ȘTEFAN CIOBANU MEMBRU AL ACADEMIEI ROMANE. CULTURA ROMÂNEASCĂ IN SUB STĂPÂNIREA RUSĂ ,,Asociației Uniunea Culturală Bisericească din Chișinău" 1923. PREFAȚA. In toamna anului 1919, într’o conferință ți- nută la Academia Românăam arătat în linii generale fazele prin care a trecut cultura națio- nală la Românii basarabeni, în timpul stăpânirii rusești, am arătat, cum s’a oglindit această cul- tură în viața unui popor, pe al cărui suflet câta să se altoiască o cultură străină. Mi-s’au părut puțin cele relevate și mi-am dat silința să adun tot ce mi s’a părut că a fost un reflex al vieții naționale, care respira cu deo- sebire în massele cele mari ale poporului de jos. Sunt departe de a-mi face iluzii, că am epu- izat întregul material; sunt sigur, că un cercetă- tor mai sârguincios va găsi lucruri noui, care vor schimba poate chiar unele concluzii ale mele. Am însă mulțumirea sufletească, nădăjduind că lucrarea mea va contribui totuși cu ceva la cunoașterea mai de aproape a sufletului poporu- lui românesc din Basarabia, atât de mult ignorat și de aceia atât de mult expus aprecierilor gre- șite. La confinuiie Roumaine dans la Bessarabie. Bucarest. Extras din „Bullefin de la Section Historique de l'Academie Roumaine“. 1920, No. 1. II Pentru acei ce se îndoesc încă despre dreptul Românilor asupra Basarabiei, lucrarea de față va servi, cred, ca un punct de orientare. Pentru alții poate multe din cele relevate în această lucrare vor părea de puțină importanță, vor pălea nimicuri, ce n’ar avea a face cu litera- tura de astăzi, cu cultura în genere. Dar aceste nimicuri sunt fărămiturile sufle- tului românesc, care au fost un sprijin în încer- cările cele grele ale înstrăinării prin care a trecut această frântură răsăriteană a poporului nostru. Și aici autorul vede justificarea muncii și apariției cărții sale. ȘT. CIOBANU Ghișinău. S Aprilie 192». I Basarabia în anul 1812. Tratatul dela București. Cum a reacționat populația românească basarabeană la anexarea Basarabiei de către Rusia. Nemulțumirile în sânul populației. Măsurile guvernului rus pentru a îndulci regimul. Regulamentul dela 1818. Basarabia din punct de vedere cultural înainte de 1812. Ocupația principatelor românești de către ar- matele ruse în anii 1806 — 1812 s’a terminat cu pacea dela București la 16 mai 1812. Două încer- cări anterioare (ia 1806 și la 1809) de ase încheia pacea între Ruși și Turci, n’au reușit, fiindcă Rușii vroeau- să ia nici mai mult nici mai puțin întreaga Moldovă și Muntenie, până la Dunăre¹). Cu toate că Turcii n’aveau nici un drept să dispună de teri- toriul principatelor românești, n’aveau drept să ce- deze nici o palmă din pământurile strămoșilor noș- 1) U Xajinniia. OcHOBBbiii ECTOpEnecEia jaHBMfl o Eeecapa» 6'h. Tpysu BeccapaOcKOM ryfiepucuoii yqesoH apxHBHon KOMnccin, voi, II„ pp. 25-26. 2 Cultura românească în Basarabia. tri, cu toate aceslea ia articolul IV al tratatului dela 16 mai se spune: „Prin primul articol al prelimi- nărilor, deja semnate, s’a stabilit, că râul Prut dela intrarea lui în Moldova și până la vărsarea lui în Dunăre, precum și malul stâng al Dunării până la gurile Chiliei și la mare, vor fi granița între am- bele, imperii"... Iar Rusia recunoscătoare Turciei, își asumează, ca și Poarta, dreptul de „a ceda și reîntoarce Subli- mei Porți Otomane pământul Moldovei, aflător pe malul drept al râului Prut, asemenea și Valahia mare și mică cu cetățile, în acea stare, ’în care ele acuma se află, cu orașele; târgurile, satele, locuin- țele și cil toate cele ce se găsesc în aceste provincii". (art. V al tratatului) ¹), Evenimentele din Europa din timpurile acelea, războaele lui Napoleon, rolul Rusiei în Europa după înfrângerea lui Napoleon, au făcut că acest tratat fraudulos, poate unic în istoria omenească să ră- mâe în vigoare, a făcut ca Basarabia să poarte jugul amar al stăpânirei rusești mai mult de un veac. Istoricii ruși și rusificați într’un glas arată că această răpire a fost o binefacere pentru poporul românesc din Basarabia, salvându-1 de sub robia aziatică a Turcilor și aducându-i „cultură". „Situația generală a Basarabiei în momentul alipirei ei la Rusia era deplorabilă; regiunea era distrusă, grație împrejurărilor; populația suferea de biruri, războae și năvăliri. Ea nu era sigură de ziua de mâine. Căile de comunicație erau primitive, școli și spitaluri nu erau")¹ ². Și toate s’au schimbat cu venirea Rușilor. Dar toate afirmațiile acestea, care 1) Ibidem, pp. 2^—29. 2) lOoHJeiifiblfi c60])HHK% r. KninBHeBa, 1812 —1912. Pre- cuvântarea. Basarabia în anul 1812. 3 aveau menirea să ascundă adevărul, n’au convins ■pe nimeni, că Rușii au adus fericire Basarabiei. De fapt chiar actele rusești dovedesc că ocupația rusească și răpirea Basarabiei a fost o adevărată nenorocire pentru populația românească din Basa- rabia, a făcut, ca populația, ca în timpurile năvă- lirei popoarelor barbare, să-și părăsească gospodă- riile și să se refugieze în munți, în păduri. Această operă de distrugere a Basarabiei și în deobște a Moldovei și Țării - Românești, Rușii au început-o imediat după ocupație. Arhivele din Chișinău, pline de documente din timpurile acelea, nu sunt încă pe deplin cercetate, dar ceea ce s’a găsit până acuma arată , cât au fost săcătuite a- ceste țări românești, cât a fost sărăcită și mal- tratată populația românească¹). E deajuns a răsfoi -dosarul „Despre diferite ofense și asupriri din par- tea militarilor, cauzate locuitorilor Moldovei și Va- Jahiei“ care s’a păstrat în Arhiva senatorilor din Chișinău (No. 31), ca să capeți o idee despre purtările Rușilor în țările ocupate. Ispravnicul ținu- tului Iași, cum vedem din acest dosar, Mavrocor- dato Ia 1808 raportează comandantului armatei ru- sești, că „toți locuitorii și mai cu seamă acei cari .trăesc pe lângă drumul mare, necontenit se plâng de purtarea din partea militar Hor “ (raportul e scris în limba franceză.) Relevând, că militarii nu numai că nu plătesc pentru rechizițiile, pe care le fac, ci „în localitățile mai îndepărtate de acest oraș (Iași) se poartă cu locuitorii în cel mai nepermis mod... Nu de mult un locotenent trecând prin satul Taboră cu patruzeci de voluntari, i-a chemat pe țărani și le-a 'ordonat, neavând nici un permis din 1) V. Radu Rosetti. Arhiva senatorilor din. Chișinău. Ana- Jele Academici Române voi. XXXI—XXXII. 4 Cultura românească în Basarabia. partea divanului, să-i aducă 122 găini, 200 ouă, de 9 piaștri rachiu, și 10 piaștri în bani, și bătându-r binișor pe doi, i-a pus pe țărani să-i dea adeve- rință, cum că el a trecut în liniște prin acest sat“. Din plângerile locuitorilor către Divan, anexate la acest dosar, se vede, ce neliniște a cuprins țările ro- mânești, din cauza jafurilor, rechizițiilor, corvezilor etc.. Divanul Moldovei, văzând dezastrul spre care merge țara din cauza purtărilor militarilor ruși, a avut curajul să prezinte la 17 Octombrie 180 3 îm- puternicitului Rusiei Cușnicov un memoriu în care între altele se spune: ⁷ „Istovirea puterilor locuitorilor săraci, soarta lor plină de oboseală, disperarea a fi în situația de a suporta greutățile puse pe ei și hotărârea lor de- finitivă a se refugia mai cu seamă în unele sate din județele Moldovei de jos, nu numai ne-au pus pe gânduri, dar ne-au adus la o scârbă sufletească*. Arătând că populația' grație greutăților, biru- rilor mari, „podvoritului", rechizițiilor, fuge în dis- perare în toate părțile, divanul prezintă și un tablou, din care se vede, ce sume colosale după vremu- rile deaiunci, ce cantități de pâine, de vite, de fân și de lemne a dat Moldova dela 1 Ianuarie până la 1 Noembrie 1808 '). Totuși până la 1812 populația românească din Basarabia avea oarecare speranță că Rușii vor pă- răsi țara, că ocupația rusească este vremelnică. Și mare a fost durerea poporului românesc, când s’a răspândit vestea, că prin tratatul dela București Ba- sarabia a rămas Rușilor. „Ceasurile acelea*, povestește istoricul Mano- lachi Drăgici, „au fost de plângeri un. timp neuitat, 1) Arhiva senatorilor din Chișinău. Dosarul No. 336. Tpyxi* - feccapaficKoă y'ieHOă apxHBHOâ kombccih. Voi. II, pp. 467—471. Basarabia în anul 1812. 5 pentru că poporul cu cârdul, ca turmele de oi, în- cinsese toată marginea Prutului dela un capăt la Mul, mergând și venipd de prin sate și de prin târguri săptămâni încheiate, cu luare de ziuă bună dela părinți, dela frați și dela rudeni, cu care cres- cuse și viețuise dimpreună până Tn vremea aceea ■când se despărțeau -unii de alții pentru totdeauna ’). Impresia, pe care a făcut-o tratatul dela București asupra poporului a fost atât de dureroasă, atât de adâncă, încât a lăsat urme neșterse în sufletul lui, în cântecele și legendele lui. Sate întregi pă- răseau Basarabia, ca să treacă dela „eliberatori" din nou „sub jugul turcesc", ceea ce mulți din is- toricii ruși cu făfă.aicie, nu pot prin nimică explica. „Locuitorii fugeau din Basarabia", cum scria cu- noscutul general rus Chiselev, „preferând ocâr- jnuirea turcească grea pentru ei, celei a noastre"²). Iată un document, care ridică pânăla oarecare măsură pânza de deasupra suferinților basarabenilor din vre- murile acelea. Episcopul „Benderului și Acherma- nului" Dimitrie Sulimă a făcut un raport către mi- tropolitul Gavriil Banulescu-Bodoni, unde arată că protopopul Basarabiei³) Teodor Maleavinschi la 9 Noemvrie 1812, adecă după câteva luni după în- cheierea tratatului dela București, i-a raportat că po- pulația satului Șaba din jud. Acherman (Cetatea Albă), a fugit, rămânând în această comună numai vr’o trei-patru familii. Mitropolitul Gavriil a făcut ii Manola'chi Drăghici. Istoria Moldovei de timp de 599 am. lași, 18.57. voi. |i, p. 96. ²) J. A. Kacce. I’occia sa Ayeat h ofipasoBasie BeccapaS- -cueB oOjacT». UeTepOypri 1913, p. 211. iii Sub denumirea de basarabia Hușii, cum vedem și din dosa- rul Consistorului duhovnicesc din Chișinău No. 218, înțelegeau olatu- S'ile din jurul cetăților Acherman. Chilia și Tigbina, așa că în basa- rabia intra nu numai Bugeacul ci și o parte din jud. Tighina. 6 Cultura românească în Basarabia guvernatorului, „excelență sale, cavalerului Scarlat Sturdza“ următorul raport (în românește): „Protopopul dela Basarabia au trimis raport către preasfinția sa Dimitrie episcopul Binderului și Achermanului și vicarios cu înștiințare cum că la olatul Achermanului un sat anume Șaba născând între locuitori niște vorbi, cum că acest sat a să fie boeresc s’au împrășciet cu fătul rămâind numai bi- serica și preotul și vr’o patru famelii, și nu se șcie cine au scornit aceste vorbe. Deci rămâind numai preotul singur au cerni protopopului voie se mute pi preot la alt sat și preosfințiea sa episcopii Dimitrie ne-a arătat nouă această pricină, însă noi socotim, că dacă să va muta și preutul, apoi mai tare se vor întemeia lo- cuitorii pe vorbile și socotelile lor cele neadevărate. Am poruncit protopopului că nici cum se nu de voie preotului a se muta de acolo pân când se va face punerea la cale de către ocârmuirea cea politicească pentru care de datorie am socotit a în- știința pi excelenția voastră"'). E foarte greu de crezut că populația și-a pă- răsit gospodăriile din acest sat, care-i populat a- cuma de Franceji, Nemți și Ucraineni, numai din cauza zvonurilor, răspândite „nu se șiie de cine". Oficialitățile, cum vedem și din acest raport, căutau să ascundă aceste fapte, „ca să nu se întemeieze lăcuitorii pe vorbile și socotelile lor cele neadevă- rate". Se vede că la mijloc a fost cu totul altceva, a fost faptul, că Rușii într’adevăr au creat o situație pe care n’a cunoscut’o nici o ramură a neamului românesc. Ca să oprească populația, care fugea pe un cap peste Prut, Rușii după cum se știe, au 1) Arhiva cons:storului duhovnicesc din Chișinău, Dosarul No- 325, 1812. Basarabia în anul 1812, 7 declarat, că dincolo de Prut bântue ciuma, ceea ce nu era adevărat, și au stabilii carantină pe malul acestui râu, interzicând orișice comunicație cu Mol-, dova din dreapta Prutului. Mitropolitul Basarabiei Gavriil Banulescu-Bodoni în anul 1812 trimite o cir- culară prin eparhie, în care-i roagă pe cleripi și „toți pravoslavnicii creștini", ca ei să nu creadă, că în Basarabia va fi introdusă iobăgia, „că din înalta împărătească milostivire, aveți o cârmuirea din nația voastră și în limba voastră" ). Cum a fost p.imi'ă de către populația româ- nească din Basarabia noua stăpânire rusească se vede din mai multe documente. lata dosarul No. 193 din anul 1814 din can- celaria guvernatorului Basarabiei : „Despre abuzu- rile făcute de către regimentul de infanterie Ohot- sc/îi (vânătoresc) față de locuitorii diferitelor sate din fudețul Orhei" (pe 101 file). Aici găsim mai multe plângeri ale locuitorilor din județul Orhei și Hotărniceni și ale sărdăriei din Orhei împotriva regi- mentului. Guvernul a ordonat o anchetă, dar ancheta ,n’a dovedit nimică, întrucât acei ca.i erau învinu- iți, au avut grijă să ia cu foda adeverințe din par- tea locuitorilor, că ei s’au purtat bine. Iată o plân- gere a mazililor din satul Bujor, județul Orhei : „Adecă că... noi toți oamenii din satul Bujor la carile mai gios ne vom iscăli cu lacrimi jeluim cătră cinstita sărdărie la cari lucru au început a și face multă și gre supărare în satul nostru de către oșcile rusești carile de multă vreme ținem mos- cali șăzetori și trecători am stătut totdeauna cu mic și mare, iar 'acum aceșci ce au vinit moscali pe gios și vreu să ne scoată din case carele multe cer ce 1) Arhiva Consistorului din Chișinău. Dosarul No, 221, din anul 1812 8 Cultura românească in Basarabia nu se află nu numai la un om sau la doi ce în tot satul fac mare bajocore și săracii numai pot de ai ține cum că ne cer câte 10 sănii pe toată ziua și cai și o sânii cu boi, cer poștă cu săptămâna și noi ne-am rugat la căpitanu de mazili ca și luăm povețuri și viind căpitanu le-au citit porunciți după urmare, iar poroșnecul cel de moscali au sărit la căpitanul nostru cu multă mânie și l-au apucat de pieptu și l-au făcut ca un netrebnic zicând că nu șcie de poruncile cinstitei sărdării, chiar și pi vor- nicul au vrut să-l bată, turburare au făcut chiar tot satul sau întristat și pe căpitanul ocolului l-au luat sub caraul nu pentru altă pricină, ci numai pentru că iau zis să nu facă alte bajocori și spre cre- dință ne-am iscălit cu tot satul și cădem în genunchi înaintea cinstitei serăării ca si ni izbăvim de acea- stă supărare chiar și mari pomană va rămîne. 1814 decemvrie 14.“ Nemulțumirile între țărani erau atât de mari, încât stăpânirea rusească a găsit de cuviință să-i întrebe, ce fel de stăpânire ar dori ei, cum ar pu- tea să fie mulțumiți. Un răspuns ’al țăranilor dia câteva sate din jud. Hotin, ceea-ce este și mai in- teresant, s’a păstrat în arhivele din Chișinău. A- cest document poartă data 1815. II redăm în în- tregime : „La întrebarea ce ni se face de cătră premi- lostivnica stăpânire ca să arătăm cu ce obiceiuri ar fi mulțămirea noastră ca să pitrecem noi țara și să trăim de acum înainte, noi arătăm că ’sântem mulțămiți ca să trăim cum au trăit părinții și stră- moșii noștri cu obiceiurile moldovenești, cu care si noi ne-am trezit. Măcar că acum de o bucată de- vreme de când au fost războiul tare ne-am zdrun- cinat și ne-am sărăcit cu fel de fel de havalele si năcazuri ce am tras necontenit, precum știut este Basarabia în anul 1812. 9 tuturor, apoi când s’au făcut pace și au rămas Prutu hotar, am auzit că ne-au fost iertat preamilostiv- nicul nostru împărat de toate havalelile și dările îm- părătești și atunci tare ne-am fost bucurat. Dar pe urmă văzând noi săracii, că încă ni s’au mai adaos năcazurile și havalelile, încât am ajuns acum la cea mai rea stare de plângim unul de altul, și nu a- vem nici o facere, așteptând peirea noastră, noi după ce cu mare nevoie ni hrănim pe noi și pe co- pii noștri, apoi ținem și soldați mai totdeauna și-i hrănim cu ce li-i voiea din cele ce pot găsi la noi. Uniori ne-au dat două dimirlii praviant pe lună di soldat, cvitanții le dăm uniori de nevoie ca să nu trăiască rău cu noi și să nu ni bată, alti- ori amăgindu-ne câte cu ceva penfrucă-i hrănim, iarăș le dăm, căci noi văzând ca și când n’am dat cfitanții nimică n’am mai isprăvi, așa dar nu ni maț punem de pricină. Oameni de strajă dăm totdeauna la marginile Basarabiei, fân împărătesc facem precum și în iastă vară am cosât și am cărat în locuri depărtate. Bani pentru surugii plătim cu -cară în patru rânduri am fost în iastă vară în Bugeac, cărând casele colo- niștilor și zăbovind pe drum câte o lună și jumă- tateji Săte două llⁱⁿⁱ cu toatâ cheltueala’ noastră fără să ni de vre-o plată cine-va, perindu-ne«boii'. Chereste pentru curțile Mitropoliei în două rînduri «im cărat la Chișinău. Stânjeni de lemne am tăiet ș;i am cărat din codri pentru grajdele ce am făcut în Briceni pentru caii împărătești a polcurilor. Iară apoi căruță cu cai și cară cu boi care ne ieu mus- calii di prin sate fără poronca stăpânirei de la poartă cât li-i voia și pi unde li-i voia până pică vițele. Aceste sunt nenumărate și necontenite în toate zilele și de le arătăm că este porunca părcălăbiei ca să nu ie, ei nu ascultă, ne bat și ieu, noi ca un 10 Cultura romanească în Basarabia norod supus ne având la cine ne mai ruga ca să nu să îndure de noi, toate le-am răbdat și le răb- dam până când am ajuns la această păcătoasă stare, din care pricină au început a să sparge și satele, că am ajuns la aman. Căci' și alișverișul hranei noastre ni s’au închis de când s’au făcut Priita hotar. Noi daci n’om fi slobozi să vindem unde om putea câte o vită ce ridicam din vitei, sau puțăntică Pfie când dă Dumaezău de prisosește, apoi cu ce să trăim că alt aleșveriș nu avem. Noi înainte mai' câștigam cu chiriea căratului sării deia Ocnă, cu cărăușia vinului dela Odobești si altele și nu avem nici havalele și greirăii de aceste, care cu tot ne-au sărăcit. Vite ni se fură di ni prăpădesc așă și de la noi locuitorii di pi margine, care margine ’fiind cu straji închisă totdeauna, nu putem sa mergem îndată când ni se fură precum înainte vreme ieram slobozi di li căutam și li găseam, luându-ne în pri- pă după dânsele, mai ales că străjile nemțăști din- spre Bucovina toate s’au ridicat și pi noi cu totul ne-au sărăcit de vite câte sate sântem pi margine, că pe noi ne opresc străjile noastre de nu putem a- lerga îndată după dânsele. Ce a fi mila lui Dum- nezău și a împăratului care auzim că mare, bun și milostiv este. Toți îngenunchem cu fimei și cu copii și cu lacrimi ne rugăm ca să nu se îndure de noi săra- cii și să ne miluească cu strămoșeștele noaștre obi- ceiuri și să ne mântuim de asupririle care tragem necontenit. Oi, că mare pomană va face cu noi să- racii care nu avem nici o facere, cum și pentru pârcălabi ruși și ocolași ruși ne rugăm ca să nu ni să mai rânduească, că tare ne năcăjim și ne o- sândim și la aceasta să fie tot boeri moldoveni de a noștri cu cari sântem deprinși ne înțelegem în Basarabia în anul 1812. 11 vorbă la nevoili noaslri și sântem mulțămiți și așa- am putea trăi precum nădăjduim, fiindcă auzim de lume că acum, au trimis un credincios a împărăției sale, care este urechea împăratului, ca să ne cer- ceteze cum trăim și știm că nu să îndură de noi osândiții. 1815 anul“ Urmează iscălitu ile țăranilor din satele Malin- ții, CUșcăupi și Zarojanii din jad. Hotin. Cu aite cuvinte, regimul rusesc delcc n’a adus țăranului basarabean acea siguranță, acea liniște sufletească despre care vo.besc istoricii ruși. Dim- potrivă, greutățile la care au fost supuși țăranii, brutalăalea fa|ă de ei a militarilor și funcționarilor ruși, i-au făcut pe țăranii români, răbdători, deprinși cu fel de fel de greutăți, să arăte suferințele lor, să ceară înlocuirea funcționarilor ruși cu români, i-au făcui să viseze vremea, când Prutul era „des- chis”. Un luc u caracteristic : între țăranii români din sudul Basarabiei s’a păstrat până acuma tra- diția, că ei au făcut casele bulgarilor, că părinții lor au ridicat gospodăriile coloniștilor. Pe lângă faptul, că coloniștilor li s’a dai câte 50 — 60 dese- tini de pământ de fiecare gospodar, pc când țăra- nilor români numai câte 8— 12’/.> desetini, bietul român basarabean, cum vedem din documentul citat mai sus, a fost nevoit să facă și casele colo- niștilor. Nu mai puțin elocvent este în privința aceasta un alt document, o petiție a țăranilor din Rachitna, jud. Hotin, petiție datată cu anul 1816, adecă după patru ani ai stăpânirii.rusești, când populația până la oarecare măsură s’a deprins cu regimul rusesc. Locuitorii din acest sat cu o deosebită îndrăzneală 1) Arhiva cancelar ei guvernatorului Basarabiei. No. 517 clin 3 Iunie 1816. 12 Cultura românească în Basarabia își apărau drepturile lor, obiceiurile și limba stră- moșească. „Cinstiți boeri dipartamentului“, citim în a- ■ceastă petiție."] Di ar fi precum auzăm, că au ve- nit acum un credincios a împăratului, cu lacrâmi ne-am bucurat, că pe sămni au auzât împăratul di nevoili noastre, că tare multe am tras, și mai înainte cu oștili dar și acum di când s’au indiis Prutu încă șă mai multe; că pe tot ceasul dăm di toate și nimini nu ni mai întreabă di mai avem de unde da; încât acum au rămas di- cei mai mulți nu avem nici ce mânca, că -mulțime havalelilor ce facem în toate zălile cu cosări și cărături di fân, cu faceri și cărături de feliuri de lemni și cheres- teli încă și pe la Basarabia și la Chișinău, pi In Briceni și pe aiure, cum și stânjeni di lemni. Dar podvorituri oștehești cu cară cu boi peste tot locul . cum și poștili din sat în sat peste tot locul pun tot ceasul pi la toți ofițerii și slujbașii și căzacii și soldații cu cai cu căruți cu cară cu boi întrebat neîntrebat, cu poroncă și fără poroncă, care cum apucă neîntrebat și ieu bani, dăm pentru surugii goștină desătină și câte altă dată săldați și căzaci la fateri țănem și hrănim, si luându-ni cu săla ce- le ce găsăsc, pe la casăli noastre și mănâncă, ba încă ni bat să le dăm ceea ce nu avem, și apoi ni fac cu frica di li dăm și cvitanțăe, 'și câte alte nevoi tragem precum știi cinstita părcălabie. Strajă pe graniță, dăm în toate zăleli. Di vite cu totul ne~au sărăcit și tâlharii că le fură și di ceea parte la nemți s’au râdecat 'străjali și numai a noastre au rămas di ne năcăjim încât nici după tâlhari nu ne lasă să mergem ca să ni căutăm vi- țeii în pripă precum mai înainte earam slobozi și nu ni se pute fura vițeii ca acum. Și pâne că dând Dumnăzău di să faci mai gloată ’ ne-o mănâncă Basarabia în anu[1812.15 alții precum arătăm, ear nu ca mai înainte că pu- tem vinde unde ni eara voea și pane și vite și ori ce avem din munca noastră, acum cu totul ni s’au închis alesverișul și sântem opriți și nici chirie de sare di vin și alteli ca mai înainte nu avem; și nu știm ce să mai facem numai mila împăratului poa- te să ni scape de piere întru careli ne aflăm, că de ne ar da Maica Precista năstav să ni rădice greutățili aceste și să ni lase în obiceiurile noastre celi moldovenești, care am apucat dela bătrânii noștri și să mai vinim în floare precum am fost ca să slăvim numili împăratului noi, și în urmă și urmașii noștrii, și se petrecem totdeauna supt dre- gătorii moldoveni pământeni de ai noștri precum sântem deprinși și ni înțelegem în vorbă. Că noi alte rândueli nu pricepem și numai cât ni să adaug năcazurile și greutățili noastre. Noi la aceste cu • lacrămi ne rugăm și să facă milă împăratul cu noi. Anul 1816 februarie 15 f După iscăliturile țăranilor găsim șl numele celui care a scris: „Eu Grigori dascal am scris cu zăsa .satului. “ Dar nu numai țăranii au luai în apărare liber- tatea lor, drepturile lor strămoșești, limba și obiceiu- ₇ rile lor; boerimea basarabeană, care căpătase oa- recare privilegii de la Ruși și prin urmare avea mai puține motive să protesteze, și aceea a adre- sat prin Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni o ce- rere către împăratul Alexandru I, în care își spun -doleanțele lor. După bătrânul Scarlat Sturdza, pe la mijlocu- lui anului 1813 a fost numit ca guvernator al Ba- sarabiei generalul rus Harting. Acest general a în- ceput o luptă împotriva „ocârmuirei provizorii" a 1) Arhiva cancelariei guvernatorului Basarabiei. Dosarul N 5167, auul 1Ș16. 14 Cultura românească n Basarabia Basarabiei, alcătuită {a 1812 de către contele Ca- podistria. Conform regulamentului din acest an, Basa- rabia avea guvernul ei provizoriu, cam la fel cu fostul divan al Moldovei alcătuit din funcționari ruși și elemente locale, care erau în majoritate în a- ■ cest guvern (7:5). Generalul Harți .g, pornit împotriva boerilor moldoveni, Ia 23 Decembrie 1814 a înaintat un ra- port Ministerului de justiție rus, în care arată, că boerii, „nefiind niciodată în asemenea funcțiuni și nefiind deprinși cu ordinea serviciului nu numai acelui rusesc ci și a celui moldovenesc, neglijea- .ză oriși-ce bună rândueală; falosindu-se de ma- joritatea voturilor, ei contribue mai mult la în- călcarea, decât la conservarea justiției" ') Bizuin- du-se pe aceste fapte, el cere unificarea legei administrative a Basarabiei cu acea din Rusia, a- decă transformarea Basarabiei într’o gubernie ru- sească. Ca răspuns, la acest raport, boerii au înaintat prin Gavriil Banulescu-Bodoni o cerere împăratului Alexandru I, în care între altele scriu: „Dă-ne nouă un ocărmuitor civil pentru aceas- tă provincie din moldoveni băștinași, un bărbat, căruia i-ar fi cunoscute familiile nobile (boerești) locale, obiceiurile și legile noastre și a țărilor me- jieșe cu noi, fiindcă neavând acuma un așa ocâr- muitor, din zi în zi vom fi înstrăinați de obiceiuri- le noastre". Relevând că chiar Turcii timp de patru veacuri au respectat legile țării și n’au pus la în- doială existența acestor legi, ei spun: „Al patrălea veac trece de când Moldova se ocârmuește cu legile și regulamentele ei, și prin â. A. ttacco. Op. cit., p. 207. ₌₌₌₌₌₌₌< Basarabia în anul 1812.15 urmare, s’ar putea crede, ci ea nu le~a avut și nu le are acuma? Oare nu există vechile obiceiuri moldovenești și pravilele permanente ? Oare nu există pravilele lui Vasile Vodă? Nu există scoase în diferite vremuri legile voevozilor, uricurile și testamentele? Oare nu se judecă toate chestiile pe baza legilor lui lustinian și alți împărați bizantini? Care calomnie mai mare ni se poate aduce nouă în situația noastră de astăzi?'). Cu toate că se știe atitudinea mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni față de Ruși, rolul pe ca- re l’a jucat el îq chestia anexării Basarabiei de Ruși la 1812, văzând ceea ce se petrecea, la 1813 el roagă guvernul rus să fie numit în locul lui S.turdza un boer moldovean, care cunoaște limba locală, chiar poate din acei care au trecut în Ru- sia la 1792¹ ²) iar la 1815 înaintând petiția boerilor, el scriea ober-procurorului Sinodului rusesc, prin- cipelui Golițin : „Moldova, ca colonie romană, în vechime se. ocârmuia cu legile romane, în timpurile din urmă ea a devenit o regiune dependentă de imperiul Constantinopolului, și cum stăpânitorii creștini, atât și cei musulmani, n’au luat de la ea drepturile ei'j“. Prin urmare, din aceste acte oficiale, se vede ce nenorocire pentru întreaga populație a Basa- rabiei a fost anexarea acestei provincii românești de către Rusia, prin ce tragedie sufletească trecea această populație și în ce situație deplorabilă au fost puși locuitorii acestei țări. Tot odată se vede cu câtă tărie, cu câtă bărbăție își apărau locuitorii 1) JI. A. Kacco. Op. Cit., p. 29. A. CiaflaiiHKiS PaB piasi BaHVJiecKy—Eoaohh. KauiHneBT, p. 285. 2) i A. Kacco. Op. cit., p. 208. - 3) A. CTajHHUJsifi. Op. cit, p. 287. 16 Cultura românească în Basarabia nteresele lor naționale întru cât a fost desvol- țtată în ei conștiința națională. Aceste plângeri au ajuns până la guvernul central rus, și cu toate că după 1815 în Rusia, cum am notat mai sus, s’a început un reacționarizm ' grozav și prin urmare, nu se putea aștepta la re- forme ceva democratice, la un regim mai mult sau mai pu{in uman pentru Basarabia, guvernul de la'Petrograd a trebuit, să cedeze necesității unei schimbări a sistemului de ocârmuire în Basarabia. La 1 Aprilie 1816 împăratul Alexandru I a trimis Mitropolitului Gavriil Banulescu-Bodoni un rescript în care, arătând, că guvernul dându-i Basarabiei o ocârmuire provizoria, a avut în vedere din ex- periență să vadă ce fel de ocârmuire să-i dea, potrivită cu obiceiurile de aci. “ Dar cu cel mai ma- re regret am constatat în" modul cel mai precis, că dorințele mele n’âu fost îndeplinite și că dezordi- nele, mai cu seamă de la oare care timp încoace, au ajuns la cel mai înalt grad, așa că multe din nevinovatele familii ale țăranilor blăjini, lăsând că- minuirile lor, caută adăpost peste graniță. Toate acestea, atrăgând 'atenția mea, mă fac să iau mă- suri deosebite, ca răul făcut să dispară și să se facă pentru locuitorii din Basarabia o soartă, po- trivită cu dorințele lor, cari sunt în deplină măsură și ale mele“ Notând că el trimite un funcționar înalt, care va studia chestia la fața locului, Ale xandru I, ca să liniștească spiritele, spune: „Do rința mea este de a se da ei' (Basarabiei), . ocârmuire civică, potrivită cu moravurile, obiceiurile și legile ei“. In sfârșit roagă ca aceste dorințe ale lui să fie traduse în limba poporului și să fie aduse la cunoștința tuturor.!) 1) lOfiHjieBHijn c6opB0Ki r. KBniBHeea. Chișinău 1912, anexa 1, p. 3—4. Basarabia în anul 1812. 17 Cu alcătuirea acestei noui legi pentru Basara- bia a fost însărcinat un funcționar superior Bahme- tiev, căruia Alexandru I Ia 29 Aprilie 1816 îi scriea că pentru Basarabia frebuește „o ocârmuire specială .în conformitate cu legile ei băștinașe, cu moravurile și cu obiceiurile ei“ Iar în instrucțiile anexate la acest rescript se pune în vedere, ca alcătuitorii legii speciale pentru Basarabia, să se călăuzească cu așezămmtele ocârmuirii Finlandiei, Poloniei și Georgiei, care aveau autonomie pro- vincială¹ ²). Această lege specială pentru Basarabia a fost gata la 1817 și sub denumirea de „Regulamentul așezământului regiunei Basarabia" (Așezământul obrazovaniei oblastie Basarabiei) a apărut în 1818 în limba românească cu text paralel rusesc³). După „așezământul" dela 1818 Basarabia se ocârmuia de un „Consiliu Superior" („Stat înalt"), care era compus parte din elemente locale alese, parte din funcționari numiti de guvernul rus. Acest Consiliu în atribuțiile căruia cădea rezolvirea .tutu- ror chestiilor juiidice, administrative și economice, era compus din 11 persoane, din ca-e 5 erau nu- miți de căire guvern, iar o aleși, și anume: Pre- ședintele General Guvernatorul Podoliei, care de fapt nu lua parte la ședințe, guvernatorul și vice- guvernatorul Basarabiei și doi președinți, al secții- lor judecătoriei superioare din Chișinău, al secției penale și al secției civile și 6 depuiați din partea nobilimei. Acești din urmă trebuiau să fie confir- mați de către General-Guvernatorul Podoliei. 1) J. A. Kacco. Op. cit., p. 214. 2) Ibîdem. 3) A fost retipărit în rusește în ,,IIOJIHO6 COSpaHÎe saKOEOBI Fo:ciecK0H thniepia t 35, PP- 222—281. 2 18 Cultura românească în Basarabia. Toate hotărârile se luau cu majoritatea voturi- lor și erau definitive, însă persoanele particulare se puteau plânge asupra hotărâ'ilor lui prin minis- trul de justiție și procurorul general din Petrograd, Consiliului de Stat. „Corespondența în Consiliu se face în limba rusească și moldovenească după natura ei, adică: acele diriguitoare, acele de stat, acele penale și de instrucție judecătorească în limba rusească și mol- dovenească avându-se în vedere legile imperiului rus și păstrând legile și obiceiurile pământene în privința proprietății particulare; iar chestiile de drept civil și de hotărnicie se vor exercita numai în limba moldovenească și se judecă pe baza legi- lor și obiceiurilor moldovenești¹¹ f. Nu ne vom opri mai amănunțit asupra acestui regulament, asupra organizațiilor judecătorești și administrative în județe. Nemulțumirile generale, care, cum am văzut mai sus, domneau în Basarabia, cererile țăranilor și boerilor români, au silit guvernul rus să-i dea Basarabiei o „ocârmuire specială", un fel de auto- nomie provincială. In autoadministrarea Basarabiei Toiul principal îl juca nobilimea. Toate funcțiile mai importante în administrație și justiție, nu numai de la centru, ci și în județe, erau ocupate de nobi- limea basarabeană prin alegere. Limba moldove- nească a fost recunoscută ca limba oficială în toate instituțiile de stat din Basarabia pe lângă acea rusă, iar în unele instituții în județe se Întrebuința exclusiv această limbă. Mai mult, legile și obiceiurile moldovenești, mai cu seamă acelea, cari priveau dreptul civil, au rămas în vigoare. Dar n’au trecut nici doi ani după ce a apă- ¹ 1) ibidem. Basarabia în anul 1812. • 19 rut regulamentul dela 1818, și Rușii au început să încalce acest regulament, să unifice legile moldo- venești cu cele rusești, sau, mai bine zis, să le înlocuiască cu cele rusești, au început să înlăture elementele locale din instituțiile de sfat. La 1820 guvernul rus a introdus încă doi membri numiți de guvern în Consiliul Superior al Basarabiei¹) așa că majoritatea voturilor trecea de partea celor nu- miți. Iar la 16 Martie 1820 Alexandru I a aprobat propunerea generalului Bahmetiev, prin care ᵣvo- tului președintelui in Consiliu în toate chestiile în afară de cele judecătorești, se dădea noțiunea cuvântului veto; în caz când el nu se unea cu opinia majorității, el avea dreptul a înainta păre- rile sale discreției Suveranului" ¹ ² ³L La 1823 ispravnicii de județ, cari erau aleși, au fost înlocuiți cu cei numiți, iar la 3 August 1825 dela consiliul superior au fost luate funcțiile jude- cătorești. In fine la 29 Februarie 1828 guvernul rus prin un nou regulament a șters aproape toate ur- mele autonomiei Basarabiei. Prin acest regulament Basarabia devenea o oblastie rusească, cu institu- țiile la fel cu acele ruse și dependente de minis- terele dela Petersburg. Consiliul superior a fost transformat în Consiliu de Oblastie, în atribuțiile căruia cădea numai sarcina a stabili unele impo- zite și a regula unele chestiuni de aprovizionare. Acest consiliu, în care toți membrii erau numiți de către guvern, în afară de mareșalul nobilimei, se convoca de două ori pe an. La anul 1833 și limba română, ca limbă oficială a fost scoasă, din toate instituțiile, în afară de biserică unde s’a men- ținut mai mult timp. 1) 1. A. Eacco Op. cit./p. 219. 2) Jbiderrt, p. 220. 3) Ibideni, pp. 223—224. 20 Cultura românească în Basarabia Insă, luând drepturile Românilor basarabeni, apă- rate prin luptă, încălcând^ legile și obiceiurile țăriiₓ guvernul rus n’a fost în stare să stingă conștiința națională a poporului basarabean. Vitalitatea și statornicia etnografică a poporu- lui românesc s’a dovedit și în Basarabia. Altmin- trelea nici nu putea să fie, fiindcă Basarabia, care a rămas românească până astăzi după o sută de ani de încercări din partea Rușilor de a o deznațio- naliza, era și mai românească în timpurile răpirei. După o statistică dela 1817 în Basarabia se găsea aproximativ o jumătate de milion de locuitori ') Aproape toată populația aceasta era românească, și cum vedem dintr’o altă statistică rusească dela 1810¹ ² ³), din toate județele Moldovei, cele din Ba- sarabia aveau populație mai numeroasă. In totul, după cum am stabilit noi în altă luc- rare în 1810 în Basarabia se găseau 527,199 de locuitori, din care numai aproximativ 5% erau străini de neamul nostru, iar restul Români. Dar ce este mai interesant, cetățile cari au fost în mâinile Turcilor, Chi ia, Cetatea-AIbă, Tighinea și Hotinul, erau populate în majoritate de Români. Cum ve- dem din dosarul Nr. 226 dela 1808 al Arhivei Se- natorilor din Chișinău⁴) aceste cetăți erau supuse unui deosebit regim militar, cu comandanții lor, cu un deosebit regulament pentru populație. In aceste cetăți, s’a făcut un recenzământ la 1808, care este foarte interesant pentru noi din toate punctele de 1) /. Nistor. Populația Basarabiei la 13.2 —1818. Arhiva j entru știința și rel’o ma sociala. 1, p. 90. 2) Arhiva Con si stor ului Spirnual d n Chișinău. Dosarul N 2)8, .8.0. 3) «Contribuții privitoaie la numărul populației în țările >omâ- nești la 1810". In «Arhiva pentru știintă și reformă socială». 1920, bl. 1—3. 4) V. și „Tpyjbi Bcccape6cso2 yqeEoâ apxHBHCâ komhccîL Voi II, PP. 380-38'. . Basarabia în anul 1812. 21 vedere. Din raportul Sărdarului Vasilache (acelaș dosar) se vede ca în urma cererii Comandantului armatelor rusești, generalul Prozorovschi, Divanul Moldovei a luat o dispoziție în 1806, să se facă un recensământ *cu scopuri fiscale în aceste cetăți și anume „sa se facă o condică a tuturor locuito- rilor băștinași, de ce nație și confesie sunt, și câți locuitori au intrat de când se află aci armata, de unde au venit și cu ce se ocupă" (din raportul comandantului cetății Chilia maiorul Lavrov). Din acest recensământ, în care găsim numele de fa- milie al tuturor gospodarilor aflăm următoarele date: în Tighina cu suburbia Lipcani 331 de gospodari din care 16^ Români, 101 Evrei, 52 supuși ruși și 9 .Armeni. Notăm că între supușii ruși găsim nume de familii românești, așa de pildă două fpmilii Bu- hai, venite din orașul Tiraspol $i altele. In Cetatea- Albă 334 familii, din care 168 Români, 132 Armeni, 18 Evrei și 16 Sârbi refugiați. în Chilia 478 de familii’ din care 393 Români, 58 de Lipoveni și 27 de Evrei supuși ruși. In Hotin și -în suburbiile lui 648 gospodari din cari 297 Ro- mâni, 340 Evrei și 11 Armeni. Adecă în patru cetăți românești, cari au fost în mânile Turcilor un timp foarte îndelungat, la 1810 găsim 1791 de gospodari din cari 1026 de gospo- dari români. Dacă excludem numărul supușilor ruși din această c'ifră, cari au venit după 1806 cu ar- matele rusești, reese că aceste cetăți au fost po- pulate de Români chiar în vremea când ele erau stăpânite de Turci; numai garnizoana era turcească. De „olaturile" cari aparțineau acestor cetăți nici nu poate fi vorba : incontestabil, că ele erau locuite de Români. ₛ Se naște întrebarea, a putut această populație .românească, atât de numeroasă și atât de conști- 22 Cultura^ românească în Basarabia _____________ ____ entă în drepturile sale naționale, cum am văzut mai sus, să fi fost lipsita de ori și ce cultură cum în- cearcă să dovedească istoricii ruși ? Făcând parte integrantă din vechea Moldovă, trecând împreună cu ea prin toate peripețiile iste- rice, Basarabia nu putea să se deosebească prin nimic de restul Moldovei și din punct de vedere cultural. Până în ziua de astăzi se văd martorii acestei culturi puternice: ruinele majestoase alee etăților vechi moldovenești, ale Cetății Albe, ale Chiliei. aleSorccei și a Hotinului, urmele orașelor moldovenești, ale ve- chiului Orhei, ale Lapușnei, ale Tiutului și ale atâtor o- rașe dispărute, toate aceste vorbesc despre o cul- tură foarte intensă pe teritoriul Basarabiei. Iar nu- mărul mănăstirilor, acestor focare de cultură în a- cele vremuri, ne povestește și mai mult despre ni- velul cultural al Basarabiei. In momentul anexărei Basarabiei, în această provincie se găsesc 12 mă- năstiri și 13 schituri ), din cari mănăstirile Căpriana și Curchiul au fost înființate încă în veacul al XV, pe vremurile marelui Voevod moldovenesc Ștefan cel Mare. Dar multe din mănăstirile și schiturile Basara- biei au fest desființate înainte de 1812¹ ²). E foarte elocvent în această privință numărul bisericilor din Basarabia, care erau cu puțin mai mic decât cel de astăzi. Din raportul Mitropolitului GavriiI Bănu- lescu Bodoni dela 1812, în Basarabia erau 749 de biserici în 755 de sate și orașe³) dintre care fru-- 1) Arhim. V. Puiu, Monăstirile din Basarabia Chișinău i 919» pp. 8—9. 2) Ibidem, p, 17 et passim. 3) A. CTaaHHUEÎH, Op. cir., p. 249. Arhiva Consistorulru din Lhișinău dosarul Xo. 224, 1812. ____ Basarabia in anul 1812.23 moașa biserică a sf. Dimitrie din Orhei zidită de Vasile Lupu, biserica din Căușani, probabil din vea- cul XV-lea, înfrumusețată do zugravii moldoveni și restaurată de Scadat G.igorie Ghica și Grigorie, Calimah, domnii Moldavei, cu chipurile lor pe pereți, biserica sf. Nicolae din Chilia, restaurată de Vasile Lupu, vechea biserică așa ztsă armenească dar de fapt moldovenească din Cetatea Albă și atâtea bi- serici în stil moldovenesc cari s’au păst at și astăzi prin sătucenile noastre '). Dacă ne aruncăm privirile peste hotarul vechii Moldove și al României de astăzi, peste Nistru, ce semne de cultură se găseau în vremurile acelea ? Frumoasa cultură poloneză n’a ajuns până la ma- lurile Nistrului în afară doar de nordul Podoliei. Pe malul stâng al Nistrului și pe alocurea și în stepa Chersonului până la Bug, erau așezări în care e- rau pe timpurile acelea cam o sută de biserici mol- dovenești, iar încolo tot sudul Rusiei de astăzi, până aproape de Chiev, toată stepa sud-rusică, era în stadiu de colonizare, care se începuse abia în vre- murile Ecaierinei a Il-a, adecă cu vre-o două de- cenii înaintea răpirei Basarabiei. Prin urmare, comparând situația Basarabiei de atunci din punct de vedere cultural cu aceea care era dincolo de Nistru și care, ca cea mai de a- proape în mod natural trebuea să treacă în Basa- rabia, găsim că boerii moldoveni înaintând petiția guvernului rus la 1813, aveau toată dreptatea, ară- tând că este o „mare calomnie" a spune, că Ba- sarabia n’are cultura ei. ]) Despre bise.icie vechi 2l/₂ c. m. scrisul foarte îrigrljir, _26 Cultura românească în Basarabia nu poartă griji să aibă iubire și dragoste cătră pa- tria sa, adecă pentru țara și pământul și limba, în care s’au născut, păcătueșce întocma ca și cel ce trece cinstea părinților săi. După cum zice Tițeron și Ulisă cel pre înțelept, și Ovicleo cel minunai, nu șciu cu ce dulceață să hrănesc, cei ce nu pomenesc de patria sa și altele. Deci și eu pentru datoria aceasta vrând a fi oariș-ce mulțămitoarea, și neavând alta cu ce să mă arăt, am pus puțină ostineală cu toată prostia me de a» tălmăcit, această cărticică numită gra- matica învățăturilor fizicii de pe limba italienească pe limba moldovenească, care socotesc a fi de folos, celor întâi tineri învățători, ce călătoresc pe drumul învăță- turilor, apoi că zăbovindu-se mai întâi, cu cetire,'au (?) și cu învățătura la aceasta, vor ave multă cu- noștință încă și șciință și dinpreună ușurință și în- țelegirea vorbitor celor ce-i învață, fiind că ’ întru adâncimea învățăturilor sunt multi cuvinte și tălmă- ciri, cu greu a se deprinde, și a se înțelege, din- tru întâi, că alti cuvinti sini dintru întâi obicinuite prin învățături a să seri și a se înțelege puterea lor pe limba streină, fiind foarte cu greu altor limbi, care n’au cuvinte în destul, ca să poată de odată a zice și a cunoașce tâlcul și puterea acelu- iași cuvânt. După cum și noi aice multi cuvinte greceșci și lătineșci leam pus însuși acelea, ca să nu stricăm simțirea lor, dându-le numai din pute- rea vocabolariului, adică din cartea care tălcueșce, cu aceeași limbă, cuvântul oareșcare simțire de cu- noștința lor, cu multi cuvinti și întru același loc, unde sau scris, și iar și le zic celor ce voesc a să învăța dela alții apucând oareșce zugrăvală, de cu- noștință, din cărticica aceasta ii cu grabă or înțe- lege, pre cei ce li vorbesc, cum pentru învățături, așișdere și pentru cuvinte, lăsându-i cu pace ’ întru Basarabia în anul 1812. 27 linișcea lor, a să învăța, iară pre cei ce vor lua sama tălcuirii mele, ii’ rog să mi prindă îndată în ponoslu pentru nedreapta me tălmăcire dar să în- drepte ză. “ După „Scara de tot ce să află în cartea a- ceasta (t. 3-5 nenuni.), urmează un capitol, care tratează despre filozofie și știință în genere cu ur- mătorul titlu : „ Gramatica învățăturilor fiziceșci de toate lu- crurile cele ce sânt mai cunoscute și mai obicinuite răzamate asupra încredințărilor" (f 1 - 19).' Iar după aceasta urmează patru părți ale cărții cu titluri după cum urmează : 1) „Gramatica dela învățătura fizicii partea dintâi. Pentru somalogie și pentru apropierile dela materie, pentru feliurile alese a trupurilor cu în- dreptări dela fire. Pentru fire de obșce și pentru apropierile trupurilor fireșci." (f. 19—46).’ 2) „ Gramatica dela învățătura fizicii partea al doilea. Pentru cosmologhie, care cuprinde o vedere de obșce pentru toată lumea mai întâi, pentru soare, pentru lună, pentru planeti, pentru cometi au steli cu coadă pentru stelile statornice au întărite*. (f, 46 - 46 v.) 4) „Gramatica dela învățătura fizicii partea al triilea. Pentru aerologhie și mai întâi pentru at- mosfera ori pentru aer, pentru vânturi, pentru me- teore, pentru ivirile cerești." (f. 67 — 88). 4) Gramatica dela învățătura fizicii partea a patra, pentru gheologhie (f. 88—185). Insfârșit redăm și un pasagiu din textul aces- tei cărți interesante, din care se vede felul, cum a fost tradusa cartea : „Pentru sunet. Să luăm sama acum la firea și apropierea sunetului de vreme că simțirea de toți curiozii zic că și aceasta ești o parte îndestulată: '28________Cultura românească în Basarabia _______ _ dela firi spre o trebuincioasă socotință. Sunetul ești o pornire de valuri, de a aerii, făcându-să dela oa- recare clătire de urlet, că lovirea pricinueșce în păr- țile de un trup, acești valuri ori lovituri din aerii viind a lovi asupra timpanului dela urechile noastre cu agiutoriul nervilor poartă la spiritele noastre a- ceastă simțire. Și pentru că un singur și același su- net ești înțeles de mulți oameni carele să găsesc în osebite locuri, ești la scuturare și cutremurul, date dela lovire de oarecare trupuri care să închide, ca întru o sferă împregiurul trupului, că ești ca un. chedru și câți să vor tâmpla într’această sferă, toț¹ într’u’i chip vor auzi sunetul de acea lovire" (f. 32)- Ia bibliotecile rusești se găsesc mai mulie cărți 'și manusc’ise, ca’e poa tă numele unor orașe ba- sarabene, ale bisericilor, ale donatorilor basarabeni, ceea ce arată, că cărțile și manuscrisele acestea au trecut prin manile basa-abenilor. Este caracte- ristic, că chiar în Chișinău, un oraș mic pe ia sfâr- șitul veacului XVIII, s’a scris o Alexandrie, care astăzi se găsește în biblioteca aceleași Academii din Chiev sub No. 372. Acest manuscris fără în- ceput, fără sfârșit și fără câteva file la mijloc, scris în 59 file în folio, are pe foaia 40-a următoarea notiță : „ Scrisa-s’au această Alexandrie cu toată chel- tueala a dumisale Donie fecior lui Grigori Pavlo- vici din târgul Chișinăului, la anii dela nașterea Dom- nului Hr. 1790, în luna lui noemvre -20, în zilele blagocestivei împărătesei Ecaterinii Alexeevnii a toată Roșia, pe vreme când bătea Moscalii cetatea Is- maile, fiind cneaz sfeteișii Alexandrovici Potemchin mai mare preste toată, armiea. Deci fiind eu pre aceia vreme dascal aici, în Chisinău, de învățat co- pii, m’au poftit acest Donie neguțătorul de aici cu ioată cheltueala dumisale. Donie neguțătorul— Chi- Basarabia în anul 1812. 29^ șineu, si eu Ștefan dascal din Putna, am scris cu cheltuiala dumisale Donie“ ’)• Aproape la toate bisericile s’au păstrat actele stării civile și statele personale ale preoților dela începutul veacului XlX-leți scrise în limba româ- nească. Pe baza acestor acte a fost făcută și cata- grafia dela 1810-). Am văzut mai sus, ce număr mare de biserici a avut Basarabia pe la 1812, și prin urmare tre- bue să presupunem că și clasa clericilor a fost foarte puternică șl numeroasă, și această clasă nu putea să nu aibă școli. - Din Alexandria, pe care am citat-o mai sus, se vede că la 1790 în Chișinău se găsește un „das- căl pentru învățat copii" Ștefan dela Putna, poate că e vre-un elev eșit din școala renumitului Vartolo- meiu Măzăreanul. Autorul manuscrisului dela Chiev nu indică școala la care a funcționat el, dar fără îndoială, el predă la o școală cu mai mulți elevi, poate la acea domnească, despre care vom vorbi mai jos. Cele dintâi școli, în Basarabia, ca și în res- tul Moldovei, au fost pe lângă mănăstiri și parohii. Numărul acestor școli, cum se vede din datele care s’au păstrat a fost destul de mare. Așa dascălul Ștefan Istrati a învățat a ceti și scrie moldovenește precum și tipicul bisericesc în școala din comuna Bumbăta, o alta școală a fost în comuna Goler- cani, un preot Lupu Vartic învață înainte de anul 1786 în comuna Ișnovăț, dinjud. Orhei, iar mai pe ¹ ² 1) Ștefan Berechet. Documente slave de prin arhivele ruse. Bu- curești, 1920, p. 3—4. Se prea poate, că această Alexandrie ilustrată este in legătură cu manuscrisul Academiei Române No 8t>9, care a fost scrisă „în zilele prealuminatii împărații sale Măriri Ecaterina Alexeevna.. la veleat 1790J¹ V. N. Cartojan. Alexandria în literatura românească. București. 191 ) p. 33—34. 2) Arhiva cousistorului din Chișinău." Dosarul 218 din 1810, 50 Cultura românească în Basarabia urmă în Tețcani. Asemenea școli bisericești au fost în corn. Buda, Trușeni, Răspoveni, Scumpia, Mo- leșii, pe lângă biserica Mazarachi din Chișinău etc.¹). Profesorul seminarului din Chișinău A. Silin în lucrarea sa despre Dimitrie Sulima arhiepiscopul Chișinăului, mărturisește că în anul 1811 vicarul mitropoliei din Iași sub ocupația rusească Dimitrie Sulima, a înființat la mănăstirea Curchiul o școală pentru copiii do preoți* ²). Preotul comunei Alexăndreni, jud. Soroca, Petre Ghentus a înaintat mitropolitului Gavriil următoarea petiție : „înalt preosfințite și mult milostive stăpâne. Jăluim preasfinției voastre de mila lui Dum- nezeu am trii copii de învățătură și nu avem școală acolo în sat și porunca a preasfinției voartre ca să aducim copiii aice la școala preaosfințiii voastre si copiii sânt mici. Rog înalta mila preosfințiii voas- tre să aibă voiea și blagosloveniea preosfințiii voas- tre ca săi dau la învățătură la mănăstirea ’Dobrușii că aice mii cu neputință ai aduci că sânt om singur mari pomană va fi preosfințiii voastre. 1813, Apri- .lie 28“*). Din acest document reesă pe de o parte că și la mănăstirea Dobrușa a fost școală, pe de altă parte, din cuvintele „nu avem școală acolo in sat“ tragem concluzia că erau școli și pe la sate. Că prin unele din satele Basarabiei erau școli vedem 1; Aceste date le găsim în articolul 1. P. S. Arii episcopului Gurie.' „Câte-va extrase din arhive despre șco ile bisericești în Basa- rab'a înaintea anexării ei de către llusia'¹. In „Revista societății Istorico-Arheologice bisericești din Ghi- șinău. V. XI11, p. 68—73. ²) n. A. JIoTOițKiH. Ucropin EnninaeBCKOH ceasHapin. Kb- inaHeBi, 1913, p. II. 3) Arhiva consistorului din Chișinău. Dosarul No, 219, a. 1813. r. II. A. JIOTonsiii, op. cit. p. 13. Basarabia în anul 1812. 31 și din numărul știutorilor și neștiutorilor de carte din copiii preoților, extras din informațiile eparhiei din 1815. Din. 2650 de copii de preoți în etate de 1—15 ani; 886 șlieau carte, restul erau neștiutori de carte; în etate dela 15 — 20 ani, din 298 de copii, 244 știeau și numai 54 nu știeau; din 179 în etate dela 20 de ani în sus, 101 șliutori de carte și 78 care nu știeau carte ¹). Dar școalele de pe lângă mănăstiri și biserici puteau să folosească numai pentru țărani și copiii de preoți ca școli inferioare, în care învățau a scrie și citi. Arhiva senatorilor din Chișinău dela 1806 până la 1812, precum și arhiva cancelariei guver- natorului Basarabiei și a consistorului dela Chiși- nău în primele decenii după anexare sunt scrise mai mult de jumătate în limba românească. Toate cere- rile locuitorilor, preoților și funcționarilor mici sunt scrise în românește, în acea frumoasă limbă moldovenească, în care se scria și în Moldova de peste Prut. Toți autorii acestor petiții, toți dăscălii și preoții se vede că au avut o școală ceva mai bună de cât cea elementară, pe care puteau s’o aibă la sate. Statele personale ale clericilor care se găsesc pe la biserici, ne-arată că foarte mulți din preoții basarabeni pe la 1812 și-au făcut stu- diile la școala lui V. Costachi din Socola. Se gă- sesc însă date, din care se vede că și în Basara- bia era o școală care avea menirea să dea o pre- gătire ceva mai mare decât școalele primare. Școala aceasta era în Chișinău, se numea domneasca și nu se știe când a fost închisă. „Negustorii și locui- torii" orașului Chișinău au înaintat la 1815 mitropo- litului Gavriil următoarea cerere: „Către înalt preasfinția sa a preosfințitului în- 0 II. A. JtOTOIlKÎF, ᵤₚ. cₜ. p. ]2. 32 Cultura românească în Basarabia dreptătorului Sinod CilenP) și aceluiaș exarh Chirio- Chir Gavriil Mitropolit Chișinaului și Hotinului ,si a feliuri de ordene cavaler. . Dela toți neguțitorii și alți lăcuitori din Chiși- nău ce avem copii de învățătură în limba moldove- nească Plecată jalobă. Mult îndurate înalt preosfiuțite stăpâne! Cu totul împotrivă ne iaste a vedea pe fiii noștri lip- siți de hrana învățăturii limbii noastre, și nu numai fiei cei sirimani și scăpați patimei această mare pa- gubă dar și fiei celor ce ar putea ajuta ceva pe un dascal învățătoriu copiilor lor asemenea lipsiți sunt : nefiind nici case de obșce precum să află pe la toate orașele. Măcar că în trecutul an 1812 — dec. 16 ne-am înființat din milostivă poruncă înalt preosfin- țiii voastre să rânduiască Dascălul Gheorghie Po- . povici învățători de copii la biserica sfântului proroc llie pentru care nu puțin ne-am bucurat: dar de vreme că la câteva luni după aceea trebuind rânduită casa de școală pentru lucrul bisericei sau zăticnit lucrul. Pe urmă gătinclu-șe altă casă de scoală la biserica nașcerii Precistii strângându-să și copii a- colo asemenea urmând nevoia pentru casă de șăzut părintelui protopop Lupul, s’au dat și aceea sfinției sale unde și acum șade. Și așa de istov s’a stricat acea milostivă punere la cale, nu cu puțină mahni- ciunea noastră și multă pagubă fiilor noștri. Pentru aceasta facem șliut și rugăm mila înalt preosfinției- voastre ca iarăși să se pue în rândueală acest tre- buincios lucru. Iar pentru -dascal sântem mulțămiți și cerem tot pe dascălul Gherghe Popovici ca să fie rânduit numai pentru învățătura copiilor făgă- duindu-i și din partea noastră ceva [ajutor iu și mai J) Membru. Basarabia în anul 18J.2.33 vârtos venitul cotului târgului care mai înainte era afierosit școlii obșcești ce să zicea domnească (aicea în Chișinău) voim a să trage iarăși întru aceeași veche rânduială ce să urma. Și deacă înalt Preos- fințiea Voastră veți socoti a ’fi cu cuviință a ne să da și o condică de milostenie, spre a se putea zidi nișce case mai mari de școală spre mulțămirea obșcei va rămânea la înalt Preasfinția Voastră bună- voință '). Urmează patrusprezece iscălituri și rezoluția Mitropolitului GavriiI dela 28 Aprilie 1815, care suna astfel: „Pentru venitul cotului prin târguri să se gă- sească soobscenie-) unde se cuvine [ G. M. Ch“ In afară de aceasta la Chișinău lângă biserica sf. Arhanghel Mihail între anii 1800 1819 funcționa o școală giecească, în care se învățau copiii boe- rilor și negustorilor din Chișinău și unde ca pro- fesor era un oarecare Constantin Grecu ³). Nu este exclus, că asemenea școli erau și în alte orașe ale Basarabiei, cum a fost de exemplu,, școala unui „filozof grec" din Movilăul de peste Nistru, unde învățau fii bcerilor din județul Soroca.⁴) Prin urmare din toate datele arătate mai sus reiese un lucru: Basarabia pe Ia începu- tul veacului XIX, avea cultura ei proprie, na- țională, avea chiar școli, -avea cărturarii ei, adecă nu se deosebea prin nimic, din acest punct de vedere, de Moldova de peste Prut, și luându-se în 1) Arhiva Consistorului clin Chișinău. Dosarul No.. 178, anu⁴ 1815. 2) Informație, lămurire. 3) Arhiepiscopul Gurie Câte-va. extrase din arhive despre șco- lile bisericești în Basarabia, înaintea anexării ei de către Rusia, In „Revista societății istorico-arheologice ^bisericești din Chiș- nău“. Voi. XIII, p. 65, 4) Teodor Vârnav. Istoria vieții mele, București 1903. Biblioteca Minervei, p. 12. 3 34________Cultura românească în Basarabia. vedere gradul de cultură în genere în orientul Eu- ropei în vremurile acelea, această cultură, cu toate împrejurările grele prin care a trecut Moldova, era destul de desvoltată. Am văzut, cum a reacționat populația Basarabiei la Introducerea regimului ru- sesc, am văzut cum își apără ea drepturile sale strămoșești, pecât era dezvoltată în sufletul ei ideea comunității sale etnice cu Românii de peste Prut. • Evident, că ar fi o mare greșală, dacă s’ar ' crede, că Rușii cu tot meșteșugul și toate sforțările lor de a înăbuși mișcarea culturală, care se înce- puse în Basarabia, au reușit în această privință. Viața culturală a trebuit în mod firesc, să continue și n’a putut să se întrerupă în mod brusc. Tradiția cultu- rală este una din cele mai puternice și, prin urmare, greșesc acei, cari cred că orișice popor poate fi des- naționalizat, asimilat. Istoria popoarelor cari au trăit în Austria și mai cu seamă în Rusia a dovedit zădărnicia încercărilor de a schimba sufletul poporului. Cultura românească în Basarabia n’a putut să se manifeste așa cum s’a manifestat acea din Transilvania sau Bucovina. A fost o mare nenorocire pentru basarabeni, că ei au fost de aceiași credință ca și Rușii, ceea ce a adus poate Ia oarecare apropiere a intelectualilor cu Rușii, Ia indeferentizmul acestor intelectuali față de problemele naționale. In chestia desnaționalizărei Rușii au reușit mai mult la popoarele de o credință cu ei; Polonejii, de exemplu, popor slav, înrudit cu acel Rus, și-au păstrat naționalitatea și cultura mulțumită și faptului că ei au fost catolici. Cultura ro- mânească în Basarabia a avut părțile ei slabe, ea s’a abătut dela matca ei naturală, ea și-a rupt, gra- ție regimului rusesc, legăturile aproape cu desăvâr- șire, cu țările românești, iar lipsa de școli naționale Basarabia în anul 1812. 35 a făcut că această cultură s’a desvoltat foarte puțin sau mai bine zis, a rămas în stadiul ei de primiti- vitate, aproape așa cum a fost la 1812. Dar această cultură, aceste manifestări slabe de viață româ- nească merită să fie studiate, pentrucă prin ele s’a menținut continuitatea tradiției culturale, s’a menți- nut ideia unității noastre naționale, s’a subliniat ceea ce zăcea sub conștiința poporului de jos. Cultura românească în Basarabia sub stăpânirea rusească s’a manifestat în diferite direcțiuni. Cea mai statornică și mai puternică instituție în această privință a fost biserica. Preoțimea din Basarabia trecută în mare parte prin școala dela Socola con- stituia în vremurile acelea clasa intelectuală a Ba- sarabiei, avea tradițiile ei moldovenești și avea cele mai strânse legături cu poporul. Desigur, că această preoțime conservatoare prin menirea ei nu se putea împăca cu regimul rusesc; sunt probe că mulți din preoți fugeau peste Prut '). Toată corespondența bi- sericească, toate actele bisericești, condicile, in- ventariile, actele stării civile se făceau numai în românește și în românește se înaintau consistorului din Chișinău. Această stare de lucruri a durat până la 1871, când arhiepiscopul Chișinăului și Hotinului Pavel, unul din cei mai înverșunați dușmani ai nea- mului românesc din Basarabia, a dat ordin ca co- respondența bisericească să se facă în rusește. 1) V. arhiva Consistorului din Chișinău. Dosarul Nq. 145 din 1813 și No. 139 din 1914. II. Tipăriturile bisericești. Mitropolitul Gavriil Banulescu-Bodoni. înființarea tipografiei eparhiale din Chișinău. Rolul mitro- politului Gavriil în traducerea și tipărirea cărților bisericești. Cărțile bisericești ti ărite în timpul păstoriei mitropolitului Gavriil Banulescu-Bodoni. Dimitrie Sulima și cărțile tipărite de el. Alte ti- părituri. Reînființarea tipografiei eparhiale și căr- țile bisericești noui. O rodnică activitate pe terenul cultural româ- nesc în Basarabia a desfășurat mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni. Știința românească n’a fost to- cmai dreaptă cu acest arhipăstor: el este socotit ca un trădător al neamului, ca unul din principalii sprijinitori ai anexării Basarabiei Ia Rusia, ca o „coadă de topor“ a Rușilor '). 1) Ep. Ghenadie de Râmnic: „Exarhul Gavriil" în „Revista nouă" No. 10, anul 18b8. Bibliografia este arătată în cartea D-lUt P. V. Haneș „Scriitorii basarabeni". București 1920, unde găsim de- stul de importante date asupra vieții și operelor mitropolitului Ga- vriil (pp. 91—140). Cea mai complectă lucrare asupra lui Gavriil Banulescu—Bodoni este lucrarea lui ABKCeHliă Ciaj[H0IlEi0. 1&- Bpiiiăi BaHyuecKO-BojioHH, eK3apxi MouioB-iaxiScRin n MHTponojiHT'b- KnmoBeBCElif. K0Ui0BeBt 1894, pp. XYI + 374-j—LIV. Tipăriturile bisericești 37 Nu ne vom ocupa de biografia lui Gavriil Ba- nulescu-Bodoni, întrucât ea a fost studiată destul de amănunțit, asemenea nu știm în ce măsură ise pot atribui învinuirile care ise aduc. Fapt este că mitropolitul Gavriil a pus bazele culturii românești în Basarabia sub stăpânirea străină, că în urma activității lui, cultura românească s’a întărit, a luat o direcție, care a contribuit foarte mult la conser- varea spiritului românesc în provincia noastră. Și nu ne putem închipui unde ar fi ajuns Basarabia, dacă în capul bisericii ei ar fi fost pus un episcop rus, un arhipăstor, care nu cunoștea trecutul Ba- sarabiei, sufletul poporului ei. Originar din Ardeal, Gavriil Banulescu-Bodoni în timpul războaelor turco-ruse și al ocupafiei ru- sești dela 1806—1812 a căpătat simpatiile Rușilor, a devenit mitropolit al Chievului, mai târziu exarh al mitropoliei Moldovlahiei, și după anexarea Basa- rabiei, mitropolit al acestei provincii până la 30 Martie 1821, data mortii lui Gavriil Banulescu-Bo- doni. Examinarea activității românești a mitropolitului Gavriil Banulescu-Bodoni ne aduce la concluzii, care fac să apară figura acestui Om cu totul în altă lumină. Am văzut că în urma raportului guver- natorului Basarabiei Harting dela 1814, îndreptat împotriva obiceiurilor pământului Basarabiei, a le- gilor ei, mitropolitul Gavriil în fruntea boerilor ba- .sarabeni își ridică glasul pentru apărarea drepturi- lor și legilor locale. Prima grijă pe care a avut-o mitropolitul Ga- vriil după ce s’a stabilit în Basarabia a fost orga- nizarea eparhiei. La 6 August 1812 cu No. 769, Gavriil se adresează câtre comandantul arma- 38 Cultura românească în Basarabia. felor rusești amiralul P. V. Ciceagov cu următoarea cerere: „Când mă găseam la Petersburg după ce s’a primit acolo știrea despre încheierea păcei cu Po- arta Otomană, potrivit căruia râul Prut este fixat ca graniță și toate pământurile aflătoare între Prut și Nistru sunt anexate la Rusia, Sf. Sinod și ober- procurorul lui au discutat chestia înființării în a- ceastă regiune a unei eparhii noi, cât pe motivul numărului însemnat al bisericilor, care se găsesc 749 în 7q5 de sate și orașe, atât și din cauza* depăr- tării acestei provincii de alte eparhii ale Rusiei și din cauza deosebirei de limbă și de obiceiuri a po- poarelor, care o locuesc, propunând ca eu și cu episcopul Vicar să mă mut în această eparhie In adresa lui către Sinodul rusesc dela 4 Noem- brie 1812 mitropolitul Gavriil invocând aceleași motive subliniază și mai mult „deosebirea de limbă, moravuri și obiceiuri a poporului de aici și a cle- rului" și băzându-se pe această deosebire Gavriil cere pentru noua eparhie următorul lucru: „In ocârmuirea acestei eparhii să mi-se îngă- duie să mă acomodez obiceiurilor de aici, când a- ceasta nu este în contrazicere cu legile, fiindcă a- ceasta cere liniștea poporului acestuia... și fiind că și din punct de vedere civil lor li s’au acordat drep- turile lor vechi moldovenești... pentru instruirea co- piilor preoților și slujitorilor bisericii trebuește în- ființat un seminar în care să se învețe toate acele obiecte care se învață în alte seminarii duhovni- cești. De a învăța {în ea) cu preferință și neapă- rat limbele: acea rusească ca a stăpânirei, acea na- 1) Arhiva Consistorului din Chișinău. Dosarul No. 224. _ Tipăriturilebisericeșțî.39 țională moldovenească, ca acei ce învață să poată propovădui poporului cuvântul lui Dumnezeu; acea latinească, fiindcă din ea se trage și se poate îm- bogăți acea națională¹¹ ’). In acest raport se vede tendința mitropolitului Gavriil de a da eparhiei din Chișinău aceiași or- ganizație, pe care o avea biserica din Moldova: el păstrează cam aceleași protopopii care au fost înainte, cere să fie lăsate aceleași dări pentru bi- serică, micșorându-le puțin, cere să i se dea 80 de scutelnici lui ca mitropolitului și 40 episcopului, cum a fost în Moldova etc. In afară de aceasta mitro- politul Gavriil roagă, ca la episcopia din Chișinău să fie atașată și o parte din episcopia Ecaterino- slavului, și anume regiunea Ociacovului, care avea peste o sută de biserici. „Această alipire", scria ei, „nu numai că ar mări {perfecționa) această e- parhie nouă, ci pentru popoarele care o locuesc ar fi o mângâere, întrucât Stepa Ociacovului, ca și Basarabia, este locuită de Români, Greci, Bulgari si coloniști de diferite nații, iar Ruși sunt foarte puțini" ¹ ²). După ce a organizat eparhia Chișinăului și a deschis seminarul teologic din Chișinău, în care se preda și limba românească ca obiect „cu grama- tica scrisorii, curata scrisoare si pravila scrisorii pentru învățătură" ³) câte 10 ore săptămânale, mi- tropolitul Gavriil își pune în gând se deschidă o ti- pografie la Chișinău. La 25 Septemvrie 1813 el înaintează Sf. Sinod un raport în care între altele scrie: 1) Ibidem. ff. 26-32. ²) A. CTajțHHIlKi0. Op. cit., pag. 250. 3) Arhiva consist, din Chișinău, f. 71. 40 Cultura românească în Basarabie. „După mutarea mea din Iași în orașul Chi- șinău, îndreptând luarea aminte spre păstoria în- credințată mie, am constatat, că cât bisericile pa- rohiale de aici atât si mănăstirile și schiturile, nu numai că n’au cărți duhovnicești, care ar putea servi pentru îndrumarea preoților si a creștinilor, dar n’au chiar cărțile necesare pentru îndeplinirea serviciului divin, fiindcă, bisericile moldovenești, cele mai multe aparțineau episcopiei de Huși, unde nu era tipografie; iar tipografia din Iași, una singură în toată Moldova, din cauza deranjării nu pu’ea în- zestra îndestul bisericile cu cărți, și din această cauză clerul moldovenesc de aici' a fost nevoit de a cumpăra cărți bisericești în limba moldovenească tipărite în eea mai mare parte în regiunile austriace. Și fiindcă cărțile tiparului de acolo sunt unite și în afară de greșeli de limbă, conțin învățături și povățuiri, care nu seamănă cu dogmele bisericii or- todoxe, de aceea a și fost interzisă cumpărarea cărților de așa fel. In ce privește bisericile rusești, care se găsesc câteva pe Nistru și în Basarabia", pentru ele se pot aduce căr|i din Chiev, însă cu foarte multe greuiă|i. Mai departe mitropolitul Ga- vriil spune: „Având în vedere această situație a bisericilor, eu după datoria păstorească a mea am găsit de cuviință a înființa în Chișinău pe lângă casa mi- tropolitană o tipografie pentru tipărirea sub îngri- jirea mea proprie a cărților bisericești în limba moldovenească și cea slavonească pentru eparhia de aici. “ Arătând că pentru această tipografie el a pre- gătit iot materialul necesar, literile moldovenești și slavonești, el scrie că a chemat din mănăstirea Neamțu „un tipograf iscusit, pe călugărul Ignatie, care a venrn după buna lui voie și care fiind de origină velicoe Tipăriturile bisericești. 41 rus știe bine în afară de limba slavonească și pe acea de aici moldovenescă“ ’) înainte de a obține aprobarea sinodului, mi- tropolitul Gavriil a început și traducerea unor cărți din slavonește in moldovenește. In scrisoarea lui către Amvrosie, mitropolitul Petersbu~gului și a Nov- gorodului, Gavriil între altele scrie, că dacă nu i-se vă îngădui deschiderea tipografiei el nu va „avea mijloace de a înzestra bisericile moldove- nești cu cărți pentru rugăciuni (tedeumuri), răndu- ială pentru parastas, catehizise, cu instrucții pen- tru blagocini, cu predici duminicale și pentru săr- bători, din care primele patru sunt traduse de mine în limba locală și gata pentru tipar, iar cu tradu- cerea predicilor mă ocup acuma.¹¹ I⁾ ²) In această scrisoare ca și în alfa cu a- celași conținut, adresată ober-procurorului sinodu- lui Iurachin ³), Gavriil spune, că cu corectarea căr- ților moldovenești se va ocupa el însuși. Sf. Sinod în ziua de 4 Mai 1814 aprobă cererea lui Gavriil, iar la 31 Mai tipografia din Chișinău a fost des- chisă. Din întreaga corespondență cu privire la des- chiderea tipografiei din Chișinău se vede, ce în- semnătate mare dădea acestei tipografii mitropolitul Gavriil, ce grijă avea el pentru ea, câtă muncă a depus, până când și-a realizat scopul său. Sinodul rusesc în aprobarea lui pune condiție, ca cărțile, care se vor tipări în moldovenește, în tipografia din Chișinău, să se traducă de pe cărțile tipărite în tipografia sinodală din Moscova. Cea dintâi carte bisericească tipărită în tipo- grafia eparhială din Chișinău a fost Liturghia de la 1815. I) Arhiva cotjsistorului din Chișinău. Dosarul No. 50 / din a- nul 1813. 2) Ibidem. 3) Ibidem. _42 Cultura românaască în Basarabia. Cartea a fost tipărită in folio pe 1 + 5 19 l~187 foi, pe hârtie bună și cu litere mari, citețe ; în text se găsesc câte-va gravuri, iar începutul unor capi- tole sunt înfrumusețate cu viniete. Pe prima foaie, care servește și ca titlu al cărții, se enumeră, cum era obicinuit în cărțile bisericești eșite din tipogra- fiile ruse, membrii familiei împărătești, iar mai de- parte menționează locul și data tipărîrei în urmă- toarele cuvinte: „cu blagoslovenia Preasfântului îndreptătorului Sinod și a Preaosfințitului Gavriil e- xarh mitropolit Chisinăului și Hotinului, sau tipărit cartea aceasta ce se numește liturghie în exarhi- ceasca tipografie a Basarabiei, ce se află în sfânta mitropolie a Chișinăului și a Hotinului în Chișinău. La anul dela facerea lumii 7323. Iar dela nașcerea cea după trup a lui Dumnezeu Cuvântul, 1815, in- dictionul 3, în luna lui August*. In „pecuvântarea* Liturghiei care a fost trimisă bisericilor din Basarabia și ca circulară separată ’) găsim indicație asupra motivelor care au determinat deschiderea tipografiei și asupra felului cum a fost tradusă cartea. „Prin Pronia celui prea înalt în- . credințându-se nouă povățuirea pravoslavnicei Bise- rici a oblastiei Bassarabiei, după neapărată păsto- rească datorie, nu încetăm a pune, pre cât se poate, în bună orânduială această sfântă Biserică și pre slujitorii ei. Intre multe alte cuviincioase așezări, care am cunoscut a fi trebuință spre a să pune mai cu de- dinsul în lucrare, înștiințindu-ne că Bisericile într- această Oblastie, într-altele sânt lipsite și de căr- țile trebuincioase, ne-am silit a așeza tipografie în Mitropolia Eparhiei noastre, ce este în Chișinău, 1) A. Cra j h n us i ii. Beccapa^csas EK8ap jomîs. KnmnHeBCKia Enapsiajiiaua b^omocth, 1892, & 1, p, 21. Tipăriturile bisericești.43 pentru A. căruia punere în lucrare câștigând bla- goslovenia Prea sfântului îndreptătoriului Sinod a toată Rossia, iată că întâia cea mai trebuincioasă bisericilor carte, de care într-această eparhie este prea mare lipsă, Slujebnicul, care în limba Rumâ- nească să zice Liturghie, cu ajutoriul lui Dumne- zeu o am tipărit-o urmând întru toate întocma tăl- măcirei slavonești, și așezării liturghiilor ce să ti- păresc în Rossia, pe care noi din cele slavonești îndreptându-o cât s-au putut mai bine, am adaos-o cu Sinaxariul celor 12 luni, cu toate prochimenele trebuincioase preste tot anul, și cu alte folositoare învățături spre povățuirea preoților, care învățături în cele mai denainte rumânești nu să află". Cum vedem, Gavriil Banulescu Bodoni a tra- dus cartea din slavonește, folosindu-se și de cele românești și confruntând textul și cu originalul gre- cesc, ceea ce se vede din următorul pasagiu din aceiași circulară a lui Gavriil Banulescu Bodoni: „Drept aceia de trebuință am socoti a arăta aicea deobște la toți, iară mai ales Preoților carii slujesc în limba rumânească, că aflând îhtr-această Liturghie oare-și care cuvinte într’alt chip tălmă- cite, nu precum să află în cele mai dinainte rumâ- nești tipărite Liturghii, să nu se mire de aceasta, nici să socotească a fi greșalâ, ci mai vârtos să știe, că iaste îndeptarea celor mai înnainte făcute greșale... Greșala: „cu înțelepciune dreaptă. Și în- țelepciune dreaptă",—care să află în toate Liturghiile tipărite rumânește, iaste cea întâia care au trebuit a fi îndreptată. Căci nici în Liturghiile grecești, din care s’au tălmăcit cele slavenești, nici în cele slavenești acest feliu de tălmăcire: cu înțelepciunea dreaptă, n’am găsit, ce în toate Liturghiile am aflat.- 44 Cultura românească în Basarabia. înțelepciunea drepți"s). Mitropolitul Gavriil mai arată câteva mici modificări, asemănătoare celor de mai sus. Cartea se termină cu următoarele „stihuri" : „Tuturor oamenilor canonul să cade să fie. Căruia ce iaste de trebuință, fiește care aceia Domnului laudă totdeauna înalțind, ca o zidire pe ziditorul său în veac știind*. Cartea cuprinde „Liturghia" cu „ Vecernia" și „Utrenia" (f. 1 — 116) Sinoxariul pe 12 luni (f. 116 până la 150), „prochimenele" la serbătorile mari (f. 150-165) și observațiuni, cari privesc partea practică a serviciului divin. N’am avut posibilitate să confruntăm textul a- cestei „Liturghii" cu liturghiile tipărite în țările ro- mânești, dar suntem siguri, că partea care privește slujba bisericească, rugăciunile și răspunsurile „stra- nei" sunt aceleași, că Gavriil nu le-a tradus din slavonește, ci s’a folosit de textele vechi, introdu- când numai modificări mici, îndreptând greșelile, făcute în text mai înainte. Astfel numai se pot ex- plica asemănările în text ale acestei cărți cu cele moldovenești, pe care le-a observat D-l P.V.Haneș¹ ²). Sinaxariul însă este tradus nu din edițiile tipografiei sinodale din Moscova, ci după vre-o ediție din Chiev, ceea ce se dovedește prin următorul fapt: în edi- țiile din Chiev se găseau între sfinții așezați după jzile și sfinții locali, care nu se găsesc în sinaxa- rii e moscovite. In „Liturghia" din Chișinău se gă- sesc mai mulți sfinți (Nicola sveatoșa — 14 Oct., cuvioșii Spiridon și Nicodim dela Peșteră — 31 Oct., Varlaam igumenul Peșterii — 19 Noemvr. etc.), în total 21, a căror activitate s’a desfășurat în Chiev 1) Precuvântarea în întregime este reprodusă în I. Blana și N. Hodoș Bibliografia românească veche. Voi. UI, pp. 119—122. 2) Op. cit., p. 115. Tipăriiurile bisericești. 45 și care nu suni trecuți în sinaxarele tipărite Ia Mos- cova In registrul cărților care s’au tipărit în exarhi- ceasca tipografie în Chișinău, reprodus într’un ar- ticol de către A. Stadnițchi¹ ²) după date pe care i Ie-a procurat fostul profesor al seminarului teologic L. Mațeevici, cu data 15 Decemvrie 1815 este tre- cut și un molevnic, tipănt în 4° în 1200 exemplare. N’am putut da peste această carte, dar fără îndo- ială și acest molevnic a fost în românește și pro- babil că este acel care a fost retipărit la 1816 cu data 4 Octomvrie :ⁱ). In anul 1816 apare un „catihisis alcătuit în scurt pentru slujitorii bisericești... cu adăogirea lo- curilor din sfânta scriptură, din pravilele sfinților apostoli și a sfinților părinți și din duhovnicescul reglament, care pravile deosebit atârnă asupra preo- ției. Scos din cel slavenesc și tipărit în exarhicea- sca tipografie a Chișinăului. Anul dela Hristos 1816, luna lui Fevruarie*. Cărticica conține 1 ; 43 foi în 4". Această carte a fost tradusă după „Catihisisul pentru preoți și slujitorii bisericii* a mitropolitului Moscovei Pialon (Levșin), carte care în prima e- diție a apărut la 1775, Ia Moscova. In același an se retipărește „molevnicul* dela 1815 (în 4" 4 + 128 f.). După titlu cu enumerarea membrilor casei împărătești găsim o precuvântare, care se vede, fără schimbare se reproduce din e- 1) Y. A. 4e.iaKT,. Beccapaficm BorocjiyiKefiHua khhhi Ha pyjibiHCKOMi Tpyxu BeccapaGcKaro uepKiBHaro HCTopnKO- apxeojiorn’iecKaro oOmeciBa. 2 b. 1909, p. 14. 2) EeccapaOcKaJî esaapniccKaa Tnndrpa$iH npa KHiHHHeBCKOMi apxiepeîicxosit loirt. KaBiHHeBCsiH euapxia.ihHMM b£jomoctj0892, 1, p. 31. , b; I. Bianu și N. Hodoș. Op. cit., p, 152—153. 46 Cultura românească în Basarabia. diția dela 1815. Iată un fragment din această pre- cuvântare : „Molevnic, adică rânduila cântărilor de rugă- ciuni, tălmăcit din cel slavenesc, care să tipărește în Rossia și să întrebuințează în pravoslavnicile biserici, s-au tipărit acum ’întâi și românește în e- xarhiceasca tipografie a Bassarabiei pentru biseri- cile și preoții Moldoveni a eparhiei aceșteia. Care carte, fiind că ne povățuiește cum se cuvine a mul- țămi prea milostivului Dumnezeu pentru a lui da- ruri și faceri de bine către noi și cu ce rânduială ni să cade a alerga la mila și ajutorul lui, și' a-l ruga în nevoile și năcazurile noastre" ]). In același an în registrul citat mai sus și pub- licat de A. Stadnițchi găsim trecut cu data de 14 Noemvrie tedeumul în ziua Nașterii lui Hristos, ti- părit în 1500 de exemplare¹ ² ³). Este tedeumul spe- cial, care se făcea în Rusia în ziua Crăciunului în amintirea izgonirii lui Napoleon din această țară în anul 1812. In anul 1817 în tipografia din Chișinău apare un „Ciaslov“, o ediție foarte frumoasă (1+27& file în folio). In loc de titlu citim pe prima filă: „Intru slava sfintei, cei de o fință, de viață făcătoarei și nedespărțitei Troițe a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Cu porunca Prea bla- gocestivului sângur stăpânitorului Marelui Domnu- lui nostru împăratului Alexandru Pavlovici a toată Rossia... iar cu blagoslovenia Prea sfântului în- dreptătorului Sinod și a preaosfințitului Gavriil exarh Mitropolit Chișinăului și Hotinului s’au tipărit car- tea aceasta ce se numeașce ciasoslov în exarhicea- sca tipografie a Basarabiei ce să află in Sfânta 1) I. Bianu și N. Hodaș. Op. cit. p. 153. 2) A. CTajaaijKiB. Op. cit., p. 3). 3) Ibidem, p. 31. Tipăriturile bisericești.47 mitropolie a Chișinăului și a Hotinului în Chișinău. La anul dela facerea lumii 7325, iar după' nașce- rea cea după trup a lui Dumnezeu cuvântul 1817 îndictnl 5 în luna lui August", In același an la Chișinău se tipărește un „Re- gistru moldovenesc pentru parastas" (în 1600 de exemplare), pe care noi nu l-am putut consulta. In anul următor se tipărește „Psaltirea" (în 8° 1 + 344 f). In loc de litiu citim aceiași formulă care se termină cu următoarele cuvinte: „iar cu blagoslovenia preasfântului îndreptăto- rului Sinod și a preasfințitului Gavriil exarh. mi- tropolit Chișinăului și Hotinului s’au tipărit cartea aceasta ce să numește Psaltire în exarhiceasca ti- pografie a Bassarabiei, ce se află în sfânta Mi- tropolie a Chișinăului și a Hotinului în Chișinău. La anul dela facerea lumii 7326, iar dela nașcerea cea după trup a lui Dumnezeu cuvântul 1818 în- dictul 5 în luna lui Mai". In același an Gavriil Banulescu-Bodoni tipă- rește următoarea carte: „Rânduiala Panihidei, ce să face pentru raposății Marii Domni împărați și împărătesc: pentru țâri, și ța- rițe a toată Rossia, și pentru preaînalțata lor fa- milie. Sau tălmăcit pe limba Românească, din cea slavenească, si sau tipărit în exarhiceasca tipogra- fie din mitropolia Chișinăului, pentru trebuința și înlesnirea slujitorilor bisericești Moldoveni, din e- parhia Chișinăului, la anul 1817*'). Pe verso filei întâia și pe următoarele găsim și o precuvântare a mitropolitului Gavriil, care cara- cterizează până la oarecare măsura atitudinea Iui 1) Notițele referitoare la formatul și numărul filelor acestei cărți, găsită într’o mănăstire în Basarabia, le-am perdut. 48 Cultura românească rn Basarabia. fafă de anexarea Basarabiei la Rusia. Iată cum sună aceasia „precuvântare". „ Cu mila lui Dumnezeu smeritul Gavriil Exarh mitropolii Chișinăului și Hotinului. Pravoslavnica biserică a Rossiei, ce să odih- neșce supt schiptrul Preablagocestivelor sângur stă- pănitorilor împărați a toate Rossiei, păzând obi- ceiul, ce din început sau dat pravoslavnicii biserici dela sfinții apostoli, și sfinții părinți a face po- menire și rugăciuni pentru răposații binecredincioșii creștini au așezat să se săvârșească, și săvârșeșce aceste pomeniri pentru răposații marii domni îm- părați și împărătesc, țarii și țarițe, și pentru prea înalțata lor familie, ca pentru pr 'eablagocestivii stă- pânitori și apărători a pravoslavnicii credință ■ deci fiindcă acum și oblastia Bararabiei după milostiva proniea a lui Dumnezeu, cu mâna iubitorului de Hristos împărat Alexandru întâiu sau izbăvit de jugul agareanilor, și cei cuvântători păstorii a ei, din preună cu turma sa, fiind împreunați cătră cea de Dumnezeu împărăție a Rossiei, fără nici o grijă slujesc Dumnezeului părinților lor, îndulcindu-să deplin cu îndurările, cu ocrotirea și cu apărarea preablagoslovitului monarh. Pentru aceasta dar și noi toți avem neapărata datorie a aduce dimpreună cu turtna, că fiind împreunați cătră ce de Dumne- zeu păzită împărăție a Rossiei, dimpreună cu toată ceealaltă Biserică a Rossiei rugăciuni pentru o- idihna sufletelor răposaților marilor domni împărați și împărătese, țari și țarițe a toatei Rossii și a preaînălțatei lor familii. Drept aceia noi tălmăcind de pe limba slovenească pe cea românescă, trei , zvoade de numele preaînălțatelor persoane ce sau mutat cătră Domnul, dintru care cel întâiu să fie pen- ■ tru mănăstiri și schituri și pentru soboară și bisericile de prin orașe, al doilea pentru bisericile cealea de Tipăriturile bisericești. 49 prin sate, iară al treilea, arată cum să cade pentru toate acele prea înălțate persoane pomenire să se facă la panihidele ceale de obșce, care după usta- vul Bisericii să săvârșesc în sâmbăta lăsatului de carne și în sâmbăta cea din naintea praznicului pogorârei Duhului sfânt și tipărite aceste izvoade, în deosebită filadă, împreună și cu insuși rânduiala panihidei, păstoresce îndemnândâ-vă poruncim prea- cuvioșiilor voastre arhimandriți, igumeni și cucerni- ciilor voastre protopopi și preoți din oblastiea Ba- sarabiei, ca să săvârșiți negreșit după această bi- sericească rânduiala (....) panihide pentru prea înăl- țatele persoane însemnate în alăturatele aicea iz- voade. Iară darul Domnului nostru lisus Hristos să fie cu voi cu toți. Amin“. In anul 1817 apare Ia Petersburg Noul Tes- tament ¹), care face parte din Biblia dela 1819, ti- părită în același oraș. Și aceste cărți sunt în legă- tură cu numele mitropolitului Gavriil. In- anul 1812 Ia Petersburg s’a înființat „Societatea biblică rusească", al cărei scop era între altele și traducerea și tipă- rirea Bibliei în limbile popoarelor neruse, care lo- cuiau în imperiul rusesc. O secție a acestei socie- tăți a fost înființată de către ■ mitropolitul Gavriil și în Chișinău Ia 1817¹ ²). înainte încă -de înființarea acestei secții, Comitetul secției Societății biblice din Petersburg l-a rugat pe mitropolitul Gavriil să-i tri- meată o Biblie românească. Gavriil trimite Biblia dela 1688 tipărită la București sub Șerban Canta- cuzino și Biblia tipărită în Ardeal, Ia Blaj, Ia 1795 cu o scrisoare în care recomandă Comitetului din 1) I. Bianu și N Hodoș. Op. cit., p. 190. 2) Arhiva Gonsistornlui din Chișinău. Dosarul N «. 24 din 1S27. A. CTanHHUKÎH. 1'aBpiHJii BaHyuecKO-BojOHH... pp. 355—365 Al. Mateevici. Tipăriturile noastre bisericești. Extras din „Lu- minătorul", p. 51—56. 4 50 Cultura românească în Basarabia. Petersburg să se folosească de Biblia dela Blaj, întru cât „traducerea este făcută de pe edițiile celor 70 de interpretatori de răsărit, și este mai clară, și în ea se întrebuințează limba cea nouă, mai înțeleasă". Președintele Societății biblice principele Golițin la 26 lanuar e 1816 aduce la cunoștința lui Gavriil, că Comitetul s’a oprit asupra Bibliei dela Blaj, și ca corectura va sipraveghia-o vicepreședintele socie- tății, principele Ipsilanti, cu ajutorul consilierului de -coleghii Matei Crupenschi, care cunoaște limba mol- dovenească. Totodată principele Golițin roagă să-i trimeată o față bisericească care cunoaște bine limba moldovenească și să ia însăși mitropolitul grija reviziei corecturei; primele coaie ale Noului Testa- ment i le-a și trimis. „Neavând pe nimeni“, scrie Gavriil lui Golițin, „în eparhia Chișinăului, care să știe gramatica și ortografia moldovenească, cu toate că în Basarabia mai toți vorbeau și scrieau moldo- venește“, Gavriil singur a corectat primele coaie, găsind mai multe greșeli. Pentru a- înlesni tipărirea Bibliei, mitropolitul Gavriil îl chiamă pe arhiman- dritul Varlaam (Cuza), igumenul mânăstirei Dobro- văț din Moldova, fost elev a lui, un bun cunos- cător al limbei românești și grecești care împreună cu un psalt pleacă’Ia Petersburg în Februarie 1817. Noul Testament era aproape tipărit și Varlaam s’a apucat de corectarea Bibliei, despre care fapt prin- cipele Golițin comunică mitropolitului Gavriil în ur- mătoarele cuvinte : „Comitetul Societății biblice rusești, bucur(indu- se de succesul în înterprinderea lui (Varlaam) în tipărirea Bibliei moldovenești, a hotărît pentru a scurta timpul pentru revizuirea și corectarea ediției, care se va tipări aici, să vă trimeată Preosfinției Voas- tre părțile corectate a originalului, ca să avem bine- cuvântarea și aprobarea D~tră“. Mitropolitul Gavriil a Tipăriturile bisericești. 51 confruntat textul trimis dela Petersburg și a găsit în el multe greșeli și anume: „îrt partea întâia a ei o nepotri- vire foarte mică cu textul grecesc și cel slavonesc și deacea speram, că în celelalte cărți nu vor fi mari piedici, dar, mai presus de așteptările mele, în cartea a doua am întâmpinat atâtea obstacole, care, oprindu-mă în cale, mă fac să mă adresez Mitropolitul Gavriil Banulescu-Bodoni. Excelența voastre cu lămuriri amănunțite. Citind Is- hodul (Eșirea) am văzut, că. traducerea moldove- nească în multe locuri deloc nu se potrivește, nici cu cea grecească, nici cu cea slavonească. In ea în comparație cu cea grecească și slavonească sau se omit rânduri (stihuri) întregi sau este tradus cu totul alt ceva“... Gavriil arată că asemenea greșeli în Biblia dela 1795 se găsesc și în celelalte cărți a Bibliei și că acest lucru l-a observat și arhiman- 52 Cultura românească în Basarabia. dritul Varlaam, care i-a comunicat, că traducerea dela Blaj „este mai apropiată de cea latinească și franțuzească, decât de cea grecească și slavonească, fapt în care eu nu mă îndoesc, întrucât această Biblie este tipărită în Ardeal de către uniți¹¹'). Propunerea lui Gavriil de a revedea și co- recta întreaga Biblie după textele grecești și sla- vonești, a fost respinsă de către Comitetul dela Petersburg, pe motivul că Biblia trebuie să fie cât se poate de repede tipărită, așa că Biblia dela Petersburg a fost o copie cu corectări mici, făcute de Varlaam, de pe Biblia dela 1795. Insfârșit, la anul 1819 a apărut această monumentală operă în limba românească. Biblia dela 1819, a cărei parte a apărut (Noul Testament) la 1817 (in 8° pe 1 + 274 f.) conține 1+1F1+1249 de file in 8°. Titlul cărții este urmă' torul: Bibliia adecă Dumnezăească scriptură a legii vechi și a- ceiu noao cu cheltuiala Rossieneșcii Societăți a Bi- bliei. In Sanctpeterburg în tipografia lui Nic. Gre- cia în anul 1819 August 15 zile“. In prefața cărții citim : „Intru slava sfintei și de o ființei și de viații făcătoarei și nedespărțitei Troiței, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Din porunca preabinelui credincios, și însuși stăpânitoriului marelui nostru Domn împărat Alexandru Pavlovici a toată Rossiei, în ființa soției Sale“ etc., „cu blagoslovenia sfântu- lui îndreptătorului a toată Rossiei Sinod Dumne- zeiască scriptură a legii vechi și acei noao de tălmăcire românească, carea mai întâia sau tipărit în Transilvania, iară acum sau tipărit cu cheltuiala A. CiajHHnKiP. Op., cit. Tipăriturile bisericești. 55 Rossieneșcii Sațietăți a Bibliei, în păzită de Du- mnezeu împărăteasca cetate Sanctpeterburg, în anul dela zidirea lumii 7327, iară dela întruparea Cu- vântului lui Dumnezeu 1819 îndiction 6; înanoao- sprezăcilea an al fericitei și pacinicii stăpâniri al împărăteștii sale măriri". Iată începutul Bibliei: „Intru început au făcut Dumnezeu ceriul și pă- mântul, și pământul era nevăzut și netocmit și în- tunearec era deasupra adâncului. Și duhul lui Dum- nezeu se purta pre deasupra apei’. Și au zise Dum-* nezeu: să se facă lumină; și s’au făcut lumină. Și au văzut Dumnezeu lumina, că este bună și au dis- părțit Dumnezeu între lumină și între întunerec, și au numit Dumnezeu lumina zio, și întunerecul noaptea"... Fără îndoială, Biblia dela Petersburg, pusă la 1819 în vânzare la Chișinău a adus foloase nepre- țuite culturii românești din Basarabia; eparhia din Chișinău dădea câte o Biblie și câte un Nou Tes- tament fiecărui preot care se hirotonia, iar Noul Testament a fost trimis tuturor protopopilor cu ru- găminte de a-i obliga pe toți preoții, să cumpere câte un exemplar ¹). Tipărită într’o limbă frumoasă, corectată de către Gavriil și arhimandritul moldo- vean Varlaam, Biblia până în ultimii ani a fost una din cărțile românești, care s’a păstrat prin bisericile basarabene. Una din cele mai importante cărți, care au apărut în Basarabia, a fost „Mineile“ dela 1819 (1+31-221 + 9 f. in 4°). După obișnuita pomenirea familiei împărătești, în aceleași cuvinte se arată, că „s’au tipărit cartea aceasta ce se numește Mineiu de obșce, în exarhiceasca tipografie a Basara- ’) A. CiaAHHllKiM. Op. Cit., p. 364. 54 Cultura românească în Basarabia. biei, ce să află în sfânta Mitropolie... La anul dela facerea lumii 7327, iar dela nașcerea cea după trup a lui Dumnezeu Cuvântul 1819, indic- iul 7, în luna Iui Iunie". In prețioasa „precuvân- tare", care servește și ca circulară pentru preoți- mea basarabeană, găsim și motivele tipărirei a- cestei cărți, precum și izvorul de unde a fost tra- dusă. Și întrucât această precuvântare este opera lui Gavriil și are și oarecare calități literare, o re- dăm în întregime : Cu mila lui Dumnezeu Smeritul Gavriil exarh Mitropolit Chișinăului și Hotinului: Tuturor celor ce vor ceti această Predislovie și păstorească a noastră învățătură, blagoslovenie cerească le cerem dela începătoriul Păstorilor, și mântuitorul nostru lisus Hristos. Sîlindu-ne după păstorească noastră datorie a aduce în cea mai bună stare Bisericile din O- blastia Basarabiei, noi cu părere de rău am luat sama, că unile dintrânsele nu au nici Mineile cele de pe toată luna, care pentru săvârșirea Dumne- zeeștii slujbe neapărat sânt trebuincioase, nici mă- car Mineiul cel de obșce, după care în lipsa celor- lalte, s'ar putea săvârși Slujba Bisericească. Căci măcar că slujbile de obșce în limba moldovenească sau și alăturat la sfârșitul cărții, ce să chiamă An- fologhion: însă afară de aceasta, că de acest felia de cărți să află acum foarte prea la puține bise- rici, și însuși slujbile de obșce întrânsele sânt a- tâta de nepline, în cât după dânsele nici o slujbă bisericească nu să poate a. să săvârși deosebit cu toată slujba ce să face la Priveghiere. Și pre lângă aceasta întrânsele nu-să află slujbile de obșce, a cinstitei cruci, a Maicii Dom- Tipăriturile bisericești. 55 nului, a îngerilor, a Mergătoriului înainte, a măr- turisitorilor, acelor fără de arginți, și ale altora. Pentru a depărta o așa de mare ca aceasta lipsă în cele mai de trebuință bisericești cărți, noi ca o datorie a noastră am socotit a împărtăși a- cum mai întâia bisericele cu Mineiul de obșce, ce să întrebuințază pre la bisericile pravoslavnice din Roșia: Și pentru aceasta dar tălmăcindu-l de pre limba slovenească pre cea moldovenească, l’am ti- părit în Exarhiceasca tipografie a Basarabiei, ce să află în Răsădenția Mitropoliei noastre. Și fiind că cartea aceasta cuprinde întru sine toate slujbele cele de obșce, adecă: a Maicii Domnului, a cinstitei Cruci, ’ a îngerilor, a Mergă- toriului înainte, a mucenicilor, a cuvioșilor și a- celorlalți plăcuți lui Dumnezeu Sfinți. Drept aceea vă poruncim pre cuvioșiilor voastre Arhimandriți, Igumeni, Nacialnici, și ’cucerniciilor voastre Proto- popi, blagocini, și preoți din oblastia Basarabiei, ca neavând Mineile ceale pe toată luna, să săvâr- șiți Dumnezeeasca slujbă, după acest Mineiu de obșce, atât la vremea praznicilor Maicii Domnului, și a sfinților, cât și atuncea, când întru cinstea vre unui sfânt, adecă a prorocului, a apostolului, sau a altuia va cere 'trebuința a săvârși prive- ghiare și ceealaltă slujbă Bisericească, precum mai ales la praznicile împărătești, sau când cineva din poporeni va pofti ca să cântați slujba vreunui sfânt anume. Această carte atâta de trebuincioasă pentru bi- serici, nu mai puțin este folositoare și pentru toți temătorii de Dumnezeu creștini, carii nezăbovin- du-se cu îndeletniciri deșerte slujba bisericească nu o pot asculta pentru vrea-o întâmplare de călăto- rie, sau din pricina depărtării, sau a alteia oareși căriea neînlesniri. Ei vor găsi întru această carte 56 Cultura românească în Basarabia. afară de slujba de obșce a sfinților, și slujba pen- tru toate zilele, și a învierii, și altele de suflet mântuitoare rugăciuni. Făcând cunoscute pricinile care neau îndemnat pre noi a tălmăci, și a tipări această carte, de trebuință am socotit a arăta aicea pricina, pentru care pre lângă slujbile ceale de obșce, am pus la sfârșitul cărții și deosebită slujba Pocrovului, adecă a acoperemântului prea sfintei de Dumnezeu năs- cătoarei. In vremea împărăției lui Leon celui înțelept, întru prea slăvită biserică Născătoarei de Dumne- zeu, cea în Vlaherna la Țarigrad săvărșindu-se bdenia spre ,o duminică, la zi întâia a. lunii lui octomvrie și mulțimea norodului înainte stând, sfân- tul Andrei ci să numeșce nebun pentru Hristos: ridicăndu-și ochii în sus au văzut împreună cu ucenicul său Epifanie ■ în văzduh pe prea Sfânta Născătoarea de Dumnezeu, cu Prorocii, Apostolii și îngerii, rugându-să pentru lume, și cu acopere- mântul său (Omoforul), umbrind pe creștini. Pra- voslavnica biserică lucrată fiind cu o așa milosti- vire și ocrotire a Maicii lui Dumnezeu, ’ au așezat din vremea aceea Praznicul Acoperemântului Prea Sfintei de Dumnezeu Născătoarei: pentru ca să-șe pomenească totdeauna această prea slăvită vedenie, și să-se slăvească mijlocirea Născătoarei de Du- mnezeu, ce prin rugăciunile sale o face cătră fiiul său pentru norodul creștinesc. Praznicul acesta de câtră pravoslavnica biserică a Roșiei sau primit împreună cu credința creștinească, si din vremea aceea întru slava prea sfintei de Dumnezeu Născă- toarei, care acopere preabine credincioasa împără- ție a Roșiei, să păzeșce în toată Roșia nestră- mutat până acum, iară în locurile de aicea praz- Tipăriturile bisericești.57 nicul acesta nu sau prăznuit de obșce și pentru, aceea nu este prea șciut. Dar fiind că acum partea aceasta cu apărarea Maicii Domnului sau izbăvit de jugul agarenilor și sau îmreunat cu cea păzită de Dumnezeu împă- păție a Roșiei, să cuvine, ca și noi împreună cu celalalt pravoslavnic a Roșiei norod să cinstim și să proslăvim zioa Acoperemântului a prea sfintei apărătoarei noastre de Dumnezeu Născătoarei, și pururea Măriei. Pentru aceasta dară ca să se îno- iască și să se întărească praznicul acesta în min- țile duhovniceștilor fii ai noștri am socotit a ti- pări la sfârșitul aceșcii cărții slujba pocrovului, adecă al acoperemântului prea sfintei de Dumnezeu Născătoarei, cu acăreia rugăciuni și folosință să odihnească asupra voastră Darul si mila lui Du- mnezeu, întru toate zilele vieții Voastre. Amin“. In anul 1820 din exarhiceasca tipografie din Chișinău au apărut doua cărți și anume '• „Rân- duiala sfințirii bisericii" și un „Molitvenic". Prima carte tipărită pe 1+1+113 f. in 8° are același titlu lung, care se întâlnește și în cărțile tipărite mai înainte : „Intru slava sfintei, ceii de o ființă, de viață făcătoarei și nedespărțitei Troițe... iară cu bla- gosîdvenia Preasfântului îndreptătorului Sinod și a Preaosftnțitului Gavriil Exarh Mitropolit Chișinău- lui și Hotinului, cărticica aceasta ce cuprinde în sine rânduiala sfințirii Bisearicii, așijderea și rân- duelile cum să-se primească jidovii, saraținii, ere- ticii și shizmaticii, carii viu să-se împreune cu pra- voslavnica biserică a răsăritului, îndreptată în tocma după rânduelile așezate în cărțile slovenești și să întrebuințează în pravoslavnicile Biserici ’ a împă- răției Rossiei, sau tipărit în exarhicească tipografie a Basarabiei: în orașul Chișinău, la anul 1820 în luna lui octomvrie". 58______ Culturaromânească în Basarabia. A doua carte tipărită la anul 1820 pe 5 4-551 file in 8° tot „cu blagoslovenicT... mitropolitului Ga- vriil „după așezarea molitvenicului slovenesc ce să dntrebuințeasă în pravoslavnicii biserici a împă- răției Rossiei, îndreptat și adaos neasemănat mai mult decât cel ce au eșit mai nainte în laș], sau tipărit în exarhiceasca tipografie a Basarabiei, ce să află în sfânta mitropolie a Chișinăului și a Ho- tinului în Chișinău. La anul dela facerea lumii '7328, iară dela nașcerea cea după trup a lui Du- mnezeu Cuvântul 1820, indictul 8 în luna lui Au- gust“. Filele 1—5 conțin un „Pinax, adecă în- semnarea capetelor celor ce să află întru acert mo- litvenic“-. In carte se găsesc rugăciuni la nașterea și „darea numelui pruncului", rânduiala Botezului, la moarte, cutremur, la sfințirea bisericii etc. Am arătat, că Sinodul rusesc, aprobând cere- rea mitropolitului Gavriil pentru deschiderea tipo- grafiei în Chișinău, pune condiție (alin. 7), ca tra- ducerea cărților în moldovenește să-se facă după cărțile bisericești tipărite în tipografia sinodală dela Moscova. La anul 1819 mitropolitul Gavriil se adre- sează cu rugăminte de a-i permite să tipărească un tipic bisericesc, un Apostol și o Evanghelie după cele românești. Această cerere el o motivează prin faptul, că în Evanghelia și Apostolul sloven^ști „ci- tirile" sunt tipărite după „început", pe când în acele românești pentru-fiecare duminică și sărbătoare a- parte, începând cu ziua învierii. „Q asemenea or- dine “ (ca în Moldova), scrie Gavriil, „are acel a- vantagiu, că preoții și slujitorii bisericești ușor și fără greșală pot găsi Evanghelia și Apostolul, care le-trebuie. Dacă însă aceste cărți s’ar tipări acuma după „început", eu nu nădăjduesc că cle- rul moldovenesc, mai cu seamă acei bătrâni, în asemenea cărți vor putea găsi ușor Evanghelia Tipăriturile bisericești. 59 și Apostolul și cred că ei prin simplicitatea lor vor începe și vor sfârși nu acolo unde se cuvine sau vor citi cu totul alta. De aceia cred, că a- vând în vedere că clerul basarabean a suferit mult sub jugul păgânilor, de data aceasta să-se tipărească Evanghelia și Apostolul ca și înainte". Tipărirea „tipicului" după modelul tipicului moldo- venesc Gavriil o motivează prin împrejurarea, că în tipicul moldovenesc se găsește și rânduiala sfin- țire i vaselor bisericești și a icoanelor, care nu se găsea în tipicul slavonesc ’)• Sf. Sinod prin decizia dela 31 Decembrie 1819 aprobă propunerile mitropolitului Gavriil, și în anul 1821, apare „Tipiculu cu următorul titlu: „Tipic bisericesc, adunat în scurt pentru cea mai lesne învățătură celor ce nu-l șciu și îndrep- tarea prin trânsul ce cuprinde în sine acestea: care, după care, și cum se cuvine slujitorilor bisericești a ceti și a cânta... s’au tălmăcit moldovenește de pre cel slovenesc și s’au tipărit în duhovniceasca tipografie a Bess’arabiei în Chișinău, anul 1821“. Carteal este tipărită in 8° format mare pe 2T76 pag. Preotul A. Ciolac, făcând comparație între a- cest tipic * ²) și între tipicul dela Moscova din anul 1884, cel dela Chiev din 1820 și cel dela Bucu- rești din anul 1829 (?), găsește că tipicul tipărit Ja Chișinău este mai apropiat de acel românesc, cu toate că în el se găsesc unele asemănări cu tipi- cul tipărit la Chiev. Pentru noi nu încape nici o îndoială, că țipi- 1) Arhiva Consistorului din. Ihișinău. Dosarul No. 501. V. A. CraiHnaBlâ. Op. cit, p. 352. ²) A. ^eJiasi. BeccapafiCKÎa GorocjyffieCHua khhfh sa pysr. fiBMti. Tpysu Beccap. nepsoBH. HCT.-apxeoj. ofințecTBa. 2-0 bhh. pp. ÎS—18. P. A. Ciolac trece greșit acest tipic, ca tipărit Ia anul 1820.. 60 Cultura românească în Basarabia. cui dela Chișinău esle o copie a vre-unui tipic ti- părit în țările românești și că mențiunea în titlul cărții cum că ea este tălmăcită din slavonește, este o simplă formulă tradițională, care se întrebuința în cărțile românești tipărite la Chișinău. Această afirmație găsește sprijin în faptul, că în tipicul dela 1821 găsim „Rânduiala la blagoslovenia și sfinți- rea vaselor celor de slujbă, care sânt: Discosul, păharul, zvezda, lingurița a fieșce care de osebi“. „Rânduiala la blagoslovenia și sfințirea Icoanei lui Hristos una sau mai multe și a prazdnicilor dom- nești", „Rândueala blagosloveniei vaselor noao ale sfintei biserici, adecă cădelniță, blidul cel de Ana- foră“ etc., lucruri, care nu se găsesc nici într’un tipic rusesc. In anul 1821 mitropolitul Gavriil Banulescu- Bodoni moare. Chiar din datele pe care le-am pu- tut dobândi noi (suntem siguri că se vor mai găsi cărți tipărite de el), chiar din cărțile arătate mai sus, se poate trage concluzia,'că mitropolitul Gavriil a dat bisericii basarabene o direcție națională ro- mânească, care a domnit aproape în tot timpul stă- pânire! rusești. Cărțile tipărite de el s’au întrebuin- țat și se întrebuințează până în ziua de astăzi în biserica basarabeană '). In afară de cărți, Gavriil tipărea și circulările sale către eparhie, așa cum vedem cu o circulară-cărticică, din anul 1817, în care se arată scopul societății biblice rusești,¹ ²). După moartea mitropolitului Gavriil s’a făcut o dare de seamă asupra numărului cărților, care s’au ti- părit în tipografia din Chișinău. Din această dare 1) In biserica sf. Ilie din Chișinău se găsesc, ca și în alte bi- serici din Basarabia, cărți tipărite de Gavriil. M’am adresat preotului ■dela acea biserică cu rugăminte de a mi-le pune la dispoziție pentru cercetare ; preotul nu mi le-a putut da săptămâna întâia a pos ului mafe, întrucât îi erau necesare pentru serviciul divin. 2) A.' CTaHHHUKÎH, Op. Cit., p. 364. Tipăriturile bisericești.61 de seamă se vede că din tipografia din .Chișinău dela înființarea ei și până la 1821 s’au tipărit 19,320 de exemplare ; în acest registr-u nu sunt introduse însă toate cărțile: nu găsim „tipicul" dela 1821, „molitvenicul" și „rânduiala sf. biserici" dela 1820,. și altele, așa că numărul exemplarilor tipărite la Chișinău trebuie să fie cu mult mai mare. Iată unele date interesante din darea de seamă dela 1821. La 1814 — Bucoavnă moldovenească cu tra' ducere în rusește........ 1200 ex La 1815 idem . . . 1200 Liturghia de Ia 1815..... 1200 99 Molevnicul 1815..... 1200 99 Catihisirul 1816.....’ 3000 99 Molevnicul 1816..... 300 99 Tedeumul în ziua naș- terii lui Hristos 1816..... 1500 99 Ciaslovul 1816..... 1200 99 Registru și rândueala parastasului 1817..... 1600 99 Psaltirea 1818..... 1600 99 Mineile 1919...... 800 99 Gramatica rusească tra- dusă în moldove- nește 1819...... 1500 99 O cărticică pentru pri- mirea din alte religii în religia ortodoxă1).-1820 ....., . 800 99 Idem 1821 ....... 700 99 Din aceste cărți s’a vândut pentru suma totală, de 158.840 Iei²), Prin urmare, aproape fiecare ediție 1) Această carte n'am cunoscut’o Posibil că ea a fost în sla- vonește. 2) A. CraflHHițKiB. BeccapaCcsafl esfapniecEaa lanorpa^ja' npn EunniHeBCKOMi apxiepeBfiKOMi> joMi. KnniBBeBCKifl enapxiajb. Hua BijOMOCTn. 1892, Xs 1, pp. 31—37. 62 Cultura românească în Basarabia. eșia în 1200 -1500 de exemplare, ceea ce, dacă luăm în seamă numărul bisericilor, era mai mult decât suficient pentru Basarabia. Cărțile tipărite în Basarabia în timpul lui Ga- vriil Banulescu-Bodoni și ceva mai târziu din punct de vedere tehnic sunt o continuare a vechei arte românești de tipar. Ele poartă pecetea aceleași grije a editorului pentru a da a carte frumoasă: ele sunt tipărite pe hârtie bună, deasă, adeseaori cam verzue, cu litere mari, citețe; titlul cărților de obi- ceiu se încadrează în viniete; ici-colo se găsește câte o gravură; literile mari dela începutul capito- lelor uneori sunt tipărite cu roșu, iar sfârșitul părți- lor mai principale a cărților suni înfrumusețate cu câte o floricică, câte cu o finala, care distrează, mân- gâie ochiul cititorului. Dacă luăm în seamă, că mi- tropolitul Gavriil traducea, compara textele, că el făcea chiar corectura cărților românești tipărite în tipografia exarhicească din Chișinău, rămânem mirați de capacitatea de muncă o acestui om, care a știut într’un termen atât de scurt să facă atât de mult pentru Basarabia. Am răsfoit mai multe dosare care se referă la activitatea lui și n’am găsit o hârtie care n’a fost corectată de el; ba sunt și ciorne scrise de mâna lui. Istoria nepărtinitoare va justifica activitatea mi- tropolitului Gavriil Banulescu-Bodoni și pe lângă titlul de organizator al eparhiei Basarabiei îi va atribui și titlul nobil de păstrător a tradiției culturale româ- nești în Basarabia. Pr. A. Ciolac afirmă în articolul său despre cărțile românești bisericești tipărite în Basarabia, că între anii 1820 și 1853 în tipografia eparhială din Chișinău nu s’au mai tipărit cărți bisericești ro- mânești, ceea ce de fapt nu este adevărat. Urma- șul lui Gavriil Banulescu-Bodoni și colaboratorul Iui Tipăriturile bisericești.65 arhiepiscopul Dimitrie Sulima a continuat tradiția predecesorului său ¹). Născut la anul 1772 în fârgușorul Novaia Vo- dologa din guvernământul Charcov, Dimitrie Sulima de origină ucrainean, a terminat seminarul teologic din Poltava, unde l-a avut ca profesor și ca rector pe Gavriil Banulescu-Bodoni. A fost profesor la a- celași seminar, pe urmă la școala de mărinari din Nicolaev, iar la 1811 a fost numit, în urma cererei lui Gavriil Banulescu-Bodoni, ca vicar al exarhatului Moldo-Vlahiei. La 1812 devine vicar a mitropoliei, din Chișinău, iar dela 1821 până la 1844, anul morții lui, ocupă postul de arhiepiescop al Basarabiei. Persoana acestui arhiepiscop pentru noi este interesantă, îutrucât el străin de neamul românesc, și-a însușit într’așa fel limba românească că a tra- dus mai multe căr(i cu caracter bisericesc din limba slavonă în cea românească, ținea cuvântări în ro- mânește, a lăsat chiar o predică în această limbă rostită de el la sfințirea bisericii din satul Susleni, județul Orhei¹ ²). In timpul administrării eparhiei Basarabiei de către arhiepiscopul Dimitrie Sulima, în direcția cul- 1) Despre arhiepiscopul D.mitrio Sulima s'au scris următoarele lucivri: lepoa. CeBacTiaHi. (Bbctb). jKb3H[> h jtHTejbaocTf. npe- ocBameHHaro flajiaTpia Cyaobi. Oiecca. 1906, și «Tpyjw Beccap. uep. apxeoa. b. 5, pp. 1—97. I. rtapxoiiOBH'i'b. tlpeocBsmesHHM flaMHTpiH, enacRoni—bh- Kapiii BeEjepcKin a AKKepaaHCKin. Tpynw BeccapaSca. pepaoBH. HCTop.-apxeoJior. OSmectBa. 2-â uua. pp. 230—244. A. CiajanuEia. Faspinai BaayjiecKy-BojoHa, pp. XLII — XLVI. A. Cana hi. lip. JlaMHTpiâ Cyjiaua. KaranHeBCEia enapxiaab- Bbia BfejoMOCTH. 1867, iNs 2, 3, 5, 7; 1868, 20 ; 1871, 10, 11 SanacKn OfleccKaio OOmecTBa aciopia a jpeBBociew, t. II». pp. 796—798. 2) CeBaciiaai. BecTH. Op. cit;, p. 34. 64 Cultura românească în Basarabia furii românești s’a făcut mai puțin decât sub Gavriil Banulescu-Bodoni. Dar totuși ceea ce s’a făcut a fost o continuare a muncii depuse de către Gavriil, poate mai puțin intensive dar folositoare pentru bi- serica basarabeană. La anul 1821 Dimitrie Sulima traduce lucrarea lui I. N. Inzov, comisarul guvernului în Basarabia și regiunea Novorosiei,,,Instrucția pentru bulgarii-colo- niști, așezați în Basarabia"", care a fost tipărită în tipografia eparhială din Chișinău. Tot sub îngrijirea Iui au fost scoase și Bucoavnele româno-rusesti dela 1822, 1842 și 1844. Din cărțile bisericești, tipărite sub îngrijirea ar- hiepiscopului Dimitrie Sulima cea dintâi este „Pentru datoriile presviterilor de popor", tipărită frumos in 8° j?e 2+ 4+ 140 f. Titlul cărții sună astfel: „Intru slava sfintei, cei de o ființă, de viață făcătoarei și nedespărțitei Troițe, a tatălui și a fi- tului și a sfântului Duh: cu porunca preablagoslo- vitului sângur stăpânitorului¹¹ etc. „iar cu blagoslo- venia Preasfântului îndreptătorului Sinod: și a prea asfințitului Dimitrie arhiescopul Chișinăului și Ho~ tinului, .s’au tălmăcit pre limba românească de pre cea slavenească cărticica aceasta, ce să numește: Pentru datoriile presviterilor de popor, și s’au ti- părit în duhovniceasca tipografie a Basarabiei, în orașul Chișinău, la anul dela zidirea lumii 7331, iar dela nașcerea după trup a lui Dumnezeu Cuvântul 1823, indiciul II, în luna lui Iunie“. Cum se știe, în anul 1825 în Rusia a fost o încer- care de răscoală a „decabriștilor", care a fost înăbu- șită cu multă cruzime de către împăratul Nicolae I. Cu această ocazie a fost alcătuit un fel de tedeum, care a fost tradus în moldovenește de câtre arhiepiscopul Dimitrie la anul 1826. Această broșură (14-10 f. in 8°) are următorul titlu : Tipărnurile bișenceșfi. _____ 65 »Urmarea cântării de rugăciune ceii de mulțu- mire către Domnul Dumnezeu, cel ce au dăruit a- giutoriul său Preablagocestivului Domnului nostru împăratului Nicolai Pavlovici, pre surpureu zurbulii, cure îngrozea pre împărățieu u toută Rosieu cu răz- boiul cel dintre sine și cu nevoi. S’au tălmăcit de pre ceu sloveneuscă și s’au tipărit în duhovniceasca tipografie a Bessarabiei, în Chișinău. Anul 1826. Septemvrie". In anul următor s’a tipărit o altă broșură (20 L in 8), a cărei titlu nu s’a păstrat în cartea pe care am avut-o la îndemână '), dar care fără îndoială este „Rânduiala panihidei“ a lui Gavriil Banulescu-Bodoni dela 1817, însă, cum vom vedea, în noua traducere de pe o ediție dela Moscova. Conținutul cărții se poate vedea din următoa- rele „3izvoduri“: „Izvodul I de pomenirile ce să fac în fieșce care an la lunile și zilele mai gios însem- nate pentru marii Domni împărați și împărătesc, pentru țarii și țarițele și pentru prea înalțata lor familie cu arătare, în care zi și pentru cine anume, pre lângă cealaltă bisericească slujbă, să cade să-le facă pomenire după rânduiala bisericească. Izvodul 2: după care datorii sânt să-i pome- nească pe Marii Domni împărații și împărătese,. țarii și țarițe și înalțata lor familie preoții și dia- conii de prin sate. Izvodul 3: Cum se cade să-se pomenească mai sus afătate preaînalțatele persoane ceale de obșce“. La sfârșitul cărții citim: „S’au tipărit în tipograftea cea din Moscova: la anul 1826: Iară în duhovniceasca tipografie a Bessarabiei în Chișinău la anul 1827“. Desigur că la Moscova cartea a fost tipărită 1) In biblio!:'ca Academiei Române. 5 66 Cultura româneasca în Basarabia. în slavonește. Tot în anul 1828 apare „Instrucțiea Bisearicilor mai gios însemnate (20 f. in 8°).’ La sfârșitul cărții găsim data tiparului: „S’au tipărit la preasfântul Sinod la anul 1820. Iară de pre cea slavenească sau tălmăcit pe limba moldovenească, și sau tipărit în duhovniceasca tipografie a Bessa- rabiei în Chișinău, la anul 1827“. Tot de cât re arhiepiscopul Dimitrie a fost tra- dusă și o broșură cu alt caracter și anume : „ Scurtă păstorească îndemnare pentru hultuirea apărătorului vărsat de vaci. S’au tălmăcit de pre cea rusască și sau tipărit în duhovniceasca tipografie a Bessarabiei în Chișinău la anul 1830“ (1+10 pag- in 8°). Iată începutul acestei interesante broșuri: „Binecredincioșilor fii ai bisearicii ceii pra- voslavnice a lui Hristos. Tuturor voao este șciut, că preabunul Dumne- zeu este tatăl îndurărilor, cel ce să îngrijașce pen- tru binele a tot neamului omenesc. El își' răsare soarele său nu numai preste cei buni, ci și preste cei răi. El ne dă noao din ceriuri ploi ș’i timpuri roditoare umplând de hrană și de veselie inimile noastre. Tot el slobozeșce asupra noastră și ispi- tele, dar nu ne lasă pre noi să ne ispitim mai mult decât putem, ci împreună cu ispita face și sfârși- tul ca să-o putem noi suferi: el rănește și vindecă; bate și mâinele lui tămăduesc“ etc. ’• In același an apare o rugăciune—„Molitvă la îngrozirea de foamete“ pe o foaie cu text paralel rusesc ’) Insfârșit, în anul 1841 sub arhiepiscopul Dimi- țrie se mai tipărește o cărticică (2 4-35 file in 8°); 1) In broșura „Scurta păstorească îndemnare* din biblioteca Academiei Române. Tipăriturile bisericești. 67 „Datoriile călugărilor a unora cătră alții, în viața lor cea de obșce. S’au tipărit ruseșce la Sanct peterburg în tipografia Preasfântului Sinod la 1816 în luna August, iară de pre cea rusască sau tăl- măcit pe limba moldovenească și sau tipărit în du- hovniceasca tipografie a Bessarabiei în Chișinău, la anul 1841 în luna lui August". Dimitrie Sulima a mai tradus din rusește și a tipărit două cărți și anume: „începuturile învățăturii creștinești" și „Catihizisul mare“ ale mitropolitului Moscovei Filaret ’). Această din urmă lucrare a fost tradusă dintâi la Petersburg de câtre Sinodul rusesc și trimisă spre corectare lui Dimitrie Sulima, care a găsit în ea așa de multe greșeli, încât a fost nevoit s’o traducă din nou. Lui Dimitrie Sulima i-se mai atribue traducerea serviciului bisericesc în ziua lui Sf. Sampsonie, principesei Olga, principe- lui Vladimir și Alexandru Nevschi* ²), lucrări pe care nu le-am putut consulta. Intre anii 1841—1852 în tipografia eparhială din Chișinău nu se mai tipăresc cărți bisericești. Cel puțin datele pe care le-am putut culege, nu ne dau nici o indicație în această privință. Dar ti- pografia n’a fost închisă: în anul 1844 în această tipografie se tipărește o bucoavnă ruso-română. In anul 1845 această tipografie este arendată de către preotul Grigorie Gurschi, care intentează și un proces eparhiei³). Abia în 1849 s’a încheiat pro- cesul și tipografia trece din nou la eparhie. Se x) CeoacTiaHi. Op. cit. p 42-43, 80-91. 3auncK0 Oneccsaro 0-Ba IlcTopia m flpeBHOCTeâ. BtmycKT> 11, f. 798. ²) SanacKH Ojeccsaro OOmeciea hct. h jpeBHOci., bmii. II p. 798. ³) ApxnBT. BKOBOUH^CCKaro npaBaeHifl, Dosarul din anul 1845 ,-gi 1849. No. 236. 68____ Cu’tura românească rn Basarabia, vede că nici nu era mare nevoe de cărți româ- nești, întrucât cărțile tipărite de către Gavriil Ba- nulescu-Bodoni și Dimitrie Sulima ajungeau pentru necesitățile eparhiei Chișinăului. După iin scurt înterval tipografia din Chișinău începe din nou să tipărească cărți românești. Tipă- riturile noui nu sunt însă atât de frumoase, cum sunt acele care s’au tipărit în timpurile lui Gavriil Ba- nulescu-Bodoni. Dar ceea ce este¹ caracteristic, e că cele mai multe din cărțile tipărite dela 1853 până la închiderea tipografiei eparhiale nu sunt traduceri noui, ci sunt cărți care au fost tipărite în țările românești. Prima carte care apare după acest interval este un „Penticostarion (în folio 1 + 220 f. cu chipul „învierii" pe verso primei file și cu mai multe viniete). Cartea păstrează titlul cărților tipă- rite în Basarabia mai înainte: „Intru slava sfintei, cei de o ființă, de viață făcătoarei și nedespărțitei Troițe, a Tatălui și a fiului și a sfântului Duh. Cu porunca preablagoce- stivului, sângurstăpânitorului Marelui Domnului nostru Împăratului Nicolai Pavlovici, a toată Rossia* etc. „iară cu blagoslovenia preasfântului îndreptă- torului Sinod și a preosfințitului Irinarh arhiepis- copului Chișinăului și Hotinului sau tipărit cartea aceasta ce să numește: Penticostarion în duhovni- ceasca tipografie în păzitul de Dumnezeu oraș Chi- șinău a oblastiei Bessarabiei, la anul dela facerea lumii 7365, iar dela nașcerea ce după trup a lui Dumnezeu Cuvântul 1853. Indictul 11, în luna Iul Septemvrie*. Cartea este tipărită în două coloane. Literele inițiale, precum și titlurile capitolelor sunt tipărite cu roșu. Cum ne indică și titlul, cartea aceasta n’a fost tradusă din slavonește, ci este o copie exactă de Tipăriturile bisericești. 69 pe Penticostarul, care a apărut în tipografia mânăs- tirei Neamțu la anul 1848, un exemplar al că- ruia se găsește și astăzi în biserica sf. Haralambie din Chișinău ’)• încă în anul 1853 arhiepiscopia din Chișinău ridică chestiunea tipărirei unei Evanghelii moldove- nești după edițiile românești. In anul 1855 apare o Evanghelie, care este copi t evangheliei tipărite Ia Buda în anul 1812 ¹ ²). In anul 1856 se retipărește „Tipicul* moldo- venesc de pe ediția dela Iași dela 1816³ ⁴), iar în anul 1861 se tipărește un „AnfologhionTy¹ și a- cesta o copie de pe o ediție din Moldova. In anul următor în tipografia din Chișinău se tipărește un „Octoih“ și un „Ciaslov“. Prima carte (1—325 file in folio) are titlul obicinuit, care se termină cu cuvintele: „iar cu blagoslovenia Preasfântului în- dreptătorului Sinod și a Preaosfințitului Antonie, Arhiepiscopului Chișinăului și Hotinului sau tipărit cartea aceasta ce se numește Octoih mare ce să zi.ce osmoglasnic. In duhovniceasca tipografie în păzitul de Dumnezeu oraș Chișinău a Oblastiei Bes- sarabiei la anul dela facerea lumii 7370. Iar dela nașcerea ce după trup a lui Dumnezeu cuvântul 1862, ianuarie in 12, indictul 5“. Din corespon- dența care s’a păstrat la arhiva tipografiei reese că acest Octoih este o copie puțin modificată a Octo- ihului tipărit în anul 1836 la mănăstirea Neamțul. „Ciaslovul“ dela anul 1862, tipărit in folio pe 3+222 file, are același titlu, ca și cartea prece- dentă cu singura deosebire că în loc de Octoih stă cuvântul „Ciasoslov". După „Ciaslovul" de la 1) Cb. A. Jenași. op cit. p., 19. 2) Ibidem. 3) Ibidem, p. 20. 4) Ibidem, p- 21. 70 Cultnra românească în Basarabia. 1862 se tipărește în anul 1867 un „Ciaslov" micᵣ care este o prelucrare a „ciaslovilor" tipărite în țările românești'). In anul 1863 în tipografia din Chișinău se tipărește și un Triod după Triodul ti- părit la Blaj în anul 1800 ²). Dar în afară de aceste cărți, cari sunt simple reproduceri de pe cărțile bisericești tipărite în ță- rile românești, în tipografia eparhială din Chișinău se țipăresc și cărți traduse din rusește. Așa în anul 1862 se tipărește „Catehismul creștinesc ortodox" al mitropolitului Filaret, în 1863 — „Despre credința și viața creștinească", în 1867—„învățăturile catihizice" a lui Scvorțov, în 1871 apare cartea preotului Po- niatovschi „ Colecțiune de bucăți cu conținut docma- tico-religios", traduse de către preotul Teodor Bal- taga etc. In anul 1883 tipografia eparhială din Chișinău a fost închisă. Arhiepiscopul Chișinăului și Hotinu- lui Serghie, urmașul pe scaunul arhiepiscopal al lui Pavel, care punea piedici tipărirei cărților româ- nești, face un raport Sinodului rusesc, al cărui mem- bru era. El roagă, ca tipografia să fie închisă, în- trucât ea nu mai are nici un rost. La 13 Ianuarie 1883 Sinodul a luat următoarea hotărâre : ' „Având în vedere, că tipografia deschisă la anul 1814 în eparhia Chișinăului pe lângă casa arhierească pentru a procura parohiilor cărți bise- ricești în limba moldovenească și cea slavonească și-a pierdut împortahța și și-a îndreptat activitatea spre tipărirea cărților și foaelor particulare, și întru- cât în toate bisericele din acea eparhie în slujba bisericească a fost Introdusă limba slavonească, Sfântul Sinod potrivit cererii Preaosfinției voastre și I) Ibidem, p. 27. 2) Ibidem, p. 28. Tipăriturile bisericești.____ 71 avizului direcției economice hotărăște: Se aprobe Preaosfinției voastre să închideți sus numita tipo- grafie, iar averea care aparține tipografiei s’o în- trebuințați cum vor crede autoritățile eparhiale¹¹ ’)• Tipografia a fost cumpărată de către mănăstirea Neamțul nou, dar n’a putut fi deschisă din cauza piedicilor pe care le puneau autoritățile superioare bisericești. Tipografia eparhială din Chișinău timp de ap- roape 70 de ani a servit cauzei naționale nu nu- mai în Basarabia. Cărțile tipărite la Chișinău se răs- pândeau și între moldovenii de peste Nistru, du- când cuvântul lui Dumnezeu în limba strămoșească și acelei frânturi a neamului nostru, care a fost a- runcată de soarta istorică dincolo de hotarele noa- stre etnografice; ele treceau chiar Prutul, amintind Românilor din țările libere despre unitatea neamu- lui românesc. închiderea tipografiei pe motivul că în biserică nu se mai întrebuința limba moldove- nească nu înseamnă că cărțile românești, care au eșit din această tipografie, au fost uitate. Tradijia „moldovenismului" în biserică a fost atât de pu- ternică, că după 20 și ceva de ani dela închiderea tipografiei, când s’a început prima revoluție ru- sească, clerul basarabean pune din nou chestiunea deschiderii tipografiei eparhiale. In urma hotărîrii congresului eparhial din Basarabia, în anul 1905, arhiepiscopul Basarabiei Vladimir intervine la Sf. Sinod cu rugăminte de a încuviința tipărirea cărților bisericești în limba moldovenească. Sinodul rusesc cu No. 1126 din 25 .Aprilie 1905 aprobă această cerere. S’a ales o comisiune pentru deschiderea tipografiei, care reușește să gă- * ²) ÂpxHBi aKOHOirnqecKaro upaBjenia KfunnHPBCKarc apxie- peăcsaro jo«a. H'fcjio o saRpuda Tanorpa^ia sa 1883 r. 72 Cultura românească în Basarabia. sească locuință si să cumpere spesele necesare tipografiei. La 26 Octombrie 1906 tipografia din Chișinău a fost deschisă cu mare solemnitate '). In primul an al deschiderii tipografiei s’a tipărit un număr mare de cărticele de rugăciuni în limba românească, „pomelnice*, slujba Sfântului Spiri- don etc. In anul 1907 se tipărește un „Ciasoslov* mare (388, in 8°); tot atunci apare „Psaltirea* (620 p. in 4), care în loc de titlu păstrează formula ve- che: „Intru slava* etc. „cu blagoslovenia Prea- sfântului îndreptătorului Sinod și a Preosfințitului Vladirnir episcopul Chișinăului și al Hotinului și a Preosfințitului Arcadie episcopul Achermanului, s’au tipărit psaltirea aceasta în orașul Chișinău în ti- pografia eparhială la anul dela facerea lumii 7415, iar după nașcerea cea după trup a lui Dumnezeu Cuvântul 1907, indictul 5, în luna lai Mai“. In anul 1908 se tipărește un Trebnic mare (1334 pag. in 4U). S’a mai tipărit o Evanghelie, un acatist și mai multe foițe cu caracter religios, în special ale societăți „Frațimea nașterii lui Hristos". Toate cărțile bisericești, care s’au tipării dela 1906 încoace sunt- copii de pe tipăriturile vechi moldo- venești din Basarabia, însă sunt editate frumos, cu literă mare, citeață, pe hârtie bună. Opera monu- mentală care a apărut în tipografia eparhială dela 1906 încoace sunt „ Viețile Sfinților*, din care până în anul 1916 au apărui 8_ volume mari. Primul vo- lum are următorul titlu : „ Viețile sfinților P? ' limba moldovenească. întocmite pe temeiul cărților „Viețile sfinților* ale 1) Pr. Const. Partenie. Cătră frații pastori (lia eparhia Chiși- năulai. „Luiiiinătoiul‘- 1103. No. 1, p. 66—69. Tipăriturile bisericești. 73 sf. Dimitrie al Rostovului, tălmăcite pe limba ru- sască și tipărite în tipografia sinodală din Mos- cova, cu depliniri, însemnări lămuritoare și cu chi- purile sfinților. dnPHâlQ. (16—30 31'i.u). kspto â tvirni. H H m H tl Ti S. THnorpitjiiA 6 n a p jț V k a x. 1916. ' Titlul „Vieților sfinților". 74 Cultura românească jn Basarabia? Cartea întâia. Ediția Sfatului Frățimii Nascerii lui Hristos din Eparhia Chișinăuliu. Adaos la jurnalul „Lumi- nătorul*. Chișinău. Tipografia eparhială. 1909“. Fiecare volum conține 500—600 pagini in 4°. In precuvântarea cărții se dau lămuriri asupra îm- prejurărilor în care s’au tipării „Viețile sfinților*. Iată cum sună această precuvântare: „Potrivit cu orânduirea Preasfântului Sinod dela 25 noemvrie a anului 1906 cu N 13,197, E- parhiei Chișinăului i sau dat voie să deschidă din nou tipografia, cea închisă pe o vreme, și să ti- părească în ea pe limba moldovenească cu buchi slavoneșci, cărți bisericești: evangheliile, psaltirea, ciaslovul, mineele, slujbîle sfinților și celelalte, ce se întrebuințează la slujbele dumnezeeșci. Dacă sau început acest lucru în anul arătat, sau ivit prilejul a scoate pe limba moldovenească și jurnalul biseri- cesc „Luminătoriul*, cu cuprinderea de cuvinte și povestiri pentru viața morală. Dar știind că vie- țile sfinților din toate povestirile sânt deosebit fo- lositoare, redacția „Luminatoriului* au pus scopo- sul său să dea cetitorilor, ca adaos la jurnal, căr- țile „Viețile sfinților*. Așa rânduială a redacției „Luminătoriului“ s’au încuviințat spre împlinire¹ de Preasfântul Sinod, prin ucazul dela 20 dechem- vrie a anului 1907, cu N 15,441. Pe acest u- caz, rezoluția Preosfințitului Vladimir au fost ur- mătoarea: „In statul frățimii Nașcerii lui Hristos. Chem blagoslovenia lui Dumnezeu, și din suflet do- resc—să blagoslovească Domnul cu roade bune os- tenelele acelora, cari au râvna de a se osteni în lucrul luminării turmei noastre. Lumina lui Hristos să lumineze pre toți*. Ostenitorii, care se au în vedere în rezoluția aceasta, sânt fețele cari alcă- tuesc comitetul de redacție al jurnalului „Lumină- Tipăriturile bisericești. 75 torul*, ales de adunarea preoților-depuiați din anul 1907, și, anume: redactorii: ’ arhimandritul Gurie, și protoiereul Constantin Popovici, țenzorul preotul ’Spiridon Muranevici și cilenii: protoiereul Mihail Ciachir, protoiereul Iustin Ignatovici, preotul Cons- tantin Parfeniev și D-l Grigorie D. Constantinescu, cari sau întărit și de Preasfântul Sinod, prin uca- zul mai sus arătat. Cu ajutorul lui Dumnezeu, a- cum sau sfârșit cu tipărirea pe limba moldovenea- scă cartea întâia a „Vieților Sfinților*, pe luna lui Ianuarie, care cuprinde pe rând cele dintâi 15 zile, —și aceasta este făgăduitul adaos pentru toți în- scrișii la jurnalul „Luminătorul* pe anul trecut 1908. Tipărirea au urmat întocmai după orighinalul „Vieților Sfinților*, care au ieșit pe limba rusască din tipografia sinodală din Moscva, 'începând dela anul 1902 încoace. După orighinal, la locurile lor, sau pus și chipurile unora din sfinți, prelucrate după copiile din cartea rusască în turnătoarea de buchi din Peterburg a lui O. I. Leman. Tehnica tipăririi cărții aceșcia s’au împlinit sub cârmuirea privighetorului tipografiei M. T. Cotrubenco*. După aeeastă „precuvântare" explicativă, „re- dacția" mineilor face un scurt istoric al tipărirei „Vieților Sfinților" de către tipografia sinodală în rusește, amintește despre traducerea lor în moldo- venește și tipărirea la mănăstirea Neamțul în 1812 și la Iași în 1835, iar mai departe vorbește des- pre felul, cum au fost alcătuite „Viețile Sfinților" în moldovenește. Aici aflăm, că „Redacția a însăr- cinat pe cilenul său părintele protoiereu Iustin Ignatovici, ca să caute „ Viețile sfinților* moldove- nești și cele rusești, și să le aducă pe cele moldo- venești, la potrivire cu cele rusești, iar pe unele vitii rusești, care nu se potrivesc defeliu cu cele moldovenești, sau nu se află tălmăcite, să le tăi- 76 Cultura românească în Basarabia. măceasă. Protoiereul Iustin Ignatovici, având subt mâna sa „Viețile sfiuților “ moldovenești, tipărite la anii 1812 și 1835, le* aduce la potrivire cu cele ru- sești ale tipografiei sinodale din Moscova, și unele vieți rusești le tălmăceșce din nou. Manuscriptele tălmăcirilor părintelui Ignatovici, mai înainte de a merge la tipariu, se caută și se corectează de re- dactorul jurnalului „Luminătoriul“, arhimandritul Gurie. Corectura limbii și cea dela tipariu o ceteșce eu mare luare aminte D-l Gr. D. Constantinescu, profesor de limba moldoveneasă“. Prin urmare și „Viețile sfinților" nu sunt o Ira- ducere originală, ci copie de pe cărțile vechi mol- dovenești, complectată cu noi traduceri ale bucăților care n’au intrat în edițiile vechi. Cercetarea cărților religioase românești din Basarabia, făcută de noi cu mari greutăți din cauza lipsei de muzee și biblioteci, unde ar fi concentrate aceste cărți, este departe de adevăr. Dar dacă luăm chiar numărul sobru al cărților găsite de noi mai mult la întâmplare, și atunci venim la concluzie, că viața religioasă a Românilor basarabeni a urmat tradiția veche moldovenească. La început prin munca vrednicului mitropolit Gavriil Banulescu-Bodoni se traduce un număr mare de cărți bisericești din limba slavă bisericească, între 1853 și 1883 se retipăresc mai multe cărți bisericești apărute în țările ro- mânești, și, însfârșit, în ultima perioadă dela 1906 până la unire, se reeditează unele cărți tipărite mai înainte la Chișinău, se copiază și unele cărți tipă- rite în Moldova. Dacă mai luăm in considerație, că pe lângă cărțile tipărite în Chișinău, se aduceau cărți și din principate și din Ardeal, care se gă- sesc într’un număr foarte mare în bisericile basa- rabene, căpătăm o icoană fidelă a statorniciei Ro- mânilor basarabeni din punct de vedere național- religios. _________ III. Cariile didactice din Basarabia. Bucoavna dela 1814, 1815. Gramatica ruso-română dela 1819. Tablele lancasteriene dela 1822. Bucoavna dela 1822. Ștefan Margellă și gramatica lui. „Abe- cedarul" tipărit între anii 1850 — 1840. Gramatica ruso-română tipărită pe la anii 1850—1840. lacob Hâncu. Crestomația românească a lui 1. Hâncu. Gramatica lui I. Hâncu. Alte cărți românești ti- părite de I. Hâncu. Bucoavnele dela 1842, 1844, 1861 și 1863. loan Doncev. Abecedarul, cartea de citire și gramatica lui I. Doncev. „Convorbirile ruso-române“ dela 1877. Cărțile didactice ale lui Gh. Codreanu, P. Rejep, C. Popescu, arhimandritul Gurie (Grosu), și M. Ciachir. D-l D-r Coisîfor Ghibu în valoroasa sa-lucrare „Din istoria literaturii didactice românești"'), a- duce și ceva contribuții foarte prețioase cu privire la câteva cărți didactice, care au apărut în Chi- șinău, și anume: el dă mai multe date despre „cea mai veche bucoavnă basarabeană, pe care o cu- noaștem", bucoavna dela 1822, care reapare în e- 1) Onisifor Qhibu. Din istoria literaturii didactice românești, Ex'ra- din „Analele Academiei .Române¹' Seria II t. XXXVIII, fasc. 1—III. 78 Cultura românească în Basarabia. dițiile dela 1842 și 1844, despre bucoavna dela 1861 și 1 63, amintește și despre „abeceda ro- mână" dela 1865 a lui I. Doncev ¹). Chiar dacă s’ar lua în seamă numai aceste cărți școlare, ar face impresia, că Basarabia și din acest punct de vedere a fost destul de .rodnică, ₍ că sub regimul străin ea a știut să-și menție tra- diția culturală prin mijloacele ei proprii. De fapt Basarabia a avut o întreagă literatură di- dactică românească, care merită să ocupe un loc des- tul de respectabil în istoria culturii românești în genere și a Basarabiei în special. Tipografia eparhială din Chișinău, deschisă la 31 Mai 1814, a fost menită să joace un rol foarte mare în conservarea tradi- ției culturale în Basarabia. In această tipografie se tipăresc, cum am văzut, o mulțime de cărți româ- nești bisericești; această tipografie tipărește și cele dintâi manuale românești din Basarabia. Numărul exact al acestor din urmă tipărituri nu-1 cunoaștem. Desigur, că el este cu mult mai mare, decât ceia- ce am putut afla noi. Probabil, că cercetătorul mai sârguitor va adaoga încă multe date la cele ce le vom expune aici. Școlile românești din Basarabia, cele mănăs- tirești, parohiale și cea domnească din Chișinău, înainte de 1812 se foloseau de manualele tipărite în țările românești. Imediat după anexarea Basara- biei, mitropolitul Gavriil Banulescu-Bodoni deschide Seminarul din Chișinău, iar ceva mai târziu se deschid și alte școli. Trebuiau și manuale potri- vite cerințelor noilor împrejurări. Școala basara- beană, așa cum o concepea guvernul rus, trebuia să fie rusească, dar populația basarabeană, era cu desăvârșire străină de limbă rusă, și, prin urmare, 1) Ibidem. fasc, 1, pp, 117—122. Cărțile didactice. ___79_ trebuia să se accepte în aceste școli și limba mol- dovenească. Ba, mai mult, chiar și limba rusă, pro- fesorii fură nevoiți, cum vom vedea mai jos, s’o predea în românește. Aceasta se explică poate și prin faptul, că pe Ia începutul veacului al XlX-lea sta- telor europene nu Ie era cunoscut așa de bine sistemul de deznaționalizare al popoarelor prin școală,' că popoarele aveau mai multă toleranță față de alte limbi. In registrul cărților, care au foșt tipărite în Chișinău în tipografia exarhicească dela înființarea ei și până Ia anul 1821, cu data de 22 Decem- vrie 1814 este trecută o „bucoavnă moldovenească cu traducere în rusește", care a apărut în 1200 e- xemplare; aceiași bucoavnă apare în același nu- măr de exemplare Ia 20 August 1815 ’). Despre această din urmă bucoavnă menționează și d-1 Ion Halippa, unul din cei mai buni cunoscători al tre- cutului Basarabiei, într’un comunicat făcut la co- misiunea arhivelor din Basarabia N’am putut da nici peste una din aceste bucoavne, așa că deo- camdată ne mărginim la aceste date. Cel mai vechiu manual școlar din Basarabia, care s’a păstrat în mai multe exemplare este „gra- matica rusească," dela 1819 cu text paralel româ- nesc. Iată titlul românesc al cărții: „Scurtă russască grammatică, cu tălmăcire în limba moldovenească pentru ucenicii Seminariei Chi- șinăului și ale altor școale den Basarabia, cu a- dăogirea cuvintelor și a dialogurilor, ce se între- _____1 1) ÂBKCeBiiu CTaAHHUKiii. EeccapaOcKaa EKaapoiecKas tk- nerpa$ia npa KaaiHfleBCKOMi enapxianbHOMi jowt. KnuniBeBCKifl EnapxiaaiHWH b^omocth. 1892, JÎs 1, p. 31. 2) Tpysu EeccapaOcKOB yqeHoâ apxHBHoâ komhccîb. T. 3-b, p. 519. 80 Cultura româneasca in Basarabia. buințază mai adesăori în limba rusască și moldo- venească. Chișinău. In tipografia mitropoliei Chi- șinăului anul 1819“. Gramatica este tipărită nu cu litere noui rusești, cum era obicinuit atunci în Rusia, ci cu litere sla- vonești, in 8ⁿ, pe lr4~-158 pag. Ca să ne facem o ideie mai clară despre conținutul acestei căr|i re- dăm în întregime „scara" ei (pp. 1—4): Hotărîrea și împărțirea gramaticii. Pentru dreaptă scrisoare. Pentru scoaterea cuvintelor. Pentru părțile vorbii. Pentru nume de obște. Pentru numele înființat. Pentru numele alăturat. Pentru numele numărătorul. Pentru plecarea numelor. Plecările numelor înființate. Plecarea numelor alăturate. Pentru pronume. Plecările a pronumelor înființate. Plecările pronumelor alăturate. Pentru graiul. Pentru înjugările graiurilor. Pentru împărtășire. Pentru împărtășirea de lucrare. Pentru spregraiul. Pentru punerea înainte. Pentru legătură. Pentru aruncare în mijloc. Pilda a dezlegării gramaticești. Pentru alcătuirea cuvintelor. Adunarea cuvintelor. Pentru Dumnezeu și pentru lucrurile, care se ating de lege. Caitile didactice. 81 Pentru lume și pentru stihii. Pentru vreme și pentru vremi'e anului. Numele sărbătorilor. Pentru lunile și zilele săptămînei. Pentru metalluri. Pentru flori. Pentru grădini, flori și copaci. Pentru paseri. Pentru fiarele cu patru picioare. Pentru cele ce să târăsc. Pentru insectă. Pentru om și pentru părțile lui. Pentru vârsta și feluri de boerii. Pentru neguțătorii și feluri de marfe. Ce se atinge de călătorie. Pentru nedesăvârșirile omului. Pentru rudenii și prieteni. Pentru acealea care atârnă asupra scrisorii. Pentru păfțile casii. Pentru mâncare și băutură. Pentru a se pune masa. Pentru oraș și părțile lui. Pentru cele ce se văd pe câmp. Dialoguri. 1. Pentru petrecere cu cineva. 2. A cere vre-o milă. 3. Pentru a cerceta pe prieten. 4. Pentru a heretisi pe prieten la anul nou. 5. A cinsti pe cineva cu ceai. 6. Pentru a întrebuința tabacul pₑ nas si cu ciubuc. ’ 7. Pentru a ospăta pe prietenul. 8. A întreba pentru firea limbii rossienesti. 9. A întreba pentru vreme. 6 82 Cultura românească în Basarabia.' 10. A întreba pentru drum. 11. Pentru a cumpăra și a vinde marfa. Gramatica dala 1819 a avat o oarecare influ- ența, cum vom vedea mai jos, asupra cărților di- dactice care au apărut mai pe urmă în Basarabia; ea a fost un fel de punct de plecare pentru au- torii, ce au scris mai târziu, chiar pentru Ștefan Margellă. Prin urmare, aceasta carte merită o de- osebită atenție. Dezvoltarea științei gramaticale în Rusia are o istorie întreagă. Bazele gramaticei limbii rusești mo- derne au fost puse de căire cunoscutul savant enci- clopedist rus Mihail Lomonosov prin gramatica lui, care a apărut în anul 175'5. Până atunci au existat mai multe gramatici ale limbii slave bisericești, cari toate porneau dela cunoscuta gramatică a lui Me- letie Smotrițchi dela 1618 ’)• Lomonosov a simplificat terminologia gramati- cală rusă, a aplicat regulele gramaticale față de limba literară nouă, al cărui început se trage din vremurile lui Petru cel Mare, în genere a creat gramatica limbii rusești moderne, care pe urmă s’a modificat foarte puțin. Toate gramaticile dela sfârșitul veacu- lui XVIII și din primele decenii ale veacului al XlX-lea sunt alcătuite după modelul gramaticei lui Lomono- sov, păstrând aceiași terminologie, aceiași împărțire a părților vorbirii. Era lucru natural, ca și gramati- cile rusești din Basarabia, traduse în românește, să fie scrise după același model. Ca să stabilim legă- tura între școala gramaticală a lui M. Lomonosov și între gramatica dela 1819 din Basarabia, precum și influența acelei gramatici rusești asupra grama- 1) V. Studiul nostru în această privință: „KlHCTOpifl yqeSHO- nejiarorBiecsoH jmiepaTypu Mockobckoh Pyca XVII b.‘‘ jtîypHaii MaHaciepcTBa HapoABaro upocBiiițeHis. 1915, 10. Cărțile didactice. 83 ticei lui Ștefan Margellă delaj!827, despre care vom vorbi mai târziu, este suficient să comparăm împăr- țirea părților vorbirii, care a fost ceva mai târziu modificată : fira/natlca lui M. Lo- monasov!). 1. Substantivul (întra- ‘ ducere). 2. Pronumele 3. Verbul 4. Participiul 5. Adverbial 6. Prepozițiunea 7. Conjuncțiunea 8. interjecțiunca Gramatica dela 1319¹ ²). Nume Pronume Graiu Împărtășire Spre graiu înainte punere Legătură Aruncare în mijloc Gramatica lui ȘLMargelU³) Numite Denumite Graiu împărtășirea Asupra graiul Înainte punere Unitoare Intrepuneri Cum vedem, și autorul gramaticei dela 1819, pre- cum și Ștefan Margellă păstrează chiar ordinea îm- părțirei cuvintelor. Una din cele mai răspândite gramatici rusești dela începutul veacului al XlX-lea, alcătuită după sistemul gramaticei lui M. LomOnosov, a fost gra- matica lui P. S., tipărită de către Academia ru- sească de știință, în câteva rânduri. Două din a- ceste ediții le găsim în biblioteca Seminarului din Chișinău, și anume ediția a 5-a dela 1808⁴) și a 6-a dela 1816. Era cea mai modernă gramatică pentru școală de pe vremuri și desiguri, că autorul 1) «PocciScKaa rpaMaaTHKa Mnxa0.na JIomohocobs, De^Ta^a fit CaBKTueTepOyprl» npa HmiipaTopcsoii AsațeiiiH HayKt 1755 r. p. 26. 2) Gramatica dela 1819, p. 3. 3) Gramatica Russească și Românească închipuită de Ștefan Margella și tipărită de dipartamentul Opșceșcei învățări. Tom. (. 1827, p. 31; a fost tipărită la Petersburg. 4) II. 0. HawtHBia ocaoBaHia pocciScaia rpaMuaTasn, bi nojibsy yianjaroca ioaoinecTBa cocTaBJieBHbia.......najanie 5. CaHKTi IleTepOyprfi, npa llMnepaiopcKoâ AKajeMi> Hayrb 18US r. In 8° Vil + 228 p. 84' Cultqra românească în Basarabia. gramaticei dela 1819 s’a folosit și de această gra- matică. Și într’adevăr, ordinea materiei, termino- logia sunt aceleași, pe alocurea chiar definițiile seamănă cu acele din gramatica dela 1819. Nu am avut posibilitate să consult gramaticile ro- mânești din acele vremuri, dar chiar dacă autorul căr- ții dela 1819 a cunoscut asemenea gramatici, el nu se folosește de. terminologia lor și, ceea ce este de admirat, se căznește să creeze terminologia gramaticală românească, traducând-o aproape e- xact pe acea rusească. Dar gramatica dela 1819 are și deosebirile ei. Gramatica Academiei rusești este prea com- plicată, prea savantă, cu toate că este scrisă pen- tru tineret. Autorul gramaticei dela 1819 urmărește cu totul alte scopuri: el face o gramatică rusească pentru un popor străin și caută să fie cât se poate de simplu în explicații, cât se poate de sgârcit în exemple și concis în definiții. Gramatica lui este gramatică „scurtă" '). Am putea aduce analogii în definițiile termenilor gramaticali din gramatica dela 1819 și din cea a Academiei rusești, dar aceasta nu ne-ar servi la nimic. Dăm însă câteva exemple din gramatica dela 1819. „Gramatica învață a vorbi și a scrie drept- Gramatica se împărțește în patru părți: în dreaptă scrisoare, în scoaterea cuvintelor, în alcătuirea cuvintelor și în glăsuirea cuvintelor. Pentru dreapta scrisoare. Dreapta scrisoare învață drept și cu cuviin- cioase buchi a scrie stoguri și '-întregi cuvinte, și 1) Gramatica propriu-zisă are numai 1—88 pag. Cărțile didactice. 85 arată unde să cade a pune semnele cele de rând și cele deasupra rândului“ etc. Pentru nume de obșce. Numele este acea parte a vorbii, care arată fața sau lucrul și toată priceperea, pentru care se vorbeșce ca pentru un lucru: așijderea arată feliu- rimea și câtățimea feții sau a lucrului etc. Vorbind despre genul în limba rusă și arătând că „numele înființate sânt de patru feliuri: bărbă- tești, femeeșci, de mijloc și ceale de obșce“ f, au- torul într’o „însemnare* adaoge că „în limba mol- dovenească feliul de mijloc nu se află. Moldove- nește înființatele nume sânt sau de feliul bărbătesc, sau de femeiesc¹¹ etc. Gradele de comparație în gramatica dela 1819 se numesc „treptele potrivirii, care sânt trei: Temealnică, Potrivitoare și Covârșitoare*. Nu- mele au „plecare", „Plecările au două numeri— .singuratec și multoratec. Căderi sunt șapte: nu- mitoare, născătoare, dătătoare, pricinuitoare, chie- mătoare, lucrătoare și cea cu punere înainte*. „Graiurile au șase vremi* ¹ ²). Ele „se înjugă* etc. A doua parte a cărții dela 1819 (pp. 89—117) cuprinde „adunarea cuvintelor", un fel de „dicțio- nar", alcătuit, probabil, după vre-o gramatică a vre- unei limbi străine, întrucât gramaticele rusești n’a- veau nevoie de asemenea dicționare. Cuvintele nu sunt orânduite după ordinea alfabetică, ci după a- numite categorii, așa cum le vedem înșirate în „scara" materiei. Iată, de exemplu, câteva cuvinte „pentru Dum- 1) Ca și în gramatica rusească, tipărită de Academia de știință. 2) Timpurile verbului în gramatica Academiei rusești sunt ceva mai complicate. Op. cit, pp. 107—110. 86 Cultura românească în Basarabia. nezeu și pentru lucrurile, care se ating de lege (textul rusesc îl omitem): Dumnezeu, Dumnezeu fiul, Dumnezeu Duhul Sfânt, Sfânta Troiță, trei i- postasuri, un Dumnezeu, Vecinie tatăl, Preaputer- nic făcătoriur etc. Insfârșit, a treia și cea din urmă parte „Dia- logurile" (p.p. 117—138) este o parte, ca și a doua, dictată de interesele specific basarabene. Cităm câteva propozițiuni din partea românească a dialo- gului întâi: „Pentru petrecere cu cineva. Bună ziua, bună dimineața, bine te-am găsit. Ce mai faci, sănătos ? Sănătos, slavă Domnului. Acum nu-s prea să- nătos. Ce face Dumnealui N? El îi sănătos. Acum nu-i prea sănătos. Mă rog ca să te închini dela mine Dumisalei N. Unde te duci acum ? La târg, la biserică, la Dumnealui N. Să vii Dumneata și la noi. Voi fi negreșit. Unde ai fost Dumneata acum ? De unde vii Dumneata ? Din grădină. Acolo preafrumos este de a s'e primbla" ; și așa mai departe. In aceste „dialoguri" nu găsim aproape nimic ce ne-ar aminti de Basarabia, în afară de un sin- gur caz din „dialogul" al 10-Iea. unde la întreba- rea, câte verste sânt de aici până la Moscova, se răspunde: „Aproape de o mie cinci sute. Vom a- junge astăzi până la Dubosari?". Cum vedem din titlul gramaticei, scopul ei a fest de a ușura învățarea limbei rusești. Aceasta se vede și dintr’un „dialog* (p. 130): „înveți Dumneata Russeșce ? învăț. Cărțile didactice. 87 Cumu-ți pare Dumitale limba Rossienească ? Foarte grea. Greutatea ei se cuprinde întru aceia, că la dânsa este mulțime de cuvinte, mai multe decât ori la ce europenească limbă. Iar pentru mine este grea și proforaua“ (pronunțarea). Cine a alcătuit această gramatică este greu de făcut vre-o presupunere. Desigur, că a făcut-o un om de școală, un profesor dela Seminarul din Chi- șinău. Dat fiind că limba în care este redat textul rusesc este o limbă moldovenească destul de co- rectă, posibil că gramatica a fost tradusă de către profesorul de limba română de atunci, și anume, de câtre Dimitrie Savi|chi, care a predat limba ro- mână în seminarul din Chișinău dela Octomvrie 1816 și până la Iulie 1819. In altă parte a acestei lucrări am vorbit de- spre „ limba românească în școala basarabeană sub dominația rusească" și am stabilit, că guvernul rus pe Ia 1819 —1828 a manifestat multă bună- voință față de limba moldovenească, intenționând să înființeze școli lancasteriene în limba moldove- ’nească și îngrijindu-se de alcătuirea “tablelor" pentru aceste școli chiar la Petersburg. In 1821 a- ceste „table" au fost gata și în curând „magistrul sistemului învățământului reciproc". lacov Hâncu, care a fost și la niște cursuri speciale la Peters- burg, a deschis prima școală după sistemul lui Lancaster în Chișinău. Ce fel de „table" s’au în- trebuințat pentru școlile lancasteriene din Basara- bia? Posedăm trei „table" lancasteriene — No. 7, No. 23 și No. 34. Sunt .niște coaie de hârtie (60 X 52 cm) groasă; pe o parte a coalei găsim titlul, care de obiceiu îl găsim în orice „bucoavnă" de atunci. Iată ce conține „tabla" No. 34, care poartă și No. 2: 88 Cultura românească ’n Basarabia. „Cuvinte de trei stoguri, din cinci și din șase buchi, cu oxia lâ stogul al doilea. bor-de-i tă-iă-rea a-du-ce co-li-bă a-c.eas-ta bo-te-zu a-le-ge că-mă-ră' bă-tu-ră bo-cea-șce că-mi-lă cu-ră-ță a-șceăp-tă bu-ca-t’ă bo-gâ-tă ră-mâ-ne“ etc. K/trt'ed VI. Td’rad 2 , Iv? 34. K'o'shht» it 1 T(ti czâiT/fii ahKk uimii Ulii XB» uiAie d?uii. hIGv^i’a u i CAortfai i.u „oisi'k. 60MB-H TT-A.rt Î-1X-X8 HO-âK-61 rt -IrtC-Td BO-TB-ăf d-At-lif' Kl-Md-fl fS.TJÎ.ri 60.UI- I£1S Bl-u’li-dl KS-fd-Tl d. IJIi’n. TI ES-Kii-Tl EO-fii-T !. ft-.Uift-HS G6-J1B-18 K,1-rA'- TI •JB-T/i-TB de-fi-Tl ni.rt-r.6 6B-HH-0B 6 iTi-ti ii - TX «7. -TH-TI UH-Uli-KE si-Kii-rro 66-lk-tS •ifc-t fc-Ull 4,-KH-HE JfH- TH-X7> Cl-fX-Tl 6X-I.IÎ-KX ri.ii hi r7,-Tii oe rS-TÂ-6 SO-fd-TX KO'-UB-Tl rț.n* te ri-6ii’-f!î 61-TS-C6 4>X-Ci.O6 ll-fX-UE 67, - iii - mi KÎ-ti-fB 10-tH.CÎ 10-t-t-l|}6 TO.Kli-fl fO-EH-CB 10-fH-Tl Tl-ri-£l IJH-XS-i*^ TE-KS-Cf 8HOt-OB ti-tii ■ ce r i-nj!-M6 «/fi in» ri Mi.cx.rii m>-K i-C X 4>H-llH KK 4- uiii kt», iii • re nn-Ti-rro Tl-f/f»-IJ 1 HO-fiO 10 ni.x i. rs m-Tit-oi KO-ti-Tl «i-iii-e Cl».Kii fl ci-Kî-rs ni-iiS-Wi li-dli-H* KK-re'.A£ Tl-U*'? HT-dh-HT n ort fc M l CC- fil-TÂ-SX iama lancasteriană No, 34 Cărțile didactice. 89 Tabla No..23 este „o tabla de aritmetică"; în partea stângă găsim „scoaterea numerilor proaste" (scăderea), opt probleme în cifre însă fără „rămă- șiță", adică : No. 1. 6 4 1 2 3 8 2 3 9 0 4 7 Partea dreaptă arată procedura scăderii și a- nume: „No 1. 7 din 8 1; pun 1 supt linie. A scoate 4 din 3 nu pot, mă împrumut cu zece, 40 și 3 13, 4 din 13 9, pun nouă supt linie. 1 împrumutat și 0 1,1 din 2 1, pun 1 supt linie* ¹¹, și așa mai departe. Tabla a 7 conține „Citire din sfânta scriptură. Din patru evanghelistă, chestiuni care intrau în programul -școalelor lancasteriene. In tabla aceasta sunt bucăți despre „alegerea acelor doisprezeci a- postoli“ după ap. Luca VI, 12 - 16, despre „înce- putul propovăduirii evangheliceșci în Nazaret (Luca IV, 14-22) și despre „Propoveduirea la munte (Matvei V VII). Nu cunoaștem numărul acestor „table"¹), dar el trebue să fi fost mare, întrucât în ele trebuia să între aproximativ materia unei școli primare de atunci. Vedem că una din tablele noastre poartă 1) Pentru tipărirea tablelor s’a cheltuit 4618 ruble și 52 cop., o sumă foarte mare după vremurile de atunci, și 93,482 de coaie d» hârtie. II, H. Xaaunna. Oiepsi ucropiii Baposnaro oGpasoBaHÎB bi BeccapaGia bi nepBoâ uoaoBBHi XIX Bisa. Tpyau BeccapaG. yqeB. apxBBH. eom., t. i, p. 146. 90 Cultura românească ‘n Basarabia. numărul 34. Tablele lancasîeriene se atârnau pe părefii'școlii, unde elevii trebuiau să înveje unul dela altul. Tot în anul 1822 în Chișinău apare și o „Bu- coavna" sub următorul litiu ’): „Bucoavnă, adecă începătoare învățătură pentru cei ce voesc a învăța carte moldoveneșce. S’au ti- părit în duhovniceasca tipografie a Bessarabiei în Chișinău. Anul 1822". ■ Și această carte este tipărită în două limbi, în cea slavă-bisericească și în -cea românească. Titlul cărții în românește nu . corespunde textului-slav- bisericesc, în care se spune, că bucoavna este scrisă pentru acei ce doresc „a învăța carte sla- vonească" (prin scrieri slavonești), adică manualul dela 1822 urmărea același scop, pe care-1 urmă- rește gramatica dela 1819. lată ce conține această bucoavnă: „ Slovele mari și mici în ordinea alfabetică. Alcătuirea din doao slove, ce să încep dela împreună glăsuitoare- buchii. Alcătuirea din trei slove. Alcătuirea cuvintelor după buche, supt title și fără title. Prosodiile. Ru- găciunile" ¹ ²). Sfârșitul bucoavnei nu se cunoaște, întru- cât în exemplarul pe care l’a consultat d. Ghibu lipsesc câteva file, dar probabil că el cuprindea aceiași materie, care se găsește în toate bucoavnele bisericești dela sfârșitul veacului XVIII-lea și din primele două decenii ale veacului XlX-lea, și ceea ce găsim și în bucoavna dela 1842 și 1844, și anume : „Zece porunci ale lui Dumnezeu, Trei sfaturi evan- ghelești, Șapte taine ale legii nouă" ³) și alte lu- cruri religioase. Se prea poate că bucoavna dela 1) O. Ghibu. Op. c’.t., p. 117. Ne folosim de observațiile D-lui, Gh bn, întrucât n’am avut posibilitate sâ examinăm originalul 2) O. Ghibu. Op. cit., p. 117. 3) O. Ghibu. Jbid.. p. l.’O, — Căr|ile didaclice. 91 :„hob h A H bV'iWit 9 fiO- ^-fns'a’roA^e ;C '& |âÂU,2rî Ceccapaficaaro HpaBa. C. IleTeptiypri. IM 4. 2) P. V- Haneș Op. cit., p. 3) II. H. XaJHUna. Op- cit., p. 140. 98 Cultura românească în Basarabia. opșceșcei învățări¹¹ tom. L, 1827. Primul volum conține VII+223 p., iar al doilea 319+III format in 8°. Este . foarte interesantă „precuvântarea¹¹ lui Șt. Margellă, pe care o reproducem în traducere din rusește: „Mă simt obligat a spune câteva cuvinte des- pre această gramatică româno ■— rusă, care nu numai că poate fi de folos, dar este necesară, fi- indcă ea dă mijloace a căpăta cunoștință în limba rusească la opt sute mii de Români, care locuesc în Basarabia, aflătoare' sub stăpânirea Rusiei, în curgerea de două zeci ani, neavând nici un ma- nual pentru acest scop. In afară de aceasta ea poate să aducă foloase câtorva milioane de Români, cari locuesc între Prut și Dunăre; asemenea și Rușilor care doresc a învăță limba românească. Necesitatea unei cărți ca aceasta și dorința mea mare de a contribui la binele deobște cu munca după puterile mele, demult mă îndemnau să mă o- cup cu această treabă, dar lipsa de mijloace de a scoate la lumină o așa gramatică, mă împiedica a îndeplini acest scop. Acum cu mărinimoasa aprobare și ajutorul sti- matului șef al meu, Excelența sale domnului minis- tru al instrucțiunii publice, care a ordonat să se tipărească această carte în rând cu alte opere fo- lositoare, am pus la alcătuirea ei toată stăruința mea, și dacă munca mea va fi de folos, acei care se vor folosi de ea, vor face aceasta mulțumită pa- tronării Excelența sale a domnului ministru, care, fără oboseală se îngrijește pentru răspândirea în- vățăturii în țările, care se află-fericite sub sceptrul rusesc. Dorind a justifica prin fapte după puterile mele atenția binevoitoare a Excelența sale către mine, mi~am luat sarcina grea să compun regulele Cărțile didactice.99 gramaticale a unei limbi necultivate, fără cărți di- dactice și care are nevoie de termeni tehnici. Fă- când acest lucru principal, ca să înlesnesc învăța- rea limbei rusești pentru Români și românești pentru Ruși, am adăogat și o adunare de cu- vinte rusești și românești care sunt întrebuințate în viața zilnică și convorbiri în ambele limbi despre cele mai necesare lucruri. Dacă această carte va fi primită cu bunăvo- ință de către public, mă voi ocupa și cu alte nu mai puțin folositoare manuale—gramatici, dic- ționare etc. pentru studierea nu numai a limbei ru- sești și românești, ci și a limbei grecești, acelei vechi si acelei moderne"< Din această precuvântare rezultă, că Șt. Mar- gellă și aici se călăuzește de aceleași intenții bune de a-și ajuta neamul „românesc" '), cum zice el, din Basarabia și de peste Prut, iar pe de altă parte pentru a da posibilitate și Rușilor de a învăța limba românească. Primul volum al acestei lucrări cuprinde (pp. 9—68) „adunarea de cuvinte" și (pp. 68 — 214), „Sfaturile ades întrebuințate". Cităm partea românească a primei părți din volumul întâi: „De lucruri Dumnezeești: Iad Mucenici înger Ceriu Dumnezeu Miruire întrupare Raiu Tot puternic Nascire J 1) Mi-se pare că este singurul act oficial (cartea a fost tipă- rită de guvern), în care Românii basarabeni se numesc Români și nu Moldoveni. 100 Cultura românească în Basarabia. Vecinicie Sfânta Troiță Domn Sfânt Duh Sfântul Duh Mântuitorul Slavă lisus Hristos Creșcin Botez Păgân “ etc. Urmează cuvinte : „De lume și de stihii. De rudenie, de om și de părți de om. De boli și de betejiri. De -simțiri și de patimi. De cuvioșii și de năravuri. De haini. De masă. De casă. De oraș și de sat. De școală. De biserică. De an, de dispărțirea lui și de vreme. De praznici. De meșceșuguri. De păsări si de întâete (insecte). De înnotători. De cele cu patru picioare și de târâtoare. De grădină. De sădi și de copaci. De mademuri (metaluri). De cele trebuitoare la scris. De oraș și de părțile lui. De cele ce vedem la țară. De lucruri și de pătimiri. De număr¹¹. Cum vedem, aproape toate categoriile de cu- vinte sunt aceleași, pe. care le găsim și în grama- tica dela 1819, dar ele nu coincid întocmai cu textul acestei din urmă gramatici, ceea ce ne-ar face să credem, că Margellă nu cunoștea gramatica dela 1819. Dar când a apărut această gramatică Șt. Margellă se găsea la Chișinău și nu se poate ca un cărturar ca el să nu fi cunoscut această gramatică. Desigur, că el a avut la îndemână și. gramaticile rusești, dela care s’a folosit autorul gramaticei de la 1819. Partea a doua a volumului (pp- 68.—214) este consacrată „dialogurilor"; în cartea lui Șt.. Margellă. se găsesc în număr de 35, pe când.în cartea dela 1819 găsim numai 11. „Dialogurile" au următoarele titluri: „De însușirea limbei rusești: De poclonire și întrebarea sănătății. Pentru. îmfericirea prietenului: Cărțile didactice. 101 la anul nou. De făcut gustare. De prânz. De trasul tabacului și tiutiunului. De a ospăta pi prietini. A ruga pentru ceva“ ele. ' Textul rusesc pe alocarea este același, ca și în gramatica dela 1819 ; dialogurile Iui Șt. Margellă, ca și „glosarul" sunt însă cu mult mai complecte conțin mai multe cuvinte. Iată de exemplu, cam sună „dialogul", pe care l-am citat din gramatica dela 1819, Ia Șt. Margellă : „Buna ziua, bună dimineața, bine te-am găsit. Ce mai faci ? senătos te afli ? Senătos, slavă Domnului. Acum nu-mi este bine. Cum se află Dumnealui N. Se află senătos. Acum pu este senătos" etc. (p. 70). Acest pasagiu, care seamănă aproape textual cu cel din gramatica dela 1819 dovedește că Mar- gellă s’a folosit și de această din urmă gramatică. Volomul al doilea a lucrării Iui Șt. Margellă cuprinde gramatica propriu zisă. Ea este mult mai complicată, mai amănunțită decât gramatica dela 1819. Ea conține mai multe paradigme, mai multe exemple de declinare și con- jugare, dar este făcută după același model ca și aceia dela 1819, și sunt pasage ceva simplificate care se repetă și într’o gramatică și în alta. Iată un exemplu : Gramatica dela 1819: Numele înființat în- semnează față sau lucru, și toată priceperea pen- tru care se vorbește ca pentru un lucru și să cu- noaște prin întrebările-, sto cine sau cito ce. (p. 6). Gramatica dela 1827: Numite înființitoriu în- semnează față sau lucru și se cunoașci orin între- barea cto Ui cito (cine sau ce), (p. 47). 102 Cultura românească >n Basarabia. Dar gramatica Iui Margellă pe alocarea schim- bă ordinea materiei, schimbă chiar terminologia, ba uneori introduce dobândirile noui din știința gra- maticală. Așa, în Ioc de patru genuri, care se gă- sesc în gramatica școalei Iui Eomonosov, aici, gă- sim numai trei. Dar în genere și gramatica lui Șt. Margellă, care fără îndoială a suferit influența gra- maticei dela 1819, aparține aceleași școale grama- ticale. Dacă păstrăm ordinea cronologică a cărților didactice din Basarabia, trebuie să ne oprim asupra unei bucoavne, care a apărut între anii 1830—1840¹). Anul și locul unde a fost tipărit acest „abețedar“, nu-I cunoaștem, întrucât în exemplarul pe care l-am cercetat, lipsește pagina cu titlu și poate cu tabla de materie. Cartea conține 56 de pagini in 8°. Partea stângă a fiecărei pagini în rusește cu ca- ractere rusești, iar partea dreaptă conține textul ro- mânesc tipărit cu litere chirilice vechi moldove- nești. Unele litere din acest abecedar (t) ne-ar face să credem, că el a fost tipărit pe Ia 1830 și ceva. Este una din cele mai interesante „bucoavne" basarabene din toate punctele de vedere. Textul „abețedarului“ s’a păstrat în exemplarul, pe care l-am văzut, în întregime. Iată începutul lui: „ Abețedariu rusesc “. „Limba rusască după obșceasca întrebuințarea celor mai buni scriitori, are 36 de litere a căror formă și numire este precum în gios s’arată. a, be, ve, ghe“ etc... Urmează: „silavire de două literi: ba, va, ga da“... * ' Silavire de trei litere: bra, vra,... Silavire de patru litere : vzva, vzvi“... Ij Biblioteca Seminarului teologic clin Chișinău, No. 78, Cărțile didactice. 103 Mai pe urmă dăm. peste „ Cuvinte de o si~ lavă", „de două silave", „de tril vocale", „de patru vocale" etc. POCCIPICKAH ASEyKA HE6 PoeHCKÎV! IÎO o6>JJCMy fnompefizemio zyHiUHXT>DHea- TflaAeă o HMtenti 35 6yKBi koh- XtHaMepnisiue H na3BaHîe ectni CAbAioyiijee. A#nzoEiyțcica 4«- 'TftE&lilțap A’HAOf W.4M bXmH CKpW. TOftt, ape 36 AJiTEje âKZfOf* Jiop.us •UU1 titf Mîlft $CTf nptK^M Jț.yotdîfâ's'a , «« Ai KX. O nt fii •Qs 1*6 $ K AU H on P OT ÎS «î> Xa ne w ““ ‘P* ei SJ* €fT «Ti O) X H i Uliy 1) M h ii 010 & -e v a b b r j. e ac 3 fi i K K A M H OUPCTy Prima pagină a abecedarului din anii 1830-1840. „ Toate literele se despart în vocale seaugla- snice și în consonante seau neglasnice... Vocalele se împart în diftonghuri seau diso- nante" etc. (p. 1 - 7). După partea tehnică a abecedarului cu mici 104 Cultura românească 'n Basarabia. exemple găsim câteva rugăciuni (pp. 7—13) și a- nume: „închinăciuni de dimineață. înaintea prânzului. După prânz. înaintea cinii. Mulțumită după cină. împărate ceresc. Preasfântă treime. Tatăl nostru. Crezul¹¹ și altele. Pag. 13-15 conțin „Cele mai de trebuință idei“. Omul are cinci simțiri: vederea, auzirea, ini- rosirea, gustarea, pipăirea. Intr’o săptămână sânt șapte zile“ etc. Pag. 15-16 „Regale de fapte și purtări bune“, unde găsim câteva cugetări, culese probabil din cărți. Iată o „ regulă" : „Fii înțelept și când începi a face ceva, caută ce sfârșit va avea lucrul tău". Este foarte bine alcătuită partea crestomalică a acestei cărți. Pe pag. 16 — 20 găsim trei bucăți sub titlul de „Feluri de mor alice spuneri". Intr’o bu- cată se povestește despre „un june, carele- totdea- una putea spune fără sminteală de rost tabla (lec- ția) sa" și despre altul, care nu prepara lecțiile, dar care luând pildă de la altul, s’a corectat. Mai găsim o bucată întitulată „Păscariul* și alta „Ne- ascultătorul copil¹¹. Mai departe dăm peste „Zi- ceri moralice“ (pp. 20-21), ca de exemplu: „Te- mete de legi, că să nu fii vreodată în frică*, iar după aceasta urmează o bucată din pedagogie (pp. 21-23) despre „Vrednica creștere*, în care se tra- tează. despre necesitatea unei „educații*, „culti- vări" a copilului. Acest „abecedar" are și o „Adunare a cuvin- telor" (pp. 23-32), alcătuită după gramatica dela 1819, ceea ce se poate constata din prima pagină: Căr|ile didactice. 105 Gramatica dela Bl]: „Dumnezeu Dumnezeu tatăl Dumnezeu fiul Dumnezeu duhul Sfânt Sfânta Troiță Trei ipostasuri Un Dumnezeu Vecinie tatăl“ j' Abecedarul dela 1333 șl ceva: „Dumnezeu | Dumnezeu părintele | Dumnezeu fiul ’ Dumnezeu duhul Sfânt Sfânta treime Un Dumnezeu Vecinicul părinte I Mântuitor iul, mântuire* Cuvintele sunt aranjate după aceleași catego- rii,. însă numărul lor, ca și a categoriilor, este mai mic. Pag. 32—4 » cuprind „Dialoguri" în număr de 13, din care în primul se vorbește despre „gra~ tulații", care se apropie foarte mult și de acele din gram, dela 1819 și de primul dialog dela Șt. Margellă. Că „dialogurile" sunt făcute după cartea dela 1819 se vede din următoarea confruntare: Gramat.'ca dela B1J: Abecedarul dela 1330 și ceva: „înveți Dumneata ru- sește. învăț. Cumu-ți pare Dumi- tale limba rossienească? Foarte grea. Greutatea ei se cu- prinde întru aceea, că Ia dânsa este mulțime de cuvinte ; mai multe de- cât ori la care evrope- nească limba. Iar pentru mine este grea și proforaua". „înveți Dumniata ru- seșce ? învăț. Cumu-ți pare Dom- niei tale limba rusască? Foarte grea. Greutatea ei stă în aceia că ea are cuvinte mai multe decât ori care evropenească limbă. Iar pentru mine este grea și pronunția". 106 Cultura românească în Basarabia. După „Dialoguri" urmează un fel de epistolar, în care se găsesc exemple de scrisori — „priete- nească^, de „recomănduire , „cuprinzătoare dorința unei fericite călătorii", și un „testament". La sfâr- șitul cărții mai găsim niște „cimilituri" (pp. 52 - 54) și o „fabulă" numai în românește, fără text para- lel rusesc. Cităm câteva rânduri din ea: „Avanul se au sgârciful și bețivul. Un avan iubitori de argint, Ci în toată viața adunând Vețui ticălos și lipsit. Propiindu-se moartea șl vrând Ași ascunde averea de frică Să riapuce macar părticică Ceneva, mistuindu-și mai toate, Un talant auriu o monetă întreaga, Dupre cum el zicea și se poate Ca și sufletii stându-i și încă mai drag"... etc, Cum vedem abecedarul fără dată are un cu- prins foarte bogat. Ceea ce este de remarcat, e că abecedarul n’are caracterul religios al abece- darelor din epoca aceea ; el a fost alcătuit după un abecedar pentru școlile laice. Autorul se folo- sește într’o măsură oarecare de gramatica dela 1819, în partea care privește „dicționarul" și „dia- logurile", pe care el le simplifică, puțin le moder- nizează. Autorul întrebuințează o mulțime de neo- logisme, care nu se întrebuințau în Basarabia, în vremurile când a fost alcătuit abecedarul. Cuvin- tele : „vocale", „litere", ^consonante", „cină", „re- gulă", „june", „esemplu", „timpuriu", „educație", „cultivare", „gratulații", „ocazion" și altele, ne’dau credința să afirmăm, că abecedarul n’a fost făcut de un basarabean, ci de un român de peste Prut, poate chiar mai degrabă din Ardeal. In orice caz, abecedarul fără data și locul tiparului, care Cărțile didactice.107 desigur ja fost tipărit la Chișinău, inerită să fie cercetat mai amănunțit. Tot în anii aceștia sau poate ceva mai înainte apare o gramatică rusească cu text paralel româ- nesc. Avem la îndemână numai „tomul al doilea"') fără dată și locul unde a fost tipărită. Titlul aces- tei părți a gramaticei este următorul: „lomul al doile. Gramatica rusească. De dreptscriere“. Gramatica este tipărită in 8° pe 159 4 6 I VI pag. Paginile cu soț sunt tipărite în rusește cir li- tere moderne, iar cele fără soț în românește cu caractere chirilice. Partea a doua este o conti- nuare a gramaticei, care a conținut gramatica pro- priu zisă în 107 paragrafe. Cu paragraful 108 în- cepe „tomul al doile". Conținutul cărții se poate vedea din „scară": „De dreptscriere. De regulile dreptscrierei glăsuirilor. De dreplscrierea unilor neglasnici. De dreptscrierea unilor cuvinte. De împreunare sau de împreunăpunire. De împreunarea numilor îmființitoari. De împreunarea numilor alăturati. De împreunarea numilor îmființitoari cu cele numărătoari. De împreunarea denumilor. De împreunarea graiurilor cu numite. De împreunarea împărtășirei și împărtășirei de lucrare. ■ De împreunarea asupra graiurilor. De împreunarea înaintepunirilor cu numite. De împreunarea unitoarilor. De împreunarea întrepunirei. 1) Biblioteca universității populare din Chișinău No 6393. Un alt exemplar (tot partea a 2-a) se găse;te în biblioteca orașului Chi ș;nău No. 4575. 108 Cultura românească in Basarabia. De semnele pimtuirei. De buchile românești". In acest din urmă capitol autorul spune că din 43 de litere românești, el întrebuințează numai 24 cu scopul de a simplifica ortografia românească și citirea și prin aceasta de a da putință, „a ușura rușilor citirea cărților românești, iar românilor ce- lor rusești". Terminologia românească a acestei cărți este aceiași, ca și în cărțile dela 1819 și 1827. Autorul traduce ad litteram textul rusesc, dar pe alocurea întrebuințează unele cuvinte, pe care desigur, le-a îm- prumutat din gramaticele românești, ca „puntuire", „regiile", etc. In ce privește însăși gramatica, ea este alcă- tuită după gramatica rusească a lui P. S., tipărită de Academia rusească; este însă ceva mai simplă și cu mai multe exemple. Cităm două locuri, luate la întâmplare: Gramatica rusească a lui P. S. (ed. 1808). «WbcTOMiwiiHis: ko- Topofi, «oii, ci> npejrb- MJiymUM'b CBOHMTa cy- mecTBHTeJibHbiM-b no- jiaraioTca bi> oflMHa- KO.Vl'b pojrb M HHCJl'fe : ho ne BCer^a Bt oak- HaKOMt na/ieJEt, Ha- npuMtp'b : ZțoOpoA-fcTejib ecTb ra- KOe COKpOBMLLje, KOTO- poe HWK’bM'b noxmneHO OblTb He MOJKCT'b. BjiarononyHHa Ta CTpana, KOTOpoK) npe- Myflpaa B/iacTb ynpaa- luieTi» (p. 201). Gramatica autorului necunoscut. MtcTOHMbHifl : ko- TopoR, kom, ci> npe/i'b- n.ayLUHM'b cbowmtj cy- mecTBmejibHbiM'b nojia- raiOTCR BT> OAHHaKONrb pont h Hncnt, HanppiM.: floăpoAtTejib ecTb Ta- Koe co, 1912, p. 46. 110 Cultura românească în Basarabia. afacerilor străine pentru chestiunile moldo-valahice. Nu cunoaștem data și locul mortii lui lacob Hâncu. In anul 1848 lacob Hâncu tipărește în tipo- grafia Academiei imperiale de șliinfe ruse două cărți — o crestomație românească și o gramatică. Prima din. aceste cărți are titlul: „CoOpame coHKHeHift h nepeBo/joa'b bi> npost w CTnxax'b, jț/isi ynpaxueHis bi> eajiaxo-MOimaB- CKOMt nSMK'fc ci> npwcoBOKynjieHieM'b: 1) cnoBapa; 2) Coăpania cjiaeflHCKHX’b nepBOoCpasHbix’b cjiOB'b bt» «3MKt Ba iaxo-MOJi.naBCKOM'b; cocTaBiieHHoe 51. rnHKyjioBWM’b. CaHKTneTepdyprb. 1840“ Adică: „Adunare de scrieri și traduceri în proză și versuri pentru exerciții în limba valaho- moldavă cu adaogirea ; î) dicționarului; 2) adună- rii de cuvinte slave prototipice în limba valaho- moldavă: alcătuită de I. Hânculov. Petersburg, 1840“. Cartea este tipărită in 8° pe 6-|-200+4 pag. cu litere chirilice și conține următorul material: „Din sfânta scriptura" (pp. 1 - 5). începutul: „Fericit bărbatul, carele n’au um- blat în sfatul necredincioșilor'¹. „Din legile moldovenești" (pp. 5—14). A. Pentru pravile. începutul; „înțelepciunea pravilelor iaste o epistimi, adecă învățătură care învață pre om, ce iaste strâmbătatea". Urmează capitolul: „pentru judecători", „pentru jăluitori" șl „pentru pârât". Din „Descrierea Moldovei de D. Cante- mir", pp. 14 - 37, capitolele „Pentru năravurile moldovenilor", „Pentru obiceiurile logodnelor și a nunjelor în Moldova" și „Pentru obiceiurile în- gropării în Moldova". Cărțile didactice. 111 „Din istoria Moldovei și Munteniei (pp. 37—66). de prof. Aaron și anume fragmentul: ~ 91 — HrCTop 3Îhs ₍ it- nX'rfft , AjSa aa^k tui «XHrxtft — Ga aa/a -rfaluÎK aAxnot'r! HuKÎ, 11 Ht M TpAAfTi- AloAqz.’AÎfi ci hK hiit« rifît» sîi (JianTt ini OjÎH jocr' r. âc«". T. "O m p li b r. n’ h 3t IIo3mi>i IT y in k " h a : Lțbizmbi, o epeee4euhou A. /țoHHxeMt. . •3. KK UllTfllAf AHH AOK +H ACK Hmtăhih tijHH EfyiK it noijTi, Ht njHJfSKHHA SA AO; liojc's , Gaj Hirra-TOfHHKi Ca caijTi. 6h Ăcra3>î aTs aS" fsavâc /U M4A A< Ă(lî nilT/X l«4t. KS HOAÎfjM fS«T< . aȘK'AA'T» Knf?q<*< Ai ^lijAAKK n ne SABQHOAaTr» junta, a tcmlxo cofiHpHTe.ti» m TțMKonTCAh ero saHOHon, Boropuc Abjdttji bt» ta'fajfc JlxpoAONț,, a » nocAl^cTBÎM, no ^cra- •foMewJH aobiKa, oGpasifovuMM nncvrejawK. rpm. CAHKTIIETEPKSTrK Bi> mnorM.»)* Mmpspatoscxo» AkaA^w JLwku 1840. Titlul gramaticei românești a lui I. Hâncu. Cărțile didactice. 115 Dovedind că și moldovenii și muntenii au a* -ceiași limbă, autorul spune, că „limba română din punct de vedere material (lexical), adecă în ce pri- vește massa cuvintelor este prin excelență de viță latină. Abundența cuvintelor comune servește ca o • dovadă convingătoare. Dar de aici deloc ’ nu s’ar putea trage concluzia, că limba română este -acea ,pe care o învățăm noi astăzi potrivit tradiției după celebrii oratori și poeți romani. Vestitul orator ro- man Cuintilian spune: „aliud est Latine, alind gra- matice loqui“ și în alt loc: „verba aut latina, aut peregrina sunt; peregrina porro ex omnibus prope dixerim gentibus, ut homines, ut institutam etiam multa, venerunt; taceo de Tuscis et Sabinus, et Praenestinis quoque“ etc. Autorul citează și alți au- tori romani, din care reese, că limba latină literară -se deosebia de cea vorbită. Limba românească se trage dintr’un dialect al limbei latine vorbite; cu toate acestea în ea se găsesc foarte multe cuvinte care sună ca cele latinești literare și ca dovadă autorul citează 30 de cuvinte, care se încep cu li- tera A: „abat—batuo, adaog — adaugeo, adevăr— ■.ad-verum, adecă—adeque“ etc. Mai departe autorul combate părerea, că limba românească este limba italiană stricată; limba ro- mânească, după părerea lui Hâncu, este mai a- proape de limba latină decât cea italiană, care se trage din același izvor comun. Dar limba română în afară de elementele principale romane, mai con- ține și cuvinte împrumutate din alte limbi; așa ea ■conține ⁴/iu—⁵/io de cuvinte latinești, aproximativ ³/₁₀ cuvinte slave, iar restul sunt cuvinte ungurești, turcești și grecești. Dar, adaogă autorul, „această amestecă- tură, după- toate probabilitățile, este consecința ■conlocuirii îndelungate a românilor cu alte po- 116 Cultura românească în Basarabia. poare—și în această privință i-se poate face re- proș nu numai limbei românești". Limba română, după Hâncu, are două dialecte,. foarte apropiate unul de altul: cel moldovenesc și cel muntenesc, care au oarecare deosebiri, pe care autorul le stabilește. Din punct de vedere al formelor gramaticale limba română conține și ele- mente latine și slave. Alfabetul latin în limba ro- mână a fost înlocuit cu cel slavon în vremurile lui Alexandru cel Bun, în urma propunerii mitropolitu-■ lui Teoctist. Cel mai bogat izvor de forme curate gramaticale, de limbă în genere este Sf. Scriptură,, operele scriitorilor bisericești, iar în timpul din urmă apar și lucrări științifice de mare valoare, cum sunt scrierile istorice ale lui Asachi, ale profesorului bu- cureștean Aaron, „care sunt un semn foarte fru- mos pentru viitor". Hâncu dezaprobă încercările școalei latinești de a introduce în limba română cuvinte noui, constată că limba română n’are lu- crări bune pe terenul gramatical. Această introdu- cere frumoasă, este, mi se pare, prima încercare în limba rusă de a stabili în mod științific, argu mentat, originea limbei românești, desigur făcută după izvoare românești, după cele din urmă do- bândiri ale științei. Gramatica lui Hâncu se împarte în cinci părți. Partea întâia cuprinde „Despre temeliile cititei și' scrisului Valahc-moldovenesc" (pp. 1—57), în care ss vorbește despre literile românești, felul cum se scriu și cum se citesc. Partea a doua: „Etimologia generală" (pp.. 59 — 408) . După Hâncu, în limba românească sunt următoarele părți ale vorbirii: articolul, substanti; vul, adjectivul, numeralul, pronumele, verbul, par- ticipiul, gerundiul, supinul, adverbiul, prepozițiunea, conjuncțiunea și intsrjecțiunea. Autorul în modul. Cărțile didactice. 117 •cel mai amănunțit analizează aceste părți, schim- barea formelor, citează o mulțime de exemple, dă paradigme. Partea a treia: „Etimologia particulară*, în care este vorba de cuvintele derivate din părțile vorbirii. Partea a patra: „Sintaxă* (pp. 476 — 540) și partea a cincea: „Pronunțarea cuvintelor" (542— 560). Gramatica lui Hâncu face impresia unei gra- matici prea complicate, prea erudite. Toate explicațiile și terminologia gramaticală sunt scrise în rusește. Exemplele din limba româ' nească nu sunt luate din texte; de obiceiu sunt cuvinte izolate, ceea ce dă gramaticii un caracter prea arid. Dar această gramatică este cea dintâi gramatică a limbei române, fără tendința de a o apropia de cea slavă sau de cea rusească, cum fac predecesorii lui Hâncu. Concluziile la care a- junge autorul, regulile gramaticale corespund științii gramaticale românești de atunci. Autorul însă in- tenționat evită întrebuințarea modernizmelor, cuvin- telor noui; el rămâne cu părerea, că cea mai fru- moasă limbă română, cea mai curată s’a păstrat în cărțile bisericești și în scrierile noastre istorice. La sfârșitul cărții, Hâncu dă și un mic dicționar al terminologiei gramaticale românești, însă numai în unele cazuri el întrebuințează terminologia modernă („slovă, literă, _gerundiu“ etc.); de obiceiu el se folo- sește de terminologia cărților, care s’au tipărit în Basarabia („graiu“, „spregraiu"). I. Hâncu, în atară de aceste două cărți, de va- loare atât de mare, a mai scris două cărți, pe care însă nu le avem la îndemână. Una din ele tipă- rită la Petersburg la 1847 și semnată cu inițialele /. II. poartă titlul: „Concluziile din gramatica Va- 118 Cultura românească în Basarabia fiXKOifi H-l 3©£î Oft 4 A 6 K 1 ^’tffiT.n’O^ ^&7>LțrF,T^*R , ntHTp^ tfH li KCHCK A «^&7iL|A KAfTe M04,10KHHiLH£ . ă«K s@ax 0<*tf THfl'ipHT Tvnp KaCÎH KhiVhH^. inK/t ᵣf7w3A . Vx ,o Titlul bucoavnei de la 1861 (Clișeul Academiei Române). Cărțile didactice. 119 laho-Moldar>ă“, iar alta „Ca te de buzunar pentru militarii ruși din campania prin principatele Va- lahia și Moldavia", tipărită toi la Petersburg la anul 1854. Intre anii 1844., când se retipărește bucoavna dela 1822 și 1842, și 1861 nu găsim nici o carte didactică, tipărită în Basarabia. Cred însă că ase- menea cărți au existat și poate c ! ele se vor găsi mâi pe urmă. La anul 1861 apare o bucoavnă, care a fost descrisă de către D-l O. Ghibu '). Tit- lul acestei „bucoavne" este următorul: „Bucoavnă. adecă începătoare învățătură pentru cei ce voesc a învăța carte moldovenească. Sau tipărit în tipografia Ca- sii Arhierești în Chișinău, anul 1861“. Pe copertă însă găsim altă dată: 1862. Cartea este tipărită in 8° format mic pe 1 f.+102 pag. Pe verso primei file chipul Domnului lisus Hristos. După litere și compunerile lor urmează urmă- toarele rugăciuni: „Preasfintă treime, Tatăl nostru, Sculându-ne din somn fără de veste judecătorul va veni, Din somn sculându-mă mulțumesc, Psalomul 50, Sim- volul'pravoslavnicii credinți“ etc. (pp. 1-34); pag. 35 68 „Sfânta istorie în scurt“. Iată un fragment din această istorie: „Facerea lumii. Dumnezeu toate le-au făcut din nimica cu un cuvânt al său. Intru început au făcut Dumnezeu cerul și pământul, care era netocmite și le-au în- tocmii pre eale în sase zile. In ziua dintăia au făcut Dumnezeu lumina. l) Op, cit., i ag. 12\ 120 Cultura românească în Basarabia. In ziua adoao -tăriea sau cerul văzut. In a treea au despărțit apa de pământ și au poruncit pământului să răsară odrăsliri. In a patra au făcut soarele, luna și stelele¹¹ etc. Cu o limbă curată moldovenescă, simpla, se povestesc istorioare din vechiul și noul testament. Pag. 67 - 94 „ Catihismul scurt“, care se în- cepe : „întrebare. Pentru ce te numești tu creștin.? Răspuns. Pentru că eu crez în Domnul Dum- nezeu și mântuitoriul nostru Hsus Hristos. întrebare. Pentru ce te numești tu pravoslav- nic creștin. Răspuns. Pentru că eu crez așa, precum tot- deauna au învațat și învață pravoslavnica crești- nească credință... “ Pag. 95 99. „învățătură moralnică în scurt“ în felul următoriu: „Fii binecredincios: nădăjdueașce spre Dum- nezeu și-l iubeșce pre el cu toată inima...“ Pag. 100-101. „însemnarea țifrelor bisericești și politicești“ și pag. 102 „tăbliță înmulțirii¹¹. Și această bucoavnă până la un punct oarecare este în legătura cu bucoavnele bisericești, care au apărut mai înainte. In cartea dela 1861, până la pag. 35, se repetă materia din bucoavna foarte bine editată din anul 1842. Se păstrează chiar or- dinea rugăciunilor; se deosebește numai prin faptul, că gramatica dela 1842 are și text pararel rusesc și nu conține „istoria sfântă" și „catehismul". Și bucoavna dela 1861, ca și cele dela 1822, 1842 și 1844, este scrisă pentru nevoile școalelor biseri- cești, paroh’ale. Bucoavna dela 1861 a fost retipărită la anul 863 însă cu text paralel rusesc. Cartea este tipărită pe 1 f. t 131 pag. in 8‘. Cărțile didactice. 121 Paginile sunt tipărite în două coloane. Titlul ■cărții sună astfel: „Bucoavnă adecă începătoare învăfătură pentru cei ce voesc a învăța carte Slavoneșce și Moldoveneșce. Sau tipărit în tipografia Casii Arhiereșci în Chișinău, 1863 a- nul“. Rugăciunile în amândouă limbi sunt tipărite cu litere slavone, iar „Sfânta istorie în scurt" este tipărită cu litere noui rusești. In cartea dela 1863 se repetă același material și în aceiași ordine, ca și în cartea dela anul 1861. Din căr|ile didactice românești, care au apărut în Basarabia sau pentru Basarabia, primul loc o- cupă manualele lui loan Doncev. Cărțile lui I. Hâncu, alcătuite atunci, când abia se puneau începu- tul ile literaturii românești, când chiar alfabetul limbii românești trecea printr’o perioadă de tranziție, au adus cu toate acestea un serviciu foarte mare Ba- sarabiei, pot fi considerate ca un factor foarte pu- ternic în conservarea limbei românești în provincia noastră. Dar după 1860 cărțile lui I. Hâncu nu mai pu- teau corespunde cerințelor vremurilor. Avântul pe care l’a luat literatura și limba românească după 1848, trebuia să dea și Basarabiei ceva nou, ceva care măcar în cea mai mică 'măsură ar fi amintit mișcarea culturală de peste Prut. Și cărțile lui I. Doncev au avut menirea să introducă un curent nou în viața culturală românească din Basarabia. loan Doncev s’a născut în Basarabia, în Chiși- nău, atunci, când în această provincie viața culturală româneasc era destul de puternică. Nu cunoaștem exact data nașterii acestui om vrednic al Basara- biei. Din statul personal, pe care-1 posedăm, al lui I, Doncev, eliberat Ia 2 Ianuarie 1884 cu No. 68 122 Cultura românească rn Basarabia. ar reeși, că loan Doncev în momentul alcătuirei statului personal avea 60 de ani, adică s’a născut la anul 1824. Insă în adeverința dată de biserica sf. Gheorghe- din Chișinău la anul 1885 cu No. 47 și certificată de către consistorul din Chișinău cu No. 2533 din același an citim : „ Anul 1885, 1 Aprilie a murit consilierul de stat loan Petrea Doncev, de Titlul bucoavnei de la 1863. Căr|ile didactice. 123 64 de ani, de febră (ferbințeală), pe care l-a în- mormântat la cimitirul orășan din Chișinău superi- orul; protoiereul Luca Lașcu“... Adică după acest al doilea act, loan Doncev s’a născut la anul 1821. Dat fiind că I. Doncev a ter- minat liceul regional din Chișinău Ia anul 1839ᵣ s’ar putea lesne presupune, că data din al doilea act este mai aproape de adevăr. loan Doncev. Tatăl lui loan Doncev, după spusele soției luiᵣ care a murit abia în anul 1920, a fost de origină sârb romanizat, iar mama lui româncă basarabeancă^ Poate din această cauză în statul său personal L Doncev este, trecut ca „cetățean basarabean din comunitatea grecească". După ce a terminat la 1839 ’) liceul regional din Chișinău, 1. Doncev în 1) H. .lamKOB’b. EnmHHîBCKaa oo.iacTaafl, BaocaljicTBiH ry- CepBcaaH, huh4 uepaaa roaasia. Sama ne bi, 1908 r., p. 53. 124 Cultura românească în Basarabia. Noemvrie fu numit ca profesor de istorie și geo- grafie la școala medie ținutală din Tighina, unde a predat mai pe urmă și limba latină și aritmetica. La 22 Noembrie 1847, după ce prof. de limba ro- mână Gheorghe Bilevici, a fost transferat la liceul regional, I. Doncev trece ca profesor de română la școala medie ținutală din Chișinău. In același timp el îndeplinește funcția de secretar la azilul Balș. La anul 1853 se transferă ca profesor de a- celași obiect la liceul regional din Chișinău, unde predă până la 1 Martie 1866, când a fost pus în disponibilitate din cauza suprimării catedrei de limba română. A fost membru la epitropia azilelor, a fost decorat în câteva rânduri de către guvernul rus. In ultimii ani 1. Doncev ocupă postul de director al azilului Balș, în chestia căruia a fost delegat să plece la Petersburg. A murit, cum am văzut, la 1 Aprilie 1885. Cea dintâi carte didactică a lui I. Doncev poartă următorul titlu : „Cur sulă primitivă de Limba română Compus pentru sholele elementare și IV classe gimnasiale de loannă Doncevă. Kișineu Tipografia lui Akirnă Popovu. 1865“. In „Procuvântarea“f cărții lui I. Doncev gă- sim câteva date interesante cu privire la limba ro- I) Precuvântarea “ este scrisă. în rusește. Cărțile didactice. 125 mânească și la predarea ei în școlile din Basara- bia. Iată ce scrie el în^această „procuvântare" : CURSULU PRIMITIVO DE LIMBA RUMÂNÂ, C O M F U S U pentru slLolele elementare si IV classe gimnasiale be loannu Doncevu. ELVH.IMHJil K.YI'CT» C oc?a B4 EHBUii dsx HU3iu.itx3 yvu.uwz u 7K KJiaccoBz ziiMnascu a. kișineO Tipografie lui Akimd Popovu 18fi5. Titlul „Cursului, primitiv de limba română" a Iui I. Doncev. „Limba română s’a predat în toate cele șapte clase ale liceului regional din Chișinău, dela des- 126 Cultura românească în Basarabia. ghiderea lui în anul 1833, în mod obligatoriu pentru acei din elevii liceului, care nu doreau să învețe limba germană. Ca obiect, care în multe privinți are interesul său local, limba română se mai predă și în unele școli (medii) ținutale din regiune: în No. 1 și No..2 din Chișinău, în Orhei, Bălți, So- roca și Hotin, în Seminarul teologic din Chișinău, în multe școli comunale și aproape pe lângă fie- gare parohie din Basarabia* (p. 1). Relevând faptul, că la școala din Hotin auto- ritățile școlare rusești intenționează să suprime ca- tedra de limba română, I. Doncev într-o notiță •spune : „Ori cum ar fi, e foarte regretabil! Nouă ni se pare, că tineretul local din mai multe puncte de vedere, mai mult folos ar avea să învețe limba țării decât superficial limba franceză sau germană... Limba română este necesară la fiecare pas și în viața particulară și în administrație. Ar fi foarte de laudă și de folos, ca și fetele românce să învețe limba lor maternă, care ' conține atâtea frumuseți, atâta duioșie și în care, probabil, ele simt atât de mult; pentru că după firea omenească, gea mai bună patrie a sentimentului nostru, a duioșiei este limba noastră maternă. Cum copilul se apro- pie de pieptul fragedei mame, tot așa este apro- piat de sufletul lui tot, ce ea gândește, ce vorbește și ce cântă în limba lui maternă. Legile naturii • inexplicabile și admirabil de exacte nu pot fi înlo- cuite prin nimic artificial*. Cu aceiași căldura, cu aceiași dragoste față de limba românească vorbește I. Doncev despre începuturile teatrului românesc în Basarabia. Mai departe I. Doncev arată scopul cărții lui, greutățile învățării limbei române din cauza lipsei •de materiale și face câteva observații cu privire _ Cărțile didactice. 127 la limba română. „Românii¹¹, spune el, „ca și toate popoarele latine, se foloseau în vechime de literile latine; abia în veacul al XV-lea mitropo- litul Moldovei Teoctist, de origină bulgar, cu sco- pul ca păstoria lui să nu se unească cu biserica apuseană, l-a convins pe Alexandru cel Bun să schimbe alfabetul, latin cu cel slavonesc... Aceasta a dus la aceea, că literatura română a început să-se scrie cu două alfabete: slavon-bisericesc, care a dominat în principatele unite de astăzi și acel la- tinesc, care a rămas neschimbat în Transilvania și la alți români uniți de peste hotare". 1. Doncev arată, că savanții români caută „să curețe limba română de înrâurirea cuvintelor și literilor slavo- nești, care sunt în contrazicere clară cu regulele fundamentale ale gramaticei". Dar aceasta se face treptat, ceea ce se vede din tipăriturile românești, care au trecut dela alfabetul slav la cel de tran- ziție, iar mai pe urmă Ia cel nou românesc. I. Doncev arată planul cărții Iui, menționează că el se folosește de operele celor mai buni scriitori români și termină prin a arăta, că în limba ro- mână vorbește un popor de 5 milioane, „care a suferit timp de XVII veacuri cele mai triste și mai aspre schimbări și lovituri ale soartei, clar care este înfrumusețat cu ai săi Buni, Viteji și Mari purtători de coroană" (p. IX). Cartea lui I. Doncev este tipărită in 8° pe 1X4-6 + 253 11304 66 pag. Prima parte (pp. 1 105) conține: . Cursul I. „Abecedâ rumânâ“. Materialul este aranjat în următoarea ordine : 7. „Litere slavo-rumâne, de tip român“. 2. „Unele litere chirilice, slavo-rumâne, ce se ’ntâmplâ în cărțile bisericești și ’n multe mantis- ei'ip tari vechi, valaho-moldave“. 128 Cultura românească ui Basarabia. 3: „începerile fundamentale de caligrafie". 4. „Literele rurnâne de șriftul vechi". 5. „Metod practic de citire și de scriere ră- mână" în mai multe lecjii (27), în care autorul dovedește, că el era Ia înălțimea cererilor peda- gogiei de atunci. Aici I. Donici întrebuințează al- fabetul de tranzi(ie. 6. „Dătoriele sholerului către Dumnezeu". 7. „Dătoriele sholerilor câtră sine însuși". 8. „Sentenții morale (năstăviri)". 9. „Nește anecdoate" în număr de 24 („Fama",. „Făgăduință", „Varsta de XXX ani" etc.). 10. „Câteva fabule"-, narațiuni mici („Vulpea",, „Cărbunariul și Nălbitoriul" etc.). 11. „Cimilituri" (18). 12. „Câteva proverbe" (57), care după autor „sînt nește frase scurte, care cuprind filosof ia po- porală unei nație, despre lume (univers) și viața- umană". 13. „Schimbarea unor litere în alfavitul rumân. 14. „Lămurirea 'schimbării șriftelor". 15. „Diferite fragmente de șriftul cel vechi („Universul", „Timpul", „Anotimpurii" etc.). 16. „Din istoria Moldovei" de prof. Albineț. („Despre cele mai vechi întâmplări ale Daciei, până la căderea ei sub Români", „Despre schim- barea numelui Românilor . Daciei în Vlahi sau Valahi"). 17. „Rugăciunele de dimineață". ' 18. „Rugăciunele de seară".' 19. „Rugăciunele". 20. „Din psaltire" (Psalmul 102, 142, 69). 21. „Cartea sfântului apostol Pavel cătră Titu"' „Cursul al II-lea“ a cărfii Iui Doncev (pp. 106 —184) cuprinde mai multe bucăți de citire: fa- bule din A. Donici („Galbămd", „Grierul și fur- Cărțile didactice. 129 nica“, „Știglețul și ciocârlanul", „Vulpea și livada", „Vulpea pedepsită", „Teiul și stejarul", „Vulpea și măgarul", „Leul și iepurele", „Gâștele", „Vulpea și bursucul", „Racul, broasca și știuca", „Două poloboace", „Doi raci", „Două spicuri"). După fabule urmează următoarele poezii: „Adio Moldovei", „La mormântul" de V. Ale- xandri, „Frunza" și „Cânele soldatului" de Ale- xandrescu, „La o frunză uscată", „Cântecul străi- nătății" și „La Teodor Aman" de Crețeanu, „Cân- tecul Soldatului" de Zamfirescu, „Imnul Moldove- nilor" de D. Gușii, „Urare principelui Gr. A. Ghica V. V." de D. P., „Imn la reîntronarea lui Gri- gorie Ghica" de Gușii, „Imn român" de Tăutu, „Primavara" și „Nebunia lui Tasso" de Crețeanu și „Limba română" de Sion. Mai departe găsim mai multe „fragmente din botanică" (23) și „Din mineralogie" (de Beleze, 18). „Cursul al Ill-lea. Limba neo-rumână (pp. 186—253) conține alfabetul modern românesc și câteva bucăți „Din zoologie" (14) după același autor tipărite cu litere românești noui, iar mai de- parte găsim un număr destul de mare de poezii și anume baladele: „Păunașul codrului", „Inelul și Năfmma", „Năluca" de V. Alexandri, „Noap- tea lui Mihaiu cel mare", „Muma lui Ștefan cel mare", „Mihaiu și călăul", „Marioara"; elegiile : „Proscrisul", „Invocare", „Plângerele poetului", „La o amică", „Tânăra pe patul morții" și nima întristată" de Bolintineanu; doine și cântece: „Craiu nou", „Sora și hoțul", Cântec haiducesc" și „Cântec ostășesc" de V’. Alexandri, „Harpa" de Bolintineanu, „Talarul" de V. Alexandri, „Valea Albă", „Oița" și „Eho" de M. Zamfirescu. După „crestomație" urmează . „gramatica ru- 9 130 Cultura româneasca în Basarabia. mână elementară¹¹ (pp. 1—130), care se împarte în „etimologie* și „sintaxă generală*. Este o gramatică românească în toată puterea cuvântului, scrisă în românește cu text paralel ru- sesc. Autorul nu dă definiția părților vorbirii, a for- melor dar în schimb în gramatica lui găsim în scurt toate regalele gramaticale, cu toate excepțiile, găsim mai multe paradigme de declinări și conju- gări. I. Doncev întrebuințează terminologia grama- ticală românească, lată un exemplu : „Toate vorbele rămâne se ’mpart in verbe re- gulate, care ’și păstrează toate modificațiile cuve- nite, și ’n verbe neregulate, care uneori nu se supun regulelor generale. La aceste ultime se repoartă: 1) Verbele ajutătive: a fi, a voi, a avea. 2) Verbele uno-personale: plouă, tună, spul- beră, ninge. 3) Verbele abundătive: mâiu, câștig, impart... 4) Verbele defective : hai, mergem, poftim* etc. Cu toate că autorul întrebuințează multe neo- logizme, care nu erau cunoscute în Basarabia, gra- matica lui scurtă, concisă și clară este foarte acce- sibilă chiar pentru vremurile de astăzi. Insfârșit ultima parte a cărții (pp. 1—66) con- ține un „vocabulariu rumâno-russesc*, în care cu- vintele sunt aranjate în ordinea alfabetică, ca de exemplu: „Babă, Bacă, Bade, Bae, Balenă, Baltă* etc. La fiecare cuvânt se arată și partea vorbirei, căreia el aparține. „Cursul primitiv de Jimba română" a lui I. Doncev, destinat pentru „școlile elementare* și „pa- tru clase gimnaziale" cuprindea un abecedar, un bogat material de lectură, o gramatică a limbei române și un dicționar. I. Doncev își realizează planul său din „precuvântare*. Și planul lui de mi- Cărțile didactice. 131 nune corespunde și cerințelor pedagogice și ne- voilor școalei basarabene. Presupunând că elevii știu să citească litera rusească, I. Doncev organi- zează într’așa fel materialul, că elevul deodată pu- tea să citească în românește ; trecând prin alfabe- tul românesc de transiție, elevul ajungea la citirea textelor tipărite cu literă nouă. Autorul dă o mul- țime de bucăți de proză, în care elevul pe lângă terminologia științifică din botanică, zoologie, mine- ralogie, etc. căpăta și ceva cunoștințe. Autorul nu se teme să introducă cuvinte moderne, așa cum face I. Hâncu; dimpotrivă, convins că limba ca un organizm viu se modifică, se dezvoltă, el nu se ferește de a introduce cuvinte noui în limba basara- beană. Ceea ce este însă mai important este fa- ptul că prin cartea lui I. Doncev, basarabenii cu- nosc ceva din poezia românească, din operele lui V. Alexandri, Bolintineanu etc. Și aici el știe să a- • leagă poeziile cele mai potrivite după limbă pentru Basarabia. Ce este de mirat, I. Doncev tipărește și vre-o două-trei poezii patriotice românești. Dacă autorul ar fi ântrodus ceva mai multe bucăți din istoria românilor, cartea lui I. Doncev alcătuită atât de metodic avea și mai mare înse- mnătate pentru Basarabia. Deși la 1866 și 1867 se suprimă catedra de limba română în școalele din Basarabia, cartea lui I. Doncev a pătruns în cercu- rile largi ale intelectualilor basarabeni și până la 1905 a fost aproape singura carte românească in Basarabia, care era citită și cunoscută. Intre anii 1906 — 1917 această carte a servit ca manual de limba română la școala eparhială de fete din Chișinău. In același an I. Doncev tipărește aparte abe- cedarul, cu foarte mici modificări. Abecedarul are următorul titlu : 132 Cultura românească în Basarabia. „Abecedă rumână, ■ compusă pentru școalele elementare de loannu Doncevu. Ghisinău, Tipografia lui Akim Popov. 1865“. Cartea are același format și este tipărită pe Illf-163 pag. In „precuvântare" I. Doncev arată, că abece- darul a fost tipărit odată în cartea precedentă, „dar presupunând, că din cauza expunerii largi a mate- riei și a prețului, („cursul primitiv*) cu greu va putea fi accesibil pentru elevii școalelor primare și diferite școli preparatoare din regiune și deaceea* el a găsit cu cale de a-1 scoate aparte cât se poate de scurt. Și aici I. Doncev își expune părerile sale asupra metodei de predare, care dovedesc încă odată că I. Doncev a fost și un bun pedagog. Până la pag. 100 I. Doncev reproduce exact materia din „cursul primitiv" în aceiași ordine. Mai departe omite „Cartea sfântului apostol Pavel că- tre Titu“, și reproducând bucățile de citire „Din zoologie“ și „câteva ve.rsuri“ (6) djn Donici și Gust;, I. Doncev dă și „Notiții gramaticale pentru îndeletnicirile practice și studiul primitiv a limbei rumăne“ (pp. 147—163). Aici găsim cele mai prin- cipale lucru i din gramatica românească. La 1877 izbucnește războiul ruso-româno-turc, când armatele rusești trec prin țările românești. Cu această ocazie I. Doncev alcătuește o cărticică „Convorbiri și cuvinte informative russo-române cu întrebuințarea literilor rusești și în text a informa- țiilor și cuvintelor românești; pentru convorbiri*, Cartea este tipări’ă in 16 VI-ț—136 pag. la Chiși- nău și conține 54 de convorbiri care se referă la Cărțile didactice. 133 „Pornire", „Gară", Bagaj", „Tren“, „Bufet", „Sala de mâncare" etc. Iată de exemplu convorbirea la „Telegraf": RUMÂNÂ, compusă pentru scotele elementare bt loannu Doncevu. pmiBcm A3sy«A. KlȘlNfilJ. Tipografii Iul AkimO Popovft. Titlul abecedarului lui I. Doncev. 134 Cultura românească în Basarabia. „In ce limbă (dialect) primiți depeșe ? Poftesc să primiți telegrama în limba rusească. Numerați slovele (cuvintele) și spuneți plata. Poftesc ’ cvitanția. Când poate să-se primească răspunsul ?“ etc. (p. 30). Manualele lui I. Doncev au fost cele din urmă cărți didactice, destinate pentru școală, care au apărut în Basarabia sub regimul rusesc. După ce a fost scoasă limba românească din școala basara- beană, nu mai era nevoie de cărți didactice ro- mânești. Abia după cea dintâi revoluție rusească începe să-se tipărească câte o cărticică româ- nească: dar aceste cărți nu erau | pentru școală, întrucât limba românească, în afară de seminar și școala eparhială de fete, nu se preda în școlile din Basarabia. Cărțile erau pentru Români și pentru Ruși, care doreau să învețe limba moldovenească. Ca limbă, ca metodă aceste cărți sunt cu mult in- ferioare cărților lui I. Doncev. Limba românească din Basarabia, frumoasa limbă moldovenească, se păstrează intactă numai pe la sate; ea degene- rează în gura intelectualilor, trecuți prin cultura ru- sească. Și cărțile alcătuite de intelectuali poartă aceiași pecete a culturii rusești, sunt tipărite cu li- teră rusă. Din aceste cărți merită să fie amintite cărțile învățătorului Gheorghe Codreanu, unul din puținii naționaliști basarabeni din ultimele decenii. Născut la 23 aprilie 1856 în suburbia Chiși- ' năului Buicani, el după ce face școala primară, termină școala normală din Bairamcea; a fost învă- țător în județul Chișinău, iar ultimii ani în suburbia Chișinăului Buicani, unde își sfârșește viața la anul 1911. Gh. Codreanu debutează în literatura didactică Cărțile didactice. 135 cu .un „Abecedar rusesc pentru moldoveni* Ia 1897, carte care a fost admisă de către autoritățile șco- lare în școlile, unde elevii erau moldoveni. Nu cu- noaștem această carte, dar credem că în ea n’a fost nici un cuvânt roma iese, căci altfel ea n’ar fi obținut aprobarea. Gh. Codreanu. La anul 1899 Codreanu tipărește la Chișinău un „Dicționar în scurt pentru convorbiri ruso-mol- dovenești“, -o cărticică pe 56 de pag. in 8°, tipă- rită cu litere rusești într’o limbă pur moldove- nească, fără neologizme. Convorbirile în „dicțio- nar" sunt aranjate după anumite categorii, de e- xemplu: „Vorbe ce sâ atârna de partea negustoriei*. 136 Cultura românească în Basarabia. La cine ești de vândut grâu de toamnă (de vară)? Secară. Popușoi. Orz“ etc. Dicționarul dela 1899 apare din nou la 1904, lărgit și modificat complect (in 8°, 201 + III pag.). In „prefață“ autorul spune că el a crezut cu cale să organizeze materialul potrivit cursului abeceda- rului rusesc : materialul didactic, îmbrăcămintea, clă- dirile, animalele etc. Iată cum aranjează Gh. Codreanu un capitol : „Oamenii după sufleteștele și al năravului însușiri; faptele cele bune și faptele cele de prihană (pă- catele). Dreptos, cu cuvioșie. Cuvioșie. Facere de bine. Binefăcători. Cu bun suflet. Destulat. Răbdători. Indelung-răbdători. Cu bun cuget“ etc. (cuvintele ru- sești le omitem). Prima parte a cărții este dicționarul ruso-moldovenesc, a două moldavo-rusesc. La 1912 dicționarul dela 1904 apare întro ediție nouă pu- țin modificată, care poartă și următorul titlu româ- nesc: „Russesc-moldovenesc și, mdldovenesc-russesc cuvântelnic. Au alcătuit fost învățători Gheorghe Codreanu". Gh. Codreanu mai tipărește la 1904 un „abe- cedar nou pentru a învăța carte pe moldoveni și pe ruși la un loc“, in 8°, pe 40 pag., dar în el nu găsim nici un cuvânt românesc, dacă nu luăm în seamă cuvintele rusești care sună ca cele mol- dovenești f„mama“, „rac“, „plug", „mac"), ceea ce disigur putea ușura elevilor moldoveni însușirea limbei rusești. In anul 1906 Gh. Codreanu mai scoate o cărticică cu „Proverbe (zicători) moldovenești cu tălmăcire pe limba rusească¹¹ (in 16, pag. 14) în felul următor: Cariile didactice. 137 „Ar face mama plăcinte, dacă ar ave unt și brânză, dar n’are și făină*. Proverbele sunt aran- jate în ordinea alfabetică și sunt traduse în rusește. Cu toate că această cărticică n’a fost pentru școală ea merită să fie amintită, întrucât autorul a cules aceste „zicători* din gura poporului basara- bean. Tot Ia anul 1906 Gh. Codreanu tipărește o altă broșură (format in 16°, p. 48) „Pilde și ane- cdoturi, tălmăcite pe limba moldovenească*, dar cum se vede chiar din titlul cărții ele sunt traduse din rusește. Multe din aceste anecdote sunt din viața împăraților ruși, din războiul ruso-japonez. La anul 1908 apare la Chișinău o broșură în- titulată : „Pilde și povețe întâia carte moldovenească de 'cetire tipărită, de P. Rejep* (in 16, pag. 47). Este una din cele mai bine alcătuite cărticele românești în. Basarabia și ca limbă și ca conținut. Cartea a fost tipărită de către cooperatorul P. Re- jep, dar alcătuită de către D-l P. Halippa. In înalte cuvântare* scrisă de P. Cubolteapu (pseudonimul D-lui P. Halippa) citim între altele: „Dragi copii basarabeni. Pui din neamul românesc! Luați cărticica ’n mână și citiți! Destulă-vă, cât ați'fost orbi din . pricina neștiinței de carte... Ți-a venit dar vremea și ție, moldovene, să te gândești: cum stai? Cum irăești ? și pe care drumuri și cărări trebue să a- puci în viață?... Prin această carte mică, pe care o v-o punem în mână, noi vă chemăm pe voi moldovenilor din întreaga Basarabie, spre lumina științei, spre uni- re, spre dreptate, spre deplină deșteptare*... După aceste cuvinte pline de avânt urmează bucăți de citire, poezii șL fabule, tipărite ca și întreaga carte 138 Cultura românească în Basarabia. cu litere rusești. In această carte se găsesc urmă- toarele bucăți: „Știința este cea mai bună bogăție" de I. Tolstoi, „Dați învățătură și fiicelor voastre" de P. Cubolteanu, „Grierul" de A. Donici, „Cor- bul și vulpea" de H. Rădulescu, „Două poloboace", „Racul broasca și știuca", „Lupul și Cucul" și „Mo- rarul" de A. Donici, „Broasca și boul" de Asachi, „Două broaște" de Gh. Sion, „Momița și două mâțe" de A. Donici, „Toporul și pădurea" de Gh. Ale- xandrescu; urmează mai departe cățeva bucăți, tra- duse din cărțile de citire rusești și anume: „Sănă- tatea este cea mai scumpă comoară", „Două pluguri", „Doi prieteni", „Mincinosul", „Comoara", „împăr- țire cu sfadă", „Cearta nu aduce folos“, „Șoarecele șiret și lacom“, „Relele ce decurg din risipă“ de C. Rădulescu-Codin, „Cinci pâini“ de I. Creangă și „Sfaturi bătrânești¹¹ de C. Negruți. Cum vedem, aproape toate bucățile sunt cu conținut moral, di- dactic, ceea ce denotă poate influența ideilor lui L. Tolstoi asupra alcătuitorilor. De o importanță destul de mare au fost și cărțile lui Constantin Pop eseu, un învățător basara- bean. Deși cărțile lui, ca și cărțile autorilor pre- cedenți, n’au fost pentru școlile basarabene, ele totuși au contribuit foarte mult Ia educația masse- lor, la cultivarea limbei românești în Basarabia. Const. Popescu s’a născut în anul 1878 în sa- tul Chiștelnița, jud. Orhei. A făcut școala primară la Chișinău, pe urmă întră în școala , medie ținu- tală Ia Orhei, pe care o termină și își complectează studiile la școala normală din Bairamcea. A fost învățător la țară și mai pe urmă pedagog la liceuT real din Chișinău, iar astăzi este institutor în Chi- șinău. Cea mai interesantă carte a lui C. Popescu este „Cartea moldovenească" care a apărut la 1910 Cărțile didactice. 139 în Chișinău. Esle. o carte de lectură foarte potri- vită pentru nevoile sufletești ale basarabenilor (in 8°, VII-j-208 p.). In ? „Câteva cuvinte despre „Cartea moldove- nească", alcătuitorul mărturisește, că „nu fără de sfială" s’a „apucat de o așa serioasă ocupație, cum este fără de îndoială, a scoate o carte moldove- nească în Basarabia. Aicea afară de aceea că limba nu e cunoscută de autoritățile țării, încă mai ești silit să nu pre bagi de seamă nu numai greutățile tehnice, ca cum de exemplu,'lipsa tipografiilor spe- ciale, librăriilor si alt., care se înțelege scumpesc și cartea, dar încă mai greu e de adunat și de po- trivit materialul, cum din partea limbei așa și din partea întreținerei. Dar cine știe viața moldovanu- lui basarabean, știe și aceea că moldovanul nu ci- ■tește cărți. Cărțiie rusești nu le citește, pentru că nu le are". ’ ’ . „Cartea moldovenească" este tipărită cu litere rusești și se împarte în următoarele capitole: „Proza" (pp. 5—82), în care găsim mai multe bucăți de lec- tură despre „Pământ", „Om" etc., ceva din scriitorii români: „învățătorul satului" de Radu Fosetti, „Si- mon cismarul" de Gh. Coșbuc, „Bunica" de Dela- vrancea, „Carte de bun trai" de V. Ureche, „Be- ția" de Găvănescu. „Cu ce se scoate sărăcia din casă" de P. Ispirescu, „Socoteala" și „La arie" de A. Vlăhuță; găsim și câteva bucăți din L. Tolstoi și I. Turghenev. Capitolul al doilea conține un număr destul de mare de „Poezii și fabule" (pp. 83—108) din scri- itorii români. Aici găsim „Cântecul străinătății" de Gh. Crețeanu, „Ce te legeni codrule" de M. Emi- nescu, „Roata morii" de Gh. Coșbuc, „Adio Mol- dovei" de V. Alexandri, „Limba românească" de Gh. Sion, poezii de N. Beldiceanu, A. Pan, Rădu- 140 Cultura românească în Basarabia. lescu-Couin, M. Poni, A. Donici, D. Cichindeal, Gr. Alexandrescu etc. Pag. 109—150 conține un număr mare (25) de anecdote de Teodor Speranță, iar pe pag. 151 179 C. Popescu tipărește câteva „povești" din Creangă, M. Lupescu și T. Pamfile și „Legenda țiganilar“ de Dulfu. C. Popescu a adunat un foarte mult material de eitire din autorii români și a știut să aleagă ceea ce a fost mai potrivit ca limbă, ca concepție de mentalitatea basarabeanului. C. Popescu a mai ti- părit „Povestea lui Stan Pățitul" și „Povestea unui om leneș" de 1. Creangă într’o cărticică apaite în anul 1910 (20 pag.) și „Ivan Turbincă" de același autor (14 pag.). Dela anul 1910 și până la anul 1914, C. Po- pescu scoate și un „Calendar moldovenesc", unde găsim mai multe poezii, anecdote, glume din scrii- torii români, precum și bucăți cu privire la gospo- dărie, la creșterea vilelor, îngrijirea bolnavilor etc. Nu mai puțin interesante sunt și cărțile arhi- mandritului Gurie (Grosu), astăzi arhiepiscopul Ba- sarabiei. El s’a născut în satul Nimoreni, jud. Chi- șinău, la 1 Ianuarie 1877. După ce a terminat se- minarul teologic din Chișinău, Gheorghe Grosu, urmează Academia teologică din Chiev, pe care a terminat’o la 1902. După ce s’a călugărit a fost misionar eparhial în Basarabia, de unde a fost ne- voit din cauza persecuțiilor autorităților rusești să plece, trăind in Rusia. Cea dintâi carte didactică al arhimandritului Gurie a fost „Cartea de învățătură despre legea lui Dum- nezeu" tipărită la 1908 în tipografia eparhială din Chișinău (format in 8°, 308 pag.). Cartea are ur- mătorul conținut: ___Cărțile didactice.141 1. „Lămurirea rugăciunilor. 2. Istoria sfântă a vechiului și a noului Testament. 3. Catihizisul în scurt. 4. Tălmăcirea slujbelor dumnezeești*. Alcă- tuită după programul școalelor primare, cartea a fost admisă de către comitetul școlar din Chișinău pentru școlile din Basarabia, însă n’a iost aprobată de către autoritățile superioare bisericești. A doua carte a arhimandritului Gurie este „Bucoavna moldovenească", tipărită la Chișinău la 1908 (in 8”, p. 80.). In prefața cărții autorul arată greutățile pe care le întâmpină elevii, când se în- calcă principiile pedagogice „de a merge în lucrul învățării cu încetul dela cele ușoare la cele grele, dela cele cunoscute la cele necunoscute* și „ca să scape școlarul de urât de care se întovărășește în- vățarea la cetire pe cuvintele rusești în școlile cu învățăcei-moldoveni* autorul -a „aflat de nevoie șl unit cu legele pedagogiei* să alcătuiască o carte de „învățarea la cetire și scrisoare rusască pe cuvinte moldovenești*. Bucoavna este ilustrată și alcătuită după modelul abecedarilor românești, însă îa conformitate cu ce- rințele programei rusești. Cartea este tipărită cu litere rusești, dar paralel cu aceste litere autorul. între- buințează și litera slavonă bisericească. Partea a doua conține bucăți mici de citire (p. 61 - 80) des- pre școală, carte, casă etc., câteva poîzii mici. E caracteristic, că conținutul celor mai multe bucăți de citire este luat din viața Românilor basarabeni. Al doilea manual de limbă pentru școala primară a arhimandritului Gurie este „ Cartea de cetire cu șciințe din gramatica mol- dovenească*, care a apărut în același an și care întră și în „Bucoavna" complectă (in 8°, p. 80-|-XII). Cele mai multe din bucățile de citire suni traduceri din cărțile rusești, în special din manualul lui Gri- 142 Cultura româneasca în Basarabia. goriev și Olenin. Dar sunt și bucăți din cărțile de citire românești, cum sunl câteva poezii și fabule, bucăți de citire, ca de exemplu, „Povestea prepe- liței" de S. F. Marian și altele. Intre bucățile de citire, ca și în cărțile românești, se dau și ceva regule gramaticale, iar la sfârșitul cărții (pp. I—XII) găsim o scurtă „gramatică moldovenească". Bucoavna și cartea de citire a arhimandritului Gurie sunt scrise înir’o limbă românească destul de .corectă. Ca și prima carte, ele n’au fost admise în școlile primare din Basarabia. Insfârșit trebuie se amintim și despre cărțile preotului Mihail Ciachir (născut la 1861 în corn. Ciadâr-Lunga, jud. Tighina), care a scris mai multe cărți „ruso-moldovenești", într’o limbă foarte stri- cată. El a tipărit următoarele cărți între anii 1907 —1912: 1. „Bucoavnă russascâ și moldovenească". 2. „Singur învățător iul limbei russascâ cu ști- .ințile din grammatică“. 3. „Russesc și moldovenesc cuvântetnic (și vorbirele pe limba russascâ și moldovenească") (pag. 478). 4. „începuturile învățăturei creștinească". 5. „Agiutatorul moldovenilor în vremea învă- țăturei limbei russascâ. Cartea întâia pentru cetirea pe limba russascâ și moldovenească. Pentru mol- doveni din Bassarabie, care să sâlesc a învăța lumba russascâ". (Chișinău 1911, pag. 231-J—13). Această din urmă este o carte de citire rusă cu text paralel „moldovenesc". Iată „moldoveneasca" din cartea preotului M. Ciachir: „Cioara oari unde au căpătat o bucăfăcă de brânză. Vulpea au simțit duh de brânză”... (p. 67); Cărțile didactice.143 sau: „să jalue un om pre soarta sa și râpște asu- dra !ui Dumnezeu¹¹... (p. 66) etc. Am făcut o revizie generală a cărților didac- tice românești, care au apărut în Basarabia timp de o sută de ani, cât a fost sub stăpânirea ru- sească. Nu ne--am atins de cărțile care s’au tipărit în anii 1917 —1918 J). Suntem încredințați, că în Basarabia s’au tipărit nu numai cărțile, pe care le-am enumerat noi : numărul lor trebuie să fie mai mare, cercetările ulterioare ne vor dovedi acest lucru. Dar chiar aceea ce am putut găsi este ceva foarte mare pentru Basarabia, este un număr impunător (peste 25 de manuale) față de situația din Basa- rabia. Această simplă statistică dovedește, că po- porul românesc din Basarabia simțea nevoia de cărți „moldovenești", de școală „moldovenească", că el se luptâ pentru această școală. Manualele lui I. Hâncu, a lui 1. Doncev, „abecedarul" autoru- lui necunoscut, fac cinste literaturii didactice nu numai -basarabene, ci a culturii românești în genere. Ceea ce este și mai interesant este faptul, că a- proape toate manualele didactice basarabene sunt cărți de limbă : nu găsim nici o carte de aritme- tică sau de alte obiecte, și numai unele din ele se referă la religie. In orișice caz, cărțile didactice românești din Basarabia ocupă un loc foarte res- pectabil în istoria culturii românești. 1) la anul 1917 comisiunea școlară moldovenească de pe lângă ZemStva gubernială a organizat un concurs pentru cărți școlare. La € August 1917 au fost aprobite și pe urmă tipăr.te următoare'e manuale: i) „Abecedar” de arhimandritul Gurie, 2) „Carte de citire pentru școlile primare" dc Șt. Ciobanu și 3) „Aritmetica¹ de Popescu. IV. Limba românească în biserică și instituțiile de sfat din Basarabia. Acte bisericești. Limba română în serviciul divin și în corespondența bisericească. Viața culturală în mănăstiri. Limba român ască în administrația civilă în primii ani după anexarea Basarabiei. Câ' teva acte oficiale tipărite în românește. Zemstvele și limba românească. Mediul cultural pe care l-a găsit stăpânirea rusească în Basarabia a fost de așa natură, încât trebuia să se menție starea lucrurilor de înainte,, trebuia să se respecte tradițiile, în care a trăit po- pulația românească dintre Prut și Nistru veacuri întregi. >. Primul guvernator al Basarabiei a fost Scarlat Sturdza, fost vel logofef, boer român, care însă, n’a administrat Basarabia nici un an (23 Iulie 1812 —17 Iunie 1813), fiind înlocuit prin I. Harting, in- Limba rom. în administrație. 145 giner și general-maior. Acest din urmă în rapoartele sale către guvernul rus (unul din 23 Decembrie 1814) cerea introducerea în administrația Basara- biei a instituțiilor rusești. Boerii moldoveni în frunte cu mitropolitul Gavriil au reacționat, cum am vă- zui în alt capitol, foarte demn la aceste tentative din partea lui Harting. Protestul lor, precum și ne- număratele plângeri din partea populației, l-au fă- cut pe împăratul Alexandru I să dea pe numele co- misarului său Bahmetev cunoscutul rescript dela 1 Aprilie 1816, în care vorbește despre necesitatea de a da „Basarabiei o deosebită ocârmuire regională, potrivită cu legile ei băștinașe, cu moravurile și obi- ceiurile ei“, iar în instrucția care însoțește acest res- cript se indică că Basarabiei ar fi bine să se acorde o autonomie provincială, așa cum s’a dat Poloniei, Finlandiei și Georgiei. In anul 1817 proectul „Regulamentului orga- nizației administrative a Basarabiei" tu gata, iar la 29 Aprilie 1818 se publică¹) cu un nou rescript al împăratului Alexandru 1 către Bahmetev din care vedem, că „Regulamentul... a stat pe terenul deo- sebirilor numitei regiuni și a creat organe admi- nistrative pentru păstrarea drepturilor și privilegi- ilor pe care le-au avut toate tagmele și pentru a- sigurarea dezvoltării și mai departe a acestei răn- dueli". In capul ogârmuirei Basarabiei după acest regulament se găsește Consiliul superior, compus în majoritate din elemente locale. Consiliul su- perior era ultima instanță în chestiuni adminis- trative și judecătorești, a cărui hotărîri puteau fi contestate numai la Consiliul de Stat al im- periului rus. „Corespondența (treburile) în Con- 1) IIojBoe cofipanie easosoBi Poccincsoa aanepia. T. 35, pp. 222—281. 1818 r. X» 27,357. Msj. 1830 r. 10 446 Cultura românească în Basarabia. siliu se face în limba rusească și moldovenească după natura ei, adică: acele (administrative) dis- pozitive, fiscale (ale statului), criminale și de ins- trucție—în rusește și moldovenește cu respectarea legilor imperiului rus și cu păstrarea drepturilor și obiceiurilor pământului relativ la apărarea pro- prietății private; iar cele civile judecătorești și cele de hotărnicie se fac într’o singură limbă mol- dovenească, și se judecă pe baza legilor și obi- ceiurilor moldovenești". Dacă cea mai înaltă insti- tuție a Basarabiei întrebuințează într’așa măsură limba românească, de autoritățile județene nici nu poate fi vorba: limba românească era singura limbă, care se întrebuința în afacerile locale. Și într’adevăr s’au păstrat o mulțime de acte care dovedesc, că primii ani a siăpânirei rusești, sau mai bine zis, primele decenii, limba româ- nească a fost limba oficială a instituțiilor din Ba- sarabia, care se întrebuința în rând cu ceealaltă limbă oficială, cu cea rusească. Circulările mitropolitului Gavriil Banulescu-Bo- doni și a arhiepiscopului Dimitrie Sulima de obi- ceiu se fac în două limbi. Așa la anul 1812 mi- tropolitul Gavriil face un apel către populația ro- mânească basarabeană, căutând să o convingă să nu emigreze peste PrutJ); la 27 Februarie 1815 el trimite o circulară către clerici îndemnându-i să dea copiii la școală¹ ²); la 7 Iunie 1819 o altă cir- culară în chestia beției între preoți³); arhiepiscopul Dimitrie Sulima traduce la 1821 „Instrucția pentru bulgarii coloniști, așezați în Basarabia", iar la 1) A. CTaSBHUKÎâ. faBpÎBJii EaHyj)ecKo-Boj?BH, p. $74. ApxHBi Knui0neBCKoâ JtyxoBHofi KoHCaciopiH 1812, 224. 2) Ibidem, p. 299. ApxBBi Kbid. Hyx. Kobc,, 299. 1815. 3) Ibidem, p. 315. Limba rom. în administrație. 147 1830 trimite o „Scurtă păstorească îndemnare pen- tru hultuirea apărătorului vărsat* ’) etc. Actele oficiale ale protopopiilor erau toate în românește, cum se constată și din câteva certificate de că- sătorie eliberate după anul 1820 de către proto- popia județului Orhei, certificate care se găsesc la Comisiunea monumentelor istorice din Chișinău. De parohii nici nu poate fi vorbă. Limba româ- nească în ele s’a menținut aproape până în tim- purile noastre. Sunt foarte interesante în această privință notițele arhiepiscopului Pavel (1871—1882), unul din cei mai conștienți propagator a culturii rusești în Basarabia și unul din prigonitorii limbei românești în provincia noastră. Din 18 mănăstiri din Basarabia, după aceste notiți, în 13 serviciul divin să făcea numai în limba românească, iar în 5 (Hârjanca, Hârbovăț, Jabca, Curchi și Calarașovca) era și câte o strană rusească (slavonă). Pe la 1873-1874 arhie- piscopul Pavel a luat dispoziție, ca la toate mănăs- tirile din Basarabia, pe lângă strana moldove- nească să se înființeze și câte una rusească ¹ ²). Cu toate măsurile pe care le-a luat arhiepiscopul Pavel, la sfârșitul arhipăstoriei lui în Basarabia se făcea serviciul divin în românește în 207 biserici, în românește și rusește în 211 biserici și în 608 în limba slavonă bisericească ³). Dar credem, că și această din urmă cifră este exagerată, întrucât chiar în timpurile noastre, îna- inte de revoluția dela 1905 aproape în toate pa- rohiile moldovenești o parte din slujba bisericească se făcea în românește. Altfel nici nu se putea. In 1) V. capitolul despre tipăriturile bisericești în Basarabia. 2) Tpyjbi Beccapaftciion neps. apxeoaor. ofiuțeciBa. Bun. VU. 1. M. IlapxoiiOBEii'b. AjMHHHCTpaiBiiHafl jtaTeiibHOCTfc DpeocBameH- Haro IlaBJia, p. 28. 3) Ibidem, p 170. 148 Cultura rn-nSnoască în Basarabia. jurnalul său de călătorie prin eparhia Chișinăuluî arhiepiscopul Pavel adeseaori notează că clericii nu știu limba rusească de loc. Nu numai cântăreții Un act bisericesc eliberat de protopopia Orheiului la anul 1820. chiar mulți din preoți nu cunoșteau limba statului. Așa în satul lalpujeni „preotul N. cu puțină carte, neștiutor a limbei ruse, moldovean; catehismul însă Limba rom. în administrație. 149 .știe“ ’) ; în satul Căinar — „preotul N. neînvățat și nu cunoaște nici un cuvânt rusește*-); în satul ’ Căr- buna - • „preotul N. din neînvățâți, moldovean, nu știe rusește*¹ ² ³) ; în satut Gangura, după Pavel sat ru- sesc „nimeni din clerici nu știe rusește*⁴); în satul Colencăuți „preotul N. de 37 de ani din absolven- ții seminarului; dar s’a sălbătăcit într’atâta în pa- rohia lui moldovenească, încât vorbește rusește rău*⁵ ⁶). Arhiepiscopul Pavel constată, că în mai multe pa- rohii cu populație rusească sunt preoți, care nu știu rusește G). Mulți din acești preoți au fost tran- sferați pe la alte parohii, mulți au fost puși în dis- ponibilitate, dar aceste măsuri n’au putut .omori tra- diția veche în biserica basarabeană. Corespondența bisericească deasemenea mult timp s’a făcut în românește. In arhiva consistorului /din Chișinău se găsesc documente în românește până la anul 1870. Arhiepiscopul Pavel în vizitele sale canonice întâmpină greutăți în cercetarea ac- telor bisericilor, din cauza că ele erau scrise în românește. „Chiar în multe parohii, în care clericii .știu bine rusește, registrele se fac în românește ⁷). La anul 1871 Pavel a luat dispoziție, ca registrele ■clerului (statele personale), să se facă în româ- nește, iar la anul 1873 dispune, ca toate actele bi sericești să se facă numai în Itmba rusească ⁸). In mănăstirile din Basarabia tradiția culturală românească era și mai puternică. Ele duceau ace- iași viață, pe care o duceau mănăstirile din Mol- 1) Ibidem, p. 137. 2) Ibidem, p. 137. 3) Ibidem, p. 137. 4i Ibidem, p. 133. 5) Ibidem, p, 138 6) Ibidem, p. 138. 7) Ibidem, p. 130. 8) Ibidem, p. 130. 150 • . Cultura românească în Basarabia. dova, cu aceleași îndeletniciri intelectuale a călu- gărilor — cu copierea cărților, cu predici în limba moldovenească. La mai multe mănăstiri din Basa- rabia se găsesc cărți bisericești scrise cu mâna, copii de pe cărțile tipărite, transcrise ca „poslu- șanie“.La mănăstirea Neamțul-nou s’au păstrat o mulțime de manuscrise ale arhimandritului Andronic— cronici, care privesc viața religioasă și călugărească în Moldova și Basarabia scrise între anii 1863-1890’). Un raport al arhiepiscopului Pavel dela 1872 către sinodul rusesc caracterizează îndestul viața călugă- rilor din mănăstirile din Basarabia. „Deschiderea școlilor (rusești) pe lângă mănăstiri", scrie el, „a fost întâmpinată cu multă simpatie de către frații cei mici — călugări tineri, poslușnici (novicei) și de pătre populația din împrejurime; dar aproape în toate mănăstirile au fost întâmpinate cu foarte multă rea voință de către frații cei mari, inculți, grosolani, necunoscători a limbei rusești și dușmănoși învă- țământului rusesc. Și învățătorii și învățătoarele în unele mănăstiri, mai cu seamă la Hârjauca și Do- brușa, la început au fost insultați în mod grosolan din partea călugărilor"...²). Mai departe arhiepis- copul Pavel arată ce măsuri a luat el împotriva că- lugărilor, cari i-a făcut pe cei dușmănoși școalei rusești să privească „cu răutate neputincioasă" mersul ei. Populația românească din Basarabia a ținut foarte mult la obiceiurile vechi moldovenești. Ei îi plăcea slujba bisericească „moldovenească", biseri- cile în care se făcea serviciul în românește, chiar acele din orașe, cum a fost biserica sf. Ilie și st- 1) . Articolul nostru: „La mănăstirea Neamțul nou". „Lamura* - 1921, N. 1-2. 2) . ApxHBt Kam. JlyxoBH. Kohcbct., 1872. /țtJio 360. Limba rom. în administrație._____151 Harâlambie, erau frequentate mai mult, decât cele rusești. Chiar boerimea basarabeană, trecută prin șco- lile rusești ținea foarte mult la biserica moldove- nească. Și cazuri, cum a fost cu cunoscutul avocat din Chișinău Chiriac, care înaintea morții (a murit la 1912) a rugat ca la înmormântarea lui să-se cânte numai în românește, n’a fost un caz unic. Boerii moldoveni uneori chiar epitafiile de pe pietrele mormântale le scrieau în rofhânește. Așa făcea familia Donici, a cărei membri se înmor- mântau la biserica din Râșcani, suburbia Chișinău- lui și la moșiile lor din județe, familia căminarului Zamfirachi Ralli și a paharnicului Toma Sta mati dela Sf. Ilie din Chișinău, a pitarului Casian Suru- ceanu dela mănăstirea Suruceni etc. Aceste in- scripții se pot citi și astăzi. Iată una din ele, a lui lonichie Cazimir, mort la 30 Ianuarie 1827 și în- mormântat în satul Văscăuți din județul Hotin: „Supt această piatră vărtoasâ Sânt ascunsă multe oasâ La doi frați și trii surori Aceste-s numele lor: Lascar, lancu, Profiria, Anastasia și Maria... Dumnezeu sâ-i pomineascâ Intru împărăția cerească. Lângă dânșii nu de mult S’au îngropat în mormânt A lor părinte iubit Care așa au poruncit Sâl punem lângă ai săi fii Ca să șazâ în vecii“l). 1) V. E. lonescu-Darzeu. însemnări. Neamul românesc 1919 No. 4. 152 Cultura românească în Basarabia. Unele din aceste inscripții sunt scrise în tim- purile noui (1864). In administrajia civilă a Basarabiei limba ro- mânească s’a păstrat mai puțin timp, totuși, cu toate că Basarabia a fost inundată de funcționari ruși, și în această ramură a vieții basarabene gă- sim date care dovedesc, că limba românească a putut fi scoasă din circulație cu foarte multe greu- tăți. Limba românească a fost îngăduită în institu- țiile din Basarabia până la anul 1850 și ceva. La anul 1835 s’a dat un termen de 7 ani, în care se mai puteau primi petiții la instituțiile de stat rusești în limba românească, termen care a expirat la a- nul 1842’), dar și după această dată găsim acte scrise în românește. Și guvernul rus adeseaori re- curgea la limba românească. Cităm câteva date. La anul 1818 guvernul rus tipărește „Așeză- mântul ’obrazovaniei Oblastiei Basarabiei" în limba românească și rusească (in folio, 210 p.). La anul 1819 se tipărește tot în două limbi alt act oficial: „Alcătuirea ponturilor. Pentru îndatoririle, supt care sânt supușii câtră stăpânii moșiilor, țaranii sau lucrătorii de pământii din oblastea Basarabiei, și dreptățile ci au ei spre a li să da de cătră stăpâ- nii lor de hrană pentru dânșii și pentru vitile lor, după cuprinderea jurnalului’ ci' au închiet înaltul stat a aceșcii oblasti, la anul 1819 mai în 16 zile, pe temeiul așăzământurilor Moldovei"... „sau tipă- rit în tipografia Ocârmuirii Oblastii Basarabiei la anul 1819, august în orașul Chișinău". Broșura este tipărită in folio pe 44 p. In anul următor se tipărește o altă broșură 1) Arhivele statului din Chijinău — Dosarul No. 477 din anul 1841. Limba rom. m administrație.153 (10 p. in 4°) intitulată Copie după predlojenia Do- mnului împuternicitului Namestnic a Oblastiei Ba- sarabiei și cavaler dată cârmuirei Oblastiei la 29 Fevruarie 1820“. Broșura scrisă în rusește și ro- mânește tratează despre modul, cum se aleg de- putatii nobilimei. Se traduce la 1824 și se tipărește iot în două limbi la 1827 în tipografia duhovnicească din Chi- șinău următorul act (9 pag., in 4) : „Hrisov do- mnesc de învățătură după sobornicească îndreptare și hotărîre, ce s’au făcut pentru rânduiala daniilor de moșii, de vii, și locuri de case, și vânzări, și schimbări, și zălogituri, și pentru moșiile mănăsti- rești, âșijderea și pentru rânduiala împărțirilor de țigani, și pentru partea moldovenească ce s’au a- mestecat cu partea țigănescă prin însurări și mă- ritări, cum și alte bune îndreptări pentru țigani a feliu de feliu de obraze“. Este o reproducere a hrisovului domnitorului Alexandru Mavrocordat, ti- părit la Iași în anul 1785¹). Când în anul 1828 Basarabiei i-s’au luat drep- turile acordate prin „așezământul dela 1818, în Chișinău apare noua ’ lege: „Așezământul pentru ocârmuirea Oblastiei Bessarabiei dinpreună ștatul lui, tălmăcit pe limba . moldovenească și s’au ti- părit în duhovniceasca tipografie în Chișinău, 1828, Aprilie 27 zil'e“ (in folio, 21 file). Chiar circulări cu caracter administrativ se trimiteau în limba mol- dovenească, așa cum a fost circulara fără dată a guvernatorului Iliinschi (1854—1857) „Țircular prin Oblastia Bessarabiei și gradonacealstv’a Ismailului“ In chestia furturilor de vite. Ceea ce este mai interesant, este faptul, că ¹¹ 1) I- Bianu și N. Hodoș, Bibliografia ramânească veche. Voi. 11, p 306. 154 Cultura românească în Basarabia. unele acte oficiale se tipăreau la Petersburg. Așa guvernul rus la anul 1868 găsește de cuviință să tipărească în limba românească și rusească două cărți cu privire la legea și aplicarea ei dela 19 Februarie 1861 (dezrobirea țăranilor), cu toate că în Basarabia, cum se știe, n’a fost iobăgie, fapt care denotă încât guvernul rus era în curent cu chestiunile basarabene. Prima cărticică (39 pag. in 4°) are următorul titlu : „Ucazul ocâr multor ului senat. Sau tipărit în tipografia sinodalnică a Peterburgului în . luna Oc~ tomvrie anului 1868“. Pe lângă manifestul împăratului aici se tipă- rește în 118 articole „Așezământul pentru întoc- mirea pământeană locuitorilor săteni Oblastiei Bes- sarabiei, celor așezați cu lăcuință pe pământurile- stăpânitorilor particulari, mănăstirești și altor pro- prietari duhovnicești". In același an se tipărește o altă broșură înti- tulată : „Articolii din așezământul dela 19 Februarie 1861, arătați în ucazul dela 14 Iulie 1868 și așe- zământul pentru locuitorii săteni a Oblastiei Bes- sarabiei". Aici se tipărește legea dela 1861 (art 40—191) și „Pravilele pentru rânduiala punerei în lucrare asezământurilor dela 19 Fevruarie 1861“ (ari. 32—46) '). Tot în liuiba românească a fost tipărit pentru ■ Basarabia și manifestul împăratului Alexandru al U-lea la 1877, când s’a declarat războiul TurcieL La primăriile din sate limba românească s’a păstrat și mai mult timp. Dacă autoritățile rusești, găseau funcționari ruși pentru orașe, la sate era 1) Aceste broșuri precum și cele pe care le-am citat mai sn.¹? ne-au fost puse la dispoziție de către D-l P. Gore. Limba rom. în administrare.155 greu de înlăturat elementele locale care vorbeau limba românească, care se foloseau uneori de ea. . Posedăm o „cărticică de plătire“ din anii 1863—1878, în care se introduceau birurile țăra- nilor, cărticică scrisă în rusește și românește. Cei mai multi din notarii dela sate scrieau și româ- nește. S’a păstrat un „Calendar* scris în anul 1832 în satul Pârjblteni de câtre un asemenea notar '•). Este probabil o copie de pe vreun calendar tipărit în tarile românești, fără început (41 file in 8°), care conține partea calendaristică după pla- nete, „Planetoscopia pe luni a anilor planetilor*, „Schimbările vremilor pe fieșce care lună*, „în- semnare pentru intrarea soarelui în zodii*, „Pen- tru semnile vreamurilor după rouă, piatră, nin- soare și după ger*, „Pentru vremile sămănăturilor*, „Tăbliță alcătuită de un slăvit astronom tihobrah din Europa... care arată că într’un an se află 32 de zile întru care nu se cade nimică a începe nici a săvârși lucrări mari*, „Gromovnic*; „Trupelnic*. La sfârșitul cărții găsim și numele copistului: „Acest călindariu sau scris de mine pisariu Terentie Pă- liescu în anul 1832 Săptemvrie 10 zile (în satul). Pârj olteni*. Instituțiile cu caracter local gospodăresc, „Zemst- vele“, adeseaori popularizau cunoștințele gospodă- rești și de ordințsanitar prin limba românească. Și era lucru natural, întrucât în aceste instituții lucrau boeri moldoveni. O mulțime de broșuri cari priveau chestiuni de creșterea vitelor , de sădirea și altoirea pomilor și viilor, de sănătatea poporului se tipăreau până la unire și de către Zemstva gubernială și de cele l) Calendarul a fost găsit în satul Valea Trăisteni din ‘jud. Chișinău de către D-l Moisiu, care ni la pus nouă la dispoziț e. 456 Cultura românească în Basarabia. județene in românește. Iată de exemplu titlul unei asemenea broșuri: „învățătură cum se poate să te păzești (mai înainte) de holeră și cum să ajuți bolnavilor de dânsa". Broșura (46 pag.) scrisă în xiouă limbi a fost edidată de către Zemstva guber- nială la anul 1893. Este foarte interesant, că probabil tot după intervenția Zemstvelor basarabene, la Qdesa in anul 1886 se tipărește o carte despre „filoxeră* cu li- .tere românești. Gartea are următorul titlu : „Fillo- șsera“ (Philloxera vastatrix) inemicul vielor. Compus de Pogibka. După poronca comisiunii fillosserice din Odessa" (344-2+2 p. in 8°). Lucrarea este com- pusă din următoarele capitole : „Istoria naturală a filosserei", „ Cum se pronunță daramatoarea acțiune a fillosserei pe lozile viei", „Cum se discopere fil- lossernica molipsire în vie“, „întinderea fillosserei", „Cum se apărăm viellede filossernica molipsire?" Bine înțeles, că traducerile din ultimii ani înainte de revoluția rusească, ca limbă lasă foarte mult de dorit. Iată câteva rânduri din broșura citată: „Pre- cum mai sus am arătat, — cei mai mare strică- ciune lozie de vie face fillossera de rădăcină. Acest păduchi, îndată ce s’arată căldura de primăvară, pe la mijlocul mai în locurile Bessarabiei și Chersona, ■essă din coaja rădăcinii" (p. 12). Dar faptul că această broșură apare cu litere latine denotă că între basarabeni, în special între boeri, era un contingent de cititori, care citea cu literă românească. Unul din boerii basarabeni V. V. lanovschi străin de neamul românesc, dar care a lucrat în xemstvele basarabene, a scos pe socoteala lui în românește și o cărticică cu nuvele din L. Tolstoi. Pe lângă titlul rusesc citim în românește : „Sărbarea în cinstea contelui {grafului) Lev Nicolaevici Tolstoi. Limba rom. în administrație. 157 LXXX. 28 august al anului 1828.—28 August ar anului 1908. Povestirile contelui Lev Nicolaevici Tolstoi. Pentru satele moldovenești. Ediția lui V. V. lanovschi sub redacția lui N. Visterniceanu. Chi- șinău. 1908. Cartea este foarte bine editată, riLLOSSERA (PHULLOIEIU ViSTATRID, IKEMICVL VIELOR. Compus DE A. !. P 0 G I B K A După poronka commissiunii fillosserice din Odessa. 1886. Titlul cărjii despre filoxeră dela 1886. 6+108 pag. in 8ⁿ, cu portretul lui Tolstoi. Intr’o* precuvântare scurtă editorul arată scopul ediției, care „are în vedere a-i face părtași in sărbarea cultu- rală a lumei întregi pe locuitorii moldoveni de prin- 458 Cultura românească în Basarabia. satele Basarabiei, carii riau putință în original să cetească scrierile lui Lev Nicolaevici*. Editorul a- duce „recunoștința sa lui N. Visterniceanu, D. Vol- fensohn, Teodor’lnculeț, F. Zaharov, N. Moghi- leanschi, Pant. Halipa și V. Hartia, care au îm- părtășit greutățile edițiunei acesteia". Cartea conține trei nuvele.: 1) „Doi moșnegi*, „Prin ce îs vii oamenii* și „Stăpânul și argatul*. In afară de aceasta în carte se găsesc și câteva date cu privire la viața* lui Tolstoi. Traducerea este făcută într’o limbă cam greoaie. In anul 1917, când s’a început revoluția ru- sească, Zemstva gubernială a scos o mulțime de broșuri în românește, în care se explică rostul re- voluției, chestiunea agrară, diferite chestiuni so- ciale, chestiunea „adâncirei revoluției* etc. Dar de aceste broșuri nu ne vom ocupa, întrucât ele pre- vesteau o viață nouă în provincia noastră, preve- steau reînvierea culturii naționale în Basarabia. V. Limba românească în școala basarabeană. înființarea seminarului din Chișinău. Limba româ- nească în programul seminarului. Școlile lanca- steriene. Liceul regional și școlile ținutale. încer- cările de a introduce limba maternă în școală după revoluția dela 1905. In momentul anexărei Basarabiei de către Ru- sia, în provincia noastră găsim începuturi serioase de școală românească. Cum am văzut mai sus, în afară de școlile de pe lângă mănăstiri și parohii, în afară de „dăscălii de învățat copii", cum era •copistul Alexandriei dela 1790 din Chișinău „Șiefan dascălul din Putna“, sunt indicați că în Chișinău a fost și o școală „domnească", o școală, care avea menirea să dea o pregătire mai serioasă copiilor boerilor și negustorilor din Chișinău. In această școală probabil că se învăța și .limba grecească, «cum era obiceiul pe atunci și cum vedem și din •autobiografia boerului basarabean Teodor Vârnav, 160 Cultura românească în Basarabia. care pe la 1810—1811, petrecându-și copilăria Iar Ataki, județul Soroca, urmează la o școală a unui „filozof" grec în Movilăul de peste Nistru, unde învață grecește. La 31 Ianuarie 1813 în Chișinău mulțumită in- tervenției mitropolitului Gavriil Banulescu-Bodoni se deschide prima școală sub dominația rusească și anume seminarul teologic. Mitropolitul Gavriil Ba- nulescu-Bodoni, care cunoștea bine starea lucrurilor din Basarabia, în numărul obiectelor introduce și limba română. In raportul său către Sf. Sinod mi- tropolitul Basarabiei scrie : „Din limbi să se învețe în primul rând și neapărat limba rusească, ca limba predominantă, cea națională moldovenească cu sco- pul că cei ce o învață să poată propovădui cuvântul lui Dumnezeu și buna morală, și cea latină, fiindcă din ea se trage și se poate îmbogăți cea națio- nală* ’)■ Programul seminarului nu era încă bine ela- borat, așa că nu ne putem face o ideie clară des- pre felul cum se preda.limba română. Știm numai că în cele două clase, care s’au deschis la început, în prima clasă se învăța citirea și scrisul, iar în a doua gramatica ‘). Potrivit proectului de program al seminarului, alcătuit de către primul rector al lui P. Cunițchi și aprobat la 25 Ianuarie 1813 de către episcopul de Tighina Dimitrie Sulima, în clasa 1 și a 2-a limba moldoveneașcă se preda de 3 ori pe săptămână câte două ore dearândul; în afară de aceste ore pro- fesorul era obligat să facă de două ori pe săptămâna 1) Dosarul No. 224, anul 1812. Arhiva Oonsistorului din.' Clh- șinău, f. 28. 2) 1. llapxoMOBH'i'E. jțyxoBHO-y'ieOBbia BaBejeaia Khuih- hbbckoS enapxia. Tpyju Beccap. nepKOBao-apxjoaora’iecKaro ofințe- ciBa. Bun. IX, p. 61. _ Cimha ron. 'n șco?.Iă. . 161 câte două ore exerciții în aceiași limbă, adică în total în fiecare clasă era câte 10 ore săptămânale de limba românească'). Nu știm, ce manuale se între- buințau la început de către elevii seminarului, pu- tem însă presupune, că seminarul din Chișinău se folosea de aceleași cărți de care se folosea școala lui Veniamin Costachi dela Socola, adică cărți ti- părite parte în Ardeal, parte în țările românești. Știm numai, că pentru limba latină și grecească s’au adus cărți cu traduceri și explicații din Buco- vina ¹ ²). Desigur, că profesorii seminarului se foloseau de limba românească și la predarea celorlalte o- biecte, întrucât elevii seminarului nu cunoșteau limba rusă, ceea. ce se constată și din faptul, că pentru limba latină, cum am văzul, și cea grecească se procură cărți din Bucovina, iar pentru limba ru- sească se tipărește în 1819 cunoscuta „Scurtă gra- matică cu tălmăcire în limba moldovenească pentru ucenicii seminariei Chișinăului și ale altor școale din Basarabia". Prin urmare, chiar limba rusească se predă în românește în primii ani a funcționării se- minarului. Ca profesor de limba română la început a fost preotul loan, a cărui nume de familie nu s’a păs- trat, dar care probabil, că a fos! un preot din cei ce au venit cu mitropolitul Gavriil Banulescu-Bodoni din Moldova. Preotul loan predă limba moldove- nească până la 1816, iar dela data aceasta la ca- tedra de limba română se perindează o serie de profesori și anume : Dimitrie Savițchi (1816—1819),' lacov Hâncu, cunoscutul autor a crestomației ro- 1) n. A. JtoTOHKiâ. IIcTopîa KfnnBueBCKOâ HyxoBBofi Ce- BHBapiB. KaniBHeB'b 1913, p 25. 2) napiOMOBaBt. Op. cit., p. 62. 11 162 _ Cultura românească în Basarabia. mânești, Andrei Timoșevschi (1820—1823) ¹), Gli- jinschi Avraam (1823 —1826), igumenul Antonie <1826-1828)¹ ²), Mihail Dâdâțchi (1828-1845), Ni- colae Danilevschi (1845—1847), Baltaga Teodor (1847 -1860), Emilian Ghepețchi (1860—-1867) ³). Deși numele de familie a acestor profesori nu sunt românești, cei mai mulți din ei, ca fii de preoți din Basarabia și ca absolvenți ai seminarului teologic din Chișinău, cunoșteau limba românească, unii erau . propabil chiar români de origină. Din ei doi, și a- nume Ghepețchi Emilian și Baltaga Teodor au. fă- cut Academia teologică Ia Chiev. Despre spiritul, care domnia la începui în se- minarul din Chișinău, mărturisesc câteva documente care dovedesc, că limba românescă ocupă un loc foarte onorabil în- programul acestei școli. In zilele onomastice ale mitropolitului Gavriil, profesorii și elevii seminarului aduceau, cum era obișnuit și la seminarul lui Veniamin Costachi dela Socola ⁴ ⁵), e- logii arhipăstorului, citind versuri alcătuite ad hoc și rostind cuvântări ocazionale. Era un fel de con- ’ curs, care arată și succesele obținute de școală. S’au păstrat două carnete cu asemenea poezii și cuvântări, scrise în câteva limbi, unul din anul 1814 cu poezii și cuvântări semnate de profesori:>) și altul din anul 1817 cu semnătura elevilor seminarului. Cele două cuvântări românești, care se gâsesc în aceste carnete sunt fără numele autorilor. Iată cum sună prima cuvântare: 1) D. A. JIoTOUKi 0. Op. cit., p. 72. 2) n. A. JoTOUKiă. AAMHHHCTpaTBBHMâ cipoa KHIIIHHeB- CKOfi JyXOBHOH CexHBftpiB. KBIUHHebl. 1913, p. 55. 3) Ibidem, p. 74. 4) Șt. Ciobanii. Din trecutul școalei românești. Școala' Basa- rabiei. 1921. No. 4, pp. 183—190. 5) Isidor Gherbanovschi, ieromon ihul Irinei, loan Rodostat. Limba rom._____școală. 1^.5 „ Cuvântul. înalt Preosfințite stăpâne, premilostive părinte -și arhipăstorul nostru : Iată Premilostivul Dumnezeu de al doilea ne învrednicește pe noi să proslăvim aice milile lor în ziua aceasta, ziua la care el au ales pre tine, că asemenea cu purtătorul de lumină Gavriil să fii ■iubitei moștenirei sale vestitorul a judecățăi lui. O zi blagoslovită! O zi mult dorită ! Mii’și mii de mii s’au îndulcit cu a ta cerească vestire, mii și mii de mii își aduc aminte de aceste bunătăți, pre care au vărsat preste dânșii prin sfânta mâna ta, premilostivul Dumnezeu. Dar noi în ziua aceasta gustăm adevărată fericire, noi privim pre tine, mare Ierarh, pre tine, care întemeiazi și pre noi, precum -oareșcând întemeiai pre dânșii, pre piatra credinței .lui Hristos. Mai înaltă de cât aceasta fericire 'nu să află, pentru că ia să izvorăște dela însuși Hsus, .pentru că ia să varsă spre viața ce vecinică. Deci însuși el, învrednicindu-ne prin tine, premilostivule arhipăstor de milile cele nespuse să te păzească pre tine pentru binele nostru păn la cea mai a- dâncă veacuire trimițindu-ți totdeauna aceste bucu- rii, care sânt cei ce fac lucrului, cei ce sânt una u Dumnezeu"'). A doua cuvântare este ceva mai maestrită, îm- podobită cu mai multe figuri retorice. Iată cum sună această cuvântare: „înalt preosfințite stăpâne, premilostivepărinte și arhipăstorul nostru. Plăcut iaste a-și îndulci vederea ca cu câmpu- rile pestrițe de tot felul de flori; cu bucurie iaste a prăvi la holdele cele împodobite cu spicuri de 1) Arhiva Seminarului teologic din Chișinău. Dosarul No-B. X 28 din 13 Iulie 1814. ••64 Cultu a ronârea>că în Faiarabia. aur; cu mângăere iaste pentru inimă a vedea vii aproape de coptul lor, pentru acei pe a cărora câm- puri cresc acum flori care au sămănat aceale câm- puri, care au răsădit acele vii: Doară nu dease- .nenea trebuie și inimă ta să simțească căutând spre noi, care cu mila și purtarea ta de grijă a- dăpându-ne, creșcem întru înțelepciunea, ca să d- ducem dulcea roadă spre mângăerea ta, pre îmbu- nătățitule arhipăstorule, spre mângăerea părinților noștri, spre folosul fraților noștri. Să-se bucure sufletul tău, ’ de pururea, iară mai' vârtos să-se bucure întru aceasta zi, întru care noi fiii tăi proslăvim pre domnul cel ce te-au ales din mijlocul norodului, ca să răsădești, ca să îngră- dești, ca să adăpi via Domnului Jisus. Să trăești dară nedespărțindu-te de noi întrir lungime de zile, sănătos și întreg, și noi atuncea c.eale mai mari vom vedea, vom vedea cât iaste de bun Domnul, cel ce te-au trimes noao, vom vedea ci noi și următorii noștri, cum că toate gândurile și dorințele tale au fost norocirea oamenilor întrir idristos Iisus“j. Elevii seminarului teologic din cursul superior erau obligați să alcătuiască predici în limba româ- nească și să le rostească în bisericele din Chiși- nău,—lucru care se fă ea și la seminarul din So- cJa între anii 1812—1815 ¹ ²). Asemenea „exerci- ții" erau necesare pentru viitorii preoți a parohiilor "moldovenești. In arhiva seminarului din Chișinău .’a păstrat o predică; care poartă data 1823 ³). Ea are următorul titlu: 1) Arhiva seminarului teologic din Chișinău. Dosarul No. B. X.- ‘.9 din anul 1817. 2) Șt. Ciobanii. Din .trecutul școalei românești. Revista „Școalcr Basarabiei'¹. 1921. No. 4. 3) Dosarul No. B. X. 43. Limba rom. în școală. 165 „Cuvânt în ziua bunei vestiri. An 1823“. La sfârșitul cuvântării (6 file in folio) găQim și numele autorului: „Sau alcătuit și sau spus de ucenicul bogoslo- viei a seminar iei Chișinăului Laurentie Cunițchi“. Este absolventul seminarului teologic din anul 1823, care, cum vom vedea mai jos, fusese la Peters- burg pentru a se pregăti pentru școlile lancasteriene moldovenești și care ulterior a fost profesor la o asemenea școală la Bălți. Predica lui U Cunițchi, probabil o teză la re- torică, poartă pecetea cuvântărilor școlare, „cu a- celași stil umflat, nesincer, cu aceleași podoabe de figuri poetice luate din lumea abstractă*'f, ca și cuvântările dela seminarul din Socola, alcătuite după modelul cuvântărilor din școlile polono-ucrainene, după retoricele scolastice dela sfârșitul veacului alXVIU-lea. Predica are ca motto „stihurile" 47-48, cap. I din evanghelistul Luca și se începe astfel; „S’au împlinit vestirea ce au fost către tine j)rea blagoslovită fecioară ! Au căutat Dumnezeu spre smerenia Ta! Tu te-ai învrednicit a fi Maica lui Hristos, Mântuitorului nostru ! Fericind pre Fiul Tău, te fericesc și pre Tine fiii omenești; lăudând numele lui, te laudă și pre Tine cu cântări de bu- curie; închinându-se lui, să închină și să vor în- china și Ție toate neamurile din veac în veac. încă în zilele petrecerii Mântuitorului nostru pre pământ să auzi glasuri de lăudări pentru Tine: „fericit iaste pântecele care te-au purtat și țîțele care ai supt*, să auze atuncea, să aud și acuma în biserica credincioșilor. Și această zi.ee o prăznuim noi astăzi, iaste ziua 'Măriei tale. Acest hram, ce sau zidit spre 1) Șt. Oiobanu, Din trecutul școalei românești, pag 190. 166 Cultura românească in Basarabia. cinstea preasiavitei, bunei vestiri, iaste pomenirea lâudării numelui Tău, să mărească sufletul Tău, pre Domnul, că au căutat spre smerenia Ta, iar noi te mărim pre Tine, fericim smerenia Ta, prin care te-ai învrednicit a fi Maica Mântuitorului nostru"... In genere cuvântarea lui L. Cunițchi, docu- mentată cu citațiuni din sf. scriptură, se deosebește doar prin limbă ceva mai mlădioasă de cuvântăriie- alcătuite de elevii dela seminarul din Socola. La 1816 în urma cererii boerilor basarabeni pe lângă seminarul din Chișinău se deschide „pensionatul nobilimei", care avea ca Scop a pre- găti „pentru regiune oameni capabili și folositori și funcționari, cunoscători fundamentali a limbilor rusești și românești" '). Cu toate că copiii oame- nilor laici aveau acces liber în seminar, „pensio- natul" a fost prima școală laică în Basarabia, un fel de liceu, subordonat autorităților bisericești, care se deosebea de seminar prin faptul, că în progra- mul lui se dădea mai multă atenție obiectelor umanitare, decât celor religioase. In „pensionatul nobilimei" erau și burse pentru copiii nobililor- săraci. A fost închis la 1831 din cauza neînțelege- rilor între autoritățile civile și cele bisericești. Pro- gramul limbei românești în această școală nu s’a păstrat, însă dat fiind că chiar scopul acestei școli: a fost să dea buni cunoscători și a limbei moldo- venești, ne indică că limba românească ocupa șr. în pensionatul nobilimei primul loc. Limba română. 1) 0 0. Xajumna. Oiepai BCTopin Hapojnaro oGpaBOBaaiff’ bi EeccapaGia bi nepBOB nojiOBHHi XIX Bisa. Tpyiu EeccapaO- «K'îfi ryOepscKoâ yqeHOâ apxHBHoâ KOMHccin, i. II, p. 123. Limba rom. în școală. 167 la pensionat se preda de profesorii de același o- biect de la seminar. Am văzut, că gramatica dela 1819 a fost scrisă „pentru ucenicii seminariei Chișinăului și ale altor ’ școale din Basarabia", adică în afară de seminar pe la 1819 mai erau și alte școli în Basarabia. Nif se cunoaște numărul acestor școli, dar se știe, că conform regulamentului școalelor „duhovnicești" dela 1809 - 14, in orașele județene se puteau în- ființa școli „spirituale" ținutale și parohiale, care depindeau de seminar din capitala guvernămân- tului. Primele școli după programul lor constitueau cursul inferior al seminarului, care încă nu era despărțit de seminar, așa cum s’a făcut mai pe urmă. Prin urmare, programul școlilor ținutale din Basarabia era același, ca și în primele două clase a seminarului, adică în acest program întră și limba românească. Pe la 1819 găsim asemenea școli la Hotin și Cetatea-Albă *), iar ceva mai târ- ziu (1822 1826) se deschid școli parohiale civile în Chișinău, Bălți și Tighina ¹ ²). In. afară de aceste școli, în Basarabia după 1820 se înființează o serie de școli după sistemul pedagogului englez losif Lancaster, „școli pentru învățătură reciprocă", în care se preda și limba moldovenească. In urma vizitei Basarabiei de către împăratul Alexandru I, în 1818, comisarul pleni- potențiar al Guvernului în Basarabia generalul Bah- metiev face o adresă mitropolitului Gavriil Banu- lescu-Bodoni la 17 Martie 1820, în care între altele scrie: „că în afară de dispozițiunile prealabile, ce se fac în capitală pentru pregătirea materialului didactic complect în Jimba moldovenească, este ne- 1) Ibidem, p. 128. 2) Ibidem, p. 129 Ic8 _ _ Cullura românească în Basarabia. cesar ca după avizul și sfatul înalt Preaosfinției voastre a alege un funcționar de nedejde, care știe limba moldovenească și rusească, și pe lângă el doi tineri, care cunosc în afară de limba moldo- venească puțin și cea rusească pentru a-i trimite la St-Petersburg, unde ei vor căpăta cunoștințe în metoda lui Lancaster și se vor ocupa -cu corectura tablelor pentru lecții moldovenești, care vor fi ti- părite cu litere slavone" ’). Mitropolitul Gavriil a recomandat trei „siudenji" ai seminarului, și anume pe lacov Hâncu, și ca ajutori pe Laureatie Cuniț- chi și Teodor Bobeică, care au terminat cursurile dela Petersburg, primul din ei căpătând chiar titlul de „magistru al metodei de învățătură reciprocă". Pentru pregătirea materialului didactic și a cărților necesare în moldovenește a fost însărcinat la 1820 Ștefan Mărgella¹ ²), atunci funcționar la ministerul de externe la Petersburg, autorul gramaticei dela 1827. Se vede că guvernul rus de atunci se ocupa foarte mult de chestiunile școalei basarabene și în special a limbei moldovenești în această școală, întrucât pe lângă că ceva mai târziu la 1827 tipă- rește pe socoteală ministerului instrucției publice gramatica lui Mărgella, cere din Basarabia prin comisarul guvernului o gramatică, un vocabular și un abecedar moldovenește, pentru a înlesni lucrul traducătorilor ³). In Iulie 1820 contele Capodistria scrie mitro- politului Gavriil, cum că „cărțile și tablele în limba moldovenească, care se întrebuințează în școalele de învățătură reciprocă, sunt deja traduse"⁴), ru- 1) Ibidem, p. 139. 2) Ibidem, p. 140. 3) Ibidem, p. 141. 4) Ibidem, p. 142. Limba rom.-in șc o ala. 169 gându-1 tofodaiă să verifice, dacă ele sunt traduse exact. Pe la sfârșitul anului 1822 materialul didactic pentru școalele lancasteriene a fost tipărit, și arhie- piscopul Chișinăului și Hotinului Dimitrie Sulima se adresează către eparhie cu următoarea circulară în limba rusă și moldovenească „Smeritul Dimitrie Arhiepiscopul Chișinăuluiși Hotinului. Tuturor iubiților întru Hristos, celor ce sânt în păstoria noastră ’ duhovniceștilor fii dar și milă vă cerem dela Domnul Dumnezeu și Mântuitorul nos- tru lisus Hristos, iar dela smerenia noastră arhie- rească blagoslovenie vă trimetem. Pr'eabinecredinciosul și preamilostivul Monar- hul nostru, carele cu neadormită priveghiare se în- grijește pentru binele Bessarabiei, dorind ca copiii părinților celor săraci, atât a înșiși moldovenilor, cât și a Rosienilor, și a altor locuitori de aicea, din însăși copilărie să poată a cunoaște pre Răs- cumpăratul și Dumnezeul său pre Domnul nostru lisus Hristos și a împlini sfintele porunci, a lui, așază în Chișinău și Benderiu și pre la alte târ- guri aceiași oblastie, școli, întemeindu~le prea sfânta învățătură a lui lisus Hristos Dumnezeu. La aceste școli copiii se vor învăța fără de nici o plată pen- tru învățătură, și fără de nici o cheltueală pentru cărți, pentru hârtie și pentru alte trebuinți. Toate pentru dânșii se vor da dela îndurările Monarhului, și părinții în toată vremea când vor voi, pot să-si ea copiii săi dela aceste școli pentru ca să~i între- buințeze după a lor voie. ’Școalele acestea așa sânt alcătuite, că copiii foarte lesne, foarte în grabă, cu 1) Ibidem, p. 148—150. Dat fiind importanță acestei circulari o retipărim. 170 Limba rom. în școală. bună voie și cu bucurie se vor învăța a ceti, a scrie și a învăța în limba Moldovenească și cea a Ro- ssienească, cine după cum va voi. învățători la iale vor fi drepți moldoveni, carii sânt crescuți la Se- minarie de aicea, unde au învățat și limba Rossie- nească. Purtarea de grijă pentru școalele aceste împărăteasca sa mărire pune drept asupra de plină împuternicitului Namestnic a oblastiei Bessarabiei și asupra mea, pentru ca cei ce se învață la iale, mai bine și mai cu nădejde să sporească întru în- vățătură. Grăbindu-mă a vesti vouă, iubiților fii păsto- riei Mele, această nouă milă a Monarhului cătră noi, eu sânt încredințat, că voi cu evlavie și cu bu- curie veți primi-o și dând laudă lui Dumnezeu, în- tru inimile voastre, veți trimite cu bună voie pre copiii voștri !a aceste școli a învățăturii cei fără de plată: însă fiind ca ei la școalele acestea se vor învăța în ceasurile însemnate și după aceea se vor întoarce acasă, ca să mâie: drept aceia voi ca niște iubitori de fii părinți, ce aveți purtare de grijă pentru folosul copiilor voștri, siliți-vă ca ei acasă să nu piarză vremea în zadar, ci îi îndem- nați de a se grăbi către însemnatele ceasuri la scoale pentru învățătură și voi îi veți întrebuința pre dânșii la trebile caselor voastre. Trimiteți, zic, trimiteți cu bună voie copiii voș- tri la aceste școli și vă sâliți ca ei cu sârguință să umble la iale, ei nu vor învăța acolo oarecare basme, ci sfântul cuvânt al lui Dumnezeu. Părinților ! Ce bucurie veți avea voi, când veți auzi că din gura pruncilor voștri să săvârșește lauda lui Dumnezeu, în vreme când ei vor citi înainte Dum- nezeescul cuvânt, ce bucurie veți avea voi, când veți ve- dea că copiii voștri singuri vor fi în stare de a face- în scris trebuincioasele socotele și însemnări la gospo- =₌₌₌₌₌₌₌₌₌. Limba rom. în școală.171 dăria voastră, când veți vedea că învățătura aceasta îi va povățui pre ei a face rugăciuni, cereri, făgăduinți, mulțămiri pentru toți oamenii, pentru voi părinți și rudele voastre, pentru împăratul și pentru toți carii sânt în deregătorii, și cu aceasta nu numai' îi va duce pre ei la viață lină și cu odihnă întru toată creștinătatea și curăția, ci și la fericirea cea veci- nică în ceriuri“. Cum vedem aceste școli aveau ca scop a „în- văța a ceti, a scrie și a număra în limba Moldo- venească și în cea Rossienească cine după cum va voi". Dacă luăm în seamă raportul contelui Cociubei dela începutul anului 1823 către Alexan- dru I, în care se cere să se înființeze pe lângâ școilele lancasteriene câte o secție „pentru învă- țarea cărții rusești' pentru copiii rușilor săraci ce trăesc în Basarabia și pentru însuși Moldovenii, precum și pentru coloniștii bulgari și alți străini, cari vor dori să învețe limba noastră", vedem că aceste școli, un fel de școli primare, erau școli românești și chiar la latitudinea bulgarilor și a al- tor „străini" din Basarabia se lasă libertatea de a alege limba, în care doresc a învăța. Prima școală lancasteriană s’a deschis lajChi- șinău la 7 Februarie 1824, care a fost condusă de magistrul Hâncu; ceva mai târziu s’a deschis școala dela Bălți, Ismail, Bender și Hotin. In școalele ținutale, care aveau trei clase gim- naziale și care s’au deschis pe la 1828, dintâi la Chișinău (18 Mai 1829), iar mai pe urmă la Ce- tatea Albă, Bender, Bălți, Ismail și Hotin, se preda limba română ca obiect de predare. Nu cunoaștem- în ce măsură se preda limba românească în aceste școli; știm numai din adresa Directoratului școa- lelor din Basarabia din 11 Ianuarie 1830 că pro- fesorul de limba română dela școala ținutală din. 172 Cultura romanească îa Basarabia. Bălți Gavriil Bilevici, bucovinean de origină, a fost găsit de. către director „foarte capabil", și cu con- simtimântul lui transferat la școala finutală din Chi- șinău, al cărei consiliu profesoral a fost rugat ă-i repartiza ore pentru limba română ’). La 1833 în Chișinău se deschide liceul regio- nal, actualul liceu No. 1, îa care se introduce și limba română. La început limba română se preda în mod obligatoriu pentru toii elevii, iar ceva mai târziu elevii aveau dreptul a alege una din cele două limbi, cea germană sau cea românească, și întrucât pentru a căpăta dreptul de a fi primit la universitate se cerea limba germană, multi din e- levi erau nevoiji să renunțe la limba română. Pe la 1860 și ceva limba română se preda paralel cu limba grecească¹ ²). Au fost încercări de a întroduce în programul liceului și un curs de „drept moldovenesc", legile lui Donici și Armeno- pulo. Adunarea nobilimei din Basarabia cere încu- viințarea guvernului de a întroduce acest obiect, ceia ce s’a aprobat, însă profesorul de drept Po- pov, declarând, că el nu cunoaște aceste legi, ■ chestiunea întroducerei acestui curs a rămas des- chisă. E de notat, că guvernul rus avea o deose- bită grijă pentru Basarabia, că la 1848 de către ministerul afacerilor străine se deschide la univer- sitatea din Petersburg o catedră de limba română care a funcționai până la 27 August 1858. Ca- tedra aceasta avea ca scop pregătirea funcționa- rilor pentru instanțele judecătorești superioare, care aveau aface cu multe documente scrise în limba moldovenească³). 1) Dosarul dela 1820—1830 al școalei medii No. 1 din Chi-iaău. 2) H. B. JainEOBTi. KainaseBcsaH oBuacTHaa huhî nep- saa TBHHasia. EBmBBBBi^l908, p. 22. 3) Ibidem, p. 34. Limba rom. în școală. 173 La 9 Februarie 1866 consiliul de stat al gu- vernului rus a luat hotărîrea de a suspenda pre- darea limbei române în liceul regional din Chi- șinău pe motivul că elevii „cunosc această limbă în mod practic, iar predarea ei alte scopuri nu urmărea* La liceul regional din Chișinău au predat limba română următorii profesori: absolventul școalei nor- male superioare din Cernăuți Gavriil Bilevici 1835— 1847, care era și profesor Ia școala medie ținutală din Chișinău, fiul lui Gheorghe Bilevici (1847 —1852) și loan Doncev, autorul manualelor românești din Basarabia (1863 —1867). ¹ ²). Sunt foarte interesante datele în ce privește predarea limbei române în Basarabia a profe- sorului loan Doncev. In „precuvântarea" căr- ții lui „Cursul primitiv de limba română"³ ⁴), cum am văzut, el spune că limba românească, în afară de liceu se mai predă în școalele medii ținutale „No. 1 și No. 2 din Chișinău, în cele din Or hei, Bălți, Soroca, Hotin, în seminarul din Chișinău, în mai multe școli sătești și aproape pe lângă fie- care parohie din Basarabia*^. Intr’un articol, tipă- rit în „Buletinul regiunei Basarabiei" No. 30 din 1865 („Câteva cuvinte despre mersul predărei lim- bei românești în liceul regional din Chișinău*} I. Don- cev cu prilejul suspendărei limbei românești în liceu scrie, că la 1812 administrația întâmpina foarte multe greutăți din cauză, ca nu cunoștea limba română. A- vând aceasta în vedere, guvernul rus introduce limba românească în seminar, unde se predă, până în 1) Ibidem, p. 85. 2) Ibidem, p. 25. 3) loan Doncev. Cursul primitiv de limba română. Chișinău,. 1865. 4) Ibidem, p. I. -174 Cultura românească în Basarabia. prezent după cărțile bisericești și biblice slavo-ro- mânești (adică cu litere .chirilice) fără mare folos pentru cerințele locale. Pe urmă se introduce în -școalele medii și în liceu. Intre anii 1840—1850 în liceu se preda limba română câte 21 ore pe săptămână în mod obligatoriu pentru toți elevii. Cu toate că lipseau manualele necesare, pre- darea mergea bine, ceiace se constată din faptul, că absolventii liceului cunosc bine limba română. La 1863 limba română a fost declarată neobliga- torie, ca și limba grecească, ceiace a avut ca e- fect micșorarea numărului elevilor, care fiind supra- încărcati cu alte obiecte neglijeau limba română. Predarea acestui obiect întâmpina multe greutăți și din partea manualelor, care lipseau, și elevii în- vățau după crestomația lui Hâncu și scoteau note. In urma propunerii curatorului circumscripției șco- lare dela Odesa Doncev compune manuale, care însă au fost admise numai ca „supliment" la cartea lui Hâncu ’). Cu sârguința nobililor basara- beni și în special a epitropului liceului, a boerului T. I. Cazimir pentru biblioteca fundamentală s’au • cumpărat Circa una sută de cărți românești cu ca- racter istoric, literar și didactic. Cu aplicarea nou- lui regulament școlar dela 1864 limba română este scoasă din liceu, dar mulțumită intervenției nobili- me! la 1865 se introduce din nou. Insă din 14 ore de limba română, 8 se făceau după masă; acest fapt a adus la rezultate nu toc- jnai bune: din 70 de elevi ce s’au înscris abea frecventau 17. Consiliul profesoral s’a adresat a- dunării nobilimei cu rugămintea de-a interveni pen- tru schimbarea orarului; nobilimea roagă autorită- țile școlare să se permită ca limba română să-se 1) Desigur pe motivul, că manualele lui Doncev au fost ^tipărite cu caractere românești. Limba rom. in școrlă. 175 facă dimineața, iar profesorul, dacă nu poate fi plătit de către stat să-se permită ca nobilimea să-i plătească din fondurile ei. Dar guvernul n’a satis- făcut această cerere. Așa a fost scoasă limba ro- mână din liceul regional din Chișinău. In curând catedra de limba română se sus- pendă și la seminarul teologic: în urma aplicării regulamentului nou al seminariilor dela 1867 a- ceastă catedră nu mai figurează la seminar. Cu în- cetul se scoate limba română și din celelalte școli din Basarabia. Din articolul lui I. Doncev vedem, că boeri- mea basarabeană finea foarte mult la limba ro- mână, că ea era considerată, ca apărătoare a a- cestei limbi. Dosarul No. 477 a fostei cancelarii a guvernatorului Basarabiei din 28 Septembrie 1841¹) ne-a păstrat o corespondență întreagă asupra ches- tiune! predării limbei române și a atitudinei boeri- mei față de ea. La 25 Sept. 1841 mareșalul nobi- limei basarabene I. Sturdza face un raport către general-guvernatorul Basarabiei Feodorov, în care aduce la cunoștință, că adunarea nobilimei dela 1 Martie 1841 a încheiat un proces verbal al cărei aliniat al cingilea suna astfel: „încă la 1819 (?) guvernul care are grijă pentru binele supușilor ruși de diferite neamuri, a deschis în oblastie trei școli primare după metoda lui Lancaster pentru învăță- tura reciprocă acomodată la limba moldovenească. Dar de atunci și până la deschiderea școlilor me- dii ținutale și a liceului regional din Chișinău a trecut aproximativ zece ani, așa că tineretul local din toate păturile, care creștea în acest interval, a fost lipsit de mijloace pentru a învăța fundamental limba rusă și pentru a se perfecționa în limba ma- 1) 0. B. XaaBnna. Op. cit., p.p. 172- 176. 176 Cultura românească îri Basarabia. ternă literară. Dela 1832 s’au deschis școalele de categoria I și II-a, dar școalele ținutale sunt lip- site de profesori de limba moldovenească, de cărți și material didactic pentru acest obiect. Copiii nobili- mei basarabene, ■intrând în liceu, cu toate că în el se predă și limba moldovenească nu se pot încă fo- losi de ea, 1) fiindcă în școlile primare învățătura nu duce dela cunoscut la necunoscut, așa că ’ ei și n limba rusă și în cea maternă ies slabi, nepr ’e- Sătiți pentru cursul liceal; 2) din cauza lipsei com- tîlecte de cărți și manuale didactice în limba ma- pernă. Cunoscând din experiență acest inconvenient, tagma dvorenilor prin mareșalul ei a întrat deja în corespondență cu această chestiune importantă la D-l Curator al circumscripției școlare dela Odesa. Este util a reînoi acuma cererea și a. ruga : A) de a numi profesori de nădejde de limba moldove- nească la fiecare școală medie ținutală; B) de â procura din Moldova și Muntenia cantități necesare de cărți didactice după un catalog al edițiilor, vă- zut prealabil, și înfine—C) dacă autoritățile șco- lare vor întâmpina greutăți în fixarea sumelor pen- tru întreținerea învățătorilor și cumpărarea cărților, atunci tagma dvorenilor va lua întreținerea învăță- torilor și cumpărarea cărților pe socoteala sumelor obștești, care se vor strânge în fiecare an dela pro- prietari, în așa fel ca pentru întreținerea număru- lui învățătorilor în plus pe județe să fie permis b face 10 % reținere pentru instituțiile în deobște folositoare regiunei. „ Pentru satisfacerea acestei cereri nobilimea m’a însărcinat pe mine pentru a interveni la Excelența V-ră; ea însăși a ales deputați, care sunt obligați, în caz dacă vor fi chemați de guvern să se ducă unde va trebui pentru a da lămuriri' despre toate nevoile dvorenilor. Limba rom. în școală. 177 Din partea mea găsind dorința dvorenilor în iotul îndreptățită, îmi iau cinstea prin drepturile pe care le am a ruga Excelența Voastră a primi ce- rerea și a aproba .modalitățile pentru ca tineretul -local să învețe limba moldovenească, și în confor- mitate cu adresa Excelența Voastre No. 4274 a- daog, că în chestia aceasta a fost corespondentă cu d-l Curator al circumscripției școlare dela O- desa, care în avizul său trimis predecesorului meu din 13 Decembrie 1839 No. 2166 a comunicat, că el pentru predarea limbei moldovenești în școlile medii ținutale și lancasteriene va întră cu raportul său, dacă nobilimea basarabeană va consimți de a găsi pentru aceasta mijloace¹¹. General guvernatorul Basarabiei Feodorov a cerut avizul directorului școalelor din Basarabia, care în raportul său găsește, „că întrucât în toate școalele regionale de aici în genere toate științele se predau în limba rusească precum și termenul de șapte ani (1835—1842) pentru a primi cereri în limba moldovenească degrabă va expira din care cauză se dă o deosebită atenție predării lim- bei rusești; dar dacă guvernul ar binevoi să sati- sfacă cererea nobililor de aici, predarea limbei mol- dovenești ar putea fi de folos numai în școlile din Bălți și Hotin și dacă se va deschide școală și în Soroca, fiindcă ea este introdusă deja în liceul re- gional și în școala medie ținutală din Chișinău". In același sens a hotărît să se satisfacă cererea dvorenilor și consiliul regional din Basarabia și a- nume: „deocamdată a admite predarea în școalele ținutale din Hotin și Bălți numai a limbei moldo- venești ca celei mai trebuincioase tineretului moldo- venesc de aici, iar mai pe urmă dacă vor găsi de cuviință autoritățile școlare, se va introduce în toate 12 178 Cultura românească ?n Basarabia. școalele ținutale a regiimei predarea și a altor limbi străine*. Ministerul de instrucție publică a aprobat pă- rerea consiliului regional din Basarabia. Cum ve- dem, cererea dvorenilor din Basarabia n’a fost sa- tisfăcută decât numai în parte; autoritățile locale au căutat să deplaseze chestiunea vorbind și de predarea altor limbi străine, pentru introducerea cărora nu vorbește nimic mareșalul nobilimei. Nu știm exact, când s’au suprimat catedrele de limba românească în școlile medii ținutale (în liceu la 1866, în seminar la 1867). Se pare că limba românească a fost scoasă din aceste școli ceva mai târziu și anume pe la anul 1880. Ceva mai mult timp se menține cântarea bisericească moldovenească în seminar, dar aceasta se făcea în mod neoficial și pe socoteala sumelor eparhiale. Prin urmare, dela 1867 încoace învățământul din Basarabia- se rusifică complect; și dacă se mai găsea câte un român care citea românește, se da- torește tradiției, care trecea din generație în ge- nerație, și faptului că câte un cântăreț sau preot bătrân, trecut prin seminarul vechiu, învăța pe unii din copiii țăranilor să citească cărțile vechi bise- ricești scrise în românește cu literă chirilică. Revoluția rusească delș 1905 între alte pro- bleme a pus și problema limbei materne în școală. Zemstvele basarabene, congresul eparhial al preo- ților, congresul învățătorilor, care s’a ținut în Fin- landa, unde au luat parte și câțiva învățători basa- rabeni în frunte cu Mihail Vântu, au început să ceară introducerea limbei moldovenești în școală. E foarte caracteristic că însăși elevii cereau intro- ducerea limbei românești în școală. Așa, elevii se- minarului din Chișinău în ziua de 20 Noembrie 1906 au declarat grevă și între cele 27 puncte din Limba rom. în școală. 179 petiția lor găsim și cererea (p. 7) de a introduce în mod obligatoriu în programul claselor teologice predarea limbei moldovenești și în mod neobliga- toriu a limbei bulgărești¹). Sinodul rusesc în urma cererii preoților și a intervenției arhiepiscopului de Chișinău Vladimir la 31 Octombrie 1906 cu No. 12.066, cum scrie re- vista „Luminătorul" -) „ a poruncit: ne aflând te- meiu a desființa catedra de limba evreească în se- minarul din Chișinău, de altă parte având în ve- dere trebuințele locuitorilor moldoveni aflători în Basarabia într’un. număr însemnat (83°/₀ sici), Preasfântul Sinod, unindu-se cu incheerea comi- tetului de învățătură, hotărăște: a lăsa la voia Preosfinției voastre a introduce în clasele 5 și 6 din seminarul din Chișinău predarea și învățarea .limbei moldovenești, ca obiect neobligat, cu mijloa- cele eparhiale de pe loc, numai ca să-se facă pre- darea limbei moldovenești în vremea slobodă de uroace (lecții) neîmpedecând la învățarea obiectelor obligate din cursul seminarial și ca sporirile ele- vilor în limba moldovenească să nu se ieie în samă la trecerea lor dintr’o clasă în alta și la învredni- ■cirea de loc în rând, după șfârșirea cursului". Ceva mai târziu preoțimea basarabeană cere, ca în seminar să se introducă cântarea moldo- venească și Sinodul rusesc la 14 Decembrie 1907 a hotărît, că „luând în samă trebuințele locuitori- lor moldoveni, foarte mulți la număr în eparhia Chișinăului, Preasfântul Sinod, potrivit încheierei Comitetului de învățătură, rânduește: a vă da P. V. dreptul de a pune în clasele 5 și 6 ale semi- ¹ ² 1) U. M. IlapxoMOBnui. Op. cit., p. 132. 2) „Luminătorul* 1908, No. 1, p. 71. Documentul se tipărește in traducerea „Luminătorului" de atunci. d 80 C ui tura românea scă în Ba sarabia. nurului duhovnicesc din Chișinău, cu mijloacele e- parhiale de loc, — învățarea cântării, bisericeștC moldovenești, pentru acei care binevoesc, cu aceiași rândueală, după care se învață limba moldovenească în seminariu“'). La catedra de limba română a fost numit la seminar I. Rădulescu, traducătorul „Demonului" lui Lermontov, român din vechiul regat, care a făcut Academia teologică la Chiev, iar în școala epar- hială de fete unde deasemenea a fost introdusă limba română după 1905, a predat până la 1917 Gr. Constantinescu tot din regat și el și cu ace- leași studii. Dar, cum vedem, predarea limbei ro- mânești așa cum a fost aprobată de către Sinod, nu putea să aducă foloase mari. Autoritățile bise- ricești puneau piedici la fiecare pas, până când profesorul de limba română I. Rădulescu a fost transferat la altă catedră din oficiu, mi-se pare că pe la 1911, la seminarul din Camenifa din guver- nământul Podoliei,. ₜ In celelalte școli din Basarabia limba română n’a fost introdusă deloc după revoluția dela 1905. La 1910 când s’a ridicat chestiunea limbei materne în școală in parlamentul rusesc s’au găsit basara-- beni, care susțineau că în Basarabia nu este ne- - voie de limba maternă în școală, cu toate că un deputat basarabean de origine rus a avut curajul să ceară introducerea limbei moldovenești în școala primară. Societatea studentilor moldoveni din Chiev „Deșteptarea* a protestat printr’o telegramă trimisă deputatului georgean Ciheidze, care apăra în par- lamentul rus școalele minorităților* ²). Tot în anuL 1, Ibidem, p. 71. ₜ 2) J)in această societate făceau parte; D. Ciugureanu, S. rafa, Șt Berechet, Șt. Ciobanu, A. Mateevici, Mariașev, etc., iar mai pe urmă Gazacliu, Bogos, Dumitrașcu, Dumbravă, Bocancea și alții'' din generația mai tânără. Limba rom. în școală. If 1910 și următorii au apărut o serie de articole în «chestia necesității introducerii limbei moldovenești în .școală, din care remarcăm articolele din No. 208 — 210 (1912) a ziarului rusesc „Viața Basarabiei", semnale de Silvan ¹). Adunarea zemstvei guberniale, -care în nenumărate rânduri discută chestiunea intro- ducerii limbei moldovenești în școală, ridică ches- tiunea din nou prtn d. P. Gore și alții la 1912 dar nu reușește. Insfârșit la 1917 congresul învățătorilor mol- doveni Ia 25—28 Maiu 1917 susținut mai pe urmă de diferite congrese și de zemstve, în urma ra- portului autorului acestei lucrări, a scos următoarele hotărâri, care au fost introduse în viață în toamna anului 1917¹ ²): „1. Dela 1 Septembrie 1917 școlile din satele moldovenești, sau în majoritate moldovenești se -vor preface în școli moldovenești. 2. Limba rusească se va învăța în aceste școli ca obiect de învățământ îndatoritor, începând dela anul al treilea, câte șease ceasuri pe săptămână. 3. In școlile cu două clase (șease ani) limba rusească s® va învăța tot dela al treilea an câte .șease ceasuri pe săptămână. 4. Să se deschidă școli moldovenești și la orașe. 5. Programele școlare să fie în conformitate >cu programele rusești. 6. In Chișinău și în ținuturile unde moldovenii sunt în majoritate, să se deschidă încă la 1 Sep- tembrie 1917 câte un gimnaziu (liceu) de băeți și câte unul de fete. 7. Programele gimnaziilor să fie potrivite cu cele ale gimnaziilor rusești, dar limba rusească și 1) Pseudonim»! lui Șt. Ciobanu. 2) Revista „Școala moldovenească”, anul I No. 2—4 p. 66. 182 Cultura românească în Basarabia. istoria și literatura rusească să se predea după un program pe care-1 va lucra o comisie anume. 8. La universitatea din Odesa și la cea din Chiev să se deschidă câte o catedră de limba, lite- ratura și istoria moldovenească, până când se va în- ființa o universitate la Chișinău". Tot în urma referatului aceleiași persoane la acest congres a fost hotărîtă introducerea alfabe- tului latin în cărțile moldovenești din Basarabia, cu toate că congresul a întâmpinat și o mică opoziție din partea unor persoane cu interese străine nea- mului. Cu ajutorul Zemstvei guberniale, comisiunea școlară moldovenească de pe lângă această Zemstvă, a cărei președinte a fost d. P. Gore, iar mai pe urmă d. V. Herța a reușit în mare parte să înfăptu- iască aceste deziderate, a organizat cursuri de limba română pentru învățători la care au luat parte apro- ximativ 800 de învățători, și în toamna acestui an, cu toate că vremurile erau tulburi și bolșevismul se întindea și asupra Basarabiei, au început să func- ționeze mai multe școli în limba românească, fapt care a înlesnit foarte mult naționalizarea școalei românești din Basarabia. Din aceste date reese, că populația basara- beană întotdeauna a avut un interes viu față de limba română în Basarabia, că ea a apărat’o cât a fost posibil în împrejurările vieții sociale rusești și. când au venit vremuri mai prielnice, și-a afirmat voința de a avea școli în limba maternă. Vom încheia aceste date cu câteva cuvinte despre limba română în școlile superioare rusești. Am văzut, că între anii 1848-1858, înființată de către ministerul afacerilor străine rusesc pe lângă- universitatea din Petersburg, funcționează o catedră de limba română cu scopul de a pregăti funcțio- Limba rom. în școală. 183 nari pentru instanțele superioare judecătorești. Ca profesor la aceasta catedră a fost numit lacob Hâncu, despre care am vorbit mai sus. Dela 1894 și până la 1905 a predat limba ro- mână la universitatea din Petersburg și la institutul de limbi orientale P. A. Sârcu,. cunoscutul slavist, un fiu de țăran din comuna Strășeni. Ceva mai târziu în mod neobligatoriu ține cursuri de limba română la aceiași universitate profesorul A. I. lațimirschi, care a scris o serie de,lucrări în domeniul rapor- turilor culturale între Ruși și Români. La universitatea din Odesa la 1917 în calitate de profesor de limba română îl vedem pe valorosul profesor dela universitatea din Cernăuți I, Nistor. VL Teatrul românesc în Basarabia. Primele reprezentații românești la Chișinău. Repre- zentațiile lui Teodorini. Trupa lui Nicolae Lu- chian și repertoriul ei. Costache Bălănescu în Chi- șinău. Gr. Manolescu și Aristița Romanescu. Turneurile lui P. Alexandrescu și Bobescu. Tru- pele de amatori din Basarabia. Prima jumătate a veacului al XIX-le*a nu ne-a păstrat nici o indicație despre vre-o încercare de a organiza în Basarabia reprezentații teatrale în limba românească. Posibil că asemenea încercări nici n’au avut loc, dat fiind faptul că chiar Rușii n’aveau teatru în Chișinău. Din când în când ră- tăcia, venind dela Odesa câte o trupă ambulantă rusească, de teatru sau de circ, care tulbura li- niștea vieții patriarhale de sat din Chișinău. Așa, de exemplu, la anul 1841 a vizitat Chișinăul o trupă de operetă germană a unui oarecare Frisch, care supune piesele cenzurei autorităților¹). In schimb I) Arhivele statului din Chișinău. Cancelaria guvernatorului Basarabiei. Dosătul No. 784. Teatrul rom. în Basarabia. 185 nici o petrecere, nici o nuntă în Basarabia nu se făcea fără lăutarii tradiționali, care erau singura distracție a vechei boerimi moldovenești din Basa- rabia. Tradiția ne-a păstrat numele vestitului lăutar Lemiș dela Bălți, care era purtat dela un capăt al Basarabiei la altul pe la nunțile și petrecerile boereșli. Vioara și vocea lui fermeca lumea, o fă- cea să plângă și să râdă. Se spune că acest Le- miș a fost ovrei, amorezat de cântecele și doinele românești, de „Steluța" lui V. Alexandri, cărora le dădea o interpretare care stârnea admirația tutu- ror și trezea în sufletul românilor basarabeni do- ruri nu tocmai plăcute guvernului rus Se știe că pe la 1870 și ceva guvernul rus s’a hotărât să ia măsuri împotriva acestui lăutar periculos și l-a expulzat din Basarabia. Bătrânul naționalist basarabean A. I. Botezat, născut pe la 1845, povestește că pe la Chișinău a fost cu trupa sa vestitul Matei Millo, fapt care se confirmă și de alții. Cu toate că nu s’a păstrat nici un document m această privință, această știre pare a fi adevă- rată, întrucât boerimea basarabeană pela 1850 încă păstra legăturile de rudenie cu cea de peste Prut, unii din boeri aveau moșii și de o parte și de alta a Prutului, și nu puteau să nu-1 cunoască pe M. Millo și să nu-1 invite și prin Basarabia, cum invitau mai târziu alte, trupe. Prima știre de- spre reprezentații teatrale românești în Basarabia ne-o dă loan Doncev, cunoscutul autor al cărților didactice românești din Basarabia. In precuvântarea cărții de citire, care a apărut la 1865, I. Doncev între altele spune: „După câteva reprezentații românești (cu sco- puri de binefacere) pe scena teatrului din Chișinău, .executate cu mare succes dintâi de către elevii li- 186 Cultura românească în Basarabia. ceului din Chișinău, pe urmă de către unii amatori din persoane din cercul local înalț și însfârșit de către trupa de artiști moldoveni din Iași, care a venit pentru un timp oarecare sub conducerea d-lui Teodorinix), .basarabenii s’au convins că și în limba românească se găsește mult propriu național și atrăgător inter esant“-). Din această notiță reesă, că înainte de 1865 pe scena teatrului din Chișinău s’au jucat piese românești dintâi de către elevii liceului, mai pe urmă de către amatori. Reprezentații școlare româ- nești probabil că au fost cu mult înaintea anului 1865, întrucât în școlile medii ținutale precum șî în liceul regional din Chișinău se preda limba română. Aceste încercări de a organiza reprezentații în limba românească de către basarabeni probabil că au avut imbold în vre-o trupă românească; ve- nită la Chișinău înaintea trupei lui Teodorini. Au contribuit la organizația reprezentațiilor ro- mânești și unii din basarabeni trecuți peste Prut, unde au învățat arta teatrală. „Smeritul scriitor șî singur socinitor" (autor, alcătuitor) Gheorghe Păun, un poet basarabean necunoscut³), în tinereță a fost artist, jucând într’o trupă de dincolo de Prut și întor- cându-se în Basarabia pe la 1860. Petre S. Alexan- drescu, artistul teatrului național din Iași, basarabean, și el, dela 1868 și pâjiă la 1912 a jucat nu odată în Basarabia, organizând, cum vom' vedea mai jos, reprezentații și din basarabeni, cum făcea și fostul artist al teatrului național diu București Gh. Madan. 1) Desigur că e vorba de cunoscutul artist Tii. Teodorini. 2) I DonceV. Cursul primitiv de limba română. Chișinău, 1865, p. II—III. , 3) V, articolul nostru „Pagini îngălbenite* din „Renașterea. Moldovei". No. 1, 1920. Teatrul ro.n. în Basarabia.187 In tot cazul Teodorini, cunoscutul artisf ieșan, organizatorul teatrului național din Craiova ’), a fost primul artist de dincolo de Prut, despre care găsim date precise, că a jucat la Chișinău pe la anul 1:62—1863¹ ²). Nu avem nici o informație în pri- vința repertorului jucat de el, dar probabil că pe scena Chișinăului s’au jucat piesele lui V. Ale- xandri, ale cărui interprelator a fost Teodorini³). La anul 1868 vine la Chișinău trupa artistului ieșan Nicolae Luchian, care după mai multe greu- tăți întîmpinate cu obținerea permisiunii de la gu- vernul rus, dă la teatrul Grosman o serie de re- prezentații teatrale românești. Stagiunea a început la 20 Noembrie 1868 și a ținut până la 15 Martie 1869, dând peste 40 de spectacole⁴). Trupa lui Luchian a fost compusă din cunoscuții actori ieșeni și anume din artiștii: A. Evolschi, Mihail Popovici, Gheorghe Botez, Petru S. Alexandrescu, I. lancu- lescu, I. Constanlinescu, d-nele Gabriela Luchian, Apostoleanu, Maria Vasilescu, Filaret, Constanti- nescu și alții, iar ca șef âl orchestrei a fost Lemiș, lăutarul bălțean, despre care am vorbit mai sus. E de notat că în corul acestei trupe au luat parte și basarabeni, elevii seminarului din Chișinău, care mai pe urmă complectau și corurile trupei lui P. Alexandrescu și Bobescu. In trupa lui Lu- chian a jucat și un elev al seminarului Bălțătescu,. care fiind pe urmă preot în jud. Tighina, cu mân- drie își amintea despre acest eveniment din viața sa. Repertorul trupei lui Luchian a fost compus în 1) Mihail Belador. Istoria teatrului român. Craiova, p. 94. 2) Ibidem. 3) Ibidem. 4) 7. T. Burada. Teatrul în Moldova. Arhiva Societății isto- rico-filologice din lași. 1911, No. 1, p. 20-22. Aceste date Sunt com- plectate cu știri, pe care le-am obținut dela P. S. Alexandrescu și Gh. Madan. 188 Cultura românească în Basarabia- mare parte din piese din viata poporului și în spe- cial din V. Alexandri. S’au jucat piesele: „Cinei Cinei", „Fluerul fermecat", "„Urâta satului", »Flo- rin și Florica", „Scara mâței", „Banul—ochiul dra- cului", „Cucoana Chirița", „Nunta țărănească" „Piatra din casă", „Sora lui Jocris") „Pupinul" „Madame Lefebte", „lorgu dela Sadagura", „Jia- nu", „Baba Hârca", „Lipitorile satelor", „Vlăduțul mamei" și altele ¹). ’ , „Trupa era primită", povestește istoricul ea- trului din Moldova T. T. Burada, „cu mare entu- ziasm, daruri și buchete de flori erau la fiecare reprezentație. Artista Maria Vasilescu care avea o voce frumoasă și simpatică era serbătorită de în- tregul Chișinău. Piesa „Fluerul fermecat" a fost jucată pentru beneficiul actriței Maria Vasilescu în travesti rolul lui Niță Ciobănașul. La intrarea ei în scenă, pe care o făcea cântând „Doina", toată sala s’a ridicat în picioare aplaudând și strigând ura! era un adevărat entuziasm și o mare manifestație adusă actriței românce"'¹). „Costumul pitoresc al țăranului român", scrie artistul ieșan Mihail Belador, „gingășia muzicei na- ționale și armonioasa limbă a patriei, redeșteaptă amintiri nu tocmai vechi și scoase un moment din amorțială pe Românii basarabeni de sub jugul de- spotic al țarismului. La reprezentațiunea piesei „Cinei Cinei", suc- cesul fu așa de mare, astfel că după versurile: La Moldova cea frumoasă Viața-i dulce și voioasă La’l Moldovei dulce soare Crește floare lângă floare!... ¹ ² 1) 7. T. Burada. Op. cit,, p. 21. 2) Ibidem. Teatrul rom. în Basarabia. 189 versuri sterse de cenzură, dar zise de actor, stârni un entuziasm ne mai pomenit printre Românii din Chișinău. Incidentul trecu neobservat de poliție. La a treia sară de spectacol pe când se re- prezenta piesele: „Piatra din casă" și „Craiunou“, Luchian împărți în public fotografii de ale poetului Alexandri, făcând cunoscută figură acelui pe care toți din nume îl știeau și ale cărui piese se repre- zentau. Gangardt, guvernatorul Basarabieiy), pre- cum și familia Catargiu, organizară ■ petreceri în onoarea actorilor români. Luchian în semn de mul- țumife pentru onorurile și buna primire ce i se făcu lui și trupei sale, dădu o reprezentație în folosul populatiunei sărace din Chișinău, reprezentație ce produse mai mult de 1500 ruble. Luchian înmână produsul seratei guvernatorului, care dădu ordine a se pomeni în biserica catedrală numele donato- rului* * ²). Cu același succes și moral și material a ju- cat ceva mai târziu și trupa lui Costache Bălă- nescu, a cunoscutului comic, care în postul mare . din anul 1885 a dat 30 de reprezentații românești în localul circului Truți³). In această trupă au ju- cat artiștii lonescu, Hasnaș, Dimitrescu, d-nele Ar- celeanu, Galușcă, Arionescu și alții. S’au jucat piese cu același caracter: „Florin și Florica", „Nunta țărănească", „Cinei Cinei", Barbu lăutaru", „Herșca. Boccigiu" ș. a. La începutul anului 1887 pe scena teatrului Adunării nobilimei (Blagorodnoe Sobranie) joacă trupa fraților Vlădicescu cu Fani Tardini în frunte, 1). ]. E. Gangardt a fost guvernator a] Basarab ei în anii 1867—1871. 2) M. Belador Istoria teatrului român. Craiova, pp. 103—104, 2) Ibidem, p. 97. Aceste date, precum și unele de mai jos, nL le-a pus la dispoziție D-l Gh, Madan d<)0 Cultura românească în Basarabia. iar ceva mai târziu în același an vine la Chișinău vestitul Gr. Manolescu cu Aristița Romanescu ]), care joacă și câteva piese din Shackespeare și a- nume „Romeo și Julieta“, „Hamlet", „Regele Lear“, dar succesul material al acestei trupe n’a fost mare, întrucât limba literară în care erau tra- duse aceste piese era cu greu înțeleasă de Mol- dovenii din Chișinău; din punct de vedere moral însă succesul trupei fu atât de mare, încât jocul actorilor români era admirat și de Ruși, care nu cunoșteau limba română. O adevărată epocă în istoria teatrului româ- nesc din Basarabia face P. 5. Alexandrescu. Ba- sarabean de origină, cum am notat mai sus, el vine pentru prima dată cu trupa lui N. Luchian la 1868 și de atunci aproape în fiecare an colindă orașele Basarabiei trecând Nistru, jucând la Movi- lău, ajungând chiar la Odesa. împreună cu Bo- bescu el joacă aproape exclusiv piesele lui V. Ale- xandri și se bucură de o simpatie mare din partea basarabenilor. Trupa lui este primită pretutindeni bine, cu mare entuziazm din partea publicului ro- mânesc. Ultima dată P. Alexandrescu a jucat la 1912, când a fost serbătorit de către comitetul pentru organizația unei serbări românești. Pe lângă trupele românești, care treceau Pru- iul, în Basarabia și mai târziu au fost încercări de a organiza reprezentati românești de către basa- rabeni. După revoluția rusească dela 1905 chiar în unele sate se încearcă a se juca piese românești. Așa la 1906 în satul Bacioiu de lângă Chișinău re- gretatul profesor V. Hartia cu câțiva intelectuali joacă în fața țăranilor „Cinei Cinei*, iar învățătorul V. 11 Ibidem, p. 72. Teatrul rom.înBasarabia. 191 Graur joacă aceiași piesă și „Baba Hârca" în satul laloveni. Pe la 1908 în Chișinău se organizează o trupă de amatori în frunte cu D-l Gh. Madan, și cu spri- jinul boerilor basarabeni P. Dicescu, Suruceanu, Cononovici și a altor joacă câte-va piese din V. Alexandri și I. Negruți în Chișinău și Orhei. Ih „Neamul românesc" din 15 Februarie 1908 (p. 314) sub tîtlu „O serbare românească în Ba- sarabia", găsim descrierea unei reprezentații orga- nizate de această trupa de amatori: „în ziua de 4 Februar a fost în Chișinău o reprezentație și un bal, aranjate de către societa- tea de binefacere Bessarabeț. De către d-re și tineri s’a jucat frumosul vo- devil al d-lui V. Alexandri „Cinei Cinei". Rolul lui Graur l’a jucat d. Madan, iar al Floricăi d-ra Sîrbu. Au mai luat parte în vodevil d-rele A. Di- cescu, I. Dicescu, T. Suruceanu, N. Semigradov, Savoischi ș. a. și tinerii Popa, Razu, Suruceanu, Popescu, Andronovici, Gumalica ș. a. O mulțime de ofițeri și funcționari ruși, guvernatorul Basara- biei, generali ș. a., au luat parte cu familiile lor. Când s’a ridicat cortina, lumea era parcă fer- mecată de priveliștea uimitoare: porturi naționale, graiu românesc, tablouri cam uitate, dar scumpe sufletului nostru. Artiștii amatori cu mult drag ju- cau rolurile lor. Mai cu deosebire d. Madan în Graur a arătat un adevărat talent de artist. S’au cântat mai multe cântece bine aranjate și execu- tate perfect... Aplauzele îndelungate ale publicului a fost cea mai dreaptă și mai bună răsplată pentru- tinerii artiști". Jn ziua de 31 Ianuarie 1909 se dă o nouă re- prezentație despre care ziarul ieșan „Evenimentul" scrie : 192 Cultura românească în Basarabia. „ O frumoasă reprezentație teatrală și un gran- dios bal au avut loc astăzi în teatrul „Blagorod- noe Sobranie“ dat de boerii moldoveni din Chișinău. D-na Elena Cononovici și comitetul organiza- tor telegrafic a invitat pe d. P. S. Alexandrescu să binevoiască a lua parte la reprezentația teatrală în rolul lui Colivescu din „Florin și Florica". Sala era mai mult ca plină, căci lumea era nevoită să stea și prin sălile de întrare... D-ra Serbova-Sârbu în rolul Floricăi era în- cântătoare, interpretarea dată era uimitoare, gin- gășia jocului a fost fascinătoare, nenumărate a- plauze și rechemări au fost răsplata din partea pu- blicului. D. Madan în Florin a fost adevărat actor, schimbările ce impune rolul, au fost redate cu mult talent, despre d. P. S. Alexandrescu în rolul lui Colivescu e de prisos să vorbim, căci e prea cu- noscut în Chișinău ca artist de valoare, aplauzele în tot timpul actului erau nesfârșite ca și reche- mările. La finele piesei s’au dansat hora, frumu- șica și Mureșeanca de către toate domnișoarele și domnii care luaseră parte“... La 20 Ianuarie 1910 această trupă joacă la Orhei în sala zemstvei „Florin și Florica", iar la 9 Februarie 1912 în teatrul din Chișinău „Blago- rodnoe Sobranie“ această trupă joacă piesa lui L Negruți „Doi țărani și cinci cârlani*. In ziarul „Mișcarea" un oarecare Rinaldo sub titlu „Impresii" scrie următoarele despre această serbare: „Se dădea o serbare moldovenească pentru mă- rirea averii orfelinatului din Chișinău. Lume multă —elită—și mare însuflețire. Se juca o piesă ro- mânească „Doi țărani’ și cinci cârlani" de lacob Negruți. Rolurile ’ de femei au fost susținut# de două d-re din elita Chișinăului, iar rolurile barba- Teatrul rom. în Basarabia. 195 ților de d-l Madan, cunoscutul ziarist, și de d-l Petre Alexandrescu — pensionar al teatrului din Iași—poftit pentru a le da concursul. Vodevilul lui Negruți, departe de a avea vre-o valoare dramatică, are totuși vorbe de spirit și u- nele situații nimerite. Publicul a râs mult și a a- plaudat des Se juca „moldovenește“ și publicul român a fost entuziasmat*. După ce se descrie jocul actorilor, autorul a- daogă: „Vodevilul „Doi țar ani și cinci cârlani" a fost primit cu entuziasta bunăvoință, ceiace nu se întâmplă acum pe scenele din Regat. Nimerit ar fi să se joace mai des piese românești, nevoia se simte și va fi asigurată izbânda inițiatorului. A- plauzele, ce ridicau cortina de atâtea ori, îmi tre- zeau în suflet o caldă dar stânjenită înduioșare*. Din aceste date reesă, că cu toată asprimea regimului străin în Basarabia, au fost și începuturi de teatru românesc. Aceste reprezentatii aveau un caracter mai mult sau mai pu|in accidental, dar fe- lul cum erau primite reprezentațiile românești în Ba- sarabia, căldura cu care publicul primea aceste reprezentații, dovedeau că și pe acest teren dom- nea un spirit, care tindea spre organizarea unei ■viefi naționale. VII . Scriitorii basarabeni. Considerațiuni generale. Teodor Vârnav. loan Sârbu. Alexis Nacco. Gheorghe Păun. Matei Donici. Tu- dose Roman. Alexie Mateevici. Din țoale provinciile românești, robite de ve- cini, Basarabia a fost cea mai săracă în manifes- tările ei literare. Pe când Ardealul a lăsat o urmă adâncă în istoria literaturii românești, iar Bucovina, dacă n’a contribuit în aceiași măsură la desvoltarea literatu- rii naționale în genere, cel puțin a avut o litera- tură, care satisfăcea cerințele sufletești ale româ- nilor bucovineni, Basarabia în lunga noapte de în- străinare a rămas stearpă pe ogorul literar. Acei câțiva scriitori basarabeni, care au trecut Prutul și și-au dat talentul pentru cultura întregului neam ro- mânesc, pentru literatura lui, legați cu Basarabia, i-au fost aproape străini:, geniul lor n’a luminat su- fletele basarabenilor, n’a creat o tradiție literară, din care să răsară talente nouă, legate cu suferin- Scriitorii basarabeni. 195 fele și aspirațiunile poporului românesc din Basara- bia. Este adevărat, că aproape toți acești scriitori au introdus o notă nouă în literatura românească, o notă specific basarabeană influența literaturii rusești, fapt care se remarcă îndeosebi la C. Sta- mati și A. Donici. Acest curent era însă străin mas- selor poporului basarabean și arată numai mediul cultural în care trăia pătura boerească din Basa- rabia. Și totuși în Basarabia au fost încercări de li- teratură românească în sensul adevărat al acestui cuvânt, au fost câțiva scriitori izolați, care s’au des- voltat în mediul basarabean, în împrejurările cultu- rale dintre Prut și Nistru. Necunoscuți și ei masse- lor largi ale basarabenilor, ei reprezintă tipul scrii- torului în care s’au ciocnit cele două curente cul- turale, sub influența cărora a trăit Basarabia mai bine de o sută de ani,— cel băștinaș, românesc și cel artificial rusesc. Ei nu s’au ridicat la nivelul adevărat al nici uneia din aceste culturi, și de a- ceia valoarea lor literară este mai mult decât me- diocră. Dar din punct de vedere al istoriei litera- turei, ca o manifestare a spiritului, a limbei româ- nești în Basarabia, acești poeți basarabeni merită să fie cunoscuți mai de aproape. Atunci când cul- tura românească veche era amenințată să se stingă în Basarabia sub înrâurirea altei culturi, care dis- punea de toate mijloacele unei culturi moderne și totodată imperialiste, acești scriitori modești par ca un sâmbure, care a adus poporul basarabean la renaștere. I. Generația veche a basarabenilor, care astăzi dispare, își amintește adeseaori despre un boer mol- 196 Cultura românească în Basarabia. dovean, anume Vârnav, care era cunoscut în toate cercurile lor, ca un mare filoromân. Se zice, că la primele reprezentații teatrale românești în Ba- sarabia, pe la 1860 și ceva, Vârnav, entuziasmat de piesele românești, de jocul actorilor români, a- runca pungi cu bani pe scenă, câte o pungă pentru fiecare artist, ceiace a atras atenția poliției ru- sești ’). Era Teodor Vârnav, autorul „Istoriei vieții mele"'¹'). Este unul din cei mai vechi scriitori ai Basarabiei, care merită să ocupe un loc în istoria literaturii romanești nu numai prin faptul, că este basarabean și a scris când Basarabia era subju- gată, dar prin însăși valoarea operei lui. „Maica mea“, povestește T, Vârnav în „Istoria vieții mele", autobiografie scrisă la 1845, „Mări- oara Vârnav, au fost fiica dvoreaninului Dumit- rachi Kiruș (fiul pitarului Kiruș), carele au trăit în* ținutul Sorocii și au avat și casă în târgul So- rocii" ¹ * ³). Măritată a doua oară cu Costachi Vârnav, „care avea așezarea lai în țara de jos, la satul Florești în ținutul Tecuciului"⁴), dar care avea rude, și în Basarabia, ea a trecut în acel ținut, unde la 1801 a dat naștere unui fiu și anume Teodorᵣ viitorul scriitor. Copilăria lui Teodor Vârnav s’a petrecut parte peste Prut, parte la Otaci în Basa- rabia, în județul Soroca, de unde pe la 1812 a fost dat la un „filozof“ grec la Movilău peste Nistru să învețe grecește, iar cunoștințele de carte și le-a complectat la București la o școală grecească. Pe 1) Acest lucru 11 povestește și bă rânul actor ieșan P. Ale- xamliescu, c^re a făcut, mai muite turn-mri în Basarabia în timpul Hușilor. 21 Țeodpr yârnov. Istoria vieții mele. București. 1908. Ediția, "bibiio'eci Mmevrm. 3) Ibidem p. 9. 4) Ibidem, p ;1 Scriitorii bosarabeni. 197 la 1818 a trecut definitiv în Basarabia, unde la 1819 a întrat „ca scriitor de limba moldovenească'⁴ Ia judecătoria din Hotin. După trei ani demisionează, ocupându-se cu gospodăria și cumpărând trei moșii în județul Hotin și Iași (în Basarabia), unde se sta- bilește pentru totdeauna în satul Pocembeni. Autobiografia lui Teodor Vârnav, pe lângă fap- tul că este un izvor nesecat de informațiuni cu pri- vire la viața boerilor moldoveni din prima jumătate a veacului XlX-lea, încât din această autobiografie am putea face mai multe deducții asupra societății românești din acele vremuri, este și o operă literară. Autobiografia este unul din cele mai simpa- tice genuri literare, dar foarte puține autobiografii pot fi citite cu interes. Și aceasta se explică prin faptul, că dela o autobiografie, mai mult decât de la orișice gen literar, se cere un ton sincer, intim, o expunere senină și simplă. Iar omul întotdeauna vrea să apară în fața lumii altfel decât este. De aceia este foarte greu de scris o autobiografie. Citești paginile lui T. Vârnav și te simți cu- prins de o atmosferă sinceră, prietenoasă a unui om simplu, dar plin de înțelepciune, de practicis- mul real al vieții. Cele mai intime lucruri din viața lui el le povestește cu o sinceritate rară. „Safta țiganca", povestește el, „era cel mai iubit predmet (obiect) al meu în casa Ciurii, și pe dânsa o ascultam ori și ce mă povățuia a face, adică a fura ouă din poeți, oțet din balerci, bani de prin buzunarile rudeniilor ce venea la Ciurea, și altele" J). Ori: „O slăbiciune firească numai nu puteam încă a o stăpâni, adică bună plecare asupra neamului 1) Ibidem, p. 21. 198 Cultura românească îng asarabia. Evei... din care pricină câte odată eram silit a mai împuțina din zapasul (rezerva) copeicilor ce strângeam în ladă, și a mă învrăjbi încă și cu mătușa mea Sevastița" ’). Aceste mărturisiri, amintindu-mi prin simplici- tatea lor autobiografia scriitorului rus Axacov, prin sinceritatea lor fără păreche se apropie de des- tăinurile intime ale marelui Tolstoi, iar umorul sim- patic cu care este întrețesută povestirea lui, te face să râzi și să te gândești la contrazicerile vieții noastre de toate zilele. „Stilul lui Vârnav este o icoană vie a gândirii și a graiului unui moldovan cuminte de pe vremuri. Când vorbește despre lu- cruri vesele, râzi cu poftă și te înduioșezi când istorisește suferințele pe care el însuși le-a îndu- rat" ¹ ²). Intr’o limbă plină de arhaisme și de cu- vinte rusești, așa cum vorbesc încă și astăzi Ro- mânii basarabeni, Vârnav descrie limpede și obi- ectiv „starea societății noastre cu o sută de ani în urmă" ³), viața familiară a boerilor moldoveni și în deosebi educația pe care o primeau ei dela „filozofii" greci, pripășiți în țările noastre, cu me- todele vechi de educație. Sunt interesante aminti- rile lui T. Vârnav cu privire la boerii moldoveni din Basarabia după 1812 încoace. Iată cum des- crie el preocupările obștești ale boerilor de atunci: „Prezident ta judecătoria din Hotin, în acea vreme, era pomeșcicul (proprietarul) lordachi Di- mitriu, și pentrucă ceilalți doi ai lui tovarăși: Chi- ruș și Proca, se îndeletniceau mai mult cu gospo- dăria lor pe la sate, de cât căutau de slujbă, apoi el ocârmuia toată judecătoria după cum voia, și tovarășii lui veneau numai de iscăleau de formă 1) Ibidem, p. 77. 2) Ibidem, p. 5. 3) Ibidem- Prefața de Artur Gorovei, p. 7. Scriiotrii basarabeni. 199 jurnalele șl opredeleniile (rezoluțiile); pentru acel sfârșit și eu, întru ce se atingea de îndatoririle slujbii mele, atârnam numai dela însuș Dimitriu. Acesta văzând istețimea și râvna ce aveam la slujbă, mă iubea, iar când se întâmpla de piteam alcătui vre-o rezoluție, ce el la casa lui mi-o spunea nu- mai slovesno (verbal), și mă trimitea la cancelarie să o scriu pe curat, apoi se afla în voshișcenie (era încântat) și se lăuda către boerii ce se întâm- pla atunci la dânsul, că este foarte mulțămit cu slujba mea, și că cunoaște că cu vreme am să fiu om al trebii. După acestea și alte a mele stăruinți mi-au mărit leafa, și de odată m’au rânduit stolo- nacialnic (șef de biurou), dându-mi cu aceasta mai bun prilej a înmulți zapasul copeicilor. In vara anului 1819 toate cilenurile (membrii) judecătoriei din poroncă nacelstvii, au fost chemate la orașul Chișinău, spre închegarea unui obștesc așezământ, unde a zăbovit mai bine de o lună, și au rămas la judecătorie numai secretarul de atun.- cea lordachi Mîrzacu și vre-o doi scriitori..." ’) O mulțime de date prețioase despre unele fa- milii boerești dsn Basarabia veche, o serie de no- tițe caracteristice pentru viața boerimei de atunci, mai multe detalii cu privire la trecerea armatelor rusești prin Basarabia la anul- 1828, complectează amintirile intime ale boerului basarabean Vârnav, sărac la început și îmbogățit pe urmă prin cumin- țenie, muncă cinstită și economii. Povestirea lui străbătută de înțelepciunea unui om practic, de fi- lozofia reală și simplă a vieții, este povestirea unui om cu un simț sănătos al realității. Autobiografia lui T. Vârnav este o lucrare unică în felul ei în întreaga literatură românească. 1) Ibidem pp. 77—79. 200 Cultura românească în Basarabia, Teodor Vârnav, cum afirmă d. Artur Gorovei, care a scos la lumină scrierea lui, a scris și poe- zii, „un volum de poezii, care cuprindea o mulțime de satire la adresa persoanelor care jucau oare- care roluri în societate, pe timpul când trăia Vâr- nav"'¹). Dar acest volum nu s’a găsit, și ar fi pă- cat dacă s’ar pierde, întrucât spiritul de observație al lui T. Vârnav, umorul, prin prisma căruia el vede lucrurile, denotă în autorul „Istoriei vieții mele" un talent satiric destul de puternic. 2. Dacă trecem cu vederea vre-o trei poezii ale unui basarabean, supus, cum spune el pe margi- nea paginilor unei cărți, „al împărăției Angliterii" * ¹ ²), poezii scrise la 1846, a căror proveniență deo- camdată nu am putut-o stabili, al doilea scriitor ba- sarabean este Ion Sârbu. Proprietar basarabean, Ion Sârbu s’a născut la anul 1808, se pare că în satul Mașcăuți, județul Or- hei. După cât se știe, el n’a urmat nici o școală, ci a învățat carte acasă, poate că lavre-un dascal, cum se obișnuia în familiile boerești de pe atunci. 1) Ibidem, p. 6. 2) Pe paginile crestomației românești *de I. Hâncu : CoGpanie comiseam a nepeBojom. bi npoab ii CTaxaxi jura ynpaac- Henifi BajiaxoxMOJijaBCKOMi aauat. JI. I'HHityaoBi. C. Berep- 6ypn> 1840. începutul acestor poezii: 1) „Din ceasul ce te-am văzut, La inimă mi ai căzut-¹.. p. 93 2) „Frunzuliță cea din sus La ce stare am agiuns'.,. p. 89. 3 > „Iată vremea vine și eu plec, mă duc, Te las strălucită și eu mă usuc“... p. 145. Posibil că sunt copii, modificate de autor. In aceiași carte gă- sim o poezie rusească scrisă cu aceiași mână, ceiace ne face să afir- măm, că „supusul Angliterii“ este un basarabean, aruncat de voia, soartei în Anglia. Scriitorii Basarabeni. 201 Din scrierile lui se vede însă că el a citit mult și avea cunoștințe destul de largi, mai cu seamă în literatură. Din viața lui cunoaștem, că el se ocupa cu gospodăria în satul Mașcăuți și Jăvreni, era un foarte bun gospodar, n’a ocupat nici o funcție în administrație și a murit la anul 1883, fiind înmor- mântat în biserica din Mașcăuți, a cărui ctitor era ]). Cele două cărticele, pe care ni le-a lăsat I. Sârbu, una cu fabule și alta cu poezii¹ ²), cărticele editate la Chișinău cu o deosebită îngrijire, sunt u- nicele cărți de literatură originală românească pro- priu zisă, care au apărut în Basarabia sub domina- ția rusească. In „înainte cuvântarea" fabulelor lui, autorul făcând câteva observații hsupra înțelesului cuvântului „nemurire", ne explică motivele, care l-au determinat să scrie în românește : „Deci și eu, bunule cetitor, nu că asămănân- du-mă lor, dar nici acelui grec Erostrat, carele au ars templul Artemidei din Efes, ce era pus în nu- mărul celor șapte minuni ai vechimei, numai ca să-și lasă numele său nemuritor, nu, ci pătruns fi- ind de scânteia dragostei, carele sau ațițat în su- fletul meu câtră fiii Românești, mai vârtos, văzând că limba aceasta, fiind mai fiică a slăvitei și ve- chei mume latine, ar fi de trebuință a o mai în- zăstra, atunci, când asemenea lucru să află tălmă- cit în multe limbi; eu nu m’am lenevit a le urma lor, și a traduce aceste fabule în limba Moldove- nească, care socot că îți vor fi de folos, și cred, că de ai ave cea mai mică picătură de sânge Ro- 1) Aceste date le-am deținut dela nepotul lui I. Sârbu D-l Va- lerian Sârbu prin D-l A. P. Cazacu. 2) „Fabule alcătuite în limba moldovenească de d loan Sirbu". Chișinău. In tipografia lui Popov. 1851. 81 de pag. in 8°. „Alcătuirile d. loan Sirbu. Poezie. Chișinău. In tipografia lui Popov. 1852. 98 pag. in 8°. 202 Cultura românească în Basarabia. mân, ai sălta văzând în mânile tale această căr- ticică... Drept aceia aduc în jitnița patriotismului acel mic grăunte, carele încă ce (de?) întâiaoară ar pute sluji de dovadă și semn a dragostei mele" ]). Conștiința unității naționale a Românilor basa- rabeni din pătura cultă cu cei de peste Prut, con- știința de Român, era, se vede, atât de puternică pe la. jumătatea veacului XIX-lea,'încât în vremu- rile celui mai negru reacționarism al domniei lui Nicolae I, făcea posibilă apariția unei cărți, cenzu- rate la Odesa, în care se vorbea despre patriotism nu în sensul rusesc al cuvântului și despre o limbă, care nu era cea rusească. Nu încape nici o îndoială, că I. Sârbu era în curent cu literatura românească de peste Prut. In- telectualii români din Basarabia făceau de obiceiu cunoștință cu literatura românească în școlile me- dii ținutale și în liceul regional din Chișinău, unde se preda facultativ limba română după manualele lui Ștefan Margellă și lacov Hâncu. In cartea a- cestuia din urmă se găsesc mai multe bucăți din literatura’ românească până la anul 1840. Dar I. Sârbu cunoștea limba și literatura ro- mânească nu numai din manualele apărute în Ba- sarabia. Intre boerimea basarabeană și cea de peste Prut în vremurile acelea, cum am văzut, se păstrau încă le- găturile de rudenie, mulți din ei aveau moșii și de o parte a Prutului și de alta, așa că ușor se poate presu- pune, că în Basarabia pătrundeau scrierile româ- nești de atunci, cu care a făcut cunoștință și L Sârbu. Mulțimea de neologisme și cuvinte, care nu se întrebuințau în Basarabia {„mărinimie", „aten- 1) Fabule, p. 11—V. Scriitorii basarabenl. 203 ție“, „ager", „ghente"—neamuri, „vopsea", „pre- tutindene", „protie", „elefant", „fabulă" etc., etc.), dovedesc, că I. Sârbu cunoștea destul de bine limba literară românească de atunci. Insă influenta literaturii românești asupra scrierilor lui I. Sârbu este atât de slabă, încât se manifestă doar numai în faptul că a scris în românește, pentru dragos- tea „câlre fiii românești", că ar simții românește, fără să fi fost apucat de curentele literare româ- nești, fără să se fi adăpat din izvorul de inspirație al scriitorilor români contimporani. I. Sârbu nu pu- tea să nu cunoască literatura plină de avânt patri- otic și de speranțe a renașterei dela 1848, nu pu- tea să nu cunoască începuturile strălucite ale poe- ziei lui V. Alecsandri. Dar împrejurările din Basa- rabia erau de așa natură, încât l’au făcut pe I, Sârbu să se îndeletnicească pe cât îi permiteau mijloacele reduse ale talentului lui cu traducerea și transpunerea unor fabule și poezii cu caracter didactic, din literatura rusă, inocente din toate punc- tele de vedere. E ceva caracteristic, că aproape toți fabuliștii țomâni, în afară de Gh. Alexandrescu, au fost in- fluențați de literatura popoarelor slave. Donici și Startiati au tradus aproape în întregime pe Crâiov, fabulistul rus, modificându-1 și localizându-1 puțin. Scriitorul basarabean Nacco, despre care vom vorbi mai jos, traduce din același Crâiov, Țichindeal scrie sub influența fabulistului sârb' Dositei Obra- dovici. Prima cărticică a lui I. Sârbu („Fabule" 1851) conține cincizeci de fabule, traduse, cum spune el însuși din rusește. In precuvântarea pe care am citat-o mai sus, I. Sârbu îl pune pe Crâiov între cei care „și-au câștigat nemuritori nume" prin scri- erile lui. Și aproape toate fabulele din cartea 1 204 Cultura românsască în Basarabia. I. Sârbu sunt traduceri din Crâlov, traduceri mai mult sau mai puțin exacte, în cele mai multe ca- zuri chiar a titlului fabulelor. Numai unele din ele sunt puțin modificate, localizate până la oarecare măsură. Din Crâlov sunt traduse următoarele fabule: „Bătrânul și trei tineri" (pp. 186 - 188), 9 „Elefantul ’și coteiul" (pp. 137—174), ,,Momița‘' (pp. 175—176), „Momită și Ochilarii" (pp. 133 -134), „Broasca și boul" (p. 120), „Cioara și vulpea" (pp. 115-116), „Bucătarul și motanul" (pp. 178—179). „Momița și’oglinda" (pp. 226 227), „Busuiocul" (pp. 124 126), „Lupul și vulpea" (pp. 199—200), „Zmăul de hârtie" (p. 200), „Vulturul și cârtița" (pp. 195—196), „Copaciul" (pp. 188—189), „Porcul" (p. 190), „Frunzele și rădăcinile" (pp. 198—199), „Musca si’drumeții" (pp. 191 -192), „Stiglețul" (pp. 201—202), „Florile" (pp. 208—209), „Iubitul de prăvire" (p. 211), „Omul și șarpele" (pp. 209—210), „Oamenii ’și părăul" (p. 214), „Vulpea cea bună" (pp. 215—216), „Șoarcele și guzganul" (pp. 219—220), „Piatra și vermile" (p. 225), „Bătrânul și moartea" (p. 228), „Omul și toporul" (p. 230), 1) Numărul paginilor indică originalul din operele complecte ale lui Crâlov, ediția lui V.'Callaș, v. IV. M. A. KpuaOBl. HoâHOe coGpaaie coiaHeinâ. Ikj. B. Kaăjania. nerporpafti. T. IV. Scriitorii bașarabeni.205- „Leul și lupul“ (p. 231), „Omul și umbra“ (p. 230), „Păstorul și țințarul" (p, 227), „Vânătorul" (pp. 253—254), „Ursul stăpânitoriu pe prisacă" (pp. 225—226), - „Lupul și cocostârcul" (p. 256), „Ursul și pustnicul" (pp. 206—208), „Doi copii" (pp. 326—327), „Stiuca și motanul" (pp. 161—162), „Dunărea și părăuțul" (pp. 202—203). Celelalte fabule au fost traduse de către Sârbu din alți fabuliști ruși și ce este curios din cei mai învechiți chiar pentru timpurile lui Sârbu. Așa din fabulistul rus Hemniter (1745—1784) este tradusă prima fabulă din cartea lui Sârbu „Bogatul și să- racul" și „Preprocopsitul copil"¹ ²). Dar să vedem cum traduce Sârbu fabulele lui Crâlov. Este lucru bine constatat, că și Stamati și Donici au scris sub influența lui Crâlov, și pri- mul din ei se ține mai aproape de textul origina- lului, iar al doilea le da o traducere mai mult sau mai puțin liberă. Dar aceasta nu scade valoarea literară a fabulelor lui Stamati și Donici, mai cu seamă a acestuia din urmă. Fabula este unul din cele mai vechi genuri literare și unul din cele, care a evoluat în desvoltarea lui ca formă poate mai puțin decât celelalte genuri literare și care astăzi este amenințat să dispară. Cel mai mare fa- bulist modern a fost La-Fontaine, care a influențat literatura fabulistă aproape a tuturor popoarelor moderne, dar care la rândul său s’a folosit de fa- bulele lui Esop. Sunt subiecte de fabule, care se 1) CoqBHeeia XeMHimepa. Bajanie CaFpjțaHa. C.-ncTepOyprb, 1832, p. 59. 2) Ibidem, p. 1G2. 206 Cultura românească în Basarabia. repetă la toate popoarele și care au interes pen- tru fiecare din ele. Principalul este felul cum este redat subiectul, forma fabulei, și ideia pe care o urmărește autorul și care corespunde necesităților timpului și împrejurărilor fiecărui popor. Sârbu n’a știut și nici n’a avut putință să dea fabulelor lui o formă mai frumoasă, mai literară, și nici n’a știut să le localizeze, să le lege cu viața poporului basarabean, pentru care el le-a scris. Găsim o singură fabulă în care el fără îndoială face aluzie la starea Românilor basarabeni sub ju- gul străin, și nu știu dacă această fabulă nu este chiar originală, întrucât asemenea fabulă nu găsim nici la Crâlov, nici la Hemnițer, nici la Izmailov, deși asemenea subiecte se găsesc în literatura rusă. JEste fabula „Străina floricică¹¹, care sună astfel: „O eriniile! Ce-ai pățit? Dece așa te-ai veștejit, Unde ’ți-i mirozna, frate; Au doar nu plouă de agiuns ? „Aleu !“ Crinul au răspuns : Sânt în străinătate*. Păcatul lui Sârbu este că el s’a ținut prea a- proape de original. Până și titlurile fabulelor a- proape totdeauna sunt traduse exact, uneori chiar în dauna limbei. Așa, de exemplu, cuvântul rusesc „liubopătnâi*, ceiace înseamnă curiosul, doritorul de a cunoaște, îl traduce : „iubitorul de prăvire". Este adevărat, că Sârbu uneori omite sau modifică u- nele noțiuni, unele imagini, dar structura gene- rală a fabulei, narațiunea și morala, rămân ace- leași. Iată cum traduce el una din cele mai carac- teristice fabule „Momița" : Scriitorii basarabeni. 207 „Cum vrei tu să te trudești; Insă sa nu gândești Că-i câștiga vfo slavă sau mulțumire, Când din osteneala ta nu iesă vfo folosire. On om de dimineață sau sculat, Și cu sapcgde prășit sau apucat; Ș’atât bietu creștin sau ostenit, Că sudorile de pe el curgea cumplit. Și cu așa fel de hărnicie lucra, Că cine pe lângă el n’ar fi trecut, De la toți laude lua; Iar momița de ciudă sau umplut Și fiind, că laudele lingoșesc, Și toți pe iale le doresc, Apoi Și momița mea s’au pus să~se trii- , dească Și pi icea pe cole on butuc ea au găsit" etc. Ori eum traduce Sârbu „Bogatul și Săracul* din Hemniter: „Această lume îi așa, că cine sânt bogați, Au pretutindenia cunoscuți și frați. Macar să n’aibă nici rang, nici vrednicie, Macar să fie din neamul prost; l)La Crâlov. Cum vrai, muncește fu ; Dar nu gândi să agonisești Nici mulțumire, nici onoare, Când nu este în munca ta nici folos, nici mângăere. Țăranul din zori cu soha (plug de lemn' Pe ogorul său muncea: Țăranul meu muncea așa, încât părău sudorile-i curgeau. Săteanul lucrător a tost adevărat. De aceia cine nu trecea Toți lui mulțumiri ii aduceau. Aceasta trezește în momită invidia: Landele sunt atrăgătoare—cum să nu,le doreș'i t Și momița s’a gândit să-se trudească, Găsește un butuc si hai cu el să-se căznească* 208 Cultura român-sască in Basarabia. Și cine el n’ar fi fost,' Fiește care îi. dă pr.otie. Iar săracul fie măcar din ■ neam de domn Filosofească ea Plafon, Aibă îngerească minte . Ca tot .darul înzăstrat. Nimi nu-i dă cinste, ■ Precum la bogaiFs’aratâ,..“ ') Prima fabulă Sârîni încearcă s'o localizeze puțh, înlocuind noțiunea .de „șohaf, necunoscută în Basarabia..(un. plugușor de depin,; pentru un cal, cu care se. ara în Rusig^ gcii cunoscutul cuvânt „sapă“, ceiace apropie desigur fabufa de viața -Românului. Modifică .ceya și.în; .a doua fabulă, dai* aceste modificări sunt atât de neînsemnate, încât 'rtu “schimbă fondul fabulei; Același lucru.se observă și în traducerea celorlalte fabule: aceleași încer- cări-"de focalizare -.pe - albcurea (fâbula „Iazul și râul", o .traduce — „Dunărea șl părăul“), aceiași t,en- ,'dința de Ca de apropia deMnfel^șul, poporului, scrisă în aceiași limbă plină, de, urme-..ale- < graiului basa- rabean.' E de remarcat, ;ep Șârbu .n’a știut să a- leagă pentru traducerile. ;șale\ cele mai frumoase fabule ale lui Crâlov, ceiace denotă poate ten- dința lui de a scoate la iveală anumite neajunsuri 1) La Heiiinițer;-„Așa.'e lumea.asta, 'că cine e, bogat La-toți le este prieten și frate. Măcar n’aibă el nici merite, nici grade, Chiar fie el de neam .de rândaș ae grajd. Și Qi-r și cine ai fi tu— Vei fi Băiat Jjun, ca un băiat. Iar Săracul fie el chiar neam de prinț, Măcar aibă .o minte îngerească Și toate calitățile celor mai demni oameni — Nu: poate să se aștepte la acea .cinste, Be care o -are dela toți cel bogat"... Jfabu'la aceasta g fost tradusă și de către ,6. Stamati. Scriitorii basarabeni. 209 ale societății de atunci, de a trage anumite con- cluzii moralizatoare. Cu un an mai târziu Sârbu tipărește „Alcă- tuirile" sale, volumul său de poezii. Chiar prin tit- lul acestei cărți autorul ne dă să înțelegem, că aceste poezii sunt originale. 4. I0AH OTBB. Hoezie K I ffl 1 H E 5. Tinorpaeia zsî IIonoB. 1852 Titlul „Alcătuirilor" lui I. Sârbu. 14 210 Cultura românească în Basarabia. In prima poezie, întitulată „Moldova", autorul își exprimă iubirea sa față de țară, față de Basa- rabia, pe care o consideră ca Moldova, „Pentru care adeverează "rul acestei țări, ^.e de stemă luciează Acuma sute de veri". Poezia se începe cu următoarea strofă : „Moldovo, țară frumoasă ! Pământ bun și ’nbelșugat Cu păduri multe și deasă Și cu izvoară bogat". Autorul arată că Moldova are ceva atrăgător pentru străini, care vin și se așează pe pământul ei: „Deși nu ești așa mare Cu cuprinderea în sine, Dar ești foarte priimitoare De multe neamuri străine". E interesant că Sârbu, enumerând neamurile ce trăesc în Moldova, nimic nu pomenește despre Ruși. Obiceiul de a cânta Moldova > „frumoasă", cu apele ei „dulci", cu pădurile „măgulitoare", era un obiceiu foarte răspândit între scriitorii renaște- rii noastre naționale, și probabil că această poezie stângace, dar plină de iubire față de țară, a fost scrisă de Sârbu sub influența poeziei lui V. Ale- xandri „Adio Moldovei", de unde Sârbu împrumută chiar câteva epitete. Cele mai multe din poeziile sau mai bine zis versificările lui Sârbu au fost scrise sub influența literaturii rusești. Și lucru ciudat, pe când pe la anul 1850 literatura rusă ajunsese la un grad foarte înalt de desvolțare, când avusese scriitori de va- loarea lui Pușchin și Lermontov, I. Sârbu este stă- pânit de influența scriitorilor ruși învechiți și ca formă, și ca idei și sentimente; el aparține cu- Scriitorii basarabeni. 211 rentului literar rusesc dela sfârșitul veacului XVIII-lea, epocei pseudoclasicismului în decădere, când a- cest curent localizat în Rusia, păstrând nu tocmai consecvent terminologia bombastică a pseudoclasi- cismului, personificarea unor noțiuni abstracte, se apropie de viață, exprimă uneori sentimente ade- vărate, biciuește neajunsurile societății. Chiar titlurile poeziilor lui Sârbu dovedesc le- găturile lui cu acest curent: „.Către dreptate*, „Faptă ră și faptă bună*, „Către bucurie*, „Către moarte* sunt personificări la care recurgeau pseu- doclasicii ruși (și străini, bine înțeles). Sau înce- putul poeziilor lui Sârbu: „O dreptate, o dreptate!* („Cătră dreptate*), „O crivăț, \plin de îngrozire* („faptă ră și faptă bună*), „O bucurie, bucurie!* („Cătră bucurie*), „O moarte, moarte, auz ' cumplit* („Cătră moarte*), „O firească datorie!* („Pentru însoțire*> etc. Așa începeau numai poeții pseudoclacismului ră- suflat rusesc. Iar unele imagini din lumea clasică, pe care le întrebuințează el, ca „Minerva*, „Ve- nera*, „Febus*, „Filomela* și unele comparații de- notă și mai mult legăturile lui Sârbu cu acești poeți ruși. Cea mai mare influență a avut’o asupra lui Sârbu poetul rus G. Derjavin (1743—1816). Poe- zia lui Sârbu „Visul* („Viderea Minervei") este o prelucrare a poeziei lui Derjavin „Fetița*. Poetu- lui rus îi apare „Felița" sub numele căreia se as- cunde împărăteasa Ecaterina, și poetul o roagă să-i dea sfaturi, cum să trăiască, cum să fie fericit pe lume, preamărind calitățile ei și mai cu seamă simplicitatea ei și comparând aceste calități cu nea- junsurile lui, ale poetului, care fumează, joacă cărți, 212 Cultură românească în Basarabia. doarme mult, adică face ceia ce face toată lumea. Poetul când visează răsboae, când mănâncă _bine, când scrie poezii, când se plimbă cu vre-o a- mantă etc. Se termină cu ideia că Felița aduce pace pe pământ. Și în poezia Iui Sârbu, poetul a- dormit pe vârful unui munte, visează, cum în fa|a lui se ivește o „femee împodobită c’o față prea liniștită", Către care un glas bine cunoscut pocăi- tului se adresează cu cuvinte în care arată ^calită- țile ei frumoase și simplicitatea ei: „Minervo ! vină de mă sfătuește, Cutn în lume să trăesc ; Vin de mă povățuește, Ca eu să mă folosesc", Cuvinte care la Derjavin sună astfel: „Dă-mi, Felițo, sfaturi, Cum să trăesc bine și cu dreptate, Cum sa-mi potolesc patimile Și cum să fiu fericit în lume" ’). Și în poezia lui Sârbu se arată neajunsurile ome- nești, patimile, • de care este cuprinsă lumea, și în- hfârșit Minevra îl sfătuește pe prietenul poetului să-și petreacă viața „cu liniștire". Derjavin a prelucrat poezia lui Horațiu „Mo~ numentum" („Exegi monumentum aere perenius"), și această poezie a lui Derjaviu a Influențat poezia lui Sârbu : „Eu mi-am făcut o casă mare“, casă, pe care „Cutremurul n’o îngrozește, Ea stă tare, ne clătită; Furtuna n’o năvălește, Ea stă foarte liniștită" _______________ etc. 1) f. It. jtțepaaBDHi. ConaneHia, t. I p 84. C. IleTep- Sypn. 1868. Scriitorii basarabeni. zlș Și mai mult se vede izvorul inspirației Iui Sârbu în poezia „Cătră moarte*} care este o compunere fparte apropiată a poeziei Iui Derjavin „La moar- tea principelui Meșcerschi*. Să comparăm vre-o două pasage : SÂRBU: DERJAVIN; „O moarte, moartei Auz cumplit Glasul tău mâ’nfricoșază; Mă strigă necontenit, Și la mormânt m’apropiază. Abia cât văd această lume, De acum și tu din dinți scrâșnești! Prin tun coașa’fi strălu- cești, Și pe viața-m să supune... Ah l de brațul tău cel uscat, Nime aici nu s’au ascuns: Sărac, bogat și tmpărat, .De o potrivă ’ți e supus... Viața este cerească clipal- nică dăruire; Să-mi întăresc sufletul spre liniștire. Și cu O puțină picătură, Să binecuvântez a soar- tei lovitură.". „Cuvântul vremurilor! Su- netul metalului! Glasul tău cel strașnic mi înfricoșează, Mă chiamă, mă chiamă dl tău gemet, Mă chiamă, și mă apropie de mormânt. Abia am văzut această lume. Deja moartea serîșnește ¹ din dinți, ! Ca fulgerul cu coasa stră- lucește Și zilele mi le tae, ca pe ! iarbă... Nimic nici o creațiune Nu fuge de ghiarele tale fatale... । Suveran și deținut—hrane viermilor, A elementelor furie sicriile j ,. mănâncă... ! ........................... Viața este darul momentan al cerului,* Aranjază-ți-o spre liniș- tea ta, Și eu sufletul tău curat Binecuvântează loviturile ' soarteiȘj. 1) Op. .cit, 214 Cultura românească în Basarabia. Sârbu omite unele rânduri din poezia ocazio- nală a lui Derjavin, schimbă ordinea strofelor, dar fondul poeziei scriitorului rus rămâne același. Sârbu traduce, cum am văzut, bucăți întregi din această poezie. Poeziile lui Derjavin, pline de arhaisme ru- sești, sunt foarte greu de înțeles chiar în limba rusa, cu atât mai mult le miri de gustul literar a Iui Sârbu. Intre poeziile lui I. Sârbu găsim și o poezie tradusă din Pușchin. Este poezia „Florile cele tăr- zie“, scrisă după gingașa poezie a Iui Pușchin „Florile târzii Iată cum traduce Sârbu această poezie : SÂRBU: PUȘCHIN: „Florile cele târzie, Mai degrabă ne mângâie, Decât cele întâi ivite, Care frumos înfloresc: Căci cugetile mâhnite, Mai degrabă în noi tre- zesc, Și mai degrabă aduc a- minte 9e zilele de mai ’nainte. Așa și ceasul dispărțirei, &âte odată ni s’aratâ Mai bun decât a întâlnirei". „Ultimele flori sunt mai drăgălașe Decât trufandalele luxoase ale câmpurilor. Ele visurile întristate Le trezesc mai viu în noi r Așa câte odată ceasul despărțirii E mai viu decât însăși întâlnirea". Celelalte poezii ale lui I. Sârbu sunt mai mult sau mai puțin originale. Autorul, nemulțumit, de- cepționat,. caută să-și concretizeze sentimentele sale 1) A. C. IlyniEBHi. Cogasesis. ffsj. H. 0. Ucpososa. G.-He- rejpțjpn, t. Il-ij p. 18. Scriitorii basarabeni. 215 în poezie. Dar el este un om foarte serios: , nu-1 preocupă aproape de loc chestiunile vieții intime, cu ce se ocupă de obiceiu poeții, în el sunt foarte desvoltate sentimentele obștești; pe el îl preocupă neajunsurile societății și problemele mai mari, de natură filozofică, ca „fericirea", „dreptatea", „moar- tea" etc. Tendința moralizătoare a autorului se vede Ia fiecare pas. Și aici se vede influența scriitorilor ruși, care au trăit cu câteva decenii înainte de Sârbu, se vede didactismul și decepționismul aces- tor poeți, influențați la rândul lor de poezia decep- ționistă apuseană de după revoluția din Franța. Fe- lul de a alege poeziile din scriitorii ruși, de a urma scrierilor învechite denotă gustul puțin desvoltat al autorului. In versificările lui cetitorul nu va găsi a- proape nimic ce amintește poezia: ca limbă, ca formă ele sunt foarte slabe. Dar I. Sârbu a avut intenții bune și nu este el poate de vină, dacă nu le-a putut înfăptui. 3. Scrierile lui I. Sârbu, cum am avut ocazie să arăt, au fost unicele scrieri pur literare, care au văzut lumina tiparului în Basarabia. Dar Basarabia a mai avut scriitorii ei, care însă au rămas necunoscuți atât poporului basarabean, cât și celor ce se ocupă de istoria literaturii românești. Cu atât mai fritere- sanți sunt acești poeți pentru noi; un obiect de ni- mic, o jucărie copilărească, care ne amintește nouă trecutul nostru, uitată și găsită ocazional, în timpul maturității noastre, este mai scump pentru noi, ca ori și ee obiect de artă, dobândit mai pe urmă. Nu știu căror împrejurări se datorește faptul, că după o pauză devre-o cincisprezece ani, deodată ră- sar trei poeți, care scriu în românește între anii 216 Cultura românească în Basarabia. 1866—1869. Este aceasta o coincidentă ocazională sau un fenomen, care poate avea explicație în îm- prejurările survenite în timpul marilor reforme so- ciale și al unor oarecari libertăți de sub domnia împăratului Alexandru al Il-lea, — e greu de făcut vre-o presupunere. Fapt este că de pe la 1860 și ceva și până la războiul rusp-româno-turc^ dela 1877—1878, Românii basarabeni se bucurau, cum se vede, de mai multe libertăți. In acest răstimp au apărut manualele Iui I. Doncev, s’au jucat mai multe piese de către trupele românești etc. Primul loc între acești poefi necunoscuti îl o- cupă Alexie Nacco¹). Poate că va rămânea o enigmă pentru istoria culturală a neamului nostru, ceia ce a fost A. Nacco, ceia ce s’a petrecut în sufletul lui sbuciumat¹ ² ³). A- proape autodidact, A. Nacco își înzestrează mintea cu o mulfime de cunoștințe, care fac din el unul din cei mai buni cunoscători ai trecutului Basara- biei. El scrie, pe lângă alte lucrări cu caracter is- toric, cea mai complectă istorie a Basarabieiși totodată cea mai tendențioasă în concluziile ei. A. Nacco caută să dovedească, înfruntând adevărul, 1) V. articolul nostru: .Poeziile lui A. Nacco'. Rev. .țftMție- rea Moldovei* 1921, No. 1, pp. 1—5. 2) A. Nacco a lăsat și o autobiografie în manuscris, oara * fost cumpărat de un bibliofil, N. Moghileanschi. Biblioteca acestuia din urmă, plecat în Rusia, se păstrează în biblioteca primăriei orașu- lui Chișinău, dar întrucât încă nu este tranșată chestiunea predică acestei biblioteci primăriei, pentru care ea este cumpărată de un pro- prietar basarabean, nu ne-am putut'folosi de acest prețios manuscris. 3) 1) „Istoria Basarabiei din timpurile cele mai vechi*. 1873, în rusește in A volume. A mai scris: 21 O „Schiță despre administrația civilă în Basarabia, Moldova și Valahia în' timpul războiului rn sa- ture 1806—1812. In Memoriile societății de istorie și antichități deda Odesa. Voi, XI. 3) .Antichitățile Basarabiei*¹ 1884. 4) O .recenzie a- snpra cărții lui Batiușcov*. 5) D-l Gore posedă un Manuscris al lui A. Naccb: .Regiunea Basarabiei de Ia alipire* ei la Rusia după tra- tatul dela București din punct de vedere eeonomie, statistic fi ia- . toric. 1871*. Scriitorii basarabeni. 217 caracterul slav al Basarabiei, drepturile străinilor asupra acestui pământ, pune la îndoială latinitatea Românilor. Și te miri că el, care cunoștea atât de bine istoria tarilor românești, cronicele noastre, care știa limba și literatura românească scrie aceste ucruri. Din „Statul personal* al lui A. Nacco pre- cum și din dosarul „administrației guberniale" No. 408 din 1893, se vede că el s’a născut în anul 1832, într’o familie de boeri moldoveni („dvoreni"), pro- Alexis Nacco. babîl nu ₖ tocmai bogați¹ ²). Studiile le face în „regimentul nobililor" din Petersburg, transformat pe urmă în școală de artilerie, unde de obiceiw îșâ fă- @eau studiile dvorenii de mâna a doua în Recia 1) „Statul p»rs®nal* al Ini A. Haeaa M 1* «atacai *- » După Eaoartaa zsawei Ita, Ă. Waocw» a rra-e tați sutt âtsetini âc pă«ia»t> ia jucl Ssroeai js ©rhaitdai. 218 Cultura românească în Basarabia. La anul 1850 devine ofițer de artilerie în armata rusă, iar la 1853 trece cu un detașament rusesc Prutul, unde îl găsim până în August 1854 în armata ru- sească, care avea de gând să treacă Dunărea, Probabil că atunci A. Nacco face cunoștință cu li- teratura românească. La anul 1858 el părăsește „din motive familiare" serviciul militar, și după oare- care încercări de a ocupa alte posturi, îl vedem ca funcționar „cu însărcinări speciale" în cancelaria guvernatorului Basarabiei, iar mai pe urmă (1879) ocupă postul de „ispravnic" (prefect de poliție de județ) al jud. Tighina, îl suplinește în câteva rân- duri pe vice-guvernatorul Basarabiei, conduce par- tea neoficială a ziarului „Buletinul guvernământului Basarabiei" și însfârșit ocupă postul, de consilier superior al administrației guberniale din Basarabia. A luat concediu în câteva rânduri pentru a pleca în străinătate, când probabil a fost și prin România. La anul 1892 se retrage din serviciul statului. A murit acum în timpul războiului mondial în luna Ia- nuarie 1915 la Odesa, unde a fost înmormântat la cimitirul Nou ’). Din dosarele oficiale, pe care le avem' la în- demână, nimic nu transpiră din ceia ce a fost A. Nacco : „a fost un funcționar bun și cinstit", și ni- mic mai mult, nimic din preocupările lui științifice și literare, xcare constituiau fondul sufletului lui, pre- ocupările vieții lui întregi. Pe lângă lucrările h» științifice cu caracter is- toric, scrise toate îa rusește, dela A. Nacco ne-au răaacs 10 caiete și trei foi separate ca peeaă și 1) Seți» lai 4. Kaeee, Olga Kane®, Bnva&acit și ea, a fost o SMăi- tearo destul do bina apreciată în hteratara rusii, și poate - singua wâUKXff», Ctffio no-# lisat mat cănite nuvele ea colorit Local, basara- bean, in ewe as descria viața basarabean lor. A,19Sat dosi volnice de nuyțl#. Scriitorii basarabeni. 219 traduceri scrise în românește cu litere latine între anii 1866—1869. Unele din ele sunt în două—trei redac|ii și poartă semnele micilor schiinbări. Sunt indicații, că A. Nacco a pregătit traducerile și poe- ziile sale pentru tipar ■ „Demon. Poemă orientală. Tradusă de pe rusască de A.lexis Nacco. Ediția I. 1867. Frățeștii de sus*. Insă poeziile lui A. Nacco au rămas în manuscris. Cele mai multe din scrierile lui A. Nacco sunt traduceri din literatura rusă. Am relevat faptul, că dintre scriitorii ruși, care au fost transpuși în românește, cel mai cunoscut a fos bulistul I. A. Crâlov. Poate că aceasta se datorește pe lângă condițiunile de viață ale basarab » faptului, că acest scriitor a știut să facă din fabulă prin puterea lui descriptivă, prin stilul lui lapidar și prin zugrăvirea vieții locale, o adevărată operă li- terară. Poate că aceasta se datorește și simplici- tății fabulei din punct de vedere al formei, ceiace în deosebi se remarcă Ia Crâlov. Cu toate că A. Nacco avea o pregătire lite- rară cu mult mai înaintată decât a lui I. Sârbu, cu toate că pentru societatea rusească, care trecea prin epoca „marelor reforme" și prin materialismul și scepticismul literar, Crâlov era mort, A. Nacco traduce din Crâlov următoarele 15 fabule: 1. „Momită si oglinda" (Crâlov, op. cit, voi. IV, pp. 226-227), 2. „Doi câni* (pp, 293 — 294), 3. „Țaranul și șerpele* (pp. 278—279), 4» „Porcul și stejarul* (p. 279), 5. . „Vulpea-și țistarul* (pp. 154—155), & „Un zmău de hârtie* (p. 200), 7. „Lebăda, racul și știuca* (p- 201), 8. „Surtucul lui frișca* (p. 204), 9. „Șerpile și clevetitorul* (pp. 238—259), 220 Cultura românească în Basarabia. ¹ ¹ ' ■ ¹ ' ■ L" ■'■• ■ ■ -■-f—|—-Țf— 10. „Lupul și ciobanii" (p. 247), 11. „Vulpea si poama" (pp. 261—262), 12. „Sgârcitul" (pp. 288—289), 13. „Magarul și privighetoarea" (p. 168), 14. „Cvartetul" (pp. 197—198), 15. „Sacul" (pp. 176—178). A. Nacco alege din fabulistul rus cele mai fru- moase bucăți, pe care reușește să le. redea în ro- mânește într’o formă destul de accesibilă după vre- murile de atunci. Ca și I. Sârbu, el traduce aproape in extenso, păstrând pe alocurea chiar măsura ver- sului lui Crâiov. Insă sub pana lui A. Nacco ver- surile viguroase ale lui Crâiov capătă o interpre- tare românească destul de bună; unele din fabulele ~ lui A. Nacco și astăzi ar putea fi citite, mulțumită limbei lor, uneori mai mlădioase, chiar decât a lui Donici și Stamati. Să vedem cum traduce A. Nacco fabula „Șerpeleși clevetitorul", pe care o cunoaștem și din traducerea lui C. Stamati: A. NACCO. CSÂLOV.0• De draci degiaba tot vor- besc, Că ei dreptatea n’o prețe- luesc. Dar adevărul și ei adese- oarea îl păzesc: Eu și-o pildă pot s’aduc spre ’ncredinfare. In iad — nu știu la ce ’ntâmplare Un șarpi c’un clevetitor la un țeremonial de serbă- toare In zadar despre draci se bârfește, Că nu cunosc de loc drep- tatea, Insă ei păzesc adesea a- devărul, Aduc aici dovadă despre aceasta. Printfo întâmplare, în iod, Șarpele cu pismăreful se întâlnesc la o serbare 1) Traducerea lai Al. Iepure dia. „Scriitorii bașatabtfii* ‘4* P- Imij, p. 239. ' _ Scriitorii basarabeni. 221 A se 'mpăca de locuri n’o putut Ș’a se sfădi chiar o ’nceput, Cui iar șide mai bine se meargă tnainte ? Știut că ’n iad acela are și mai multă cinste Care-o făcut aproapelui be- leii mai multe “ etc. Nu vrură să lase înainta* tea unul altuia Și se luară la ceartă: Căruia dintre ei se cuvine a merge înainte? Dar in iad întâietatea în adevăr acela o fine Care a făcut mai mult rău aproapelui* etc. Ceva cu mai multă libertate A. Nacco traduce fabula „Sgârcitul“. '* A. NACCO: CRÂLOV: O stafie păzea odată o co- moară Ascunsă bine sub pământ : Deodată de la Vielzevul îi vine ei cuvânt, Peste treizeci de țări, pe-o vreme lungă e să sboare. Cu slujba nu poți șugui: Porunca ce-ai primit-o s’o 'mplînești. Stă stafia me și se gân- dește — Cum fără ea comoara s’a păzⁱ’ Cine-a ptitea-o străjui ?“... O stafie oarecare păzea comoară bogată, îngropată sub pământ: și •iată că pe neașteptate îi vine ordin De la șeful demonilor - Să sboare pentru mai mulfi ani peste treizeci de țări; Serviciul e așa: ești bucu- ros sau nu Trebue să îndeplinești or- dinul. Stafia mea e într’o încur- cătură mare, Cum în lipsa ei să se pă- zească comoara? Cine s’o păzească? A. Nacco știe să redea pe alocurea chiar ma- niera lui Crâlov de a imita graiul poporului, de a se apropia de înțelesul' lui, de a vulgariza unele situații și personaje în fabulele sale. Iată cât de bine traduce el fabula „Porcul și stejarul⁰ : „Un porc sub un stejar bătrân și 'nalt ■ S’o îndopat de ghindă părinu-o mai putut, 222 Cultura românească în Basarabia. După mâncare a dormit în voie cât a vrut; Pe urmă ochii a crăpat și s’o sculat Și-a stejarului rădăcină să râme cu a lui pât s’o apucat"... Cum am văzut, A. Nacco, ca și I. Sârbu, tra- duce cuvânt cu cuvânt fabulele lui A. Crâlov, fără de a avea chiar tendința de a le localiza, așa cum face I. Sârbu; o singură fabulă „Țăranul și șar- pele" este tradusă fără morală. A. Nacco mai traduce și unele scrieri din M. I. Lermontov. Soarta tragică a acestui poet talen- tat, omorît la un duel în vrâsta* fragedă a tinereții, precum și operele păți unse de acel pesimism fru- mos al tinereții, de acel decepționism atrăgător și de un protest plin de avânt și îndrăzneală, — note caracteristice literaturii rusești din prima jumătate a veacului al XlX-lea, în special a curentului „by- ronist" rusesc, — au făcut că M. Lermontov a de- venit cel mai iubit poet al tineretului. Poeziile lui gingașe, pline de energie, delicioase erau cunoscute de întreaga lume intelectuală rusească: ele se ci- tau, se rosteau la serbări, se aranjau pentru mu- zică. Poeziile lui M. Lermontov n’au pătruns în lite- ratura românească, în afară de mica poezie tra- dusă de C. Stamati („Hăulitul închisului") și de poema „Demonul", redată în românește cu atâta talent de către răposatul I. Rădulescu acum câțiva ani în urmă. A, Nacco ne-a lăsat următoarele traduceri din Lermontov: 1. „Demonul poemă orientală" (M. I. Lermon- tov. Opere complete. Ediția A. S. Marx, voi II, pp. 16—46), 2. „Melodia ebraică" (voi, I, p, 6), Scriitorii basarabeni. 223 3. „Rugăciunea* (voi. I, p. 21), 4. „Singur es la drum* (voi. I, p. 74), 5. „îngerul* (voi. I, p. 3), 6. „Visul* (voi; I, pp. 68-69), 7. „Nu râde de a mea profetică durere (voi, I, P- 64), 8. „Profetul* (v. I, p. 76), 9. „Trei palmi* (v. I, pp. 21 — 23), 10. „Darurile Terecului* (v. I, pp. 23 — 26), 11. „O corabie-nălucă* (aereană) (v.. I, pp. 37-39). < 12. „Copilului* (v. I, pp. 30—31), 13. „Trist și urât* (v. I, p. 39), 14. „Lăcașul final* (v. I, pp. 57—59), 15. „Testamentul* (v. I, pp. 55—56), 16. „Cântec căzăcesc de leagăn* (v. I, pp. 31—32), 17. „Borodino“ (v. I, pp. 14—16), 18. „Dorința* (v. I, p. 8), 19. „Gladiatorul murind* (v. I, p. 7), 20. „Pentru ce* (v. I, p. 39), 21. „La portretul contesei Vorontova—Dașcova (v. I, pp. 43—44), 22. „Nu’s byron eu* (v. I, p. 248), 23. .„Un munte* („O stâncă) (v. 1, p. 69), 24. „Oamenii și undele* (v. I, p. 199), 25. „Privesc* (y. I, p. 9), 26. „La generația de acu cu o jale mare* (v. I, P- 20), 27. „Nu, nu pe tine eu te-ador așa ’nfocat* (v. I, p. 74). Traducerile lui A. Nacco din Lermontov sunt ceva mai libere decât acele din Crâlov; lucrul a- cesta se explică ușor prin faptul, că a traduce o poezie, a reda toate nuanțele sentimentului poetu- lui, ale ideilor lui în altă limbă nu se poate ad lit- 224 Caltarti românească in Basarabia. teram. Traducătorul trebue Să fie el însuși poet, tre- bue să fie un profund cunoscător al poeziei, tre- Aufograful lui A. Nacco. bue să fie inspirat de aceleași idei și sentimente, de care a fost pătruns autorul, ca să poată da altă haină poeziei. Scriitorii basarabeni. 225 A. Nacco știe să traducă poeziile lui Lermon- iov, fără ca ele să-se altereze, fără ca să-și scimbe fondul, cu toate că versul lui nu-i întotdeauna la înălțime, cu toate că tehnica acestui vers lasă mult de dorit. In privința aceasta A, Nacco traduce poe- ziile lui Lermontov cu mai mult succes, decât fa- bulele lui Crâlov. Poema lui Lermontov „Demonul", o capodo- peră a nefericitului poet, a fost tradusă cu atâta măiestrie, încât dacă s’ar netezi unele locuri, dacă s’ar coordona măsura unor versuri, și astăzi s’ar putea citi cu interes. Nu ne vom încerca să tra- ducem din Lermontov, ci ne v’om folosi de tradu- cerea lui I. Rădulescu ca să facem comporație: A. NACCO: Un demon trist, spirit proscrit- Deasupra globului sbura, Și al timpului mai fericit Dulci suueniri îl înjura (sic) — De timp, când el înger curat, Lucea în plaiul luminat, Când c’un surâs de salu- tare, Cometei celei sburâtoare Cu el sâ schimbe îi plăcea, Când printre eternele ne- guri Vrând tot să știe urmărea Nomadilele caruvanuri De făclii, ceriul ce avea; Când el credea și când iubea, I. RĂDULESCU: *) Scârbitul demon, duh de goană, Deasupra relei lumi sbura, Și a timpului trecut icoană Inalta-i frunte noura — Acel trecut când în lumină, Curat ca înger el lucea; Când printre sori, în fuga-i plină, Pe bolta cerului senină, Cometa ’n cale-i surâdea Și când prin spațiuri al- bastre El urmărea, setos de știri, Convoaiele de mii de astre Zvârhte’n largi nemărgi- niri; Când el credință și iubire 1) „Demonul", trad. de T. Rădulescu. Ed. „Viața Românească* 1920. Iași. 15 226 Cultura româneasca în Basarabia. Â. NACCO: Mult norocitul al zidirei, Când spaima el n’o cu- noaștea Câci era îngerul iubirii, Și sufle'tu-i nu se ’ngrozea D’a sectelor sececifate, Și multe, multe... și de ■ toate Ș’aducă-aminte nu putea I. RĂDULESCU: Avea, ca cea dintâi făptură, Când nu știa ’ndoelî și: ură Și mintea nu-i amenințau Atâtea veacuri reci și goa- le... Și multe... multe-î dește- ptau Acum în suflet gând de jale X P’un cal voinic, dar obosit, La nuntă către asfințit Grăbește mirele ’ngrijit. * Pe maluri verzi Aragvei line El ajunsese acu cu bine; In urma lui foarte încet D’abia, d’abia urma pă- șind, De daruri scumpe încăr- cate Un șir lung de cămile ’nalte Se vede ’ntins pe drum - i mergând; A lor mici clopote sunau. El singur domn de Sino- dală, Dpce bogata caravană. X. La nunta lui, cam într’a- murg, Pe calu-i credincios >și murg, Aleargă acum grăbitul mire. Păn’la Ardgva ’n fericire Călcat-a drumuri fel de fel. Subt grele sarcini, după el, Deabia-și trag pașii gâ- fâind, Cămile ’n șiruri pe subt e Se duc pe drum și stră- lucind, La-gât le sună clopoței... Lăsindu-și jara — Sinoda- „ : /«/ ’ Convoiul prințul conducea. I Scriitorii basarabeni. 227 A, NACCO: XI. iată o capelă ’n drum; Aici de mult zace-adormit Nu știu ce prinf, ce e a- cum D’o mână rea pus în pă- mânt. D’atunci la ospăț, sau la luptă Ori careva de se grăbea, Zeloasa pururea molitvă Lângă capelă el făcea; Și-acea molitvă îl păzea D’a dușmanului mână rea. Dar junul mire a călcat Vechi obiceiu de buni lăsat, Ca o iluzie streină Pe dânsu demonu-l cerca; In gând subt umbra nopții El pe mireas’o săruta. D’îndată ’n preajmă-i dpi trecură... Ba și mai mult... o’mpu- șcătură. “ J. RĂDULESCU: XI, Un paraclis pe deal stri- luce Demult aici, subt sfânt» cruce In Domnul doarme - un prinț slăvit, De mână de vrăjipaș pierit. De-afunci, la nuntă, sau . bătaie, Ori care călător trecea Spre Domnul ruga-i în .văpaie Să ’nalțe-aici obișnuia — Și ruga îl ferea în cale De-a Musulmanilor pum- nale. Dar mirele îndrăzneț trecu, Ca moșii cruce nu-și făcu, La visuri rele, necurate, Vicleanul Demon l’îndem- na; In ceața nopții ’ntunecate, Miresei gura-i săruta... Deodată ’n cale- doi... se pare ?... Mai mulți 1 trag focuri... ce e oare " ? Cum vedem și A. Nacco și I. Rădulescu tra- duc păstrând chiar măsura versului lui Lermontov. A. Naccp traduce ceva mai . aproape de textul lui Lermontov, decât Rădulescu, unele versuri sunt mai greoaie,¹ daf dacă luăm în considerație epoca în care a tradus A. Nacco, trebue să recunoaștem* că traducerea este făcută nu fără oarecare talent. Tot așa sunt traduse și ce.lelalte poezii. Citam vre-o două-trei bucăți: 22S Cultura românească în Basarabia. Din „Melodia ebraică". „Inima-mi e tristă. Grăbește-te căutător,. Din harpa asta aurită, Cu-a tale degete, ce lunecă ușor, Să scoți melodia dorită. Și de vor fi încă speranți în fundul ei,, Tu’n căutător le vei trezi, Ș’o lacrimă de s’a găsi în ochii mei S’a scurge ea... m’ă răcori... Dar fie cântecul tău grav și liniștit, Să nu respire desfătare. Eu vreu să plâng, căutător. Sau pieptu-mr chinuit Mi s’a sdrobi de supărare.....“ Poezia „Nu ride“. „Nu ride de a mea profetică durere,' Căci eu știeam ce-mi pregătește sorțul' meu; Știeam, că capul ce-l iubeai cu mângăere, De pe al tău sân va trece la călău. Eu îți spuneam iubifo: că’n lume n’oi găsi Glorie, noroc. Când ora crudă a sosi Eu voi cădea-și-a vrajbii glumă Va înegri, zimbind, un geniu neiflorit, — Și eu m’oi stânge fără urmă, D’a mele dulci speranțe și munci ce-am suferit... Dar eu fără de spaimă sfârșitul mi-l aștept; E timp demult să schimb această viață, Las lumea să fărâme cununa-mi de poet,^ Cununa mea de spini, făr de speranțe". Din poezia „Privesc". „Privesc în viitor înspăimântat, Privesc trecutul cu durere, Scriitorii basarabeni. 229 Șz ca un om la moarte condamnat In jur eu caut mângâere. La ce mă pregătește soarta mea ? La ce amar să ’mpotrivește ea Speranțelor juniei mele ? Veni-va oare solul dreptății Să-mi spuie mie scopul vieții?..." Cu mult talent este tradusă poezia lui Ler- montov „Cântec căzăcesc de leagăn", localizând-a prin schimbarea refrenului rusesc „baiușchi baiu" prin naturalul „puiușorul meu" și introducând ima- ginea „fătului frumos" din basmele românești. „Dormi, copile, făt frumos, Puiușorul meu. Luna caută voios în leagănul tău. Eu povești ți-oi povesti, Ți-oi cânta' mereu; Dar tu dulce vei dormi, Puiușorul meu. Terec fuge ’nfuriat, Valu-i e turbat, Rău cecen se fură 'ncet Către malul 'nalt. Dar viteaz vechi și vestit Fostau tatăl tău. Dormi, drăguță, liniștit, Puiușorul meu. , Traiul vitejesc curând Singur l’ăi afla; Și pe cal încălecând Pușca vei lua. Șeaua ți-oi împodobi Cu mătăsuri eu... Ear tu dormi, nu te trezi, Puiușorul meu. 230 Cultura româneasca în Basarabia. La privire-i fi voinic, Toți te-or lăuda; Când â fi să te petrec - Tu din mână-i da... Câtă lacrime de dor O-i se vărs cu greu! Dormi; copite, ’ncetișor, Puiușorul meu. Foarte am se mă mâhnesc Și te-oi aștepta; Noaptea am să te vrăjesc, Ziua m’oi ruga; Oi gândi că tu urăști Și că-ți este rău... Dormi păn’ îngrijit tu ești, Puiușorul meu. Iconița din chivot Eu de drum ți-oi da: Când vei fi tu întristat, La ea te-i ruga. Și-n războiul sângeros ’Să fii ca un leu. Dormi, copile, făt frumos, Puiușorul meu“. E de prisos să ne mai oprim și asupra celor- lalte poezii, cu toate că ar merita să fie publicate , și ele. In aceste poezii qititorul va găsi aceleași lipsuri în ce privește forma, tehnica versului, pe a- locurea greșeli stilistice, dar va găsi și unele strofe în care cât se poate de bine este redată frumu- se|a energicului vers al lui M. Lermontov. A. Nacco a scris și câteva bucăji originale : o „Poemă dedicată la acei cari - au ,de gând să facă voiajuri prin țări străine în, anul 1867“, o altă poemă fără titlu, eu urinatoarea dedicație : „Prea iu- Scriitorii basarabeni. 231 bitului meu prieten închin această poemă cu iubire și recunoștință. Alexis Nacco. Spre aducere aminte. Ediția I. Bessarabia, 1866“ și câteva poezioare mai mici. Am văzut din traducerile lui A. Nacco, că el cunoștea destul de bine limba literară românească, că el întrebuințează o mulțime de neologisme, ce nu erau obișnuite în limba care se vorbea în Ba- sarabia, că el scriea cu slovă latină. Totodată am constatat, că A. Nacco a avut ocazia să cunoască - literatura românească în anul 1853—1854, când a stat în țările românești și poate că a trecut prin România și în călătoriile sale prin străinătate. Din scriitorii Români din vremurile acelea A. Nacco îl cunoaște mai bine pe V. Alexandri. El traduce din românește în rusește „Adio Moldovei*, care s’a păstrat într’un manuscris, singura traducere din V. Alexandri în versuri, el dă titlul frumos de „Lăcră- mioare" a lui V. Alexandri la două carnete cu tra- duceri din rusește; pe o foaie volantă găsim tran- scrisă poezia lui V. Alexandri „Adio“ („Adio ! ah, nici odată")¹), fără strofa a treia și fără partea a doua din strofele a patra și a cincea, și poate tot sub influența lui V.'Alexandri el culege și vre-o două poezii populare. Iată cum îl imitează A. Nacco pe V. Alexandri: 1. Floare albă a primaverei, Ce ai născut din suc de flori, Zefir dulce tu al serei, .Aurora fără nori; V. V. Alexandri. Opere complecte, București 1901, p. 90-91. 252 Cultura românească în Basarabia; Azi te pierde a me vedere, Ia se stinge, eu te las, Pe alte țărmuri soarta cere S’ arunc astăzi al meu pas. Sclavăi frunza care zboară Pal capriciului vânt, Frunza cade, sclavul moare Și el riare un mormânt. Eu te las, te las ferice, Uită chiar de am trăit, Și suspinul îți va zice — Am fost sclav, dar te-ani iubit. 2. Rămâi sănătoasă, Scumpa mea iubită, Peptul mă apasă, Viața mi-i sdrobită. De voi muri poate, Departe de tine, Peptul meu va bate, Plângând pentru tine". Cum vedem, structura versului este a Iui Ale- xandri; A. Nacco repetă chiar un rând din „Adio Moldovei" („Eu te las, te las ferice"). în „poemele" lui A. Nacco se simte Influ- ența cântărețului dela Mircești. „Poema dedicată la aceia care au gând să facă voiajuri prin țări străine în anul 1867“, este scrisă probabil sub im- presia călătorirei în străinătate, pe care el a fă- cut’o cu un an înainte. De fapt această scriere a lui A. Nacco nu este „poemă", cum o numește el, ci o descriere pe alocurea destul de hazlie a Fran- ței, a Parisului, cu oarecare reflexii asupra anului Scriitorii basarabeni.235 nou. Poetul spurte, că „anul vechi, cel păcătos" In zadar se luptă cu „valul vârtos" al mortii, că el se „duce ’n vecinicie, unde multi din ani s’au dus“ și se va plânge de necazurile, ce Ie-a avut pe pământ: „N’a putea să tăinuească El urgia omenească, Care l’o îmbătrânit Și în groapă l’o vârât¹¹. El va povesti, cum „Noi petrecem a noastră viață Și c’o inimă de ghiață Zilele noi omorîm, Și la moartea lor privim" etc. Dar iată că se arată și anul nou, și poetul ■esclamă: „Hai cu toții să-l hăim, Hai cu toți să-l întâlnim, Să ne fie ’n ajutor El în timpul viitor. Hai să dăm mână cu mână Și cu dânsul dimpreună, Să trecem plaiul vieții Plaiul dulce a tinereții. Căci al nostru cer ferice Ni-o trimis pe noi aice, împreună să trăim, Și între noi să ne iubim, Ca doi frați de la o mamă De-o făptură și de-o samă, Amândoi numai c’un nume Amândoi c’o soartă ’n lume. 234 Cultura românească în Basarabia. Haide dar să ne grăbim Viața noastră s’o trăim, Cu o gingașe simțire Jn amor, în fericire, In petreceri, în cântări In voiajuri, în primblări, Pe ia țărmuri depărtate . De toți oameni admirate; Haide să ne răcorim, Haide să călătorim, Intr’o țară ’neantătoare, Cum nu-i alta pe sub soare, Hai la Franța ’mpodobită Și cu flori acoperită, Să vedem orașul lumii Plin de toate a ei minuni". Urmează descrierea „minimelor" din Fran|a„ din Paris. „Ca Parisul alt oraș, Mare, mândru și poznaș Toată lumea de-i umbla, Nu-i vedea nici nu-i afla: Casele’s cu șapte rânduri, Tot de piatră și de ziduri, Cu frontoane ’mpodobite, Cu balcoane dinainte" etc. Poetul descrie toate, ce x „In Paris sunt adunate Ca să fie admirate De Francez și de străin, Fie Turc, fie creștin. Scriitorii basarabeni. =7 Multe lucruri am văzut In plimbarea ce-am făcut Prin orașul mult vestit, De minuni împodobit. Iar din toate-i mai frumoasă Parisiana grațioasă Cu-a ei sprintenă mișcare Și tiurniură ’ncântătoare“. A. Nacco cu o abundență de amănunte se o- prește asupra „parizienelor", asupra frumuseței lor, asupra „făpturei lor grațioase" și „inimei miloase": Pentru partea bărbătească Ele ’s gata să jertvească, Datorie, cinste, nume, Locul care-l țin în lume; Și într’ aceasta au dreptate, Pentru că sânt înzestrate Chiar de singur Ziditor De un sân plin de dulce amor“... După e descrie baletul francez, A. Nacco ter- mină, recomandând nevestelor să nu îngăduie băr- baților „Să se ducă numai ei Intf acele ’mpărății, - Unde-s fetele frumoase, Unde-s doinele duioase, Că niai mult nu-i veți vedea, Și atunci veți rămânea, Ca la țara cea grecească Fără partea bărbătească, Și '’n zadar vă veți boci, înapoi ei n’or veni; Ca de vreți să-m’ascultați, Voi de dânșii V'aninați, '236 Cultura românească în Basarabia. La un loc călătoriți, Iar din frâu tot ț’epeniți; Cum ceva îți observa, Pe loc frâul îți scurta, Ș’atunci cred că veți întoarce Cu barbați și’n bună pace“. Am subliniat unele rânduri, chiar unele strofe, care în întregime au fost împrumutate dela V. Ale- xandri („Hora unirii" „Dridri"). Pe lângă faptul că în „poema" lui A. Nacco cu toate defectele de stil și de vers, se simte ritmul, cadența, măsura versului lui V. Alexandri, se repetă chiar unele e- pitete; în această „poemă" simțim maniera de a descrie a lui V. Alexandri, felul lui de a vedea lu- crurile, optimismul lui, iubirea lui față de viață. H h- A doua poemă fără titlu dedicată unui prieten „spre aducere aminte", scrisă la 1866 este un pam- flet destul de răutăcios la adresa, probabil, a vre unui boer basarabean. Se începe cu promisiunea poetului de ' a descrie „portretul" „unui boer în lume" cu condiție, că cititorul îl va săruta, îl va iubi; A. Nacco spune că se va feri a arăta „a lui prostie", că va căuta să-l scalde „în miroazne". „Și pe urmă vi l’oi da Ca să-l sărutați în gură, Care este ca 6 șură“. După acest „prolog" se începe descrierea în cinci capitole a „prietenului" lui A. Nacco : La o curte domnitoare, Din părinți de viță mare Scump odorul s’au născut Si de Vodă a fost crescut. Deodată șapte manei Și pe urmă cinci dădăci, Scriitorii basarabeni. 257" Pruncul nostru a avut, Când la curte a șezut. Pentru aceia a eșit El c’un nas nemărginit, Pentru aceia a lui gură Este mare ca o șură, Pentru aceia capul lui Samănă cu-a porcului, . Pentru aceia-i urechilă Și-i buzat ca o mândrilă". Până la douzeci de ani a crescut „între slugt și între țigani" și s’a făcut „ca un bivol". Eroul lui A. Nacco a învăfat și carte, Și de aceia-i crăcănat, Căci îi foarte învățat". După ce și-a făcut studiile , „prietenul" lui A. Nacco a fost prezentat lui Vodă, unde a făcut cu modul lui de a se purta o impresie foarte rea, și unde a fost numit într’o demnitate nu tocmai onorabilă. Autorul nu cruță mijloace, ca să-I înjosească pe „eroul" său, poate un adversar personal al lui, el trece adeseaori în descrierea luî peste marginile în- găduite, întrebuințează chiar expresii care nu ca- drează cu moravurile obicinuite în literatură. După ce eroul și-a adunat o avere mare, vânzând mai multe lucruri din curte, el vine la Vodă și cere să-i dea voie să-se ducă dela curtea domnească. „La o șatră țigănească, Că mii dor de neamul meu Și de scumpul meu Hău, Care eu ram lepădat, Când în slujbă am intrat". Vodă îi primește demisia și „copilul" trece în Basarabia, care eveniment A. Nacco îl descrie, fo- 238 Cultura româneasca în Basarabia. losindu-se de o poezie populară cunoscută în Ba- sarabia : „Frunză verde de sulcînă, Trecu-i Prutul apă lină Și ’ntr’un codru 'ntunecat Dragul mamei s’o aflat. Acolo într’un bordei S’o ascuns cu-a lui viței Și-o trăit vr-o zece ani, Zi și noapte făcând bani, 'Mâncând ghindă de stejar Și pelin de cel amar“. Sub îndemnul mamei sale, o țigancă „vrăji- toare", prietenul lui A. Nacco caută să-se căsăto- rească, dar nimeni nu vroia să meargă după el și „Atunci mama ’n ajutor Ii descântă de amor Și vrăjește-o biată fată, Ca să-l îndrăgiască ’n dată. Iar pe dânsul l’o șchfmbat, In ficior de împărat Și i-o dat un talisman, ’Să nu pară gogoman". Urmează mai departe descrierea nunții: La o curte de ’mpărat Nuntă așa nu s’a ’ntâmplat, Căci atuncea un ținut . Zi și noapte-o petrecut-, Au băut, au ospătat,. Iar țiganii au cântat Doine dulci de iubire, De omor de fericire. Copilită mândră floare, Cț’un sân plin de lăcrămioare ScriHorir bassrobeni 39 Pare veselă ușdară, Ca o zi dș primăvar Numai după mintă fiu observat toți cine e mirele, „că în loc de împărat, ț’au văzut pe-al meu mintios". In „epilog" autorul descrie, cum „prietenul" lui trăia retras; uitat de toți, ' adunând bani, de o sgârcenie atât de mare, încât '.ia murit femeia de foame. Ne-am oprit cu intenție asupra conținutului „poemei" lui A. Nacco, în care fără îndoială se de- scrie viața vre-unui boer basarabean, care a jucat un oarecare rol Iți Societatea basarabeană de a- tunci. Scrierea este pătrunsă de un subiectivism, de o ură personală a autorului, care cum am vă- zut, adeseaori îl face să treacă peste formele obi- cinuite, cu toate, că și acest manuscris a fost de- stinat pentru tipar¹). Din punct de vedere al for- mei, al limbei această „poemă", este inferioară descrierei de mai sus a călătoriei la Paris; în ea mai puțin se simple influența lui V. Alexapdri. Am notat mai sus,..că A-'Nacco a adunat și câteva poezii populare din Basarabia, din pare s’au păstrat numai trei/Ele au un caracter pur basara- bean. Redăm textul uneia diiț ele, care poartă titlul „Cântecul flăcăilor⁰. „Frunză verde aliinică, La mormântul lui Calică Este-o floare răsădită^ iCe'.nu Creștesă ’nflorească, Ce crește ’să veștezască ~ Și’A pământ să putrezască. Lă moșie s’au cerut, Din. Chișinău l-aib pornit. 1) Pe coperta colorată a carnetului citim nota: „Ediția I* 249 Cultura românească în Basarabia, Și din trubă l’au Jelit; La rogatcă au venit, Doisprezece flăcăi l’au intâlnit Toți călări pe cai au fost, Cu cai înșălați, frumoși; La stăpân s’au închinat Prinprejurul lui au stat, Si așa l’au petrecut De stăpân nerăzlețit, La moșie au sosit, Cazacii l’au întâlnit, Toți cu săbiile scoase Și cu lacrimi toți pe față', Nărodul cu mare jeli L’au luat ei pe năsăli Și prin sat că l’au primblat Si din trubă au cântat, La biserică l’au dus Sus pe scaune că l’au pus, Să-l jălească mic și mare Pe alor stăpân ce-au fost. Dimineață ne-am sculat La Calică ne-am adunat Și din trubă că-au trubit, Cazacii s’au adunat, La Calică s’au grăbit', Șepte popi l’au prohodit, Că Calica a murit Și în groapă l’au așezat Ziua bună ne-am luat“. Poezia aceasta, ca și celelalte două poezii,, denotă, că A. Nacco se interesa de poezia popu-- lară, că el chiar în poema din urmă întrebuințează în unele cazuri forma acestei poezii (în trei cazuri),- țî că poate aceasta se datorește tot influenței luii V. Alexandri. Scriitorii basarabeni. 241 Cum vedem, activitatea literară a lui A. Nacco este foarte variată. El traduce din rusește, din Crâ - Iov și Lermontov, mai multe bucăți, el adună câteva poezii populare, el scrie două poezii și două poeme originale, în care se simte influența lui V. Ale- xandri. A. Nacco este cel mai tipic reprezentant al scriitorului basarabean, care nu s’a .ridicat la ni- velul nici al culturii rusești, nici al celei românești. Totuși A. Nacco cunoștea bine și literatura rusă și cea românească. El știe să aleagă . cele mai fru- moase fabule din Crâlov și cele mai gingașe poe- zii din Lermontov, pe de altă pgrte el traduce în rusește una din cele mai patriotice poezii a lui V. Alexandri „Adio Moldovei* și se folosește de mij- loacele poetice ale lui V. Alexandri în poeziile și „poemele" lui originale. La A. Nacco nu găsim însă nici o notă patriotică românească, cum vedfem la I. Sârbu, nu găsim nimic din viața Românilor basarabeni, din suferințele lor, nimic despre situația lor sub stăpânirea rusească. A. Nacco lasă prea timpuriu scrisul în româ- nește. Au fost de vină împrejurările, sau poate că titlurile și situațiile pe care i-le-a oferit guvernul rus au adormit în el dorul de a scrie în limba stră- moșească,—nu știm. Faptul este, că ceva mai târziu el scrie o serie de lucrări istorice în rusește, nu tocmai favorabile chesfiunei românești în Basarabia. Dar încercările lui de a scrie în românește vor rămânea ca un fapt istoric, care ne va face să uilăm o parte din greșelile lui ulterioare. 4. Dacă I. Sârbu și A. Nacco au avut o oarecare cultură literară, dacă ei cunoșteau mai mult sau mai 16 242 Cultura românească în Basarabia. puțin literatura rusă și ceva din literatura românească, Gheorghe Păun, un alt scriitor basarabean necu- noscut, este poetul eșit din sânul poporului româ- nesc din Basarabia, legat cu massele largi ale aces- tui popor, străin, ca și acest popor de cultura rusă. El a avut ocazie, cum vom vedea mai jos, să cu- noască puțin și literatura românească, în special poeziile lui V. -Alexandri, dar aceste cunoștințe s’au răsfrânt în poeziile lui, cum se resfrânge în imagi- nația copilului povestea celor mări: el imitează, pe alocurea reproduce, în întregime cele auzite și ci- tite de el, dar o face aceasta cu acea sinceritate și inocență copilărească, cu acea credință, că el este autorul celor reproduse, care ne fac și pe noi să credem în inocența lui. , Gh. Păun s’a născut la anul 1848 în Aprilie, în târgușorul Fălești din județul Iași (Bălți). Părinții lui ^veau intenția să-l facă preot, dar ca țărani ei n’aveau posibilitate de a-și da copiii la școala spirituală și ei își trimit băiatul la mănăstirea'Frumoasa, unde învață carte, cântarea, tipicul etc. înzestrat cu o voce frumoasă, Gh. Păun trece la Chișinău, unde cântă în corul catedralei și unde ia parte pe la anul 1865 ca actor într’o trupă românească. Intre anii 1867—69 Gh. Păun se înrolează ca actor în- tr’o trupă românească cu care trece Prutul, cutre- erând orașele Moldovei și suportând toate mizeriile unui actor provincial. Se vede că Gh. Păun avea succes, întrucât părinții cu mare greutate au putut să-l convingă să-și lase cariera de actor și să vină acasă. La anul 1870 căsătorindu-se, el devine cân- tăreț întăi în satul Obreja, jud. Iași (Bălți), iar mai pe urmă în satul său natal Fălești. Dar și în calitatea de față bisericească, el con- tinuă să rămâie același actor : n’a fost o nuntă moldovenească, o petrecere din jurul Făleștilor, la Scriitorii basargbeni. 243 < care să nu fi luat parte Gh. Păun, unde să nu fi răsunat vocea lui frumoasă, unde să nu fi cântat doine moldovenești. Faima cântărețului dela Fălești trecuse departe de granițele ținutului Iași. Dar viața ; obositoare de actor și poate și mizeriile pe care le îndura în împrejurările, în care nu era înțeles, i-au zdruncinat sănătatea, și după o boală îndelun- gată, moare în floarea vârstei la 1875, lăsând so- . ția cu doi copii mici¹). Părinții lui îndurerați au . ars cărțile și manuscrisele, ce au rămas după el, considerând, că ele au fost cauza morții lui tim- purie. Gheorghe Păun. Dela Gh. Păun ne-a rămas un carnet cu 166 •de poezii ’ și două „acrostihuri". Câteva file din carnet lipsesc, așa că din numărul de poezii arătat mai sus unele lipsesc complect, iar din altele s’au păstrat numai fragmente. Pe ultimele două pagini găsimi următoarea notiță scrisă cu slovă chirilică "veche, ca și întregul carnet: 1) Aceste date ni le-a procurat fiul lui Gh. Păun, Mihail, Pi- .rectorul școalei normale din Hotin. 244 Cultura românească în Basarabia. „Cartea aceasta este a smeritului, scriitor, și singur socinitor¹) Gheorghe Feodorov Păun. 1868“. In aceste cuvinte se oglindește, ca într’o pi- cătură de apă, talentul modest al „scriitorului" Gh. Păun. Poeziele rămase dela el denotă iubirea lui ne- mărginită față de poezia populară, pe care el o imitează, pe care el o crează, ca să treacă în gura poporului. Gh Păun este tipul poetului poporan, care crează pentru popor și este înțeles de el, este tipul „lăutarului" român, anonim, necunoscut, dar apropiat de popor, tipul cântărețului colectiv. Chiar poeziile lui V. Alexandri, pe care el le copiază, le imitează sunt poezii populare, adunate de poetul român. In carnetul lui Gh. Păun găsim următoarele poezii din V. Alexandri: „Doina doinită*, „Doina iubirii*, „Când eram la maica fată*, „Cântec hai- ducesc*, „Oltule Oltuțule*, „Frunză verde baraboi*, „Fiicăde birău*, „Turturica*, „Baba cloanța*, „Cio- banul*, „AdioMoldovei*, „Hora“ș\ „Ciocoiul*. Unele din aceste poezii sunt copii din V. Alexandri cu foarte mici modificări potrivit graiului basarabean, iar altele se depărtează foarte mult de original. Iată, de exemplu, „Turturica* lui Gh. Păun: „Amărîta turturică Când rămâne singurică Și când soția își răpune, Nu vra să se mai îmbune. Și zboară în pustie adâncă, Nici nu bea, nici nu mănâncă. Unde este apă rece, Nici nu vede și o trece, Unde vede apă rea Alcătuitor, autor. Carnetul cu poeziile lui Gh. Păun se gă- sește la autorul acestei lucrări. Scriitorii basarabeni. 245 O turbură și o bea. Unde vede apă bună Ea trece ca o nebună. Când auzi cucul cântând Și merluța șuerând Nu mă știu om pe pământ, Nici nu mă știu unde sânt. La vârfușor, sus pe nuc Cântă dușmanul de cuc, Dar mai Jos pe-o rămurea, Cântă și o turturea, Cântă și nu se jelește, Că soția nu-și găsește Și-și rîșchiră penele, Ca mândra sprincenilea. Cum vedem, începutul acestei poezii seamănă cu „Turturica" lui Enăchiță Văcărescu, iar sfârșitul ei se apropie de varianta acestei poezii culesă de V. Alexandri. Ceiace este mai interesant, este faptul că aci găsim motive (versurile „La vârfușor sus pe nuc“) din colecția de doine populare a lui S. Ma- rian („Cântecul despărțirii". începutul: „Colo’n jos între hotare este un nuc cu frunză rară“), cântec a cărui variantă se cântă și astăzi în Basarabia (se începe : „Ici în vale la izvoare, crește-un nuc cu frunza rară“ etc.) Gh. Păun desigur cunoștea poeziile lui V. Ale- xandri, dar este greu de presupus, că el a cunos- cut și varianta lui E. Văcărescu. Ear motivul dela sfârșitul poeziei, după cât ni se pare, nu a fost pu- blicat până la 1868, ceiace ne-ar da indicație să credem, că sau Gh. Păun a cules această poezie din gura poporului, sau a modificat poezia lui V. Alexandri, introducând motive auzite de el dela popor. ¹ 246 Cultura românească în Basarabia. In poezia „Adio Moldovei", cum am avut oca- zia să constat, Gh. Păun modifică întregul conținut al acestei poezii, păstrând numai câteva versuri dela început ’). De asemenea schimbă mai multe versuri din poezia „Fată de birău", adăugând câteva com- parajii noui²). In poezia „Oltul" Gh. Păun schimbă numai câte un cuvânt în unele versuri, așa rândul „Oltule, râu blestemat" din poezia lui V. Alexandri la Gh. Păun sună: „Of, Oltule, râu supărat" sau: „De’mi oprești pe Nitul meu", la Gh. Păun : „Și-mi oprești iubitul meu", etc. Ca să putem compara cum schimbă Gh. Păun unele din poeziile lui V. Alexandri, confruntăm poe- zia lui V. Alexandri „ Ciocoiul" cu varianta aceleiași poezii a lui Gh. Păun : n V. ALEXANDRI: GH. PĂUN : Frunză verde baraboi, Mă ’ntâlnii cu un ciocoi: —„Bună cale, măi Române, ‘-‘-Mulțumim ciocoi de câne. —Măi, mojice, fu ești beat. —Latre, ciocoi gulerat, Că eu astăzi n’am mâncat. —Măi, mojice, mojic rău, Las’că mi te-oi drege eu Când o veni birul greu. ^rr-Alelei l pui de ciocoi l ; be te-ași prinde la zăvoi, Să-ți dau măciuci, să te moi, Frunză verde baraboi, Pe drumul lui Dorohoi, Merge-iin car cu șase boi încărcat cu păpușoi, Și-l ajunge un ciocoi. —„Bună cale, măi Române, —Mulfămim ciocoi bătrâne, —Măi, Române, tu ești bat, —Latri, ciocoi gulerat, Că eu de trei zile n’am mâncat, Nici boii n’am adăpat, Și tu mă faci că sânt bat. Dar ciocoiul dracului ■ . 1) V articolulnostin „Vasile AlexandrișiBasarabia\Vn.Tw.„yia\9. Românească". 1922, N. 4. 1) Ibidem. Scriitorii basarabeni. 247 V. ALEXANDRI: GH. PĂUN: De pele să te despoi. Ca să-’mbrac cu pelea fa Pistoalele și flinta, Vântul să nu le pălească, Ploi să nu le ruginească Ochiul să nu le zărească". Știind harul calului, Vârâi mâna supt o brâncă, Și scoate un bici rotund Și-i da vo una-două. Dar biciu se frânge-n două; Jar Românul dracului, Știid harul carului, Vârâ mâna supt o scoarță Și scoate o nuea groasă, Jumătate ciotoroasă, Și-i dă vo șapte-nouă, Și pe deasupra vo două. Dar ciocoiul dracului, Dând călcâe calului Aleargă la satul lui, Satul lui crâșmarului. — „Măi Ioane, măi crâș- mare, Aprinde-mi o lumânare Măcar de două parale, Și rachiu de trei parale Și să mă ungi pe spinare, Că m’am bătut cu țăranii". Cum vedem din aceste poezii, Gh. Păun schim- bă, amplifică poeziile lui V. Alexandri, folosindu-se de imagini noui, pe care el desigur le împumută din poezia populară. Tot sub influența lui V. Ale- xandri, a poeziilor Iui populare, Gh. Păun compune o mulțime de poezii populare în stilul celor adu- ' nate de V. Alexandri sau poate le adună din gura poporului, modificându-le puțin, cum Ie modifica și V. Alexandri. Gh. Păun se folosește de toate mij- loacele poeziei populare în ce privește forma și conținutul, de aceleași comparații, paralelisme, de a- celeaș epitete, aliterații, de care se folosește poezia populară, având ca izvor natura, ce-1 Înconjură pe Român. Iată începutul majorității poeziilor lui Gh. 248 Cultura românească în Basarabia. Păun: „Frunză verde garofițău, „Frunză verde a- somieu, „Frunză verde toporaș*, „Frunză verde tei- lor *, „Frunză verde chiparos¹¹, „Frunză verde trei măsline*, „Frunză verde de mohor*, „Frunză verde pui de tei*, „Frunză verde trei gărnate*, „Frunză verde trei alune*, „Frunză verde desulcină*, „Frun- ză verde somnoroase*, „Frunză verde de săcară*, „Frunză verde poamă neagră*, „Frunză verde leu- ștean“, „Frunză verde de prăsade", „Frunză verde arnăut*. Iată una din aceste poezii: „Frunză verde peliniță, Mai gătește-mă, măicuță, De-un cal bun și de-o suliță Coi să mă duc la graniță, La granița Turcului, Unde-i greu voinicului Cât e pasul Turcului. Busuioc verde pe masă, Rămâi, maică, sănătoasă Dacă n’ai fost bucuroasă Să-ți aduc o noră ’n casă Să șezi cu nepoți la masă*. Sau: „Frunză verde poamă neagră, Gândul meu pe unde-aleargă, Nu-i pasere să-l întreacă Și voinic să mai petreacă, De vei vrea a cerceta Și de mine-a întreba Eu singur îți voi spune: Eu totdeauna-s la primblare, Ca să-mi mai treacă de jale*... etc. In poeziile lui Gh. Păun, ca și în ale Iui A. Scriitorii basarabeni. 249 Nacco, nu găsim nimica, ce ne-ar aminti de starea lucrurilor de atunci în Basarabia. Sunt însă vre-o două-trei poezii, care fac aluzie la unele evenimente istorice, la trecut. Așa, de exemplu, în poezia „Frunză verde trei gărnate“ se vorbește despre Napoleon, după ce au luat Rușii Parisul. Iată cum sună înce- putul acestei poeziii, care ar fi o prelucrare a u- nui cântec răspândit în Țările românești în prima jumătate al sec. XlX-lea ¹). „Frunză verde trei gărnate, Napoleon Bonaparte, Stând în pământ de departe, La marea Apusului, In preajma Parisului Ochii în sus au ridicat, Spre Franța sau uitat, Și din gură așa zicea: — Să trăiască țara mea, Țară bună și blajină, Tu de Rus nu ai hodină, Țara bună voinicească. Cine-au fost s’o stăpânească? Rusul din țara rusască> Aluxandru împarat Multă oaste au adunat" etc. In altă poezie este vorba de eteria de la 1821» de Ipsilanti, „Care cu mare fericire, Să pornise cu oștire, Ca el să dezrobească Patria țara grecească" etc. In această poezie se ridiculizează aventura lui 1) V. C. Bobulescu. Lăutarii noștri. București, 1922, p 79. 250 Cultura românească în Basarabia. Ipsilanti, care avea în capul oștirii „cornandiri mai mari, plăcintari și covrigari". Majoritatea poeziilor lui Gh. Păun se referă la iubire, la dragoste, Ia deziluziile amorului, la trăda- rea femeei x). „In oraș para se varsă Din inima mea cea arsă. Focul acest tulburat La toți este vederat. Și nimeni nu se îndură S’astâmpere a mea arsură, Căci tot felul de durere Are leac și mângâiere; Dar durerea de oftare Nici un leac în lume n’are. Nu-i durere mai amară, Nici mai arzătoare pară, De cât focul de amor, Când s’aprinde vrai să mori. Acest „foc de amor", care s’a aprins în suf- letul poetului, îl face să-și reverse durerea în poezie, îl face să exclame cu desnădejde: „Că nici un minut nu trece Din adânc să nu suspin*. In cele mai multe din poeziile lui Păun, de a- celeași motive, se zugrăvește iubirea femeei, sufe- rințele ei din cauza trădării din partea iubitului, se cântă tristețea despărțitei. Iată câteva rânduri dîn- tr’o poezie de așa fel: „Rămâi sănătoasă, Mi-a zis și s’a dus; 1) Aceste considerațiuni le-am expus în orticolul nostru „Pa- gini îngălbenite". Renașterea Moldovei". No. 1, 1920. Scriitorii basarabeni. 251 Pieptul mi-s’apasă Pacea mi-a răpus. Mi-am pierdut vederea, Lacrimile-mi curg Și îmi pierd simțirea— Unde, vai, să fug. Acum n’am zi bună Dragul m’a lăsat, Sânt ca și-o nebună, Doamne, ce păcat, Inima mă doare, Capul mi-este greu, Pieptul de suspinuri Se bate mereu". ' Dar după dragostea poetică cu suspinuri, cu așteptări „în zadar", (poezia „In zadar alerg pă- mântul"'), cu întâlniri pline de poezie, vine și proza vieții, și poetul nostru, ca și toți poeții, se deziluzio- nează și iată cum își exprimă sentimentele: „Maică sfântă milostivă, Ce scapi pe toți de otravă, De muerea cea bețivă, Rea, ’ndrăcită, guralivă. Eu le auzeam aceste, Că este între neveste, Și nu puteam crede că este. Ci gândeam că-i o poveste; Dar acum cu însuratul, Văz că m’o dus păcatul Să dau peste necuratul, Să eu munci ca vinovatul, îmi părea ca niște glume Când auzeam din guri bune, Că o veste ții în lume Cu șaptesprezece, nume: 252 Cultura românească în Basarabia. Viespe, viperă, omidă, Strechii, vidră și aspidă; De-ași sta toate a le scrie N’am cerneală și hârtie Câte mi le face mie Draga scumpa mea soție, Că de când îi mie dată Totdeauna-i tulburată¹". Și poeziile de iubire au ca isvor de inspirație poezia populară. „Turturica", „cucușorul", „păsăruica", „puica", „luna", „stelele" sunt imaginile poetice la care recurge Gh. Păun. Gh. Păun nu este un simplu culegător al po- eziei populare, nici un imitator a poeziilor lui V. Alexandri, ci este poetul poparan prin spiritul că- ruia trec poeziile poporului, pe care le colorează, le individualizează, poate uneori chiar le crează. Poeziile lui, pline de o naivitate inocentă a omului simplu fără multă carte, scrise în limba poporului, uneori fără rimă și fără ritm, nu ne pot interesa pe noi astăzi. Dar ele, probabil, că au fost gustate de vechea Basarabie la nunțile, la petrecerile, la care le rostea și le cânta Gh. Păun. Ele vor rămânea ca o amintire istorică din viața culturală a Basarabiei, ele ne vor aminti de firea poetică a unui om mic, a unui poet eșit din popor și cultivat de el. 5. Acei care au avut prilejuL să viziteze biserica suburbiei Chișinăului '„Râșcani", au putut observa la stânga dela intrare, în dosul bisericii, câteva monumente ale familiei Donici. Sunt mormintele numeroasei familii în Basa- rabia de altă dată, o veche familie boerească, care acum aproape s’a stâns. Scriitorii basarabeni. 2 53 Unele din aceste morminte datează din pri- mele decenii ale veacului XlX-lea, altele-s mai noui, iar unele sunt chiar din zilele noastre, din anii dinaintea războiului mondial. Și ceia ce te surprinde este faptul, că toate inscripțiile de pe aceste monu- mente sunt scrise în românește. „Aici odihnește robul lui Dumnezeu .... Donici*. In ciuda vremurilor și a împrejurărilor și ca o mustrare tăcută a acelor familii din boerii moldo- veni, înmormîntate alături de Donici, care n’au știut să-și stimeze limba strămoșească, un veac în- treg au apelat zădarnic la sentimentul de dreptate al trecătorului grăbit, au vestit că ultima dorință a acelor care au trăit și simțit a fost, ca și amintirea despre cea mai mare taină a vieții să fie păstrată în haina, pe care o iubeau. Familia Donici a fost una din puținele familii boerești în Basarabia, care în decursul întregului veac de oblăduire străină, și-o păstrat caracterul său național. Alexandru Donici, al cărui nume va rămânea pururea în literatura română, a fost cea mai bună dovadă a acestei afirmațiuni. Una din ultimele vlăstare ale acestei familii, Elena Donici, care și-a făcut studiile la Iași, sub regimul rusesc, și s’a stabilit pe urmă definitiv la Paris, a apărat cauza Basarabiei la conferința păcii din 1919 - 1920. Ea este nepoata lui Matei Donici, a poetului basa- rabean necunoscut. Acei care au luat parte la mișcarea națională din 1917, puteau vedea uneori pe la redacția „Cu- vântului moldovenesc", un moșneag bătrân, cu o barbă lungă, în uniformă de general rus. Era ge- neralul Matei Donici. Nimeni nu știea însă, ca a- cest fost general în armata rusă a scris poezii în tinereță. Născut la anul 1847 în comuna Brănești 254 Cultura românească în Basarabia din județul Bălți, unde familia Donici pe vremuri avea moșie, pe care o stăpânise bunicul poetului „Stolnicul Matei Donici" ’), viitorul general întră în liceul regional din Chișinău, pe care însă nu l’a terminat¹ ²). Ceva mai pe urmă Matei Donici ur- mează școala tehnică din Moscova, dar se vede că și aici nu i-a mers, întrucât pe la anul 1868 fu ne- voit să părăsească și această școală. Pe la 1869, după cum se vede și din poeziile lui, îl vedem la Odesa, la un unchiu a lui, iar ceva mai târziu în același an, se găsește la moșia părin- ților lui la Brănești, uneori la rudele lui din Turceni. Pe la 1870 intră în școala militară de cavalerie din Tveri, după terminarea căreia la 1874 a luat parte ca voluntar în războiul sârbo-turc, iar la 1877-1878 în războiul ruso-româno-turc. După războiul ruso- japonez, la care a luat parte Donici ca general și în care a fost și capturat, el a eșit la pensie, sta- bilindu-se în Tighina. A murit la 26 Septemvrie 1921 ³). Până la bătrânețe Matei Donici și-a păstrat sentimentele românești din tinerețe, luând parte, când avea peste 70 de ani, la mișcarea națională din 1917 și mai pe urmă, fapt care a fost remarcat și de către presa română cu ocazia morții lui. Cele câteva poezii și fragmente din lucrările mai mari a lui Matei Donici s’au păstrat Ia nepoata lui, Elena, căreia probabil i-le-a încredințat poetul, când ea își făcea studiile la Iași și care a făcut o 1) II. H. Xaianna. Pocuhcb seMaeBaajiHia h cocaoBHaro crpofl Hace.ieHiH EeccapaSin no jasHUMi nepeonctr 1817 roja. Tpyju BeccapaOcttoâ yqeHaâ apxHBHoa KOMHccin, t. 111 p. 135. 2) H. B. JainKOBB. KnmaHeBCKaa oGaacTaas, huhîi nepsaa rnuHasia. BnnniHeBi 1908, p 161. 3) Aproape toate informațiile le-am căpătat dela fratele gene- ralului Donici, Vasilie Donici, căruia îi aducem mulțumiri. Scriitorii basarabeni 255 copie pentru d. I. Pelivan, iar acest din urmă a avut bunătatea să-mi îngăduie să le reproduc. Poeziile au fost scrise cu caractere noui ro- mânești, care se întrebuințeau Ia 1869. Matei Donici. Poate că nici într’o scriere apărută . în Basara- bia sub Ruși nota protestului împotriva regimului străin n’a fost așa de bine pronunțată, așa de vi- guroasă, ca in poeziile lui Matei Donici, poate că nici un scriitor basarabean n’a avut o conștiință națională așajle limpede, cum o vedem la el. Posibil, că unirea principatelor și viața nouă care s’a în- ceput la Românii de peste Prut a trezit speranțe noui în sufletul intelectualilor basarabeni. Prima poezie, scrisă la Odesa în August 1869 este întitulată „Soarta" și sună astfel: „Noi șidem pe roata vieții, Și cu frică ’n sine bieții 256 Cultura românească în Basarabia. Tot gândim, gâcim întâi, Ce soartă v’om găsi pe căi. Dar cât omul ria gâci La fantazmă n’a reci, Și gândirea s’a lăți Tot el alta a păți’. Iar pre bine el ar face, Când s’ar alina în pace; Când el viața s’ar încrede In calea ce se vede. Bună oară eu cândva gândit-am Se pat vr’o dată ce pățit-am. Of! ce zile am agiuns,' Să fiu de soartă rău împuns. Căci soarta me a prepus Să mă fac pe-aicea Rus, Să mă fac eu porcotină Și de-a Rusului scatină. Mă iertați, la noi grăesc, Tot în graiul țărănesc. Rușii dau scatina nume, Cari-i dobitoc în lume. Și gâcitam eu cândva Astfel soartă a lua? A lua un jug în spate Să port zile pre sarate. Să port numele de Rus Și să fiu avan supus La poporul ista crud, Ce năbușifau până la Prut Și n’am putut eu suferi De-asupra a peri, Și rupt de vatra părintească, Am răsărit în tara cea rusască". Odesa. August 1869“- Scriitorii basarabsnî. 257 Numai cine cunoaște împrejurările, în care au trăit basarabenii, condițiunile de viață socială și po- litică, poate să-și dea seama de îndrăzneala autoru- lui, al cărui versuri, chiar dacă ar fi fost găsite în manuscris, puteau să atragă după sine în cazul cel mai bun câțiva ani de- muncă silnică și pe urmă Siberia. Matei Donici desigur că simțea acest lucru, căci în altă poezie, datată 17 August 1869 și întitu- lată „Cugetul", el scrie: „Șezând odată de urât, Ce mic mi s’a părut De a seri versuri românește; Ei, unde gândul meu lovește! De a seri versuri, foarte bine! Zic eu în sine; Dar să mă păzesc, Căci rușine să nu pățesc. Așa pe când, muza vâzâește Și fcintazma iute crește, Luatam eu de coardă harpa, Ca se cânt de lancu și de Safta. O, Pronie, îndurătoare! Să mi dai inimă cântătoare, Ca să cânt de heroi, Tot de mare soi. In toate să văd spori Și să rup la flori, . La flori mult mirositoare De subt a nostrul soare. Din pământul românesc Din locașul strămoșesc." Ultimele două rânduri omise de autor, probabil că se refereau la Ruși. 17 258 Cultura românească >n Basarabia. Și Matei Donici în alta poezie, o idilă, care poartă titlul „Satul nou ori Pepenești" ia „de coardă harpa" și cântă despre „pământul românesc", pe care-I iubea atât de tare. Această poezie este de- dicată lui Pavel Roseti, unui proprietar din județul Bălți, după cum se spune, poet și el, dar dela care nu s’a păstrat nici o scriere. In epigraful pus în frun- tea poeziei „Satul nou ori Pepenești" găsim și ceva date care se referă la Matei Donici. Aici citim : „Satul lui M. Donici Ii frumos și mare, Locuitorii Români vo(i)nici Și mult pământ el are. In scurt eu să vă spui Că ’n scris el este Dar în ființă nu-i Și nu-i poveste*. însăși „idila" se începe cu descrierea vieții țărănești din Basarabia. Și aici Matei Donici nu scapă ocazia să-și manifeste sentimentele lui față de chestiunea Basarabiei: „Intr’o țară mult frumoasă, Ce se trage pâri în Reut Este un sat de multe case Cu biserică și preot. Căci poporul creștinesc Poartă nume românesc Și-i în țara Bessarabă, Ce de Ruși făcută roabă. In satul ist sunt multe Mori de apă, mori de vânt, Căsuțe albe vr’o două sute — Tot s’așterne pe pământ. Și cât cu ochii vezi Tot grădini și livezi;- Scriitorii basarabeni. 259 Aici în flori și verdeață Dulce-i vara viața“. Arătând bogățiile, viata întreagă a satului, care -curge „drept, încet și țărănește", cârdurile de „vitei și porci", „olanii" (băeții), car 6 se joacă „ca iezii", Matei Donici scrie : „Crâșma i-le parlament, Unde mult s’adună Tot sărbalnic element, Unde paharele și limba sună. Răcnind vorbesc de toate Ce lor li se poate, Și grăesc mult, ferbinte De ce-t ajunge minte. Prezidentul lor crâșmarul Ce-i știut de cap pre mare Ii vestit de mult tălhariu, Că inimă nu are: Strânge dăjdie; jupoaie, Pe Român, ca pe oaie Și numai nu-ăl înțelege De ce dumnealui lege“. Ia acest „parlament", care este frecventat de țărănime, a cărei „viața doarme ’n letarghie", ță- ranii vorbesc: ¹ „De Dumnezeu, de împăratul, Și mai multe hotăresc, De boeri și de tot satul. Aici în pre mare societate Găsesc și remezii și sănătate Și de urât zilele ’ș petrec La rachiu avan mai frec“. Și cu toate că parlamentul satului nu se asea* miănă cu „cel libru englezesc", poetul se împacă 260 Cultura românească în Basarabia. eu el, întrucât el, cum zice Matei Donici, este „în stilul tării mele". Urmează descrierea curții boerești, cu florărie,- cu „acareturi", cu cerdacul moldovenesc în care- boerul: „Șede, Cască și privește La niște rațe pe cel lac, Și soarele îi asfințește. O, ce priveliște, ce armonie! Pe orizont, ce nouri aurii! Ce landșafturi maestoase ! Ce locașuri scumpe și frumoase ! Dela deal Rumâni, Rumânce, Vin încet de jale cânt; Se resună în văi, în stânce Plin de dor al lor cuvânt; Și se văd ii ostiniți, La obraze mult pârliți; Și H~i dulce foare traiul, Și li-i scump a lor tot plaiul*. îndrăgostit în viata simplă a țăranului basara- bean, inspirat de tablourile scumpe sufletului său, Matei Donici, cum vedem, arată și unele neajun- suri ale vieții Românului basarabean, care trezesc în sufletul lui sentimentul de compătimire, și pe care ‘ el le iubește, ca și calitățile, ca și părțile pozitive ale vieții țăranului. Aceleași sentimente de dragoste față de Ro- mânul basarabean, față de viața lui, aceleași tab- louri din natura Basarabiei cu văile și dealurile ei, cu pădurile și Reutul, pe malul căruia a scris poezia de sus, le găsim și într’un fragment dintr’o poemă care poartă titlul: „întreruptul din poema: Un holtei de 70 ani, dedicată lui Victor Donici*, desigur vre-o- rudă apropiată a poetului. Scriitorii basarabeni. 261 începutul acestui fragment din poema lui Matei Donici este consacrat descrierii drumurilor, care duc :spre păduri și câmpii,, spre lanuri de grâu și care se aseamănă cu căile vieții omenești. Descrierea unui sat moldovenesc din valea Reutului Matei Donici aici o face în următorul mod: „Multe case grămădite Tot cu stuh acoperite. Dar biserica-i frumoasă, Curtea naltă și voioasă. După curte o grădină Ce cu apele s ’imbină Cum s ’imbină doi iubiți* etc. Reutul este descris de către Matei Donici în .următorul fel: Și apa Răutul e pură, De departe ’n Nistru cură, Cuprinzând de deal o coastă, Ca colanul pe nevastă. Si ’n apa lui se oglindesc . Viața, traiul rumănesc: Cum Rumânca spală rufe, Cum copleșul joacă ’n tufe, Cum vițeii pe toloacă Orfanica-i duc săracă, Cum purceii dela scroafă Zmulg o vatră de garoafă, Cum o fată din pădure Duce-o strachină de mure, Dar flăcăul după ea S’o sărute parcă vrea; Ca când vrea ca s’o cuprindă, Se întinde ca s’o prindă Dar e iute se zmuncește ■ Și de mamă ti grăiește Multe, multe rumânește". 262 Cultura românească în Basarabia. Matei Donici a scris și poezii m alt gen. Așa- în poezia „Sâtea“ găsim motive de dragoste, de amor, și ceiace este interesant, că această poezie este scrisă ca formă sub influenta poeziei populare, . Redăm în întregime textul acestei poezii destul de drăgălașe, cu toate neajunsurile ei de limbă: „Ce frunze verde viorică, Unde pleci tu, bre Florică ?... Ce pleci tu 'ngrabă la izvor ? — Sătea me eu se obor De adorare și amor. Ce frunze verde toporaș, Badea cântă ’n flueraș, Căci bând apă la izvor A scăpat atunci de dor De adorare și amor. Ce frunză verde lăcrămioară, Văzând badea o Mărioară La poiana lui Bujor, N’a putut scăpa ușor De adorare și ampr“. Aceleași motive de dragoste vedem si în poe- zia „Pentru alta“. „Ai iubit și tu în lume, Dar de mult â fi deatunci, Ș’acu scumpul a ei nume In uitare îl arunci; ' Pentru alta care-ți face Farmecă de tulburat, Pentru alta, care-ți place Care mintea ți-o furat“. Poeziile lui Matei Donici sau mai bine zis ver- sificările lui, fac parte din categoria scrierilor poe- ților basarabeni, despre care am vorbit mai sus.. Au scris în acelaș timp, în aceleași împrejurări, s’au. Scriitorii basarabeni. 263 desvoltat în mediul basarabean, în atmosfera cul- turală din Basarabia. Dar ele au și o mare deo- sebire față de scrierile celorlalți poeți. Gh. Păun, cum am văzut, om aproape fără carte, imitează poeziile lui V. Alexandri și cele po- pulare, le imitează cu atâta primitivitate, cu atâtă naivitate copilărească, încât se pare că este acel poet necunoscut al masselor, care trăește cu inte- resele lor și crâază pentru ele. Prin haina greoaie a poeziilor lui adeseaori străbate sentimentul cald al adevăratului poet, mai cu seamă acolo, unde el vorbește de bucuriile și deziluziile amorului. A. Nacco un cunoscător destul de bun al lite- raturii rusești și al celei românești, are un gust literar mai fin, mai desvoltat, are și o putere ima- ginară mai mare. , Matei Donici păstrând ceva din primitivitatee lui Gh. Păun și având și cultura și puterea de imagi- nație a lui A. Nacco, are și sentimentul adânc de comunitate de neam, are și nota puternică de pro- test împotriva regimului și iubirea nemărginită față de țara lui, de poporul lui, în special față de pă- tura de jos. Limba lui „țărănească", cum spune el, curată limbă moldovenească, nu se prea mlădie pentru a cuprinde într’o formă mai frumoasă gân- dul, imaginile poetului, dar pe alocarea își rupe ghiață și curge domol, ca apa Reutului, pe care-1 cântă. Și acest poet, ca și A. Nacco și Gh. Păun, n’a pătruns în massele largi ale poporului, a rămas singur, izolat, poate neînțeles, poate suferind din cauza mizeriei culturale, în care trăia poporul, pe care el îl iubea atât de mult. Dar poeziile lui Ma- tei Donici ca și ale poeților precedenți vor rămâ- nea ca o faptă frumoasă, ca un moment istoric în viața culturală a Românilor basarabeni. z'64 Cultura românească în Basarabia. 6. Am văzut, că pe la anul 1870 în Basarabia au fost câteva încercări modeste de poezie româ- nească, care la prima vedere par izolate, fără nici o legătură cu viața de atunci, dar care oglindesc situația Românilor basarabeni ’), mentalitatea lor, care se sbătea între cele două culturi, acea națio- nală veche, înăbușită, și cea străină, care încă nu reușise să copleșească sufletele intelectualilor ba- sarabeni. Dela această dată nu cunoaștem nici un poet, până în timpurile revoluției dela 1905. Dar aceasta nu ar însemna că interesul față de litera- tura românescă lipsea cu desevărșire, că n’au fost poate noui încercări de literatură locală. Că unele cercuri basarabene se interesau de literatura ro- mână, dovedește și faptul că pe la anul 1900 apar câteva nuvele românești, din Vlahuță și alți scriitori, în limba rusă în revista „Bessarabeț*, traduceri datorite d-Iui Paul Gore. Suntem informați, că fiul lui Costachi Stamati, octogenarul Nicolae Stamati, care și astăzi locuește în Bălți, are un număr însemnat de poezii, pe care nu le-a publicat și despre care noi știeam încă pe vremurile țarismului. Revoluția „școlarilor", cum a fost botezată re- voluția rusească din anul 1905, nu s’a manifestat aproape ; prin nimic în Basarabia, dar a trezit un 1) Ca o dovadă ca până pe la anul 1870 între basarabeni se manifestă un interes viu fa ă de literatura română poate servi și un carnet cu poezii românești, care se găsește la D-l Pdiit. Halippa. Carnetul are următorul titlu : „DORUL Suvenire, anul 1867 D-rei Gavriliței. A lui D- E. Bogos“. Car- netul (338 pag.) conține un număr de 175 poezii, scrise cu litere la- tine, copii din poeții români V. Alexandri. Bolintineanu, Gh. S on, M, Zamfirescu, I. Gianoglu, Gr Alexaudrescu, C. Negruți, etc. Este interesant, că cele mai multe din aceste poezii au un caracter pa- triotic. , Scriitorii basarabeni 265 oarecare interes față de limba românească, a for- mat un curent naționalist între tineretul școlar de origine românească, curent, care nu s’a stâns până în momentul unirii. După această revoluție apar unul după altul câteva ziare, o revistă bisericească, încep să apare și cărți didactice. Această mișcare o scos la iveală și câțiva poeți. Nu ne vom opri asupra poeziilor d-lui P. Halippa, a căror valoare li- terară este recunoscută, nu este locul să vorbim aici și despre poeziile d-lui 1. Buzdugan — talentul ambilor poeți este în creștere — ne vom ocupa în linii generale de activitatea literară a doi poeți basarabeni dispăruți. Unul din acești poeți este Tudose Roman. Acei care au participat la mișcarea națională din anul 1917 își reamintesc figura tragică a poe- tului—țăran, orb, dus de mână de un copil al lui, figură, care se putea vedea la toate întrunirile cu caracter național și în special la redacția „Cuvân- tului moldovenesc". O boală nemiloasă i-a răpit vederea, dar n’a stâns în sufletul lui dragostea de neam și de poezie: el își dicta poeziile sale cola- boratorilor dela „Cuvânt moldovenesc". Din auto- biografia lui, care a rămas nepublicată'), aflăm că Tudose Roman 's’a născut la 5 Ianuarie 1887, „în satul Chipercenii de sus din ținutul Orheiului; pă- rinții mei, „povestește el mai departe", mazâli, plu- gari sărmani, văzând cât e de greu să trăești fără ca să știi carte, când eram de șapte ani, m’au dat la școala din sat, unde în curgere de opt ani de zile am învățat cu greu două clase ') în limba rusească*. După ce a terminat școala a rămas pe lângă părinți ajutându-i la mica lor gospodărie, iar în anul 1905, 1) Această autobiografie, scrise la anul 1917, se află îa pose- rSiuaea noastră. 1) Școlile așa zise cu două clase aveau de fapt șase clase. 266 Cultura românească în Basarabia. citind cel dintâi număr al gazetei moldovenești „Ba- sarabia¹¹ nu-mi credeam ochilor, că citesc în limba mea“, și tânărul Tudose Roman își părăsește casa pă- - rintească și vine la redacția „Basarabiei", unde a stat mai mult timp și unde a aflat „de unde se trage neamul nostru" și unde s’a „deprins a citi românește". Aici și-a tipărit și cele dintâi poezii ale sale. A fost pe urmă invitat la redacția „Cuvântului moldovenesc", unde și-a tipărit cele mai multe din poeziile sale. In anul 1915 devine orb din cauza ti- fosului exantematic, iar în toamna anului 1921 moare la Chipercenii lui, între țarani, a găror viată a cân- tat’6 în poeziile sale. O bună parte din poeziile lui Tudose Roman au fost adunate într’un volumaș mic (în total 30 de poezii), care a apărut în anul 1919 cu litere chi- rilice în editura „Societății de gospodărie modernă și cultură națională Propășirea". Cărticica poartă titlul „Cântecul plugarului" ,*) care corespunde ad- mirabil conținutului acestui volumaș și care cara- cterizează foarte bine talentul nefericitului poet. Țăran aproape fără nici o cultură, Tudose Ro- man își petrece viața între țărani, împarte cu ei munca și nevoile vieții, sufere de aceleași mizerii, și în poeziile lui se răsfrânge această viață țără- nească, aceste dureri nemângâiate. In poezia „Soa- rta plugarului", poetul zugrăvește această viață în următoarele cuvinte: „Vai de omul cel din țară, Care câmpurile ară, Dela zori de dimineață Cu sudorile pe față. El lucrează în greu mare, Dar folos tot nu mai are, ¹ 1) ^yjoc Poisas KbHreKyj njyrapyjiyii 1919 Kamauay Scriitorii basarabeni. 267 Căci averi altora strânge Pan și oasele își frânge. Drepturile-i sunt călcate, Silnicite, dărâmate, Cârmuirea cea de sus Traiul i-a făcut nespus. Toți străinii de prin lume Fără patrie și nume, Negustori fără rușine — Când numai le vine bipe Pe țăran îl tot înșală La cântări, la socoteală, Și pe zi ce trece urcă Dătoria și-l încurcăm Ei trăesc la noi în sate, Ca tăunii pe-alui spate, Stau și storc a lui putere, Grămădindu-și lor avere. De-l și văd că bietul moare De el nimeni milă n’are, Ci îl lasă ca să piară In al sărăciei ghiare“. In altă poezie {„Cântecul plugarului") T. Ro- man, crede că țăranul „uitat de Dumnezeu" va scăpa „din chinurile grele" numai prin carte. „Ea ți-va da ție putința Unui trai mai' priitor ’ Și te-a face domn pe țară Și stăpân pe viitor". Un strigăt disperat în același sens vedem în altă poezie, scrisă în vremea țarismului: „Dați lumină, dați lumină, Voi cârmași pe-acest popor, Că zăcem în întuneric Toți în somn omorâtor 1 268 Cultura românească m Basarabia. Fost-am noi dați la peire Și uitați de Dumnezeu, Nu știm carte, n’avem parte Și trăim amar și greu... . Dați știinf adevărată, Nu povești cu logofăți Și acelea ’n limbi străine A nevoie să le ’nveți. Dați în școală limba noastră, Limba dulce din popor Limba cea moldovenească Să ’nvătăm si noi usor“. Revoluția dela anul 1917 a găsit în T. Roman un cântăreț al năzuinților Românilor dintre Prut și Nistru, al suferințelor trecutului lor, un poet, care-i îndeamnă Ia luptă pe țărani pentru dreptate („Spre dreptate"): „Voi țărani, copii ai țării, Milioane de bărbați, Din Hotin la malul mării Glasul vostru ridicați. Cereți drepturile sfinte, Ce de-un veac vi s’au răpit, Ca de-acuma înainte Să trăim mai fericiți. Astă~zi lumea să răzbună Pe țarismul vechi și rău Și la viață dreaptă, bună Pleacă toți cu Dumnezeu. Deci și voi, frați dela țară, Pentru drepturi vă luptați, După viața cea amară Fericire să aflați. Și pământ, și libertate Voi, Români, veți căpăta Scriitorii basarabeni. 269- Dacă toți pentru dreptate In unire veți lupta !“ In poezia „Sub a țarului domnie" T. Roman descrie situația în care se găseau Românii basara- beni sub regimul rusesc: „Sub a țarului domnie Am trăit ca vai de noi, In nespusă sărăcie , Asupriți, flămânzi și goi! C’ au domnit la noi în țară Venetici, călăi, tirani, Și ’n robie sub povară . Ne-au ținut atițea ani. Doamne sfinte, ’n țara mamă Parcă-am fost niște străini, Am trăit de bună seamă, Ca o floare printre spini. Chiar și mila ’mpărătească Numai rele'ni-a voit, Căci și limba strămoșească Să vorbim ni s’a oprit. Am trăit la noi în țară Fără drepturi și cuvânt, Indurând numai ocară Pe al strămoșilor pământ". Când a intrat oastea românească în Basarabia? și a sosit momentul unirii, T. Roman să adresează, ostașilor cu următoarele cuvinte („ Către ostași)* : „Frați ostași, cu arma ’n mână Apărați țara română, De dușmanii din afară Și de cei ce sânt în țară, Cari vor să mai domnească Pe moșia strămoșească, 270 Cultura românească :n Basarabia. Și pe noi în grea robie Au de gând să ne mai ție. Sămănând la noi în țară Ură, vrajbă, foc și pară, Căci n’au dânșii bucurie Neamul nostru se reînvie...*. Dar făranul poet, care în 'mai multe poezii („Moldova*, „Craiul dac“, „Țării mele* etc.) cântă «durerea și dorințele poporului român din Basarabia, iubește ca toți țăranii natura, în mijlocul cărei tră- ește, și în poeziile lui se vede această iubire ne- mijlocită, naivă („In luna lui Mai“, „Chemarea primăverei*, „Iarna"). In mijlocul naturii țăranul uită de necazurile vieții, natura este izvorul ener- giei lui, aici el găsește liniștea sufletească. Iată cum exprimă Tudose Roman această legătură între -el și natură: „Drag mi-a fost în câmpul verde Liniștit să viețuesc, Depărtat de-amarul vieții Și de răul omenesc. Acolo ’n singurătate Cucul să-l aud cântând Și pe biata ciocârlie Sus în aer ciripind. Aer dulce cu mirezme De pe câmpul înflorit Mi-a fost drag să mă dezmierde, Când mă aflu obosit.ₜ Și pe șes în umbra sălcii Pe covorul de chirău Mi-a fost drag murmurul apîi Să-mi îngâne gândul meu". In poeziile lui Tudose Roman se găsesc șî note religioase: credință în Dumnezeu este o altă Șcriik>rii bașarabeni. 271 notă caracteristică mentalității poporului de jos. Și această credință se vede în poezia „ Venirea lui lisus Hristos" și „In noaptea învierii". De un adânc lirizm este pătrunsă poezia „Gânduri negre", în care se oglindește starea sufletească a poetului orb. Cităm această poezie în întregime: „Bate vântul ne’ncetat Tot mai iute și ’ndesat, Nouri suri plutesc pe cer, Soare n’am văzut de ieri. Inima-mi s’a tulburat Și se sbate ’mpedecat; Cine-mi știe jalea mea, Și de unde vine ea? Gânduri negre vin mereu Și să ’ndeasă ’n capul meu, Vin ca vântul și se duc, Eu de ele mă usuc". Intre poeziile lui Tudose Roman găsim și poe- zii de dragoste („Aduceri aminte", „Dorul", „Cân- tec" etc.). Dar ele nu sunt caracteristice pentru talentul hii T. Roman, deși și în ele găsim note de senti- ment poate uneori naiv, dar adânc. In poezia „Cân- tec de leagăn", poezie scrisă sub influența poeziei românești din partea dreaptă a Prutului, T. Roman zugrăvește dragostea mamei pentru copil: „Dormi, copile, ’n legănaș, Dragul mamei copilaș, Dormi în somnul tău duios Dragul mamei, făf frumos. Luna, stelele lucesc Oamenii se odihnesc, Numai eu de dragul tău Legănându-te mereu, 272 Cultura românească în Basarabia. Stau cu tine de veghez ' Și din ochi des lăcremezi. Dormi, cu Domnul eu te las Dormi, și fă-te un viteaz. Fii un Grue — grozovan Să ai suflet de Roman, Groaznic pentru cei haini, Luptător cu cei străini. Viața ta, al mamei pui Pentru țară tu s’o puiu. Tudose Roman, acest Colțov al Basarabiei, a cântat viața țăranului, nevoile lui; în poezia lui se oglindește și epoca renașterii poporului românesc din Basarabia, revoluția națională din anul 1917. Așa, cum au fost scrise aceste poezii, în limba poporului, fără multă artă și fără influențe din a- fară, vor rămânea ca mărturii adevărate ale senti- mentelor și gândirii țăranului basarabean în timpul revoluției și înainte de ea. Mai puțin interesante sunt poeziile lui Ion Bo- ur-Cazâu, țăran din. corn. Gâncești jud. Chișinău, mort în răboiul de la 1914-1918, care a lăsat un carnet cu o mulțime de poezii populare, probabil, compuse de el, sub titlul destul de nostim: „VoinP ceașcă viață a lui Ion Bour Cazâuar). Iată un fragment dintr’o poezie a lui: „Când iar am flăcău odată Am iubit și eu odată, Am iubit așa de strașnic, Că-mi era dragă vrăjmașnic“... Sau poezia „ Cântec hoțesc a lui Ion Bour-Ca~ zâu“: „Foaie verde de sulfină, Când eram de un an de*zile 1) Carnetul lui I. Bour-Caalu ss păstrează la D-l P, Halippa. Scriitorii basarabeni.273 Luam caii din grădină Și căruța cea mai bună. Când eram de-un an-de doi, Scoteam din poiată boii. Când am prins a strica porți, Mă știam cu hoții toți. Când eram de doi-de trei, Toți umblam cu buzdugan, Când eram de ani mai mare M’am învățat a ’mbla călare“ etc. Sunt niște poezii populare,' pline de naiviîăți, greoaie, care oglindesc „voinicească viață a lui Ion Bour Cazau", iubirea lui, idealizarea puterii brute. Se zice că el însăși era de o putere colosală și în naivitatea lui povestea, că el este cel mai voinic în Hânceșli. Carnetul este scris pe la anul 1907. 7. Războiul mondial ne-a răpit pe unul din cei mai de valoare poeți basarabeni, pe Alecu Mate- evici, al cărui talent abia trezit la viață era menit să treacă peste cadrele regionalismului îngust și să devie un factor puternic al culturii românești în ge- nere. Născut la 16 Martie 1888 într’o familie pre- oțească cu tradiții românești în satul Zaim din jud. Tighina, Â. Mateevici de mic copil capătă un interes viu față de limba românească. Tatăl lui, preotul Mihail, un preot cum se mai întâlnea câte unul prin satele uitate ale Basarabiei, era abonat la revista „Albina", din care fiul lui capătă primele cunoștin- țe de limba românească și, poate, primul im- bold pentru poezie. După școala primară urmează școala spirituală din Chișinău, iar după absol- virea acestei școli, la anul 1909 trece la semi- narul teologic din același oraș. După absolvirea se- 18 274 Cultura rom ân cască în B așar a hi a. miliarului, în anul 1910 întră în Academia teologică din Chiev. In anul 1914, își ia licența în teologie, este profesor la seminarul din Chișinău, devenind și preot. A murit în floarea vrâstei la 13 August 1917, îmbolnavindu-se de tifos abdominal pe fron- tul românesc, unde plecase în calitate de preot mi- litar. Nici unul din scriitorii basarabeni înainte de unire nu cunoaștea atât de bine limba poporană, și „limba vechilor cazanii". Limba copilăriei lui și o îmbogățește prin cititul cărților bisericești, iar mai târziu și-o perfecționează la redacția ziarului, „Basa- rabia"; a „Vieții Basarabiei", a ..Luminătorului" și a „Cuvântului moldovenesc". La Chiev ia parte a- ctivă la mișcarea cercului național al studentilor moldoveni „Deșteptarea", iar în timpul revoluției, la 1917, vine de pe frontul românesc pentru câteva zile la Chișinău, unde participă Ia congresul corpu- lui didaclic și unde își citește minunata sa poezie „Limba noastră". Majoritatea poeziilor lui A. Mateevici sunt tra- duceri din rusește. Dar A. Mateevici știe să aleagă din scriitorii ruși ceea ce se potrivea cu firea lui, cu concepția lui idealistă, religioasă. în ultimii ani îna- inte de revoluție în literatura rusă și în concepția intelectualității rusești se manifestă un curent mis- tico-religios, care dealtfel este caracteristic culturii rusești în genere. Și A. Mateevici, care își face studiile în școalele cu caracter religios rusești, pă- truns de ideia unei regenerări sufletești a omenirei, și totodată un naționalist convins, prin traducerile sale caută să ridice sufletul poporului din care făcea parte. Dar pe el nu-1 pasionează curentul bolnă- vicios al religiunei mistico-anarhice a scriitorilor moderni Rozanov și Merejcovschi, pe el îl intere- sează poezia idealistă din trecut a lui Alexie Tolstoi Scriitorii basarabeni.275 și scrierile poetului tineretului decepționist rus, a lui Nadson. Acest din urmă cel mai strălucit reprezen- tant al decepționismuhii frumos din literatura rusă, care prin farmecul poeziilor sale, prin pesimismul său atrăgător, a răpit atâtea vieți fragede, a #îne- bunit atâtea capete sucite, îl influențează pe A. Ma- teevici. Dar A. Mateevici alege din poeziile lui Nadson ceia ce se potrivește cu ideile lui, cu con- cepția lui idealistă, religioasă, ceia ce este mai să- nătos în poezia acestui poet. Și iată cum traduce în românește A. Mateevici una din cele mai fru- moase poeme a lui Nadson „Creștina": „Măreața Romă doarme ’n pace, Umbrita de livezi tăcute, Și o liniște adâncă zace In rândul curților ei mute. O noapte blândă a primăverii Domnește ’n uliți somnoroase, Iar luna focul tremurării II scaldă ’n ape scânteioase ; Și Tibru-dungă lucitoare, Curând în negrele lui maluri C-o murmurare gânditoare, Iși mână apele în valuri... Cu capu ’n piept, cu crucea ’n mână, Sub a ’nchisorii neagră pază, O blândă tânără creștină, Pe pietre aspre dormitează. Zădarnic pus-au stăruințe Chinuitorii ei cei răi: Făgădueli și suferințe N’au sfărâmat credința ei... Neomenoasa judecată A osândit’o eri la moarte, Dar mâne ’n ceruri ridicată 276 Cultura românească în Basarabia. Primi-va scrisul altei soarte... Și iată c’o dorință sfântă Pe sine ’n jertvă a s’aduce, la-și merge calea de osândă, Iși merge drumul cel de cruce. Prin vis a patriei câmpie O vede de stejari umbrită Și râul — lunca albăstrie — Și casa dragă și iubită..." Și așa traduce A. Mateevici această frumoasă poemă până la sfârșit, păstrând ritmul originalului, ținându-se aproape de textul rusesc, fără neologisme, introducând uneori cuvinte, ca „tremurării", „mur- murare", care nu se aud în limba română, dar care amintesc cuvintele vechi ale cărților bisericești. Și din A. Tolstoi A. Mateevici alege aceleași • motive religioase, cu caracter idealist, alege aceleași poezii, în care se zugrăvesc caractere tari, gata pentru sacrificii, care sunt gata să-și jertvească chiar viața pentru idealul său. Acest ideal este idealul creștinesc. Poema lui A. Tolstoi „Păcatoasa", în care se descrie desfrâul societății de pe vremea Iui Hristos, și puterea cuvântului acestuia din urmă, întrupează acest ideal creștinesc. Iată cum traduce în româ- nește A. Mateevici această poemă : „Norodul fierbe... glasuri, tunet, Cântări și din chimvaluri sunet, Verdeață primprejur și flori, Iar printre stâlpi, pe la ușori, Perdele-n țesături frumoase, Cusute din mătăsuri groase, ' Curți, minunat împodobite... Cristaluri, vase aurite, Ce ca un soare strălucesc. Scriitorii basarabeni._ 277 Pe afară — mare grămădire De cai, trăsuri — la hodinire ; La masă oaspeți năvălesc, s>7 vorba lor se varsă slobod Prin sgomot, cântece și tropot...\ La masă se vorbește despre toate, și se po- menește despre Hristos. „Acele vorbe le ascultă O tânără ’n păcat căzută, Purtarea necuviincioasă, Ciudata ei îmbrăcăminte Despre viața păcătoasă Spun tuturor fără cuvinte. Ea, în adâncul desfrânării Pe toți îi trage, ca într’o apă ; De cursele destrăbălării Nici tânăr, nici bătrân nu scapă. Nu-i știe inima mustrare, Precum nu știe nici rușine, Și frumusețea de vânzare O ia pe aur ori și cine...“ In trufia ei care nu știe limită, ea declară că nu se teme de nimeni, chiar de învățătorul. Vine în mijlocul comesenilor ei loan Botezătorul, pe care-1 întâmpină cu „vorbe obraznice". Dar iată că se a- rată figura blândă, iertătoare a lui Hristos. „Privirea blândă i-a ajuns Adâncurile depărtate, Si negrele a ei păcate El, ca în zori le-a luminat... Ea stă la îndoială încă, Dar pocăința cea aprinsă începe inima să-i strângă; Și' ’n mijlocul tăcerei iată 278 Cultura româneasca în Basarabia. Paharul tânăra deodată Pe pietre jos din mână-l scapă, Pân în adâncuri sguduită, Și cade-a veseliei roabă Tremurătoare, îngălbenită, C’un plâns amar și tânguios Jos înaintea lui Hristos*. De aceleași idealuri creștinești este pătrunsă poema lui Tolstoi „loan Damaschin“, pe care o traduce A. Mateevici. Iată un fragment din această traducere : „La slujba țării așezat Și proslăvit e Damaschin ; Din toți slujbașii ’n halifat El, cel mai mare e creștin ; Și cârmuirea din oraș El cu haliful o ’mpărțește, Și-al stăpânirei lui părtaș, In toate cele ’l sfătuește... Grădinile-i nemărginite îmbracă curtea în verdeață, Și vecinie verzi și înflorite Șlobod mirosuri de dulceață ; Lucesc într’a luminei raze Satirii mulți de pe păreți, Și’n valuri roșe-sângeroase Rubinii stâlpilor măreți De-a soarelui fierbinte-arsură Găsesc hodină ș’alinare Sub a mătăsei țesătură, In umbra ei răcoritoare*... După A. Mateevici au rămas și câteva poezii originale, dar și ele sunt pătrunse de aceleași mo- tive religioase. Iată una din ele („Un sfat“): Scriitorii basarabeni. 279 „Să fugi de faptă rea, creștine, Ascult’al Domnului cuvânt Și făptuește numai bine Din leagăn până la mormânt. Atunci cu zimbet fericit Vei trece prin această viața Si chiar și moartea liniștit, Putea-vei s-o privești înffață. Atunci plug, săceră și sapă Vor fi ușoare ’n mâna ta, Și lângă un ulcior cu apă Tu veșnic vesel vei cânta. Iar când muri-vei, cu mult dor Străini și neamuri te-or făli, Și flori din lacrimile lor Pe-al tău mormânt vor răsări". Aceleași idealuri creș¹inești, liniștitoare, înălță- toare, pătrund și poezia „Cântecul clopotului". De un interes deosebit este poezia lui A. Ma- teevici „Eu cânt", în care autorul își manifestă iu- birea sa față de țăranul român, părerile sale so- ciale. Reproducem un fragment din această poezie frumoasă: „Eu cânt pe-acei, ce ’n jug și chin Pe-a lor spinare țara țin, Cari ’n robie și necaz ’ Voinici, puternici au rămas! Vânjoși, înalți, ca fierul tari, De soare arși, bătuți de vânt, Brăzdează harnicii plugari Al țârei lor mănos pământ. Din plug pe toți ei ii hrănesc, Vărsînd pârăie de sudori, — Dar tot puterile le cresc: Pe-acești puternici muncitori Eu cu mândrie-i cânt!... 280 Cultura românească hi JJasarabia. Eu cânt pe-acei, ce pan acum, Fără cărare, fără dram, In noapte rătăciți au stat, Nădejdea însă n-au lăsat". Poetul termină cu următoarele cuvinte profe- tice : „Și glasul vieții ascultând, Venirea zorilor eu cânt". Să nu se uite, ca această poezie a fost scrisă la anul 1914. In poezia „Mania" A. Mafeevici descrie dure- rea mamei, care și-a pierdut fiul în război, dar care își găsește mângâere în faptul, că fiul ei a murii vitejește. Poetul termină această poezie cu urmă- toarele strofe: „Și 'n bătălia cea aprinsă Sărit-ai plin de vitejie, La moarte, ca la stea nestânsă, Ai năzuit cu bucurie. Acum la vatra ta străbună încet eu numele-ți șoptesc, Din lacrimi-ți împletesc cunună, Dar moartea ți-o blagoslovesc". In poeziile lui A. Mateevici se găsesc- și alte motive: așa este frumoasa poezie „In zarea anilor", în care amintirile trecutului sunt amestecate cu do- rințele nelămurite ale tânărului poet (poezia este scrisă la anul 1907, v. „ Viata Basarabiei" „ 1907„. No. 4). „In zarea anilor trecuți Eu văd în flăcări asfințituri, Eu văd albastre amurgituri In zarea anilor trecuți. Scriitorii basarabeni. 281 * E primavara, sunt în floare Salcâmii, stau pe gânduri dus, Și-o căldură ’mbătătoare Și-o mirozn’ amețitoare Mă duce lin departe ’n zare, In zarea anilor apuși. Și atunci salcâmii gânditori Stau înfloriți în zori de foc; In umbra crengilor cu flori Visam cu visuri de noroc. Dar anii ceia sunt pierduți In zarea anilor trecuti“... Cea mai frumoasă poezie a Iui A. Mateevici este poezia „Limba noastră", cântecul de lebădă al talentatului poet, scrisă de el cu câteva săptămâni înainte de moarte. Această admirabilă poezie, plină de avânt patriotic, de iubire față de neam, a fost scrisă în momentele, când se rupsese lanțurile ro- biei noastre, când se întrezărea o eră nouă în viața Românilor basarabeni. Ea va rămânea pentru totdea- una în literatura română, ca o podoabă neprețuită și totodată ca un indiciu pentru poeții nbștri, că izvo- rul frumuseței adevă aie a poeziei se poate găsi în limba poporană, naivă, dar plină de bogății ne- închipuite. Cităm o parte din această minunată poezie: „Limba noastră-i o comoară In adâncuri înfundată, Un șireag de piatră rară Pe moșie răvărsată. Limba noastră-i foc ce arde Intr’un neam, ce fără veste S’a trezit din somn de moarte, Ca viteazul din poveste. 282 Culiura românească în Basarabia. Limba noastră-i numai cântec, Doina dorurilor noastre, Roiu de fulgere ce spintec Nouri negri, zări albastre. Limba noastră-i graiul panii, Când de vânt se mișcă vara.,. In rostirea ei bătrânii Cu sudori sfințit-au țara. Limba noastră-s vechi izvoade, Povestiri din alte vremuri; Și cetindu-le ’nșirate, Te ’nfiori și te cutremuri. Limba noastră îi aleasă, Să ridice slava ’n ceruri, Să ne spue ’n hram și-acasă, Veșnicile adevăruri. Limba noastră-i limbă sfântă, Limba vechilor cazanii, Care-o plâng și care-o cântă Pe la vatra lor țăranii"... In același an al revoluției rusești Ia 10 Iulie, la Mărășești, unde prin sânge s’a afirmat încă o- dată puterea de viață a poporului român, dreptul de a avea o altă soartă, A. Mateevici se gândește la soarta Basarabiei, în care se frământa ideia unirii și scrie poezia „Basarabenilor“. „Să știți: de nu veți ridica Din sânul vostru un Proroc, In voi viața va seca: Zădarnic soarta veți ruga, ■ Căci scoși veți fi atunci din joc, Și-ți rămânea făr’de noroc. Din chiag de lacrimi, de dureri, Din trăsnet de mânie sfântă Și din nădejdi și sbuciumări Scriitorii basarabeni. 283 Din năzuinți și frământări El trebui facla să-și aprindă. Și’n suflet neamul să-și cuprindă. Și ’n țara noastră va purcede Pe drum de spini și chinuire Cu gloata celor ce l’or crede Și duh aprins de înnoire Va duce ’n propovăduire*... etc. In carnetul inedit a Iui A. Mateevici mai sunt câteva poezii originale. Așa este poezia „Frunza nucului¹¹, „Zîna*, „Cântec de leagăn*, „Unora*, „Deasupra târgului Bârlad* și altele. In această din urmă poezie, scrisă la 15 Iulie 1917 poetul este indignat de faptul că Nemții au aruncat un „snop de pâine" cu o scrisoare, în care se spunea că în Muntenia Nemții au cules o recoltă bună și nu se tem de foame. Poetul face apel la dreptatea Celui de sus în următoarele cuvinte: „O, Doamne,y unde-i ispășirea, O, Doamne, unde-i mântuirea, Străinii ne-au mâncat sudoarea, Iar noi ne chinuim flămânzi. Pământul, ce-ne-a fost ca floare Din colț în colț Tu îl aprinzi; Afurisirea cadă, Sfinte, Judecătorule părinte, Pe cei ce țara ne-au vândut Și robi năvală ne-au făcut; Dar milă fie-Ți de creștin, Ce spicul din sudori îl crește De-un biet nevinovat Român, Ce-și spune-amarul românește*. In poezia „Unora*, A. Mateevici consecvent părerilor sale exprimate și într’un articol, se ridică împotriva neologismelor în limba română, împotriva 284 Cultura românească în Basarabia. tendinței de latinizare, sau mai bine zis, împotriva curentului pentru introducerea limbei literare din vechiul regat, care preocupa pe vremuri cercurile intelectuale basarabene: • • • „Voi voiți a noastră limbă S’o înnoiți surpându-i temeiurile vechi, Și noua latinie, macar ca-r fi cam strâmbă Vă pare totuși cântec"... A. Mateevici a lăsat și alte scrieri în româ- nește, a lăsat câteva cercetări cu caracter cultural, referitoare la Basarabia, dar numele lui nu va fi legat de aceste lucrări. Numele lui v’a fi rămas în literatura română, chiar dacă ar fi scris numai poe- . zia „Limba noastră". VIII. Publicație periodice românești. „Buletinul eparhiei Chișinăului" din anii 1867—1871. „Basarabia". „Viața Basarabiei". „Moldovanul". „Basarabia reînoită." „Luminătorul." „Făclia țării." „Glasul Basarabiei." „Cuvânt Moldovenesc." Ca- lendare moldovenești. „Școala moldovenească". In Basarabia de sub regimul rusesc au fost și oarecare încercări de publicistică, au fost încercări de a scoate reviste și ziare în limba românească. Nu ne vom ocupa aici de articolele și studiile, care priveau cultura românească, scrise în ziarele și revis- tele rusești. Numărul' acestor articole și studii est< foarte mare; n’a fost aproape revistă mai mult sau mai puțin serioasă, care într’un fel sau altul să nu fi atins chestiunea românilor din Basarabia. Și cu toate acestea opinia publică rusească era rău informată asupra Românilor. Pentru scopul nostru ar fi inte- resante lucrările tipărite în rusește a acelor Ro- mâni basarabeni, care nutreau sentimente naționale, care apărau chestiunea națională, care propagau ideia culturii românești in Rusia. Dar aceasta ar 286. Cultura românească în Basarabia. cere o cercetare specială. In capitolul de față ne mărginim numai la ceeace a fost tipărit în limba românească. Autoritățile bisericești din Basarabia la anul 1867 au intervenit către Sinodul rusesc cu rugă- mintea de a aproba scoaterea unui buletin eparhial ’), așa cum era obicinuit în celelalte eparhii din Ru- sia. Cum însă nu toți clericii cunoșteau limba rusă, s’a cerut ca o jumătate a acestei reviste să fie tipărită în „moldovenește", ceeace s’a îngăduit de către Sinod. Primul număr apare la 1 Iulie 1867 sub redacția arhimandritului Varlaam, rectorul semi- narului, rus de origină, și a profesorului semina- rului Mihail Scvorțov de aceiași origină. Revista apărea „de două ori în lună la 1 și la a 15 zile. Prețul tipărirei pe un an cu trimetere și adu- cere acasă 6 ruble'argint". Revista conținea partea oficială și neoficială. Prima parte se tipărea în două limbi paralele și avea două rubrici: „Punerile la cale a preasfântului Sinod", și „Punerile la cale a stăpânirei de eparhie". In a doua parte se gă- sesc articole aparte în rusește și în românește, fără ca să fie traduse. Toate articolele românești, ca și cele rusești, aveau un caracter religios, Așa în mai multe numere se tipăresc articolele: „Hsus Hristos, a lui vreme, viață și lucru", „Adunarea alcătuirilor în scurt, care duhovnicește cuprind dog- mele", „Tâlcuirea evangheliei lui Matveiu", „Sfân- tul loann Zlataust ca un propovădnic", „Sfântul Sofronii,patriarhul Ierusalimului", „Descrierea cea cu bisericească procesiune cu sfânta de minuni fă- cătoare icoană a Maicii lui Dumnezeu toamna dela mănăstire până la orașul Chișinău" etc. Ici colea găsim și câte o predică. Limba în care era scrisă 1) KflnmHeBcm enapxiaabHbia Bijoaocin. Publicațiile perjodice românești. 287 revista este o limbă moldovenească, fără neolo- gizme, pe alocurea cam st icată. Iată, de exemplu, cum scrieau basarabenii la anul 1868 (No. 3, 1 Aprilie, p. 89 art. „Sfântul Sofronie Patriarhul Ieru- salimului”) : „Nu mai puțin de cât Palestina înflorea cu mănăstirile Eghiptul. Intru ele se afla mănăstiri slăvite cu numi de mari nevoitori—Antonii, Maca- rii, Pahomii, — întru carii mu înceta de a se păstra chipul cel vechiu a vieții călugărești. loann Mosh încă pan la întâlnirea cu Sofronii au fost în țara aceasta, fiind trimis de mai marele lavrii a lui Feodosii după pricinele mănăstirii. Nu este îndoială, că el în voroavele cu Sofronii, nu slobozea din vedere de a spune prietenului său înștiințare de darea aceasta și cu aceea au întărit intru el nebi- ruita dorință a căuta înțelepciunea părinților din Eghipetu,..' Toate articolele sunt traduse din rusește, ceea ce se simte și în rândurile citate. La anul 1871 partea românească a revistei „Buletinul eparhiei Chișinăului" a fost suprimată. Abia după revoluția dela 1905 se fac noui în- cercări pentru a scoate reviste și ziare românești. Era lucru natural : revoluția după războiul ruso-ja- ponez între alte probleme ale statului rus a pus și problema drepturilor naționalităților din Rusia. Po- lonejii, Ucrainenii, Finlandejii, în genere aproape toate popoarele subjugate au început o luptă în- dârjită pentru redobândirea drepturilor naționale, pentru cultură și pentru limba națională. Și Românii basarabeni, o mână de intelectuali din Chișinău, și-au pus în gând să scoată un ziar. Aceasta s’a făcut cu concursul basarabenilor, care se găseau în vechiul regat: profesorul univer- sității din Iași C. Stere a venit la Chișinău, unde a pus Ia cale, cu cei câțiva basarabeni scoaterea 288 Cultura româneasca în Basarabia. primului ziar românesc în provincia dintre Prut și Nistru. La 24 Maiu, Mercuri, la anul 1906 apare primul număr al „gazetei național-democratice „Ba- sarabia", tipărită la început cu litere rusești. In articolul de fond al ziarului, autorul necu- noscut, punând un motto: Dacă nu eu pentru sine, apoi cine pentru tine" scrie: „Zice un proverb poporal. Cu adevăr putem zice, că- acestea cuvinte sânt întocmai pentru noi basarabenii. Până astăzi basarabenii au fost lipsiți, ca și ceealalți cetățeni a Rusiei, nu numai de un drept a sta la cârmuirea țării, a petrece niște dorite legi pentru binele poporului, dar au fost opriți și de o învățătură și de o știință de limba lor strămo- șească. Stăpânirea țării, punându-i pedică la tot pa- sul basarabeanului, întru un timp nu prea îndelun- gat a adus Basarabia la o cale, prin care țăranul nu putea aduce nici fărmăturile de sub masa boe- rilor. Nu pute face asta întunecatul nici atât, cât făcea măcar fratele lui—țăranul rus“... „Neînțelegând limba, sărmanul basarabean au fost lipsit de lumina învățăturii, au fost lipsit de cel mai întâi drept omenesc a înainta cu mintea pentru binele său. Prin milostivele rospuneri a stă- pânirii nevoitului basarabean i-o rămas numai șă plece capul în pământ și se înjugi alcătuirea cu boul său. Dar iacă o ’nceput a răsări soarele. O devenit vremea, că cârmuirea țării s’o poarte poporul singur prin aleșii săi. S’au înte- meiat Gosudarstvenaia Duma"... „Numai o gazetă pe limba moldovenească va deschide ochii moldovanului"... „Deșteaptăte, Române, JPubticațiile periodice românești. 289 din somnul robiei. Ai în videre, că de astăzi îna- inte, cum țe vei așterne, așa vei dormi*. Caracterul național al ziarului e și mai bine pronunțat în al doilea articol semnat de Alecu Nour. Intre altele în acest articol citim: „De o sută de ani Basarabia noastră, țară de plugari Români, a întrat în sânul popoarelor Ru- siei, dar pân’ acuma basarabenii n’au luat nici o parte în mișcările lor naționale. Starea noastră e înapoiată. Poporul basarabean lipsit de lumine ve- nite de pe piscurile înalte ale gândirii omenești, tpt rămâne sărac cu duhul și tot nu ș^'e, nici nu vede, că dreptul lui cel mai sfânt — național — ră- mâne sfărâmat de mânele străine. Bunul cel mai înalt de gândire și de simțire românești — nici esă din întunericul, în care de veacuri este învălită mintea și inima Moldovanu- lui“... „Peste Prut, în Bucovina, în Ardeal și Ma- cedonia neamul românesc are mulți vajnici luptători pentru interesele lui naționale. Numai noi, moldo- venii din Basarabia, sântem cei rămași în urmă și nici n’avem fruntașii săi, riavem fiii săi aleși, prin care poporul nostru va putea spune în Dâmă un cuvânt în sfatul neamurilor*... „Noi știm, că popo- rul nostru e o mare putere, dar ea n’a ajuns încă la conștiință de sine și far’ începător de această conștiință poate fi năprasnică, ca oceanul nemăr- ginit*. Cu aceste cuvinte pline de entuziasm revoluțio- nar, de încredere în viitor începeau tinerii luptă- tori ziarul românesc din Basarabia. Această notă națională pătrunde toate paginele ziarului, ea se strecoară în fiecare rând, în fiecare cuvânt. Ziarul printr’o serie de articole caută să trezească popo- rul basarabean la o viață nouă, la o viață națională, îi amintește de origina lui, de comunitatea lui et- 19 290 Cultura românească în Basarabia. nică cu Românii din regat și din provinciile austro- ungare, propagă ideia școalei în limba maternă, luptă pentru introducerea limbei românești în in- stituțiile din Basarabia, explică „folosul gazetei moldovenești", îl combate pe „vânzătorul de neam" P. Crușevan. In gazetă găsim bucăți din poeții ro- mâni, din M. Eminescu, V. Alexandri, C. Negruți, M. Poni și altii, găsim informatii din „Universul li- terar" și alte ziare, descrierea expozifiei din Bucu- rești etc. Apariția gazetei a fost salutată de „Viața Românească", ziarul „Liberalul" și de mai multe persoane din Basarabia. In genere „Basarabia", care apărea de două ori pe săptămână a fost un ziar foarte bine informat și cu o direcție națională - bine determinată. In fruntea ziarului a fost răposa- tul avocat E. D. Gavriliță, iar ca colaboratori d-1 P. Halippa (Pintilei Cubolteanu), I. Pelivan, M. Vântu (T. Vârtej), bătrânul Vasile Oatu (Moșu Vasile), Alecu Nour, C. Porumbescu (Porumbac), Al. Mateevici, S. Cujbă, Gh. Slârcea (Georgescu), Th. Inculet și alții. Până la 1 Ianuarie 1907 a apărut 54 de nu- mere ale ziarului „Basarabia". Administrația ru- sească nu punea piedici apariției ziarului la centru, dar căuta prin toate mijloacele să împiedice răs- pândirea la sate. încă prin Decembrie 1906 au început să se primească plângeri dela abonați că nu primesc ziarul, cu toate că trimisese costul a- bonamentului. Intervenția direcției ziarului la admi- nistrația locală n’a avut succes, așa că conducă- torii ziarului au fost nevoiți să renunțe la scoaterea ziarului. La 11 Martie 1907 apare ultimul număr scris destul de îndrăzneț, cu poezia „Deșteaptă-te, Române" și cu articole de protestare împotriva re- gimului. Despre rolul pe care l-a jucat „Basarabia" în viața culturală, a provinciei noastre am putea ~ Publicațiile periodice românești.291 spune cu cuvintele altui ziar românesc „Viața Ba- sarabiei", care peste un an dela apariția primului număr al „Basarabiei" scrie câteva rânduri calde (24 Mai, art. „Ziua de mare amintire") la adresa confratelui său dispărut (No. 6:) ...„Vom spune numai, că ea a fost prima gazetă moldovenească, care s’a învrednicit să-și spue cuvântul său despre viața Moldovenilor din Rusia și despre nevoile și neajunsurile poporului moldovenesc din Basarabia în limba strămoșească, în limba noastră moldove- nească. Tocmai toate acestea i-ar fi gazetei „Ba- sarabia" ca o cunună de flori pe care ea a câști- gat-o după lucrarea sa. Cât pe noi, ne interesează nu părerile și vederile „Basarabiei", dar numai de- cât singurul fapt, că ea a trăit și a vorbit moldo- venește. Astfel astăzi... de când noi Moldovenii a- vem cuvântul tipărit, să ne aducem aminte de ga- zeta „Basarabia" și de acei lucrători, iubitori de neamul lor moldovenesc, care mai întâi de toate s’au dat, cum au știut, slujirei norodului nostru din Basarabia! Și mai cu seamă să aducem mulțumiri acelui bun moldovean de baștină, care stătea în fruntea acelei porniri moldovenești din Basarabia— bătrânului nostru avocat E. G. Gavriliță, care cel dintâi s’a supus dorinței de a sluji Moldovenilor din Basarabia prin limba lor"... După o lună și ceva după moartea năprasnică a „Basarabiei" apare ziarul citat mai sus „Viața Basarabiei". In ziua învierii la 22 Aprilie 1907 ’a văzut lumina primul număr. E caracteristic, că „ Viața Basarabiei" a apărut „în două feluri", cum se spune în anunț,— cu litere rusești, pentru acei, care știu să citească rusește, și „cu litere româ- nești pentru marele public inteligent al Basarabiei și tuturor țărilor locuite de Români". „Direcția zia- rului este moderată, luptând cu răzvrătirea ca și 292 Cultura românească în Basarabia. cu înapoierea*. „Viața Basarabiei* anunță că, „se va purta potrivit cu împrejurările de față, cu deo- sebită băgare de seamă, și nu va urmări decât fo- losul neîndoelnic al scumpei noastre țări, slujind progresului marelui imperiu Rus și intereselor de- licate ale culturii locale, lucrând în deosebi, prin cuvântul deosebit, pentru ridicarea de comun-econo- mică și pentru propășirea intelectuală și morală a Moldovenilor din Basarabia* In capul ziarului, ca director stă fostul colabo- rator al „Basarabiei", Alexie Nour. Anul 1907 în istoria vieții sociale și politice din Rusia se caracterizează printr’o schimbare des- tul de bruscă a regimului dela libertățile anunțate de anul 1905 spre un reacționarism, care se întro- na crescând în viața statului rus. Prin aceasta se explică direcția mai „moderată* a ziarului „Viața Basarabiei*. Altfel nici nu se putea. „Viața Basa- rabiei*, cum am văzut, apare „în două feluri*. De fapt sunt două ziare, unul poporan, altul pentru in- telectuali. Chiar articolul de fond xlin primul număr se deosebește nu numai prin limbă, prin formă, ci și prin felul cum se exprimă ideia, deși fondul ră- mâne același. Ziarul „românesc" este ceva mai „eu- ropean", cum se spune în articolul de fond, pe când gazeta pentru popor caută să se acomodeze me- diului pentru care este scrisă. Iată ce scrie direc- țiunea în articolul de fond al ziarului (No. 1): „împrejurările grele, prin care trecem acuma, ne îngrijesc foarte mult. E foarte greu de a con- duce o gazetă națională, când toată Rusia se află într’o fierbere politică, când dreptul hotărât al unei naționalități încă nici mi există. Fiecare pas al nos- tru, de și ’strict cultural, poate fi explicat ca nele- gal și numai de aceia, că e făcut cu ajutorul unei limbi străine,—nu rusește*... Publicațiile periodice românești. 293 Iată cum se exprimă aceiași ideie în gazeta pentru săteni (același număr): „In grele vremuri tră- im noi acum, și a:ta ne pune pe noi pe gânduri. ,E foarte greu de făcut o gazetă moldovenească, când dreptul noroadelor, cari locuesc în Rusia încă nu este cu totul hotărât. Fiecare pas al nostru de și curat pașnic și cu scop de luminarea norodului, poate fi privit de unii ca ceva fără de lege; și nu- mai pentru aceia, că pasul acesta este făcut nu pe limba rusească"... Mai departe direcțiunea ziarului aduce la cu- noștință, că scoate „o gazetă în înțelesul europe- nesc al cuvântului, intr’ o țară care a devenit unică printre țările civilizate prin groaznica înapoiere a ei, în Basarabia unde mulțimea populațiunei mol- doveana, e încă foarte nepăsătoare și 'nepricepută. Intrăm pe calea muncii culturale, contemplând (sici), că idealul cel mai depărtat,—pe poporul luminat și desvoltat, și care el însuși va spune odată cuvân- tul lui, și va orândui soarta"... „Ne vom face trăsura de unire între toate e- lementele norodului moldovenesc, așa ca să cucerim chiar și aprobarea adversarilor—fraților noștri. Cu atât mai mult vom urmări și o statornică înfrățire între noi și ruși, precum și față de alte neamuri vom rămâne fără de ură". „Vom căuta lu- cru sever, o muncă zilnică și de noapte, ca să pu- nem de fapt interesele norodului mai înainte de toa- te interesele adevărate ale neamului nostru întreg. Să crească gustul basarabenilor pentru limba și li- era'ura destul de bogată națională.., In scurt deviza noastră es'e: Prin știință și religie voim să ajun- gem acolo, unde este menirea noastră de popor ci- vilizat". Cu toate că ziarul „ Viața Basarabiei" este ce- va mai puțin înanitat în păreri și sociale și naționa- 294 Cultura românească în Basarabia. le decât „Basarabia", cele câteva numere cari au apărut sunt alcătuite destul de bine. Și aici găsim bucăți din scriitorii români (din Gh. Coșbuc, V. A- lexandri, O. Goga etc.), găsim articole cu carac- ter național românesc scrise de basarabeni, și aici se apără cultura națională, limba românească. Ideia de a scoate un ziar pentru popor și u- nul pentru intelectualii din Basarabia și pentru Ro- mânii „din alte țări" a fost o ideie fericită,,Dar ei nu i-a fost dat să se înfăptuiască. La 25 Mai 1907, cu numărul 6, ziarul „Viața Basarabiei" își încetează apariția. S’a făcut acea- sta de către administrația rusească, sau ziarul a fost nevoit să nu apară din cauza indeferenții „inteligen- ței",—nu șlim. Cam odată cu „Basarabia" și „ Viața Basarabiei" la Chișinău mai apărea un ziar săptămânal româ- nesc „Moldovanul", „gazeta națională independentă" sub direcția lui Gheorghe Madan, care era și edi- tor. Primul număr a văzut lumina la 14 Ianuarie 1907. In „ Cuvântul nostru", adresat cititorilor, zia- rul își stabilește programul său. „Pornim la luptă sfântă,—scrie el — cu singura dorință de a face bine. Nu Vom fi un element de regres, ci de progres. Nu urmărim să dărâmăm, ci din potrivă să clădim. Nu vroim se întunecăm și să rătăcim mințile, ci să le luminăm și să le arătăm calea cea adevă- rată..." După ce anunță, că ziarul n’are scopul de a face vre-o opoziție regimului țarist și după asigu- rări de loialitate față de stăpânirea rusă, ziarul con- tinuă : „Și dacă în fapta noastră pentru redeșteptarea națională și desrobirea economică, Vom fi urmați pe calea arătată mai sus, dacă am fi sprijiniți și ajutați, dacă Vom izbândi, semn va fi că nea- mul nostru este vrednic de timpurile în care Publicațiile periodice românești. 295 trăim și că are viitor; iar de nu~~ semn va fi că acest neam—după cum a zis Caragea,—este menit a fi în veci umilit. Un mare scriitor și înțelept francez Victor Hugo a zis: soarta nu osândește pe nici un popor. Dacă vre-una din națiile de astăzi își pierde viitorul, apoi numai prin greșala și ne- vrednicia și le pierde". Intr’un anunț „Moldovanul" spune că „va co- prinde articole de: 1) Politică și economie, 2) Re- ligie, 3) Școală, 4) Istorie națională, 5) Literatură națională și rusească, 6) Literatură populară (cân- tece, povești), 7) Gospodărie, 8) Medicină ele.". Ca concepție sociala și națională ziarul este cu mult mai puțin înaintat, decât „Basarabia"' și _ „Viața Basarabiei". Dar dacă-1 privim din punct de vedere cultural, el și-a jucat rolul lui, ca factor pentru propagarea culturii naționale. Pe paginile „Moldovanului" se găsesc bucăți din Țichindeal, 1. Creangă, Sion („Limba noastră"), Bolintineanu, M. Sadoveanu, V. Alexandri, M. Eminescu, T. Spe- ranță, Anton Pann etc. In ziar se găsesc bucăți din folclorul roma- nesc, un rând de articole „Din trecutul neamului nostru"—din istoria națională. -Dintre colaboratorii acestui ziar, pe lângă Gh. Madan, îl cităm pe boe- rul basarabean Pavel Dicescu, poetul Tudose Ro- man, preotul Bobeică, studentul Vasile Bârcă (mort), misionarul eparhial Gurie, arhiepiscopul de astăzi, învățătorul Gh. Racu și alții. In ziar s’au tipărit mai multe articole cu pri- vire la introducerea limbei românești în școală, din care notăm articolul lui P. Dicescu „Dați noroa- delor învățătură adevărată și înțeleasă" și „Drep- tul firesc și sfânt al Moldovenilor" de Gh. Madan (No 16, 1907), din care extragem următoarele rân- duri: „Avem dreptul să cerem ca în școlile de la 296 Cultura românească în Basarabia. țară să se învețe pe lingă limba rusească și cea moldovenească: acesta este dreptul cel mai sfânt și mai firesc al oricărui popor, fiindcă limba strămoșească este pentru un neam ceea ce este pentru un om tatăl și maicazsa. Și când pă- rinții noștri au fost din neamul moldovenesc și au vorbit limba moldovenească, când maicile noastre ne-au învățat să ne închinăm și să ne rugăm lui Dumnezeu în limba moldovenească, noi n’avem. drep- tul, nu ne lasă inima să ne lepădăm de ea, căci lepădăndu-ne de limba părintească de neamul nos- tru ne lepădăm... Pe noi ne umple mâhnirea, ni se sfâșie inima când ne gândim ce a fost neamul nos- tru odinioară, când puteam să ne luminăm, să ne adăpăni la izvorul veșnic al învățâturei în limba noastră și ce am ajuns astăzi*. Ultimul număr al ziarului „Moldovanul* a apărut la 15 Octombrie 1908. De un interes deosebit este încercarea unui proprietar basarabean Leonida Stamati, probabil, o rudă a scriitorului Stamati, din corn. Caracușeni jud. Soroca de a organiza un partid „național și liberal* în Basarabia și de a scoate un ziar româ- nesc pentru Românii basarabeni. Avem la îndemână un mic dosar al acestei întreprinderi naționale, care cuprinde cinci scrisori ale acestui patriot român câtre ziaristul ieșan D-l Vasile Brăescu, un angajament între aceste două persoane, un program al partidului și patru numere ale ziarului „Basarabia reînoiiă" '). Din acest dosar se vede, că la 10 Februarie 1907 în Chișinău între proprietarul basarabean Leo- nida- Stamati și ziaristul ieșan Vasile Brăescu, ba- 1) Suntem foaite racunoscători d. Vasile Brăescu, care ne-a pus la dispoziție acest dosar. Publicațiile periodice românești. 297 sarabean și el de origină, s’a încheiat un angaja- ment prin care D-l Brăescu se obligă a tipări la Iași și expedia 500 de exemplare a ziarului „Basa- rabia reinoită", odată pe săptămână, „marimea zia- rului „Liberalul" din Iași", iar D-l Stamati se ob- ligă a „trimete materie pentru ziar la care vor scrie Moldovenii basarabeni... Scopul acestui ziar va fi și închegarea unui partid național-liberal în Basa- rabia. El se va ocupa și de chestiunele economice, literare, artistice și sociale. Tonul articolelor tre- buește să fie nu violent pentru ca aceasta să nu aducă închiderea ziarului; ori cum interesele po- pulației moldovenești — fără deosebire de clasă — din Basarabia trebuesc apărate prin ziar". Proprietarul Leonjda Stamati se obligă să timeală pentru scoaterea și trimiterea ziarului 178 ruble lu- nar. Atunci a fost schițată și „programa partidului național-liberal al Basarabiei", care a fost tipărită la Chișinău cu litere latine și rusești. Conform acestui program forma de guvernă- mânt în Rusia trebuia să „fie o monarhie constitu- țională", cu Un parlament eșit din „alegeri univer- sale, directe, egale și secrete". Să cere respectarea libertăților anunțate la 17 Octombrie 1905, respec- tarea proprietății individuale, iar provinciile să se bucure de „descentralizare după posibilitate cea mai largă, care unică poate considera imensa di- fer ință a climei, națiunilor"... „Națiunilor diferite să fie posibilitat a se desvolta liber, limbei lor să-i fie dată valoare suficientă în biserică, școală, judecătorie și în viața publică ; guvernul provincial să fie constituit după aceleași principii ca și parla- mentul". La 6 Martie 1907 apare la Iași primul număr al ziarului „Basarabia reînoită", în care se expune pe larg același program, cu autonomia provincială, 298 Cultura românească în Basarabia. cu toate drepturile pentru minoritățile din Rusia, și cu un conținut destul de bogat, cu știri din Rusia și România și . cu un anunț, că ziarul se va tipări deocamdată la Iași, iar când se vor procura litere latine la Chișinău va apare în acest din urmă oraș. Au mai apărut încă trei numere, ultimul la 27 Mar- tia 1907, și ziarul și-a încetat apariția. Din scriso- rile lui Leonida Stamati către Vasile Brăescu se văd și cauzele închiderii ziarului și perseverența cu care luptă L. Stamati pentru cauza românească și grija pe care o purta față de ziar. Din scrisoarea din 17 Februarie se vede că L. Stamati a fost la Odesa, unde a „vizitat cenzura pentru tipar străin" și s’a interesat de felul cum să se trimeată ziarul dela Iași în Basarabia. „Fiind încă la Chișinău" scrie el mai departe, „am vorbit cu mai mulți ne- gustori de librărie, care consimțesc a vinde nume- rile gazetei pentru un preț 1—2 capeice... Eu am promis acestei tipografii, că gazeta „Basarabia re- înoită" la urmă va fi tipărită la dânsa... când voiu căpăta dela guvern concesiunea edițiunei ga- zetei"... La Chișinău L. Stamati aranjează și vânza- rea ziarului, având și un reprezentant al său.' După apariția ziarului L. Stamati scrie : „Am primit numărul întâi a ziarului „Basarabia reîno- ită" în copertă și 20 numere în bundă; am citit cu mare interes și mi-a plăcut foarte bine." Mai de- parte, anunțând că arlicole și „corespondețe" va trimite cu poșta viitoare, în mod destul de larg dă sfaturi în privința programului partidului și roagă să se rectifice unele lucruri în numerile viitoare. In altă scrisoare L. Sțamati crede că ar fi bine să se tipărească „știri din România, diu Bucovina, Transilvania și Macedonia. “ Iar în alt loc L. Stamati își exprimă dorința de a vedea în ziar „și oleacă de gramatică română ca să ușurăm basarabenilor Publicațiile periodice românești.299 citirea gazetei". L. Stamati, cum se vede din aceste scrisori, face anunțuri pentru înscriere Ia ziar în presa din Chișinău și Odesa și intervine pe lângă guvernator să i se permită a scoate ziarul la Chi- șinău. Dar autoritățile rusești confiscă No. 2 al zia- rului „chiar la poșta din Chișinău. Tot așa și No. 3“. L. Stamati speră să capete permisiune pentru tipărirea ziarului la Chișinău și-l roagă pe V. Bră- escu să vie la Chișinău ca „să ne sfătuim cum să facem cât mai bine pentru continuarea ziarului, dar dacă nu vom primi concesiune dela guvern, apoi trebue să așteptăm mai bune timpuri". Guvernul rus însă, cum vedem din ultima scrisoare, n’a în- găduit scoaterea ziarului. L. Stamati s’a gândit la schimbarea titlului ziarului („Reforma"), dar s’a lă- sat de această ideie, așteptând „vremuri mai bune." Această încercare de a scoate un ziar româ- nesc și de a înființa un partid cu un program așa de frumos, desigur că a avut rădăcini mai adânci în cercurile basarabeni, că ea corespundea păre- rilor mai multor proprietari din Basarabia, care, cum spune îutr’o scrisoare L. Stamati, „a rămas fără deputată naționali". Intre revistele românești din Basarabia, apă- rute după revoluția rusească dela 1905 este și „Luminătorul"v „jurnal bisericesc", una din cele mai statornice reviste în Basarabia, care a apărut fără întrerupere din Ianuarie 1908 până astăzi. Preoțimea basarabeană prin societatea preo- țească din Chișinău „Frățimea Nașterei lui Hri- stos" intervine pe lângă autoritățile superioare bi- sericești cu rugămintea de a le aproba scoaterea unei reviste cu caracter religios și moral. Sinodul rusesc cu No. 15441 din 20 Decem- brie 1907, aduce la cunoștința arhiepiscopului din Chișinău că „rânduește: a să da dezlegare tipăririi, 300 Cultura românească în Basarabia. de la anul 1903, prin sfatul Frățimei Naște, " lui Hristos din Chișinău, jurnalului subt numele Oe „Luminătorul", în limba moldovenească, după pro- grama arătată, subt cenzura protoiereului Spiridon Muranevici, și cu numirea protoiereului Constantin Popovici și a ieromonahului Gurie ca redactori ai acestui jurnal" ')... Revista are un caracter pur bisericesc, ceeace se poaie constata dtn programul ei. După acest program în ea se vot tipăd: „Voroave, învățături, cuvinte și cuvântări în limba moldovenească de ale preoților parohi; traduceri"... „Scrieri de Dumne- zeu cuvântătoare la întrebări din dogmele creștine pravoslavnice, din învăț tura creștini despre mo- rală, despre slujbele dumnezeești și obiceiurile bi- sericii pravoslavnice. Scrieri și cercetări atingătoare de lucrurile deosebite, de obiceiurile și credințele deșarte... Răspândirea în norodul moldovenesc a docu- mentelor (Hrisoavelor\ atingătoare de istoria vieții obștești bisericești din Eparhia Chișinăului. Poezii de cuprins moral bisericesc. Comunicări despre orânduirea ocârmuirii bisericeștii și nebiseri- cești în ceea ce se atârnă de biserică și școalele bisericești"... Intr’un comunicat destul de lung din partea redacfiei se povestește istoricul înființării revistei, cu scopul ca preoțimea „să-și îndeplinească datoria de a lumina poporul lor, nu numai arin cuvintele, care ei le spun norodului, ci și prin scrieri pentru norod. In privința asta adunarea a hotărît, ca în fieștecare lună să-se scrie câte o carte în limba moldovenească despre adevărurile credința crești- nești, pravoslavnice..." cu „scopul să lumineze pe 1) „Luminătorul" 1908, No. 1, p. 2. 301 cei ce zac întru întunericul neștiinței și vorbesc moldoveneste...“ ) ;ș s0 S?, || ii "f i| ti /i t h h? ..AS'auiha a' iLtS.'Ai'î fl>ii|i£ț>ui aSii ,\pn< jrt f£ ’E» 'H - iO¹ * ■ KHHHitr; 1808. • ll _' ’• -- . a £?i r - Titlul revistei „Luminătorul". 302 Cultura românească în Basarabia. Mai departe redacția aduce laude episcopului Vladimir, care a dat tot concursul preoțimei basa- rabene în această chestiune. Revista și-a realizat scopul pe care l’a pus la început. In fiecare lună în mod regulat apărea un nu- măr, de căte 5 coaie tipărite cu litere rusești,¹) cu un conținut, deși cam unilateral, însă destul de bo- gat, scrisă într’o limbă frumoasă, arhaică, care a- mintea vechile cărți bisericești. Aici găsim poezii de I. Rădulescu, trăducătorul „Demonului" lui Ler- montov, de Alexie Mateevici, - poetul basarabean, bucăți cu caracter religios de diferiți preoți din Basarabia, schițe din istoria bisericească, din viețile sfinților, din trecutul bisericii românești etc. Intre colaboratorii acestei reviste pe lângă harnicul pro- fesor dela seminar, preotul C. Popovici și naționa- listul arhimandritul Gurie, vedem și numele celor mai vredici preoți, ca ieromonahul Dionisie dela - mănăstirea Suruceni, pr. Al. Mateevici, M. Ignato- vici, C. Parfeniev, prof. N. Enea, învățătorul Gh. Tudor, pr. VI. Baltaga, Gh. Dâhga, cântărețul Sava Dănila, etc. Revista „Luminătorul" a avut un cerc restrâns de cetitori, ea a fost citită de preoți și cântăreți, dar importanța ei pentru Basarabia a fost foarte mare. Ea a contribuit prin scrierile ei, în special prin unele articole, care priveau istoria bisericească a Românilor, viața Românilor, la trezirea conștiinței naționale, cu toate că în manifestările ei naționale ea a fost foarte prudentă. In toamna anului 1912, când Rușii sărbătoreau centenarul anexărei Basarabiei, la Chișinău apare fără dată No. 1 a unei reviste efemere, care nici 1) Din când în când găsim șt câte un aiuivol tipărit cu literă, -drilică moldovenească, Publicațiile periodice românești. 303 n’a fost pusă în vânzare, fiind confiscată la tipo- grafie. Este un numer al revistei „Făclia țării" „ediții (sic), literatură, potitică, economică și ob- ștească", „tipărită de C. S. Costinovici, întemeiată de C. S. Costinovici și Gh. S. Todorov". Revisla a fost tipărită pe 8 pag. format mare, cu frumoase ilustrații din viața Românilor basarabeni. Cum a- nunță redacția acestei reviste, „Făclia țării"—ediții, care va s i lașă în vâpuscuri 9 2—3 pe lună. Dacă s’a dat deslegare de la domnu Guber natoru, va eși în chipul jurnalului 2 — 5 pe lună. In ediția aceasta va găsi Moldovanul nostru tot, cei de folos. Vor fi tipărite corespondențe di pe la sate și orașe —despre aceea, cum îi prețul pa- nii,. despre prădâciuni, pojar, roadă și alte. Dacă s’a fura ceva unde-va (cai, boi) rugăm pe frații moldoveni să ne scrie, însămnând, cum îs caii la păr, cât de mari și alte deatâta, că mulți care vor ceti despre aceasta vor cunoaște paguba, vor da de știre Șerifi, Românilor, despre toate, cum îți pute. Noi vom tipări. Cei mai aproape lucrători a ediției sânt: Amoro, Vanaga, S. Dă- nilă. C. S. Costinovici, Potemcov, Nadejda To- dorova, Gheorghii Todorov (ludor) și alții... Pe domnișorii seminariști, ghimnaziști, realiști și alți elevi-ucenici... rugăm să răspândească să facă înștiințare despre ediția noastră fraților Moldo- veni, pentru că noi, cei învățați sântem datori a lumina norodul nostru, care îi lipsit de cărți. Preoți, învățători... Nu uitați de neamul moldovenesc, care-i în- tunecat și merge în coada tuturor noroadelor! Ser iți moldovenește, cetiți, răspândiți . „Făclia- ță- rii". Nu vă lepădați de blândul norodul vostru".,. x) Fascicole.' 304 Cultura românească în Basarabia. Editorul C. Costinovici face un apel „către frafii Moldoveni", în care scrie că „Moldovenii nQștri care-s vo câteva sute de mii, și milioane să nasc și rnor în negura neștiinții", și „că este de trebuință a tipări Jurnal sau gazetă moldove- nească și cu așa scop" l’a poftit ca redactor „pe d. Gh. Tudor, care este om cu practică, știe ne- voile țării și limba moldovenească". Pe lângă articole care privesc parlamentul ru- sesc, pe lângă informații cu caracter local, găsim și vre-o două poezii, din care una semnată de Gh. Tudor este destul de frumoasă și plină de avânt: „Sculați, a țării lucrători? In noaptea gre, ce ne cuprinde, Făclia țării se aprinde Pân !a scânteele de zori. Foi vrem schimbare și dreptate Și vrem viață fără laț". Mai departe I. Amoro (Gh. Tudor) tipărește un articol „O sută de ani", care a adus confisca- rea revistei. Autorul, amintind despre alipirea Basarabiei la Rusia, scrie: „Numai una îi rău: Moldovenii î-s rămași fără carte. Nau gazetă... Moldovenii cei învățați - preoții, învățătorii, doctorii, advocații, vichi’ii, pomeșciciF) — toți au uitat pe Moldoveni. Țara noastră îi cuprinsă de înfunerec, ca și o sută de ani înapoi. Școli sunt, da-s rusești.. Ii drept că frebue să știi oleacă limba rusască pentru moscălârii și altele, însă aceasta nu în- semnă, că trebue limba moldovenească alungată din școală"... 1) Proprietar do pământ. Publicațiile periodice româneșii. 305 Centenarul anexării l’au „sărbat boerii, care au primit medaluri dela împărafu, cinovnicii, nem- ții, evreii și alții, care n’au nici o legătură cu Ba- sarabia. Moldovenii de peste Prut, care sânt în- vâjați, diștepfați au trimăs Roșiei protest-nemulță- mire pentru că școala și limba moldovenească îi strâmtorată... Ei bolesc, pentru că noi sântem neînvățați, mergim în coadă cu noroadele cele sălbatice... Românii de pește Prut (în România) s’au strâns și au slujit panihidă pentru basarabenii care au chicat in Manjuria la bătălie cu japonia — pentru acei 14 mii de Moldoveni. Au pus la case steaguri traure (negre, semnul plângerii). Au făcut o unire între Moldovenii din toate țările ca să lărgească învățătura între Moldoveni“. Bine înțeles, că cu asemenea articole în îm- prejurările de atunci, revista trebuia să fie suspen- dată. In ori și ce caz, este o încercare plină de îndrăzneală de a scoate o revistă în limba româ- nească. Intre ziarele românești care au apărut în Ba- sarabia sub stăpânirea rusească ocupă un loc de- stul de onorabil și „Glasul Basarabiei", „gazetă națională și nepărtinitoare a Moldovenilor", care a fost scoasă de câtre Grigore D. Constantinescu, atunci profesor de limba română la școala epar- hială de fete din Chișinău. In articolul de fond a No. 1 „Către cetitori", care a apărut la 7 Aprilie 1913, citim că „Dintre toate noroadele, cari alcă- tuesc împărăția rusască, norodul moldovenesc din ‘ Basarabia, fără îndoială, este cel mai întunecat norod, care încă nu-și dă seama nici până acuma, de rostul ce-l are în lume, de chemarea ce o arc pe acest pământ". Vorbind despre „nepăsarea" Moldovenilor, autorul (Gh. Constantinescu) arată, că popoarele mai luminate „se jertvesc până la le- io 306 Cultura românească în Basarabia. pădurea de sine pentru păstrarea graiului lor stră- moșesc, pe cure-l iubesc cu și pe ceu mai scumpă moștenire, rămusă delu strămoși, și lucreuză ne- încetut pentru cioplireu, îndreptureu și înălțureu lui,—pentru că numai prin graiul strămoșesc, ’ prin limba noastră dulce, moldovenească se păstrează la noi iubirea de neam, — întrânsa se oglindește înțelepciunea neamului nostru, bunătatea sufletească și treapta, sa de propășire". Ziarul „Glasul Basarabiei" pe lângă articole cu caracter politic și economic, tipărește în fiecare număr bucăți din scriitorii români, din istoria ro- mână, are o rubrică „Știri din împărăție", „Știri din Dumă", „Sfaturi gospodărești" etc. Ca și aproape toate tipăriturile periodice românești basa- rabene, apără limba românească, cere introducerea ei în biserică și școală, are în genere un caracter național destul de bine pronunțat, cu toate că în ea găsim și articole în care ziarul își manifestă loialitatea sa fața de stăpânirea rusească, ceeace era desigur silită să o facă. Intre colaboratorii, acestui ziar, pe lângă directorul ei d-1 Constanti- nescu, care scriea în fiecare număr, îi vedem pe Mihail Minciună, Sava Dănilă, V. Cazacliu etc. Ziarul eșea odată pe săptămână și a încetat să apară în al doilea an al existenței sale, în prima jumătate a anului 1914 *)• încercările de a scoate un ziar sau o revistă româneasca în Basarabia, care să creeze un curent, să lase o urmă mai adâncă în viața poporului ba- sarabean, până la anul 1913 au rămas zădarnice. Aceste manifestări ale culturii românești în Basa- rabia, întâmplătoare la prima vedere, aveau logica lor, izvorau din necesitățile vieții poporului basara- 1) N’am putut găsi intimul număr al acestui ziar. Publicațiile periodice românești.307 bean, și erau în legătură cu nouile idei liberatoare, pe care 1-e-a anunțat revoluția dela 1905. Dar scri- erile periodice nu puteau prinde în Basarabia din cauza reacțiunei care se întronă în viața politică și socială a Rusiei, iar pe de altă parte, poporul ro- mânesc din Basarabia nu era pregătit pentru o pre- să românească și, prin urmare, nu putea să-i dea nici un sprijin, intelectualitatea basarabeană, cum se constată și din unele tipărituri periodice de a- tunci, era înstrăinată ca idei, ca concepție, iar po- pulația românească dela sate, 90 la sută analfa- betă, nu putea fi-atrasă cu teorii naționaliste. Se impunea o muncă culturală lentă, îndelungată, se cerea o revistă cu mai puțină teorie, chiar naționa- listă, dar cu mai multe fapte di» viața culturală românească, din trecutul neamului românesc. Și a- ceastă revistă a fost „Cuvântul Moldovenesc". O generație de tineri, preparată de revoluția dela 1905, începe să se intereseze de chestiunile naționale românești; mai cu seamă sub influența lui I. Pelivan, cari cu câțiva ani înainte de 1905 începe propaganda națională între studenții basara- beni, unii din tineri urmează Universitatea dela Iași, iar alții, făcăndu-și studiile în Rusia, se constitue pe alocurea, așa cum a fost la Chiev, în cercuri naționale „moldovenești". Ideia scoaterii unei revi- ste românești în Basarabia, se frământă de mul- tă vreme între aceste puține elemente românești. Și iată că la 1913 această ideie se realizează. Câțiva tineri, din cei cari au trecut prin Universitatea dela Iași și Rusia în frunte cu Pantelimon Halippa, Ni- colae Alexandri și Simeon Murafa și cu concursul material al marelui naționalist basarabean Vasile Stroescu în luna Mai 1913 reușesc să scoată primul număr al revistei „Cuvânt Moldovenesc, revistă dc literatură practică*. Intr’un „Cuvânt înainte* redacția 508 Cultura românească în Basarabia. schițează programul viitoarei reviste. „Urmărim", citim între altele, „gânduri curate. Vrem' să dăm Moldovenilor din Basarabia în fiecare lună câte o carte moldovenească mică, însă cu cunoștințe cât se poate mai multe, din care cetitorii să poată trage cât mai numeroase foloase sufletești și tru-, pești. Socotim cuvântul moldovenesc tipărit drept unul din cele mai bune mijloace pentru deșteptarea Moldovenilor din Basarabia, care zac în întunericul neștiinței și de aceia nu râvnim dela cetitori alt nume, decât ^cela de slujitori ai cuvântului moldo- venesc tipărit.... Moldovenii cei 'învățați în școli înalte rusești au uitat, că au marea datorie de a împărți cunoștințele lor cu cei rămași în neștiință; mai mult decât atâta: Moldovenii cei învățați prin școli rusești, au uitat limba părinților și nu știu să vorbească cu Moldovenii dela țară în limba stră- moșească.... Deasemenea nu se creadă nimeni scutit dela munca de deșteptare a Moldovenilor din Basarabia sub cuvânt, că nu știe, ce să facă și cum să facă... Aici în cărticelele aceste doritorii de lumina cunoștinței, vor găsi scrieri despre nevoile lor obștești, despre istoria neamului lor și vor putea să-se adăpe din cugetarea celor mai mari scriitori. In cărticelele noastre se vor tipări scrieri privitoare la lege și la viața sufletească a omului, care scri- eri sânt menite să sădească în mintea cetitorului gânduri mai înalte, iar în inima lor porniri și sim- țiri mai frumoase și mai omenești". Mai departe redacția anunță, că va scrie des- pre boale, va da sfaturi gospodărești, va pune în discuție chestiuni economice. „In deobște „Cuvân- tul Moldovenesc" dorește să oglindească întreaga: viață și toate nevoile Basarabenilor". Publicațiile periodice românești. 309 „ Cuvântul înainte“ se termină cu un apel către .Românii basarabeni de a da concurs revistei. HyPbIHT MOJlflOBEHECtt F'EBKCTbl AE JlMTEPATyPbl, AE COCnOASPIE C3TSCKBI, AE HOOnEf’ft- UIE .HJH UJTIHHUbl nPAKTHKbl. Ni 15 CenmeMSpie 1914. My;rr e ny/me mu «PpyMoacw JInM(5a, qe-o BopOnM, Ajitu bhm6’ apMOHioaCH, Ka a, Hy racnM... O, BOpOmjb, CKpHIJb pOMUHeiUTe rieHTpy AyMHe33y! . . Teoprie Cîoh. 2. KyHoaiuTeub afiesspyji tun aneB3py.il bs sa cjioOosh. EsaHr loaH. 8, 32. ****#*********♦***#**#*. #~ flpeuyn „KyBWHTyAyli Mo/lAOBenecH¹¹ kj ipaMeiepa: ne ya aa— 2 py6.. ne wyMaîaie Ae aa — 1 py6. 20 koh., ap nyjiapyji jțeoc»- 6ht—12 aon. In streinatate abonamentul pentru apul intreg 3 ruble (8 tranci). iar un număr separat un tranc. •-Abonamentul se poate plati in lași la Banca Groswald si in București la Banca Marmorosch-Blank et C-°. * ~» ******** * ** *»*»***»* Aipeca peiaKuiefi: r. KHlUMHeBK HtMei|Ka8 16, H, H. AnBKCaUApH. r’eaaKTop, aBOKaTyn C. F. Mypa<|)ar? Eaiirop H. H- AneacaHApa Titlul revistei „Cuvânt Moldovenesc⁴⁴. Primul număr al revistei a apărut în 6 coaie, 310 Cultura românească în Basarabia. tipărite frumos cu literă rusească, având ca redac- tor responsabil pe N. N. Alexandri, care, deși se apropia de bătrânețe, a urmat câtva timp la Uni- versitatea din Iași împreună cu P. Halippa. Insă aproape toată munca redacțională cădea asupra Iui P. Halippa. Cel dintâi număr al revistei a fost alcătuit foarte bine. In el găsim mai multe bucăți din lite- ratura românească care de minune se potrivea și ca limbă și ca conținut cu împrejurările din Basarabia. Aici găsim „Cântecul gintei latine" de V. Alexandri, „Cântarea României" de A. Russo, o „Doină" de O. Carp, „Sămănătorii" de V. Alexandri, „Nunta Zam- firei" de Coșbuc, „Miorița" etc. In afară de bucăți din poeții din vechiul regat, aici găsim și poezii de P. Halippa, M. Minciună, Gh. Madan, precum și arti- cole de S. Murafa („Cine-s Moldovenii"), de coope- ratorul V. Ghenzul, de învățătorul C. Popescu etc. La sfârșitul cărții se tipărește o rubrică „Cuvinte de sănătate" și una „Știri din lume". Al doilea număr al revistei „Cuvânt moldove- nesc" apare în August 1913 după același program. Redacția cu satisfacție constată, că „cel dintâi pas este făcut. „Cuvânt moldovenesc" și-a croi un drum în viață. Nădejdile și credința noastră, că o muncă chibzuită și harnică pentru luminarea poporului moldovenesc trebuia să umple de bucurie sufletele binevoitorilor neamului nostru, — nu ne-au înșelat. Redacția „Cuvântului moldovenesc" o primit din toate părțile Basarabiei și chiar dela mulți moldo- veni ce trăesc în Rusia, cele mai călduroase felici- tări și îndemnuri la muncă cu bărbăție pentru treaba moldovenească, făgăduindu-se sprijinul moral tre- buitor"... Numărul al doilea apare ceva mai mic (5 coaie), dar este tot atât de variat ca și primul. Pe lângă Publicațiile periodice românești. 311 poezii din scriitorii români de M. Eminescu, Ma- tilda Cugler, A. Donici, găsim și traduceri din scriiitorii ruși Pușchin și Schitaleț, poezii de P. Ha- lippa, Tudose Roman, articole de preotul I. Friptu, de d-rul D. Ciuhureanu și de mai mulți alți basa- rabeni. Până în anul 1917 revista apare regulat tipă- rită pe 3—5 coaie cu scrieri din cei mai de seamă mânuitori ai condeiului din Vechiul Regat și cu con- cursul mai multor basarabeni, din care pe lângă cei citați mai sus, putem adăoga numele poetului basarabean A. Mateevici, a lui I. Pelivan, V. Harea, Gh. Năstase, I. Buzdugan, d-rul P. Cazacu, T. Vicol etc. Lai Ianuarie 1914 redacția revistei „Cuvânt moldo- venesc" scoate și un ziar săptămânal cu același nume, iar revista apare de două ori pe lună. Pe lăngă articole de fond și în diferite chestiuni care privesc Basarabia, școala ei, administrația, etc., ziarul conține „știri din- război", „sfaturi de gospodărie să- tească", „știridin Rusia", „știri locale", „fel de fel", „găcitori", în genere „gazeta cuprinde: scrieri de in- teres obștesc, politice, 'de gospodărie sătească, de sănătate și de literatură, precum: cugetări, poezii» fabule, povești și istorioare pentru copii, cântece, glume,.găcitori și felurite frământări de minte".... La ziar colaborează aceleași persoane, al căror nume îl vedem în revistă. La 1 Ianuarie 1915, când apăruse al 47-lea număr al ziarului, redacția face un bilanț, care nu este lipsit de interes: „Cu nu- mărul de față", citim în „cuvântul către cititori", gazeta „Cuvânt moldovenesc" întră în al doilea an al ființării și al muncii sale. Un an de zile în viața omenirii și chiar în viața unui om singur — firește că nu înseamnă mare lucru. Dar un an de muncă statornică, îndreptată spre un anumit 312 Cultura românească în Basarabia. scop, înseamnă ceva... Acum un an în urmă re- dacția „Cuvântului moldovenesc", s’a hotărît să scoată pe lângă revistă—tipăritura ei de temelie— o gazetă mică săptămânală, în care să se oglin- dească viața țării, împărăției și chiar a lumii în- tregi, măcar în măsura puterilor nu prea mari ale unei redacții mici și cu puține mijloace bănești. Hotărârea noastră a întâlnit în scurtă vreme un viu răsunăt în mulțimea moldovenească din Basa- rabia și din Rusia întreagă. Moldovenimea să toasă de cuvânt moldovenesc tipărit, a început să se adune în jurul nostru, aducându-ne obolul ei, ca sprijin și ca răsplată pentru munca noastră, îndreptată spre luminarea norodului moldovenesc și apărarea intereselor lui de toate zilele"... . Redacția a intervenit pe lângă autoritățile ru- sești cu rugăminte să aprobe, ca ziarul să apară de două ori pe săptămână „Dar stăpânirea nu ne-a încuviințat cererile făcute. Deci trebuie să ne su- punem". Redacția arată, că ea „are de împlinit marea sa sarcină de a face cuvântul moldovenesc tipărit un instrument de luminare a gloatelor mol- dovenești. Oțelirea acestui instrument, împodobirea graiului moldovenesc și aducerea lui la treapta de limbă mlădioasă, frumoasă, puternică și înălță- toare, iată unul din scopurile redacției". In August 1914 ca redactor responsabil al re- vistei și ziarului îl vedem pe S. Murata, în lo- cul lui N. N. Alexandri, care rămâne editor, însă această schimbare, cum anunță și revista, nu în- seamnă schimbarea direcției tipăriturilor românești; ceva mai târziu ziarul apare de doua ori pe săp- tămână. Rolul, pe care l-a jucat „Cuvântul moldove- nesc" în pregătirea masselor pentru revoluția dela 1917, când s’au pus problemele naționale, a fost Publicațiile periodice românești. 313 covârșitor. Prin popularizarea scriitorilor români, prin articole și poezii scrise de basarabeni într’o limbă curată moldovenească, „Cuvântul moldove- nesc“ a știut să atragă țărănimea care știea carte, să atragă intelectualitatea moldovenească dela sate, a știut să facă legături cu ea. Unele din bucățile tipărite în „Cuvântul moldovenesc" au apărut aparte {„Miculdor"—cântece moldovenești, „Cel dintâi ra~ chier" de Tolstoi, „Oameni nevoeși" de V. Hugo etc). N a fost chestiune mai mult sau mai puțin im- portantă, care privea viața Românilor basarabeni, care n’a fost atinsă de „Cuvântuljnoldovenesc". Re- dacția îi îndeamnă pe cetitori la muncă pentru bi- nele Moldovenilor, le recomandă să culeagă cân- tece românești, îi învață să citească românește cu litere latine etc. Dela 1914 și până la unire re- dacția „Cuvântul moldovenesc" scoate și un calen- dar cu același nume cu un material bogat de lec- tură. Jn anul 1917 „Cuvântul moldovenesc" a jucat un rol foarte însemnat în mișcarea națională, care a dus la unire. Intre tipăriturile periodice românești, dacă un calendar poate fi socotit ca o tipăritură periodică, merită să fie amintit și un calendar moldovenesc, tipărit de învățătorul C. V. Popescu și scos patru ani dearândul (1910—1914), care pe lângă partea calendaristică conține și bucăți din literatura româ- nească, sfaturi gospodărești, glume, anecdote etc. încheiem acest capitol cu mențiunea despre o revistă pedagogică „Școala moldovenească", care a apărut în 4 numere în anul 1917 și care a fost redactată de către profesorul ardelean O. Ghibu. In această revistă cititorul^ poate găsi mai multe materiale, care privesc începuturile naționalizării școalei românești din Basarabia. IX. Studii rusești asupra trecutului și culturii Românilor. Notițele de călătorie a lui A. Sturdza. Scrierile lui C. C. Stamati. Cercetările lui Gh. Gore. Lucrările istorice a lui A. Nacco. Scrierile lui I. Frățiman. loan Halippa și „Operele Comisiunii savante a arhivelor guvernământului Basarabiei". Lucrările lui P. Gore. Schița istorică a lui Pant. Halippa. Lucrările lui A. Mateevici, I. P. S. Gurie Grosu și A. Ciolac. Cercetările lui L. Casso. Studiul de față n’ar putea fi considerat ca complect, mai mult sau mai puțin, bine înțeles, dacă n’am atinge macar în treacăt chestiunea operelor literare sau științifice în rusește a Românilor basa- rabeni, în care s’a manifestat interesul lor față de neam, de trecutul și cultura lui, în genere de viața Iui. Deși aceste lucrări au fost scrise într’o limbă străină, ele vădesc preocupările cercurilor intelec- tuale a Românilor basarabeni, adeseaori tendința lor de a lămuri opinia publică rusească în ches- Studii rusești asupra Românilor. 315 tiunea origine! Românilor, a vieții lor, iar uneori în aceste scrieri în mod spontan izbucnește iubirea lor față de neam, patriotismul lor cald. Făcând analiza cărților didactice, care au a- parut în Basarabia, am văzut cu ce dragoste și uneori cu ce cunoștințe a chestiunii, vorbesc unii autori de cărți românești, ca Ștefan Margellă, lacob Hâncu și loan Doncev, despre limba românească, cu ce căldură apără ei latinitatea acestei limbi. E foarte greu de stabilit numele tuturor Românilor, care într’un fel sau altul, au atins chestiunele na- ționale în scrierile sale. Lucrări de asemenea na- tură în dimensiuni mai mari, au fost scrise foarte puține, articole mai mici s’au scris mai multe, dar ele zac în imensitatea presei periodice rusești. Sunt cunoscute în deajuns scrierile lui Ale- xandru P. Hâjdeu, a căror analiză o face D-l P. V. Haneș în frumoasa sa lucrare despre' scriitorii ba- sarabeni ³). Majoritatea scrierilor lui Alexandru Hâj- deu sunt în legătură cu viața și trecutul Românilor; pe A. Hâjdeu îl interesează cântecele istorice ale Moldovei, cugetările moldovenești, legendele și po- vestirile trecutului poporului românesc, In scrierile lui A. Hâjdeu predomină ideia naționalistă. Printre acei care au atins chestiunea Basara- biei este și Alexandru Sturdza, fiul primului guver- nator al Basarabiei, Scarlat Sturdza. Către acest A. Sturdza Al. P. Hâjdeu adresează o „scrisoare asu- pra gospodăriei câmpești a Basarabiei"¹ ² ³). Cum a- firmă fostul vice-guvernator al Basarabiei F. F. Vi- ghel, A. Sturdza era un om de o cultură superi- oară³) și mulțumită lui, „era în circulație un plan, 1) P. V. Haneș. Scriitorii basarabeni. București 1920, pp. 159—191 2) Ibidem, p. 169. 3) BocnoMHHaniM $. . Bareua. Mocebs. 1865, t. VI, p. 103. A. Sturdza a lăsat o serie de lucrări cu caracter teologic în limba rusă și franceză. 316 Cultura românească în Basarabia. ca în Basarabia drepturile și obiceiurile moldove- nești nu numai să fie păstrate, dar să fie și mai mult răspândite“ ‘). „El nu-și ascundea dorința sa de a vedea Mol- dovlahia ca o împărăție deosebită (independentă) împreună cu Basarabia, Bucovina și Transilvania'¹^, spune același autor. Acest mare patriot basara- bean, care visa unirea tuturor Românilor, a lăsat o descriere a unei călătorii, făcuta de el la Viena și Veneția și tipărită în revista „Moscviteanin“ No. 1 din anul 1847 și în broșură aparte sub titlu: „Car- netul cu notițe a unui călător fără voie‘‘* ² ³). Autorul a trecut prin Tighina, unde și amintește de timpu- rile lui Carol al XH-lea, regele Suediei, de șederea lui lângă această cetate, atunci turcească. Trecând prin Chișinău autorul vorbește despre acest oraș în următoarele cuvinte duioase, care vădesc sentimen- tele lui naționale : „Acest colț al pământului meu natal este nu- mai un mic exemplu a frumuseței și bogăției Mol- dovei; ca să le cunoști mai bine și să le admiri, trebue să vizitezi mănăstirile de pe valea Orheiului sau și mai bine să treci Prutul și Șiretul, ca să vezi munții Neamțului și a Piatrei, împreunarea Bi- striței și a Șiretului, într’un cuvânt să vizitezi lo- curile slăvite prin isprăvile lui Ștefan cel mare“⁴/ Vorbind despre Bucovina, A. Sturdza relevează, că această țară a fost anexată de către Austrieci dela Moldova, iar despre locuitorii ei el constată, că ei sunt daco-români. Din aceste note fugare, impresii personale ale autorului, reese, că A. Sturdza, Tflbidem, p. 102. 2) Ibidem, p. 104. 3) A. CTypisa. 3anncaaa KHHSKanyiemecTBeHaHKa npoTHB^ bojh. Oiecca 1847. 4) Op. cit. p. 4. Studii rusești asupra Românilor. 317 avea cele mai clare idei despre Moldova veche, despre originea Românilor și despre unitatea lor etnică. El făcea parte din boerimea basarabeană, din prima jumătate a veacului XlX-lea, despre care același F. F. Vighel scrie cu amărăciune: „Nimeni din ei nu știea rusește și nu a avut curiozitatea să vadă Moscova sau Petersburgul; din cuvintele lor se putea observa, că ei consideră nordul nostru ca o țara sălbatecă. In schimb mulți din ei călăto- reau la Viena‘ⁱv). Dintre scriitorii basarabeni, care au atins ches- tiunile trecutului basarabean, face parte și C. C. Stamati, un belletrist cunoscut în literatura rusă ’), probabil, că o rudă a lui C. Stamati. Nu cunoaștem ce legătură a avut acest C. C. Stamati cu litera- tura română, faptul este, că în unele schije ale lui la numele său de familie el adaogă și titlul de „membru al societăților scriitorilor franceji și ro- mâni¹¹. In una din scrierile sale—„Amintiri deșpre vânătoare în Basarabia¹¹'¹), tipărită prima dată la Odesa la anul 1854, C. C. Stamati face o des- criere a impresiilor căpătate la vânătoare în sudul și nordul Basarabiei, a epizoadelor din această vâ- nătoare, cu tablouri din natură și amintiri istorice. In compania câtorva vânători, autorul pleacă în Bugeac, care după el se începe dela satul Cașca- lia. Ca să descrii aceste stepe, autorul crede că trebuiește să aibi talentul lui Gogol. „D-ră pro- babil¹¹, continuă C. C. Stamati, „veți găsi în isto-. ria acestor stepe un interes poetic, D-ră se vor prezenta sujete dramatice în gradul cel mai înalt. ⁱ⁾ ² i) Opt cit., p. 98. 2) A scris mai multe nuvele, câteva fabule și critică teatrală. Din nuvelele lui cele mai cunoscute sunt: „Omul enigmatic", „Ne- potul meu", „Feia din Nipru" etc. K. K. CiaMaTH. BocnoMananiH 061 • osorh no BeccapaOin. One”'” 1854. 318 Cultura româneasca în Basarabia. Oare nu pe aceste stepe odinioară treceau ca- ravane triste de prizoniere nefericite, care se duceau departe... departe... la Bahcisarai, unde în garemul hanului frumoasa tânără moldoveancă era sortită să-se topească de dor sub jugul chinuitor al Sclaviei ? Pe aceste stepe nu odată furiosul nagai sbura ca săgeata pe calul sălbatec, ca și stepa, târând după sine din Suceava îndepărtată cadavrul însân- gerat al moșneagului, ca să-l asvârlă pentru bătaie de joc cioarelor din Crimeia. In aceste stepe nu odată cădea sub toporul că- lăului capul mirelui la picioarele miresei, sau mu- rea la pieptul mamei sale pruncul din care avea să iasă fiul patriei și pe care-l apără de lovitura fatală cu plânsete și lacrimi¹¹... A doua zi de vânătoare C. Stamati ajunge la Valul lui Traian și aici imaginea lui îl duce între- cut. „După opt ore de drum,“ povestește el, „noi ne-am oprit să mânem lângă Valul lui Traian, și eu fumând o sigară, am rămas aiurit pe acest val. Fantezia, acest foc ceresc sburător, această, cum s’ar zice, parte a sufletului, m-a dus în, negura tre- cutului, și a înviat în fața mea tradițiile istorice despre marele Traian, a cărui nume nemuritor s’aude încă, ca un ecou îndepărtat din întunericul vechimei. Da, poate eu am stat pe același loc pe unde mer- geau picioarele marelui împărat; dar urma lui de- mult este ștearsă de mâna distrugătoare a vremii. Iarba mototolită de piciorul lui puternic demult este ruptă de furtună și transformată în praf și pulbere; dar mauzoleul lui măreț și mândru, cu dispreț față de vreme și astăzi se ridică în memoria fiecărui. Cine nu-l știe pe gloriosul împărat al Romanilor, Traian, pe acel care a fost pe la țărmurile Dună- rii ca să înfrâneze îndrăzneala lui'Decebal, condu- Studii rusești asupra Românilor.319 cătorul Dacilor, cari locuiau atunci între Dunăre și Carpați. Victoria asupra barbarilor l-a costat scump pe Traian, dar această victorie a fost definitivă, și Decebal în disperare s’a sinucis. Și atunci întreaga vale a Dunării a fost transformată în provincie ro- mană. Ca să-și întărească stăpânirea aci, Traian fondează orașe și le populează cu coloniști aduși tocmai din Italia. Să prea poate, că el a și zidit acest val, care i-a păstrat numele lui glorios; după atâtea veacuri și transformări aborigenii no- ștri și astăzi pronunță nestricat ,și curat „Valul lui Traia“. (p. 24). Același știi romantic, presărat . cu un lirism cald și adeseaori, cu un umor fin, întrebuințează C. Stamati în descrierea vânătoarei. Fără îndoială, a- ceastă carte este scrisă sub influența lui Gogol, a descrierei stepei ucrainene în „Taras Bulba“ și în alte povestiri ale talentatului scriitor rus. N’am putut stabili, dacă tot acest C. Stâmati sau poate scriitorul român C. Stamati, a publicat în anul 1850 un studiu „Despre Basarabia și des- pre cetățile ei vechi“ în revista „Memoriile societății de istorie și antichități dela Odesa,,r). In această lucrare autorul, bazându-se pe mărturiile scriitorilor vechi, vorbește despre popoarele, care au trăit în Basarabia în trecut, despre formarea poporului ro- mân, și arată urmele¹ vechei civilizații în această provincie. După C. Stamati, cetatea Sorocii este zidită de către Moldoveni sub Ștefan cel mare. Ti- ghina deasemenea este o cetate moldovenească. Autorul este în curent cu lucrările lui Cantemir și cu cronicele moldovenești. Cu altă ocazie am vorbit despre un studiu a- 1) 3aii0CKH ojeccsaro oSnțecTBa ncTopia n apesHoCTCB. V. II,' p. 803 815. 320 Cultura romanească în Basarabia. supra lui V. Alexandri a regretatului naționalist ba- sarabean Gh. Gore, care în anul 1867 n ziarul „Buletinul regiunei Basarabia“ ,face o critică asu- pra operelor scriitorului român '). Gh. Gore a lăsat o serie de scrieri foarte interesante privitoare la chestiunile naționale publicate în același ziar. Cu- noscător adânc al istoriei și literaturii românești, Gh. Gore a fost unul din cei mai de seamă pro- . pagatori a culturii românești, unul din cei mai aprigi apărători ai chestiunilor naționale. In anul 1866 el publică o lucrare asupra lui Gh. Șincai, câteva ar- ticole în chestiunea istoriei școalei în Basarabia, a atins chestiunea poeziei,populare din Basarabia¹ ² ³), iar la anul 1867 tipărește un studiu „Despre înce- putul tipografiei în Moldova¹¹'⁶), în care după oare- care considerațiuni generale, vorbește despre în- ființarea tipografiei la Români, care, după autor, a avut loc Ia anul 1580 în Ardeal. Ceeace este inte- resant în acest studiu este faptul, că autorul caută să dovedească superioritatea culturii în Principatele române chiar față de acea rusească. „Cu cât pă- trundem maț adânc“, termină el, „în istoria națio- nalității române, cu atât găsim în eâ mai multe urme și semne ale oamenilor savanți, a eroilor viteji, a vic- toriilor glorioase, a politicei adânci și a stabilității bărbătești. Românii par simpli și inculți numai pen- tru aceia, care riau nici un fel de cunoștințe despre istoria poporului român și despre istoria literaturii lui și care privesc prea superficial mersul natural al treburilor, care înaintează cu încetul, ne făcând nici un fel de salturi în calea sa“. In Nq. 10, 11, 15 și 17 al aceluiași ziar din. 1) „Viața românească" 1922, No. 4. 2) N’am avut la îndemână toate articolele lui Gh. Gore. 3) aobocth>. 1867 M 6. _____Studii rusești așupra Românilor. 321 anul 1867 găsim continuarea articolului „Școala și instrucția în Basarabia" '), în care autorul cu o rara competință dovedește, că coloniștii romani, care n’au părăsit cu desăvârșire Dacia Traiană sub Au- relian, au adus cu sine nu numai administrația, ci și școala. In legătură cu istoria Românilor, autorul desfășoară istoiia școalei în Principate, invocând mărturiile izvoarelor istoriografice românești, dove- dind că numărul școalelor în Principate și în spe- cial în Moldova era foarte mare mai cu seamă sub Vasile Lupu, că chiar în Holin a fost o școală, unde a învățat lan Sobieschi, regele Poloniei, și că po- porul românesc în trecut a fost în .fruntea popoare- lor civilizate. Cultura românească a avut influență și asupra popoarelor vecine în special asupra Ruși- lor, între care au lucrat pe terenul cultural Petru Movilă, Pamva Berândă, Nicolae Milescu, Dimitrie Cantemir, Herăscu etc. Toți aceștea au învățat în școlile românești. „Acești barbați", spune Gh. Gore într un loc, „pot servi ca exemplu al gradului înalt de desvol- lare și al culturii, la care au ajuns mulți din Ro- mâni’în veacurile trecute, cu toate că soarta Ro- mânilor a fost nenorocită. Și de bună s'eamă, isto- ria Românilor prezintă o priveliște măreață. In tim- purile care astăzi se chlamă barbare, ei aveau școli, instituții de instrucție, care se bucurau în statele vecine de o bună reputație, așa că aceste școli sa- tisfăceau cerințele instructive nu numai a țării sale, ci în parte și a statelor vecine. Prin urmare, Ro- mânii cu o sută de ani înainte au dat statelor vecine câțiva oameni luminați și culți; ei furnizau cărți statelor vecine, dădeau ostași viteji, fețe bisericești sus puse și diplomați iscusiți" ¹ ²). 1) In șase articole publicrte în anul 1866 autorul vorbește des- pre școlile românești în timpul fanariotilor. 2) Ibidem No. 17. 1867. 21 322 Cultura românească în Basarabia. Cu aceiași competință și cu aceiași dragoste față de neamul românesc și de trecutul lui Gh. Gore vorbește și despre „Dimitrie Cantemir" •’) și analizează cu mult spirit critic operele lui A. Do- nici¹ ²). Fără îndoială Gh. Gore este unul din cei mai buni cunoscători ai trecutului cultural românesc și unul din cei mai buni naționaliști basarabeni. Alexis Nacco, care a dat cele mai bune tra- duceri în românește pe la anii 1866 1869 și care în traducerile sale și în încercările originale vă- dește calități de adevărat poet, a lăsat și o monu- mentală lucrare științifică, care va întră însă ca o pagină tristă în istoria culturală a provinciei dintre Prut și Nistru. Este vorba de „Istoria Basarabiei din. timpurile cele mai vechi“ ³), cea mai complectă și cea mai tendențioasă operă apărută în tușește •asupra Basarabiei. Istoria lui Nacco cuprinde istoria feritorului basarabean din vremurile Sciților până la anul 1812, adică până la anexarea acestei pro- vincii de către Ruși. Cu o competință fără de pă- reche, invocând mărturiile scriitorilor antici, iar mai pe urmă a cronicarilor români, A. Nacco desvoltă istoria provinciei noastre. Dar în această istorie, -autorul, înfruntând adevărul istoric, caută să dove- dească lucruri, care puteau să fie numai pe placul .Rușilor. Tendința în genere se reduce la faptul, că Basarabia și în genere Țările Românești au fost în timpurile Iui Traian un fel de Siberie, unde se exilau criminalii, că poporul român este o ames- tecătură de sânge în care elementul principal este sângele slav, că Rușii au pus stăpânire pe Ba- 1) Ibidem No. 19, 1867. 2) Ibidem No. No. 16, 18 si 24, 3) ÂJieKciH UaKEo. McTOpiH EeccapaOin ci APeBBtBmnxi epeneai. Oaecca. 187 3—1876. $01 { 433 pag. ' Studii rusești asupra Românilor. 525 ^sarabia încă în timpurile formării statului rus, că Basarabia Ia anul 1812 era o țară pustie etc. Este dureros să te ocupi cu analiza lucrărilor istorice a lui A. Nacco, om care nu putea să nu ■cunoască trecutul Basarabiei, adevărul asupra aces- tei provincii. Poate că demnitățile pe .care le ocupa acest Român sub Ruși îl face să-și calce convin- gerile și să facă o istorie, în care caută să spele nedreptatea adusă de Ruși Basarabiei, reînviind teo- ria dușmanilor neamului românesc, care a fost com- bătută încă de către Miron Costin. A. Nacco a mai scris o „Schiță asupra admi- nistrației civile în Basarabia, Moldova și Muntenia ■în timpul războiului ruso-turc la 1806 — 1812 lucrare bazată pe unele date din Arhiva Senatorilor din Chișinău și o altă operă*. „Antichitățile Basa- rabiei²)". Dar aceste lucrări n’au nici importanța, nici vina pe care o poartă cea dintâi lucrare. So- ția lui A. Nacco, Olga Nacco a. fost o remarcabilă nuvelistă, care s’a distins prin mai multe nuvele și schițe, în care se zugrăvește, nu fără talent, viața basarabeană '). In domeniul trecutului bisericesc a Basarabiei și în genere a Moldovei merită să fie remarcate •cercetările lui I. Frățiman. In anul 1901 apare stu- diul lui „lacob (Stamati) episcopul Hușilor*)*. In această lucrare autorul, bazându-se pe izvoare ro- mânești, face o biografie complectă a episcopului 1) Oiepst rpaatjaHCEaro yiipaBjeaia bi Eeccapaâin, Mojja- bi'h h Bajiaxia bo Bpesa pyccKO-TypeuEOă bohhw. 1806 — 1812. 3an. tjeccK. o ea hct b upesp., t. XI. p. 269 et passim. 2) Eeccapa6cKaa cTapasa. 3) O-ntra HaKKO. IIobIctm h pacsasu Hai BeccapaOcKoa .jrbbhb. Ojecca 1900. 4) lyciHHi $pauMaHi. XymCKifi enacitoni lasoBi (Cto AîHTfi). KnuiMHein. 1901. 324 Cultura româneasca în Basarabia. lacob, încadrată în împrejurările culturale și politice- a Moldovei de atunci, vorbește pe larg de activi- tatea lui lacob Stamati, aducând și date necunoscute până atunci din viața și activitatea episcopului de Huși. In altă lucrare intitulată „In chestia eparhiilor din Basarabia ¹)“ autorul stabilește legăturile Basa- rabiei cu biserica de dincolo de Prut, se oprește asupra eparhiilor Proilaviei (Brăilei), Hușilor și a Hotinului, asupra mitropoliților și epișcopilor și acti- vității lor bisericești și culturale, în special asupra episcopului Amfilohie Hotiniul. In același sens este și lucrarea lui I. Frățiman asupra vieții și activității, episcopului de Huși Inochentie¹ ² ³). De o mare însemnătate istorică sunt „Operele' comisiunii savante a arhivelor guvernământului Ba- sarabia^), care a început se apare la anul 1900.- Ca redactor al acestor publicațiuni a fost loan Ha- lippa, Român basarabean, unul din cei mai buni cunoscători ai trecutului nostru-. In cele trei volume al „Operelor comisiunii* sunt publicate o mulțime de documente și studii privitoare la Basarabia, da- torite în cea mai mare parte lui loan Halippa. Așa sunt „Materialele privitoare la istoria Chișinăului din veacul XVI și XVII* ⁴), „Descrierea arhivei sena- torilor* ⁵), lucrare neterminată dar de o importanță deosebită, „Cele mai importante date istorice asu- pra Basarabiei* ⁶j, „O schiță istorică asupra învă- 1) lycTBHi ^panitaHi. Ki [Boupocy jo6i etiapxiaxi Bl- Eeccapafiin. KnmaseBi 1902. 2) I. $ p a uJm a h i. SfioseoTiS enucEoni Xyincsifi. Kbihh- hcbi. 1903. 3) Tpyjti BeccapaficKoâ yqeaoS apxBBHon EOnacein. Voi. I — 1900, Voi. 11-1902, Voi 111-1907. 4) TpyflH B6capa6cKoâ*ry6epBCKoâ yqeHon apxHBHOfi komhc- •IH. V. 1. 5) Ibidem, voi. I, II și III. C) Ibidem, voi. If. Studii rusești asupra Românilor. 325 iământului din Basarabia în prima jumătate al vea- cului XIX-lea“ *), o serie de documente privitoare la unele localități din Basarabia și la-unele familii boerești, o catagrafie dela anul 1817¹ ²) ‘etc. Istoricul Basarabiei nu va putea trece cu vede- rea studiile conștiincioase ale lui loan Halippa, pen- tru care autorul a avut de suferit din partea auto- rităților rusești. Din lucrările izolate, care au apărut în Basa- rabia sub regimul rusesc și în care s’a manifestat interesul față de neamul românesc și de trecutul lui face parte și lucrarea lui Paul Gore, fiul națio- nalistului Gheorghe Gore, un vechiu luptător pentru cauza românească în Basarabia- Este o lucrare întitu- lată „Memoriu asupra mazililor din Basarabia"³), în care autorul un bun jurist și un cunoscător distins al istoriei românești, ia apărarea din punct de ve- dere juridic și istoric a mazililor din Basarabia, ale căror drepturi începeau să fie încălcate de câtre •guvernul rus, ceeace a produs chiar răscoale în sa- tele mazilești. O lucrarare, care a rămas aproape necunos- cută, dar care și-a avut rostul ei pe vremuri este lucrarea lui Pant. Halippa, a cunoscutului luptător basarabean, care poartă următorul titlu: „Scurtă .schiță istorică asupra Basarabiei până la alipirea ei la Rusia ⁴)“. Autorul începe istoricul Basarabiei cu înființarea principatului Moldovei și urmărește soarta acestei provincii în strânsă legătură cu Moldova. 1) Ibidem, voi. II 2) Ibidew, voi. III. 3) II. T. Pope. 3an0CK0 o6i ojao^Bopaaxi BeccapaBia («a- SMJiaii). Ramaseai 19 8. 4) 0. H. Xajinana. Kparsiâ acTopaiecsia oqepai Beccapa- (hf .Luminătorul* J913. Iunie, Iulie, August și Septembrie. 1) KBniBHeBCsia euapxiaJiBBiJfl bI^omoctb 1910 .\s 45,. Jfi 49, £ 52. Studii rusești asupra Românilor. 327 neologisme, este un drum greșit și că este un bine pentru poporul basarabean, ca el, alipindu-se la Rusia, și-a păstrat limba veche bisericească, scrisă cu slovă cirilică. Aceleași idei le dezvoltă autorul în alt articol „Adaos la articolul: Momentele influ- enței bisericești¹)" etc., provocat de un răspuns cam aspru al autorului acestei lucrări, în care s’a ară- tat netemeinicia afirmațiunilor lui A. Mateevici în primul articol¹ ²). A. Mateevici a mai lăsat și două articole cu caracter folcloristic: unul — „Bocetele de înmor- mântare moldovenești" ^i altul „O schiță asupra tra- diției religioase moldovenești", în care autorul pe lângă date pe care le culege din lucrările lui Sim. Marian aduce și contribuții noui din viața basara- beană. Operele lui A. Mateevici, în care el se ocupă de viața poporului românesc, de trecutul lui, poate au multe neajunsuri din punct de vedere științific, dar aceasta era natural, întrucât autorul le-a scris când își urma studiile. Ieromonahul Gurie Grosul, actualul arhiepiscop al Basarabiei, în anul 1910 publică un studiu. Mo- mentele principale în istoria tipărirei cărților mol- dovenești în Basarabia" ³). In acest studiu intere- sant autorul pe baza actelor stabilește în ce împre- jurări s’a înființat tipografia la Chișinău de către Gavriil Banulescu-Bodoni, corespondența acestui din urmă cu autoritățile superioare rusești, vorbește 1) KmnnHeBcsifl enapxiasbHua b^aomocth 1911, A» 42. 2) «BeccapaBcsas shbhb» 1911, Jâ 172. «H'li’rro on $0âO- sorin». C. lI-aHi. 3) Tpyju BeccapaGcKaro nepBOBHaro HCTopaso-apxeojiorH’ie- csaro oOmecTBa, 1-3 BunycKt. KnînnHeBb 1910. lepononaxi I'ypiH. fsaBstninie momobtu bt b crop ia MOj/jaBccaro EHHroneqaTaHÎJi bi EeccapaGÎH. 323 Cultura românească în Basarabia. ___ despre primele cărți tipărite în românește și se oprește destul de amănunțit asupra închiderii tipo- grafici la anul 1883. A doua parte a lucrării este consacrată redeschiderii tipografiei eparhiale și ti- părirei cărților noui. Cu un an înainte apare lucrarea preotului A. Ciolac „Cărțile bisericești basarabene în limba ro- mână⁰ ’). După ce se face istoricul deschiderii tipo- g,rafiei la Chișinău, autorul se oprește într’un mod foarte conștiincios asupra cărților care au apărut în Basarabia, confruntând textul unor dinele și stabilind legăturile acestor tipărituri cu tipăriturile românești. Daca trecem cu vederea numeroasele lucrări ale lui A. lațimirschi și A. Stadnitchi, care aveau în ei și sânge românesc și care au adus un tribut foarte mare științei rusești prin cercetările lor în domeniul legăturilor slavă-române, nu putem să - nu amintim lucrările unuia din cei mai buni profesori de drept din Rusia, ale lui Leon Casso, Român ba- sarabean, fost ministru de instrucție în Rusia, care în această din urmă calitate și-a lăsat o amintire nu tocmai frumoasă în cercurile democratice ru- sești, dar care a lăsat câteva lucrări de o valoare științifică incontestabilă. Din aceste lucrări - „Drep- tul bizantin în Basarabia⁰ ¹ ²), „Un codificator uitat al dreptului basarabean⁰ ³) și „Rușii la Dunăre și înființarea Oblastiei Basarabiei*⁴), fac parte din lucrările care ating chestiunile Românilor hasara- beni. In special în ultima lucrare autorul cu o* obiec- tivitate, pe care nu i-o permitea postul ce-1 ©cupa, 1) Ibidem. BanycKi 2-fi. A. 'lejaKi. BeccapaDcsia Gorocay- aeCHua KBnrii sa MOJijaBCKOMi ssust. jx p. 1—29. 2) B08.iBTi2cKoe npaBO bi> BeccapaSia, Mocsaa. 19(31. 3) SaOMTbin KajHtJtnKaTopi Beccapafesaro npaaa. €.-tleiep- Cypn. 1913. 4) Poccia aa JțyHat h oepasmafe SecsapaGcitoă afiaacTn. HocKBa. 1913. Studii rusești asupra Românilor. 329 "vorbește, bazindu-se pe documente, despre ocupa- ția rusească, răpirea Basarabiei, autonomia, care a fost acordată Basarabiei la început, arătând, cum această autonomie a fost cu încetul încălcată de •către guvernul rus. Insfârșit, ca o -complectare al acestui capitol, ne vom permite să amintim și despre unele studii al autorului acestei cărți, care se referă la folclorul românesc, cum este lucrarea: „Legendele româ- nești despre Maica Domnuluia 9 și »Mitul despre Aranea în legendele Maicii Domnului" ¹ ²) și lucră- rile în legătură cu relațiile culturale româno-ruse, cum sunt: „Dicționarul slavo-român din biblioteca societății de istorie și antichități ruse din Moscova No. 240“') și „Dosoftei, mitropolitul Sucevei și ■activitatea lui cărturărească*²), studiu publicat de către Academia de știință rusă. 1) «PyauHCKia jiereHAU o Boropooui». 3THorpa$H,i. ofiospiaie. 1911, & 3—4. 2) Ma»i oOi Apaxal bi EoropoaaiaoS jereajl. C.-IIeTep- âypri. 1912. 1) PyMUHO-eaaBHBCKiâ caoBapt 6a6.iioTeBB hock. oomecTBx HCTopia a jpeBHOCTeâ Xs 240. PyccBiâ njiojiL>rH'iecKin bIct- B0ki 1914, Xs 1. 2) MnTpouojiHTi CyqaBCBiâ Jțocaeeâ a ero BaastiaM jta- TeJibHOCTi». Hajanie llmiepaTopcKoa AaaAejiia Hayat. KieBi. 1915. ÎNCHEIERE. Am examinat unele fapte cu caracter cultural din trecutul Basarabiei și am văzuf, că Românii ba- sarabeni timp de o suta de ani au luptat pentru menținerea vechilor așezăminte de cultură, pentru menținerea vechei organizații administrative, biseri- cești și școlare. Această luptă n’a avut caracterul luptelor, pe care le-au dus Românii ardeleni și bu- covineni cu stăpânitorii lor. Condițiunile vieții sociale și politice din Rusia erau de așa natură, că lupta se putea duce mai mult sub forma unei rezistențe pasive. In această luptă a lipsit elementul religios, a divirgenței con- fesionale între Ruși și Românii Basarabeni, care o- țelește sufletul poporului, care pasionează massele: ortodoxismul stăpânitorilor și a supușilor Moldoveni a fost elementul de temperare, de calmare a spiri- telor, și a dus la formele de luptă pe care le-am văzut. Și în rezistența pe care au arătat-o basara- benii față de încercările Rușilor de-ai înstrăina, in- stinctul de conservare a neamului a jucat primul roL Din cercetările de mai sus am văzut, că toate clasele sociale din Basarabia au avut partea lor de muncă în menținerea vechilor tradiții culturale : și boerimea basarabeană, și preoțimea, și în genere intelectualitatea și-au dat tributul său în această pri- vință. Am mai constatat, că manifestațiuni cu carac- ter cultural și național au fost foarte multe, că a- încheiere. 331 ceste manifestațiuni au avut un caracter specific basarabean, uneori fără nici o legătură cu 'mișcă- rile culturale din alte provincii românești. Dar toate aceste manifestațiuni, izolate la prima vedere, au fost în legătură organică cu viața po- porului de jos. Toate cărțile cu caracter religios,, didactic, toate încercările de literatură, scrierile pe- riodice, nu au putut răsări pe un ogor sterp. Ele au auvi ca izvor energia națională a poporului dela sate, care a trăit în tradițiile culturale vechi, în o- biceiurile și datinele strămoșești, în cântecele șl basmele neamului românesc întreg. Și manifestă- rile culturale pe care le-am cercetat în lucrarea noastră sunt numai niște reflexe palide ale vieții naționale țărănești. Am mai putea trage încă următoarele conclu- zii : în primele trei sferturi ale viacului trecut viața culturală națională în Basarabia a fost mult mai in- tensă decât în ultimul sfert al acestui veac. Acea- sta se exeplică, pe de o parte, prin faptul că până pe la anul 1870 și ceva în Basarabia erau încă vii amintirile trecutului, iar pe de altă parte, Basa- rabia, fără legături de căi ferate cu Rusia, aproape fără școală, era izolată de restul Rusiei, mai cu seamă dacă luam în considerație că basarabenii au fost scutiți de a face armata până la anul 1874. Răz- boiul ruso-româno-turc care între alte probleme a ridicat și prâblema Basarabiei, în special acelei de sud, a întărit veghereă statului rus, care dela a- ceastă dată face încercare de rusificare mai sistema- tică și mai artificială. Dar această rusificare a atins până Ia oarecare măsură numai pătura de sus : țără- nimea în massele ei nu s’a schimbat, nu a fost în- străinată deloc: ea a păstrat cu sfințenie ființa nea- mului românesc în provincia între Prut și Nistru. INDICE DE NUME PROPRII. A Aaron, prof. 111, 116 Acherman (Cet.-Albă), 5, 6, 20, 21, 22, 23,167,171. Alexandri V. 129,131,139, 185, 187, 190, 191, 203, 210, 231, 232, 236, 239, 240, 241, 242, 244, 245, 246, 247, 252, 263, 264, 290, 294, 295, 320. Alexandri Nic. 307, 310, 312. Alexandreni 30. Alexandrescu Gr. 129, 138, 140, 203, 264. Alexandrescu Petre 184, 186, 187, 190, 192, 193, 196. Alexandru I 13, 14, 16,17, 19, 46, 48, 62, 94, 145, 167, 171. Alexandru II 154, 216. Alexandru cel Bun 116,127. Amfilohie Hotin.24, 25, 324. Amvrosie mitrop. 41. Amoro 303, 304. Andronic arh. 150. Andronovici 191. Antonie arhitn. 69. Antonie igutn. 160. Apostoleanu 187, Arcadie episc. 72. Arceleanu 189. Arionescu 189. Armenopulo legisl. 97,172. Artemida 201. Atachi 160, 196. Axacov 198. B Bahmetiev 19, 145. Balanescu C. 184, 189. Baltaga Th. 70, 162. Baltaga VI. 302. Băljătescu 187. Bălti 126, 165, 166, 171, 172, 184. Bârlad 283. Barcă V. 295. Beldiceanu N. 139. Belador M. 187, 188. Beleze 129. Bender (Tighina) 5, 6, 20, 21, 124, 142, 167, 171, 187, 218, 254. Berânda Pᵣ 321. Indice. 333 Berechet Șt. 29, 180. Bianu I. 25, 44, 45, 46, 49, 153. Bilevici Gavr. 172, 173. bilevici Gh. 124, 173. Blaj 49, 50, 52, 70. Bobeică T. 168. Bobeică pr. 295. Bobescu 184, 187, 190. Bobulescu C. 249. Bolintineanu 129, 264. Bocancea 180. Bogos St. 180. Bogos D. 264. Botezat A. 185. Botez Gh. 187. Bour-Cazâu I. 272—173. Brăescu V. 296, 297, 298, 299. Brăneșli 254. Brunov 94. Briceni 9. Buda 30, 69. București 1, 4, 5, 59. Bug 23. Bujor 7. Buicani 134. Bugeac 5, 9. Bufier 25. Bumbăta 29. Burada T. 187, 188. Buzdugan I. 265, 311. c Cainar 149. Calimah Gr. 23. Callaș V. 204, 219. Cantemir D. 110, 319, 321, 322. Capodistria 14, 97, 168. Căpriana 22. Caracușeni 296. Cârbuna 149. Cartojan V. 29. Casso L. 5, 14, 15, 19, 94,. 97, 328,-329. Cașcalia 317. Catargiu 189. Cazacliu V. 180, 306. Cazacu A. 201. Cazacu P. 311. Cazimir T. 174. Căușani 23. Charcov 63. Chiev 23, 25, 28, 29, 40,. 44, 59, 162, 180, 182, 274. Chiperceni 265. Chilia 2, 5, 20, 21, 22, 23.. Chiselev 5. Chiștelnifa 138. Chiruș D. 196, 198. Chiriac 151. Churchiul 22, 30. Cernăuți 173, 183. Ciadâr Lunga 142. Ciachir M. 75. Cianoglu I. 264. Ciceagov P. 38. Cichindeal D. 140, 203, 295. Ciobanu Șt. 143, 162/164, 165, 170, 181. Ciolac A. 45, 54, 62, 69,. 328. Ciugureanu D. 180, 311. Ciurea 197. Ciheidze 180. Clișcoufi 11. Codreanu Gh. 134—137. Cociubei cont. 171. Colencouji 149. Cononovici E. 191, 192. Constantinescu Gr. 75, 76^ 180, 305, 306. 334 Indice. Constantinescu I. 187. Constanlinopol 15. Coljov A. 274. Coslin M. 323. Coșbuc Gh. 139, 294. Costinovici C. 303. Cotrubenco M. 75. Crejeanu Gh. 129, 139. Craiova 187. Creangă I. 138, 140, 295. Crilovschi A. 25. Crupenschi M. 50. Crușevan P. 290. Crâlov 1. 203, 204, 205, 206, 207, 208, 220, 221, 222, 225. Cubolteanu P. 137, 138. Cuiniilian 115. Cujbă S. 290. Curdinovschi V. 23. Cunijchî L. 165. 166. Cunițchi P. 160. Cușnicov 4. Cuza Varlaam 50, 52, 53. D Dâdâfchi M. 162. Danilevschi N. 162. Danga Gh. 302. Dănilă S. 302, 306. Derjavin G. 211. 212, 213, 214. Dicescu A. 191. Dicescu I. 191. Dicescu P. 191. Dimachi N.^112. Dimitrescu 189. Dimitrie Sulima ep. 5, 6, 30, 63 68, 146,160, 169. Dimitriu I. 198, 199. Dobrușa 30, 150. Dobrovăf 50. Dionisie igum. 302. Doncev I. 78, 121, 134, 143, 173, 174, 175, 185, 186, 216, 315. Donici A. 112, 128, 132, 138, 140, 195, 203, 205, 220, 253, 311, 322. Donici E. 253, 254. Donici M. 252—263. Donici Vas. 254. Donici Vict. 260. Donici legisl. 97, 172. Donie Gr. 28, 29. Dosoftei mitr. 24, 329. Draganov P. 109. Drăghici M. 4, 5. Dubosari 86. Dumbrava 180. Dumitrașcu 180. Dunăre 1, 2, 98. E Ecaterina II 23, 28. Ecaterinoslav 109. Eliade P. 93.. Efes 201. Eminescu M. 139, 295, 311. Enea N. 302. Erostrat 201. Esop 201. Evolschi A. 187. F Fălești 242. Filaret mitr. 187. Feodorov. guvern. 175, 177. Finlanda 17, 195. Florești 196. Frățeștii de sus 219. Frăjiman I. 323—324. Indice. 555 Friptu 1. 311. .Frumoasa 242. Frisch 184. G ■Galușcă 189. Gangardt 1. 189. 'Gangura 149. ■Gavriil Banulescu • Bodoni mitr. 5, 7, 13, 14,15,16, 22, 30, 32, 33, 36 65, 68, 76, 78, 145, 146, 160, 161, 167, 168, 326, 327. ■Gavrilita E. 290, 291. Găvănescu 139. Gâncești 272. Georgia 17, 145. ■Ghica Scări. Gr. 23. Ghentus P. 30. Ghenadie ep. 36.* Ghenzul V. 310. Ghepejchi E. 162. Gherbanovschi 1. 162. Ghibu O. 77.90,91,119,313. Glijinschi A. 162. Goga O. 294. Gogol N. 317, 319. Golercani 29. •Golijin 15, 50. Gore Gh. 320 -322, 325. >Gore P. 154, 181, 182, 264, 325. Gorovei A. 200. Graur V. 191. Grecia Nie. 52. Grecu Const. 33. Grigorie dasc. 13. Grigoriev 142/ Grosman 187. Gurie, arhiep. 30, 33, 75, 76, 140-141, 143; 295, 300, 327—328. Guști D. 129. Gumalic 191. Gurschi Gr. 67. M Hâjdeu A. 315. Halippa 1.1,79/89, 97, 109, 166, 175, 254, 324 325. Halippa P. 137, 158, 264, 265, 272, 290, 307, 310. Hâncu D. 109, 200. Hâncu I. 87,109—119, 121, 131, 143, 161, 168, 171, 173, 183, 315. Haneș P. V. 36, 44, 93, 97, 315. Hartia V. 158, 190. Harting I. 14, 37, 144, 145. Harea V. 311. Hașnaș 189. Herăscu 321. Herfa V. 182. Hemnijer 205, 206, 208. Hodoș N. 212. Hotin 8, 11, 20, 21, 126, 167, 171, 197. I lacob (Stamati) ep. 323. Iași 3, 24, 30, 69. lanculescu 187. lanovschi V. 156, 157. lajimirschi A. 183, 328. Ignatovici I. 75, 76. Ignatovici M. 302. Inculef Th. 158, 290. Inochentîe ep. 324. lorga N. 326. Ipsilanti 50, 249. lonescu Darzeu E. 151. Ișnovăf 29. 336 Indice._____________________________ Ispirescu'P. 139. Istratî St. 29. Ismail 171. Ismailov 206. Iurachin 41. lustinian imp. 15. J Jăvreni 201. L La Fonfain 2Q5. Lancaster 87, 97, 168. Lăpușna 22. Lașcu L. 123. Lașcov N. 123, 172, 254. Lavrov maior 21. Leman O. 75. Lemiș 185. Leon împ. 56. Lermontov M. 210,222, 223, 225, 227, 229, 230, 241. Lipcani 21. Lomonosov M. 82, 83, 102. Lotoțchi 31, 109, 161, 162. Luchian G. 187. Luchian N. 184, 187, 189, 190. Lupu Vas. 15, 23, 321. Lypul protopop 32. Lupescu FI. 140. M Madan Gh. 186, 187, 189, 190, 192, 193, 294, 295. Maleavinschi Th. 5. Malinți 11. Manolescu Gr. 184, 189. Manega P. 94, 96, 97. Mariașev 180. Marian S. F. 142. Margella $t. 82, 83, 93-102,. 105, 168, 315. Mârzacu I. 199. Marx A. 222. Mașcauți 200, 201. Mateevici L. 45. Mateevici A. 49,180,273,— 284, 290, 302, 326, 327, Mavrocordat A. 153. Mavrocordato ispr. 3. Mazarachi 30. Merejcovschi 274. Meșcerschi 213. Mihalevici 25. Mihai Viteazul 112, 113. Millo M. 185. Minciună M. 306. Moghileanschi M. 158. Moisiu V. 155. Moleșii 30. Morozov P. 214. Movilău 33, 160, 190. Movilă P, 321. Moscova 59, 65, 73, 75, 86, 254. Murafa S. 180, 307, 310, 312. Muranevici Sp. 75, 300. Nacco A. 203, 215 — 241, 249, 322—323. Nacco O. 218, 263, 323. Nadson 275. Napoleon 2, 46, 249. Nastase Gh. 311. Neamțu 40, 69, 75. Neamțul Nou 24, 71, 150, Negruti C. 138, 264, 290. Negruți I. 191, 192. Nicolae 164, 65,68,93, 202. Indice. 337 Nicolaev 63. Nimoreni 140. Nîstor I. 20, 183. Nistrul 23, 38, 40, 71, 144, 190 Nour A. 290, 292. O Oatu V. 290. Obreja 242. Ocna 10. Ociacov 39, 109. Odesa 156, 174, 182, 183, 190, 194, 202, 218, 254, 258 Odobești 10. Olenin 142. Orhei 7, 22, 23, 29, 63, FT126, 138, 147, 148, 191. Ovidiu 26. Ovidiopol 109. P Păliescu T. 155. Pann A. 139, 295. Pamfile T. 140. Par homo viei I. 63, 147, 160, 161, 179. Paris 94, 96, 235. Pârjolteni 155. Parteniev Const. 72, 75, 302. Păun Gh. 186, 241-252, 263. Păun M. 243. Pavel arhiep. 35, 147, 149, 150. Pelivan I. 255, 290, 311. Pepenești 258. Petersburg 18, 19, 38, 49, 50, 51, 52, 53, 67, 75, 83, 87, 94, 97, 109, 110, 113, 117, 119, 124, 154, 165, 168, 172, 182, 217. Petru cel Mare 82. Platon arh. 24, 45. Pocembeni 197. Podolia 17. Pogibca 156. Pogor V. 112. Poltava 63. Poniatovschi pr. 70. Poni M. 140, 290, 311. Polonia 17, 24, 145. Popa 190. Popescu C. 138—140,143, • 191, 310. Popovici Gh. 32. Popovici Const. 75, 300, 302. Popovici M. 187. Popov. A. 124. Porumbescu C. 290. Potemchin 28. Potemcov 303. Proca 198. Prozorovschi 21 Prut 2, 5, 7, 9, 10, 11, 21, 30, 35, 38, 71, 99, 121, 144, 185, 186. R Racu Gh. 295. Radu Rosefti 3, 139. Rachitna 11. ' Rădulescu - Codin C. 138. 140. Rădulescu I. 180, 225, 226, 227, 302. Rădulescu H. 138. Ralli Z. 151. Răspoveni 30. Râșcani 151, 202. Razu 191. Rejep P. 137. Reutul 261. 22 358 Indice. Roman T. 264 273, 295. Romanescu A. 184, 190. Rozanov 274. S Șabo 5, 6. Sadoveanu M. 295. Sârbu I. 200 215, 222, 241. Sârbu V. 201. Sârcu P. 183. SavRchi Dim. 87, 161. Savoischi 191. Scumpia 30. Scvorțov M. 70, 270. Semigradov N. 191. Serbova-Sârbu 192. Serghie arhiep. 70. Sevastian (Vesti) ier. 63, . 67. Șerban Cantacuzino 49. Shackespeare 190. Silin A. 30, 63. Silvan 181. Șincai Gh. 320. Sion Gh. 129, 138, 139, 214, 295. Sobieschi I. 321. Socola 30, 35, 161, 164, 166. Soroca 21, 25, 126, 196. Smotrifchi Mei. 82. Speranfă T. 140, 295. Stadnifchi A. 15, 22, 23, 36, 39, 42, 45, 46, 49, 52, 53, - 59, 60, 61, 63, 79, 146, 326, 328. Stamati C. 112, 195, 203, 205, 208, 220, 222, 264. Smamafi C. C. 317 - 319. Stamati L. 296, 297, 298, 299. Stamati N. 264. Stamati T. 151. Ștefan cel Mare 22, 111, 112. Ștefan dasc. 29, 159. Stere C. 287. Stârcea Gh. 290. Strășeni 183. Stroescu V. 307. Sturdza A. 315 316. Sturdza I. 175. Sturdza Sc. 6, 13,15, 144, 315. Suruceanu C. 151. Suroceanu T. 191. T Tabora 3. Tardini F. 189. Tăutu 129. Tecuci 196. Teoctist mitr. 116, 127. Teodorini 184, 186, 187. Tejcani 30. Timoșevschi A. 162. Tintul 22. Țițeron 25. Tiraspol 21, 109. Todorova N. 303. Tolstoi L. 138, 139, 198. Tolstoi A. 274, 276, 278. Trușeni 30. Tru|i 189. Tudor Gh. 302, 303, 304. Turceni 254. Turghenev I. 139. U Ulise 26. Ureche V. 139. Indice. 339 V Văcărescu E. 245. Valea Trăisteni 155. Valul lui Traian 318. Vântu M. 178 290. Varlaam arh. 286. Vârnav C. 196. Vârnav T. 33,159, 195-200. Vârnav M. 196. Vartic Lupu 29. Vartolomei Măzăreanul 29. Vasilache Sardar 21. Văscău(i 151. Veniamin Costachi 51,161, 162. Vicol T. 311. Vighel T. 315, 317. Visarion Puiu arh. 22. Visterniceanu 157, 158. Vlădicescu 189. Vladimir arhiep. 71, 72, 74, 179. Vlahufă A. 139, 264. Volfensohn D. 158. Voltair 112. Z Zaharov F. 158. Zairn-" 273. Zamfirescu M. 129, 264. Zarojani 11. CUPRINSUL. i Basarabia în anul 1812. Tratatul dela București. Cum a reacționat populajia românească basarabeană la anexarea Basarabiei de către Rusia. Nemuljumirile în sânul populației. Măsurile guvernului rus pentru a îndulci regimul. Regulamentul dela 1818. Ba- sarabia din punct de vedere cultural înainte de 1812......................................... 1—35 II Tipăriturile bisericești. Mitropolitul GavriiI Banulescu-Bodoni. în- ființarea tipografiei eparhiale. Rolul Mitropoli- tului GavriiI în traducerea și tipărirea cărjilor bisericești. Cărjile bisericești tipărite în timpul păstoriei mitropolitului GavriiI Banulescu-Bo- doni. Dimitrie' Sulima și cărjile tipărite de el. Alte tipărituri. Reînființarea tipografiei eparhiale și cărjile bisericești noui...................36 — 76 Cuprinsul. 341 Cărțile didactice românești din Basarabia. Pagina Bucoavna dela 1814, 1815. Gramatica ruso- “ română dela 1819. Tablele lancasteriene dela 1822. Bucoavna dela 1822. Ștefan Margellă și gramatica lui. „Abețedarul" tipărit intre anii 1830—1840. Gramatica ruso-română tipărită pe la anii 1830 - 1840. lacob Hâncu. Crestomația românească a lui I. Hâncu. Gramatica lui 1. Hâncu. Alte cărți românești tipărite de I. Hâncu. Bucoavnele dela 1842, 1844, 1861 și 1863. loan Doncev. Abecedarul, cârtea de citire și grama- tica lui I. Doncev. „Convorbirile ruso-române“ dela 1877. Cărțile didactice ale Iui Gh. Co- dreanu, P. Rejep, C. Popescu, arhimandritul Gurie (Grosu), M. Ciachir.................77 — 143 IV Limba românească în biserică și instituțiile de stat din Basarabia. Acte bisericești. Limba română în serviciul divin și în corespondența bisericească. Viața culturală în mănăstiri. Limba românească în administrația civilă in primii ani după anexarea Basarabiei. Câteva acte oficiale tipărite în ro- mânește. Zemstvele și limba românească . 144 - 158 V Limba românească în școala basarabeană. înființarea semînarulili din Chișinău. Limba românească în ‘programul seminarului. Școlile lancasteriene. Liceul regional și școlile ținu- tale. încercările de a introduce limba maternă în școala basarabeană după revoluția dela 1905. 159—183 342 Cuprinsul. Teatrul românesc în Basarabia. Pa gin 1 Primele reprezentații românești la Chișinău. Reprezentațiile lui Teodorini. Trupa lui Nicolae Luchian și repertoriul ei. Costachi Bălănescu la Chișinău. Gr. Manolescu și Aristița Mano- lescu. Turneurile lui P. Alexandrescu și Bo- bescu. Trupele de amatori din Basarabia . . . 184—193 VII Scriitorii basarabeni. Considerațiuni generale. Teodor Vârnav. roan Sârbu. Alexis Nacco. Gheorghe Păun. Ma- tei Donici. Tudose Roman. Alexie Mateevici . 194—284 VIII Publicațiile periodice românești. „Buletinul eparhiei Chișinăului“ din anul 1867 — 1871. „Basarabia". „Viața Basarabiei". „Moldovanul". „Basarabia reînoită". „Lumină- torul". „Făclia țării". „Glasul Basarabiei". „Cu- vânt moldovenesc". Calendare moldovenești. „Școala moldovenească".................. 285—313 IX Studii rusești asupra trecutului și culturii Românilor. Notițele de călătorie a lui A. Sturdza. Scrierile lui C. C. Stamati. Cercetările lui Gh. Gore. Lucrările istorice a lui A. Nacco. Scrie- lile lui I. Frățiman. loan Halippa și „Operele comisiunii savante a arhivelor guvernământului Basarabiei". Lucrările lui P. Gore. Schița isto- tică a lui Pant. Halippa. Lucrările lui A. Ma- reevici, I. P. S. Gurie Grosu și A. Ciolac. Cercetările lui L. Casso........................ 314 329 încheiere .............................. 330 - 341 Indice de nume proprii.......................... 332—339 Cuprinsul....................................... 340 343 Errata .........................................344 ILUSTRAȚII. _Pa j_ 1. Portretul mitropolitului Gavriil Banulescu-Bodoni 51 2. Titlul „Vieților sfinților"...................... 73 3. Tabla lancasteriană No. 34....................... 88 4. Titlul bucoavnei dela 1822 ...................... 91 5. Ilustrație din bucoavna dela 1822 ............... 92 6. Prima pagină a abecedarului din anii 1830-1840. 103 7. O pagină din crestomația lui I. Hâncu............111 8. Titlul gramaticei românești a lui I. Hâncu ... 114 9. Titlul bucoavnei dela 1861.......................118 10. Titlul bucoavnei dela 1863 ................... 122 11. Portretul lui loan Doncev......................123 12. Titlul „Cursului primitiv de limba română" a lui I. Doncev........................................ . 125 13. Titlul abecedarului lui I. Doncev ...... 133 14. Portretul lui Gh. Codreanu.....................135 15. Un act bisericesc eliberat de protopopia Orheiu- lui la anul 1820 .................................. 148 16. Titlul cărții despre filoxeră dela 1886 ...... 157 17. Titlul „Alcătuirilor" lui I. Sârbu.............209 18. Portretul lui Alexis Nacco.....................217 19. Autograful lui A. Nacco........................224 20. Portretul lui Gheorghe Păun.....................243 21. Portretul lui Matei Donici......................255 22. Titlul revistei „Luminătorul"...................301 23. Titlul revistei „Cuvânt moldovenesc"............309 E R R A T A Pag Tipărit: Trebue să fie : 2 rândul al 2-lea sus mai Mai 2 0 9 18-lea sus că acest ca acest 15 0 » 11-lea jos cu legile de legile 22 » 13-lea sus Tiutului Tintului 23 n » 7-lea sus zisă zisă 24 » » 2-lea jos de ep de7pe 25 » » 4-lea jos Prafafa Prefața 52 n 3-lea jos Gherghe Gheorghe 35 notița de jos 1914 1814 37 rând. 3-lea și 4-lea sus ise i-se 38 rândul al 5-lea sus caruia căreia 38 » 0 2-lea jos în ea în el 50 9 14-lea jos a lui al Iui 52 » 0 4-lea sus în care de care 55 M 11-lea sus Răsăaenția Rășădenția 57 M » 5-lea sus îmreunat Împreunat 63 » 0 11-lea sus a mitropoliei al mitropoliei 64 0 0 15-lea jos arhiescopul arhiepiscopul 65 0 ■ 11-lea sus a cărei al cărei 72 N » 1 sus spesele mașinele 85 n 0 1 jos desiguri desigur 93 rotița de jos Petrer Petre 113 rândul al 12-lea sus desre despre 113 ff 0 14-lea sus lacov lacob 115 w 0 10-lea sus Alind Aliud 128 » 6-lea sus /. Donici I. Doncev 147 » ff 12-lea sus propagator a propagatori ai 147 0 0 15-lea sus să -se 147 0 » 16 lea sus Hârjonea Hârjauca 149 0 4-lea jos Itmba limba 158 rt 0 3-lea jos v’om vom 159 » 0 8-lea jos Șiejan Ștefan 159 » 0 7-lea jos indicați indicații 161 » 2-lea sus era erau 176 0 0 11-lea sus comtîlecle complecte 176 n 0 12-lea sus mapernă maternă 181 0 8-lea sus prtn prin 191 0 9-lea sus ■ titlu titlu 212 n 12 lea jos Minevra Minerva 225 0 2-lea sus scimbe ' schimbe 225 0 14-lea sus comparație comparație 239 7-lea sus ia i-a 249 » 9-lea jos Aluxandru Alexandru 252 n 15-lea sus poporan poporan