1 O o 16 8 \ IVItflA ZAMFIRA ÎNDRUMĂRI DIN ECONOMIA CASNICĂ ŞI GRĂDINĂRIT ^ DE Prof. D. Comşa CU 20 ILUSTRAŢII ÎN/TEXT SIBIU TIPOGRAFIA CAVALERIEI. 19 2 9 *w EDlŢUBĂ^LVT&RVLCk 4 NANA ZAMFIRA ÎNDRUMĂRI DIN ECONOMIA CASNICĂ ŞI GRĂDINĂRIT DE Prof. D. Comşa ACADEMIEI *J CU 20 ILUSTRAŢII IN TEXT SIBIU TIPOGRAFIA CAVALERIEI. 19 2 9 i:uiri iia AfTuiti i.n. [# ACADEMIEI #} NANA ZAMFIRA SI LĂDITA. iubite prietene, deunăzi m'ai fost rugat să scriu şi eu . ceva" pentru „Gazeta Poporului", fireşte din agri-cuii.irâ. Ţi-am răspuns iac'aşa, cam în doi peri, cu da si ha şi iată pentru ce. Despre ce aş putea scrie, m'am întrebat, acum în dricul iernii, când plug şi grapă, furcă, secere şi coasă dorn, neatinse, care unde s'a brodit să ajungă. Sosind acasă, era p'aci să-mi încerc norocul în ale căsniciei, dar m'am râsgândit, temere având, nu care cumva să mă ia în răspăr femeile, caii mai ales ele au chemarea de a ţinea în rândueală şi curăţenie pod şi pivniţă, bucătărie, şi cămară, pregătind între altele poame uscate, oţet şi uleiu, lictar (magiun), beltele, must de smeură, varză a-cră, castraveţi şi alte murături. In grija lor e lăsată şi cultura legumilor, iernarea poamelor şi aşa m. d. Iată lucrări, pe cari multe ocazii am avut eu unu! de a le practica, în rând cu femei mai puţin iscusite şi trebuind astfel îndrumate. Va se zică, din nou mă întorc cu vorba la femei. Ei bine, am să scriu ce mă va tăia capul la adresa femeilor, fie şi cu preţul de a mă vedea cârăit acum, la adânci bătrâneţe. Tinăr cum eşti dta, aşa cred, n'ai apucat a lua ştire de umbletele mele de acum 25 ani şi mai bine. în scopul de a strânge şi apoi a tipări o parte din minunăţiile acului şi răsboiului nostru femeesc, minunăţii, cari Şi a/i storc uimirea străinilor, subsemnatul am perindat — 4 — — 5 — satele noastre cu sutele, ani de-a rândul, mergând dinj casă în casă şi scotocind după altiţe, gulere, ciupage, pumnaşi şi alesâturi fel şi fel. Câţi-va ani mai târziu n'am pregetat a pureca găbănaşe şi poduri, grinzi şi cuiere, căutând măciuci „sâmcelate", furci de tors încris-tite, păpuşare, căpcele, prisnele (pristene), cruci, pomei-; nice şi c. I. într'una din numeroasele mele călătorii perindasem 3 sate în tot atâtea zile. în ciuda stăruinţelor fără preget, m'am fost ales, în urmă, cu nimica toată: 1 măciucă, 2 funduri de perină, 1 cămaşă de mire şi 7—8 cusături mărunte, toate vechi ori străvechi. Atâta tot. Dar eu unul nu sunt şi mai ales atunci nu eram omul, care se dă plainic cu una cu două. Mi-am luat deci inima în dinţi şi după urcatul alor trei sau patru dealuri ţuguete, mă aflam în coborîş spre satul vecin, cale de preste 1 ceas, fireşte pedestru. Când dau să întru în sat, aflu din rostul duor neveste frumos gătite, că foştii mei şcolari, preotul şi învăţătorul, plecară ieri într'ameazi, unul cu familia Ia ospăţul nu ştiu cui, altul Ia părinţi în cutare sat. După abia 40 paşi aflu, din alt rost, că notarul, unica mea speranţă, ar face parte din seminţia lui Moise. Era Duminecă pe la îl ore. în preajma unei case cu târnaţ întâlnesc 3 neveste stând în poveşti. Ian să-mi cerc norocul, mi-am zis, şi dau bună ziua, încărcat de praf, cu măciuca subsuoară şi cufărul amână. Când am pomenit de alesături şi haine vechi, tus-trele nevestele au făcut câte un pas înapoi, măsurându-mă din tălpi până'n creştet şi una răspunzând scurt şi cuprinzător: „Caută-ţi norocul aiurea" şi, drept pupăză pe colac, moşul din târnaţ mi-a zis apăsat: „Jupâne, vezi-fi de drum". Pe semne, eram socotit ca făcând şi eu parte din seminţia lui Moise. în trecerea pe lângă şcoală întâlnesc o femeie blajină, căreia m'am jeluit arătându-i strâmtoarea, în care nlă găsiam. „Du-te Domnule la Nana Zamfira" şi s'a despărţit grăbită. Alte două femei întrebate mi-au răspuns Ia fel. Atunci mi-am zis: „Strajnică femeie, Zamfira, de numele căreia aveam cunoştinţă mai numai din „Nunta Zamfirei", mândra poezie a lui Coşbuc. într'aceea mă răsbise foamea şi-mi trebuia un adăpost, fie şi numai spre a se şterge „jupanul" de praf. Când însă mi s'a arătat cârciuma satului, o cocioabă scundă, cu uşa soioasă şi ferestrele chiorîte de muşte, mi-a trecut pofta.... Cea din urmă speranţă era acum nana Zamfira, soţia primarului. Merg cât merg şi deschid portiţa arătată. Primarul, care era în curte (ogradă), m'a poftit numai decât în casă, unde i-am arătat rostul călătoriei inele în faţa soţiei, o femeie sdravănă în toată puterea cuvântului. Din câteva vorbe am desluşit, că amândoi mă primesc în gazdă cu drag şi stăruind să rămân 2—3 zile cel puţin. Pană una alta am ieşit cu primarul să-i văd vitele şi ce o mai fi având acasă. Rândueală şi curăţenie mai desăvârşită nu văzusem, la plugarii noştri, nicăiri. Vitele, 3 cai, 4 boi şi tot atâtea vaci, viţele şi c. 1., toate hrănite mai ales acasă, erau ca ieşite din cutie. Helciu, nu alta. Ramatorii, 1 cal, 2 iepe şi mânzii lor, tot aşa. Pană şi cânele legat, un dulău uriaş şi aprig, părea scos din baie săpunită. Ceea ce mi-a pironit luarea aminte a fost găbănaşul, un şopron încăpător, cu zăbrele de fier la ferestre, uşă cu lăcat (lacăt) ţeapăn şi cuprinzând, temeinic rânduite, unelte şi întocmiri economice. într'aceea se apropie nana Zamfira şi ne chiamă stăruitor la masa gata. Rareori voiu fi mâncat mai cu poftă şi bucate mai gustoase şi drăguţ servite. Ori unde ai fi privit, vedeai întipărite hărnicia şi cuminţenia acestei femei. 6 După masă primarul s'a îndepărtat şi nana Zamfira a ţinut să-mi arete cămara — pahar, nu alta, încăpătoare, aeroasă şi îndepl'n uscată, unde dat mi-a fost a vedea cu jind slănini uriaşe, şunci şi coaste afumate, rotocoale de caş, borcane pântecoase cu unsoare (untură), lictar ardeiu prăjit, varză şi alte murături cum şi un adevărat potop de sticle şi clondire cu vin şi rachiuri. Dar iată că trec, în urma. urmelor, la adecă. Sub „adecă" înţeleg, acum odată, „lădiţa", care mi-a pus-o dinainte nana Zamfira. Era o iădiţâ bine închiegată, în-lăuntru despărţită în 4 părţi prin scândurele ţintuite şi cuprinzând numeroase săculeţe şi plicuri cu semânţă, mari şi mici, croite unele din pânză, aţele din hârtie. Pe fie- 'j care era scris cu cerneală, mai întâiu anul, în care s'a prăsit, apoi numele soiului şi ici colo alte însemnări, ca d. e. ardeiu uriaş bulgăresc, ceapă albă de Făgăraş, floarea soarelui învoaltă din grădina baronului şi aşa m. d. „Nană Zamfiro1', i-am zis, „cine te-a povăţuit aşa minunat de par'că ai fost ucenică la te miri ce grădinar iscusit. — „Cine altul, dacă nu păţania şi necazul. Ani în şir am păstrat şi eu seminţele grădinii iac'aşa. împrăştiate ca făina orbilor, unele pe cuier în gura şoarecilor, altele sub grinzi sau prin ulcere şi aşa m. d. Primăvara nu era chip să scap nepăgubită. Ceasuri întregi] mă căzniam până să aduc seminţele în rând, mereu des-' păturând şi iarăşi împăturând şi umblând ciga-miga, dej colo până colo. Neputând şti, care semânţă din ce an er; mă treziam, nu arareori, cu pătrânjei şi ridichi ca'n palmă, cu ceapă, morcovi şi răsaduri puţine sau ca de leac. „De când m'am cuminţit, sunt acum vre-o 12 ani,j treaba merge strună an de an. Am cumpărat anume lădiţa asta de zahăr şi bărbatul mi-a împărţit-o cum o, vezi. Din plicurile aruncate de notarul nostru am ales ce e mai bun, croind săculeţele mari din pânză folosită, iar — 7 — cele mici din hârtie groscioară. Nepotul a scris pe ele ce i-am poruncit eu. „Acum aşez seminţele, după coacere şi uscare la soare, fiecare în săculeţul sau plicul ei. în locul celor învechite, legumi şi flori, pun altele proaspete. Ceea ce-mi lipseşte cumpăr iarna pe îndelete, nu primăvara, când im ştiu încătrău s'apuc. „Când am răgaz, iarna, m'apuc şi aleg bob cu bob, fasole şi mazăre. Din cucuruz (porumb, păpuşoiu) aleg de prăsilă boanele (boabele) ce se află pe la mijlocul tuleilor (numiţi şi ştiuleţi, hlujeni şi aşa m. d.) ca fiind mai grele. Când şi când ne-apucăm, noi ai casei, şi alegem bob cu bob şi grâul, ca pentru colivă. Tot aşa secara, orzul şi bobul. Destul că, primăvara ne găseşte cu seminţele alese gata. „Dar bine, nano, i-am zis, „cum se face, că dta găseşti răgaz pentru câte şi mai câte ? Răspunsul fu : — „Omul chibzuit găseşte totdeauna răgaz, iar leneşul nici odată. Pană a nu fi cutreerat satul, nana Zamfira mi-a împărtăşit, că are un fiu advocat şi 3 fete, tus-trele bine măritate. La întrebarea, dacă fetele i-ar fi semănând în ale hărniciei, a răspuns scurt zicând: „Cea mai bătrână, Zamfira şi ea, stă să mă întreacă. A doua nu se lasă nici ea, deşi are două părechi de gemeni cât cupele. A treia, Ana, este, cum s'ar zice, tândăloasă. S'a prea împrietenit cu vecină-sa, Lina „gură-pârjol". Am tăcut, dar acum la', pe mine. Am să le înţărc eu, la una trândăvia Şi la ceealaltă potaia. Astfel glăsuia nana Zamfira, femeie bună, stăruitoare, harnică şi cumpătată, dar, cerând trebuinţa, grea la vorbă şi neînduplecată în luarea de hotărîri şi ducerea k îndeplinire. — 8 — — 9 — în nu mai puţin de 4 ceasuri nana Zamfira m'aj însoţit din casă în casă, stăruind şi înduplecând f; preget. Ceea ce m'a înduioşat şi încântat a fost, că nevestele pe întrecute au dat nanei ascultare şi bucuroase mi-au îmbiat, ieftin şi fără multă vorbă, ceea ce alegeamJ scotocind prin lăzi şi unghiere şi întorcând casa, vorbaj ceea, cu fundu'n sus. Ca mâne, Luni dimineaţa, primarul şi nana, la ai mea dorinţă, mi-au arătat curtea dinapoi, şura şi marilel girezi cu nutreţ, un ier voinic şi vre-o 4 scroafe şi pur-î cei potop, sburdalnici, curăţei şi graşi ca pepenii. îi>] sfârşit am cercetat podul casei, vrednic şi el de a fi! încremenit aici. NANA ZAMFIRA ŞI PODUL. „Nana Zamfira şi podull" Ce-o mai fi şi asta?! Aşa se vor fi întrebând iubitele cetitoare. Podul nanei fi-va şi el la fel cu podurile altor case. Dacă-i vorba de coperiş, e la fel, zic şi eu. Dacă însă luăm în privire întocmirea din lăuntru, rândul bun şi curăţenia, deose-s birea e hotărît mare. Spre a învedera această deosebire,, am să încep povestea din cap. Până a nu fi examinat podul, de care auzisem, ca ieri, prin sat, nana Zamfira a stăruit să isprăvim „colindatul", mergând mai întâiu la cele 2 bogătane necolindate încă. Mai erau alte 2, pentru cari stăruia primarul,, una fiica lor, Ana „tândăloasa", alta o nepoată „cam trândavă", crescută în casa tor şi apoi măritată, cu vre-r> 10 ani mai înainte, după cutare „ghiabur". Dacă tu zici, a răspuns nana Zamfira, o să mergem şi Ia ele, fiindcă au crestături din legea veche, dar să şti: Am să le ţesăl,. pe una şi pe alta, tocmai fiindcă e un domn străin cu mine. Nana Zamfira, între noi fie zis, e bună de gură, c& mai toate femeile harnice. Pacostea a voit să găsim pe Ana în grădină stând la poveşti, cu cine alta, dacă nu cu Lina „gură pârjol" care, de prevăzut era, a tulit-o de pare-că şi acum o văd sărind năvalnic preste gard. Ana, biata de ea, a rămas ca opărită. Eram în aşteptarea vijeliei ce are să se des-lănţue, dar spre marea mea surprindere, nana Zamfira a dat, în rând cu mine, bineţele, întrebând de cele 3 linguri împuiate şi de proboada cu fir de aur şi argint, rămasă aci de când s'a cununat mama-bună. Prin curtea nemăturată şi apoi casa nu tocmai rânduită am văzut pe nana Zamfira dând târcoale cu ochii ei de „leoaică". Aşa i-a zis, în glumă, una din prietene. După lungă căutare, Ana găseşte proboada. Norocul ei. Lingurile însă, ia-le, dacă ai de unde. Ne apucăm deci tus-trei şi căutăm prin tindă şi găbânaş, în lungul târ-naţului şi la urmă în pod, unde am întâlnit, ca de obi-ceiu la noi, claie pe grămadă şi în amestec, câte şi mai câte „hodrobele", vorba nanei, dar lingurile împuiate ni-căiri, de gândeai că le-a înghiţit şoarecii, nu alta. Ne-am ales totuşi, eu cu proboada şi Ana cu buchile spuse de aşa, că m'a cuprins mila. Ceea ce a scos pe nana din sărite era mai ales podul încărcat de praf şi, iarăşi vorba nar, în mărime de 182 jugăre, cu moară şi arături grase, cu pometuri, casă boierească şi pădure cu tot, va trece, după întabula-re, în stăpânirea noastră. Cu un „bravo" puternic şi ieşit din inimă am sărutat fruntea nanei Zamfira şi primarului. VI. NANA ZAMFIRA SI POMII. Cu vorba : „Azi pe la vecernie plec acasă nesmintit", era să-mi aprind paie în cap. Căci neînduplecată a 47 fost stăruinţa nanei şi soţului ei de a rămânea până mâne, sub cuvânt ca să văd moşia cumpărată, apoi să preţuesc cele două livezi îndepărtate, felurite maşini şi vite, asupra cărora ar fi stând în târg cu fostul stăpân al „curţii" desfiinţate. Neapărată mi s'a părut cu deosebire examinarea şi preţuirea maşinilor şi aior două livezi, în mărime de peste 15 jugăre. Şi fiindcă trecere aveam de maestru în ale preţuirii, ce alta mi-a rămas decât a mă supune, vorba ceea, de silă bucuros. Planul împreună urzit era de a examina deocamdată pometul, iar ca mâne, într'o Joi dimineaţa, livezile de cumpărat, maşinile şi vitele. Dornic eram să văd şi moşia arvunită, in faptul zilei a urmat preţuirea celor două livezi grase şi ieftin îmbiate. înţelegerea odată luată, primarul s'a dus grăbit la primărie, iar Zamfira şi subsemnatul am mers în pomet, acum pentru a treia şi cea din urmă oră. Din spusele nanei despre înfiinţarea pometului ţin a împărtăşi în pripă iată ce: In pragul croelei din temelie, pometul şi legumăria, atunci câmp deschis, aveau o înfăţişare cu totul alta. Ici râpe surpate, tăpşane cucuiete, rozoare şi pâlcuri de măceşi, răchite şi alt tufiş, colo băltoace rogozoase şi alăturea părăul şerpuind în cotituri şi rotocoale după plac. Nu mai puţin de 3 săptămâni au robotit ai casei, ajutaţi de plug şi zileri voinici, până ce au pus toate în rând, ştirpind tufişurile şi rostogolind gruieţele în băltoace şi vechia albie întortochiată, croind noua matcă pentru apă şi săpând, în clinul rămas înspre vecinul din jos, un fel de lac mic, pe seama crapilor fiitori. Grădina în aşteptare, legumărie şi pomet, a fost apoi închisă cu gard ţeapăn şi de cu toamnă desfundată cu un plug anume, la afunzimea de 60 centim., ca pentru vie. A rămas însă neîngrăşată jumătatea închinată pometului, gunoiul tre- buind aiurea. Altoii în număr de 60, au fost aduşi croiţi gata de toamna şi iernaţi cu rădăcinile îngropate în 2 şanţuri. Vre'o 7 altoi au fost sădiţi în curte şi îngrădiţi cu lăstari, neavând Ioc în pomet. în arătura desfundată s'au făcut primăvara gropi încăpătoare, în cari altoii au fost sădiţi Ia depărtarea de tocmai 10 metri, fireşte în şiruri oable. Pe malurile teşite ale părăului am întâlnit, de o lăture şi de alta, câte 2 rânduri, tufe mândre de strugurei (coacăză, ro-zinchini). Un al 5. rând tot de strugurei, era pus alăturea gardului din sus. Cu agrişi era tivit, pe jumătate, gardul învecinat cu începere dela lac. Depărtarea între numeroasele tufe era de tocmai 120 centim. între strugurei şi gardul din fund am găsit încordate peste olaltă 4 sârme (droturi) groase, trase prin belciugele unor stâlpi de stejar şi purtând, în bătaia soarelui, viţe de vie, soiuri timpurii, alese pe sprânceană, judecând după lista scrisă, pe care nana o ştia de rost. După ce am aşternut pe hârtie planul şi împărţirea pământului m'am coborît la amănunte, începând cu altoii. Nana Zamfira s'a grăbit a răspunde, astădată cam de-a valma. Dar în curând şi-a venit în ori încredinţân-du-se, că nu răsbeşte cu mine, încăpăţînatul profesor decât potrivind răspunsul întrebărilor puse. „Nevoind a rămânea în lungă aşteptare, am cumpărat cei dintâi altoi croiţi gata, între cari aproape 2 treimi meri târzii, pătuli, parmen şi popeşti', 10 peri, untoşi şi tămâioşi şi aşa m. d., şi câte numai 2 nuci, caişi, pruni, cireşi, vişini şi gutui pe seama casei, laolaltă 60 altoi. Merii erau închinaţi mai ales negoţului. „Văd, nană Zamfiro, ici colo, vre-o 4—5 altoi tinerei, sădiţi pe semne acum e anul. Cum i-ai prăsit ? — ..Am oculat vara sub coajă puieţi de 2 ani, crescuţi din sâmburi pădureţi în şcoala altoilor. Din o- chiul sau mugurul prins s'a ivit câte o singură mjadă fo* draslă), pe care o am forfecat toamna, cam pe jun^h tate, grămădind astfel mâzga în puţinii muguri rămaşi. Un an sau doi mai târziu după croeala am scos altoii; cu deosebită grijă. Cu ocazia strămutării în pomet am scurtat rădăcinile prea lungi şi cele vătămate cu foarfecă sau cosorul bine agerit, curăţind trunchiul până şi de-muguri şi lăsând drept coroană 4 sau 5 mlade, cari şu ele au fost retezate, de-asupra mugurilor porniţi cu vârful în afară. „Cum ai mânecat la facerea gropilor şi apoi la sădit?' „în ajunul iernii am săpat gropile, 70 centim. a-dânci şi îndoit aşa largi, grămădind pătura de-asupra de o lăture, iar pătura din jos de ceealaltâ. Parii obli, groşi şi trainici sau înţepenit pe fundul gropilor, cari primăvara sau umplut până mai sus şi de aşa că păturile săpate să se vină de-a întoarsele, cea mănoasă la fund, iar cealaltă de-asupra, unde se îmbunătăţeşte şi ea, prin ger şi căldură, pin aer şi gunoiu. După sfatul lui lanoş, eu sădesc altoiul nemijlocit lângă par, totdeauna aşa ca rădăcinile să se vină cu 2—3 degete mai sus decum au stat mainainte, nici când mai jos. Ţărâna o înfund printre rădăcini cu degetele răsfirate, apăsând apoi bine cu piciorul de jur împrejur şi legând strâns în 2 locuri, sub coroană şi pe !a mijlocul trunchiului. în discul cufundos dimprejur torn, în şiroaie o botă (doniţă) de apă. E bine aşa? „Hotărît bine", fu răspunsul adăogând: „Dar cum îndatinezi a mâneca la curăţitul pomilor mai bătrâni ? în faţa examenului atât de aprig şi temeinic, nana Zamfira a stat o clipă pe gânduri, apoi a răspuns scurt t „înlătur cu ferestrăul şi foarfecă de pomi crengile, ramurile şi mladele uscate, îmbolnăvite sau atârnând blege cum şi odraslele isvorîte din trunchiu sau rădăcini. — 50 — De asemenea înlătur tot ce tinde a se ramuri înspre mij-tocul coroanei, dacă e ca lumina şi căldura să aibă pe unde străbate la frunzişul şi poamele mai dinlăuntru. Cu gripsa (gripca) şi peria de oţel rad şi curăţ bine—bine, la câte 2 ani, scoarţa moartă, arzând fărâmele prinse într'o pânzătură, ca fiind încărcate de gângănii, viermu-leţi şi ouă. Şi fiindcă lecuesc cu răşină de altoit până şi crepâturi mititele, cu rane mari nu am de furcă. Când n'am răgaz, cumpăr răşina făcută gata. E cam scumpă, dar face. Dovadă vădită, că nana Zamfira s'ar fi putut lua şi în ale pomăritului. la întrecere cu ori şi cine, erau şireagurile de pomi, unul ca unul, toţi sănătoşi, voinici, obli ca brazii şi încărcaţi de fructe. "Cum se face, nană Zamfiro, de ai strugurei aşa mulţi şi agrişi neasemuit mai puţini, abia vre'o 15—20 fufe ? — „Iată pentru ce. Odinioară aveam şi eu, ca lumea, un fel de gard viu, înciripat pe repezeală din strugurei piţigăiaţi, deşi ca holda, lihniţi şi înnecaţi în chir aşa de încâlcit, că n'a fost chip de a-i stirpi. Când baroniţa rn'a cinstit cu vin neaoş de strugurei, am stirpit chirul cu strugurei Cu tot. Din strugureii aruncaţi de Ianoş, cu ciorchine şi boabe uriaşe, am ales căteva tufe mai tinere, din care am prăsit, prin desbinare îngrijită, tot ce vezi aici şi mulţime de sade înrădăcinate, dăruite Ia câţi toţi. La vârsta de 2 sau 3 ani, petrecuţi în şcoală, am sădit nouăle tufe în fâşii adânc jugărite, în lăţime de 1 m. Depărtarea între tufe e, cum ai văzut, de 120 centim. în urma celor 3 scormoniri cu sapa pământul rămâne limpezit şi pufăios. Chirul şi melcii n'au când se încuiba. Şi fiindcă la câte 3 ani aştern, înaintea scormonirii din-râiu, mult bălegar sau compost, forfecând, de toamna, toate vlăstările îmbătrânite şi oarecum leşinate cum şi — 51 — mladele slăburii, an de an culeg strugurei potop, din cari pregătesc mai numai vin aievea minunat şi aşa de mult, că aş putea îmbăta satul întreg. De seară, Ia sau după cină, ai să te miri, poate, şi d-ta, ce vin minunat de strugurei pregătesc. „Acum atâta numai, că de agrişi m'am c'am lăsat, una fiindcă prăsirea lor din sade e anevoioasă şi agrişele nu dau vin aşa gustos ca strugureii, alta fiindcă mana îi răpune uneori cu nemiluita. Decât prin urmare agrişi, mai bine strugurei, cari pot fi cu înlesnire înmulţiţi, nu bolesc, nu înţeapă şi dau roade din belşug în mai fiecare an. De ger habar n'au. — „De mi-ai fi şi dta şcolăriţă, ţi-aş trânti o emi-nenţie cât o cămilă. Aşa însă îngădue să scot la iveala cuvenită numele de botez şi isprăvile ce ai făptuit. De atunci au trecut mulţi ani şi iată că, acum numai dat mi-a fost a duce făgăduinţa în îndeplinire. VII. NANA ZAMFIRA ŞI POAMELE Miercuri seara, pană a nu se fi isprăvit cina, la care fură ospătate căpeteniile satului şi câteva rudenii, am închinat un pahar, vorba ceea, cu vârf şi îndesat, în cinstea nanei Zamfira, punând-o drept pildă vrednică de urmat. Nana a mulţumit îmbujorată ca o mireasă adăo-gând în urmă: „De Duminecă şi pană azi la vecernie, dnul profesor rn'a examinat şi descusut fără preget, negreşit spre a trage folos şi din spusele, păţaniile şi isprăvile mele, isprăvi şi , învăţăminte, cari sunt nimica toată în asemănare cu ceea ce d-sa a strâns, V2 veac> în străinătatea luminată şi acasă, din cărţi înţelepte şi cutreerând sumedenie de moşii, pometuri şi grădini. — 52 — — 53 — „Din belşugul strâns cu sârguinţă şi râvnă, mare folos am putea trage noi, fruntaşii acestui sat atât de avut în pometuri. Şi fiindcă anul acesta suntem, cu ajutorul lui Dzeu, în aşteptarea unui cules bogat, în numele tuturor rog * pe dnul profesor a ne lumina şi povăţui mai întâiu asupra culesului, care la noi se face ca în bătaie de joc. în faţa răsunetului ce vorba nanei a stârnit, am început prin a sbiciui păcătoşiile îndatinate, glăsuind cam astfel: „Culesul poamelor ar trebui săvârşit cu deosebită îngrijire, iar nu cum faceţi dvoastră săienii mai toţi, cari la cules vă repeziţi adesea năvalnic ca şi când v'ar goni Tătari. în loc de a culege pe îndelete, cu mâna şi luând în ajutor o scară anume, praştia, can-_gea (cârligul), brânca de cules sau altă culegătoare, dvoastră îmblătiţi crengile cu bolovani, cioburi (hârbe), cărămizi, lemne grele şi ce-apucaţi amână, slutind astfel coaja încă crudă, sfârticând numeroase mlade şi căşunând bieţilor pomi rane şi ştirbături aorea foarte largi. Urmarea firească e, că se încuiba boalele, roadele viitoare dau înapoi, poamele se murdăresc şi se vatămă de aşa, că e cu neputinţă a le păstra. Trebue deci mâncate sau vândute în pripă, fie şi cu jumătate sau a treia parte din ce aţi putea lua după 2 sau 3 luni. „Iată urmările culesului nesăbuit, de care vă faceţi vinovaţi, păgubindu-vă oarecum înadins. Că sguduirea sau baterea năpraznică cu lăstarul sau paliţa ar spori rodnicia în viitor, e o neghiobie încornurată. „Cu tot înadinul vă sfătuesc, ca pe nenumăraţi 'alţi ţărani, să culegeţi poamele una câte una cu mâna, cea mai desăvârşită şi îndemănatecă unealtă de cules. Culegeţi pe când poamele sunt svântate, nu şi pe rouă sau ploaie, umezeala fiind care, în unire cu lumina şi căldura, înlesneşte putrezirea. Amânaţi culegerea merelor şi perelor târzii până după coacerea deplină, prin Octombrie, când ele ating culmea greutăţii şi avuţiei în zahăr. Culese fiind în pârgă, nu îngădue iernare, cuprind zahăr puţin şi sunt mai uşoare. Desprindeţi poamele, în deosebi cele văratice, cu codiţe cu tot. De voiţi nuci coapte, desghiocate gata, înălbite şi deci mândre, aşteptaţi până ce au căzut ele de ele. Ce rămâne puteţi scutura tăricel în rând cu prunele răscoapte, cu merele şi perele închinate lictarului sau rachiului. De asemenea puteţi scutura, fireşte cu grijă şi cruţând ramurile, prunele şi zarzările, cireşele şi vişinele, cari s'ar fi punând la uscat. „Feriţi poamele, la cules şi mai târziu chiar, şi de apăsarea cu mâna, mai ales dacă sunt mustoase şi au pieliţă subţire. Strângeţi poamele culese în corfe folticoase, înzestrate cu cârlig de acăţat şi funie de slobozit în jos. Prin strângerea, ca de obiceiu, în saci sau poală, în sân sau doară sub şerpar, poamele uşor se ciocnesc şi îndură vătămare. Căraţi poamele strânse în ciubere sau corfe (coşuri) lătăreţe, nu prea mari şi căptuşite la fund cu vată, fân sau lână de lemn ţintuită. Lăsaţi merele, perele şi gutuiele să asude câteva ceasuri la umbră, apoi le puneţi la iernat, înlăturând tot ce e sdrelit, viermănos, strivit sau altcum vătămat. „A bună seama nu zic prea mult susţinând, că a-proape jumătate din ce scuturaţi se face, vorba Românului, „mere—pere". în adevăr, multe poame, aoarea foarte multe, se fură în pragul sau dricul coacerii, multe altele se dăruesc la câţi toţi şi cam tot atâtea se împrăştie iac'aşa fără rost sau trec în putrezire, una fiindcă nu sunteţi dedaţi a cruţa şi a vă gândi la lipsa ce vă 54 aşteaptă, alta fiindcă nu ştiţi culege şi nici folosi ce a-veţi". La atâta am mărginit „oraţia" despre cules. Astfel a poreclit-o nana Zamfira, care acum se simţea la largul ei, mândră, că dat i-a fost să găzduiască aşa un „meşter; al graiului sătesc şi mucenic al neamului." Preotul a ridicat paharul sărbătorindu-mă de mai să-mi pue coarne şi stăruind să „cuvântez" ceva şi despre uscatul poamelor. Neavând încătrău şi ţinând a folosi ocazia binevenită, am luat cuvântul din nou zicând : „Poamele uscate cum ar trebui îngâdue păstrare cu anii. Vinderea lor poate urma tocmai pe când lipsa poamelor e mai simţită şi preţul atinge culmea. Ele se pot trimite în saci, lăzi sau coşuri ieftine ori când şi la depărtări cât de mari. împachetarea e foarte simplă, neavând decât a le îndesa tăricel. Poamele uscate alcă-tuesc un nutriment răcoritor, sănătos, uşor de mistuit, dulce, hrănitor şi foarte priincios şi bolnavilor, se înţelege, în stare fiartă. Binevenite sunt ele mai ales în cursul lungilor posturi. Prin uscare e dată putinţa de a îndoi preţul şi deci venitul după poame. Uscatul e nu arareori singurul mijloc de a vinde cu dobândă prisosul unui cules bogat. „Usca se pot poame de orice fel, afară de nuci şi alune. întâietate se cuvine prunelor coapte îndeplin, cât mai zaharoase, foarte dulci şi mari. Urmează feluritele mere şi pere în amestec cu puţine gutuie, de asemenea şi vişine, zarzăre, caise şi piersice. Strugureii, agrişele, smeura şi afinele (afunele) de asemenea se pot usca. La uscat n'ar trebui sâ puneţi decât poame sănătoase şi coapte, nu şi necoapte, viermănoase sau doară putrede. Ceeace ridică frumuseţea şi frăgezimea şi deci preţul este trecerea pripită dela fierbinţeală la răcoare şi de-a în- — 55 — toarsele, aşadar din cuptor în privinţă şi întors. O cerinţă neapărată e ^ăzirea celei mai desăvârşite curăţenii. „După spălarea temeinică, în apă curată, merele si câteva gutuie se svântă, apoi se curăţă de coajă cu vn tăiş de corn sau de os care nu pătează miezul. Neasemănat mai spornică e curăţitoarea, un fel de strung istrungă), care înlătură, sprinten şi apriat, chiar numai, pieliţa de-asupra, aşa că miezul rămâne întreg şi neted •, a din rândea. „Bună şi înţeleaptă cum e, nana Zamfira bucuros vă ;ă la îndemână cu maşina de curăţit, numită „Unicum", rare curăţă pieliţa şi totodată scobeşte coceanul şi îm-. arte în felioare rotunde la fel, neavând trebuinţă de al-â sculă. Este cea mai bună maşina de curăţit, pe care i-a trimis-o firma în cinste, încântată de hărnicia şi isprăvile nanei. „Pe seama casei ajunge o maşină mică şi scobitorii!, care înlătură coceanul apăsând cu mâna, împărţind poi în felii cu un tăiş de os. Feliile se pun deocamdată ■ :i apă cu puţină sare, menită a păstra faţa alburie. Pe-- ele se curăţă de codiţe, rareori şi de coceni sau coajă. Dacă sunt mari, se vor curaţi şi despica în felii subţiri, i )in prune, caise şi piersice coapte sau răscoapte sâmburii ar trebui scoşi prin apăsare sau despicând miezul. „La soare se uscă mai numai poamele văratice. Feliile curăţite de mere, pere şi gutuie se înşiră pe aţe tari sub streşina casei, iar fructele mărunte, cireşe, vişine, smeură şi c. 1. se aştern răsfirate pe rogojini şau pânzături curate, în bătaia soarelui. Cerând trebuinţa, uscatul la soare se va desăvârşi în cuptorul de pâne sau de-a întoarsele. Ca frăgezime, curăţenie şi înfăţişare binevenite sunt cu deosebire feliile, cari se uscă, solzite sau răsfirate câte una, pe gratii.lungi de nuele, în cuptorul de pâne. Gratiile se aşează cu lopata de pâne. — 56 — — 57 — Pentru uscatul în mic, pe seama casei, se poate întrebuinţa frigătoarea cuptorului de fiert, aşadar căldura, care şi aşa se pierde înzadar, uneori zile în şir. Aşa usca mai înainte nana legumile şi poamele şi d-voastră, sorioarele ei, n'aveţi decât să-i urmaţi. „Drept uscătoare ieftină, dar proastă, găsim, aici şi aiurea la noi, lojniţa (coşul de uscat, leasă de poame), unde poamele se afumă rău, se fac amare şi urîte. „Mai presus de cuptor şi lojniţa veşnic murdară sunt uscâtoarele, mici sau mari, spornice şi practice. Nana Zamfira a întrecut şi în ale uscării sătencele de aici şi aiurea, lan să vă spun eu că, nana, care a tăcut mulcom, a luat în cei din urmă 3 ani, pentru marfa trimisă, poame şi legumi uscate numai, suma de a-proape 5,000 fl., din cari preste 2,000 câştig curat, în faţa acestei ştiri pană azi tăinuite, dna preoteasă şi nanele au rămas cu gurile ... nu vă spun cum. „Partea covârşitoare a mărfii uscate, legumi şi poame, s'a fost prăsit în grădinile unora şi altora şi a-duse nanei, care era totdeauna gata de a cumpăra prisosul îmbiat, cu preţ fireşte mic. După înţelesul avut cu nana şi primarul, îndrituit eram a destăinui şi cumpărarea alor 182 jugăre, cu moara, grădini, pădure, maşini şi c. 1. Dar prevăzând, că aldămaşul are să dăinuească te miri cât, am rugat pe nana Zamfira, leoaica zilei, a vorbi şi dânsa, fie cât de scurt, despre vinul de strugurei în aşteptare. Nana a început fără zăbavă: „Mustul strugureilor cuprinde acreală prea multă şi Uscătoare de poame. prea puţin zahăr, care el dă vinului tărie, prefăcându-se la fierbere, în spirt. Drept aceea, mustul trebue amestecat cu zahăr şi apă, care micşorează acreala. La veadra (vadra) de 10 litri socotesc 2 vedre de apaşi 5—6kgr. zahăr alb, topit în apă fierbinte. „Culeg strugureii după ce s'au copt bine-bine şi-i păstrez, terciuiţi cu manile, de azi pe mâne, într'un vas închis, bute sau cadă. După stoarcerea prin teascul de struguri, adăpostesc mustul, cu zahăr şi apă cu tot, în buţi de vin, unde amestecul începe a fierbe după câteza zile. De pe drojdie trag vinul pe dată ce s'a limpezit, în primăvara a doua şi prin Iunie a treia oră. Din strugureii mei şi cei cumpăraţi am agonisit, în cei din urmă 4 ani, câte 200—250 vedre de vin, care e mai înc'odată aşa scump ca cel de struguri. Clondirele aduse pe masa oaspeţilor, vezi dragă doamne, ca „probă de gustat" şi ştirea primarului despre cumpărarea moşiei au stârnit însufleţire şi apoi chef aprins. Laudele şi gratulaţiile se ţineau lanţ. Când însă cucul îmbătrânitului ceasornic s'a răstit sbârnâind şi vestind miezul nopţii şi „clondirul nr. 7" era pe sfârşite, oaspeţii s'au ridicat ca să plece. Nana Zamfira însă s'a răstit şi ea ameninţând: „Tocmai acum umblă strigoii. Până a nu fi beut aldămaşul moşiei, golind până la cel din urmă strop, fie şi numai câte un pahar, nu mă învoesc să plecaţi, în clipa următoare am auzit răbufnind o detunătură nă-praznică ca din pistol. în faţa primejdiei nebănuite, nanele până aci gureşe au amuţit sărind val-vârtej din scaune, învăţătorul s'a pitit în dosul părintelui îngrozit şi cl, notarului îi dârdăiau fălcile cu dinţi şi mustaţă cu tot, iar nana Zamfira râdea sgomotos. După al doilea pocnet năpraznic, dar ticluit făţiş şi învederând dopul asvârlit în grindă, oaspeţii, pană şi notarul voinicios, şi-au venit în ori, râzând cu toţii pe întrecute. „Minunat fiind acest vin spumos şi mai presus de tot ce am beut în viaţă, dornici suntem de a cunoaşte şi noi taina pregătirii", a strigat cutare oaspe. Nana Zamfira părea îngândurată, răspunzând apoi: „Din belşugul învăţămintelor agonisite fără preget şi îmbiate obştiei întregi m'am ales şi eu cu o taină, una singură, pe care voie să am a o ţinea pentru mine, temere având, nu cumva amăgitoarea „şinpanie" să vă fure minţile, închinând de dragul ei plug şi coasă, secere şi furcă. în schimb cu dragă inimă gata suntem, eu şi primarul, a vă sta, ca şi maînainte, în ajutor, cu vorba şi fapta. De încheere să ridicăm cel din urmă pahar în cinstea dnului profesor, care dânsul a prilejuit această veselă, frumoasă şi înălţătoare petrecere.