ACADEMIA ROMANĂ
       DIN VIEAŢA POPORULUI ROMÂN
                  XXXIV
               G. F. CIAUŞANU,
            G. FIRA şi C. M. POPESCU
CULEGERE DE FOLCLOR
                  DIN
JUD. VÂLCEA ŞI ÎMPREJURIMI
CU UN GLOSAR.
                     BDCUREŞTI
                CVLIVRANAŢIONALĂ 1928
www.digibuc.ro
AŞ PĂMÂNTULUI CULTURAL
www.digibuc.ro
       RAPORT
                                          DE
                                SEXTIL PUSCARIU
                             MEMBRU AL ACADEMIEI ROMANE
    D-l Ciauşanu, care iscăleşte «Prefaţa», este unul din cei mai harnici şi devotaţi culegători de folclor românesc, care a mai publicat în colecţia «Din viaţa poporului român» a Academiei noastre o importantă culegere de Superstiţii. Deasemenea sunt cunoscuţi ca sâr-guincioşi folclorişti colaboratorii săi.
    Culegerea de faţă, a cărei publicare în colecţia «Din viaţa poporului român» o propun, se împarte în două părţi distincte, care ar trebui publicate în două broşuri deosebite:
    1. Poezii populare, Ghicitori şi Descântece,
    2. Glosar de cuvinte dialectale.
    Partea dintâiu nu cuprinde bucăţi de o deosebită valoare poetică, dar conţine un material interesant din punct de vedere folcloristic. Până când secţia literară a Academiei nu va elabora un proiect cu îndrumări pentru colectarea literaturii noastre populare, trebuie să ne mulţumim cu asemenea culegeri, care îşi păstrează valoarea lor documentară, mai ales în timpurile de faţă, când influenţa poeziei orăşeneşti asupra celei populare se resimte din ce în ce mai mult.
    Cu mult mai importantă e culegerea de cuvinte regionale, de o mare bogăţie şi destul de bine întocmită. Lexicograful va aveâ mare folos din consultarea ei şi ea alcătueşte o contribuţie preţioasă pentru Dicţionarul Academiei.
    Autorii vor face bine dacă vor revizui, înainte de tipărire, manuscrisul Glosarului lor, ţinând, după putinţă, seama de următoarele observări:
www.digibuc.ro
4
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA Şl C. M. POI'ESCU
   1.    Se va însemna totdeauna, în cazurile când se cunoaşte exact, accentul în cuvântul din titlu;
   2.    Verbele se vor da la infinitiv, adăogându-se, în parenteze, un: a se pentru cele reflexive, şi un -ez sau -esc pentru cele ce se conjugă la prezent cu aceste sufixe, de ex: încrâmboiâ (-ez, a se). . .
   3. Substantivele se dau fără altă menţiune (precum ar fi /, n, sau m, pentru cele neutre, feminine, sau masculine), decât cu adausul, în parenteze, a pluralului de ex.: Javră (javre). Acest plural se va scrie totdeauna întreg (fără scurtări) şi se va da numai atunci când de fapt se întrebuinţează şi când culegătorul l-a auzit. Culegătorul se va feri să construiască el — când însemnează cuvinte pe care nu le întrebuinţează în graiul său — forme de plural, sau singulare din cuvinte auzite numai la plural. Astfel mă îndoiesc că cuvântul lemnet, însemnat în colecţia de faţă, se întrebuinţează de fapt, şi e probabil că se foloseşte numai pluralul letn-neturi, care corespunde unui singular lemn) cu brânză — brânzeturi, fir — fireturi, etc). Tot astfel singularul mumână mi se pare reconstruit din pluralul tnumâni.
   4.    Adjectivele se dau la masculin, adăogându-se un -â pentru forma feminină, când aceasta de fapt se formează astfel, de exr.bun, -ă. Numai adverbele, conjuncţiile şi prepoziţiile se arată printr’un adv. conj., prep. de ex.: bine adv., să conj., cu prep.
   5.     După cuvântul din titlu se dă înţelesul lui, fie printr’o definiţie sau descriere (cât mai amănunţită şi, dacă se poate, cu ilustraţii când e vorba de obiecte necunoscute orăşenilor) sau prin sinonime. Un culegător conştiincios nu se va mulţumi numai să înşire cât mai multe sinonime, ci va încercă să arate şi nuanţele de sens sau de întrebuinţare între ele. Deoarece între sinonimele citate se găsesc adesea cuvinte regionale puţin cunoscute, se vor introduce şi aceste în glosar, la locul lor alfabetic, cu o simplă retrimitere la cuvântul subt care au fost date; astfel în culegerea de faţă se puteau face cu folos retrimiteri la următoarele cuvinte: oşiştie v. cebală, negurime v. cercel, bobiţa v. ciumeli, etc.
   6.    Lucrul principal la un Glosar e să dea exemple, cât mai multe fraze din care să reiasă întrebuinţarea şi valoarea stilistică a cuvântului. Aceasta e necesar mai ales la verbe, adjective şi în general la abstracte* Culegătorii să se obişnuiască, când aud un cuvânt ce li se pare vrednic
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VALCEA
5
de reţinut, să noteze şi fraza în care l-au auzit şi să fie atenţi şi mai târziu, însemnându-şi şi alte propoziţii în care îl mai aud. Numai după ce l-au prins în câteva fraze să întrebe pe ţăran înţelesul cuvântului şi să reproducă explicaţia lui între gilemele. Este irelevant dacă propoziţia citată este sau nu este frumoasă sau completă. Culegătorul să se ferească de a plăzmul el fraze ilustrative, când nu întrebuinţează însuş cuvântul respectiv în graiul său.
    7.    N’au nici o valoare etimologiile date de culegători. Ele nu pot produce decât neîncrederea specialistului, care va bănui pe culegător că a «potrivit» forma sau sensul cuvântului citat, pentru ca să se potrivească mai bine cu explicaţia, dată. Astfel, în culegerea de faţă trebuie şterse etimologii ca devesi din divexe, dezărtat din desere gulurâ din gula plus lorum ş. a.
    8.    Culegătorii neavând în general pregătire fonetică, vor face mai bine dacă nu vor avea ambiţia să redea exact rostirea dialectală. Forme ca cheatră pentru piatră, nu vor avea deci să figureze în Glosar decât dacă ele au vreun sens deosebit de cel în de obşte cunoscut. Numai în cazuri când forma cuvântului arată o particularitate deosebită, remarcată sau ironizată de cei din satele vecine, precum ar fi siripi în loc de risipi, etc., ea trebuie notată.
    9.    Nu se poate da nici o normă pentru a fixă ce cuvinte merită de a fi trecute în asemenea Glosare regionale. Totul depinde dela iscusinţa culegătorului şi dela darul lui de a remarcă caracterele deosebitoare ale graiului regional. In general însă nu numai deosebirile mari faţă de limba comună sunt interesante, ci şi cele mici, nuanţele de sensuri şi de întrebuinţare a vorbelor. Deaceea principiul culegătorului să fie: mai bine mai mult, din care specialistul să poată alege» decât prea puţin. Lucrul esenţial este ca materialul dat să fie sigur şi să nu se dea decât aceeace a fost observat exact şi — după putinţă — confirmat prin observări ulterioare. Un cuvânt notat într’un fel nu este voie să fie schimbat de culegător, fiindcă «i se pare» că ar trebui să fie altfel. Dacă are îndoieli asupra veracităţii lui, să aştepte ocazia până îl va auzi din nou, fără să provoace însă repetarea lui, decât doar aducând vorba pe departe şi nicidecum rostind el cuvântul sau sugerând răspunsul.
    10.    In sfârşit, e bine să se ştie că ceeace interesează pe linguist nu este numai ceeace există ca stoc de cuvinte într’o regiune oarecare, ci şi ceeace s’a pierdut din stocul existent odinioară. Deaceea culegă-
www.digibuc.ro
6
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
torii vor da atenţia cuvenită şi vor însemnă şi cazurile când un cuvânt comun tuturor Românilor lipseşte într’o regiune, sau nu s’a mai păstrat decât în accepţiuni reduse. Astfel în multe părţi ale Bucovinei nu se mai zice a câdeâ, ci numai a pică, se zice numai a prăpădi, iar a pierde se întrebuinţează numai despre femeile care nasc fără vreme.
                                                                SEXTIL PUŞCARIU
www.digibuc.ro
                                    PREFAŢĂ
   Născut în Vâlcea, am fost izbit încă din copilărie de farmecul graiului vâlcenesc. Cuvintele la aceşti oameni, sunt par’că o palpabilă exteriorizare a gândurilor lor, cântecele lor sunt simple, dar pline de-o negrăită duioşie şi sunt ţesute pe-o puternică urzeală de adevăr: sunt, de multe ori, profesiuni de credinţă a tainicei şi trainicei legături dintre om şi Fire.
   Dealtfel, iată ce zice marele maestru — Delavrancea x) — despre rolul pe care-1 joacă natura în poezia populară în genere, şi în specie în poezia noastră populară:
   «Natura este refugiul fiinţelor alese, fericite sau nu, bătute de soartă sau de noroc. Ea ne cuprinde, ne mângăe, ne linişteşte şi ne face, de multe ori, mai buni decât am sosit pe lume. Ea ne potoleşte durerile şi ne toceşte cutele învrăjbirii pe care împrejurările ni le-au săpat adânc. Cu nepăsarea ei de durerosul nostru sbucium de-o clipă, ne trezeşte în minte cugetul senin că suntem un fenomen trecător, că urile şi răzbunările noastre sunt scurtări din scurta noastră vieaţă. Ea este izvorul a tot seninul, a toată pacea, a toată îndurarea, căci în ea ne afundăm ca într’o nemărginită şcoală, al căreia cel dintâiu şi cel de pe urmă învăţământ e strâns în versul lui Eminescu, «ce e val ca valul trece», şi pe care poetul popular l-a formulat în următoarele versuri:
                       C’aşâ-i lumea trecătoare,
                       De voinici amăgitoare,
                       Ca o apă curgătoare:
                       Unul naşte ş’altul moare.
   «Noi ne răsfrângem asupra Naturii deşertele noastre aspiraţiuni şi meschinele necazuri de o zi; ea îşi revarsă asupra noastră nemărginita şi eterna ei poemă de continuă fenomenalitate. *)
  *) Din estetica poeziei populare, discurs de recepţiune la Academia Română. (Publ. Acad. Române), p. 15. sq.
www.digibuc.ro
8
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
    «Nu e om — ori cât de ordinar ar fi — care să nu găsească în mijlocul ei o clipită de ademenire. N’a fost şi nu va fi om mare care să nu se inspire din sfânta ei simfonie, din înfăţişările ei măreţe, şi din şoaptele ei şi fericite şi melancolice. Popoarele începătoare au înzeit-o; popoarele înaintate au cântat-o.
    «Şi oricare ar fi prefacerile omenirii, Cultul Naturii — religios sau profan — va rămâneâ pururea neperitor.
    «Intre Natură şi Poporul Român este o străveche şi legendară dragoste. La adăpostul munţilor înalţi, al văilor adânci şi al perdelelor codrilor neguroşi, s’a împotrivit cumplitelor năvăliri şi a dobândit biruinţele existenţei noastre naţionale. In deosebi aceia cari în mijlocul ei găsiau mântuirea, «au încununat» — cum zice nemuritorul Ale-csandri — cântecele lor cu «frunză verde», «foaie verde mărăcine», — (Italienii pun câte-o floare în storrtelli-le lor) — în semn de supunere şi de închinăciune, presărând aceste invocaţiuni de mai multe ori în aceeaş operă ca nişte odihne ale minţii».
    Şi în alt loc:
    «Natura se umanizează încărcându-se de atributul sentimental:
        Şi-începeâ măre-începeă Cu frunza de şuerâ, Codrii se cutremurau, Paltinii se clătinau...
Lin pe cal mergeâ, Dulce ce-mi cântă, Frunza ţiuind, Codri ispitind...
    «Un pas mai departe şi legăturile dintre om şi natură atât de mult se strâng, că natura devine mumă, soră, frate, tovarăş, ca să plângă pe erou, ca să ducă grija pruncilor lui plăpânzi, şi ca să-l mângâe la suferinţele pe care le îndură. Şi acest rol este de-o aşâ intensitate» că-ţi aduce lacrămile în ochi».
   Insă pe măsură ce aşâ numita civilizaţie cuprinde în ghiara-i oraşe şi orăşele româneşti, — în acelaş grad, ca ecou al snobismului ce caracterizează această falsă civilizaţie — pier cântecele, pier cuvintele şi frumoasele expresiuni ale graiului nostru popular şi locul lor îl iau neologismele neînţelese şi fără vlagă şi vieaţă în ele. Acest trist feno-
  a) Idem, p. 19.
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VĂLCEA
9
men, a fost nemurit de marele poet. M. Eminescu, în lapidarele-i versuri:
                        ...Şi cum vin cu drum de fier,
                        Toate cântecile pier...
                        Zboară paserile toate De neagra străinătate...
    Găsindu-mă trăitor în aceste vremi de maimuţărire — fără alegere — a tot ceeace este străin, am căutat, în măsura slabelor mele puteri, să mai scap câte ceva din nestemata comoară a strămoşilor noştri, vistierie nesecată de simţiri calde, curate şi sincere, izvor de limbi plină de farmec şi dulce ca un fagur de miere.
    Din imensa mină a producţiunilor populare, am scos la lumina soarelui bulgări de minereu.
    Gusturile săteanului se schimbă îndată ce a venit în atingere mijlocită sau nemijlocită, — ca meseriaşi — cu oraşul. Şi, ca un simptom al acestei triste stări de lucruri, voiu spune că am auzit pe unii ţărani snobi, poruncind lăutarului, care erâ în toiul unei balade, să-le zică vreun cântec decadent de pe la oraş.
    Ceeace mai contribue la stâlcirea gustului şi la surghiunirea cântecelor băştinaşe, — simple, patriarhale, senine, brodate pe un fond de nevinovăţie şi gingăşie — este şi gramofonul de pe la unele cârciumi care emană de pe plăcile lui adevărate miasme şi otrăvuri sufleteşti, dacă în sticlele, policrome ale cârciumarului pândeşte otrava omorî-toare de vânjoşii psiho-fizice.
    Din pâlnia gramofonului, se aud cântece searbede ale cântăreţilor dela oraş, obscenităţi, produse degenerate ale mahalalelor, asupra cărora ruşine este a mai stărui... Tot la gramofon se aud şi cântecele noastre populare, dar oribil schimonosite, scâlciate şi alambicate de gura unor trubaduri cari iau în deşert numele chemării lor, cari nu le simt şi deci nu le cântă aşa cum trebuiesc cântate.
    Chiar şi vechile cuvinte, şi alcătuiri ale graiului, se uită, cu vremea şi bătrânii cari mor, îngroapă cu ei şi tâlcul şi izvodul unor cuvinte şi expresiuni pline de fermecătoarea plasticitate din Cronici.
    Paginile acestea trebuiesc socotite de doritorii de-a cunoaşte graiul neamului nostru, din jud. Vâlcea şi împrejurimi, ca o prea modestă contribuţiune şi ca o lucrare de salahorie intelectuală.
    In alcătuirea acestei lucrări, mi-au dat ajutor d-1 G. Fira fost învăţător în corn. Ştefăneşti-Vâlcea; iar, după răsboiul 1916—1918,
www.digibuc.ro
IO
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPFSCU
rămas în Moldova (Fălticeni); şi C. M. Popescu,actualmente preot în com. Goruneşti-Vâlcea, Primul a adunat folklor din com, Ştefăneşti şi Bujoreni-Vâlcea; iar C, M, Popescu a adus folklor din Goruneşti-Vâlcea, Argeş şi Romanaţi. Restul: culegerile din com. Făureşti, Diculeşti, Laloş, jud. Vâlcea; com. Şimnic-Doljiy, precum şi alcătuirea glosarului, este munca subsemnatului.
   Toată lucrarea am împărţit-o în următoarele secţiuni:
   A)  Poezii populare a) Lirice b) Satirice
   B)  Ghicitori
   C)  Descântece
   D)  Glosar.
                                                 GH. CIAUŞANU profesor secundar
www.digibuc.ro
            POEZII POPULARE
                  1
Foaie verde mărăcine,
Drag mi-a fost să trăiesc bine: Cu calul negru sub mine,
Cu ploschiţa la ciochine!
                            Dela Ioniţă Diaconescu, com. Făureşti, jud. Vâlcea (70 ani).
                  2
Do dă, dodă şi iar dodă,
Taie puiul şi-l fă ciorbă; Jumătate fă-1 friptură,
Şi-l fă chef de băutură!
                                                                                  Dela acelaş
                  3
Asară vorbii cu una:
Aşteptaiu, răsări luna,
Şi nu mai veni nebuna!
                            Dela Maria Niţu Şerbănoiu, (16 ani), com. Făureşti
                  4
Câte mândre-am sărutat,
Să le strâng, aş face-un sat.
Dela Gh. Cârciumărescu (19 ani), Făureşti
                  5
Foicică măr mustos,
                                                          Spune-mi, puică, unde-ai fost?
— La claie, la adăpost...
                            Dela Ana FI. Ciauşianu,(39 ani), Făureşti, (mama).
            • 6
Frunză verde foi de mure Păsărică de pădure Du-te la puica de-i spune Să se premenească bine,
Să mai suie ’n deal la mine Cu vre-o trei azme x) de pâine, Cu puişorul fript bine.
Dela Ioniţă Diaconescu.
                 7
D’aolică, neiculiţă,
Astă vară sugeai ţâţă,
Ş’acum dai neicăi guriţă !
Dela Constantin Trancă (22 ani), Făureşti.
                 8
Asară pe vremea cinii,
Lele draga mea,
Sumuţiâ Mariţa câinii,
Lele draga mea,
Sumuţiâ 2) dar nu prea-prea,
Că ştia că viu la ea.
— Eu urît şi tu frumoasă,
S’o mai dăm dracu’ de casă I
  x) La ţară, în Vâlcea nu se zice niciodată azimă, ci âzmd, într’o variantă se zice: «Să se pregătească bine.
  ♦Cu vre-o trei âzme de pâine* *...
   *) Asmuţiâ.
www.digibuc.ro
12
G. F. CIAUŞANU, C. FIRA ŞI G. M. POPESCU
—    Dacă-ţi trebuie muiere,
Nu fii făcător de rele,
Vin’ la maica de mă cere:
De m’o da, de nu m’o da,
Oiu fugi cu dumneata.
Dacă-ţi trebuie nevastă,
Nu fii spărgător de casă!
Dela Nicoliţa N. Trana (37 ani), Făureşti.
                 9
Ş’o foiţă din peline,
Femeile, vai de mine,
Femeile m’au pus bine.
Nu m’au pus numai pe mine Ci şi pe-alţi voinici ca mine. Cântec adus de aiurea de tâmplari.
Dela loniţă N. Trana (28 ani), Făureşti.
                 10
Foicică ş’o lalea Drag îmi e la refeneâ *)
Cu voinici de seama mea.
Dela Tudorache Sanda (42 ani), Făureşti.
                 11
Frunză verde sălcioară,
Puica neicăi bălăioară Mi-ai fost iubită 2) pe vară:
Ori n’ai casă şi cămară Să mă găzdueşti desară ?
—    Ba am casă şi bordeiu Să găzduesc doi şi trei.
Foicică de scumpii
Da’ mi-e bărbăţelu-aci,
   *) Refeneâ: chef, petrecere, «băutură*, «adunătură*. a) Var.: «amantă».
Lasă-1 pân’ 1-oiu adurmi, Şi-atunci mi te-oiu găzdui!
Dela Costicâ C. Popescu (35 ani), Făureşti.
                 12
Gutuită, Iămâită,
Ia-mă ’n braţă, neiculiţă:
Şi dă neicuţii guriţă!
                             Dela lăutarul «Ciocănel» (39 ani), Ştirbei-Romanaţi.
                 !3
Ş’o foiţă de sulfină,
Cât am fost cu punga plină,
Mă ţinu puica de mână;
Dar când fu la jumătate,
Mă dete puica la spate;
Şi când ajunse la fund Mă luă cu prăjina ’n lung...
                                                                                   Dela acelaş.
                 H
Frunză verde alămâie,
Mândra mea frumoasă nu e,
Da’ cu vorba te mângâe; Mândra mea nu e frumoasă, Da’i la vorbă drăgăstoasă 8).
                                                          Dela fBadea Anghelescu (44 ani),Făureşti.
Eu când zic: mă duc, mă duc, Se strâng mândrele bitlitg *)
Şi mă ’ntreabă un’ mă duc,
Eu le spun: la Câmpulung, Să-mi aleg un cal porumb,
Scurt în gât şi lung în trup,
  s) Var.: «Da’i la vorbă «lipicoasd».
  *) Buluc.
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
I 3
Cum e bun de haiducit.
Mă ’ntreabă de viu desară,
Eu le spun: la primăvară;
Ele plâng de se omoară;
Eu la spun: la Sfânt’-Ilie;
Ele plâng, să mă mângâie.
                             Dela f Marin Vasilescu (48 ani), Făureşti.
                 16
Ş’o foiţă odoleanul,
Pân’ să suiu la mândra dealul, De trei ori potcovii calul.
Nu e vina calului,
Nici a potcovarului;
Ci e vina mândrei mele,
Că şi-a pus casa ’n vâlcele.
—   Spusu-ti-am, mândră, ti-am
           ’              [spus,
Să nu-ţi pui casa prea sus:
Nici în dealul florilor,
Să fii dragă tuturor;
Ci mi-o pune pe-o vâlcea,
Să fii numai draga mea.
                            Dela Petrache Smarandache (50 ani), Făureşti.
                 17
Foicică rosmalift,
Puicuţă, gură de crin,
Spune-mi sara când să vin ? Când să viu, să ne iubim ?
—   Vino ’n luna lui Brumar *) C’atunci sunt nopţile mari: Dormi, cu mândra cât îţi place Şi ziuă nu se mai face.
   l) Se pronunţă: vBrumari» şi deci iese
rima.
Vino seara ’ntotdauna,
Vin’ şl când nu-i vremea bună, Treci pârleazul *) în grădină, Mişcă uşa din ţâţână.
                              (C&ntec adus de aiurea, de meşteşugarii din Făureşti).
Dela Matei Popescu (35 ani), Făureşti.
                  18
Foaie verde de liplc,
Nevasta cu copil mic Nu e bună de nimic:
Eu îi fac cu mâna ’n vale,
Copiii mi-o ţin de poale.
Dela Ana FI. Ciauşianu (39 ani), Făureşti.
                  19
Ş’o foiţă trei lalele,
Lele, lele şi iar lele,—
Intru ’n luncă la nuiele:
Lunca plină de viorele.
Arză-vă focul nuiele,
N’am să fac niscai săiâle,l 2)
Să ’nchid armăsarii ’n ele;
Ci am să-mi culeg viorele Lele, lele şi iar lele,—
Să le dau mândrelor mele Care s) m'am avut cu ele, *)
Din tinereţele mele.
Dela Ion Ghiară (44 ani), Făureşti.
   l) Sau: eSpârleaz», passage par dessus une haie», cum îl explică Iamik în Glossaire dela poez. pop.; prilaz. •
   *) Coşară pentru vite.
   *) In loc de: cu care. Dealtfel acel cu, tot nu se pierde din vers.
   *) *A se avei cu cineva», a se iubi, a fi în dragoste cu...
www.digibuc.ro
14
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
                20
De te-aş prinde undeva,
Numai ochii ţi i-aş luâ,
Şi i-aşi pune ’ntre icoane,
Şi m’aş ruga: — «Doamne,
                                                                              [Doamne,
—   îngeraş dumnezeesc —
Mai dă-mi zile să trăiesc Cu puica să mă ’ntâlnesc,
Două vorbe să-i vorbesc,
Ş’apoi să mă prăpădesc!».
Dela Stănică Lăutaru (39 ani), Ştirbei-Romanaţi.
                21
                                        Variantă
De te-aş prinde undeva,
Numai ochii ţi i-aşi lua,
Şi i-aşi pune la icoane,
Şi m’aş rugă: «Doamne, Doamne, Mai dă-mi zile să trăiesc, Puiculeana să-mi iubesc» 1).
                                                                              Dela acelaş.
                22
Foiae verde odolean,
De ştiam, puică, ştiam,
Nu mă mai amorezam 2); Rămâneam tot cum eram!
Dela f Ioana I. Nică (20 ani), Făureşti.
           •    23
Foicică matostat,
—   Spune-mi, puică-adevărat, Câţi băeti te-au sărutat?
   1     1
—   Nu ştiu, nu i-am numărat:
  *) Altă variantă zice: «Cu puica să mă >ubesc I».
  !) Sau iamurezam».
Că n’au fost toţi dintr’un sat.
—    Foileană măr mustos, Spune-mi, mândro, und’
                                                                               [mi-ai fost ?
—    La claie la adăpost.
Dela Ana FI. Ciauşianu, Făureşti.
                 24
Când erâ Barbu Ştirbeiu,
Puneai plugul unde vrei,
Iară pe vremea lui Cuza,
Plesniâ oamenilor buza;
De când ou Carol întâiu,
N’au oamenii căpătâiu!
                            Dela flon Bunescu (67 ani), Făureşti (Mărcuş).
                 25
Foaie verde trei oglice Zice lumea că-i ferice De omul cu ibovnice;
Dar nu e nici-un ferice:
Că el multă grijă-mi duce,
Se miră cum să’s’stricoare a), Până la Lenuţa ’n vale...
Dela Ana FI. Ciauşianu (v. bucata 18-a).
                 26
Foicică flori mărunte,
Mă culcaiu să dorm la punte; Nu putuiu de gânduri multe: C’am amante risipite,
Trebuie toate ’ngrijite.
Dela Ilie M. Olaru (17 ani), Făureşti.
                 27
Eu ţi-am spus, mândro,ţi-am spus, La mine să nu te uiţi, *)
  *) In Vâlcea: a (se) stricurâ.
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VALCEA
15
Când or fi oameni mai mulţi; Când or fi mai puţinei,
Uită-te în ochii mei,
Că sunt negri ca ş’ai tăi!
Eu ţi-am spus de mii de ori,
Să nu-ţi faci iia cu flori Că pe mine mă omori:
Să-ţi faci iia,ca o iie,
Să-mi fii dragă numai mie.
                            Dela tâmplarul Gh. Angelescu (34 ani), Făureşti.
                 28
Voinicelul fără cal,
E ca peştele pe mal;
Voinicelul ne ’narmat,
Ca peştele pe uscat.
Dela Ana FI. Ciauşanu — Făureşti.
                 29
Ş’o foiţă solz de peşte,
Iubeşte, neică, iubeşte;
Şi la neică te gândeşte 1
                            Dela cărămidarul Ilie Bozdroancă (24 ani), Beica-Vâlcea.
                 3°
Drum la deal şi drum la vale, Drum la mândra peste vale,
S’a luat lumea de mirare,
De atâta urdinare 1).
Dela Gh. N. Nică (24 ani), Făureşti.
                 31
O jurată de muiere,
Cu toată lumea mă teme:
   b Cu înţelesul verbului latin: ventilare, a veni des, a tot veni.
Şl cu bune şl cu rele,
Şl cu vecinele mele!
                            Dela Costică C. Popescu cântăreţ (35 ani), Făureşti.
                 32
Neică, nu mă face mumă,
Nu ţi-am luat banii din pungă; Mi i-ai dat de voie bună!
                            Dela Liza M. Cârciumărescu (18 ani), Făureşti.
                 33
Fire-ar ceasu’-alimănit 2)
Şi ziua ’n care-am născut,
Că prea am fost năcăjit:
Cu şapte mândre de gât.
                                                                                 Dela aceeaşi.
                 34
Foileană de măliiră,
Şi şedeam pe curătură 3),
Şi vorbeam gură în gură;
Şi şedeam pe pajişte,
Şi vorbeam de dragoste.
                                                                                Dela aceeaşi.
                 35
Când plecaiu dela Râmnic Cu calul nepotcovit,
Mai bine să fi murit,
Ori calul să-mi fi plesnit!
                            Dela Florea Niţu Serbănoiu (19 ani), Făureşti. *)
   *) Afurisit, blestemat.
   *) Locde pe care s’au scos trupinile,cioturile unei păduri, unei lese. crâng.
www.digibuc.ro
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
16
                 36
Busuioc verde chitat,
Spune-mi, cin’ ie-a sămânat ?
—    Mar iţa când a plecat,
Şi-a lăsat pe măiculiţa,
Cară apă cu vedriţa,
Şi mă udă x) cu guriţa.
                                                              De la mama, (Ana FI. Ciauşanu).
                 37
Dragostea din ce se ’ncepe ?
—    Vara din busuioc verde; Iarna din inel şi bete.
Dela ochi, dela sprâncene,
Dela buze subţirele,
Dela gâtul cu mărgele.
Dela Leanca Pruşu (33 ani), Făureşti.
                 38
—    Măriuţă, Mărioară,
Mai ţii gură de-astă vară l
—    Eu mai ţiu o ţărişoară,
Cât a da neicăi desară!
                            Dela Mărin Smarandache Tudorache (25 ani), Făureşti.
                 39
Foaie verde trei aluni,
Leano, Leano,—
Mi-a plecat neică de luni,
Leano, Leano,—
Şi-a lăsat dorul prin pruni:
N’am batistă să-l adun,
N’am batistă de mătasă,
Să-l adun, să-l bag în casă,
Că s’a risipit prin leasă...
                                                                       Dela Stănică Lăutaru. *)
  *) Var. «Mă stropeşte cu guriţa».
                40
Dorul peste dealuri trece,
Mă mir cum nu rătăceşte,
Şi pe neica-1 nemereşte!
                                                                              Dela mama.
                41
—   Să vii, neică, negreşit,
Că la toamnă mă mărit.
—   Mărită-te, fată mare,
De-mi ia drumul din picioare Şi ochii de peste vale!
                                                                              Dela mama.
                42
Foicică flori mărunte,
Mândruliţă dela munte,
Ce ţi-au ieşit vorbe multe ?
—   Las’ să iasă, că nu-mi pasă: M’a făcut maica frumoasă,
De iubesc zapcli de plasă,
Şi prefecţii când mai iasă.
Dela Costică Angelescu (33 ani), Făureşti.
                43
                                         Variata
Foaie verde flori mărunte, Mărioară dela munte,
Cu părul lăsat pe frunte,
Zi mă-tei să te mărite,
Că ţi-au ieşit vorbe multe!
—   Las’ să iasă, că nu-mi pasă: M’a făcut maica frumoasă,
Mă iubesc zapcii din plasă, Ofiţeri fără mustaţă,
Logofeţii dela masă Şi jandarmii nu mă lasă:
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD VÂLCEA
17
Mă iau şi mă bagă ’n casă,
Şi-mi taie pâine pe masă,
Mă sărută cu dulceaţă.
Dela Stan Diaconescu (44 ani), Făureşti.
                  44
Pe mine cin’ mă usucă ? Brebeneii de pe luncă,
Leliţa cu cârpa x) lungă: ’Ndeamnă, ’ndeamnâ să
                                                                                  [m’ajungă,
Să intre cu neică ’n luncă...
Dela Gh. M. Vasilescu (25 ani), Păureşti.
                  45
Busuioc cu foaia lată,
Cin’ te-a sămănat la poartă ?
— Mariţa când eră fată,
Mariţa şi c’un băiat;
Băiatul mi s’â ’nsurat,
Mariţa s’a măritat:
Cără apă cu vedriţa Şi mă stropii cu guriţa,
Ca să-mi mai crească foita.
                            s
Dela mama (Ana FI. Ciauşianu).
                  46
Busuioace, nu te-ai coace,
Nu te-ai coace, nu te-ai face, Nici pe loc, nici pe priloage 2):
   *) Se numeşte, în Vâlcea, o ţăsătură fină, de borangic, cu care femeile măritate şi în. vârstă, îşi înfăşură capul, lăsând’o să cadă, în lung, pe spate. Pe această cârpă (mahramă) se taleg* *) şl flori frumoase cu lâniţe (lânuri) colorate, sau cu mătasă.
   *) Locuri lăsate să se odihnească, înier-bate, locuri oprite.
Că din sămincioara ta,
S’a ’nceput dragostea mea: Dragoste nesocotită,
Şi de băieţi neiubită...
                                                                                     Dela mama.
                  47
                                                             — ’Ndeamnă, murgule, la pas,
S'ajungem desară-acas’,
La copii şi la nevastă,
Să vedem cu ce ne-adasta.
Dela fllie Mânu (48 ani), Făureşti.
                  48
Ş’o foiţă sălcioară,
Când plecaiu din Slătioară Cu căciula pe-o sprânceană,
Să mă fi lovit de-o boală:
Când puseiu picioru ’n scară*), Mariţa trăgeă să moară;
Când să pui şi pe cellalt,
Leşină Mariţa ’n pat,
Şi-mi vărsă sânge ’nchegat.
Dela Leanca Pruşu (33 ani), Făureşti.
                  49
Vai de mine: sunt sărac!
Nu ştiu, slugă să mă bag?! De-ar aveă stăpânul minte: Să-mi dea sâmbria ’nainte !
                                                                                     Dela mama.
                  5°
De-ar fi cucul un voinic Mi l’aş prinde ibovnic;
Da’ mi-e cucul păsăreă Şi nu ştie dragostea 4).
Dela Lina Buru (41 ani),Diculeşti-Vâlcea.
   *) Scara dela şea.
   *) Var.: «Nu ştie ce-i dragostea!».
www.digibuc.ro
i8
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
                                            5X
Arză-te focul, băete,
Că mă sărutaşi cu sete:
De-mi plesni rochiţa ’n spete,
Şi şapte perechi de bete!
                            Dela Ioan Doade (servitor) (19 ani), Făureşti.
                52
Foaie verde bob năgară,
Sfântă e ziua de vară:
Toate mândrele-s pe-afară;
Dar acum de când a nins,
Toate mândrele s’a ’nchis,
Şi s’a ’nchis în cas’, la sobă,
De n’am cu cin’ să-mi fac
                                                                                 [vorbă.1)
                                                       Dela fBadea Anghelescu (44ani), Făureşti.
                53
Frunză verde trei granate, Departe, puică, departe,
Două dealuri ne desparte 2 * * *),
Două dealuri şi-o vâlcea,
C’o grădină lângă ea:
Grădiniţa e cu mure,
Murele să le mâncăm,
Şi pe puica s’o furăm,
S’o ducem acas’ la noi,
Să facem, puică, de doi.
                                                       Dela Matei Ghiară (38 ani), Făureşti.
   *) A vorbi pentru a pune la cale o întâlnire.
   2) Solecism, greşală de acord (aici
oarecum o licenţă poetică) ce se observă
mult mai des în limba celor din Muntenia,
decât în cea oltenească.
                54
              Variantă
Lele, lele, trei granate, Departe, neică, departe,
Nici departe, nici aproape, Două dealuri ne desparte, Două dealuri şi-o pădure, Şi-o grădiniţă cu mure: Murele să le mâncăm,
Şi pădurea s’o tăiem,
Şi pe Leana s’o cătăm,
S’o cătăm, s’o sărutăm,
Acas’ la noi s’o ducem:
Prin pădure şi prin braji Să mi-o sărut pe obraji,
Pe obraji, pe rumeneală,
Ştii, puică, ca astăvară;
Pe obraji şi pe sprâncene,
Şi pe buze subţirele, Muşcar-ar neică din ele,
Ca din doi faguri de miere! Dela Stănică Lăutaru, (v. buc. 20).
                55
La moară la făgădău Macină şl bun şl rău...
Bine-i de omul frumos 8): Cum ajunge, toarnă ’n coş. Când vruseiu să torn în coş, Morăriţa mă dă jos:
— Stai, băete, nu turnă, Până nu te-oiu sărută 1 Păcat de omul urît:
Nici la moară n’are rând!
  *) Intr’o var. se adaugă: «Şi călare, şi pe jos!».
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
*9
Foaie verde ş’un dudău,
Cum n’a lăsat Dumnezeu,
Pe cine iubesc, să iau,
Şi să mor când oiu vrea eu ? Foaie verde trei bujori Lasă-mă, Doamne, să mor,
Pe braţele cui mi-i dor,
Lasă-mă, Doamne, să zac,
Pe braţele cui mi-i drag,
Să-mi pue mâna la cap,
Să mă ’ntrebe de ce zac ?
                            Dcla Florea Bâldea (41 ani), Laloş Jud. Vâlcea.
                 56
Foileană fir ş’o fragă Anicuţa neicăi dragă,
Toţi Bucureştii mă ’ntreabă De ce eşti slabă şi neagră ?
—    Sunt neagră de felul meu,
Şi slabă de dorul tău!
—    Ionel al nostru, dragă,
De ce porţi cămaşa neagră ?
—    Las’ s’o port, c’aşâ mi-e dragă, Că mi-e mândra cam bolnavă 1 Dela tâmplarul I. Viscol (48 ani), Făureşti.
                 57
Foaie verde colelie,
D’aolică, fă Mărie l Vedea-ţi-aş casa pustie,
Bărbăţelu ’n puşcărie,
Copilaşii pe sâmbrie,
Şi pe tine-amantă mie!
                            Dela lăutarul «Ciocănel» (39 ani), Ştif-bei-Romanaţi.
                 58
Foaie verde ş’o sipică,
Ş’aş mai zice d’aolică,
Şi mi-e ibovnica mică;
Aş lăsa-o de-ar mai creşte; Dorul ei mă pridideşte 1
                       Dela acelaş.
                 59
Pe mine maica mă mână In vâlcele la fântână De trei ori pe săptămână,
Să-i aduc apă de-a bună 1
                       Dela mama.
                 60
Foicică izmă creaţă,
Leliţă cârciumăreasă,
Nu te face bătăioasă * *):
Pune ocăluţa rasă I
Când ai vedeâ că mă ’mbăt,
Să nu-mi dai drumu’ să plec; Să-mi aşterni la fundul buţii, C’aşâ îi place neicuţii:
S’aud cepul scârţâind,
Şi vinu ’n vadră curgând!
             Dela lăutarul «Ciocănel».
                 61
Cât e Slatina de mare,
Neică—mi are tiitoare:
                 a
E frumoasă ca ş’o floare,
Ma doboară din picioare.
Cât fu Slatina de mică, Neica-şi are ibovnică:
Şi e frumoasă de pică! 2)
    *) Afurisită.
    *) Expresiune echivalentă cu: «frumoasă coz»; ca o cadră; scrisă (par*că e scrisă); sau: la soare te puteai uită; dar la ea, ca mai bâ.
www.digibuc.ro
20
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
— Mânca-ţi-aşi guriţa friptă, Ochişorii să ţi-i beau:
De pe drumuri nu mai stau,
Să fac bani, să mi te iau!
                                                                                     Dela acelaş.
                  62
Foaie verde trei lămâi,
Aolică, ce făcuiu:
Iubii una cu copii,
Par’că fu satul pustiu...
Eu o chem din deal în vale, Copii o ţin de. poale —
Rea ursătoare-avui, Doamne 1 Ursătoarea mi-a fost bună; Mintea mea mi-a fost nebună!
Dela Leanca Pruşu (33 ani), Făureşti-Vâlcea.
                  63
Foaie verde trei lalele,
Cine ti-o mai zice lele,
Să-ţi" poarte coadele tele x);
Cine ti-o mai luă inâle,
Să se ’ncovoaie ca ele;
Cine ţi-o mai luă cercei,
Să se spânzure ca ei;
Cine ţi-o mai luă mărgele,
Să se deşire ca ele,
Lele, lele şi iar lele!
Dela Ţinea I. Belciug (22 ani), Făureşti
                  64
Lele-alimănită-mi eşti:
Nici nu râzi, nici nu vorbeşti, Doar din buze îmi zâmbeşti...
                        Dela acelaş.
  *) In loc de: tale.
                  65
Pentru tine, fă Ileană,
S’a uscat iarba ’n poiană:
Când eră iarba de coasă,
Eu şedeam cu puica ’n casă. Foaie verde trei granate,
Trinule 2), să nu ai parte De şurtipurile toate;
Că m’ai dus aşa departe,
In neagra străinătate:
Fără mumă, fără tată,
Par’c’aş fi născut din piatră; Fără fraţi, fără surori,
Par’ c’aş fi născut din flori.
Ş’o foiţă de năgară,
Dorul mândrei mă omoară, Dorul mândrei cei de-acasă,
Mi-a scos sufletul din oase.
Dela recrutul Gh. Bobeică, Făureşti.
                  66
Şapte săptămâni din post,
Pe la puica n’am mai fost 1 Ş’or mai trece trei din dulce,
Pe la mândra iar m’oiu duce... La puica dacă m’am dus,
Am găsit lacătul pus:
Luai lacătul cu mâna Şi veriga cu căciula,
Şi intraiu în cas’ cu sila.
Mândra mea cum m’a ochia-t, Şapte straie-a ’ntins pe pat, *)
   *) Trenului i se mai zice în Oltenia şi «trin» sau «căruţă cu fereşti», Un cântec popular zice între altele:
«Eu mă duc la Burureşti,
«Cu căruţa cu fereşti!» (ferestre).
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VALCEA
21
Şapte straie ş’un macat,
Şi mă puse sus pe pat,
Şi mă luă la sărutat.
Dela Stănică Lăutarul (39 ani), Ştirbei-
                                                                                   Romanaţi.
                 67
                                          Variantă
Foaie verde măr mustos,
La trei săptămâni din post,
De m’aş face cum am fost,
Aşi mâncâ vinerea post,—
Pe la puica n’am mai fost!
Dar aseară când m’am dus,
Am găsit lacătul pus.
Luaiu lacătul cu mâna Şi veriga cu căciula,
Şi intraiu în cas’ cu sila.
Puica dacă mă văzii,
Şapte scoarţe-mi aşternii,
Şapte scoarţe şi-un macat,
Şi-o perină de bumbac,
Să-mi fie moale la cap.
— Puică, te-am iubit cu drag, Azi cu drag, mâine cu drag, Până pot să mă mai trag,
Pân’ oiu iubi ce mi-e drag, Ş’apoi să mă culc, să zac,
C’am iubit ce mi-a fost drag 1 Azi cu dor, mâine cu dor,
Până pot să mă mai scol Pân’ oiu iubi ce mi-e dor,
Ş’apoi să mă culc să dorm,
C’am iubit ce mi-a fost dor!
                            Dela fManolache Smarandache (45 ani). Făureşti.
                 68
Foaie verde colelie,
Fetele dela regie,
Din regie dela Iaşi Se iubeşte prin oraş;
Se poartă cu fuste negre,
Moare neică când le vede;
Şi cu şoarţe de mătase,
Mă poftesc la ele ’n case
                                   Cântec adus de precupeţi.
Dela Ion T. Ionete (31 ani), Făureşti.
                 69
Frunză verde matostat,
Vezi-mă, Doamne ’nsurat,
După poteci adunat!...
Că mie mi s’a urît,
Toată noaptea colindând,
Câinii la mine lătrând!
Foicică samulâstră,
Lâng’ o cruce de fereastră, Aşteptai să iasă, iasă,
0   ’ndrăcită x) de nevastă;
Ieşi hoţul de bărbat,
Cu stinghia s) dela pat.
Când mă plesni după cap,
Eu credeam că-i sărutat...
                                                                                   Dela mama.
                 70
— Mărgăritar înflorit,
Cine mi te-a ciumpăvit ? 3)
   — Fetele după iubit,
Călăraşi, de rând, trecând.
                                                                                   Dela mama. * 1
   *) Alte variante pun în locul acestui cuvânt, ajurată».
   *) Cuvânt care se pare că vine dela germanul : Stânge (Stengel) bucată lungă, de
1 emn sau de fier.
   s) A ciupi, a culege, a rupe.
www.digibuc.ro
22
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
                71
Oliolio ! ce nevestică,
De bărbat cum n’are frică ?
Şi mă mir cum te-a lăsat,
Ca să pleci după amant?!
                            Dela lăutar Ion Trâna (39 ani), Ştirbei, Romanaţi.
                72
Foicică bob năut,
Am o pânză de nălbit Şi pe Mitru de iubit.
                                                                                Dela mama.
                73
Decât o mumă nebună,
Mai bine-o vecină bună!
                                                                                Dela mama.
                74
Vinde, maică, boii toţi,
Şi mă scapă dela şorţ ! * *)
                            Dela Mitrică Protopopescu (39 ani), Făureşti.
                75
Foicica bobului,
Rău îi şade codrului Fără glasul cucului Şi urma voinicului...
Dela Pătru Bălănoiu (43 ani), Făureşti.
                76
Măi Gheorghiţă Gheorghilaş, Drag ţi-a fost drumul la Iaşi, Şuşaua la Călăraşi,
Pe Mariţa cui o laşi ? 2)
   *) Sorţ (armată).
   *) Intr’o variantă: «Dar pe mine cui mă laşi»?
Lemnelor şi pietrilor,
Pe mâna streinilor ?
Foaie verde arţăraş,
Măi Gheorghiţă, Gheorghilaş, M’ai iubit de copilaş,
Şi-acum te ’nsori şi mă laşi...
Pe mâna unui vrăjmaş,
Tot ca tine pătimaş!
Foaie verde trei măsline,
Să nu zâci mâine-poimâine,
Că e pricina din mine;
E făcută tot de tine!...
Dela Lina Stoican (23 ani), Făureşti.
                77
— Mă rog să nu zăboveşti,
Că de-ai zăbovi o lună,
Mă găseşti, neică, nebună;
Şi de-ai zăbovi un an,
Mă găseşti, neică, buştean 3);
Iar de-ai zăbovi mai mult,
Mă găseşti, neică, ’n mormânt *). Dela Le anca Pruşu (33 ani), Făureşti.
                78
Foaie verde de mohor,
La fereastra spre obor Bate murgul din picior;
Nu bate ca să n’adorm,
Ci bate ca să mă scol,
Să-i dau fân şi orzâşor,
Apă rece din izvor;
Să mă scol să mi-1 ţăsăl.
Să-i fac părul creţişor;
Să mi-1 ung cu untdelemn,
                                                                      3) «Buştean» se zice, în Vâlcea, orbului care nici nu năzare cu ochii: «orb buştean*.
   *) Var. «Mă găseşti, neică’n pământ»!
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
23
Să-i pun şeaua binişor,
Să mă duc unde mi-e dor:
La Mariţa, la izvor...
Dela Stănică Lăutarul (39 ani), Ştirbei-
                                                                                 Romanaţi.
                79
Foicică măr paltin Mărioară păr galbin,
Păr galbin şi retezat,
Pe scurteică măsurat,
Pe ţâţa stângă lăsat,
Cu foarfeci de diamant,
Aduse din Ţaligrad:
Şapte franci de bani am dat. Foarfeci de ţi-am cumpărat, Părul de ţi-am retezat,
Să iubesc pe cin’ mi-e drag:
Să iubesc pe-alde Maria,
(Să iubesc pe lei’ Măria)
Că mai ştie omenia,
Şi-mi aşterne noaptea iia,
Mă ’nveleşte cu ghiorghia1) Ghiorghia cu floricele,
Mă gâdilă la sprâncene,
Pe pofta inimei mele!
                            Dela prietenul N. Constantinescu, boiangiu (27 ani), Făureşti.
                80
Foaie verde firul ierbei,
Mă şuii în dealul Cernei,
Mă uitaiu în valea Vedei,
Unde cântă puiul mierlei,
La mândra cu ochii negri;
M’a mâncat, mânca-o-ar viermii,
   ') Ghiordia = hair.ă de de-asupra, un felde scurteică.
M’a mâncat, mânca-o-ar naiba: Că mi-a luat banii degeaba!
(Am bătut drumul degeaba).
Dela Gh. M. Vasilescu (35 ani), Făureşti.
                81
Foaie verde foi ca bobul,
Hai, puică, să trecem Oltul,
Să schimbăm vorba şi portul,
Că ne-am prăpădit cu totul!
Hai, puică, să trecem dealul, C’amândoi ne ştim amarul;
Hai, puică, să trecem valea,
Că ne află toată ţara!
Foaie verde ca sălcuţa,
Eram tânăr ca frăguţa,
Da m’a ’mbătrânit mândruţa ! Bătrâni-o-ar şi pe ea,
Ca pe neică, dragostea! Bătrâni-o-ar frigurile,
Ca pe neică gândurile!
                                                                              Dela acelaş.
                82
Foaie verde trei măsline,
Ia vezi, puică, că pe mâine Dorul rămâne la tine,
Dragostea mi-o iau cu mine.
Să mi-1 păstrezi, puică, bine, Cum mă păstrai şi pe mine:
Să mi-1 culci în pat cu tine, Unde mă culcai pe mine;
Să mi-1 culci în patul tău,
Unde mă culcam şl eu.
Aminte să-ţi mai aduci,
De-ale noastre vorbe dulci, De-ale noastre dulci cuvinte,
Ce le-aveam noi mai ’nainte.
www.digibuc.ro
24
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA Şl C. M. POPESCU
Foaie verde siminoc,
Cuculeţ de peste Olt,
Fă-mi o scrisoare cu cioc’
Fă-mi scrisoare românească, Jumătate letinească,
S’o pui la puica ’n fereastră, Când s’o scula, s’o citească, Lacrimile s’o pornească *).
                                                                                   Dela mama.
                 83
Foaie verde ş’o sipică,
Bine-a fost cu nevestică;
Dar să ai ş’o ibovnică.
Nevasta te premeneşte 2),
Puicuţa mi te priveşte.
Foileană ş’un ghiocel,
Bine-a fost cu bărbăţel,
Dar să ai ibovnicei;
Când bărbatul te urăşte, Ibovnicul te ’ndrăgeşte!...
DelaNiţâPuiu (Popescu) (43 ani),Făureşti.
                 84
—    Nu ştii, vecine, ceva ?
Mi-a ’mbolnăvit nevasta 1
—    Ba, eu ştiu, vecine, bine:
La iubit, de rău n’o ţine,
Las’o, las’o să iubească,
Să nu se mai bolnăviască:
Astă vară n’a iubit:
De opt ori s’a ’mbolnăvit!
                                   (Cântec adus de precupeţi).
                                Dela Ioan Safta (30 ani), Făureşti.
   l) Var.: *Lacrimi să mi-o podidească».
   *) Var.: «Nevestica te gliveşte», poartă grijă de tine.
                 85
Foicică trei lalele,
Intru’n luncă, la nuiele,
Lunca plină de viorele.
Bată-vă focul, nuiele,
N’am să fac niscai săiele,
Să ’nchid armăsari ’n ele;
Ci am să-mi culeg viorele,
Să le dau puicilor mele,
Care m’am avut cu ele,
Din tinereţele mele:
Care mândră-i mai frumoasă, Să-i dau chită mai aleasă;
Care mândră-i mai urâtă,
Să-i dau chită veştejită.
Dela N. Popescu, (33 ani), Făureşti.
                 86
Foaie verde mărgărit,
Ce mai lună de iubit;
Da-s cu puica năcăjit Pentru-un inel de argint!
Fi-l-ar fi mâncat rugina,
Că din el e toată vina!...
Dela N. Floarea (61 ani), Făureşti.
                 87
Foicică trei răsure,
Păsărică de pădure,
Zboară la puica, de-i spune,
Să ia trei azme de pâine Şi să suie ’n deal la mine.
Dar să dea cam pe vălceâ Să n’o vadă nimenea.
Und’ să vie, iar să-i spui:
In poiană, la gutui.
Că dau şi eu pe vâlcea,
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
25
Cu plosca sub ipingea *)
Puipei ca să-i ţiu calea.
                                                                                  Dela mama.
                 88
De-ar fi drumul prin pădure Şi-o cârciumă să-mi iau pâine, M’aşi duce cu puica ’n lume; Dar mi-e drumul prin oraş,
Şi te ’ntreabă de răvaş:
Doi te ’ntreabă, doi te leagă,
Şi la ’nchisoare te bagă 1
Dela Lcanca Pruşu (33 ani), Făureşti.
                 89
Mărită-te, mândro, bine,
Ia-ţi nădejdea dela mine; Mărită-te cu Dumnezeu,
Că mie nu-mi pare rău; Mărită-te cu noroc,
Că nu-mi pare rău de loc: Mărită-te, draga mea,
Mărită-te, nu şedea,
N’aşteptâ dragostea mea,
Că nădejdea dela mine,
E ca ata de subţire... '
        »         9
Dela «Ciocănel» (v. buc. 12-a).
                 90
Eu iubesc de-o copiliţă,
De-i miroase gura-a ţâţă Şi pieptul a romăniţă!
                                                                                  Dela mama.
                 91
Copiliţă cu părinţi,
Nu grăbi să te măriţi:
  *) Se zice şl epăngeă, sau ipăngeă.
Că mila dela părinţi,
Anevoie-ai s’o mai uiţi;
Dar mila dela bărbat,
Ca frunza de păr uscat,
[Tot cu pumnii după cap 1]
                                                                               Dela mama.
                                            93
Foaie verde trei lalele, Despăgubeşte-mă lele De părăluţele mele,
Că-a muncit neică pe ele!
                            Dela N. Popescu-Ciauşanu (31 ani), Căluiu-Romanaţi.
                93
Foicică ş’o sipică,
Und’ te duci, domnule Ghică ?
—    Peste Olt la ibovnică,
C’am lăsat-o singurică...
                                                                               Dela mama.
                94
—    Ce cătaiu de mă ’nsuraiu: Multă dragoste stricaiu;
Nu stricaiu numai pe-a mea;
O stricaiu pe-a multora 1
—    Ce cătaiu mă 2) măritaiu Multă dragoste stricaiu:
Nu stricaiu numai pe-a mea, Dar stricaiu pe-a multora!
                                                                               Dela mama.
                95
Dragă mi-e leliţa 'naltă,
Că-ţi dă gura peste poartă;
Dar drăguţa scundiceâ,
   *) In loc de: ode mă măritaiu»/
www.digibuc.ro
26
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA SI C. M. POPESCU
Se’ntindea şi n’ajungea,
Aolică, puica mea 1
                              Dela Tudorache Vasilescu (Dudulean), (31 ani), Făureşti).
                 96
                                           Varianta 1
Dragă mi-e leliţa ’naltă,
Că-ţi dă gură peste poartă;
Dar drăguţa mititea,
Se ’ntindea din ce putea,
Şi tot da neicăi gura.
                                                                                    Dela mama.
                 97
                                           Varianta 2
Dragă mi-e leliţa ’naltă,
Că-ţi dă gura peste poartă; Dragă mi-e şi-a scundiceâ: Treceâ garduri, şi-o vâlcea,
Şi tot la neică veniâ!
                                                             Dela I. Caracalcanu (44 ani), Făureşti.
                 98
                                           Varianta 3
Dragă mi-e leliţa ’naltă,
Că-ţi dă gură peste poartă;
Mi-e dragă şi-a scundicică:
Und’ se suie pe opincă,
Şi tot dă neicăi guriţă.
Dela Leanca Pruşu (33 ani), Făureşti.
                 99
Mândro, mândro, mărgărit, Duşmani mulţi ne-au pizmuit,
Şi pe noi ne-au despărţit,
Nici cu gard, nici cu nuiele,
Nici, cu dealuri şi vâlcele; Numai cu vorbiţe x) rele!
                                                                                 Dela mama.
                100
                                          Variantă
Mândro, mândro, mărgărit, Duşmanii ne-au despărţit,
Nici cu gard, nici cu nuiele, Numai cu cuvinte grele Dela Nicu Mătăcină (22 ani), Bbghea, Vâlcea.
                101
Leano, mijlocel subţire,
Ferice de cin’ te ţine:
Trăieşte cu drag pe lume,
Nu pătimeşte ca mine!... 8)
Dar nici eu nu pătimesc:
Scot parale şi plătesc,
Şi ce-mi place, tot iubesc,
Şi nu mă mai prăpădesc!
Dela I. Caracaleanu, Făureşti.
                102
Foicică bob năut,
Neică, vezi, nu te-ai ţinut De vorba care-ai vorbit.
Şi, neicuţă, ’ţi mulţumesc,
Că eu altul mai găsesc,
Mai de neam, -şi mai de viţă, *)
   *) Diminutiv. Alte diminutive ale ace-luiaş cuvânt, sunt în Vâlcea, următoarele :  vorbullţă, vorbişoară, vorbu-
leană (rar). Cel care sună mai frumos este: vorbiţd.
   s) Frumoasă reticenţă. Iţi aminteşte de Vergilius: «Quos ego!»... sau: «Novi-mus et qui te...».
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
27
Nu ca tine-o rămăşiţă;
Când te văd, tot pe uliţă! * *))
                                                                                  Dela mama.
                103
Foaie verde iarbă neagră,
De cine dorul se leagă,
Nu-1 lasă cu mintea ’ntreagă:
Că s’a legat de-un voinic,
Şi-a lăsat plugu ’n pământ,
Şi boii la jug sbierând,
Şi s’a dus la puică ’n crâng;
Şi s’a legat de-o nevastă,
Şi-a lăsat războiu ’n casă,
Cusătura pe fereastră
                                                           Şi-a pornit-o drept spre leasă;
Şi s’a legat de-o copilă,
Uită cusătura ’n mână !
                                                                                  Dela acelaş.
                104
Foicică mărăcine Ia ascultă-mă, vecine:
Nu-ţi purtă nevasta bine,
Că viu mâine, viu poimâine,
Şi ţi-o fur de lângă tine,
Să mai trăiesc şi eu bine!
Dela Leanca Pruşu (33 ani), Făureşti.
                105
Foiae verde ş’o lalea,
N’am, puică, pe unde da Să nu-ţi mai văd câşoarâ, Căşoara, bătătură,
Şi ce mai este pe ea! a)
                                                                                  Dela mama.
   *) Un asemenea accent îl găsim şi în vorbirea curentă, în jud. Mehedinţi.
   *) Pe bătătură, în curte: cu alte vorbe şl pe puica cu care este certat.
               106
Foileană trei răsure,
Poteceaua din pădure,
Pardosită-i cu alune,
Cu alune mărunţele,
De-mi vine puica pe ele!
                      Dela mama.
               107
I’auzi, leleo, piţigoiul:
Haideţi să’nfundăm zăvoiul: Zăvoiul şi răchită,
C’acolo-i dragostea mea...
                      Dela mama.
               108
Ş’o foaie mărgăritari,
Pe şoseaua din Cepari,
Trece-o fată ş’un jandar, Jandarul mi-este călare;
Fata mare, pe picioare.
—   Pune-mă, jandar, călare,
Că nu mai pot de picioare!
—   Eu te-aşi pune, fată mare, Cum nu te-aşi pune călare;
Dar mi-e murgul mic de zile: De-abia mă duce pe mine...
—   Pune-mă, jandar, călare,
Că nu mai pot de picioare:
Că mi-e drumul gloduros 3),
Nu mai pot merge pe jos !...
—   Foicică doi ghiocei,
   s) Noroiul uscat, pe drum, se numeşte în Vâlcea şi împrejurimi: glod, gloduri, glonţane. Chiar şl noroiul îngheţat ttutuc», şi neregulat: cu colţuri, se numeşte tot glod: drum glodurhs; glodorhs; în Moldova se numeşte glod, însuşi noroiul moale.
www.digibuc.ro
28
O. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
Duce murgul, doi şi trei,
Dar pe noi, doi porumbei!...
                             Dela lăutaru I. Pădureanu (60 ani), Şti rbei u-Romanaţi
                109
Ş’o foiţă ca cicoarea,
Uite dealul, uite valea,
Unde iubeam pe Marghioala; Uite dealul, uite viţă,
Unde-am iubit pe Mar iţa,
Şi i-am sărutat guriţa;
Uite şl tăvălitura,
Und’ mi-a dat puicuţa gura... Hai, puică, pe deal, pe deal,
Să cătăm iarbă de cal:
Calul să ni-1 priponim,
Noi, mândro, să ne iubim.
Până calul paşte iarbă,
Noi să ne vedem de treabă:
Tu să-mi numeri stelele,
Şi eu floricelele;
Până calul paşte fân,
Noi să ne vedem de drum!... Dela Costică C. Popescu,(35 ani),Făureşti.
                110
Foicică de mohbr,
—    Fetiţă de percitor,
De nu te-oiu iubi, să mor!...
—    Şi să mori, şl să plesneşti,
Pe mine nu mă iubeşti!
Dela Leanca Pruşu, (33 ani), Făure
                111
Iorgule, ochii matale,
Fac un pol şi cinci parale Şi-o bazmâ de portocale... Uscâ-s’ar plopul din vale,
Să nu te mai văd călare,
Cu cămaşa albă floare,
Spălată de-o fată mare,
Uscată la ţâţişoare,
Cu foc dela inimioară...
                                                                                 •Dela mama.
                 112
Hai, leliţă ’n vale ’n luncă,
Să-ţi taiu răşchitor şi furcă,
Şi neicăi ciumag de ducă...
Găsii pupăză ’nflorita:
Nu ştiu pupăza *) s’o rup,
Ori pe Leana să mi-o pup...
                 Dela Leanca Pruşu.
                 "3
Cine ’n lume nu iubeşte,
La ce se mai spovedeşte:
Spune lichii 2) şi minciuni,
Să-i dea popa ’nchinăciuni!... Dela Leanca Manolache Smarandache (43 ani), Făureşti.
                 ”4
Foaie verde ş’un lipic,
Vine puica pe colnic,
Răsucind la borangic:
De trei zile răsuceşte,
Şi pe fus nu mai sporeşte.
—    «Ce câţi, puică, pe colnic Răsucind la borangic ?
—    O vacă cu viţel mic,
Şi-un pustiu de ibovnic:
   ') Floare viorie care se mai numeşte şl «ciocul pupezii».
   *) Palavre, nimicuri, secături.
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD, VÂLCEA
29
Neicuţă cu legătoare 1),
Face puicăi sărbătoare...
                                                                                Dela mama.
                                            “5
Cine-mi scârţâie fântâna ?
               *
Puicuţa-mi face cu mâna,
Cu mâna, cu mâneca,
Să n’o vadă nimenea,
Bat-o sfânta Vinerea,
Şi maica Dumineca!...
                            Dela Mărina I. Pârcălăbescu (55 ani), Făureşti.
                                            Il6
Fetită secerătoare.
Ce-mi seceri ziua prin soare: Grâu-i mic şi ziua-i mare,
N’ăi fi mai putând de şale... ’Nfige secera ’ntr’un snop,
Şi vin’ la neică pe loc;
’Nfige secera ’n mânună 2),
Şi vin’ la neică pe mână;
’Nfige secera ’n cârstaţă 3),
Şi vin’ la neică pe braţe,
Să te sărut cu dulceaţă!...
Dela Leanca Pruşu (33 ani), Făureşti.
                                            iiy
Foaie verde lămâiţă,
Paşte calul lui Gheorghiţă:
   *) Legătură pentru gât: basmâ de mă-tasă.
   *) O mână de grâu secerat.
   *) Picior, pletiţă; formată din snopi, puşi.în cruce unul peste altul iar de-asupra de tot pus un snop, cu spicul în jos, care se numeşte urs.
Un fir paşte şi-altul creşte,
Şi Mariţa mi-1 priveşte.
                             Dela fMaria Angelescu (48 ani), Făureşti. Il8
Peste pogoane de grâne,
Trece-o nevestică ’n lume: Oropsită *) de bărbat Şi ’ndrăgită de amant,—
Cu pruncul nebotezat.
Şi pruncul când mai plângea, Măiculiţa-1 mângâia:
— «Taci, cu maica, nu mai
                                                                                    [plânge,
Că te-oiu scăldâ ’n lapte dulce s), Şi ţi-oiu da ţâţă de-ăi suge!» Dela . Leanca Pruşu (33 ani), Făureşti.
                                             “9
Foaie verde lobidragi,
De-aşi iubi câţi mi sunt dragi, N’ar mai fi frunză prin fagi, .Nici umbră pe sub copacii
                                                                                 Dela aceeaşi.
                                             120
Foileană bob areti,
Ce bine trăiam flăcău:
Incălecam calul meu,
Mă duceam unde vream eu;
Dar e bine şl ’nsurat,
Că ştiu, sara, unde trag!...
                                                                      Dela Tata (FI. Ciauşianu).
                                                                          *) Var. sdosăditd», cu acelaş înţeles. e) A scăldâ în lapte dulce, este, pentru popor, suprema purtare de grijă de cinevâ.
www.digibuc.ro
3°
G. F. CIAUŞANU. G. FIRA ŞI C. M POPESCU
                                                                                        121
Foaie verde foi ş’o fragă,
Neică, dacă-ţi sunt dragă, Muşcă-mă de pe sub barbă,
Nu mă muşcă de obraz,
Că mă văd ai noştri-acas’,
Şi-am o mumă cu năcaz:
Decum intru seara-acas’,
Tot fu ochii la obraz!...
                Dela Leanca Pruşu. 122
Foicică ş’o lalea,
Ibovnitul din vălceă, îmi ţine calea ’n ţuţed,
Mă ţine pân’ a ’nsărâ;
Eu dau să mă duc-acasă: Furisitul x) nu mă lasă, îmi spune vorbe frumoase !...
                                                                                 Dela mama.
                                                                                        123
Foaie verde trei spanace Pentr’o mândră care-mi place, Cinci zile pe drum aşi face, Cinci zile şi-o săptămână:
Că i-a fost guriţa bună,
Şi m’a apucat la mână 2).
Cu-o miculiţă arvună,
  *) Afurisitul. Cuvânt de dezmierdare, — în cazul nostru.
  a) Expresiune echivalentă cu cea latinească: habere aliquid ad manum ori: convenire in manum viri, a ajunge pe mâna bărbatului; a aveâ la îndemână. Limba germană şi cea franceză cu expre" siuni analoage: an der, bei der, zur Hand haben; i la main, en main (avoir).
Arvună de zece lei,
Pentru ochişorii ei...
                                                                                Dela mama.
                124
Foicică odolean,
Ibovnica lui Ştefan Cu cămaşă de tulpan Mi-o iubesc, neică, de-un an, Mi-o iubesc, şi-am să mi-o iau !.., Dela mama.
                !2S
Zace Ghiţă la perfete Cu mijlocul plin de bete:
Cu gura friptă de sete,
S’adună fetiţele,
Să-şi aleagă betele 3).
—* Să vie şl puica mea,
Să-şi aleagă perechea,
Să-mi ţie lumânarea,
Să mor cu ochii la ea !...
                                                          Dela Leanca Pruşu (33 ani), Făureşti.
                126
Cine-mi scârţâie fântâna, Puicuţa-mi face cu mâna,
Să mă duc să-i sărut gura.
                                                          Dela Dina Taifas (33 ani). Făureşti.
                127
Foaie verde iarbă mare,
— Mărită-te, fată mare,
   a) Fetele dau flăcăilor bete şi băsmăluţî (batiste) cusute frumos; iar băeţii le dau inele:
         «Eu ca puica’s necăjit,
         «Pentr’un inel de argint»...
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VALCEA
31
De-mi ia drumul din picioare,
Şi ochii de peste vale!
— ’Nsoară-te ’ntâiu dumneata,
Să vedem pe cine-ăi lua:
Că de-ăi luâ vre-o natantoală 1), Să mi-o lovească de-o boală,
S’o lovească şi să moară,
Şi să fim prieteni iară!...
                        Dela mama.
                 128
Foileană bob năut,
Ce mai sălcii de umbrit,
Şi rog6z de tăvălit!...
Mai pofteşti-Anico jos:
C’o să-ţi dau de-un pol frumos, Pol frumos şi ferecat,
Să mi-l porţi la gât, cu drag!...
                        Dela mama.
                 129
Ş’o foiţă trei măsline,
Trec pe drum, mă uit la tine, Sfârâie inima’n mine:
Putinică ce-a rămas,
S’a fript ş’aia şi s’a ars!
Dela fStan Vulturescu (60 ani), Făureşti
                 130
                                           Variantă
Foileană mărăcine,
Tot gândindu-mă la tine,
S’a topit inima ’n mine:
Puţinică ce-a rămas,
S’a fript şi ea şi s’a ars !
Dela fLeanca Zbârloaica (55 ani),Făureşti
    *) Toantă, uitucă, beşniţă, păcoste, uruioacă, tuie.
                                             *3X
La trupina 2) nucului Cântă muma cucului;
Şi mai sus, pe-o rămureâ,
Cântă şi o turturea;
Iar mai sus, pe spic de nuc, Cânt’ un puişor 8) de cuc!
                       Dela mama.
                                             132
                                           Variantă
Foicica macului,
La trupina nucului Cântă muma cucului;
Iar mai sus pe spic de nuc,
Cânt’ un puiuleţ de cuc;
La mijloc pe-o rămureâ,
Cânt’ o dragă turturea,
Ca puica-mi când se gătiâ:
Şi-şi răsfiră penele Ca puica sprâncenele...
Eu zic cucului să tacă,
El se mută ’ntr’altă creacâ,
Cântă, hoţul, de mă seacă,
Par’că vrea ’n necaz să-mi facă. Unde mi-l aud cântând,
Eu ca frunza mă usuc!
                                                                                Dela mama.
                                            m
îmi luai şuba şi cavalul,
Şi trecuiu, la puica, dealul: Aşteptaiu, cât aşteptaiu: îmi luai şuba şi plecaiu...
                                                                 Dela Leanca Pruşu, Făureşti. *)
   s) Tulpina. Ca termen de comparaţie se zice pentru femeile şi paserile grase; grasă trupină, greă ca o trupină.
    *) Var.: «puiuleţ».
www.digibuc.ro
32
G. F. CIAUŞANU G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
                 134
Cu cămaşa neagră plumb,
Vine neică dela plug,
Şi-mi spune, c’a odorît J),
Că pământul s’a ’ntărit,
Şi dragostea l-a zorit,
L-a zorit, l-a prididit!
Dela Gheorghiţă I. Nică (21 ani), Făureşti.
                 135
Plecă neică la arat,
Fiarăle i srau stricat:
De-ar coborî sara ’n sat,
Să-şi ascută fiarăle,
Să dea puicăi buzele!...
                                                                                  Dela mama.
                 136
Cântă-mi, cuce, numai mie,
C’am să plec în haiducie,
Şi-ţi las pe Mar iţa ţie!,..
Foicică colelie...
                                                                                  Dela mama.
                 *37
Foicică trei smicâle,
Vai de păcatele mele:
Nu mă luă dela surcele; 2)
Vin’ la maica de mă cere!
De m’o dă, de nu m’o dâ,
Oiu fugi cu dumneatâ!...
Dela •(■Preda Băbăniţă (59 ani), Craiova.
                 *38
Două fete spală lână:
Una spală şi suspină; *)
  J) A isprăvi de arat. (Vâlcea şi împrejurimi).
   *) Dela strâns de vreascuri, gâteje, prin zăvoiu sau pădure, crâng.
Că i-a dat salba ’n fântână: Salba grea de galbini mari, Făcută de doi primari;
Salba de gălbinei mici,
Făcută de trei voinici.
                                                                               Dela mama.
                                           *39
Foicică de mohor,
Nici la toamnă nu mă ’nsor,
Nici la toamnă, nici la iarnă,
Să fac fetele să moară!
Dela Marin Truşcă (41 ani), Făureşti.
                                           140
Foie verde colelie,
Cine dracu-mi spuse mie,
Să iau fată cu moşie:
Să-mi poruncească ea mie;
Mai bine s’o iei săracă,
Ce i-oiu porunci, să facă,
Când i-oiu da palme, să tacă! Dela Costică Popescu (35 ani), Făureşti.
                                           H1
La livadia lui Ion Toate paserile dorm;
Numai una n’are somn,
Şi umblă din pom, în pom,
Şi strigă pe-anume: Ion;
Nu e Ion, nu e nimic,
Că s’a dus după iubit,
Fi-i-ar iubitul de cap!
Că nu s’a mai săturat...
                                                         Dela Leanca Pruşu (33 ani), Făureşti.
                                           142
Foicică foi şi mure,
Cuculeţ de la pădure,
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
33
Du-te la Ioana şi-i spune,
Să nu se mai poarte bine,
Că mă omoară cu zile;
Să se poarte şf mai rău,
Să mai sufleţesc şi eu...
                                                                                Dela mama.
                143
Arză-te-ar focul şi para — Ş’o foiţă ca năgara,—
Că mă iubişi toată vara,
Şi ziceai că mă iei toamna...
                Dela Leanca Pruşu.
                144
Mărie, cu ochii verzi,
Scoate boii din livezi;
Şl boii, şl vacile,
C’a ’ncurcat poloagele 1),
                            Dela flon Bunescu (67 ani), Fâureşti-Mărcuş.
                H5
Fă-mă, Doamne, ce mă-i face, Fă-mă bobuleţ de meiu,
Şi m’aruncă ’ntre femei.
Să le-aud vorba şi sfatul,
Cum îşi fermecă bărbatul:
Ia pământ dela mormânt,
Şi-l presară ’n aşternut,
Să se scoale surd şi mut!...
                Dela Leanca Pruşu.
                146
Copiliţă cu părinţi,
Ce pripeşti să te măriţi? *)
  *) «Brazdele» de fân cosit şi lăsat să se svinteze de apă.
Nu grăbi la măritat,
Ca floarea la scuturat:
Floarea mai înfloare-odată;
                                                            Dar tu nu te mai vezi fată!...
                                                                                  Dela aceeaşi.
                 H7
Sui, Mărie ’n deal, la cruce,
De vezi neică cum se duce:
De’ jelit, cine-1 jelea,
Mumă-sa, cu soru-sa;
Mai cu foc ibovnica!...
                                                                                  Dela aceeaşi.
                 148
Foicica mărgărit,
S’a dus neică la cosit:
Să cosească fân cu nalbă,
Ca să-mi facă bani de salbă;
Să cosească fân vizdeiu, Frânge-ţi-s’ar coasa ’n trei,
Să vii, neică, să mă iei!...
                                                                                   Dela mama.
                 149
Foaie verde bob năgară,
Răsai lună, decuseară,
Să-mi iese puica pe-afară,
Să-şi închidă raţele,
Să-i dea neicăi braţele,
Braţele cu ţâţele,
Ochi cu sprâncenele,
C’alea fac păcatele:
De n’ar fi ochi şi sprâncene,
N’ar mai fi păcate grele 1
Dela Leanca Chelişoaia (43 ani), Făureşti.
                 150
Nevasta care-i iubeaţă,
— Foileană izmă creată,—
                        1 *
www.digibuc.ro
34
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
Se scoală de dimineaţă.' Giisu,-giisu, gâştele,
B}ri,-biri x), raţele,
Pui-pui,-pui, găinile;
De-ăti mâncâ, de n’ati mânca, Eu să-mi fac datoria,
Să m’audă neicuta!...
                                               i
                                                                                    Dela mama.
                                              I5I
Să-mi răsară luna nouă,
Să-mi prind ibovnică nouă,
Cu cea veche să fac două:
Pe cea nouă s’o iubesc,
Pe cea veche s’o cinstesc...
Dela Nicoliţa Pruşu (i8 )ani), Făureşti.
                                             !52
                                           Variantă
Să-mi răsară luna nouă,
Să-mi prind ibovnică nouă,
Să scutur iarba de rouă,
Cu cea veche-aşi face două;
Pe cea veche aşi cinsti-o,
Pe cea nouă mi-aşi iubi-o...
                             Dela Maria Pistol (Turcitu) (25 ani), Făureşti.
                 153
Frunză verde ş’o lalea,
Dragă mi-e nevasta mea,
Dar mai dragă-a altuia:
Că şi-a mea se premeneşte A altuia mă topeşte...
                                                                                    Dela mama.
                 154
Foicică iarbă mare,
Nevasta mea ca o floare,
   *) Var.: «mâni, mâni!»...
O lăsaiu culcată ’n ţoale 2)
Şi plecaiu dup’ o mucoare: Doarme până ’n prânzul mare, Cu picioruşele 3) goale,
Arse şi fripte de soare!...
                                                                                   Dela mama.
                 155
Decât slugă la ciocoi,
Mai bine cioban la oi,
Cu capul pe muşuroiu,
Cu ochii sticliţi 4) la oi.
Dela Catrina Brătiloaia (45 ani), Făureşti.
                 156
Foicica bobului,
Rău îi şeade codrului,
Fără glasul cucului Şi urma voinicului...
                                                                                   Dela mama.
                 157
—    Spujie, spune-mi, moş bătrân, Spune-mi, caii când să-i fur?
—    Vinerea dimineaţă Când e puţinică ceaţă...
Pe rouă şi pe verdeaţă;
Să le dai puţinei fân,
Şi tu să-ţi bei vin de-1 bun.
De-o nemerl păgubaş’
Să-i dai să bea adâlmaş,
Că caii s’au dus la Iaşi!...
                         ’ •
                                                                                   Dela mama. *)
   2) In pat, în cergă (în Vâlcea şi vecinătăţi se zice şi îmbrăcămintei corpului, şi îmbrăcămintei patului: ţoale, ţoală.
   8) Sens pejorativ—în cazul nostru.
   *) Fixaţi, «priboiţi», stâlpiţi.
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
35
                X58
Spune-mi, spune, păsăreâ, Ingheţat-a Dunărea:
Să mai trec cu «Galbina» x)
Cu doisprezece după ea.
Opt poşte şi jumătate,
Calcă Galbina ’ntr’o noapte !... Drag mi-e murgul de furat Şi mândra de apucat 2).„
Dela flon Bunescu (67 ani), Făureşti.
                *59
De-ar veni luna lui Maiu,
Să văd câmpul plin de cai,
Să fim, neică, t6t ca ’n raiu !...
                                                                               Dela mama.
                160
Foicică ş’un peline,
Ţine-ţi frunza, codre, bine,
Că, ca mâine, intru ’n tine,
Cu doisprezece după mine: Toţi aleşi voinici, panduri, Tâlhari neaoşi de păduri!...
                                                                               Dela mama.
                161
Foicică arţăraş,
Hoţul iasă ’n colnicâs
    * » *)
   *) Numele unei iepe; aşâ cum Ia cai găsim: Murgul, Direşul, ş. a.
   s) Aceste două versuri, îţi amitesc, două versuri ale lui Horaţius:
Audax omnia perpeti.
Gens humana ruit per vetitum nefas. (Carmin lib, I, 3.).
   Sau Pildele lui Solomon:
Dulce este apa furată
Şi plăcută pâinea luată pe ascuns (9, 17).
Şi te ’ntreabă binişor:
— De unde eşti, băieţaş.
Din ce sat, din ce oraş ?
De ai bani mai multicei,
Dă-mi jumătate din ei,
Că-ti dau la mână răvaş
    * »
Să nu rămâi păgubaş:
Şi mă jur că de-oiu trăi,
Până’ntr’una ţi-oiu plăti;
Dar dac’ oiu muri şi eu,
Ţi-i va plăti Dumnezeu...
                                                                               Dela mama.
                162
Bată-mi-te, păgubaş,
De ce ţii doi cai la grajd? Ţine-ţi cal de călărie,
Că unu ’mi trebue mie:
Nu m’ajungă la năcaz,
                                                         Că nici picior nu-ţi mai las !...
                                                                               Dela mama.
                163
Şapte văi ş’o vale-a dâncă:
Aici lupii mă mănâncă!
Stai, lupe, nu mă mânca,
Pân’ o răsări luna,
Să-mi vie ibovnica,
Cu ciucur ei la bazmâ:
Ş’apoi, lupe, ne-ăi mânca,
Şl pe mine, şi pe ea,
Ne-ai mâncâ, te-ăi săturâ!...
Stai, lupe, nu fii nebun,
Nu mâncâ rumânu ’n drum; Stai, lupe, nu fii turbat,
Nu mâncâ rumânu ’n sat!...
Dela «Ciocănel» lăutarul (v. buc. 12-a).
www.digibuc.ro
36
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
                164
Lelea albă, fusta-i albă, Trânti-m’aşi cu ea prin nalbă 1 Dela tata (FI. Ciauşianu).
                165
Dece, Doamne, n’am murit, Când eram copilaş mic;
Dar acuma, cum să mor1),
Când îmi dau fetele flori, Nevestele ochişori ?
Dela Lina L Surdu (23 ani), Boghea-Vâlcea.
                166
Foaie verde sălcioară,
Să-mi scot şeaua din cămară,
Să mi-o pun puţin afară,
Să mi-o bată vânt de vară:
Că mi-o puiu pe murgu’, iară,
Şi mi-o puiu pe vânătul,
De mi-e drag ca sufletul: Pune-te, vânăt, pe lat,
De a) mă treci Oltul vărsat 1... Dela Costică Popescu (35 ani), Făureşti.
                167
Foicică matostat,
La umbră de liliac,
Şade Ghică răsturnat,
Şi-i caută 8) Leana ’n cap:
   *) In popor se pronunţă: «mori».
   *) Var.: «Şi mă treci Oltul vărsat!» Figurat se zice în Vâlcea: a trece Oltul (pe cineva), a certă rău, a docăiA, a drămui. pe cineva.
   s) Var.: «a purecă».
Las’ să-l cate, că-i e drag,
Şi-o să-l ia şi de bărbat!...
                                                                               Dela mama.
                168
De-aşi avea und’ să mă duc, Să-mi mai treacă de urît!...
                                                                               Dela mama.
                169
Oftează, puică, oftează:
Toată lumea să te crează,
C’ai fost neicăi amurează * *))...
                                                                               Dela mama.
                170
Căţeluşa ta mă latră,
   » > '
                            Şi tu dormi, durmire-ai moartă t Dela t Bunescu (67 ani), Făureşti.
                171
Foicică mărgărit,
Ce mai lună de iubit;
Eu cu puica-s năcăjit,
Pentru’ un inel de argint.
Cine-ar stă să facă pace Multă pomană şi-ar face!...
                                                                               Dela mama.
                172
Foicică porumbea,
Dar-ar Dumnezeu să dea,
Să ningă şi să se ia,
Şi să plouă şi să stea,
Să mă reped la puica...
                                                         Dela Leanca Pruşu (33 ani), Făureşti.
   *) Var.: «amorează*.
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VALCEA
37
                                            *73
Foaie verde bob năut,
De-am avut, de n’am avut;
Nici la altul n’am cerut:
M’am dat ca iarba la vânt, Şi-am trăit cum am putut!... Dela fManolache Smarandache, Făureşti
                                            *74
Foaie verde ş’un lipan,
Frumos cântă cucu ’n deal; Ioana şeade ’n pat la geam,
Şi-mi înşiră la mărgean:
Şi-mi înşiră câte-un bob,
Să mă bage, la ea, rob.
Dar ce fel de rob să-i fiu:
Doar în braţe să mi-o ţiu!...
                            Dela Leanca Pruşu (33 ani), Făureşti-Vâlcea.
                                            *75
Foicică foaie lată,
Fire-ai, maică, blestemată,
Că nu m’ai făcut o fată:
Să şed cu tine pe vatră Să-ţi dau firele pe natră;
Şi m’ai făcut de-un ficior,
Să dau ţărilor ocol:
         i
Rău, maică, fuseiu ursat x)
Să stau în puşcă răzmat a),
Să mănânc tot de-apucat!
                                                                                Dela aceeaşi.
                                            176
Ce mi-e drag pe lumea asta, Numai calul şi nevasta:
  v) Ursit, menit, sorocit. a) Rezemat.
Nevasta mă premeneşte,
Calul mă călătoreşte Ibovnica mă priveşte:
Ibovnica, bat-o Doamne,
Te face de mori de foame!.., Dela mama.
                 177
Foaie verde, foaie lată,
—    Murgule, coamă rotată,
Mai scapă-mi capul3) odată:
Că ţi-oiu face grajd de piatră, Ţi-oiu da apă stricuratâ.
—    Arză-1 focul de ’ndemnat: Unde-ajungi mă legi la gard, Şi-mi dai fân, nuelele
Şi grăunţe stelele,
Şi tu bei cu mândrele.
Cum ţi-e drag cu mândra ’n pat, Şl mie cu traista ’n cap;
Cum ţi-e drag cu ţâţele,
Şl mie grăunţele;
Cum ţi-e drag cu mâna ’n sân 4), Şl mie cu botu ’n fân!
Dela M. Popescu-învăţător (48 ani), Făureşti-Vâlcea.
                 178
Fată de cântaraglu,
Nu te strânge tare ’n brâu,
Că te cunosc şi te ştiu:
Că-mi porţi otrava sub brâu; Decât să mă otrăveşti,
Mai bine să mă iubeşti,
Că mai mult te foloseşti!...
                                 Dela Leanca Pruşu — Făureşti. *)
   3) Frumoasă sinecdocă (pars pro toto), partea în locul întregului.
  *) In sânul mândrei.
www.digibuc.ro
38
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
                  179
Foicica foi bujor,
Plânge-mă, maică, cu dor,
Că şi eu ţi-am fost ficior: Ţi-am scos plugul din obor, Două brazde ţi-am brăzdat,
La miliţie m’a luat:
Pe şapte ani concentrat!...
                                                                                       Dela aceeaşi.
                  180
Foicică foaie lată,
Până’ a face strinul1), tată, Ajunseiu friptă uscată;
Pân’ a face strinul mamă, Ajunseiu uscată poamă 2)!...
                                                                                        ţ>ela mama.
                  181
Arză-te focul, fetiţă Cu beteaua din altiţă,
Că mi-ai pus-o răsfirată,
De-ai omorît lumea toată;
   *) Pentru «străin». Se zice, strin şl în vorbirea curentă, mai întotdauna, într’o poezie populară se zice:
«Fie pâinea cât de bună,
Dacă eşti în ţară slrină,
Ţi se face clisă (pâine necoaptă bine) în gură!»
   2) In Vâlcea şi împrejurimi, prunele uscate, perele, merele ş. a. se numesc epoatne». Dar şi neuscate, se numesc cu termen generic tot poame. Intr’o colă-cărie (oraţie de nuntă) se zice, între altele; «Şi mai aduceţi câteva poame.
«Să dăm pela ăle cocoane;
«Şi mai aduceţi ustoroiu,
«Să dăm pela ăi ciocoi;
«Aduceţi şi câtevâ poame uscate «Să azvârlim prin ăle guri căscate 1»
                                                                                       (Din Vâlcea).
De mai puneai două fire,
Mă omorai şl pe mine!
      ‘                 Dela mama.
                 182
Foileană de zdrevkţ,
’Ndeamnă ’ndeamnă, murguleţ: Până ’n vale la Cerneti,
Că se face-un bâlciuleţ 8),
C’am să-ţi cumpăr frâuleţ Şi să mi te vând cu preţ!
                                                                                  Dela mama.
                 I^3
Foicică ş’o lalea,
Asta este floarea mea 3 4),
Care-am flăcăit cu ea:
Descoasă naşul la ea,
Ş’o pună la fină-sa,
Să-i şeadă bine cu ea.
                                                                                  Dela mama.
                 184
Ioana neicăi din pârâu,
Cu vâlnicul 5) vişiniu Şi cu fesul ghiorghioliu 6 *);
— Nu mi-o spune, că mi-o ştiu: Că mi-am iubit-o odată,
Mi-a ţinut o vară toată !...
Dela Niţu Şerbănoiu (58 ani), Făureşti
                                                         3) Diminutiv dela bâlciu. Alte formaţiuni mai sunt: bâlcian, bălcişor; bâlcenesc
   *) Floarea ginerelui, care este pusă, după cununie la mireasă.
  5) Un fel de zăvelcă sau fustă, ţesută
în colori (feţe), mai cu seamă de lână.
  *) Pare a însemnă vişiniu — închis, «ca
vişina putredă cum se mai obişnueşte a se zice. Obiceiul de de-a se purtă cu fes, îl mai păstrează femeia din Romanaţi: în gara Piatra-Olt se poate observă acest obiceiu.
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
39
                                          ^5
Cine ibovnică n’are,
I se pare noaptea mare Şi cerguţa l) grea ’n spinare; Cine-şi are ibovnică,
I se apare noaptea mică,
Şi cerguţa uşurică,
Ca pana de rândunică I
                      Dela mama.
                                          186
Cine te-a făcut pe tine,
Tudoriţă, neică,
Aşa 'naltă şi subţire,
Tudoriţă neică,
Şi la ochi făcută bine,
Tudoriţă neică,
Par’că m’a ’ntrebat pe mine,
Tudoriţă neică.
        >
                            Dela t I- Bunescu (67 ani), Făureşti. î87
De câte boale-am zăcut De toate m’am zviduit,
Dar de-un pustiu de iubit Nu mă văd tămăduit;
Că de boală zaci în pat De iubit porneşti în sat.
Astă boală, de-o zac eu,
Nu e dela Dumnezeu,
Singur mi-am făcut-o eu !
Dela Tata (FI. Ciauşianu (52 ani), Făureşti
                188
Ieşi, leliţă, pân’ la poartă De-mi mai dă gura odată,
   ') Diminutiv dela «cergă», acoperământ de pat făcut din lână (cânepă).
Că mâine plec în armată Şi rămâi nesărutată..*
Dela f Gh. Cincă (47 ani), Făureşti.
                189
De-oiu mai odorî cu plugu’,
                            Să mă plimb pe deal cu murgu, Să văd cum mai merge timpu’. Dela Tudor Toboşaru (60 ani), Făureşti. (Fragment)
                190
Câte flori sunt pe pământ,
Toate merg la jurământ;
Numai floarea-soarelui Şi cu spicul grâului Şi cu viţa vinului.
Stau în poarta raiului Şi judecă florile,
Ce-au făcut miroasele ?
Ele spun săracele:
—    «A venit Brumar-ăl-mic Şi nu ne-a făcut nimic;
Şi-a venit Brumari-ăl-mare Şi ne-a uscat din picioare!»
Şi-a dat o ploaie cu vânt,
Ne-a pus spicul la pământ,
Şi-a dat o ploaie cu soare,
Ne-a sculat iar în picioare.
                            Dela Lina St. Diaconescu, (18 ani), Făureşti — Vâlcea.
                191
Foaie verde peliniţă Colea ’n vale ’n grădiniţă,
—    Lenuţă, Lenuţă 1 —
Frumos doairme-o copiliţă,
Cu părul lăsat pe ţâţă,
Cam pe ţâţă, cam pe spate:
www.digibuc.ro
40
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
Inima ’n neică se bate Ca ’ntr’un puişor de şarpe; Inima şi sufletul,
Ca noaptea ceasornicul.
                             Dela Leana St. Pârcălăbescu (20 ani) com. Făureşti — Vâlcea.
                 192
Oltule, Olteţule,
Săca-ţi-ar pârâele Şi toate izvoarele Să rămâie pietrile,
Să le arză soarele!
                                                                                   Dela aceeaşi.
                 !93
Fetiţo de om bogat,
Nu pripi la măritat Ca floarea la scuturat:
Floarea mai înfloare-odată;
Dar tu nu te mai vezi fată: Când o cânta ştiuca ’n baltă Şi cârsteiul pe corlată,
Atunci, neică, nici atunci:
Când o face leandrul nuci Şi muşcatul mere dulci.
                                                                                    Dela mama.
                 î94
Foaie verde foi de fragă,
Cine eşti, matale, dragă:
Eşti fată sau măritată,
Ori zână din cer picată ?
— Nu-s fată, nici măritată,
Nici zână din cer picată;
Ci sunt floare de pe mare,
Cine mă iubeşte, moare:
Că m’a iubit un băiat,
La trei zile l-a ’ngropat;
M’a iubit un logofăt Şi-a murit cu cal cu tot.
DelaNae Constantinescu (30 ani), Făureşti Vâlcea.
                195
Frunză verde avrămeasă,
Cât fu vara de văroasă,
Nu puseiu mâna pe coasă;
Iar când fu la Sfântu’-Ion,
La fereastra din obor,
Bate murgul din picior Să-i dau fân, să-i dau moh&r, Ori cu ’n par să mi-1 omor...
Auzit dela Gică Nicolescu (15 ani), Laloş Jud. Vâlcea).
                196
Frunză verde păpădie,
Hai, mândruţo ’n deal la vie,
Să culegem razachie;
Mai am, mândro, două zile Şi-mi iau drumu’ dela tine.
—    Foicică bob areu
Und’ te duci, tu, merg şl eu Călare pe murgul tău.
—    Ba, mândruţo, nu mergea,
Că slujba mea este grea...
    Ajungă-te dorul meu Un’ ţi-o fi drumul mai greu; Ajungă-te jalea mea Un’ ţi-o fi calea mai grea 1
—    Frunzuleană de sulfină,
Rău e, Doamne, ’n ţară strinâ: Nu vezi mamă, nu vezi tată, Par’c’ai fi născut din piatră!
Dela D-tru Popleşanu (66 ani), Laloş, Vâlcea.
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VALCEA
41
                 197
Foicică trei smicele,
—    Pe de-asupra casei mele Trece-un pâlc de turturele.
—    Nu sunt, dragă, turturele Da* sunt dragostele mele... Prinde-le, mândruţo, nene,
Să le vâri în sân, la piele,
Să-ţi miroase sânu’ a miere Şi braţele-a micşunele!...
                                                                                  Dela acelaş.
                 198
Sus pe vârful nucului Cântă muma cucului;
Iar mai jos, pe rămurele Stă un pâlc de turturele Şi-şi răsfiră penele Ca puica sprâncenele.
                             Dela Florea Bâldea (56 ani), c. Laloş, Vâlcea.
                 199
Foicică de cicoare,
Mi-a luat pe neică ’n catane,
M’a lăsat spălând la haine Şi vărsând lacrămi amare.
—    «Spală-le, mândruţo, bine,
Să le trimeţi după mine:
La capu’ pământului,
Pe aripa vântului:
De-ai vedea vre-o păsăreă, Uită-te, mândro, la ea,
Că-ţi aduce scrisoarea Trimeasă de neicuţa.
S’o citeşti pe colţurele,
Să vezi lacrămile mele Cum se varsă de durere,
Fără nici-o mângâiere.
Dela Mărin Curcă (80 ani), Laloş-Vâlcea.
                200
Frunzuliţă magheran De ştiam, puică, ştiam,
Nu ne mai amurezam Şi şedeam pe cum eram:
Nici-o grije nu duceam,
Unde mă culcam, dormiam, Somnul dulce îl aveam.
Frunză verde măr cretesc,
Dar acum mă chinuesc:
Unde şed, nu odihnesc,
Tot la tine mă gândesc!...
                            Dela Toma Chiţescu (50 ani), Laloş-Vâlcea.
                201
Foicică mărăcine
—    Tu pleci, neică, dela mine, Eu ce mă fac, fără tine ?
Nu mai am nimic în lume!...
—    Tu petreci, mândruţo, bine, Că sunt mulţi voinici ca mine...
—    Fie ca frunza, ca iarba;
Dacă nu e neică, — geaba !
                            Dela Traşcă Munteanu (70 ani), Laloş, Vâlcea.
                202
Foaie verde ş’o lalea,
De s’ar vinde dragostea Mi-aş da boii şi vaca Şi-aş cumpără dragostea.
Şi iar verde năutul,
Da s’ar vinde iubitul,
Mi-aş da boii şi plugul Şi-aş cumpără iubitul.
Urît mi-a fost urîtul;
Mi l-a dăruit Sfântul!...
www.digibuc.ro
42
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M, POPESCU
Fugi, urîtule, din prag,
Să vie cin’ mi-e drag!
Făcuiu groapă să mă ’ngrop;
De urît n’avuseiu loc,
Făcuiu groapă, mă ’ngropaiu;
De urît tot nu scăpaiu !...
                            Dela Pătru Pârlac (60 ani), c. Laloş-Vâlcea.
                203
Foaie verde mălura,
—    Ce floieri, băete,-aşâ ?
Ori ţi-este grea raniţa ?
—    «Foicică foi de fag,
Eu port raniţa cu drag
Şi mor pentru-al ţărei steag!... Ş’o foiţă de lalea,
Alta este jalea mea,
Care-mi roade inima:
Şi iar verde pomi înalţi,
Am lăsat boii ’njugaţi,
Şi părinţii supăraţi.
Şi iar verde flori de crâng, Rămân fraţii suspinând,
Şi surorile plângând.
Frunzuliţă Iarbă mare,
Plânge sora cea mai mare, Rămâne câmpul cu jale;
Plânge sora cea mai mică:
Piatra ’n apă se usucă,
Frunza ’n patru se despică.
                            Dela Ioniţă Popleşanu (52 ani) c. Laloş-Vâlcea.
                204
Pe sprânceana dealului E ţăruşul calului.
Neică calu-şi priponi Şi pe-o cărare porni,
Pe mândruţa o ’ntâlni,
Cu dulceaţă îi vorbi:
—   «Bună ziua, mândra mea, Dâ’ncotro e calea ta ?...
—   «Bună, bună, dragul meu, Calea mea-i în drumul tău...
—   Ascultă-mă, mândra mea, Implineşte-mi plăcerea:
Vin să-ţi sărut guriţa Ca să-mi potolesc setea Care-mi usucă limba!...
—   Sărută-mă, neiculiţă,
Dela piept pân’ la guriţă 1 Sărută-mă, dacă-ţi plac,
Dacă nu, silă nu-ţi fac,
Nici de haină nu te trag
Ca să zici că-ţi mor de drag. Dela Ioniţă I. Ciucă (56 ani), c. Laloş-Vâlcea.
                205
Scurtă-i1), Doamne, zilele Cui a'nfinţat străjile Pe toate idiţâle 2)!...
Ies cu mândra să-mi petrec, Strejarii mă iau de piept;
Ies cu mândra pân’ afară,
Vin strejarii, mă ’nconjoară !... Dela Mărin Curcă (80 de ani), c. Laloş-Vâlcea.
                206
Foaie verde foi ca sfecla,
Uite-1, uite-1 pupă-1 doica Care mi-a croit scurteica Şi mi-a măsurat zăvelca. *)
  *) In loc de «scurtează-i». z) «Uliţele».
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VALCEA
43
Uite-1, uite-1, că-1 cunosc:
La doica pe braţe-a fost Şi l-am iubit cu folos!
                                                                                Dela mama
                207
Foaie verde ş’o sipică Cine trece lunca mică ?
Ionel la ibovnică,
E frumoasă pică-pică.
Cine trece lunca mare ?
Ionel la tiitoare:
          *
E frumoasă ca o floare.
Cine trece luncile ?
Ionel cu slugile.
Uite-1, uite-1 suie dealul,
Că-i cunoaşte doica calul:
Că-i e calul vinecior Şi pintenog de-un picior.
                                                                               Dela aceeaşi.
                208
Doamne-ajută,
Cui sărută;
Şi primeşte,
Cui iubeşte !
                                                                               Dela aceeaşi.
                209
Foaie verde de-un bujor,
Cine ’n lume n’are dor,
Trăieşte ’n lume uşor !
Eu am două doruri grele:
Dorul meu ş’al mândrei mele, Mă topeşte din picere.
                                                                               Dela aceeaşi.
                210
Foaie verde de-o mălură,
Am auzit de-o minciună:
Că apa de Jii e bună,
Cine bea se împreună:
Hai, puică, să bem şi noi Să ne luăm amândoi!
Cine iubeşte şi spune,
Ala nu e om pe lume,
Nici Dumnezeu nu-i vrea bine; Cine iubeşte şi tace,
Şi lui Dumnezeu îi place,
Nici dracu’ n’are ce-i face!
                                                                             Dela aceeaşi.
                211
Foaie verde mărăcine,
Cine te-a făcut pe tine Par’că m’a ’ntrebat pe mine;
Şi eu să fi poruncit,
Aşâ nu te-ar fi făcut:
Buze roşii ca roibinu *),
Obrajii ca trandafiru’,
Dinţii de mărgăritar,
Limba ’n gură chilibar,
Gura pahar de cleştar.
                212
Foaie verde garofiţă Pe deal pela Ialomiţă,
Paşte calul lui Gheorghiţă, Priponit de-o garofiţă;
Garofiţa s’a uscat,
Calul lui Gheorghe-a scăpat.
— Aleargă Gheorghe,-aleargă,
Că ţi-a luat calul la gloabă, Aleargă cu capul gol,
Că dai de gloabă un pol.
Polul de l-ai da la gloabă Să mi-1 pui mie la salbă.
                                                                             Dela aceeaşi. *)
   *) Rubinul.
www.digibuc.ro
44
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
                213
Când eram cu Gheorghe bine, Mi-aduceâ struguri din vie; Decând Gheorghe m’a lăsat,
Şi via i s’a uscat!
                                                                               Dela aceeaşi.
                214
Foaie verde-o micşuneâ, Sărmana nevasta mea,
Cum duce inimă-rea,
Că mă iubesc cu alta. ’Ntr’adevăr că eu iubesc,
Nici eu nu tăgăduiesc:
Că ce-mi place tot iubesc! Alţii cu bani nu găsesc !
Eu nu dau nici-o pară Şi iubesc pe cine-oiu vrea.
Că mi-e dragă dragostea:
Mi-a dăruit-o maica Când eră cu mine grea
                                                                               Dela aceeaşi.
                215
Foaie verde ş’o lalea,
Mă duseiu Ia ceşmeleâ x), Dedeiu peste mândra mea: Scoteâ apă cu stânga,
Şi cu dreapta se ’nchinâ,
Se ’nchinâ şi blestemă;
Că n’am mai dat pela ea,
De duminecă seara!
                                                                               Dela aceeaşi.
                216
Foaie verde de scumpie,
Mă mână maica Ia vie,
  x) Pentru; ceţmeâ; cişmea.
Să iau struguri şi gutuie, Gutuiţă nu găsii,
Dar cu neică mă’ntâlnii:
Două vorbe că vorbii. Vrăjmaşele mă văzură,
Şi Ia maica mă pârîră. Doamne, duşmanele mele, Fă-Ie pe drum pietricele Să treacă calul pe ele!...
                                                                                  Dela aceeaşi.
                217
Foaie verde ş’o sipică,
Bine e cu nevestică,
Dar să ai ş’o ibomnică:
Omul cu două nu strică!
Când nevasta te urăşte, Ibovnica te ’ndrăgeşte;
Când ibovnica te Iasă, Nevestica ţi-e acasă I
                                                                                  Dela aceeaşi.
                218
Foaie verde mărăcine,
Cine mă vede pe mine,
Toţi îmi zic că trăiesc bine, Trăir’ar şi ei ca mine:
Ziua trăiesc cu oftat,
Şi noaptea cu suspinat,
Dela Lenuţa din pat,
Că aia m’a ofticat:
Mi-a spus că n’are bărbat, Ş’acum mă ţine legat!...
                                                                                  Dela aceeaşi.
                219
Foaie verde măr mustos Du-te, neică, sănătos
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
45
Dacă n’ai fost norocos Să săruţi obraji frumoşi Şi frumoşi şi bucălaţi Numai cu rouă spălaţi
                                                                           Dela nişte soldaţi.
                220
Foaie verde trei lămâi,
Geaba, puică, mă mângâi:
Că eu plec şi tu rămâi Cu dorul — star’ ar pustii! — Cu cine să mă mângâi ? I
                Caracaleanu, lăutar. 221
Foaie verde foi de nuc:
Mai am trei luni şi mă duc Şi tu, mândro, n’ai crezut.
Dar acuma o să crezi.
Că trei ani nu mă mai vezi Că trei ani e vreme lungă: Dorul meu să mi te-ajungă 1 Ajungă-te dorul meu,
Un’ ţi-o fi drumul mai greu. Ajungă-te mila mea Un* ţi-o fi calea mai grea Să te duci la Bucureşti Şi leacul să nu-1 găseşti.
                                                                                     Acelaş.
                222
Foaie verde avrămeasă,
Să mărită Leana noastră Plânge codru şi frunza:
Să mărită Lenuţa Să mărită şi ne lasă Cu inima friptă-arsă.
— Leano, nu te mărită
Că ’nfloare tămâioara Şi n’are cine-o purtă.
—    Las-o, neică, să ’nflorească, C’oiu purta-o şi nevastă:
Pe sub colţ de cârpă-aleasă, Numai neică să-mi trăiască, Trăiască să mă iubească,
Inima să-mi răcorească.
—    Du-te, Leano, te mărită, Mărită-te cu Dumnezeu,
Nici mie nu-mi pare rău;
Nici aşă bine nu-mi pare,
Numai inima mă doare!
                                                                                    Acelaş.
                223
Foaie verde de-o sipică,
Aşi mai zice d’aolică,
Şi mi-e ibovnica mică;
Aşi lăsa-o de-ar mai creşte; Dorul ei mă pridideşte:
Dorul şi cu dragostea,—
La pustia I — mult mi-e grea ! —
—    Ionică, Ioneăl:
De te-aşi prinde undevă,
Mai nimic nu ţi-aşi făceâ: Numai ochii ţi i-aşi luă,
Şi i-aşi pune ’ntre icoane Şi m’aşi rugă: Doamne ! Doamne! îngeraş dumnezeiesc,
Mai dă-mi zile să trăiesc,
Doar ce-mi-e drag să iubesc: Ochi-albaştri ca seninu*
Faţa roşie ca vinu*
Buzele ca roibinu\
Să mă prăpădesc ca piru*
Să ’nfloresc ca trandafiru*!...
                                                                                    Acelaş.
www.digibuc.ro
46
G. F. CIAUŞANU, G. F1RA ŞI C. M. POPESCU
               224
Foaie verde mărăcine,
Ce făcuiu, nu făcuiu bine: De m’amurezai cu tine.
Până eu nu te iubeam,
Unde mă culcam, durmeam, Durmeam de mă odineam; Dar de când mi te iubesc, Und’ mă culc, nu odihnesc Noaptea ’n vis că te visez, Şi-adlbui să te găsesc Răsfrângeam eu perina, Ziceam că e ţâţa ta: Gogoneaţă ca nuca,
De mi-a săcat inima.
Ale ţâţe durdulii
N’or fi niscai pietre scumpe
Neică să nu le sărute;
Ale ţâţe poleite,
Desvoalbe-le să le văz:
Din picioare mă topesc,
Ca un muc de lumânare Când îl bate vântul tare Şi-i cură ceara la vale Şi rămâne feştila:
Rău îmi săcaşi inima.
Cu cămăşuţa a ta: Subţârică-subţârea,
Se vedea ţâţa prin ea.
Botul tâtei l-am văzut:
       > t
Şi-am ameţit, şi-am căzut. Dar de-ţi vedeam ţâţa toată Mă găsiai plesnit la poartă; Dacă-ţi vedeam pieptul tot Mă vedeai, la poartă, mort. — Măi băiete, fii cuminte Nu tot luâ sama prin curte: La bobocul meu din frunte.
—    Of! Să-ţi beau apă din boboc Să-mi mai potolesc ăl foc.
Focul meu, vezi, când s’aprinde Şapte judeţe nu-1 stinge,
Nici Oltul, nici Dunăriţa,
Numai puica cu guriţa.
                                                                                   Acelaş.
                225
Foaie verde sălcioară Abâ puică bălăioară Mai scobori din deal în vale, De-mi ia calea din picioare,
Şi dorul de peste şale
—    Ce puternică sunt eu S’astâmpăr eu dorul tău ?
—    Dacă vrei scoboară ’n vale Şi — ia un par şi mă omoară.
Să nu mor cu focul tău 1...
Că eu am nişte durâri
Din brâu până ’n subţâori,
Mă bat cu moartea să mor... Unde-ţi văd ochii ca mura;
Şi lumina ca neghina:
Din tălpi mă ia cu arsura,
Şi-o arsură veninoasă Mi-a tras sângele din oasă !... Şed în malul Oltului,
Ard în para focului Sai în Olt ca să mă sting,
Mai rău pietrele m’aprind;
Sai în Olt ca să mă scald Mai rău pietrile mă ard...
                                                                                   Acelaş.
                226
între Olt şi ’ntre Olteţ,
A ieşit un nuculeţ:
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
47
Nuc înalt cu frunza rară,
Cântă cucii de s’omoară,
Iar mai sus, în vârf de nuc, Cântă-un puiuleţ de cuc;
Şi mai jos, pe rămurele Cântă două turturele!
                                                                                   Acelaş.
                227
Foicică foaie lată
Eşi Mariţo, pân’ la poartă
în cămaşe decoltată —
De-mi mai dă gura odată Că mâine plec în armată Şi rămâi nesărutată.
Ia vezi, mândră — că pe mâine Dragostea mi-o iau cu mine Dorul rămâne la tine,
Să-l păstrezi, puicuţă, bine Să mi-1 culci, la piept cu tine, Cum mă culcai şi pe mine,
Să mi-1 culci în patu-ăl mic: Pe cearşaf de borangic;
Să mi-1 culci în patu-ăl mare, Pe-aşternut de salbă-moale.
Să mi-1 iei la sărutare Dela cap pân’ la picioare Ca să-ţi mai treacă de jale Şi-aminte să-ţi mai aduci De-ale neicăi vorbe dulci.
                                                                                   Acelaş.
                228
Foicică salbă-moale,
Mai scobori din deal în vale C’a venit trinu' de-asară,
Trinu' cu şapte vagoane:      ‘
Patru pline şi trei goale.
Patru pline de mantale,
De mantale şi tunici Dela regimentul cinci,
Ca să ’mbrace p’ăi voinici.
Foicică o lelea Văzuiu şl tunica mea Cu şapte nasturi la ea Alături cu sabia x).
Cu puşca alăturea.
Ş’o foiţă lemn-câinesc,
Mă duc puică s’o primesc, Mâine, poimâine-o pornesc:
Oiu veni, n’oiu mai veni Ori prin strini m’oiu prăpădi! Taci, Miţo, nu mai plângea Că mă duc până colea,
Să-mi cumpăr o iepângea:
Roşie ca vişina,
—    Dar mie ce-mi târgueşti
—    Pantofiori de-ăi boereşti!...
                                                                  Furca 2) din Făureşti-Vâlcea.
                229
Foicică o lelea
Marito din Prahova
      »
Spune-mi, pe onoarea ta,
Cu cine-ai rămas tu grea î
—    C’un soldat din Dobrogea: Judeţul Constanţia
Mult mi-a săcat inima!
Ş’altă foaie trei granate,
Iar Mariţo când ăi naşte,
Să duci copilul acasă,
Să-l duci la doică să-l crească, * *)
   *) Cântecul chemărei sub arme din vara anului 1913.
   *) Şezătoare de băieţi şi fete, în serile de vară.
www.digibuc.ro
48
G, F, CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
Şi la popa să-l boteze,
Şi naşul să-l creştineze,
Foicică bob areu,
Şi să-i pui numele meu:
Să-i pui numele: Vasile,
C’aşâ mă chiamă pe mine Să strigi copilul pe nume Când ţi-o veni dor de mine: — Na, la maica, covrigel Să te faci mai măricel Ca tat’ tău de voinicel 1
                                                                              Furca, Făureşti.
                230
Ş’o foiţă de scumpie,
Fire’a’ năibilor Mărie,
Cu dudăul tău din vie:
Ziua mă pui să prăşesc,
Şi noaptea să te iubesc,
Da’ eu când mă odinesc ?
                                                                         «Furca» Făureştilor1).
                231
Foaie verde dintre vii Fire’ al năibilor de Jii:
De treî ori te ocolii,
Şi ce cătaiu nu găsii:
Cătaiu trei fete de Jii,
Cătaiu plasa până ’n Olt Ca Mariţa nu fu a) ’n port ţ Cătaiu plasa până ’n Jii Ca Mariţa nu găsii. *)
   *) La furcă se cântă aceste cântece de mai multe fete de-odată. Fetele, de când ies la lume, până se mărită, vin la furcă, începând dela Sf. Ilie. Nevestele, oamenii însuraţi, vin rar.
   *) Subînţelesul: alta.
                332
Mariţa frumoasă nii e
      *
Dar cu vorba te mângâie Mariţa nu e frumoasă Da’ la vorbă-i mângâioasă.
                Furca din Făureşti.
                233
Foaie din salcâm de vară, Pentru tine, Mărioară,
S’a uscat iarba ’n poiană l Hai, Măr io, s’o cosim Pe urmă s’o tăvălim,
Pe-a măruntă s’o stropim,
Cu apă de trandafir.
                                                                                     Furca.
                234
Ş’o foiţă de roible 8)
Ştii, Ioană, ce-ţi spuneam ţie Că mă ia la miliţîie Şi tu nu-mi credeai, fa, mie! Dar acuma o să crezi:
Patru ani nu mai mă vezi.
— Patru ani e vreme lungă: Dorul meu o să te-ajungă. Ajunge-te-ar dorul meu,
Und’ ţi-o fi drumul mai greu 1 Ajungă-te jalea mea,
Und’ ţi-o fi calea mai grea 1
                                                                                     Furca.
                235
Eşi, Mariţo, din bordeiu C’anflorit salcâmii tăi,
Şi zace neică sub ei,
  *) Roi bă.
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
49
Nu ştiu zace, ori ce face,
Sau guriţa nu-i mai place.
                                                                                       Furca.
                236
Foaie verde trei lăptuci Fa, Mariţo, un* *) te duci ?
— La fântâna dintre nuci Să dau apă la doi junei,
Şi gură la doi voinici;
Să dau apă la doi boi Şi gură la doi ciocoi!
                                                                               Furca Făureşti.
                237
Asară mai însărat,
Mi-a picat de-un diamant Şi şade ’n poartă răzmat.
Şi-şi trimete slugile,
Să-i dea gaica braţele...
Nici gaica n’a 'nebunit Să dea braţe ’n poruncit!...
                                                                                       Furca.
                238
Foicică ş’un bujor,
La fereastra din obor,
Bate murgul din picior.
Nu bate ca să mi-adorm;
Şi bate ca să mă scol,
Să mă scol să mi-1 ţăsăl,
Şi să-l ung cu untdelemn,
Să facă părul inel;
Să-i pun şaua binişor Să mă duc unde mi-e dor La puichiţa, la privor!
                                                                                       Furca.
                239
Foaie verde rug întins De ce stai, murgule, trist ?
— Că mie mi-a spus în vis, Că mâine o să mă vinzi!
N’o fi, stăpâne, păcat ?!
Dela moarte te-am scăpat Te-am trecut Oltul vărsat (La o fată de ’mpărat) 1).
Şi pe spate şi pe lat:
Nici şaua nu ţi-ai udat,
Nici şaua nici ibânca,
Nici colţul la ipângea.
Şi-unde vedeai mândrele Mă ’nghioldeai cu scările, (Pe-amândouă părţile) 2),
Şi suceam picioarele Ca toate Şoimânele Ca să-ţi fac plăcerile!
                                                                                      Furca.
                240
Miţo ! Miţo ! porumbiţo, Face-ti-ar neică căruţă,
Cu roate de tertecută!
                      i
                                                                                      Furca.
                241
Foaie galbină şi lungă Ajungă, Mărie,-ajungă,
De-atâta mânie lungă:
Că mânia ’ndelungată,
Nu e bună niciodată.
                                                                                     Furca.
                242
Foicică trei granate Bărbate nu mă tot bate: Taie-mă, pune-mă ’n cuiu
  l) O variantă.
  *) Intr’o variantă.
www.digibuc.ro
50
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
Eu, amantul nu ţi-1 spui!
Că cu el mai sufleţesc;
Da’ cu tine pătimesc,
Urîtă viaţă trăesc!
                                                                                    Furca.
                243
Foicică de năgară,
Mănduliţa de-astă vară,
Mă roagă s’o iau desară;
Dar nici eu n’am nebunit,
Să iubesc ce-am părăsit!
Foaie verde ca mălura Mândra de mi-am prins’o acuma, N’aşi da-o pe toată lumea:
Că cu lumea n’am ce face;
Dar cu mândra fac ce-mi place!
                                                                                    Furca.
                244
Foicică flori mărunte,
Mă culcaiu să dorm la punte; Nu putuiu de gânduri multe: C’am amante mii şi sute, Trebuie toate ’ngrijite;
Cel puţin, cevâ iubite.
                                                                                    Furca,
                245
Foaie verde vioreâ,
Nu găsesc pe cineva,
Să-mi ghicească inima,
Să-mi spuie şi dragostea.
—    Foaie verde solz de peşte, Trage bobii şi-mi ghiceşte: Voinic de ce ’mbătrâneşte,
Codru’ de ce ’ngălbineşte ?
—    Codru’ de zăpadă grea,
Voinic de inimă ra:
Intră ’n cârciumă şi bea,
Să-şi mai dreagă inima Şi bea şi se chef eleate,
De nevastă nu ’ngrijeşte.
                                                                   F. M. Dozăscu, (34 ani),
               246
Foaie verde de bujor,
Dorul meu e numai dor,
Nu-1 pot spune tutulor:
L’aşi spune la fie-cine Dar nu-1 păstrează ca mine.
                                                                              Dela a ce laş.
               247
Foicică maghiran,
Nu mai sunt pe cum eram:
Nu mai muncesc cum munceam, Nu mai iubesc cum iubeam,
Nu mai mănânc cum mâneam, Nici nu mai beau cum mai beam !
                                                                              Dela acelaş.
               248
Foaie verde de-o sipică Când plecam la ibomnică,
Nici de dracu’ n’aveam frică!
— Te-am văzut de mititică Că erai afurisâtă:
Că-mi săreai peste ulucă !
Te iubeam cu multă frică,
Că prea erai mititică !...
                                                                              Dela acelaş.
               249
Foaie verde o lelea,
Plânge codru’ şi frunza —
De sărmana mândruţa,
Că rămâne singureâ:
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VĂLCEA
51
Pleacă neică dela ea,
Şi rămâne vai de ea
Pe braţele altora...
       »
Foaie verde-o micşunea Dar mândruţa ce-mi făceâ ?
—   Ia ascultă, neică ’ncoa: Foaie verde mărăcine
Un’ te duci tu, fără mine ? C’am trăit amândoi bine l Aş vrea să mă iei cu tine,
Că rămâiu singură ’n lume! Foaie verde bob areu,
Un’ te duci tu, neică ’l meu ? Un’ te duci tu, merg şi eu ! Foaie verde ruguleţ,
—   Unde-ai plecat, doruleţ ?
—   După tine, puiuleţ C’ai fost al meu drăguleţ! Foaie verde trei spanace
—   Tu te duci, badeo sărace; Dar eu ce focu’ m’oiu face ?!
—   Tu te faci mândruţo bine, Că mai sunt voinici ca mine!
—   Fie ca frunza, ca iarba, ■ Dacă nu e neică,—geaba!... Fie şi ca stelele,
Ca neica-1 meu, — nu mai e ! Fie ca bradul de sus,
Dacă nu e cin’ s’a dus!...
                                                                             Dela acelaş.
                                          250
Foaie verde maghiran,
Ia mai sui, Mariţo ’n deal,
Pe potecuţa de an,
La umbriţa de tufan Unde ne iubeam noi, an!
Şi din deal, priveşte’ n vale,
Că vezi pe neică călare,
Să ’ntâlnească *) cu matale Să facem dragoste mare!
                                                                              Dela acelaş.
               251
Foaie verde iasomie,
Aoleo, do dă Mărie,
Ia-ţi boii dupe moşie Că ţi-i duc la primărie Şi dai gloabă: — puşcărie ! — Dacă-mi dai guriţa mie,
Nu ţi-i duc la primărie!
                                                                              Dela acelaş.
               252
Foaie verde o lelea Ochi negri ce-are mândra, Nu-s în sat la niminea:
Să-i vândă, i-aşi cumpăra,
Că şl neica-i amator Pentru ochi de-i negrişori. Fă-i, Mariţo, vânzători!
                                                                              Dela acelaş.
               253
Foaie verde maghiran De ştiam, mândro, ştiam,
Nu ne mai amurezam Şi şedeam pe cum eram.
Mai bine treaba-mi păziam: Căci nici-o grije n’aveam, Unde mă culcam durmeam Durmeam şi mă odineam,
La tine nu mă gândeam!
Foaie verde măr creţesc
   *) Pentru: să se întâlnească...
www.digibuc.ro
52
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
Dar de când mi te iubesc,
Spun drept, că mă prăpădesc, Und’ mă culc, nu odinesc, Noaptea ’n vis mi te visez,
Pui mâna să te găsesc,
Tot de păreţi mă lovesc;
Strâng în braţe plapuma Şi cred că eşti dumneata! Dimineaţa,... niminea!...
Mi se sboară inima De dor dela dumneata, Săruta-ţi-aş guriţa!...
                                                                                 Dela aeclaş.
                254
Foaie verde de-un bujor,
De-ar fi dorul vânzător,
M’aş face de-un negustor Şi l’aş cumpără pe dor!
Dorului aşâ i-aş face,
Şi l-aş vinde cui i-ar place,
                                                            Dar la ce să-l vând eu, frate,
Că mi-1 port cu mândra ’n
                                                                                 [parte! Dela acelaş.
                255
Neică, dacă-ţi este dor,
Sunâ-mă la telifon Sau trimete-mi un odor l *)
Dă-mi batista să ţi-o spăl Să ţi-o spăl în lăcrămioare S’o usuc la ţâţâşoare Cu foc dela inimioară!
                                                                                 Dela acelaş.
                256
Foaie verde-un mărgărit,
Mă uitaiu la Răsărit,
  l) Semn, obiect cunoscut amândorura
Văzuiu primăvara vind 2)
Şi zăpada petecind,
Coltu’ la iarbă crescând
    t
Şi pădurile ’nfruzind Şi pe neicuţa venind:
Cu mantaua fălfăind,
Cu batista vânt trăgând,
Cu cişmele scârţâind,
Cu cureaua licurind,
Cu sabia zdrăncănind.
— De când militar m’a luat, Pâine albă n’am mâncat,
Numai pestnellţi *) uscaţi Dela Rege căpătaţi Ceru’ gurei s’a ’ncleştat Buzele s’au băşicat,
Cură la sânge ’nchegat...
                                                                                        Furca.
                257
Foaie verde ca mătasa,
Ce mi-e drag pe lumea asta: Calul, puşca şi nevasta 1 Calul mă călătoreşte,
Nevasta mă premeneşte,
Puşca viaţa mi-o păzeşte!...
                Furca din Făureşti.
                258
Foaie verde trei mâluri,
Drag mi-a fost cu doi boi buni, Să mi-i pasc printre ’ntorsiiri,
Să se facă boii buni.
Foicică boabele,
Să le crească coarnele,
Să fărâme plastele,
   2) In loc de: venind.
   *) Pesmete (?).
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VALCEA
53
Să vie fetiţele,
Să dreagă plăstiţele,
Să le sărut buzele,
Buzele şi ţâţele,
Gâtul cu mărgelele,
Ochii şi sprâncenele Ale x) lungi şi subţirele:
Pe pofta inimei mele!
                                                                                      Furca.
                259
Ş’o foiţă romaniţă,
Uite dealul, uite viţa,
Unde iubeam pe Mariţa, Sărutam pe draga Miţa: Mânca-i-ar neică guriţa,
Cui i-a pus numele Miţa Şi cui i-a croit rochiţa:
Strâmtă ’n şale, largă ’n poale, Croită pe ţâţâşoare,
Unde-o vede, neică, moare;
Mă usucă din picioare!
Din picioare m’a uscat,
La grea boală m’a băgat!
                                                                                      Furca.
                260
Foaie verde trei scaeţi,
Are maica trei băeti:
                     »
Câte trei sunt scrişi la şorţ! Foaie verde de-un mărar,
Unu’ mi-e la sanitari, Face-armată pin spital;
Ş’o foiţă de bujor,
Unu’ mi-e la roşiori, Face-armată ’n trinuşor.
Foaie verde de-artăras
                   » »
Unu’ mi-e la călăraşi, Face-armată pela Iaşi.
____________ Furca.
  ') = Cele.
                261
Sui măicuţă ’n deal la cruce,
Şi te uită cum ne duce,
Ne duce doi câte doi,
Şi ne tunde ca pe oi!
Vinde-ţi, maică, tistimfelu’
De cinsteşte maiorelu’
Să nu-mi taie perişoru’ Perişoru’, gălbioru Sub picior la maiorelu’.
Vinde, taică, boii toţi,
De ne scapă dela şorţ
                                                                                     Furca.
                262
—    Spune, puică-adevărat,
Câţi băeţi te-au sărutat,
Cât am fost mobilizat ?...
—    Nu ştiu, nu i-am numărat, Că n’au fost toţi dintr’un sat!
—    De obraz cin’ te-a muşcat, De e negru şi pătat,
Par’că e matricolat?
—    Foicică matostat,
Unu’ nalt şi sprâncenat Şi cu semne de bubat!
                                                                                     Furca.
                263
Ce mai lună şi lumină!
Vine neică prin grădină,
Cu şubuliţa pe mână Cu chipiu’ la o parte...
Foaie verde rug întins Mă mir de ce vine trist?
Ori ciumagu’ nu-1 găseşte,
Ori mumă-sa ’l cecăleşte Să ştiu că l-ar cecăll Eu cu el n’aş mai vorbi!
www.digibuc.ro
54
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
N’am pe cine trimeteâ *):
Să nu-mi treacă vâlceaua,
Că mi-1 vede mumă-sa,
Şi ne strică dragostea.
                                                                                     Furca.
                264
Foaie verde rug întins Ce mai amurez mi-am prins ! Nu mi l’am prins înadins Mi l’am prins într’o ’ncercare Să vedem ce minte mi-are: Are minte de copil,
Şi faţă de trandafir.
                                                                                     Furca.
                265
Foaie verde foaie fragă Trece un băiat în grabă:
—    Cine eşti, matale, dragă: Eşti fată sau măritată
Ori zână din cer picată ?
—    Nu-s fată, nici măritată, Nici zână din cer picată!
Ci sunt floare de pe mare Adusă ’n corăbioare
Cine mă sărută, moare:
M’a sărutat un băiat,
La trei zile l-a ’ngropat!
                                                                             Furca, Făureşti.
                266
Foaie verde lemn de sus, Decând neică mi s’a dus,
Trei zambile ’n poartă-am pus Câte trele mi s’au prins,
   *) Subînţeles: să-i spună:
Mi-a ’nflorit, mi-a ’mbobocit,
Şi neică n’a mai venit |
                                                                                     Furca.
                267
Bună sara, mândro, bună,
Astă sară-i săptămână,
De când te ţineam pe mână, Şi te sărutam în gură!
                                                                                     Furca.
                268
Foicică ş’un spanac,
De când neică mi-a plecat, Gură n’am mai sărutat!
Foicică trei bujori Nici gură nici ochişori!
Uşor, puiule, uşor Nu-mi trimete-atâta dor Prin gurile tuturor Pe pârîu şi pe izvor; Trimete-mi mai puţinei Şi vin’ matale cu el!
                                                                                     Furca.
                269
Foaie verde foaie lată,
Ieşi Mariţo, pân’ la poartă De-mi mai dă gura odată Că mâine plec la armată Şi rămâi nesărutată.
—   Foaie verde mărăcine Ia-mă, neică, şi pe mine Să fac armata cu tine,
—   Ş’o foiţă o lelea
De mi-ai fi de-o floriceâ Mi te-aşi pune la mantă
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
SS
Să fac armata cu ea.
Şi de-ai fi o floricică Mi te-aşi pune la tunică!...
                            Furca.
                270
La gară la Vizîdeni x)
Mă ’ntâlnii cu puica eri;
Mă ’ntâlnii şi eri şi azi;
Mor mândrele de năcaz.
                            Furca.
                271
In dealu’ lui Mărinariu,
Mi-a ’nflurit mărgăritaru’
Mi-a ’nflurit şi mi se trece,
Că n’am cu cine-1 culege:
Că băetii care-au fost,
Mi i-a scris pe toţi la şorţ,
Şi mi i-a prins cot la cot,
I-a plimbat oraşu’ tot;
Şi-a rămas mucbrile,
Să ne poarte florile.
— Decât floarea mea la tine, Mai bine pe-un mărăcine,
Să n’o ştiu că e la tine!
Decât floare la mucoare,
Mai bine pe-o apă mare,
Să mă uit la ea cu jale!
Un băiat a mai rămas:
Poartă căciula pe nas,
Face la fete ’n năcaz.
                                                                                     Furca.
                272
Foicică ş’o săcară,
Ce-am auzit eu asară ?
                                                                  *) Zăvideni — gară în jud. Vâlcea (?).
Ibomnicu’ mi se ’nsoară !
Las’ să ’nsoare *) 2) sănătos,
Că-mi iau altu’ mai frumos,
Mai frumos şi mai de neam, Da’ nu ca el un ţâgatt,
Mai frumos şi mai de viţă,
— Nu ca el: o rămăşiţă ! —
De şi-o da gura ’n credinţă...
                                                                                          Furca.
                 273
Cât oiu fi, cât oiu trăi,
Fată mare n’oiu iubi:
Fata mare se mărită,
Rămâi cu inima friptă,
Şi cu buzele pârlite,
Cel puţin, frater viştite.
                                                                                          Furca.
                 274
Foicică samulastră,
Geaba, puică, mi-eşti frumoasă; Că neică ţi-este urît,
E urît şi oropsit De niminea îngrijit!
                                                                                          Furca.
                 275
Foaie verde de trei sfanţi, Săracii de ei, soldaţi,
Cum mai merg de-alăturaţi, Cum unu’ s’altu’ de ’nalti, Şi-mi calcă din urmă ’n urmă, Par’c’ar fi făcuţi de-o mumă;
Şi calcă din piatră ’n piatră, Par’c’ar fi făcuţi de-un tată!
                                                                                          Furca.
   2) Pentru: să se însoare.
www.digibuc.ro
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
56
                276
Foicică bob năut,
Dealul dela Răsărit,
Să mi-1 văd în foc arzând 1 Să rămâie numai pârii Să se ’nţepe căpitanii:
C’aia mi-a scris militarii 1
                                                                                    Furca.
                277
Drag mi-a fost soldat să fiu: Să-mi port pe murgu’ de frîu 1 — Comandă, mature 1), bine, Până sunt pe lângă tine;
După ce m’oiu depărtâ Mult ăi plânge şi-ăi oftâ 1...
                                                                                    Furca.
                278
Foaie verde bob năut,
Vin’, puică, să te sărut,
Că pân’ la toamnă e mult Şi eu mă duc şi te uit!
Vin’, puică să te sărut,
Te sărut odată bine,
Să-mi ţie un an de zile;
Te sărut odată dulce,
                                                         Să-mi ţie pe und’ m’oiu duce l
                                                                                    Furca.
                279
Aferim, puică-aferim!
Tot la luna ne ’ntâlnim,
Şi nici atunci nu vorbim,
Şi tot zici că ne iubim!...
De iubit, să ne iubim
   *) Pentru: maiorulel
Doar noi amândoi să ştim!... Şi de dragi, să ne fim dragi Ca două chite de fragi,
Dar nădejdea să nu-mi tragi Că cu neicuţa nu faci!..'.
[Că nădejdea dela mine E ca sârma de subţire Când o pui pe mărăcine:
Tragi de ea şi nu se ţine] 2).
                                                                                         Furca.
                 280
Iarbă neagră din grădină ... Şi să ştii, puicuţă, bine,
Că eu mă duc dela tine!
Să rămâie pajiştea,
Să vezi cum e dragostea: Dragostea de fată mare Ca fâsuiu’ în căldare Când îi pui un pumn de sare Da’ dragostea de nevastă Ca garoafa din fereastră!
                                                                                         Furca.
                 281
Foaie verde trei migdale,
Vine neică dela vale,
Cu jampierii s) ’n picioare,
Cu cămaşa albă floare Cu hârtia cu bomboane Să le dea la feţişoare.
                                                                                         Furca.
                 282
Leano, mijlocel subţire,
Ferice de-ăl de te ţine *)
  *) O variantă.
  *) Jambiere.
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
57
Trăieşte cu drag pe lume!
Nu pătimeşte ca mine...
Da’ nici eu nu pătimesc Că scot banii şi plătesc Şi ce mi-e drag, tot iubesc: Măcar să mă prăpădesc!
Să mă prăpădesc ca piru’
Să ’nfloresc ca trandafiru’
Să mă prăpădesc ca macu’
Să înfloresc ca liliacu’.
                                                                                   Furca.
                283
Ştii, Miţo, ce vorbeam noi:
Să ne iubim amândoi,
Colea ’n vale, la zăvoiu,
Pe iarbă şi pe trifoiu,
Să tragem pământ pe noi, Pământ şi cu iarbă verde, Trece puica, nu ne vede; Pământ şi cu iarbă neagră, Trece puica, nu ne ’ntreabă !...
                                                                                   Furca.
                284
Foicică iarbă mare,
Mi s’a făcut ochii floare:
Tot uitându-mă la vale Să văd pe neică călare!
Călare pe galbinu’ *)
Cu frâul ca stânjinu’ * 2)
Cu căpăstru’ de mătasă, împletit de Ioana ’n şasă,
Cu şaua moldovenească,
Cu cămaşa de tulpan,
Cu căciula de-astrăgân.
                                                                                   Furca.
   ») Cal.
   2) Stânjiniu.
                285
Foaie verde lemn de sus, Verişoru’ meu ăl dus,
Mai trimete-mi vreun răspuns, Trimete-mi carte poştală Să vie din gară ’n gară !
                                                                                    Furca.
                286
Fir’al năibilor de trin Cum duci Oltenii de lin,
Cum îi duci şi-i ocoleşti,
Până ’i bagi în Bucureşti Să vândă mere creţeşti 1
                                                                                    Furca.
                287
Fă-mă, Doamne, ce mă-i face, Fă-mă roata stelelor, în drumu’ Craiovencelor,
Să-mi aleg de-o Craioveancă, Cu ochii ca de şerpoaică,
Când se uită, mă săgeată!
                                                                                    Furca.
                288
Foicică de sulfină,
Cine vine prin grădină ?
Neică cu biciu’ pe mână,
Cu sabia făcând dâră,
Cu chipiu’ la o parte,
Inima ’n neică se bate !
Inimă de ce te baţi De rărunchi şi de ficaţi ?!
                                                                                    Furca.
                289
Foaie verde ş’o sipică Florica neicăi, Florică,
www.digibuc.ro
5»
G. F. CIAUŞANU, G. FTRA ŞI C. M. POPESCU
Ia oglinda şi tp uită,
C’ai dat rumeneală multă, Şi-mi făcuşi venin la burtă 1 Şi-ai dat rumeneală ’n piez, Par’c’ai vrut ca să mă pierzi!
                                                                                       Furca.
                290
Pe valea cu alunelu’
Mi-a luat neică inelu’
Eu îl cei x) ca să mi-1 dea;
El zice c’o să mă ia!
De-asi stl, maică, că m’ar luă Singură m’aşi spânzură,
De creaca salcâmului,
Pe marginea drumului,
Cu ciucuru’ brâului.
                                                                                       Furca.
                291
Foaie verde de sporici,
—    Hai puică pitiş-pitiş,
Până ’n vale ’n aluniş,
Să ne iubim pe furiş,
—    Haideţi neică, la zăvoiu Să-ţi dau guriţa ’napoi!
                                                                                       Furca.
                292
Foicică matostat,
Ce mai lună de plimbat, Dintr’un sat într’ălălalt!
Şi sunt cu puica certat, Pentr’un inel de tumbac:
C’am greşit de i l-am luat!
                                                                                       Furca.
                293
Ş’o foiţă viorea,
N’ai văzut amanta mea ? *)
  *) Pentru: cer.
— Am văzut-o la ceşmeâ Scoteâ apă cu stânga,
Şi cu dreapta se ’nchinâ,
Şi din gură blestemă:
Neicuţă să te usuci Ca pâinea care-o mănânci,
Şi ca vinul care-1 bei Că ziceai c’o să mă iei Ş’acum te rog; şi nu vrei!
                                                                                    Furca.
                294
Foaie verde merinos,
Ce e ’n lume drăgăstos:
Banul şi omul frumos !
Dar banul se cheltueşte,
Omul cu mintea trăeşte! Foicică flori mărunte Ce e ’n lume mai de frunte: Banul şi omul cu minte.
Dar banul se cheltueşte;
Omul cu minte trăeste.
                      t
                                                                                    Furca.
                295
Ş’o foiţă salbă-moale,
Cât e Argeşul de mare,
Haz ca Săbărelul, n’are!
Dodă, dodă şi iar dodă!... Săbărelu-i mititelu’
Mi-a ’mpuiat dragostea ’n el, Săbărel cu apă lină:
Cine bea, de dor i-alină! Săbărel cu apă rece,
Cine bea, de dor îi trece:
C’a beut şi maică-mea,
Ş’a rămas cu mine grea!
Bate vântul dela vale
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
59
Şi bate cu spic de ploaie,
Să vie Sabarul mare,
Să ia podul dela vale,
Să rămâie numai parii,
Parii şi cu părugeii,
Să se ’nţepe Săbăreii!
                                                                                   Furca.
                296
Foaie verde de pelin,
Merge luna pe senin,
Puica mea varsă venin:
Las’ să verse şi otravă Dacă nu mi-a fost de treabă !
                                                                                   Furca.
                297
Foileană mărgărit,
La ce, Doamne, m’ai făcut Să trăiesc tot năcăjit,
Năcăjit şi amărît:
Cu şapte mândre de gât In disagi cu purcel fript Şi cu plosca de nuc verde Ţine nouăsprezece vedre,
Bei din ea, şi nu se vede,
Şi niminea nu te crede ?! Foicică o leleâ,
Mai am una mititea:
De-o vadră şi cinci ocâ Care-o port pe sub mantă,
Să dau mândruţei să bea:
Că şi ea-mi dă guriţa b
                                                                                   Furca.
                298
Foaie verde foi de boji,
Am ibomnică la Gorj,
Una ’n Gorj,
Şi alta ’n Dolj;
Una ’n Vâlcea
Ş’alta ’n Tulcea
Ş’alta în Râmnicu-Vâlcea l
                                                                                 Furca.
               299
Foicică foi de foi,
Fă-mă, Doamne-un piţigoiu,
La Lenuţa pe războiu,
Să descurc la firicele,
Să mi-o sărut pe sprâncene,
Pe pofta inimei mele!
                                                                                 Furca.
               300
Foicică-o sălcioară,
—   Ce-ai în gură Mărioară ?...
—   Sămânţă de portocală !
—   Ţine-o bine pân’ la vară,
S’o sămănăm pe ogoară,
Pe ogoară ce-mi răsare: Trandafir şi cu răsură,
Trandafir cu doi boboci,
Te-aşi iubi şi nu te poci; Trandafir craiovenesc,
Te-aşi iubi şi nu ’ndrăznesc; Trandafir cu foaia lată,
Te-aşi iubi şi-mi eşti cumnată; Trandafir cu foaia ’ngustă,
Te-aşi iubi şi-mi eşti cam cuscră !
                                                                                 Furca.
               301
Foaie verde magheran Sunt ficior de gardian,
Port cămaşe de tulpan,
Şi căciulă de-astrâgâti,
Cojocel de miel bârsan,
Ş’am un cal, de-i zic Cocor:
www.digibuc.ro
6o
G. F. CIAUŞANCJ, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
Prinde paserea din zbor,
Ş’altu’ de-i zic Fulgeriş:
Merge pe drum îndoiş,
Şi ’mbuestru curmeziş;
Ş’am unu’ de-i zic Ciolacu’: De nu-1 întrece nici dracu’.
                                                                                       Furca.
                302
Foaie verde trei lămâi,
Geaba, puică, mă mângâi,
Cu lămâi şi cu gutui,
Că eu plec, şi tu rămâi! Geaba, puică, mă săruţi;
Eu mă duc şi tu mă uiţi!
                                                                                       Furca.
                303
Foicicâ solz de peşte,
Iubeşte, neică, iubeşte,
Şi de duşmani te fereşte,
Că duşmanu’, bate-l-aşi!
Nici în casă să nu-1 laşi:
Că umblă din casă ’n casă, Câte-o minciună să lasă Şi cu ochii pe nevastă:
Să ţi-o frigă să ţi-o arză,
Să ţi-o pue la povaţă x) Bărbăţelul să-şi urască Ibomnicu’ să-ndrăgea'scă 1
                                                                                       Furca.
                304
— Spune, puică, m’ai dorit, Cât am fost călătorit? *)
  *) A povăţul, a ademeni, a face meseria de pezevenghe.
— Eu de tine m’am topit!
Tot gândindu-mă la tine,
N’a rămas inimă ’n mine,
Nici cât bobul de neghină: Puţinică ce-a rămas,
S’a fript ş’aia, şi s’a ars,
Şi s’a umplut de năcaz!
                                                                                 Furca.
               305
Foaie verde trei măceşi,
Ia sama la ce iubeşti:
Că nu-i petec să-l cârpeşti;
Şi e veac să-l vecuieşti.
                                                                                 Furca.
               306
Foicică bob areu Leano, pentru Dumnezeu Şi pentru binele tău,—
Nu mă mai ţineâ de rău!..
Că m’ai mai ţinut odată Ş’am zăcut o vară toată !
                                                                                 Furca.
               307
Foaie verde de-o mălură,
Bună sara, mândro, bună ! Asta-i sara de pe urmă,
Când petrecem împreună:
Să mai mergem prin grădină, Să mi te mai ţiu pe mână;
Să ne sărutăm în gură,
Ca doi porumbei de-o lună !
                                                                                 Furca.
               308
Foicică de mohor Vrusei să mă las de dor,
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
61
De trei ori vruseiu să mor! Sărută-mă, neică, bine,
Pâhă sunt pe braţ, la tine,
Că dacă, neică-oiu plecă Mult ăi plânge şi-ăi oftă Şi te-ăi uită ’n calea mea!
                                                                                    Furca.
                3°9
Cine fu să mă sărute:
Neică cu galoane multe Şi cu capela pe frunte!
                                                                                    Furca.
                310
Fire-ai, maică, blestemată,
Că nu m’ai făcut o fată;
M’ai făcut mărgăritar,
Să mă ia de militar,
Să mă ducă la Galaţi, Yedea-i-aşi pârliţi şi arşi,
Să se facă cenuşă Ca pulberea pe suşâ.
Tudor Protopopescu (25 ani), Făureşti.
                311
Foaie verde bob năut,
Minte proastă ce-am avut:
C’am dat dragostea ’mprumut. Ş’acum cu ochii mă uit!...
                                                                                    Furca.
                312
Foileană măr mustos,
Cât am fost pe lume-am fost: Că n’am iubit lucru’ prost,
Ca al meu altul n’a fost!
                                                                                    Furca,
                                           3* *)3
Foicică bob năut,
Când aud c’oiu să mă duc,
Eu ca frunza mă usuc,
Tot ca frunza codrului,
Pe marginea drumului;
Când aud c’oiu să mă ’ntorc Tot ca frunza viu la loc,
Ca frunza, ca sădina x)
Ca grâul primăvara!..
                                                                                     Furca.
                                           3H
Foaie verde iarbă-mare,
Bate vântul dela vale,
Bate vântul iarba-mi culcă,
La luncă, puică, la luncă!
Să-ti taiu râschitor 8) si furcă! Şi neicăi ciumag de ducă:
La mijlocul luncilor,
Să-mi dai plata furcilor!
                                                                                    Furca.
                                           3*5
Foaie verde flori mărunte, Costică, cu-amante multe:
Păn’ le dă ocol la toate,
Trece noaptea jumătate;
Păn’ să vie şi la mine,
Se varsă zorile bine l
                                                                                    Furca.
                                           3l6
Din pătul până ’n săele,
Făcuiu drumul potec&le,
   *) Un fel de buruiană.
   *) Se aude. şl reşchitor, rişchitdr.
www.digibuc.ro
62
G. F, CIAUŞANU, G, FIRA ŞI C. M. POPESCU
Pe picioare băşicele,
Trecând la ibovnicele!
                                                                                     Furca.
                3J7
Foicica foi trifoi,
Pela patruzeci şi doi Când s’a ’ncoronat Ştirbei Puneai plugul unde vreai Şi-mi arai cât mi-şi puteai!
                                                                                    Mama,
                318
Cât fu vara de văroasă1),
Nu pusei mâna pe coasă,
Dar acum la Sfântu’ Ion, Sbiară Murghiţa ’n obor Să-i dau fân, să-i dau mohor! N’am un par să mă omor,
Dar nici eu nu stric nimic; Furiş âtul de iubit!
                                                                                    Furca.
                3!9
Fă-mă, Doamne, tot ce vrei: Fă-mă măldărel de tei Şi m’aruncă ’ntre femei:
Să le-aud vorba şi sfatul,
Cum îşi farmecă bărbatul:
Ia pământ dela mormânt,
Şi-i aruncă ’n aşternut;
La picioare iţele Să-i ia dracu’ minţile;
Şi după cap un dovleac,
Ca să nu-şi mai dea de leac !
                                                                                     Furca.
                320
Foaie verde trei granate, Şapte-amante-avuseiu, frate,
  *) Bună, prielnică, vară «ca lumea».
Şapte-amante ’n şapte sate,
Toate cu nume schimbate;
Dacă nu mă crezi pe mine,
Am să ţi le spuiu pe nume: Una Dina; alta Lina,
Mariţa cu Costandina,
Anghelina şi Frusâna,
Lenuţa din Slătioara C’aia mi-a rupt inimioara!
                                                                                  Mama.
                321
Foaie verde trei oglici,
Hai, mândră, pe lunci, pe lunci Să ne măsurăm, de lungi:
Tu pe spate, eu pe brânci;
Tu să numeri stelele,
Eu ţie mărgelele!
                                                                                   Furca.
                322
Foileană de sporici,
Ş’ai, puică, pitiş-pitiş,
Păn’ la neică ’n cărpinlş,
Că nu mai e tufăriş !
Foicică foi lipan
                                                         Ş’ai, mândră, pe deal, pe deal
Pe potecuţa de an,
La umbriţa de tufan Unde ne-am iubit noi an !
                                                                                   Furca.
                323
Foaie verde bob năut Trei fire de mărgărit,
Dă-mi, Doamne, şi nu-mi da mult Că *) 2) nu-ţi cer bani împrumut
  2) Var.: Că nu-ţi cer vr’un lucru mare Să-ţi cadă cu supărare.
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
63
Dă-mi noroc şi sănătate, C’atunci sunt bogat de toate: Cu aia le fac pe toate!
Dă-mi un plug cu şase boi Ca să scap dela nevoi;
Ş’o văcuţă mulgătoare,
Ş’o nevastă strângătoare,
Ş’o amantă ca o floare, Născută la o zi mare,
Face neicăi sărbătoare,
Din zi bună de lucrare:
Nu mi-ar fi năcazul mare, Dac’ar fi vre-o sărbătoare,
Da e zi bună de lucru Nu i-ar mai putrezi trupu’
Cui a mai lăsat iubitu’!
Iubitul nu e moşie;
Numai pismă şi mânie,
Ia parte din calicie La mâncare nu dă stare,
Nici la lucru’ de ’ndemnare !
                                                                                       Tata.
                324
Foicică izmă creaţă,
Voinicelul cu mustaţă,
Pofteşte la tinereaţă,
Se mută din dos în fată, Răsuceşte la mustaţă.
                Furca din Făureşti.
                325
Bate-1, Doamne, şi ia-1 drace, Cine nu mă lasă ’n pace Să iubesc pe cine-mi place. C’am iubit pe Costatidin,
Şi mi-a spus conciu ’n dafin, De mi-ar pune cât de mult,
Eu la Costandin mă uit:
Că mi-e bărbatul urât,
                             Dela lăutarul «Cucu& în Şimnicu-de-sus (Lăutarul e de fel din Brabova Dolj)
                326
Du-te, neică şi te ’ntoarce,
De trei ori cu faţa ’ncoace,
Ca puişorul ’n ghioace Că năravu’ tău nu-mi place!
                                                                                  Dela acelaş.
                327
Foaie verde de-o sulfină,
Mi-am o inimă păgână,
Că iubesc fără de milă,
Şi tinârâ şi bătrână;
Le fac de se ţin de mână, De-acasă pân’ la fântână;
Mi le fac de trec prin baltă Şi nu se udă pe talpă!
                                                                                  Dela acelaş.
                328
Ş’o foiţă de-un ghiocel,
Mă culcaiu să dorţn niţel,
La umbră de gorunelx);
Nu putuiu să dorm niţel,
De freamătul luncilor,
De-aulitul fetelor.
                                                                                  Dela acelaş.
                329
Mă ’ntreabă mândra mă ’ntreabă, De ce-am pus puşca pe iarbă ? — Am pus-o ca să bea apă,
Să mă duc să-mi văd de treabă 1
____________ Dela acelaş.
  *) Diminutiv din: gorun.
www.digibuc.ro
64
G. F. CIAUŞANU, G. FIR A ŞI C. M. POPESCU
                33°
                                                                      Ş’o foiţă de-aşumie *),
                                                                       Daoleo, dodă Mărie,
                                                                 — Ia-ţi boii de lângă vie,
                                                                   Că ţi-i duc la primărie!
■— Ia-mi-i, neică şi mi-i duce, C’are daica gură dulce,
Că trimet şi mi-i aduce:
Scriu în dosul florilor,
Să dea drumul boilor !
                                                                                   Dela acelaş.
                331
Foaie verde ca lipanul,
Uite-1, uite-1, suie dealul,
Că-i cunoaşte doica calul:
Că e calul vinecior,
Şi pintenog de-un picior;
Ala e lovi-l-ar boala,
Că-i dam grăunţe cu poala, Apă peste zi şi sara...
                                                                                   Dela acelaş.
                332
Ionel, plesniţi-ar calul,
Că mi-ai deşirat mărgeanul, Mărgeanul ăl bobonat,
Pe ţâţâşoară lăsat;
Să rămâi cu frâuleţul,
Ca ţaţa cu doruleţul;
Să rămâi cu frâu ’n mână,
Ca ţaţa pe drum nebună;
Să rămâi cu scările,
Ca eu cu mustrările!
                                                                                   Dela acelaş.
  l) Probabil = iasomie.
                333
                                                                    Foaie verde mărăcine,
De n’ar fi băeţi pe lume,
N’ar mai fi fetele bune,
Nici neveste duse ’n lume!
                                                                     Dela acelaş (Şiminc-Dolj).
                334
Foaie verde de-un lipan,
Am o mândră la Mârşani,
O iubesc de vine-un an,
Că se poartă cu tulpan,
Şi la gât galbini de-ăi mari,
De frumoasă nu e-aşâ Dar are pe vino ’ncoâ.
                                                                                Şimnic-Dolj.
                335
Foicică abanos,
Nu cătâ că sunt bărbos,
Da’ la dragoste ’s duios;
N’am un bricişdr tăios,
Ca să-mi dau bărbiţa jos:
Mă fac tinâr cum am fost I
                                                                         Dela acelaş, Şimnic.
                336
Foicică abanos,
Cât am fost, pe lume-am fost, Am fost om politicos:
Şi premenit şi imos,
Şi calare şi pe jos.
                Dela Cucu, Şimnic.
                337
Bată-te crucea, fântână,
Te păzesc de-o săptămână,
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
65
Să mai prind câte-o copilă,
Să-mi fac inimioara bună.
                                                                               Dela acelaş.
                338
Foaie verde foi de pruni,
Vine mândră două luni,
De când mă porţi cu minciuni; Nu te mai prind la fântâni, Să-ţi cârpesc vre-o doi-trei
                                                                                 [pumni,
Să te saturi de minciuni.
                                                                               Dela acelaş.
                339
Mă şuii în deal la lemne,
Mă ’ntâlnii c’o biată lele, Nevastă cu prunc în braţă,
Tu mi-eşti scurtare de viaţă!
                                                                               Dela acelaş.
                34°
Lenuţo, nu ţi-e păcat,
Şi frică de blestemat:
Şade murgul meu legat,
Nebeut şi nemâncat;
Tu pui la fluturi în pat;
Bate murgul cu piciorul, S’aduci apă cu urciorul,
  Să faci o azmă de pâine,
  Să mănânci din ea trei zile.
                                                                               Dela acelaş.
                                           341
  Foaie verde de piper,
  Când e omul în doi peri, Atunci e bun de muieri:
  Că când vede nevasta, Răsuceşte mustaţa Trage vânt cu batista
Foicică ş’o răchită,
Şi femeia-alimănită Că, când vede voinicul,
Trage vânt cu vâlnicul,
Şi-şi mai drege zuluful,
S’o vadă ibovnicul.
                Dela acelaş, Şimnic.
                342
Foaie verde-o micşuneâ,
Nici-o boală nu e grea,
Ca dorul şi dragostea,
Ca menevra de toamna:
Dorul mândrei te topeşte Manevra te oboseşte.
                                                                                Dela acelaş.
                343
Jiule, în două zile,
Săcar’ar apa din tine;
Crească, flori pe fundul tău,
Să culeagă-a mea mândruţă, Din tine ca ’n grădiniţă.
                                                                                Dela acelaş.
                344
Foicică de-un bujor,
Toată lumea mi-are dor,
  Numai doruleţul meu,
  E ca sudâmul de greu,
  Stau în drum şi mă zâuit,
  Am dat dragostea ’mprumut Şi-acum plâng în aşternut,
  Şi mă căiesc ce-am făcut!
                  Dela acelaş Şimnic.
                  345
  Foaie verde de-anas&n,
  Şi mi-e somn şi pic de somn,
www.digibuc.ro
66
G. F. CIAUŞANU, G, FIRA ŞI C. M. POPESCU
Şi n’am braţe să-mi adorm,
Şi mi-e somn şi pic de somn,
Şi n’am unde să-mi adorm!
Că porţile toate ’nchise,
Şi lâmbile toate stinse;
Numai căndeluşi aprinse.
Numai la mândruţa mea,
Este lamba mititea,
Mă duseiu la ferestea x)
Şi bătuiu în giurgiuveâ,
Şi cletenai 2) fereastra.
Foaie verde matostat,
Eu prea tare-am cletenât,
Că fuseiu puţin cam beat.
Omul mândrei s’a sculat,
Pe nevastă-a întrebat:
—    Ascultă, dragă nevastă,
Cine bate la fereastră ?
—    Omule, pisica noastră 1
—    Fa, nevastă, fa urgie,
Mâţa n’are pălărie,
Şi nici haine de dimie,
Şi cu ochiu-ţi face ţie!
—    Omule, nu-ţi fă nălucă,
Pune capul, şi te culcă,
Nu-ţi face singur nălucă!
Că muierea multe face,
Bărbatul vede şi tace,
Uite perina şi patul,
Culcă-te, că te ia dracul!
                                                                                  Dela acelaş.
                                            346
Ano, Ano, ce te-aşi bate,
Da’ mi-s mâinile legate, * *)
  *) Pentru ferestreă (dimin. dela fereast-stră).
  *) Pentru: clătinaiu.
Şi cu sârmă ’nfăşurate Dela deşte pân’ la coate!
Ano, Ano, ce te-aşi strânge, Da’ eşti mică ’ncepi a plânge!
                                                                                Dela acelaş.
                347
Lică verde bob şi bob,
Lenuţo de peste Olt,
Cu moţâşorul de-un cot,
Cu coada ’mpletită ’n opt,
Şi cojocelul pe piept:
N’am un cuţit să ţi-1 crăp, Ţâţa dreaptă să ţi-o scot Şi laptele să ţi-1 beau,
Dupe drumuri nu mai stau,
Să fac bani să mi te iau,
Lică, Lică şi iar Lică !...
                                                                                Dela acelaş.
                348
Băluţă de peste Olt Te gonii hotarul tot,
Din Slatina până ’n Olt,
Dela Olt pân’la Gilort!
La urechea podului,
Găsii gazda dorului,
Şi umbra cercelului,
Şi dâra papucului;
Cercelul ca vişina,
Mi-a rupt, neică, inima.
Şi papucul gălbior,
Stau singur să mă omor,
Ori te iubesc, ori să mor !
                                                                                Dela acelaş.
                349
Vine Leana dela vale Premenită ca o floare,
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLQR DIN JUD. VÂLCEA
67
M’apucă un junghiu în şale: Unde-o vede neică, moare!
                                                                                 Dela acelaş.
                                            35°
Putrezire-ar în pământ,
Cin’ ne-a făcut de urît:
De noi nu ne-am mai iubit!
Că, zău, noi când ne-am iubit, Lunca ’n vale-a ’mbobocit, Porumbarii mi-a ’nflurit.
Şi de când noi ne-am lăsat, Lunca ’n vale n’a mai dat, Porumbarii s’au uscat!...
                                                                                 Dela acelaş.
                 351
Foaie verde trei foi. late,
Trei în lume nu se poate:
Să scapi omul dela moarte,
Să ’minerească nu poate,
Foai verde foi vizdeiu,
Nu se mai pot încă trei:
Voinic să nu călărească,
Nevastă să nu iubească,
Voinic să n’o dovediască,
Lume să n’o povestiască.
                                                                                 Dela acelaş.
                 352
Du-te, neică, pân’ la Jii,
Că de vorba mea, tot vii: Vorba mea dulce-blajină, Te-aduce cale de-o lună.
                                                                                 Dela acelaş.
                 353
Foaie verde foi de leu,
Să ştii, mândră, ce ştiu eu,
N’ai sta noaptea ’n drumul meu, Să mă ’nbolnăveşti mai rău; Ţi-ai cătâ cu Dumnezeu,
N’ai sta noaptea ’n drumul meu.
                                                                                 Dela acelaş.
                 354
Ce ’ntuneric, ce lumină !
Trupul meu n’are odină,
Pe cât e noaptea de mare Trupul meu odină n’are Dela tine bălăioară!
                                                                                 Delă acelaş.
                 255
Ce e ’n lume drăgăstos:
Banul şi omul frumos,
Astea două m’au pus jos!...
                                                                                 Dela acelaş.
                 356
Foaie verde bob năut,
Făcui groapă la pământ,
Să mă pitul x) de urît.
Făcui groapă, mă ’ngropai,
De urît nu mai scăpai:
Că unde sade urîtul,
Trei ani îmi plânge pământul; Şi-unde sade frumosul,
Creşte iarba ca orzul,
Se ’nveseleşte locul!
                                                                                 Dela acelaş.
                 357
Ala cu nevasta bună,
Dă-i, Doamne, cale de-o lună, Să rămâie pe-a mea mână:
      Să mă ascund.
www.digibuc.ro
68
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. P0PESCU
Să rămâie s’o iubesc,
Inima să-mi răcoresc!
                                                                                   Dela acelaş.
                358
Foicică matostat,
Lâng’ un colţuleţ de gard, Este-un cârciumar sărac: Judecă ocalele,
Ce-au făcut paralele ?
—    Le-ai beut cu mândrele 1
                                                                                   Dela acelaş.
                359
Foicică de trei peşti Să vezi pela Cărbuneşti,
Numai de drag să priveşti: Tufa deasă, iarba verde, Mândrele de-abi' mă vede!
Se face tufa mai deasă, îmi face cu capu ’n leasă !
—    Ba, ba, ba, că nu mă duc, Că sunt mic şi de nevoie,
Nu le pot face pe voie!
                                                                                   Dela acelaş.
                360
Foaie verde de aclaz,
Mi-a albit barba ’n obraz;
De rele eu nu mă las:
De când m'am lăsat de rele, De neveste tinerele,
S’au uitat numele mele!
Am să m’apuc iar de rele,
De neveste tinerele De drag să trăieşti cu ele, După deal, după vâlcele!
Să fac gusturile mele,
Puică, pe braţele tele.
                                                                                   Dela acelaş.
                361
Foiliţă de-un lipan,
Pupa-ţi-aşi coama de cal:
Când erai cârlan de-un an,
Şi neică voinic durlan,
Eu pe tine ’ncălecam,
Suiam la ghiolbane ’n deal,
De le cumpăram tulpan, Ghiululeţe de mărgean,
Şi şedeam de le iubeam.
                                                                                   Dela acelaş.
Să pui şaua pe Bălan,
Să mă sui pe Tilorman,
Cine m’o vedea călare,
Toţi să-mi zică «căpitane»,
De frică să-pii dea parale,
Şi calului de mâncare!
                                                                                   Dela acelaş.
                363
Ce mai voinicel fuseiu,
Parte ’n lume n’avuseiu:
Zapise şi mii de lei! * *)
Mă uitaiu la nătărăi:
Cu boboace după ei;
Mă uitaiu şi la a mea:
Licită samodiva I
                                                                                    Dela acelaş
                364
Mărie, şi iar Mărie,
Câte mi-ai făcut tu mie,
N’am o coală de hârtie,
Şi-un logofăt să le scrie,
Să te trag la primărie 2)
                                                                                   Dela acelaş.
  *) Nu luai nevastă ca lumea şi zapise (avere).
  *) Să te trag la judecată.
www.digibuc.ro
CULEGERE DE TOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
69
                365
Foaie verde peliniţă,
Ioniţă şi iar Ioniţă,
De-ai fi vrej de lubeniţâ,
Te-ar purta dada la ţâţă;
Şi mi-eşti vrej de pepenaşi, N’am ce-ţi face mânca-l-aşa 1 N’am ce-ţi face, n’am ce-ţi da, Să-mi iei dorul cu mâna,
Dorul şi cu dragostea!
Zace la inima mea,
Dorul şi cu dragostea;
La pustia, mult mi-e grea!...
                                                                                  Dela acelaş.
                366
Foaie verde lemn câinos, Lumea seceră la orz,
Dragostele stau pe jos;
Lumea seceră la grâu, Dragostele nu se ştiu !
                                                                                  Dela acelaş.
                367
Dragostele tinerele,
Nu se fac din unt, din miere; Dela ochi, dela sprâncene: Scurtate-s zilele mele!...
                                                                                  Dela acelaş.
                 368
M’am gândit, m’am socotit, C’o avea dorul sfârşit,
Şi dragostele urît;
Boală fără crezământ!
                                                                                 Dela acelaş.
                369
Foaie verde sălcioară,
Mărie, secerătoare,
                                                                  Grâul mic şi ziua mare,
                                                              N’ăi fi mai putând de şale,
                                                                Tot secerând la pogoane!
                                                                  Lasă secerea ’n cârstaţă,
                                                                 Vin’ la neiculita ’n braţe,
                                                                  Să te sărut cu dulceaţă!
                                                                                 Dela acelaş.
                37°
                                                                  Foaie verde de-o sipică,
                                                                    Câte potecele ’n luncă,
Cu cin’ le-ai făcut, vâruicâ?... — Foiliţă de-o laleâ,
Le-am făcut cu dumneata,
Că mult mi-e verde lunca,
Şi mi-e drag de dumneata!
                                                                                 Dela acelaş.
                371
Foicică bob năut,
Te văzui pe drum trecând, Măritată de curând,
Cu papucii troponind,
Cu rochiţa vâjeind,
Cu mărgean roşu la gât, Busuiocul nepălit,
De-asupra urechi ’nfipt,
Pe mine m’ai omorît 1 Vino, la neicuţa ’n crâng 1
                                                                                 Dela acelaş.
                372
Foaie verde de-o măliiră, Aşâ-mi vine pin inimă,
Să pui lacăt Ia grădină,
Să mă duc în ţară strină, Unde nu e dor, nici milă 1
                                                                                 Dela acelaş.
www.digibuc.ro
7o
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
                373
Foaie verde sălcioară,
Da’ nu mă vezi, bălăioară,
Nişte friguri mă omoară!
De ce nu vii, bălăioară,
Să mă iei cu capu ’n poală Cu gura la ţâţâşoară,
Cu mâna la bărbişoară; Mângâie-mă cu stânga,
Frigurile m’or lăsă.
                                                                                  Dela acelaş.
                374
Foicică trei smicele,
Pintre lună pintre stele,
Văzui două floricele,
Una-albastră şi-alta albă,
Nu ştiu, mândra mi-e bolnavă ?...
                                                                                  Dela acelaş,
                375
Cu ochii la tine ’n sus,
Mă vezi, mândro, ce-am ajuns ? Foicică foi aclâz,
Nu mă vezi cum am rămas ?
Ca o custură de ras Astăvară la Ispas,
Mult eram frumos şi gras;
Dar acum la astă vreme,
Nu mă pot duce la lemne!
                                                                                  Dela acelaş,
                376
Nu te pot iubi, fa lele,
De răul rudelor tile.
                                                                                  Dela acelaş,
                377
Foicică solz de peşte,
Iubeşte, neică, iubeşte,
Da’ la neică te gândeşte! Iubeşte, neică Ilie:
Trandafiraş de sacsâte,
Busuioc din vârzârie!
De mine nu-ţi bate joc Că ţi-am fost un pui-boboc: Dă-mi ţâţele să le joc!
                                                                                 Dela acelaş.
                378
Foaie verde matostat,
Zice mândra că nu-i plac,
Că n’am haină de bumbac; Foaie verde de-aţumie,
Da’ nici ea nu-mi place mie, Că-are o parte de beţâie,
Şi-una de curvârăsâie,
Dacă n’are zoroclie,
Zoroclia de fuior,
Bătută pela picior;
Cu gulerul pistricior,
De-mi vine leşin să mor,
Cu râurii de arnici O lună nu mai mănânci!
                                                                                 Dela acelaş.
                379
Foaie verde măr sălciu,
N’oiu fi, neică, bragagiu, Dragostea să nu mi-o ştiu;
Că sunt voinicel de Motru, Când iubesc se-aprinde focu’.
                                                                                 Dela acelaş.
                380
Foicică o lelea,
Nici o boală nu e greâ,
Pe lume, — ca dragostea.
                                                                                 Dela acelaş.
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VALCEA
71
                 381
Vale, vale şi iar vale,
Făcea-te-ai de-o vrăjitoare,
Să te duci pela icoane,
Să-ntorci pe neică din cale,
Să mi-1 sărut de călare.
                                                                                   Dela acelaş.
                 382
Foaie verde matostat,
Murguleţ, de când te-am luatr Nici-o slujbă nu ţi-am dat; Desară să te găteşti:
Oiu să pui şaua pe tine,
Ş’o perioară1) de lână.
Când oiu zice-odată: hăi!
Să sai şaptezeci de văi.
                                                                                   Dela acelaş.
                 383
Nu m’oiu mai ţine căit,
De traiul care-am trăit:
Ce mi-a fost drag am iubit,
Şi la ţară, şi la târg!
                                                                                   Dela acelaş.
                 384
Plecai pe câmp să mă plimb,
Se uită B) ca după lup,
Mă mir ce le-oiu fi făcut! Doamne, duşmancele mele, Fă-le, pe drum, pietricele,
Să calc cu ghiata pe ele! Doamne, duşmăneii mei,
Fă-i, pe drum, bolovănei,
Să calc cu ghiata pe ei,
  *) Pentru perinioard diminutiv dela pirind (pămă).
  *) Subînţeles: lumea.
Cu ghiata şi cu cisma,
Să-mi răcoresc inima !
                                                                                  Dela acelaş.
                385
Foaie verde-o micşuneâ,
Aţi văzut vre-o nevesteâ,
Să n’aibă nici-o meleâ * *) ?
Aţi văzut vre-un om frumos, Să n’aibe ’n lume ponos ?!...
                                                                                  Dela acelaş.
                386
Răsăriră stelele,
Mă ’ncoltiră mândrele,
                                       » '
Mă dau la un colţ de gard,
Să mi le sărut cu drag!...
                                                                                  Dela acelaş.
                387
Aolică, mor şi pier,
Dar guriţă n’am să cer;
Că de-ai fi vre-o pricepută, Mi-ai da gura necerută!
                                                                                  Dela acelaş.
                388
Foaie verde de-o granată, Piatra, piatra de e piatră,
Şade jumătate ’n apă,
Şi ea la o vreme crapă!... Numai inimioara rabdă,
Rabdă că e blestemată,
Dela ursâtoare dată,
Dela Dumnezeu lăsată.
                                                                                  Dela acelaş.
  1) Meteahnă, defect, scădere.
www.digibuc.ro
72
G. F, C1AUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
                389
Lasă-mă, mândruţă ’n pace,
Să iubesc pe cine-mi place: Cine-mi place, n’am ce-i face, Dorul la inimă-mi zace!
Dorul şi cu dragostea,
La pustia, mult mi-e grea!...
                                                                                  Dela acelaş.
                39°
Foaie verde bob năut,
Multă lume-ai oropsit,
Da’ mai ai câteva zile,
Mă oropseşti şi pe mine Dela mândra de pe culme 1
                                                                                   Dela acelaş.
                391
Foicică bob năut,
Fire-ar fi fost limânit *)
Ceasu ’n care m’am născut* Când mă ’nvăţai la iubit!
                                                                                   Dela acelaş.
                392
Sărută-mă, neică ’n dinţi,
De buze să nu te-atingi,
Că sunt buze cântărite,
Cu cântar dela sărar:
Oprite pentru primar!
                                                                                  Dela acelaş.
                393
Foaie verde de-un bujor,
— Sărută-mă binişor.
Să nu-mi faci vre-un sâmnişdr a) C’am un bărbat dracu-gol:
  ]) Pentru: alimdnit; al focului)
  *) Diminutiv dela semn.
Dimineaţa când mă scol,
Se uită la obrăjor.
                                                                                    Dela acelaş.
                 394
Cât e omul tinerel Se ţine dorul de el,
Ca oiţa după miel,
Ca vaca după viţel;
Omul dacă ’mbătrâneşte,
Dorul se călătoreşte!
                                                                                    Dela acelaş.
                 395
Dă-le dracu’ rublele,
Ca să-mi fac plăcerile,
Cu toate ghiulbanele!...
                                                                                    Dela acelaş.
                 396
—    Mărioară dintre bălţi,
Na o rublă şi trei zloţi,
Nu te mai iubi cu toţi;
—    Foicică micşuneâ,
Nu-mi trebuie rubla ta; îmi trebuie bani mărunţi,
Să mă iubesc cu mai mulţi,
Cu mulţi şi cu dumneata, Dulce ţi-a mai fost gura!
                                                                                        Acelaş.
                 397
Foaie verde solz de peşte,
... Că toată lumea iubeşte,
Şi nu se mai dovedeşte;
Da’ eu făcui o ’ncercare:
Mă află şi mic, şi mare!
                                                                                        Acelaş.
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
73
                398
Cin’ *) mă ia ’n nume de bine, Dau cămaşa de pe mine Şi portofelul cu rile;
Cin’ mă ia ’n nume de rău,
Eu sunt şarpe de dudău,
Galbin, de-ăl de muşcă rău.
                                                                                    Acela;.
                399
Pân’ a prinde strinul tată,
Scăzu carnea-mi jumătate; Până-a prinde strinul mumă, Scăzii carnea de pe mine!
                                                                                    Acela;.
                400
Lume, lume, soro lume,
Când să mă satur de tine ?!... Când s’o lăsă sec de pâine,
Şi de apă din fântână,
Linguriţa dela gură,
Atuncea-s sătul de tine!
                                                                                    Acela;.
                401
Foicică mărgărit,
Drag mi-a fost să trăiesc mult, Frică mi-e că mor curând!
                                                                                    Acela;.
                402
Toate trec, toate se duc, Tinereţele se duc,
Bătrâneţele m’ajung;
Ce-am iubit, nu pot să uit,
Până m’o băga ’n pământ!
___________ Acela;.
  ’) = Pentru cine ;tie să (se poarte bine cu mine).
                403
Foaie verde arţărâş,
Hai, puică, să bem vinaş,
Că eu plec şi tu mă laşi,
Pe mâna unui vrăjmaş;
Hai, puică, să bem rachiu,
Că eu plec şi tu rămâi,
Pe mâinile nu ştiu cui I
                                                                                      Acela;.
                404
Dece, Doamne, m’ai lăsat,
Voinic tinâr si sărac:
              »
Nu sărac de sărăcie,
Ci sărac că n’am soţie!
                                                                                      Acela;.
                4°S
Foicică matostat,
Mândruleana din alt sat,
Ca pâinea de cumpărat,
Când o pui la subţâoarâ,
Şi mănâhci o ţărişoară,
Şi mănânci de-o isprăveşti,
Şi sătul nu te mai vezi!
                                                                                      Acela;.
                406
Foaie verde şi-o săcară Nu aseară, alaltăseară,
M’a băgat bărbatu ’n fiară,
M’a băgat şi m’a bătut,
Ca să mă las de iubit;
De m’ar bate lumea toată,
De iubit nu mă las moartă,
Că iubitul e pe veci:
Cum îl faci, aşa-1 petreci.
                                                                              Furca, Făureşti
www.digibuc.ro
74
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
               407
Foaie verde o scumpie,
Am o mândră, n’am o mie: Ochii ei, — struguri de vie,— Sprâncenele — razachie —; Ochii ei arme nu poartă Mă mir cu ce mă săgeată!
                                                                                 Idem.
               408
Cum n’a lăsat Dumnezeu,
Ce mi-e drag, să fie-al meu,
Şi să mor când oiu vrea eu,
Să mă ’ngroape între ţâţe, C’acolo-i dragostea dulce 1
                                                                                Acelaş.
               4°9
Foicică foaie fragă,
Ah, ce mândruţă de treabă, Muşca-o-ar neică de barbă,
De barbă şi de obraz,
Să fac la lume necaz!
                                                                                Acelaş.
               4x0
... Dorul lung şi calea lungă, Fără nici-o pară ’n pungă; Dorul lung şi calea grea,
Fără rudă de para !...
                                                                                        Acelaş.
                 411
Când eram la taica june,
Ştiam floarea cum se pune,
C’o puneam după ureche; Noaptea plecam după fete 1
                                                                                        Acelaş.
               412
Sărmană inimă bună,
Nu te-am mai avut de-o lună; Ori de-o lună, ori de-un an, Nici nu cred să te mai am!
                                                                           Furca, Făureşti.
               413
Lelişoară, dragă-mi eşti,
Numai când te premeneşti; Dar când eşti nepremenită Şi dracului eşti urîtă!
                                                                                   Idem.
               414
Dela furcă şi gherghef,— Niminea nu face chef,—
Dar dela ocâ şi litră,
Toată lumea ’nveselită 1
                                                                                   Idem.
               415
Du-te dor, până e nor,
Că dacă mi-o ’nseninâ Mai departe te-oiu mână,
                                                                                   Idem.
               416
Du-te dor până te mâi La puica sub căpătâiu Cu butoiul de rachiu Felia de măr sălciu.
                                                                                   Idem.
               417
Când pleci la ibomnicea Nu spune niminuia Du-te singurel la ea Nu strânge calabalâc Că nu foloseşti nimic.
                                                                                   Idem.
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VALCEA
75
                418
Foaie verde ca laleaua Dete frunza ca paraua, Lăstăraşul ca undreaua:
Luai puşca şi vergeaua Şi-apucai în deal vâlceaua Unde cântă turtureaua.
                                                                                     Idem.
                419
Foaie verde trei răsure,
Cuculeţ dela pădure Cu guşa plină de mure,
Du-te la puica de-i spune,
Să nu se mai poarte bine,
Că mă omoară cu zile;
Să se poarte şi mai rău,
Să mai sufleţesc şi eu.
                                                                                     Idem.
                420
Fă, Doamne, zilele mici Şi nopţile licurici,
Şi mă văd scăpat de-aici:
Din duşmani şi din calici.
                                                                                     Idem.
                421
Foaie verde de trei sfanţi Să vii, puică, să mă câţi,
’Ntre Sulina şi Galaţi — C’acolo suntem retraşi.
                                                                           Furca din Făureşti.
                422
—    Foaie verde trei lămâi, Ochiu albastru — cui rămâi ?
—    Cui m’a sărutat întâi 1
                                                                                     Idem.
               423
Foaie verde mărgărit Fă-mă, Doamne, d’un argint,
Să mă duc pe sub pământ,
Pân’ la Mărăşeşti la frunt,
S’aud armele trăgând,
Tunurile bubuind,
Mitralierele tocând,
Şi soldaţii secerând,
Pe-Averescu comandând —
                                                                                   Idem.
               424
Foaie verde de-un bujor,
—    Măi soldat de vânători, Unde-ai fost ursat să mori ?
—    Sus pe vârful mudţilor La cetina brazilor
în guriţa tunului...
—    Lumânare cin’ ţi-a pus ?
—    Soarele când a apus Soarele şi cu luna
Şi cu Maica Precesta.
—    De jelit cin’ te-a jelit ?
—    Păserile ciripind x)
—    De scăldat, cin’ te-a scăldat ?
—    Norii când s’au scuturat Ploile când s’au vărsat.
—    De pânză cin’ te-a pânzuit ?
—    Frunza când s’a doborît.
—    De ’ngropat cin’ te-a ’ngropat ? Munţii când s’au surupat.
—    Soldate, de vânători,
Aşâ-i fost ursat să mori De guriţa tunului Tunuri că mi-au bubuit,
   ') Var.: Tunul când a bubuit.
www.digibuc.ro
76
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
Gloanţele s’au risipit,
Soldaţii i-au omorît —
                                                                                    Idem.
                425
Foicică rug întins,
Cine coboară pe pisc ?
Mândruţa cu şorţul prins!...
                                                                                    Idem.
                426
Luncă, luncă mult mi-eşti lungă Şi n’am cal bun să te-ajungă, Calul bun ce mi-am avut M’a pus naiba, l-am vândut;
Şi banii i-am cheltuit.
                                                                                    Idem.
                427
Plecaiu miercurea la târg Şi-auzii lumea vorbind Că iubitul s’a oprit!
                                                                                    Idem.
                428
Foaie verde alămâie Eu beţâu, mândra beţâie,
Dar pe noi cin’ să ne ţâie ?!... Ş-altă foaie trei spanace,
Eu beţâu; mândra nu toarce, Da’ pe noi cin’ să ne ’nbrace ? 1
                                                                                    Idem.
                429
Foicică de-o răsură O răsură, o mălură,
Yeni cucu ’n bătătură Zise de trei ori din gură,
                                                         Să-mi iau şăpşoreaua ’n mână,
Şi s’apuc spre eurătură!1).
                                                                                   Idem.
                                          43°
Foaie verde trei granate Departe, puică departe Multe dealuri ne desparte,
Multe dealuri ş’o pădure Ş’o grădiniţă cu mure.
Murele să le mâncăm Şi pădurea să tăiem Ş’amândoi să rămânem Şi ’n lume să ne ducem.
                           Cules dela Preotul I. Tucu (33 de ani), din comuna Bujoreni-Vâlcea.
                                          431
Foaie verde bob năut,
Din bătrâni am auzit C’ar fi o moară de vânt,
Ce macină la urît.
De urît m’aş duce ’n lume, Dragostea pe loc mă ţine;
De urît m’aş duce ’n ţară, Dragostea m’aduce iară:
De urît m’aş duce, duce, Dragostea ’napoi m’aduce.
Dorul şi cu dragostea,
Alea mi-a rupt inima;
Dorul şi omul frumos,
Alea două mă pun jos;
Dorul şi una ca tine,
Alea două mă pun bine.
«Dorul meu ajungă-te Seara desculţ ându-te: *)
                                                       *) Loc de pe care s’au scos trupinile, cioturile unei păduri, unei Iese, crâng
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VALCEA
77
Să nu te poţi desculţă,
Pân’ n’ai plânge ş’ai oftă.
Dorul meu să mi te-ajungă Când ţi-o fi calea mai lungă;
                                                                                  Acelaş.
                432
Ajunge-te-ar mila mea Când ţi-o fi calea mai grea. Foaie verde peliniţă — Omoară-mă, doichiliţă,
Dacă nu îmi dai guriţă; Omoară-mă, să ştiu eu Că tot mor cu focul tău,
Şi-i păcat de Dumnezeu Ca să mor cu dorul tău I
                                                                                  Acelaş.
                433
Foaie verde ş’o lalea Păsărică, păsărea,
Fă-te mică rândunea Şi du-te la puica mea,
Să-mi aduci veşti dela ea;
Dar să nu intri în casă,
Şi să stai pela fereastră,
Să vezi puica ce lucrează,
S’o vezi la pânză cum ţasă,
Ori cum coase la cămaşe.
Şi de-ai găsi-o la masă S’o laşi, dragă, să-i ticnească, Că-i mândruţa tinerea,
Nu ştie ce-i dragostea;
De-ai găsl-o supărată,
S’o săruţi, dorule-odată.
Şi să-i spui adevărat,
Că dorul ei m’a mâncat,
                                                                                  Acelaş.
                434
Foaie verde de-un bujor La fereastra din obor,
Bate murgul din picior,
Şi nu bate să mai dorm,
Ci bate ca să mă scol,
Să-i dau fân şi orzişor,
Să mi-1 ţes&l frumuşel,
Să mă ’mbr'ac, să mă gătesc,
Să pun şaua să pornesc,
Să pornesc unde mi-e dor:
La mândra cu pieptul gol Şi mărgeanul roşior;
Să pornesc unde mi-e drag,
La mândra ce-aşteaptă ’n prag,
                                                                                  Acelaş.
                435
Foaie verde foaie fragă Aleargă, dorule-aleargă,
Până-ţi este lumea dragă,
Că dacă-i îmbătrâni,
Ai şedeâ ş’ai odihni,
Ai plânge şi te-i căi!
Dorule, tu ştii ce ştii:
Tot la inimioară vii,
Dorule tu ai ce ai:
Tot la inimioară stai.
Frunză verde bob areu Ce n’a lăsat Dumnezeu,
Ce-oi iubi, să fie-al mieu,
Şi să mor când oi vrea eu! N’aş mai muri niciodată,
Pân’ n’aş iubi lumea toată Şi pe puica câte-o dată.
Foaie verde de trei fragi De-aş iubi câte mi-s dragi, N’ar mai fi frunză prin fagi,
www.digibuc.ro
7»
G. F, CIAUŞANU, G, FIRA ŞI C. M. POPESCU
Nici prin fagi, nici prin goruni, Nici pe jos pe sub aluni,
                                                                                   Acelaş.
                43 6
— Lasă-mă, măicuţă ’n pace Să iubesc pe cine-mi place,
Că pe cine-ţi place ţie,
Măicuţă, nu-mi place mie! Maică, ce nu-mi place mie Nici la moarte-mi să nu vie, Nici lumânarea s’o ţie,
Nici în groapă să se uite,
C’am avut duşmance multe! Dragostea ’ntre doi frumoşi Ca trandafirii cei roşi;
Dragostea ’ntre doi urîţi,
Ca trandafirii păliţi.
Pentru tine, pui drăguţ,
Nici noaptea nu mă desculţ,
Şi nici nu m’oi descălţâ,
Până nu te-oi sărută,
Şi-atuncia te-oi întrebă:
Fost-ai tu a mea, sau ba ?
                                                                                   Acelaş.
                437
Verde şi iar verde Nimeni nu mă crede;
Of, of, Foaie matostat,
Sunt amurezat:
De-una cu bărbat Ş’o fată din sat.
Puică, draga mea,
Spune maică-ta:
Te dă după mine-ori ba ?
Ori surup casa pe ea.
Puică, draga mea,
Spune maică-ta:
Te lasă ca să te iau,
Ori la casă foc îi dau.
                                                                                        Acelaş.
                 438
Foaie verde de trei creci Ieşi, puică, şi mă petreci Dela uşa pivniţii,
Până ’n colţul grădinii,
Şi din colţul grădinii In mijlocul şoselii;
Din mijlocul şoselii,
Până ’n malul Dunării.
Peste malul Dunării M’or petrece străinii!
                                                                                        Acelaş.
                 439
Plângeţi, ochi, şi lăcrămaţi,
Că voi sunteti vinovaţi:
               * *
Ce iubiţi nu mai uitati.
Ce vedeţi nu mai lăsaţi!
                                       » »
Aşterne-mi, maică, pe pat,
Că mândrele m’au mâncat: Trei fete d’acl din sat Ş’o nevastă cu bărbat Mă face de zac la pat.
                                                                                        Acelaş.
                 440
Foaie verde d’un spanac Pe uliţa de mi-e drag,
Treabă n’am şi cale-mi fac, Pân’ la puica să m’abat;
Dar câinele şa de ’n prag Şi mi-e frică că mă latră,
De mă află lumea toată.
                                                                                        Acelaş.
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
79
                                           44!
—    Trage, babo, şi ghiceşte: Voinic de ce ’mbătrâneşte, Codrul de ce ’ngâlbeneşte,
Şi frunza de ce păleşte ?
—    Voinic de inimă rea,
Codrul de zăpadă grea,
Şi frunza de vreme rea,
Prin pădure drum bătut,
Dragi ne-am fost şi ne-am urît: Nu ştiu Dumnezeu a vrut,
Ori tu, puică, mi-ai făcut: Că-ochii tăi cei luminoşi,
Mă scoală dela cocoşi,
Mă scoală şi dor mi-aduce, •Inimioara ’n mine plânge,
Plânge cu dor şi cu jale De tinereţele mele Tinereţe ce-am avut,
Cu amar le-am petrecut;
Cu amar şi cu durere,
Puică, din faptele iele.
                                                                                    Acelaş.
                                           442
Foaie verde ş’o mălină Leano, puică dragă x),
Mult mi-e drag şi-mi pare bine Cu calul negru sub mine,
Cu ploschiţa la ciochine,
Plină cu rachiu de prune:
Să văd pe puica nebună,
Să mă plimb cu ea de mână Pela toate florile,
Pân’ s’o vărsă zorile.
Zorile când se revarsă, Du-mi-te, puiule-acasă La copii şi la nevastă !
   ') Refren.
Foaie verde trei alune,
Ce mi-e drag mie pe lume: Calul negru plin de spume, Mândruţa făcută bine, Poteceaua de pe culme:
Calul mă călătoreşte, Mândruliţa mă priveşte, Poteceaua de pe culme,
Tot ce vede, nu mai spune!
                                                                                     Acelaş.
                443
Mugur, mugur, mugure,
Ia, mai cântă cucuie,
Pân’ s’o face boaba ’n vie Şi strugurii razachie C’a plecat neică Ilie,
La lemne de prăvălie;
Ş’a plecat neică Ionişor La lemne de foişor,
Mi-a lăsat doru ’n pripon.
Mă uitai pe sub pripon,
Văzui ochii lui Ion.
Na, la neică cinci parale,
Să-mi tai o nuia din vale I Na, la neica-o firfirică,
Să-mi tai nuiaua din luncă,
Să văd pe neică la nuntă 1 Uite, neica-mi trecii râu,
II cunosc numai pe brâu,
Că-i brâul numa ’n chiuriîe Făcut de mâinile mele,
Că dacă n’ar fi neicuţa,
Nu l-ar cunoaşte leicuţa.
                                                                                     Acelaş.
                444
Foaie trage foile,
De s’ar paşte oile
www.digibuc.ro
So
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
                                                                 Tot prin sat ca gâştele,
                                                                     M’aş iubi cu fetele;
                                                                    Oile se pasc Ia câmp,
Tot prin ploaie şi prin vânt.— Fire-ai, maică, blestemată:
De ce nu m’ai făcut fată,
Să-ţi aduc apă cu vadra;
Şi m’ai făcut d’un fecior,
Să dau ţărilor ocol;
Din munte şi pân’ Ia baltă,
Să trec, maică, viaţa toată!
                                                                                     Acelaş.
                445
Când oi trage trei granate, Trinule, n’ai aveâ parte De şurupurile toate Şi de şina de sub roate:
M’ai dus prin străinătate Şi n’are cin’ să mi-I cate 1 Puiul meu nu ştie carte,
Tata e bătrân, nu poate,' Surorile mi-au murit,
Dela fraţi n’am crezământ! Pusei piciorul pe piatră:
Nu e mumă, nu e tată;
Nu sânt fraţi, nu sânt surori, Nu e grădină cu flori.
                                                                                    Acela;.
                446
Foaie trage de dudău,
Spune, puică, a Iui tău Să s’ ducă cu Dumnezeu,
C’a venit şi rândul mieu,
Să te mai iubesc şi eu 1 Mândruţă cu gălbiori,
De nu te-oi iubi, să mori!
                                                                                     Acelaş.
                447
Lină verde pălămidă,
Furnica că e furnică Lighioană mititică,
La trup mare, Ia cap mică Şi Ia mijloc subţirică.
Spune: cucul und’ se culcă,
Să mă duc, să-i trag o puşcă, Să-i iau ciocul ş’o aripă.
Limba să i-o fac pastrâmă,
Să mânce mândra deseară ! Verde, verde foi de nucă, Cine-mi auleşte 'n luncă ? Mariţa cu fusta lungă Tae răşchitori şi furcă Şi neică baston de ducă.
Spune neicăi să se ducă,
Că m’a lăsat fără muncă,
Fără nici o para ’n pungă.
                                                                                    Acelaş.
                448
Lină verde trei migdale,
Drum Ia deal şi drum Ia vale, Drum prin poarta dumitale... Trecui aseară călare,
Pela poarta dumitale,
Te văzui Ia lumânare Cu cămaşa albă-floare, Subţirică, subţireâ,
Se vede ţâţa prin ea,
Botul tâtei roşior, îmi vine fior, să mor i Dar s’o fi văzut pe toată,
Mă găsiai ţeapăn Ia poartă.
Iar mai verde de trei flori Mă uitai printre stobori,
Văzui doi ochi negrişori,
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
8l
Fă-mi-i, Ioană, vânzători Şi neica-i cumpărător, Că-ochişorii dela tine M’a ofticat, vai de mine!
                                                                                     Acelaş.
                                           449
Foaie verde de măr dulce Sui, Mărie ’n deal la cruce,
De vezi neică cum se duce:
Cu mâini albe ’n pozânari,
Cu doisprece lăutari,
Cu cinsprece toboşari,
Cu douăzeci de vuvâri1).
Cum cântă, aşa cântă,
Craiova se legănă,
Boieri mari se minună,
Cucoanele suspinau,
Cu vin roşu se spălau,
Cu bazmale se ştergeau,
Mai frumoase se făceau !
                                                                                    Acelaş.
                                           45°
Frunzuliţă untdelemn,
La mănăstirea ’ntr’un lemn,
Să ’ngenunchi, să te blestem,
Să te usuci ca un lemn,
Ca un lemn neroditor,
Ce nu face vara flori.
Când ai da să te umbreşti,
Mai rău să te năduşeşti.
   *) Dela vuvă = dairâ, (dară) De-acl: vuvăr — daraglu. Daraaa se chiamă uneori şi tobă: «Casă cu sobă, Nuntă cu tobă», — sau: nuntă fără tobă, n’are haz (Explicaţie dată de c. s. Păr. T. Bălaşel-Ştefăneşti-Vâlcea).
Să te-ajungă mila mea,
Unde e calea mai grea;
Să te-ajungă dorul meu,
Unde e drumul mai greu ! De-am avut, de n’am avut,
Am trăit cum am putut!
M’aş jelui şi n’am cui;
M’aş jelui câmpului:
Câmpul are peliniţă,
Gura mea n’are credinţă.
                                                                                  Acelaş.
                451
Frunzuliţă fir susai,
Pusei şaua pe trei cai Şi plecai pe drum la rai. Dumnezeu prea bun şi sfânt Făcu chee de argint,
Descuie până ’n pământ,
Văzui ce n’am mai văzut,
De când maica m’a făcut: Văzui viermi neadormiţi
                        j
Pe trup de om grămădiţi.
— Blesteme dela părinţi! —
Că blestemul dela tată Ca o pietricică ’n apă,
Şi blestemul dela mamă Ga gheruliţa 2) de ciumă.
                                                                                 Acelaş.
                452
Foaie verde bob năut Trei fire de mărgărit,
De ce, Ioană, n’am murit, Când plecai dela Râmnic,
Cu calul nepotcovit ?
Mai bine să fi murit, *)
   *) Diminutiv dela ghiară.
www.digibuc.ro
82
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
Ori calul să fi plesnit!
Iar mai verde de negară,
Şi pusei picioru ’n scară,
Şapte mândre leşinară;
Şi pusei pe celălalt,
Mar iţa zace pe lat...
Varsă la sânge ’nchegat Cu venin amestecat!...
—    Mariţo, nu leşina,
Că mă duc până coleâ,
Pân’ la bâlciu la Gângiova, Să-ţi croesc de-o maloteâ Cu florile cât palmă,
Rău mi-ai săcat inima. Inimioară, stai pe loc,
Că-ţi pui lacăt la mijloc ! Lacăte să fie-o mie,
Numai inima să ştie:
Că guriţa dela tine,
M’a ofticat, vai de mine!
                                                                                     Acelaş.
                453
Foaie verde samulastră Ce mi-e drag pe lumea asta ? Calul, puşca şi nevasta:
Calul mă călătoreşte,
Puşca de răi mă păzeşte, Nevasta mă primeneşte, Ibomnica mă iubeşte!
Ibomnica bat-o, Doamne,
Te face de mori de foame.
                                                                                 Dela acelaş.
                454
Foaie verde flori mărunte,
—    Feţişoară dela munte,
Ce-ai lăsat părul pe frunte,
Că ţi-a ieşit vorbe multe ?
— Las’ să iese, că nu-mi pasă: M’a făcut mama frumoasă,
Să iubesc zapciu de plasă Şi copii fără mustaţă,
Ce se ’nvaţă a strânge ’n braţă Şi sărută cu dulceaţă !
Foaie verde ş’o alună A plecat neică d’o lună,
Mi-a lăsat dorul prin gură^ Dragostea prin mărăcini,
N’am batistă s’o adun,
S’o adun, s’o duc acasă,
Ca s’o vază puica noastră.
Foaie verde sălcioară A plecat neică la moară,
A lăsat dorul sub scară,
Şapte inimi se omoară.
Foaie verde ş’o secară Unde-o fi neică de-aseară ? Unde-o fi, unde-o ’nserâ,
Pe ce braţe s’o culca,
Ce guriţă o sărută ?
O fi dulce ca a mea,
Ori amară ca fierea ?
                                                                                Dela acelaş.
                455
Foaie verde foi trifoi,
Câtă cioporul de oi Dragii mi-e mie de voi,
De voi şi de cin’ vă mână, Căci vă mână-o săptămână, Dinainte şi pe urmă:
Dinainte şuerând,
Şi pe urmă fluerând!
Spune-mi, puişor de corb:
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
83
La Dunăre o fi pod ? Spune-mi, pui de rânduneâ Verzită o fi balta?
Să pasc eu cu turma mea Să pasc, să fac lână mare Şi s’o vânz, să fac parale!
                                                                                 Dela acelaş.
                456
Foaie verde tiripllc,
Toată ziua lic, lic, lic,
Lic, lic, lic, la puica ’n crâng! Hai, puică, să facem târg,
Nu departe, colea ’n crâng, Două oscioare să-ţi frâng Şi trei cosiţe la rând!
Să te las, puică, plângând,
Din ochi negri lăcrămând, Doar la inimă oftând.
O coastă s’o las mai moale Pentru-o zi de sărbătoare!
                                                                                 Dela acelaş,
                457
Foaie verde lemn de rug,
Mă mână taica la plug;
Nu ştiu boii să-i înjug,
Nici restee să le pui!
Ii înjug cu coadele;
Ei mă ’npung cu coarnele. Plugul este-o nagarâ,
Merge d'ander&teleâ,
Cu coarnele ’n burta mea;
Şi ’nainte şi ’ndărăt,          •
Mă lovesc coarnele ’n piept. Nişte lemne necioplite,
Nişte tânjeli înădite,
Nişte fiare ruginite,
Nişte vite omorîte,
Nişte boabe risipite!
De s’o face, nu s’o face, Sărăcia tot se trage!
Foaie verde şi-un năut,
Câte găuri sunt la plug,
Toate mă mână la crâng,
Să fac cuie, să le-astup!
                                                                                   Acelaş.
                458
Foaie verde de trei nuci,
Măi Ioniţă un’ te duci ?
—    La Bucureşti, la Tecuci.
—    Dar mândruţii ce-i aduci ?
—    O creacă cu mere dulci Şi p’o mână doi covrigi Ş’o băzmăluţă cu nuci,
Eu să sparg şi tu să mânci. Foaie verde colelie Ş’aoleo, ce drag mi-e mie: Mărul roşu pe sub vie,
In sân tâtă durdulie;
Mărul roşu pădureţ,
Şi mâhdra cu părul creţ.
                                                                                   Acelaş.
                459
Foaie verde trei sudii,
Cuculeţ, de unde vii ?
—    Dup’ ale dealuri pustii...
—    Dela mândra mea ce spui ?
—    Dela mândra, sănătate,
Să-ţi cauţi în altă parte,
Că mândra s’a măritat Şi-a prins milă de bărbat Şi pe tine te-a uitat!
Foaie verde mărăcine,
www.digibuc.ro
84
G. F. CIAUŞANU. G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
Cine mă ştie pe mine Cu ce foc trăesc pe lume ?
Că ziua trăesc cu dorul Şi noaptea cu somnişorul.
Şi-altă verde mărăcine Şi-am auzit şi ştiu bine,
Că te ’nsori, mă laşi pe mine. Insoară-te cu Dumnezeu,
Că mie nu-mi pare rău.
Dar nici bine că nu-mi pare, Numai inima mă doare!
                                                                                  Acelaş.
               460
Of! of! of 1 inima mea Cum arde ca bâlbăra x)
Şi n’o ştie niminea!
Dac’ar şti-o cineva,
Ar pune apă pe ea Şi tot nu s’ar stâmpărâ 1 Numai mâtidruleana mea,
De-ar pune lacrimi pe ea, Atuncea s’ar stâmpără.
                                                                                  Acelaş.
               461
Foaie verde bob năut,
Vineri maica m’a făcut,
Sâmbătă m’a botezat,
Duminică m’a ’nsurat,
Luni cu mândra m’am plimbat, Marţi în oaste că m’a luat.
Ş’am lăsat vorbă acasă,
Să-mi ţie mândra frumoasă:
Pe pâine şi pe măsline,
Să nu dorească de mine. N’apucai un an ş’o lună
   ') Flacără, -bâlbătaie, pară.
Şi veni veste la mine Că mândruţii nu-i e bine. Atunci, Doamne, ce făcui?
La majur că mă cerui,
Un cal bun că-mi alesei,
Şi la drumuleţ plecai.
Pela calea jumătate,
M’apucă un dor în spate,
De copii şi de nevastă.
De-o fi dor dela copii,
Să pui şaua şi să mâi;
De-o fi dor dela vre-o mumă, Să fac calul numai spumă; De-o fi dor dela vre-un tată, Să fac calul numai apă;
De-o fi dor dela surori,
Să fac calul numai flori;
De-o fi dor dela nevastă,
Să las calul să mai pască,
Şi eu să mă odihnesc,
Că neveste mai găsesc 1
                                                                                   Acelaş.
                462
Foaie verde matostat Nu ţi-a fost, puică, păcat,
Ca să-mi spui adevărat,
Să nu te fi adăstat ?
Foaie verde foi ş’o fragă C’am pierdut o zi întreagă. Ş’altă foaie trei spanace,
Ş’altă dată trei conace.
Şi ’n drumu-ţi mă tot uitam, Şi spre casă-ţi tot priveam,
Cu gându la dumneata,
Ca să-ţi sărut guriţa.
Ş’altă foaie matostat Cu ce foc te-am aşteptat,
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VALCEA
85
Puiule, până ’n serat!     '
Şi’n drumu-ţi mă tot uitam Şi cu jale tot priveam '
Şi cu amar suspinam i
—   «Doamne, Doamne, ce-am
                                                                                  [greşit
De-aşâ rău m’ai pedepsit!
Când ai şti ce mult e-amar Adăstatul în zadar.
                                                                                   Acelaş.
                463
Sub umbră de păducel Şade neică tinerel,
Şi merg mândrele la el:
Cu turta de grâu în sân,
Cu plosca plină de vin.
—    «Bin’ te-am găsit; na şi bea!
—    «Să trăieşti, Lenuţa mea! Nici la gură n’o punea.
Decând d’acasă-am plecat,
Câţi băieţi te-au sărutat ?
—    «Câţi voinici ca dumneatâ, Toţi la mine-au fost seara,
Că mi-a fost dulce gură.
Câţi voinici neică ca tine,
Toţi au fost seara la mine. Ş’altâ mândră cuvântă:
—    «Neică dragă, puiule, N’ascultâ minciunile,
Dela toate bolile.
Că bolile multe-or zice Ca dragostea să ne-o strice; Gurile multe-or lătrâ Să ne strice dragostea.
                                                                                   Acelaş,
                464
«Mă dusei la Prutul sec Dorul mândrii să-l înnec
Şi dragostea nu mă lasă, Durerea tare m'apasă.
Durerea şi-omul urît,
De viu te bagă ’n pământ. Dragostea şi-omul frumos Din pământ iară m'a scos.
                                                                                      Acelaş.
                 465
—    «Mândra neicăi copilită,
Tu care ai vaci şi boi
Nu da gura la slugoi,
Ci o dă la om de gazdă.
—    «Decât gazdă urâcioasă,
Mai bine-o slugă frumoasă: Că-om sluji o lună, două Şi ne-om face casă nouă;
Om sluji un an, ori doi
Şi ne-om face vaci şi boi: Bine-om trăi amândoi.
Ş’om trăi cu sănătate Tot ca cei cu vaci cu lapte; Ş’om trăi cu buze moi,
Tot ca cei cu patru boi;
Ş’om trăi cu buze dulci,
Tot ca cei cu patru junei.
                                                                                  Dela acelaş.
                 466
Mândră, cu-ochii tăi cei dragi După uliţă mă tragi,
Şi în cas’ la noi mă bagi, Mândro, cu-ocbii tăi cei dulci, După uliţă m’aduci Şi în cas’ la voi mă culci.
                                                                                  Dela acelaş.
                 467
— «Ioană, puică, din vâlcele Dă la neică floricele 1
www.digibuc.ro
86
G„ F. CIAUŞANU, G. F1RA ŞI C. M. POPESCU
—    «N’are puica flori de dat, C’astă vară n’a plouat Ş’am plătit de le-a sădit,
Cu banii după iubit.
Ş’am plătit de le-a udat Tot cu bani după pupat.
                                                                                  Dela acelaş.
                468
—    «Foaie verde siminic De când maica m’a făcut,
Tot în codru am crescut, Soarele nu m’a văzut,
Nici luna, nici soarele,
Numai căprioarele;
Căprioară, surioară,
’Nalţă-te ’n două picioare Şi roade codrul pe poale Să mă vază sfântul soare. Roade poala codrului Până ’n vârful fagului,
Să văz lunca Oltului Şi chica voinicului Şi dălogii murgului!
                                                                                  Dela acelaş.
                469
Foaie verde trei grăunţi, Copiliţă cu părinţi,
La ce focul te măriţi?
Ori mumă-ta n’are minţi ?
Că mila dela părinţi,
Anevoie o s’o uiţi!
Şi mila dela bărbat,
Ca umbra de păr uscat:
Când te dai să te umbreşti, Tot mai rău te năduşeşti.
Foaie verde alţi grăunţi,
Eu îţi spui să nu mai uiţi Mila ta dela părinţi.
Că mila dela bărbat,
Te lasă cu mare-oftat.
Altă foaie ş’o lalea,
—    Fată, nu te mărită Că vine primăvara
Şi înfloreşte floarea,
Şi n’are cine-o purtă.
—    «Las’ să vie, să ’nflorească Să facă floare albastră
C’oi purta-o şl nevastă !
Altă foaie, foaie lată Cât fusel la părinţi fată,
Ştiam floarea cum se poartă, Tot pe codiţă ’nşirată.
Dar dacă mă măritai,
Flori pe coadă nu purtai,
Dar mai pusei câte-odată,
Pe sub cârpă, pitulată,
Să nu vază lumea toată,
Că ei mă ştiu măritată.
Altă foaie trei grăunţi Influriţi, flori, înfluriţi Că mie nu-mi trebuiţi.
Mie când îmi trebuiaţi,
Voi atunci îmboboceaţi, Influriţi, stare-aţi părete,
Că eu am ieşit din fete,
Şi-am intrat între neveste! Foaie verde mărgărit,
La părinţi că n’am fetit Şi bărbat mi-a trebuit.
Ş’altă foaie, foaie lată Când o da lapte din piatră, Atunci eu m’oi vedeâ fată!
                                                                                     Dela acelaş.
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
87
                470
Foaie verde de dudău Crede, puică, ce-ţi spun eu; Crede, puică, şi-ai vedea,
C’ai s'ajungi Ia vorba mea!
Eu puicuţă, te iubesc,
Dar ai voştri nu voiesc.
Dacă-i lucru-aşâ, iubită,
Tu te du şi te mărită.
Ochii-s, pe voie, la tine:
Cată-ţi, puică, om ca mine: Subţirel şi făcut bine;
Că şi eu, puică, m’oi duce, Unde-oi da de gură dulce Şi cu buze subţirele,
Să se lovească cu-a tele.
—    «Neic’al meu, pe unde-oi merge Din inimă nu te-oi şterge,
Şi de-oi da d’un mare bine Gându-mi este tot Ia tine;
De-oi da d’un mare bişâg,
Nu te uit, că mi-ai fost drag.
—    «Puică, dacă ţi-am fost drag Tu să sameni mac în prag. Macu-o creşte, o înflori, Amândoi, noi n’om mai fi.
                                                                                 Dela acelaş.
                471
—    Foaie verde ş’o tălângă Cată-ţi, neică, altă mândră. Ş’altă verde siminic,
Că cu mine n’ai nimic.
Că cu mine ce-ai avut,
Ne-am dus Sâmbătă la târg Ş’amândoi ne-am desfăcut!
                                                                                  Dela acelaş.
                472
Busuioace, nu te-ai coace,
Nici sămânţă n’ai mai face 1 Că din sămincioara ta S’a năstimit dragostea.
Şi iar verde de trei cepe,
Dac’ai fi om, te-ai pricepe, Dragostea din ce se ’ncepe:
Din inele şi din bete,
Vara, din busuioc verde.
Cules dela mama mea, Marina M. Po-pescu, în vârstă de 43 ani, din corn. Go-runeşti, jud. Vâlcea.
                473
Plângeţi ochi şi lăcrămaţi,
Că voi sunteţi vinovaţi,
Că ce vedeţi, nu lăsaţi •
Şi iubiţi şi bun şi rău Şi româncă şi ţigancă,
Ce-o vrea Dumnezeu să-mi facă.
                                                                               Dela acelaş.
                474
Foaie verde trei smicele,
Când sunt mere mititele,
Stau bine pe rămurele;
Aşâ şi noi fetele:
Când suntem mai mititele, Suntem dragi părinţilor Şi-urîte străinilor.
Da’ dacă ne mai mărim,
Părinţii ne urgisesc Şi străinii ne ’ndrăgesc. • Dela acelaş.
                475
Oftează, mândră, oftează,
Oftează şi lăcrămează,
www.digibuc.ro
88
G. F. CIAUŞANU G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
Toată lumea să te crează C’ai fost neicăi amurează.
                                                                               Dela aceeaş.
               476
Cine râde şi vorbeşte,
Ala mai puţin iubeşte;
Da’ care e mai tăcut,
Ala iubeşte mai mult.
Cine-mi este drag, mi-e drag, Vine sara până ’n prag Şi cu el vorbă nu-mi fac;
Pa’ cine nu-mi este drag,
Vine sara până ’n prag Şi cu el vorbă că-mi fac; Prostu’ zice că-mi e drag!
                                                                              Dela aceeaş.
               477
—   Măriulă dintre bălţi,
Na, o rublă şi doi zloţi Şi nu te iubi cu toţi.
—   Nu-mi trebuie rubla ta Şi-mi trebuie bani mărunţi,
Să mă iubesc mai cu mulţi.
                                                                               Dela aceeaş.
               478
Leliţă cârciumăreasă,
Ce te ţii aşa măreaţă ?
Ori unde-mi eşti albeneaţă,
De-aia mi te tii măreaţă!
               * *
Că şi neică mi-e albeneţ Şi nu se ţine măreţ,
Şi-mi este cu păru’ creţ.
Tot nu se ţine măreţ.
                                                                               Dela aceeaş.
               479
Iubeşte-mă, băeţele,
Iubeşte-mă, dacă-ţi plac,
Dacă nu, silă nu-ţi fac.
Că eu sunt floare de mare, Cine mă iubeşte, moare:
M’a iubit un logofăt Şi s’a prăpădit cu lot.
Că eu sunt Brumar de-1 mare, De cade sara pe floare Şi s’ardică ’n prânzu’ mare. Dare-ai pe la lunca deasă, Calu’ să se poticnească,
Mâna stângă Să ţi-o frângă Şi-a dreaptă Să ţi-o scrintească,
Lumea să te miluiască. Aducă-te Dumnezeu Pe la bordeiaşu’ meu,
Să te miluiesc şi eu,
Cu ce mi-o da Dumnezeu.
                       Dela aceeaş.
                                            480
Ş’aoleo, leliţă Radă,
Naiba te scoase ’n poiană Albă ca o budiana,
De opreşti băeţi din cale,
De le faci de-o sărbătoare; Pupu-ţi ochiu’ şi-o sprânceană Şi cercelu’ din stânga,
C’ala-mi rupse inima.
                       Dela aceeaş. 481
—   Bălă, bărbăţelu’ tău, Ologi-l-ar Dumnezeu!
—   Ba să nu mi-1 dogească, Numai ochii să-i plesnească; Că olog, şade la foc
Şi cu ochii vede tot.
                       Dela aceeaş.
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
89
                482                            • Trecui aseară călare
Pe la poarta dumitale Şi-ţi văzui rochiţa ’n poale, Cusută cu rotogoale.
La mijlocu’ sfanţului,
Chipu’ dorobanţului.
Cât oi fi,
Cât oi trăi,
Dorobanţ n’oi mai iubi.
Să-mi iubesc un jjoreştean,
Că mă poartă cu mărgean,
Cu mărgeanu’ roşior,
Să fiu dragă tuturor.
                                                                                Dela aceeaş,
                483
Foaie verde popâlnic,
Nevasta cu copil mic Nu e bună de nimic;
Da’ e bună mai săracă,
Ce i-oi porunci, să facă.
                                                                                Dela aceaş,.
                484
Foaie verde turiţă,
Hai, Drăghici, la râşniţă,
Să râşnim mălai de tei,
Să mâncăm cu Dragavei.
                                                                                Dela aceeaş.
                485
Pe culmita dealului
          >
Ţipă puiul corbului,
—    Ce ţi-e puişor de corb:
Ori ţi-e foame, ori ţi-e sete, Ori ţi-e dor de codru verde ?
—    Nu mi-e foame, nu mi-e
                                                                                     [sete,
Nu mi-e dor de codru verde, Ci-aş mânca carne de Turc, Şi-aş bea sânge de voinic.
                                                                                 Dela aceeaş,
                486
Busuioc bătut de brumă,
Rău e, Doamne, fără mumă 1 Busuioc bătut de piatră,
Rău e, Doamne, fără tată!
                                                                                 Dela aceeaş.
                487
Rele sunt frigurile,
Mai rele dragostile;
De friguri zaci şi te scoli,
De dragoste cazi şi mori.
De toate m’oi izbăvi...
Dar de boala de iubit,
Nu mă mai văd izbăvit,
Până m’o băga ’n pământ.
                                                                                  Dela aceeaş.
                488
Colea ’n vale în grădină Cântă cucu’ pe-o trupină, Corbul şade, şi-l îngână.
Taci, corbe, nu mă ’ngână,
Că tu nu eşti legea mea;
Ci tu eşti lege spurcată,
De mănânci carne de vacă, Nici-odată ’njungbiată.
                                                                                 Dela aceeaş.
                489
Colea ’n vale ’n trei izvoare, Bea un naş c’o finişoară:
— Poftim, fină, ia de bea, C’am un gând cu dumneata.
www.digibuc.ro
90
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
—    N’o fi, nasule, păcat,
Trei copii mi-ai botezat:
Două fete ş’un băiat,
Pe mine m’ai cununat?...
                                                                                    Dela aceeaş.
                 49°
Cine sue ’n deal la vie ?
Costică cu pălărie,
Cu doisprezece lăutari,
Cu mâinile ’n pozânari.
Lăutarii când trăgea,
Craiova se legănă,
Boieri mari se minunau, Cocoanele suspinau,
Cu batista se ştergeau,
Mai frumoase se făceau.
                                                                                    Dela aceeaş.
                 491
Cine sue ’n deal la vie ?
Costică cu pălărie,
Da-mi-I-ar maică-sa mie,
Să-i pui flori pe pălărie...
Da’ ce neam de floricele ?... Garoafe şi ocheşele.
                                                                                    Dela aceeaş.
                 492
—    Ioana neicăi din Ionele,
Dă şi neicăi floricele.
—    N’are, gaica, flori de dat, C’astă vară n’a plouat
Şi florile s’au uscat,
Ş’am plătit, de le-am udat,
Cu bani de pe sărutat;
Ş’am plătit, de le-am sădit,
Cu banii de pe iubit.
                                                                                    Dela aceeaş.
                493
La luncă, Ioană, la luncă,
Să-ţi tai răschitori şi furcă: Răschitori de dăpănat Şi furcă de tors în pat.
                                                                                  Dela aceeaş.
                494
—    Catrinuţo, und’ te duci Numa ’n fustă şi ’n papuci ?
—    Să dau apă la doi junei Şi gură la doi voinici;
Să dau apă la doi boi Şi gură la doi ciocoi.
                                                                                  Dela aceeaş.
                495
Peste Olt, peste Olteţ,
Mi-a răsărit nuculet.
                      *
Nucu’ nalt şi frunza rară, Cântă cucii, se omoară.
Şi ’n poalele nucului,
Cântă mama cucului.
De dinjos de rămurele Cântă două turturele;
Nu sunt două turturele,
Ci sunt dragostele mele,
Care m’am iubit cu ele.
                                                                                  Dela aceeaş.
                496   ’
Oltule, Olteţule,
Seca-ţi-ar izvoarele,
Să-mi trec cu picioarele,
Să-mi văd surioarele,
Cum le bate mamă-sa:
Cu nuiele, cu zmicele,
Peste deşte cu inele;
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VALCEA
91
Cu stebla de busuioc,
Peste-ăl subţirel mijloc.
                                                                                  Dela aceeaş.
                497
Fetiţă de om bogat,
Ce pripeşti la măritat Ca floarea la scuturat ?
Floarea mai înfloare-odată,
Dar tu nu te mai vezi fată. Când ţi-o cânta cucu ’n vatră Şi cârsteiul pe corlată,
Atunci te mai vezi tu fată...
                                                                                 Dela aceeaş.
                498
Foaie verde plopi cu foi,
Nu-mi trebue boi şi oi.
Numai ochii-ti amândoi,
Ochii cu sprâncenele,
Gâtu’ cu mărgelele,
Pieptul şi cu ţâţele.
—    Neicuţă, de când te-am luat, Niciun cântec n’ai cântat.
—    Neicuţă, când ţi-oi cânta, Mulţi copaci s’or dărâma,
Livezi verzi s’or încurcă,
Apele s’or turbură!
                                                                                 Dela aceeaş.
                499
Foaie verde sălcioară,
Dunăre, apă vioară,
Face-te-ai neagră cerneală,
Ca să-mi scriu de-o hârtioară, Să-mi trimet maicăi la ţară, Să-mi dea bani de cheltuială Şi haine de premeneală,
Că mă duc în altă tară,
                      t   *
Altă ţară neumblată,
Unde n’am fost niciodată.
                                                                                Dela aceeaş.
                500
—   Iancule, de unde vii ?
—    Dela târg de peste Jii.
—    Da’ Mariţei ce-i aduci ?
—    O creacă de mere dulci Şi-o băsmăluţă cu nuci Şi-o pereche de papuci.
                                                                                Dela aceeaş.
                501
Sărută-mă, neică ’n gură,
Că mi-e gura de untură, Untură de turturea,
De nu mă mai poţi uită. Sărută, neică, sărută,
In toate părţile te uită,
Să nu-mi vii cu chica smulsă Şi cu giubeluşa ruptă,
Că giubeaua-i mai cârpi-o Dar chica n’ai mai sădi-o.
Şi iar verde de mărar,
Lisa veto, vai de mine!
Mâncaşi calu’ de sub mine Şi portofelu’ cu rile.
                                                                               Dela aceeaş.
                502
Foaie verde rosmarin,
Văzui ochii lui Marin,
Ii văzui şi cunoscui Că fură ai dumnealui.
Pentru tine, măi Mârine,
Mi-aş da inima din mine,
Să mă văd pe braţ la tine.
                                                                               Dela aceeaş.
www.digibuc.ro
92
G, F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M, POPESCU
                                           S°3
Cât fu vara de văroasă,
Nu pusei mâna pe coasă, Dormii la umbra stoloasâ.
Da’ când fu la sfântu’ Ion, Sbiară murghiţa ’n obor;
N’am un par să mi-o omor,
Că mă deşteaptă din somn.
                                                                               Dela aceeaş.
                                           S°4
Ceaţă, ceaţă negureaţă,
Ia-te mai de dimineaţă,
După dos şi după faţă,
După lungu’ drumului,
După coama murgului,
Că mi-e murgu’ de furat Şi mândruţa de-apucat Şi m’apucă ziua ’n sat.
                                                                               Dela aceeaş.
                                           S°5
De-ar fi drumu’ prin pădure, M’aş duce cu mândra ’n lume, Şi mi-e drumu’ prin oraş Şi m’apucă de răvaş.
Hai cu neică la Galaţi,
Să trăim necununaţi,
Să zicem că suntem fraţi.
                                                                               Dela aceeaş.
                                           506
Arde-te-ar focu’, pădure,
Să se facă drum prin tine,
Să mă uit la mănăstire,
Să-mi văd cârduri de copile, Să-mi văd şi copila mea,
Pe braţele altora.
S’am un cuţit m’aş junghiâ Şi pe mine şi pe ea.
                                                                                Dela aceeaş.
                                            S°7
Jiea ’n car de peste Jii,
Adusă de doi copii;
Jiea ’n car de peste Olt,
Adusă d’un protopop:
Protopop de piscupie,
Când îţi scrie,
Te mângâie,
Când ceteşte Te slăveşte.
Stelele: condeiele,
Luna: călimările,
Soarele: pistoalele.
                                                                                Dela aceeaş.
                                           508
Zdranco, zdranco din chitară, Eşi, Lenuţo, pân’ afară !
—    Nu poci, nu poci, neiculiţă, Că sunt cu Iorgu la ţâţă.
—    Fi-ţi-ar Iorgu-alimănit Tot cu Iorgu m’ai minţit.
De trei zile-mi bat la poartă
                                                         Şi tu dormi, dormire-ai moartă.
—    Da’ nu dorm, dormire-aş
                                                                                  [moartă,
Ci-am o cebalâ de fată Şi-mi sade la piept deşteaptă.
                                                                                Dela aceeaş.
                                            S°9
Lionică, Lionea Bobocică, boboceâ,
De te-aş prinde undeva,
Numai ochii ţi i-aş lua
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
93
Şi i-aş pune ’ntre icoane Şi m’aş rugi: «Doamne, Doamne, Dumnezeule ceresc,
Dă-mi şi mie ce doresc,
Că nu cer vr’un lucru mare Să-ţi cadă cu supărare,
Şi cer, Doamne, ce-am iubit,
Pe puicuţa de demult».
                            Auzit dela verişoara mea, Angela C. Zamfirescu, în vârstă de 13 ani, din com, Fântăna-Banului, judeţul Dolj.
                510
La fântâna cu uluc Se strâng fetele buluc.
Foaie verde trei lalale,
La Buzău pe Măgurele,
Fetele cu ochi de mură,
Vin flăcăii de le fură;
Foaie verde trei smicele,
La Buzău la trei vâlcele Fetele cu ochi de drac.
Cad flăcăilor cu drag.
                            Comunicat de domnişoara Aurica Con-stantinescu, în vârstă de 17 ani, din com. Goruneşti, jud. Vâlcea.
                511
Foaie verde merişor,
Tu, Mariţo, din pridvor,
Nu-mi trimite-atâta dor,
Că mă faci de mă omor; Trimite-mi mai puţinei,
Ca să pot trăi cu el.
                                                                                 Dela aceeaş.
                51*
Foaie verde trei oglici,
Tu te duci, neică, te duci,
Tu te duci, neică, sărace,
Eu cu dorul tău ce-oi face î Tu te duci tocmai la Iaşi,
Dar pe mine cui mă laşi ?
Pe mâna multor vrăjmaşi!...
Tu te duci tocma ’n Tecuci,
Dar de-acolo ce-mi aduci ?
—    Foaie verde mărăcine,
Tu faci, leicuţă, mai bine,
Că rămâi în sat la tine;
Eu mă duc prin lumi străine Şi e rău, leică, de tine.
Foaie verde, trei zambile Şi mai sunt voinici ca mine.
—    Fie, neică, cât de mulţi, Treacă şi de brazi în sus,
Că tot nu e cin’ s’a dus,
Care-1 sărutam în plâns...
                       Dela aceeaş
                                            513
Frunzuliţă de sulfină,
Colea’ n vale la fântână Plânge mândra şi suspină,
Că i-a dat salba ’n fântână.
Salba de galbeni de-i mari, Făcută de doi primari,
Doi primari şi doi jandari Ş’un puişor de notar.
Salba de galbeni de-i mici, Făcută de ibovnici.
Frunzuliţă ş’o lalea,
Nu mai plânge, mândra mea, Că-ţi face, neică, alta,
Numai poli şi gălbiori,
Să-ţi şadă bine cu ei.
                            Spus de Nicoliţa I. Popescu, îu vârstă de 21 ani, din Goruneşti-Vâlcea.
www.digibuc.ro
94
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPFSCU
                                             5*4
Colea ’n vale ’n poieniţă, Şade-o mândră copiliţă; Copiliţa ca o floare,
Mi-este prinsă de pe mare, Cine mi-o iubeşte, moare.
Mi-a iubit d’un logofăt,
Ş’a murit cu cal cu tot:
                                                                                   Dela aceeaş.
                                             5*5
Frunzuliţă de bujor,
M’ajunse, puica, d’un dor De Dumitru şi de Ion;
De Dumitru mor, plesnesc,
Şi cu Ion să mă ’ntâlnesc, Două vorbe să-i vorbesc,
Şi una să i-o şoptesc.
                                                                                   Dela aceeaş.
                                             5*6
Foaie verde tufăniţă,
Când aud strigând Ioniţă, Răsai noaptea din velinţă Şi dau fuga la portiţă,
Să vedem vine Ioniţă,
Să-i mai dea gaica guriţă.
Că la toamnă mă mărit Şi de-oi lua vr’un amărît,
Nu mă lasă nici să râd,
Nici să râd, nici să vorbesc, Nici din buze să zâmbesc.
                                                                                   Dela aceeaş.
                                             5*7
Ş’am lăsat la moartea mea, Să-mi vie ibovnica,
Să-mi ţie lumânarea,
Să mor xu ochii pe ea.
                                                                                   Dela aceeaş.
                                           5*8
Mă şuii în deal în cucă,
Mă uitai în vale ’n luncă:
Văzui lunca ’mbobocită Ş’o nevastă tinerică,
Cu fusta albă, scrobită,
Se certa cu moartea furcă:
—   Moarte, morticica mea,
Să nu mă iei de-acuma,
Că n’am fost femeie ra,
Cine mi-a zis, n’am zis ba;
De mi-a zis un om frumos, I-am făcut cu ochiu ’n dos;
De mi-a zis un om urît,
I-am făcut cu ochiu’ stâng,
Să coboare ’n vale ’n crâng.
                                                                               Dela aceeaş.
                                           5*9
—   Şi ţi-am spus, Lină, să vii La gutuiu’ dintre vii.
—    Da’ eu, neică, mi-am venit, Mi te-am găsit adormit.
—    De ce nu m’ai deşteptat ?
—    Credeam că eşti supărat,
De ieri, de când ne-am certat...
                                                                               Dela aceeaş.
                                           520
Daolică, lele Lină,
Neică pleacă dela tine 1
—    Las’ să plece —
Gaica ştie
Rămâne doru’ la mine.
—    Să mi-1 culci, Lenuţo, bine, In patu’ dela fereastră,
In ciarşafu’ de mătasă,
Toată, lumea să te crează
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
95
Că mi-ai fost mie-amurează. Doi amuri 2) când se ’ntâlneau, Se pupau, se sărutau,
Se sărutau gură ’n gură, Par’c’ar fi făcuţi de-o mumă; Se sărută ’ntre sprâncene,
Ca doi porumbei în pene.
                                                                              Dela aceeaş.
                521
Frunzuliţă de arţar,
Ş’am ibovnicei jandar,
Nu l-am văzut de cinci ani. Ş’aseară-1 văzui pe lună,
Cu săbioara pe mână,
Cu pintenii sdrăncănind,
Cu inelu’ de argint,
Cu capela la o parte,
Sufletu ’n mine se bate.
Inimă, de ce te baţi
De rărunchi si de ficaţi ?
              » >
Inimioară, stai pe loc Să-ţi pui lacăt la mijloc,
Să pui lacăte o mie,
Inima face ce ştie.
                                                                              Dela aceeaş.
                522
Frunză verde iarbă mare,
Bate vântul dela vale Cu miros de iarbă mare,
C’a murit o fată mare,
Fată mare logodită,
Cu toată zestrea chitită. Mamă-sa că mi-o jelea, Ginerile că-i zicea: *)
   *) Pentru: «amorezi, îndrăgostiţi».
Mărie, mireasa mea,
De ştiam că faci aşa,
Chipu’ tău ţi-1 zugrăveam Şi faţa ţi-o poleiam.
                                                                               Dela aceeaş.
                523
Haideţi, fetelor, haideţi La mături peste Olteţ,
Să măturăm curţile,
Că vin boierii deseară Cu Măr in băgat în fiară.
Pe marginea drumului Vine-amanta lu’ Mărin, '
Din fustiţă vâlvăind,
Din sălbiţă licurind;
Intră la boieri în casă Şi puse salba pe masă,
Şi mai puse din cunună Şi luă pe Mărin de mână.
                                                                               Dela aceeaş.
                524
Departe, Ioană, departe,
Două dealuri ne desparte, Două dealuri ş’o pădure Ş’o grădiniţă cu mure;
Murele să le mâncăm,
Pădurea să ne-o tăiem Şi mândra să ne-o luăm.
                                                                               Dela aceeaş.
                525
Şi iar verde d’un boboc Ş’am ibovnic logofăt,
Pe lume să vi-1 arăt,
Pe lume, pe trandafir,
L-au pus duşmanii la bir,
www.digibuc.ro
96
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
Iar de frica birului Dete dosu’ Râmnicului Şi ’n comuna Balota,
Plasa Amaradia,
Fuga la soru-sa-mi da Ş’o scrisoare când scria,
Cu două, trei vorbe ’n ea, N’am cui da un pol şi cinci
                                                                                 [parale,
Să-mi taie nucii din vale, Să-mi taie aşchia mare,
Să pui punte peste mare, Să-mi treacă neică călare,
Cu cămaşa albă, floare Şi la gât cu legătoare,
Cu ghetele lustruite cu argint, Mi-1 ţineâ mândra de gât.
                                                                              Dela aceea;.
                                          526
Departe, Ioană, departe,
Două dealuri ne desparte,
Două dealuri ş’o pădure Ş’o grădiniţă cu mure;
Murele să le mâncăm,
Pădurea să ne-o tăiem,
Pe mândra să ne-o furăm.
Ş’ai, mândruţă, să fugim,
Să fugim în iarbă verde:
Unde şezi,
Nu te mai vezi;
Unde calci,
Urmă nu faci.
Ş’ai, puichiţă, să fugim,
Să fugim în păducei,
Dar’ar, puică, focu ’n ei,
Să rămâie numai trei,
Să ne plimbăm noi prin ei,
C’o turmă de mieluşei.
                                                                                Dela aceeaş.
                527
Frunzuliţă magheran,
                                                                                măi, măi!
Mă Ionel de peste deal,
N’ai venit la noi de-un an.
—    N’am venit, că n’am putut, C’am fost bolnav ş’am zăcut, Ş’am zăcut pe prisp’ afară, Galbin ca turta de ceară.
La cruciuliţa de piatră,
Se strâng fetele grămadă Şi se iau la judecată:
Ca să ne facem, surată,
C’am rămas nemăritate?...
Să dăm jalbă la ciocoi,
Să ne mărităm şi noi Şi să ne luăm bumbac,
Să ne ţesem cârpe ’n cap,
Să zicem c’avem bărbat.
                                                                                Dela aceea;.
                528
Asară pe vremea cinii,
                 Lele, draga mea Sumuţa Lenuţa câinii,
Sumuţa da’ nu prea, prea,
Că ştia că viu la ea Sara şi dimineaţa,
Peste zi ’ntotdeauna.
Apucai calea fântânii,
Găsii rochiţa Titinii:
—    Titino, na-ţi rochiţa!
—    Măi băete, băeţele, .
Nu fii făcător de rele,
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
97
Spărgătorii’ casei mele.
—   Nu sânt făcător de rele, Spărgătoru’ casei tele,
Ci caut să-mi iau muere.
                                                                              Dela aceeaş.
                                           529
—   Şi pleci, neică, la armată,
Mă lăsaşi plângând la poartă. Ia-mă, neică, şi pe mine,
Să fac armata cu tine.
—   Că de-ai fi v’o garofiţă,
Mi te-aş pune la tunica;
Că de-ai fi v’o micşunea,
Mi te-aş pune la mantă;
Că de-ai fi vr’un bozoţăl, Bozoţăl ori cocorăl,
Mi te-aş pune la capei,
Să fac armata cu el.
                           Spus de Leana G. Vizitiu, în vârstă de 27 ani, din Goruneşti-Vâlcea
                                           53°
Foaie verde prunişor,
Ş’am iubit d’un domnişor... Prunişorul s’a uscat,
Domnişoru’ m’a lăsat.
Bine e cu bărbăţel Şi ’n sat cu amurezel;
Da’ e bine şi ’nsurat Şi ’n sat cu amurezat,
Că ştiu sama unde trag.
Da’ să nu fiu cununat,
L-aş pune proptă la gard Şi blănuţele la pat.
                                                                              Dela aceeaş.
                                           531
Dacă ai bărbat urît,
Ia-mi-1 cu curmu’ de gât,
Să te duci cu el la târg Şi să strigi în gura mare:
Hai la bărbat de vânzare, Ocaua: două parale I Dac’ ai vedea ş’ai vedea,
Să-l laşi naibii ’ntr’o pară.
Te curăţi de-o nagarâ.
                                                                                 Dela aceeaş
                532
Rău făcui de mă ’nsurai Şi-a dracu’ nevastă-mi luai: Şade ’n vatră şi mă latră,
Cu casa nemăturată;
Şi-mi şade, coaptă de sete,
Cu fântâna la părete.
                                                                                 Dela aceeaş.
                533
Frunzuliţă iarbă mare,
Doi băeţi din Valea-mare Au plecat la vânătoare,
Să-mi vâneze căprioare. Căprioare nu-mi vânară,
Ci-mi vânară trei persoane, Câteştrele domnişoare Şi ’mbrăcate ’n muşamale.
                                                                                 Dela aceeaş.
                534
Pe Mărin mi-1 bagă ’n fiare Şi-l porneşte la ’nchisoare,
Cu fiarele de picioare,
Cu lacăt la mâinişoare...
Ce-o fi Mărin vinovat,
De-mi şade ’n fiare băgat ?! Când oi zice lin, pelin,
Mai la deal de Sever in,
www.digibuc.ro
98
G. F. C1AU.ŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
Vine tata lu’ Măr in Cu paisprezece boi la jug;
Foaie verde lin, pelin,
Mai la deal de Severin,
Vine muma lu’ Marin Cu paisprezece buţi de vin;
Şi iar verde lin’, pelin,
Pe marginea drumului Vinz-amanta lu’ Marin Cu sălbile zdrăncănind,
Cu papucii pluţănind,
Cu mâneca vânt trăgând.
Dete salba a mai mare,
Scoase pe Mărin din fiare Şi plecă cu el la ţară.
                                                                                  Dela aceeaş.
                535
Cine trece pe la vie ?
Ioncică cu pălărie,
Da-mi-l-ar mamă-sa mie,
Să-i pui flori pe pălărie;
Una albă-colilie,
Ş’alta galbină-lămâie,
Să-i stea bine ’n pălărie.
                             Dela Nica lui Didin Feraru, în vârstă de 20 ani, din Goruneşti-Vâlcea.
                536
De oftat ce oftai eu,
S’a supărat Dumnezeu Şi pământu lui e greu!
Oftai asară cu foc,
Şi stătii soarele ’n loc;
Oftai asară cu milă,
Luai lumina dela lună.
                             Cules dela Elisaveta Bădulescu, în vârstă de 41 ani, din Goruneşti-Vâlcea.
                537
La plopu’ din vale ’n luncă Ş’am ibovnică rumâncă,
Cu ochii ca de năpârcă,
Când se uită, te mănâncă;
Şi mai am una sârboaică,
Cu ochii ca de şerpoaică.
                                                                                Dela aceeaş.
                538
Când veneam, Ioană, la tine, Mergea murgu’ lin şi bine;
Da’ când plecai dela tine,
Să ’ntristă murgu’ sub mine. — Neicuţă, când ai pleca,
Să dai prin grădina mea,
Să-ţi dau gura ’ntr’o băsmâ; Neicuţă, unde-ai mânca, Aminte să mi-ti aduci,
De-ale noastre vorbe dulci.
                                                                                Dela aceeaş.
                539
La cruciuliţa de piatră S’au strâns fetele grămadă.
S’a vorbit fată cu fată:
Ce-o să ne facem, surate,
C’am rămas nemăritate,
Ne-a luat băieţii ’n armată. Câte unu’ a rămas,
Poartă căciula pe nas,
Face fetelor năcaz.
Să ne facem câte-un sfat:
Să punem cârpe pe cap,
Să zicem c’avem bărbat.
                                                                                Dela aceeaş.
                54°
Foaie verde trei scăeţi Ş’are maica trei băeţi,
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
99
Câteş-trei sunt scrişi la sorţi. Foaie verde de-arţăraş,
Unu’ mi-e la călăraşi, Face-armata sa la Iaşi;
Foaie verde trei bujori,
Ş’unu’ e la roşiori,
Face-armata dezertor;
Ş’unu’ mi-e la sanitari, Face-armata prin spital.
                           Dela Mitru I. Aricelu, în vârstă de 20 ani, din com. Goruneşti jud. Vâlcea
                541
Foaie verde firu’ ierbii,
Hai, Miţo, pe dealu’ Cernii, Unde cântă puiu’ mierlii;
Hai la nuci, să trecem dealu’, C’amândoi ne ştim amaru’,
Foaie verde de molotru,
Hai, Miţo, să trecem Oltu’,
Să schimbăm vorba şi portu’; Hai, Miţo, să trecem valea,
Că duşmanii ne ţin calea.
                                                                              Dela acelaş.
                542
Foaie verde d’un bujor,
La fereastra din obor Bate murgu’ din picior.
Nu bate ca să-mi adorm,
Şi bate ca să mă scol,
Să-i dau fân şi orzişor,
Apă rece de izvor,
Şi să-l ţesel binişor Şi să-l ung cu untdelemn,
Să scot, şeaua din şopron,
Să trag ghiata la picior,
Să mă duc unde mi-e dor La Mariţa din privdor:
E cu gâtu’ albişor,
Cu mărgeanu’ roşior,
Roşior şi bobonat,
Pe ţâţişoare lăsat,
La ra boală m’a băgat,
Las’ să zac şi iar să zac,
Ce-oi iubi să-mi fie drag.
                             Spus de lăutarul Ion Pr. Duicu (47 ani), Goruneşti-Vâlcea
                 543
Foaie verde trei măsline,
Vezi, puichiţă, că plec mâine, Doru’ rămâne cu tine.
Să-l îngrijeşti — vai de mine ! Cum mă îngrijai pe mine;
Şi să-l culci în pat cu tine,
Unde mă culcai pe mine.
                        Dela acela;.
                 544
Când eram copil de-o lună,
Mă ridicam într’o mână,
Scoteam fagu’ din tulpină, M’aşezam la rădăcină,
Spălam arme de rugină Cu untură de găină.
Mă făcui de şase luni,
Furam ceapă din grădini Şi custuri dela vecini;
Mă făcui şi de un an,
M’aruncai şi la cârlan.
Auzit dela Radu Ştefan (38 ani), Goruneşti-Vâlcea.
                 545
                                          Variantă
Foaie verde foi bujor,
La fereastra din obor
www.digibuc.ro
lOO
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI G M. POPESCU
Murgu’ bate din picior.
Nu bate ca să-mi adorm,
Şi bate ca să mă scol,
Să-i dau fân şi orzişor,
Apă rece de izvor,
Să mi-1 ţesel binişor Şi să ’ncalec frumuşel,
Să mă duc unde mi-e dor:
La Mariţa la izvor:
Se poartă cu capu’ gol,
Cu mărgeanu’ roşior,
Roşior şi bobonat,
Pe ţâţişoare lăsat,
La grea boală m’a băgat:
Din picioare m’a uscat,
La ficaţi m’a veninat.
                                                                                 Dela acelaş.
                546
Dacă ’ţî este dor,
Du-te la izvor,
Şi te scaldă ’n apă rece,
Că de dor îţi trece.
Măi băete dela ţară, Du-te-acasă şi te’nsoară; Insoară-te şi ia-ţi muere,
Căci fetele se mărită,
Rămâi cu inima friptă Şi cu buzele pârlite.
Dacă ’ţi este jale,
D-te mai la vale,
Şi te scaldă ’n apă mare,
Să-ţi treacă de jale.
Miţico, cu ochii verzi,
Să te superi, nu-i frumos 1 Hai, mai bine, să vorbim Ş’amândoi să ne iubim.
                                                                                 Dela acelaş.
                547
Frunză verde mere, pere,
Mă ’nsurai şi luai muere,
Mă bucurai la avere,
La avere, la argint;
Averea se duse toată,
Rămăsei cu proasta ’n vatră. Vândui casa ş’un părete,
Să scot proasta din unghete.
Na, na, na, Boian, Boian 1 Că nu este boala ta,
Ci e natantoala mea.
M’aş duce şi eu la nuntă Şi mi-e nevasta urîtă.
Mă uitai la dăsmănţăi Cu zambile după ei;
Mă uitai şi eu la ea,
Lichită samodiva.
N’am cuţit că m’aş tăiâ Şi pe mine şi pe ea.
Comunicat de fratele meu, Ion M.Popescu (12 ani), Goruneşti-Vâlcea.
                548
Foaie verde mărăcine,
Aoleo, frate peline,
Amară e frunza ’n tine,
Tot ca inimioara ’n mine;
Amară e frunza ta,
Tot ca inimioara mea.
Foaie verde, foaie fragă,
Maică, face-mi-te-ai piatră,
Că nu mă făcuşi o fată,
Să stau cu tine pe vatră,
Cu căsuţa măturată,
Cu vadra plină de apă,
Cu codiţa pieptănată;
Foaie verde de mărar,
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VALCEA
IOI
Mă făcuşi mărgăritar,
Să mă ia de militar,
Să mă duc la Călăraşi, Vedea-i-aşi pustii şi arşi,
Să rămâie numai parii,
Să se ’nţepe generalii.
                             Comunicat de Dim. Popescu, seminarist (18 ani), Baldovineşti-Romanaţi.
                549
Foaie verde de lalea,
Amărîtă turturea Vai, sărmana, vai de ea Când îşi pierde soţia Şi rămâne singurea,
Că ea alta nu-şi mai ia.
Cât trăeşte, tot jeleşte,
Cu alta nu se ’nsoţeşte.
Sboară prin pădure verde,
I se pare că nu vede;
Sboară prin dumbrav’ adâncă, Nici nu bea, nici nu mănâncă. Unde vede apa rece,
Ea o turbură şi trece;
Unde vede apa rea,
Ea o turbură şi bea.
Vai, sărmana, vai de ea,
Ce rău este singurea.
Sboară, sboară până cade,
Şi pe lemn verde nu şade,
Şi când şade câte-odată,
Stă pe ramură uscată;
Mai şade şi încă, încă,
Şi cade pe câte-o stâncă.
Unde vede-un vânător,
Către el se duce ’n sbor,
Să mi-o vadă, s’o lovească,
Să nu se mai pedepsească...
                                                                                Dela acelaş.
                                            55°
Foaie verde fir lalea,
Când eram în firea mea, Sburam ca o păsărea —
Ca o păsărea pribeagă.
Şi sburam din creacă ’n
                                                                                    creacă,
N’aveâ nimeni ce să-mi facă. Dar un hoţ de vânător,
Rupse trei fire de păr Şi-mi făcîi un lăţişor Şi mi-1 puse la strămtori, M’apucă de subţiori...
N’am nădejde să mai sbor.... De aripă şi de cap,
N’am nădejde să mai scap. Foaie verde de-asumie Şi mă băgă ’n colivie,
Mă trimeasă la domnie.
Mai mult moartă decât vie. Câte păsări mă vedea,
Toate mă ciricâea:
—    Un’ te duci, surata mea ?
—    Eu mă duc în ţară strină, Unde nu e dor şi milă.
Fie cât de bună pâinea,
Dacă sunt în ţară strină,
Mi se face clisă ’n gură;
Fie pâinea cât de rea,
Dacă sunt la ţara mea,
Mi se pare ca mierea;
Fie pâinea cât de-amară,
Dacă sunt cu surioară,
Mi se pare dulcişoară;
Fie şi mălai de mei,
Dacă sunt cu fraţii mei.
                                                                                 Dela acelaş.
www.digibuc.ro
102
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
                551
Foaie verde boabele,
S’au tăiat pădurile Şi-a rămas trupinile Şi-a ’nviat păsările Şi-a umplut livezile Şi fetele luncile;
Foaie verde bob-năut Şi-a ’nviat ş’un pui de cuc, Pitulicea l-a găsit Şi l-a luat şi l-a crescut...
                            Auzit dela Anica Pcpescu (14 ani), Baldovineşti-Romanaţi.
                552
Foaie verde ş’o lalea,
Plânge codru şi frunza De călătoria mea.
Mai cu foc plânge mândra,
Că rămâne singurea.
Lele, lele ca bobu’,
Nu iubi călătoru,
Că te lasă cu doru,
Cu doru’, cu dragostea,
Star’ar pustie să stea Şi de mine şi de ea!
                                                                                 Dela aceeaş.
                553
Mariţo cu ochii verzi,
Eşi afară de mă vezi Până sunt grânele verzi,
Că dacă s’or secera,
Pică ordin şi mă ia,
Şi mă duce ’n Dobrogea.
De-ar fi Dobrogea la cruce,
De trei ori pe zi m’aş duce;
Da’ mi-e Dobrogea departe,
Nu poci trece fără carte;
Nu poci trece prin oraş,
Că m’apucă de răvaş.
                                                                               Dela aceeaş.
                554
Rade-te, neică, mai des,
Că la tine nu mai ies,
Că mă ’nţapă barba ta Şi-mi strică rumeneala Şi mă bate măicuţa:
Ce-am făcut rumeneala ?
Şi pe tine maică-ta:
Ce-ai făcut mustăcioara ?
                                                                               Dela aceeaş.
                555
Foaie verde de spanac,
Cine-mi este mie drag,
Astăzi nu mi-1 văd în prag;
Cine-mi e mie urît
Azi de trei ori l-am văzut,
Şade ’n uşa grajdului,
Dă grăunţe calului,
Cu căciula frântă ’n cap,
Cu cămaşa de bumbac,
Pe la poale cu şebac.
Foaie verde de-avrămeasă,
Dela noi a treia casă,
Mi-am găsit şi eu mireasă,
Cu părinţii duşi de-acasă.
Când părinţii că sosiră,
De frică şi de ruşine Mă făcui a cere pâine;
După pâine cerui apă,
Vezi minciuna cum să treacă, Ş’o iubesc, că prea mi-e dragă. Spus de Lina C. Păştiţă, (13 ani), Baldo' vineşti-Romanaţi.
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
103
                                          SS6
Foaie de-o cucută Pe-o potecă strâmtă, Strâmtă şi cotită Pe sus poleită,
La mijloc boltită,
Pe jos pardosită,
Var şi cărămidă;
Pe sus poleită,
Marmure şi sticlă;
La cap şindrilită,
Cu şindrila mică.
La mijlocu’ ei, Ceartă-mi-se ceartă Două surăţele,
Două cumnăţele:
—   Surată, cumnată, Fire-i blestemată.
—   Da’ de ce, surată ?
—   De ce-aşa, cumnată ! Foaie matostat,
Dacă-mi ai bărbat Ţine-ţi-1 legat
De furca de pat.
Foaie de areu. Bărbăţelu’ tău,
Mult mi-e nătărău, Doarme ’n patu’ meu. Foaie de pelin Şi de rosmarin,
Colea peste drum,
La domnu’ Călin C’are vinu’ bun;
Foaie matostat Şi el s’a ’mbătat Şi ’n curte-a intrat Şi ’n pat s’a culcat.
Tu nu l-ai mânat,
Eu nu l-am chemat,
Dar el a fost beat,
Fir’ar blestemat.
                             Dela Ghiţa Paştiţă (30 ani), Baldovineşti-Romanaţi.
                557
Foaie verde de-o lalea,
Păsărică, păsărea,
De-aş şti unde-ai împuia.
Cuibu ţi l-aş fărâma,
Puişorii ţi i-aş lua.
Lele verde popâlnic,
M’ai văzut' cu mândra ’n crâng; Te-ai pus pe ciricăit,
Toată lumea m’a simtit
                        *
Că sunt cu Mariţa ’n crâng. Lele verde de-o lalea Şi m’a simţit nevasta,
Amar de dragostea mea !
Plânge prin văi singurea Şi amanta după ea:
— Vino ’ncoâ, dragostea mea, Că te-a semănat gaica.
Foaie verde matostat,
Neică fir’ar blestemat, Pe-amândouă ne-a lăsat.
                        Dela acelaş.
                 558
Frunză verde peliniţă,
Colea ’n vale ’n grădiniţă, Frumos doarme-o copiliţă Cu păru’ lăsat pe ţâţă,
Cam pe ţâţă, cam pe spate, Inima ’n neică se bate Dela prânz şi până ’n noapte Ca ’ntr’un puişor de şarpe.
www.digibuc.ro
io4
G. F. CIAUŞANU, O. FIRA ŞI C. M. POPESCU
Frunză verde iarbă mare, Trece-un voinicel călare Şi totodată mi-o ’ntreabă:
—    Eşti fată sau măritată,
Ori zână din cer picată ?
—    Nu’s fată, nici măritată,
Nici zână din cer picată.
Şi sunt floare dupe mare Adusă în corăbioară,
Cine mă miroase, moare.
Frunză verde de trei peşti,
Da’ dumneata cine-mi eşti ?
                           »
Eşti băiat sau însurat,
Ori înger din cer picat ?
—    Nu’s băiat, nici însurat,
Nici înger din cer picat
Da’ sunt brumărel de-1 mare,
Ce cad noaptea pe răcoare Şi iau mirosu’ la floare,
Numai floarea soarelui,
Şade ’n poarta raiului Şi judecă florile Ce-au făcut miroaSele.
                            Dela Costică Bărbulescu (21 ani) Bălceşti-Vâlcea.
                559
Foaie verde bob năgară,
Dela Craiova la vale Creşte-un nuc cu frunza rară.
S’a strâns toti cucii din tară
              » *
Şi cântă de se omoară.
Da’ mai jos pe rămurele Cântă două turturele:
Două cântă, două-ascultă,
Două răsfiră din pene Ca Mariţa din sprâncene;
Două răsfiră din cioc Ca Mariţa din mijloc.
                                                                                  Dela acelaş.
                 560
Lasă-ţi, codre, poalele Să-mi copere armele,
Că le plouă ploile Şi le ning zăpezile,
Ruginesc oţelele,
De ne prind poterile.
Ia ascultă, Radule,
Bateţi voi marginile,
Eu să bat mijloacele,
Că le ştiu soroacele.
                                                                                  Dela acelaş.
                 561
Mariţo, fă, mândra mea, N’aşteptâ dragostea mea; Mărită-te cu Dumnezeu Că mie nu-mi pare rău; Mărită-te cu dulceaţă
                      t
Că mie nu-mi pasă, dragă: Mărită-te, mândră, bine,
Ia-ţi nădejdea dela mine.
                                                                                  Dela acelaş.
                 562
Şapte săptămâni în post,
De când la mândra n’am fost, Iar asară când m’am dus,
Am găsit lacătu’ pus.
Rupsei lacătu cu mâna Şi veriga cu căciula Şi intrai în cas’ cu sila Şi pusei pe puica mâna.
Şapte săptămâni în cap In cas’ la mândra am stat,
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VALCEA
I°5
Peste zi mâneam şi beam,
Şi noaptea ne sărutam.
Mândra ’n braţe mă luâ Şi mereu îmi tot zicea:
—   Uit’te bine şi ia-mi sama, Cum îmi şade cu marama
Şi ce fată are mama!
                                                                             Dela acelaş.
               563
Foaie verde maghiran,
Sunt fecior de gardian Port cămaşa de tulpan, Căciuliţa de-astrăgan Şi condeiu de tufan,
Unde scriu, nu ştergi un an. Drag mi-era noaptea pe lună Venind dela caraulâ,
Cu puşculiţa pe mână,
Cu căciula la o parte,
Venind din străinătate.
Păcat de tine Mitică,
Că ai casele de sticlă Şi n’ai nici-o ibovnică;
Da’ eu stau într’un bordeiu Ş’am pe noapte două, trei. Ia-mă pe mine Mitică,
Că-ţi dau zestre bunicică C’are mama şase boi Şi din şase vinde doi,
Doi îi vinde, doi opreşte,
Doi îmi dă mie de zestre.
                                                                             Dela acelaş.
               564
Foaie verde trei smicele,
De unde vii tu, fă lele ?
—   Din deal dela Măgurele.
—   Din deal dela Măgurele ?
Şi ce-ai cumpărat, fă lele ?
—   Patru şire de mărgele,
Să lucrez noaptea la ele.
—   După ce mă cunoşti, lele ?
—   După brâu şi pe mărgele,
Cu păru’ făcut inele.
                                                                              Dela acelaş.
               565
Foaie verde, foaie lată,
N’am să mai mor niciodată Pân’ oi iubi lumea toată,
O Armeancă şi-o Ţigancă Ş’altă lege mai spurcată,
Ce-o vrea Dumnezeu să-mi facă.
                                                                              Dela acelaş.
               566
Iubeşte-mă, Veto, dragă,
Până mi-e cămaşa neagră,
Că dacă m’oiu premenl,
Şapte fete m’or iubi,
Şapte fete dintr’un sat Ş’o femeie cu bărbat.
                    Of şi auleu ! Bobocel dela fereastră! Primeşte-mă, Veto, ’n casă, C’afară plouă şi varsă Şi mă udă la cămaşe; Iubeşte-mă, Veto, bine,
Până sunt pe lângă tine.
                    Of şi auleu! Iubeşte-mă, Veto, bine,
Până sunt pe lângă tine,
Că dacă m’oiu depărta,
Mult oiu plânge ş-oiu oftă, Şapte fete, şapte sate Ş’o femeie cu bărbat,
                    Of şi auleu!
                                                                              Dela acelaş.
www.digibuc.ro
io6
G. F. CIAUSANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
                567
Foaie verde de susaiu, Gheorghiţă, geambaş de cai, Noaptea fură,
Ziua jură
La primar în bătătură;
Jură şi mărturiseşte,
Păgubaşu se lipseşte.
Stai, Gheorghiţă, nu jură Că-ţi moare nevestica.
—    De cât să-mi moară nevasta, Mai bine să-mi arză casa,
Căci sunt lemne la pădure
Şi îmi fac alta mai bună.
Azi e Luni şi mâine Marţi, Pleacă Gheorghe la Galaţi,
Cu cinzeci de cai furaţi Şi cu trei vineţi rotati.
                                                                                Dela acelaş.
                568
Tot aşa, Miţico, fa,
Până mi te-ai cocoşă, Săruta-te-ar pupăza!
—    Ba mai bine dumneata!
—    Ba, ba, ba, Miţico, fa,
Ba ce te-ai mai sărută,
C'odată te-am sărutat,
M’ai făcut de rîs în sat;
Te făcei şi bătăioasă, îmi umblai şi mânioasă;
Acum doru poţi să-mi duci,
Pe mine nu mai m’apuci.
                                                                                Dela acelaş.
                569
Foaie verde ş’o creiţă,
De-ai fi neicăi drăguliţă,
Ţi-ar face neică căruţă Cu roate de tertecuţâ,
Cu cai albi de păsărele,
Vizitiu de micşunele Şi biciul de viorele,
Pe pofta iubitei mele.
Foaie verde trei smochine, Amanta cu ce se ţine ?
Cu pâine şi cu măsline, Mămăligă de trei zile,
Mai pe urmă-un pepenaş Şi apoi un sărutaş.
Miţo, Miţo, copiliţă,
Astă vară sugeai ţâţă,
Acum dai neicăi guriţă,
Par’că eşti o porumbiţă,
Miţo puiculiţa mea,
Miţo, Miţo, copiliţă !
                                                                                  Dela acelaş.
                570
Frunză verde ş-o marulă, Cuculeţ cu pana sură,
Ce tot vii la noi la şură ?
Ori ţi-e foame, ori ţi-e sete,
Ori ţi-e dor de codru verde?
— Nu mi-e foame, nu mi-e sete, Nu-mi e dor de codru verde,
Şi mi-e dor de satu meu,
C’am lăsat trei mândre ’n el: Una ’n vale ca ş’o floare,
Alta ’n deal ca un pahar:
A din vale m’a lăsat,
A din deal s’a măritat,
A din capu satului Ş-aia s’a dus dracului.
                                                                                  Dela acela;.
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VALCEA
107
                571
Mă uitai la răsărit,
Văzui primăvara vind,
Colţu la ierbiţă dând Şi oiţele păscând,
Mieluşeii încurând.
                                                                                Dela acelaş.
                572
... legea ta, făgui,
De ce n’ai venit să-mi spui
Când ti-a dat frunza dintâiu,
       » '
Să-mi iau armele din cui,
Să le ’ncing pe lângă mine.
Ia vezi, Miţo ’mi sade bine ?
... legea, păgubaş,
Că de noapte te sculaşi Şi de murgu te uitaşi.
Eu voinic şi tu voinic,
Să taci, să nu zici nimic,
Că-ţi pui capu’ la pământ Şi cu murgu tot mă duc. Unde-am de gând, mă duc:
La salcia cocoşată,
Vin cârlanii de s’adapă.
                                                                                Dela acelaş.
                573
Foaie verde asumie,
De m’o lua ’n miliţie,
Mândra mea cui să rămâie ? Rămâi, mândră, cui ai vrea,
Eu mă duc la roata mea Pe mâinile altora,
Prin gura vrăjmaşilor Şi pe mâna strinilor,
Iară foaie de-o lalea,
Neică, merg cu dumneata.
— Cu mine n’ai ce cătâ,
Că cu puşca nu poţi da,
Nici pe cal încălecâ,
Nici cu suliţa ’nţăpâ.
Spus de Florea Ferariu de fel din Câm-peni-Romanaţi, în tabără la Orhania, şi comunicat mie de d-1 Eugeniu Sachelarie învăţător în com. Goruneşti, jud. Vâlcea
                 574
Am plecat de lângă tine Şi de-atunci e vai de mine!
Din desimea codrilor Mor de doru murelor;
Din vâJrful pădurilor.
Mor de doru fragilor.
Şi de sunt aicea mure,
Nu-s ca cele din pădure;
Şi de sunt aicea fragi,
Nu-s ca cele ce mi-s dragi, Mure cresc prin buruene, Mie-mi plac de su’ sprâncene; Fragile printre bureţi,
Mie-mi plac de su’ mustăţi.
Comunicat de d-1 Eugeniu Sachelerie. învăţător în Goruneşti-Vâlcea, (24 ani).
                 575
Foaie verde şi-o lalea,
Pe dealu Orhania Şade trupa şi oftează,
Mii de lăcrămiore varsă:
Nu că le e dor de-acasă,
Ci îmi plâng pe fraţii lor,
Ce de holeră le mor.
Zeci şi sute gropi se fac Şi într 'însele nu ’ncap;
Nu încap brazii frumoşi,
Ce din rânduri au fost scoşi:
www.digibuc.ro
io8
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
N’au fost scoşi de glonţ de
                                                                                      puşcă,
Ci de boală cea mai crudă... Dela acelaş din campania, 1913.
                                             576
Cui plac vorbele de jale,
Va asculta gurii mele,
Ca să spui al meu necaz,
Ce-’n Bulgaria l-am tras.
Şi-aş mai zice solz de peşte, Nouă sute treisprezece,
Câţi feciori sunt mai frumoşi Toţi la bătae sunt scoşi.
Foaie verde trei granate,
Ieşiţi, băeţi, din cetate,
Foaie verde ş’o lalea,
Din cetatea Craiova Şi porniţi în rând frumos,
Spre Bulgaria în jos,
Spre sunetu tobelor,
Spre scurtarea zilelor;
Spre sunetu trâmbiţei,
Spre scurtarea vieţei,
Foaie verde trei granate,
Când fu ziua jumătate,
Ar merge trupa, nu poate,
Nu poate de obosită,
Că-i calea grea şi ’mpietrită. Foaie verde de-o sulfină,
Când e ziua pe la cină,
Merge trupa spre o dină.
Dă repaus, generale,
Că nu mai pot de picioare,
Dă repaus, să răsuflu,
Mi s’a pus în piept nădufu ! Când e apoi dimineaţa, Lacrămile-mi taie faţa;
Văd raniţa si arma,
Că m'aşteaptă ca mândra;
Ca mândra nu mă aşteaptă,
Că nu vrea să mă ia ’n brată.
                              j
Foaie verde izmă creaţă,
Şi în spate se agaţă.
Foaie verde mugure Şi arma de umere.
Foaie verde trei granate,
Trimisei în tară carte
              >
La flăcăii de prin sate,
Să nu poarte flori în piept,
Că ’n Bulgaria-i mare foc; Fetele flori şi mărgele,
Că ’n Bulgaria-i mare jale,
E jale, foc şi amar Dincolo peste hotar.
Foaie verde flori mărunte,
In Bulgaria sus pe munte,
Pe drumuri necunoscute,
Prin păduri nestrăbătute,
Nu ’ntâlneşti în calea ta Decât praful şi piatra,
Ce răsuflarea-’ţi ’neacă Şi picioarele îţi crapă.
                                                                                      Idem.
www.digibuc.ro
SATIRICE
                                             (Strigături la horâ)
                                            1
Săraca nevasta mea,
Puse oala să se lea,
Puse oala ş’un cazan,
Că nu s’a lăut de-un an!
            Dela tata (Ciauşanu FI.). 2
—    Ştii, fetiţă, ’n patru iţe ?
—    Nici în patru, nici în două, C’aşi purtă cămaşe nouă!
                                                                               Dela mama.
                 3
Săraca nevasta mea:
Pân’ nu dă cu suliman,
Nu iasă din cas’afar’!
                                                                               Dela mama.
                 4
Decât floare la mucoare,
Mai bine pe-o apă mare.
Ţine una, una ! x)
                                                                               Dela mama.
   l)  Acest din urmă vers, ca şi altele: «ţine două, douăl trei, trei» I ş. m. d. sunt o îndemnare la joc, aşă cum pe aiurea se zice: «Mâ’no, Măn’o, măi»! ş. a.
                 5
Ce mă mişcă pe sub brâu,
Un purece cânepiu.
                                                                                Dela mama.
                 6
Fuseiu pela soacră-mea:
C’o cămaşe rea pe ea,
Şi la cea bună cârpiâ!
                                                                                Dela mama.
                 7
Fugi, urîtule, din prag,
Că pui boii şi te trag !
                                                                                Dela mama.
                 8
Nu mă călcâ pe picior,
Că te ştiu de ce ţi-e dor 1
                                                          Dela Le an ca Pruşu (33 ani), Făureşti.
                 9
Fata muicăi cea bărbată Cu cânepa nelucrată,
Cu casa nescuturată 1 * *)),
                                                                                Dela mama.
  *) Var.: «Mişcotă sub brâu».
  *) Var.: «Nemăturată».
www.digibuc.ro
IIO
G. V. CJAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
                10
Na, na, na, Boiane, na!
Că nu este boala ta,
Ci e nevestica mea!
                                                                                  Dela tata.
                11
Făcuiu groapă, să mă bag;
De năroadă tot nu scap !
                                                                                 Dela mama,
                12
Aseară, la lumânare,
Mi s’a părut toanta, floare;
Iar dacă s’a luminat x),
                                                          Mă mir cum nu m’a mâncat 1 Dela mama.
                13
Mult a mai tunat şi-a fulgerat, Până i-a adunat 1               ^
Dela Matei Boboc (48 ani), Făureşti,
                14
Daolică, lele Buşă,
Mi-ai pus vârtelniţa ’n uşe,
Şi-mi dapeni câte-o păpuşe 1
                            Dela Mitrică Protoposescu (39 ani), Făureşti,
Arză-te focul iubit,
La ce vreme m’ai găsit:
Când pui mâinile ’n pământ,
Şi mă scol în sus oftând!
                                                                                Dela mama,
  *) A se lumină de ziuă.
                 16
Mie-mi spune-un piţigoiu: «Strângeţi voi, să mâncăm noi!» Mie-mi spune-o păsărică:
«Cine strânge, nu mănâncă !» *) 2 * * * * *).
Dela.f Ion Moşoiu (68 ani), Făureşti.
—    Bată-te potca de naş,
Cu cine mă cununaşi;
—    Bată-te potca măi fine,
Dar n’au fost ochii la tine?
                                                                                 Dela mama.
                 18
Zi ca el şi fă ca tine,
Şi las’ să nu fie bine!
                                                                                   Dela tata.
                 19
Bea săracul cu bogatul De se minună 8) tot satul 1
                                                                                 Dela mama.
                 20
Puseiu pânza,
Când dă frunza,
   2)   Versurile acestea populare îţi aduc aminte de Horatius:
«Absumet heres Caecuba dignior
Servata centum clavibus...
   (Carmin, lib. II, Ad Postum. Sau pe româneşte:
                                                                 «Cu sutimi de chei Cecubui, sâ-1 închizi (oricât de bine,
                                                                 «Ţi-1 vor bea moştenitorii, cei mai (vrednici decât tine. (Trad. D. C. Ollănescu).
   *) Var.: «De se minunează satul» 1
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD, VÂLCEA
III
Şi-o sfârşii la Sân-Văsii:
Ce făcuiu de mă pripii 1
                        Dela mama..
                                                                          ’ 21 Foicica ş’o secară,
Lasă, puică, pân’ la vară,
Să scoatem războiu’-afară,
Să chemăm vecinele,
Să ne 'noade firele:
C’ai pus pânză de-a subţire,
Dai cu brâgla, nu se ţine!
                        Dela mama.
                                                                                           22-
Pe sulul de dinapoi,
Cinci sute de lăturoi x);
Iar pe cel de dinainte,
Dracu’ le-o mai ţine minte I
                        Dela mama.
                  23
La boangiu * 2) în prăvălie,
Joacă şoarecii’n călcâie:
Joacă şi se-afurisesc,
Că tărâţe nu găsesc!
                             Dela D-tru Ionescu, mămular, 38 ani, Făureşti.
                  24
Mi-e bărbatul băutor:
Bău patruzeci de poli,
Vaca cu doi gonitori,
Şi rămase şi dator!
                                                                                   Dela mama.
   *) Sau lătunoiu, lătunoaie, firele de urzeală, maicuseamă, cari se rup în timpul ţesutului şi din cauza aceasta, nelegându-se pânza capătă nişte strungi, (Marian, Satire, pg. 374.
   2) Boiangiu, manufacturier.
                 25
Vinu-1 beau, rachiu-mi place,
De parale nu pot face:
De curvar şi de beţiv Nu pot casa să mi-o ţiu.
                       Dela mama.
                 26
Doamne, Doamne!
Iartă păcătoşii,
Satură borţoşii!
                       Dela mama.
                 27
Ce-i în gura beatului,
E ’n urechea treazului.
Dela Costică Popescu (35 ani), Făureşti.
                 28
Ii tremură trupu’,
Şi-ar mânca ca lupu’.
                                                                               Dela mama.
                 29
Vioara: — Bună e mireasa, bună e [mireasa!
Cobza: Ho, să ca vedem; ho, să [ca vedem! Dela mama.
                 3°
Bate mâţa cu vătraiul,
Că dece n’a scos mălaiul!3)
                                                                               Dela mama.
                 31
                                                             Şi-au plecat olteni la coasă, s) Se zice despre femeile leneşe.
www.digibuc.ro
112
G. r. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
Şi-au rămas oltencele,
Şi-au beut x) zăvelcile * *)
                                                                                 Dela mama.
                 3«
Una,
Ş’aia-i 8) cură lână !
                                                                                 Dela mama.
                 33
Aibă-odihna vântului;
Aibă casa cucului I 4)
                                                                                 Dela mama.
                 34
Foaie verde trei răsure,
Moşule cu plete sure,
Printre fete ce te ’ncurci Când abiâ te ţii pe furci ?
                            Dela Mitrică Protopopescu (39 ani), Făureşti-Vâlcea.
                 35
Nevasta care-i frumoasă,
Nu-i păcat8) s’o ţii în casă;
Dar nevasta ce-i urîtă,
Nu-i păcat s’o dai de râpă!
                                                          Dela Matei Tăcuţă (41 ani), Făureşti.
                 36
Fetele dintre vâlcele,
Spală rufele ’n ulcele,
   x) In Vâlcea se pronunţă, mai în tot-dauna, beut, beuturd.
   *) Fuste făcute din lână roşie sau şi vărgate cu alte colori. s) Şi aceleia.
   *) Blestem.
   e) Var.: «Face ca s’o ţii în casă»!
Şi le ’ntinde pe zăbrele,
De latră câinii la ele;
Mi le ’ntinde tot mai sus,
Latră câinii ca la urs!
  Dela Stănică Radu (51 ani), Făureşti.
                 37
Porunceşte şi şl fă,
Că mai bine stă 1 Dela Petrache Popescu (52 ani), Căluiu-Romanaţi.
                 38
Nu te uita la obiele,
Că iasă dracu’ din ele;
Nu te uită la cojoc,
Ci te uită cum mai joc !
                                                             Dela Stănică lăutarul (v. buc.20).
                 39
Cine prinde hora ’ndrum,
Mult e mare şi nebun!
                                                                                  Dela mama.
                 40
Pui, pui, pui, pui, pui, pui, pui, De-aţi mânca, de n’aţi mâncâ, Eu să-mi fac datoriâ 1
                                                                                  Dela mama.
                 41
Ochii văd, inima cere:
Ce folos că n’am putere!
Dela Gh. M. Vasilescu (33 ani), Făureşti.
                 42
Aolică sunt de drag 1),
Dragoste cu cin’ să fac ?
                                                                                  Dela mama.
  *) Subînţeles: «de minei» «de drag de mine 1».
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
113
                43
Tacă-ţi gura, fă leliţă,
Au te-a făcut la meliţă?!...
                      Dela mama.
                44
Pân’ să geamă boii,
Scârţâie carul!      '
                                                                               Dela mama.
                45
Cele bune ung,
Cele rele ’mpung!
                                                                               Dela mama.
                46
Decât floare la mucoare,
Mai bine pe-o apă mare:
La tihoară se-ofileşte;
La frumoasă înfloreşte,
Dela Leanca Pruşu (33 ani), Făureşti.
                47
Of 1 săracul măritişul,
Cum potoli scărpinişul! x)
                                                                               Dela mama.
                48
Sărace sulimături 2 3),
Cum intră prin sbârcituril
                                                                               Dela mama.
                49
De urîtă nu-i bag vină;
Treanţa 8) mi-o bagă ’n izână ! 4 *)
                                                                               Dela mama.
   *) Zice toanta care nu se lea decât în ajunul nunţei.
   a) Sulimanuri, sulimenăle, sulimăni-turi.
   3) Zdreanţă.
   *) A băgă în izână, a izâni = a spălă
rău rufele,—în cazul nostru.
                 50
Boierul la cafenea,
Şi cocoana la şuşeâ 6),
Una, ş’alta, de!
                                                                                       Dela tata.
                 51
Pune viţă,
Şi bea Gbiţă!...
                                                                                     Dela mama.
                 52
Duru, duru, duruian,
Cu fetele ’n buruian:
Cu-ale mici,
Prin urzici;
Cu-ale mari,
Prin lăstari.
                                                                                       Dela tata.
                 53
Of l săracu’ sulimanu’,
Cum mărită dudumanul!
                              Dela Matei Constantinescu (35 ani), Făureşti.
                 54
Eu nu beau, că sunt beţiu;
Beau şi eu, ca să mă ţiu!8)
                                                                                     Dela mama.
                 55
Deschide, leleo, coteţul,
   6) La făcut şoseaua, la îngrijitul ei.
   •) Variantă:
«Zice lumea că’s beţiu,
«Şi eu beau ca să mă ţiu!»
   Sau:
«Şi eu beau să mă mai ţiu!*
www.digibuc.ro
H4
G. F. CIAUŞANU, G. F1RA ŞI C. M. POPESCU
Să vie şi cântăreţul,
Să mănânce găineţul1).
                                                                                    Dela mama.
                  56
Găina cât mai bătrână,
Face zeama cât mai bună 1 Dela Dina Băbăniţoaia (70 ani), Făureşti.
                  57
—    Trage pământul şi ’ndeasă, ’Ndeasă bine, să nu iasăl Trage, c’a trăit destul,
Şi-a murit, c’a fost fudul! ’Ndeasă bine, să nu iasă,
Să-mi mai bată la fereastră,
Că rămâiu făr’ de nevastă 2 3):
O jurată de nevastă,
Nici că ţeasă, nici nu coase, Toată ziua la fereastră,
[Dor cu ochii pe fereastră]
                             Dela Ion Mogoroaşe (lăutar) (30 ani), Ştirbeiu-Romanaţi.
                  58
—    Bună dimineaţa, căciulă,
Că stăpân’ tău n’are gură ! s)
                                                             Dela Ion Pitpalacă (44 ani), Făureşti.
                  59
Foicică de răsură,
Popa zice că nu fură,—
Şi l-am prins în bătătură C’un boboc de gâscă ’n mână.
   *) Escrementele paserilor.
   *) Var.: «Mă lasă fără nevastă I».
   3) Se zice celorce nu dau «bineţe» la
oameni; sau acelora cari nu zic <tbun lucrul» oamenilor cari muncesc.
Ş’o foiţă de lalea,
Popa zice că nu bea,
Şi l-am prins la butia mea,
C’o ploscă de opt ock 4 *)).
Dela Radu Zdrăncănici (60 ani), Făureşti.
                 60
După râie,
Şl chelie.
                 61
Mă mână taica la plug,
Nu pot boii să-i înjug:
Eu îi dau cu coarnele,
Ei se ’ntorc cu coadele!
                                                              Dela I. Ciudea (50 ani) Făureşti.
                 62
Soacră, soacră,
Poamă acră:
De te-ai coace cât te-ai coace, Dulce tu nu te-ai mai face!
                                                                                 Dela mama.
                 63
Drag îmi e la refeneâ Cu voinici de seama mea,
Drag îmi e la beutură Cu voinici de-adunătură!
  Dela Leanca Pruşu (33 ani), Făureşti.
                 64
Vine lene,
Pe la gene! (Somnul).
                                                                                 Dela mama.
                 65
Căscatul umblă din om în om, Ca paserea din pom în pom.
                                                                                 Dela mama.
  *) Var.: «C’o botă de opt ocă».
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
»s
                 66
A trecut Sân ta-Măria:
Jos, neică, cu pălăria 1 TDela Stan Pitpălacă (41 ani), Făureşti.
                 67
I’auzi, i’auzi cum mai zice1): Sănătatea să-l mănânce.
Sănătatea fetelor,
Dragostea nevestelor.
Mân-o, măi!
                                                                       Dela Lăutarul «Ciocănel».
                 68
Ocolii biserica,
Furca ’mi puse piedeca 1 Intraiu şi ’ntr’o mănăstire,
Furca, hoaţa, după mine 1
                                                                                   Dela mama.
                 69
Decât un caier de ştim 2),
Mai bine-o vadră de vin;
Decât un caier în furcă,
Mai bine-o oală de ţuică 3).
                                                                                   Dela mâma.
                 70
Când vine ziua de lucru’,
Mi se moloşeşte trupu’;
Când e zi de sărbătoare,
Nici un oscior nu mă doare !
                                                                                   Dela mama.
  *) Lăutarul.
  2) Lână mai scurtă, măruntă, de proastă
calitate.
  a) Deacl vine, poate, expresia: «a avei de furcă cu cineva 1», a o păţi cu cinevă; a o păţi pe-a bună.
                71
                                          Variantă
Când vine ziua de lucru,
Mi se moloşeşte trupu’;
Când e zi de sărbătoare,.
Nici-un os nu mă mai doare !
                                                                                Dela mama.
                72
—    Hai, nevastă, la prăşit l
—    Nu pot, c’am îmbolnăvit!
—    Hai, nevasto, la băut 1
—    Fă ’nainte, că te-ajungl...
                                                                                Dela mama.
                73
Decât c’un caier în furcă,
Mai bine cu neică ’n luncă; Decât la pânză ’n războiu,
Mai bine prin ăl zăvoiu.
                                                                                Dela mama.
                74
                                          Variantă
Decât cu sapa la muncă,
Mai bine cu neică ’n luncă.
Nici n’aşi ţese, nici n’aşi coase 4), Aş tot sta cu neică ’n leasă, Unde mi-este iarba deasă Şi umbra destul de groasă:
Nici n’aşi mai intră în casă!
                                                                  Dela Leanca Pruşu, Făureşti.
                75
Subţire nevasta mea,
Subţire dracu s’o ia!
La mijloc cât putina 1
                                                                                Dela mama.
  4)  Se pronunţă Koasă».
www.digibuc.ro
n6
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
                 76
Foicică de pelin,
Priceput îmi eşti, vecin’,
Că ţi-ai pus casa la drum,
Şi-ai coperit-o cu fân!
                                                                                    Dela mama.
                 77
Cât or sta zapcii ’n plasă,
Nici n’am să mai ies din leasă ! * *) Dela mama.
                 78
T)ecât să tot ţăs la pânză,
Mai bine să cânt din frunză !
                                                                                      Dela tata.
                 79
Aşâ-i place babei mele,
Să se poarte cu mărgele:
Şi ’n gură, defel măsele !
                                                                                      Dela tata.
                 80
La omul sărac,
Nici boii nu trag 1
                                                                                    Dela mama.
                 81
Joacă ursul la Ploeşti,
Şi brezaia la Strejeşti a)
                             Dela Mitrică Protopopescu (39 ani). Făureşti.
                                              82
— Ia te uită, fa nevastă,
Cine bate la fereastră ?
  ') Zice proasta care e îmbrăcată rău de tot, e goală, golopană, goală puşcă.
  *) Sau oricare altă comună.
—    Omule, pisica noastră 1
—    Nu-i bătaie pisicească,
Ci-i bătaie voinicească;
Nu e urma de pisică,
Ci e gbiata lui Costică!
Dela Ghiţă Bădiţă (44 an). Făureşti.
                 83
Omul dacă ’mbătrâneşte,
Nici doi bani nu mai plăteşte: Pune pae şi-l pârleşte!
Dela Florea Stegariu (48 ani), Făureşti.
                 84
Când îi aminteşti de-argeâ,
Intră toţi dracii în ea!...
Dela f Ioniţă Bălana (45 ani). Făureşti.
                 85
M’aşezaiu la butie,
Făcuiu gâtul pâlnie,
Şi tornaiu de dfidue!...
                                                                                   Dela mama.
                 86
Firicel de iarbă neagră,
Măiculiţa mea mă ’n treabă,
Care muncă mi-e mai dragă ?
Eu i-am spus că nici o muncă, Decât cu neică pe luncă,
Să culeg câte-o urzică,
Să dau la puii de curcă,
Că mălaiul nu-1 mânăncă 1...
                             Dela Luţa I. Pârcălăbescu (41 ani), Făureşti.
                 87
Mă ’nchinaiu pela icoane,
Furca mereu pela poale;
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VALCEA
117
Unde văd furca şi fusul,
Par’că e lupul şi ursul!...
                                                                                   Dela mama.
                 88
Unde-o văd cu şorţul roşu,
Mă perpelesc x) ca cocoşu’!... Dela Bălan Pitpalacă (48 ani), Făureşti.
     .... 89 '
Eu îi pui ciorbă pe masă,
El mă ia de păr prin casă;
Eu îi dau ciorbă de puiu,
El mi-arată biciu ’n cuiu !...
                                                                                   Dela mama.
                 90
Să beau vin cu oala,
Să se ducă boala!...
                                                             Dela f Ion Bunescu (67 ani), Făureşti.
                 91
Să beau vin cu două oale Să rămâiu un coate-goale!...
                                                                                   Dela acelaş.
                 92
Unde nu-i pisică ’n casă,
Şoarecii joacă pe masă;
Unde ’n casă nu-i pisică,
Şoarecii steag îşi ridică!... *) 2 *).
                                                                                   Dela mama.
                 93
Ş’am să râd, să râd, să râd,
Că de-oiu luâ vre-un amărît, Nici nu m’o lăsă să râd!
                                                                    Dela Leanca Pruşu, Făureşti.
   ') Tăvălesc, nu-mi vine să stau locului.
  *) Sensul cuvintelor, «a ridică steag», este: a jubilă, a se veseli,—aşă cum îl găsim în hebraicul: dagal: a ridică steag, a jubilă.
„ 9+
Bună găteală;
Rea potriveală:
Intâiu zârhnea,
Ş’apoi purcelimea 8).
                                                           Dela Gh. M. Vasilescu (35 ani), Făureşti.
                 95
Iubesc noaptea câte zece,
Şi tot mi-e inima rece,
C’o fi altul 4 5 * *) de m’o ’ntrece !
                                                                                    Dela mama.
                 96
                                            Variantă
Iubesc noaptea câte zece;
Tot mi-e inimioara rece,
C’o fi altul şi m’o ’ntrece!...
                                                                                    Dela mama.
   . .           97
Foicică lobodă,
Gura lumii slbbodă:
Lasă lumea să vorbească,
Numai puica să-mi trăiască,
Şi să vrea să mai iubească!
                                                           Dela Iancu Protopopescu(36 ani), Făureşti
                 98
Foicică foaie lată,
Suveicată s), fluturată;
Şi la cap neţăsălată ! 8).
                                                                                    Dela mama.
  s) A zis ţiganul căruia naşu-său, ca să
se râdă de el, i-a dat întâiu lapte (zărimea) şi-apoi friptură de purcel {purcelimea).
   4) Sau, alta.
  5)   îmbrăcată adică, cu ţoale ţesute cu
două suveici din care, una cu ţeavă cu
fir (beteâ) şi cealaltă cu fir obişnuit, fir
de băteală.ObiceLu vechiu, de provenienţă, poate, orientală, turcească.
   •) Nepieptenată (iron.)
www.digibuc.ro
n8
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
                99
Mă bucuraiu la avere,
Mă ’nsuraiu fără plăcere,
Mă ’nsuraiu şi-mi luaiu muere; Averea se duse toată,
Rămăsei cu sluta ’n vatră!...
Dela f Ion Bunescu (67 ani), Făureşti.
                100
                                          Variantă
Mă bucuraiu la avere,
Mă ’nsuraiu şi-mi luai muere; Averea se duse toată:
Rămăseiu cu tuia ’n vatră !...
                                                                                 Dela mama.
                101
Am să joc ca raţa ’n baltă,
C’am rămas nemăritată,
Ca mărgeaua ne ’nşirată !...
Dela f Dârca Trancâ (60 ani), Făureşti.
                102
                                          Variantă
Pe-un picior ^ surată fată,
C’ai rămas nemăritată,
Ca mărgeaua ne ’nşirată !...
                                                                                 Dela mama.
                103
—    Bună ziua, fa nevastă!
—    Cură ’n vale la o leasă!
—    Bată-te potca de tuie!
—    Cânepă fciceam să puie!...
                                                                                 Dela mama.
   ’) Adică: sări şi tu pe-un picior, în horă, la joc!
                 104
Muierea nescuturată 2),
Ca moara neferecată!
Una ş’alta, de!...
                                                                                    Dela tata.
                 !°5
Foaie verde ş’o lalea,
Trageţi hora mai încoâ,
Să se prindă şi gaica:
Subţirică, subţirea,
Aproape ca putina!...
                                                                                  Dela mama.
                 106
De nu eră săcureâ,
Mă curătiâ năroada!
          1
                                                                                  Dela mama.
                 107
Iar aşa şi dă-1 căţeaua,
Cu ghioldul3) scoate-i măseaua 1 Dela Stănică Lăutarul (35 ani).
                 108
Când e calea 4) mai aproape, Nici-un dor nu se mai poate!
                                                                                  Dela mama.
                 109
Cine iubeşte şi spune,
Să n’aibă parte de bine;
Cine iubeşte şi tace,
N’are nici dracu’ ce-i face!
De ! de, murgule, de ! ____________ Dela mama.
  l) Nebătută, nescuturată de «cânepa dracului» (de păr).
  3)  Ghiont; A ghioldi; a îng/noldi.
  4)    Calea, drumul dintre flăcău şi fata mare.
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
119
                 110
                                                                  Sub o mână de păduchi,
Nu ş^tiu) ce lindină'mă mişcă!
                                                                                   Dela mama.
                 111
                                                                   Hai noroc, dela Georoc,
                                                             Ce-am vorbit, nu mai întorc x)
                                                                                     Dela tata.
                 112
                                                                         Inimă de putrigaiu,
                                                                 N’am un cuţit să te taiu!
                             Dela M. Predescu (32 ani), învăţător, Ştirbei-Romanaţi.
                 “3
Sic, sic, sic: că te-am lăsat l 2 3), N’ai venit und’ te-am chemat!
                                                                                   Dela mama.
                 114.
Foicică bob năut,
De ţi-e bărbatul urît.
Să-l iei, cu curmuls), de gât,
Şi să-l tragi Vinerea ’n târg;
Şi să strigi în gura mare:
«Hai, la bărbat de vânzare, «Ieftin: cu două parale!
Dac’ai vedeâ şi-ăi vedea,
Că muşterii n-ăi avea,
Să-i laşi preţu’ntr’o para,
Ca să scapi de-o satarâ!4)
Dela mama şi dela Leanca Pruşu Făureşti.
  l) A întoarce, a-şi lua vorba înapoi,
  ') A părăsi pe cineva, (vorb. de îndrăgostiţi).
  3) Curmeiu, bucată de frânghie, funie.
  4) Pacoste, beleâ, nacafâ.
                                            “5
Foicică avrămeasă,
Lasă lumea să vorbească,
Numai puica să-mi trăiască,
Să vrea ea să mă iubească!
[Şi să vrea să mă iubească!] 6) Dela mama.
                                            Il6
—    De sărbătoarea «Câte-o cheotoreâ:
«Tot nu m’aş fi agonisit ®) aşa!»
                                                                                 Dela mama.
                                            n7
Dezboiereşte-mă, Doamne,
Că m’a luat dracu’, de foame ! 7) Dela aceeaş.
                                            Il8
—    Loloaico, mărită-ţi fata,
Că văd că i-a albit coada.
—    O s’o mărit, vai de mine,
Dar nu-mi latră nici-un câine. Mi-a lătrat un câine ciont,
S-a dus dracu’ — peste Olt,— Oltul mare, revărsat,—
S’a dus şi s’a înecat,
Fata nu s’a măritat!...
                            Auzit dela Gogu Nicolescu (zz ani), Laloş-Vâlcea.
  6)    Iţi aminteşte de versurile luiCatullus. «Vivamus, mea Lesbia, atque amemus «Rumoresque senum severiorum «Omnes unius existimemus assis...
                                                                            (Ad Lesbiam, V).
  6)  Rupt la haine, cămaşă.
  7)    Iţi aduce aminte de faimoşii boieri Giuleşti, de boierii încinşi cu teiu sau cu boii de funie,—cari se găsesc foarte des prin jud. Vâlcea.
www.digibuc.ro
120
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
               119
Foaie verde bob ar eu, Mulţumesc lui Dumnezeu, C’am bărbat pe placul meu: Ce zic eu, zice şi el.
El mă chiamă la săpat,
Eu mă fac bolnavă ’n pat, Foaie verde bob şi linte Măi bărbate, tu n’ai minte:
Ia cânepa şi mi-o vinde,
Şi să mi-o vinzi mai cu preţ, Că eu lunea nu lucrez,
Marţea ţiu de sărbătoare, Miercurea de fată mare,
Joia pentru dobitoace,
Şi vinerea nu se toarce, Sâmbăta e de lăut,
Dumineca de şezut!
—   Vezi a dracului nebuna, Cum îi trece săptămâna!
                                                                             Dela mama.
               120
Foaie verde ca spanacu’,
Zici, femeia nu e dracu’,
Că când îşi vede bărbatu’
Ia cârpa şi-şi leagă capu’
Şi se ’nveleşte cu sacu’,
Şi doarme pân’ o ia dracu’. Foaie verde mărgărit,
—   Hai, nevastă, la prăşit!
—   Omule,-ai înebunit ?
Nu vezi c’am îmbolnăvit ?!
—   Ho, nevastă, c’am greşit, Iartă-mă, că n’am ştiut!
Hai, nevastă, la beut
—   Bodeaproste, mi-a trecut! Hai ’nainte, că te-ajung!
C’un pui de găină fript,
Cu lăutarii cântând Pe mijlocul "satului,
Să dau chiot dracului De focul bărbatului,
Că mi s’a dus dracului!
                                                                                   Dela aceeaş.
                 121
Ostenit şi plin de apă,
Când viu sara dela sapă,
Găsii natantoala ’n vatră,
Cu mămăliga nefiartă,
Cu picioarele la uşe,
Cu capul plin de cenuşe; Rupse Boian * *) şi se duse !
Na, na, na, Boiene, na!
Că nu este boala ta,
Ci e natantoala mea,
Care-am dat cinci poli pe ea, Ş’acum nu face-o para!...
                                                                                   Dela aceeaş.
                 122
Foaie verde ca scumpia,
Detei 2) via şi moşia Să scot năroada de-acia:
Detei casa ş’un părete,
Năroada şade ’n unghete,
Cu conciul pus pe-o ureche, Eu să zic că-i şade rău,
Cu *) ochii pe mestecău,
Să-l frângă în capul meu !
                                                                                   Dela aceeaş.
  *) Nume de bou.
  *) Pentru: dădui.
  8) Subînţeles: ea.
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
121
                123
Mi-ai dat cu ruşalâ1) multă, De-mi făcuşi venin la burtă !
                                                                                    Mama.
                124
Din dragostea mea a multă, M’aleseiu c’o babă surdă!
                                                                                    Mama.
                «5
Foaie verde trei scaeţi Haideţi, fetelor, haideţi La băeţi în alte părţi,
Că băeţii dela noi Sunt trenţe de pe gunoi,
Când îi vezi sara prin uşi, Par’că sunt rudari cu furci! 2 3)
                                                                                     Furca.
                126
Mă uitaiu la nătărăi:
Cu zambile s) după ei;
Mă uitaiu şi la a mea 4):
Licită samodiva.
                                                                                     Furca.
                127
M’aşi duce şi eu la nuntă Da mi-e nevasta urîtă.
                                                                                     Furca.
                128
Unii muncesc până mor;
Ş’alţii beau cu capul gol!
                                                                          Hora din Făureşti.
                129
Unii muncesc viile;
Ş’alţii beau vinurile!
                                                                                     Hora.
                130
De când beau rachiu de prună, Nu mai port căciulă bună !
De când beau la vinişor,
Par’că mi-e mai binişor!
                                                                                     Hora.
                131
... Dacă n’am avut noroc ! Să-mi arunc conciu’ pe foc, Conciu’ şi cu legătoarea,
C’aşâ mi-a fost ursătoarea !
                                                                                     Furca.
                132
Dragile neicăi copile,
Da-v’ar Dumnezeu un bine,
Şi mie de-o sănătate:
Ca să vă mărit pe toate,
Să vă dau pe la bărbaţi Ca să nu mă blestemaţi!
                                                                                     Hora.
                J33
Când mi-erai, puică, iubită, Ţi-erâ casa văruită,
Bătătura pardosită Numai var şi cărămidă !
                                                                                     Hora.
   *) Rumeneală de boboc de târg (floare artificială) cu care se sulimenesc fetele, nevestele când ies la lume.
   *) Furci de tors.
   3) Pentru: neveste, ibovnice frumoase.
   *) Nevasta, ibovnica.
               J34
Foicică şi-o sipică,
Nevestică tinerică
Na, na, na, rachiu din sticlă
Şi vin din ulceaua’ mică;
www.digibuc.ro
122
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
Iubeşte şi fii voinică,
Şi de bărbat să n’ai frică !
Foicică liliac
Ş’o creacă de matostat,
De ţi-e frică de bărbat, Spune-mi mie, ca să-l bat,
Cu nuiele dela gard,
Cu ţărână de sub pat Şi urmă de lup turbat Ca să nu-şi mai dea pe leac !
                                                                                  Furca.
                                          *35
Ioano, f... dracii tăi-:
Eu te strig dela viţâi Tu răspunzi din păducei,
Dela drăgălăii tăi!
                                                                                   Hora.
                                          136
Spune-afurisâto, spune,
Să nu zici mâine-poimâine C’a fost pricina din mine 1
                                                                                   Hora.
                                          *37
Părinte, Sfinţia ta!
Spovedeşte pe Ioana;
Să nu-i dai păcate multe,
Că e mică şi le uită!
                                                                                   Hora.
                                          *38
Foaie verde ş’un mohor Toată lumea vrea să mor,
Să le las pe mândra lor;
Da’ de-ar fi să mor ca mâine, Nu las pe puica la nimeni!
                                                                                  Furca.
                                            *39
Foicică de măcriş Puicuţa dela pietriş,
Mă roagă s’o iau furiş;
Eu îi spuiu c’o iau cu nuntă, Ea spune c’o mişcă ’n burtă!...
                                                                                       Hora.
                                            140
Astăzi beau şi mâine beau,
Mă mir bani de unde iau ?... Tot de pi la 1) ăi de au;
Da’ nici ăia nu-mi mai dau, Că-mi dau bani întotdeauna Şi nu-i mai văd cât e lumea!
                                                                                       Hora.
                                            H1
Foicică avrămessă,
Am o mândruţă frumoasă,
Şi se poartă cam imoasă:
Nu ştiu: leşia-i de salcâ,
Or săpunul e de vacă,
Ori albia-i este spartă;
Leşia nu e de salcă,
Nici săpunul nu-i de vacă, Albia nu-i este spartă; Mânuşica s) ei nu freacă!
    ■           Dela lăutarul Cucu.
                                            142
Nu te uită la căciulă,
Şi te uită la făptură;
Căciula se rupe mâine,
Tu rămâi, puică, cu mine!
                                                                                  Dela Cucu. * *)
  *) Sau: du pi la.
  *) Diminutiv dela mână.
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
123
                H3
Nu cătâ că sunt bătrân,
Că sunt cu dragostea ’n sân; Nu cătâ că-s negrişor,
Că-s la dragoste uşor!
                                                                               Dela acelaş.
                î44
De cocoană, sunt cocoană, N’am /asui să bag în oală Nici porumb să dau la hoară !
                                                                            Furca, Făureşti.
                145
Minte proastă ce-am avut:
Am dat dragostea ’mprumut Şi-acum cu ochii mă uit!
                                                                                    Idem.
                146
Banii te scapă din lanţ,
Şi frumosul din năcaz.
                                                                                    Idem.
                147
La cap păpuşe,
La c... mătuşe !...
                                                                                    Idem.
                148
De-ai fi om de oameni buni, N’ai şedea ptngâ garduri Noaptea la şapte ceasuri!...
                                                                               Dela acelaş.
                149
Fugi, urîtule, din prag,
Să vie care mi-e drag!
Foaie verde foi dudău,
Rău a făcut Dumnezeu:
Să ia urît cu urît,
Să trăiască amărît!
Să ia frumos cu frumos,
Să trăiască mângâios!
                !5°
Foaie verde trei lalale,
Mă ’nsurai şi luai muiere, Mă bucurai la avere:
La oale şi la ulcele 1
                151
Joacă, lele, şi nu prea,
Căci cămaşa nu e-a ta,
Şi este a naşe-ta.
Azi ţi-o dă, mâine ţi-o ia Şi rămâi cu treanţa ta.
                152
Frunză verde lobodă Puica mea nu-i slobodă Să intre ’n biserică;
Nici crucea, să mi-o sărute, Nici la popă să se uite!
Că biserica-i sfinţită,
Şi mândra mea e greşită; Nu-i greşită cu-altcevâ, Decât că mi-a dat gura.
                153
Foaie verde de dudău, Mândro, bărbăţelul tău Ologi-l-ar Dumnezeu! Decât să mi-1 dogească, Mai bine să mi-1 orbească. Că olog şade la foc,
Şi vede prin casă tot 1
www.digibuc.ro
124
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
                X54
Ciobănaş la oi am fost Oile nu mă cunosc.
M’or cunoaşte fetele,
Când le-oi lua betele!
                x55
Plecă nora la fântână Cu cămaşa soacrii ’n mână, O trasă prin baltă-o dată, Na-o, soacră, că-i spălată!
                !56
Nu mă călca pe picior,
Că eu ştiu de ce ţi-e dor! De ţi-e dor de sărutat, Calcă-mă pe celălalt!
                *57
Uşurel cu puiul dodii,
Că se rupe brâul sobii: Iarna afară e geroasă Şi mireasa-i friguroasă !
                XS8
Ş’astăzi joc, mâine la joc, Mălaiul de Joi, în foc; Bătui mâţa cu jordiţa,
Că de ce n’a scos turtiţa; Şi mârtanul cu vătraiul,
Că de ce n’a scos mălaiul!
                159
Vrednică-i mândruţa mea, De vrednică, dracu-o ia, Vrednică şi ’ndemnătoare, Ar sta trei zile la soare,
Şi o lună la răcoare 1
Când e vorba de războiu,
Fuge, par’că-ar fi-un strigoiu.
                160
Lelişoară, lelea mea,
Luatte-ar dracu, să te ia!
Cămaşa ţi-e nespălată,
Turtă nu e pe corlată.
Spală-ţi, leleo, cămăşuţa Că-o să vie şi turtiţa!
                161
Foaia verde-a bobului,
Sânt în capul satului,
Nevestica mi-e isteaţă,
De vrednică, ca o treanţă: Treanţă de-aia de gunoiu Muiată în usturoiu.
Fetele din Zlătărei Dă iubitul unde-1 vrei;
Fetele din Ştefăneşti,
Vorbeşti cu ea s’o iubeşti;
Fetele dela Voiceşti,
Dă iubitul pe poteci;
Fetele dela Bârsanu Dă iubitul cu toptanu;
Fetele din Drăgăşani Dă iubit pe gologani!
                162
Do da e la brâu cu zale Şi din gură-i cură bale,
Lasă, do da, zalele Şi îţi şterge balele!
                163
Mândruliţă te dau ochii1),
Că iubeşti dascăli şi popi;
   ') Te-arată ochii, te dau de gol ochii.
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
125
Dar te şterge pela gură,
Că popii-s la ’nvăţătură;
Să te ştergi ş’apoi la nas,
Că de dascăli ai rămas.
Foaie verde matostat Mândra-^sară s’a culcat Cu soarele nescăpătat.
Frunză verde ismă creaţă,
Se scoală de dimineaţă: Când e soarele ’n prânzcior, Să ia apă în urcior !
                164
Ce-ţi-e omul tălălău!...
De vrei, îl culci în dudău, Ş’apoi te duci peste lunci, Cu iubitul să te culci!
                165
Frumos, mândro, te-ai gătit, Răzoarele nu le-ai plivit,
Tu la iarnă ai vedeâ Când n’ai avea ce toca, Cepuşoară în ulceluşă,
Am să te pui după uşe,
Să stai cu greerii de vorbă Să ţi-se facă ochii tobă.
                166
I... bădiţă bădişor,
Vin coleâ la sânişor 1 — As veni, leliţa mea,
Dar nu ştiu ce am coleâ,
Că sărind aseară gardu, Mi-ţi-am întâlnit bărbatu !
                167
Măi nene, nene Ilie, Da-mi-te-ar maică-ta mie,
Să te pui de pază ’n vie; Strugurii să mi-i păzeşti,
De drăguţă să doreşti.
                168
Mândra mea, îmbrăcată e Cu cojocul de berbeac La gură-i toată dovleac; Mândra-i cu cojocul vechi Şi-i plină pân’ la urechi!
  Dela bucata 149, culese de G. Fira.
www.digibuc.ro
GHICITORI
                  1
Am un copil: de-1 iau în braţe x) plânge; de-1 las jos, tace.
                                                                                       (Lanţul).
                  2
                                                                                Găinuşe ciuşe
                                                                   Dă cu curu’ prin cenuşe.
                                                                                      (Luleaua).
                  3
                                                                    Gardul alb şi boul roşu.
                                                                               (Limba şi dinţii).
                  4
                                                                            Am o vacă bălae
                                                               Umblă noaptea prin gunoaie.
                                                                                         (Luna)
                 7
Fată buburoasă Şade cu vodă la masă.
                                                                                   (Strugurele).
                 8
De-aici până la munte,
Tot zale mărunte!
                                                                                     (Furnicile).
                 9
Sub pădurea grămădită,
Şade lumea-adăpostită.
                                                                                        (Casa).
                 10
   Am nişte fete: când îţi vin în curte, să nu le aperi de câini; să le aperi de găini!
                                                                                      (Râmele).
                   s
O mulg cu scara Şi-o ’mpart cu ţara.
                                                                                            (Moara).
                   6
                                                              Am o fată cu cămăşi nenumărate şi le poartă pe toate pe ea.
                                                                                              (Varza)
   ') Toate ghicitorile încep cu vorbele: «ghici-mici I».
                   II
Am o vacă cu ţâţa ’n spinare.
                                                                                            (Coşul casei).
                  12
Sus bat tobele;
Jos cură negur’le.
                                                                                             (Sita).
                   *3
Patru restee duc o plastâ de fân.
                                                                                                 (Oaia).
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
127
                                                14
   Am patru fete: se gonesc mereu şi nu se mai ajung!
                                                                                   (Roatele carului).
                                                                                       21
înalt cât casa, Verde ca mătasa 1). Ghici-mici, ce e ?
(Nucul).
                                                  15
   Am o lădiţă: vântul o ’ncheie, o ’ncuie, vântul o descheie.
                                                                                        (Coada găinei).
                                                                                             22
Ce intră ’n sat Şi câinii nu bat ?
(Noaptea).
                                                16
   Am o iapă: când îi iau şaua, i se văd maţele
                                                                                     (Lada, cufărul).
                                             23
Tutoiană, tutoiană Ţâpă noaptea pe poiană.
                                                                                      (Gâscă).
                                              17
Coada vulpei
Pe dăoaga butei.
                ’          (Tâlvul).
                 24
Am un mic-mititel Şi-ngrădeşte frumuşel.
                                                                                        (Acul).
                                               18
Am o lădilă
             1
Cu-o porumbiţă;
Cum zboară porumbiţa,
Nu mai e nici lădiţa.
                                                                               (Sufletul şi trupul).
Am un bou roşcâv,
Unde se culcă, iarbă nu mai creşte.
                                                                                          (Focul).
                                              20
Băzmăluţă ’nodată,
Peste mare aruncată.
                                                                                   (Curcubeul).
   No. 1 — 20: (Dela mama, Făureşti, Vâlcea).
                 25
Ţâgan spânzurat,
Bun de mâncat.
                 (Strugurele negru).
                 26
Amar ca fierea Dulce ca mierea.
                                                                                      (Nuca).
                   27
                                                               Am nişte boi: dau să-i bag în obor şi ei intră numai cu capul.
               (Lingurile’n strachină). No. 2i — 27: Dela Mărina Ilie Pârcălă-bescu (52 ani), Făureşti-Vâlcea.
  *) «La noi sunt codri mari de brad, Şi câmpuri de mătasă*
                                                                                      (O. Goga).
www.digibuc.ro
128
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C, M. POPESCU
                  28
Sâcâita, vai de ea!
Şade ’ntr’un vârf de nueâ.
                                                                                            (Aluna).
                                                                Dela Ilie M. Olaru, 17 ani, Făureşti.
                  29
Ghici-mici:
Ce nu simţi pe tine ?
                                                                                  (Numele, Porecla).
                  3°
In mijloc de câmp Şade-un ciovârstâc.
                                                                                           (Buricul)
                  31
                                                             Am o căţea: până n’o iau de coadă, nu latră (nu zice «bleau»),
                                                                                           (Meliţa).
                               No. 29 — 31: Dela Ilie Pârcălăbescu (60 ani), Făureşti-Vâlcea.
                  32
Bete peste bete:
O mie ’ncheiete.
                                                                                          (Ghemul).
                  33
Intr’o vale-adâncă Mii de ciori s’adună.
                                                                              (Lingurile’n strachină).
                  34
Ce e dulce şi mai dulce Şi pe taier nu se taie ?
                                                                                          (Somnul).
                  35
Sus copaie, jos copaie,
La mijloc, carne de oaie.
                                                                                           (Scoica).
                  36
   In pădure născuiu, în pădure crescuiu; acas’ dacă m’aduseră, cercel îmi puseră.
                           (Cobiliţa).
                  37
   Sunt cercel la toată lumea: nu mă poartă, ci doar mă agaţă la case — în fată.
                           (Lacătul).
                  38
Gânganie fără suflare Umblă izxii-astimpărare,
N’are duh, nici nu viază,
Toată lumea îndreptează.
                                                                                     (Ceasornicul).
                  39
Buturugă biilbură Şide jos şi tulbură.
                                                                                       (Putineiul).
„                4°
Sus tună,
Jos răsună,
Ciorile s’adună.
                                                                     (Călugării când vin la biserică).
                  41
Felie de pepene Merge pe rost repede.
                           (Suveica).
                  42
Am o căţeluşe,
Latră ’n vâlceluşe.
                           (Meliţa).
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VALCEA
129
                  43
Am o raţă Fără viaţă:
Trece marea ne’ncetat.
                                                                                          (Luntrea).
                  44
   Ţânţai-bânţai şade pe ţanţâi-bănţâi; dar ţanţ&i-bănţ&i nu poate şedeâ pe ţânţai-bânţai.
{Cioara care şade pe spatele oilor, porcilor)
                  45
Putineiu de teiu,
Dimbă de bălăurii.
                                                                           (Sabia, teaca de lemn).
                  46
Umflă-mi-se, gânfă-mi-se, Cerbeneaua scoală-mi-se:
Dai, dai şi n’ai ce-i faCe.
                                                                                         (Cimpoiul).
                  47
Pe crestată s’o băgăm;
                                                                                       (Cheia casei).
Pe rujâna s’o ’nvălim.
                                                                                            (Focul).
Peri cu peri să ’mpreunăm.
                                                                   (închiderea pleoapelor = adormirea
                  48
Casa dracului In mijlocul satului.
                                                                                         (Cărciuma).
                  49
   Am o «buturoagăx>.• când o ridic în sus e grea; când o las jos e uşoară.
   _                (Caucul, găvânul).
                 50
Răsteu rece,
Marea trece.
                                                                                                             (Şarpele). Dela mama.
                 51
Nuieluşă-unsă,
In buruieni ascunsă.
                                          (Şarpele). Dela mama.
                 52
Iasă Bica din coteţ Şi n’o prinde un judeţ.
                                                                                                            (Băşina). Dela aceeaş.
                 53
In pădure născui,
In pădure crescui,
Acas’ dacă m’aduseră,
Horă ’mprejur îmi puseră.
                                                                                                            (Masa). Dela aceeaş.
                 54
Iuşi I Iuşi 1
Prin păiiiş,                   .
Taci l taci!
Prin copaci.
                                                                                         (Coasa)
                 55
Picioare n’avea,
Mâini n’avea,
Dar în copaci se suiâ.
                                                                                       (Melcul).
                             Dela Gh. Fira, învăţător (26 ani), Ştefă-neşti-Vâlcea.
www.digibuc.ro
130
O. F. CIAUŞANU, G, FIRA ŞI C. M. POPESCU
                 56
Fană înpănată Pe apă lăsată,
Cu mână de om,
Cu voie de domn.
                                                                                                          (Moara). Dela acelaş.
                 57
Merge, şi nu merge,
De ascultat, te-ascultă,
Face gură multă;
Ce-i dai, îţi dă,
Cu talpa ’n apă stă.
                                                                                                          (Moara). Dela acelaş.
                                             a 58
Ce lucru e în toate Şi fără el nu se poate ?
                                                                                    (Numele),
                 59
Două jumătăţi de blid In două margini de crâng.
                                                                                                          (Urechile). Dela acelaş.
                 60
Am doi bulgăraşi de unt,
Cât dau cu ei, cât se duc.
                                                                                      (Ochii),
                 61
Lungă, lungă Fără umbră.
                                                                                     (Poteca).
                 62
Sus bat tobele,
Jos cură negurile.
                                                                                        (Sita).
                 63
Ce este: începătură,
Fără neam de strămătură ?
                                                                                     (Hârtia).
                 64
Ce e mic şi agios,
Şade pe punte de os.
                                                                                      (Inelul).
                 65
Sus tună Jos răsună,
La mijloc ciorile s’adună.
                                                                                   (Clopotul).
                 66
Hop, hop,
Surcele ’ngrop:
Gheme strânse,
Funii întinse.
                                                                                  (Dovleacul).
                 67
Tăbărcuţă neagră Peste câmp aleargă.
                                                                                    (Epurile).
                 68
Hodolog, boldolog,
De barbă te-aduc,
De barbă te duc.
                                                                                  (Fedeleşul).
                 69
Voltea ’n sus,
Voltea ’n jos,
Voltea vine mânios.
                                                                                      (Fusul).
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VALCEA
^31
                  70
Am două ţigănci de laie,
Se bat cu două vătraie.
                                                                                        (Caprele).
                  71
Am o carte de cătină,
Arar voinic o resfiră.
                                                                                         (Cartea),
                  72
Ce nod cu ruga se’noadă Şi cu mâini nu se desnoadă ?
                                                                                       (Cununia),
                  73
Piele de taur Cu picături de aur.
                                                                                (Cerul cu stelele).
                  74
Pe-o vâlcea cotită Yine-o mierlă ’nvorvolită,
                                                                                          (Ceaţa).
                  75
Inelul doamnii Şade ’n fundul oalii.
                                                                                       (Clopotul).
                  76
Dacă n’ar fi,
Lumea ar pieri;
Iar dacă multă este,
Lumea se prăpădeşte.
                                                                                           (Apa).
                  77
Hânţur, pânţur Trece pe uliţă C’o mie de suliţă.
                                                                                        (Aridul).
                  78
Copac verde,
Capu-i arde.
                                                                                        (Bujorul).
                  79
In mijlocul câmpului Şade cuibul ciont âcului.
                                                                                        (Buricul).
                  80
Am un cal tare,
Umblă fără stâmpărare.
Ce nu ştii tu, el te ’nvaţă,
D’ai ghici, îţi frig o raţă.
                                                                                         (Ceasul).
                  81
Am o găinuşe gălbinuşe Strânge minciunile ’n guşă.
                                                                                         (Vioara)»
                  82
Găinuşa mea Când sâsâie ea, -Se strânge lumea la ea.
                                                                                         (Vioara).
                  83
Două lemne încălecate Se strânge lumea pe ele, ca la moarte.
                                                                                         (Vioara).
                  84
Am o găină Cu moţul de făină.
                                                                                         (Zăpada).
   ..             85
Mititel ca ou,
Ş’atârnă ca bou.
                  (Greutatea cântarului). Dela Ilie M. Bureţea (45 ani), Goruneşti-Vălcea.                       .
www.digibuc.ro
13*
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
                 86
Sgâiesc pe roşia,
Să bag pe neteda.
                                                                      (Turta cftnd o bagi in foc).
                                                                                    Dela acelaş.
                 87
Ce nu trece drumu ?
                                                                                              (Pârjolul). Dela acelaş.
                 88
Am doi uncheşi,
Se trag de barbă amândoi.
            (Pieptenii pentru cânepă). Dela Maria I. Aricelu (50 ani), Goruneşti-Vâlcea.
                 89
Fotea ’n sus,
Fotea ’n jos,
Fotea vine mânios.
                                                                                        (Fusul).
                             Dela Maria Popescu (50 ani), Baldovi-neşti-Ro manaţi.
. • 90
Am o coşeriţă,
Plină de oiţe.
                                                                                                           (Gura şi dinţii). Dela aceeaş.
                  91
Iuşe, iuşe prin păiuşe,
Tace, tace prin copace.
                             (Coasa). Dela aceeaş.
                  92
Am un pui de grec Face ’nd£c, înd£c, înd£c.
                                                                        (Săcurea când loveşte lemnul.
                                                                                         Dela aceeaş.
                  93
Am o fată de Săcui,
Şade cu pletele ’n cui.
                             (Plosca). 1 Dela aceeaş.
www.digibuc.ro
DESCÂNTECE
                                     x. Descântec pe scrisă * *)
Nu dau în stea;.
Ci dau în scrisul (cutare)
Să nu-1 lase,
De s’o culcă,
Să-l ciocnească purecii,
Cu ciocuri de fier,
Cu aripi de oţel;
Să mi-1 pornească (pe cutare) Să treacă prin pădure,
Fără urît,
Prin sat fără ciumag;
Să nu-i deâ să odihnească,
                                                           Pân’ la (cutare) să-l pornească! Dela mama Făureşti-Vâlcea.
           2,  De dragoste *)
De dimineaţă mă sculaiu,
La fântână plecaiu,
Pe potecă necălcată,
Pe rouă nescuturată;
Poteca o călcaiu,
Rouă o scuturaiu Dragostile le-adunaiu,
Acolo dac’ajunseiu:
   *) Se face cu tulpanul, cu betele unei fete, la o stea mai mare, mai luminoasă.
   *) II zice fata când se duce să ia apă neîncepută (aqua virgo) — până a nu răsări soarele.
—    «Bună dimineaţa, lină fântână 1»
—    «Mai poftim, fată bătrână !...» (îmi dete scaun să şed).
—    «N’am venit să şed,
«Ci-am venit să-mi dai «Dragostile tele 8),
«Să mă spăl pe ochi cu ele î
                                                                   Dela mama, Făureşti-Vâlcea.
         3.  Descântatul sBobilor*
Voi 41 de bobi,—
Cum ştiţi a ’ncolţi,
Şi-a răsări,
Şi pământul a ’nverzl,
Şi pământu-a ’mpodobi,
.Şi Ţara-Româneascăa- arâni4), Dela Răsărit până la Scăpătat,— Mie, babei, să-mi spuneţi De (cutare lucru) adevărat:
Dac’ o fi bine, să-mi daţi bucurii Şi’n dreapta, şi’n stânga;
Dacă n’o fi bine, să vă tăiaţi».
                                                                   Dela mama, Făureşti-Vâlcea.
         4.         Descântec de dragoste Răsai soare,-frăţioare
Nu răsări pe garduri uscate,
Pe ţoluri vărgate;
   a) Tale.
   *) A hrăni, a nutrii.
www.digibuc.ro
134
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
Şi răsai pe faţa mea,
Pe ochii mei,
Pe obrajii mei,
Pe hainele mele,
Şi pe toate viersurile mele.
Şi dă-mi roşaţa ta pe faţa mea,
Să se uite ţara şi lumea la ea: Să se uite şi tânăr şi bătrân,
Şi rudă şi strin,
Mai vârtos (cutare).
Şi dă-mi razele tele Pe braţele mele:
Să se uite ţara şi lumea la ele.
Să se uite şi mic şi mare,
Şi tinăr şi bătrân Şi rudă şi strin,
Mai vârtos (cutare).
Soare, soare, frăţioare,
Cum e deştul ăsta mai mare Peste toate deştele,
Aşâ să fiu eu peste toate fetele. Vecinele mele, prietenile mele
                            [toate
Bălegi uscate sub picioarele mele •
                          [călcate.
Numai eu să fiu mai frumoasă Şi mai aleasă,
Ca un ban din vistierie,
Ca o iapă din erghelie, (herghelie) Ca mătasa din prăvălie.
                        Dela mama.
   Acest descântec îl zic fetele mari la răsăritul soarelui. Şi când zic: «Cum e deştul ăsta mai mare...» dau cu degetul din mijloc (cel mai lung) dela mâna dreaptă pela sprâncene.
       5.  Descântec de dragoste
   I)  Nu sug deştul,
     Sug o mură:
     Să-mi caute toată lumea ’n [gură.
  II)  Nu sug deştul;
      Sug o fragă:
      Să fiu la toată lumea dragă.
III)  Sug inima cui m’o vedeâ, Mai vârtos la scrisa mea.
                                                                                     Dela mama.
  Acest descântec îl zic fetele mari su-gându-şi   întâiu degetul cel mic; al
doilea degetul inelar; al treilea pe cel mijlociu — dela mâna dreaptă.
        6.  Descântec de deochiu
        Fugi deochiu Dintre ochi,
Că n’ai fi cu patru ochi Ş’ai fi cu doi,
        Ca şi noi.
Că cine a deocheat, a crăpat;
Cine a râmnit, a plesnit,
Dela (cutare) s’a părăsit.
Fugi ca vântu,
Să te potoleşti ca pământu.
  Cine descântă, freacă mereu cu degetele cele mari dela ambele mâini tâmplele bolnavului şi -i suflă din când în când în faţă-i. Se descântă de 3 ori.
                              Dela Marina M. Popescu (43 ani), Gor-uneşti-Vâlcea.
        7.         Descântec de deochiu Linge ciuta puii ei,
        De mititei Şi de golăşei.
Să lingem şi pe (cutare) în frunte, De deochetori Şi de deochetoare,
www.digibuc.ro
CULEGERE DB FOLCLOR DIN JUD. VALCEA
135
        De moroi Cu moroaica,
        De strigoi Cu strigoaica.
Că cine a deocheat, a crăpat,
Cine a râmnit, a plesnit,
Dela (cutare) s’a părăsit.
        Să rămâie curat,
        Luminat,
Ca rouă în câmp,
Ca poala Maicăi Preciste,
Ca ceasu ’n care s’a născut.
Aceleaşi formalităţi ca şi la cel precedent cu deosebirea că atunci când se zice: «Să Ungem...» descântătoare linge pe bolnav în frunte.              Dela aceeaş.
        8. Descântec de deochiu
Vântu mare a burat,
Pământu a crăpat,
        Deochetoru
        Şi deochetoarea
In pământ a intrat.
Să rămâie (cutare)
        Curat,
        Luminat,
Ca rouă ’n câmp,
Ca poala Maicăi Preciste,
Ca ceasu ’n care s’a născut.
Se descântă tot de 3 ori. -p, ,
                                                                                 ucis aceeaş.
        9.        Descântec de dragoste Pliuţ, voi chei de luncă,
Vestea să mi se ducă:
Prin toate satele,
Prin toate oraşele,
De fată grasă,
De fată frumoasă,
De fată bună de lucru.
—    Bună dimineaţa, lină fântână.
—    Mulţumim dumitale, fată bună, Şezi! — N’am venit să şez,
Am venit să-ţi aduc urîciunile
                                                                                       [mele,
Tu să-mi dai mie dragostile tele. Cum eşti tu viitoare Şi mergătoare,
        Pe matca ta,
        Pe pârâu tău,
Aşâ să fii şi cu mine astăzi,
        De a mă spălă,
        De a mă curăti:
                       j
        De urâciuni,
        De scăldături,
        De făcături.
   Se descântă cu’n fir de busuioc în apă. Comunicat de Dim. Popescu, seminarist şi cules dela Gheorghiţa Păştiţă de (30 ani), Baldovineşti-Romanaţi.
        10.  Descântec de întors
        Apă mică,
        Apă mare,
Apă din luna lui Mart,
Cum pleci cu sloae,
        Cu gheţoae,
Să speli vadu şi-l lămureşti,
Aşâ să speli şi trupu lui — cutare, De dătături,
        De făcături,
        De boale,
        De urâciuni,
        De clinca,
        De flinca,
        De urîta,
        De groasnica,
www.digibuc.ro
136
6. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI 6. M. POPESCU
De smoală, dela moară,
De rugină dupe cară,
De scuturătură, de găină Trupu lui (cutare) să rămâie Ca o bătătură măturată,
Ca o cămaşe spălată,
Ca o fată pieptănată,
Ca o nevastă premenită,
Ca o garoafă ’nflorită.
Ca o foaie de bujor înaintea tuturor,
Mai vârtos înaintea scrisei lui, De ursătoare ursată,
De către Dumnezeu dată.
   Se descântă în apă cu’n fir de busuioc, de 3 ori. Cu apa se spală cel bolnav, într’unloc curat şi bea din ea de 3 ori.
                                                                                   Dela aceeaş.
        II. Descântec de brâncă
        Brâncă băşicată,
        Cuţitată,
        Viforată,
        Inţăpată.
        Nu cuţita,
        Nu vifora,
Nu înţăpa cu suliţa Eşi dela (cutare):
        Din dinţi,
        Din măsele,
        Din gingii,
        Din falcă,
        De sub falcă,
        Din ochi,
        De sub ochi,
        Din cap,
        Din sgârciu nasului,
        Faţa obrazului,
                                      Melciu urechilor,
                                   Rădăcina măselelor1.
                            Să te domoleşti cu junghiurile tele, Cum se domolesc vitele la oboare, Păsărele la rămurele, Copile la legănele.
                                   In dealu lui Arvaş,
Şapte care de brâncă am încărcat, In faţă (sau în apă) le-am descântat,
Şi Maichii Precisti m’am rugat; Brâncă din murgu, sării, Potolitorul ţării,
Să te domoleşti cu junghiurile tele, Cum se domolesc vânturile. (Cutare) să rămâie curat Luminat,
   La naşi-sa de botezat,
   De Maica Precistii lăsat.
   Se descântă de 3 ori cu un cuţit în apă sau în faţa celui bolnav. Cu apa se spală şi gustă de 3 ori din ea.
                            Comunicat de N. Tănăsescu, seminarist şi cules dela Stana Răducăneanu (52 ani), Tutana-Argeş.
                                   .12. Descântec de brâncă
     Brâncă zece,
     Brâncă nouă,
     Brâncă opt,
     Brâncă şapte,
     Brâncă şase,
     Brâncă cinci,
     Brâncă patru,
     Brâncă trei,
     Brâncă două,
     Brâncă una,
     Brâncă niciuna;
     Eşi dela (cutare)
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VALCEA
*37
                                            Din dinţi,
        Din măsele,
                                            Din gingii,
                                            Din falcă,
        De sub falcă,
                                            Din ochi,
                                            Din gene,
                                       Din sprâncene,
                                            Din piele,
        De sub piele,
          Eşi,
          Piei,
          Răspiei,
          Du-te ’n văi,
          Du-te ’n pârae,
                                Unde fată cosâţă nu toarce, Câine nu latră,
                                      Că acolo îţi dă bere, Demâncare,
     Pâine şi sare,
     Cinstea dumitale,
Să rămâie (cutare) curat, Luminat,
     Ca steaua din cer,
Ca rouă din câmp,
Ca poala Maichii Precistii.
   Se descântă în apă cu 3 cărbuni aprinşi, cari se sting când se apucă de descântat. Cu apa cel bolnav se spală.
                                                                                   Dela acelaş.
        13. Descântec de bură
                                            Bubă albă,
        Bubă neagră,
                                           Bubă roşie,
        Bubă albastră,
        Bubă cafenie,
        Bubă cenuşie,
                                           Bubă de cal,
        Bubă porcească,
        Bubă ovreiască,
        Bubă nemţească,
        Bubă franţuzească,
Bubă de nouăzeci şi nouă de [neamuri,
        Nouăzeci şi nouă de bubi* Bubă de Iac,
        Bubă de uscat,
        Eşi dela (cutare)
        Eşi din boşogi,
          Din ficaţi,
                                            Din inimă,
                                            Din piele,
          De sub piele,
             Eşi,
             Piei,
                                              Răspiei,
        Du-te ’n văi,
                                         Du-te ’n pâraie,
Unde fată cosâţă nu toarce* Câine nu latră,
      C’acolo-ţi dă bere, Demâncare,
      Pâine şi sare,
      Cinstea dumitale,
Să rămâie (cutare) curat, Luminat,
                                        Ca steaua din cer,
                                        Ca rouă din câmp,
      Ca poala Maichii Precistii; Leac, leac, leac,
                                        Să dea Dumnezeu.
  Se descântă în dreptul inimii cu’n cuţit. Când se termină descântecul, cuţitul se înfige în pământul nu şade — însă — mult înfipt în pământ.
                                                                         Comunicat de acelaş.
www.digibuc.ro
J38
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
        14. Descântec de deochiu
        Păsărică albă,
      Cu coada codalbă,
        In jos se lasă,
        Pe piatră se lasă,
                                           Piatra crapă.
      Crăpa-i-ar ochii Cui a deochiat pe (cutare). O fi deocheat de femeie, Să-i crepe ţâţele,
      Să-i cure laptele,
Să moară pruncul de foame,
      O fi deochiat de fată mare, Să-i cadă codiţele,
                                       Să-i rămâie gâţile x)
      Să zacă de lingoare,
      Să nu se mai scoale,
      Să rămâie (cutare) curat, Luminat,
      Ca steaua din cer,
      Ca rouă din câmp,
      Ca poala Maichii Preciste.
   Se descântă în faţa celui suferind, în .apă, cu un fir de busuioc sau de mătură — suflându-i din când în când în faţă -şi scuipând în sec.
                                                                                    Dela acelaş.
      zj. Descântec de muma pădurii
U! muma pădurii,
U! tata-1 pădurii,
Ceartă-ţi câinii tăi,
        Căţelele tele,
        Caii tăi,
        Armăsarii tăi,
        Smeii tăi,
        Smeoaicele tele, *)
   *) gâţile = panglicele dela coade.
     Să nu vie la (cutare),
     Să-l zdrobească,
     Să-l zdruncinească,
Din somn să mi-1 deştepteze;
          Că eu,
     Cu focu te-oi arde,
     Cu mătura te-oi mătura,
     Cu apa te-oi îneca,
     Cu toporu te-oi tăia.
  De descântecul acesta se folosesc copiii mici. Când aceştia plâng noaptea se zice că, «au de muma pădurii». Atunci se cheamă o babă ce ştie să descânte. Aceasta ia un foc, o mătură, un topor şi o oală de apă şi se aşează în mijlocul uşii — afară — şi începe a descântă uitându-se mereu la un singur pom, iar mama cu copilul şade la spatele babei. Când zice: «Cu focu te-oi arde, aruncă focul jos»; «Cu mătura te-oi mătura» aruncă mătura jos, etc. Se descântă numai când soarele e pe muchie, adică e gata să sfinţească.
                                                                                   Dela acelaş.
        16. Descântecul Bobilor Patruzeci şi unu de bobi, Patruzeci şi unu de fraţi,
Cum ştiţi să ’ncolţiţi Şi lumea să arăniţi,
Pătulele să grămădiţi,
Tot asemenea să-mi daţi de ştirea [lui (cutare) De-o fi sănătos, să-mi daţi de
                                                                                       [bine,
Temeiul pe cinci,
La inimă trei;
De-o fi bolnav să-mi daţi Temeiu pe nouă,
La inimă două.
Se repetă de 3 ori.
                             Comunicat de d-1 Eugeniu Sachelarie, învăţător, Goruneşti-Vâlcea.
www.digibuc.ro
           GLOSAR
               DE
            GH. F. CIAUŞANU
                                                    A
Aburit, -ă, Expres. S’a culcat aburit (-d)
" S’a culcat bătut (după ce fusese bătut straşnic).
Ac, Expres, i. Să dai cu acul }i să pice (cadă) în cap de om. (pentru a arătă mulţimea (de oameni) mulţi ca frunza şi iarba, spuză, spuzenie, ca părul din cap, lumea-albă, bâlciu.
   2.  Vorbă bătrânească, «Omul de-ar aduce cu carul şi femeea de-ar risipi numai prin urechea acului; praful şi pulberea nu se-alege de casa şi avutul lor!»
   3.  Expres. A scăpat ca prin urechile acului. De-abiă a scăpat; ca din foc.
Acarât, (Acareturi) Ecaret.
Accilărătu, Trenul accelerat.
Aci, adv. Expres. AA e-aA = a) Aici e greutatea cea mai mare (acum e-acum), b) E foarte aproape de...
Acsâz, Acciz.
Acupât, Ocupat.
Acupâţie, Ocupaţie, Lucru, Treabă.
Adâlmâş, (Adâlmaşuri) Aldămaş - cinste intre cumpărător şi vânzător.
Aductât, ă, (Adoftât, ă), = înfiat, adoptat.
Alurisânie, (Alurisanll). Expres, adverb. De-afurisânie (afurisdnie) 1 De loc, de fel, câtuşi de puţin, niam, niam-di-niam; nici strop; nici picătură, cu-dat--dracului, nici-de-poftă, nici-de-rudă,
   să-i fi murit de dor, nici de sămânţă, nici (bobul, picătura, etc.) a dracului, nici de leac, nici cât negru sub unghie.
Agonisită v. Alergă
AgOStu, AgOStru, = August (luna).
Agurizâ — (ez) = A acri cu zeamă de aguridă. (în loc de oţet).
Ajdns, -ă -   1. Chiabur, bogat.
   2. înţeles cu cinevă; învoit cu preţul.
Alb, -ă, Expres. A vedeă alb în că-pistere. A pune şaua pe bălana; a prinde gura pânzei; a prinde chiag; a se procopsi; a-1 vedeă soarele; a-i pune D-zeu mâna’n cap.
Alba = 1. Zăpada: A dat alba — a nins.
   2. Ziua: A intrat alba’n sat — s’a luminat de ziuă; s’a făcut ziuă.
Albăstritilri, (pl. tantum), = Boeraşi; târgoveţi (în «albastre» haine); cioflingari, papugii (în sens rău), surtucâri, cioclovine, ciocoroade.
Albenăţ, -eaţă, = Bălaiu, bălan.
Alergă, (a), A munci, a chibzul, a strânge, a amirul. Subst. Alergătură = strân-sură, muncă mlşină, agonisită.
Aleşteu, Aleştele, Eleşteu.
Ăl-Iutu-i -săcurea - Dracu, Naiba. Cor-nea.
Alibzia, (a se -esc) = a încheiâ, a încleiă, a alătură bine de tot.
Alim&nit, -&, - Afurisit, «jurat».
Alt, ii, pr. Expres. A da’n altele (de frică «A se speriă rău de tot, a da în boala-copiilor de frică (spaimă),
www.digibuc.ro
140
G, F. CIAUŞANU, G, FIRA ŞI C. M. POPESCU
Amână, (a se), A se ajutoră unul pe altul. Mă amăti cu socru meu.
Amânât, adv. Târziu, inserat, la orice vreme, la miez de miez, de noapte.
Amărăiu, -ăie, Cam amar.
Amegiui (a), A Înşelă, a pengell, a potcovi, a încălţâ, pe amejul, a amăgi, a trage pe sfoară. Şi la Românii din Serbia: a ame-jui:       Giuglea-Vâlsan,
   Dela Românii din Serbia, edit. Cassei Şcoalelor, pag. 231.
Ameginiălă, (-eli), înşelăciune, amăgeală.
Ameninţă (a), v. Expres. Ameninţă cu piciorul, Schioapătă puţin din picior.
Aminte, adv. Expres. îmi eră aminte să (vând)... Ţineam să..; aveam interes să... Îmi făceă inima ca coada de codobatură să...
Amiral (amirui), (a), A câştigă, a strânge cu mărunţaua. Expres. Banii ce bruma-i armruie şi el îi dă pe gât, vorba cântecului:
     —   «Ce-ai făcut banii, voinice ?
     —   tl-am beut să nu se strice I
   In Ardeal: meruiesc — câştig (ung. nyemi).
Amiruială, Câştig «cu mărunţâua», strânsură, avere, mişină.
Amonlţie, Muniţie.
Amurţi (a), A începe să îngheţe (noroiul, nămolul, glodul).
Anănghie, Anânghe; strân soare, nevoie mare, strâmtoare, strâmtorare.
Anghiăţă, (fără plural), = Secătură; mănz-după-iapă.
Angin&r, Inginer.
Apă, Expres. Creşte ca din abă = Creşte repede, frumos, falnic (vorb. de fiinţe).
Arătărie, Arătare, nălucă; slută.
Arcir, -e, Expres. Şuşaua e ca arcerul. E bine bătătorită; e bună, e ca pielea, e să numeri parale pe ea.
Arite, Erete.
Arglnt-viu, 1, Expres. E ca argintul iute, vioiu -viu»! = E vrednic(ă) ne-
   voie-mare în limba basmelor româneşti = ca un prâsnel, ca scânteia, ca un smeu, ca un vârtej, se întorceâ numai într’un călcăiu.
   Vezi lucrarea: Dr. Ioan Urban Iamilc însemnări cu privire la limba basmelor populare româneşti, pag. 33. (Bibi. revistei Ioan Creangă) e şireată (şiret} Expres. Pieri ca argintul-viu!
   2. Expres. Par’că a intrat argintul-viu în ei (ele)! Se ştie că argintul-viu este foarte mult întrebuinţat în vrăjitorie. Intre alte descântece şi vrăji pe cari le fac cu el solomonârii, este şi «dătă-tura cu argint-viu», în care argintul-viu este trimis, pe drum, peste garduri sau vâlcele, la locul sau la omul care i-a fost sorocit, pentru a face diferite neajunsuri: dezbinare, vrăjmăşie; stricare de zăgazuri, înecuri ş. a. Când.' se întâmplă de trece prin vre-un cârd de gâşte, paserile încep a se muşcă una pe alta şi trebuie să le descânţi, căci altfel rămâi fără ele. De-acl expresia r «Par’că a intrat argintul viu în ele»! Spun oamenii că l-au văzut mergând titirez pe drum, ca şarpele.
Arhip&ţii (singular neîntreburnţat), Dracii; — Prin extensiune — duhuri rele, năluci, alte-âlea.
   «Du-te, mă, şi pe’ntuneric, că nu te-or luă (mâncâ) arhipeţii»!
   Cf. Aghipeţi, ghipeţi (ghiphiţi) — al Românilor din Serbia; = diavoli tartori. (Giuglea-Vâlsan, Dela Românii din Serbia, edit. Cassei Şcoalelor, pag.
   336—238; 247).
Aricii, 1. Lucru; Să vii să-ţi dau un aricii.
   2. Taină, lucru secret.
   Expres. Să vii să-ţi spun un aricii. Ardeal, Ţara Bârsei = măricel.
Arlndă, Arendă.
Arindaş, arindăşoaică, s. Arendaş, -ă.
Aristanţ 1. Puşcăriaş; arestat, prins ocnaş; ocnean.
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VALCEA
141
    2. Om cu privirea cruntă.
    Cuvântul aristanţ se întrebuinţează şi ca apostrofă pentru bătăuşi; cruzi, ne* miloşi.
Arzânte, înfierbântat; fierbinte.
Ârzulld, -e, Focos, iutac. fierbinte (vorbind mai ales de oamenii oacheşi).
-Asprâlu — Poreclă de om.
Âşâ, adv. Expres. Mai de aţă nu mai are cum! (Nu mai are cum de-aşâf) = (Foarte bun,-ă; Foarte frumos, -ă; Foarte bine pregătit, -ă), etc.
Aşeză, A logodi, a hotărî o nuntă.
-Âşteamătul încet, agale, când-şi-când. Expres. A se lud aşteamătul după, a se luă pe urmele cuivâ, a pândi dela distanţă, pe cinevâ, a paşte cu ochii pe cinevâ. Acelaş cuvânt cu aceeaşi însemnare în jud. Mehedinţi. Cf. I. Boceanu: Glosar de cuvinte din jud. Mehedinţi. An. Acad. Române.
Atârnă, (a), 1. A se codi; a se lene vi, a se înlenoşâ.
    2. A atârnă pe ouă, la clocit, a cădeâ pe ouă, a se pune să clocească.
Aţă, Expres. 1. A nu fi dator nici un căpătâiu de aţă. A fi liber de datorii.
    2.  II trăged aţa! II păşteâ păcatul, îl mână destinul de care nu poţi scăpă nici în gaură de şarpe. (inexorabile Fatum). Comparaţia pare a fi luată din aţa cu boabe înşirate pe ea, a ţiganului, ■care prinde găini.
    3. Aţa, de unde e mai slabă, tot de-acolo se rupe. Expresie egală cu: La omul sărac nici boii nu trag.
Aţătelnic, Acid-fenic.
                                                      B
Băbădâcn, — Poreclă de om.
Baboâne, (sing. rar întrebuinţat), s. n. Şancru, ulcere, furoncule, în genere: boli venerice.
Bacioâgă, Denominaţie injurioasă: Slută, arătare, oşlştie (vorbind de om şi animale)
Băcniţă, -e, Cursă (capcană) rustică pentru prins şobolanii (câinii).
Bădân,-e, Putină mare, butoiu mare.
Bahârniţă (Babârniţă) = Denom. injur.= cotoroanţă, băbule.
Balaoân, -ă, Oacheş, negriiş, tiuciuliu, găşper.
Baln&tă, -e, Spangă, baionetă.
B&jbă, -e, Oală mare pentru fiert, «oală
  ' de praznic».
Bălăciri, (a se, bălâcăresc, bâlăcăr), v.
    A face pe cinevâ cu ou şi cu oţet; a-1 înjură ca la uşa cortului (oborului); a ocărî.
Bălâure, -1, 1. Expres. Negru bălaure = verde închis, vorbind de verdele ve-getaţiunii înviorate de băligâruri...
    2. Grindă groasă pe care se pune podeala la poduri.
Bâlbăidş, -uşi Foc; jăratec, bâlbără. Expres. A pune bălbăiu} unei clăi, a da foc unei clăi.
    A trage bălbăibf sub cratiţă, a pune (trage) foc sub cratiţă.
Băle, (pl. neîntr.), Băle de untură = multă untură, (mai ales când este topită în tigaie).
Bălmăji, (a,-esc), bodogăni; a murmură,
. a spune vrute şi nevrute; a tăiâ la piroane; a spune cai-verzi pe păreţi; a spune la draci-uscaţi. Subst. Bălmăjeală = vorbă de clacă, nimicuri fleacuri.
Baltă, Expres. Mi-e baltă pe inimă! Mi-e greaţă, scârbă (propriu şi fig.).
Bălti (a se, -esc), A se slăbi, a se destinde (vorbind de aţă, funie, coardă).
Băltină, -e, Smârc, mlaştină.
Băltinos, -oasă, Loc jos, cu mlaştine, smârcuri, cu păpuriş pe el, băltăreţ, slă-tinos.
  Bâlvan, -1, Lemn mare, trunchiu, ştomp, par de ulucă.           .
  Bălvănl (a se), A se încălzi, a se încropi, a fi «stătut», aproape să se strice (vorbind de apă, băuturi).
www.digibuc.ro
142
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU-
   Rachiu bâlvănit = rachiu cald, stătut care nu e heutor.
   Adj. Bâlvănit, -d — Stătut şi căldicel şi fn jud. Mehedinţi, cf. I. Boceanu, op. cit.
Ban, Expres. Trăieşte ca hanul! ca boerul ca domnitorul, ca cucul în frunze.
Bancăua, (Bangăua) (fără plural). Expres. A pune bancaua pe... A se pre-pune pe cinevă, a bănui pe cinevă într’o afacere necurată A-şi luă păcatele pe..1,
Bangă, i. Bancă (de şcoală).
   2. Bancă (populară...).
Bănlcoala (-coalca), poreclă de femee.
Bănlţă, băniţi, măsură de capacitate (bucate). Expres. A coase băniţi, a sforăi în somn. (Se ştie că baniţele sunt cusute cu rădăcini de dud: sforăitul pare că imitează sunetul produs de rădăcina de dud când e trasă prin găurile făcute în păreţii şi fundul baniţei).
   Tot acelor ce sforăie (în somn) li se zice «A pornit-o cu porcii la jir* I
Bântui (a, eu bântui), v. Exp. Hoţii bântuie la moară, dau des pe la moară. (Cf. lat. ventitare).
   Subst. Băntuială, -iii.
   Adj. Bântuit, -ă. Omul sau femeea — după credinţele vulgului — care are năluci sau la care vine smeul (zburătorul) ca să aibă contact sexual (vorbind de muieri).
   Un fel de legătură amoroasă între cei muritori şi cei nemuritori — ca în mitologia clasică.
Banul, Expres, i. Banul e ochiul Dracului! E ispititor şi îndemnator la rele. Sunt diferite poveşti populare care ilustrează această zicală.
   2. A-l lăsă în banii lui. A-l lăsă de capu-i în plata Domnului a lăsă în porcii lui. 3. Banul muncit şade (pluteşte) de asupra apei — nu se prăpădeşte t
B&râcă, (a se) A se sul, a se căţără.
Bfirdâc, -e, Vasul de lemn în care se prinde rachiul din gurile ţevilor de «căzan*. (In jud. Gorj cuvântul acesta are şi alte însemnări: a) butoiu; b) găleată; c) ocă, cf. căpiţe (pentru măsurat merele, perele). In jud. Gorj, vasul de prins ţuica dela «căzan» se numeşte FuAe iar în dDolj: Gibăn şi Givăn. Bârliliul — Nume pr. de vale şi de râu_ B&şcăşui (a, a se,' -esc) A împărţi averea la copii (vorbind de un părinte); a osebl pe cinevă; a îndepărtă.
   Compară Desbdşcdşui (a) dela başca = separat, deosebit.
B&şicâ, te băşic (a), A bate măr; a sturî-cu bătaia; a bate in; a frânge (a rupe) oasele cuivă. — A scoate băşici.
B&tâI — Expres. A sta de bătăi, a. sta neclintit într’un loc; a se ocupă într’una cu ce vă — statornic.
Băt&tălnic, •& = de bătăi.
Bate (a), 1. Expres. A bate de lumânarea bate pe (cinevă) de moarte; a lăsă. mort de bătaie (bun numai să i se pună lumânarea în mână), a da căţeaoa; a. snopi în bătae; a bate chisăliţă.
   2. A bate sor’ cu moartea. A bate de lumânare; a bate la catarămă; ca pe hoţii de cai, a burduşi cu bătaia; a bate-frunza frasinului, ca la fasole; ca la. salteă.
   3. A se bate (cu multe). A se ocupă cu. multe; a se îndeletnici cu mai multe treburi.
   4. Bâtă vânt de vară pe dinainte-let se zice despre cei ce mănâncă până’n blană, despre mâncăi, infometaţi.
   5. Bătut, -ă, adj. în volt; amplu; bogat:
   a) floare bătută — învoaltă;
   b) creastă bătută — bogată (la cocoşi,, găini).
   6. Bătăi, Găsit de bătăi — epileptic, adj. Bdtdioi=nebunatic; năbădăibs, -ă_
Bfizdoaci,— e, Ciomag mare, măciucă,, moacă, văzdoacă, măzdrac, iron.: nuiaua, boabelor, (prin ext.) par, c&lvă..
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VALCEA
143:
   Acelaşi cuvânt, cu aceeaşi formă şi însemnare, îl găsim în jud. Mehedinţi. (Cf. I. Boceanu, op. cit.).
Bfizdocâş, -aţă, Cu resteul la brâu, ciumăgăş, aristanţ.
Bea (a). Expres. 1. Bea uscat! = dă de duşcă, a nu lăsă nici strop în fundul paharului, bea ţapăn. (Cf. franc, boire sec).
   2.  A bea apă după cineva (ironic) A se molipsi dela cineva, a luă pildă (învăţ, nărav) dela cineva.
Beat, -&, Expres. Beat făcut lulea (lemn; teiu)— Beat mort; tun, să toci lemne pe el.
Bechăr, Om neînsurat, holteiu, «nici muiere nici copii, ni ci un fel de că-pătâiu».
Bejârcă (pl. neîntr.), O bej ar că de pălărie (căciulă), o ruptură, o lepădătură de...
Belciu, Expres. 1. Legat belciu, — cot la cot, cobză.
   2. încuiat belciu — încuiat şi ferecat, încuiat tun.
Belea, -ele, Fig. Mcnstruele, sorocul, florile, periodul, (la femei). Belicimetru,-e, = Bicicletă.
Belterle,-ii, Bantă (de fustă), baieră; betăică, făşie.
BĂrbenlţă, adv. Expres. Sătul berbeniţă — Sătul carabă (vezi acest cuvânt), par’că e umflat cu ţeava. (în jud. Mehedinţi acest cuvânt = brădoaie, pu-tinică — Boceanu, op. cit.).
Beregătui, (-esc), Sugrum.
Berez&C, -uri, Brăţara de piele care prinde capul curelei ce iese din că-taramă.
Besâdă (Beseăda, Besădie, pl. neîntr.) Expres. A face besada cuiva, A face toporul cuiva, a face neajunsuri, buclucuri cuiva.
   (In Trans. băsada = vorba, cuvântul; în limba veche: a băsădui = vorbi).
Băşniţă, -e, Se zice unei femei urîte
   «cu foc», macioâlă; boală, ciumă, căş-ni că.
Beşoândră, -e, Li se zice în başchiiildy. în batjocură, fetelor şi femeilor. O be-şoăndră de fată.
Bete, (sing. neîntr.) Expres. A da pe-bete (un copil) A-l lepădă, a-1 avortă (cu intenţie) a da la gard (un copil).
Betegl ( (a» a se> *esc’ A betej't pom
Beteji ) = ^ace ran® (!°vindu-l) unui
Beteregl /pom' A se bete& = a » strică; la se îmbolnăvi.
Betegds, -&   1 Beteag, bolnav (despre oa—
Beteregăs, -ă l meni, pomi, fructe, ş. a)-
Beţâe, -ii, Musculiţele cari roiesc, când fierbe mustul, împrejurul butoiului sau prin beciurile cu băuturi.
Beţâu, -fie, Beţiv, beţivăn.
Beucă, -ci, Vâlceă, prăpăstioasă; văgăună, făgăş, hoagă, râpă.
Bia! mod de adresă, Fă; cutare; dodă; surato; gaică; leliţă.
Bie,-1, Taur. Cfr. la Megleno-Români; Per. Papahagi: Megleno-Românii (publ-Acad. Rom.) voi. II, glosar. De aclr a se bici = a da la bic.
Blrdţele, Cuvinte cu cari se chiamă raţele. (biri-biri-biriuţă, Trans.).
Biserică. Expres. Nu eşti nici tu vre-o-uşă de biserică! Nici tu nu eşti vre-cr sculă 1; vre-o poamă; vre-un sfânt; ai şl tu umblete —rele (curvia, cur— văsăria); nu eşti cinstit; nu eşti vre-un precestuit! v. botezat.
Bitolea (Bitolla), Expres. Par’că vit dela Bitolea! De-abiă mişti picioarele, vii agale; când-şi-cflnd; rara-rara; par’c’ai aveă ouă’n poală!
Bizadea, Beizadea Expres. A şedeă-ca o bizadeă. A şedeă ca comisia; nepăsător, fără grijă; liniştit; ca păşa.
Blagă, Lucru însemnat; bun (slav-blago). Expres. Nu-i, vre-o blagă! Nu-i vre-o brânză! Nu-i vre-o mană! Nu-i vre-o scofală!=In Ardeal: blagă = ave re -
www.digibuc.ro
3 44
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
   Intr’un cântec popular:
      *Blaga ta şi cu a mea *S’o mănânci cu lingura...
Slană, Expres, i. O blană de loc = un lot de pământt.
   2.  Vedea-te-aşi pe 4 blanel — în cosciug, tron, sicriu.
Bleasc, (pl. neîntr.), Sunt bleasc! — sunt năduşit (plouat) lioarcă, sunt tot o apă..
   2. Cămaşe cu bleasc de fluturi pe ea—Că-maşe cu fluturi mulţi şi deşi puşi pe ea.
Blenderău, Hai mană, pierde-vară, secătură, burtă-verde.
Bleoj, bleoajă, Găina cu moţ şi cu smoc de pene lângă ochi.
Bledmb, Bleot, moale; || gângâv.
Bleonc, -ă, bleg (de urechi) fleanc,-ă.
Bleoncăs, -oasă, Aceeaş însemnare ca precedentul cu cevâ mai multă intensitate.
Blestemă, (-a), Expres: Te blesteamă de te’ncuie în petre! Te blesteamă amarnic, rău de tot, cu gură de foc.
Soalcă, Rachiul e boalcă — e bâlvănit. (vezi acest cuvânt).
Boancă, Baragladină, cioară, (vorbind de ţigani).
Boaţă,-e, Drăcie, năsărâmbă; năzbâtie. Copilul ăsta se ţine numai de boaţe.
Bobeică (Bobită, Bobicuţă, Bobeicăfă), Oală mică.
Bobălnicâ, -e, Femee care ştie să dea cu bobii, să tragă bobii. Ghicitoare.
Bobi, (a, -esc), A căută, a cercetă de aproape; a găsi, a eftâ, a nimeri, a iscodi.
Şobolanii! Interj. Cuvinte cu cari se chiamă — mângăindu-se — bobocii (de gâscă, ide raţă).
Bobolete, -eţi, Inima paserilor.
Bodic&l, (a se, eu bodic&i), A dibui, a orbăcăl, a bâjbăl, a merge pe dibuite, a pipăi, a merge în dbdii.
   Subst. Bodicăiald, -eli.
Soerle, (pl. neîntr.), Sarcastic Râiell boale lumeşti,            .
   A luat vre-o boieriel — A luat vre-un guturaiu 1
Bogdăşie -ăşii, Boaţă, boroboaţă, năsărâmbă, nefăcută.
Băişte (pl. neîntr.) Expres. Vaca asta a dat în bdişte, se tot goneşte cu boii (taurii) şi viţel tot nu mai leagă; e mereu cu gdniţa după eal
Bolbolă (a, -ez), A bolboiă ochii, a holbă ochii; a face ochi mari; a face ochii cât cepele. Adject. Bolboiat. Cu ochii mari; cu gogdşile ochilor mari.
Bolborocea, Poreclă de om.
Băşici. Plouă cu bolboroci! Plouă cu băşici, cu găleata (uriceatimm.) plouă de’n groapă; e potopi In Ardeal: plouă cu bulbuci.
Bolbotlne (sing. neîntrebuinţat). Buruieni cari se culeg de prin locurile cu porumb şi se dau — tocate — raţelor curcilor, etc,. (Iarba-1 ui-Tatin, mierea-ursului, etc.).
   La Românii din Serbia, bolbotină = buruiană (în genere):
     ...«Mândrii cu ochiu făcui «Şi să iasă pin (prin) grădină,
Bolbordcl
Bolbordşl
     «Rupând câte-o bolbotină «Să nu-i bage nima’n vină.
   (Giuglea-Vâlsan, Dela Românii din Serbia, pag. 350 şi glossarul). Boldoaşe (fără sing.), Boaşe, testicule (om; animal).
   2. Motâlci.
Boiăşniţă (pl. neintr.) Mdlimă, «boală’n lume».
Bolocăn, Nume de bou.
Boltă, boite, bolţi — Corturile de pânză şi prăvăliile de sub ele,— în bâl-’ ciuri.
Bonc&ul (a se) Banii se boncăne la minei
       Am şi mulţi bani! n’am lescaie 1 Tufă de Veneţia, la mine...
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
145
Bdndriţă, -e, Omoâie (cf. virago lat. şi franc.) hudubâz.
Boranglc. I se zice tortelului (o plantă cu fire lungi şi supţiri ce creşte prin bozi şi lucernă). Expres. S'a ales bo-rangicul de... praful s’a ales de...
Borhăn, borh&ne, Pântece mare la vite; fig. la om.
Borhoâte (Sing. neîntr.), Maţe, măruntaie (la om şi animal).
Boroacă, boroace, -i, Umflătură, tumoare, gâlcă.
Boroboâţă, vezi boaţă, năsărămbă.
Boroşcodl (a se), A-şi aruncă ţărână (pulbere) in spate, ca blcul (buhaiul), (propriu şi fig.).
   Subst. Boroşcodealâ!, boroşcodire.
Bâsolo-bdsolo,Interj.: imită mersul greoiu sau leneş la om şi animale.
Bosongeac, Poreclă de om.
Boşit, Surpat, — boşoroglt.
Boştordg, -i, (Sarcastic) Moşneag, un-chiaş (probabil dela boşorâg = surpat, vătămat).
Bot-de-căluş, — I se zice aceluia (aceleia) ce sare cu gura şi spune, înainte de-a putea spune alţii — vorbe neadevărate; sau aceluia ce vorbeşte multe şi de toate; vorbăreţ, guraliv; aceluia ce vrea să se arate mai «cu moţ» = mai deştept decât ceilalţi.
Botezât, -ă, Expres, Nici tu nu eşti vre-un botezat! Nici tu nu eşti vre-o uşă de biserică, vre-un precestuit, şi tu mi-eşti o poamă 1 ce mai sculă mi-eşti 1 v. biserică.
Botdn, -I, Buton.
Bot6s, -6as&, îndrăzneţ; obraznic.
Boţălnic, -ă, Care se ţine de drăcii, de boaţe, drăcos; dracu’mpeliţat.
Boţorcân — Poreclă de om.
Bozdroânca—poreclă de femee.
Brabăte, Vrabie.
Brădoâică,-!, Vas de lemn cu un fund mal mare şi altul mai mic: cel mai mic are o fereastră cu capac. In brădoâică se
   păstrează murătirile («murăt&rii») oţetul de vin ş. a.
   Diminutiv: Brădoickiţă.
Braica, Nume de căţea; poreclă de femee.
Braileân, -i, (Brăilean). Precupeţ care se duce şi vinde în Brăila.
Braşovâlnic, -ă, Bun de gură; bun de spus gogoşi; (braşoave) flear, flecar, sporovăălni, sporoj&lnic, snovălnic, braşov&s; bun de braşoave.
Braton, -e, Breton.
Brazdă, -e, Expres. A fugi rupând brazde. A fugi mâncând pământul (se zice mai ales de oameni).
Brebenâl, -i, se zice omului albit de bătrâneţe sau celui tuns «la piele», chilug, ca genunchiul de bivol.
Broască, -şte, O broască de copil. Un copil mic, o loază de copil, copil numai cât luleaua, o bucătură de copil, un copil de leac.
Broatec (fără plural). Expres.: Fân verde, broatec, fân verde-deschis. Broa-tâc e în loc de buratec (în Oltenia brotac: să-l scuipi în gură ca pe brotâc!) Se ştie frumoasa coloare verde-deschisă a acestei broscuţe «crainicul vremei ploioase». Deacl metafora: verde-broatec.
Brumă, Expres. Cu brumă la cur Mort; «îngheţat»; bumbenit.
Brustănărie, -ii, Bostănărie, bostani, grădină de legume (zarzavat) sârbărie, vărzărie.
Bruşl (a se, -esc), A se dezmierdâ; a face exordiul iubirei senzuale (a se ciupi, muşcă.). Amor omnibus idem!
Bucă, -i, Ex. Ce mănâncă pune’n bucă! Se zice despre un om care se’ngraşe văzând cu ochii şi nesinchisindu-se de nimeni, nesimţitor.
Bucium, Expres. Eră cu cămaşă bucium!', eră buciumi
   Eră nespălat, soios, murdar, cu cămaşă neagră ca fundul de căldare, ca baciul, lutos, ca fiarele coşului, trasă pe coş, (prin cur).
www.digibuc.ro
146
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
Buciumă (a), A şterge o vită (cal) de năduşală, frecând-o cu un şomoiog de paie (fân).
Bucureştean, -1, Precupeţ care vinde la Bucureşti, care se duce la Bucureşti.
Budiână (Budiâncă), Nişte flori galbene, care chiar când se usucă nu-şi pierd coloarea. (Budiănci).
Budidâe, Bălării; Buruieni.
Budurdiu, -oaie, Trunchiu de lemn foarte gros, scobit la mijloc care se bagă in pământ şi ţine loc de ghizduri la fântâni (cihturi), fântânile făcute astfel (cihturile).
Bueze, vezi Budidâe.
Buhăit, Umflat la faţă, puhâv.
Buhdlea — Poreclă de om.
BujdtHă, -e, Colibă; cocioabă Creangă'. «bojdeucă». Cf. lat. casa-ae, germ: Die Hiitte; francez: hutte, baraque, cabane, chaumiăre.
Bulduşelnic,-ă, Scociorâtor,scormonitor; || hoţomăn, pologar, găinar, pui de giol.
Bulduşi (a, -esc), A scociorî; a scotoci || a cotrobăi, a şterge, a şterpeli, a pungaşi, a pingeli, a fură, a
prădâ.
Bulivârd, Bulevard.
Bulăg, Buluc.
Bumben ( adv' mort- A S^Pe cineva
Bumbenlt j Hmben (bumbenit) = găsi ( pe cineva (mort, ţâpăn).
Bun, -S, 1) A da cuivă în bună. A luă înţelegere cu cinevâ; a se logorosl cu cinevâ, || a se pogodl, a se legătui. A spune cuiva hotârîrea ta. a) Nu-i este de-a bună! Are să i se întâmple vre-o nenorocire.
  După mult râs, se zice adesea: De ne-ar fi de-a bună râsul ăsta! — ştiut fiind că după râs şi plânsul e gata I
  3.  Bun de mână-hoţ, hoţomăn, hoţonbg; cu «mâna lungă» Tot aceeaş însemnare o are şl bun de ghiară.
  4.  Bun-lucrul — aşâ se salută oamenii cari sunt la muncă.
   5. Bun(ă) de te scoală de pe boalăt . Foarte bună mâncare, etc.
   6.  Bun-de-buniţe (bunife) foarte bun, nou-nouţ.
   7.  A-i şti de bun (unui lucru) = trage toate foloasele ce se pot trage din cevâ.
Bungineolă, -oii, împânzirea cerului, cu nori, cu ceaţă, bură, pâlcă, negreaţă.
Bllrfe (Sing.: burfă neîntreb.), Ţoale, calabalâc, catrafuse, boarfe.
Burică, (a, -ez), A moşi un copil, a-i tăiâ buricul Vasilină de buricat — vaselină boricată.
Burlân, -e, Ţevile de lemn cari unesc capacul cazanului cu gura ţevilor de aramă ale putinei răcitoare.
Bârniţfi, -e, Ploaie ca prin sită.
Burniţă (a, -ează), A o da (ploaia) ca prin sită.
Burtă. Expres. Cu burta la gură îngre-cată, însărcinată; cu burta mare-gata să dezlege sacul.
Burticăle, (Sing. neîntreb.) Cartaboşi, Chişcă.
Burul (a), Onomatopeu pentru -a imită descărcarea armelor de foc.
   Subst. Buruit, -uri, uruiălă, -eli Bu-ruititră, -i.
Buşneâg, -guri, Fum mult şi gros.
Buşni ( (a,-esc), A năvăli, a da iureş; a
Buştl \ ţâşni, a musti, a se năbol.
Buştean, Expres. Orb buştean (buştenit) orb de tot.
Busuioc, Expres. Sărac de miroase a busuioc.
   Sărac lemn, lipit, de n’are după ce să bea apa; sula şi căciula; de se uită în cer şi’n pământ.
Butuhân, Expresie Piciorul îi eră butu-hân! = umflat rău, ca butoiul.
BÎLzură (Buzttrină), I se zice unei oi albe care are pete negre pe bot.
                                                       C
Căcălâie (Denom. înjur.), Se zice unei femei molatece, moange şi proaste, «după
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
*47
   care se ţine căcatul şir 1», moto-loăgă.
Căcăniu -ie, Sarcastici Cafeniu deschisl cărămiziu deschis, tutunlu.
Căclura. Expres. 1. Nu te’ntreabă nimenea de ce ţi-e căciula. Nu-ţi ţine socoteală nimeni, nu te’ntreabă de ce ţi-e cojocul.
   2. Ironic. A pune căciula jos = a ţine doliu după cinevă.
Cadalâc, -uri. O parte dintr’o postăţă; o bucată de loc semănat.
Cădeâ (a) 1. Expres. A cădek la Sf. Daruri.
   2) A cădea la pensie.
Câier, -e. Expres. A se ţineă caier. A «se tot certă, a se tot bate, a se certă furcă. C&ine. Expres. Nu căută câinelui, caută al cui e câinele!
Cal. Expres. 1. Calul frumos se fură singur; Calul frumos se laudă singur. 2. A-şi încură caii e a-şi face mândrele; a-şi face damblaua, tabietul, gustul. Câlă Denom. injur. Femee leneşă. E o călăi De-abia merge pe pământ de lene ce-i este 1
   Ii e greu şi pământului cu ea 1 Face umbră pământului de geaba 1 Călău, -âle. (vorbind de lemne),cam verzi, verdungi, cu mâzgă în ele, neuscate încă (cf. acelaş cuvânt din glosarul Agriculturei la. Români de T. Pamfile, publ. Acad. Române).
Căldăreălă, PI. neintreb = Negreală de pe fundul căldării.
Cale. Expres. 1. A luă calea din picioare (cuiva'). A luă drumul din picioare (cuiva).
   A-l scuti de-a mai merge, a merge în locul lui.
   2.    De calea asta. De data asta. Calea’naltă, Drumul, vizita pe care-o fac tinerii (însurăţeii), la o săptămână după cununie, pe la socrii-mici.
Calea-valea = Treacă-meargă 1 Fie! Mai merge 1 mai înţelegi du-te vino.
Calic (Calicâs) -ă. Măscăricios, ocărit care vorbeşte fără perdeă, porcotds.
Călilâr (numai la singular). Lucru bun, blagă. Cocenii sunt călifăr, nu mai altceva! Cocenii sunt buni, sunt foarte bine păstraţi.
Călugări, (a -esc), Femeea sau omul netrebnic — în căsnicie — călugăresc pe tovarăşul (tovarăşa) lor de viaţă.
Căluşu’-dracului. = Se numeşte femeea zbanghie, bătăioasă, cu umbletele-rele (curvă) || Baba-cloanţă, calul-dracului.
Cămaşe, -1. Expres. 1. A se îmbrăcă pe cămaşă aia 1
. A se pune pe-aşă ceva, a-şi pune serios în gând să..., a-şi pune şi capul, numai să... a se face luntre şi punte, a face pe dracu’n patru.
   2. A luat-o numai cu cămaşa după ea! A luat o fată săracă, a luat-o numai cu treanţa după ea; cu mânile’n sân; o sărăciei în pielea goală.
Cămăşuiâlă, -eli. = o pojghiţă ce se face de-asupra vinului; prunelor puse la fiert. 11 Pojghiţă — în genere.
Camizdn, Camizol (In Dolj: Zoavct).
Cancionlt, -ă, Amărît, slutit, rău agonisit, pocit, slut, schlodit, schilbm.
Canofea, -isle, Canapea.
Cântă (a) Fig. A cheltui, a nimici, a risipi.
     Banii i-am cântat de-atunci!
Cântec, -e, Expresiune: Te pune lumea în cântec.
   Ai să faci vorbă satului, ai să fii de proverb, de pomină, de poveste (sens pejorat.).
Cânură, -i, Jurebii cari au fost văpsite.
Cap’, Expres. 1. Vorbeşte tdt a spargere de cap. Caută ceartă cu lumânarea; are sămânţă de vorbă; e cu arţag-
   2. Capul să trăiască; că belelele cură!
   3. A pune capul jos. A aţipi, a trage un puişor de somn, a’nfige cornul în blana patului, (a dormi).
www.digibuc.ro
148
G. F. CJAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
   4. ^4 pune capul cuiva (la ceva). A veni
   de hac cuiva.         •
   5. A fi (pus) pe cap. A fi hotărît sau să omoare sau să fie omorît, a-şi căută moartea, a-şi primejdui viaţa «ori Caesar, or nimic».
   6. I s’a pus cu capull S’a supărat foarte rău; eră să crape de năcaz (de ciudă); nu mai puteă de năcaz.
   7. Nu mă las odată cu capul! Nu mă las, chiar de-ar trebui să mor 1 (să-mi pun capul) 1 o să mă las când o da cu tămâie (ţărână) peste minei
   8. Mi l-am suit în cap! Nu mai amtraiu cu ell Mi-am găsit mantaua cu el.
   O să am de furcă cu...
   9. Mi-oiu ţinea-o cu capul că...
   M’oiu căi şi mort, că...; M’oiu căi cât oiu fi; câte zile le-oiu aveă, că_
   10.  Se uită peste cap! — îşi caută în pungă, îi sfârăie coliva’n piept; o să lepede potcoavele; sapa şi lopata!
   11.  A se apucă de cap-de-veac. A se apucă de-o lucrare care cere prea mult timp şi prea multă sârguinţă.
   IZ. A fi cu capul-mare. A fi încăpăţânat, capsomăn, arţăgds, cu resteul la brâu, gata de ceartă.
   13.  A-şi băgă capul în moare de sare pentru...
   A se pune luntre şi punte pentru, a face pe dracu’n patru pentru...
   A-şi pune capul (sufletul) pentru...; a se pune la canon pentru...
   14. A ieşi în cap (unui lucru).
   A-i veni de hac; a-1 prăpădi.
Căpăte, Măsură rustică de măsurat merele, perele (o ocă).
Câpetele, (plural) Capitalul.
   1. Expresie A-şi scoate din capete.
   A se despăgubi din destul, a. A da pe capete: A se grăbi || a da zdravăn (vorbind de o bătaie) a da ca'n saltea, ca la fasole.
Capră. 1. Expres. A băgă’n corn de capră a da de lucru cuivă; a-i da de furcă.
   Z. Fulgeră la cornul caprei: (S. V.), n’apuci să mulgi vita şi ploaia s’a şi pus.
   3. A da’n capră (Capra = compasul dogarului.
   A scoate la văpsea, la un limănj la un capăt (cu cevă sau cinevă).
   «Nici dracu’ n’o mai poate da’n capră» se zice când un lucru este, sau se pare numai, a fi, imposibil.
                                                                                   O a doua foaie de
Căpthg, -uri    pânză care se coase pe
Cuptîkg.        dedesubtul spatelui şi
                                                                                  . piepţilor dela cămaşă.
Car, cară, Expres. A-şi da carul de cineva. A se legă de cinevă, a viză pe cinevă; a împunge pe cineva.
Câră (pl. neîntreb.). Expres. A stă (ţineă) de căra cuiva. A-i purtă sâmbetele; a-1 paşte; a stă de capul cuiva; a stă ciocan; pe cineva.
Carâbă adv. A se face carabă (vorbind de vite) a se sătură bine de tot, par’că ar fi umflate cu ţeava (de boală, de omeag sau de nutreţ).
Cărăbăn,-) cărăbănesc (ase), Ase umflă (vorbind de vite, mai ales) de sătule sau de boală.
   Adj. Cărăbărdt, -ă.
Carabină, -ă, Afară de înţelesul de puşcă (armă) mai însemnează figurat: femeie, iapă, etc., scurtă şi groasă, ghimotdc de femeie, o durdă, de...
                                                                  Caramdă (pl. neîntreb.). Boale în lume, boleşniţă, boale molipsitoare,epidemie.
Cărătdnie (pl. neîntreb.). Expres. Nu mai e de cărătenief Nu mai e de nici-un Dumnezeu 1 S’a isprăvit! Nu mai ştii ce să facil Nu mai ştii încotro s'apuci 1
Caraveiu, -ie, = 1. Frântură de lemn, de câmat||sac scurt jj om scund.
Cărbujăn, Cărbujâni, Cărbuni aprinşi; jăratec.
Cârciu, pl. Cârduri, cârci, Ciorchină de strugure (mai pipernicită).
Cârceag (pl. neîntreb.).
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VALCEA
149
Cârd, Ciopor, stol. Expres. Nu-mi bag în cârd cu ei! Nu vreau să am de-a face cu ei, N’am nici în clin, nici în mânecă cu ei, nu bag în plug cu ei, nu md’ncărduiesc cu ei.
Carate, -ţi. = ironic Muci (la om, la oaie ş. a.).
Cârlâni. Se numesc, în batjocură cocoloşii nemestecaţi din mămăligă.
C&rl&ânte, -ănţl, Cârlionţi.
Cârnat, -ţL Epres. Sătul cârnat (vorbind de om. Sătul până’n gât; bărbeniţă, făcut tobă, făcut carâbă, cu burta doldora, să omori păduchele pe ea, sătul ca’n ziua de Paşti.
Carne. Ex. Mi s’a mâncat de carne cu. Am păţit rău de tot cu. Am avut de furcă.
Carne-vie. Came roşiatică-închisă, care rămâne dupăce se rupe o bubă sau se stoarce puroiul, ori se scutură viermii.
Cărnotli. (E întrebuinţat mai numai pluralul). Se zice şl cdmofte. Bucăţi de came sfâşiate depe trupul, din carnea cuiva; şofile de carne, fletiici de carne.
Cărşănle, -ii, încurcătură, afaceri de bani; cârcotă.
Cârşălnic = Cârcotâş; rău-platnic târâe-brâu (în înţelesul vechiu al cuvântului) chichiricbs; maţe-pestriţe, inimă-rea.
Cârstov. Expres. (Fără niciun cârs-tov = fără ni ci-o noimă, fără niciun Dumnezeu.
Casă = o urare: Să dea Dumnezeu să-ţi faci casă de sticlă!
Cascăuiu, -uie, Gură cască; burtă-verde, prostănac, soarbe-zamă, zevzec, papă-lapte. (In Trans. — căscăun).
Căsoâie, -1. Pivniţă de lemn (prin pod-g6rii); cramă.
Catână, -e, A fi catană = A fi beat turtă; a fi cu chef, a se catătA.
-Caţadn, -oană, Li se zice copiilor în loc de afurisit!
C&ţ&landru, -ă, Mărişor ; dolofăior, groasnic.
Căţăl&rie (-eală).= Perioada când ia căţei o căţea; || «luarea» de căţei.
Caţaveică = O caţaveică de oală = oală micşoară, potrivită.
Căţea (Căţâ) -ele, ironic = s. f. 1. Gura (omului) Leagă căţeaua!=Tacă-ţi gura I Bun de căţeă = Bun de gură, guraliv, z. Raniţă, cu căţeaua la spinare!
   3. Săptămâna căţelei.
   Săptămâna căţelei eră, pe vremuri, săptămâna pe care o mai slugări k servitorul — după încheierea anului pe care fusese năimit. Eră un fel de «fuiorul popei» şi nu coprindeâ micile lipsuri pe cari le-ar fi avut argatul în cursul serviciului său.
   «Săptămâna căţelei» eră o condiţiune cunoscută tuturor şi îndeplinită fără a mai fi pusă în legăturile dintre stăpân şi o slugă. Eră făcută atunci fără: milă de silă ţi dor de nevoie.
   4.  A da căţeaua pe cineva. A tâmul, a-i da un frecuş, a făţul pe cineva, a-1 luă la refec, a părul, a-i muiă oasele, a-1 scărpină la spinare.
Catarigă. Se zice unui bătrân verde, care se ţine bine. In pravila Mat. Basarab (pg. 345): «Cătărig iaste dela 15 ani până la zz».
Căută (a). A căută cuiva ogodul, a se purtă omenbs cu cineva, a-se purtă cinstit; a-1 trată prieteneşte; după obraz.
Căzan.— Căzan.
               ’ Vama căzanului.
Căzănit, -uri. Căzăneală i se mai zice
                                 Căzăneală şi negrelei de pe fundul ars . al căzanului.
Ceacâr, (plur. neîntreb.). 1. Un fel de vârtelniţă mai perfecţionată, z. Calul care are ochii vărgaţi cu cercuri alburii şi concentrice.
Ceapă, -e, Expres. Cu ochii cât cepele! cu ochii mari; ca de broscoiu.
Ceas! «Interj. Sinonim cu cuşti
www.digibuc.ro
15°
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
  Ceb&lă, >e (denom. injur.) = Secătură; oşlştie, loază; arătârie (Apostrofă p. copiii neastâmpăraţi).
  Ccbălul, (a, -iese), A strică || a deflorâ, a silul, a dezvirgini; a schidoh, a râsul a-şi face râs de.
  Cecăll (a, -esc), A cicăli. Subst. f. Cecă-leală’, cecălitură.
  Celăratul, Accelăratul (tren).
  Celi, (a, a se) celesc, A coace prost, un porumb; o pâine a pârporl. Subst. f., celialăf, -eh, adj. celit, -ă.
  Cepaş, -I, Primele urme cari se fac pe noroiu după ce a plouat. Aceste urme se usucă apoi aşâ de bine, că poţi să mergi pe ele, fără să te mânjeşti de nămol. Cer, Expres, i. Ase uită în cer şi’n pământ. A nu mai şti ce să facă (ce să creadă); încotro să mai apuce; cum s’t> mai sucească.
    z. A căzut cerul pe el! = S’a posomorit, s’a îngrijorat, s’a făcut ca pământul.
    3. (Om) fără ccr, fără pământ, Strein pe lume, fără nimeni pe lume; ca un câine al nimănuia, singur-cuc, sula şi căciula.
    4.  S’a rugat cu cerul cu pământul... S’a rugat ca de-un Christos, s’a rugat din toată inima...; să-l fi rugat aşâ pe un Turc, mân că carne de porc...
Cercâl, cercei. Expres. Prunele stau cercel, pe creacă. Stau îngrămădite; stau, par’că sunt puse cu mâna; e întuneric (negurime) de prune.
Cerciflcat. Certificat.
Cercui, (â, cercuiesc), Casa de drugani sau de straveţi (traverse de lemn) pentru a puteâ să fie lipită şi tencuită se cer-cuieşte: i se bat adică pe drugani nuiele despicate (cercuri) în forma aceasta. Ixxxl Cu acest chip tencuiala poate să se lipească şi să stea pe zid. Subst., n. Cercuit; f. Cercuială. Cetârnă, -e, Vas de doage întins, scund şi cu un singur fund de formă elipsoi-
   dală,—în care se scurge mustul dtla «botul linului».
   Un vas analog întrebuinţează cârciu-marii,—lângă tejghea—pentru a ţine sticlele în ghiaţă sau în apă rece.
Cetâţie, Citaţie (la judecată).
Câva pr., Cevâ.
Cezv&rte, -1, 1. Ciosvârtă (de came). 2. O spărtură (bucată) de lemn.
Cezvârţi, (a, -esc), = A face cios-vârţi = bucăţi.
Cheltuială, -eli. Figurat: A da de cheltuială. A da pe sub fălci (cuivâ); a da câţiva potâmbgi; a trage câţi-va pumni, a bate, a da vre-o câteva calcaviire.
Chiciură, (Chice) -1, Primul cuvânt are şi însemnarea de ciudă, promoroacă. Expres. O chiciură (chice) de dovlete. Un dovleac mic; numai cât mâna; o ghighihce de dovlete.
   Chiciură, Chiciuri, = gloduri (de porumb) prizăriţi, mici, drugi mititele de porumbi.
Chicot, -e, Vorbe amestecate cu râs, râs pe înfundate, vorbe întrerupte de râs, Râsote (râsete).
Childă, «e, Chingă de fire de urzială, la ţesut, se zice şi de curea de moşie.
Chilmie, -11, Ţepi (ca la sanie) puse la carul lungit pentru a se puteâ cărâ lemnele mari, netăiate.
Childm, poreclă — Expres. Să vorbească şi nea Chilom, că fi el e om! = Să vorbească şi nea Ion, că şi el e om; — şi nea Vlad că şi el e din sat 1
Chingă, -i, = Sfoară de moşie.
Chioardă, Expres. 1. A trage cu chi-oarda, a se uită pe furiş, hoţeşte.
   2.  A se uită cu chioarda (ochiului). A se uită chiordlş; a privi cu răutate, şerpeşte, ameninţător.
Chidmb, -oambă, = care nu vede bine, ironic, chior.
Chlp-şl-samă = adverb. In aparenţă. Expres. Are şi el, chip şi samă, nevastă. Vorbă să fie. Se ţine şi el că e însurat.
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VALCEA
151
Chirnfev, -ară, Bolnav; bolnăvicios, cu sufletul prin flori.
Chisea, -fele, (chlsâ) Pungă (de bani); pungă de tutun. cf. Chisea = vas de dulceaţă.
Chisnovi, (a se, -esc), A se resfăţă, a se răsflocl, a se face îndărătnic şi pretenţios (vorbind de copii) a plânge într’una, Chisnovit, ~ă (Chisnovată).
Chişer, -e, Brăţară, cerc format de împletitură de gănj (nuiâ de ulm, etc.). Se prinde cu el capul porţii de stălpulei,etc.
Chit), (a se, chitesc). Expres.: A se chiti pe fugă = A se pune pe fugă, a-i sfărăl călcâiele; a o şterge,a spălă putina, a o ţull.
Chitie, -il, Tichie; scufiţă.
   Om născut cu chitie — om ai cărui ochi deoache foc; strigoiu.
-Chiţ&mie (Chiţimfee) -ii, Odăiţă mică de tot; chilie.
Chiţolu, Clin de pământ.
Chizăş, -i, lemnul care se pune pe pot-vale, de-alungul butoaielor ca să nu se mişte.
Cicoare, -i, Expres. 1. Par'că e bătut cu cicoarea pela ochi! Cu vineţele pela ochi; cu cearcăne (vinete) înprejurul ochilor.
   2.  Cu cămaşa ca cicoarea. Cu cămaşa nespălată, murdară, neagră, ca buciumul ca de baciu; trasă pe coş.
Cincă, Cinculeasa, Poreclă de om, de femeie.
Cioacă, -e, 1. Pseudonim pentru organul genital masculin.
   2.  Cuvânt de alintare pentru copiii mici.
   3.  Cioace. Surceltişele puse în gura ţevilor de cazan pentruca rachiul să curgă pe ele, drept în gaura bărdăcului.
   4.  O bucată de lemn sau un lemn adus care serveşte a ţinea uşile închise (la pridvor, la cramă ş. a.).
   5.  Deal înalt, ţurţăn; cucă, vârf «pe unde şi-a ’nţărcat dracul copiii».
Cioboâtă, -e, = Ghete, cisme proaste, vechi, rupte.
Ciocan, -e, 1. Păhăruţ (de rachiu mai ales).
   2. Aceeaş însemnare cu cuv. cioacă, No. 1 şi 2.
Ciocărt), (a, -esc), A tăiâ (lemne); Cio-cărtiturd.
   2. A tăiâ (în genere).
Cioclovine, v. Albăstrituri Ciocoroâdă, Albăstrituri.
Clocoti (a, -esc), A mâncâ (plescăind mai ales), Trans.—ciofăl (a).
Ciocule! Interj. Cuvânt de alintare p. copii mici.
Cioflingari, v. Albăstrituri Cioilă (ciohllă) 1. Carne multă;
   2. Om, vită cărnoasă (grasă).
Ciolfemp, -oampă, Şchiop, stricat; căruia îi lipseşte un picior (vorbind de scaune), fără deget (vorb. de oameni). Ciomnl, (a, -esc), v. A ciocni; a ciocni ouă de Paşti.
Clonâe, -ăi, denum, injur. Vacă, bou, slab, prăpădit.
Ciongărî (a, ciongărăsc), A ciupi din pâine, din turtă || A strică (ciungărl) (a). Trans. (Vezi p. Trans. glossar dela Doine şi Strigături de Iamik, Bârseanu), Ciopor pl. neîntreb. Stol; grup de oameni; de copaci. (Ciopbr).
Ciorovăi, (a ase, -esc), A face gură; a se certă.
   Subst. f. Ciorovăială.
Ciotorol, (a -iese), A vorbi; a conversă; a convorbi, a spune dela moşi-putrezi. Subst.: Ciotoroială.
Cir, (fără pl.) vezi Cleaşcă.
Cismuliţă, -e, Ghete p. femei.
Citov, cu scală, beteag.
Ciuhle, (sing. neîntreb.). Toate vasele (de pământ) ale unei gospodării; Toate dublele sunt pline cu lapte!
Ciucă, Expres. Ciuca lor, acuma!
   Norocul lor acuma 1 Le-a venit apa la moară 1
www.digibuc.ro
152
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
   Le-a venit şi lor rândul 1 Le-a ieşit şi plugul lor...
Ciuchiat, -ă, Ciumat, învineţit de boală, de bolire || costeliv|| învineţit de frig.
Ciulică. Poreclă de om. fem.:       Clu-
   licoaia.
Ciulpân, -I, Copaci răzleţi, rămaşi pe câmpii, pe ogoare, prin livezile de fân. De cele mai multe ori li se zice ciulpani celor uscaţi şi scorburoşi în care, cre-de-se, le place zmeilor să se acioleze. Povestesc bătrânii din corn. Făureşti (Vâlcea) că unui astfel de ciulpân, bântuit de zmei, i-au dat foc dupăce l-au fost găzuit. Şi ci-că au ars şi ciulpan şi zmei şi tot şi din văpaia de foc i-au fost strigând ăi zmei pe oamenii cari găzuise -seră şi deteseră foc cuibului lor; dar ei nu şi-au întors faţa l) şi nici n’au răspuns nimic, că ştiau că cum or răspunde i-a şi pocit. Şi-a doua zi, când s’au fost dus pela ciulpan, au găsit osânza zmeilor îngheţată ca săpunul, cât e faţa de arie — că cl-că smeii sunt graşi nevoie-mare. Sunt multe cântece cu ciulpanul.
   Unul zice între altele;
        «Foileană odolean «Cântă cucul prin ciulpan «Ioana-mi şade’n pat la geam «Şi-mi înşiră la mărgean...
   Iar bătrânii când noroceau (închinau) cu paharul, la zile mari, ziceau:
        «Hai noroci
        «Cele bune sâ s’adune,
        «Cele rele să se spele;
        «Duşmanii: să umple ciulpanii!
Ciumăg, -e, Ciomag; bâtă; bâzdoâcă. Măzdrac.
Ciumăg ăş, -1, Bătăuş; cu resteul la brâu.
Ciumăgeală, -eli. Bătaie cu ciomagul.
Ciumbll, (a, -blesc), A ştirbi (un vas).
Ciumblithră, -I, Ştirbeală, ştirbitură (a buzei unui vas) şi ciumbleald.
   l) Cf. Dante: Infernul (trad. Gane) cant. IX.
Ciumei! (a, -esc), A culege, a adună, a pigull. Am ciumelit strugurii, a pobârcl, a bobiţâ.
Ciupâg, -e, Uri, Iie, partea cămăşii fe-meeşti, din brâu în sus.
Ciuperl (a -esc), A câştigă (cu mărun-ţaua); a amirul cevâ parale I
Ciurciumăl, adverb. Expres.: Făcut ciur~ ciumkl. Făcut covrig (de frig, etc.).
Ciurciuvâse, vezi duble.
Ciut (şut) -& = fără coame. Expres:. Eu o ţiu de coarne şi tu zici că e şutăt — Când se încearcă tăgăduirea adevărului evident.
   (Cf. grec kytos).
Clădărie, -ii, O creangă plină de fructe, o rădăcină răsfirată (de cartofi etc.).
Clâpie (fără plural) Mulţime mare, sumedenie. stol, tâbără (cf. german. Klappen).
Clean, Expres, i. «Sătul clean = sătul până’n gât; 2. (Beat) clean = beat turtă.
Cloanţă, i. Clanţă; clampă.
   2.  Gură (omenească): bun de cleanţd-tacă-ţi cleanţal
Cleaşcă pl. neîntreb. Mămăligă rău făcută, cir, o fleaşcă de mămăligă.
Clenţănl (a, clenţăn), A vorbi fleacuri; nimicuri a căută cearta cu lumânarea.
Clenţds, -oasă, Palavragiu; colţbs; pri-cinbs, arţăgos; cu resteul la brâu.
Cleti (a; a se, -esc), i. A cleti — a zgudui, a clătină, a zgâcină.
   2.  Ase cleti pe mâini a se spălă pe mâini; a da pe mâini.
Cletinâ (a, a se, cleâtin), clătină (a, a se).
Clisă (fără plural). I se zice pâinei, care nu e coaptă bine; care e cocăf.
Cloci, (a, -cesc), Figurat: a plănui; a ticlui; a pune la cale; a conspiră.
Clocitilră (pl. neîntreb.). I se zice unui om slab, gălbinicios; palid la faţă.
Clocillmp, -uri (sing. formă), a) Suportul unei vârtelniţe; b) s. n. Cuib de hoţi;
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
I5J
   de votri; de tâlhari; conspiraţiune. Jandării au spart clociumpul hoţilor!
Ciot, cloţuri, Spărtură mică de cărămidă sau piatră întrebuinţată de zidari pentru a umple golurile mai mici.
   Cf. german der Klotz sau: der Kloss.
Cloţă, -e, i. Cloşcă. || Figurat: patroană, votru; pezevenghe; ocrotitoare; mijlocitoare.
Coadă, coade, coz!, Expres, i. A dat-o de coadă în vale! A feştelit-o, a dat-o dracului, a scăpătâ, a sărăci; a ajunge la lulele, la covrigi.
   2. Vaca std’n coadă = E slabă de tot.                        '
C... = testicule şi diminutivul cuvântului popular corespunzător, formează in popor un mod de adresă — foarte firesc dealtfel — al celor mai mari către cei mai mici şi este sinonim cu: neică! neiculiţă; nene; ciocule! Ca mod de adresă se întrebuinţează, către băeţi, şi numele şi diminutivul numelui popular al organului genital masculin.
Cdble, -II, Cobe figurat, loază (de copil); arătârie.
Cobile (întreb, numai la pl.). Crăcana de lemn pe care se aşează plugul când porneşte la drum.
   (Cf. lat. cubilc-is).
Coc&rlă. adverb. Făcut cocârlă, adus-leucă (făcut leucă) cocârjat, făcut obâdă-obădât, gârbov, gârbovit.
Cochie, -II, Corn de prescură sau de colaci.
Cod&lbă (a, codălbez), A se uită cu chioarda ochiului; Când codălbă ochii, mai-mai s'o iau la sănătoasa!
Codălăţ, -&, Cu coadă || lungăreţ; Pere codălate. \\păduche codălât.
Codărle, -II, Coderişte; Codie (mânerul de biciuşcă sau de biciu).
Codadş, Nume de vălceâ.
Cddlnă, Lâna tunsă dela coada oilor — ca să nu se murdărească.
   Se tunde primăvara înainte de tunsul oilor.
Coic&l (-esc, colciesc) t. A guiţă (vorbind de porcii prinşi pentru tăiat sau scopit). 2. Figurat = a chinul rău de tot; a smotoci, a chinul «ca pe Domnu-Cristos» a ţâpu1. (a chinul şi a face să ţâpe).
Colăc, -I, Expres. I. A-fi face coada colăc, a se lenevi; a se codi; a se da în sus. 2. Aşteaptă ca mortul colacul, cu nerăbdare ca pe-un codru verde, cu mare poftă.
Colcovân -i, Bulgăre (de zahăr, sacâz etc.).
Coleşi, (a se, -esc), A se sfârşi (de foame); a se pocâltl, a se hupl. (subst. Coleşală, adj. coleşit, -ă.
Cdlo (Acolo) adv. Colb, a colb.
Colvă, -e, Prăjină; beldie; păleaţa (ţiganului) ursarului.
Comilăstru (Comilâstric), Gumelastic (dela ghete, praştie). Se mai zice şl
. colimâstru; cumilăstru.
Concănia. Expres.: Bată-te concenia! Bată-te potca! Bată-te norocoul
Condltdr, Conductor (de tramvay, etc.).
Contragiu, -H, Negustor de cereale.
Conţaliu, -I, (Consahu), Consilier comunal.
Cop&rşteds, -oasă, înalt şi subţire, chibrit, deşirat iapă nemţească, cămilă bărzoiu, girafă, copreală, a plouat când l-a făcut mamă-sa.
Copil, -II, Expres.: Se ţine ca dracul de copilul mic. Se ţine scaiu de...; nu-1 slăbeşte o clipă; îl paşte... i-o coace...; îl urmăreşte pas cu pas.
Copil, -II, Expres. Copil curat = fată curată, fată virgină, fată cinstită, la locul ei, mireasa dacă a fost virgină, i se zice că a fost copil curat; sau «cum a făcut-o mă-sa», ca argintul.
Copi-copi, interj. Vorbe cu care se chiamă curcile.
www.digibuc.ro
*54
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
■Cdpil, -I, r. Partea balamalei care se’nfige în stâlpul porţei sau uşei.
   2.  Firul de porumb, care fiind în plus se rupe la prăşit şi se adună pentru gâşte. Copililor li se mai zice şl copiliţi iar acţiunea de-a copiii se numeşte copi-leald, copilit.
Copoios, -oasă, Care nu rabdă la ger, ogărcos.
■Coporâie, -i, Coada coasei.
   Expres. Apune-o în coporăe, a ticlui bine o minciună; a potrivi o minciună, par’că a fost pecete!...
Copreală, -J, Prăjină lungă; [[ om înalt, lungkn, iapă nemţească, novac.
•Copt, -ă, Expres. Sunt copt pe tine! Nu mai pot de năcaz pe tine 1 Iţi port eu sâmbetele, o să-mi vărs eu focul pe tine.
Corcolii (a, a se, -esc, mă corcân), A îngriji prea mult (de cevâ sau cinevâ); a răsfăţâ || a se corcorA = a zăbovi mult cu un lucru, a tărăgănl un lucru. Corconeald, -eli
Corii (a se, -esc), A se horţl, a se sco-vârdâ, a se scălciâ (vorbind de doage).
Corn, -e, -uri. Expres, i. A’nfige cor-nu’n blana patului (în pământ). A dormi dus; a trage un somn (lat. inire somnum, Verg). 2. A-i merge cornul! = A-i prii, a-i merge bine. (câte-odată în ironie) i-a lovit loava.
   3.  Cărnuri, O batistă’n cărnuri (plină) de... (O batistă plină de mere, pere...)-
Cornea, V. Ăl-futu-i-de... Săcurea.
Corvoseală, pl. neîntr. Goroveală, apă turbure, ciorofleacă, || mocirlă.
Coş, -uri, Horn, hogeag. Expres. Tras pe coş = f. murdare (vorbind de rufe); se mai zice şl: negru ca fiarele coşului.
Cosăci, (-esc, a se), A se pupăză, a se îngustă, a se strimtă, (dela cosăc = clin, triunghiu de pământ).
Cosdr, Cosoare, Expres. Se ţine cosor = se ţine vârcă; se ţine scaiu (de o treabă; sau înfruntă vârsta cu atitudinea lui virilă).
Cosorî, (a, -ăsc), A tăiă via (cu cosorul). cosorăld,-eli. Cosorît,-uri.
Costiv, -ă, Costeliv, firăv, sârmbs; par’că mănâncă numai de post; (numai scoici).
Cotârlăte (Cotârliţ) pl. neîntreb. Ocol, ţarc, coteţ, coşare.
Coteli, (a, -esc), A chivernisi, a chibzul; a brichisl, a rândul, a orândul; a îngriji. A. Pann: mirosiră, coteVlră...
   Adj. Cotelilnic, -ă.
Cotldn (cotron), pl. neîntreb. Un fel de zid, în formă de potcoavă, pe care se aşază cazanul.
Cotdc, -oace, Mânerul de care se apucă o roabă, (tărăboanţă). familiar ironic = Pisoiu, mârtăn, co-toiu.
Cotoârbă (fără plural), Belea, pacoste. Expres. A încăpeâ în cotoârbă, cu... a încăpeâ în mare grijă cu...|| a aveâ de furcă... a-şi găsi Bacăul cu...
Cotoleân, -ener Coadă, cotor || picior, os, în genere.
   adj. Cotolenos, -oasd" : înalt, os6s, înspi-ţat, copârşteos, înspiţat.
Caţolănds, -oasă, Guraliv, vorbăreţ, flecar, limbut; făcut la măliţă.
Coţopănl, (a se, -esc), A se munci greu cu o sarcină (în spinare, pe braţe, etc.). De-abia se coţopăniâ cu drobul de sare!
Cotroş], (a, -esc), a bulduşl, a scociorî, a cotrobăi; a sparge pământul.
Coţuş, -ă, Insinuant; viclean; şiret||neastâmpărat; iscoditor.
Covârnl, (a, -esc), A se pogorî, a se po-vărră, a zăvârnl. Soarele covârnise (se covârnise). Soarele se plecase spre seară, dedese în ailaltă parte. (Expres, aceasta ultimă se întrebuinţează şi când e vorba de îmbătrânire, la oameni).
Covârca,-!, Coviltir; (colibă acoperită cu trestie (coceni), pentru pândari, etc.)
Crăiţă,-e, Un soiu de ciuperci de pădure: galbene roşietice, bune de mâncat.
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VALCEA
155
Craiu, Expres. Nu s’a spart capul lui Craiul Se zice când se sparge vre-o oală, etc. — de mică valoare. Transilv.: Doar un e un cap de crai!
Craiăva, Numele arhaic al Craiovei.
Crăpă (a, crap), Expres. Crăpă ceasul! Dete Dumnezeul în finei în sfârşit. Crăpăt = arşiţă de soare, lipăr.
Crăpăcios, -oasă, Pepene (galben) care se crapă când se coace.
Crede, (a, a se), Expres. Ce te crezi? Ce socoteşti? Ce crezi-?
Credinţă, Expres. Vinde pe (in) credinţă, pe datorie, pe veresie.
Creştet, -e, Expres. 1. A-i scoate cuiva (ceva) prin... a-1 tot cicăll, a-1 tot dojeni, a-i tot aminti de-o binefacere pe care i-ai făcut-o. z. A-i scoate cuiva mâncarea (băutura) prin creştet. A-1 face să nu i se mai ştie de mâncare (băutură) prin multă cică-lire şi vrajbă.
Crilă (fără întrebuinţarea pluralului). Arhaic, Mulţime, sumedfenie, furnicar, ciopor, stol, clâpie (oameni, animale). Expres. Copiii se ţin crilă pe ududăi.
Crirină, -e, Ţarina şi livezile cu fânuri
Cri vin âş, -ă, Prune crivinaşe = Un fel de prune ce se coc în Iulie.
Cruci, (a se, -esc), A se minună, a’ncre-menl, a rămâne cu gura căscată, a înlemni, a îmmărmurl, a holbă ochii, a rămâneă scris pe perete.
Crudicidne,-!, dovleţi sau porumbi necopţi •
Cruntat, = a început să spună, pătruns prin tăiere
^ f Expres. Mi-este cu apropiere,
    \ Mi-este cu depărtare.
   Mi-e aproape; Mi-e departe.
Cdcă, -i, Deal înalt şi izolat. Ţurţân -ă.
Cucumeâ, -ele, Un fel de ieşitură în acoperiş care de multe ori e înzestrată şi cu ochiuri de geam.
Cucuţă, (a se, -ez), A se cocoţă, a se câţără, a se urcă. Adj. cucuţăt, -ă.
Cu-dat-dracului, v. Afurisanie
Cuiu, cuie, A aveâ cuiu la inimă; a aveă dureri de inimă-, cârcei, crampe la stomac.                '
   Figurat: a aveâ o temere,
Cdjniţă, -e, 1. Nicovală.
   z. Odaie cu nicovala; covălia.
   Ca la cujniţă = murdar; nemăturat (vorbind de îmbrăcămintea unui om sau de o odaie nemăturată).
Cuminte, Cumintele făgădueşte şi prostul trage nădejdel
Cumpănă, -e, Expres. Cumpăna nopţii, miez de noapte, la orice vreme, la cân-tatul (cântarea) cocoşilor, (la cocoşi), la miez-de-miez de noapte.          .
Cupi (a, a se, cupesc), A cupl o pânză (când cori), a strânge prea tare aţa şi a o increţl; a o face pungă.
Cuptuşâlă, -eli, Căptuşală, dos.
Cuptuşit, -ă, Expres. Cuptuşit de tuşă. foarte bolnav de tuşă; de trbchnă.
Cur, anus, şezut, dos.
   Expres. 1. Mă doare’n c... (de tine)! Puţin îmi pasă (de tine)! z. C... pământului. Capătul lumei, Măru-roşu, (finis-terrae).
   La c... pământului, foarte departe, unde a dus mutul iapa, la măru-roşu, unde-a fulgerat întâiu;la dracuîn praznic,unde popa nu toacă, şi unde fata nu joacă.
   3. Iute de c... Curvar, curvă.
   4. Aci capul, aci c... Se zice despre un om bondbc, scurt şi gros, ariciu pitic, ghimot&c, făcut ghimot&c, dop de sacâ, durdă.
   ş. Capul ţi-a mai fost odată la c... ironic: ţi-e capul prost, tont; păcat că-1 porţi pe umeri I
   6. A pătruns paiul cu c... de frică. O băgase pe mânecă; o sfeclise, nu ştiâ pe unde să-şi mai scoată cămaşa; cu capul a-mânâ, a mân că mucul lumânărei, a alergă la toţi sfinţii, i se făcuse părul măciucă, a se face verde de frică, a-i ţâţăl c... de frică, i se dusese inima din el (ea); i se dusese snaga din el.
www.digibuc.ro
156
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPEŞCU
   7.  Le-a tras prin... Le-a uzat, le-a murdărit (vorbind de haine sau rufe).
Cură, (a, a se, mă cur), 1. A curge, a curăţă a se curăţă, vorbind de vitele fătate.
   2. A se desvinovăţi: S’au curat unul pe altul.
Curătftră, -1. Locul de unde s’au scos trupinile copacilor.
Cireş, -ă. Cu curii mari, hudubăz, cu curul «cât târna».
Curm,-uri (Curmkte, Curmkiu, -eie), Bucată mică de frânghie.
Curmă, (a, eu curm), Expres. A curmă pământul. A da ţara’n două, a umblă mări şi ţări || a se face luntre şi punte a se da în vânt pentru... (cf. movere omnem lapidem), a face pe dracu’n patru.
Curtenăţ, -eaţă, isteţ, iscusit, cioplit politicos îndemânatic, cotel&lnic.
Curviştină, -e, (Curvoştină) Curvă, tele-leică, târfă, traftiroaică |] cuvânt de alintare pentru copile.
Cusut, -ă, Răcit rău, cu încheieturile oaselor cusute (scortoşate, pecetluite) de răceală.
Custură, -i, Cuţit făcut de «ţigan» (fierar) cu mâner — de obiceiu — de lemn.
Custurds, -oasă, Costeliv, tras, firav, sârmâs, cu sufletul prin flori.
Cuş! Interj. La zbaterea (zbăncănitul) mulsul vacilor, caprelor. Cf. Ceas!
Cuşbl, (a, -esc), A lovi, a bate cu pă-leaţa (beldia) cu cufba ursarilor, zlătarilor.
Cllşlă, -e, Casă proastă, colibă. Umblă din cuşlă în cuţlă = odăielnică, uşăr-nică.
Cuşmete, -ţi (Coşmeac, -uri), Bucată calup, bucătură, şneap.
Cutii Interj. Cu care se goneşte sau se mână un viţel.
Cutiăr, -I, Mămular, cercelar, tolbaş, vânzător ambulant de mărunţişuri.
Cuţit, -e, Expres. I. A fi pe cuţit -1— a fi în ceasul (în doaga) morţei.
   2.  A fi la cuţite — a fi puşi pe cap, certaţi rău, învrăjbiţi, pe cap.
   3.  Apă rece ca cuţitul — ca ghiaţa, de-ţi taie dinţii.
   4.  A-i sări cuţitul din teacă — a fi la ananghe, la aman, a-i plesni buza, la mare strâmtoare, a fi strâns cu uşa.
Cuza Expres. Ce, că n’ai fi tu al lui Cuza ţi eu al lui Băzoiu ?! 1 Se zice acelui ce vrea să se ţină, — pe nedrept — mare, de semenii săi.
                                                      D
Dâbilă (pl. neîntreb.), Beleâ, nacafă, năduf, necaz. In limba veche bir, dajdie — dabilar — perceptor.
Dănănâe, -ăi, Catrafuse, calabalâc. Dangâ (pl. neîntreb.), Vargă' dealungul spinărei cailor.
Dângânie, -ii, = Beleâ, pacoste, na-cafâ.
Dănţălău, (pl. neîntreb.), Petrecere zgomotoasă, larmă, zaiafet, chef.
Dăoagă, -e, Doagă. Expres. 1. Ii lipseşte o dăoagă. Nu-i cu toate sâmbetele 1 e sărit din balamale, zarpalatec, bezmetec deşuchiat, plesnit.
   a. A da în dăoaga morţei = a fi pe patul de moarte; a se luptă cu moartea, a fî pe mâna morţii.
   3.  A da în dăoaga copiilor — a cădeâ în mintea copiilor — A-şi pierde din minţi, a se desminţl.
Dăogi, (a, a se, -esc), A dogi, a sparge a da fundul unui vas.
Dăpău, -uri, Depou; cârciumă-prăvălie || Proprietarul unui depou. 8. fem. Dăpoaică.
Dăpusă (Depusă), Aproape să, fete cu ugerile (zătoârele) lăsate.
Dar, -uri, Expres. A dat în {luai) darul beţiei — S’a făcut un beţiv şi jumătate, roade cinzecile, a căzut în patima beţiei.
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
157
Dărângă (Dorângă, pl. neîntreb.), Par, părângă (de hârdău, etc.), băldie.
Darâp, -uri, (Ungur.) Alice mari de tot, pbşuri. A face darâpuri (ceva) = A face ciur, a face praf din praf.
Dârca, Poreclă de femee.
Dârd&i, (a, eu dârd&I), A tremură «ca piftia»; a tremură vargă, a tremură să-i sară ochii.
D&rdora. Expres. A da în dărdora ’n-surătorii. A căută să ’nsoare; a da ’n rostul însurătoarei = a vrea să se însoare şi mai multe nu (şi alt nimic).
Dârjâlă, -eli, Prăjină, păleaţă beldie.
Dârlăci, Poreclă de om.
Dâşovă, -i, Drăcie, Năzbâtie, năsărâmbă, nefăcută, ispravă.
Deal, -uri, (Dial, Ghial), Expres. A se Jace cât dealul. A se supără foc; a se face Dunăre, a tună şi-a fulgeră de mânie; a clocoti de mânie.
Declară, (a, declar), A vorbi de rău, a vorbi pe cineva, a ponegri, a scoate coarne cuiva, a calomniă.
Decodată, Deocamdată, până una-alta.
Dehămâ, (a, eu deham), A rupe de oboseală, adj. dehdmat, -ă.
Dermeni, (a, -esc), A uză, a strică (vorbind despre lucruri şi despre femei destrăbălate care îşi pierd îndată tinereţea şi frăgezimea), f. Dermeneală ([Dermenitără).
Descărcâ (a se), Toate se descarcă (sparg) în capul meu. Eu sunt tobă de bătaie, cal de beilic, cal de poştă, topor de oase.
Desface (a se). Mi — s’a desfăcut capul —-Mă doare capul.
Dessărâ, (a, a se, -ez), A pune peşte sau brânză în apă pentru a-şi mai lăsă din sare (lat. desallo (salio).
Desbăşcăşul, (a, -esc), A îndepărtă pe cinevă; a nu-1 mai face părtaş Ia ceva Desbdşcăşuială, -eli.
   Desbăşcăşuit, -ă.
Desmănţău, -I, = Derbedeu, pierde-vară, fluieră-vânt.
Desmoţăt, -ă, Desmăţat, ciufulit, vâlvoiu, nepieptenat.
Despănâ, (a, a se, -ez), 1. A ieşi pana de lemn dela o coadă de secure etc.
   2. A se descoase (vorbind de haine etc.).
Desp&nat, -ă, = descusut, ferfeniţă, lăn-ţuros, mai mult aţă decât faţă.
Deşt, -e,= Expres. 1. Nuiaua o dai după deşt — e mlădioasă. 2. L-a dat după deşt — a păcăli, a înşelă.
Detornl, (a, -esc), A alungă, a îndepărtă, a «dudul», a sgoral, a dotâml. Subst. f. Detorneală, -eli.
   Adj. Detornit, -ă.
Devesi (a), (în limba veche: a adăvăsi). a risipi, a «cântă», (o avere), a nimici.
Dezărtâţ, -&, Sminţit, sărit (din balamale) ţâcnit, şuiu, zăltat.
Dezgărdinâ, (a, a se, -ez), A dezlipi, a desprinde [la îndepărtă. Nuputeamsă-l mai dezgărdiniz de minei.
Dide, Poreclă, de om.
Dideăşcă, Poreclă de om.
DIhorţ, Divorţ.
Dilidlna (Dîrlidlna), Poreclă de femee.
Dimlgeană, -i, Damigeană.
Dipotaţ, -ţi, Deputat (Câteodată se zice numai ...de cameră = deputat).
Disagi, Desagi,
Ditai, loc. pop. = cogeamite, coşcogea.
Doaga,-e, Expres. 1. A da in dăoaga (doaga) copiilor a ajunge în mintea copiilor, a se desminţl, a da în anii maimuţei.
   2. A da în — morţei. A fi pe cuţit, a pune ochii în grindă, a fi pe lumânare.
Doamne-ajută— Expres. 1. M’am umplut de — Mi-am făcut-o singur eu; mi-am găsit beleaua, mi-am pus capul sănătos sub Vanghelie.
   2. A fi de doamne-ajută. A fi de ajutor cuiva; a fi o sculă (scofală).
www.digibuc.ro
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA SI C. M. POPESCU
158
Dobitocâs, -oasă, Care-i place să îngrijească de vite.
Docăni, (a, -esc), A certă, a mustră, a povăţul.
Dodrean, -uri -e, T6rişte, rămăşiţa nutreţurilor date la vite, şteplege, ştio-plfege. In Mehedinţi: Diodean = t6-răşte (torişte), (cf. I. Boceanu, op. cit.).
Ddftă (Fără plural), Scofălă; sculă Expres. Nu-i, de vre-o doftă! Nu e cine ştie cel nu-i vre-o brânzăI
Doi. num. Ex. Nu dau doi pe-un loc = fugeau de nu-i prindeai nici călare.
Dâldorâ. Expres. Sătul doldora! sătul carăbă, berbeniţă, ţâvă, clean, câmat.
Dolofâu, Crescut, mărişor, căţălândru. (Se zice şi despre om şi despre animale).
   Comparativ. Dolofăior,-oară.
Domnâstic, -ă, (dumnhtic), domestic, îmblânzit.
Domn], (a, -esc), A trăi bine; a trăi ca banul, a se răsfiră ’n bunătăţi, a trăi ca găina la moară, a pălătul,
Doplos), (a, a se, -esc), A (a se) obişnui, a «(se) roade», a dedă cu, a se obosi. Subst. f. Doploseală, Doplosâre, adj. Do-plosîty-ă.
Dosâla, Dosar.
Dotâmi, (a, -esc), A izgoni, a sgornl.
Dovedânie, -ii, Expres, adv. De dove-dânie nepomenit, — ne mai pomenit, (ă), extraordinar, din cale afară, minunat, uimitor.
Dovedi, (a), Cu înţelesul arhaic: a prididi. ...«că atâta (lume norod) «muriă, cât nu-i puteâ dovedi cu îngropatul». (Vezi: O. Densuşianu, Povestiri din Cronicari (Bibi. p. toţi, pag. 112).
Dovlăte, -eţt (Dolite), Dovleac. Expres.
   1.  Cu capu’ cât dovlltele. Cu capul cât baniţa (mare).
   2.  Nu ţi s’a copt dovletele, ai rămas tot prost, n’ai glagore la cap.
Drac, -1, Expres. 1. A da la o mie (la cinci mit) de draci. A da Ia toţi dracii;
   a drăcul, a drămui, a bălăcărl pe ci-nevă, ca la uşa cortului, (cf. lat. sex-centi,-ae,-a.).
   2. Fire-ai al dracului, azi şi mâine. O drăcuire mai straşnică.
   3. A spune draci uscaţi = A spune cai verzi pe păreţi, fleacuri, (nugae)-nimicuri, moşi-pe-groşi, a vorbi dahii, a vorbi de clacă, a vorbi de pe apa Sâmbetei.
   4. Şed ca doi, draci împuşcaţi = Se zice oamenilor cari şed îmbufnaţi, învrăjbiţi.
   5. Vezi tu pe dracu (unde şade)! Un fel de Quos ego... de ameninţare. Iţi arăt eu pe dracu (= unde şadel).
Drag, -ă, Expres. De drag, de el (ea). Frumos, bine gătit (dichisit), (propriu şi ironic).
Drăgălău, -1, ibovnic, amant, iubit, vezi desmăn n ţău.
Drâgle (sing. neîntr.), Vase de orice fel: baniţe, cutii, vase de doage, etc. Dream, (Dram, -uri), Expres. Să-l put în dreamuril Foarte scump, scump focul nestins! scump otrăvit, sărat... . Dr&mu) (Dremui, a, -esc), A drăcul, a da la răi (draci), a mustră, a dojeni, a certă rău, a da la o mie de draci, a drăcul cu ce nu mai e, l-a drăcuit (pe cinevă) de n’a mai rămas, l-a ’ncuiat în. pietre.
   Subst. f. Dremuială,-eli. Drămuire,-i. Dreapta, Mi-este ca mâna dreaptă! Mi-este de mult ajutor, mi-este de neapărat ajutor.
Drept-Dumnezeu, 1. Un fel de moşior (colăcel).
   2. A şedeâ ( a fi) drept-Dumnezeu. A. fi (şedeâ) de formă; numai cu numele;, de ochii lumii.
Drum, -uri, Expres. A vorbi alăturea cu drumul. A vorbi a spargere de cap-,. a căută cearta (bătaia) cu lumânarea; a te scoate din sărite (balamale) a vorbi în neştire, (beat etc.) a vorbi prosteşte-
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VALCEA
Drumâş, -I, Drumeţ, călător.
Duce, (a se), Expres. A se duce încolo, ca omul. A se duce, ca omul, în poiană; la spatele casei; după casă; la căcăstoare, se duce în câmp; pe (în) poiană, să-şi facă treaba (mare, mică), — afară. A se duce să-şi facă nevoile.
Duciped (Ducipăţ, ducipetil), Bicicletă.
Dudo&le (Dudulean), dimin. din Teodor.
Dudui (a), Este şl onomatopeu:
     «Făcuiu gâtul pâlnie,
     ♦Şi turnaiu de duduie!» dar este şi cu însemnarea de a goni, a detoml, a îndepărtă, a disţera (a exilâ), a dotârnl. Subst. f. (vechiu) Dudulturd, Duduiald.
Duduldiu (Duduleân, -oaie, -lăne), Lu-gerul de ceapă care poartă în vârf seminţele.
Duî, Duh Sf. In numele Tatălui ţi al Fiului ţi al sfântului Dufl
Dugds, -oasă, încăpăţânat, capsomăn; cu capu’ mare; || posac, închis, taci-tiirn = dâchs, căruia-i scoţi vorba din gură cu cleştele.
Ddhnet, -o, ( „            .
_ .        . < Putoare, miasmă.
Duhoare, -i, (
Dulce, figurat = ieftin în opoziţie cu acru, sărat = scump.
Dumnezeu. Expres, i. Nu mai ţtii de — Nu mai ştii încotro s’o apuci; pe unde să scoţi cămaşa, a) Nu- i de nici un —nu-i bun de nimic nu face o ceapă degerată, (un ban); nu mai e de ni ci-o lege.
   3. Nu mai ai nici-un — Nu mai ai
    nici-un căpătâiu, nici un Cârstov, te uiţi în cer şi ’n pământ.
    4.    Acolo l-a bătut — Acolo a rămas, acolo a fost năpustit (părăsit). Dunăre n. p. Expres. 1. A se face Dunăre. A se supără foc; a veni mare (vorbind de rîuri).
    2.1 A trece Dunărea pe cinevă. A dojeni straşnic, pe cinevă, a trece Oltul pe cinevă, a-i trage un făier, o săpuneală.
159
Duşddc, (e, -uri), Lemn gros de ars, tru-pină, doascd, chituc, ratavei gros.
Duşi, Expres, adv. Nu e ’n duţii ăr bunii Nu- e’n toate apele lui; nu-i sunt toţi boii acasă, nu e în toate-Sâmbetele.
Du-tc, vino! Treacă-meargâ! Fiel calea-valeal Tot ar mai merge 1
                                                    E
Eftâ, (a se, -cz), A se află; a se găsi; a se descoperi; Hoţii n’au putut fi eftaţi.
   La Românii din Serbia verbul acesta are forma: ieftâ (a se) şi însemnarea = a se iv1. Cf. Giuglea-Vâlsan, op. cit. glossar.
Eftidr, -oară, Cam ieftin; de chilipir-
Ete! 6tete! interj. Uitel iatăl
                                                    F
Face (a). Expres. 1. Să nu-ţi faci, că..-= Să crezi, că...; E probabil, ca...; E de crezut, că...; E aproape sigur, că..-z. L’a făcut, cum i-a venit la gtird^ L-a făcut ca pe-o albie de porci; L-a ocărît; i-a strigat câte şi mai câte; l-a făcut cu ou şi cu oţet.
Făi, (a, a se, -esc), A zice unei femei: fa F
Făina, (Se aude şl fdlnă). Expres. I-a trecut—prin traistă! I S’a scuturat floarea, şi-a trăit traiul, şi-a făcut rândul, nu mai face două parale, fosta-i lele când ai fost...
Fâlfână, -e, Expres. O fălfand de varză = varză afânată, bureţoasă.
   Fălfănds, -oasă.
Farafastâcuri, sing. neîntreb. Nâzuri,. mofturi, mutre, ismenâli, izmeniri, izmenituri.
Faradn, -ă, Cior&iu, gaşper, ămluar, pi-ricllu, din rasă murgă.
   Faraonoaicd = Sirena credinţelor vulgare.
www.digibuc.ro
i6o
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
Ffirşâl&(-&]i)j (Furşâlă) j
Fârfă (lârlds, -oasă), Indiscret, gură de petece, care nu poate păstră o taină.
Farlarâ (denom. înjur.). Se zice omului bun de gură (căţea); turuie-gură.
Fâl'lea, Poreclă a lui Ştefan.
Farlllză, -e, Mahalagioaică, târgoveaţă, cioclovină, ciocoroadă.
Leşuială; sfârşeală dela inimă; lihnire, hămisire, pocâltire, înflămânzire.
Fată-lică! Interj. Mod de adresă, obişnuit între femei Adesea, Fă, fată-lică!
F&ţui, (a, -esc), i. A drege marginile unei rupturi (a hainei, cămăşei), cârpindu-le de petecul pus în dos .
    2. A trage vre-o câte-va perechi de palme; a face morişcă’n părul cuiva.
Ferecă, (a, -erec), Afară de înţelesurile cunoscute de toată lumea, mai are şl însemnarea de-a mistui, a digeră (mai adesea când e vorba de paseri; foarte rar, şi cu sens sarcastic, e întrebuinţat vorbind de oameni).
    Ferecătiiră, -i.
Fermelie = Infirmerie.
Feti, (a, -esc), A stă fată. «Am, fetit mult şi bine»; la flăcăi = a flăcăi = a dănăcl.
Fetie (Fetit), Epoca din viaţa unei femei, în care ea se numeşte şi este fată. Prietene din fetie.
Fi (a). Expres. Nu fireţi aşă de... = Să nu fiţi aşâ de...
Fiare, Expres, i. Uscat(ă) ca fiarele (coşului), f. slab, -ă, slab ţâr, ca o scândură, numai oasele de el (ea).
    2. Negru ca fiarele (coşului). Balaoacheş, gaşper, ţâgân, negru ca fundul căldării, balaon, oacheş.
Ficate, -ţi, Expres, i. Apa e rece de te taie la ficaţi! Apa e ca gheaţa l 2. A vorbi dela ficaţi. A vorbi din inimă, a vorbi din adâncul inimei, a spune cu gură de foc, a rupe în graiu de foc; a lăsâ’n glas de foc, a vorbi din băierile inimei.
Ficior, -i Expres. In sat: (eră) ficio-rul-pustiului! In sat nu eră ţipenie de om!; Satul eră pustiu (propriu şi figurat). Nu eră nici cioară-mioară. Nici pasere măiastră.
   Nu eră nici picior de om.
Fier. Ex. A băgă cuiva un fier rece la inimă— A speriâ pe cineva.
Fierăt = Bani mulţi.
Fierărit, -uri, O ceremonie superstiţioasă prin care se chiamă ploaia — pe timp de secetă — făcându-se zgomot noaptea cu clopote, şi alte obiecte de fier: de unde şi numele: fierărit.
Fierbe (a), i. A se lipi cărămizile, pietrele între ele, prin uscarea cimentului, sau a varului.
   2.  A fierbe’n oală sacă (seacă), a năcăji, a supără rău (pe cinevâ); a-1 scoate din sărite, din balamâle; a cicăll (cecăti) a cerne pe cineva în ciur fără văcătie.
   3.  S’a fiert. Fie ce-o fi!; S’a hotărît; S’a isprăvit! (lat. alea facta est).
Fierot&nii = Obiecte de fier; obiecte vechi de fier.
Fiertură, -i, i. Acum e la fiertură. Acum e zor, acum e acum.
   2.  Ciorbă de găină, de gâscă, etc.
   3.  Un fel de noduri în lemn, cari îl fac, de multe ori,impropriu pentru lucru = meşuri.
   4.  Locul unde se lipesc, se împreună două bucăţi de fier.
Fierug&anca, Poreclă de femee. Fieştecum, fiectim, (Fitecftm) adv. îmbrăcat fiecum - - ca acasă, cam prost. Filos&nie, Filoxeră. Ii zic adesea şi numai: goanga.
Fi-o-Ii, Conjuc. Fie-că... fie-că; ori-ori Fi-o-fi auzit prin lume, fi-o-fi auzit chiar din gura lui.
Firosî, (a, a Se, -ăsc), A irosi; a «devesî»; a’mprăştiâ ca găina boabele; a da pe ţine-minte, (a da degeaba).
   Firosâlă, -eli.
Fişteică, -1 (diminutiv: fişteic&ţă), s. f.
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
l6l
Flaut.
    Sfoară, cureluşă de moşie, curea de pământ, fişteici.
Fitânţă (Fitânţie), Chitanţă.
Fiulil (pl. neîntreb.), Cucă, ţurţan, culme, colnic.
Flăcăi, (a,-esc), A stă flăcău. N’oiu mai fi căit că nu mi-am flăcăit!
    Subst. f. Flăcăeală, Flăcăit.
Fl&c&u-llllguresc = Holteiu bătrân, flăcău tomnatic, flăcău bătut de brumă.
Flâută, -e
(Flaotă) '
Fleanc, -fi, Cu urechile lungi, clăpăug (cf. lat. flaccus, -a, -uni):
Flear, -ă, Vorbăreţ, vesel, flecar, sno-velnic, sporovăălnic; sporojălnic.
Flecăreasă, -e, Bucătăreasă de bâlciu; jupâneasă; madamă.
Fleştca, Fleştioaica, Poreclă de om, de femee.
Fleşteri, (a, -esc), a feştell.
Fleteică, -i, Fişteică, şofllă, viţă, şuviţă, bucată lungă.
Flioarţă, -e (Fliorţăt&ră), Telelăică; cutră; târfoştină; traftiroaică; dela traf-tirl; curviştlnă; beşoandră. || Se ia şi ca cuvânt de alintare sau apostrofare pentru fetiţe.
Floare,-i, Expres, i. Albă ca floarea de tiugă. (Rufă) spălată bine, albă ghioc, albă ca zăpada.
    2. Floare-la-ureche, s. f. Lucru uşor. Lucru ăsta e floare-la-ureche pentru mine-, Să nu crezi că e floare la ureche! Florile. Se numesc petele de sânge dela menstruaţie (period, «sordc»); şi chiar şi menstruaţia se numeşte ca un termen generic -.flori. Expres.: Femeea cutare e cu florile = E la period.
    E unul din nenumăratele eufemisme (antifraze) ce îmbogăţesc şi înfrumuseţează limba noastră. Diavolului nu i se spune mai ni ci-odată pe nume, ci se numeşte: iaca-cui; necuratul, naiba, âl-futu-i-săcurea; jivinele cari strică hoarele (horătăniile) pe lângă casă, nu
   se numesc nicio dată pe nume, mai cu -seamă seara ci se numesc toate: răutăţi. Cine nu-şi aminteşte că cei vechi, tot din această teamă superstiţioasă nu-miau furtunoasa Mare-neagră: Euxi-nus (pontus) şi pe Furii Eumenide (bine voitoare) ? cum numim noi Şoimanele = Milostivele ?
Floier, -e. Fluier; || fluierile picioareler. Expres. A ajunge la fluiere. A scăpătâ, a sărăci, a ajunge la Iul fele; la gresii, la resteul de alun; în sapă de lemn.
Flotară, (a, eu Iloier). A fluieră, a şuieră.
Fluriu -ie, Bălţat, tărcăt, griv, florilat (câini).
   Flurlile = Florale.
Foamete, Poreclă de om.
Foc, Expres, i. A se face foc! a se supără rău de tot; a se face cât dealul.
   2.  Urîtă mama focului! urîtă cu foc! = ă — boală, cluie băşniţă; macioălă.
   3.  Scump focu’-nestins = foarte scump negustorul «cere şi pe tat’seu şi pe mă-sa».
   4.  Şi-a băgat sufletul în foc. A căzut în mare păcat (ucidere, etc.). Şi-a sărat sufletul,
Folârllca, Expres. A ttmblk cu fofărlica. A umblă cu şoalda; cu ocaua mică, cu mâţa’n sac.
Forează, -e. Helice.
Fofoloage, Cuvânt de dezmierdare pentru gâşte, raţe, fete.
Fomâ, (a, -cz), A suferi de foame, a fi lipsit.
Fometăs (îomecios), -oasă, înfometat, flămând, făcut blană (ştiucă), lihnit, hupit, cu nouă (şapte) lupi-, hămăsit.
Fonf, foanfă, Peltic || care vorbeşte pe nas, gângav, (vezi scrisoarea IlI-a, Eminescu). Un grad de tărie ironică, în plus îl are adj. fonf drog, -oagă (fon-forde, -ă).
Forfecă (a, forfechez), A irosi, a devesl, a mâncă, a prăpădi.
www.digibuc.ro
G. K. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
162
Fdrmă, -o (Furmi, -c) Hârtie, formalitate.
    Scoate furme dela primărie.
    A băgat furme de nuntă.
Fraget, -îi, Fig. Galanton, bun-platnic.
Fr&ncui, (a, -lese), A luă mită, a juptă pe cineva, a-i lui şi cămaşa, a luă ruş-fături (plocoane).
    Frăncuiald, -eli.
Frâs&n, -1, Frasin. Expres. A bate (pe cineva) frunza frasănului. A bate ud; măr, ca pe hoţii de cai; a bate de lumânare, a-i trage o modă de bătaie să ţină minte cât o fi.
Fraşllnă, (pi. neîntr.) Mătasa cea groasă şi scorţoasă.
Frătân, -l, Frate. Frăţ&ni-meu. Frate-rtăo.
rlg'j Expres. Frig de se cacă vulpea din copaci! Ger cumplit, ger de foc, gerul Bobotezii, ger de crapă lemnele şi pietrele, de-ţi sar ochii (vederile)din cap.
Friniltilru, -i, Fărâmitură; Fărâmiţă (de pâine, mălaiu).
Frişcă, Biciuşca, Figurat. Se zice unei femei slabe, subţiratice.
Fruntarii (sub. înţeles) dinţii, Dinţii din faţă, incisivi.
Fulgeriş, -uri, baur, coclaur, prăpastie, râpă, ţurţan, pripbr.
Fundureaţi, Căciulă fundăreaţă.
    Căciulă cu fund; fără moţ.
Fundoiu, (pl. neîntreb.) 1. Un sac scurt, tebiică.
    2. Om scurt, scund; burtă şt căciulă; mărunt.
Funţonâr, -i, Funcţionar, slujbaş, lefegiu.
    Funţonarii dela ţară:
    Mămăligă cu pastramă;
    Funţonarii'n trebunal:
    Caşcaval în pozânar!
Furşi (a -esc), A sfârşi, a fârşl, a isprăvi.
Fus, fusă, Expres. Părul lui par’că e pus (sădit) cu fusu. Are părul rar de tot, a mâncat Ia pomana dracului.
Futâc, -i, O insectă, cu corpul lung care umblă prin fâneţe; calul dracului, libelula.
   La Românii din Serbia: futac — bărbat, om al unei muieri (cf. Giuglea—Vâlsan, op. cit. p. 281 şi glossar).
                                                     0
Găbulea, Porecli de om.
Gficlij, «uri Gâtl&j; beregâtă; înghi-ţitoare.
Gâdilă (a, a se, eu gâdil), A (a se) gâdili.
   GâdălătUră, -i.
Gâdină, i, Gâză, jivină, (întreb, şi în cărţile bisericeşti).
Gagii Interj. Mod de adresare al sorei. mai mici către cea mai mare; sau al tuturor faţă de o femee mai în vârstă. Sinonimei dodă, ţaţă, Iele, gaică, ţaică.
Găina, -i, Expres. A murit găina care făcea oul tare. S’au schimbat lucrurile. Nu te mai întâlneşti cu pomana aia; nu e în toate zilele Vinerea-mare; nu te mai întâlneşti cu vorba aia.
   Nu mai dai de-aşi chilipir!
   S’a dus mortul cu colacii!
Găinete, —eţi, Găinăţ, găniete, găinai.
Gâlcdci, Poreclă de om.
Garanţânie, -enil, Garanţie.
Gârbiţi (pl. neîntreb.). Bărbie, (Ia vite), se zice şi salbă.
Gardişti, Gardist; vătăşăl de primărie.
Gârgidne, -1, Bărz&îine, «viespbiu». Când te-or muşcă 9 gărgăuni (de odată) eşti dus: dai ortu popii!
Gfirjâb (gârjâv), Cu gâtul strâmb; în-tortochiât; ca capra’ntârtură.
Garnizoană, -e, Garnizoană, Şef de garmizoană.
Gâscă, Expres. Altă gâscă (neică Stane)! = Altă vorbă, altă căciulă!
Gaşp&r v. balaon, -ă.
Gitlrurising. Gătire. Feluri de mâncare; mâncăruri, feluri de bucate.
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
163
Găzul, (a, -esc), A unge cu gaz un lucru pentru a-i pune foc.
Geabeâ (fără plural), Mers; drum (vorbind de cai). Calul ăsta are o geabea, merge niţeluş îmbuestru [{are mers lin, potolit.
Geao (Geculete) pl. neîntreb. Sădîlă de brânză — făcută din pânză rară de tort în formă de cornet.
Gcamalflc, -uri, Geamlâc.
Gemânâre, -i, Creangă, gimenă cu alta; creangă care porneşte din acelaş punct din care se ramifică şi altele.
Genanâua (Geananâua), Cuvânt întrebuinţat în înjurături ... Genanaua mă-sii!
Gcuunchiu, -I, Expres. «In genunchi să fi mers şi tot ajungeai mai repedeh Se zice celui ce umblă alene; par’că ar avea oud’n poală.
Gergeanoa, Nume de femeie.
Gerul (a -cşte), A se face ger; a se lăsă ger straşnic, cf. franc. Un froid de loup = un frig de moarte; un ger de crapă pietrele. La Români, Ger de se caca vulpea din copaci!
   Subst. Geruiâld, -eli.
Ghel&i, (a, -esc), A face gură; vuiet, hăr- • mălaie; tămbălău, larmă, zgomot, zarvă, Subst. n. Ghelâiu; f. Ghelăială.
Glierăni, (a, -esc), A chinul, a canoni, a schingiul; a hărţul.
   Gherăneălă.
Gheretă (Gherută), Baracă mică de blane pentru adăpostitul unui paznic, (neologism), (cf. franc, guerite).
Ghidân, Nume de bou.
GhighUice, -II, Nişte ghighilici de cartofi, (dovl&ţî) Nişte cartofi mici.
Ghilău, -ale Gealău; broască mare (instrument) pentru tâmplari (cf. a ghilu1 = gelul. Scânduri giluite, negiluite, (în Transilvania).
Ghimoti, (a, a se, -esc), A boţi, a şifonâ. a cocoloşi, a ghemul; a mototoli, a face mo tot 61.
   Subst. f. Ghimoteald; Ghimotit, Ghi-motitură; Ghimotâc.
   Adj. Ghimotit, -d.
Ghin, -uri, Instrument făcut pentru a înflorâ fluierile, flautele, cavalele, jugurile.
Ghină, — (Pl. nîentr). Gheena — iad.
   Ex. Ai să mă bagi în —
Ghloace, -i, Coajă de ouă, găoace. || coajă de nucă.
Puicuţă, amantă, drăguţă. La Românii din Serbia = drăguţă, frumoasă, picată:
   «Cât eşti, mândră, de ghiolbană, (frumoasă) «Asară-ţi dedei o palmă!...
(Cf. Giuglea-Vâlsan, op. cit. p. 317.
Glliordc, -uri, Ilic, mintean, haină scurtă, gheroc (?) — germ.
Ghivint, -uri, Depărtările, distanţele dintre dimgile unui şurub.
    (Cf. germ. Gewinde).
Gllizdă, -e, Găurile nădragilor, făcute în faţă — sub curea şi chenăruite frumos cu găitane, la plural: ghvsde = cheile fântânei, pe lângă prima însemnare.
Gioarsă, (pl. neîntr.), Rablă, lepădătură, obiect stricat învechit, de proastă calitate.
Girametă, -e, Bicicletă.
Giuvilea, Giuveloaia, Poreclă de om, de femee.
Glain, -uri, Glonţane, gloduri, asperităţi, duluri .
Glăvăţenie, -ii (pl. neîntr.). Gură, larmă, ghelaiu tarăboiu; zavără.
Glesnă, -c, Expres. Apa e până la glesna pisicii (iron.). Apa e foarte mică, râul e aproape secat.
GHvi, (a, -esc), (Cuvânt vechiu, aproape căzut de tot în desuetudine). A purtă de grijă cuivâ; a ocroti, a corconl; a
Gliiolbâuă, -o (Gliiulbâiiă),
www.digibuc.ro
164
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
   giugiuli; a-1 ţine ca’n palmă, a-1 ţine’n sân; a-i purtă de grijă «ca la ochii din cap»; a-1 creşte numai în bumbac (Ispirescu).
   La Românii din Serbia îl întâlnim cu sensul de-a mond, a încurcă.
   Cf. Giuglea-Vâlsan, op. cit. p. 9 şi glossar.
GlîviţS, Un fel de burete, de coloare cenuşie şi tremurător, — ca piftia, ce creşte pe lemnele ce-au dat în putrezit — şi mai ales după ploi îndelungate.
Glob), (a, -esc), A amendă, a luă pielea cuiva.
   (Cf. lat. glubo-are). -
Glodioură, -e, Un grunj mic de sare.
Glojdori, (a, -esc), A paşte până la pământ (vorbind de cai; de oi)||a mâncă un porumb copt etc.
   Glojdoreălă.
Glonţăn, -e, Gloduri de noroi uscat (îngheţat).
Goană, Copulaţia bovinelor. Expres. Sărat de goană. Sărat-moroagă; ocnă de sărat, sărat de zbiară, moare de Sare, moroglt (de sare).
Godân, Poreclă de om (Constantin). •
Gogonat, -caţă, rotund, ca sfera, sferic, ca un gogoldiu.
Gogldz, -e, -uri, Gunoiu; aşchii mici surceliişe, gâteje, vreascuri, hreaşt, j| mere, pere fructe în genere || acadăle, cofeturi, căndel, (căndil) în Moldova — coclez.
Golopân, -ă, Sărac, golan, gol puşcă, lipit, lipit pământului, sula şi căciula, gol meiu.
Gdmot, pl. neîntreb. Hitet; vitet; hreă-măt; rămăt, zgomot, zarva, larmă. Românii din Serbia au şi ei acelaş cuvânt cu aceaşi însemnare.
   (Cf. Giuglea-Vâlsan, op. cit. p. 24 şi glossar.
Goni, (n, a se), A luă viţel; a fi dată la taur o vacă. (cf. grec. gonăo).
   Subst.: Goană, Goneală.
   « Vacii îi e de goană!»
Gdniţă, -e, Şirul de tauri, boi cari se înşiruie (încârduie) după o vacă, căreia i-a venit de goană.
   Figurat, ironic se zice şi despre o fată după care se ţine un cârd de drăgălăi. Expres. Trece cagoniţaprin sat — Trece iute, se duce iute (molimă, dragoste, etc.).
Gonţălă, Poreclă de om.
Gorove&lă, -i, Apă murdară, îngroşată cu noroiu; mocirloasă, Sinonim: Modrigâlă-, boroglnnă.
G<Wie, -li, (Cuvânt vechiu), Horă, petrecere cu lăutari; || bâlciu.
Grădui (a, -esc), A examină cu alcool-metru (băuturile); cu lactometru (laptele). In limba populară vâlcenească, ambele aceste instrumente se numesc grad.
Graîier, -1, Grefier.      •
GrămăjlMe, -1, Grămejioară ; grămadă mică.
Granafân, Gramofon. Plăcilor de gramofon li se zice tâere.
Gras, -ă, Expres. Se sparge de gras, -ă, Gras ca o dopie, ca malul.
Grăsdn (Grăsune, pl. grăsuni), Porc până la vârsta de 1 an.
Grâtie, -li, 1. Un fel de cursă rustică — formată din lemne grele — pentru prins câinii cari vin să mănânce porumbul crud, sau strugurii, z. Expres. Uscat ca gratia-, ca pe gratie! Slab de tot. Se zice şl numai gratie = Numai oasele 1 de el (ea) ca fiarăle coşului.
Grâul, (a, -esc), După ce «s’au scos toate paele» de pe grâul ce se treieră cu caii, se adună cu un târn de mărăcine şi cele din urmă fire de paie ce-ar fi mai rămas peste pleavă şi grâu. Apoi cu lopata se fac brazde — însă numai în-tr’un sens (direcţiune), — prin grâul amestecat cu pleavă ce se află întins pe
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VALCEA
   arie. Acţiunea aceasta se numeşte a grâul; grăuit; grâulală. Dar şl cele două-trei funii pe cari le mai dau caii peste grâuială se numesc t&t grâulală, grâult: Acţiunea această se numeşte tot aşă şi la treieratul ovăzului, orzului ş. a.
  Intr’o colindă din jud. Brăila (cit. in Poezii populare, Candrea şi Densuşianu Bibi. pentru toţi, pag. 53) găsim: «Cu picioarele treeră (caii))
     «Cu botul grohoea «Cu nările vântura».
Grăunte,-ţi, Expres. 1. Frumos ca grăuntele.
  2.  Sănătos ca grăuntele {sănătos grăunte).
Grecăştc, adv. Expres. A stă greceşte în inima cuiva. A-i cunoaşte gândurile, a cunoaşte intenţiile cuiva sau numai a pretinde că le cunoaşte.
Gripcă, (pl. neîntr.), Mestecău cu un cap lat, cu care se frământă mălaiul de copt în ţeste.
Gripsor, (Gripsorc. Pl. gripsori), Rublă, piesă de 5 lei.
Groasă. Expres. E groasă. E îngre-cată, grea, însărcinată (vorbind despre muieri).'
  La Românii din Serbia acelaş cuvânt îl găsim cu acceaş însemnare:
     ...«Scurtă vreme că-mi trăiâ (soţul) «Şi să ’ntâmplă de muriă «Nevasta groasă-i udia (rămânea) (Giuglea-Vâlsan, Dela Românii din Serbia, pag. 269.
Groşteiu, Groşteieă. Diminutiv, Groş-teior, -oară. Groşteleăn — Porcul până la 6 luni.                     •
Grunj, -uri, Expres. Carnea lui e ca grunjul, E cârnbs tare, e voinic, spă-t6s; înspiţat; e cât uşa—în spate carnea lui ca fagurele (de frumoasă, de fragedă).
Guguldiu, -oăie, Gogoloiu, sferă, gogoloaiele de pământ (humă) aduse de apă şi amestecate cu pietriş şi nisip.
165
Glllură, -i, Gură de ham formată din două curele sau chingi de cânepă din cari una trece pe de-asupra gâtului iar alta pe dedesupt, pela muşchii pieptului şi se ’ntâlneşte cu cealaltă în dreptul încheieturei de sus al picioarelor calului. De locul unde se ’ntâlnesc şi se unesc, se leagă ştreangurile (şleaurile) cari ţin de cruce. La gulură se pune calul şl la plug şi la car,—înanitea boilor.
Gunoiu, -oaie, Expres. A stă gunoiu în ochii cuiva, A nu puteă suferi ceva; a-i fi drag ca sarea ’n ochi; ca gheaţa ’n sân; ca fumul în ochi.
Gură, -i, Expres. A băgă’n gura cuiva. A ’ncondeeă; a pârî pe cinevă; a-1 da pe mână cui vă; a-1 băgă ’n mâinile cuiva.
Gură-de-petece, = Gură-spartă, indiscret, limbut, limbău care-a mâncat picior de găină; de curcă.
Gurăni (a), A face gură, a ghelăl.
Guri, (a -esc), A înodă firele la începutul ţesutului unei pânze.
  Subst. Gurlt; Gureălă.
Gust, -uri, Expres. A veni cu gust. A veni cu probă de rachiu de viu — de vânzare.
Guşeţel, Prun’guşeţel. Un soiu de pruni ale căror fructe se coc în Iulie.
Guţurin, Poreclă de om.
                                                   H
Ha-ha! Interj. Expres, adv. Ha-ha, să cadă. Cât pe-acl (pe ce) să cadă; mai-mai să..; cu puţin a lipsit să..; eră cât pe-acl să... (Cf. lat. tamnum non)
Haiducă, O femee voinică ; omoâie, femee omoasă. (Cf. franc. Virago).
Hăineturi, (sing. neîntreb.) = Haine multe, ţoleturi.
Haini, (a se, -esc), A se înstrăină; a pribegi, a umblă haimană; a umblă răzna, răznit. In tratatul lui Dim. Cantemir cu Petru-ccl-Mare:
www.digibuc.ro
i66
O. r. CIAUŞANU, G, FIRA ŞI C, M. POPESCU
   «Neamul lui să nu iasă din domnie, numai când s’ar hăitA sau şi-ar lepădă legea».
   HăiriU, -ă.
Hăişte, Expres. O haişte de casă, o moară de casă.
Hăitoş, -ă, Voinic, înspiţât, novac, jidov, vlăjgăn, lungăn.
Hală, Furtună, uragan, vântoaică (cf. germ. Windiri).
H&lău, (fără plural), Expres, A luă la hălău, A certă; a face cu ou şi cu oţet; a trage un «perdăf»; a luă la trei păşeşte.
Hăl&lăll, Expres. M’a bătut hdlâlăul! M’a bătut stelele! S’a ales praful de mine! M’am prăpădit, m’a dus dracul 1; m’am topit cu cai cu totul! s’a ales hârla de mine.
Halcă, -ale, = bucată.
Hălo-hâlo! Interj. = lătratul câinilor,fig. vorba prea multă.
Hfimb (fără plural), Oală mare, oală «de prăznic» || femee voinică, omoaie. (Cf. lat, virago -inis; franc, virago).
Hâmpov (fără plural), Cam aceeaş însemnare cu hămb. Sufixul ov e aici oarecum augmentativ.
Hâmpotlţu, -e,( Femeninul cuvântului
Hâmpovifă, ( precedenta «hâmpov».
Hăndără, adv. A se ţine hăndără. A se ţine scaiu, încărduit, hârhbm, înhârhomlt.          •
Ilangher, -I, propriu: Hingher; Figurat, Om desmăţat, deşuchiat, golopan, golan, derbedeu.
Hânşiţă, -e, Iapă, cal mare şi urît || femee lăiâie, lungă şi proastă,
Hânţâ (plural neîntrebuinţat), Gură. Bun de hânţă = Flecar, guraliv; sporo-văălnic; sporojălnic, bun de căţea. Adj. Hdnţâs, -oasă, Palavragiu, flecar, arţăgbs, clenţbs. = clanţă.
H&ră (Hârăialtî), = Ceartă, dihonie, neînţelegere, împerechiare, pricire, gâl-ceavă, vrajbă.
Hârbui, (a se, -ese), A se cârpi cu..; a se arării ( cu chiu cu vai) cu un lucru, sau fiinţă: (dobitoc).
   Mă hărbuiesc cu... O duc cu chiu cu vai..; (târîş-grăpiş); mai mult amar decât ajutor; scurtare de vieţăl
Hâl'g (fără plural). Expres. A da hărg în târg. A spune la toată lumea; a spune ’n gura mare, a obşti; a spune de pe coperiş — ca evreul, a da «şfară’n ţară»; a spune şi la cei morţi; a spune în târg şi la moară, (unde se strânge lumea şi poate să asculte). (Cf. lat. divulgo, -are; vulgo dare).
Hârlldm, -uri (pluralul foarte rar întrebuinţat). Mulţime; cârd, stol; ceată, clâpie. (Se zice numai despre bipede şi patrupede).
Hârla. Expres. A se alege hârla de... A (nu) se alege praful şi pulberea de... a se alege poradichiul de...
H&rn, -ă, Peiorativ dela cârn, -ă.
Harţi! Interj. Cuvânt cu care se mână, se abate calul pus, la guliiră, înaintea boilor —, la plug, la car.
Hâţ&, -e, Turmă de porci, fig. sarcastic o hâţă de copii (purad&i).
Heria, adv. Expres. A umblă heria. A umblă fără nici-un căpătâiu, a umblă haimană, a umblă trelea-lelea, a umblă fuiorul popei, a umblă frunza lelei, a nu face pureci într’un loc»; a umblă «de câlo-cdlo || a umblă încfirduit cu.
Hirişcă (Irlşcă). Ironic. Grâu amestecat cu neghină, cu tăciune, mâzăriche, hrişcă, ş. a.
Hişteag, -ari, Hăţiş, deşiş, bunget.
Hoagfi, -i, (plural rar întrebuinţat), Văgăş, ududbiu, hududbiu, făgăş;|| vale, vâlcea.
Hoancă (şi verb a-se hoţiei) = Vezi: Hoaşcă sinonim: Carâfă.
Hoânţelea (de-a) adv. Se numeşte mersul sărit, zdruncinător al calului care nu e buestrâş. Este sinonim, câteodată, cu galopul; cu de-a ’nsăritelea.
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
167
   In Transilv. troanca.
Hoaşcă, (pl. neîntreb.), Om sau vită bătrână, prăpădită.
   O hoaşcă (lioancă) de cal! O hoaşcă de unchiaş! Un hodorbg; un moşneâg; un mormânt! o căzătură.
Hob&C, -ori, Hop, făgăş, mâncătură (groapă, scobitură) pe şleaxd şoselei (drumului).
Hononoiu, -oâie, Roiu; pâlc. Muştele erau hononoiu.
Hontroâpe (sing. hontroapă întrebuinţat mai rar).
   Ţoale (vestminte) vechi, grele aşternuturi uzate || boarfe.
Hoştorâg, -ă, Unchiaş; babă, în sens ironic,sarcatisc ca şl boştordg, -ă. Hotar,-e, — A goni pe cinevâ un — A-l gonlpână-1 laşi de urît.
                     IHoţ, haiduc, bun de mână, cu mâna lungă (dela «hoţoman»), vulpe bătrână, vul-poiu; vulpe cu guşa albă.
Hoţonag, V. hoţoman.
Hristos Expres. 1. A se rugă de cinevâ ca de Domnul Hristos. A se rugă mult de cinevâ, «Să te fi rugat de-un Turc, şi mâncâ carne de porc».
   2.  A judecă (chinul) ca pe Domnul Hristos. A chinul mult, rău.
Hudllbă (fără plural), Expres, adv. A face de hudUbă, A nimici; a pierde; a pune capul cuivâ; a omorî, a sfeterisi. Hudubâz, -uri, -e, Sinonim cu hârnb — a doua însemnare; şi cu hămpov, Huldbă, -e. Afară de însemnarea ştiută se zice ironic; o hulubă de sobă, o sobă proastă, o sărăcie de sobă. Hulubi (a se, -esc), a se strică. Humbar mai rar: faâmbar) Hambar = o ladă mare (lădbiu) făcut din blane de fag, de rudari, în care se păstrează mălaiul şi făina (de grâu). Se fac şi de tâmplari de blane de brad.
Hupit, -ă, Hămisit; lihnit (de foame); pocâltit; cu nouă lupi; coleşit.
               I Gloabă de cal; cal prost, o căzătură de cal, de poţi să-i numeri coastele de-o poştă: de-i poţi atârnă ploştile de şolduri.
Hlistă (pl. neîntr.), mulţime, pusderie — Găinile vin huslă.
Hilture (fără plural). Om, animal, păsere înspiţată, voinică.
Hdtnriţă, -e, Femenin dela hilture.
                                                        I
Iâzmă. pl. iezme, Nălucă, duh necurat; Naibă, arătare, Benga, Nodea. (cf. persan. Aesma).
Iâzmă, (Âiâzmă, eâzmă), Aghiasmă, Apă sfinţită. Verb. a izmul = a spălă cu..., a curăţă cu.
Iceâ (ici) adv. Aici. Expres. Omul ăsta e cam (Pici, de colea! E pe-o parte, într’o ureche, ţâcnit, n’are toate sâmbetele, e cam trăsnit; nu e în toate apele lui. Iclean, -ă, Viclean, şiret, pungâş, cu maţe pestriţe.
   In Pravila lui Matei Basarab: hiclean, hiclenşug, hicleril.
Icleşug, -uri, Vicleşug, şiretlic, şarlatanie, pehlivanie, tertip.
Icomonle, Iconomie, cruţare, «spiculâ-ţie», «legume âlă».
Icpoştină, -i, vezi: curviştină.
Ieri, adv. Expres. 1. A căută ziua de ieri. A tăiâ frunză câinilor; a căscă la stele, a-şi pierde vremea de pomană, a umblă de flori de cuc, a tăiâ dracului bureţi, a da dracului tămâie, a paşte vântul.
   2. Nici eu nu sunt de ieri-de-alaltăeri! Sunt bătrâior şi eul Am văzut şi eu multe! (păţit).
Ieropân, -e, Aeroplan. (Cuvânt născut în graiu popular — odată cu mobilizarea armatei române din 1913, când
www.digibuc.ro
i68
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
   toată lumea vorbea că «s'au văzut» în cutare loc — (Un dicitur; fama est) — Bulgari în ieropcin, care vreau să arunce foc şi otravă peste satele noastre).        '
Iertat, -ă, Expres. Bătrân (d), iertat(ă). Subînţeles: de moarte, de Dumnezeu. Foarte bătrân(ă); uitat (de moarte); i-a pierdut moartea catastivul-, de când erâ lupu’ căţel; om vechili-, din alte vremuri. (Se zice şi despre oameni şi despre animale).
Ijicăţă, -e, (Pluralul mai rar întrebuinţat). (Se zice mai numai despre femei: telelăică; cutră; palavragioâică; iscoditoare; spărgătoare-de-case; secătură, pezevenghe.
Imisât, -u, Pipernicit; prizărit, slab, firav; costeliv, (poate dela hămesii).
Im (plural neîntrebuinţat), Necurăţenie, murdărie; slim, slin, jeg.
   Imâs, -oasă = soids, murdar de tufe, negre.
Imoşă, (a, a se, -ez), A se murdări (vorbind de rufe, de corp, piele); a murdări (Cf. lat. timus, -i; limosus -a, -um.)
In. Expres. A bate in pe cineva. A bate la catarâmă, a bate măr, a bumbăă pe cinevâ.
Inie (fără plural), Expres. Butoiul s'a făcut tot o inie! Conţinutul butoiului (vin) etc., s’a făcut mici sloi de ghiaţă. In opera lui Creangă Inie (Năboiu) = ghiaţă în formaţie — moale şi sfărâmicioasă care pluteşte pe apă.
Inimă, -i, Expres, i. A i se luă cuiva din spre inimă, a se scârbi; a se îngreţoşâ, a se dezgustă.
   -a, A se zbură inima cttivă. A se pătrunde, a se prăpădi din cauza unor prea mari emoţiuni.
   3. A-i da inima la... A pofti cevâ; a dori cu înfocare; a năzul, a râvni, a râmnl.
   4. Mi s’a dus inima (din mine). N'am mai putut de frică; o sfeclisem; o mâl-
   cisem; pătrunsesem paiul cu curul; o băgasem pe mânecă.
   Catachreze: inima pădurii, a biciului, a codrului, a zăvoiului, a porumbilor,
   5.  Expres. Cu inima bună. Afară de înţelesul cunoscut de toţi = vesel, voi&s;
   (Cf. Epistola S. Apostol Iacov, cap. V, 13. «Este cineva cu inima bună? să cânte».)
   Această expresie mâncăcios, pofti-ci6s, căruia-i dă inima (să mănânce de dimineaţă; care nu alege şi nu face nazuri la mâncări.
Inimă! (Iminfci), Pantofi.
Ini vers ăl, Plug Universal.
Intră (a). Pers II adj. sing, iuţi (în loc de intri).
Iordăni (a, a se), A stropi cu apă; a lovi cu bulgări de zăpadă (la Sf. Ioan). Iordăneală, -eli.
Iortomăn, Nume de bou.
Ireăn. Hrean. Şi în Transilvania. Irindeăua. Un joc repede; vioiu, săltăreţ.
   Irindeaua la genunchi!
Isănţă (Isenţie; Iseuţă), Esenţă de oţet. Ismui, (a, a se, -esc), A spălă, a se spălă cu iăsmă, aghiasmă, apă sfinţită.
Spion-, iscoadă-, cercetăş. (cuvânt diformat şi împământenit astfel în graiul popular, cu ocazia mobi-lizărei armatei române (1913) când oamenii de gardă păziau satele de ispioanele bulgăreşti cari vreau să le dea foc ţi să le otrăvească fântânile). Iubeţ, -eaţă, Căruia îi place să iubească, căruia, la scăldatul dintâiu, i s’a nimerit apa fierbinte.
Iulă (pl. neîntreb.). început; dever; gheşeft, vânzare: căutare (a unei mărfi, articol de comerţ.) (Cf. franc. vogue).
Ispion,
Ispioană,
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
169
Iutac, v. arzuliu.
Iutăgân, -ă.    1. Vrednic; silitor; ca
   piperul, inim6s, spirt; cu inimă; numai, inimă.
   2. Cam iute (vorbind de ardeiu, etc.). Iz&dl, (a, -esc), A risipi, a da ’n dreapta şi ’n stânga; a da pe ţine-minte. Izâdă; Izăditor, -oare, (cf. franc, prodigue; dissipateur).
Izamen, -e, Examen: (serbarea de finele anului şcolar, la clasele primare). Izânl, (a, a se, -esc). A nu purtă de grijă de cineva sau de cevă |] a se prizări; pipernici, a se înurâciă; a se schimonosi.
   Izână, -e.
   Izănit, -ă.
   Expres. 1. A scoate pe cinevâ din izână. a-1 scoate de-asupra nevoii; a-1 pune ’n picioare.
   2. A scoate rufele (sau fi altceva) din izână.
   A le spălă bine; a le deznecâ (desnecă) după ce fuseseră înecate, băgate ’n izână dc altcineva.
   Un cântec popular vâlcean (Făureşti) zice despre o nevastă urîtă dar mai cu seamă neroadă:
     «De urîtă nu-i bag vină Treanţa mi-o bagă ’n izână !»
Izbî, (a, a se, -esc), Expres. Am izbit-o! Propriu. Am nimerit-ol; Sarcastic: Am lovit-o ca Ieremia gu oiştea ’n gard. 2. S’a izbit în partea mamă-sei. Copilul seamănă cu mamă-sa.
   E leit-poleit mamă-sa; e capul măsei, Izmene, Expres. A da izmene pe călător. A încredinţă un lucru unei mâini nesigure, necinstite; a o nimeri ca Ieremia cu oiştea ’n gard. A da oile în paza lupului.
   Un crac de izmănă.
Izmeni, (a se, -esc), A se fasoli, a se preface, a face pe mofturosul; a se strâmbă, a se schimonosi, a face mutre a se sclifosi, a se mierţăl.
   f. Izmeneală, -eli.
   Izmenit, -ă.
   (în limba veche = a ismenl — a strică; a denatura, într’un hrisov dela Ma-teiu Basarab din anul 1640, publ. în Biserica Ortodoxă Română, an. XXXIX, pag. 1149.
Izmul, (a, a se, -esc), A se spălă pe mâini cu iazmă (aghiazmă), a se purifică; a purifică stropind sau spălând cu apă sfinţită.
   Cf. Odobescu, Câteva ore la Stiagov, Bibi. pentru toţi, p. 73.
                                                    I
îmboiâ. Boia.
îmbo), (ase, -esc), A se împletecl; a se încovoia; a se aduce de şale; a se aplecă cât să fie aproape să cadă. îmbucături, (a, -ese), A aveă grijă de cinevâ; a hrăni; a ţinea în palme, a corconl, a glivt. f.: Imbucăturială, -eli. îmbufnâ (a se, -ez), A se mâniâ; a-i sări ţâfna, ţândăra a se bosumflâ; a se înţâfnoşâ., i-a venit piperul la nas; îmmurgite. Expres, adv. Pe îmmurgite în capul serei; în capul murgului; în murgul serei; în amurg, împărătesc, -ă, Expres. 1. Leneş împărătesc, f. leneş, leneş împuţit.
   2. Beţiu împărătesc — beţiu în patruzeci, suge-bute.
   3. Casa împărătească — primăria.
   4. Puşcă împărătească — puşcă militară (veche) de pe la primării.
   5. Pătule împărăteşti — Pătule în care se ţinea la primării rezerve de bucate pentru anii secetoşi.
împătrâ, (a o, -ez), A o sfecli, a o băgă pe mânecă, a nu mai şti pe unde să scoată cămaşa.
Impeliţat, -ă, întrupat, «în carne şi oase». Expres. Copilul ăsta e un drac împeliţat! E un drac şi jumătate; e
www.digibuc.ro
170
G. F. CJAUŞANU. G. FIRA ŞI C, M. POPESCU
   dracu gol! Cine n’a văzut pe dracu, la el să se uite!
   (Cf. slav. peliţă = trup), împiciorogâ, (a se, -ghez), A se pune pe
   picioare; a se «îndreptă»; a se restabili, (vorbind de copii şi de bolnavi). Sinonim. A se învârti «= a-i da în de bine, a merge spre însănătoşire, împlelmâ, (a, -ez), A pune în zolul de mălaiu şi puţină făină (de grâu) pentru a-1 închegă mai bine.
   Pielm (fără plural).
împlersâ, (a), A împietri; a înţepeni, a’nţelenl, a se înfieră. Expres. Mea mişcă-te şi tu, că nu te-or fi’mpiersat dracii! Fără alte forme, împlldul, (a se, -esc), A se încontrâ, a se prici, a se certă; a se pontul, a se împunge, a bate samarul ca să priceapă măgarul.
   Impilduială; împilduire; împildult. împojorat, -ă, îmbujorat, cu flori în obraz, băcănit.
împunge, (a, a se), A bate şaua să priceapă iapa; a da să’nţeleagă, a atinge pe cinevă (cu vorba), a critică (cu perdeă), a împunge cu vorba. A călcă pe cineva pe coadă.
                   Mai ales că; încaltea; mai cu seamă.
împuţi, (a se), Expres. A se împuţi de somn! A dormi prea mult. înoâles, adv. | înoâiles, adv. < încailtea, adv.ţ încâlci, (a se, -esc), A se înnodă — vorbind de copulaţia câinelui şi a căţelei, a fi la căţălăreală. încâlcit, -ă.
   Incâlcecdă, -eli, (rar întreb.).
Incălţâ, (a), Amegiul. încâlţoşâ, (a, a se, -ez), A se face ca şi câlţii (vorbind de letnne, sfoară, etc). Inc&rcâ, (a se), Ex. i. A se încărca de Doamne ajută, A-şi găsi beleaua (Bacăul); a o păţi pe-a bună, a şi-o face singur, a fi dojenit, a fi cicălit, mustrat
  asupru.
   2. Atunci s’arată încărcătură (la ceafă)! Atunci se’ngroaşe gluma; ai să le iai la ceafă (după cap)! Se’ntoarce foaia ailaltă!; ne stricăm omenia! ne stricăm la ceafă, stricăm căruţa.
Incărnat = în carne pe el, arănit.
Incăţălâ, (a, a se,' -ez), A se îmmulţl, a se înrăutăţi a se veninâ (Vorbind de-o rană, de buboaie, etc.), a se spuzi de bube, a se face tot una de bube.
Incătărămâ, (a se, -ez), Figurat. A se ospătă bine, a se ghiftul.
   Incătărămare, -i,
   Incătărămăt, -a.
încergâ, (a, a se,-ghez), i. A pune coviltir de cergi unui car (cu care lumea se duce la bâlciu în timpul verei).
   2. Expres. Cerul s’a ’ncergat (cu nori), cerul s’a acoperit de nori.
lncetărăt, -&, Cf.: înţăfoşăt, -ă = plin cu lapte (vorbind de ugere, de ssatoâre).
încetuueală, -eli, Tândăleală, încetineală la lucru.
Incetunel, (adv.). Incetinel, încetişor, încet, uşor.
încheiat, -ă, Expres, i. Codrul (zăvoiul) s’a ’ncheiat! A’nfrunzit bine de tot. (O expresie analoagă, găsim în cronica lui Gheorgaki Voi. III, pag. 323.: câmpul închiăieat eu iarbă.
   2. S’a închis bobocul! S’a strâns funia la par; s’a făcut agurida miere; nu mai e pomana de-atunci 1 unde te mai întâlneşti cu vorba aia ?... popa nu toacă de nouă ori pentru o babă surdă, odată se deschide cerul.»
Inciocălâ, (a, a se, -ez), 1. A drege, a «regulă* un plug, (etc.), pentru a porni cu el la arat.
   2. A se restabili (după o bolire); a-şi venl’n fire; a căpătă ruşăfă ’n faţă, a se întremâ, a fi în convalescenţă; a-i da’nspre bine, a-i pomi’nspre bine.
Ineior&cat, Ss zice despre cocoşul sau găina care are pene şi pe picioare, pe ghiare.
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD, VÂLCEA.
171
fncocori, (a se, -ez), rează. Calul ţine în sus mândru. Incontrat, Contract, încovrigă, -ghez (a se),
încovrigi, -esc (covrigi).
Ex. Calul se încoco-capul «în piept»,
' A se «face covrig; a se face» colâc; a se aduce, a se . obădâ.
f încovrigat, -ă,
\ Incovrig\t\ -ă, Incovrigătură. Incovrigeald.
Incrâmboiă, (a, -ez), Expres. A incrâm-boiat-o peste livezi.
   A pornit-o prin livezi, a luat-o razna — a luat-o săgeată în spre, a retezat-o spre, a tulit-o.
Increâncenit, -ă, Afurisit, împiersat, împietrit, jurat.
Inorosnât, -ă, Incărcât, împovărât, însărcinat. Incrosnăt de lemne...
Indoiat, -&, Expres. Cu păru’ndoiat (vorb. de oameni) = Cărimt, bătrân; cu ghiocei pe tâmple; dat în ăilântă parte.
Inecăcids, -oasă, (Vorbind de fructele care te’neacă, atunci când le mănânci). Măldids, mălăiiţ (gutuia, pepenele galben, pere ş. a.).
Inlleră, (a, -ez), Cî.Impiersă (q).
   Că nu te-or fi înfierat dracii. Că nu şi-o fi băgat dracu’ coada!
Intluri (a se, -esc), Expres.: Pânzele au
   început să se’nfloreascd, au început să se svinteze, să se nălbiască, dupăce au fost spălate şi întinse la soare.
   Am pus pânzele la'nflurit.
Inîorlocă, (a se Inlnrlncă
Inlrnntâ, -ez, Inlrnnţî,-esc,
,-chez), fA 1 împopo;
          < ţionâ, a se găti,
          l (sens ironic),
          {înforfocat, -ă, înfurfucat, -ă. A’ncepe o mâncare şi-apoi a o lăsă; a muşcă din-tr’un fruct şi-apoi a-1 lăsă. (cf. înfruptă).
              {Infrunţâtiiră.
                                                  Infrunţală.
                                                  Infrunţăt,
                                                 Adj. | Infrunţăt, -d.
Infurmâ, (a se, -ez), a se găti. A se îmbrăcă în 9 cojoace, ca baba Dochia; a se sătură: să-i poţi omorî păduchele (pu-recile pe burtă, a sta ţapăn de sătul. Informare, -i.
   Infurmat, -ă.
   La Românii din Serbia cuvântul acesta are mai aceeaşi formă şi tot acelaş înţeles. Intr’o baladă populară:
       ...«Ţoalele că şi le loa «Şi mai mândru să’nformă (gătiă).
   (Giuglea-Vâslan, op, cit. p. 305 şi glosar).
Ingumbâ, (a, a se), A pune mâna, (eu îngâmb) a apucă, a luă la «trei-păzeşte», a pune mâna în ceafă, a pune tnâna’n guler, || a se luă la bătaie; a-şi da natrele cu cineva.
îngână, eu îngân, (a se). Expres. 1. Când se’ngând ziua cu noaptea. Amurgurile târzii; Dar mai ales, faptul zilei; pe mânecate de tot, la mânecare adâncă. 2. In zăvoiu cântă cucii de se’ngână = Cântă de nu-şi dau rând; cântă cucii de nu mai auzi în laturi; de ţi-e dragă lumea; de ţi-e mai mare dragul. Ingenâ, (a, -ez), A încetă, a conteni. Ploaia n’ângenatl
înger, -i, Ex. Ca îngerii = cuminte, supus, ascultător.
Inghebeji, (a, a se, -esc), A înghesui, a se înghesui; a se îndesă ca la pomană, f. Inghebejală, -eli.
   Inghebejit, -ă.
Ingingiă(a), Aprinde chiag;aprindepe putere, a scoate sărăcia din vatră, a da înainte (vorbind de oameni). Ingr&unţă, (a, -ez), A da ovăz,—«grăunţe»— unui cal, vaci.
   Ingrdunţălă, -ăli.
   Ingrăunţăt, -ă.
www.digibuc.ro
172
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
Ingropâ (a), Expres. Afardploud de’ngroa-pă, — cu găleata, plouă de toarnă.
îngroşat, -ă, i. Expres. E drumul îngroşat de oameni (lume). Forfoteşte drumul de oameni.
   2.  Trec oamenii îngroşaţi la bălciu. Roiesc, foiesc, mişună pe drum oamenii ce trec la.—
   3.  Urzici îngroşate. Fiertură de urzici în care s’a pus şi mălaiu (făină de porumb).
Inllăniâ, (a se, -ez), Expres. A se înhămă după... A se luâ după... a goni pe «rudă pe sămânţă» a prigoni; a Urmări (per-sequor).
Inliâi'liomi, (a, a se, -esc), 1. A înşiră, a implică, a încurcă. M’au înhărkomit şi pe mine ca martur.
   2. Expres. S’au înkârhomit după el... S’au luat...; s’au înhăitat...
Inlăci'ât, -ă, Ţesut în ochiuri (romburi) sau cadrilat — vorbind de scoarţe, macaturi, aşternuturi.
Inlenoşâ, (a se), -ez, A-i veni lene (cuiva), a se lenevi.
Innecâ (a). Expres. Şi-a ’necat sufletul, a băut până nu mai ştie de el.
Inodâcni, eu mă înădâcăi, (a se), A mâncâ de par’că n’ar fi mai văzut de-mâncare (de când mă-sa l-a făcut); a mâncâ, cu ochii cât cepele; a bate vântul pe dinainte-i; a mâncâ să crape; să-i sară ochii.
Insăninâ, (a, -ez), Ex. 1. Deunde-ai însă-ninat? De unde mi-ai răsărit? de-unde ai venit? •
   2. Cine ştie unde-oiu însănină! Cine ştie unde-oiu ajunge! (ca loc) Cine ştie unde mi-or sticli, fulgeră (lumină) ochii!
Insăţâ, (a, -ez), A fi de saţiu, a săturâ.
Inscăunâ, (a se, -ez), A se întemeia, a prinde putere (chiag).
Inspiţat, -ă, Voinic.
Insurâ (a, a se), 1. A îtisură nişte încălţăminte. A le încăpută. A le pune feţe.
   2. A se îrtsură cu căcatul după ureche. A se însurâ de mic; cu buricul neuscat, cu caşul la gură.
Intacămâ (a, -ez), A înhăma, a pune şaua, a pune în stare de a funcţionâ, a înfurmâ.
Illtăfoşâ, (a, a se, -ez), A (se) îmbrăca bine, a pune (luâ) nouă cojoace ca baba Dochia; a se’mbrăcâ (ca) de iarnă, a se încotoşmănâ;
   Intăfoşăt, Intdfăşăt, -ă.
Inteioşâ, (a se, -ez), A se face tare, teioasă aţoasă (vorbind de carnea de animale.
   Inteişoare, -eri.
   Teiâs, -oasd şi înteioşat, -ă, înţesat, -ă, = jepşit, a înghesuit, întoarce (a se), Expres. Mi s’au întors maţele pe dos. Mi-a fost greţă; scârbă, (mai ales vorbind de mâncări, băuturi), Cu sens pejorativ, găsim forma a se întortoiă, a se întortochiă; adj. întor-toiat, -d; întortochiat, -d (cf. verb, latin intorqueo şi adj. intortus, -a, -um la Persius şi Plaut).
Inţăfoşâ, (a se, -ez)( yezj încetară, Inţăfoşat, -&       \ încetărăt, -ă.
întuneric. Expres. Întuneric de prune = negurime de prune, bişăg, berechet de prune.
Invălit, -ă, (Despre flori şi crestele dela paseri).
   Bătut, amplu, învoit, bogat.
Invârcoli, (a, -esc), A suci, a întoarce, a răsuci, Vântul învârcoleşte vântul pe coş. Subst. Vârcol, -oale, întoarcere, răsucire, învârcoleală, -eli. învârtit, -ă, Expres. Ninge’nvârtit. Ninge de îngroapă, e hora mătuşilor. Invurzobi, (a, -esc), A face creţuri opincilor, a le pune curelele, nojlţele. Invulbi Invulv, a se, -esc), A se îns-piţâ, a-şi apucă pe puteri, a creşte, a se înspătoşâ, a se face mai voinic. Invulbit, -â învulvit, -d.
   (Cf. lat. involvo, -ere).
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VALCEA
*73
Inzăleti, (a, -esc), A rămâneă — Am înzăletit neînsuratl
   A rămânea baltă; aşâ l-a bătut Dumnezeu...
InzălOglt, -ă, încurcat; nehotărît.
   Expres. Mă tot ţine’nzălogit! Mă ţine’ncurcat! nu-mi dă’n bună!
Inzăpuci, (a se, -esc), A se face lioarcă de zăduf; a fi tot o apă de năduşală, a fi numai apă, a fi ca’n cuptor, a fi bleasc de năduşit.
   Inzăpucit, -d.
                                                       J.
JălăvdtG, -eţi, Reteveiu de lemn: ratavăi-, scurtătură de lemn.
Jauipidri, Jambiere.
Jâpcă, (pluralul: jepci —f. rar întrebuinţat). Loc jos, pădinbs, pădină, loc care ţine apă.
Jar, -uri, Un jalon făcut dintr’o tufă cioplită (în pădure).
   (Jaloanele puse pe câmp — beţe sau pari se numesc ţâii). Acţiunea de-a pune astfel de jaloane sau semne prin pădure se numeşte jeruire,
x, ,       \ Fără plural. Foc mare, foc
Jărăgâiu, 1 ,        . , s ....      „ ,
                                                                             ,, \ > de zmei, bâcşe, jăratic, cărbu-
(•'"«"“Mjtai, foc taiducc».
Jar cale te, -eţi, Vlăjgan, măgădân (bătrân) haimana, lungan.
Jâvlil, -e, Javră, jigddie de câine: puşlă.
Jecmân, -e, (Jăcmăn), plur., -e, (-uri), Prăzi; jafuri, flirturi.
Jecmăni, (a, -esc), (Jăcmăn)), A prăda; a fură; a despuiâ, a jefui Jecmăneală, -eli.
Jecneâţu. (Jdcneăţă), Expres. Dă jec-neaţă oalei! Dă foc oalei 1 Trage foc la burta oalei, să fiarbă mai iute!
Jepşi, (a, -esc), A umplea, a ticsi, a înţesă, a înfundă cu...
   Sacii erau jepşiţi cu drugi de furat! Jepşit, -ă — ticsit, -ă.
JerfS, -e. Berechet, bişăg, mulţime; Ex. La nuntă erâjerfă (bucate, vin).
Jidov, -i. n. mit. pop. i. Om înspiţat, voinic, rupt din mal, hojmaliu.
   2. Om chiabur, bogat; putred (de avut) gros la pungă; cu chiag la pungă; cald la pungă, cu său la rărunchi, stup de bani, stup neretezat.
   Este şl expresiunea Rupt din jidovi! = voinic, ce brad de om! ce brad de rumân!
Jigănie, -uliii, Fiară; jivină; bală; animale domestice (pisici, câini).
Jignit, -ă, Afară de însemnarea cunoscută, însemnează şi cu miros greu (urît), cu diihnet rău; cu duhdare (vorbind de untdelemn, untură, etc.). Jigddie (Jigodeală), Boală a câinilor (care îi face să icnească (suspine) dela inimă).
   Ca să se vindece li se dă unt de pe pieptene. Femeia care le dă untul le zice: «De-ăi fi jigodit să-ţi treacă; de-ăi fi turbat să iei câmpii»!
   Se zice şi ironic: o jigddie se fată! (Cf. grec. lyngodis, qui sanglote). adj. Jigodit, -ă,
Jij&u, pi. Jijdie, Ju&jeu, Jujău; hadarăg (la porc{ şi la câini).
Jipân, -i, Lemn mare; om mare, spătos, novac.
JoardS, (Jordeâ) pl. -ele, Nuiâ; mlâjă, vergeâ, vargă.
Jojâr, (plural neîntrebuinţat), Expres. Peştele e jojâr! Peştele e prost de tot: e putred; coada-i mişcă; capu-i pică! Jucureio (Jucurie), -ii, Jucărie.
Jugrâv, -i, Zugrăv, pictor.
Jugrăvi, (a, -esc), A zugrăvi; a pictâ. Subst. f. Jugrăveălă, -eli-, — mai rar: Jugrăvitiiră, -i,
   Jugrăvit, -ă. Expres. Par’că e jugră-vit (-ă)!
   «Frumbs din cale-afară; scris, picat {-d), rupt (-d) din soare-, zână! ca o cadră, ca o icoană! ca un boboc de trandafiri; e frumos hotărît.
   Cf. Marţial (Epigr. I, 109, Hachette,
www.digibuc.ro
*74
O. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C, M, POPESCU
   vers 22, 23) — Ediţia, Waltz: Antho-logie des poltes laiins, pag. 286:
     ...Aut utramque putabis esse veram Aut utramque putabis esse pictam.
Jurat, v. alimănit.
Jnribie, -ii, Jirebie, jireabie.
   Expres. Este cu cămaşa făcută juribii = E cu cămaşa făcută şufile (şâflle), ferfe-niţe; cu cămaşa făcută praf (din praf); dărăpănată, despănată, par’că-a fost să facă frunzare (In pădure).
                                                      L
Lăcărie, (plural neintrebuinţat).Expres.: A face lăcărie. A vărsă multă apă, a face băltoace (prin casă, pe prispă), (Se zice mai ales de cei ce se spală cu multă apă şi fac apărăie prin casă, pe pardoseală).
L&eomds, -oasă, Lacom, nesăturat, (<lu-picăs».
Lacră, -e, Raclă, ladă |) latură de ulucă sau stacheţi, dintr’un par până in celălalt.
Lăcrămă, (a, -ez), i. A iStdă, vorbind de vase de pământ (de doage), a lăsă năstrapi.
   2.  A face jalbă, a da jalbă, a se duce cu jalbă ’n proţăp; a se jelui, a da (face) petiţăie; a reclamă.
   Subst. f. Lăcrămâţâie, -i.
Lălâu, -âie, Lungăn; bleg, tontorăc nă-vlec, la-mă-mamă, bălălău, nătăflăte, gură-cască.
Lapte, 1. Expres. Par’că e scăldat în — dulce. Foarte frumos, -ă; curat,-ă spălăţel, -ea.
   2. A spune şi laptele pe care l-au supt (dela mamele lor).
   Se zice despre hoţii cari mărturisesc totul, fiind bătuţi, chinuiţi.
   3.  Nu se-alege laptele din păsât! Nu
   se-alege (până acuma) grâul din neghină; calul, când, ii iai şaua i se vede melicul, urma alege, toamna se numără bobocii, ho, să ca vedem!             '
Lăsat, -ă, Expres. Lăsat de Dumnezeu Nelegiuit, tâlhar, ucigaş; disperat, dis-creerat.
   Expres, sinonimă: lăsat de suflet. Lăstâr, -I, Vlăstar, (la plural), pădure tânără.
Lăstui, (a, -esc), A amână, a păsul (pe cinevă pentru plata unei datorii).
                           F. Damă:
In Trans.=a hălăstui.
Dictionnaire franc.-roum.,
                                                                                              . pag. 158, c. 1.
   Lăstuială, -eli—păsuială, păsuire.
Lat, -ă, Expres, adv. A zăcea pe lat, (a fi pe lat), a zăceă obială, a zăceă pe moarte, a fi pe cuţit,
Lătur), (a, -esc), A spălă, in lături, a-şi bate joc de rufe.
Lau! interj. Expres. N’a zis nici Iau nici bălau. N’a zis nimic, n’a deschis gura. (Cf. latin, non mu facere).
Lavră pl. (neintr.), Mulţime sgomo-toasă || jaf, jertfă {firfă), berechet, bişăg, biu.
Leac, -uri, Expres. 1. Nu-şi mai dă pe leac, Nu-şi mai vede vindecul, nu se mai vede om, nu mai vede zile bune, nu se mai tămăduieşte.
   2. Loc. adv. De leac, mic, puţin, neînsemnat : un copil numai de leac; un copil mic de tot, de-o şchioapă, o luleă de copil şi alte expresiuni de felul acesta: o oală numai de leac 1 (Cu siguranţă că expresiunea aceasta vine dela obiceiul ce au descântătoarele de-a da câte puţinei din descântecile lor. De-acl şl vorba:
     «Nu e leacu’
     «Cu sacu’l»)
Leau, -uri, Ecarăt, acaret.
Legă, (a), Expres. Şi-a legat unul şi altul gura de cineva = a bârfit, a calomniat.
Legătui, (a se, -esc), A se înţelege cu cinevă; a se uni cu... Cf. Logorosî (a se).
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
175
Lege, -I, Expres, i. Nu mai e de tuci-o lege!.. Nu mai e bun (-ă) de nimic, nu mai e de viaţă, nu mai e de fost. 2. Drept lege, De formă, cu numele.
Legiuni, (a, -ese), A cruţă, a iconomisl, a mâncâ moderat, cu spiculaţie. Legumeăld.
Lele, Expres. In doru! leliil fără tragere de inimă; fără interes; unde-o ieşi să iasă!
Lemn, -e, Expres. A lăsă lemn pe cinevâ, a-1 lăsă cu mâinile ’n sân, sărac; a sărăci pe cineva, a-1 lăsă numai cu cămaşa pe el.
   XAceeaş expres, in Mehedinţi, cf. Bo-ceanu, op. cit.).
Lemnăt, -uri, Lemne multe, grămadă de lemne, nevoi-mare de lemne, mâglă de lemne.
Leneş, -ă, Expres. Leneş împărătesc, Trântore, leneş de-i este greu şi pământului cu el, leneş în patru seci; lainic, lenevos, trândav.
Lăpţ&ie, Lecţie.
Leşul, (a se, -ese), A se «fârşl» (de foame) a se lihni: a scăpărâ dinţii de foame.
   s. f. Leşuiălă, -eli.
   Adj. Leşuit, -ă.
Lib&ră (ase), A ieşi din armată, a lăsă căţeaua (viţelul) din spate, a se liberă din oaste, a da raniţa’n primire.
Lichii (sing. neîntr.) = vorbă de clacă, nimicuri, vorbă de popă ostenit, vorbe goale.
     ...Spune liciţii si minciuni Să-i dea popa ’nckinăciuni!
   (fragm. de cântec popular).
Licit, -ă, (LIchit, >&) Expres. Copilul ăsta e licit tată-său! E capul lui tata său, samână cu el ca două «boabe» de rouă; ca două picături de apă, e leit el! (tată-său).
Lifurdiu,-1, Piciu, ţine, băetan, băeţuş; (sens peiorat.), secătură, cebală, oşiştie.
Ligâv, -ă, Cumpătat la mâncare (băutură) «sârmbs», dificil (la mâncări).
Lighioană, -e, = Vietate, jivină, ji-gănie, păsările, (animalele) din curte. Expres, i. A face lighioane; (a fi plin, umplut de lighioane). A face păduchi sau viermi (la o rană) — vorbind de oameni şi de dobitoace.
   2. L-au mâncat lighioanele. L-au mâncat fiarele câmpului, viermii.
Liliâc, lilieci, Expres. Un liliac de copil! Un grangure de copil 1, o floare de copil! (Expresiune de duioasă alintare a copiilor — când se vorbeşte despre ei, (— Cam aşă cum e îrr-trebuinţat în latineşte palumbus-i (palumbes, is) — ibovnic; iubit, amant).
Limboâtă, -e, Altă lege\ străin, venetic (vinitlc); (se zice tuturor celor cari nu au obiceiurile şi religia noastră şi nu vorbesc la fel cu noi),
Linciuri, (a se, -esc), A se spălă mult; a se muckilipsl [I a gustă «legumile» (bucatele) fără să mănânce din niciuna cum se cade, (se zice şi de oameni şi de animale: pisici, câini), f. Linciureală, -iii.
   Liciurit, -ă.        __
   Trans. — a se liciuri.
Lingă, prop. Lângă, alături de.
Linge, (a, ling), A fură. Expres. Mi-au lins barda! Mi-au şterpelit barda!
Lingură, -i, Expres, i. A se lăsă de lingură. A muri, a lepădă potcoavele, a da ortul, a răposă.
   2. A legă lingurile de gât cuiva — Tarde venientibus: ossa!
   Prea târziu! la trei zile ’nfierbăntate, la spartul târgului; după ce s’au împărţit colacii.
   3- Am luat-o (cu făcutul) dela lingură. Se zice despre cei ce încep o gospodărie, neavând de nici unele, nea vând, de mai ’nainte chiag.
www.digibuc.ro
176
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
Lipan, O burueană. Expres. Făcut lipan, lipănît, flămând; «ştiucă» (când se vorbeşte despre vite).
   Subst. f. Lipăneălă, -eli (rar întreb.). Lip&ni (a se, -esc), A se face «ştiucă» — de foame, de nemâncare; a se hămisi, a se face blană.
   Lipănit, -ă.
LipSr (plural neîntreb.). Arşiţă de soare, (aşa cum în 1. ebraică avem cuvântul kăiţ).
   Expres. Pe lipărul de foc! când crapă şl câinii din căldură; pe căldurile caniculare.
Lipi, (a se, -esc)) Expres. Nu te lipeşti de ei (negustori)! Vând foarte scump; focul nestins; scump de tot, cer cât nu cură pe apă.
Lipie, -Ii, Un fel de pită mică; (ironic) calcavură, scatoalcă, palmă, labă. Lişteâvă (plural neîntreb.). Apă multă, apăr&ie, Dunăre, Olt-, lăcărie, Oltăţ.
Litănie, -i, Rugăciune (cf. grec. litania -as şi liti).
Litrosî, (a, -esc), A nimici a sfeterisi, a luă să nu mai rămâie nimic; a zvântâ cu furatul, răpitul.
   Expres. Şobolanii mi-au litrosît puii dela trei cloţe!
   Subst. f. Litrosală, -eli, (pl. neîntr.). Adv. Litrosît, -ă,
Loavă, -e, (pl. neîntr.), Prilnţă. Expres. Via a avut loavă! i-a mers bine (după săpât, după ploaie, după timp). Lobidrag, -i, Călţunaş, hobidrâg, (o floare).
     Foicică lobidragi,
     De s’ar luă toţi câţi sunt dragi N’ar mai fi frunză prin fagi,
     Nici umbră pe sub copaci!
Loc, Ei, ştiu eu ce ţi-ar fi locul! Ce ai merită (în sens pejorat.).
Logorosî, (a se, -esc), A se vorbi, a se pogodl, a se înţelege, a se sfătui, (cf. (a se) legătui).
   Logorosălâ, -eli (grec.).
Lohdn (plural lipseşte). Cerealele cernute sub vânturătoare sau acelea cari cad pela urechile ei \\figurat, sarcastic: grâu (ovăz, etc.) de proastă calitate (amestecat cu pământ, neghină, măzări-che, ş. a.).
   Lohonos, -oasă.
Loiân (plural: loiâne, întrebuinţat mai rar). Noiân de (boabe, prune, pere, mere).
Loitrâr, -e, Cantitatea pe care ia un car cu loitre.
Lopată. Expres. Carnea pusă cu lopata, carnea ca grunjul, cărnos, (vorbind de oameni, animale).
Lopâtic, -a, Intr’o ureche, într’o parte; pe o ureche, rătuţ, zmintit, ţâcnit zănatic, lovit cu leuca; năuc; îi lipseşte o sâmbătă, sărit (din balamale).
Lozî (a, -esc), A vorbi în neştire (la boale); a aiuri, a vorbi în delir || ; a bodogăni, a vorbi în dodii, a spune de pe apa Sâmbetei, a spune vrute şi nevrute, a vorbi de clacă.
   Lozâlă, -iii.
Luă, (a), Expres. 1. Mi-ai luat drumul din picioare! M’ai scutit de-a mă mai duce eu 1.
   Un cântec popular aice-.
     «Mărită-te fată-mare,
     «De-mi ia drumul din picioare «Şi ochii de peste vale ! z. L-a luat din ăle sfinte-, i-a luat mâna, etc.—l-a pocit, l-a şoimănit, l-a izbit.
Lulea, -ele, Expres. 1. A rămâneă la lulile! a sărăci, a «da’ndărăt» a scăpătâ; a o da de coadă ’n vale, a-i fierbe oalele tot cu curu’n sus, a se duce la hagialâc, a nu mai avei sare de mămăligă, a rămânea ’ncins cu teiu; boier cu boii de funie; boier gol, a nu-i mai tăia cuţitul, briceagul (coasa). Expresii echivalente: a rămânea la ulcile (să facă...); la fluiere, la oale, la grisii.
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
177
    2. Cât luleaua, Mic, micuţ, numai de leac.
    Copilul numai cât luleaua — cât nodul, numai de leac, o bucătură de copil.
Lumânare -i, Expres. (Drept) ca lumânarea, (vorbind de lemne, copaci), drept, tors, fără strâmbături.
    (Cf. franc.: droit comme un /.).
Lume, -i, Expres. 1. Par’că e toată lumea a lui! Nu mai poate de bucurie, creşte carnea pe el de mulţumit ce este, par’că a apucat pe Dumnezeu de un picior, nu-şi mai încape în piele de fericit ce-i.
    2. Lumea-albă (lumea-luminată) = Sobor, bâlciu, sumedenie de lume, lume de pe lume, crilă, clapie, gloată (gloliş). Dimin.: Lumuleană, lumiăcă, lumu-
    l)ţâ.
Lunâia (Luuel) = Nume de vaci, de boi.
Lup. Expres. 1. A fi ( a veni) cu nouă; cu şapte lupi. A fi (a veni) hămisit, pocâltit, prăpădit de foame, a nu mai puteâ de foame. (Cf. franc, il a une faim de loup; manger comme un loup.
    2. Par’că-aş fi cu peri de lup-, par’că-aş aveă peri de lup pe mine! Zice acel care este urît, dosâdit, prigonit de toată lumea (pe drept sau pe nedrept).
Lupâv (Lupicds, •oasă), = Mâncăcios, mâncău, flămând, burtă-de-popă, lacom, flămânjbs, cu şapte lupi, secetbs, făcut pe săcetă.
    (Se aud şi formele hlupâv şi glupăv.
                                                                                                 1. Numele unei vâlcele, văi. 2t Un fel de plantă ase-
Lupoâia mănătoare cu mohorul (bă-lăura) — ce creşte, mai ales, prin viile nemuncite.
Lut. Expres. S’a făcut lut şi pământ. S’a făcut tuturor toate, s’a dat după păr, miere de găleată, miere (Cf. lat. inser-vire temporibus).
                                                   M
Mâce, (numai plural), Necurăţeniile dela fătarea unei vaci,—mai cu seamă.
Maceaoâlă (Muoioala), Se zice unei femei urîte şi rău îmbrăcate.
Mâcliln (Maclie?) Conj. Oare?
Măciucă, -i, Expres. Ajunge o măciucă la un car de oalei Destul atâta, pentru cel cuminte e destul atâta, (sapienţi sat! — Terentius).
Madeâ, -ele, Cusur, meteahnă, scală, lipsă, beteşug; nărav.
Mugădân, -i, fem.: -ă, Vlăjgan, cârjallu, coş-cogemite om, om de muiere, om de ’nsurat.
Măgăliie, -il, Gămălie.
Măgăreaţă. Eşti măgăreaţă mare! Apostrofă fetelor: eşti gogeamite fatăl
Mâglă (pl. neîntr.). Grămadă mare de lemne, glugă de lemne.
Măgurcan, Nume de bou.
Mai-văzuşi! f Expres, adverb. De fel,
Mai-vedeâl ] de loc, neam!
Mal, -uri. Expres. Gras ca malul (rupt din mal). Foarte gras, se sparge de gras.
Mâldăr, -e, Expres. 1. Stă pe maldăr. Trăieşte din belşug, boiereşte, domneşte, ca găina la moară, a fi la gură de cuptor.
   L-a lăsat pe maldăr. E fecior de bani gata, să mănânce averea cu lingura şi tot n’are ce-i face.
Mămuiâr, -i, Cercelar, tolbaş, vânzător ambulant, coropcar, cutiăr, Basara-benii zic coropcar (caşl Transilvănenii) Lipovenilor cari umblă cu căruţe cu marfă, (Vezi Moisiu: Ştiri din Basarabia, Sfetea, 1915, pag. 149.)
Mână. Expres. Nu-i vre-o mană! Nu-i vre-o treabă, vre-o pricopseală vre-o blagăl, nu-i vre-o scofală!
Mâna. Expres, adv. 1. Varză de 4 mâini, De multe mâini = felurite de feluri, multe categorii.
www.digibuc.ro
178
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
   2. Expres. A încăpea în mâinile cuiva. A fi bătut, muştruluit, de cineva.
   3. A băgă în mâinile cuiva — A pârî; a da pe mâna cuivâ pe cinevâ.
   4. A-şi luă mâna de pe cineva — a nu se mai interesă, a nu mai vrea să ştie de cinevă (sau cevă).
   5. Nenorocirile se ţinură de-a mâna, necurmate, lanţ, şir, neprecurmăte.
   6. Sunt o mână singurăI Nu sunt ajutorat de nimeni, n’are cine să-mi ajute. Sunt un suflet singur.
   7. Par’că i-ai luă cu mânai Se zice despre durerile unui bolnav, cari sunt iute potolite de meşteşugul doftoricesc (leacuri, doctorii, trăsături ş .a.).
   8. Dintr’o mie să pui mâna pe el (ea). Foarte frumos, drăguţ, arătos.
   9. A se spălă pe mâini de... A se lipsi de, a i se fură ceva, a pierde (cevă).
   10. A-şi face mână bună... a se luă cu bine pe lângă; a se gudură pe lângă, u. Cu o mână de suflet. Slab, prăpădit, să-l sufli, să cadă jos, cu sufletul prin flori.
Mâncâ (a), Expres. 1. A fi mâncat de morţi, de necazuri, de belite.
   2. Ce, mă, te mănâncă’n ci/r?=Ce-ai de eşti neastâmpărat ? Ai mâncărlme în cur ? Expresiunie echivalentă: A avea viermi (viermiişi) în cur.
    3. Mâncâ-mi-te-aş! Expresie exple-tivă, intercalată în vorbire pentru a atrage atenţia şi bunăvoinţa.
Mândălâc, -1, Nişte plante sălbatice ale căror rădăcini — tuberculi — sunt dulci.
Mangealâc (pl. neîntr.), Pană mare de lemn pentru despicarea trunchiu-rilor mari.
Mânu, Nume de om.
                                                                  Mânîmă, -i, O mână de grâu secerat. M&nz&ţî, (a, -esc), A rămâne stearpă într’un an (vorbind de vaci). Dacă şi în anul următor rămâne stearpă,
   i se zice că strămănzăţeşte (a strămân-zăţi).
Mânzăţâşuri (sing. neîntreb.). Juninci şi mânzaţi.
Mârâz, (pl. neîntreb.). Madeâ, cusur, defect la vin (băloşire, acreală; sfoiag, etc.).
Mare, adv. A se face mare pe cevă. A se face stăpân pe un lucru strein, a pune tagă pe cevă = în pravila lui Mat. Basarab—prinde tagă.
Mărimuri (sing. neîntr.). Persoane, «feţe» însemnate «obraze» mari.
Mârli, (a se -esc), A «luă ied» (miel).
   subst. f. Mârlială, -eli.
MSrlăg, i Căzătură, gloabă, tihoâre (vorbind de cai = o dcnomin. injurioasă). Sinonim: mărţog, -ă.
Mârmure. Marmoră — Frumoasă ca o păpuşe de marmure!
Mârtâc, -i, Lemnele cari alcătuesc podeala de jos a unui pătul de porumbi, z. Nojiţele (târsânele) petrecute peste o-bielele opincilor.
   La Românii din Serbia mârtac = stâlp mare; par mare (cf. Giuglea — Vâlsan op. cit. Glossar.).
Marţ (luna lui—), Martie.
Măscării (Măscări), Expres, a) A face de măscără — a face pe cineva de două parale, a înfruntă aspru pe cineva, a dojeni, a ruşinâ, a face pe cineva ca pe-o albie de porci. b) Mascara = organ genital omenesc. — vezi — Şocariciu.
  Măsea, -ele, Un cep do lemn care se bate în bârnă, în dosul canatului, care trebuie să râmână fix.
  Maşinat, -ă, Zahăr maşinat — zahăr cubic.
  Maşir! Interj. Marş! Sterge-o! întinde-o l Cară-te!
  Mătădz (pl. neîntr.), Pensulă rustică: cârpă legată de vârful unui beţigaş. || Sare. se zice unei femei prost îmbrăcate.
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
179
Matcă, -i, Instrument de lemn cu care se bate laptele în putineiu.
ăţatipolăn, -oane, Madapolam (pânză.
Mător, -I, In vârstă, matur, ajuns de minte (minţi). In Pravila lui Mat. Ba-sarab aceeaş însemnare.
Mătuşi (a se, -esc), A se honcl, a împleti coadă albă.
Mâzgă, pl. neîntreb. Ungur. Afară de însemnarea de «sevă», mai însemnează şl noroiul (tina, glodul) ce se face pe pământ dupăce a plouat niţel.
Meeit, -ă, atins, citov, bolnav.
Mecăt, -Ari, Clădiri mari, aşezăminte falnice
Medeleau, Nume de bou, o poreclă de om.
Măe, (Fără plural). Expres. Nu s'o fu dus în mee! Nu s’o fi dus să-şi piardă din urmă, nu s’o fi dus unde-a dus mutul iapa 1 la măru’-roşu.
Mejdină, -i, Hotar, despărţitură, a unei moşii de alta.
Măliţă, Expres. Ci, mai taci, meltţo! Par'că te-a făcut mumă-ta la meliţă! (I se zice celui bun de gură, palavragiilor).
Mereu, adv. Ex. Stai mereu! Stai la un loc! Lasă-mă’n pace I
Merică, Pânză de America; aşâ cum avem: anglie = pânză din Anglia.
   ...«Şi tot haine de Anglie «Din creştet până’n călcâie.
   (Viciu: Colinde din Ardeal, pg. 145, public. Academiei Române).
Mesălnic, -i, Mesean, invitat la o petrecere, commesean, ospeţe.
Miaua-lui-Roiuân, Expres.: A stă ca miaua lui Roman. A stă nedumerit, prostit, ca viţelul la poarta nouă; |[ dus pe gânduri; bătut de gânduri.
Mierliu, -e, Ex. A se uită mierliu, a se uită galeş, cu gândul dus.
Miez, -uri, Expres. La miez-de-miez de noapte. In puterea nopţei, noaptea cine ştie când, la cumpăna nopţei, când dorm şi apele.
Migoroşi, (a, -esc), A migăli, brichisl. Migoroşală, -eli.
   MigoroşHnic, -ă.
Mie, num. Expres. Am o mie şi-o sută pe cap! Am foarte multe pe cap, mi-e capul cărindar, nu-mă încape cămaşa.
Miji, (a, -esc), 1. Ii mijeşte mustaţa. Ii dă mustaţa.
   2. Mijeşte de ziuă. Se crapă de ziuă, se sâmceleăză de ziuă, se slomneşte de ziuă, se face geană de ziuă.
Milă, Expres. O milă de ploaie, o ploaie la timp, o buruliţă de ploaie, e aur nu e ploaie!
Mili, (a se, -esc), A se milostivi, a se îndură, a se înduioşâ, a-i fi milă.
Minte, -i, Expres, r. A luă de minţi pe. A înşelă pe cinevă, amăgi.
   A-şi prinde mintea, a-şi pune mintea cu copiii. A luă în serios pe copii sau spusele lor.
   2.  A strâns mintea dela toţi proştii. A strâns mintea dela toţi măgarii, e nătă-flete, e un prost îngăurit, prost de dă’n gropi.
   3.  Ajuns de minte. Mare, mărişor (vorbind de fete, băeţi).
Minţi, (a, mint), A mişcă puţinei, a urni din loc.
Mireaz, -uri, Moştenirea lasată de un om sterp—în căsnicie—rudelor sale. Mişină, mişini, Strânsură a şoarecilor furnicilor, etc., figurat: avere, depozit, agonisită.
Mişulie, -ii, (Mişuleălă), Boli lumeşti, boli ruşinoase tveneriene). Adj. Mi-şulit, -ă.
Mititi, (aţa se, -esc), Expres. Mi s'au mititit (micicit) ochii de somn! Trecti Ene pela gene, trag a somn; ochii s’au făcut ca găoaza iepurelui.
Mitocosi, (a, -esc), A muşamaliză o afacere necurată.
   A îmmormântâ o chestiune; a trage cu buretele peste... a face şui şi pul. Miăjit, -ă, Bine încărcat. O sarde mlă-
www.digibuc.ro
i8o
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
jită cu lemne. O sanie bună de lemne, o sanie trăsnită.
Moalele-capului Creştetul capului (mai ales la om).
Moară, -i, Expres: i.Eom umblat: a fost şi la moară!—despre unul care n’a schimbat niciodată orizontul satului său cu altele.
   2. A spune un lucru in târg şi la moară!
   a spune în gura mare, a spune la toată lumea, a obşti, a vesti de pe acoperişul casei1) (cu o expresie ebraică) (cf. lat. vulgo (volgo), -are); in vulgus edere; (urbi et orbi).                  '
   3. A hăgă’n moară cu cineva. A sfătui, a ciotori (cu glas tare ca să nu mai poţi auzi in lături).
   4. A plecă cum pleci dela o moară frântă. A plecă necinstit, neomenit, îmbufnat, — ca dela o moară stricată, frântă; nemulţumit.
Moartea. Expres. 1. Moartea lui, să... Cea mai mare dorinţă a lui eră să.
   2. A da mâna cu moartea. A văzut moartea cu ochii. Eră pe cuţit, pusese ochii’n grindă, abia a sărit groapa...
Moater, n. propr. Om prost îmbrăcat, dezmăţat, deşuchiat, ferfeniţos, par’că ar fi prins pe gârlă sau: pe rădini.
Modrigălu, Apă murdară, mocirloasă. Cf.: Goroveală.
Moişti, (a se, -esc), — A se îmoinâ, a se muiă (zăpada, gerul).
Modrilzu, Poreclă de om.
Molândău, (Morândău), -1, Molomfete, molatic, la-mă-mamă, lăsă-mă să-te las; tăfălog (vorbind de oameni).
   In opoziţie cu sensul acestuia, găsim: om verde pe lume.
Molcăluţ, -ă, Moale, molatec, molân (vorbind de oameni şi de dobitoace).
Molcuţ, -ă, Moale («ou molchţ>>).
Moldă, -e, Albie mare, largă. «O moldă
                                           1) Cf. Ev. Mateiu X, 27., Luai XII, 3.
  plină cu ouă». (Cf. Germ.: die Mulde) franc.: huche.
Molomân, -ă, Om leneş şi molătec, pierde-vară; om moale, om mălăieţ, o balegă de om, un mormânt de om, om fără vlagă, o mămăligă de om.
MolometC, Mai acelaş sens ca precedentul.
Mong, moangă, Bleomb, bleot, molân, prostănac, tont.
Moniţie, Muniţie.
Mdrişcă, -1, Vânturătoare. Expres, i. A face etuva morişcă’n păr. A-i pune mâna’n ceafă, a-1 chelfăni puţin, a-i trage o săpuneală.
   2. A făcut morişcă = a murit, a răposat.
Mormânt, -e, Expres. Un mormânt (de om). Un om de nimic, netrebnic, pierde vară, puturbs, calendroiu, toloşcân.
Moroagă (Morogăală), (pl. neîntreb), Expres.: E moroagă! E sărat (-ă)peste măsură, e îngroşat cu sare, e ocnă de sare.
Morogl (a, -esc), A sără peste măsură de mult. A-i pune sare cu punnul, cu nemiluita.
   Morogit, -ă, a sără de goană.
Mârmân, (e, -uri), Grămadă: Un mor-măn de pietre.
Mormoldc, -I, Fig. Om leneş, molatec.
Mort, -ă, Expres. A da cu mort peste viu. A se apucă ţânţarul cu armăsarul; a se apucă cel mai slab cu cel mai tare.
Moşameâ, -61c Muşamâ.
Moşmoane, (Pl. neîntreb.). Vrăji de dragoste, băuturi fermecate, descântate (încingere) punere de oală, ciob, ulcior făcut, (impropriu).
Mortăcină (Mortăciune), -i. Animal care moare nejunghiat. (Cf. lat morticina caro).
Motfilcă, -i, Legătură (basmă) cu parale, seminţe, etc. — înodate într’un colţ (corn), tumoare, umflătură, gâlcă. La Românii din Serbia acest cuvânt îl întâlnim cu forma modalcă (top) =
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
181
   pungă. (Vezi: Giuglea-Vâlsan, op. cit. p. 49 şi Glossar).
   Transilv. = modâlcă.
Mucul, -îl, Expres .Acolo ti pică mucul... Acolo îşi face veacul, acolo îl găseşti totdauna, acolit îşi face veacul.
Muchilipsl, (a se, -esc), A se ferchezul, a se spilcui, a se spălă mult de tot. Ce te tot muchilipseşti ?
Muiere, -i, Expres. Om de muiere! Om în toată firea, în toată legea, de însurat.
Mult, -ă, Expres.: Să dai urnit cu multul! Să dai oricât de mult, să dai marea cu sarea şi Oltul cu totul!
llumu-de-păinânt, Pământ foarte roditor, pământ de calitatea întâia, fertil, măn6s, — ca untul, — ca brânza.
Mumă-de-Solcle, (ironic). Ibovnică, amantă, puicuţă.
Mumfină, -fini, = Mamă, maică. Alte forme: MtimuUană, -», Mămuleană, -i, Mămuliţă, -e, Mumuliţă, -e. Pravila Mat. Basarab. idem. pag. 299.
Murătdri (Morătdri), Murături.
Mozoli, (a, -esc), A mânji, a întină, a pătă; a terfeli, a terfecâ. s. f. Mozo-liălă, -eli.
Murcucul, (a), A se codi, a sta neho-tărît, a da un răspuns în doi peri, a mormăi.
Mnrdâl, -ă, Murdar.
Murdalfic, -uri, Murdărie.
Muri, (a) Expres. 1. Te moare dracu' mâine-poimâine! Mori ca mâine 1 Ca formă: cf. Te ţade dracu' olar! Şezi neîmbrăcat neîngrijit.
   2. Moare ţi fmiază dela inimă. Leşină de durere dela inimă.
Muscură (muscurlcil) Oaia albă care pe bot pete negre.
Mustăci, (a, -esc), A râde pe sub mustaţă, a zâmbi |j a se strâmbă.
   Subst.: Mustdceală, -eli.
Mustafă, -uţl, Expres. 1. A trage la mustaţă a bea, a da pe gât.
   2. A trage pe sub mustaţă, a mancă, a îmbucă.
Musti (a), v. buşni.
MllStlt, -ă, Puţin îngrăşat, glăscior (vorbind de proci).
Muşi ui, (a, -CSC), (Vorbind de porci) a da cu rîtul, ticul (numai pe deasupra). Muţltiială, -eli, Muţluire, -i.
                                                    F
Năboi, (a, -esc), A se răvărsâ, a buţt), a năvăli, a se vărsă (vorbind de-o apă, râu) în Creangă se zice despre apa care se umflă de îngheţ şi iese din albie.
Nacafâ, -file = Beleă; pacoste, satară, satată — beleă; potcâ, dăbilă, năcaz, năpastă.
Năcăjds, -dasă, Supărăcios, mânios, cu arţăg, supămicios, ţâfn&s, pipot&s.
Nadă, Coadă, (coc) din păr strein, cumpărat.
Nădrăgdiu 1
NădrăgUă J Ironic< Tărănolu, opincar.
Năfură, = Anaforă. Se înjură de nafură.
Nagară, -âle, Beleă, satară, hangară, dandana.
Năgrabă, adverb. Expres. A da năgrabă pe... (a năgrăbi pe...), a năvăli, a se năpusti, a tăbărî pe...
Năibul, (a, eu năibui, -esc), drăcui a-1 pomeni, a răui, a da răului, (la răi).
Nămol, -e, Expres. Nămol de carne. Carne pusă cu lopata, carnea ca malul, ca grunjul (vorbind de oameni şi vite cărnoase, grase).
Nânote (trăucănăi, trancanâle), sing. neîntreb. Lucruri încurcate, netrebnice, ciurciuvăse, dănănăi.
Năpfirstdc, -oacă, Urmatic, zăpârstea (vorbind de ultimul copil a unei familii).
Năplăi, (a SC, -esc), A-i veni rău de zăduf (zăpăc); a nu mai puteă de zăpuc; a-i cădea leşin pe inimă de zăduf. Năplâiălă, -iii.
www.digibuc.ro
i8z
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
Nâs, -uri, Expres, i. A da pe sub nas (ironic). A mâncâ, a îmbucă.
   2. Nu e cu nasu de ceară (Nu-i pică nasul) Nu e aşâ de sfios, fricbs; l| timid.
Năs&râmbă, -I, Dăşovă, boroboaţă, boaţă, prostie.
Năsfirăs, -onsft, Dificil la gusturi (vorbind despre oameni şi despre vite), care face nazuri, mofturi, mutre.
Năstrâpă, năstrăpi i. Broboână (picătură) de apă ce trece prin oala nouă, sau printre doagele unui vas.
   2. Broboană de năduşală.
Năstimi (a se, -esc), A răsări, a se ivi, a ieşi la faţa pământului (vorbind de flori, plante), f. Năstimire, năstimeală.
   Năstimit, -ă.
Natadală, (Natahoâlă) -e, Toarnă, băş-niţă; femee îmbrăcată prost, murdar. Sinonim: Natantoâlă.
Nâtimă, Este un morman (grămadă) de pietre cărate, — de o femee care are pică pe cineva, şi puse într’o mohtlă (movilă) dela hotarul moşiilor. Pe aceste pietre, cari închipuesc mormântul celuice i-a făcut rău (magie imitativă), le tămâie femeia regulat, ca pe un mort, 40 de zile cu credinţa că are să-l «pună bine» pe cel viu cu vrajile ei. (Anatemă — Anâtimă — Nâtimâ ?),
NStimâs, -ă, Mare, mătăhălos nămor-niţos, jidov, munte de om.
Natră, -e, Expres. A-şi da natrele cu cineva. A se certă straşnic cu cineva.
Nătrăpâs, -ăşi,! Negustor de vite, geam-
Năstl-ăpas \ bâş, samsar de vite.
Nătrâţ-ă, Pe-o parte, într’o ureche, nebun, prostănâc, prostatec, pe-o ureche. Cam într’o parte, fără o doagă, câpiu.
Năvligă, Den. injurioasă. Prostănac, «orontdc», «uruiâc» modârlân, pădureţ, rătân, fără bun-simţ, prostuţ.
   Năvligos, -oasă.
   Ca un urs, greoiu, necioplit din topor, din bardă.
Năzvăţâ, (a se, năzvăţ), A se răsfaţă;a se «râzgâl».
Neam, -uri, Expres. 1. Amiciu de toate neaimtrile. Amiciu de toate colorile (feţele); de toate mddele, felurile. 2. Păcate (moştenite) dela nouă neamuri! Păcate multe, pe cari cineva — crede-sc — le ispăşeşte, fie prin boale, fie prin alte neajunsuri în viaţă.
Neam (Niam), adv. Deloc, de fel. Expres.: Neam-de-neam. De fel. Niam-di-niam) Câtuşi de puţin, nici decuş.
Neapipiit, -ă, Nou-nouţ.
Năder, -I, (pl. f. rar întrebuinţat). Vezi: Mdater.
Nefăcută, -e, Expres. Să nu faci vre-o nefăcută! Năsărâmbă, năzbâtie nesărată, drăcovenie.
Negru, Expres. lini este negru înaintea ochilor. Nu pot să-l sufăr; N’am ochi să-l văd.
Negrdş, -ă, Oacheş, tiuciuliu, ţigăncuş, -ă, tiuciuliu.
Neleapcă, Expres. A luat (făcut) viţel de neleâpcă. (Vorbind de vaci). A luat (făcut) viţel mai nainte de vârsta obişnuită (3 ani) a se goni.
   Figurat şi sarcastic se zice despre fetele cari au copii din flori, de după gard, de pripas; urzicar, pui-de-lele, copil de la umbră.
   L-a tornat de neleapcă!
Nemănle (Nemetenii), Rude, neamuri, rubedănii; rudenii.
Nemernicftţă, (pl. neîntreb.). Mărică, merichţâ, pânză din America, figurat, stambă proastă.
Nomeş, -&, Potrivit, micuţ; frumbs. Oală nimeşă. Oală miciiţă, bobeică; bobicuţă.
   (Dimin.: Nemeşii, nemeşică).
Nemţî, (a se, -esc), A se îmbătâ, a se «cătănl», a luă luleaua Neamţului, a fi clean, a fi fumuriu la cap, a luă ciocârlanul de coadă, a o rări cu vorba, a se chefi (chefeli).
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
Nepomenit, -ă, Ne mai pomenit, extraordinar, excelent. Cum nu se mai poate de (bun, frumos...;) nu mai are cum, de-aşa.
   E frumos nepomenit e scris, e cadra; la soare te poţi uită, dar la el, ba; e nedovedit de frumos; e frumos de nu se mai dovedeşte!
Nesărată, -e, Ca subst.= năzbâtie, năsă-râmbă, dăşovă.
Netu, i. Poreclă de om.
   2. Ironic. Nfcder, prostănac, deşucheat, tont, într’o ureche, plesnit, lovit cu leuca, ţâcnit.
Netralu, Expres. A-şi face netraiu cu... A strică căruţa cu..; a se strică la ceafă, a-şi găsi mantaua.
Nevecuit, *ă) Tânăr, -ă (mort de).
Nevol-mare, adverb. Foarte, prea: Ne-voi-mare de bun = Foarte bun.
Niam, v. afurisanie.
Nil, (a,-iese), A ţine de rău câinii.
Nilă, Diminutiv dela Naie, Nicolae.
NI-ni, conj.: Când... când; ba... ba... Expres.: Veniă, ni una, ni alta.
Ni-ti-teme = Nu te teme, de sigur că... ba bine că nu...
Noada, (pl. neîntr.) Ex. Noada curului— locul unde se sfârşeşte şira spinărei.
Noate, Note (de muzică) Lăutand ăsta ştie şi pe noate.
Ndbila, plural neîntreb. Automobilul; mobila unei case.
Noji, (a, a se, -ese), A economisi, a cruţă; A se găsi; a rămâneă, Nu mai nojeşte paraua! Pârâtele nu se mai nojesc la el!
Nopticica, Expres.:     Toată nopticica!
   Toată noaptea. Câtă e noaptea de mare.
Noroci, (a- -esc), A închină cu paharul, cu plosca; a închină la zile mari. Noroceală, -eli.
Notrcţ, (e, -uri), Nutreţ (fân, paie, coceni, etc.)-
l83
Nulă, -ele, Expres, sarcast .'.Nuiaua boabelor— Parul de (pus) porumb.
Nume, Expres, i. Nume bune — numele adevărat — în opoziţie cu porecla (policre).
   2. Nume scumpe — Nume rari, grele de ţinut minte (Laura, Lucreţia, El-vira, etc.).
Numit, -ă, Renumit, vestit, cu nume mare, cu vâlva mare, de care s’a dus vestea (pbmina) ...«această numită şi sfântă zi una: a praznicilor praznic şi sărbătoare este a sărbătorilor», (cărţile bisericeşti — Penticostar — Canonul Sf. Paşti).
Nu-ştiu = Expres. A pune mâna pe nu-ştiu—A tăgădui, a negă, a spune:
' «nu ştiu, n’am văzut».
Nuntă, nunţi, Expres. Lumea e nuntă, E bâlciu, e lume multă de tot, hîistă.
                                                        0
Obâdă, obezi, Expres. E făcut obadă. E bătrân, cocoşat (adîis), e făcut co-cârlă.
Obejdia, (pl. neîntr.), Expres. Te duce obejdia. Te duce nenorocul («soarta, ursătoarea)». Te trage aţa, nevoia, zahărul.
Oblâmnic, -e, Colac de cârpe împletite şi legate bine, —pe care femeile îl pun pe creştetul capului pentru a cară diferite greutăţi (vadră, ş. a.).
Oblăag (Obleâgă), Ceeace rămâne din fân, după ce au mâncat dobitoacele. Cf. torişte.
Obor!, (a se, -&SC), A se dedă, a se obişnui cu... a se roade cu, a se vlăgul.
(vechiu), Obiceiu, obişnuinţă, îndătinare, datină, deprindere.
Oc&rî, (a), A insultă, a batjocori (mai ales despre femei),
    Ocărît, -ă = măscăricios, porcotos, care vorbeşte cum îi vine la gură, nu-i prinde gura de veste ce vorbeşte.
Obricclu j (Obriceriu) 1
www.digibuc.ro
184
G. F. CIAUŞANU, G, FIRA ŞI C. M, POPESCU
   Occnic, -i, -Ucenic, începător, ageamiu.
   Ocenicie, -ii, Ucenicie.
   Ocheşica, Nume de oaie.
   Ochăte, (Ocheţ), Ocileţe, Laţ, (de frânghie, sfoară).
   Ochii), (a se -esc), A se ochi, a se zări, a se vedeâ, Nu se ochiă nimenea... Nu dai ochii cu nici-un om. Nu eră ţâ-pănie de om, ficiorul pustiului.
   Ochiu, -1, Expres. 1. S’a luat de ochi cu. S’a dat în dragoste cu..; s’a îndrăgostit de...
     2 A face cu ochiul (a face ochiul cuiva),
     ■—-a se ’nţelege făcând semne cu ochiul:
       «Cei proşti, ca vita te’nţeleg:
       «Doar când le spui cuvântu’ntreg; «Dar te’nţelegi cu cei cuminte «Numai din ochi, fără cuvinte»1).
     3.  A trage cu ochiul; a trage cu coada (1chioarda) ochiului. A observă pe furiş, a paşte.
     4.  A ţineă ochii de cineva. A aşteptă, a te uită de cinevă.
     5.  Nu mi-a dat de ochi cutare... N’am văzut pe cutare, nu l-am ochiat, nu l-am zărit.
Ocnoânul, Crivăţul (numit astfel, fiindcă e «nemilos» t&t ca un ocnăş («oc-nean»); sau fiindcă bate cam dinspre ocne.
     Expres. Trage Ocneanu! — Bate Crivăţul !
Odae, -|, Expres. Prin odăi = pe uşile altora («strinilor» = străinilor).
   Adj. Odăelnic, -ă, Care umblă din uşă în uşă, din casă în casă, cutră, uşârnic.
Odâr! Interj. Cuvânt cu care se gonesc, se alungă câinii.
   Cf. verb. (a), nil.
Oglindă, -I, Expres. Făcu casa ca oglinda.
   O deretică, bine, o făcit ca paharul,
   1) Gh. Coţbuc, Antologie sanscrită (Bibi. pentru toţi).
     să lingi sare depe scânduri, podele (pardoseâlă).
  Ojic, -uri, Usturime (arsură, arzămlnte) pe «piept», pe gât, în sus.
  Ojiji, (n se, -esc), A se ujijl, a se uscă.
    Subst. Ojijire (Ojijălă).
  Ojingds, -oasă, Aspru, scorţos, vânjos (vorbindu-se de ţesături).
  Olar, -i, Expres. Ce stai olar?! Ce stai desmăţat, negătit, neprrmenit, nechibzuit ?
  Olearcă (Holeârcu), zeamă-lungă; rachiu slab.
  Olcji) (a se), a se aciolă; a se adăposti, a se întreir.ă.
  Om, Expres. 1. Om făcut — în stare de-a munci, de a-şi agonisi singur traiul.
    2.  Om de muiere, Om mare, de însurătoare, în stare să-şi ţie casă,
  Omenăş {Omuleţ), Om şi jumătate, om bogat, puternic.
    In Trans. = sens pejorativ = om mai sărac, fără multă vază.
  Omorî, (a), 1, Expres, v, Omoară la el, colo în vale. II smotoceşte, (pisează), îl bate de lumânare (pe cutare)...
    2.  Că n'oiu fi omorît oameni, să mă canonesc aşâ! Se zice de către cel ce este pus la prea mare muncă, canon, ispăşire, post, etc. sau care zace de multă vreme.
    3.   A omorî mustul (de struguri). A-I tăia; a-i luă putinţa de-a fermentă şi a se transformă în vin, — turnând în vas o căldare de must fiert în clocote.
Opăceâlu (Opaci re), Slăbire, tânjire, prizărire, ofilire, veştejire, zăticnire. Opâcie, -ăcii, Secătură, iscoadă, slută, «oşlştie», schidoală, arătârie, iasmă. Opăcit, •&, Prizărit, «pimniclt», firav, costeliv, (cos&v), mort din picioare. Oprovăuie, (pl. neîntr.), întreb în aceeaş expresiune şi acelaş înţeles ca şi cuvântul cărătlme — Nu mai e de oprovittie.
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
Orlişte, -i, Loc lăsat nelucrat, ariniş, bărăgan.
Os, -e, Expres, i. Cu oasele goale. Gol puşcă, gol de tot, golopân», cu epo-doabele» goale; gol meiu, cum l-a făcut mamă-sa.
   2. Cu oasele îmărcate, Cu burta mare, cu burta la gură, grea, însărcinată, în-grecată, borţoasă.
   3.  A se face os, A îngheţă rău de tot a se face «tutuc» (tlutuc), a se face toiag.
   4.  A-şi odin'i oasele — A se odinl, repauză.
Osâiâc, -uri, (pl. neîntreb.), Expres. Slab ca osâiacul! Slab de tot; numai pielea şi osul.
Osândă, -e, Arătare, slută, «iazmă». Cf. Oşiştie şi Opâcie.
Osândit, -&, Slab, prăpădit; numai pielea şi osul; zdpicit, prizărit, pipernicit. Cu sufletul prin flori, osândă, oşi-ştie, arătarie, iscoadă, loază, iazmă, sânzâiană (uscat ca o —); uscat ca Sf. Vineri.
Osfică, Oftică, tuberculoză pulmonară, ftizie, atac.
   De toate-ăi mai scăpă dar de osfică, ba: — sapa şi lopata!
Osfică, (a; a se, in& osfic, ostie), A
   oftică, atacă.
Osficds, (-at), Ofticos, atacat.
Oşlştie, v. bacibagă.
Osto), (a se, -esc), A se linişti, a se potoli, a se ogol, a se domoli, a se molcomi, a se alină.
Ostrâveţ, -e, Numele propriu al unui deal; culme, tăpşan în genere. Ostromcnt, (-e -uri), Instrument, unealtă.
Oşeni, oşenenesc, (a se), A se potoli, a se ostol, a se ogol. (vorb. de o molimă, epidemie), a se stinge, a încetă. Oşiştie, -i, Sinonim cu Opâcie, Otăştină, -e, Eră, în vechime — şi acuma pe alocuri — dijma ce se da din vin
i8S
   de către arendeş, proprietarului pe al cărui pământ aveă el via.
Oticni, (a, -esc), A începe să verse, a-i veni greaţă, scârbă.
   Oticnit, f. Oticneală. S’a pus pe oti-cttitl
Otilici, (a, -esc), A forţă (drive, uşi, etc.), cu ajutorul unei pârghii, securi, etc.
   Au otincit drevele dela ferestre şi au intrat la cassa cu bani!
   Subst. Otinceală,-eli, Otincit, Otincitură. Boul mai cu putere se otinceşte la jug făcându-se să tragă mai mult el carul (prin schimbarea cuielor la jug). Pe Prian l-am otincit.
Oţăt, Oţet.
Oţăţî, (a se, -esc), A se înăcri, a se face oţet (de acru), (vorbind de vin, rachiu, mâncări, etc.).
Oţăi, Expres. Ii taie gura în fier şi în oţel. E tare limbut, e numai gura, de el, te pune în divan cu gura, e ascuţit la limbă, spune şi vrute şi ne vrute.
                                                      P
Păcât, -e, Expres. 1. A-şi luă păcatele pe... A bănui pe cinevă; a se teme de cinevă; a se «p repune» pe cineva (în afaceri necurate) a pune «bancâua» Pe.
   2.  Ba pă păcatele! Atâta mai trebuiâl Atâta mai lipsiăl; «după râie, şi chelie»!
   3. Bată-te păcatele (tele) să te bată! Un fel de blestem în glumă sau de dezmierdare.
Paceaxis, (pl. neîntr.), Slută, opâcie, oşiştie, arătare. (Cuvânt de apostrofare de ironizare).
Pâdină, p&dini, Loc jos, băltinos; jap-că. Pădinâs, -oasă.
Păducâi, -i, Afară de însemnarea ştiută de toată lumea (copac), mai are şi însemnarea de măncărime între degetele dela picioare.
www.digibuc.ro
i86
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
Pâinca-lui-Dumnezeu, = Un om, pâinea lui-Dumnezeu. Un om foarte bun, blajin.
Pălăi, (a, -esc), A da din mâini, a face vânt cu mâinile, a da din «răşchitoare».
Palângă, (adv. Expres. A face palangâ, a dobori, a culcă la pământ, a face ârie.
Pălăngău, (Pălăngoâica), Porecle de om femee.
P&lătui, (a, -esc), A petrece, a-şi face veacul a vecul, a hălădui, s. f. Pălătiăală, -eli.
Pălişaţ, -ă, Ponclş, deacurmezişul, oblic, împieziş, impiezişat, pieziş.
Palmă, -e, Expres. Apune palma cuiva A părtini (ocroti) pe cinevâ, a favorizâ, a face hatiruri.
Paldg, -oagă, Vezi: Tapalog.
Pălui, (a, a se, -esc), A (se) face pale, vorbind de fân.
   Păluit, -d.
Pămâncior, (fără plural), Diminut. dela pământ = moşie, 6cină.
Pământ, Expres, i. Nu s’a mai pomenit (auzit) pe faţă de pământ! Ceva foarte rar, frumos, bun, etc. extraordinar, nemaipomenit, nepomenit.
   2. Că n’o fi peste pământ!? Prea departe, peste mări şi ţări.
   3. Cu inima ca pământul, Cu initna pe pământ, Foarte trist, abătut pătruns.
Pământiu, -e, (Pământit, -ă), De coloarea pământului (Om) cu faţa pământie. Cu faţa ca pământul, căruia i-a ieşit pământul în faţă.
Pandalii (sing. neîntr.). Toane, capricii, bâzdâc, nazuri.
Pâugârle! Cuvânt de apostrofare pentru copii.
Paniu, -e. Şchiop, «şont», şontorbg, şontrbp, schiopărlân.
Pântă, penţi, Ironic, Alb ca panta fierului! ca fiarele coşului.
Pnpă-domnească. Expres. Nu mănânc, să fie şi papă-domnească! Nu mănânc să fie şi purcel-fript 1 (Nu mă-
   nânc, oricât de bună ar fi mâncarea). (Papa-domnească este în concepţia culinară a ţăranului, cea mai bună mâncare ce se poate închipui, este idealul mâncărilor.
Papuri, (a -esc), A pune papură între doagele vaselor de lemn.
Păpuşe, -i, Expres. 1. Frumos ca o păpuşi) (de marmure) Frumos ca soarele; frumos ca o cadră; par’că e scris, la soare te poţi uită, dar la ea, ca mai ba. 2. A şti de păpuşe (unui lucru). A-i şti de ştire, a-1 «bobi», a şti de unde să-l iai, a fi complice într’o afacere urîtă (necurată — hoţie).
Par, -i, Expres. 1. Oraşele, satele sunt adesea drăcuite cu celce a bătut întâiu parul în ele.
   2. A pune paru’n uşa cuiva. A-1 sărăci, a-1 lăsă muritor de foame, în sapă de lemn, a-1 lăsă pe drumuri, a-1 face să-şi ia lumea în cap.
Parâdie (
Părâdle \
Paradă.
Pară, -ale, Ex. Vie muncită de să numeri parale în ea — foarte bine muncită, fără dudău.               _
Părăsi, (a), Expres. 1. A părăsi pe cineva de undeva (la cineva). A-1 face să nu mai vină pe-acol6, a-1 zgoml, a-1 dudul; a nu-1 mai pristiml; a-1 face să nu-i mai dea mâşii să mai vină, a-i sparge oala’n urmă-i.
   2. Oase părăsite. Oase vechi, de om sau de dobitoc.
Părăs&ştiuri, (sing. neîntreb.) Case, locuri părăsite, în părăgină.
Pârclui, (a, -esc), A tunde prost, a tunde «cu scări»; a tunde «cum tunzi caprele»; a tunde fără pieptene; a învăţă băr-bierla pe capul cuiva.
PârciuiâlS f Pâre iu Ir e j
Pârciuitără l
Părciuit, -ă,
Păreâ, (a), Expres. Eu ţi-am spus-o:
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VALCEA
187
Părechiâ, (a,-esc)l (Părechi)        |
   paie-ţi bine, paie-ţi răul De ţi o părea bine, de ţi-o părea rău...
A face părechi (perechi) de opinci dintr’o piele.
Pâri, (a), Expres. Hpârăşte inima să... II râmă la inimă să..., il îndeamnă inima să..., ii dete inima brânci.
Parolie, -il, Parohie.
Parpagic, Poreclă de om.
Părpalâtic, -ă, Peltic, «cu limba lată»; «cu limba cât cârpătorul», defectuos la vorbire.
Pârporl, (a, a se, -esc), A nu (se) coace bine, un porumb, o friptură, etc. a (se) coace de mântuială, a (se) «cell», a pârpăll. Părporeâlă, -di.
Parte, -i, Expres. Se aruncă în partea ...Seamănă cu... a leit (cutare) (vorbind de copii).
P&rşcău (pi. neîntreb), = fulguială de zăpadă, primul strat subţire de zăpadă ce se cerne întâiu.
Parţdn, -oane, Tain, parte, porţie.
Pârţotină, vezi: Beţoăndră.
Păsărică, -i, Pseudonim pentru organele genitale femeeşti şi bărbăteşti.
Paşte, (a), Expres. L-am păscut eu! (E păscut de mine) (se zice mai ales despre oameni). E încercat de mine, ştiu eu câte parale face, cât îi poate capul, cât îi face pilea, îi cunosc şi măselele din gură.
Pătarânie, -ii, Paţânie, «pătimire», întâmplare, nenorocire, patimă, necaz.
Patradlă, -e, Patriilă.
Pătrunde, (a, a se), Expres. 1. A pătruns paiul cu curu’, A băgat-o pe mânecă, a sfeclit-o, l-a trecut zece nădu-şeli (nădufuri).
   2. A se pătrunde, Se bate de vorbă (omul; nu de ciomag), a se sifnţl, a pricepe de ce este vorba, a se arde de cevâ...
Patruzeci, Expres. 1. A fii cu patruzeci de inimi. A fii cu ochii în patru,
   a fi numai ochi şi urechi, a fi foarte atent.
   2. A dă la patruzeci de mii de draci — a drăcul, a’nculâ în pietre. A drăcul rău de tot.
Pfizdârie, -ii, Puzderie; mulţime; tocă-tura lăsată sub meliţe.
Peg, -eagă, i se zice omului (femeei) care are pielea obrazului pătată cu pete negre (negricioase). Ironic se mai zice ca la vite: rnăscur, muscuAca!
Peltic, -ă, Puţin gângav, şişcâv la vorbă, care vorbeşte în vârful limbei, greu la limbă, cu limba legată (împiedecată) gâng.
Pengeli, (a), Amegiuî.
Pepene, -1, Expres. Gras ca pepenele — Gras ca malul, rupt din mal, se sparge de gras, să dai cu toporul şi n’ajungi de os.
Pepenerle, -ii, Popular pentru: pepinieră.
Perceat, -ă, Pătat, bălţat, griv, tărcat, florilat.
   f. Percetură, -i.
Percitor (Percetor), Perceptor. Un cântec începe aşâ:
        Fetiţă de percitor
        De nu te-oiu iubi, să mor!
Peret, -uri, colect. Loc în care cresc peri mulţi, perlş (cf. lat. olive-tum).
Pescoiacă, -e, Peştoaică, Femela, mu-ieruşcâ peştelui.
Petrecânie, (pl. neîntreb.). A face de petrecanie (cuiva, la ceva). A pierde, a nimici, a prăpădi (cevâ sau pe cinevâ). A face de hudiibă.
Petr&cnl, (pl. neîntreb.) Expres. Aţă mi-am făcut petrecut! Aşâ am trăit, aşâ am dus-o, aşâ mi-am făcut veacul 1 (Expresiunea aceasta echivalează cu expresiunea ciceroniană: agere aetatem, cf. vitam agere; degere).
Piancă, pl. neîntreb. Vezi Bacioagă, itimă.
Picior, Expres. 1. Cutare lucru a făcut
www.digibuc.ro
i88
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCO
   picioare. A fost furat, şterpelit, lins, «anexat».
   2.  Este cu un picior în groapă. Ii sfârâie (fierbe) coliva’n piept, i s’a apropiat văleatul. I s’a apropiat Ignatul. I s’a scurtat pasul, miroase (pute) a tămâie.
   3.  A pune pe cineva în picioare — A ajută foarte mult pe cineva, a-i fi ca mâna dreaptă (se zice şi ironic).
Pieişte,-!, Pierdere devreme; zăbovire. Piele, Expres. 1. E drumul ca pielea. E drumul bine bătut — după ploaie. 2. l-a dat iubitul prin piele. A păţit-o de pe urma iubitului, l-a pus bine (sus) l-a lăsat cu mâinile’n sân, s’a îmbolnăvit din cauza iubitului.
Piel6s, -oasă, Cu pielea groasă, Răbdător la ger; bătaie.
Pled (-a), Ex. 1. Am pierit pe lângă el. Mi-am pierdut vremea, zadarnic cu... 2. Ii piere de dinaintea ochilor. E cumplit de zgârcit, avar.
Pietruri, (sing. neîntreb.). 1. Cârciuma-rii «strică» (slăbesc, decolorează, etc.) băuturile lor, cu diferite procedee şi corpuri chimice. Acestea din urmă se numesc de popor: «pietruri».
   2. Nişte alifii, făcute de femei, pentru cei râioşi.
   In untură de porc, în care s’a prăjit ceapă, se pun nouă1) feluri din diferite corpuri chimice: pucioasă, «piatră-acră»; «piatră-vânătă»; «şorecie-albă»; sorecle-galbenă, săricică, ş. a. Acestea toate se topesc în untură şi se descântă la miezul nopţei în trei nopţi pe iirdin — de-a rândul — sau într’o noapte de trei ori. Pimniţă, -I, (Plmită, -i), Pivniţă. Pimniclt, ii, Prizărit, pipernicit, «numai cât nodul», mic de-o şchioapă, cât luleaua, de leac, ogârjit.
Pin, prep. Prin.
Pintrn, prep. Pentru.
   ’) Se ?tie marele rol pe care SI au fn superstiţie, numerii nepereche: — «impari gaudet nu-mero deus». — (Verg),
Pirmanent
(Părmanănt),
' Permanent (vorb.deoaste, miliţie.) Subst. Pirma-nbnţă.
Pirdiu, -oaie, Piron, cuie mari.
Pirostle, -i, 1. Pirostrie.
   2. PirostU (în bătaie de joc) pentru «cununii».
   Expres. Ei ţi ce, dacă mi-a pus pirostiile pe cap ?
Pisici, (a SC), A luă pui, vorbind de pisică, a se cotoi.
Pisoacă, adv. Expres. A face pisoacă (ceva). A pisă, a fărâmiţă, a terciul, a face chisăliţă, a face praf din praf.
Pisogi, (a), A pisă, a fărâmiţă; a rupe (muiâ) oasele cuiva.
Pişcoace, Pişcociu. Expres. Numai cât pişcoaceal Mic, «numai cât nodul», numai de leac, cât ghinda I cât nă-pârstocul.
Piscilp, (Piscop) Piscupie, — Episcop,
   episcopie.
Pişcura, (a), A toarce firul ne-uniform: cu gâlci, mai gros.
   Pişcurat, -ă.
Pişleag, pişlege, (-uri), Cuiul de lemn care uneşte — dungă în dungă — două «âripi» (stâlpi) ale fundului de butoiu; Cuiele de lemn cari unesc căpătâiele obezilor.
   (Acest cuvânt este întrebuinţat şi în jud. Gorj).                     .
Pişoâlcă (pl. neîntreb.) Zeamă-lungă, «olearcă», «zămârcă»;
Pişdlcea, I se zice unuia care se urinează des de tot.
Pişolcds, -oasă, Zemds, zămds. Prune piţolcoase (pişoalce). Un soiu de prune zemoase.
P.„, (numele popular al organului genital feminin).
   Expres. 1. A face cuiva p... în cap. A sparge capul, a face pe cineva roşu (roş&tic) de sânge.
   2. P...-plânge. (Ironic). Se zice Unuia
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
189
   care e moale, bleg; sau unuia care are ochii lăcrăm&şi, gata de plâns.
Plânge, (a), Expres.Plânge cu udă lemnele. Plânge cu hohote, de ţi se rupe inima. Cf. poes. pop.:
        ...Plânge sora cea mai mică, Frunza’n patru se despică,
        Piatra'n apă se usucă!
Plânset, Expres. îşi plânge plânsetul. îşi spune păsurile; a aduce vorba de nenorocirile (pătimirile) sale.
Platageâ, -ăle, Pătlăgeă. Expres. Cu nasul ca platageaua. Cu nasul turtit, bocârn.
Plăviţ, -ă, Bălaiu, bălân, albenăţ, «albăiu».
Pleter, -e, îngrăditura de nuiele a gardului.
Plăviţă, -e, O stinghie de lemn, o bucată de lemn ce se prinde cu cuie de fier peste o ruptură (frângere) a unui lemn.
Plin, -ă, Expresii, adv. Român din plin. Om din plin. Mână, picior, din plin. Brad de rumân, om voinic, novăc, cruce de voinic. Mână voinică (curmată).
Ploscă, -1, Expres. 1. Boală din ploscă. Beţia, îmbătarea.
   2.  Slab de poţi să-i atârni ploştile de şolduri (Vorbind de cai, mai cu seamă). Foarte slab; «gratie»; numai pielea şi oasele; pielea şi sufletul.
   3.  Umblă de colo până colo cu plosca cu minciuni. Umblă cu minciuni, din casă in casă — tocmai ca şi ceice invită pe oameni la nuntă, cumetrie — cu plosca cu băuturi drese cu zahăr (Ca răspuns afirmativ la invitaţie, cel invitat bea din ploscă). Expresie sinonimă: Umblă cu tiuga cu minciuni.
Plotdg, -1, Potlog. adj. Plotogăr = cismar prost; pehlivan, şarlatan.
Pluşti, (a, a se, -esc), Dela adv. pluştă. A se pleoşti, a se turti, a se micşoră, a se face broască (lipcă) pe pământ.
Plug, Expres. Iasă el şi plugul meu! îmi vine şi mie odată apa la moară,
Pocindvi
Pocinog
   am să mai fiu şi eu vre-odată deasupra !              >
Poartă, Expres, adv. Poartă’npoartă cu... Peste drum de, faţă în faţă cu.
Pocăltit, -ă, Flămând rău, coleşlt, huplt, făcut ştiucă, făcut lişiţă, leşuit, făcut blană.
Pochiâ, (a -ez), A lovi la mir, a da la cap, «a luă mirul»; a da «la tâmplă». Pochiâlă, -eli.
(pl. neîntreb.). Expres. A face cuiva pocinovul. A i-o face cui vă a-i face beleaua cuiva, a-i face toporul cuiva, a-i. face besada.
Pogodl, (a se), v. bun.
Poiâjin, [-e], 1, Păiajen.
Poiejl, (a -esc), A picură, a asudă; a se revărsă (vorbind de apă) = a se «năbol».
Polăşnic, -ă, Expres. Locpoleşnic. Loc şes, neted, plan, oblu.
Policro (
Policreâlă \ Poreclă = Poreclire'
Policri, (a) A porecli.
Poliini, (a se, -esc), A se zămisli.
Pomană, -1, Expres. 1. Pomană fără lumânare! (Vorbind despre o marfă) ieftin de tot. In opoziţie cu scump, focul nestins!
   2. Lung cât pomana ţigănească. Foarte lung.
Pomeneală, -cil, Expres. A-şi da’n pomeneală despre... A-şi face vorbă despre...; a aduce vorba despre, a-şi da’n toacă; a-şi da’n taină despre...
Pomeni, (a, a se, -esc), Expres. 1. A-l pomeni, a da dracului, a drăcul.
   2. Peste noapte (în somn) nici nu m’am pomenit. Nu m’am mai deşteptat. (Am dormit nepomenit).
Pornit, -ă, Uscat, făcut moaşte, (vorbind de faţa oamenilor.
Tont, bleot, nătâng, prostălău, pe-o parte, într’o parte.
Pdndilă, -1, Podeala dintre grinzile
Ponc, poancă Pane, -ă
www.digibuc.ro
igo
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
    casei,—făcută cu blane trase la uliic (lambă) şi frumos înflorite.
Popa,   Blestem: Zice-ţi-ar popa pe cap!
    Murire-ai!
Popfilnit, Expres. Vasul acesta e {plin) popălnit. E plin ochiu e ras, plin până’n gât, (vrană).
Poradichiul, (Păradlehlul, Părădlchiul),
    Expres, pop.: De fân s’a ales poradichiul. Nu s’a ales praful de el. Nu s’a ales praful şi pulbere, de el!
Pore, -i, Expres, i. Sd mă fi rugat de un turc şi mâncă carne de porc!
    Se zice despre ceice se lasă a fi rugaţi prea mult. Să te fi rugat de-o vacă stearpă, de-atunci şi tot îţi da o leacă de lapte.
    3. A roade ca pe-un picior de porc. A face pe cineva să cheltuiască mult, a-1 globi.
Porneală, Expres. A da (a lua) vitele în pomeală. A da (lua) vite în pază, în ciobănit.
Postâţă. Porţiunea de grâu pe care şi-o ia un secerător (secerătoare) pe seamă-şi = postată.
Postav, -uri, Expres. 1. Iarba ca postavul, deasă perie, ca peria.
    2. Roşu (verde) ca postavul. Roşu uniform; frumos (deschis).
    3. Pielea ei: tot un postav (de râie)! Eri coşită de râie, eră tot o râie.
Poşercă, pl. neîntr. Un fel de fiertură făcută din seminţe de dovleac sau de cânepă — pisate mărunt şi cernute, numită şl Lapte-de-bou, sau zeama de prune fierte în cazan.
Potârnâ?, -1, Pumni, Calcavîire, i-am dat vre-o căţi-va.
Poteca, Ex. Nu-şi vede poteca — vezi: Pungă: îşi caută în pungă.
Potecât, -ă, Ipotecat, -ă.
Potcovi (a), v. a amegiul.
Potintău, adv. Expres. A stă potintiu, a stă nemişcat,«par», ca de stană, a stă pro-ţăp; (stâlp) a stâproţăpit; dârj, înţepat.
Potop, Expres. Din alte potoape. Din moşi-strămoşi, decând eră lupul căţel, decând a nins pe mirişti, din alte vrer muri, din negura de vremi, (ab antiquo) de când umblă D-zeu pe pământ.
   Când se potcoviau purecii cu o sută de ocale de fier, când plouă cârnaţi.
Potricâlă, Preduceă.
Potroacă, (Singura formă întrebuinţată). Expres. Sânge negru-potroacă. Sânge închis, sânge negru-, (roşu-închis).
Poveste, -eşti, Expres.: A fi de poveste. A se duce pomina; a se duce vestea ca de popă tuns; a fi de proverb, de pildă.
Povdlnic, -ă, De tras la ceatlău (legau) vorbind de cai.
Pozânar, -e, Buzunăr.
Pozânărăală, -eli, Scotocire prin buzunare (în sens bun sau rău).
Praf, Expres. A se face praf pentru cineva. A-i purtă mare grijă, a face pe dracu’n patru pentru...; a face şi pe dracul,aalergă la toţi sfinţii ;a se daînvânt... a-şi pune pielea’n saramură pentru...
Prăjitură, Un fel de mâncare ţărănească. (In untura în care a fost prăjită (rumenită) ceapa, se toarnă mălaiu (făină de porumb) amestecat cu apă şi — uneori — şi cu ouă bătute. Acestea toate se prăjesc împreună).
Prânz, -uri, Expres. Nici prânzul să nu te treacă, nici la treabă să te (mai) puie! A nimeri la pont, la ţanc, a cădeâ drăguş la căuş,
Pră8ilds, -oâsă, Pui6s, prolific..
            ' Afară de însemnarea ştiu-
Prăşi (a) tă, mai însemnează şi a nu
Prăşti         nimeri bine cu puşca, a
            . izbi puţin.
Prea, adv. Expres. Prea aşa... (de mare). Prea atâta. I Cam atât, Cam atâta = Prea atâtlca. \ cam aşa.
Precestânie, -ii, Cuvânt care revine, adesea în înjurături. Grijănie, împăr-tăşănie.
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
191
Preoestui, (a -esc)j A înjură de Pre-cestănie, (în jud. Doljiu, com. Şim-nic = a spovedi şi a împărtăşi un om (bolnav).
Precestuit, -ă, 1. Sfânt, cum se cade. de treabă, la locul lui, bun.
    Nu e nici el vre-un precestuit! Nu e nici el vre-o sculă, poamă, vre-un sfânt, vre-o uşă de biserică.
    2. Mărturisit (spovedit) -ă, şi împărtăşit
    (grijii).
Precliutl, (a se, -esc) (Precl&ti),
A se sclinti, scrintl. Subst. f. Preclinteală, pre-clintire. Adj. Pre-cld tit, preclintit.
Predat,-ă, Deprimat, desnădăjduit. (Concept şi cuvânt născut poate, la 1877—1878, când au fost aduşi în ţara noastră, prizonierii turci, — predaţii — cu aerul lor deprimat).
    Unui om deprimat sau jerpelit (ferfe-niţds), a rămas de i se zice şi astăzi: Par’că eşti de-di predaţii
Prefăcut, -ă, Ipocrit, falş, ca cum ustu-roiu n’ar fi mâncat şi gura nu i-ar fi puţit (mirosit), făţâmic, fariseu, «taler cu două feţe», cu crucea ’n sân, om cu două limbi, în faţă miere şi în dos fiere.
    (Cf. germ. Honig im Mund, Galle im Herzen).
Prefept, Prefect.
Premeneă, -ăle, Cămăşi spălate, rufe curate, schimburi.
Premeti, (a, -esc), A înnoi, pre’nnol», aluatul, cuibarele, etc.).
    Premetealâ, -eli, Premetire, -i.
Prepinge, (a se), preping, A se compensa, a se cumpăni, a se potrivi. Subst. Prepingere, -i,
Propune, (a se), prepun, A se prepune pe cinevă, A bănui pe cinevă (într’o afacere necurată); a pune «bancaua» pe cinevă, a pune tambâcul pe... Prepus, -uri-, f. Prepunere, -i.
Persoană (P&rsonnă), Persoană, obraz, ins, om cu vază.
Prăsură, -I, Afară de înţelesul cunoscut de toată lumea, mai însemnează şl, prăjinile cari se pun pe claie, ca să n’o zboare vântul.
Priboi, (a, -esc), Aţinti cu ochii, a fixă, a stă cu ochii sticliţi la... (în înţelesul următorului crâmpeiu de cântec popular: «Decât slugă la ciocoiu,
      «Mai bine cioban la oi,
      «Cu capul pe muşuroiu,
      «Cu ochii sticliţi la oi».
Pricepe, (a sc), Expres. M’am priceput din doftoria aia, Mi-a făcut ceva bine... m’am simţit mai bine..; mi-a dat în de bine...
Pricină, i, = Ceartă, price, bătaie, căier, «ciumăgeală».
   Expres. A se pune în pricind, A căută cearta, bătaia cu lumânarea, a se prici, a fi târâie-brâu (în sensul arhaic).
Pricinds (Pricinălnic), Cu resteul la brâu, arţăgos, plesnit, bătăuş, ciu-măgăş, ţăndăros.
Prididi, (a, -esc), A apucă înainte, a surprinde. M’a prididit cu vorba. Mi-a luat vorba din gură, mi-a luat înainte cu vorba.
   Un cântec popular zice:
      «Şi-aşi mai zice daolică,
      «Da mi-e ibovnica mică:
      «Aşi lăsa-o de-ar mai creşte;
      «Dorul ei mă pridideşte.
   Subst. f. Pridideală, Adj.Prididit, -ă.
Prildg. -oage, Loc nearat de 4 sau 5 ani.                                    .
Primărie, -i, (In vechime i se ziceă: casa-împăr iţească; pătulele-împărăteşti erau alăturate de ea: în ele se strân-geă belşugurile anilor mănoşi, rodnici, pentru anii secetoşi).
   Şcoala primăriei = şcoala primară.
Primeală, -eli. Nebunie, furie. Ce pri-titeald ai? Ce te-a găsit? Ce te-a apucat ? Ce naiba ai ?
www.digibuc.ro
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
192
Primi, (a), A prii, Expres. Nu mă primeşte! Nu-mi prieşte, (furtul, mâncarea de dulce, (dulcele, de frupt; cu dulce).
Primit, -ă, Nebun, bătăios, afurisit, cu toane, pe-o ureche.
Priot, -1, Preot; popă, părinte.
Pristimi, (a, -esc), A îngădui, a lăsă, a permite, a suportă. Expres. Nu-mi pristimeşte nimic! Nu-mi îngăduie nimic! Nu-mi trece cu vederea nici cel mai mic lucru (greşală).
   Subst. Pristimire, -i.
Prlvigătoare, Privighetoare ...«Dar asară pe răcoare «Cântă o privigătoare.
                        (Fragment).
Probului, (a, -esc), A probă, a încercă, a verifică, a examină de aproape. Subst. Probăluire, -i. Cf. Provl, Pro-veală.
Procest, -e, Proces, (acţiune judecătorească). Expres. Procestul mieu s’a {mutat) pus la Vinerea-mare.
Proclti, (a, -esc), A cicăli («cecali») pe cinevă; a-i face zile fripte (amare); A spune câte în lună şi ’n soare; a spune moşi-pe-groşi; draci-uscaţi; cai verzi pe pereţi.
   Subst. Prociteălă, -eli.
Prosie, -ii, Loc nearat de 2-3 ani.
Prost-îng&urit, m. Prostul-proştilor, nă-tăflete, zevzec, găgăuţ.
Proţap, -uri, s. impropriu. Un instrument de tortură pe cari îl întrebuinţau (poate, îl întrebuinţează şî azi) învăţătorii pentru şcolarii lor. Se făcea dintr’un băţ care se crăpă la un cap. Cu capul acesta se vâră în părul şcolarilor netunşi şi se răsuceă. Durerile erau destul de crude şi a doua zi şcolarii astfel chinuiţi, erau tunşi ca genunchele de bivol» — tunşi «tiululuc».
Proţăpi, (a se, -esc), A stă «proţap»; a sta potintău, a stă «par»; a stă ca de piatră; nemişcat, a stă stâlp.
Prdvă, (Proveâlă), Probă, monstră; || experimentare, încercare.
Proverb, -e, Expres. A fi de proverb! A fi de pomină, de pomeneală, de bazmu’, a se duce vestea ca de popă tuns.
Provi, (a, -esc), A probă, a încercă, a verifică.
Prdşu (Pruşo&ica), Poreclă de om, femeie.
Pulu, -i, s. m. Expres. 1. Un puiu de mămăligă— o mămăliguţă.
   2. Un puiu de somn — Niţel somn, aţipire, aromeală, clipoceală.
   3. Un puiu {puiite) de ceapă, — o cep-şoară, o cepuţă.
   4.  Şi ăsta e un puiu de lele! Şi ăsta este un hoţoman şi jumătate; un curvar.
Puii, (a), 1. A asurzi: Mi-a pmat urechile cu!.. M’a asurzit.
   2. A scoate pui (vorbind de paseri), pisici, şoareci, şobolani (guzgani) ş. a. (Cf. lat. pullulo-are).
Puiandru, Puiandră, Puiu, puică. Puiât, -uri, (pl. neîntr.). Epoca în care paserile şi animalele amintite iau pui. Expres. Sunt în puiat.
Pul&rău, -1, Desmănţău, Blenderău, de-şuchiat, pierde-vară, derbedeu, hai-mană, târâie-brâu, terchea-berchea, trei lei perechea (Ispirescu).
Pune, (a, eu pui), Expres. 1. Mi-a pus-o în mână! M’a înşelat, mi-a tras chiulul; m’a tras la fit.
   2.  A i se pune cu capul, A-i fi foarte năcaz de, a-ipăreă foarte rău de..., a se căi şi mort că...
   3.  A pune tagă pe... A tăgădui cutare lucru, arhaic (Pravila Mat. Basarab) = prinde tagă.
Punere-de-cap, Prăpăd; vreme rea (viscol, ploaie, tunete, etc.).
   Expres. Afară e punere-de-cap! Afară e mânia lui Dumnezeu, plouă de varsă, toarnă cu găleata; s’au rupt cerurile, s’au spart norii, e potopul lui Noe.
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
193
Pungă, -I, Expres. 1, A-şi căută ’n pungă. A fi aproape de moarte, miroase a colivă, a-i fierbe coliva In piept, s’a smolit, pute (miroase), a tămâie, a înnegrit (la faţă).
   2, M'a judecat de pungi de bani! M’a judecat ca pe Domnu’ Christos; m’a judecat mult de tot.
Pungăleâlu, -ell, (Piingălititră, -1), Vezi a pungăli.
Pungăli, (a, -esc), a coase rău, a coase făcând pânză cu creţuri — ca gura pungei.
                Sgârcit, «strâns», avar, câşteiu, de şi-ar mâncâ de Pungit, -ă, sub el; de sub unghie; de-i Pun guiţ, -ă, tremură mâna când dă ceva; calic, leagă paraua cu zece noduri.
Pupăză, -e, Pseudonim: pentru organul genital femenin.
   Un crâmpeiu de cântec, în care se vede bine această eufemizare, este următorul:
     «Băgâiu mâna pe su’ sorţ «Luaiu pupăza de moţ!»
   Ci. Păsărică.
   2. Semnul lăsat de o rană, zgârietură — după ce s’a vindecat, cicatrice.
   3. Un semn convenţional—al dogarilor — la punerea fundurilor (de vase).
   4. Ex. l-a luat dracul din pupeze. Şi-a pierdut din sâmbete, e cam ţâcnit.
Pupăză, (a 8e), A se strâmtă, a se îngustă Locul se pupăzează spre Olteţ. Pupui, (a SC, -esc), A vorbi în taină, gură în gură; a conspiră.
   Pupuiâlă, -iii, n. (Pupiăt, -uri). Părece, -1, Expres. Nu face pureci, oriunde se duce! Nu face nici-o ispravă, unde se duce, nu «se ţine» de nimica, nu e om statornic (să se ţină de vre-un serviciu, muncă).
   E un pierde-vară.
Pustiu, -e, Vorbind de oameni, cari au
   avut copii şi le-au murit, singur pe lume, cuc, singur-singurel, pustiu.
Putere, -i, Expres. A-fi prinde-pe putere. A-şi apucă pe putere. A se împuternici (vorbind de plante); a prinde chiag, a-şi face stare, a îngingiă—(vorbind de oameni),
Putineiu, -ele, Ex. Par’că e trântit dela —, oala cu lapte. Gras, dolofan, vorbind de copii.
Mod de adresă al oamenilor mai în vârstă, către cei mai mici.
(Cf. CioculeI, ciocănel cio-cârlanel numele şi dimini-tivul numelui popular al organului genital masculin, etc.
                                                                               Piciu, ţine (vorbind de
Puţâoă!
Puţâcâne!
Puţă!
Puţdiu, -1,
    copii).
    2. Sticluţă mică şi lungăreaţă, ţoiu, (la cârciumi = ciocănii, ciocăn de ţuică).
                                                       R
                                                                     Rabă, (pl. neîntr.), Expres. Slabă robă!
   Puţinică, treabă, puţin câştigi Râblă, -e, Lucru sau fiinţă tocită, ramolită, stricată, bacceă.
   Expres. O rablă de cal — o gloabă, o căzătură.
   O rablă de biciu — un bleau I (Cf. lat. rabula, -ae).
Răoilă, -e, Avort (copilul avortat); scală, beteşug, meteahnă, durîme.
   Figurat: O racilă de copil — o secătură,— o opâcie, o loază.
                                  Răcoină ( (P1- neîntreb.), Pânză rară, Rucuină, 1 Proastă, rău ţesută, de cinci ( (coturi) la franc.
Răcutâ, (a, -ez), A recrută.
Răcit te, Recrute, răcân, recrut, boboc. Răde, (a), Expres. Ii râd ochii in cap! E iubeţ, e curvar, iute de cur, rău de muscă.
www.digibuc.ro
194
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCIT
JRadină, r&dini, Rădăcini (crengi) de copaci cari se rup din malul apei şi se înfig în nisipul din albie, sau rămân aninate cu un cap în mal şi pe celălalt îl bate mereu apa.
   Expres. Par'că eşti prins pe rădini. Se zice celui udat leoarcă, celui «bătut de rouă» pe haine, pela poale; celui ce a fost plouat «curcă».
Răgădu), (a, -esc), A năvăli la...; a da busna la..; a năgrăbl la..; a da iama în (prin). A răgăduit în privniţă.
Răgălie, -ii, Sinonim cu Rădină.
Răgulâ, (a, -ez), A regulă, a orîndul, a a dichisi || a bate la catăramă; a trage o sfântă de bătaie.
   Răgulat, -ă = hotărît, neclintit. Expres. Eu îţi spun răgulat! Eu îţi spun hotărît; Eu ţi-am spus să n’am păcat l
Râinăt, Răinăt, PI. neintr. Zgomot mare, tărăboiu, larma «glăvăţenle», gomot, vuiet, huiet, hreâmăt.
Rânc, Numai cu un testicul (vorbind de junei, etc.),
   Figurat, sarcastic = om sterp, fără copii.
Rânced, -ă, Expres. Râncedul cu mucedul! N’atârnă unul mai mult ca altul, dracul cu diavolul; ce mi-e dracul ce mi-e diavolul; ce mi-e dracul ce mi-e tat’-săul; e tot una; brânca cu năjitul; tuşea cu junghiul, ce mi-e popa Stan, ce mi-e Stan popă; «racul, broasca şi o ştiucă».
   (Cf. franc. «C’est jus vert ou verjus»),
Ranchiul (neologism). Pică, zăcăşie, alean, «sâmbete», (a purtă sâmbetele cuiva).
   (Cf. franc, rancune (la).
Rânsă, -c, Ciucurii de flori, la dud, nuc, salcie, etc.
RSp, (pl. neîntr.), Slim, murdărie, jeg, scuţ, (la om şi dobitoace).
Râp&n, -&, încărcat cu flori sau fructe, «cu crengile în pământ».
   PruiAi sunt râpeni de prune. E întuneric de prune, se frâng de rod.
R&p), (a, -esc), (Hrăpi), A suflă din greu; a trage (să moară).
Răsâiniţă, -e, Răsadniţă.
Râsot, -e, Râs homeric; râs înăbuşit (înghesuit), pe înfundate.
Răspunde, (a), Expres. A răspunde nişte bani. A achită o datorie.
Răstorniş, -uri, Povârniş, drum aplecat, pe-o coastă, pe care sunt ameninţate să se răstoarne carele.
Răsuceâ, -ele, i. Furcă în care se pune mosbrul cu borangic de răsucit.
   2. Răsbiciu.
Răsuci, (a, -eso), Expres. Mi s’a răsucit în capul pieptului. Mi-a venit greaţă (scârbă), mi-a venit rău, mi se întoarce rânza, mi se întoarce inima pe dos.
Râsui, (a, -esc), A defloră, a silul, a desfetl, a dezvirgină a luăfetia cuiva, a schidoll, a batjocori.
   RâstAt, -ă.
Rătăcăn. Fără vârf (vorbind de stoguri sau clăi).
Rătân, -ă, (vorbind de oameni). Bădăiăn, găurean, pădureţ, sălbăticos, necioplit, din topor, dugos, grosolan, modârlan, mocofan.
Ratavăiu, -ele, Reteveiu, caravâiu, scurtătură, moacă, măzdrăc.
Răţoi, (a se, -esc), A face pe grozavul, a se sparge (ameninţând), pe cineva; a-şi da ifos, a se lăudă, a ameninţă şi a îngrozi pe cineva.
Rătunji, (a, -esc), Rotunji, Expres. A o rătunji cu cineva, a se înţelege definitiv cu cineva, a hotărî ceva, a pune la cale.
Rătdţ (fără altă formă), Intr’o parte, pe-o parte, pe-o ureche; mojic, truş-tult «sărit», (din minţi).
Rău) (a, -esc), A năibul, a drăcul.
Raz, (Lom, Glom), Instrument de fier pentru săpat gropi, răngă.
Kăzmâ-(a), râsm, Expres. O razmă la
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN 1UD. VÂLCEA
195
   cârciumă! Ia drumul (poteca) câr-ciumei; o’ntinde la..., o croieşte la...
Bece, = Sărac lipit, in opoziţie cu cald = bogat, cu chiag.
Recipăt, s. n. (Rioipet, s. n. Glrametă), s. f.) Bicicletă.
Relăc. Indoitura p. brânişor la ismene. Expres. A luă la refec (resteu) = a luă la socoteală, la trei-păzeşte, a frec? usturoiul .
Begiu, Regele.
Repegbş, -uri, Loc înclinat mult, coastă rea.
Reperă, (a), A repară, a drege. Reperaţie, -i.
   Reperat, -ă.
Rida, Poreclă de femee (din Mafia) .
Ridichie, -ii, Expres. A frecă ridichia(pe cineva). A-l face măr cu bătaia, a-1 bate de lumânare, a-l bate să spună şi la cei morţi I a-l deznodâ cu bătaia (in bătăi).
Rilă, -e, Liră (monedă).
Rimdnt,          ( 041 voinic şi bun' s-
(Rlmoântă)       | Jj jCf- franc remonte
Rivoldţie, (Răvoldţie), Rivuluţie, Ri-vdlfă, Revolta din 1907. Şi Ră-volta.
Roade, (a), Expres. II roade cape un picior de porc — îl cheltueşte, îl toacă fără milă.
Roată, (-te, -ţi), Expres. 1. Roata de tutun. 2. Roată de haiduci sau depoterăşi.
Robi, (a, -esc) A munci ca un rob; a munci o muncă grea de tot, a munci din greu, a se desnodâ muncind, a se speti cu muncitul, a munci ca’n ocnă.
Roenâ, (a se, -nez), A se ruină, a se dărîmă, a se dărăpănă, a se nărui. (Se găseşte şi forma înroenâ (a se), f. Roenăre, -i.
   Roenat, -ă, înroenăt, -ă.
Roii, (a, -esc), A fierbe prea puţin o legumă (fasole, etc,); A nu-o fierbe
   de-ajuns, a-i da peste cap (cu fiertul) Rofeală, -eli.
                                                                                                   Rofit, -ă.
Rolioti, (a se, -esc), a mustră, a certă, a se face înspre cineva.
Roibie, Roibă (o plantă cu care se văp-sesc stofe, în coloarea roşie).
                                                                                         (cf. franc, garance).
Rublut, -ă, Expres. Vânăt ruhlat. (vorbind despre cai: vânăt închis cu pete alburii — (albe) — cât rubla).
Rudă, -e, Expres. 1. A goni, pe rudă, pe sămânţă, A prigoni fără cruţare, fără pic de milă, cu cea mai mare cruzime. 2. Să-l omori fără rudă de păcat! Ca pe un puiu de găină, ca pe un păduche, fără milă. 3. nici-de-rudă v. furisănie. (Cf. lat. persequor, sequi).
Ruincji, (a se, -esc), A se umezi, a trage, a fi burat de ploaie.
Rupt-in-punt, Cusătură obişnuită (cu mâna).
Rdşii-de-Vedo, Pentru:      Roşiorii - de-
                                                                                                      Vede.
                                                     s
Săbâş, Chip, făptură; port, fel de a fi.
                                                                             Expres. II cunosc după săbăş!
Săbii, (a se, -esc), A se îngustă, a se co-săci, a se pupăză.
Săcă, (a), A secă. Expres. Mi-a săcat inima! Mi-a rupt inima, m’a secat la ficaţi.
Săcăcln, -le, Cam sec (vorbind de seminţe).
s&căi, (a, -esc), A purtă cu vorba, a supără, a nelinişti, a înşelă, a străgănl, a cârcoti.
                                                                                               Sâcăială, -eli.
                                                                   Sac, -1, Expres, euf.: A deslegăt sacul = a fătat, i-au venit Turcii în casă
Sacsăie, -ii, Vas de pământ. Zmălţuit — pentru ţinut florile, glastră.
Saladr, -i, Salahor.
www.digibuc.ro
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA $1 C. M. POPESCU
196
Sal aorte, -li, Salahorle; muncă din greu.
Salâtră, -e, Salată.
Salbă, vezi Gârhiţă.
Sălbân, -a, Nume de bou, vacă.
Sama, (pl. neîntreb.), Expres. Mi-am făcut sama! M’am săturat (de mâncare, de băutură, etc.), m’am săturat, (in genere).
Sâmbotin, -na, Nume de bou; de
   vacă.
Sâmeeă, -ăle, Cuţit mic şi ascuţit al fluerarilor. Expres. Taie ca sdmceaua! Taie de «frige»; taie de «zvântă», taie ca briciul de ras.
Sflmcelă, (a se), Expres. Se sămce-lează de ziuă, se crapă de ziuă; se face geană de ziuă; se «varsă» zorile; intră «alba» în sat, se slomneşte de ziuă, se face roşu’ la Răsărit.
Sâmcelatul, (pl. neintreb.), Crăpatul, făcutul de ziuă.
Samedira, Moartea; Figurat: femee, urîtă, slută, paceaiiră, panceaură,
Sân, -uri, Expres. A lăsă pe cinevâ cu mâitrile’n sân! A-l lăsă sărac, la ul-căle, lipit pământului, să n’aibă după ce bea apa, să toace pe vătraiu, în sapă de lemn, a-i suflă şi cenuşa din vatră.
Sanchi!, (a se, «esc), A se «înlenoşâ»; a se lenevi; a se codi; a se lăsă pe tân-jală; a-şi face coada colac, a se da’n sus (dela o treabă), la plăcinte înainte şi la războiu înapoi.
Sanchlu, >e, Leneş, codaş: târâiebrâu, ursuz, morocănbs, îndărătnic, încăpăţânat.
Sânge, Expres, tipică sânge din obrazl E roşu ca bujorul; ca moroiul, i-a cuprins ruşaţa faţa.
Saplaic, -uri, Un vas de lemn (cauc, cupă), cu găvan mare cu care se ia mustul din cetâma în care curge «botul» linului, (teascului).
Sarabalie, -11, Ceată; ceata lui Papuc; gloată; ceata lui Baboi, mulţime (vor-
   bind mai ales despre ţigani şi — sarcastic — despre cei cu copiii sau cu rude multe).
Sărăci, (a, -esc), Afară de înţelesul ştiut, mai însemnează: a compătimi, a zice: săracul de el!
Sărăcustă, -e, 3 liturghii (pomeniri la proscomidie), Cf. transilvanul: Sără-curtă.
Sârbărie, v. brustănărie.
Sărbătoare, -i, Expres. împarte sărbătorile (pe drum). Umblă de geaba; de-a surda, îşi pierde, — zadarnic, — vremea; taie frunza câinilor.
Sări, (a), Expres. A sărit groapa = a sărit din groapă; a scăpat, ca prin urechile acului, de moarte.
Săritdr, -oare, Ajutorâlnic, de ajutor, binevoitor.
Sârmă, -e, Firişoarele de borangic cari, la trasul gogoşilor se unesc, se lipesc, unele de altele, pentru a da firul ce «se răsuceşte».
Sârmds, -oasă Delicat, costeliu, firâv, «îndelicât»; fraged; ligâv (la mâncare), dificil (la gusturi).
Sâtcâlă, -eli (Satire), Roadere (tocare), a unei pânze (stofe); rărire.
Sâti, (a SC, -esc), A se rări, a se tocă (vorbind de ţesături).
Sbor, (singura formă întreb.), frig cu vânt.
Sburl, (a se, -&sc), A se strică (vremea) || ; a se sburll, sbârh.
   Sburît, -ă.
Scală, -e, Boală, beteşug, râcilă, meteahnă, boală ascunsă (la om şi animale).
Soâldă, -e, Zdrenţele, lăthrile, măturile, pernele, albia cari au servit la un om bolnav şi cari, — după moartea acestuia, sunt aruncate, «ca spurcate», pe făgaşe, ududoaie».
   Oamenii se feresc să calce în ele, fiindcă cred că sunt «pociţi». — se îmbolnăvesc. Unui om bolnav i se zice
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
197
   adesea: «In ce scalde o mai fi dat» (călcat) ?
Scantarâche, (Scant&răl), Poreclă lui Smarandache.
Schidoâlă, -6) Sinonim cu Ardtărie, opă-cie, oşiştie.
Schidoli, (a, -esc), A mutilâ, a-şi bate joc de; a necinsti (a silul) o fată, a dez-virginâ.
   Schidoleald, -eli.
   Schidolit, -d.
Schimă, -e, secătură, Vezi, oşiştie, ardtărie, cehald.
Schlnddf, (pl. neîntreb.), Un fel de plantă de condiment, pe care femeile o «pun» în grădină, împreună cu cimbru, leuşteanul ; pătrunjelul, etc. Foiţele şi seminţele lui uscate sunt pisate şi amestecate cu ardeiul, căruia îi dă un gust şi un miros de te slăveşte, te sfinţeşte, nu mai altceva!
Sclipul, (a, -esc), A strânge cu mărun-ţaua, a amirul, a câştigă puţin câte puţin. Cu acelaş înţeles îl găsim în Ioan Creangă.
Scoate, (a), A scoate ochii cuiva. A-l tot certă; a-l tot dojeni. A scoate prin creştet; face o binefacere şi a tot aminti-o celui ce a primit-o.
Scoică, -1, Expres. Ai ajuns ca o scoică! Eşti slab din cale afară, eşti numai osul şi pielea, te-ai făcut pastramă, — poamă, ai ajuns ca gardul.
Scofell, (a, -esc), A amirul, a sclipul, a câştigă, a agonisi.
Scorbell, (a, -esc), A scociorî, a scotoci.
Scov&rdi, (Scof&rdi), (a se, -ez), A se
   scobârdă. (Se zice despre doagele — dă-oăgele — cari s’au stricat, intrând în-lăuntru sau ieşind afară din nivelul celorlalte, cari s’au horţît. Se zice şi despre dinţii a căror horă e neregulată— cari sunt zămbâfi.
   Scofărdeală (Scovărdire).
   Scofârdat, scovârdlt.
Scriveâlă, -ăli, Instrument de tâmplări cu care se strâng blanele încleite pe dungă.
   Figurat: A băgă la scriveâlă. A băgă în răcori, a băgă în patruzeci, a strânge cu uşa, a strânge chingile, a luă din scurt, a nu da pas să mai mişte.
Scrob, (pl. neîntreb.). Se numeşte astfel zăpada care a fost plouată pe de-asupra şi a îngheţat apoi la suprafaţă, aşâ că poţi — uneori — să mergi pe ea fără să te scufunzi.
Scrobişi (sing. neîntreb) Un fel de şoşoni vulgari: pieile de oaie se întorc cu lâna spre pielea omului; se înfăşură picioarele cu ele, în opinci, etc.
Scurâ, (a se, scur), Expres. I se scurd ochii (t se picură inimă) după... Nu mai poate de dragul (dorul)...
Scurtă, (a, -ez), Expres. II scurtă din urmă îl mai, îl mai ajungea din urmă. II scurtează noaptea. Mai-mai să-l apuce noaptea.
Scuteală, Adăpost, şopron, cerdac, etc.
Scutură, (a se), Expres. Mi se scutură carnea... Mă cutremur, mă încrâncenă... (cf. lat. Horresco referens.).
Scuţ, -uri, propriu: Murdărie formată pe burta dobitoacelor, din amestecarea părului cu balegă.
   Figurat: (Despre oamenii nespălaţi la părul capului): ,,Sunt cu părul, scuţ!" Verb: a se scuţui = a se înscorţoşă.
Secăciu, -e, Sec; cam sec (vorbind de grâu şi de alte cereale).
SălniC, (Fără plural) Cârpă murdară, otrep, în jud. Mehedinţi, se zice Sinic -= pânză de tort în care se pune cenuşa şi apoi se toarnă apă fiartă pentru a se face leşia. Cu selnicu’ pe cap! Cu o cârpă de coloare închisă, (murdară) pe cap.
   Cf. Boceanu, op. cit
www.digibuc.ro
198
G. F. CIAUŞANU, O. FIRA ŞI C. M. POPESCU
Semui, -esc, (Sămui), A recunoaşte; a şti de unde să-l ia (pe cineva). Sămuiălă, -eli, Sămuire, -i.
Serbejdr, -oară, (-juo, -zide), Searbăd, smad la faţă, palid, pal, anemic, fără sânge în obraz, «spălucit», spelb. Sgâmu), (a se, -esc), A se râcăl, a se scâr-pinâ. Se sgâmuie in ureche.
Sgurupâ, (a se), A se fărâmiţă, adj. Sgurupos, -âasd, fărâmiţbs. (Vorbind de mălaiul, turta, — care se poate fărâmiţă cu înlesnire).
Sfeşnic, -e. Expres. Măseaua are patru sfeşnice — Patru gemânări, patru rădăcini.
Siau! Interj. Cuvânt cu care se asmuţesc («sumbt», «sumuţăsc») câinii (germ. Schaul); cu care se gonesc porcii.
Sibie, -uri, Vezi. Zăbic.
Sidef, -uri, ( Secret,taină, aricii; adj.
Sftcret,-ă,   ) tainic* ascuns> secret>
                                                       ( tăinuit.
Siminari, Siminarist, Seminar, seminarist. In sens ironic: Seminar = puşcărie. Slaăn, -i, (Nadol, -I), Numire dată Aus-tro-Ung. năvăliţi în Oltenia la 1916. SJim (Slin), Murdărie, necurăţenie, lut, jeg.
   Slimos, -oasă, Slinds, -oasă, lutos, cu lutul de-un deget, nespălat, soios. Sloiu, -uri, Ex. 1. Sloiu de ceară — turtă de ceară.
   2.    Rece ca sloiul. Rece ca ghiaţa. Sluguuie, -ii, (sens. peior.), = Slugă, slugoiu, argat, năimit, sâmbriaş. Smead, Smad (în ambele înţelesuri.
   Subst. şi adjectiv.
Smicărâie, (pl. neîntr.) = Bucăţică. Smoâtec, -e, (Sarcastic.) Părul capului;
   păr neîngrijit, nefăsălat.
Sinăgă, (Fără plural) început, începătură. A face smugd la fân. A începe claia cu fân. (Cf. franc, entamer).
Smultură, -1, Lână smulsă de pe oaie (moartă) sau de pe pielea de oaie; lână de proastă calitate.
Snagă, (Fără plural). Vlagă, viu, energie, Expres: 1. Mi-a scurs snaga din minei 2. Mi s’a dus snaga din mine!
   1.  M’am prăpădit, m’am sleit peste măsură; || 2. Mi se dusese inima din mine; o sfeclisem o băgasem pe mânecă.
SnopşorăI, -rei, Snop mic, mănunchiu.
Snordlnlc, Bun de glume, mucalit, poznaş, bazaconas, braşovelnic, bra-şovos.
Soare, -I, Expres. Casă frumoasă de se’ntoarce după soare! Foarte frumoasă; măreaţă, mândră; ca din poveşti; palat, nu altcevă.
Soartă, Expres. E făcut soartă! Elioar-că, de udat ce e, e udat (plouat) până la oase, e bleasc.
Sodomi (Sudomi), (a se, -esc), A se prăbuşi, a se nărui, a se surpă (un mal).
Sdmină, -i, Gaură (de şobolan, cărtiţă etc.). tainiţă (făcută de porci).
Spălucit, -ă, Spălăcit, deschis, ieşit; spelb.
   Spăluceală, -eli.
Spărgălu), (a; a se, -esc,), A se împrăştiă Norii s’au spdrgăluit. Hora s’a spărgăluit. Spărgăluială, -eli.
   Spărgăluit, (fără ordine, neorînduit, talmeş-balmeş) alandala, claie peste grămadă.
Spart, -ă, Fig. z. Celorce mănâncă prea mult (mâncăilor) li se zice: mănâncă par’cd sunt sparţi! = burtă-de-popă.
   2.  A venit la spartul târgului. A veni când nu mai ai ce căută; la vreme nepotrivită (tempofe laevo, post festum) după împărţitul colacilor.
Spelb, -ă, Fără sânge (fire) în obraz, smad, palid, gălbinicibs, clocit, fiert, fără ruşaţă’n faţă, şofrănit.
Spiculâţie, Speculaţie, economie, cruţare «legume ală».
   Expres. Fânul să-l dai cu spiculâţie (la boi). Să legumeşti fânul; să-l dai cu cruţare, economie 1
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
199
Spirt, Expres. Vrenic, spirt! Bărbat, harnic, (sau numai spirt — când este vorba mai înainte de bărbăţie, hărnicie).
Spirtul, (a, -esc), A îmbălsămâ; a păstră în borcane cu spirt.
Spirtuială, Spirtuit, -ă.
Spiţărie, -ii, Expres. Vinde ca la spi-ţărie! Fără tocmeală (tocmă, tomnă); Cu nart, fără târguială, (vorbă) multă. dintr’o vorbă,
Splină, -e, Fără splină! (Despre oameni şi animale) Foarte iute, buiâc, iutâc, năvalnic, iute ca piperul (ca ardeiul), iute foc, care nu se osteneşte curând.
   Am auzit vorbindu-se că mânzii se nasc cu splina pe bot şi dacă o smulgi şi o arunci, ei au să se facă iuţi şi au să ţină mult la oboselile drumului. Li se zice: însplinaţi.
Spumui, (a se, -eso), vezi sătl, (a se). Subst. Spumuială, adj. Spumuit, -ă.
Spuză, Expr. Par'că a dat cu capul prin spuză. Trist, paraponisit. Adj. neîngrijit, smolit.
Spuzi, (a se, -esc), A se umple de bubuliţe, a se «împojorâi»; a se opări de năduşală. Subst. f. spuzeală, -eli.
Stăncl, Stănilă, Diminutiv dela Stan.
Stări, (ase,-esc), A se repauzâ; a rămânea, a sta. (Cf. lat. stabilio-ire). Slăvire, mai rar Stăveală.
Steregie, (Tirlgie), -ii, Stirigie.
Sterpătură, -i, Denom. injurioasă (sarcastic) pentru vită sau femee stearpă.
Sticlit, -ă, Aţintit, holbat, pironit, fixat, ţintă, atent, pribolt, cu ochii sticliţi (stăl-piţi) la oi...
Stimpăl'â, (a, -a se) Astâmpără (astâmpără). Subst. Stimpăr, Ai stimpăr! Astâmpără-te 1 Caută-ţi de treabă I
Storcoşi, (a, a se, -eSc), A strivi, a terciul a se bate rău de tot (vorbind de fructe).
Stinge, (a Se), Expres. Am cheltuit de
   m-am. Am cheltuit foarte mult, am dat şi banul de nafură. Expres, echivalentă. M-am sturît cheltuind.
Străfigâ, (a), străfig, A strănută. Străfigat, -uri. Străfigare, -i.
Străgheaţă, -e, Este un leac ţărănesc pentru desumflarea buboaielor.
   Se face astfel: Se mulge lapte dela vite şi imediat ce s’a muls, se pune în el puţin chiag. Dupăce s’a închegat, se ia puţin şi se pune pe umflătură: buboiu (bubă), — spartă sau şi nespartă, — şi îndată se trage (scade) umflătura.
Strânseră, -1, Agonisită, avere, blagă, bunătăţi, mlşină, bani albi pentru zile negre.
Străşunâ, (a se, -ez), Ex. Ce i s’o fi mai străşunat. Ce i-a căşunat ? Ce i-a abătut ? Ce l-a găsit ? Ce-a bănuit ?
Stravătc, -eţi, Traversă de lemn; [| «druiâte, «drugân» pentru făcut casă de lemne.
Strechiât, -ă, Cam pe-o ureche, cam într’o parte, arţăgos;||spulberatic, uşurel, sperios, sâlbâticos; împuşcă’n lună; împuşcă ’n sfinţi; fluieră-vânt.
Strică, (a), Expres. N’a stricat D-zeit două case! (Vorbind despre soţii cari sunt deopotrivă de răi). Şi-a găsit dracu capacul 1 Şi-a găsit sacul petecul; Mult a mai tunat şi-a fulgerat, până i-a adunat 1
Strln, -ă, Strein, venetic («vinitic») altă-lege, limboată, slâoni, nadbli Strtnătâte, strinătăji (striniităţuri) Streinătate; Innăuntru.
Stropltftră, Ex. Poamele (fructele) s'au făcut stropititră. S’au făcut puţine, de poftă, de mâncare.
Studient (Ştudient), Student. (Cuvânt trecut în graiul popular, în 1907, când se credeâ că studibnţii au fost instigatorii masselor populare).
Stupineâ, -Me, Stupină, prisacă; locul în care a fost o stupină.
www.digibuc.ro
200
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
Sturî, (a, -ăsc), A scoate sângele în piele, prin izbirea cămei cu lucruri tari; a zdrobi, a prăpădi, a face vânătăi. (Sângele sturît este negricios, mohorît. 2. A bate zdravăn, a bate la cataramă M'a sturît în bătaie! M’a făcut numai vânătăi; mi-a făcut pielea tot un fund de căldare.
   (Cf. lat. medie.: stordatus, -a, -um = obtusus, -a, -um; obstupefactus, -a, — um apud Du Cange).
   La Românii din Serbia:
        ...«Câţ ieşti, mândră, de ghiolbană, Asară-ţi dedei o palmă D’azdiniaţă [da’ azi dimineaţă] mă căii
        Că dedei de te sturâi. x)
Su’, prep. Sub.
Subţâoară, -ori, Subsoară.
   Un cântec popular:
        ..Ala (calul) e mânca-l-ar boala Că-i dam grăunţe cu poala Şi fânul cu subţăoara...
Subţâne, (a se), A (se) întreţine, a trăi, a aveâ cu ce trăi. Am cu ce să mă subţân şi la oraşl
   Subţânere = Susţinere, întreţinere, cheltueli de întreţinere.
Subţfire = Delicat, politicos, cinstit, omenos.
Suddm (Soddm), (pl. neîntreb.) = Om mare, tătar, novac, namilă; femee vânjoasă, omoaie, femee omoasă. Orice obiect mare: un sudom de sobă SuHrdg, -1, Sub-hirurg; sanitar rural. Suflet, Expres, i. Cu o mână de suflet, cu puţin suflet, cu —prin flori.
   2.  A luă în (pe) suflet pe cinevă — A omorî.
   3. N’am hiat sărat pe sufletul meu. N’am mâncat nimic, n’am luat sărat în gură (pe limbă)!
   IV. Sufletul mi-o mai da pe-acolo, Zice unul care a păţit rău undeva 1
   O Giuglea-Vâlsan, op. cit. p. 317, şi glosar.
   făgăduindu-se astfel că nu va mai da pe acolo.
Sufleţf, (a -esc), A mai trăi; a-şi veni în fire a aveâ răgaz, odihnă, a-i întihnl. Un cântec popular, vorbind despre dorinţa unui îndrăgostit, zice:
       Să se poarte (iubita) şi mai rău Să mai sufleţesc şi eu 1
Sulfeniu, Coloare roşie-deschisă, cu o nuanţă slabă, pierdută de liliachiu.
Suineţl, (a se, -esc), A se mândri, a se făli.
   S’a sumeţit averei = s’a bazat pe avere, s’a fălit cu. ..
Sună (a se), 1. A se zvoni, a se auzi despre... S’a sunat de războiul Umblă vorbă că se face războiu, se zvoneşte de...
   II. A sună la telifon (talifon), a «bate telifonul», a vorbi la telefon, a da o telegramă.
Supărnicios, -oasă, Supărăcios, ţâfnos, arţăgbs, «supăr âlnic».
Suprefept, Zapciu, Suprefect; || Figurat: nevastă cicălitoare, găină ce cântă cocoşeşte.
Surupâ, (a, a se, surOp), A se surpă, a se prăvăli, a se nărui || a se boşorogl, a-i cădea boaşele.
   Sutupişle, -t = râpă. Surupătilră, -i = boşorogeală, hernie.
   Surupat, Boşorogit; Prăpăstios, râpos.
                                                       ş
Şângăl', -e, Sancăr, Sancru.
Şengăr&t, -ă, Cu şancăr; plin de boale lumeşti.
Şantilea, (Şautili), Poreclă de om.
Şarampdi, -oaie, Şir (de râuri, de grăunţe, rând:
Şarăriu, Albastrul ca cerul.
Şarpe, -i, Expres.* Ţipă ca din gură de şarpe! A răcni, a ţipă din răsputeri, cât îi ia gura.
Şatră, şetre, O încăpere făcută, — în
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN IUD. VALCEA
201
   felul acoperişelor de case, — din coceni (snopi de coceni) de porumb, puşi pe o cheresteâ de lemne. Această încăpere se umple apoi cu foi de porumb care se păstrează astfel peste iarnă. [L. sanscrită: sattra — lat sessio franc, session].
   [Ţiganii din zilele noastre au această vorbă, însemând ca locul, tabăra, unde au tăbărât, — sălăşul lor—].
Şebâce, (Şobâe, şobâcuri; şobâce), Cusătură cu găurele şi alte figuri făcute pe iile româneşti. Acestea se fac cu aţă sau cu bumbăcel.
Şerpeşte, adv. Expres. Se uită şerpeşte, vioiu, crunt, haiduceşte, hoţeşte.
Şerteaţă, -e, Partea de jos a şirei spi-nărei terminată cu «noada» curului.
Şeţ, -uri, Şes, câmpie; podiş, câmpină, zăpodie, platou.
Şicoală, -e, (-1), Şcoală.
Şicolari, Şcolar.
Şinghineâ, -6Ie, Haimanâ, secătură, ijicuţă, pierde-vară, hoinar, pribeag, om fără căpătăiu, vântură-lume; vân-tură-ţară, derbedeu, desmănţău.
Şişcăvi, (a, a se, -eso), i. A gângăvl, a îngână câteva vorbe.
   2. Porumbi şişcavi, Porumbii ale căror boabe sunt sbârcite şi cari joacă pe cocean (ştiulete)—ca mărgeaua. Subst. f. Şişcăveală, -eli, Şişcăvire, -i. Adj. Şişcăvit, -ă.
Slâmna, nume de femee.
Şneap, -uri, Codru, bucată (de pâine de săpun, etc.); golopan, năder, moater.
Şocariciu, (pl. neîntr.), Pseudonim al organului genital masculin.
   Expres, imprec.: Beli-mi-ai..J
Şofrănit, -&, Galben-lămâie .galben şofran, şofrăniu, -e (vorbind de gălbiniciunea la oameni),
Şomolddc, -e, Şomoiâg, ghimotbc, ghiem.
Şondorol, (a, -esc), A bodogăni, a bombon!, a ciotorol.
   Subst. Sondoroială, -eli, Şondoroit, -uri.
Şontrop, -ă, Şchiop (om, animal, scaun, ciolbmp, etc.).
   Ca poreclă: Şontrâpea.
Şorici, (a se, -eso), A se face ca şoriciul pus pe grătar la foc (vorbind de frunza mănată).
Şti, (a se), Expres, x. Nu mă ştiam cu el (ea) 1 Nu te ştiai cu el (ea) 1 Mi-erâ de mare ajutor, ca mâna dreaptă. 2. A se şti cu cinevă a se şti amantă a cuiva; a se şti amant al cuiva; a se şti cu musca pe căciulă; a se şti pătată cu cineva (vorbind de fete).
Ştiorlâcfii, (a, -eso), onomatop.A ciripi (propriu şi figurat); a gunguri. Ştiorlăcăială, -eli.
Ştir, -ă, Sterp, -ă.
Ştircă, -i, i. Instrument cu care se amestecă varul, nisipul şi apa într’o varniţă. cociorva,
   2. Instrument—format dintr’o prăjină la capul căreia se leagă cârpe, — cu care se spală ţevile, cazanului.
Ştire, = Expres. I-a ştiut D-zeu de ştire = A avut noroc în vieaţă.
Ştoleâg, -o, (Ştopleag, -e), Şteap, teş, (Sandu-Aidea).
Ştormină, (Ştiormină), Groapă, tainiţă, s&mină, văgăună.
   Porcii au făcut numai ştormine pe bătătură (râmând.).
Şurligâie, -ăi, Expres. A face ca toate şurligăilel A face (a ţipă) ca toate păsările, mâţele, etc., a face ca toate visele. La Românii din Serbia întâlnim: şur-ligaie, şturligâie, şurligăe cu înţeles de: pasere.
   (Giuglea-Vâlsan, op. cit. pag. 8; 77 glossar).
Şuşea, -âle, Şuşâ, Şosea.
   Un cântec popular zice:
      Boierul la cafenea Şi cocoana la şuşea l (la făcutul de şosele, la prestaţie).
Şuşlite, (Şuşleţ), Expres. A mă-
www.digibuc.ro
202
G. F. CIAUŞANU, G. FIR A ŞI C M. POPESCl
   sură pe şuşttte. A măsură cam pe ochiu, aproximativ, la ochi.
Şuvâia-pâla. adv. Expres. De-a şuvala-pala talmeş-balmeş: alandala; de-a valma, anapoda, a posna. bazaconas, ciudat; vai-de-om».
                                      T
Table, -ii,  Oaste,  armată ; lagăr, 
armie.                               
Tabon, -uri, Ceair,  izlaz, păşune:  
imaş.                                
Tăciune, -i, Expres. Nu-i   ard tă-  
   ciurrii în vatră (de sărac, de supărat ce este). Arată sărăcia sau nevoile prea grele, ale unui om.
Tâer, tâere, (Tăier, tăiere), Taler, farfurie de pământ.
   Expres, i. Să dai cu taierul peste... Potrivite, de aceeaş înălţime «capetele» oamenilor, —staturile lor —; spicele de grâu, etc.).
   2.  Joacă pe tăieri Meşter mare în ale jocului (dansului); par’că e luat din Şoimane, din ale sfinte, e jucător de frunte.
Tăiâ, '(a), Expres, x. A-i tăiâ cuţitul • {coasa, briceag), a fi la largul lui, a pro-păşl, a tăiâ şi a spânzură, a fi şi popă şi primar.
   2.  Mi s’a tăiat dinspre inimă. M’am scârbit, mi s’a tăiat orice poftă mi-a venit greaţă.
   3.  Lucrul ăsta taie multe parale. Am dat o groază de bani pe el, costă mult fierdt de bani.
   4.  l-am tăiat boabele de-a mai... A face pe cineva să tacă, a-i tăiâ de greaţă, a-1 pune cu botul pe labe, a-i tăiâ nasul, a-i reteză vorba, a-i tăiâ de un-ghişoară, a-1 pune la locul lui, a-i astupă gura, a-i tăiâ merticul.
Taină, Expres. E taină... până acolo E mult de tot până a ajunge la... îţi ouă găina ’n traistă până acolo.
Talăbă, -e. Ironic. Picior mare, picior cât scaunul (la om, la cal).
   N. pr. Tălăban (poreclă).
   Adj. Tălăbos, -oasă.
Tălăi, (a, -osc), A vorbi fleacuri, a spune cai verzi pe păreţi, a spune nimicuri; a vorbi de clacă, a stă la sfat;-a spune dela nouă neamuri; dela moşi putrezi, a sta la taifas, a spune vrute şi nevrute; a tăiâ la lavre şi palavre (Ispir.). a spune câte’n lună şi’n soare. Sust. f. Tălăiălă, -eli.
Talpa-iadului, Mare păcătos, greşelnic, căptuşală la căzanul iadului.
   Oiu fi talpa-iadului!
   La Românii din Serbia, găsim următoarele versuri populare:
     ...«Din partea iubitului Va fi talpa-iadului». (Giuglea-Vâlsan, op. cit., pag. 323.
Tâlv, -uri, Expres, t. Se duce făcut tâlv. Se duce glonţ, ghimotoc, se duce întins, par’că-1 «pui cu mâna», a se duce puşcă, a se duce aţă.
   2. Beat tălv, mort de beat, clean, mahmur de vin, a furat luleaua neamţului, beat turtă, beat tun; beat frânt, tun de beat, vorbeşte nemţeşte.
Tainbâc, Plur. neintr. Expres. A pune —pe cineva. A bănui pe cineva într’o afacere urîtă (vezi: bancâud).
Tancul, Fără altă formă. Expres. A se da de tăncul morţei. A se bate cu moartea; a pune ochii în grindă; a fi pe cuţit; a fi în agonie, «pe mâna morţei»; pe pragul morţei.
   Figurat: A-i părea foarte rău de a-i secă inima de (după); a se da de ceasul morţii că nu-, a se căi şi mort că nu...
Tapaldg, -oagă = Tăfălog, -greoiu la mers.
Tarâf, -uri, Tacâm, Un taraf de lăutari. Un tacâm, o bandă de lăutari.
Tarapanâ, -ale, Fabrică de bani || fi-gur.: fel. Ex. tot o — tot un fel, ce
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
203
   mi-e dracuj, ce mi-e diavolul; să-i pui în cântar, n’atârnă unul mai greu ca altul.
Tărărâie, -1, Istorie lungă, poveste lungă, tărăşenie.
   Expres. E tărărâie lungă! E o întreagă Odisee 1
Tarbâca, Plur. neîntr. Expres. A pune tarbaca pe cinevă — A-şi luă păcatele pe cine vă; a bănui pe...; a se prepune pe... Sinonim: A pune bancâua pe...
Târcăv, -ă, Prizărit, pipernicit, chircit, mărunt, nerăsărit.
   (Cf. lat. ter + cavus, -a, -um).
Tflrcăvî, (a se, -esc)) A se micşoră, a se prizări, a se pipernici.
Tfirfoştină, -e, Târfă, femee uşoară, telăleică, cur vă, curviştină, traftiroaică, vătăşoâie de traftir.
Târnomăt, -uri, Gunoiu, bălegar, murdărie, praf (de gunoiu), treasc.
Târomeală, -eli, Bollre; lene, lenevire, lâncezeală, alean.
Târomi, (a, -esc), A tot boli, a boli pe picioare, a fi tot chirnbv; a fi cu sufletul «prin flori».
Târsână, -i, (-e) Sfoarele făcute din păr negru de capră, — cu cari ţăranii îşi leagă obielele pe fluierul piciorului în sus.
Târşoagă (Târşoghitu’), Poreclă de om.
Tazmâ, -âle, Cazmâ.
Tazmazâc, -urî, Rămăşiţe; gunoaie. Ex. Am mm scuturat la târg din vite: mi-a rămas tazmazăcul !
Tecşilă, -e, Săculeţe de piele; gen-tuţă.
   (In poeziile populare culese şi întocmite de V. Alecsandrl, găsim forma: teşHă: ...«Plec spre bălciu după tocilă «Cu gândul cam pe teşilă».
   (In Bibi. p. toţi, pg. 176).
Teiu, Expres. 1. Beat (făcut) teiul Beat mort, făcut turtă, clean, beat frânt, tun de beat, topit de beat.
   Cu-o ghioace de rneiu (păhăruţ).
   Mă făcuiu teiu !
   (Te faci teiu !).
   2. Nu mai leg dottd într’un teiu! Când e apă nu e mălaiu; când e mălaiu, nu e apă; când sunt de toate, vine apă în vatră 1, sărac, scăpătat, sărman, două în tei nu puteă legă şi el! (Ispirescu) Telegări, (a, -esc), A ţine tot la ham (caii); a-i hămtA l a-i straportă l a scoate bun după pielea lor, a le şti de bun. Adverb. Telegăreşte.
   Ex. Vine telegăreşte l c’o falcă’n cer şi cu alta’n pământ.
TeleAţe (fără singular), Expres. A-şi luă teleăţele! A-şi luă catrafusele, a luâ-o la sănătoasa, a-şi luă tălpăşiţa; a spălă putina.
Teme, (a se), Expres. Ii teme bărbatului — se teme de bărbat.
Terneiu, Expres. Sunt struguri, temeiu. Sunt foarte mulţi.
   Temeiu de vie — Multă vie. Plaiu de vie.
Tetichiu, (Ţencliiu), adv. Expres. 1. N’am parale tenchiu! N’amnici-o lăscaie, N’am nici pară afurisită, N’am nici cu ce-mi cumpără sare, sunt tinicheă.
   2. Umblă în ţenckiu după parale! Curmă pământul ca să găsească parale; se face luntre şi punte ca să... (Cf. lat. movere omnem lapidem).
Tenenău, adv. Expres. A fi tenenbu. A fi un pierde vară; a nu avea cer, a nu aveă pământ.
Terefecă, (a, -citez), A terfeli, a murdări, iarbă terfecată.
Terţău, -i, Piciu ţine, copilandru, bă-eţandru, pejorativ, haimană, burtă-verde.
Teretecdţă, -e, Tărtăciiţă. Adj. Tertecâs, oasă, tărtăneţ, bondoc, bursuc, mic şi’ndesat, burtă şi căciulă, dop de sacă (vorbind de femeile scunde). (Cf. franc, dondon.)
Tertealeâc, -ă, Teretelecds, -oasă,
www.digibuc.ro
204
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
   Mic, nămeş, potrivit. Ex. O oală terte-leacă,
Tthoare, -i, (Tloare, -i), Tigoare (vorbind mai ales de vitele slabe, prăpădite).
Tilifân, (Telifon, Tallfdn, TUigr&T, Taligrăî, Taligr&mă, Telefon. (Telegraf, Telegramă).
Tindăehe, Tindăc (instrument care servă la ţesutul, întins în laturi apânzei). (Cf. lat. tendicula, -ae, perche ă etendre le linge = Sen,; Augustin).
Tindichea, -ele, Tini chei; blăni subţiri (de brad mai ales).
Tinicheâ, -ele, Expres. E tinicheă, E sărac cujnplit, n’are după ce să bea apa, n’are o lăscaie.
Tioe, -uri, Toc de uşă, de fereastră || Toc de scris || Tocul ghietei, pantofului,
Tioc&rie, -I, Toate tocurile (ferestre, uşi) dela o casă; lemnăria dela tocurile unei clădiri, binale.
Tipărit, -tă, Ex. Cu cămaşa tipărită în cur. Cu cămaşa întinsă pe bucile curului (fără creţuri),
Tirigă, Poreclă de om.
Tirimi.M Tirlmi, (Expres, pop.). Tot una, la fel. Ce mi-e... ce mi-e; Tirimi Dracu, tirirni Diavolul! Ce mi-e Dracu’; ce mi-e Diavolul!
   Se zice şi în j. Mehedinţi, cf. Boceanu, op. cit.
Tişchireaua, (fără altă formă) Expres. A-şi luă tişchireaua, a-şi luă catrafusele teletiţele, a se cără; a spălă putina.
Titor, -1, Ctitor.
Tiucluliu, v. balavân.
Tlugă, Tivgă (plantă)
   Expres, i. A umblă cu tiuga ca minciuni. A fi mincinos, a băgă fitile (de intrigi); a umblă cu plosca cu minciuni.
   2. Alb ca floarea de tiitgă, Foarte alb> alb ca zăpada, alb ca crinul (vorbind de albiturile, premenelele spălate bine). Alb ca floarea; alb — colilie, alb fulg, spălat fulg.
   Cf. la Românii din Serbia: «a albi pânzele ca floarea de troacă tigvă. (Giuglea-Vâlsan: op. cit. p. 22).
   3, Ca tiuga peste gard, atârnat, nedecis, nehotărît, în doi peri, nestatomicit; cu gândul de ducă.
Tivilichle, -11, (Vechiu), Un fel de haină fără mâneci, = purtată de femei.
   La Păsculescu, Din Literat, pop. rom. (ed. Academiei Române) = «pieptar lung al ţărancelor cusut cu mătase». (Vezi în glossăr).
Toacă, Expres. A-şi da în toacă. A pomeni de, a aduce vorba de, a bate şaua să priceapă iapa, a-şi da în pomeneală, a aminti, a bate samarul să priceapă măgarul.
Tobă, -P, Expres. 1. A face tobă de bătaie. A bate măr, a burduşi în bătaie. 2. A bate toba despre... (cutare lucru). A spune la toată lumea, a trâmbiţă... cutare lucru, a spune în târg şi la moară, a vesti depe acoperiş — (cu o expre-siune evreiască),
Tohdc, Sfărâmituri de coceni, de paie, floarea de fân, gunoiu (uscat). Cf. Tdrişte.
Tolegi, (a, a se, -ese), A se înlemni |J a o apucă drept spre,.., a o’ntinde.
Tdmitc, adv. Tdmite la = Tocmai la...
Tdmnă, Tocmă, tocmeală. Expres. Mi-am făcut cisme pe tomnă. Mi-am făcut cisme pe porunceald; pe vorbă; pe par Ancă; pe tomneedă.
Tdmnai, Tdmna, Tămna, adv. Tocmai, întocmai.
Tomni, (a, -esc), A tocmi; a arvuni. Subst. Tomneald, -Ui.
Topdr, -e, Expres. 1. A face cuiva toportd. A înşelă, a păcăli, a-i face be-săda, a-1 legă la gard, a potcovi, a în-călţă pe cineva.
   2. Topor-de-oase (a fi). Cal de bătaie, cal de poştă, cal de tramvai, vită de beilic, tobă (de bătaie la toţi). (Cf. franc. bite de somme).
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
205
Toporâşte, coadă, pl. neîntreb. Expres. adv. Din săcure, toporâşte = Ce şi ce; cât de cât; de-aici, de-acolo.
Topsăcât, -&, Amărit peste măsură, — peste socoteală, topsicat, înveninat, otrăvit, cătrănit de năcaz.
   (Cf. grec. toxicăn, lat. toxicum).
Torbosâlă, -ell, (Corvos&lă), Cioro-fleacă, mocirlă, apă amestecată, cu noroiu, goroveală.          '
Torhoâtă, -e, Haină grea; şulfă; lepădătură.
   Nişte torhoate de haine.
   Nişte torhoate de cisnte.
Tdrişte, -1, Paele, fânul, cocenii cari au mai rămas în iesle dupăce au mâncat vitele.
   In jud. Mehedinţi: Târăşte.
   Cf. I. Boceanu, op. cit.
Torontdc, -ă, Tont, idiot, calcă’n-strachini, calcă’n gropi, dă’n gropi de-i mănâncă câinii din traistă, de nu ştie cum se mănâncă mămăliga.
Tortl, (a, -esc), Expres. N’o torteşte cu ăla! Nu se înţelege cu...; a nu se înţelege, a nu se potrivi cu, nu se împacă.
Totâlcă, -1, Trişcă, fluier făcut din coaje de salcie, — (cu care cântă copiii în seara sf. Gheorghe, ca să gonească pe vrăjitoarele cari vor să ia mana vacilor).
Traoşeâ, -ele, Tranşeu, (term. de milit.)
Tragă, -i, Sănioară, săniuţă de «dat» (tras) pe coastă, târlie, troc.
Tragăn, -e, Tumoare, umflătură, gâlcă, scurtă, cârtiţă (mai ales la gât).
Trage, (a), Expres. De-aici mi s’a tras... De-aclprovine (boala, beleaua, moartea), pe capul meu.
Trăi, (a), Expres. Trăi-te-ar D-zeu! Urare de bine.
Traiu, Expres. Nu mai ai trai de putoare! Nu poţi să-ţi tragi sufletul, (să trăieşti) de putoare.
Trâmbi, (a -esc), A face pânza trâmbă.
Trandafir, Roză || cârnat.
Tr&gneală, -eli, Toană rea, năvărlie, vorbă trântită (truştuită); vorbă (tron-cănită).
Trăsnit, -ă, Expres. Un car trăsnit (de paie). Un car foarte bine încărcat, ţapăn încărcat, ca la Mischli. Tot aşâ se zice şi despre oale: Oală trăsnită = de prasnic, hăjhă.
Treanţă, Expres, iron. A aprins treanţă s’a băşit; a tras una.
Treasc, Gunoiu, tâmomet, praf de gunoiu.
Trăzvl, (a, -esc), a trezi, Fig. Expres. A nu-l trăsiA. A nu-1 slăbi, a nu-i da pas (răgaz).
Treazv, Treaz, nebăut, negustat.
Trezvie, Trăzvie, Trezife, stare de limpezime, || vioiciune.
Trei-păzeşte, Expres, pop.: A luă la... Ţine-te pânză, nu te rupe, a chelfănl, a lua la trei...
Tremurlclu, -uri, Floare artificială, pusă pe-o sârmă în spirală, care o face să tremure într’una.
Trenţătură, -I, Buleandră, haină veche, rufe rupte.
Trepăddş, Trepăduşoaica, Poreclă de om. Poreclă de femee.
Trotai, -uri, Trotuar.
Trup, -uri, Se întrebuinţează adesea ca pseudonim (eufemism) pentru: organe genitale (mascul, şi feminine): Cu trupul gol = cu oasele goale, cu podoabele goale, cu mascarăua goală.
Truşie, Putinlcă, brădoaică în care se puneau struguri şi, peste ei, must. Mustul fierbeâ şi se făceâ oţet şi astfel strugurii erau păstraţi în perfectă stare, până la anul viitor; numai gustul lor eră acru. Un cântec popular zice, între altele:
        «Aoleo, ce-mi place mie: «Strugurelul din truşle,
        «Şi neicuţă care ştie «Să mă muşte sub bărbie.
Truşnl, (a, -esc), A se răsti, a înfruntă,
www.digibuc.ro
206
O. F. C1AUŞANU, G. FIRA Şl C. M. POPESCU
    a răpştl (vechiu), a fi îmbufnat, a fi
    nemulţumit.
    f. Truşneălă, eli.
    Truţnit, -ă = răstit, arţăgos, a spargere de cap, cu resteul Ia brâu.
Truştui, (a, -esc), Sinonim cu a truşni. Truştuiălă, -eli.
Tâica, Taica, tata (muica) mama. Tuipăidr, -âre, = Diminutiv dela: tulpan.
Tun, Expresii: îngheţat tun; Sănătos tun; Doarme tun.
Tunde, (a), Expres. A tunde ca genunchiul de bivole = a tunde cocean; a tunde ridiche.
Tup&ngl, (a, -esc), A bate măr, a face tot o vânătaie, tot un fund de căldare, a omorî de bătaie, a muiâ oasele cuiva, a frânge oasele cuiva.
    Tupăngeală, -iii,
    Tupăngit, -ă.
Turtă, Expres.: Pe turtă (vorbind de servitori). Fără sâmbrie, «pe minte».
    a) A da turtă de sufletul...
    b)  A da turtă zilei că...
    a)  A împărţi de sufletul...
    b)  A face pomană într’o zi în care ai fost în mare primejdie şi din care ai scăpat, ex-voto.
Tutâc (Tîutile), adv. Expres. Olteţul a îngheţat tulite! E îngheţat tun, să freci cu carul pe el.
Tutuniu, -e, De coloarea tutunului, cafeniu.
Tutul'igă, Roată, cerc, rotula (oul) genunchiului. A se duce de-a tuturiga (tuturigu).
                                                         T
Ţâcă, (singură formă), Expres. E o ţâcă a dracului de om! E ciudat, rău, cu maţe pestriţe, pipotos, câinos.
Ţăcală, (pl. neîntr.), Rablă, rugină, lepădătură (de puşcă, etc.).
Ţ&c&Iiş, -uri, (pl. mai des întreb.) s. Tufăriş, huceag, higlş, lăstăriş.
Ţâcău, Poreclă de om.
ŢSgllkş, -i, Ţingău, ţine, piciu, copilandru, terţău (sens pejorativ, adesea).
Ţâfâlnic, Acid fenic, «aţâffelnic».
Ţâfnâs, -oasă, Arţăgos, pipotos, rân-zos, răutăcios, rău-veninat, numai fierea de el (ea) supămicios.
Ţâie, -ăi, Expres.: O ţaie de fustă. O fleanţă de fustă, fustă de 3 (5) coturi la franc.
Ţăiân, -e, (-uri), Turmă, cireadă. Ţălăn de capre (oi).
Ţâm&nţ, Ţamântru, Ciment.
Ţap, Se zice câte unui desfrânat (cf. lat hircus, -i).
Ţăpenle, -ii, = Tărie, durabilitate.
Ţ&pligă, -OS, = ţăndăros, arţăgos.
Ţăpur, -S, înţepat, mândru, ţanţoş, înfuriat.
Ţâră. Expres.: A nu mai aveă ţară cu... (cine vă).
   A nu mai aveâ traiu cu cinevâ, a nu mai putea să mănânci sare şi pâine de pe un taler cu el. A luâ lumea’n cap din cauza...
Ţărână, Expres. Se laudă de cură ţărâna din pod. Se laudă mult de tot, e un lăudăros şi jumătate, e numai lauda de el...
Ţarc, -uri, împletitură de nuiele groase (pătiile, coşari).
Ţărcălău, (pl. neîntreb), îngrăditură în care se ţin dobitoacele, obor, coşară, ocol.
Ţârlea Poreclă de om.
Ţârţâriche, -ii, fleicuţe, bucăturăle, sfârcuri de carne.
   Sinonim: Smicărăie, i.
ŢârviHcă (Ţârvulfetc), Poreclă de om.
Ţăst, -e, Expres. Cu ţăstul în cap — fermecat de muieri, îmbrobodit, obrocit, armocit.
Ţâţână, Expres. 1. Ţâţâna buboiului. Rădăcina unui buboiu.
   3.  Sărit din ţâţâni. Smintit, cu o doagă
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD, VALCEA
207
   lipsă, plesnit, zănatic, pe-o ureche, sărit din balamale.
   3. Să nu mă scoţi din... Să nu mă superi mai mult!       ■
Ţâţccliie, -1, = Ţiţeică, dăinuş, leagăn, huiţ, clătinătoare.
Ţfivldiu, .dale (Ţâlvolu, .oaie), Gâtul (gâtlejul) paserilor.
Ţepellgă, -|, Săpăligă.
Ţcperlg, ■= Ţipirig, (domeniul Botanicei şi Chimiei).
Ţinea, (a), Expres. Mă ţineam că cheia e la mine. Socoteam, credeam, că...
Ţine-minte, adv. Expres, pop. A da pe ţine-minte. A da pe datorie, «în credinţă», pe credit, pe veresie, — la unul dela care nu mai nădăjdueşti să iai nimica înapoi.
Ţoancă, Poreclă de om.
Ţolături, (Singular: ţoUt foarte rar întreb.), Mulţime de haine, scoarţe; hăinâturi.
Ţoloâmbă, -e, Haine vechi, aşternuturi, boarfe, hontroape, biirfe, lepădături, torhoâte.
Ţorţoldş, -aşe, Ţurţur, ciucur,
Ţuicul, (a se, -esc), A se cinsti cu ţuică, rachiu, «drbjdie», f. Ţuicuială, -iii.
Ţurţân, -e (-uri), Coastă priporoasă, prăpăstioasă, înaltă, — pe care şi-a înţărcat dracul copiii.
                                                      u
Uib, (Singura formă) pretext, cuvânt, motiv. Expres, adv. In uibtil securei, el îşi mai făceă drum pela fată. Sub pretext, sub motiv că vine să ceară săcurea, el mai...
Uimă, (pl.: uime rar întrebuinţat) iscoadă, slută, arătare. Ex. O uimă de fatăl Cf.: Bacioagă.
Uitare, Expres. A-şi face de uitare. A-şi uită de; a uită «ca pământul».
Uitat, -ă,   (Fig,). Uitat de moarte,
   bătrân iertat, ca Sfânta Vineri, bătrân
   de-şi ridică pleoapele ochilor cu surcele.
Uleiu, -die, Trunchiu de copac scor-bur&s (scobit) la mijloc, în care se ţin albinele; stup. Expres. Cu picioarele ca uleiele — groase, cărnoase.
Ului, (a se, -esc), A se zăpăci, a-şi pierde capul, a-şi pierde cumpătul, a nu mai şti de el, a-i fi luate minţile; a se fâstâci. (Cf. franc, rester court).
   Uluialăf, -eli.
   Uluit, -ă.
Umblătoare, -I, Latrină, privată, ieşi-toare (vechiu.) căcăstoare.
Umblet, -ete, Purtare, conduită, Expres. Femeie cu umblete rele. Tărfă, trafti-roâică, «dela traftlr» (= tractir) telelăică, târfoştină, curvă; femee cu drăgălăi (amurezi).
Umere, -1, Ex. A se uită peste umeri. A fi pe picior de ducă, a sta ca cucul pe creangă, a-şi aşteptă moartea.
Umpleâ, (a), Expresie. «Umple, acum la toamnă, trei am*.
   (Cf. lat. Implevit annum LXVII = a împlinit 67 de ani).
Una... două = Expres, pop. Una, două-, neaţo afarăl Ieşeă des de tot pe-afarâ, par’că eră bolnav de inimă (pârţuică), parcă-1 dureă la inimă; par’că-1 găsise cufureala.
Uncheşl, (h se, -esc), A da’n aialaltă parte, a îmbătrâni, a-i albi păru’n obraz.
Unghite, (Unghcţ) = Ungher, colţ al casei.
Unghie, Expres. 1. îşi mănâncă de sub unghie. E sgârcit nevoi mare; calic peste socoteală; câşteiu, avar; «şi-ar mâncă de sub el».
   2. A se pune în Unghii. A se face luntre şi punte; a răscoli şi cerul şi pământul; a-şi da toată silinţa (silinţele) a face pe dracul în patru.
   (Cf. lat.: movere omnem lapidem.).
Ureche, -1, Expres. 1. A cădeă (cinevă pe urechile (cuivă). A-i sta Muscal în
www.digibuc.ro
208
G. F. CIAUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
   vatră, a-i roade şi urechile, a sta: pune-te masă, ia-te masă I a stă’n spinarea cuiva 2. Ce e in gura beatului (celui beat), e în urechea treazuluil La beţie auzi multe taine, din gura celui beat, la beţie îş1 dă omul in petec (arama pe faţă), ce e în inima celui treaz, e in gura celui beat, în vin e adevărul, Grecii: Bronzul (arama) e oglinda feţei, iar vinul a minţei (Eschil fragm. 13).
Urez, (Harta), = Orez.
Urmă, -e, Expres. 1. Ii calcă in urmă. II ascultă, nu-i iese din cuvânt; seamănă cu...
   2. Par’că-i sunt urmele pe bani! E leneş, codălnic, sanchiu.
Urmâlă, (Urmâră), Şcoala normală (de învăţători).
Urmâtic, -ă, Ultimul născut, mezin, zăpârste, prâslea (din poveşti).
Ursătoare, -ori, Ursitoare. Expres. Par’că sunt nişte ursători! (vorbind de mai multe (de o ceată de) femei rău îmbrăcate, «agonisite*.
Uşă, -I, Expres. 1. Femeie de uşi multe, puşlă cutră, haimană, odăelnică; ponegrit oare, gură-rea.
   2. Nici tu nu eşti vre-o uşă de biserică! Şi tu eşti o poamă 1 Nu eşti nici tu vre-un sfânt, vre-un botezat! De geaba te faci sfântă ca o cheie de biserică! (cruce de biserică).
Uşui, (a, -esc), onomatop. A goni găinile, paserile.
   Uşuială, -elt.
   Uşuit, -uri.
                                                        y
Valantoăce, adv. Expres. Veniă cu câinii valantoace. Venii cu câini val-vârtej, de-a vălătucul. (înconjurat, adică, de câini cari îl latră şi se pestregălesc în lături, fiind loviţi).
Vână, -e, Expres. 1. A pune vână ti-nără la cur bătrân. A căută să reînti-
   nerească; a arătă la bătrâneţe, ce-a putut la tineraţe, a munci ca cei tineri.
   2. Unui om iute, îndemânatic, inimos, sprinten i se zice: E numai vână!; E numai vână de-a bună! Numai vână de-a dracului!
Vfirloare, -1, Topurile din vârful coa-delor dela femei.
V&uătâre, -i, Expres. In vânătări, în slăvile cerului, în sus, la vântul turbat.
Vânt, Expres. 1. Nu-l bate nici-un vânt. Este scutit de orice angară, supărare, belea, «năpâstie*, nu-l întreabă nimeni de ce-i este căciula.
   2. Bâtă vântul; (vânt devoră)—vorbind de mâncările puse pe («în») masă— Nu mai rămase nimic. Mân cară până in blană;mâncară lupeşte; nu mai rămaseră nici «frimituri* pentru câini; Par’că li se băteau calicii la gură, par’că li se băteau lupii la gură (Ispirescu), nu rămase nici bucăţica («frimitura») a dracului (afurisită).
Vârdârie, -11, O pasere (picus viridis) cu pene verzi, ghionoaia, ciocănitoarea, vârdarea. Expres. Ca vârdăria = isteţ, ca argintul viu, înfipt (la orice).
Vardiân, Gardian, vardist.
Vârîote, (Sing. vârfot neîntreb.) vârfuri, «buricele deştelor* (dela picioare). Expres. A merge in vârfotile diştelor. A călcă numai în dbştele picioarelor, în vârful picioarelor, tiptil, nesimţit, hoţeşte, ca pisica.
Vârgăliu, -ie, Vărgât, zebrat, «cu vergi»; fluriu. (Vorbind de coloarea părului la unele animale).
VârliYr, -ă, = Durduliu, «groasnic», de drag de el, să-l frăngi in genunche, bine desvoltat.
Vârşl, (a), A pune mărăcini pe garduri, pe şanţuri, pe ulucă, etc.
   Vărşălă, -iii.
   Vârşit, -ă.
VftrîiiC, -ă, = Văr, verişor; prin ext. văruică = ţaţă, dodă, lele.
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
209
Vfirzdb, -uri, încreţitura dela opincă (pe de lături, vârf, etc.).
    Verb. a învărzobl.
Vărzui, (a se, -esc), (Vărzălul), A răvăşi Norii se vdrzuiesc.
V&sdâc, interjecţie. Făcu vâsdâcl în casă. Făcu zvâc! în casă.
Vâslă, -e, Toamna, gospodarul pune în pod struguri de păstrar pentru iarnă. Părţile din coardă («cfepii»), cu cari au fost tăiaţi aceşti struguri şi cu cari se înfig între drăniţe sau şită, — se numesc vâsle.
văt&şoate, Stăpâna unui stabiliment (tractir, traftir, bordel); votru, codoaşcă, pezevenghe, traftiroaied, verigăşe. Vătăiu, -e, Puiul de iepure, care e dolofan, măricel; iedul (iada) mai în vârstă.
    (Cf. lat. vetulus, -a, -um).
Veac, -uri, Expres. 1. Veac-uitat — lucru care a ţinut (durat) (sau va ţine) mult,— de moştenire.
    2.  Ce veac rdu! Ce vreme urîtă, posomorită I
    3. Aşâ mi-am fdeut veacul! Tot aşâ am dus-o, tot aşâ am trăit.
    Adj. Vecuit, -d = care a trăit mult. Nevecuit, -d = Care a trăit puţin. Vedeâ, (a), Expres. Nu-l vede bine de drag ce-i este! 11 pierde din ochi de drag, de-abia-1 vede, se uită la el ca la un cireş copt. (Ispir.). se uitd la el ca la Dumnezeu (din cer).
Verde, adj. Expres. Munceşte verde — din greu, ca robii, ca la ocnă, ca la puşcărie, din zori şi până’n noapte.
    (Cf. franc. Une verte reprimande = o straşnică săpuneală).
    (La acest adj. şi la altele —ca: negru, tare, moale etc., — există, în limbagiul popular un fel de superlativ absolut care s’ar puteâ transcrie astfel: verrrrrdei moalile.
Verdcte, -iţi, Rătăveiu, scurtătură. Verdăng, -a, Care bate’n verde, ver-
   zuiu. Fân verdung = fân pdluit (făcut pale) în claie — care şi-a mai păstrat ceva din coloarea sa naturală.
Vetrin&r, Doctor veterinar.
Viermtti, (&), Foi, a mişcotl, a umblă forfotă.
Vig, -uri, Val de pânză sau de orice altă ţesătură. In opera lui I. Creangă = val de pănură, de sumani = giguri. In Ardeal găsim forma vig-viguri, ca în jud. Vâlcea.
Viitură, (pl. neîntreb), Mâlul (păsmo-lul) pe care îl îngrămădeşte, pe albie, apa, smolniţă; smăcinare, smăcinătură, potmol, prund. Cf. acelaş cuvânt în glosarul lucrărei lui Păsculescu, din literatura pop. rom. (publ. Acad. Română).
Vijulie, -ii, Vijelie, uragân, furtună, volbură.
Vind, (Part. prez. dela = a veni) pentru-venind. Un cântec popular din Vâlcea, zice:
        «Mă uitai la Răsărit,
        «Văzui primăvara vind».
Vindecă, (a), Expres, (s). L-a dus de l-a vindecat! Şi-a luat lumea’n cap. L’a dus de l-a pierdut; l-a dus de i-a pierdut urma; la Măru-Roşu; la curu’ pământului; unde-a dus mutul iapa; undc-a fulgerat (bubuit) întâiu; unde-a’nţărcat dracul copiii.
Vindec, Fără pl.). Expres. Nu-mi mai văd vindecul! Nu mă mai văd lecuit (zviduit)/
Vinerea-mare, Expres. Nu e întotdauna Vinerea-mare! Nu te mai întâln şti cu pomana aia, nu mai dai de-aşâ ch 1 pir, nu-i în toate zilele Paşti. (Cf. lat. Non semper Saturnalia erunt! — Sene ca: Apoi. XII, 2.
Vinitic, -I, Pribeag, adus-dt -vânt, venetic, vântură-ţară.
Vioară, (Vioreâ), Expres. Limpede vioară = Foarte hmptdt, ca vioreaua.
www.digibuc.ro
210
G. F. CIAUŞANU. G. FIRA SI C. M. POPESCU
Vipie, -ii, (pi. rar întreb.). Vipia defoc = căldură mare, caniculară, căldura lui Cuptor, toiul lui Cuptor.
Vis, -e, Expres, i. A face ca toate visele. A strigă schimbându-şi vocea (ca felurite animale, etc); A se schimonosi, a face mutră urîtă, a se sluti, a se scă-lâmbăiă, a se strâmbă.
   2.  Vrît ca toate visele. Foarte urît, slut, pocit.
   3.  Nu sunt nici eu de vise rele. Nu sunt nici eu de lepădat, de batjocură, de dispreţuit (se zice şi despre lucruri).
Visterie, -ii, 1. Vistierie, comoară. 2. Lemnele fântânilor învălite, — care se află în pământ; groapa fântânilor învălite.
Vişdiu, Poreclă de om,
Vişti, (a se, -esc), A se veşteji, a crăpă (vorbind de buzele oamenilor), a se făsiA.
   Vişteală, -eli (Veşteală).
   Viştit, -d (Veştit, -ă).
Vită, -e, Expres, ironic. Au mâncat fi-ăi de-au pierdut vitele. Se zice când se pune masa prea târziu, — dupăce i-a trecut vremea.
   La Ispirescu = Pe când mâncase şi cei ce-fi pierduse boii.
   (Citat la Dr. Ioan Urban Iarnik op. cit. pag. 29).
   Vitime, belşug de vite.         •
Vivârt, -ori, Vivat, cântec vesel, vioiu săltăreţ, de chef; de despărţire. Mă ţăgane, sti-i un vivartl Vorbă, Expres. 1. Cisme (ş. a) făcute pe vorbă. Pe porînceală, pe comandă, pe poruncă.
   2.  A vorbi (cuiva) în vorbă. A-i vorbi în sensul vederilor lui; a zice ca el; a-1 măguli; a'nu-1 atinge cu vorba.
   3.  Te-apus lumea în vorbă! Te-ai făcut de basmu’; de pomină; de proverb; te-a pus (lumea) în cântec I
   4.  Pe vorba lui nici până afară să nu te ducii Se zice despre un om neserios, pe
jeX cărui cuvânt nu poţi pune niciun temeiu.
   5. A da cu vorba de cineva. A înştiinţă pe cineva de ceva.
   6. Nu te mai întâlneşti cu vorba cnal S'a dus mortul cu colaciil nu mai dai de-aşă chilipir. Nu mai dai de-aşă pomană (noroc).
   7. Mă făcuxu de vorbă'n sat! Mă făcuiu de basmu’, de pomină, de proverb.
   8. Diminutive: vorbirceă, vorbiţă, vor-bişoară, vorbuliţă. Am zis vorbă mare = m’am jurat...
Vorbi, (a), Te vorbeşte cinevât (Când ţiue urechia stângă a cuiva) Te calomniază cineva, te ponegreşte, te vorbeşte de rău; te’njură cineva.
Votrl, (a, -esc), A mijloci, a face pe pezevenghiul, a hotrl, a motrl.
Votru, -i, Mijlocitor, făcător de vorbe, verigăş, hotru, motru, pezevenghiul, şugubinat, (v.).
Vr&şuli, (a, a se, -esc), A răvăşi, a pune în neorînduială, a pune fiecum, a încurcă totul || A se încurcă de geaba; a umblă de colo până colo fără vre-o treabă, a se încurcă «ca băşina în izmene».
   Vrăşulială, -eli. Vrăşulire, -t.
   Vrăşulit, -ă.
Vrâu, -uri, Aria plină de snopi, până a nu fi intrat caii ca să-i treere. Fiindcă snopii sunt aşezaţi aproape în picioare, împrejurul «steăjerului», — cailor le vine greu la începutul vraului. De-acl expresiunea figurată, — pentru omul pus la o muncă grea — E în vraul
Vreme, -I, Expres. La orice vreme. La miezul nopţei, la cântători, la (în) cumpăna nopţei, când dorm şi apele.
Vruţă, -o, Cutră, gură-de-petece, secătură.
Vui-de-minet Vai de minei Vai de mine şi de minei Sărăcăn de maica (mitica) mea, Doamne 1 Vai de păcatele mele I
www.digibuc.ro
CULEGERE DE FOLCLOR DIN JUD. VÂLCEA
211
Vulpe, -I, Pritiseiu vulpea! (ironic) îmi aprinseiu cămaşa (haina).
Vuvâr, -1, Lăutar care cântă din vuvă = dairăua, darâua; daraglu.
                                                      Z
Zăb&r, (pl. neîntreb.). Arşiţă, crăpătul de foc, zăduful verei, zăduful lui Cuptori. El seceră pe zahărul de foc!
Z&bic, -e, (-uri), (Z&bic), Mâncare făcută pentru sau de copiii. (Pun turtă, mălaiu în tigaia cu untură prăjită şi stimpă-rătă. Asta mai ales iama.
   Cf. Sibic.
Zâdâ, (Fără plural). Expres.: E (ca) zadăl Se zice despre un lucru păstrat bine (fân, varză acră, coceni, paie)* (Zadă, Zad şi Zadră — Abieş Larix — copac din fan. Coniferelor. Cf. germ. Sade-baum.
Z&d&rî, (a, -ftsc), A înrăutăţi, a nelinişti, a strică. Expres. A zădârî o bubă. A înrăutăţi o bubă dezlegând-o înainte de vremea cuvenită, zgâmşind-o, răză-luind-o.
   Zădărălă, -di\ Adj. Zădărît, -ă.
Zaglaoane, (întreb, numai pl.) Lim-boate, naţii, nadbli.               .
Zahanâ, -ale, Zalhanâ; măceluri, omo-rîre, palăngă.
   A făcut zahană, toate gâştele. A omorît toate gâştele, a Acut polog toate gâştele, le-a culcat la pământ, le-a pologit.
Zâli, (a, -esc), A trăi, a se mai ţineâ cu viaţă în el, a fi viu, a fi «în picioare». (In cărţile de ritual găsim expresiunea îndelung înzilit—vorbind de M. S. Regele).
. Subst.: Zălire, -i. Cf. la Rom. din Serbia acelaş cuvânt, cu acelaş înţeles. Giuglea-Vâlsan, op. cit. p. 276 şi glossar.
Zalinca, Nume de căţeâ.
Z&ltât, -ă, (iz&ltât, -ă), Smintit, nebun, sărit, ţâcnit.
   Zăltâre, -i, (izăltare).
Zamă, Expres. Zamă de ştir. Vin prost, «spălătură de butoiu».
Zăm&rcă, -i, Zeamă-lungă, zeamă de rachiu, devin— vin, rachiu prost, slab.
Zambila, Nume de vacă.
Zftmbdc, -oace, -(6curl), Limba cata-rămei.
Zănâtic, -ă, Smintit, ţâcnit, pe-o ureche, deşuchiat, izăltăt.
Z&pârstea, (pl. neîntreb.), Ultimul copil al unei familii, cel mai mic, — e mai voinic; cel din urmă vlăstar, odor, ur-mâtic, năpârstbc, oacă.
Zăpâr, (pl. neîntr.), Caii — dela o trăsură—pun zăpor! Nu mai vor să meargă înainte, să mai ia din loc.
Zăpdc, -uri, Zăduf, «ărşită», căldură.
Z&puceală, -eli, A se înzăpucl.
Z&stânc, -uri, întrerupere, răgaz, răstimp, răspas.
   Eu nu mănânc cu zâstâncuri! Nu-mi place să fac pauze mari între felurile de bucate 1
Zător, -oare, Ţâţele pline cu lapte — înţăfoşate» — ale scroafei, purcelei; (ironic) despre ţâţele femeilor.
Zatcă, (pl. neîntreb.). O prăjină cu care se răsuceşte sulul de dinapoi (la răs-boaie).
Zătlin, (Zătân), Cantitate mare; Mulţime. Porumbii erau zătdn. Fânul eră zătiln.
   La Românii din Serbia găsim verbul a zătorâ, a se revărsă un râu; a se înfundă aşă, ca să dea apa peste ţărmuri. (Cf. Giuglea-Vâlsan, op. cit. p. 40 şi Glosar.
Z&u&t, (Zăot), (pl. neîntreb.). Expres. Câinii pun zăuăt! Câinii latră ’ntruna, câinii latră de nu-şi dau rând. Câinii nu-şi mai bagă limba’n gură (cap.).
Zăvârni, (a, -esc), Ex. 1. Soarele zăvâr-nise. Se plecase soarele spre seară, sta să apună soarele, sta să scapete, z. El zăvâmise peste pisc. Trecuse în partea cealaltă a piscului, (vorbind de oameni, vite, etc.).
 www.digibuc.ro
212
G. F. C1AUŞANU, G. FIRA ŞI C. M. POPESCU
Zbăncăni, (a, -esc), A zbate ţâţele (mai ales vorbind de vite).
   Zbăncănbală, -eli, Zbăncănitiiră, -i. Zbăncăntt, -ă.
Zbanghln, -e, Zbegbs, «înţepat»; drăgălaş, iubeţ || (ironic) care se uită cruciş. E zbanghiu la ochi.
Zbor. Vânt mare şi rece, vânt îngheţat, vânt de te pătrunde la oase; vân-toaică.
Zburâtic, adv. Ex. In zburatic. In zbor tot într’un zbor, adj.: puii suia zbură-tici, pot să zboare din cuib.
Zburături, (a, -esc), A lovi cu bucăţi de piatră sau de cărămidă, de lemn. Zburătură, Zburătureală, -eli.Zburdturit.
Zece, numeral. Expres. Ii dau înainte cu zece; Ii dau cu zece înainte; îi dau zece înainte. II întrec cu mult. Nu e nici la degetul cel mic al meu! îl las departe !
Zestraş, -&, Om care se «mărită», nu se însoară; om care se duce după muiere care se duce în averea (în casa) muierei.
Zgâcinâ, {a, a se, sg&cin), A (a se) zgudui, a clătină.
   Subst. n. Zgăcinat, f. Zgăcinârc, Zgâ-cinătură, -i.
Zgaibă, -e, Coaja care se face pe o raită.
Zgâlde, (Gâide), (sing. neîntreb.). Picioarele, crăcii omului şi ai animalelor. Câinele se dă cu zgaidele’n sus.
Zgfimşi, (a, -esc), A căută porumbi de copt (fiert) — desfăcând foile drugei (ştiuletelui) la vârf, la mătase. Zgâmşire, Zgâmşală, -eli.
   Adj. Zgămşit, -ă.
Zgârgdr,-l, Lăturoaie, lătunoaie, zgârcori.
Zgârlădnte, (Cărlăilnte), Cârlibnţ, (la om şi la răţoi, etc.).
Zghebiţă, -e, Zghiab mic, zghebuleţ de lemn prin care curge prisosul de apă al fântânilor «învălite», — făcute cu blane groase la poalele coastelor, râpelor.
Zgobeiu, -ăie, Mălaiu, turtă, pâine fărâ-micioasă. Un zgobeiu de turtă! Adj^ Zgobeios, -oasd.
Zgr&bene, -i, Lână de proastă calitate * rămăşiţă de lână.
Zi, Expres, r. Mare cât toate zileleI Mare cât o zi de post, foarte mare, namilă; novac, jidov.
   2.  Bobocilor le dau demâncare din zi odată. Le dau odată pe zi.
   3.  Vii şi tu la trei zile’nfierbântate!.... Vii şi tu la spartul târgului, prea târziu,, dupăce S’au împărţit colacii.
Zoană, (pl. neîntreb.). 1. Zoana şuşilii = Zona şoselei.
   2. Zoană = Grâul, cerealele cari trec se cern sub vânturătoare.
Zob, -uri, Fărâmături, fărămiţături.
Zobi, (a, -08c), A zdrobi, a mărunţi, a. pisă, a face praf, a fărâmă.
   Zobeală; zobire.
   Zobit, -ă.
Zdl, -uri, O frământătură obişnuită, un aluat, o căpistere de pâine; verb. ar zoii.
Zoroclie, -ii, Cămaşe de gata, — pentru bărbaţi — pe cari le vând femeile pela. târguri (Drăgăşani).
Zuldm, (pl. neîntreb.), Tumult, răscoală, zaveră, răsmiriţă.
Zvidui, (a, a se -esc). A se vindecă, a se tămădui, a se însănătoşâ.
   Zviduială, Zviduife.
   La Românii din Serbia, ii întâlnim cu forma: a zvindtă (Cf. Giuglea-Vâlsan,. op. cit. p. 292 şi glossar).
www.digibuc.ro
www.digibuc.ro