PERSOANELE
D.	C. Caragiali, regizor C. Caragiali	
D.	G. Greceano	G. Greceano
D.	Teodori	D. Teodori
D.	S ier ian	D. Sterian
D.	Bonciu	D. Bonciu
D.	Nicolau, amator	D. Nicolau
D.	Idieru	D. Idieru
D.	I. Boian, sufler	D. Boian
D.	Mase, director	D. Mase
Dna M-e Mase		D. M-e Mase
Dna M-e Marghioliţa		D. M-e Marghiolita
D.	M-le Homiceanu	D. M-le Homiceanu
D.	Handoca, figurant	D. Handoca
D.	Cuza, figurant	D. Cuza
D.	Se pi, lămpi st	Sepi
D.	Anton, maşinist	Anton
Sţena să pitrece pe sţena în teatru
ACTUL I
SŢENA I-a Caragiali, Greceano Caragiali: E ! Grecene, ce mai zici tu ?
Greceano: Eu ? Nu zic nimica. Mă gîndesc numai cum om scăpa pe deseară, că, zău, drept să-ţi spun — slabă nade [jde].
183
Caragiali: Da’ cum vrei tu să fie tare, adecă, rămîie vorbă-ntre noi, dar cînd am făcut o repetiţie cumsăoade ? Sau mai bine, cînd am putut face ? Avut-am noi vreodată sţena slobodă ?... De dimineaţă ,pînă la 12 să ocupă de franţesi, de la 12 pînă la 3 de nemţi, de la 3 şi pînă la 6 rămîne pentru noi; dar ce fel rămîne ? Dintîi vin acei ce mătură pentru reprezentaţie — că, laudă Domnului, acum în toate zilele este teatru —; apoi vin de dau focuri pi sobele cele hîrbuite, care afumă doao ceasuri întregi, cu ceasornicu; după aceea, vin maşinişti să aşeze decoraţiile pe diseară... Acu pas de mai fă repetiţie: pe de o parte colbu, pe d-‘altă parte fumu cel iute, de-ţi plesnesc ochii, pe d-altă, iar, hu-ietul maşiniştilor cu decoraţiile, apoi cum dracu mai pretinzi să meargă bine ? Zău că eu adese mă mir şi de aceea ce facem ; mă mîndresc cînd văd că o trupă de artişti — dupe cum zic ei — fac cîte trei repetiţii pe sţenă, ba încă cea generală fac cu toate decoraţiile, şi tot... Dar apoi noi, o adunătură de nişte copii, goniţi din toate părţile, făcînd repetiţii pin bufet, pin garderoape, pe acasă, şi în ziuă reprezentaţiei, mai totdauna fără decoraţii, — pentru că ar fi o crimă să pretindem — mă mier, zău, cum la reprezentaţie nu ne lovim în căpiţe ?
Greceano: Mări, ia lasă ceea, şi vezi cîte ceasuri sunt ?
Caragiali: 11 şi 25.
Greceano : Ce spui! Pentru D-zeu, n^aiL.venit încă nimeni! Doamne, domnule Caragiali, ian spune mtâ cînd o să mîn-tuim repetiţia, dacă pînă acurîrTiu"s-au''ă3unat nimeni ? Eu nu ştiu ce dracu au, de parcă-s puşi de careva la cale, ca, în ziuă reprezentaţiei, să facă toate şicanele, .-r— Ş-apoi de, acu, mardoanele ca mardoanele: ele totdaună vroiesc să fie aşteptate; dar d. artişti de ce nu să arată ? Şi Doamne, mult am să rîd deseară cînd i-oi vedea că-ngît la găluşte şi boldesc ochi la sufler !
Caragiali: Ba, premelege, lasă şagă ; eu tare sunt îngrijet, nu ştiu cum om scăpa diseară, că nădejdea mea era să fac astăzi doao repetiţii. De atît1 le-am zis să vie la 9 ; dar, cum văd, nici o repetiţie n-o să putem face cumsăcade; ş-apoi diseară vai de mama me1 2: iar or să mă tragă de
1	CF : de aiîtea ori.
2	CF : mea.
184
#	.*$* fi+7»*^
^$■1 & ^t	'C+iStiLs *f’jk^CT	<y»*~	& ^ăktjJP -U^~
Kuss~ 161	^-»h^	£. - /Vi	O ~	}
s$+*	fCi	Z*^»'	/(^fl*> 0*.-v^-lI
—	rf-,x	j
|
"	h'1'']^ /i/ W7 -	I
*V	,1
'• Â+~ A* jh **~**~^ * J&t*	*sh' A- ti)fi £** rw^*»4» î
^t-?7<~	/	(?4_~n£ J
G'i 5^ -\
■'***'» c , — «----- - '	|
^3 -yt***.-** >	C*.-aS* , ji*sy&tJ&s’ J
.	- // st	*	*	-"
•.	«/5*-
t%€- l*A. S^m.'U^ fa? £
*/* vAtâX..	*----
«CA jg/^ '
9 *	, /&'{+£?*	'\^’ hkP^«P*. C«_
A. V'JK -
%r*-âr
r
n^r
} sjin^JIfTja /	—m™'yb*~~ *%>***	î*. ŞH'l
■—i< rTli.sf'l £ /	%£■/'	~£-y-KSl , '^rt
*v «ofl€ ~f*^a*-— .' /^f' /pu^ăc^* $£s	JPf*^
z*b+. *csiA.^d\ ,	-7mfifc*-** rîu+/ff^
j^\- *6ye*-^	*v+%; {pitjsZr , ^ 77 +A -?£<* -A- *^L
^frutp+vl .
Pagină din manuscrisul piesei O repetiţie
moldovenească sau Noi şi iar noi
Bibi. Acad. R P. R
pintre culise toţi, în toate părţile. Eu nu ştiu cînd dracu o să să mîntuie abonementul aista, că mi s-a urît acu cu atîta bataie 1 de inimă.
SŢENA II
Teodori şi cei de sus
Teodori: Bonjur, d-le Caragiali; cred că vei fi supărat dar, premelege, nu-s eu de vină ; tas’ că ţ-oi spune eu pe urmă ce mi s-au înttmplat.
Caragiali: Dar lasă, domnule, că despre d-ta nu-i vorbă, şi să fi venit mai-năinte, ce era să faci ? Nu vezi că suntem numai 2, şi cu d-ta 3 ? nu vezi că lipsesc toţi cari au mai multă tribuinţă ? (Se aude un huiet şi cîntece.)
Greceano: Ia auzi-i, iată-i că vin.
Caragiali: Laudă Domnului! Ei, lampist, adă lumînăiri. Sepi, Sepi ! Nu e nimeni; săpaţi groapă ! Sepi, Ludovic, Dumitre, Anton! Nimeni21 Aşa îi ia dracu totdauna, la repetiţiile moldoveneşti.
SŢENA IlI-le
Afară de Mase, cu toţii, şi cei de sus
Cu toţi (către Caragiali) : Bonjur !
Caragiali: Bonjur ! Insă puţin îmi pasă de ziuă, poate fi cît de bună şi cît de rea; dar noaptea 1 Şi mai cu seamă noaptea această, care păstrează pentru fiecare din noi fiori şi palpite de inimă şi mai cu seamă pentru mine, pentru că toate gireşelele domilorvoastre să rapoartă asu-pră-mi; şi eu, pe de o parte, îngrijet de rolul mieu, pe d-altă, a vă-mpinge de spate la replică, pe d-altă a mă sfădi cu maşiniştii, cu lampiştii, cu toţi aişti beţivi trebuitori, sufăr înzecit cît dumneavoastră şi, tot, domnilor şi doamne-
i CF : bătaie.
* CF : tot nimeni.
185
lor, sunt mai exact decît toţi, şi nu vin la 11V21 la repetiţie.
M-e Mase: Apoi, d-!e, noi aşa putem veni.
Caragiali: Iartă-mă, doamnă, dair d-ta ai doao pricini care te propesc1 2 de a răspunde astfel: I-iu, că ţii întîietate, atît în talent cît şi în rol, între celelalte dame — ş-apoi eşti datore să dai exemplu ; al doilea, d-nă, interesul bărbatului d-tale, care este lovit greu cînd reprezentaţiile vor şco-păta, şi atunce, de unde aşteptaţi vrun cîştig, poate să ne împodobească publicul cu vro armonie ascuţită, ce să zice, romîneşte, şuier... Ş-apoi, vezi d-ta, doamnă, eu nu m-aş expune cu plăcere la o asemine armonie.
Greceano: Ian lasă, d-le Caragiali, că trece vremea numai în zădar ; ia, bine air fi ca noi să ne luăm seamă mai bine şi să nu rîdem noi de noi, c-apoi, zău, cam are dreptate d-lui... Vezi d-ta, noi şedem aice de doao ceasuri şi mai bine, şi ne răzbeşte răcoarea astă îndrăcită pînă la chele 3 şi apoi, pare-mi-să ca şi noi avem un chic4 de suflet.
M-e Mase: Mă rog, domnule, ţine-ţi sufletu în dumneata, şi nu te prea-ntinde cu vorbă.
Greceano: Mări, ce spui ? Şi zău, cuconiţă, te-ai supărat ?... In adivăr, de ştiam că a să-ţi pară rău, mai bine scoteam pe vîrful limbii 70 de puşchineţe, cum zice Cocus Mocus... Ei, lasă, ard-o focu de limbă s-o ardă, am s-o-nţep cu un bold de o sută de ori, să nu mai îndrăznească să zică adevărul.
M-e Mase: Adevărul, domnule, nu vroiesc să-l ascult din gură dumitale, şi bine-ar fi să-ngrijeşti mai mult de d-ta decît de alţii !'
Caragiali: Conteniţi o dată, mă rog, că, cum văd, vă mînaţi cam departe; ascultaţi hotărîrea ce am făcut, domnilor şi doamnelor. Fiindcă acum îs 12 ceasuri, nu să poate a să face repetiţie — pentru că la 12V2 au a veni nemţii, şi ei vor ocupa sţena pînă la 3; de aceea, decît a-ncepe şi a pătimi ruşine, că în mai multe 'rînduri — adecă să ne dee de spate afară de pe la F/2 repetiţie, mai bine mergeţi acasă, mîncaţi, odihniţi-vă, mai repetuiţi-vă rolurile şi, la 3'/2 ve-
1	CF : ll ceasuri.
2	CF : opresc.
3	CF : îndrăcită pînă la culme.
* CF : pic.
186
niţi iarăşi aici, unde ne-om îmbrăca toţi în costume, ne-orn decora şi om face repetiţie ca şi cînd ar fi publicu adunat, chiar ca la reprezentaţie, ş-apoi a da D-zeu de om scăpa şi în astă-seară neşuieraţi. Zău, că eu am început a crede că publicul nostru, acu, de bunătate şi de curiozitate, ne lasă, să vadă pînă unde ne-om urca cu nebunia ! Că, de-ar cunoaşte cîte suferim, cum suntem de împinşi \ atunce, cre-de-mă, că, de milă, ne-ar jăli ; dar pătimirile noastre să fac în başca această, care are atîtea ascunzători1 2, încît să perd toate, fără a fi văzute. Dar, de-mi va zice careva de ce nu reclamăm ? O ! aşa ar fi, cînd izbirile ne-ar veni d-a dreptul de către o persoană ; dar ele vin de la un total3, care te rătăceşte. De ce nu dă Dumnezeu să vie, fără de veste, unu din cei însemnaţi, să dee peste noi, grămădiţi, ca calicii împrejurul unei sobe unse cu săuri şi cu untdelemn, într-un amestec cu puturoşii de maşinişti, lampişti şi tăietori de lemne, pre carii nu îndrăznim a le zice nici măcar : de-te mai încolo, şi carii, la repetiţiile nemţeşti şi franţozeşti şed pin colţuri, nemişcaţi, chiar ca şi cînd ar fi nişte sfeşnicari... Şi dacă acel nobil ar fi, zic, un adivărat nobil, adecă ar avea o inimă de un adivărat patriot, negreşit că, văzîndu-ne într-o stare atît de miseră, ar lăsa să-i curgă slobod doao lacrime pentru 15 compatrioţi ai săi, maltrataţi pînă la cel mai dupe urmă punct.
Creceano: Premelege, domnule, cată, mie mi s-au umplut ochii...
Cu toţii: Domnule Caragiali, de ce nu iei d-ta direcsia, că cu dumneata n-oir face ei astfel ?
Caragiali: Să iau direcsia ? Hm ! şi această să poate, dar s-o iau, să nu o cumpăr, şi nu voi/lua-o pînă cînd teatrul limbii naţionale4 va fi atributar teatrurilor streine.
Bonciu : Ce fel atributar ? Eu nu înţeleg ! Ce, plăteşte bir ?
Caragiali: Fireşte, acei treizeci de galbeni ce-i dă Mase pe toată seară, de reprezentaţie, nu este un bir ? Pentru că acsesca-rile nu să ridică mai mult decît 15 sau cel mult 18, apoi, ceilalţi nu sunt o dajdie, supt numire de o învoire particulară ? Eu cinstesc pe d. directriţă privilegheata şi mai mult încă, fiindcă ş-a cunoscut foarte bine interesul în ramură
1	De împinşi adăugat mai tîrziu cu altă cerneală.
2	Şters : răsuflători.
3	Iniţial : infernal total.
4	Iniţial : Teatrul National.
187
comercială, căci dumneaei dupe ce ia, dupe cum aud, 200 galbeni subvenţie, pe tot anul, pentru teatrul moldovenesc, apoi găseşte şi pe ctte unu ca Mase şi, vînzîndu-i dreptul de a spicula el o datorie a d-sale, mai ia şi de la dînsul, adecă din ceea ce produce Teatrul Naţional, pentru fiecare reprezentaţie, 30 galbeni, adecă încă 360 galbeni, şi cu 200, 560, şi cu toate aiste biruri, noi tot jucăm adese piese naţionale în palate neapolitane, precum chiar la piesa Fată cojocarului, am jucat sau bine fără ştire bietului cojocar, l-am trîn-tit în nişte palaturi poleite, şi l-am pus să dupească chiei, lingă coloane godice veneţiene... Nu face nimica. De la Veneţia pînă la Podul Vechi, unde să pitrecea sţena, nu este multă depărtare... Ia vedeţi, domnilor, aiste sunt nişte lucruri atît de mici şi atît de mari, încît publicul nostru, de n-ar fi mărinimos, apoi nu ne-ar şuiera, ci ne-ar bate, că, precum v-am spus, nu ştie, nici nu poate şti, de unde vin aceste ; le crede toate devenite din puţină noastră cunoştinţă teatrală ; de aceea, şi împins de patriotizm, este atît de indulgent şi iertător 1>
M-e Mase: Ş-apoi aceste vrei să zici că vin din pricină că e Mase director ? Mă rog, de ce n-au luat-o altu ? De ce l-au lăsat pe dînsul ?
Caragiali: Şi această nu o poţi înţelege ? Iată de ce, doamnă : fiecare om are amor propru pentru patria sa, care adese ajunge la ambiţie; eu te întreb să-mi arăţi carii sunt aceia ce ar fi putut lua Teatrul Naţional, şi totodată, a-1 înflori ? D-ta nu poţi să mi-i arăţi, că nu-i cunoşti, dar eu îi ştiu foarte bine şi-ţi spun cu încredere că nici unu din d-lor nu s-ar fi-njosit pînă la acel grad ca să să facă sublent unei direcsii streine şi să plătească atribut unu'i alt teatru. Adecă, din ce clasă de oameni îi vrei d-ta să fie ? Din ce linie soţială ? Ei nu putea să fie decît oameni literaţi, ei nu putea să fie decît nobili. Apoi, doamnă, primi-vei d-ta că un nobil compatriot al dumitale să fie supt ordinile unui strein, ce, prin întâmplare, şi-au dobîndit un privilegiu ? Cînd eu, d-nă, care abia am un mic ţirc *, îţi cînt de un ceas că n-aş priimi, şi ţ-am arătat dovezi că am refuzat de 3 ori pînă acum, fiindcă nu au vroit a m-iînvoi a mă numi director, ci regizor, precum să numeşte şi Mase; 1
1 CF : tn lume.
188
cînd eu, om sărac, care mi-am însemnat această artă drept carieră în lume, cînd eu, zic, n-am priimit, apoi pretinzi că un nobil compatriot al d-tale să fie mai mic decît mine la suflet ? Iată dar acel „de ce“ explicat, iată de ce d-ta astăzi eşti directdţă sau regizoriţă şi Mase director sau regizor. M-ai înţeles acu ?
M-e Mase: Apoi dar cine-i de vină ?
Caragiali: Ia vezi aice nu ţ-oi răspunde ! Dar ca să treacă vremea t-°i zice împregiurările.1
Sterian : D-le, noi putem să mergem ?
Caragiali: Dar, îtnsă la 3V2 punct să fiţi aice.
C. Marghiolita: Şi noi ?
Caragiali: Şi d-voastră, madam, însă, vă rog, veniţi mai devreme.
M-le Homiceanu : D-le, dar eu pe diseară cum trebuie să fiu îmbrăcată ?
Caragiali: îmi pare că d-ta joci un rol de slujnică.
M-le Homiceanu : Aşa.
Caragiali: Imbraeă-te ca o slujnică ; numai, mă rog, nu pune mănuşi glase şi rochie cu corsaj, după cum obicinuiţi cîteodată ; nu te supăra, eu n-o zic această numai pentru d-ta, ci pentru toţi; ca bine-air fi să să caracterizeze fiecare dupe rolul ce jiocă. De pildă, deunăzi, dumneaei, Mme Mase, joacă un rol de bătrînă şi nu vroieşte a-şi face nici măcar un girimas1 2.
M-e Mase: Aşa, că oi fi căpchietă să mă măscăresc pe obraz!
Caragiali: Apoi atunce mai bine nu mai priimi rolurile bă-trîne, că să face ună din doao, adecă : de nu te-i măscări, — dupe cum zici, — pe obraz, măscăreşti rolurile pe sţenă. Eu v-am mai spus că actorul pierde pe jumătate din acsia sa, dacă nu s-a figura bine, ba încă, cu vreme, ajunge chiar marionetă, fiindcă numai acele rămîn neschimbate la faţă .pentru totdaună.
M-e Mase: Apoi lasă dar, că altă dată, cînd voi avea vrun rol de bătrînă mă voi figura bine.
Caragiali: Apropo: noi stăm de vorbă, şi eu tribuie să pun la cale pentru decoraţiile pe diseară. Ei ! Anton ! maşinist!
1	Ultimele două replici sînt şterse în ms., probabil, la cererea cenzurii.
2	C F. : zbtrcitură.
189
SŢENA IV-le Anton şi cei de sus
Anton : Ce pofteşti, d-le Caragiali ?
Caragiali : Ia, să-ţi spun ce decoraţii îmi trebuiesc pe diseară ?
Anton : Poftim numai, şi mintenaşi îs gată.
Caragiali: Apoi dar ascultă : dintîi îmi trebuieşte o casă nu bogată, cu uşe la mijloc; pe urmă, în stînga o uşe, şi în dreaptă o fereastră, în faţă publicului, o oglindă mare — şi atît, alt nimica.
Anton: Bucuros, numai despre casă mă gîndesc că n-avem ; să-ţi pun salonu cel roşu !
Caragiali : Ba foairte-ţi mulţemesc : nu-mi tribuie salon cu siîl-puri, caută bine, că eu ştiu că aveţi, şi nu-mi face şicane, că destule am eu în cap !
Anton : Ei, ghine, ghine, oi face. (S-aude un kuiet afară.)
Caragiali: Ce-i acolo ? ce dracu să bat ?
Nicolau : D-le Caragiali, Mase au venit, după obicei, şi face o gură, cu Greceano, mînia lui D-zeu !
Caragiali: Da’ pentru ce ?
Nicolau : Ştiu eu ? Ia, aşa s-au luat de vorbă ş-acum li s-au cam trecut de şagă.
Mase (fără a să vide) : Mergi al dracă 1
Caragiali: Mă, da’ s-a-ngiroşat treabă !
Mase (asemine) : Eu vrei! Taci bree !
Nicolau : Ian auze-1 !
SŢENA V-le
Mase, Greceanu şi al(i mai mulţi
Mase : Carage, mă rog, vorbeşte drept: cine ce că are Greceano con la mine ? O ! mă rog, taci da gură.
Greceano: Ce taci da gură !... Ian ascultă, domnule Caragiali: mă pune la amant1 de 3 galbeni, fiindcă n-am jucat un rol! D-na Mase: Mă rog, da’ cum poţi d-ta să iei rol, şi pe urmă să pui pe altul în locul d-tale să-l jioce ?
Greceano: Eu dumitale nu-ţi răspund, de-i striga măcar şi pînă mîine — că nu te cunosc să ai vreun drept a mă-ntreba.
1 Amendă (fr. amende).
190
ise : Acrenon de Dieo ’, non spune aşa pentru la ma cocoană; el sunt directris.
ragiali: Acasă la d-ta şi afară pe uliţă, iar nu pe sţenă, şi mai cu seamă la repetiţie ; acum nu este decît actriţă. Vrea să zică, că, dacă vă dăruia Dumnezeu ceva coconaşi, era şi ei în dreptate, ca pui de director, să dea legi ? Săracii de noi, ce vremi am ajuns ! Să credeţi, băieţi, că Antihristu s-au născut! ise : Cheschil a di ? 1 2 eceano : II a di pentru Antihrist, e Mase: E, monsiu Carage, tu jur e contre nu3! ise: O ! je se, je cone tu l’intrig.4
ragiali: Te înşeli, madamă, monsiu Carage nu contrariază persoană d-voastră, ci necuviinţele d-voastră ; aşa încît el poate jura că pe d-voastră adese vă uita. e Mase: Apoi de, domnule, ce să facem, dacă nu-nvrednicim să ocupăm memoria d-tale ? ragiali : Nu ! ise : Cheschil a di ? e Mase: Lese moa tranchil!5
isc : Coman ?6 (Mergînd spre Caragiali.) Carage, io spuie la d-ta dirept, sunt cum aşa, e aşa... ragiali: Ian ascultă, franţuzule, măsura-ţi vorbele, cînd ai sa vorbeşti cu mine, că ce m-oi îndrăci o dată şi te-oi face da n-ăi nemeri uşa!
ise : Mă rog, nu te-nmîniat con la mine; io spus dirept. ragiali: Apoi de, omul aista te bagă-n păcate ! e Mase : Di tua. Mase!7
ise: Purcoa?8 Io sunt venit, mă rog, aice, con la rol, e9 Greceano face barufa 10 11 con la mine. Mosiiu Carage, osi11 sunt vinovat...
1	Pentru numele lui Dumnezeu (fr. sacre nom de Dieu)
2	Ce-a zis? (fr. qu’est-ce qu'il a dit?).
3	întotdeauna e contra noastră (fr. toujours est contre rous).
4	Cunosc toată intriga (fr. Je connais touie Vintrigue).
3 Lăsati*mă tn pace (fr. laissez-moi iranquille !)•
6	Cum ? (fr. comment ?).
7	Zi-i (fr. dis-toi!).
8	Pentru ce (fr. pourquol ?).
» Şi (fr. ei).
10	Ceartă, discuţie (it. barufa).
11	De asemenea (fr. aussi).
Caragiali: Zi ce ai de zis şi te du cu Dumnezeu!
Mase: Poftim, aice sunt, mă rog, rol pentru la d-ta.
Caragiali: Să videm ce rol. Di ce piesă ?
Greceano : Mosiu Mase, eu am rol ?
Cu toţii: Dar eu ? dar eu ?
Mase: Sunt, mă rog, pentru tute.1 O! un pies frumuşică!... E sunt venit la public, e tut1 2 la boiar; eu facem să vede un afişi avec la letre comsâ 3 de mairi !
Caragiali: Domnule Mase, ai înnebunit, ori nu ţ-e mult ?... Mase : Pentru ce, mă rog ?
Caragiali: Auzi, pentru ce ? Măi băieţi, ascultaţi ce i-au dat dracu-n gînd ! Ştiţi ce piesă este asta ? Jucătorul de cărţi,
0	dramă straşnecă, tradusă de C. Costache Negruţi, care atît de bine au cunoscut greutăţile ei, încît la precuvîntare pune că ar dori să o vadă jucată pe sţenă naţională. Dar crede că pînă atunce va ajunge bătrîneţile lui Matusalem ! Apoi puneţi-vă voi în gînd cu ce ne loveşte Domnu Mase.
Mase: Aşa ! joc la d-ta rol de Jorj. Ce, mă rog, este frică ? Caragiali: Taci, mă.rog, că mi-e ruşine să nu ne audă ş-alţii f Greceano — şi mai mulţi: Ce fel ? Este atît de? grea ?
Caragiali: Pesemne n-ai cetit-o. Apropo, mîine o reprezentează franţezii; veniţi cu toţi să o videţi...
Mase: Carage, tot’una faci barufa ! Io, mă rog, sunt plen de datorie, sunt patruzece şi nove de galbeni a la un jidov, nuve sunte lei a la direcţion ; vrei să me mănîncă peru ? Zău, io dau c-on pistole, dau la inimă, sunt prăpădit... mă rog 1 Toţi: Săracu!
Caragiali: Apoi, bată-te concerne să te bată ! Cine te-au pus să dai 30 galbeni pe seară ? N-ai prevăzut că poate să vie vreme să nu faci nici 10? Ce negustorie ai făcut d-ta? Intîi ai încheiat contract ş-iapoi te-ai apucat de socoteală ? !
Mase: Ce vree, sunt prăpădit mă rog, anşelat; no, să fini,4 5 io sunt stăpîn director; eu vree să joca La juer de carte eu vre.
Caragiali: Dar eu nu vree 1
1	Toţi (it. tute).
2	Toţi (fr. tous).
3	Cu litere atît (fr. avec la letire comme ga).
{* S-a sfîrşit (fr. c’est fini).
5	Jucătorul de cărţi (fr. fotieur de cartes). Este vorba probabil de piesa Iul Ducange şi Dinaux cu titlul Trente ans ou la vie d’un foueur, jucată în tară, la Iaşi, de o trupă franceză.
192
Mase : Eu mergem la aga, spuie la dînsă : mă rog, Carage non vree ce eu vree.
Caragiali: Ia acu ai nemerit; poftim, de vrei, mergem împreună. Ce domnule, nu cumva crezi că noi suntem robi ai du-mitale ? Dar cum vrei dumneata că eu, pentru interesul d-tale, să fac de rîs în public 10—12 moldoveni?
Mase: Ce-mi paşa ! Sunt stăpîn !
Caragiali: Ştiu foarte bine că nu-ţi pasă, că d-ta în seară de reprezentaţie, pe cînd pe noi ne năpădesc sudorile, şezi la buro alăturea cu d. Luţati, şi-ţi boldeşti ochii la sorocoveţi şi la galbeni, carii să rostogolesc dinăinte-vă. Preţul su-doarelar noastre îţi place dumitale, ştiu bine, muzică aceea armonioasă, ce lasă săracă monedă cînd îşi schimbă stăpîn ! Dar vezi d-ta, domnule, eu ţ-am vîndut d-tale numai munca mea, iar nu şi cinstea-mi ; pînă acum, laudă Domnului, nu am spiculat publicul, am făcut tot ce împrejurările m-au iertat, sînt oameni carii au cunoscut această. De 5 ani de’ cînd mă tăvălesc pe aice am înfăţoşat publicului în veci un om cinstit, iar nu un şarlatan, şi publicul au fost pentru mine totdaună aşa de generos, îneît mi-au plătit peste merit. Aşa, d-le Mase; dacă d-ta ai trebuinţă de bani şi despre ispravă puţîn îţi pasă, cată-ţi un alt regizor şi, atunce, uniţi împreună, faceţi tot aceea ce veţi pofti.1 Şi vă fac o proorocire de Cocus-Mocus că nu va trece mult şi publicul vă va face
0	surpriză minunată ; adecă mai lămurit vă va trînti o bătaie îneît şi d-ta şi regizorul d-tale să aveţi ce povesti la semenii domniivoastre. Aşa de măreaţă încit şi d-ta să ai pînă la Paris şi regizorul d-tale să-şi aibă ce a adăogi la merit.
Mase: Non vree La juăr de cart ? faoite d-ta un altro.
Caragiali: Pesemne, pe la dvoastră-n Paris, piesele să fabrică. Şi regizorii sunt fabricanţi ? Eu, domnule, nu sunt autor, şi mai puţîn încă mă cunosc dator să-ţi fac d-tale piese.
M-e Mase: Apoi, d-ta tribuie să pui la cale : el de unde ştie ?
Mase : Aşa, mă rog ; io non şti moldoveneşte ; non şti cine ce că este bun.
Caragiali: Apoi, d-le, pe noi nu ne-au născut tot o mamă, că eu să-mpart cu dumneata frăţeşte toate neajunsurile. Cine te-a pus pe d-ta să iei direcţia «moldovenească, fără să ştii
1	Cuvintele care urmează după pofti pînă la replica următoare au fost şterse.
la cererea cenzurii. Ele lipsesc din CF.
13 — Primii noştri dramaturgi
193
moldoveneşte ? Cum ţ-ar părea oare, de te-ai pomeni cu mine în Paris, director unei trupe franţese ? E ! domnule, să nu mai crezi Moldova cu 15 ani înăpoi, pe cînd năpădea 1 ca lăcustele nişte acrobaţi, nişte alhimişti, nişte ar-tefiţieri carii, dupe ce îşi umpleau pungele, mergeau în patria lor şi criticau un norod, pentru ospitalitatea şi îm-brăţoşare ce le-au dat: aşa ospitalitate, pentru că nu crede d-ta că şi pe atunce Moldova era lipsită de duhuri. Nu era cunoştinţele aşa de răvărsate, dar, în parte, totdauna au fost oameni carii au putut deosebi şarlatanismul, dar pe de o parte, în privirea a stării mizere a celor pripoşiţi, pe d-altă, iară, cunoscînd că tot începutul are anevoire, îmbră-ţoşa pe acei nerecunoscători, carii îşi făceau rîs cu nişte sim-fimente atît de nobile. Pe atunce, îţi dam şi d'-tale dreptul de a fi director, dar acum, domnule, nu crede d-ta că te-i putea juca cu publicul teatral! De vrei să-i cunoşti spiritualitatea începi a număra, de trii ani încoace, cîte şuierături, cîte momiţe, cîţi cucoşi de hîrtie, cîte castane, (li să) vi s-au îndreptat pe sţenă ? Chiar vouă, ce vă numiţi artişti, şi carii, cu 15 ani năpoi, aţi fi trecut de fenomene!1 2...
Mase : Carage, face ce că vree... Io mă duc ; la d-ta sunt regizor, sunt regizor, sunt tute... Adio, mez anfan3... Carage, dai la mana... aşa sunt prietin. Adio. (El iese.)
Caragiali: Adio ! Săiracu... el are o inimă bună, dar este confuz.
M-e Mase ; D-le, la 372 sunt aice. Bonjur ! (Iese.)
SŢENA A Vl-le
Caragiali, Greceano, Boiatt, Bosie, Idieru
Idieru: Domnule Caragia-li, oare leafă noastră cum merge ? Mîine sunt 8 şi pe dînsul îl văd cam afif!
Caragiali: Ce draou ! diseară tot a face el ceva ; am auzit că lojile le-au vîndut mai toate ; eu nu ştiu, de ce să tot jăluieşte omul aistă. Pesemne are blestem părintesc, că să nu mai apuce para. Eu nu mărg mai departe: socotesc numai de cînd am venit, şi are intrare de 300 galbeni, cînd tot ce-au dat să-ncheie în 160 galbeni; apoi 140 galbeni
1	Şters : o călca.
2	De la chiar înainte, adăugat mai tîrziu.
3	Copiii mei (fr. mes enfants).
194
ce dracu i-au făcut, că doar n-a fi cheltuind el în casă-i cîte 50 galbeni pe lună... Ş-apoi, stăi, ce zic eu ? 140 şi cu 45 ce e dator la jidov şi cu vro 30 direcsiei, şi nouă iară, căci, iată, mîine este ziuă de leafă: ce ? aproape de 250 de galbeni cheltuiţi în curs de trii luni. Bree! Bree !
Greceano: Dar ce te mieri, domnule ? Fost-ai vrodată, dupe reprezentaţie, la dînsu acasă ? Ştii cum stau jidovii ? Mînia lui D-zeu, ca la iarmaroc! Apoi ce crezi d-ta, acii mărg degeabă să le facă vizită ? Ia, un om fără socoteală : s-au văzut şi el în bani şi s-au ameţit1 !
Idieru : Dair vezi d-ta, că nebunia lui ne tulbură pe noi. Ian spune : mîine de ţ-a zice că n-are de unde-ţi da leafă, aşa-i că te duci acasă binişor, după ce ai jucat de patru ori degeabă ?
Caragiali: Despre aceea nu vă temeţi. Să treacă stăpînirea : o mică jălbuşoară la d. aga şi îi scoate şi măselele din gură.
Greceano: Mări, dă-le la pustie; ce o să-i ia ? El n-are nimica pe dînsul, şi-n casă, mai puţîn decît nimică; ia numai d-om scăpa din luna astă, apoi nu mai jioc fără asigurare. Mă duc la directriţâ privileghiată şi o poftesc să-mi iscălească un contract, că, de nu mi-a plăti Mase, apoi dumneaei îmi va răspunde.
Caragiali: Nu ai nici un drept pentru că-ţi poate zice că nu te cunoaşte.
Greceano: Ce fel ? Nu este dumneaei însărcinată de ocîrmuire să ţie teatrul moldovenesc ?
Caragiali: Dar, însă dumneaei au vîndut acest drept lui Mase, rămînîndu-i numai o răspundere, adecă aceia de a nu să juca niscarva piese atingătoare ; căci atunce ocîrmuirea nu mai apucă pe Mase, ci pe privileghiată. Iată toată răspunderea ei; iar cit pentru de a plăti dumitale şi mie şi altuia, dacă Mase, spre pildă, a ieşi falit, aceea nicidecum nu o priveşte pe dumneaei; noi avem a pretinde de la acela cu care am încheiat contract. Aşa, vere! Dar cum crezi ?
Cu toţii : Apoi, atunce, slabă nădejde !
Caragiali: Slabă, tare, astă este; .au tiribuit mai dinainte, adică de la început, să vă fi gîndit mai bine; acum e foarte tîrziu.
Unii: Apoi de, dacă nu ne-au tăiat capu, ş-apoi, nici n-am avut cine a ne sfătui.
1 Şters : nebunit.
13*
195
Caragiali: îmi pare rău, d-voastră spuneţi1 că ştiţi totu, nu aţi vroit a vă sfătui cu nimeni — dar nu că n-au avut cine vă sfătui. Nu cunoaşteţi dv. vreunu din compatrioţii moldoveni, la care să vă fi dus să-i spuneţi nedomirirea voastră, să-i cereţi sfat ? Iată, d. Alecsandri, tînărul, d. Kogăl-niceanu, C. C. Negiruţi mers-au' vireunu din voi la vreunul din d-lor, şi v-au dat afară ? Bine ştiţi că d-lor au ţinut teatrul în anii trecuţi şi putea să vă dea sfaturi folositoare; dar, dacă nu aţi mers, cine-i de vină ? Acum suferiţi, şi mai puţîn încă vă puteţi jălui, că ştiţi proverbul iromînesc : „capul face, trupu trage“, sau, mai bine „ceea ce-şi face omul singur, nici dracu nu-1 desface". Da, aşa măi vere îdieru, care te gîndeşti la parale !
Idieru : Mînca-m-ar puricii să mă mănînce. Cap de vită ce am fost eu ! E, acu, n-am ce face!
Greceano: D-le Caragiali, ia spune mie, pe ce temei îmi cere el 3 galbeni! Că mie astă-mi stă în gît: nu vine prea bine!
Caragiali: Cît ai pe lună ?
Greceano: 8 galbeni.
Caragiali: Nu poate să-ţi ia 3 : regulă teatrală este o a triia parte.
Greceano: Dar/pentru ce ? Eu am pus om în locul mieu ; reprezentaţia a mers.
Caragiali: El nu te-ntreabă de au mers sau ba, de ai pus om în locul dumitale sau nu ; el îţi zice : domnule, pentru ce n-ai jucat rolul ce o dată ai priimit şi ai făcut repetiţii la dînsul ?
Greceano: S-au întîmplat de m-am îmbolnăvit!
Caragiali: Pe cine ai înştiinţat ? Şi de unde ai găsit, deodată, pe tînărul acela ? Să-nţelege îndată că farsă au fost premeditată, şi tu te învinovăţeşti. Aşa, Grecene, crede-mă pe mine: mai bine plăteşte şi taci.
Greceano: Ci, acu, ducă-să dracului, unde-au mers miia, meargă şi sută ! Oi zice şi eu că am dat unui om de pomană.
Caragiali: Ştii ce ? noi tot şedem : hai să facem sţena noastră din actul al IlI-le, că ştii că e cam grea. Domnule Boian, fii bun şi ne suflăriseşte.
Boian: Daţi-mi textu. Să intru-n bortă ? 1
1 Scris : sumeţi.
196
Caragiali: Da, da... Domnilor, cîţi m-aveţi trebuinţă pe sţenă, tra-geţi-vă-ntre culise. Aidi, d-le Idieru, ţine locu cucoanei Marghioliţii.
Idieru : E, iată ! Ce să zic ?
Caragiali: Ce ţ-a zice sufleru. (Către Greceano.) D-ta, în vremea convorbirei noastre, asculţi la fereastră.
Idieru (imiteazâ glas de femeie) : Aşa, iubitul mieu, aşteptările mele fură amăgite.
Caragiali: Bravo ! îmi vine să te-mbirac diseară în rochie !
Idieru (urmîrtd) : De acum toate au priimit o schimbare în casă noastră: maştighia-mea ş-au lipădat mască, tatăl mieu au căzut într-un amor bătrîn şi nu vede decît... (Dîndu-şi glasul cel firesc.) Dar ştii că mă doare gîtu, domnule Caragiali ! Măi, da’ greu mai e să fie careva femeie!
Boian (scoţindu-şi capu din bortă) : Da’ zi-năinte, nu te mai împopoţa, că n-ai să cînţi doar niscarva manele.
Idieru : Nu pot, bre omule !
Caragiali: Zi-i replică !
Boian: Această-mi crudă hotărîre. (Suspină şi chică pe un scaun.)
Idieru (cu glas de femeie, iar, cînd chică, scaonul să rupe) : Această-mi crudă hotărîre...
Caragiali: Suspină ! da...
Idieru : Ah ! iacă, am păţit-o !
Caragiali: Nu-i nimică... O, mu ! Nu, îngerul mieu ! Viaţa mea ! Nu te dă-znudejdui ! Pînă cînd voi fi eu în viaţă. — Da’ şezi drept! — te voi apăra împrotivă tuturor nedreptăţilor ce ţi să fac — Grecene, replică! — ce ţi se fac.
Greceano: Pardon, nu luasem seamă ! Pe unde intru ? Pe aice ?
Caragiali: Da.
Greceano : Aşa, tîlhairiule, om de mimică ce eşti! Vii în casă mea, într-o casă cinstită!, şi te sileşti a-mi smomi fată! Şi tu, cucernica mea jupîneasă, care mi te găteai pentru călugărie !...
Idieru (chicînd în genunchi) : Taică !
Caragiali: Domnule!
Greceano: Fugi dinăintea mea, nemernico. Şi d-ta, domnule, care ai îndrăznit pîn-aioe, vei avea a face cu mine! 1
1 Scris prescurtat; completat după CF.
197
Caragiali: Nu mă tem ! Pretenţiile mele sunt toate drepte! Şi d-ta, cu toată sumeţia d-tale şi mijlocele care ai, vei fi învins ! Aşa, nu crede, boierule, pe toată lumea în doagă d-tale ; şi chiar astăzi te voi desamăgi !...
STENA Vll-le
M-e 1 Mase şi cei de sus
Mase (băgînd capu pin culise) : Carage, să te ispus un voirbă : spune, mă rog, cine ce că tribuie pentru la ma cucoană ? Caragiali: Ce tribuie cucoanei dumitale ? Bani. Şi d-tale minte ! Mase : Lasă mă rog, spus mai degrab’, sunt venit cu la vatiur1 2. Caragiali: Apoi, ştiu eu ce vrei să-ţi spun ?
Greceano: Pesemne ce costum îi trebuie pe diseară.
Mase: Aşa !
Caragiali: Apoi Dumnezeu să te-nţeleagă!
Mase : Spus la mine mă rog : un rochie galant, con l’aor, e coa-fiur, un gramadă bani.
Caragiali: Dumisale3 îi trebuieşte o rochie de mătase, fără aur, fără nimica, o coafură iroşie cu pene, şi-ncolo toate celelalte cîte le are.
Mase : Io spus, mă rog, a la dînsa : non vree, non vree. Tut la zi li, face barulfa.
Caragiali: Ce ţ-am sipus eu ; aid’, du-te, că te-aşteaptă trăsură! Mase : No, adie mez anfan4. Iartă pe mine. O ! mon Dio, mon Dio!5 (Iese.)
Caragiali: Vai de capul tău6! ...E, aide, mergem înăinte? Greceano : Sa facem sţena cu totu, dacă am început-o.
Caragiali: Domnule Idieru, pune-te în genunchi, cum erai; d. Greceanu, în mijloc ; eu aice. D. sufler, mă rog, de unde am lăsat ?
Greceano : Zi, mă rog, replică !
Caragiali: Şi chiar astăzi te voi desamagi.
1	Probabil : Mr.
2	Trăsură (fr. voiiure).
3	Scris prescurtat D ; completat după CF.
4	Adio, copii ! (fr. adieu mes enfants).
5	Dumnezeule 1 (fr. mon Dieu).
6	Şters : Sărace.
198
Greceano : D-le, eşti un birbant, şi tu, ticăloasă creatură...
Idieru : Foarte-ţi mulţemesc de cinste !
Greceano: Taci! Şi tu, ticăloasă creatură, să nu mai îndrăzneşti de astăzi a mă mai numi părinte !
Caragiali : Domnule, iartă-mă să-ţi zic că eşti un adivărat tiran ! Şi ca unu ce însuţi m-iai numit birbant, apoi iau drepturile pe care mi le dă acetst titlu şi îţi zic, în casă d-tale, că Amilia de astăzi este supt ocrotirea mea, si, atît d-ta cît şi cocoană dumitale nu mai aveţi nici un drept asupiră-i.
Idieru: Să trec dincoace?
Caragiali : Ba nu, nu te grăbi, cocoană Ma-rghioliţo, că nu şede bine o fată să să airunee îrn braţele amantului său, faţă fiind şi tată-său, şi mai cu seamă împrotivind-o!... Aşteaptă, că viu eu la d-ta la vreme! — De, Grecene!
Greceano: Apoi m-aţi curmat. Zi «replică !
Caragiali: Nici un drept asupiră-i.
Greceano: Frumos ! Nu cumva, domnule, cunoşti d-ta vro lege care să facă ca copiii noştri să nu fie ai noştri ?
Caragiali: Fiziceşte, să-mtîmplă adese; iar moiraliceşte, cînd părinţii sunt .de felul d-tale...
Greceano: Văd eu, domnişoirule, că treaba să apropie de ciomag. Măi Ioane ! Vasile ! Timoftei ! Veniţi încoace !
Caragiali: Chiamă-ţi, domnule, lagărul; pumnii miei de mult nu s-au lăţit pe spatele cuiva. Amilio, tu, deocamdată, dă loc războiului !
Greceano : Ţ-oi arăta eu ce vra că zică a călca, ca potlogarii, casele oamenilor ! Eu sunt boier şi ştiu a-mi răzbuna !
Caragiali: Eu nu sunt decît un biet mojic, şi, iată-mă, nu fug! Dar ştii ce, boierule ? Pînă una-altă, hai să-ncepem noi, şi slugile d-tale or sfîrşi ; că precum văd, nu să află acasă 1
Greceano : Nu-mi mîrşevesc eu mîinile cu un canalia ca tine !
Caragiali: O ! această-i foarte mult! Ştii, boierule, ce vra să zică un canalia ?
Greceano : Ştiu, dobitoc !
Caragiali: Ştii ce drepturi trebuie să aibi asupră unui om ca să-l numeşti astfel ?
Greceano: Măi, băieţi, dar nu veniţi ? 1
1 Ultimele două replici lipsesc din CF.
199
Caragiali: In zădar răcneşti, boieriule, eu nu sunt de acei ce se spairie !
Greceano: Ce te bagi aşa în sufletul mieu ?
Caragiali: Ce aştepţi de la un dobitoc ?
Greceano: Ba încă şi volintir; căci numai ei intrau în casele oamenilor şi să făceau stăpîni ! Dar nu crede dumneata că te vei duce teafăr de aice. Ce fel, noi trăim în codru ?
Caragiali: Nu răcni. Un ouvînt de vei mai zice, eşti mort!
Greceano : Nu-i şagă ! Ia să-mi iau măsurile. Domnule, te las în pace...
Caragiali: Unde vrei să te duci ? D-ta nu eşti slobod1 să faci nice măcar doao păsuri fără primejdie de-viaţă! (Acu mi-e vremea !) — Grecene, fă-te că te-ngirozeşti...
Greceano : Să-ncep a tremura ?
Caragiali: Ba nu, omul să poate îngrozi şi fără a tremura. Vezi, totul este pe cît poate un actor să să păzească de o prefacere; atunci careva izbuteşte în rolul său, cînd face publicul a uita persoana sa şi a-1 videa în aceea a rolului -său. Vezi, e foarte mare deosebire Intre comic şi măscărici: cel dintiu mă încîntă, mă face să rîd cu plăcere, pe nesimţite doresc ca rolul său să ţie cît de mult, îmi place a îl vedea cît de des ; în vreme ce celălalt îmi zmulge rîsul, însă mă face să mă roşesc adese că l-am putut suferi. De aceea, şi o comedie-farsă nu să poate piriivi de aceleaşi persoane decît de doao ori, cel mult, în vreme ce cea nobilă poate insufla orişicînd nouă plăceri; şi aceea, şi asta adevărată 1 piatră de încercare unui actor bun. De aceea, feriţi-vă de a vă obicinui să insuflaţi rîs publicului prin schimosiri necuviincioase, pentru că el, vă-ncredinţez, vă va aploda astăzi, fiindcă nu au Văzut alte, dar prin chiar aplauzile cele vi s-a-nchide carieră ; căce, sumeţi că aţi fost aplodaţi, şi mai sumeţi încă că aţi izbutit, vă lăsaţi talentele în tîm-pire şi, în loc de a vă urca treptat, vă coborîţi treptat, fo-losindu-vă numai cu atîta, că v-aţi deprins a vă sui pe sţenă fără palpit de inimă !
Greceano: Bine, dar cum am să fac. Arată-mi! i
i CF : e adevărată.
200
Caragiali: Nu ti s-au întîmplat în viată dumitale a te-ngrozi vrodată ?
Greceano: Aşa mi s-au întîmplat mie adese, dar aceea e altă.
Caragiali: Cine ţ-au spus dumitale că e altă ? Este tocmai aceea ce să cere ca d-ta să te urci în perfecsie cu rolul d'-tale. Cînd poate un actor să fie privit de public mai cu plăcere ? Negreşit, cînd să apropie mai mult de naturel. Şi cînd să poate apropie mai mult ? Atunci numai cînd, ui-tîndu-se pre sine, să îmbracă chiar pînă-n suflet cu atingerile persoanei ce înfăţoşază ?
Greceano : Apoi, iată ! (Să îngrozeşte.) Aşa ?
Caragiali: Aşa ! Mă rog, domnule sufler, mai departe !
Boian : D-ta îl tragi în fata sţenei.
Caragiali: Ascultă, boierule, hotărîrea me cea dupe urmă: d-ta vei fi în primejdie de viată, de nu vei iscăli această foie de zestre.
Greceano:1 (M-am topit.) Apoi bine, omule, aşa să fac aceste lucruri ? Prin siluire ? Aşa iscăleşte un tată foia de zestre a fiicei sale ? Cu... cu pistolul la gură ?
Caragiali: Aşa, cînd un tată, însurat de a doauă oară şi dedat unui bătrînesc amor, sau, mai romîneşte, fermecat de cocoana lui cea nouă, uită datoriele părinteşti şi să face o fiară ! Toate îmi sunt ştiute ! Şi d-ta, în minutul acesta, vei alege : una din două: sau a mă avea ginere, sau ucigaş !
Greceano:2 (Nu e treabă !) Să-ţi spun drept, domnule, au cam zăbovit norocul, dar pînă-n sfîirşit mi-au dat ginere... Să-mi treiască ! A, şi această fu una din cele neaşteptate, vrednică de a sfă face o piesă de teatru !
Caragiali: Apoi, boierule, nu fii mîhnit! Lumea întreagă este un teatru ; închipuieşte-ţi că suntem actori şi te mîngîie!
Greceano: Este puţină deosebire: ea actor, aş fi iscălit foia, dar, ca tată, am să plătesc ce am iscălit; şi...
Caragiali (scoţînd o foie) : Ceasurile trec, şi eu sunt cu birja...
Greceano: Of! Ia să videm ce dau fiicei mele. S-au mai pomenit, undeva, jucărie ca această : să nu ştiu eu ce dau, şi această s-o aflu de acela care...
Caragiali: Care-ţi înfăţoşază astăzi foie de zestre, supt figură 1
1 CF continuă prin indicaţia : (în parte).
‘ CF continuă prin indicaţia ; (în parte).
201
unui siluitor şi mîine supunerea unui fiu, în persoana de ginere !
Greceano : Toate sunt bune ! Ian să videm ! (Cetind.) Cu ajutorul lui Dumnezeu, foie de zestre ce dăm fiicei noastre, Amiliei, pe care o mărităm cu d-lui, Todorache Murcea (tresni-l-ar Dumnezeu !) O casă cu doauă 1 rînduri în mahalaua Arme-nimii, loc cu embatic; al doile, moşia Silită, din ţinutul Tu-tovei. (Apart.) Sărmană Silită, adivărat că merge silită ! 1 (Urmînd.) O vie lucrătoare, 40 pogoane, în potgoria Putnei, iar bani naht, adecă în numărătoare, patru mii galbeni blanci. Toate aceste le dăm cu inimă 1 2 curată, şi de bună vroinţă noastră (Of, nu să potriveşte !) De la noi atît, iar de la Dumnezeu, fericire şi unire casnică !
Caragiali: Poftim, domnule, iscăleşte şi adaogă în familia d-tale un fiu, pe care, deşi cu puţîn-năinte, l-ai numit biir-bant, cu vreme însă, îl vei cunoaşte mai bine.
Greceano: Bine, domnule, dar această...
SŢENA A VUI-le Mase şi cei de sus
Mase: Cairage, mă irog, la public sunt aice tut venit, spus di-rept, sunt gată.
Caragiali: Ne-am topit! Pas acu de reprezentează o piesă fără repetiţie. Aţi văzut cît de bună am păţit-o?!
Cu toţi: Ce facem acu ? !
Caragiali: Să facem anons către public, arătînd întîmplările, şi cerînd a ne da voie ca, în locul aceştii piese, să jucăm comedie... E, cine face anonsd, că eu am să mă-mbrac şi să-n-grijesc şi de gairderopa ce ne tiribuie !
Idieru : Eu să-l fac, domnule !
Caragiali: Ia-ncepi !
Idieru (înaintîndu-se în avansenă) : înaltă noblesă şi onora-tule public ! Astăzi nu putem să jucăm piesă, fiindcă... din pricină... pentru că n-am făcut repeţi...
Caragiali: Taci ! Taci ! Du-te de te-mbracă mai bine.
1	In ms. şters : cu doauă.
2	In ms. imă.
202
Bosie: Ia să-l fac eu domnule Caragiali.
Caragiali; Da, zi !...
Bosie (în avansţenă, tuşeşte) : Fiindcă, din pricină că n-am putut face repetiţie cumsăcade, s-au întîmplat... Apoi, nu rîdeţi!
Cu toţi: Da’ cum dracu n-om rîde!
Bosie: Apoi poftim, faceţi vrun altul.
Sterian : Ian să mă-ncerc şi eu !
Cu toţi: A ! Acum s-a nemerit! De, nu te lăsa Steriene ! Caragiali: Să ştii că, de nu-1 face cumsăcade, te 1 asvîrl peste orhestră.1 2
Boian (scoţînd capu din bortă) : Măre, ce atîta vorbă ! Ia lua-ţi-mi mie scîndura şi l-oi face eu. (Ridică scîndura şi sa-n-toarce către public.) Domnilor, fiindcă actorii moldoveni nu ştiu rolurile, în astă-seară nu pot juca piesă ce au anon-sat-o prin afiş. Ia aşa, şi s-a mîntuit!
Caragiali: Lăsaţi, că fac eu! Aid’, mergeţi de vă îmbrăcaţi 1 înaltă noblesă şi onorate public ! Aţi văzut cu cîte trude şi ne-vdf ne tot luptăm !
Cîte stăvili în a noastră carieră ni să •pun.
Numai de l-a voastră multă bunătate aşteptăm Să ne daţi încorăjare spre a face ceva bun.
Fost-aţi buni în multe rînduri, Indulgenţi şi iertători Ne-aţi dat adese aceea care noi nu-nvrednicim,
Fiţi dar şi in astă-seară nobili, îngăduitori,
Ca să zicem cu dreptate că de voi ne ocrotim.
Caragiali (către ceilalţi) : Ziceţi cu toţii: Fiţi dar...
Cu toţi:
Fiţi dar şi în astă-seară nobili, îngăduitori Dacă vreţi s-aveţi o dată, în Moldova, buni actori!
Iară cît pentru îndrăzneală care bietul autor Au avut ca s'ă arate numai simplul adivăr,
Noi cu toţi vă facem rugă să fiţi buni şi să-l iertaţi,
Şi spire semn d-a lui iertare... puţintel să-l aplodaţi!
1844, aprilie, 13, Ieşi
1	Scris de
2	In continuare, şters : sparg cu tine capu vreunui neamţ.
203