu: „Copilul cu trei degete de aur". Ogrezeni şi Dărmăneşti: Editura „Cartea românească" — Vremea, an. V, nr. 250, 14 august, p. 7, rubrica „Cronica literară". Burghezia reacţionează t — Vremea, an. V, nr. 251, 21 august, p. 1. Capricii ortografice — Vremea, an. V, nr. 251, 2.1 august, p. 7, rubrica „Cronica literară". Revoluţionarul Jupîn Roth — Vremea, an. V, nr. 252, 28 august, p. 1. Cezar Petrescu; „Plecat fără adresă" (1900), roman; Editura „Naţională" S. Ciornei — Vremea, an. V, nr. 252, 28 august, p. 7, rubrica „Cronica literară". Din Vistiernic — cobe naţională — Vremea, an. V, v nr. 253, 4 septembrie, p. 1. Falsul agrarianism ■— La zid! an. I, nr. 4, [I septembrie], p. 2. Spectrul interior al lui B. P. Hasdeu — Vremea, an. V, nr. 253, 4 septembrie, p. 6. 592 38 — Scrieri, 6 — c. 1/150 593 Despre criza culturii — Vremea, an. V, nr. 254. II septembrie, p. 5, rubrica „Cronica literară". Conversiunea — La zid!, an. I, nr. 5, [15 septembrie], Lucian Boz: „Eminescu — încercare critică"; Editura „Slova" — Vremea, an. V, nr. 256, IS septembrie, p. 5, rubrica „Cronica literară". Tudor Musatescu: „Ale vieţii valuri"; Tipografia „Oltenia" — Vremea, an. V, nr. 255, 18 septembrie, p. 5, rubrica „Cronica literară". Despre critică şi critici — Vremea, an. V, nr. 256, 25 septembrie, p. 5, rubrica „Cronica literară". Ionel Teodoreanu: ^Fata din Z'ataust", roman, voi. 1, ed. II; Editura „Cartea românească" — Vremea, an. V, nr. 257, 2 octombrie, p. 6, rubrica „Cron-ca literară". Taxele şcolare — Vremea, an. V, nr. 258, 9 octombrie, p. 1. Costin Floriţă: „Pridvoare", poezii — Vremea, an. V, nr. 258, 9 octombrie, p. 6, rubrica „Cronica literară". Adrian Grigoropol: „Estompări nocturne", versuri; Tipografia „Caragiale" — Vremea, an. V, nr. 258, 9 octombrie, p. 6, rubrica „Cronica literară". Lucian Predescu: „Georgi" Pascu şi „Istoria literaturii române" sau o nulitate universitară; T. Severin, Atelierele grafice ^Datina" — Vremea, an. V, nr. 258, 9 octombrie, p. 6, rubrica „Cronica literară". Catrenele lui Omar Khayyam, traducere, notiţă introductivă, note şi lămuriri de Al. 7. Stamatiad; Editura „Cartea românească" — Vremea, an. V, nr. 259, 16 octombrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". G. St. Cazacu: „Calea sîngelui", poezii, cu o prefaţă de G. Bacovia, ediţia Il-a; Editura „Cronicarul" ; „Draperii negre", poezii; Editura „Cronicarul" — Vremea, an. V, nr. 259, 16 octombrie, p. 7, rubrica „Cronica literara*. Corespondenţa „Junimii" : I. E. Torouţiu : „Studii şi documente literare", voi. II, Institutul de arte grafice „Bucovina" — Vremea, an. V, nr. 260, 23 octombrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Semne de întrebare — Vremea, an. V, nr. 261, 30 octombrie, p. 1 şi 12. Petre Dinu: „Fum de argint", colecţia „Azi" — Vremea, an. V, nr. 261, 30 octombrie, p. 7, rubrica „Cron'ca literară", Saşa Pana: „Viaţa romanţată a lui Dumnezeu"; Editura „Unu" — Vremea, an. V. nr. 261, 30 octombrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". C. Stere: „în preajma revoluţiei", „Lutul", roman; Editura „Adevărul" — Vremea, an. V, nr. 262, 6 noiembrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". O legalitate cu obligaţii — Vremea, an. V, nr. 26:î, 13 noiembrie. E. Lovinescu: „Bizit", roman; Editura „Naţională" S. Ciornei — Vremea, an. V, nr. 263, 13 noiembrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Circul — La zid!, an. I, nr. 9, [15 noiembrie], p. 2. Cezar Petrescu: „Nepoata Hatmanului Toma", roman; Editura „Naţională" S. Ciornei — Vremea, an. V, nr. 264, 20 noiembrie, p. 7, rubrica „Cronica literara". Basmul Senatului cultural — Vremea, an. V, nr. 265, 27 noiembrie, p. 1 şi 12. Constantin Fîntîneru: „Interior", roman; Editura „Cultura naţională" — Vremea, an. V, nr. 265, 27 noiembrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". A". V. Capsaţi: „Evadări în senin", versuri — Vremea, ' an. V, nr. 265, 27 noiembrie, p. 7, rubrica „Cronica literară*. Radu Boureanu : „Zbor alb", colecţia revistei „Azi" — Vremea, an. V, nr. 266, 4 decembrie, p. 7, rubrica „Cronica literara". H. Bonciu: „Eu şi Orientul" ; Editura „Vremea" — Vremea, an. V, nr. 266. 4 decembrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Congresul studenţilor — Vremea, an. V, nr. 267, 11 decembrie, p. 1. /. St. loachimescu: „Ţărani şi tîrgoveţi", roman; Editura „Adevărul" — Vremea, an. V, nr. 267. 11 decembrie, p. 5, rubrica „Cronica literara". 594 595 V. Gheorghiu: „Febre", poeme; Editura „Rosentkal" — Vremea, an. V, nr. 267, 11 decembrie, p. 5, rubrica „Cronica literară". Şomajul în tînără generaţie —? Vremea, an. V, nr. 268, decembrie, p. 7. Damian Stănoiu; „Alegere de stareţă', roman; Editura „Cugetarea" — Vremea, an. V. nr. 268, decembrie, p. 21, rubrica „Cronica literară". 1933 Spîru Haret — Vremea, an. VI, nr. 269, 1 ianuarie, . p. 3. Anul literar [1932] — Vremea, an. VI, nr. 269, I ianuarie, p. 7. ion Pillat: ..Caietul verde", versuri; Editura „Cartea românească" — Vremea, an. VI, nr. 270, 8 ianuarie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Ion Minulescu : „3 şi cu Rezeda 4", roman; Editura „Adevărul" — Vremea, an. VI, nr. 271, 15 ianuarie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Charles Baudelaire: „Fleurs du mal", tălmăciri de Alexandru Westfried. Cu o prefaţă de Tudor Arghezi; Editura „Luceafărul" — Vremea, an. VI, nr. 271, 15 ianuarie, p. 7, rubrica „Cronica literară". M. Sadoveanu: „Uvar", roman; Editura „Cartea românească" — Vremea, an. VI, nr. 272, 22 ianuarie, p. 7, rubrica „Cronica literară". G. M. Vlădescu; „Menuetul", roman; Editura „Bucovina'' I. E. Torouţiu — Vremea, an. VI. nr. 272, 22 ianuarie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Iarăşi curba de sacrificiu — Vremea, an. VI, nr. 273, 29 ianuarie, p. 1 ţi 10. Ilarie Voronca: „Petre Schlemikl". Cu ilustraţii de Mi-chonze. Victor Brauner, S. Perakim; Editura „Bucovina" I. E. Torouţiu — Vremea, an. VI, nr. 273, 29 ianuarie, p. 7, rubrica „Cronica literară". V. Ciocîlteu: „Adînc împietrit", versuri: Craiova ; „Ramuri" — Vremea, an. VI, nr. 273. 29 ianuarie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Victor Papacoslca : „Teodor Anastasie CavaJioti — Trei manuscrise inedite". Extrase din „Revista istorică română"; Editura „Cultura românescă" — Vremea,. an. VI, nr. 274, 5 februarie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Al. Rosetti: „Observaţii asupra ortografiei Academiei Române" — Vremea, an. VI, nr. 274, 5 februarie,. p. 7, rubrica „Cronica literară". Cultura sub stare de asediu — Vremea, an. VI. nr. 275;. 12 februarie, p. 1 şi 10. Dragoş Protopopescu : „Iarmarocul metehnelor" ; Editura- „Cartea românească", colecţia „Gîndirea" — Vremea,. an. VI, nr. 275, 12 februarie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Bietul învăţămînt — Vremea, an. VI, nr. 276, 16 februarie, p. 1 şi 10. Petru Comarnescu: „Homo dmericanus". Cu un portret de Milita Pătraşcu; Editura „Vremea", colecţia „Cri-terion" — Vremea, an. VI, nr. 276, 19 februarie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Constantin Kiriţescu: „Flori din grădina copilăriei" ; Editura „Cartea românească" — Vremea, an. VI. nr. 277, 26 februarie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Biblio-patima — La zid!, an. I, nr. 16, [1 martie], p. 12. Liviu Rebreanu: „Răscoala", voi. I, II, roman; Editura-„Adevărul" — Vremea, an. VI, nr» 278, 5 martie, p. 12, rubrica „Cronica literară". Reforma liceului — Vremea, an. VI, nr. 279, 12 mart'er p. 1 şi 10. Simion Stolnicu: „Punct vernal" ; Editura „Cartea românească" — Vremea, an. VI, nr. 279, 12 martie, p. 1, rubrica „Cronica literară". D. V. Barnoschi: „A suta necredinţă — Răfuieli boiereşti" ; Editura „Cartea românească" — Vremea, an. VI, nr. 280, 19 martie, p. 7, rubrica „Cronica literara". Constantin Nisipeanu : „Cartea cu grimase" poeme; Craiova ; Editura „Radical" — Vremea, an. VI, nr. 280, 19 martie, p. 7, rubrica „Cronica literară". 596 597" Camil Petrescu: „Patul lui Procust", roman, voi. I, II, Editura ^Naţională" S. Ciornei — Vremea, an. VI, nr. 28], 26 martie, p. 7, rubrica „Cronica literară". De vorbă cu d-nul Pompiliu Constantinescu — Viaţa literară, an. VIII, nr. 142, 1—31 martie, p. 1 şi 2. Mihail Sebastian; „Femei" — Viaţa literară, an. VIII, nr. 143, aprilie. Ofensiva culturală — Vremea, an. VI, nr. 282, 20 aprilie, p. 1. A. Zaremba; „Deschidere^. Cu un portret al autorului de S. Perahim; Editura „ Unu" — Vremea, an. VI, nr. 282, 2 aprilie, p. 7, rubrica „Cronica literară''. Ştefan Horint: „Destinderi". Cu un portret al autorului de M. Romiş; Editura „Răboj" — Vremea, an. VI, nr. 282, 2 aprilie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Titu Maiorescu — paşoptist sau simple paradoxe inutile — Vremea, an. VI, nr. 283, aprilie, p. 19, rubrica „Polemici, controverse, oameni". C. Stere; „Hotarul", roman; Editura -Adevărul" — Vremea, an. VI, nr. 283, aprilie, p. 18, rubrica „Cronica literară". G. C aline seu; „Cartea nuntii", roman; Editura „Adevărul" — Vremea, an. VI, nr. 284, 23 aprilie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Aurel Marin; „Lumini", versuri — Vremea, an. VI, nr. 284, 23 aprilie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Damian Stănoiu: „Camere mobilate", roman; Editura ^Adevărul" -~ Vremea, an. VI, nr. 285, 30 aprilie, p. 7, rubrica „Cronica literară*. George Dorul Dumitrescu: „La fetiţa dulce"; Editura „Cartea româneasca" — Vremea, an. VI, nr. 285, 30 aprilie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Ironii fiscale? — Vremea, an. VI, nr. 286, 7 ma;, p, 1 şi 10. George Mihail-Zamfirescu: „Maidanul cu dragoste", voi. I, II, roman; Editura „Naţională" S. Ciornei — Vremea, an. VI, nr. 286, 7 mai, p. 7, rubrica „Cronica literară". /. Peltz: „Amor încuiat", roman; Editura „Vremea" — Vremea, an. VI, nr. 287, 14 mai, p. 7, rubrica „Cronica literară". Ion Călugăru : „Ckarlot", studiu critic; Editura „Vremea" — Vremea, an. VI, nr. 287, 14 mai, p. 7, rubrica „Cronica literară". Mircea Eliade: „Maitreyi". roman ; Editura „Cultura naţională" — Vremea, an. VI, nr. 288, 21 mai, p. 7, rubrica „Cronica literara". Marta Radul e sat: „Stnt studentă!"; Editura „Adevărul" — Vremea, an. VI, nr. 289, 28 mai, p. 7, rubrica „Cronica literară". Puncte demagogice şi suspendări arbitrare — Vremea, an. VI, nr. 290, 4 iunie, p. 1 şi 12. Mihaî Moşandrei: „Prezenţa Pegasului sau plimbări lirice in jurul poeziei" ; Tipografia „Vremea" — Vremea, an. VI, nr. 290, 4 iunie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Constantin Kiriţescu: „In slujba unei credinţe — campanii, figuri, mărturisiri" ; Editura „Cartea românească" — Vremea, an. VI, nr. 291, 11 iunie. p. 6 şi 7, rubrica „Cronica literară". Mihail Sadoveanu : „Locul unde nu s-a întîmplat nim'.c' Editura „Adevărul" — Vremea, an. VI, nr. 292, 18 iunie, p. 7, rubrica „Cronica literară". G. Ibrăileanu : „Adela". Fragmente din jurnalul lui Emil Codrescu; Editura „Adevărul" — Vremea, an. VI, nr. 293, 25 iunie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Gib. 1. Mikăescu: „Rusoaica", roman; Editura „Naţională" S. Ciornei — Vremea, an. VI, nr. 294, 2 iulie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Intre şomaj intelectual şi demagogie — Vremea, an. VI, nr. 295, 9 iulie, p. 1. Mircea Damian: „Două şi-un căţel" ; Editura „Cugetarea" — Vremea, an. VI, nr. 295, 9 iulie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Răspuns unui coregraf — Vremea, an. VI, nr. 296, 16 iulie, p. 6. 598 599 N. D. Cocea: „Fecior de slugă", ediţia 11-a; Editura „Cultura naţională'' — Vremea, an. VI, nr. 236, 16 iulie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Teoriile unui convulsionist — Vremea, an. VI, nr. 297, 23 iulie, p. 5. Peisajul românesc in literatură — Vremea, an. VI, nr. 297, 23 iulie, p. 7. Camil Petrescu : „Rapid Constantinopol-Bioram", Simplu itinerar pentru uzul bucureştenilor; cu două desene de Thcodorescu-Sion ţi 10 reproduceri fotografice documentare ; Editura „Cartea românească" — Vremea, an. VI, nr. 298, 30 iulie, p. 7, rubrica „Cronica literară". C. Ardelean» : „Viermii pămîntului", roman; Editura „Adevărul" — Vremea, .an. VI, nr. 299, 6 august, p. 7, rubrica „Cronica literară". Jean Bart: „Europolis", roman; Editura „Adevărul — Vremea, an. VI, nr. 300, 13 august 1933, p. 7, rubrica „Cronica literară". Al. Dima: „Aspecte şi atitudini ideologice" ; Editura „Datina" — Vremea, an. VI, nr. 301, 20 august, p, 7, rubrica „Cronica literară". Dinu Nicodim: „Lupii" ; Editura „Bucovina" I. E. Torouţiu — Vremea, an. VI, nr. 302, 27 august, p. 7, rubrica „Cronica literară". Saşa Pană: ^Cuvîntul talisman" ; Editura „Unu" — Vremea, an. VI, nr. 303, 3 septembrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Luca Alîoth : „Noi care nu simţim" ; Editura „Tiparniţa" — Vremea, an, VI, nr. 303, 3 septembrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Alexandru Tudor-Miu: „Epode", colecţia „Strada" — Vremea, an. VI, nr. 303, 3 septembrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Mircea Streinul: „Carte de iconar" ; Editura „Glasul Bucovinei" — Vremea, an. VI, nr. 303, 3" septembrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Teofil Lianu: „Rod" ; Editura „Glasul Bucovinei" — Vremea, an. VI, nr. 303, 3 septembrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Victor Măgură: „Evadări înlăuntrul meu" ; Editura „Gla- J|' sul Bucovinii" — Vremea, an. VI, nr. 303, 3 sep- .•Jp tembrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". N. Crevedia; „Bacalaureatul lui Puiu" ; Editura „Cuge-f tarea" — Vremea, an. VI, nr. 304, 10 septembrie, v p. 7, rubrica „Cronica literară". •\ Glose eminesciane — Vremea, an. VI, nr. 305, 17 sep- tembrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". ;'. A, C. Calotescu-Neicu şi N. Crevedia: „Antologia epi- gramei româneşti" ; cu un studiu introductiv; portretele de Ncagu Rădulescu; Editura „Cartea românească" — Vremea, an. VI, nr. 304, 10 septembrie, p. 7, rubrica „Cronica literara". Poezia d-lui Lucian Blaga — Vremea, an. VI, nr. 306, 24 septembrie, p. 10, rubrica „Cronica literara" ; nr. 307, 1 octombrie, p. 7, rubrica „Cronica literară" , nr. 308, 8 octombrie, p. 7, rubrica „Cronica literară'' ; nr. 309. 15 octombrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Clarnet : „Mărturisiri de fecioară în ritm de charleston". Cu o fecioară de I. Anestin; Editura „Vremea" — Vremea, an. VI, nr. 310, 22 octombrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Crislofor Vitencu: „Destăinuiri" — Vremea, an. VI, nr. 310, 22 octombrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Aspasia Munte: „învolburări" — Vremea, an. VI, nr. 310, 22 octombrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Iulian Vesper: „Echinox în odăjdii" ; Editura „Iconar" — Vremea, an. VI, nr. 310, 22 octombrie, p. 7, rubrica „Cronica literară*. Teofil Lianu: „Stampe în lumină", „Caietele libere"; Editura „Răboj" — Vremea, an. VI, nr. 310, 22 octombrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Tudor Arghezi: „Tablete din ţara de Kuty"; Editura Naţională" S. Ciornei — Vremea, an. VI, nr. 311, 29 octombrie, p. 7, rubrica „Cronica literara". Tudor Vianu: „Imagini italiene" ; Editura „Vremea" — Vremea, an. VI, nr. 312, 5 noiembrie, p. 7, rubrica „Cronica literara". Dragoş Protopopescu : „Condamnaţii la castitate", roman; Editura „Naţională" S. Ciornei, colecţia „Rosidor" 000 601 — Vremea, an. VI, nr. 382, 5 noiembrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Ilarie Voronca; „Patmos si alte şase poeme"; Editura „Vremea" — Vremea, an. VI, nr. 313, 12 noiembrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Controverse... — Vremea, an. VI, nr. 314, 19 noiembrie, p. 7. Gala Galaction: „Doctorul Taifun", roman; Editura „Cultura naţională"' — Vremea, an. VI, nr. 314, 19 noiembrie, p. 7. rubrica „Cronica literară". £. Lovinescu: „Firu-n patru", roman; Editura „Naţională" S. Ciornei — Vremea, an. VI, nr. 315, 26 noiembrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Victor Ion Popa: „Velerim şi Veler Doamne", roman; Editura „Cultura naţională" — Vremea, an. VI, nr. 316, 3 decembrie, p. 7, rubrica „Cronica literară*. Geo Bogza : „Poemul invectivă cu amprentele digitale ale autorului"; Editura „Unu" — Vremea, an. VI, nr. 317, 10 decembrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Paul Ster ian : „Poeme arabe", versuri din o mie nopţi şi una ; Editura „Cartea cu semne" — Vremea, an. VI, nr. 317, 10 decembrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Gherghinescu Vania: „Amvonul de azur", poezii; Editura „Cartea românească" — Vremea, an. VI, nr. 317, 10 decembrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Civilizaţie şi război — Vremea, an. VI, nr. 318, p. 4 şi 5. Ionel Teodoreanu: „Golia", roman, voi. I, II; Editura :,Cartea românească" — Vremea, an. VI, nr. 318, p. 21 si 22, rubrica „Cronica literara". Dam an Stănoiu: „Ucenicii sfîntului Antonie", roman; Editura „Cartea românească" — Vremea, nr. 328, p. 22, rubrica „Cronica literară". George Dumitre s cu: „Elegii", poezii; Editura „Vremea" — Vremea, an. VI, nr. 318, p. 22, rubrica „Cronica literara". 1934 Anul literar [1933] — Vremea, an. VII, nr. 319, 1 ianuarie, p. 7. /. Peltz: „Calea Văcăreşti", roman, voi, I, II; Editura „Cultura naţională" — Vremea, an. VII, nr. 320, 7 ianuarie, p. 7, rubrica „Cronica literara". Luca Gheorghiade: „A doua viaţă a lui Ştefan Varu", roman; Editura „ Universală" Alcalay — Vremea, an. VII, nr. 320, 7 ianuarie, p. 7, rubrica „Cronxa literară". Tudor Teodorescu'Branişte: „Băiatul popii", roman; Editura „Adevărul" — Vremea, an. VII, nr. 320, 7 ianuarie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Ion Călugăru: „Don Juan Coco satul", roman ; Editura „Naţională" S. Ciornei — Vremea, an. VII, nr. 321, 14 ianuarie, p. 7, rubrica „Cronica literară*. Virgiliu Monda: „Testamentul Domnişoarei Brebu", roman ; Editura „Naţională" S. Ciornei — Vremea, an. VII, nr. 321, 14 ianuarie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Să mai vorbim şi despre cultură — Vremea, an. VII, nr. 322, 21 ianuarie, p. 1. .V. Crevedia ; „Bulgări şi stele" ; Editura „Cartea românească", colecţia „Gîndirea" — Vremea, an. VII, nr. 322, 21 ianuarie, p. 7, rubrica „Cronica l'.terară*. Mihail Sorbul: „O iubeşti roman; Editura „Cartea românească" — Vremea, an. VII, nr. 323, 28 ianuarie, p. 7, rubrica „Cronica literară". H. Streitman: „Mi se pare că..."; Editura „Universală" Alcalay — Vremea, an. VII, nr. 324, 4 februarie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Ion Petrovici: „Din cronica filozofiei româneşti", „Biblioteca pentru toţi", nr. 1299—1300 — Vremea, an. VII, nr. 324, 4 februarie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Ion Petrovici: „Din amintirile unui fost dregător", „Biblioteca pentru toţi", 1931 — Vremea, an. VII, nr. 321, 4 februarie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Jean G. Dava: „Mîine", roman din timpul revoluţiei ruse; Editura „Spa" — Vremea, an. VII, nr. 325, 11 februarie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Jean G. Dava: „Olga*, roman din timpul revoluţiei ruse; Editura „Spa" — Vremea, an. VII, nr. 325, 11 februarie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Victor Stoe: „întrebare de stele" ; Tipografia „Principele Carol" — Vremea, an. VII nr. 325, 11 februarie, ■p. 7, rubrica „Cronica literară". Iraian Chelaru: „Exod", colecţia „Iconar" — Vremea, an. VII, nr. 325, 11 februarie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Cezar Petrescu: „Aurul negru", roman; Editura „Naţională" S, Ciornei — Vremea, an. VII, nr. 326, 18 februarie, p. 7, rubrica „Cronica literară". JV. Davidescu: „Fîntîna cu chipuri", roman; Editura „Naţională" S, Ciornei —. Vremea, an. VII, nr. 327, 25 februarie, p. 7 şi 8, rubrica „Cronica literară". Mircea Eliade: „întoarcerea din rai", roman; Editura „Naţională" S. Ciornei — Vremea, an.'.VII, nr. 32S, 4 martie, p. 7, rubrica „Cronica literară"^ /. St. loachimescu: „Prispa vraciului", roman; Editura „Adevărul" — Vremea, an. VII, nr. 329, 11 martie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Bucovina poetică (citeva 'observaţii) — Vremea, an. VII, nr. 329, 11 martie, p. 7, rubrica „Cronica literară". A". Crevedia: „Dragoste cu termen redus", roman; Editura „Cugetarea" — Vremea, an. VII, nr. 330, 18 martie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Ştefan Dima:' „Lumini în interior", poezii; Editura „Cartea românească" — Vremea, an. VII, nr. 330, 18 martie, p. 7, rubrica „Cronica literara". Mihail Celarianu: „Polca pe furate", roman; Editura „Adevărul" — Vremea, an. VII, nr. 331, 25 martie, p. 8, rubrica „Cronica literară". Profira Sadoveanu: „Mormolocul", roman; Editura „Cartea românească" — Vremea, an. VII, nr. 331, 25 martie, p. 8, rubrica „Cronica literară". Pătimire — Vremea, an. VII, nr. 332, aprilie, p. 5, rubrica „Cronica literară". Sergîu Dan: „Arsenic", roman; Editura „Cultura naţională" — Vremea, an. VII, nr. 333, 15 aprilie, p. 13, rubrica „Cronica literară". Ion Călugăru: „Erdora" ; Editura „Naţională" Ciornei, colecţia „Rosidor" — Vremea, an. VII, nr. 333, 15 aprilie, p. 13, rubrica „Cronica literară". Şcoala ţi societatea — Vremea, an. VII, nr. 334, 21 aprilie, p. 5. Demostene Botez: „Cuvinte de dincolo", versuri; Fundaţia pentru literatură ţi artă „Regele Carol II" — Vremea, an. VII, nr. 334, 21 aprilie, p. 8, rubrica „Cronica literară". Tristan Tzara: „Primele poeme" (urmate de Insurecţia de la Ziirich, prezentată de Saşa Pană); Editura „Unu" — Vremea, an. VII, nr. 334, 21 aprilie, p. 8, rubrica „Cronica literară". C. Ardeleana: „Pescarii", roman; Editura „Adevărul" — Vremea, an. VII. nr. 335, 29 aprilie, p. 7, rubrica „Cronica literară". ,V. D. Cocea: „Pentru un petec de negreaţă", roman; Editura „Universală" Alcalay — Vremea, an. VII, nr. 336, 6 mai, p. 7, rubrica „Cronica literară". Paul Zarifopol — Vremea, an. VII, nr. 337, 13 mai, p. 10, rubrica „Cronica literară". Ion Anestin: „De necrezuta viaţă a dumnealui loniţă căpitan de oaste"; Editura „Vremea" — Vremea, an. VII, nr. 338, 20 mai, p. 9, rubrica „Cronica literară". Puiu Gîrcineanu: „Lîngă schitul lui Tărîţă", roman ; Editura „Cugetarea" — Vremea, an. VII, nr. 338, 20 mai, p. 9, rubrica „Cronica literară". Poezia d-lui Camil Baltazar — Vremea, an. VII, nr. 339, 27 mai. p. 7, rubrica „Cronica literară". Eugen Jebeleanu: „Inimi sub săbii", poeme; Fundaţia pentru literatură ţi artă „Regele Carol II" — Vremea, an. VII, nr. 340, 3 iunie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Emil Gulian: „Duh de basm", plante de Mac Constanti-nescu; Institutul de arte grafice „Luceafărul" — Vremea, an. VII, nr. 341, 10 iunie. p. 1, rubrica „Cronica literară". Victor Ion Popa: „Velerim şi Veler Doamne", roman: Editura „Cultura naţională" — Lanuri, an. I, nr. 4—6, iulie — decembrie, p. 93—95. 604 605 Gala Galaction : „Doctorul Taifun", roman ; Editura „Cultura naţională" — Lanuri, an. I, nr. 4—6, iulie — decembrie, p. 95—98. Ionel Teodoreanu: „Golia", roman, 2 voi.; Editura „Cultura naţională" — Lanuri, an. I, nr. 4—6, iulie — decembrie, p. 98. George Gregorian: „La poarta din umbră", poezii; Fundaţia pentru literatură şi artă „Regele Carol II" — Vremea, an. 342, 17 iunie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Eugen lonescu — sau marioneta propriei vanităţi — Vremea, an. VII, nr. 343, 24 iunie, p. 7, rubrica „Cronica literară*. Perpessicius: „Menţiuni critice", II; Fundaţia „Regele Carol II" — Vremea, an. VII, nr. 344, 1 iulie, p. 7, rubrica „Cronica literara". Literatura română există! — Vremea, an. VII, nr. 345, 8 Iulie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Mircea Eliade: „Lumina ce se stinge", roman; Editura „Cartea românească" — Vremea, an. VII, nr. 346, 15 iulie, p. 7, rubrica „Cronica literara". Mihail Sebastian: „De doua mii de ani", roman. Cu o prefaţă de Nae lonescu; Editura „Naţionala" Ciornei — Vremea, an. VII, nr. 347, 22 iulie, p. 7, rubrica „Cronica literară*. Ury Benador: „Ghetto veac XX", roman, ediţia If-a; Editura „Universală" Alcalay — Vremea, an. VII, nr. 348, 29 iulie, p. 4, rubrica „Cronica literară". Mircea Eliade: „India"; Editura „Cugetarea" — Vremea, an. VII, nr. 349, 5 august, p. 7, rubrica „Cronica literară". Virgil Carianopol: „Un ocean, o frunte în exil", poeme; Editura „Unu" — Vremea, an. VII, nr. 349, 5 august, p. 7, rubrica „Cronica literara". Scoală şi literatura — Vremea, an. VII, nr. 350, 12 august, p. 3, rubrica „Cronica literară". Eminescu şi „junimea' — Vremea, an. VII, nr. 350, 12 august, p. 7, rubrica „Cronica literară". Mihail Sadoveanu: „Viaţa lui Ştefan cel Mare" ; Fundaţia „Regele Carol II" — Vremea, an. VII, nr. 351, 19 august, p. 10, rubrica „Cronica literară". '- Umanism erudit şi estetic — Vremea, an. VII, nr. 352, i. 26 august ; nr. 353, 2 septembrie ; nr. 354, 9 septem- brie, p. 7 — Ia rubrica „Cronica literară*. Exegeze eminesciene (Al. Dima: „Motive hegeliene în scrisul eminescian") — Vremea, an. VII, nr. 356, 23 septembrie, p. 7, rubrica „Cronica literara*. Umanismul lui Grigore Ureche — Vremea, an. VII, nr. 357, 30 septembrie, p. 7 şi 12, rubrica „Cronica literară". j Sensul creator al junimismului — Azi, an. III, nr. 4, oc- V. tombrie, p. 1246—1248, rubrica „Ieri, azi, rnîine". | Bogdan-Duică — Vremea, an. VII, nr. 358, 7 octombrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Iar d. Şerhan Cioculescu şi umanismul lui Grigore Ureche — Vremea, an. VII, an. 358, 7 octombrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". N. Iorga şi literatura contemporană — Vremea, an. VII, nr. 339, 14 octombrie, p. 7 ; nr. 361, 28 octombrie, p. 7 ; nr. 362, 4 noiembrie, p. 7 ; nr. 363, 11 noiem-\ brie, p. 11 ; nr. 364, 18 noiembrie, p. 7, nr. 365, 25 noiembrie, p. 7 ; nr. 366, 2 decembrie, p. 7 — 't rubrica „Cronica literară". Simple reflecţii. Arta, viaţa şi moraliştii — Vremea, an. VII, nr. 363, 11 noiembrie, p. 9. N. Iorga „Oameni cari au fost" ; Editura „Fundaţiilor 1 regale" — Vremea, an. VII, nr. 367, 9 decembrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". F. Aderca: „Oameni excepţionali" ; Editura „Vremea" — Vremea, an. VII, nr. 367, 9 decembrie, p. 7, ru-brka „Cronica literară*. Credinţa în frumos — Vremea, an. VII, nr. 368, p. 7. Lucian Boz : „Cartea cu poeţi" (cu un portret de I. Anes- iin),- Editura „Vremea" — Vremea, an. VII, nr. 363, p. 23, rubrica „Cronica literară". - 193$ Anul literar [1934] — Vremea, an. Vil, nr. 369, ianuarie, p 7. 606 607 /. Peltz: „Foc în Hanul cu tei", roman, voi. I, II; Editura „Adevărul" — Vremea, an. VIII, nr. 370, 6 ianuarie, p. 8, rubrica „Cronica literară". E. Lovinescu: „Mite", roman ; Editura „Adevărul" — Vremea, an. VIII, nr. 371, 13 ianuarie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Propunem un alt impozit pe carie... — Vremea, an. VIII, nr. 372, 20 ianuarie, p. 3. Anton Holban: „Ioana"; Editura Panteon; Brad — Vremea, an. VIII, nr. 372, 20 ianuarie, p. 9. rubrica „Cronica literară". Charles Baudelaire: „Flori alese din «Les Fleurs du Mal»", traducere în versuri din limba franceză de A. Philippide, cu un portret inedit al lui Ch. B. de Th. Pallady; Editura „Cultura naţională" — Vremea, an. VIII, nr. 372, 27 ianuarie, p. 9, rubrica „Cronica literară". C. Stere: „Nostalgii", voi. V din „In preajma revoluţiei", ediţia IH-a ; Editura „Adevărul" — Vremea, an. VIII. nr. 374, 3 februarie, p. 4, rubrica „Cronica literară". H. Y. Stahl: „Steaua robilor", roman ; Editura „Adevărul" — Vremea, an. VIII, nr. 375, 10 februarie, p. 7, rubrica „Cronica literară". C. Ardeleana : „Domnul Tudor", Fundaţia pentru literatură ţi artă „Regele Carol II", Biblioteca „Ener-. gia" — Vremea, an. VIII, nr. 376, 17 februarie, p. 7, rubrica „Cronica literară". H. Bonciu: „Bagaj", roman; Editura „Universală" Al-calay — Vremea, an. VIII, nr. 376, 17 februarie, p. 1, rubrica „Cronica literară". N. Davidescu: „Helada", poem; Fundaţia pentru literatură ţi artă „Regele Carol II" — Vremea, an. VIII, nr. 377, 24 februarie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Demoslene Botez: „Ghiocul", roman; Editura „Naţională" Ciornei — Vremea, an. VIII, nr. 378, 3 martie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Debutul meu la „Vremea" — Vremea, an. VIII, nr. 373. 3 martie, p. 8. Mihail Sebastian: „Cum am devenit huligan"; Editura „Cultura naţională" — Vremea, an. VIII, nr. 379, 10 martie, p. 7, rubrica „Cronica literară". 608 /. L. Caragiale —- Vremea, an. VIII, nr. 380, 17 martie, p. 2—3 (Centenarul teatrului românesc). Mircea Eliade: „Oceanografie"; Editura „Cultura poporului* — Vremea, an. VIII, nr. 381, 24 martie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Tudor Vianu: „Idealul clasic al omului" ; Editura „Vremea" — Vremea, an. VIII, nr. 382, 31 martie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Lucian Blaga: „Avram lancu", dramă într-un prolog ţi ■ trei faze, zece tablouri; Tiparul Dacia Traiană, Sibiu — Vremea, an. VIII, nr. 383, 7 aprilie, p. 7. rubrica „Cronica literară". Tudor Arghezi: „Ochii Maicii Domnului", roman ; Editura „Universală" Alcalay — Vremea, an. VIII, nr. 384, 14 aprilie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Sergiu Dan: „Surorile Veniamin"; Editura „Cultura naţională" —■ Vremea, an. VIII, nr. 385, aprilie, p. 12, rubrica „Cronica literară". La moartea lui Panait Istrati — Vremea, an. VIII, nr. 385, aprilie, p. 17, rubrica „Fapte şi idei". loachim Botez: „Însemnările unui belfer" ; Editura „Fundaţiilor regale" — Vremea, an. VIII, nr. 386, 5 mai, p. 7, rubrica „Cronica literară", Bucureţtî, motiv de literatura urbană — Vremea, an. VIII, nr. 387, 12 mai, p. 6 şi 7 (număr închinat Bucureş-tiului). Octav Şuluţiu : „Ambigen", roman ; Editura ..Vremea" — Vremea, an. VIII, nr. 388, 19 mai, p. 7, rubrica „Cronica literară". Tudor Arghezi: „Cărticică de seară"; Editura „Cil tura naţională" — Vremea, an. VJII, nr. 389, 26 mâi, p. 7, rubrica „Cronica literară". Ion Biberi: „Proces", roman,; Editura „Cultura naţională" — Vremea, an. VIII, nr. 390, 3 iunie, p. 1, rubrica „Cronica literară". N. D. Cocea: „Nea Nae", roman; Editura „Universală" Alcalay — Vremea, an. VIII, nr. 390, 3 iunie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Hortensia Papadat-Bengescu: ,_,Logodnicul", roman; Editura „Adevărul" — Vremea, an. VIII, nr. 391, 9 iunie p. 7, rubrica „Cronica literară". 39 — Scrieri, 6 — c. 1/150 609 Spiru Haret — Vremea, an. VIII, nr. 39*. 16 iunie, p. 6, rubrica „Fapte si idei". Mircea Eliade: „Şantier"; Editura „Cugetarea" — Vremea, an. VIII, nr. 392, 16 iunie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Cnţavencu a devenit mistic — Vremea, an. VIII, nr. 393, 23 iunie, p. 3. Dimitrie Cantemir, marele cărturar european — Vremea, an. VIII, nr. 393, 23 iunie, p. 5, rubrica „Fapte şi idei". Vry Benador: „Subiect banal", roman; Editura „Universală" Alcalay — Vremea, an. VIII, nr. 393, 23 iunie, p. 8, rubrica „Cronica literară". Memoriei lui Victor Anestin — Vremea, an. VIII, nr. 394. 30 iunie, p. 6, rubrica „Fapte şi idei". Virgîl Gheorgkiu : „Marea vînătoare" — Vremea, an. VIII, nr. 394, 30 iunie, p. 7. rubrica „Cronica literară". Ştefan Baciu : ..Poemele poetului tînăr" : Funda{ia „Rr-geh Carol II' — Vremea, an. VIII, nr. 394, 30 iunie, p. 7, rubrica „Cronica literară*. Simion Stolnicu: „Pod eleat" — Vremea, an. VIII, nr. 394, 30 iunie, p. 7, rubrica „Cronica literara". Cezar Petrescu: „Luceafăr?/!", roman: Editura „Naţională" Ciornei — Vremea, an. VIII, nr. 395, 7 iulie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Cum trebuie să fie Casa scriitorilor? — Zorile, 12 iul'e (Anchetă printre scriitori şi arhitecţi). Şerban Cioculescu: „Corespondenţa dintre l. L. Caragiale ţi Paul Zarifopol" (1905—1912); Fundaţia „Regele Carol II" — Vremea, an. VIII, nr. 397, 21 iulie, p. 10, rubrica „Cronica literară". Scrisorile lui Duiliu Zamfirescu... — Vremea, an. VIII, nr. 398, 28 iulie, p. 10, rubrica „Vitrina". „Cu privire la Franz Ferdinand" de Const. Graur — Vremea, an. VIII. nr. 398, 28 iulie, p. 10, rubrica „Vitrina". Renaşterea nuvelei — Vremea, an. VIII, nr. 398, 28 iulie, p. 10, rubrica „Cronica literara". Despre Ion Ghica... — Vremea, an. VIII, nr. 390, 4 august, p. 8, rubrica „Fapte şi idei". Despre poeţi şi poezie — Vremea, an. VIII, nr. 399, 4 august, p, 8 ; nr. 401, 18 august, p. 10 ; nr. 402, 25 august, p. 10 ; nr. 403, 1 septembrie, p. 10 ; nr. 404, 8 septembrie, p. 9; nr. 405, 15 septembrie, p. 7; — rubrica „Cronica literară". Evoluţia scrisului feminin în România (antologie) ; Editura „Bucovina", 1935 — Vremea, an. VIII, nr. 405, 15 septembrie, p. 6, rubrica „Fapte şi idei". Despre poeţi şi poezie — Vremea, an. VIII, nr. 406, 22 septembrie, p. 6, rubrica „Fapte şi idei". Despre poeţi şi poezie — Vremea, an. VIII, nr. 406. 22 septembrie, p. 7, rubrica „Cronica literara". Paul Zarifopol: „Poezia românească în epoca lui AsacUi şi Eliade Rădulescu" — Vremea, an. VIII, nr. 406, 22 septembrie, p. 6, rubrica „Fapte şi idei". Despre critica literară — Vremea, an. VIII, nr. 407, 29 septembrie, p. 6, rubrica „Fapte şi idei". Cu prilejul reluării „D-ale carnavalului'' — Vremea, an. VIII. nr. 407, 29 septembrie, p. 1 şi 10. rubrica „Cronica literară". Dimitrie Guşti [Ilustraţii de 1. Anestin] — La zid', an. VI. nr. 1, 3 octombrie, p. 3; semnat pyrrhon. Cronica literară — La zid!, an. II, nr. 1, 3 octombrie p. 6. Vasile Alecsandri — Vremea, an. VIII. nr. 408, 6 octombrie, p. 6, rubrica .Fapte şi idei*. D. Şerban Cioculescu — Vremea, an. VIII. nr. 408, 6 octombrie, p. 6, rubrica „Fapte.şi idei". D. Vladimir Streinu — Vremea, an. VIII, nr. 408, 6 octombrie, p. 6, rubrica „Fapte si idei". Despre poeţi ţi poezie — Vremea, an. VIII, nr. 408, 6 octombrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Ion Mihalache — La zid!, an. II, nr. 2, 10 octombrie, p. 3 ; semnat pyrrhon. Tudor Vianu : ,!on Barbu" ; Editura ..Cultura naţională" — Vremea, an. VIII. nr. 409, 13 octombrie, p. 7 şi 9, rubrica „Cronica literară". Misticism enciclopedic — La zid!, an. II, nr. 4, 24 octombrie, p. 2 ; semnat pyrrhon. Gib. 1. Mihăescu — Vremea, an. VIII, nr. 411, 27 octombrie, p. 10, rubrica „Cronica literară". Musiu Jean — La zid !, an. II, nr. 5. SI octombrie, p. .5 ; semnat pyrrhon. Tudor Muşaiescu: „Mica publicitate" (roman); Editura „Cugetarea" — Vremea, an. VIII, nr. 412, 3 noiembrie, p. 10, rubrica „Cronica literară". Ion Petrovici — La zid !, an. II, nr. 6, 7 noiembrie, p. 4 ; semnat pyrrhon. Despre pasiunea criticii — Vremea, an. VIII, nr. 413. 10 noiembrie, p. 4, rubrica „Fapte şi idei". Revista „La zid!"... — Vremea, an. VIII, nr. 413, 10 noiembrie, p. 4, rubrica „Fapte şi idei". Sanda Movila: „Desfiguraţii" (roman); Editura „Vremea" — Vremea, an. VIII, nr. 413, 10 noiembrie, p. S, irubrica „Cronica literară". La dezvelirea bustului lui Caragiale... — Vremea, an. VIII. nr. 414. 17 noiembrie, p. 4, rubrica „Fapte şi idei". Kludsky-Sidoli şi succesorii — La zid.', an. II, nr. 8 din 21 noiembrie, p. 2 ; semnat Spectator. Domniei'Sale domnului N. Davidescu, literat daco-roman — La zid !, an. II, nr. 8, 21 martie, p. 3. C. Stere — La zidi, an. II, nr. 8, 21 noiembrie, p. 5; semnat pyrrhon. Inaderenţa d-lui N. Davidescu la spiritul satiric — Vremea, an. VIII, tvr. 415, 24 noiembrie, p. 9 şi 13, rubrica „Cronica literară". Adrian Maniu: „Cîntece de dragoste ţi moarte"; Editura ...Cultura naţionala" — Vremea, an. VIII, nr. 416, 1 decembrie, p. 8, rubrica „Cronica lîte-rara . E. Lovinescu: „Bălăuca", roman; Editura „Adevărul" — Vremea, an. VIII, nr. 417, S decembrie, p. 4 şi 10, rubrica „Cronica literară". Poly-Foto, Şefii noştri... — La zid!, an. II, nr. 11, 12 decembrie, p. 4 ; semnat pyrrhon. Cele două Belgii — La zid!, an. II, nr. 12, 19 decembrie, p. 4 ; semnat pyrrhon. Mihai! Sebastian: „Oraşul cu salcîmi", roman; Editura „Universală" Alcalay ~ Vremea, an. VIU, ni. 418, decembrie, p. 29 şi 30, rubrica „Cronica literară". 1936 Momente în cultura română în 1935 — Vremea, an. IX, nr. 419, I ianuarie, p. 9. Apel pentru Abisinia — La zid!, an. III, nr. 13, 2 ianuarie, p. 6 ; semnat pyrrhon. Procesul lui Ion Ion — La zid!, an. III, nr. 14, 9 ianuarie, p. 3 ; semnat pyrrhon. Mircea Eliade: „Huliganii", roman, voi. I, II; Editura „Naţională" Ciornei — Vremea, an. IX, nr. 420, 12 ianuarie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Intre pamflet ţi roman. C. Stere: „Cuibăreşti" ; Jn ajun" — Vremea, an. IX, nr. 421, 19 ianuarie, p. 10, rubrica „Cronica literară". Democraţie cu nuanţe — La zid!, an. III, rrr. 16, 23 ianuarie, p. 3 ; semnat pyrrhon. Ion Călugăru: „De la cinci pînă la cinci"; Bucureţti ; Editura „Vremea" — Vremea, an. IX, nr. 422, 26 ianuarie, p. 11, rubrica „Cronica literară". Matei I. Caragiale — Vremea, an. IX, nr. 422, 26 ianuarie, p. 11, rubrica „Fapte şi idei". Stînga — La zid!, an. III, nr. 17, 30 ianuarie, p. 2 ; semnat pyrrhon. ...Şi eu sînt nembru ! — La zid!, an. III, nr- 17. 30 ianuarie, p. 3 ; semnat pyrrhon. I. Valerian : „Cara-Su", roman ; Bucureşti; Editura „Cultura naţională — Vremea, an. IX, nr. 423, 2 februarie, p. 10, rubrica „Cronica literară". Radu Boureanu; „Fata din umbră" ; Bucureşti; Editura „Naţională" Ciornei — Vremea, an. IX, nr. 423, 2 februarie, p. V0, rubrica „Cronica literara". Caragiale redivivus — La zid!, an. III, nr. IS, 6 februarie, p. 8. Cezar Petrescu: „Nirvana", roman; Bucureşti; Editura „Naţională" — Vremea, an. IX, nr. 424, 9 februarie, p. 2, rubrica „Cronica literară". N. Davidescu: „Roma", poem; Bucureşti, Fundaţiile „Regele Carol îl" — Vremea, an. IX, nr. 425, 16 februarie, p, 8, rubrica „Cronica literară". Mircea Damian; „De-a curmezişul", roman; Bucureţti ; Editura „Universală" Alcalay — Vremea, an. IX, 612 613 nr. 426, 23 februarie, p. II, rubrica „Cronica literară*. Pomana — La zid'., an. III, nr. 20 din 20 februarie, p. 2 ; semnat pyrrhon. Profesorii ameninţă — La zid.', an. III, nr. 20, 20 februarie 1936, p. 6 ; semnat pyrrhon. La zid cu criza! ■— La zid!, an. III, nr. 21, 27 februarie, p. 3 ; semnat pyrrhon. între d. Mihalache şi jupîn Dumitrache — La zid.', an. III, nr. 21, 27 februarie, p. 7 ; semnat pyrrhon. Revista satirică — Vremea, an. IX. nr. 427, 1 martie, p. 6. între sociologie cu cîntec şi huiduieli — La zid !, an. III, nr. 22, 5 martie, p. 2 ; semnat pyrrhon. Ion Pogan: „Zogar" ; Bucureşti; Fundaţia „Regele Carol II" — Vremea, an. IX, nr. 428, 8 martie, p. 10, rubrica „Cronica literară". Radu Boureanu: „Golful sîngelui" ; Bucureşti; Fundaţia „Regele Carol II" — Vremea, an. IX, nr. 428, 8 martie, p. 10, rubrica „Cronica literară". Ce e amorul f — La zid!, an. III, nr. 23, 12 martie, p. 7 ; semnat pyrrhon. M. Blecher : Jnttmplări în irealitatea imediată"; Bucureşti; Editura „Vremea" — Vremea, an. IX, nr. 429, 15 martie, p. II, rubrica ^Cronica literară". Pro Millo — ne Iorga— La zid !, an. III, nr. 24, 19 martie, p. 7 ; semnat pyrrhon. G. Ibrăileanu — Vremea, an. IX, nr. 430, 22 martie, p. 11, rubrica „Cronica literară". Sociologia păduchelui — La zid.', an. III, nr. 25, 26 martie, p. 2 ; semnat pyrrhon. Ramiro Ortiz — Vremea, an. IX. nr. 43!, 29 martie, p. 8, rubrica „Fapte şi idei". Tudor Şoimaru: „Constanţa" ; Fundaţia „Regele Carol II", colecţia „Oraşe" — Vremea, an. IX, nr. 431, 29 martie, p. II, rubrica „Cronica literara*. Patima culturii — La zidi, an. III, nr. 26, 2 aprilie, p. 2 ; semnat pyrrhon. Ion Călugăru: „Copilăria unui netrebnic", roman ; Editura „Naţională" Ciornei — Vremea, an. IX, nr. 432, aprilie, p. 27, rubrica „Cronica literară-. Farisei şi cărturari — La zid.', an. III, nr. 27, aprilie, p. 2 ; semnat pyrrhon. Mihail Celarianu: „Femeia sîngelui meu", roman; Editura „Socec" — Vremea, an. IX, nr. 433, 19 aprilie, p. 11, rubrica „Cronica literară*. Geneva block-haus — La zidi, an. III, nr. 28, 23 aprilie, p. 2 ; semnat pyrrhon. Ion Pillat: „Poeme într-un vers"; Editura „Cartea românească" — Vremea, an. IX, nr. 434, 26 aprilie, p. 10, rubrica „Cronica literară"1. Munca — La zid!, an. III, nr. 29, 30 aprilie, p. 2; semnat pyrrhon. Constantin Stere: „Uraganul", roman; Editura „Adevă- • rul" — Vremea, an. IX, nr. 435, 3 mai, p. 2, rubrica „Cronica literară". Etape de cultură naţională — Vremea, an. IX. nr. 436, 10 mai. p. 6. Lucia Dcmclrius: „Tinereţe", roman; Fundaţia „Regele Carol II" — Vremea, an. IX, nr. 437, 17 mai, p. 4, rubrica -Cronica literară". Luna cărţii — Vremea, an. IX, nr. 437, 17 mai, p. 5, rubrica „Fapte şi idei". Critica... — Vremea, an. IX, nr. 437, 17 mai, p. 5, rubrica „Fapte şi idei". „Junimea..." — Vremea, an. IX, nr. 437, 17 mai, p. 5, rubrica „Fapte şi idei". Tot ieşenii... (100 ani de la întemeierea Acad. Mihăilene) — Vremea, an. IX, nr. 437, 17 mai, p. 5, rubrica „Fapte şi idei". Camil Petrescu; „Teze şi antiteze"; Editura „Cultura naţională" — Vremea, an. IX, nr. 438, 24 mai, p. 11, rubrica „Cronica literară". Academia Româtiă... — Vremea, an. JX, nr. 440, 7 iunie, p. 8, rubrica „Fapte şi idei". Tot erudiţii — Vremea, an. IX, nr. 440, 7 iunie 1936, p. 8, rubrica „Fapte şi idei". Ury Benador: „Hilda", roman; Editura „Cugetarea" — Vremea, an. IX, nr. 440, 7 iunie, p. 10, rubrica „Cronica literară". Simple reflecţii. Arta, viata şi moraliştii — La zid.', an. III, nr. 34, 11 iunie, p. 7. Academia Română... — Vremea, an.- IX, nr. 441, 14 iunie, p. 2, rubrica „Fapte şî idei". Viaţa românească — Vremea, an. IX, nr. 441, 14 iunie, p. 2, rubrica «Fapte şi idei". F. Aderca: „1916", roman; Editura „Socec" — Vremea, an. IX, nr. 441, 14 iunie, p. 10, rubrica „Cronica literară". Tudor Arghezi; „Cimitirul Buna-Vestire", roman; Editura „Universală" Alcalay — Vremea, an. IX, ■nr, 422, 2 iunie, p. 8 şi 10, rubrica „Cronica literară". P. P. Panaitescu: „Mihai Viteazul"; Fundaţia „Regele Carol IV — Vremea, an. IX, nr. 443, 28 iunie, ■p. 8, rubrica „Cronica literara". Chanteclerul „Neamului românesc" — Vremea, an. IX, nr. 443, 28 iunie, p. 8, rubrica „Cronica literara*. Simbolismul după 50 de ani, în Franţa şi la noi — Vremea, an. IX, nr. 444, 5 iulie, p. 4. C. Stere — Vremea, an. IX, nr. 444, 5 iulie, p. 10, rubrica „Fapte şi idei". Premiile S.S.R. — Vremea, an. IX, nr. 444, 5 iulie, p. 10, rubrica „Fapte şi idei". Hanu-Ancuţii — Vremea, an. IX, nr. 444, 5 iulie, p. 10, rubrica „Fapte şi idei". Mihail Sadoveanu — Vremea, an. IX, nr. 444, 5 iulie, p. 10, rubrica „Fapte şi idei". „Meridiane" [revistă] — Vremea, an. IX, nr. 444,5 iulie, p. 10, rubrica „Fapte şi idei". Ion Minulescu: „Nu sînt ce par a fi", versuri; Fundaţia „Regele Carol II" — Vremea, an. IX, nr. 444, 5 iulie, p. 11, rubrica „Cronica literară". Cezar Papacostea... — Vremea, an. IX, nr. 445, 32 iulie, p. 10, rubrica „Fapte şî idei". Gh. Ghibănescu... ■— Vremea, an. IX, nr. 445, 12 iulie, p. 10, rubrica „Fapte şi idei". Bustul [tui Cincinat Pavelescu] — Vremea, an. IX, nr. 445, 12 iulie, p. 10, rubrica „Fapte şi idei". Se împlinesc 40 de ani [de la moartea lui Traian De-melrescu] — Vremea, an. IX, nr. 445, 12 iulie, p. 10, rubrica „Fapte şi idei". M. Eminescu... — Vremea, an. IX, nr. 445, 12 iulie, p. 10, rubrica „Fapte şi idei". D, E. Lovinescu... — Vremea, an. IX, nr. 445, 12 iulie, p. 10, rubrica „Fapte şi idei". Mihail [Haig Acterian].- „Urmare" — Vremea, an. IX, nr. 445, 12 iulie, p. 11, rubrica „Cronica literara". Virgil Carianopol: „Scrisori către plante" ; Fundaţia „Regele Carol 11" — Vremea, an. IX, nr. 445, 12 iulie, p. 11, rubrica „Cronica literară". Tabletele lui Pyrrhon — La zid.', an. III, 15 iulie, p. 5. Cezar Petrescu: „Carmen Saeculare", roman; Editura „Naţională" Ciornei — Vremea, an. IX, nr. 446, 19 iulie, p. 10, rubrica „Cronica literară". D. Tudor Arghezi... — Vremea, an. IX, nr. 446. 19 iulie, p. 11, rubrica „Fapte şi idei". „Revista Fundaţiilor regale",.. — Vremea, an. IX, nr. 446, ]9 iulie, p. 11, rubrica „Fapte şi idei". Revista cursurilor şi conferinţelor" — Vremea, an. IX, nr. 446, 19 iulie, p. II, rubrica „Fapte şi idei". Ion lovescu : „Nuntă cu bucluc", roman; Editura „Cugetarea" — Vremea, .an. IX, nr. 447, 26 iulie. p. 10, rubrica „Cronica literară". Academia Română... — Vremea, an. IX, nr. 447, 26 iulie, p. 11, rubrica „Fapte şi idei". Oraşul amintirilor... — Vremea, an. IX, nr. 447, 26 iulie, p. 11, rubrica „Fapte şi idei". „Familia" [revistă].., — Vremea, an. IX, nr. 447, 26 iulie, p. 11, rubrica „Fapte şi idei". Tabletele lui Pyrrhon — La zid!, an. III, 29 iulie, p. 3. Alexandru Vianu — Vremea, an. IX, nr. 448, 2 august, p. 11, rubrica „Fapte şi idei". Suntem... — Vremea, an. IX, nr. 448, 2 august, p. 11, rubrica „Fapte şi idei". N. M. Condiescu: „însemnările lui Safirim", roman, val. I; Fundaţia „Regele Carol IV — Vremea, an. IX, nr. 448, 2 august, p. 11, rubrica „Cron'ca literară". Adrian Maniu: „Poezii din Carmen Sylva* ; cu desene de Rodica Maniu; Fundaţia „Regele Carol 11" — Vremea, an. IX, nr. 449, 9 august, p. 11, rubrica „Cronica literară". Cultura după război — Vremea, an. IX, nr. 450r 16 august, p. 5. Tudor Vianu : „Generaţie şi creaţie", „Biblioteca pentru toţi", nr. 1441—1442 — Vremea, an. IX, nr. 451, 23 august, p. 11, rubrica „Cronica literară". Claudia Millian: „întregire" ; Editura „Cartea românească" — Vremea, an. IX, nr. 452, 30 august, p. 11, rubrica „Cronica literară". Gellu Naum: „Drumeţul incendiar", cu 3 calcuri de Victor Brauner — Vremea, an. IX, nr. 452, 30 august, p. 11, rubrica „Cronica literară'". Vlaicu Bîrtia: „Cabane albe"; Editura „Cartea românească", colecţia „Azi" — Vremea, an. IX, nr. 453, 6 septembrie, p. 10, rubrica -Cronica 1 iterară". /. Peltz: „Nopţile domnişoarei Mili", roman; Editura „Universală" Alcalay — Vremea, an. IX, nr. 454, 13 septembrie, p. 11, rubrica „Cronica literari". /. Peltz: „Ţară bună", roman; Editura „Naţională" Ciornei — Vremea, an. IX, nr. 454, 13 septembrie, p. 11, rubrica „Cronica literară". Poezia în uniformă — Vremea, an. IX, nr. 445, 20 septembrie, p. 11, rubrica „Fapte şi idei". Scrisorile lui Maiorescu... — Vremea, an. IX, nr. 445, 20 septembrie, p. 11, rubrica „Fapte şi idei1". liberiu Moşoiu: „Neculai Milescu, spătarul călător în China"; Oradea; Editura revistei „Familia". Radu Boureanu : „Viaţa spătarului Milescu" ; Editura „Naţională" Ciornei — Vremea, an. IX, nr. 445, 20 septembrie, p. 11, rubrica „Cronica literară". Despre eseu şi apa de ploaie... — Vremea, an. IX, nr. 456, 27 septembrie, p. 8, rubrica „Fapte şi idei". Astra... — Vremea, an. IX, nr. 456, 27 septembrie, p. S, rubrica „Fapte şi idei". Ministerul Instrucţiunii... — Vremea, an. IX, nr. 456, 27 septembrie, p. 8, rubrica „Fapte şi ide.*. Un profesor universitar... — Vremea, an. IX, nr. 456, 27 septembrie, p. 8, rubrica „Fapte şi idei". Repertoriul Naţionalului şi literatura dramatică originală — Vremea, an. IX, nr. 456, 27 septembrie, p. U, rubrica „Spectacolul". Balcaniada lingvistică... — Vremea, an. IX. nr. 457, 4 octombrie, p. 8, rubrica „Fapte şi idei". Un ucaz... — Vremea, an. IX, nr. 457, 4 octombrie, p. 8, rubrica „Fapte şi idei". Ştefan Ion George: „Argo", colecţia „Ideea românească" — Vremea, an. IX, nr. 457, 4 octombrie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Ştefan Baciu: „Poeme de dragoste"; Oradea; Editura revistei „Familia" — Vremea, an. IX, nr. 457, 4 octombrie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Dinu Soare: „Tristeţi" — Vremea, an. IX, nr. 457, 4 octombrie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Cultul animatorilor... — Vremea, an. IX, nr. 458, 11 octombrie, p. 8, rubrica „Fapte şi idei". Preocupări literare... — Vremea, an. IX, nr. 458, 11 octombrie, p. 8, rubrica „Fapte şi idei". O informaţie... — Vremea, an. IX, nr. 458, II octombrie, p. 8, rubrica „Fapte şi idei*. Virgil Huzum: „Zenit", desene de Al. Phoebus — Vremea, an. IX, nr. 458, 11 octombrie, p. 69, rubrica „Cronica literară". Traian lonescu: „Eleşteu îngheţat"; Editura „Cartea românească" — Vremea, an. IX, nr. 458, 11 octombrie, p. 9, rubrica „Cronica literară". G.C.L.R. — Vremea, an. IX, nr. 459, 18 octombrie, p- 8, rubrica „Fapte şî idei". Cimpineanu 40... — Vremea, an. IX, nr. 459, 18 octombrie, p. 8, rubrica „Fapte şi idei". Un universitar... — Vremea, an. -IX, nr. 459, 18 octombrie, p. 8, rubrica „Fapte şi idei". D. Cezar Petrescu... — Vremea, an. IX, nr. 459, 18 octombrie, p. 8, rubrica „Fapte şi idei". D. I. Valerian... — Vremea, an. IX, nr. 459, 18 octombrie, p. 8, rubrica „Fapte şi idei". fean Gamber... — Vremea, an. IX, nr. 459, 18 octombrie, p. 8, rubrica „Fapte şi idei". George Magheru: „Coarde vechi şi noi" ; „Poeme balcanice" ; Editura „Cartea româneasca" — Vremea, 618 619 an. IX, nr. 459, 18 octombrie, p. 9, rubrica „Cronica literara". Demagogie culturală — Vremea, an. IX, nr. 460, 25 octombrie, p. 8, rubrica „Fapte şi idei". D. Şerban Cioculescu... — Vremea, an. IX, nr. 460, 25 octombrie, p. 8, irubrica „Fapte şi idei". Neamul românesc... — Vremea, an. IX, mr. 460, 25 octombrie, p. 8, rubrica „Fapte şi idei". Dumitru Corbea: „Sînge de ţăran", poezii; Tipografia „Litere" — Vremea, an. IX, nr. 460, 25 octombrie, p. 9, rubrica „Cronica literară". George Popa: „Plecarea spre legendă", poeme; Mediat ; Editura „Lanuri" — Vremea, an. IX, nr. 460, 25 octombrie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Al. Dima: „Zăcăminte folclorice în poezia noastră contemporană" ; Fundaţia „Regele Carol II" — Vre-nea, an. IX, nr. 461, 1 noiembrie, p. 11, rubrica „Cronica literară". Mihai Moşandrei: „Singurătate", poeme ; Fundaţia „Regele Carol II" — Vremea, an. IX, nr- 462, 8 noiembrie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Autonomia năravurilor — Vremea, an. IX. nr. 463„ 15 noiembrie, p. 3. Al. Robot: „Somnul singurătăţii", poeme; Chişinăw — Vremea, an. IX, nr. 164, 2 noiembrie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Literatura Ardealului — Vremea, an. IX. nr. 465, 29 noiembrie, p. 11, rubrica „Fapte şi idei". Cicerone Theodorescit: „Cleştar", poeme; Fundaţia „Regele Carol II" — Vremea, an. IX, nr. 466, 6 decembrie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Mircea Eliade: „Domnişoara Christina", roman; Editura-„Cultura naţională" — Vremea, an. IX, nr. 467, 13 decembrie, p. 9, rubrica „Cronica 'literară". Theodor Capidan: „Romanitatea balcanică" (Discurs de recepţie ta Academia Română) — Vremea, an. IX, nr. 467, 13 decembrie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Perpessicius: „Menţiuni critice", III; Fundaţia „Regele Carol II" — Vremea, an. IX, nr. 468, decembrie» p. 25, rubrica „Cronica literara". 1937 Anul literar [1936] — Vremea, an. X, nr. 469. 3 ianuarie, p. 12. Dem. Theodorescu: „Robul", roman; Editura „Universală" Alcalay — Vremea, an. X, nr. 470, 10 ianuarie, p. 4, rubrica „Cronica literară". E. Lovinescu: „Diana", roman; Editura „Socec" — Vremea, an. X, nr. 470, 10 ianuarie, p. 4, rubrica „Cronica literara". Libertate' literaturii! — Adevărul, 16 ianuarie (anchetă). M. Bl echer: „Inimi cicatrizate", roman; Editura „Universală" Alcalay — Vremea, an. X, nr. 471, 17 ianuarie, p. 4, rubrica „Cronica literară". Anişoara Odeanu: „Călătorul din noaptea de Ajun", roman ; Editura „Cultura naţională" — Vremea, an. X, nr. 471, 17 ianuarie, p. 4, rubrica „Cronica literară". Anton Holban ; In memoriam — Vremea, an. X, nr. 472, 24 ianuarie, p. 5. Mircea Damian: „Om", roman; Editura „Cultura naţională" — Vremea, an. X, nr. 472, 24 ianuarie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Mihail Sadoveanu: „Cazul Eugeniţei Costea", roman; Editura „Naţională" Ciornei — Vremea, an. X, nr. 473, 31 ianuarie, p. 9, rubrica „Cronica literară". 1. Peltz: „De-a buşii ea", roman; Editura „Cartea românească" — Vremea, an. X, nr, 473, 31 ianuarie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Mircea Streinul: „Divertisment" ; „'Zece cuvinte ale fericitului Francisc din Assisi"; Cernăuţi — Vremea, an. X, nr. 474, 7 februarie, p. 10, rubrica „Cronica literară". George Magherit: „Poeme în limba păsărească" — Vremea, an. X, nr. 474, 4 februarie, p. 10, rubrica „Cronica literara". Leon Feraru: „Arabescuri" ; Editura „Şantier" — Vremea, an. X, nr. 474, 7 februarie, p. 10, rubrica „Cronica literară". Mareşal Alexandru Avercscu: „Notiţe zilnice din război" (1916—1918); Editura „Cultura naţională" — Vremea, an. X, nr. 475, 14 februarie, p. 8, rubrica „Cronica literară". E. Dvoicenco : „începuturile literare ale lui B. P. Has-deu"; Fundaţiile „Regele Carol II" — Vremea, an. X, nr. 476, 21 februarie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Eu şi strada mea — Adevărul, 23 februarie, p, 3 (an-cheia). 7 itu Maiorescu : „însemnări zilnice", I, 1855—1880 ; cu o introducere, note, facsimile şi portrete de I. Radulescu-Pogoneanu; Editura „Socec" — Vremea, an. X, nr. 477, 28 februarie, p. 11, rubrica „Cronica literară". Centenarul lui Creangă — Vremea, an. X, nr. 47S, 7 martie, p. 9. 7itu Maiorescu : „însemnări zilnice", II — Vremea, an. X, nr. 479, 14 martie, p. 4, rubrica „Cronica 'literară". Tifu Maiorescu : „însemnări zilnice", III — Vremea, an. X, nr. 480, 21 martie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Ion Pillat: „Caietul verde" (ediţia a 2-a); Editura „Cartea românească" — Vremea, an. X, nr. 481, 23 martie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Ion Călugăru : „Trustul", roman; Editura „Naţională" S. Ciornei — Vremea, an. X, nr. 482. 4 aprilie, p. 4, rubrica „Cronica literară". Matei I. Caragiale: „Opere", ediţie definitivă, îngrijită de Perpessicius — Vremea, an. X, nr. 4S3, 11 aprilie, p. 4 ; nr. 485, aprilie, p. 28 ; nr. 486, 9 mai, p. 9 ; nr. 487, 16 mai, p. 9 ; — rubrica „Cronica 1'-terara . Profesie de credinţă — Vremea, an, X, nr. 484. IS aprilie, p. 4, rubrica „Cronica literară". La moartea lui 7opîrceanu — Vremea, an, X. nr. 487, 16 mai, p. 5. George Magheru: „Piele de cerb"; Editura „Cartea românească" — Vremea, an. X, nr. 488, 23 mai, p. 9, rubrica „Cronica literară4". Alexandru Mironescu: „Oamenii nimănui", roman; Editura „Eminescu" — Vremea, an. X, nr. 489. 30 mai, p. 10, rubrica „Cronica literară". Mircea Eliade: „Şarpele", roman; Editura „Naţională" S. Ciornei — Vremea, an. X, nr. 490, 6 iunie, p. S, rubrica „Cronica literară". O epocă în evoluţia criticii naţionale — Adevărul, 12 iunie, p. 7 (30 de ani de activitate critică in slujba literaturii româneşti. Personalitatea Ivi E. Lovinescu văzută de critici). Tudor Arghezi: „Ce-ai cu mine, vîntule ?" (Povestirile boabei şi ale fărîmei); cu desene de Lucia Deme-triade-Bălăcescu; Fundaţia „Regele Carol II" — Vremea, an. X, nr. 491, 13 iunie, p. 10, rubrica „Cronica literară*. Nedumeriri — Vremea, an. X. nr. 492, 20 iunie, p. 4. Ioana Petrescu: „Fapt divers~, roman, gravuri de Ion Anestin; Editura -Vremea" — Vremea, an. X, nr. 493, 27 iunie, p. 9, rubrica „Cronica literară". E. Lovinescu : „Istoria literaturii române contemporane", 1900—1937; Editura „Socec" — Vremea, an. X, nr. 494, 4 iulie, p. 9, rubrica „Cronica literară". ludor Arghezi — Vremea, an. X, nr. 495, 11 iulie, p. 10 ; nr. 496, 18 iu'lie, p. 9; nr. 497, 25 iulie, p. 10; nr. 49S, 1 august, p. 10 ; nr. 499, 8 august, p. 11 ; nr. 500, 15 august, p. 10 ; nr. 501, 22 august, p. 9 : nr. 502, 29 august, p. 10 ; nr. 503, 5 septembrie, p. 10; nr. 504, 12 septembrie, p. 9 şi 11; nr. 505, 19 septembrie, p. 9; nr. 506, 26 septembrie, p. 5; nr. 507, 3 octombrie, p. 9 ; nr. 508, 10 octombrie, p. 9 şi 12 ; — rubrica „Cronica literară". Emil floria: „întunecatul April", Fundaţiile „Regele Carol II" — Vremea, an. X, nr. 509, 7 octombrie, p. 9. rubrica „Cronica literară". Pentru „Bilete de papagal" — Vremea, an. X, nr. 509, J7 octombrie, p. 12. Bogdan Petriceicu Hasdeu: „Scrieri literare, morale si politice", ediţie critica cu note şi variante de Mircea Eliade, voi. I, II — Vremea, an. X, nr. 510, 24 octombrie, p. 9; nr. 511, 31 octombrie, p. 5; nr. 512, 7 noiembrie, p. 9: nr. 513, 14 noiembrie, p. 9; 622 623 nr. 514, 21 noiembrie, p. 9 ; nr. 515, 28 noiembrie, p 5 ; nr. 516, 5 decembrie, p. 5 ; — rubrica „Cronica literară". Eugen Lovinescu: „M'di", roman; Editura „Adevărul" — Vremea, an. X, nr. 517, 12 decembrie, p. 5, rubrica „Cronica literară". Dan Petraşincu: „Monstrul", roman; Editura „Naţională" Ciornei — Vremea, an. X, nr. 518, decembrie, p. 33, rubrica „Cronica literara". 1938 Anul literar [1937] — Vremea, an. XI, nr. 519, 2 ianuarie, p. 10. Ion Biberi: „Oameni în ceaţă"; Editura „Ramuri" — Vremea, an. XI, nr. 520, 9 ianuarie, p. 5, rubrica „Cronica literară". Mircea Gesticone; „Războiul micului Tristan", roman; Editura „Cultura naţională" — Vremea, an. XI, nr. 521, 16 ianuarie, p. 5, rubrica „Cronica literară". Măria Banus : „Tara fetelor" ; Editura „Cultura poporului" — Vremea, an. XI, nr. 522, 23 ianuarie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Elena P. Iosif: „Confidenţe", versuri — Vremea, an. XI, nr. 522, 23 ianuarie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Şerban Bascovici; „Destăinuiri" — Vremea, an. XI, nr. 523, 30 ianuarie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Ştefan Baciu: „Micul dor" — Vremea, an. XI, nr. 524, 5 februarie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Dumitru C orbea : „Război"; Editura „Bucovina" — Vremea, an. XI, nr. 524, 6 februarie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Al. O. Teodoreanu: „Caiet", versuri; Fundaţia „Regele Carol 11" — Vremea, an. XI, nr. 525, 13 februarie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Virgil Carianopol: „Carte pentru domniţe" ; Editura „Cartea românească" — Vremea, an. XI, nr. 526, 20 februarie, p. 9. rubrica „Cronica literară". Aurel Marin: „Yodler", „Intrarea în pădure", versuri — Vremea, an. XI, nr. 527, 27 februarie, p. 9, rubrica „Cronica literara". Ion Brădescu: „Soarele negru", poem — Vremea, an. XT, nr. 527, 27 februarie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Radu Gyr : „Cununi uscate" ; Editura „Cartea românească" — Vremea, an. XI, nr. 528, 6 martie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Lucia Demetrius: „Marea fugă", roman; Editura „Naţională" Ciornei — Vremea, an. XI, nr. 529, 13 martie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Ion Pillat: „Ţărm pierdut" (1934—1936); Fundaţia „Regele Carol II" — Vremea, an. XI, nr. 531, 27 martie, p. 10, rubrica „Cronica literară". „Poezii din Baudelaire", transpunere de Ion Pillat; Editura „Bucovina" — Vremea, an. XI, nr. 531, 27 martie, p. 10, rubrica „Cronica literară". Mihail Celarianu: „Flori fără pace" ; Fundaţia „Regele Carol II* — Vremea, an. XI, nr. 532, 3 aprilie, p. 9 ţi 10, rubrica „Cronica literară". G. Bănea: „Zile de lazaret". Jurnal de captivitate şi spital; Fundaţia „Regele Carol II" — Vremea, an. XI, nr. 533, p. 9, 10 aprilie, rubrica „Cronica lîte-rara . G. Călinescu: „Enigma Otiliei" roman, voi. I, II: Editura „Naţională" Ciornei — Vremea, an. XI, nr. 534, aprilie, p. 25, rubrica „Cronica literară". Aron Cotruş: „Peste prăpăstii de potrivnicie" ; Tiparul universitar — Vremea, an. XI, nr. 535, 1 mai, p. 9, rubrica „Cronica literară". Horia Boltea: „Game"; Editura „Cartea românească" — Vremea an. XI, nr. 536, 8 mai, p. 9, rubrica „Cronica literară". Octavian Goga (1879—1938) — Vremea, an. XI, nr. 537, 15 mai, p. 8. Cella Serghi: „Pînza de păianjen", roman; Editura „Universală" Alcalay — Vremea, an. XI, nr. 538, 22 mai, p. 9, rubrica „Cronica literară". George Boldea; „Soliloquii"', poeme; cu o prefaţă de Emil Giurgiuca şi un portret de Năsturel — Vremea, 624 40 — Scrieri, 6 — c. 1/150 625 an. XI, nr. 339, 29 mai, p. 9, rubrica „Cronica literară". Emil Giurgiuca „Anotimpuri", poeme, colecţia „Abecedar — Vremea, an. XI, nr. 539, 29 mai, p. 9, rubrica „Cronica literară". Mihai Beniuc: „Cîntece de pierzanie", poeme: Sighişoara; Editura „Miron Neagu", colecţia „Abecedar — Vremea, an. XI, nr. 540, 5 iunie, p. 5, rubrica „Cronica literară". N. Crevedia: „Măria", poezii; Editura „Cartea românească" — Vremea, an. XI, nr. 541, 12 iunie 1938, p. 9, rubrica „Cronica literară". Ovtd Densusianu — Vremea, an. XI, nr. 542, 19 iunie, p. 8, rubrica „Cronica literară". Liviu Rebreanu: „Gorila", roman, voi. I, II; Editura „Universală" — Vremea, an. XI, nr. 543, 26 iunie, p. 8, rubrica „Cronica literară". Scurt examen de conştiinţă poetică. De la Eminescu la Tudor Arghezi — Vremea, an. XI, nr. 544, 3 iulie, p. 8, rubrica „Cronica literară". „De la Chateaubriand la Malîarme". Antologie de critică franceză literară; traducere şi note de Perpessicius ; Fundaţia „Regele Caro! II" — Vremea, an. XI, nr. 545, 10 iulie, p. 8 ; nr. 546, 17 iulie, p. 7; nr. 547, 24 iulie, p. 7 şt 9 : — rubrica „Cronica literară". VirgiJ Gheorghiu ; „Ţărmul celălalt", versuri ; Fundaţia „Regele Carol II" — Vremea, an. XI, nr. 548, 31 iulie, p. 8, rubrica „Cronica literară". Octav Şuluţiu : „Pe margini de cărţi", seria întîi; Sighişoara; Editura „Miron Neagu" — Vremea, an. XI, nr. 549, 7 august, p. 10, rubrica „Cronica literară". Sărmanul Klopştock: „Meduza", roman ; Editura „Naţională" Ciornei — Vremea, an. XI; nr. 550, 14 august, p. 11, rubrica „Cronica literară". Vasile Băncilă: „Lucian Blaga, energie românească", colecţia „Gînd românesc" — Vremea, an. XI, nr. 551, 21 august, p. 10; nr. 552, 28 august, p. 6—7; nr. 553, 4 septembrie, p. 6—7 ; — rubrica „Cronica literară". Ştefan Petică: „Opere" ; Fundaţia „Regele Carol II", colecţia „Scriitori români uitaţi" — Vremea, an. XI, nr. 554, 11 septembrie, p. 4 ; nr. 555, 18 septembrie, p. 8 ; nr. 556, 25 septembrie, p. 8 ; — rubrica „Cronica literară". Emil Botta : „Trîntorul" ; Editura „Vremea" — Vremea, an. XI, nr. 557, 2 octombrie, p. 4, rubrica „Cronica literară". /. L. Caragiale: „Opere", voi. IV, V, ediţie îngrijită de Şerban Cioculescu; Fundaţia „Regele Carol II" — Vremea, an. XI, nr. 558, 9 octombrie, p. 4 ; nr. 559, 16 octombrie, p. 8 şi 9 ; nr. 560, 23 octombrie, p. 9 ; nr. 561, 30 octombrie, p. S şi 9 ; nr. 562, 6 noiembrie, p. 9 ; nr. 563, 13 noiembrie, p. 8 si 10 ; nr. 564, 20 noiembrie, p. 9; nr. 565. 27 noiembrie, p. 9 ; ■nr. 566, 4 decembrie, p. 9 ; nr. 567, 11 decembrie, p. 11 : — rubrica „Cronica literară". 1939 Romanciera femeilor [Hortensia Papadat-Bengescu} — Spectacolul, an. I, nr. 1, 19 martie, p. 10 şi 11, rubrica „Spectacolul vitrinei". Doi poeţi ardeleni [Octavian Goga şi Lucian Blaga] — Spectacolul, an. I, nr. 2 (număr de Paşte), p. 8 şi 9, rubrica „Spectacolul vitrinei". Macedonski reabilitat — Spectacolul, an. I, nr. 3, 15 aprilie, p. 7 şi 8, rubrica „Cronica literară". Două nuvele într-un roman. „Nunlă-n cer" de Mircea Eliade — Spectacolul, an. I, nr. 4, 23 aprilie, p. 6, rubrica „Cronica literară". D. Aurel pe urmele lui Rasputin [F. Aderca: „Rasputin"] — Spectacolul, an. I, nr. 4, 23 aprilie 1939, p. 6 şi 7, rubrica „Cronica literară". Variaţii la tehnica argheziană — Spectacolul, an. I, nr. 5, 29 aprilie, p. 5—7, rubrica „Cronica literară1*. Literatura sub Carol 1 — Revista Fundaţiilor regale, an. VI, nr. 5, mai, p. 362—376. De la „caz" la omenesc [Dan Petraşincu: „Miracolul"} — Spectacolul, an. I, nr. 6, 7 mai, p. 5, rubrica „Cronica literară". 626 627 Realism ţărănesc {Sabin Velican : „Pamlni vin"] — Spectacolul, an. I, nr. 7, 14 mai, p. 4 şi 5, "rubrica „Cronica literară"1. Un profesor volubil [G. Călinescu: „Principii de estetică"/ — Spectacolul, an. I, nr. 8, 21 mai, p. 6—S, rubrica „Cronica literară". Poezia laureată [Aurel Chir eseu : :.Finister"J — Spectacolul, an. I, nr. 9, 28 mai, p. 4—6. rubrica „Cronica literară". Noul academician [Liviu Rebreanu] — Spectacolul, an. I, nr. 9, 28 mai, p. 6, rubrica „Cronica literară". Eros si Daimonion — Revista Fundaţiilor regale, an. VI, nr. 7, iulie, p. 84—99 [50 de ani de Ja moartea lui Eminescu]. Comediile lui Caragiale — Revista Fundaţiilor regale, ari. VI, nr. 10, 1 octombrie, p. 145—I5S ; nr. 11, 1 noiembrie 1939, p. 39S—417 ; nr. 12, 1 decembrie, p. 622—631 ; — rubrica „Comentarii critice". 1940 Un prozator distins [Duiliu Zamfirescu] — Revista Fundaţiilor regale, an. VII, nr, 1, I .ianuarie, p. 162—170, rubrica „Comentarii critice". în marginea unei ediţii definitive [St. O. îosif] — Revista Fundaţiilor regale, an. VII, nr. 2, februarie, p. 382—389, rubrica „Comentarii critice". 7itu Maiorescu faţă de noi — Revista Fundaţiilor regale, an. VII, nr. 3, martie, p. 589—607 (Centenarul lui Maiorescu.) Ediţia Perpessicius — Revista Fundaţiilor regale, an. VII, nr. 4, aprilie, p. 125—135, rubrica „Comentarii critice". Biografi şi biografii — Revista Fundaţiilor regale, an. VII, nr. 5, mai, p. 366—378, rubrica „Comentarii critice". Epica 1930—1940 — Revista Fundaţiilor regale, an. VII, nr. 6, iunie, p. 768—775. Notă la estetica argheziană — Revista Fundaţiilor regale, an. VII, nr. 8, august, p. 407—417, rubrica „Comentarii critice". O carte de ştiinţă româneasca [Sextil Puşcariu: „Limba română"] ; Fundaţia regală pentru literatură şi artă „Regele Carol 11", „Biblioteca enciclopedică" — Revista Fundaţiilor regale, an. VII, nr. 9, septembrie, p. 662—670, rubrica „Comentarii critice". O catedră Eminescu — Revista Fundaţiilor regale, an. VII, nr. 11, noiembrie, p. 41S—426, rubrica „Comentarii critice". 1941 Unitatea în spirit — Vremea, an. XIII, nr. 599, 4 mai, p. 9, rubrica „Cronica literară"'. Dan Pctraşincu : „Omul şi fiara", navele ; Editura „Cultura românească", 1941 — Vremea, an. XIII, nr. 600, 11 mai, p. 9, rubrica „Cartea". Eugen Bălan ; „într-o duminică de august" ; Editura „Socec" — Vremea, an. XIII, nr. 601, 18 mai, p. 9, rubrica „Cronica literară". Virgil Gheorghiu: „Cîntec de faun" ; „Fundaţia regală, pentru literatură şi artă" — Vremea, an. XIII, nr. 602, 25 mai, p. 7. rubrica „Cronica literară". Mihai Moşandrei: „Ofrandă muzelor" ; „Fundaţia regală pentru literatură şi artă" — Vremea, an. XIII, nr. 603, 1 iunie, p. 8, rubrica „Cronica literară". Aurel Marin: „însemnări despre lume, prieteni şi moarte" ; „Fundaţia regală pentru literatură şi artă" — Vremea, an. XIII, nr. 603, 1 iunie, p. 8, rubrica „Cronica literară". Al. Philippide: „Visuri în vuietul vremii", poeme; „Fundaţia regală pentru literatura şi artă" — Vremea, an. XIII, nr. 604, 8 iunie, p. 8, rubrica „Cronica Jiterară". Al. Philippide: „Poeme de Holderlin, Novalis, Morike, Rilke" ; „Fundaţia regală pentru literatura şi artă" — Vremea, an. XIII, nr. 604, 8 iunie, p. 8, rubrica „Cronica literară". Perpessicius: „Dictando divers", I (1925—1933); „Fundaţia regală pentru literatură şi artă" — Vremea, an. 628 629 XIII, nr. 605, 15 iunie, p. 11, rubrica „Cronica literară". Ştefan Baciu : „Căutătorul de comori" ; „Fundaţia regală pentru literatură şi artă" — Vremea, an. XIII, nr. 606, 22 iunie, p. 8, rubrica „Cronica literară". Ion Bălan: „Febre cereşti", poeme; Bucureşti; Editura „Bucovina" I. E. Torouţiu, colecţia „Abecedar" — Vremea războiului, an. XIII, nr. 607, 29 iunie, p. 4, rubrica „Cronica literară". Dimitrie Danciu: „Solitudini"; Mediaş; Editura „Lanuri" — Vremea războiului, an. XIII, nr. 607, 29 iu-n'e, p. 4, rubrica „Cronica literară". E. Lovinescu: „Titu Maiorescu", voi 1, II; „Fundaţia regală pentru literatură şi arta" — Vremea războiului, an. XIII, nr. 608, 6 iulie, p. 4, rubrica „Cronica literară". Mircea Streinul: „Aventura domnişoarei Zenobia Ma-gkeru" ; Editura „Vremea", 1938 — Vremea războiului, an. XIII, nr. 609, 13 iulie, p. 4, rubrica „Cronica literară". Mircea Streinul; „Ion Aluion", roman; Cernăuţi; Editura „Mitropolitul Silvestru'', 1938 — Vremea războiului, an. XIII. nr. 609, 13 iulie, p. 4, rubrica „Cronica literară". Mircea Streinul: „Viaţa în pădure", roman; „Fundaţia regală pentru literatură şi artă", 1939 —Vremea războiului, an. XIII, nr. 610, 20 iulie 1941, p. 5, rubrica „Cronica literară". Mircea Streinul: „Drama Casei Timotei", roman; Editura „Cultura românească", 1941 — Vremea războiului, an. XIII, nr. 610 şi 611, 20 şi 27 iulie, p. 5 şi 6, rubrica „Cronica literară". Iulian Vesper: „Primăvara în ţara fagilor", roman; „Fundaţia regală pentru literatură şi artă" — Vremea războiului, an. XIII, nr. 612, 3 august, p. 4, rubrica „Cronica literară". Grigore Olimp Ioan: „Am fost un imbecil.'", roman; Editura „Cugetarea" Georgescu-Delafras — Vremea războiului, an. XIII, nr. 612, 3 august, p. 4, rubrica „Cronica literară". Alice Voinescu: „Aspecte din teatrul contemporan" ; „Fundaţia regală pentru literatură şi artă" — Vremea războiului, an. XIII, nr. 613, 10 august, p. 4, rubrica „Cronica literară". D. Ciurezu: „Pămintul luminilor mele", poeme; „Fundaţia regală pentru literatură şi artă" — Vremea războiului, an. XIII, nr. 614, 17 august, p. 4, rubrica „Cronica literară". Alexandru Mironescu: „Destrămare", roman; „Fundaţia regală pentru literatură şi artă" — Vremea războiului, an. XIII, nr. 615, 24 august, p. 5, rubrica „Cronica literară*. Mihai Beniuc: „Cîntece noi"; Sighişoara; Editura „Miron Neagu", colecţia „Abecedar" — Vremea războiului, an. XIII, nr. 616, 31 august, p. 5, rubrica „Cronica literară". Vlaicu Bîrna: „Brume"; Sighişoara; Editura „Miron Neagu" — Vremea războiului, an. XIII, nr. 617, 7 septembrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Grigore Popa: „Cartea anilor tineri" ; Sighişoara; Editura „Miron Neagu", colecţia „Abecedar" — Vremea războiului, an. XIII, nr. 617, 7 septembrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Miron Radu Parasch:vescu: „Cîntice ţigăneşti"; Editura „Prometeu" — Vremea războiului, an. XIII, nr. 618, Î4 septembrie, p. 4, rubrica „Cronica literară". Ion Frunzeiti: „Risipă avară", poeme; colecţia „Universul literar" — Vremea războiului, an. XIII, nr. 619, 21 septembrie, p. 4, rubrica „Cronica literară". Ana Luca: „Candelă", versuri; colecţia „Universul literar" — Vremea războiului, an. XIII, nr. 619, 21 septembrie, p. 4, rubrica „Cronîca literară". Ştefania Zotoviceanu-Russu: „De ziua tatii şi scrisoare către Dumnezeu"; Editura „Cugetarea" Georgescu-Delafras — Vremea războiului, an. XIII, nr. 620, 28 septembrie, p. 5, rubrica „Cronica literară". Ştefania Zotoviceanu-Russu : „]oad de-a dragostea şi moartea" ; Editura „Cugetarea" Georgescu-Delafras — Vremea războiului, an. XIII. nr. 620, 28 septembrie, p. 5, rubrica „Cronica literară". 630 631 Alice Soare: „Sîmburi de lumină"; Editura „Cartea românească" — Vremea războiului, an, XIII, nr. 621, 5 octombrie, p. 4, rubrica „Cronica literară". Ion O joc : „Amiezi tirzii" ; Bucureşti; Tipografia „Universul" — Vremea războiului, an. XIII, nr. 621, 5 octombrie, p. 4, rubrica „Cronica literară". Victor Stoe: „Fuga cerbilor" ; Imprimeria „Adevărul" — Vremea războiului, an. XIII, nr. 622, 12 octombrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Arta de a călca în străchini — Vremea războiului, an. XIII, nr. 623, 19 octombrie, p. 7, rubrica „Cronica 'literară ". E. Lovinescu — Vremea războiului, an, XIII, nr. 624, 26 octombrie, p. 7, rubrica „Cronica literara". Tudor Vianu : „Studii si portrete literare" ; Craiova ; Editura „Ramuri", 1938 — Vremea războiului, an. XIII, nr. 625, 2 noiembrie, p. 6, rubrica „Cronica literară" şi nr. 626, 9 noiembrie, p. 6, rubrica „Cronica literară". Tudor Vianu : „Arta prozatorilor români" ; Editura „Contemporana" — Vremea războiului, an. XIII, nr. 627, 16 noiembrie, p. 5, rubrica „Cronica literară*. E. Lovinescu ţi umanismid — Vremea războiului, an. XIII, nr. 62S, 23 noiembrie, p. G (E. Lovinescu la 60 de ani). Sandu Tzigara-Samurcaţ: „Recital de pian", poeme muzicale ; Imprimeria naţională, 1941 — Vremea războiului, an. XIII, nr. 629, 30 noiembrie, p. 5, rubrica „Cronica literară". Aurel Marin: „Viaţa în munţi" ; „A doua carte de însemnări despre lume, prieteni ţi moarte; Braşov, 1940 — Vremea războiului, an. XIII, ut. 630, 7 decembrie, p. 5, rubrica „Cronica literară*. Aurel Marin: „Moartea lui Pan", Institutul de Arte grafice „Astra", 1941 — Vremea războiului, an. XIII, nr. 630, 7 decembrie, p. 5, rubrica „Cronica literară". Ştefan Popescu: „Leroi-Ler", versuri; Editura revistei „Cadran", 1941 — Vremea războiului, an. XIII, mr. 631, 14 decembrie, p. 5, rubrica „Cronica literară". Ştefan Popescu: „Excursie în munţi", poeme; Editura revistei „Cadran"\ 1941 — Vremea războiului, an. XIII, nr. 631, 14 decembrie, p, 5, rubrica „Cronica literară". E. Lovinescu: „Aquaforte"; Editura „Contemporană", 1941 — Vremea, an. XIII, nr. 632, decembrie, p. 43 şi 48, rubrica „Cronica literară". 1942 Ion Dragomir : „Disperaţii", roman; Tipografia „Universul" — Vremea războiului, an. XIV, nr. 633, 11 ianuarie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Radu Tudoran: ..Oraşul cu fete sărace", nuvele; Editura „Socec" — Vremea războiului, an. XIV. nr. 634, 18 ianuarie, p. 7, rubrica „Cronica literara". Radu Tudoran: „Un port la răsărit", roman; Editura „Socec" — Vremea războiului, an. XIV, nr. 634, 18 .ianuarie, p. 7, rubrica „Cronica literară"'. Henriette Yvonne Stahl: „Intre zi şi noapte", roman; Editura „Contemporană" — Vremea războiului, nr. 635, 25 ianuarie, p. 9, rubrica „Cronica literaiă". Ovidiu Constantinescu: „Sfîrşit de spectacol", roman ; Editura „Socec" — Vremea războiului, an. XIV, nr. 636, 1 februarie, p. 8, .rubrica „Cronica literară". Felix Anadam: „Aritmetică", poeme; Tipo Universitar; colecţia „Albatros" — Vremea războiului, an. XIV, nr. 637, S februarie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Vasile Culica: „Mirul frunţilor înalte", poezii; Imprimeriile „Curentului" — Vremea războiului, an. XIV, nr. 637, 8 februarie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Petre Sfetca: „Echinox"; Timişoara; Editura „Institutul cultural de Vest; colecţia „Poeţii bănăţeni contemporani" — Vremea războiului, an. XIV; nr. 638, 22 februarie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Marginalii — Vremea războiului, an. XIV, nr. 639, 1 martie, p. 7, rubrica „Cronica literară". E. Lovinescu: „P. P. Carp, critic si literat" ; Editura „Socec" — Vremea războiului, nr. 640, 8 martie, p. 7, rubrica „Cronica literară". 632 633 Al. Philippide: „Floarea din prăpastie"; Editura „Contemporană", 1942 — Vremea războiului, an. XIV, nr. 641, 15 martie, p. 7, rubrica .Cron'ca literară". Aron Cotruş : „Rapsodie valahă" ; 'Tipografia „Luceafărul" — Vremea războiului, an. XIV. nr. 642, 22 martie, p. 7, rubrica „Cronica literară". E. Lovinescu: „Aquaforte" ; H. Yvonne Stahl: „Intre zi şi noapte" ; Ovidiu Constantinescu : „Sfîrşit de spectacol", roman; Editura „Soccc", 1941 — Preocupări literare, an. VII, nr. 3, martie, p. 133—134, rubrica „Revista cărţilor". Traducătorul ideal — Vremea războiului, an. XIV, nr. 643, p. 67, rubrica „Cronica literară". Despre maliţia critică — Preocupări literare, an. VII. nr. 4, aprilie, p. 193—195. Aurel Marin: „Sonete"; Braşov; Editura „Institutul de arte grafice Astra" — Vremea războiului, an. XIV, nr. 646, 3 mai, p. 7, rubrica „Cronica literară". Ion Şugariu ; „Paradisul peregrinar" ; Editura „Meşterul Manole" — Vremea războiului, an. XIV, nr. 647, 10 mai, p. 7, rubrica „Cronica literară". /. C. Severeanu : „Flori caligrafice", sonete; Sibiu; Editura „Tara" — Vremea războiului, an. XIV, nr. 617, 10 mai, p. 7, rubrica „Cronica literara". Romeo Dăscălescu: „Versuri"; Sibiu; Editura „Ţara" — Vremea războiului, an. XIV, nr. 647, 10 mai, p. 7, rubrica „Cronica literară". Teodor Al. Munteanu; „Viori de lut", poeme; Editura „Bucovina" I. E. Torouţiu — Vremea războiului. an. XIV, nr. 649, 24 mai, p. 7, rubrica „Cronica literară". Teodor Al. Munteanu: „Meri domneşti", poeme, colecţia „Convorbiri literare" — Vremea războiului, an. XIV, nr. 649, 24 mai, p. 7, rubrica „Cronica literară". „£. Lovinescu" de Anonymus Notarius, Şerban Cioculescu, Pomp.liu Constantinescu, Vladimir Streinu, Tudor Vianu; Editura „Vremea"m 1942 — Vremea războiului, an. XIV, nr. 650, 31 mai, p. 7, rubrica „Cronica literara". Conceptul de creaţie şi de normă — Preocupări literare* an. VII, nr. 5, mai, p, 241—246. Ce este Mitica şi miticismul ? — Vremea războiului, an. XIV, nr. 651, 7 iunie (Caragiale în critica românească. 50 de anî de la moartea lui). Radu Boureanu: „Cai de apocalips" ; Editura „Contemporană" — Vremea războiului, an. XIV, nr. 652, 4 iunie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Rememorare [Duiliu Zamfirescu} — Vremea războiului. an. XIV, nr. 653, 21 iunie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Ion Pillat: „împlinire"; „Fundaţia pentru literatură şi artă", 1942 — Vremea războiului, an. XIV. nr. 654, 28 iunie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Ion Petrovici — maiorescianul — Preocupări literare. an. VII, nr. 6—7, iunie-iulie, p. 331—334. D. Ciurezu: „Cununa soarelui", poeme; „Fundaţia regala pentru literatură şi artă", 1942 — Vremea războiului, an. XIV, nr. 655, 5 iulie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Rememorare (Titu Maiorescu — 25 de ani de la moarte) — Vremea războiului, an. XIV, nr. 656, 12 iulie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Tot de la Maiorescu — Vremea războiului, an. XIV, nr. 657, 19 iulie, p. 7, rubrica „Cronica literară". între istoria instituţiilor teatrale şi istoria poeziei dramatice româneşti — Programul Studio-Teatrului Naţional, iulie 1942, p. 4 şi 7. Dimitrie Stelaru : „Noaptea geniu.ui" ; poeme; Editura „Bucovina" I. E. Torouţiu — Vremea războhduî, an. XIV, nr. 659, 2 august, p. 7, rubrica „Cronica literară". Ovid Caledoniu: „Endemyon"; Editura „Pavel Surii" — Vremea războiului, an. XIV, nr. 660, 9 august, p. 7, rubrica „Cronica literară". Ovid Caledoniu; „Vrăjitorul apelor"; „Fundaţia regală pentru literatura şi artă", 1942 — Vremea războiului, an. JXIV, nr. 660, 9 august, p. 7, rubrica „Cronica literară". Neagu Radulescu: „4 pe trimestrul 2" ; Editura „Contemporană" — Vremea războiului, an. XIV, nr. 661, 16 august, p. 7, rubrica „Cronica literară". * Recreaţii — Vremea războiului, an. XIV, nr. 662, 23 august, p. 7, rubrica „Cronica literara". Al. Raicu : „Carnet de soldat". Ilustraţii de Nicolae Brana ; Editura „Ofar", 1942 — Vremea războiului, an. XIV, nr. 663, 30 august, p. 7, rubrica „Cronica literară*. C. Hogaş •— Rememorare — Vremea războiului, an. XIV, nr. 664, 6 septembrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Damian Stănoiu: „Furtună în iad" ; Editura „Cartea românească" — Vremea războiului, an. XIV, nr. 665, 13 septembrie, p. 7, oibrica „Cronica literară". Lucian Blaga în ediţie definitivă — Vremea războiului, an. XIV, nr. 666, 20 septembrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Ben Corlaciu; „Pelerinul serilor", poeme; Bucureşti; Editura „Alfa", 1942 — Vremea războiului, an. XIV, nr. 667, 27 septembrie, p. 7, rubrica „Cronica literară*. Ion Dragomir: „Ingkiţitorul de vipere" ; Editura autorului — Vremea războiului, an. XIV, nr. 66S, 4 octombrie, p. 7, rubrica „Cronica literară*. Intre ediţie critică şi ediţie definitivă — Vremea războiului, an. XIV, nr. 669, 11 octombrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Critică şi lingvistică — Vremea războiului, an. XIV, nr. 670, 18 octombrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Dogmatismul şi sentimentul valorii — Vremea războiului, an. XIV, nr. 671, 25 octombrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Notaţii — Vremea războiului, an. XIV, nr. 672, 1 noiembrie, p. 5, rubrica „Cronica literara". Ştefan Stănescu: „Arca lui Noe", poeme; „Fundaţia pentru literatură şi artă" — Vremea războiului, an. XIV, nr. 673, 8 noiembrie, p. 5, rubrica „Cronica literară". Ştefan Stănescu: „Poemul sistemului solar", sonete; Editura „Tiparul universitar", 1942 — Vremea războiului, an. XIV, nr. 673, 8 noiembrie, p. 5, rubrica „Cronica literară". Critica estetică — Vremea războiului, an. XIV, nr. 674, 15 noiembrie, p. 8, rubrica „Cronica literară". Clasicii noştri şi străinătatea — Vremea războiului, an.. XIV, nr. 675, 22 noiembrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Scriitorii noştri şi războiul — Vremea războiului, an. XIV, nr. 676, 29 noiembrie, p. 7, rubrica „Cronica literară*. Mihail Dragomirescu — Vremea războiului, an. XIV, nr. 677, 6 decembrie, p. 8, rubrica „Cronica literară*. înainte, de la Maiorescu ! — Vremea războiului, an. XIV, nr. 678, 13 decembrie, p. 7, rubrica „Cronica literară". Spre refacerea conştiinţei europene — Vremea războiului, an. XIV, nr. 679, decembrie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Erau odată şi ani literari — Almanahul „Vremea", 1942, p. 225—227. 1943 Ceartă de cuvinte — Vremea, an. XV, nr. 680, 1 ianuarie, p. 8, rubrica „Cronica literară". Maiorescianismul — o metodologie a spiritului — Vremea, an. XV, nr. 681, 10 ianuarie, p. I. Critica de judecată şi gust — Vremea, an. XV, nr. 682, 17 ianuarie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Aron Cotruş: „Rapsodia dacă'' — Vremea, an. XV, nr. 683, 24 ianuarie, p. 9, rubrica „Cronica li.terară". Pisaniada — Gluma, an. III. nr. 128, 24 ianuarie, p. 9 ; semnat pyrrhon. Şerban Cioculescu : „Aspecte lirice contemporane"; Editura „Casa Şcoalelor", 1943 — Vremea, an. XV, nr. 684, 31 ianuarie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Omisiuni în critica lui Maiorescu —1 Vremea, an. XV, nr. 685, 7 februarie, p. 9, rubrica „Cronica literară*. Al. I. Odobescu: aScene istorice din cronicele româneşti". Comentate de Nicolae Condeescu; Editura „Scrisul • românesc" ; Craiova — Vremea, an. XV, nr. 6S6, 14 februarie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Grigori N. Sturdza: „Zamfir fără Mărgărinta" ; Editura „Gorjan" — Vremea, an. XV, nr. 687, 21 februarie, p. 9. rubrica „Cronica literară". D. Nanu (1873—1943) — Vremea, an. XV. nr. 68S. 28 fe- bruarie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Lirism provincial — Vremea, an. XV, nr. 689, 7 martie, p. 9, rubrica „Cronica literară". /. Codru-Drăguşanu : „Peregrinul transilvan" (1835—1S44), ediţie îngrijită de Şerban Cioculescu ; Editura „Cugetarea" Georgescu-Delafras — Vremea, an. XV, nr. 690, 14 martie, p. 4, rubrica „Cronica 'literară". Paul Negulescu: „Cîntarea Paradisului" ; Editura „Cartea românească" — Vremea, an. XV, nr. 691, 21 martie, p. 9, rubrica „Cronica literară". [Notă] — Vremea, an. XV, nr. 691, 21 martie, p. 10, rubrica „Tribuna". E. Lovinescu : „T. Maiorescu si posteritatea lui critică" — Vremea, an. XV, nr. 692, 28 martie, p. 9, rubrica „Cronica literară". N. Iorga, scriitor — Vremea, an. XV, nr. 693, 4 aprilie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Eusebiu Cornilor: „Cordun", roman; „Fundaţia regală pentru literatură si artă" — Vremea, an. XV, nr. 694, 11 aprilie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Critică si superstiţie — Vremea, an. XV, nr. 695, 18 aprilie, p. 15, rubrica „Cronica lilerară". Lectură şi spectacol—Programul Teatrului Naţional, aprilie, p. 1—3. Lucian Blaga sau poetul misterului („Nebănuitele trepte", versuri nouă); Sibiu; Editura „Dacia Traiană" — Vremea, an. XV, nr. 696, 2 mai, p. 9, rubrica „Cronica literară". Ion Pillat — traducător. Maurice de Guhin: „Poemes" („Le Centaure", „La Backante"). Avec la traduct'wn roumaine de Ion Pillat. Avant-propos de Basil Munteanu ; Editura „Euphorion" — Vremea, an. XV, nr. 697, 9 martie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Al. Dima: „Gîndire românească în estetică" — Aspecte contemporane; Sibiu ; Editura „Dacia Traiana" — Vremea, an. XV, nr. 698, 16 mai, p. 9, rubrica „Cronica literară". Virgiî Carianopol: „Poeme de pe front"; Editura „Bucui Ciobanul" — Vremea, an. XV, nr. 699, 23 mai, p. 9, rubrica „Cronica literară". 638 O nouă imagine a Ardealului creator — Vremea, an. XV, nr. 700, 30 mai, p. 9, rubrica „Cronica literară". E. Lovinescu; „T. Maiorescu şi contemporanii lui'' (V. Alecsandri, M. Eminescu, A. D. Xenopol); Editura „Casa Şcoalelor" — Vremea, an. XV, nr. 701, 6 iunie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Generaţii ardeleneşti şi creaţia literară — Vremea, an. XV, nr. 702, 13 iunie, p. 1 şi 11. Cultul lui Nicolae Iorga — Vremea, an. XV, nr. 704, 27 iunie, p. 9, rubrica „Cronica literară*. LucUm Blaga, polemist — Vremea, an. XV, nr. 705, 4 iulie, p. 2, rubrica „Pe răboj". Radu Gyr: ..Poeme de război" ; Editura „Gorjan" — Vremea, an. XV, nr. 705, 4 iulie, p. 9, rubrica „Cronica literară". [O'Neill: „Departe în sare"...] — Vremea an. XV, nr. 705, 4 iulie, p. 11, rubrica „Tribuna". /. Anestin, director artistic — Vremea, an. XV, nr. 706, 11 iulie, p. 2, rubrica „Pe răboj". G. Călinescu: „Şun sau calea neturburală" (mit mongol); Editura „Gorjan" — Vremea, an. XV, nr. 706, 11 iulie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Clasicii noştri in versiune franceză — Vremea, an. XV, nr. 707, 18 iulie, p. 2, rubrica „Pe răboj". Virgil Gheorghiu : „Pădurea adormită", poezii; Editura .,Prometeu" — Vremea, an. XV, nr. 707, 18 iulie, p. 9, rubrica „Cronica literară". [Spectatorul...] — Vremea, an. XV, nr. 707, 18 iulie, p. 10, rubrica „Tribuna". 1 Cuvînt de despărţire — Vremea, an. XV ; nr. 708, 25 iu- 7 lie, p. 9 [Omagiu lui E. Lovinescu]. î E. Lovinescu, răzbunat — Vremea, an. XV, nr. 70S, '•' 25 iulie, p. 12, rubrica „Din vreme în vreme". lurg-ologi şi iorgologisme — Vremea, an. XV, nr. 709, 1 august, p. 2, rubrica „Pe răboj". i Pentru o istorie a „Sburătorului" — Vremea, an. XV, I nr. 709, 1 august, p. 9, rubrica „Cronica literara". I Pentru o revistă de poezie — Vremea, an. XV, nr. 716, I 8 august, p. 2, rubrica „Pe răboj". Ion Pillat: „Asfodela"'. Cu o prefaţă de JV. /. Herescu; Ediţiile Ausonia — Vremea, an. XV, nr. 710, 8 august, p. 9, rubrica „Cronica literară". [Teatrul în versuri...] — Vremea, an. XV, nr. 710, 8 august, p. II, rubrica „Tribuna". Pentru o istorie a poeziei — Vremea, an. XV, nr. 711, 15 august, p. 2, rubrica „Pe răboj". Tudor Arghezi: „Eminescu" ; Editura -Vremea" — Vremea, an. XV, nr. 711, 15 august 1943, p. 9, rubrica „Cronica literară". Corectorul — Vremea, an. XV, nr. 712, 22 autrust, p. 2, rubrica „Pe răboj". Radu Tudoran; ..Anotimpuri", roman; Editura „Socec" — Vremea, an. XV, nr. 712, 22 august, p. 9, rubrica „Cronica literară". Magda Isanos : „Poezii", Iaşi, Editura „Bravo" — Vremea, an. XV, nr. 713, 22 august, p. 9, rubrica „Cronica literară". Pentru o educaţie estetică — Vremea, an. XV, nr. 714, 5 septembrie, p. 2, rubrica „Pe răboj". Emil Giurgiuca: „Dincolo de pădure"; „Fundaţia regală pentru literatură şi artă" — Vremea, an. XV, nr. 714, 5 septembrie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Premiile literare — Vremea, an. XV, nr. 715, 12 septembrie, p. 2, rubrica „Pe răboj". Ion Frunzetti: „Greul pămîntului", poeme, colecţia „ Universul literar" — Vremea, an. XV, nr. 715, 12 septembrie 1943, p. 8, rubrica „Cronica literară". De la schiţă la statuă — Vremea, an. XV, nr. 716, 19 septembrie, p. 2, rubrica „Pe răboj". Constantin Nisipeanu: „Femeia de aer" (un poem şt două desene) — Vremea, an. XV, nr. 716, 19 septembrie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Absenţa criticii — Vremea, an. XV, nr. 717, 26 septembrie, p. 2, rubrica „Pe răboj". Ion Şugariu: „Tara de foc" ; Editura „Meşterul Manole" — Vremea, an. XV, nr. 717, 26 septembrie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Sandu Tzigara-Samurcaş: „Culesul de apoi", versuri; Editura -Casa Şcoalelor" — Vremea, an. XV, nr. 717, 26 septembrie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Lucian Blaga, traducător — Vremea, an. XV, nr. 718, 3 octombrie, p. 2. rubrica „Pe răboj". Ion Pogan: „Lavine" ; Editura „Cartea românească" — Vremea, an. XV, nr. 718, 3 octombrie, p. 9, rubrica „Cronica literară". D. Karnabalt: „Crinul mistic"; Editura „Vremea" — Vremea, an. XV, nr. 718, 3 octombrie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Ion Pillat: „Tradiţie şi literatură"; Editura „Casa Şcoalelor" — Vremea, an. XV, nr. 719, 10 octombrie, p. 8. rubrica „Cronica literara". Despre gustul literar — Săptămîna C.F.R., an. IV, nr. 19, 10 octombrie, p. 7. Specificitate etnică şi creaţie lirică — Vremea, an. XV, nr. 720, 17 octombrie, p. 8, rubrica „Cronica literară". Fenomenul Sadoveanu — Săptămîna C.F.R., an. IV, nr. 20, 17 octombrie, p. 5. A preda la Universitate — Vremea, an. XV, nr. 721, 24 octombrie, p. 2, rubrica „Din vreme în vreme*. E. Lovinescu: „Antologia scriitorilor ocazionali". Cu o prefaţă de Anonymus Notar'ms ; Editura „Casa Şcoalelor" — Vremea, an. XV, nr. 721, 24 octombrie, p. 8, rubrica „Cronica literară". [Tipuri de actori...] — Vremea, an. XV, nr. 72I: 24 octombrie, p. 9, rubrica „Tribuna". Farmecul scrierilor vechi — Săptămîna C.F.R., an. IV, nr. 21, 24 octombrie, p. 5. Intre conceptul colectiv şi cel individual în lirică — Revista tineretului ; editată de Oficiul educaţiei tineretului, an, I, nr. 7, 25 octombrie, p. 12—13. Iar corectorul — Vremea, an. XV, nr. 722, 31 octombrie, p. 2, rubrica „Din vreme în vreme". Decadenţa dramei — Vremea, an. XV, nr. 722, 31 octombrie, p. 8, rubrica „Cronica literara". Arta şi cultura — Săptămîna C.F.R., an. IV, nr. 22, 31 octombrie, p. 5. 41 — Scrieri, 6 — c. 1/150 Ioana Postelnicii : ..Beznă", roman — Vremea, an. XV, nr. 723, 7 noiembrie, p. 8. rubrica „Cronica literară*. Literatura feminină — Săptămîna C.F.R., an. IV, nr. 23, 7 noiembrie, p. 5. O propunere — Vremea, an. XV, nr. 724, 14 noiembrie, p. 2, rubnica „Din vreme în vreme". Ioana Petrescu: „Joc de oglinzi", roman; Editura „Universul" — Vremea, an. XV, nr. 724, 14 noiembrie, p. 8, rubrica -Cronica literara". Eminescu etern — Săptămîna C.F.R., an. IV, nr. 24, 14 noiembrie, p. 5. Institutul de studii balcanice — Vremea, an. XV, nr. 725, 21 noiembrie, p. 2, rubrica „Din vreme în vreme". Dinu Pillat: „Tinereţe ciudata', roman; Editura „Modernă" — Vremea, an. XV, nr. 725, 21 noiembrie, p. 8, rubrica „Cronica literară". Cititorul de poezie — Săptămîna C.F.R., an. IV, nr. 25, 21 noiembrie, p. 5. Prezenţa Ardealului — Vremea, an. XV, nr. 726, 28 noiembrie, p, 8, rubrica „Cronica 'literară". Problema traducerilor — Săptămîna C.F.R., an. IV, nr. 26, 28 noiembrie, p. 5. Posteritatea actorului — Programul Teatrului National, noiembrie—decembrie, p. 6—8. (Sofia Arcan:] „fana hoinara" ; Editura „Contemporană" — Vremea, an. XV nr. 727, 5 decembrie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Ardealul de totdeauna — Săptămîna C.F.R., an. IV, nr. 27, 5 decembrie, p. 3. Coperţile — Vremea, an. XV, nr. 728, 12 decembrie, p. 2, rubrica „Din vreme in vreme". Realism şi construcţie epică în roman — Vremea, an. XV, nr. 728, 12 decembrie, p. 9, rubrica „Gron:ca literară". A fi modern... — Săptămîna C.F.R.. an. IV, nr. 29, 19 decembrie, p. 5. „Contos romenos" — Vremea, an. XV, nr. 729, 25 decembrie, p. 6, rubrica „Din vreme în vreme". Romanul subiectiv — Vremea, an. XV, nr. 729, 25 decembrie, p. 22. rubrica „Cronica literară". S|.;i. O istorie a Bucureştilor — Săptămîna C.F.R., an. IV, nr. 30, 26 decembrie, p. 5. 1944 Lucian Blaga, poet creştin — Săptămîna C.F.R., an. IV, nr. 31, 2 ianuarie, p. 5. Prejudecăţi — Vremea, an. XVI, nr. 730, 2 ianuarie, rubrica „în loc de cronica". Poezie şi viziune — Vremea, an. XVI, nr. 730, 2 ianuarie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Eusebiu Camilar: „Prăpădul Solobodei* — Vremea, an. XVI, nr. 731, 9 ianuarie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Amintirile lui Gh. Panu — Săptămîna C.F.R., an. IV, nr. 32, 9 ianuarie, p. 5. G. M. Zamfirescu: „Miss" — Vremea, an. XVI, nr. 732, 16 ianuarie, p. 9, rubrica „Cronica literara". Boema de altădată — Săptămîna C.F.R., an. IV, nr. 33, 16 ianuarie, p. 5. Tudor Teodore scu-Branişte: „Prinţul"; Editura „Socec" — Vremea, an- XVI, nr. 733, 23 ianuarie, p. 9, rubrica „Cronica literară". „Si cum vin cu drum de fier..." — Săptămîna C.F.R., an. IV, nr. 34, 23 ianuarie, p. 5. Literatura de sărbători — Vremea, an. XVI, nr. 734, 30 ianuarie, p. 2, rubrica „Din vreme în vreme". Mircea E. Balaban: „Al treilea", roman; Editura „Socec" — Vremea, an. XVI, nr. 734, 30 ianuarie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Autorul favorit — Săptămîna C.F.R., an. IV, nr. 35. 30 ianuarie, p. 5. Emil Bolta: „Pe-o gură de rai"; Editura „Naţională" Gh. Mecu — Vremea, an. XVI. nr. 735, 6 februarie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Criza literară — Vremea, an. XVI, nr. 736, 13 februarie, p. 2, rubrica „Din vreme în vreme". Mihai Beniuc: „Poezii"; Editura „Fundaţiilor regale pentru literatură şi artă" — Vremea, an. XVI, nr. 736, 13 februarie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Poezie si experienţă — Vremea, an. XVI, nr. 737, 20 februarie, p. 8, 'rubrica „Fapte şi idei". Un muzeu al „Junimii" — Vremea, an. XVI, nr. 737, 20 februarie, p. 9, rubrica „Cronica literara". Abuzul de versuri — Vremea, an. XVI, nr. 738, 27 februarie, p, 8, rubrica „Fapte şi idei". M. Eminescu: „Opere". Poezii tipărite în timpul vieţii; note şi variante de la „Povestea codrului" la „Luceafărul". Ediţie îngrijită de Perpessicius; cu 54 de reproduceri după manuscrise; „Fundaţia pentru literatură şi artă" — Vremea, an. XVI, nr. 738, 27 februarie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Draganiada — Vremea, an. XVI, nr. 739, 5 martie, p. 8, rubrica „Fapte şi idei". Th. Raşcanu .- „Fermecătorul Firisoverghi" ; Editura „Contemporană" — Vremea, an. XVI, nr. 739, 5 martie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Ben Corlaciu: „Arhipelag" ; Editura „Prometeu" — Vremea, an. XVI. nr. 740, 12 martie, p. 9, rubrica „Cronica literară". „Biblioteca universala' — Vremea, an. XVI, nr. 740, 12 martie, p. 12, rubrica „Vremea de azi". Inter arma... — Vremea, an. 741, 19 martie, p. 1 ; semnat pyrrhon. Pentru un academician — Vremea, an. XVI, nr. 741, 19 martie, p. 13, rubrica „Cronica 'literară". Disociaţii critice — Revista tineretului; editată de Oficiul educaţiei tineretului; an II, nr. 2, 25 martie, p. 15. Ion Marin Sadoveanu: „Sfîrşit de veac în Bucureşti" . roman; Editura „Socec" — Vremea, an. XVI, nr. 742, 26 martie, p. 9, rubrica „Cronica literară". Inter arma... — Vremea, an. XVI, nr. 742, 26 martie, p. 12, rubrica „Vremea de azi" ; semnat pyrrhon. Inter arma... — Vremea, an. XVI, nr. 744, 9 aprilie, p. 4, rubrica „Vremea de azi* ; semnat pyrrhon. Experienţe — Vremea, an. XVI, nr. 745, aprilie, p. 3, rubrica „Cronica literară". 644 Convenţii teatrale — Programul Teatrului Naţional, aprilie—mai, p. 1—2. Problema democratizării învăţământului — Scînteia tineretului, an. I, nr. 3, noiembrie, p. 4 (anchetă). 1945 Aforismele lui Lucian Blaga — Revista Fundaţiilor regale, an. XII, serie nouă, 1 septembrie, p. 126—130, rubrica „Comentarii critice". Sainte-Beuve şi impresionismul — Revista Fundaţiilor regale, serie nouă, nr. 3, noiembrie, p, 588—593, rubrica „Comentarii critice". Mihail Ralea, călător — Revista Fundaţiilor regale, an. XII, serie nouă, nr. 4, decembrie, p. 813—816, rubrica „Comentarii critice". 1946 Nuvelele Luciei Demetrius — Revista Fundaţiilor regale, an. XIII, serie nouă, nr. 1, ianuarie, p. 140— 143, rubrica „Comentarii critice". Satanismul lui I. L. Caragiale — Revista Fundaţiilor regale, an. XIII, serie noua, nr. 2, februarie, p. 359—363, rubrica «Comentarii critice". Romantismul românesc — Revista Fundaţiilor regale, an. XIII, nr. 3, serie noua, martie, p. 580—585, rubrica „Comentarii critice". Debuturile lui E. Lovinescu — Revista Fundaţiilor regale, an. XIII, serie nouă, nr. 4, aprilie, p. 787— 792, rubrica „Comentarii critice". Asociaţia „Prietenii lui E. Lovinescu" — Revista Fundaţiilor regale, an. XIII, serie nouă, nr. 4, aprilie, p. 916—917, rubrica „Note". Concepte maioresciane în critica lui E. Lovinescu — Revista Fundaţiilor regale, an. XIII, serie nouă, nr. 5, mai, p. 122—128, rubrica „Comentarii critice". Postume | E. Lovinescu contra A". Iorga — Revista Fundaţiilor re- î gale ah. XIII, serie nouă, nr. 6. iunie 1946, p. 303— l 309, rubrica „Comentarii critice". Poezia personagiilor lui Caragiale — Revista Fundaţiilor regale, an. XIII, serie nouă, nr- 8, august 1946, p. 781—784, rubrica „Comentarii critice". Cenacluri literare bucureştene — Steaua, Cluj, an, XV, nr. 12 (179), decembrie 1964, p. 172—183, Documente. Literatura de idei — Ramuri, an. II, nr. 6 (11), 15 iunie 1965, p. 22. Pagini inedite — Secolul XX, nr. 7—8, iulie—august 1965, p. 23—29. Alecsandri, mirceşteanul — Luceafărul, an. VIII, nr. 17 (176), 14 august 1965, p. 11. Cultura limbii — Luceafărul, an. VIII, nr. 21 (180), 9 octombrie 1965, p. 3. Despre critică si critici. Reflexii pe paragrafe — Steaua, an. XVI, nr. 12 (191), decembrie 1965, p. 64-72. Creaţia în critică — Luceafărul, an. IX, nr. 6 (197), 5 februarie 1966, p. 3. Ce este un clasic român? — Luceafărul, an. IX, nr. i3 (204), 26 martie 1966, p. 7. Lucian Blaga fpagini inedite) — Steaua, an. XVII. nr. 5, mai 1966, p. 34—35. Ediţii, prefere, traduceri Pagini de critică din Sainte-Beuve, alese ţi traduse de Pompilîu Constantinescu, Bucureşti, Fundaţia pentru literatură şi arta „Regele Carol II", 1940, 455 p. + 1 portret (colecţia „Critica"). Cuprinsul: Prefaţă; Tabloul poeziei franceze în veacul al XVI-lea : Rabelais; Despre spiritul răutăcios al frumoaselor cărţi vechi; Pentru romantism; Portrete literare: Justificare; Portretul în critică : Critica psihologică ; Pierre Corneille; Boileau ţi limitele lui; La Fontaine ; Racine; Despre genul critic ţi despre Bayle ; Moliere; La Bruyere; Portrete de femei : Doamna de Sevigne ; Doamna de La Fayette; Doamna de I^a Rochefoucauld; Port-Royal: Din discursul pronunţat la Academia din Lausanne; Planul ţi metoda; Doua familii de spirite în creştinism; Jansenlus; D. de Saint-Cyran, îndrumătorul; D. Le Maitre; Lance-lot; Geniul lui Pascal; Urmările morale ale „Scrisorilor provinciale" ; Judecată finală asupra compoziţiei şi stilului pascalian; Judecată asupra lui Ni-cole; Arnauld şi cartezianismul; Dărîmarea Port-Royal-ului; Încheiere; Portrete contemporane: Izvoarele de inspiraţie ale lui Vigny; Lamartine; Mărturie asupra lui Victor Hugo; Causeries du Lundi : Doamna Recamier; D. Joubert, critic ; George Sand sau pastorala franceză; Chateaubriand, memorialist (I) ; Romanesc şi îndrăgostit (11); Om de stat şi om politic (IU); D. de Baltac; Ce este un clasic t Memoriile lui Saint- Simon; Diderot, creatorul criticii artistice; Monlaigne; Chamfort; Charles Perrault sau al doilea moment al disputei dintre antici şi moderni; O familie de spirite; Boileau şi semnificaţia lui; Montesquieu; Sensibilitatea lui Voltaire (I) ; Corespondenţa lui Voltaire cu D'Alambert (II); Posteritatea lui Voltaire (III); Rousseau şi femeile (I); Psihologia lui Rousseau (II); Rousseau — creator de stil (III) ; Rousseau şi Cha-teaubriand (IV); Sentimentul naturii în „Confesiile" lui Rousseau (V); Corespondenţa lui Rousseau şi Voltaire (VI); D. Merimee; D. de Stendhal; Fenelon ţi Sfîntul Francois de Sales (l) ; Despre „Telemac" (II);. Asupra lui „Adolph" de Benjamin Constant; Taine ţi metoda lui critică; Despre Baudelaire: Alfred de Mus set; Apărarea romantismului; Despre tradiţie în literatură; Morala şi arta; Portretul lui La Mennais; Nouveaux Lundis : Evoluţia spirituală a lui Renan; „Salammbo"; Romanul „formă universală" ; Theophile Gautîer, foiletonist; Profilul moral al d-lui de Vigny; Sensul lui Don Quichotte; Critica naturală; Portretul unui filozof pur; Tip în literatura ; Bossuet faţă de critica istorică; Prieteniile pasionale; în jurul lui Omer; Contemplaţia universului ; Pentru poezie; D. D. de Goncourt ţ Tipul vech iului umanist; Scurtă privire asupra literaturii comparate; Mes poisons: Despre sine însuşi; Mărturisire. Lovinescu, Titu Maiorescu şi contemporanii lui, „Casa Şcoalelor", 1944. Postfaţă de Pompiliu Con-stantinescu. odor Gladk ov, Jurămîntul, Editura „Cartea Rusă", 1945. Prefaţă de Pompiliu Constantinescu. REFERINŢE E. Lovinescu, Cuvinte pentru critici mai ti?ieri — Mişcarea literară, an. I, nr. 34—35, 4—11 iulie 1925, P- 1- E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, II. Evoluţia criticîi literare, 1926, p. 289—291. G. C aline s cu, Pompiliu Constantinescu : „Mişcarea literară", „Biblioteca universală", nr. 144—146 — Sinteza, an. I, nr. 2, 2 mai 1927, p. 20. Mircea Grigorescu, Pompiliu Constantinescu — Revista literară a liceului Sf. Sava, an. I, nr. 4, 7 mai 1927, p. 3. Şerban Cioculescu, Trei recenzenţi- Pompiliu Constantinescu: „Mişcarea literară", „Biblioteca universală", nr. 144—146 ; Eâit. Ancora", 1927 — Adevărul an, 41, nr. 13624, 20 mai 1927, p. 1. Fclix Aderca, Pompiliu Constantinescu: „Mişcarea literară" ; Edit. „Ancora", 1927, „Biblioteca universală", nr. 144—146, 160 p. —. Sburătorul, an. IX, nr. 11 —12, serie nouă, mai-iunie 1927, p. 145, rubrica „Aspectele vieţii literare". Alexandru Bădăuţă, Pompiliu Constantinescu: „Mişcarea literară" (Pagini de critică); Edit. „Ancora" S. Benvenisti, „Bibi. universală", nr. 144—146 — Viaţa literară, an. II, nr. 54, 4 iunie 1927, p. 3. Camil Petrescu, Un june critic bătrîn — Universul literar, nr. 23, 5 iunie 1927, p. 358—359. George Călinescu, Pompiliu Constantinescu: „Opere şi autori"; Buc.; Edil. „Ancora", 1928 — Viata literară, an. IV, nr. 100, 12 ianuarie 1929, p. 3, rubrica „Opere şi autori*. Pentapolin [Perpessicius], Pompiliu Constantinescu : „Opere şi autori' ; Edit. „Ancora' S. Benvenisti, 1928, 208 p. — Cuvîntul, an. V, nr. 1350, 24 ianuarie 1929, p. 2, rubrica „Curier bibliografic". Şerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu: „Opere şi autori"; Edit. „Ancora"; Bucureşti, 192S — Adevărul, 20 martie 1929, p. 1 şi 2, rubrica „Cărţi noi". Mihai lorgtilescu, Pompiliu Constantinescu : „Opere şi autori"; Edit. „Ancora" Benvenisti, 1923 — Viitorul, octombrie 1929, rubrica „Cronica literară*: E. Lovinescu, în voi. Memorii, II, 1916—193!; Craiova ; Editura „Scrisul românesc", 1932, p. 233 — 234, cap. XXIX, Siluete de critici. Mihail Sebastian, Pompiliu Constantinescu : „Critice" ; Edit. „Vremea", 1933 — Adevărul, 1933, rubrica „Cronica literară". Lucian Boz, Pompiliu Constantinescu: „Critice"; Edit. „Vremea", 1933 — Vremea, an. VI, nr. 27S, 5 martie 1933, p. 12. Şerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu : „Critice" ; Edit. „Vremea". 1933 — Adevărul, an. 47. nr. 15095, 19 martie 1933, p. 1 şi 2. Matei Alexandrescu, Pompiliu Constantinescu : „Critice"; Edit. „Vremea", 1933 — Facla, an. XII. nr. 656, 4 aprilie 1933, p. 1 şi 2. O c t av Şuluţ iu, Pompiliu Constantinescu : ..Critice" Edit, „Vremea, 1933 — Axa, an. I, nr. 10, 9 aprilie 1933, p. 4 şi 5. Ion Focşeneanu, Pompiliu, Constantinescu: „Critice" ; Edit. „Vremea", 1933 — Viaţa literară, an. VII, nr. 144, 1—31 mai 1933, p. 3. George Călinescu, Pompiliu Constantinescu: „Critice" — Adevărul literar, nr. 657, 9 iulie 1933. Alexandru Petre, Pompiliu Constantinescu; „Critice" ; Edit. „Vremea", 1933 — Şcoala şi viaţa Il- fovului, revista locală de pedagogie şi cultură generală, an. I, nr. 2, septembrie 1933, p. 42—43. Eugen Ionescu, în voi. Nu. Editura „Vremea". 1934, p. 7—8, 15—16, 63, 68—70, 82, 101, 102, 147, 171, 201, 207, 254, 260, 287. A'. Iorga, în voi. Istoria literaturii româneşti contemporane, II; Editura „Adevărul", 1934, p. 26S. Timoleon Pisani, „Creatorul" — Universul, nr. 293, 23 octombrie 1936, p. 1, rubrica „Limba noastră". E. Lovinescu, in voi. Istoria literaturii române contemporane, 1900—1937 ; Edit. Librăria „Socec", 1937, p. 4, cap. VII, Critica nouă. Perpessicius, Pompiliu Constantinescu: „Figuri literare" ; Edit. „Vremea", 1938 — România, an. I, nr. 146. 25 octombrie şi nr. 151, 30 octombrie 1938, p. 2. Şerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu: „Fi-gttri literareu ; Edit. „Vremea", 1938 ; (Aspecte de critică literară contemporană) — Revista Fundaţiilor regale, an. VII, nr. 3, 1 martie 1939, p. 647—652. Sainte-Beuve: „Pagini alese şi traduse de Pompilhi Constantinescu" — România literară, nr. 46, 25 februarie 1940 (Vitrina cu himere). Şerban Cioculescu, Sainte-Beuve: „Pagini de critică, alese şi traduse de Pompiliu Constantinescu" ; Buc.; Fundaţia pentru literatură şi artă „Regele Carol II", 1940 — Jurnalul, an. II, nr. 136, 24 aprilie. 1940. Vladimir Streinu, Sainte-Beuve: „Pagini de critică, alese şi traduse de Pompiliu Constantinescu" ; Buc. — Timpul, an. IV, nr. 1092, 18 mai 1940. Perpessicius, Sainte-Beuve: , „Pagini de critică", alese şi traduse de Pompiliu Constantinescu; Fundaţia pentru literatură şi artă „Regele Carol 11" : Buc. — România, nr. 750, 1 iulie 1940. Dan Petraşincu, „Tudor Arghezi" de Pompiliu Constantinescu; Editura „Fundaţiilor regale" — Azi, an. VIII, seria Il-a, nr. 76, 18 august 1940, p. 5, Voita Leopold, Pompiliu Constantinescu; „Tudor Arghezi" (monografie); Buc, Edit. „Fundaţiilor re- gale", 1940 — Curentul literar, an. II, nr. 86, 24 noiembrie 1940, p. 4. Voita Leopold, Un critic al tinerei generalii — Curentul literar, seria Il-a, an. III, nr. 111, 17 mai 1941, p. 9. Ion Biberi, In jurul lui Sainte-Beuve — Curentul literar, an. III, nr. 120, 19 iulie 1941, p. 3. Serbau Cioculescu, Alunecări — Curentul literar, an. III, nr. 123, 9 august 1941, p. 1—2. Valentin Al. George seu. Despre „alunecări" [scrisoare către Şerban Cioculescu în legătură cu cronica acestuia la monografia Tudor Arghezi] — Curentul literar, an. III, nr. 127, 6 septembrie 1941, p. 6—7. Ion Şiugariu, Pompiliu Constantinescu: „Tudor Arghezi", Editura Fundaţiilor regale, 1940 — Bacăul, 5 aprilie 1942, p. 2; rubrica -Cronica literară". E. Lovinescu, Pompiliu Constantinescu şi Titu Maiorescu — Vremea, an. XV, nr. 685, 7 februarie 1943, p. 8. Lucian Blaga, Critica literară şi filozofia — Sae-culum, an. I, martie-aprilie 1943, p. 14—15. Victor Ian cu, Titu Maiorescu şt tradiţia noastră filozofică — Saeculum, an. I, martie-aprilie 1943, p. 113. E. Lovinescu, în voi. Titu Maiorescu şi posteritatea lui critică; Edit. „Casa şcoalelor", 1943, p. 351—355, Pompiliu Constantinescu. M elan ia Livadă, Valori metafizice în critica noastră literară — Saectdum, an. II, martie-apriiie 1944, p. 59—61. 1. N e goiţe seu, D. Pompiliu Constantinescu şi tinerii — Saeculum, an. II, martie-aprilie 1944, p. 82—83. Alexandru Kiriţescu, Moartea lui Pompiliu Constantinescu — Jurnalul de dimineaţă, an. VIII, nr. 436, 13 mai 1946, p. 1. Al. Mironescu, Pompiliu Constantinescu — Fapta, an. IV, nr. 502, 13 mai 1946, p. 1. Mihai A po stole seu, A murit Pompiliu Constantinescu — România liberă, an. III, nr. 537, 13 mai 1946, p. 1. Moartea scriitorului Pompiliu Constantinescu — Universul, nr. 107, 13 mai 1946. Cronicar, La moartea unui om liber — Dreptatea, an. XXI, seria III-a, nr. 81, 15 mai 1946, p. 1 şi 2. Petru Comarnescu, Pompiliu Constantinescu — Naţiunea, an. X, nr. 3133, 15 mai 1946. înmormîntarea criticului Pompiliu Constantinescu — Naţiunea, an. I, nr. 43, 15 mai 1946 p. 2. AL Piru, Pompiliu Constantinescu — Naţiunea, an. I. nr. 43, 15 mai 1946, p. 2. înmormîntarea Profesorului Pompiliu Constantinescu — Universul, nr. 108, 15 mai 1946, p. 3. Dan Petraşincu, Pompiliu Constantinescu: Criticul şi omul — Dreptatea nouă, nr. 265, 15 mai 1946. Sfinx, Pompiliu Constantinescu şi teatrul — Timpul, an. X, nr. 3134, 16 mai 1946, p. 2, rubrica „Carnet teatral". Tudor Arghezi, Pompiliu — Adevărul, an. 60, nr. 16565, 18 mai 1946, p. I (Tablete). I. Şrb. [1. Şcrbu], Pompiliu Constantinescu, Impietate — Veac nou, nr. 24, 1946, p. 16. Pompiliu Constantinescu — Tinereţea, an. II, nr. 44, 19 mai 1946, p. 2, rubrica „îndreptar". G. Căline seu, Pompiliu Constantinescu — Lumea, an. II, nr. 33, 19 mai 1946, p. 1. /. Peltz, La moartea unui critic — Era nouă, nr. 474, mai 1946. Şerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu. Amintiri — Adevărul, 19 mai 1946. Perpessicius, Jurnal de lector — pervertiri muzicale — Revista Fundaţiilor regale, an. XIII, serie nouă, nr. 12, decembrie 1946, p. 92—93 (Puncte de vedere). Pompiliu Constantinescu — Revista Fundaţiilor regale, an. XIII, serie nouă, nr. 6, iunie 1946. p. 443—449 (Note). Simion Bărbulescu, Un an de la moartea lui Pompiliu Constantinescu — Tribuna, an. II, nr. 151, !6 mai 1947, p. 2. 652 653 Şerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu : -Eseuri critice", „Casa Şcoalelor", 1947 — Adevărul, 22 august 1947. Cornel Regman, Un critic diagnostician, Pompiliu Constantinescu — Revista Fundaţiilor regale, an. XIV, nr. S—9, august-septembrie 1947, p. 106—121. Radu Lupan, „Eseuri critice" de Pompiliu Constantinescu ; Edit. „Casa Şcoalelor", 1947 — Revista literară, an, III, nr. 31, 14 septembrie 1947. L e o p ol d Voita, Pompiliu Constantinescu — pamfletar — Contemporanul, nr. 32 (514), 10 august 1956, p. 3. Le o p ol d Voita, Prefaţa la volumul Scrieri alese, E.S.P.L.A., 1957, p. 5—17. Tudor Arghezi, In loc de tabletă — Contemporanul, nr. 19 (553), 10 mai 1957, p. 3. Perpessicius, Pompiliu Constantinescu — Gazeta literară, an. IV, nr. 19 (163), 23 mai 1957, p. 2 (Medalion). Cornel Regman, La reeditarea lui Pompiliu Constantinescu — Tribuna, an. I, nr. 18, 9 iunie 1957, p. 6 şi nr. 25, 28 iulie, 1957, p. 10. /. Negoiţescu, Pompiliu Constantinescu, „Scrieri alese"; E.S.P.L.A., 1957 — Viaţa românească, no-. iembrie 1957, p. 181—184, rubrica „Cărţi noi". N. Tirioi, „Scrieri alese" de Pompiliu Constantinescu, E.S.P.L.A., 1957 — Scrisul bănăţean, an. VIII (44), nr. 11, noiembrie 1957, p. 88—89. Le on Baconsky, Responsabilitatea cronicarului: Pompiliu Constantinescu — Scrieri alese, E.S.P.L.A., 1957 — Steaua, an. VIII (93), nr. 11, noiembrie 1957, p. 87—89, lubrica „Cronica literară". Tudor Arghezi, Scrisoare [Cu prilejul comemorării criticului Pompiliu Constantinescu] — Gazeta literară, an. VIII, nr. 25 (379), 15 iunie 1961, p. 1. Comemorarea criticului literar Pompiliu Constantinescu — Gazeta literară, an. VIII, nr. 25 (379), 15 iunie 1961, p. 2. Savin Bratu, Mihail Sadoveanu. O biografie a operei; Editura pentru literatură, 1963, p. 530—531. Tudor Arghezi, Presenlation par Luc-Andre Marcel. Choix des textes, bibliographie, portraits, facsimi-les ; Paris ; Edition Pierre Seghers, 1963, p. 38 şi 50 (Poites d'aujourd'hui, 104). Perpessicius, Douăzeci de ani de literatură noua. O convorbire cu acad. Panaitescu-Perpessicius — Gazeta literară, an. XI, nr. 28 (539), 9 iulie 1964, p. 7. S. Damian, G. Călinescu — prozator, I — Viaţa românească, an. XVII, nr. 9, septembrie 1964, p. 54, 60, 62, 64, 73 (Scriitori români contemporani). V ir gil Ardelean u, Cronica cronicii — Gazeta literară, an. XI, nr. 50 (561), 10 decembrie 1964, p. 1 şi 4. Al. Oprea. Panait Istrati ; Bucureşti ; Editura pentru literatură, 1964, p. 129, 370. 371, 373, 374, 375, 385. Elena Gher an, Pompiliu Constantinescu. Elemente înaintate în critica lui sociala — Tribuna, an. IX. nr. 3 (416), 21 ianuarie 1965, p. 1, 6—7. Tudor Arghezi, Pompiliu Constantinescu — Medalion — Secolul XX, nr. 7—8, 1965, p. 21—22. Victor Felea, Pompiliu Constantinescu, studiu — Steaua, an. XIII, nr. 9 (188), septembrie 196V p. 72—89 ; nr. 10 (189), octombrie 1965, p. 65—81. Vezi şi Prefaţa la Pompiliu Constantinescu : Scrieri, I, Editura pentru literatură, 1967. Dumitru Mi cu, Opera lui Tudor Arghezi. Eseu asupra vîrstelor interioare; Editura pentru literatură. 1965, p. 19, 120, 121, 122, 123, 130, 197, 301. Ileana V r ance a, E. Lovinescu — critic literar; Editura pentru literatură, 1965, p. 7, 78, 171, 247, 301, 306, 374. Mihail Petroveanu, Pompiliu Constantinescu — Viaţa românească, an. XIX, nr. 5, mai 1966, p. 124—129. Eugen Simion, Pompiliu Constantinescu şi prima generaţie lovinesciană — [Douăzeci de ani de la moarte] — Luceafărul, an. IX, nr. 20 (211), 14 mai 1966, p. 9. Vladimir Streinu, Un critic de gust — Luceafărul, an. IX, nr. 20 (211), 14 mai 1966, p. 3 [Douăzeci de ani de Ia moarte.] Al. Piru, Cearta criticilor — Gazeta literară, an. XIV, nr. 16 (755), 20 aprilie 1967, p. 3—7. Al. Protopopescu, Pompiliu Constantinescu sau metabolismul criticii — Tomis, an. II, nr. 5, mai 1967, p. 6. Al, D.ima, Pompiliu Constantinescu şi coordonatele permanente ale criticii — Gazeta literară, an. XIV, nr. 19 (758), 11 mai 1967, p. 7. Perpessicius, Lecturi intermitente — Gazeta literară, an. XIV, nr. 21 (760), 25 mai 1967, p. 1 şi 7. Mihail Petroveanu, Pompiliu Constantinescu : „Scrieri", voi. I şi II — Informaţia Bucureştiului, an. XV, nr. 4368, 31 august 1967, p. 2. Barbu Solacolu, Tudor Arghezi. Robert Browning — Luceafărul, an. X, nr. 29, 1967, p. 2, rubrica „Fişe". Nicolae Manolescu, Editarea criticii — Scînteia, an, XXXVII, 3 septembrie 1967, p. 4, rubrica „Puncte de vedere". M. N. Rusu, Idee, obsesie, structură — Luceafărul, an. X, nr. 41 (285), 14 octombrie 1967, p. 2, V. F anache, Pompiliu Constantinescu într-o nouă ediţie („Scrieri", 2 voi., Editura pentru literatură, 1967) — Steaua, an, XVIII, nr. 10 (213), octombrie 1967, p. 77—80. Camil Baltazar. Dascăli — critici literari militanţi — Almanahul educaţiei, 1968; decembrie 196.7, p. 138—139. Z. O r ne a, Pompiliu Constantinescu. O conştiinţă critică — Scînteia, an. XXXVII, nr. 7544, 5 decembrie 1967, p. 3. Ion B. Victor, Pompiliu Constantinescu — Munca, an. XXIV, nr. 6355, 18 aprilie 1968, p. 2, rubrica „Reper cultural". Eugen M eu> e s, Profesorul in memoria elevului — Colocvii, an. III, nr. 4 (22), aprilie 1968, p. 6. Eugen M ewes, Distinsul nostru profesor Pompiliu Constantinescu — Aripi, nr. 1, mai 1968, p. 15—16. Horia Oprescu, Un critic pur şi simplu, în voi. Scriitori in lumina documentelor; Editura Tineretului, 1968, p. 77—83. Nicolae Manolescu, Pompiliu Constantinescu. Reeditarea „Scrierilor" — Luceafărul, an. XII, nr. 35 (383), 3 august 1969, p. 3. rubrica „Critica". M. Ungheanu, Un reproş bumerang — România literară, an. II, nr. 36 (48), 4 septembrie 1969, p. 8—9. Ion B. Victor, Un critic prin vocaţie — Pompiliu Constantinescu — Ramuri, nr. 2, 1969, p. 9—10, rubrica „Cronica literară". Mariana Sora, Cunoaştere poetică şî mit în opera Un Lucian Blaga; Editura Minerva, 1970, p. 32 şî 62. Nicolae Manolescu, Critica „literală": Pompiliu Constantinescu, „Scrieri", 4 — Contemporanul, nr. 30 (1237), 24 iulie 1970, p. 3, rubrica „Cronica Hte-rara . M. U n gheanu, Pompiliu Constantinescu: „Scrieri" [voi. IV] — Scînteia, 5 august 1970, p. 4, rubrica „Cronica literară". Melanină Livadă, Un Saint-Just al opiniei critice — Contemporanul, nr. 32 (1239), 7 august 1970, Ovid Crohmălniceanu, Pompiliu Constantinescu: „Scrieri" (voi. IV) — România literară, nr. 33, 13 august 1970, p. 14—15, rubrica „Critica". M e I a ni a Livadă, O virtuală istorie a literaturii române — România literară, nr. 37, 10 septembrie 1970, p. 13. Barbu Solacolu, Pompiliu Constantinescu: „Scrieri", voi. IV; Editura „Minerva", 1970 — Viaţa românească, an. XXIII, nr. 15, noiembrie 1970, p. 150—151, rubrica „Cărţi noi". M el ani a Livadă, Critica impresionistă în teorie (Critică şi raţionalism) — Viaţa românească, an. XXIII, nr. II, noiembrie 1970, p. 79—81, rubrica „Actualitatea literară". 656 42 — Scrieri, 6 — c. 1/150 657 Ion B â lu, G. Călinescu — eseu despre etapele creaţie: ; Editura „Cartea românească", 1970, p. 49, 70, 71, 73, 84, 85, 90, 109, 117, 119, 125. 155, 223, 224, 225, 226, 355. Mei a ni a Livadă, Controverse argheziene — România literară, nr, 7, 11 februarie 1971, p. 13. Elena B e r am, Anton Holbau — prozator analist; studiu introductiv, la voi. Opere, I, Buc, Editura „Minerva", 1970 (colecţia „Scriitori români"), p. VII, VIII, XXVI, XXXI, XLVIII, LXXXVIII şi în Note, comentarii, variante, 410, 424, 437, 471—473. Eugen Simion, E. Lovinescu — Scepticul mîntuit; Editura „Cartea românească", 1971, p. 64, 69, 70, 71, 78, 82, 83, 101, 183, 206, 246, 253, 263, 264, 275—2S1, 291. 299, 423, 427. 442, 445, 457, 463, 547, 548, 555—55^, 562, 572, 573, 575, 579, 585, 593, 597, 600. Elena Beram, prefaţă la Anton Holban — Bunica se pregăteşte să moară ; Bucureşti, Editura „Miner va", 1971, „Biblioteca pentru toţi", serie noua, nr. 622. p. IX, X, XVIII. M c l an ia Livadă. De la cronică la istorie literară — România literară, nr. 17, 22 aprilie 1971, p. 13. Augustin Z. Pop, Catedra Eminescu — Scînteia, an. XL, nr. 8781, 10 mai 1971, p. 1. Metania Livadă, Pompiliu Constantinescu — un raţionalist al impresionismului critic — Scînteia tineretului, an, XXVII, seria II, nr. 6835, 11 mai 1971, p. 2, rubrica -Calendar". Metania Livadă, Un clasic al cronicii literare — România literară, nr. 21, 20 mai 1971, p. 13. rubrica „Istorie literară". T r aia n Stoica, Pompiliu Constantinescu : „Scrieri", voi. V — Viaţa românească, an. XXIII, nr. 6, iu-n:e 1971, p. 134—135. Metania Livadă, Critică şi literatură — Lupta t de clasă, nr. 6, iunie 1971, p. 82—87. M el a ni a Livada. E. Lovinescu şi critica de astăzi — România literară, nr. 33, 12 august 1971, p. 13 şi 28. i 658 Geo Şerban, încă o dată despre criterii — Steaua, an. XXII, serie nouă, nr. 9, 1—15 septembrie 1971, p. 23, rubrica „Cronica ediţiilor". Ilie Constantin, „Un temperament, un gust, o cultură, o conştiinţă..." — Lticeafărul, an. XIV, nr. 44 (496), 30 octombrie 1971, p. 2, rubrica „Cronica literara". INDICE DE AUTORI (nominali şi subînţeleşi) A Adam, Ion: 215 Aderca, Fclâx: 10, 20, 68, 78, 80, 155, 202, 273, 2S5 Agârbiceanu, I.: 10, 17, 22, 80, 95, 136, 215, 426. 428 Alarcon, Petro Antonio dc : 321 Alecsandri, Vasile: 40, 59, 130, 131, 139, 237, 238, 239, 249, 253, 257, 2S7, 329, 368, 369, 370, 376, 377, 37S, 379, 391, 393, 403, 404, 410, 415, 432, 452. 469, 479, 491, 492, 511, 512, 535 Alexandre, C. : 128 Alexandrescu, Gr. : 130, 136, 143, 175, 190, 220, 3S9, 403, 410, 413, 416, 432, 442, 452, 534. Alexandrescu, M. : 101, 103. 104 Amaru, Bogdan: 158 Amiel : 39 Anestin, Ion: 84, 114, 163, 332 Anghel, Dimitrie: 49, 97, 114, 132, 133, 179, 190, 271, 394, 471, 512, 513, 527 Antoniade, C. : 52 Apuleius : 323 Aragon, Louis : 89 ArcMp, Ticu : 78, 80, 382 Ardeleanu, G. : 11, 45, 78, 80, 128, 202 Arghezi, Tudor : 37, 48, 49, 66, 86, 87, 88, 89, 104, 108, 113, 116, 130—134, 154, 155, 168, 174, 185, 190, 207, 208,238, 281, 282, 283, 308, 316, 323, 324, 327, 328, 342, 348, 356, 394. 399, 400, 408, 444, 455, 663 f 456, 458, 460, 461, 471, 472, 482, 483, 484, 506, 510, 515, 527 Aricescu, C. : 258 Aristarc : 255 Aristofan : 330, 331 Aristot : 320 Arnim : 237 Asachi, Gh. : 139, 190, 220, 398 B Bacalbaşa, A. : 129 Bacovia, George: 87, 89, 100, 116, 175, 316, 348, 399, 46L 462, 463, 472 Balş, T. : 255 Baltazar, Camil : 48, 66, 86, 306 Balzac, H. de : 7, 22, 141, 274, 351, 482, 506 Bănea, G. : 203 Barbey d'Aurevilly, Jules : 394 Barbu, I.: 37, 48, 86, 89, 99, 101, 108, 110, 111, 113, 116, 154, 324, ^27, 348, 471, 473, 507, 527 Barit, G. : 253, 362 Baronzi, C. : 222 Barres, M. : 308 Bart, Jean : 17, 47, 215, 266, 312 Basch, Victor : 510 Bassarabescu, I. A. : 80, 215, 253, 308 Baudelaire. Ch. : 98, 99, 113, 116, 179, 303, 318, 322, 323, 324, 327, 328, 394, 458, 462, 463, 464, 506 Bălcescu, N. : 40, 73, 136, 140, 142, 172, 329, 415, 446 Bărnuţiu, S. : 362 Beldiceanu, N. N. : 426 Benador, Ury : 155, 200 Benda, J. : 276, 350 Bengescu-Dabija, G. : 253 Berdiaiev : 448, 451, 454 Bergson, H.: 439 Bianu, I. : 253, 255, 259, 468, 469, 470 Bick, J. : 170 Bielski, I. : 499, 501, 502, 504, 505 Bîrna, Vlaicu : 155 Blaga, Lucian: 48, 49, 52, 86, 89, 95, 99, 106, 108, 113, 116, 124, 136, 153, 154, 166, 167, 181, 182, 183, 273, 308, 324, 327, 336, 337, 342, 343, 348, 363, 364, 371, 429, 431, 433, 435, 445, 451, 461, 463, 471, 506, 508, 512, 527. Biecher, M. : 155, 200 Bodnărescu, S. : 249 Bogdan, I. : 24, 247 Bogdan-Duică, Gh. : 169, 185, 190, 191, 298, 363, 489 Bogza, Geo : 50, 472 Boileau; 281, 296, 299, 303, 306, 318, 319, 320, 330, 452, 456. Bolliac, C. : 222 Bolintineanu, D. : 49, 130, 131, 175, 211, 221, 222, 238, 239, 538 Bonciu, H. : 155 Bossuet : 330 Botez, C. : 50, 176, 1S5 Botez, I. : 202 Boureanu, Radu : 49, 154 Bourget, P. : 301, 430, 458 Brandes, Georg : 420 Brauner, Victor : 111 Brăescu, Gh. : 17, 80, 203, 299, 302, 308, 427 Brătescu-Voineşti, I. Al. : 17, 47, 82, 215, 522 Bremond, Henri : 350, 419 Brentano : 237 Breton, Andre : 89, 303 Brumărescu : 372 Brunetiere, F. : 293, 294, 297, 420, 421 Bucuţa, E. : 171, 202, 302 Budai-Deleanu, I. : 403, 492, 521 Budurescu, N. : 133 Busuioceanu, Al.: 181, 307 Burada, T. : 332 Byron, George Gordon (lord) : 227, 236, 313, 393, 535, 537 C Caesar : 500 Cantacuzino, Zizin : 253 664 665 Cantemir, D.: 224, 264, 398, 490, 531 Capidan, Th. : 170 Caracostea, D. : 156, 519, 524 Caragiale, I. L.: 17, 24, 36, 50, 53, 59, 60, 71—77, 82, 83, 118, 119. 120, 129, 1(>9. 170, 182, 183. 186, ISO, 190, 191, 1G2, 193, 194, 215, 216, 221, 231, 232, 238, 244, 249, 250, 253, 254, 255, 271, 282, 302, 308, 311, 327, 329, 331, 334, 355, 356, 357, 387, 399, 400, 403, 404, 407, 408, 411, 412, 413, 415, 420, 442, 481, 482, 4S3. 484, 506. 512, 513, 523, 526, 527, 540 Caragiale, Matei: 71, 170, 184. 185, 202, 223, 327, 394, 399, 527 Cardaş, Gh. : 23, 24, 28 Carei-Costa : 109—111 Carianopol, V. : 155 Carlyle, Th. : 446 Carp, P. P. : 55, 56, 71, 153, 221, 253, 254, 445 Cartojan, N. : 240, 241, 273, 394, 404, 414—418. 488» 489 Cassou, Jean : 151 Cătina, 1. : 222 Catul : 324 Cazaban, AI. : 215 Cazim/r, Otilia : 382 Călinescu, G. : 30, 36, 46, 124, 156, 169, 175, 176, 181, 182, 183, 184, '189. 190, 191, 201, 203, 219, 220, 228 Călugăru, I. : 48, 64, 78, 80, 155, 202 Celarianu, M. : 155, 203 Cerna, P. : 49, 97, 130. 253 Chateaubriand : 39, 227, 242, 482, 537 Chendi, Ilarie : 136, 176, 296, 306, 307, 360, 363, 426, 507 Cbib;ci : 255 Cicero : 330, 397, 400, 500 Ciocîlteu, V. : 101—103 Cioculescu, Şerban; 114, 119, 169, 181—195, 220, 221, 222. 238, 239, 297, 300, 307, 361, 455, 456, 498, 499, 500. 501, 502, 503, 504, 519, 520, 523, 536. 537. 538, 539, 540 Ciomac, E. : 151 Ciprian, G. : 512 Cîrlova, Vasile : 130, 175, 220, 534, 536 Claudel, Paul : 324 Claudian, Al. : 157 Cocea, N. D. : 45, 77, 202, 212 Cocteau, j. : 89 Codru-Draguşanu, I. : 220, 267, 532, 536 Comte, August: 157 Conachi, C. : 469 Condiescu, N. M. : 203 Conta, Vasile : 221 Constant, Benjamin: 432 Constantinescu, Mac: 95, 106 Coresi :" 190. 450 Corneille, P. : 188, 330 Coşbuc, G. : 40, 49, 89, 95, 102, 130, 136, 177. 178, 232, 238, 253, 306.. 327, 363. 369, 373, 379, 387, 403, 404. 405, 381, 483, 484, 527, 539. Costin, Miron : 159, 160, 161, 162, 164, 373—375, 450, 486, 489, 498, 503, 514, 517 Cotruş, A.: 95—96, 116, 136, 327 Courteline, G. : 327, 331 Crainic, N. : 103, 209, 284, 312, 536, 337, 371, 378, 380, 429, 433, 434, 435, 436, 443, 444, 447, 448—454 Creangă, Ion: 21, 22, 24, 53, 59, 60, 71, 84, J1S, 119, 121, 170, 182, 1S9. 191, 192, 194, 195, 212, 213, 214, 221, 231, 238, 244, 245, 253, 275, 302, 307, 308, 322, 329, 355, 356. 357, 398, 399, 400, 404, 405, 407, 411, 412, 413, 481, 482, 483, 506, 527, 540. Cremieux, B. : 151, 279, 300, 304 Crevedia, N. .- 47, 66 Cristea, Nicolae : 94 Croce, Benedetto : 299, 302, 303, 406 * Cruceanu, M. : 133 Cug'.er-Poni, M. : 381 D Damian, Mircea : 47, 48, 155 Dan, Mihail; 91 Dan,Sergiu: 64, 73, 80, 201 Dante, AUghieri : 176, 178, 206, 227, 324, 521 Daudet, Leon: 151, 152 Dauş, Ludovic: 80 Davidescu, N.: 9, 10, 11, 21, 48, 77, 78, 80, 81, 103, 116, 118, 133, 154, 212, 307, 361, 481 Davila, Alexandru: 334, 511 Delamarina, Victor Vlad : 113, 232 Delavrancea, Barbu : 16, 77, 120, 140, 192, 215, 238, 259, 302, 334, 511 Demetrescu, Traian: 16 Demetriad, Mircea : 133 Demetriescu, Anghel : 170, 249, 253 Demetrius, Lucia : 80, 155, 200, 382 Densusianu, Ovid: 9, 36, 81, 172, 219, 220, 246, 247, 259, 36», 361, 442, 478, 389, 522 Densusianu, Aron: 258, 362 Depărăţeanu, Ai. : 131, 222, 515 Descartes: 303, 498 Dessila, Octav : 155 Dima, AI.: 52, 157, 368 Dongorozi, I. : 80, 273 Dosoftei (mitropolitul) : 450, 514 Dostoievski, F.: 7, 8, 227, 356, 432 Dragnea, R. : 141, 308, 368 Dragomirescu, M. : 46, 49, 170, 183, 185, 246, 247, 253, 259, 296, 297, 306, 334, 338, 359, 360, 420, 421, 442, 510 Drouhet, Ch.: 393 Duhamel, G.: 327 Dumitrescu, G. Dorul : 48 Dumitrescu, George : 49, 151 Dumitrescu, Vladimir: 172 Dunăreanu, N. : 215 Dvoiceneo, E. : 170 E Eftimiu, Victor: 512 Eliade, Mircea: 46, 64, 68, 78, 80, 110, 119, 123, 152, 155, 170, 171, 201, 444, 506, 507, 508, 509 Eliade, Pompiliu : 220, 334, 432, 442, 510 Eminescu, M. : 15, 24, 25, 26, 30, 32, 36, 37, 41, 42, 50, 51, 53—56, 59, 60, 61, 71, 86, 89, 105—119, 124, 130—134, 138, 141, 145, 147, 155, 156, 159, 164, 165, 169, 174, 175, 176, 177, 179, 180, 182, 185, 189, 191, 193, 194, 200, 221, 225, 228, 231, 232, 237, 238, 244, 249, 250, 253, 254, 255, 257, 282, 286, 287, 288, 299, 302, 308, 311, 314, 315, 326, 328, 329, 338, 341, 342, 355, 356, 357, 368, 369, 370, 371, 377, 378, 380, 387, 393, 394, 398, 399, 403, 404, 405, 406, 407, 411, 412, 415, 420, 425, 445, 447, 452, 462, 476, 482, 483, 494, 495, 496, 507, 515, 521, 522, 523, 526, 527, 534, 535, 537, 538, 539, 540 Enescu, George : 151 Eschyle: 521 Esenîn, S. : 66, 327 Esop : 320, 330 Esarhu, C.: 253 F Faguet, Emil : 152, 293, 286, 297, 300, 304, 394, 457, 510 Farago, Elena: 174, 342, 343, 382 Fernandez, R. : 300 Filimon, N. : 9, 13, 14, 18, 70, 71, 72, 73, 77, 211, 212, 213, 221, 523 Flaubert, G. : 7, 19, 22, 141, 283 Florescu, Bonifaciu : 257 Florian : 143 France, Anatole : 295, 297, 394', 420, 421, 434, 482 Fundoianu, B. : 285, 307, 472, 481, 482 Gabrielescu, N. : 192 Galaction, Gala: 17, 47, 80, 114, 115, 122, 215, 266, 429, 432, 522 Gane, N. : 24, 215, 246, 249, 250, 253 Gaster, M. : 253, 415 Gautier, Th.: 39, 131, 132, 179, 327, 394, 400 Gavarni, P. : 152 669 668 Gherea (Dobrogeanu, C.) : 60, 141, 146, 153, 156, 177, ' 183, 192, 230, 231, 232, 272, 258, 296, 306, 307, 314, 359, 419, 420, 422, 445 Gheorghiade, Luca : 48 Gherghel, Al. : 133 Gheorghiu, Virgil; 37, 111, 116 Ghiiacioiu, V. : 416, 417 Ghica, Ion: 23, 69, 70, 71, 73, 74, 79, 259. 391, 415. Ghica, Panrazi : 2C0 Ghiea, Horia : 107—108 Gide, Andre: 7, 318, 322, 324, 434, 458 Giuresoi, C. C. : 124, 171, 172 Gîrieanu, E. : 17, 215, 399, 426 Goethe, J. W. : 31, 176, 227, 315, 316, 369, 402, 403, 404, 406, 411, 495, 537 Goga, O. : 49, 95, 130, 136, 141, 174, ]7S, 185, 327, 363, 378, 379, 426, 527, 539 Gogol, N. : 327, 394 Golescu, Dinicu : 265, 243, 527, 532, 535 Goncourt (fraţii) : 152 Gor'lci, M.: 216, 432 Gourmont, Remy de: 297, 301, 303, 318 Gorun, Ion : 215 Grandea, Gr. H. : 222 Gregorian, G. : 66 Grigorescu, N. : 151, 177, 178 Grigorescu-Bacovia, Agatha: 100, 101 Gulian, E. : 66 Gundolf, F. : 315, 316 H Han, O. : 151 Haret, Spiru : 178 Harmelin, O.; 93 Harţe, Bret : 322 Hasdeu, B. P. : 24, 36, 128, 140, 142, 170, 221, 224—229, 246, 253, 257, 259, 394, 415, 442, 443, 446, 509, 511 Hegel, F. : 242, 298, 411, 526 i- Heine, H. : 113, 114, 178 Heliade-Rădu!escu, I.: 49, 74, 131, 142, 143, 144, 175, 224—229, 238, 239, 296, 302, 306, 320, 321, 322. 324, 359, 446, 515, 534, 540 Herder, |. G. : 142 Hogaş, C. : 17, 39, 41, 42, 119, 121, 307, 403, 481, 482, 483, 484, 523 Holban, Anton: 78, 80, 200, 217, 334 Holderlin : 369 Homer: 7, 158, 178, 236, 242, 320, 322, 490, 517 Horaţiu : 249, 281, 330, 397, 492, 500 Hugo, Victor: 130, 175, 226, 227, 236, 237, 239, 303, 313, 393, 399, 400, 535 I Iacobescu, D. : 471 Ibrăileanu, G. : 46, 49, 141, 146, 147, 153, 157, 183, 185, 200, 216, 217, 230, 231, 232, 233, 247, 297. 306, 307, 360, 361, 378, 443, 507 Ibsen. H. : 113, 114. 322, 406 Ionescu, Eugen : 67, 481 Ionesai-Gion : 253, 259 Iorga, N. : 55. 67, 68, 141, 146, 153, 157, 166, 167, 168, 169, 177, 178, 183, 189, 190, 219, 220, 224, 225, 226, 227. 228, 229, 233, 239, 240, 246, 247, 259, 307, 334, 338, 360, 378, 394, 399, 415, 425, 426, 442, 443, 446, 447, 453, 489, 499, 500, 501, 506, 507, 521, 527, 536. Iosif, St. O.: 97, 113, 178, 179, 185, 327, 378. 379, 394, 399, 426, 539 Ioves:u, Ion : 155 Ispirescu, P. : 170, 253, 259 Ivireanul, Antim : 450 Jaloux, E. : 150, 279, 300, 302, 304 Jammes, Fr. : 13, 276, 327, 331, 435, 472 Jebeleanu, Eugen : 66 K Kant, I. : 248, 298, 299 Keyserling: 448, 451, 454 Kogălniceanu, Mihail : 74, 140, 141, 142, 144» 162, 172, 220, 232, 296, 306, 329, 341, 373, 467, 540 Kremnitz, Mite : 24, 250, 254 La Bruyere : 305, 330, 351 Labiche, Eugene : 327 La Fayette : 351 La Fontaine, Jean de-. 320, 324, 330, 452 Laforgue, Jules : 324, 327, 436 Lalou, Rene: 300, 302 Lamartine, Alphonse de : 236, 237, 239, 2S7, 313, 393, 452, 535 Lambrior, Al. : 221 Lamennais, F. R. de : 142 Lanson, Gustave : 228 Lascarov-Moldoveanu, Al.: 227 Lasserre, P. : 276, 350 Laurian, August Treboniu : 249, 253, 470, 491 Lazăr, Gh.: 142, 143 Le Bon, Gustav : 435 Lecca, Haralamb: 259, 511, 512 Lecomte du Noiiy : 192 Lemaitre, Jules : 294, 297, 394, 420, 421, 510 Lenau, N. : 328 Leopardi, G.: 328, 393, 394 Lesnea, George: 101, 104—106 Lessing, G. E. : 319, 320, 394 Longus : 7 Loti, Pierre : 39 Lovinescu, Eugen: 36, 46, 146, 153, 155, 168, 169, 181, 182, 183, 184, 190, 199, 200, 201, 219, 220, 230, 231, 232, 233, 234, 235, 246, 256, 259—263, 283, 284, 297, 299,301,302,306,307,322.334, 341,361,362,363, 364. 365—367, 394, 399, 403, 420, 421, 425, 426, 427, 428, 434, 435, 443, 482, 496, 507, 510, 519, 520, 536 M Macedonski, Al. : 49, 96, 129, 130, 131, 132, 133, 134, 175, 179, 221, 222, 238, 246, 247, 253, 257, 258, 327, 338, 339, 527, 538, 539 Maetcrlinck, M. : 98, 132, 179, 327 Magheru, George : 154 Maiakovski, V.: 92, 93 Maior, P. : 470, 490, 491 Maiorescu, Titu: 22, 25, 26, 27. 30, 33, 53, 56, 58, 59, 61, 71, 119, 120, 136, 141, 142, 145, 146, 147, 153, 156, 169, 170, 171, 176, 183. 184, 190, 192, 221, 230, 231, 232, 233, 234, 237, 246, 247, 248, 249, 250, 251, 252, 253, 255, 256, 257, 258, 259, 260. 266, 272, 283, 284, 288, 296, 298, 302, 306, 309, 31!, 314, 319. 320, 321, 322, 329, 338, 351, 352, 353, 361, 362, 369, 370, 381, 386, 3S7, 388, 403, 404, 405, 109, 411, 413, 419, 435, 442, 443, 445, 446, 447, 449, 458, 491, 493, 495, 506, 526, 52S—530, 540. Mallarmî. Stephane : 89, 302, 303, 304, 322, 324, 327, 458 Mândrea : 259 Maniu, Adrian; 48, 86, 104. 154, 174, 185, 327, 336. 337, 342, 343, 348, 368, 370, 380, 435 Manolaihe, C. : 80 Manolescu, Ion Aurel : 112—113 Mantu, Lucia : 22 Marc-Aureliu : 351, 403, 406 Marinetti, F. : 468, 469, 470, 472 Marţial : 324 Massofr, I. : 172 Massis, Henri ; 350, 433, 434, 448 Mateescu, S. ; 52 Maupassant, Guy de: 84, 274, 283, 284 Mauriac, Fr. : 430 Maurras, Ch. : 276, 350, 452 Mehedinţi, S. : 253, 307, 443 Mekhîsedec (episcopul) : 253 Merimee, Prosper: 390, 411 Michelet, Jules : 142, 351 4j _ Scrieri, 6 — c. 1/150 673 Mîcle, Veronica : 192, 381 Micu, Constantin : 93, 490, 491 Mihăescu, Gib : 46, 80, 185, 200 Mihăilescu, Şt. C. : 249, 253 Milescu, N. : 264 Mill, J. Stuart: 54 Minulescu, Ion: 11, 20, 21, 36, 134, 2711, 273, 338, 444. 470, 471 Missir, Ioan: 203 Missir, P. : 253 Moldov : 111, 112 Moldovanu, Comei iu : 10, 77, 114. 115, 426 Moliere: 25, 283, 330, 331, 412 Monda, Virgiliu : 48 Montaigne : 149, 506, 531 Morand, Paul : 81 Moreas, Jean : 327 Moşandrei, M. : 154 Moşoiu, Ion : 129 Mumuianu, Florica : 99, 100 Munteanu, Bazil : 392, 393 Murăraşu, D. : 155 Murnu, G. : 322 Muşatescu, Tudor : 513 Musset. A. de : 134, 287, 313, 327, 393 N Naum, A. : 25, 257 Neculce, I. : 139, 159, 160, 161, 164, 264, 373—375, 514, 517 Negruzzi, C. : 17, 23, 60, 83, 139, 140, 142, 190, 220. 390, 410, 411, 416, 481, 491 Negruzzi, I. : 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 221, 246, 247, 248, 251, 252, 253, 254 Negulescu, P. P. : 146, 253, 528 Nica : 249, 255 Nicodim, Dinu : 48 Nicoleanu, N. : 222 Nietzsche, Fr. : 149, 304, 406 Noica, C.: 157 Novalis, Fr. : 327 674 O Odeanu, Anişoara : 382 Odobescu, Al.: 17, 140, 142, 205, 208, 221, 238, 394, 403, 404, 405, 415, 491, 493—495, 506, 515 Ollănescu-Ascanio: 249, 253, 332, 493 Onciul, D. : 24, 172 Oprescu, G. : 172 Orăşanu, N. : 127, 128, 129 Ovidiu : 397, 490, 492 Pach, Lazăr : 94 Pană, Saşa : 50, 90 Panaitescu, P. P. : 157, 498, 499, 500, 501, 502 Pandrea, P.: 52 Pann, A. : 238 Panu, Gb. : 24, 25, 221, 246, 250, 251, 386 Papacostea, Cezar : 158 Papadat-Bengescu, H. : 10, 15, 19, 20, 78, 79, 80, 123, 199, 273, 299, 308, 327, 382, 427, 506, 527 Papadima, Ovidiu : 170 Papiu-Ilarian, AI. : 189 Parodi : 249 Pascal, Blaise : 149, 446, 482 Paulescu: 442 Pavelescu, Cincinat : 133 Pătrăşcanu, D. D. : 17, 215 Paucescu, Gr : 253 Pârvan, V.: 148, 149, 172, 323, 403, 406, 441, 444, 451, 506, 527 Peltz, I. : 45, 78, 80, 155, 202 Percy: 237 Perpessicius: 67, 156, 168, 170, 179, 181, 183, 184, 202, 297, 300, 307, 324, 327, 361, 403, 496, 515, 519, 520, 523 Petică, Ştefan : J31, 132, 133 Petofi, Sandor : 114 Petrasincu, Dan : 80, 200 Petrescu, Camil : 46, 78, 80, 181, 182, 183, 199, 217, 284, 327, 444, 512 675 Petrescu, Cezar: 11, 21, 35, 45, 46, 77, 122, 155, 171, 200, 201, 207, 212, 273, 435, 443 Petrescu, Ioana : 382 Petmnius -. 323 Petrovici,' I. : HG, ]56, 171 Philippide, Al. Al. : 98, 99, 113, 116, 324 Pillat, I.: 36, 41, 49, 104, 105, 133, 154, 171, 276, 327, 331, 336, 337, 368, 369, 370, 371, 380, 403, 404, 429, 432, 435, 527 Pirandollo : 8 Pisani, T. : 514—518 Platon: 149, 179, 351 Plaut : 330, 331 Plutarh ; IS8, 517 Poe, E. : 254, 324, 32; Pogor, V. : 250 Popa, George : 155 Popa, Victor Ion: 48, 80, 512 Popescu-Telega : 22 Popovici-Banăţeami, I. : 95. 136. 404 Pop, Vasile : 426 Pora, N, : 47, 215 Postc'nicu, Ioana : 382 Prodănescu : 257 Properţiu : 324 Protopopescu, Dragoş : 47 Proust, Marcel : 7, 8, 9, 182. 184, 283, 306 Pumnul, Aron : 469 Puşcariu, Sextil : 489. 499 Pujkin, AI. : 313, 393 Q Quinet, E. : -142 Quint, L. P. : 304 R Rabelais ; 323, 482, 531 Racine, Jean : 276, 339, 351, 400, 482 Racovski, C. : 192 Radu, Vasile : 114, 115 Ra'ea, Mihail: 147, 148, 168, 266, 267, 307, 443 jRaycu, 1. M. : 133 Radulescu, Marta : 47 Rădulescu-Motru, C. : 36, 146, 168, 171, 253, 528 Râdulescu-Pogoneanu, I. A.: 170, 253, 387 Rebreanu. Liviu: 10. 13, 19. 20, 35, 44, 63, 80, 95, 9S, 120, 121, 122, 136, 198. 199. 200, 212, 273, 299, 305 327, 328, 356, 363. 506, 511, 527 Recamier (Mme de) : 243 Renan, Emest : 283, 284, 303, 431 Rilke, Rainer Măria : 322, 324, 327, 369 Rimbaud. Arthur : 89, 458, 482 Riviere, Jacqucs : 31S Robot, Al. : 37, 155 Rol], Ştefan : 472 Rolland, Romain : 122 Romanescu, Marcel: 114 Ronetti-Roman : 249 Rostand, Edmond : 132, 179 Rosetti, Al. : 172 Rosetti, C. A. : 74, 222 Rosetti, D. : 254 Rosetti, Radu : 164 Rosetti, T. : 221, 253, 255 Rousseau. J. J. : 242, 304 Rusk"n, John : 446 Russo, Aî. : 40, 138, 141, 142, 220, 230, 236. 237, 296, 306, 323; 377, 378, 415, 446, 491, 535, 540 Sadoveanu, 1. M. : 435, 512 Sadoveanu, Mihail: 9, 11, 16, 18, 19, 35, 39, 41, 42. 47, 80, 304, 355, 171, 197, 19S, 212. 215, 216, 265, 273. 275, 307, 327, 343, 344, 356, 394, 399, 408, 426. 427. 428, 432, 435, 481, 484 Sadoveanu, Profira : 343, 344 Sahia, Alexandru : 80 Saint-Simon : 294, 351 Sainte-Beuve: 152,187, 188.189,190,227,235,279,293,291. 297. 298, 306, 519, 402, 420, 421, 422, 457 576 677 Sallustius : 500 Sand, George : 141 Sandu-Aldea, C : 10, 18, 207, 215, 426 Sanielevici, H. : 136, 153, 276, 296, 297, 306, 307, 443 Sapho: 381 Savel, Vasile: 215 Sărmanul Klopstock : 78, 202 Săulescu, M. : 512 Săvescu, I. C. : 131, 132, 133 Scarlat, Teodor : 90 Schopenhauer: 171. 235, 253, 294, 298, 299, 303, 321, 322, 326, 411, 526 Scortescu, T. : 203 Scurtu, I. : 176 Sebastian, M. : 46, 64, 78, 80, 118, 156, 181, 183, 184, 201 Shakespeare, W. : 399, 411 Shaw, B. : 8 Shelley. B. P. : 393 Sihleanu, A. : 538 Sienkiewicz, H. : 327 Sion, G. : 256 Slavici, I.: 10, 17, 22, 26, 30, 31, 32, 33, 95, 136, 212, 213, 214, 215, 221, 238, 246, 249, 250, 253, 255, 363, 404, 540 Solacolu, N. : 114, 133 Sorbul, M. : 47, 80, 512 Souday, Paul: 279, 301, 302, 304 Spencer, H. 54, 321, 322 Spengler: 454 Sperantia, E. : 133 Sperantia, Th. : 259 Stahl, H. I.: 10. 22, 28, 80, 200, 382 Stamati, C.: 222 Stamatiad, Al. T. : 96—97, 133 Stancu, Zaharia : 66 Stavri, Artur : 259 Stăncescu, D. : 259 Stănoiu, Damian: 17, 36, 47, 155, 200, 201 Stendhal, H.: 19, 284, 327, 351 Stere, C. : 36, 45, 54, 120, 121, 122, 123, 155, 157, \9% 200, 247 Stoe, Victor : 106—107 Stoenescu, Th. M. : 257 Stoika, T. : 133 Stolnicu, Simion : 49, 116 Streinu, Vladimir: 156, 181, 183, 184, 220, 221, 222, 238. 324, 351, 404, 449, 455—459, 460, 461, 462, 463, 464, 519. 520, 523, 536 Streitman, H. : 52, 147 Sturdza, Dimitrie : 259 Suchianu, D. I.: 147, 148, 168, 192 Şăineanu, L. ; 295 Şcepkin, Al. : 273 Şerbănescu, Th. : 249, 253 Şerbu, Ieronim : 200 Şeicaru, Pamfil : 443 Şincai, G. : 470, 490, 491 Ştefan, Simion: 450, 515 Ştefănescu, M. : 80, 512 Şuluţiu, Octav: 119, 200, 361 Tacit: 397, 400, 487, 498. 499, 500 Taine. H. : 227, 283, 284, 293, 294, 297, 330, 351, 406 420, 421 Tarde, Gabriel : 435 Teleajen, Sandu : 273 Teodoreanu, Al. O. : 47, 80, 163. 203, 478 Teodoreanu, Ionel: 11, 14, 21, 36, 47, 122, 155, 200, 201, 273, 399 Teodorescu, G. Dem. : 128, 129 Teodorescu-Branişte, T. : 45 Teodorîan, Caton : 215 Tertulian : 330 Theodorescu, Cicerone : 154 Theodorescu, Dem.: 11, 21, 77, 202, 212 Thibaudet, Albert: 8, 151, 279, 300, 302, 303, 307, 351; 419. 440, 457, 463 Tibul: 324 Titus Livius : 487, 498, 499, 500, 503, 504 * Todie, O. : 77 Tolstoi, Lew : 7, 227, 327, 356 Topîrceanu, George : 105, 443 r) Torouţiu, I. E. : 23, 24, 28. 29, 30. 31. 33, 90, 156, 245, 252, 255, 494 Treboniu, VirgiJ : 112 Trivale, Ion : 310, 311, 360 Tudor-Miu, Alexandru : 92 Tudor, Sandu : 444, 453 Turghenîev, I. : 356 Tutoveanu, G. : 97 Twain, M. : 322 u Unamuno, Miguel de: 448, 451, 454 Urban-Jarnik, Ioan : 24 Ureche, Gr.: 159, 160, 161, 162, 164, 373—375, 450, 486, i 487, 488, 489, 498—505 i Ureche, V. A. : 253, 256, 259 j Urmuz : 111 ^ v i Valery, Paul : 303, 327, 395. 406, 482 Valjean : 512 Vand6rem, Fernand : 151 Varlaam (mitropolitul) : 450 Vacărescu, Iancu : 130 Văcărescu, Ienăchiţă : 514 j Vacărescu (poeţii) : 236. 238, 398 Ve'isar, Ştefana : 382 Verlaine, Paul: 98, 114 Verussi : 249 Vesper, Iulian: 108—109 I Vianu, T. : 52, 68, 123, 124, 152, 153, 171, 176, 179, 15., | 182, 183, 220, 221, 222, 238, 297, 307, 308, 361, 406, | 407, 432, 507, 519, 536 ! Vigny, A. de : 131 I Villemain : 187 Villiers de l'Isle-Adam : ,394 Yinea, I. : 80, 185, 470 VirgUiu : 178, 235, 276, 490, 500, 521 Vissarion, I. G. : 215 Vîrgolici : 25, 249, 397 Vlahuţă, Al.: 10, 15, 16, 40, 49. 77, 78, 120, 130, 131, 177, 178, 192, 193, 199, 204, 211, 215, 217, 253. 259, 404 Voiculescu, V. : 49, 103 Voinov : 442 Voltaire : 242, 280, 4S2, 406 Voronca, Ilarie : 49, 86, 90. 108, 113, 470, 472, 475. 471 Vulcan, Iosif : 12S Vulpe, Radu : 172 W Wagner, R. : 151 Wilde, Oscar: 39 Whitman, Walt : 327 X Xenopol, A. D. : 30. 31. 32, 33, 221 Y Young : 236 Z Zamfirescu, Duiliu : 10, 14, 15, 18, 24, 25, 27, 33, 49, 119. 120, 321, 123, 133, 171, 199, 207, 211, 213, 237, 246, 250, 251, 252, 253, 255, 266, 370, 387, 403. 404, 416. 443, 495, 506, 527 Zamfirescu, George Mihail : 45, 78, 202, 512 Zamfirescu, Mihail: 222 Zarifopol, Paul: 36, 50, 67, 119, 147, 148, 149, 169, 181, 182, 1S3, 186, 187, 191, 192, 193 Zeletin, Şt : 146, 153 Zola, Emil : 22, 141, 274 CUPRINS SINTEZK Problema romanului românesc...... 7 Consideraţii asupra romanului românesc ... 12 Corespondenţa „Junimii" [I]...... 23 Corespondenţa „Junimii" [II]...... 29 Anul literar [1932] ........ 34 Peisagiul românesc în literatură..... 39 Anul literar [1933] ........ 43 Maiorescian;sm şi eminescianism, în cadrele junimismului .......... 53 Sensul creator al junimismului..... 57 Anul literar [1934] ........ 62 Bucureştii, motiv de literatură urbană .... 69 Renaşterea nuvelei ........ 80 Despre poeţi şi poezie........ 85 Momente in cultura română în 1935 . . . 117 Revista satirică ......... 125 De la Eminescu Ia Arghezi...... 130 Literatura Ardealului ....... 135 Estetica spiritului eroic....... 138 Literatura de idei . ........ 145 Anul literar [1936]........ 150 Limba cronicarilor ........ 159 Anul literar [1937]........ 166 Scurt examen de conştiinţă poetică. De la Eminescu la Tudor Arghezi ....... 174 Biografi şi biografii........ 181 Epica 1930—1940 ........ 196 685 Literatura şesului românesc...... 204 Realism şi construcţie epică în roman - . . . 211 Romanul subiectiv ........ 215 [Tipuri de istorie literară]....... 218 [O familie de spirite]........ 224 [Poziţii sociologice în critica noastră] .... 230 [De cînd începe istoria literaturii noastre ?] . . 236 [Cenacluri literare bucureştene]..... 242 [Cartea de călătorie]........ 264 REFLECŢII CRITICE Tradiţionalism sau modernism?..... 271 Regionalism literar ........ 275 Critică şi foiletonism....... 278 Estetica individualistă ....... 2S1 Cititorul de poezie ........ 286 Despre critică şi critici....... 201 Despre critică şi critici. Reflexii pe paragrafe . 295 Profesie de credinţă........ 309 Marginalii .......... 313 Despre maliţia critică........ 318 Traducătorul ideal ........ 321 Conceptul de creaţie şi de normă..... 326 între istoria instituţiilor teatrale şi istoria poeziei dramatice româneşti....... 332 Recreaţii ........... 336 între ediţie critică şi ediţie definitivă .... 341 Critică şi lingvistică........ 346 Dogmatismul şi sentimentul valorii..... 350 Clasicii noştri şi străinătatea...... 354 Critica de judecată şi gust....... 358 O nouă imagine a Ardealului creator .... 362 Pentru o istorie a „Sburătorului"..... 365 Specificitate etnică şi creaţie lirică . 368 Farmecul scrierilor vechi....... 373 între conceptul colectiv şi cel individual în lirică 376 Literatura feminină ........ 381 Criza literară — o criză de umanitate . . . 384 Un muzeu al „Junimii"........ 386 686 Disociaţii critice......... 389 [Literatura comparată] ... .... 392 [Limbă colectivă şi limbă individuală] . . 396 [Ce este un clasic român?]....... 402 [Curent estetic şî individualitate artistică] . . 409 [în jurul colecţiei „Clasicii români comentaţi"] . 414 [Jreaţia în critică]........ 419 CONFRUNTĂRI Sămănătorismul ......... 425 Misticism şi ortodoxism literar..... 429 Intelectualism.......... 437 Reflexii polemice......... 442 Creştinismul folcloric ....... 448 Procesul criticei......... 455 Noi precizări despre critică...... 460 Tradiţionalismul predicant.......465 Glose despre Marinetti şi futurism .... 468 Capricii ortografice ........ 475 Literatura română există ...... 481 Umanism erudit şi estetic....... 486 Umanismul Iui Grigore Ureche..... 49S Despre critica literară ....... 506 Repertoriul Naţionalului şi literatura dramatică originală .......... 510 Balcaniada lingvistică....... 514 Arta de a călca în străchini...... 519 Crit'ca estetică ......... 525 înainte, de la Maiorescu !....... 528 Ceartă de cuvinte......... 531 Romantismul românesc ....... 534 Note ............ 543 Bibliografie .......... 563 Indice de autori......... 661