156644 OTILIA CAZIMIR BUCUREŞTI 39, Bulevardul Lascar Catargî, 39 19 3 9 3(oj isi3 POEZII De aceeaşi autoare: LUMINI Şi UMBRE. Poezii. FLUTURI DE NOAPTE. Poezii premiate de Academia Română. Premiul francez. « Femina ». DIN ÎNTUNERIC (Carnetul unei doctorese). GRĂDINA CU AMINTIRI. Nuvele şi schiţe. LICURICI. Cronici fanteziste. CÂNTEC DE COMOARĂ. Poezii. Marele Premiu Naţional pentru literatură. JUCĂRII. Versuri pentru copii. IN TÂRGUŞORUL DINTRE VII. Nuvele. S’au tras din această carte, pe hârtie Vidalon vărgată, douăzeci şi şase de exemplare nepuse în comerţ, numerotate dela 1 la 20. OTILiA CAZIMIR POEZII B U C 11 R E Ş T I FUNDAŢIA PENTRU LITERATURA ŞI ARTÂ «REGELE CAROL II> 39, Bulevardul Lascar Catargi, 39 J 9 3 9 PREFĂŢA Stele mici de cositor Ard de dragul morţilor.. G. Topîrceanu Mă uit în ochii mei, — fereşti Deschise mari spre întunericul din mine, Şi mă întreb cu spaimă: cine eşti?. . . Şi nu ştiu cetmi răspunde nu ştiu cine. Făptura asta pieritoare şi fragilă: Atâta am pe lume. . . Şi mue milă Când ştiu că într’o zi o să mă doară Şuo să se plece ’n pulbere, să moară. Ce lucru mic e fruntea mea, Subt care mi se sbate lumea ’ntreagă. . . Şi mâna mea, dece nu mit ar fi dragă? Gânganie de colb, ori stea, Ori floarea aspră de trifoi, Ori inima sălbatecă din noi, N’au toateiacelaş înţeles? Vezi umbra dulce fa norilor pe şes: Acum a fost, te uiţi la ea, şi nun. . . Decefţi laşi sufletul păgân în strană, Când fiecare dintre noi e o icoană, — Icoana lui? POEZII Cum să nwţi fie dragă umbra ta, Când ştii că toată dragostea din lume l\lufţi poate da Un ceas mai mult decât ţue dat anume?. . Ca să nu plec de tot când voiu pleca, Din ce m a desmierdat şi m a durut Am adunat cuvântul greu, de lut, Ltam poleit cu mâna mea uşoară Şi ham cioplit în gând, — să nu mai doară Atunci când nicăeri no să mai fiu, Când umbranni doar va rătăci pe lume, O inimă străină, fără nume, O să primească darul meu târziu. PENUMBRĂ în noaptea rea pe careto simt cum vine, Mă caut singură pe mine. Din toamne vechi, din calde primăveri, încerc, cu mână blândă şi uşoară, Să prind încetişor — să nu mă doară — Icoana mea de azi, de eri. . . Mă caut, cum ai căuta să prinzi In vinete şi tulburi adâncuri de oglinzi, Vedenii dulci care'-au trecut Demult, cu pas timid şi mut, Si n au lăsat în urma lor subt soare ) Decât un fir de colb pefo rază care moare. Aiue sufletul uitat pe f aici, Ca o fotografie veche, cu bunici, Intr’un album pe cared vezi în gând Dar nu Uai răsfoit de cine ştie când. Pe undea încă pâlpâirea vie A. sufletului careta Jost al meu, Pe care nimeni nud mai ştie — Si nud mai stiu nici eu? > y POEZII Aleg încet în gând, ca să mul cheme, Cuvinte care tac de'-atâta vreme Şi vin aşa de greu şi de departe: Cuvinte vechi pentru vedenii moarte. Din câte drumuri rele am bătut, Mu ştiu la ce răscruce l>am pierdut. . . Dar simt că n locul unde a rămas Uitat, si umilit, şi fără glas, El stă încremenit şuaşteaptă Durerea nouă, trainică şi dreaptă Ce doarme ’n el, — aşa cum dorm la soare, In clopotul pe lângă care treci nepăsătoare, Chemările prelungi ce vor cânta La moartea ta. . . Şi, împăcată singură cu mine, Ascult în noapte liniştea cum vine. SINGURĂTĂŢI In locul unde m am oprit, IVun nici Apus, nici Răsărit. . . Pun mâna streşină la frunte, Să văd în zaremn vârf de munte, O dulce linie de deal, Un râu subţire de metal, Un sat subt soarele*amorţit, — Un început, ori un sfârşit. Dar zare an împânzită ’n fum, Şi dincolo de ea, — tot drum. . . Ce>a fost în urmă, nu mai ştiu. Şi înaintea mea, —pustiu. Când mă opresc în loc s ascult, Aud doar glasmmi de demult Si paşii mei din adâncime, Pe care nun aşteaptă nime. . . POEZII îmi face semne, ca o mână, O cruce neagră de fântână, Şi',un plop cu prăfuite zale Mii aruncă umbran moartă ’n cale. Şi alţii vor veni, mereu, Pe', ace laş drum, pe drumul meu Pe careta mai trecut cândva Şi umbra lor, şi umbra mea. Dar n au lăsat în urma lor Decât cenuşa paşilor, Pe undefmi las, pentru străini, Viaţa sfâşiată ’n spini. LA DRUM Au început să cadă frunzele castanilor Şi plopul îşi aşteaptă rândul lui Sâtşi scuture povara gândului, Rjsipa anilor. De toate câte muau murit, De gândul dureros şi aiurit, îmi scutur fruntea în bătaia vântului, Să dăruesc pământului Fierbinte şi sălbatecă povară. Şi până la o nouă primăvară Ce poate no să vie niciodată, Săfmi port pe drumuri fără adăpost Mormântul viu al celei careiam fost. DE DINCOLO Un drum pe care riam fost niciodată, Un câmp cu iarbă rară şi uscată, — îmi pare dintr odată cunoscut, De parcă pasul meu de'-acum Ar fi ecoul altor paşi, care'-au trecut Demult, peiacelaş drum. Şi parcă, zăbovind în calea lor, Cei ce'-au trecut în lumea umbrelor Şi'-au aninat surâsul trist, anume, De'-o creangă de cireş, demn mărăcine, Ca săfl găsească inima din mine, — Să nu mai fiu prea singură pe lume. .. CALENDARUL u zi, o filă ruptă, un popas. . . Dar printre cele car o au mai rămas E poatefo filă ca şi celelalte file, O zi la fel cu celelalte zile, Pe care nam s o văd şi n am s’o ştiu. . . Muo bate ’n uşă vântul a pustiu, Mifor bate n geamuri toamnele şi ploaia. Va fi apoi senin şi primăvară Cu ciripit de rândunici pe'-afară, Şi soare nou mito polei odaia. Dar calendarul meu va fi rămas Să spuie vestea veche fără glas. II văd cum singur filele ’ şi îndoaie Să ’nsemne timpul mort de mai ’nainte, Că nimeni nun mai rupe nici o foaie, Cid uită toţi, — ca să'-şi aducă',aminte. . . SUBT IARBA CÂMPULUI m pus sâ moară ’ n umbră, într o carte Pe careio ştiu cuvânt după cuvânt, Petale vii şi tinere de flori, — Săi m i mai aduc aminte uneori De cei plecaţi departe, De cei ce nu mai sânt. Şi răsfoind cu mâni şovăitoare, Intr’un târziu, de dorul nimărui, Din cartea veche>mi cade câteto floare : Sântem mereu tot mai puţini subt soare, Şi tot mai mulţi subt iarba câmpului. . . BRÂNDUŞELE Ţărâna verii pe sfârşite, Prin crângul gol, în fiecare an, întinde ’n soare pâlnii otrăvite, — Brânduşe, flori subţiri de porţelan. Dece s’ascunde nenoroc şi moarte In inimile lor nevinovate? Ori, poate, morţii dohorîţi departe, Cu sufletele grele de păcate, îşi toarnă peste veac otrava lor In sufletul curat al florilor? Spre veşnic alte primăveri mă ’ndeamnă Parfumul vechiu al florilor de toamnă, -Ţărâna grea si putredă de ploi Ce ne aşteaptă, răbdătoare, şi pe noi. . . GHIOCELUL îmi ia ţărâna, rând pe rând, O mână dragă, un surâs, un gând. . . Şi ’n schimb, pământul bun îmi dă şi el Minunea dulcem unui ghiocel. De unde vine albul cald al florilor, Din întunericul pământului, Din străvezimea vântului, Din cenuşiul norilor? In mâna mea, prea vie pentru el Abia sosit din umbra lui de crâng, îşi pleacă fruntea micul ghiocel: Şi cele trei petale use strâng, De parcâio mână firavă aduce Trei degete cuminţi, — să*şi facă cruce. ROMANŢĂ 9 Cu foşnet de toamnă săracă Mă chiarnă uitarea la geamuri, Când vântul pe suflet muapleacă Firave şi tinere ramuri. Şi, singură ’n ceasul târziu, Mă strig speriată pe nume, Din vremea când n o să mai fiu La nici o fereastră din lume. E AMINTIREA. i^ând înserarea îţi abate ’n uşă O pasăre cu aripi de cenuşă, Ascultân cântecele moarte: E amintirea noastră — şi vine de departe. E amintirea... Ochiin mari şi trişti Privesc în urmă, speriat, Dealungul drumului necunoscut, Pe care am trecut Si l mm uitat. > Nu căuta s’o prinzi şi s’o opreşti, Prizonieră pasăre de scrum: Ce mâni sărace, omeneşti, Pot prinde' n ele fumuriiled poveşti, Când trece ’n foşnet liniştit pe drum? Cu moale sbor de catifea, îşi lasă umbra dulce peste ochii mei Şi’n fiecare seară moare ’n ei, Cu cel din urmă zâmbet, Cu cea din urmă stea. 48 POEZII Al’o speria. . . Mirajul ei plăpând S’alege ’ncet din noapte, din tăceri, Intr’un uitat ungher de gând. . . — Pe unda o fi, când nu e nicăeri? / l\l'o speria, că va veni o vreme Când nici un glas nu va mai şti s’o cheme, Când, căutândume pe noi, S’o rătăci pe drumuri înapoi, Şuo scutura pe nesimţite Din aripilen tot mai grele, tot mai rare, Pe ochii tineri umbre ’ncremenite, Şi peste gândul cald, uitare. ÎN CÂMP Pe şesul fără de sfârşit, Singurătatea',şi ţine răsuflarea. Şi nu mai ştiu de unde ’ncepe zarea, Şi nu mai ştiu pe unde am venit. O să pornească poate vânt Prin iarba rea, prin tufele de tămâioară? Daatâta vreme par s’aştepte Un foşnet, o mişcare, un cuvânt. . . Dar cerul ofilit îşi desfăşoară Monotonia liniilor drepte — Şi ziua parcă ’ntârzie să moară. Şi drumul nu se duce, nici nu vine. . . Aş vrea, de frică, să vorbesc cu mine. Dar vorbele pe care le',am ştiut, S’au desfăcut Ca un şirag subţire de hurmuz Dealungul câmpului ursuz — Şi cine le mai poate auzi? Mici lună nun în astă sară, Iar stelelor lue frică să răsară. . Şi’n vânătul sfârşit de zi, Rămân străină, fără gând şi fără grai, Ca iarba veche şi ca tufele de scai. MESTEACĂNUL Mesteacănul înalt şi străveziu: Subţire floare artificială, Cu fiecare frunză, o petală De aur viu. Şi cum îl bate vântul dintr'o parte, Şuapleacă lung crenguţele uşoare, De parcă vrea, neliniştit, să sboare Spre moarte. DIMINEA TĂ 9 /Vu sa trezit nici vântul, nici albinele. . . încremenite, lumânările castanului veghiază Şi'n iarbă, roiu de stele stânse, dorm verbinele. Dar soarele, ascuns pe nu ştiu unde, Aprinde ’n vârful plopului o rază. Şi plopul somnoros îşi risipeşte umbra din frunziş pe jos. Zorelele deschid trompete mici. Cineto să sufle ’n ele, oare? Un înger alb, cu rouă pe POEZII Acolo sus, subt grinzile i afumate, Dorm toată noaptea clopotele grele: Flori negre de aramă, răsturnate. Dar când se uită soarele la ele, încep, odată toate, sătşi clatine subt cer Staminele de fier. Şi cântecele lor de tuci, întârzie prin bolţi, s anină ’n cruci, Trezesc ecouri vechi prin paraclise Şi bat în toate geamurile ’nchise. Apoi se ’ntorc, curate şi cuminţi, Că le aşteaptă stranele cu sfinţi Şi DuhuUSfânt, ce’n chip de porumbel Se leagănă ’n pridvor Legat demn lănţuşor. Iar Maica'-Domnului, fiindcăn primăvară, Intindeio mână subţirică, bizantină, Să prindă ’n vârful unei lumânări de ceară Un pui de flacără, cât o albină. LITANII CU DRAGOSTEA ÎN BRAŢE Cu dragostea în braţe, mănunchiu curat de flori, Kflzând, în pragul vremii mi',am însemnat hotarul. Şuam aşteptat pe cel mai sărac din trecători Sân risipesc în cale şi râsul nou, şi darul. Cu dragostea în braţe, din ce în ce mai grea, Am vrut să plec în lume pe drumul gol şi mut. Dar m’am temut de>o piatră, demn spin, demn nor, deto stea, Şuam stat în pragul vremii — şi nimeni na trecut. . . Acum, în pragul vremii m am sprijinit de poartă Cu dragostea în braţe: mănunchiu de flori de fum, S’arunc în ţărna aspră şi rea iubirea moartă, S o calce în picioare străinii de pe drum. NU MĂ MAI MÂNGÂIE DECÂT VÂNTUL IMu mă mai mângâie decât vântul, Peste fruntea arsă când îmi trece Mâna lui sălbatecă şi rece, — Că pe>a ta, muo fură* adânc pământul. Nu se mai îndură decât luna, Lunecând săracă peste vreme, Din durerea aprigă său mi cheme Visul aiurit de totdeauna. Mu mă mai cunosc decât copacii Când se shat în toamnă, morţi şi goi, Gardurile putrede de ploi Şi cocorii rătăciţi, — săracii. . . CÂNTECUL APEI îmi cântă râul pe ’nserat Acelaş cântec, ca demult: De'.atâta vreme ham uitat Şi încâd mai ascult. . . In apa călătoare ’n vreme, In care stelele se ’neacă, încerc — şi mâna mea se teme — Să>mi caut steaua mea săracă. Dar valurile mărunţele Se duc sălbatece şi reci, Se duc râzând, se duc pe veci, Şi sfarmă ’n cioburi alte stele. Şi bate ’n valuri vântul viu Cât încă nu e prea târziu. . . Va bate iar şi ’n altă zi, Dar cined va mai auzi? Voiu fi plecat şi eu departe. Că ’n pumnii lacomi am cules, Din vremea fără înţeles, Luceafăr negru, — stea de moarte. NU MAI PLÂNOE.. Nu mai plânge, suflet mic Rătăcii pe nu ştiu unde! Uită spaima din nimic Care ’n ochii reci s ascunde. Cântec trist şi fără glas Mi te chiamă, pas cu pas. Gând străin, necunoscut, Mi te'-aduce din trecut: Floare la ureche Tânără subt rouă, Fericire veche, — Suferinţă nouă. . . A/u mai plânge, c o să vie Din adânc de veşnicie Vreme lungă, vreme grea, Să ne ’nveţe a uita: Peste noi Să scuture Aripi moi De fluture. 94 POEZII Şiiun painjen mic, cuminte, O să'Ai depene pe gând Firwi moale şi plăpând, — Ca să nwţi aduci aminte. . CÂNTĂ, GREER MITITEL. Cântă, greer mititel Adormit în amintire, — Cântării cântecul subţire Pentru el. . . Târâitul tău plăpând Licăreşte când şi când Si nu stiu: subt mărăcine j y Ori în liniştea din mine? Cântă ’n toamnă, nu ştiu cui, Pentru cea din urmă oară, Pân ce nu mi te omoară Iarna sufletului lui... Firişorul tău de plâns Rflsuceşted pân la stele, Să se piardă printre ele, Tot mai stâns. Iar tomniţe ’n şesuri moarte, Zgâriind văzduhul mut, Sării răspundă de departe, — Din trecut. . . 98 POEZII Spuiefţi sânzâienele Ce mai fac poienele, Spuiefţi tămâioarele Ce mai fac izvoarele? Mai aplecăfse şitacum Peste margine de drum Firişoare de trifoi Pentru noi? Şi de când net am pustiit Pe cărări târzii de schit, Cine oare le mai strică Umbra subţirică?. . . Cântă, greer mititel, Cântec dulce şi cuminte, — Cântă, să netaduci aminte, C’am uitat, şi eu, şi el. ULCICA ALBASTRĂ DE LUT Ul cica de lut cu muşcata îşi macină smalţu ’n fereastră Şi floarea o ’ntreabă, mirată, Dece e aşa de albastră. In braţe cu floarea păgână, Se uită la soare, cuminte: Ulcica albastrăn bătrână Şi nw-şi mai aduce aminte. . . Eu ştiu — dacă no fi poveste Un cântec c’un meşter olar, Ceia fost îndrăgit în zădar De nu mai ştiu câte neveste. Dar el mângâia în neştire Pământul fierbinte subt roată: O dulce'-arătare subţire Cu ochi nestatornici, de fată. In linia caldă im prins Şi gândul sălbatec şi vina, Şi’n smalţul albastru, lumina Din ochii plecaţi înadins. 102 POEZII Dar vremea se mistuie n vreme. . . Şi fata cu trupul fugar, Si tânărul meşter olar, i 1 S’au fost pustiit cu blesteme. Ce numaau avut pe pământ In apriga lor pribegie, Ce spini laau crescut pe mormânt, Nici ei — şi nici nimeni nu ştie. Din dragostea lor de pripas, Din tânărul suflet durut, Pe lume atât a rămas: Ulcica albastră de lut. BĂBUŢA » i LL primăvară? Pe uşa strâmbă a căsuţei afumate, O babă a ieşit petafară Cu şalul vechiu în spate. Când s’a topit omătul din ogradă? Ei un firişor de iarbă pe cărare, Ori use pare? De n ar dureato trupul cum o doare, S’ar apleca săd vadă. . . întinde mâna sarbădă şi rece, Să prindă ’n ea bănuţii calzi de soare, Pomana primăverii care trece. Şi râde ’n tihnă. . . şua adus aminte Demn nepoţel cuminte. Şi pentrucă ue cald la mâni Cum nu ua fost demtâtea săptămâni. Sburătăceşte ’n treacăt o găină, Aruncă o privire spre Jereşti Si, mărunţică, trece drumul la vecină, Ca să mai afle veşti. . . E PRIMĂVARĂ IAR Azi am văzut întâia rândunică: O slovă ascuţită, subţirică, Cu care mâna nu ştiu cui Insamnă pe albastrul vântului Că iar e primăvară. Şi muam adus aminte în zadar (A câte a oară?) Demn băeţel sălbatec şi hoinar, Ce se juca pe subt fereastra mea Călare pe căluţwi de nuia. Era copil străin, al nimărui, Cu ghete rupte, cu hăinuţă veche, — Dar îşi trântea căciula pe>o ureche, Pleznea din bici şi fluera haihui, De parcă drumul tot era al lui. Intr’un târziu, — Pe'-o zi din altă primăvară, Când vântul dulce clătina copaci Cu frunză rară, — Am întâlnit o ’ngropăciune de săraci: î 1 o POF.ZU Trecea copilul, legănat, într’un sicriu. Ţinea cruciş pe piept mânuţe mici, Nu mai avea căluţ, nu mai pleznea din bici. Deasupran, cerul cald şi străveziu II îmbia ’n zadar cu rândunici. . . Şii acum, când toţi ai lui Uor fi uitat, Când pe mormântul mic s’o fi uscat Şi cel din urmă fir de tămâioară, — Eu Uam văzut trecând în primăvară Călare pe căluţwi de nuia, Şi uam trimis, de la fereastra mea, Acelaş zâmbet — ca odinioară. % BIOGRAFIE * Măicuţa lui fusese dulce şi frumoasă. Stăteau la margine de târg, — o casă Cetabia se mai ţinea pe căpriori. Dar dinaintea uşii, aveau un strat cu flori: Vâsdoage, busuioc şi nemţişori. Şi când a fost să vie el pe lume, Bărbatul sa ’mbătat, anume: Era al patrulea băiat, Şi ’n casă numai sărăcie. Târziu, când sa întors ursuz şi beat, E*a înjurat, — Pe semne că de mare bucurie. Dar ca s alunge vitrega ursită, Pe somnul nou şi fără grija foamei, A ’ntins măicuţa mâna ei trudită: — Băiatul mamei... Pe urmă, a crescut la întâmplare, Aşa cum cresc copiii de sărac, Şi a trăit şi el, ca fiecare. ii4 Era un om cuminte. Decând îl ţin vecinii minte, Trecea pe drum încovoiat şi frânt, Cu ochii veşnic în pământ, De parcă se temea Ca umbra lui să nu atingă umbra altcuiva. Era urît şid înşela nevasta — Şi doar atât avea şi el pe lumea asta. . . In ziua când a fost să moară, Cum se ’ntorcea trudit spre casă, El s’a uitat în jurul lui întâia oară Şi a văzut că viaţa e frumoasă. A ’ntârziat atunci mai mult pa afară. Ştia că toate vor muri în noaptea asta, Că soare mâne no să mai răsară. . . Dar a tăcut, ca să nwşi supere nevasta. Si nud durea nimic. > Doar uneori i se părea că iar e mic, Şi parcă aştepta săd cheme de la poartă Măicuţa lui, deiatâta vreme moartă. Pe urmă, a intrat în casă să se culce. Şi ’ntr’un târziu, sfios, a mângâiat Un braţ rotund şi cald, un umăr dulce. . . Dar toate îi păreau acum departe, Şi ua venit de>odată ’n minte Că poate singur el e vinovat. . . Femeia lui dormea, dormea cuminte. Şi el s’a ’ntors pe ceilaltă parte încet, să no trezească, — şua oftat. BIOGRAFIE 115 Şi ’n zori de zi, Când a ’nceput să ciripească',o rândunică, S’a bucurat c o poate auzi. Şi cum stătea cu ochii ’n Rflsărit Să vadă înc odată sfântul soare, I s’a părut c adoarme. . . Şua murit, Şi na simţit că moare. O rază nouă ha tremurat pe pleoapele^amândouă, La lunecat pe faţă. . . Părea frumos întâia oară ’n viaţă, — Mai drept, mai tânăr parcă, mai înalt. . . Suatunci, zâmbind neştiutoare, > 1 > i Femeia lui s’a ’ntors spre soare Şi Ua strigat prin somn — pe celălalt. POZĂ VECHE Sânt eu, fetiţa asta serioasă Ce stă pemn scâueş, cuminte, Strângând la piept cu mâniletamândouă Păpuşa nouă De care îneătmi mai aduc aminte? (Avea rochiţă albă de matasă.) Mue milă de mânuţa ei, De trupul mic, şi firav, şi puţin: A4ue milă ca demn copilaş străin Caar fi murit, demult, subt ochii mei. . . Pe vremea ceia, nu mă cunoşteam, — Oglinzile erau aşa de ’ nalte! Odată doar, în luciul unui geam Am bănuit o clipă chipul meu. Am prins în ochi surâsul celeilalte Şi n am ştiut căfs eu. Dar într’o zi, am coborît din cui O cadră ’n care nu era nimic Decât o fată cu priviri căprui. Ca un pisoi prostuţ şi mic 120 POEZII Am cercetat pieziş, cu frică, Vedenia stângace. Am râs: — Săraca, tarea mititică! A râs şi ea. — Ai şi mata cercei? Dece nu vrei să vii puţin încoace?. . Dar mâna care',o căuta peatunci, în locul ei, Aprinde toamna candelă de scai Şi primăvara luminiţi de păpădie. . . Iar din cireşe mohorîte şi amară, Dealungul vremii, vară după vară, Făceau dulceaţă preotesele din sat. Dar pe Vlădică, toată lumea Ua uitat. Apoi, cireşul a murit şi el. Frunzişul tot mai rar, mai subţirel, S’a răsucit foşnind uscat în vânt, S’a risipit, ca Toamna, pe mormânt. 130 POi'ZII In locul lui, nor o dul a ’n gr o pat O biată fată moartă cu păcat. Au îngropatfo fără cruce, mai deoparte, Săi şi poarte vina până dincolo de moarte. Iar cu Vlădica, nu ştiu cetau făcut, — Era, săracul, risipit în lut. Acum., în colţul vechiu de ţintirim, AIun nicăeri Vlădica Gherasim, Nici fată nmi şi nici cireş sălbatec. Din tufe brumării de rozmarin S’aude ’n nopţi de vară un buratec La creştetul mormântului străin. Iar în tăcere şi ’n zădărnicie, Cenuşa schivnicului, cuvioasă, S’amestecă încet pe veşnicie Cu tânăr trup de fată păcătoasă. A FOST O FA TĂ LA FÂNTÂNĂ i ântâna părăsită stă si-,acum Pe undeva fost, odată, margine de drum. . . Dar drumul schimbător, Şua căutat aiurea alt izvor. Şi cumpăna smerită a rămas Să ’nsemne ’n vreme liniştit popas: In apa plutitoare',a depărtării, Ea pare o gânganie înaltă Ce s’a ’nălţat într’un picior pe pragul zării, Din lumea ceialaltă. In câmpul mohorît, Ii ţin dealungul zilei de urît Doar tufe albăstrii de scai pitici, O scorbură bătrână de răchită Şii o moviliţă de strujeni, zburlită Ca un arici. In zori, când încă',i somnoros pământul Si ierburile',s brumârii si ude, } > ' Ascultă în adânc. . . şi parc aude Cum cântă iar, subţire şi plăpând, Izvorul mort de cine ştie când. . . POEZII Şi cumpăna tresare şi se ’nclină Spre jghiabu ’n careta curs, cândva, lumina: Dar jghiabun măcinat şi risipit, — Că pân’ şi piatra lui a putrezit. Când nu mai ştie ce să facă, Fântâna prinde vântul In ciutura ei neagră şi săracă. încremenită ’n soare, Stă singură ’n câmpia goală şi fierbinte. Şi geme uneori de parcăto doare, Ori poate că*şi aduce iar aminte: Demult, odată, S’a abătut poalei o Jată. A scos cu ciutura, din fund, Un pumn de cer albastru şi rotund Si, fiindcă cerul mic din ciutură râdea, — A râs şi ea. A dus apoi o mână ’n dreptul frunţii: In depărtarea arsă., munţii Păreau uşoare plăzmuiri de fum. . . Şi fata a pornit încet la drum. In urma ei, pe pietrele fierbinţi, A stăruit o clipă. urma udă A tălpilor desculţe şi cuminţi. Şi vântul a svântaUo repede, — cu ciudă. A FOST O FATĂ LA FÂNTÂNĂ Dar ea ’ntr’o noapte, iarăş a venit. S’a sprijinit de piatră şua oftat, S’a închinat sfios spre Răsărit. . . Şi nu s’a mai uitat spre munţi, Şi nu s’a. mai întors în sat. Iar apa din adânc sa supărat Că trupul tânăr prăbuşit, pe prund l>a sfărâmat luceafărul din fund. . . De f atunci, fântâna neagră de care toţi se tem, înalţă ’n noapte cumpăna, ca un blestem. Şi de urît şi de singurătate, Că nun mai vin nici fetele, nici ielele, A ’ncremenit cu capul dat pe spate Să numere, dealungul vremii, stelele. ICOANA SFINTEI CA TERI NA Icoană blândăm Sfintei Caterina, Uitată printre fionguri de beteală Si buchetele vechi de buruiene! > > In ochii buni demult s’a stâns lumina Şi colbul vremii ţi s’a prins în gene. Argintul s’a ’negrit, şi mâna subţirică Se sprijină c o dulce osteneală Pe cartea mică. In dulăpioru ’n care te-,am găsit, Miroase cuvios a busuioc şi a coclit Şua trandafiri presaţi în carte. Şi ’n jurul meu, din fumurii ţinuturi, Vin pâlpâind captivii fluturi Ai amintirii moarte. . . . La o răspântie de drumuri şi de viaţă, Când iarnan pustiise şi visul, şi grădina, Bunica s’a ’nchinat de dimineaţă Ua iconiţa Sfintei Caterina. Pemn talger ua aprins, ca s’o mângâie, Trei boabe sure de tămâie, Şua ridicat privirea grea spre ochii ei: — Atâta am, măicuţa mea, să nu raid iei 140 POKZll Icoana o privea prin fum şi busuioc, Şi nu se îndura sân dea vream semn: Era petatunci o biatâ imagine de lemn, Sfinţită demn călugăr bătrân, la iarmaroc. Bunica a desprins din cui Icoana cea cu chipul supărat, A ’nfăşuratto ’ntr’un ştergar vărgat — Şua poruncit să ’nhatne, fără ştirea nimărui. (C avea bunica un argat de modă veche, Era pocit şi cam într’o ureche, Dar credincios cum altul nun). A scos pe urmă din dulap Un şal turcesc şi caţaveica de sânge ap. Iar toca mititică de cucoană Cu florile liliachii mănunchi, A înveliUo în ştergar, lângă icoană, Ca să le ţie petamândouă pe genunchi. Departe, la biserica din sat, Bătea un clopot amorţit şi rar. Bunica a făcut o cruce, şua plecat Să ducă Sfânta ’n târg, la iconar. Şi drumul subţirel şi nins, In calea ei curată s’a destins. Cireşi sălbateci, fumurii şi goi, Păreau c o ’ndeamnă să se ’ntoarcă înapoi. Venea din câmp, de la perdea, un svon de turmă. . . Pleznea argatul biciul lung bătut în tinte, Şi sania ’ndemna tot înainte, — Şi inima bunicăi rămânea tot mai în urmă. ICOANA SFINTEI CATERINA Din când în când mai întâlnea o sanie C’un moldovan caret şi scotea pe îndelete Căciula îndesată peste plete, Şi se uita nedumerit în urma ei Dealungul drumului cu clopoţei. Pe la Mir ce şti, s’a ’nvăluit încet Un firişor de vânt de pe Şiret Sita început să ningă peste lunca gri, — Ca ’ntr’un pastel detal lui Alecsandri. Argatul cerceta omătul înapoi: ■— Iar c trecut ast’ noapte lupchii la zăvoi. . Când a intrat în târguşor, în « lume », Sita pus bunica peto sprinceană toca mică (Petatunci bunica nu era bunică) Şi s’a oprit în Uliţa Nemţească. A ’ntâmpinatto ’n prag, de parc’ anume Atunci ar fi picat din vreto icoană, Bătrânul iconar cu chip de iască, — Şi a poftitto ’n casă, pemn scaun ca o strană. Erau acolo, prinse de tavan, Cădelniţi împletite ’n filigran. Un clopot, gata din ciocan şi daltă, Turnat pentr’o bisericuţă de departe. Purta ’n araman nouă, laolaltă, Cântările de viaţă şi de moarte. Pe poliţe, pe mese, pe dulapuri, Erau brocarturi de veşminte şi de prapuri. Icoane ’n patrafire argintii Cu sfinţi bătrâni, cu sfinţi copii, Ca ’ntr’o catapiteazmă sfărâmată Pe careto candelătşi întârzie lumina. I42 POEZII Timida, din legăturica- ei văr pată, O O ^ ' A scos bunica chipul Sfintei- C.aterina: — Aş vrea sân joci o haină ’mpârâtească, Am şase linguriţi de*argint, din zestre. . . Dar iconarul cu obraz, de iască încremenise ’n jilţul lui de subt ferestre. C’avea pe*aiunci gropiţe în obraz Bunica dulce, care nu mai este, Si, fiindcă nu stia nici o poveste, Era mai tânără decât nepoata ei de azi. . . Când s’a întors bunica de la iconar Prin înserarea tulbure şi moartă, Bunicul tânăr aştepta la poartă Şi se temea c aşteaptă în zădar. Aşa a Jost minunea Sfintei Caterina, Cum am găsit*o însemnată ’ntr’un ceaslov sărac (Al cărui lacăt mi La descuiat rugina), — Cu slovă tremurată, cu cerdac. NOTE DE DRUM Tu nai să mai călătoreşti. . O FATĂ PE PERON (Aceiaşi fată ’n fiecare gară, Cwaceiaşi carte strânsă subsuoară), Surâde anonim şi monoton. Şi mă gândesc că poate, altădată, Când n aştepta, şi parcă aştepta, Privirea ei străină şi mirată S’a ’ncrucişat o clipă cu a ta. . . ÎN ZORI Nun zi, nud noapte: Parc’ a plouat, din cerul alb, cu lapte. Un felinar uitat aprins ( O candelă fără icoane), Se uita pe la geamuri, înadins Să vadă ce se ’ntâmplâ prin vagoane. In gara asta, nu e trează Decât o scroafă cu purcei. Şi ’n sat, un cocostârc aterizează Pe creştetul unui bordei. . . SIESTĂ fit atât de cald, că s’a topit văzduhul Şi curge peste dealuri, pe ’ndelete. O salcie trăznită, îşi dă duhul De sete. O baltă fierbe ’n soare cu rătuşte. Şi două vaci proptite în livadă S’au aşezat alături, cap la coadă, Ca să se apere de muşte. . . LINIŞTE 9 Dorm norii şi tace pământul. . . Doar, dulce, un foşnet s’aude: Copacii îşi scutură vântul Uitat printre crengile ude. ÎN PLOAIE In gara asta nimeni nu coboară, Şi plouă-,adânc, pe câmp, pe gară. . . Un tânăr cu manta de cauciuc Stă sgriburit la adăpostul unui nuc. Doar, indolentă şi greoaie, O vacă ’şi plimbă visătoare Dealungul liniei, în ploaie, Progenitura viitoare. PERSPECTIVĂ Drum pustiu şi ars de soare: Numai colb — şi nici o floare. Stau la pândă, pe tăpşan, Spini bătrâni defacum un an. Umbra rară',a unui soc A ’mbiat un dobitoc — Si asan de mititel! j j Nu ştiu: cânen, ori viţel? TÂRG STRĂIN Tîrg străin şi fără nume, Ghemuit subt munţi străini, Doar vrei o douăftrei lumini II înseamnă ’n timp, anume. Neguri moi şi plutitoare Vin în noapte sad îngroape. Şi din goană, târgul pare Când departe, când aproape. Iar când trecemn plop sărac Scris pe geamuri cu cerneală, Nu mai ştii dacăn copac Ori e turn de catedrală. DIN FUGĂ Se scaldă soarele în iaz. . . Un măr sucit de bătrâneţe Aruncă ’n tren cu mere pădureţe, Şinm cârd de gâşte albe face haz, S’abat la geam privelişti iuţi De cărţi poştale tare colorate, Şitun deal vărgat se scarpină pe spate Cu plugul tras de doi căluţi. . . FINAL Singură*s de vină Că mite inima un ghem de umbră în Lumină. . . Cine ani poate spune Undea gândul liniştit din vremuri bune? Undea viaţa mea de pân acum, Cald să mi*o descânt, S’o adun în pumni: un pic de scrum — Şi s’o suflu ’n vânt? HOTARUL JLa piatră cenuşie de hotar, In miezul zilei arse m am oprit Cu sufletul amar Şi ostenit. M’am râzimat şovăitoare De piatra caldă lângă care'.au stat Toţi cei pe care i'.am iubit si uam uitat, Ca să mâ uit şi eu cu ei, la soare, Dar zările de*aici nu mus străine. Şi parcă ’ncep anume pentru mine, De cine ştie când, De dincolo de moarte. . . Şi, singur, sufletwmi porneşte mai departe, Nepăsător, şi tânăr, şi plăpând, Şi nu se uită ’n urmă, cam rămas Ingenunchiată la popas, Să mângâi îndelung cu mâna dreaptă Pământul dulce care mă aşteaptă. TABLA DE MATERII Pag. Prefaţă . . . ........................................................................ 5 Penumbră.............................................................................. 9 Singurătăţi........................................................................... *3 La drum............................................................................... I? De dincolo............................................................................ 2* Calendarul............................................................................ *5 Subt iarba câmpului .................................................................. *9 Brânduşele............................................................................ 33 Ghiocelul............................................................................. 37 Romanţă .............................................................................. 4* E amintirea............................... ........................................... 45 In câmp............................................................................... 49 Mesteacănul........................................................................... 53 Dimineaţă............................................................................. 57 La primăvară.......................................................................... 6i Iluzii................................................................................ 65 Toamnă................................................................................ 69 Clopotele............................................................................. 73 Litanii: Cu dragostea în braţe......................................................... 79 Nu mă mai mângâie decât vântul................................................ 83 Cântecul apei ........................................................................ 87 Nu mai plânge......................................................................... 9* Cântă, greer mititel.................................................................. 95 Ulcica albastră de lut................................................................ 99 Băbuţa ............................................................................... io5 E primăvară iar....................................................................... I07 Biografie............................................................................. 111 Poză veche............................................................................ ÎJ7 Gravură în lemn Taina......................................... A fost o fată la fântână...................... Icoana Sfintei Caterina....................... Note de drum: O fata pe peron...................... In zori ............................. Siestă............................ , • *• Linişte.......................... In ploaie......................... Perspectivă........................ Târg străin....................... Din fugă ......................... Final...................................... Hotarul.................................... MONITORUL OFICIAL ŞI IMPRIMERIILE STATULUI IMPRIMERIA NAŢIONALĂ BUCUREŞT I — 1939