[4] - 4 - în diua de astădi se susţine numai prin lucrul mânilor sale, şi lucrul săteanului e un lucru f6rte greu, mai greu decât t6te lucrurile din lume; şi în urma acestui lucru greu ar crede p6te cineva că săteanul român va fi pururea trist, posomorît? dar nu! el, săteanul român e pururea voios, şi în mijlocul necasului el îşi face veselie, el cântă, el glumesce ori povestesce şi nicî când nu despe­ reză. Pre Român totdeuna îl cunoscî dintre ce­ lelalte neamuri din lume. Dute orî unde cu un Român şi nicf odată nu ţi se va urî cu densul, căci el nu scie tăcea, el glumesce, povestesce, cântă şi 'ŞI face voe bună şi apoi şi tu vrend nevrend esei silit a-ţi face inima bună ori cât ai fi altcum de năcăjit. De se duce la joc, Românul cântă şi j6că; de se duce la m6ră ori la şede­ t6re Românul povestesce poveşti frumose de nu 'ţI dă a te duce de lângă el. De e însă şi supe­ rat vro dată îţI cântă o doină de jale de ţî se sfin­ , {ce inima. Aşa a fost Românul de cându-i şi l e şi aştădf ori unde va fi, căcî aşa Ia lăsat \ mnedeu. Şi cântecele, poveştile şi glumele Ro­ nului sunt atât de frumose de se le tot as­ ţI. De acea săteanul român e cel mai vrednic ( luare a minte. Un om învăţat a dis odată: »poveştile, cân­ le de tot soiul, baladele, fabulele, proverbele, . .iturile, datinele, limba străbună, portul stră- [5] -5- bun, jocul ect. sunt archivele poporelor; cu ele se pote orî când reconstitui trecutul întunecat al unei naţiunt.« Şi tate acestea cine ni le-a păstrat în decursul vecurilor ? unde le aflăm a­ ceste mărgăritare, aceste fragmente preţiose du­ pă care se pote dejudeca talentul şi facultăţile spi­ rituale ale unui popor? Tate acestea le aflăm şi ni le-a păstrat poporul de rend, săteanul munci­ toriu. De acea dator! suntem <'1: respecta ţeranul muncitoriu, al lumina, al învăţa şi al îndrepta pre calea cea bună. Şi precum dator! suntem a lumina ţeranul muncitoriii aşa dator! suntem fiecare a aduna cât numaî se pote de multe poveştf, balade, cân­ tece, doine, hore, proverbe, ghiciturI, datinî, etc. şi a-le da publicităţii ca se nu se perdă, căcî a­ cestea sunt tot atâtea mărgăritare neînşirate, cari vor servi celor cornpetenţî şi eruditt a scote din ele ori ce lumină vor afla pentru completarea istoriei naţiunei nostre. Vom comite grele peca­ te dară, dacă le vom da uitării, căcî prin per­ derea lor perdem forte mult din caracteristica nostră naţională, căcî acestea sunt elementele cari ţin vie pr.e o naţiune. Şi naţiunea nostră are multe de-asemenea părţi din literatura popo­ rală, dar durere! căcî multe din ele nefiind scri­ se sau perdut şi sau dat astfel uităriî ; puţin ... r" t, [6] - 6 - câte ne-au mai rernas şi acelea sunt resfirate prin t6te ţinuturile locuite de Români. Tot ţinutul, tot satul unde locuesc Românii sunt tot atâţa munţi plini de aur, argint, diamant şi alte metale nobile, şi nu trebue decât se săpi şi se scop: din tr ânşiî com6ra. Şi dătorinţa n6s­ tră este a sc6te la lumină aceste comori pre­ ţiose cari stau ascunse în poporul nostru. Eu ca cel mai mic Între cultivătoriî cârn­ pului literaturei poporale, încă am adunat dela poporul român din Bănat o mulţime de poveştf , balade, cântece, doine, proverbe, ghîciturI etc. dintre carf am şi publicat unele prin foile nos­ tre poporale mai cunoscute. În colecţiunea de faţă însă am publicat numai »Povestile Băna­ tului « (tomul 1. căci tomul al II-lea e în lucrare) după acela succesive voiu publica şi baladele, cântecele, doinele, proverbiele şi ghîciturile. La scrierea acestor poveşti am întrebuinţat întru cât mi-a fost cu putinţă limba poporului din Bănat. Credend dară că prin lucrarea de fa.ă am , , 'vit şi eu cât de puţin literaturei poporale, rog cărturarit români se o primes-ă şi cetescă cu . ea bunăvoinţă cu care eu am scris-o. Ddeu se ne ajute n6ue şi p01) orului nostru. audirn de bine. Valeadient în Decsmvre 1892. George Cătană. , t I [7] Ciprian viteazul. A fost odată ca nicf odată, că de n'ar fi fost n icf nu s'ar povesti. Că me rog Dvostre, când mama pre mine me făcia, poveştile grămadă prin Remetea-Pogoniciu trecea; t6te călare pre câte un cocoş, mergeau în fugă cătră Logoj! Atuncî eu prinsei un cocoş de codă, şi-l aruncai în ogra­ dă; cocoşul prinse a cânta, iar povestea a se depărta; eu luai atunci un bât, prinsei cocoşul chiar de gât, şi începui a-'l bâti se me 'nvete şi pre mine a minţi. Şi ce el ma învăţat v'o spun şi Dvostre curat! Ascultaţî l l A fost cică odată un biet om serac, serac lipit părnentului, de nicî ce mânca nu avea. Afară de serăcie mai avea apoi omul acela şi o z arnă de copil, doispredece la număr, încât bietul om nu mai scia veni-va sara acasă dela lucru sau ba; mult îşI bătea capul că cum o se iasă la cale cu ei; Durnnedeu înse îl învrednici cu chin cu vai, se-i crescă pănă se-i vadă flăcăiandrif cu musteţe deasupra de buze: Atuncf el le dise : » Fecioriî mei! Sciţt cu cât necaz v'am crescut, şi câte am pătimit pănă se ve ved bun! de lucru. Pământ Însă nu avem ca se muncim şi se ne hrănim din trensul, de acea spre uşurarea mea acum la betrâneţe v'aşî sfătui ca se ve duceţi . l .-- J [8] 8 toţî slugI în lume, şi la anul toţi se veniţt la mine si se-rnt aduceţi căştigul vostru! Ciprian numai singur se rernână cu mine l« (Ciprian era adecă feciorul cel mai mic.) Copil se învoiră la asta şi luându-şf toţr diua bună plecară în lume. Moşneagul rămase numai cu Ciprian acasă. Ciprian însă era voinic dela pământ, el lucra diua la alţiî şi astfel îşI câştiga ale traiului pentru sine şi pentru tatăl seu cu lucrul mânilor sale venjose. El săpa, cosia mai bine şi mai tare decât toti 6meniI, de acea se şi întreciau carf se-'! apuce mai ântâtii la lucru, dar apoi îl şi plătiau binişor şi el era tare cruţător, astfel că Ia sterşitul t6mnei îşI putu cumpăra o vacă, nisce porci, şi trai a fericit cu tatăl seu în căsuţa lor. Tatăl seu îl iubia f6rte şi merse voios odată Ia o vrăjitore, îl umplu p61a de criţarI şi o rugă sei farmece şi vrăjescă co­ pilul, aşa, ca se numai fie nime ca el de frumos, isteţ, curăgios şi tare. Baba vrăjit6re cum, cum nu, ÎI descântă de se miră moşul de farmecile ei; în sfârşit îl dete şi în b6be şi de noroc, şi'i spusă "' Ciprian are un noroc mare dar e departe şi inosă calea ce duce la el. Ciprian când veni tatăl seu acasă, se unse cu serile făcute de vrăjit6re, şi beu un fel ele apă, şi simţi de loc. '. nu sciu cum, parcă mai alrnin­ 'ea! La anul dela plecarea celor unspredece fiI ai şului, ecă-tăi toti vin aducend : unul câte o pă­ he de boi, altul' un car, unul câte o vacă, altul 2e oi şa. Moşul vedendui venind se bucură f6rte, ., , 1 nu, căci el era acuma avut, avea ce-i trebuia, 4C,�=.bi. ms _saa_x, .• *1#&14':'=". [9] - 9 numai bani n'avea căci feciorii slujiseră numai pre marve, şi nu pre banf. Pre vr .irnile acelea se plă­ teau scump slugile, vedî, câte cu o păreche de boi, dar erau apoi şi credinciose slugile cătră stăpâni! lor, nu ca acum. Moşul după multă chibzuire şi vedind ce'i mai lipsea, c;1ise fiilor cam astfel: Dra­ gi! mei copil! Acuma mai una ne lipsesce ; pământ n'avem şi banî încă n'avem ca se ne cumperăm : de acea eu aş dice cumcă se ve mai duceţi încă un an slugi pre banî, ca se ne putem cumpăra şi părnent ; căci inzedar avem vite, decă nu avem părnent.« Copil se învoiră şi plecară erăşî toţi în lume. - Ciprian, urinduise în satul seu, şi voind a cun6sce şi el lumea, se rugă de tatăl seu ca se'l lase şi pre el să se bage slugă un­ deva. Moşul însă nu vru Ia început să'l lase căci atunci cu cine ar fi rernas el un an de dile : însă Ia rugările cele multe ale lui îl lăsă. Ciprian se luă Ia drum, colindă t6tă ţara, până ce ajunse Ia Impăratul şi acolo se îrnbiă de slugă. Irnpe­ ratul vec;1in:lul că e un fecior zdravăn, îl primi bu­ curos şi 'i dete în se mă grajdiuI. ca se grijiescă de caii, dicendui că decă va griji bine de ei şi se va purta omenesce, îl va da la anul pre lângă plată încă şi un arrnăsariă, care va voi el v '7 alegă din grajd. Ciprian căruia îl plăcem caii, se învoi Ia asta, f<1găduind că se va mai bine decât toţI ceialalţi. Imperatul merse de-i predete grajdiul. Ei că un grajd mare, mare, cu 20 de cai, toţI fr unul ca altul şi isteţ! ca nesce zmei. C .. 1 I suful.cânduşl mânecile până după c6te, se pt [10] I IL I :1 , I 1 Il '. I ' , L t, :l ." 10 - dată Ia lucru, ŞI curăţi caii de'i făcu se strălu­ cescă ca oglinda. In fundul grajdiului află Ciprian şi o neghi6bă de iapă, de-i rânjeau c6stele de slabă. Ciprian voia a o face şi pre ea ca pre ceialalţî cai, voind a o griji frumos, îl dete oves totdeuna mai mult decât Ia ceialalţt, ca să se îngraşă dar înzedar ; ea pre c;Ii ce mergea slăbia în loc să se îngaşă, pre lângă t6tă îngrijirea cea bună -alui Ciprian. Impăratul îl avea dară în drag pre Ciprian, pentrucă era sirguincios şi cu purtare bună, şi caii erau f6rte frumoşf , numai iapa acea închinată nu putea el ca se o aducă la cale. Impăratul îl dicea adese-orI în glumă: � Cipriane! Cipriane! se ştir că iapa cea slabă, ţio dau ţie, decă n 'o faci ca pre ceialalţi l « şi rîdea. Odată când îl spusă aşa J mperatul între mai multe feţe de 6menI, se duse el în grajd, luă biciul şi trase iepei trei pre cârcă, de nime nar mai fi credut că ea mai trăesce. Atunci iapa îl dise : »Stăi »Cipriane nu me bate, ci grijesce . bine de mine, şi pre mine se me cerI dela Im­ peratul căci numai eu pot se te duc la locul acela pentru care escî tu născut, şi se te scăp de primejdiile câte îţI vor sta în cale !« A udirid Ciprian una ca asta se minună f6rte cum iapa scie vorbi; apoi o hrăni bine griji bine de ea, şi se hotări că pre ea o va cere dela Impăratul. Când era anul împlinit, etă vin pre la el fraţii sei ca s� se înt6rcă toţi acasă. Ei erau toţî un­ spredece călărf pre nişce cai domnesci, şi se lăudau că au pungile pline cu banI. - Ciprian vedîndui şI-a adus aminte că şi lui i-sa împlinit [11] - 11 anul decf merse la r mpăratul şi'l rugă ca se'i dee plata, căcf el vrea se mergă acasă la părinţi. Impăratul îl dise ca se mai rernână la el slugă, că'i plătesce şi mai bună simbrie, el înse nu voi. Atunci Impăratul îl dete o pungă indesată de galbeni noi nouţi, şi'i dise ca se ia elin grajd calul care'i place .. Ciprian atuncf dise : Inăltate Imperate l Xl ăria Ta însuţi mi-ai dis cum­ că 'mi vei da iapa cea slabă din grajd, de acea eu pre acesta o voiu lua l « Atunci Impăratul îl disă : }) Cipriane! acea a fost numai o glumă; cum pot eu se dau la o slugă bună şi harnică ca tine, calul cel mai urît cel am în grajd? D6mne feresce, căci mar batjocori toti orne­ nil şi mi-ar dice sgârcit!« »Inăltate Imperate l qise erăşf Ciprian, de aş lua eu calul cel mai frumos din grajdiul Măriei Tale mar botjocori şi copil, căci eu sunt fecior sărac, cu hainele rupte, şi nu me potrivesc cu un cal îrnperătesc l ImI cunosc eu petecul; iapa 'i de mine şi de starea mea, e vorba se am şi eu o mârţ6gă de cal numai ca se nu merg acasă pre jos! Cei unspre­ fraţi a lui Ciprian, cari erau de faţă la vorbele aces­ tea numai puteau de ciudă pre el, şi diceau : Mei Cipriane, ai prostit? Ce nu iai tu calul ce' frumos ce ţi'l dă Impăratul ci iai mârţ6g, De-i aşa apoi nu mergem cu tine, căci n lărirn pre armăsari şi tu pre mârtogariu, c potrivelă ar fi?! De ce nu suntem noi în " teu ? Dicend acestea ei şi plecară, căci ver, le era ruşine se mergă cu el alăturea, c ar fi dis lumea. [12] li 12 - Impăratul vedend cumcă Ciprian nu voesce se ia alt cal fără numai iapa acea, îl mai dete încă Q pungă cu galbeni şi'I lăsă să se ducă dicendu-i, că decă va mai voi ca să se bage cândva slugă, se vină numai la el, că'I pimesce bucuros. Ciprian luânduşf diua bună dela Impăratul se luă la drum călare pre mârţ6ga lui. - 6menii cu carî se întâlnia Ciprian prin oraş, ve4endu-i iapa, strigau totf după el: .Hi căluţ hi! hi! hi! Că Dornn' Mai bine să'1 iau şî se me căesc, decât să nu'l iau, şi rotuşf se me căesc! Dicend acesta ridică cocorul şi'l băgă la bună pază, �ncălecă şi .pl�Că � apoi .mai departe. Nu mult dupa acesta lata ca zări de nou ceva în drum înaintea sa ce strălucea mai frumos decât s6rele. Ajungend acolo află că era, rne rog :. Dv6stre, o potcovă de aur mândră ca nu sciu ce. Ciprian se cobori erăşf ca se o ia; iapa însă erăşf îl dise : Cipriane de nu iai pot­ c6va te căesci , iar de o iai şi mai reu te căesci. Eu îţi dic se n'o iai! De ce? c;lise Ciprian, mai bine se o iau şi se mă căesc, de cât se n'o iau şi totuş se me căesc. Apoi băgănd şi potc6va unde era cocorul, porni mai daparte. Nu merse el multă cale, când ochiî sei erăşî se irnpedecară in ceva lucitor. Ajungend acolo află că era, cin­ stiţf boerî, un inel, dar era char inel nu glumă, un inel de aur îmfrumseţat cu diamanturi şi cu petrif scumpe, de era frumos ca un lucefăr. Fecio­ rul vedindul nicf nu mai ascultă vorbele iepei ca se nu-l ia, ci îl luă cu tot dragul, cum nu când luase el un cocor şi o porc6vă, dar un astfel de inel se nu'l ia. 'L băgă decî şi pre acesta lângă celelalte lucrurI aflate şi dând pinten! iepei începu se sb6re cu ea ca gândul şi 'într'un pocnet ajunse pre fraţiî sei. De lucrurile găsite însă nu spuse nimănui nimic. Călătoriră toţt 12 d'aci inainte vorbind şi glumind mai despre una, • [28] 1. 1 . :1 .i il,J r· \. \ < 'f \ 28 - mai despre alta pana ajunseră acasă - Acolo aflară ei o sărăcie orbă, căcf tatăl lor murise, şi averea lor remăsese t6tă pre nisce mânI streine, numai părnentul le remase, dar banI sau vite nu erau de fel. Ce se facă fecioriI? toţf 12 pre o bucată de pârnent. Cum se trăescă ei? Nu era chip ca se-ŞI p6tă căştiga pânea ţoţI la olaltă, de acea se hotăriră ca se ia erăşf lumea 'n cap şi se se bage slugI care pre unde p6te. Cum au dis aşa au făcut. Cei II fraţi a lui Ciprian se băgară slugI la nisce 6menI din satul lor, ca se grigescă şi de bietul pământ ce-'l mai aveau, er' Ciprian se duse şi se băgă slugă erăşf la Impăratul unde mai fusese el pre când trăia fericitul lor tată. Impăratul primi pre Ciprian bucuros de slugă, pentrucă scia ce om harnic şi cu credinţă era . Impăratul era acum mai avut, ţinea n'ai mulţi cai, mai multe slugI, şi îşt făcuse şi grajdiurI şi palate mai multe. Adecă să o spun mai lămurit avea împăratul 10 slugI, dece grajdiurI şi în . fiecare grajd câte 10 cai. Lui Ciprian îl dete îrn­ peratul grajdiul cel mai din fund, unde îl dise se-şI aşade şi el iapa sa cea uscată de slabă. Sluga ce fusese înaintea lui Ciprian Ia grajdiul acela era un netrebnic, de acea şi erau caii lui cei mai uriţî şi grajdiul lui cel mai în neoren­ d uelă. Ciprian însă în n6ptea cea dintâiă le puse t6te Ia cale bună. Dar' ascultaţî una! Pre vre­ mile acelea nu era petroleu, ba nicî lurninf de seu ci numai Iurninf de ceră, şi şi acestea erau atât de rar încât numai imperaţiî şi boeriI le folosiau, iar 6meniI de rend petreceau n6ptea în "ll� [29] - 29 - întunerec. Slugile îrnperatului, serace fiind, ase­ menea nu aveau lumină ci lucrau la întunerec, pentru acea era lucrul lor totdeuna atăt de reu şi de urît, încât împăratul nu putea din destul se-i ocărască. Ciprian înse ce făcu? Scose din seri cocorul cel de raţă şi'l puse în părete şi co­ COl ul făcu lumină mai bună decât lampele din dilele n6stre, - iar' Ciprian <;lise întru sine: �e<;li, e bine că am luat cocorul cu mine căcf altcum me căiam. - La o lună vine îrnperatul se viziteze grajdurile şi se minună de renduela ce află în grajdiul lui Ciprian, pre cum şi de caif lui care erau cei mai frumoşi acuma - iar ai celoralalţi toţI neşce mârţ6ge. Imperatul ocărî şi înfruntă pre slugile cele vechi, că de ce nu grijesc mai bine de cai şi de grajdiurI, şi le dise că decă preste o lună nu vor fi şi caiI lor ca alui Ciprian o se le dee drumul! Ciprian lăudândul pentru sirguinţă, îl puse mai mare preste slugile celelalte, ba îl mai dete şi neşce bănişorî ca se aibă de Mut. Slugile din clipita acesta începură a pismui pre Ciprian şi al duşmăni, şi apoi scie lumea intregă că ura şi duşrnănia e p6mă rea. Multe sn6ve voiau slugiI se facă lui Ciprian, dar acesta le tăia calea inainte de vreme. Incepură dară pre altă cordă, Se-'! pârască la Irnperatull Aşteptară numai după prilegiu, căci planul le era gata; şi într'o bună dimineţă, când Impera­ tul eşise se plece la preum blare, trei dintre slugI îmbrăcaţi în hainele de păradă eşiră înaintea lui, şi cădind în genunchi îl spuseră că Ciprian e aşa şi aşa de blăstămat, si că în grajdiul seu are [30] /. '1 .,[ ;11 1" .1 , 1 I , i j I � : :r III I \. o - 30 - un cocor de raţă care lurnineză mai bine decât luminele Irnperatului şi când au dis ei slugile, că se dea cocorul înălţatului Imperat, Ciprian a res­ puns că'l dă, ba şi răţoiul care la purtat îl aduce I mperatului, decăl va face căpitan cu stele de aur '- altcum însă - ba. - Ce! aşa a dis Cip­ rian? Aşa măria Ta! După el iute, snu neţil se vînă la mine! Nu trecură Ia minute şi Ciprian veni. Au41 tu nimernicule, ce dic orneniî acestia? se răsti pre el împeratul şi îl spuse traba cu cocorul şi răţoiul. Acuma dară iute după rătoiii, că pre omenia mea te fac căpitan - iar de nu- '1 aduci, te fac tot bucăţele! Audit'ai ? - »Au4it înălţate Irnperate, dar de unde se-'! aduc? 6menii acestia sunt voitorii mei de reu ei voesc se me prăpădescă, altcum nu-mi pot închipui cum au scornit lucruri cu care eu nu mam fălit nici când în. viaţa mea! Decă însă totuşi cere înăl­ ţimea vostră dela mine aceea ce eu nu pot face, voi se cerc, şi ce a vrea bunul Ddeu se fie acea va fi ! e Ciprian se duse apoi in grajd şi povesti iepei sale internplarea. Iapa îl ascultă şi când fu gata îi dise : vedl, nu ţiam spus eu se nu iai cocorul că ţi-a părea reu? Dar' nu te mâhni; încalecă pre mine şi hai cu Ddeu care ne va purta de grigiă. Plecară şi merseră ei ca ventul, er' sara erau la fântâna babei. M ai făcu iapa câ­ teva sărituri şi se aflau acuma înaintea apei clocotit6re ce încunjura palatul babei, pre care Ciprian o desfăcu în două cu vergeua şi trecură prin ea de ceealaltă parte, adecă la palat. Dupăce află Ciprian că baba d6rme se duse după po- �. t \. ; r .J • I \ [31] 31 - vetele iepei la coteţul raţelor unde trebuia se fie răţoiul cel �in intrebare. Unde. se:l cunoscă �nsă Ciprian la mtun.erec?! Dai: SCi� iute s:-Şl ajute. Scase cocorul dm buzunariu Şi deodata se făcu lumină; Ciprian puse acuma mâna pre rătoiii şi voi se-'l bage în traistă, dar răţoiul începu a sbiera: mac mac curi, stăpână că mă fură! Baba sări iute din pat, tredinduse din somn la larma răţoiului şi alergă la coteţ, dar acolo nu află pre nime, pentrucă Ciprian lovinduse pre sine şi iapa sa cu vergeua, se prefăcuseră amendoi în muşce şi se ascunseră sub aripa răţoiului, Vedind baba că nu e nimica, şi cugetând că d6ră numai a visat, se duse inderept, şi voi să se culce când de nou audi : sari stăpână că mă fură! Er eşi baba afară şi iar nu află nimica - când apoi mâni6să dise : furete că şi aşa nu pot scăpa de blăştămatul de Ciprian nici în fundul părnentului. Raţoiul se lăsă acuma se fiă prins; Ciprian se prefăcu eră în om, şi încălecând pre iapă o luă la drum. Dar ce se vedî, tate raţele se luară după el, adecă după răţoiii, Trecură ei toţi apa cea clocotitore, şi Ciprian chiar atuncî împreună apa iară, când baba era gata se pună mâna pre el. Nu'i mai putu înse face acuma nimic, ci începu a se tăngui de mai mare 'ţi era mila de biata femee; dar inzădar căci Ciprian îşi căuta de drum cu răţoiul în braţă, iar celelalte raţe sburau în urma lui pri n vezduh l Nicf nu Înserase bine când Ciprian fu acasă şi predete împăratului co­ corul dimpreună cu răţoiul ce la adus. Impera­ tul mult se minună de lumina cea frum6să ce o --- -� [32] - 32 - răsfira cocorul, şi de frumseţa răţoiului ŞI a celoralte raţe, de care el nu mai veduse până aci. De ac,iI înainte - c,iise el cătră Ciprian ­ esti căpitan în armata mea, pentrucă ved că eşti vitez fără păreche 1 IV. Slugile împăratului vădind acesta şi mai tare se mâniară şi se înţeleseră că cu orf ce preţ se perdă pre Ciprian. Acuma le era mai greu înse a-l controla, pentrucă Ciprian numai locuia cu ei în grajd, el primise locuinţă frum6să cătă­ nească. - Odată se duseră '(slugile imperatului la ferestra lui Ciprian şi vedură că locuinţa lui e frumos luminată, fără a fi lumină pre masă, ci o potc6vă mică de cal resfira lumina. Iute făcură slugile planul că pentru acesta o să'! pârască cătră îrnperatul. Mânedi se duseră în-ain­ tea împăratului şi-'i spuseră că ce e şi cum e, - că Ciprian a dis că nu numai potc6va acea o va da imperetului, ci şi pre arrnăsariul care a purtat'o îl va aduce dacă-'] va face general! Irnperatul '1 chernă la sine şî-i dise că se im­ plinescă acea cu ce sa lăudat şi i-se va împlini. pofta, iar de nu, apoi îşi perde viaţa, Ciprian supărat respunse imperatului : că se miră cum p6te se dee credăment astorfel de scorniturî. El 'nu sa lăudat cu nimica, ci slugile pismuindu-'l voesc se-l prăpădescă. Pentru dragul împăratului înse el totuşf va se-şi cerce n orocu 1, ce a vrea bunul Ddeu acea va fi. Necăjit se �use Ciprian la iapă si-i povesti t6te. Nu ţi-am spus eu - c,iise I \ }- \ "'­ � �--iiiiiiiiiii--. [33] r I I '- 33 - iapa - se nu iai potcova că te vei căi? Dar nu face nimic sciu eu unde se află arrnăsariul, o se me lupt eu cu el, pentrucă mână de om nu sufere pre el, - şi de-l voiu birui bine, de nu apoi eşti perdut! Incălecă el pre iapă şi plecă cu ca din sbor, şi cât ai bate în palme se aflară la fântâna babei. Aci odihniră niţel, mâncară, heură apoi plecară mai departe ajungend la apa c1ocotit6re. Trecură cu ajutoriul vergelei şi apa acesta şi intrară În grădina babei. Baba nu dur­ mea încă pentrucă se vedea lumină în chilia ei. Uitasem însă se ve spun că la poveţele iepei Ciprian luase cu sine de acasă şi 99 pei de bi­ bol, 99 măjî de pec, şi 99 lanţă de fer. Acuma îl dise iapa: Cipriane! Fă tu o gr6pă mare la rădă­ �ina pomului acestuia şi aruncărne pre mine în ea; deasupra gropir întinde peile de bibol, preste ele tornă pecul şi le lega cu lanţurile cele adusă cu noi, apoi tu te sue în vârful pomului şi fi cu băgare de sernă ; dacă vedî că din gura mea ese pară de foc roşie şe sci că esei mântuit, - iar de ese pară galbină apoi te aruncă din pom ca se te prăpădeşci şi tu, căcî e semn reu! Ciprian aşa şi făcu; se sui în pom, şi aşteptă se vadă ce va urma. Iapa începu apoi a râncheza, din gr6pă, de sub peile de bibol, şi în clipita acea se repedi un arrnăsariă Înfocat spre locul unde era iapa, şi începu a rumpe peile cu dinţiî, şi a călca pecul cu piciorele, şi de la o vreme îr şi succese, dar acuma era armăsariul ostenit de tot. Când vedu iapa acesta sări afară din gr6pă şi începu lupta cu armăsariul biruindul! In mo- 3 [34] LI' l - 34 - I ' "', }' �b' '):' � mentul acesta începu a slobozi ea pară roşie de foc prin nări, şi Ciprian vădind semnul, se cobori din pom, legă armăsariul învins de c6da iepei, şi plecă catră casă, Blăstărnatul de armăsar în­ cepu însă a sbiera ca: »sărî stăpână că me fură Ciprian,« - dar precând eşi stapâna afară, Ciprian a fost trecut apa c1ocotit6re cu el, şi baba nu­ mai avea nici o putere, Mânedi dirnineta Ciprian predete împăratului potc6va şi armăsariul, iar îrnperatul îl făcu general, şi îl mai dete câteva medaile. Slugile împăratului vedend cele intern­ plate cu Ciprian, se cam sfiiră - şi deşi erau se pocnescă de necaz, înaintea imperatului totuşi nu mai cutezau se păşescă acuma cu pâră nouă asupra generalului. Unul dintre ei în se nu se putea împăca nici decum cu cugetul ca se rernână Ciprian în pace; se duse dară în o seră la fe­ resta acestuia ca se-l spioneze, şi cât de mare ÎI fu mirarea, când vedu pre Ciprian dormind în pat, iar chilia lui era luminată ca cum ar fi fost aprinse mili6ne de lumini în ea. Ciprian adecă pusese inelul seu pre masă, şi acesta resfira lumi­ nă ! Sluga alergă tot din fuga la ceialalţî ortaci, şi la olaltă se inteleseră ei ca se pârască încă oda­ tă pre Ciprian la îrnperatul. Uitasem se ve spun că împeratul era om june, adecă neinsurat, şi chiar sosise acasă dintrun loc unde fusese în peţite, dar fără a fi avut noroc, -' când slugile îl es în cale, şi îl spun că Ciprian, marele gene­ ral de curte, are un inel care lurnineză ca dece sorî ; inelul acesta Ciprian a dis că-I va da im­ peratului, ba îl aduce de nevastă şi fata care l'a 'i , "\ \. , .1" � \ , l , '\ . , , I ; I [35] - 35 purtat, decă îl va face. imperatul - ministru! lmperatul nu mai chemă acuma pre Ciprian la sine, ci merse el la densul şi îl rugă se plece numai decât la drum ca se-i aducă de nevastă fata care a purtat inelul ce'l are, - şi apoi grija lui, î'l va face ministru; iar de nu se tremure de spada lui - cea îrnper ătescă. Ciprian trist precum nu fusese el nici odată până aci, începu a se plânge împăratului că aces­ tea-'s numai scorniturt : el nu Sa lăudat cu ni­ mica. Şi apoi de unde se scie el aduce fata acea? Cum se o răpescă el dela părinţi că doră va avea şi ea părinţî, şi apoi ce sci, va fi d6ră chiar dina munţilor, care cu farmecul cel are cum puni mâna pre ea, se preface în nălucă şi piere. Iarnî - q.ise Ciprian supărat, - t6te rangurile înălţate Imperate şi lasăme în pace, se-mi trăesc traiul de mai nainte, şi nu pofti dela mine lu­ cruri ce nu se pot împlini! - Inzedar căci vorba îrnperatului era scosă din gură, şi dorinţa lui trebuia împlinită, chiar de sar cutropi lumea. Vedînd Ciprian că nu e modru de scăpare, se duse în grajd la iapă, şi se sfătuira la olaltă. » Veq.i - dise iapa -- ţi-am dis se nu iai afuri­ situl de inel că o se-ţi pară reu dar tu nu m'ai ascultat! No dar' nu te supera ; unde am aflat răţoiul şi arrnăsariul, vom afla şi fata! Nu-ţi aducî aminte că numai la II fete a tăiat baba capul iar a douespre decea a rernas în vieţă P! Şi asta e cea mai frumosă ! Acum sui iute pre mine şi aid' la drurn l e In câteva minute se aflară ei la apa cea clocotitore, pentrucă acum iapa se 3* .- . [36] - 36 - prefăcuse în bălaur şi. sbura ca gânduL Pre drum spusese er lui Ciprian că ce are el se facă. Ajunşi dară la apă, Ciprian o despică în două, cu ajutoriul vergelei şi trecură în grădină. A ci se prefăcură în paserî frumose cu pene de aur şi începură a cânta la feresta babei. Fata babei au­ dind cântarea lor, eşi afară în grădină şi ved in d că paserile sunt f6rte frumose şi blânde, se încercă se le prindă. Il şi succese a prinde una, pre cea prefăcută din iapă, şi cu acesta în mâ­ nă se repedi se prindă ea şi pre cealaltă! Dar paserea acesta începu a juca cu fata. Acuşî sbura pre lângă faţa ei, acuşf apoi iar sbura mai de­ parte, făcend fata se mergă tot după ea. Din paş în paş odată vedu fata că se află la ţer­ murul apei clocotitore, când apoi paserea se pre­ făcu în Ciprian iar ceialaltă în iapă; Ciprian prinse fata în braţă, o aruncă pre iapă, despică apa în d6uă, şi - drumul cu fata! Fata incepu a sbiera şi baba alergă din casă în ajutoriul ei, dar' când ajunse la apă Ciprian o împreunase iară, Ş i-şt căută de drum. Baba mâniosă şi nă­ căjită preste mesură că iau furat scumpetatea cea mai mare din casă, începu a sufla în apă cu gura ei cea mare, şi apa se desbină în două, iar baba începu se o trecă ca se aj ungă pre Ciprian. Când era înse baba pre la mijlocul rîu­ lui Ciprian întorce vergeua cu capătul cătră apă, şi apa împreunănduse, baba începu a se frige şi a se ferbe, perind în apă între chinurile cele mai gr6znice. Vedind fata ei acesta ameţi în bratele lui Ciprian, care oprindu-se în loc, o puse jos pre "·r , " I 1 I I 7 [37] 37 - .. erbă verde, ŞI mcepu a o freca pre la frunte, până c�-şi veni în v OI:Lv Ac�ma îngenunchiă Ci­ prian ŞI dete. m�lţa�lt.a lu� Ddeu că la s�ăpa� de babă, apoi se ruta Iapa in frunte de trei Of! pentru povejele ce ia dat tot, deuna, -. şi voi se plece mal departe. - Dar acuma abia vedu el ce frumseţă de fată e acea ce o furase el dela baba şi numai acuma îl pică aminte că şi el e june care încă are lipsă de nevastă. T6te lucru­ rile celelalte le-a dat el bucuros împăratului dar dina acesta de fată îl d6re inima se o dee lui. Fata se îmblândise şi începu a vorbi cu Ciprian, şi din vorbă 'n vorbă o dată se pomeniră ci că se află la porţile curtii imperătescf. v. Când a audit împăratul că Ciprian se apropia cu miresa, i-a eşit inainte cu ministrii, şi cu toţi domnii de curte; şi când la vedut, i-a alergat în cale, la îmbrăţişat şi serutat dicendui : » Se trăesci bunul meu general!« Iar Ciprian predăndui fata îi respunse : Şi DTa înălţate împărate, dimpreună cu îrnperătesa ce ţ'o aduc. Intrată ei apoi toţi în palatul irnperătesc, unde era gătită o masă Încărcată cu mâncărî şi beutu ri de tot feliul. Mâncară ei şi se veseliră, şi toţi erau în voe bu­ nă până şi fata, adecă miresa împăratului. Când şe sculară dela ruasă, impăratul voi se-şi serute miresa, dar acesta îl 4ise isbindu'l înapoi că încă nu e vremea. Numai atunci o va putea seruta, când se va scălda Ciprian în lapte de bibolită fert [38] ;" '1 I I \.'- II I , I , ' I �' I - 38 -- - ferbinte. Atuncf şi d6ră nici atuncl l ... Ciprian audind aceste cuvinte îngălbeni ca ciara. Cum se nu: t6te cele de până acuma au fost numai jucării, pre Iăngă pofta fetei. Nu e modru se scăpf din o scaldă ca acesta cu viaţă. Irnpera­ tul încă se în tristă şi-i părea reu după Ciprian dar n'avea ce face; fata '1 farmecase şi trebuia să-i împlineacă dorinţa. Se mulseră dară t6te bib oliţele, laptele se pusă în un căzan mare şi-i se dete foc. Ciprian plângând merse la iapă şi-i spusă t6tă întemplarea, iar iapa îi dise : » Incre­ de te în Ddeu care te va mântui. Fata nu ta voit , , reu - pentrucă te iubesce, tu încă r6gă pre irnp e ratul se me lase şi pre mine ca martoră lângă căzan! « Impăratul făgădui lui Ciprian că-i va împlini acestă dorinţă. Laptele începuse acuma a ferbe, şi lumea se adunase ca se vadă perde­ rea lui Ciprian. Toţi erau supăraţi numai slugile imperatului erau voiosă. Eată că vine şi Im­ peratul şi miresa lui şi se aşadă pre scaun lângă căzan. Iapa lui Ciprian era legată mai de multi­ şor de un pociumb apr6pe de căzan. De odată se făcu tăcere mare, ca cum sar afla ornenit în biserică. Mulţi mea se desbină în două, şi făcu loc lui Ciprian care venea ca unul ce e osândit la m6rte. Cădu el mai nainte la pici6rele irnpe­ ratului şi îl multămi pentru t6te relele ce ia fă­ cut, apoi se întorse cu faţa cătră mulţime şi-şi luă remas bun dela toţi în o vorbire f6rte gel­ nică l Toţi începură a plânge, până şi Irnperatul, numai fata era cu voe bună ea şi iapa. - De bună sernă sciau ele că pentru ce! Când fu Ci- [39] -- .19 - prian gata cu vorbirea, se repeefi, spre căzan , sări în el şi se perdu prin lapte. Ornenif Înce­ pură a-şi face cruce şi a dice Câte un » Dumne­ efe u se-I erte,« când iată că Ciprian redică c a­ pul din lapte, şi ese afară din căzan întreg şi sâ­ nătos şi pre deasupra prefăcut în un Fet-frurnos cu perul de aur! Ton se bucurară vedindul iar , , îrn peratul şe repedi la miresă ca se o sărute. Acesta în se îf II " • ,1 , ... , - 58 în stânga ca se afle cum stau lucrurile apoi se ascunse în buzunarul unei zrneoice betrâne. In lăcaşul zmeesc erau trei zrneoice betrâne, şi doi zmei ca doi lei. - Venind în lăuntru zmeul care a fost eşit afară, dise celoralalţi : aicf pute a om străin! şi începură a căuta prin tot locul. prin paturî, prin unghiurile păreţilor, prin pă­ merit, dar nime nu scia că unde e acel om străin. Piticul trebuia se-şi ţină chiar şi resuflarea ca se nu-l afle zrneiî, şi nicl că l'or mai aflat, cu t6te că Iau căutat aşa de bine. Venind sara, zrneoicele si zrneiî , se duseră se se culce. ­ Atunci Piticul eşi din buzunariul zme6icei unde se ascunseră, se străformă erăşî în om, şi pre la miezul nopţii când toţf durmiau avea de gând se om6re pre t6te zrneoicele şi pre toţi zmeiL Ei! dar nu-i cum e disa ci cum e scrisa. El luă dară un cuţit ce-l văzuse când intrase în lăntru şi străpunse pre zme6ica cea mai betrâ­ nă, care a muri fără a mai dice ceva; străpunse şi pre zme6ica a doua, carea erăşî muri cu un suspin lung. Merse apoi şi la a treia zrneoică, o stră- punse şi pre acesta, dar acum mâna-i trămură­ t6re nu nimeri bine, căci ea ţepă odată atâta de tare, încât zrneiî săriră din somn drept pre tălpf ; muri înse şi zme6ica acesta. Piticul se străforrnă iute erăşî în tinţariu şi se ascunse tocmai în mânieriul cuţitului cu care omorîse zmeoicele, - zrneiî aprindind lumina şi vădind pre mamele lor morte începură a urla 'tie se clătina muntele şi se spăria lumea. Vădind ei T [59] - 59 - că cuţitul e plin de sânge îl aruncară sub 'Pat şi r\ Mortule! sc6te pre cel viu afară l « iar' mortul se sculă acuma în pici6re şi plecă cătră Saf ta ; 7--însa: 10 -: � �.:.. __ -----L __ • _ [8] 11 - 7 - I I l' \ mijlocul chiliei, cocoşii cântară afară de medul nopţiî, iar' mortul cădu folomoc la păment, In clipita acesta se audi şi afară o pocnitură ca de tun atât de puternică încât se sparseră ferestri­ le! .Omeni) din chilia vecină alergară acuma se vadă ce-T şi încremeniră vădind mortul în mij­ locul chiliei iar' lumina ardind tot la locul de mai nainte, şi pre lâng ă lumină întorcenduse un fiu­ tureI alb. IşI făc ură toţi cruce căci nu era lucru curat acea ce se înternplase, când deodată eşi Safta de după cuptori 11! 6meniI nu încăpeau a­ cuma pre uşă, care se fugă mai tare, dar' Saf ta începu ai ruga se nu fugă de ea că ea e o muere săracă, pre care o vrăjitore afurisită a adus'o ai­ cea: ci se facă ei bine se-'i spună în ce ţară e, şi pre care drum ar' putea ea ajunge mai cu în­ lesnire acasă în Bănat? Omeniî îl spuseră că ea se află în Italia! M uerea nostră se bucură acu­ ma că a ajuns în ţara în care e îngropat bărbatul ei - căci aşa îl spusese vrăjitorea că a murit, - şi voi' se iasă afară se-'i caute morrnentul, când audi cocoşiul cântând de revărsatul zorilor - şi frecânduse la ochî se pomeni tremurând din somn! - visase! * * * Afară la ferestră bătu cineva şi ceru întra- re. Saf ta îl cunoscu pre glas. Sări dară iute din pat, şi-'i deschise uşa. Era bărbatul ei, care chiar' atunci sosise din resbel, dupăce se legase pace în ţară. Saf ta tremura şi acum de cele păţîte în vis, pre care povestindule şi bărbatului, deteră amendoi mulţămită lui Dumnedeu că sa intem- plat numai în - vis! AuQ.it� in Valea Mare . ...... __ .. � __ a===�h====== [9] - 9 - Ddeu scia că omul e cărturariii. »Bine dic - res­ punse omul. - Anul acesta o se fie mă�os preste măsură, timpul va fi frumos săptămâna acesta iar' resbele nu vor fi în ţară l « »Şi credf durnnia­ ta în acea ce stă scris în călin dariu ?« - » Cum se nu cred, căcf chiar' eri am căutat în el, şi mi-a spus că astădî va fi vreme frumosă, şi iată că aşa e. Dar' dece intrebi tu acesta creştine? »Durnnedeu nu respunse nimic, ci se adresă cătră c.elalalt om cu intrebarea că crede şi el în că­ lmdare? Acesta eră aşa-i respunse ca cel din tâi. Atunci Durnnedeu le dise : »Fiind că voi sunteţi astfel de 6menI cariî nu ţineţi legea creştină, nu credeţI în Durnnedeu ci în călindare, sunteţi su­ metr, sunteţi sgârciţi, ve certaţi cu toţi omeniî : ve veţi preface în clipita acesta incă, în boi, şi. boi rernâneţt pănăce ve ve-ţi pocăi! « Cât ai bate 'n palme, ornenif nostrî periră şi în locul lor. se vedură doi boi Irumoşr, graşI, cu cornele întinse. Durnnedeu îi prinse la car cu ceialalţf doi, şi plecară la terg. Ajungend ei în terg. eta că se întâlnesc cu un preot care ajuta unui om un sac pre umere. Dumnedeu opri carul şi 'şi dete 'n vorbă cu preotul. »Părinte! - îi dise - da ce mai qic călindarele?' Cum va fi timpul şi anul acesta? Preotul respunse: »Călin­ darele ar spune bine,' Înse se spună ele de miI de od tot bine; în sterşit acea va fi, ce va vrea bunul Dumneqeu. Dar' nu vin <;lI boii acestia graşI? « întrebă preotul mai departe. »Ba vînd!« Preotul începu acuma a se tocmi cum e datina în terg, dar' Dumne<;leu îl <;lise: »Sci ce părinte! I 1 I I Din ornenî-boi. , ,II , . Aşa povestesc bătrâniî, - că cică era odată doi ornenî întocmai precum sunt mulţî din dilele n6stre, păcătoşî, avarl, lacomi, cariî în duminecî şi sărbători nu mergeau la biserică ca se se r6ge lui Durnnedeu, ci făceau fel de fel de fapte ne­ potrivite şi contrare cu legea Dumnedeescă. Dar' bunul Durnnedeu le vede şi le scie t6te ;şi el resplătesce fiecăruia după faptele sale, celui bun cu bine, celui reu iară cu reu! Astfel nu a lăsat el nepedepsiţi nicî pre acest! doi' orneni, carii altcum erau ornenf cărturarf -şi de frunte în satul lor, - căci iată ce sa întâmplat cu ei! Mergend 6meniI aceştia odată la terg cu carul, s� intel­ nesc pre drum cu doi călători, imbrăcaţf ca şi denşi! în haine ţărănesct. Era· adecă Dum nedeu cu Sfântul Petru, carii chiar' porniseră prin lume ca se vadă cum mai merg trebile- pr'aicî. Călă- toriî aceştia deteră binete 6menilor cu - carul, şi gândiţI că 6menii le-au mulţămit? Ba! Intru a­ tâta erau de sumeţI! Atund Dumne<;leu făcu de ,li se rupsă rata la car. Ve<;linduse 6meniI' acuma in primejdiă, chemară pre cei doi drumarl se le I ',! I dee ajutoriu la tocmirea carului. Ei veniră bucu­ roşI şi după ce tocmiră rata la loc întrebă D<;leu I J pre unul dintre amenI: >că <;e mai <;lîc călinda- \ :!� rele, cum a fi timpul .şi anul acesta?« Ve<;lI bine II : 1. �. ' II ·1 t:��J';;;;;;;;;':���i.iiii.iiiiiiiiiiiiiiliiiiiiiiilliiiiiiiiiiiiii_iillllIÎIII .". __ •••• liiiiiiiiiiiiiiiiiiii;;;;;;j+-�-- [10] I I I J I • - 10 - Iţi dau boif fără nici un ban, lucră cu ei cât vei vrea, dar' Ia anul se fi cu ei iară Ia locul acesta ! e Se înpotrivi Ia început părintele, dar, dela o vreme se induplecă şi primi boit. Preotul începuse a-şi clădi o casă, avea dară trebuinţă mare de boi tari, carf se-i care petră, lemne, năsip, var şi t6te cele trebuinciose Ia zidire. La anul casa preo­ tului stătea gata ca o biserică de frum6să, dar' boit slăbiseră fără modru, că vedi bine avuseră mult lucru, şi luaseră pre cârcă multe boate dela slugi,' ba chiar şi dela preot! Inainte de a se plini anul cu câteva septă­ mânf preotul luă boiî dela lucru şi începu a le da mai cu grosul nutreţ că-i era ruşine se-i ducă slabi la terg. Sosind vremea tergului plecă preo- • tul cu boiî, şi când ajunse în terg la locul a­ numit, iată că orneniî aşteptau sosirea lui. Preotul cum ajunse la ei le mulţămi pentru facerea de bine şi le predete boii. Durnnedeu acuma grăi cătră boi: »Astădî vi sa împlinit canonul l « şi boiî se prefăcură eră în 6menI spre minunea ter­ gului şi spre mirarea preotului care-i cunoscea, fiind că era din un sat cu denşit, ba erau chiar' vecinI! Intr'acesta Durnnedeu şi Sân-Petru se fă­ cură nevădutî iar' preotul cu orneniî cei doi ple­ cară cătră casă povestind la lume şi la ţară că ce sa înternplat cu ei. Astfel pedepseşce Dumne­ deu pre 6meniI cei reutăcioşf şi slabî în credinţa creştinească! AuQ.ită şi scrisă in BrebuI. , II· I 1!1 1. li , ,\_----- [11] • Moşul Adam şi baba Eva. Dupăce Durnnedeu a făcut lumea şi t6te câte sunt în ceriii şi pre pământ în diua a 6-a mai pre urmă a făcut pre om; trupul lui adecă l'au făcut din pământ, iar' sufletul i-l'a dăruit Durnne­ deu cu suflarea sa. Şi au vedut Ddeu drăguţul de el, că nu e bine se fie omul singur şi iau dăruit lui muere - pre Eva. După acea Dvdeu a voit se cerce credinţa lor, iau pus adecă în raiu şi le-au dat poruncă ca din toţi pomii' ra­ iului se mănânce, numai din unul nu, că decă vor mânca din acela cu m6rte vor muri. Strămoşii nostrif inse nu ţin ură porunca acesta ci fiind în­ şelaţi' de diavolul în forma şerpelui mâncară din rodul pomului oprit, şi făcând acesta au călcat porunca lui Dumnedeu, Durnnedeu apoi sa mâniat pre ei şi ia scos din raiu şi iau pedepsit aspru dicendule ca întru sud6rea feţei lor se-'şi agoni­ sescă pânea cea de t6te dilele, Dar' nu mult după acea Ddeu Întru multă bunătatea sa s'a milostivit spre strămoşii' nostrii, vedendui că mult se năcă­ jesc ca se-ŞI căştige hrana trebuinci6să pentru susţinerea vieţei şi le-a dis : » De adt înainte voi se araţf o brazdă de parnent dar' numai o brazdă, se o sămănaţi cu grâu curat şi când se va c6ce grâul, din el faceţi pâne şi ve hrăniţf !« Şi mi se puse moşul Adam şi cu baba Eva, şi arară o [12] 12 brazdă de pămeih cum le-a dis Ddeu şi o sărnă­ nară cu grâu curat şi o grăpară, şi răsări grâul meu frumos frumoşel şi creşcea de era minune vedî bine era cu voia şi cu darul lui Ddeu şi în câteva septămâni fu grâul crescut de ajuns, şi era, me rog Dv6stre, paiul tot spice de jos pănă sus şi erau spicele marf ca tuleif de cucuruz şi încărcate cu grăunţe marf şi frumose. Moşul Adam şi. baba Eva secerară grâul, îl îrnblătiră ; grăunţele le duseră la m6ră şi făcură făină albă ca neua şi mi se puse baba Eva şi făcu o pit6ne mare, mare, t6tă butorî ca spuma şi bună ca pruna şi se puseră la masă şi mân­ cară din darul lui Ddeu pâne de se săturară. Şi avură din grâul acela de ajuns pre doi ani de dile. 'Intr'o di Înse veni diavolul la denşit şi pre­ când erau chiar' la mâncare le dise : Voi 6me- , nilor 1 mai aveţi mult grâu? Mai avem da, mul­ ţămită lui Ddeu mai avem pre câteva septernânt respunse moşul Adam. Atuncî diavolul iar' le qise : O! ce ornenî nesocotit! suntetî vof I Pentruce nu , , aratf voi mai multe bresde şi se sămănaţi mai mult grâu se avetî din destul pre 20--:-30 de ani. Deşchidetive ochiî şi vedeţi că în curund o se aveţi copii şi apoi cu ce se-'i hrănitî ? Baba Eva era chiar' atuncf îngreoiată cu Cain. Băgaţi sernă şi nu fiţ'î nepricepuţI, puneţi-ve la lucru şi câşti­ gaţi copiilor vostrii hrană. 1 ntr'acea diavolul se depărtă, iar' strărnoşit nostriî se puseră pre gân­ durt : »Ian' vedf bărbate, bine că veni omul a­ cela a lui Ddeu de ne desvălui din nepriceperea • [13] - 13 nostră, etă eu în curund voiu naşce fiî şi apOl ce-i vom da de mâncare, căcf grâul acuşî ni se gată!« La lucru dară numai sta nici o clipă prinde boit şi dute la arat. Moşul Adam în se mai sta puţintel se se mai gândescă, tlU era aşa grăbi­ toriu apoi îl dise : Bine m uere! dar' nu-ţi aducf aminte că Ddeu ni-a dis că numai o brazdă de pământ se arăm? Ba-'mI aduc aminte dar' ve <;li omule! căpătăm copii omule, şi apoi cu ce se-i hrănescf ? doră nu se-i lăsăm se m6ră de f6me, alduit se fiă omul acela care ne deşchisă ochiî, alduit în veciî vecilor. MergI omule numai sta un cias, mergI şi ară o mie de brazde ca se avem de mâncare noi şi copii nostriî. Şi vădu moşul Adam că avusese drept baba Eva, înjugă patru boi la plug şi plecă la arat, şi ară dupăcum îl spusese Eva o mie de brazde, le sărnănă, le gră­ pă cum e dată şi plecă mulţămit cătră casă. Cum se nu fiă omul mulţămit când se sciă asigurat cel puţin contra f6mei, şi strămoşii nostrii numai hrană trăbuiau se-şf câştige altă nimic, căcî dare la Impăratul nu plăteau, dare după venit, dare de puşcă, de pers onă etc. nu era pre vremea acea. Bucate şi numai bucate de aveau apoi nu le era frică de nime. Şi strămoşul Adam ş'a fost pus în părnent bucate destule el cu truda lui şi încă multe ca se aibe din destul cu baba lui şi cu copil ce-i va dărui Dumnedeu. De cine dară se l� fiă frică şi cum se nu fiă mulţămiţi. Moşu Strernbu dela noi încă s'ar fi bucurat şi ar' fi fost mulţămit de ar' fi avut atâtea bucate puse în păment . . � - �� - �' [14] I 1. 1 " I " i II I i 11 l i :ii I II 'II ; ,[: • ! ;1 I l' I ' I li •• ,1 -r- '",-- - - 14 - După câteva septernânf re sări grâul şi creş­ cea de vedeai cu ochii şi se uitau strămoşii nos­ tril la holda lor şi li se umplea inima de bucu­ riă, căcî era grâul plin la spic, şi erau spice dela rădăcină până la verful paiului, de cu dragu se cauţt la ele. Şi era holda mare cât vedeai cu ochiî, şi se bucurau strămoşiî nostriî veqend cum­ că li se vor umplea hambarele de bucate. Dar' precând era bucuria lor mai mare a­ decă precând era holda c6ptă se uită Ddeu din ceru jos pre părnent la strămoşit nostriî se ve dă ce mai fac ei şi ce vedu holda lui Adam, vedu necredinţa strămoşilor nostril şi-şi dise : Aşa-e Adame! ântâia oră mi-ai călcat purunca mâncând din pomul oprit, acuma erăşî n'ai ascultat de mine, aşteptă că-ţî voiu da eu ţie pâne de ajuns! Şi mi se cobori drăguţul de Durnnedeu aşa mâ­ nios cum era -. pre pământ, şi ducenduse la holda lui Adam dise : »tu holdă! care ai făcut atâtea sprice se tii aturisită şi spinî şi scăetî se crescă pre tine, er voi pae care purtaţi spice de jos până sus se rămânetî numai cu un spic dea­ supra şi acela se fiă mic şi plin de tăciune.« Şi cât ai bate în palme holda se umplu de spini şi scăeţî, iar' paiele rernaseră numai cu un spic mic în verful lor. Şi se duse Ddeu la Adam şi-i dise : » Omule nesăţios! au nu ţi-'a fost ţie de ajuns o brazdă ca se te hrănesci ? pentruce ai călcat erăşf porunca mea? De aqI înainte poţf ara cât îţI place, şi eu îţI voiu da erăş] cât îmi va plăcea mie şi suntem gata.« Şi se duse erăşî Ddeu în ceriu, iar' Adam se duse se-şi secere r [15] 15 - holda; dar' ce vedu ! t6tă munca şi truda lui fusese zădarnică căci din holda cea frum6să, de mai inainte se făcuse o stirpiciune, şi nu căpă­ tă Adam din ea nicî atâta grâu, cât căpătase mai nainte din o singură brazdă. Şi se întristă Adam căci călcase erăşt porunca lui Ddeu şi-şt da palme preste obraz de mânie, şi ducenduse la baba Eva o luă de moţ o �înverti de trei orf pre după mână şi o bătu de o făcu venătă ca pruna. Şi era supărat moşul Adam, 4eu supărat şi avea cuvânt de a fi supărat, căcf vedeţi bine D­ v6stră se asculte el tot de muere şi se o păţes­ că tot reu, ba-i venisă la grumaz omului şi de nu fugea Eva se se ascundă deu moşul Adam nu sciu ce ar' fi făcut cu ea. Atâta fu norocul ei că nu dete faţă o septămână cu Adam până ce-i trecu acestuia mânia. La câteva dile dupăce se împăcară strămoşii nostrij, iar' veni bunul Ddeu pre pământ, suflă într'o trârnbită şi adună t6te fiinţele şi făpturile sale cele cu viaţă împrejurul seu ca se le hotă­ rescă anif vieţii şi s6rtea lor pre acest pământ. Moşul Adam păşi şi el înaintea ziditoriului şi aştepta cu capul plecat hotărirea Durnnedeescă. Moşul Adam se-l fi vădut cum era acum de ve­ sel, s'a fost împăcat cu baba Eva şi voia se-'] dăruiască Ddeu cu un milion de anî, precând cu câteva dile mai nainte precând era mânios cu ea, voia se-'şI facă lui şi ei topenie. Aşa e omul şi firea lui când dă de reu ar' vrea atuncî se. m6- ră, iar' când îl merge mai binişor ar vrea se mai trăescă puţintel, deu se mai trăescă că nu-i gata [16] • - 18 - de m6rte că una că alta. Şi moşul Adam era acum vesel, adecă trăia bine cu baba lui prin urmare voia se trăescă mult. Ddeu înduratul şi bunul de el pricepu gândul lui Adam şi-şf 4ise în gândul seu: aşteptă om nesăţios se te păcă­ lesc şi eu pre tine cum numai ascultat tu pre mine şi chernândul înaintea sa îl 4ise: » Adame l pre tine te -arn ales dintre t6te făpturile mele te­ am făcut om cu stătură frum6să se umbli pre doue piciore drept în sus şi se priveşcî spre ceriu ca nicI care altă făptură; pre tine te-am dăruit cu minte şi judecată se poţî deosebi Între bine şi reu, şi ţie ţi-am dăruit o omule graiu viu, ca se măresc! pre făcătoriul teu, pre tine te pun Irnperatul părnentului, ţie se-'ţI fiă supuse t6te dobitocele câte sunt pre pământ, în pământ, în mărf şi în aer, tu se le stăpenescî pre ele, şi t6te bunătăţile de pre părnent se fiă ale tale ca se te hrănesc! din trânsele, şi anif tei pre pă­ merit se fiă 3°.« Moşul Adam care pân' aci săl­ tă de bucuriă audind cum Ddeu îl măreşce pre el punendul Imperat preste tot părnentul, când audi înse de numărul cel mic al anilor ce-i dă­ ruise Ddeu se trase la o parte nernulţămit cu s6rtea sa şi dise : »0 h! prea bune ziditoriule! de ce folos îmi va fi mie se fiu I mperatul pă­ mentului şi se gust t6te dulceţile lumei acestia decă am o vieţă aşa scurtă numai de 30 de ani, Eu cugetam ca se trăesc cu mult mai mult de-: cât atâta fiindu-ruj dată mie cor6na de Imperat al părnentului.« Ddeu înse nu-i respunse nimic. �. , . - . [17] - 17 - Atunci veniră pre rend tote animalele de pre lume şi Ddeu le spuse la t6te s6rtea şi numărul anilor lor. Şi t6te animalele fură mulţărnite cu atâta cât le-a dăruit Ddeu, numai Adam crepa de necaz vedind că' Ddeu le dărueşce altor ani­ male ani cu mult mai mulţi decât lui - hei dar n'avea ce face. Dupăce se prerândară t6te animalele veni şi rendul măgari ului; el stătu cu capul şi cu urechile sale cele marf plecat spre părnent şi asculta în linisce s6rtea sa. Ddeu îl dise : »tu în t6tă viaţa ta se suferi chinurile şi batjocurile cele mai mari, se te ostenescî mult, se duci po­ verf marf în spate, mâncarea ta se fiă spinî şi pălămidă, pae şi nutreţ reu şi se trăescî pre pă­ merit 50 de anî.« Bietul măgariu audind acesta cădu în genunchi înaintea lui. Ddeu şi-'i dise : »Fi îndurat mie D6mne! decă sunt renduit ca se duc o vieţă aşa ticălosă pre lumea acesta, atuncî mai scurteză-mî vieţa cu 20 de anl, căci e prea mult 50 de anf se trăesc şi aşa reu se-ruf umble. Milostiveş.tete spre mine D6mne, şi' -rnî scurtă vieţa cu 20 de ani.« Audind acesta mo­ şul Adam făcu faţă veselă păşi înaintea lui Ddeu şi-i dise : s Ddeule ! fiI mie îndurat şi dăruescernî mie cei 20 de anî carii nu-i prirneşce măgariul.« Ddeu se milostivi spre om şi-i dărui cei 20 de anf dela măgariă. După măgariu urmă cânele ca se-'şI prirnescă nurnerul anilor şi s6rtea sa în lume. Ddeu îi dişe : »Tu câne l tu ai se păzescî casa, turma şi t6tă avuţia stâpânului teu. Tu ai sel însoţescl pre densul în t6te regiunile şi orf unde • 2 [18] -1 II: I rJ 1 i I I , I , ' ! '1 1, Iii I 11 ! ,1 ,; I " i : I! :.' j! I li I '1 " I I I " I Il I 1: '1 • - 18 - va merge densul, se latriî şi se-l păzesc! de toţi duşmanii lui, ba încă şi la lună şi la stele se latriî şi se te îndestulesct cu 6se şi cu impuţiciunr, şi se trăescî pre pământ 40 de anî. Atunci cânele ne mulţămit dise : »Oh prea bune Ziditoriule! decă aşa s6rte amară miai croit, fi îndurat mie şi nu 'mî da o vieţă atât de lungă ci mai scurteză­ mi-o cu 20 de ani; că-mi va fi mie de ajuns se trăeşc pre lume 20 de anî în aşa multe neajun­ sur! şi necasurt. Atunci Adam iar' păşi vesel in­ aintea ziditoriului şi dise : Dumnedeule l Domnul meu şi stăpânul meu, dăruescemî mie cei 20 de ani car! nu-i primeşce cânele, căc! mie ca la Impăratul pămentului mi se cuvin.« Durnnedeu întru multă bunătatea sa dărui omului cei 20 de anî, car! nu vru cânele se-i primescă şi moşul Adam era acum vesel şi îndestulit cu s6rtea sa. - In sfârşit veni şi măimuţa înaintea lui Dom­ nedeu ca se-şI primescă şi ea numărul anilor şi s6rtea sa după care adecă avea se trăescă pre lume. - Dumnedeu vedindu-o îl dise : Tu se te numesc! măimuţă I şi se ai chipul omului dar' minte, graiu şi judecată ca el se nu aibî ci se fiî pr6stă, hăbăucă, şi toţi se te batjocurescă şi se­ ŞI rîdă de tine, şi se fi silită se înveţi jocurf şi apucături ca se fi de rîs la lume, şi se trăesci 60 de ani pre pământ. Atuncî măimuţa începu a se rostogoli pre jos, a-şl bate peptul şi a se ruga dicend : »Prea bune, prea bune D6mne! aşa sorte ticălosă la nime nu ai dăruit numai mie; nu me lăsa de joc omului şi de rîs lumei, nu [19] 19 - me lăsa D6mne ci retezămi 30 de anî din vietă că-mî va fi mie destul 30 de ani se trăesc de rîsul lumei. Atunci moşul Adam iar' dise lui Ddeu se-'] dea lui cei 30 de anî dela maimuţă şi Durnnedeu ascultă şi de astădată. Ddeu după acea suflă erăşf cu trâmbita şi t6te animalele se îrnprăşciară ducen­ duse ca se trăescă fiecare după s6rtea ce primise unele mai bine altele mai reu, dupăcum adecă voise Ddeu. Moşul Adam mulţărni lui Ddeu pentru on6- rea ce ia dat şi se duse acas, iară Ddeu se sui erăşf în ceriu. . Când ajunse moşul Adam acas spuse babei sale t6tă înternp larea şi se bucurară amendoi dând laudă lui Durnnedeu. Şi trăiră ei amendoi fericiţf el ca Imperat şi ea ca Irnperătesă a părnentului 30 de anî, cari adecă le-au fost dat lor Făcătorul. Aceştî anî trăiră dupăcum se dice »lumea albă« necontur­ baţi şi neasupriţî de nime. Dupăce trecură a­ ceştî anî veniră aniî dela 30 pănă la 50 carî ia fost primit dela măgariu. Acestia fură mai rei căcî strămoşii nostri lucrau mult şi aveau puţin, erau năcăjiţi, chinuiţi şi nu-'şi puteau aduna pen­ tru ei şi pentrn copil lor mai nimic. Ei începură a cârti nebăgând în se mă că ei sunt de vină pentrucă ei au cerut pentru denşij aniI cari măgariul nu vru se-i prirnescă, - Dupăce trecură aceştî ani urmară alţii şi mai rei, urmară aniî dela 50 până la 70 cari erau ai cânelui şi carf iau cerut Adam pentru el. Acum strămoşii nostrif sau fost în­ greoiat cu totul, nu-i pute-ai urni nici cu parul 2* AL < [20] , , \' li , I " I I , 1 " � '1 ; � 20 din casă caci erau slabl, nepotincioşî, bătrânî, se temeau şi de umbră, şi se nu se fie atins cineva de ei sau de averea lor că nu te lăsa cu una cu doue nebatjocorit şi ocărît de-ţi era mai mare ruşi­ nea. Se nu fiă vedut pre nime în aretul lor că turbau de mânie. De multe-ori cârteau aspru::a­ supra lui Dumnedeu, dar' Dumnedeu drăguţul de el căuta numai pre o ferestră din ceriu la ei si rîdea lăsându-i se facă şi se trăescă cum le place şi cum pot, căcî ei singun purtau vina, că nu sau indestulit cu anii ce le-a fost dat Durnne­ deu ci voiau se trăescă până-i lumea. . Când fură de 70 de ani împliniţf ; trecură în aniî măimuţii, atunci se fi vedut pre strămoşii nos­ tri cum se jucau ca copil cei micî, îşi perduseră mintea şi prostiseră, lăsând t6te grijele şi căşti­ gurile pre umerii feciorilor lor, carii de multe ori se rîdeau de ei vedîndu-i în mintea copilărescă. Ei şedeau numai la sobă caldă mâncau şi beau şi n'aveau nicl o grijă. Dar' de multe orf n'aveau ce mânca căci grâul li se găta şi atu nci trăiau până iar la seceriş cu răbdări prăjite, sciţt colea cum trăesc şi astădr omenii seracî, Aşa o păţiră strămoşii nostri şi aşa o păţim şi noi, toţi cari suntem următorii lor pentrucă Durn­ nedeu a hotărît atunci nunumai s6rtea şi nume­ rul anilor lui Adam ci şi a tuturor următorilor lor, şi noi dor' următorii lor suntem căci dela ei ne tragem; şi de trăim noi ca se ajungem în anil măgariului, în aniî cânelui sau în anii măi­ muţei nu trebue se ne mâniem pre Durnnedeu căc; nu el e de vină ci moşul Adam care a ce­ rut pentru el, prin urmare şi pentru noi urmă- , lIIIIiIIIt? __ l [21] I - 21 toriî lui acei anî de suferinţe şi de necazurî, Şi sciut este că 6meniI la bătrâneţe trăesc mai reu, puţinî forte puţin! sunt de aceia, cart la bătrâneţe se trăescă ca în tinereţe orI mai bine d6ră. Dar' iar vedeţi cum e lumea, sau mai bine dis cum e omul? se trăescă el orî cât de mult şi orî cât de în silă, totuşî cu greu s'ar despărţi de acestă lume păcăt6să. Puţinî sunt de aceia cart :�ic : »Dornne ia-me, orf »m6rte unde esei de nu vinî se-mî scurţi dilele ?« dar' şi aceşti puţin! cari' sar afla se dică aşa, stau bun că o dic numai din gură, că de ar' veni mortea la ei chiar' în momentul când o chiamă, nu sciu deu de n'ar dice : »rnai stăi m6rte, mai stăi puţintel că nu sunt gata. « Aşa deu sunt ornenif j Ddeu bunul înse scie ce face şi cum face şi cine nu se în­ destuleşce cu ce-i dă Ddeu precum a fost moşul Adam, acela nu e vrednic de ce-i dă Ddeu şi a­ tunel a rămas dicala : »Cine nu se îndestulesce cu un ou nu-i vrednic de-un bou, « sau »cine nu se îndestulesce cu puţi n nu-i vrednic de mai mult !.« Auq.iţl1 şi scrlsă în Caransebes. , -- .-..---- Si [22] i' 1 I,I . III II II: ! ,._ II " I I I II I � i : I III " I I " II I I i I \ \ 1: !. ,'II �-<; \ Cetatea vrăţită. A fost odată un împărat, dar cum îl chema nu sciu nicî eu, căct am uitat de atunci. Acel împărat avea trei fete. Pre t6te fetele le iubia el deoprotivă, cu iubire adeverată cum iubesce un părinte pre fiî sei, Odată îl veni îrn­ păratului un gând, el voi se sciă că 6re iubes­ cuI fetele pre el aşa cum le iubesce el pre ele; drept acea le puse întrebarea: »Cum vi voue iubirea de dulce faţă de mine ?« Atuncf fata cea mai mare începu a înşira t6te dulceturile lumei dicend : că aşa 'i de dulce iubirea ei faţă de el cum e zăharul de dulce, cum e mierea şi mai câte t6te. Fata cea mijlocie dise şi ea ca sora ei mai mare. Dar' fata cea mai mică dise cătră ta­ tăl ei: Tată te iubesc aşa precum iubesc sarea. Audind lrnperatul acesta o desbrăcă de hainele ei cele frumdse, o îmbrăcă în haine pr6ste de servit6re şi îf dede drumul în lume, ca se se ducă unde a vrea şi unde o vor duce cei doi ochi. Fata numai decât plecă Ia drum în �ândurată şi merse şi merse mai multe septămânI şi lunf pă­ nă ajunse Ia marginea împărăţiei. Acolo Ia ho­ tar era o încrucişare de 3 drumurI. Atunci fata nesciind pre ce drum s'apuce, luă cu mâna de jos pulbere o aruncă sus în vent, iar ventul care chiar atunci începuse a abura, duse pulberea de- " [23] I I I - 23 - parte pre unul din cele 3 drumurî. Pre acel drum apucă şi fata n6stră. Am fost uitat a ve spune că fata acesta era mai frum6să dintre fetele îrn­ peratului despre care vorbim. Fata merse cât merse pre drumul apucat şi deodată se vedu înaintea unei pădurî. Ostenită cum era sermana şi flămendă se puse jos Ia um bra unui arbor ca se se odihnescă puţin şi se îmbuce ceva. Dar nicl nu se aşedase bine jos, când etă că aude sbierat de oi, atuncf ea nu se mai gândi Ia ni­ mic, ci apucă prin pădure în partea de unde a audit sbieratul oilor. Ea tot merse, tot merse prin pădure până când ajunse Ia marginea ei; acolo erau o mulţime de cleanţurf frurnose, şi Ia p6lele cleanţurilor era o turmă mare de oi, şi alta şi mai mare de berbeci. Fata tot me rse înainte pă­ nă când ajunse Ia un cleanţ în care era o peş­ teră. Fata cam fric6să cum era, dar tot întră în peşteră se vadă că cine şede în ea. Când colo etă că dă cu ochiI de o babă bătrână. Fata ve­ dindu-o dede bună diua, căcî era chiar' la arnezî, ba­ ba întorcenduse şi vedind că ce odor de fată se aba­ te pre Ia ea, îl mulţărni cu blândeţe şi se arăt ă de tot bună cătră fată, Fata atuncî povesti ba­ bei t6tă întemplarea şi o rugă ca se o primescă ca servitore dicend că nu cere nicî o plată ci numai mâncare şi haine. Baba o primi pre fată ·şi îl făgădui că decă va paşce bine turma, căcî alt lucru nu-'i dă, îl va da şi o simbrie bună. După acea baba dede fe­ tei ceva de mâncare şi o îmbrăcă în haine mai bune, căcf ale ei se rupseseră t6te. Apropiinduse .' .... h_�_ [24] - 24 sara veru ŞI turma de oi: le mânară după strun­ gă, şi fata trebuia se le mâne, iar baba le mul­ gea. Dupăce le gătară pre t6te de muls, se du­ seră în peşteră şi se culcară, Mânedi de dirninetă , baba sculă fata şi o mână cu oile la păşune. Fata se sculă, mâncă ceva, luă turma şi o mână prin pădure până departe de peşteră. Acolo în­ tr'o poiană oile începură a paşce, iar' fata se pu­ se j-os la umbră şi gândia· dusă în lume. Atuncî deodată eşi din turma, berbecilor un berbece fru­ mos şi vine la tată. Fata perdută în gândirI nici nu-'! băgase de sernă. Berbecele îl dise : Dragă so­ rioră ! se bagI bine de sernă ce-'ţI voiu spune şi de vei împlini acea ce-ţi dic eu, bine va fi de tine. Pre la amezî în timp de trei dile va veni baba pre cleanţul acesta, şi va dice se-'i cauţi în cap . In diua ântâiu şi a doua nu-'ţI va face baba ni­ mica, dar în diua a treia ea te V8 arunca de pre cleant jos şi tu ajungend jos te vei face oiă.« Şi într'adevăr gândul acesta îl avea baba. Vădind berbecele că prin acesta şi mai tare a întristat pre biata fata îl dise ele nou: s Nu-te întrista draga mea păstorită, căcl eu îţI voiii spune ce ai se fad ca se scăpî ele babă şi tu şi noi, căcf se sci că noi tott şuntern 6menI, iar' oile aces­ tea t6te sunt muerf frumose ca tine.« Nu fi tris­ tă ci ascultă ce-'ţI _voiu spune: In diua a treia când va veni baba siVi cauţi în cap, tu se ai la "tine un ac, şi când îl vei căuta în cap, se-'i bagI acul în <;reştetul capului, atuncf ea va arneţî, şi tu o vei da pre ea de pre cleanţ la vale, şi se va sfărîma t6tă, eu încă voiu fi pre lângă tine şi-'ţI voiu ajuta cu cornele.« I I i' i I • . , I ! i' r , 1 1.1 � 11 i I • I 1 : .r r: ! ·1 [25] 1. i 25 - Baba într'adevăr veni în diua din tâiu şi a d6ua la cleanţ sus şi chemă pre fată carea îl căută în cap cam cu sfială. In diua a treia pre la amezî vine baba iară sus pre cleanţ şi chemă fata. Ea veni îndată şi după ea veni şi berbecele sbierând. Baba se aşedă ca se-'! caute fata în cap. Fata Îî căută cât îî cău­ tă în C8.p, apoi îI implântă acul în creştet cu a­ tâta putere, Încât baba ameţi. Atuncî o luă fata cu mânile iar' berbecele cu c6rnele şi-a prăvă­ liră până la marginea cleanţului şi de a colo du- • ra! la vale de se făcu baba- când aj unse jos t6tă bucăţele. După acea bucăţelele babei începură a arde cu flacără şi astfel numai rernase nimic din afurisita de babă. Acum dise berbecele fetei , se mâne turma după strungă, şi se le mulgă. Fata ascultă de berbece, mulse oile şi după acea se băgă cu berbecele în peşteră. Aicî aretă ber­ becele fetei un pat plin de muschiu, şi o sabiă într'un cot al peşterei şi îl dise : » Ia sabia aces­ ta şi îmI tae capul, după acea se ferbl laptele muls şi cu el cam călduţ ÎmI vei spăla locurile tăiate până vor albi ca laptele, după acea me vei pune în pat, 'mI vei pune capul la loc, tu te vei culca lângă mine iar' sabia o vei pune Între noi. « Fata la Început nu se cam învoia căci dicea că cum o se remână ea singură prin acea pustie de lume şi ună şi altă; dar' berbecele îl spuse, că numai aşa se vor putea mântui de vrăjile babei. Atunci fata nu se mai îndoi, ci puse căldarea cu laptele la foc, luă săbia şi tăiă ca pur berbecelui: locurile tăiate le spălă bine cu lapte fert călduţ, luă berbecele [26] /'.'1 'l 1· I , I '.1 ',II! : 111 i II 11 II !: , I . I " I ,1 li 1, t· - 26 - îl puse în pat, îi puse capul la loc, puse sabia între ei si se culcă şi ea, de6rece era şi seră. In diua urrnătore când se tredi din somn şi deschise ochiî vedu spre mirarea ei că se află într'un palaţ fă­ cut numai şi numai de aur, ce strălucia şi mai tare decât sorele, era culcată nu într'un pat de muschi ci într'unul făcut numai din aur curat, hainele pre ea erau numai de mătăsurî de cele scumpe; apoi deodată uşile se deschiseră şi o mulţime de servit6re veniră una şe-'i aducă apă de spălat, alta se-'i cureţe hainele, altele erăşî o întrebau: »ce poruncescî stăpână! căcf gata. suntem a-'ţI sluji ţie !« Fata vedend atătea minu­ năţif ş'a fost uitat de berbece, dar' după ce-'şI aduse aminte se uită cătră el, dar' ce vedu : în locul berbecelui era un june frumos, era un făt din poveştl cu cor6nă îrnperătescă pre cap. Ve­ dînd fata că el tot d6rme, nu au voit se-'! srnin­ tescă din somn, ci stătu aşa pre gândurI perdu­ tă în fericirî. Deodată afară audi sunând trâmbiţe şi dobe, audi cătane cum se duceau la eserciţiu, apoi mai audi chiar' sub ferestra lor o bandă de musicanţI ce dicea aşa de frumos, de s'o tot as­ cultf. Fata se minună de cele ce vedu şi audi. Intr'acea se sculă şi Făt frumos, dise o rugăci-u ne cătră Ddeu mulţămindui că la scăpat de vrăjile babei, şi se duse la fată, o luă frumos în braţe şi o sărută spuindui că în curând se vor cununa. Apoi mâncară dejunul bogat ca la curţile Impe­ rătescî şi eşiră la preumblare într'o căruţă făcu­ tă numai de aur trasă de 4 cai ca nesce bălaorî, Fata se minună mult de frumseţa ce era în a- [27] r - 27 - cel oraş, care mai nainte fusese numai cleanţurf de p etră : şi mai mult se minună ea când vedu ele anţul de pre care omorîse pre baba străfor­ mat într'o căsarrnă mare, şi În ea erau o mul­ ţime de cătane. Nu mult după acea se dede de scire în t6tă lumea că cetatea cea n6uă a fost mântuită de vrăjile babei, şi C8_ imperatul ei cel nou va se se cunune în scurtă vreme. In cetate se făcură t6te pregătirile de lipsă pentru o nun­ tă imperătescă. La acea nuntă se înţelege că fură învitaţi toţi irnperaţit şi craiî din lume carî nu­ mai decât la diua hotărîtă şi veniră, nu atât pen­ tru nuntă ci mai mult din curiositate ca se va­ dă cetatea cea nouă. Intre imperaţif veniţi Ia nun­ tă era şi tătăl fetei cu doi gi neri ai lui. Că me rog Dv6stre Impăratul, tatăl fetei, după ce o alun­ gă pre ea dela curţile sale, îşI mărită cele doue fete după doi Imperatt din apropiere, şi acum era şi el cu gineriI sei de faţă la acestă nuntă dimpreună cu muerile lor. La ciasul hotărit ple­ cară mirit la biserică dimpreună cu toţi ceialalţî o speţi, se cununară şi apoi se intorseră la pa­ lat unde aştepta un prânz de cele îrnperătescf. Os­ peţit se aşedară cu toţit la masă şi mai glumind mai făcându-şf voie bună, căci aveau cu ce, înce­ pură cu totil a mânca, numai Impăratul cel cu doi ginerI şi cu muerile lor nu voiră se mânce, căci mâncările ce erau puse dinaintea lor erau »nesărate.« Dupăce gătară toţI de mâncat, un Domn de ai noului Imperat învăţat de Irnperă­ tesa făcu între ospeţt urrnătorea propunere: » Cins­ tiţI Irnperaţt, crai şi ospeţt l acum după ce din '"' [28] 1',:: I 1/ [ II II I n I III' ,I: ' Iii; I : 1111 i I 1, l' ! i i .. '-i......- 28 - darul lui Ddeu ne-am îndestulit cu t6te bunătă­ ţile părnetului, roguve ca fiecare dintre Dvostră se spună câte o poveste, câte o pătănie din vie­ ţa sa !« Propunerea acelui Domn fu bine pri­ mită, şi atunci se fi fost de-o parte ca se audî Ia poveştî, unul povestea una, altul alta şi aşa ajunse rendul şi Ia T mperatul cel cu doi ginerI, el suspinând una din baerile inimei începu a di­ ce: »Povestea mea e tristă Domnilor! eu am avut 3 fete şi voind odată a le cerca că cum de dulce le este iubirea lor cătră mine,' cea mai. mi­ că imi dise : că aşa-i de dulce iubirea ei cătră mine cum e de dulce sarea, şi eu pentru aces­ vorbă am alungat'o dela curţile mele, ba chiar' din intrega mea împărăţie şi astădf am ajuns se ved şi se cunosc că sarea e mai dulce pre lume.« Atuncf Impăratul cel nou dise ; » Ce ai face DTa dacă ţiai vedea fata şi dupăce semne ai putea se-o cunoscî ?« Tata fetei respunsă : Decă aş mai vedea odată pre fica mea iaşî da jumătate din împărăţia mea, er' de cunoscut aş cun6sce-o de pre acea, că încă de mică avea pre pept un semn în forma trandafirului şi după acela aşl cun6sce- o. Audind Impăratul cel nou că ar' cu­ n6sce tata, se dus e la nevasta sa şi o aduse înain­ tea lui dicend : Acesta efata DTate! dar' îrnpe­ ratul nu vru se credă, atunci fata de-odată îşl desvăli peptul şi lăsă se se vadă semnul de pre pept, adecă trandafirul. Cum vedu Impăratul una ca asta se răpedi Ia ea, o luă în braţă, o aco­ peri cu mir de sărutărî şi se rugă de iertare, a,­ semenea făcură şi surorile ei. Acum se fi vedut bucurie şi veselie între 6speţI dar' mai mult se ., [29] - 29 bucură împăratul cel nou şi cu socrul seu care de şi era mai bătrân dar' era cel mai sprinten şi viciu căci îşI aflase fata, odorul cel mai scump pre care nu creduse se-o mai vadă vr'odată. Impe- , , ratul cel nou spuse apoi 6speţilor despre ceta­ tea sa dicând : că ea fusese mai nainte precând era el mic erăşt cetate ca acum dar' prin vrăj ile unei babe afurisite ea se străforrnase în clea nţurf de petră, iar' locuitori! ei în oi şi berbeci. Şi fu­ sese aşa vrăjită cetatea ca se rernână tot clean­ ţurf de petra. până o fată de împărat o va mân­ tui omorînd pre babă. Eu, 4ise Irnperatul mai departe, eram un berbece şi căutam ade se orI la­ nevasta mea, căcî ea era păstoriţa n6stră, cum sta privind la noi, ba odată o audiî chiar' cântând un cântec jalnic, din care înţelesei că ea e fată de îrnperat, deci sciind eu acesta, îi spusei ne­ vestei mele ce are se facă şi apoi mai dândui şi eu ajutoriu omorirăm pre baba, şi apoi mai făcend unele şi altele cleanţurile de petră se fă­ cură erăşî cetate ca mai nainte, şi pentru aces­ ta am se mulţămesc numai nevestei mele, şi rog pre bunul Ddeu ca se ne ţină mulţî anf cu pace şi cu sânătate.« Amin, strigară ospeţiî şi veselia începu de nou, şi ţinu şepte dile încheiate. După acea ospeţit se depărtară, iar' imperatul, tatăl fetei dede nu jumătate ci totă împăraţia sa gi­ nerelui seu cel ui mai mic şi şedu şi el cu fata sa la olaltă. El nu după multă vreme muri căci era bătren, iar' gmerele seu domni preste arnen­ doue împărăţiile făcând numai dreptate şi bine poporului seu. El domnesce şi astădî decă nu va fi murit. Comunicată de Iancu Duda fost înveţătoriii în Brebul, '- . - --- [30] r , I Impăratul cu doi fecior!. A fost odată ca nici odată, că de nar' fi fost nicf nu s'ar povesti. A fost odată un Irnpe­ rat şi el avea doi fir. Pre arnendoi fiî Îl iubea Impăratul de o protivă nefăcend deosebire Între ei, cum fac bună oră acum unif părintf cu fiI lor. Intr'o di plecă Impăratul cu fiI sei la preumblare şi se duseră departe printr'o pădure pre unde copil numai fuseseră. Ajungend într'o poiană frum6să dise feciorul cel mai mare: Tată! sci de ce ar' fi bun locul acesta ?« - » De ce? în­ trebă tatăl cu bucurie. Iar feciorul respunse : Lo­ cul acesta ar' fi bun de un lagăr pentru cătanele nostre.« Bine ai dis respunsă r mperatul, - se dee Ddeu se te fad Irnperat ca se potf împlini cea ce ai cugetat. Impăratul audind pre copil ast­ fel vorbind îi ridea inima de bucurie, şi plecând mai departe ajunseră la alt loc frumos cu copaci groşI inalţî şi puternici şi dise copilul cel mai mic: » Tată ! sci DTa de ce ar' fi bun locul a­ cesta ?« sDe ce ?« întrebă împăratul cu bucuriă nesciind ce va respunde copilul. Acest loc tată ar fi bun pentru - lotrif e - qise copilul. Atuncî Impăratul dise : » Dee Ddeu se te faci dară lotru,« şi se întristă reu Impăratul căcî audise pre co­ pil astfel vorbind şi s � intorse acas tot supărat şi cătrănit. Aşa o duse impăratul multă vreme. I i "-OL_ [31] 31 - Din diua acea în care audise înse împe ratul pre fiul seu astfel vorbind numai avea bucurie, nime nu-'l mai vedea vesel; ba imbătrânea făr' de vreme, aşa încât într'o bună dernineţă sem­ ţind că nu o se mai trăescă mult, chernă pre boeriî cei marf ai ţerei, şi pre tott ceialalţI domni şi le spuse că densul cu voinţa lor predă co­ r6na fiului seu celui mai mare, căcî d ensul fiind acum bătrân numai p6te purta sarcina şi grija cea mare a împărăţiei. Toţi cei de faţă se în­ voiră la acesta şi imperatul de bucurie de de un ospeţ vestit în on6rea fiului seu la care fură în­ vitate t6te căpeteniile ţerit, ba mirate-ai că şi alţî împeraţl străinf cu Irnperătesele lor. ToţI strigau »se trăescă Impăratul nostru cel nou« Intre a­ ceste chiote unul dintre meseni scose o cârpă (măramă) din buzunariii ca se-şi ştergă fruntea asudată. Când vedură ceialalţi ospetf ace stă câr­ pă frumosă toţi cerură se o vadă şi aşa ca să fiă veqută de toţi, cârpa se purta din mână în mâ­ nă. Aşa ajunse cârpa şi în mâna fiului celui mic al Imperatului, Acesta cum o zări, numai decât o băgă în buzunariu şi se perdu din mulţime. Ospe­ ţii erau voioşî, căci vinul le deslega limba, ei îş1 uitară de cârpă, dar Domnul cu cârpa de la o vreme voind erăşî aşî şterge fruntea asudată băgă mâna erăş) în buzunariu ca se o sectă şi negăsindu-o el întrebă pre ospetf de ea. Dar' mare le fu la toţf cei de faţă mirarea când ve­ dură că cârpa nu se află nicăirî. Atuncî Impera­ tul se duse în altă chiliă la fiul seu cel mic şi - 'i dise : »Copil netrebnic! adu cârpa înc6ci nu me [32] li' '( I f II I I rj I II I[ ,:� I I u 1, " II!: - 32 face de ruşine şi de rîs înaintea atâtor Domni! Impăratul luă atunci cârpa şi o dede celui a cui a fost şi ospeţiî se depărtată toţi cu voe bună, numai 1 mperatul re mase întristat. Nu mult după acea sosind diua în care se se încoroneze împăratul cel nou, bătrenul impe­ rat erăşf făcu un prânz mare la care fură che­ maţi toţi mai marii ţeriî, precum şi Imperatiî stre­ inf şi Imperătesele lor. După ce se sfârşi Încoro­ narea cum era obiceiul pre atu ncî se aşezată cu toţii la masă se se ospeteze, Fiul cel mai mic al 1 mperatului înse nu-'şi potu ţinea ghiarele el luă de pre masă o păreche de furcuţe şi le băgă în buzunariul unuia dintre meseni fără ca se-'! vadă cineva. Când era se se apuce de mâncare, toţi aveau cu ce se sc6tă numai unul nu. Impăratul băgă de sernă acesta şi porunci păharnicului ca se-'i aducă îndată! Atunci păharnicul dise, că el a pus pentru toţi cele trebuinciose, deci va fi p6te o lipsă din­ tre me 'enî ! Atunci făceuduse întrebare la toţi, hotăriră că la acela la care se vor afla furcuţele şi nu va spune de voe va fi îndată spenzurat. Se căutară la toţi mesenii şi furcuţele se şi gă­ siră în busunariul unui Domn ce sta chiar' lângă Impăratul. Atunci acel Domn qise galben ca ciară : Graţiă Maiestate! eu nu sunt vinovat! şi nici nu sciu cum au ajuns acestea în buzunarele mele. Atunci Irnperatul cunoscu că era lucrul fiului seu, decî qise că din graţia lui acel Domn nu va fi spânzurat, căci e altă întâmplare, şi nu­ mai decât se duse în chilia fiului seu şi-'i dise: [33] 33 - »Fiară selbatecă I hoţ şi blăstămat ce estî ! perî din faţa mea se nu te mai ved l« Atunci fiul Imperatului numai decât plecă şi luă drumul spre codrul cel frumos. Acolo odihni puţin căcî era ostenit, şi ve<;lu în depărtare licurind o lumină cătră care şi porni îndată! Nu merse el mult şi dede de lumină lângă care a şedea un moş bă­ tren. Dendui bună sera îl dise : » Moşule lasăme şi pre mine la foc cu tine ca se me incăldesc l« »Ba nu, <;lise moşul, nu te las că eu sunt lotru l e Eu asemenea sunt lotru dise ficiorul. Decă e aşa apoi bine, dise moşul, odihnesce cu mine. Şi odihniră ei arnendoi şi moşul îl dede feciorului de mâncat şi de beut. Feciorul îl întrebă dupăce se sătură: »Mo­ şule nu sci pre undeva vr'un terg se mergem se furăm ceva?« s Ba sciu drăguţule numai e cam departe. « Nu face nimic <;lise feciorul, vom merge fie cât de departe.« Când se făcu diuă plecară dar' fiind departe tergul ei ajunseră tocmai când omenif veniau acas dela terg; ei plecără înapoi fără ispravă dar mergând ei aşa pre drum etă ved înaintea lor un om cu un viţel în cârcă: A­ tund dise moşul »fiindcă nu e nime pre aici ca­ re ne-ar' putea vedea hai se omorîm pre omul cu viţelul şi se îl luăm.« »Ba se nu-'l omorim cj1ise feciorul numai se-'i furăm viţelul.« Bine, cj1ise moşul, dar cum se-'! furăm P» Lasă numai pre mine « <;lise feciorul. El avea la sine o tecă, un cuţit şi o furchiţă. Tu se ai grije de inapoi - dise feciorul moşului, căc! eu merg înainte, şi se duse repede înainte şi puse în ca- 3 .. -- --� [34] �I;' fi 1. ,1 il· I l' e I Il I II - 34 - lea omului furchiţa în drum, er' el se trase în pă­ dure şi se puse la pază. Omul cu viţelul trecând pre acolo vede furchiţa în drum şi îşI dise în gândul seu: de bună sernă a perdutu-o cineva; dar cum s'o Iau căci nu me pot apleca cu vi­ ţelul, se las viţelul din cârcă nu mil pot ajuta; mal bine las furchiţa şi aşa şi făcu omul nostru. El plecă mai departe iar' moşul veni dinapoi şi luă furchiţa. Feciorul eră merse înaintea omului cu viţelul şi-'i puse cuţitul în drum, iar' el se as­ cunse în pădure. Venind omul cu viţelul dă pres­ te cuţit şi dice : »Rca se fiu luat furchiţa bine ar' fi fost că aicf e şi cuţitul !« Dar' nu-'l potu lua căcî se temea că decă lasă viţelul jos nu şi-'l mai p6te pune în cârcă. El plecă mai departe. Moşul iar' veni şi luă cuţitul. Feciorul eră mer­ se înainta omului şi-'i pune teca în drum şi se ascunde în pădure. Vedind omul şi teca dise : La dracî l că bine nu potui lua eu furch iţa şi cuţitul căci eca şi te ca, de bună sernă le-a per­ dut cineva. Dar acum o se las viţelul şi se me întorc după celelalte. Dicend acestea legă viţe­ lul de o tufă şi se intorse înapoi după cuţit şi furchiţă pre carf scim că nu au avut de unde le lua, Moşul şi feciorul luară viţelul îl tăi ară capul îl împlântară într'un par iar' parul îl puseră într'· un rît din apropiere, şi se duseră cu viţelul în codru la locul lor. Omul cu viţelul vădind că numai află nimic se întorse înapoi. Când ajunse la loc vedu că viţelul nu e, se miră f6rte, dar' zărindui ce. pul în -rît dise : » Aha l ţie ţi-a fost se­ te !« scoţindu-I vede că e numei capul. Acum [35] - 35 pricepu omul nostru taina şi se întorse acas nă­ căjit. Moşu avea în codru casă şi muere, numai ei şedeau departe de casă ca se nu-'i afle cine­ va. Luând ei viţelul se duseră la locul lor, şi-'l beliră, '1 puseră în cârlige şi- '1 fripseră. După a­ cea când viţelul era rumen şi numai bun de mân­ cat, feciorul de Imperat se glumi cu moşul di­ cend : »Vre-i moşule se ne spăriem unul pre altul, şi care ne-am teme se nu mâncărn din vi­ ţel? Il - »V reu l« qise moşul. Mai ântâiii merse şi făcu câte t6te moşu bazaconiî, dar feciorul nu se spăriă. Atunci merse şi feciorul. El luă pelea viţelului, o urn­ plu cu apă şi plecă pre un ogaş din apropiere sbierând şi dicend : »Vai d6mne!« Apoi luă un lemn şi începu a da în pielea de viţel, carea fiind plină cu apă, pocnia ca doba. Dela vreme începu a striga: »N u me bate Domnule nu, pen­ tru sfântul Ddeu, că nu am furat eu viţelul, ci omul cel bătrân delângă foc l « Moşul audind acestea o luă la sânăt6să prin pădure. Atunci feciorul eşi din ogaş se puse la foc şi qise rî­ dend : » Vină înapoi moşule! Că ţi-oiu da şi DTale, macar că escî aşa fricos !« Atuncf veni moşul şi mâncară amendoi de se săturară bine. După acea hotăriră se mergă erăşî a fura şi de astădată tocmai la împeratul. Feciorul sciind unde 'ŞI ţine tatăl seu banii, conduse şi pre moşul a­ colo, şi arnendoi se re'ntorseră cu pungile pline. Băgând Impăratul într'o di de sernă că în n6p­ tea trecută i s'a furat nesce banî, chemă din temniţă pre lotrul cel mai mare şi-'i dise : _ ---:-- 3* ., -- ----- b [36] - 36 - Astă n6pte mi sau furat nesce banî. Nu scit vre­ un mijloc se, pot prinde pre hoţ? Ba sciu. Pune sub ferestra cu bani o cadă mare cu cleiă, din cadă până la ferestră pune o scară şi cuiul dela mijlocul scării se-'] fad mai slab. Preste trei dile hoţii vor veni erăşt şi când se vor coborî cuiul se va rupe sub ei, şi ei vor cădea în cadă. In noptea a treia hoţii într'adevăr veniră erăşt, Ei se suiră, îşi umplură sacii cu bani şi voiau se se cob6re. Feciorul avu noroc, dar sub bietul moş se rupse cuiul şi el cădu în lada cu cleiu. - .Hei drace! dise feciorul, - ce se fac? Se-'! las viu, el va spune t6te; se-'! scot nu pot. Luă decî cuţitul şi-'i tăiă capul şi-'l duse la baba mosului, spunendui intemplarea. Baba atuncî începu a plânge şî q.ise : » Cum se îngrop eu capul fără trup? « - »IV aduc eu şi trupul,« - q.ise feciorul, numai se fiă într'un cias bun. Când se făcu diuă, mare îl fu mirarea Im­ peratului vedind ce sa internplat. Chernă iar' pre lotrul cel mare, întrebă că cum s'ar putea afla că a cui a fost trupul acela? Atuncî lotrul diee : eu gândesc se puneţi trupul acela în spendură­ torî că de va avea nearnurf, acelea de bună se­ mă vor veni se-'! plângă, şi aşa prindind nea­ murile ve-'ţl afla că cine a fost hoţul acela. Aşa făcu Impăratul, Dar feciorul de Impe­ rat sciind ce se va intempla dise babei: Decă vrei babo se vedf pre moşul atuncî vino cu mi­ ne. Dar' se-'ţi iai cu tine şi o oiagă cu rum. Acolo prin mulţime sparge oiaga şi plânge. De­ că te vor întreba că de ce plângi spune că după I " j' .. [37] - 37 - oiagă. - Tocmai aşa făcu baba. Păzitoriî ve­ dindu-o plângând o prinseră îndată şi o duseră înaintea Imperatului. Acesta numai decât o între­ bă. D6ră ţi-a fost ceva neam moşul! orî de ce plângi babo! l' Ba ." nu m-ia fost nicî un neam blăs­ tămatul acela, dar vedl DTa am avut la mine o oia­ gă cu rum pre care am curnperat'o cu 3 florinf ca se beu dimineta, că-'s muiere bătrână şi slabă şi impingânduse ornenit şi păzitoriî mi-au spart oia­ ga. De unde mai pot eu căpăta alţî banî ca se-'mr iau altă oiagă, săraca de mine, de acea plâng.« Atunci Imperatului făcenduise milă de ea îl dede 3 florinî ca se-şt cumpere altă oiagă cu rum şi o lăsă în pace. Baba se întorse ac as în câtva mai multe­ mită căcf veduse pre moşul. Mulţimea de omeni cart venise se vadă pre acel hoţ se răspândiră şi la spendurătorî numai remaseră decât păzitori). Atunci feciorul de împărat se duse la baba, luă căruţa ei ce era numai cu un cal, puse în ea un vas mare cu răchiă bună de prune şi plecă la drum cătră spen­ durătorî. Ajungend la mort băgă cocia cu de-a-din­ sul într'un rît şi Iăcenduse că nu o p6te sc6te, chiă­ mă pre păzitor! se-'i ajute că le va de răchie se bea. Păzitorii audind de răchie se duseră cu toţii, sc6seră cocia, iar' feciorul le dede răchie cât pu­ teau ei bea. Păzitorii Mură atâta răchiă până se îmbătară şi adurmiră toţt, Atuncî feciorul tăiă streangurile, luă trupul moşului, îl puse în cociă şi îl duse la baba. Acolo puindui capul la trup îl înmorrnentară cu cinste. Irnperatul iar' chemă pre lotrul cel mare şi-'l întrebă cum se prindă pre acel tălhariă mare? Lotrul îl dise. Sapă o gr6pă mare lângă p6rtă imperătescă şi el când [38] I .11 II I ;1 , r I 1,1 , , , i " iilrl /1 , , I ! I ·11 " , , ",1 j" 'III - 38 - va veni se deschidă uşa va cădea în gr6pă. Im­ peratul făcu .întocmai. Feciorul de irnperat după ce îngropă pre moşul îşI .puse în gând a fura ine­ lul împărătesc, căcî atunci va putea face cu el în numele Irnpăratului ce va voi. Deşchidind înse uşa ca se se bage în curtea Imperatului, cădu în gr6pă. Atunci densul începu a face larmă mare. Păzitorif alergară toţI se va­ dă ce e şi cădură şi ei în gr6pă. Atunci feciorul în învălmăşala acea sări pre spatele lor şi eşi din gropă, alergă la îrnpărătesa şi �ise se-'] dea inelul căcî fără de acela nu p6te face nimic. Irnperă­ tesa gândind că e împeratul i la dat. Venind apoi mai târdiu împăratul dise împărătesei. Unde mi inelul ?« Irnperătesa inse îl dise : Pote nu lai luat tu acuma? ce inel mai cert ? »Nu eu nu l'am luat, disă împăratul, dar' de bună nu sernă blăstărna­ tul acela de hot mi la furat.« Vădind îrnperatul , , una ca asta dede poruncă în tota împerătia sa că unde sar afla lotrul acela vestit se vină la el, că-'i va da graţiă. Atunci feciorul de Imperat numai decât se duse la tatăl seu şi -'i spusă că el a fost acel tâlhariu mare; şi se rugă de iertare făgăduind tare că de aci înainte nu va mai fi hoţ. T mpe­ ratul atunci la iertat iar' feciorul îl dise de nou: DTa mai blăstămat se me fac lotru şi ved) că Ddeu a ascultat blăsţărnul DTale. - Nu e bine ca părinţii se-şî blasteme copil şi prin poveţe şi vorbe bune se-'i abată de pre calea rătăcită. Comunicată de Ianu Franţî plugariă în Ţierova. [39] Stan păţitul. A fost ce a fost şi când a fost; căcî de nar' fi fost nu s'ar povesti că a fost! ... A fost odată un om şi o muere şi orneniî acestia aveau un copil cu numele Stan. Când ajunse Stan vârsta de 16 ani muri tată-sa şi Stan re mase numai cu mamă-sa. Când fu Stan de 18 ani îl dise murnă-şa : Stane dragă. Ascul­ tă sfatul maicei tale. Vedî că eu sunt acuma bă­ trenă, şi adî mâne pot muri nu aş voi se te las neaşezat pre lume; ar' fi bine se te Însori dragă, ca se-'mI ved şi eu nora cu ochii şi se te ved pre tine fericit! Atuncî Stan îi respunsă : eu m'am socotit mamă se nu me însor până ce nu me voiu spăria de ceva; asta e gândul meu şi altcum nu fac. Inzeder se incercă mumă-sa a-l sfatui şi al ruga cu lacrămi în ochf ca se se lase de gândul acela. Stan înse era omul pre care nu-'l puteai îndoi cum vrei. Mama lui Stan avea şi un fra­ te care era crâsnic la biserică şi care ca frate o cerceta adese-orI. Caută că sora nu va povesti fratelui ei ce se înternplă la casa lor; şi astfel stând lucrul biata muere împărtăşi crâsnicului planul cel reu alui Stan, rogândul tot odată ca se facă cumva se se sparie Stan al ei că tare ar' dori se-'] vadă odată aşedat l s Decă numai asta 'ţi-e necasul, apoi nu-'ţI dee Dumnedeu nicf odată al- [40] - 40 - tul mai mare! 4ise frate-se. mângăindu-o. Lasă pre Stan numai pre mâna mea că ţi-'l vindec eu l « Era în apropierea satului în care s'a petre­ cut povestea o biserică părăsită, în care umblau tot felul de duhurî necurate, şi în care slujbă Dumnedeiască numai Ia şepte anî odată se făcea, er clopotul odată în an se trăgea, - Ia o 4i anu­ mită sera la Ia ciasurf. Diua acea era chiar diua în care vorbise crâsnicul cu mama lui Stan. Crâs­ nicul după o gândire lungă se duse Ia biserica pă­ răsită, scose pre ascuns trei morţi din morrnenturî şi-'i băgă în 'biserică, aşedind pre unul în locul muerilor şi punendui funia clopotului în mână, C8 cum ar' trage mortul acesta clopotul, pre al doi­ lea mort îl puse crâsnicul tot în acea posiţiă sus în pod iar' pre treilea tocmai la clopote. Apoi se duse crâsnicul la Stan şi îi dise astfel: » Nepote l Pre seră am se trag clopotul în biserica părăsită. Tu seif că-'s f6rte fricos şi astfel nicî nu indrăsnesc se întru în biserică! Tu esei mai nefricos decât mi­ ne, fi bun dute tu şi trage clopotul şi dupăce ai gătat lucrul, închue uşa bisericei şi vino acasă. Etă cheile !« Stan nu se irnbiă de loc, ci luă cheile şi plecă. - Ajungând în biserică aprinse lumina, şi întră în strană, unde începu se cânte »fericirile « pre glas 7, căci uitasem se ve spun că Stan era cântăreţ vestit. Pre la 10 ciasurî apoi se duse el se tragă clopotul după cum îi spu­ sese unchiul; seu - crâsnicul l Când era inse se pună mâna pre funie, vedu că cine- va este cu mâ­ na acătată de ştreang. Stan îl atinse cu .. mâna pre umere şi-'i dise : »Bună sera pretene! D'apoi şi pre tine te-a trimis crâsnicul se tragi clopotul? Bi- [41] - 41- ne trage-'l, dar când vei fi gata se-'mi povestescf cum ai întrat tu în biserică, când cheile au fost la mine ?« N'ai grijă că ţi-or răspunde morţif. Stan îl mai întrebă odată de voesce se tragă clopotul ori ba, şi fiind că omul mort nicf acuma nu-'i dede respuns, Stan îl împinse de bietul om ajunse cât colo. Se puse acuma Stan se tragă clopotul, dar nu-'i plăcea cum suna, » me voiu sui în pod ­ gândi el Întru sine, - pentrucă de acolo se tra­ ge clopotul mai uşor, « şi o luă în sus pre scară. Când fu în pod vedu erăşî un om că ţine funea clopotului în mână. Stan începu a zîmbi şi-'i dise : » Măi, dar tu pre unde te suisî aşa iute în pod? N 6 trage decă aşa ţi de drag a trage clopo­ tul, dar trage nu sta ca stelpul, OrI apoi la­ sărnă pre mine se trag! « Mortul înse nu- 'i res­ punse nimic. Atunci Stan îl dădu şi acestuia o impinsetură şi se puse el se tragă clopotul. Abia începu inse se tragă când îl pică în gând că mai bine se p6te trage clopotul de sus din turn pen­ trucă sună mai tare şi plecă pre scară în sus. Inse ajungend în turn ce vedu ? erăşî un om cu mână pre ştreang. Stan cugetă că e tot omul de jos, se mâniă, deschise ferestra din turn, prinse pre cel mort de grumaz, şi -dup cu el pre fe­ restră în drum. Mortul se opri tocmai într'un şanţ! Stan începu acuma a trage clopotul de gân­ deai că e răsmeriţă în sat. După ce trase el aşa clopotul cam un sfert de cias se c obori jos, stin­ se t6te luminile, încue uşa bisericei şi se duse tot cântând acasă. Acolo îl aştepta crâsnicul. A­ cesta Îl dise : - N6! cum e Stane, cum ai tras ----- [42] - 42 - clopotull nu cumva ai vedut vr'un duh necurat prin biserică? - »Clopotul l'am tras dar' de vedut n'am vedut nimica l« răspunse Stan; una însă nu-'ml place de DTa unchiule 1 »De ce ai trimis încă un om ca se tragă clopotul? Şi apoi nu sciu cum era omul acela. Surd, orb, seu cum. Dar' iam dat eu ce a fost a lui. De două ori iam dat câte o palmă bună, a treia oră iam dat drumul pre ferestră tocmai din turn !« Crâsnicul care aştepta se audă cum s'a spăriat Stan de cei trei 6meni morţf, - se miră forte audind aces­ tea, şi lr ânduşî sănătate bună dela soră-sa după­ ce îl mai şopti la ureche că: dacă nu s'a spă­ riat Stan acuma apoi nicf că se va spăria în veci vecilor - plecă ca se-ş'î îngr6pe mortif : Ne­ avend Stan nicf d-'aci încolo pace de murnă-sa care una într'una îl năcăjia cu însuratul, într'o diminetă îi dise astfel: mamă! eu plec astădi în lume, d6ră m'oi spăria de ceva, ca se me 'nsor l« apoi încălecă pre calul seu cel murg, şi plecă prin cea pustie Durnnedeu mai ştie că aşa-i cu­ ventul din poveste, înainte mult mai este! După cale de trei dile şi trei nopţi ajunse Stan intr'­ un oraş din altă ţară, unde descălecă la un birt de rând şi aşedindu-tşî murgul în grajd se duse în birt se-ş'î stimpere setea cu un ciocan de ră­ chie. In birt erau mulţime de omenî car! vor­ beau de lucrurI ciudate. Se vorbea că adecă în apropierea acelui oraş ar' fi un munte, în mijlo­ cul muntelui o cetate veche cu multe căsarrne, dar nime nu o locueşce afară de cel necurat, ca­ re apoi pre cine prinde prin cetate - îl om6ră ! [43] - 43 - N ecuratul în se nu era nime altul decât r mpera­ tul cel bătrân al cetăţii, adecă moşul împărătesei celei vie de pre vremea povestei acesteia. Cerca­ tau mulţi voinicf se între în cetate ca se vadă pre necuratul, dar' care cum a intrat nu a mai intrat afară se spună ce a vedut. Stan le audi t6te acestea cam cu jumătate de ureche. Dupăce 'şf goli uieguţa se sculă în pici6re şi dise 6me­ nilor: »sciţr ce măi 6meni bunî l e eu me voiu duce pre seră în cetate şi mâne voi 11 veni napoi ! « - »Ba tu nu vei veni! - »B3. oi veni! nu­ mai se vedetî ;« apoi încălecă pre m urgul seu şi drumu cătră cetate. Im perătesa avea datină de venia în t6tă dirnineţa cu 12 lucrătort, în cetate ca se ude florile. După arnedt apoi Ia 5 ciasurî eşia eră din cetate, cu lucrător! cu tot pentrucă atunci era timpul în care necuratul umbla prin cetate. Stan ajung end în cetatea pomenită, îş'i le­ gă calul de un frăgariu şi începu a da mână de ajutoriu lucrătorilor; er' când fu vremea de plecare, îrnper ă tesa îl rugă se iasă afară din cetate că-'i păcat se-'ş'i lase 6sele prin pustietatea acea. Stan în se nu voi! Atunci 1 mpetătesa eşi cu lucrătoriî sei, şi încuie uşa cetătif ; lăsând în lăuntru pre Stan. Stan îşI aşedă calul într'un grajd, şi dede şi el în urma culcuşului, Aruncânduşi privirea în drepta, vădu el o casă mare, mare, şi se socoti că aci va fi aflând un pat bun şi m6le; plecă dară pre trepte în sus. In chilia din tâi nu vedu altă decât un scaun, în a d6ua eră aşa, în a treia, a patra, a cincia şi şasa tot aşa, abia în chilia a şeptea află el un pat, apoi o masă pre care era o lu- [44] (J " - I , Iii t' II 'ii I \j ;' 1', I 'i i' �II - 44 - mină ŞI O carte. Lângă masă era ŞI un scaun. Stan se desbrăcă, se aruncă în pat, şi începu a frunzări prin carte ca se-'! vină somnul. Pre la 12 6re aude apoi Stan ceva sgomot prin curte ca cum ar' fi o căruţă. Stan tace şi cetesce. De­ odată se aude »zdup « uşa de la chilia din tâi, »zdup e dela a doua, dela treia, dela a patra, a cin­ eia şi a şasa. La a şeptea uşă începu acum a bate cineva. Stan nu se mişcă din pat, ci dice : »poftim şi întră dar' deşchidetî singur uşa, că nicî mie nu mi-au deshis'o altif l « In chiliă intră o fiinţă ornenescă îmbrăcată în negru de sus pâ­ nă jos. Stan puse cartea la o parte' începu a cău­ ta la ospele seu. Deodată Stan sare din pat şi voes­ ce se iasă afară se-'şI vadă de cal, dar necura­ tul - căcî el era, îl opri drumul şi prindin­ dul de mână îl trase Înapoi cătră masă făcendu-i semn se ia lumina în mână şi se vină după el. Stan îl pricepu şi-'i urmă. Plecară cătră o peş­ teră. Ajunsi la locul acela necuratul deschise uşa şi întră în lăuntru, iar' Stan după el. Merseră ei cam o postă prin părnent când ajunseră la o altă uşa lângă care era o sapă. N ecuratul qise acu ma lui Stan se ia sapa în spate, iar' cu cheia ce se afla pre părete se des­ chidă uşa cea încuiată. N'ai grijă că 1'0 asculta Stan! Cine-a închis uşa acea o şi deschidă qi­ se el, iar' sapa nu-'i a mea, nu am dară nicî un drept a pune mâna pre ea l« Necuratul tremură odată de mânie, luă sapa pre umere, deschise uşa şi arnendoi intrară în o crip tă (un loc zidit în părnent unde se pun morţi [45] - 45 - cu sicriurile lor.) Necuratul puse apoi sapa jos, şi dise lui Stan se sape acolo, unde stă densul cu pici6rele! - »Ba eu deu nu voiu săpa, ân­ tâiu pentrucă nu vreau, a d6ua pentrucă pre lo­ cul acesta eu nu am pus nicf o mână de pă­ ment l Sapă tu !« N ecuratul se puse şi săpă o gr6pă de doi paşi dar' cam afundă. De odată de­ de cu sapa de un sicriu, şi făcend se mn lui Stan il arătă; - »Ved - îl dise Stan. Şi ce a fi?c Când rosti Stan cuvintele acestea sună. o pocni­ tură gr6znică, necuratul peri, sicriul se des­ chise, iar' în sicriu zăcea Întins pre spate fiinţa cea negră, Incet se sculă ea din sicriu şi prin­ dind pre Stan de mână îi dise : - »Stane, Stane! prin tine m'am curăţit eu astădî de păcate !« - »Eu sunt împăratul Nero, - continuă figura cea negră - moşul împărătesei celei de acuma, carele am făcut multe şi mari fărădelegI. Am condus popo­ rul seu, am pedepsit poporul meu pre nedreptate, - şi am făcut şi alte multe păcate. Sunt acu­ ma 50 ani de când am murit pedepsit de Ddeu ca se me fac strîgoiu şi se umblu n6ptea prin acestă pustietate. Câţt ornenl au venit aier se dermă, toţf au murit de frică vedindume - nu­ mai tu Stane escî unicul care nu te-ai înfricat. Patru norocurî ai avut că eseI încă în vieţă, şi nu est! şi tu acolo unde sunt .ceialalţî mulţi, adecă: 1 Că nu nu-ai deshis uşa când cete ai în pat. 2. Că nu ai luat sapa în spate când ţi-am poruncit. 3. Că n'ai descuiat uşa criptei când am ajuns aier, şi 4. că n'ai săpat în locul acesta! Curăţit fiind eu acuma de păcate prin tine, - voiu se mor [46] - 46 cu adevărat şi în linişte. Tu înse te du Ia im­ perătesa nepoata - mea - şi-'i spune că mâne diminetă se me sc6tă de aier, mutându­ 'mi corpul în oraş, şi se facă slujbă preste mi­ ne cu şapte preoţî l « Dicend aceste figura se cul­ că eră în sicriu, şi sic riul se facu nevedut, îrn­ preunânduse părnentul de asupra lui. Stan plecă acuma cătră faţa părnentului. Când ajunse aci era apr6pe de revărsatul zorilor. Stan ostenit fiind grabi cătră casa în care s'a fost adăpostit, întră în chilia sa şi se culcă, După ce durmi aşa cât­ va timp, se sulă şi eşi prin cetate la preumbla­ re. Abia eşi din casă când se intâlnesce cu Im­ per ătesa care cu ai sei 12 lucrători vini se se ude florile. Imperăt esa vedendu-I pre Stan viu şi sâ­ n ătos începu aşl face cruce cu amând6uă mânile. Stan pricepu causa mirărei Imperătesei, o prin­ se dară de mână, şi o condusă la uşa podrumu­ lui. - Lucrătorii după ei. Ajunşi acf Stan le dise se-'i urmeze toţî, întocmai cum a urmat densul figurei celei negre. - Irnperătesa îşi luă inima în dinţi, şi păşi in urma lui Stan. Când ajunseră la locul de unde a eşit şi a perit iară sicriul cu îrnperatul, Stan le povesti t6te cum sau intern­ plat, în n6ptea trecută cu el, şi care e dorinţa mortului! I mperătesa audind acestea porunci lu­ crătorilor se sc6tă sicriul şi se-'! ducă în oraş; aci apoi îl îngropară cu paradă mare şi cu şapte preoţi iar' după îngropare îi puseră mortului o pomană boerescă, In semn de mulţămire impe­ rătesa chemă apoi pre Stan Ia sine şi ÎI spuse că ar' dori se-'i dee fata de nevastă. Stan suci T [47] "1 J I - 47 _ puţin din buze şi ruşinos cum era ÎI q.ise: că nu se Îns6ră până ce nu se va spăria de ceva! _ »Bine - dise Împerătesa - decă acesta dorintă ' , nu mi-o implinesCI, împlinesce-mI a d6ua, primes- ce dela mine În semn de :aducere aminte, şatula acesta!« şi împerătesa ÎI dede o şcătulă de argint, f6rte frumos lucrată, În care Înse se aBa un şer­ pe de aur; făcut pre măşinăriă ca Cum ar' fi viii. Stan puse şcătula in buzunar, sărută mâna imperătesei, şi se duse de Încălecă pre murgul seu şi apoi plecă cătră casă, Imperătesa a fost dat Înse poruncă ca un ostaş se urmărescă cu băgare de sernă pre Stan. Stan mergend ajunse se trecă printr' o pădure când ÎI pică În min te şcătuJa imperătesei. O sc6se din buzunar şi În­ cepu a o suci în t6te părţile ca se o vază cum-e. Deodată Înse ajunse cu degetul de un burnb 'de aur, acoperişul şcatulei sări in sus, şi din şcă­ tula eşi un şerpe frum os de aur şi Înc{;pU a mişca din cap cătră Stan. De acest şerpe aşa se Spăria Stan încât cadu de pre cal jos. Chiar a­ tunet şi fu lângă el ostaşul Împerătesei care Îl Întrebă că ce- e? Stan ÎI spuse că s'a spăriat de şerpele Împerătesei. Ostaşul începu acuma a rîde şi- 'i dise : că Împerătesa din adi ns a lăsat se se facă şerpele acela, ca se se spărie Stan şi se-i iee fata de soţie! Stan plecă apoi cu ostaşu 1 îndărăt la îrn, perătesa, şi-'i spuse că se Învoesce se, 'i fie gi­ nere, - apoi trimise după mamă-sa se vină la nuntă, şi se cunună cu fata Împerătesei. __ Şi s'a făcut o nuntă mare la curtea împerătes_ • [48] '1 il r r; , 1 ![l " il " , I il: 'J if i I l' II 1. �� . '1 - 48 - că şi Stan ajunse cu vremea şi Irnperat şi trăesce cu Imperătesa sa şi astădî decă nu vor fi murit cumva. Eu înse nu am şedut acolo până la sferşitul ospetului, ci am venit acasă se povestesc 6me­ nilor cum Ba întâmplat şi ce sa întâmplat ! Ş'am încălecat pr'un cocoş, ca se nu vin pre jos, ba şi pr'un arid ş'arn ajuns aicî, !II' Comunicată de MilellcovicI învetătoriii în FuenI în anul 1885. II' II , 1'11 ,II' , I l' " I [49] Tata şi fiul. A fost odată un om avut, tare avut de ÎI mersese ,\estea în şapte sate, şi omul acela era român. Precât era densul de avut pre atâta era şi de păţit, căci umblase multă lume, şi trecuse prin multe bune şi rele, pănă ce îşI stăcise averea, dela părinţiî lui nu mostenise nimic fiind f6rte seracî ; şi omul nostru avea un fecior care era tatăs'o în tălpi. Imbetrenise acum bietul om că aşa e făcut omul se trecă în cealată lume când îl vine ciasul - şi sernţind el că i-o ajuns vremea se m6ră, chernă pre fiul seu la sine, şi-'i dise : »fiule! despre traiul vieţii tale nu mă indoesc că nu va fi cuvinciios, pentrucă cunoscendu-Ţî purtarea de până acuma cred că acea şi deaicf înainte va fi tot aşa, dar la trei lucruri am se te fac băgător de sernă înainte de a reposa, şi îţI dic, ba îţI po­ runcesc ca se le ţenI cât vei trăi. Acestea sunt: 1) în muere se nu te incredt, 2) cu domnif se nu te tragI la judecată, 3) se nu-ţi căştigt fraţi de cruce. Abia grăi aceste cuvinte bătrenul tată, apoi închise ochiî şi muri. Se puse acuma fiul şi-'! îngropă cu t6tă cinstea ce i-se cuvine unui creştin şi după ce se vedu singur se puse la plâns, şi plânse f6rte mult, căci vedt bine gândia bietul om că cum o se p6- tă isprăvi el acum t6te lucrurile singur, precând 4 [50] ! - 50 - 1" - mai nainte cu tatăl seu la olaltă abia le putea împlini. Dar' dela o vreme Încetă de plâns căcI îşI aduse aminte că lacrimile nu o se-'! ducă de­ parte ci mai bine o fi se-'şI caute el o nevastă, cu care se împartă grijele şi lucrul. Abia i-se născu cugetul acesta, şi el de loc îl şi puse la capăt bun, însurânduse cu o fată din sat asemenea de ornenî bunî şi avuţl. Trăi­ ră ei cât trăiră în ticnă şi fără a dice unul al­ tuia nicî o vorbă pre dos, când odată îl pică în minte bărbatului vorba tatălui s eu de pre patul mortiî : în muere se nu te încredî l 6re se pună el la probă pre muerea sa? Şi cum, pre ce cale? Il pică în minte că un Domn din oraşul vecin remase detor tatălui seu o sumă sumă de 200 fi. Se duse la el se ciară baniî, Domnul înse a fost aşa de cu orneniă de nu recunoscea acea dato­ riă, dicend că s'a împăcat cu bătrenul înainte de a muri. De şi feciorul bătrenului scia bine că baniî nu sunt plătiţi, în lipsa de obligaţiune şi de marturî nu a avut ce se-'i facă ci a trebut se fiă mulţămit cu acea că baniî sunt platiţî. Dar' în inima şi în capul lui alte planuri erau croite. Domnul acela avea un fecioraş care âmbla la scolî în alt oraş. Omul nostru se luă pre drum până la oraşul acela, acolo se duse aţă la feciorul Domnului, îl luă cu sine şi-'l duse în alt oraş forte îndepărtat, şi aci îl aşeză la scală pre cheltuiela lui, lăsând vorbă Ia profesori ca se nu dee slobozenie copilului se scriă acasă, ci decă va fi ceva primcjdiă sYi scriă . profesorii lui, şi el va veni deloc la copil, căci copilul e al seu. [51] - 51 - Vine apoi omul acasă, cam turburat şi mânios şi începe a se şterge pre mânî şi îmbrăcăminte, şi începe a se resti pre muere, se-'! aducă apă se se spele, se-i aducă alte îmbrăcăminte, - iar' cele de pre el se le arunce în foc, pentrucă-'s pline de sânge fiind că a omorit feciorul Domnului cutare pentrucă nu ia plătit detoria. Biata muere stătea încremenită, şi nu se putea mişca din loc audind astfel de lucruri gr6snice, dar bărbatul făcenduse că i-e grabă, se resti de nou pre muere se-'i adu­ că cele cerute: ba merse aşa de departe de în mânia lui prefăcută trase muerei doue palme de-'i săriră stele verdî din ochî l M uerif nu-'i tre­ buiî mai mult. I-să deslegă limba şi începu a-'i umbla ca o meliţă. -- Ce? Tu cute dî se dai în mine, tu ucigaşule! las' că-'ţI arăt eu aşa ca o muere pr6stă cum sunt, îţI arăt eu îndată, ­ şi se duse muerea aţă Ia Domnul din oraş şi-'i spuse că bărbatul ei ia omorit copilul. Domnul iute prinse caif Ia căruţă şi plecă se-'ŞI vadă copilul. Dar' copilul nu era nicăirt. Nu e dară altcum decât aşa, că la omorît blăstărnatul de Român. Merge dară deadreptul la judecătoriă şi face arătare despre cea ce i-s'a intemplat. Trag la lege pre omul nostru ca se-'Şl dea sama de faptele sale, şi în urmă judecătorii aduc sentin­ ţă de m6rte asupra lui. Şi nu putuse se aducă altă sentinţă pentrucă omul nu a tăgăduit nimi­ ca ci a spus că el a omorît pre lecioraşul Dom­ nului din pricina că acesta nu a voit se-i plă­ tescă o datoriă de 200 fi. A venit apoi şi muerea omului carea a măr­ turisit că a veq.ut cu ochii cum a venit bărba- ... , �--- ---- [52] - 52 - tul ei acasă plin de sânge pre îmbrăcăminte, ba a vedut şi cuţitul cu care a străpuns păgânul acesta pre bietul coconaş. Judecătoria a dis ca omul se m6ră de sabiă se i-se tae capul şi s'a fost hotărît şi diua în:' care se se indeplinescă sen­ tinţa adusă. Omul nostru avea şi un frate de cru­ ce, care căpătase slobozeniă în diua din urmă se vorbescă cu cel din temniţă, - şi omul nos­ tru voia se pună acuma la probă şi pre frate-s'o de cruce. Când îl vedu începu a plânge. - Taci nu plânge, începu al mângâia frate-s'o de cruce, - dacă ai avut tăria se facI fapta acesta, trebue se aibî tăriă şi de a suferi pedepsa pentru ea! ­ Ce! şi tu credi, că am făcut eu fapta acesta? »De ce se nu cred, când tu ai recunoscut'o, şi muerea ta a întărito ?« - Aşa-'i frate, am făcut-o, şi nu plâng eu de frica morţii, ci de grijă că nu sciu cui se las averea mea!' Cui? cine e mai aprope de tine decât eu? Aşa cred că mie mi se cuvi­ ne! - »Bine aşa oi şi face 1« - In diua urmă­ tore, diua hotărîtă se moră omul nostru el spuse Domnilor judecatori şi poporului adunat, că averea omului la dorinţa densului va fi a aceluia care se va afla se-'] tae capul cu sabia, abia se lăţi vestea acesta prin popor şi fratele seu de cruce fu cel din tâiă care veni la judecători şi le spuse că el voesce se-'. tae capul. Atunci o­ mul nostru ,1 scuipă în obrăz şi-'i dise : »Pfui l tu om de nimica, câtă lume 'i aici adunată şi nime nu se află se-'mi tae capul, numai tu, om de nimica, tu voescI se omorî pre fratele teu de cruce, şi cât bine ţam făcut eu ţie ştie [53] T - 53 - numai Ddeu, dar tu nu-Imî vei tăia capul meu, şi nicf nime altul. Şi se ceru omul nostru se vorbescă cu judecătorif că mai voesce se le spună vr'o doue vorbe, - şi ajuns în faţa lor le spuse că t6tă tre ba a fost numai o glumă, pen­ trucă copilul Domnului trăesce, şi e în oraşul cuta re la invătură. A tunel judecătorii trimiseră numai decât după copil, şi în scurtă vreme fu copilul înaintea judecătorilor, cariI l'au predat tatălui seu, întreg şi sânătos, iar' pre omul nos­ tru îl mântuiră dela m6rte. Inainte în se de ai da drumul din închis6re, îl întrebară judecătoriî că din ce pricină a făcut el gluma acesta, carea era aprope sei pună capul? A tunel omul dise : Am voit se ved că 6re a avut tata drept când mi-a dis cu limbă de m6rte că: în muere se nu me încred, cu domniî se nu me judec, şi se nu-'mI căştig fraţf de cruce! Acuma o sciu şi pot se dau sfat şi altora ca se se ferescă de aces­ te trei lucrurî, că deu tata adevăr a grăit când a scos aceste vorbe din gură!« De aicî vede m că cât de nimerite şi adevărate sunt cuvintele şi sfaturile celor bătreni, se le ascultăm dară tot deuna şi se le urmăm căci după mart păţăniî le-au croit acelea bătreniî nostriî. Incălecai pr'un ariciii ş'o spusei până aicî. Comunicată de Ioan Franţ'l din Ţierova în anul 1885. . . ., .... '-- [54] Fata moşului si Impăratul. De mult forte de demult, pre vremile cele , vechf de cart abia ne putem aduce aminte, trăia într'un sat un moş bătrân, alb ca oia şi gârbov de spate ca moşul strâmbu dela noi. Acest moş avea o fată, numai o fată şi acesta era bucuria lui cea mai mare şi ajutoriul seu acuma la bă­ treneţe. Fata era frumosă şi cu minte pentrucă moşul îi da totdeuna înveţăturî cum se se par­ te; apoi mai avea fata şi o isteţime mare şi era cunoscută în sat sub numele: » Fata moşului e căcî aşa o desmerda moşul totdeuna când vor­ bia de ea. Ei şedeau la marginea satului într'o casă slabă, ca un bordeiu şi lucrau diua la alţit de-şi câştigau ale traiului. După multă trudă şi năcaz ajunseră ei de se vedură în curte cu o biată vacă, carea îl hrănea pre amendoi. Dar' într'o nopte veni cine veni şi le fură vacă şi ast­ fel bietul moş cu fata sa remaseră şi mai seracî. Ei porniră, ca omul cu necazul se-şl caute vaca, şi nu mult umblară că-'i deteră de urmă şi urma îl duse pănă la porta unui om bogat intr'alt sat, Moşul îşi găsi vaca, ei dar' omul bogat e eşi cu putere, el dise că vaca e a lui şi scose pre moş cu tot cu fată afară din curtea sa sumuţindui cu câniî. Ce se facă bietul moş? El de de pre omul bogat la judecată şi pre atuncî aşa era obiceiul că [55] · � I - 55 nicî o judecată nu se făcia păn' nu era şi Im- I peratul de faţă. Fiind chernaţî la judecată îrnpe- I ratul le dede la amendoi trei întrebărf : Ce-'i mai gras? Ce-'i mai iute? Ce-'i mai dulce?« şi le spuse că decă până în termin de 14 dile nu vor fi în stare se respundă, îl va spânzura. »Ei D6mne! qise moşul, ce se rne sciu face, ard'o focul de lege s'o ardă, că eu vin se-mt caut drep­ tul şi legea 'rnf pune capul. « Bogatul înse rîdea de bucuriă, căc! el îşI dicea : » Ce p6te fi în lu­ me maî gras decât cum e porcul meu din coteţ, ce p6te fi mai iute decât » Sultan- (căpău) al meu că prinde iepurele îndată şi ce pote fi mai dul­ ce decât ala mea cu doue mânuşî plină de mie­ re de stup din podrurn.« Ajungend ac as moşul fata lui întrebă că ce e? cum a ispăvit? că-'] vedu pre bietul moş tare supărat. Lasămă fată! nu me mai întreba că-'mI vine se mă spânzur eu înainte de e me spânzura legea ard'o focul s 'o ardă lege de ea, e lege asta? ba-'i necaz, pre lumea asta, mai bine mort decât viu, « - dar cei taică? cei că nu te pricep? s punernî ce-'i? că numai pot aştepta; ce-ţi sa înternplat ? spu­ ne-lmf iute, spune-lmf că mor, şi fata începu a plân­ ge. Nu plânge fata mosului nu plânge, ci mai bine ascultă se-'ţr spun cum stă treba, că pote că tu fiind mai isteţă, vei sci respunde înălţa­ tului r mperat, la întrebările ce ni le-a pus. As­ cultă! Imperatul a fost la judecată, el singur cu capul lui şi e frumos fecior impăratul dar' cam aspru la judecată; el ni-a dis atât mie cât şi omu­ lui ce ni-a furat vaca, că decă pănă în J 4 dile nu-'i [56] - 56 - vom respunde la aceste întebărî : cei mai gras? ce-i mai iute? şi ce-i mai dulce? - ne va speri­ zura. Cercă fata mosului că doră vei sci tu ce sunt aceste trei lucruri, şi spunendu-le Impera­ tului se nu mor spânzurat acum la bătreuetă şi nefiind Întru nimic vinovat.« Fata mosului după puţină gândire qise: »Decă numai atâta e taico 1 atunci nu fi1 întristat, căcî mai gras e părnentul, care hrănesce pre Imperatî şi pre toţi orneniî ; mai iute e s6rele, carele ajunge prin tot locul, şi mai dulce e »ţîţa« laptele mamei, care totf l'am supt 1« Moşul audind acestea îşI mai veni o lecă în fire, şi ducenduse la fată o sărută dul­ ce. La 14 dile moşul era la » locul cu norocul« şi astepta pre Impăratul se-'i respundă la între­ bările puse. Bogatul încă venise şi întrebat fiind el spuse cum îşI gândise el ântâiii, dar' o păţi reu, căci fu spânzurat de 6rece Irnperatului nu-'i plăcuse răspunsurile. Venind şi moşul la rend, el răspunse tremurând din cuvent în cuvânt tot ce-'i spusese fata lui. Imperatului îl plăcu răspunsurile moşului şi-'l întrebă că cine la inveţat ? » Fata mea ­ respunse moşul, fata mea m'a învetat!« - Bine, îî dise Impăratul decă fata ta e aşa de inteleptă apoi etă aici trei împărtiturf de fuiore, dute a­ casă, şi qi fetei tale că eu iam poruncit se fa­ că din ele chirneşî şi ismene pentru un regiment de cătane. Ai audit ? Audit 1 respunse moşul, şi luând fui6rele cu sine plecă cătră casă eră ne­ căjit. Când ajunse acas fata îl întrebă eră: Ce ţi-a dis Irnperatul ? Etă ce mi-a dise respunse moşul; [57] - 57 - mia dat acest fuior se facf din el chirneşf şi is­ mene pentru un regiment de cătane. Bine, dise fata, eu voiu face, cum se nu fac când porun­ cesce 1 mperatul, dar ia na taică aceste trei sur­ cele din gard şi du-le Ia Impăratul se-'mr facă din ele resboiu, brîgle, sul, tălpiţe, şi t6te cele ce se ţin de resboiu şi atunci bucuros îl voiu împlini voia. Moşul se duse cu surcelele la îrnperatul şi 'i spuse ce a dis fata. Atunci I mperatul îl dise de nou: Se vede că fata ta e tare înţeleptă dar' spune-ii că iam poruncit se se ducă la cleanţul numit �piatra craiului « se junghie cleanţul, se-'! helescă şi se-'ml aducă pielea. Moşul plecă cătră casă şi spuse fetei porun­ ca împerătescă. Fata îl trimise înapoi dicendu-'i : Dute şi spune Irnperatului se trimită el pre că­ sapul Impărătesc se junghie cleanţul, că apoi eu îl voiu beli şi-'i voiti duce pelea. Bietul moş, el era numai de pre purtare, el era poşta, norocul lui că Irnperatul nu şedea aşa departe de satul lui, căcf atunci cine scie ce il s'ar fi internplat bietului moş. Moşul merse la -Irnperatul cu ştafeta iar' împăratul atuncî îl dise : » Măi moşule ? dute a­ casă şi spune fetei tale se vină până la mine. « Fata moşului cum audi porunca J mperătescă se îmbrăcă în hainele cele mai frurnose şi merse la Impăratul. Cum o vedu Irnperatul că e şi fru­ m6să prelângă acea ",ă e şi cuminte îl dise : Ai venit fată frum6să? - La poruncă Impărate l - N'ai voi se te măriţi fată mare? - De bine nime nu fuge Imperate - Vrei se fir so- • • [58] - 58 - ţia mea fată cuminte? - Aşa-i şi voia mea Irnperate şi aşa din doue vorbe fu tergul gata, primi fata căpara, o sărutare şi într'o septernâ­ na era se fiă ospăţul. La una, înse o făcu Im­ peratul băgăt6re de sernă, adecă îi dise că se nu se amestece în judecăţile lui, căcî atunci il va da drumul se se ducă de unde a venit. »Fa­ că-se voia ta« - respunse fata mosului. Audind moşul că fata lui o se fiă îrnperătesă er' el so­ crul Imperatului numai putea de bucuriă. Diua de cununie sosi şi se făcu la curtea împerătes­ că o nuntă mare, mare cum sunt nunţile im­ perătesci. Moşul fu rugat ca se vină, şi el se şadă cu împerătul, dar' el nu vru, el <;1ise că şede şi în bordeiul lui numai se aibă ce mân­ ca şi cu ce 'şi uda grumazul. Impăratul cu Imperătesa trăiră în bună în­ ţelegere ani mulţf. Intr'o <;1i inse se intemplă de veniră la im­ peratul la judecată doi 6menL Un om adecă a­ vea un cal şi o epă iar' celalalt avea o cociă, sau fost tolduit ornenif mei se aducă lemne dela pă­ dure, unul a pus caii iar' celalalt a pus cocia, şi sau dus după lemne în pădure. Fiind epa a făta, până umlabară ei după lemne, iapa a şi fătat şi mânzul s'a fost tras sub cociă, Ve­ nind omenit mei cu lemnele şi vedind mânzul, <;1ise cel cu iapa, uite ce mânz frumos mi-a fătat iapa. Ce uite, mânzul e al meu, l'a fătat cocia mea, nu ve<;11 că e sub cociă, de ar' fi al teu ar' fi la iapa ta, nu la cocia mea. Şi nu-tş'î dau jug orneniî mei până nu merg la Imperatul se .le facă [59] b - 59 - dreptate, căci la J mperatul cică 'i dreptatea pre pământ, iar' la Ddeu în ceriii, După dreptate veni­ seră ornenit mei la J mperatul, şi J mperatul chiar atunci nu era acas ca se li-o arate. Ei povestiră Imperătesei taina, iar' ea le disă se vină altă dată că Impăratul nu e acas; e dus la o holdă se păzescă cucuruzul, că vin raciî de mâncă cucuruzul. Cum se mânce racit cucuruzul? diseră 6- , menit, - asta n'am mai audit, Că nicî eu n'am audit - �ise Irnperătesă -- se fete cocia mânz, - şi atunci 6menilor mei nu le trebui dreptate mai bună, ei fură indestuliţî şi se duseră acas împăcaţi. Venind r mperatul acasă el audi de unde audi că 1 mperătesa lui sa mestecat în treburile lui şi'i dise : 1\1 uere bună! au nu ţ'am spus eu ţie se nu te ames tesci în trebile mele? acum fiind că numa i ascultat, iaţI dela mine ce-'ţI place mai bine şi te du cu Dd eu de unde ai venit! Cât în­ cape într'o căruţă poţi se iai ce-ţf place şi până mâne se te duct. Atunci Irnperătesa viclenă turnă ceva în vinu, Imperatului şi Im peratul cum beu din vinul acela îndată adormi ca mort. Atuncf Irnperătesa porunci se prindă caiî la o caruţă, puse pre Irnperatul adurmit în căruţă, ea se puse lângă el şi porunci cocişulu i se mâ­ ne caiî la bordeiul ei. Impăratul dupăce se tredi şi vedu că numai e în palat domnesc ci în bor­ de iu serac, dise Imperătesei se-'i esplice lucrul ce sa întâmplat? şi cum? Atunci ea îl dise : ­ Tu mi-ai dis : cât încape într'o caruţă şi ce-lmi [60] - 60 - place se iau dela curtea ta şi se duc de unde am venit, mie de tine mi-a plăcut mai tare, pre ti­ ne dară te-am şi luat. « Atunci Impăratul mişcat de înţelepciunea nevestei sale o strânse în braţe, o sărută fierbinte, o pusă lângă el în carută, şi se re'ntornară iară la curţile Irnperătescî unde trăiră în cea mai deplină fericire. Bucuria lor fu :;.i mai mare când Ddeu î'î mai dărui şi cu un mic, mic pruncţ, ce sămăna bine cu mamă-sa. Şi trăiră acest Imperat cu Imperătesa sa mul­ te dile pline de bucurie, căcî Ddeu îş'î vărsase bi­ nefacerile sale din destul asupra lor şi trăesc şi astădî - decă nu vor fi murit. Augită şi scrisă în Szăkul în anul 1883_ [61] Pescariul şi muierea-sa. Intr'un sat 6re care şi 6re undeva trăia oda­ tă un om sărac, serac, lipit părnentului, el nu avea nicî o avere şi nicI vr'un meşteşug, ci trăia de pre o efî pre alta numai di n pescuit. Insurân­ duse ei şi gândind că Durnnedeu îl va dărui d6- ră cu vr'un copil ori doi, căci sciut este că la omenil seract afliî mai mulţi copii, iar' la mine care aş avea, cu ce-'i hrăni şi cu ce-'i imbrăca n'aflinicî unul, scurt dis omul nostru dupăce se însură se puse la grijă şi după mult chin şi a­ mar ajunse aşî clădi o casă dar' nu potu înainta mai mult decât atâta încât a îmbârnatu-'o şi a încornat'o căcî atunci punga se slei şi lucrul re­ mase jos. Intr'o efi pescuind el într'un rît, prinse un pescuţ mic şi voi se-'l bage în straiţă dar' pes­ cuţul scia vorbi şi-'i dise : - Pescariule! Ce fo­ los vei avea dela mine, vedi că sunt mic. Lasă­ me în rît! Pescariul înse îl respunse : »Ba nu te las, pentrucă tu cu mai mulţI ca tine îrnf datf o zamă bună şi nu me lăsaţI se mor de f6me. Nu, nu! nu te las.« Atunci pescuţul îl dise de nou: la­ săme în apă omule, şi cere dela mine ce voescI că-'ţI voiu împlini t6te dorinţele tale. Atunci pes­ cariul se gândi puţin apei dise : Bine, eu te las, dar' se facî ca casa mea se fiă gata când me întorc eu a casă, şi se fiă în casă t6te cele ce trebue la o .. - [62] - ----� --- - -� �� �-- - 62 - casă vrednică şi de frunte. Bine, 4iseJpeşcuţul: � T6te vor fi precum doresc! tu 1« Pescariul arun­ că pescuţul în rît, şi - cu gândul că decă nu va găsi t6te aşa îl va prinde erăşf', se intorsă acas, dar' mare îi' fu mirarea când găsi t6te cum le-a dorit el. El şi soţia lui erau acum forte îndestulitî că au şi ei casă ca totf orneniî de orneniă din sat. Acuma t6te mergeau bine dar una tot r:tu le plăcea ornenilor nostriî, cu deosebire nu-i plă­ cea nevestei pescari ului se mergă la slujbe, d. e. la drum cu tr6ca şi cu sapa când îl poruncia chinezul satului, de acea într'o 4i sera de tot venind acasă cam năcajită dela slujbe dise cătră bărbatul ei: »Băr bate 1 sci ce m'am gândit eu astădt, dute eră de prinde pescele acela minunat şi 4i se te facă »chinez« în sat, căct eu cred că cum a fost el în stare a ne clădi casa va fi în stare a face şi acest lucru «. Că bine 4id tu m ue­ re, 4eu bine, la acesta eu nicî nu m'am gândit, aşa voiii face îndată, mâne diminetă. Nicî nu re­ sărise bine s6rele şi omul nostru şi era la rît şi pesc uia prindind pescî mari şi frumoşi. Cam că­ tră amezf pescuind el aşa ecă că iar prinde un pesce mic şi când voi se-'! bage în straiţă pes­ cele iar' grăi: Omule! mare e norocul teu, arun­ cărne în rît şi cere ce voesci că-ţi dau. Atunci omul îl dise : » Te voiu lăsa decă vei face Se fiu chinez în sat la noi! « »Vei fi, disă pescuţul nu­ mai aruncă-mă în rit l « Omul aruncă pescutul în rît şi când se duse acas, întradevăr el era ehi­ nezul satului. Ve puteţI închipui câtă bucuriă a­ veau ei, dar' şciţt cum e omul, de ce are ceva, [63] T - 63 de acea ar' vrea mai mult se aibă, de ce e domn de acea ar' vrea şi mai mare domn se fiă. Aşa şi omul nostru; dar' el ce dic, el era mai îndes­ tulit cu s6rtea sa, el multămea lui Ddeu că a ajuns unde e acum, dar muerea, ea e mai subţire, mai poftitore, mai neindestulit6re, ea dise Într' o <;li cătră bărbatul ei: » Scif ce băr bate! astă n6p­ te m'am gândit la ceva. Vedî că tu trebue se asculţi tot ce-ţf poruncesce solgăbirău şi se facî tot ce vrea el, cu un cuvent tu escf mai mic, iar' el mai mare decât tine, dute la pescuţul teu cel minunat şi qi se te facă pre tine solgăbirău.« Atuncî omul se gândi puţin apoi dise : »N'ar fi reu acea muere, nu deu, rne voiă duce îndată; şi se duse omul nostru şi iar' prinse pescele 'şi ceru dela el se-'! facă solgăbireu, »V ei fi dise pescele! numai aruncă-mă în rît.« Omul îl arun­ că în rît şi ducendusă acas toţi orneniî începu­ ră aşî lua pălăriile înaintea lui, căci el era Domnul solgăbireu de care toţi trebue se ascul­ te, şi de care trebue se le fiă la totî frică. Ve­ dind acesta omul nostru şi cu soţia sa se sume­ ţiră tot mai mult cu deosebire muerea Domnu­ lui solgăbirau se îngâmfase şi se imflase în pene ca o tutcă. Ea nu fu îndestulită nici cu sluj­ ba ce avea bărbătul ei ci pofti şi mai mare se fiă, decl dise într'o qi după amezf bărcatului ei: »Bărbate ! dute şi prinde pescuţul teu şi qiI se te facă fişpan că tot e mai bine decât sol­ găbirău.« Muere! dise atuncî omul, me tem că ne suim prea sus şi o trebui "e ne coborîm! Nu te teme! qise atuncî muerea, - decă pescuţul [64] - 64 - a fost în stare se te facă solgăbirău va fi în sta­ re se te facă şi fişpan, dute nu sta mult, etă se innopteză' îrnbracăte în hainele tale de pescarin şi dute, grijesce înse se nu - te vadă cineva şi se te cunoscă ca se nu fim de rîsul lumei. Băr­ batul atunci trebui se asculte şi el de solgăbirăul seu şi se duse, prinse pescele si ceru dela el se- '1 facă fişpan. »Vei fi! dise pescuţul numai lasăme în ",-pace.« Omul aruncă în rît pescuţul şi ducen­ duse acasă fu şi fişpan întărit. -Bine merge q.ise omul cătră muerea-sa, nici neam din neamul nos­ tru nu a ajuns în aşa mare slujbă, dar' se cău­ tăm se nu o perdern.« - Ce se o perdî, tu escî fişpan, tu escf Domn, ce dici tu trebue toţî se as­ culte şi ce fad tu nu pote strica nicî Sân-Petru - dise muerea îmfumurată. La o lună de dile dupăce căpătase slujba omul nostru, muerii lui erăşt îi veni pofta de mărire şi dori fiă se irnpe­ rătesă, decî dise bărbatului seu: »Bărbatel tu sci că Impăratul e capul ţerii de care trebue se ascul­ te t6tă suflarea, chiar' şi fişpaniî, dute la pescu­ ţul teu şi c;1i se te facă Imperat !« Atunci bărbatul nu se mai putu stăpăniî ci 'i dise : » Tu muere prostă l nu esei tu mulţămită cu ce ai? ce mai poftescî? Atunct muerea se puse pre el cu dăscăli­ tura şi atâta '1 suci, atâta-l dascăli până îl făcu de se duse la rît, prinse pescuţul şi ceru dela el se-'! facă împerat l » Vei fi dise pescele.« Şi într'ade­ ver ducenduse omul nostru acas, fu împărat. A­ cum era şi muerea lui mai veselă şi mai mul­ ţămită ca până acuma, ea îl dicea adese-ori : » Vedî ! se te fac eu cu sila irnperat 1 se nu fiu fost eu [65] T' I - 65 - ai 11, tot pescariul cel prost de odinioră, vedî ce p6te o muere decă e vrednică!« Şi se întorcia îrnperătesa într'un picior, îşI săruta bărbatul şi era tot voe bună. Intr'o di căpătă îrnperatul nostru învitare dela alt Imperat ca s;e mergă cu îrnperătesa la o nuntă ce avea împăratul acela. Ei cetind învi­ tarea fură f6rte bucuroşi şi aşteptau cu nerăb­ dare diua de plecare. In sfârşit diua acea sosi dar' fu o di urîtă, cu pl6e şi cu vijeliă şi împe­ rătesa surneţă cum era voia se mergă în o căruţă deschisă ca se o p6tă vedea t6tă lumea şi pl6ia şi vijelia afurisită o opria. Ea işf aduse aminte de pescuţ şi dise cătră Imperatul : »Bărbate l fămI cea din urmă dorinţă, eu aş vrea se merg în o căruţă deschisă, şi pl6ia şi vijelia nu me lasă şi de mers noi trebue se mergem la nuntă, fi bun, dute la rît, prinde pescuţul teu şi qi se facă vreme bună ca se putem pleca.« Atuncî Impăratul se mâniă foc pre ea şi numai voi se o asculte: atunci ea începu a plânge, şi lacrămile ei înmoiară inima împăratului, şi el se îmbrăcă în hainele sale de pescariu şi se duse la rît. Acolo prinse pescuţul şi ceru dela el vreme frumoşă. Pescuţul îl dise : »se fiă înse şi eu doresc ceva dela tine, vedi I eu până acuma ţ'am împlinit t6te dorinţele tale, cer şi eu dela tine ca se-rnî implinescî şi tu o dorinţă a mea.« Şi care a fi acea, dise Imperatul ? »Vedî l c)ise pescuţul, rîtul acesta e mic şi la vară p6te săca el" eu fără apă pot muri, de acea te rog şi eu pre tine, aruncă­ me în apa cea mare de dincolo ca se-mi fiă şi [) [66] , :1' , I [' 1 1 : � , , -66- mie bine de după tine, precum 'ţ'î e ţie de după mme. Impăratul împlini dorinţa pescuţului arun- cându-'l în apa mare de unde nu-'l mai putea prinde. Dar' când ajunse ac as cădu ceriul pre el de cea ce vedu, el numai era nicî imperat, nicî fiş­ pan, nici solgăbirău şi nicf chinez ci numai pes­ cariul cel serac de odini6ră. Atunct, el <;lise cătră muerea sa: Vedf ! mue­ re că se dice că tot suişul are coborîşră ; tu nu ai fost îndestulită cu imperăţia, tu ai voit se po­ runcesci şi lui Ddeu şi el ne-a pedepsit, făceu­ dune erăşî pescarî, vedî muere netrebnică, ve <;li Evă ticăJ6să, vedi ce ai făcut tu, tu şi eră tu; şi începură orneniî mei a plânge de săria cămaşa pre ei, şi plânseră şi eră plânseră până le săca­ ră t6te lacrămile dar' tot pescar! şi oment seracî remaseră şi domnia fusese la ei ca un vis. Cine nu se îndeştulesce cu pucin nu-'i vrednic de mai mult, dice proverbiul. Audită când eram copil în Remetea-Pogoniciii. Iri; I " ,i " "1 ::111 J, '1 'i [67] Iorgovan viteazul şi Impăratul. A fost odată ca nicf odată ..... A fost odată în lumea mare un împărat pu­ ternic, de- 'i mersese vestea noue ţerI şi nouă mărf cum se dice, Acest Imperat îmbătrenise fără a avea cu I mperătesa lui nicî un fecior şi nicf o fată. Şi-i reu când nu are omul copil căcî copil sunt bucuria omului şi pentru ei se chinue părinţii ca se stăcescă ceva avere; ei dar' n'ai ce face de­ că nu dă Ddeu ţucui mila, nu te poţr omorî, _ aşa şi împăratul nostru. EI făcuse destule slujbe şi sărindare pre Ia t6te bisericile, postise cu Im­ peratesa t6te posturile de preste an, dar' t6te inzedar. Odată într'o nopte visă Irnperătesa că decă ea cu Impăratul vor posti prelângă posturile pre­ scrise încă şi în t6tă »lunia« temp de un an _ va nasce un fiu. Când se desteptă Irnperătesa din somn şi spuse Imperatului ce visase, el se bucură mult şi se hotărîră a posti si »Iunia« după cum le spusese visul. Şi se puseră 6meniI mei la post şi trăiau ca neşce călugărI numai cu pâne şi apă. Chiar' era diua din urmă a anu lui când Imperătesei i-se facu reu şi cădu la pat. Atunct Irnperatul chernă pre doftorul Imperătesc se o caute, şi acesta cău- tându-o cu deameruntul îi dise : 5* [68] 68 - »Se trăesci prea luminate Imperate l Impă. rătesa are se nască în curând un cocon.« Impăratul ve puteţi închipui câtă bucuriă a­ vea de cea ce audia ; el dărui do!torului banî mulţi pentru acestă veste bună; şi dede de sci­ re la lume şi la ţară că cine se va afla ca se-'i spună ce va nasce Imperătesa fecior sau fată bu­ nă plată va căpăta. La câteva dile dupăce dă­ duse Impăratul porunca, şi veni la curte a lui un »vrăjitoriă« vestit care făgădui Irnperatului că el il va spune până în trei zile norocul. Impăratul îl ţinu bine cu vin şi cu mâncare, şi la trei �ile veni Impăratul la el şi-'i �ise ca se-i spună tai­ na. Atuncf vrăjitoriul luă pre un ciur câteva M­ be de păsulă, se duse în faţa 1 mperătesei şi În­ tindind bobii îl dise : »Lurninate Imperate I Irn­ perătesa va nasce preste trei dile ; apoi întinse bobii a doua oră şi-i spuse că ea va nasce o fată aşa de frum6să, de nu va fi ca ea alta pre faţa părnentului. Apoi mai întinse bobii şi a treia oră şi-'i dise : »Se trăescî prea luminate Impe­ rate! când se va nasce fata va eşi din pragul porţii Măriei Tale un măr, şi va cresce aşa de mare, de va ajunge până la ceriu. Şi acel măr va face mere de aur, dar' nime nu le va putea a­ junge fără numai un voinic din codrul mare.« Impăratul se bucură mult de spusele vrăjitoriu­ lui, îl încărcă bine cu tot ce poftia el, şi-l slo­ bodi se mergă unde va voi el. Arunct 1 mperatul chernă pre toţI doftorii şi pre tate moş ele sale, ca se fiă la îndemână pre când va nasce Irnperăte­ sa şi aştepta bucuros diua nascerei. [69] - 69 La trei dile dupăcum adecă spusese vrăjito­ riul Imperătesa născu într'adevăr o fată f6rte fru­ masă şi Irnperatul cum o vedu eşi îndată se dea poruncă ca se se pună stegurt pre tate casele sale, în semn de bucuria căcî Ddeu l'a dăruit , cu o fată. Mare i fu mirarea Imperatului când vedu că pragul dela porta palatului seu sărise, şi eşi­ se de sub prag un mer frumos care crescea ve­ dind cu ochiI. La o săptămână fu atâta de ma­ re, de nu-i mai vedei verful. Şi crescea mărul aşa de puternic, încât când fu fata Irnperatului de 15 anişorî, adecă când începuse şi ea a arunca och if incocj şi incolo printre feciort, - merul ajungea până la ceriu şi era gros de nu-l puteau cuprinde o sută de 6menI. AtuncI vedind Im­ peratul că acel mer o se-i dărîme palatul, decă îl va mai lăsa, decle poruncă la 6menI ca se vi­ nă se-l tae. Venit'au din t6te părţile 6menI cu firize, cu securî, cu top6ră şi alte unelte, ca se tae merul dar' ce gândiţ! pututul'au ei tăia? Ba! pen­ trucă era rnerul, me rog Dvostre, tare ca oţelul şi t6te securile, tate firizele şi toporele se rupse­ ră, şi ca se-I pată cineva tăia nicî vorbă. Când ajunse fa ta 1 mperatului de 16 anî Im­ păratul, ca tot omul bătrân fiind ui frică de mor­ te, voi ca se-ŞI mărite fata şi se o vadă aseda­ ta înainte de martea sa; de acea într'o di o che­ mă la sine şi-i dise : »draga mea fată! tu vedî acum că eu şi cu mamă-ta suntem bătrenî şi acuşî ne vom coborî în mormânt, aş voi fica mea se te văd aşedată înainte de martea. mea; se te ved măritată şi se dau împărăţia bărbatu- - .. - .-.-.----....... -- [70] - 70 - lui teu, caci pentru mine de aici înainte e nu­ mal o sarcină grea. De acea te-am chemat fica mea, şi-'ţI dic se-ţI cauţi unul printre feciorI de care ţi-a plăcea mai bine, căci nu aşf vrea pen­ tru lumea asta se te silesc se iai pre care nu-tt place. - IţI dau termin până în trei dile şi a­ tunel se-'mI spui pre care ţî l'ai ales l « Fata atunci se gândi puţintel apoi îl dise : Tata! de ce până în trei dile ? eu îţI respund acum ca şi la trei dile, şi Ia trei dile ca şi acum! Bine fica mea, c;lise Im peratul bucurânduse, spu­ ne că eu te ascult cu plăcere. »Tată,« îl disă fata, »eu îţI spun că nu voesc se mc mărit de­ cât numai după acela, care va fi în stare a se sui în merul nostru, şi a ne aduce mere de aur din el. Numai după acela me voiu mărita şi du­ pă altul nu chiar' de aş sci că mor l « Atunci r mperatul se întristă căcî scia că nime nu se p6te sui în mer, dar' avend numai fata acea, nu voi se-i strice voia deci îl dise : » Bine, fata mea, eu voiu da poruncă in lume şi în tară, dar' tare rne tem că nu s'a afla nime, , care se se potă sui şi atunci ce va fi cu îrnpe­ rătia mea ?« - Şi dede Impăratul ele scire în t6te părţile că cine se va afla se se sue în me­ rul lui şi-i va aduce câteva mere ele aur îl va da pre fica sa de muere şi jumătate de imperăţiă. Cercat'au mulţI voinicî ca se se sue nu a­ tât pentru împeraţiă, ci mai mult pentru fată, căcf era frum6să ca o dină ; era ca ruptă din s6re; dar' nime nu sau patut sui. Atunci trirni­ Se 1 mpăratul Se vadă că clară se va mai afla [71] '- -- - 71 - vr'un om care se nu fiă cercat se se sue, ŞI cel rrimişî aduseră Imperatului vorbă că într'o pă­ dure se află un moş cu trei fecior! carî n'au ve­ nit la porunca Irnperatului. Atunci Impăratul trimise nesce omenî de ai lui increduţî ca se cheme şi se aducă pre acel moş cu fecioriî lui la curtea J mperătescă. 6me­ nil Imperatului plecară şi ajungend în pădure deteră de coliba moşului şi-i diseră : Bună diua moşule l Moşul le dise : Mulţămesc Dvostră boe­ rilor l dar' ce căutaţf prin acest codru mare şi părăsit? - Am venit mosule respunseră orneniî chiar' la DTa! am venit, căcf am audit că ai , trei feciorî şi 1 mperatul ne-a trimis se-i aducem feciori! DTale la curtea sa că are Măria sa un mer cu mere de aur şi nime nu le p6te ajunge, se cerce şi feciorit DTale; p6te vor fi ei cu no­ roc. Bine, respunse moşul, vor veni feciorif mei decă e porunca îrnperătescă căcf de Imperatul trebue se ascultăm, căcf Ddeu e în ceriu şi Im­ peratul pre pământ, dar' se sciţî că ei nu au furat nimic ca sei ducetf Dv6stră ca pre nesce Iotriî, nu, aşa nu-i las. Ducetive Dv6stră la Inăl­ ţatul 1 mperat şi-î spuneţî că feciorii mei vor ve­ ni preste 3 dile singurI. Şi se duseră orneniî Irnperătescî fără feciorî, căcî credură pre moşul, că era om de omenie, şi-şt va ţinea cuvântul dat. * * * Se vedem acuma cine a fost moşul cu trei feciori despre care vorbirăm. • '" 1 ! ,Ii ·' [76] - 7G - vor lua, tu înse încalecă pre calul teu şi mergI.« Atuncî mortul sărută pre Iorgovan şi în acel minut se audi cântând cocoşul dar' de loc după acea se audi şi un pocnet puternic şi un mugit grozav încât se spăriă şi Iorgovan. Venindu-şt în fire el porni cătră casă, Fratif sei vedindu-l venind îl întreb ară în rîs: nu cumva ai vorbit eră cu tata mei Iorgovane? Ba am vorbit deu, vorbit până când au cân­ tat cocoşul. Atunci fratiî îl luară de nou în rîs şi în batjocură. Iorgovan le disc : Nu ve rîdeţf, nu, ci mai bine gătaţi-ve de drum se mergem la Impăratul cu merul dupăcum a fă.găduit tata ornenilor Imperatului când au fost la noi. FraţiI cei doi îl diseră : Vom merge noi dar fără tine, tu remâi acăsă se mai vorbescî cu tata, nu cum­ va mergând cu noi se ne facî pre acolo de rîsul lumei. Iorgovan nu dise nimic ci aşteptă până plecară fraţiI lui. Atuncf gândi la calul seu şi el îndată veni şi-i dise : Ce poruncesct stăpâne? Vreau se încalec pre tine căluţul meu, dar' una nu mi la lovelă ; tu cal frumos şi eu tot sdren­ ţos. Atunci calul îl luă vorba din gură şi-i dise : Se trăescî stăpâne! uită-te la mine; şi se uită Iorgovan drept în ochif calului şi se vedu în ei ca într'o oglindă, dar' acum numai era tot sdrenţos, ci hainele pre el străluci au ca aurul şi erau t6te diamanturI şi petrii scumpe. Calul adecă-te suflase odată pre nărî asupra lui Iorgo­ van şi astfel hainele lui se făcură mai pre sus decât ale unui craiu. Atunci calul îl dise : Inca­ lecă stăpâne ! şi se sui Iorgovan pre cal şi sbură [77] 77 - cu el pana 10 vineţia ceriului. Atuncî Iorgovan îl întrebă că unde se află? iar' calul îl respunse : că se află în împerătia tatălui seu; apoi mer­ gând mai departe dede preste un palat f6rte fru­ mos. Iorgovan îl întrebă că cine şede în acel palat? iar' calul îl respunse că aci şed servitoriî tatălui teu ; şi-i arătă calul lui Iorgovan îrnperă­ ţiile tatălui seu, care acum erau ale sale în lung şi-'n lat, şi dupăce vedu t6te dise Iorgovan ca­ lului se se cobore pre părnent la curţile Irnpera­ tului cu merul. Atunci calul ÎI dise : ţine-te bine stăpâne, şi cât ai bate în palme fu şi în curtea Imperatului cu princina. Atuncî Iargovan atinse lin pre la ochi cu o mărarnă pre fata Imperatu­ lui, care sta pre trepte şi se uita la lumea carea se căsnia se se sue in mer şi nu putea. Fata Irnperatului se uită la Iorgovan iar' el îl fură inelul de pre deget şi se făcu nevăzut. Apoi dise calului ca se sb6re cu el în vârful mărului spre a aduce de acolo mere de aur pre serna Irnpe­ ratului. Calul îl dise : ţinete bine stăpâne şi a­ tunel calul îşi întinse cele 24 de aripi şi deloc fu la trupina merului, Aci calul îl dise : me tem stăpene că nu vom pete se luăm mere, căcl stăpânul mărului e un zmeu puternic şi sa căs­ nit mult tatăl teii ca se-I ornore şi nu l'a putut. Atunicî Iorgovan lăsă calul se pască erbă, ei' el se uită prin pregiur ca se vadă cum stau lucrurile pr'acolo. Şi vezu Iorgovan că din tru­ pina acelui mer se întindeau patru craci, unul cătră răsărit, altul eătră apus, unul cătră medă- di, altul cătră medănopte, iar' la rădăcina era- � .. ----- --- [78] I :flJ I If' II n. I " I , I , I I " 1, ;1 l' I , , " I - 78 - cilor era o scorbură aşa de mare, de se putea vedea pă mentul prin ea. Şi stând aşa Iorgovan mirânduse deodată audi din acea scorbură un glas strigând: Iorgovane! Iorgovane! fugI mai tare că acuşî va veni 1 mperatul vulturilor şi aflândute aci, te va mânca, fugi căcî Dar' tu ce vrei aici ?« Petru dise : »Etă me' rog am venit se-rut dai apă vie, apă frum6să şi apă m6rtă.« »Bine, disă baba, eu îţi dau ce cerî, numai decă poţi tu într'un cias se'rnf fad lucrul ce ţi l'oi da.« Pot! dise Petru. Atunci baba aduse 3 sad în cari era mestecat grâu, oves şi orz. »Iată, dise baba, aceşti 3 saci. lntrun cias se-'ml alegI grâul de o parte, ovesul de altă parte, şi orzul eră de altă parte! şi baba plecă în treba ei. Petru începu decf a alege, ei dar' ce pote el se alegă aşa iute. Era mai se vină vremea se fiă gata, şi el nu avea decât câte o mână din fiecare bucată. Atunci vine calul pre furiş şi îl dice : »Gândesce-te la paserile acelea cărora le-ai dat grâu!.« Petru se gândi la ele şi îndată fură tate la el. Se puseră deci paserile şi aleseră îndată şi când veni baba lucrul fu gata. Acum îl dete baba cele 3 ape, şi el plecă cu calul la impăratul şi Îi dete apele. Împăratul dise cătră mândra lumei ca se se cunune cu el, dar' ea nu voi până ce împăratul nu va bea din apa vie. El luă decI păharul şi beu apă vie şi se făcu un om viu de nu era altul ca el. După acea mândra lumei î'i dete de beu apă frum6să, şi când se uită în oglindă îrnperatul, se minună de frumseţa lui. » Mai bei apă frum6- [93] - 93 - să?« qise mândra lumei. » Mai beu !« dise impe­ ratul şi ea atunci îl dete de beu apă mortă, şi impăratul muri. Atunci mândra lumei dise : »Au d6ră cu tine se trăesc eu? trăesc eu cu acela care m'a adus pre mine !« şi se duse Ia Petru, îl luă în braţe, se sărutară şi se cununară amendoi, şi Petru rernase împărat. Dar' se sciţt că Ia nunta lui am fost şi eu chemat Ia masă, şi nime nu era aşa voios ca Petru. La nuntă am şezut până sera şi m'am ospătat, Ei dar' se ve spun una. Vinul au fost aşa de bun încât eu am beut cam bine, şi acum mi somn şi trebue se me culc. Decî : nopte bună l , Până dorm spuneţi-rnî şi Dv6stră vre-o po­ veste, apoi diminetă când me scol, ve mai spun şi eu alta! Comunicată de Filip Băiaş inveţătoriii în Sasca Montană . ... --------� [94] De când nu au ţiganiI popî ? Se dice că ar' fi fost odată în vremea de demult că ţiganii nu erau ca astădf se se mute cu cortul dintr'un sat într'altul, ci erau aşezaţi în sate ca şi alţi creştini botezaţi, aveau vătavul lor, domnii lor şi mai câte tate. Sate şi oraşe fru­ mase ca ale lor cică nu găsiai de umblai cât ţine ţestul; apoi aveau biserica lor, aveau popii lor, şi erau bogaţI, putrezi de bogaţi pentrucă ei făciau banii cu barosul. Pre acele vremI dară se dice că a fost într'un sat ţîgănesc trei popi iar' de ţigani se în­ ţelege, că de altă naţie nar' fi primit ei nici se le tai capul. Popii lor cei drept aveau barbă lungă dar' minte cam scurtă pentrucă vedi bine nu le păsa lor atâta de popie, căci aveau de unde trăi. Nu se chinuiau ei atâtă, ca se înveţe, era destul se ştie ce ti numai evangelia în bise­ rica lor cea vestită. Ei nici nu făciau slujbă decât numai la serbatorile cele mari ca la pascî când mergeau, ţiganii se se spovediască, la rusale, la crăciun, şi la botez. Aşa într'un an la pascî mer­ se şi muierea unui român la biserica lor ca se se spovedescă şi se se cuminece. Am uitat ade­ că se ve spun că în satul acela locuia şi un român cine ştie de unde venit şi aşezat aci. [95] - 95 - După gătirea slujbei muierea întrebă pre popa cel mai tiner că p6te se o cuminece. Popa îl spuse curncă pote, şi o chernă în altariu, După ce se depărtară doi dintre popî şi rernase numai unul, acela o spovedi, o curninecă şi-'i dede ca canon de curăţire post până sera, iar' atunci la 8 ciasurI se-'! aştepte pre el, căcî vine se-'i mai dea ceva, dar' se-'şI mâne bărbatul de acasă. Muerea îl făgădui. Ajungend muerea la p6rta bisericei intelnes­ ce aci pre al doilea popă care dise : »se me aş­ tepţI muere dragă astară la opt ciasurî şi jumătate că vin se-'ţi spun ceva.« ,. Vino părinte, vino că te astept e îl c;1ise muerea şi se grăbi cătră casă. Când fu se ajungă aprope de casă ecă un al treilea preot îl ese Înainte. - »Se me aştepţi nevăstico astară la noue ciasurf că am se vin la tine !- dise popa. - » Vino părinte vino l« îl respunse muerea. Ajungend muierea acasă spuse bărbatului ei taina. Colo cătră seră bărbatul se dusă la m6ră, iar' muerea re mase acasă ca se facă de mâncare. Punct la 8 ciasurî etă vine popa cel din tâiii, Nevasta îl înternpină cu braţele deschise şi-'i puse înainte nesce rnâncărî alese de cad scia ea că le plac ţiganilor. Popa se sufulcă a mânca şi a bea ca şapte şi a se glumi cu frum6sa sa drăguţă. Pre când curgea veselia mai cu chef însă, se audi sgomot pr'afară, Popa se temu că va fi sosit bărbatul pevestei, şi fără multă zăbavă se vîrî sub pat. Intr'acea ecă se deschise uşa dar nu întră bărbatul ci preotul al doilea ce spusese �- --- [100] Cetatea smeilor. A fost ce a fost că de n'ar fi fost nu s'ar povesti. Fostau pre vremea când se potcoviau pureciî, un om cu numele Petru, care se Însu­ rase înainte de a ajunge la visitaţie, scitî Dvos­ tră cum e datina Ia noi la RomânI. Acestf doi Însura ţI trăiră bine ca doi 6menI tinert numai vi sitaţia blăstărnată le cam înegria dîlele căcî scitl de ce? Petru remase cătană. , , La vremea de plecat el ÎŞI luă remas bun dela muere, pre carea o lăsă însărcinată şi se dusă la cătane. Acum bieţiI 6menI îşI trimiteau cărtî unul altuia, dar' ce folos de ele, cartea-'i , numai ruptore de inimă. Odată vine la Petru o carte dela muere, în care îl scrie că ea a năs­ cut un copil, pre care la botezat el" Petru, căcf gândea muerea, că decă ÎI pune nume după nu­ mele tatălui seu, îl va trece de dor. Cu acestă carte apoi sau sferşit t6te, căcî Petru nui mai respunse nimic muerei, şi nici din cătane n'a mai venit acasă. Se vedem noi de copil. Acesta crescu până ajunse şi el la vremea de cătănie. Dar' se sciţt că copilul a Întrebat pre mumăsa, că unde e tatăl seu, la ce ea ia respuns că e în cătănie. La visitaţie copilul eră rernase cătană spre întristarea mamei, carea erăşî avea acum se remână singură. Copilul îşI [101] - 101- la dară rernas bun dela mamă-sa şi plecă şi el În cătane că aşa-i porunca; si ajunge chiar' În oraşul acela unde era şi tatăl seu, dar' nu-'i des­ tul atâta ci ajunge chiar şi la compania acea un­ de era tatăl seu. Noul recrut căpătă acuma ca comandant preste el er' pre tatăl seu, care avea se-'! Înve­ ţe mustra, căci Petru era cea mai bătrînă căta­ nă. Petrecend aceştî doi necunoscuţi mai multă vreme la olaltă, odată îl întrebă cătana cea bă­ trînă: »Măi I eu de atâtea dile sunt cu tine şi tu nu Îmi mai spuseşl de unde escf şi ai părinţi ori ba ?« Atunci Petru ÎI respunse : »Eu sunt din satul cutare, mamă sciu că am şi a remas plân­ gând după mine, tată inse nu sciu care-i că mama mi-a spus că am tată dar' n'a mai venit din cătane. Audind Petru cel bătrân aceste cu­ vinte ÎŞl adusă aminte de t6te, deci �ise întru sine plin de bucuriă că îşI vedu copilul: Acesta e fiul meu-l şi sărind la el îl îmbrăţişă şi săru­ tândul ÎI dise : Tu escf copilul meu! Apoi poves­ tiră unele altele şi se puseră la beutură. După acestea se duse Petru la Impăratul şi dise : Inăl­ ţate 1 mperate l eu îţI mulţămesc de slujbă şi îţI las copilul meu în loc. Imperatului îi păru reu după Petru dar ri'avu ce face, şi băgând mâna în buzunariă scrise două punghiţe de bani şi ile dete lui Petru poftindu-i noroc. Apoi se duse Petru la fecior, îşi luă sânătate bună, şi plecă cu dorul de aşî vedea acum şi muerea dupăce la învrednicit Ddeu aşî vedea copilul. Dar' nici când nu-i cumu-i disa ci cumu-i scrisa. Mergend cătră casă ajunge Petru la un [102] - 102- pod lângă care erau doi cerşitori carii' cereau de pomană. Petru fiind milos băgă mâna în buzu­ nariu scose punguliţele şi le dă una la un cer­ şitoriu ceialaltă la celalalt cerşitoriu, er el plecă gol goluţ. La câtva îndepărtare de pod se întâl­ nesce cu alţi' trei călătorf. Vedindui el le dete bună diua şi le qiRe: »Unde mergeţI voi ?« Aces­ tia îi' respunseră : » Ne ducem la irnperatul se ne dee slujbă 1 « » Voi proştilor le <;lise Petru, eu sunt cătană bătrînă, şi n'am căpătat slujbă, dar' voi se căpătaţi; numai sciţt voi ce? Haid se fim toţI patru fraţi de cruce şi se mergem unde vom vedea cu ochii. Aceştia se invoiră şi făceu­ duse fraţi de cruce plecară. -- Pre unde au mers, ce sau înternplat nu sciu; atâta sciu că ei după câtva vreme ajunseră în cetatea smeilor, unde nu era nici' cruce de om. Ca se sciţt ei ajunse­ r ă aici' diua, căci de ajungeau n6ptea, cine scie ce s'ar fi intemplat, căci' trebue se sciţt că zmeiî diua nu au putere. Fiind ei aci îşi' aleseră una din casele cele mai frurnose întrară în lăuntru. Când colo ce vedură ? Tot felul de mâncărt şi beuturî, cărtf de joc, bani, şi cu un cuvânt tot ce le trebuia. Ei morţi' de f6me cum erau' nu­ mai decât s'apucasă de mâncare apoi de beutu­ r ă după acea începură a se juca în cărţi' şi a cânta ca la casa lor. După ce se săturară de tate, Petru dise cătră fraţii sei : » Şedeţi voi aci că eu me duc se ved ce o fi prin sobele acestea!­ Dicend acestea el şi plecă. Acum Întră într'o so­ bă în care era un dolap, îl deschide şi vede în lăuntru nesce ţale tot de aur. Merge în a doua, [103] - 103 - sobă, acolo e ca şi în cea din tâiii, dar' ţolele is de argint. Acestea le lăsă ca şi pre cele din tâi şi merge în soba a treia. Aci află el ţole de aramă. Uitânduse el la haine îşf dise în sine: ia se îmbrăc eu ţ61ele astea şi se me duc la fratit mei se ved ce or face ei când m'or vedea. Imhrăcă. decî hainele de aramă şi plecă cătră fraţiI sei şi ajunse la uşă. EI bătu în uşă şi în­ tră în lăuntru. Acestia cum îl vedură săriră pre terestr'î şi fuga copile. Se fiţi vezut fuga dracu­ lui ce mai fugiră ei, credînd că acela a fost ăl batăI crucea! Dar' se-i lăsăm fugind şi se ne În­ t6rcem Ia Petru. El vedinduse acum singur se desbrăcă de ţ6le şi şe pusă la masă Şi-'şI pe­ -trecu el singur. l nserânduse vede el că se aprin­ seră luminile singure, dar' el nu se spăriă ci beu un păhar de vin şi începu se duhănescă, Când ceva mai arnânat, odată se deschide uşa şi cine o fată dar' nu mândră aşa, nurna deu se-i bei apă din gură - îmbrăcată în negru! Ei vedi am zeuitat se ve spun că în ceta­ tea asta erau şi trei fete de împărat, furate de zrnei si mândre t6te trei. D6mne de ce n'am şi eu aşa o fată l Când ajunse fata în sobă disă : Petre! Petre! Cine te-a adus aici, că tu nu poţi se trăesci aicî ; numai de ne vei scăpa, că noi suntem trei surorî, bine o fi de tine! Petru cam ruşinos nu vru se se intorcă se o vadă şi nici nu vorbi nimic. După acea fata plecă oftând. Parcă o ved cum of teză şi lui Petru nicî că-i păsa l Ei dar' se ve spun una! Povestea dice că nici n'ar fi fost bine se vorbescă, P6te fi că el a ; e & & - .. [104] - 104- sciut de aia n'a vorbit! Plecând fata, el remase er' singur. Prela miedul nopţii vin nisce zmei şi vădind pre Petru îl iau frumoşel şi ţiI bat bine, apoi îl apucă de pici6re şi - zdup - cu el de părete încât gânde-ai că o se iasă şi maţele din el. Vădind Petru că nu-i glumă se face mort. Zmeiî vedend că el într'adevăr e mort îl lăsă şi ple­ că eră. Ce durere o fi păţit Petru numai el o sci. Destul că dupăce plecară zmeiI vine fata care a fost şi mai nainte dar' vine în ţ6le albe, semn că ea a scăpat dela zmei, şi unge pre Petru cu nisce leacurl, şi el se făcu de loc sănătos. Sculâriduse el, fata îl dise : Petre! Petre! Pre mine mai scă­ pat, mai ai se scăpf şi pre surorile. mele, apoi bine o fi de tine; numai me tem că nu scăpi ; dar' lui nici că-i păsa ce vorbesce fata, ci el caută se se mai sature, că i sau fost golit pântecele băten­ dul zrneiî. Fata plecă eră şi el re mase singur. A d6ua n6pte vine altă fată er' îmbrăcată în negru şi dise : Petre! Petre! pre sorumea ai scăpatu-o, numai ai pre noi doue se ne scăpî şi apoi bine a fi de tine. Petru inse îşI caută de trebă şi nu q.ise nimic. Cătră miezul nopţiI iar' vin zmeiî şi cum îl vedură, şi mai tare se nă­ căjiră şi mii luară şi-'I bătură ca cum batî me­ rul, Petru se făcu er' mort şi zmeiI plecară. Acum vin doue fete îmbrăcate în alb, şi-'i dic : Petre pre noi ne-ai scăpat, mai ai se scăpi şi pre sora nostră cea mai mică şi apoi bine o fi de tine. Apoi unseră er' cu leacuri pre Petru şi el se făcu pre loc sânătos, dar' de vorbit nu sco­ se nici Q iotă din gură. [105] r - 105 - Acum vine noptea a treia, când apoi era se se alegă brânza din zer. Prela cina mare etă că vine şi fata cea mai mică îmbrăcată er' în negru şi vru se vorbescă cu Petru, dar' el tăcea ca pes­ cele, apoi se duse unde se duse şi ea. Dcmne l dar' se fiţi vedut mândrulenie de f.ită, se nu mâncf trei dile ci tot la ea se cauti. , , PreIa miedul nopţii er' vin zrneii şi vedind er' pre Petru plesnesc de ciudă, îl iau frate şi-'l bat şi pr'o dungă şi pre alta, şi-'I întorc şi-'! suc, şi-'l pizesă, îl bat ca Ia Sasca de nime n'a mai dis că el mai trăesce. EI se făcu er' mort şi zrneif credind că acum trebue se fiă mort îl lă­ sară şi se duseră dracu-i scie unde. Dupăce se duseră zrneii ecă vin tate trei fetele îmbrăcate în alb şi ung pre Petru er' cu leacurf şi Petru începu a se mişca dar' nu putea deschide ochii ; atunci se pun fetele şi-'i sărută şi-'i îmbucă şi'l îndrăgostesc num'aşa. Atunci Petru par'că-i minune se face sănătos ca pesce­ le. Atuncî fetele diseră: » N a Petre acum potî , , vorbi, alegeţi una dintre noi pre care tu vrei ca se-'ţT fie muere. « Aşa se rugară ele mai multă vreme dar' lui Petru nici că-i păsa şi nu voi se-'Şl alegă nicî pre un -. Când vedu că Petru nu vrea se-'şT alegă, deu ÎmI era ciudă, şi am vrut se ies de sub pat, că eu eram de mult acolo, şi am vezut tote - ca se-'mI aleg eu una, dar' er ' m'am socotit se remân acolo ca se ved ce va mai fi ca se ve sciu povesti. Una În3e se ve mai spun: cetatea zmeilor fusese mai nainte erăşI cetate ca tote cetăţile locuită de ornenî, dar' "i = [106] 106 - zrneii o fărrnăcaseră şi toţi ornenit muriră . � ., � tă A � d A ŞI remasera el smgun s aparu preste ensa. Erau trei zmei ca trei lei. Vinindule pofta ca se se Îns6re ei furară cele trei fete de împărat pre care l� scăpă Petru. Şi era sorocită cetatea acea, că a­ tuncf se învie ornenif din ea, când va durmI un om trei dile şi trei nopţ'î. în ea. Venit'au mulţI ornenf ca se cerce dar' nicf unul ri'avu norocul lui Petru. După ce se făcu diuă simţiră zrneij că sau împlinit sorocul cetăţiI deci o luară la sâ­ năt6sa din cetatea carea luă cu totul altă faţă. Petrp se minună de ce vedu, căci scia că ceta­ tea era nelocuită de nimenea, şi acuma eşiră ca din pământ o mulţime de 6menI, copif, rnuerj , îrn brăcaţI ca la Pasci : la biserici trăgiau clopotele, şi se audiau pocnituri ele treascurf. Era mare veseliă atunci în oraş. Fetele î'î spuseră lui Pe­ tru că ornenif fac veselie pentrucă a scăpat cetatea de zmei, şi-'i diseră se se bucure şi el mai mult decât toţI ceialalţî şi se-şi alegă pre una dintre ele de muere. Petru înse nu vru. Atunci fetele eşiră afară şi se vorbiră că care se-i rernână muere! Ele voiră ca ori care se-'! fiă muere, dar' se hotări că fata cea mai mare se-'i rernână de � muere. După acea veniră er' la Petru şi-'i spu­ seră că ele au hotărît ca fata cea mai mare se-': fie muere. Şi Petru se învoi şi el la asta şi nu­ mai fu ca pân' aci mut şi începu aş! săruta muerea şi a se glumi ca un june de 18 anî. Apoi se duseră la biserică şi mulţămiră lui Ddeu pentrucă le-a dat atâta bine. 6menii din oraş în semn de mulţămită pentru că Petru le-a scăpat ce- .......... -------� [107] - 107- tatea de zmei îi dăruită cea mai frum6să casă din oraş, apoi bani şi moşiî nenumărate. Aşa trăiră ei multă vreme. Odată ecă le vine lor o carte dela tata fetelor în care scriă, că a audit că ce­ tatea e mântuită de zmei, şi-'i r6gă ca se se ducă la el căci el îl bătrîn şi nu p6te merge a­ colo. Fetele când primiră cartea numai puteau de bucurie, căcî ele diseseră şi mai nainte lui Petru ca se le ducă la tatăl lor, dar' Petru nu vru, şi acum er ' nu vrea. Abia după multe ru­ găminte se învoi şi el se mergă, dar' dise : Bine eu merg, dar' nu C\1 voi deodată, ci eu me duc singur până la birtul din marginea cetătif ; aco­ lo ve aştept se veniţî şi voi. Fetele se învoiră şi aşa. Atuncî Petru prinsă caiî la căruţă şi plecă, ajunse la birt, unde întră în lăuntru ca se aştepte fetele. La birt era o veduvă care când vedu pre Petru se îndrăgi în el, apoi îl dede ce-i dede şi'-l adormi, căci scitt că farmecile-'s rele. - ACt m vin şi fetele şi vedend căruţa se bu curară, dar' când se duseră în lăuntru se cheme pre Petru, Petru era mort aşa durmia de tare. M uerea îl striga pre nume, dar' el nu se pomeni. Vedînd ea că nu-'i nimic de el, începu a plân­ ge şi îi scrise pre o hârtie urrnătorele : Se sci Petre că eu am plecat cu surorile mele la tata şi'" de nu vei veni tu până în cutare vreme se sci că pre noi iar' ne fură zrneir ! Luă apoi car­ tea şi o învălui într'o năfrarnă de a ei pre care îI era scris numele şi o lăsă pre masă şî plecară. Cândva se pomeni şi Petru şi vădind năfra­ ma o luă căci o cunoscu şi află şi epistola o I I ' I I I , / , [108] - 108- ceti ŞI Incepu a plânge de jale şi plecă şi el pre urma fetelor: 1\1 ergend el pre drum se intâlnesce cu 3 pecurarf, cari aveau 3 cânt ca trei urşî. Cânit când îl vedură se bucurară. Petru se luă la vorbă cu pecurarii şi-'i întrebă decă nu au vedut trecând pre aci trei fete de împărat. Pe­ curarii îi spun că ei au vedut fetele şi că ele le-au dis lor, că decă vor vedea vr'un om venind pre drum se-'i spună se se ducă tare, căci decă nu ajunge la ele până în cutare vreme er' le fură zmeiI! Se nu gândîţI că-i minciună ce a dis • pecurariî, căcl fetele trecând prelângă ei, intr'ade­ ver iau rugat aşa se-i spună. Petru mai vorbi unele altele cu pecurariî, apoi le dise : » Fraţilor l vin­ deti-rnî mie câniI ăstia l « dar' ei nu voiră. Ve- , dind însă că Petru le dă banI mulţi Îi dederă câniî şi el pled mai departe cu câniI după el. Pre vremile acelea câniI sciau vorbi. Petru se gră­ bia cât putea, câniî încă îl diseră : »Stăpâne se mergem cât de iute, căci avem de trecut o ma­ re, apoi un deal de sticlă (oiagă) şi abia dincolo de deal sunt fetele.« Petru îşi mai iuţi paşii şi după multă vreme ajunseră la mare. Acolo odihniră puţin. Apoi dise cânele cel mai mare » Stăpâne l încalecă pre mine, eu apoi înotând te voiu trece dincolo !« Petru făcu aşa şi cu voia Tatălui ajunseră din colo. Acum luară drumul mai departe şi= a­ junseră la dealul de sticlă, care era aşa de înalt de nu-'i pute-ai vedea verful. Aci câniî diseră : »De nu vom fi până diminetă în verf,« căcî am uitat se ve spun că ei ajunseseră sara la deal, - [109] --109 - se sci că pre fete er' le vor fura zrneiî. Şi aşa a şi fost căcî ca mâne a fost spus fetele că decă nu vine, ele sunt perdute pentru totdeuna. Ei acum e lucru şed, căcî ce gândiţI, pot ei se sue dealul de sticlă, şi mâne se fie sus? Dar' ce făcură? Cânif se gândiră cât se gândi­ ră, apoi fără se dică ceva, începură a rode cu dinţii sticla şi a face trepte de jos până sus pen­ tru ca Petru se se p6tă sui. Pâna dimineta trep­ tele fură gata şi Petru se sui pre ele şi ajunse cam înainte de arnezi în verf Când fu el sus, vedu zrneiî că veniau cătră el cu fetele în brate. Petru vedindu-i începu a plânge căcf îl părea reu după mândrele de fete, câniî înse Îi diseră : Ia sama că zrneiî ajungend aicf lasă fetele jos şi se pun pre tine se te ornore, tu inse găteşte-ţI cu­ ţitul şi nu te teme. Nicî nu gătară câniî vorba şi zrneif 's aci. Atunci câniî îi apucară pre zmei de berigată şi-'i trântiră jos, iar' Petru, cu cuţi­ tul le tăiă capul. Atunci se fi vădut bucuria fete­ lor, dar' a lui Petru vai D6mne, el îşI luă mue­ rea şi o sărută t6tă, iar' cele doue fete Îi săru­ tară mânile, Câniî se uitau la ei, iar' Petru le porunci ca din zmei se nu rernână nimic, se pu­ seră câniî şi-'i mâncară pre zmei de nu rernânu nici os din ei. Apoi luă fetele şi se duse cu ele Ia Impăratul. Ve puteţI închipui bucuria lui când îşI vequ fetele şi pre gineris'o. Petru îşI află şi pre copilul Seu pre Petru, carele tot era cătană la Imperatu, El se cunună cu fata cea mai ma­ re el" pre celelalte doue le mărită după doi im­ peratî din vecinătate. Şi făcură D6mne un ospăţ ·W [110] 110 - mare ca şi care n'au mai fost decându-i lumea. Am uitat se ve spun că muerea lui Petru mu­ rise şi astfel fiind veduv potu se se insore după fata împăratului. Murind împăratul rernase Petru împărat în urma lui şi domni cu dreptate anI mulţi şi de­ că n'au murit şi astădî e împărat. Din jurul Oraviţei - comunicată de F. Băiăş. [111] 7 Arma rnuerif, In vremile cele de demult când lumea nu era aşa de stricată şi păcătosă ca astădi, mai venea şi bunul Ddeu câte odată pre pământ şi stătea de vorbă cu ornenir, iar' orneniî decă a­ veau ceva necaz în casă alergau la el şi '1 ru­ gau se le dea sfat că ce se facă, cu m se facă? Sa întâmplat înse şi pre atunci, precum se În­ ternplă şi astădr, că bărbaţii nu prea eşiau în ca­ e cu muerile lor şi ca se le aducă la brezdă lbună de multe orf se folosiau şi el de sfântul alun, întocmai ca şi mulţf dintre noi. Dar' asta nu era se ţină la ei mult; pentru­ că născenduse sfadă în familia unui om, şi omul folosinduse de receptul acesta binecunoscut, a mers prea departe cu măsurarea spatelor muierif sale, încât acesta vîneţise ca pruna. Ce e mult apoi e prea mult chiar şi pentru o ,muere îndelungrăbdăt6re! Sa dus muerea bătută pre la vecinele ei, şi t6te la olaltă născociră apoi planul ca se mergă ele la Dumnedeu şi se se plângă asupra bărba­ ţilor! Hotăriră şi făcură. Aleseră adecă o depu­ taţiune dintre ele şi o trimiseră la Durnnedeu fără amânare. Durnnedu şedea pre scaunul seu ceresc; sfântul Petru lângă densul îl cete a din o carte mare, mare numele acelora ce ajunseseră chiar' atuncf din lumea trecăt6re - în raiii, er' ---�. - [112] - 112- îngeriI se jucau prin iarbă - când întrară mue­ riIe la Dumnedeu. Cum le vedu Durnnedeu trimise îng-erii şi pre sfântul Petru în altă sobă, iar' pre ele le in­ trebă că ce poftesc dela densul. Conducetorea deputatiei, carea era tocmai muerea bătută, cădu în genunchI înaintea tronului ceresc şi începu a plânge şi a se văita: » D6mne! tu ne-ai zidit şi pre noi precum ai zidit t6te din lume, dar ore de r6be bărbaţilor ne-ai zidit? De trei mil de anf suferîm bătae dela denşiî, dar' de adi înainte numai putem suferr I Dă-ne şi noue pu­ tere Demne ca se putem birui pre bărbaţii nostriî l « Dumnedeu ca atotsciutoriu le-a sciut t6te acestea, mai nainte, şi de acea era gata cu res­ punsul. Deci le dise astfel: » mergeţi în pace a­ casă şi fiţI ascultătore bărbaţilor vostri, carif fă­ ră vină nu ve vor bate. De se va înternpla în­ se totuşî se căpataţf bătae, şi fără vină, atunci resbunaţive cum puteţi; diua de sâmbătă e a v6s­ tră în fiecare săptămână ; în diua acesta voi sun­ teţI mai tarI decât bărbaţiî vostri. Se ve feriţI în se de a ve lupta cu ei în alte dile din septă­ mână !« Dornnedeu le făcu acuma semn că pot mer­ ge cătră casă; iar' muerile tot în fuga mare o luară pre la celelalte surori ale lor, spunendule judecata adusă dela judecătoriul cel drept. Fie­ care din ele aştepta acum cu nerăbdare diua de sâmbătă! Cele mai multe au început încă de vineri sara cu rnetura, cu drâglul, cu râşhitoriul ca­ re cu ce a putut şi a avut la îndemână! [113] I I ( I \ - 113- Bărbaţii voiau se se apere dar' înzedar : erau slabî, forte slabi. Cu capetele sparte, cu mânile frânte - căcî muerile vedinduse mai tari, iau rupt cu bătaia, se duc acuma ei, bărbaţii Ia Durnnedeu se ceară dreptate. » Ce se ne scim noi face, - diceau ei - acasă numai cutezăm se mergem; nu ne re­ mâne altă, decât se luăm lumea în cap, şi se plecăm încotr'o ne vor duce ochif I « Durnnedeu cu puterea lui cea ma re le tă­ mădui t6te ranele şi zimbind le dise : »mergeţI în pace acasă şi nu spuneţI nimica, căcî muie­ rilor iar' le iau puterea fiind că nu au ascultat de purunca mea! « Se apropie a d6ua sâmbătă şi mueriIe se pregătesc iară de bătae; dar când e la adecă-te se le fi omorît, nu puteau ridica mătura de du­ pă uşă ca se dea în bărbaţî. In loc se bată el e pre bărbaţf, deu le bă­ tură bărbaţiî pre ele de le pârăiau t6te osele. Vedură ele că nu e bine; plecară iară Ia Dum­ nedeu acuma în de putaţiă mai mare. - »Vai de noi D6mne, ne-ai dat putere, şi iară ne-ai luat-o, ce o se fie acuma de noi ?« - începură a se tângui şi a Se plânge muerile. Durnnedeu în­ se le dise : dragile mele! Arma care v'am dat'o nu e pentru voi, pentrucă nu o sciţî folosi. Ca înse totuşi se nu fiţI fără mijloc de apărare în contra bărbaţilor, ve dau altă armă; orenduesc ca limba vostră se fie mai deslegată decât a bărbaţilor! Aci se zacă de aier înainte puterea! « 8 [114] - 114 - Muerile plecară voiose cătră casă şi nurn ai decât se apucară cu gurile Ia luptă cu bărbaţiI, şi nu sciu cum e preIa Dumneav6stră, dar' pre la noi văd că de atuncI tot ele înving! De numr credeu mie, întrebaţI pre � nevasta mea! Comunicată de M:. M:i1encovicr înv, in Poem, j. [115] Care e mai bună dreptatea ori străm ... bătatea? lntr'un sat 6re care dragiI mei şi ai lui Durnnedeu trăia o păreche de 6menI adecă un băr­ bat şi o muere şi ei aveau doi copil, pre cel mai bâtren îl chema Petru, iar' pre cel mai tiner Pavel. Când fură ei junelaşi cu mustăci6ra mijind pre buze le muriră arnendoi parinţiI şi ei rerna­ seră orfanî numai cu casa, cu doi boi, o vacă şi cu 5 lanţe de părnent. După m6rtea părinţilor copil începură a se sfădi că acui se fiă averea? Cine se rernână în binele părintesc ? şi cine se esă afară din casă, căci amendoi se se însore aci în casă nu aveau loc. Ca se nu ajungă trea­ ba din sfadă şi bătae cum cam adese ori se intemplă, se invoiră a merge la lege şi cum va dice legea aşa se rernână. judecatori! 6meni la­ comI şi plinî de păcate atuncî ca şi acum pen­ tru »rnită « judecară t6tă averea lui Pavel dicend că el e mai slăbănog, şi nu-şî p6te câştiga cele de lipsă, iar' Petru nu căpătă nicf un finic din averea lui tată-sa, ba încă trebui se iasă îndată din casă. Bietul Petru puteţi gândi că era nă­ căjit şi orf cu cine se întâlnea povestea pătănia s'a şi la urmă tot deuna dicea că lumea de as­ tădî îI plină de uneltiri şi . de mişelii şi ţi se pare că învinge strernbătatea dar' dreptatea tot 8* - ­ .- [116] f I r 'j - 116 - dreptate. rernâne şi la urma urmelor tot ea în­ vlOge. Aşa dicea Petru de multe orî şi odată au­ dindu-l frateso Pavel erăşî vorbind aşa îl dise: »Frate ! nu vorbi aşa că eu mă rămăşesc cu ti­ ne pre ce vrei tu macar şi pre sc6terea ochilor că-i mai bună strâmbătatea; şi în diua de as­ tăd'i ea-i învinget6re.« Petru se ţinea că nu, Pa­ vel că da, în urmă se invoiră ca se mergă arnen­ doi cale de o poştă până se vor �ntâlni cu 3 6- menf şi se-i întrebe că ce e mal bună drepta­ tea ori strâmbătatea, şi de vor dice ei că e mai bună strâmbetatea, atunci lui Petru trebuia se-i se sc6tă ochiI. Apoi plecară amendoi la drum şi merseră cât merseră până se ântâlniră cu un om cam bătrân care le de de bună diua l Ei ÎI mul­ ţămiră şi spunendu-i rărnăşagul îl întrebară că ce e mai bună în diua de astădt dreptatea orî strâmbătatea? Omul le dise : »DragiI mei, în vremea de acum e mai bună strâmbătatea!« Pe­ tru şi Pavel plecară n:ai departe la drum şi se întâlniră cu un al doilea om pre care erăşf îl întreb ară că ce e mai bună dreptatea ori strâm­ bătatea? Si omul acela încă le respunse ca cel de ântâiii » că e mai bună strâmbătatea!« Apoi plecară de nou la drum şi se ântâl­ niră cu un om bătrân, bătrân şi alb ca 6ia nins pre cap. Pre acesta erăşt îl întreb ară că ce e mai bună dreptatea ori strâmbătatea? Moşul naibei audind rămăşagul lor şi spusele celor doi dinainte, aruncă pre sub genele-i stufose o pri­ vire reutăciosă apoi le dise »Dragit mei: în vre- [117] - 117 mea de acum e mai bună strâmbătatea.« Atunci Pavel dise : Petre ai perdut rărnăşagul şi apoi aCI pre loc îl scose ochiI lăsândul orb ca vai de el. Pavel se duse acasă iar' Petru rernase aco- lo căci fiind orb nu scia încotr'o se plece nici , nu era cine se-'! conducă. Făcendusă seră Petru simţi că veni la el un om şi-i dete mâncare; îl luă de mână şi-'l duse la un loc unde n6ptea dela 12 6re până la o 6ră se adună duhurile necurate. Pre cale omul acela' îl spuse lui Petru ce are se facă în n6ptea acea, CăCI el fusese ân­ aerul lui cel bun, iar' cei trei bătrâni cari dise- h ' seră că e mai bună strâmbătatea au fost duhurI necurate. Petru băga bine de sernă t6te înveţă­ turile ân re rului şi ajungend la locul de adecăte se sui într'un mer plin de mere marf şi frum6- se. Angerul plecă iar' Petru rernase sus în mer aşteptând ciasul al r z-Iea ca se vină duhurile. Mere încă a mâncat dar' a înghiţit şi ciocl6dele, şi nimica n'a lăpădat jos. Aşa aşteptând Petru odată aude o vuetură gr6znică ce se apropia de el şi simţi cum sub mer se lăsară o multime de duhuri ca se-'sI dea sarnă înaintea celui �ai încornurat că ce a făcut fiecare în diua trecută. Petru asculta cu mare , băgare de sernă cum spun şi-şf dau sarnă du- hurile: aşa între altele audi pre un duh spunend : » Eu am oprit o m6ră ca se numai umble cu t6te că are apă destulă,« alt duh dise : »eu am făcut de a orbit fata imperatului cutare; « iar al treilea dise : »eu am făcut de un frate a scos [118] I ,1 1; If ' ,1 Il t: , I II - 118- ochii la celalalt.« Petru se înfioră de cele ce audi. Dupăce veniră t6te duhurile şişî dădură se­ mă de cele ce au lucrat se sculă cel încornurat şi le dise : » Ce aţi lucrat, bine a ţi lucrat, căutaţt Însă ca mâne şi mai bine se lucraţî« şi în sferşit le dise : »De ar sci acei nenorociţi de cari vaţi legat voi, ca se vină şi se se scalde dupăce eşim noi din scaldă ori se se spele cu apa nostră, În­ dată le-ar trece 1« Apoi audi cum duhurile tate se aruncară într'o baltă şi se scăldată şi apoi iar' audi cum duhurile se îndepărtată cu un vuet gr6znic. Petru numai putea de bucurie. El se cobori iute din mer pipăi şi află balta, scalda duhurilor ne­ curate, luă apă şi se spălă pre la ochi şi cât ai bate în palme vequ chiar' bine ca şi mai nainte. Petru după acea cădu în genunchi şi mulţămi lui Ddeu pentrucă ia dat erăşî lumina ochilor care e cea mai scumpă din lume; apoi isî luă apă din scaldă într'o ciutură ce avea cu el şi plecă la drum cătră casă. Lângă un pod vedu o nioră stând şi cre­ dind că e m6ră oprita de duhurile necurate, intră în lăuntru si dise morariului: » Frate 1 pornesce m6ra căci ved că măciniş ai destul 1 Atunci mo­ rariul îl spuse că nu o mai p6te porni căci a oprit' o cine a oprit'o. Atunci Petru disă : Ce-mi dai mie ca se-'ţl pornesc eu m6ra? Morariulul îl dise : »Lasăte frate, lasăte 1 nu te mai lăuda au , probit alţi ornenf ca s'o pornescă şi n'au putut. dar' tu.« Dar' eu me prind, dise erăşt Petru, me prind că ţi-o pornesc Îndată, [119] - 119- Atunci te fac ortac pre 'ndoue cu mine di­ se morariul. Petru nicf una nici doue ci luă ciu­ tura şi stropi m6ra cu apa din ea, şi pre loc mara începu a se înverti şi Iăpăda făină ca ăle cu foc. Morariul atunci nu mai pote de bucurie, el strînse pre Petru de mână şi-'i dise : »De adî înainte esei ortac cu mine la moră pre'ndoue.« Petru inse îl dise : lţi mulţămesc frate! dar' eu îţi las ţie tată mara dămf mie numai un prânz bun şi rne duc cu Durnnedeu. Dupăce se sătură Petru se duse mai depar­ te luând calea cătră oraşul in care şedea Irnpe­ ratul cu fata 6rbă. Ajuns acolo el spuse Irnperatului că voesce se-i vindece pre fata orbă. Irnperatul şi toţi ai lui se mirară de cutezarea lui Petru pentrucă sau Încercat doftori preste doftorf ca s'o vindece şi tot n'au putut, dar' el s'o potă cu tate aces­ tea <;lise I m peratul lui Petru: »Bine ! poţi se intri la ea, dar' de nu o vei putea tămădui, se scit că te spânzur.« r ntrând Petru la fată o află culca­ tă în pat bolnavă, slabă şi orbă. Petru o spălă pre la ochî, pre faţă şi la înimă cu apă din ciu­ tura sa, şi ea îndată se sculă sânătosă, grasă şi vădind. Ea se uită atunci în oglindă şi când se vedu aşa de frurnosă şi grasă se socoti că cu ce se resplătescă lui Petru binefacerile lui. Se-'I iau de bărbat i�I <;lise ea, apoi se răpedi la Petru, îl strînsă în braţe şi-'! sărută cu foc. Il luă după acea de braţ sciţi cum fac DomniI cu Domnele lor şi eşi aşa pre uşă la Impăratul şi la Irnperă­ tesa carif îl aşteptau pre Petru dar' ca se-'! spân­ zure nu ca se-'! ia de ginere. Ve puteţf închipui [120] - 120 - bucuria Imperatului şi a r mpărătesei căcî atâta fată aveau el. Fata eşind de braţ cu Petru dise părinţilor sei : »Tată ; mamă ! etă mântuitoriul me u, iată mirele meu! « »M ultămiţt lui Durnnedeu că ne-au trimis pre ângerul nostru cel bun! « După acea îmbrăcară pre Petru în haine de matasă, merse­ ră la biserică unde se cununară şi făcură o nuntă mare, mare şi un o speţ cum fac Imperaţit, Petru ajuns acum ginerile Îrnperatului făcea ade se ori călătorit prin ţară cu nevăstuţa lui, şi era voios ca cum aş fi şi eu când aş fi în locul lui. Odată îşi dă el în vorbă cu nevasta sa şi cu socriî sei şi le spune pătănia sa. Ne­ vasta sa atunci q.ise că ea trebue se mergă la satul lui ca se vadă şi pre Pavel fratele lui Petru. Petru încă se învoi şi aşa într'o di plecară cu căruţa cea mai frum6să ce o aveau. Ajungend la satul lui, traseră la casa lui Pavel care se minună când află că frate-se Petru orb fiind a ajuns în aşa stare Înaltă de a fi ginerile Irnpă­ ratului. Petru povesti fratelui seu Pavel t6tă păţănia sa şi la urmă îl disă : »Ved: frate! că la urma urmelor tot dreptatea învinge ca ra-i mai mare! « Pavel nu <;lise nimic dar în gândul seu cugetă: »Decă Petru orb fiind a putut face lucrul acesta, de ce se nu pot face şi eu!« După ce plecară goştii, se luă Pavel şi se duse la locul unde îl spusese Petru Acolo se sui în măr şi aştepta sosirea duhurilor necurate. Vedind merele atât de rurnene şi frum6se i se lăsă pre ele şi mâncă până se sătură, dar' cioclo- [121] - 121- deIe le lăpădă jos, căcf Petru nu iau spus că el le mâncase. Când bătură 12 ciasuri veniră duhu­ rile şi se strinseră t6te sub mer. Venind mai Ia urmă şi cel incornur.it căpetenia lor, ve�u ciocl6- deIe pre jos şi disă : » Cine a cutezat se m ănân­ ce din pomul meu ?« Apoi căutând în sus zări­ ră pre Pavel sus în mer , şi-'I chemară jos. Bie­ tul Pavel tremura de frică şi nu cuteza a se coborî, atuncI se sui un drac Ia el, îl umflă pre sus, şi-'! aduse înaintea lui » Sârsăilă.« Apoi fără nicIo intrebare sau vr'o judeca­ tă dise celoralaltî : }) Praf şi pulbere se faceţI din el. « Şi draciI aşa şi făcură şi nu se alese nicî os din bietul Pavel. Dreptatea dară tot dreptate re­ mâne şi strâmbătatea tot strâmbătate până-i lu­ mea! Care dară e mai bună dreptatea orf strârn­ bătatea? Audită dela lin om din comuna Socenl. • [126] " I ,. r 00 I! 1. 1;·' , ! 1, I I , � It Sfântul Petru si finul seu. , A fost odată ca nicf odată .... A fost odată în vremile de demult, pecând lu­ mea nu era aşa păcătosă ca acum, şi bunul Durnnedeu cu Sfântul Petru sluga sa credincio­ să umblau pre părnent, se îndrepte pre cei rei, şi se ajute pre cel buni, pre acele vremi ne spune povestea, trăia într'un sat un om şi o muere cart avea 9 copil toţi mititei ca olcuţele. Şi ve puteţi închipui dragiî mei şi a cui ve are, că omul aces­ ta cu atâta spuză de copil macar se fie lucrat şi cu nasul şi tot n'ar fi avut de ajuns ca se-'! îmbrace şi se le câştige de mâncare. Casa în care şedeau era numai o colibioră ce sta se pice pre ei. Atâta era t6tă avuţia lor. Bieţii omeni se trudiau, se sbuciumau ca toţI ornenif seraci, lucrau a�I la unul mâne la altul, dar' din ce câş­ tigau ei cu patru mânî trebuia se mânce II gurI, şi se se îmbrace II trupurî g6le; nu-'i mirare dară, că ei nu puteau merge înainte, nu-tşt puteau strînge nimic pentru » dilele negre,« ci din con­ tră scăpătau tot din ce în ce şi abia o duceau de pre o �i pre alta. De o mie de orî ar fi vrut aceşti 6menI mai bine se moră decât se trăiască cu âtata necaz, ei dar' nu aterna dela ei, şi aşi fa­ ce sîngur"î topenie încă nu- 'i lăsa inima. De mul­ te orf nu aveau nicî un pumn de făină în » cin- l I [127] - 127 van,« dar copii nu şciau de aia, ei nrci nu se sculau bine din aşternut până ce strigau după » mălaiii.« Şi se fiă mălaiii, apoi altă de o fi ori ba, că cu mălaiii cresc copil. Şi Durnnedeu omului serac orl Îl dă altă ori nu-'i dă, dar' copii se scit că-'i dă, căci bia­ ta muere era însărcinată cu alIa-lea copil şi sta ca adl orî mâne se se vadă uşurată.' »Incă un dar dela Ddeu « qise omul audind că muerea începe a se văita. Şi el căută în drepta, căută în stânga, dar' nu era făină, nu era sare, focul era ocolit de copilaşi ce stau toţi ghemuiţI cu genunchiI la gură şi cu mânile trase în mânecuţe, stau şi se pripiau 19 focul a lor doi tăciuni, căci nicî lemne nu erau. Bietul om se duse la pădure, aduse o sar­ cină de uscăturî, şi când se întorse acasă, îşI află muerea sbătânduse în durerile naşceriî. Nici nu întră bine în casă şi copil începură a cere turtă. Omul se scărpină în cefă şi le dise : »Ve va da Dumnedeu, mai aşteptatf o ţîră. Tocmai când gătară el vorba acesta se audiră afară nesce călători cart cereau sălaş preste n6pte, căci era seră. Omul le dise : »Eu ve primesc bucuros, nu­ mai se me ertati, că muerea mea se sbate în chiu urile nas ceriî şi aşa în lăuntru nefind loc, ve voiu aşterne afară, colea sub streşînă, că vre­ mea o dat Durnnedeu de-i bună şi frum6să!« »Nu face nirnic,« respund călătorii »ne vom cul­ ca şi afară, numai se scim că nu nis de tot în drurn l « De cină le spusă omul că bucuros le-ar da, dar' n'are nimic, căci nici el n'a mâncat de 6 [128] li I [ I - 128- erî, iar' copil de astă diminetă, nicî o 'rnbu­ cătură. »Nu trebue« respund călătorit, »avem noi mâncare în trăitile nostre.« Şi se puseră că­ lătorit, îşI scoseră bucatele şi începură a mânca. Tăiară după acea o pită mare şi o îrnpăr- tiră la copil omului, şi le mai dete şi aue şi brân­ ză. Bieţii cepiî jucau de bucurie. Şi măncară toţi de se săturară şi omul şi muerea şi copil; şi mulţămi omul călătorilor dicendule că acum aşa sa saturat 'fi aşa ia ticnit de bine ca nicî când altă dată. Acum dicea dinsul că pote răbda trei dile se numai mânce. Apoi se puse omul şi aşternu călătorilor nesce pae, puse preste pae o ponevă, şi ei se culcară. Am uitat se ve spun că acei călători erau unul Dumnegeu, iar' celalalt sfântul Petru. Bia­ ta muere se chinui tată noptea şi nu putea nas­ ce; atunci dise Sfântul Petru: » Prea bune Dam­ ne, n'o lăsa se se chinue atâta, binecuvinteză nasce rea ei.« Atunci Dumnedeu ridică numai mâna în sus, şi muerea îndată născu un copil. Atunci dise Sf. Petru: s Il botez eu Dornne !­ »Se fie voia ta« dise Dumnegeu. Făcenduse diuă Sf. Petru întrebă pre om că când o se-'! boteze pre copil, căci voesce el se-i fiă nănaş. Omul le spuse că preste trei 9île. Atunci călătorii luân­ duşi remas bun dela om şi mulţămindu-i pen­ tru sălaş plecară. La trei dile inse fură erăşî la bordeiul omului. lntrând în lăuntru aflară o babă bătrână scăldând copilul; iar' copilăşiî stau pre­ lângă ea, ci cereau schincindu se le dea turtă. Ba- [129] - 129- ba ca se-i molcornescă făcu o turtă de cenuşă şi o învălui în spuză, dicend că le va da după ce se va coce. Copilaşii mai încetară o lecă, ocolind focul, şi aşepctând linisciţi după cocerea turtei. Dar' copilaşii cei mai mici aveau puţină răbdare, ei Începură de nou a schinci şi a cere turtă. Atunci dise Durnnedeu cătră babă. »Scote turta şi le dă copiilor se mănânce l Atunci baba le spuse mereuţ se n'audă copil: »Nu-i turtă de făină, ci de cenuşă, am fă­ cutu-o numai ca se-i mai molcomesc, căci vedeţi-i că numai tac l « Durnnedeu îl dise : »Sc6te tur:a, căci Ddeu e mare şi p6te face minunr !« Şi se puse baba şi scosă turta, - când colo ce se vedl, că nu era turtă de cenuşă, ci de grâu, fru­ mosă ca o prescură, albă ca o jărnişcă şi mirosa ca o azîrnă de te sfinţa-i; baba o tăiă şi o îm­ părţi la copii, carî rîdeau cu lacrămi în ochî ­ de bucuria turtei. Şi rnâncară copil turtă de se săturară, şi rernase mai mult de jumătate. Toţi cei din casă mulţărniră lui Ddeu, carele a făcut aşa o minune. Făcenduse seră Dumne­ deu şi S. Petru se culcară erăşî afară, unde se culcaseră mai nainte. Pre Ia miedul nopţii etă că s'aud venind ursîtorile ca se ursescă şi se deschidă copilului calea în lume. Se aşedară lângă ferestrt şi începură a ursi. Cea din tâiu dise : »Copilul acesta va fi bogat când va fi mare şi se nu aibă nici un nărav reu.« A d6ua dise : » Copilul acesta se fiă frumos, se aibă o vieţă fe­ ricită, şi pre lângă el se fie fericiţi şi părinţii 9 • I � I I [130] l' , I 1, - 130- lui până la m6rtea lor 1« Iar' a treia ursît6re le ciontă pre t6te dicend : »Şi în diua când se va cununa acest copil se m6ră înecat 1« Ursîtorile după acea se duseră. Făcendu-se diuă S. Petru dise cătră tatăl pru ncului ca se mergă se boteze copilul, el voes­ ce se-i fiă nănaş. Se duseră dară la biserică şi-l botezară, punendu-i numele »Pavel.« Când plecată călătorit dise S. Petru cătră om, că când va însura pre Pavel se-şt aducă aminte şi de el, se gândescă numai la el, şi el atuncî îndată va veni. Omul îi făgădui. Pavel crescea şi se întărea din ce în ce. După ce crescură ceialalţt copil ai omului mari, tatăl lor îi mână pre toţi slugI în lume, ca se-şi câşcige ei ce le trebuesce şi încă se-i mai aducă şi lui. Şi plecară toţi copil slugI şi fiind ornenî bunî şi harnicI îşI căpătară sâmbrie bună şi la anul se înt6rseră la ta tăl lor cu atâta bani, încât el, tatăl lor îşi făcu casă, îşI cum­ perară părnent şi vite şi trăia bine. In treî anl unul după altul fură copil tot slugI şi baniî câţî îl căpătară îl aduseră toţi la tatăl lor, care în scurt timp deveni cel mai avut om din tot ţenu­ tul acela. După aceia copii toţi se însu rară ducenduse girleri, numai Pavel re mase la casa părinţescă. Ajungend Pavel vremea insuratului, îşi alese de muere pre cea mai frumosă, şi mai harnică fată din sat. Atunci omul îşI adusă aminte de năna­ şul lui Pavel, care-l botezase, şi-i făgăduise atunci că-I va chema se-l şi cunune. El spusă asta la � .) [131] - 131 toţI ceialalţl, că nănaş 11 va fi tot omul acela, care-I botezase, altul nu-i trebue. Nici nu gătase omul bine vorba, când uşa se deschide şi întră S. Petru şi le dise : »Se dea Durnnedeu noroc.« Se dea Dumnedeu, diseră toţi cei din casă, şi se puseră Ia masă şi se ospetară că aveau din.', ce. A doua di era Duminecă, Nuntaşii se adu-> nară ca se plece cu mirif la biserică. S. Petru îşI aduse aminte de ursîtorî şi avu mare grijă de mi re. Acolo în satul cu povestea era obiceiul de a merge la biserică toţI nuntaşii în cocit, Mirele şi m iresa cu nănaşul se puseră toţi în o cociă, iar' de-o lature şi de alta a cociei lor S. Petru puse doi călăreţî şi le dede aspră poruncă ca se păzescă bine pre mire. In drumul lor cătră biserică trebuiau se trecă preste un păreu mic cu apă curgetore S. Petru ajungend la apă fu tare îngrijat dar' nu se înternplă nimic. Ajungend la biserică se cununară şi plecară cătră casă. Ajungend la apă un nuntaş slobodi pistolul, şi atunci caif dela cocia mirelui se spă­ riară şi resturnară cocia în apă. S. Petru iute cursă la mire, dară până se sculă, până ajunse la el, îl află cu faţa în jos în apă - mort. Miresa şi la toti ceialaltf nu li se întern plă ni­ mic, numai mirele seracul el era înecat.' Se dusă nunta acasă, şi S. Petru dise se j6ce nuntaşii şi se fiă voioşî căci mirele va în­ via. Nime Însă nu-l credea şi tristeta umplu ini­ mile părinţilor, a miresei şi a tuturor celor de faţă. Atunci se duse S. Petru la Dumnedeu şi-l fugă ca se-i Învieze prc finul seu. Ddeu atun- 9* [132] 132 - cea îl dise : De cea ce i-e ursît omului nu p6te scăpa, se se il Petre! una înse pot se-ţI fac. Tatăl mirelui cu t6te că-i bătrân, mai are se trăescă încă 150 de anî, deci decă vrea ca se dea din aniI lui şi feciorului, pote, şi câtf anf îl va dărui el atâţia va trăi feciorul. S. Petru mulţărni lui Ddeu şi plecă voios, când ajunse acasă spuse omului că are se trăescă 150 de anî, şi decă vrea p6te da din aniî lui feciorului, câţî vrea, şi atâţa ani va tr ăi fecio­ rul. Audind tatăl feciorului una ca asta dise : Decă e aşa atunci eu nu-i dau nici un an, m'am năcăjit eu destul până l'am crescut, decă la luat Durnnedeu n'am ce face. Acuma când am şi eu cu ce trăi, când mi-e vieţa mai dulce, acuma se îl dau din anil mei lui, ba! morţii cu morţii şi viî cu viI. S. Petru nu se aşceptase 12. aşa ceva; el plecă erăşî la Ddeu, îl spuse taina şi îl rugă ca se se îndure şi se învieze pre finul seu. AtuncI Ddeu îl dise : Marnăsa încă are se trăescă 150 de anI, cercă de <;lî cătră ea se-i dea din anii ei, şi câţî ani îl va dărui, atâta va trăi feciorul. S. Petru îl mulţami erăşf şi se duse îndărăt la ma­ ma feciorului şi-i spuse şi ei cum spusese băr­ batului ei dar' gândiţI că a vrut ea se dea din aniî ei ceva? nicî o <;li nu vru se-i dea, dicend că destul a amărît ea, de barernf acum se trăes­ că bine, căcî are din ce. Atunci S. Petru se mâ­ niă pre ei şi le dise : »Voi nu vi-s creştinî ci păgânî ; se nu daţi voi din atâta sumă de anI pentru feciorul vostru nimic; asta n'am gândit!« 1 I 1 t 1 [133] 133 - S. Petru supărat se duse iară la Durnnedeu, şi-l rugă se-i spună că ce e de făcut? căcl da­ că se p6te îi dă el din anii lui. Atunci Ddeu Îl dise : » Sfinte Petre! numai o nădejde mai este: Miresa are se mai trăescă 120 de anl, �i cătră ea, pote că va vrea ea se-i dea ceva!« S. Petru iară se Înt6rsă la casa cu nunta, chernă pre miresă la o parte ŞI-l spusă că mai are de trăit 120 de anî, se dea din ei şi mirelui câţI vrea, căatuncl mirele va învia. Atunci ea dise : -Dacă aternă dela mine atunci, eu din t6tă ini­ ma îl dau 60 de anl, şi atunci se murim arnen­ doi deodată !« Cum dise miresa vorbele acestea, îndată În­ via feciorul şi veselia se făcu de nou şi nunta ţenu o septărnenă încheiată. Şi trăiră miril 60 de ani iubinduse ŞI In­ drăgostinduse ca doi porl$J11 bei , şi muriră amen­ doi odată şi se îngropară şi într'un copârşeu amendoi, Incălecai pr'o şea şi v'o spusei aşa cine o şcie mai bine şi mai altcum se o spună altcum; eu aşa am auditu-o şi aşa am scrisu-o, adecă cum am curnperatu-o aşa am şi vendutu-o. Cine la mine a ascultat ceva a şi inveţat, iar' cine a durmit bine s'a odinit. AUQită la un terg mare în Bogşa montană. M*? [134] Fata de împerat şi gâscariul. A fost odată . A fost odată pre vremile cele vechî un Im­ perat puternic şi f6rte bogat. El avea ciredî de vite, turme de oi, de porci, de gâşce şi la t6te avea păstori ca se le păzescă. Apoi mai avea împăratul acesta şi un odor de fată mare, frum6să ca o dină, de se-i bei apă din gură. Prelângă frumseţe Îl mai dăruisă Ddeu şi o minte ageră şi o înţelepciune deose­ bită. Imperatul om betrân fiind, şi ajungend fata de vremea măritişului voi se-şi aducă la ea un ginere; dar' un ginere înţelept şi isteţ căci dicea el: }) la o fată atât de -inţeleptă se cere un băr­ bat şi mai înţelept.« Deci dete de şcire în tată tera sa, ba şi în ţerile învecinate, că cine se va afla s� şcie cu o vorbă mai mult decât fata lui, acela îl va fi gi nere. Audind despre acesta feciori! de împeraţi de prin prejur, veniră se petescă fata acesta inţelep­ tă, dar' nicl unul nu fl'l în stare ai răspunde la întrebările ei. Ea însă respundea Ip_ orf ce între­ bărî îi puneau ei. Era tare istetă şi înteleptă. Intr'o di veni erăşî în petjt la fată un fecior de împărat îmbrăcat ca o cătană. Ajungend el în marginea oraşului în care şedea Impăratul cu fata, opri căruţa la o fântână ca se odihnescă caiI şi se îm buce şi el ceva. ; • tr 11 ......................... [135] - 135 - Tocmai pre acolo pădiau gâşcile şi gâscariI împeratului. Coborinduse jos feciorul de Împărat dete s bună diua e la gâscariul ce era mai aprope. Gâscariul îi multămf omenesce. Atunci îl dise feciorul de Îrnperat : Dar' ce esti tu mei voinice? »Mis căpitan preste gâsce« Domnule. În oraşul acesta şede fata Irnperatului cea cu minte? »Aicia şede şi tată-s'o Domnule.» - Pre care din aceste drumurt trebue se apuc ca se ajung Ia ea? s Pre drumul încotro îs gâscile cu c6da Domnule !« - Mei dar' înţelept esti tu? » Aşa a fost şi tata meu Domnule.« - Mamă-ta a avut doi copii de odată? Aşa se cuvine Domnule, frate după frate. - Şi tată- ta a tăiat la crăciun patru porci? s Aşa se cade la tot capu porcul l « -- Şi ia fost pus în cui la fum! »Acolo le-a fost Iocul !« - Dar a venit »grivei« şi ia mâncat. »A fost flămând seracul.« - Şi tată-ta de ciudă a omorît pre grivei. »La omorît pentru vina lui.« - După acea la aruncat afară pre gunoiă. »Acolo durmea el şi până era viu. - Mei dar învăţat esti tu căpitane! s Aşa se cade se fie mai învăţat un căpitan decât o cătană. , .-..-.. --- [138] - 138 - Bine şi nu prea că de atuncî cresc prea multe flori pre holdă ! Aia-i reu. Ba nu-i nimica reu, că de atunci vin albinele şi lasă miere pre holda mea. Aia-i b.ne , Bine ca vai şi amar, că pre dealuri e mierea până în pept, iar' pre vale abia s'o lingi cu limba! Ba că baş l asta ţi-a mai crede ţîe dracul, dar' eu nu, că prea o sleişi l Că tocmai de acea am venit eu la tine fată mare, ca se-ţi tot minţesc, până nu mi mai putea re spunde ! .. , . Am uitat se ve spun, că Impăratul decând intrase gâscariul în grădină, el încă era de faţă, şi audi t6te vorbi le lor, şi numai potu se dică nimic, ci luă înelul dela fată şi-I dete gâscariului adecă ginerelui seu. Apoi în dumineca cea mai apropiata făcură măre o nuntă frum6să, sciţI cum se fac nunţile de [rnperafi. Nu multă vreme după acea muri Impăratul cel bătrân, şi în locul lui rernânu ginerele seu, adecă fostul gâqcil.riu, care se dice că ar' fi fost cel mai drept împerat sub s6re. El nu-şi uită nici de ceialalţi ortacl ai lui, cu cari păzise gâs­ ci le atâta vreme, şi-i puse şi pre ei în slujbe mari şi îI făcu o menl bogaţI. El trăi cu Imperătesa lui f6rte bine, şi Durn­ nede u le mai făcu o bucuri.e şi mai mare dândule ŞI un copilaş ce se mena iris pre tatăl seu. De n'au murit, ei trăesc şi astădî. Audită dela un om din comuna Târnova, [139] Cei doi fratî, , --- - ------- A fost odată ca nicî odată, că de nar' fi fost cine ar' sci se povestescă. A fost odată un om serac, serac, de serac ce era nicf cenuşă nu g-ăsiai la el pre vatră. Şi omul acesta avea şi doi feciorI. Unul dintre ei era mai isteţ mai şăgacI, şi se chema Bosioc; celalalt era mai mutălău, mai abătut cu leuca, cum se dice, şi se numia Dumitru. După ce crescură aceşti copil marî, de erau cum numai bunI de lucru, tatăl lor cădu la pat. Sernţind că acuşt se va duce de pre lume, chemă pre copil la pat şi le dise : »Dr agif mei! eu mor şi nu am altă avere se ve las, decât colibi6ra acesta acoperită cu scorţă, şi cănata din care beu apă. După martea mea voi se me îngropaţI ca pre un creştin, şi se împărţiţi lu­ crurile rernase, luând unul coliba, iar' celalalt că­ nata, care fiind frurnosă şi de porţelan, plătesce mare lucru! « Dicend acestea tatăl închise ochiI pre vecie. Copil îl îngropară cu tată cinstea ce se cuvine unui creştin şi-I jeliră şese septărnânî. Atunci disc Bosioc lui Dumitru: Frate! noi la olaltă numai putem trăi, ci hai se ne răsnim, dă-rnf mie ce vrei tu, că eu bucuros primesc. Atuncî Dumitru dete lui Bosioc cănata de porţelan, er' lui îl rămase coliba. j " t \ ţ r 1 � __ .... /r-.:-;.,.-.:::;:;:_=:_� .. --:,.-�?""",,::-:;:r--�,,;:;;----��._.- .- [140] --Ţ 140 - Bosioc luă cănata într'o mână şi bâta într'al­ ta şi plecă în lume el6r' şi-o afla undeva norocul. Şi se elusă el cale lungă până ajunse în Vârşeţ. Fiind rupt ele f6me, de sete şi de oboselă, se gândi el că cum drac ar' face ca se capete ceva pentru gură. Gândinduse el aşa, se pomeni că a şi intrat într'un birt mare. Aci il întâmpină numai decât un » chelner « şi rnesurândul cu ochii ele su : până jos îl dise : »Ce poftescf ?« »Mare lucru, respunse Bosioc, eu sunt omul unui birtaş mare din Timisora, şi am venit se cumpăr dela Dv6stră vr'o Ia buţî cu vin, decă ne vom ajun­ ge din preţ.« » Bine ! c;1ise erăşI chelnerul,« avem vin ele t6tă mâna, alb, roşu, mai scump orf mai lesne, cum poftescî, avem chiar' vin şi de Ia ani : dela noi cumpără toţi. Aşceptă se chem pre Domnul. Şi se duse chelnerul bucuros că a gă­ sit Un bun cumperătoriu spuse stăpânului seu de acesta şi iar' veni, luă pre Bosioc de mână şi-l duse într'un podrum mare, de nu-i mai vede­ ai marginile. Scose apoi vin dintr'o bute şi-i dete se bea. Gustânel Bosioc strârnbă din nas dicend că-i prea acru. Apoi gustă elin a doua, din a treia şi până şi elin a zecea bute, elar' tot i-se părea că vinurile sunt otetite nu altă. Chelnerul se mi­ ră căci Îi dăduse se guste elin vinurile cele mai alese şi acestea cum puteau fi acre. Se veele că sunt pre nemâncate c;1ise Bosioc el' aia mi se al ată vinurile aşa oţetite. Se p6te dise chelnerul, se-ţi aduc ceva de mâncare. Du­ te c;1ise Bosioc adă ceva gustos, care se [141] .1. - 141- facă poftă. Şi se duse chelnerul şi aduse lui Bo­ sioc un dărăboiu de şuncă afumată şi unul de pâne albă ca spuma şi i-le dede. Bietul Bosioc cum le vedu în mânile sale, prinse a mânca, la început mai în domol, dac' mai apoi cu aşa o poftă de gândiai că dece lupi se bat la gura lui. După ce-şi făcu burta dobă de pute-ai omorî purecul pre ea, dise : lan' sc6te acuma chelne­ rule se vedem ce o fi, dar' adă-mi din vinul cel mai bun ce-l ai. După-ce gustă din un vin roşu ca sângele dîse : Bravo! ăsta- i bun, dar' se mai cercărn. Şi gustă pre rend din t6te bu­ ţile până ajunse la cele mai din fund. Vedf ăs ta-i vin, dise Bosioc gustând din buţile cele mai din fund. Vinul din aceste buţî e tocmai ca cel din gura podrumului dise chelnerul. Aşa, pre cine vrei se încelui? Dacă nu credt qise chelnerul se-ţt arăt protocolul. Eu nu vreu se sciu de pro­ tocolul DTale, eu am gustat din ăla şi ăla vin şi limba mea şcie mai bine decât t6te protoc6- lele OTale. Dacă ne om ajunge din preţ, am se cumpăr aceste 10 buţi din fund. Apoi eşiră amendoi din podrum. Domnul fiind nerăbdătoriu nu putu aşcepta până se vină ei, ci se duse el şi-i află tocmai când vreau se esă din podrum. Ei aflat'ai ceţi place? Am aflat Domnule voiu se curnper cele 10 buţî din fund, dise Bosioc. Ei fărtate! se vede că n'ai gust reu, te pricepi în ale vinuri lor, acuma se vedem decă ne vom ajunge din preţ; dar' se seif că ce e bun e şi _ scump! Fie, qise Bosioc! are stăpânul meu banî, căcî mi-a dis ca se-i aduc vin bun, că de preţ [142] I ! I - 142 - nu întrebă. Vedind Domnul acesta că cu cine are de lucru, II pusă în mână 10 fi. şi-i dise : ăştia sunt banii DTale,. şi eu lţI dau vinul cu ăsta preţ, te pricepî l Bine, dise Bosioc şciu eu cum am se spun şi se-ţi laud vinul la Domnul meu. Am mai avut eu de lucru cu ornenî ca OTa. Dă- mi numai o ţiră însemnare ca se şcie Domnul meu câte acove iam cumpărat, şi cu ce preţ căci me tern că m'oi zăuita. Şi se puse Dom­ nul cu vinul şi scrisă o carte cum disese Bosioc şi i-o dede. Apoi dădura mâna amendoi în semn de noroc bun, şi Bosioc se duse, bucuros că II căpătat de beut, de mâncat şi 10 fi. in pu ngă. Mai urnblând el prin oraş încocî şi În­ colo, plecă cătră seră spre satul seu. Ei dar' ajungând în marginea oraşului se înserase bini­ şor; el vedend lumină într'un birt, se hotărî se între în lăuntru şi se rernână acolo preste nopte. Bătu dară la ferestră. Cine-i? se au di în lăuntru un glas de femee. Om bun dise Bosioc! Ce cautf ? Ve rog se me lăsaţf în lăuntru că sunt un biet drumar, şi n'am unde gazdui preste nopte. Atunci birtăşita o serboică sdravănă, deschisă uşa,"şi Bosioc Întră în lăuntru, şi se aşeză pre un scaun lângă o masă. Ai ceva de mâncat şi de beut dise Bosioc, eu nu cer nimica de pomană ci plătesc cu bani buni. Audind serboica una ca asta, se făcu pi- . periu de iute, şi cât ai bate în păI mi, aduse pre un tăieriii 5 părechi cârnati, şi vr'o jămişce, şi le puse înaintea lui Bosioc, dar' bine, vin nu-mi aduci? Ba-tî aduc, dar' n'am cu ce, căcl am spart [143] - 14S- 6te păharele şi oiegile, şi nu m'am mal pututt duce în terg se-rnî cumper altele. Dacă vrei îţI vend cănata asta, efise Bosioc. Birtăşiţa luând cănata în mână o privi cu de­ ameruntul şi-i dise : ce cert pre ea? Să-ruf dai cât pot eu mânca şi bea şi un florint banî, Bi­ ne efise birtăşita, na florintul şi ţi-oi da şi de mâncare şi de beutură. Ii pusă dară în cănată vin şi Bosioc începu a mânca şi a bea ca din bucatele altora. jupânesa birtăşiţă îl mai adusă câteva pă­ rechî de cârnaţ! şi se pusă şi ea la masă ca se mănânce. Şi mâncară amendoi şi beură arnen­ doi vin roşu ca sângele. Dupăce beură şi iar' beură cădusă arnendoi sub masă şi acolo rernaseră preste n6pte. Demineta când se trezi serboica se vedu sub masă şi în braţele lui Bosioc. Se scu­ lă căci i era ruşine jse n'o afle cineva acolo, făcu focul şi pusă iară se facă de mâncare. Bosioc sculânduse căută în cocî şi în colo şi vedind în ferestră oiegI pline cu răchie, luă câteva şi le dete pre grumaz la vale. Birtăşita dupăce vedu că Bosioc nu Se mai satură îl efi se D'apoi bine tu îmI fad pagubă mai multă decât ce constau 10 cănătî de ale tale. AtuncI Bosioc îl disc : Aşa ni-o fost to cmela se-mi dai de mâncat şi de beut cât pot eu, pâ­ nă voiu dice : că-i destul. Ei, dar' tu nu-i dice nicî când că-i destul, dise birtăşiţa, Asta-i tre ba mea. DTa est! dătore se-rnî dai ce cer, că de nu stricăm tocrnela cu cănata, Dute la rele cu tot cu cănata ta, Q-ise birtăşiţa şi-i dede cănata. [144] I li r , 1 Ir It - 144- Bosioc atunci băgă în sen câteva jămisce şi cârnaţi ce mai găsiră, luă cănata, o umplu de răchie şi praci ţi-e calea. După câtva timp ajun­ se la colibi6ra lui. Bună diua frate! dise el, clă­ tinduse pre piciore de ameţit ce era. Se fi sâ­ nătos Bosi6ce! dar' ce-i? Ce se fie bine, eu cu cănata asta am trăit lumea aibă, am mâncat, şi am b eut ca un solgăbireu şi uite şi banî am că­ pătat Dar' tu cum ai trăit? Eu ca dracu, că-rnf chiorăe maţele de f6me. Na, dise Bosioc, scoţind jărnişcele şi cârnaţii din sen, mâncă şi bea şi răc hie din cănată şi te veseleşce şi tu bare-ruf odată. Dupăce mânca Dumitru dise : Frate! tu mai înceluit, că ai luat cănata şi mi-ai lăsat mie coli­ ba. Hai se înschimbăm. Hai! dise Bosioc şii dădu lui cănata. Bucuria lui Dumitru că se vedu cu o cănată cu care putea mânca şi bea cât vrea fără nicf un critariu. Luă dară cănata şi plecă şi el în lume ca se-şî cerce norocul, iar'[Bosioc remase acasă. Dupăce odihni câtva Bosioc, îi veni f6me decf se socoti se mergă la pădure ca se prindă ceva veriat, bună 6ră vr'un epure sau vr'o pasere ceva. Ajungând în pădure merse tot înainte până dede de-o baltă mare ocolită de ar­ bori înaltf. J n acea baltă audise el că se pripă­ şise nesce zmei, deci anumit îl se duse la baltă gândindu-se că doră îl va eşi înainte v'run prostălău de smeu ca se se lupte cu el. Luă nesce curpini şi începu a lega arborii de pre marginea bălţit unii de alţii. Căpetenia smeilor din fundul băltif cum vezu acesta trimisă pre un zmeu ca se vadă ce-i. [145] !� II - 145 - Ajungend zmeul la suprafaţa apei îl întrebă. Mei creştine da ce facI tu acolo? ca într'un minut te prăpădesc. Mai mereu, cornuratule, mai mereu, că te apuc de corniţe şi te scutur de te fac praf şi pulbere. Mai aşceptatl o lecă până voiu lega toţI arborii că apoi vedeţi voi că ve duc cu bal­ tă cu tot la mine acasă ca se aibă răţele şi gâs­ cile mele ce mânca. Smeul tremurând de frică cum au di ce-i spuse Bosioc, ţupa în apă şi nu se opri până dinaintea lui - Sârsăilă « cel mare şi-i dise : Stăpâne vai şi amar de noi, e un om fără frică, dice că ne-a duce cu baltă cu tot Ia , el acasă ca se aibă raţele şi gâşcile lui ce mân­ ca. Nu-ţi fie aşa frică, dise »Sârsăilă« cel cor­ nurat, ia buzduganul meu cel de 99 6che de oţel şi decă-I va putea el arunca de 5 stânjeni dela pământ în sus, atuncî se-ţr fie frică, dar' decă nu, ia-l şi-I aruncă în baltă. Şi luă drăcuşorul buzduganul pre umere şi eşind Ia Bosioc îl dise : Mei omule! eu nu te cred că tu esti în stare se ne iei balta. Nu credî , dise Bosioc, las că acuş, vei vedea şi-şi căută de lucru. Atunci smeul îl dise : Decă tu poţi arun­ ca buzduganul ăsta de 5 stânjeni în sus atunci te cred că ne poţi lua balta, altcum nu. Care buzdugan? întrebă Bosioc, botiţa aia? e las Se te ved ântâiu pre tine cum o poţi arunca. Smeul ca se-ŞI arăte puterea luă buzduganul şi-l aruncă în sus de nu se mai vedu, Se te ved acum pre tine disă zmeul. Bosioc căuta la buzdugan ca în batjocură dar' el nicî ridica nu 1 putea, apoi se intorse cu 10 It H' '<; - ,1'--- __ 'II .... � __ [146] - 146 - ochiî spre ceru căutând cătră un nor mare ce trecea pre de-asupra lor. Ce te uitî cătră acel nor, dise smeul ? Me uit, <;lise Bosioc, că am acolo în acel norişor un frăţior şi iaş arunca botiţa asta ca se se j6ce cu ea. Smeul cum audi una ca asta luă iute buzduganul şi »ţupa« cu el în baltă. Smeul cel mare cum îl vedu îl dise : Ce-i? ce te , . ved că gâfăi şi esti galben ca cera ? O stăpâne ! omul acela o se ne pună capul. Numai cu greu ţam putut scăpa buzduganul. Ce, a putut el se-l ridice în sus? Ce vorbesci, ba a vrut se-l. arunce într'un nor unde dicea că are un frăţior ca se se j6ce cu el ca cu o botită, şi numai cu greu l'am oprit ca se nu-ţi prăpădes­ că buzduganul. Hm 1 Hm! dise Sârsăilă, mai o încercare. Dute şi ia un cal şi decă va putea omul acela ca se ia calul în spate şi se ocolescă cu el odată balta atunci se şciţi că suntem perduţi, iar' de nu va putea, aici se mi-l aducî, Şi se du­ se zmeul, luă un cal şi-l aduse înaintea lui Bo­ sioc şi-i dise : Mei omule! de că tu vei fi în sta­ re se iai calul acesta în Spate şi se ocolesc! oda­ tă cu el aşa balta atunci te cred că esti tare, altcum o se te duc înaintea stăpânului meu ca se-ţî dai sernă de cele ce ai făcut. Pre mine, dise Bosioc, aşceptă numai se-tf arăt cu cine te joc! tu. Şi făcu un paş cătră smeu, care o luă la tălpă­ şică. Stăi dise Bosioc nimic nu-ţi fac, ia se te ved ântâiă pretine cum poţi tu ocoli balta cu calul în spinare. Atunci smeul prinse calul cu o mână de pici6rele dinainte, er' cu cealaltădinapoi, îl umflă în [147] -'147 - spate şi ocoli odată balta. Atunci Bosioc îl dise : Au numai atâta poţf tu? se me vedt pre mine cât pot, că eu îl iau în călcâile piciorelor iar' nu în cârcă ca tine şi ocolesc balta nu odată ci de trei orI. Dicend acestea prinsă calul îl băie şi-l mâlcomi o ţîră, apoi se sui călărt pre el, îl lovi cu călcâiele de câteva orf pre sub f6le şi calul o luă la fugă, şi cât ai bate în palme ocoli de 3 orf balta. Atunci sări jos Bosioc şi dise smeului : Ai vedut că pot mai mult decât tine! Smeul care numai veduse până atuncî om călărinduse, se miră de puterea cea mare a lui Bosioc şi tremura de frica lui. Numai <;lise nimica smeul ci ţupa în baltă şi nu se opri până' înaintea »cornuratului« celui mare care-l aşcepta cu nerăbdare. Ce-i? îl dise el? Reu stăpâne l suntem per­ duţI pentru tot deuna. Ce spui, a putut el ocoli odată balta cu calul în spinare? Ce dict în spi­ nare şi odată. El l'a luat numai în călcâele picio­ relor şi a sburat cu calul nu odată ci de trei orî, se-rnt tai capul decă-ţt mint. Atuncî se puse » Sârsăilă« pre gândurI che­ mă 'pre toţi zrneif la sfat, şi pre urmă <;lise dră cuşorului celui fricos. Ia un burduş de bibol, îl umple cu galbenI şi-l du acelui om şi-l r6gă se ne lase în pace, că. nicf noi nu o se-i facem nicî lui nimica. Şi luă drăcuşorul burduşul cel mai mare ce-l aveau, îl îndesă de gălbenI şi-l dusă dinaintea lui Bosioc dicendui, »Omule bune: In numele stăpân ului meu îţI aduc şiţI dau acest burduş plin de galbeni şi te rog se-l prirneşct şi se ne laşf balta şi pre noi în pace, că nicî noi 10- -=-' c •• [148] I JI I! 148 - nu ţi-om face himic.« Bosioc numai atâta aşcep­ ta, dar' se făcu la început că nu prirneşce şi-i dise : Ce, numai atâta se iau eu pentru aşa o baltă mare, un biet burduşel pre care-I iau eu pre degetul cel mic. Aşa nu merge. Atunci smeul vru se se înt6rcă eră la Sârsăilă se-i spună, dar' Bosioc îl dise : Bine! îl primesc, dar' se mergi cu mine se mi-I duct până acasă. Ba eu nu merg dise zmeul că mă omorî. Nimic nu-ti fac, dar' decă nu mergi tu de­ voie las că veţi merge toţI de silă; d;r' atunci vom vorbi altum. Smeul tremurând de frică abia redică bur­ duşul şi plecă în urma lui Bosioc. Nu făcură câ­ teva minute şi fură şi ajunşi în colibă. Smeul trânti burduşul Ia pământ şi se trasă într'un colţ aşceptând ca Bosioc se-i golescă şi se-i dea burduşul, Dar' Bosioc n'avea grijă ele aia şi se preumbla în cocî şi în colo sucindu-şl musteţele. Dela o vreme dise smeul : Ai slabă casă prietene. Aşa ţi se pare. Acestă colibă într'adevăr e slabă, dar' am eu palate şi căşt frumose numai de aur făcut: pr'acelea se le vedt O fi, <;lise smeul l dar' ved că astă colibă uite colo e şi rupt co­ perişul de ploe în lăuntru; dar' cu ce ţi-i aco­ 'perită coliba prietene? Au nu vedi că e acoperită ::u pei de zrneî dar' unde i a-i prins? Ei unde? jrin bălţile şi Iâcurile ce se află pre moşiile mele. 2are cum îl prindeam îl beleam, şi sus pre casă .u pielea. Se mai prindî unul prietene, dise smeul se isnipf şi gaura acea ca se nu te plce. Bine dicî, l'am .lrirrs iacătă-l şi Bosioc pusă mâna pre srneul cel [149] 149 fricos, clar' el se srnâcni aspru şi tulai pre uşă afară nu se opri până în fundul bălţif înaintea lui »Sârsăilă.« Ce-i? întrebă acesta: Pre dracu era se-ruf dau pelea şi povesti la toţi cornuraţiî ce era se pătescă. In sferşit dise : Se ne ferim de casa omului aceluia se nu pună mâna pre noi că atâta rii-e atunci, pre toti ne beleşce. Bosioc dupăce se duse smeul săpă o gr6pă mare în mijlocul casei, go li acolo galbenii, oprinduşî din ei numai câţiva, puse burduşul preste ei, şi după acea trase părnent şi netezi vatra. Dupăce gătă acest lucru se dusă şi şi cumpără tot felul de mâncări şi beuturî, le adusă acasă, întinsă masa şi se ospetă boereşce fiindu-i inima la loc, căci acuma numai era omul cel serac de odini6ră ci Bosioc cel cu noroc. Ospătânduse el aşa, ec:), vine şi frate-so Dumitru, dar' fără cănată, cu hainele sferticate şi bătut flect ca mărul. Bosioc cum îl vezu îl strînse în braţe, îl puse Ja masă şi se ospetară amendoi ca doi fraţî bunl. Dumitru istorisi fra­ telui seu patenia sa dicend : Dupăce am plecat de aicI cu cănata am întrat într'un birt, dar' în loc de mâncare şi de beutură am căpătat o bătae ca la Sasca, şi Orna dat şi pre uşă afară, svârlind după mine cu cănata de se făcu t6tă dărăbe!e , Atunci Bosioc Îi dise : Lasă frate că voiu gri­ gi eu şi de tine, se ne ţină numai Dumne deu cu vieţă. Dumitru inse la câteva luni murr, atunci Bosioc îşi făcu neşce căşt d6mne marl şi frumo­ se, îşi cumpără pămente şi se făcu omul cel mai bogat de pre vremea acea. :.. ....::-; __ .. ;;;;;;-:i3EiiPji;' iI-;;;-::=-=. -- '-'--j-. _.- - - - - �----_. [150] 150 - Işî luă apoi de muere fata unui spăiă bo­ gat, şi trăi cu ea bine, de tot bine. Muerea la anu îl făcu bogdanu, şi la doi ani erau doi bogdanL Lui Bosioc Îl părea bine că avea cu ce se-i crescă şi se-i îmbrace. El fu om milos­ tiv, ajuta pre cei seraci cu ban! şi le da şi pă­ mente de lucru. De acea Ddeu îl lungi dilele şi trăi mult atât el cât şi muerea lui şi de n'au murit - şi astădî trăesc. Audită şi scrisă la băile Buziaş, [151] l. 2. 3. 4 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. CUPRINSUL. Un vis . Din orneni boi Moşul Adam şi baba Eva Cetatea vrăjită . . Imperatul cu doi feciori Stan păţitul . Tata şi fiul Fata moşului şi îrnperatul Pescariul şi muerea-sa . Jorgovan vitezul şi Imperatul Mândra lume! Decând nu au ţiganii popi Cetatea srneilor . Arma muerif . Ce e mai bună dreptatea ori strâmbătatea? Fata mare şi peţitorii . Sântul Petru şi fiul seu . Fata de împerat şi gâscariul Cei doi fraţi Pag. 3. 8. 11. 22. 30. 39. 49. 54. 61. 67. 83. 94. 100. 111. 115. 122. 126. 134. 139.