ALEXANDRIA
IN
LITERATURA ROMÂNEASCĂ
NO UI CONTRIBUŢII
(STUDIU ŞI TEXT)
DE
N. CARTOJAN
BUCUREŞTI „CARTEA ROMANEASCA" Institutul de Arte Grafice Gòbl-Rasidescu
16, Strada Pari», 16. 1922
Această lucrare — cu excepţig, cap. IV (localizarea) — a fost prezintaiă ca teză de doctorat la Facultatea de Litere si Filozofie din Burniresti în sesiunea de Iunie 1920 si admisă pe kaza referatului întocmit de domnii profesori I. Bianu şi Ovid Densusianu. Examenul oral a fost susţinut înaintea Corni-simili alcătuită din domnii profesori referenţi şi din domnii prof : 7). Russo, Il Ortiz şi D. Onciul] Decanul Facultăţii.
CUPRINSUL
I. Redacţiunile Alexandriei în literatura română.
Redacţiunile bizantine 2. Redacţiunea bulgărească 3. Redacţiunea sârbească înrudirea redacţiunei sârbeşti cu cea neogreacă. Arhetipul Iar bizantin 3. Redacţiunea românească concordă cu red. ^ârbă şi neogreacă 4. Deosebirile dintre redacţiunea sârbă şi neogreacă în privinţa numelor proprii 5. Versiunile româneşti 6. Numele proprii din mss. româneşti cu variantele lor şi corespondentele din red. sârbă şi neogreacă 8. Rezultatul 13. Nume proprii compuse din nume comune în bizantină, şi neogreacă traduse în red. sârbă şi română 14. Fraze stereotipe dki red. sârbă în mss. româneşti 17.        .        ~       . .        . .1.
II. Prelucrarea şi amplificarea romanului în mss.
româneşti.
Variante în mss. şi cărţile religioase 20. Variante în cronici 20. '€um se schimbă şi se prelucrează mss. 21. Prefaceri în.textul A-lexandriei 21. Alterarea numelor comune 21. Lacune 22. Amplificări: Alexandru în Ardeal, Moldova şi Ţara — Românească. Despre Daci 23. Descălecatul lui Dragoş «din letopiseţul lui Ştefan Vodă» 24. Legenda Troadei 25. «Tanevijii» 27. Satirii 27. Ari-?inaspii 28. Interpolări din hronografe 28.     .        .        . .20
III. Codex Neagoeanus.
Descrierea 30. Grafia 33. Fonetismul : elementele latine 35 ; elemente streine 44 Morfologia47 Sintaxa53 Lexicul: cuvinte obscure 61 emen-<diri61; eiementelatine63;slavone63;ungureştişi săseşti65;turceşti65. 30.
IV. Localizarea.
Sate cu numele Sâmpetru în Ardeal şi Banat 69. Ştiri istorice asupra satelor 69. Stratul de limbă al copistului 71. Sâmpetru din Ţara Haţegului 71. Regiunea prototipului 74. Elementele tifr-«ceşti şi noţiunile culturale din Alexandrie 75.
V. Transcrierea.
97
VI. Textul.
Călătoria lui Alexandru prin pustiuri: stâlpul lui Sanhos împărat 82; oamenii sălbateci 82^ «Araclie şi Se<mi>ramida» 83; ostro* vui lui Araclie 84; oameni cu 6 mâini şb6 picioare 85; căpcănii 85; ezerul cu racii uriaşi 86; Aţlam şi Eva 86; Evant împăratul Nagomudrilor 86; Alexandru la raiu 89; ezerul cu apă vie 90; peştera cu pietre* preţioase 90; peştele miraculos 91;^Ispolinii 91; biserica soarelui 91 oameni cu un pricior cu o mână şi cu coadă de oaie 92; Alexandru la hotarele lui Por împărat 92; scrisoarea , către Olimbiada 93; «Incepuiu războiele lu Por împărat» 96. «De ica începuiu împărăţie muerească» 99. Limbile păgâne 101. «Incepuiu de akă împărăţie a Cleofiliei» 102. Scoborîrea în iad 103. Alexandru la Cleofila 105. Alexandru la Vavilori 108. Sosirea lui Aristotel 109. Merchis 114. «Boierul» Alexandru 111. iertarta tâlharilor 111. Plecarea lui Aristotel 112. Comoara lui Iov 112. Dăruirea calicului 112. Tâlhar făcut căpitan 112. Sosirea Olimbiadei şi a Roxandei 113. Moartea proorocului Eremia 113. Pedepsirea muerei pârâse 114. Dăruirea domnilor şi a crailor 114. Otrăvirea lui Alexandru şi moarte* lui 114. .
Vil. Indice lexical .
11»
REDACŢIUNILE ALEXANDRIEI
IN
LITERATURA ROMÂNĂ
Asupra redacţiunilor romanului lui Alexandru cel Mare în literatura română s'au emis până acum două ipoteze. D. M. Gaster în Gròber's Grundriss der rom. Lit II, 3 (1896) p. 379, susţine că în literatura românească sunt mai multe redacţiuni: «Die meisten ţjss., die ich kenne, sind jiinger als der Druck, aber unabhangig davon; jede reprăsentiert eine andere Rezetnsion... Es kann aber nicht wohl von einer rum. Version die Rede sein, denn es haben sich mettere erhalten... Sie schliesst sicji an die grie-]iişch-slavisch&, mehr niodernp Rezension an...»Jtn lucrarea mea: Alexandria în literatura românească (1910), întemeindu-mă pe materialul păstrat în Bibi. Academiei Române, arii ajuns la convingerea (cap. III) că toate textele româneşti se înrudesc între ele şi decurg dintr'acelaş prototip, care la rândul său era o traducere dupe redacţiunea sârbească.
D-l Mario Roques, într'o recenzie publicată în 1911, în Roma-nia (p. 142), menţionează alături de părerea mea, părerea lui Gaster, iară sş. se pronunţe pentru vreuna din ele: «L'on noterà que Ies conclusions de M. C. sont assez différentes des indications fournies... par M. Gaster, qui croyait à Texistence de plusieurs traductions roumaines différentes». D-l N. Iorga, într'un interesant memoriu prezintat Academiei, Faze sufleteşti şi cărţi reprezentative la Români cu specială privire la legăturile «Alexandriei» cu Mihaiu Viteazuladmite părerea privitoare la existenţa mai multor traduceri ale Alexandriei în româneşte : «O altă tradu-
*) Analele Acad. Botn. Tom. XXXVII. Mem. secţ. ist.
cere, după care s'a scris altă serie de manuscripte—afară de cele prescurtate — ajungându-se apoi la ediţia pierdută, dar pomenită de Del Chiaro, din vremea Brancoveanului, la cea ardeleană din 1792, la cea bucureşteană şi la altele...» (p. 22). In introducerea istorică din Angiologie de la Uttéfature roumaine des origines aux XX-e siede1), d-sa înclină spre ipoteza unei a doua traduceri din neogreacă: «D'après une traduction serbe, et peut-étre d'après quelque texte grec, on avait déjà, dans la deuxième rnoitié du XVI-e sièele, la traduction du roman d'Alexandre». In sfârşit, părerea lui Gaster este împărtăşită şi de dl G. Adamescu în opera sa de popularizare, Istoria literaturii romane (Bibi. p. toţi 846—850 p. 66), în următoarele rânduri: «Cu redacţia de pe slavotieşte s'a amestecat mai târziu o alta, luată din limba neogreacă».
Ne propunem să adâncim problema privitoare la redacţiunile Alexandriei în literatura română, demonstrând, pe baza materialului ce rie stă la îndemână, că nu există nici un text românesc care să se poată pune în legătura cu redacţiunea neogreacă şi că din potrivă toate variantele româneşti derivă din redacţiunea cunoscută în literaturile slave sub numele de redacţiunea sârbească.
Pentru clarificarea chestiunei şi a metodei ce vom urrpà, este necesar ca, înainte de a intra în analiza textelor româneşti, să aruncănr> o scurtă privire asupra redacţiunilor în literaturile : bizantină, sârbă şi neogreacă.
Redacţiunile bizantine. Romanul lui Alexandru cèl Mare a fost? compus în sec. II2) a Chr. în Egipt, probabil în Alexandria, şi de acolo s'a răspândit în toate colţurile imperiului bizantin. In 1865, Carol Mtiller a publicat în colecţia : Scriptorum graeco-rum Bibtiotheca voi. XXVI-*), textul romanului, cunoscut sub numele de Pseudo-Càllisthenes, după 3 manuscripte păstrate în Biblioteca Naţională din Paris. Fiecare din ele reprezintă o fază deosebită din desvoltarea romanului şi o familie aparte. Ms. no 1711, (notat de Mailer cu A), datând din veacul al XI, reprezintă o versiune mai apropiată de textul primitiv alexandrin aì romanului. Ms. nb. 1685 (notat cu B) înlătură notele de colorit local alexandrin şi,
--■-;- v •
*) Ia colaborare cu Septime Gorceix. (Edit. Delagrave 1920); p. XV.
2) Adolf Àusfeld. Der griechische Alexanderroman Leipzig, 1907.
3) Editura Firrain Didot, Paris.
deşi vădeşte în unele părţi: preocuparea de a pune în concordanţă romanul cu istoria—totuşi desvoltă elementul miraculos. Ms. no 113, supl. grec, (C) se caracterizează prin deplina desvol-taré a elementului miraculos şr prin introducerea trăsăturilor creştine., *
Redacţiunea bulgărească. Dintre aceste trei redacţiuni, B a pătruns de timpuriu în literatura slavă. Tradusă în Bulgaria, odată, cu vechile monumente istorice, ea a pătruns şi în vechea literatură rusească, unde se găseşte mai adesea împreunată cu aşa numitele cronici greceşti «ellinski lètopisec» (Malalas, Georgius Hamar-tolus). Această primă traducere a romanului lui Alexandru cel Mare în literatura rusă a fost studiată pe larg de V. Istrin *) şi publicată în 4 versiuni, unele mai desvoltate, altele mai prescurtate, toate însă înrudite între ele şi derivând din acelaşi prototip. Cea mai veche versiune este păstrată într'un manuscript al Arhivei dir^ Moscova. Această primă traducere slavă a Alexandriei nu a pătruns în literatura noastră.
Redacţiunea sârbească. A doua traducere a romanului în literatura slavă s'a făcut prin veacul al XIIMea în Serbia, după o redacţiunea bizantină C, care fusese prelucrată sub influenţa re-dacţiunei apusene, cunoscută sub numele de Historia de proeliisy redacţiune care ajunsese probabil în peninsula balcanică prin expansiunea Veneţiei în răsărit sau prin stăpânirea Constanti-nopolului de către Latinii cruciadei a IV-a.
Această redacţiune sârbească ne este cunoscută până acum din 2 versiuni: una publicată de Jagid în Starine III (p. 215), după un ms. copiat în 1782 la Serajevo ; alta publicată după un ms. din sec. XVI, cu variante din celelalte mss., de Stojan NovakoviS în Glăsnio (IX) şi extrasă în broşură a parte : IIpunoBeTKa o AjeKcaBLflpy BeraKOM y cTapqj cpncKOj KiBnacebhocth, Belgrad 1878.
înrudirea redacţiunei sârbeşti cu cea neogreacă. Arhetipul lor bizantin. Această ultimă fază, la care a evoluat romanul în prototipul redacţiunii sârbeşti, se resfrânge şi în redacţiunea neogreacă în proză, tipărită întâiaşi dată la Veneţia şi devenită carte populară. Alături de această redacţiurie în proză mai există în neogreacă o altă redacţiune populară în versuri, tipărită pentru
8) AjicKcaHflpiH pyccKHxt xponorpa^OBi». !H3CJrfe7ţOBame h Teneri». Moscova» 1893. Cf. şi recenzia lui Jagic în Archiv filr slavische Philologie XVI, p. 224.
întâiaş dată tot la Veneţia în 1529 *), dar această redacţiune se deosibeşte fundamental de cea dintâiu : redacţiunea în versuri "este mai scurtă şi se apropie în unele puncte de redacţiunea bizantină A şi B2/; pe când cea în proză se înrudeşte de aproape ou redacţiunea sârbească, ambele având un^dsvor comun.
Un arhetip bizantin, apropiat de prototipul din care derivă redacţiunea sârbă şi neogreacă, a fost publicat de A. Wesselofsky în i?33 ucmopiu poMaua u noeibcmu... Bhinycm nepeuu : zpeKoemau-miucKiu nepioòz. Cit). 1886, după un ms. din sec XV-XVI şi întregit apoiij în lacunele sale printr'un laurentian din 1521 în Archiv fur slavische Irhilológiei XI, anul 1888 (p. 327 şi urm.).
Redacţiunea neo-greacă. Redacţiunea neogreacă în proză a fost publicată întâiaşi dată în Veneţia, la 1699, sub titlul ^Alè^avòqog Maxsdiov TtaQà NikoMù) rivKsl 'IomxvIvwv, şi de atunci s'a
retipărit în nenumărate rânduri3). Noi utilizăm în studiul de faţă o ediţie din* 1810, tipărită la Veneţia, "Ev Bevexto^ pe care, datorăm bunăvoinţii d-lui D. Russo.
Redacţiunea românească concordă cu redacţiunea sârbă şi neogreacă. Precum am arătat în studiul meu asupra Alexandriei, manuscrisele şi textele româneşti concordă cu redacţiunea sârbă
*) Vezi Legrand: Bibliographie Jiellénique... XV et XVl-e siècles I (1885 p. 205) no, 83. Altă ediţie din 1553 ibidem p. 286 no. 129. S'a retipărit apoi in nenumărate rânduri.Noi utilizăm o ediţie din 1804. Începutul: réwriaig, xcctoq-d^uara, xal QâvaTog lAliŞâvâgov Maxeââvog, Ăia cstCxmv.... Pe copertă : 'IorogCa tìg tì\v ónoCav negiéxtrcu ó %Cog, xal ''avÓQay'ad-Ca tov tceqi^otitov Baailécoq 'AleŞăvâgov tov Maxtăovog. Neuiiol TOittt>tHîaa, xal ţie5 'É7ccjji$Xeta<; 8iopTU)9elaa rcapà N. r. *Evinvaiv 1804.
2) . Redacţiunea în versuri omite episoadele luptelor lui Alexandru împotriva «Solonului», Atenei, «Ramului», expediţia lui Alexandru în Troada. După scrisorile lui Darie către Alexandru urmează imediat Aapeioo rcóXgfjio; icpâToţ (p. 34^. Minunăţiile aflate de Alexandru în pustiuri sunt povestite ca şi în redacţiunea bizantină, în 2 scrisori ale lui Alexandru către mama şi dascălul său Aristotel. La episodul gymnosofiştilor păstrează din originalul bizantin, numele Brahmanilor în forma alterat^: ApaXH-évs?. In fine redacţiunea în versuri nu cunoaşte episoadele care /preced moartea lui\ Alexandru şi care scot în relief dărnicia lui.
Afară, de această red. în versuri, devenită populară, se mai cunoaşte o altă red. versificată în limba greacă medievală din (sec. XIV), publicată fragmentar de E. Legrand în Bibliothèque grecque vulgaire II p. XXXV şi complet de W. Wagner în Troispoèmes grecs. Ci. şi Krumbacher Geschichte der Byz. Litt. II. Auflage (1897) p. 850.
3) Legrand Bibliographie héllénique III p. 77.
^i neogreacă, deosebindu-se de redacţiunea bizantină B şi prin urmare de traducerea bulgărească, prin aceleaşi caracteristice prin care se deosebesc şi red. sârbă şi neogreacă.
Redacţiunea românească trebueşte deci studiată în legătură cu textul sârbesc şi neogrec în proză. Deosebiri mari de redacţie între aceste două din urmă texte nu sunt. In textul neogrec, lipseşte episodul morţii lui Eremia, care se află în textul sârbesc şi în toate versiunile româneşti. (Acest, episod însă se regăseşte în Codex Laurentianus amintit mai sus).
Deosebirile dintre redacţiunea sârbă şi neogreacă în privinţa numelor proprii. Deosebiri mari sunt însă în privinţa numelor proprii.
Pe când redacţiunea neogreacă a păstrat cu mai multă fidelitate cuvintele bizantine, redacţiunea sârbă a ajterat numele proprii, subt influenţa fonetismului slav. Spre a învedera aceasta, punem în paralelă numele proprii din redacţiunea bizantină C cu numele proprii din redacţiunea neogreacă şi sârbească:
Red. bizantină:
(Pseudo-Callisthenes) O.
I1) l2) Ne%Tavef3(bs 4 3OXujJiTctdcg 15 BouxetpocXoţ 17 Utq\z\l<xZo<; 24t 'Avd£apxo£
24 Tcìjuj
42 'AxuXXeus II 20 Bfjaaos
Red. neo-greacă:      Red. sârbă:
ExTEvapòg (10)3) 'OXujATudcSa p. 14. BouxéqpaAos nxoAeţJiatos (26) 'Ava^apxos (34)
Tcbu-yj (63) Twfiaîot (64) 'AxuXXsO (75) ' "AŞuaaos (112)
20 'Apio6apC*vi]C- 'AptoŞapCavrjc (132)
31 Ssaóyx0^0* sau Sóaovxoc (142) Eéaovxocjis
I1) 2.*) NexTenaB 4. OaiMólafla JţoyiHiiaji
12. IIoTOlOMeH
16. AHacap'xoct şi Anapxo3 Jaoriò p. 223. 22. PhmbşîPbiMb
PHMJ[iaH0[
24. AiţiLiemi 24.
II.9.ÀMBHCL, Ah'bHCB
şi Abhcb. 14. Apna'Bap'Ht şi
ApH3BaHJagid275. 19. Cbhxocb. CaHX03. Jagic 227.
*) Cartea. 2) Capitolul. 3j Pagina.-
ÉfÉÉ
—- â —ìmarnn in
măâ
Numele proprii din episoadele care lipsesc în Pseudo-Calli-sthenes, dar care se regăsesc în redacţiunea neo-greacă în proză ca şi în cea sârbească, deşi au un prototip comun, diferă totuşi între ele în chip destul de vizibil: în redacţiunea neogreacă numele proprii păstrează tradiţia clasică, în redacţiunea sârbească., le găfeim alterate sub influenţa fonetismului slav. Astfel:
1.
Redacţiunea neogreacă Redacţiunea sârbească
eEXsv7j 75  ............ . I.24.IeaeHoyma
MevéXaos 75 ........... . MejeoymB
Uipiţ 75............. napnîKB
KXcTîefjwiaTpa 177..........III.5. KaHTeMHnrrpa
;    Aopucpópos 186...........14. #opH<|)&
Exemplele şi lămuririle date până aci sunt suficiente, credr pentru a lumina oalea pe care voim să mergem spre a des-lega problema pusă la începutul acestui capitol. Vom culege numele proprii, cu toate variantele lor, din textele româneşti şi le vom pune în paralelă cu cele din redacţia neogreacă şi sârbă: dacă vom găsi un singur text românesc în care numele proprii să păstreze ferma grecească, atunci nu mai încape îndoială că. în literatura română avem o redacţie a Alexandriei tradusă după-textul neogrec ; dacă dimpotrivă toate textele româneşti ne dau numele proprii cu prefacerile fonetice, caracteristice redacţiunit sârbeşti, ipoteza unei traduceri din neogreacă trebuieşte părăsită.
Versiunile româneşti. Cercetările noastre în această direcţie se întemeiază pe următorul material : 18 manuscripte, păstrate în Biblioteca Academiei Române, un text tipărit de Gaster în Revista pentru Istorie, Archeologie şi Filologie 1894 (VII p. 334), şi prima tipăritură făcută în Ardeal la 1794 (toate celelalte tipărituri ulterioare reproduc cuvânt de cuvânt pe aceasta). întreg acest material a fost clasificat în cercetarea noastră Alexandria în literatura românească (p. 38-42) în două grupe mari : A, cu versiunea desvoltată; B, cu versiunea prescurtată. Manuscriptele dia grupa A au fost la rândul lor clasate în alte 2 grupe: Aj şi A„, luându-se ca fundamentum divisionis: 1) ordinea episoadelor ; 2) greşelile comune în transcriereaa episoadelor (episodul căpcănilor copiat în unele manuscrise de 2 ori, în două părţi deosebite ale* textului); 3) omisiuni comune. Descrierea amănunţită a fiecărui
t
ms. în parte am dat-o în cercetarea mai sus amintită ; cred că e inutil a o mar reproduce aci. Le voiu treqe numai în revistă cu numărul sub care se păstrează în Biblioteca Academiei Române, indicând unde e posibil localitatea, data şi copistul de care a fost scris şi dând pentru uşurinţa citatelor în decursul studiului, fiecărui text, ca siglă, câte o literă.
■st I
Grupa Aj
A Ms. nr. 3821, «Codex Neagoeanus», scris în 1620 de popa Ion din Sâmpietru (Ardeal).
B. Ms. nr. 575 (f. 52   ), scris de «Iereî Ştefan ot Colta» la 1680, 0 «când eram eu Ştefan dascăl la Bucureşti, de învăţam carte de pomană la Ioan Dascălu».
C. Ms. nr. 3170 (f-84), scris de Gheorghia Popovici Cucuîan, lăcuitor în Pause la 1879.
D. Ms. rir. 3521. Sec. XVIII.
E. Textul tipărit în tipografia lui Petru Bart din Sibiu, la 1794, de către Translatorul Dimitrie Iercovici, «cu îndemnarîa şi cheltuiala dumnealui Kir Symeon Panté din Seleioa de sus». (■
Fa Ms. nr. 1303, începutul sec. XIX. Copie de precedentul. E* Ms. nr. 3374, scris de Panait Ralet, Căpitan în Falciu. Copie de pe tipăritura menţionată sufl E.
. Grupa At
F. Mş. nr. 270, scris de Ioniţă Gîurescu, «logofătu din sărăfia judeţului Prahova», la anul 1799 Fevruarie, din îndemnul lui Păun Sâulesca, biv paharnic.
Hs. nr. 438, scris «cu toată cheltuiala Dimii Stolnic de la Dum. Vel. Ban, de Costandin copil din casă tot de la Dum. Vel Ban fecioru Stoicăi», 1746.
I. Ms. nr. 869, scris de Năstase Negrule, în laşi, la 1790 April.
J. Ms. nr. 1296, scris de «mai micul întru dascăli Georgi», în şcoala Putnei, «în mănăstirea Putnei, în anul 1781, Fevruarie 22»-
K. Ms. nr. 1702, scris în Moldova de Constandin Chiricean, pe vremea tui Gri gore Ghica, în preajma anului 1775.
L. Ms. nr. 1867, scris de «Reseţe» «logofătului Staicului sinii Vasile Ieromonah», când a fost «năstavnic la mănăstirea Aninoasa leat 7225 (1717)». Lipseşte acum din biblioteca Apademiei.
8
M. Ms. nr. 3464, scris la 1801, de Negoiţă Blănaru.
N. Ms. nr. 3512, copiat la anul 1789, de Iordache Cod[reanu]r «de pe o Alexandrie veche ce au fost în turnul cel mare, de la mănăstirea Putna».
La acestea se adaogă următoarele mss., intrate de curând în Biblioteca Academiei Române :
P. Ms. nr. 4104 miscelaneu : «Istoria lui Alexandru împărat, scrisă" de Enaki sin Hagi ot Tighine, în dughiana jupanului Theodor Dorobăţul» ;, la leat 1777 la Eşi, Septemvre 5 am sfârşit.
Q. Ms. nr. 4646, scris în zilele pre luminatului Impăratu Iosepii * şi a K. K.  râmlineşti împărăţii,   Graîulu  Germanii, Bohemii, Dalmăţii, Croaţii, Slavonii, Galiţii, Ducsul Toscanii, Hungarii, 1788f April 25 (Bucovina). \
Grupa B.
G. Ms. nr. 1626, scris de «Ioniţă Copilul», «la leat 1756», în Moldova.
Q. Un manuscript, aflat în posesiunea lui Gaster şi publicat în Revista pentru Istorie, Archelogie şt Filologie VII (1893) p. 337 şi urm. Alexandria face parte dintr'un codice, scris între anii 1784—1806 de îoniţă von Arhip, ginerile lui Vasile Calmuschi, în Suceava (Bucovina).
E un material de studiu destul de bogat pentru problema ce ne preocupă. înşirăm mai jos în 3 coloane: 1) numele proprii din mss. româneşti cu toate variantele lor ; 2) numele din redacţiunea sârbească de preferinţă Novakoviò ; 3) numele proprii din redacţiunea neogreacă, în ediţia amintită din 1810. (Numerele indică pentru mss. româneşte şi red. neogreacă: pagina; pentru ms. românesc G. şi red. sârbească : paragraful):
Redacţiunea română:
Nehtenav C3r. Nehtinav B53F73I4r
H7r Klr Jlv 02r
Nlr GI.
Nethinav A53 Dlv M2r El.
Nihtinav   N2r 134 Mlv P4.
Redacţiunea sârbă: HexTenaBB 1, 2.
Redac. neogreacă:
ExievaSòc, 10,11,12 etc.
Dlimbiiada sau Olîm-biada. Toate mss.
Potolomeiu sau Po-tolomei Toate mss.
Calistenuş (u).
F79rH16vJl2rK12r
E28.
Calestenusu B59vC14r
DIOv N12r Q22v. Calistinuş M6r. .Steunuş 06v G18. Laomedus C14r F79r
H16v JÌ2r M6rN12r
Q22v E28. Laomoduş B59v. Laumeduş DIOv K12r. Laomedul P78. Lameoduşu F79r. Lameduş 12 v. Umedus sau Omeduş
06v G18.
, Atlamis N 13v B61r
K13V1). Altamiş H18v. D12r. Aplamiş M 8r. Altalamiş F79r. Alialmiş E 34. Alamasi J 13v N 13v
Q 24'v. Altacmăşi G 18. Altemuş P 8r. Artemuş I7r. Atrameţ 07v. Anarhoz. Toate mss.
inclusiv G§ 23 p.324.
OMMóiaaa 4, 5. nOTOJOMÈH 9. 12. KasncTeHoym 12.
KajrecieHoyin JaoMefloyin 12.
'OXufuctaSa 14. 'OXufimas 17. IlToXefJLatos 26.
Aapétou 28.
ATJiâMHinB 15. AjiTaMHin 15.
\ATcXajJiiay] 33.
AHapxo3. Jagic 233.   'Ava^apxoc 34.
*) Este interesant de remarcat că şi în cronica Archidiaconului Ioan de Kiikullo regele Tătarilor, cu care se luptă Ungurii, poartă tot numele de zAthlamos» (Schwandtner, Scriptores rerum Hungaricarum I, 221 cap. VI. (Aceiaşi formă, lAtlamv, o găsim şi într'o cronică a Ţării Româneşti, în <îare se spune că Tătarii au fost bătuţi de Alexandru Basarab, Domnul. Ţării Româneşti. (Revista pentru Istorie Archeologie şi Filologie XI, 1910 p. 107).
f
11
Solon B65rC21vD17v F84v H25rI16rJ21r M15v Olir G31 P llv Q 33v.
(Solonenii) G 81. Solun K22r N19v. Arhidon.  Toate mss.
afară de : Arfidon
M15v. Arhadon G31/p. 344. Policarpuş J21v N20r.
Policarpis şi Poli-carpu H25r K22v.
G31 M15v Olir P llv Q 33v.
Carpuş B65r C21v
D18r. Polistratu F84v. Paulica L. Polica E 31. Bârna. Toate mss. Bâmlenii sau Râmleni. Toate mss. Savila   B 68v   C 27r
H30v K29r M22v
015r Pl4r Q 40v
J 29r N24r. Sivila F.88r. Savela E66 D23rI19r. FarijB71rC30vF89r
J32v Q46r.
Pareş I20rK33r P15v.
Fariz E 75.
Fareş G § 42.
Fareşu N. 16 v.
Paris (oonf. cap. următor amplificările). M28 N26v.
Aţeluş M27v.
Anţiluş K. 33 v. J. 33r * H34r.
10
CojoyHL 21.
OeaaXovtxij 49.
KapiHAOHt 21.
'ApxtSovoóarjg 49.
noiHBpaToyniB 21.     IIoXuxapTouaTjs p .5Ql
Phmb şi Phmb 22.
PHMJliaHH 22.
CHBMa 22.
ePo)|i>j p. 63. cPo)(iaîot p. 64^
IlapoacL 24.
ndcptc p. 75.
AiţuemB 24.
'AxtXXeO p. 75.
Antelus N26r C30r B71r D 27v H 34r
0 17r P 16r. Anţăluşu 120 v Q 47r. Aţeluş M.27r. Aţiguşi G37§42. înţeles F 89 v. Anhileu N 26 r. Mileus K 33r  O 16v
G 42. -
Menelau (<conf. cap, următor amplificările). H 33v M 27r.
Menerlav P15 v.^
Meneflav I 20r.
Milelaiu D 26 v.
Melania 0 30 v B71r.
Sion F89r J32v Q46v.
Elenusa C 30v D 26 v K 33r E 77.
Elenuşe C 30r.
Ilenuşa I 20r.
Olinuşa H 33v.
SoloniţaG§42 016v.
Egulida F 89r.
Ioglada Q 46r.
Iglada J 32 v.
Elena M 27 (conf. cap! urm).
AmvisF96r H46rN34r Q63vD38rI29vJ48r E107.
Anvis B80r C41v K 49r P 2 O 23.
Atnvisăi G § 53.
Bizvan F lOlv.
Răzvan sau Răsvan N 39 r G 62 E 131 D 45 r H 56 Q 74 v
1 37 v O 27 v M57r. JRădvan J. 70 r.
MejeoyniB 24
şi MeHejiaymi»
MevéXaog p. 75.
lejeHoyma 24. IeiiHoynia 24
cEXévYj p. 75.
II Ambhcb şi Ah'bhcb Nov. 9.
ApHssaH Jagiò275.
Apn3BapHî> Nov. 14.
'ApwpapCdcvrjc
iii
12
Ivant
Ivantie
Ivantia
Sanhos Air F 105r
K 103 v. Sarihoş C. 75 v. Sanhuş B. 90 v. Sahnos D 50v M 66v
E 149. Sarhos H 103. Sanarhos H 64v 140v. Anarhos J68v N42r
Q 81v.
Saramida sau
Ser amidon toate mss. E vani A 11 r.
fB.9S v. C. 58. D55vF107v H.70v. I.50r. J73v K76r M. 73 v. N45V 0.33v E163 G§82 P29rQ87v.
Clltimlştra A 38v. Glestemustra I60r. Cleştemustra K 94 r. Clestimustra P 36r. Cletamiştra   B 104 r C 69 v.
Silimistra   F 116 v.
H. 88 r. Salimistra J. 86 v. Olimistra G§98. Elimistra O 40v. Candusal A45v D70v
F119v I66v M97v
E 213. Candasfll J 91v., Candosal   B. 108 v
C 73vH 94vK100r
P38vQ117vN63v
O 42 v.
Candarsaru G § 102.
CaHX03 JagidYp. 375. Koovxos. şi C&hxocl. Novak. 19.
CepaMH^a 23. Sejiâpa. EBaHT Jagiò p. 283.   Eùa^v&yj; 151. Ie^aHBTB Novak. 26; 27.
III, KiHTHMHmTpa 5.   KXtte{tvtatpa p. I77.
KaHt^aBJLCL Nov. io-   KoviauXouaTj; p. 187*
KaHflaBJiycJb Novak. Hi. 14.
13
Dorif A 45 v F 119 v H94v I66v Q117v J 91v M^97v O 42v.
Dorith b108v € 73 P 38v K 99v N 63v E 213 Q 142r.
Voriv G § 103.
Levcaduş A 68v B124v ' C 84r H 117r J 105v K118v G127 E 263.
Lefcaduş D 83r I 75v
N 80r O 48r. Livcaduş M 119. Levanduş F 132 v.
JţopH(|)B Nov. III, 14 si ,ZţopH$opi> ibidem.
Aopucpópo; p. 186.
^JleBKafloyinB III, 27.    AouxaSoósTjs p. 224.
Rezultatul: Datele din tablourile comparative de mai sus cred că sunt convingătoare. Toate numele proprii din mss. româneşti, cu variantele lof'conrupte, se legă de numele corespunzătoare sârbeşti, nu de cele greceşti. Dacă am avea în româneşte o redacţiune a Alexandriei derivând din cea neogreacă, atunci cum se explică faptul că toate numele proprii din tentele româneşti păstrează fopetismul sârbesc? Dacă cândva un cărturar român ar fi tradus romanul lui Alexandru din [greceşte, atunci pentru care motiv s'ar fi oprit în mijlocul traducerii, pentru a înlocui numele proprii greceşti ca : \Ava£apxo$, 'Ax&Xeu, cEXév7j, Ilapts, 'Apcopap^dcvrjs, "Àpuaaos, KXtT6(xvtaipa, EefAtpdcjxtg (=Eep£pa) Sóaovxos, Exxevapò^ AouxaSoóaijc, Ao'puţpopoc şi altele ca acestea, prin corespunzătoarele lor alterate din redacţiunea sârbească : Anarhos, Aţileş} Elenuşa> Parij, Răzvan, Amvis, Clitimistra, Săramida, Sanhos, Neh-tinap, Levcaduş, Dorif ş. a. m. d...? Este de observat că toate aceste nume nu erau obişnuite în onomastica nici în literatura vremei, ca să putem presupune că copiştii, fiind familiarizaţi cu ele, le-ar fi modificat, sub influenţa modelelor slave, obişnuita în limbă sau aflate în alte texte literare.
Singurul nume propriu mai obişnuit era Elenuşa; şi este de mirat că atâţia copişti, în vremuri şi locuri deosebite, nu au recunoscut pe clasicul Elena (popular Ileana; cf. în bazme: Ileana Cosinzeana) care se păstrează şi în hagiografia şi în calendaristica ortodoxă (Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena).
14
Nume proprii compuse din nume comune în bizantină şl neogreacă traduse în redacţiunea sârbă şi română. Din tablourile de mai sus, am omis într'adins unele nume cari în originalul bizantin sunt compuse din nume comune. Redacţiunea neogreacă a păstrat aceste nume în forma lor primitivă ; ba mai înfăţişează şi câteva formaţiuni noui asemănătoare ; redacţiunea sârbească, descompunând uneori numele gţeceşti în elementele lor alcătuitoare, le redă prin equivalentul sârbesc ; alteori păstrează cuvântul grecesc, dar îl redă într'o formă alterată, adaptată fonetizmului slav, astfel încât înţelesul primitiv de nume comun dispare. Ne oprim pe larg asupra fiecăruia din aceste cuvinte, fiindcă ele aduc o nouă dovadă în sprijinirea părerii noastre. *   Le înşirăm în ordine alfabetică :
Ducipal numele calului lui Alexandru cel Mare. Redacţiunea bizantină (I cap. 16) ca şi cea neogreacă (p. 25) îl numesc Bou-xé'f aXog (din Bo0$ = bou şi xs^aX^ = cap), pentrucă are în frunte un corn. Redacţiunea latină a lui Iulius Valerius îl numeşte Bucephalus (I, 14) şi această formă se află la baza tuturor redac-ţiunilor apusene. Textul sârbesc al lui Novakoviò* (IH, 5,31) îl numeşte însă floyiHnaat. Toate textele româneşti ne dau forma Ducipal.
Inorog.,Este animalul mitic, despre care se spune în roman, că vorbeşte cartea lui Daniil proorocul, făcând aluzie la Alexandru: «Când va fi cursul anilor 5200, eşi-va Inorogul şi va goni pe toţi pardosii, de la apus şi va merge la berbecele cel mare ce-i ajung coarnele până la cer (Darie) şi-1 va j unghia inorogul la inimă şi se vor cutremura limbile...» In redacţiunea bizantină a lui Pseudo-Callişthenes lipseşte pasajul. Redacţiunea neo-greacă ne dă forma : Tpiyos {Jiovóxepo; (p. 68). O formă asemănătoare se va fi aflat şi în redacţiunea bizantină care se aflà la baza redacţiunii sârbeşti. Traducătorul sârb a tălmăcit cuvânt de cuvânt adjectivul jAovóxepos prin HHopor. Toate textele româneşti ne daţrforma: Inorogul B 68 v. C 3 v, D 23 v. F 87 v. H (iriorugul) 31 r J 1 v. (mnorogul) I 89 r. G § 38 E 28 v. K 29 r. M. 22 v. (norocul) N .1 v. O 15 r. P 14 inorogul Q 7 v.
hpolinii, monştrii cjumătate om şi jumătate cal» pe cari îi întâlneşte în pustii Alexandru, înainte de a ajunge la hotarul lui Por împărat. Redacţiunea bizantină îi menţionează astfel (Ps Gali. II, 42) :   Kal 8Jj dv9p(orcost5y} £o>a eţafvovxo arcò [lèv xecpaXţc
15
ţiixpt xoO ò[wpaXoO xéXeot àvOpcoìcot òrcfjpxav, xdcxwOev Sè frcroe (sé înfăţişă vieţuitoare cu formă omenească : dela cap până la mijloc fiind oameni deplini, în jos însă cai). Codex Laurentianus nr. 1444 îi menţionează sub numele EmcocÉvOpamot *). Redacţiunea neogreacă îi numeşte àXoycJcvGpcairot (din gr. ăXoyov cal şi -<2v#pa>TCos om). Redacţiunile sârbeşti îi numesc însă nòno-jlhhiî : oAh Hoiaca. ropfc HaofciKB, a o^b noyn'Ka ase floaoy kohb ; Hcno!hhh ace HapireoyTB ce2) de la brâu în sus om, iar de la buric în jos cal; şi se numesc ispolini). Cuvântul Ispolin se găseşte şii în alte texte paleoslave cu Înţelesul de gigant, «gigas» (Cf. Miklosich Lexicon paleoslov. gr.-lat). Originea cuvântului nu prea este clară/ Miklosich în Etytn. Wórterbuch der slavischen Sprachen. îl explică astfel: «Man erinnert an das Volk der Spali arcàXoc» (p. 318) un. popor amintit de scriitorii vechi (lordanes, Plinius) ca locuind între Don şi Volga (Cf. şi E. Berneker Slavisches Etyntolog. Wort p. 434). Toate textele ne dau forma sârbească Ispolini (A. 21 v. F. 110 v),, cu următoarele variante: Ispoleni I. 55 v.;IspoléniK. 83 r. C. 62 r. Ispolneni M. 80 v.; Ispolni H 76 v. J 79 N. 49 r.; Ispolii Q 93 v.. lspolnitii B.97r.; lÉpolinG.% 90.; Spoleni ?32T;Polinii 036v.
Forma Nagomudrii — numele poporului pe care-1 întâlneşte Alexandru într o insulă din preajma raiului—corespunde epitetului grecesc Yujxvoaocpcaxaf, cu care sunt determinaţi în redacţiunile bizantine
Brahmanii (Pş. Cali. III, 4)......npÒQ xoòs BpaxfJtavas y^xoc 'OgoSpaţa?,
oòx &ţ 8vwc TCoXefuaxàs xà tcX^Gtj, àXXà yu[xvoaocpt.axàs Ò7tò.xaXó6ac • xaE aTc^Xaia oîxoOvxag (...«la Brahmani sau înţelepţi (cei ce văd clar), nu fiindcă ar fi răsboinici, ci gymnosofişti (înţelepţi goi) locuind în colibe şi peşteri)., Pe-aiocurea epitetul este întrebuinţat chiar în redacţiunea bizantină ca nume propriu: rv[xvoaoq)iaTal 3AXeŞavS(j) èypa^afxev (III, 5). Traducătorul sârb a descompus cuvântul grec în părţile sale alcătuitoare (yu(xv6s=gol şi aoţcax^c= înţelept) şi, traducându-le pe fiecare în parte, a format numele propriu HarOMoy#pH (din Harb=gol şi Moy#p=înţelept). Redacţiunea neogreacă în proză nu are v pe yuixvoao^caxac, ci ne înfăţişează numai formele : xà vyjafa xcov {Aaxapcov (p. 149) (insulele fericiţilor) sau... npbţ xobţ [iaxdpou^. Toate textele româneşti ne dau cuvântul sârbesc Nagomudrii, care e însoţit adesea de epitetul
*) Archiv. f. Slav. Phil. XI p. 341-2. *) Novakovic op. tit. II, 31.
16
blajini (=cei fericiţi de la sârb. blazenB=fericit). Forma Nago-tnudrii corectă ne-o dau mss.: A B 93 v. C 58, D 57 r, F 107 r, K 75 v. In celelalte mss. găsim variantele corrupte: Négumudriì H €9 V.; Negomudrii J 73 v. N 45 r. O 33. G 82. M 77 v. Q 86 v. E 170; Nagomăndril I 50 r.; Necomudrii O 33.
Psoglavii— numele monştrilor întâlniţi de Alexandru în pustiuri— corespunde grecescului Kuvoxe^aXot pe care redacţiunea bizantină (Ps. Cali. II, 34) ni-i descrie astfel: «aòxoi oòv xà rcdcvxa £v9pa>7coj fjaav, tcXìjv ^ xs^aX-Jj aòxfòv *uvòc xaî ya>v$j ahxolţ
jiepoc jaIvxoc <iv9pa>mv>}, (ìépog Sè xuvòs (= aceştia erau în totul oameni, afară de cap care era de câine şi glasul lor totuşi parte era omenesc, parte câinesc). Redacţiunea neogreacă îi numeşte 2xuXoxé<paXoc (neogrec. oxoXos==câine) şi ni-i descrie: xac xò xeţdXc, tou; ^xov axóXtvov, xaî 7} cpţovij xqdq àv9pa>7UVTq (p. 146). Traducătorul sârb al Alexandriei a redat cuvântul grecesc prin equivalenti sârbesc IIcoraaBH (N. II, 21 ; III 9 ; din n&ct = câine şi raaBa=cap) şi ni-i înfăţişează astfel: ^B'ce=^T&io mv> Cime wobì^bcko, rjaBa ace nBcia, iMacB ace hxb ieflHHOio <£iob£<ibckh rofiopaxoy, flpoyroniţH ace iaico hbch aaiaxoy (=trupul lor era omenesc, capul câinesc, glasul lor uneori vorbiâ omeneşte, alteori însâ lătra ca câinii) Aceşti monştri sunt pomeniţi în Alexandrie de două ori: odată după lupta Iui Alexandru cu Darie, la călătoria acestuia prin pustiuri (cartea II) ; a doua oară după lupta cu Por imparatala episodul «limbilor păgâne» pe care le închide Alexandru între munţi. In cartea Il-a, la călătoria lui Alexandru în pustiuri, cel mai vechiu text românesc, Codex Neagoeanus (1620) nu-i numeşte, dar ni-i descrie astfel (8r. v.): ajunse o ţară cu omeni cu 2 capete, dinainte ave cap de om şi grăe omeneşte, îar din derăpt ave capù de câne şi lătra căneşte (mai apropiat de redacţia sârbă de cât de cea neogreacă). Celelalte texte posterioare îi numesc căpcâni, căpcăuni sau cătcăuni (formaţiune populară). La episodul limbilor păgâne în cartea IH-a, unde nu se mai dă descrierea lor, toate textele româneşti îi numesc însă cu cuvântul sârbesc Psoglavii A 44 v. B 108, C 73, D 70, H 94, E 212, J 90 v, M 97, N 63. Q 116, F 119 (Psóvlo.va) G a omis numele limbilor păgâne. I 65, K 99, P 38, traduc: căpcânii 65 r.
Ne-am oprit asupra acestor cuvinte într'adins pentrucâ ele sunt semnificative. Dacă se poate presupune că cuvântul inorog, care
17
-se regăseşte şi în alte texte puteà fi un cuvânt familiar scriitorilor de pe timpuri, e foarte greu de admis ca un cărturar român, traducând Alexandria de pe o versiune neogreacă, să se oprească în cursul tălmăcirii sale pentru a înlocui pe grecescul Kuvoxe^aXot sau axuXoxécpaXot prin slavicul Psoglav i, când aveà la îndemână în limba română din tradiţia populară, ' cuvântul căpcăn sau căpcăun sau cătcăun, pentru a introduce forma sârbească Nagomudrii, acolo unde redacţiunea neo-greacă pierduse pe corespunzătorul bizantin yujjtvoaoţiaxaf ; pentru a reda în fine cuvântul destul de clar din neogreacă ăXoŢdcv^pcoTrot prin cuvântul, obscur chiar în redacţiune* sârbească, ispolini: cuvânt pe care copiştii, neînţelegândii-1, îl alterează foarte des. Studiul acestor nume ne conduce deci la aceeaşi concluzie: la baza textelor româneşti ale Alexandriei există numai o redacţie sârbească.
Un singur cuvânt grec strecurat în textele româneşti s'ar părea că infirmă această concluzie ; dar analizat mai amănunţit întăreşte părerea noastră. Este cuvântul Macaron cu care este numit în Alexandrie ostrovul Nagomudrilor. Mdcxap, jidxapos înseamnă în greceşte fericit ; cu acest epitet sunt numiţi în redacţiunea bizantină: Brahmanii (cf. Arch. f. slav. Phil XVI, p. 334),. fiindcă trăiesc o vieaţă idilică şi fiindcă după moarte trec de-adreptul în raiu. Redacţiunea neogreacă îi numeşte Mdxapes, iar ostrovul lor : "zd vrjata xc&v fiaxdcpcov (p. 149). Redacţiunea sârbească a păstrat şi ea epitetul grecesc pe care însă 1-a substantivizat : MaicapoHH 4o no cpbGckomb ie3HKoy 6jiamenbì HapnsoyTB ce (=Macaronii pe limba sârbească se numesc fericiţi, Jagiò 284). Novakoviè IT, 27: ostrovul lor e numit MaKapoHcn,in otou;h (Nov. II, 24; Jagic 284). Redacţiunea românească păstrează deci şl aci tradiţia originalului sârbesc. Toate textele româneşti ne dau cuvântul : Macaron fie corect (A B 93 v., C 58 r., D 54 v., E 171, H 69 V., J73v., M 73 r., N 45 r., O 33 r., Q 86 v., G 82) ; fie alterat : Caron K 73 r„ .P 28 v., însoţindu-1 de epitetul sârbesc blajini.
Fraze stereotipe din red. sârbă în mss. româneşti. In aţară -de numele propriu amintite mai sus, toate textele româneşti conţin câteva fraze stereotipe, care nu lasă nici o umbră de îndoială că la baza redacţiunei româneşti se află o redacţiune sârbească.
Astfel la episodul naşterii lui Alexandru toate mss. româneşti ^adaogă următoarele : «Şi-i puseră numele Alixandru, ce să chiama greceşte, iar sârbeşte l36paT, iar rumăneşte să chiama ales, ca
».<tf.ttî
18
ales era de toţi B 56, C7v., D 6, E 13, F75v., H 11, I 4v. I 4 v., I 6v, K 6, L 6, Ó 3 v., P 5 v. Q 15 G 8 (; Izbrail).
In episodul copilăriei lui Alexandru în redacţiunea sârbeasca găsim următoarea fraza : h HapcH* nmi UAtoy ApaMk (grec Apojxos), no cpkB'cKO/Uk IÉ3KIR0V floTeiinirre (Novakovió I). Redacţiunea românească nu prezintă cuvântul grec Ap6|xog, dar păstrează equivalenti sârbesc Poteciste în următorul context : «şi-1 ajunseră la la Poteciste că să chiama în cursul cailor» F 78 r. Cuvântul sârbesc Poteciste e transcris în celelalte manuscrise cu următoarele forme corrupte : Potécesti B 58 v., Poteceşti 05 v. toticeşti H 15 r., G§ 14 Potoceni D 9v. (p. 340), Potolişte K 10. v., Poticile I 2r. P 6 v., Comăneşti 3 10 v. N 10 v. Q 20 v.
O singură traducere a Alexandriei. Felul unitar în care èunt păstrate în toate textele româneşti, exact în aceleaşi locuri, unele epitete substantivizate, amintite mai sus (Nagomudrii, Macaron, Psoglavii), precum şi chipul în care sunt traduse la fel în toate mss. româneşti frazele stereotipe ale prototipului sârbesc ne dau nu numai convingerea că la baza textelor româneşti este o redacţiune sârbească, dar că avem şi o singură traducere. Alte fapte confirmă această ipoteză, completând în acelaş timp seria dovezilor că toate versiunile româneşti ale Alexandriei se leagă de redacţia sârbească şi nu de cea neogreacă. In toate mss româneşti se păstrează,rexact în aceleaşi locuri, două propoziţii sla-voneşti. Alexandru ajungând în ostrovul Nagomudrilor, întâlni um «om gol» care-i spuse: «MNp& Tfirk cpaTt (Cod. Neag. mhqaax spaTii). Alexandru zise: h w Kk ckAtk pa^ocTk A 10 v., B 93 v., C 58, D54v., E 162, H 70, I 50, J 73 v, K75v., L 88, M 73 v., N 45. P 29, Q 87. Este cu totul inexplicabil ca doi cărturari, traducând în locuri şi vremuri deosebite o redacţiune sârbească, să păstreze fie în chip voluntar, fie în chip mecanic, exact în acelaş loc, aceste 2 propoziţii slavoneşti în textul românesc. Dar nu sunt singurele. Aproape toate mss, cu foarte puţine excepţii,, păstrează exact în aceleaşi locuri, următoarele formule slavoneşti, în mijlocul contextului românesc.
Şi să închinară la Alexandru şi ziseră: Aihora a-feTa B 68, C 26, D 22 v. F 87 v., H 30 v., J 27 v., L 36, M 21 v., N 23 v. Q 40 r.
Dar ceeace este şi mai hotărîtor pentru înrudirea familiei A1 cu familia A, (ambele descinzând din acelaş arhetip), este că, exact în acelaş loc, mss. din familia At şi mss. din familia Afc
19
păstrează în limba slavonă o rugăciune întreagă. La episodul luptelor lui .Alexandru cu Darie, proorocul Eremia se arată în vis lui Alexandru şi-1 sfătueşfe să se roage lui Dumnezeu Sa-vaoth astfel :
6aHN*   ctx   Clfa   ct*   r£fc   c&3APABHH   hko hko h 3iiWAK> h Ha
ppyBHM'b noMHKdri h (0 cipa^hm caabth ca&aw rjţw r£w rcia^p-■^KHTC/ik (după L)...
O găsim în următoarele mss. din familia Aj : B 78, C 38 precum şi în următoarele din familia A,: F 94, P 38 r. K 98 v., L 55 v.
Această rugăciune a trebuit sa se afle în prototipul din care se trag ambele familii. Păstrarea ei în forma slavonească se explică prin tradiţia oficierii serviciului divin în limba slavonă. Traducătorul acestui roman a fost influenţat de tradiţia bisericească care impunea scrierea şi citirea rugăciunilor în limba slavonă. Trebuie să observăm că în afară de ms.L—care datează din 1717—toate celelalte sunt posterioare anului 1746, unul chiar din 1799, deci dintr'o epocă în care limba slavonă fusese înlocuită in mânăstirile şi bisericile noastre prin limba greacă şi română.
Tot în limba slavonă trebuie să se fi aflat in prototipul pierdut ;4şi rugăciunea lui Alexandru din episodul limbilor păgâne. Această rugăciune păstrează forma slavonească numai în mss. I (f. 64) zşi K (f. 98 r.); 1) ea trebuie să se fi tradus de timpuriu în româneşte de oarece o găsim astfel în Codex Neagoeanus (f. 43).
1) Cf. N. Cartojan op. cit. p. 46.
Prelucrarea şi aidplificaraa romanului în mss. româneşti
Cercetările din capitolul precedent ne-au dus la concluzia că. la baza tuturor manuscriselor româneşti ale Alexandriei este un singur prototip. Răspândit peste tot pământul românesc, copiat şi recopiat necontenit, în decurs de două veacuri şi jumătate* textul a fost încetul cu încetul alterat, prescurtat şi amplificat.
Şi eră firesc să fie aşa!
Variante în mss. şi cărţile religioase. Cărţile sfinte, întrucât înfăţişau credinţa cea dreaptă, cuvântul lui Dumnezeu, erau copiate, corectate şi tipărite de preoţi şi călugări cu multă evlavie-şi îngrijire şi totuşi ediţiile critice date la lumină, sub direcţiunea Comisiei Istorice, de către d-nii A., Candrea, Sextil Puşcariu şi Alexie Procopovici ne desyăluie o sumedenie de variante, chiar pentru texte publicate şi copiate într'un spaţiu de timp destul de restrâns (cf. Cartea cu învăţătură a Diaconului Coresi).
Variante în cronici. Cronicile erau documente care păstrau adevărul istoric, şi cu toate acestea nu-i ms de cronică, care sa nu prezinte omisiuni, intervertiri de cuvinte, interpolări amplificări etc. Cine nu ştie că noi nu avem azi nici o copie de pe-cronica originală a lui Ureche, că opera acestuia a fost amplificată deSimion Dascălul astfel încât, după cercetările lui Giure-seu, nu se poate delimita precis partea lui Ureche de a lui Si* mion Dascălul, că însuş Miron Costin, care scria la câţiva ani dupe Ureche nu a avut uumână decât prelucrarea lui Simion Dascălul?
Şi dacă aşa stau lucrurile cu cărţile sfinte şi cu textele istorice* cum era să scape o biatăjcarte populară, care s'a copiat necontenit timp de două veacuri şi jumătate, numai pentru plăcere şi distracţie?
21
Cum se schimbă şi se prelucrează mss. Schimbările de text în mss. îşi au de multe ori originea în nebăgarea de seamă, confuzia sau ignoranţa copistului. Abreviaţiunile greşit întregite, confuziile de litere, omisiunile de cuvinte şi chiar fraze, ijitrodu-cerea în text a notelor marginale, toate aceste greşeli, făcute din distracţie sau neştiinţă, se restrâng apoiu în copiile ulterioare ;: şi fiecare copist la rândul său adaogă la greşelile izvodului, d& care se serveşte, greşelile sale proprii! Alte ori copistul, cu un spirit de iniţiativă mai pronunţat, se opreşte în.mijlocul textului pe care-1 copiază pentru a omite pasagii, pentru a-1 prescurta sau pentru ja-1 amplifica cu reminiscenţe din lecturile sale sau cu pasagii din manuscriptele pe care le-a copiat anterior. Astfel sa nasc prelucrările. Un exemplu interesant de prelucrare ne oferă ms. nr. 3488 din Biblioteca Academiei Române. Pe marginea manuscriptului, care cuprinde învăţăturile lui Neagoe, sunt notate de prelucrător prefacerile ce urmează a se introduce în text: «do la acest semn să nu să scrie până la sfârşitul tratatului» sau «de la acest semn pânâ la sfârşitul capătului să nu să scrie şi în locul celor ce rămân nescrise să se scrie cele din hârtioară»1).
Prefaceri în textul Alexandriei. Ne propunem în capitolul de faţă să urmărim principalele prefaceri la care a fost supus, textul primitiv al romanului în literatura noastră, prin necontenita copiere în curs de aproape trei veacuri, stăruind mai ales asupra amplificărilor.
Am văzut, chiar în capitolul precedent, cum numele proprii ale arhetipului, prin confuzie de litere, au fost necontenit alterate : Anţelaş-Anţeluş-Anţiluş-Aţeluş ; Amvis-Anvis; Sanhos-Şarhos.
Alterarea numelor comune Dar nu numai numele proprii au fost alterate, ci şi numele comune care nu mai erau înţelese de copişti. Câteva dintre ele au fost astfel corrupte în unele mss., în cât foarte cu greu s'ar putea reconstitui, dacă alte mss. riu ne-ar da torma corectă sau una intermediară. Iată bunioara câteva exemple :.
olăcari ............ oarecari C 83r.
sfetnic............sfeşnic Bil7v, C 80v„
H109,F126v,I72r„ J192v.
Cf. D. Russo: Critica textelor şi technica ediţiilor p. 22.
22
lefante . nacarade
• • •
livante K 89 r 159 r. lifacte C 66 v.
nacardele B 123 r. nacradele F 130 r. nagareli  N 79 Tţ.
Q 140 v, J 104 r. canarade C 82 r.
piscanie
...... . . . piscoae B123r, D82r,
M 117 v, N79v. glascoile G 104r.
caruha   ........... carura D 82 r.
caroba K 128 v. cahorah K 117 v. " taruha F 130 v. carolai H 115 v. -
Alteori copiştii, cu bună ştiinţă, înlocuesc un cuvânt ce nu <e îndeajuns de cunoscut printr'altul mai cunoscut în regiunea lor. De pildă :
' Socaciu A   B. 96, C 61.
E 173: bucătar adică socaciu
ferdele de mărgăritariu
piscanie
duvalmul C. 12 v. F. 77 v. H 14 r. K 8 v.
Bucătar D. 58 v. M79, H.75,155,J78. magheriu K 82 r.
cezvărţi D 80 v. galete J 102 v, N. 78 r,
E. 253. merţe O 47 v.
ţăvoi I 73 v, K 117
P45. ţevi H 115 r. stăvariul B 58 v. D 9r. erghelegiul I 2 r.
Lacune. Se întâmplă câteodată ca copistul, din nebăgare de seamă, să sară un cuvânt. Astfel Codex Neagoeanus, chiar pe prima pagină, ne prezintă o lacună în următoarea frază : «eu Sanhos împărat... veniîu cu ostile mele aida şi nu ştiutul?) şi omeni sălbateci mulţi fără samă şi mă loviră». După nu ştiulu lipseşe cevà. Mss. F. K. J. complinesc lacuna astfel : «nu ştiuîu
23
rândul oamenilor» (adică nu ştim unde se sfârşeşte lumea mirului, lumea locuită). Pe f. 3 v. frasa: ce vom face, n'are nici o noimă în context; celelalte mss. împlinesc fraza astfel : ce vom face noi fără tine», Ne mărginim la aceate exemple ; în textul pe care-1 alăturăm se vor vedea mai multe. Când din pricina acestor omisiuni şi a câtorva rânduri sărite, pasajul devine neclar,, atunci copistul îl înlătură. Astfel credem că s'au făcut omisiunile din episodul Cleofilei, omisiune care se găseşte în toate manuscriptele din familia A^1) O omisiune interesantă ne oferă ms. N26r. : povestea Troiei2).
Mai mult interes decât omisiunile prezintă însă amplificările, fiindcă ele dau de multe ori textelor o înfăţişare cu totul nouă.
Notăm în rândurile următoare pe cele mai caracteristice.
Alexandru în Ardeal, Moldova şi Ţara-Românească : Redacţiunea lui Novakovic (Cartea I, cap. 23) ca şi redacţiunea lui jagiò de acord cu redacţiunea neo-greacă povestesc că Alexandru, împărţindu-şi «voevozii» să cucerească ţările, a trimis pe Potolmei şi pe Filon spre Egipt. Toate textele româneşti ne pò* vestesc că i-a trimes spre ţara leşească. La aceasta, mss. J. 31 r, N 25 r., B 70 v., F 88 v., K 31 v., P. 15 r şi tip. E 73 prezintă următorul adaos : «în ţara leşească prin ţara Acrâm tătar ce se chiama acum Ardealu şi Moldova şi Ţara-Românească.
Despre Daci. Ms. J 31 r prezintă o amplificare şi mai interesantă, din care se vede că autorul ei auzise ceva despre Daci, probabil în urma discuţiilor ce se făcuse, în sec. XVII, în jurul originei noastre romane, discuţie la care luase parte marii cărturari ai Moldovei: Miron Costin şi Nic. Costin: «...şi spre alte limbi ce eră la Ardialşi spre Dachie şi spre Crâmul tătărescu, iară Dachie esti ţara. Moldovii carele lăcuim noi acum, că în vecul ce au trecut trăe aice în ţara Moldovii o limbă ce-i zice Dachiani; şi aceia era atâta de răi cât mânca cârnuri de câine şi de mâţă încă şi de altele carele nu să mai poate să să mai pomeniască...» Aceeaşi amplificare despre Daci ne-o dă ms. Q(p. 43r.v.); însă aci ştirile despre Daci sunt întreţesute cu date-despre împăratul Traian:
«Dachie este ţara Moldo vi carile lăcuimu noi acumu, că în veculù ce au trequt aice în ţara Moldovi lăcue o limbă ce-i zâc&
J) A se vedea studiul meu p. 18, 19, 40.
2) Episodul expediţiei lui Alexandru la Troia este insă povestit.
24
Dachieni. Şi acei Dachieni eră aduşi de la striine locuri întru acestù locù puşti. Şi s'au fostu îmulţit acei Dachieni şi multă, vreme ace limbi (sic) şi mulţi împăraţi s'au petrecuţii până au stătuţii marile împărat Troianu. Şi acel Troiano s'au rădecat cu oste- asupra Dachii şi au bătuţii pre Dachiîani şi i-au tăet şi i-au robitu şi câţi Dachieni au mai rămas ei au fugit cu femeile şi cu copii. Şi acei Dachieni atâta era de răi şi spurcaţi cătu mânca cărnuri de căni şi de maţi şi încă şi alte carele nu se mai potè să se pomenească».
După această amplificare urmează apoiu următoarea tradiţie a descălecării lui «Dragoş (p. 44 r şi urm.);
Dăscălecatul lui Dragoş. Iară după acelù Troianù împăraţii,, mulţi împăraţi s'au petrecuţii prin lume şi domni până s'a sculat Dragoşi Voevodù din ţara Ugurască cu oaste; şi viindù preste munţi din ţara ugurească. Şi esindù întru acestu locu puşti, unde să numeşti acum satul Fundul Moldovi, mai sus de Câmpu-lungu. Şi începură a goni o fiiară anume buurù sălbatecii şi-1 goniră cu duloi şi cu copai şi-1 dobândiră. Şi de atuce este în pecete moldovenească^ capù de buuru. Şi eşindu la o apă, unde să numeşti acum apa Sucevi, unde esti târgul Siicevi amu şi găsăndu un rusù din ţara leşască, cu prisacă cu stupi, anume: Iascuţi, unde «ă numeşti acum Iascaniî, şi-Iii întrebă ce limbă au lăcuiţii aice. El spusă că Dachieni au lăcuit. Şi acelù Dragoşi voevbd au datu acelui rus o bucată de locu puşti şi-i iau fâcutu scrisorii şi urie. Şi s'a dusù acelù rus în ţara leşască şi au adus mulţime de Ruşi la acelù loc puşti şi s'au înmulţitu. Şi au adus Dragoşi voevod Ugureni romani de la Brasovù, din ţara Ardeiului la acestù locu puşti.
Iară cui esti voe ca să ştie cum au trăitu Domnii în ţara Moldovii şi Ştefanu Voevod şi cum s'au bătut cu Turcii şi cu Ma-tieşi craiul uguresc, cu Cazamir craîulu leşescu şi cu frate său Ilieş să cetească la litopisetulù Domnilorù. Şi pentru acei am sers şi eu smeritulù din letopiseţul lui Ştefanu Voevod ca să să ştie cum au descălicatu ţara Moldovi ca să ştie cene a ceti în Alec-săndrie.
Această naraţiune a descălecatului lui Dragoş— care se regăseşte şi în compilaţia lui Simion Dascălul cu menţiunea că povestea nu sé află însemnată de Ureche Vornicul», dar că a fost scoasă de compilator din «predoslovia letopiseţului cestui moldovenesc»1)—-este interesantă întrucât numeşte isvorul din care
1) Cf. C. Giurescu. Letopiseţul ţării Moldovei până la Aron Vodă (1359— 1595) întocmit după Grigore Ureche Vornicul, Istraţii logofătul şi alţii d& Simion Dascălul, (Ed. Comis. ist. a Rom.) p. 14.
25
e scoasă «letopiseţul lui Ştefan Voevod» şi întrucât cuprinde-variante şi precizări care lipsesc în variantele mss. cunoscuta ale compilaţiunii lui Simion Dascălul: «satul Fundul Moldovii mai sus de Câmpulung» «de atupei este în pecetea moldovenească cap de bour», «Dragoş dă lui Iascuţi» «o bucată de loc pustiu şi i-a făcut scrisoare şi urie» etc.
La episodul expediţiei lui Alexandru în Troia ms. M înfăţişează un alt adaos interesant, deoarece ne dă numele corecte ale eroilor. Iată acest adaos care nu se găseşte în redacţiunile slave şi bizantine :
Legenda Troadei..27r. v. « In zilele lui David împărat jidoveseu imparata în Troada Priam împărat şi ave împărăteasă ce o chema Ecâva şi cu dânsa făcu fii mulţi-şi fătii; şi mai pre urmă de toţi se îngreuna şi cu altu fiiu. Şi văzu un vis înfricoşat: unde eşa din pântecile ei un tăciune aprinsu şi aprinsă Troada cu toate oraşăle ei şi atâta para să înălţă în şus cât nu să mai vide. Şi acest visu, dacă! văzu, forte să înspăimântă şi chemă vrăjitorii şi le spuse lor. Iar ei zisără : mai bine va fi cetăţii şi oraşilor, cum să va naşte pruncul, au să-1 omora, au să-1 de să-1 maniei ferele. Şi când vini vreme naşterei născu pre Alexandru Paris. Şi văzându-1 atâta de frumos, din mila ce părintească nu să îndură să-1 ucigă, ce-1 dete în mâna unei slugi, de-1 dusă şi-1 aruncă (28r) într'o crivihă ca să-1 mănânce hiarăle. Şi trecând un păstor pe aacolo, îl auzi plângând 'şi să dusă del lua. Şi ducân-du-1 acasă,, află pre mueri lui cu pruncul care îl făcusă de curând mortu. Şi luo pre Alexandru în loc de fiòor şi pusă numele Paris şi-1 crescu. Şi când fu de 15 ani Alexandru Paris, să vesti la Priam împăratul de fi-sul şi trimesă de-1 luo împreună cu păstoriul. Şi pusă pre păstor la gre pedeapsă de mărturisi adevărul, precum nu le este ficor adevărat Alexandru Paris, ci numai ci l-au găsit într'o crivină lepădat şi l-au luat şi l-au crescut. Acasta, dacă auzi Priîam, îl luo în palaturile lui. Iar Alexandru Paris, dacă trecu câtăva vreme acolo în palaturile tătâne-său (28 r.), să sfădi cu unul din fraţii lui şi-1 junghe şi fugi la Eleni, la Minilau craîu. Şi-1 priimi pre dânsul Menelau ca pre un fecior de împărat şi-1 cinsti şi-1 boiri. Şi dacă trecu câtăva vreme, să dusă Menilau craiu la oster, într'un loc departe şi lăsă pre Alexandru Pares şi pe crăiasa lui Elena. Şi era Elena frumoasă preste fire cât nu să pute găsi alta ca dânsa în toată lumea. Şi să îndrăgi cu Alexandru Paris şi luară toată avuţiia, lui Menilau craiu şi fugiră la Troada. Şi dacă • veni Menilau şi nu-şi găsi creiasa şi avuţiia, începu a piànge cu amar, şi căzu cu rugăciuni la toţi craii elineşti, ca sămargă cu ostile lor la Troada să o bată să-şi răscumpere ruşinoasei i-au făcut Alexandru Paris......
întreagă această amplificare este împrumutată dintr'un alt roman popular, istoria Troadei, după cum se poate vedea aceasta din compararea amplificării de mai sus cu textul romanului Troadei publicat de Gaster in traducere germană în Byzantinische Zeits-
thrift (UI p. 528.) ^ i
Amplificarea corespunde cu textul publicat de Gaster până la cap. 2 aproape cuvânt de cuvânt; dela cap. 2 până la cap. 9, amplificatorulprescurteazâ istoria Troadei. Interesant este faptul că în mss. Istoriei Troadei numele proprii au păstrat forma grecească corectă.
Francii din Troia şi originile Românilor. Tot la episodul Troii, mss. B 71 v. C 31 M30r. N 26 r., ne înfăţişază o altă amplificare, care ne arată cât de mult se răspândise printre cărturarii veacurilor trecute ideia originii noastre latine.
«Şi Francii de la Troada mersără la Râm cu voia lui Dum-nezău şi după aeeaîa făcură Vineţiia, iară la Râm fu întâîu Roman şi #pre numele lui să chiîamă Rămulu (şi până astăzi) şi de acolea au vinit Rumânii în Ardealiu şi în Ţara Rumânească şi la Mofdova» (după B).
Jsvoarele : Istoria Troadei.. Despre fundarea Romei prin Troieni—a căror pribegie peste mâri pană au ajuns la ţărmurile italice o cântase Vergillius—puteau să afle ai noştrii şi din istoria Troadei. Cap. 38 al textului publicat dc Gaster povesteşte despre Enia şi Antinor, «Bojaren des Kaisers Priam» cari au scăpat pe Menelau de la moarte şi i-au predat pe Elena. «Aus diesem Grunde — adaogă textul—bat Menelau die Elinen, das Leben des Enia und Antiţjpr und ihren Familien zu sehonen, was sie ihm ge-wâhrten. Und jene beiden Bojaren gingen mit ihren Familien nach dem Lande der'Franken (p. 547). •
Miron Costin Mai lămurit însă de'cât istoria Troadei, povesteşte începuturile Romei, prin Troieni, Miron Costin în «De neamul Moldovenitor din ce ţară au eşit strămoşii lor» astfel : Iară începutul împărăţiei aceştia (Ramul)... este din Troada, care o au răsipit Elinii, sau cu alt nume Grecii, trăgând multă vreme raz-boae cu Troadenii pentru mare strâmbătatea lor, ce le făcuse Grecilor Troadenii cu furtişagul Elenii, femeii lui Menelau, prin Alexandru, feciorul lui Priam, împăratul Troadei.. Care femfce
i). Despre isvoarele istoriei Troadei publicată de Gaster, cf : Karl Praech-ter în Bys. Zeitschr IV p. 519, Istrin în Archiv fur slav. Phil. XXVII (1895) p. 416. . J. M
Păstrarea numelor proprii greceşti exacte indica un îsvor grec.
să se întoarcă Grecilor pururea sfătuia doi domni din Toada. Antenor şi Enea...» Aceştia «după stingerea de tot a Troadei».. au eşit cu casele şi oamenii săi încărcaţi în vase, Den carii, Antenor au descălecat Veneţia pre pământul Italiei, iară Enea, coborând mai gios, au abătut iară la malul Italiei unde stăpânia. Latinus» Cronicarul povesteşte apoiu — după tradiţia virgiliana — lupta lui Enea cu Turnus, căsătoria eroului troian cu fiica lui Latinus şi continuă: «Şi dtatr'acest Enea şi fata,lui Latin craiul sânt din seminţie în seminţie născuţi doi fraţi anume Romul şi Remu, cari au urzit Roma oraşul»...1).
Cronica anonimă a Moldovei. înlocuirea numtelui corect al fondatorilor Romei prin Roman nu este, cred, o greşală de copist, ci este probabil o vagă reminiscenţă despre legenda eponimă a lui Roman şi Vlahata din acea cronică anonimă, scrisă în Moldova, după care o copie fiind trecută în Rusia cu prilejul căsătoriei ficei lui Ştefan cel Mare, Elena, cu Ivan Ivanovici, fiul lui IvanHI, cneazul Moscoviei — se păstează într'o colecţie de cronici ruseşti de la sfârşitul secolului XVI-lea, cunoscuta sub numele de Voskresen-skaja letopisî».(*) Iată cum începe legenda.
<>La anùl 6867, pornit-au din cetatea Veneţiei doi fraţi, Roman şi Vlahata, 'şi ajuns-au la locul ce să chiama vechiul Râm şi şi-au zidit sieşi* cetate după numele lor».(3)
La episodul călătoriei lui Alexandru prin pustiuri, ms. J. şi K. cuprinde căteva incidente inieresante, cari lipsesc din celelalte mss româneşti :
Tanevijii.66r. Şi de acolo mai marsără Alicsandru 8 zile şi ajunsără la un câmpii pustii. Şi era câmpul acela plinù de pietri foarte mari, şi eşiră din pietraie acele nişte oameni foartă eudaţî şi ave nişte urechi mari foarte câtu cu adevăraţii totu trupul lor îşi acopere şi să minuna Alexandru de aciîa si prinsără unul şi-1 dede lui Alexandru. Iară Alexandru zise să-1 pue într'o carată şî cum îl pusără, îndată muri şi după aceia îl dedi gòs; iar el, cum îl dedi gòs, îndată învie şi fugi. Şi aşe să cWamă acei oameni^ adică Tanevijii.
Satirii. 67 r. Şi mai marsără de acolo mai înainte 13 zile şi agunsără la nişte oameni şi să cheamă acei oameni Satiri. Şi era
1) Pasajul citat din ediţia lui C. Giurescu (Comisia istorică a României),. Buc. 1914 p. 19 şi 20.
2) Bogdan, Vechile Cronici Moldoveneşti pană la Ureche pag. 65.
3) Ibidem p. 235.
28
goli porosi pióoarèle lor era ca de capră; iară capetele lor era de iaz, cât nici o jivină nu poate să-1 ajungă. Şi marsără la-Alicsandru şi să închinară şi zisă: milostiveşti-ti,, spre noi Alic-sandre împărate, că multu fălos vei ave de la noi, cându vei vre să baţi pre Por împărat. Alixandru zise: dar cum ştiţi că voi să mă bat eu cu Por şi cum ştiţi numele meu. El zise: împărate Alicsandre, noi încă am fostu oameni, cum sinteţi şi voi şi avem şi împărat şi filosof foarte învăţaţi, dar pentru iar de legile noastre ni-au schimbat pre noi că eram zidiţi după chipul lui Dumnezeu. Alicsandru să rryră de dânşii multu şi iuoară 100 de mii de aceia şi fură mult folos oştilor acei oameni.
Arimatii. Şi mai marsără Alicsandru mai înainte zile şi ajun-sără la nişte oameni ce să chiama Arimati. Şi ave acei oameni numai câte un ochiu în mijlocul frunţii. Şi veniră la Alexandru şi zisără: împărate Alixandre, avem foarte mare nevoi de gréti că noi, săpăm mărgăritarîul cél de mult preţ, îar grifi vin la noi cu război şi eu cu sila dela noi nu ne putem apăra de dânşii. .Şi mult mărgăritar adusără lu Alexandrul acei oameni. Şi să foarte minună Alixandru de dânşii.
De unde va fi luat copistul acest adaos nu putem preciza. Mss. sunt copiate în Bucovina, în anii 1788 şi 1789. Cuvântul gréti, grifi, care corespunde germanicului greif (din lat grypims), se regăseşte in ruteană sub forma rpH^v*) şi în ungară sub forma griffa) Este sgripsorul (grec. ypu^), o pasăre cu cap, aripi şi ghiare de vultur şi cu trup de leu. A pătruns în cultura clasică din mitologia Orientului.3) Lumea din evul mediu credea în existenţa acestei păsări miraculoase pe care o şi descria în tratate de zoologie.
Interpolări din Hronografe: Legenda Semiramidei şi a lui jSimis. La episodul luptei lui Alexandru cu Amazoanele manuscrisul Q. f. 114 amplifică textul cil un episod din hronografe, istoria Semiramidei şi a lui Ninus :
Aice am adaos şi cu o istorie: începutul împărăţii Amazonilor din istoriile litopisătilor cé s'eu făcuţii întru a triia sută de ani ai miei a patra dela zidirea lumiei.» Şi începe povestea despre o fată din cetatea Balasconiîa, în ţara Sirii pre care mai pre urma a cistit-o păgânii în loc de Dumnezeiţă» Aceasta «zimislindù un născuţii parte femeiască şi de ruşine au fostu aruncată în pustii unde au fost hrănită de paseri până au crescutù. îmblând nişte păstori prin pustie, a găsit-o acolo şi au luat-ò păstoriţi cel mai mare, în loc de fată, şi i-au pus numele Simiramisă, ce să tal-
li Eugen Zelechowski Majiopycko—n'iMeiţKHÎi cjioBap, Lemberg, 1886 p. 170^
2) A Pallas Nagy Laxicona, Budapesta 1894, VIII p 284.
3) Daremberg—Saglio, Dictionnaire II, 2 p, 1668 şi urm. Despre Arimaspi şi sgripsori cf. Erodot (III, 116; IV 27).
29
cueşti pasare de pe limba sirinască. Şi era frumoasă şi înţeleaptă pre care vazăndu-o Memnon voevodul polcului Sirisiniloru, şi au luat-o fimee. Iară împăratul Nin au văzut-o aşi înţăleaptă şi frumoasă, dară sarămită, şi au zis să i-o dei lui; iară de nu i-â da-o, s'au lăudată că i-a scoate ochii. Iară el, temându-să de urgie împărătească, s'au spânzuraţii de jale soţului său. Şi au rămas Se-miramis (114 v.) lui Ninu împăratul. Şi era Nin bătrân ; iară e au ceruţii împărăţie toată numai pe trei* zile. Iară Ninu î-au dat-o. Iară e, dac'au luat peceţile şi scriptu, ia atunce au poroncit de 1-a omorîtu pentru moarte soţului său. Şi au rămas e împărăteasă. Şi dacă naşte muere fecîoru, îl omorî, iară dacă era fată, o arde cu focu ţîţa ce dreaptă—şi să nume ^mazone—ca să fie îndemână a săgeta. Iară, nu să mărită, zicând, aşa că meritatul robie de bună voe. Şi multe cetăţi au Juaţ şi ţări. Iară cui e voe să ştie pentru moartea ei şi pentru mormântul, să cetească ta le-topiseţii. Şi împărăţia lor au fostu până. în zilele lui Alixandru împărat; şi Alixandru le-au spartii împărăţie».
Prreschimbările şi amplificările notate mai sus cred că sunt suficiente pentru a^ dovedi cât de puţin automat au copiat pentru pentru sine şi alţii, cărturarii de pe vremuri textul Alexandriei.
CODEX' NEAGOEANUS
Descrierea
Cel mai vechiu manuscript de Alexandrie, cunoscut până "acum face parte dintr'un codice păstrat în Biblioteca Academiei Române, la nr. 3821, şi cunoscut sub numele de Codex Neagoeanus.
Manuscriptul a fost găsit de profesorul Ştefan Neag©e, din Bârlad, "care 1-a dăruit d-lui profesor I. Bianu în 1883. D-nul I. Bianu, numind manuscriptul după numele descoperitorului, «Codex Neagoeanus», a publicat 12 foi din Alexandrie, în Columna lui Traian, pe 1883 (p. 322 şi urm. 445 şi urm.), însoţind tipăritura cu o introducere asupra cărţilor poporane, cuprinse în codice şi o descriere asupra lui de care ne folosim şi noi aici.
Asupra provenienţii manuscrisului, Şt. Neagoe a transmis d-lui I. Bianu următoarea notiţă :
«Manuscriptul meu, în limba română şi jumătate în cea slavonă, scris la anul 1620 de popa din Sâmpetru, în Transilvania, a fost proprietatea răposatului meu tată, Dumitru Neagoe, şi l-am descoperit la anul 1860 în satul meu natal, Micăsasa,în Transilvania, între hârtiile tatălui meu. Acest manuscript îl păstra răposatul meu tată cu o mare evlavia, împreună cu o diplomă de hirotonia de preoţia, scrisă tot în limba românească, la anul 1780, prin care se preoţeşte Petru Neagoe, un strămoş al meu ce fusese protopop al ţinutului Cetăţii de Baltă, în Transilvania, pe la finele secolului al 18-lea» l).
«Manuscrisul e un mic volum de 14 centimetri înalt şi de 9Va lat şi are câte 19 rânduri pe pagină, scrise cu obicinuitele .un-
*) Columna lui Traian 1883 p. 324.
31
ciale cirilice destul de bine... O mare parte din foile dela început s'au pierdut. A rămas cu 194 foi, din cari multe sunt şi ele rupte»    Manuscrisul cuprinde următoarele texte :
1) Un fragment important din Alexandria, pe cele dintâiu 76 foi.
2) Aibinnşa (Floarea Darurilor) „Dulce învăţetură din tote capetele cărţilor lui Hristos şi a svinţilor Apostoli ş' a Pròrocilor ş'a mai marilor pătriîarşi pre cuvinoşi părinţi, din carte ce să chiama Albinuşe poveste". Textul e cuprins pe toile 78 — 125. Pe fila 12$ v.: Incepuîu scara ctbo Darovaniei.
3) Praf ila sfinţilor Părinţi 318 după învăţătura mareliţi Va-silic. — „extrase din datoriile popilor la spovedanie şi la daruri", pe foile 128 — 136.
• 4) Rojdanicul, pe foile 137 — 141 Titlul : „Incepuîu Rujde-niţa".
5) Un text liturgic în limba slavă : Nacalo vecernii (Rânduiala Vecerniei), pe ultimele 5Ş' foi.
Cele dintâiu patru texte româneşti sunt scrise de aceeaşi mână, pe hârtie mai groasă: textul cu cerneală neagră; titlurile şi începuturile capitolelor cu cerneală roşie. Al cincilea text—cel slavonesc—e scris de altă mână, pe hârtie mai subţire, cu cerneala spălăcită şi pare mai vechiu de cât restul manucrisului.
Textul Alexandriei e scris pe 14 coaie împărţită fiecare în 8 foi. Pe prima şi ultima foaie a fiecărei coaie se află un număr de ordine. Această numerotaţie a coaielor ne îngăduie să observăm că din manuscris s'au pierdut 4 coaie de la început şi prima foaie din coala a 5-a; 2 foi din coala a noua (a patra şi a cincea) cuprinzând sfârşitul din episodul Amazoanelor şi începutul din episodul^ expediţiei lui Alexandru contra „limbilor păgâne"; ultimele h foi din coala a unsprezecea, cuprinzând episodul în care se povesteşte cum profetul Eremia se înfăţişează în vis lui Alexandru, prevestindu-i ceasul apropiat al morţii; precum şi îndurerarea lui Alexandu din pricina acestei profeţii.
Dintre foile rămase multe înfăţişează rupturi care au atins chiar textul. Astfel sunt rupte sus, în colţul din dreapta foile : 54 — 86; pe margine: 2—14; jos în colţ: 56—62.
In cuprinsul manuscriptului, se află următoarele preţioase
*) I. Bianu ibidem,
11.
32
însemnări,' carf aruncă oarecare lumină asupra copistului celor dintâiu patru texte româneşti :
F. 76. v.: fià' NauiiM* caab h AP^dRa Bk#npÉA\NOrH b*kh ii ka
BIKH   BtKOMk   aMHNk.   Kg Aa npOCTH   TpoyAHBUUÉC f\oh IlVW
BAAJfk.
Adecă :
ry Dumnezeului nostru slavă şi putere, în multe veacuri şi în vecii de vecv >      awiÂn. Dumnezeu să ierte pe cel ce s'a trudit, pe tănărul popă Ion Românul.
F. 77 r. Cu mila lu   Dumnăzău, sfa rşiiu eu popa Ion din Simpietru acastă carte să chiama Alixandrie Cireşeriu. Să începu %n 15 zile
şi să sfârşi în luna lu Agust 4 zile, kk mt 7128, în silele lui Betlian Gabor craìu. Si cine va ceti aice şi va aflà greşiţii au cuvântu neplin, au netocmit să nu mă blăstemaţi ce ziceţi bu da prosti cum şi voi să fiţi ertati la zua de judeţu, că am scris în grabă. Aminu.
]?. 126 v —127 r. v. Din voe tatălui şi cu ajutorîul fitului şi cu săvârşitul duhului svăntti.
Adecă cu multti greşit şi ticălos, popa Ion din sat din Simpetru, scris acastă carte ce să cheamă Alixandrie şt cu Darovanie; şi mă ustentu câtit putuiu ; şi o scris să cetască şi socotiască bine ce este împărăţie ceştii lumi deşarte şi mângănoasă. Printr'ace  domnevoastră încă vă rog pre t&ată fire de om, cui Dumnezău o va da acastă carte a ceti sau a scrie, socotiţi şi mai bine ce voìu fi greşit sau imvântu nesfârşit sau slovă neîmplută iar domnevoastră să deregeţi şi să nu mă blestemaţi, ce să ziceţi: Dumnezău erte. Să vă erte şi pre voi Dumnezău la învricatulu judeţu, candii va zice^ viniţi blagosloviţii de părintele mieu de moştiniţi împărăţie ce-am gătiţii ' voa, din tocmala lutnieî, ce tu milostivii Domnu Isus Hristos acea ne dă. Aminti. ' ' \'-■*'>
lncepu-să a să scrie acastă carte, ce să cheamă Alixandrie, în luna lu Cireşeriu, 15 zile; şi să sfârşi în luna Fâiirarîu in 15 zile.
E* A^LT A3pKH; IVT p<S>K JfBd ^d)£KK, KpCyr CAkNLţg St, A A$NHI\ 3AAT0 HHCAO T, TéMéAHHé V, Oy CIAO ÎMt NlpfMTlCk CHAUUTpoy 3AH KGNlţk, « %
Adecă: in anul 7128; de la naşterea Iui Hristos 1622; crugul soarelui 16 al lunii 3, numărul de aur 3, temelie 3; în satul ce se numeşte Sâmpetru»
Anul dela naşterea lui Hristos este calculat greşit. El trebuie corectat în 1620, precum am arătat în lucrarea mea, amintită în '     capitolele precedente1).
J) Alexandria în Ut. rom. p. 14.
GRAFIA TEXTULUI
J|f Dintre semnele întrebuinţate în textul, Alexandriei din Cod. Ifjfeagoeanus sunt de relevat următoarele:
h 1) v-ro ( = r) cu trăsătura orizontală, adusă spre stânga şi în-^•loarsă apoi în formă de cârlig spre dreapta. Este foarte des între-ffebuinţat în finalele cuvintelor de asupra liniei : aobîÎ 1 r; iuih Ir;
2) T şi r unite adesea într'o singură literă (Cf. 1. A. Candrea, Psaltirea Scheiană } p. cxv nr. 27).
3) 2 /aruncat deasupra rândului, are valoarea de i. Este un h.
a x x x
răsturnat spre dreapta: ui 13r. 5 v. 68 r. Mt 68 v. ho 12 r. Aia 14 r.
4) " de-asupra rândului are valoarea lui i; sunt cele două linii ale lui m neunite : a<m\n$a#43 v.; aau*hao 36 v.; aiaka-ta 60 r.; TpH/Uiu" 67 v. ; waiin'17.
... 5) e este des întrebuinţat mai ales la începutul şi sfârşitul cu-vântului: 6ak 2r.; 61 rf; 6ujh 1 r.; e2 r.; ecTi 3 r.; «>pa 10 v.; 6n10i\
6} *y transcrie foarte adesea pete: MAKapOH^AOţ*h 17 r.; ko\'6 v.; 5Kcva^atx6 v.; CTkToyA\k6v. etc.
7) w este întrebuinţat cu valoarea Iui o, mai ales la începutul cuvintelor, cu spirit şi accent, sau în finalul genetivului şi dativului plural articulat, consoana fiind aruncată de-asupra rândului: #41-ha«1 v.; um\Sa 1 v.; ivlv.2 f.; ivGpj3 4r.; ivcTpOBk4 v.; wi4JHAuT24r
TkTa^m AţviT 24 r, ; 'aUT 24 v.
In textul nostru nu se găsesc utilizate următoarele litere: l)^2 care în Psaltirea Scheiană şi Psaltirea Hurmuzache ca şi în alte
■) Semnul acesta apare şi în Psaltirea Voroneţeană, dar fa.ră valoare fonetică. Cf. I. A. Candrea  Psaltirea Scheiană (ed. Corn. ist. a Rom. 1
planşa VII). . .
'*) O găsim numai o siDgură dată într'o notă a copistului.
texte ulterioare are valoarea lui ă şi î (în Cod. Voroneţean e întrebuinţat de 18 ori);x) 2) a care în celelalte texte are valoarea lui e, ea şi ia; 3) S apare în vreo 2 locuri ; iar % e foarte rar întrebuinţat: 4A*pr% Ir.
In schimb găsim toarte des întrebuinţat semnul v cu următoarele valori :
1) ă:       BbTgpblr. ; $bPblr*; cbABATislr.; cb MApfblv. ; KbsS 1 v. ; rapi» 1 v.
2) â: CTJbAnklr. ; CTbAfioyAlv.; KbAim8 2v.; a/ii»hka 2 r.; riAbH-
c*4r.
3) i: ChABATMb 7 r.; «Mb TpiAtfTiiţH 31 r. ;  uih avi» iuih 47 r. ik .v\i»41r.; j^f-Mh apaTk 48 v.
4) u: CTkAnblr.;   am  wpHTblr.; w*3kHAb 1 v.; A8wMb3r.; 4RKpATi»4r. ; T0Tb6r.
5) Nu  are nici o valoarea fonetica în : TMrbpk ( = Tigru) 18 r; B*pi»3H 10 v. AoyA\BH«3ktf 43 r.
wji are valoarea lui:
1) în: ^ îadu 26 v. ; ^ pace 36 v. ; *fy*H$K* 37 r. .fvKHHk - ti 36 v, fk ►fvTOpKk 62 r.
2) îm: ^nkpkTiack38v; .]inpM>kiţu 40 v. .fJikpaTk 38 r.
3) n: »^21r.; 23 r.; şi poate în: 27 r; 37 v.; 22v.;npw ^ 241% 26r;
ki transcrie în câteva rânduri pe î: CMAvriAtk 23 r. CMMTiiţ5v. i are uneori valoarea lui ie: boi, hiboc, etc. *k are valoarea lui:
1) ea.
2) e: a*lv.; A$Avbl8r. ; arr6 21r.; Tort23v.; airi* nap* 29 r,; tipfc 31 r,; pKBKOÉAlv 31 v. ; cnapct-H 48 r.; ckNkTaT* 42 r. ; dede o MéTAT* 63 v. ; hakapaa* 65 v.
pk şi Ak au, după moda grafiei slavone, valoarea lui îr şi îl ; CKpbBH 66 v. ; tepide 62 v.; b 'AiţH c^pbuiHT 4 v.; $PbTaT 51 v. ; Twib)fap 64 r. Tabjf8«i|iH 64 r.
Unele particularităţi grafice şi ortografice (lipsa lui ^, *k, s; deasa întrebuinţare a lui 'fe cu valorea lui e) ne-ar indica o influenţă grafică sârbească1).
*) Candrea op. cit. I, CXXI.
1 Cf. I. Bogdan. De la cine şi când au împrumutat Românii alfabetul cirilic? în Lui 1 itu\Uaiore$cu Omagiu, Buc. 1900; Ilie Bărbulesm Fonetica -   alfabetului cirilia îi% textele române din veacul al XVI şi XVII. Buc. 1904.
35
FONETISMUL1) Elementele la tine Tocâl^ accentuate:
"s À.. ;Ă, rezultat din a accentuat, apare ca e, după t: ţăe (..< taiă) 54 v. 30; şi-I junghe 38 r. 15.
In privinţa lui a urmat de w, însemnăm forma inima, singura întrebuinţată 21 r. 15; 72 v. 5; 73 v. 24; 75 v/
In cazurile în care q, -f- n era urmat în silaba următoare de o vocală palatala, Codex Neagoeanus ne înfăţişează forme duble-, 1) cu ân : câne 8 v. 8; cânii 39 v. 8; 74r. 3; cănilor 74 r. 3; mâni 8 r. 22; 2) cu âin: (resonanţa lui i de la plural în silaba. precedentă),—o singură formă: pâine 12r. 24.
EMrece la ie în-română: niieu 70 r.; ie 2.; găsim însă în text aproape obicinuit diftongul acesta redat prin e: perita Ir, 7; muere 2r. 16.
E (rezultat din ie) "după z_j e trecut la ă: Dumnezău 26 r. 19; 26v.25; 41 v. 8; 43 r.8. 49r.6; 50r. 24; v. 51 r. 3; Dumnezăul 3?r. 43 r. Buntnezăi 26v. 20; 27.v. 5; DumnesăilorJflr. 4. Găsim însă şi forma Dumnezeu 34 r. 25.
2T, după r iniţial, e păstrat în cuvintele: reu 28 v. 20; inderei 33 v. 42; 23 r.; găsim Insă şi formele îndărăt 33 r. 9.
E precedat de ţ e păstrat în ţerile 29 v. 34; de cele mai multe ori găsim ţâri 61 r. 18. ' •
Ea (rezultat din e urmat foi silaba următoare de a) se găseşte r^dus la a după / şi după st <sţ : ţară 4 v. 29: 5 v. 20; 8 v. 2 lOr; aştaptă J8r.5; 68r.28; 71 r. 13; v
. E urmat de a, e este. constant transcris cu ila (hw sau ia) în; piiatrălv. 15; 22 v. 3;23 y. 19; 24 r. 2.5, cu ie în:piele 23 v. 16 (plural: pieile 24 v. 29); pierde (veţi pierde 23, pierde-ţi-xei 14r.); redus la e îp muere 2 r. 19; mueri' 4*2 v. 24; muerile 15 r. 34; 40 v. 19; 42 v. 18;
După ş apare ca e în: serpe 46 vk 32; şerpi 49 v. 17; 50 v. 33; şerpiloru 50 r. 17; dar găsim şi formele: şarpe 9 v. 16; şarpele 9 v. 17;
E> urmat de n + în: silaba următoare, este redat prin £ în: tinăr 61 v. 26.
1) Pentru a înlesni u rmărirea citatelor am notat cu primul număr pagina de ms. şi cu al doUea rândul de tipar din textul publicat mai'jos.
JS-f-n -t: consoană,' urmat 55 r. 6; niciodată mente.
36
dé e, apare transcris eu i; mbite
trecut normal la d, se păstrează în:/ avăm 7 v. 13; (forma obicinuită este însă : avem 5 v. 16; 14 v. 26),.pdt»fm 5 v.. 14; 29 v. 31 £3r. 10, v. 20 36 r .22, 44 v. 3; dar găsim şi forma: pentru.
Ea, rezultat din e urmat în silaba următoare de a, "'d, apare redus la a, după m% g: să margă lv, 7; 18 v. 17; 19 r. 18;
sară, 82, 31 ; 33 r. 12; 34 v. 34; aèàsta 30 r. 7; 80 v, 9; 35 v. 13; să preeapă 56-r. 20; èard 28 v.Zl'segcdaZl v. 24; sàbato 39r. 31.
E, urmat în silaba.următoare de a, ă, apare diftongat în ia: diacă 59 v 28; 71 r. 7; dar găsim şi forma obicinuită în limba literară de azi;* cu diftongul redus la a: dacă 22r. 28: 47 v. 13; 54 r. 24, precum şi forma^nediftongată, menţinută din cauza poziţiei sale atone în frază: deţa 2y.3; 24v.8; 32v.8; 38 v.21; 41 v.5,jl9r.i; 51v8..
E, urmat în silaba următoare de e, apare redat prin e: peşte 19 r. 25; 21 r. 11,12; lege 62 r.l; beserecă 22 r. 30; cere 70r.28; dede 34 r/29; dederă 22 r. 25; merse 17 r. 25.
2£ +n + consoană .trecut la i, s'a păstrat în: îwfrft; sd înfre 4 v. 2; acest i apare şi la formele atone, întră 5 r. 8, 20 v. 8; 10 intra-vei 11 v. 18; intrară 24 v. 31, 43Y. 1, 52r.l8; întrat«au 48 v, 31; nu întră 49 r. 36; yoiu întră 49 r. 36; am intratul r. 35.
/ (rezultat din e + m + consoană) aste păstrat în : sdmfii 59 v. 32 14; 72 r. 3; Smptoe 70 v. 34;acest î se menţine şi în formele atone: împlură 13y. 8; 75 r. '
/ (provenit din e-f-n-f-oons.) dupăs., C3tepăstrat în: singur 64r. 33
I. 1 după r ~apare păstrat în cuvintele: urii 3 v. 15: m'aţi uritu 29 r. 29; mohorite 10 v. 6; 17 v, 33; amarita 75 r.; omoriră 33 r. 10. omorî 74 r. 24;pogorirăhl v. 9;pdri67 r. W\fărima 74r. 26;ifrmuJ «76 v. I după £ s'a păstrat în cuvântul ţiţa 60 V: 30A precedat de zf după ce a trecut la î,a fost absorbit de u în: 2wa48v. 28.
I din conjuncţia si, trecut la e, a evoluat Ia d în $d: <sd 'am peri toţi 3 v. 18.
O şi o latin urmat, în silaba următoare de a, e, au trecut în limba română la oa ; în Codex Neagoeanus găsim însă cuvinte cu o: aprope 43v, 13; forte 2y.2; întorcem 41 v. 6; să întorse 37 v. 12; 43 r. 3; întorsoră 33 r. 9; morte 22 r. 33; să moră 36 r. 22 ; nopte 21 r. 16; nostra, nostre 30 r. 7; 51 r, 4; oe 22 v. 3; oste 4 r.
37
28V.17; 33V.23; 34r.29; 37 v. 7; omeni 5 v, 14; 47 v. 10; 48 52; 40 r, 53 r, ose 20 r.; osete 67 t:; p*core 9v.; picorele 11 r, porto 15 v^4; sănâtosă 73 r. 10; a sco/e 39 -vi 3; scoseră 39 v.3; sacra 50f 28; orecum 25 r.2; code 22 v. 3; tv^soră 15 r, 35; frumose 1 v. 19; V.: sorefe 39 r. 34; 52 r. 26, tote 9 r, ffSl r, 20; 43 r. tota 26 r. 15; 29r.26; 30 r„ 3^ 36 v. 26; 40r.l4: tó* 13; 43 r. 7; ;49 v, 14; 52 v. 32; ţ;dndfore 57 r. 4.'
Această particularitate, care; se regăseşte şi în textele sec,. XVI1 se aude şi azi în unele regiuni ale Ardealului şi Banatului, ca un sunet intermediar jntre o şi a un o. Din când în când întâlnim şi formele diftongate, transcrise cu oa: poarta 28 r. 9, toată 24 r. 20; toate 24 v. 27; 38 v. 27 ; scoase 20 v. 5; 38.13, scoaseră 20 v. 5; 39 v. 3; 40- r. 10; 67 v. 19; broaşte 12 v. 31; soarele 25 r. 1 ; 39 r.32; 21 r. 16.
O apare transcris uneori cu u: lucure 3 r. 11; e posibil să avem aface cu o pronunţare specifică ^a lui o — un sunet intermediar ■între o şi u, precum s'a părear şi din: '
U accentuat care apare transcris uneori cu o: fora 19 v. 28: <comu 37 r. 33; dolce. (Gf. şi neaccentuat}. ,
9. Diftongii. Diftongul au latin, trecut la ău, sementine sub această formă în : rupausă 37 v. 5; să răpausă 43 r. 6.
Vocale neaccentuate
A, In Codex Neagoeanus—ca şi în texiela secolului al XVHea— găsim urme de a aton netrecut la ă, particularitate care se întâlneşte şi azi în unele ţinuturi ale pământului românesc ca bunăoară în ţara Oaşului şi ţara Haţegului2): capitanti, 64 r. 35; calare 67, mlaraşi 24r. 21; 28 v. 33 v. ; 74 r. 28?'lacrhni 75 r. i nod 3 r. 8; 12 r. 25; 41 v. 7: voa 12 r, 25; 22; 29 rf 29; 57. ; muina-#a 51 v. 16; făpturile (se poate admite însă şi a pronunţare făpturile în legătură cu participiul fapt). Mai numeroase sunt-însă for-mete cu a aton > d : călăraşul 34 r. 27, călăraşi 34.
 final normal se păstrează în prepoziţia: cătră 1 v. 12: 2 v. 1; 7 v. 16; 16 v. 24; 46 v. 32; 56 v. '
*) Ovid Densusianu. Histoire de la languţ roumaine II, fase. 1.
2) O vide Daasusianu Histoire de Iz languii roumaine, II fase. 1 fvaris, B, Lero^x. 1914 p. 75. I. A. Candrea Psaltirea Scheiană (Corn. ist a Rom. Bac, Socec 191C p. CXLII: >
7
.   /, rezultat din a urmat de m, se păstrează în: împlu 70 v. 34.
Ă, rezultat din o atbn, a trecut la e după ţ în : mulţefnesuuu HI v. mulţenii 43 v. 14.
După § si jj â final a trecut la e: uşe 22 r.3l.
Pentru formele: ftesefecd, fâmee, şi4 femee, lepedà, parete-radica, ^segeţi, fremete, vezi mai jos capitolul : asimilaţia* P- 4L . > ■ X
E după labială s'a păstrat în : gemet 50 r. 18; beu 8 r. 25; 70 v. 35; dar gftim şi formele: bau 70 v> 3; băuiu: 70 v. 26;ambăut 74^
TJaton s'a păstrat de asemeni în: nemânue 69 v. 18; tiecâire 74 r. 26 76 r, c«cd(din<zi > ce că; £ n!a trecut ta işi în formele: sălbatecii lr.5,7;2 r.22; 3. ir. 11; sàbatecilor: 3. v. 19; sălbatec 1 r. 14; 2 r. 18; " să încalece 19 v. 32; 63 r. 19; încalecă 37 v. 6; va încăleca 7 v. 2()j
1? după s în pronumele reflexiv se dè cele mai multe ori apare-trecut la ă: să să întorcă 1 v.8; să să oiiihniâscâ 1 v. 12; să s& gătască 1 v. 15; să să scalde 20 v. 10; să să-ducă 28 v. 22 ; să-mânie 7r.6; să sărută 16 23 ; să mărită 15 r. 33 ; Să veseliră* 17 r. 26; munci-s^-vor 16 r, 15; din când în când găsim însă şi forma mai veche: se sărută; se-mi tremeteţi.
Găsim urme de trecerea lui e aton la ă după S) în formele de perfect simplu şi de subjonctiv pers. III sing: să dusă 45-v. 15.
Formele obicinuite sunt însă cu e- duseră 46 puceseră 56 r..
Găsim numeroase cazuri de trecerea lui e^aton la i: galbine-17 v.33; 11 r. ll^galbini (monedă) 33 v. 19; să viniţi 31 r. 21, viniiu Ir., amu vinitu 6 r. 27; au viniiu 24 v. 34; vinit-amu 31 r. 18; zişi, 36 v. 29; 47 r. 5 53 r. 2; şi-i spargi 47 v. fugi 46r.v. 18; fraţăni* tău 54 v.33; mumăni-ta 55 v. 10; m-au scos 6 r. 27; ţi-am 49 v. Mai numeroase sunt însă formele cu e aton păstrat: venit- am 2i.
E aton final s'a păstrat în ce: 4 v. 4; 25 v. 8; 26 r. 15; 36 r. 50 v.y•'. căce 25 r. 4; 26 r. 17; 27 r. 34; 26 r. nece 7 v. 17; găsim însă şi forma ned~(rezuitată din legături sintactice: nece unul) Pentru formele:: nice, nici, ni6tneşte şi nişte; fecior, ficior şi precepe vezi mai jos : disimilarea. ^
Găsim urme de trecerea lui e aton final la ă, dupar şi ţ: cară-braţă 65 v. Formele obicinuite sunt însă cele eu e : braţe bl v. 8.
Notăm tot aici păstrarea lui e aton în formele: streini 75 r.: Streine 69 r., deşi nu-i deplin lămurită etimologia acestui cuvânt<:
I aton apare trecut normal la e In : menunate 11 r. 12; 18 v. 10; 28 r. 12; găsim însă şi forma cu e >>l: minunate 21 v.19; minunata 6&r. 31. ,
E rezultat din i, a trecut la i în : fericat 4 r. 26; 50 v. 23, poate sub influenţa lui ferice.
i? (rezultat dini), precedat de s, trece la ă în conjuncţia latină si, întrebuinţată ca atonă în frază: să 3 v. 18: să am peri toţi.
In privinţa lui i aton final, Codex Neagoeanus înfăţişează următoarele cazuri :
1) i final păstrat şi notat cu h: aţi împărăţit 4v.27; omeni 4 v. mulţi 5r. 22 v. ; sâmteţi 5r.; ştiţi 5v. 19; vii 8r. 24; dulci 10 v. 4; veri vede llv. 16; raci 8v. 5.
2) Notat cu h; e posibil să fie aici o semivocalizare a lui i, un iei de i la fel cu acel aflat de d-nul Densusianu în Ţara Haţegului sâ-w?» tremeteţi 31 r.; si-m* eşi 47 r.; să-m* trimită 42 r.; cţe-w* arată 48 v.; sălbateca 67 r.
r3) nenotat: mie ruşine-wi va fi 42r. 15; vermerge 4v. 3; ne vez 5v. de-m va tremete 48 r. 27; să-m spunl50 v. 30; de nu m'arfi 16 v; 17; eşit 42 r. 16 ; să-wa tremeteţi 42 r. 18 ; ajuta-ţ-va ţie 37 r. 2; luoş 60 v. 7; ruşine-m va fi 42 v. 15.
Această particularitate fonetică care se află şi în textele secolului al XVi-lea se regăseşte şi azi în Ţara Haţegului2).
4) găsim în fine cazuri în care nu se poate hotărî în privinţa tratamentului lui i final, deoarece consoana precedentă este aruncată de-asupra rândului: duc 25 v.; sălbatec 49 v; fac 25 v.; zic 26 r; va fac 29 r; nic 29 v; nec astăz 29r; puricez 31 r; tremei 57 r.
U, rezultat normal dino aton, se păstrează în uspătă: uspă-tară 55 v. 13; 68 r. 9. î, rezultat din oconsoană, se păstre ază în frâmseţilellv. 18.
U aton, rezultat din o aton sau chiar din u, e notat în câteva cazuri cu o: potem 7r.8; potemu 66 v. 3; fromos 17 r. 31; foseşi 69 r., Domnezău 26r. 16; domnevostră 27r33; 30 v. 16; jo-cară 57 v. 10; (poate fi şi influenţa formei joc). Această particulari tate pe care o regăsim şi în textele secolului al XVI-lea trebu-eşte considerată ca o pronunţare specială a lui u \n unele regiuni, un fel de sunet intermediar între u şi o. Ceeace întăreşte această
*) Cf. Graiul din Ţara Haţegului p. 25. *) 2 ibidem, p, 25.
40
presupunere e faptul că găsim şi fenomenul invers te transcris cu o (vezi mai sus: u accentuat p. 37).
In'privinţa lui u final, găsim în Codex Neagoeanus următoarele cazuri (ne ocumpăm aci şi de u final în elemente străine):
U final păstrat şi notat cu S sau w după o consonantă sau după un grup de consonante, în paroxitoane şi chiar în proparoxito— ane: elu 9 v. 18; anu 6 r. 27; 42 r. 18; cumu 14 v. 25; voru 29 v. 34; cându 13.36; ne hrănescu 41 v. 1, 3. Mai des găsim u transcris cu k (ii): câmpu; cându 16r. 15; Idcuescu 16 r. 10; 3).căzut ostrov 10 v. 2; pământul 11 v. 17: 4) consoana precedentă aruncată sus.
Diftongii au păstrat: răpăusate 35 v. ÂU<ăo: răotăţi 6r. 22. iu latin necontras: menciunos. •
16. Vocale în hiat. Ea final e redus la e: me (pentru mea) 26 r. 15; 27 r. 33; 33 v. 23; 34 r. 35 r. 2; v. 10; 36 v. 30; 37 r. 34; e (pentru ea) 15 r. 51 v. 16; 56 r, 19; re 6r. 24. Această contragere a lui ea final .în e o găsim foarte des:
1) La substantivele femenine terminate în e şi articulate cu articolul a: strânse oste 28 v. 17; lume mirului 43 v. 11; luoiu lume totă 43 v. 9; morte lui 37 r. 34; putere me 26 r. 15; morte me 36 v. 31; merse muere 2 r. 17; rog pre împărăţie ta 42 v. 26.
2) La imperfectul indicativului persoana a.III-a singular conjugarea Il-a şi a IlI-a: ave 8 r. 28; 11 r. 10; 21 v. ţine 9 v. 17; să vede; 10 r. 24; sede 11 r. r; merge 17 r. 24.
3) La formele scurte ale infinitivului conjugării a H-a: nu potè vede 15 v. 6; nu ver mai vede 11 v. 16; vede-veri 31 r. 16; nu vor pute 16 v. 18; pute-voiu 15 v. 5; merge-voru 27 v. 7; cure 52 r. 23.
4) La subjonctivul prezent, persoana IlI-a sing., de la verbele a da şi a sta: să-l de 28 v. 21; să ste 36 v. 24; 37 r. 33. Aceiaşi contraetene şi în verbele a căror tulpină e de origină streină: graie.
Ia final este redus la ie, la verbele de conjugarea a IV-a, persoana 1-a şi a Hl-a singular, de la imperfectul indicativului şi la Verbele de conjugarea I-a, cari au un i în temă, înainte de desinenţa infinitivului: fugie 8 v. 5; amie 9 v. 18; venie 21 r. 11; sărie 22 v. 3; împărăţie 40 v. 18; domnie 45 v. 11; vor învie 13 v. 11.
In unele cazuri ie este redat prin e\ dar ar puteà fi aci şi o particularitate grafică: auze 9 r. 13; să tăe 54 v. 28; să-l taebi r. 23; v. 55 r; nu-l tae 36r. 18; şi-l junghe 38r. 15; săjunghe 718; voiu junghe 53 r. 7; va junghe 45 r. 4; văpae 17 v. 36. Aceiaşi con-
41
tracţiune şi în elemente streine: grăe 21 v. 18;* voe 26 r. 15. Cuvântul zi apare în Codex Neagoeanus sub formele zia 15 v. 4; 39 r. 35; zua 48 v. 28 (din zioa cu trecerea Iui i la î şi apoi prin dispariţia lui i) zioa 31 r. 21; 24 r. 26; şi zia) 44 r. 20; 44 v. 2; zio 5 r. 9.
-   Hiatus, care rezultă din întâlnirea lui ou euă, e redat prin oa: noa 3 r. 8; 41 v. 7; 72 v: voa 29 r. 29; a doa 3 r. 7; 4 r. 22; 52 r. 18; Hiatus care rezultă din ua, uă e redat prin oa: şaoa 55 v. 15.
c) ua > uoa: luoaşi 25 r. 4. ,
d) uă>uco: Iuoj 38 r. 46 r. 21; 47 r. 3; 52 r; ìucomù 29 r, 26. 3 r. 9; luo 2 v. 24; 7 r. 15: 37 v v. 6. După aceste forme s'a refăcut şi pers. I-a: loiiu 43 v. 9 luat 52 v, -
In legături sintactice remarcăm următoarele contracţiuni de hiaturi, e+a>e: teym [pentru te-am] 49 r. 2;le'ni\ 28 r. I3;te'i 25 r. 4; 49 r. de'i [pentru de ai] 33 r. 15; nei £ r. 10; ce9u 5r., 6'ai 25 v. 10; hineH 57 v. unde-ţi 5 v. 19; undeH 49 v. 16; aceiaşi contracţiune şi în .compusele: deiéa (din de+aiéa) 1 v. 8 (găsim însă forma de ai6a;*decie (din Je-f-acie) 15 r. 31; 30 r. 2; 69 r. 10; desupra> despre 38 r.
e+e>e: d'elu 46 v, 31.
e-{-î:î: s'închee 38 r. 15.
i+a>i: ţ'amtii 42 v. 27 s'au; 6 r. 24; 13 r.; s'aţi 4 v. 27; vyaţi 4 v. 28. i-\-i>î: ş'într'o 66 v; 34 (scris uiTpo).
ă+a>a: n'arti, 54 v. 29; crau 54 v. 36; 66 v. 35; Cam 41 r. 25; dup'Alexandru 21 r. 12 &ai 25 v. 3.
ă+a>a: băiutu ni'ăm 27 v. 1; d'ăr 54 v. (?).
Forma prenominală insul pierde pe î înainte de prepoziţia det iar e, din de, trece la t: de+însul>de'nsul>dinsul, găsim formele <dinsa 48 v. 26; dinsele 32 v. 3 *).
Asimilaţia, Disimilaţia, Afereza, Sincopa, Epenteza, Contaminaţia.
Ne ocupăm la acest capitol de elementele latine^ ca şi de «cele streine.
Asimilaţia. Găsim următoarele cazuri :
Aa>a-a: calamş 24 r. 21; 47 v. 10; călăraşi 28 v. 17; 35 v. 15; 30v,I2; dar găsim şi forma neasimilată călăraşul 34 r. 27.
*) (Conf. tfvid Densusianu Histoire de la langue roHtnains II, I p, 102).
IT s
42
Ă-e>e-e: beserecă 22 r. 30; neefectuată în: fămeele 6 r, 26;; efectuată în: tremes 42 v. 27; trenieţi v. 10; 31 r. 22 ; tremeteţi 31 r. 21; 42 r. 17; tremeseră~A8 r. 20; părete 53 r. 2; #tfre# 39 r. 31 ; 52 r. 20; să lepezi 69 r, 14; $e#e# 21 v. 23; se-geţile 21 v. 13 ele unde şi: serata 21 v. 23; Alături de forma neasimilată năstemată 21 r 15, 'găsim şi forma asimilată nestemată 23 v. 19.
Ă-i>i~i neefectuată în : rădică 17 r. 28; răsipeşti 71 v. 18. Ă-o>o-o neefectuată în: nărocid M r. 25; 37 r. 1; 49 r. 3. E-ă>ă-ă\ îndărăt 33 r. 9; dar găsim, şi forma neasimilată: inde-rătu 32 r. 32.
E-i>î-i inima 21 r. 15; 24 r. 25; neefectuatâ miceli 25 v. 13 ; 36 v„ 28; 41 r. 30; 42r. 10; previ 44 v. 29; nemica 5 v. 17; 7 v. 16; nemică 20 v. 4 ; dar şi nimica 53 v. 10; nici dar şi neci alături de care apare forma mai veche nece2\ r. 15; 23 v. 18; 24r. 25. Asimilaţia ei>i-i s'a'efectuat în: fièori 13 v. 45 r, ; lfiiorii 46 r. 19r 47 r. 3; 48 r. 19; dar găsim şi forma: feòorii 47 r. 8 ; 47 r. 12.
îi>i-i: timpinară 38 v. 24 ; 49 r. 4; 51 v. 15; nă Umpină 41 v. 6.
Uâ>u-u: curundu 68 r. 25; 71 r. 16. U->i-i: sisioară 38 r. 14.
Disimilaţia. E*e>i-e : dirept, alături de formele ifedisimilate-dereptn 53 r. 1 ; derepţi 44 v. 3 ; nişte, alături de neşte 5 r. 9 ; 19 r. 23; 21 v. 19; 22v. 2; 23 r. 5; 42 v. 24; 50 t. 18; nice 23 r. 16; 35 v. 12; 42 v. 23; trimese 30 v. 13; trimet 30 v. 16; să-mî trimaţă 48 r. 25; alături de tremete formă semnalata la asimilare.
Nu găsim însă formele disimilate în precepe 56 r. 21; precepw 7t) v. 35 ; nemeri] nemeriiu 47 r. 4.
Afereza. Codex Neagoeanus ne înfăţişează următoarele afereze:
a) afereza lui a în: gonisescu <àY<ovi£a) 41 v, 3.
b) afereza lui î în: nainte 5. v., 15 v., 17 v. 2; 18 v. 11; 19» r. 18; 31 v. 28; 32 r. 34; 38 v. 23; 46 r. 20; 49 r. 7; 51 r. 36, 37; napoi 43 r. 3; 51 r. 6; naltu 10 v. 3; 11 r. 10; 17 v. 35 ; 57 r. 3. Găsim însă alături şi formele neaferezate: înainte17 v. 16; înapoi 1 v. 8; 18 r. 5 înalt.
d) afereza lui îmi în forma de imperativ: blam 48 v. 34.
" 4$        - ' \
Sincopa lui e în adjectivul dreptu 53 r, 1 ; derapiă 6. v. 4; «derepţi 6 r. 25, 44 r. 3; sincopa lui o în: aclo 28 v. 1. ^
Epenteza lui i în:-ceriu 11 v. 17 ; ceriul 13 r. 1.
* Contaminaţiunea lui spaimă cu spământa, care a dat spăi-mânta, e necunoscută în textul nostru. Formele obişnuite sunt: -să spământă 49 r. 5 ; 52 v. 33, v'aţi spământatu 29 r. 27 ; să zşpământară 28 r. 19; 30 r. 8; 32 v. 9.
CONSONANTELE-
Labialele. P, b, f, vr m, înainte de i, ie, sunt constant ipăstrate: piiatra, fier, bine, vin. Nu găsim nici o urmă de pala-talizarea labialelor. :
26. Dentatele. D latin, urmat de i în hiat, este transcris cu 3 "(zemlia); în câteva locuri îl găsim transcris cu s (ziala.=dz): astó-dzì 56 v. 32. Găsim câteva urme de iotacizarea lui t : pârtie 10 r. 24; ^greceştie 27 v. 3 ; împârăţeştie 50 v. 29.
27. N, urmat de i în hiat, se păstrează în câteva cazuri: mân* gânoăsă 71 r. 10; ne mangani 71 v. 17; să-ţi rămâne 42 r. 15» să-m spimi 50 v. 30 ; ramâni (imperativ) 73 r. 10; să vini 50 r. 21; M vină 58 v. 10. Găsim însă şi formele qu n căzut : mângâi 22 v. 34 ; mângâie-i 59 v. 25. '. /
L. Găsim urme de iotacizarea lui l: petrilie 2 v. 2.
j. rezultat din j sau d -f- o, u latin este păstrat afară de următoarele cazuri în care îi găsim trecut lag' (transcris cu m) §os :38 r. 15 ; 46 v. 32 ; gudeţ 50 v. 35; gudecătoriului ^2 r. 1. Găsim însă şi formele : josa 57 r. 5 ; judeţe 50 y. 35.
Grupuri de consunante. Fr>hr în; liramăt 65 v. 23.
Nt>mt în sâmtu 16 r. 10 ; 23 v. 17 ; 46 v. 29 ; 50 v. 31. Ns rezultat din nx, se găseşte trecut la ms în: frâmseră 37 v. 8 N, înainte de o consoană, se găseşte deseori căzut. Nu poate fi
4) Forma este atestată in. Banat (Weigand, Der Banater DicUekt, 115) şi se găseşte in Vieţile Sfinţilor de Dosofteiu Cf. Lâcsa In Weigand Iahresbericht, V, 96.
peste tòt greşeală a copistului, ci probabil avem a face cu o pronunţare specifică: nu o dispariţie totală a lui n, dar o uşoară nazalizare a vocalei precedente1). 0 asemenea pronunţare specifică ne-ar confirma-o grafia: prissşră 22 r.. 26. Exemple: ajunseră 21 v. 21; 24 r. 21 ; 22 v. 1; mormâtu 38 v. 28; mănâce 46. v. 32; naite 4 r. 24; 11 r. 9; plâge 35 r* 3; paritele 58 v. 9;. prise 35 r. 5 ; ude 18 r. 7; 31 r. 23 ; Idie 38 v. 22. Nd redus-la n în: une.
II. ELEMENTE STREINE. Vocale accentuate.
A accentuat apare când păstrat în jale 22 v. 36; 35 r. 4 f 38 v. 25 ; când trecut la e în jele 75 r.
A e păstrat de asemeni şi în ungurescul samă lr. 5; 2 v» 23; 73 v. 17 < szâm.
O accentuat apare transcris cu u în: sulu 36 v. 26.
Oa, rezultat din o urmat în silaba următoare de ayet èste redat ca şi în elementele latine (vezi mai sus p. 36) cu o: golă 54 r. 26 ; glotă 46 r. 19 ; războe 22 t. 27 ; comoră, comora 63 r. 12v 18.
•k (è) slavon trece la a după r în cuvântul, după m. tocmale 73r.32 traba 33 v. 18; după t în, stagu\ 64 v. 1\ vitaz 37 r. 36.
Găsim însă şi formele: stiagul 64 v. 3; vitiazu 37 r. 36.
Ua (ej trece la ia în: dial 40 r. 7.
* slavonesc, tresut la dn, se păstrează ca atare în cuvântul: gânscă 21 r. .15 ; 23 v. 19 ; 24 f. 25.
a e redat cu e în cuvântul: ezeru 19 r. 21, 23, 24, ezerul 19 v, 28.
Vocale neaccentuate.
A. J[, rezultat din a aton, s'a păstrat în: păhărele 52 r. 21, pahar 60 v. 4; 70 v. 35; paharnicul 60 v. 4 ; nărocul ?4 r. 25 ;: 37 r. 1; 49 r. 3 ; răsipi 71 v. 18; (conf. şi asimilarea p. 42).
A aton apare netrecut la ă în următoarele cuvinte : cantile-40 r. 11 ; (gr. xajnfjXa) ; dascăl 7 v.-18; dascălul 21 r. 37, 13 ; dascăle 58 r. 15 < (StSdfoxaXos); macari 3 v. 15; (gr. jxaxàpt); mar-garitariu2Ş v. 18 <gr. (fiapyapiiapt) zaharu 52 r. 24 « gr. ţax<£pt> (se poate admite însă şi o accentuare : zahăr (cf. şi expresia : Cine n^a gustat amarul nu ştie ce e zahărul); 41 v. hrcvne 40 v. 20
'} Cf O. Bznsusianu op. cit., II, p. 127. '
Uf.*
< sl. XPaHMTIf) 5 (dar şihrănescu 41 v. 1); olacari 31 r. 22 Acesta Torme cred că trebipesò interpretate ea şi cele dela a aton neae-centuat din elementele latine;,urme ale unei pronunţări dialectale;—aceasta cu atât mai mult cu cât găsim* şi a>ă: cămile 32 v. 7; 33 v. 17; dascălul; mărgăritaru 20 v. 2; 23 v. 18; 24 r. 24; 62 v. 2.
Ăf rezultat din a aton, sexpăstrează în cuvintele de-.origină slavonă: zăbăvi X3AB4BHTH: zăbăvise 17 r. 26; zăbăvişi 51 v.; invali invăliră 24 v. 29. V .
Ăj rezultat din a aton unguresc, s'a păstrat în verbul a lâcui-<lakTT)i: lăcui 7 r. 10; lăcuiţ-atţ 6 v. 1; lăcuie 40 v., 19; lăcuescu 16 r. 10; lăcuescu 14 v/26; 41 v. 2; să lăcueşti 16 v. 21; au lăcuitu 13 r. 3; să lăcuescu 50 r. 22. -
E aton păstrat în bezaconie <sl. Bf34K0NHif 6 r. 23; svetuiră 28 v. 20; secrinm^^nng. szekreny\ tepsie 12 r.24 <turc. tepsi; sârbă, tepsijà, ung. tepsi.
E aton trece la ă după o labială: fălinar 21 r. 16; după s: sărafimi lă r. 19; sărafimilor 18 r. 4; (găsim însă şi formele: serafimi" 15 v. 4; 28 r. 9; 43 r. 7; serafimii 37 v. 5 ; dupe t: cutăzară 9 r. 12.
Pentru adjectivul nestemată *) (piatră nestemată)^ avem forme duble: nestemată $3 \,19 39 r. 34 52. 55 0 şi nestemată 21 r, 34 r. 56 r.
O aton apare conservat în : cocon 61 r. 15, 16 ; coconui 15 ri 30 ; coconii 44 v. 29; herovimii 19 r. 18; 28 r. 9, 43 r. 6; hero-vimilor 18 r. 4.
Bl apare ca i în răsipi <pacLinarfc : răsipeşti 71 v. 18.
•fc (e) Am văzut mai sus (vocale accentuate în elemente streine) că diftongul ea accentuat (è) după r, fusese redus la' a# în traba. Acest" "a trece Ia a în poziţie atonă : trăbui 7 v. 14 ; £ra-bueşte 33 v. 21; 61 r. 18; ar trăbui 52 v. 34, «slav tp'Ebobatm); ' găsim însă şi ea>e: trebueşte 67 y. 16.
Ea (è) neaccentuat apare redus la a după m şi în forma: să-i dumărască 11 r. 8 < AOiWkpMTM. #
Diftangul « (ja) îl găsim trecut la e in cuvântul boèrinu 61 v. 22*
28 <KOAWpHMk.
CONSONANTELE
C. Dacă nu este o greşală de transcriere, este de remarcat trecerea lui c la g în cuvântulgf ug mă <sl. ko^hma ."■($.< g se ex~ plică în acest caz prin asimilare g-c>g-g.
46
D apare trecut la t în: nevretnici 29 r. 28.
■"[■'/      ' —        1 v* ^
L s'a plstrat în pluralul: goli òr. 10; ^ v. 15; 10 r. 27; 72 v. K II mai găsim păstrat în cuvântul cartulari 7 v. 18; dar găsim alături de aceasta şi forma cu l>r: eărturariul 7 v. 17.
N urmat de i în hiat se păstrează în; pustiniu 42 r. 15; pustini 7 r. 1,1; pustine 3 r. 10/ 24 v. 30 secriniulh. \
H păstrat în cuvintele, hiclianâ 68 v. 32; hiclianu 67 r. 13ţ să jăhuască 37 r. 7.
#       apare ca o aspiraţie, la începutul cuvântului, în : hodini 3v.l7; alături de forma normală odihni 3r. 10; <sl. oah^h^th. H>ş în vocativul cuvântului Antioh, fenomen de origine slavă> frate Antioş 48 v. 31; Antioş voevod 48 r. 23.
iîrtiptrri de consmrairte.
Sv păstrat în cuvintele: svăntu 18 r. 3; svetuiră 19 r. poate şi prin influenţa originalului slav, Rş păstrat în: meşterşug 7 v. 17. Disimilaţte, Metateza, Epenteza.
înregistrăm la acest capitol elementele latine şi streine la un Ióc^ Disimilaţie. Alături de forma disimilată prespe 8 v. 7; 18 v.
14; 21 V. 17; 26 r, 14; 27 r. 32; 42 r. 12,  găsim şi forma tară
dismilaţie prespre 4 v. 26; 7 v. 19.
Metateza. Nu s'a efectuat metateză lui r în verbul protivi; să protivie 26 r. 19.; ie pròtiviei 51 r. 1; te protiveşti i6 v. 24: protivi 26 v. 25.
Nu s'a efectuat metateza lui l în poclonti 12 r. 23 <sì. poklonu
Epenteza lui 1 nu s'a efectuat în condir 12 r. 24; condiru. 22 r. 26, 27 <sârb. konâir. L epentetic din forma de azi se explică prin prin influenţa formei neogreceşti xXavx^pc.
Sincopa lui r în deptu 48 v. 31 (forma se aude şi asi în Maramureş şi ţara gasului).
Afereza lui mu în: mâni-să (66 r. 32); din mumăni-sa, formă care apare şi ea în text (55 v. 10). Sincopa lui co în cordelu 4& a. 33; — dacă nu este aci o greşalâ de transcriere.
î
MORFOLOGIA.
Substantivul. Declinările. Terminaţiunea. Substantivele următoare păstrează vechea terminaţiune în e, apropiindu-se astfel de prototipul latin sau slavon: ararne (15j. 28. 16r. 3) <aeramen, pesiere 48 v. 31, 34; 49 r. 51 v. pesterei (51 r) <slav. peştera mai probabil rus. pestere. (Cf. Densusianu Histoire de la Langue Roumaine, Tome II, f. 1, 142).
Unele substantive de ^declinarea I-a trecuseră la declinarea III fem. în urma prefacerei lui ă după ş în e: platoşe (37v.6;38r. 15),. uşe (22 r. 31.)
Zio 44 v. 2 în locul formei de azi: zi. J
Masculinele. —- La declinarea H-a, substantivul copac apare sub forma mai veche copaciu 11 r. 10 sau copac 10 r. 24; 17 v. 36; 46v. 29.
Multe substantive de declinarea H-a, care azi se termină într'o consoană, înfăţişează în Codex Neagoeanus u întreg sau ù (transcris prin k): anu 6r. 27; auru llv. 19; cămpu 2 v. 24; sau-omu lv. 14; fundu 16 r. 15 fiere 21 v. 23; locti 42 v. 26. (Vezi fonetismul lui te final).    * •
Genul. Substantivele următoare, care sunt azi de genul masculin, se găsesc în Codex Neagoeanus de genul neutru: catare (32 v. 7; 33 v. 20; 40 r.) ; obraze 4 r. 22; 50 r. 24; 50 v. 30; talere 32r. l'9; 4Qr.ll.
Substantivul tabără îl găsim constant de genul femenin ; găsim însă o singură dată forma mase : tabărul 48r. 22.
Substantivul elefant apare sub forma femenină : lefantă 32 v, 5; lefante; 32 v. 4, 5; lefantele 32 v. 2, 8.
FJexiunea cazurilor.— Substantivul frate înfăţişează Ia genetiv singular tema frăţâne, care se întrebuinţează în legătură cu pronumele posesiv: frătini-tău 54v. 33.
Ca forme particulare de plural notăm : mânzi 19 v. 32, 33; patriarşii 62 v. 10.
48
49
Vocativul se formează în 4 feluri :
a) Se păstrează vechea formă de vocativ cu e adăogat direct la temă: otne 63 v. 29; Domne 37 r. 3; împărate 5 v. 20; 30 r. 5.
b) Găsim însă mai des forma de vocativ cu le, iar la plural cu -lor: pământule 71 v.16; fraţilor 35 v. 11; o dragilor şi fraţilor şi vitejilor Machidonenilot şi înţelepţilor şi prietinicilor miei 29 r. 24-25.
c) Găsim pentru vocativ forma nearticulata de horn. singular: scrişu ţie Poru împăraţii 36 r. 17; boeri 32r.35.
d) Dar găsim şi forma cu articol: o dragul meu 70v. 35; a dragii mei 71vl9; 73r.l3; 74r. 30. *
Feminele.—In privinţa flexiunii cazurilor sunt de notat:
Genetivul în iei: împărăţiile lumiei 3 r. 9; valurile măriei 59 v. 27; dativul: cetăţxei 63 v. 27; (fu Domn celatici); alături de genetivul în ei: morţei 74r. 32.
Genetivul în căi: maicăi 50y.28. 64 v. 5.
Substantivul mumă îşi formează genetivul şi de la forma mumâne, formă care se întrebuinţează în legătură cu pronumele posesiv: mumăni-ta 55 v. 10 sau prescurtat: mâni-sa 66 r. 32.
Pentru înlocuirea genetivului şi dativului prin construcţii cu prepoziţii vezi mai jos: sintaxa.
Găsim  nominativul plural în -e Ia substantive de declinarea I la care azi, prin anologie cu declinarea IH-a şi a Il-a, avem 4 code 22 V. 3; groape 8v. 6,9 ; groapele^ 8 v. 9; lăture 64 v. 8; lu mine 49 r4t\sgarde, sgardele 39 r. 6.
Acelaş lucru şi la unele adjective: groape adânce 8v. hainele lunge 30 v. 10.
Substantivul piatră face pluralul ; pietri 24 r 24; 2 r. 23; 3$ r\ 33; 45 v. 13; 52 r 25; dar şi: petre 55 v. 14. Substantivul carne are pluralul : cămile 23 r. 16 şi cărnurile 24 r. 27.; iarbă = erbile 70 v. 27.
La unele substativele femenine, care fac pluralul în -i, nu s'a produs inflexiunea a..i>ă.. i: lacrămi 73 v. 21; lacrămile 75 vL corăbii 6 r. 25; săbii 67 v. 21; săbiile 38 v. 21; 67 v. 19; pasări 10 v.
Neutre. — Următoarele substantive neutre fac pluralul în ure : lucrure i *. 11; 18 v. 10; podure 32 v. 3,4; podurele 33 r. 10;
glasure 21 v. 19; darurele 59 r. 13; pilure 40 r. 10; corture 66 r. 27; găsim însă şi pluralul în uri: lucrurile 7 v. 19; darurile 67 v. 18.
Unele substantive, cari azi formează pluralul în uri, se găsesc în Codex Negoeanus cu pluralul în -e: arce 21v. 23.
Declinarea numelor proprii. — Numele proprii de ţări, popoare, oraşe, râuri, se declină ca şi numele comune — întocmai ca în limba de azi: nom. şi acusativ sing.: Fison, Efrath, Ghionti; giurai: Machidonenii, Indienii; genetiv şi dativ sing.: Fisonului Sinarului, Asididui; plural: Nagomudrilor, Amozenilor; vocativ sing.: Alexandre; plural; Machidonenilor.
Substantivul Araclie are genetivul Aracliei : curţile Aracliei împăratu 27 v. 2.; 4r. 25; 7 r. 11;
Vocativul se formează adăogânduse direct la temă — o pentru substantivele femenine; — e pentru substantivele masculine: Talis-irado 42 r. 12; Seramido 4 r. 26; Adame 13 v. 9; Evante 16 v. 17; Filoane 36 v. 32. — Alteori se întrebuinţează forma nearticulată: Por 37 v. 10; 36 r. 17.
Substantivul Araclie face vocativul: <4racJeo 4r26;iar Antioh i, Antiohe 47 r. 9 şi Antioş 48 r. 23.
Articolul. Numele de persoane se declină la genetiv şi dativ cu articolul proclitic lu, singura formă întrebuinţată: silalu Darie 29 r. 26; ginere lu Por 45 v. 10; lu Alexandrii 19 r. 23 ; hainele lu Antioh 46 v. 26; spuseră lu Alexandru 66 v. 34; aduseră lu Alexandru 66 v. 35; ulu lu Sanhos 49 v. 16.
Pronumele Personale. — La formele scurte de acusativ ale persoanei I-a plural caşi la cele de dativ plural pers. IlI-a, găsim adesea formele mai vechi na şi lă : nă ucide 7 r. 8; nă gătim 28 r. 14; nă timpină41 v. 6; nă este 41 r. 33; să nă aştepţi 41 v. 8; lă grăi 28 v. 24; lă păru 56 v. 29; lă zise 56 v. 33; lă eşi 10 v Gjlăfăcu 30 vl0;M tremise 68 v. 1 Mai obişnuite sunt însă formele posterioare: ne şi le, refăcute după singular: să ne batem 28 r 14; nu ne potem 7r. 8; spuse-ne 7r. 11; ne hrănescu 41 v 1; să le punem 32 w 4; să le cinstiţi 72 r. 33.
Posesive.—E de remarcat forma seu, (50 r 19) care, dacă n'ar fi o greşală de transcriere (apare o singură dată), s'ar putea explica prin -ânfîîienţa persoanei I-a: meu. Forma aceasta, ca şi cea de pers. Il-a teuy se păstrează azi în graiul din Haţeg. (Cf. O. Densuşianu Graiul >din ţara Haţegului p. 47).
50
Demonstrative. — Adjectivele şi pronumele demonstrative cel(a) şi cest(a) sunt mult mai des întrebuinţate de cât aceî(a) şi acest(a) : căută pre cel sol să-l tete 54 r. 21; să ne suim în cel munte naltu 57r. 3; veghe-te... de]unù imparata mare ca cesta 70 r. 23. Darşi: ce-mi ziseşi acel cuvăntu llv. 21; eacé toţi vor-intra 57 v. 8. De remarcat şi forma alalt.
Nedefinite. E 'de remarcat forma cineş: cinesi cu stiagul lui 64 v. 3; şi eşiră cinesi cu şiragul 64 v. 6.
Verbul. Sistemul de conjugare.—Unele verbe din Codex Neagoeanus-se deosibesc în privinţa sistemului de conjugare, apre-piindu-se de prototipul latin. Astfel sunt : a care < currére 52 r 23; ferica <* felicare; vie < vivere.
Forme de conjugare—Unele verbe transitive sau intransiti v& azi sunt întrebuinţate în C. N. sub'forma reflexivă: a se aduna: adu-naiu-mă cu Evantu 27 v. 4; să se adune [mùntele] unid cu alaltu 43 v. 11. (Compară cu expresia de azi: Spune-mi cu cine te aduni să-ti spun cine eşti); ase erta: să erta unul de cătrăalaltu 16 v. 23 sa ertă de cătră ei73r. 13; a se lua în expresia: să luară într'o parte 32r29, a se munci: munci-să vor cu dracii 16 r. 15; să mun-cescu cu dracii 26 v. 23; a se prinde: nu ştiu cum ţi să prinde acolo 49 r. 1; a se timpina: să timpină cu Dorif 54 r. 26; a se veghea: veghe4e ...de unu împăraţii 70r. 23; a se zăbăvi: tezăbăvişi 51 v. 9; să zăbăvise 17 r. 26.
Alte verbe, care în limba de azi se întrebuinţează în unele expresii sub forma reflexivă, apar în Codex Neagoeanus sub formă activă: a abate, în expresia: alătură din cale 48 v. 34.
Timpuri şi moduri
Imperfectul Indicativului.—Persoana I-a a singularului apare-fără -m la sfârşit : eu fugie 47 r. 2; era şi eu 49 v. 14. Din pricina schimbărilor fonetice notate miri sus (ea final > e, ia final > ic e), terminaţiunea imperfectului la verbele de conjugarea II, III şi IV este e, ie şi e; ave, ţine, merge, venie* sărie, grăe, năvăle.
Persoana IH-a a pluralului apare farăw: pasări frumose era şi cânta frumos; unele eră albe 10v. 5; nişte fete— plânge.-, şi grăe 21 v. 19; şi ave [Ispolinii] arce... şi era ageri ca vântul şi în ce . da cu segata totù lovie 21 v. 24; eşiră raci din ezeru şi lua calul şi fugit cu elu  8v.5; şi mirosie <florile> 17 v. 31 ; merge toţk
51
17r,24;^ei-l apuca alţii şi ne mânca [omenii sălbateci] fidorif noştri şină Ucide 7 r. 8 ; şt nu ave segeţile Gerii, ce ave piiatră ada-mantă 21 v; 23. "  / -
Verbele de conjugarea IV, terminate la infinitiv în-ri, păstrează ia imperfect pa i din temă : să pbgorie 52 v. 32.
Perfectul simplu.— Codex Neagoeanus ne înfăţişează la perfect il simplu vechile forme organice :
Persoana I singular, la verbele de origină latină cu perfectul în si:scrişu, sensuali scris 27 r. 31; 30 v. 15; 42 r. 12f 42 v. 20; 35 v.-8.
Persoana I-a plural : luomu 3 r. 29 noi; te înşelă mu 23 v. I3;văzum 7 r. 9 ; pulum 7 r. 9; rămasemu 6 v.3; sparsem 29r. 26; mersemu 29r.26; bătum 3 r. 8; 29r. 27; începumu 6Tv.5.
Persoana II: cum eşit 4 r.8. -
Persoana 1 singular se terminala toate verbele în uiu transcria cu $m începuiu 45 r. 5 49 v.; mă silniciiţi 49 v. 32; văzuiu 50 v.
Verbul a învia apare lă perfectul simplu cu formele mai apropiate de prototipul latin: invise 19 v. 26; înviseră 19r. 24
De la- verbele-a da şi a sta găsim formele organice de perfect simplu: dede 33 r. 12; 34 r. 29; 34 v. 32; dederă 8 r,22, 33 r. 9; stă-itimfi 6 v. 4;găsim însă şi loricele mai nouă: statură 11 v. 2 33 r. ÎL
Perfectul compus apare cu formele auxiliare când înaintea când în urma participiului. Cu auxiliarul postpus: făcutamu 3r. 12; 26 r. 21; locuit-au 6 v. 1; împărăţit-au 6 v. 1 ; venit-amu 7 r. 10 ; venit au 13 r. 3■'; văzut am 28 f. 12; mers-aw 27 v. 4; "sosit am 28 r. 13 ; aflat-am 2,6 v: 2-3.
Cu auxiliarul preplis: am periht 1 r. 7; 3 r. 9; am venit 5 v. 17-8; au purces 6 r. 26; ni-au scos 6 t. 27; auwmritQv. 2; am fugim 7 r. 10.
Verbul a face apare la pèrf. compus cu formele: a făcutu 6r. 24.
Viitorul se construeşte la . persoana II când cu veri când cu mi. Că şi la perfectul compus auxiliarul e3te uneori prepus ; alteori postpus. Cu auxiliarul veri prepus:/ veri fi păţit 42 v.; veri peri 18 r. 4; veri lua 5 v. 16; ver veni 7 r. 3; veri scăpa 55 v. 8; veri fi 31 r, 23; veri eşi 53 r. 5; nu veri mai eşi 53 r. 6; cu auxiliarul postpus: vède-veri 15 r. 7; îua-ver 11 v. 16; întra-veri 16 v. 22 eşi-veri 18 r. 9; eşi-ţi-voru 15 r. 7; Cu auxiliarul «vei» prepus: vei trece 84 r.; vei peri 4 v.5; vei scăpa 25 7: Cu auxiliarul postpm Intra vei llv. 18; perde-ţivei 25 v. 5.
La celelalte persoane apar formele scurte; voiu, vei, va, vom. ■ţ)oiu scăpa 49 r. 2 ; voiu găsi 5 r. 7; înlra-voiu 49 r. 3 pute-voiu 15
52
v. 5, merge*va 45 r. 3 ; muri-vq 15 r: 36; veţi pUte 3 v. 15 ; ftzveţi I3v.il.
Afară de formele amintite mai sus, viitorul mai apare în Codex Neagoeanus format din auxiliarul am şi infinitivul verbului de conjugat*amu a te certa 53 v. H: sau din auxiliarul voiu, vei, va.-şi subjonctivul verbului de conjugat: va Sovaoth să-i bage în Tartar 16 r. 15; va să moră 68 r. 25.
Subjonctivul prezent. Notăm aci formele arhaice ale câtorva, verbe, forme care se deosebesc de cele de azi: a scrie; să-m scrieţi 28r 15; a mânca: să 1 mance 21 r. 11; a sta; să sta 33 v.21^ a spământa; să nu să spaminte 1 v. 10.
Subjonctivul perfect. Forma de subjonctiv să fie luata muţit (20 v. 6) ne arată că auxiliarul a fi flexionâ după persoane.
Condiţionalul. In Codex Neagoeanus nu găsim nici o urmă din vechile forme de condiţional,, derivate din perf. subjonctivului latin (laudaverim laudaveris ....) sau din viitorul indicativului latin* U iuda vero), forme pe care le găsim în textele rotacizante; 3). aflăm numai formele perifrastice formate din auxiliarul aş/ai, ar,, am, aţi,' ar şi din participiul verbului de conjugat: aşi vie 16 v. 19* uşi rămâne 16v. 18. ^
Imperativul. Verbul a sta apare la imperativ sub forma mai apropiată de cea latină: stă (stă pre loc Alexandre 18 r. 2). - Din verbul latin passare s'a păstrat alături de pers. II sing.r pasă 37 r. 1  (păstrată şi azi în unele expresii : .paâ' de mai zi ceva) şi forma de pers. II plural : păsaţi 66 v. 6.
Verbul îmblare apare la imperativ sub forma blam [blum de-mi arată) 48 v. 34 <ambulemus, cu afereza primei silabe.
Imperativul negativ,corespunZvMor imperfectului subjonctivu^ lui latin, apare o singură dată: nu mă uilareţi 73\\ 14.
Adverbe. Notăm numai adverbele cari apar sub mai multe forme sau ne înfăţişează ò formă mai veche sau deosebită de cea actuală-acole ,acolo* aclo,aCmu, acum, aice, aica, ase, aşa, atunce, aimintre adevăru (adevărat), deice, deica, de aica, decie, curunda şi cu— rande, inderai, inderei, îndărăt, nainte—înainte, nalt—înalt, na^-poi—înapoi, necaire, nemica, nemică.
I
r
Cf. I. A. Candrea, Psaltirea Scheiană p OXCII, §. 103.
53
Derivarea
Prefixe In. Următoarele verbe apar fără prefixul «fw»: bătrâni 12 r. 32 (dar şi îmbăâreMişte 12 v. 30), griji: nu te griji cu vii, ce ter grijeşte cu morţii 5J 25 podobi 66 v; 51 v. 14; a éè tâmpla 18 v. 10j timpinâ (=a se întocmai)38 v.24; 41 v.6; 49r. 4, 7f 9; tocmi {— a întocmi;70 v. 72 r. v.; veseli (=a înveseli) 32 v. 40 r. 13; 41 v. 6; 51 v. 8; 52 r. 18. De asemeni substantivul văliture: şi le puse vălituri în cap 30 v. 10.
Ne* Apar cu prefixul -ne urrMtoarele adjective: neharnici bb r. 5„ neputernic 23r. 5 ; nevolnic 11 v, 15; 34v.36. Sufixe: tune: ertăcune 25v.9.
— ie: mărie (mărire) 71 r. 10. a
. —esc plur. eşti: adj. creştinesc; coconii creştineşti 14 v. 29.
— nic: prietnic 29r. 25 25 v. 9; ticalnic 4 r.27; 11 v. 15; nevolnic 11 v. 15 35 r. 6.
— ori: poftori 11 r 21.
— ui: (a tâlhui) : tâlhuescu 64 r. 30 tâlhueşti 63 v. 29; 64 r. 32:
SINTAXA
Declinarea» Genetivul este înlocuit în vreo câteva cazuri prin vechea comtrucţie cu de. Codex Neagoeanus păstrează urme din această veche construcţie a genetivului: îmblară împrejur de oste 21 v. 18^ Machidoneni, viteji de lume 71 v. 19; vânzătoriul de cetate 74r. 29; caşul de morte 68 r. 26; zioa de morte 68 r. 29.
Dativul este foarte adesea înlocuit printr'o construcţie cu la ; Alexandru scrise carte la mumă-sa... şi la dascălul său 27 r. 30; darulii ce ţ'amu tremes la împărăţie ta 42 v. 27; rCam putut tri-mete tarte la voi 27 r. 34 ; scrişU la marele împărate 42 v. 20 ; scrisă la dragul mieu prietnică 30 v. Ib; să închinară la Antioh 48 r. 22. / " *
Acusativul. Alături de construcţule-^-obişnuite şi azi—ale acusativ ului cu prepoziţie [văzu pre Pt>r bl r. 37; luo pre Alexandru 52 r. 19; fi-vhă-vei văzut scris pre un stalpu 49 v. 13;] sau fără prepoziţie fvăzu un peste 21 r* H ; trecut munţi nalţi 21 r. 36; ăflat-am... omenii lui 27 v. 3]; găsim unele cazuri în* care acusativul e construit cu prepoziţia pre, acolo unde limba literară de azi preferă construcţia fără prepoziţie: văzu pre unu,
54
o mu sălbatece 1 v. 14; el sări şi împresură pre muere 2 r. 19; Ducipalu luo cu gura pre calulii lu Pom 38 r. 16; el văzu prer nordelu 46 v. 33; năvăle să tae pre sol biv. 35; muşcă pre o--meni 66 v* 5-6; să pârască muere pre bărbat 67 r. 14; cum mângâi pre om 22 v. 34.
Articolul. Găsim deseori cazuri în care substantivul şi pronu-inele demonstrativ—după modelul construcţiei slavone — nu primesc; articolul.
Astfel găsim1 exemple în care lipseşte articolul proclitic (un, o):
*şi împlu pahar de vin 73 v.34; şi fzise Alexandru să faci caicu 4 y. 1; şi făcu Alexandru galle mare 10 r. 29; şi să vede copaé
-nalţii 17 v. 36; şi zidi stâlpu de piiatră 18 v. 12; fugiră până la ochiian mare. 43 r. 2 ; .şi văzuiu copai naltu pre maltd apei 46 v.29. Noi avem cetatea noastră întru ostrov 41 v.33; era o ce1 tate intru dial naltu 45 r. 7. ...
GAsim alteori lipsa articolului enclitic de pe lângă subiect sau obiect* tu te tini tinăr, iar zile să vor împuţina şi tu veri muri 61 v. 26; unde veri scăpa si tuşi eu şi mumă nostra dinainte miei lu Alexandru 55 v. 8-9 ; zio <va fi> ca caşul 44 v. 2 ; iar i'oivozi ziseră 3 v. 17; iar bărbaţi lor lăcue la altă tom 40 v. 19; mă misera oameni sălbateci 49 r. 15; iar solzi lui era ca aurul 21 r. 17> Unele era albe, altele roşii, alte mohorite, ver zi, v alte pestriţe 10 v. &; şi puse tabăra acole 20 v. 9; 1 v. 11: 24 v. 32; tu să tai pre solul lu Alexandru şi pre cela ce-mi dede zile mie 55 r.
-îşi luară zio bună 68 j£. 23; noiMmtcmii'de 20; şi candii bate vântu, tot să trage însuşi [clopotul) şi cântă *~iare zio şi nople 44 r. 19,v
Invers, găsim prezenţa articolului enclitic, acolo unde limba de azi obicinueşte construcţia fără articol: să-mi tremeţi haraciul şi oste pre anu 41 r. 27; [insă şi: să-mi tremeti har ac şi oste pre unu 42 r. 17];,cmn mângâi pre om şi apoi tu-l bagi suptu pământii şi bogaţii şi săracii 22 v. 34-5; şi- deca face coconul, mumă-sa iad ţine 15 r. 30; să calci pământul svântii 18 r. 3: şi
<elù şede în jiţml de auru 11 v. 12; 200.000 de pedestraşii 41 v. 4;
, Articolul proclitic al formează uneori genetivul apoziţiei în ilo3ul articolului enclitic: Porii împărat al Indiei 25 r. 1. '
55
Apoziţia. Numele comun, pus ca apoziţie pe lângă un nume propriu (de cetate, râu, persoană etc). stă adesea în urma numelui propriu, (ca în limba latină), amândouă fiind nearticulate. Poru plecă a fugi la Indie cetate 34 v. 35: şi să duse Porii la Indie cetate 35 r. 3; şi-l mgropară... la Indie cetate 38 v. 28 ; să mergi pre Fisonu apă 18 r. 9; să duseră la Aleócandrie cetate 76; aduseră pre Candusalu craiu 46 v. 26; au muritu Erenne prorocit 66 v. 35; să scârbi păntru Eremie prorocii 66 v. v 1; dar întâlnim şi construcţia obicinuită în limba de azi: să mergù pre apa Fisonului 28 r 11; merse pre câmpii Sinartdui 57 r. 1; muri în ţara Ghersimului .74 v.
Câte odată insă găsim şi numele propriu pus în genetiv şi uneori, chiar înnainfcea numelui comun nearticulat: ajus-ampână la curţile Aracliei 27 v. 2; sitine Candusal ţara Evagridului domnu 45 v. 10; şi fugindu elu... prin ţara Evagridului împărat 46 r. 18; loaţi osele Eremiei proroc 67 r. 7.
Comparaţiunea adjectivelor. La^gradul comparativ, conjuncţia de legătură între adjectiv şi celălalt termen de comparaţie este de: nu e nemica mai scumpu de cărturariul 7 v. 17 ; era mai lungii de toţi omenii 2v. 5; să vede copaò naltu, mai nalţii de toţi copacii 17 v. 36-7; carne nostra este mai dulce de tote căr-nile pre lume 23 v. 16.
Pronumele personale. Pronumele personal de persoana Ii-a şi a IH-a e foarte des întrebuinţat în mod expletiv, alături de subiectul exprimat: iar domnele vostre de ni'aţi iiritu, voi mă ucideţi 29 r. 29; de ţî-e voe să-ţi rămâne ostrovul pustiniu şi voi să pentitoti, voi să eşiţi să ne batemu 42 r. 15-6; de nu veri face tu aşay iar lu nici la Machidonieta nu te veri stavi 25 v. 11. * Şi deca face coconul, mumă-sa ia-l ţine acolo 3 ani 15 r. 3); şi daca auzi Cleofila aşa, lai închise pre Alicsandru în casă 54r.2b;decie de.... voiu perii, iară Por elu va fi împărat a totă; lume 30 r. 3.
PoziţiUnea pronumelor atone. Formele atone de dativ şi acusativ se pun în limba de azi în urma verbului numai la particip, imperativ şi optativ. In Codex Neagoeanus găsim foarte des formele atone la sfârşitul verbului şi la.modul indicativ: împărate, bate-mă bărbatul şi mă sudueşte 67 r 12; şi pre mine mână mă, la tine 58 v. 6; şi de numele tău spuse-ne Araclie 7 r. 11 ; Alexandru sparse-i şi cetate?48.r. 18; Alexandru sărută-i mâna llv. 18;.
56
57
scoseră-i epele din peştere 23 r. 1; şi scose-i de ice pre Adam şi pre Eva 13 v. Ijî; iară pre Por împărat puse-lu Alexandru în căruţul de auru 38 r. 20
In câteva cazuri găsim formele atone puse înaintea verbului la imperativ : de m'aţi urit, voi mă ucideţi 3 v. 15; 29 r. 29; ce mă lasă pre mine cu oste me 33 v 23; iară acmu sau te închină mie, sau eşi să ne lovimu 36 r. 23-4; veghe-te şi te fereşte 70r.23.
In sfârşit, găsim pronumele aton în formele inversate ale viitorului, la mijlocul verbului, între infinitiv şi ajutătorul a voi: Şi eşi-ţ-voru nainte arhangheli şi spune-ţ-voru totu lucrul tău 15 v. 8; cu a&a nebunie a ta pierde-ţ-vei capul tău 25 r. 5; Dumne-zăul tău Sâvqoth ajuta-ţi-va ţie 37 r. 2.
Formele prescurtate de dativ şi acusativ sunt întrebuinţate în mod expletiv alături de formele întregi sau alături de complimentul drept ori nedrept: Şi scose-i de tea pre Admn şi pre Eva 13 v. 12; şi-i muncescu draci pre ei 16r. 14; că-i este morte 4ui de mâna me 37 r. 34; cu ala nebunie a ia pierde-ţi-vei capul tău 25 r. 5.
Foarte des formele tonice ale pronumelui stau în locul formelor atone corespunzătoare. De cele mai multe ori formele tonice sunt întrebuinţate singure, fără formele scurte corespunzătoare, cum se obicinueşte în limba de azi, şi anume când vrem să accentuăm persoana asupra căreia se restrânge acţiunea: ce aşa zic eu ţie
25 v. 8; şi veni-voiu şi spuncvoi ţie 4v. 4; iar ţie ieste dat să -mergi aproape de raiu 15 v. 6; pasă Alexandre, că ţie nu e datu să lămeşti tu aica 16 v. 20; căce nu este ţie milă de Indienii Mi 36 v. 20; de va bate pre mine 35 v. 12: că ei spământară pre noi 30 r. 8.
Alteori lipsesc formele atone în cazuri în caro apar în limba de astăzi: şi alese totu oameni buni şi derepţi şi băgă în -corăbii 6 r. 25; iară pre tine voiu bate mai curându 26 r. 18; şi cum nu ajutară lu Darie aşa nu varii ajuta nţce ţie
26 v. 23: şi alergară la Por împărat şi spuseră de Alexandru 24 v. 33; şi duseră la Alexandrie cetate 76 r. şi băgară amân-4oi 76 r.
Pronumele reflexiv* Pe lângă cazurile foarte numeroase de de punerea pronumelui reflexiv—ca şi în limba de azi—înaintea verbului, găsim şi cazuri în care pronumele reflexiv, ca şi foramele atone ale pronumelui personal, este. postpus : Por imparai
sculă-să şi cu ostile lui Siv. 26; apropiiară-să munţii unul de-alaltu 43 v. 13; pogorie-să serpe mare 46 v. 30.
De multe ori în formele inversate ale viitorului, reflexivul este aşezat între infinitiv şi ajutătorul a voi: tnunci-săvor [Dumnăzăii elineşti] cu dracii 16 r. 15: cine va lua puţinu, eăi-să-va şi cine va loa multu, căi-săva 20 r. 36; scurta să-vor 44 v. 3.
Pronumele posesiv de pers. Ill-a e înlocuit uneori prin pronumele personal prescurtat: iar împărătiasa lu Porîmpăratu eşinain-te-i 38 v. 23; să sculă Evagrid şi eşi nainte-i 46 r. 20; şi eşi <Cleofila> nainte-i şi cu boerii ei 51 v. 15.
Verbul «este» se află construit ca în* 1. latină cu dativul: şine este hrana aceşti pomi 5v. 15-16.
Verbul a trebui se construeşte în unele împrejurări cu dativul: împărate, trebueşte Domnilor să-şi vază moşiile lor 67' v. 16.
Prepoziţia A e întrebuinţată: 1) în câteva expresii în care astăzi né folosim de prepoziţia în: şi-l găsi ţinădu-lu mumă-sa în braţe şi cu sabia golă a mână 55 r. 2 ; şi-şi ţine sabie gola a mână 54 r. 26. 2); în compunere cu prep. de (astăzi înlocuită cu din) : şi luo sabie» di-a mână 55 r. 4.
De se găseşte a) cu înţeles partitiv (azi: din): şi prinseră ostile de ace mulţi 22 v. 3; ucise Alexandru de aceia; deca vede unul de ei cruntu 2 v. 3; şi ucise Alexandru de aceia 2 v. 5 ; prinseră 100.000 de acee 24 r. 23. % -
b) Serveşte pentru a exprima cauza: acasta nu e de vină nostra, ce e de vina Turcilor tăi 30 v. 7; să perim de omeni sălbateci 3 r. 9.
c) Pentru a exprima materialul din care o făcut ceva: că de pământii sâmtu 13 v. 10.
d) Pentru a exprima noţiunea de loc: păreţi de lăuntru totu poleiţi cu auru 39r. 30;- însă găsim şi construcţiunea obicinuită azi: sădi din lăuntru 44r, 17.
e) In cazuri în care limba de azi preferă prepoziţia cu: 100.000 de cămile încărcate de bucate 33 v. 17-8; aduse 100.00 de catare totu de galbini şi de talere 33 v. J8.
f) Pentru a exprima persoana sau lucrul despre care e vorba, în construcţiuni în care limba de azi preferă prepoziţia despre; eră scris de morte lu Alexandru 22 r. 31; să ştim şi noi de voi si de viiaţq vostra 28 r. 15.
58
Pentru de, formând genetivul sau întrebuinţat în legătură cu ^comparativele, conf mai sus.
In, ca prepoziţie temporală, e întrebuinţat ca şi în limba latină, pentru a arăta durata, cu înţelesul de «timp de»; şi unde plânge glasulu lui să auze în trei zilecaleQr. 12\în trei ani, anul va fi ca luna 44 v. 1 ; că în putină vreme, fuiu pre pământu 71 r, 15; o mărie putredă... cum te arăţi dulce în puţină vreme 71 r. 10.
Aceeaşi funcţiune o are şi întru: îmblară în pesiere într'o zi şi într'o noapte 20r.37; am veniţii pre apă într'un anu 6 r. 27; să veseliră într'o zib2r. 18; găsim însăşi expresia obicinuită azi: şi unde zbiera, elu să auzie glasulu ei 5 zile 9 v. 18. şi merse spre răsăritu 10 zile 17 r. 30; şi merse 7 zile 19 r. 20; Alexandru merse de acole 6 zile 19 v. 30 etc. {
In, ca prepoziţie locală, în expresii în care limba scrisă de azi obicinueşte prepoziţia pe: să suirăîn mùnte naltu bl r. 4; să ne $uimu în cel munte naltu 57 r. 3.
De remarcat întrebuinţarea prepoziţiei în, în expresia: stătu în vorbă 46 v. 26 [azi stătu de vorbă].
Pre arată direcţia şi înlocueşte prepoziţia spre din limba de azi; au purces pre mare,pre răsărit 6 r. 26 pr€raiii 13 r. 7; căuta pre apă 46v.33; găsim însă şi expresiile obicinuite azi: merse spre răsăritu 17r30; căută spre raiu 17 v. 34; era 24 de limbi spre răsărit 35 v. 8.
In multe cazuri, pre arată un raport de adversitate şi îndeplineşte funcţiunea pe care o îndeplinesc în limba de azi prepoziţiile contra sau împotriva: mânie lu Dumnzeu pre noi 7r 9; slobozi pre oameni sălbateci pre noi 7 r. 7; purceseră pre Alexandru 32 v. 6; de nu veţi să mergeţi pre Poru 39 v. 1; Alexandru merse la Mestridon pre ficorul Gleofilei, pre Candusal 45 v. 16; găsim însă şi construcţia obicinuită azi: merge Alexandru cu ostile a-supra ei 45 v. 14.
Ca^prepoziţie locală, pre înlocueşte \n unele cazuri prepoziţia în sau din: pre mijloculu casei cure izvor mic 52 r. 23; să nu mai iasă pre lume mirului 43 v. 12; carne nostra este mai dulce de iote cămile pre lume 23 v. 15-16; multe bezaconii văzu făcându omenii 6r. 23.
Pre arată noţiunea de mod, îndeplinind funcţiunea pe care o îndeplineşte în limba de azi prepoziţia dupey în expreisia: nici stătumii pre judecata loru6v.4.
59
Notăm în sfârşit întrebuinţarea prepoziţiei pre în legătură cu substantivul «nume»: pre nume Sith 13r.6; pre nume Talistradw 40 v. 18; pre nume Gleofile 45r. 8; şi ave 2 fiacri pre nume Candidala şi Dorif 45 r. 9; în lirriba de azi e mai obicinuită construcţia anume sau cu numele.
Pentru întrebuinţarea lui pVe cu acusativul Vezi mai sus. ' Spre are următoarele înţelesuri: 1. deasupra; Domnul şi Dum-nezăuM tutor or a Dumnezăilor cela ce să răpausă spre herovim şi' spre serafimi 43 r. 5, 6; găsim în3ă şi construcţia obicinuită azi: pre-ei le răpausi 37 v. 5. ' ;
2 Arată scopul în construcţii ca: deaera...pre oste lu Alexandru-spre răsboiu 22 r. 25.
Despre e întrebuinţat cu înţelesul lui de pe: îi surpă gos despre cal 38 r. 15; găsim  însă şi construcţia de azi: iară ^desupror/ de pre capai 46 v. 31. . v
Prespre îndeplineşte funcţiunea, pe care o îndeplineşte în limba de azi «peste»: şirvăzură un ostrovu prespre apă 4 v. 28; omuf' cărtularu este... dascăl prespre tote lucrurile 7v. 19; prespe ^noapte* eşiră mulţi y aci 8vr 7; împaratuprespetoţilmpâraţiilQx.li:: 30 v. 14; iar prespe noapte, eşiră nişte fete despletite 21 v. 17 j
Coordonare şi subordonare. Conjuncţiile. — Copulative. Copetrucţia frizei este în genere analitică. Expunerea faptelor este exprimată adesea prin propoziţii principale legate între ele-prin conjuncţia şt, conjuncţie cu, care chiar începe de multe ori fraza: Şi sosiră la cetate şi auzi Cleofila că-i vine sol mare de la Alexandru si să podobi bine şi-ş puse stema de aurù în capii > şi" eşi nainte-i* şi cu boeri ei şi să timpinară 51 v. 12-15; Şi merse Levcaduş şi împlu pahar de vin şi băgă şi otravă în pahar şi-lbeu Alexandru şi să precepu şi zise: o dragul meu, TJilipe' vraciul, eu băuiu vinii... şi-mi răni trupul tot 70 v. 34.
Toate părţile unei enumeraţii sunt legate între ele prin con-< juncţia şi, ca în 1. latină, per 6ând în limba scrisă de azi «şi» leagă ultimele 2 părţi ale enumeraţiei: Şi zise Alexandru ...să sue-pre munte cu 10.000 de lei şi cu pardosi şi cu sampsonii şi cu cotei 24 r. 20 23: şi luară auru şi pane şi vinu 10 v. 1; iacătă că mergii 4 ape din raiu : Tigru şi Efrath şi Fison şi Ghionu 18 r. 8.   . . .
* Adversative. Iară leagă 2 propoziţii adversative : tu te pro-
60
61
tiveşti lu Dumnezău, iar apoi nu te vei protivi unui omu de pre pământii.
Interesantă e întrebuinţarea conjuncţi unei adversative iar la începutul propoziţiei principale, când aceasta este pusă în urma propoziţiei secundare,—întrebuinţare neobicinuită în limba de azi. r Astfel găsim, ^G0Etyujo£ţia iar la începutul principalei, după o se-c\\ndarz:£ondiţionqlă%e multe ori, însă cu o nuanţă temporală uneori: (jazurile cele mai n^mfer&ase) dè nu m'ara fi de Maehidoneni... iară. eu aşi rămâne a&a 16 v. 16; şi deca more muere, iar bărbatul nu să mai însoră lor. 32; Şi deca văzumu mânie lu Dunme-zău pre noi şi n$putum lăcui acolo, iar noi amu fugitu de acolo 7r. 9-10 ; Şi aşa ave nărav: deca vede unul de ei crunţii, iar ei lu apuca ^ alti şi-l mânca 2 v. 2; Şi dem să ăpropiiară de * Indie, iar împărătiasa lu Porii împăraţii Glitimiştra eşi naintei 38 v. 21; de nu ni'aru fi de Maehidoneni... iară eu aşi rămâne mea 16 v. 16; Decie de mă va bate elu pre mine şi voiu peri, iară Por elu va    împărăţii a iotă lume 30 r. 2,
Uneori conjuncţia iar se repetă şi la începutul secundarei: iar, det vă e să nu periti, iară voi să-m tremeteţi haraS 42. r. 17. iară de nu veţi face ase, iar eu voiu veni la voi 41 r. 27.
Condiţionale. Găsim o singură dată conjuncţia să <Iat. si: Hă amu peri toţi cu tine, de tine nu nu ne vom împărţi până la morte nostra 3 v. 17.
Mai des întrebuinţate sunt însă conjuncţiile : de şi dacă cu multiplele sale forme : (deca, diaca, daca, dacă), pentru a lega-propoziţiuni condiţionale Sau temporale: De mlqli urit, voi mă îicideţi, macari de veţi pute fi împăraţi fără mine în lume 3 v-, N 14-15; iar mie aşa mi să pare: de veţi pierde pre Alixandru^ nici voi nu veţi mai vede Machidonie 29 v. 33; Dară nu socotiţi voi căi de vomu bate pre Por, iară voi veţi împăraţi tota lume 29 v. 36 '/ Iară lefantele, deca auziră sunetul clopotelorUj ele să spământară 32 v. 8 ; Iară Alexandru, deca văzu aşa, elu dede şi elu cu ostile lui,pren apă ca şi Filon 34 v. '32; Iară Machh domnii diac'uziră acestu cuvântu, iară ziseră toţi 30 r. 4; Ale» xandru daca auzi aşa, el să milostivi pre ei 23 r. 9.
LEXICUL.
In tìodex Neagoeanus şe găsesc o mulţime de cuvinte,, dintre care unele, după ce au triit-în limba veacurilor, trecute, au dis-„    părut din circulaţie ori vieţuesc în agonie pa un jcolţ restrâns al pământului românesc: altele silite să se adapteze la faz0. de cultură noi — şî^au lărgit sau micşorat sfera, pierzând o parte din conţinutul vechiu sau căpătând o accepţiune nouă.       /' ' Cele mai' multe din cuvintele dispărute/din  limba de afci, 1  s'au strecurat cum era şi firesc, în textul^ nostru, din redacţiunea sârbească, care se'află la.baza redacţiunei romaneşti. Din bogăţia de cuvinte de origină latină, care circulau în vechea limbă românească şi pe care le găsim în textele rotacizantev puţiRe se găsesc în Codex Neagoeanus; în schimb apar câte-va cuvinte noi de origine ungureasca, săsească şi — lucru^interesant pentru istoria înrâuririlor streine asupra culturii româneşti—îşi fac apariţia câteva cuvinte de origine turcească.i K
Cuvinte obscure. Emendari. In Cod. Neag. întâlnim câteva cuvinte £r căror formă a lost astfel alterată, în cât pentru unele prototipul nu se poate clarifica, iar pentru altele abià se poate reconstitui cu ajutorul celorlalte manuscripte precum şi cu. al redacţiunilor bizantine, sârbeşti greceşti şi occidentale. Le înşirăm în ordine alfabetică: . - .
Asmetitu;«şi spoiră zidul»—pe care 1-a ridicat Alexandru-ca să închidăîntre munţi limbile păgâne — «cuasmetitu să nu*I poată arde nici focul». Aceeaşi formă amestitù ne-o dau mss: B72 D69v. M96v. Celelalte mss ne dau variantele: afaestitu B107 v.chestos I 90 v. chintos K 98v. achintos F 119v.achituU90r. aschitosE93.v.
Niciunar din aceste forme nu se găseşte în dicţionarele sârbeşti, paleoslave sau greceşti In redacţiunea neo-greacă găsim forma , 6 ocax^yfltys (185). In redacţiunea sârbească a lui Novakovid ; acHHUKHTB, iar'în notă varianta acaKHTjb:; n 3aMa3a hxe» acaHHKHTOMB (cartea IH § S p. 110) -şi explică textul ca şi ms. românesc : Ăch- » hhkhtb ace tecrt TaEOBa jecftcTBa, hh ot'hb tero noxBaTHTH moîK6tl hh 5Keae3o; redacţiunea lui Jagic iii acelaş loc (p. 299) ne prezintă varianta hchkhtb. Redacţiunile bizantine ne dau în acelaş loc -dtaóxcxov cu varianta daóxrjTOv (Ps cali. III 29 şi no 7, III 26 (cod, c) Historia de preliis, recenzia J.2, ne dă forma: asenthicum. O redacţiune franceză în proză din sec. XIV ne dă următorul
ìij"1"
t>2
pasaj: Ies fist couvrir <lès porţes> d'escifn/ticon,que ne peuissent ^sire brisies ne arseş, car sa nature est tette quHl brise le fer et consome tot et estaint le fu coume fait Veve„.x)
Miklosich in lexicon paleoslov. graeco-lat p. 8 înregistrează cuvântul astfel: acasHTB m. àaÓYxuTÓVs= materia quaedam unguento similis. .*)
Formele româneşti trebuesc deci emendate în asachit, precum ne arată şi varianta cea mai apropiată; asbhistos.
Astp; Şi întrară într'altă casă;—erade lemnù éòplit, dejemnù ce să cheamă evsenica şi asip şi acele, lemne nu le arde nici focul (52r .). Celelalte mss. ne dau următoarele forme: sopaf J96; afpinisa, azipitaN 68 v. azipitaN 68 v. asepit M 104 aşepituG 76 v; asăpit I $7 v. asipit(u) BlÎ2v. H 102. Textul publicat de Jagic |n Starine III p. 307 pe dă următorul pasaj corespunzător: h (mine flHJiaHa o&.. jpnBa acnHTHca (c. acHnraca) h to ^phbo .oraeai He ropH.. Redacţiunea lui Novakovici nu are pasajul,corespunzător. Historia de proeliiş recenzia J2 : „constructus ex lignis «• asptis que nullomodo acceduntur ab igne%f Red. bîz. Ps. Cali. III 22: ì\ defitàvxcov (var. aijxaxcov) SóXwv, à'Tcep iatcv ăarj^xa wxl ăxauaxa Orco Ttopcs. Amiantul este o varietate de asbest. Cuvântul din care decurg coruptelele latină şl slavonă este, precum se vede grec. àarjTtxoc — care nu putrezeşte. Forma aflată în prototipul mss. rom. este asipit.
Bulica: «Şi întrară într'altă casă iarăşi eoplită de lemne ce să cheamă bulica şievimnisa{b2v.).» Bulica e menţionat sub această formă alături de asip şi evimisa în mss. B. C. D. J. M. H. Variante în celelalte mss: bulisca F. bolisca K. I. Textul lui Jagió (Star. III p. 307) ne dă forma <5yHKca (c. GfctaHKca). Consensul variatelor rom. din mss. F.T. K. cu forma din textul Jagid 6&iHKca ne îndreptăţeşte să-presupunem că în prototipul românesc a trebuit şă fie forma: -bulicsa. Cuvântul bulicsa este însă necunoscut în limbile slave. Historia d? preliis recenzia J3 ne oferă la capito-
*) Cf. A. Hilka, Der aUframosische Prosa — Alexanderroman nach der Berliner Bilderhandsckrift. Halle, 1920 p. 141.
2) Cuvântul apare şi în textul viziuhei lui Macario al Patarilor într'un pasaj despre Gog şi Magog (probabil împrumutat din Alexandrie). Cf. Bysan-tinische Zeitschrift IX p. 223.
3) Cf. A. Hilka op. cit. p. 215.
IN
63
Iul respectiv o formă întrucâtva apropiată „cubiculum constructum <ex lignis ebenis et buxinis *). Buxinus = kuŞwoq, cimşir.
Evimisa. Cf. pasajul citat mai sus: «... lemne ce să cheamă..; «evimisa». Variantele din celelalte mss sunt: evsenica B 112 v; ev-■.. senic K 105r; evselica D .74 r; e/^emc F 123 r; evfsinic M 104; ev-isca J 96 r. ev sica D 69 r   evicmnic H 102 r. evasănica I 67 v.
Textul lui Jagiò (Starine III p. 307,) ne dă ca forme corespunzătoare esaanca care este atestat în două locuri. Să fi fost această formă în prototipul versiunilor româneşti? Este cea mai probabilă. Tot aceasta pare a fi şi prototipul formei evsenica cit. mai sus. In această formă avem, cred. a face cu un derivat corupt dir\ •grec. IJisvos (= ebenul). Hist. de preliis: ex lignis ebenis.
Elementele latine. Blam formă de imperativ <ambulemus ; cervice Kcervicem: cure <currere; e <et; fericat part. de la fericare Kfelicare; păsa (întrebuinţat fiumai la imperativ: pasă, păsaţi Kpassare ; pesti.
Elemente slavone. Cele mai multe elemente streine derivă, după cum am.spus din originalul slavon. Dintre acestea unele s'au furişat în textul nostru tocmai din redacţiunea bizantină a romanului, întrucât ele au pătruns în vesiunea românească, prin intermediul redacţiunei sârbeşti, le trecem tot aci la rubrica elementelor  slavone, notând însă in dreptul lor prototipul bizatin.
înregistrăm mai întâiu câteva cuvinte care nu sunt încă menţionate în dicţionare fdeşi nu putem preciza pentru toate dacă pătrunseseră sau nu în circulaţia limbii) precum şi altele pentru care propunem altă etimologie de cât cea dată:
Asachit <sl. acaKHT'b <grec. &Jóyx^ov. Cf. mai sus : cuvinte obscure.
Caruha: Şi jucară voinici tineri un joc minunat ce să cheamă câruha. Red. sârbească: Kapoyxa. ^hb' Ha ase 3feiQ tecTB h Hoy^Haa -Tău nrpa. (Cf. Novak. III, 26 p. 141).
Cordelu <Kopi>Ko;i<e.rL. Cuvântul românesc poate fi însă şi o formă conruptă dintr'un mai vechiu corcodel care apare sub această formă într'un Fiziolog din sec. X VIIMea (cf. Ion Creangă IX p. 9).
Galia apare de mai multe ori în textul nostru (cf. indice) < ramata =toiremă. Erich Berneker în Slavişches Etym. Wòrterbuch îl derivă din italianul galea galia şi trimete pentru detalii la Kor-
l) A. Hilka ibidem.
64
ting Lat. Rom. Wòrt. Korting derivă cuvântul italian galea din lat călărîă (17 24), care s'ar ii păstrat la început numai în domeniul italian, de unde s'a extins apoi în celelalte limbi romanice din apus. Meyer Ltibkeînsăîn Romanisches Etym. WcH.(3642; primind părerea că punctul de plecare şi răspândire al formelor romanice este Italia, propune ca prototip al italianului galea, galia, bizantinul galaia. Prototipul formei româneşti galle este deci bizantinului yaXata, care a pătruns la noi prin mijlocirea redacţiunii sârbeşti (cf. Novakovié op. cit. II, 23 p. 82).
Mai târziu prin sec. XVII din italianul galeone* derfvat din galea,
a pătruns în română prin neogr. yaXeam o nouă formă galion—ga^
lioane. Această formă singură este menţionată în Tiktin Rum.-Deut.
Wòrterbuch p. 661 şi în Dicţionarul Academiei, II, fase. III p. 217. Lefantă f. (plur. lefante) apare de mai multe ori in text <sl.
;ae<f)aHT>l2Pi>.
Stratocamile<cTpaTOKaMM'L> <gr. otQov^oy.â^Xog.
Piscanie. Cuvântul e menţionat de Tiktin in Rum. Deut. Wòrt. p. 1174, sub forma piscoae sf., p. — coi, cu următoarele înţelesuri: l<an der Zarge des Mehlganges angebrachter hftlzerner, spitz zulaufender Kanal, durch den das Mehl in den Beutel falit: Mehlloch». 2 «Pfeife der Qrgel». II derivă din pisc [înregistrat cu următoarele înţelesuri: 1. plisc 2. «Spitze»: pisc de deal 3. Schiffs schnabel: pisc de corabie 4 Gabelholz] «wegen der schnabelfòr-migen Gestalt». Este însă greu de explicat evoluţia semantică, de la «Schnabel» la «Pfeife der Or gel». Tiktin citează chiar textul Alexandriei: «organele cu şapte sute de piscoi, unele groase, altele supţîri». Codex Neagoeanus ne dă însă forma corectă: piscanie care corespunde slavicului nHCKaHHie=swwe£.
§ Alte elemente interesante de origină slavă sunt: adamantă sau adamată piiatră <a#aMaHTL grec. óScfyiac; antraxa sau a-traxă piiatră ^h^TpaFLCB sau anTpaKca grec. ăvQpaţ; cislă<?Ho.io comis Ocomhci»grec. xójayjs; cotei <KOTera; gugmafcuemă) <kov*ikma farij <$apHac; gr. y&pyi1); arab. faris: gadină <ra,ai>hb bulg. raflHHa fiară; hrabor <xpa6p?>; mâşcoe <vsl. mlck-l alb musk; mir <MHpi>; organele <opraHi> grec. Spyavov; paharnic <nexapHHKT>; plodi <wk>-
*) Cuvântul a pătruns şi în latina medievală sub forma/arte* «equus arabi-cus generosul Conf. Du Cange Gloss. med. et inf. latinitatis. Din al+faras >vechiul fr. auferant p. 207. Of. şi it. alfiere ; span. port. alterez M. L. Et. W. 3199.
I
65
#hth; proclet <npoiu&t&; povodnic <iioboi3hhk'l; stavi <cTaBH*ra stobor <cTo(5opi>; tâmpene <THMnaHi>; grec Tófircavov; văzni <şi>3He~ cth; vâznoşenie; <b^3HoineHie; t <e> reiac/<sl. TfpmaKx grec. § OrjpcaxY)1) zamfir XcaMcfmp'L; grec. acfcrccpetpos. Elemente ungureşti şi săseşti. Sunt de menţionat următoarele : Şocaci <un^. S2aMcs==bucătar.«Cuvântul se aude şi azi în Ardeal. Ferdele măsură de capacitate; în textul nostru: 4 ferdele de măr-găritariu <săsescul fyrdel(- germ. Viertel) cf. Borcea în G. Weigand's JahresbeqichtXp. 186.—Cuvântul e întrebuinţat şi azi în Ardeal.
Elementele turceşti din Cod. Neagoeanus prezintă un interes deosebit din punctul de vedere al influenţelor streine asupra culturii româneşti. Trebuie însă să observ că mai toate cuvintele de origină turcească din Alexandria sunt dintre acelea care pătrunseseră în limbile balcanice şi în ungară şi nu putem preciza dacă toate au fost introduse în textul românesc de-a dreptul din limba poporului, sauda.că nu cumva unele se aflau chiar în redacţiunea sârbească după care s'a, făcut traducerea românească. Le notăm în ordine alfabetică împreună cu corespondentele sudslave * şi ungureşti în variantele mai apropiate de formele rom.:
Bu<z>dogan <turc. bozdogan, măciucă terminată în vârf cu cap de şoim ; în rom. ghiogă ţintuită. — Bulg. buzdogan ; sârbă : bozdogan şi buzdovan; polonă: buzdygan,'ungară: buzogăny.
Bidiviu <turc. arab. bedewij (beduin) — Mikl. Ttirk El. I. 13 cal de rasă. Sârbă: bèdevija.
Caftan <turc. kaftan haină de onoare. — Bulgară, sârbă, rusă-ruteană, polonă: kaftan; catâr <turc. Katyr. Caic <turc. fca^iZr (kayuk)==barcă. Bulgară, sârbă: kaik. Chintiş <turc. kontos (cf. Miklosich Die Tilrkischen Elemente in den Sildost und osteurop. Sprachen I, 65) nslov. kantus sârbocr, bg kontós, kuntos, kontuk Cuvântul se află însă şi în maghiară şi Berne ker în Slav. Etym Wòrt. p.559 admite ca o a doua sursă a cuvintelor corespunzătoare din limbile slavice ung. kontos (= haină)» Cuvântul e amintit şi de Xenofon sub forma xav§os=haină persană.~ (Cyr. 8, 3, 10). Forma rom. chintiş pare a deriva din ung. kontos. Duşman <turc. dus>man <pers. duşman; bulg., sârbă: duşman. Hangeriu <turc. hanjar, hanjer ; cf. sârb. hăndiar (Berneker op cit. 384). /
*) Era cunoscut în lumea antică cf. Dioscoride 2, 96, p. 221. Plutarch II, 663 C. Galen. VI, 149 D, cf. E A. Sophocles Greek Lexicon, 583; Stephanus Thesaurus, IV. 370.
5
66
67
Gugman de samur—căciulă domnească <turcescul gugeman. Haraciu <turc. haraé — tribut; bulg., sârb, alb.: hara& [araé); ung. harăcs.
Nacarade <turc. nakara; croată nakarale (Mikl. Turk Elem. II, 1]; sârbească: nakarada (apud Popovici).
Olăcari <turc. ulak-curier; bulg. sârbă: ulak.
Pilure— elefanţi <turc /^împrumutat din arabicul fil = elefant. Cuvântul apare în limbile orientale sub 2 forme: 1) cu f iniţial şi 2) cu p iniţial (cf. Radloff Versuch eines Wòrterbuches des Turk-Dialekte III pp. 638, 1942 şi Micklosich op. cit I. p. 61). Araba, t arca, eurdaau forma: fii; dialectul din Crimeiatturkestana, vechea ind. osset. au formele: pilu,pil, pel. In limba română forma ţilu apare şi în alte texte: «Anonymus Caransebesiensis» (Tinerimea Romană I, 360), în Biblia din 1688, Dosofteiu, Vieţile sfinţilor (cf. Tiktin Rum. Deut. Wòrt., 1162), Is\ odul lui Teodosie Dubău {Buletinul comisiunii istorice I, 97.) Un Fisiolog rom. din sec. XVIII (Ion Creangă 1915, 300), după ce ne spune că «filul iaste gadină mare», adaogă: «oamenii cei prostiţi zic pilu». In limbile sud-slavi ce cuvântul e menţionat cu f iniţial: bulgara fii, sârbo-croata fîlj (cf. Berneker Slav. Etym. Wòrt. 281 şi Miklosich Turk. El I, 61). Să fi pătruns cuvântul pil în limba română direct din cri-meiană sau dintr'un dublet popular turc (eu p iniţial) la sfârşitul sec. al XVHea, ori să se fi găsit în redacţiunea sârbească a romanului care se află la baza redacţiunii româneşti? De remarcat, este că în alte pasagii ale Alexandriei cuvântul e tradus prin le-fantă, lefante. De altă parte turc. fii a pătruns de timpuriu şi în limbile nord-germanice : vechea islandeză fiii; daneza veche fii. (Coni. Berneker, Slav. Etym. Vòrt. p. 281).
Sampson <turc. samsum = câine de vânătoare. Sensul în română îl precisează Cantemir astfel (Ist. ieroglif. 19 şi 316): «samsum cotei mare şL foarte vârtos, carele pe urs birueşte» ; :<în câmpi ogari, în stuhuri sampsoni» (cf. "şi Tiktin Rum.-deusch Wòrt.;. Şăineanu Inft. orientală asupra limbei şi cult. rom. II. 312).
Samur <turc. samur din pers. semmur; bulgară, sârbă, rusă : samur.
Surlă <turc swraa=fluer de sărbătoare; în română: fluer militar cu sunet ascuţit. Vechea sârbească : suma (cf. Miklosich Die Turch. Eleni. I, 59); sârbă, bulg.: surlă. Românii au împrumutat
cuvântul probabil de la Sârbi sau Bulgari, căci prototipul turcesc se îndepărtează de forma românească.
Tepsie <turc tépsi, tavă mare de prăjituri; taler. Bulgară: tep~ sija; sârbă: tepsija sau tevsija; ungară: tepsi. #
Semasiologie.        . *
Următoarele cuvinte apar în Cod. Neag. cu un alt înţeles de cât cel obişnuit azi:
A se aduna—a se întâlni; a împreuna (să se adune munţii); a-detw==adevărat; aprod=paj, curtean; beli—a, jupui; bezaconie= nelegiuire; 6Za/m=fericit; caHe=scrisoare; a căutata, privi; ciudă =minune; clăti cu capul==a da din cap; coccw=fiu; cornuri de cetate=colţuri de cetate; crunt=p\\n de sânge; àulce—bnn; dui-eaţă— bunătate; fântână=isvor: fericat=îericit; impartita, despărţi; implea—ă împlini; judet=]xxàzcaXa, (din urmă); limbi—^neamuri, popoare; lume ochilor=!umina ochilor; a mană—a, trimete; mândru==m\e\ept; măne==trufie; mohorît—toşu închis; moşie== ară; Moş=strămoş; niuncă=chin; munci—chinui; muncitori=chi-n uitori ; neharnici—nerecunoscători*) ; nevolnic = nenorocit2) ; obraz =chip; obraz (vărsat pe un stâlp)=mască de împărat turnată pe o coloană; pomană=^ammiive ; răpăusa=bdiimi; scar6a=mâhnire. scârbi=mahni, întrista; s/Za=putere; silnici—a se întări; a sparge — -a împrăştia, nimici, cuceri; stol= ceată de soldaţi; stâlp—coloana, statuă; tocmi=a orândui; a-şi vărsa (obrazul pe un stâlp) =a-şi pune masca pe O coloană; fOfmc=sol dat; voivod — conducător de oaste; vraciu = doctor; zminti^a turbura.
*) Anom. Caranssb.: nèharnik=ingratus T. Rm. I 355. 2) Anom. Caranseb.: nevolnik=miser ibid. 356.
LOCALIZAREA-
In lucrarea mea anterioară asupra Alexandriei, amintit^ mai sus, am susţinut că textul din Codex Neagoeanus este o copie de pe un manuscript anterior. In această părere, mă-întemeiam pe analiza corecturilor din textul lui C. N. care indică mai de grabă psihologia unui copist, decât a unui traducător; pe unele ac une, pe care copistul, din distracţie, Loa lăsat neîntregite ; pe omisiunea unor episoade şi incidente care se regăsesc însă în alte texte ce fac parte din aceiaşi fainilie de mss ca şi Codex Nea-goeanus şi care episoade şi incidente făceau parte-din prototipul pierdut ; pe unele prefaceri de text în Codex Neagoeanus, ca bunioară traducerea în limba română a rugăciunei lui Alexandru către Dumnezeu din episodul limbilor păgâne1 pe când alte mss. din fannilia Ax şi A2 ne arată că, în arhetip, această rugăciune se aflà redată în limba slavonă.
Convingerea, că Alexandria din Codex Neagoeanus este o copie de pe un ms. mai vechiuKmi-o îhtăriau şi neconsequenţele fonetice ale textului. Intr'adevăr, după cum am văzut şi în ca^ pttolele precedente, în ms. nostru gă*sim două straturi de limba: a aton păstrat (călăraşi); a aton trecut la ă (călăraşi); e aton păstrat (venifc-am, galbene); e aton trecut la i: (vinit-am, galbine); ea final păstrat (zicea); ea final redus la e (zica); oa (rezultat din o,..a, e) păstrat clar (poartă); oa redus la o (porta); j pronunţat ca z (jos); j pronunţat ca g (gos); n înainte de im hiat păstrat (pustine. secriniu); n înainte de ii în hiat căzut (pustie); z păstrat şi redat prin 3; z redat prin s (au dzi). '
Acest dublu fontism ăl* textului îmi impunea convingerea că copia està scrisă în altă regiune dialectală de cât aceia în care s'a făcut traducerea: «manuscriptul, tradus într'o regiune cu
\ Vezi mai sus p. 19,
69
-anume caractere dialectale, aveà la început o înfăţişeare uniforma sub raportul graiului. Trecâid însă din sat în sat, textul a pătruns cu vremea într'o regiune cu caractere dialectale deosebite. Aci cărturarii, cari şi-au trecut din mână în mână copia, au introdus în cuprinsul iriânuscriptului lor forme dialectale din graiul lor». \
Vom ciuta să reluăm în rândurile următoare această problemă şi vom încerca mai întâi să precizăm satul Sâmpetru în care s'a copiat Codex Neagoeanus, căci în Ardeal, sunt mai multe sate cu numele Sâmpetru.
Sate cu numele Sâmpetru în Ardeal. Dicţionarul nuntirilor <le localităţi cu popor aţiune română din Transilvania. Banat, Orişana şi Maramurăş, întocmit de Silvestru Moldovan şi Nicolae Togan (ed. Il Sibiiu, 1918), p. 157, înregistrează următoarele sate:
1. «Sânpetru, Szentpéter, Petersberg, Mons Sancti Petri, comună mare., jud. Braşov, pl de.jos, loc: 2197; rom. 817; ceilalţi germ.
ung. ; par._gr.-or. (Sibiu). -
2. Sânpetru, Uzdiszentpéter, jud. Cojocna, pl. Sărmaşul-mara, loc: 1326, rom. 1071; ceilalţi ung. şi ovr.; par, gr.-cat. (Blaj).
3. Sânpetru. Szentpéterfalva, jud. Hunedoara, pl Haţeg, loc: 545; rom. 536; par. gr.-or. (Sibiiii). v
4. Sânpetru, Szentpéter, comună mare, jud. Torontal, pl. Pe-riamoş, loc: 2869; rom. %17, ceilalţi Sârbi, germ. şi ung.; filie a par. gr.-catvIgriş (Lugoj).
5. Sânpetru-german^ Németszentpéter, comună mare; judeţul Timiş, pl. Aradul-ncu/loc 2081; rom. 121\ ceilalţi germ. ung. sârbi şi ovr.; filie *a paroh, gr.-or. Sccusegiu.
6. Fizeş-Sânpelru, Fiizesszentpéter jud. Solnoc-Dăbâca, pl; Cia-chi-Gârbou; loc: 1096 dintre care Rom.. 1034 par. gr.-or». (750).
Ştiri istorice asuprs saţelpr. Spre a afla în care din aceste sate cu> numele Sâmpetru a trăit şi a copiat ms. Alexandriei Popa Ion rTomânul trebue întâi u să ne folosim de luminile pe care ni le dă istoria şt să precizăm care dintre ele sunt menţionate la începutul sec. XVII-lea şi care aveau la acea dată biserică. Cer. setările întreprinse în această direcţie au găsit menţionate pentru ♦timpurile vechi următoarele sate:
1. Sâmpietru din judeţul Cojocna este cunoscut documentar
încă din 1305, sub numele de «Terra Ozd Scentpeter». La 1332-7 se aminteşte un protopopiat de Ozd sau Oza *).
In apropierea de satul Fizeş-Sâmpetru se află mănăstirea. Strâmba-Fizeşului^ întemeiată pe la anul 1470, «vestită prin averea ei mai mare de cât a celor mai multe *mânăstiri româneşti, prin statornicia în credinţă a călugărilor ei... prin şcoalele pe care le-a întreţinut între zidurile ei»2).
2. Sâmpietru din Judeţul Hunedoara plasa Haţegului este amintit documentele ungureşti, sub numele de Szent-Péterfalva încă din léé?. Là 1453 [este menţionat printre localităţile ce. aparţineau Devei. 8) .
3. Sâmpetru, de lângă Braşov, amintit documentar în 1422X 4 Iunie, când este scutit de cenzul regal, împreună cu Braşov şi câteva sate învecinate, deoarece fuseseră jefuite de Turci în 1421.4>
Informaţiile noastre nu sunt însă complete.; dar chiar da?à nu am găsi atestate documentar celelalte sate cu numele Sâmpetru la începutul sec. al XVIMea, totuşi nu se poate deduce de~ aci inexistenţa lor.
Satul Sâmpetru de lângă Braşov, care astăzi are un însemnat contingent de populaţie românească, este pomenit la 1790 cu o populaţie de 1610 Saşi şi numai 315 Români, 5).
A doua lăture a problemei—precizarea satelor cu numele Sâmpetru, care aveau biserică în sec XVII—XVIII ne-a condus până acum la următoarele rezultate. Gonscripţiunea parohiilor româneşti întocmită de episcopul Ioan Inocenţie Klein la 1733, ^menţionează ca având biserică următoarele nate Sâmpetru:
1. Sâmpetru din  «arhidiaconatus Nylvaniensis» (cel din jud.. Solnoc-Dobâca):, domus parochialis. 1, tempia 1: «incolae 30» ; 1 preot «Qnja» .
') Csànki DezsÒ: Magyarorszdg tòriénelfni fòldrajzala Hunyjadiak Ko-râban, Budapest^, 1913 p. 411. •
2) Augustin Bunea: Episcopii Petru Paul Aron şi Dionisiu Novacovici Blaş, 1902, pp. 342-4.
3) Csânki Dezso op. cit, V, p. 138. Altă informaţie din 1553 în Quellen zur geschichte der sţadt Kronstadt, III p. 467.
*) Xurmuzachi Doc p. 11 nr. XIIfşi XV p. 12 nr. XV. - *} Georg Muller; Die urspriingliche BecMslage der Rumănen in Sie-btnburger Sachserilande. Hermannstadt 1912, p. 121.
6/ Publicată de Dr. Augustin Bunea în Episcopul. Ioan Inocenţiu Klein pp. 305-414. Lipsesc parochiile din jurul Braşovului, care la această dată erau alipite episcopiei din Valahia Mică, anexată Austriei.
r~ 2. Sâmpetru din «arhidiaconatus Rocsiensis (în Murăş Turda)
localitate mixtă cu 2 preoţi, 2 case parohiale, 1 biserică şi 33 ««incolae».
3. Sârhpetru din «arhidiaconatus Gradistiensis» (Hunedoara) e menţionat ca locus valachicus, cu o biserică, fără preot şi cu 32 «incolae».
«Şematizmele» clerului din Ardeal nu ne dau date maf bogate .    <E de remarcat numai ştirea că Uzdi-Szt-Péter, care e o parochie
rveche, «are biserică de lemn din 1711 în onoarea st. Nicolae», dar nu ni se spune dacă înainte de 1711 satul nu ar avut altă biserică i,ot de lemn 1).
Stratul de limbă al copistului. în legătură cu datele istorice -obţinute mai sus, să vedem ce putem deduce din interpretarea filologică a  textului. «.Notele strecurate de copist în cuprinsul. >ms. şi reproduse de noi mai sus (p. 32) se  caracterizează prin următoarele particularităţi:
E rezultat din ie după z trecut la ă: Dumnezău] e aton pronome trecut la i: veniţi, moşteniţi (pintru <pentru, întrebuinţat ca a-*ton în frază) ; e aton final păstrat: bine, o să scrie, carte: ea (din e....a) redus la a după è acasta; după m : togmală; după t: cetască; însăsoco-tiască; u final după i transcris prin w sfârşit* crato; în celelalte cazuri prin w: judeţw, greşith, învricatulh; oa (din o....a., e) păstrat ' clar: mângănoasă, toată, domneavaostră; o aton păstrat în: Dom-
meavoastră; hiatul ea final redus la e în; voe tatălui, pre tota lire, moştiniţi împărăţie, ce està împărăţie ceştii lumi; hiatul ioa redus la a în zua\ n urmat de i în hiat păstrat: mângănoasă; labialele intacte: fire, bine, vinili; j păstrat: judeţu (de două ori); z intact: zile, ziceţi, zita; articolul pentru genetiv singular fem. iei: lu-miei; articolul proclitic de genet. şi dativ al numelor proprii lu: în iL ..zilele lu Betlian Gabor; forma de perfect simplu: scris.
W Sâmpietru din Ţara Haţegului. Concomitenta tuturor acestor
I particularităţi (în special e aton protonic > i; ea final >e; n îna-
M  * inte de i păstrat; j şi z pronunţat clar) caracterizează şi azi limba
1 vorbită în satele din ţara Haţegului, între care se află şi Sâmpietru2)*
1) Şematismul veneratului cler al Arhiditcezei Mitropolitane greco-catolics c?8 Alba lulia şi Făgăraş pe 1906, Blaş, p. 222.
Regiunea Braşovului se caracterizează prin Următoarele particularităţi *e aton păstrat; ea final păstrat; n ante ? căzut (cf. I A. Candrea, Ov. Den-susianu, Th. Sperantia Graiul nostru, II, Buc. 1S08: textele dela pp. 83-92
Aşa dar particularităţile de limbă din notele copistului ne îndreptăţesc a lixà, cu oarecare probabilitate l), ca regiune în care s'a făcut copia, Sâmpietru din ţara Haţegului 8), care, precum văzurăm mai sus, este atestat în 1730 ca având o biserică şi care apare în documentele ungureşti ca sat românesc încă din 1473. Satul este-aşezat Ia câţiva Kilometri spre sud de Haţeg, pe un afluent al Streiuiul care se varsă în Jiu.
Haţegul, poate reşedinţa lui Litovoi pe la 1247, era în timpurile acestea un important centru comercial, .aşezat la întretăerea drumurilor ce veniau pe o parte dinspre Sibiiu iar de altă parte din Oltenia, pe valea Jiului3). Haţegul în care s'a păstrat până în sec. XVI .bogată nobilime românească4), care scria slavoneşteFaveà legături şi-cu Moldova. In 1435, Cândea Laţco, Pârcălab de Haţeg, suporta chel-tuelile pentru Evanghelia scrisă în mânăstrrea Neamţu de GavriL fiul lui Urie 5), o podoabă de artă şi legatorie veche. Cevà mai la Nord se află Orăştia, care în a doua jumătate a see.XVI-lea era un adevărat centru de cultură, aci s'au adunat cărturarii cari * au tipărit Palia. In apropiere de Sâmpietru se află vestita mănăstire a Prislopului, ctitoria lui Nicodim, întemeietorul mănăstirilor Coziaşi Vodiţa din-Muntenia, mânăstire restaurată în prima jumătate a sec al XVI-lea, de (Atre Domniţa Zamfira, fica lui
Weigand Iahresbericht VIII\ Judeţul Solnoc - Dobâra cade în regiu- x rlea care se caracterizează prin următoarele particularităţi distincte de notele copistului nostru: n înainte de icăzut; i după ţ, s, ş, s> î; oa (din o ...a, e) > o;j pronunţat ca g (§os) şi z ca dz (după informaţiumle obţinute pri^i bunăvoinţa d-lui N. Bânescu de la d-l N. Drăganu, profesori la Universitatea din Cluj). Aceleaşi part. se pare că se întind şi în Cojcnâ. Pentru graiul din regiunile învecinate Gf. şi V. Onişor. Doine şi strigaturi din Ardeal Iaşi, Coleeţinea Şaraga (înfăţişează graiul din Nasăud-Zagra); Miron Pompiliu, Graiul din Bihxrea, Comvorbiri ; Literare XX p. 1000; Weigand Iahresbe-yicht VI, Samosck und Theis DialeJcte; Weigand Linguistischer Atlas des Dacomm. SperacUgebites hărţile 27, 32, 53, 55, 56. z yds şi j >$ caracteriza graiul din Bihor, regiunea Tinăudului pe la 1682. Cf. G. Giuglea în Daco-Romania, p. 358.
*) Zic cu oarecare probabilitate, căci graniţele, care delimitează azi a-nume particularităţi linguistice, nu coincind întocmai cu cele din trecut. Cf. Sextil Puşcariu, Daco-Romania, p. 386.
2) Sextil Puşcariu Istoria literaturii române. I, 77.        . .
8) Ştefan Meteş, Relaţiile comerciale ah Terii-Româneşti cu Ardealul pană „ în veacul al XVIII-ea. Sighişoara, 192.1 pp. 48-9.
*)--N. Iorga Sate şf preoţi din Ardeal p. 164-6.
6/ N. Iorga Mănăstirea Nemţului. Vălenii de munte, 1912 pp. 8 şi 10.
73
Moise Vodă, care se stabilise în Ardeal, după tăierea tatălui său in lupta de la Viişoara l).
Dacă admitem că satul în care s'a copiat Codex Neagoeanus -este Sâmpetru din ţara Haţegului, atunci trebuie să considerăm, ca făcând parte din stratul de limbă al copistului, toate particularităţile fonetice ale textului, care caracterizează azi graiul din ^acest ţinut, mai ales când aceste particularităţi sunt confirmate în «chip documentar şi pentru timpuri mai vechi. Astfel sunt:
1) ŞI precedat de z > ă: Dumnezău.
2) g.,. precedat ş>ş serpe.
3) E-\-n>in: Unur.
4) Ea resultat din e...a după s>a: sarà 4>) Rămăşiţele de păstrare lui i după r;
6) Ea după tr>a: traba.
7) Ă protonic pronunţat astfel în cât «abia se distinge de aş> "3) E atonf după grupul consonantic try trece la ă: trăbui.
9) Trecerea sporadică a lui e aton la i.
10) / apare ca e în: menunate.
11) 1 devenit i dupăş, ţ, z, z; iar uneori chiar dispărut din pro" ai untare.
12) V- păstrat în uspătă. *
13) Ea final redus la e sau păstrat.
14) Hiatul uă redus la o în verbul a lua'loa.
15) Asimilaţia e-ì>i-i, în: tri şi u-i>i-i în: sisioară. \
16) Disimilaţia neefectuată în: beserecă.
17) Dentalefe iotacisate.
18) L, n urmaţi de e, i muiaţi (\\ n'j: petrile, niagră;
19) Grupul consonantic nd redus la rì: une;
20) Terminaţiunea^ substantivelor femenine la plural—e trecută la ă dupe ţ şi r: bratăy isvoară, cară.
21) Adjectivul posesiv lui întrebuinţat adesea în locul posesivului său.
22) .... Forma po3esivală: seu.
23) Numeralele: doo, trii.
24) Imperfectul indicativului fără u.
-1) N. Iorga Istoria bisericii româneşti Vălenii de Munte, 1908, 1. p. 13$ :şi Ist. Rom. din Ardeal şi Ungaria I, 155.
74
25)^ Condiţionalul construit cu vrea se aude şi azi în Densuş, şte* To teşti perişor
26) Formele de imperativ—cu ret la persoana doua plural, după, negaţiune.
27) Formele verbale: cură: loa, mînc.1)
Regiunea Prototipului. De unde venia arhetipul copiei făcută în satul Sâmpietru la 1620? Descifrarea regiunei în care s'a tradus Alexandria, din celelalte particularităţi linguistico ale Jtextului nostru, este mult mai grea şi mai puţin sigură. Fonetisme ca: Policar-pus,1} Meleuş, Levcaduş, Vreonuş2), Scamandruş, Potolomem nu ne pot da nici un indiciu, fiindcă, după cum am arătat mai sus (p. 9-133)^ desuntale originalului sârbesc. Unele particularităţi fonetice ca. pâine ne-ar duce spre Ţara Românească, dar în secolul al XVMea* această formă coexista alături de- pâne în ţinutul Hunedoarei, căci o găsim în Palia dela Orăştie *). Lucrul nu trebue să ne surprindă, dacă ne gândim că până în sec. XV Amlaşul, Făgăraşul şi Haţegul au fost în depedjnţă de ţara Românească: şi că multă vreme Haţegul a fost în legături cu ţinuturile olteneşti de pe Jii. In asemenea împrejurări forme ale graiului munteaa s'au putut întinde în ţara Haţegului, unde se încrucişau cu particularităţi venite 6in Banat şi din regiunea Mureşului. Forme ca iacătă considerate ca moldovenism se găsesc menţionate şi în Anonymus, Caransebesiensis.
Alte particularităţi fonetice ca bunioară: reducerea diftongului oa la o; puţinele forme în care j este transcris prin y (gi) (gos, gudeţ) iar z prin s (dz: audzi) ne-ar face să bănuim că regiunea din care venia originalul era o localitate mai nordică, spre Ora-ştia, sau Banatul. In Palia de la Orăştie în textele Măhăcene şi
1) Cf. Oid. Densusianu, Graiul dinţară Haţegului,Bucureşti Socec 1915, pp. 20 § 8, 9; p. 21 § 12, 14; p. 22 § 19; 23 § 25, 26; p. 24 § 34; p. 25 § 3<* 40. 42, 45; j>. 26 § 52 55, 56; p. 27 § 59; p. 23 § 60, 65; pi 32 § 68: 34 § 71; p. 35 § 72; p. 38 § 81; p, 40 § 92; p. 45 § 104; p. 46 § 105, 106, 107;; p, 49 § 116; p. 50 § 121, 122. 124. Pentru texte mai vechi Dr. Radu Istoria vicariatului greco-catolic al Haţegului Lugoj 1913.
2) Pentru Vreonuş vide Novak, cartea III § 27. *) V. Bogrea Daco-Romania l, 456,
4) Ovid Densusianu Hist. de la langue roum, II, 1. Tot în Pajie găsim forme cu un fonetism mai înaintat: trimite, beserecă, inimă alături de for-un fonetism mai arhaic tremete, băserecă, înemă. %
75 v -
în cele bogomilice întâlnirn pentru cazurile de mai sus un dublu fonetisme şi dzjşi g (predomină cele cug), o şi oa.1) Laolocalizareîn Ardeal ne-ar conduce şi elementele lexicale de origine săsească sau yngară: socaciu şi ferdelă. Aceste elemente sunt cunoscute a-proape în tot Ardealul. Primul se întâlneşte şi în toponomie : Secaci în jud. Sâlaciu pl. Taşnad; şi în onomastică Avram So-vaciu.2) Ferdelă e un cuvânt care apare în documentele din Haţeg3) .şi care a pătruns şi în colindele ardelene *). Dar nu este exclusă posibilitatea ca, aceste cuvinte să fi fost cunoscute în timpuri mai vechi şi în Principate 5/.
O interpolare foarte veche care se găseşte in mai, toate mss. chiar în cele din Muntenia şi Moldova adaogă după expediţia lui Alexandru în ţara leşească următoarele:—«prin ţara Acrâm tătar •ce să cheamă—şi pune în primul rând «Ardealu după care apoi urmează «şi Moldova şi Ţara Românească «\ In sfârşit credem =că tălmăcirea numelui slav AaNivrrSp*— trecut probabil prin formele corupte KpaHivaTSpa—^pAMH4T8pa 7) cu Frânt formă, ce se găseşte în toate mss. indică mai de grabă un mediu românesc ardelean de-cât muntean sau moldovean. 1
Elementele turceşti şi noţiunile culturale din Alexandria» împotriva localizării îe Ardeal a prototipului Alexandriei s'au ajdus următoarele obiecţiuni: 1) prezenţa elemei*telor turceşti; 2) noţiunile culturale.
Nu este îhsă exclus ca o parte din elementele turceşti şi noţiunile culturale să se fi aflat în originalul slav după care s'a tradus textul românesc, mai ales că acel original  data dintr'o
'») Dr. Radu Ist. vi\ gr. cat. al Haţeg, pp. 203, 205, 206.
2, Cf. Ov. Densusianu Hiat. de la langue roum. p. 48 § 6; § 36; o pentru oa apare şi în documentele muntene. Cf. documentul lui Neacşu din Câmpul-lung (1520) în 1. Bianu şi N. Cartojan Pagini de veche scriere românească p. 20.
*, Dr. Radu Ist. vio. gr.-cat. al Haţeg.
4) Viciu Colinde din Ardeal p. 405. ■ '
^Ferdelă cunoscut în regiunea Bârladului (comunicat de d-l Fr. Chiriac
6) V. mai sus p. 23.
7) Despre Lanţatura=Ion Asan cf. Bogrea Revista Istorică. VI (1920) p. 182-3 Adăogăm că în Alexandria sârbească publicată de Novakovici şi Jagic expediţia lui Alexandru are loc împotriva Cumanilor, nu a Tătarilor «cam ne povestesc redacţiunile noastre.
76
. 7?
epocă destul de târzie (secol XV-lea sau chiar al XVMea~}]. De> altă parte credem că concluziunile d-lui Şăhieanu 2) în cşace priveşte influenţa orientală asupra graiului din Ardeal şi Banat sunt unilaterale. Publicaţiunile de texte poporane ne scot din ce în ce-,Ja iveală un important contigent de elemente turceşti 3), unele-chiar necunoscute în vechiul regat şi— ceeace este interesant — elementele turceşti şe găsesc chiar în onomastică şi toponimie
Ibraim, Paşa, Socol, Turca, Haiduc, Catara, Duda, Cobanu, Papuc, Budălău (pereclâ da copil), Duduia, Para, *) Bas *Hamzţ, Tohan (ToltăneanuyMîrza; Sultan, Bm*ktc(nume de câini); 5) nume de localităţi: Surduc, 6)#etc,
Aceste elemente turceşti àu pătruns în Ardeal din Principate^
*) Se ştie că Alexandria a circulat la noi şi în redacţiuni slavone. Gel mai' vechili ms. è din"1562, scris în» mănăstirea Neamţului, din porunca Mitropolitului Origore al Sucevei. Cf. Starine V, p, 23,   , ' ; *) Inf. orientală asupra l. român* I, p. XXIX ?i urm. L
3) Iată câteva din Ţara Haţegulu i (Ovid. Dens. Gr. din Ţ. Haţeg): casau pag. 104, susai 132, baş 142, siqaresi 155, bumbac 159, haiduc 160 tulipan 167, hărămbaşă ìli, paloş 184, 188, Moară 191, duzmani 199, sobă 19g, ortaci 219, cobanie22b, butuşină 3U,*divan, divănescSlS, humbar (ham ^ bar) 320, mendzel (menghenea) 324, ocă-326, vătav 329 ; căpşm, zăgărea 61 ; dii* cómitarui Hu ne d q a re t (I Popovici, Rum. Dialekte): măi mo ană <îurc. may_ mun; din comitatul Braşovului (I. A. Candrea Ov. Dens. Th, Sp Graiul nostru 11): basma p. p. 85 anterie 88 lalea 85 cişmea 85 ci&mag'85 uluce 88 tiriplie 85 dulamă 89 eapciu 85; din valea 01tului( Sextil Puşcariu, Dia-elkt des ob \eren Oltthales în Weigand Iahres V): mormazu, vtéùr (ind). ciobănaş 180 nr paputsi ^186 nr 21; din preajma Blajului (^iciu colinde indice cafton, chichie (tihie), năframe, mârzac, paloşă, suman: din Maramureş (T. Bud.; Poezii pop. ed. Acad. ţnd.); canapem, haiăuct părută (dini. din para), ytffaf (baci u la stână): dija ţara Oaşului (I. A. Candrea? Graiul din farà Oaşului indice:, buzdudă mormăndzău, plătangină, nă-framăp sucnă, din comitatul Nâsăuduluij Onişor Doine măgheran,, năframă.
t\ Interesanta este evoluţia semantică a cuvintelor turceşti în unele ţinuturi: mârzac înseamnă: cel ce poartă sacul cu colaci după colindătorii cuturcar t?#ta/*=conducătorul colindătorilor (Viciu Colinde); sàtiri laVereşmurt: „a Mi strigând diverse versuri înţepătoare* îa horă. A. Viciu Glosar de cuvinte^ indice); haiduc în Maramureş=jeandarmî poliţaiu.
4) Josef Popovici, Rum. Dialekte I. Die Dialekte der Munteni unei Pădu-reni... Halle 1905 pp. 31-60.
*j Ovid Densusianu, Graiul din Ţara Haţegului pp. 72-84 «) Moldovan şi Togan Dicţionar.
din limba ungară şi întro bună parte din Banatul Tecin. D-l. profesor I. A. Candrea. care se ocupă de 10 ani cu studiul acestei interesante regiuni diealectale a binevoit să ne comunice urmă, toarele: «In nici o regiune a ţării mai mult de cât în Oltenia şi Bănat influenţa turcească sub toate raporturile, în special culturale, nu a fost mai covârşitoare. In aceste regiuni aşezările de Turci trebuie să «fi fost foarte numeroase, amestecul cu populaţia băştinaşe trebuie să fi fost foarte intenst căci numai astfel ne putem explica în special urmele lăsate în toponimie şi mai ales în onomastică. Găsim nume de persoane ca: Maimuca (Luncaviţa), Hamza (Peceneşca), Arambasa (Lugoj), Bei (Slatina); numele de localităţi ca: Alibeg (poiană şi deal în Alina), AUbunar (=fântâna lui Aii; sat lângă Pancioava); Cdraula (pisc de munte în Sasca Româna); Harâm (sat dispărut lângă Dunăre); Cula (înFârliug); Gioca Turcului (vârf de munte în Apadia); Dealu Turcului (Slatina); Buza Turcului (munte în Waisara); Ogaşul Turcului; Tâlva Turcului; (deal In Barbosu), Maidan (sat); Iam (sat aşezat la o încrucişare de drum» turc.fiam — staţie de poştă.1).
Interesant este apoi, faptul că între elementele româneşti, împrumutate de Saşi de la Românii ardeleni, se găsesc şi cuvinte de origine turcească precum: buzdugan, cìtepènege, ciorapi, ciobani r conac, cântar, lulea, oca, parale, pilaf, rachiu, saica zeghe2).
Infiltraţia elementelor turceşti în Ardeal, şi Banat este dealtfel mai vechie. In acea poemă versificată din sec. XVIII—-cunoscută sub numele de Plângerea sfintei mănăstiri a Slinosului*)^ (scrisă deci In ţinutul Haţegului) găsim ,următoarele cuvinte, de originò turcească: a conăci (acolcr puţin au conăcit); divan (au dus pe Visarion la divan,.. Din divanul guberniei s'au sculat); dambla (o dambla rea l-au găsit); surgun (Pe căUigăraşii din Sibiu... i-au gonit pe Olt în jos., surguni în ţara^Românească).Anonymus Caran-sebesiensis, cel mai vechiu dicţionar românesc, alcătuit îr Banat, înregistrează mai toate elementele turceşti pe care le-am găsit în A-lexandria'cu sensul lor exact, precum şi altele ce nu se găsesc în Alexandrie* Dintre acestea notăm numai Câteva care i-au scă-
l) Cf.şi Berneker.SJay. Etym. Wort: sârbescul jam,,«Posts tati on. Postpferde». a) Ioan Bendorfer, Roman (olăli) elemek az erdelyi $zasz nyelvben p. 91, apud Meteş op. Cit. p. 221. *) Republicată în Ist vie. greco-cai. al Haţegului de Dr. I. Radu, p. 351.
78
pat lui Şâineanu în regestul întocmit: pil, samur, aferim, <i> shlic (işlic); surlă, vani (kânesc).
In ce priveşte noţiunile culturale proprii organizaţiunii administrative şi militare din Principate, trebue să şi observăm că şi, a-cestea erau cunoscute în Ardeal.
In Palia dela Orăştie—care precum, a dovedit d-l .Mario Ro-ques este o,traducere după textul unguresc a\ lui Heltey1)—am mai întâlnit următoarele cuvinte referitoare la noţiuni administrative din Principate: paharnicul, vornicul, vistiarnicul lu Faraon (cap, XL ocină, urie (XXIII) în plângerea Silvaşului întâlnim: boiarin, divari în Anonimus Caransebiensis toate cuvintele din Alexandrie : boier paharnic, călăraş, pedestraş^ căpitan, povodnic, pâlc,stol, şireag, comis, olăcar, aprod, zugrav; precum şi multe altele ce nu revin în textul Alexandriei: jupâneasă, kuhsir,ban, bènie, logofăt, pitari shetrar,mspèlar, stolnik ş. a. Intr'un text poporan—care are ce e drept o obârşie în literatura cultă: istoria poamelor, Heoptxoàóyos2) —dar cules la Boroş-lneut comitatul Aradului—găsim următoarele elemente: postilniic, jitarul, d'ivan, boîerîasa, voivòda*). - Această -circulaţie a cuvintelor privitoare la noţiunile culturale în ţinuturile româneşti ele peste munţi nu trebue să ne surprindă, dacă ne gândim la migraţiunile păstoreşti, relaţiunile comerciale 4), bejeniile 5) circulaţia călugărilor, pribegiile boierilor şi ale pretendenţilor domneşti în Ardeal depedenta religioasă a Ardealului de Principate şi mai ales stăpanirea_ politică a Domnilor Munteni şi Moldoveni în Ardeal (Arnlaş, Făgăraş, Haţeg, Ciceiul, Cetatea de Baltă). Se ştie că Domnii Munteni stăpânesc în Ardeal Amlaşul
In Mélanges offerts à M. E. 'Pieri. Paris 1913.
3) Ms. nr. 2989; 3518 Bibi. Acad. jRow*.; alte texte publicate în Ion Creangă. IV şi V p. 289 p. 376.   " ^
zi Alexici, Texte din literatura pop. rom. 225. *
4) Sunt interesante pentru problema circulaţiei textelor negoţul pe care-2 făceau în Ardeal mănăstirile muntene. In 1418. şi 1419 călugării din Vodiţa sunt scutiţi de vamă Ştefulescu, Mănăstirea Tismana. p. 217.
5) Despre bejeniile din Ardeal în Principatele Romàne cf. I. Nistor, Emi-grărili de peste munţi în Analele Acad. Rom, II, XXXVII. Dar au fost şi emigrări din Principate peste munţi. Despre un puternic curent emigrare din Muntenia şi Moldova 4n A*inat cf. George Popovici, Istoria Românilor Bănăţeni Lugoj, 1901, p. 337.
79
şi Făgăraşul până pe la 1462 la 1507 Giogiul de jos se află în stăpânirea lui Radu cel Mare, ca feud unguresc *); rn prima jumătate a sec. XVII, Vinţul şi Vurpărul se afla în stăpânirea Donrr nului muntean Radu de la Afumaţi1). De altă parte Domnii Moldovei de la Ştefan cel Mare până la fiăpuşeanu stăpânesc în Ardeal : Ciceiul, care avea 60 sate, Cetatea de Baltă, Unguraşul şi din când în când Bistriţa şi Rodna*). Prin toate aceste multiple; legături s'au putut menţine unitatea graiului românesc, s'au putut întrepătrunde formele dialectale şi răspândi influenţele străine şi noţiunile culturale.
TRANSCRIEREA.
După cum s'a văzut, Codex Neagoeanus ne oferă din punct de vedere fonetic şi morfologie mai multe straturi de limbă. Scopul principal al transcrierii şi publicării acestui text este să redăm în caractere latine aceste straturi de limbă, singurele, care, până acum, pot arunca oarecare lumină asupra datării şi localizării originalului pierdut. Pentru aceasta va trebui să ţinem seamă de toate particularităţile ortografice, să redăm toate formele de limbă viabile şi să înlăturăm tot ceeace poate fi greşală de copiere.
Greşeli de copiere. într'o notă dela sfârşitul Alexandriei, Popa Ioan adaogă pentru cetitorii săi, următoarea rugăminte: «şi cine va ceti aice şi va afla greşitu au cuvântu neplin au netocmit să nu mă blasfemati, ce ziceţi bu da prosti, cum şi voi să fiţi ertati la zua de judeţu că am scris în grabă». Deşi cele mai multe greşeli au fost îndreptate de copist, se cade totuşi să ne oprim puţin asupra celor rămase. Le putem clasa astfel:
Repetări de cuvinte : trecu apa apa Alfeonului 33 r. ; din piiatră în piiatră în piiatră 22 v. ; nu va nu va ajunge 29 v.
*) I. Minea Din trecutul stăpânirii romanisti asupra Ardealului. Buc. 1914. N. Iorga. Ist. Rom. in Ardeal; D. Onciul Rcmânii şi Ungurii, curs ţinut la Facultatea de litere din, Bucureşti, 1919.
2) Al Lăpedatu, Politica lui Radu cel Mare în Lui Ion Bianu Amintire Buc. 1916 p. 214 şi urm.
s) Al. Lăpedatu. Bulei. Comis: ist. II p. 40. Iorga op. cit. 122.
4) Bynea Vechile episcopii pp. 18-20. Iorga Op. cit. p. 152 şi urm.
O. Bacila în Anuarul de geografie al Sem.-Univ. din Buc. 1914-15 pp 83—117 cu 2 hărţi.
80
Repetări de silabe: mumuri-va, 15. r. ; Inmeme 16 v.tututu-roru 28 v. ; răpapausate 33 \\; Mamaohidonie 69 v.
Omiteri de silabe : ridi<că> capul 73 T. ; nu te <ve>ri stâvi 25 v. ; mai bi<ne> la Por 29 v. ; păm<ânt> 17 r.;ceta<te> 17 r.; spă<mâ>ntară 28 v.
Greşeli de litere : plenge 9 r. ; dedestra şu 34 r. ; cocaó 46 v.; guga < pentru gura) 9 v. ; sbo 44 v. :
Omiterea unei litere: ş'au cugeta<t> 6, r. ; sc<r>iş 26 r. ; pământ 16.r.; sufl<e>tu Ovre<i> 44 v. ; vò<i> 31 r. ; tre<»> 35 v. ; veţi pie<r>de 29 v.
Omisiunea vocalei din finala cuvintelor este foarte frequenta, când consoana precedentă vocalei este aruncată de-asupra rându-
3
lui: cKpîî = scrise 4 r. ocpa = obraze 4 r. bh = zile 3 v., $ = să duse 5 r. c% cK$ = să-i scotă 8 r. 3h = zise 9 v. In privinţa transcrierii, m'am călăuzit de principiile formulate de d-nul D. Russo în Critica textelor şi tehnica ediţiilor: 1) greşelile evidente le-am îndreptat în text, notând în aparat grafia manuscrisului. 2) Abreviaţiunile le-am întregit, fără a mai trece în aparat forma abreviată, de cât numai în cazurile, când întregimea abreviaţiunii prezintă vreo dificultate de ordin fonetic. De ex.: pasre (pasăre sau pasere?). In cazurile în care abrevia-ţiunea se putea rezolva în două chipuri, m'am călăuzit după formele pe care statistica mi le arăta ca fiind mai frecvente. Astfel : cz l-am transcris constant:  să să; 3h = zise.
3) Literile chirilice, cari nu prezintau dificultăţi, au fost redate prin corespondentul lor latin.
4) k şi ^ au fost transcrise după valoarea lor fonetică: k prin d, ă, t şi u\ 4 prin în im şi n (conf. celor indicate în cap. grafia);
a fost transcris prin éa când avea valoarea lui ca, prin e când avea valoarea lui e. k nu s'a transcris, ^ând nu nici o valoare fonetică, io s'a transcris cu iu. px şi a* s'a transcris prin ii şl ir când avea această valoare fonetică. K şi.r s'a transcris prin c si g înainte de a, o, u prirr ch şi gh înainte de e, i a.
V final. Colex Negoeanus ne oferă următoarele cazuri: )) u final păstrat întreg şi transcris cu 8 2) înjumătăţit şi transcris cu k; 3) dispărut; 4) nu se poate hotărî nimic, întrucât consoana^ care precede pe u final, este aruncată de-asupra rândului (vezi fonetica lui u final;.
81
In primul caz, am transcris pe 8 cu u; în al doilea, pe k cu u; în al 4-lea, am coborît numai consoana în rând, renunţând la ideia de a mai nota prin vreun semn, că în ms. consoana este aruncată deasupra rândului.
I final, după cum s'a văzut mai sus la pagina 39, prezintă şi el aceleaşi cazuri: 1) păstrat şi notat cu H; 2) notat k, probabil o semivocalizare a lui i;3) nenotat: ver merge; 4) nu se poateţ decide nimic, consoana care precede pe i fiind aruncată deasupra rândului; In primul caz, am transcris pe h cui; în al doilea caz am transcris pe k cu i\ în al treilea caz, am păstrat forma din ms.; în al patrulea, am scoborH consoana şi am întregit cuvèntuf cu i, pe deoparte/ fiindcă statistica cazurilor îmi arata că acestea erau formele mai uzitate de copist, pe de altă parte, fiindcă am dorit să dau cercetătorilor posibilitatea de a urmări clar cazurile în cărei final este amuţit. Numai cuvântul Kona l-am transcris copaé.
Spre a înlesni urmărirea tradiţiei manuscriptului în formele ambigui în care óonsoana este aruncată sus, am notat în aparat pentru primele foi din manuscript, toate cazurile menţionate mai sus, însemnând cu o liniuţă consoana aruncată deasupra rândului.
83
ALEXANDRIA
(CODEX NEAGOEANUS)
1 <Şi văzură> acolo un stâlpu de piiatră înaltu. Şi alergă Alexandru la stâlpii: şi văzu pre stâlpu obraz de om şi slove elirreşti scris<e>; aşa era stós: Eu, Sanhos împărat, luoiu lume totă şi vruiu să văzu şi raiuri viniiu cu ostile mele până aiéa. Şi nu ştiuiu <rândul
5 oameniîor> şi ^şiră omeni sălbateci mulţi fără samă şi mă loviră tără veste şi mă bătură; şi pre oste me uciseră şi pre mine. Aié'am peritti de òmeni sălbateci; şi cine va vre || să margă la raiu şil T* până aiòa să vină, iară de iea să să întorcă înapoi, că va peri». Iară Alexandru, deca'văzu aşa, învălui stâlpul cu postav, să nu
10 cetască altulu slovele, să nu să spaminte ostile.
Şi merse până la un codru mare ; şi puse tabără acolo, şi zise să să odihniască ostile. Şi făcu stobor de lemne de cătră pădure. Şi într'o zi, eşi Alexandru călare şi zise să să gătască tot omul de războiu ; şi merse la pădure, şi văzu pre unu omu sălbatecii,
ISşezândCi pre o piiatră şi căuta semeţ || pre oste. 2 r-
AKexandru zise>: «aduceţi o muere». Şi aduseră muere; şi o mână Alexandru: «du-fce de şezi lângă elu». Şi merse muere şi şezu lângă^ acelii omu sălbatec.
El sări şi împresură pre muere şi începu a o mânca, iară ie
20să văeta: Şi alergară.2 voinici şi loviră pre omu cu suliţele şi scoseră muere. Iar omul răcni tare şi zbieră tare; şi aci eşiră omeni sălbateci ca .frunza şi ca iarba diîn pădure, toţi cu lemne şi cu petri, şi dederă tare pre oste lu Alexandru || iară sa<mă. 2 r Şi fu>gi şi Alexandru după stobori. Şi eşiră la câmpu; şi-i luo
7       _.      _ ' \„
2 obraz om     3 ckh Sanhos împărat    4 raiul    4—5 <rândul oamenilor> după F.     5   sălbatec^    6 ucisră  am     8 înapoii      9 se Alexanru stâlpul   postav 10 sloveToştiTll zis   12 stobo7 13 toF omuT 15 semeţ 16 <exandru zise> A rupt.     17 şezT     18 sălbatec"      19 El      21 Iar omul    22 sălbateo
.1
>1 ■3
1
1 Antioh de cătră pădure cu stolul lui şi-i băgară în mijloc şi să ^~ bătură forte tare până sfârşiră lemnele şi petrilie. Şi aşa ave nărav: deca vede unul de ei cruntu, iar ei-lu apuca alţi şi-1 mânca; şi să spărară şi fugiră la pădure. Şi viu prinseră numai unul de
5 ei coconi; şi era mai lungii de toţi omenii. Şi ucise Alexandru de aceia 100.000 şi periră de-aî Iu Alexandru 10000 de omeni acole ||*. 3 r* Iar a doa zi d<e dimineaţă, se du>seră voivozi^la Alexand>ru ş:-.i gr^iră: «împă<rate>, dară nu ne sosi noa câtu ne bătum cu împă- \i;A răţiele lumiei şi am peritu destui şi luomu împărăţiile lumiei toate*
10ca să nă odihnim; iar tu ne-i adus là pustine să perim de omeni
sălbateci prin pustine lucure». Alexandru zise: «o dragii mei şi dulci \JJ fraţi Machidonenilor^ crez multu razboiu făcut-amu şi acmu puţi-nel ne este să ne ostenim şi iară ne yomu întorce la lume || <şi3v-ne vom ră>pou3a până vom f<i la Machidon>ie vostra. De m'aţi .
15 uri<t, v>oi mă ucideţi, macari de veţi pute fi împăraţi fără mine în lume şi de vă pare că veţi pute ajunge la Machidonie, tari mine, şă vă hodiniţi». Iară voivozi ziseră: ecce vom face? Fie curmi_^ e voe ta; să amu peri toţi cu tine, de tine nu ne vom mipàrti^ până la morte nostrJL». Şi trecură ţara sălbatecilor 15 zile1)        _ :
20 Şi ajuserâ la o ţara bună şi dulce şi cu pomete frumose. |j Şi <era> 4r* acoie 2 s<tâlpi de pet>ri, poleiţi cu a<ur şi s>crişi era. Şi alergă Ale" xandru-acolo şi văzu doa obraze de om : unul era Araclie împăraţii şi <altul> Săramida împărătiasă ; şi scrise slove elineşti şi greceşti, şi aşa spuseră : maijg^teu^ lorii. Şi merse şi aflară curţile'
25 Araclie<i> împăratu pustii şi podobite toţii, cu aur şi cu petri scumpe. Şi plânse Alexandru şi zise: o fericate Aracleo împărate şi Seramido, cum eşiit diîn ' lume ticalnică || <şi bine aţi> viiatu ş'aţi împă<râţit 4 ş>i bine t'aţ sfârşit. Şi de acole merse şi văzură unu ostrovu prespro , apă şi văzură acole sate ; şi ţară cu omeni să vede acole. Şi
I Antioh stolul mijloc / 2 sfrâşir* 3 nărav unul iar şi-1 4 şi ş unul 5 V ma ucis 6 de-e 7 Iar <e dimineaţa f»e du> . . . <la Alexandr> 8 <rate> A rupt. bătum  împărăţiei 9 am 10 ca-s~odihnim iar adus perim
II sălbatec zis 12 Machidonenilor crez 13 pjţinel ostenim 13—14 <şi ne_yom ră>_ A rupt. <i la Machidon> A rupt. 15 <t v>^ A rupt. 17 vom 18 vom 19 sălbatecilor ziF20* In A adăogat pe margine,posterior cu cerneală spălăcită, de o mână streină: glava 3fi. 21 <tălpi de pet> A rupt, <aur şi> A rupt. scris 22 obraz om unul 23 scris 24 spusră 25 Alexad zis aur 26 27 cum eşit~<şi bine aţi> A rupt <răţit ş> A rupt 28 aţ sfrâşit mers"     29 omenia"
io
-Vi
.15
20
25
' -   84 .
zise Alexandru să facă caicù. Şi făcură şi puse tabără să se odih-niascâ ostile. Şi zise Alexandru să între în caic şi să Yracă la ostruv; iară Antioh zise: «împărate, nu ver merge tu acole, că nu ştim cum ţi se prinde; ce voiu merge eu nainte acolo să văzu şi veni-voiu şi spu-nevoiţi ţie». Alexandru zise: «dară, de vei peri tu || acolo,altul <ca5n tine* nu voiu mai> vede». AnìTòh zi<se: «de voiu rămân>e acolo, mulţi vei <găsi ca> mine, iar, de va peri Alexandru, altul nu voiu găsi ca tine în tota lume». Şi întră Antioh cu 10 voinici şi să duse pre apă totă zio şi trecu la ostruvu şi găsiră acolo neşte omeni goli şi gràie greceşte. Şi să întorse Antioh la Alexandru şi spuse ce-u văzut acolo şi grăie greceşte. Şi întră şi Alexan-; dru în caicù şi trecu la ostrov7 şi.eşi acolo. Şi eşiră neşte omeni nainte lu Alexandru || <şi grăi>e greceşte şi în<treblră pre> Ale-5 v-xandru şi ziseră; «păntr<u ce ai v>initù la noi Alexandre, şi ce , véri luo de la noi? laeătă simterrî soîi. cumu ne vezL şi ne este hrana aceşti pomi; altă hrană nu (ave^i noi, nic hainei să ne îm-.hrăcăm». Alexandru gran «n?am venit să vă iau nemica, ce am venit să vă văzu pre voi ^ce omeni sâmteţi voi şi de unde-ţi vi-nitù aièa şi cum grăiţi greceşte şi ciimii ştiţi numele meu». Ei ^grăiră: «împ Irate, noi simtemù de la ţara greóasca || şi amu avu<t>6 r la Machidonie <împărat pre AraclMe şi împărătiasă Ser<amida>; şi văzură acolo omeni răi şi să face multe răotăţi şi să vărsa sângele omenescu şi răşboe şi multe bezaconii văzu pre lume, tăcându omenii ; ş'au cugetat eă iasă din ada lume .jjp şi au fă-cuttìi 10.000 de corăbii^alese tolti omeni buni şi derepţi şi băgă în corăbii şi qă faméèftPK Ş'au purcea pre mare pre răsărit; şi amu vinitff pre^^mtìrlin anu şi ni-au scos Dumnezău || <şi am 6 v* eşit unde aţi văz>utu curţile lo<r şiamu> iăcutu ţară mare şi bună
Vei
I zis pus 2 zis caic şi s ostruv . ,3 Antioh zis ver ştim cum 5 zis 5-6 altul <ca tine nu voiu raai> Antioh A rupt <se de'voiu râmân> ruptură în A   7 <gâsi ca> A rupt iar altul    8 Antioh 9  dus   10 greceşt Antioh
II spus vâzut 12 ostrt)v 13 Alexadu <şi grai> A rupt greceşt <întrebară pre> A rupt 14 zisră <ii ce ai> A rupt 15 simtem vez 16 avem nic 17 îmbrăcăm n'am venit am 18 venit orr.eeni cwmtiuh 19 cum grăiţi greiţi ,20 <t.,.> 21 A rupt <ìmparat pre Aracl> A rupt <amida> A rupt 22 şi s> şi s 24 cugeta 25. ales 26 fâmeele-ş răsărit 27 într'un scos 27—28 <şi am eşit unde ai văi> după F D; A rupt SBr <şi amu) Ă rupt.
■ 85 ~ ' '
1 dulce. Şi în Dace lăcuit-au~şi împărăţit-au Araclie 40 de ani tot bine şi dulae şi cu ţara lui şi cu moşii noştri. După ace, au mu- ^ rit împăraţii şi noi ramasemù fără împăraţi şi pusemu 12 filosofi să judece judecată deraptă. Iară noi nu ascultăm nici stătumu pre
5 judecata loru şi începumu a face iară răutăţile nostre cele rele dinu  lume.  Şi văzu Dumnezău || şi să mânie <Dumnezou pre7 r* noi şi slo>bozi pre ome<ni salbat>eci pre noi ; şi vi<niră l>a noi şi ne mânca fidorii noştri şi nă ucide pre noi şi nu ne potetti apăra de ei. Şi, deca văzumu mânie lu Dumnezău pre noi şi nu putum
10 lăcuit acolo, iar noi amu fugiţii- de acolo şi vinit-amù aiéa, întrace^tu . ostrovMŞi pustini ţara şi curţile Aracliei. Şi de numele tau spuse-ne Araclie, că ver vini până a;c*a şipână la raiu merge-vei. Şi noi alta || 7 f' <nu avem, fâfă filos>ofi buni avăm; <şi-ţi vom> da 6 filosofi, câţi <îţi vor tr>ăbui deice nainte, că ei ştiu cale până la Evantu». Şl
15 luo Alexandru de la ei 6 filosofi şi eşi din ostrov la tabără. Şi
zise Alex<andru> cătră voivozi: «adevaru; nu e nemica mai scumpu de cărturariul şi mai curatù nu e nece un meşterşug de carte pre limba slovenaseă şi omul cărtularu este vistier nesfârşit şi dascăl prespre tote lucrurile». Şf-i îmbrăcă pre cei 6 filosofi şH între'ba
20 de cale la raiu || . - 8r*
Şi de ac<olo, plecă i?u oştilb> şpmerseră 20 d<e zile şi> ajunseră la o.ţar<ă cu> omeni cu 6 mâni şi cu 6 piòore. Şi dederă tare pre oste lu Alexandru ; şi de grab i bătu-i Alexandru şi pripse vii mulţi. Şi era voe lu Alexandru să-i scotă* la- lume de
25 ciudă, iar ci nu ştiură ce mancă şi ce beu şi muriră toţi de tome. * Şi trecu ţara lor 10 ziìe. ■ _ *
. Şi de acolo merse 7 zile şi ajunse o ţară eu -omeni cu 2 ca-8T« pete: dinaite ave cap de om şi grâe omeneşte, iar || di<n dârăt.
I pac'tot 3 muri 4ascultă 5 rătăţile 6-7 <Dumnezeu pre noi şi p!o> A rupt 7 <ni săîbat> <niră ]> A rupt 8 mnea noştrii potém    9 putum 10 iar no
II ostrov 13 <nu avem fără filos> A rupt < şi-ţi vom> A rupt 14 <îţi-vor tr> A rupt 15 ostrov tabar 16 zTs voivoz 17 cărturariul meşterşug 18 omul es vistier nesfârşit dascăl 20 In josul paginei adă-ogat de o mână streină, cu cerneală spălăcită: glava 37. 21 <olo plecă cu oştile> A rupt <e zile şi> A rupt 22 <ă cu> A rupt 23 tar Akxad Alexadndtt 25 iar 26 lorziT 27Adăogatpe margine de o mână streinfc cu cerneală spălăcită glava 38 zii ajuns 28 cap om ia7 <n dărăpt
11
86
-—_—r-sì_,
lave ca>pù de câne şi Kătra câ>neşte. Şi de ace prin<se Ale>c- *' dSndru, mulţi şi-i ucise pre toţi. Şi trecu ţara lor 7 zile.
Şi de acolo merse 8 zile şi ajunseră la unu ezerù mare. Şi zise Alexandru să să odihniască ostile acole 3 zile. Şi într'o nopte, 5eşiră raci ţiîn ezer şi lua calul şi fugie cu elù în apă. Şi zise Alexandrul săpaţi groape adânce pre malulu apei şi puţine pae puneţi pre groape. Şi prespe nopte, eşiră mulţi răcişi nu văzură groapele şi, <căzură> || în grope şi.. %... te mulţi raci. 9r-
Şi de acole merse 7 zile <şi> ajunseră la un munte naltù. Şi era 10asole legatù un om de munte cu verigi de fier. Şi era lungù de 500 de coţi şi gros de 400 de coţi şi unde.plânge, glasulii lui să auze în 3 zile cale; şi nu cutăzară să să apropie de el. Şi trecură şi să mirară multu.
Şi merseră 3 zile şi <ajunseră la> altù munte nabù. Şi era 15 acole lşgat de un munte o muere cu verigi de fierù. Şi era
lungă || de.....  şi grosă 300 de co<ţi; şi era> învăluiţii un şarpe 9"v ■ ^ <de la>. piéore până la gură şi-i ţine gura   cu dinţii şarpele. Şi încă vunde zbiera,, elu să auzie glasulu ei 5 zile. Şi trecură şi să~ mirară. Şi aşa socotira^^o^fH^să fie aceşti omeni Adam şi Ev va până la naştere lu Hristos; şi va sparge Hristos iadul jşi atunce să voru slobozi şi tote sufletele şi voru slobozi şi pre iAdam şi pre Evva până la judecată* ) • Şi mai merseră <15> zile şi ajunseră <până la> unu ostrovu şi 10r-s<ă vede> de cee pârtie de apă, şi să vede copac naltù şi omeni ^ ;25^ujajà. Şi zise Alexandru să odihniască ostile acole. Şi înErăbâ V illJ pre filosofi ce ţară ejte acolo. Ei ziseră: «este acolo Edemul, Voi ce ziceţi *) voi Maearon, şi sâmtu acolo Nagomudrii, omeni goli şi derepţii. Şi au şi împăratu Evantù împăratu». Şi făcu Alexandru galie mare şi întră în galie şi cu Potolomei şi Antioh || şi <10 iq*.
aveca> A ruptura, câ> A rupt <se Alec> A rupt 2 ucis lor zU3 Adăogat i pe margine de o mână streină cu cerneală spălăcită : glava 39 4 zîs zii 5 ezer calul zis 6 groap 7 răB 15 rac~ 9 ziT<si> A rupt Adăogat pe margine de o mână streină : glava 40, 10 oin fieFll gros plenge. 1? zìi 13 aporopie el 14 şi s. 14 Adăogat pe margine de mână treină glava 41. mumunte 15 legat" verig 16 rupt 17 <ţi şi era><de la> A rupt 17 în A şters: coada şi scris de-asupra guga. 18 zii 19 şi s~Adarn 23 Adăogat pe margine de mână streină glava 42. <15> după A <pânăla la> ■A rupt 24 <â vede> A rupt 27 ce s" ziceţi 1) ce s In A adăcgat T de-asupra in <10.
87
lvoinici>1) şi Iuoară aurù <şi pâne>f) şi vin. Şi lăsă pre Vizan<tie>s) cu ostile şi trecură la ostrov şi eşiră din galie. Şi fu ostrovul naltù şi sS suiră multu până ajunseră la neşte pomi nalţi cu po-mele dulci şi suptù pomi <era> fântâni reci şi4) pre pomi pasări5) oirumose  era şi cânta frumos; unele era aR>e, altele roşii, alte mohorite, verzi, alte pestriţe. Şi lă eşi un om golù nainte-le şi zise: «Mypaw EpaTÌ'i». Alexandru  zise: «H & EbciwUK pa^cc» I!   11r Şi vru Al<exan>dru§) să-i dumărască cu elù; elù nu vru, ce zise: V X «pasă naite până la împăratul iacătă-1 unde şade». Şi sede suptù ţ0 un copaciu naltù şi* frumos. Şi ave de tote pomele într'însulu Şi era neşte pasări 5) cu penele galbine^ca aurul şi cânta neşte cântece menunate. Şi elù şede în jiţiul de aurù şi cu cunună de v auru în cap şi gol. Şi era fântână suptù ptéorele lui. Şi merse Alexandru la elu. Şi-1 văzu Evantù || împăratu şi b<ât>u7) cu ca- 11 v , 15pulù şi-i zise: «o Alexandre, împăratu de lume nevolnică şi ticăl- Vjf^x nică, şi totă lume lua-veri şi moşie ta nu . veri mai vede şi te vei 8) sui pă'în ceriu şi te vei pogori până la iad şi tot pamatul loa-veri şi în pământ9).întră-vei». Alexandru sărută-i mâna. Elu-1 puse lângă elu în jiţiul lui de auru şi-1 sărută pre Alexandru şi-1   —* 20 blagoslovi pre cap. Alexandru grăi lu Evantù: «împărate, că ce-mi     v ^ ziseşi acel cuvântu». Evantù zise: «nu să cade apoftori cuvântul || 12r-\f J . omului <înţe>leptu».8) Alexandru zise: «împărate Evantù, deţi-ecu VjT"" voe, să-ţi aducem poclonù de la noi». Evantù zise: «aduceţi». Şi   y^ aduseră o tepsie cu galbini şi altă cu pâine albă şi un condir 2-cu yin roşiu. Şi-Iu văzu Evantù şi zise: «nu e datù noa aceste să   \>* M mâncăm (é>ste dat voa să mâcaţi ; ^ejieşertaţi condirul să vă j-* dau eu voa poclon». Şi deşertară condirulù; şi-1 luo Evantù şi-1 împlu de agă^de suptù piéorele lui dinù fântână şi-1 dede || lu 12 r ' Alexandru \\«$n<e u>n9) poclon de la mine ţie». Alexandru 2ua£:V^/^A «de Ce este - bună aéasta»> El zise: «când îmbătrâneşte omu\ .!U<jf+*-ià şi, de să va scălda, elù va întineri şi fi-va ca de 30 de ani». Şi N V "~ ^ -şcfcott Alexandru(c^/. deca voiu bătrâni, qu adastă mă voiu scălda; şY^tară voi fi tinăru şi nu voiu mai muri. Şi astupă condiriul bine şi-1 pecetlui şi4 dede la un aprod să-lu tot păzască până va fi el. Alexandru zise: o blajené Ivatte, spune-nii de viiaţa vostra
30
35
şi de unde-ţi <venit>]|aida şi <din> cine sâmteţi». Evantù grăi: «cându 1& v^ d
voinici> după F A rupt *} <şi^pâne> A rupt s) <tie> A rupt 4) In pre 5j pairi c) <exan> A rupt 7) <ăt> A rupt 8) ve ») pămnt 10) <inţe> A rupt   n) <e u> A rupt  l2) pclon   1S) <din> A rupt.
88
Ni ^
1 făcu Dumnezău ceriul şi pământul, apoi făcu pre Adam, moşul nostru. Iară elu era în raiu cu Evva. Şi greşiră lu Dumnezău şi-i scoseră din raiu şi vinit-aù aida întâiu. Ş'au lâcuitu aiòa 500 de ani; şi aice au faòutù pre Gainu şi pre Avelu; şi să uciseră. Şi 5 apoi dede Dumnezău şi altù fiòorù înţelepţii şi bun şi blagoslovitul pre nume Sitù, şi alţi fiéori şi fete.1) Şi totu căuta Adam pre raiu şi plânge de duldaţa raiului. || Şi să plodiră mulţi dinu 13** Adam. Şi daca să împlură 500 de ani, şi mers-au la ei arhan-^    ghelu Mihaii şi zise: Adame, să îngropi pre Avei în pământu şi
10.pre Cainu,2) că de pământu sâmtu şi pământ8) să vor face şi toţi căţi vor naşte din voi. Şi la judecată -toţi vor învie ; şi fi-veţi toţi cu trupu şi cu sufletù. Şi scose-i deice pre Adam şi pre Evva şi cu fiéorii lui. Şi să aflară 14000 de omeni. Şi eşit-au de ice la lume la ţara vostra. Iară Situ elu nu vru să iasă de ice H cucffiuerej;4 r.
15 lui şi cu fìfiorii- lui ; şi s'a ploditù aiòa; şi noi simtem din Situ Şi iată şedem aice şi nu arămu neci sămănăm, nici secerăm; ce ne este hrana aceste pome şi bem4) apă dulce. Şi noi^trăimu multu ; şi, deca murim, noi mergemu într'altu loc şi mai bun ds iéa; şi acolo sântu sufletele nostre».
20   Alexandru zise: «o blajene Evante, toate-m spuseşi bune şi dulce, spune-mi voi în ce Dumnezău credeţi?» Evantu zise: «noi l/y credem în SaVaoth Dumnezu şi la elu cugetăm pururé || şi totu 14v-de el gândimu şi grăimu de elu şiA rugăm poruré şi zioa şi ""-TTopte». Şi să miră Alexandru; şi iar grăi Alexandru: «spune-mi
25 Evante, dară voi cuma văr plodiţi şi mueri nu văzuiu la voi». Evantù zise: «noi avemù mueri, ce nu lăcuescu cu noi, oe lăau- V# eseu de eleşi într'altu ostrovù mai nainte ^şi sâmtu Îngrădite cu cetate de ararne. Şi vinu ele Ia noi% într'un anu odată şi lăcuescu 30 de zile cu noi: şi atunce ne însurămu şi ne mărităm || ; şi iar 15r.
<3f)3ă ducu acolo. Şi deca face coconul, mumă-sa ia-1 ţine acolo: 3 ani; deeie-1 aduce iară la tată-jău; iar fata acolo o ţine până să mărită. Şi deca more muere, iar bărbatul (nu să mai însorâ,^nece' e să mărită».
Alexandru zise: «o blajene Evante, vrere-şi s& văz muorile vo-35 sire». Evantù zise : «poţi merge până acolo la cetate lor, iar în cetate să nu cauţi, că cine va căuta muri-va5). Alex>ndru-1 crezu să
*) Şi alti ficori şi fete după ..^plânge de Culcata raiului. A fost de sigur o glosă marginală intercalată greşit în text: 2) Caiinù. 3) pani *) be. i\ mumuriva.
89
1. fie aşa Şi iară zise Alexandru : [| «dară-de la ostrovulù muerilorù *j 15 ce este mai nainte?». Evantù zise: «ieste raiul şi ocolitu cu apă şi ziditù cu ararne şi acoperitù cu focu; şi-1 străjuescu herovimi şi serafimi de foc pre porta raiului şi zia şi nopte». Alexandru zise: 5 «o blajine Evante, dară pute-voiu merge până la raiu?» Evantu zise: «trupul nu potè vede raiulu, iar ţie ieste datù să mergi a-prope' de raiu şi vede-veri focul şi eşi-ţi-voru naite arhangheli şi spune-ţ-voru totu lucrul tău ce veţi păţi».
Alexandru zise: «o blajine Ivante, să-mî spui dară Dumnezăi 16 lOelineşti unde lăcuescu, că noi aşa auzimù că sâmtu aiòa la Ma-caronù». Evantù zise: «tu caută vede- veri pre unul ai<!L2)?» Alexandru zise: «nu văzu nice unulù». Evantù zi§fìj~ «aş'a să ştiţi că Dumnezăi Noştri, câţi aveţi: elineşti şi ai Indiei şi ai Persilorù, toţi sâmtu în iadu, suptu pământu 7) şi-i muncescu draci pre şi; şi după 15 judecată va Savaoth să-i bage în Tartar fără fundù ; şi munej-să-vor cu dracii || apoi împreună toţi netrecuţi». 16
Alexandruzise: «o blajene Evinte, de nu m-arù fi de Machi* doneni, că nu vorii pute eşi la lume fără mine, iară eu aşi rămâne aida cu voi -şi aşî vie viiaţă îngeriască3) şi rfi'aşu afla la v 20;judeţu, aprope de raiu». Evantù zise: «pasă4) pasă5), Alexandre, că ţie e datù să lăcueşti tu alca cu noi, ce cu lume6) mirului; şi suptù pământu7) întra-veri». ,
Alexandru să sărută cu Evaatu • împărat ù şi plânse şi să erta unu de. cătră alaltù. || Şi merge toţi Nagomudri şi-I8) sărutară toţii? 2jj pre Alexandru dulce, până eşi din ostrovul Macaronului. Şi merse la tabără şi să veseliră ostile^ că să zăbăvise Alexandru acolo. Şi le povesti ce văzu acolo; şi să auzi de, blajeni Evante. Şi să rădică Alexandru cu ostile şi merse până la cetate 9),.muerilor Nagomudrilor şi trecu pre lângă cetate. Şi cetate nime nu o căuta. 30 Şi merse spre răsăritu 10 zile. Şi ajunseră la un campa mare şi fromos şi cu tote florile frumose || şi mirosie ca livanul şi ca 17 zmirna şi tămâia;.şi era unele albe, dtele negre, altele roşii, vinete, mohòrife, albastre, galbine ca aurul era.
Alexandru căută spre raiu şi văzu raiul 7 mile de pământu; g«şi era naltu: mai sus sta de toţi munţi. Şi vftzu porţile raiului şi pre porţi văpae de foc; şi să vede copaé naltù, mai naltù de
t.. MÒ
l) muerilu 2) aii ca 8) îngerească 4) 5) pas lumeme mirului 7) pă-mntu 8) şi şi-1 autografie 9) ceta lc) Pe margine, de mână streină: glava: 43
90
X toţi copacii, pomii raiului. Şi aşa merse şi căută spre raiu, iar ! I      2 arhangheli statură nainte lu Alexandru şi grăiră : |j «stă pre locl8 r* *   Alexandre, să nu mai mergi să calci pământul svântu, că veri peri şi tu şi oéte ta de focul herovimilor şi sarafimilor de la raiu; -   5 ce te întorce'anappi la lume, că tejiştaptă împărăţie lu Porii . împărat».
Alexandru zise: «Domne, dară pre ude voiu eşi la lume mirului?». ))   Arhanghelii grăiră : « iacâtă, că mergù 4 ape din raiu Tigru şi Efrath şi Fisonù şi Ghionu ; să mergi pre Fisonù apă şi eşi-veri 10 la lume; şi ţi se voru tâmpla şi alte || lucrure mari şi menunate 18 v-nainte». Şi nu să văzură arhanghelii. Alexandru stătu-cu ostile acolo şi zidi stâlpu 3e piiatră şi-1 polei cu auru. Şi scrise slove elineşti şi ovreeşti pre stâlpu şi văr3ă şi obrazul u lui de aurii. -\] J Şi scrise aşa : «eu, Alexandru Machidon şi împăratu prespe toţi 13 împăraţii, venit-amù până aiéa; şi1) mi-aueşitu 2 arhangheli şi mă certară să nu mai mergu înainte de aica. Eu mă întorşu îndârătu '   .  la lume; şi cine Va vre să margă la raiu, până aice [| să vină ; 19 r-mai nainte să nu margă, că va peri de focul raiului şi <de>herovimii #şi. sărafimii, că ieste pământu svântu». .20    2)Şi de acolo să întorse Alexandru napoi şi merse 7 zile şi ajunseră la un|i ezer limpede şi cu apă frumosă. Şi zise Alexandru iwè să să hodinască ostile \ şi puseră tabără. Şi merse unu socaò àlù ^    lu Alexandru şi cu neşte peşti uscaţi, la acel ezer.Şi băgă peşti în apă şi înviseră peştii şi fugiră în ezerù. Şi merse şi spuse lu 23 Alexandru3) şi să miră. Şi merseră şi cu altù, peşte || uscatù şi-119v-
băgară4) în apă şi-i invise peştele şi fugi. Iar Alexandru zise oştiloru : ))    «toţi să vă scăldaţi şi voi şi cai voştri». Şi aşa făcură; toţi sâ scăldară şi ei şi caii lor în ezerul acela. Şi foră toţi sănătoşi şi cai tineri.5)
:30   alexandru merse de acole 6 zile şi ajunseră6) la o peştere mare v       şi largă şi întunecată. Şi zisfî-să să hodiniască ostile acole. Şi zjâe / !   Alexandru să încalece voinicii toţi pre epe cu mânzi şi să lege mânzi7) || la gura pesterei. Şi aşa făcură. Şi întră Alexandru cu2Qr" voinici mulţi în   peştere   şi zise Alexandru :  «Să luaţi toţi ce .35veţi găsi în peştere8): au lemne, au ose, au piiatră, au ce ţi să va pare; totù să luaţi, că cine va lua puţinu, căi-să-va şi cine va loa multu, căi-să-va». Şi îmblară în peştere într'o zi şi într'o nopte
:l, şi şi *) Pe margine, de mână streină: glava 44 J) Alèxadru, 4) băgăr 8) tinneri   6) ajunseră şi ajuserà   Tj mnzi  8) peşter.
91
Îşi   scoseră-i epele din peştere1) la mânzii loru. Şi scoseră aur multu şi mărgăritaru şi pietri scumpe şi ose scumpe. Şi le zise 20- -Vi Alexandru J| să-şi împartă tot frăţeşte. Şi uni scoseră multă bu-nărate, alţi-puţină] alţii ne^nică.fŞi impartirà totù toţi frăţeşte. ^
5 Şi să căe celace scoase multù, că-Iu împărţie cu ceice8) nu scoaseră nemica, şi să căie şi cela ce nu scose3) nemică, să fie luatu multu.
4) Şi de acolo, merse 5 zile şi ajunseră la ò ţară cu apă limpede şi dulce şi frumosă. Şi puseră tabără ac ole; şi merse Alixandru 10să să scalde într'acă apă şi întră în apă <şi> merge; iar& || elu 21 văzu unù peşte mare venie la elù să-lu mance, şi să întorse napoi Alexandru de grăbi nafară şi eşi. Iară peştele sări dup' Alexandru până... la uscatù şi vru să să întorcă la ape; iar Alexandru-lù împresură, până sosiră voinicii, şi-1 uciserâşH spintecară; şi găsiră într'însul 15 inima Jui era cătu un ou de gânscă; era piiatră năstemată. Şi o ^ puse în suliţă nopte şi lumina ca sorele nopte în locù dejalinar^ iară solzi lui era ca aurul; şi-1 mâncară Tătarii || . Iară prespe 21 ^ nopte, eşiră neşte ^tg^ despletite; şi îmblară împrejur de oste şi plângte cu neşte glasure frumose şi minunate şi grăe: «o împăratul \J ^ 20 nostru, cumu te ucise Alexandru Machidonù». Şi plânge frumos. 6 Şi de acolo merse mai nainte şi ajuseră la o ţară cu omeni.: jumătate era omù, jumătate cal; şi să chiama Ispolini aceia. Şi ave arce şi segeţi ; şi nu ave* segeţile fìerù,Cce^ave piiatră ada-rnantS. Şi era agmj^v^       în ce da cu segata.totâ lovie |j ;22 r-25    dederă TiTulţi şi tare pre oste lu Alexandru spre războiu. Şi-i bătu Alexandru şi perirà mulţi şi prisseră vii mulţi: 30000. Şi vru să-i scotă Alexandru la Iurne, că ajuta multu la răizboe; iară, dacă dederă de zăpadă şi de vântu rece, ei muriră de frigù acee ispolini. \
30   6) Şi de acole merse 100 de zile şi ajunseră la o beserecă ; şi era scris pre uşe hramul sorelui; şi acole era scris de morte lu Alexandrii. Şi văzu acole cătu va trăi şi cum va muri şi de cine ie lui mortel). Şi să întrista Alexandru şi plânse multu şi zise: 22 «o mqrte neoredindosă şi lume înşelătore, cum mângâi pre om şi
35 apoi t\i-J bâ^^sUptu pămantif-. şifboşaţii şi săracii». Şi să scârbi *p mare sdârbă şi cu jale. h*~ ■     *4 V
.*) peşter ') cece 3) şi cela cela nu scose 4) Pe margine: glava 45 5) Pe margine, de o mână streină: glava 46    6) Pe margine: glava 47
92
93
1   S Şi de acole purcese şt merse 10 zile nainte şi ajuseră la o tară cu neşte oameni cu unù piéor şi cu o mână şi cu un ochiu 2) şi cu code de oe; şi sărie diîn piiatră în piiatră3). Şi prinseră oş-, Iile de ace mulţi, şi-i duseră V Alexandru. Şi grăiră orneneşte : v (À   5 «împărate, \\ ce veri cu nţ>i ? lacătă că sâmtemu 4] neşte omerii nepu- 231 temici şi stabi şi ne batù tote gadinele şi pintru ace am fugit noi din lume la pustie, şi ne hodinimù aióa, şi ne hrănim, cu •nevoe^"ce)/te milostiveşte^ împărate, şi ne slobozeşte». Alexandru, daca auzi aşa, el să milostivi pre ei şi-i slobozi. Şi să duseră şi —,    10 să suiră pre un munte naltu. Iar Alexandru păntru morte Im zise \; >      că totu omulu fuge de morte. Jar acee omeni qu un piéor, éi să \/ £ strânseră mulţi şi statură || pre munte şi strigară tare: «o Alexan-23 1 * ^ dre împăralu, cătu fuseşi de mândru şi noi te înşelărnu». Alexandru stătu şi zise: «întrebaţi-i cumu mă înşelară». Şi întrebară: «cum .  1 V ikV) înşelatu pre împăratulu ?» Ei grăiră : «carne nostra este mai dulce de tote cărnile pre lume; şi piele nòstra nice un fier nu o potè tăia nici puşca nu o trece; şi maţele nostre pline, sâmtu de mârgăritariu şi de pietri scumpe; şi inima nostra este câtu oulù de gânseă piiatră nestemată». Iară Alexandru râse şi zise: «adevăru \) i   20 toată pasărt5; păntru limba ei pieră». |[.Şi zise Alexandru oştilor «să 24 ] ocoliascâ  muntele călăraşi iar pedestraşii  să  să sue pre mute cu 10000 de lei- şi cu pardosi şi cu sampsonii şi cu ogari şi cu cotei. Şi să suiră 4 prinseră 109000 £e acee: şi puse tabără şi-i beliră: şi găsiră maţele lor piir\e de rriărgăritariu şi de pietri verzi; 25şi inima lor câtu oulu de.gânscă piiatră năstemată, şi le pune în suliţă şi * lumina nopte priîn oşti ca zioa. Şi carne o; dede Tătarilor 1 \ de o mâncară6): şi ziseră că nvai dulce de toate cărnurile || pre lume 2iA <e>: şi pieile lor, deca să ùsca, nice sabie nu o tăia, nice puşca nu a_ trece:şi-şi tăcură velinţe,şi-şiînvalirăpavatele şi suliţe cu pieile acele. ;30   Şi de acole merseră 10 zile şi eşiră din pustine la mir. Şi merserâ .7 zile şi ajunseră la hotarul Indiei, la ţara lu Por împăratu. Şi în» trară în ţara lui <şi> puseră tabără; şi începiîră a preda ţara Indiei ostile lu Alexandru, şi lua bòi şi oi şi bucate. Si alergară la Por ìmpari v ^   rat 9"1 şPuserâ de Alexandru: cum au vinitu || şi pradă ţara Indiei.25 1 **7 35   Porù împăratu mână sol la Alexandru şi cu carte Lui: 7) «Eu Porù, . ■ -\/ <^ ■ _:_:__ . ~  ' '
*) Pe margine : glava 48   '/ şi cu un ochiu adăogat ulterior de asupra rândului, cu cerneală spălăcită, de mâna care a adăogat pe margine glavele.    *) Inms. repetat: în piiatră şi cu un ochiu.   4) cumtim  5) pâsre «/•■mncară' 7) Pe margine : glava 49
"1 împărat alu Indiei tocma cu Dumnezău şi sorele Indiei, scrişu ţie, Alexandre Machidon, şi-ţi' dau ştire ţie, că orecumu vine veste la mine c'ai vinitu până la hotarul meu şi prazi ţara mea. Şi tu te'i mâritu orecum, căce bătuşi pre Darie împăratu şi-i lucasi îm-5paratie lui; aşa să şti că cuaSa nebunie a ta pierde-ţi-vei capul tău şi şi pre toţi Maehidoneni! tăi, || şt nice ţara ta nu o vei mai 25 r-vede. (Dară >u socoteşti tu, că nu vei scăpa tu "dinainte me, nig f:< la Macedonie nu te <ve>ri stavi; ce aşa zic eu ţie să-ţi şosască ţie nebunie ta şi să-ţi ceri dela mine ertaci une; şi să te duci la Machi- * lOdonie ta şi M-mî tremeţi haraó de pre la tote * ţările oe-i luatu. Iar de nu veri face iu aşa, iar tu nici la Machidon ie ta nu te veri stavi, nice în tòta lume dinainte silei mele. <A>şa-ţî grăescu ţie!»
Şi merse solulù la Alexandru; şi ceti carte şi clăti (| cu capulii 26 r-şt scrise carte la Por : «Eu Alexandru, împăratu praspe toţt îm-    lM }
15 paraţii şi a tòta lume împăratu, nu cu putere me, ce cu voe Iu Domnezău Savaoth, soriş ţie, Porii împăratu, sănătate. Şi tu te lauzi mie şi-mi zici că m'am silnicitu, căce bătuiu1) pre Darie împă- -ratu> iară pre-tine voia bate mai cururidu, că Darie încă să pro. tivie lu Dumnezău ca şi tu şi să lăuda ca şi tu ; ce nu-i ajutară
20Dumnezăi lui. Ce să ştii că eu amu merau până la raiu şi multe războe fâcut-am priîn pustie;J| şi amu grăitu şi cu Evantù împă-26 T-râtul Nagomudrilorp şi elù spuse mie că Dumnezăi voştri «Jsémtù3) toţi în iadù şi să muncescu <cu> dracii într'un loc; şi cum nu ajutară Iu Darie, aşa nu vorù ajuta nice ţie. Tu te protiveştr lu Diim-
*254iezău, iar apoi nu te vei pute protivi unui omù de pre pământu. Şl eu venit-amù la tine şi-cu totă sila me; şi tu să vi cu sila ta * la războiu..Si mai bine*) să mòra Machidonehii òu cinste la râz-boiu, de câtu să trăiască cu ruşine». Şi trimese |[ carte la Por pre 27 r-soluLlui. VJ ^
M   Alexandru scrise carte la mumă-şa Òlimbiiada şi la dascălul
,   $ău Aristotel, filosof la Machidonie : «Scris eu, Alexandru Machidon   V d 'şi împăratu prespe toţi împăraţii, la maica me Òlimbiiada şi la dascălul meu Aristotel: sănătate şi viiaţă trimet domnevostre; şi să mă ortaci căce n-am putut trimete carte la voi până aemu,
135 că sâmtu 5 ani de când amu eşitu diîn lume mirului *şi am în-'/ tratù la pustie; şi am trecut munţi nalţi şi câmpi şi codri şi ape
^ bătu *) tăi şters şi adăogat dwsupra: voştri *) sâmtu sâmtd dito-grafie.  *) bi
94
95
tamari; || şi cu]omeni sălbateci batutu-mă-m1); şi mers-am la omeni 27 v^ catù cotulù şi ajus-am până la curţile Aracliei împărat; şi aflat-am aclo2)   omenii lui şi grăe greceştie şi luat-am de la ei 6 filosofi8); buni şi de acolo mers-am până la Macaron şi adunaiu-mă
5cu Evantù împăratul Nagomudrilorù; şi-m spuse elù că Dumnezăi noştri sâmtu toţi în iadù jos şi să muncescù cu dracii, tremeşi de Savaoth Dumnezău acolo; şi apoi la judecată merge-vorù la Tartar să să muncască cu draci îmnreună acolo în vecie; şi am mersù şi până la raiu, şi văzuiu pre || poarta raiului4) herovimi şi serafimi 28r-
j^de foc; şi acolo eşiră 2 arhangheli şi mă certară să nu mai mer^u £Q CI    nainte că voiu peri, şi-mi ziseră să mergù pre apa Fisonului şi J^^n eşit-amu la lume. Şi văzut-am multeTmenunate ce nu le'm scris \  *        în eastă carte. Şi acmu sosit-am la hotarultt5.) Indiei la ţara lu Porù împăratu; şi n# gătim să ne bştem şi cu eluviară voi încă să-mî •
jg scrieţi de la voi până la noi, să ştimu şi noi de voi cum lăcuiţi şi 6) de yuaţa vostra; şi Dumnezău7) vă veseliâscă».
Iar Poriù împăratu || strânse oste: 8000 de mie de călăraşi şi 28v-4000 de pedestraşi şi 10000 de leii învăţaţi ia războiu. ^ Şi auziră Machidonenii atâta silă la Por împăratu şi să spămân-
2(V-lar^8) ŞÎ cugetară cugetureu şi să svetuiră să prînzâ pre Alixandru viu şi să-1 de lu Por imparatisi ei să-ji oară ertăciune de la Por mpâratu şi să să ducă la Machidonie şi Perşii 4a Persidai. Şi auzi Potolomei şi spuse lu Alexandru. Alexandru chemă pre Machido" nenii şi lă grăi || tuturoru9): «o dragilor şi fraţilor şi vitejilor Machr 29 r
25 donenilor şi înţelepţilor şi prietnicijor miei,rogu-vă fraţilor sqco-tiţi cumù luomù lume totă şi sparsem sila lu Darie şi mersemù
■ • până la raiu şi multă silă bătum; iar astăzi voi v'âţi spământatu de % fricoşi şi nevretm'ci Indieni ;rcrez Por nu vă va mânca aşa cu să pare voa; iar Domnele vostre, de m-aţi ufitù, voi măr ucideţi, de
30 vă pare că vă va face Por vrun bine pre lume; şi încă voiu merge eu dezlegat la Porù || să mă piiarză păntru voi, de vă pare că vă 29 v; va fi mai bi<ne> la Por împăratu; iar mie aşa mi să pare: de veţi pierde10) pre Alixandru, nici voi_nu veţi.mai vede Machidonte, că vă vor goni tote limbile şi tote ţerile şi vă voru ucide, şi nice
35unulù până ia Macedonie nu va11) ajunge; dară nu socotiţi voi, că, de vomii bate pre Por, iară voi veţi-împăraţi totă lume. Şi  ■ .x aşa să ştiţi că-.l vom bate, cum veţi vede toţi, cu ochii voştri. Şi
* , batùt-ma'm *)>clo s) fìlofì 4) raiulu 5) hotarurulù . «) şi şi ') Dumnezeu  *) spăntară  •) tututuroru  ") piede  ll) nu va nu va.
Ide nu veţi să mergeţi pre Porù, lăsaţi că mă voiu bate eu || cu30r elù, numai amândoi; decie de mă va bate elù pre mine.şi voiu peri/1) iară Por elù va fi împăratu a totă lume; iară de-1 voiu bate, noi wm fi împăraţi a totă lume». Iară Machidonenii diac' auziră2) 5acestù cuvântu, iară ziseră toţi: «împărate, noi toţi cu tine vomii peri. De cătu să trăim cu ruşine, mai bine să perimù cu tine : şi aşa să ştii, împărate, că aéasta nu e de vina nostra, ce e de vina Turcilor tăi, că ei spămâtară pre noi, căce sâmtu vecini cu Indienii, |! şi ei făcură acasta». Alexandru să mânie pre Turci 30r-
^Oşi le puse vălituri în cap şi lâ fâcu hainele lunge ca rutierilor. Şi aşa sâmtu până astăzi.
Alexandru scrise ostile şi să aflară: 6000 de mii de călăraşi şi 4030 de mi de pedestraşi3) şi trimese carte şi lâ Filon, la Persida, să vie şi el cu ostile Iulr Şi aşa scrise : a Eu Alexandru, împăratu prespe ~
15 toţi împăraţii, scrisù la dragulù mieu prietnicu ' Filon şi la împărăteasa me Roxanda; sănătate şi viiaţă trimet domnevostră. (| Şi săetr ştiţi că amù mersù până la raiu şi multù războiu făcut-amu cu; gadinele sălbatece. Şi acmu vinit-am până la hotarulù Indiei, la/ ţara lu Porù împăratu; şi acmu vomù să ne batem cu elù. Iar
20 tu din òas ce veri vede carte me, iar tu să purcezi cu tote ostile la mine; şi zioa şi nopte să vihiţi ; şi se-mî tremeteţi carte nainte, să ştiu şi eu de voi4) cumù este: şi iar să, tremoti olacari la mine, să ştiu pre ude mergi şi unde eşti şi în ce zi veri fi la mine U cu ostile; şi aimintre să nu faci. Şi fiţi veseli». 31r
25 5) Incepuiu războele lu Por împărat.
Porù împărat sculă-să şi cu ostile Iui şi merge la Alexandru şi să -văzură ostile. Şi puse Por înainte 10000 de lei, iar Alexandru puse nainte leilor 1000 de bivoli şi o mie de tauri nainte leilor. || Şi. să£2r* loviră lei cu bivolii şi cu taurii şi să luară într'o parte şi să duseră; iară .
30 oştite să văzură. Alexandru dede în trămbiţe şi în tâmpene;şi să loviră ostile de faţă şi să tăiară, cumu să tae, până sarà. Şi să dede Por înderătu; şi puse tabără şi perirà acole Indieni:-100 de mii, şi Machi-donenir 35000 de mie 500. Por văzu că fu războiul mare; şi şă miră de războiul iu Alexandru, cum puse bivoli nainte leilor;
«35şi-ş chemă boerii  IjjL şi le zise: «boeri, iacătă că ne bătum cu
Sperii  ») Aw83Mjik  «j pedesttraşi. *) vo  5) Pe margine: glava 50.
1 Alexandru şi nu-1 putem bate ; dar acmu |J cumu7mî ziceţi să32T-x< *   facemù?-»Ei ziseră: «împărate,*acmu săaducem lefantele şi să facem pre dinsele podure1) şi să punem pre podure câte 30 de puşcaşi şi să le punem nainte. Şi aşa făcură podure pre lefante». Şi puseră pre 5 o lefantă 30 de* puşcaşi, pre 100 de lefante şi le puse naite ; şi piirceseră pre Alexandru cu ostile la războiu. Iară Alexandru puse . nainte 1000 de cămile, totu cu clopote, şi 1000 de catare, tot cu \_cJopoţei. Iară lefantele, deca-auziră sunetul clopoteloru, ele jsă
spământară || şi să întorseră îndărătii; şi dederă pre oste lu Porù 33 r* 10şi calcara pre omenii lor şi-şi surpară podurele lor "şi omoriră puşcaşi lor. Iar ostile statură de fate şi să loviră ostile*şi şă tăiară, cumu să tae, până sărat Şi să dede Por/.inderei; şi trecu apa2) Alfeonului şi sparseră podurele şi puseră tabără pre malulù-Alfeonului. Şi Alexandru puse tabăra8) pre malulù Alfeonului Şi.să 15 vede ostile. Şi periră acolo de'i lu Por 4000 de mii şi cte'i Ju Alexandru 6000. Filonù sosi cu ostile lui || răpăusate4) de la Persida. 33 ?* de la Roxanda împărătiasă; şi aduse 100000 de cămile, încărcate • de bucate şi de traba oştiloru; şi aduse 100000 de catare, totù de galbini şi de talere. Şi aduse stema-de auru de la Roxanda. Ale-20xandru să veseli şi tote ostile de Filon, iar Indienii să spământară 5) {l . de Filon. Şi zise Filonù : «Alexandre, nu trăbueşte ţii să sta să-ţi cauţi cu Por într'ochi, că câtu stau ei, atâta să întărescu şi ve-r   niră ostile; ce mă lasă pre mine cu oste me să-lu lovescu, că este ^hodinită; || şi viteji buni sântu la mine». Alexandru zise: «dar apa Ak34rr*
* JÌ5 feouului cum vei trece?» Elzişg; «cunărocul tău cum veri vede». Şi zi.
\ % ^   seAlexandru: «tu pasă cu Dumnezeu». Şi zise Filon oştiloru lui să să H \ gătească de război şi să pue tot călăraşul6) câte,unù pedestraşu7) după elù, pre calù. Şi aşa fâcură. Şi cându şezu IPor la masă, iară
1      * Filonù dede în apa Alfeonului è) cu oste lui, iară apa fugi pre * -30 uscat şi cee dintâiu să udară, iară cei de apoi pre uscat trecură. j| -34 v-: Şi loviră pre Por împăratu la masă şi săriră fără veste şi începură a să tăia. Iară Alexandru, deca văzu aşa, elù dede şi eîu cu
* ostile lui pren apa ca şi Filon şi lovi pre Poru; şi să tăiară cumu să tae, zi de vară până sarà. Şi începură Indienii a fugi şi Sfachi-
35donenii a-i goni şi a-i tăia. Porù plecă a fugi la ţndie cetate. Şi \   x  plânge cu amarù şi "graie: «o vai de mine, nevolnicul de mine, '     cumù puternicii căzură şi neputernici să sculară; cumù veniră
97
0 podur 2) apa apa 3) tabăr f; dedestraşu  *) Alfeonuîu.
4) răpăpăusate  *j spămârăr^   « călăraşii
1 Machidonenii {| şi pre 'Darie uciseră şi la mine veniră şi mi să 35 r* puseră ca scaiujjja^aiuj^i sila mé sparseră; Îşi nece apa Alfeo-nuluTHrìi-i putu ţine». Şi «ă duse Porù la Indie cetate şi plâge multu, cu jale mare. Alexandru gonie pre Indieni; şi mulţi periră 5 şi mulţi prise vii. Şi vii slobozi şi le lua armele şi caii. Ale- . xandru căzu pre locul lu Por şi zise oştilor să prade ţara şi să ^ o jăhuască. Iară Porù împăratu tremése cărţi pre la limbile păgâne, că era 24 de limbi spre răsăritu: || «Scris până la ai mei 35 T-fraţi şi prietnici: să ştiţi că venit-au Machidonenii pre mine şi 10 mă bătuiu cu ei de trei^ori; şi mă bătură şi sila me sparseră şi şi ţara me o prădară; cj, vă rogù fraţilor să veniţi într'ajutoriul meu, că, de va bate pre mine, nice voi nu vă veţi stăvi nainte lui : ce să2J veniţi cumù ştiţi mai tare». Limbileâuziră aéasta şi -să sculară toţi şi merséra la Por 6000 de mii de omeni şi a lu 15 Por 4000 de mii călăraşi şi purceseră cu Porù pre Alexandru cu "ostile. Iară Alexandru trimese solù la Por |) pre Filon şi cu carte 3g r. scrisă aşa:  «Eu, Alexandru împăratu, scrişu ţie, Porù împăratu sănătate* Şi aşa să ştii că capul_plecatù nu-1 tae sabie; aşa şi tu în^hină-te mie şi-ţi ţine ţara şi împărăţie. Iară de nu vei face fu 20 aşa, iară noi să ne batem u amândoi, căce nu este ţie milă de Indienii tăi, rnie rni-eşte milă de Machidonenii mei; şi este pă-cafu să moră aţâţe viteji păntru tine şi păntru mine; ce catti s-au bătutu ostile bătutu-s'au,s) iară acmu sau t& închină mie, sau eşi să ne lovimu || amândoi şi să ste ostile în pace. De mă vei bate 36 T-25tu pre mine, tu să fi împăratu a tota lume; iară de te voiu bate eu pre tine, eu voiu fi împăratu a totă lume». Şi trimese solu4) pre . Filonù. Şi merse la Por împărat cu carte.
Porù ceti carte şi fu bucuros Porù să să bată cu Alexandru. Şi zisi: «tu eşti Filon?» Elù zise: «eufTPorù zise: .«închină-temie, să-ţi   T a <J~ f^A 30 dau fata me, şi, după moarte me, să fi tu împăratu îndiei». Filon
zise : «împărate, nu mă voiu împărţi de Alexandru până la morte   V A me». Por zise: «Filoane, pasă5) dară şi-i zi să iasă Alexandru || să ne 37r.fr— lovimù amândoi, comu au zis elu, şi să ste ostile pre loc. Şi să şti, Filoane*), căi este morte Unde mâna me». Şi merse Filon la' -|! 35Alexandru7) şi-i spuse: «Por este* bucuros1 sasălovască.cu tine». )^ Alexandru zise: «dară ce vitiazù este?«. Filonù zise: «bunù vitazù ^ este; şi mare de trupu: 5 coţi de naltù, şi gros; ceva fi putred;
*) -tre  2; ce s să  3) bătu-sau   4) c*[tâ    5) pas    «) Filane    7) Alexan.ru.
V
I
1 so» .* CM
4
ice pasa Alexandre, că-1 vei bate, că năroculu tău mare eşţe, şi
[   Dumnezăul tău Savaoth ajuta-ţ-va ţie».
Alexandru îngenuche şi să rugă lu Savaoth şi zise: «Domne, Dumnezăul tyturorul) Dumnezăiloru, cela ce-i slăvescii j| herovimii 37 r-5 şi serafimii şi pre ei te răpausi, Savaoth Dumnezău, ajută-mi astăzi pre Porù împăratu». Şi-şi luo platoşe şi coiful şi încalecă pro Ducipal, şi-şi luo suliţa şi eşi diîn oste lujj şi eşi şi Por din - 03te.luy şi să loviră cu suliţele2) ş"i frâmseră suliţele ; şi scoseră bu-doganele şi să loviră de câte 10 ori; şi scoseră săbiile. Şi stătu
10 Alexandru3) şi zise: «Por, crez^gr<ă>it-amu noi amândoi aş^». Elu zise: « 3urnÎţ?» Alexandru zise: «crez, zis-amù să ste ostile pre locù până ne vom bate noi amândoi». Şi sa întorse Porù îiidărătu savană. Iară Alexandru |i scoase hangeriul şi strânse pre Ducipal şi sări 38 r* iute ; şi I9VÌ pre Por cu hangeriul pre suptù sisioră, pre unde
15 s'închee platoşe şi-lu junghe, şi-1 surpă gos despre cal. Iară. Du* * cipalù luo cu gura pre calulù lu Porù de cerbice şi-i puse gos. Porù căzu despre cal şi muri acolo Por împăratu.
Iară Indienii plecară a fugi şi Alexandru începu a-i goni şi a-i tăia şi mulţi prinseră vii. Iară limbile păgâne ^scapără pre la ţările
20lor; iară pre Por împărat puseiù Alexandru în căruţul de aurù şi-1 duse la cetate lui || la Indie şi cu toate ostile. Şi deca să 38 v* apropiiarăde Idie, iarlmpărătiasa lu Porù împăratu, Clitimiştra, eşi nainte-i şi cu 10000 de pòpi şi vlădici despletită;—şi-ş sparse chintişul până în pământu — şi toţi cu făclii aprinse şi timpinară
25 trupul lu PQrù cu mare jale şi plânge multù. Alexandru-i puse stema de aurù în capulù lu Por şi-1 puse în' patulu de auru şi-1 învălui cu caftanul de aurù şi-I duseră cu r^are cinste, cu toate ostile până la mormătu şi-1 îngropară în luna hi Iunie 26 zile, la Indie cetate lui. Şi Alexandru || «merse > 4) la cetate şi şezu39 r.
30 în scaunulù lu Porù împăratu. Şi era cetate lu Porù de lungă şi largă: de 4 ori cât trage voinicnlù cu săgata. Păreţi de lâuntru totù poleiţi cu aurù şi învăluiţi ca aurù şi lumina ca soarele; şi era 300 de stâlpi albi de marmură 5) ca zăpada; şi era 4 pietri nestemate în 4 cornuri de cetate şi lumina nopte ca sorele prin
35 cetate; şi era făcute 12 luni totù de auru şi lumina0) nopte ca
^puturoru 2) suitei ») Alexanru 4) <merse> A rupt 5) marmur •«)' ăăogut de asupra zia: lumina zia nopte *
1 sorele şi alte multe minunate, cătu n'am pututù scrie, || tote câtu 39 r-nimenu v<â zu ni>căirel nice c'urechile auzi atâta era! Într'o zi începură a scote cai lu Porù. Scoseră 100 de cai arăpeşti mai frumoşi de de toţi cai pre lume şi toţi cu ţolurile de mătase; şi scoaseră :5 100000 de cai telegari hrăniţi; şT~srJ?J5^ă 10000 de lei, toţi * zgardele de aurù învăţaţi la Războiu; şi scoaseră 10000 de lei* neînvaţaţi;|i 20000 de pardosi şi 20000 de ogari frumoşi şi samp-soni, cotei cânii fără cislă; şi scoaseră 10000 de sabi ferecate totù cu auru; şi scoaseră 1000Ó de tipsii de aurù şi 10000 de pahare * 10 de auru ||; şi scoaseră 100000 de pilure şi 200000 de   catare şi 40 r-şi 100000 de cămile; şi 20 de case pline de galbenii şi talere şi alte multe menunate câte n'amu scris. Alexandru şezu asolo 1 anù şl să veseliră Machidoneni2; şi cu Indienii. Şi împăraţi Indie şi dede 3) împărăţie lu Antioh acole şi totă Indie şi totă împă-15raţie lu Porù Împărat4)<|| . . - _
De ic a începuiu împărăţie muerească.
40
Alexandru de acolo purcese cu ostile la ţara Amozenilor.■• Şi acolo împărăţie6) o muere, pre nume Talistrada; şi împărăţie cu mueriie, iar bărbaţi lor lăcue la altă ţară; lâcue fără muerif şi era 20mueri!orù <robi>;şi le hrane ei7) şi le duce d^ fotti dece trăbue lor; iară ele bate războele. 1 >
% Şi merse abole Alexandru şi puse tabără şi tremese || carte şi 41r-/ sol- la împărătasă : «Eu Alexandru, împărat prespre8) toţi împăraţii, scris ţie Talistrada, 25 împărătiasa sănătate şi viiaţâ, c'am luotù împărăţie lu Darie împărat ^'a lu Por împăratu şi până la voi venit-am cu ostile mele şi ţie zic să-mî tremeţi haraciul şi, oste pre anù ; şi fiţi în pace. Iară, de nu veţi face aşe, iar eu voiu venirla voi şi toţi «veţi peri Şi voi <şi> ţara vostra.» ^ ;
30   Şi merse 'solul şi ceti carte Thalistrada împărătiasa; şi alta scrise la Alexandru: ' \ v«Eu Thalistrada^ împărătiasa iVmozenilor, scris la marele împăratu Alexandru împărat sănătate9); şi să ştii cumqt riă este ^LiiâţaJJ^ giostra,: Noi avem cetate noastră întru ostrov/ iară bărbaţii 41 r.
*) <âzu ni} A rupt care */ Machidone 3) ţie *) împăat 5) Pe margine, de altă mână: glava 42  6/ împăţie  rj hranei  f) pres  *\ sanata
100
1 noştri şed la ţară şi lueriază şi ne hrănescu; şi vinu într'unu anii odată şi lăcuescu1) cu noi 30 zile şi ne însurăm şi n.e rnăritărnu : şi iară să duc la ţară şi ne gonisescu bucate şi ne hrănescu. Iar eu amu 50000 de oste şi 20000 de pedestraşi cu segeţi; şi cine Svine pre noi, iară noi eşimii nainte lor şi ne batem cu ei. Şi deca ne batemu şi ne întorcam, ei nă timpină bărbaţi noştri şi să închină noa şi să veselescji. Şi'aşa ne să pare că ne vomii bate şi cu tine; ce va da Dumnezău. Şi să nă aştepţi sup podgorie, că vom eşi cu oste la voi, la războiu.» 10 Şi merse parte la Alexandru. || Alexandru ceti carte şi rase 42 r~ şi scrise'altă carte la Thalistrada :
«Alexandru, împăratu prespe toţi împăraţii^ scris ţie Talistrado, împărătiasă Amozenilor, sănătate. Şi să ştii că eu totă lum§ luoiu cu războele, iar acmu, de nu mă voiu bate şi cu voi, mie m-15şine-m va fi;*iar, de ţi-e voe să-ţi rămâne ostrovul pustiniu şi voi să periti toţi, voi să eşiţ sa ne batemù supţii podgorie, un-de-ţi zis voi; iar, de vă e să nu perâţi, iară voi . sâjm tremeteţi harac şi oste pe anu; şi să fiţi în pace; şi ne tremeteţi2) carte . să ştimu.» fi Talistrada ceti carte şi scrise3) altă: 42 v
20 «Eu, Thalistrada împărătiasă, scris la marele împăratu Alexandru * sănătate4] ş^ viiaţă. Şi-ţi dau ştire că vine la ureche me că vei să te baţi cu noi, iară eu n'am crezut acee, findu tu atâta înţeleptu „ şi să te baţi cu muerile. Dară de ne vom şi bate nice o cinste nu-ţi va fi, că vor zice omenii: bătut-au neşte mueri; iară, de te 25 vom bate noi pre tine, mai mare ruşine nu veri fi păţitu într'alt locu. Iar eu rogii pre împărăţie ta să te milostiveşti prş noi şi să ne primeşti darulù ce ţ'amu tremes5) la împărăţie ta »6) ||,. •
r) lăcuecu  2) treteţi   8) skis  4) sanăsănătate 5) ternes 6) în A lipsesc 2 foi. Lacuna complotată după B:
• 3 cară de galbeni şi 400 de feate curate să fie de treaba oştilor şi al06r* împărăţii tale». Şi mer«ă solul şi să închină la Alecsandru. Şi şă miră de feate frumoasă; şi sta Înainte lui Alecsandru. Iar Potolomeiu era şegaciu şi grăi lui AlecsandrlT: «împărate; d«acă nu-mi dai altă ImRărăţie, iar tu-mi dă aceste feate, să le fiu căpitan, să-m petrec cu dânsăle». Alecsandr^ râsâ şi zisă: «o dragul mieu Potolomeiu, nu te voiu pune căpitan pre dânsăle, iar» de'ţi va trebui, sâ-ţi iai una dindănsăle, că-ţi va agunge şi-*ţi va şi rămâne' .măcar că eşti voivod. Şi răsară toţi. Potolomeiu iar grăi şi zisă: «împărate, iar eu mă tém că ţi-i mai frică ţie de înse de căt mie şi matern că ia» Ie vei trimite întregi îndărăpt». Iar Alecsandru zise: «nu mi-i frică de înse, iar aşe mi-i voia: să le trimiţuîndărăpt,.că noa nu ne trebuescu fetele, că noi multe 107r" mueri am văduit şi cui vor trebui, afla-vor jupănese şi doamne şi crăese
101
Ispre miazăzi. Alexandru-i goni până la munţi,    ia|ă limbile în-43 trara pintre munţi şi fugiră până la ochiian mare. Iară ^Alexandru-i goni pîntre munţi 15 zile; şi să întorse napoi, până'la gura munţilor şi-ş puse tabăr'acole cii ostile Şi să rugă Alexan- :
5dru lu Savaoth Dumnezău şi zise: «Domnul şi Dumnezăufu tuturor u Dumnezăilor, cela ce să răpausă spre herovim şi spre serafimi, cela ò-au făcuţii  cerul şi pământul şi tote văzutele )şi nevăzutele, Savaoth Dumnezău, rogu-te eu, robul tău,2, || şi asciil-43 tă-mă astăz pre  mine păcătosul, că cu zisa ta luoiu lume tòta
10 şi bătuiu pre toţi împăraţii; şi acmu poţi să zici munţiloru acestora să să adune unul cu alaltu, să să închiză limbile păgâne, să nu mai iasă pre lume mirului»] Şi într'acel òas lă ascultă Dumnezău ; aprjpiiară-să munţii unul de alaltù 12 coţi de aprope şi statură. Alexandru văzu voe lu Dumnezău şi mulţemi Domnului
15^şi zise oştilor să zidască acole. Şi zidiră de la un munte până<la> altu  cu piiatră şi cu var; şi spoiră zidul cu asachitu3), || să nu-l 44 pota arde nice focul. Şi sădi din lăuntru spini şi mărăcini şi rugu 7 mile de pământu; şi puse acolo sus un clopotù cu maestrie măreai, candii bâte văntii, totu să trage însuşi/şi cântă-tare şi
20 zio şi nopte şi, cându vinii limbile păgâne să iasă la lume, iară ei aud sunetul clopotului şi lă par că totu este Alexandru4) acolo
.  şi iară să întorcu napoi. ~
5) Şi aşa să chiama acester limbi păgâne: Golii, Magotii, Agazii Axanii, Divrisii, Sostenii, Xanartii, Saxaxanii^ Climadii, || Theanii 44'
25X6aniir Armatami, Hohanii, Agramadii, Anutaghi, Psoglavi, Xar-dei, Anesixii, Sisonichii,- Alasartii. Şi aşa să spune: eâ voru eşi aceste^ limbi .în zilele lu Antihrist, cându va împăraţi elu, şi să voru închinaJui şi ei vor fi muncitori de creştini şi cu Ovrei6)
-  şi cu Ţiganii şi voru.mânca coconii creştineşti şi vor previ pă-
^Şi iar rasără muţt domnii şi craii şi toţi boiarii. Şi trimisă fetele îndărăpt; şi le dede steag să-l ducă la împărăteasa Thalistrada şi să le trimaţă biru oaste pre an: câte 10000 de mueri câlăraşe.
Cap. 53. Iară de acolé mersă Alecsandru la Mersilom, pre Evremitrie Împărat. Ef auzi şi să sculă cu ostile lui pre Alecsandru şi cu acele limbi păgâne; şi făcură războiu mare. Şi bătu Alecsandru pre Evremitrie împărat şi-lu tăiară şi-i sparsâră cetate şi-i prădară ţaraşi luară aur mult şi argint; iar limbile păgâne fugiră până la menţii înalţi.
l) Pe margine de altă mană: glava 53  2) In A repetat: robul tău.
*) In A amestitu.   4) Alexanru  5) Pe margine, glava: 54  6) Ovre
102
lrinţi şi'mi-i tor pute folosi. In trei ani1), anul va fi ca luna, lunacasâpfcmâna, săptămâna ca zio»), zio ca «asul, éasul cawţ»; scurta-şă^voru păntru derepţi ||. Şi atunce merge-va AntihrisTşi 45' cfu Ilie şi-1 Va junghe Ântihristu.
Incepuiu de altă împărăţie a Cleofiliei3).
Alexandru purcese de acolc *} şi cu ostile şi mersè la o ţară mare a Mastridonului. Şi într'aca ţară era o cetate întru diat naltù şi o ţine o muere, pre nume Cleoflle Candachi împărătasa. Şi ave 2 fiéori pre nume: H Candusal şi Dorif. Şi ora Dorif ginere 45 t~
10 Iu Por împăratu. Şi ţine Candusalù ţara Evagridului domnu, şi Dorifù era craiu întreită ţară, iară mumajga domnie Mastridulu. Şi auzi Alexandru de aòa cetate, că era făcută tot de aurù şi de pietri scumpe, fără varù şi fără lutù. Şi auzi Cleofila împărătasa, că merge Alexandru cu ostile asupra ei şi mână un zugrav şi
j5 scrise pre Alexandru, şi să dusă la Cleofila împărătiasa, şi-1 ù ascunse în casele sale. Alexandru 5) morse la Mestridon pre fîdorul Cleofîlei, pre Candusal. Şi fugi la mumă-sa Cleofila ||. Şi fugindu 46 r-eluf trece prin ţara. Evagridului împărat; elù auzi Evagrid că fugi Candusal craiu cu muere hai .şi cu fiéorii lui şi cu puţină glotă.
20Ş* să sculă Evagrid şi eşi cu oste nainte-i ; şi-Iu lovi şMu sparse şi luo muere şi fiòorii. Şi elù scăpă însuşi şî, fugindù, nemeri pre straja lu Alexandru; şi-1 prinseră şi-1 duseră la Alexandra Iară Alexandru, daca auzi că-i aducù pre ficorulù Cleofilei, iară el şă sculă din jiţiul lui şi puse pre Antioh^ voivod în scaunul lu Ale-
2gxandru şi-i puse stema lui In capù || ;şi să îmbrăcă Alexandru' y cu hainele lu Antioh şi stătu în vorbă. Şi aduseră pre Candusalù craiu^şi să inchinala Antiol\. Iară Antioh lă întrebă şi-i zise: «de unde eşti şi cumu te chiama.?» Candusal zise: «împărate Alexandre; eu sâmtu astăzi cela ce fugi de leul şi văzuiu copaò6) naltù pre
£Q malul apei; şi să sui omul pre copaé de frica leului şi scăpă d'elu. Şi7) şede în copac; iară desupra de pre copad pogorie-să _ serpe mare cătră om să-1 mănâce; şi căută gos şi văzuiu leul la. rădăcină sta, şi căuta pre apă să sară în apă, el văzu pre cor-
*) anii ani (litografie '*) sio  ') Cloilliei. Pe margine de altă ntână; g]&v& b& * «) acol  *) Alexanru  €) cocac  ?) şi şi
1.
103
Idelu căscăndu gura: cum va sări, să-Iu înghită || . Aşa *ă tâmplă47r astăzi mie, că eu fugie de frica ta, împărate, şi-mî eşi Evagrid împăratu nainte şi mă lovi şi*rni luo mu0re şi fidorii. Şi eu scă-paiu şi nemeriivr pre straja ta; şi mă prinseră şi la tine mă adu-5 seră; astăzi sâmtu peritoriu1)». .Antioh zisi: «devreme ce văzutu fatarne, nu eşti peritor* ; ee-ţi voiu da oste me şi pre Antioh voivodi!. Şi merge-véi la Evagrid împărat şi, de nu să va închina mip, să-1 spargeţi şi şă-ţi ei muere şi fcdori-ţi8)». Şţ acolo sta Alexandru în vorbă. Şi zise Antioh lu Alexandru: «Antiohe voivod, |j pasă4), să 47 v* 10 ei I00C00 de omeni călăraşi aleşi şi pasă cu céstù craiu la Evagrid împăratu şi, de nu să va închina mie6), să-1 baţi şi-i spargi cetate şi să dai acestui craiu muere şi feòorii şi totù ce-i va fi lotu şi să-i prăzi ţara şi, daca veţi veni la mine, e,u voiu să te mânu solù la muma acestui craiu, la'Cleofila». Şi să închinară. Şi luo 15 Alexandru 100.000 de mii de Machidoneni şi cu Candusal prinse-ră-sâ fraţi şi merse la Evagrid împăratu. Şi nu vru să să închine lu Alexandru, ce eşi cu oste naitş-i şi să loviră ostile; şi de grabă sparse-1 Alexandru pre Evagrid [| şi peri şi elù acolo ;"şi sparse-i şi 48 r cetate şi-i pradară ţara şi scose muere lu^ Candusal şi ficorii 20 şi totù ce era al^jău; şii o tremeseră muere lu  Candusal şi fiéorii   la  muma  Ivf  Candusal,   la Cleofila.   Şi   merseră la cabărul lu Alexandrii şi £& închinară la Antioh cu slujbă şi spu seră ce făcură lu Evagrid. Şi zise Antioh lu Alixandru: «Antioş voivod, să mergi şi  cu Candusal sol Ia muma-Şa. Cleofila şi 25 să-i zici să să închine mie şi să-mî trimaţă haraò de trei ani; iară, de nu să va închina, eu voiu merge la dinsa şi cu tote ostile mele; iară (Je-mya tremete || han <5, e va fi în pace şi fièorii ei şi48f voru ţine domniile şi moşiile m pace». Şi-şt"luoră zua bună6). Şi să duse Alexandru sol şi cu fratu-său Candusal. Şi nu ştie că este 30 Alexandru. Şi, mergându pre drum, iar Candusal zise: «frtate Antioş iar aice deptù cést loc éste o peştere m^re şi pr cându 'ntrat-au întrlnsa omeni: şi uni eş^aTî, însăfnebuni^ alţi n'au mai eşitu; şi zic omeni că este muncă de suflete elineşti. Iară Alexandru zise: «rogu-te frafe, blăm de-mi arată aòa peştere». Şi abătură din cale
. ------~~ ^v^iviv". yi agamia   uni umw
<K>şi merseră penă la peştere. Şi zise Alexandru : «Frate Candusale, II 49",,
eu voiu întră în peştere». Iar Candusal zisei: «frate, nu întră, că'nu ml Ìnìf °T'mJ] pe,il^r ty feòorii 4> ?ai~ 5)     c) r* «•^•«e, a. am
mătiă: glava 66.
.A; e. r
'<!<( hi
104
105
}ì
lştiu cumu ţi să prinde acolo, că, de:a vei peri tu acolo, eu unde voiu scăpa de Alexandru împărat, că va zice că te'm eu \| à._   ucis. Alexandru zise : q\i nărocul lu Alexandru întra-voiu. Şi întră şi să duse în peştere până ajunse lumine frumose. Şirlu timpinară 5 2 gadine cu obraz de leu; şi să spământă Alexandru şi să rugă lu Savaoth Dumnezău şi fu fâră frică *y: şi tăcu şi trecu. Şi mai merse nainte şi-1 timpinară 2 drtci. Şi duce un <sic> nucă într'o Vd prăjină şi grăiră: «vezi Alexandre, || câtu-s'nucile la noi?» El tăcu 49 v* şi trecu. Şi-Iii timpinară 2   draci şi duce un strugore într'p i10 prăjină. Şi ziseră: «vezi Alexandre, câtue bine la noi?». El tăou şi trecu; şi merse mai naite şi. văzu pre Sanhos împăratu legatù cu >   verigi de fìerù. Şi merse la el şi zise: «jiu ştiu  unde ti-amu ;   văzutu pre tine». El zise: «de veri fi mersù la raiu, fi-mă-vei văzut scris pre un stâlpii, că era şi *eu împărat a totă lume. Şi mă ^4.5 silniciiu şi vruiu să văzu şi raiul şi mă uciseră omeni sălbateci, ^ J j.%J>unde-i văzutu slălpul meu, alu lu Sanhos împaratu|>. Şi mai merse 2). (    ^'nainte Alexandru şi văzu şerpi mulţi; || şi dedesuptul şerpiloru 50r-era urletu mare şi gemei Şi trecu şi văzu neşte omeni legaţi {   şi cu obrazele de leu. Şi trecu şi văzu pre socru-seu Darie împa-20ratu, legat cu verigi de fieru. Şi-lu văzu Darie şi plânse şi zise: V é   o fătul meu Alexandre, şi tu ai fostu osândit să vini aica la noi. ;    Alexandru zise: «n'am venit să lăcuescu cu voi; ce amu venit . 1 să vă văz şt iară mă voiu duce d,e la voi. Darie zise: o fericate *- l .        Alexandre, multti-ţi dat de Dumnezău, să vezi tote văzutele şl VfVd^* nevăzutele». Şi iară grăi: «o dragul meu Alexandre, dară fata me > Roxanda cumù trăeş'e?» [| Alexandru zise: «nu te griji cu vii/ce 50.v-te grijeşte cu morţii tu; iară fata ta este .astăzi împărăteasă-a totă lume: iară socră-me  este  mie în /ocul maicăi mele Òlimbiiada; iar Perşii împăraţeştie cu mine ca şi cu tine». Şi zise v $ 30 Alexandru: «să-m spuni neşte omeni legaţi, cu obrazele de leu, jj      ce sâmtu? Darie zise: acee sâmtu împăraţi  de lume ne milostivişi aşa-i făcu Dumnezău de leu. Dară într un locu văzuiu şerpi mulţi şi gemet mare. Acole  este o murică de sufìete elineşti; sâmtu dedesuptu multe suflete fără cislă; şi aşa să vor . 35 munci până la judeţu ; de la gudeţu njerge-voru || în Tartaru».51r-iţ    Şi zise Darie: «mai pasă3), tatui meu, nainte, că vei vede şt pre Por împăratu legat. Şi merse nainte şi văzu pre Por legat. Şi
l) fica   2) mere se   3) pas
1
1 zise Alexandru: «o marele Pura imparata, cumu te prottvèi lu   Vă JÌ Dumnezău, iară acmu tu eşti legat». Por grai: «Şi tu te păzeşte   '   ' | să nu te văzneeşti, că alca vei fi     tu, că Dumnezău să mânie1) pre noi şi-ş mână arhangheli şi legară sufletele-.nostre şi le ■ adu-5 seră .aida».. Şi zise Porù: «Alexandre, să nu mai mergi deice na- [/V inte că vei peri». Şi s& întorse napoi Alexandru şi eşi din peştere. Şi găsi iară pre Candusal, plângându la gura pesterei || . Şi de-51 v-ca-1 văzu, elu să veseli şi-lu strânse în braţe şi-1 sărută şi zise: «o dragul meu fârtat Antioş, ce te-zăbăvişi acolo atâta, eă rău 10mă spământaiu 2/; şi acmu mulţemescu lu Dumnezu,  că eşişt sănătos». Şi   purceseră  la   Cleofila   şi   povesti   ce-a3) văzutu în   peştere . Şi  multu  să   mira   Candusalu.   Şi   sosiră la cetate; şi  auzi  Cleofila că-i  vine   sol   mare  de la Alexandru şi să podobi bine şi-şi puse  stema  de auru în capù şi eşi.na* 15itite-i şi cu boerii ei şi să timpinară. Si, dacă o văzu Alexandru, ■« aşa-i păru că este'mumă-sa Òlimbiiada, şi dede mana cu e şi c ' sărută dulce; şi ie iar la sărută şi pre fiiul. său Candusalu. || Şi52r-intrară în cetate "Clèofilei şi să veseliră într o zi. A doa zi, impar ătasa luo pre Alexandru de mână şi-lu băgă într o casă. Era 20 totă de auru şi păreţii şi acoperită cu aur şi patul ei tot de auru şi scaunele de-auiţ.iar masa de piatră adamantă şi păhărele pre masă totù de piatră antraxa şi de zmaragda şi de zamfir şi de prohiracţa şi de criştaru. Şi pre mijloculu casei, cure izvor mic de apă frumos ca âurulu şi dulce ca zahăru. Şi-lu băgă într'altă 25 casă; şi era păreţi tot de pietri scumpe şi nestemate şt cu mâr-găritariu podobite ; şi lumina ca soreie. Şi merseră într'altâ casă; || 52 v-ei^a dè lemnù éoplit, de lemnù ca să chiama4) evsenica şi asipit:r>) şi acele lemne nu le arde nhu tocul. Şi intrară într'altă casă* iarăşi oopiită de lemne ce să chiama buliesa şi evaaisa5j şi de chiparos. 30 Şt era pusă ace casă tot în maestrie pre 4 fuse de fieru şi cu broaşte; şt le învârtie cu bivoli; şi începură a să întorse casele şi a să sui în sus totă cetate şi iar să pogorie. Iar Alexaâdru să spământă şi să miră multù şi zise: o dragă împăratasă, aşa n'amù \   văzutu; şi/aru trăbui numai acestu lucru să fie niimai la Ale-35xandru împăratu. Iară împărătasa zt3e : adevăru, Alexandre, bine    -, / ; zici să fie la tine || ce voru fi şi la mine. Alexandru zise: că nu 53*^ mă chiama Alexandru; ce  mă chiama Antioh voivod. Cleofila
m
») mâni   2) spămntaiu  3) ce4 A) Ka  *). asip   6) evinatsa cf. Eminilări
106
107
Izise : «Ce-ţi-gnriiVh^ ŞWfl lu0 de mână'şi-Iu băgă
într'o casă mică şi-i arăta pre părete sens Alexandru şi zisi: «cţne ieste acesta? Vezi, Alexandre2), eă eşti tu înţeleptu, iară ei sa . află omeni şi/mai înţelepţi de tine; ce cum ai vru tu întră 5 aida, <întrat-ai>, iară, cum vèi vre.să eşi, nu veri eş»i. El zise: «eu 43au toiu eşi sau nu voiu eşi, iară tu nu veri mai eşi; iară eu voiu eşi şi-ţi voiu junghe feòorii tăi şi vóiu muri cu voi cu toţi». Şi să apucă de hanger şi schimbă obrazul || şi cu ochi de leu- 53Y-Iar ia să spământă şM. strinse'.în braţe şi-Iu sărută şi zise : «nu
10-te teme nimica,, Alexandre, că nu sâmtu eu îndă 3) aşa nebună să te spun feòorilor miei, ce amu a te .certa ca şi mumă-ta Olim-biada, că nu voiu eu să pierzu capul tuturor 4) capetelor şi a tota lume cap; să piară de o muere şi să zmintescu eu totă lume cu morte ta şi să fiu eu duşmană a tota lume; ce mai multu să
15 n\* te faci sol, că eşti tu mândru,5) iară alţii sballasi mai mândri, şi  iacătâ că te cunoscură.  Ce voiu să-m fi feòor şi voiu să aibă şi fecorii mei  cinste  şi milă de tine». Atunci o sărută Alexandru pre Cleofila || şi zise: «fiòori tăi mi fraţi <fi->5)voru; 54 ^ şi tu  mie  mumă, ca şi Olimbiada». Şi plecară să iasă afara; /
20'iară vine o  slujnică şi zise imparatesi : «ficorul tău cel mai micu, Dorif, 7) ginerele lu Porù, <vine>şi caută, pre cel sòl să-l tae, că cecă l-au bătu tu Alexandru şi i-au luat8) multă ţară şi împă-^ rătasă i-au 9) fobit şi feòorii "Iui şi i-au prădaţii ţara lui;-^i Şă^ya^ păziţi,  că* va să tae pre  solul   lu   Alexandru.  Şi daca auzi
25 Cleofila aşa,  ia-1 închise pre Alicsandru în casă şi  eşi afară^ \,  şi   să- timpină  eu  Dorif ; .şi-şi  ţine  sabie  gola a mână să ^ tae pre solulù lu Alexandru. Iar mumă-sa-1 luo în braţe || <ş">-lu 54 Vk sărută şi-i zise: «fătul meu, nu să tae- solH, că, dă'r şti Alexandru că tae Cleofila solii, n'arù mâna la noi sol». Iar elù nu o ascultă,
3Qce zise: «Alexandru tăe pre socru-meu Porù împăratu şi mie-mî sparse ţara şt-m robi fâmee; poò fi eu acmu să taiu pre un omu ^şolu?» Iar» Cleofila zise: «fătul u meu,*1) Alexandru scos-jaumuere fratini-tău de la Evagrid împărat şi i-au datu; ţara şi ţie va-da ţara şi muere şi totù ce-ţi Vor fi luaţu». El nu o asculta, ce totù
35 navale să tae pre. sol. Iară muere lu Candusal alergă la Candusal,
-, f şi spuse: «pasă11) tare la muma-ta, c-au venitù frate-tău Dorifù || ş1 55 r* va să tae pre fârtatu12) tâ<u A>ntioh, solul lu Alexandru, cela cerna i) griîu   *) Alexanre  8) încă scris deasupra  4) turor  *) mându   6; <fi> A rupt 7) Dofi;- 8) i-au luat şters în A.'9) mi-au '<*) me "j pas 12) frtatu
1 scose pre mine diîn robie lu Evagrid împăratu». Candusal auzi şî *   să mânie pre frate-său_Dorif; şi alergă tare şi-1 găsi ţinâdu-lu f» mumăşa în braţe şi cu sabie golă a mână. Şi cumù sosi, aşa-l t\ lovi cu palma prespe ohr^z şi-i luo sabie di-a mână şi vru să 1 5 şi lovască cu sabie şi zise : «nehàrnici ş.i'rievretnici şî licăitu şi fără minte, tu să tai pre solul lu Alexandru şi pre cela ţe-mi dede zile mie şi ţara şi-mi scose muere şi fiòori din robie de la alţi împăraţi? Tu vei să-1 tai? || Iară de eie unde veri scăpa şi tu 55*-şi eu şi mumă nostra dinainte sileu1) lu Alexandru împărat? Crez ' 10 nu vei scăpa nice în maţele mumăni-ta». Şi să lăsă şi Dorifù : şi scoseră pre Alixandru diîn casă şi să îrnpăcară şi-i înfrăţi Cleofila cu Alexandru şi loru nu-1 vădi că este Alexandru6) solul însuş. Şi .să uspătară multu şi să veseliră. Şi dărui Cleofila pre Alexandru cu stéma ei fără preţ, cu petre nestemate; şl-lu dărui cu 15un fârij albù ca zppada şi cu o şaoa de adamată piatră3) şi de zamfir şi inelul ei4) de atracsa piatră5) şi cu caftanul de multù pfeţu || de aurù şi piefri năsfe<mate> ; şi încărca 100 de care de 56 r-galbi<ni>6), haraò de 10 ani. Şi zise Alexandru cătră Cleofila în taina: «numai odată haraciul fie7) ertat». Iară e au zis: «fătul meu Ale- v? 20xandre, 8) să ei haraciul de ici până Ja tabără să nu te preoapă    - , feéori miei, că nu ştiu pumù vor face, deca te vor precept că sâmtu fără minte ; ce să iai-<hara>ciul ó) pană vei sosi la scaunul t<ău  şi d> 10) e atunce cum va fi voe <împăraţiei ta>le n>. Şi purceseră şi <merseră cu haracMu! u) şi cu solul 25    •   •   •   •   .....   .   «) cu Cleofi<lă>    . ...
*   •   •   •   •   •   •   •   •   . u) până || <aj>unseI5j la scaunu. Şi eşi 56T
Antioh din scaunù şî şezu Alexandru în scaunu şi să sărută cu Potolomei şi cu Filon şi cu* Antioh şi cu toţi craii şi domniL Şi lă păru bine de Alexandru, că pesti multù Şi fiòorii Cleofilei vă-30zură16) şi să spămânfară şi ziseră : «tu ai fost Alexandru împăratu/ El zise: eu». Ei ziseră : dac<ă> 17) eşti tu Alexandru, noi periti
<sâm>tem 18) astădzi că noi <am vrut» ») să te tăemu pre tine Alexandru »?£lă zis: «nu săm<teţi periti pentru) 2!). mumă vos<tră22)
CIiofia'   •   -* •   .   .      T'ì fu mult <î*telepta> l4)». Şi purceseră57
7 —
J) sisiIei J) Alexandrru «) pitră ') e «) pietra «) <ni> .4 rupt ') fi *) Alexader ®) <hara> A rupt A rupt s—*4) A rupt ■■**) <a> A rupt u) văzură şi i>) <ă> A rupt >*) <sâm> A rupt ») <am vrut) A rupt *°) <ire Alexandru) A rujft *) <teţf periti pentru) A rupt <tră> A rupt *'-**) A rupt In A lipsesc 5 foi. Lacuna ss împ7in°şte după F astfel: Iară Potolomeiu Filip ^ Antioh zîsără : oh Alexandre împărate, pentru Ce-ţi schimbi viiaţa prin tristare şi că ci vrei să turburi toată Jurr <cu moarte ta, crez peri-vei fără cinste şi   pre noi. ne vei
108
<âe la Vavilon şt merse pre câmpii Sinarului, unde lacuise Iov
_;_ * \
-streine. Sâ nu mai faci acastă soiiia nici să mai fie. EI zisă: «ce fâcuiu, fâcuiu . şi sfârşjră-să*.    . ^
Şf făcură ospăţu mare, şi le spusă ce văzu în peşteră: pre cei împăraţi în înuncă,. Şi spusă dé casale Cleofìlei şi ce păţi de fecorul iai şi cumu-lu. cunoscu 'Împărăteasa; şi spusă de cele pietri scumpe în casale Cleofìlei.
Glava 67. Şi deacole să întoarsă la Persida, la Rosanda împărăteasa. Şi acole sa] sfârşiră războaiele şi luo lume toată de la răsărit până la apus. Şi făcură us-păţu mare şi să veseli cu împărăteasa şi cu toţi crai. Şi împărţi Alexandru împărăţiile şi domniile. Şi dede lui Antiohu împărăţiile lui Poriu împărat la <Indiia şi cu toată Rusia şi cu toate tarile despre răsărit; şi dede lui Filon împărăţiia Iui Darija şi cu toate ţârăle Iui ; şi lui Filoghenu împărăţiia .lui Evremitriia şi cu ţara Mersilomului şi a iTrhbilor păgâne; şi lui Fi ip ţara y Asiei şi Chilichiia şi cu toate ostroavele dulci a mării; şi dede lui Potolo- 79 r* meiu împărăţiia Eghipetului şi a Ierusalimului şi ostroavele; silui Selevchia împărăţiia Ramului şi cu totu apusulu şi cu toţi craii; şi lui Laomedaşii împărăţiia Egliteriei şi cu ţara Căhasca. Şi dede lui Vizantiia ţara Leşască şi ArdeliuliKcu Rumânii şi cu Ruşii. Şi şezu în scaun la Persida un anu.
Şi de aeole marsă la Vavilonul mare şi şezu în scaun bătrânii; şi acolia multe veselii făcură şi uspeţe cu toţi crai.
Şi într'o noapte, văzu Alexandru în visù pre Ieremie prorocii. Şi zisă lui : «fătul mieu Alexandre, împlură-sâ 40 de ani şi să apropieră 4 stihii a trupului omenescù: fieria verde, tusa albă, sânge roşiu, gungiu amar, apro-pieră-sâ şi spre moarte te vor trage. Şi să ştii.fâtul meu, Alexandre, că trupul tău să va răsipi, că din pământ este,'pământ să va face. Şi moarte ta este dela cela ce-ţi slujeşte ţiia; şi din daloe>mar be-vei, ce-ţî tocmeşte împărăţiile şi-ţi răsipeşte ostile, că trupulu tău rămâne-va moriu, iar sufletulu tău viu; va merge în mâna lui Dumnezău şi-1 va trimite unde va fi voia lui'Dumnezău; iară trupulu la gudeţu să va scula şi să va împreuna cu sufletulu şi vor înviia toţi morţii: şi să voru cunoaşte prietini cu prietini. Şi să crezi Alexandro, ca la gudeţu va intra sufletulu in trupulu omului ; şi vom statoti goli înainte înfricatuîui gudeţii nefâţarnic; şi vor sta herovimii şi serafimii înpregurulu lui; şi-ş voru lua direpţii viiaţa de veci, iară greşiţii întra-voru în munca de veci. Şi sfârşeniia nu va fì, nici o adunare. Şi acolo nu să79v-vor mărita nici să vor însura, ce vor fi toţi într'un obrazu şi atunci să vor cunoaşte soţii cu soţii şi fecorù cu părinte. Şi aşe să ştii că pre mine încă mă vei vede acolo viu ca şi aice».        ' gr Şi să deşteptă Alexandru din somn, şi şezu pe patu, şi-ş pusă stema pre •  masă şi plânge cu jele, şi socotiia cuvintele prorocului. Iară Potolomeiu şi .Filon marsără dimineaţa şi-1 aflară plângând cu jele mare. Şi să apropieră de elu şi plâiisără şi ei şi-lu întrebară şi zisără: «o Alexandre, ce-ţi schimbi viiaţa pre jele?». El spusă lor tot ce-i grăi în visù prorocul. Iar Potolomeiu şi Filon vre să-Iu mângâia şi zisără: «n'ar trăbui ţiia să te întristezi pentru visele de noapte, că nei nu le credem, că aşa ne pare că omulu visazâ, căce doarme mult şi be vin mult: iară nu trăbueşte să durmim multù, că să . umedeaza şi crerii omului în cap şi urla c^ulu şi visază: unele ce vede,"
-58
109
1 bogatul în viiaţa lui şi puse tabără acolo şi <căzu> cu ostile lui pre ţara Asidului. Şi într'o zi, vrură să veseliască pre Alixandru şi zi-seră : «Alexandre împărat, să mergem astăzi să ne suim în cel m Un-et naltu, să facem vânătore». Şi să suiră1) în munte naltu şi statură 5 în loc naltu şi grăiră : «Alexandre împăratu, ia caută în josù pre n câm<pii>2) Sinarului— jacolo era oş<tile>8) — pre câţi ti-au pus Dum <nezeu>4) împăratu astăzi pre, lu<me...>5). corturile"... || riului.6) 57 «Alexandru zise: o dragii mei fraţi, acee toţi vor îritrasu pământu după 50 de anii de acmu». Şi să pogortră la tabără. Şi multă veseli7) 10 face şi jocară iote ostile şi toţi voinici. Intr'acee vreme, vine Aristotel filosoful, dascălul lu Alexandru; vine de la Machidonie, de la Olimbiada, muma lu Alexandru. Alicsandru să veseli, deca văzu pre Aristotel, dascalulu luî^şi zise <A>lixandru8): «bine-i venitu, d<asc>a" le9) pre înţelepte ArisUKte^10], astăzi luminezi tu <între G>re611) şi tu /   15 eşti sfetnicul |) Machidonier12)|dară dascăle, <ce> face maicameOlim M       biada şi cum auziţi voi13) de noij Credu omenii că am luatù lume toată14) şi amu mersu şi până la raiu15) mers- am; şi grăit-am16) . acolo cu 2 arhangheli; şi mers-am şi la Nagomudri17) şi grăit-am cu Evantù împărat; şi-mîspuse căDumnezăi elineşti sâmtu în Tartaru, 2otrerneşi de Savaoth, şi să muncescu acolo de draci. Aristotel multu, *. p^'
altpl^ ce aude zua, altele ce cugeta noapte; şi trupulu este mort, iară sufîetut este viu, şi 9iUnpi,DgU..ca doi gunci nemvăţaţi; şi este sufletulu şi cugetulu ca vântulu şi ca foculu şi ca mare cu valurile. Aşe să întărâtă şi sufletulu cu trupulu până imparte Dumnezău sufletulu cu trupul\ şi adevăru zic filosofii că trupulu şi sufletulu şduna-să-vor la gudeţu şi morţii din morman-turi scula-să-vo.r. Şi Solomonu scriia ^ă sufletele drepte în mâna Jui Dum* nezău sântu. Şi Platon zice : săvârşeniia lumîi fi-va, însă când să voru umple cinurile cele căzute să să uraplă de oameni drepţi, atunci va fi săvârşeniia lumi. Şi Eremiiia prorócuT^ iară visele să nu le credem, nici să te scârbeşti pentru vist că tu eşti astăzi împăratu a toată lume» ce-r fi să te veseleşti şi cu noi cu toţi, că te pusă Dumnezău împărat a toată lume pre malte întunerece de oameni». Alexandru să miră mult de aceste cuvinte şi zisă: «slava ta Doamne minunate, că poţPîa<[ce> şi oa-' sele uscate oameni vii». Dintr'aceia zi fiî totù supărat şi gândiia tot de moarte Iui: dară după moarte<nu rămâne>rnia pomană miia pre urma mia. Alexandru să sculă de la Vavilon şi merge pe campi Sinarului.....
*) Şi să suiră şi să suirră 2) <pii>^ rupt 3)<ile> A rupt 4) <nezeu> A rupt , 5) <me A rupt       ce> A rupt   *) veseli    8) <4> A rupt   9; <asc> A rupt î0) <tel> A rupt    ii) <întreG> A rupt    12) Machidonie   »») <voo> A rupt u) <tă>   ,5) <laiu>   i«) grit-am   *7) Nagojtfur.
i-I
i
110
in
1 să mira şi zise: «mulţerhescu Wu Sa>Vaoth») Dumnezău căvăz<uiulu-mina>la^faţata, Alexa<aireìmWratù3| a toată lume, <şi astăzi se wese>iefe«)<şi ma!că-ta şi să>'}|| luminiază Machidonie astăzi cu 58 line. Alexandre împăratu, ca , tine   pre lume nid-a fost nece
-uva fi pAnă va "fi lume. Iar maica ta este sănătosâ, Olimbiiada,
f
şi multu doreşte de tine şi zia şi nopte şi pr# mine mână-mă la tine să-i spui: merge-vşi la Machidonie? de >nu vei merge, să vină ie la tine». Alexandru zise: «ferice de cela ce va asculta de [paritele lui». Şi iar^zise Alexandru: «nu mi-edata să merg <eu>6/ la j^Machidonie; co să vina maica <me' 01>7)imbiada la mirie/Şr şe<zură la ma>3â8j şi-ş puse domnii şi <craii)9) la masa. Şi puse pre Aristotel mai sus de (J toţi Domnii. Şi să sculă Aris<totel>10) şi aduse59r\ danwrele de la Olimbiada muma lui. Scose 2 steme de aur şi cu petri scumpe: uria lu Alexandru, alta Roxandei; şi aduse un bidi-jyviu33) albu ca zăpada şf cu şaoa de piatră12) adamantă;^ şi-i dede gugman de samur,^şi pre gugman cununile de auru; şi 2 inele de atraxa piiatră^unul lu Alexandruţaltul Roxandei; şi scose 12 tipsii de aur vărsate.şi 2 lanţuri de auru şi cu pet<ri>13) şi neşte matefără preţ. <Şi>^4) scose şi carte de la mu<ma lui 01>im-15) 2o^hii^da: «Scris e<u, Olimbiada || îm>părăţiasă15/, la dragul meu sufietu 59v* şi inima me şi lume ochilor mei, dragul mancei, fătul meu, Alexandre a totă lume împăraţii,, trimeţu viiaţă şi "sănătate împărăţiei tale. Şi să ştii fătul mieu : de cându te-i împărţit de maica ta, de atunce \ s' învrăjbitu inima me cu sufletul mieu şi nu-i poò împăca, 25 ce numai cu lacrămife <màica ta mângâe-i;şi le varsu şi zua şi nopte; şi cuget, maica <ta)17).ore vede-Le-vaaunu te va mai<vede)18? Şi mă bătu cu cugetul <ca cVabi)e19) cu valurile măriei; şi <eu a3tă>zi20; n»ăm nemic, diacă am pre tine în lume || lângă mine; 60 r* ce mi te rog fâ<tul>21j meu şl mi te ceru păntru Dumnezău jşi :gQpintru tiţa mamei ce suptù de la maica ta T să-mi/trimiţi carte: sau să vjnu eu la tine sau tu'la mine, că sâmtu 27 de ani de căndu maica ta nu' ti-au văzut: şi de  dorul tu morte-mi voiu a face/ Ce acmu să-mi trimeţi carte să ştiu şi eu de tine; şi s^m
') <u Sa>   », <uiu lumina) il rupt  », <iidre înipă) A rupt
*) <ş* astăzi
se vese> A rupt ») <si maica-ta şi sâ> A rupt 6, <eu> A rupt Y<nie 01> A rupt 8) <^râ la ma) A rupt *) <crai)> i:) <totel) A rupt ll) bidi L ii) pietra »») <ri>. A rupt <Şi>-4 rupt **■) (ma lui Ol) A rupt *6i <u % Olimbiada lm> Abrupt <ta> a rupt^ »») <veL) A rupi **) <ea corabi) -       rupt     <^asi;ì> A rupt   21 < <tu!> A rupt.
X
ff
% fi săuătojtîntr'anii mulţi şi buni». Alexandru ceti carte şi zise: V^ «vai <de>»j cela cè nu va asculta de ^maica)8^!». Şi să veseliră aco<lo>5) cu toţi împăraţii <şi domnia Şi într'o)^)  zi \\<z\à&*LW vy paharnicul : «împărate, iar mi furară un pahar împărăteseu». Elu zigg: \jÀ. 5 «une va fi, tot vor zice omenii pahar împărăteseu şi tot va fi al mieu».
Aristotel gţăl: «o Alexandre, cum luoş lume totă, cum nu luo V rf. x nfrne pre lume ca tine». Alexandru «zise: avut-am 4 ajutori cu mine: unul limba dulce, altul mâna tinse, altul judecata/altul lOertătoriu de greşele; cu aceste luat-am lumetotă». Şi pove<sti>8) Alexandru lu Aristotel câte <râzboe ì^lcu>7), şi cătu petrecu, şi câte 4ee4eţt>&f sparger Aristotel ztset -«< Alexandre), darăunde-ţl-s vis&eT, reletale, || ce-i luatu de pre la împăraţi».<Alexa>ndru10) zise: «vistie-&l rele mele sâmtu vitejii miei cei hrabori şi buni». Aristotel zise: 15 «Alexandre, fâ-ţi vrun cocon, să-ţi rămână pomană Machidoniei». . Alexandru zise; «nu mi-e datu să fac eu cocon de trupul mieu, ce voru rămâne lucrurile mele>. Şi acolo grăi vornicul cu Alexandru11) împărat: «Trăbueşte s& tremeţi pre - la ţări-şi la domnii sa aducă haraciul». Alexandru zise ; «Stris împărat multù aurù şi ar-20 gintù ave, ce mi-ifo<losi ne>mic12); ce i-1 luom^ noi totù ş<i spar> sem13) şi împărăţie Jui <cu vite>jieu) nu cu avuţie».
<Şi)1 ) acolo sta un Turcù, bâtrârru16) boerinù, şi-şi cernie barba, 61 v* ca să fie tinăr. Iară A!exandru-ìù văzu şi-i zise: «o dragul mieu Mer- J} chis, că ce-ţi cerneşti barba, pote-ţi ii ceva ajutoriu? Rogu-te, 25Pâz*eŞ^'te să nu te înşele cerniala, că barba va ti niagră, iar pi-òorelé «labe, şi tu te ţiîii tinăr17), iar zile sa vot înpuţina, şi tu veri muri ;,apoi te vei chetaa jnşelat». Şi râseră1,8) toţi domnii de ace. Iar într'o zi, sta <un b19/>oerin şM chema Alexandru; <şi>20) era grec,       • .v şlerafrico3, <Şi zise)-1) împăratul: «frate Alexandre, || sau ţi schimbă 6ăr^v ^y 30 numele, sau fă <cum)2i) facù eu, că'3) tu fugi de la tote războele, J /IJJ iar omeni  zic: iacătă că fugi Alexandru; dece fac mie ruşine !» ' Şi acolo râseră multù domnii. Iar într'o zi, aduseră 3000 de tâlhari^) la Alexandru. Şi ziseră toţi. să-i spânzure.'Alexandru zise :
li <de) A~rup%  2) <maica) A rupt  3) <lo> Abrupt   4) <şi domnii şi în-tro) A rupt    »j <zise> A rupt    6j <sti> A rupt    7,} <războe fâcu) A rupt 8) <cetaţi> A rupt  9) <Alexaijdr) A rupt  10) <Alexa> A rupt ll} Alexanru ■*V <losi ne) A rupt  u) <i spar) A_rupt  îi) <cu vite) i rupt    **) <şi> A ~ru£t       btrânu   *7, tina  18)Tràa:v~ ^,   <un b> A rupt    *y) <^i> A rupt
<şt zise) .4 rupt
uni) 4 rupt  2S; c   24j tlhari.
112
^ l«de vreme ce văzură faţa me, nu voru peri, că este lege (7vdecât oriului săi piiarz* iară împăratul £ă-i miluiască». Şi-i erta şi făcu vânători împărăteşti şi lă dede plată pre an tuturora. Iar . într'o zi, merse un om şi zise: || j<î mpărate, ?m o fată să o ma.62 * T 5rit, ajută-mă cu zestre». Alexandru zise: «daţw 100.000 de galbeni» El zise; «multu-mi împărate». Alexandru zise: «darul imparateseli mare este». Şi luo galbenii toţi.
Iar într'o zi,-făcu masă mare cu toţi. Şi dărui pre Aristotel cu * 100.000 de galbeni şi cu 10 ferdele de mărgăritarîu, şi dede cârja 10 de auru, şi-1 puse- patriarhii prespe toţi patriarşii. Şi trimese la Machidonie, să aducă pre Olimbiada, muma lu Alexandru. -   Iar într'o zi, merse un om şi zise : «împărate, găsiiu o co || moră» 63r~ Alexandru zise: «de o <ai găsiO,1) eţi-o, că ţi-o dat Dumnezău, iar dac'arii fi dat-o mi, eu-o'şi/fi găsiţii, că tot aur şi argintii este 15 în mâna lu Dumnezău». Omul zise: «împărate, 3 zile şi 3 nopţi tòt amu căraţii la casa me, soseşte-mi». Alexandru să miră şi zise: «unde este?» El zise: «pre ţărm urii Mratului». Alexandru zise: «ade. r \văr proroci prorocjt-au că va să se ivască- comora lu Iovii bogatul /'/în. zilele mele». Şi zise să încalece Machidonenii, şi merseră la co-20mor^ şi găsiră pivniţa lu Iovii" bogatul cu 500 || <b>uţi2) de aur. Şi $3 v. V oK   zise Alexandru: «luaţi toţi». Şi au luat toţi. Şi rămaseră lu Alexandru 100 de cară de galbeni, şi să saturară toţi de3) aur.
Alexandru să primbla, iar unu calicii zise: «milueşte-mă, împărate, cu vr'un ban». Iar Alexandru-i dòte o cetate. Calicul zise: «nu 25 mi să cade mie să şez în cetate». Alexandru zise: «nu caut eu f -n'    cumu să cade ţie, ce caùtù cumu sacade mie să dau ţie». Şi luo calicul cetate şi fu Domn eetăţiei calic. -
Intr'una de zile, aduseră un tâlhar la Alexandru. Şi zise Alexandru: «ome, că ce furi şi tâlhu || eşti4]». Elu zise: «de sărăcie <tâl-g^ r«. 30 hu>5)escu câte un om şi-lu ucig şi sâmtu sângur; decie-mi zic omenii *, tâlhar, iar. tu eşti mai tâlhar de mine, că tu ucizi câte 10,000 de omeni într'o zi, şi tâlhueşti, şi luaţi cetăţile şi bucatele, căce eşti cu omeni mulţi. <pe> tine te chiama împărat; iară eu-su sângur ce-m zicii tâlharii ; iară, d'aş fi eu ca tine, mai7) bun aş fi eu de 35 tine». Şi-lu erta împăratulu şi-1 puse căpitanii pre 1000, şi-lu boeri şi eşi mare.
t) <ai găsit> A rupt *) <b> A rupt 8) dee ■*) tlhueştii <) <tâlhu> A rupt 5j ma
113 î
I
^ Şi într'o zi, sosiră olăcari de la Òlimbiiada || ş<Ti s>puscră1) că vine 64 Olimbiada de {la Machidonie. Alexandru zise tuturor crailoru şi
1
65
--------„-   Y -
N  domnilor să să gătască tojţi, cinesi cu stiâgul lui şi cu şiragul şi e& povodnici lui nainte lui. «Şi vă îmbrăcaţi ca neşte împăraţi şi vă, 5 puneţi stemele în capti, să eşim naite maicăi mele Olimbiada». Şi aşa să gătiră toţi jmparaţi şi crai; şi eşiră cinesi cu şiragul şi cu stagul şi cu povodhicii. Şi să timpinară cu Olimbiada şi să închina şi să da în lăture toţi pre rându până sosi Roxanda " \5iJnîpărătasa. Şi să timpina cu maica lu Alexandriei) <şi să> 2) strànio seră în braţe şi sâ sărutară şi zise Olimbiada: «bine mite aflaiu suflete şi inima me şi lume ochilor miei, fata me; Roxanda, împărăteasă a toată lume». Şi o sărută dulce. Iar Roxande zise: «b;ne-i venit, maica domnului meu şi împărătesă a toată lume». Şi întrară în căruţă de aurii. Şi sosi şi Alexandru cu Machidonenii, 15 calare pre Ducipal, şi cu caftan de aur, şi cu gugma în cap, şi v pre gùèma stema de auru şi cu pene albe de stratocami)?1Ji aşternură covprile 8);*şi descăleca Alexandru; şi eşiră  din că--rută II <şi să>*) timpinară pre covor şi să Strânseră5) în braţă şi să gg sărutară. Şi zise Olirnbiada: «bine mi ter aflai u, suflete ,şP lume 20 me, dragul mèu* Alexandre, * împăratu a toată lume. Şi să sărutară şi puifceseră la cortii. Şi dederă?) în tâmpene şi în surle şi în trâmbiţe şi în nacarade cu 3000 de pisconi şi în organele cu 1000 de J)isconii. Şi atâta hramăt era şi sunete, câtu nu să auze unul cu alaltù, şi luoa jşv minţile omului7); nice pute înţelege nima 25 nimic pre liime> cum n'au fostu || de cându e lume, nici v<a fi pâ>năg) va fi lume necaire timp<ina>re9) mare/ca aceoi Şi sosiră la corture şi şezură la masă şi-ş puse AlixadruÎângă el pre mumă-sa şi -de altă parte pre Roxanda împărăteşa şi toţi împăraţi; şi craii şezură la masă; şi să veseliră, toţi mare-veselie, cum n'au fostu 30 pre lume necaire*
Iar a doa zi, jueară voinici tineri u jocfu minunaţii şi să chiama . caruha. Şi povestie Alexandru mâni-sa câtu războiu făcu cu cei împăraţi mari;şi cumù.rn^rse10)-,1a raiu; || <şi cât>un) războiu făcu. gg v Şî î&tr'o ia) zi vineră de Ia~Jìpusaìlimù popi şi spuseră lu Alexandru A 7^ 35c'au muritu Eremie prorocfl. Şi aduseră lu Alixandru cort rosiu f<"
66
M
~~ .seti
\<şl 8> A %<$ *ă> ^ rupt  ») corii  <) <şi aă> A rupt 0 strân
serănsera dèdere omulu •) <a fi pă> A rupt >)<mz>Arupt ^)mer —   ») <^L/c^t> A rupt  *») <Ştr'o>. • ^
114 _
,^J^ multu preiîi. Şi 7să sbarbi Alexandru păntru Eremie prorocii; şi Cinsti popii şi dărui1).: şi să duseră popii.
Şi într'o zi, vineră omenii de la Alexandrie şi ziseră: «împărate, _ Făcuşi cetate bună, Alixandrie, şi o podobjşi, şi este loc bunii; ce * 5iiu potemu trăi de şerpi, că esù din apa Nilului şi muşcă pre. oameni şi mor». Iar Alexandru zise : «păsaţi la Erusaiimu || şi loaţi 67 7* osele Eremiei <proroc>2) şi le duceţi la Alexandrie şi <le>3) îngropaţi I    încetate, că mare est/s milostiva lui».Şi merseră şi luară trupul %     Eremiei*) proroc şi-lu îngropară în cetate* în  Alexandrie. Şi de ' .10 atunce nu pot muşca şerpii pre omeni la Alexandrie şi până astăzi, -        Şi într'o. 7.i, merse o ' muere la Alexandru şi-şi pâri  barba- ~ tulu la Alexandru şi zifee : «împărate, hiitem&Jbzrbainl şi mă sudu-eşte' şi ţie este hiclianu». Alexandru zise : «în zilele mele, nu voiu să, pârască muere pre bărbat: || şi alai te să să înveţe cu tine». Şi- 67 T-5 tăiară limba muerei.
Şi intri* zi, grăi Dardauş voivod: «împărate, trebueşte domnitorii să-şi vază moşiile lor, că sîmtii 27 de ani de candii nu le-au văzjitu». Alexandru zise să scotă'darurile scumpe. Şi şcoa- vi • r  seră caftanele5) de auru fi săbiile de auru6) ferecate şi păhară^" 20 de auru. Şi începu a-i dărui pre. toţi domnii şi Împăraţii şi craii : /pre unii cil săbii ferecate, pre alţii cu jcai buni, pre alţii cu caftane de auru, pre alţii cu păhară || de aur" şi cu alte daru<re mul>te7)68 r* fără preţ: Şi-şi luară <zi>oé) bună, şi să duseră pre Ia moşiile lor şi pre Ia domniile lor. Şi să duseră şi rămase Potolomei şi Filon 25 numa,' că • nu vre să-i laşe, că ştie Alexandru că ^va să mòra" cu-. i- rundu, deîmbla%şi-şi aştepta éasul de morte. Iar într'o zi, purcese Alexandru là munt;ele^Bfìlactu,  cu mumă-sa ş'r cu Ròcsandà şi Potolomei şi Pilonii, să să primble ca Un omu ce-şi aştaptă zioa-* de morte, Şi săuspătară acolo muìtù şitrurnos. Şi să sue pre muntotela Efilactulu. Şi căuta pre lume în totje părţile ||Xcd ja>lee), că68 v* nu să îndura de adastă lurne*     .: v   • • /
Iar10) îatr'ace vreme, era o. muere procletă, re şi hicliană la Machidonie, pre nume Minerva^ Şi ave 2 fiòori 1? Alexandru, pre. nume Vreonuşu şi Levcaduş. Vreonuş era paharnic la Alexandru11}; 35 Levcaduş era comis mare: şi era trufaşa forte.Iarâ mumă-sa Mi-
ZA
115
1 nerva tremese carte la fiòorii <|i^şi lă, tremise şi otravă; şi scrise ^ carte la fieori-ş: «Scris eu, Minerva, la tine fatulmeu^Vreonuşe şi Levcaduşe, viiaţă şi eânătate vă tremeţu maica vostra^ Şi vă rog
. feţi mei, pintru Dumnezău, || să cereţi împărăţie la Alexan<d>r<t|> 69 r' 5 la Ma>chidonie2), să viniţi şi <voi>3} la mine să vă văz, că şâmtu 20 -de arili, de- candii nu v'arn văzut; şi plângă şi zia şi nopte de dorul'vostru, dară ce folos es.tè omului de domnie întralte4) ţări streine? Folos5-) este omului de cinste şi de domnie la omenii liii \, şi la moşieîe lui6),iar eu amu arh auzit că ©.)vă- înduraţi de A-   ţ \
10 lexandru, (c^i 3aţi aòasta iarbă ce vă tremeţ; decie vă veţi îndura de el. Şi voi să nu mâncaţi,(ee să o băgaţi  in paharul lu Alexandru şi să i-l daţi şă-1 be j|, <iar>7) voi să nu beţi; şi veţi vini 69 v-la mine». Iar merse carte la Levcaduş şi la Vreonuş. Şi ceti carte şi zise Vreonuş : «frate, să lepezi aòa iarbă că nice un bine nune
15 va face». Levcaduş nu-1 Kscultă şi "ascunse otrava. Şl într'o zi,, grăi Levcaduşu Tu Alexandru : «împărate, să ne dai Machidojnie». ^ Alexandru zise : «o dragul meu I^evcaduşe, "nu voi15) da Machi- \Jd. donie9), nemănue pană la morte me, că voiu si  mă chem Alexandru10) Machidon, iar-după morte me cui o va da Dumnezău;
20 iară ţia-ţi dau împărăţie la Troada şi jcu- tote ţările Asiiei». Levcaduş (mj" v'ré să-şi e. împărăţie^        să mânie şi vru ' acolo 70 T: şă-i b<age *îar>ban) în pahar. Vreonuş nu-1 lăsa, gşM cert<ă>12) şi-i
.   zise : «veghe-te şi te fereşte de unu împăratu mare ca cesta, că vei zminti lume totă; şi noi vom peri râu; şi muma nostra nu o
25 vom mai vede, şi să voru turbura tote limbile, feieşte-te». El nu-1 ascultă. Şi într'o* zi iară merseră la Alexandru şi zise : «înjpărate, ^ ^şă-m dai Machidonie». Elu zise: «o dragul mieu Levcaduşe, n^voiu^. da Machidonie până la morte me, (céstir cere alte -împărăţii mai mari să-ţi dau». Elù nu vru şi să mânie.  Şi aşia cugeta el cu
30 trufiile lui ^şi cu mândriie Jui: de voiu otrăvi pre Alexandru, eu voiu lua^pre împărătasa Rqxanda şi voiu fi împărat a totă / lume. ||
<Şi î>18) ntr'ozi, vine Alexandru'de la vâna<t>14) setos şi ceru vinu 70 *T-.    să be. Şi merse Levcaduş şi împlu pahar de vin şi băgă şi otravă 35în pahar; şi-1 beu Alexandru .setos şi să precepu şi zise : «o drăguţ
') dâra a) <proroc> A rupt s) <le> A rupt 4) Eremié 5) ^afanele ; e) /n A şters de auru 7) <re mul> A rupt f) <zî> A rupt *) <cu ja> A rupt *°) <I> a <r> AÎexanhdru ^
J) mu 2) <du la Ma> A rupt 8) <voiX-4 rupt 4) al ter 5) fos •) moşiele ui ') <iar> A rupt 8) vo 9) Ma Machidcrie I0) Alexanru n) <ag« iar) A rupt ■■**) <ă> A rupt       <Şi î> A rupt  u) <t> A rupt
116
lmeu1) Filipe vraciul, eu băuiu viou dulce şi amar şi-mî răni trupul tot». Şi sări Filfp.vraciul şi-^i puse stema pre masă şi începu a .  topi erbile şi\cu treiac şi dede de bău  Alexandru; şi nu putu <        folosi nemic. Şi zise Alexandru: «o dragul meu Filip, poţi-m da yjyizile de la tine?» Filip zise: «o Alexandre2) impărat, Dumnezău potè * ^ da zilele omului, iar eu-ţi voiu da zile 3 3)'pănă-ţ vei tocmi împărăţiile». II IarăVreonuş/diacă văzuaş<a>*4), merse într'o casaşi săjun-71 r ghe şi m<uri>5). Iarâ Alexandru clăti cu capul şi zise: «o lume min-y   ciunosă, lume înşelătore, o morte năprasnică-, oTume  deşartă, o 10 mărie putredă şi mângânoasă şi .înşelătore, cum.u te arăţi6) dulce în puţină vreme şi de grabă vini amar ; curiui să zice : nu este bucurie /    pre lume să nu să schimbe cu jale^ nice mărie pre pământu să nu să pogore ; binele multu rău aştaptă». ' . Şi iară zise Alexandru: «o lupie şi sore şi toate făpturile lumiei
15 să mă plângeţi iis'tăzi, că în puţină vreme faiu p*e pământu şi ^^A^rnai curundu mă duc sup pământu. || <0>7) maica no3tră, pământule, 71 v. - lr1 oum ne màngani şi ne creşti şi he taci frumoşi, şi apoi tu ne ^'strângi la tine şi ne răsipeşti, e frăseţile».. .. .    -   Iar zise. Alexandru: «o dragii mei Maehidoneni, viteji de lume,   \j j 20dora puţeţîsărnă scoateţi de la morte năprasnică sa lăcuescu. cu voi»! Ei toti ziseră şi plângă : «o Alexandre8), di-am pute noi, ţi-am da zilele noastre păntru tine, (S^)nu putem. Iar tu, Alexandre, bine-i petrecutù pre lume, cu cinste2 şi àcmu mai9) cu cinste > e vom petreoe în npormântu. Şi morte ta va fi mai cinstită10) d$ , 25 câtu viiaţa nostră;@nu-ţiputemu ajuta ai<5a; pasă11) pasă12), Alexandre,
|J că locufţău gătitu e de D<umnezău>13); şi pre acasta lume bine 72 r-petre<cuşi>14) şi. acolp şi mai bine vei petrece. Şi pasă15) cu Dumnezeu şi ne iartă şi  fii ertat de noi şi iară ne vom adunala judecată* înfricoşată cu tine  toţi». Iar Filip vraciul spiptecă o 30 o mâşooe^bine^) Şi băgă pre Alexandru într'ânsa17) şi zise: «iocmeş-te-ţi Împărăţiile lumiei18/».Iar Alexandru chemă pre mumă-sa şi o 'sărută dulce şi lă zise: «Potolmei şiţFilonu şi Antioh, iacă-tă, fra-ţilor, maica me şi împărăteasa me o las în mâna vostra, să. Ie cinstiţi şi să le socotiţi păntru frăţie nostra, până la morte,vostra 3|> || iar <pre>19) mine să mă pomeniţi şi tru<pul>20 meu bine să-l tocmiţi-72 r-şă' să-Iu duceţi la Alexandrie, să-Iu îngropaţi. Şi aşa să ştiţi: că ne
*) me . *) AJexandree
'/ mc    -} nnoAanuiTB        aukz  o   jguo    -/   \<*/   xx rupt
6) araţii 7) 5j <o> A rupi 8j. Alexanre 9) ma 10) cicinsti <umnezău> A rupt **) <cn?i> A rupt '15,. pas 16) vţvpr'insă iei   19) <iar pre> A rupt  8j; <pul> A rupt.
<uri> A rupt 1-.12) pas"
13»
brie  18; lu-
117
lvom aduna la judecata lu Dumnezău toţi cu trupurile şi goli şta-vom. Şi iar sâ ştiţi fraţilor, că la viacul de apoi Turcii voru luo Machidonie şi fi;vor rpbi Turcilor, cumusìmtii ei astăzi noa». Şi iar chemă pre Roxanda împărătasa şi o luò de mână şi zise: 5 «o fata lu Darie împărat şi dragul meu% sufletu x) şi inima me şi lume ochilor mei, însă văzuşi cumu vine morte de năprasnica, morte fără credinţă, şi iacătă că pre noi ije va || împărţi şi viiaţa <nostră nime> *) în luma nu o avu; şi să* ştii, Roxando, că mă duc la lume de vecie şi nesvârşită3) şr de acolò *) <pu mă voiu 10 mai ■întorce;\ce/rămânil Roxando, sănătosă şi cti Dumnezău». Şi o sărută dulce de 3 ori. .
Şi dup' acee chemă pre iòti împăraţii, şi se. sărută cu toţi pre rându, şi să erta de cătră eifc şi zise : «o dragii mei Maehidoneni, să ştiţi-că"altul ca Alixandru nu veţi dobândi până în vecie ve-•iScilorşinumă uitarăţi». Şi iară zise: «aduceţi pre Ducipal al meu», <Iar>5) ei scoseră pre Ducipal diîit grajdu şi-lu duseră la Alexandru. : £t văzu       Alexandrii -6j^ fnùrindu,. şi" necheză tare fără samă, şi bătu cu picorele în pământu cu mânie. Şi-1 luo Alexandru de comă şi-lu,sărută pre^p^raz şi>i, grăi: «o dragul meu Ducipale, "20 altul ca Alexandru nu te va încăleca». Iar Ducipal plecă capulu .şi vărse lacrămi, izvoru merge diîn ochii.li^şi-şi rădică capul7) şi căută prespe toţi împăraţii. Şi văzu pre Levcaduş, celace otrăvi pre Alexandru, şi să repezi la elu şi-lu lovi cu cornul la inimă II şi-1 puse jos şi-lu omori. <Şi de>9) acolo nu să ştiu ce să 25fâcu. Şi zise Alexandru : «be şi tu, Leycaduşe, paharul ce am băut şi eu de la tine». Iară Potolomei sise să-l tae'eàte o fărimă şi să-Iii de cânilor. Si aşa tăcură cumuli mâncară cânii. Iar A-lexandru zise: «proclet să fie celace va hrăni ucigătorul <de> domni şi curva diîn casă şi vânzătoriul de cetate» . Şf iară zise «30 Alexandru : «o dragii miei Maehidoneni, -cumu  luomu lume: totă şi până la raiu mersem şi nainte me nime nu putu sta. Iară eu nainte rnorţei nu II putuiu sta; şi voi-m căutaţi şi nu-mi puteţi folosi nemic; ce^voiti merge und'  au mersit toţi morţii diîn viacù. Iar voi rămâneţi cu Dumnezău, dragii mei10) fraţi împă-35raţi, şi iară ne vom vede, cându se voru scula toţi morţi diîn morminte şi sta-vor nainte judeţului».
73
73 v
u
74 r
VÂ
74 v
^) sufltu 2) <npstră) nime> «) Alexanru  7) rădică pul !
, A rupt 8) nesvrşit >) <şi de> A rupt
*) aco 10) me.
5) <Iàr> A rupt
.. 118 •   •        <_ •
1   Aceste zise marele împăratu Alexandru şi murMn ţara Gher-simului, aprope de Eghipet, unde făcu Iosif cele 7 jitniţe lu Faraon împărat in luna lu.Agust.15 zile. Şi să făcu atâta plângere, câtu n'au fostu în lume necăire, neci va fi || până în viac. Iar 75 r-5 mumă-sa 0<limbi>ada1) şi împărătiasa Roxanda plânge cuoriultă
;\jele şi cu amarù multu şi cu lacrămile de foc. Roxanda plânge şi grăe; «0 vai de mine, Alexandre, amăritam de mine, dragulu meu Alexandre') împăratul meu şi domnul meu, dară eu ţie ce-ţi fuiiţ vinovată, de mă scoseşi în ţări streine şi acumu mă
lOlăsaşi la negrii streini. O, vai de mine! Să plângă astăzi toţi împăraţii şi-craiî şi domniiNşi tineri3) şi bătrânii, munţi şi codrii; şi . izvorăle împlură-să de lacrămile mele II <dr>âgul4) mieu Alexandre, 75 v streinitam4) <de mine> astăzi apuse sorele   meu ş' al Machi-donenilor, o amarù mie, Alexandre! Astăzi întunecă lume şi să
15 mă plângă sorele şi luna şi stelele; încă să împlură de râu 9 câmpii şi codri; încă împlură de veninul mieu. O dragul6) mieu 'Alexandre, dulce împăratu prespe toţi împăraţii, lume me şi sorele jmeu şi sufletul meu ş' inima* me şi dragoste me, Alexandre, de astăzi nainta altul nu va încăleca pre şao ta, nici de tine nu
20 mă voiu împărţi».6) Şi sărulă dulce de 3 ori şlfluoa hangerulu lu Alexandru II şi să junghe acolo ş<i mu>ri7) în braţele Iui şi să 76 r*
M făcu ce nu s'au făcutu, iiice făcu nici o mtiere în lume necăire. Şi bâgară amândoi într'unu secriniu de auru; şi-i duseră la- A-lixandrie    cetate; şi făcură în mijlocul cetăţei turnù naltù; şi-i
25suiră, suşu; şi-i zidiră acolo susu. Şi stau şi până astăzi. Şi să , sfârşi blajini Alixandru la Alexandrie.
Şi după el, puse împăratu pre Potolomei. Şi fu împăratu înţe-leptù pre lume şi el. Şi Olimbiada să svârşi ^şi  o îngrcTp;»   X £ <Pot>9) olomei împărat cu cinste. Iară ^Filon împăraţi Persida fru-
30mos, iar Antioh împăraţi la Indie lu Por, iar Atigon împăraţi Rimul şi tot apusul \°) Şi fură 4 împăraţi pre totă lume şi furi * tocmale n) bune în lume în zilele lor: pace şi viiaţă multă.
J) <limbi> A rupt *) Alexandre ') tiineri^dr) A rupt 4) streinitam4?> finalul ilizibil *) draagul «) împărţi! 7) s<i mu> A rupt e) Alixanrie ») <Pot> A rupt   lf) «pul  n) tocle.
Indice lexical
S'au trecut în ace3t indice numai cuvintele căfi au dispărut <itn circulaţia limbii sau trăiesc restrânse într'o pa$e a pământului românesc, ori au alt înţeles de cât cel obicinuit azi ; precum şi ace-îea care prezintă vreun interes din punct de vedere istoric cultural.
A prep (în mână 10G/25. 107/3, di-a mână (din...) 107/4.
x/ Âdamăntă (piatră) fcdămată, diamant. 91/23; 105/20; 107/15; 110/15. '
x/ Adeverii adv. adevărat 85/16;
. H2/Ì7. ♦ -
\J Aduna (a se), 1 ajeJ@ţ£l{uL adunaiu-mă cu Evantu 94/4". ne vom aduna 116/28'^a/seuni; să se adirne <muntele> unul cu alaltu.. 101/11. _
Anfraxa său atraxa, piatră preţioasă « de. coloarea roşie înflăcărată a cărbunelui aprins; rubin» (Dicţ. Ăeadetîj). 106/21; 107/16; 110/17;      *\ ^
Apoi, cei dè apoi = cei din urmă. 96/30. • f Aprod% «paj» 87/34.
K/Asachil, materie pe care n'o àrde focul Cf. cuvinte obscure. 101/16. -
Asipitj lemn ce nu se arde cf. cuvinte obscure, 105/2(5.
<J Beli, a jupui 92/24, v Bezaconie, nelegiuire 84/23. Bidiviu, bidiviu alb ca ză-; pada=^cal de rasă. 110/15.
v Blajm, fericit 88/20,34 f 87/35; 89/5, 9, 17, 27.
^Blămy (formi^de imperativ) ăîdem 103 34;N   " \ KBu<z>dog<m 93/9.       • • Bulicsa, lemn ce nu arde(cf. cuvinte obscure) 105/28.
v/ Caftati, mantie orientală* eu-^. sută. pe; margine cu fire de aur (apud Săineanu Infl* orient II 73.) 98/27; 107/16; 113/15; 114/19,21.      ,;'      \ ; \, Caic% ba?că; uşoară, ţuguiată la amândouă căpătâiele,* ;cu 4-7 perechi, de lopeţi, ade- ; sea   dauritò (apud Săineanu^ ibid. II 76.) 84/1, 2, 12.
Călăraş*, sau călăraş, 95/12; 103/10; 92/21 ; 94/17; 97/15.
Calic, sărac 112/23, 2*4, 27.
120 -
J Carte, scrisoare 93/13, 14; 93/28, 30; 110/19, 30, 33; 111/1 etc. . v/ Caruha, un fel de joc. «şi jucară voinici ^tineri un jocu minunatu şi să chiama caruha» 113/32.
^jCerbice, ceafa calului 98/16.
Cernì,  înegri 111/22, 24. cerniaîă 111/25. >JL CHntişid, haină 98/24. x
Cinesi, fiecare 113/3, 6. 'j Cislă, tară cislă = fără număr, nenumărate 99/8 104/34. J Ciudă, minune 85/25. <J Clăti, clăti cu capul = dete din cap 93/13; 116/8. ,* J Cocon, fiu 88/30; 101/29 ; 111/15, 16.
Coiful, 98/6.
Comis, 114/35.
Cordelu, crocodil 103/1. vj Oornuri de cetate, colţuri de cetate 98/34. •vi Colţi, câini  de vânătoare 92/23; 99/8.
^Criştaru, cristal 105/22. j CruntUi plin de sânge: «şi " aşa^tve îiărav: deca vede unul de ei cruntu, iar ei-lu apucă alţii şi-1 mânca» 83/3. . v Cur?, a curge 105/22.
Despre, de pe: «despre cal» ' 98/15.
Dulce, bun 85/1, 2; 91/9; 92/13; 108/13 n.;; 111/9 duh 6aţa raiului 88/7.
Dumări, shri dumărească = să-i vorbească. 87/8.
Evanisa  105/28 evsenica. 105/26 cf. amendări.
Fălinar 91/16. J Fântână, isvor 87/4, 13, 28. ^ Fărij, coursier 107/15. \l Ferdele,  (de  margăritariu) ' măsură de capacitate. 112/9. ^Fericat, fericit 83/26; 104/23,
Filosof,  85/3, 13, 15, 19: 86/26, 13t 19; 109/11.'
v Gadină, fiare 92/6; 95.18 : omeni cu   «obraji» de leu v 104/5.
^Galie, triremă 86/29; 87.2. xj Gugmă, căciulă 113/15. <j Gugman, feăciulă domneasca J10/16.
■<JHangeriu, 98/13,14; 106/8. vHarvc, 93/ţO; 103/25, 27 ;
107/18, 19, 22, 25; 111/19. \J Hrabor} puternic, îndrăsneţ
111/14.
v/ împărţi, despărţi, 83/18; 94/36; 97/31. * <J lmpleas împlini 88/8. :
întunerece, mulţime 109/12: notă.
\jJudeţ, judecata «din urmă şi ^udeţ 89/20 ; 1J7/36; 104/35, 108/28 n. 30, 31.
\j Le fantă, pl. lefante^ elefant» 96/2, 4, 5, 8.
^ Limbi, popoare 94/34; 97/7, 8, 13; 101/1, 11, 20; limbi păgâne 101/23,27. ^Lume ochilor, lumina ochilor 110/21; 113/11.
121
i' Mâna, a tr im e te 92/35; 102/14; 105/3.
%J Mândru, înţelept 92/13; 106/15.
\jMâşcoe, catâr 116/30.
Mir, «lumea mirului» (lumea locuită: oZxputilvTj) 89/21; -90/7; 92/30; 93/35. /
Milostiva, mila 114/8.
Mohorite, roşu închis 87/6. 90/33.
V Moşie, ţar£ 85/2; «7/16; 115/9. " --r-'/'■; .
^ Moş, strămoş 88/1. ::'J Muncă, chin: muncă de suflete elineşti 1J33/33; 104/33; 108/4n. ase mutici a se chinui 89/15; 94/6, 8; 104/35; a munci 89/14; 109/20. muncitori, chi-nuitorie «muncitori de copii» 101/28.
i/ Nacarade, ţimbale 113/22. ^ Neharnic, nerecunoscător 107/5. * • V
U JSfhvolnic nenorocit 96/36; : 87/15. .
^Obraz, chip: «văzu pre stâlpu obraz de om; ^şi-ş vărsă şi obrazulu lui» faţă : schimbă obrazul 83/22; 104/19, 30.
Ochiian, ocean 101/2. v Olăcar, curier 95/22,113/1. ^ Organ, orga 113/22. v
^Paharnic, 111/4, 114/34. Pardosi 92/22. Pasă  la   imperativ, aide,
pasă, păsaţi 87/9, 89/20, 96/26; 97/32, 98/1; 103/9, 10; 114/6; 116/25, 27. ■x Pavăţă 92/29.
Pedestraş 92/21 ; 94/18; 95/13; 96/27.
■v Peşti, Întârzia, zăbovi 107/29; V Pilure, elefanţi. 99/10. ' Nv Piscanie, sunet: organele cu. 1000 pisconii 113/22, 23.
Platoşe. 98/15. ^Póftori, a dori 87/21. \
Pomană, amintire: «Alexandre, fâ-ţi vr-un cocpn, să-ţi rămână pomană Machidonieu 111/15.
^ Povodnici,cdi[ de alaiu 113/4,7.
Prinde, în expresia: «nu ştiu cum ţi se prinde»=ce ţi se va întâmpla 104/1. v/ Procletă, blestemată 114/32; 117/28.   ; ' -
Prohiracia piatră preţioasă (porfir?) 105/22.
Răni, otrăvi: îmi răni trava> trupul tot 116/1. ^Yrăpausa, odihni 83/18; 98/5; 101/6.
Să, dacă: să am* peri toţi 83/18.
sampsoni, sensul precizat de D. Cantemir cf. lexic p. 66t 92/22.
scrie, a săpa o inscripţie : scrise slove elineşti *<pe un stâlp> 83/21, 23; 90/12; 104/14. ^ scârbi, mâhni 91/35; 109/10* notă; 114/1; scârbă 91/36. \
Sfârşi (a se}, a muri 118 26. \J SUă,   putere*   93/12;   26 ; «94/19,. 26, 27; 97/2; 107/29; •a se silnici 93/17: 104/15. \; Socaè, bucătar 90/22.
So5^ în expresiile: nu ne soH noa (nu ne fu de ajuns nouă) 83/8; să-ţi soşască ţie nebunie ta 93/8; 107/16. ^ '
\ Sparge, staràmà,'nimicì:spar-sem sila, 94 26; '97/2: sparse <<pe Evagrid împărat) 103/8; 11,18,19, sparse cetate, Ì02/20; 111/12; sparse ţara 106/30:
Stâlpu,  statuă: stâlpu..* lu Sanhos 82/1,  2,  9: 90/13;. $8 33; 104/16.
Stavi, a se opri 938, 12. .   Stema 9G/19; 98/26: 102 25, 105 13; 107/14 110/13, 113/5. KjStobor 82/12, 24 tj Stol, parìe de armată 83/1* %   Stratoeamil, struţ 113/16. v/ Surlă, ftuer militar M13 21.
;Tâmpene,tobă95/30;lT3/21
\f-Tipsie, tavă 87/24110/18..
yj  Tocmi,    întocmi, orândur
116/6, 116/30, 35.
Trâmbiţe 96/30; 113/2 L -.- ' ' . V jT<e>mac, leac împotriva
otrăvii 116/3.
.  Urta, secundă, clipită 102/2. . .
... +
Vărsa în expresia: şi-şi vărsă ob,razul=a turna masca pe co-Joană 90/13.
Văznei, a se mândri, a se trufţ 105/3, vâznoşanie trufie.
Vistier,   bo_rat ; vistierele, avuţie 111/13 ; 85/19. . v Voinic, soldat 82/20: 84/8; 91/14; 91/34;. 90/32. ; *j Voivod, conducător de oaste, » general 83/7; 1£, 17: 102 24, 103/6, 9.
Vornic 111/14. W Vraciu, doctor 116/1, 2, 29. .
^ Zamfir, safir 105/21,107/16*
Zmaragda, srparald 105/21. ^ xj Zminti, a turbura: «să zrnin-
tesc eu totă lume» 106/13; ^ -Zii graf 102/14.
log de după o redacţiuhea sà se îndrepte: după redacţiunta j-*—js^„ ;        ^ car^ o datorăm
ìs tra ti e păstrează* , Lexkona •ia
preschimbările pentru sine şi pentru alţii dzialo consonante FemeninMe asipit sau *chiar aspit
piscanie „   „      „    pisconie.
catâr şi duşman apar şi în cumană cf. O Densu-
sianu Hist. de la langue -roum. I. p: 382 veniţi, moşteniţi    să se îndrepte: viniţi, moştiniţi ioa redus la a ' ~ —7" *<»
dentalefe
s74 Ţ. 5 74 r. 3 76 r. 22 76 r. 8 76 r. 26 76 r. 32
78 r..n
79 r. S 79 r. 8 i2i> r. 9
petrile frecetă fermele
co mi land ■' cobanu -Iahres " năframap Anonimus Caran*
sebiensis Lăpuşeanu s'au
piscanie
iu a redus la.uă dentatele-petrilie * trecută formele cu — reţ comitatul cobanu Iahresb. năframă
Anonymus Caran*
sebesienşis Lăpuşneanu sJa
pisconie
•J
■ÉÈk