BIBLIOTECA FACULTĂŢII de : Limba şi literatura română Im^^x ............ D ' C JJ 0 N A R ^ P^-* " DIN GURA POPORULUI BĂNĂTEN I ^1 CULESE DE 0 5 10RGHE CĂTANă: S, ';f ÎNVĂŢĂTOR, : - 4 C A B E M | g | Yj,. ^.Xibr ariei CIJJRCO, Braşov. a. a a ss;>,, ACADEMIA ROMÂNĂ) DICŢIONAR PREFAŢĂ. „Românul e născut poetu. V. Alecsandri. v Pline de adevăruri sunt cuvintele fostului bard dela Mircesci, care le-a pronunţat despre poporul românesc, când a zis: ^Românul e născut poet". Tot aşa de adevărate sunt şi cuvintele fi lo-r om anului Martin Opitz, care vieţuind cât-va timp printre Românii din Ardei, atât de mult a admirat talentul lor poetic, încât a numit pe Români „un po=-por de poeţi". . - Şi cu drept cuvânt aşa este* qăci nu s§ află nimeni, fie Român, fie' străin, care vieţuind printre Români şi interesându-să cât de puţin de ei, să nu fi admirat facultăţile spirituale, caracterul oţelit, spiritul pururea vift, deştept, trez, poetic, încântăr tor al acestui „popor de poeţi". Astfel de facultăţi, pe cari nu le; gftsim aprope la nici un popor cult al Europei. Poporul român, a cărui stea lucesce falnic pe cerul Europei, profeţindu-i un mare viitor, prin aceste însuşiri nobile ale ' • ^ .. ' - ■ 1* V • ■Mi ' sale, a deşjbeptat simpatiile altor naţiuni 'r/ asupra sa. Astăzi aflăm multe din baladele, doi-|C ţtele şi horele nostre publicate, apreţiate şi %dmirate de alte naţiuni culte ale Europei l ■ Ba putem zice, fără a ne lăuda, că/ ^Nffieft am compara poesia nostră poporală cu /literatura poporală a altor naţiuni, ea este ckiar superioră în frumuseţi faţă cu Jite-pS^ttara celoî mal multe naţiuni din lume. m să urmeze mai jos apreţiările altor !'*/bărbaţi vrednici şi învăţaţi ai noştri, cari llhau f&eut asupra literaturei poporale, i: / Vasilie Alecsandri, regele poeţilor a* ţ?03>. , „Românul e născut poet; înzestrat, natură qu o închipuire strălucită şi cu simţit&re, el îşi revarsă tainele su-|^&t mfelodiî armoniose şi în pOesiH ţfş^ţş. De-1 mţtricesce dorul, de-1 eu-j^&da veselia, "de-1 minuneză vre-o fapt& Ş|jL, el îşi cântă suferinţele şi mulţămi-l^îşî cântă eroii, îşi cântă istoria şi ast^ Jşsfletul săii este un isvor nesecat de lipaâsă poesia!^ -vy îosif "Vulcan, redactorul „Familiei% &ine-cunosciţtul nostru publicist de dincocr llide Oarpaţi, 6tă ce zice: „Poesia poporală, este istoria unei naţiuni. Ea ne păstrezi J:^ ţradiţiunile, moravurile şi datinele popo- ralul, faptele sale gtoriose, bravurile, lup-. fele şi învingerile acestuia. Ea e amica sa cea mai constantă şi mal fidelă, şi trăesce numai cu densul şi prin densul; suride cu graţie şi voioşia în zilele lui de glorie şi plânge cu lacrămi de sânge la momentul fericirel luiu. Profesorul Aron Densuşian de,dincolo de Oarpaţi numesce literatura poporală, poesia poporală: „cartea poporului". „Bar acesta carte", zice numitul învăţat, „nu are nimic comun cu operile literaţilor. Cartea acesta e totdeuna nouă, - totdeuna citeţă şi înţelesă, pentru-că e dictată de geniul necuprins şi nesecabil al poporului şi scrisă cu mâna timpului, ce tote le scie şi le vede, şi cu inima aprinsă de doruri şi suvenirî. Sunt puţine pop6ră, Care M aibă o astfel de carte atât de-veche şi totdeodată atât de bogată x în cuprins, precum aii Românii- în care începutul şi viaţa, fericirea şi suferinţele, religiunea şi superstiţiunea, puterea şi modul cugetării, în scurt totă fiinţa şi spiritul, din tote tim-> purile, să fie descrise cu atâta adevăr, cu atâta chiaritate,^pu atâtea varii şi vii eo-Jorî,%i care după secoll şi mii de ani şă le aflăm tote, tot aşa de no&ă, tot aşa de întregi şi nealterate ca şi la început"* . VI Poetul Martin Opitz, părintele filolo- IV. fer |^ .giei germane, zice între altele : „Rar se (.află popor mai talentat sub sore decât poporul românesc." v „Când aud un cântec românesc cân-. tai cu atâta dulceţă, 'mi vine să cred, că, , musica anume e creată, pentru Român şi ^Românul pentru niusică". - % " Mişcat de talentul poetic al Românului, el a numit pe Români „un popor de poeţî". El a scris despre Români poema sa „Zlatna", în care descrie fidel datinile şi caracterul poporului românesc. ♦ Acesta frumosă poesie e tradusă ^s-fcăcp în românesce de talentatul poet George .(Joşbuc. E^ ce zice M. Opitz la locul, unde le vorba de limba, datinile şi portul popo-j rului românesc, în cari nu vede alta, decât datimele şi portul poporului vechiu roman, — Şi totuşi limba v6stră prin timpi s'a strecurat liît^gă, 'ncât cu dreptul e lucru de mirat. Italia chiar este departe de trupină, Şi 'ntocmaî Esperida^şi t*alia vecină, f £e cât de puţin ele cu Roma să unesc, Pe-atât de mult unit e poporul românesc, în fiece-colibă cu pae acoperită Un sglnge nobil spune, că limba moştenită Şi azi e tot aceeaşi şi datinele sunt ^ Păstrate cu credinţă, al vostru îmbrăcămemt, Şi jocul chiar e martor, c'aveţi trupină veche Un, joc care'n frumseţe, abia 'şî află păreche! N ^ tll Şi acestea tote ni-le spune un strein r -un german, qare puţin timp a stat între Români, dar n'a putut să nu admire pe acest „popor de poeţi". Alt om învăţat zice: „Poesia nostră poporală formeză un tesaur din cele mai preţiose şi merită a fi scosă, la lumină,, ca un titlu de glorie pentru naţiunea româ-nescă". Aş putea pune înainte şi -cuvintele altor bărbaţi erudiţi, cari laudă pe Român " pentru însuşirile lui nobile, nu numai Români, dar şi streini; ajunge însă ca să să convingă ori şi cine, că ce lucru, preţios, ce odor, ce mărgăritar e literatura poporală cu diferitele sale ramificaţiunl, înţeleg literatura nu cea scrisă de erudiţi, pentru popor, ci literatura nescrisă făcută de însă-şi creaţiunile ideale ale poporului românesc. Deci, dacă de atâta însemnătate e literatura poporală, aş putea etl ore să staţi ec'aşa f&ră nici o ociipaţiune şi să nu mă mişc, adunând dela scumpul nostru popor aceste mărgăritare, aceste fragmente preţiose, cari vor servi celor competenţi şi erudiţi, a scote din ele ori ce lumină vor afla pentru completarea istoriei? — Eft unul nu, ci tot timpul liber* de care dis- IX pun, îl folosesc, ocupându-mă cu lucruri fo-K lositore, cu lucruri cari să servescă naţiune! 1 > mele spre ridicarea şi mărirea ei. Asta a jjjjlp fost şi este ţinta mea, să servesc măcar cât de puţin la binele şi înflorirea naţiunii mele, şi atunci mă simt mulţămit. Inii; dată când am păşit ca învăţător, am şi în-65 eeput a aduna din literatura poporală tot â ;ee7 am Grecjut că e bun şi folositor. Aşa ajuns a aduna un mare număr de po-^•jreşti, balade, cântece, doine, hore, ghîci-^ipri, datini etc. cu deosebire dela poporul |>ronţân bănăţen. Din acest material aii apărut „Poveştile Bănatului" în 2 părţi. - Broşura acesta conţine numai balade, |f dftpĂ a căror apariţiune voiţi, întocmi şi ^celălalt material ce'i mai am. B';.Că am adunat acest material din lite-||v raturax poporală, însă nu e meritul meu |cr$gte meritul poporului, care a păstrat, a ^0onservaţ acesta scumpă comdră. Meritul mett e numai că am avut plăcerea de a-le «orie. N Baladele* din colecţiunea de faţă, parte II?" le-am adunat eu din diferite părţi ale Bă-^natului, parte mi-le trimiseră amici şi prietini binevoitori spre publicare. Astfel ba-;vladele; „Iancu Săbiancu", „Ienăşel celfru- muşel^, „Gruia copilul" mi-le trimise amicul meii Ioachim Radulovicij învăţător în Crijma; „Voichiţa" şi „Tanăş Gulianăş" mi-le spuse tînărul şi bravul econom deîa noi Ianăş Ianu; „Jalea bradului" şi „Fata de general" mi-le trimise Ioan Başa, econom şi conducătorul corului vocal din Je-bel; ear baladele „Din, Constantin şi Român" precum şi „Sila Sămădila şi Delea Dămian" mi-le dase spre publicare preotul Aurel Iana şi învăţătorul Sofroniu Lîuba din Maidan. Primenea aceşti Domni şi amici mul-ţămirile mele cele mai sincere, căci s'au interesat de literatura poporală şi n'au pregetat ostenele şi jertfe întru adunarea şi trimiterea acestor balade. O parte mare din baladele acestea le-am cules din comuna Brebul dela un ^numit „Todor Lăutaşu", lăutar, şi care soia atâtea cântece, atâtea balade, de te mirai de unde le scie şi cum le ţine pd tote minte. Era în stare mai mulfîe zile a'ţi spune balade şi cântece şi acelea eraţi atât de frumose, de să le tot asculţi. Du-, rere însă că a murit şi eu nu ajunsesem a scrie nici a patra parte dorâ, din câte soia "el. închei acesta modestă prefaţă, rugând densul, să să intereseze mai cu de-adinsul şi de literatura poporală, şi să nu zică, că-a culege poveşti, balade, doine, hore etc. e ruşine, că acestea sunt lucruri neînsemnate,, cum mi-a zis mie pdată orecine, care să ţinea de om învăţat. , Nu, acestea nu sunt lucruri neînsemnate şi cetitorul binevoitor ^ a putut afla şi numai din acesta prefaţă, ce preţ pun omenii învăţaţi pe literatura poporală. Acela, care e în stare a zice un cuvent rău în acesta privinţă, să pote numi ori cum, dar om cu adevărată cultură nu! Credend că prin lucrarea de faţă am servit şi etl cât de puţin literaturei poporale, rog pe cărturari^ români să o pri-mescă şi ceţescă cu aceea bunăvoinţă, cu care eu am scris'o. Poporului românesc Mult bine ii poftesc! Valeadieni, în Februarie 1895. Oheorghe Câtană, înveţâtor. 1. TINEREL VOINIC. > - Câmpie, câmpie! Vede-te-aş pustie, Foc să te pârlescă Turcî să te robesca, Una să-'mî remână Ţara mea română Şi tîner voinic Mândrul ibovnic Mititel de stat, Ostaş la 'raperat! Tinerel vornic Mândrul ibovnic El că se 'nsura Nevastă 'şl lua Pe Lina Mălină Tinerea copilă. Şi cum s'a 'nsurat, 'Nălţatu 'mperat Greii bir că i-o dat. J Tot din lună 'n lună Câte-o pungă bună, Şi din an în an Noue pungi de bani. Tinerel voinic Mândrul ibovnic Din gură grăia: — „Tu, nevasta "mea! •încinge-te lat Şi te 'ncaîţă 'nalt Şi te 'mpodobesce, De terg te gătesce, Că eu te vom duce Departe de-aice La terg la Braşeu Colo 'n tergul noii, Ca eu să te vend -Pre bani de argint. Bani eu să 'ini stăcesc, Birui săi plătesc Să me odihnesc!" — Şi Lina Mălină Tinerea copilă, Frunfosă zambilă Mi se 'mpodobea, Frumos se gătea .Şi cu ei pleca Şi 'ndat'ajungea La terg la Braşeu, Colo 'n tergul noii. Prin tei'g se purtau Şi se preumblaii. Cine mi-î vedea Şi la eî privia? Turcul Băsărcanul, Mândrul şi vicleanul. Lui Tiner zicea, Astfel îi grăia: —„Dor ţi-i surorea, Gri ţi-I nepoţea; Ce faci tu cu ea?" — „Tinerel voinic Mândrul ibovnic Astfel îi grăia, Cătră turc zicea: —„Nu mi-î surorea Nici mi-i nepoţea, Ci-î nevasta mea! Am venit s'o vend Pe aur, argint, Bani ca să *mi stăcescT Birul să r plătesc, Să me odihnesc!" Turcul Băsărcanul Mândrul şi vicleanul. Din gură grăia: — „Du-o 'n curtea mea i4 15 Că eu bani ţ'oî da ' Câţi numai vei vrea. O vom cântări' * Şi ţi-o voîu plăti Câte de trei ori Tot cu gălbinîori Şi de zece ori Tot cu tăleriori ,!"— Tinerel voinic Mândrul ibovnic Vorba aucjia Şi se bucura; De mână o lua Şi mi-o x săruta , în curte o băga La lacrămî versa. Turcul Bă sărcanul Mândrul şi vicleanul Cum o cântărea La sin o strîngea Ş'apoî o plătea Câte de trei ori Tot cu gălbinîori. Şi de zece ori Tot du tăleriori. Tinerul voinic Mândrul ibovnic Banii că lua, Acasă pleca 4 Birul să-şi plătescă, Să se odihnescă. Turcul Băsărcanul Mândrul şi vicleanul Sara când venia Nevasta 'ntreba: , De ce viţă 'i ea ? Nevasta-Î spunea, Turcul se 'nroşia, Căci prinse de veste Că ea nem îi este. Turcul s'aşeza La masă a scria ilică cărticea Şi o trimitea Lui Tiner voinic Mândrul ibovnic, 'Napoî el să viiîă Nevasta să'şi ţină. Tinerel voinic Mândrul ibovnic Cum ceau4ia, 1Napoî el mergea Nevasta să 'şi ia. Turcul Băsărcanul Mândrul şi viclenul .ih *^y' Astfel îi zicea: - — „Na, voinice, na Nevăstuţa ta Şi jjormca mea Cu bani ce ţ'am dat Când o-ain ctimperat, Birul să 'ţî plătesc!, Să te odîhnescî Cu nevasta ta Şi cu sora mea !" — Tinerel voinic Mândrul ibovnic La el se ducea Şi mi-1 săruta, Nevasta 'şî lua Acasă pleca : Şi ospeţ făcea Şi s& ospăta, 3>e veste-î mergea în totă lumea! 2. Ml R Z A. Strigă, Domne, cine 'mî strigă, Mîrza 'n temniţă că 'mî strigă Ş'aşa 'mî strigă el de tare, De s'aude preste mare. Dar nime nu '1 au4ia, Numaî dulce maîcă sa. Ea lâ el că se ducea Şi din gură aşa T zicea: „Mîrzo! Mîrzo! fiul meu, Departe aud glasul tSu Ş'am venit, să ved ce 'ţî este, De strigi aşa făr' de veste!a Mîrza din gură 'mî grăia, Cătră mamă-sa zicea: „Dar' cum, mamă, n'oî striga Şi cum nu me voiu văita; De opt ani şi jumetate Zac aici fară dreptate, Morte de mult am dorit Că tare mi s'o urît De cberchetul broscelor, * . 2 De şuerul şerpilor Şo 'nchinată de năpârcă Mi s'a suit şi pe cârca Şi în barbă'mî a puiat Şi stă făcută colac. Câte-odată ea mă sţrînge Şi cii c6da m$ cuprinde, Inima în mine plânge; l&r' eâbd ea că să zgârcesc Inima mi ţopesce. Fă, maică, ce- ţi se pote Şi de aicea "tu me sc6te!" Maicătsa-atiincî se ducea Pe la Domnî şi ie zicea: v—Domnilor stăpânilor, Turcilor şi cânilor!, De o$rt ^mf şh jumătate / Fiul meii pe nedreptate E 'nclris în pesceră-afundă, Unde şerpi şi brdsce umblă Ş'o 'nchinată de năpârcă I s'a suit şi pe cârcă Şi în barbă-i a puiat Şi stă făcută colac; Scoteţi-*! şi î judecaţi Ş^afară mi4 Kpraţî, Că tare i s'a ţtilt, Dor de mine i-a venit!" Domnii din gură 'mî grăia „Aucjî, babo, Dumneata, Noi pe Mîrz' am jtidecat Ca, să fie spenzurat; Mâne după prânzul mare Va să esă la penare !" Mamă-sa cum aucjia, Drept la Mîrza se ducea, Tote, tote îî spunea. Atunci Mîrza îî zicea: „Aucjî tu, măicuţa mea, Să te duci, măicuţă, duci Şi aicea să 'mî aducî Murgul meii cel sprintenel Şi 'n piciore subţirel!" Mamă-sa atuncî se ducea Şi pe murgul aducea De uşă că mi-l lega Şi acasă că-mî pleca. Murgul atunci mirosa Ş'aşa tare 'ml râneheza, Căt u^ile să spărgea. Mîrza afară eşia Şi pe murgul săruta Odată, de două ori, Şi mal mult de nouă ori, Şi pe murgul se suia Şi »el, Domne, să ducea La cel Domni şi le zicea: Domnilor Măria Vostră, Rămâneţi cu sănătate, Că de Mîrza n'aveţi parte!" Domnii din gură 'mi grăia Şi aşa îmi răspundea: —„Du-te, Mîrzo, sănătos, M. Ca un trandafir frumos, Că în mână tu ne-ai fost, Vrednici de tine n'am fost!" Pleca Mîrxa chiotind, Lui Dumnezeu mulţămind; Când acasă ajungea, Ou mamă-sa se 'ntelnea Şi atunci aşa-i zicea: „fată-me, mam^, că vin, Dar am suferi mult chin; Puterile mi-att ,sdă4ut, Barba niarte mi-a^ crescut, Căci opt ani şi jumătate Zăcui mamă fâr' dreptatp în pesceră-afurisită Umedă şi otrăvită, . De nouă sjbâDienî J&a jos Ca un mare păcătos, De ţAtă lumea uitat Âm şe4ut nqjudeeat. D e m âncare-am căpătat C6je de mălaift uscatr 21 Tot la trei zile odată Ca o fiară blăstemată Ş'atuncî numai puţinei, Naveam parte nici de el, Căci când vrem să-1 bag în gură, Simţiam că năpârca '1 fură Şi la puii ei îl da, ţ Ce-aveau^cuib în barba mea; Ear' broscele blăstemate Săreau la mine pe spate Şi voiau apa să-mî ia,. Pânv n'apucam a o bea; Ear şorecii de pe jos Urechile mi le-au ros Şi şerpii cei veninoşi Şi, Domne, tare scârboşi, Sângele că mi-1 sugeati Şi amar m& chinuiau. Dar acum mulţăinesc, D6mne, C'am scăpat de chin şi f6me Şi sunt om slobod în ţară Nu mai am frică de sforă!"— Apoi lăutaşi aducea, Vecini şi neamuri strîngea, Ospăţ mare că 'ntindea Şi bine că să gostea. Să să pomen4scă Pe la Dumnia?V<5stră! TĂNISLAV. Plimbă-mi-să, Ddinfte, portă, Plimbărijai-se şi se p6rtă^ Un şixeag mare de turci Oe-ar fi buni numai de furci, Pe marginea Dunării Unde se string feciorii «v Şă jdce în zi de vară ÎMj\ r^^.;l^B*pâ&& 'n seră. ^5^e^î>JZ$# JJc**t&>-jrr* A*t#J*f*» îşî spuse şi al luî doi*, Zicend: Hai noi să-î legăm, Piatra morii să-i punem După cap şi sări sverlim, în Dunăre sări trântim. Că Dunărea l'au crescut, Lat în spate Tau făcut; Dunărea să'l prăpădescă Şi viata şă-şî sferşescă. Toţi turcii că'mî asculta Cum orb-şchiopu-î înveţa. Petricica mi-î legau,. După cap că i-o puneau Şi în Dunăre 1 şvîrleau^ Unde-! apa mal afundă De nu se mai vede undă^ Ci cât ochiul, că-:inî zărea Tot mâre lată-mi vedea, Mare lată şi pustie Şi nici o făptură vie, Nici luntre nici corabie. Tănislav încă durmea Când pe fdiid îjni iajungea, L'aşa*ceva mi gândea Şi nimic nu mi-şl simţi a. Ci un vis gr6zuic visa, Era parcă într'o vale Eără nicî urmă de cale, încungiurat de câni reî, Nu putea scăpa de eî. Dar dete Domnul cel sfânt De 'şî făcu odată vent Şi *ntre eî se înverti Şi pe toţi îî omorî. Şi 'ntre cânii aceî reî Era unul şi d'aî seî Şi acela chiar Ta prins, De pici6re şi Ta strîns, încât sângele curgea, De t6tă valea umplea, Tot dm deal şi până 'n deal Şi de sânge un mare val, Era aiprope să-1 'nece Şi cu greu îl putu trece Şi prin Că Ta scăpat dela răii, Şi prin Ţerigrad trecea La o fântână s'abătea, Murguţul şi 1 adăpa. Ajungând lângă fântână, Vă4& Oă-i cu vadra'n mână O nevastă frumuşea, Năltuţă şi subţirea, Mândră ca o floricea. Marcu dacă o vedea, Din gură aşa-î zicea: — „Tu nevastă draga mea, Să faci bine Pentru mine Maî mult pentru murgul meu, Să-ţî ajute Dumnezeu, Să-î scoţi o vadră de apă Că de sete mai că crâpăr!" Ea din gtsX aşa 'mî grăia Şi pre Marcu mi-1 privia: — „Ţ'oî scote una orî două, Treî şi patru, măcar noue, Că samănă murgul tău Cu-a luî Marcu, soţul meu!44 Marcu când o audia, De pe cal să "gcgjboria* Şi la ea mi să ducea, Bine că-mi o cunoscea Că era nevasta sa. Apoi la piept o strîngea Şi cu foc o săruta Şi apoi o întreba De casă şi de copii, De vite şi de moşii. Ea drept luî că îî spunea Şi plângând aşa-î zicea: — „Când, iubite, ai plecat, La noi în curte-a întrat Voinicul Gin Costangin Cu frate-său Rusalin Şi ne-or aprins curţile Şi ne-or luat vitele, Copiii mî-or tăiat, Ear pe mine m'or luat Şi aicia m'or adus, Birtăsită că m'or pus!" Marcu că o-a ascultat Şi apoi o a 'ntrebat: — „Unde-î Ginu Costangin Cu frate-so Rusalin, Să mă măsur eu cu eî, Mânce-I lupii de mişei!" Eară ea la el privia Şi aşa îi răspundea: — „Unde ei că mi s'or dus, Nimic mie nu mi-o spus!" Atunci Marcu lagărul, Voinicul şi boerul La curţile lor mergea, Pe t6te le aprindea; Curţi şi case tdte-au ars, Numai cenuş'a remas, Şi copiii lor tăia, Nici pe unul nu cruţa. Apoi nevasta 'şi lua Şi acasă sg ducea, Alte curţi el îşi făcea, Alte curţi şi alţi copii, Alte vii, alte moşii Şi cu Domna luî trăia, Totă lumea 'I fericia. Să se pomenescă Pe la Domnia-Vostră! V V VV V V V V V V V V V. VV V Y Y.Y Y Y V V V V V Y V Y sa . Y Y Y Y • ;5. . • IANCU ŞI LENA. Strigă Ian cu la ferestră: „Eşî afară tu nevastă!" Len' afară a eşit, Eară Iancu i-a grăit: — „Lena mea, eii viu la tine, Ca să plecî astăzi cu mine, Că acasă de bărbat Nu ajung la sărutat!" — „Ba eu, badeo, nu m'oî duce, Că m'a bate sfânta cruce Şi voiu da de greii pecat, Că am prunc nebotezat!" — „De pecat nu te 'nfrica, Că liturgie voiu da Şi Dumnezeu te-a erta. Vino, Lenuţo, cu mine, Decă vrei să 'ţî fie bine, Că mi-i punga grea de bani , Şi am cai de patru ,ani,., - Patru cai ca nisce smeî, / Numai să'ncatecî pe eî. Şi de punga s'o goli, Noî cu doi putem trăi Şi cu doi călători!" Lena atunci au plecat Lăsând prunc mic înfăşat, Nelăptat, nebotezat Jfbărbatul necinat, Şi s'or dus pe cale 'n sus, Dusus'aii şi s'au tot dus O săptămână întregă Zi de vară până 'n seră Dar când fu a opta zi, lancu Lenei îî grăi: — „Lenă, să maî odihnim, -Că prea reu ne ostenim! Nete4esee-mî perişorul, Ca să îmi dorm somnişorul". Iancu capul şi-1 punea în p6lă la Lena sa. Lena 'ncepe-a'l^ netezi, Ear el prinde aclurmi. AtunqJ Lena lăcrima, Lacrămî pe capu-î pica Ş'aşa tare mi-I ardea, Că el din somn se trezia Şi cătră Lena zicea: , — „Vai, Leno, tu mi-ai pârlit Creştetul aşa urît; Văd că tu nu me iubescî, Ci pe altul îl doreseî!" — „Iancule, eu te iubesc Şi pe altul nu doresc, Ci eu plâng că m'au pătruns Şi jalea că m'au ajuns După cel ce l'am lăsat, Nelăptat, nebotezat Şi mi-î frică de pecat!" Atunci Ianeu-o săruta Şi cătră densa zicea: — „Du-te dar, sufletul meu, De maî vecţi pe pruncul teu Şi cu bărbatul te 'mpacă, Traiul bun Domnul vă facă. Ia şi doi din caii mei Şi zi că sunt caii tei, Că eti mâne voîu pleca Şi caii 'napoî i-oî lua !u Şi s'au dus Lena, s'au dus, Păn' acasă au ajuns. Când în curte au întrat, Bărbatul şi l'au aflat Lemne pentru foc tăind Şi copilaşul plângend. — „Bună sara, măi voinice, Nu mî-i da cortel aice, Că ajung din ţară lată Şi mi-i calea înnoptată?" — „Bucuros ţ'aş da cortel, j Dar am un prunc mititel, Mititel nebotezat, N'are maică de lăptat; Ziua plânge şi maî rîde, | Noptea ochiî nu-şi închide !"" — „Bade, eu voîu adurmi ^ Şi pe prunc n'oî aucji!" j Decă cre4î că veţ durmi, * în cortel te voîu primi. ] Şi Len'au descălecat, .; Caii 'n grajd şi i-au băgat / j Şi în casă au întrat, : ! Pe bărbat Tau întrebat: \ — „Pruncul nu e botezat?!44 — „Nu, şi plânge nelăptat44. — „Doră muma i-au murit?44 4 ^ — „Ba, ci *n lume au fugit Cu drăguţu, afurisit!44 <* — „Decă mamă-s'ar veni, Cu ce morte o ai prăpădi? ' Sau de morte o veî bate, Sau în paîe o veî arde?44 — „îsficî de morte nu aşi bate-o „ Nicî în pae nu aş arde-o, Că pruncuţul Tar lăpta, ( Pc mine m'ar câştiga. Num aî una mî-ar plăcea, , a Să pot pune mâna mea Pe iubitul cel spurcat, Ca să'l calc în lung şi 'n lat; Să '1 învăţ, să nu maî zică, , Că mie de el mi-î frică!" — „Decă zicî că nu aî bate-o Nicî în pae nu aî arde-o, Apoi, bărbăţelul meii, Am venit la pruncul teii. Eu sunt mamă, tu eştî tată Şi din sânge nu facî apă. Că la terg eu m'am fost dus, Doî caî ţie ţ'am adiis; Vino 1n grajd, caiî să-î ve4î, Şi, bărbate, să me cre4î!u Atuncî el o 'mbrăţişa, Cu dulce o săruta Şi de t6te o ierta. Apoî eî că se luau Şi în grajd că se băgau, Dar acolo ce vedeau? Iancu caiî desprindea, Voind bine â-î fura, Bărbatul cum îl vedea, Tare reii se mânia Şi cătră densul zicea: —/„Vai! Iancule, tu om reiit Mult stricaşî tu traiul meii! Când muerea mi-o 'nşelaşî, 44 m Când şi caiî mi-î furaşi!" Şi 'şi facu odată vent Şi mi'l trânti la păment Şi 1 călca în lung şi 'n lat. Maţele din el or dat Şi aci Tor şi 'ngropat, Şi aşa lumea o scăpat D'un hoţ şi d'un blăstemat. i 1 N M 6. JOVAN JORGOVAR i. Plecat-au plecat Din cutare sat, Des de dimineţă Prin rouă şi ceţă, Vr'o treî sorurele Mândre, frumuşele. Sora cea maî mare, Dulce 'n sărutare, Mândra Garafină, Fldre din grădină; Sora mijlocie Leliţa Mărie, Plină-Î de trufie Cu a sale gene, Ochişori, sprâncene, Că de-1 cauţi în ochi, Mori ca de diochi; Sora cea mai mică Ca ş'o pcrumbică, Ana Ghiordănel, -Nume frumuşel, Le 'ntrecea pe tote; Ea e stea de nopte, Lucefer din zorî, Florea florilor. Ele că-mî plecau Şi, pe câmp umblau, A rupe 'ncepură Ederă şi mură, Şi flori culegeau, Cununi împleteau Şi jucau cântând, Codrul resunând. N II. Mult că mal umblau, Pan' ce osten6u, Apoî odihneu, Ceva îmbucau Şi mi se culcau. Ana Ghiordănel, Nume frumuşel, Ea că 'mî d'adurmea, Ca mortă era; Cele doue mârî Ce 's surori primari, Când fu de cu seră Prin codrii plecară, Pe Ana o lăsară Şi ea tot durmia Şi reu că 'mî visa. In zori sS scula. Pe sUrorî striga, Dar nule au4ia. Numaî un cuc mic, Tinerel, voinic, Prin păduri sbura, Dorul şi '1 cânta, Că singur era. Cum Ana '1 vedea, Ea că mi-î zicea: — ,,Cucuie voinice, Scote-me d'aice, Sc6te-me la ţară. La drumul de care, Să dau de suiori era,. Că ţ'oî fi eu vară î" — „Nu sciţi, puica mea, Să te scot orî ba, Cam eu vere multe, Câte flori pe munte lu — „Cucuie voinice, Scote-m e d'aice, Sc6te-mă la ţară, La drumul de care, Să dau de surori eră, Toi fi sori6ră!" Cucul îî grăia: — Nu sciu puica, mea, Scote-te-oî ori ba, Că am eu surori, Câte vara florî!" - •) , — „Cucuie voinice, Sc6te-me d'aice, Scote-mă la ţară, La drumul de care, Să dau de surori eră, Că ţ-oî fi soţia, Până voî fi viă!" — „Nu sciu, puica mea, Sc6te-te-oI ori ba, Că eu nu. *s fecior Să pot să me 'nsor, Ci 's o păserică, Nu sciii de ibovnică!" Atunci de p'o p6tră ^O^alar s'arataŢX O hală cumplită, Jqs încârlogită. Fata cum vedea, Ea îl eunoseea Că şerpe era; , Spaima o prindea, Tare că-mi fugia Si tare ţipa. ^^pelecurea, Fata tjjiăra, Şi mî-o ajungea Şi mî-o apuca, Coda 'ncolăcea, La brîu o strîngea; Fata se'ngrozia, Maî tare ţipa, Codrul resuna! III. Sus, pe Cerna 'n sus, Mulţi voinici s'or dus Şi toţi s'au repus. Dar au maî remas Un Român vitez: Iovan «Iorgovan, Braţ de buzdugan, Cu un căluşel Ca ş'un vultur el, Doi câni mititei F6rte sprintenei. Şi se preumbla Şi s8 prepurta. Şi se tăloşia^ La vadul Dunărei, La podul Ruşaveî, Şi pre Cerna'n sus, Cam pre sub ascuns, Calul seu juca, 50 51 Săgeţi ar unea, Cânii sumuţa. Şi el auufia, Codrul cum suna, Dar nu pricepea, ^ Orî cât maî ciulea; Nu putea alege, Nu putea 'nţelege, De-î glas femeiesc, Orî glas voinicesc, Că Cerna mugea, Codrul resuna. Ei mi se'ntorcea Şi Cerneî zicea: — „încetă, Cerno 'ncetă, Apa mea lăudată* Că eti te-oî cinsti Şi te-oî dărui: Cu-o furcă argintită Cu fuior învelită, Singură va torce, Singură-o destorce!" Cerna'l aucjia? Dar nu vrea să stea. Âtuncî Jorgovan, Braţ de buzdugan, ISr se întorcea Şi Cerneî grăia: — „încetă, încâtă,' Cerna mea lăudată, Că eu te-oî cinsti Şi te-oî dărui O'o ştiucă de aur Cu ochî de balaur!u Cerna '1 asculta, Şi pe loc îmî sta, De nicî nu urla Şi nicî nu mugia. IV. Io van Jorgovan, Braţ de-buzdugan, Glasul pricepea Şi îl cunoscea Că nu-î voinicesc, Oi e femeiesc. De loc nu maî sta, Calu 'ncăleca, Munţii că trecea. Şerpele 1 vedea, De spaimă fugea; Dar el îi gonia, Cerna mî-o trecea Şi îl- ajungea. Şerpele stetea Şi aşa-I zicea-— „Iovan Jorgovan, Braţ de buzdugan, ) Cu ce fel de bine Vini tti azi la mine? Au doră gândesc! Să me prăpădesc! ? Te rog, viu me lasă* Şi te du acasă, De mi-î omorî, Mort maî reu oî fir Qa^aţtoa in ea Se va despica Şi se va 'mpuţi, * Vermiî s'or spori/ Muşte-or slobozi Care'n vec vor fi. Boii dela jug, Caiî dela plug Se vor otrăvi, De musca-or muri. Ba şi calul tefi, Care-î ca ş'un smeft, Se va otrăvi, De muscă o muri!^ — „Şerpe-afurisite, încă ai cuvinte?.... Ţara-oiu învăţa Eu cu mintea mea Şi ea m'aseulta, Fumuri ca să facă Şi de muscă scapă; Calu-mî n'a peri, Dar tu mort vei fi, Oăcî am aucjit Cum aî prăpădit O frumosă fată Cu gura-ţî spurcată!" — „Iovane, Iovane, Braţ de buzdugane, Când am vecfut bine Că tu vini la mine, Fata am lăsat'o Şi n'am vătemat'o; Te rog, viu me lasă Şi te du acasă; Jur pe capul meii, Mort voiii fi mai reu!" Iovan Jorgovan, Braţ de buzdugan, Sabia scotea, în vent o 'nvertia, Pe şerpe-1 lovia, Trupu-i aitegmît^ Părafae-FTa cea. Capul tot fugea, Cerna sângera, în Dunăre-şî da, Dunărea-1 primia Şi îl ascundea In pescera rea.. Aci sermpuţia, Vermiî şe'nmulţia f Muşte slobozia Şi'n veci nu peria. Musca tot eşia, Mare reti făcea, Căci caii muşca7 Boii otrăvia, Plugurile^opria! VI. Iovan Jorgovan, Braţ de buzdugan, Sabia 'şî spăla, în tecă o băga, Pe fată striga, Fata-1 aucjia Şi se respundea, Apoi s'areta Şi din graiu grăia: — „Iovah Jorgovan, Braţ de buzdugan, Sc6te«me la ţară, La drumul de care, Să dau de surori eră, Că t'oî fi soţie, Până voiu fi vie!a El când o vedea, Minuni îl prindea De-a eî frumuseţe, De-a eî tinereţe. — „Alei! fetişoră Ca ş'o zînişdră, Vreau să-mî fi soţie Până veî fi vie, Căci a ta frumseţe Nu are păreclie!u El mî-o îmbrăţişa Şi mî-o săruta. Fata atunci grăia Şi 'napxrî se da: „Nu grăbi cu mine, Căci pote nu-I bine, Pote a fi pecat Că m'aî sărutat, Că noi ne lovim Şi ne potrivim, Caţ, şi frunza'n fagi, Ca şi doue fragi, Roşii rumeniore, Ne-atinse de sore, Copte la pământ, Ne-atinse de vent. Hai, mai bin' plecăm Şi să ne'ntrebăm, Din ce viţă om fi, 56 Pote ne-om găsi, Ea 's fată de 'mperat Dela scăpătat!" Io van se'nţrista Când o audia, Apoî îî grăia: — „Am mare pecat Că te-am sărutat; Şi eu 's fiii de 'mperat Dela scăpătat Şi ne*au blăstemat Aî noştri părinţi Cu lacrămî ferbinţî, Tu să fii la resărit Ca cerb pribegit; Eu să fiii la scăpătat Ca leu yătemat!" Apoî se'nchinau, Rugă la ceriu dau, Pentru-că s'aflau. Pre Domnul măriau, Fiind-că sS gâsiau; Şi se'mbrăţişau Şi se sărutau Ca*şi nisce fraţi, Fraţi adeveraţî. i®i®i®i® @'®i®;®<®i®:®t@i®i®i®l< 7. IANCU SĂBIANCU. Strigă, Domne, cine strigă Din mijlocul târgului, Din turnul Sibiiuluî: — „Cine'n lume s'ar afla Pre picior a me călca, Mâna 'n sin a mî-o băga, între ochiî-mî să se uite .Şi gura să mî-o sărute, Dup'acela me voiii duce!" Nime'n lume nu s'afla, 3Jumaî Iancu Săbiancu. El din graiu aşa grăia: — „O tu, Ano, sora mea, Decă eu nu te-oî călca, Astă sabie ce'ncing, Să n'ajung s'o mai descing!" 58 A na-a pol se cobora, Mâna amândoi câ-mî da Ş'amendoi se remăşîa. Ian cu acasă pleca, Când acasă ajungea, Forte reu se întrista. Mamă-sa când îl vedea, Din gura aşa-î grăia: — „Iancule, tu fiul meu, Pentru bunul Dumnezeu! Aşa rea te-ai întristat: Ori domnii te-au degradat, Orî ceva ţi s'o 'ntâmplat?" — „Ba eu nu sunt degradat, Numaî eu m'am remăşat Cu Ana Giurgiuliana, Care ml-a răpit inima. Ea din gură aşa zicea : Cine'n lume s'ar afla Pre picior a-o călca, Mâna'n sîn a i-o băga, între ochi-î să se uite, Faţa-I albă s'o sărute, Dup'a6ela se va duce. — Ea, maică, m'am remăşat Şi me tem de înşelat!" Maică-şa aşa-î grăia: — „Maichiî, nu avea tu frică, 59 Nu escî doră fată mică; Lapedă haine domnescî Şi îmbracă muerescî, Şi te fă în sus fetiţă, Cu chică, şi cu cosiţă, Că atunci o dobândesc!, Remăşagul nud plătesc]!" Atunci Iancu se pornea Şi la Ana se ducea Şi la uşă o striga Şi aşa că mi-î zicea: — „O tu, Ano, sora mea, Să-ţi ajute Precesta, Fii bună deschide-mî uşa, Că mi s'a uscat şi guşa, Că m'a bătut bărbatul, Rupe-î Dumnezeu capul!" * * * Ana cum mi'şî aucjia, Da ferestră se ivia Şi din graiS aşa-i grăia: — „Uşa nu voitt deschidea. Nici să vină mama mea, Că ea greft-m'am remăşat Şi me tem de înşelat!" Iancul atunci er' striga Şi din gură cuvânta: — „0 tu, Ano, sora mea, 60 61: Scote-ţî capul pe ferestră, De me vecjl că sunt nevastă; Fii bună deschide-mî uşa, Că mi-s'a uscat şi guşa, Că m'o bătut bărbatul, Frângă-I Dumnezeii capul; M'a bătut cu vătraiul, De mî-am pierdut şi graiul!44 Ana la fereşti venia Şi milă i se făcea, Apoi afară eşia Şi'n lăuntru'l «lebodia. Când în casă el întră, într'un colţ se aşeza Şi plângea şi suspina, Şi bătut să prefăcea. Dară Ana ce făcea? Lângă foc îî aştern ea, Fir lăncii aşa-î grăia; — „Ano, Ano, sofa mea, Alduite-ar Precesta! Nu-mî aşterne lângă foc, Că ţi-s lemnele de plop: Or sări Şi m'or < Ci mai bine~nn-ar părea, Dacă cumva s'ar putea, Să^mî aşterni tu într'un pat, Pat înalt şi cu piciore, Că inima rău me d6re!" Ana 'n pat îî aşternea Şi Iancu că se culca, Să făcea, dar nu dormia. Ana încă se culca, Iară Iancu o lăsa Până bine adormia, Atunci pre picior o călca, Mâna'n sîn că i-o băga, La ochi negrii se uita Şi gura i-o săruta, Apoî lumini aprindea Şi din gură cuvânta: „Ano, Ano, sora mea! Rămasul ce-am remăşat Acuma lram căpătat, Că âtă te-am înşelat!" Ana iute mi-şî sărea, Din gură aşa grăia: — „Fie vie mamă-ta Ş'al^iiită soră-tş,, Că ele te-aii îmbrăcat, De aşa m'ai înşelat!" Apoî eî să veseliau, Amândoî să'mbrăţişati, Amândoi să cununau. 8. VOINICUL VA LE AN. Frunză Verde măieran, Frumosul voinic Vălean Dimineţa s'o sculat, Cisme negre a 'ncălţat, Faţa albă a spălat, Păr galbin n peptenat. fir dacă a înserat, Roibul şi Ta înşălat,. Pre uliţă a plecat Tot cântând, AJ Tot fiuerând Şi nevestele strigând. Câte mândre îl vedeau, Ferestrile deschideau Şi în casă mi-1 chemau. Numâî mândruliţa luî Dată-î pradă dorului; 68 Ea nicî porta deschidea, Nicî în casă nu-1 chema, Căcî mâniosă era. Văleanul să prepuita, Prepurta şi aştepta, Să îl strige mândruţa. Ea în casă îl chema Şi aşa că mi-î zicea: — „Măî Vălene, întrâ'n casă, Că plăcintele 'sJ pe masă Şi vinul e în ferestră. Degă-ţî calul de portiţă Şi dăî fen şi tămâiţă!" Vălean în casă întră, Din plăcinte îmbuca, Apoî din vin că-mî gusta. Când a fost la mez de nopte, Vălenul trăgea de morte, Eră maică-sa plângea Şi din graitt aşa grăia: „Eu ţ'âm spus, măicuţo, spus, Mândrele capul ţ'o pus!" 64 Când ziua mi se zărea Mamă-sa se jăluia Şi pre Vălean îi cânta, Clopotele îî trăgia Cu sunet jalnic duios, Că Vălean a fost frumos; Când era cam cătră zori, Era podobit cu flori Cântă cucul sus pre cruce, Pre Vălean la gropă-l duce; Cântă cucul pre fântână, Pe Vălean trage ţărînă. 9. IENĂŞEL cel FRUMUŞEL. Prepurta se prepurta Şi cu fală îmî păşia Cu murguţul porumbior Cu căpăstrul «de şinior, Cu trei pene'n comanac Prin oraş prin Ţerigrad, Cât e de lung şi de lat, Fără frică de soldat, Mândru june Moldo van: Ienăşel cel frumuşel, Frumuşel şi tinerel, Par' că-î tras printr'un inel. C'o mână ţinea de freu, Cu altă sabiâ'n brîu. De frumseţa ce-o avea Tot oraşul să mira, Ferestrile deschidea, T6te fetele'l privia, Dar nime nu-1 cunoscea, Far' Ilena luî Bogdan, Că-1 scia eă-i Moldo van. Ea din gură aşa-î zicea: „Ienăşele dumniata! Eşti din fruntea de voinici; Dacă aî ajuns p'aicî; JVino dar şi pe.la-noi, Să ne iubim amândoi, Să-mi dai prunc în croiul teu, Să'ncalece murgul meu!" Ienăşel se întorcea Şi din graiu aşa-I grăia: ^Ilenă, Ilenă, Nevăstuţă prea viclenă, Eu la tine aş veni, Dar me tem că voiu peri Tăiat cu murguţul meu D£ Bogdan bărbatul teu!" Dar Ilena îi grăia: Ienăşele, dumniata, „Ienăşele, nu te teme, Că Bogdan s'a dus în fene Cu oştea în bătălie Şi nu-1 mai ved în vecie. Ajungând oştea iureâscă, Dumnezeu să-1 prăpădescă!" Ienăşel când audia, La Ilena se ducea. Murgul în grajd îl băga, Fân de flori îi presăra. Ilena 'n cale-î eşia Şi de mână îl lua, In casă că ini-1 băga, -Cu blândeţe-1 săruta, Apoî ea mi-1 întreba: — „Voţn cina, orî ne-om culca?" Ienăşel atunci zimbîa Şi din gură cuvânta: — „De culcat nu ne-om culca, Ci maî bine vom cina!" Când Ienăşel petrecea, Etă şi Bogdan sosia Şi la portă tăbera, O bătea, o scutura, Şi din gură aşa grăia: — „Ilenă, Domnă Ilână, Şi frumdsa inea coconă, Ia deschide-mi porţile Să întru cu ostile, Ca să-mi ved iar căşile!" Şi Ilena prăpădită Şi de frică 'nmărmurită, Ce să facă vai de ea? Noue lăcţî ce le avea, 5* Pe tote le deschidea, Pe Ienăşel încuia în lada cu galbeni orî, Pe de-asupra cu scrisori; Dar dstea nu suferia, i Că prea mult p'afară sta, Atuncia domnul Bogdan Făcea pumnul buzdugan, în portă eu el dădea, P6rta?n noQe părţi săria, Oştea peste ea trecea, Dar în grajd ce mi-şî afla? Cal strein de curtea sa! Mânios în casă întră: 7,0 Ilenă draga mea, Spune-uiî drept, Ce eu te^ntreb: Ienăşel cu murgul sett, Ce caută în grajdul meu?"' Er Ilena 'î răspundea: — „El la noî s'o abătut Şi prea mult vin o băut, Şi pentru-că n'a plătit, Eu murgul M'am oprit!" Bogdan atuneî îî zicea: — „Eu ţ'aş crede şi nu pre* Ce îmi spuî acum Ilenă, Că te ştiu că eşti viclenă!" '09 Bogdan prin casă umbla, Sabie 'n cuî mi-şî afla, Apoî eră întreba: — „Dar apoî sabia luî Cum de-o văd aieî\în euî? Masa ce-î aşa gătită, Ca o grădină 'nflorită?" Şi Ilena 'î răspundea: — „O Bogdane dragul meu, Am ştiut de drumul teu, Că acasă aî pornit, Şi eu masa ţ'am gătit!" Şi Bogdan er întreba : — ^Dar să-mî spuî nevasta mea, Ce ţî-e părul fluşturat? Faţa cine ţ'a muşcat?" Er Ilena-î răspundea: — „Eu cu mâţa m'am jucat, Şi în joc m'a sgăriat!" Dară Bogdan îî zicea: — „Dă-mî tu mie cheile, Să deschid eti lăzile, Car să-mî plătesc ostile, Că mî-au scutit zilele!" Ilena-atunci răspundea: ^Ştiî Bogdane dumneta, Caconaşxd s'a rugat, Eu cheile i le-am dat, 70 Ou ele ş'a petrectit Şi nu ştiîi ce le-a făcut!" Şi Bogâan se mânia, Noue faulî aducea, Noue chei îî fauria, Lădile le deschidea Şi pe Ienăşel afla In lada cu gălbeniorî, Pe de-asupra cu scrisori. Şi Bogdan l'a întrebat: — „Ienăşele dragul meu, Ce cauţi tu în bunul meu?" Şi Bogdan se încorda, Sabia o rădica, Yrend dărabe a-1 tăia. Dar Ienăşel îi zicea: — „Stăî, Bogdane, nu lovi, Că eu drept ţ'oi povesti. — Prin oraş când am trecut, Ilena cum m'a văcţut, După mine ea striga: Ienăşele dumneta! Eşti din fruntea de voinici, Dacă aî ajuns p'aicî. Vino dară şi la noi, Să ne iubim amândoi, 71 \Să-mi dai prunc în croiul teu, Să'ncalece murgul meii! Atunci eu me întorceam, Şixjin gţiră îî ziceam: Ilenk Ilenă! Nevăstuţă prea viclenă, Eu la tine aş veni, Dar me tem că voiu peri, Tăiat eu şi murgul meu, De Bogdan bărbatul teii! Şi Ilena că-mî^grăia: Ienăşele dumnâta, Ienăşele nu te teme, Că Bogdan s'a dus în fene, Cu dstea în bătălie Şi în veci n'o să maî vie. AcoJo'n oştea turcăseă, Dumnezeu să-1 prăpădâscă! Eu atunci me întorceam, La Ilena mă duceam, Murgul în grajd îl băgăm, Fen de flori îi presarăm. Ilâna 'n cale-mi eşia Şi de mână înă prindea Şi cu drag mă săruta Şi apoî mă întreba: Vom cina, ori neom culca? Atunci eu îî răspundeam: 72 De culcat nu ne-om culca, / Ci maî bine vom cina.44 Decă Bogdan audia, Pe Ienăşel îl lăsa Şi maî mult nu-1 niaî bătea, Ci prin casă-1 preumbla, Forte bine-1 ospăta, Mânca, de să satura Şi murgul îşi înşela, Sănătate îşî lua Şi cu pace el pleca. Er Bogdan se întorcea. Căti;ă Ilena zicea: — „Vreî tu morte vederosă, Orî vrâî m6rte 'ntiinecosă?44 Ilena aşa-î grăia: —- „Ce să ved eu mortea mea? Eu vreu ca să maî trăesc, Pe^tine să te iubesc.44 Dar Bogdan ce mi-şî făcea, Pe Ilena o-apuca, Cu bumbac o 'nfăşura, Cu râşină-o răşinea Şi cn/âvot^o 'nfâsura. Lâng&sjjn stâlp o lega, Xa piciore foc îî da. 73 Focul în sus se suia; Când la brîu mi-şî ajungea, Ea plângea şi mi-şî grăia: — „Oh! Bogdane, dragul meu, JSă-ţî ajute Dumnezeu, Aii mi-ţî pare ţie rău ? Etă arde sînul meu, Sinul meu ce-1 sărutai, Cu blândeţe-1 desmerdaî!" Bogdan atunci îî grăia, — „Las' să ardă, draga rnea! Că nu arde'n vina mea, Ci arde din vina taI44 Focu'n faţă-î ajungea, Ilena plângând grăia: — „Oh! Bogdane, scumpul meii, Să-ţî ajute Dumnezeu, Iată ard şi buzele, Au nu-ţî pare ţie refl?44 Er Bogdan îî răspundea: — „Las' să urcţă până'n 6să, Până'n ose păcătdsă !44 Şi când focul să stingea, Vântul tare mi-şî bătea, Şi cenuşa o sufla, Nicî un semn nu rămânea, Numaî vestea eî mergea. Mergea în totă lumea. 10. FRATELE ŞI SORA. în oraş la -Ţeligrad, Este-un fecior de 'mperat, Cu per galbin retezat, Cu cisme creţe 'ncălţat. De când serele resare, Umbla, măre, să se'nsore Nouă aî Pe noue caîr Care pasc noptea în răî; Umbla ceriul şi pământul, Ca săgeta şi ca gândul, Toţî^caiî şi î obosia, Dar potrivă nu-şî găsi a, Ca sora Solomia. — „Soro, soro Solomie, , Ţipă cartea pe chilie, 7fr Hai cu mine 'n cununie, Că'n lume cât am umblat, Ca tine nu am aflat!" Alei! frate luminate, ^ Me tem c'om avea păcate, Că nu am maî audit, Fraţi să se fi logodit; Nu se află adevărat, Fraţi să se fi cununat. Atuncî el ce mi-şî făcea? Caiî er încăleca, Şi în lume er pleca. Umbla ceriul şi pământul, Ca săgâta şi ca gândul, Pân' toţî caiî 'şî obosia, Dar potrivă nu-şi găsia, Ca sora Solomia. — „ Soro, soro Sol o mi e> Ţipă cartea pe chilie, Haî cu mine 'n cununie, Că lume cât am umblat^ Ca tine nu am aflat!" — „Ba eu, frate, n'oi veni, Pân' tu mie nu mi-î tace, Pod de-aramă Peste vamă; 76 Pod de-argint Peste pământ. Nicî atuncia n'oi veni, Până mie mi-î aduce Sfânta lună nănaşă, Sfântul sore nănaş mare, Luceferii Di verii. $i stelele ^rusefile.44 Astea t6te le plinea, Apoî mândrii el şi ea, ^ia biserică pleca. fir acas* când afi plecat, Un nor de pldie o picat, Şi-aşa tare o plouat, De pe eî i-o îngropat! Aşa ajută Dumnezeu, La carî calcă cuvântul seu, Aşa-ajută Precesta, La carî calcă porunca. Când în biserică-or întrat, Sorele s'o 'ntunecat, Candelele se stingeau, Clopotele se dogeau, Sfinţaî faţa-şî ascundeau, Preoţii 'n genunchi cădeaţi. Şi icona Precestel Din ftpidul bisericeî, O prins, măre, a lăcrima, Şi din gură a cuvânta: — „Nu ^is, vaî-papXy-cu dreptate, Cununaţi soră cu frate, .■Când sunt străine bogate!" - - 'l 11. FECIORUL lui DĂMIAN. Frunză verde leoştean, Feciorul luî Dămian, Vineri wamă-sa'l făcea, Sâmbătă îl boteza, Dumineeă-1 însura, Luni i-a venit porunca, O poruncă împerătescă, Noue anî să eătănescă. Cum porunca căpeta, Cătră mamă-sa zicea: — ^Maică, maică, dulcea pa ea, Să-mî'ţinî bine nevasta, Tot cu turte nşi cu vin, Ca să şadă până vin!" Maică^sa'I făgăduia, ^ Că aşa 6 va ţinea. 79 Atuncî densul că-mî pleca, Noue anî nu maî venia. Frunză verde leoştean, Feciorul luî Dămian, Cătănia îşî 'mplinia Şi acasă că-mi venia, Pe mamă-sa o vedea, Nevasta nu ş'o găsia, Cătră mamă-sa zicea: „Maică! Maică! dulcea mea, Unde-mi este nevasta?" Eră ea aşa-i zicea: — „Nouă anî ai cătănit, Nevăstuţâ ţ'a murit, Când tu d'acas' aî pornit!" Atunci el aşa-î zicea: — „Vin* de-mi arată gropa, Ca să-mî stâmpăr inimav Vin' de-mi arată mormântul, Ca să-mi stâmpăr sufletul!" Maică-sa îl amăgia, Şi din graiu aşa-I grăia: — „Dragul maichii fift dorit, Noîie ani ai cătănit, Oro pa e greu de găsit; Multe vânturi au venit, Ţarina au risipit, Iarbă verde-a răsărit; Multe ploi că aii plotiat. Mormântul iau aşezat, Nu-î nădejde de aflat!" El afară că-mî eşia, Prin curte se prepurta Şi la nevastă gândia. Apoî în casă întră, Cheile că le lua, Uşile le descuia, Şi în temniţa din dos, Unde-I; locu 'ntuneeos, într'o casă afurisită, Notiă anî necurăţită, De sore nestrăbătută Şi de foc neîncăldită, Nevasta că ş'o găsia Uscată ca iedera, Şi aşa că mi-î zicea: — „Nevastă! nevasta mea, Ţînă-mi-te Precesta, Nouă anî am cătănit, Acuma când am venit, Au4it'am ca-î murit!" — „Bărbate, sufletul mefi, Ţină-mi-te Dumnezeu, Noită auî aî cătănit, Dară eu tot n'am murit, Ca tâlharul am trăit, Din şîubărul porcului, Cum îî data robului!" El nevasta îşi lua, Cu dulce o sărutş, In casă că mî-o băga, Pe mamă-sa o lega, Şi prin sat mî-o prepurta. Satul lege îî făcea, Ca să-î scurte zilele în delul cu furcile. Dară nora, suflet bun, Le zise: „Staţi să vă spun Voî pe ea n'o spânzuraţi, Ci maî bine o lăsat;; Mergă'n lume, să să ţie, Mie s6cră să nu-mî fie: Mergă'n lume, să trăescă, Mie să nu-mî poruncescă; Să să'nveţe socrele, Cum se ţin nurorile! 12. VOINICUL BLĂSTEMAT. Sus în capul deluluî, La lemnul porumbului. La marginea drumului, Sub pologul fânuluî, Ve4uîfl6rea câmpului, Dar nu-î florea câmpului, Ci-ş chiar ochii şerpelui, Şerpe lung cu ochii vercjî, Nicî să-1 vecjî, nicî să 1 visecjî. Acest şerpe, din pecate, înghiţise jumătate, Trupul unui voinicel, Voinic mândru, tinerel. Mai la vale nu-1 mai p6te5< De curele înţîntate Şi de arme ferecate. Trece-un drumar pe-acolea, Voinicul din graiu grăia: „Sări, bădiţă Qrtomane, Că m'a prins un şerpe mare; Sări, voinice, de me# scote, Că-ţî sunt frate pân' la m6rte!" Cel vitez de ortoman, Pe un cal negru dobrean, Cum cuvântul au4i, Dobreanul şi-1 maî grăbi, Şerpele îl întâlni, Chiar când vrea, ad înghiţi. „Măi balaur !uvstriga el, „ Lasă trupul tinerel,-Că te curm pe jumătate, Să-mî scot dela mdrte-un frate!" Şerpele se svîrcolea, Şi cu şepte limbi grăia: — „Ortomane! Ortomane! Bate-ţî negrul Pe dintregul, Şi te du şi fugi de mine, Că nu-I bine nici de tine, Că eii nu vi l'am furat, ţişorurn vatră. Vaî! de multul plâns Blăstemul s'a prins; Domnul nul erta, Pământ nu'l răbda, Pământ nu'l primea, Lutu-afară îl izbea, Dumnezeii mi-şî rânduia De Gin învia, Din pământ eşea, -Şi ce se f&eea ? Din sicriul lui Căluşelul luîr Din crucită luî Şeoa calului, Praporile lui ' Frâul calului, Pânza de pe obraz Pqclad calului*. iSa perina dela cap Făcea straiţă şi colac. Apoî el încăleca Ş'apoî mi-şî pleca La 0U]]Xcău-]qî.9 Florea câmpului, Şi el că-şî mergea, Pe drum nu maî sta, Şi el mi-şî trecea Prin păduri negre Tot cu paseri negre Stând pe ră murele, Cântând vîersurele: „Ţurţrurlitt uliu, Merge mort la viu!" Şi el mi-şî trecea, Ca vântul mergea Prin păduri roşiî Cu paseri roşii Stând pe rămurele, Cântând vîersurele: 0^ 9$ „Ţurţurliu uliu, Merge mort la viu!" Şi ear maî mergea, Ş'apoî mi-şî trecea Prin pădurî albe Tot cu paseri albe, Stând pe rămurele, Cântând vîersurele: „Ţurţurliu uliu, Merge mort la.viii!" Şi mergând aşa, Ei mi-şî ajungea, El într'altă ţeră, Peste noue hotare, La soruîca luî, Florea câmpului. Şi el mî-o afla: In mijloc De joc Săltând, Şi jucând. Ea când rrfid vedea, De joc se laşa, Şi la el mergea, Naram a 'şî scotea, Pe fată '1 ştergea, Şi mi-1 săruta, Şi mi-1 întreba: „Gine Constângine, Ce doru-î de tine, De tu mî-aî venit, Ş'aicî m'aî găsit?" El mi-şî răspundea: — „Eu d'aîa ain venit, Că m'am făgăduit, Cătră maîca mea, Să te duc la ea!" Voichiţ a-mî grăia: -— „Stăî, frate, o ţiră Fără zăbovire, Să'ntreb pe bărbat Şi să-î spun curat, Ca te-aî apucat, La măicuţa să me ducî, Şi 'napoî ear să m'aducî!" Bărbatu-î zicea Dacă'l întreba: — „Du-te, mândra mea, Tu la maică-ta; Eu nu te opresc, Că şi efi gândesc, Că nu'î zăbovi Şi ear veî veni!" Ea atuncî pleca, La drum mi-şî pornea Cu Gin Constarigin, Copil mijlocin! După multă umblare Etă ajung în cale Prin păduri tot albe Tot cu paseri albe, Stând pe rămurele, Cântând vîersurele: „Ţurţurliu uliii, Duce mort pe via!" Şi ear mal mergeau, Ş'apoî eî treceau, Prin păduri roşii Cu paseri roşii, Stând pe rămurele, Cântând vîersurele : „Ţurţurliu uliu, Duce mort pe viul" Şi er maî mergeau Şi er maî treceau Prin păduri tot negre Tot cu paseri negre, Stând pe rămurele, Cântând vîersurele: „Ţurţurlifi uliu, Duce m ort pe viu!" Şi mergând aşa. Din codrii eşîa. Voica '1 întreba De aste păserele Ce cânta cu jele. Gin îi răspundea: — „Dragă sora mea, Aste păserele 3STu sunt păserele, Ci sunt sufletele. # Paserile albe 's: Care or murit bine, Luminaţi, Cuminecaţi, Cu popă şi cu lumină Şi cu slujba cea creştină. Paserile roşi 's: Carî mi-or mnrit Tăiaţî Ori puşcaţi! Paserile negre 's: Cari or murit reii, Fără luminare, Făr' cuminecare, Fără popă, fără lumină, Fără slujba cea creştină!" — „Bine, frate dragă," Voica ear întrâbă> „Dar cântecul lor Cu jale şi dor „Ţurţurliă uliu Duce mort pe viu!" Ce însamnă 6re, Scumpe frăţiote?" 96 —- „Soră dulcea mea," Gin că mi-î zicea, „Nu'ţî face inima rea, Nicî la ele n'asculta, Că lor li-î glasul aşa Tomna şi primăvara, Când se schimbă'n pomi frunza." Ş'apoî eî mergeau, Până ajungeau La morminţî din sus, Unde nu-î de dus. Gin pe loc mi-şî sta Şi eî îî zicea: — „Du-te tu acasă, La măicuţa nostră Şi spune-î aşa, Dacă te-a 'ntreba: Cai venit cu mine, Că eu am fost la tine; Şî de te-a 'ntreba, Unde-am remas eu? Tu să-i spui aşa, Că eu mi-am remas Pe câmp în izlaz, Calul să mi-1 pasc!;tt .•■■>•" Voica mi-şî pleca, Ear Gin ce făcea? în gropă întră, . Gropa s'astupa. Voica ajungea La măicuţa sa; La uşă striga: „Maică dulcea mea, Deschide-ţî uşiţa, C'o venit Voichiţa!u Maică-sa'i zicea: „Du-te, ciumă rea, Dela casa mea, Că tu nu escî Voica mea, Ci eştî mdrtea crâncena; Că câţî copii am avut, Toţi de tine or murit, Numa cu-atât'am ugit: Numai cu uşa 'ncuiată Şi cu mâţişorii'n vatră!" Voichiţa 6ră-î zicea: „Maică, maică, dulcea mea, Eu nu's ciumă crâncena, Ci sunt Voica, fata ta; . Dacă nu me credî, Eşî afară de me ve4i!u Dar ea nu'mî eşia, Num aî mi-o 'ntreba: „Dacă escî Voica, Cine te-a adus Şi calea ţ'a spus? Cu cine-aî venit De n'ai retăcit?" Ear ea respundea: — „Dulce maica mea, Am venit cu Grin, Copil mijlocin, Dar el o remas Din sus de izlaz, Calul să şil pască Şi săi odihnescă!" Atunci maică-sa Aşa îî zicea: — „Vai! mâncată mi-s de rele, Nu cred cuvintelor tele, Că acuma ved eu bine Ce vrei tu să facî cu mine. Du-te, dute, cîumă rea, Du-te dela casa mea! Că tu nu escî Voichiţa, Că d'aî fi, n'aî zice-aşa!" Voica erăşî se ruga: „Maică, maică, dulcea mea, Crede-mg, că nu's ciuma, Ci sunt Voica fiica ta! Scote capul pe £er6stră, De ve4î concîul de nevastă, Orî crepă uşa o_ ţîră, Cât să bag numaî o mânăv Ştiî, la deget mititel Am avut inel pe el. Aşa maică mă- doresc! De'n casă nu me primesc! ?" Atunci maîqa se'ndura, Uşa o ţîră crepa,# Cât mâna mi-ş'o baga, Şi la deget o căuta Şi inelul cunoscea, Şi vedea că mi-î aşa, Apoi uşa deschidea, Pe Voichiţa mî-o vedea, Mî-o vedea, mî-o cunoscea, Că era fetiţa sa; Apoî mi-se repera, / , în braţe o tot strângea, Şi cu drag mî-o săruta Pân'pe loc de dor murîa. -MW 7* 101 15. IANĂŞ GULIANĂŞ. Striga, Domne, cine-mî strigă, Strigă Ianăş Gulianăş, Gătră Vida, domna lui: „Vido! Vido! domna mea, Sufulcă-ţî fodoriî largi Şi frământă la colaci, Tot colacul d'un şineg, Ş'o prescură d'o mesură, Şi să mergem j3e^ gostie, Pe gostie la socria; Dar grăbesee să plecăm, Să plecăm, să nu'nserăm, Că mi-î n6ptea 'ntiineeosă, Şi mi-î calea urici6să, Pe sub pola codrilor, Unde-I data lotrilor!" Vida dacă au4ia, Bine, Domne, că-î părea, Se punea şi frământa, Colacî albi ca jamişca, Tot colacul d'un şineg, Ş'o prescură d'o mesură, Şi pe gostie plecau r Pe gostie la socrie, Pe sub pola codrilor, Unde-i data lotrilor! Când în codrii ajungea, Ianăş din gură-mi grăia: — „Vido! Vido! domna mea, Ia cântă'mî un cântecel, r Să trecem codrul cu el, Văi afunde să resune, Lemnele să se tremure!" ]£r Vida din graiu grăia: — „Cum, bărbate, voiu cânta, Că nu am glas mueresc, Ci mi-î glasul voinicesc, Şi pe min' m'o au4i, Şi aicea o veni, Pană, Pana roşie, Harambaşa lotrilor, Din mijlocul codrilor; Pe mine m'o îndrăgi, Pe tine te-a omorî, Că el mi-att fost drăguţ mie J(//S Dinamica copilărie, 102 Când eram .de şepte anî, Eu de şepte, el de ş6pte, Amendoi de patru-spre-ce, Ş'acu mi-î inima rece!" Dar Ianăş din grai grăia: „D'oile Vido, domna mea, Ce-o vrea bunul Dumnezeu, Oî plini cu capul meu! Dar cântă'mî o câ^ie^, Nicî mare, nicî micutea, Dar să fie anume a mea, Că de cumva nu-î cânta, Aicea mi-î îngropa, Şi de cumva nu-î hori, Aicea bî putrezi" Atunci Vida ce-mî făcea? Glasul ea şi-1 diregea, Şi începu a cânta, Văi afunde resuna, Lemnele se tremura, Rîpele se şurupa, Isvore se tulbura, Şi pe ea o audia Pana, Pană roşie, • Harambaşa lotrilor, Din mijlocul codrilor. Şi când el o au^ia, El din graiu aşa grăia: 103 ^ — „Haidaţî, voi feciori, maî tare, Până lângă drumul mare, C'aud glasul Vigii mele, Care dragă mî-a fost mie Din a el copilărie,/ Când eram de şepte anî, Eu de şepte, ea de şepte, Amendoi de patrusprece, Ş'acu îî inima rece!" * Şi nu mult el că-mî umbla, Până la drum ajungea, Şi cu Ianăş se'ntelnia, Şi din graiu aşa-î grăia: — „D'oîle Ianăş Gulianăş, + Curvă-ţî fie mamă-ta, Unde-mi duci ibomnica ?" Iar Ianăş din graiu grăia: — „Curvă-ţî fie mamă ta, Eu nu-ţî duc ibomnica, Numa-mî duc muerea mea!" Er Pană din grăia grăia: „D'oîle Ianăş Gulianăş, Vr6î tu morte vederată, Orî vrei m6rte 'ntunecată? Vrei din puscî să ne puşcăm, ; Vfeî din săbii ne tăiem, Ori în luptă ne luptăm?" Er Ianăş din graiu grăia: „D'oîle Pană, frate Pană, IM Nicî din pusei să ne puşeam, Nici din săbii ne tăiem, Gi'n luptă să ne luptăm; Numaî Pană, frate Pană, Jdră-ţî tu cătanele, Să nu-şî tindă manile, Şi efi jor muerea mea, Să stee pe loc şi ea, Şi să nu-şî tindă mâna!44 Jurământ eî le punea, Şi la luptă se lua: Zi de vară, Până'n sară, Din luptă nu es afară. Făcea Pană cum făcea, Şi pe Ianăş mi-1 trântea, In pământ că mi-1 băga, In pământ până'n genunchî. Când în păment se băga, Cingătorea-î se rupea, Eră el-din graiu grăia: — „Vido! Vido! domna mea, întinde'mi-ţl mânuţa, Şi-mî legă cingăt6rea !44 Dară Vida ce-mî făcea, Cuţitaşul că-mî scotea? pingătdrea i-o tăia, -ytfare reii că îî făcea. ~ r ~* - r , 105: Ianăş decă mi-şî vedea Credinţa lu Vida sa, Mâna pe pept o punea, La Dumnezeu se ruga, Dumnezeu putere-I *da, Şi pe Pană mi-1 trântea, In păment că se băga, In pământ până la brîu. Şi Ianăş ce maî făcea? Sabia mi ş'o scotea, Şi capul îî reteza, jfcră lotrii toţî fugea, ' Cu Vida alăturea. '■ Atunci Ianăş se scula, Cingătorea ş'o chitea, Şi după eî se lua, Pe Vida o ajungea, Stânga'n per că i-o punea, Hâna drâptă o 'narma, Cu gura o judeca, Şi-î zicea Vigiî aşa: „Staî în loc duşmana mea, Spune cu cirîe-î ţinea, Cu mine, că ţi-s bărbat, Orî cu Pană-ăl bîăstemat? Cu mine, că-s moş cărunt, Orî cu drăguţii-ăl de mult?44 Ea tăcea şi suspina, Cunoscând că4 de vină. 106 Dară Ianăş ce făcea? Capul Vigiî îl tăia, ±n desagi că mi-1 băga, Şi la drum er mi-şî porniar Şi nicî că se maî opria, Pan' la socrii ajungea. S6cră-sa 'n cale-î eşia, Şi de Vida-1 întreba, De ce n'o venit şi ea? Eră Ianăş îî zicea: „Va veni cândva şi ea, Dar acum nu a putut, Că are lucru prea mult." Apoî în casă întră, Desagii sdcriî îî da, Şi aşa că mi-î zicea: „Caută, socră, în desagi, Ţ'a trimis Vida colaci!" Socra în desagi căuta, Capul Vigiî îl afla, Şi aşa că mi-î ^icea: „Ce-î, Ianăş, trâba asta, Că mî-aî omorît fata?" , Atunci el mi-şî începea, Socrii tote-î povestea, Tote cum s'au întâmplat, Când d'acasă au plecat. Eră socra ce-mî fâcea? 107 Nicî plângea, nici suspina, Ci luî Ianăş îî grăia: „Nu-ţî fie ţie d'aia, Că maî am eu, maî o fată, Maî 'naltă, maî sprâncenată, Nu ca Vida o blăstemată, Şi ţ'o dau muiere 'ndată!" 109 16. GRUIA COPILUL. Colo jos la scăpetat, La ciordacul luî Novac, Este-un cort mare rotat. Dar sub cort ce mi-ş era? O măsuţă mitutea, De noue stânjeni de lungă, Şi de şepte palme 'n dungă, O masă frumos întinsă, Cu albe făclii aprinse. Dar la masă cine-mî şede? Tot betrânul de Novac, Tot desculţ şi desmăţat, Numai cu gugîmanu*n cap; Faţa-î albă ca hârtia, Eră barba-î ca colia, Cu trei noduri la musteţe, Şi cu şepte creţe! Lângă el cine-mî şedea? Vr'o cincî-zecî de Novăcescî, -Vr'o cincî-zecî .de veri primari, Vr'o cincî-zecî de nepoţeî, Şi cincî-zecî d'ăî mărunţel. Toţi beii şi se ospetau Şi voie bună-şî făceau, Numaî Gruia lui Novac, Nici nu bea, nici nu mânca, Nicî voie bună n'avea. Novac din gură-mî grăia: — „Gruio! Gruio! puiul meu, Măi copile dragul meu, De ce şe4î tu superat? -Nebeut şi nemâncat?" Gruia din gură-mî grăia: — „D'oî tu tăicuţă Novace, Voie bună cum mî-ol face, Că ved vrâstiiiceiî mei, Că sunt toţi însurăţel, Cu copiii cât şi eî. însoră-me, taică, 'nsoră, Că barba că me'mpresoră, Şi mustaţa Imî strică faţa; Er de nu mi-î însura, Veî păţi-o tu aşa, Eu hoţ pate voiu face, Şi nu ţ'oî da pace, Acas'oi.veni, Pe tine te-oiu omorî, Pe mamă oiu veduvi !* Novac cum îl aucjia, Pe Gruia vorbind aşa, Palma sbicî ca mi-o făcea, Peste faţă mi-1 lovia, Şi sângele îî pornia,' Tot sânge d'ăl închegat, Cu măsele mestecat. Ş'apoî astfel îi. grăia: — „Gruiţă, copil de rend, Şi cu capul cam bolând. Tu nu eşti de însurat, Tote fetele te bat, Şi nici un resboiu n'aî spari Că eu când m'am însurat, Şapte resboie am spart, Şi buzdugan jam avut, Buzdugan greu şi temut, Buzdugan de noue pente, Totă panta noue măjî. Unde cu buzdugan dam, Multă vreme că-mî* săpam, Pân' buzduganul aflam, Şi la resboî când plecam, La duşmani grdsnic eram: Când cu buzduganul dam, O sută pe loc turteam, Mare reu că le făceam. Ş'am luat pe mamă-ta, Să nu erecţi cu celadna^ Ci-am luat'o cu sabia! Şi pe tin' te-oiu însura, Dacă tu te vei lupta, Cu fata sălbateca, Din câmpia Nistrului, Din marginea mărilor; Unde Nistrul se cotesce, Acolo fata trăesce, La o tufă de răchită, Acolo-i fata-adurmită!" Cum Gruia că-mî d'aucjia, frici o vorbă nu zicea, Tuna'n grajdul măturat, Scotea calul înşelat, Cu podobe d'ăle noi, Cum îî data la resboî. Şi pe el încăleca, Şi la fată că-mî pleca, La tufa de gârniţă, La fata selbatică. Gând la fată ajungea, Culcată că o găsi a, Adurmită vai de ea. JDar mare cât mi-şî era? In spate ca aria, Şi în cap ca clania, Buzele ca clisele, Ochii ca tănerile. 112 113 Manile ca bârnele. Şi Gruia ce mi-ş făcea? De pe cal se cobora, Cu piciorul mî-o boldia. Fata mi-se deştepta, Şi în sus că mi-şî săria, Pe Gruia îl întreba, Şi Gruia îî povestia, ICr ea dacă aucjia, Tot în braţe mi-1 lua, Ş' aşa tare îl strîngea, Treî coste îî se rup sa, Ş'apoî ea mi-1 învertia, Şi în norî îl repecjia, Treî zile pe sus îmî sta; Er când jos că mi-şî pica, Maî treî zile mort şedea. Când opt zile se'mplinia, Şi Gruia se deştepta, Dar pe loc el nu maî sta, Oi la cai rai se ducea, . Tot plângend şi suspinând, Şi pe fată blăstemând. Dar murgul ce mi-şî lucra? Fole la păment punea, Şi Gruia încăleca, Apoi înapoi privia, Maî cure fata, o ba? Merge murgul boestrîniJ, Şi Gruiţa tot gemând. Când acasă ajungea, ^Novacul dinţ graiu grăia: „Ce atâta-ai zăbovit, Orî cu fata te-aî iubit? Eu te-aştept să vini rkjend, Eră tu îmi vini plângend!" Dar Gruia din graiu grăia: —- „Las'o dracului fata, Că-mî va mânca viaţa! Cât oitt fi şi oiu trăi, De 'nsurat n'oî mal vorbi!" Er Novac ce mi-şî făcea? Milă de Gruia îî era, Şi aşa că mi-î zicea: — „Bea Gruio! şi te gostesce, Şi goştiî ţi-î omenesce, Că eu 'ndată voiu pleca, Capul fetei 1'oiu tăia!" Şi cum astea le zicea, Calul din grajd şi-1 scotea, Şi pe el se arunca, Şi la fată se ducea. Când la fată ajungea, Adurmită o găsia,. Dar Novac ce mi-şî făcea? De pe murg se cobora Şi la fată se ducea, 114 Cu potcova 'n cap îi da, Şi din graiu aşa-î grăia: — „Scolă, fată, nu durmi, Că nu-î vremea de durmit, Ci e vremea de lovit!" Şi Novac ce mi-şî lucra? Mâna sub brîti îî băga, De treî orî o învertea, Şi de vatră mî-o trânţia, 6sele îî pârăia; Apoî sabia scotea, Capul fetei îl tăia, . în suliţă îl punea, Şi acasă se ducea. Când acasă ajungea, Te masă capul punea; Er Gruia când îl vedea, Friguri de morte-l prindea, Dar altcum se bucura, Că Ta scăpat Precesta De fata selbatîca. 17. IANCU JIANUL. Colo'n codrul afumat Şi de lume depărtat, Cine şede cu-a luî cetă, . Cu-a luî câtă strînsă rotă, Şi pândesce la poteca, Yr'un strein p'aicî să trecă? Este Iancu Jianul, Voinicul şi Oltenul, Căpitanul hoţilor Şi spaima ciocoilor. El are opt-zecî voinici Ctţ gujmane^şi cil chici, Voinici agerî la natură, Făcuţi bine la statură, îmbrăcaţi toţî în mătasă, Cu haine ca o miresă; Cu pistoie 's înarmaţi, Şi cu pusce încărcaţi. 8* 116 Eî păzesc pe la strîmtorî, Să despoie negustori, Să ia tot la gălbeniorî, Ce la purtat sunt uşori; Sau să ia dela ciocoi Carele cu şese bol, Fără plată, fără bani, Că sunt lumei mari 4uşmanu Şi de pică'n mâna lor Copii de-aî boerilor, Sau vr'un ciocoia maî betrân, Cu punga plină la sîn, Atunci val de el era, Sdrele nu-1 mai vedea, v Mâna cu mdrtea dedea, De lume sS despărţia, Fără popă, fâr* lumină, Fără slujba cea creştină. Er haiducii îî ziceau, îî ziceau şi-1 chinuiatt: „Val tu, ciocoîu blăstemate, Făcuşi multă strîmbătate, N Căci ne-ai răpit vitele, Vitele şi casele, Şi pe noi ne-ai împilat, Fie mare al teii pecat. Socoteai să ne despoî, De tote, ca şi pe ol; Ba viaţa încă vrei, Spurcate, ca să ne iai; Dar vom lua noi pe a ta! Daţi, voinici, daţî, iac'aşa, Daţi făr' milă şi pecat în ăst mare blăstemat! Căci şi el a dat în npî, Când odat' era ciocoîu, Şi acum încă ar da, Dacă ar putâ scăpa; Dar viu noî nu Tom lăsa, Din ghiară nu ne-a scăpa* Daţi voinici, daţî, iac' aşa, Să-I sară căpăţîna^!" Er de cădea 'n mâna lor Copii de-aî săracilor, Cu galbeni îî încărcau, Apoî drumul le dedeau, Zicendu-le: „Spuneţi voi, La boerî şi la ciocoi, Că Jianul cel vestit, Mulţi boeri a prăpădit, Şi săraci a 'mbogăţit; Şi boeri câţi vor maî sta, De Jian nu vor scăpa, Că Jianu cu-a luî cetă, Va ocoli, lumea totă, Şi nicî urmă de boerî, Nu va rămânea sub ceriu, ii8 Şi de ciocoi nicî un nume Nu va rămânea în lume, Căci Jian şi-a pus în gând, S'aducă ţara în rând. Ţara 'n rând atunci va fi, Când ciocoii vor peri, Şi toţî 6meniî-or fi fraţi, Die ciocoi n'or fi 'mpilaţî!" Când ciocoii audia, Ce Jian le pregăti a, Jalbă la Vodă dădea, Vodă potera strîngea, . Şi în urma lor pornia. Colo'n fundul codrului, Unde-Î casa lotrului, Şede Jian cu-a lui cetă, Cu-a luî cetă strînsă r6tăr Şi jocă hora 'ncheiată. Er Jian le chiuesce Şi din gură le grăesce: „Sus, voinici, în hora mare, Cu galbeni la pozonare ; Sus, voinici, hora jucaţi, De poteră nu grijaţi, Că pân* Jian va trăi, De voi nicî un -răii n'a fi l Daţi, feciori, jos la opincă, ii Să facem focul sub stâiică, Să frigem câte-o junincă, Şi şecjend pe buciumel, Să mâncăm carne de miel, Să bem vin din burduşel, Şi să trăim frumuşelT^ Că pân' Jian va trăi, De voi nici un reu n'a fi! Sus, voinici, hora jucaţi, De poteră nu grijaţl!" Bine vorba nu sferşia, Potera îi ocolia, Toţî haiducii au scăpat, Numai Jian sta legat: Săracii s'au întristat, Ciocoii s'au bucurat! . Cine şede la *nchisdre, Legat de mâni şi picidre? Cine şede întristat, în temniţă aruncat, De treî luni nejudecat ? E Jianul, e Olteanul, Este Iancu căpitanul, Care'n boerî a băgat Spaima până la ficat! La ziua de judecată Boerii toţi să arată, Şi ţinură mare sfat, Ca să fie spânzurat, Ca orî-care blăstSmat; Şi cerură'n gura mare Chiar atunci a luî pierzare. Atuncî Jian osândit, Asa luî Vod'a grăit: „Ascultă, Vodă 'mperat, Ce pe mine m'a'ndemnat, Să las casă şi soţie, ~ Şi s'apuc la haiducie!" Vodă mi Fa ascultat, Iar Jian a cuvântat: — ^Frunză verde foie rară, Până eram jos la ţară, îmî era viaţ'amară, Nu şciam cum să muncesc, Pânea să-mî agonisesc, Şi copîiî să-mî hrănesc; Nu sciam cum să trăiesc, Căcî ciocoii blăştemaţî, Te sugeau pân' la ficaţi. Aşa s'or fost înmulţit, Nu era mod de trăit. Ajungând în aşa stare, Am ^şit între hotare, M'am suit pe un del sus, întristat, pe gânduri pus, Şi când ochii mî-am întors,' Me uitai pe vale'n jos, Vednî omeniî arând. Cu pluguţele în rând; Numaî al mefi pluguleţ Stă ruginit în coteţ* Numaî pluguleţul meu L'o 'nţelenit Dumnezeu, Căcî boiî ce am avut, Ciocoii mi î-aii vendut, D'atuncî n'am ce să me fac, Am remas un biet serac. Me rugai dar de bogaţî, Carî au boî şi aii argaţi, Să-mî dea boiî pe un cias, ♦ Să-mî ar şi eu loc d*un pas. Dar înzadar m'am rugat, Că 'n samă nu m'or băgat. Atuncî acas' mS'ntorseî, Şi în gând aşa-mî zisei: „Dare-ar bunul Dumnezeu, Să are şi plugul meu, Să semen brazdă alesă în codru la frunza desă, Să fac spaimă, să fac frică, Da omeniî de nimica; Pe bogaţî şi pe ciocoi De galbeni să mi-î despoî. Că nu-î pecat şi nu-î milă, «Că eî fac la 6menî silă, 122 Să lase a iobăgie, S'apuce la haiducie." Atuncî, Domne, ce-mî făcuî? * Pluguleţul mi-1 venduî, Şi pe el îmî cumperaî O puşculiţă, haî! haî! Şi voinici câţi aşa furăm, Toţî o cetă ne făcurăm, Vr'o opt-zecî de feci^reîw Toţî cu dor de gălbineî; Toţî ca să ne resbunăm, De ciocoi să ne scăpăm. Şi ne-am dus cu toţi, ne-anr dus,, Ne-am duş la codru în sus, Tot cântând, tot chiuind, Şi pe ciocoi blasteinând. Când prindeam vre-un ciocoîu, De cel mari de cel găzdoî, îndată îl omoram, Eră banii îî luam, Şi cu eî bine trăiam. ICr vr'un sgrac de prindeam, Mulţi galbeni îî dăruiam, Mare bogat îl făceam, Nicî un păr nu-î atingeam. Păcend aşa, împerate, Eu cred că nu am pecate, Că am stîrpit iarba rea, Ce crescuse 'n ţara ta, 123 Şi am sdreteit lipitori, Carî sugeatt pe muncitori. Mă rog dar, Măria ta, Ca să schimbi judecata! Nu crede-a boerilor, Ci crede-a seracilor, Că boeriî nu-ţî vreii bine, Eî ar voi şi pe tine Să te vadă spânzurat, Ca pe omul blăstemat; Rogu-me dar de iertare, Cam zis o vorbă prea mare!" Vodă dacă aucjia Pe Jian vorbind aşa, El îndată por uncia, Pe Jian îl deslega, Şi slobod că mi-1 lăsa. Eră Jian ce-mî făcea? El la Vodă că-mî mergea, Manile îî săruta, Şi frumos îî multă mia. Apoî în lume pleca, Şi trăia el cum putea, Mulţămind luî Dumnezeu, Că l'a Scăpat dela reu. 18. GRUIA LUI NOVAC. în munţii Catrinuluî, La pădurea Pinului, La cerdacu Luî Novacu, La masă de solzi de pesce, Beu voinicii boeresee, Beu, glumesc, se veselesc, Şi la Dumnezeu gândesc. Dar Gruiţa, Novăciţa, Nici nu bea, nici nu mânca, Mei voie bună n'avea, Ci sta gata de-a pleca; Er Novac cum îl vedea, Din gură aşa-I grăia: — „Măi Gruiţo! fiul meu, Să-ţi ajute Dumnezeu, De ce şedî tu superat, ^ 12& Nebeut şi nemâncat? O' baniî ţi i-ai gătat, O' ţî-î gândul l'a 'nsurat, O' ţi-i dor de Ţarigrad?" Gruiţa din graiu grăia: „Nici baniî nu i-am gătat, Nici mi-î gândul la 'nsurat, Ci mi-î dor de Ţarigrad!" Novac din cap clătina Şi cătră Gruia zicea: „Gruio, Gruio, fiul meu, Ascultă de tatăl teu, Că el nu-ţi voesce rSii! De vei merge "n; Ţarigrad, Şă remâî tu lângă gard, în oraş să nu te bagi, Şi la vin să nu te tragi, Că vinu-i cu viclenie, El te trage la beţie, Beţia trage la somn, Lesne perde-un cap de om Gruiţă, copil sburd at, De mic la rele 'nveţat, El în samă nu băga, Ce tatăl său îî spunea, Ci-şî încingea armele Şi-şî gătea podobele ; Apoî murgul şid scotear 126 Slugile i4 ţesăla, / Cu şeua mi-1 înşela, Cu frâne mi-1 înfrâna. Gruia pe el se suia, Remas bun că mi-şî lua, Ş'apoî ca ventul pleca, Şi nicî că se maî opria, Pân' în Ţarigrad întră, Şi aicî ce mi-şî făcea? Lua tergul tot de-a lungul Şi birturile de-a rendul, Pân' pe urmă nimerea Şi in birt că se băga, In birtu 'mperatuluî, Din marginea satului, La Aniţa, Birtăşiţa. Lângă masă se punea, Şi Aniţeî poruncia: „Tu Aniţă, Birtăşiţa, Adă-mî vin cât pot eu bea, Că-ţî dau banî cu mesura, Totă cupa talerul. Totă vadra galbenul!" Aniţa dec'aucjia, Vadra 'n mână o prindea, Şi'n ^odr^ţ mi-sS băga, .Şi vin roşu-mî aducea, 127 Şi pe masă mi-1 punea. Gruia vadra o prindea Şi dintr'un sorbit o bea, Cu fundu'n sus o punea, Şi noroc el că-mî zicea, După alta poruncia, Dar nicî un ban nu plătea. Şi în birt el cât a stat, Tot vinul că Fa gătat, Câ'n treî zile şi'nTref nopţi A beut sute de zloţi, A beut treî buţî de vin, Tot vin betrân cu pelin, Ş'a mâncat treî vaci belite,. Şi trei cuptore de pite, Nu bea vinul, cum se bea, Cu săijcu şi holba, Ci mi-1 bea el cu vadra, Se mira totă lumea. Şi Aniţa, Birtăşiţa, D6că vinul că-mî găta, Şi banî nu mi-şî căpeta, Tare reîi se supăra, Şi la ospeţî le zicea: — „Dragii mei, Ospeţiî mei, Faceţi bine şi iertaţi, 128 1 Gă luţninele-am gătat, Şi n'am banî de cumperat, Pan' m'oî duce 'n căpătat!" Şi Aniţa, Birtăşiţa, Pole albe sufulca, Cisme negre încălţa* Şi din birt ea că-mî eşia, Şi unde mi-să ducea? , De-asupra oraşului, La curtea 'mpăratuluî. — ^ înălţate împărate, Să trăiesfcî cu sănătate! Nimerit'au, nimerit, La mine'n birt o venit, Un voinicel tinerel, De toţi se mira de el; Că'n trei zile şi'n trei nopţi A băut sute de zloţi, A băut trei buţî de vin, Vin bătrân şi cu pelin, Ş'a mâncat treî vaci belite, Şi trei eupt6re de pite. Nu bea vinul cum se bea, Cu sălicu şi h61ba. Ci mi-şî bea el cu vadra, Să miră totă lumea. Cum pune vadra la gură, Varsă'n gură ca'ntr'o şură, ' ' ^ " ; . ldff Vadra cum este de mare, El o bea dintr'o gustare, Şi pita cât e de lată, * El o 'mbucă tot' odată; Tot vinul cât am atut, Tot densul mi-Fa băut, Şi când zic ca să plătescă, El vrea ca să me lovescă. Tot mânca şi tot sorbi, Dar nimica nu-mi plăti. Acum când vinu-am gătat, Şpune-mî, Domne, ce să fac?" - „Tu Birtăşiţa, Spune-mî tu făptura lui, C'ăsta-î omul dracului! " —" „înălţate împărate, Să trăescl cu sănătate, Eu îţi spun cu direptate: De treî palme-I lat în frunte Şi nu prea vorbesce multe ; Apoi căutătura luî Semăna cu-a lupului; Când^ se uită pe sub gene, Şi Măria Ţa te-ai teme. Mustăţele-i ca la rac Şi le 'nddă după cap; Face nodul cât pumnul, Şi rânjesce ca ursul, De bubue tot locul, Şi ţî-e grdză de densul. Lat e 'n spate gfos în os, Dar la faţă mi-î frumos, Că are faţă de hârtie, De-aî piitea pe ea a scrie, Ş'apoî ochişorii luî Ca murile câmpuluî!" împeratul audind Pe Aniţă aşa vorbind, Puterile îî peria, Măciucă păru 'I suia, Faţa i-se 'ngălbinea, începti a tremura Şi Aniţeî îî zicea: — „Tu Aniţă, \ Birtăşiţa, Rogu-te pe Dumnezeu, Şi te jur pe capul teu, Să nu-î spun! unde şed eti, Cala mancă capul meii! Asta-î Gruia luî Novac, Care ţara ne-a prădat, A prădat'o'n lung şi 'n lat, De treî orî turcii a tăiat, Şi acum Iar o venit Cu gând reu de prăpădit. Bate-mi'l-ar Dumnezeu, Pe el şi pe tatăl seu, Că eî ne-au făcui mult reu, Că ne-au ţinut drumurile Şi ne-au tăiat capetele! Dar Aniţă, Birtăşiţa, Ia du-mi-te tu acasă, Şi mi-1 pune după masă, Şi dă-î vin cu rozolie^ Ca să-1 tragă la beţie; Dă-î vin cât el pote bea, De plată nu întreba, Şi dă-î vin cât va pofti*, De plată nu pomeni. Şi când vinul veî găta, Yin' la mine că ţ'oî da, Numaî să-1 poţî tu 'mbeta, Că bun preţ îî căpeta!" Aniţa, dac' audia, Aniţa ce mi-şî făcea ? Acasă ea alerga, -Şi pe Gruia îl afla, Cum prin birt se preumbla, Că nu maî avea ce bea. El atunciă ce făcea ? Mâna'n pozonar băga, Cu galbeni plinăo scotea, Galbeni pe jos resfira, 9* 132 ,-,.7 <\ *>* ;•-■** ry* . 133 Şi din gură ca-mî zicea: — „Tu Aniţă, Birtăşiţa, Adă-mî vin cât pot eu bea, Că-ţî dau galbeni câţi vel vreaj Şi când galbeni oiu găta, Pe uliţă, voiu pleca, De(^^P> m'oiu încărca!" Er ASîfa, Birtăşiţa, Decă ea mi-şî audia, Bine, Domne, îî părea, Galbeni de pe jos strîngea, Şi vin roşu aducea, Vin betrân cu rozolie, Ca să-1 tragă la beţie. Şi Gruia ce mi-şî făcea? Multe buţî de vin goli a, Dar p^ urmă ameţia, Capul pe masă-1 punea, Şi curend că adurmia. Er Aniţa, Birtăşiţa, Decă ea astea vedea, Perestrile deschidea, La Turci semn că le făcea. Turcii 'ncet s'apropiau, Şi în birt că se băgau, Şi cum pe Gruia 1 vedeau, La el mi se repecjiaîi. Dară ventul cam bătea, Perul luî Gruia '1 lăţia, Er Turcii decă vecteau, Val, Domne, cum mi-şî fugeau! Dar 'napoî er' se 'ntorceau, Şi pe Gruia mi-1 legau Cu trei funii de mătasă, Ca mâna Gruiî de grosă. Şi cu treî de ibrişin, Grose ca parii de fen; Cu c6tele îndărăpt, * v - Cu manile 'ntorse^n pept. Ş'apol eî pe el îl luaii Şi'n temniţă îl duceaţi, într'o temniţă de petră, Chiar pe sama lui gătată. Şi aici cât îl ţmean ? r Şapte anî şi jumetate, Pân' se rupse şuba'n spate; Şepte anî şi doue luni, Mai pe-atâtea septemânl, Gruia'n temniţă şedea, Pân' de zile-I se ura. Şi Novac tot aştepta, Ca să-I vină Gruiţa; Dar înzadar aştepta, 134 Că Gruia nu mai venia. Atuncî el ce mi-şî făcea ? La un corb el porpneia, Şi aşa că mi-i zicea: — „Corbule, puiuţul meu, Ţină-mi-te Dumnezeu ! Tu nu eşti bun de lucrat, Dară eşti buri de sburat. Du-te 'ncungiură ţara, ^Şi îmî caută pe Gruia, \Ddră li-î putea afla, Pă eS bine te-oî ţinea, Carne de Turc îi mânca, Şi sânge de Turc îi bea!" Atuncî corbul ce-mî făcea? Aripile întindea, Cu ciocul mi-şî clbncănia, Totă ţara 'ncungiură, Pân' pe Gruia mi-1 afla. La ferestră-î s'aşeza, Şi căuta şi clocănia. Gruiţa corbul vedea, Şi bine mi-1 cunoscea, Şi din graiu aşa-î grăia: -— „Du-te tu la tatăl meii, Şi spune-î că am zis eu, Să lase hodina tota, Vină aici să me scotă! Şi spune-i tătuculuî, 13 Care-i gândul Turcului, Că pe Vineri dimineţa, Să, gătesc să-mî ia vieţa ; Că^ funarii împletesc, Şi bărdaşii tot cioplesc, PurcHe^Sai pregătesc. Şi Vineri la prânzul mare, Me vor scote la perdare!" Corbul decă audia, Aripile întindea, în vesduh se ridica, Şi la Novac se'ntorcea, Şi aşa că îî zicea: — „Lasă cina la Domnul / Şi cuţitul la focul, Că-ţî potopesc feciorul! Că Vinerî de dimineţa Vreau să-î ia a luî viaţă ; Că funariî împletesc, Şi bărdaşii tot cioplesc, Furcile îi pregătesc. Şi Vineri la prânzul mare, îl vor sc6te la penare!" Novac deca au^ia, Ochiî'n lacrămî îşi scălda, Şi din graiu aşa grăia: -— „Te mai scot odată eu, Chiar să-mî perdşi capul meu !" Apoi iute, cât gândesc!, Ţipa hainele domnesc! Şi mbrăca călugăresc!. Moş călugăr se făcea, ^ Armele şi le-ascundea, Murgul îl încăleca, .1 . Şi îndată el pleca Şi la turci că se ducea, Şi aşa că le zicea: — „Bună ziua, turcilor, Turcilor voinicilor! Audit'am, au4it, Lucru mie potrivit, C'aveţî un rob de perdare; Nu Taţi face de vendare ? Că de cumva mi Taţi da, Bucuros l'aşi cumpera, Şi de cumva vi-î de dat, Mie mi-i de cumperat. Şi de-a fi cam tinerel, V'aşî da mulţi galbeni pe el, Ca să mi-1 fac diecel ; Că la vreme de slăbie N'are nime să m¥ ţie, Şi mî-a fi spre ajutorie. Ba de n'ar avea cap greu, L'aşî înveţa tot mereu, Să remână'n locul meu!" Turci! cum îl audia, *Toţi din graiti aşa grăia: -— „Părinte, sfinţia ta, Noî robul nu ţi Tom da, Că nu-î neam de diecel, Ci e neam de Novăcel! Şi noue nu ni-i de 'dat, Că pe el l'am judecat^ Ca să fie spânzurat, Că-î un mare blăstemat. Semenă cu tatăl seu, Bate-mi-l'ar Dumnezeii ! Că de când s'au pomenit, Tot aşa ne-au prăpădit; Că ne ţineau drumurile, Şi ne tăiau capetele!" Novac decă audia? Turcilor că le zicea: — „Dacă nu mi-1 slobocjiţî, Ve rog să nu-1 potopiţi, Până nu l'oî spovedi, Şi de m6rte Fol găti!" Dar Turciî se mânia, Oă prea mult îî necăji a. Atunci Novac ce-mi făcea? Posonarele 'şi versat Galbeni pe jos resfira. Turcii-a strînge se 'ntrecea, Er Novac se întorcea, Şi sabia ş'o scotea, ;Şi pe toţi Turciî tăia, Nicî unul nu românea; ,138 139 Apoi afară eşîa, La temniţă se ducea, Unde era 'nchis Gruia, Lăcăţele le rupea, Şi pe Gruia îl scotea, Şi din graiu aşa-î grăia: — „Gruiţo! copilul meu, Tu facî tot de capul teu. Şi n'asculţî cuvântul meu: Reu te bătu Dumnezeu!" Gruia noduri înghiţîa, Dar nimica nu zicea, Că el vina şi-p vedea, Apoî amendoi se luau, Şi prin Turci să întorceau, Şi pe toţî că mi-i tăiau. Pe unde Noyae mergea, Numaî cu cotul cotia, Uliţî printre Turcî făcea. Gruiţa mi-î abătea, âră Novac îî tăia, Şi Turcii aşa pica, Cum pică vara iarba, 9&nd o ajungi cu cosa. Er un Turc cam bătrânel^ Vai de el, amar de el, Să 'nvertia şi să codia, Şi de Gruia să ruga: — „Lasă-mă nevătămat, Să duc veste la 'mpărat, C'ai scăpat din Ţarigrad!" Er Gruia că mi-î zicea: — „Câne bătrân şi spurcat, Te-aş lăsa nevătămat, Dar îi spune la 'mpărat, Că de vităz ai scăpat!" Apoi sabia trăgea, Urechile îî tăia, Nasul o ţîră-î carnea, Ş'apoî scăpat îl făcea. Eră Gmîa cu Novac, Să luau pe după cap Şi să sărutatt cu drag, Şi lăudaii pe Dumnezeu, Că i-a scăpat dela răii. Ş'apoî eî că se luau, Pe uliţă că-mî plecau, Multă blagă 'şi adunau, Multe care încărcau, Şi dincoce ei veniau, Cătră Ţ6ra Românâscă, Fapta să ş'o povestescă, La boeri ca Domniavostră, Dumnezeu^sa vă trăescă! ŞîT^ovacii cât trăiau, Tot merefi să veseliaii, Şi la Turcî nu mal gândiaîi! 141 19. LINĂ RUJĂLINĂ. ~ Şede mândra Lină 'n prag, Cu firuţul tras îix ac. Nu sciu cosă, orî descosă, Dar la lacrămî din ochi varsă, Căcî în sus ea a privit, S'a uitat la răsărit, Ş'a vecjnt turcii venind^ Maică-sa cum o vedea, Milă că iî se făcea, Şi aşa că mi-i zicea: — nB&v^Xină Eujălină, Mândră flore diri grădină, De ce plângi, de ce suspini, Şi nu vrei să te alini ? Orî ţ'aî perdut tu acul, Orî ţ'aî gătat bumbacul?" — „Maică, măiculiţâ mea, Să te ţină Precesta! Nicî n'am perdut eu acul, Nicî n'am gătat bumbacul. Dar spre s6re am căutat, Şi ochii mî-au lăcrămat, C'am , vedut turciî venind, Din picî6re tropotind, Cu puşoile puşcărind, Cu săbile zdrâîicănind Şi din gură hurezând!" Taci tu Lină, fata mea, Nu plânge, nu suspina, .Că'n genunchî eu voiu cădea, Pe Dumnezeu voîii ruga, Să slobod'o ploe mare, Turcilor spre înecare!" MaîcaTn genunchi cădea, La Dumnezeu se ruga, Dumnezeii o asculta N Şi grea pl6e slobocjia. Dar turciî nu se 'neca, Apa 'ndată îngheţa, Făcu ghîaţa de trei c6ţî Şi trecură turciî toţi! /',.. ..- ' . * Maica atunci ce făcea? Ea pe Lina o lua, In grădina o băgş, Şi 'ntr'o tufă-o ascundea. 142 — „Bună ziua, speră naare" ! — „Ba eu nu vi-s speră mare, Că n'am feciori de 'risurat, Nicî fete de măritat! Numai una am avut, Ş'am pus'o 'n păment de mult. De nu'mi credeţi cilvântul, Hai să v'aret mormântul, Că de când ea o murit, Mormântul o înverc}it !" Turciî totî se întrista, Numai unul se scula Şi din graiu aşa grăia: — „Crâdă-ţî ţie cine-o vrea ! Că-a ta Lină Rujălină - E ascunsă în grădină, La o tufă de gheorghină, Sub un fir de tămâiţă Şi 'mpletesCe o cununiţă!" Atunci turcii ce făceau? In grădină se băgau Şi pe Lina o afla ii y ' , * Cu ea'n casă se băgau, Cu cununa o ^ncimun^ Şi cu ea la drum porneau, Pe un drum, pe „Drumul mare", Pană ce sosiau la mare. 143 La mijlocul drumului Şi 'n mijlocul podului, Pata din gură zicea: „Lasă Turcuţ Dumnia-ta, Mâna mea cea din dr6pta, Să'mi tocmesc eu cununa!" Turcul iute o asculta, Ş'atuncî Lina iar zicea: —- „Lasă Turcuţ Dumnia-ta, Şi mâna mea din stânga Să'mî sucesc inelele, Că 'mi tae degetele!" Turcul i ar o asculta, Ş'atuncî Lina ce făcea? Pole albe sufulca, Cisme roşii desculţa Şi'n mare sS arunca Şi din graiu aşa grăia: „Decât mândră turcilor, Maî bin' hrană pescilor Şi rugină petrilor!" 20. blăstemul mândrei. Pe cel dâl, pe cel colnic Merge-o mândră ş'un voinic. Voinicelul fluera^™^ Şi murgul şi'l #etedj#, Iară mândra sfepî^ra Şi din gură cuvânta: — „Ia-me, bădiţă, călare, Că nu mai pot pepicidre! Drumu-i greu şi ^onţuros) Nu mai pot mergfe",ţ)e jos; Drumu-î greu şi cu sîmcele, Me tae la degeţele!" — Mândruliţă, chip frumos, Eu te-aş lua bucuros, Dar mi-î murgul uşurel Şi'n picîore subţirel. Murgu-î mic şi drumu-î greu, Abia duce trupul meu, Trupul cu pecatele Mijlocul cu armele!" Mândra dacă auc}ia, Şi maî tare suspina Şi aşa mi-1 blăstema: ~ „Fire-aî, bade, blăstemat, Nu ţî-e milă şi ^pecat, Dela părinţî m'aî luat Şi'n reî codriî m'aî băgat! Dare-ar bunul Dumnezeu Să fie pe gândul meii: Să te duci, bădiţă, duci, Pănă-i pica rob la turcî, Cu picîorele 'n butucî, Cu manile în cătuşî. Să te-ajungă dorul meu Unde-a fi drumul maî greu; Să te bată jalea mea Unde-a fi calea maî grea. Murgul să se poticnescă, Oblu 'n cap să te trântescă, Mâna stângă Să ţ'o frângă, Mâna dreptă Ţ'o scrintescă, Să ţînî frânele în dinţî, Să te'nveţî, sa nu mai minţi; Să ţinî frânele cu dinţii, Să mi-te plângă părinţii! Să te 'nsori 10 146 De noue orî Şi şă faci noue feciori, v Maî pe urmă o fetiţă, Să te porte pe uliţă, Să cerşeşti Ca să trăeştî; Nime nu te miluescă,. Ci toţî să te huiduâscă, Şi să mori plângând mereu, Gândind la blăstemul meu!" 21. PATIMA lui IO AN STOIA. Frunză verde de alun O patimă să ve spun, Ce Stoia aii pătimit PănVrobia ş'a plitiit! In luna luî lulius Când la scăldare ne-au dus, Din cetate am eşit, Şram vecjut câmpu 'nflorit; Veduî Romanul arând Şi pe câmp vântul bătând; Simţii că bine-î pe lume A fi'om bun qu bun nume, A fi om de omenie Şl să nu şedî la robie, Că robia 'I bolă mare^ Ea te duce la perdare, Ea te uscă pe picîoră Şi cu zile te omora! Astea 'n mine le-am gândit, 10* Când îndărăt am venit, Pe strujac m'am odihnit Şi aşa m'am jeluit: Bate vântul tot de-a rândul, Luî Stoia nu-1 eşe gândul; Vântul bate, florea 'nflore, Stoia şede la 'nchisore! Oh! amar şi vai de mine, Cum m'am depărtat de bine Şi picai la aşa reu, N'am nimic ce voesc eii! Fost'am la lume afară Şi trăiam fără ocară, Lucram mult, lucramjjmţin Şi aveam tote 'ndeplin. Dar aicî la Lipotvâr Astă4î reu, mâne amar, Trecură doi anî de zile, Fără de-a vedea vr'un bine, Toţî me uitară pe mine. Nu beau vin, nu beau raehie, Nicî nu mâne ce'mî place mie. Ajungând ciasul la mine, Să me las de-a trăi bine, Umplându-me de mânie, Făcuî faptă de robie! Fapta era aretată, O să merg spre judecată. Deci m'or dus şi m'or închis, C'aşa mî-o fost mie scris, Din mica copilărie, Precum să petrec robie. Me duseră la 'nchisore, . Să nu maî ved mândrul sore; Şe4uî astă<|î, şe4uî mâne, Şeduî noue luni de zile. Veni zi de judecată, Mărturii rele s'arată; Ajunseră la 'ntrebare : Cum a fost a mea 'ntâmplare t RSspuB^eră adeverat, Cum ^ălijg^>am luat Şi 'n cap la birtaş am dat, Capu rn doue au crepat Şi el sufletul ş'a dat, Domniî-atuncI au întrebat: Fost'aii Stoia trez satt beat? Răspunseră contră mie Să me bage la robie, Grăind neadeverat, Cam fost trez şi n'am fost beat î După graiii ne-adeverat ,DomniI robie mî-aii dat. Eii robia mî-oî plini, De martori bine n'a fi; Grăind aşa mincinos, Şi din ţara mea m'or scos! Iar domnii me judecară 150 Să robesc în altă ţară, Şi în ţara mea am stat, Păn' cărţile or umblat. Când cărţile or ajuns, Pe tren îndată m'or pus, Şi plecaî din ţara mea Superat şi 'n voia rea, Cam aucjit de Lipotvâr, Cpm se robesc cu amar. Trecând oraşe şi sate Pân' am ajuns la cetate, In cetate am întrat, Precum robia să'mî fac; Dar aicea la cetate, Greii robia 'î a o face! Nicî pe duşmanul cel reu Să nu'l bată Dumnezeu, Să ajungă ca să fie La Lipotvâr în robie, In ţară înstrăinată Şi de mamă şi de tată, Şi de fraţi şi de surori Şi de omenî voitori. Fie robia cât de grea, B maî uşdră 'n ţara mea; Fie pân ea cât de amară, E maî dulce 'na mea ţară! Dar în ţară 'nstreinată Totă ziua 'î nourată. 151 Fie zi de serbăt6re, Sau resară mândrul sore In totă a sa putere, Nu 'mî aduce mângăere. Gândurile me muncesc Şi cumplit mS chinuesc;... Un glas trist mie 'ml şoptesce: Ve4î, de morte te gătesce! Dar me rog luî Dumnezeu Să'mî asculte glasul meu, Să me scota dela reu, Să maî merg în satul meu; Căcî la Lipotvâr, O D6mne! Morî, om sănetos, de fonie. 1 Nu sdiu pomele de vară 6 sunt dulcî, o sunt amare; Tote poftele lumescî La Lipotvâr le dorescî Şi mâncarea ni-se gata în maşină cu*aburî fertă; Măcar fie cât de dulce, Tot spre ui6rte ne-o duce, Căcî aburul blăstemat La mulţî viaţa a mâncat, •'Şi me tem şi a4î şi mâne, C'o mânca şi dela mine. Dar Domnul de v'ajuta, Eîi d'aicea voitt scăpa, Şi aca^ă de m'oiă duce, - '3 îmî voiii face sfânta cruce, Şi în birt nu voitt întră, Pană capul sus mî-a sta, Şi răchie, vin, dulceţă Nu voiu bea 'n a mea viaţă, Ci voiii fi cel maî de pace, Om de cinste me voiii face! 22. JALEA BRADULUI Legănare bradu'n codru, L6găna-se, de nu-î modru, Fără vânt, fără recdre, Fără nicî un pic de bdre; Ti-ece-un voinic p'aeolea Şi el bradul mi-1 vedea Cum frunzele 'şl legăna, Cum crengile 'şî apleca; "Şi cum inima-î ofta Şi pe brad mi-1 întreba: — „Bradule, brăduţ de jale, Ce te legeni aşa tare, Fără bore,' fără vent, Cu crengile la păment?" Iară bradul suspina Şi voinicului zicea: — „Dar cum nu m'oî legăna, Şi cum nu voiii suspina, •Când o veste mult amară 154 Mî-au venit de astă-varăr Că pe mine m'or ochit Şi spre mine s-or pornit, Yr'o trei meşteri graşi Galfe b^ăaji) Cu trei maHn^ore Ca să me dobdre, Şi să me cioplescă Şi dărăburescă, Tot în lemne lungi, Lungi şi 'n patru dungi; Şi ei să me pună Când îî vremea bună, Tot usciorî La 'nchişorî, Şi uşiţe La temniţe, Şi miro merge-acolo reur N'oî avea odihnă eu De guraiul^ ferelor, De plănsuT nevestelor, De jalea feciorilor, De plânsul surorilor, De amarul fetelor, De plânsul drăguţelor/ De dorul voinicilor!" 23. CRĂIŞOR cu MULT DOR. Fost'att fost un crăişor, Tinerel mândru fecior, Cum e bradul codrului > Sus pe verful muntelui. El soţie ş'au luat ; O copilă din cel sat/ O copilă Româncuţă, Cum e mândra maî mândruţă, Că-i ca florea câmpului, Ca lumina s6reluî. Dar când nunta se găta, O luptă se începea Şi el carte pă-mî primea, ' Carte mare 'mperătescă La resboîu ca să pornesca, La resboîu cu ostile, Ca să'şi scape ţerile! 156 Cum el cartea os primea, Iute pecetul rupea, Să vadă ce-î scris în ea. Dar când cartea o cetea, Lacrămile'l podidia; Dar iară se 'ntărea, Lacrămile îşî ştergea Şi în sine îşî zicea: — „E poruncă 'mperătâscă, Trebue să se împlinescă!u Nicî un pic el nu măî sta, Ci Domne! luî îi zicea: — „Nevăstuţă, Domna mea Singură veî re mânea, Căcî cartea ce am cetit Nu e carte de cetit, Ci 'î poruncă de r pornit, De pornit cu ostile, Ca să ;mi aper ţerile! Dar ţine inelul meu, Pune '1 pe degetul teii, Şi de-î vedea că albesce, Mal trage a mea nădejde ; De-i vedea c'o ruginit, Să sciî mândro, c'am murit Ea atuncî se jăluia Şi din gură cuvânta: „Na şi tu nărama mea, Nărama mea de metasă Pe mărgini cu aur trasă; De-î vedea că se albesce, Poţi trage a mea nădejde; De'î vedea c'o ruginit, Poţi să sciî, că am *murit!" Apoî craiu o 'mbrăţişa, Cu dulce o săruta, Murgul că '1 încăleca Şi cu oştea că 'mî pleca; Iară Domna 'î rămânea Supărată 'n voia rea, Ca şi omul ce-a perdut Tot ce 'n lume a avut1 După multă cale grea Crăişorul ajungea La codru cu oştea sa, Şi mergând pân' la un locr Aprinseră un mare foc In mijlocul codrului* La fântâna corbului. Dară craiul ce'mi făcea? Dor de crăiasă'! venia, Mâna 'n pozonarî băga Şi nărama o scotea. Dar la ea când se uita, Inima-i se despica, Căcî o vecju ruginită 158 Pe unde fu aurită. Atunci craiul superat La ostaşi a cuvântat: „Bravii meî, ortacii meî, Şi feciori ca nesce leî, Staţi pe loc, me aşteptaţi Şi la umbră ve culcaţî, <3ă acasă mî-am zoitat t^if^ Paloşul ceL rotilaţ Pe o masă aruncat, Paloşul cel aurit Pe o masă asvârlit !u Şi 'napoî el se pornea Şi c'un tîner se 'ntâlnea, Cu un tîner cu cal mic Şi din gură i-a grăit: ^Ce-î de nou, de unde vil; De-a mea Domnă ce mai sciî?" Toinicelul respundea Crăişoruluî aşa: „Să trăescî, crăişor craîu, Multe zile să mai aî! De unii pote-ar fi bine, Dar nu-î baş bine de tine! Tatăl teu ţai^a prădat, Pe mândra ţ'au aruncat într'un lac adânc şi lat!" Crăişor cum aucjia, De dor mai că mi-şî pocnea, 159 Din ochi lacrămî că 'mî versa, Şi din gură cuvânta: „Na, voinice, calul meu, Ca să'l ducî la tatăl meu; Şi de mine de-a 'ntreba, Să ii spui tu luî aşa: Să îî spunî, că eu m'am dus Tot pe malu apii'n sus. Unde apa o clocotit. Acolo eu am sărit!" Voinicul încăleca, La împeratul pleca, Şi tote îî poyestea Cum crăişoru-î spunea. Tatăl sett curii aucjia, Forte re ii se supera, T6tă tara o scula, Lacu 'ntreg că îl seca, II seca şi îl stîrpea Şi copiii şi'î găsi a, Amândoi îmbrăţişat] * Pe noroiul luî culcaţî. Apoi tatăl necăjit ţn mătasă î-a 'nvelit, Şi unde lacul era Biserică ridica Şi acolo 'î îngropa. Pe el acolo 'î punea, în altariu la resărit, Pe ea la, uşă 'n sfinţit. Dar colea când se 'nsăra, O minune se ivea: Din el, frate, că 'mî eşia Un brad mândru crengurat Spre biseric' aplecat; Iar din ea că mi-şî eşia O iederă frumuşea, Care peste ea s'a 'ntins Şi cu bradul s'a cuprins. Şi câţî omenî că 'mî treceau Şi pe eî aşa 'î vedeau, Toţî din gură cuvântau: — „Tună, domne, şi trăsnesce, In cela ce despărţesce Pe un june şi p'o fată, Când li-î dragostea curată; P'o nevastă ş'un bărbat, Când li-î doru 'mpreunat!64 VV V V v v "v v1 V V V V V V Y Y V V > 24. FATA DE GHINERAR. Colt) sus la răsărit, • Celuit-au, celuit^ Fecior negru de zlătar O fată de ghinărar: n — „Haidă, mândră, după mine, Că-î trăi tu forte bine; ' Ce căşî are tatăl teii Aşa are tata meu, Colo jos pe şesurela. Acolo-s căşile mele! Eî de mână s'au luat, Şesu 'n jos l'au alergat; Când era pe şesurele, Vedea nesce fumurele: „Acolo 's căşile mele!" Cum acolo au ajuns, Grea durere o-a pătruns. Sta în loc şi a strigatf „Vaî, Domne, ce am lucrat! 11 162 Din căşi mândre văruite, Intru'n corturi jtot cernita44! Dar feciorul o-a luat Şi cu ea 'n cort a intrat. Ea la masă a alergat Şi aşa i-a cuvântat: — „Dacă tu m'aî celuit, De părinţî m'aî despărţit. Casele mi-am părăsit Adă-mî pâne şi cuţit Să'toiî maî trecă de urît!44 S6eră-sa a aucjit Şi din gură î-a vorbit: — nTu mândruţo frumuşea, Noră noruliţa mea, Decă tu te-aî îndrăgit Şi la noî dac'aî venit, Eu de lucru îţî voî da Acele şi coşarcă Şi (Ta^ndul jzliţa; Coşarcă şi acele Şi d'arândul casele!44 Nora reu s'a superat Şi prin cort a măturat; Tot gunoiul adunat Afară Fa aruncat; Când afară Ta ţipat, Eea Dumnezeu a dat Trei puiuţi de rândunea 163