PERSOANILI
Chir Pencu, plăpămar Aticuţa, femeia sa Ileana, nepoata lor Stoian, calfă de plăpămărie
Petrache 1	.	...
> tineri ridicoli Anghelache J
O calfă de lipscănie
Scena se petrece la anul 1846, în mahalaua Vergului...
ACTUL I
SCENA I
Elena singură, dinaintea unei mese, ţiind o carte în mînă
Elena: O, frumoasă istorie, romanţa lui Arghir... Săracu, cîte n-a suferit pentru amor ! Acum vezi cît este de bine să ştie cineva să trăiască!... Acum 6 luni, abia puteam descifra1 2, acum citesc orice carte ca Tatăl Nostru. (Cetind) „Te visai mişcînd din buz'ă, o ! prea -drăgălaşe muză !... (Foind.) Ah, Arghire, gură dulce!..." (Vorbind.) Zău, nu este mai mare fericire decît să ştie cineva carte. Mătuşica a avut
1	Ulterior trăiască înlocuit prin citească.
2	Ulterior descifra înlocuit prin să slovenesc.
245
un gînd dumnezeiesc, de a luat pe tînărul ăla strein de dascăl, că despre unchiul, ar fi în stare să ne puie să lucrăm plăpămi cu dînsul în prăvălie !... N-am mai văzut om mai oiudat! Gu o stare aşa de mare — că, de, acum îl ştie lumea — el din anterie nu vrea să iasă, se ţine de obiceiurile esna-fului. Pînă să-l facă biata mătuşica să zugrăvească odaia asta şi să cumpere ceva mobile, au scos păr pe limbă... Aci, tot mai seamănă un salon... Zău, îmi vine să rîz cînd mi-aduc aminte... (Imitind pe unchi-său.) ,,Salon, noi ?... Dar cine sîntem noi ?... Auzi, salon !... Nu trebuie .să ne întindem mai mult decît ne este plapoma, că degerăm !“... Poftim cuvinte de plăpămari !... Parcă cei bogaţi sînt cu steaua în frunte. Nu sînt şi ei oameni ca noi ?
Arie no. 1
Cine ştie să se poarte Numai ala singur poate Strălucirea să cîştige,
Ce la inimi ne atinge.
Cine ştie să trăiască,
Banul face să rotească.
Şi mereu îl dă d-a dura,
Lat lungit într-o trăsură.
Lumea nu mai cercetează Şi nici unul nu cutează,
Cînd te vede în trăsură,
Să deşchiză măcar gura.
Cu o pană-n pălărie,
Albă, verde, stacojie,
Eşti cucoană, damă mare,
Eşti ca ea în îngîmfare.
SCENA a Il-a
Stoian (intră cu un sac de lină în spate şi-l pune jos) : Of !...
îmi ieşi sufletul, fir-ar a dracului bîrsana !
Elena : De, d-le Stoiene, că nu eşti la oi !... Cine te-a trimes aici cu lîna ?... La prăvălie nu e loc ? In pod n-ai putut s-o pui ? Ce mi-ai adus-o aici, în salon ?
246
Stoian: Ce, Lino, te-a găsit şi pe tine năbădăile jupînesii ? Ce-i tot daţi cu salonu ? Ori v-aţi luat şi d-voastră, pa-re-mi-se, după băcăneasa d-alături ? Ia vezi, că jupînu tace, tace... da’ cînd o-ncepe o dată, apoi parcă vă văz iar cu vînătăile pe subt ochi, ca în seara de luminaţii, cînd vreaţi să-l duceţi cu sila.
Elena: Stoiene ! d-le Stoiene!...
Stoian : Eu nu sînt domn. Domnii nu scarmănă la lînă ca mine. Dacă vrei să mă cinsteşti, zi-mi Chir Stoiene... Aşa primesc, dar altfel socotesc că mă iei în rîs. Ş-apoi, eu nu prea duc la glumă.
Elena: Chir Stoiene, eşti mojic şi prea ţe-ai lungit nasul.
Stoian : Au ! Daca d-acuma ţi să pare lung, că sîntem numai în vorbă, ca şi logodiţi, dar după ce ne-am cununa. Atunci o să-ţi pară d-un cot.
Elena: Ca gînd n-am! (Cetind.) „Te visai mişcînd din buze, o, prea drăgălaşe muză“...
Stoian : Da’ cum dracu !... Eu ştiu că dorm liniştit, nu mai visez pe niminea... Ba! am uitat! Visai astă-noapte că pritoceam amîndoi tocitoarea şi că, parcă, varza să stricase.
Elena: Poftim mojicie! Poftim vise de plăpămar ! Ei, ei, Chir Stoiene, noi nu sîntem unu pentru altul.
Stoian: Nu căuta cum sîntem acum. Negreşit, astfel nu ne potrivim: d-ta cu rochii de modă, eu cu fermenă... Dar cînd ne-om căsători, apoi să vezi cum ne potrivim de frumos, şi cum o să fim unul pentru altul.
Arie no. 2
Să ne cînte numai popa Isaiia dănţuieşte,
Şi să vezi atunci Ileana Cu Stoian se potriveşte.
Iţi voi da ce îţi lipseşte Din aceea ce-am mai mult.
Ş-aşa, împărţind frăţeşte,
Mă voi face prea plăcut.
Elena: Du-te mo ii cane, de-ţi caută nevastă la mahalaua Ver-gului, la ulîţa'Tîerăstrăului, la nisipărese sau în Dealu Spirii, la mitocani. Pentru d-alde alea eşti tu născut.
Arie no. 3
Ia-ti o mojică ce chiar ca tine La varză acră a pritocit,
Iar nu o fată ca d-alde mine,
Ce în romane s-a pricopsit.
(Vîrîndu-i 'cartea-n ochi.)
Na, de citeşte, te luminează,
Arghir săracu ce-a suferit.
Şi vezi cum omul înaintează,
Daca este un necioplit.
Da, da, un necioplit !
Da, da, un necioplit! 1
Stoian : Ei, leică, îţi tai eu de unghişoară ! Te desbăr eu de Arghir şi Marghir. Numai jupînu să trăiască şi să nu-şi schimbe vorba că zău, mă cam tem să nu-i puneţi oleica 2, că muierea3 multe ştie.
Elena: Aide, cară-te! Ieşi din salon! Ieşi, ţopîrlane! Nu e mutra ta pentru salon.
Stoian : Dino «dragă, mai domol... jupînu n-a murit încă !...
SCENA a IlI-a Cei de sus, Ancuţa
Ancuta: Ce este ? Ce zgomot e ăsta ? Ce sînt poterile 4 astea ?
Ce, mă rog, din salon mi-aţi făcut magazie5 ?
Stoian : Apoi, jupîneasă...
Aceste două strofe au fost ulterior şterse şi înlocuite cu următorul text, scris de altă mînă, cu caractere latine, în ortografia etimologică :
Ia-ţi o mojică de seama ta, iar nu o fată ca mine care citeşte romanescuri (Vîrîndu-i cartea-n ochi.) Citeşte şi tu de te luminează, vezi ce a suferit Arghir pentru amor.
2	Să nu-1 influenţaţi, să nu-1 faceţi să-şi schimbe intenţia ; la origine, expresia a pune oleica avea sensul ,,a face farmece, a deseînta, a face vrăji", probabil din cauză că, în aceste scopuri, era folosită o mică oală.
3	Şters şi înlocuit, cu caractere latine, de altă mînă : femeia.
Şters şi scris deasupra de altă mînă, mai tîrziu, cu caractere latine, în ortografia etimologică : potloagele.
5 îndreptat de altă mînă, mai tîrziu : magazin.
248
/£% #&& s**^


tS& #r? O	^ykt^rx^. — '*** y
^ &^Z7	~
+HA*.
''	: s-'^ZeA'	/1&c**P ^Sb**
&*<*/	S/c^r?#
<?£ZZc7 J&Xfc/
O /5L/ ^ ?
PPss *§>*,

''/	/& sz<?</P^ P .. 'pe^	c,	—— c. . . «^
»a^ > - /^<«'
✓>	Â&&&C'' s?0:&X4?j<2'^sAa ‘7*'
.Q
+<£>
&7&S	4&Z*e~—
4&bc£

Pagină din manuscrisul piesei Îngîmfata plăpâmareasă sau Cucoană sînt
Bibi. Acad. R. P. R.
Ancuţa: Cucoană te doare gura să zici ? Ori te-ai luat şi d-ta, d-le Stoiene, după stăpîn-tău. Ia seama, mă rog !
Stoian : Apoi eu, de, cum m-am obicinuit de atîta vreme...
Elena: Să te desobicinuieşti!
Ancuţa: învăţul are şi dezvăţ1 2. Ţe-am spus-o pînă acum de o mie de ori: în salon să nu mai intri, jupîneasă să nu-mi mai zici şi cînd am mosjfiri .să nu tot mă întrebi de aţă, de ac, de coardă, de ndpîstroace,} că o să te lovesc o dată cu ceva în cap.------------------------"
Stoian : Apoi, jupîn Pencu tot n-a murit încă. Slavă Domnului, n-am ajuns pînă acolo ! Am stăpîn care să mă ocărască dacă am greşit. Au !... Apoi, prea e prea !...
Elena’3{ (rePezindu-se spre dînsul, vorbesc) Apoi!... Apoi ce,
calicule ?
Elena: Mojicule!
Ancuţa: Ţopîrlane !
Stoian : Maică Precistă ! Dar ce, ori aţi turbat, jupîneasă ?
Ancuţa (lovindu-l cu cutioara ce are în mînă) : Cucoană, mojicule ! Cucoană, na! aşa-ţi Iac eu !...
Stoian (scuturîndu-se) : Pfu! pfu! Dar ce dracu fuse3 înăuntru ? Să nu fie ceva otrăvit... Aşa... Ei bine, jupîneasă !
Ancuţa : Iar ? Iar ? Ei, o să mă omoare şi pace !
Elena: Du-te d-aicea, omule, du-te ! Ce, vrei s-o apuce isteri-calile ?
Stoian : Jupînu e aici. I le taie îndată.
Ancuţa: Jupui-te-ar dracii să te jupoaie, calicule ! O să te dezvăţ eu de asta...
Arie no. 4
Crapă, mojicule !
Crapă, calicule ! Cucoană sînt. (2 ori) Nu-mi curăţ casele, Nu-mi spăl nici vasele, Cucoană sînt. (2 ori)
1	Scris : desfăţ.
2	Şters şi scris deasupra, de altă mînă, mai tîrziu, degetare.
3	Corectat ulterior : a fost.
249
Salon făcutu-mi-am,
Oglinzi luatu-mi-am,
Cucoană sînt. (2 ori)
Crapă, mojicule !
Crapă, calicuîe !
*	Cucoană sînt. (de 5 ori)
Stoian : Fii cucoană cît ăi vrea, din partea mea, dragă jupî-neasă. Dar eu ştiu că nu m-oi dezvăţa de ce ştiu.
Ancuţa: Aşa ? Ei bine, găteşte-te să iei pe Ileana.
Elena : Ce se potriveşte !
Stoian : Eu nu rup mînica la niminea. Slavă Domnului, sînt tînăr, nu sînt slut. Ilene voi găsi eu... O, femei ? (îşi arată părul.) Na, cît păru în cap. O dată să fac chî! şi 30 mă-npresoară.
Arie no. 5
Fete, dragă jupîneasă,
Eu cu chila le găsesc,
Dacă voi să îmi fac casă *,
N-am decît ca să tuşesc Chu ! Chu1
Şi d-odată-mi sar-nainte Găinuşile pe rînd,
Şi pe care-i mai cuminte O înhaţ aci curînd.
Da ! Da !
Pre legea mea !
Da ! Da !
Pre legea mea !
Elena: Aide, du-te de-ţi sparge gîtul tuşind.
Stoian : Mă duc, mă duc ! (Aparte.) Ah ! De ce dracu s-o iubesc atîta ?
SCENA a IV-a O calfă şi cei de sus
Calfa: Cu plecăciune mă închin d-voastră.
Ancuţa (făcîndu-i semn să iacă) : Bine. Bine, d-le, poftim, şe-deţi. (Lui Stoian.) Şi d-ta, cară-te ! 1
1	Şters şi scris de altă mînă deasupra : dacă voi ca să-mi fac casă.
250
Stoian : Aici este ceva. Voi asculta. (Să preface că iese şi să ascunde după uşă.)
Calfa: Dac-aţi binevoi să ne desfaceti această mică socote-luţă, că avem mare trebuinţă de bani. Altfel, nu v-am supăra.
Elena : Ce facem, mătuşică ?
Ancuţa: D-le, nu să poate să mai îngăduiţi o săptămînă ? Numai opt zile. Că pînă atunci mă voi înlesni de bani.
Calfa: Cuconiţă, cu părere de rău vă spui că sînt poruncit să nu mă duc fără bani. Prin urmare...
Elena : Prin urmare, eşti, cum am zice, execuţie. O ! Asta nu-i frumos, nu-i nobil...
Ancuţa: Mai dămol, Ilinco, mai dămol. D-voastră bine ştiţi că într-un salon nu să vorbeşte astfel.
Calfa: Da, într-un salon, aveţi cuvînt! Acolo nici nu calcă pi-• dorul nostru. La odaia vătafului de curte, şi tot să isprăveşte.
Stoian (de unde e ascuns) : Oh ! oh ! Ăsta mă mai răcoreşte.
Elena : Ce facem, mătuşică ? Cu unchiu nu e de glumit.
Ancuţa : D-le, cel puţin pînă diseară vei aştepta şi eu însămi, cînd mă voi întoarce de la şosea, ţi le voi aduce.
Calfa: Fie şi astfel \ dacă nu să poate altminterea.
Stoian : Nu putui să aflu suma. Dar mă voi lua după dînsul. (Se duce.)
Ancuţa : Aşa, aşa, nu trebuie să vă stricaţi cu nişte muşterii ca noi. Săptămînă viitoare o să tîrguim de nuntă.
Calfa : Poate, cuconiţă.
Elena: Aşa, d-le, eu, cu mila lui D-zeu...
Calfa : Fericit ginere !
Ancuţa: Să-i dăm drumu. Pirea s-a-ntins marţafoiu. Eleno, du-te de te pregăteşte, că astăzi primim vizită în salon.
Elena: îndată. (Iese.)
Calfa: Cu plecăciune mă închin şi vă sărut mînuşiţife. (Iese.) 1
1	Şters şi scris deasupra de altă mînă : aşa.
251
SCENA a V-a
Elena se întoarce repede
Elena : Se duse 'dracului.	\
Ancuţa: Mojicii ăştia aşa sînt. Dar şi noi, prea ne lăsăm în taifas cu diînşii, deşi no,i trebuie să ne ţinem ighemoniconu ; de... şi noi avem salon.
Arie no. 6
în salonul nostru,
Noi putem prea bine Ca să fim cucoane Cum ni se cuvine.
Să lăsăm pe proşti In a sa 1 prostie.
Noi sîntem cucoane Cum ni se cuvine1 2.
Elena: Mătuşico ! Mătuşico ! Toate sînt bune, toate sînt sfinte, dar pîrdalnicului de lipscan ce-i facem ? D-o afla unchiu ne-am topit. El nu prea ştie multe. Rîdică vecinii în picioare, ca mai dăunăzi la luminăţie.
Ancuţa : Lasă că-i cunosc eu slăbiciunea. Ştiu eu unde-1 doare.
Elena: Vezi, el ne face de ne cam doare.
Ancuţa: Prea te-ai speriat. Au ! Nu i-o fi a d-alaltăieri... Nu e totdauna Paştele. Amarnic o să-mi plătească el vînă-tăile. (S-aude glasul lui Pencu afară.)
Pencu : Ai, băieţi, mai cu inimă !
1	Şters şi scris de altă mînă, mai tîrziu : a tor.
2	Şters şi scris de altă mînă, mai tîrziu, cu caractere latine : de plăpomărie. Aria mai cuprinde încă o strofă, scrisă în colţul paginii 8 v. cu cerneală violetă, de altcineva. mai tîrziu :
Plppoma-nvăleşte
Orice schilodire
Şi la toţi să-niinde
Spre acoperire.	k
In ms. 2969 este intercalată între strofa a Il-a şi a IlI-a încă o strofă :
Lumea toat$ este Chiar o prăvălie,
Unde tot se vinde Ca-n plăpămărle.
252
Elena: Iată-1, unchiu !
Ancuţa: Stăi d-o parte şi priveşte. Dar tot mai bine ar fi să ne retragem noi d-o parte şi să-i lăsăm pînă s-or mai aşeza. (Se retag în culise.)
SCENA a Vl-a	•
Pencu (intră in casă cu o mulţime de calfe care duc fiecare cîte ceva al meseriii) : Aşa, feţii mei... aici e mai bine, loc mai larg... Acu la lucru, să cîntăm şi să spunem la ghicitori...
Arie no. 7
Scărmănaţi la lînă,
Lină de bîrsană,
Face punga plină Şi ne-aduce hrană.
Toţi
Scărmănaţi la lînă,
Lină de ţigaie,
Face punga plină Şi monedă taie.
Pencu (cu arc şi cu tocmac se pune jos şi începe a bate):
I
Scărmănînd,
Să cîntăm,
Şi cîntînd,
Să lucrăm.
Zong, zong, zong! 1 Zong, zong, zong! j D1S
Corul
Zong, zong, zong,
Zong, zong, zong 1
253
Pencu: Ei, băieţi, al cui e rîndu să-nceapă basmu ?
Stoian: Al meu, jupîne.
Pencu : Aide, toţi la lucru, şi ascultaţi.
Corul: La lucru, la lucru 1
Stoian: Au fost odată ca niciodată, cînd n-ar fi nu s-ar po-a vesti...
Corul: Cînd n-ar fi nu s-ar povesti...
Stoian: A fost odată un plăpămar... bunioară ca jupînu şi avea o femeie, bunioară ca jupîneasa, ş-o nepoată, bunioară ca Lina.
Pencu : Bravo, Stoiene ; pe el Pencu-1 chema ?
Stoian : Nu, pe el îl chema Stancu, şi pe ea Neaga. Acuma, bietul plăpămar, săracul, muncise din copilăria lui ca să' agonisească o stăricică.
O calfă: Bravo plăpămar ! Să fi fost acuma să-l numim 1 staroste.
Stoian: Nătărăilor, este Chir Pencul ca dînsul, şi mai alaltăieri, la alegere, parcă eraţi cu mămăliga în gură 2 de-aţi lăsat să aleagă pe Neagu, pe luatul din iele, pe damblagiul ăla care, pentru o mită de 7 sfanţi, vinde pe fată:s'5rrr
Pencu : Nu e treaba ta să judeci pe alţii. Ce-a făcut mai mulţi la un loc, un isnaf întreg, este bine făcut. Tu spune bas-mul...
Corul: Aşa, aşa ! Cum zice jupînul. Spune basmul.
Stoian : Bietu creştin trăia în căsuţa lui cum da D-zeu. Dar într-una din zile se pomeneşte cu jupîneasa că să-i ia bonetă 3 ca unei cucoane, că de nu i-o lua, nu mai mă-nîncă pîine şi sare cu dînsul.
Pencu : Ai ! Ia să vedem — că asta cam seamănă cu...
Stoian : El, săracul om, o iubea prea mult, şi era şi omul lui D-zeu; credea lesne la năsărîmburi. Se duce cu dinsa la o marşandă, îi puse boneta în cap...
Pencu : Rău a făcut.
Stoian : Şi eu tot aşa zic. Dar ce era să facă ?
Pencu : Să nu-i ia şi s-o lase să strige.
Stoian: Vezi, asta n-au făcut-o. Şi bietul creştin au păţit-o. -
1	îndreptat: îl numeam.
2	In gură, adăugat de altă mînă, mai ttrziu.
3	îndreptat: jupîneasa lui că cere să-i ia bonetă.
254
Că după ce s-a dădulcit jupîneasa la marşandă. mereu schimba la mode, astăzi una, mîine alta, pînă cînd să urcă şi la pălărie. De acilea ’, pana şi de acilea sărăcia.
Arie no. IO1 2
Drac de pălărie,
La plăpămărie,
E ticăloşie,
Este sărăcie.
Pana fîlfîieşte,
Neaga se mîndreşte,
Stancu năuceşte.
Stancu mofluzeşte.
Corul
Drac de pălărie Etc., etc., etc.
Stoian : Aşa, săracu Stancu, au năucit în cheltuieli, şi într-un an şi jumătate au cheltuit tot ce a cîştigat din copilărie şi a rămas în sapă de lemn, calic lipit pămîntului. Femeia lui, cum au văzut că nu are ce mai cheltui, l-a lăsat. Casa lui s-au spart şi copilaşii i-au rămas pe uliţă; ea a atîrnat perdele cu ciucuri la fereastră3. Şi ce s-a făcut peste puţină vreme ? Uite, au murit în spital la Sfîntu Pan-telimon. Iar bietul Stancu, după ce a colindat cîtăva vreme uliţile năuc, au murit şi el la balamuc. Copilaşii a murit4 în mîinile streinilor. Şi D-zeu ştie ce s-au ales de dînşii pînă în sfîrşit.5
Arie no.6
Ca vai de copilaşii ai cărora părinţi, Nainte de a-i creşte, de moarte să răpesc.
1	îndreptat, mai tîrziu, de altă mînă : aci.
2	Probabil în loc de no. 8.
3	S-a prostituat.
'< Corectat ulterior de altcineva : a rămas.
5	Ultimele 3 cuvinte au fost şterse ulterior.
6	Aria nu poartă nici un număr.
255
Că n-are cine-i pune pe calea cunoştinţii "Şi asvîrliţi în lume, în ea se prăpădesc.
D-aceea să ne-ntindem cît plapoma ne-ajunge,
Să nu păţim ca Stancu murind la balamuc,
Căci pana pălăriii pe plopămar îl stinge Şi-l vezi că rătăceşte pe uliţe năuc.
Corul
D-aceea să .ne-ntindem, etc., etc.
Pencu : Băieţi, băieţi ! Basmul lui Stoian este un basm plin de adevăr. Stanei sînt mai mulţi în lume. Ia, aţi văzut voi, aţi băgat de seamă la biserică, alatăieri, pe femeia chiristigiului d-alături, îmbrăcată numai în mătase. Apoi, creştinul ala~ săracu, munceşte trei ani şi degeră iarna în prăvălie, numai pentru rochia şi burnuza. nevestii. Uite, mă băieţi, am ajuns rău şi o s-ajungem şi mai rău, o să ne stingem de nu ne-om lua măsuri mai din vreme. Să ne ţinem fiecare după teapa noastră, că o să păţim ca bietul Stancu, la balamuc, şi copilaşii pe uliţă.
Stoian : Bine a zis cine a zis, că omul nu vede cocoaşa lui, şi vede pe a altuia. (Tare.) Jupîne, să mă ierţi, dar eu o să-ndrăznesc să-ţi spui ceva. Mie-mi cam pare că şi d-ta de la o vreme te cam iei după vorbele... (S-aude d-afară sgomot mare, sunet de clopot. Toţi se ridică făcînd un amestec.)
Zgomot d-afară : Foc ! Foc !
Toţi : Unde ? Unde ?
Pencu: Aideţi, băieţi, să ajutăm !
Stoian (care ieşise prin amestec intră repede) : Foc, jupîne, foc mare la biserica Amzii, piaţa nouă...
Pencu: Aide, băieţi, cu inimă ! Să ajutăm cît putem... (Iese cu toţii. Clopotele continuază din ce în ce măi domol.)
SCENA a Vil-a Ancuţa, Ileana
Ancuţa: Ai văzut, ticălosul de Stoian cum face zavistii ? E, las’ pe mine !
Elena: Ba pe mine, mătuşico. Nu era să-l iau. Dar acum în-
256
tr-adins o să-l iau, numai ca să-l învăţ minte. Că adevăr, o să-l trimet la balamuc.
Ancuţa: Mie lucrurile-mi miroase cam rău. Pencul meu s-a cam îndărătnicit. Eu i-am băgat de seamă că strîngea din sprîncene la basmul ţopîrlanului ăluia. (Uitîndu-se prin casă.) Ia te uită ! Ia te uită viată de plăpămărie... lînă şi cituri^. Cum se cunoaşte omul care nu-i născut pentru teapa de jos.
Elena: Dar eu, mătuşică... Dar eu !... Adevărat, răposata mu-mă-mea, sora d-tale, era lăptăreasă şi tata zarzavagiu. Dar vezi, se deosibea şi unul şi altul dintr-ai lor.
Arie no. 10
Cu ulcica-n mînă Dis-de-dimineaţă,
Lapte şi smîntînă Ea vindea 1 în piajă.
Dar cu o nobleţe Şi un aer mare,
Ea schimba la fete2 Cînd lua parale.
Tot aşa şi tata Cînd vindea salată Conopida-nvoaltă,
Trufanda curată,
Nu răcnea în piaţă Ca zarzavagii,
Ci cu o dulceaţă Chema muşterii.
Ancuţa: Apoi ce zic eu. Mai totdauna să cunoaşte vita de soi. Dar ia taci... A, a... (Strănută.)
Elena: Să-ti fie de bine!
Ancuţa: Mulţumim d-tale, dar ţi-am mai spus. Ţine minte: acum nu să mai zice astfel.
* Şters şi scris deasupra : vindea mă-îa.
2 Corectat mai tîrziu : Schimba feţe-fefe.
17 — Primii noştri dramaturgi
257
Elena: Apoi tot uit cuvîntul ăla, bată-1 părdalnicul! Cum îi zici d-ta ?
Ancuţa: A vu suhăţ!1 Asta-i franţuzeşte.
Elena : Avu suhăţ. Frumoasă limbă ! Săraca, face pe om altfel. Dar ailantă curii îi mai zici ?
Ancuţa: Vus es contante, chel bunioare ! 2
Ileana: Vezi, uite,, aci seamănă vreo două eu romîneşte. Chel... Zicem şi noi, chel ! Bunioară, asemenea. Poftim: bunioară chel... Chel bunioară.
Ancuţa : Aşa, dar la dînşii chelu nu e ca la noi.
Ileana: Ha, ha, ha! Chelul lor e cu păir pisemne. (Uitîndu-se pe fereastră.) Mătuşico ! Mătuşico ! Cavalerii de ieri seară de la bal, care ne-a petrecut pînă acasă.
Ancuţa: Gurînd — să ridicăm astea din salon. Pune mîna ! (Dereticînd amîndouă.) Bine c-ai văzut mai din vreme, că ne găsea vîrîte în lînă şi în cituri... Trage scaunile lîngă oglindă. Şi, Ileano, nu prea vorbă multă, că Pencu o să se întoarcă curînd.
Ileana: Atunci le vom zice să poruncească cîte o plapămă Uite, zău, mătuşică, n-o fac cu nici o răutate. Este la modă ca toate damele să fie curtenite. Ce dracu, doară nu sîn-tem precupeţărese, avem salon. Pă cine o să primim în-tr-însul "l* Ţopîrlanfi din esnaf ? 3
Ancuţa: Tăcere ! Iată-i... Cum mă găseşti ? Sînt bine la cap ?
Ileana: De minune ! Dar eu cum sînt la obraz ?
Ancuţa: Foarte bine! Foarte bine ! (S-aude d-afară zgomot la uşe.) Ia vezi, cine este ?
Ileana: Aoleo ! Ei sînt... care spuneam.
Ancuţa: Ce spui, soro ! Şi noi nu sîntem gata. Ştii ce ? Spu-ne-le mai bine că nu sîntem acasă şi să vie mîine. Dar însă pă franţuzească.
Ileana (să uită pe fereastră): S-avem pard’oniseală4 d-onoare, monşier, nu sîntem contantante5 de viziaţiune.
1	Fr. ă vos souhaits l
2	Fr. vous etes contente... Quel bonheur l
8 Esnaf e corectat ulterior în isnaf.
* Iertare, (fr. pardonner şi suf. gr .-ist).
5 Mulţumite (fr. contente).
258
SCENA VlII-a
Amîndoi tinerii îmbrăcaţi ridicol intră în lăuntru.
Ele strigă şi rămîne în poziţia în care se află, în mirare
Petrache: Bonjur şi cu plecăciune, madam.
Anghelache : Plecăciune şi cu bonjur demoazel.
Heana*! (amtndouă depărtîndu-se fiecare în odaie lort făcînd complimente exajerate, zic:) D-lor, vu es contante, chel bunioară şi cu complimente. (Intră în casă. Ei se ţin tot una de exajerat după ele, voind a intra, dar se-nchid uşile repede, lovind pe-fiecare în nas, râtnîind într-o atitudine comică.)
(Cortina cade.)
Finitul actului l-iu
ACTUL AL Il-lea
SCENA I-iu
La rîdicarea cortinei se vede stînd pe scaune, una în dreapta şi alta în stînga. Cavalerii sărută mîinile damelor, şi apoi schimbă mizansena1: unul lîngă altul, lăsînd pe dame în partea opusă, rămîind scena, în mijloc, liberă.
Petrache: D-aseară este un veac de cînd nu v-am văzut.
Anghelache: De cînd nu v-am văzut este un veac d-aseară.
Ancuţa : Ce se potriveşte !
Ileana: Bunătatea d-voastră. (Încet.) Mătuşică, o franţuzească n-ar strica.
Ancuţa: Las să-nceapă ei s-o rupă. (Către dînşii.) Şi aşa, d-lor, ce vînt v-a aruncat p-aici ?
Petrache: Crivăţu, madam.
Anghelache: Matmazel, crivăţul. (Către Petrache.) Ia mai rupe-o cu franţuzeasca, mă, vere!
Ancuţa: Sînt de nebunie! Poftim oameni! iar nu ca mojicanii noştri. (Tare.)... Ş-aşa, monşer2...
Petrache: Ui3, madam. Amicia întăreşte prieteşugul.
Anghelache: Demoazel, ui, prieteşugul întăreşte amicia.
Ileana: Aţi rămas aseară tîlrziu ca şi .noi la bal. Aţi avut tot aceiaşi plăcere!
Anghelache : O, da, mai este vorbă 1 Ce se potriveşte ! Pe viaţa mea !...
Petrache (lovindu-l): Destul! (Tare.) Noi, madam, cunoaştem prea bine persoanele cu care avem a face, şi apoi ştiţi zicătoarea...
Anghelache : Tingirea şi-a găsit capacul.
Ancuţa: Ba, zău, cum ai zis ?
Ileana : Prea potrivit!
Anghelache: Apoi ştiu eu de le potrivesc. Pe viaţa mea !
Petrache : Degeaba n-a-nvăţat d-lui atîta vreme pîn ale şcoli.
1	Montare, poziţie în scenă (fr. mise en scene).
2	In ms. momşer. -
s Da (fr. oui).
260
Ancuţa : Vai de mine ! Ce să potriveşte ! Chel bunioare !
Ileana: Comsa pre legea mea.
Petrache: Cuconiţilor, cu ce petreceţi vremea cînd n-aveţi ce să faceţi ?
Ileana: Ia, ne mai uităm pă fereastră, mai jucăm cîte o polcă prin casă, mai ieşim pe la şosea... Mă rog, cum petrec cucoanile de seama noastră. Căci gîndesc că şi noi avem salon...
Petrache: Ba, salon, zău, cumsăcade... Auzi vorbă.
Anghelache: Bunătatea d-voastră...
Petrache: Nici că e vorbă. Dar eu sînt mai îndrăzneţ puţintel, şi trebuie să-ncepem vorba pentru care venirăm.
Ileana: Poftim, mă rog, poftiţi! Noi vă ascultăm cu ăl mai mare plezir 1 2, ca pe nişte cavaleri ca d-voastră. 3
Petrache: Ţine-te bine, mă, că am să te însor.
Anghelache : Ba zău ?
Ancuţa : Aşadar, monşer, ziceaţi că ?...
Petrache: Tovarăşul meu, vreau să zic, amicul meu, i s-a făcut de consortat4 din ceasul de cînd a văzut pe cuconiţa Ileana, adică d-aseară. Mi-a ros urechile să-l însor, şi mai multe nu. Arde, să pîrleşte, să prăjeşte ca caracuda în tigaie de amorul cuconiţii.
Ileana: Vezi, vorbă tanilie, mătuşică !...
Ancuţa: Apoi cavaleri, soro, nu glumă... Oameni de salon...
Anghelache: Mă prăjesc, săracul de mine, ca un purcel la cuptor.
Ileana (mâtuşi-săi) : Vezi, n-a zis curat: porc, şi mai delicat: purcel.
Ancuţa: Apoi, ce să zici... de, nu sînt plăpămari. Ah, de ce n-am avut şi eu norocul tău ?
Petrache: Mă rog, foaia de zestre o aveţi aci la îndămînă ?
Ancuţa: îndată, d-le, este în sertarul scrinului de dincolo. Cu iertăciune... (Iese.)
Anghelache : Ce se potriveşte ! Poftiţi!
1	Aşa (fr. comme ga).
2	Plăcere (fr. plaislr).
3 Un rînd întreg tăiat (f. 16 r) : şi sînt vorba cu pardon pentru ca d-voastră şi scris deasupra : vă tăiem şi cavaleri). Altcineva, mai tîrziu, a adăugat cu cerneală violetă : cafenişti (f. 16 v) în loc de cavaleri. Am preferat această lecţiune aproximativă, care este mal potrivită ca sens.
4	însurat (format de la fr. consort — ,,soţ“).
261
SCENA a Il-a
Cei de sus, afară de Aricuţa *
Petrache: Cuconiţa Ileana cîntă, mi să pare, prea frumos. Dacă ne-ar face plăcerea...
Ileana: Nu ştiu dacă în salon se voceazăl. Dar altfel nu mi-ar fi propus.
Anghelache: Staţi la îndoială ? Poate n-aveţi curaj... Să vo-cem împreună.
Ileana: Ce să potriveşte... Voi vocea, di ce nu?2
Ce tot fugi, iubito,
Ce te-ascunzi de mine,
Cînd tu ştii prea bine Că eu te iubesc ? 3
Petrache : D-l are un ghers de minune. Mă, Ciupercescule, ia toarnă şi tu unul d-alea de la operă, care l-ai învăţat.
Anghelache: Să cînt de la d-,nu Diavolu4, ori de la monsiu Lucreţia5 sau Constantina6 de la Norma ?
Ileana : De caire poftiţi.
1	Se cîntă (cu vocea).
2	Şters şi adăugat deasupra, cu litere latine în ortografia etimologică : dar voceaţ
şl dv.
3	Această strofă e ştearsă de altcineva şi îndreptat :
Anghelache : Să voceze mal îtitîi dumnealui.
De altfel, în ms. 2969, aria continuă cu versurile :
Viaţa şl plăcerea toaie pentru tine Sînt nişte principe ce te otrăvesc.
— îţi aduci aminte cu cită căldură,
Cu cită plăcere te îmbrăţişam ?
Şi cu toate astea îmi plătişi cu ură Şi găsii în tine ce nu mal credeam.
Scena continuă :
Elena : D-lor socotesc că U venit rîndul d-voastră. Binevoiţi a ne arăta şi vreunul euro-pienesc. (f. 206 v.).
* Roberto Diavolul, operă de G. Meyerbeer.
5	Lucreţia Borgia, operă de G. Donizetti.
6	Cavatina.
262
Petrache: Cîntă p-ăla de la Teatru romînesc, care-1 cîntă Cuconaşul la Cîrlani'.
Ileana: Vai de mine! La Cîrlani? Dar ce fel, este erghelie acolo ?
Petrache: O, nu! Da cum, Doamne sfinte... Este o parastiseală ce o numesc aşa : Doi cîrlani.
Ileana: Aşa?...
Anghelache:
De cu ziua pînă seara Etc., etc., etc. 1 2
Ileana: înfricoşat! De minune!... Şi cîntă acolo aşa de frumos? Anghelache: Ba bine că nu. Eu eram să mă fac actor, şi nu m-a lăsat d-lui.
Ancuţa (din culise): Ileano 1 Ileano! Ia vino încoace* puţin 1 Vino mai degrabă l...
Ileana: D-lor, monşerilor, mă iertaţi. Viu îndată. Pînă atunci cîntaţi cu chitara să nu vă fie urît.
Petrache: Vai de mine! Poftiţi, poftiţi... Dacă aveţi neapărată trebuinţă...
Ileana (iese.)
SCENA a IlI-a Anghelache, Petrache
Anghelache: Măi, Petrache, tu eşti cu dracu. Ar avea haz să
1	Doi ţărani şi cinci cîrlani de C. Negruzzi.
2	Ms. 2969 redă aria în întregime ; ea face parte, cu unele modificări şi omisiuni, din vodevilul Doi ţărani şi cinci cîrlani de C. Negruzzi.
De cu ziua pînă seară Dascălu mă cicăleşte,
Cu latina şi greceasca Capul meu mi-l prăpădeşte.
El tot spune, spune, spune,
Dîrdîicşte cît de mult,
El tot spune slute, bune,
Iar eu casc şl nu-l ascult.
De mi-ai fi tu dăscăliţă,
Ai vedea cum m-aş sili,
De mine-ai fi mulţămită Şi-n curînd m-aş procopsi.
Ţi-aş spune, spune, spune,
Rezemat de al tău sîn,
Ţi-aş tot spune, spune, spune.
Lecţiile prin suspin.
263
mă-nsor cu nepoata plăpămarului. Te-nchimă să vedem ce zestre are.
Petrache: Pînă la zestre, ia s-o cam tulim după aici, că mi să bate ochiul stîng.
Anghelache: Ba să zici, că şi mie îmi ţiuie urechile.
Petrache: Să nu ni să facă vrun furluz prin pălr, ca mai dă-unăzi la Dobiroteasa, cînd ne făcură scăpaţi... Ş-acolo tot plăpămari era. Ei, bată-i Dumnezeu, dau cu 30 de pumni
0	dată, că au eîte cincisprezece şi douăzeci de calfe, tot unu şi unul. Se joacă cu omul ca cu mingea. Aidi să plecăm franţuzeşte.
Anghelache: Măre, curaj ! Unde o ieşi, să iasă. Mie-mi miroase a zestre.
SCENA a IV-a Cei dinainte, Pencu şi calfele
Pencu : Mă, se ducea dracului tîrgu, de zăbovea tulumbele încă 10 minute. Slavă Domnului, scăpafrăm şi de asta !
Arie
Aideţi, copii, la lucru Cu inima iar plină ! *
Aideţi, cu hărnicie,
Cu poftă să lucrăm 1 I La lucru dar, la lucru,
Că munca este bună ;
Ne-aduce veselie,
Cu dînsa cîştigăm.
Pencu : Da’ bine, ce dracu ne făcură femeile p-aici ? Unde puseră lucru nostru ? (întorcîndu-se, zăreşte pe cei 2 cavaleri care, pînă atunci, de la intrarea noului personaj, să grămădiră cam după canapea, şi din cînd în cînd cătau prilej de a fugi.) Dar bine, d-nii nu sînt ceva muşterii pesemne? (Către dînşii.) D-nii au ceva să poruncească ?
Petrache: Deocamdată nimic. Cucoanele poate să vă spuie mai bine ce căutăm.
Pencu : Care cucoane ?
Anghelache : Cucoanele d-tale.
1	Şters şi corectat : Cu tofll să lucrăm.
264
Pencu: Jupîneasa mea. vrei să zid, d-le ? Aci cucoane nu sînt. Cucoanile sînt femeile mărilor boieri, iar nu ale plăpăma-rilor.
Arie no. 16 Pencu nu mai este Cel de mai-nainte.
Pencu dovedeşte Că a prins la minte.
Scumpa lui soţie E plăpămăreasă.
Trebui, dar, să fie Mîndră jupîneasă.
Dacă vrea cucoană Ca să se numească,
Ii voi da o goană Ca să pomenească.
Pencu nu mai este Cel de mai-nainte.
Vă făgăduieşte Că a prins la minte.
Aşa, domnilor sau cuconaşilor. Pencu plăpămarul au ascultat astăzi o poveste de la calfa sa şi Pencu plăpămaru schimbă 1 traiul. Cu pălăria nevestii o s-aprinză soba. Şi penele o să le dăruiască la Irod-Impărat de la Vicleim. Anghelache: Aşa precum zice d-lui, fiecare să-şi cunoască lungul nasului.
Petrache (încet) : Taci, ticălosule! (Tare.) D-le Pencule... Pencu : Jupîn Pencu... Sînt meseriaşi.
Petrache: Fie şi aşa. Noi am venit...
SCENA a V-a
Cei de sus, Ancuţa şi Ileana
Ancuţa (intrlnd repede, urmată de Ileana): Iat-o ! Iat-o! Abea am găsit-o în fund. (Văzînd pe Pencu.) A !
i îndreptat de altă ţnînă mai tîrziu : îşi schimbă.
265
Pencu: Ce a ? Ce ai găsit în fund ? Cine sînt d-lor ? Ce caută la noi ? Că zise să te întreb pe tine.
Ileana: Unchiule !...
Pencu: Taci tu, nu vorbesc cu tine.
Anghelache (lui Petrache): Aide, măi, s-o tulim.
Petrache (asemenea): Eşti nebun ? Unde să scapi de atîţia mo-dîrlani ?
Pencu: Ancuţo, n-auzi tu ? Cu tine vorbesc eu !
Ancuţa: Mai domol, mă rog, că nu sîntem la obor. Ia, d-lor sînt .nişte feciori de boieri din Craiovia, care, văzînd pe Ileana la bal, le-a plăcut. Şi astăzi veniră s-o ceară^în căsătorie.
Pencu : Amîndoi ? Bine, boierilor, aşa să-mpeţesc flăcăii pe la d-voastră ?
Petrache: Ca să ceară cineva o femeie, gîndesc că nu trebuie să puie peţitoare ca în vremea tătarilor. Acum nu mai e la modă...
Pencu : Fir-ar a dracului moda, să fie, care dă drept tuturor papugiilor 1 2 .după uliţă să intre netam-nesam îin casele creştinilor şi sâ le ceară fetite în căsătorie. Ia să vă spun eu, domnişorule, una şi bună : nepoata mea are logodnic.
Ileana: Unchiule!
Pencu : Taci, c-apoi... Un om de teapa ei. Şi d-voastră să faceţi bine să nu mai daţi p-aci că, cu toată cuconia care arătaţi, nu ştiu cum veţi ieşi. Acum vă poftesc sănătate şi călătorie bună.
Ancuţa (care pîn-atunci s-a stăpînit, edatează5 d-odată): Mo-jicule şi ţopîrlane ce eşti! De astăzi înainte pîine şi sare nu mai mănînci cu mine. Auzi, să-mi faci o asemenea ruşine în salon !...
Anghelache	:ntru noi să nu se facă vorbă. Noi
Ancuţa: Mojicule! jjgflpieoitule ! mergi de trăieşte cu vitele la obor, iar nu cu oamenii în salon. Mi-ai mîncat zilile cu mojiciile tale. Ce, m-ai luat să-ţi spăl vasele ?... Să-ţi scar-măn lînă ?... Sînt cucoană, mă ! Sînt născută ca să fiu cucoană...
Petrache
1	Şters şi scris deasupra : derbedeilor.
2	Izbucneşte (fr. eclater).
266
I'cncu (repezindu-se către dînsa) : Au! Te coconesc eu acum... Ileana: Unchiule, pentru D-zeu, iar ca alaltăieri ?
Pctrache: Chir Pencule! Ruşine... Vai de mine!
I’encu : Ia nu vă amestecaţi, mă rog, şi căutaţi-vă de drum.1
1 In ms. 2969, scena continuă prin :
Aria no. 15
Petrache
Ne ducem, iată,
Dar ml se pare Că astă dată Prin întîmplare,
Anghelache De ciufuleală Ne cam scutirăm Şl de trtnteală Ne mîniuirăm.
Elena
Ce ruşinare,
Ce mojicie,
Ce întîmplare,
Ce nerozie.
Ancuţa
O, ce turbare.
Ce mojicie,
Salonu-ml pare Plâpămărle.
Pencu
Vă tal acuma De unghişloară,
Vă fac o glumă Cu frînghloara.
Ansamblu
O, ce turbare,
Ce mojicie,
Salonu-mi pare Plâpămărle.
267
SCENA a Vl-a
Stoian şi cei de sus
Stoian (intră în dezordine, ca de la foc) 1: Aoleo, jupîne, nu mai poci! A, jupîne, cînd ai şti...
Pencu : Daţi-i niţică apă, băieţi. (Conversanţii vorbesc^ cu damele şi corul mai la fund.1 2) Da’ ce ai păţit,sfătui meîT? 3
Stoian: Să vezi, jupîne. Eu te-am pierdut din ochi şi te căutăm prin mulţime ca să te găsesc. Focul, ştii, să potolise. D-o-dată auzii nişte ţipete ale unei feţişoare ca de 10 ani. Mergeam la dînsa. Ce să vezi ? Bietul copil, cu hainile jumătate arse, ţinea în mînă o iconiţă, şi cu mîinile către oameni se ruga cînd de unii, cînd de alţii să scape pe mă-sa care o cotropise focul în casă, cînd s-a dus să-şi ia copilul din leagăn. Aleo, jupîne, nu poci să spui ce am simţit! O dată mi se-nnegriră ochii, îmi făcui cruce şi năvălii în casă. Ce să vezi ? Biata femeie, dedesubtul micului loc, ţinea cu toată puterea scîndurile tavanului spre a nu cotropi leagănul.
Toţi: Vai, săraca !
Stoian: Jupîne, nu poci să-ţi descriu ce am simţit în ceasurile acelea. N-am zis mai mult decît: „Ţine-ţi bine copilul !... Pune-mi mîna după gît!“ Şi D-zeu mi-a dat atîta putere încît am trecut cu dînsa-n braţe, prin limbile de flăcări şi norii de fum, pînă la mijlocul maidanului. Am lăsat jos pe biata mumă uimită de bucurie. I-am dat în braţe şi pe fetiţa ce o aştepta şi am plecat repede să te găsesc. Jupîne, nici în ziua de Paşte, cînd rţiă grijesc, n-am mai multă bucurie decît astăzi.	-----'
1	In ms. 2969 aceste indicaţii regizorale stnt mai ample :
Stoian intră cu mîinile mînjite de negreală şi părul vîlvoi, cu ilicul ars, pantaloni sfîştaţi şi, obosit, s-aruncă pe un scaun, zicînd.
2	In ms. 2969, 'indicaţiile sînt mai ample :
Porunca se execută, Stoian bea, femeile fac o grupă în partea stîngă cu cei doi cavaleri care, la vederea lui Stoian, îşi întoarse spatele spre dînsul spre a nu fi cunoscuţi, fiind o conversaţie încet cu damele care pare că le cere scuze.
3	Ms. 2969 : Pencu : Da’ ce ai păţit, fătul meu, de eşti aşa în halul ăsta ?
268
Arie
Să vezi o mumă în disperare,
Că strigă, cere la cer scăpare,
Şi deodată i se arată O mîntuire neaşteptată.
Aceasta este chiar fericirea.
Aceasta este chiar norocirea.
S-ajuţi pe omul cînd pătimeşte Şi oînd de alţii să părăseşte.
Să vezi cu laorămi că-ţi mulţămeşte Şi ca p-un înger că te priveşte, Vrea să-ţi vorbească, dar o îneacă Simţirea-i multă şi jos să pleacă.
Pencu: Bravo, Stoiene! Dumnezeu e cu tine! Poftim, vedeţi d-voastră, cuconaşilor ? Cînd cereaţi aicea foaie de zestre, omul ăsta, săracul, s-a aruncat în foc ca să scape o mumă î,n primejdia de a se arde. Aşa, cuconaşilor !...
Stoian: Care sînt cuconaşii, mă rog ? Ce, avem mosafiri ?
Pencu : Ia, d-lor.
Stoian: Ce, de boieri treceţi aici, vere ? Ăştia sînt slugi, ju-pîne, slugi la boieri. Ia fă-te-incoace, vere Petrache.
Ancuţa : Apă, că mor !
Ileana : Mătuşică I... Săriţi! (Toţi o înconjoară.)
Pencu: Ba, zău, le daţi foaia de zestre ? Ticăloaselor! Iată unde aţi ajuns cu mândria voastră cea nebunească de a fi cucoane : să adunaţi la sindrofie papugii1 după uliţă, că sînt îmbrăcaţi nemţeşte, că vorbesc cu bonjur şi cu buni-oară. Afară crailor !2 Afară, că vă scarman părul cel pă-măduit!... (Calfele pun mîinile şi-i îmbrîncesc afară.)
Anghelache: Staţi, flăcăi ! Staţi că ne ducem şi noi...
Petrache: Noi sîntem pirea cu pardon către d-voastră.
1	Cuvtntul e şters şi a fost adăugat deasupra : ştrengari.
2	Şters şi scris deasupra : uigabonţilor.
Petrache
Anghelache
Ancuţa
Ileana
269
Calfele: Afară ! Afară, papugiilor !
Petrache: Bine era să spălăm putina mai dinainte *. (Către cucoana care în toată scena aceasta face grimase comice de leşin şi Ileana se ocupă de dînşii.)
Ancuţa : Afară ! Afară, papugiilor. 1 2
Petrache (ieşind) : Cu a vu suhăţ, madam... Şi cu pardon vă părăsim, dar...
Pencu : Dar vă fac eu să înţelegeţi plăpămăreşte. (Ii croieşte. Ei o rup ta fugă zicînd:) Am înţeîe?T! Am’Trtţeles !
SCENA a Vil-a
Se aranjază încît rămîne scena în două lăsînd femeile d-o parte şi ei de alta, iar mijlocul scenei se ocupă de Pencu şi Stoian.
Pencu : Ei ! Cucoane jupîneselor ! Vă place salon ? Frumoase sînt astea ? Vă place sindrofiile ? Mai poftiţi pene la pălării ?... Preumblări pe şosea, cu birja ?... Baluri şi alte care nu sînt de mutra voastră ?
Ancuţa : Voi să fiu cucoană ! M-ai înţeles ? Fie şi la obor, nu-mi pasă 1 Nu voi să fiu jupîneasă... S-a isprăvit!
Arie
Mi-am pus în gînd o dată Să fiu şi eu cucoană,
Şi nu mă las nici moartă,
De-oi merge la icoană.3
Nu vroi să-mi zică lumea Că sînt plăpămăreasă.
Nu vroi să-mi strige-n urmă Că sînt o jupîneasă.
Obraznic, mojicane,
De vrei o jupîneasă,
Te du la mitocane De-ţi ia plăpămăreasă.
1	In ms. 2969 replica continuă : Madam chel bunloară am luaUo la ceafă•
2	Şters şi adăugat : vagabonţilor.
3	Adăugat la începutul versului : Mal bine.
270
Stoian : Jupîmeasă dragă, nu întărită pe jupînul.
Ancuţa : Taci, obrăzniciile ! Mojiciile !...
Pencu : Lăsaţi-o în pace, îi ştiu eu doftoria. Fringhia udă să trăiască. Nu mă turbur. Ii citesc eu molitfa obicinuită... Să vedem de astă dată. Ileano, fă-te încoace la unchiul!
Ileana: Unchiule, să mă ierţi de neroziile ce-am făcut pînă acum, cam fără voie-mi.
Pencu : Ţi-am zis eu ceva ?
Ileana: Să vezi, unchiule... E dulce numele de cucoană, bată-1 pustia ! Sînt frumoase pîirdalnicile de pălării ! Au farmec, unchiule...
Pencu : Ascultă, copilul meu. Ce au fost au trecut. Şi tu, ca tî-nără, te-ai luat după alţii. Acum este vorba să isprăvim şi cu tine, cu Stoian.
Ileana: Unchiule !
Stoian : Jupîne !
Pencu (către Stoian) : Ce, n-o iei ? (Ilenii.) Ce, nu îndrăzneşti ?... Ileana e tînără, să-ndreptează lesne şi se pune pe casă. (Ilenii.) Stoian e bun şi iartă neroziile trecute. (Către amîndoi.) Daţi-mi mîinile !
Ancuţa: Ba, mă. rog, să-ţi câţi de plăpămărie, să nu te amesteci la neamul meu. Eu nu-mi dau nepoata după plăpămari.
Pencu; Muiere1, închină-te că te paşte vrun păcat maire astăzi.
Ileana : Mătuşfcă, eu am văzut că noi nu sîntem născute ca să fim cucoane. Nu ne sade bine cuconia, şi de aceea am ho-tărît să iau pe Stoian, care -are o inimă aşa de bună şi pe care îl cunosc din copilărie...
Pencu ; Bir avo, copilul meu !...
Stoian: Dragă Ileano, eu pălării şi saloane nu-ţi făgăduiesc. Dar în locul lor, îmbelşugare şi fericire casnică.
Ancuţa (apropiindu-se de Ileana, îi zice încet) : Nu este aşa că-1 iei numai ca să-l trimeţi la balamuc ?
Ileana: O, nu, dragă mătuşică. II iau că-mi place, că e cinstit şi de teapa mea.
Ancuţa: Du-te, mojico şi ticăloaso ce eşti ! Mă miram eu 1 Păcat de ce am cheltuit să te învăţ pricopseală şi franţo-zească ! Adevărat să zice că nici din talpă cerc de bute, nici din mojic om de frunte.
1 Şters şl scris deasupra : femele.
Pencu : Lăsaţi-o pe dînsa. Eu îi sînt popa. O dau eu pe brazdă. Iair voi, copiii mei, să vă gătiţi duminică, că daca o vrea D-zeu, să facem nunta.
Stoian (sărutîndu-i mina) : Dumnezeu să ne ajute, jupîne! Ancuţa : Ah, crăp ! Mă duc !... Mă duc că-mi vine dambla... (Vrea să iasă.)
Ileana: Mătuşico ! Mătuşico !	-
Pencu: Lăsaţi-o, v-am mai spus. Iar voi^feţii mei, cît ăţi trăi să ţineţi minte astă zicătoare: să nu ne Irrttndeih mai mult de-cît ne este plapăma, că degerăm.
Arie
Cine teapa nu-şi păzeşte Foarte lesne mofluzeşte;
Cine starea nu-şi măsoară Poate cerşetor să moară.
Să trăim înţelepţeşte,
Să muncim negustoreşte,
Ca să nu păţim ca Stancu Ce muri năuc, săracu.
S-au umflat o broască-odată.
Pe un bou ca să ajungă.
Dar plesni, sărmana-ndată.
După o trudire lungă.
Ca să nu păţim ca dînsa,
Să păstrăm această zisă :
Să ne măsurăm plăcerea Numai cît ne e puterea.1
Corul
Ca să nu păţim ca dînsa Etc. — Etc. — Etc.
(Cortina cade.)
1 In ms. 2969, ultimele două versuri sînt :
Să ne măsurăm puterea Numai cit ne e averea.
272
DOI COŢCARI
SAU
PÂZIŢI-VÂ DE RĂI CA DE FOC
Comedie într-un act 1849

18 - Primii noştri dramaturgi