CULESE din gupa poporului băiţăţaiţ DE George Cătarţă înveţător. TOMUL III. iRm^y Gherla 'ipariul, e^iturs^ proprietatea ografieî > «A. Todoran * ACADEMIEI* Buha ca păpăgaiu. fost odată ca nici odată---- A fost odată un om serac si umblând prin pădure după lemne, dă de o buhâ pre care o prinde. Plin de bucurie că a prins el o pasere ca şi care numai vecjusg până atuncia, plecă câtră casă cântând şi fluerând. Ajuns acasă începu se se gând^scă, că ce se facă cu paserea? După multă spargere de cap se hotărî a merge mâneai la terg la Timiş6ra, se caute d6ră o va putea vinde, fie şi* cu un preţ cât de mic! Numai in-trebă omul nostru pre nime de sfat, ci băgă buha în straiţă, şi plecă des de dimin^ţă cătră oraş. Satul seu fiind departe de Timiş6ra, când ajunse aci se înserase binişor şi tremura omul de frig, câcî era chiar' în postul crăciunului, şi sclipiau stelele pre ceriu de ger! Ce se facă şi unde se găzduiască el preste n6pte, căci în pungă nu avea nicî un ban; începu dară a bate pre la ferestrî şi a cere preia casele6menilor sălaş preste n6pte. Nime în-ă nu vru se-1 prim^scă. Vec^end el asta numai bătu preia ferestrr ci întră în o casă şi dete »bună s£ra.« Ce vr£i omule? îl întrebă d6mna casei, căci domnul nu era acasă. — >Nimica domnâ, decât se me laşi preste n6pte în casa "l|ale! Sunt un biet călător serac, am venit cu ce*k negoţ la terg şi nu am nicî un ban ca se 1* pot intra în atare birt, 6r' birtaşil — sci dta cer se bei câte ceva apoi te lasă se noptezî la; ei! Eu te rog ddmnă se me primesei în casa dtaLe că nu-ţî voiu face nicî o supărare! Me culc şi pre vatra g61ă c61ea după cuptoriu!« — »Eu te-aş primi bucuros omule! darvec^î că bărbatul meu nu e acasă şi de va veni şi te-o afla aci ce va $ice că te-am primit ca pre un necunoscut?« — »Ce se $icâ, tp-ua lăuda că ai mântuit pre I un biet serac de xjgrgaş) dela m6rtea de ger!« — »Bine! aşază-te dară în{c^^de lângă cuptoriu, că dacă o veni, se nu c^ică că-i stai în cale!« Tergaşul nostru se culcă cu paserea lângă el, căreia ia scos numai capul pre gura străiţiî ea se resufle şi prefăcendu-se că d6rme, privea cu ochiî că ce face ddmna. Adecă, me rog ea se puse la oglindă, se peria, se rumeni frumos, se îmbrăcă c6)ea în mătăsuri, apoi acuşî în chilia, acuşi în cuină, unde sforăia o tigae cu friptură a cărei miros plăcut ajunse până la nasul ter-gaşului nostru. Apoi nu mult după acea aucji omul un tropot gingaş şi un bărbat frumos întră în chilia; d6mna îî sări în grumaz] şi începu al desmerda cu sărutări. »Na oface, $ise tergoveţul în sine -— acuma* sciu cei la casă! Esta-i ibovnicul d6mnei! Hi hi hi!« şi se făcu că hârco-nesce dus! Ochiî însă îî ţinea tot la ei. Iată că aduce d6mna mâncarea pre masă, friptură de raţă şi o oiagâ mare, plină de vin negru ca mura. Se aşezară ei la masă, dar când le era mâncarea mai dulce, cineva bate la p6rtă. Pentrucă adecă uitaaem se ve spun, că d6mna a fost încuiat p<5rta şi t6te uşile! D6mna se făcu acuma bet^gă, şi cu un glas plângetoriu întrebă la fer^stră, »cine-i?« ^---~^N\ »Eu iriueruşc^yragă bărbatul teu, am venit din călăto»feiatEegf*şi sânătos.« »Nu te-a putut lua hantătaru« $ise muerea mereuţ^şi prinsă>-4^undr5ucaS şi pre ibovnic îl băgă într'un cţolafy Când fură t6te acestea gata, se duse tot văitânduse până la p6rtă şi o descuia. Bărbatul îşi aşe(Ja caiî în grajd, apoi întră în chilia caldă, şi se aşedă la cuptoriu ca se se încălcjtescă. După ce se mai desmorţi o l£câ întrebă el pre muere că: »tu dragă! nu ai ceva de cină că n'am mâncat de acjlî dimin^ţă! »N'am dragă bărbate, că vecjî de când te-ai dus tot bet^gă am toşt, şi n'am fert nimica!« >>Nu face nimic —dise bunul om—oi mânca ce o fi, o ţîră pâne cu clisă şi cu piparcăU D6mna se trântise pre pat, bărbatul îşi căuta de gură, 6v' tergoveţul nostru nu sciu de f6me, ori de alt-ceva dar' t începu se\luşască. Stăpânul casei spăriat sări în pici6re şi ducenduse la omul nostru îl boldi cu^giciorul strigându-i: »Mei dar' cine estî?« PSăăi^utvnostru ştergânduse pre la ochi ca şi când acuma sar' pomeni din somn, îî spuse că e negustor derpăpagaî^ paseri din ţerile cele calde, de unde a Mus el şT acesta ce o are in straiţă! Stăpânul începu a privi la capul paserei, ilpţrebândul apoi că de ce tr^bă-s păpăgaiî. ăştia? ^fc D apoi nu sci d.-ta?— $ise păsârariul. Asta e paserea cea vestită, care dacă te duci de-acasă şi laşi în poruncă se bage de s£mă că ce se , întemplă pre acasă, când viî îndărăt t6te ţi le spune ca cum le-ai fi vă^ut singur cu ochiî!« —■ Bine mei frate apoi ian' se vedem scie ea ce sa întâmplat la mine în casă, până ce am fost eu dus în călătoria ?« »Se cercăm!« atuncî păsărariul luă un bâticel şi lovi paserea preste clonţ. Paserea începu a se văita în limba ei »buhu, buhu!« »Ce 4ice?«f întrebă stăpânul casei mirat. »Rău(Jiceorî bine nu sciu, dar'nu-e de spus!« »Cum aşa de ce se nu fia de spus« (Jisă dom* nul şi mai mirat! ăr' d6mna se întorcea în pat de pre o lăture pre alta. »Spune ce dice măcar rău se fie spune, că de unde nu apoi te dau pre uşă afară!« Atuncî tergoveţul nostru (Jisă : »Hm, $ict că se cauţî la căpătâiul patului d6mnei că vei aflaceva!« Omul sări iute la pat şi dă de oiaga cu^vinul cel negru ca mura. — »Dar bine a gâcit, o (Jisă el, ian' vec^î d6ră mai scie ceva!« Păsărariul iară loveşce cu bâtuţul şi paserea iară buhu, buhu! »Ce 4ice?«> »ţ>ice că se cauţî în cuină în cuptor, că şi acolo vei afla ceva!« Stăpânul casei^-dede^ fuga până în cuină şi veni îndărăt cu un(blido£^^i£ipto^. Până caută stăpânul casei prin cuină după ; friptură, ddmna se scul|^4Pte din pat, puse îp |vi5^^na păsărariului o ^ancăjde io fl. şi îi şopti i#'/.îitcet la ureche: se tkcr-Şi^ se nu-i mai spunî nimic de aicî înainte. Apoi când întră domnul cu friptura ea era ărăşi în pat. »Aman minunată pasere! (Jisă domnul, intrând cu friptura, ian' ciărcă doră mai scoţî ceva din gura ei!« £ră o lovi păsărariul cu bâţul, şi paserea iărâ se vaită: buhu, buhu! — »Ce ra mai se nebunăscă de bucuria. >-es ET"-îşî făcură cu baniî acea o casă mare şi frum6şă şi în scurtă vreme deveniră ei cei mai bogaţi 6menî din tot ţinutul acela. Dar Petru cu tatăl său cum erau de bogaţî nu se ţineau făloşî ci ajutau pre cei săraci chiar şi cu banî; şi orî ce călători înopta pre cale, afla la casa lor sălaş preste n6pte. Ajungend Petru vremea de a se însura iî cjisă tatăl său: »Petre! copilul meu! Vecjî că noi nis singuri, eu îs bătrân şi neputincios n'avem nicî leac de muere în casă ca se ne spele şi se ne grijăscă; m'am socotit deci că ar' fi bine se-mî aducî o ngtră în casă, căcî eu acuşî voi muri, şi aş fi .neodihnit şciindute pre tine neaşecjaî. Alegeţi dară oftată: pre care voescî tu, şf se facem nuntă după legea n6stră creştinăscă!« Atuncî Petru îşi alese fata cea mai frum6să din sat, şi se cunună cu ea făcând o nuntă mare şi frumdsă, — la care *v sau gostit tot satul. La câteva luni după nuntă \mimTatăl lui Petru şi el remasă singur. Petru tipia cu muerea lui în bună înţelegere şi avură şi\in copilaş căruia asemenea îî puseră nume Pîiau,ca se trăăscă mult şi se fia cu noroc ca şi tatăl seu. Pre vremile acelea umbla şi m6rtea pre pământ printre 6menî şi cerea sufletele dela ei. La casa Iui Petru de multe ori odihnise ea,, căcî Petru era o inimă bună, el primea pre toţi, şi ajuta pre cari erau în primejdii/ Odată ărăşî veni fti6rtea la el, dâr' acum cu gândul ca se-i ia sufletul lui. Peţfu scia acăsta căcî el scia gândul tuturor. El o pofti se şadă pre scaun, o îmbiâ cu mâncării' şi cu beuturi alese şi se dete în vorbă cu ea. El o întrebă că ce putere are ea? »Eu, răspunse m6rtea! mă pot preface în ort ce chip, mă pot face cal, * bou, rac, muscă, şerpe orice voesc, chiar' pot se fiu nevăzut dacă voesc!« »Mare putere ţi-a dat Dumnezeu !■«'. cjise Petru ! Atuncî (Jise m6rtea: »Petre, penţruca ai fost bun şi de multe ori mai primit la casa ta,' iată îţî spun că m'a trimis Dumnezeu chiar' la casa ta ca se-ţî iau sufletul!« »SciuU >4*se P^tru, am sciut eu acăsta când te-am vădut venind la mine. Dar' ian* mai stăi o lăcă nu te grăbi aşa tare; 4iseŞ* ma* nainte că te poţi preface în ori ce voescî. Aş voi se văd poţi tu se te prefaci în muscă şi se întri în ţ£va asta!« Petru chiar' atuncî avea în mână o ţăvă, căcî el făcuse ţevî mueriî sale carea ţesea pânză în resboi. »Cum se nu pot, o se ve$i\< şi m6rtea d odată se prefăcu în o muscă şi întră în ţăvă. Atuncî Petru astupă ţăva de amendoi cşpeiţiî şi (Jise: iAcum mai stăi tu m6rte, se mai trăeşc şi eu pre lume fără de a mă gândi tot la tine. Apoi luă ţăva şi o băgă într'un vas mic, vasul acesta îl băgă într'alt vas mai mare, pre acesta într'altul şi aşa până la 99 de vase. Apoi aruncă vasul în mare ca se nu mai dee de el mână omenăscă. Petru îşî petrecea acum în dragă voia lui, omeniî începură a se înmulţi pre lume, căcî nime numai murea. Aşa a stat m6rtea închisă 9 anî de (jiile. La g anî vasul mânat de vânturi, şi de valurile riiărr sau apropiat de ţermurî, şi neşce pescari îl traseră la uscat creând că sunt bani în vas. Dar* mare le fu mirarea lor când sparseră vasul cel mare şi vedură că în el e altul, sparseră şi pre acela şi dădură de alt vas şi aşa pân|ţ sparseră şi pre cel din urmă vas, în care era ţâva fără de a găsi ceva. Sc6seră şi dopul dela un capet al ţeviî se va^â ce va fi în transa, atuncî m6rtea sbrrr.. nu se mai opri până în faţa lui Petru. Biata m6rte era acum slabă, numai pelea şi osul era pre ea; ea îî dlise lui Petru: * Petre !■ Petre.!' bine mai păcălit tu se stau eu 9 anî de (Jile închisă fără a mânca şi a bea ceva, dar' me las şi de astj^ ci cum me voiu răspunde eu înaintea lui Dumnezeu căcî am întârdiat atâta. Dar' las că cum mai închis tu în 99 de vase, aşa şi eu o se te chinui în 99 de (jiile cu 99 feluri de beteşuguri pre Odată> Bine, vulpea, dar'' cine se grijăscă de mieluşeii mei până vin eu?« # »Voiu griji eu,« (Jise lupul voios. »Ă se mi-i mâncîU »Eu se ţi-i mâne, au n'ai aucjlit că eu de d6uă lunî de dile m'am călugărit, şi nu ţi-aş mânca carne nicî se-mî tai capul. Am pus gând aşa, şi mă tot rog lui Dumnezeu şi postesc ca se mă fac sfânt. . . » Adevărat spunî?« Qise vulpea. »Pre sufletul meu de sfânt, de n'o fi aşa,« $ise lupul. Atuncî vulpea încredinţându-se în omenia lupului, lasă mieluşeii şi carul şi IMnd toporul plecă în pădure după irpmă. Acolo nimeri rău căcî venind cu inima în cârcă o află >>şifî^riî^ care păzia pădurea şi neavând \e lua^ahar-^ela ea ca zălog până va plăti ^gî^ba^ îi luă toporuK Biata vulpe înzădar se ruglT^seTdee toporul căcî n'are cu ce-şî tocmi inima la car, căcî şuma-riul nu i-1 dede. Biata vulpe de ciudă şi trânti inima la pământ picând: »tot n'am eu cu ce o chichi, n'o mai duc în spinare în taină (înzădar).« Dar' când se înt6se biata vulpe, numai găsi nicî car, nicî miei, nicî nimic. Ei bătutu-mo Dumnezeu, (Jise vulpea. Fire-ai al dracului sfânt de lup se fi, dar' că bine mă păcăliş, dar' las' că tu mai ars c'o zamă de pescî şi eu te-oi arde cu una de racî de te-o ustura yia inimă. Şi se duse vulpea la coliba ei cu ini-tna cătrănită. Odată eşise vulpea la drumul mare, ca se-şî capete ceva de* mâncare; tocmai atuncî trecea un car încărcat cu pesce cătră târg. Omul mergea înaintea boilor ţânându-i de funie, vulpea vexând asta şi mirosând pescele, cu o săritură ^ — 32 — şi fu în car şi prinse a lăpăda jos pesce de cel mai mare şi frumos. Omul nu veduse nimic. Dupăce aruncă vulpea câţ credu că-i ei destul, sări jos, strînsă pescele şi nao până la coliba ei. Apoi luă o lăticică bună şi o fripsă pre cărbuni şi o mancă. Apoi fripsă altă lăticică şi se pre-gătia se o mânănce. Tocmai atuncî trecea şi lupul cel sfânt prelângă coliba ei şi mirosind pescele întră în lăuntru. »Bună (Jîua soro: vulpe!« »Du-te dracului sfinte lupule, că nu am ochî se te văd că-mî mâncaşî mieiî mei cei frumoşî.« »Soro vulpe! nu am mâncat eu mieiî, ci a venit un urs- şi i-a mâncat, şi abia am scăpat şi eu de el.« »Minţi, disă vulpea, nu te cred!« »Soro vulpe, eu nu-ţî pot sc6te sufletu 'n palmă ca se me cre(]U, dar îţî spun pre omenia mea că nu i-am mâncat eu.« »0 fi ! $ise vulpea, dar* du-te se nu te mai văd.« »Nu fi aşa rea, soro vulpe! ci aibî milă de mine, că mis rupt de f6me, dă-mî o ţiră pesce.« »Ba nu-ţî dau.« »Fi bună, eu te rog.« Atuncî vulpea îi dede lupului o lăticică bună. Cum mancă lupul pescele se linse pre bot şi *n păscălie mi se arată un^^r^unt boiî; decî dacă îmî dai o sută de florinţî îţî spun, de unde nu — nu. Gazda Miuţa se gândesce, — mai bine se dau o sută de florinţî îşî dise el, decât se pierd boiî mei cari plătesc patru sute de florinţî. Ţine baniî părinte şi spune-mî unde-mî sunt boiî. Atuncî popa luând baniî îi c^ise : Se te ducî în pădure la gorpnul cel mare, şei unde e ogaşul mai afund, acolo îi vei afla legaţi de o crăngă a goronului, dar' se te ducî îndată. »Gazda Miuţa« se duse şi într'adevăr află boiî legaţi la locul acela. Din (Jiua acea îi merse popiî vestea că scie căuta bine în păscălie şi dascălul prin omul seu fură acjî o vacă, mâne un porc, poimâne o pă-reche de cai, apoi oi, boi şi altele, şi spunea popiî. Popa tot-dă-una pentru o plată bună le spunea unde se-i afle. In sfârşit cu astfel de lucruri popa se făcu putred de bogat, şi se lăsă de gândul de a se mai muta din acel sat; dar' se lăsă totodată şi de a mai căuta în păscălie. Acum îşî (Jiceau 6-meniî: sau înbogăţit popa greluş, nu mai caută în păscălie. Şi drept aveau. Sau întâmplat pre vremea acea că la vlădica de care se ţânea şi popa greluş îi furase cine-i furase o mie de galbenî. Ce se facă vlădica? El aurise de popa greluş că scie căuta|n păscălie, decî nu se socoti mult, ci luând unfbaf' — 37 - în mână, plecă la popa se-i spună cine-i furase galbeniî. Era chiar7 primăvara când să-mânau bmeniî cucuruz. Vlădica trecând preste arături, vecju înaintea sa printre brezde un »greluş «, îl prinse şi ţinându-1 în mână îşî (Jise: dacă popa va ghici ce am eu în mână, atuncî de bună samă va sci cine mi-a furat galbeniî, ăr' de unde nu — nu. Nu merse mult vlădica şi ajunse în satul popiî greluş. Casa popiî greluş nu era greu de aflat, căcî. ea era lângă biserică şi după casa dascălului ea era cea mai frumosă casă: Cum întră vlădica în curte, popa greluş îl şi cunoscu şi-i eşi înainte ca la un stăpân şi sărutându-i manile îl pofti în casă. Vlădica se miră de avuţia popiî greluş şi dupăce mancă şi beu ceva, îi cîlise: Părinte! am audit că sciî căuta în păscălie. Cineva mi-a furat o miă de galbenî şi nu pot da de urma hoţului; am venit la tine se-mî cauţî în păscălie, decî înainte de a merge cu mine, se-mî gâcescî ce am eu acuma în mână? Vlădica băgase mâna în busunar şi ţinea greluşul în ea. Popa nesciind în grabă ce se răspundă, îşî împlântă mâna în barbă (J^ând: »vai sermane greluş,« înţelegându-se pre sine sub cuvântul » greluş «. Atuncî vlădica aruncă greluşul pre masă şi $ise: »drept ai avut părinte! «Acum vino cu mine la oraş, ia şi păscălia, şi până în trei c^ile se-mî descoperi pre hoţ, căcî atuncî vei căpăta dela mine o sută de galbenî, ăr' de unde nu, te spelî de popie. 3« — Bietul popă se spăimântă audind acestea şi (Jise că fără dascăl el nu merge, căci numai cu el p6te tace trăba bună. Se duseră dară preia dascăl şi plecară toţî trei. Pre cale vlădica le spusă, că până vor fi la el, vor căpăta în totă diua cincî feluri de mâncări. Ajunşî în oraş vlădica le dete c( soba deosebit şi acolo remaseră trei cjile. In Qiua. cea dintâi căpătară cincî feluri de mâncări. Fiecare mâncare fu adusă pre masă de câte o slugă. Cum întră cel dintâi cu ântâiul fel de mâncare, dascălul însemnă în o carte şi dise: acesta e unul! Când veni al doilea, ăr însemnă în carte şi (Jise acesta e al doilea, şi aşa până la al cincilea, înţelegând feliirile de mâncări. Slugile înse cari erau vinovate îşî închipuiau că despre ei e vorba. Aşa în (Jiua din tâiu, aşa în a d<5ua, aşa în a treia. Atuncî slugile se puseră pre gânduri, şi se sfătuiră că ce se facă. Dascălul şi popa greluş îi auriră şi acum şciură cine au furat galbenii. După-ce se însera se furişară slugile în soba unde era popa greluş şi se rugară ca se nu-i spună vlădiciî că ei au furat galbeniî. Atuncî le dise popa: aduce-ţî toţî galbenii înc6ce şi se aduceţi şi un curcan. Slugile făcură tocmai aşa. Diminăţa vine vlădica ca se-i spună popa pe hoţ. Popa greluş nete^endu-şî barba îi culise cu bucurie: »Prea sfinţite, Stăpâne ! Curcanul acesta ţi-a furat galbeniî!« Atuncî vlădica puse se tae curcanul şi într'adevăr aflară în guşa lui galbeniî pre cari popa şi cu dascălul îi vîrîseră de cu sără. Numărân-du-i aflară însă numai opt sute de galbenî. Bine! (J^se vlădica, dar' unde-s cele d6uă sute de galbenî? Stăpâne! acelea le-a măcinat (mistuit) curcanul $ise popa. El însă îi pusese cu dascălul bine. Atuncî vlădica mulţămit şi cu atâta dede popiî o sută de galbinî, ăr' dascălului altă sută. Apoi mai cinsti vlădica pre popă şi cu un »brâu roşu,« ăr' pre dascăl îl făcu »comisarăş« preste dascălî. Popa greluş şi dascălul mulţămind vlădiciî se rent6rseră ărăşî la satul lor împărţind dobânda. Ei se făcură 6menî f6rte bogaţi şi trăiesc şi astăcjî —- de n'au murit. Aurită în Caransebeş în anul 1883, când eram preparând în cursul al IlI-lea. Păcală şi Tăndală. Jntr'un sat învecinat se^aflau odată doi 6menî, tare vicleni şi mar^ălăi/pre unul îl chema Păcală, ăr pre celalalt^tîndală. Odată se^-tntâlniră ei amendoi pre un drum avend tot «MuF câte un sac pliti în spate. Bunacpua! dise unul. Mulţămesc DTale respunse celalalt. Ce ai în sac prietine ? — lână; dar' tu ? eu ani nuci. Mei prietine sci ce l^&rtfu^^ am plecat la terg, hai dar'/se 'nschjr^ăm^ Haida! $ise celalalt, căcî mie chiar' nuci imî trebuesc; şi 'nschimbară sacii şi plecară care 'ncotro bucurându-se fie-care de tergul bun ce făcuse. Ajungend ei la o îndepărtare 6re care cău-tară fiecare în sacul seu ca se-şî vă^ă negoţul. Când colo ce găsiră? Unul află în loc de lână fl6re de curpine, ăr' celalalt în loc de nuci uu-mai ghiocile gole. Atuncî văzură ei amendoi că sunt numai nesce călăi mari şi se înt6rseră ără la locul unde se întâlniseră.. Bun ajunsul frate! Buna se-ţî fie inima fărtate. Dar' ce-i? Mei, (Jise cel dintâi, am gândit că te-am în-celuit, dar' văd că tu eştî tot aşa de-a dracului ca şi mine; ne lovim amendoi. Cum te chiamă? _41 _ Tăndală; dar' pe tine ? Păcală. Bravo! aşa nume frumdse şi lovite nicî la dracu n'ai fi găsit. Mei, sci ce? hai se ne prindem fraţî de cruce. Haida, dise celalalt, şi ei se făcură fraţî de cruce şi plecară amendoi în lume, ca se-şî cerce norocul. Ajungând Păcală şi Tăndală intr'un sat, clise Păcală fratelui seu de cruce: Mei Tăndală! tu te du în birt, şi când vei vedea că se adună 6meniî la »comanoă« (casa satului) tu se vinî acolo, şi se întărescî spusele mele. Bine, culise Tăndală şi se dusă la birt. Birtul ca în tot locul era lângă »comandă«. Păcală atuncî întră în o casă şi află numai pre o muere singură care ciupilia o raţa,. Ce-i aia nevasta? o întreba"*Păcală "Împace întră în lăuntru. P6te aşa eşti tu de prost de nu cunoscî că-i raţă Eu nu o cunosc, respunse mirat Păcală, căcî pre la noi o raţă e mare cât o cotăţă dar' nu ca bribetele ăla. Asta nu p6te fi, $ise muerea! /B*âT^da, dise Păcală, dacă nu cre^î hai se ne rămăgjmy . Haida! (Jise muerea; şi se rămăşiră pre d6ue sute de florinţî şi chemam şi nesce vecini ca martori şi se le tae/l1fn^ulC> — 42 — După acea se duseră la comandă, undo^chi-/ neziîl) strînsă toţî 6meniî din sat, si4-4ntrebă: »Cine a vedut o raţă cât o ^tăţăjlupăcum spune omul acela că-i pre la ei?« Nicî un om nu dicea nimic. Atuncî veni Tăndală din birt şi cjise: Eu de vedut n'am vă(Jut o raţă cât o cotăţă, dar7 am vedut la Timişora la un terg mare că într'o gă6ce de ou de raţă, sau măsurat (Jece merţî de grâu. Atuncî, dise chinezul, dacă e aşa, atuncî a-cest om are drept, căcî numai o raţă cât o cotăţă a potut face un ou aşa de mare. Şi biata muere pienjînd rămăşagul, trebui se pună lui Păcală în mână 200 {1. baniî ghiaţă. După acea plecă Păcală mai departe şi de-laturî de sat îl ajunse şi Tăndală. Acolo împăr-ţiră baniî, luând fiecare câte o sută bună. Apoi plecară mai departe şi ajunseră în Logoj, tocmai într'o di de marţî când era terg. In terg văd ei o »şvăb6ică« cu o vacă de funie ce o adusese se o vindă. Ei vorbiră ce vorbiră şi se despărţiră: Tăndală se duse drept la »nem-ţ6ica« cu vaca. Ce cerî pre capra asta? (jlise el- Ce capră? — (Jise şvăb6ica. D'apoi capra asta ce o ţinî de funie. Tu Rumun prost, nu vecjî tu că asta nu capră ci vacă. E vacă la dracu, îi capră nu vacă, şi se duse şi el în şatră. > — 43 Şvăb6ica după-ce se duse Păcală se uită la vacă se vădă mai bine ce dracu-i vacă orî capră. Nu mult după acea ăcă vine şi Tăndală. Ce cerî pre capra asta? »Lasaţi-mă alLduăsi^-^^ nu me bateţi că vă joc »flăşca ţîgănăscâ« se roga ţîganul. Atuncî păcurarii îl lăsară. Ţîganul cum se sculă de jos, înse scuipă în palme şi începu a juca flăşca. Pecurariî (Jiseră ca se le şi cânte. Atuncî ţîganul începu a cânta: Joc de frică Pre nemică, Joc de f6me Bate-i Domne!, După-ce juca ţîganul destul, pecurariî îl cinstiră cu o gălătă de zer. Ţîganul rupt de fdme se puse şi mancă cât potu. Pecurariî îî spuseră câ-1 vor bate dacă nu va mânca tot. Dar' ce la dracu se p6tă el mânca atâta zer că d6ră nu era spart. Dela o vreme cjise ţîganul: »acuma măcar se me omorîţî eu numai pot mânca!« Pecurariî îî deteră balmoş se mânânce spu-nendu-i că acela e bun ca mierea. Ţiganul înse care în viaţa lui nu mai aurise de balmoş nu vru se mânânce. Atuncî se puseră 12 păcurari pre el şi al 13-lea îî băgă cu sîj^ balmoş în gură. Cum văcju ţîganul câtă ţmneţe-f în balmoş le (Jisă: I-a staţi 6menî bunî,^K^aşa, ţeneţi-me unul şi verîţi-mî 12 în gură. După ce-1 lăsară păcurarii şi-i arătară calea ţîganul o luă la sânăt6să şi nu se opri până acas. Aci începu el a povesti celoralalţî păţenia sa cu ursul, când ăcă câţî-va panduri veniră şi prin«ă se arete voiniciî cei mai,tari era de o lutră** \ Cum se lăţî acăsta scire^de^-^Toc veni la curtea împărătăscă un om f6rte tare, fecior de boeriu, care $\se împăratului că el voesce să se prindă la luptă cu ori cine, şi n'are tămă că-1 va birui cineva. — 74 — 75 La câte-va (Jile se amplu curtea împăratului de feciori de crai, şi de Domni mari, carî veniseră se câşcige prin luptă drăptă — făta împăratului verde. Feciorul de boeriu însă pre toţî îî trentia, şi după acea le tăia capetele. Astfel periră de sabia feciorului de boeriu sute de voinicî, şi nu se mai afla nime care să se fie potut lupta cu el. Feciorul de boeriu prin lun^asa^şedere la curtea Impărătăsqa se tndrăgosti-se în fată, dar' şi fata în el. Decntuti^una din dile disă el, împăratului : . »Mărite împărate! dupăcum şei şi veclî eu m'am luptat mult şi pre toţî peţitorii fetei tale i-am biruit, acuma nu se mai află nicî unul care ar' potea se-mî stee în faţă, drept acea cer dupăcum ţi-a fost cuvântul se-mî dai făta ta mie de soţie!« »Bine dragul meu!« (Jisă împăratul verde, »va veni şi vremea acea, dar' de-ocamdată ca se nu dică cineva că eu nu mă ţân de cuvânt, şi că m'am grăbit aşa tare, prelungesc terminul mai pre o lună, şi dacă până atuncî nu se va arăta nime care se fie mai tare decât tine, o se facem nunta, căcî şciu că fata mea te voesce!« — împăratul dede de nou .în ţără de scire, prelungirea terminului pre o lună de (Jile. Intr'o margine de ţără a împăratului verde, locuia într'o casă mică un ^clîr^riu. El avea şi un fecior cu-nurîîele Petru. Feciorul acesta crescu-şe tot după turme, cu lapte, caş şi mămăligă (colăşă) şi era bine făcut dupăcum spune povestea r Lat în spate gros în os Cum e omul mai frumos. Faţa lui era roşie de vărsa sânge, ochiî ne-griî ca d6uă mure, mustaţa abia răsărită, scurt (Jis era frumos ca un lucefăr de diminăţa nu po-tea-i se-i bagî vină nicî cât e negru sub unghie. Apoi mai era tare şi vitez Petru. Ursul de-i pica viu în manile sale, mi ţi-1 omoria numai cu pumnul. Apoi mai avă Petru şi doi cânî năzdravenî. Acestî cânî şciau vorbi şi te puteai înţelege cu ei ca cu 6meniî, ba doră şi mai bine. Audând Petru de fata împăratului verde, se născu în el pofta de a merge şi el se se lupte cu acel fecior de boeriu, care a pus capul la atâtea sute de voinicî. El spusă asta şi tatălui său, care însă îî (Jisă: »Măi Petre măi!« »da cum se plecî tu şi mă laşi pre mine sângur bătrân şi neputincios cum sunt. Adî mâne p6te voiu muri, şi cine se grigiăscă de mine? cine se me îngr6pe? se mor ca^uflcâne şi cu gândul tot la tine. Nu te duce i^taichiî,yfrămânî cu mine câte (Jile mă va'^ăi'ţâ--Vg^dEfornnedeu cu viaţă: ăr' după-ce voiu muri, după-ce mă vei aşeza în gr6pă, atuncî.. . atuncî poţî merge unde vrei!« Aşa vorbi bătrânul şi-i podidiră lacrămile. A-tuncî ^ise Petru, »Taică! eu de remas nu pot 76 - - 77 - rămânea, dar1 na, ţene D.-Ta năframa asta şi de-i vedea pre ea trei picuri de sânge se şei că-s în primejdie de morte, atuncî se trimiţi câniî dela bi ca se-mî ajute; altcum dacă năframa va remânea tot albă ca acum, se n'ai nicî o frică, că eu ărăşî voiu veni!« Aşa grăi Petru şi se duse. După o cale de câte-va c^ile ajunse Petru la curtea împăratului verde şi-i spu-să, că a venit să se lupte cu fiul boerului. »Bine!« disă împăratul /verde. »Dar* eu nu vrău ca se mai faceţî m6rte; decî vă luptaţi fără arme, şi cine va trânti de trei orî una după alta pre celalalt, o se-mî fie ginere, căcî acuşî se îm-plinesce şi luna de când am prelungit terminul, şi altul afară de tine până acuma nu s'a arătat!« Atuncî se luară voinicii la luptă drăptă, piept la piept. Petru însă nu avu mult de lucru cu feciorul boerului, căcî cât ai scuipa odată mi ţi-1 trânti de trei orî una după alta, de-i rupsă trei coste. Acum vădu împăratul verde şi fata lui că Petru e mai tare, decî voind împăratul se rămână om de cuvent, cunună pre Petru cu fata lui, şi făcură vJ^ospeţ de cele împărătesei', care ţinu 7 clile şi 7 nopţi.^ Ţ ~ . Până aci merseră Lu^uâje bine, şi ar' fi mers şi mai bine, dăcăiinchinatşl de fată nu s'ar' fi îndrăgostit de fecioruLdeboeriu pre care-1 birui-se Petru. Ce se facă ea ? că pustia de drqi- , goste se vîrî-se în senul ei şi nu o potea sc6te nicî cum. ţ)iua ndptea tot la feciorul dec boeriu gândia, pre Petru deşi era de 4ece °rî mai frumos dar nu-1 potea iubi, se îndrăgosti-să ântâiu în feciorul de boeriu şi pace, şciţî d.-v6stră cântecul: Dragostea cea de demult Numai pot ca a o zeuiO Decî se gândi fata şi ăr se gândi cum se facă ea ca să se scape de Petru. De-odată î-şî cjise: Se-1 omor că atuncî mă voiu potea cununa cu iubitul meu şi voiu fi tot cu el. Dar eu sen-gură nu-1 pot omorî, ci aşa voiu face: îl voiu băga slugă pre drăguţul meu, că atuncî cu aju-toriul lui mai iute o se isprăvesc; şi aşa şi făcu. Intr'o sără dete făţarnica de muere lui Petru o băutură ameţit6re. Petru cum o beu, şi se lăsă pre pat, fu ca mort. Atuncî făta se duse la drăguţul ei, şi-i spusă ca se vină se om6re pre Petru. El cum aucji vorbele fetei î-şî luă armele, se duse la Petru şi-1 tăia tot dârăbele, appi îl îngropară în grădină. ^—— Acasă la tata lui Petru s'au ivit pre năframă trei picuri de sânge. Tatăl lui Petru cum a vătjut acăsta n'a mai stat se plângă şi se jă-lăscă, ci a alergat la cânî şi le-a (Jis: »Dragii mei şi câniî mei!« »Lăsaţî oile că le voiu păţii eu, şi duceţi-vă la Petru că el e în primejdie de m6rte; Duceţi-vă cât poteţî de iute, şi-1 scăpaţi!« Atuncî câniî numai statură la în- - 78 - doială, ci cât ai număra până la zece, şi fură la împăratul verde. Vedî bine ei şciau că unde-i stăpânul lor. Acolo aflară gr6pa, şi cu labele scormoniră şi scriseră bucată câte bucată din bietul Petru, şi punându-le una lângă alta suflară odată preste ele, şi 4& loc învia Petru; se sculă ca din • somn şi frecându-să la ochi (Jisă: Mult am dormit! Mult ai maî fi dormit stăpâne, de nu eram noi se te înviem. Ve mulţăme/SC dragii mei cânî, şi acum se staţî tot pre lângă mine, şi se-mî fi-ţî întrajutoriu. Petru cât se ve$u eră-şî voinic ca maina-inte, se hotărî se-şî izbândăscă şi el de făţarnica de muere şi de drăguţul ei. Decî spuse cânilor t6tă întâmplarea şi le porunci se se facă doi moşî bătrâni, betrânî, cu barba şi perul alb ca la riie, ăr' el se făcu un armesariu d'ă-i împerătescî. Moşiî duseră armesariul de frâu, unul de o parte, altul de altă parte, şi-1 scriseră în terg ca se-1 vândă, cerând pre el o mie de galbenî. Cum aucjiau cumpărătorii de preţul cel mare ce-1 ceriau moşiî pre armesariu se scărpinau după ureche şi ciîciau: »Apoi de, calul e bun dar' o mie de galbenî ără-s frumoşi banî şi nu-i dă omul pre o carne de cal!« Aşa (Jiciau cumperătoriî ş i se duciau nevăzând. Mai pre urmă ăcă veni un cumperătoriu şi întrebă la cal; era drăguţul fetei împăratului verde. El văzând calul îî plăcu de el şi-1 cumpără cu o mie de galbenî. Calul era înşelat gata, numai se te aruncî în spinarea lui. — 79 — Feciorul de boeriu cum eşi cu calul din desime, se aruncă în şăuă, îî dede pinteni, şi calul mergea cu el de mânca pământul. Când fură aprripe de curţile împărătesei sări calul cu el şi-1 aruncară preste cap ca la 20 de paşi de-i săriră stele venjî din ochi. Feciorul de boeriu mânios încalecă a driua riră, dar' acum calul îl trânti aşa de tare, de bietul om nu s'a mai sculat ci a rămas mort. Slugile împăratului alergară prinseră calul ca se nu se sângere alergând, şi-1 băgară în grajd; ăr pre mort îl duseră în lăuntru. Făta împăratului cum î-şî vă$u drăguţul mort, începu a plânge şi se dusă în grajd la cal se-1 vădă ce fel de cal îî ăla care i-a omorît drăguţul. Cum văcju făta calul îl cunoscu de pre ochî că acesta trebue se fie Petru. De-ocamdată nu <^ise nimic, ci eşi afară ără-şî cu gândul că cum ar' face se-1 omrire. Asta era mai uşor la părere, dar' mai greu la îndeplinire căcî de... calul era năsdra-vân, şi cu cei năsdravenî ără-şî năsdraveniî pot brezda alţii nu. împăratul iubia tare calul, căcî el era cel mai frumos cal din grajdul împărătesc, făta şcia acăsta, dar' nu şcia alta; adecă nu şcia cum să-1 jprăpădăscă. Intr'o (jh ese împăratul cu făta lui la preumblare, în căruţă. Căruţa era trasă numai de un cal, de calul cel năsdravân. Acum î-şî gândi Petru, acum e acum, mai I Ine se o omor eu acum, că ea tot are de gând 1 ?e ^ne om<$re pre mine mai târziu. - 80 — - 81 - împăratul verde mâna sângur calul, ăr' făta ţânea sbiciul şi din când în când trăgea făta câte una pre spate a ciudă. Dela o vreme calul se spăriă şi nime nu mai potu pune mâna pre el. Căruţa se răsturnă şi pre împărat cu tot cu fată îî prinseră roţile dela căruţă între spiţe şi-i făcură, dărăbele. Asffel î-şî luă pedăpsa făta cea făţarnică a împăratului verde, dar' şi care şciu-să despre t6te trebile fetei sale, dar' nu-i dise-să nimic. Omeniî credeau că ginerele împăratului, adecă Petru e dus în ţerî streine, căcî exiseră ei: nime nu şcia de blăstămăţiile fetei. Calul cu căruţa nu se mai opri până la pdr-ta împăratului verde. Slugile împăratului cum vădură căruţa sengură şi plină de sânge înţăle-seră că nu era lucru bun, decî alergară după stăpânul lor, dar' se întâlniră cu alţii, cariî îî aduciau acasă pre amendoi învăluiţi într'o ponăvă. Chiar' când intrară cu morţiî în curte, veni şi Petru despre care credea lumea că e dus în străinătate. împăratul cu făta lui fură îngropaţî a ddua 4i cu mare cinste şi paradă, ăr' a treia $i poporul şi Domniî ţăriî aceluia rădicară pre tron pre Petru şi-1 puseră Domn şi împărat în locul socru-s'o. Petru nu spusă la nime, chiar' nicî la tatăl seu despre întâmplarea asta, numai câniî lui cei credincioşi şciură. Petru adusă pre tatăl seu şi câniî la curtea sa, apoi se cunună cu făta împăratului roşu care se îndrăgosti-să şi muria după "fel. Apoi făcu o nuntă şciţî c61ea de celea îm-perătescî care ţînu o săptămână încheiată. împăratul Petru era om bun de acea poporul îl iubia; el micşoră dările poporului, şi ajuta pre cei săracî cu banî, şi astfel remânu numele lui de poveste până astăzi. Cu împărătăsa lui trăi f6rte bine căcî era iubire la mijloc şi unde e iubire acolo e şi Dom-neejeu, şi de n'au murit — şi astă^î trăesc. Iar eu me suiî pr'o şa Şi ve povestii aşa. Aurită în comuna Furling. - 83 - Resplata lui Domnecjeu. fost odată ca nicî odată... A fost odată într'un sat un om bogat, bogat, bună 6ră cum era la noi ^bogă^uT) Mihuţ Meda. Avea omul acela văcî multe, 01 cu sutele, boi ca la spăiî, cai de nu-i potea-i prinde de sălbatici, caşî frumdse, holde multe,^^rtL^s} era fdrte bogat, cel mai bogat om din tot ţinutul acela, , Avere avă destulă, ba ddră prea multă omul nostru din poveste, dar' era şi sgârcit preste măsură, nu făcea bine la nime; de venia vr'un cer-şitoriu la el, îl scotea tot d'a d6ua din casă, nu mergea în dominecî şi sărbători la biserică, pen-tru-că acolo se âmbla cu tasul şi trebuia se dee câte un cruceriu; apoi î-şî gândia el; într'un an îs multe dominecî şi sărbători, apoi de voiu merge eu tot la beserică şi tot se dau câte un cruceriu, apoi unde ajung... Am mărs la beserică când m'am botezat, şi m'am cununat, şi voiu merge când m'or' îngropa, aşa î-şî plicea bogatul nostru. El în dominecî şi în sărbători lucra ca şi-'n celelalte $ile, şi de lucrat lucra numai el cu muierea, căcî copii nu aveau, nicî slugi multe nu ţineau, căcî la slugî trebue mâncare şi haine, şi apoi nicî slugile nu başî pesteau la el. De mâncat mânca bogatul ce-i pica în mână, nu făcea alegere; postia tdte posturile de peste an, dar? nu din smerenie şi că aşa învăţă beserică n6stră, nu, la aşa ceva nicî nu gândia el, ci el postia de sgârcit ce era ca se nu se gate bucatele, de mâncat nu mânca nicî odată să se sature şi chiar' el născoci-să proverbiul despre 6meniî ce mancă mult că — »îşî mancă şi norocul.« La măsa lui tot-dăuna aflai numai un fel de mâncare, căcî bucatele cele bune şi cu preţ le vindea ca se capete banî, şi baniî îî ţineau în pungă şi numai ca cu cleştele, scotea şi chinezul darea (porţia) dela el. Era într'o sărbât6re. Bogatul nostru îşî adu-"na-se grânele depre câmp acasă, şi se puse-să mai cu un om se îmblătăscă la grâu. Omenii ceialalţî din sat erau la beserică, bogatul nostru însă şi cu »nâimitoriul« său lucrau bărbătesce. Dar' se sciţi că bogatul nu-şî punea năimi-torî mulţî; el lucra sengur şi cu muierea lui, acum înse fiind sărbăt6re afla-să un biet om sărac care îî lucra lesne numai pre mâncare şi pre un snop de grâu. Bietul năimitoriu era un om sărac şi avă şase copil micuţi; neavend nici o bu-cătură de pâne pre măsă fu. silit a merge la lucru chiar şi într'o sărbătdre mare ca acea, căci împrumut nu voi-să nime se-i de-a nimic, şi apoi se cerşăscă îî era ruşine. Clopotele la beserică trăgiau de liturgie, ăr' ei lucrau de-i trecuseră sudorile. Bogatul una într'una sfădia pre năimitoriu se lucre mai cu inimă, căcî vine săra, şi apoi nu-i plăteşce dacă nu vede sporiu. Precând lucrau ei mai cu nădejde, ăcă văd venind doi cerşitorî; era Domne^eu însu-şî şi cu Sf. Petru carî se >coborîseră chiar'atuncî pre păment ca se mai vădă nedreptăţile din lume. Trecând pre lângă casa omului bogat $isă Sf. Petru: »Ddmne! hai se intrăm la bogatul acesta, că d6ră ne va da ceva, căcî văd că are jîre^î de grâu ca un spăiă!« Haida Petre, numai se şei că el ne va da o spovadă bună, dar' altă nimic, grăi Domnecjleu sântul. Bogatul cum îî vă$u că vrău să se abată pre la el, încuia uşa, ca se nu pdtă întră. Cerşitoriî însă nu şciu cum făcură că deschiseră uşa, şi se băgară în curte. Cum îî văcju bogatul se aprinsă de niânie şi le (Jîsă: >Mişeilor! dar' ce căutaţî la mine? nam nimic se vă dau, duceţi-vă căcî altcum vă croesc vr'o d6uă cu îmblaciul ăsta, de vă sar stele venjî din ochî.« Atuncî cerşitoriî plecară, £r' năimitoriu! bogatului le $isă: >Staţî dmenî bunî, că vă dau eu plata mea de astă^!« apoi se rogă de bogat se-i de-a plata adecă snopul de grâu, pre care apoi îl dede cer-şitorilor ^când: »ţine-ţî snopul acesta Domnecjeu se mă erte că am lucrat astă^î în (Ji de sărbă-trire când nu se cade. Domned&& luă snopul cu mulţămită, apoi dându-să cu/8de & parte, scrisă din busunar vr'o ddue ^bkjk^^r (chibrite) le aprinsă, şi cu ele aprinsă snop^TDar' o minune! căcî arsă numai plevele, şi pael^^sMiribele de grâu rămaseră grămadă roşiî csMeghiuJ Apoi luă Dumnezeu o măsură (spene) şi-1 măsură, şi află în acel grâu un meţ, adecă- trei măsurî. Şi cjise Domne^eu năimitoriului. »Om bune! ătă din grâul ce ni-ai dat or' eşit trei măsurî; nu se cade se luăm noi tot, ără D.-Ta nimic, ci să-1 împărţim pre capete, noi suntem doi decî vom lua dduă măsurî, ăr' a treia măsură ia-o D.-Tta, că văd că escî om sărac, dar' cu inimă bună, şi temătoriu de Domnecjeu!« I-ţî mulţămim cjisă S. Petru, Domne4eu se-ţî răs-plătăscă acăstă binefacere. Şi plecară cerşitoriî cu sacul cu grâu în spate; ăr' omul bogat $is€ năimitoriului: Fiindcă te-ai zăbovit uitându-te la cerşitorî, şi n'ai lucrat cum trebue, se şei că din măsura de grâu i-ţî trag jumătate. Dar' trage măcar tot, câ tot eu cu măsura acea n oi mai sărăci decum sunt, dar' nicî D.-Ta nu te-i mai îmbogăţi, $isă năimitoriul. Şi cum (Jisă sgârcitul de bogat aşa şi făcu. După-ce se însără de hu se mai vedea nimic, se -lăsară dela lucru, cinară ceva şi (Jisă bogatul năimitoriului: . »Pre mâne nu-mî mai trebueşcî, du-te unde-ţî poţî căpăta de lucru!« Năimitoriul luându-şî grâul 4â!2işg£ F^ta mancă şi-i prii aşa de bine, ca nicî când altădată. După-ce se odichi puţin ăr' plecă la drum şi nu merse mult când ăt'o ajunse la isvorul, pre care-1 curăţi-se de noroiti. Cum o veclu isvorul o chemă şi-i dede apă jiletca ghăţa şi limpede ca cristalul. Făta fiind ,/setosf bău cu poftă apă şi ăr' plecă la drum. C^ftT4 merse mult făta şi ajunse la merul, ce-1 curăţi-se de omizî. Cum o văcju mărul, o pofti să se odichnăscă la umbra lui pre frunze venjî şi-i dădu mere galbine ca aurul şi dulcî ca zăcharul se mânânce. Făta mânca şi î-şî mai luă şi cu sene şi ăr' plecă la drum. Cătră sără ajunse acasă. In prag întâlni pre bătrânul său tată, care o aşcepta cu anima curată. Cum o vă(Ju o strensă în braţe, o sărutară de miî de ori şi plânsă de bucurie. Apoi intrară în casă, unde povesti făta tdte păţeniile ei, şi deschisă lada, ca se vădă ce va fi în ea. Când colo ce se vecjî? Fel de fel de lucruri scumpe şi frumdse, haine cusute numai cu fir şi cu aur, tot ce trebue la o mirăsă, ba mai mult pre fundul lâcjiî află o salbă de galbenî, una de taleri, şi un ghiordan de mărgele numai se le pună la grumazi. Vă poteţî închipui bucuria fetei şi năcazul babei, când veclu câte scumpeturî are făta moşului, ăr' a ei nu are nimic. Inghiţa noduri săcî biata babă, dar' n'avă ce face. V. Mânedi însă cum se crepă de (Jiuă î-şî chemă baba făta la sene, şi îî qlise: »Tu făta mea, ai audit cum a făcut făta asta de şi-a câşcigat atâtea scumpătăţî, se te ducî şi tu, şi la mine se nu te întorci, fără astfel de bogăţiî, ai au^it?* F&a se scarpină în ceafă, dar' trebui se plece, căcî baba nu-i da răgaz. Se dusă dară făta şi merse cât merse'până ce ajunsă şi ea la mărul, pre care-1 curăţi-să făta moşului. Cum o văcju mărul îî ţlisă: »Fătă mare ! fătă mare! ce te grăbeşcî aşa de tare! ? i-a vino de me curăţeşce de omizi, că la ră'ntdr-cere ţi-oi da mere de aur se mânâncî.« — »Ba, răspunsă făta că d6ră n'am bolâncjit eu s^f-mî rup hainele în clenciurile tale şi. se-mî zdrăghiî manile, nu — şi se duse făta mai departe. Nu mersă mult şi ajunse la isvor. Isvorul asămenea îî (Jisă: — »Fată mare! fătă mare! ce te grăbeşcî aşa de tare ? i-a vino de mă curăţeşce de noroiu, că la ră'nt6rcere ţi-oi da apă race se bei.« — »Ba curăţăscă-te cine te-a făcut« răspun-să făta şi plecă mai departe. Mersă cât mersă şi dede de cuptoriu. Cuptoriul îî (Jisă: »Fătă mare! fătă mare! ce te grăbeşcî aşa de tare? i-a vino de mă curăţeşce de cenuşă, şi-mî dă foc, că la ră'ntdrcere ţi-oi da pâne caldă se mânâncî.« — »Ba no fi se-mî umplu eu hainele şi ochiî de cenuşă, nu« — şi ăr' plecă mai departe. Nu mersă mult şi ajunsă la pădurea, lângă care era casa S. Vineri.4 Fimd sără şi fiindu-i şi ei frică a merge mai departe se hotărî se cără selaş preste ndpte la stăpâna acelei case. Bătu de trei orî în pdrtă,. şi cine-va din lăuntru o şi întrebă, cine este? Sunt o fătă bună şi am plecat în lume, se-mî caut un loc de slujnică răspunse făta. — »Dăcă eştî într'adevăr fătă bună cum ^icî, te primesc, căcî chiar' acum am lipsă de o slujnică bună, ăr' de eştî fătă rea, mergî mai departe, că am o căţea lătrătdre şi o vacă îm-pungătdre, care te va omorî,« îî (Jîsă sânta. — »Sunt bună,« respunse făta, şi întră în curte. Sânta o condusă într'o chilie, îî dede de mâncare, şi-i arătă un pat se dâfmă- până diminăţa. VI. Cum se crepă de 4iuă, şi începură cocoşiî a cânta, sânta fu în pici6re, se îmbrăcă şi se duse se scdle făta, carea dormea dusă. După ce-i arătă sânta ce ş#-4acâ şi cum se facă, plecă la biserică, ăr făta l£ni6şp: nu se apucă îndată de lucru, ci se trânti âf în pat, şi adur-mi de nou. Când-va se pomeni, dar' atijncî era tânjiu; se apucă mai ântâiu se facă mâncare la puiî sântei. Grăbindu-se înse se gate şi celelalte lucruri, nu potu sta până să se răcăscă mâncarea, ci o aruncă puilor aşa ferbinte cum era, şi llghidnele mâncându-o unele muriră îndată, ăr' altele rămaseră bolnave. Făta nu mai avu vreme a măturaşi a griji prin casă, căcî veni sânta. Puiî cum o vă(Jură venind îî eşiră în cale, şi-i spuseră cu gurile arsă, că aşa rău căutate nu au fost nicî-odată, şi de va mai rămânea mult acea slujnică, apoi t6te au se m6ră. Intrând sânta în casă, văcju neorânduiala cea mai mare. Sânta nicî nu mai avu vreme a mustra pre făta lenidsâ, căcî ea îî $\se înainte: »Maică Vineri! mi s'a făcut dor de părinţî, dă-mî plata şi mă lasă se mă duc la mama.« »Apoibine« — (Jisă sânta, »hai cu mine în pivniţă se-ţî alegi o ladă, că aia ţi-a fi simbria.« Făta abia apucă aceste vorbe, mersă cu sânta în pivniţă, şi-şî alesă lada cea mai frum6să ce o ve^u. — »Ia-o,« cjisă sânta, »dăcă ţi-ai ales'o chiar' aia, dar se nu o deschicjî până acasă, şi atuncî se fi numai tu cu mamă-ta.« Făta nu apucă se-i spună sânta de tot, şi fără a-şî lua sănătate bună plecă. După-ce a mers o postată de drum ajunsă la cuptoriul de pâne, prelângă care trecusă mai-nainte, şi fiind flămândă vru se-şî ia câte-va pi-tuţe calde se mânânce, dar' cuptoriul îî umplu ochiî de cenuşă şi nu vru se-i de-a nimic. Năcăjită şi ruptă de f6me plecă mai departe, şi ajunsă la isvorul, pre care nu voisă a-1 curaţi de noroiu; aci vru să se plece se bea puţină apă, dar' isvorul de-odată î-şî schimbă apa frumdsă, în noroiu, şi biata fătă nu potu bea nicî o înghiţitură de apă. Mersă mai departe şi ajunsă la măr. Aci voi biata fătă să se odihnăscă la umbră, şi se mânânce vr'o d6uă mere, căcî numai potea de flămândă şi ostenită ce era, ei dar' merul o lovea cu crengile preste obraz, şi nu voia se o lase nicî la umbră, dar' se-i dee mere. Năcăjită până în suflet plecă făta mai departe, şi nu se opri până acasă. Acolo chemă numai pre mamă-sa în odae, se deschidă lada, crezând că o se afle şi ea fel de fel de scum-pătăţî, dar' ghiciţî ce află? 7 i ^v»rai|tŢ!:,il;:*.!,li^^i\ugpgi — 98 — Din ladă eşiră fel de fel de lighidne, care le mâncară pre amend6ue şi pre mamă şi pre fătă. Vestea acăsta se lăţi iute în tot satul, şi toţî 6meniî clătinau din cap şi ^iceau : »Aşa resplă-tesce D.-(Jeu celui bun şi harnic cu bine, ăr' celui rău şi leneş ăr1 cu rău, căcî el este drept!« Făta moşului după acea se căsători cu un fecior frumos din sat, şi fiind amendoi harnici, îşî câştigară o avere frumdsă, şi trăiau în pace, şi în bună înţelegere ca nişce 6menî de omenie, şi de n'au murit, şi astăzi mai trâesc. Aurită şi scrisă în Valeadinî. 1 Piperuş Petru şi Mistria hoţul. fost odată ca nicî odată, că dăcâ n'ar' fi fost, nu va-şî şci-o minţi de-a rost. A fost odată un Imperat poternic şi bogat, şi se numia împăratul Roşu. împăratul acela avă o împărătăsa aşa de frum6să, încât dacă ai fi văc^ut'o, ţi-ar' fi dat în gând se-i mâncî ochiî de drag. Dar lor nu le tignea bogăţia, căcî n'aveau copiî. Vedeţi Dv6stre cinstiţi dmenî de omenie că e rău când omul se gândesce că o îmbătrâni, şi nu are cine se-i pdrte de grijă la nepotinţă. Odată împărătăsa măturşL^f>ri^ casă, — că pre atuncî nu era lumea aşăiălds^; şi măturând a aflat pre jos o bobă de pîpenu. împărătăsa ridică b6ba şi o puse pre măsă, dar' bdba ăr' a sărit jos; ea ăr a pus'o pre măsă, b6ba ăr' a; sărit jos. Atuncî împărătăsa a ridicat'o de jos şi a înghiţita. ■ Din minutul acela, împărătăsa a băgat de samă, că în scurtă vreme va avă ce a dorit, adecă un şeprh-La 6 lunî a început copilul se plângă înQc^ele^simei sale, şi încă aşa de tare, de nu mai""p3teau nicî veciniî să se odihnăscă de plânsul lui. Făgăduitu-ia, că-i va da câte t6te 7* Iii ' - 100 101 când îl va naşce, dar' înzădar. Dacă văcju în sfer-şiţ că nu mai tace, s'a necăjit şi Ta blăstămat că şe de-a Domne^eu se nu se p6tă însura, până nu-1 va cununa Mistriţă hoţul de ţără. Copilul atuncî îndată a tăcut. Când a venit vremea, a născut împărătăsa un copil frumos şi i-a pus numele Pipăruş Petru. Copilul crescea într'o $i ca îiţ g şi în g ca în gg. — Aniî trecură şi copilul ajunse de însurat, într'o (Ji ^ Smeul tot trăgea nădejde că-1 va ajunge; se sui pre cal şi plecă. Când erau cam apr6pe | de Tănislav, calul smeului numai potu merge ci / culise cătră calul lui Tănislav: »Frate! aşcăptă-me că mi. greu!« Calul lui Tănislav respunse: »Eu atuncî te voiu aşcepta dacă vei arunca pre stă- j panul teu în vineţia ceriului, şi se-1 sprijonî în/ copite« Calul smeului făcu aşa, şi când Şutise j smeul jos, a fost mort, 6ry calul luy4e duse şi se sărută cu calul lui Tănislav. Muierea lui / Tănislav se dede de trei ori preste cap, şi se /; făcu aşa de frum6să ca s6rele şi acum muere ca t6te muerile şi fără picioruşul de găină. ţ Se nu ve fi-ţî spăriat că minciuna e pre gătat... Când ajunse Tănislav acasă, moşu Ternăbuc cu baba Cătăluţa nu mai poteau de bucurie, şi făcură o nuntă sci c61ea numai carnea nu se başî ajungea, răchia se găta şi hiran numai era. Tănislav trăia cu muierea lui f6rte bine, şi dacă n'au murit cumva şi astă(Jî trăesc. Incălecai prun arici Şi-o spusei pân aicî Incălecai pr'o şea Şi v'o spusei aşa. > Din comuna Câlnic lângă Reşiţa. 8* Ginii Costanginu. fos odată ca nicî-odată, pre când se încălţau purecii în coji de nucă şi se duceau la rugă, şi după-ce se îmbâtau vrăji pre la uşi căutau. A fost odată un moş şi o babă, săracî ca biserica de iepuri. Ei aveau trei feciori şi trei fete. Câţi de toţî? Dar' m6rtea*le luă toţî copiî şi le lăsă numai o fătă pre care o chema Cătălina. Moşu era necăjit că nu i-a rămas nicî un fecior şi de necaz cârtia în contra lui Domnedeu sântul. Drept răsplată, Domnedeu a renduit de i-a făcut baba un fecior, dar' acela era (Jiua şerpe şi n6ptea om. Acum moşul navea ce se facă că ce e dela Domnedeu nu pdte strica, dar' se vorbi cu baba şi cu Cătălina se nu spună la nime, că e om n6ptea, ci se rămână că e şerpe. Şerpelui îî puseră nume Ginii Costanginu. Ginţi creşcea ca din apă aşa că nu mai încăpu în tr6că, ci îl puse într'o coşniţă; după-ce numai încăpu în coşniţă, îl puse într'o cadă. Când era s6re preste ca a aruncat păr din pepten în foc. Mărgeluţa ascultă de preot, şi într'o diminăţa, când durmia Ginu, ea se apucă se se perie şi îî aruncă pielea în foc. Ginu semţind miros, se trezi şi de loc caută pielea la căpătâiu. Vădind că nu e acolo, pricepu că Mărgeluţa i-a aruncat pielea în foc şi dar' cercul a pocnit; apoi au legat'o cu -alt cerc şi mai gros. Vădind că numai naşce, ea a plecat în lume se caute pre Ginii. Şi s'a dus multă lume şi împărăţie, Domnedeu se vă ţie, dacă vă-ţî asculta pân' povestea s'a găta. După multă cale Mărgeluţa a ajuns la Sânta mercurî, şi aci i-a eşit o căţălu-şă înainte. Sânta mercurî a strigat cătră căţăluşă: — 120 — 121 »Sări căţăluşa mea De-i de vină mânc'o totă, Er' de nu las'o întregă!« Căţeluşa o lăsă atuncî se între în curţile Sântei mercurî, că ea săraca n'a fost de vină, ci nesocotita de mumă-sa. Ea povesti s. mercurî tot necasul şi se rogă se-i spună d£că şcie unde e Ginu Costanginu? S. mercurî îî spuse că nu şcie, dar' se se^ ducă la S. vineri, că p6te va şei ea. La plecare îî dete o furcă de aur, care singură torcea. Mărgeluţa plecă acum la S. vineri. Şi aci eşi căţeluşa înainte, dar' nu-i făcu nimic. S. vineri după ce-i spuse Mărgeluţa necasul, o îndreptă se se ducă la s. Dominecă că la ea vin mai mulţî 6menî şi pote ea îî va şei spune. La plecare îî dete d6ue mere de aur. Când ajunse Mărgeluţa la S. Dominecă, îî eşi ăr' o căţeluşă înainte, dar' nu-i făcu nimic. Mărgeluţa află preS. Dominecă chiar' în uşa bisericei şi îî spuse tot necasul ei. S. Dominecă îî spuse, că Ginu şede într'o casă apr6pe de biserică, »şi dela fântâna bisericei aduce apă. S. Dominecă îî dete o cloţă cu puiî dă aur şi o sfătui se stea'-la fântână cu darurile primite, până ce va vedea-o d6mna lui Ginu. Stând aşa Mărgeluţa la fântână veni slujnica lui Ginu după apă. Ea şecju mult la fântână mi-rându-se de cercul de fier al Mărgeluţiî şi de darurile ce le avă ea. Când ajunsă slujnica acasă, D6mna începu se o bată, că de ce a zăbovit atâta? Dar' slujnica îî $\se: »D6mnă! nu mă bate, că eu am vă^ut la fântână o muiere legată preste mijloc cu un cerc de fier, şi ea avă o furcă de aur, d6uă mere de aur, şi o cloţă cu puiî de aur!« D6mna trimise slujnica se aducă pre acea muiere ca se o vedă. Când veni Mărgeluţa Dom-na o întrebă că vrea se le dea ei lucrurile acelea? dar' ea $ise: că-i le va da de cinste, dacă