Preţul I leü. Avem onoare ele a aduce la cunoştinţă că ne ocupăm şi cu vînzarea de cărţi literare-române, tipărite în timpurile cele mai vechi/ pănă în prezent, putem dar servi pe ori-cine, după cerere, cu or-ce cărţi rare româneşti. Aseminea ne mai ocupăm foarte mult şi cu cumpărarea de cărţi antice româneşti, fie istorice sati bisericeşti, atât manuscrise cât şi tipărite, avînd o vechime de cel puţin 200 ani şi bine înţeles, să fie pe cât posibil de complecte. Mai cumpărăm şi manuscrise în limba slavonă-ru-sească, documente vechi, mai cu seamă scrise pe pergament, sad pe hărtie, având o vechime de 200 —400 ani, şi chiar mai ^eclii, însă să fie aseminea complecte şi cît se poate de bine conservate. Tot odată cumpărăm şi monede antice romăneşti. Rugăm dar, că dacă din întîmplare posedaţi aseminea cărţi, sau poate cunoaşteţi pe cine-va care posedă asemenea opere vechi, dorind a le vinde, bine voiţi a ne fiice cunoscut aceasta, aretându-ne detailat titlul fie-cărei cărţi, anul, dacă sunt manuscrise sau tipărite, dacă sunt in bună stare, precum şi preţul ce cereţi. FRAŢII ŞARAGA IAŞI NĂPASTA, CONUL LEONIDA FAŢĂ CU REACŢIUNEA, O SCRISOARE PIERDUTĂ YOL. I. IA ŞÎ Editură librăriei Fraţi Şaraga. NĂPASTA Dramă în dou& acte. PERSOANELE DRAGOMIR, c&rciumar...................... Dl. Gr. Manolescit GHEORGHE, învăţătorul satului ... C. Mârculescu ION, ocnaş. . ...................... C. Nottara ANCA, soţia lui Dragomir...............D-nci A. Bomcinescu Câţiva oameni. — Intr’un sat de munte. I NĂPASTA Doamnei ANA T. MAIORESCU Interiorul unei cărciumc, clădire cu grinzi de lemn. In fund, la mijloc, uşa de intrare ; la stingă, fereastră mare de prăvălie cu oblon; lăngă fereastră taraba. La stingă, planul intăiu şi al doilea, doue uşi cari dau in doue odăi. La dreapta, planul intăiu, chepengul beciului şi o use care dă in celar. La stingă, în faţă, o masă de lemn şi scaune rustice. Laviţe pe lăngă pereţi. ACTUL I "SCENA I DRAGOMIR, GHEORGHE Şl ANCA (Toţi trei stau împrejurul mesii, pe care arde o lampă mică cu petrol. Gheorghe ţine o gazetă in mănă. Anca lucrează la o cămaşe). N GHEORGHE ... E greu să scape, fireşte., dar se ’ntămplă... Aşa fac mai toţi căţi scapă : dintru ’ntăi s’arată pocăiţi, 6 I. L. Caragiale se prefac proşti, se dau tot cu binişorul,. şi odată,, cănd le vine bine, p’aici ţi-e drumul... DRAGOMIR Adică şi 6sta era şiret... se prefăcea... (zimbind) Amin ţeles ! GHEORGHE Ştiu eu ? DRAGOMIR Fugi, mă, d’acolo ! GHEORGHE De ce să nu crezi că s’a prefăcut ? ANCA Asta e ! nou & ani de zile !... Cine se preface atăta vreme aşa, şi să nu fi fost nebun, tot acolo ajunge... pănă la urmă tot nebuneşte. DRAGOMIR Dac’a fost ticălos prostul! L-a găsit cu cămaşa plină de sănge, a v£zut la el luleaua, tutunul şi amnarul mortului... Dacă s’a bucurat să fure nişte nimicuri de la un mort pe care l-a găsit in pădure, eu stric ?... Era tămpit... cănd i-a citit osinda, ridea... ANCA (cu mult interes) Cum?... de unde ai vgzut tu cănd i-a citit osinda? DRAGOMIR Am fost la judecată. Năpasta ·.·■..■ .' 7 GHEORGHE ANCA . (din ’ ce în, ce .mai interesata)' La care judecată ? ...... DRAGOMLR (contrariat) . La juraţi, căn-d . l-a' osindit. ' :.anca‘. :■ Ai fost tu la. juraţi. !·... şi mie .'atâţia ani de zile să, nu-mi spui! DRAGOMIR : Ţi-am spus... . •ANCĂ Ba nu. DRAGOMIR (superat) Ei! aşa,e, nu, .fireşte, La ce 5... Şă ’ncepi iar să-mi boceşti pe răposatul? ANCA (clătinând din cap) * Dragomire ? (se scoală şi trece la tarabă) DRAGOMIR (după ce s’â uitat urît la ea, catră Gheorghe) Ia citeşte, mă, înainte, să vedem ce s’a făcut nebunul. GHEORGHE (căutând şirul in ziar, apoi urtnănd citirea) «... precum şi toate cercetările au fost zadarnice. Soldatul mărturiseşte că de multe orî a mers cu ne- 8 I. L. Caragiale bunul la apă, că-1 lăsa la fântănă singur şi el se ducea să-şi vază amanta. Nebunul venea cu doniţele pline şi-l chema să se întoarcă împreună la temniţă. Tot timpul, nebunul a fost ca şi liber, in ori-ce caz foarte puţin păzit. Era bun şi foarte simpatic tutulor —afară de accesurile acute in care-1 apuca mania persecuţiei. După cum afirmă soldatul, nebunul ar fi căzut in ocna veche, care e părăsită de pe vremuri...» DRAGOMIR (cu interes) Care va să dică... a murit...? GHEORGHE Ba bine că nu. DRAGOMIR (aparte) A murit!... GHEORGHE Ia spune, Dragomire, ce fel de om era... Eu n’am vezut de cănd sunt o judecată la juraţi... Aş vrea să văz şi eu odată... Ce face, ce zice, omul pe care-1 judecă ? DRAGOMIR Ce să facă?... Stă şi el intre puşti şi aşteaptă să se isprăvească mai degrab... ANCA (de la taraba) Dar tu, Dragomire, ai mers aşa din intemplare ori dinadins ? DRAGOMIR (intorcendu-se spre ea) Dinadins ?... Ce nu ţi-e bine...? De ce să merg dinadins ? (iui Gheorghe) S’a nemerit să fiu în oraş... me Năpasta 9 dusesem să venz mşte lănă. (restit catra Anca, care şede rezemata cu coatele pe tar/băj Ce faci acolo ? / ANCA Nimic... Ascult. DRAGOMIR Asculţi! (din. ce in ce mai aspru) Nu ’ncepi iar să boceşti pe răposatul ? că iar am vorbit de el... Aide de ! începe... jeleşte-1 ! . . . (Anca trece binişor şi iese in stingă; — catra Gheorghe) Eu zic că nebunul nu era vinovat; degiaba l-a băg*at douăzeci de ani la ocnă ! GHEORGHE Ştii c’ar fi ciudat—că s’a mai intemplat aşa lacru... —să te pomeneşti că prinde vre-un tălhar şi ala spune tot: eu am făcut acu căţi-va ani omorul din pădurea Corbenilor... uite de ce şi uite cum ... Ai ? DRAGOMIR Se prea poate. GHEORGHE Ce te faci atuncea cu nebunul ? DRAGOMIR Care ? GHEORGHE Care a fost osindit degiaba. DRAGOMIR Ai zis c’a murit. 10 I. L. Cardgiale GHEORGHE Să zicem că trăeşte.... DRAGOMIR Cum să trăeaşcă ?... a căzut in ocna părăsită.. GHEORGHE Nu... să zicem că n’a căzut, să zicem c’a fugit şî pun măna pe el... Cine-i plăteşte atâţia ani de necaz? DRAGOMIR Dumnezeu... (pauză) Mă, Gheorghe, tu cam ştii legile... GHEORGHE Aşa ş’aşa... (Anca intră şi se opreşte in uşe) DRAGOMIR Nu-i aşa că un om care a făcut o faptă... un omor... nu-i aşa că dacă vine singur peste de.ce ani şi se mărturiseşte, nu mai are nici o pedeapsă... ? GHEORGHE Cât e nu ştiu sigur, dar ştiu că e un termen: dacă trece ala, s’a isprăvit... ANCA (care a ascultat din pragul uşii, coboară ; e planşă) Cum adică? la zece ani un ucigaş poate veni să spuie singur ce-a făcut şi lumea il lasă in pace. GHEORGHE Aşa e legea... ANCA Bună lege, zău ! (se şterge la ochi) Năpasta DRAGOMIR De ce nu te pui tu să faci alta mai »una? (fixand-o) Iar ai venit! (lui Gheorghe) Vezi de ce rui i-am spus... pentru că de căte ori vine vorba de /ăposatul, ori îşi aduce aminte de el cat de departe, hm urlă toată ziua. (catră ea) Mergi d’aici şi nu mai mă l5oci pe cap, cobe!... Ştiu că dacă m’ar omori pe mine, mi-ai juca hora la soroace in loc să-mi faci pomană... (pauza; Alica se retrage) Dacă era să boceşti toată viaţa pe bărbatu-tău ăl d’intăi, de ce te-ai măritat a doua oară?... Aide... mergi! ANCA De ce nu eşti mai blănd, Dragomire ? DRAGOMIR Pleacă odată...! ANCA Mă duc. (iese in fund) SCENA II DRAGOMIR, GHEORGHE DRAGOMIR Du-te la păcatele! (se şcoala superat) GHEORGHE (după o pauza) Fie, măi vere, prea aspru eşti cu muierea. 12 I. L. Caragiale DRAGOMIR Ia lasă-mă ’n pace şi tu... Ştii tu cura trăesc eu ?... ştii tu ce am făcut eu pentru femeea asta ?... că mai bine imi frăngeam gătul pană să n’o fi intălnit!... Dacă nu era femeea asta îndărătnică, eu eram astăzi alt-fel de om ! Tu nu ştii ce s’a petrecut intre mine şi ea. GHEORGHE Da, da, văz ce se petrece. Vă canoniţi unul pe altul degeaba : nici tu nu eşti de ea, nici ea de tine. DRAGOMIR Ea m’a luat ca să aibă cine să-i ţie soroacele de sufletul răposatului. Din zioa intăia a cununiei şi pănă astăzi, odată n’am văzut-o zimbind; de atunci şi pănă astăzi cu trupul e aicea pe lumea asta şi cu găndul e la Dumitru pe lumea aialaltă. GHEORGHE O fi fost cu ea mai bun ca tine. DRAGOMIR Mai bun !... De unde ştia ea din ziua intăia că n’o să fiu şi eu poate mai bun de cât el. Eu n'o iubeam?... că dacă n’aş fi iubit-o !... Şi mai insfărşit înţeleg să plăngă o femee pe bărbat dacă e văduvă... da dacă s’a măritat odată cu altul... Care-i ala să rabde asta?... Atunci de ce s’a mai măritat ? GHEORGHE Ei! DRAGOMIR Da ; de ce... dacă nu se poate despărţi de umbra Năpasta 13 răposatului ? Ba zi că e o femee nebună, care mi-a stricat mintea şi mie. Eu sunt sănătos, crezi, de cănd am luat-o?... Uf! m’am săturat! De opt ani der zile, Dumitru şi iar Dumitru ; pe el îl auz când vorbeşte ea, cănd mă uit la ea, îl văz pe el... Eu trăesc in casă, mănânc la masă, dorm la un loc cu stema Iul'... Aşa ! asta n’o să mai meargă mult! (Anca i^tră din fund incetinel, se opreşte in uşa şi asculta ; Gheorghe o vede si face o mişcare ; Dragomir, atras de mişcarea lui Gheorghe, se întoarce şi o vede,) Uite-o ! Uite-1 ! El e... Dumitru ! (cătră ea) Ieşi! ieşi ! fugi, să nu te văz ! (Anca sta locului cu ochii pironiţi asupra lui) Te duci? or mă duc eu... Să nu te văz! (porneşte spre ea, ea înaintează spre el; se repede, o apucă de mană ş’o aduce hotărît in faţă) Ce vrei ?... Ce te uiţi aşa la mine ?... Ce gândeşti ?... Eu l-am omorît?... Da ? Spune! (o smuceşte;. AN0A (hotărit) Dragomire, eşti nebun... ( işi face cruce) DRAGOMIR Nebun ?... Spune... (o smuceşte iar) GHEORGHE Dragomire ! O !... nebun! ANCA DRAGOMIR Nu, să spui... Din două una : or crezi că Fam o-morit eu... ANCA Poftim ! asta-i vorbă de vorbit! u I. L. Car ac/iede DRAGOMIR Da... şi atunci de ce mai trâeştî cu mine;... or nu crezi şi atunci de ce mă chinueşti pe mine?... ce ai cu mine? Lasâ-mă in pace pe mine cu Dumitru al tău ! (o împinge de mana şi sue; ea vrea sa Iaca un pas spre el) Lasâ-mă in pace ! (acelaş joc) Lasă-mă in pace! (iese foarte turburat prin fund trântind uşa). SCENA III ANCA, GHEORGHE. GHEORGHE (sue pana in fund) Dragomire ! Dragomire !... S’a dus ! ANCA (coborind la stănga aparte) Se duce la cârciuma Popii... acasâ n’are ce bea. GHEORGHE (din fund) AnCO ! (coboara încet) ANCA Tot aici eşti?... Gheorghe, de ce nu-ţi schimbi tu gândurile, mâ bâete, şi vrei sâ mi le schimbi pe ale mele? îmi pare rău de tine !... Aşa necâjitâ cum sunt, de ce nu mă laşi tu necazului meu şi mai mă turburi şi tu ? GHEORGHE Pentru câ... Năpasta Î5 ANCA Pentru că mă iubeşti... Asta o ştiu... GHEORGHE Da, pentru că te iubesc... ANCA Lasă-me picatelor mele, Gheorghe, şi du-te. Eşti tinăr... mergi de-ţi caută norocul aiurea... Aşa cum me iubeşti tu pe mine, eu nu te pociu iubi... GHEORGHE Tii nu poţi iubi ? ANCA Ba... oiufi iubit şi eu odată... dar n’am avut parte... Acu la mine a trecut vremea iubitului... D’aia Gheorghe, iţi mai spui odată, caută-ţi norocul în altă parte. GHEORGHE In altă parte ?... Bine... ANCA ...De ce să-ţi încurci tu o viaţă tineră cu păţeli trecute, să iei o femee cu gânduri vechi ? Ş’apoi chiar aşa... cum să mă iei? GHEORGHE Ti-am spus... ANCA Să mă despart eu acum de Dragomir ?... nu se poate. 16 I. L. Caragidle GHEORGHE Zici că ţi-e negru să-l vezi. ANCA Da.., da, mie Dumnezeu mi l-a trimis pe el ; şi Dumnezeu ştie ce face... eu trebue să fac voia lui... GHEORGHE Bine, Anco, fă cum vrei, trăeşte cum iţi vine... Eu m’am hotărît să plec din satul ăsta... ANCA (repede) Să pleci ? GHEORGHE Da... Eu te iubesc, tu nu mă poţi iubi... ce ar semăna să mai stau aici degi&ba. ? ANCA (trista) Pleci! GHEORGHE Da... Lumea a cam simţit... eu să me stăpânesc nu pociu... şi nu voiu să me iac de batjocură, să mă ţiu de urmele tale ca un nătărău. (Anca stă. pe gânduri) Nu mai merge... să fiu prieten cu bărbatu-tău, care nu-i om de felul meu, numai ca să te pociu vedea mai des !... Eşti o femee... nu ştiu cum să-ţi zic... Ţi-e drag să trăeşti cu un om care se poartă cu tine ca cu un căine, şi mă goneşti pe mine, care te iubesc... Bine... Atunci mai bine să nu te mai văz de loc. ANCA Care va să zică, pleci?... adevărat? Năpasta 17 GEORGHE Da... ANCA Cănd ? GHEORGHE Căt s’ar putea mai curănd... peste câteva zile. ANCA Rău imi pare. GHEORGHE De ce ? /NCA. De ce? de ne-ce, imi pare rău... GHEORGHE Dacă nu mg iubeşti ? ANCA Ce copil eşti ?... Eu nu te iubesc pe tine, dar tu me iubeşti pe mine: nu înţelegi tu că mai dor o să-mi fie mai la urmă mie de tine decât ţie de mine... GHEORGHE Atuncea... ANCA Ce? GHEORGHE Vino cu mine. Teatru, I. L. Cavagiale. 2 18 I. L. Caragiale ANCA Nu se poate. GHEORGHE Prin urmare eu ce să fac ? ANCA Tu... tu să te duci, Gheorghe, cu Dumnezeu ; de dorul meu să nu-ţi pese... (plânge) GHEORGHE Anco, plăngi ? ANCA Da. GHEORGHE Pentru ce ? ANCA De prisos să-ţi spuiti. GHEORGHE Dacă plângi... ANCA Să-ţi vorbesc drept, Ghoorghe : eu iţi sunt cu mult datoare ţie... Multă putere mi-a dat prieteşugul tău şi gândul că un om aşa de voinic ca tine mă iubeşte... Gândul că tu ai fi în stare să faci odată ş’od^tă o jertfă mare pentru mine era sprijinul sufletului meu amărit... Dacă tu te duci, cum remăiu eu? Năpasta 19 GHEORGHE Ce jertfă ? s’o fac. ANCA Nu pociu acuma.,, nu ştiu... n ’am ce să-ţi spuiu (sta un minut la gânduri) Gheorghe, dacă mă iubeşti mult... mult... ('schimbând repede tonul) du-te acuma de dormi liniştit şi vino măine dimineaţă aici: Dragomir pleacă la tărg, putem sta mai mult de vorbă . . . Du-te . . . Noapte bună. GHEORGHE Noapte bună, Anco. (pieacâ spre fund) ANCA (aparte) Pleacă (el dâ sâ iasă ; cu glasul jumătate) Gheorghe ! GHEORGHE (întorcendu-se) M’ai chemat ? ANCA Nu... (el o priveşte lung, apoi vrea să plece) Ba da ! ( el se întoarce iar şi coboară cu aerul întrebător) De ce? GHEORGHE ANCA Nu pricepi ? GHEORGHE Nu. 20 I. L. Caragiale ANCA (cu multa intenţie) ...Tu n ’ai simţit, iubesc ? n ’ai priceput GHEORGHE deloc că şi eu te Tu... pe mine ?... adevărat ? ANCA Adevărat... Trebue să-ţi spuih, că nu mai pociu. (forte volubil) Gheorghe, Dragomir o să vie acum beat... Cănd se întoarce beat, mă’njură şi se culcă şi doarme dus de poţi tăia lemne pe el... Vino ! Dela tine din deal se vede fereastra asta... oblonul este închis... Pândeşte : cănd ăi vedea lampa la ochiul oblonului, vino degrabă... te aştept! GHEORGHE Mă iubeşti ? ANCA Da, da să nu uiţi că sunt nevasta lui Dragomir... dacă moare el sunt a ta !... Gheorghe, m ’am jurat : cănd o cădea a d’întăi lopată de pămănt pe coşciugul lui, eu să fiu in braţele tale... Ai priceput?... GHEORGHE S’aştept o viaţă întreagă... ANCA (scurt) Eşti un prost! M’ăi fi iubind tu, da nu mă’nţelegî... Găndeşte-te mai bine la ce am vorbit... Cum vezi lumina, vino, să nu te aştept... Du-te... GHEORGHE (transportat) Mă duc... viu... Mă iubeşti ? Năpasta 21 ANCA Da, da, te iubesc, (11 stringe în braţe cu putere, apoi îi face^ vent prin fund şi incue). SCENA IV ANCA (singura, privind spre fund) Gheorghe, Gheorghe, ce păcat te mănă pe tine !... (coboară. incetinel la masă) O fi in stare băiatul ăsta uşurel de câte se laudă? să vedem... Unde o fi câinele? la cârciuma Popii... joacă cărţi şi bea... Să vie iar beat să mă înjure şi să mă ameninţe !... Aş vrea să ştiu căt o să mai ţie asta!... Mult, nu crez!... (ascultă) Halta ! vine... el este... (îşi ia lucrul şi stă. la masă. — O bătae in uşe.—Anca se ridică si stă un moment) Am încuiat... (incă o bătae. Anca merge· la uşe) Acuş-aCUŞ ! (descue) SCENA V ANCA, ION. ION (foarte obosit şi cam tremurând) Bună vremea, nevastă. ANCA Mulţumim dumitale, om bun... Ce pofteşti ? ION Im: dai de mâncare ? I. L. Cavcigiale ZZ ANCA (aparte) Esta nu-i din sat... e străin (tare) N’avem de mâncare, omule... pleacă. ION Da... me laşi să dorm ? lasă-mă să dorm... ANCA (aparte) E un om rău, e beat, or ce ? (tare) Caută-ţi de drum, creştine ; (cam aspru) aide ? ION (sfios şi apărandu-se ca de o lovitura la cap) Mă duc... să nu mă baţi... să nu dai ! ANCA Dec ! de ce să te bat...? du-te sănătos. ION (vrea sa plece, işi pierde puterile şi se reazimă de uşe) Nu mai pociu.., (mgăndu-se frumos) Dă-mi ceva să mănănc, fă-ţi pomana... mi-e foame, (se lase binişor pe laviţa din stingă uşii. ANCA Ei ii bolnav ? Nu. ION Da ce ai ? ANCA ION Mi-e foame... sunt ostenit ?.... Năpasta 2 3 ANCA Da... de unde vii dumneata ? ION Hehe, de departe... tocrna dela munte. ANCA Şi ce vent te-a bătut pe 1 a noi ? ION M’am rătăcit. ANCA Da ’ncotro mergeai ? Nu ştiu... ION ANCA Cum să nu ştii unde mergeai ? ION (încet şi confidenţial) ' Vezi că eu... sunt nebun... ANCA Nebun ? ! ION Hăhă !... Da nu m’apucă totdeauna... Şi că;nd mă chinueşte Necuratul, nn.ma vine Maica Domnului de mă scapă... Necuradtul mi-C poroncit de oă ori să-mi fac seama singur... ca să-nii ia sufletul... 2 4 I. L. Caracfiale ANCA Sărmane, cine ştie ce păcate !... ION Da Maica Domnului nu m’a lăsat, (se închina). ANCA Şi din ce ţi-a venit ? ION Din bătae... Şi cănd me speriiu m’apucă, fie pe pustii locuri! şi, cănd e să m’apuce, imi vine întăi cu grije şi cu scărbă şi pe urmă cu spaimă... şi mă arde. (arata moalele capului) Eu am o bubă aici înăuntru... Da-mi dai ? ANCA Ce? De mâncare... ION ANCA A ! uitasem, uitâ-te-ar relele ! (merge la taraba, taie un codru de pane şi i-1 da) Na? omule. ION Bodaproste! ANCA Vrei ş’un rachiu ? ION Dacă’mi dai... Năpasta ANCA (ii dă un ţoiu de rachiu) Da cum s’a intîmplat să-ţi vie ?... E de mult ? ION Vreo zece ani... ANCA Zece ani... Şi cine te-a bătut ?... de ce ? ION Degiaba... Eu eram pădurar la Corbeni... ANCA (aparte) Pădurar la Corbeni!... (tare) Cine te-a bătut ? ION La judecată... că nu vream să spui. ANCA (cu nerăbdare) Ce ? ION Că de ce l’am omorit... ANCA Omorit! (aparte) Doamne Isuse Christoase ! cine e omul 6sta ? (cu teamă c?a aflat adeverulj Te clliamă... Ion... ION (clănd din cap) Ion me cheamă. ANCA Şi zice chi omorit pe... . L. Carcigiale ION ...Pe Dumitru Cirezarul... ANCA (aparte) Cum a ajuns omul esta aci ?... Tu, Maica Domnului ! i-ai fost călăuză ; tu Tai purtat pe căi necunoscute şi mi Tai trimes aici ca să ridice din calea ho-tăririi mele îndoiala... ION (moţăind) Acu mi-e somn... (ascultă ca dedeparte; De ce urlă câinele ? ANCA Nu urlă niciun căine. ION Ascultă... ANCA (aparte) Aiurează, (tare) Ioane, vrei să te culci ? ION Da. ANCA Scoală, (îl ajută să se rădice) vino cu mine... Aide p’aici (ii duce de mini înceţinel spre stircga, planul intăiu) ION Cănd urlă căinele, moare cineva... (şovăe, ea il spri-■jineste) ANCA Incefmel... Năpasta 27 ION Tu ştii cine o să moară... O să moară Ion?... Dacă Ion moare, scapă de dracul ?... (se opreşt®, face o grimasa de durere şi pune mana la cap) Mă doare ! (Amândoi ies încet) SCENA VI GHEORGHE, ANCA. GHEORGHE (intra repede din fund) Anco ! (venind spre stingă) AnCO ! ANCA ( venind din stingaj Gheorghe ! (repede) Ce cauţi ? ce vrei ? Nu ţi-am spus să nu vii pănă nu ţi-oi face semn ? Ţi-am făcut semn? Vrei să dea Dragomir peste tine aici ?... Pleacă, du-te şi nu mai veni pănă nu te chem... GHEORGHE Stai să-ţi spuiu... Am venit să-ţi aduc o veste bună. ANCA Ce veste bună ? GHEORGHE Viu dela cărciuma Popii... Dragomir e tot acolo... E băut... A jucat cărţi, a pierdut şi-a făcut cinste la toţi... E acolo popa, notarul, primarul, sunt toţi in odae... ANCA Asta ţi-e vestea a bună ? 28 I. L. Caragiale GHEORGHE Stai... Dragomir pleacă pănă’n ziuă. ANCA Ei! merge la terg. GHEORGHE Nu... pleacă, nu se mai întoarce. ANCA Ce? GHEORGHE Te lasă... se duce în lume ! ANCA Cum? (aparte) Nu crez cu asta. GHEORGHE Anco... ANCA Aida-de ! mai sunt şi eu p’aio’. GHEORGHE Nu-ţi pare bine ? N’ai zis că me iubeşti ? ANCA Ei da ! ş’apoi... dacă te iubesc ? GHEORGHE Cănd bărbatul işi părăseşte nevasta, ea are drept, după lege, să se despartă de el şi să ia pe cine-i place. Năpasta 29 \ ANCA (impacientă) Ce vorbeşti prostii... Cum o să plece Dragomir ? Unde să plece ? GHEORGHE N’a spus unde, dar işi ia ziua bună dela toţi... zeu 1 pănă in ziuă se porneşte... ANCA Om vedea... (apai-te) Aşa? (Stă pe gânduri) GHEORGHE La ce te gândeşti ? ANCA Gheorghe, uite-te la mine bine ! eşti tu bărbat in toată firea, ori eşti un om uşurel ?... M£ pociu eu încrede in tine ? Faci ce ţi-oiu zice eu ? GHEORGHE Fac. ANCA Dar dacă nu faci ? GHEORGHE Spune ce, să fac ! ANCA Bine... Să vedem ce-ţi poate dragostea: du-te şî orice s’ar întâmpla, pănă nu vezi semnul, nu te mişca. (Gheorghe face o mişcare) Fără Vorbă multă, pleacă. )il împinge spre fund) 30 I. L. Caragiale GBEORGL· fi Anco ! ANCA Du-te GBEORGI Me iubeşti ? ANCA (foarte impacientată) Da, da du-te (ii impin _ afara) Să. nu te intilneşti cu el... ia seama. (închide) SCENA VII. ANCA (singura, coboară la uşa din stingă şi asculta ; o deschide binişor şi se uita înăuntru ; trece apoi şi sade la masă) Vrea să plece... Ce să fac ?... Să mă duc să strig in gura mare... să dau pe vinovatul adevărat pe măna judecătorilor şi să scap pe nevinovat... Dar dovada? Bănuiala mea. Dar ce dovadă o să fie asta dacă el o tăgădui ?.... Ia stai... Care va să zică el mai are un an să o ducă cu frica in sin... anul ăsta o să umble fugar, şi peste un an îşi poate spune singur fapta, şi... s'a isprăvit... Să remăe nepedepsit... Aşa e legea, bine ; dar eu pociu să-l las aşa ?... Nu... nu se poate (pauză) Nebunul ăsta tot e osindit odată... Pentru un păcat, doe ori zece, un om tot cu o viaţă plăteşte... Şi fără altă vină nouă, nebunul tot are să fie prins pănă la urmă şi întors acolo de unde a fugit., (pauz)p Şi dacă e vorba, ce este mai bine pentru nebun ă să-şi tărască viaţa pribeag şi chinuit, fără adăpost, Năpasta 31 fără o sdreanţă pe el, fără hrană, or să trăiască la închisoare îmbrăcat, hr ănit şi îngrijit" la vreme şi a-dăpostit ?... Să fie slobod e mai bine ? să se bucure de lumina soarelui in bună voe ?... Dar e nebun... Mai are nebunul bună voe ?... Lumina soarelui fără lumina minţii... 0 să-i ţie lumina soarelui singură iarna, de cald, ori de foame vara? O să_ găsească ori nu un suflet de creştin să-l miluiască cu o fârimă de păine... o să degere, or o să se coacă toată ziua, nemăn-ca,t, gonit de lipsa lui de voe, şi seara o să adoarmă de foame pe pămăntul gol... Aşa-aşa... locul lui e la ocnă... Dumnezeu, cine ştie pentru ce pecate, l-a a-runcat in prăpastie, dar a fost şi bun şi i-a luat mintea cu care să-şi judece ticăloşia: i-a dat greutatea... dar i-a luat cumpăna! (stape gânduri) SCENA VTTT. ANCA, DRAGOMIR. DRAGOMIR (intra şi se opreşte in prag, e palid şi cam ameţit Anco !... Anco ! ANCA (tresărind) Ai venit ? (se şcoala) DRAGOMIR Da... iţi pare reu ? Dacă iţi pare reu... m& duc iar... (şovae) ANCA DRAGOMIR Asta aşa e... sunt... ce e drept sunt cam bc it... Am băut... dar de necaz am băut, (ofteaza) Da, să ştii tu... numai de necazul tău ! ANCA De ce ai băut nu ştiu, ştiu că eşti beat... culcă-te. DRAGOMIR Nu voiţi să mă culc... Am de vorbă cu tine... ANCA Lăs’ că mai vorbim măine dimineaţă, acuma nu poţi vorbi... DRAGOM IR Ba pociu... Dă-mi să beau. ANCA Tot mai vrei ? DRAGOMIR Tot mai vreau... Adu vin şi să stai aici, că am să VOrbeSC CU tine. (el sta la masa, ea ii aduce o cana cu vin) ANCA Na.... să-ţi treacă necazul. DRAGOMIR (ridica cana la gura şi se opreşte) Tu ! (rînjeste la ea) tu, n'auzi ?... De ce vrei tu să mă otrăveşti pe mine ? Năpasta 33 ANCA Eşti nebun, vai de capul teu î Da de ce sâ trăvesc ? DRAGOMIR te o- Ca să te scapi de mine, ştiu eu !... şi să trăeşti cu altul...Poate că ai pus ochii pe Gheorghe, învăţătorul... Am cam mirosit eu ceva... (rinjind) Vai de voi!... vă pUÎU Capul la amăndoi ! (aduce cana la gură şi iar se opreşte) ANCA Vorbeşti aiurea... DRAGOMIR Să mă otrăveşti, ai ! (ii dă cana şi aspru) Na ici! bea tu intăi... să te văz eu că bei. Na. ANCA (ia cana, bea şi i-o dă înapoi) DRAGOMIR Tu, Anco, spune drept, ce gândeşti tu de mine ? ANCA (luăndu-şi lucrul) Bine găndesc. DRAGOMIR Bine?..·. Bine să fie... Las’o încurcată... (pauză) ANCA Aba, Dragomire, când'pleci tu? DRAGOMIR Unde să plec ? Teatru, I. L. Câragiale. 3 34 I. Lt Caragiale ANCA In lume... ştiu eu unde ? Am auzit că vrei să me laşi şi te duci· încotro ei vedea cu ochii... DRAGOMIR Cine ţi-a spus ? ANCA Ce-ţi pasă... De ce, Dragomire ?... DRAGOMIR Pentru că nu trăesc bine cu tine... nu mă iubeşti... tu nu-mi eşti nevastă, imi eşti vrăjmaş... pentru că tu m’ai nenorocit pe mine... ANCA Eu ? aş vrea să ştiu şi eu cum. DRAGOMIR Da tu... Dacă nu te cunoşteam pe tine, eu era să fiu alt-fel de om... (bea şi oftează) Hehe ! ce om era să fiu eu... Dar s’a dus... acu e degiaba... las’o încurcată ! ANCA Şi vrei să mă laşi ? DRAGOMIR Da, numai cătăva vreme... să vezi cum iţi este şi fără mine... (bea) Ascultă ici la mine... unde ţi-e gândul ?... Eu am o daraveră departe.... trebue să plec măine dimineaţă... Tu... fii cuminte... stai acasă şi m’aşteaptă. Să nu dea dracul !... căte taiu ! Năpasta 35 ANCA O să zăboveşti mult ? DRAGOMIR O lună, două, trei, mai mult... un an, nu ştiu... ANCA Dar ai să vii înapoi ? DRAGOMIR Fireşte că viu... Tu ai să iei cu înscris dela Popa, — să mi-aduci aminte să-ţi dau înscrisul — cinci sute de lei... Hanul poţi să-l dai cu chirie ; tot Popa vrea să-l ia.,. Şiţa de sub şură poţi s’o vinzi... Scândurile de la deal o să le aducă peste câteva zile... mai ai să mai plăteşti vreo treizeci, şi cinci de lei... să le vinzi ; poţi apuca pe ele până la o sută de lei. AXCA (după ce l-a ascultat cu răbdare, clătinând mereu din cap) Aoleu, Dragomire ! DRAGOMIR Ce? ANCA Să mai crez eu că ai să te întorci ? Eu nu văz că-ţi faci adiata ? (se scoală Dragomire, tu n’ai să pleci... Cum se poate una ca asta ! Să-ţi laşi tu casa ta şi să fugi aşa in lume... De ce ? Ai scăpătat şi mergi să slugăreşti unde nu te cunoaşte nimeni ? DRAGOMIR 36 I. L. Carăgiale ■ "ANCA Ori te-a ars altă parte ? ■Nu ! Atunci ai făcut poate vreo faptă rea şi ţive teamă de răspundere, de pleci aşa in străinătăţi de la tine. şi de la ai tăi... DRAGOMIR Dec ! ANCA · Că cine fuge aşa ? cine îşi părăseşte aşa casa şi locul tam-nisam şi-şi ia lumea în cap ?... Doar oamenii desnădăjduiţi, or făcătorii de rele, or... nebunii. DRAGOMIR (bea şi rinjeşte) Nebunii... ANCA Desnădăjduit n'ai de ce să fii, că slava Domnului, ai după ce bea apă... Fapte rele zici că n’ăi făcut, că tu ştii şi Dumnezeu ce stă pe cugetul tău... Atunci, Doamne iartă-mă, ăi fi nebun ! DAAGOMIR (acelaş joc) Mai ştii ? Oiu fi... ANCA.· ' De asta să nu rizi... eşti tu niţel cam ţicnit... adică, ce niţel! eşti bi'ue de tot ; de. mult ţi-ai pierdut sărita... (Dragomir asculta nervos) Noaptea visezi urit şi sai din somn mereu.,. Ţi e frică să dormi cu lampa stinsă... Mai nainte, unde se intămpla la tine să te im-beţi !... acuma iţi bei minţile dintr’un ţoiu de rachiu... focul şi mergi să cauţi. adăpost in DRAGOMIR ..ANCA. . Năpasta 37 Mai năinte mă sileai tu să fac pomană şi să. ţiu soroacele de sufletul lui . Dumitru (Dragomir mişcare) — ba că ţi-a fost prieten bun, ba că ce păcat că s’a prăpădit aşa om de omenie ! Ajunsesem să mă mir . eu deţine, cum ţu bărbatul meii să nu mă laşi o clipă măcar să-mi uit de bărbatu-meu ăl d’intăi...Dela o vreme încoace, alta ş’alta: daca pomenesc căt de rar de el, ţe-ăpucă alte alea..: Tu n’ai băgat de seamă ce-ai făcut adineaori ?’·· . * Gănd adineori ? .DRAGOMIR ·. ANCA · Adineori, cănd citea Glieorghe. DRAGOMIR Ei? ANCA': Vorbeşti nişte; vorbe... de nu te-ar cunoaşte omul ar crede...· · :· · . ; ;· dragomir Ce vorbe ? Ce-am zis ? ANCA- . Ce nu se cade şă vorbeşti... Incai la băutură, calea-valea...: e omul cu mintea impăenjenită... Dar erai treaz... ■ ■■ ■' DRAGOMIR , . Ei! ce-ain vorbit ? 1 : ANCA’ M'i-ai: zis să-ţi spuiu ce crez eu de tine,, că tu .ai omoriţ pe Dumitru... şi Gheorghe era de faţă,.. DRAGOMIR Si tu ce-ai răspuns ? 38 I. L. Caragiale ANCA Ţi-am răspuns ca totdeauna... că, eşti nebun. DRAGOMIR (încruntat) Nebun !... ANCA Uite, vezi... am luat seama· că nu-ţi place deloc s’auzi vorba asta. Ce să fie cu tine, Dragomire ? Eu găndesc c’o fi vreun păcat... Să te spovedeşti... să te grijeşti... DRAGOMIR Ce, am să mor ? ANCA Nu se spovedeşte omul numai-când are să moară... DRAGOMIR (indispus^ M’oiu spovedi altădată, n’am vreme acuma. ANCA Cănd ? DRAGOMIR Cănd m’oiu întoarce... ANCA Dacă t’ei mai întoarce... DRAGOMIR Ei, aşa ! dacă m’oiu mai întoarce... fSe ridica ameţit) m’oiu spovedi... Ei, ş’apoi ce ? Aşa e viaţa omului ! Năpasta 59 Pe toţi tot dracul ii încalecă... toţi o să moară, toţi ! Şi eu o să mor... şi tu o să mori, şi Gheorghe şi toţi... pe r&nd, pe rend, ca la moară, (se uita lung unul la altul) Tu, femee, tu eşti ispita... Anco, Anco ! (ii face şovăind semn să vie după el) Aide !... Aide, tu, n’auzi ?... Măine dimineaţă plec... Tu ! de ce nu me iubeşti tu pe mine ? (o apucă-J (vrend să-l depărteze) Lasă-mS... DRAGOMIR Nu te las... (o ţine cu d’asila) ANCA (ficsăndu'l) Aba, Dragomire, ţii tu minte alaltăieri la pomană —că uitaiu să te întreb — cănd a venit rezervistul ela, de ce ai fugit ? DRAGOMIR (o iasă .şi o împinge uşor încolo) Care rezervist ? ANCA fila de semenâ grozav cu Dumitru... DRAGOMIR Tll Ştii Care e ela. (se întoarce spre masă) ANCA (după o pauzăj Zici că pleci dis de dimineaţă ? DRAGOMIR (posomorit) Da... plec... 40 I. L. Car axiale ANCA Atunci, culcă-te... ai şi băut... e aproape de miezul nopţii... DRAGOMlR (bea ce a mai remas in cana) Mă duc ! (pleacă spre uşa odăii lui, la stingă, planul al doilea) Sunt beat... ANCA Crez... (urmăndu-i încet) Du-te de te odihneşte... (subli-niăndj Şl— DRAGOMlR (din pragul uşii) Şi... ce ? ANCA Inchină-te... să nu mai visezi urit. DRAGOMlR Bine ! (iese in stingă. Anca se uita din uşe in odae) •ANCA Aşa... Dormi acuma. (închide uşa şi ascultă, trece apoi şi ascultă la uşa cealaltă, apoi coboară) Inchină-te, Dragomire, că se apropie ceasul! ('Cortina) ACTUL II SCENA I ANCA (singura la masii) Să chem pe Gheorghe şi să-l puiu să-i. sfărime capul... să stau să me spovedesc lui Gheorghe cu de-arnănuntul... Am eu vreme de asta acuma ?... Po-ciu să-i arăt lui aşa de scurt şi in pripă cum s’a strecurat şi s’a înşirat îndelung*, incet-incet, bănuială cu bănuială în sufletul meu, pănă să se înrădăcineze credinţa asta... că Dragomir e vinovat?... Să-mipierz noptea cu vorbe... Dar Gheorghe poate să nu vrea, or să nu fie in stare să facă aşa faptă... Cum e băiatul u-şurel, m’oiu căi căi-oiu fi spus... (pauză) Nu... N’am neyoe de ajutor... Să mă gândesc mai bine... Cine n’o să crează că tot nebunul fugit dela ocnă a omo-rit şi pe Dragomir ?... (pauză) Da de ce să-mi fac păcat şi să mai străgănesc pe nevinovat ?... Aseară, la cârciumă, Dragomir le-a spus la toţi că pleacă ’n lume. 42 I. L. Caragicile Am destul răg*az până la ziuă să-l teresc şi să-l arunc in puţ: a plecat, s’a dus... nu mai vine azi? nu mai vine măine, o lună, un an, nu mai vine deloc... M’a părăsit ! ... (pauză.) S’a liotărit... (se şcoala, merge la tarabă si ia o bardă, apoi coboară încet) Adică să fie greu lucru ?... Doarme beat. Un uriaş doarme... doarme şi cugetul lui şi puterea lui şi voia lui ; viaţa lui arde încet şi domol, cum arde luminarea fără să vrea să arză... O fernee slabă, un copil frag'ed, hotărire numai să aibă, poate să sufle odată... ş’o stinge... (se joacă cu barda, cioplind binişor pe muchia mesii ; in stingă s’aud gemetele nebunului; ea se trezeşte din gănduri şi asculta) Nebunul... S’a deşteptat... o să-l deştepte şi pe el... Ge să fac ? să-l trăsnesc in somn !... Să moară fără să ştie că moare, fără să vază că eu il lovesc, fără să-şi aducă a-aminte de Dumitru... Dacă n’o vezi că vine, aia nu mai e moarte ! Nu, nu vreau in somn : atunci ar fi par’că ar dormi mereu... Da... sâ-1 deştept intăi : să ştie că-i vine moartea, dela cine şi de ce... (pune barda pe tarabă şi porneşte spre uşa lui Dragomir, face căţiva paşi şi se-opreşte / uşa dela Dragomir se deschide, el apare foarte turburat) SCENA II ANCA, DRAGOMIR. Anco ! DRAGOMIR (speriat) El ! ANCA (aparte) Năpasta 43 DRAGOMIR Anco, am visat urit... m£ doare măna ! ANCA Aiurezi... te doare mâna din vis... DRAGOMIR MS injunghe unde am semnul de muşcătură. . ANCA Şezi jos... tremuri, (el sade) De unde ai tu muşcătura aia la mănă, Dragomire ? DRAGOMIR De mult. ANCA Bine, de mult; dar de unde ?... N’auzi ? DRAGOMIR M’am bătut cănd eram copil şi m’a muşcat unul pe care il trintisem... ANCA De ce nu vrei tu să-mi spui ce ai pe suflet ? Eu v&z că tu nu eşti in toate ale tale... Tu ai un ghimpe in cugetul teu... Destăinueşte-te mie. DRAGOMIR Ţie ? ANCA Da, mie ; (Dragomir mişca din cap negativ) Spline Şl te uşurează ; dacă|Si duce-o mult aşa, o să inebuneşti... 44 î. L. Carggiale DRAGOMIR Să inebunesc ! ' ANCA Da... Ce ai visat ? DRAGOMIR Un cap de · mort... cu. dinţii mari... vrea să me muşce..* m£ doare... ANCA Te doare că nu vrei să. spui, te doare că nu te hotărăşti să spargi buba şi s’arunci răutatea afară... (pauză se apropie binişor de el şi-l ' apuca pe după găţ) Ia ascultă, Dragomire... adică ce ar fi, cum. stăm noi aici amândoi, să te pomeneşti cu Dumitru (el face o mişcare) că intră binişor pe uşe... uite · pe colo... (arată in fund) să-l vezi că vine, cum era el înalt şi voinic, şi se aşează frumos colea la masă in faţa tă: «Ei, btf-nă-seara, frate Dragomire..’. Ce mai faci? Mai iţi â- duci tu aminte ;de mipe?...» (Dragomir se sgărceşte pe scaun şi s’âpucă .de masă ; ea ii ia .repede capul in .mâini şi cearcă . să i-l întoarcă cu d’asila spre fund). Ia uite c6lo...: Colo... Iacătă-1... •Vino, Vino, Dumitrei... (vrencL să-î întoarcă cu. toată puterea) Ci uite-te!... DRAGOMIR (smucindu-se ) Lasâ-mô !... (se scoală ;.. Vaude ţipănd nebunul ; Dragomir se întoarce spre stingă / alt ţip et) ANCA AsCliltă... (Dragomir işi întoarce privirile, delà stingă, ea se repede aproape de el‘ şi, jueănd spaima, şoptit) Drag'OIïlire! (il smuceşte şi-l întoarce in loc cu faţa spre. stingă / el dă cu ochii de nebun, Năpasta 45 scoate uk strigat înecat şi remâne încremenit) Uite-1... Ştii Cine e?... E nebunul care a scăpat dela ocnă... DRAGOMIR Ion ! (cade sdrobit pe scaun) . ANCA El! SCENA III. DRAGOMIR, ANCA, ION. ION (coboara tremurând) Mi-e foame... îmi dai să mănânc·.? ANCA (lui Dragomir încet) Trebue să-l oprim aici pănă măine... (merge la taraba* ia pâine, o cana de rachiu şi ţoiuri şi le aduce pe masâ) Şezi CO·“ lea, Ioane... ION Şez (sade sfios in faţa lui Dragomir, care se dâ înapoi cu scaţinul)ţ ANCA (dându-i sa. bea^) Cum e la ocnă, Ioane ? ION Bodaproste... e bine. (la întrebările ei, Ion respunde lui DragomjrJ ANCA Şi cum ai fugit de acolo? 46 I L. Caragiale ION (ca iluminat) Vezi că s’a pogorit Maica Domnului la mine şi zice : pe cum că, Ioane, cănd ei ajunge lă făntănă sub deal, o să-ţi iasă înainte cine să te aducă la mine, şi să vii negreşit... să vii, că eu te scap de toţi duşmanii tăi, şi o să-ţi fie bine, că eu, Maica Domnului, o să puiu stavilă intre tine şi rele : relele să nu mai poată trece la tine, şi nici tu să nu mai poţi trece la ele... (simplu) Aşa... ANCA Ei... V ION Pe urmă vere, m’am dus la făntăna de sub deal şi •am pus doniţele jos... Ei ! era frumos şi cald... şi era pădurea singură... doar intr’o tufă fluerâ de departe o mierlă... Numa, din spre partea dealului, ia-cătă că-mi iese înainte o veveriţă,—-vezi, o trimisese Maica Domnului! — sta in faţa mea in două labe şi se uita la mine drept cu ochii ei mititei şi galbeni. Eu am dat s’o prinz, cănd colo ea... ţuşt ! a sărit p’o cracă subţire de alun : acu se încovoia craca şi s'a-pleca cu ea pănă la păment, acu se ridica, acu se ridica, acu se apleca. Eu după ea, ea iar înaintea mea, in două labe, se uita la mine... Iisclip ea ochii, vere, de par’căera două schintei şi mă chema iac’aşa... (face gestul) Am umblat o zi întreagă: la urmă a pierit şi am rămas rătăcit... Da acuma o să mă duc înapoi acasă. ANCA Unde acasă ? La ocnă. ION. 47 Năpasta I.)R VGOMIR Ai scăpat şi vrei să te duci singur inapoi ? ANCA Da de ce te-â închis pe tine, Ioane ? ION Pentru că am omorit pe Dumitru. DRAGOMIR Da tu l-ai omorit ? ION Eu. ANCA Ba nu tu. ION Ba eu... Luleaua şi tutunul şi amnarul lui era la mine. DRAGOMIR Ei, ş’apoi ? Dacă s’o găsi luleaua şi tutunul şi amnarul tău la mine, se chiamă că te-am omorit, ai ? ION. (neînţelegend bine) EL. ANCA Ascultă-1 pe el, Ioa,ne, tu stai degiaba închis. ION (dâ din cap) Hăhă! 48 I. L. Caragiale DRAGOMIR Şi o să scapi curând de acolo... Peste un an... (se opreşte privind bănuitor la Anca^ ea face o mişcare de inteligenţa, trece la taraba, d'acolo iii celar şi asculta prin lise, pe care a lasat-o crepata) ION Mai am unsprece ani. DRAGOMIR Ba unul. ION Ba unsprece... DRAGOMIR (impacientat s ’apropie de Ion şi conftndenţial, după ce a aruncat o căutătură de jur împrejur) Daca mâine, poimâine, o ieşi un om ş’o zice: daţi-i drumul lui Ion, că nu este el vinovat, e altcineva... ION Altcineva... Ei! aşa a făcut unul dela noi dela ocnă... om milos, vere, Dumnezeu să-l miluiască..; DRAGOMIR (urmandu-si jocul) Lasă-me să-ţi spuiu... E altcineva : Ion a fost un prost, i-a luat din buzunar luleaua şi. tutunul; dar cănd i le-a luat, Dumitru era mort... ION Ba nu... 49 Năpasta DRAGOMIE Ba era mort... cu faţa la păment... ION Ba nu, era trintit pe spate (Anca. mişcare) şi a deschis ochii la mine.., DEAGOMIE Ce! ANCA (coboară repede Ia masa) Ş’apoi? ION Apoi l-a podidit sângele pe nas şi pe gură ş’a murit.... (mănâncă. Anca îşi şterge ochii şi se uita la Dragomir) DRAG OM IR (restit 1a ea) Ce te uiţi la mine· aşa / (ea apleacă privirile; el mai aspru) Uite-te la mine! (bate cu pumnul iu masa ; ion tresare ; foarte animat cătră Ion) Cănd l-ai -găsit in pădure? ION (se scoală, speriat şi începe să tremure) Spuiu, să nu me loveşti, să nu me baţi!.,. DRAGOMIR Cine te bate?... şezi jos... (ion sade înfricoşat) Pentru ce să te bat? ION Pentru că am omorit pe Dumitru.·, ANCA (coborind) Creştinul lui Dumnezeu, înţelege că nu tu. Teatru, I. L. Caragiale. 4 50 I. L. Caragiale ION (cătră .Dragomir) Nu eu... da cine? (Dragomir ţîfneşte) ANCA Spune cine, Dragomire. DRAGOMIR (ficrbend) Nu te-amesteca tu in vorbăi... Lasă-ne ’n pace !..„ Nu ştiu... (bea cu sete) ANCA (foarte simplu) Vrei să-ţi spuiu eu, Ioane?... Uite cine. (arata pe Dragomir; acesta face o mişcare violenta) Uite, Ioane, vezi tu ? Ssta a omorit pe Dumitru, (lui Dragomir) Zi tu că nu-aşa!... (ion se scoală, începe să riză pe ’nfundate şi să ochiască pe Dragomir) DRAGOMIR (bea pană ’n fund, trinteşte pe masă cana care se face ţăndări, şi se scoală) Sunt prost eu că stau la vorbă cu doi nebunii... ANCA Doi nebuni ! DRAGOMIR (ameninţător) Tll, femee!... (încruntat, porneşte spre ea care s’a retras la tarabă) ION (dă un răcnet şi se năpusteşte asupra lui Dragomir tăindu-i drumul; il apucă de gat şi-l inverteşte in loc) Stai aci!... De ce l-ai ucis, mă, pe creştin ? (Anca din fund urmăreşte cu tot interesul jocul lor) DRAGOMIR (luptând înecat) Lasă-mă, nebunule ! iVăpasta 51 ION (crescendo) Atunci, daca l-ai omorit tu, pe mine de ce m’a (închis, mă ?... de ce m’a chinuit ? de ce m’a lovit in cap ? de ce ? (il sgudue şi-l împinge departe in faţa lângă masa Dragomir palid cade gâfâind pe un scaun...) Dacă tu eşti VinO-vat (obidindu-se treptat şi aratandu-şi moalele capului) de Ce mi-a făcut mie bubă aici înăuntru? (se vaită) MS doare!... Me doare !.... DRAGOMIR (se ridică pe furiş de pe scaun şi face un pas) Cum să scap ? ION (oprindu-se din plâns şi repezindu-se) Stai aci ! (Îl apucă de găt) DRAGOMIR Anco, mi-a stins puterile ! ION (crescendo) Tu... eşti dracul!... Daca tu eşti dracul, de ce nu te duci să stai in balta unde te-a gonit Maica Domnului?... or de ce nu mergi pe pustii locuri? or de ce nu te întorci in fundul iadului?... de ce? (ii pune in genunchi) DRAGOMIR M’a rSpus! ION De ce să mS chinueşti tu pe mine (ii iasă un moment şi-l priveşte rinjind selbatic) Măi!... este la noi o ocnă părăsită... In fund e o baltă neagră... Dacă arunci o piatră ’n fund, numa, de departe, din inima pământului, începe să âue, şi âue tot mereu, şi tocm’adoazi I. L. Cciraţjiale tace, când zice Maica Domnului: destul!... Acolo trebue să vii tu cu mine... să te iau de găt (n iniiaţă) să te ridic şi să te arunc in fundul bălţii... aşa!... Haide (urlând) Haide !... (il tereste ; Dragomir se sbatc) ANCA (aparte) II omoară... nu trebue!... (pune mana pe bardă) DRAGOMIR Săi, Anco! ION (il tereste) Haide ! nu urla, căine! ANCA (alergănd in faţa lui Ion cu barda ridicată^ Nebunule ! iţi crep capul! ION (tresare, lasă pe Dragomir şi se dă la o parte sfios) Nu el ?... N’ai zis tu?... Tu ai zis. (se retrage spre fund) ANCA (ajutănd pe Dragomir să se rădice) Scoală !... ION (depărtăndu-se) Atunci, me duc. (dese repede in fund) ANCA (după ce a ridicat pe Dragomir, care se aşază obosit la masă, şi uităndu-se in toate părţile) Dragomire, s’a dus ! DRAGOMIR S’a dus ? Năpasta ANCA Se duce ’n sat... Treoue să-l întoarcem înapoi şi să-l ţinem aci pănă vedem ce e de făcut... Aicie după el ! DRAGOMIR Nu merg*... ANCA Fuge ! n’o să-l mai ajungem... DKAGOMIR Du-te tu. ANCA (suie şi privind către el, aparte) Aşteaptă tu! d’abia a ’nceput!... (iese in fugă prin (fund) SCENA IV DRAGOMIR singur, apoi ION DRAGOMIR N’o să-l mai poată ajunge... şi chiar să-1 ajungă, ce folos î Par’c’o să aibă ea destulă putere să se lupte cu nebunul... A putut femea să me venză... acu ar vrea să mă scape, dar n’o să poată... Ion o să spue... încă un an... Pentru un an, să pierz viaţa întreagă!... pentru un an ! A ! cănd n’are omul noroc! (işi apucă cu măinele capul.—Ion a apărut Ia vorbele din urmă, coboară si pune măna pe umerul lui Dragomir; acesta se scoală şi remăne ca trăsnit) AnCO ! 54 I. L. Car a g zale ION A trecut pe lăngă mine acuma... eram pe laviţă ; s’a dus încolo la vale... Mi-e foame, dă-mi să mănănc. (sade) Şedi .şi tu. (bea) Bea ŞÎ tu. (Dragomir se supune;— dupe O pausă lungă) E unul la noi la ocnă... Ce om bun, vere! cum mă milueşte el pe mine: mănâncă numai căte-o fârimiţă şi tainul lui mi-1 dă mie!... Ala a fost ucis pe tată-său, şi-l băgase pe frate-seu la ocnă... Pe urmă, vezi ce l-a învăţat pe el Maica Domnului, să vie la ocnă şi să spue: eu am răpus pe taica, lui neică să-i daţi drumul, că nu e vinovat... (simplu) Iac’aşa. DRAGOMIR (din ce in ce mai mişcat) Si... 5 ION Şi i-a dat drumul lui frăţini-său şi l-a închis pe eh DRAGOMIR Pe el... ION D’apăi!... Intr’un tărziu după aia, a aflat el că frăţini-său umblă să moară, şi s’a rugat să-l lase dela ocnă să meargă acasă cu soldaţi numai pentru trei zile, că zice că : ce am avut eu cu taica, aia a fost altă socoteală; dar nu voiu să plece alde neică pănă nu m’o ierta... Şi l-a iertat? DRAGOMIR Năpasta 55 ION Da de unde !... DRAGOMIR * Nu l-a iertat? ION Nu, n’a vrut să-l lase de la ocnă să meargă... DRAGOMIR Si frate-seu a murit asa ? ION (da din cap că da, bea, apoi se uită lung la Dragomir) Mă Dragomire, tu eşti sănătos şi cu mintea întreagă şi o să trăeşti bine... şi eu... (zimbind trist) o să mor aşa... necăjit, bătut şi nebun ! (se ridică) DRAGOMIR (foarte pătruns) Ioane!... ION Vezi... Tu la ce n’ai venit să spui pe cum că Ion nu-i vinovat... Pe Ion l-aţi bătut in cap degiaba... Luaţi-m£ pe mine. Ce-am avut eu cu Dumitru e altă socoteală, dar pe Ion lăsaţi-1 săracul! (cu obidă adînca) şi Ion s’ar fi rugat la Maica Domnului Buna pentru pecatele tale... Vezi!... vezi. (plănge liniştit) DRAGOMIR ("plănge înfundat) Ioane, eu caut să te scap pe tine... Tu să nu ma1 mergi, nu mai trebue să mergi înapoi la ocnă.... ION Da unde o să m£ duc eu ? 56 I. L. Caragiale DRAGOMIR (iute) III O sâ Stai aci ^CU noi (Anca intra prin fund şi se opreşte in uşe să asculte) Or nu; mai bine să plecăm... Vino cu mine... scăpăm amândoi. Iţi cumpăr haine noue, pălărie, cisme nouă... De mâncare, de băutură... tot... iţi dau eu ce-ţl trebue (Anca se retrage afară şi inehide uşa; Dragomir pleacă ameţit spre dreapta şi se întoarce înapoi) Or nu... vino şi tu cu mine... ION Unde ? DRAGOMIR Colea in beciu... să scoatem banii fia lampa) si să plecăm... Aide... (Dragomir pleacă cu lampa înainte spre chepengul beciului; Ion ii urmează. Dragomir deschide şi porneşte să scoboare. Ion se retrage) Aide î ION (retrăgendu-se cu frică) Nu, nu intru... DRAGOMIR Da să nu pleci î ION Nu. DRAGOMIR Or 11U... Stai (iese din beciu, aleargă la uşa din fund, ® incue şi ia cheia; o pune in buzunar şi coboară iar in beciu) Viu acuş... ION (trece la masă şi bea, fredonează un ţ cântec haiducesc, apoi se opreşte ascultând) Năpasta 57 A început iar... Cănd urlă câinele, moare cinema... DRAGOMIR (iese din beciu cu lampa şi cu o ulcica in mana ; închide chepengul la loc ; vine la masa, scoate o basma din sin şi toarnă in ea banii din ulcica ; innoada basmaua şi o pune in sin) Gata, Ioane! ION (apucat de un fior) Mî-e frig- ! (Dragomir, mereu pripit, se repede in stingă şi vine indata cu o zeghe, pe care o arunca pe umerii lui Ion, şi cu doue pălării, una i-o pune lui Ion şi alta o pune el pe cap) DRAGOMIR Acu plecăm... Tu să nu vorbeşti nimic pe. drum... să me laşi pe. mine. Aide... ION Aide! (alt fior. Pornesc aman doi... .Uşa e încuiata) DRAGOMIR Ne-a închis pe din afară! (stă un moment, cauta cu gândul şi aducendu-şi aminte) A! (se cauta nervos in buzunare... găseşte cheia şi deschide. Anca le vine in faţa ;■ ei se da înapoi ; ea intra şi închide uşa) SCENA III DRAGOMIR, ION, ANCA. ANCA Da încotro, Dragomire ? încotro,. neică Ioane ? 68 I. L. Caragiale DRAGOMIR Ascultă, Anco... ‘ ANCA (Coborind cu Drago mir) Nu mai spune, că ştiu ; eram la uşe (ion se ’nveleşte in zeghe, se trinteşte pe o laviţa, şi se culca) Vezi, Drago-mire, cănd zic eu că tu eşti mai nebun decăt... (arata cu ochii pe Ion) Să fugi in lume cu el!... Pe unde o să umbli? p’in pustii? O să ve întâlniţi cu oameni... O să-l cunoască cine-va... E scăpat de la ocnă... Şi chiar să nu-1 cunoască nimeni, poţi tu să-i stăpâne şti mintea? Da cănd l-o apuca iar turba ca adineaori? DRAGOMIR (demoralizat) Atunci... ? ANCA Ce copil o să auză asta şi n’o să priceapă ce legătură e intre oamenii ăştia doi, de pribegesc in lume, fără să poată spune de unde vin, fără să ştie unde se duc ? DRAGOMIR (descurajat de tot) Dar ce să fac ? ANCA Să rămâi aici şi să-l ţinem şi pe el până ne-om gândi la altceva mai cuminte. DRAGOMIR Daca n’o vrea... dacă nu-1 putem ţine.*, (ion geme şi se sbuciumă in somn; Dragomir se sperie şi se îndeasă spre Anca) 5,9 Năpasta ANCA Trebue să putem... Căt o fi aici, il iau eu pe seamă (merge la Ion, care se munceşte reu in somn şi sguduindu-1 foarte bruscj Ioane ! Ioane ! ION (sare din somn ; e cu totul apucat) Da ! eu sunt vinovat... Maica Domnului mi-a zis să spuiu, ca să nu mă loviţi... Bateţi-1!... Daţi-i la cap !... Se preface că e nebun... (înduioşat către Dragomir) Uite cum il bate ! uite cum ii dă in cap lui Ion ! (ţipând de groază) A !... nu !... nuL. nu daţi ! (in culmea spaimii) O să-i spargă oasele, ii turteşte ţeasta capului... O să-l omoare !... ( îşi acopere ochii) ANCA Ioane ! ION (crescendo) De ce-1 mai bate pe Ion dacă a murit ? (dă cu piciorul ca cum ar vrea să. înlăture ceva,) Să-l ia de aici... e plin de sânge... (mai dă odată) Nu mai mişcă... (iar) A murit... (porneşte spre fund) DRAGOMIR Pleacă ! (amăndoi se reped după. el şi vor să-l apuce) ION (ţipând) Nu puneţi măna!... Să nu daţi... Ion a murit ? (se snluceşte şi le scapă; se repede la tarabă, ia un cuţit mare şi rădicăndu-l in sus, măreţ) Nu puneţi măna !... Ion merge la Maica Domnului (se precipită in odaia din stingă) ANCA După el ! SO I, L. Caragiale DRAGOMIR (oprind-o) A luat cuţitul! ANCA Nu e nimic!... după el, să-l liniştim ! Daca răcneşte aşa, aude Cineva de pe drum. (vrea să meargă spre stingă. Ion, cu figura radioasă, reapare ţinend in mană sus cuţitul plin de sânge; face doi paşi şi se prăbuşeşte; aman doi se reped la el şi-l ridică? DRAGOMIR S’a înjunghiat ! (il aşează pe o laviţă lănga masă) ANCA înjunghiat aici !... in casa noastră ! (stă pe gânduri ; pe chipul ei străluceşte o inspiraţie) DRAGOMIR (desolat). Ce-ai făcut, Ioane? ION (deschizend ochii) Dă-mi apă... mi-e sete ! ANCA (cu o bărdacă de apă) Ţine, Ioane. ION (bea) Bodaproste... Maica Domnului mi-a zis : scoate-ţi meruntaele cănd intră Necuratul, şi aruncă-le căi-nelui... ANCA Ascultă, Dragomire. Năpasta 61 ION ...Ca eu? Maica Domnului, o să puni stavilă intre tine şi rele... ş’o să dormi... o să dormi... Dă-mi apă... mă arde... (Anca ii da) DRAGOMIR Ioane î ION (dând cu mana intr’o parte bărdaca) Scoate-mi meruntaele şi dă-le căinelui să nu mai urle !... Caută-me la picior, din jos de genunchi... am un chimir... Să te duci la ocnă şi să-l· dai dela mine ăluia de a omorit pe tată-său... ANCA (scoate chimirul şi-l baga in buzunarul lui Dragomir) Ţine... (aparte) Nu moare odată... o să ne apuce ziua. ION (iluminat) Uite veveriţa!... colo sus... pe cracă!... uite-o! (vrea sa se închine şi-i cade mana ; — in extazul suprem) Maica Domnului !... tu eşti ?... tu mă chemi?.'., stai, că viu;., ia-cătă-me, viu !... (expira) ANCA (inchinandu-se, foarte petrunsa) S’a isprăvit!... Dumnezeu să te ierte, omule . (Dragomir e sdrobit; ea, schimbând tonul d’odata) Acu-i aCU, Dra-gomire... acu ce ne facem ?... DRAGOMIR Să dăm de ştire... ANCA Vrei. să irftri, or să mă bagi pe mine in fundul I. L. Cciragiale >62 ocnii ! Să zică că l-am omorit noi !... Nu. Pănă acuma nu ştie nimeni c’a venit aici : să-l aruncăm in puţul £1 părăsit. Măine om astupa puţul şi atăt... Aide ! nu e vreme de pierdut ! se luminează de ziuă : re-mănem cu mortu ’n casă pănă măine noaptea... A ! să sting lumina... trece cineva pe drum şi ne vede ieşind aşa... (stinge lampa) Pune măna. . (Amândoi iau pe Ion si pornesc spre fund; se aud in depărtare clopotele dela biserica·.. Ei se opresc s’asculte) Toacă de utrenie... Ai avut incai noroc la moarte, Ioane : iţi trage clopotele ca la toţi creştinii!... La alţii nici măcar atăta !... (ies prin fund.., Pauza—in timp ce clopotele urmează. Amândoi reintră. Anca aprinde lampa s’o aduce pe masă. Dragomir foarte deprimat sade ; cămaşa îi •e mânjită puţin de sănge) SCENA VI ANCA, DRAGOMIR. ANCA Acu, ce stai ? trebue să te găteşti de plecare. DRAGOMIR De plecare... ANCA Fireşte. DRAGOMIR De ce să mai plec ? ANCA Da să scapi şi tu şi să m£ scapi şi pe mine. Daca Năpasta 68 se află, şi eşti tot aici, şi eu am tăcut, se chiamă că amândoi l-am omorit... Eu... sunt nevinovată şi nu vreau să cază vina pe mine. Daca vrei să stai, eu caută să mă duc in sat şi să spui tot, tot, tot... Daca pleci, me fac că găsesc pe Ion in puţ şi dau de ştire... IST ai grije ; iţi las eu vreme destulă s’ajungi departe... Tu eşti fugarul, tu vinovatul... ş’am scăpat amândoi... DRAGOMIR Yino şi tu. ANCA Daca fug şi eu, cade vina pe mine: nu pociu asta... (sue; după o pauză mare, coborind la el cu braţele încrucişate) Nu ţi'-e ruşine ! nu ţi-a fost milă şi păcat de Dumnezeu ! Creştin eşti tu? om eşti tu ?... Vine un biet păcătos in casa ta, iţi cere o bucăţică de pâine la masa ta, e obosit şi te roagă de adăpost sub acoperemăn-tul tău, iţi spune taina lui, şi tu, fiară fără-de-lege, pui mâna pe CUţit şi Spinteci omul ! (Dragomir face nişte ochi foarte miraţi) Cu ce-ţi greşise bietul nebun ?... ce piedică ţi-era el in lumea asta largă, unde e loc pentru toţi ? (cu toată energia; De ce ai omorit pe Ion? DRAGOMIR Eu... pe Ion !... ANCA Pe Ion. DRAGOMIR Eu... am omorit... pe Ion ! (ride febril) 64 I. L. Car ag iede ANCA R.izi ? Nu tu, da cine ? (el se uita la ea lung ; ca ii înfruntă căutătura; merge la el şi-l apucă de pieptul cămăşii) Asta Ce e? sângele esta al cui e ? Nu-i sângele lui Ion?... DRAGOMIR (işi indice repede minteanul la piept) Fugi· d’aici ! ANCA Nu te ’ncheia, Dragomire : pe câmaşe e puţin; in odae dincolo e mult; uite, ici e plin... Du-te in curte, e stropit peste tot; mergi de scoate o găleată din puţ, să vezi apa roşie... Tu, ucigaşule, tu ! O să te gunoeşti de viu intre pereţii de sare umezi pănă o socoti Dumnezeu c'a venit ceasul să te cheme ca să. te judece el mai bine... DRAGOMIR Pentru ce ? ANCA Pentru că ai ridicat viaţa altuia... A cui ? DRAGOMIR A lui Ion. ANCA DRAGOMIR (stă un moment şi se şterge la ochi) Femee ? daca; te-ar întreba, cineva pe tine de asta, ce-ai spune ?... Năpasta on ANCA Ce-am văzut. DRAGOMIR (ciudit din ce in ce) Ce ? ANCA (simplu) Că Dragomir a răpus pe Ion nu ştiu de ce ?... DRAGOMIR Tu? ANCA (ia lampa şi o pune la oblon ; apoi coboară) Măcar că tu ai fost rău cu mine, mie tot mi-e milă de tine, Dtagomire: am să-ţi dau o povaţă... Dacă s’o întâmpla şi n’ăi avea noroc să scapi pănâ la urmă ; dacă or pune măna pe tine, nu fi prost şi te-apuca să tăgădueşti cum faci cu mine, că acolo nu te joci ca aicea : te-or pune la chinuri, vai de viaţa ta !,.. o să-ţi rupă carnea, să-ţi smulgă dinţii şi unghiile, să-ţi deschee ţeasta capului... Ascultă-me pe mine, eu iţi vorbesc de binele tău. (se uită cu neas-temper in fund) DRAGOMIR Care va să zică... ANCA Faci ce-ţi spuiu eu : mărturiseşti c’ai ucis pe Ion şi te alegi numai cu pedeapsa; incai scapi de chinuri. DRAGOMIR (revoltat, bătend cu pumnul in masă) Da daca nu l-am ucis eu ? Teatru, I. L. Caragiale. 5 66 I. L. Caragiale ANCA Asta e ! începem iar: ba nu, ba da, ba da, ba nu. DRAGOMIR ('fierbând) Lasă-me ! (işi veră capu ’n mâini, astupăndu-şi urechile) SCENA VII. Aceiaşi, GHEORGHE. GHEORGHE (intra repede, vede pe Dragomir şi vrea să se retragă) Dragomir ! ANCA (suind la Gheorghe ; foarte repede şi şoptit) Mergi in sat, ia pe primar şi orcăţi oameni găseşti, spune că te-am trimes eu pentru un omor... şi vino cu ei... Ce e ? GHEORGHE ANCA Mergi, iţi spuiu... o să vezi... Vino iute ! (ii mănă afară) SCENA VIII ANCA,. DRAGOMIR. ANCA (vine cu pasul grav la Dragomir, care stă pe scaun cu capul in măini) Scoală, Dragomire, c’a sosit ceasul! Năpasta 67 Ceasul ! DRAGOMIR (se scoală) ANCA Ceasul socotelii. Stăi drept... adună-ţi minţile căte le mai ai şi răspunde la ce te-oiu întreba... Pentru ce l-ai omorit ? DRAGOMIR ("înecat de ciudă pănă la lacrimi) Nu ! nu l-am omorit eu !... N’ai fost tu aicea ? N’ai vezut tu ? ANCA Nu pe Ion... pe lori lasă-1... De altcineva iţi vorbesc eu acuma... DRAGOMIR (pălind, încet) De cine ?.., ANCA Ştii de cine, nu te mai preface... Tu vrei să pleci, ÎU Caută Să pleci (el face trist din cap că da ; ea, aspru) Ei!... nu faci un pas de-aici pănă nu-i zici pe nume... /privindu-l cu toafă^ puterea) Zi-i odată pe nume ! DRAGOMIR 'încet de tot) Du...mi...tru! ANCA (resuiland din adănc) Ai vezut?... Aşa! Du-mi-tru. (sade jos;el stă in picioare) Pentru ce l-ai ucis... DRAGOMIR Pentru tine... 68 I. L. Caragiale ANCA Pentru mine... DRAGOMIR Ca să te iau eu... ANCA Cum l-ai ucis ? Spune (işi pune coatele pe masă şi bărbia in palme şi asculta nemişcată; el stă drept, se ’nchee cu îngrijire la mintean şi povesteşte simplu) DRAGOMIR Me tot goneai... Odată, cănd ai ieşit dela biserică la Vinerea-mare seara—ţi-aduci aminte—m’am dat pe lăngă tine şi ţi-am zis încet: «Anco ! de ce n’ai vrut să mă iei pe mine? Eu tot te iubesc... Lasă-1 pe Dumitru şi vino !»... Ţi-aduci aminte?... ANCA Da, mi-aduc. DRAGOMIR Tu mi-ai răspuns: «Am bărbat, lasă-mă’n pace!...> ANCA Şi tu ? DRAGOMIR Eu am plecat acasă, n’am dormit toată noaptea şi dimineaţa... m’am hotărit. ANCA Cum ai făcut ? Năpasta 69 DRAGOMIR Ştiam cănd se ’ntoarce dela deal p’in pădure... şi l-am aşteptat... Venea şuerănd... Ne-am întâlnit, neam dat in vorbă... i-am arătat o plută înaltă ; el a ridicat ochii in sus... Am tras cuţitul, şi pănă s’aplece iar ochii... (se opreşte, stingendu-i-se glasul) .ANCA (işi acopere faţa,—un moment—apoi şi o descopere şi’l priveşte aşteptând) Ei?... înainte. DRAGOMIR Ce să-ţi mai spuiu ? ANCA El ce-a făcut ? DRAGO A ţipat ş’a căzut in genunchi... a dat să scoaţă cuţitul... da m’am repezit şi l-am lovit peste mănă şi la beregată... cănd m’am aplecat la el, m’a muşcat de mănă. ANCA Dela el era muşcătura! (ii face semn sa urmeze) DRAGOMIR Pe urmă, l-am întors cu faţa in jos, am mers la făntănă|de m’am spălat şi m’am dus acasă să me culc, că nu mai puteam, cădeam da’n picioarele de ostehit... Ion^l-a găsit acolo... Pe urmă... ştii... ANCA (sculandu-se) Ştiu... La un an ai venit şi mi-ai zis «Anco, nu-ţi 70 I. L. Caragiale mai trăeşte bărbatul, mă iei? »Vorba ta şi glasul cum mi-ai spus-o, mi-au dat un junghiu p’in inimă nici nu te luam altfel, că mi-erai urit; de-aia te-am luat ca să te aduc in sfirşit aici. De la început te-am bănuit. Tot ce-ai făcut pe urmă,, intăiu grija de sufletul răposatului, apoi spaimele şi turba ta cănd iţi pomeneam de el, vorbele tale fără şir tot de omori-' tori şi de termenele pănă cănd încape pedeapsa, şi visurile tale cu capete de morţi care te muşca, şi căte altele, puneau mai mult temeiu bănuelii mele. Mai intăiu, mă hotărisem să te curăţ—ba era să bag şi alt suflet in păcat!—pe urmă am stat să mă gândesc mai bine. Adineaori credeam că o să te sugrume nebunul; era să las să te socoteşti cu el, dar aveam şi eu cu tine o răfuială mai mare: nu te puteam lăsa să treci dincolo aşa nejudecat aicea, (pauză) Te-am judecat, te-ai mărturisit, trebue să-ţi dau acumd pedeapsa ce ţi se cade c’ai răpus pe omul ce mi-era drag ca lumina ochilor, tu, care mi-ai fost urit totdeauna... (sue şi-l lasă ’n urmă) DRAGOMIK Eu te-am iubit... şi... ANCA Şi... ? DRAGOMIR Şi... da acu e degiaba... Eu trebue să plec in lume ; tu... poate să iei pe Gheorghe... (înecat şi foarte încet) dar să ştii că tot te iubesc... ANCA Da? (ride) Aşteaptă să vezi tu acuma cum o să-ţi plătesc eu ţie dragostea, (pauză) Năpasta 71 DRÂGOMIR Anco, eu plec... să mă ierţi! ANCA Să te iert! D’aia te-am răbdat eu lăngă mine, d’aia am umblat eu atăta vreme să te aduc aici, ca să te iert ? (ride. Se aud paşi şi glasuri afară) DRÂGOMIR Taci !... Anco, vine cine-va... ANCA Da, vine Gheorghe cu oameni... vin să te ridice că ai omorit pe Ion. ♦ DRÂGOMIR Pe Ion ! (isbucnind) Tu m’ai văndut... cu Gheorghe..· ANCA D’apoi cine ? DRÂGOMIR (îngrozit, căutând in toate părţile) Femee ! vreau să scap... Nu vreau să pue măna pe mine!... Mi-e frică L. vreau să scap ! ANCA Nu se mai poate ! (s’aude glasul lui Gheorghe) GHEORGHE (d* afară) Haide toţi ! DRÂGOMIR (răcnind) A ! (ţinteşte pe Anca şi se precipită la ea s’o stringă de gat) I L. Carcigiale 72 ANCA (ţipând şi fugind spre uşe) Săriţi, fiara ! (lisa se deschide ; Glieorghe şi alţi oameni năvălesc înăuntru; mă omoară şi pe mine ! SCENA IX DEAGOMIE, ANCA, GHEORGHE, mai mulţi Oameni. DRAGOMIR (coboară aiurit şi se înţepeneşte in faţă/ Gheorghe şi alţi doi oameni coboară la el şi-l apucă de amăndoue braţele; el se uită la ei pierdut şi tremurând) Merg... merg eu... să nu me bateţi, merg! (rugător cătră Gheorghe) Nu mă stringe aşa tare de-acolo... Ţi-am spus că mă doare! ANCA Oameni buni... a tras aseară la noi in gazdă un biet drumeţ ; nu ştiu de unde venea, nici unde se ducea... L-a ucis bărbatu-meu ! In odae şi colea ui-taţi-vă, e lac de sănge!... Căutaţi in puţul ăl părăsit de lăngă grădină... Avea nenorocitul de el un chimir la picior... acu e la Dragomir in buzunar. (Dragomir pune machinal măna, scoate chimirul şi-l dă rizend prosteşte unuia din oameni) UN OM (cu o fringhie in mănă) De ce omorişi creştinul, mă (ii leagă) ALT OM Luaţi-1!... la Primărie... Năpasta id ANCA Oameni buni... eu v’am descoperit fapta; dar omul esta e bărbatul meu... O să mi-1 luaţi de tot... re-măiu singură. Trebue să m£ lăsaţi să-i spuiu şi eu o vorbă... ("Oamenii se dau cu respect in laturi ; ea s* apropie de Dra-gomir, care sta nemişcat, şi respicat ii şopteşte) Dragomire, Ulte-te la mine : (el o priveşte) pentru faptă resplată şi năpastă pentru năpastă! (Cortina) Ί. il CONUL LEONIDA FAŢĂ CU KEACŢIUNE FARSĂ INTR’UN ACT. PERSOANELE CONUL LEONIDA, pensionar,—60 de ani. COANA EFIMIŢA, consoarta lui,—56 de ani. SAE'TA, slujnica lor. In Bucureşti, la Leonida CONUL LEONIDA FAŢĂ CU KEACŢIUNEA. D-lui IACOB NEGRUZZI (O odae modesta de mahala. In fund, la dreapta, o uşa ; la stingă o fereastră. De-o parte şi de alta a scenii cate un pat de culcare, in mijlocul odăii o masa împrejurul căreia sunt aşezate scaune de pae. Pe masă, o lampă cu gaz ; pe globul lămpii un cibat-jour cusut pe canava. In planul intăiu, la stingă, o sobă cu uşa deschisă şi cu ca ţi va tăciuni palpăind'—Leonida e in halat, in papuci şi cu scufia de noapte ; Efimiţa in camizol, fustă de flanelă roşie şi legată la cap cu tulpan^ alb. Amăndoi şed de vorbă la masă). SCENA I. LEONIDA. Aşa, cum iţi spusei, mă scol intr’o dimineaţă, şi,, ştii obiceiul meu, puiu măna intăi şi ’ntăi pe «Aurora Democratică», să văz cum mai merge ţara. O deschiz... şi ce citesc? Uite, ţiu minte ca acuma: «ll/23 Făurar..». A căzut tirania! Vivat Republica!» EFIMIŢA. Auzi colo ! 78 I. L. Caragiale LEONIDA Răposata dumneei—nevastă-mea a d'intăi—nu se sculase ăncă. Sar jos din pat şi-i strig: «Scoală, cu- coană, şi te bucură, că eşti şi dumneata mumă din po-' por ; scoală, c’a venit libertatea la putere !» EFIMIŢA (afirmativ.) Ei ! LEONIDA Cănd aude de libertate, sare şi dumneei răposata din pat... că era republicană! Zic: găteşte-te degrabă, Miţule, şi... hai şi noi pe la revuluţie. Ne îmbrăcăm, domnule, frumos, şi o luăm repede pe jos păn’ la tea-atru... (cu gravitate) Ei, cănd am văzut... ştii că eu nu intru la idee cu una cu doă... EFIMIŢA 'Ţi-ai găsit!... dumneata nu eşti d’ăia. Ehei! ca dumneata, bobocule, mai rar cineva. LEONIDA Ori să zici nu ştiu ce şi nu ştiu cum, că adicătele «acu, unde eşti tu repblican, ţii parte naţiunii...» EFIMIŢA Aşi! LEONIDA Dar, cănd am văzut, am zis şi eu: să te ferească Dumnezeu de furia poporului !... Ce să vezi, domnule ? Steaguri, muzici, chiote, tămbălău, lucru mare, şi lume, lume;... de-ţi venea ameţeală nu altceva. I. L. Caragiale 79 EFIMIŢA Bine că n’am fost in Bucureşti pe vremea aia i cum sunt eu nevricoasă, Doamne-fereşte! păţeam alte alea... LEONIDA. Ba nu zi asta ; puteai trage un ce profit (schimbând tonul.) Ei, căt gândeşti c’a ţinut toiul revuluţiei? EFIMIŢA. Pănă seara. LEONIDA (zimbind de aşa naivitate, apoi cu seriositate.) Trei săptămâni de zile, domnule. EFIMIŢA (minunăndu-se.) Nu m& ’nebuni, soro! LEONIDA. Ce te gândeşti dumneta, că a fost aşa un bagadel lucru? Fă-ţi idee: dacă chiar Galibardi, deacolo,. de unde este el, a scris atunci o scrisoare cătră naţiunea roinănâ. EFIMIŢA (cu interes) Zeu ? LEONIDA Mai e vorbă.! EFIMIŢA Adică cum ? LEONIDA Vezi dumneata, i-a plăcut şi lui cum am adus noi Iu- 80 I. L. Caragiale crul cu un sul subţire ca să dăm exemplu Evropii, şi s’a crezut omul dator, ca un ce de politică, pentru ca să ne firitisească... EFIMIŢA (curioasa.) Da... ce spunea in scrisoare? LEONIDA (cu importanţă.) Patru vorbe, numai patru, da vorbe, ce-i drept! Uite, ţiu minte ca acuma: ,,Bravos naţiune! Halal să-ţi fie! Să trăiască Republica! Vivat Prinţipatele-Unite!“ şi jos iscălit in original „Galibardiu. EFIMIŢA (satisfăcută.) Apoi, atunci dacă-i aşa, a vorbit destul de frumos omul! LEONIDA. Hehei! unul e Galibardi: om, odată şi jumătate! (cu mândrie şi siguranţă). Ei! giantă latină, domnule, n’ai ce-i mai zice. De ce a băgat el in răcori, gândeşti* pe toţi împăraţii şi pe Papa dela Roma? EFIMIŢA (mirată.) Şi pe Papa dela Roma? Auzi, soro? LEONIDA. Ba ăncă ce! i-a tras un tighel, de i-a plăcut şi lui* Ce-a zis Papa — iezuit, aminteri nu-i prost! — Cănd a văzut că n’o scoate la căpătăiu cu el?... ,,Mă, nene, ăsta nu-i glumă; cu ăsta, cum văz eu, nu merge ca de cu fitecine; ia mai bine să mă iau eu cu politică pe lăngă el, să mi-1 fac Conul Leonida fată cu Reaciiunea. 81 colea, tura vura, c’o fi tunsă, c’o fi rasă, l-a pus pe Galibardi de i-a botezat un copil. EFIMIŢA (cu ironie.) Şi-a cunoscut omul naşul ! LEONIDA. Vezi bine!... Acu i-a spune, cam căţi oameni te bate gândul că să aibă Galibardi? EFIMIŢA. Sumedenie! LEONIDA. O mie, domnule, numa o mie. EFIMIŢA. _ } Ei! fugi că mor ! şi adică numa cu o mie să... LEONIDA (mtrerupend-o.) Da, da intreabă-mă să-ţi spun ce fel de oameni sunt. EFIMIŢA. Ceva tot unul şi unul. LEONIDA. Jii mai prima, domnule, aleşi pe sprinceană, care mai de care, dă cu puşca’n Dumnezeu; volintiri, mă rog: azi aici, măine’n Focş£ini, ce-am avut şi ce-am pierdut! Ei! aşa da. Teatru, L L. Caragiale. EFIMIŢA. 6 82 I. L. Caragiale LEONIDA. Şi toţi se ’n chină la el ca la Christos ; de hatirul lui] sunt in stare, trei zile d’a rondul, să nu mănânce şi să nu bea, da,că n’or avea ce. EFIMIŢA. Ce spui, soro? LEONIDA. Ce-ţi spuiu eu, şi căte şi mai căte altele şi mai şi. EFIMIŢA. Bravos ! (O mica pauza şi căscaturi de amandoS părţile.) LEONIDA Trebue să fie târziu, Miţule; ne culcăm? EFIMIŢA (se şcoala şi se uita la cias) Doăspce trecute, bobocule. LEONIDA (sculăndu-se şi el şi mergend spre patul din stingă) Vezi dumneata cum trece vremea cu vorba... EFIMIŢA (dregendu-şi patul) Ei! cum le spui dumneata, să tot stai s’aşculţi; ca dumneata, bobocule, mai rar cineva. LEONIDA (la pat şi intrând sub plapuma) Mito, ai zis matale fetii să vie mâine mai de dimineaţă ca să facă focul? Conul Leonida fată cu Beacţiunea. 83 EFIMIŢA (stingend lampa) Da. fse’nchină şi se aşazâ in pat la dreapta) ^ Odaea remăne luminată numai de llacăra tăciunilor din sobă) LEONIDA (clupă ce s’a invertit in pat pană să-şi facă culcuşul, cu satisfacţie; A ! aaşa ! (TJn moment pauză, in timp ce fiecare se aşază bine in aşternutul seu) EFIMIŢA (din aşternut) Şi zi aşa cu Galibardi, ai ? LEONIDA (asemenea) Aşa zeu !... Ei! mai dă-mi ăncă unul ca el, şi pănă măine seara,—nu-mi trebue mai mult,—să-ţi fac republică... (cu regret) Da nu e! Da o să-mi zici că cu încetul se face oţetul, ori că mai rabdă, că n’a intrat zilele’n sac. (cu tărie) D’apoi bine, frate, pănă cănd tot rabdă azi, rabdă măine? că nu mai merge, domnule, s’a săturat poporul de tiranie, trebue republică! EFIMIŢA. Adică, z&u, bobocule, de ! eu, cii mintea ca de femee, pardon să te ’ntreb şi eu un lucru: ce pro- copseală ar fi şi cu republica ? LEONIDA (minunat de-aşa întrebare.) Ei! bravos! ş’asta-i bună! Cum, ce procopseală ? Vezi asta-i vorba: cap ai, minte ce-ţi mai trebue ? Apoi, inchipueşte-ţi dumneata numai un condeiu, stăi să-ţi spuiu : mai intăi şi ’ntăi că dacă e republică, nu mai plăteşte niminea bir... 84 I. L. Caragiale EFIMIŢA. Zău ? LEONIDA. Zău... Al doilea că, fieştecare cetăţean ia cate leafă bună pe lună, toţi intr’o egalitate. EFIMIŢA. o Parol ? LEONIDA. Parol... Par egzamplu, eu... EFIMIŢA. Pe lăngă pensie ? LEONIDA. Vezi bine; pensia e başca, o am după legea a veche, e dreptul meu ; mai ales când e republică, dreptul e sfănt : republica este garanţiunea tuturor drepturilor. EFIMIŢA (cu toata aprobarea.) Aşa da. LEONIDA. Şi al treilea, că se face şi lege de murături ? EFIMIŢA. Cum lege de murături ? LEONIDA. Adicătele că nimini să nu mai aibă drept să-şi plătească datoriile. Conul Leonida fată cu Reacţiuna 85 EFIM1ŢA (crucindu-se de mirare.) Maică Precistă, Doamne! apoi dacă-i aşa, de ce nu se face mai cur£nd republică, soro ? LEONIDA. Hei ! te lasă reacţionarii, domnule ? Fireşte, nu le vine lor la socoteală să nu mai plătească niminea bir ! e aproape de mintea omului: de unde ar mai manca ei lefurile cu lingura ? EFIMIŢA. Aşa e... da... (reflectând mai aclanc.) un lucru nu ’nţe-leg eu. LEONIDA. Ce lucru ? EFIMIŢA. Daca n’o mai plăti niminea bir, soro, de unde or să aibă cetăţenii leafă ? LEONIDA. (in lupta cu somnul.) Treaba statului, domnule; el ce grije are? pentru. ce-1 avem pe el? e datoria lui să ’ngrijească să aibă oamenii lefurile la vreme... EFIMIŢA (lămurită.) Aşa da... vezi, mie nu-mi dădea ’n gănd (dupa o pauza de reflecţie.) Ce bine ar fi ! unde dă Dumnezeu odată Să O mai vedem ş’asta, republica ! (Leonida începe sa sforăe.) Dormi, soro ?... (Leonida sforae ’nainte.) A adormit. 86 I. L. Caragiale SCENA II (Coana Efimiţa se aşază pe o ureche şi adoarme şi ea. — Unul după miezul nopţii suna rar in vecinătate : patru bătăi pentru sferturi, apoi o bătaie mai gravă peutru ceas. In orchestră melodramă «misterioso». Câteva momente pauză, după care s’aud in depărtare-doă trei detunături de puse ă şi chiote surde ; apoi, altele mai multe şi strigăte mai distincte, şi ăncă odată. EFIMIŢA. (Se deşteaptă şi se ridică ’n pat, privind cu nedomirire către uşe şi intrebănd eu neastâmpăr) Cine e? (pausă) Cine e? (pausă} sare din pat, aleargă repede la uşă şi o încearcă dacă e bine încuiată, asemenea la fereastră, şi se ’ntoarce mai puţin ingrijiată să se aşeze iar la loc, făcendu-şi o cruce) Cine Ştie C6-OÎU fi visat !..*(se culcă şi aţipeşte iar ; in orchestră melodramă ; pausă ; o salvă de detu-nări si strigăte înmulţite; cucoana sare din pat cat colo)... Cine e? (o pauză; merge tremurând la masă, caută p’intunerec chibriturile 'şi aprinde lampa ; foarte emoţionată, încearcă ăncă odată uşa, meige in verful degetelor la dulapul de haine, il încuie repede, ca şi cum ar ti prins pe cineva in el, şi ascultă cu palpitaţie ce se petrece înăuntru; se uită apoi pe sub paturi şi prin toate colţurile, stinge lampa, se’n-chină şi se urcă iar in pat) Ce-O fi ş’asta? ('deodată, s’aud o nouă salvă si chiote prelungite ; coana Efimiţa sare jos şi remăne înmărmurită in picioare ascultând ; o alta salvă şi strigăte) Leonido! (sgomotul se repetă) Leonido ! ! (pausă ; sgomotul se repetă cu putere ; cocoana se repede peste im scaun cu exasperare, se împiedică şi cade peste patul lui Leonida) Leonido !!! Conul Leonida faţă cu Recaţiunea 87 SCENA III LEONIDA (sculandu-se din somn spiiimăntat'l Ai ! ce e ? EFIMIŢA Leonido! scoaV că-i foc, Leonido! LEONIDA (speriat) Unde-i foc? EFIMIŢA ScoaF că-i revuluţie, bătălie mare afară ! LEONIDA Aş! vorbă să fie! Ce te pomeneşti vorbind, domnule ? EFIMIŢA Bătălie la toartă, soro : pistoale, puşti, tunuri, Leonido, ţipete, chiote, lucru mare, de am sărit din somn ! LEONIDA (luand-o cu binişorul) Miţule, nu-i nimica ; ştii cum eşti dumneata nevricoasă, unde am vorbit toată seara de politică, t’ei fi culcat cu faţa ’n sus şi ai visat cine ştie ce. EFIMIŢA (impacienţi^ Leonido, deşteaptă sunt eu acuma ? LEONIDA Apoi de! Miţule, asta dumneata ştii. 6'8 I. L. Caragiale EFIMIŢA (atinsa) Bravos, bobocule! nu m’aşteptam ca tocmai dumneata să te pronunţi cu aşa iluzii in contra mea; te credeam mai altfel... imi pare reu!... Cucoane Leoni-do, sunt deşteaptă,; am auzit cum te-auz şi m’auzi..; revuluţie, bătălie mare ! LEONIDA Bine, Miţule, stăi, nu te impcrtâ degeaba. De cănd m’ai deşteptat pe mine, ai mai auzit ceva ? EFIMIŢA Nu. LEONIDA Apoi de! cum vine treaba asta? .spune matale... EFIMIŢA 1 (cam in nedumerire) De, soro, ştiu si eu? LEONIDA Apoi, vezi? Dar... s’o mai luăm şi pe partea ailaltă, să vedem ce-ai să mai zici. Bine, chiar revuluţie să fi fost, să zicem;... nu ştii dumneata că n’are ni-mini voe să descarce focuri in oraş? e ordin dela poliţie... EFIMIŢA (aproape resconvinsa) De! bobocule, să zic şi eu cum zici, că după cum le spui dumneata, una şi cu una fac do£, n’are de unde să te mai apuce Omul... (stand la gânduri şi iar indo-indu-se) Da bine, soro, am auzit, am a-u-zit; cum s’auz ce nu era? ce-am auzit dacă nu era nimica? Connl Leonida faţă cu îteactiunea. 89 LEONIDA Ei! domnule, căte d’astea n’am citit eu, n’ara per in cap! Glumeşti cu omul! Se ’ntămplâ... (cu tonul unei teorii sigure) că fiincă de ce? o să mă ’ntrebi... Omul, bunioră, de par egzamplu, dintr’un nu-ştiu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intră la o idee; a intrat la o idee? fandacsia e gata; ei! şi după aia, din fan-dacsie cade in ipohondrie. Pe urmă, fireşte, şi nimica mişcă. EFIMIŢA Comedie, soro! (minunăndu -se) Aşa o fi! LEONIDA Bunioară şi la dumneata acuma, o ipohondrie trecătoare; nu-i nimica... Hai să ne culcăm: noapte bună, Miţule. EFIMIŢA Noapte bună. (încă nedomirită oarecum, stinge lampa şi se veni în pat) LEONIDA (după o pauză) Nu te mai culca cu faţa ’n sus, Miţule, că iar visezi. (Cucoana s’aşază p’o ureche ; in odae întuneric in orchestră melodramă / o pauză, după care d’odată se aud in depărtare chiote, strigăte şi detunături) SCENA IV EFIMIŢA Ai auzit? 90 I. L. Caragiale LEONIDA Ai auzit? (Amândoi, d’odată, se ridica înfioraţi. Sgomotul s’apropie) EFIMIŢA (sărind din pat) E idee, Leonido? LEONIDA (cu spaima) Aprinde lampa... (sare şi el din pat) (Sgomotul mai aproape) EFIMIŢA (aprinzend lampa) E fandacsie, bobocule? LEONIDA (tremurând) Nu-i lucru curat, Miţule! (Sgomotul tot mai tare) EFIMIŢA E ipohondrie, soro? (Sgomotul creşte mereuj ‘LEONIDA E primejdie mare, domnule! Ce să fie? EFIMIŢA Ce să fie? dumneata nu vezi ce să fie? Revulutie, * * bătălie mare, Leonido! LEONIDA (ciudindu-se) Bine, frate, revuluţie ca revuluţie, da nu-ţi spusei că nu-î voe dela poliţie să dai focuri in oraş? (Sgomotul creşte înainte) Conul Leonida fata cu Reactiunea. 9Î EFIMIŢA (tremurând.) Voe ne-voe, auzi ? LEONIDA (asemenea.) Auz ; da nu e, nu se poate să fie revuluţie.. Cătă vreme sunt ai noştri la putere, cine să stea să facă revuluţie ? EFIMIŢA. De! intreabă-mă să te ’ntreb... (sgomot mare.) Auzi? LEONIDA. Unde mi-este gazeta ? (nervos.) că dacă o fi să fie revuluţie, trebue sa spuie la ,,Ultime ştiri“. Unde mi-e gazeta? (merge la masă, ia gazeta, işi aruncă ochii pe pagina a treia şi dă un ţipSt.) A ! EFIMIŢA. Ei! LEONIDA (pierdut.) Nu e revuluţie, domnule, e reacţiune; ascultă: (citeşte tremujrănd.) „Reacţiunea a prins iar la limbă. Ca un strigoi u in intunerec, ea stă la păndă ascuţindu-şi ghiarele şi aşteptând momentul oportun pentru poftele ei antinaţionale... Naţiune, fii deşteaptă!“ (cu dezolare) Şi noi dormim, domnule ! EFIMIŢA (asemenea.) Cine strică, soro, dacă nu mi-ai citit gazeta de cu seara! (Sgomot tare) I. L. Carcigiale V2 LEONIDA (prăpădit.) Şi pe mine mă ştiu toţi reacţionarii că sunt republican, că sunt pentru naţiune. EFIMIŢA (tremurând .şi incepend sa plângă.) Ce-i de făcut, soro ? LEONIDA (stapanindu-se ca sa-i facă curaj.) Nu te speria, Miţule, nu te speria... ('Salve şi chiote foarte apropiate.) EFIMIŢA. Iute,, soro, pune măna. (Amândoi trag cearşafurile din paturi in mijlocul casii, golesc dulapul, scrinul, şi fac doue legaturi mari ; apoi baricadează uşa cu; paturile şi cu mobilele) LEONIDA (lucrând.) Mergem la gară p’in dosul Cişmegiului, şi plecăm până ’n ziuă cu trenul la Ploeşti... Acolo nu mai rni-e frică : sunt intre ai mei! republicani toţi, săracii! (Sgomot şi mai aproape) EFIMIŢA ('îngrozita,, .oprindu-se din lucru şi ascultând.) Soro! soro! auzi dumneata? Zavragii vin încoace! LEONIDA (asemenea) Auz... (tremură.) Şi cum sunt eu deochiat, drept aicea vin, să ne dărâme casa. EFIMIŢA (indoindu-se de genunchi şi inecăndu-se J Nu-mi spune, soro, că mor !, LEONIDA. Fă iute, iute ! (Sgomotul şi mai aproape; Leonida cade ’n genunchi.) Conul Leonida faţa cu Beacţiunea. 9S‘ EFIMIŢA. Soro, mor! a intrat in uliţa noastră... LEONIDA. Stinge lampa ! (Cocoana sufla iute in lampa ; sgomotul este sub ferestre.. Amândoi sunt trăsniţi. O pauză, sgomot şi apoi eăteva bătăi in uşa d’ afară.) EFIMIŢA (şoptind.) Sunt la uşă. LEONIDA (asemenea.) Atăt mi-a fost!... Nu te mişca, (bătăile se repetă mai tare ; sgomotul s’a cam depărtat). Să ne ascundem in dulap..., EFIMIŢA. Să lăsăm calabalicul şi să sărim pe fereastră... LEONIDA. Dar dacă or fi intrat in curte ? (Bătăile in uşă se îndesesc cu nerăbdare ; sgomotul se depărtează mereu.) UN GLAS DE FEMEE (d’afară.) Dar asta, comédie ! EFIMIŢA (cu uimire, plecăndu-se spre uşă s’asculte.) Ai? LEONIDA (oprind-o.) St! nu te mişca ! (Pumni tari in uşă ; sgomotul şi mai departe.) I. L. Caragiale 94 GLASUL (d’afară.) Ei! Doamne ! ('strigând.) Coniţă! EFIMIŢA (uimită.) E slujnica, Leonida, Safta. ('Chiotele şi împuşcăturile d’abia se mai aud foarte departe.) LEONIDA. St! par’că s’a mai depărtat zavera ! ('Bătăi desperate in uşă.) GLASUL (d’afară.) Deschide, cocoană, să fac focul, (o pauză. Leonida şi E-iimiţa ascultă uimiţi neştiind ce să crează.) Vai de mine ! nu-i bună asta ! a păţit boerii ceva ! EFIMIŢA. E Safta... (vrea să meargă la uşă.) LEONIDA (oprind-o.) St! nu deschide odată cu capul! EFIMIŢA (ne mai putend răbda şi smucindu-se). Trebue să deschiz, soro, că ’ncepe dobitoaca să ţipe şi-i mai r&u : ne dă de gol la zavragii ! (Bătăi din toate puterile in uşă.) LEONIDA (comprimăndu-şi inima şi cu un tonde supremă resignare.) Deschide ! EFIMIŢA (mergend in verful degetelor la uşă, întreabă cu gura jumătate.) Cine e ? Conul Leonida fată cu reactiunea 95 GLASUL (d* afară.) Eu, cocoană; am venit să fac focul. EFIMIŢA (sta un minut la îndoiala, apoi se hotărăşte şi, dănd in lături baricada, deschide, şi cu glasul alterat) Haide, intră. (In odae e intunerec. Coana Efimiţa ţine .piept Saftii la uşă. SCENA V EFIMIŢA (mişcată, cu tonul misterios) Ce-i afară, Safto? SAFTA (care a intrat cu un braţ de lemne) Bine, cucoană, ce să fie! Da păn’ acuma n’am putut închide ochii: toată noaptea a fost masă mare la bacanul din colţ; acu d’abia s’a spart cheful. Adineaori a trecut p’aici vreo căţiva, se duceau acasă pe două cărări; era şi Nae Ipingescu, ipistatul, beat frănt; chiuia şi trăgea la pistoale... obiceiu mitocănesc. LEONIDA (nedomrit) Ce obiceiu]? Safta Ştii, a făcut oamenii chef, c’aseară a fost lăsata secului. EFIMIŢA (inseninăndu-se şi prinzend limbă, cătră Leonida cu umor) A fost lăsata, secule! 96 I. L. Caragtale LEONIDA (îmbărbătat) Ei vezi? (plin de triumful teoriei) Tot vorba mea, domnule ! Omul, bunioară de par egsampiu, dintr’un nu-ştiu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intră la o idee; a intrat la o idee? fandacsia e gata; ei! şi după aia, din fandacsie cade in ipohondrie, (către cucoana) Văzuşi? EFIM1ŢA (cu chef) Ei! soro ! par’ că ziceai că nu e voe dela poliţie să se dea cu pistoale in oraş? LEONDA (sigur) Apoi bine, nu vezi dumneata că aici a fost chiar poliţia in persoană... EFIMIŢA Ei, bobocule, apăi cum le ştii dumneata toate, mai rar cineva ! (aprinde lampa) (Amândoi sunt foarte veseli. Safta remăne încremenită ve. zend resturnarea odăii) (Cortina) O SCRISOARE PIERDUTA COMEDIE IN PATKU ACTE. tru !. L. Carîïgiale. PERSOANELE STEFAN TIPATESCU, prefectul judeţului. AGAMEMNON DÂND AN ACHE, vechiu luptător de-la 48. ZAHABIA TRAHANACHE, prezidentul Comitetului permanent, ComitetuluTelectoral, Comitetului şcolar, Comiţiului agricol şi altor comitete şi comiţii. TACHE FARFURIDI, avocat, membru al acestor comitete si comiţii. IORDACHE BRĂNZOVENESCU, asemenea. NAE CAŢAVENCU, avocat, director-proprietar al zi-rului «Răcnetul Carpaţilor», president-fundator’al Societăţii Enciclopedice-Cooperative «Aurora Economică Romănă». IONESCU, institutor, colaborator la acel ziar şi membru al acestei societăţi. POPEŞCU, institutor, asemenea. GIlJLTĂ PRISTANDA, poliţaiul oraşului. UN CETĂŢEAN TURMENTAT. ZOE TRAHANACHE, soţia celui de sus. UN FECIOR. Alegători, Cetăţeni, Public. In capitala unui judeţ de munte, in zilele noastre. O SCRISOARE PIERDUTĂ D-lui PETRU TH. MISSIR ACTUL I. (O anticamera, bine mobilată. Uşă in fund cu doue ferestre mari de laturi. La dreapta, in planul din fund o uşă, la stingă altă uşă in planul din faţă. In stingă, planul intăiu, canapea şi un fotoliu). SCENA I TIPATESCU puţin agitat, se plimbă cu «Răcnetul Carpaţilor» în mănă ; e in haine de odae ; PRISTAND in picioare, mai spre uşă, stă rezemat in sabie, TIPATESCU (terminănd de citit o frază din jurnal.) „ . . . Ruşine pentru oraşul nostru să. tremure in faţa unui om !... Ruşine pentru guvernul vitreg, care dă unul din cele mai frumoase judeţe ale României pradă in ghiarele unui vampir!...“ (indignat.) Eu vampir, ai ?... Caraghioz ! PRISTAND (asemenea.) ('urat caraghioz !... Pardon, să iertaţi, coane Fănică, că întreb : bampir... ce-i aia, bampir ? 100 I. L. Caragiale TlPATESCU. Unul... unul care suge sângele poporului... Eu sug sângele poporului !... PRISTANDA. Dumneata sugi sângele poporului!... Aoleu! TlPATESCU. Mişel ! PRISTANDA. Curat mişel! TlPATESCU. Murdar ! PRISTANDA. Curat murdar ! TlPATESCU. Ei! nu s’alege ! PRISTANDA. Nu s’alege ! TlPATESCU. Cu toatâ dâscâlimea dumnealui, cu toatâ societatea moftologicâ a dumnealui... degeaba ! sâ-mi razâ mus- tâţile ! PRISTANDA. Şi mie ! TJPATESCU. Dar insfârşit, las’o asta ! lâsâ-1 sâ urle ca un câine ! O Scrisoare Pierdută 101 PRISTANDA. Curat ca un căine ! TIPATESCU. Incepuseşi să-mi spui istoria de aseară, (sade.) PRISTANDA. Cum ve spuneam, coane Fănică, (se apropie.) aseară, aţipisem niţel după masă, precum e misia noastră... că acuma dumneavoastră ştiţi că bietul poliţaiu n’are şi el cias de mâncare, de beutură, de culcare, de sculare, ca tot creştinul... TIPATESCU Fireşte... PRISTANDA Şi la mine, coane Fănică, să trăiţi ! greu de tot... Ce să zici ? Famelie mare, renumeraţie mică, după budget, coane Fănică. încă d’aia nevastă-mea zice : »Mai roagă-te şi tu de domnul prefectul să-ţi mai· mărească leala, că te prăpădeşti de tot«... Nou£ copii, coane Fănică, să trăiţi! nu mai puţin... Statul n’are idee de ce face omul acasă, ne cere numai datoria; dar de ! nou£ copii şi optzeci de lei pe lună : famelie mare, renumeraţie mică, după budget. TIPATESCU (zimbind) Nu-i vorbă, după buget e mică, aşa e... decât tu nu eşti băeat prost: o mai cârpeşti, de ici, colo; dacă nu curge pică... Las’ că ştim noi! PRISTANDA Ştiţi! Cum să nu ştiţi, coane Fănică, să trăiţi ! toc-tna dumneavoastră să nu ştiţi! 102 I. L. Carcigiale T1PATESCU Şi nu-mi pare rău, dacă ştii să faci lucrurile cu minte: mie-mi place să mă servească funcţionarul cu tragere de inimă... Cănd e om de credinţă... PRISTANDA De credinţă, coane Fănică, să trăiţi! TIPATESCU Nu mă uit dacă se foloseşte şi el cu o para, două..· mai ales un om cu o familie grea. PRISTANDA Nouă suflete, coane Fănică, nouă, şi renumeraţie... TIPATESCU După buget... PRISTANDA Mică, sărut măna, coane Fănică. TIPATESCU Lasă, Ghiţă, cu steagurile de alaltăeri ţi-a eşit bine; ai tras frumuşel condeiul. PRISTANDA (uităndu-se pe sine şi rizend) Curat condeiu! (luăndu-şi numaidecât seama, naiv) A.dicăte, cum condeiu, coane Fănică?... TIPATESCU Contul jidanului s’a plătit la Comitet pe patruzeci şi patru de steaguri... O Scrisoare Pierdută 10 3 Da. PRISTANDA (naiv) TIPATESCU Ei?... s’a pus patruzeci şi patru de steaguri? PRISTANDA (cu tărie) S’a pus, coane Fănică, s’a pus... Poate unul două să le fi dat vântul jos... da s’a pus... TIPATESCU Patruzeci şi patru? PRISTANDA Patruzeci şi patru in cap, coane Fănică. TIPATESCU (rizend) Nu umbla cu mofturi, Ghhă. Nu m’am plimbat eu la luminăţie in trăsură cu Zoe şi cu nenea Zaharia in tot oraşul ? Tocmai ea, cum e glumeaţă, zice: «Ia să-i numerăm steagurile lui Ghiţă»... PRISTANDA (mâhnit) îmi pare rău: tocmai coana Joiţica, tocmai dum-neei, care de!... să ne aşteptăm dela dumneei la o protecţie... TIPATESCU Apoi, ea n’a zis-o cu răutate, a zis-o de glumă. Nu ştie şi nenea Zaharia şi ea că eşti omul nostru... PRISTANDA Al dumneavoastră, cone Fănică, şi al coanii Joi- 104 I L. Caragiale ţichii, şi al lui conul Zaharia... Ei ? şi le-aţi numărat, coane Fănică?... Ei? aşa e? Patruzeci şi patru... TIPATESCU Vreo paispce... cinspce. PRISTANDA Apoi să le numărăm, coane Fănică; să le numărăm : două la prefectură. TIPATESCIJ Două... PRISTANDA Două pe piaţa lui 11 Fevruarie... TIPATESCU Patru... PRISTANDA, (cautănd in gând) Două la Primărie... TIPATESCU Şase... PRISTANDA (acela* joc) Unul la şcoala de băeţi... TIPATESCU Şapte... PRISTANDA Unul... la şcoala de fete... O Scrisoare Pierdută 105 TIPATESCU Opt... PRISTANDA , Unul la spital... TIPATESCU Nouë. PRISTANDA Doue... la Catrindală, la Sf. Niculae... TIPATESCU Unsprezece. PRISTANDA Doué la prefectură... paispce... TIPATESCU (rizendj Le-ai mai numërat pe ale delà prefecură. PRISTANDA Nu, COane Fănică, să, trăiţi! continua repede pe neresu-fiate) Douë la Primărie opspce, patru la şcoli, douë-zeci şi patru, douë la catrindală la Sf. Niculae treizeci... TIPATESCU (rizend) Le-ai mai numărat odată pe toate astea şi aduni rău... PRISTANDA Doamne păzeşte, coane Fănică, să trăiţi, patruzeci şi patru, in cap... patruzeci şi patru... Cum zic, unul două, poate văntul... ori cine ştie... 106 I. L. Caragiale TIPATESCU (nzend) Ghiţă... apoi nu mă orbi dela obraz aşa. PRISTANDA (schimbând deodată tonul, umilit şi naiv) Famelie mare... renumeraţie după, buget mică... TIPATESCU (uităndu-se la ceas) Ia să lăsăm steagurile, Ghiţă... PRISTANDA Curat să le lăsăm, coane Fănică. TIPATESCU Spune odată istoria de-aseară că mă grăbesc. PRISTANDA Bine ziceţi, coane Fănică. Aseară pe la zece şi jumătate, mă duc acasă, îmbuc ceva şi mă dau aşa pe, o parte să aţipesc numai un minuţel, că eram prăpădit de ostenit dela foc. Nevasta zice, pardon: „Des-bracâ-te, Ghiţă, şi te culcă*4. Eu, nu; eu, la datorie, coane Fănică, zi şi noapte la datorie. Aşa, mă scol cam pe la douăspce fără un sfert, şi pardon, mă des-brac de mondir, scoţ chipiul, mă ’mbrac ţivileşte şi plec... la datorie, coane Fănică. Pănă să plec se ^făcuse vreo unul după douăspce. O iau prin dosul Primăriei, şi apuc pe maidan ca să ies la bariera ,,Unirii“. Cănd dau să trec maidanul, văz lumină la ferestrele de din dos ale lui d. Nae Caţavencu, şi ferestrele vraişte. Ulucile înalte... dacă te sui pe uluci, poţi intra pe fereastră in casă. Eu, cu găndul la datorie, ce-mi dă in gănd ideea ? zic : ia să mai ciupim noi ceva dela onorabilul, că nu strică,... şi binişor, ca o pisică, mă suiu pe uluci şi mă puiu s’ascult : O Scrisoare Pierdută 10 7 auzeam şi vedeam cum v’auz şi m’auziţi, coane Fă-nică, ştiţi ca la teatru. TIPATESCU (interesandu-se). Ei, ce ? pristanda. Jucaseră stos. TIPATESCU. Cine era ? PRISTANDA. Cine să fie ? dăscălimea : Ionescu, Popescu, popa Pripici... TIPATESCU. Şi popa ? PRISTANDA. Da, popa şi d. Tâchiţă, şi Petcuş, şi Zapisescu, toată gaşca ’n păr. Jocul era pe isprăvite... şi fumărie de tutun... ieşea pe fereastră ca dela vapor. Mai uca popa şi cu Petcuş. Eilalţi şedeau de voirbă. TIPATESCU. Şi Caţavencu mă ’njura ? PRISTANDA. Grozav, coane Fănică, pe guvern şi pe dv... şi-şi număra voturile. TIPATESCU. Dăscălimea, popa şi moflujii. PRISTANDA Curat moflujii ! I. L. Caragiole 108 T1PATESCU. Las’ că le dau eu voturi. PRISTANDA. Da să vedeţi ce s’a ’ntămplat... coane Fănică. Din vorbă ’n vorbă, Caţavencu zice: „Mg prinz cu d-voas-tră că o să voteze cu noi cine cu găndul nu găndiţi, unul pe care contează bampirul — şi acolo, pardon, tot bampir ve zicea — pe care contează bampirul ca pe Dumnezeu... şi cănd l-om ave pe ala, i-avem pe toţi... Ia ascultaţi scrisoarea asta“... şi scoate o scri-sorică din portofel... ,,Ia ascultaţi...“ Diavolul de popă, n’are de lucru? se scoală repede dela joc şi zice: ,,Să me ’ngropi, sufletul meu, Năică, nu citi... stăi, s’o ascult şi eu... . să-mi aprinz numai ţigara...“ Şi, coane Fănică, se scoală dela joc, aprinde chibritul, trage din ţigară şi vine să arunce chibritul aprins pe fereastră drept in ochii mei... Me trag înapoi, a-lunec de pe uluci şi caz pe maidan, peste un dobitoc, care pesemne trecea ori şedea lăngă uluci. Dobitocul începe să strige, ^toţi din casă sar năvală la fereastră ; eu, cum căzusem, mă ridic degrabă, o iau pituliş pe lăngă uluci şi intru in curtea Primăriei. TÎPATESCU (intereeăndu-se de' povestire). Ei? PRISTANDA. M’am mai. întors eu, dar inchiseseră ferestrele şi lăsaseră perdelele. TÎPATESCU. Cine să fie ? Ce scrisoare ? Nu pricep... Ghiţă, eu trebue să me duc la dejun, să nu fac pe nenea Za- O Scrisoare Pierdută. 109 haria şi pe Zoe să m’aştepte. Ei au dejunează fâră mine şi nenea Zaharia nu iese înainte de dejun. Şi mai ales cum e Zoe nerăbdătoare... PRISTANDA. Ce-mi ordonaţi, coane Fănică? TIPATESCU. Să-mi afli ce scrisoare e aia şi de cine e vorba. PRISTANDA. Ascult, coane Fănică. TIPATESCU. Dacă s’ar pute să punem măna şi pe firul esta,— nu doar că mi-e teamă de intrigile proaste ale lui Caţavencu, — dar n’ar fi reu să-l dezarmăm cu desăvârşire, ş’apoi să-l lucrăm pe onorabilul. PRISTANDA. Curat să-l lucrăm ! TIPATESCU. Stăi un minut pănă să-mi schimb haina ; ieşim împreună; am să-ţi mai spun ceva. PRISTANDA. Stau, coane Fănică. (TipSltescu iese in stingă). 110 I. L . Caragiale SCENA II PRISTANDA (singur) Grea misie, misia de poliţaiu... Şi conul Fănică cu coana Joiţica mai stau să-mi numere steagurile... Tot vorba bietei neveste, zice : „Ghiţă, Ghiţă, pupă-1 in bot şi-i papă tot, că sătulul nu crede la £1 flamănd...“ zic : curat! De-o pildă, conul Fănică : moşie moşie, foncţia foncţie, coana Joiţica, coana Joiţica : traiu, neneco, cu banii lui Trahanache... (iuăndu-şi seama) ba-bachii... Da eu, unde ? famelie mare, renumeraţie după buget mică. (sade in fund pe un scaun la o parte). SCENA III ZAHARIA TRAHANACHE, GHIŢA PRISTANDA, apoi T1PATESCU Şl ZOE. TRAHANACHE (intra prin fund, fără sa ia seama la Ghiţă, care se ridică răpede la intrare. Trahanache e mişcat). A ! ce coruptă soţietate !... Nu mai e moral, nu mai sunt prinţipuri, nu mai e nimic: enteresul şi iar en-teresul... Bine zice fiu-meu dela facultate alaltăeri in scrisoare : vezi tinăr tinăr, dar copt, serios băiat !- zice : „Tatiţo, unde nu e moral, acolo e corupţie, şi o soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are !“... Auzi d-ta mişel ie, infamie (vede pe Ghiţă). Aici erai Ghiţă ? (se stăpăneşte). PRISTANDA. Aici, sărut măna, coane Zahario. TRAHANACHE. Fănică a ieşit ? O Scrisoare Pierdută 111 PRISTANDA. Ba nu, coane Zahario, vine numai decăt momen-tal, e dincolo... A! iată conul Fănică... TIPATESCLT (cu pălăria şi haina de oraş vine din stingă, e surprins la vederea lui Zaharia). Neică Zaharia ! Cum se poate ? Ai ieşit înainte de dejun ? Ce e ? TRAHANACHE. E comedie, mare comedie, Fănică, stăi să-ţi spuiu (ii face semn sa expedieze pe Pristanda). PRISTANDA (răpede). Mai aveţi ceva să-mi ordonaţi, coane Fănică? TIPATESCU. Nu... Nu uiţi de ce-am vorbit. Trebue să avem des-legarea istoriei căt mai degrabă. PRISTANDA. Ascult: TIPATESCU. Nene Zahario, e lung ce ai să-mi spui ? Nu mi-o poţi spune la dejun ? TRAHANACHE, Ai puţintică răbdare... Nu trebue să ştie Joiţica... E comedie mare, Făinică. (şede pe canapea, cu spatele spre fund). TIPATESCU (uităndu-se la casa). Atuncia treci, Ghiţă, pe la nenea Zaharia p’acasă 112 I. L. Caragiale şi lasă-i vorbă coanei Joiţichii — nu-i aşa, nene Za-hario ?—să fie aşa de buna să nu se supere dacă om întârzia dela dejun... avem ceva politică de vorbit intre bărbaţi. PRISTANDA. x\scult, coane Fănică, (Pristanda pleacă spre fund. Tipatescu se întoarce spre Trahanache şi coboară. Când Pristanda vTrea să iasă prin fund, uşa din dreapta se deschide puţin, Zoe scoate capul, chia-mă pe Pristanda : ,,Pst ! Pst !‘‘ şi închide repede uşa. Tipătescu se întoarce şi il vede pe Pristanda lângă uşa din dreapta). TIPATESCU. Ai? Un' te duci? PRISTANDA (făcendu-i semn să tacă şi arătăndu i pe Trahanache) Unde mi-aţi ordonat. TIPATESCU (fără a înţelege). De ce nu ieşi prin faţă ? PRISTAND (urmăndu-şi jocul). Da, prin faţă... (se’ntoavce spre uşa din fund. Tipatescu se’n-toarce iar spre Trahanache, Jocul Zoii se repetă. Fănică se’ntoarce iar. Ghiţă, care este iar lăngă uşa din dreapta, iese năvală pe acolo. Tipatescu dănd din umeri, fără să’nţeleagă, se eoboară să şază pe fotoliu, lăngă Trahanache). O Scrisoctre Pierdută 113. SCENA'IV TIPATESCU, TRAHANACHE. TIPATESCU. Ei! neică Zahario, ce e? ia spune, te văz cam schimbat !... TRAHANACHE. Ai puţintică, răbdare, să vezi... Azi dimineaţă pe la opt şi jumătate, intră feciorul in odae,— nici nu-mi băusem cafeaoa,— imi dă un răvăşel şi-mi zice că aşteaptă răspuns... Dela cine era răvăşelii! ? TIPATESCU.. Delà cine ? TRAHANACHE. Delà onorabilul d. Nae Caţavencu. TIPATESCU. Delà Caţavencu ? TRAHANACHE. Zic: ce are a face Caţavencu cu mine şi eu cu Caţavencu, nici in clin, nici in mâneci, ba chiar putem zice, dacă considerăm după prinţipuri, din potrivă. TIPATESCU. Fireşte... Ei ? TRAHANACHE. Stăi, să vezi. (scoate un ravaşel din buzunar şi-l· da Iui Tipa-tescu). Teatru I. L. Caragiale. 8 114 I. L. Caragiale TIPATESCU (luând râvâşelul şi citind) ,,Venerabilukii d. Zaharia Trahanache, prezident al Comitetului permanent, al Comitetului şcolar, al Comitetului electoral, al Comiţiului agricol şi al altor comitete şi comiţie... Loco. (scoate hârtia din plic), Venerabile domn, in interesul onoarii d-voastre de cetăţean şi de tată de familie, vă rugăm să treceţi astăzi intre orele 9 jum. şi 10 a. m. pe la biuroul ziarului ,,Răcnetul Carpaţilor“ şi sediul Societăţii Enciclopedice Cooperative ,,Aurora Economică -Română“, unde vi se va comunica un document de cea mai mare importanţă pentru d-voastre... devotat, Caţavencu, di-rector-proprietar al ziarului ,,Răcnetul Carpaţilor^, prezident fundator al Societăţii Enciclopedice Cooperative „Aurora Economică Romănă“... Ei ? ce document? TRAHANACHE. Ai puţintică răbdare ! să vezi... M’am găndit: să nu me duc... să mă duc, să nu mă duc... ia, numai de curiositate, să mă duc, să văz ce moft mai e şi ăsta. Mă îmbrac degrabă, Fănică, şi mă duc. TIPATESCU. La Caţavencu ? TRAHANACHE. Stăi, să vezi... la Caţavencu.—Cum intru se scoală cu respect şi mă pofteşte pe fotei. ,»Venerabile“ ’n sus, ,»venerabile“ ’n jos. „îmi pare rău, că ne-am răcit împreună, zice el, că eu totdeauna am ţinut la d-ta ca la capul judeţului nostru...“ şi insfirşit o sumă de delicateţuri... Eu serios, zic : „Stimabile, m’ai chemat să-mi arăţi un docoment, arată docomentul!“ O Scrisoare Pierdută 1Î5 Zice : «Mi-e teamă-, zice, că- o să fie o lovitură dureroasă pentru d-ta, şi ar fi trebuit să te pregătesc mai dinainte, d-ta un bărbat aşa de, şi aşa de...» şi iar delicateţuri. Zic iar : «Stimabile, ai puţintică răbdare, docomentul»... El iar :».. că de, damele..» Să vezi unde vrea să m’aducă mişelul !... Biata Joiţica! să nu cumva să-i spui. să nu care cumva să afle! cum e ea simţitoare!... TIPATESCU. Ce ! a cutezat ? mizerabilul! (se ridică turburat) TRĂIT AN ACHE (oprindu-1). Stăi, să vezi!»... că de, dcimele, zice, nu înţeleg totdeauna meritele şi calităţile morale ale bărbatului, şi respectul care va să zică, ce trebue să-i poarte...» Insfirşit (Ţipătescu fierbe) ce s’o mai lungesc degeaba ! După ce-i puiu piciorul in prag şi-i zic : «Ia ascultă, stimabile, ai puţintică răbdare : docomentul!» vede mişelul că n’are încotro, şi-mi scoate o scrisorică... Ghici a cui şi către cine ? TIPATESCU (deabia stăpănindu-şi emoţia). A cui? a cui, nene Zahario ? TRAHANACHE. Stăi, să vezi. (răspicat şi rizend) A ta cătră nevastă-mea, cătră Joiţica: scrisoare de amor in toată regula... Ai? ce zici d-ta de asta? TIPATESCU (turburat rcu). Nu se poate, nu se poate ! TRAHANACHE. Am citit-o de zece ori poate: o ştiu pe dinafară 116 I. L. Car acj zale ascultă: «Scumpa meci Zoe, venerabilul (adică eu) merge deseară la întrunire (întrunirea de alaltăeri seara).—Eu (adică tu) trebue să stau a casă, pentru că aştept depeşi dela Bucureşti, la care trebue să răspunz pe dată; poate chiar să me cheme ministrul la telegraf. Nu m£ aştepta, prin urmare, şi vino tu (adică nevastă-mea, Joiţica) la cocoşelul teu (adică tu) care te adoră, ca totdeauna, şi te sărută de o mie de ori, FăniCă...» (priveşte lung pe Tipatescu, care e in culmea agitaţiei). TIPATESCU. (prinblăndu-se înfuriat). Nu se poate O să-i rup oasele mizerabilului!... Nu se poate1 TRAHANACHE (placid) Fireşte că nu se poate ; dar ţi-ai fi închipuit aşa mişelie... (cu candoare) Bine, frate, înţeleg plastografie pănă unde se poate, dar pănă aci nu înţeleg... Ei, Fănică, să vezi imitaţie de scrisoare ! să dici şi tu că e a ta, dar să juri, nu altceva, să juri! (oprindu-se şi privind pe Tipatescu, care se primbla cu pumnii încleştaţi ; cu mirare şi ciuda) Uite-te la el cum se turbură! Lasă, omule, zi-i mişel şi pace ! Ce te aprinzi aşa ? Aşa e lumea, n;ai ce-i face, n’avem s’o schimbăm noi. Cine-şi poate închipui pănă unde poate merge mi şeii a ohmului ! TIPATESCU (acelaşi joc) Mizerabilul ! TRAHANACHE Măi omule, ai puţintică răbdare, zi-i ce i-am zis eu: «Eşti tare, stimabile, la machiaverlicuri, tare, tare, n’am ce să zic: dar nu ţi-ai găsit omul...» Ei, dacă O Scrisoare Pierdută 117 a vezut că nu i se trece cu mine, ştii la ce-a ajuns? M.i-a spus că dacă nu dau eu importanţă lucrului, o să’i dea publicul, pentrucă scrisoarea o să se publice duminică la gazetă şi o să fie pusă in cercevea, ca s’o· vază oricine-o pofti. TIPATESCU (turbot) II împuşc! ii dau foc! trebue să mi-1 aducă aci numai decăt, viu ori mort, cu scrisoarea, (se repede in fund) . Ghiţă ! Ghiţă ! Să vie poliţaiul ! TRAHANACHE (după, el pana în fund) Ai puţintică... (intorcendu-sc singur in scenă) E iute, n’a-re. cumpăt. Aminteri bun băiat, deştept, cu carte, dar iute, nu face pentru un prefect. Intr’o soţietate fără moral şi fără prinţip... trebue să ai şi puţinică diplomaţie ! TIPATESCU (întorccndu-se din fund) Infamul! Canalia ! TRAHANACHE Ei, astămpără-te omule, şi lasă odată mofturile, a-vem lucruri mai serioase de vorbit. Deseară e întrunire. S’a hotărit? Punem candidatura lui FaTfuridi ? Ce facem ? — Deseară, am aflat că dăscălimea cu Ca-ţavencu şi cu toţi ai lor vor să facă scandal. Trebue să-i spunem lui Ghiţă să îngrijească. Mişelul de Caţavencu o să ia deseară cuvăntul ca să ne combată... TIPATESCU (fierbend mereu) Nu te teme, nene Zahario, deseară d. Caţavencu nu o să fie la întrunire, o să fie in altă parte — la păstrare. 118 I. L. Caragiale TRAHANACHE Aide, mergi la dejun ? TIPATESCU Nu, neică. Zahario, mulţumim, am treabă. Du-te dumneata singur ; sărutări de măini coanii Joiţichii. TRAHANACHE Bine, dar la prănz desigur. Deseară eu me duc la întrunire, trebue să stai cu Joiţica, i-e urit singură. După întrunire avem preferanţă... TIPATESCU (ameţit) Da, neică Zahario. TRAHANACHE La revedere, Fănică. TIPATESCU La revedere, neică Zahario... TRAHANACHE (mergend spre uşe, condus de Tiputescu) Şi nu te mai turbura, neică, pentru fi tec e mişelie* Nu vezi tu cum e lumea noastră ? Intr’o soţietate fără moral, fără prinţip, nu merge s’o iei cu iuţa-lă, trebue să ai (cu fineţa) puţintică răbdare.., (iese in fundj O Scrisoare Pierdută 119 SCENA V. TIPATESCU, apoi ZOE TIPATESCU (vine ameţit şi ’mpleticindu-se din fund şi cade pe un scaun cu capul in mani) Ce sa fac ? Ce să fac ? şi nu mai vine Ghiţă !... ZOE (ieşind din dreapta misterios şi coborind repede langii el) Fănică ! Fănică ! TIPATESCU (fidicandu-se iute) Zoe !... Ştii ? ZOE (desolată) Ştiu! Sunt nenorocită, Fănică. Ştiu... am fost dincolo in odae, am intrat pe scări cică din dos... Am venit numai decăt după Zaharia. N’am avut curaj să dau ochii cu el, măcar că nu crede... Am auzit tot, tot, tot. Sunt nenorocită, Fănică... Cănd a plecat Ghiţă l-am chemat dincolo. (Tip. înţelege; i-am spus tot: numai el ne poate scăpa. TIPATESCU De unde aflaseşi ? ZOE Eu am ştiut numai decăt după Zaharia... Uite!... (ii da o scrisoare. Scena aceasta se face cu multa nervositate) TIPATESCU (citind) «Stimabilă doamnă, la redacţia noastră se află un document iscălit de amabilul nostru prefect şi adresat d-voastre. Acest document vi s’ar pute ceda in 120 I. L. Caragzale schimbul unui sprijin pe lăngă amabilul in chestiune. Binevoiţi dar a trece îndată, pe la biroul nostru, sp^e a regula această afacere intr’un chip mulţumitor pentru amăndouS părţile...»—(cu desperare) Cum ? cum ? cănd ai perdut biletul, Zoe ? ZQE (înecata) Nu ştiu... Alaltăieri seara, cănd am plecat de la tine, il aveam cănd am ajuns acasă, nu ştiu dacă-1 mai aveam; poate, să fi. scos batista pe. drum şi nli-a căzut scrisoarea : le aVeam tot intr’un buzunar ! . TIPATESCU A ! ce nenorocire !. ZOE · M’am dus la Câţavenc'u... delà el veneam acuma. Mi-a propus să-mi dea înapoi scrisoarea, cu condiţie să-i asigurăm alegerea. Amiriteri, publică scrisoarea poimâine... TIPATESCU (in prada agitaţiei). Lupta este desperată. Vrea să ne omoare,, trebue să-l omorim L. Şi nu mai vine Ghiţă... zoe. ;. Pe Ghiţâ l-am trimes eu lâ (Caţavencu, să-i cumpere scrisoarea cu orice preţ. TIPATESCU. Care va să zică Ghită e acolo ? j ■ \ ZOE. De sigur (se aude' zgomot). O Scrisoare Pierdută rjj TTPATESQU. El trebue să iie... (se răpede ia uşa din fund, o deschide şi se trage iute înapoi). A! Ascunde-te... degrabă (o duce repede şi ies amandoi prin stingă). SCENA VI FARFURIDI, BKĂNZOVEN'ESCU intrând misterios din fuud- apoi TIPATESCU din stingă, BRANZOVENESCU Poate să nu fie tocmai aşa; poate că e o manoperă... o manoperă grosolană, ca să intimideze pe căţi: va nehotăriţi... FARFURIDI (cu intenţie lină)... Pe venerabilul d. Trahanache l-am văzui intrând la Caţavencu astăzi pe la zece, cănd mă duceam in tărg... Eu, am n’am să ’ntălnesc pe cineva, la zece fix mă duc in tărg... BRANZOVENESCU . Ei! FARFURIDI Pe respectabila madam’ Trahanache am văzut-o ieşind dela Caţavencu tot astăzi pe la unsprece, cănd mă ’n.torceam din tărg... Eu, am n’am clienţi 'acasă, la unsprece fix mă ntorc din tărg... BKĂNZOVENESCU Nu ’nţeleg. 122 I. L. Caragiale FARFURIDI Cum nu hiţelegi ? la unsprezece fix... BRĂNZOVENESCU Nu frate, nu ’nţeleg daraverile astea cu oposiţia ; tu ai văzut pe Trahanache intăi, pe urmă pe ma-dam’ Trahanache, şi eu adineaori am vSzut pe poliţaiul, pe Ghiţă, intrând la Caţavencu... FARFURIDI (cu intenţie) Ei? BRĂNZOVENESCU (cu indoealii) Să fie trădare la mijloc ? ai ? FARFURIDI Eu merg şi mai departe şi zic: trădare să fie, dacă o cer interesele partidului, dar s’o ştim şi noi!... BRĂNZOVENESCU Prefectul trebue să ne dea cheea comediei Sştia... Iacătă-1... TIPATESCU (venind din stingă turburat şi dăndu-şi aer silit de degajare) Salutare, salutare, stimabile! BRĂNZOVENESCU (a parte) E galben ! FARFURIDI (aparte) Ce roşu s’a făcut (tare) Salutare, salutare, onorabile... O Scrisoare Pierdută ' 123 TIPATESCU (oferindu-le locuri) Ia poftiţi, ia poftiţi, me rog. BRĂNZOVENESCU Mulţumim, mulţumim, stimabile, dar ne cam grăbim : sunt douesprece trecute. FARFURIDI Şi eu, am n’am înfăţişare, la douesprece trecute fix me duc la Tribunal... BRĂNZOVENESCU Uite de ce e vorba, stimabile, să fim scurţi... Prin terg... se spune... FARFURIDI Adică, dă-mi voe, să fim explicaţi; mie imi place să pun punctele pe i... se aude... BRĂNZOVENESCU Se aude... cumcă partidul nostru dă la colegiul II ajutor lui Caţavencu... TIPATESCU (mişcat) Care partid? Care Caţavencu? BRĂNZOVENESCU Cum care partid ? 124 I. L. Caragiale FARFURIDI Adică, partidul nostru : madaiii’ Trahanache, durn-neata, nenea Zaharia,. noi; şi ai noştri:., să du.cem pe braţe pe d. Caţavencu. . . \ ’·'.:_· . TIPATESCU Şi cine spune asta ^. (ride 'silit) . : ; V; ■■ ■ BRÂNZO VENESCtJ. . V -A,’“- Î Nu.; ride, stimabile, nu ride ; a : ;iţiqeput sâ. se ■ vpe ■ beaşcă... ^‘ v' FARFURIDI ' . Şi de!... ce să zicem■!. .lumea are . pentru ce să între 1 la băriueli. : ■· ·"' BRÂNZO VENESCU. D. Trahanăche la vizită la d. Caţavencu:.., TIPATESCU : Ş .Ei?:/;;;.:. ' FARFURIDl' Mădam’ Trahanache la vizită la d. Caţavencu:;. ; ; '· v. TIPNTESCU \ , ;' ■Ei? ·;■ ·= c :;V:' ' BRĂNZOYENEŞ.GU ’· .Ghi ţâ poliţaiul la vizită la d; Caţavencu..; .·. FARFURIDI . : '' . . ' ; De unde şi·pănă unde?. .,. O Scrisoare Pierdută 125 BRAN ZOVENESC U Noi/ ce sä zicem—me temem de ce spune lumea/,. • TIPATESCU .(nervös; .: Ëi, ce vŞ.pune lumea ? FARFURIE)! Vrei să vorbesc' durait-Vşi' desluşit, stimabile ? Ne temerb. de:.trădarey*. Na! '/./' / / .· tipatescu ' (dupa ce s*a întors ctnd· là unui; când la altul,, saparatxatra F-arfurj.di) Àmicé, :d-le Farfuride, nu ţi se pare d-tale că te faci niai catolic decăt Papa ? " FARFURIDI (hdtfmt) Da, când e vorba de prinţipiiri, stimabile, da, më faci adică nu, nu më faç, sunt când e vorba de asta, ; sunt mai catolic decât Papa,., ///' TIPATESCU (superat) Domnilor., nii. primesc acasă la mine astfel de ob-seryaţiiy pe care,, dâţi-mi .voe să vë spiiiu, le consider ca nişte insulte... .. . . FARFURIDI Să nu ne iuţim, stimabile... TIPATESCU, ·’. Cum să :nu më iuţesc, onorabile ? D-voastră veniţi /la mine acasă, la .mine, care mi-am sacrificat cariera şi am rëm’as intre d-voastră/ ca să vë organizez partidul—căci fără mine; trebue să mărturisiţi, că d-voas- 126 I. L. Caragiale tră n’aţi fi putut niciodată să fiţi un partid—d-voas-tră veniţi la mine acasă să mă numiţi pe faţă trădător... A! asta nu pot să v’o permit... BRĂNZOVENESCU (scoţend o hârtie din buzunar). Mă rog, iată ce se împarte acum prin tărg, din partea lui d. Caţavencu.., E tipărit, stimabile ! TIPATESCU (mişcat ii smulge hărtia). Tipărit? FARFURIDI (smulgendu-i-o el.) Da, tipărit, dă-mi voe... (citeşte;. «Dăm ca pozitivă ştirea cumcă desigur candidatura amicului nostru politic d. Caţavencu, prezidentul grupului independent, este pusă la adăpost de orice loviri din partea administraţiei. Dincontra, avem cuvinte puternice pentru a crede că atât bătrânul şi venerabilul d. Trahanache, prezidentul Comitetului electoral, căt şi junele şi onorabilul nostru prefect, ar fi convinşi in fine că in împrejurările prin care trece ţara, judeţul nostru nu poate fi mai bine reprezentat decăt de un bărbat independent ca amicul nostru d. Ca-la-ven-cu... D. Caţavencu va lua cuvăntul la intrumirea de deseară... Comitetul grupului independent.» (vorbit)... Aud? TIPATESCU (a parte.) Nu mai remăne nicio clipă de pierdut (tare.) Domnilor, vă rog, nişte afaceri importante mă chiamiă numai decăt la telegraf... Mă scuzaţi... dar... (merge la ■o masă şi trage clopoţelul, apoi iese in fund). BRĂNZOVENESCU. Aşa scurt ? O Scrisoare Pierdută 127 FARFURIDI. Adică, cum am zice, poftiţi pe uşe afară... Bine ? TIPATESCU (apare in fund cu un fecior). Unde e Ghiţă ? FECIORUL. L-am căutat in tot tergul, coane Fănică, nu e. (vorbesc încet in fundj. BRÂNZOYENESCU (care a vorbit încet cu Farfuridi). Aide la Trahanache... Aici am aflat tot... Aide... FARFURIDI. Brănzovenescule, mi-e frică de trădare... C'ăte cia-suri sunt ? BRÂNZO VENESCU. Douesprece trecute... FARFURIDI. Douesprece trecute?... Eu, la douesprece trecute fix... TIPATESCU (coborind intre ei). Astfel dar, d-lor... BRÂNZO VENESCU. Ne ducem, ne ducem, stimabile, nu voim să facem deranj... FARFURIDI (grav). Ne ducem, dar găndeşte-te stimabile, că suntem membrii aceluiaş partid... Cum ziceam adineaori ami- 128 /. L. Car cuf tale cuini Brănzovenescu : trădare să fie (Cu oarecare emoţie) dacă o cer interesele partidului, dar s’o ştim şi noi... Deaceea eu totdeauna am repetat cu străbunii noştri, cu Miliaiu-Bravul şi Stefan-cel-Mare : iubesc trădarea, (cu intenţie) dar Urăsc pe trădători,., (schimbând tonul, cu dezinvoltură.) Salutare, salutare, ştim abile !... BRĂNZOVENESCU (asemenea.) Salutare !... TIPATESCU (inchizend uşa după ei, grozav de plictisit). A ! (coboară.) SCENA VII. TiPATESCU, ZOE, apoi CETĂŢEANUL TURMENTAT. ZOE (ieşind din stingă repede). ■S’a dus?... Ai vgzut, Fănică? Ai auzit? Şi Ghiţă nu mai vine... Fănică, Fănică, ne ameninţă o nenorocire grozavă... i TIPATESCU. Taci ! vine cineva. E Ghiţă desigur1 (se repede la uşa din fund, prin care apare Cetăţeanul turmetat). CETĂŢEANUL (şovăind;. Sluga ! (in tot jocul sughiţe şi şovăe). ZOE. Cine e £sta ? Ce pofteşti d-ta ? TIPATESCU. O Scrisoare Pierdută 129 CETĂŢEANUL. Eu ?... (sughiţe) Eu sunt alegător... TIPATESCU (nervos) Cum te chiamă ? CETĂŢEANUL. Cum mă chiamă ? Ce trebue să spuiu cum mă chiamă... vorba e, sunt alegător? (şovae). ZOE. E turmentat ? TIPATESCU Dracul să-l ia! nu e nimeni afară: lasă să-mi intre aici toţi nebunii, toţi beţivii... Aide, ieşi! CETĂŢEANUL Nu sunt turmentat... (zimbind) coană Joiţico... Las’ că ne cunoaştem... Mă cunoaşte conul Zaharia de la ii Fevruarie... Nu e vorba ţinem la d. Nae Caţa-vencu... e din Soţietate... dar vorba e, eu alegător... eu... (sughiţe) apropritar... eu pentru cine votez ?... (sughiţe) d’aia am venit (şovăe) ZOE Trimete-1, Fănică, dă-i drumul... e ameţit de tot... TIPATESCU (luandu-1 cu binişorul) Fii bun, cetăţene, du-te. Aldată mai vorbim... CETĂŢEANUL Dar ce să vorbim aldată ? Teatru I. L. Caragiale. 9 130 I. L. Caragicile ZOE A! CETĂŢEANUL Acu ce treabă avem ?.. Nu vă uitaţi la mine că sunt aşa de... Am tăcut-o de oaie de tot. Să vezi d-ta cum de a devenit la băutură... (sughiţe) că a fost lată de tot... TIPATESCU (necăjit) Fii bun, omule, şi ’nţelege (vrea să-i apuce; CETĂŢEANUL Eu am găsit (sughiţe) o scrisoare... TIPATESCU şi ZOE O scrisoare ! CETĂŢEANUL Da (cătrăTip.) A d-tale cătră coana Joiţica... Am găsit-o alaltăeri seara pe drum, cănd ieşeam dela întrunire... Fă-ţi idee (sughiţă) de alaltăeri seara pănă azi dimineaţă s’o duci intr’un chef!... TIPATESCU (răpezindii-se şi apucăndu-1 cu amcndoue iră:nele de g:1t) Mizerabile ! CETĂŢEANUL Nu mă sgudui (sughiţe) că ameţesc... ZOE Lasă-1, Fănică, să vedem. O Scrisoare Pierdută 131 CETĂŢEANUL Lăsaţi-me să vedeţi. Cănd am găsit-o, de curioşi-tate am deschiso şi m’am dus subt un felinar, s’o citesc. N’apucasem s’o isprăvesc bine... şi haţ! pe la spate, d. Caţavencu... dă să mi-o ia. TIPATEŞCU Şi (desperat) ţi-a luato ? ZOE ('ace’:aş joc) Ţi-a luat-o? CETĂŢEANUL Aş ! Am băgat-o in buzunar. Zice d. Nae: «Aşa? faci parte din soţietatea noastră şi primeşti scrisori delà prefectul, cetăţene, bravos ! — Zic : (sughiţe) Aş ! delà prefectul ! — Zice:.I-am cunoscut slova... Ia a-rată-mi-o.—Doamne păzeşte !». Ba că dă-mi-o, ba că nu ţi-o dau, din vorbâ’n vorbă, tura-vura, ne-am a-bătut pe la o ţuică... una-—douë—trei... pe urmă dă-i cu bere, dă-i cu vin,, dă-i cu vin, dă-i cu bere... A făcut cinste d. Nae... l-am bëut... oo ! Tarn bëut ! ZOE. Dar scrisoarea ? * TIPATEŞCU.. Scrisoarea (se repede la el strigând), unde e scrisoarea ? CETĂŢEANUL. Nu striga (sughiţe) că ameţesc!.. O am la mine scrisoarea (amandoi il asculta şi-l privesc cu indoeala şi nerăbdare nervoasa). Da. 132 I. L. Caracjtale ZOEŞi TIPATESCU. S’ar pute ! CETĂŢEANUL. Da,.. O am la mine (căutăndu-se prin buzunare). Ehei ! d. Nae zicea că-mi dă zece poli pe ea ; zic: nu trebue, onorabile, parale... slava Domnului... apropitar sunt (sughiţe) alegător... (sughiţe şi se caută mereu). Vorba e..., eu (sughiţe), eu pentru cine votez? (se opreşte din căutat şi cu simplicitate) Am pierdut-o ! (se mai caută, apoi cu hotărire) Am pierdut-o! TIPATESCU. A! ZOE. Ţi-a furat-o Caţavencu ! CETĂŢEANUL. Adică d. Nae. Se prea poate... că am şi dormit... Vezi d-ta (Zoe şi Tipatescu îşi frăng mănile) fâ-ţi idee... dă-i cu bere, dă-i cu vin... dă-i cu vin... dă-i cu... TIPATESGU (apucăndu-1 şi sguduindu-1). Mizerabile! Ce ai făcut ! CETĂŢEANUL (căzend pe un scaun). Nu mă sgudui! SCENA VIII ACEIAŞI, GHIŢĂ PRISTANDA. PRISTANDA (intră găfăind intr’un suflet, prin fund). Coane Fănică ! Coană Joiţico ! O Scrisoare Pierdută. 133 TIPATESCU şi ZOE Ghiţă ! PRISTANDA. Vine! vine conul Zaharia ! CETĂŢEANUL (pufnind). Conul Zaharia ?... nu mai spune (sughiţe) că ameţesc... TIPATESCU (lui Pristanda, aretănd pe Cetăţeanul turmentat). Ia-1 pe nenorocitul gsta, şi... ZOE. Şi dă-i drumul prin dos, pe scara a mică. PRISTANDA, (ridicând pe Cetăţeanul turmentat) Aide, Cetăţene ! (il împinge spre dreapta). CETĂŢEANUL. Nu m£ ’mpinge (sughitej că ameţesc. PRISTANDA (acelaşi joc). Aide ! CETĂŢEANUL Vorba e... eu pentru cine votez..? PRISTANDA. Aide ! CETĂŢEANUL. Nu mg ’mpinge (sughiţe) că ameţesc. (lese, împins de Pristanda). 134 I. L . Caragiale SCENA IX ZOE, TIPATESCU, apoi GHIŢĂ PRISTANDA şi (TRAHANACHE. TIPATESCU (răpede Zoii). De Zaharia nu avem teamă: ştie tot, dar nu crede nimica... N’ai auzit ? ZOE. l· ănică ! Fănică ! (Ghiţă intră din dreapta.) Ce-ai făcut, Ghiţă ? Ai fost la Caţavencu ? PRISTANDA. Am fost, coană Joiţico... Se lasă greu, greu de tot : ori o mie de poli, ori deputăţia... TIPATESCU. Trebue să punem măna pe el (hotârit). Du-te, Ghiţă, ia jandarmi... viu ori mort, trebue să mi-1 aduci la poliţie, acuma intr’un moment. ZOE. Fănică !... TIPATESCU Du-te. PRISTANDA Ascult! (vrea să pornească spre fund, in momentul acesta intră Trahanache cu aerul triumfător.) TRAHÂNACHE. L-am prins cu alta mai boacănă! O Scrisoare Pierdută 13 b ZOE (incepend sa, se jelească şi căzendu-i ca leşinată in braţe Nene! nene ! TRAHANACHE. Joiţico! (către Tip). A aflat? TIPATESCU. Ştie tot! TRAHANACHE (ingrijind-o, după ce a pus-o cu ajutorul lui Pristanda pe fotoliu). Bine, omule, nu ţi-am zis să nu-i spui ? o ştiam eu căt e de simţitoare! Iaca vezi ! (toţi o îngrijesc.) Ei! Ţi-am spus că l-am prins pe onorabilul cu alta mai boacănă... Ghiţă, iute un pahar CU apă (Ghiţă iese in stingă) TIPATESCU Care onorabilul ? TRAHANACHE (acelaş joc). Ei, ai puţintică răbdare... Caţavencu de... TIPATESCU. Cu ce alta ? TRAHANACHE (bătend cu putere in palmele Joiţicbii) Cu altă plastografie... Ce plastograf! PRISTANDA (care a venit cu paharul cu apă). Curat plastograf! (Cortina cade). ACTUL II. Acelas salon. SCENA I. TRAHANACHE, FARFURID1 şi BRÂNZO VENESCF, (stau împrejurul unei mese rotunde, studiand listele electorale ; fiecare are cate un creion colorat in mana). BRĂNZOVENESCU. Şaizeci şi nou& cu roşu, buni... unsprece cu albastru... ai lor... FARFUR1DI. Doisprezece... TRAHANACIIE. Ai puţintică răbdare... unu, doi, cinci... şapte... zece... unsprezece. FARFURIDI. Doisprezece... TRAHANACHE. Cu Ienache Siripeanu. O Scrisoare Pierdută 187 BRÂNZO VENESCU. Nici nu mai are drept de vot, decănd şi-a măritat fata... Nu i-a dat casele de zestre ? Ei ? Dacă votează, merge la puşcărie onorabilul. TRAHANCHE Ai puţintică răbdare... Da dacă-1 putem aduce să voteze cu noi... FARFURIDI. Altă vorbă... Să voteze cu noi, e uşor; are procesul cu epitropia bisericii, sSptSmăna viitoare... dar să voteze cu noi ? Adică cum să voteze cu noi...? BRÂNZO VENESCU. Adică cum să voteze cu noi? TRAHANACHE. Să voteze cu noi. BRÂNZO VENESCU. Nu pricepi, neică Zahario, vorba noastră? Adică «noi», partidul nostru, pentru cine votăm noi, pentru cine lucrăm noi? Noi încă nu ştim... TRAHANACHE. MS rog, aveţi puţintică... FARFURIDI. Nu ştim... MS rog, aveţi, TRAHANACHE. FARFURIDI. Ba eu merg şi mai departe şi zic, cum ziceam lui amicul meu Brănzovenescu: mS tem de trădare... 138 I. L. (Jaragiale TRAHANACHE. Cum de trădare ? BRANZOVENESCU. De-aia noi astăzi, eănd am mirosit ceva cumva... FARFURIDI. Ceva cumva... TRAHANACHE. Ceva cumva ? BRANZOVENESCU. Dacă e ceva la mijloc... FARFURIDI. Ceva la mijloc... TRAHANACHE. Ceva la mijloc ? FARFURIDI. Da,, aşa, dacă e trădare, adică dacă o cer interesele partidului, fie ! BRANZOVENESCU. Dar cel puţin s’o Ştim şi noi. (Trahanache vrea să-i întrerupă, fără să isbutească). FARFURIDI. Pentruoă eu am zis-o cu străbunii "noştri, cu Mir-cea-cel-Bătrăn şi cu Vlad-Ţepeş, neică Zahario : imi place trădarea, dar... TRAHANACHE. M& rog, ai puţintică.... O Scrisoare Pierdută 139 BRÂNZO VENESCU. Ce răbdare, neică Zahario ! Nu mai e vreme de aşa lucru... Astă seară e întrunire ? FARFURIDI. Măine începe alegerea ? TRAHANACHE. Da... FARFURIDI. Ei ! pentru cine votăm ? BRANZOVENESCU. Pentru cine votăm ? TRAHANACHE. Aveţi puţintică răbdare ! Pentru cine aţi mai votat şi pănă acuma ? BRANZOVENESCU. Nu înţeleg. FARFURIDI. Nici eu. TRAHANACHE. Me rog, ia să ne tălmăcim noi puţintel... FARFURIDI. Să ne tălmăcim, da, să ne tălmăcim, asta o cerem şi noi. TRAHANACHE. Ce sunteţi d-voastră, m£ rog ? Vagabonţi de pe u-liţă? nu... Zavragii? nu... Căuzaşi ? nu... D-voastră, adică noi, suntem cetăţeni, domnule, suntem onorabili... Mai ales noi trei suntem stâlpii puterii: proprietari, 140 I. L. Carcigiale membrii Comitetului permanent, ai comitetului electoral, ai Comitetului şcolar, ai Comitetului pentru statua lui Traian, ai Comiţiului agricol şi eţetera. Noi votăm pentru candidatul pe care-1 pune pe tapet partidul intreg... pentru că dela partidul întreg atirnă binele ţerii, şi dela binele ţării, atirnă binele nostru... Aşa e... Aşa e, dar... BRĂNZOVENESCU. FARFURIDI. TRAHANACHE. Dar ce? Numele candidatului poate să fie ai meu’ al d-tale, ori al d-sale, după cum cer enteresurile par tidului. Din moment in moment aşteptăm să-l ştim..* Prefectul trebue să vie; nu-1 aşteptăm să vie dela telegraf? Ei? nu bate telegraful?., bate; ce treabă alta are ? Poate că acuma cănd noi vorbim, poate să fi şi sosit numele... pe sirmă, stimabile... Da, pe sirmă, ce crezi d-ta ? ' FARFURIEI. Toate bune şi frumoase cum le tălmăcesci d-ta, neică Zahario, dar noă... noă ni e frică de trădare... BRĂNZOVENESCU. Nu din partea d-tale... FARFURIDI Nu din a d-tale... TRAHANACHE. Da din a cui ? FARFURIDI. Din a cui, din a cui ? ştii d-ta din a cui... O Scrisoare Pierdută Ui TRAHANACHE. Să n’am parte de Joiţica, dacă ştiu. BRÂNZO VENESCU. Ei, stimabile, prea te faci chinez, dă-mi voe... FARFURIDI Ştii ce, venerabile neică Zahario, ia să dăm noi mai bine cărţile pe faţă. TRAHANACHE Dă-le, neică, să vedem. FARFURIDI Ţi-am spus că mi-e frică de trădare... Ei ? BRĂNZOVENESCU Ei ? TRAHANACHE Ei? FARFURIDI Ei ? ni-e frică din partea amicului TRAHANACHE Care amic ? BRĂNZOVENESCU Care amic, care amic ? Ştii d-ta... TRAHANACHE Să n’am parte de Joiţica, dacă ştiu. FARFURIDI Iar te faci chinez... 142 I. L. Caragiale Zău nu... TRAHANACHE FARFURIDI Din partea amicului... Fănică... TEA HAN ACHE (surprins) Ce? BRĂNZOVENESCU Din partea prefectului. TRAHANACHE (încruntat) Cum ? FARFURIDI (scurt) Noă ni-e frică,... de! că-şi dă coatele cu Caţavencu... TRAHANACHE (urmează jocul crescendo) Cu Caţavencu ? FARFURIDI Cu moftologul... BRĂNZOVENESCU Cu nifilistul.·. TRAHANACHE (deabia stăpanindu-şi indignarea) Cu Caţavencu? trădare? Fănică trădător! Ei! bra-vos ! Ei! asta mi-a plăcut! Ei! nu m’aşteptam ! Ei! ne-am procopsit! FARFURIDI· De ! noi... BRĂNZOVENESCU. Ce ne-am zis...? O Scrisoare Pierdută 148 TRAHANACHE (biruit din ce in ce mai mult de indignare). Ai puţintică răbdare, stimabile. Nu dau voe nimănui să-şi permită, mă’nţelegi, să bănuească măcar căluş de puţin pe Fănică. Pentru mine, stimabile, mă’nţelegi, să vie cineva să-mi bănuească nevasta, pe Joiţica..;: BRANZOVENESCU. Pe coana Joiţica, onorabile... FARFURIDI. îmi pare reu, neică Zahario, noi nu... TRAHANACHE (si mai indignat). Ai puţintică răbdare... zic: pentru mine să.vie cineva să bănuească pe Joiţica, ori pe amicul. Fănică, tot una e... E un om cu care nu trăesc de ieri de alaltăeri; trăesc de opt ani, o jumătate de an după ce m’am însurat a doua oară, De opt ani trăim împreună ca fraţii, şi nici un minut n’am găsit la omul ăsta măcar atitica reu... Credeţi d-voastră că ar fi rămas el prefect aici şi nu s’ar fi dus director la Bucureşti, dacă nu stăruiam eu şi cu Joiţica... şi la dreptul vorbind, Joiţica a stăruit mai mult... FARFURIDI. Ei! se ’nţelege, damele sunt mai ambiţioase... TRAHANACHE. (şi mai indignat}. Ai puţintică răbdare... Nu de ambiţ că ni era prieten,-pentru enteresul partidului. Cine altul ar fi putut fi prefect al nostru? FARFURIEI. S’ar mai fi găsit, poate. I L. Caragiale 144 TRAHANACHE Să-mi dai voe să nu te crez. Un om endepandent, care a făcut servicii partidului, judeţului, ţSrii... şi mie, ca amic, mi-a făcut şi-mi face servicii, da !... şi să veniţi d-voastră, tot din partid, (Cu ton de mustrare aspra) şi să bănuiţi că... să vă pronunţaţi cu astfel dc cuvinte neparlemantare... îmi pare r£u... BRÂNZO VENESCU. Insfirşit noi... TRAHANACHE. Ai puţintică răbdare... îmi pare r&u... (indignat reu. de tot) Care va să zică unde nu înţelegeţi d-voastră politica, hop ! rumai decăt trădare ! Ne-am procopsit ! Ce soţietate ! Adevărat, bine zice fiu-meu dela facultate : unde nu e moral, acolo e corupţie şi o soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are (in culmea, indignării). Trădare! bravos! Fănică trădător! frumos! (pleacă) Salutare! salutare, stimabile! (iese foarte turburat prin fund). SCENA II. FARFURIDT, BRÂNZO VENESCU stau un minut privind unul la altul. FARFURIDT Ei !... ţi-a plăcut venerabilul ? BRĂNZOVENESCU. E tare... tare de tot... Solid bărbat ! Nu-i dăm de rostul secretului. Trebue să mai aşteptăm. O Scrisoare Pierdută 145 FARFURIDI ►Să mai aşteptăm ? Până cănd să mai aşteptăm ?... Deseară, la sfirşitul întrunirii, par-că-1 văz pe venerabilul că se scoală şi trage clopoţelul: «Stimabililor,» aveţi puţintică răbdare : Candidatul Comitetului nostru este onor. d. Nae Caţavencu...» BRĂNZOVENESCU Moftologul! FARFURIDI Niiilistul!—Şi bravo’n sus, şi bravo’n jos, şi mâine si poimâine, nenea Ghiţă poliţaiul aleargă pănă-i iese limba de un cot şi ţi-1 toarnă pe d. Caţavencu, care ne-a înjurat şi ne-a batjocorit de atăta vreme pe toate tonurile, deputat la colegiul II... Şi noi... să stăm cu rnănile in sin ?... peste poate !... BRĂNZOVENESCU Ce-o să faci ? Te joci cu puterea ? FARFURIDI Ce să fac ?.... Batem o depeşă la Bucureşti, la Comitetul central, la minister, la gazete, scurt şi cuprinzător : (bătend cu pumnul drept in palma stingă, ca un telegrafist pe aparatul lui, sacadat, tot textul-proieet al depeşii) «Trădare ! Prefectul şi oamenii lui trădează partidul pentru niiilistul Caţavencu, pe care vor să-l aleagă la colegiul II... trădare ! trădare î de trei ori trădare!» BRĂNZOVENESCU (scurt). Pi tare! prea tare ! n’o iscălesc. FARFURIDI (cu tărie, impunător). Trebue să ai curaj ca mine ! trebue s’o iscăleşti : o dăm anonimă ! Teatru i. L. Caragiale. 10 146 I. L. Caragzale BRĂNZOVENESCU Aşa da? o iscălesc ! FARFURIEI O iscălim : «Mai mulţi membri ai partidului...» BRĂNZOVENESCU Da dacă ne cunoaşte slova la telegraf?. FARFURIEI Punem pe altcineva s’o scrie. BRĂNZOVENESCU.: Pe cine ? FARFURIEI Trebue să găsim pe cineva să ni-o dea la telegraf! Aide, Brănzovenescule.. BRĂNZOVENESCU Numai să nu păţim: ceva. FARFURIEI (impunetor)· Trebue să ai curaj : anonimă. Căte ceasuri sunt? BRĂNZOVENESCU Cinci. FARFURIEI Aide degrab, intre cinşi şi şase fix se închide ţe-legraful... fies cu grabă). O Scrisoare Pierdută 147 . SCENA III care mă opreşte să-mi capăt iar liniştea !... Da, sunt hotărită, şi trebue să biruesc tot, şi pe tine... aşa de. hotărită sunt, incăt adineaori .am poruncit lui Ghiţă să iţieargă să dea drumul lui Caţavencu şi să-l poftească aici din partea mea... , TIPATESCU Femee nebună! ce ai făcut? ZOE Am făcut ce am crezut că trebue. să fac. Dacă tu nu vrei să sprijini pe Caţavencu, dacă tu nu vrei să-l alegi, ca să mă scapi— aţunci eu, care voiu să scap, il sprijin, eu, il aleg eu... TIPATESCU : Cum? ZOE' Da, îl aleg eu. Eu sunt pentru Caţavencu, bărbatul meu cu toate voturile lui trebue să fie pentru Caţavencu. Insfirşit cine luptă cu Caţavencu, luptă cu mine... Aide, Fănică, luptă, sdrobeşte-mă, tu care ziceai Că mă iubeşti. Să vedem ! (pleacă spre dreapta) TIPATESCU. Zoe! J56 I. L. Car axiale Lasă-me ! (iese) ZOE TIPATESCU (urmărind-o) .Zoe! Zoe! (iese după ea. O clipă scena goală) SCENA MI. GHIŢĂ PRISTANDA şi CAŢAVENCU PRISTÂNDa (aperend in fund şi făcend Joc cu respect lui Cata-vencu să treacă) Poftiţi, coane Nicule, poftiţi... (umilit) şi zetr,şă*pardon aţi, in consideraţia misiei mele, care ordonă (serios) să, fim scrofuloşi de datorie... D-voastră ştiţi mai bine ca mine... aşa e poliţaiul: tată să-ţi fie—trebue să-l ridici? il ridici! n’ai ce-i face: e misie. De aia (foarte rugător) mă rog să pardonaţi... CAŢAVENCU îmi pare rău, Ghiţă, că mai stărueşti cu scuzele tale... Adică noi nu ştim cum merge poliţia? (sentenţios) Intr’un stat constituţional un poliţaiu nu e nici mai mult nici mai puţin decăt un instrument! PRISTANDA Curat instrument ! CAŢAVENCU Nu braţul care loveşte, vdinţa care ordonă e de vină... Eu chiar am scris un articol in privinţa asta. Nu ştiu dacă l-aţi citit? PRISTANDA Trebue să-1 fi citit, coane Nicule; eu gazeta d- O Scrisoare Pierdută 157 voastră o citesc ca evanghelia totdamia ; că să nu vă uitaţi la mine... adică pentru misie... ('misterios) altele am eu in sufletul meu, dar de ! n’ai ce-i face : famelie mare, remuneraţie după buget mică... CAŢAVENCU Şi insfirşit, cum ar fi posibil martiriul, dacă n’ar exista călăul ? PRISTANDA Curat, coane Ni cule! Ca^ArCtti (schimbând tonul)*. Cetăţene, nu uita condiţia cu care am venit aici l Am venit in casa prefectului, nu voiu insă să dau ochii cu el, nu mă pot aşa de ieftin compromite. Am venit chemat de doamna Trahanache, pe dănsa voiu s’o văz. PRISTANDA. , ■Mai e vorbă, coane Ni cule, pe coana Joiţica, pe-dumneei... conul Fănică nici nu e aicea... Poftiţi, poftiţi, şedeţi, coane Nicule, mă duc să spuiu coanii Jo-iţichii Că aţi venit... (vrea sa plece) CAŢAVENCU Poţi să-i adaogi chiar că mă grăbesc să mă întorc in temniţa unde m’a aruncat disgraţia dumneei. PRISTANDA Ascult, (aparte) Mare pişicher ! Strajhic prefect cir fi ăsta ! ('iese aruncând priviri furişe ele admiraţie elitra Caţavencu), 158 I. L. Caragiale SCENA VII! CAŢAVENCU, (singur) Insfirşit, capitulează ! Se putea altfel ?..., Iubitul, scumpul, venerabili’1 nenea Zaharia (ride) par-că-1 auz deseară prociamăn du-mă candidat al colegiului. Sărmanul Farfuridi!... (grav) Scopul scuză mijloacele, a zis nemuritorul GambettaL. Amabilul. Fănică trebue să facă venin de moarte... atăt mai bine pentru mine! îşi pierde minţile,, atăt mai rău pentru el! MS arestează, atăt mai bine pentru mine ! Coana Joiţica, mai cu minte ca toţi.,· mă chiamă, şi eu politicos, iată-mă, gata să-i sărut măna cu respect... Mă rog, n'ai ce-i face : măna care-ţi, dă mandatul!... Dar... unde e coana Joiţica... (se’ntoarce spre fund, apoi spre stingă, in fine spre dreapta, in momentul acesta apare Tipatescu in uşa din’dreapta, unde sta un moment nemişcat. Gest de surprisa din partea lui Caţavencu. Aparte) Tipatescu! O preferam pe ea! SCENA I V. CAŢAVENCU,. TIPAŢESCU. TIPATESCU (a aparut in dreapta cu aerul încruntat şi pumnii încleştaţi, a stat in uşe* a mers apoi liniştit la uşa din fund, mesurand din ochi pe Caţavencu, şi s’a oprit in fund un moment; aparte) Ţine-mă, Doamne ! CAŢAVENCU (jenat)· Stimabile domn, scuzaţi-mă daca v’ar părea că mă prezint la d-voastră astfel, intr’un mod neregulat... Trebue să vă spun că am fost adus aici din arest de poliţaiul d-voastre, după ordinele... şi· nu m’aşteptam să vă intălnesc... O Scrisoare Pierdută 159 TIPATESCU (aparte) Impertinent ! CAŢAVENCU Pentrucă mi se spusese că eram chemat de... altfel nici nu aş fi venit... In fine, dacă sunt aici prizonier, remăiu... dacă sunt liber—şi nu cer nimic mai mult —me retrag îndată... TIPATESCU (care a tot bătui din călcăm cu impacienţă, coboară încet, rar şi cu dinţii strinşi) Iubite şi stimabile d-le Caţavencu, nu inţeleg pentru ce intre doi bărbaţi, cu oarecare pretenţie de se-riositate, să mai încapă. astfel de meşteşuguri şi rafinării de maniere, astfel de tirade distilate, cănd si-, tuaţia lor e aşa de limpede... Eu sunt un om căruia-i place să joace pe faţă... Să-mi dai voe să-ţi spuiu ceva... lă poftim, ia poftim, rn^ rog. (ii oferă un scaun, aparte) Să fiu cu minte. Ce bine că-i Zoe dincolo! CAŢAVENCU· Stimabile domn, d-tale iţi place să joci pe faţă, primesc ; mie-mi place să joc scurt, scurt, (gest de retezare) Situaţia noastră; o putem deslega numai decăt (Tipateseu ii oferă jeţul, el il respinge uşor). Mulţumesc ! '·, TIPATESCU (aceiaş joc). Ia poftim, me rog, ia poftim ! CAŢAVENCIJ (aceiaş joc) Mulţumesc ! ! TIPATESCU (privăid ţintă la; Caţavencu şi cu tonul inarăit), Poftim de!... c 160 I. Jj. Caragwle CAŢAVENCU (ca<*e s’a retras puţin, cedează inslirşit şi cade pe fotoliu cam faril voe). Mulţumesc. TIPATESCU Aşa (sade aproape de el, Caţavencu se cam retrage. Tipatescu se îndeasă spre el, Caţavencu acelaş joc, şi iar). Astid dar, onorabile domn, d-ta — prin ce mijloace nu-mi pasă ! —pose-dezi o scrisoare a mea, care poate compromite onoarea unei familii... A! CAŢAVENCU (gest) TIPATESCU. MS iartă ca te-arn ostenit. Să fiu şi mai scurt... Iată: d-ta eşti un om practic, d-ta posedezi un lucru care-mi trebue mie, şi ştii cat îmi trebue... Eu viu şi-ţi zic : (cm multă afabilitate) Mă rog, onorabile domn, ce-mi ceri d-ta in schimbul acelui lucru ? CAŢAVENCU (naiv) Cum, nu ştii ? Nu... TIPA TESO U (ase menea) CAŢAVENCU (asemenea) Nici măcar nu ve dă ’n gănd ? TIPATESCU (asemeneaj Nu... d’aia întreb... CAŢAVENCU. Stimabile domn, (cu dignitate) un om politic..,, O Scrisoare Pierdută 161 TIPATESCU (cu pofidă) Adică d-ta... CAŢAVENCU. Dă-mi voe... Un om politic trebue, mai ales in nişte împrejurări politice ca acelea prin care trece patria noastră, împrejurări de natură a hotărî o mişcare generală, mişcare ce, dacă vom lua in consideraţie trecutul oricărui stat constituţional, mai ales un stat tiner ca al nostru... TIPATESCU (impacientat, bătend din călcăiu) Mă rog, onorabile, incă odată... (răspicat) ce-mi ceri d-ta in schimbul acelei scrisori? scurt! (repetă gestul de retezare al lui Caţavencu) CAŢAVENCU. Ei ?... dacă este aşa, dacă voeşti scurt, iată : voiu (rugător) să nu mă combaţi, ceva mai mult, să-mi sprijini candidatura... TIPATESCU (vrend să isbucnească) Candidatura d-tale! (stăpănindu-se) Onorabile domn, nu ţi se pare câ ceri prea mult ?... CAŢAVENCU. Atuncea d-ta, care mi-ai propus schimbul, care-mi faci întrebarea, trebue să răspunzi... TIPATESCU (apropiandu-se şi indesăndu-se înspre Caţavencu, se re petă jocul de scenă de mai sus) Ba zeu, spune, nu ţi se pare prea mult ? Ai ? Ce zici? Teatru I. L. Caragiale 11 162 I L. Caragicde GAŢAVENCU (naiv) Nu. TIPATESCU (cu insinuare) Dacă s’ar retrage Comitetul permanent şi am re-serva un loc pentru prea iubitul d. Caţavencu?... CAŢAVENCU (zimbind şi cu bonomie) E un nimic, stimabile... TIPATESCU. Dacă in postul de avocat al statului s’ar numi a-celaş d. Caţavencu?... CAŢAVENCU (asemenea) E puţin, onorabile... TIPATESCU. Dacă in locul de primar, vacant acum, şi in locul de epitrop-efor la Sf. Nicolae s’ar numi tot nenea Caţavencu? Ai ? (Caţavencu suride cu un gest de refuz) Şl dacă şi moşia «Zăvoiul» din marginea oraşului... CAŢAVENCU (zimbind asemenea) Dă-mi voe, stimabile, un om politic trebue, este dator, mai ales in împrejurări ca acele prin care trece patria noastră, împrejurări de natură a hotărî o mişcare generală, mişcare (măngae şi umflă cuvintele distilăndu-şi tonul şi accentul) ce, dacă vom lua in consideraţie, trecutul unui stat constituţional, mai ales un stat tinăr ca al nostru, deabia ieşit din... TIPATESCU (bătend impacient din calcaiu şi intrerupendu-1) Ei! să lăsăm frazele, nene Caţavencule! Astea sunt bune pentru gură-cască... Eu sunt omul pe care O Scrisoare Pierdută 163 d-ta să-l imbeţi cu apă rece?... Spune, unde să fie! bărbăteşte: ce vrei dela mine ? (se ridica fierbând) CAŢAVENCU (ridicandu-se şi el) Ce vreau ? ce vreau ? Ştii bine ce vreau. Vreau ce mi se cuvine după o luptă de atăta vreme ; vreau ceea ce merit in oraşul esta de gogomani, unde sunt cel d’i’ntăi... intre fruntaşii politici... Vreau... TIPATESCU (fierbend) Ce vrei? CAŢAVENCU (asemenea)· Vreau... mandatul de deputat, iată ce vreau: nimic altceva! nimic! nimic! (după o pauza, cu insinuare caldă şi crescendă). Mi se cuvine !... Te rog!... Nu mă combate... Susţine-mă... Alege-me, Poimâine, in momentul cănd voiu fi proclamat cu majoritatea cerută,... in momentul acela vei avea scrisoarea* (cu multă căldură)... pe o-noarea mea! TIPATESCU (aproape să isbucnească) Pe onoarea ta?... Şi dacă nu pot să te aleg?... CAŢAVENCU Poţi! TIPATESCU (pierzendu-şi cumpătul din ce in ce) Şi dacă nu voiu?—zi că nu voiu să te aleg? CAŢAVENCU (îndârjit) Trebue să vrei. TIPATESCU (d’abia mai stăpănindu-se) Uiţi că nu e bine să te joci cu un om ca mine astfel. Nu ! nu ! nu voiu să te aleg! 164 I. L. Caragiale CAŢAVENCU Trebue! TIPATESCU Nu! CAŢAVENCU Trebue să vrei, dacă ţii cătuş de puţin la onoarea... TIPATESCU (isbucnindj Mizerabile! (Caţavencu iace un pas înapoi) Canalie neruşinată! Nu ştiu ce mă ţine să nu-ţi sdrobesc capul... (se repede, ia un baston de lângă părete si se întoarce turbat cătră Caţavencu) Mişelule ! trebue să-mi dai aci scrisoarea, trebue să-mi spui unde e scrisoarea... or te ucid ca pe Un căine ! (se repede năvală la el. Caţavencu ocoleşte masa şi canapeaoa, restoarnă mobilele şi se repede la fereastra, pe care o deschide de peiete imbr&ncind-o in afară). CAŢAVENCU (tremurând, strigă la fereastră in afară) Ajutor! Săriţi! Mă omoară vampirul! prefectul a-sasin ! ajutor ! SCENA XJ. ACEIAŞI — ZOE (venind repede din dreapta ZOE (repezindu-se intre Caţavencu şi Tipatescu, rugătoare *şi foarte emoţionată) Domnule Caţavencu, domnule, pentru Dumnezeu ! te rog, nu striga... Fănică, ai inebunit ?... Domnule Caţavencu... mă rog... O Scrisoare Pier dată 16^> CAŢAVENCU (emoţionat şi el) Cum să nu strig, doamnă ? TIPATESCU (sdrobit de mişcare, stergendu-şi fruntea şi căzend pe un scaun la dreapta) Mişel! mişel! mişel! ZOE (rugătoare) Domnule Caţavencu, cer scuze eu pentru momentul de iuţală care Va făcut pe Fănică să uite... CAŢAVENCU Nu incap scuze, doamnă... trebue să ies d’aci numai decăt: nu mai pot sta un moment intr'o casă unde-mi este viaţa in primejdie !... ZOE Domnule Caţavencu, insfirşit d-ta eşti un om cu minte, un om practic, d-tale iţi este indiferent dela cine ţi-ar veni aceea ce-ţi trebue aşa de neapărat... CAŢAVENCU Nu ’nţeleg... ZOE Ai cerut, in schimbul scrisorii de care e vorba, mandatul de deputat. Ai jurat pe onoarea d-tale că poimăne cănd 6i fi proclemat, vei da scrisoarea aceluia ce te-ar face să fii ales... Ei! eu te aleg, eu şi cu bărbatul meu ; mie să-mi dai scrisoarea... Primeşti...? CAŢAVENCU (ca lovit de o idee) Primesc... 166 I. L . Car a f/ia le ZOE (încet câini Tipatescu, care stă cufundat in gânduri pe fotoliu) Şi înţelegi că atunci, cănd, luptând cu tine, voiu căpăta scrisoarea,... tot,... tot,... Fănică, va fi isprăvit intre noi. (tare) Suntem deplin înţeleşi, domnule Caţavencu..,, CAŢAVENCU Da, madam’, pe deplin... dar... (ii face semn cătră Tipatescu) ZOE (stăruind lăngă Tipatescu) Fănică! Fănică! hotăreşte-te ! Poţi fi duşmanul liniştii mele?... Spune!... (rugăndu-1 frumos) Fănică!... TIPATESCU (nemai putend lupta şi sculăndu-se) Insfirşit, dacă vrei tu... fie !... Intămple-se ori ce s’ar intempla... (cu hotărire) Domnule Caţavencu, eşti candidatul Zoii, eşti candidatul lui nenea Zaharia... prin urmare şi al meu ! Poimâine eşti deputat !... ZOE (triumfătoare) A ! CAŢAVENCU. Poimâine veţi avea... (se aude sgomot atară, vocea lui Tra-hanache : «Ai puţintică răbdare !»). ZOE. Nenea ! Zaharia ! TIPATESCU. Venerabilul ! CAŢAVENCU. O Scrisoare Pierdută 167 TIPATESCU. Repede, ascundeţi-vă amândoi... Nu trebue să v& vadă... (Zoe iese degrabă in stingă, Tipatescu cu Caţavencu la dreapta). SCENA XI. TRAHANACHE (singurj Nimeni ?... şi dobitocul de fecior mi-a spus că Fă-nică şi Zoe sunt aici... (merge la uşa din dreaptă şi bate cu discreţie Nimeni ! (asemenea in stingă) Nimeni ! (vrea să plece prin fund şi ca şi cănd şi-ar aduce aminte de ceva) A ! era Să uit ! (sade la masa de scris, ia condeiul şi scrie, citind). «Dragă Fănică, te-am căutat! M£ întorc peste o jumetate de cias. Trebue să ne vedem înainte de întrunire. Aşteaptă-me, negreşit ; nu ieşi : ai puţintică răbdare... Traha-nache...» (pune scrisoarea la vedere pe masă). Acuma Să dăm de căpătâiele firelor iubitului nostru d. Caţavencu. (iese prin fund repede. Un moment scena goală ; apoi uşile din dreapta şi din stingă se deschid binişor. Din stingă iese Zoe, din dreapta Tipatescu şi Caţavencu). SCENA XII. TIPATESCU, CAŢAVENCU, ZOE, apoi CETĂŢEANUL TURMENTAT TIPATESCU. Blestemată politică ! un moment să n’ai pace ! (merge Ia uşa din fund şi o închide). Suntem in linişte... (lui Caţavencu) Eu merg la telegraf să-ţi anunţ la Bucureşti candidatura... d-ta aşteaptă acasă un cuv&nt al meu... I. L. Caragiale KM Deseară, la întrunire, fii cu tact... trebue mult tact. (se aud in lund bătăi in uşă; toţi din scenă tac si nu mişcă; iar bătăi, apoi trei fluerături) E Ghiţă, £sta e semnalul lui!' (merge şi deschide uşa din tund, prin care apare Cetăţeanul turmentat fLierănd ca de mirare) TIPATESCU. Iar ? (se dă înapoi) CAŢAVENCU Omul meu ! (se dă cam la spatele Zoii) CETĂŢEANUL. Da, iar eu ! (sughiţe) Am venit pentru istoria aia de care am vorbit az dimineaţă... Ce facem? Iacă, măine începe... Eu... pentru cine votez ? TIPATESCU (ţinendu-i calea să nu coboare in scenă) Pentru cine ? pentru cine ? Lasă-md in pace, cetă-ţene : ai ajuns nesuferit... Votează pentru cinepofteşt... CETĂŢEANUL. Eu nu poftesc pe nimeni, dacă e vorba pe poftă... TIPATESCU. Ei ! lasă-me ’n pace, administraţia nu voeşte să in-fluinţeze cătuş de puţin pe nimini. CAŢAVENCU (intervenind) Pardon, daţi-mi voe : mie-mi pare dm contra că intr’un stat constituţional, mai ales intr’un stat tin£r ca al nostru, administraţia ar trebui să... Se ’nţelege... ? ZOE (cisemenea) O Scrisoare Pierdută .169 CETĂŢEANUL (câini Caţavencu) Ei! onorabilul ! nu te vedeam ; sluga! o mie de ani pace ! Şi zi, mă lucraşi, ai ? Adică, dă-i cu bere, dă-i cu vin, nu pentru cinstea obrazului... pentru ca să-mi faci pontul cu scrisoarea... bravos ! dom’le Nae. CAŢAVENCU. A! a! ZOE. Fâinică! Făinică! trimete-1... e nesuferit! TIPATESCU (nervos) Insfirşit, cetăţene, te rog lasă-ne cu binişorul, lasă-ne... Ce pofteşti dela mine ? CETĂŢEANUL. Nu ţi-am spus ? (sughiţe) Măine începe... Ei ? (sughiţe) Eu pe cine aleg? Pentru cine ?... (face semnul votării si . sughiţe) ZOE. Pentru d. Nae Caţavencu. CETĂŢEANUL Pentru... (sughiţe şi pufneşte ele ris). Nu mă nebuni că ameţesc... TIPATESCU (din ce in ce mai nervos, luănd pe Cetăţeanul dc mănă şi sguduindu-1) Pentru că eşti un om viţios... CETĂŢEANUL Nu mă smuci, că ameţesc! 17 O I. L. Caragiale TIP-A TESCU (asemenea) Pentru că te-i lăsat să-ţi ia din buzunar, să-ţi fure scrisoarea... CETĂŢEANUL Ei! nu face nimica, poate mai găsim alta. TIPATESCU Lasă-mă să vorbesc... pentru că eşti... CETĂŢEANUL Alegător... TIPATESCU Nu... beţiv. .. viţios... păcătos. ZOE Fănică!... TIPATESCU Da beţiv... Uite şi acuma eşti turmentat, eşti băut... (Caţavencu ride) CETĂŢEANUL Aş! TIPATESCU (cu desgust) Uite, nenorocitule! miroşi cale d’o poştă... (ii impingeŢ CETĂŢEANUL (şovăind) Esta este mirosul meu natural... TIPATESCU Miroşi a rom... O Scrisoare Pierdută 111 CETĂŢEANUL Ei bravos! Vrei să miros a gaz? TIPATESCU Ei! pentru toate astea trebue să-ţi dai votul lui onorabilul d. Caţavencu... Pentru aşa aleg&tor, mai bun ales nici că se putea... ZOE Eănică !... CAŢAVENCU Totdeauna ironic, (zimbind) stimabile ! SCENA XIII. ACEIAŞI, FARFURIDI, BRĂNZOVENESCU şi TRAHANACHE. TIPATESCU (montandu-se treptat) Da, pentru d. Caţavencu lucrăm noi, pe d-sa noi 11 sprijinim, pe d. Caţavencu să-l alegeţi d-voastră. wŞi nu-1 sprijinim de silă, il sprijinim pentrucă dumnealui este cel mai onest concetăţean al nostru... ZOE Fănică, fii calm... TIPATESCU Da, sunt calm... Pentru că dumnealui (Fariuridi, Brăn- zovcnescu şi Trahanache apar in fund şi ascuita. Cei d’intai arata tot 172 I. L. Caragiale ce sc petrece in scena celui d’al treilea) Il U G Ca alţii mişel, pentru că nu e ca alţii canalie, nu e ca alţii infam... (se montează din ce in ce)... pentrucă încă odată la alegë-tori ca d-ta, cu minte, cu judecată limpede, cu simţ politic, nu se poate mai bun représentant de căt d. Caţavencu, (apăsănd) onorabilul d. Caţavencu! (Tipatescu. împinge cu scârbă pe Cetăţeanul turmentat) CAŢAVENCU (zimbind cu bonomie) Ce reutăcios ! BRANZOVENESCU (din fund) A! FARFURIDI (lui Trahanaclie) Iacă trădarea! Cănd iţi spuneam, venerabile!... (coboară toţi) TRAHANACHE. Ei ! ai puţintică răbdare ! ZOE. Nene ! (se repede la Trahanaclie şi-l trage de o parte, unde-i vorbeşte încet t şi cu multă mişcare. Caţavencu şi Cetăţeanul turmentat vorbesc de altă parte asemenea). TIPATESCU. Ei ! lăsaţi-me toţi in pace ! FARFURIDI Te lăsăm, stimabile, dar mergem la Bucureşti... BRÂNZO VENESC U. Şi vom spune tot... O Scrisoare Pierdută. 17& TIPATESCU (a parte) Duceţi-ve la dracul ! (trece lângă Trahanache şi Zoe) FARFURIDI La ziare ! BRĂNZOVENESCU. La Comitetul electoral central ! FARFURIDI. La guvern ! CETATE ANUL (are tund pe Farfuridi şi Brănzovenescu luî* Caţavencu) Oleu !... fugi Cel ameţesc ! (Caţavencu şi Cetăţeanul turmen tat convorbesc foarte mişcat de-o parte cu Farfuridi şi Brănzovenescu)- TRAHANACHE Insfirşit, ce e, Fănică ? TIPATESCU. Nu mă ’ntreba pe mine, nene Zaliario ! ZOE (cu energie^. Nicio vorbă, nene, trebue... TRAHANACHE. Ue ce? ZOE (precipitată) Dacă mă iubeşti, dacă ţii la mine, acuma tăcere i spun pe urmă tot. (vorbesc încet toţi trei) CAŢAVENCU (cătră Farfuridi şi Brănzovenescu) Daţi-mi voe, stimabile, nu d voastră veţi. avea mai 174 [. L. Car cujiale multă încredere ţaţă cu înaltele locuri decăt onorabilul (toţi ascultă, Tipatescu se plimbă agitat in fund) d XîpateSCU, prefectul cel mai onest!... TRAHANACHE. Da ! CAŢAVENCU. Cel mai integru L. CETĂŢEANUL. Da! CAŢAVENCU. Cel mai credincios U. ZOE Fireşte ! CAŢAVENCU. Daţi-mi voe să v£ spun că toate sbuciumările d-voasă sunt numai şi numai chestii personale, şi cănd vin nişte asemenea persoane... ca d-voastră... CETĂŢEANUL. Nananâ! FARFURIDI. Care va să zică şi insulte ! BRÂNZO VENESCU. Bravos ! CAŢAVENCU. Chestie de tarabă, onorabile ! daraveri de clopotniţă, stimabile ! O Scrisoare Pierdută \nr> ZOE (cătră Trahanache) Se ’nţelege ! CAŢAVENCU. Alegatorii vor vorbi... ZOE (îndemnând pe Cetăţeanul turmentat şi pe Trahanache) Da, alegatorii vor vorbi. TRAHANACHE. Da, alegetorii vor vorbi, fireşte ! CETĂŢEANUL (serios) Da, noi vom vorbi! SCENA XIV. ACEIAŞI, GHIŢĂ PRISTANDA venind fuga din fund cu o depeşă ’ n mană PRISTANDA Coane Fănică ! o depeşă, fe-fe urgentă! ZOE O depeşă! (se ’ntorc toţi spre . fund) TÎPATESCU (deschide nervos depeşa şi citeşte) «Cu orice preţ, dar cu orice preţ, colegiul d-voas-tră al II-lea trebue să aleagă pe d. Agamemnon Dandanache, (toţi mişcare) Se face din aceasta pentru d-voastră o înaltă şi ultimă chestie de încredere»... A! FARFURlDI şi BRĂNZOVENESCU Aha! 176 1. 7>. Cavafjiale ZOE (cu toata energia) A! nu se poate ! Vom lupta contra oricui... vom lupta contra guvernului!... (Tipatescu a căzut pe un scaun )■ TRAHANACHE Ai puţin ti că răbdare ! ZOE Da, nene! vom lupta contra guvernului! CAŢAVENCU. Da, vom lupta contra guvernului! (Caţavencu, Zoe şi Trahanache deoparte, Far furi di, Brănzovenescu frecăndu-şi mâinile cu satisfacţie de altă parte ; Ghiţă in fund ; Tipatescu obosit pe scaun r ca si cum n’ar lua parte la ce se petrece. Cetăţeanul turmentat in mijloc) CETĂŢEANUL (terit de curent) Da ! vom lupta contra... (sughiţând şi schimbând tonul)..-adică nu... Eu nu lupt contra guvernului!... (Cortina) ACTUL III. Teatrul înfăţişează sala cea mare a pretoriului Primăriei, un fel de exagon din care se ved trei laturi. Trei uşi in fund ; cea din mijloc dă in coridorul de intrare ; pe cea din dreapta se citeşte : «Ofiţer tivii»: pe cea din stingă : «Ariîva». In stingă la planul al doilea o uşă cu inscripţia «Cabinetul Primarelui». In dreapta, acelaş plan, altă uşă cu inscripţia .· «Regliistratura» .— Partea stingă pană la uşa «Arfi-vei» este despărţită de scenă cu,un grilai de lemn acoperit cu perde-luţe de chembrică verde. Lănga grilaj, la stingă, in scenă, este o estradă pe care sunt aşezate masa şi jeţul prezidenţial. înaintea mesei, puţin mai jos, este tribuna. Pe masă sunt doe candelabre, hârtie, călimări şi un clopoţel. Pe tribună o sticlă şi un pahar de apă. De partea dreaptă sunt bănci dese şi scaune ; sub estradă asemenea. Peste tot sunt bănci şi scaune, afară de o cărare lăsată liber dela uşa de intrare din fund prin mijlocul scenii, pe unde vine şi se duce lumea Pe pereţi căteva lămpi atirnatein cuie. Lumină cam săracă. La ridicarea perdelii, T/ahanache este la masa prezidenţială in jeţul seu, Ia spatele tribunei. Imprejuiul mesii, Brănzovenescu şi alţi cetăţeni.--Înaintea tribunii, cu spatele spre densa, alegetori, cetăţeni, public, unii şezenu jos, alţii in picioare. Pe bănci, pe scaune şi împrejur asemenea — In capul băncilor din faţă, e Caţavencu împreună cu Ionescu şi alţi dascăli şi partizani.— Farfuridi e la tribună.—Perdeaua se ridică asupra unei întreruperi. In toată sala e rumoare. Prezidentul agită clopoţelul. SCENA I. TRAHANACHE, CAŢAVENCU, BRĂNZOVENESCU, FARFURIDI, IONESCU, POPESCU, Cetăţeni, Alegători, public, — Rumoare. FARFURIDI. (de la tribună) Daţi-mi voe ! (gustă din paharul CU apă) Daţi-mi voe! (Rumoare) Teatru I. L. Caragiale. 12 178 /. L. Caragialc TRAHANACHE (tragendu-şi clopoţelul) Stimabili! onorabili! (afabil) faceţi tăcere ! .Sunt ces-tiuni importante, arzetoare la ordinea zilei... Aveţi puţintică răbdare... (cătrâ Farfmidi) Dă-i înainte, stimabile, aveţi cuvântul ! FARFURIDI (cătră adunare) ...După, ce am vorbit dar din punctul de vedere istoric, din punctul de vedere de drept, voiu încheia căt se poate mai scurt... POPESCU Parol ?... Numai dacă, t’ei ţine de vorbă, ! (iisete in partea unde sunt dascălii) FARFURIDI Rog, nu mS ’ntrerupeţi, daţi-mi voe... TRAHANACHE (cătră partea unde e Popescu) Stimabile... nu. ’ntrerupeţi... FARFURIDI După, ce am vorbit dar din punctul de vedere istoric şi din punctul de vedere de drept, voiu încheia, precum am zis, că.t se poate mai scurt, (bea o sorbitură, apoi, reluăndu-şi resufîarea, rar ca şi cum ar începe o poveste). Da anul una-mie-opt-sute-doe-zeci-şi-unu... fix... ("Rumoare .şi protestări in grupul lui Caţavencu : A ! A ! A!) POPESCU Dacă, ne ’ntoarcem iar la 1821 fix, ne am procopsit (rumoare şi protestăriJ FARFURIDI Daţi-mi voe... La una-mie-opt-sute... O Scrisoare Pierdută 179 TOŢI (in cor cu tonul lui) Douezeci-şi-unu fix... (rumoare şi protestări^ FARFURIDI Paţi-mi voe. TRARANACHE (clopoţel) Stimabile, onorabile! Nu intrerupeţi... Aveţi puţintică... CAŢAVENCU Ce răbdare, venerabile domnule prezident! Ceasu rile sunt înaintate. Sunt şi alţi oratori înscrişi să vorbească... TOŢI DIN GRUP Da! da! CAŢAVENCU Onorabilul orator a promis să inchee căt se poate mai scurt; apoi ce fel de scurt este asta, s’o luăm a doua oară de la 1821? A! A! A! TOŢI DIN GRUP A ! A ! A ! (rumoare) FARFURIDI Daţi-mi voe... TRAHANACHE (cătră Farfuridi cu dulceaţă, ridicăndu-se peste masă cătră tribună) Stimabile... eu găndesc că nu ar fi r£u să sărim la 48... 180 I. L. Caragicile CAŢAVENCU (strigând) Mai bine la 64... POPESCU, IONESCU şi toţi din grup Da! da! la 64... TRAHANACHE (ridicăndu-se ca şi cănd ar consulta adunarea) Adică,... la plebicist? TOŢI Da, la plebicist? (sgomot) FARFURIDI (intorcendu-se cu spatele spre adunare şi cu iaţa la prezident) Daţi-mi voe, domnule prezident; mi-aţi acordat cuvântul : imi pare că un prezident odată ce acordă cuventul... TRAHANACHE (sculăndu-se şi punend, peste masa, manile pe u-merii lui Farfuridi, mângâietor) Dacă me iubeşti, stimabile, fă-mi liatirul.. să trecem la plebicist... dorinţa adunării !... FARFURIDI Dar, domnule prezident... TRAHANACHE (şi mai rugător) Să trecem la plebicist ! (ii întoarce binişor de umeri cu faţa spre adunare). TOŢI (cu putere) Da ! la plebicist! la plebicist! O Scrisoare Pierdută 181 FARFURIDI (soarbe odată şi cu aerul resignat) Ce ziceam dar? La 1864, vine, mă ’nţelegi, oca-ziunea să se pronunţe jooporul printr’un plebicist... Să vedem insă mai nainte... să ne dăm seama bine de ce va să zică... de ce este un plebicist... IONESCU. Ştim ce este plebicistul! Mersi de explicaţie! TOŢI. Nu trebue explicaţie... ^umoare) FARFURIDI (cătrr întrer r apetori) Daţi-mivoe! (cătră Trahanache). Domnule prezident !... TRAHANACHE (clopoţel) Stimabili, onorabili, rog nu intrerupeţi pe orator, (foarte afabil) faceţi tăcere ; sunt cestiuni arzătoare la ordinea zilii : aveţi puţintică răbdare, (cătră Farfuridî) Aveţi cuvăntul, stimabile, daţi-i înainte ! FARFURIDI (luând vend) Cănd zicem dar 64, zicem plebicist, cănd zicem plebicist, zicem 64... Ştim, oricine dintre noi ştie ce este 64, să vedem ce este plebicistul... (cu tărie incepend fraza) Plebicistul! CAŢAVENCU. Aici nu e vorba de plebicist... FARFURIDI. Daţi-mi voe * (discutând cu Caţavcncu) mi se pare că a-tunci cănd zicem 64... (cu energică convingere) Şl Să nu 182 I. L. Carafjiale căutaţi a încerca macar să me combateţi; ve voiu dovedi cu date istorice c£ toate popoarele îşi au un 64 al lor... CAŢAVENCU Daţi-mi voe* nu e vorba de 64 (rumoare aprobativa pentru Caţavencu) FARFURIDI. Daţi-mi voe... (Toate colochiile şi întreruperile se fac avocă-ţeşte cu multă viociune şi cu tonul înţepat şi volubil)· Domnule prezident!... TRAHANACHE (clopoţei; # Stimabile, onorabile, faceţi tăcere... avem cestiuni arzătoare... CAŢAVENCU (ridicăndu-se in capul băncii). Cum, domnule prezident ? De unde pănă unde 64 chestie arzătoare la ordinea zilei ? Dacă nu mă ’nşel, imi pare că suntem in anul de graţie 1883... Ce are a face?... Chemaţi pe onorabilul orator la cestiune... TRAHANACHE (ridicăndu-se iar peste masă şi atingendu-1 pe umere pe Farfuridi) Stimabile... (afabil şi rugător;. Să lăsăm plebicistul, dacă me iubeşti ; să trecem la cestiune. FARFURIDI (obosit de întreruperi, intorcSndu-se cu faţa spre Tra-hanache şi cu spatele la adunare) Domnule prezident, aţi bine voit a-mi acorda cuvântul... Eu cred c’ar trebui... CAŢAVENCU (strigând) Nu trebue, onorabile ? O Scrisoare Pierdută 183 TOŢI DIN GRUP. Nu, nu trebue ! TRAHANACHE (punend manile peste masa, pe umerii iui Farfu-ridi, şi foarte dulce). Me rog, dacă me iubeşti, fă-mi hatirul... dorinţa a-dlinării, Stimabile... (il întoarce de umeri binişor cu faţa spre a-dunare). TOŢI. Da ! la chestiune ! la chestiune ! FARFURIDI (foarte obosit, soarbe şi se resignează) Ajungem dar la chestiunea Reviziunii Constituţiunii şi Legii Electorale... TCŢI (cu satisfacţie) A î A şa da! TRAHANACHE (asemenea) A! (clopoţei) Ei! acu aveţi puţintică răbdare... (cătrii Farfuridi) Scurt, stimabile, scurt, dacă mS iubeşti: dorinţa adunării. FARFURIDI (asuda, bea şi se şterge mereu cu basmaoa) rog, daţi-mi voe! Ştiţi care este opinia mea in privinţa revizuirii? TOATA SALA Nu!... Să vedem!... Spune! OAŢAVENCU (batjocoritor) Să vedem opinia lui d. XHarfuridi. (Trahanache clopoţeşte) FARFURIDI (asudă mereu şi se emoţionează pe vezute) Opinia mea este aceasta : e vorba de revizuire, da? 184 I. L. Cqragicile TOŢI (puternic) Da! da ! FÂRFURIDI (emoţionat şi asudatul) Atunci, iată. ce zic eu, şi împreună cu mine (începe să se înece) trebue să şe zică asemenea toţi aceia care nu vor să cază la extremitate, (se ineace mereu), adică vreau să zic, da, ca să fie moderaţi... adică nu exa-gerâţiuni Li. intr’o chestiune politică... şi care, dela care atirnă viitorul, prezentul şi trecutul ţării... să fie ori prea-prea, ori foarte-foarte... (se încurcă, asudă şi înghite) incăt vine aci ocazia să întrebăm pentru ce?... da... pentru ce?.,. Dacă Europa... să fie cu ochii aţintiţi asupra noastră, dacă mă pot pronunţa astfel, care lovesc soţietatea, a.dică fiindcă din cauza sguduirilor... şi... idei subversive... (asudă şi se rătăceşte din ce in ce) şi m ’nţelegi, mai in sfirşit, pentru care in or-ce oca-ziun -olemne a dat probe de tact... vreau să zic intr’o pi.vinţă, poporul., naţiunea, Romănia... (cu tărie; ţara insfirşit... cu un bun simţ, pentru ca Europa cu un moment mai înainte să vie şi să recunoască, dela Care putem zice deparidă... (se încurcă Şl asudă mai tare) precum,—daţi-mi voe— (se şterge) precum la 217 daţi-mi voe (se şterge) la 48, la 34, la 54, la 64, la 74 asemenea şi la 84, şi la 94, şi eţetera, intru căt ne priveşte... pentru ca să dăm exemplul chiar surorilor noastre de ginte latine insă ! (foarte asudat, se şterge, bea, iar se şterge şi suflă foarte greu. Trahanache a urmărit cu mana tactul sacadelor oratorice ale lui Farfuridi. Bravo şi aplauze in fund, conduse de Brăn-zovenescu ; risete şi sisiituri in grupul lui Caţavencu. Clopoţelul lui Trahanache deabia se mai aude.—După ce s’a mai oprit sgomotul. cu multă aprindere) Daţi-mi voe! Termin îndată! mai am două vorbe de zis (sgomotul tace) Iată dar opinia mea. (in supremă luptă cu oboseala care-1 birue) Din două Una, daţi-mi voe: ori să se revizuească, primesc! dar să nu se O Scrisoctr J tor dicta 1S5 schimbe nimica ; ori să nu se revizuească, primesc ! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume in punctele... esenţiale... Din această dilemă nu puteţi ieşi... Am zis! (Aplauze in fund, sisiituri in faţă. Furfuridi coboară, sdrobit, şter-gendu-se de sudoare, şi merge in fund. Brănzovenescu şi alţi alegători il intimpină şi-i string mana.—Rumoare. Mai mulţi din auditoriu se %coală şi strică rândurile. Gaţavencu sue dela dreapta in mijloc, unde vorbeşte încet cu grupul seu gesticulând viu. Gu un alt grup mai in fund Farfuridi şi Brănzovenescu asemenea.—Pristanda iese misterios din cabinetul primarului, trece prin uşcioara grilajului, care este la spatele tribunii şi trage de pulpană pe Trahanache, care sună clopoţelul). SCENA 11. ACEIAŞI----PRISTANDA. TEAHANAHCE (lăsănd clopoţelul şi intorccndu-se la spatele moşii) Ai ? ce e ? PRISTANDA (misterios şi repede) Coane Zahario! conul Fănică, coana Joiţica!.., TRAHANACHE Ei V ce ? PRISTANDA Sunt dincoace in cabinet... au venit pe din dos, v& aşteaptă. Numai decăt să poftiţi acolo. TRAHANACHE (asemenea misterios) Nu pot să las prezidenţia... să aibă puţintică răbdare. I. Z. Car ac/zale 186 PRISTANDA Trebue... numai decât!... suspandaţi! TRAHANACHE (trage clopoţelul şi se ridicăj Stimabilă, onorabilă adunare. După discursul important, pe care l-a ţinut respectabilul nostru concetăţean şi advocat d. Farfuridi, eu cred că ar fi bine să suspandăm şedinţa pentru cinci minute. VOCI. Da ! da ! pentru cinci minute! (Caţavencu ca g-upul seu, Farfuridi şi Brănzovenescu cu al lor se amestică in mulţime. Trahanache, care s’a dat jos de pe tribuna, a deschis portiţa grilajului şi a trecut cu Ghiţă in partea stingă despărţită, bate in uşa «Cabinetului Primarclui». Zoe şi Tipatcscu ii deschid; Trahanache şi Ghiţă dispar înăuntru; uşa se închide la ;loc) SCENA VI ACEIAŞI fără TRAHANACHE şi PRISTANDA CAŢAVENCU (cătră grupul Iui) Ei, cum să-l trimeţi in Cameră, nene, pe stimabilul ? Nu zic, are ideile, opiniile lui—şi eu respect ideile, numai să fie sincere, şi el e sincer, n’ai ce zice, — respect la orice opiniune !... Dar să-ţi vie stimabilul cu idei învechite, cu opiniuni ruginite, şi să te sperie mereu cu Europa, cu sguduiri, cu teorii subversive... asta nu mai merge... Astfel de opiniuni nu le respect, să-mi dea voe să-i spuiu... POPESCU. Nu, uite ce susţine Farfuridi, n’ai înţeles ; susţine 7 y 7 , j , O Scrisoare Pierdută 181 că adică după istorie—d’aia se teme el de sgudtiiri — nu trebuie să dăm exemplu r&u surorilor noastre de ginte latină. N’ai auzit, chiar a zis-o el : surorile noastre de ginte latină... IONESCU. Da! a zis-o... CAŢAVENCU (cu aer de protecţie) Voi dascălii sunteţi băeţi buni,, dar aveţi un cusur mare : cum v& vorbeşte cineva de istorie, s’a isprăvit, are dreptate, (cu putere) Ce istorie ? Apoi, dacă e vorba de istorie, apoi ce te ’nvaţă istoria mai intăi şi ’ntăi ? POPESCU. Că Rcmănia de la Traian... Nu-i aşa... CAŢAVENCU. IONESCU. Că adică străbunul nostru... CAŢAVENCU. Ce străbun! ce nostru ! Vezi că nu ştiţi! (Cu tonul retoric) Or, mai intăi şi ’ntăi istoria ne învaţă anume că un popor care nu merge înainte stă pe loc, (publicul începe să-i ia aminte ca perorează, si se grupează. încet încet împrejurul iui ca să asculte) ba chiar dă înapoi, că legea progresului este aşa, că cu căt mergi mai iute, cu atăta ajungi mai departe. (Grupul lui Caţavencn aprobă şi admiră, grupul lui Farfuridi şi Brănzovenescu, care s’au apropiat şi ascultă mai dintr’o parte, dă din umeri). .188 I. L. Caraţjictle· IONESCU. Asta e aşa. POPESCU. Nici nu mai încape vorbă. FARFURIDI (înţepat) Da ! progres ! progres fără conservaţi une, cănd vedem bine că Europa... CAŢAVENCU (intrempăndu-1 lătrător) Nu voiu, stimabile, să ştiu de Europa d-tale, eu voiu să ştiu de Romănia mea şi numai de România... Progresul, stimabile, progresul! In zadar, veniţi cu gogoriţe, cu invenţiuni anti-patriotice, cu Europa, ca să amăgiţi opinia publică... FARFURIEI (şi miji înţepat) Dă-mi voe... Mi se pare că altcineva amăgeşte o-pinia publică... CAŢAVENCU Nu voiu să ştiu de ce zici d-ta. BRĂNZOVENESCU. Fireşte că nu vrei să ştii... nu-ţi vine la socoteală... CAŢAVENCU (şi mai lătrător) Să-şi vază de trebile ei Europa. Noi ne amestecăm in trebile ei? Nu... N’are prin urmare dreptul să se amestece intr’ale noastre... D-ta eşti advocat, eşti confrate cu mine... FARFURJDI Da, sunt advocat, dar nu sunt confrate cu d-ta... 189 O Scrisoare Pierdută CAŢAVENCU (urmandu-şi jocul) Ştii ca şi mine principul de drept, fiecare cu al seu, fiecare cu treburile sale... oneste bibero... FARFURIDI. Da de onest n’ai încotro!... (grupurile Gaţavencu şi Far-furidi încep a se desparţi, fiecare de-oparte) CAŢAVENCU (cu totul înţepător) Stimabile, nu ştiu pentru ce d-ta mă prigoneşti dela o vreme... Ce ai cu mine? wSuntem in faţa alegătorilor, stimabile: or, nu încape pică; să luptăm: d-ta o să-ţi pui candidatura, o ştim ; eu ţi-o declar că mi-o puiu pe a mea... luptă electorală ! şi ştim că lupta e-iectorală este viaţa popoarelor... De ce te revolţi contra adevărului? in contra dreptului?... Oneste bibere Onorabile !... (aprobări din partea grupului). FARFURIDI (isbucniud) Ia scuteşte-mă cu mofturile d-tale ! Onest d-ta ? Pe deoparte «Răcnetul Carpaţiior», pe de altă parte chiverniseala confraţilor; pe de-oparte opoziţie la toartă, pe de altă parte teşcherea la buzunar !... Urlă tăr-gul, domnule... KRĂNZOVENESCU (tragendu-1 de mânecii} · Tache! Tache ! FARFURIDI (snmcindu-se) Ia lasă-mă Ţi pace, să mă răfuesc odată cu domnul... Ce adică, noi nu ştim, nu vedem, orbi suntem? d-ta eşti candidatul prefectului... CAŢAVENCU (rizend) Eu sunt candidatul grupului tinăr, inteligent şi in- 190 I. /,. Caragiale dependent... Onorabilul, venerabilul nostru prezident —(il caută cu ochii) unde e venerabilul prezident? nu-i v£z...— va proclama, pe cât ştim, astă seară pe candidatul comitetului d-v.— comitetul d-v.—... Or, dacă voiu avea onoarea ca să mS agreeze şi comitetul d-v... căci e al d-v... FARFURIDI (fierbend mereu) Nu mai este comitetul nostru, este al dumitale... BRĂNZOVENESCU Tache ! Tache, fii cu minte (ii trage de mânecii, Farfu-ridi se smuceşte). CAŢAVEXCU (cu ton batjocoritor) Adică, dă-mi voe, d-ta nu mai eşti al comitetului! (grupurile se desineaza distinct de doue părţi şi se privesc cu încordare) FARFURIEI Da, eu nu mai sunt, eu care am susţinut totdeauna partidul... şi d-ta, care l-ai înjurat totdeauna... eşti! Dă-mi voe !... CAŢAVENCU FARFURIDI (furios) Ce voe ! ce voe L. Vii cu moftologii, cu iconomii, cu soţietăţi, cu scamatorii, ca să tragi lumea pe sfoară... CU dăscălimea d-tale, (mişcare in grupul Caţavencu) cu moftangiii d-tale... POPESCU (violent) Domnule, retrageti cuventul ! O Scrisoare Pierdută 19Î FARFURIDI (continuând) Cu grupul (umflând cuvintele) inteligent,... independent,... impertinent ! (porneşte spre fund cu Branzovenescu şi cu grupul lor) TOŢI (din grupul Caţavencu) A! 3 ! (se reped spre ei, sgomot, invălmaşaiă si ghiontuielţ) FARFURIDI (ieşind prin fund) Ve "nveţăm noi, papugiilor ! GRUPUL CAŢAVENCU. Afară ! afară ! (urmăreşte in fund pe cei din grupul Farfuridi) Toată lumea s’a înghesuit in fund şi a ieşit afară cu sgomot. In tot timpul scenii următoare, sala întrunirii e goală. In fund, prin uşe, se ved mai mulţi alegători primblăndu-se in sus şi ’n jos, vorbind încet şi fumând). SCENA IV, TRAHANACHE ieşind repede din fund, din cabinetul primarului in partea despărţită cu grilaj, după ei FANÎCA şi ZOE urmărindu-1. Scena aceasta se face misterios şi răpede). TRAHANACHE Nu ! nu se poate... Nene... ZOE (urmăndu-ţ) TIPATESCU (asemenea) Neică Zahario. ZOE Dcică ai ţinut vreodată la mine... 192 I. L. Caragzale TIPATESCU. Dacă mi-eşti prietin... TRAHANACHE. Ei, aveţi puţintică răbdare ! (serios) Cum puten} noi să punem candidatura unui plastograf? TIPATESCU. Bine, frate, plastograf, aşa e ; dar pănă să bage lumea de seamă... să-l tragem in judecată... ZOE Să ne facem de ris prin tribunale... nene, găn-deşte-te... TARHANACHE (după un moment de ezitare) Ei nu! Dacă ar fi numai una.,, aia cu scrisoarea ta cătră Joiţica, înţeleg ; să zic : pentru politică.— unde e in joc enteresul ţ&rii, ca oricare romăn, a încercat omul, ca să te forţeze adică, pentrucă te ştie că ţii la onoarea Joiţichii, ca prieten ce-mi eşti,—a făcut plastografie... Se ’nţelege ! TIPATESCU ZOE Fireşte ; in politică... TRAHANACHE Ei, aveţi puţintică răbdare... Dar astălaltă ? (se loveşte cu mana pe buzunarul hainii) Apoi, dacă umblă el CU ma-ctuavelicuri, să-i dau eu maclnavelicuri — (schimbând tonul) Martoră mie Maica Frecista ! Să n’am parte de Jo-iţica—că e de faţă—să spue... O Scrisoare Pierdută 198 Nene ! ZOE (cu sentiment) TRAHANACHE. N’am umblat in viaţa mea cu diplomăţie; dar daca e vorba să facem pe iezuitul â la Metternich, apoi să-i dau eu, neică... TIPATESCU (impacient) Nu pricep, neică Zahario ! ZOE Casemenea) Nici eu. TRAHANACHE. Ei, aveţi puţintică răbdare ! (scoate o hârtie din buzunar si o desface—o poliţă). Asta tot pentru politică e ? Girurile astea doue cu care onorabilul d. Caţavencu a ridicat' cinci mii de lei de la Soţietate, sunt tot pentru enteresul ţSrii ? TIPATESCU (luând degrabă, poliţa şi examinănd-o cănd pe-o parte cănd pe alta) Suntem scăpaţi! ZOE Scăpaţi? TRAHANACHE Ei apoi ? cănd iţi spuneam eu să ai puţintică răbdare, că l-am prins cu alta mai boacănă... TIPATESCU (abia stăpănindu -şi bucuria^ Nene Zahario, candidatul nostru este d. Agamiţă Dandanache. Teatru I. L. Caragiale. 13 194 I. L. Car natale TRAHANACHE. Aşa da! ZOE. Mi-e frică !... .TIPATESCU Nu mai avem nicio grijă. TRAHANACHE ...Dă-mi înscris pe Gagamiţă ăla, să nu-i uit numele... (vorbeşte încet cu Zoe) TIPATESCU (scoate portofelul, rupe o iiia şi scrie pe ea, apoi o da lui Zaharia) Iată... TRAHANACHE Mă duc să deschid şedinţa. TIPATESCU Anunţă îndată candidatura, ridică şedinţa şi vino să mergem la preferanţă, te aşteptăm... TRAHANACHE (vrend sa treacă prin portiţa grilajului in partea tribunii) A ! ţi-am dat poliţa lui Caţavencu... Să nu o pierzi (trece) TIPATESCU N’ai grijă, neică Zahario, eu nu pierz hârtiile de preţ... (sărută repede pe Zoe). Fănică ! ZOE O Scrisoare Pierdută 195 TIPATESCU A ! acuma, să-l lucrez eu pe nenea Caţavencu ! (ies amăndoi iute pe uşa din stingă). SCENA V. TRAHANACHE, care s’a urcat la tribuna, apoi CAŢAVENCU, POPESCU, 10NESCU, ALEGATORI, PUBLICUL venind din fund şi ocupând locurile lor din scena l-a. Intrare sgomotoasă, acompaniată de clopoţelul prezidentului. TRAHANACHE (în picioare) Orele sunt înaintate ! poftiţi, poftiţi stimabililor avem cestiuni arzătoare la ordinea zilii... (sade). (Toată lumea s’a aşezat la locul seu). CAŢAVENCU (cu modestie) D-le preşedinte, ve rog, cerusem şi eu cuventul... TRAHANACHE Da, (binevoitor) da, stimabile. Aveţi cuvăntul. Poftiţi la tribună !... (Mişcare in grupul lui Caţavencu). CAŢAVENCU (ia poza, trece cu importanţă pintre mulţime şi suie la tribună ; îşi pune pălăria la o parte, gusta din paharul cu apă, scoate un vraf de hărţii şi gazete şi le aşază pe tribună, apoi işi trage batista şi-şi şterge cu eleganţă avocăţească fruntea. Este emoţionat, tuşeşte şi luptă ostentativ cu emoţia care pare a-1 birui. — Tăcere completă. Cu glasul tremurat) Domnilor!... Onorabili concetăţeni !... Fraţilor !... (plănsul ii îneacă) Iertaţi-mă, fraţilor, dacă sunt mişcat, dacă emoţiunea mă apucă aşa de tare... suindu-mă la această tribună... pentru a vă spune şi eu... (plănsul I. L. Car ay mie 196 il îneacă mai tare)... Ca orice român, ca orice fiu al ţării sale... in aceste momente solemne... (de-abia se mai stăpâneşte) mă gândesc... ia ţărişoara mea... (plânsul l-a biruit de tot) la România... (plănge. Aplauze in grup)... la fericirea ei !... (acelaş joc de amăndoue părţile)... la progresul ei ! (asemenea crescendo)... la viitorul ei ! (plăns cu hohot. Aplauze sguduitoare). IONESCU, POPESCU, TOŢI (foarte mişcaţi; Bravo ! CAŢAVENCU (ştergendu-se repede la ochi, şi remiţendu-se d’odată ; cu tonul brusc, vioiu şi lătrător) Fraţilor, mi s’a fâcut o imputare şi sunt mândru de aceasta !... O primesc ! Mă onorez a zice câ o merit!... (foarte volubil) Mi s’a fâcut imputarea câ sunt foarte, câ sunt prea, câ sunt ultra-progresist... câ sunt liberscliimbist... câ voiu progresul cu orice prăţ. (scurt şi foarte retezat) Da, da, da, de trei ori da ! (aruncă roată priviri scănteetoare in adunare. Aplauze prelungite). CAŢAVENCU Da! (cu putere din ce in ce crescendă.) Voîu progresul şi nimic alt decât progresul : pe calea politicâ... (îngraşă vorbele). POPESCU Bravo ! CAŢAVENCU. Socialâ... IONESCU Bravo ! Economică... Bravo ! POPESCU CAŢAVENCU. Administrativă... Bravo ! IONESCU Şi... şi.. CAŢAVENCU IONESCU, POPESCU, GRUPUL·. Bravo ! bravo ! TRAHANACHE (clopoţind) Rog, nu intrerupeţi pe orator, stimabile... CAŢAVENCU (cu tărie) Nu mă tem de întreruperi, venerabile domnule preşedinte... (cătră adunare şi mai ales cătra grup, cu tonul sigur). Puteţi, d-lor să intrerupeţi, pentrucă eu am tăria o-piniunilor mele... (reintrănd in tonul discursului şi ingrăşănd mereu vorbele) Şl... şi... filianţiară. (Aplauze prelungite)... Î)a, suntem ultra-progresişti, da suntem liber-schimbişti... Or... conduşi de aceste idei, am fundat aci in oraşul nostru «Aurora Economică Romănă», soţietate enci-clopedică-cooperativă, independentă de cea din Bucureşti... pentrucă noi suntem pentru descentralizare. Noi... eu... nu recunosc, nu voiu să recunosc epitropia Bucureştenilor, capitaliştilor, asupra noastră; căci in ' 198 I L. Carog iede districtul nostru putem face şi noi ce fac dănşii in al lor... Bravo ! GRUPUL (aplause) CAŢAVENCU Soţietatea noastră are de scop să încurajeze industria romănă, pentrucă, daţi-mi voe să vă spuiu, din punctul de vedere economic, stăm reu... GRUPUL (aplause) Bravo ! CAŢAVENCU. Industria romănă e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire. Soţietatea noastră dar, noi, ce aclamăm ? Noi aclamăm munca, travaliu^, care nu se face de loc in ţara noastră! GRUPUL Bravo! (aplauze entusiaste) TRAHANACHE (clopoţind) Stimabile... nu... CAŢAVENCU. Lăsaţi, d-le preşedinte, să întrerupă... nu mă tem de întreruperi!... In Iaşi, de exemplu, — permiteţi-mi această digresiune, este tristă, dar adevărată! — In Iaşi n’avem niciun negustor romăn, niciunul !... GRUPUL (mişcat) O Scrisoare Pierdută 199 CAŢAVENCU Şi cu toate aceste toţi faliţii sunt jidani ! Explica-ţi-ve acest fenomen, acest mister, dacă m& pot exprima astfel! GRUPUL. Bravo î (aplauze). CAŢAVENCU. Ei bine f Ce zice soţietatea nostră ? Ce zicem noi ?... Iată ce zicem: această stare de lucruri este intolerabilă ! (aprobări in grup. Cu tărie) Pănă cănd Să n'avem Şl noi faliţi noştri ?... Anglia 'şi are faliţi sei, Franţa ’şi are faliţii sei, pănă şi chiar Austria 'şi are faliţii sei, in fine oricare naţiune, oricare popor, oricare ţară işi are faliţii sei (îngraşă vorbele)... Numai noi să n’a-vern faliţii noştri!... Cum zic: această stare de lucruri este intolerabilă, Lea nu mai poate dura!... (aplauze frenetice. Pauză. Oratorul soarbe din pahar şi aruncă iar priviri scănteetoare in adunare. Iu momentul acesta mai mulţi inşi se mişca in fund, pe unde apare Cetăţeanul turmentat şi Ghiţă in ţi vil). SCENA VI. ACEIAŞI—GHIŢĂ PRISTANDA şi CETĂŢEANUL foarte şovăind. Sgomot la intrarea acestora TRAHANACHE (clopoţind) Faceţi puţintică tăcere... CAŢAVENCU (care, in timpul scurt al rumorii provocate de intrarea lui Pristanda şi a Cetăţeanului turmentat, şi-a consultat hărtiuţele, cu ton predomnitor) Fraţilor, iată ce spun statutele soţietăţii noastre la art. I-iu : «Se formează in urbea nostră o soţietate 200 I. L. Caragiale Enciclopedică-Cooperativă cu numele de «Aurora E-conomică Română» Scopul soţietăţii este ca România să fie bine şi tot Românul să prospere !» CETĂŢEANUL (care, dela intrare, a venit şovăind pană în mijloc şi s’a turnat pe un scaun in faţa tribunii, se scoală şi ridică măna) Si eu! (sughiţe) Şl eu sunt! (şovăe şi iar se toarnă pe scaun.— Risete in fund, rumoare in faţă). CAŢAVENCU (hâtră Trahanache, intorcendu-se spit masa prezidenţială) Domnule preşedinte, rog să nu fiu întrerupt... TRAHANCHE. Par’că ziceai stimabile, că întreruperile ... CAŢAVENCU. Da, (cu dignitate) dar... TRAHANACHE. Insfirşit... (elopoţind) Nu intrerupeţi, mă rog... GAŢAYENCU (căutănd şirul) Ziceam dar : «... ca România să fie bine şi tot Românul să prospere»... CETĂŢEANUL (se scoală şovăind şi ridică măna) Şi eu sunt! ("sughiţe reu ; risete, rumoare). TRAHANACHE A ! (sculăndu-se peste masă) Ce? ce eşti d-ta, stimabile ?... CETĂŢEANUL, (sughiţend) Me cunoaşte d. Nae... (arat? pe Caţavencu) Cioclopedică... (risete, rumoare). O Scrisoare Pierdută 201 CAŢAVENCU (nervos) Ce ? CETĂŢEANUL. Română L. (rîsete ; sughiţe) Aurora!... (sughiţe; risete.ru-moare din ce in ce mai mare). TRAHANACHE (nervos şi el, cătră adunare, clopoţind) Faceţi tăcere, Stimabile! ... (cătră Cetăţeanul turmentat) Cum ? Cioclopedică ! (sughiţe) Comportativă ! (sughitej Icono-mie! (sughiţe) Soţietate care va să zică... (risete şi rumoare mare). Sunt nembru ! TRAHANACHE (agitand clopoţelul cu putere, cătră lonescu şi Stimabile! stimabile, (cuafabilitate) rog, daţi afară pe onorabilul! Afară ! E turmentat ! Afară ! (lonescu şi Popescu il îmbrâncesc spre usă. Caţavencu s’a dat jos dela tribună şi vorbeşte cu căţiva din grup). CETĂŢEANUL (şovăindj IONESCU. E turmentat!... POPESCU. E tun ! (grupul se mişcă ; unii se scoală). CETĂŢEANUL (sughiţend şi strigând) Popescu) IONESCU, POPESCU si GRUPUL 202 I. L. Carcigiale CETĂŢEANUL (îmbrâncit de dăscăli şi opunenduse) Nu m&’mbrănciţi... că ameţesc ! IONESCU, POPESCU şi GRUPUL. Afară! CETĂŢEANUL Nembru! (Toată scena aceasta a fost însoţită de risete şi rumoare. Dascălii au dat afară pe Cetăţeanul turmentat. In adunare mişcare. Pristanda se apropie la tribună, in vreme ce dascălii şi grupul lor, in mijloc cu Caţavencu, se agită şi-şi reiau locurile). PRISTANDA (misterios lui Trahanache) Coane Zahario, dâ-i zor! Prebue să-l lucrăm pe o-norabilul, pe d. Nae Caţavencu : ordinul lui conul Fănică... Sunt la uşă, cănd oiu tuşi de trei ori, d-ta proclamă catindatul şi ieşi pe portiţă... şi pe urmă-i treaba mea... TRAHANACHE (încet) Bine. PRISTANDA (mcet) Cănd oiu tuşi de trei ori: nu mi-a sosit incă oamenii!... (trece lăngă uşa din fund, pe unde intră cu sgomot L'arfuridi, Brănzovenescu şi alţi căţiva. Pristanda vorbeşte încet cu denşii. Toţi se aranjază in fund, astupănd usa de ieşire). O Scrisoare Pierdută. 203 SCENA VII. ACEIAŞI, FARFUR1DI, BRÂNZO'VENESCU şi alţi alegători şi CETĂŢEANUL TURMENTAT, apoi ZOE şi T1PATESCU ascunşi după grilaj şi ascultând ce se petrece in adunare, TRAHANACHE (clopoţind, catra Caţavencu, care vorbeşte încet cu grupul lui) Poftiţi la tribună. Stimabile !... (Caţavencu porneşte spre tribună). ZOE Nu mai auz nimic... TIPATESCU. Pesemne n’a sosit încă Ghitâ. 1 CAŢAVENCU (dela tribună) Fraţilor ! FARFURIDI (aducend din fund pe Cetăţeanul turmentat) Te-a dat afară ? Cum se poate, fraţilor, să lăsăm să gonească din adunare pe un cetăţean onorabil, pe un alegător ? BRÂNZO VENESCU. Pentru că d. Caţavencu... CAŢAVENCU (răcnind) Stimabile ! (lui Trahanache) Domnule prezident?( Rumoare surdă in fund . TRAHANACHE Stimabile, (clopoţind) aveţi puţintică răbdare. (Ghiţă tuşeşte cu putere de trei ori) Fiindcă orele sunt înaintate... I. L. Ccirctgiede 204 CAŢAVENCU Daţi-mi voe...! TRAHANACHE (ridicăndu-se). Fiindcă unii dintre domnii alegători au început să plece, ar fi bine, cred, măine fiind alegerea, ca chiar acuma să rugăm pe onorabilul orator să-şi întrerupă discursul un moment, să aibă puţintică răbdare, pentru ca să proclamăm numele candidatului propus de comitetul nostru. CAŢAVENCU (cu aer foarte degajat). Primesc cu mulţumire, d-le preşedinte, (coboară dela tribună, cătră grupul seu) Numele candidatului. TOŢI (din grup şi din sală). Da ! numele candidatului! ZOE (tremurând, încet) Fănică! TIPATESCU (încet Taci! n’ai grijă! TRAHANACHE (citind foaea intre luminări) Stimabile ! candidatul pe care-1 susţine comitetul nostru, este domnul... IONESCU. Nae Caţ... TRAHANACHE (intrerupendu-1) Ai puţintică răbdare... (citind) domnul... 205- O Scrisoare Pierdută CAŢAVENCU. Domnul... (Toata lumea ascultă cu mare nerăbdare şi in deplină tăcere; Zoe se strin ge după grilaj lăngă Tipatescu. TRAHANACHE Domnul... Agamiţă Dandanache ! (Mişcare de satisfacţie in fund. in grupul din faţă turburare. Zoe şi Tipatescu ascultă mişcaţi). CAŢAVENCU ("sărind in loc şi răcnind). 1 rădare ! (gesticulează viu in mijlocul grupului seu, in fund aplauze). TRAHANACHE (in picioare). Daţi-mi voe! (clopoţind ; după un moment de tăcere) Cine a pronunţat cuvântul trădare ! (Toată lumea e in picioare şl in berbere). CAŢAVENCU (din mijlocul grupului, cu putere). Eu ! CHIŢĂ, BRĂNZOVENESCU ŞI CETĂŢEANUL TURMENTAT şi cei din fund Afară ! afară moftologul! TRAHANACHE (trăgend clopoţelul foarte violent, cătră grupul din fund). Aveţi puţintică răbdare ! (cătră Caţavencu) Şi cine este trădător, stimabile ? CAŢAVENCU (foarte aprins) Acela care falsifică numele candidatului odată ho-tărit, acela care uită, care trădează interesele şi o-noarea familiei sale... (cu un gest colosal) D-ta ! TRAHANACHE (trântind clopoţelul pe masă, in culmea indignării). Apoi, ai puţintică răbdare, stimabile ! MS scoţi din 206 I. L . Caragiale ti tini.. Eu falsificator?... Pe mine cetăţean onorabil, pe mine, om venerabil, să vie intr’o adunare publică, să rnS facă falsificator... cine? (rumoare mare. Tipatescu şi Zoe asculta palpitând) cine ? (cu energie) Un plastograf patentat ! CAŢAVENCU (sărind din loc) Plastograf! TOŢI DIN FUND (strigând ameninţător) Afară plastograful! TOŢI DIN FAŢA (asemenea) Afară falsificatorul! trădătorul! (fierbere mare) CAŢAVENCU. (spumând, se repede din mijlocul grupului seu la tribună cu pumnii încleştaţi şi sbierănd febril. Un moment tăcere)' Fraţilor! domnilor* un moment, onorabili concetăţeni! Am voit să acoper o ruşine care se petrece de atăta vreme in sinul oraşului nostru.... (zoe şi Tipătescu mişcare) am voit să cruţ opinia publică de o lovitură scandaloasă;.... astazi insă am fost lovit aşa de crud in dignitatatea mea, incăt nu mai pot tăcea. (Zoe şi Tipătescu mişcare). Acest onorabil cetăţean, (arată pe Traha-nache) acest om venerabil, d. Zaharia Trahanache........ TRAIiANACHE (cu pofida) Ei? Eu.... CAŢAVENCU. Este atăt de naiv, incăt crede căe plastografie un document olograf..... (Zoe şi Tipătescu mişcare de groază). ZOE Fănică! (şovăe) O Scrisoare Pierdută 207 TIPATESCU (susţinend-o şi răcnind cu o supremă putere). Ghiţă! (se repede la portiţa grilajului.... Zoe se agaţă de el şi-l opreşte. Rumoare mare). PRISTANDA (punend mâinile amăndouă lângă gură ca o port-voce şi strigănd asemenea spre partea de unde i-a venit chemarea). Prezent! (cătră cei din fund) Pe el, COpii! (Grupul din fund cu Pristanda, Farfuridi, Brănzovenescu, Cetăţeanul turmentat, se reped la tribună şi pun măna pe Caţavencu). CAŢAVENCU (continuând a sbiera in mijlocul sgomotuiui),.. O scrisorică a prefectului câtră......... GRUPUL LUI CAŢAVENCU Pe ei, fraţilor. (Grupul din faţă dă năvală spre fund). TOATĂ LUMEA Afară! ho! huideo ! (Sgomot la culme, strigăte, huidueli, flue-rături, Zaharia Trahanache a ieşit repede pe portiţa grilajului, a dat dincolo de Zoe şi de Tipătescu, şi toţi trei ascultă ce se petrece in adunare. Pristanda, Farfuridi, Brănzovenescu au apucat de găt pe Caţavencu şi-l tăresc afară. Grupul lonescu şi Popescu sunt grămadă peste cei din fund. Toate cuvintele şi mişcările acestea din urmă se fac deodată şi intr’o clipa. — Cortina se lasă asupra primei mişcări a scandalului). ACTUL IV. Gradina lui Trahanache, in fund grilaj cu poarta de intrare in mijloc ; se vede in fund perspectiva orăşelului pe un fundal de dealuri. La dreapta in grădină, pe planul intăiu şi al doilea, intrarea, cu trei trepte de peatră, in casele lui Trahanache. La stingă boschete. Mobile de grădină. SCENA L ZOE şi TIPATESCU ZOE Unde e ? unde poate să. fie Caţavencu ? TIPATESCU Nu ştiu : a fugit, a murit, a intrat in păm£nt... (după o pauză, apropiindu-se de Zoe) Ei? şi pentru Ce voieşti să ştii ? pentru ce să te’ngrijeşti mai mult acuma. Din contra. Eu par’că nu mai am grije... Zoe, găndeşte-te : de dou& zile, oamenii noştri aleg pe Dandanache, pe care-1 aşteptăm din minut in minut,—am ordine să-i fac o primire strălucită... ZOE. Ei şi ? TIPATESCU. Ei!.. de dou& zile va să zică, strivesc pe Caţa- O Scrisoare Pierdută 209 vencu, şi el nu e nicăiri. Unde e ? pentru ce nu s’a-rată?... Are scrisoarea, pentru ce nu o publică? Pentru ce a dispărut, nu ştiu,—din ce motive nu publică scrisoarea, nu-mi pasă,—destul că nu o publică... Şi-l crezi tu pe mişelul capabil să nu o publice pentru altceva, decăt pentru că nu poate ? ZOE Ce inimă ! ce judecată ai, Fânică ? (cu frementare concentrata). Dar aste două. zile cum am trăit eu ?... Ce strin-gere continuă de inimă ! ce frică! ce tortură!... Fiecare persoană care-mi iese înainte, fiecare figură pe care o văz, fiecare mişcare ce se face in jurul meu, imi sdrobeşte toată puterea... Fănică, ai milă de mine, o zi incă de astfel de chinuri şi nu mai pot trăi... inebuneSC... (îşi ia capul in mâini şi plânge). TIPATESCU Nu fi copilă^ Zoe... Zoe... ZOE (planşă) Tu nu înţelegi, tu nu simţi! Peste căteva minute se sfirşeşte ■ alegerea şi se proclamă deputat al vostru Dandanache ; sunt sigură... sigură... că in acelaş moment, mişelul, care s’a ascuns şi ne pândeşte din întuneric, o să-şi împrăştie publicaţia lui infamă... ca să-şi răsbune ! Ei... atunci eu?... TIPATESCU (scoate poliţa din buzunar şi i-o arată). Nu poate... dacă face asta, e pierdut... ZOE Ce-mi pasă ! după ce nTo pierde pe mine !... Fănică! n’aş voi să mă reşbuni, aş voi să mă scapi... Preve-Teatru î. L. Câragiale. 14 210 I L. Cav tig za ie deam asta..., Presimţeâm c’o să ajungem aici, cănd am văzut scandalul de alaltăieri seara la*.întrunire... Iată culmea nenorocirii: el nu ştie că ai plastografia lui;.., el nu ştie că'dacă ar, veni aici să primească scfiimbul acestor'doă hărţii, ar ?scăpa şi· el şi rn’ar scăpa şi pe; mine... Te-ai bizuit să joci cu Caţavencu şi te-ai· amăgit, şi mi-ai jucat onoarea mea, ruşinea mea, viaţa .mea, şi ai pierdut, pentrucă 'sau el:joacă mai bine ca ;tine, sau noi avem mai puţin noroc decât el... (se. îneacă de plâns) . Ce' să fac ? CB;Să fac! .TIPATESCU . Taci! vine cineva... şterge-te la ochi·!' : . · ASCENA II. ACEIAŞI - TRAHAN ACHE Şl AGAMIŢĂ. DANDANACHE . .venind, din fund. . TRAHĂNACHE . (foarte politicos) Poftim, poftim, stimabile! tîpateScu. Cine să fie ? ' Un străin ?.. ZOE TRÂHANACHE (coborind·^ Dă-mi. voe, Joiţico, să-ţi recomând pe d;.'Agamiţă Dandanache ! ZOE Şl TIPATESCU: . Dandanache ! (copiimente) O Scrisoare Pierdută 211 TRAHANACHE Candidatul nostru !... adică ce mai candidat! alesul /nostru. DANDANACHE (vorbeşte peltic şi sisiit) Sărut măna... Şi domnul ? bărbatul dumneei ? TRAHANACHE ; Nu, eu sunt bărbatul dumneei, dumneei este nevasta mea, cum am avut onoarea să ve recomand... DANDANACHE Şi d-voastră ? TEAHANACHE Şi eu ?... bărbatul dumneei... Eu (serios) Zaharia Trahanache, prezidentul Comitetului permanent, Comitetului electoral şi... ai puţintică răbdare... (se ’caută in buzunar şi scoate o cartă de vizită, pe care i-o dă lui Danaanache), 'sunt aicea toate comitetele... DANDANACHE (ia carta) Mersi!... Si domnul? 1 TEAHANACHE Domnul Fănică Tipatescu, prefectul nostru, amicul meu şi al familiei mele. DANDANACHE (lui Fănică) îmi pare bine, d-le prezident! (ii dă măna. Trahanache trece lăngă Zoe). TIPATESCU Şi mie, onorabile, nu mai puţin... Sunt incăntat... Dar cu ce ocazie pe la noi? 212 I. L. Car agiote DANDANACHE Cu ocazia aledzerii, neicusorule, cu ocazia aledzerii; ştii, m’a combătut opoziţia si colo si dincolo, si dincolo... si remăsesem eu... care familia mea dela pa-tuzsopt in Cameră... rămăsesem mă ’nţeledzi fără co-ledzi... si asa am venit pentru aledzere. ZOE (cu reutate) Nu trebuia să vă mai deranjaţi... DANDANACHE Ba incă ţe deranz, coniţa mea ! Da ştii, nu fâţea să nu faţem măcar act de prezenţă... TRAHANACHE Se ’nţelege ! foarte bine, foarte bine ! trebue, trebue. DANDANACHE Da de deranz... destul ! Inchipueste-ţi să vii pe drum cu birza ţinţi postii, hodoronc-hodoronc, sdron-ca-sdronca... Ştii, m’a sdrunţinat !... si clopoteţu... (gest) imi ţiue urechile... ştii asa sunt de ameţit si de o_ bosit... nu-ţi faţi o idee, coniţa mea, (catră Trahanache) nu-ţi faţi o idee, d-le prefect, neicusorule (catm Tipatescu) nu-ţi faţi o idee, d-le prezident, puicusorule... TIPATESCU Fireşte... Mai e vorbă... ZOE DANDANACHE Adineaori am sosit, era să trag la otel... dar bir- O Scrisoare Pierdută 213 zarul... el ştia de ţe viu, mi-a arătat pe d. prefect. (arată pe Trahanache) ZOE (încet cătră Tipatescu, care ride) Şi incă mai rizi, Făinică. TRAHANACHE Da mă duceam pe la alegere ca să văz cum mergem... Nu-i vorba, de mers, mergem strună... dar ştii de obiceiu, ca un cap ce sunt al partidului, trebue să fiu acolo... DANDANACHE (stringendu-i mana) Bine că te-am găsh, neicusorule, mersi, (vorbesc a-măndoi de-o parte). ZOE (cătră Fănică încet) Iată, Fănică, pentru cine mi-am pierdut eu liniştea... Şi spune drept dacă nu era mai bun Caţavencu! TIPATESCU (scurt) E simplu, dar il prefer, cel puţin e onest, nu e un mişel! TRAHANACHE (lui Dandanache) Stimabile, eu te las aci cu amicul Fănică şi cu Joiţica.... Eu trebue să mă duc la alegere: peste o jumătate de ceas se deschide urna; trebue să fiu a-colo.... D-ta n’ai nici O grijă, mergem la sigur, la noi opoziţie nu încape..., suntem tari, stimabile.... tari.... Nu o să ai majoritate, stimabile.... DANDANACHE. Cum se poate? Să nu te pomeneşti cu vrun balo-taz ? ai?.... a mai păţit-o si alţii.... 214 I. L. Caragiale 0 TRAHANACHE. Adică, ai puţintică răbdare, balotaj la noi?... zic : nu majoritate, unanimitate o să ai, stimabile. DANDANACHE. A asa?.... (cu siguranţă) Se ’nţeledze,.... Niţi nu se putea altfel..,. TRAHANACHE. Salutare, stimabile, salutare....... La revedere Fă- nică.... La revedere, Joiţico. (iese). SCENA III ZOE, TIPATESCU, DANDANACHE. DANDANACHE. Cum iţi spuiu, să nu m’aleg, puicusorule, nu mer-dzea.... Eu, familia mea, , de la patuzsopţ...,. Liptă; luptă si dă-i, si dă-i si luptă,., si eu m&’nţeledzi tocmai acuma să remăiu pe din afară... fără., coledzi!...;. si căt p’aţi, neicusorule, să nu m’aleg..;. : ZOE. Să nu te-alegi d-ta, cu meritele d-tale ! era peste putinţă... TIPATESCU. ■ > Peste putinţă..., DANDANACHE, Ei, uite asa, cu meritele mele, coniţă, vezi ! era căt p’aţi, dăr ştii; căt p’aţi.... Intreabâ-më neicusorule, să-ţi spuiu : nu vrea comitetul ţentral. si paţe ; 'O Scrisoare Pierdută 215 . ziţea dă .nu sunt marcant·. Auzi, eu să nu, iîu/marcant.... . Am. ■ avut · noroc, mare noroc. am' avut. Să vedeţi. Intr’o seară.... ţinevas’ —- tiu spuiu ţine..,/ persoană însemnată.... da becher — vine si zoacă la mi-· ne cărţi.... si cănd pleacă isi uită pardesiul la mine. A. doua zi, voiu să-l îmbrac... 'gândeam că-i’al meu... văz că nu-i .al meu il. caut prin buzunare si dau.... peste ţe te găndesti ? . . : TIPATESCU. Peste ? * - ' · ; V; ' DANDANACHE (rizend) Peste o· scrisorică. O scrisorică. De amor.... AMANDOI, . DANDANACKE. AMÂNDOI (mişcaţi)· O scrisorică de amor? DANDANACHE. O scrisorică'de amor cătră becherul meu, de la nevasta unui. prietin,-—nu spuiu ţine. persoană in- semnaAa. · ’■ · : ZOE. Ei şi ? * ... TIPATESCU. Ei? DANDANACHE. . Ei, ţe să-ţi mai spuiu, puicusorule ? Adu "o birze,· mă, băete, degrabă..... Mă' suiu in birze si mă duc :1a .persoană,, la becherul· — nu spuiu · ţine — e per- 216 I. L. Caragiale soană însemnată—: Găseste-mi, me’nţeledzi, un co-ledzi, ori dau scrisoarea la «R&sboiul».... De colea pănă colea.... gări măr.... a trebuit, coniţa mea, să ţedeze, si tranc! depeşa aiţi, neicusorule.... ZOE. (agitata treptat in măsură povestirii lui Dandanache) A! domnule Dandanache, ai tăcut r£u..; fapta d-tale este.... ScVmi dai voe să-ti spuiu,... TIPATESCU (incct) Zoe ! (ea urcă). DANDANACHE. Asa e, puicusorule, c’am intors-o cu politică. Aud ? Ţe era de făcut? Aminteri dacă nu-mi dedea in gănd asta, nu m’aledzeam... si nu merdzea de locr neicusorule; fă-ţi idee ! familia mea dela batuzsopt \ coborind cătră publicj si eu, in toate Camerele, cu toate parti-dele? ca rumănul imparţial., şi să remăiu fără coledzi! TIPATESCU "V ezi bine! (muşcăndu-şi buzele) Dar nu ne-ai spus sfîr-şitul istoriei... scrisoarea. ZOE. Da, scrisoarea.... DANDANACHE Care scrisoare? TIPATESCU Scrisoarea becherului... DANDANACHE Care becher? O Scrisocir Herdută 217 ZOE (nervoasa) Persoana însemnatei... scrisoarea... de amor... arma d-tale politică, cu care te-ai ales... TIPATESCU Scrisoarea pe care voiai s’o publici in «Resboiul» dacă nu... DANDANACHE (aducandu-şi in sfirşit aminte) A da! scrisoarea... da... am priţeput... ZOE Ei! scrisoarea? TIPATESCU Ce s’a făcut ? DANDANACHE O am pusă acasă la păstrare... dar ştii, la loc sigur... • ZOE Nu-i i-ai inapoiat-o persoanei ? DANDANACHE (cu mirare) Cum s’o inapoiez ? TIPATESCU. Iată te-alegi, el şi-a ţinut cuventul... ZOE Trebue să i-o dai înapoi... DANDANACHE Cum se poate, coniţa mea, s’o dau înapoi ? S’ar :2Î8 . I. L. G ar ag idle . putea, să fac; asa prostie?· Mai •treb.ue s’aldată.., La un caz iar.·..: pac ! la «R&sboiul». (coboară) . : ZOE (cu desgust) A ■!■ (trecend lângă Fănica, încet si cu tonul lui de 'mai sus) E simplu, dar e Ull om onest ! · (tare cătră Dandanache)· D-le Dandanache, am să vă ..fac, o rugăciune: o .să. remă-neţr la masă.lâ noi... me rog să nu povestiţi istoria cu scrisoarea becherului d-voastră... TIPATESCU Ştiţi asupra alegătorilor,· ar face'poate rău'efect... ' dandanache'1 ' . Nu spuiii, neicuSorule; dar dacă oiu uită.--amin-teri, am memorie bună... dar. sţii,- Cum'sunt ameţit de. drum, poate să uit şi să ’nţep—să-mi faţeţi semn. Eu la masă 9 să stău ori lângă-'d-ta, ori 'lângă consoarta d-tâle... ' · TIPATESCU. ; Care consoarta mea ? - : DANDANACHE,; ZOE (a' parte) TIPATESCU (impacientat) ·.· Pardon, d-le Dandanache, doamna e soţia d-lu-i prezident al Comitetului, domnul care v’a adus aici, .(subliniază silabic) domnul Zaharia Tr'ahanachep doamna Zoe Zaharia Trahanache... Eu sunt Ştefan'Tipătesciu prefectul judeţului.,., cu doamna sunt numai prieten... Doamna. A! idiot !: O Scrisoare Pierdută 219 ■ DANDAXÂCHE (care a ascultat cu multă atenţie). Asa e, bini ziţi puicusorule... bată-vS sănătatea să, ve bată... pardon,., ştii eu... de pe drum,''(serios.) fâ^ţi;· idee1 d-ta : ţinţi postii, hodorouc-hodoronc,: sdronca-sdronea, si clopoţeii... imi ţiue grozav... ZOE (a partej Trebue să-l duc de aici să se liniştească puţin... e ametit r&u de tot. . > ■ · TIPATESCU . D-le Dandanache, nu voiţi să' ve odihniţi, să ve liniştiţi, puţin... , ; ; ' ii ' DANDANACHE Ba da, neicusorule:.. dar: unde ? '-'.A . ZOE i, Foftiţi cu mine, d-le Dandanache. ’ A5ANDANACI-ÎE (dăndu-i braţul şi ieşind · cu . ea la dreapta, pe scară) Ştii, con iţa mea, sunt asa de ameţit... ştii, trăsura·... si clopoţeii... ştii., imi; ţiue grozav... grozav imi ţiue... '(ies)..: SCENA IV. TIPATESCU (singur) ' : Şid aleg pe d. Agamiţă Dandanache ! Iaca pentru cine. .sacritic de atâta vreme liniştea mea şi a femeei pe care o iubesc..,. Unde eşti, Câţavencule, să te vezi resbunat! Unde eşti, să-ţi cer' iertare că ţi-am preferit pe onestul d. Agamiţă, pe admirabilul,' pe sublimul, pe neicusorul, pe puicusorul Dandanache... Ce lume ' • ce lume ! ce lume ! I. L. Caragiale 2W SCENA Y. TIPATESCU, ZOE, (apoi) PRISTANDA ZOE (coborind precipitat treptele) Ai auzit, Făinică ? Ai auzit ? Onestul teu d. Aga-miţă, care triumfează, păstrează scrisoarea... Ce tre-bue să facă’ onestul Caţavencu, care n’a reuşit, care-şi muşcă acum măinele, îşi mestecă turbarea şi me o-cheşte din cine ştie ce ascunzătoare ? (agitată) A ! mi-e grozâ să mă gândesc. Ce face Caţevencu ? unde e ascuns şarpele ? de unde o să-şi arunce veninul asupra mea ! TIPATESCU. Zoe! Zoe ! fii bărbată... ZOE (înecată) Nu mai pot, nu mai pot. Vorbele lui Dandanache mi-au luat toată puterea, mi-au frânt inima... A! ine-blineSC de frică, (işi ascunde obrazul) PRISTANDA (venind repede din stingă) Coană Joiţico ! coană Joiţico !.,. TIPATESCU. Ghiţă ! ZOE (tiesărind) Ghiţă... Ce e ? Spune! PRISTANDA (oprindu-se) Coană Joiţico, voeam să... ZOE (fierbend) Spune, nu mă chinui ! Ce e? A publicat-o ? dă-mi-o s’o Văz ! (Toarte agitată) dă-mi-O, S?0 Văz ! O Scrisoare Pierdută 221 TIPATESCU. Zoe ! eşti nebună ! PRISTANDA, (a parte) Curat nebună ! ZOE. Da, sunt nebună ! şi ţie trebue să-ţi mulţumesc de asta. PRISTANDA (căutând s’o calnieze) Nu, coană Joiţico, nu e nimica publicat... «Răcnetul» nici n’a apărut astăzi... După ce a fugit Caţa-vencu, dăseălîmea s’a apucat la ceartă, s’au bătut, l-au bătut pe popa Pripici, şi nici vorbă să mai scoaţă gazeta... S’a spart partidul independent... s’a spart î (încet Zoii, trecend spre Tipatescu) Am Să v£ spun Ceva secret, acu numai-decăt... TIPATESCU Nu spuneam eu ! Dar Caţavencu ? PRISTANDA. Nu l-am găsit, coane Fănică, par’că a intrat in pe- mănt (bătendu-se repede pe frunte ca şi cum şi-ar aduce aminte de ceva). A! ce-am uitat ! Să mă iertaţi, sărut măna,, coane Fănică... Ministrul... nu, miniştrii, toţi şapte, vă chiamă la telegraf numai-decăt... de-aia. vă’căutam aşa de zor... TIPATESCU, La telegraf? Ce mai vor de la mine? PRISTANDA. Nu ştiu, dar bate teleg'raful de un ceas, coane Fănică, trebue să mergeţi. 222 I. L. Car.agiale TIPATESCU. A blestemată politică...' Zoeî Zoe, curaj/më duc.... ZOE. Du-té. · ; ;■ TIPATESCU. V Më’ntprc îndată (ii sărută.· mana) Zoè, fii cuminte ! Nu suntem pierduţi*.; n’ai grijă; la revedere.] (pleacă prin fund). zos. •La- revedere!.:..: AL....cum pot să iubesc pe. omul. ësta!. (cade pe gânduri. Pristanda urmăreşte pe Tipatescu.. pana la >e.şire şi se;; uită dlipă. el pană se depărtează). ·■..SCENA VI. ZOE, PRISTANDA. PRISTANDA (după ce s’a· asigurat că Ţipă tescu s’a depărtat, • ' coboară dégrab). Coană Joiţico ! ZOE ; (tresărind) . ; Ai! Ghiţă! iar m’ai speriat.... Çé è?. ce vrei ? date 1 lăsă-rne ’n pace! PRISTANDA. Sărtvt mâna, coană Joiţico, nu vë supăraţi,· (foarte cu binisorul) Este cineva,... cineva? pe: căre-1 ştiţi d-voastră bine,... aşteaptă aici,... ar voi. să vë vorbească... dar O Scrisoare. Pierdută numai d-voastră,..· De-aia eu l-am trimis pe conul Fâ-nicâ la telegraf, pentru· ca să' remăneţi. d-voastră singură... Am minţit.., nu-i.adevărat că-1 chiamă miniş: tril... Ştiii că o -să me . ocărască, o să mè bată că l-am trimis la cai. verzi pe păreţi, dar lasă şă me o-cărască... , să më bată,... Nu e.-mai rnarelè mëii? nu» e stăpânul meu, delà' care mănânc păne eu şi unsprece suflete ? L-ani minţit,,, dar. pentru binele d-voastră, coană Joiţico.'.Ml primiţi ?... da? . ZOE(carë a stat pe .gănduri şi n’à ascultiit tirada lui Pristanda). Pe cine să. primeşc? PRISTANDA. ’ Pe cine — pe cine?..., pe d. Nae Caţavencu..., ZOE Rărind din loc) . Pe· Caţavencu? E aici·? .Unde e, Ghiţă ? Să vie a-cii? numâi-decăt? .mergi, adu-4, iute. (e in cuhnea nerăbdării; PRISTANDA Ascult!' (merge in fund la.stingă şi aduce pe Caţavencu) Poftim Stimabile, poftim, (ii introduce şi iese repede). SCENĂ-VII.. ■■ ZOE·, CAŢAVENCU-ZOE (reprezindurse la el) D-le Caţavencu, ai voit' să me pierzi, pe mine şi te-ai' pierdut şi pe d-ta. La ce-âi fugit, pentru Dumnezeu ! la ce-ai dispărut ? Făinică are· in mănă' o poliţă, ale cărei giruri le-ai plastografiat, ca să ridici cinci mii de lei' de lâ societate... Ştii ? , 224 I. L. Caragiale CAŢAVENCU Ştiu, madam’, că o are, (dezolat) ştiu, dar ce făcut ? ZOE. e de Om nebun! ţi-ai perdut minţile ? mai întrebi ce e de făcut! Nu ştii? Să-ţi dau poliţa: scapă-mă, să te scap! să schimbăm : dă-mi scrisoarea... CAŢAVENCU (dezolat) Madam’! mădam’! peste purinţă... ZOE. Ce ? CAŢAVENCU Scrisoarea d-voastră. Ei? ZOE. CAŢAVENCU N’o mai am !.. ZOE. Nu se poate!.. CAŢAVENCU N’o mai am !.. Minţi ! ZOE. 7 CAŢAVENCU Nu minţ ; n’o mai am ! ZOE. Nenorocitule ! ce ai făcut-o ? Am pierdut-o ! CAŢAVENCU O Scrisoare Pierdută 225 ZOE (dând un ţipet şi uităndu-se pierduta in toate părţile,) A ! de ce nu pot să te omor ! CAŢAVENCU Omoară-me, madam’, omoară-me, dar nu e vina mea ! ZOE. Cum ai pierdut-o? cănd ai pierdut-o ? unde ai pier-dut-o ? CAŢAVENCU In scandalul, in bătaea de alaltăeri seara dela întrunire^ cine nu ştiu... mi-a smuls pălăria din cap... scrisoarea o aveam in căptuşeala pălăriei... ZOE. Care va să zică, adevărat ai pierdut-o ? CAŢAVENCU. Da ! ZOE. Mirai perdut scrisoarea... şi nu ştii, nu bănueşti pe unde poate rătăci scrisoarea mea ? CAŢAVENCU. Nu. ZOE. Nu? CAŢAVENCU Nu... ZOE (desperată) A ! eşti un om pierdut !... pierdut!... Eu poate că mai scap... căci poate să mai scap! dar d-ta... (Cu putere) d-ta eşti pierdut!... Cănd te-a arestat Fănică, te-am scăpat eu,... acuma te arestez eu şi n’ai să scapi de-Teatru I. L. Caragiale. 15 .226 ■ I. L. Căragiâle căt atunci când mi-oiu găsi scrisoarea...,pentrucă poate să mai ai noroc ş'o găsesc..., Roagă-te la Dumnezeu s’o .găsesc... A! -s’a întors jocul, .d-le Oaţavencu... începe •să te părăsească norocul şi să mai treacă si '’n .partea ■noastră,.'’.. A J eşti pierdut! da, pierdut (strigând in - fund) Ghiţă ! Ghiţă !* ■·■..■' ·' ■ " ' CA’ŢAVENCU. · Doamnă,’pentru Dumnezeu ! (se uită’n. toate părţile)· ' -■ · . ··: zoe. 'V . · - ... ■Ghiţă!;:. (c^tră Caţavencu) Nu te uită.pe unde să scapi.·.. Nu mai e scăpare*: .plastografii dovediţi ,'nu mai * ău .scăpare...; s^a mântuit... Ghiţă ! Ghiţă ! (merge·'strigând in . fund şi se’ntălneşte pept in pept cu Cetăţeanul turmentat) ■'*·.■ scena VIII ACEIAŞI—CETĂŢEANUL · TURMENTAT · cu pălăria albă a lui Caţavencu. •CETĂŢEANUL, (intrând si coborind foarte bine' dispus) Nu’ e Ghiţă, eu sunt...·. ZOE' ; ' Ge cauţi? CÂŢAVENCU (a parte)' 'Pălăria mea ! •CETĂŢEANUL Pe d-voastră, ycoană Joiţico f * ‘ • /· ; ' JZOE Ce vrei' cu mine ? ' CEŢAŢEANXJL ■··■: Nae,. . Salutare onorabile ! ·. ·' = *2’0$Î’'-(nervoasa.J . Çé- vrei:?, spune ce vrei? . ’··. . ;A CETĂŢEANUL·. Géi>vreu eu, biné yreu, Eu am· 6 vorbă: o mie de ani pace! (gest-de impacientă. din. partea· femeii) Eu> Coană Joi-ţico, am găsit o/scris pârei - ZOE. , Pe care· ai .lăs'at-o să. ţi-o fure; onorabilul d. Caţa-veneu.... ' ' . ·. ' ' ·. CAŢAViENCU ; (scfrobit) : Doamnă!.- • CETĂŢEANUL.·,'" ' Las’o aia;.../ ani. măigăsit una!.... ·.·.:·■ ZOE.' -■ ' Ei, ce-mi pasă! CETĂŢEANUL·.·;;·' Nu vă supăraţi, coană; Joiţico, să vedeţi.... nu v’am spus tot. ,..Eu păiiă să nu intru in politică, cum am zice, care' va, să zică pănă să nu deviu negustor şi aprppitar, am fost impărţitor.... la poştie.... mă cunoaşte conul Zaharia ! - · . ZOE. Ei ! ieşi odată şi lasă-mă..., Ghiţă ! CETĂŢEANUL. Şi d’atunci, care va să zică, eu dau scrisoarea du- 228 I. L. Caragmle pă andresă. Dacă nu găsesc andrisantul, scriu pe ea cu plaivaz : «andrisantul necunoscut», ori «nu se a-flă», ori «mort», care va să zică fiecare după cum devine.... (Zoe se plimba impacientată in fund) dar dacă gă-sesc andrisantul, i-o dau andrisantului... Buni oară a-cuma... Eu am găsit alaltăieri, in învălmăşeala dela Primărie, o pălărie.... ZOE fcoborind. O pălărie ? CAŢAVENCU (a parte; Mizerabilul.... CETĂŢEANUL. O pălărie, da, asta.... şi astăzi tot indesind’o pe capul meu s’o potrivesc—că mi-era strimtă—am vrut să-i scot căptuşeala s’o mai lărgesc.... cănd colo in căptuşeală peste ce dau ?.... ZOE. O scrisoare ! CAŢAVENCU. O scrisoare! CETĂŢEANUL. O scrisoare, da, domnule Nae.... Nu mai mergem pe la o ţuică?.... ZOE (foarte emoţionata.) S’o vedem ! CETĂŢEANUL. E de la conul Fănică: andrisantul sunteţi d-voastră. O Scrisoare Pierdută 229 ZOE. Dă-mi-o, dă-mi-o degrabă! CAT AVEN CU Sunt in adevăr pierdut! ZOE Degrabă, dacă o ai. CETĂŢEANUL Oam, n’am pierdut-o.... nu m’am mai intălnit (sughiţe şi arata pe Caţavencu) CU onorabilul ! (scoate scrisoarea din cap-tnşala pălăriei şi i-o dă Zoii). CAŢAVENCU (a parte) A ! mizerabilul! ZOE (care a smucit scrisoarea) A! CAŢAVENCU (încet către Cetăţeanul turmentat, care a trecut lan ga el) Nenorocitule! ţi-ai aruncat norocul in gărlă: te făceam om! CETĂŢEANUL. Nu puteam..... andrisantul cu domiciliul cunoscut. (arata pe Zoe). ZOE (care s’a remis de prima emoţiune) Domnule, domnule, eşti un om onest, eşti un om admirabil, fără pereche. Cum te chiamă, mă rog ? spune-mi.... recunoştinţa mea.... CETĂŢEANUL Ce trebue să mai spuiu cum mă chiamă? mă cu- 230 ’ , ■ . I: L. Cara.gidle noaşte. coftul Zâharia dela: 1r. Îpevriiarie! Iacă uirce~ tăţean şi eu,;.. · v.'v. ' - ■; _ ’ : ; ZOE: Cum . să-ţi tnu.lţuriiesc.?· Ce beri dela mine ? i ■. ■; V . CETĂŢEANUL. ••Sâ-mi'spui ;‘d-fca; /pentru cine votez*. .Iacă mai; e un sfert de ceas şi se/iriGlixde· alegerea..«.. eu....; -pentru cine votez ·’·' .. CAŢAVENCU.' (cu amăriciune) ; Pentru d. Agamiţa Dandanache. ZOE (intorcendu-se spre ’el cu'o privire de dispreţ şi ameninţare) ; j Domnule Ca;ţavencu ! tot mai poţi vorbi ? şi ‘ încă’ itonic.-.Â! eşti* tare,.’ drept’să-ţi. spuiu.,,..' '· : ;·■ '· . . . ;·,.CETĂŢEANUL : 'Coană Joiţico^ adevărat? Da,· adevărat, pentru tl. Agamită Dandanache: da? adevăratpoate că e. singurul.adever- pe care d. Ca-' ţavencu l-a spus .in. viaţa d-sale...; • CETĂŢEANUL. ; Atunci mă duc să votez, t..‘ (vrea. sa plece) -dar. cum ii zic£ ·.· :· , . : ZOE ‘ • D-le Caţavencu, .fii bun,· scrie-i, mă rog, votul -a- cesţui ’ onest cetăţean. (Caţa4encu sta -pe loc) Te rog....... (ii arata ^scrisoarea. Caţavencu· trece la., masă, scrie un buletin şi i-1 Vdă Cetăţeanului-turmentat). Ifnii daj. VOe ? (ia buletinul) «Aga- >■ ' .0 Scrisoare Pierdută ■; . 231 xniiâ Î)ahd'anache>>.... Bravo,·' d-le CâţavOncu, eşti·, uri om de bună credinţă»,. . . · ■ .. · ‘v .•'■ •'CETĂŢEANUL (luând 'buletinul) • ’-Me duc,: nu ^ai e·vreme.' ' . ·.·."·.·.. 1 . ZOE (conducendu-1) "v ' .:. ;; • Te iog şă crezi', domnule,;că, . ori cănd regunoştiri- ţa'. meâ· b ·. ; 1 ' y ·: ·'■// " CETĂŢEANUL· (foarte grăbit) ' ’ ':·· ; . . /•VNu;i^i;/e-;'VTetae.../.şe.y,hcM4e-''^legşreaf·: (iese dacŢiia;·; şuşŢ biletul) :’\/.· · / ··. ; ■' ;·... . : :: '·. '· ’ .·’ . . ·. : .'(Zoe .Lă Condus cu toalta amabilitate paria-.'.la ieşire’"; şs’nţoar'ce, se qpreşte-.'in/fund,' işi deschide corsajul, pune scrisoarea·'in. .sin, se intr-ehee la· Ioc'şi\coboâra încet şi ţinta spre Câţav£ncu.*'. La fie'; ce pas âl -Zoii, ‘-.CaţaVencu, se’ndoae de incheeturi j’-cand ea $’a apropiat bine ; .fee opre'şte;-ţa^zin Înaintea lui.;· el cade-in genunchi). ' SCENA: IX. p'/: ‘ *. .*;.·· '■. "·. ZOE, : CAŢAVENCU : . ;· ‘ ; r \ -CÂŢAVENCU ' ; Iartâ-m^, iartă-mS.... ' ■/ /· . ■■. ;*’ - ’* ZOE (rizend) ' · *.* ·. ; ..Sedală.-te,'- eşti bărbat- inu ţi-e Ţuşine ! (cu-ton-aspru»* ^•CQăi^te'!l·::''· ‘·'...:· V . •V‘. ‘ pAŢAVENCU (sculandu-se. ruşinat) · •: laftărmăŢ. V . ■·. ' . ..Ţ·.;vp · '■ ■, ZOE (cu dignitate) V Eşţi:>-ifc mi-ăi dovedit-o'.... Eu sunt q, fe- •;riie6 •bunâ,.iŢam să ţi-o dovedesc...: Acuma sunt feri- 232 I L. Caragiale cită... Puţin imi pasă dacă ai vrut să-mi faci rău şi n’ai putut. Nu ţi-a ajutat Dumnezeu, pentrucă eşti rău; şi pentru că eu voiu să-mi ajute totdeauna, am să fiu tot bună ca şi pănă acuma. CAŢAVENCU (umilit) Madam’! ZOE. Nu tremura! Pe parola mea de onoare, eşti scăpat... CAŢAVENCU. Sărut mâinile... devotamentul meu... ZOF Cu o condiţie : după aiegere, o să fie manifestaţie publică,... d-ta ai s’o conduci. CAŢAVENCU (repede şi supus) O conduc... ZOE. D-ta o să prezidezi banchetul popular din grădina Primăriei... CAŢAVENCU (asemenea) Prezidez... ZOE. O să chefueşti cu poporul... CAŢAVENCU (acelaş joc) Chefuesc... ZOE. Şi o să vii aici cu toţii, să saluţi, in numele alegătorilor, pe deputatul ales şi pe prefect... O Scrisoare Pierdută 233 Da. Ne-am înţeles ? Da. CAŢAVENCU ZOE. CAŢAVENCU. ZOE. Du-te şi ia loc in capul mesii; fii zelos, asta nu-i cea din urmă Cameră! CAŢAVENCU. Madam’, madam’ Trahanaclie, eşti un înger... ZOE Mulţumesc, eşti prea galant, dar du-te degrabă... CAŢAVENCU Mă duc, mă duc, şi să vedeţi dacă nu v’o plăcea... Sărut mănile ! sărut mănile !... (iese repede zăpăcit .prin fund) SCENA X. ZOE (singură) E adevărat, ori visez ? (sade pe un scaun scoate scrisoarea, o citeşte, o sărută) Fănică ! (se scoală rizend, o mai citeşte, o mai sărută de mai multe ori şi iar sade) Fănică ! (plăns nervos... după o pauză, se scoală zimbind, se şterge la ochi şi resuflă tare) A !... mi-a trecut... Fănică ! (sue repede scările la dreapta şi dispare) 234 . v I. L. Qaracjiciie ■■ SCENA XI. Â; .. TIPATESCU ’(singur) -. .. .' ’ (intra repede .clin fund). -A inebunit ’Ghiţă ? Me trimite la telegraf. ptenţru nimica... îmi faoe farse ? Ce Însemnează,·..» Si Zoe... unde e Aoe ? (se uita’n toate părţile, şi'iese repede .in .dreapta) - . /.■'*/* SCE>TA: XII.. TRAPIANACHE· şi DANDANACHE vin din dreapta din'gradina, .· planul, al treilea’.· . * , * . TRAHANACHE. ; '-N i ;'· Â! aici la noi, stimabile, a fost luptă crâncenă,· orice s/âr* zice.·., s’au petrecut comedii mari.. . ; . ‘DANDANACHE . Taţi, frate.. · .. - * :·^” . ■ / ‘ * TRAHANACHE.. - * . \Ibfamii ! ‘r In.chipueşte-ţi d-ta, uri ‘caraghios/ uh^fnişel • ca'să emfluanseze pe Tipatescu.’,·/ pe Fănică de;!./, pe/ preiecţ (pandandche da, multa atenţie, dar pare ca' nu prfcepej DANDANACHE . A, dai asâj că- mi eşti d-ta-prefectul. (Se aude in.de-; par.tare' enţi'ata unui' marş)*. ", '.·:·'·· .. · : TRAHANACHE ' ·.' · Of să-l învrăjbească cu mine /şi cu familia * mea... s’apucă. -'şi iăce o ‘scnsorică de amor ca din . partea lui- Fănică, prefectul...' cătră.*· Zoiţica, nevastă-mea,. şi-i imitează slova băiatului,,., ştii, .să juri, nu. altceva.:.·' jnchipueşte-ţi plastografie ! ' /- ’b O 'Scrisoare Sierdută.' '28$ ■; DAKDANACHS ^ \ • Nu :m6 mebunî,.. neicusoruls-!'.La: mine ă fost cazul · adevărat Marşul se apropie,· se aud şi ur-ale) ‘ ; . : ./... ’ : ' TRAHANACHE. : Cum‘ cazul·adevărat'?/; ‘. ' ' PANDANACHE : , '’'VĂ ' Scrisoarea era /a ^persoaneu. ■ da...' becher.. ’. .· p . ’ · TEAiiÂNACHE... ■ · ' ^ ' '-V " C . Cum becher?: * . ·. .-J·:·· ·; f · ! PANI>ÂNAOHE · r . ; - ‘ Adică necăsătorit... V ·· iCine ? TRAP AN ACRE ■ ... ' '■■v ’ · d-AndanacKE ·■: ; · ;· ’ · '.· ■ ' Nu spuiU ţine,—persoană înseninată*.; Căhd i-amr pus piţorul.imprag,— ori' cdledzi, ’ ori /«J^esboiul» m&’ ·. ’nţeiedzi?—:traric·! depeşă aiţi... ,·. . . • TRAHANAdllE .. · ’·.■·.■ '-.C.i •Nu înţeleg ! (a. parte) E ameţit' de' drum.... căruţa;., şi-clopoţeii. · : c ■· . N .·: . ’,· ' • \ - · ;·■· ■ ·‘DÂNDANAClîE. Ă parte) ' ‘ V ·· E slab de tot pjfefectul, ii spui de ,dau£ · oii oris\ torie‘-si ţot iau priţepe... · >;. V: ··..·; ’ / (Ia -toata scena aceaStâ şi: -in -cea' '^îiatoare/i-paţia la·; intrarea" mul- ' ţinui,’ se aude marşul şi ur-âlele treptat din 'cA.in 'ce‘ mai·; aproape şi’’ mai distinct. · 236 I. L. Caragidle SCENA XIII. ACEIAŞI—ZOE, TIPATESCU. ZOE (coborind intai treptele urmata, de Tipatescu, veseli şi fără sa vază pe cei din scenă) Şi astfel, cum ai vezut (vezend pe Trahanache şi Dandanache, schimbă tonul), d-le prefect, furtuna rea trece curând... (coborind) D-le Dandanache, intr’un moment, masa e •gata... DANDANACHE Tocmai ii spuneam d-lui prefect, si dumnealui imi spunea... TIPATESCU D-lui prefect ?... DANDANACHE Da, d-lui prefect? (arată pe Trahanache, care vorbeşte la o parte cu Zoe) ZOE (încet) Iţi place, nene, alesul d-voastră ? TRAHANACHE (incet) Deştept... dar mi se pare că e cam şiret. DANDANACHE (lui Tipatescu) îmi spunea istoriile de aiţi dela aledzeri, cu scrisoarea, cu plastografia (mişcarea Zoii) si eu ii spuneam de cazul meu,... că la mine a fost chiar adevărat... cu becherul... ZOE (repezindu-se lăngă el, incet). D-le Dandanache, mi-ai promis să nu mai pomeneşti de istoria asta... O Scris olar e Pierdută. 237 DANDANACHE Eu am promis? (repede) când am promis? cui am promis ? ţe am promis ? (aducăndu-şi deodată aminte) A ! da! Nu mai... nu mai... (Uralele s’au apropiat cu desăvârşire. Lumea toată intră cu muzica). SCENA XIV. ACEIAŞI — FARFURIEI, BRĂNZOVENESCU, CAŢAVENCU^ CETĂŢEANUL TURMENTAT, GHIŢĂ PRISTANDA, IONESCU, POPESCU, ALEGETQRI, CETĂŢENI, PUBLIC. (Brănzovenescu şi Farfuridi cu alţi alegători mai spălaţi, in costume de pretenţie provincială, intră, venind din casă, coborind pe treptele din dreapta; salutări de toate părţile. Prin fund, Caţavencu, Ghiţă poliţaiul, îmbrăcat ţivil, Cetăţeanul turmentat, Ionescu şi Po-pescu, intră conducend manifestaţia publică. Cei ce vin prin fund, sunt toţi ameţiţi, şi mai ales Caţavencu şi Cetăţeanul turmentat, care înghite şi sughiţe mereu. După ei vin o mulţime de cetăţeni cu ramuri verzi şi steaguri, asemenea foarte chefuiţi. Toată lumea cu borcane de băutură in măini. — Din casă, in urma lui Farfuridi, Brănzovenescu şi celorlalţi alegători, vin feciorii cu sticle de şampanie. — Ghiţă Pristanda, îndată ce soseşte in scenă, face semn muzicei să tacă. Muzica tace. Se împart pahare de şampanie fruntaşilor. — Tipatescu, Zoe, Trahanache, Dandanache sunt in stingă). FARFURIDI (luând un pahar de şampanie) In sănătatea domnului Agamiţă Dandanache, alesul nostru ! Să trăiască ! (Urale şi muzică. Pristanda [ţine cu, mana tactul uralelor. Toţi ciocnesc şi beau) .238'■ '. * . T, L. Caragiede . . DÂNDANA’CHE ..(îndemnat de·. Zoe st·. Tipatescu, trece in mijloc cu ‘.paharul îh mana).- ' Iii sănătatea alegetorilor... cari.'au probat patriotism . şi ‘ mi-au*. acordat...(mi nimereşte)· asta.:.· cum să:. zic .d£!... · zii pe nume $e!.,. aî sufradzele lor : eu, 'care-familia . mea dela patuzsopt in Cameră,' si eu ca rumânul iiri-. parţial, care vasă zică... cum. am ’ziţe... in sfirsit să /trăească! (uraleşi ciocniri) . ■■ .· .·' TRAHANÂCHE' (cătră Gutavencu, /care a cohorit spre 'el şi-’ Ti-. ' ," ;. ... .pâtescu) / ;·· • Şi aşa zi, ai ? d’a.i noştri, stimabile··'? bravos !. mă butur: ·. 1 '* î5'·'· ( . .' ■ CAŢÂVENCIL· . ' / ': . / ·'■■' ; : yeneit*abile neică Zahario.!. in imp'rejurări ca acestea, ■ (mişcat) micile pasiuni trepue să dispară. · / TRAHANÂCHE ' V . Ei, aici. mi:ai plăcut.! bravos !': să trăieşti.!. CÂŢAVENCU... In sănătatea venerabilului şi., imparţialului, nostru .. prezident, Ţ.rahanache !· (Urale şi ciocniri). (Zoe vede pe Cetăţeanul turmentat in grămada, ia Un pahar şi merge de i-1 oferă). ·, ' ' ' .■ CETĂŢEANUL In sănătatea coanii JoiţicEii! că. e (sughiţe) damă bună! (ciocneşte cu ea; ea-i stringe mana din toată inima, Urale - ciocniri) . ’ ’ ■ CAŢAVENCU. (lui Tipaţescu încet)., · Să mă ierţi, şi să mă iubeşti! (expansiv) pentrucă O Scrisoare Pierdută .239 toţi ne. iubim ţara, toţi suntem români!... .mai .mult,' .sau mai puţin oneşti! (Tipatescu ride) In sănătatea iubitului nostru prefect! Să trăiască pentru fericirea ju:. .detului nostru (Urale, ciocniri) - * TRAHANACHE (luând un pahar şi trecend iţi mijloc foarte v.esel) ' Ei,, aveţi puţintică răbdare !... Nu cunosc préfecteu! eu n’am prefect! eu am prieten ! în' sănătatea lui Fănică! Să trăiască, pentru fericirea prietinilçr ' lui ! · (sărută pe' Fănică, apoi pe Zoe. Fănică sărută mana Zoii) · \. (Urale. Dandanache intre alegători, cu Farfuridi şi Briinzovenescu le povesteşte încet, făcănd gestul" cu clopoţeii ; la dreaptă', « în ' ' fund, ' Pristanda, Cetăţeanul turmentat, muzica şi lume. · In stingă Zoe, •Ti-patescu. Trahanache cu alţi alegători. In mijloc· Caţavencii) . CATAVENCU (foarte ameţit, impletiGÎndu-se’n limbă,- dar .'tot.ringră-şăndu-şi silabele) " ‘ , ; Fraţilor ! (toţi se ’ntorcşî-i. ascultă) După lupte seculare, · care aii durat aproape treizeci de 'ani, iată visul. ■. .nostru realizat! Ce eram acuma cătya;timp înainte;, de Crimeea? Am luptat şi aţri progresat ; ieri obscuritate, azilumină! ieri bigotismul, azi liber-pansismul! f ieri întristarea, azi veselia L. Iătă avantajele progre-. : ' sului! Iată binefacerile · unui sistem constituţionali. PRISTANDA Curat constituţionali Mùzi-câ! Muzica.! • (Muzica atacă marşul «u 'mult brio'. Urale' tunătoare. Grupurile .se mişcă. Toată lumea se sărută, gravitănd in jurul lui : Caţavencu şi Iui’ Dandanache, care se string in braţe, in mijloc. .Dandanache · face •gestul cu clopoţeii. Zoe şi Tipatescu contemplă delà· 0' parte mişcarea. *'Cortina’cade repede asupra· tabloului) ■ *·.'■*’ TABLA DE MATERIEI Năpastă ................................... pag. 3 Conul Leonida faţă cu Reacţiunea ... » 75 O Scrisoare pierdută. . ..................... » 97 TEATRU O NOAPTE FURTUNOASĂ, D’ALE CARNAVALULUI, O SOACRĂ. VOL. IL I A Ş î Editura librăriei Fraţii Şaraga. O NOAPTE FÜRTÜNOASA COMEDIE IN DOUË ACTE PERSOANELE JUPÀN DUMITRÀCHE TITIRCl INIMA-REA, cherestigiu, căpitan in garda civică. NAE IPINGESCU, ipistat, amic politic al căpitanului. CHIRIAC, tejghetar, om de încredere al lui Dumiţrache, sergent in gardă. SPIRIDON, băiat pe procopseală in casa lui Titircă RICA VENTURIANO, archivar la o judecătorie de ocol, student in drept şi publicist. Y ET A, consoarta lui jupăn Dumiţrache. ZIŢAj sora ei. In Bucureşti, la Dumiţrache. O NOAPTE FURTUNOASA D-lui TITU MAIORESCU ACTUL I. (O odae de mahala. Uşa in fund dând in sala de intrare ; de amăndoue părţile uşii din fund, cate o fereastra. Mobile de lemn şi pae. La stingă, in planul intâiu şi ’n planul din fund cate o uşă; in dreapta, pe planul al doile altă uşă. In dreapta in fund, răzemată de fereastră, o puşcă de gardist cu spanga atirnată lăngă ea). SCENA I. JUPAN DUMITRACHE, in haine de căpitan de gardă fără sabie, şi NAE IPINGESCU. JUPAN DUMITRACHE (urmănd o vorbă începută). Iacă, nişte papugii... nişte scărţa-scărţa pe hărtie ! I ştim noi ! Mănâncă pe datorie, bea pe veresie, trag lumea pe sfoară cu pişicherlieuri... şi seara... se gătesc frumos şi umblă după nevestele oamenilor să le facă cu ochiul. N’ai să mai ieşi cu o femee pe uliţă, că se ia bagabonţi laie după dumneata. Un £la... un prăpădit de amploiat, n’are chioară in pungă şi se ţine după nevestele negustorilor, să le spargă casele, domnule ! 6 /. Z. Caragiale i IPINGESCU. Nu se ia după, toate, jupăn Dumitrache; după cum e şi femeea : dacă trage la ei cu coada ochiului şi face fasoane, vezi bine ! bagabonţii atăt aşteaptă. JUPĂN DUMITRACHE. Ba să am pardon ! Ştiu eu ce vrei dumneata să zici... Dar nevastă-mea nu-i d’alea, domnule. IPINGESCU. Vai de mine ! jupăn Dumitrache, adică, gândeşti că am vrut pentru ca să-ţi fac un atac ? Imî pare rău ! JUPĂN DUMITRACHE. Nu, nene Nae ; dar vreau să zic adică că nevasta mea nu-i d’alea cum ziseşi, şi iaca, după mine de ce s’a luat? IPINGESCU. S’a luat bagabonţii şi după dumneata ? JUPĂN DUMITRACHE. S’a luat şi se ia... IPINGESCU. Şi cum eşti dumneata !... ' - JUPĂN DUMITRACHE. Eu am ambiţ, domnule, cănd e vorba la o adică de onoarea mea de familist... Rezon ! IPINGESCU. JUPĂN DUMITRACHE. Apoi să ştiu de bine că intru in cremenal ! Să mai văz eu numai că se ţine bagabontul după mine, si lasă-1... O Noapte Furtunoasă 7 IPINGESCU. Care bagabont? JUPAN DUMITRACHE. Ei ! iaca... un bagabont ! de unde-1 cunosc eu ? IPINGESCU. Apoi, dacă, nu-1 cunoşti, de unde ştii că-i bagăBont ? JUPĂN DUMITRACHE. Asta-i ! una vorbim şi başca ne’nţelegem. Dar de ! ai dreptul ; nu ştii ce mi s’a întâmplat, nu ştii cum mă fierbe el pe mine de două septămăni de zile ?... Nu că mi-e frică de ceva, adică de nevastă-mea... să nu... IPINGESCU. Aidade ! Coana Veta ! Mie-mi spui ? n'o ştiu eu ?... JUPAN DUMITRACHE. Nu că mi-e frică,... dar am ambiţ, domnule ; cănd e vorba la o adică de onoarea mea de familist... Rezon ! Bagabontul. IPINGESCU. JUPAN DUMITRACHE. IPINGESCU. Că bine zici ! incepuseşi să-mi spui istoria. JUPĂN DUMITRACHE. Stai s’o iau dela cap. Stau. IPINGESCU. JUPĂN DUMITRACHE. Ştii dumneata că la lăsata secului am mers la grădină la «Iunion» ; eram eu, consoarta mea şi cumna-tămea Ziţa. Ne punem la o masă, ca să vedem şi s /. Z. Caragiale / noi comèdiile alea de le joacă Ionescu. Trece aşa preţ ca la un sfert de ceas, numai ce më pomenesc cu un ëla. cu un bagabont de amploiat... IPINGESCU. De unde ştii că era amploiat ? JUPAN DUMITRACHE. După port nu semëna a fi negustor. Më pomenesc că vine şi se pune la altă masă alături, cu faţa spre masa noastră şi cu spatele la comédie. Şade rezemat intr’un peş, şade, şade, şi se uită lung şi galiş la cocoane, se uită, se... Eu, cum m’a făcut Dumnezeu cu ambiţ, më scol ca să plecăm ; cocoanele nu ! că să mai şedem, că ăncă nu s’a isprăvit comèdia. încep să më’neruntez la bagabontul şi mai că-mi venea să-l cârpesc, dar mi-era ruşine de lume ; eu de ! negustor, să më puiu in poblic cu un coate-goale nu vine bine... Mai më uit eu încolo, mai më fac că nu më sinchisesc de el... bagabontul cu ochii sgăiţi la cocoane ; ba ăncă-şi pune şi ochilarii pe nas. Tii ! frate Nae, să fi fost el aici să më fiarbă aşa, că-i sărea ochilarii din ochi şi giubenul din cap, de auzea căiniiin Giurgiu. IPINGESCU. Rezon ! JUPAN DUMITRACHE. Insfirşit, se isprăveşte comèdia. Ne sculăm să plecăm ; coate-goale se scoală şi dumnealui. Plecăm noi, pleacă şi dumnealui după noi. Eu il vedeam cu coada ochiului : dar nu vream să le spuiu cocoanelor, ca să nu le ruşinez. Ştii cum e Veta mea,... ruşinoasă. IPINGESCU. Mie ’mi spui ? n’o ştiu eu ?... Ei? JUPAN DUMITRACHE. Ei ! Apucăm pe la sfăntul Ionică ca să ieşim pe Podul-de-pâmënt,—papugiul căt colea după noi ; ieşim O Noapte Furtunoasă 9 in dosul Agiei,—coate-goale după noi ; ajungem la stăntul Ilie in Gorgani, — moftangiul după noi ; mergem pe la Mihaiu -Vodă ca să apucăm spre Stabilament,—maţe-fripte după noi... Eu trăgeam cu coada ochiului... ferbeam in mine, dar nu vream să spuiu cocoanelor... IPINGESCU. Rezon ! ca să nu le ruşinezi. JUPAN DUMITRACHE. ^ Ştii cum e Veta mea... IPINGESCU. Ruşinoasă, mie-mi spui ? JUPAN DUMITRACHE. Cănd să apucăm de la Stabilament in sus, mă uit inapoi cu coada ochiului şi nu mai văd pe coate-goale. Mai mergem ce mai mergem, me uit iar... mă iertase bagabontul. IPINGESCU. Jupăn Dumitrache, adică să am pardon de impresie, eu gândesc că numa ţi-ai făcut spaimă de geaba. Poate că omul o fi şezănd prin partea locului, pe Dealul-Spirii. Ei! a venit şi el la grădină ca şi dumneavoastră, a stat şi el pănă la isprăvitul comediei, şi s’a nemerit să apucaţi tot pe-un drum ca să vă inturnaţi la domiciliu. El a remas la al lui şi dumneavoastră aţi mers înainte. JUPĂN DUMITRACHE. Aşa am crezut şi eu intăiu, dar stai să vezi !... A trecut după aia o săptămână la mijloc. îmi cam şi uitasem eu de istoria bagabontului ; gândeam şi eu: poate c’o fi stănd coate-goale prin partea locului,— bunioară vorba dumitale. Aşa, zice cumnată-mea ieri : «Nene, hai deseară la «Iunion» la Ionescu !» Cum auzii 10 /. L. Caragzale eu de «Iunion», mă făcui verde la faţă. «Ce să mai căutăm la comediile alea nemţeşti, nişte mofturi; dăm parale şi nu înţelegem nimica ; mai bine punem banii in buzunarul ălălalt şi zicem că ne-am dus.»—«Aide, nene, zeu ! parol! să n’ai parte de mine şi de Veta !» Ei ! când am auzit aşa vorbă, mare, n’am putut pentru ca s’o tratez cu refuz. IPINGESCU. Rezon ! JUPAN DUMITRACHE. Ei ! haide !... dar unde mă gândeam eu că o să mi se intămple un aşa ceva. Ne ducem. Şedem la o masă mai la o parte ; şedem căt şedem, şi începe comedia. Nu ştiu cum mă ’ntorc cu ochii înapoi, şi pe cine gândeşti că văz la masa dela spate ?... IPINGESCU. Pe bagabontul... JUPĂN DUMITRACHE. , Pe coate-goale, domnule, pe moftangiul, pe maţe-' fripte, domnule ! Fir’ai al dracului de pungaş !... Bagabontul, nene, cu sticlele ’n ochi, cu giubenul in cap şi cu basmaua iac' aşa scoasă. Cum m’a văzut, —că trebue să fi fost schimbat la faţă, cum sunt e& când mă necăjesc, (îşi mângâie favoritele)—cum m’a văzut, a sfeclit-o... A întors capu ’ncolo şi a început să bea din ţigară ştii aşa, niznai. Dar mă trăgea cu coada ochiului. Mă ’ntorc eu iar la loc şi mă fac că mă uit la comedii, se ’ntoarce şi bagabontul iar cu ochii la cocoane!... mă uit iar la el, iar se ’ntoarce ’ncolo;... mă ’ntorc iar la comedii, iar se uită la cocoane ;... mă uit iar la el, iar se ’ntoarce ’ncolo ; mă ’ntorc iar la comedii... IPINGESCU. Iar se uită la cocoane... O Noapte Furtunoasă 11 JUPAN DUMITRACHE. Ei! iac’ aşa m’a fiert fără apă toată seara. In sfârşit ? IPINGESCU. JUPAN DUMITRACHE. In sfârşit... plecăm; coate-goale după noi. Era să mă ’ntorc in poarta «Iunionului,» să-i zic numa : «Ce pofteşti, mă musiu ?» şi să-l şi umflu ; dar ştii, am ambiţ ; m’am gândit : eu negustor... să mă puiu. in poblic cu un bagabont ca ăla, nu face... ^ IPINGESCU. Rezon !... Ei! pe urmă ? JUPAN DUMITRACHE. Pe urmă s’a ţinut iar gae după mine. IPINGESCU. Pănă la Stabilament... JUPAN DUMITRACHE. Da, pănă la Stabilament ! S’a ţinut după mine până la răscruci, ştii unde vrei s’apuci spre cazarmă. Ce ziceam eu ? Haide, drace, haide ! să intri tu pe strada lui Marcu Aoleriu ori Catilina şi lasă!» Aveam de gând să intru cu cocoanele in cosă, să trimit repede pe Chiriac pe poarta de din dos pe maidan să-i iasă înainte, şi eu să-l iau pe la spate,... să-l apucăm la mijloc pentru ca să-l întreb : «Ce pofteşti, mă musiu ?» şi să-l şi umflu !... Şi dacă nu ’i ajungea, să-mi tai mie favuridele! (işi mângâie favoritele). IPINGESCU. Ei ! dacă nu-i ajungea, despărţirea e aproape ; să fi poftit la mine la despărţire cu lăcrămaţie, că-i împlineam eu căt i mai lipsea. 12 I. L. Caragiale JUPĂN DUMITRACHE. A avut noroc! mare noroc a avut bagabontul ; a scăpat! IPINGESCU Iii! păcat !... Cum ? JUPĂN DUMITRACHE. Cănd am trecut eu de răscruci cu cocoanele, şi bagabontul era să intre după noi in uliţă, a eşit haita de căini dela maiorul din colţ, şi i-a tăiat drumul lui coate-goale. Am lăsat pe Ziţa acasă, m’am suit degrab cu Veta sus, am trimis pe Chiriac repede in maidan, eu i-am eşit înainte peste uluci tocmai pe la prăvălia lui Bursuc ; dar... geaba! pănă să ieşim noi, fugise bagabontul! (Se aude glasul lui Chiriac strigând afara : «Spiridoane ! Spiridoane !») IPINGESCU. Iacătă vine Chiriac să n’auză. JUPAN DUMITRACHE· Aşa! de el nu mă silesc. La din contra, el ştie toată istoria, i-am spus-o dela început... Atăta om de încredere am... Băiat bun!... ţine la onoarea mea de familist. Dacă nu l-aş fi avut pe el, mi-ar fi mers treaba greu. Eu, ştii, cu negustoria, mai mergi colo, mai du-te dincolo, mă rog, ca omijl cu daraveri, toată ziua trebue să lipsesc de-acasă. Pe de altă parte, ce să-ţi vSpuiu! am ambiţ, ţiu cănd e vorba la o adică la onoarea mea de familist. De ! când lipsesc eu de-acasă, cine să-mi păzească onoarea ? Chiriac săracul! N’am ce zice ! onorabil băiat! De-aia m’am hotărit şi eu, cum m’oiu vedea la un fel cu meremetul caselor, il fac tovarăş la parte şi-l şi însor! IPINGESCU. Da... coana Veta ce zice ? O Noapte Furtunoasă 13 JUPAN DUMITRACHE. Consoarta mea?... Ce să zică?... De ! ca muerea ... mai ursuză. Am cam băgat eu de seamă, că nu-1 prea are ea la ochi buni pe Chiriac; dar—ştii cum m’a făcut Dumnezeu pe mine, nu-i trec muerii nici atitica din al meu, — i-am zis pe şleau : «Nevastă, e băiat onorabil şi credincios; n’ai ce-i face : ce-i al omului e al omului!» IPINGESCU. Rezon ! SCENA II ACEIAŞI, CHIRIAC. CHIRIAC (intrând prin finul). Jupăne, trebue să facem mandat de arestare pentru Tache Pantofarul dela sf. Lefterie: nu vrea să iasă măine la izirciţ cu niciun preţ. JUPXn DUMITRACHE. Dar pentru ce nu vrea ? CHIRIAC. Zice că-i bolnav. Am trimis gornistul de trei ori la el cu biletul, şi l-a primit cu refuz. Zice mă-sa că nu poate umbla, că de-abia s’a sculat după lingoare. IPINGESCU. Să dea ceferticat medical. CHIRIAC. M’am dus eu la el chiar in persoană ; zic : pe ce bază nu vrei să vii măine la ezirciţ, domnule? zice : sunt bolnav, domnule sergent, zice, de-abia m& ţiu pe picioare, nu pot să merg nici păn’ la prăvălie, 14 I. L, Caragiale / zice; zic: nu cunosc la un aşa rezon tără motiv; zice : aduc martori, domnule sergent, că am zăcut o lună de zile, zice, întreabă şi pe Popa Zăbavă dela sfântul Lefterie, zice, alaltăeri m’a grijit, m’a spovedit ; zic : n’am eu de-a face cu Popa Zăbavă, nu-1 am pe listă, zic, eu pe dumneata te am pe listă: să te prezanţi măine la companie.—Acu, trebue să-l iau măine dimineaţă. JUPAN DUMITRACHE. Să-i dăm, să-l iei! Ala-i de-al ciocoilor, il ştiu eu; căt a umblat dânsul fel şi chip să scape de gardă... IPINGESCU. Şi eu il am însemnat pe musiu Tache la catastiful meu ; e finul lui Popa-Tache. JUPAN DUMITRACHE. Ei! vezi! chiriac. La să-l că nu se sfinţeşte el cu mine, jupăne, il po-căesc eu... Eî! după aia pe nea Ghiţă Ţircădău nu l-a putut găsi gornistul deloc. A fost la el şi ieri şi astăzi cu biletul; ci-că n’a dat pe-acasă de trei zile* JUPAN DUMITRACHE. Pricopsitul de cumnatu-meu? n’aş fi mai avut parte de el! Cine ştie in ce cârciumă s'a ’nfundat!... IPINGESCU. L-am văzut eu azi dimineaţă, trecea pe la despărţire. CHIRIAC. Mă duc să-i trimeţ gornistul cu biletul pentru măine (iese repede). IPINGESCU. Era afumat rău nenea Grhiţă. O Noapte Furtunoasă 15 JUPAN DUMITRACHE. Ei! bravos ! asta e una la mănă. Om stricat, domnule. Păi de ce am desvorţat-o pe Ziţa de el, gândeşti ? Nu mai putea trăi cu mitocanul, domnule... Rezon ! IPINGESCU. JUPAN DUMITRACHE. Fată frumoasă, modistă şi inveţată şi trei ani la pasion, şă-şi mănânce ea tinereţele cu un ăla... Tot gândeam la început, că de ! e tănăr, o să-i treacă mai încolo, o să-şi vie la pocăinţă. Aşi, ţi-ai găsit! Ţir-cădău şi om de treabă ! Eu, ca ăla, cumnat mai mare, cum am zice ca şi un frate, tot i dam poveţe fetii să mai rabde, să nu strice casa. Cu azi, cu mâine, a răbdat biata fată — biată să nu fie ! — a răbdat cât a răbdat, pănă m’am pomenit intr’o zi că vine ţipând la mine, pe cumcă «Nene, moartă, tăiată, nu mai stau cu mitocanul, scapă-mă de pastramagiul! să ştiu de bine că mă duc la mănăstire, păine şi sare nu mai mănânc cu : el!» Ei! dacă am văzut ş’am văzut zic : «Lasă, Ziţo, zic, iţi găseşti tu norocul, n’a intrat zilele ’n sac ! acu e vremea ta ! Lac să fie, că broaşte destule !»—ş’am şi desvorţat-o. Apoi nu mai era de suferit aşa traiu. N’o mai maltrata, domnule, măcar cu o vorbă bună. Mă rog, odată ce nu e bărbatul levent, ce fel de casă să mai fie ş’aia? IPINGESCU. Mie-mi spui ? Nu i-am încheiat eu procesul-verbal atuncea noaptea, cănd a tratat-o cu insulte şi cu bătae? (Ghiriac reintra). JUPAN DUMITRACHE. Apoi de ! n’a avut dreptul muerea să-l lase ? Qm fără ambiţ, domnule, nu ţinea; la onoarea lui de familist ! Un mitocan, mă rdg ; zice că-i negustor, alege s’ar praful ! CHIRIAC. Jupăne, da deseară ştii că eşti de rond... mergi ? JUPAN DUMITRACHE. Mai e vorbă ! cum să nu merg ? De ce m’am îmbrăcat ! nu vezi ? CHIRIAC. Jupăne, da faci toate posturile ? nu’i aşa ? Nu sunt multe,... pănă pe la două după douăspce le isprăveşti. JUPĂN DUMITRACHE. Aşa, cam pela două după douespce, ca totdeauna... Chiriac băete fii trage la o parte) ia vezi tu... mă ştii că am ambiţ, cănd e vorba la o adică, ţiu la... CHIRIAC. Lasă, jupăne, că doar nu mă cunoşti de ieri de-a-laltăieri. SCENA III ACEIAŞI, SPIRIDON, (aducând o gazetăj. JUPĂN DUMITRACHE (lui Spiridon). Dar mai mult nu puteai să şezi, mă ? SPIRIDON. Vezi că era mulţi muştirii, jupăne, pănă să-mi dea madama gazeta. (Ipingescu ia gazeta). JUPĂN DUMITRACHE. Mă Spiridoane, fii băiat de treabă, mă, că iau pe sfântul Niculae din cuiu ; ştii că i-am pus sfărcul nou de ibrişim, să nu-i fac saftea pe spinarea ta ! O Noapte Furtunoasă 17 SPIRIDON. Da de ce? jupăne ? JUPAN DUMITRACHE. Atăta-ţi spuiu eu ţie ; aida ! du-te iute şi cere co-eoamii să-mi dea sabia şi cintronul. (Spiridon pleacă.) Chiriac bâete, (ii ia la o parte) ia vezi, ştii că am ambiţ, ţiu cănd e la o adică... CHIRIAC. Lasă, jupăne, mă ştii că consimţ la onoarea dumi-tale de familist. JUPAN DUMITRACHE. Ei ! ia vezi... CHIRIAC. N’ai grije, jupăne... Eu mă duc să inchiz cantorul Şl magazia, (cătră Ipingescu, care decănd a adus Spiridon gazeta, a sorbit-o cu ochii pe toate feţele). Bonsoar nene Nae. IPINGESCU. Salutare, onorabile ! (Chiriac iese, prin fund, după ce a schimbat gesturi de înţelegere, despre onoarea de familist, cu jupăn Dumitrache.) SPIRIDON (vine din dreapta cu sabia şi cintironu!,) Iaca, na, jupăne, poftim. JUPAN DUMITRACHE. Ce făcea cocoana, mă ? SPIRIDON. Cosea galoanele la mondirul lui nea Chiriac. JUPAN DUMITRACHE. Ce a zis? Teatru I. L. Caragiale. - ÎS I. L. Caragiale SPIRIDON. Zicea că să vii mai de vreme la noapte, că-i e u-rit singură ’n casă. JUPAN DUMITRACHE. Uite mă ! Ce ţi-e cu muierea fricoasă ! (strajnic) Da Chiriac nu’i aicea ? SPIRIDON. Jupăne, nea Chiriac mi-a zis să ’nchidem mai degrabă, că ai să pleci de rond. JUPAN DUMITRACHE. Du-t’ de ado cheile şi le du lui Chiriac jos (Spiridon iese). Nene Nae, auzişi cum imi poartă Chiriac de grija rondului ? Ei ! i-e tot frică să nu uit reglementul. Are ambiţ băiatul, ca să fie compania noastră ceva mai abitir din toate. Gândeşti dumneata că mai primeam eu să fiu căpitan dacă nu-1 alegea pe el sergent ? Ştii cum a regulat compania ? E prima domnule, pociu să zic. . . Bravos ! IPINCxESCU. JUPAN DUMITRACHE. Face să-i dea si dicoratie ? ? > IPINGESCU. Să-i dea ! de ce să nu-i dea ? Şi el e d’ai n oştri băiat din popor ... JUPAN DUMITRACHE. Fireşte, dicorăţiile nu sunt făcute tot din sudoarea poporului ? IPINGESCU. Rezon ! O Noapte Furtunoasă. 19 SPIRIDON (venind din fund)·. S’a închis, jupăne ; acuma eu . . , mă duc să mă culc ? JUPAN DUMITRACHE. Da, dar tutun şi cărticică ţi-ai luat ? chibrituri ai? SPIRIDON. Ce tutun, jupăne ? JUPAN DUMITRACHE. Te faci că nu înţelegi, ai ? Nu ştii ce tutun ? Eu n’am aflat că tragi ţigară ? Aoleo, Spiridoane, nu te-oiu prinde odată !... Săracul sf. Niculae ! i ştii tu pă-para lui!... SPIRIDON. Zeu, jupăne. JUPĂN DUMITRACHE. Haida pleacă (Spiridon pieadi). Mă ! spune lui nen’ tu Chiriac să nu uite de ce ne-a fost vorba... să fie cu ochii ’n patru. SPIRIDON (ieşind). Bine, jupăne. SCENA IV IPINGESCU, JUPAN DUMITRACHE JUPAN DUMITRACHE (şedend pe scaun). Hei! ia să vedem acu ce mai zice politica. Citişi ceva ? IPINGESCU. Bravos ziar, domnule! Esta ştiu că combate bin.e JUPAN DUMITRACHE. Apoi nu-i zice lui degeaba «Vocea Patriotului Naţionale»!... Ia citeşte. IPINGESCU. (citeşte greoiu şi fără interpunctuaţie). «Bucureşti T5/27 Răpciune. — Amicul şi colaborato-rele nostru R. Vent. . . ., un june scriitor democrat, a cărui asiduitate o cunoaşte de mult publicul cititor, ne trimite următoarea prefaţiune a unui nou op al seu. I dăm astăzi locul de onoare, recomandând cu căldură poporului suveran scrierea amicului nostru. «Republica şi Beactiunea sau Venitorele si Trecutul.» — Prefaţiune. — «Democraţiunea romană, sau mai bine zis ţinta Democraţi unii romane este de a persuada pe cetăţeni, că nimeni nu trebue a mânca dela datoriile ce ne impun solemnaminte pactul nostru fundamentale, sfânta Costituţiune...» JUPĂN DUMITRACHE (mulţumit). Ei, bravos ! Aici a adus-o bine. IPINGESCU (căutând şirul unde a remas). «A mânca . . . sfânta Costituţiune . . .» JUPAN DUMITRACHE (cam nedomiriţ). Adicâ, cum s’o mănânce ? IPINGESCU. Stai să vezi... că spune el. .. «Sfânta Costituţiune, şi mai ales cei din masa poporului...» JUPAN DUMITRACHE (nedumerit). E scris adânc. IPINGESCU. Ba nu-i adănc deloc. Nu pricepi ? Vezi cum vine O noapte furtunoasă. 21 vorba lui: să nu mai mănânce nimeni din sudoarea bunioară a unuia ca mine şi ca dumneata, care suntem din popor ; adică să şază numai poporul la masă, că el e stăpăn. JUPAN DUMITRACHE (lămurit). * Ei! aşa mai vii de-acasă. Bravos ! Zi-i nainte. IPINGESCU. Stai să vezi: acum vine un ce si mai tare. Ei? JUPAN DUMITRACHE. IPINGESCU (urmând citirea). «...A măncâ poporul mai ales, este o greşală neiertată, ba putem zice chiar o crimă. . .» JUPAN DUMITRACHE (cu deplină aprobare). Ştii că şi aici loveşte bine ! Da! cine mănâncă poporul să meargă la cremenal! IPINGESCU (bătend cu măna’n gazetăj. Apoi de ce scrie el, sireacul î JUPAN DUMITRACHE. Dâ-i nainte, că-mi place. IPINGESCU. «... Ba putem zice chiar o crimă, (schimbând tonul şi mai grav). N u ! ori ce s’ar zice şi ori ce s’ar face, cu toate sbieretele reacţiunii, ce se svSrcoleşte sub dispreţul strivitor al opiniunii publice ; cu toate urletel acelora ce cu neruşinare se intitulează sistematici o-pozanţi...» 22 I. L. Carag zale JUPAN DUMITRACHE (care la fiece accent al lui Ipingescu a dat mereu din cap in semn de aprobare, il întrerupe cu entusiasm). Hahahaha ! i-a ’nfundat! IPINGESCU (urmând cu tărie). «... Nu ! in van ! noi am spus-o şi o mai spunem : situaţiunea României nu se va putea chiarificâ; ceva mai mult, nu vom putea intra pe calea viritabilelui progres, pă,nă ce nu vom avea un sufragiu universale... (amăndoi remăn foarte încurcaţi). JUPAN DUMITRACHE. Adicătele, cum vine vorba asta ? IPINGESCU (după adăncă reflecţie.) A ! înţeleg : bate in ciocoi, unde mănâncă, sudoarea poporului suveran... ştii: masă... sufragiu... JUPAN DUMITRACHE. Ei! acu înţeleg eu unde bate vorba lui! Ei! bravos! bine vorbeşte... IPINGESCU. Î5sta combate, domnule, nu ţi-am spus eu ! JUPAN .DUMITRACHE, / Apoi, nu-i zice lui degeaba «Vocea Patriotului Naţionale !» y IPINGESCU. «...Pănă ce nu vom ave un sufragiu universale. Am zis şi subsemnez ! R. Yent... studinte in drept şi publicist.» (Cănd ancă nu sfirşeşte bine Ipingescu de citit, se aude afară in stradă, la dreapta, ceartă mare). UN GLAS DE BÂRBAT (de afară), Lasă, cocoană! poate că să r.mr ş: să nu ţi-o fac ! O Noapte Furtunoasă. 23 GLASUL ZITII (de afară). Mitocane! pastramagiule ! la poliţiunei (amândoue glasuri ie vorbesc de-odată). Nene Dumitrache! (Jupan Dumitrache şi Nae Ipingescu remăn uimiţi). JUPAN DUMITRACHE (ascultând). Săi, nene Nae ! IPINGESCU Urgent! (st rînge repede gazeta şi scoate fluerul dela cheotoarea mondirului. Amândoi ies fuga prin fund, Ipingescu şuerănd signalul de alarmă.) SCENA V. SPÎRIDON (singur, intră din dreapta făcendu’şi o ţigară). Măă ! al dracului rumân şi jupănul nostru ! Bine l-a botezat cine l-a botezat «Titircă Inimă Rea.» Ce are el cu mine ? Zeu ! biata cocoană şi cu nea Chi-riac ! cu ei mai am noroc, ei mai me scapă de afurisitul, că despre partea lui jupăn Titircă Inimă-Rea, halal să fie de oasele mele ! m’ar cotonogi. Ieri sep-temănâ, cănd s’a întors dela grădină cu cocoanele, m’a găsit deştept: «Bravos, musiu Spiridoane ! zice, nu te-ai culcat păn’ acuma; măine dimineaţă jupănul săracul să deschiză prăvălia; ai stat păn’acuma să bei la tutun, ai ?—Nu jupăne, zic, da dacă nu mi-e somn. —Nu ţi-e somn, ai ? stăi că-ţi fac eu ţie poftă de culcat»... Bietul nea Chiriac m’a scăpat, că luase pe sfântul Niculae din cuiu... Ieri seară m’a găsit dormind : «Bravos, musiu Spiridoane ! zice ; dormi, ce-ţi mai pasă! tutun ai tras destul, acum te-ai pus să tragi la aghioase : traiu, neneaco, cu banii băbachii! —Nu, jupăne, da dacă mi-a fost somn, zic.—Somn, ai? Te trage trauil &1 bun la somn ! (Auzi cu sfântul Niculae traiu bun, cădea-i-ar bunul pe inimă lui jupănul !) Tragi la somn ? Stai că am eu leac să-ţi taiu 24 I L.Caragiale. de piroteală.» Şi mi-a şi pus mana ’n per. Dacă nu era cocoana să sară pentru mine tocmai la apropont, me rupea, că nu-ş’ ce-avea, era turbat rău de tot. (s’aude sgomot). AullU ! vine ! (stinge repede ţigara cu degetele şi o baga in buzunar). SCENA VI SPIRIDON, ZIŢA (intră agitata;. ZITA. Auzi mizerabilul! să se’ntinză pănă’ntr’atăta ca să-mi facă un afront. SPIRIDON. Dumneta eşti, cocoană Ziţo ? Bine că venişi. Eu n’am putut să viu. Mi-era frică să nu mă spue nea Chiriac lui jupănul, că am umblat noaptea pe drum... ZIŢA (repede). Ei ! l-ai găsit ? i-ai vorbit ? i- SPIRIDON. Da, cocoană. ZIŢA. Ce-a zis ? SPIRIDON. «Mersi!» ZIŢA. Şi tu ce i-ai spus P SPIRIDON. «Pentru puţin.» ZITA. Nu i-ai spus cum ţi-am zis eu ? SPIRIDON. Ba da, l-am luat să-i arăt casa. ZIŢA. Nu mai trebuia să-i arăţi nimic, că-i scrisesem eu in bilet unde să vie. SPIRIDON. Aşa mi-a zis, să-i arăt casa, ca să meargă la sigur... Dar cănd să ies depe maidan cu dumnealui, tocmai trecea jupănul dela vale ; am lăsat pe persoana in chestie să m’aştepte pe maidan şi eu am sărit peste uluci prin fundul curţii, că mi-era frică să nu dea jupănul cu ochii de mine, ori să vie acasă şi să nu mă găsească. ZITA. Prostule ! nu ştii că nenea e de rond la noapte ? nu mai dă pe-acasă pănă la ziuă. SPIRIDON. Dar dacă me găsea pe uliţă, plăteai dumneata pielea mea ? ZIŢA. Ei ! şi zi persoana in chestiune aşteaptă pe maidan? SPIRIDON. Da, şi mi-a dat şi biletul ăsta ca să ţi’l aduc. ZIŢA (luând biletul), Şi nu mi-1 dai mai curănd ! Adu să văz (merge la o parte şi citeştej. «Angel radios ! de cănd te-am văzut in-tăiaşi dată pentru prima oară, mi-am pierdut uzul raţiunii... (îşi comprimă palpitaţiile). Te iubesc la nemurire. Je vous aime et vous adore : que prétendez-vous encore? Inima’mi palpită de amoare. Sunt intr’o posiţiune pi- 26 L L. Caragiale torescă şi mizericordiioasă şi sufăr peste poate. O da! Tu eşti aurora sublimă-, care deschide bolta azurie intr’o adoraţiune poetică infinită de suspine misterioase, pline de reverie şi inspiraţiune, care m’a făcut pentru ca să-ţi fac aci anexata poezie : «Eşti un crin plin de candoare, eşti o fragilă zambilă, «Eşti o roşă parfumată, eşti o tănără lalea ! «Un poet nebun şi tandru te adoră, ah ! copilă î «De a lui poziţiune turmentată fie-ţi milă : «Te iubesc la nemurire şi iţi dedic lira mea ! «Al tău pentru o eternitate şi per loujours.» (Toarte aprinsă, îşi face vent ca scrisoarea şi se plimbă repede) vSpiridoane băete, du-te, dute iute ; te aşteaptă sigu-ralmente... du-te... spune’i să aştepte, viu şi eu după tine numai-decăt, numai să vorbesc cevâşilea cu ţăţica. SPIRIDON. Nu pot, cocoană, să mă duc, pănă nu mi-o da voe ori nea Chiriac, ori cocoana. Unde-i Chiriac? ZITA. SPIRIDON. Nu ştiu, p’in curte. Dar tata ? ZIŢA. SPIRIDON. Eucrează dincolo, (ziţa porneşte spre uşa din stingă, cănd uşa se deschide şi Veta intră). lacătă ’i COCOana. O Noapte Furtunoasă 27 SCENA VII ACEIAŞI, VETA. VEXA. (intră cu lucrul in mană ; coase galoanele la un mondir de sergent de gardă civică ; este obosită si distrată, vorbeşte rar şi încet). Cine-i aici ? (vezend pe Ziţa). A ! tu erai ? mă miram Cine-l. ('trece încet să şaza cu lucrul la masa din dreapta). ZIŢA. Eu, ţăţico ; te rog lasă pe Spiridon să se ducă păn’ Ia mine acasă, ca să-mi aducă mantelul; bate văntul şi mi-e frică să nu răcesc cănd m’oiu întoarce . . . (Tăcere. Veta sade la dreapta şi lucrează adăncită in gânduri).. II laşi, ţaţo ? (se apropie de ea). VETA. Ai ? ce să las ? ZIŢA. Să laşi pe Spiridon să-mi aducă ceva de acasă. Da, il las. VETA. ZITA. Du-te, Spiridoane. (Spiridon, după ce schimbă priviri şi semne cu Ziţa. iese). VETA. Dar tu, Ziţo, la ce-ai venit ? (lucrează înainte). ZIŢA. Stai să-ţi spuiu... Dar nu mă ’ntrebi, ţaţo, să-ţi povestesc ce am păţit cu mitocanul ! Să vezi, e halima... Auzi, mizerabilul! să’ndrăsnească să-mi ţie drumul ca să-mi facă un atac... Stai. ţaţo, să-ţi spuiu şi să te I. L. Caragiale 28 cruceşti, nu alt-ceva.—Mai adineaori şedeam acasă. Tuşica, cum ştii c’a făcut-o Dumnezeu, se culcă odată cu găinile. Eram ambetată absolut. «Dramele Parisului» căte au ieşit pănă acuma le-am citit de trei ori. Ce să iac ? n’aveam ce citi. Zic : hai să me duc la ţaţa, dacă nu s’o fi culcat, să mai stăm de vorbă. Scoţ ivărul dela salon şi plec. Cănd să trec pe maidan, me pomenesc cu mitocanul, cu pricopsitul de Ţircădău, că-mi taie drumul. «Bonsoar,» şi ştii a-şa de-odată, sanfaso : «Hei, cocoană, zice, mai bine ţi-e acuma văduvă ? — Pardon, domnule, zic, n’am de-a face cu dumneata, şi mai intăiu cănd e la o a-dică, nu sunt văduvă, sunt liberă, trăcsc cum imi place, cine ce are cu mine! acu mi-e timpul: jună sunt, de nimini nu depand, şi când oiu vrea, imi găseşte nenea Dumitrache bărbat mai de onoare ca dumneata.—Mi-că t’ei căi î—Zic ! pardon, domnule, nu-ţi permit să te’ntinzi mai mult la un aşa afront; mă ’nţelegi ?—zice.,.» VET A (intrerupend-o scurt). Ziţo,... ce e cănd ţi se bate tămpla a dreaptă? ZIŢA. Iţi vine o bucurie. VET A. Mie, bucurie ?... nu crez. ZIŢA. Da de ce nu ? VEXA. Dar cănd ţi se bate a stingă ? ZIŢA. Te ’mpaci cu o persoană cu care eşti certată. 29 O Nocvpte, Furtunoase VETA (ridicând capul cu mult interes). Dd. ? (dând din umeri ). Cu cine să mă ’mpac ?... nu sunt certată cu nimeni. ZITA. Aşa... zic mitocanului..., ţaţo, că era trăsnit.... Am auzit că dela o vreme ’ncoace intr’o băutură o duce. Uf! ţăţico, maşer, bine că m’a scăpat Dumnezeu de traiul cu pastramagiul! Să trăesc eu cu un mitocan ! Nu era de mine ; eu sunt o persoană delicată ; bine că m’am văzut liberă L. Aşa—să nu-mi uit vorba— zic mitocanului : «Nu-ţi permit, domnule, să te na-intezi la un aşa atront ! Da el: găndeşti, zice, că o să te măriţi, cocoană ?—Asta mă 'mportă pe mine,, cine ce treabă are !—Să te măriţi, ai ? căt o trăi Ghiţă Ţircădâu, ori să te ’nhăitezi cu vreunul? Săracul I Dar să ştiu de bine că merg cu el de găt pănâ la Dumnezeu, tot n’ai dumneata parte de un aşa ceva ; incai dacă m’ai lăsat pe mine, să te duci la mănăstire, că aşa te lăudai la trebunar !...—Mitocane, pas-tramagiule ! la poliţiune! vardişt! nene Dumitrache!... Am avut, ţaţo, parte că a sărit nenea Dumitrache şi cu Nae Ipistatul! aminteri, mitocanul scosese şicul dela baston pentru ca să mă sinucidă... Ei! ce zici dumneata, ţăţico, de nasul care şi l-a luat mitocanul ? (Veta nu respunde ; Ziţa s’apropie de ea şi o observă) Ţaţo ! ce ai ? plăngi ? VETA (ştergendu-se la ochi) Eu ? de ce să plăng ? Mă doare capul, mi-e cam rău. ZIŢA. Iţi sunt ochii turburi grozav... VETA. Nu’ş ce am; par’că mă ’ncearcă nişte friguri. ZITA. > Nenea e de rond la noapte ? 30 [. L. Caragiale VETA. Da. (s’apucă iar de lucru). Tu mai Stai, Ziţo ? ZIŢA. Nu, ţaţo; o sa me duc şi eu să me culc; trebue să fie târziu. SPIRIDON (intră şi trece repede lăngăZiU). Cocoană ? (încet). Până acu am aşteptat degeaba. L-am căutat peste tot, şi pe maidan, şi pe uliţă, nu e nicăeri. ZIŢA (încet) Biletul, zici că i l-ai dat. SPIRIDON. Nu ştii? I l-am dat decănd m’am dus la tutungerie, Cănd m’a trimes jupănul. (iese in dreapta). ZIŢA. Bine (cătră Veta). Ei ! ţaţo, eu me duc, bonsoar, ale-voa. Culcă-te şi matale, nu mai lucra da<5ă ţi e reu. VETA. Lasă să-mi fie reu (rizend silit). Mai bine ar fi să mor. ZITA. Vai de mine ! Ce vorbă-i asta ? Ce, ţi-e reu de tot ? Să trimitem să caute pe nenea. VETA. Aşi ! eşti nebună ! nu vezi că glumesc. doare capul : nu ţi-am spus ? Am lucrat mult lu luminare, (are un fior). M’a tras şi fereastra... Cum m’oiu culca, îmi trece. Q Koapte Furtunoasă SI ZITA. Atunci, alevoa, bonsoir, ţaţo,. (pleaca. şi se întoarce). A să nu uit \ mâine ne vedem, ştii că-i sărbătoare. Să ne legăm de nenea să ne ducă la «lunion». VET A (repede). La «lunion» ? nu Ziţo, nu mai merg la «lunion». ZITA. ? Da de ce. VEXA. Pentrucă.., pentrucă nu-mi face nicio plăcere acolo, nu ’nţeleg comediile alea... Ei! ce să-ţi spuiu ! nu voiu. ZITA. Ei, Doamne! ţaţo, parol, ştii că eşti curioasă! Ce, pentru comediile alea mergem noi ? Mergem să mai vedem şi noi lumea. Ce adică toţi căţi merg a-colo înţeleg ceva, gândeşti ? Merg numai aşa de un capriţ, de un pamplezir ; de ce să nu mergem şi noi? VEXA. De ce, de ne-ce, nu voiu să merg. ZITA. Aide, zeu, ţaţo; i zic eu lui nenea,... vrei? VEXA. Nu voiu, ţi-am spus odată, şi nici dumnealui nu mai vrea să meargă ; mi-a spus de azi dimineaţă : degeaba-i zici. ZITA. Zeu ! ţăţico, parol ! să mă ’ngropi! I. L. Carag idle 32 VETA. Nu merg, Ziţo, nu. Me ştii tu ; cănd zic o vorbă, e vorbă. ZIŢA. Zi, nu vrei să mergi, ţaţo ? Nu. Nu ? VETA. ZIŢA (obidindu-se treptat). Nu. VETA. ZIŢA (podidind-o plânsul). Fir’ar a dracului de viată ş’afurisită ! că m’a făcut mama fără noroc ! (pleacă). K'am avut parte şi eu pe lume măcar de O compătimire ! (iese, plăngend şi trintind uşa, prin fund.—Spiridon intra din dreapta). SCENA VIII SPIRIDON, VETA. VETA (lasă mondinii din mana). Spiridoane bâete, tu de ce mai stai ? mai ai vre-o treabă ? SPIRIDON. Nu, cocoană. VETA. Apoi, du-t’ te culcă, ce mai aştepţi ?—Domnul Chi-riac unde este ? SPIRIDON. E jos p’in curte ; adineaori şedea pe laviţa dela poartă. Dar... nu ştiu ce o fi av£nd nea Chiriac, cocoană... par’că nu ’i sunt toţi boii acasă... VETA. Cine ştie ce-o fi avSnd şi dumnealui. SPIRIDON. E necăjit foc ; un ceas s’a tot plimbat pe jos ; când am trecut p’in curte, umbla de colo pănă colo, par’că vorbea singur şi se bătea cu pumnii ’n piept... VETA. O fi supurat, cine ştie!... Spune-i să ’nchiză poarta. Galoanele i le-am cusut; uite mondirul, să i-1 duci. SPIRINON. Bine, cocoană, (vrea să plece cu mondirul), VETA. Pe urmă, să-i spui... nu ; pe urmă, să te duci să te culci, nu mai ai ce căuta p’aci. Să nu vie dumnealui să te găsească deştept, că iar o păţi. SPIRIDON (aparte). Ei, că par’că dacă m’o găsi dormind nu’i tot un drac! VETA. Aide, du-te. SPIRIDON. MS duc : noapte bună, cocoană. VETA. Noapte bună,Spiridoane. (Spiridon iese). Noapte bună!... Săracul Spiridon ! nu ştie el ce-i pe sufletul meu, nu ştie el cum ride de mine ! Eu şi noapte bună!... (merge incet la fereastra din dreapta uşii din fund, se uita in curte, apoi se’intoarce tot adâncită in gânduri). Ei ! iacă nu vrea 0-mul, nu vrea ! dragoste cu sil a1? nu se poate. — Nu-i mai place, nu mai vrea... bineî^n’o să mor nici eu !... Teatru I. L. Caragiale. & 34 I. L. Carete/iede De unde ştii? poate mai bine că s’a intemplat aşa... A ! de ce mai dă Dumnezeu omului fericire, dacă e să i-o ia înapoi! ? De ce nu moare omul cănd e fericit!? De ce am mai trăit eu s’ajung la aşa ceva!?... (plânge; se aude sgomot). Vine! (se şterge ia ochi repede şi vrea să plece). Nu ! nu mai voiu să fiu proastă: dragoste cu sila nu se poate! (porneşte să iasă spre stingă, cănd intră Cni-riac, care remăne un moment la uşă. Ycta stă locului. Tăcere.) SCENA XI. CHIRIAC, VETA, apoi de afară JUPAN DUMITRACIIE şi IPIXGESCU. ' CIIIRIAC. Dumneata m’ai chemat ? VET A. Eu ?... nu. CHIRTAC. Spiridon mi-a spus că... VETA. Da... am zis lui »Spiridon să-ţi ducă mondirul; l-am cusut. CHIRIAC. Mersi ! VETA. Pentru puţin. (Pauză) CHIRIAC. Poarta... am inchis-o. VETA. Bine. (întoarce capul in faţa scenii.; e mişcată) CHIRIAC. Alt nimic nu mai ai să-mi porunceşti ? O Noapte Furtunoasă 35 VETA. Ce ! eu să.-ţi poruncesc dumitale ? CHTUIAC. Să-mi porunceşti, fireşte ; nu-mi eşti stăpână ?... nu sunt slugă in casa dumitale, cu simbrie ? VETA. (intorcendu-se cu faţa spre Chiriac). Bine, domnule Chiriac, bine ; zi înainte, că n’ai zis destule. CHIRIAC (înaintează). Ei! ele ieri seara pănă acu cum ai petrecut? Ţi-e mai bine aşa ? VETA (scoborind un pas spre a se departa de el). Da. CIITHIAC Iţi pare bine de ce-ai făcut ? VETA. Nu mă ştiu să fi făcut nimic ; dar nu-mi pare rău că s’a ’ntemplat aşa. ("Pauza.) CHIRIAC (mai apropiandu-se) Măine seară mergi iar la «Iunion.» VETA. Dacă o fireşte. vrea dumnealui să mergem, trebue să merg, CHIRIAC, Ca să te curtezi cu amploiatul dumitale ? VETA ("tresărind şi ridicând capul spre el). Domnule, te-am rugat să fii bun să nu-mi mai zici vorba asta. Dacă n’ai avut destulă vreme să mă ■cunoşti, păcat.! Eu te credeam pe dumneatamaideştept. 36 I. L. Carajiale CHIRIAC (stă la îndoială, apoi se mai apropie). Jură-te ancă odată ! VEXA. Să mă mai jur—eu?... Nu m’am jurat? n’am plâns^ Cu ce m’am ales ? Nu mai mă jur pentru căf nu mă crezi ; de plăns aş mai plânge, dar nu ma1 pot... Dar... in sfirşit, nu strici... dumneata... eu stric... nu trebuia să-mi puiu mintea cu un copil ca dumneata... D’aia zic şi eu mai bine că s’a întămplat aşa. Tot trebuia să isprăvim odată... Am isprăvit... CHIRIAC. Jură-te ăncă odată şi... VETA (cu emoţie din ce in ce mai nestăpânită). Ce folos! Dumneata crezi mai mult in prostiile şi in bănuelile lui bărbatu-meu, decăt in jurămentul meu, şi gândesc că trebuia să ne cunoşti destul de bine şi pe mine şi pe densul. Dar... foarte bine ai făcut să nu me crezi. Aşa e. Eu sunt o femee rea ; am vrut numai să riz de dumneata. Eu te las pe dumneata ca p’o slugă «cu simbrie» să ^păzeşti casa, şi tirăsc pe dumnealui pe la grădini ca să mă curtez cu alţii. Eu sunt o femee mincinoasă ; n’am simţit nimic când ţi-am spus că nu ştiu să mai fi trăit pănă să nu te cunosc pe dumneata... Toate le-am făcut pentru dumneata numai din prefăcătorie... tot-deauna alta ţi-am spus şi alta am gândit : te-am minţit, te-am amăgit,, am ris de dumneata atăta vreme... Acuma, bine că ţi-ai deschis şi dumneata insfirşit ochii ca să vezi cine sunt. De ! ţi-am făcut rău, dar... ai scăpat de mine. Lasă î ce-a fost a trecut... Bonsoar. (vrea să plece spre stingă), CHIRIAC ('ieşindu-i cu un pas înainte). Te duci ? VETA (stă). La ce să mai stau ? Ce mai am eu cu dumneata ? O Noapte Furtunoasă 37 CHIRI AC. Nu-mi mai zice «dumneata». VET A. Cum pofteşti să-ţi zic ? CHIRIAC. Cum mi-ai zis pănă ieri. YETA. Azi e azi, ieri a trecut, (porneşte să iasă). CHIRIAC (tăindu-i drumul). Şi nu vrei să se mai întoarcă ? YETA (scoboară un pas, depărtăndu-se de el la dreapta). Nu. CHIRIAC (apropiăndu-se). Veto ! VETA. Nu; lasă-mă... Ce folos cătâ fericire am avut un an, dacă intr’o zi mi-am plăns-o toată! Nu, nu mai voiu; mai bine mi-este aşa cum sunt... CHIRIAC Dar eu... eu ce să fac? VETA. Ce fac şi eu... învăţul are şi desvăţ, nu ştii dumneata ? CHIRIAC. Desvăţ ! lesne din gură. Ii scoţi rumânului ochii şi după ai^-i zici : «Lasă că nu e rău şi fără să mai vezi... mai 1 e că s’a intămplat aşa! n’o să mori fără lumi-T‘v J jhilor!... învăţul are şi desvăţ! ..» Dar dacă ^u vrea eu să mai trăesc aşa !... care va să zică să mor, ai ? Y ETA. Ei! bine ar fi să poată, muri omul cănd vrea; dar... nu moare nimeni de asta! CHIRI AC. Dar dacă eu oiu muri ? (se repede şi ia spanga dela pască) Yezi dumneata spanga asta? YETA (se repede la el şi vrea sa i-o smucească.) Chiriac ! CHIRIAC (luptăndu-se cu eaj Fugi!... lasă-mă !... VET A (luptăndu-se). Nu te las! te ştiu eu cine eşti. Nu te las ! Nu voiu săţi se tragă moartea dela mine. CIIIRIAC. Lasă-mă ! lasă-me !... (se luptă). VET A (desperată). Chiriac ! (inecăndu-se.) Dacă vrei să te omori, omoa-ră-mă intăiu pe mine! (se luptă din puterej. Chiriac!... Nu ţi-e milă ţie de mine ? Toate, toate de un an şi mai bine le-ai uitat intr'o zi ?... Chiriac !... CHIRIAC. Tocmai pentrucă nu le-am uitat, vreau mai bine să mor. Dacă nu mai este nimic intre noi, spune-mi dumneata cum să mai trăesc ! Dacă mă laşi, dacă nu mai mă vrei, tot mort sunt eu ; mai bine, lasă-me : adio, viaţă ! (se smuceşte). Lasă-mă! VETA (ţinendu-i strins). Chiriac! Vrei să strig ? eşti nebun? CKIRIAC. Da ! sunt nebun, fireşte că, sunt nebun, m’ai ine-bunit dumneata ; dumneata să-mi tragi păcatul! Căte gănduri şi dor m5a ars pe mine, nu mă ’ntrebi ? VETA. Dar tu pe mine nu mă ’ntrebi ? CHIRIAC. Nu mai voiu să ştiu de nimic, nu mai ştiu cine sunt! Am vrut să mă omor adineaori in curte, dar ţi-am văzut trecănd umbra peste perdeaua dela fereastră, ş’am vrut să te mai văz odată. Incai să mor lăngâ tine, cum am trăit, (cu vorbele acestea Chiriac s’ama1 domolit). VETA. Chiriac, ascultă. Nu mi-ai zis tu să mai mă jur ăn-că odată ? Dacă m’oiu jura, mă crezi ? Te crez. CHIRIAC. VETA (repede). Dragă Chiriac, să n’am parte de ochii mei, să n’a.m parte de viaţa ta, să nu mai apuc măcar o zi fericită cu tine—na ! ce mai vrei ?—dacă ştiu eu ceva la sufletul meu din căte ţi le-a sporit dumnealui. CHIRIAC De ce te-ai dus la grădină ? VETA. M’am dus numai de gura sorii-mii Ziţii. Era lume multă, de n’aveam unde sta; căntâ musica; juca comedii ; n’am auzit nimic, n’am văzut nimic. Toată seara in uetul grădinii m’am gândit numai la tine ; par’că dormeam şi visam ceva... Ştiam eu că o să mi se in-tămple mie un necaz mare; mi se făcuse somn; res-turnasem de dimineaţă candela... încă dumnealui, y /y 40 I. L. Caragiale dacă m’a văzut că mă speriu, zice: «Ei ce e dacă s’a resturnat ! nu mai crede in prostii de-alea. Ce! ce-o să ni se ’ntămple ? să-mi aiză cheresugiria ? arză sănătoasă! Nu m’a făcut ea pe mine! este asi-guripsită... Atăta pagubă!...» Resturnasem candela; pe urmă ochiul ăl drept mi se bătea intr’una de vreo trei zile. Pe tine te lăsasem acasă ştergăndu-ţi puşca : ştii că ruginise încărcătura înăuntru şi te apucaseşi s’o scoţi cu vergeaua. Nu puteam să-mi iau găndul dela puşcă. Mă gândeam ; dacă s’o descărca, Doamne fereşte ! puşca in măna lui, ce să mă fac eu cănd 1-oiu găsi mort întins acasă?... Da de ce nu i-am spus să bage de seamă! de ce nu l-am rugat să o lase la pustia de puşcă! la ce am plecat de-acasă? ! Iac’aşa m’am bătut cu gândurile toată seara. N’am văzut, zeu! n’am văzut nimic, n’am auzit nimic! Mă jur pe ce vrei tu ; mă crezi? CHIRI AC (biruit cu desăvirşire). Te Crez! (aruncă departe spanga şi ia pe Veta in braţe). VETA. (stringendu-1 cu putere). Chiriac ! (remăn o clipă îmbrăţişaţi in tăcere). ChiriaC, să nu mai faci ce mi-ai făcut, că mor... zeu ! mă omori... Nu, nu mai fac. CHIRIAC. VETA. îmi fâgădueşti? te juri ? Da. CHIRIAC. VETA. Şi o să mă crezi că eu numai la tine mă gândesc ? CHIRIAC. Da. VETA. Că numai pentru tine trăesc ? O Noapte Furtunoasă. 41 Da. CHIRIAC. VETA. Şi n’o Nu. să-mi mai zici nicio vorbă rea? CHIRIAC. VEXA. Si n’o să mai mă faci să plâng ? CHIRIAC. Nu ! nu! nu ! Dar mă ierţi? VETA. Da tu pe mine mă ierţi? CHIRIAC. Eu te-am iertat de mult. (se string bine in braţe). JUPAN DUMITRACIIE (de afara, sub fereastra). Chiriac! Chiriac ! (Cei îmbrăţişaţi reman încremeniţi ascultând). VETA. Hii! Dumnealui... CHIRIAC (repede, fără s’o lase din braţe, merge spre fereastră). Nu-i nimic ! Trece la posturile dinspre Marmizon... {cătră jupăn Dumitrache pe fereastră) Dumneata eşti, jupăne ? JUPĂN DUMITRACHE (de afară). Dar ce, Chiriac puiule, nu te-ai mai culcat ? CHIRIAC. încă nu, jupăne, acu mă culc. JUPĂN DUMITRACHE (de afară). Somn uşor !... IPINGESCU (asemenea) Şi vise plăcute, onorabile ! JUPAN DUMITRACHE (clepartan lu-se treptat). Chiriac, puiule, ia vezi de ce am vorbit, iii cu ochii ’n patru, a’aproape de tot: mă ştii că ţiu cănd e la o adică... CHIRIAC (stringend pe Veta cu putere). Lasă, jupăne, mă ştii că consimţ la onoarea dumitale de familist!... (Cortina). ACTUL II. (Aceeaşi odae. — O lampă ca gaz arde pe masă.) . SCENA I. VET A, CHIRIA C. VET A, Du-te, puiule, du-te ; fii cu minte, sunt aproape de unsprezece... cine ştie ? vine fără veste ! CHIRI AC. Aş ! mai are două ciasuri bune de alergat ; nu poate veni aşa degrab. VETA. De unde ştii ce se’ntămplâ ? paza bună, trece prr mejdia rea. CHIRIAC. N’ai grijă, dragă, cănd iţi souiu eu că nu vine ; are să meargă pănă la Cotroceni, ce te găndeşti ? nu-1 ştii pe el că umblă agâlea ?... VETA. Bine, dar aş vrea şi eu să mă culc; zău, sunt obosită grozav. Ştii tu că de ieri seară de cănd' ne-am certat, până acum n’ain închis ochii ? CHIRIAC. Ei! d’apoi eu i-am închis ! VETA. Tocmai d’aia; sărută-mă ăncă odată şi du-te şi tu de te culcă. Mâine ai să ieşi la ezirciţ ; ai uitat că trebue să te scoli pănă ’n ziuă ? 44 I. L. Caragicile CHIRIAC. Bine zici ! Cum să uit, se poate ? Măine trebue să mă scol la patru ciasuri. Are să vie gornistul, să mergem să luăm doi oameni din companie, ca să ridicăm pe Tache pantofarul dela sfântul Lefterie. VETA. Apoi mi-a spus leliţa Safta, că-i bolnav de lingoare CHIRIAC. Ce treabă am eu cu boala lui ? ce, eu sunt bolnav ? nu mă priveşte pe mine. II am pe listă, trebue să se prezante la ezirciţ. VETA (tresărind ca cum ar fi auzit ceva). Ia taci ! Asculta). Mi s’a părut că umblă cineva pe portiţă. Aide, Chiriac, sărută-mă şi du-te. CHIRIAC (o săruta) Măine seară nu te mai duci la «Iunion» ? VETA. Nu, nu mai mă duc fără tine... Dar tu... nu uiţi ce mi-ai fâguduit,—n’o să mai mă necăjeşti niciodată ? CHIRIAC. iNiciodată. (o sărută, o stringe ’n braţe şi pleacă). Donsoar. (se mai întoarce spre a repeta jocul şi iese in stingă planul din fund) YETA (singură, fredonează încet, coborind la masă, «Intr’un moment de fericire, «Stelele s’au umplut de dor «Şi printr’o perlă de iubire, «Mi-au revărsat razele lor.» (fredonează din ce in ce mai încet). Trebue Să fie trecute de unsprezece... Să mă culc... Ce obosită sunt! Nu mai O Noapte Furtunoasă. 45 pot... (şade lângă masă, deschide albumul şi dă de portretul lui Chiriac). -Ah ! Ah ! Chiriac ! (fredonează intăia strofă din «Portretul» de d. G. Sion). «Când ore de’ntristare vor turbura vre-odată «Frumoasa-ţi inimioară, tu vezi portretul meu, «Şi crede că eu sufer cu tine de odată, «Şi c’amăndoi atuncea compătimim mereu.» (urmează mai incet ; micşorează lumina lămpii de tot şi începe a se· pregăti de culcare. —Uşa din fund se deschide incet in vremea asta, şi se arată Rică Venturiano ; odaea este foarte slab luminată de flacăra închisă a lămpii .J. SCENA II VETA şi RICĂ VENTURIANO, apoi JUPAN DUMITRACHE şi IPINGESCU de-afară. RICĂ (intră, se opreşte pe prag, vede pe Veta in spate, resufla din adănc, pune măna la inimă şi înaintează in verful degetelor pănă la spatele scaunului ei · cade in genunchi şi începe cu putere). Angel radios ! VETA (dă un ţipet, se scoală şi fuge in partea cealaltă a sceni fă“' cendu-şi cruce si scuipăndu-şi in sin). A ! RIC (intorcendu-se in genunchi spre partea unde a fugit ea). Angel radios ! precum am avut onoarea a vă comunică in precedenta mea epistolă, de cănd te-am văzut intăiaşi dată pentru prima oară mi-am perdut uzul raţiunii ; da! sunt nebun... VETA. Nebun ! (strigănd). Săriţi ! Chiriac ! Spiridoane ! RICĂ Nu Striga madam, (se tireşte un pas in genunchi), fii mize-- 46 I. L. Caragiale ricordiouisă ! Sunt nebun de amor ; da, fruntea mea irni arde, tâmplele-mi se bat, şuier peste poate, par' că sunt turbat. VET A. Turbat?... Domnule, spune’mi de grab, c’aminteri, strig : cine eşti, ce pofteşti, ce cauţi pe vremea asta in casele oamenilor ? R1CA (se ridică şi se apropie de densa tăiăndu-i drumul) Cine sunt ? mă întrebi cine sunt ? Sunt un june tănăr şi nefericit, care sufere peste poate şi iubeşte la nemurire. VETA. Ei ! ş’apoi ? ce-mi pasă mie ! (după o mică reflecţie). Vai de mine ! ăsta e vr’un pungaş : a aflat că nu-i dumnealui a casă şi umblă să ne pungăşească, /'tare stri-gîndj Chiriac ! Spiridoane ! săriţi i hoţii ! RIGA (cu mâinile rugătoare). Da! (se ridică) Nu mi-ai scris să intru fără grijă după zece ceasuri la numerul 9. strada Catiiina, cănd oiu vedea la fereastră că se micşorează lampa? lată-me. M’am transportat la localitate pentru ca să-ţi repet că te iubesc precum iubeşte sclavul lumina şi orbul libertatea. VETA. Adevărat, domnule, parol că eşti nebun. Visezi ; ţi-arn scris eu dumnitale vre-o scrisoare ? Auzi obrăznicie ! Ştii dumneata cu cine vorbeşti ? RIGA. Cum să nu ştiu! In van te aperi.v Şi tu mă EibeştV. pe mine, nu mai umbla cu mofturi. Te-am văzut d’atunci seara dela «lunion»... VETA. Dela «Iuion» ? (caută cugănduf). O Noapte Furtunoasă 47 RIGĂ Da. ; chiar de atunci seara, când privirile noastre s’au întâlnit, am citit in ochii tei cei sublimi că· şi tu corespunzi la amoarea mea. M’am luat după tine chiar în sara acea până la Stabiliment. Simţeam că mitocanul de cumnatu-teu me mirosise, ştia că m& ţiu după voi ; şi, abandonăndu-mă curajul de a mai intra intr’o stradă fără lampe gazoase, m’am întors id£rSt, pentru că-mi era frică să nu paţ vr’un conflict cu mitocanul. Alaltăieri seară, amoarea mi-a inspirat curai ; m’am ţinut după voi pană in această suburbie, în colţul stradei; dar când să-ţi vez justaminte adresa, mi-a tăiat drumul nişte câini. Cănd am aflat că şezi pe aci, te-am cautat la nemurire, şi m’am informat prin băiatul dela cheres-tegeria lui cumnatu-teu cum stai cu familia ta. Am a-flat cîV acum eşti liberă, ţi-am scris prima mea epistolă intr’un moment de inspiraţiune, ai primit-o, mi-ai respuns să viu, şi am venit... pentru ca să-ţi repet că: (cade iar in genunchi) nu, ori ce s’ar zice şi ori ce s’ar face, eu voiu susţinea sus şi tare, că tu eşti aurora, care deschide bolta înstelată într’o adoraţie poetică, plină de... (urmează declaraţia foarte iute pană ce ’1 întrerupe Yeta) VET A (a ascultat cu mult interes toată tirada lui Rică şi-l întrerupe isbucnind de ris) Ha ! ha ! ha ! acu înţeleg -eu tot! lia ! ha ! ha ! RICĂ Rizi, rizi, ingrato, de amoarea mea ? VETA Da cum, Doamne-iartă-me ! să nu riz ?... vezi-bine că riz. Apoi ştii dumneata cu cine vorbeşti ? mS cunoşti ? ştii bine cine sunt ? 48 I. L. Car agiote, RICĂ Cum să nu ştiu ! tu eşti angelul visurilor mele, tu eşti steaoa, pot pentru ca să zic chiar luceafărul,, care străluceşte sublim în noaptea tenebroasă a existenţii mele, tu eşti... VET A (care trece Ia lampa, i măreşte focul şi se pune cu chipul in bătaea luminii). Zău ? ia uite-te bine ! (Vide). RICĂ (loarte încurcat, se scoală de jos, şi se da înapoi impiedecăndu-se). Madam ! să am pardon ! scuzaţi ! Cocoană !. considerând că... adică, vreau să zic, respectul... pardon..* sub pretext că şi pe motivul... scuzaţi... pardon... VET A (rizend). Bine, pardonul ca pardonul, dar te rog, dacă ţii la pielea dumitale, să te duci mai de grabă, să ieşi curând din casa asta, că, Doamne-fereşte! de te-o călca aici bărbatu-meu, (accentuând) mitocanul... de !... RICĂ Scuzaţi... pardon... VETA Apoi zeu nu ştiu ce s’o mai alege de dumneata. Bărbatu-meu sufere grozav de gelozie, şi e în stare a fi capabil să te omoare. Să më omoare ! RICĂ ('speriat) VETA Déjà alaltăieri seara ai avut noroc de ţi-a tăiat drumul câinii şi nu te-a lăsat să intri in uliţa noastră. Aminteri, dumnealui s’a suit repede sus, a deşteptat pe Chiriac... Chiriac ! RICA VETA Da, tejghetarul nostru, şi au ieşit amândoi, unul pe maidan şi altul pe la poartă ca să te prinză in uliţă. încă Chiriac luase şi levorverul; dar pănă să iasă iei, dumneata fugiseşi... RICA (ingrijiat) Levorverul!... Madam, vă rog binevoiţi a-mi da drumul d’aici de urgenţă... VETA Ei ! ştii că-mi place ! Ce ! te ţiu eu ? Du-te, uşa'i deschisă ; du-te repede, şi bagă de seamă la poartă să nu dai piept in piept cu dumnealui, că deacum încolo trebue să se întoarcă acasă. Apucă pe maidan şi ieşi de vale spre Antim. Bagă de seamă să nu te intălneşti cu barbatu-meu, că te cunoaşte, şi cum te-o vedea, zeii ! te umflă. RICĂ Mă umilă !... (vrea sa plece, apoi sta şi se întoarce^. Cocoa-nâ, eşti o madamă venerabilă; profit de ocaziune, spre a vă ruga (ca multa volubilitate.) să primiţi asigurarea înaltei stime şi profundului respect, cu care am onoare a fi al domtiiei-voastre prea supus şi prea plecat, Rică Venturiano, archivar la judecătoria de pace circumscripţia de galben, poet liric, caloboratore la ziarul «Vocea Patriotului Naţionale», publicist şi studinte în drept... VETA In drept, in strimb, ce-mi pasă mie ! dute odată, ori ţi s’a făcut pe semne de v’un conflict... RICA Nu, madam, nu; eu sunt june cu educaţie, nu voiu să paţ niciun conflict! Teatru I. L. Caragiale. 4 50 /. L. Caragicde YETA Apoi, atunci, du-te ! ce mai stai ? RICĂ Mă duc; scuzaţi, pardon, bonsoar! YETA Aide ! (vrea sa ’] conducă pănă ia. uşă ; cănd vrea sa deschiză usa ca să-i dea drumul, s’aude glasul iui jupăn Dumitraclie in curte, —Rică şi Yeta coboară inspăimentaţij. JUPAN DUMITRACHE (afară in curte) Iţi spuiu că i-am văzut eu capul pe fereastră. E aici în casă. Chiriac ! Spiridoane ! YETA (îngrozită) Musiu ! domnule î m’ai nenorocit, şi dumitale atâta ţi-a fost ! fugi, fugi că te omoară ! RICĂ Aoleo ! (se repede să fugă pe uşa). YETA (oprinduT). Nu p’acolo î JUPAN DUMITRACHE (d’afarâ). Dacă nu i-o ajunge ce i-oiu da eu moftangiului să’mi tai mie favuridele ! JPINGESCU (tot d’afară) Rezon ! (se aud paşi repezi suind scării e). RICA desperat) Madam, cocoană ! ai mizericordie de un june român in primăvara existenţii sale ! de-abia douezeci-şi-cinci de roze şi jumătate inumer, douezeci-şi-şase le împlinesc tocmai 3a sfântul Andreiu... Scapă-mă ! O Noapte Furtunoasă ol VETA Da... dar pe unde? A! pe fereasta asta; ieşi cu-rend, treci binişor pe schele la stingă, lasâ-te pe scară in capetul binalii ; jos e o portiţă scurtă, care dă in maidan... Fugi iute ! RIC (iese pe fereastră, se loveşte cu capul de zid şi ’şi turteşte pălăria) Pardon !... scuzaţi !... bonsoar ! (dispare pe fereastră, paşii se apropie). SCENA III VETA singură, apoi DUMITRACHE şi IPINGESCU. VETA A scăpat sărmanul... Ce comédie ! Doamne sfinte ! dacă’l prindea Chiriac, il omorà. Vezi dumneata cine mi-a fost soră-mea Ziţa ! D’aia se ţinea dumneei de capul meu să tot ba,tem grădinile : era amorezată. Şi eu, proastă, să nu ştiu nimic, şi să-mi iac zile amare cu Chiriac din pricina lui musiu ësta... Bine că a scăpat, vai de iei acum trebue să’i stărăe călcăele pe maidanul lui Bursuc, (coboară la masă şi se face că lucrează. Uşa din fund se deschide de perete şi intră furioşi jupăn Dumitrache şi Ipingescu cu săbiile scoase). JUPAN DUMITRACHE (înaintează strajnic). Cocoană ! Cine a fost acum aici ? (Ipingescu caut ă cu ochii in toate părţile, se uita pe sub pat, pe sub masa, peste tot.) VETA Cine să fie ? JUPAN DUMITRACHE ffierbend). Cine să fie?... Ştiu eu cine să fie? Daca aş şti, nu te-aş întreba. 2 1. Z. Caragiale IPINGESCU Rezon ! (caută mereu). VETA Ei! ştii că, eşti nu ştiu cum ! Ce vii aşa turbat ? Uite, cu sabia scoasă,, ca la bătălie? JUPAN DUMITRACIIE Nu ride, cocoană, după ce că paţ un afront tocmai la ce-am ţinut eu, nu ride ; du-te dincolo, cocoană !... De ce nu te-ai culcat pan’ acum ? YETA Zeu, că nu eşti in toată firea ! auzi că de ce nu ra’am culcat: pentru că nu mi-a fost somn. Ce ! vrei să mă culc şi să ’mi las' lucru ? Măine e sărbătoare, trebue să mă gătesc să merg la biserică. Rezon ! IPINGESCU JUPAN DUMITRACHE Cocoană, du-te dincolo, aci avem treabă ; du-te cu-rănd. (umblă, agitat, strigând) Spiridoane ! Spiridoane! Chi-riac ! Spiridoane ! Chiriac ! ^către Veta). Rău ai făcut, cocoană ! VETA Ce rău ? ce visezi ? ce-am făcut ? JUPAN DUMITRACHE Ştii dumneata bine ! Dumneata să tragi păcatul de ce s’o intămpla, (sinistru) că are să se intămple lucru mare, cocoană, măcar să ştiu de bine că merg la cremenal! VETA Eşti nebun ! (a partej Acu nu mai mi-e frică. O noapte, furtunoasă. 53 JUPAN DUMITRACHE (strajnic la culme). Du-te, cocoană, şi nu ride. VETA Iaca, mă duc, (iese rizend in stingă planul intăiu.) SCNA IV. JUP. DUMITRACHE, NAE IPINGESCU apoi SPIRIDON. JUPAN DUMITRACHE. Ştii (se îneacă de emoţie), mă stăpânesc, adică ’i vorbesc cu perdea, nu voiu să ’i isplic lucru formal, ca să n’o ruşinez. IPINGESCU. Rezon ! JUPAN DUMITRACHE. Ştii cum e dănsa... . IPINGESCU. . Coana Veta ? ruşinoasă,... mie-mi spui ? JUPĂN DUMITRACHE (plimbăndu-sej. Adică chiar in casa mea să nu pot eu pune mâna pe bagabontul ? că n’a avut pe unde ieşi; altă scară nu mai are casa. (strigă) Spiridoane ! Chiriac ! Chiriac ! Spiridoane ! SPIRIDON (vine din dreapta, cu perul vălvoiu, sculat zăpăcit din somn). Ce’i porunca, jupăne ? JUPAN DUMITRACHE. Porunca ? vino să 9ţi dau poruncă (ii ia de pgr). 54 I. L. Caragiale IPINGESCU. Habahaha ! dă’l căţeaoa ! JUPAN DUMITRACHE. Apoi par’că ne-a fost vorba, musiu Spiridoane bă-ete, să nu te mai găsesc dormind cănd me ’ntorc a-casă ! Na poruncă ! na poruncă ! să ’ţi mai treacă de piroteală ! SPIRIDON (plângând). Auliu, jupăne, auliu! Ce ţi-am făcut eu, jupăne, dacă am dormit ? IPINGESCU (strajnic cătră Spiridon). Pentru ce nu eşti prezent la apelul nominal ? SPIRIDON. Auliu ! (se jeleşte). JUPĂN DUMITRACHE. Taci ! Unde’i Chiriac ? SPIRIDON (fugind intr’un un colţ). Nu ştiu... JUPĂN DUMITRACHE (se repede la el; Spiridon fuge). Da să mănânci şi să dormi ştii ? SPIRIDON. Doarme in odaea dumnealui jupăne. JUPĂN DUMITRACHE. Doarme? Toţi dormiţi, dormire-aţi somnul ăl lung ! Pâinea ştiţi să mi-o mâncaţi. Chiamă pe Chiriac de grabă... mergi ! O Noapte Furtunoase 55 IPINGESCU (elitra Spiridon, bătendu’i din picior). Urgent ! (Spiridon iese degrab in stingă). JUPAN DUMITRACHE. Chiriac! ChiriacL. Eu arz in foc şi toţi trag la aghioase ! Eu arz de onoarea mea de familist şi lor de somn ie arde... Chiriac ! SCENA V ACEIAŞI, CPIIRIAC, apoi SPIRIDON (ştergendu-se la ochi, in costum de noapte, vine moale de somn, din stingă). Ceh jupăne ? ce s’a aprins ? arde ? unde arde ? JUPAN DUMITRACHE (luandu’l de mana şi aducendu’l in faţa scenii). Chiriac ! (scurt) M’am nenorocit! CHIRIAC. Pentru ce ? JUPAN DUMITRACHE. S’?- dus ambiţul! CHIRIAC. Cum ? JUPAN DUMITRACHE. Tocmai la ce am ţinut... CHIRIAC. Ce? JUPAN DUMITRACHE. Mi s’a necinstit onoarea de familist ! CHIRIAC. Aşi! nu se poate ; ţi s’a părut ! 56 I. Z. Cciragiale JUPAN DUMITRACHE. Am văzut cu ochii. CHIRIAC. Aşi ! aşa m’ai speriat şi alaltăieri seara ; aşa ţi se năzare dumitale. JUPĂN DUMITRACHE. Chiriac, întreabă şi pe nenea Nae ! IPINCESCU (grav). Aprob pozitiv. CHIRIAC (desmetecit) Cum ? cănd ? unde ? cine ? JUPAN DUMITRACHE. Bagabontul! Ei? GHIPtIAC. JUPĂN DUMITRACHE. Maţe fripte, Chiriac puiule, l-am văzut din uliţă pe fereastră aici in casă... cu ochelarii pe nas, cu giube-nu’n cap, IPINGESCU. Idem. (Spiridon intră din dreaptă). CHIRIAC. Aici in casă ? Nu mă baga ’n picate, jupăne ! SPIRIDON (r parte). Cu ochelari ? Cu giuben ? E persoana cocoanii Ziţii. (iese pe furiş prin fund). JUPĂN DUMITRACHE. L’am văzut cu ochii mei, şi nu se poate să fi ieşit O Noapte Furtunoasă 57 d’aici, că n’avea pe unde! Pe scarâm’am suit eu cu nenea Nae, trebuia să dau piept in piept cu el. Trebue să fie aici in casă ascuns. Trebue să fie aici in casă ascuns. Trebue Să-l găsim, (iese in dreapta). CHIRI AC (bătăndu-se ’n piept.) Las’ pe mine, jupăne. IPINGESCU (care se afla la fereastra din stingă). Să am pardon : fereasta asta dă pe schele, schelele merg pănă ’n capătul binalii. (Jupan Dnmitrache reintră şi iese căutând in stingă). Da. Ci-IIRXAC. INPINGESCU. Ei! acolo nu-i scară ? Dacă o fi ieşit pe aici pe fe-reastă, s’a dus, a scăpat pe maidanul iui Bursuc. CHIRIAC. Nu se poate să fi găsit scara : Schelele se’nfundă in podul grajdului ; podul nu’i podit pănă acuma, e gratie numa, şi scara este in partea ailaltă’ in dosul binalii. JUPAN DUMITRACHE (reintră din stingă desperat). Mi s’a dus ambiţul, nu maî voiu să ştiu de nimic ! mi s’a necinstit onoarea de familist, acum nu mai imi pasă măcar să intru şi ’n cremenal ! ^ căutând cu ochii, găseşte bastonul lui Rică uitat pe scânduri lângă scaunul unde acesta a căzut in genunchi la intrare.—Chiriac caută şi el în toate părţile). Chiriac! Chiriac ! puiule, uite ! (arată bastonul). Mai zi că mi s’a părut. CHIRIAC (se repede şi ia puşca, acuma cu spanga pusăh Jupăne, vrei să punem măna pe el? după mine curând ! NeneNae, aţin’te după noi! Odaia lui Spiri-don (arată in dreaptă) dă tot pe scara a mare. Pe scara pe unde aţi venit, n’a putut fugi. Pe aici, pe schele' I. L. Caragiale a ieşit. Trebue să fie ascuns in podul grajdului la capitul binalii. Aideţi iute după mine. Tii / nu scapă el din ghiara mea nici mort / (vor să sară pe* fereastră). SCENA VI ACEIAŞI, VETA (din stingă). VETA Ce e, frate, ce ce ? CHIRIAC (cu putere către ea). Nu scapă el, cocoană, nici mort din ghiara mea JUPAN DUMITRACHE (asemenea). Da cocoană, nici mort. IPINGESCU (asemenea). Absolut! CHIRIAC Aide, jupăne ! aide, nene Nae ! (vrea să se repează peste ferestră cu puşca ’n mană). VETA (aleargă şi se pune in dreptul Tereştrii.) Sunteţi nebuni ? Vreţi să se rupă schelele cu voi ? Chiriac, nu ştii că schelele sunt părăsite de trei săptămâni ? vrei să te prăpădeşti ? CHIRIAC Lasă-ne cocoană! (vrea s’o dea in lături, ea nu se lasă). JUPAN DUMITRACHE (asemenea). Lasă-ne cocoană ! Pardon ! IPINGESCU (asemenea). O Noapte Furtunoasă 59 VETA (lui Chiriac). Iar te iei după vre-o bănuială de-a dumnealui, iar ? Ai uitat ce... JUPAN DUMITRACHE Da, bănuială... cu ochilari la nas şi cu giobenu ’n cap ! CHIRI AC (se luptă cu Yeta). Lasă mă, cocoană ! (scapă din măinile ei şi iese pe fereastra). VETA (şovăe şi cade pe scaun). Chiriac ! JUPAN DUMITRACHE înainte, Chiriac ! înainte, nene Nae ! (iese pe fereastra, Nae Ipingescu il urmează). VETA (sculăndu-se şovăind, scoate capul pe fereastră). Chiriac ! Chiriac ! binişor ! să nu cazi ! SCENA VII VETA, ZIŢA. ZIŢA (intră prin fund repede). Ce e, ţaţo ? ce s’a intămplat? mi-a spus Spiridon.. VETA (sculăndu-se repede de pe scaun). Ziţo, Ziţo, tu mi le faci toate, tu rn’ai dus la «Iu-nion», tu ai dat nas amploiatului să se ţie după noi, de mi-am găsit beleaua cu Chiriac... ZIŢA Cu Chiriac ? 60 I. L.Caragiale. VET A (dregend-o). Cu dumnealui, cu Chiriac, cu toţi; l-ai chemat să vie, şi in loc să vie la tine a venit aici. ZTŢA Şi ?... VETA Şi tocmai cănd să’i dau drumul înapoi pe uşe, ia-cătă-i dumnealui cu Nae ipistatul se suia pe scară strigând ca nişte turbaţi... ZIŢA Şi pe urmă ? VETA L-am făcut scăpat pe fereastră, i-am dat drumul pe schelă, ca să iasă pe la spatele binalii, pe portiţa dinspre maidan. ZIŢA (cu spaimă) Pe portiţa dinspre maidan ! VETA. Da, pentru-că pe scara a mare s’ar fi întâlnit piept în piept cu dumnealui. ZIŢA (sdrobită). Ţaţo ! per Vamour di Dieu / portiţa dinspre maidan e încuiată ; adineaori am vrut să viu eu p’acolo, ca să nu mai ocolesc, şi a trebuit să mă întorc iar pe uliţă ca să intru in curte. VETA încuiată ? şi ulucile sunt de doi stânjeni ! Atunci persoana in chestie n’a putut fugi ! Ziţo, Ziţo ! e primejdie! dumnealui e grozav, Chiriac e nebun! ZIŢA Vai de mine ! monşerul meu! mid omoară! O Noapte Furtunoasă 61 VET A. Chiriae a luat puşca cu spangă şl dumnealui a scos sabia... ZIŢA Nu mai spune, ţaţo, că, mor ! (se aude o dărămare de scânduri). VET A. Taci ! (ascultă amăndoue). JUPAN DUMITRACHE (de afară). Aţine’ te, Chiriae ! IPINGESCU (de atară). Stai ! in numele Constituţiunii! L-a prins ! Ah ! mor ! VET A (îngrozită). ZIŢA (asemenea). VETA. Sunt in curte, aide să mergem de grabă. Tu ai făcut încurcătura, tu s’o descurci! Aide repede de scapă omul din primejdie. ZIŢA Aide! (Amăndoue pornesc să iasă prin fund ; când ele vor să păşească pragul, s’aude alt zgomot afară şi strigate). GLASUL LUI JUPAN DUMITRACHE Nu te lăsa, Chiriae ! (sgomot, strigăte şi o detunătură de puşcă^. VETA. Chiriae ! ZIŢA Monşerul meu ! (ies amendoue desperate) •62 I. L. Caragiale SCENA VIII RICA VENTURI ANO apoi SPIRIDON. RICĂ (Coboară încet pe fereastra pe unde a ieşit ; este prăfuit de var, ciment şi cărămidă ; perul ii este in neorenduială ; pălăria ruptă ; e galben si tras la faţă; tremură i şi se încurcă limba la vorbă ; i se năluceşte a spaimă din cănd in când şi il apucă slăbăciune la inche- eturi). Am scâpat pănă acum ! Sfinte Andreiu, scapă-m& şi de acu in colo : sunt âncă june ! Geniu bun al venitorului României, protege-in£ : şi eu sunt român î (resuflă din greu şi işi apasă palpitaţiile), O Ce noapte flirtu-noasâ! Oribilă tragedie ! (i se pare că aude ceva şi tresare) Ce de peripeţiuni !... Ies pe fereastrâ şi pornesc pe dibuite pe schele! me ţiu binişor de zid şi ajung in capitul binalii... Destinul m& persecutâ implacabil... S-chelele se ’nfundâ : nici o scarâ... Cocoana perfidă m£^indusese in eroare... Vreau să me ’ntorc şi d’o-datâ auz pe inimici venind in faţa mea pe schele. O iau înapoi fâră să ştiu unde merg ; m6 impiedec de un butoiu cu ţiment... 0 inspiraţiune...—eu ca poet am totdeauna mspiraţiuni !—m’ascunz in butoiu ! Paşii inimicilor s'apropie in fuga mare, mulţi inşi trec iute pe lângă butoiul meu injurăndu-mă; eu, ca june cu educaţiune, me fac că n’auz... Toţi se depărtează... Auz un zgomot, strigăte, ţipete de femei, in fine o împuşcătură. Sgomotul apoi cu încetul se stinge, totul re mâne intrăm silenţiu lugubru, numai din depărtare se aude orologiul dela Stabiliment bătend unsprezece şi doăzecî... oră fatală pentru mine !—Ies binişor din butoiul meu, m£ t&r£sc d’abuşele pe schele şi m£ pomenesc înapoi aci... Ce să fac ? pe unde să ies ? îmi trebue o inspiraţiune ingenioasă... (pune măna ;la frunte şi caută in gând) Da, am g‘ăsît-0 ! Să ies pe UŞe (merge repede in verful degetelor la uşa din fund, o deschide ; aDră, in sală, e beznă). Obscuritate absolută ! (merge îa fereastră). A ! auz paşi; vine cineva pe schele, (se repede la uşa O Noapte Furtunoasă 63 din dreapta, a odăii lui Spiridon). P’aici ! (Spiridon intră in acelaşi moment repede, şi se lovesc amăndoi in piept). Ah ! CUIT1 nTai speriat ! (ii vine reu). SPIRIDON Domnule, musiu, tot aici eşti ? E foc mare, trebue să fugi ! dacă o pune măna pe dumneata, te o-moară... RIGĂ Me omoară?... Scapă-mă, băiete, scoate-me de aici... Pe unde să ies ? (pornind spre uşa din dreapta, pe unde a intrat Spiridon). Pe aici... SPIRIDON Nu se poate (ii tae drumul). Odaea d’acolo răspunde tot pe scara a mare ; vrei să te ’ntălneşti cu ei piept in piept ? RIC Nu, nu voiu ; dar atunci ce-i de făcut ! existenţa mi-este periclitată. Voiu să scap. Scapă-mă : iţi dau bacşiş trei sferturi de rublă. SPIRIDON Trei sferturi de rublă ! sa.se pachete de scap. RICA tutun! te Cum ? pe unde ? spune’mi iute, că mi-e de grabă, îmi vine stenahorie ! SPIRIDON Dumneata stăi aici. Eu me duc colea in odăiţă la dreapta) deschiz uşa care d£i in scară, cum i-oiu vedea că se urcă sus, te chem in odae, închidem uşa dela mijloc, şi cănd or intra cu toţii aici, iţi dau drumul pe dincolo pe scară, te cobori şi ieşi repede pe poartă... Lasă că te scap, n’ai grijă. 64 I. L. Caragiale RICA Da, du-te de grabă ! SPIRIDON (cu şiretenie). Apoi, nu’mi dai ? RICA Ce? SPIRIDON Ce mi-ai făgăduit. RICA Bel da, iţi dau. (sc caută in toate buzunarele şi completes^ suma din mărunţele ; Spiridon o socoteşte cu scumpetate) Băiete (solemn ) tinărule ! ştii tu in ce posiţiune mă găsesc ? ştii tu ce pericol mă ameninţă ? SPIRIDON Ba bine că nu ! Dacă n’oiu şti eu păpara lui ju-pănul !... hehei! lasă ; dacă n’ăi putea scăpa... RICĂ Al ? (şovăe) SPIRIDON. Ai să vez; şi dumneata al dracului ce e... De ce ’i zice lui «Titircă Inimă-rea» ? RICĂ Nu, nu voiu să văz, scapă-mă. SPIRIDON (cam rece). Ei! lasă, dacă oiu putea, te scap eu fireşte. RICĂ. A ! (şovăe). Auz sgomot pe scară ; se suie,... (şovăe) Aleargă ; scapă-mă ! (Spiridon iese încet in dreapta numerănd gologanii; Rică il zoreşte dela spate). O Noapte Furtunoasă. 65 SCENA IX. RICĂ, DUMITRACHE, CHIRIAC, IPINGESCU, ZIŢA şi apoi VETA. RICĂ (o clipa singur; joc de scena muta; deodată se aud in o-daea din drepta palme, şi Spiridon ţipând). A! (paşi pe scara ; Ric& se repede la uşa din dreapta^). JUPAN DUMITRACHE (intimpinăndu-i cu sabia scoasa). Stai! RICĂ (dandu-se ’napoi). Sunt mort, sfinte Andreiu ! (se repede la fereastra schelelor in stingă). CHIRIAC. Stăi ! (intimpinăndu-1, sare pe fereastra in scena, cu puşca cu baioneta in mana, ca de asalt). RICA (dandu-se înapoi şovăind). Geniu bun al venitorului României! (se repede la uşa din fund). IPINGESCU (intimpinăndu-1 cu sabia scoasă). Stâi ! (recunoscend pe Rică, ii cade sabia din mană). Nu m& nebuni, onorabile ! Dumneata eşti ? RICA (tremurând grozav). Eu ! (Ziţa intră prin fund). JUPAN DUMITRACHE. Ce pofteşti, mă musiu ? (se repede să’l umfle, Ziţa i sare ;n piept şiU opreşte). CHIRIAC (trânteşte puşca şi scuipă in palme). Lasă-mi’l mie, jupăne ! (se repede şi el să ’1 umfle). IPINGESCU (sărind şi oprind in piept pe Chiriac). Nu da, onorabile ! . . . il cunosc eu. Teatru I. L. Caragiale. 5 66 I. L. Caragiale CHIRIAC (Iui Ipingescu). Dă-te la o parte ! ZIŢA ('lui jupan Dumitrache). Nene Dumitrache, nu’mi asasina viitorul! (se luptă cu el). JUPAN DUMITRACHE. Lasă să ’1 întreb numai : ce pofteşti mă musiu ? CHIRIAC. Lasă-mă, nene Nae, să’l învăţ eu pe maţe-fripte să mai umble după nevestele negustorilor ! IPINGESCU (strigând tare ca să acopere toate strigătele^). Staţi! staţi ! că e ’ncurcătură ! Pe dumnealui il cunosc eu ! Dumnealui nu’i d’ei de care credeţi dumneavoastră ; e cetăţean onorabil. CHIRIAC. Da de onorabil n’are ’ncotro ! (vrea să se repează). IPINGESCU (oprindu’l). E d’ai noştri, e patriot! JUPAN DUMITRACHE. Dacă’i patriot, de ce umblă să ’mi strice casa ? de ee m£ atacă la onoarea de familist ? (vrea să se repează; Veta intră prin fund). ZIŢA. Nene ! nene ! iartă-mă ! nu e ce crezi dumneata. JUPAN DUMITRACHE. Dar ce e ? CHIRIAC. Ce e ? O Noapte Furtunoasă. 67 VETA ftrecend lângă Chiriac şi luăndu’l la o parte necăjită). Ce e, ce e ! oameni in toată firea şi nu ’nţelegeţi ce e! Umblaţi ca nebunii! (şoptindu-i repede). Iaca ce e: tinerul umblă după Ziţa, s’a amorezat cu ea dela «Iunion», ştii din seara cănd s’a luat după noi, şi-a trimes unul la altul bilete de amor, şi’n loc să meargă la ea acasă, a greşit ş’a venit aici. Nu ţi-am spus eu că e tot o bănuială proastă de-a dumnealui. Me faci să intru in alte alea cu nebuniile tale. Iacă ce e; ai v£zut ? (În timpul acesta jupăn Dumitrache, cam încurcat de potolirea lui Chiriac, vrea să asculte şi el explicaţia). CHIRIAC (domirindu-se). A! JUPAN DUMITRACHE (trecend lăngă Vefca). Ei! ce e ? (In timpul acesta, scenă mută intre Ipingescu, Rică şi Ziţa mai in fund). VETA (cătră Chiriac) Spune’i ce e. (trece in fund). CHIRIAC (luănd la o parte pe jupăn Dumitrache şi şoptindu-i). Ce e, ce e ! Oameni in toată firea şi nu înţelegem ! Umblăm ca nebunii! iaca ce e : tinerul umblă după Ziţa ; s’a amorezat cu ea dela «Iunion», ştii, din seara aia cănd s’a luat după dumneavoastră, şi-a trimes unul la altul bilete de amor, şi in loc să meargă la ea acasă, a greşit ş’a venit aici. Nu ţi-am spus eu, jupăne, că aşa iţi căşunează dumitale ! M’ai făcut să alerg ca nebunii, să’mi rup gătul! Doamne fereşte ! dacă făceam şi moarte de om ? Iacă ce e ; ai v£zut ? JUPAN DUMITRACHE (înseninat şi domirit). A ! (căutănd la Ziţa cu coada ochiului) Ei ! bată-te, ZiţO, să te bată! ('Chiriac trece lăngă Ipingescu). ZIŢA (plecănd ochii cu nevinovăţie). Nene! 68 I. L. Caragiale JUPĂN DUMITRACHE (cu părinţenie) Ei! nu te ruşina ! ale tinereţii valuri! (către public) Fată romanţioasă! D’aia dumneaei : «Ai, nene, la «Iunion», parol! să m£ ’ngropi!» fin timpul acesta, cei ce n’au vorbit sunt grupaţi in fund ; Rica, anca nu’şi poate veni bine in fire). JUPAN DUMITRACHE IPINGESCU (înaintând langa Jupan Dumitrache). Onorabile ! (cu ifos) Ştii cine ’i tinerul £sta ? (arata pe Rica). Cine ? IPINGESCU £sta e £1 care scrie la «Vocea Patriotului Naţionale.» JUPAN DUMITRACHE Nu m£ nebuni ! Parol. IPINGESCU JUPAN DUMITRACHE Ei fugi că mor ! IPINGESCU D’apoi ce crezi ! chiar el însuşi in persoană: e băiat bun, d’ai noştri, din poporr El combate in articolul £1 de astă seară, ştii cu «sufragiul». JUPAN DUMITRACHE (incăntat). Ei bravos! (încet). Apoi de ! să facem cunoştinţă. Cum e amorezat de Ziţa, mai ştii ! de unde a fost să iasă norocul fetii! IPINGESCU Rezon ! aia ziceam şi eu. (către Rică) Onorabile domn, permite’mi pentru ca să ’ţi prezant pe cetăţeanul O Noapte Furtunoasă 69 Dumitrache Titircă, comersant, apropitar şi căpitan in gvarda civică. (CU importanţă) E d’ai noştri, (grupul din fund înaintează). RICA Sunt incăntat. (se confundă in complimente). Mersi de cunoştinţă. IPINGESCU Dumnealui este cetăţeanul Rică Venturiano, amploiat judiciar, student la Acadenie—învaţă legile,— şi redactor la «Yoacea Patriotului Naţionale»... (cu putere) E d’ai noştri,... ce să mai stăm să mai vorbim,... il Ştii... (amăndoi recomandaţii se complimentează şi-şi dau măna). JUPAN DUMITRACHE (cu respect amestecat cu sfială). Da, tocmai astă seară citeam cu nenea Nae, in gazeta dumneavoastră, cum scriţi despre ciocoi că mănâncă sudoarea poporului suveran. Ei, bravos! imi place ! bine combateţi reacţiunea, nu pot să zic, ştii colea, verde, româneşte. Să vă ajute Dumnezeu ca să scăpaţi poporul de ciocoi ! RICĂ (prinzend limbă, după ce a zimbit cu multă satisfacţie d$ vorbele lui Jupăn Dumitrache). Domnule, Dumnezeul nostru este poporul :box po-puii, box dei ! Noi n’avem altă credinţă, altă speranţă decăt poporul. (Jupăn Dumitrache ascultă uimit). Noi n’a-vem altă politică decăt suveranitatea poporului ; de acea, in lupta noastră politică, am spus’o şi o mai spunem şi o repetăm necontenit tuturor cetăţenilor ; «Ori toţi să muriţi, ori toţi să scăpăm !» JUPAN DUMITRACHE (răpit). Bravos ! să trăeşti ! (bate ’n palme, încet către Ipingescu). Vorbeşte abitir, domnule, fista e bun de dipotat. IPINGESCU Hei ! lasă '1 că ajunge el şi dipotat curănd-curănd... (in timpul acesta Rică a venit lăngă Ziţa). JUPĂN DUMITRACHE Cum combate el, poate să ajungă şi ministru, (tare catră Rică, care sta tot in grup). Mă rog, onarabile, eu imi cer iertare, ştiţi că poate, adineaori, cum ţiu eu la... poate, v’am adus un afront ; dar e şi vina dumneavoastră ; nu ştiam că veniserăţi pentru Ziţa... RICĂ Mă rog, pardon, vina nu este nici a mea, nici a dumitale, nici a madam Ziţii: este a tăbliţii de la poartă... Dumneaei imi scrisese că sade la numărul 9... am văzut la poartă numărul 9 şi am intrat, (vorbeşte încet cu Ziţa, Yeta şi Chiriac). JUPĂN DUMITRACHE (către Ipingescu). Aşa e ; asta meşterul Dincă binagiul mi-a fâcut-o ; a tencuit zidul dela poartă şi mi-a bătut numărul 6 d’andoasele ; sâ’l pui măine să mi-1 întoarcă la loc, să nu se mai intămple vreun conflict. CHIRIAC (care s’a găsit in fund cu Veta, Ziţa şi RicaJ. Lasă că’i spuiu cu şi cu cocoana, dacă vă e ruşine, (coboară cu Veta ; Rică şi Ziţa se ţin in fund) Jupăne. Frate. VETA JUPAN DUMITRACHE Ce-i, Chiriac, puiule ? ce-i Veto ? VETA Avem să te rugăm ceva. CHIRIAC Da... să nu ne tratezi cu refuz. O Noapte Furtunoasă 71 JUPAN DUMITRACHE Orice ; m£ ştii cum ţiu la nevastă, şi la tine.· VETA Uite ce e : musiu Rică şi cu Ziţa compătimesc^ împreună. JUPAN DUMITRACHE (incantat; * Ei! aşa e, ale tinereţii valuri ! CHIRIAC Şi le e ruşine să-ţi spue că ar vrea să... vSă... ce ? JUPAN DUMITRACHE CHIRIAC Ei! nu şti dumneata ? să pue pirostriile ; vrei şi dumneata ? JUPAN DUMITRACHE (răpit) Dacă dumnealui cabulipseşte să ne onoreze cu a-tăta cinste... de! Zestrea nu-i aşa mare, şi dumnealui e ştii. ceva mai sus... noi suntem negustori. RICA (coborind). Cetăţene, suntem sub regimul libertăţii, egalităţii şi fraternităţii: unul nu poate fi mai sus decăt altul, nu permite Constituţia. IPINGESCU Rezon! JUPAN DUMITRACHE (lui Ipiugescu). Bine vorbeşte, domnule, bravos ! RICĂ Eu, dacă compătimeşte şi madam Ziţa la suferinţa mea... 72 J, L. Caragicde JUPAN DUMITRACHE Mai e vorbă ! cum să nu compătimească ? Ziţo nene, ia vino’ncoa. (Ziţa vine ruşinoasa). Ei! nu-ţi mai fie ruşine: ale tinereţii valuri... Vrei? ZIŢA Eu fac ce vrei dumneata ; imi eşti mare. JUPAN DUMITRACHE un frate mai Ei! să vă fie de bine, şi ciasul ăl bun să’l dea Pronia, (incet Ziţii) Să’ţi cinsteşti bărbatul; ăsta e om nu glumă ; ţi-ai găsit norocul. ZIŢA Mersi, nene (trece in fund). JUPAN DUMITRACHE Pentru puţin, (iui Ricâ). Ei acum, cumnate, ia să vorbim o vorbă colea intre bărbaţi, cocoanele să nu asculte ; ştii dumneata, nene Nae, cum sunt cocoanele... IPINGESCU Ruşinoase,... mie ’mi spui ? JUPAN DUMITRACHE (lui Rică, care a venit lângă, el)· Toate ca toate, dar la onoarea de familist să ţii. RICĂ Da, familia e patria cea mică, precum patria e familia cea mare ; familia este baza societăţii. JUPAN DUMITRACHE Aşa e, bravos! (lui ipingescu). Toate le ştie, îmi place... IPINGESCU Apoi dacă-i jurnalist... O Noapte Furtunoasă 7 3 VETA. (din fund către Jupan Dumitrache). Ei! toate bune, frăţico, dar noi nu dormim in noaptea asta ? Chiriac are să se scoale mâine până ’n ziuă la ezirciţ. JUPAN DUMITRACHE Mai e vorbă, soro, cum să nu ? (Toţi se dispun a se retrage ; Rică e cu Ziţa, Chiriac cu Veta, Jupan Dumitrache suie cu Ipingescu). IPINGESCU (ltâ Jupan Damitracke). Onorabile, indatorează-me cu o ţigară de tutun. JUPAN DUMITRACHE Şi cu doă, nene Nae. (bagă mana să scoaţă tabacherea şi se opreşte încruntat cu măna in buzunar). Nene Nae! Chiriac ! CHIRIAC (coborind lăngă Jupăn Dumitrache) Ce-i, jupăne ? JUPAN DUMITRACHE (luând pe Chiriac şi Ipingescu de mană şi aducendu-1 dramatic in faţa scenii). Toate le-am lămurit; bine, de cumnatul Rică nu mai am ce să zic ; dar să vă arăt ce am găsit pe pernele patului dumneaei,... că uitasem;... imi vine să intru la bănueli rele. CHIRIAC (înfiorat). Ce-ai găsit, jupăne ? JUPĂN DUMITRACHE Uite. (scoate din buzunar o legătură de găt). IPINGESCU Frumoasă legătură, de şic ! 74 I. Z. Carag zale CHIRIAC. Aşi ! ado 'ncoa, jupăne; asta ’i legătura mea, n’o ştii dumneata ? JUPAN DUMITRACHE (lămurit). Ei, bată-te să te bată! de ce nu spui aşa, frate? (lui ipiugescu cu filosofie) Ei! vezi ?... Uite aşa se or-beşte omul la necaz ! IPINGESCU Rezon ! ('Pornesc cu toţii veseli spre fund). (Cortina). D’ALE CARNAVALULUI COMEDIE IN TREI ACTE PERSOANELE NAE G1R1MEA, frizer si sub-chirurg. IANGU PAMPON. MACHE RAZACHESCU, ce-i mai zice si «GRĂCĂNEL». UN CANDIDAT DELA PERCEPŢIE. IORDACHE, calfă la Girimea. UN IPISTAT. DID1NA MAZU. MITA BASTON UN CHELNER, O MASCĂ. Măşti, Public, Sergenţi de noapte, într’ un carnaval in Bucureşti. D’ALE CARNAVALULUI ACTUL I. Un salon de frizărie de mahala. Mobile de paie. Uşe şi fereastra de prăvălie in fund. La dreapta, in planul intăiu o uşe ; in planul al doilea un lavabo. Ambele planuri din dreapta sunt mascate de restul scenii printr’un «paravent». SCENA I. IORDACHE (apoi) PAMPON IORDACHE (sade pe un scaun şi dă un briciu la piatră, fredonând) «Si mă cere, mamă, cere—Cine dracul te mai ce) re ? Si mă cere d’un bărbier...» PAMPON ('intrând prin tund) Aici este frizăria lui d. Nae Girimea?... IORDACHE (sculăndu-se politicos) Da, poftiţi... Barba ? părul ? PAMPON Nimic... IORDACHE Atunci, poate, vă spălaţi la cap ? PAMPON Eu nu me spăl niciodată la cap, pentrucă sufăr de... 78 /. L. Caragiale IORDACHE De măsea ? Ştii cum ţi-o scoţ ? Odată... pac ! PAMPON Ei, nu de măsea... sufgr de bătăi... IORDACHE De bătăi?... Şti cum le... PAMPON Ei! lasă-m£ ’n pace, omule ; nu m£ spăl la cap pentru că suf£r de bătăi de inimă. înţelege odată că n’am venit pentru alişveriş. IORDACHE Atunci, pentru ce ? PAMPON Am o trebuinţă cu d. Nae Girimea... Nu cumva eşti d-ta ? IORDACHE Nu, eu sunt calfă... PAMPON D. Nae nu este aici ? IORDACHE Nu, domnule ; il aştept : trebue să vie foarte curând... PAMPON Atunci il aştept şi eu... Se poate ? IORDACHE De ce nu ? Poftiţi... (i dă un scaun) D'ale Carnavalului 79 PAMPON (după o mică pauză) Mă rog, la d-voastră se fac şi abonamente ? IORDACHE Da : 12 rasuri 3 franci, ceva ala «vivat concurenţa !» Să poftească oricare daca le dă măna ; glumeşti d-ta? vine un ras, ori un tuns 25 de santimuri, cu pudră, unt de migdale, livantă... Pentru frezat, spălat, bătături, se plăteşte supliment. PAMPON Şi biletele de abonament le aveţi cu o pecetie, ca est a ? (arată biletul pe care-1 scoate din portofel). IORDACHE Nu... Ssta este din ale vechi; gândesc că numai ăsta a mai rămas, (ii examinează). Pesemne că d-ta ai luat biletul ăsta de mult şi ai plecat din Bucureşti. Trebue să vi-1 schimbăm ; pe astea le-am tras din circulaţie. PAMPON (punend biletul la loc) Nu ; e altceva cu biletul ăsta... IORDACHE Pănă acu vreo trei luni le aveam aşa, pentru ico-nomie adică : punea d. Nae pecetea pe o bucată de hârtie ori de mucava, şi pe urmă la fiecare răsătură trăgeam cu cerneală o dungă, pănă se făcea douăs-prece. Acu pentrucă ni s’a intămplat o istorie cu un spiţer, a hotărit d. Nae să dea la tipografie să i le facă cu numere : l-am ras ? ţac ! i taiu numărul. PAMPON Cu un spiţer ? Ce istorie ? IORDACHE Al dracului spiţerul! Inchipueşte-ţi d-ta! Lua un £0 I. L. Cciragiale bilet. II rădeai, trăgeai o dungă. Să zicem că asta era marţi; bun! Joi, iar o dungă ; sâmbătă, alta : trei dungi. Marţea ailaltă, te uitai la bilet : numai o dungă. Peste asta mai trăgeam una; una şi cu una do£. Joi mai trăgeam una, care va să zică trei ; bun ! Marţea ailaltă... biletul alb. Alb? De tot... Cum asta ? PAMPON IORDACHE PAMPON IORDACHE Aşteaptă să vezi, că e frumoasă... A mers aşa preţ de vreo zece luni de zile, pănă să băgăm noi de seamă... Muşterii mulţi... l-ai ras, i-ai tras dunga, te culci pe urechia aia, şi nu-i mai ţii altă socoteală. Intr’o sâmbătă seară, vino spiţerul, şi nu ştiu cum din vorbă — era lume multă in prăvălie, — lui d. Nae i se pare că spiţerul cere un bilet, şi-mi zice : «Ior-daclie, un bilet nou lui d. Frichinescu...» asa-1 chiamă. Dar el... zice :«Eu bilet nou? n’am cerut; al meu e neînceput...» şi scoate biletul alb ca laptele... Măi, ce dracul! Ne uităm noi lung, eu şi d. Nae, la bilet... pe urmă ne uităm la spiţerul, pe urmă unul la altul, şi d. Nae zice : «Bine !» şi-i trage o dungă. Pleacă spiţerul... Zice d. Nae : «Iordache, biletul spiţerului e cu scamatorie ; ia să-l ţinem noi de scurt: ori că ne-a furat pecetia, ori că şi-a făcut el alta pe model, că prea se ’ntinde abonamentul lui ca caşcavalul prăjit... PAMPON Ei, în sfârşitul sfârşitului ce era ? IORDACHE Stăi să vezi. Al dracului spiţerul! Asta era intr’o D’ale Carnavalului 81 sâmbătă. Marţi dimieaţa, altă dungă ; — dar acum le însemnam şi cu tibişir pe pervazul uşii; — două ; joi alta, trei,... sămbătă alta... Patru... Joi... PAMPON (cam impancientat) IORDACHE PAMPON Ei! spune odată, că n’am vreme de stat. IORDACHE Par’câ ziceai că aştepţi pe d. Nae. PAMPON Bine, il aştept, dar spune odată. IORDACHE Daca nu mă Ieşi... Joi, un ras şi un tuns, două dungi: cinci şi cu doă şapte : pe bilet şapte, pe uşe şapte. In sfârşit, sămbătă il raz iar ; dau să scriu dunga : pe bilet erau patru şi cu una acu cinci ; pe uşe şapte şi cu una opt. Spiţerul nu ştia că mijloceşte contabilitate dublă. Marţi, pe uşe opt şi cu una nouă : pe bilet trei şi cu una patru ; şi pe urmă joi, pândeşte când nu e d. Nae in prăvălie, şi intră ; după ce-1 raz, zice : «Scrie una, că am luat bilet nou dela d. Nae»... Pe uşe nouă şi cu una zece... PAMPON Ei ? prin urmare... IORDACHE EU prin urmare, ştergea dungile cu doftorii, cu metaîuri de-ale lor dela spiţărie. PAMPON Şi cum a rămas ? Teatru I. L. Caragiale 6 IORDACHE N’a vrut d. Nae să facă scandal, măcar că era de un procuror ceva. D. Nae, ştii, mai galant, i-a lua.t biletul şi vreo cinci franci căţi i-avea in buzunar, i-a făcut un moral bun, din porc şi din măgar nu l-a mai scos, i-a tras vreo doe palme şi l-a dat pe uşe afară... * PAMPON (care a ascultat cu atenţie, ca lovit de o inspiraţie) A ! ce idee mi-a venit! Parfumeriile, odicoloanele, pomădurile, liubemurile Didinii!... Spiţerul!... Da !... Zici că biletele astea le-aţi tras din circulaţie de mai bine de trei luni ? Da. IORDACHE PAMPON Zici că d. Nae a luat înapoi biletul cu scamatoria dela spiţerul?... IORDACHE Da. PAMPON Ei ? Spiţerul in vreme de zece luni căt v’a tras pe sfoară, numai cu un bilet a lucrat ?... Ştiu şi eu? IORDACHE PAMPON Era peste putinţă. Atunci aţi fi băgat de seamă mai de grabă... Ia adu-ţi aminte bine. IORDACHE De unde să-mi aduc aminte !... E de mult... PAMPON A ! ce idee ! să vedem ! Mă duc... mă întorc numai D’ ale Cama valului 83 de căt... spune-i lui d. Nae că am să-i vorbesc... Viu căt mai de grabă (iese in fund. La ieşire se loveşte cu Miţa, care intră foarte agitată.) A ! pardon, Iliadam’ !... SCENA II. IORDACHE, MIŢA. MIŢA Iordache ! Unde e Nae ? IORDACHE Nu ştiu ; a plecat de azi dimineaţă şi pănă acuma nu s’a mai întors. Trebue să vie, ca să mă pbt duce şi eu la masă. MIŢA (trintindu-se pe un scaun) Am să-l aştept şi eu... IORDACHE Dar dacă vine târziu, eu ce fac ? să rabd de foame ? Trebue să inchiz prăvălia şi să mă duc la mâncare... MITA Nu ştiu, nu voiu dache... Ce ? să ştiu de nimic... IORDACHE MIŢA Iordache, sunt nenorocită... IORDACHE (patetica) Ior- A simţit Crăcănel ceva... MIŢA Aş! Crăcănel!—iţi spuiu că sunt nenorocită... Pentru ? IORDACHE MIŢA Nae ! Nae, pe care l-am iubit, pe care l-am adorat pentru eternitate, până la nebunie... Tu ştii cât l-am iubit ? IORDACHE Ei! da. Ei! ce ? MIŢA (montandu-se treptat) Nae traduce. As! IORDACHE MIŢA Mg traduce la sigur. IORDACHE Fugi deacolo ! MIŢA La sigur... De opt zile nu l-am văzut. Ii scriu : «Bibicule, Mangafaoa pleacă măine miercuri la Plo-eşti, remăiu singură şi ambetată ; sunt foarte rgu bolnavă ; vino, să-i tragem un chef...» Şi Năică nici nu-mi rgspunde. Iubeşte pe alta, mi s’a făcut semn. In cărţi cade mereu gănd la gănd cu bucurie, cu dragoste, cu temeiu, cu intălnire pe drum de seară cu o damă de verde. IORDACHE Aş ! nu mai crede in mofturile, cărţilor, frate... MIŢA Trebue s’o ştiu, trebue s’o aflu... şi să vedem... O să fie un scandal... dar un scandal... cum n’a mai fost pănă acuma un «Universul». jU ale Carnavalului 85 IORDACHE Aş! nu-i nimica! ţi-ai făcut spaimă de gelozie! {dând. din umeri, urca pana ’n fund, unde dă piept in piept cu Ga-tindatul dela Percepţie) MIŢA Un muşteriu ! poate mă cunoaşte... Nu voiu să mă compromentez. Trec să aştept in odae. (iese pe după paravan in dreapta). SCENA III. IORDACHE, CATINDATUL (Legat cu o basma la fălci) CATINDATUL (către public, caborind) Pfii! al dracului mă doare!... dar ştii cum?... lucru mare... Nu mai merge... M’am hotărit. Trebue s’o încerc şi p’asta... IORDACHE (care l-a urmărit, coborind înaintează un scaun pănă in mijlocul scenii) Ia poftiţi ! poftiţi !... CATINDATUL (hotărit). Ştii s’o scoţi ? Scoate-mi-o ! IORDACHE N’ai idee cum ţi-o scot: pănă să clipeşti din ochi, -odată, pac!... Ia poftiţi! poftiţi !... Ut! mersil Ia poftiţi... CATINDATUL IORDACHE CATINDATUL Ce n’am pus, domnule ? Ce să-ţi n’am pus ? Mi-am tăbăcit gingiile... mai spuiu ? Ce Ce n’am pus ?... 86 r L. Garagiale IORDACHE Ce sări pui, domnule ? E odată vatamată, s'a isprăvit : picături de rădăcină de cleşte* CATINDATUL Ce n’am pus ?... Insfârşit, astăzi m’a învăţat unul dela noi dela percepţie... IORDACHE A ! d-ta eşti de la percepţie ?... CATINDATUL Da, catindez pănă la o vacanţă. Nu e vorba, am cu ce trăi; am parte in bogasierie la Ploieşti; imi trimete parale Nenea Iancu ; dar ştii, ori şt căt poţi zice, trebue pentru ca să-ţi faci o carieră ca tinăr..., IORDACHE Mai e vorbă... m CATINDATUL A ! eu aş fi avut parale multe, daca nu mă ’ncur-cam in trataţie de amor pe vremea resboiului. O iubeam, o iubeam !... şi ea mă traducea... cu un ofiţer de itidenţie. IORDACHE El, ş’acuma ? CATINDATUL Acuma... nu-ţi spuiu ? catindez la percepţie (mâhnit) Dar catindez de mult... Ştii, catindezi azi,, catindezi măine, o lună, două, trei, un an... Bine, pănă cănd ? Nu zic să mă facă ajutor, ori reghistratr domnule* dar măcar acolo ceva. IORDACHE ^dică să te înainteze. D’ ale Carnavalului 87 CATINDATUL Măcar un copist de clasa a doua. IORDACHE Şi acuma cătă leafă primiţi in mănă ? CATINDATUL Nu ţi-am spus că sunt catindat? Nimic, de doi an de zile nimic, (sade) Nimic ? IORDACHE CATINDATUL Nimic... IORDACHE Dar... reţinere nu vă face ? CATINDATUL Asta, ce-i dreptul, nu... IORDACHE Tot e bine... Ei!... ia desleagă-te. CATINDATUL Pentru ce ? IORDACHE Legat, nu pociu... Ce? CATINDATUL IORDACHE Pentru că nu poţi căsca gura. CATINDATUL Pentru ce să casc gura ? IORDACHE Aminteri cum o să ţi-o scot ? CATINDATUL Ce să-mi scoţi ? IORDACHE Ei, asta-mi place ! Pentru ce ai venit aicea ?, seaoa... Măseaoa ? CATINDATUL IORDACHE Mă- Ei da, măseaoa. (merge şi scoate instrumentele dintr’o masa) Ştii cum ţi-o scot ? pănă să clipeşti din ochi (revine lângă Catindat) odată... pac ! Uf! Şezi... CATINDATUL (care s’a sculat) IORDACHE CATINDATUL Mersi, am şezut destul... IORDACHE Trebue să stai jos... ca să am loc in sus să trag... d’a’mpicioarele cum ? CATINDATUL N’o mai scoţ... mi-a trecut. IORDACHE Cum ţi-a trecut? CATINDATUL Nu ţi-am spus că m’a învăţat unul delà noi delà percepţie... zice c’a citit cartea lui Matei. IORDACHE Dela Matei citire ? CATINDATUL Nu vanghelistul, ăsta e altul, e doftor de bătături in Italia şi face şi vâpsea pentru păr... IORDACHE Ei ? CATINDATUL Ei? să zicem că mă doare: intăiu rabd căt pot., pe urmă, puiu dottorii; pe urmă, daca văz că nu ma merge, mă duc hotărit la bărbier să mi-o scoaţă.. bun! Cum intru... IORDACHE Ei! prin urmare... CATINDATUL Cum intru, zic serios: ştii s’o scoţi ? scoate-mi-o De par examplu, adineaori la d-ta... D-ta nici nu in ţelegeai ce vreau eu... Şi pe urmă, mă dau in vorba :mai de una, mai de alta... Dar cănd intru, simţ o-dată ca un cuţit (arata la falca) cald, şi pe urmă din vorbă ’n vorbă, vii d-ta, sub-firurgul, cu cleştele : a-tunci de odată simţ iar un cuţit... rece, şi pe urmă numai decăt cald... şi pe urmă nu mai simţ nimic... Vezi d-ta, pesemne, nu ştiu cum devine care va să zică de este al naturii lucru ceva, că măseaoa, in interval de conversaţie, de frică trece... Ei... al dracului italianul! IORDACHE. (care a ascultat cu multa atenţie). Fugi, d-le, cu superstiţile italieneşti... îmi pare rău de d-ta, om tinăr !... Bine, d-ta nu vezi cum e natu-relul la toate, că trebue să aibă o bază, măcar căt de mică, dar să fie bază. Ce nu are bază cum poate 90 I. L, Caragiale să fie naturel ? Ori să-mi spui d-ta că Matei ela al d-tale—că eu nu-1 cunosc—te-a inveţat adică să mergi prin ploaie fără umbrelă şi să zici, numai aşa la un capriţ, că e soare... şi să nu te ude... Auzi d-ta mofturi italieneşti ! CATINDATUL Aşa e, decăt n’are atace cu măseaoa (face o grimasă in partea măselii) IORDACHE. Ba prea are aface. CATINDATUL·. Ba nu (altă grimasă) IORDACHE. Ba da, tot lucru naturel... CATINDATUL·. Ba nu !... (altă grimasă) Hait ! IORDACHE. Ce ? CATINDATUL·. Iar m;a apucat (începe să se plimbe) dar reu... rSu de tot.. IORPACHE. Vezi... vorba mea... ştiu eu... CATINDATUL (oprindu-se in loc din umblet, şi Cu un ton foarte- hotăril) Ştii s’o scoţi ? scoate-mi-o ! IORDACHE. Şezi... CATINDATUL· (hotărit) Adu cleştele (sade) D’ale Carnavalului 9Î IORDACHE (merge, ia cleştele şi revine) Zi că te-a ciupit un purice... odată... pac! CATINDATUL (uităndu-se ţinta la cleşte şi apoi sculăndu-se) Mi-a trecut. Ai văzut ? vorba mea... ştiu eu... Al dracului, italianul !... IORDACHE (plictisit) A ! CATINDATUL· (foarte mulţumit) Salutare, neică, şi mersi! (pleacă) IORDACHE. Stai, domnule !... CATINDATUL·. Nu mai pot... e tărziu... am treabă la canţilerie, am o groază de avizuri de făcut... Salutare, neică, şi mersi ! (iese repede prin fund) SCENA IV. IORDACHE apoi MIŢA IORDACHE. Aşa haplea mai rar... Ce dracul face cb Nae de nu mai vine... Sunt aproape de doăsprece... Mă leşin de foame (Miţa.intra din dreapta) Miţa? O uitasem!,.. MITA. > N’a venit Nae încă? IORDACHE. Uite ce e, coană Miţo, d-ta tot zici că-1 aştepţi; eu mă repez aici aproape să ;mbuc ceva şi me ’ntorc numai decăt... nu-i aşa? (iş ia pălăria) Poţi să te duci. MITA. IORDACHE. Da, nu pleci ? să nu remăe prăvălia singură... MiŢA (nervoasă) Ţi-am spus odată : il aştept pănă măine, pănă poimâine, pănă o veni! IORDACHE Atunci mă duc... mă ’ntorc la moment, (iese in fund SCENA V. MIŢA, apoi PAMPON. MIŢA. Să-l aştept, da, să-l aştept... Trebuie să vie... Să mă traducă pe mine Nae... şi să nu-mi resbun? Peste poate ! PAMPON (care a intrat) Mă rog, d. Nae n’a venit încă ? (saluta) MIŢA (a parteJ Un muştiriu... (tare) Nu, domnule, şi eu il aştept... Daca poftiţi şi dv. să-l aşteptaţi... vine ori dănsul ori băiatul... PAMPON Mersi, madam. (sade, aparte) Curăţică. (tare, după o pauza) D-voastră sunteţi rudă ori consoarta dumnealui... MIŢA (tristă) Nici rudă, nici consoartă, d-le... i sunt... adică i-am fost... amică'... Am venit pentru o mică afacere. Ca şi mine... PAMPON MIŢA (oftând) La d-ta... nu poate fi ca la mine... La mine e chestiune de traducere. PAMPON In amor ? MIŢA (asemenea) Da, in amor... - PAMPON Ca şi la mine... MIŢA Ca şi la d-ta ?... Cum ? PAMPON Mi se pare, adică nu mi se pare... sunt aproape sigur că sunt tradus. Ca şi mine... MIŢA PAMPON Şi numai d. Nae poate să mă puie pe urma aceluia care a devenit in chestiune... A ! dar n’are să-mi scape... Sunt hotărit! Am să-i dau o curăţenie spi-ţerului să mă pomenească ! E spiţer ? MIŢA PAMPON Da, de sigur spiţer. Aflasem adineaori cum il chia-mă dela băiatul de aici... Delà Iordache... MIŢA PAMPON Da; imi spusese cum il chiamă, dar i-am uitat nu- I. L. Caragiale 94t mele cu gândul la dovezi,—pentru că am dovezi,— nişte hărţii pe care le-am găsit in odaie la Didina... Didina. MIŢA PAMPON Da, amanta mea, cel mai sacru amor,, pentru care mi-am sacrificat cariera de militar, fiincă pănă să nu o cunosc am fost tist de vardişti la Ploieşti... Şi sunt turbat de gelozie ! Toată noaptea n’am dormit... MIŢA Ah ! mie-mi spui ce-i gelozia ?... Numai o noapte n’ai dormit ? Nu ştii nimic ! Căte nopţi !... PAMPON Nu, az-noapte nu a devenit din gelozie, pentru că nu începuse incă chestia... Am jucat la Podul-Gărlii conţină cu nişte papugii pănă la şase az-dimineaţă... I-am ras... MIŢA Să nu te bucuri... Şi eu căştig la conţină, dar ce folos ! noroc la cărţi, nenoroc la amor... PAMPON Aş ! la mine nu e noroc, e ştiinţă : ii iau la sigur... poate că să am o goană nebună, să pierz. Eu joc conţină oarbă cu fantele, şi am eu merchezul meu. Bunioară, cărţile le ţiu in stingă şi joc cu dreapta ; am bătut cu fantele, puiu cărţile bătute jos, şi fantele la loc in măna stingă, pentru altă ocazie... Az-noapte i-am stins... MIŢA (plictisita) Nu mai vine Nae... D’ cde Cama valului 95 PAMPON Astfel dar az-dimineaţă, coniţa mea, pe, la şase ceasuri, mă întorc acasă, la Didina ; bat in uşe, se scoală somnoroasă şi-mi deschide. Era incă intunerec : aprinz luminarea... "Har, cănd viu prea tărziu, e totdeauna supărată şi ’ncepe să me certe... Acuma nu zice nimic : se ’ntoarce, pardon, cu faţa la perete şi tace. Zic eu (Miţa plictisita s’a sculat şi se plimbă) in găndul meu : e supărată... s’o las să doarmă ; cănd o vedea măine c’am câştigat trei poli, ii trece... Dau să mă desbrac şi văz jos lăngă mescioră doă hărtiuţe. M’aplec—cum le-am văzut am simţit un hor rece,—m’aplec, le iau: ce era ? Un bilet de abonament ia frizăria model a lui d. Nae Girimea.., MITA ·> Nae Girimea ?... (se interesează) PAMPON Da, şi un bilet de amor dela o damă către «Bibi-cul» ei... «Bibicul» ? MIŢA PAMPON Da, către spiţerul... Să vezi cum am aflat pe urmă că e spiţer. MIŢA (aparte) «Bibicul» ! S’a-r putea ! PAMPON Cum am citit hărtiuţele şi am văzut pecetia pe bilet : «Frizăria model. Nae Girimea», mi-am luat iar baltonul şi bastonul şi am i cănd am venit eu. IORDACHE Nu ştiu cum il chiamă... CRĂCANEL Trebue să ştii, trebue să-mi spui : nu plec de aicea pănă nu aflu ; chem poliţia, fac scandal !... (se plimba făcend gesturi exasperate) D'ale Carnavalului 113 SCENA XII. ACEIAŞI, C AŢIN DATUL, NAE, apoi PAMPON. GĂTINDATUL (intra prin fund, cu mana la falca, văităndu-se) A ! a ! a ! lll’a apucat r£u... (se trinteşte pe un scaun) IORDACHE Şi ai venit iar la doftoria lui Matei? nu mai merge, tingruie... CRĂCĂNEL D-le, înţelege odată şi spune-mi... NAE (ieşind din odaie şi coborind) Ce e ? Ce e, domnule ? CRĂCĂNEL Domnule ! Un dobitoc, un infam, care era adineaori aici, m’a insultat cu palme pe mine, Mache, ca drept Bibicul... NAE (aparte) Pampon a fost! (cătra iordache încet) Treci dincolo, i-a venit reu nebunii. (Iordache iese iute la dreapta) CATINDATUL A! a ! a ! (se svarco!e=te pe scaun) NAE (Catindatuiui) Ce e ? d-ta ce pofteşti ? CATINDATUL (sculandu-se şi aretandu-şi falca, hotarit) Stil s’o scoţi ? scoate-mi-o ! 5 } NAE Şezi. (Catiudatul sade) Teatru i. L. Caragiale. 8 CRĂCĂNEL Domnule, n’am vreme de stat. Spuneţi-mi cum îl chiamă... N\E (aleg’endu-şi instrumentele) Nu ştiu, domnule, de unde vrei să ştiu eu numele la toţi muşteriii ! (cătră Catindat) A din fund de tot ? (Catindatul da din cap ca da) Desleagl-te. (Catindatul tace fasoane. Nae il apuca cu putere şi-l desleagă) PAMPON (apărend in fund) Aha ! Bibicule, iar d-ta ! (Aacănel se dă inapo) NAE (cu un ochiu la ce se petrece intre Pampon şi Crăcănel, şi cu altul la Catindat, pe care il ţine cu putere cercând sa-i vire mana in gură, si care se sbate şi nu vrea să se lase) Numai s’o v£z ! n’o scoţ ! CRĂCĂNEL (înaintând un pas spre Pampon, facendu-şi inimă şi voind să-şi dea fiori) Domnule ! m& cunoşti d-ta pe mine ? PAMPON Cum să nu, Bibicule ! (se apropie binişor de Crăcănel, şi vrea să-l apuce) CRĂCĂNEL (scăpând şi OGolind pe după mobih) A ! ajutor ! poliţie ! vardist ! (Pampon il urmăreşte neim-păcat ; Crăcănel vrea să iasă prin dreapta pe după paravan, se întâlneşte piept in piept cu Iordache care intră, şi care-1 respinge) NAE (care, după o luptă, a reuşit să vire măna in gura Catindatului) Şezi binişor ! CATINDATUL (gemend cu gura înfundată şi svărcolindu-se) A ! a ! a ! D’ale Carnavalului 115 IORDACHE (care a venit de după paravan, incet lui Nac) I-a venit pandoliile, era să-şi taie gătul cu briciul. CRÂCANEL E nebun! ajutor! poliţie! vardişti! (iese in fuga mare prin fund) * PAMPON Stăi, Bibicule ! (iese furios după el) NAE (tragend cu putere) Nu mişca ! (Jupă ce a tras, iese repede in dreapta, urmărit de Iordache) CATINDATUL (văităn iu-se cu mana ia falcă) A ! a ! a ! mi-a scos alta ! Măsea nevinovată, domnule !... (Cortina) ACTUL II. O sală deoparte a unui bufet intr’un bal mascat de mahalà. Doue uşi in fund ; cea din dreapta dănd in bai, cea din stingă intr’un coridor de lăngă bal. La stingă, in planul din fund, o uşe a cabinetului de toaletă ; la dreapta, planu; intăiu, o uşe dănd in sala principală a bufetului. In scenă, mese pentru măncare, una in fund intre cele doue uşi, doue in faţă, una la dreapta alta la stingă. La ridicarea cortinii, se aud mësurile din urmă ale unui vait, şi se vede prin uşe din dreapta, in fund, mişcarea balului. SCENA I. CATINDATUL, in costum şi cu masca scoasă şezend la masa din stingă si bend rom cu un păhăruţ, apoi CHELNERUL. CATINDATUL (bătend in masă) Chelner !... Vine !... ^CHELNERUL (d’aiară) CATINDATUL Am început să, me încălzesc... ori magnetismul... ori electricitatea lui Matei... nu ştiu ce e... dar lucrează. Am început Să mă hlCălzeSC (aate in masă) CHELNERUL (din dreapta: Vine, vine ! CATINDATUL Unul dela noi dela percepţie m’a învăţat! «Vrei D'ale Carnavalului 111 să-ţi treacă ? mănăncă, bea, fă petreceri şi magneti-zează-te, dar magnetizează-te straşnic cu jamaică...» ŞÎ... me magnetizez (bate in masă tare) Pfu ! cald ! CHELNERUL* (d*afara) Vine, vine, vine ! CATINDATUL Nenea Iancu, săracul, daca ar şti cum mă magnetizez... Şl unde ? (scoate de sub costum din sin o scrisoare şi o citeşte cu chei) «Am aflat că umbli prin cafenele şi pe la baluri ; dacă mai aflu astfel de chestii, nu-ţi mai trimet nici un gologan, viu să-ţi lungesc urechile ; te iau înapoi la prăvălie, şi te pui la ipitropie, măgarule»... Mie adică imi scrie nenea Iancu. (bate tare in masă) Vine !... CHELNERUL (intrând din dreapta) CATINDATUL Socoteala şi’ncă un rom... Ësta e al patrulea... Ba al cincilea... Ba al putrulea... CHELNERUL CATINDATUL CHELNERUL Al patrulea l-aţi băut... şi cu unu, care il comandaţi acuma, cinci... CATINDATUL Aşa, CU ël d’acuma?... da (Chelnerul iese in dreapta) Pfu* Ccild mi-e... lucrează magnetismul... I-am dat de leac!... Vezi ce e cănd nu ştie cineva ?... Era aproape de mintea omului : durerea devine din măsea, măseaoa devine din răceală, răceală devine din frig*;—din cala devine că nu mai e frig ; daca nu mai e frig, va să zică că răceala se duce şi vine căldura ; a venit căldura, a trecut durerea... (Chelnerul vine) Par egzamplu.. ns I. L. Caragiale (pune măna pe fa!cil) lucrează magnetismul... arde... foc... Pfu I cald mi-e ! (Jhelnerul a pus pe masa romu ) Ull TOm şi ţal ! CHELNERUL Cinci romuri : unu şi cinzeci. Şase... Nu, cinci. CATINDATUL ( land romul CHELNERUL CATINDATUL pe gat) Ba şase... Cinci cu &sta care l-am beut, şi cu unul, care o să mi-1 aduci 'acuma, şase. (plăteşti) Lucrează straşnic magnetismul... Şi am să tachinez astăseară!.. da am să tachinez !. . . pe toate am să le tachinez ! (nerge cam şovăind la o oglindă in stingă să-şi dreagă miza) Straşnic de cald ! SCENA II. CATINDATUL, DIDINA, apoi CHELNERUL. DIDINA (intră prin fund dela stingă, coboară la masa din dreapta şi sade ; e in costum de polonez : cazacă cu brandeburguri, măntăluţă cu blană, pantaloni in cisme cu carămb ; in cap căciulă poloneză cu un pompon mare, bătend in masă) Băete ! (işi scoate masca şi se şterge cu batista) CHELNERUL (intrând cu romul) Vine !... CATINDATUL (intorcendu-se şi punendu-şi masca) O mască... Am s’o tachinez... (Chelnerul, după ce a lăsat romul pe masă la stingă, trece la dreapta lăngă Didina) O bere. DIDINA U ale Carnavalului 119 Vit CHELNERUL DEDÎNA (-.are a observat pe Catindatul, se întoarce cam cu spatele ca să nu-i vază iăţa. Catindatul bea rom, suflă mereu de căldură si se uită cănd pe o parte, cănd pe alta la Didina) N’a venit I\ae încă... (scoate o scrisorică şi o citeşte) «Prea iubita mea angelă, s’a intëmplat un caz de o comédie mare in chestia noastră prin respectivul tëu Pampon şi o individa !... Trebue să ne vedem deseară ca să-ţi spuiu cum curge in defavor toată intriga asupra romanţului nostru, să juri că devine ca la Teatru, pentru care nu cumva să lipseşti deseară delà bai cum ne-a fost vorba. Trimete-1 pe Pampon să joace conţină şi vino negreşit... Al tëu adorant pănă la moarte... Nae»... Doësprece aproape, şi nu mai vine. (Chelnerul aduce berea, o pune pe masă la Didina şi iese) CATINDATUL Pfuu ! (Didini ) Bonsoar, mască., (iparte) Am s’o tachinez... (tare) Ce mai faci ? DIDINA (:are îndată ce i-a vorbit Catindatul şi-a pus masca) Bine, mersi ! Uite beau o bere... Da d-ta ce faci ? CATINDATUL Şi eu bine, mersi; m£ magnetizez cu jamaică. DIDINA îmi pare bine. CATINDATUL Şi mie nu mai puţin, parol! (aparte cu chef) Al dracului ştiu să le tachinez. DIDINA (bătend in masă şi sculăndu-se) Să-l mai caut in bal... CATINDATUL (bendu-şi picătura din fund a paharului) Ce, te duci, mască ? 120 I. L. Cciragiale DIDINA Da, mască, mă duc. (Chelnerul vine din dreapta) O bere, O plătesc ('aruncă, banii pe masă) CATINDATUL (către Chelner) Şi mie o jamaică... (cătră Didina) Nu mai stai niţel ? să mai beau numai un magnet şi pe urmă te joc. DIDINA Nu, mersi. CATINDATUL Să te joc o... conţină oarbă, (ride) DIDINA (aparte) Conţină oarbă ? să mă fi cunoscănd ? (pleacă să iasă) CATINDATUL Pe doă consumăţii şi-o guriţă mazu (ride) Straşnic tachinez... (o urmăreşte pană la uşe) DIDINA (aparte) Mazu ? m’a cunoscut (iese repede, in fund, la dreapta ; ieşind pomponul dela căciulă i cade in scenă ; Gheinerul aduce încă un rom si-1 pune pe masă la stingă aşteptând) CATINDATUL (intorcendu-se deia uşe şi coborind) Straşnic am tachinat-o... (gustă din rom şi-l plăteşte/ Şi mi-e cald... mi-e cald... mie foc de cald! (Întorcea ~ du-se şi zărind pomponul jos) Iacă ! i-a căzut polinezului ÎS" toria dela căciulă... (ia pomponul şi şi-l pune ’n piept) filalia ! A.CU Să vezi cum O tachinez (trage repede paharul de rom şi iese iute după Didina) Acu să vezi cum am s’o tachinez. (Se aude in bal polca) SCENA III. CRĂCĂNEL singur, in costum de bal, intrând din bufet, apoi CHELNERUL CRĂCĂNEL Ă°k°rin > > in bal: da .dacă te cunoaşte odată... Teatru I. L. Caragiale. 9 IORDACHE Nu-i alta nimic de făcut decăt să plecăm din bal... CATINDATUL Nu ! nu voiu să plec, voiu să mai tachinez, voiu să mă magnetizez bine ! Am eu o idee,.. Ce idee ? NAE CATINDATUL Costumurile d-voastră sunt dela grandirop, ori par-ticulere ?... IORDACHE‘ Particulere. CATINDATUL Şi al meu tot particuler. Haide să le schimbăm, şi apoi să mai poftească Bibicul să mă puie faţă cu nenea Iancu... E(AE Faină idee ! Bravos ! Haide ! Haide ! IORDACHE CATINDATUL Haide la grandirop ! (ies toţi trei in fund la stingă) la Cabinet de toaletă ! (Se aude mazurca în bal ; Caiindatul iese pe pasul de mazurca) D’ale Carnavalului 131 SCENA VIII. PAMPON in costum, intrând din bal, Este adevărat că sunt tradus : Didina mă inşală cu Bibicul, cu amantul femeii Sleia. Astăseară, la cafenea, femeia aia mi-a lăsat un bilet; i-am cunoscut slova, e slova din biletul către Bibicul. îmi scrie să viu aici, unde amantul ei are intălnire cu Didina. Nu se poate, zic eu ; Didina s’a dus la mătusică-sa. Merg de grabă acasă, Didina nu e ; la mătuşică-sa, Didina nu e. Me ’ntorc acasă, chem slujnica, ii trag două perechi ca la poliţie şi pe urmă o supun la intriga-toriu. Spune că coniţa a plecat in costum polinez... Aici in bal este ! cu el!... cu bibicul. A ! Bibicule ! ai scos o femee din minţi—femee ! ochi alunecoşi, inimă sburdalnică !... astădată n’ai să scapi... O să-ţi rup şalele... (bate in masă) O mască ! (işi pune masca) CHELNERUL (d’afară) Vine ! SCENA IX. PAMPON, CRĂCĂNEL. CRĂCĂNEL (din fund, dreapta) Nu pot să dau de nenea Iancu, şi l-am pierdut şi pe frate-său... (vezend pe Pampon) Pe ăsta nu 1-a.m cercetat... Acuma îl văz intăiu. (Pampon bate îar in masă; Crăcănel coborind doi paşi, tare şi cu ton de sfidare melodramatică) Eu sunt Bi-bi-cul... PAMPON (sărind) Bibicul ! CRĂCĂNEL Da, Bibicul, nene Iancule ! (işi scoate masca) nu mai pofteşti? PAMPON (işi scoate masca, fioros gata să se repează) A ! care va să zică mă căutai, Bibicule ? 132 I. Z. Caragiale CRĂCANEL (potrovindu-se să-şi ia vent de scăpare! Da, nene Iancule... PAMPON (acelaşi joc crescendo) Şi eu te căutam, Bibicule ! (Se repede) CRĂCANEL (dăndu-se pe după o masă) Să nu dai ! să nu dai ! că fac scandal... Chem poliţia... stai să ne desluşim ! PAMPON Mişelule, să ne desluşim, ai ? După ce m£ ataci la sacrul meu amor; amăgeşti o fiinţă nevinovată... o femee... femee ! ochi alunecoşi, inimă sburdalnică L. CRĂCANEL (urmăndu-şi jocul) Eu? amăgesc o femee?... Eu nu am amăgit nicio femee ; ele m’a amăgit pe mine... şi multe ; nu ştiu nimic la sufletul meu. Minţi! PAMPON CRĂCANEL Nu minţ... Nu da! nu da! că fac scandal. Să ne desluşim : e încurcătură la mijloc... Spune care femee. . PAMPON 0 ştii bine, Didina... CRĂCANEL Nu cunosc nicio Didină. Pe amanta mea o chiamă * Miţa... PAMPON Da, pe amanta ta o chiamă Miţa ; dar, ca un mişel ce eşti, nu te-ai mulţumit cu o amantă... Ai atacat şi pe amanta mea Didina... Ai nenorocit-o ! CRĂCĂNEL. Nu-i adevărat! PAMPON Am dovezi: ai mtat la Didina un bilet de abonament la frizerie. CRACĂMEL .. Nu-i adevărat! eu nu mă raz cu abonament, eu mă raz â-la cart... PAMPON Şi un bilet dela amanta ta... CRĂCĂNEL Dela amanta mea ? Iţi spuiu eu că, e încurcătură. PAMPON Nu e nicio încurcătură, mişelule! Amanta ta, Miţa, iţi scrisese de miercuri că te aşteaptă, că Mangafaoa pleacă la Ploeşti. CRĂCĂNEL Miercuri ?... Ploeşti ?... Mangafaoa ?... PAMPON Da, şi tu, Bibicul, in loc să te duci la ea, o pără seşti şi te dai furiş la amanta mea, la Didina (se repede) O să-ţi rup oasele... Oasele am să ţi le rup ! CRĂCĂNEL (apărăndu-se) Stai ! să nu dai, că fac scandal ! Mi-e frică de o nenorocire !... fişi pune mana la inima să o astămcere) PAMFON Da ! să-ţi fie frică de o nenorocire ; pentrucă precum ai vrut tu să nenoroceşti pe Didina... o iemee! ochi alunecoşi, inimă sburdalnică!... asemenea să ştii că o să te nenorocesc eu pe tine. (se repede) 134 I. L. Carac/iale CRĂCĂNEL (acelaşi joc) Stăi! stăi, omule, pentru Dumnezeu !... Miţa ? miercuri ? Ploieşti ? Mangafaoa ?... Dumnezeule ! am o bănuială... Arată-mi biletul... Eu am fost miercuri la Ploieşti... PAMPON La Ploieşti... CRĂCĂNEL Da, la Ploieşti... Să fie cu putinţă?... Miţa ? a opta?... Arată biletul! PAMPON Iacătă-1 biletul ! (Crăcănel se apropie sa vaza biletul; Pampon il apucă cu mana stingă, şi cu dreapta i arată hărţi?.) A ! vrei să me ’nşeli? (îl sguduie) CRĂCĂNEL (sfărşindu-se dela inimă, se moaie din balamale, şi cade pe un scaun) Miţa! m'a tradus! apă! apă!.., Mangafaoa... eu... eu sunt ! PAMPON Mangafaoa ? CRĂCĂNEL Da, Mangafaoa !... eu... A opta oară tradus ! (ridi-cănd măinile la cer) Este CU putinţă, domnule ? PAMPON A Opta oară ? (sade lănga elj CRĂCĂNEL (dezolat) Nu ţi le mai spuiu p’alelalte, că sunt halimale, domnule, numai una să ţi-o spuiu, al şaptelea caz de traducere... in vremea răsboiului... PAMPON Cu un muscal ? D’ ale Carnavalului 135 CRACANEL (plin de obida) Nu m’ar fi costisit atâta sâ fi fost cu un muscal, fiindcă eu eram de la început pentru convenţie... ştii, Muscalii luptau pentru cauza slântâ a eliberării popoarelor creştine de sub jugul semilunii barbare... Dar cu un neamţ, domtlule !... PAMPON Cu un neamţ ? CRACANEL Fă-ţi idee, domnule, ce traducere ! PAMPON Ei şi ? CRACANEL (plangend) Am plâns, cum plâng şi acuma, căci eu ţiu mult la amor ; am plâns şi am iertat-o... pe urmă am prins-o iar, şi iar am plâns şi iar am iertat-o; nu de multe ori, dar cam des... aşa cam de vreo cinci şase ori... Ce-mi ziceam eu ? Vorba d-tale : femee ! ophi alunecoşi... PAMPON Inimă sburdalnică !... CRACANEL Până când, intr’o seară, mă duc, domnule, ca de obiceiu acasă ; intru in sală, deşchiz uşa iatacului... intunerec... «Te-ai culcat?» nu răspunde nimini. Inima ’ncepe să bată rău ; aprinz luminarea, şi ce găsesc pe masă, domnule? PAMPON Ce? CRĂCĂNEL Un răvăşeli «Mache, m’am pli ctisit să mai tr£ics cu o rublă ştearsă ca dumneatale. Nu mă căuta; am trecut cu neamţul meu in Bulgaria...» PAMPON In Bulgaria ? Ce căuta neamţul în Bulgaria ? 136 I. L. Caragiale CRĂCĂNEL (dezolat; Nu ştiu! Ei! ce te faci, Mache?... De desperare, ce am zis eu ? Daca n’am avut parte de ce mi-a fost drag pe lurpe, incai să mă fac martir al independenţii... şi m’am înrolat de bună voe... PAMPON Volintir ?... CRĂCĂNEL In garda naţională... Ştii, pentru ca să-mi mai uit focul... (plănge) 'Şi inchipueşte-ţi d-ta acum şi Miţa ! (plânge) şi garda naţională s’a desfiinţat!... PAMPON Care va să zică este un Bibicul... CRĂCĂNEL Se ’nţelege ; n’ai văzut biletul ? PAMPON. Care va să zică este un Bibicul, care devine in chestie de traducere şi pentru mine şi pentru d-ta... Fireşte... CRĂCĂNEL. PAMPON (cu tărie) Nu mai plânge, nu sade frumos, un volintir ca d-ta... CRĂCĂNEL. Dacă nu pot să mă stăpănesc ! mi-e naturelul simţitor... PAMPON. Trebue să-l găsim ! Nu plănge, nu-i frumos ! un volintir! Trebue să-l regulăm pe Bibicul... Auzi d-ta» două ! D’ale Carnavalului 137 CRĂCĂNEL. Cum să-l găsim ? PAMPON. II găsesc eu, n’ai grije; eu ştiu politica poliţii. Nu pl ănge : eşti volintir! Bibicul nostru e aici in bal... Didina mea este aici in bal... / w M CRĂCĂNEL. Poate şi'Miţa mea... Da... Da? PAMPON. CRĂCĂNEL. PAMPON (repede) Adică nu ! In sfârşit, ce-ţi pasă ! vino cu mine... Nici o vorbă să nu zici. Lasă-mă pe mine, să vezi il inhaţ eu. Aide... nu plăng'e : eşti volintir ! pun e-ţi masca, şi aide ! (îşi pune masca) CRĂCĂNEL. Miţa ? Miţa?... (hotarit) Nu!... o mai iert acum, dar daca s’o mai întâmpla incă odată... hotărit mă insor ! (işi pune masca) PAMPON. Haide... nu, nu plânge, eşti volintir !... şi niciun ■CUVent! A! Bibicule! (ies amăndoi inbal) ACADEMIEI *) <9 CM Â-d?' 138 I. L. Carctgiale SCENA X. MIŢA (in eostumul polonez al Didinii, apoi IORDACHE in costumul de cazac al lui Nae. MIŢA (scoţendu-şi masca ; vine din bufet) Ce dracul caută Crăcănel aici? Me minte că se du ce la Ploieşti... şi vine la bal... Nu cumva Mangafaoa sare garduri?... Ori a simţit ceva?... Mi-am schimba^ costumul la grandirop... Nici el, nici Iordache nu mc mai poate cunoaşte... Dar Nae... Năicâ unde-i ?..^ Unde e pârlitul de Pampon (Iordache intra) Nae ! Să ve dem (işi pune masca şi urca in fund spre stingi') " IORDACHE (venind din fund, dreapta şi uităndu-se in bal) A dracului istorie o să iasă... Crăcănel aici, Pam -pon aici, Miţa aici... Numai de-ar fi plecat Nae şi Didina... MIŢA (coborind) Nae! (işi scoate masca) IORDACHE. Al! (se întoarce) Fugi că mor! Miţa ? (vrea sa plece ) MIŢA (tăiăndu-i drumul) Unde pleci, mizerabile ? IORDACHE (i face semn ca merge in bal să danţeze) MIŢA Nu vrei să m6 cunoşti, Naică, ai ? Nu vrei să-m vorbeşti? Fugi de mine, ai ? (ii apucă) IORDACHE (se smuceşte şi vrea să plece) MIŢA (sărindu-i înainte) Mişelule, daca mai faci un pas, daca nu vorbeşti ţe nenorocesc. A! mizerabile ! ai gândit că daca mi D’ale Carnavalului 139 ai luat sticluţa cu vitrionul, nu o să mai găsesc alta ! Ţi-am făgăduit să-mi resbun şi.., IORDACHE Ei apoi, daca o iei pe coarda vitrionului, nu-mi place fMiţa face un pas înapoi, el îşi scoate masca) Nu Sunt Nae; ce pofteşti ? Sunt Iordache, na ! MIŢA A ! care va să zică v’aţi schimbat costumul, ca să . m& jucaţi pe degete!.,. Şi a crezut domnuhNae că scapă cu atâta de mine?... Unde e Nae? IORDACHE Trebue să fi plecat de mult din bal ; nu 1 am mai vgzut ; şi a plecat cu cheea ; pe mine m’a lăsat pe dinafară (Pampon şi Crăcănel se arata in fund şi privesc scena) MITA. A! mizerabilul! (se plimbă agitata) Mizerabilul! (vede pe cei din fund şi-şi pune iute masca : Iordache asemenea) SCENA XI. ACEIAŞI, PAMPON şi CRÂCĂNFL scoţendu-şi măştile PAMPON flui Cracă no ) Costumul polinez ! E Didina cu Bibicul ! CRACANEL Cu Bibicul... PAMPON Pe el ! (iordache vrea să plece; Pampon il apucă de o parte Crăcănel de alta, şi-l readuc teriş in scenă) CRACANEL Unde te duci, Bibicule ? 140 I. L. Caragicile PAMPON Stai să, te judec eu, Bibicule... 10RDACHE (sbătendu-se intre amăndoi) Nu mă chiamă Bibicul, mS chiamă Iordache !... MIŢA (aparte) Pampon ! (trece repede lângă Pampon şi-l trage cu putere de o. parte; incet) Eşti aici ? (îşi arată figura la o parte şi iar se maschează) PAMPON Persoana in chestie ? Miţa ? IORDACHE (luptând să scape de Crăcănel, işi scoate masca) Lasă-mă, domnule ! CRACANEL (ţinendu-1 din resputeri) Stai aci ! ( se luptă amandoi) MIŢA (lui Pampon repede şi şoptit) Nu e Bibicul, este Iordache; Bibicul, traducătorul este îmbrăcat turc. PAMPON (sărind) Turc! Turcul care ne-a tachinat adineaori? IORDACHE. înţelege odată, domnule, că nu sunt Bibicul! Ce, eşti turbat ? vrei scandal ? CRĂCĂNEL (crud) Da! vreau scandal... PAMPON (după ce a vorbit cu Miţa incet, trecend repede lăngă Crăcănel, pe care il apucă si-1 trage de mană in faţă ; Crăcănel din smucitură scapă pe Iordache, care iese repede din bal dănd cu tifla înapoi) Lasă-1! nu-i ăsta ! am greşit. Bibicul e turcul, turcul care ne-a tachinat adineaori... D’ale Carnavalului 14Î CRĂCĂNEL Turcul? Aide după el... Dar dama asta cine e? O damă. PAMPON CRĂCĂNEL O damă ? bine... Ai după turc (pleaca intai punendu-şi masca) MIŢA (încet lui Pampon) Nu cumva să-i spui lui Crăcănel... PAMPON (asemenea) N’ai grije. Ai după turc ( îşi pune masca) CRĂCĂNEL Aide după turc (ies toţi trei in bal) SCENA XII. ) DIDINA, in domino roşu, NAE in costumul dela început al Catindatuiui, vin din bufet; apoi IORDACHE, apoi CATIN-DATUL şi O MASCĂ tot din bufet. DIDINA. Da (işi scoate masca, Nae asemenea) Când am Venit adinea“" ori in bal m’a cunoscut unul. El trebue să fi fost, Crăcănel al tău... ştie că mă chiamă Didina Mazu, ştie de Pampon, ştie că-i zice lui Pampon «Conţină cu 5 Fanţi.» In sfârşit m’a cunoscut bine? d’aia rai-am scimbat costumul. Haide, haide, Nae, să mergem mi-e frică... (se aude cadril) NAE. Da, haide să mergem, e, târziu... /. L. Cavcigiale 142 IORDACHE (intrând din bal repede) Tot aici sunteţi ? Plecaţi, de grabă! Crăcănel, Pampon şi Miţa, toţi trei, vă caută să facă scandal... Fugiţi ! DIDINA. Aide ! (isi pune masca) NAE. Daca am putea să ieşim fără să mai dăm prin bal... {işi pune mascaj IORDACHE Nu se poate, altă ieşire nu-i; haideţi (işi pune şi el masca) CATINDATUL (cu o Masca pe care o aduce cam cu d’asila la braţ; e cu chef, isi scoate masca şi vorbeşte tare de tot) Aşa sunt eu... Uite şi prietenii. NAE (incetj Dracul să te ia ! MASCA (vrend să-i scape dela braţ) Lasă-mă. DIDINA. Cine-i ăsta ? (Nae, Iordache şi Didina vorbesc încet de oparte) CATINDATUL. Aşa sunt eu ; cănd mă magnetizez, mi-e cald... Pfu !... şi cănd mi-e cald, pfu ! tachinez. Trebue să te fac un cadril. Iacă ne-am găsit vizaveaoa.,, DIDINA. Haide ! ( vor să plece) CATINDATUL. Ce vă duceţi? Nu se poate să vă duceţi (ie tae drumul) Trebue să facem un cadril. NAE. Mersi, drăguţi, ne ducem acasă... CATINDATUL. Acasă ? cu costumul meu ? nu se poate, (striga tare) Dacă v£ duceţi, dă-mi înapoi costumul, trebue să-mi dai costumul, nu te las să pleci cu costumul... NÂE (încet) Ne mai intărzie dobitocul ! DIDINA (încet) Schimbă costumul şi pace ! IORDACHE (încet) Nu se poate, o să ieşim prin bal : Miţa cunoaşte costumul... NAE (incet) Ce e de făcut ? IORDACHE (încet) Spune-i că mai rgmănem... DIDINA (încet) Şi ne strecurăm binişor şi ieşim... NAE (tare) Dacă-i aşa, ştii ce ? ai să mai r£mănem. IORDACHE. Să mai remânem... DIDINA. Să mai rămănem... CATINDATUL. Aşa da ! Ai să facem cadrilul... 144 I. L. Caragiale In bal ? Nu merg in bal. IORDACHE. NAE. CATTNDATUL. Atunci aici ; sunt magnetizat, am poftă de cadril, să’mi fac vănt. Unde e nenea Iancu să mă vază ! IORDACHE (încet lui Nae şi Didinii) Jucaţid o figură doă, pănă uită de costum, şi pe urmă O ştergem (vorbesc încet toţi trei) MASCA. Ţi-am spus că mi-e frică să nu mă vază bărbatu-meu...(lupta să scape) CATINDATUL. Ei ! par’că mie nu mi-e frică de Nenea Iancu..· (Masca se smuceşte, scapă şi fuge: uităndu-se după ea) Atăta pa* gubă ! (merge şi invită la danţ pe Iordache) Ei, aide ! Ce fa-Ceţi ? fişi pune masca pentru danţ) NAE. Ei haide, de ! (Se aude o figură a cadrilului. Nae danţează cu Didina, Catindatul cu Iordache ca damă. La a doua parte a figurii contradanţului, apar in fund Pampon, Crăcănel şi Miţa mascaţi). D’ale Carnavalului 145 SCENA XIII. CEI DE SUS, PAMPON, MIŢA şi CRĂCĂNEL apoi lume din bal. PAMPON. Iaca T arcul ! A ! in sfârşit (toţi trei coboară melodramatic in faţa Catindatului; figura danţului se sparge ; Didina, Nae şi Iordache se retrag de oparte spre uşa din fund in stingă şi asculta ; Miţa mai la spatele lui Crăcănel şi lui Pampon, care s’au oprit ţintă in faţa Catindatului înmărmurit ; Miţa a scos din buzunar sticluţa şi pândeşte) DIDINA (încet; Pampon ! Miţa! Crăcănel! NAE (încet) IORDACHE (încet) jos masca ! CRĂCĂNEL (fioros) CATINDATUL (temurand) Pentru ce? CRĂCĂNEL. Până aici ţi-a fost, Bibicule ! (stau amăndoi gata să-l a-puce) CATINDATUL. Iartă-mg, nene Iancule, nu mai fac ! ('pune măna să-şi scoaţă masca) MIŢA (care a păndit momentul, n’apucă el să-şi scoaţă masca, şi-i aruncă sticluţa in ochi) Na ! mizerabile ! (fuge prin fund) CATINDATUL. A ! săriţi ! (vrea să fugă) (Pampon şi Crăcănel il înhaţă şi încep să-i tragă ; lume mascată şi nemascata vine fuga din fund la dreapta; Didina, Nse şi Iordache au dispărut in fund la stingă). (Cortina) Teatru I. L. Caragiale. 10 ACTUL. III. Decorul actului intăiu întocmai. Un moment, scena goală. Se aude o birje oprindu-se din goana mare in fund, apoi plecând peste un moment înapoi. Pe urma se aude sgomotul unei chei deschizend broasca. Uşa se deschide de perete. In scenă intunerec adănc. SCENA I. DIDINA, NAE Şl IORDACHE, in costumurile dela bal, mascaţi, intră găfaind prin fund,—Apoi P^AMPON, CRĂCĂNEL şi CATINDATUL de-afară NAE. In sfârşit, am ajuns... Aprinde o lampă. DIDINA. Ne urmăreşte,Ttrebue să ne urmărească. (Iordache caută pe dibuite chibriturile pe o masă din fund şi restoarnă nişte sticluţe) A. ! m?ai speriat! (Iordache aprinde lampa ; lumină in scenă) Uf! (işi scoate masca; toţi şi le scot, şi le aruncă fiecare pe cate-o masă) NAE Iordache, scoate cheea d’afară, şi incue degrab pe dinăuntru. (Iordache execută ordinul) DIDINA. Sunt sigură că s’au luat după noi... O să fie un scandal mare... sunt nenorocită. NAE. Lasă-i să vie, n’ai grijă ; ori şi cum, avem pe unde scăpa. D'ale Carnavalului 147 DIDINA lui (Iordaclie care coboară) Zici c’ai văzut dumneata cănd i-a aruncat cu vi-' trion in ochi ? IORDACHE Am văzut eu, fireşte. A strigat odată : «Na, mizerabile !» şi paf! (face gestul) şi pe urmă a fugit p’in lume. NAE (desperat) Cum ? Cum să scap de nebuna asta ? Cum să me cotorosesc de republicana ? Vrea să me bage in primejdie ! DIDINA. Ce scandal ! O să mijlocească proces, poliţie, procuror, şi pe urmă la juraţi... O să ne dea pi’n gazete ! Să afle la sigur Pampon... Sunt compromentată... Mi-ai omorit viitorul, d-le Nae. NAE Bine, soro, vina mea este ? păcatele mele ! DIDINA Da, fireşte, vina d-tale... Daca ştiai cu ce republicană apilipisită de Ploeşti ai de aface, nu trebuia să mă'ncurci pe mine. NAE. Bine, neică... r DIDINA Nu trebuia să mă ’ncurci pe mine. IORDACHE (care a stat in fund la uşe şi a ascultat afară) St! tăceţi. NAE. Ce? DIDINA Ai? 148 I. L. Caragiale IORDACHE Vine o birje... (se aude o birje) DIDINA Nu v’am spus eu că ne-a luat urma... IORDACHE Tăceţi! toţi ascultă; birja se opreşte afară in fund) S’a oprit aici... NAE. Hait! DIDINA Ei sunt ! IORDACHE Tăceţi ! DIDINA Să Stingem lampa... (merge in verful degetelor in fund) NAE (lui IordacheJ Scoate cheea din uşe ! (lordache scoate cheea. Se aud de atară glasul lui Pampon, al lui Cracănel şi al Catindatului PAMPON (d* afară) E lumină! sunt aici ! NAE, DIDINA si IORDACHE (coborind in verful degetelor, St ! misterios^ CRĂCANEL (d’ afară) Deschideţi! (bătăi tari in uşe ; Didina stinge lampa; intunerec^ CATINDATUL Deschideţi ! (bătăi mai tari) NAE. Binişor ! incet ! TOŢI DE AFARĂ. Deschideţi ! (bătăi tari) D’ale Carnavalului 149 DIDINA coţi trei au coborit in faţă de tot) Ce e de făcut ? NAE. Să ieşim in curte pe fereastra din odăiţă... St! PAMPON (d’afai ă) Ori deschideţi, ori sparg uşa !... CRĂCĂNEL (d’afară) Deschideţi! CATINDATUL (d’afară) Ori spargem uşa ! (bătăi grozave) DIDINA (frăngendu-şi mâinile) Sunt mulţi! sparg uşa ; imi vine reu ; mor ! NAE. Să fugim. IORDACHE Aide degrabă ; e minunat ! (avend o inspiraţie) Să poftească să spargă uşa... Tii! mare politică mi-a dat in cap... să poftească să spargă !... NAE. , Sunt turbaţi ! (se aud lovituri grele in broasca uşii) IORDACHE Lasă, că-i potolesc eu ! DIDINA Aide degrabă ! NAE. Aide ! (toţi ies misterios şi degrabă prin uşa din dreapta) (Un moment scena goală ; se aude lucrare la uşa din fund ; uşa ae cleatină, se sgudue şi in siărşit cedează) 150 I. L. Car agiote SCENA II. PAMPON, CRACANEL, CATINDATUL in costumurile dela bal, fără măşti. Catindatul e plin de pete negre pe toi obrazul ; intrare fioroasă. PAMPON A stins lampa ! CRACANEL Cine are un chibrit ? CATINDATUL (se deschide la costum şi scoate de desubt din jiletcă un chibrit de ceară ; il aprinde şi il ţine in mănă) Aici este la bărbierul unde mi-a scos măseaoa nevinovată !... De-aia adineaori, in bal, zicea să-mi mai scoaţă una... PAMPON (care, la lumina chibritului, a dat ocol cu ochii in scenă) Nu mai încape vorbă, este aici. Aicea este BibicuU (crud) Am să-l sfâşiiu ! % CRACANEL (scrişnind din dinţi şi sguduind din cap) Cu dinţii! cu dinţii am să-l rup ! După ce e caz de traducere dublă, ne mai duce din încurcătură in încurcătură ; işi bate joc de noi... Cu dinţii! PAMPON (arătând pe Catindatul, care schimbă chibriturile,—cănd se stinge unul aprinde altul) Toată încurcătura devine dela dumnealui.... Dela mine ? CATINDATUL CRACANEL Da, dela dumneata... CATINDATUL Cum dela mine ? CRACANEL Se înţelege... D'ale Carnavalului 15Ï > PAMPON Pentru ce ţi-ai schimbat costumul ? pentru ce ai luat costumul turcului î CATINDATUL (lui Gradinei) Nu mi-ai spus d-ta că e Nenea Iancu in bal l·. . . (schimbă chibritul) PAMPON Ei ! ş’apoi ? CATINDATUL Cum, ş’apoi ? Dacă më prindea Nenea Iancu in bal, me luà la Ploieşti, imi omora cariera delà percepţie. CRĂCĂNEL Şi cel puţin dacă am fi siguri, sigurisimi că-i aici!... (către Catindatul) pentru că d-ta ca un zevzec ce eşti... CATINDATUL Pentru ce më faci zevzec, d-le ? CRĂCĂNEL Pentru că daca nu tachinai, nu se ’ntëmpla ce s’a ’ntëmplat... CATINDATUL Ce să-ţi fac? Nu ţi-am spus că nu me pot stăpâni? cănd me magnetizez, eu tachinez straşnic... Şi nenea Iancu tachinează cănd are magnet, toţi ai noştri tachinează... da nu ca mine. CRĂCĂNEL Vezi ! vezi că eşti zevzec, cănd iţi spun eu că eşti zevzec... CATINDATUL Pentru ce mă faci zevzec, d-le ! PAMPON Are dreptate... pentru că d-ta ţi-ai schimbat costumul cu o mască, care nu ştii măcar ce fel de per- soană e. CATINDATUL Daca nu şi-a scos masca? Nu ţi-am spus că vorbea de măsele ?... era bărbier. PAMPON Eu v£ spuiu că sunt aici. Nu ne-am ţinut noi după birja lor ? Birja lor nu s’a oprit clici ? Nu s’a ’ntors înapoi ? N’am oprit noi: birjarul care-i adusese ? Nu s’a ’ntors el cu noi şi ne-a arătat că aici i-a lăsat, pe doi bărbaţi şi o damă ? Da ! CRĂCĂNEL PAMPON Aici sunt, aici, ascunşi. Trebue să fie aici o luminare, o lampă... Cine a fost aici pentru ce a fugit când am venit noi ?... că a fost cineva aici. CATINDATUL (aprinzend alt chibrit şi mergend la masa unde sunt doe lămpi) Aha ! iacătă o lampă... ADrinde-o ! CRĂCĂNEL CATINDATUL (pune mana pe sticlă, o scoate şi o arunca joa) Pfu ! frige ! CRĂCĂNEL Ai spart ţilindrul... CATINDATUL M’a fript! D*ale Carnavalului 153 PAMPON (repede) Vezi ! vezi! e stinsă acuma de curănd : a stins-o adineaori când eram noi la uşe... CATINDATUL (aprinde alt chibrit şi apuca cu mana învelită in pulpana hainei ţilindrul dela o altă lampă, pe care o aprinde. Lumină in scenă.—Vede o mască pe masă). Iacătă o mască ! CRĂCĂNEL (la altă masă) Aici incă una ! PAMPON (găsind a treia masca) încă una ! Trei! Sunt aici! (examinănd masca) Este scoasă acum de pe obraz... e caldă... e asudată (o miroase tare) Asta e masca Didinii! i cunosc mirosul... Să-i Căutăm ; aici sunt... ('miroase incă odată tare masca) A! a ! data asta, Bibicule, nu mai scapi! CRĂCĂNEL Trebue să punem măna pe el! CATINDATUL Trebue să-mi dea costumul meu ! PAMPON (fioros Am să-l sfăşiiu. CRĂCĂNEL (şerişnind dinţii) Cu dinţii am să-l rup !... cu dinţii!... ·*. CATINDATUL (punend măna la falcăj Eu nu pot să-l rup cu dinţii, dar trebue să-mi dea costumul meu ! (Toţi caută in toate părţile, pe sub mobile, pe care le restoarnă, pe după paravan) 154 I. L. Caragiale PAMPON (vezend uşa din dreapta) O uşe ? p’aici! (dă cu piciorul tare in uşe, uşa se deschide, el se repede afară in odăiţă, urmat de Crăcănel şi Candidatul ; se aude resturnare de mobile in dreapta) SCENA III. IORDACHE in costum de oraş, IP IST AXUL, doi SERGENŢI de noapte, apoi PAMPON, CRĂCĂNEL şi CATINDATUL. IORDACHE (intrănd şi oprindu-se in uşe, arată desorainea din prăvălie Ipistatului ; cu ton dezolat) Iacă, domnule, iacă in ce hal e prăvălia !... IPISTATUL (grav) Nu-i niminea ! IORDACHE. Pe SeiTUie a fugit !... (se aude alt sgomot in odae) ScotO-cesc in odae ! să nu fugă pe fereastră !... IPISTATUL (Sergenţilor) După ei degrab ! (Sergenţii, Ipistatul şi Iordache se reped spre odae, in momentul acesta intră Crăcănel şi Pampon) Staţi ! Puneţi mâna pe ei ! (Sergenţii înhaţă cu putere unul pe Pampon şi altul pe Crăcănel) · CRĂCĂNEL Poliţia ! CATINDATUL (care a scos şi el capul pe uşe, să intre) Poliţia ! (Îşi trage repede capul înapoi ; Iordache merge repede in odae) PAMPON (sbătendu-se in mâinile Sergentului) Pentru ce, domnule ? IPISTATUL (bătend din picior şi din mană, aspru) VorrrbăL. Ce căutaţi noaptea in prăvăliile negus" torilor ? * CRÄCÄNEL Căutam o persoană... PAMPON Da, o persoană... IP1STATUL (acelaş joc, mai aspru) Vorrrbă ! Ce persoană? CRĂCĂNEL Pe Bibicul* PAMPON Pe Bib... IPISTATUL (acelaş joc, şi mai aspru) Vorrrbă ! IORDACHE (intrând repede din dreapta, cu gura marej Cum Bibicul, ce Bibicul, care Bibicul, domnule ? Mofturi ! Aici nu sade Bibicul... ştie d. subcomisar cine sade aicea. Ia-i, d-le subcomisar, sunt pungaşi ! PAMPON (ţinut strins de Serger*) Eu pungaş ? CRACĂNEL Noi pungaşi ! Aşa umblă pungaşii îmbrăcaţi ? IPISTATUL (şi mai aspru, acelaş joc crescendo) Vorrbă !... Da oomenii de treabă aşa umblă !... Pe unde aţi intrat ?... CRĂCĂNEL Pe uşe. PAMPON Da, pe... IPISTATUL (foarte aspru) Vor... vorrbă ! IORDACHE, Da, pe uşe. Da intreabă-i d-ta cum a intrat pe u- 156 I. L* Cciragiale se. A spart-o, d-le. Eu eram in odăiţă dincolo ; am simţit că sparge cineva uşa : de frică să nu m’apuce in casă să m& omoare, am ieşit pe dincolo pe fereastră ca să dau de ştire la secţie... CRĂCANEL Nu-i adevărat !... noi... PAMPON Am v£zut... IPISTATTJL (aspru reu de tot) Vor... vorrrbă ! (Sergenţilor) Haide ! luaţi-i ! la secţie! {Sergenţii împing pe Crăcănel şi Pampon) CRĂCĂNEL D-le subcomisar, imi pare reu... (Sergentul îl împinge) Nu ! nu da brânci, domnule ! IPISTATUL (grozav de aspra) Vorrrbă! (Sergenţiloi) Haide odată! PAMPON (împins de Sergent) Da, da nu scapă Bibicul cu asta (Sergentul il împinge,) Nu 1 nu da brânci, domnule ! IPISTATUL (scrişnind din dinţi) Vorrbă ! La secţie ! (Sergenţii scot, prin fund, in brânci pe Pampon şi pe Crăcanel) IPISTATUL (merge după ei pănă la uşe ; cum au ieşit, el se întoarce repede înapoi, şi cu tonul foarte dulce) Iordache... ştii de ce venisem eu ? IORDACHE Cum să nu ştiu, daca ţi-am făcut denunţul să-i iei... D’ale Carnavalului 157 IPI STATUL. Nu, ştii aşa vine vorba... Uite ce vream să, te rog eu : am O listă de lotărie (scoate o lista mare) IORDACHE Iar ? IPISTATUL. Un franc numărul... mai sunt numai trei numere L. IORDACHE. Ce? IPISTATUL. Un portabac cu muzică: are două cântece (scoate« portabacul şi-l face sa cânte) IORDACHE. Bine ăsta par’că-l mai puseseşi odată la lot ; aveam şi eu un număr. IPISTATUL. Da, s’a şi tras, la anul nou. IORDACHE. Ei? IPISTATUL. Am căştigat-o eu ; oprisem şi eu un număr... Acu o pun iar, voiu să-mi mai încerc norocul... Mă rog ţie, nu mă refuza, pune şi tu unul... să le completăm odată... IORDACHE fi dă un franc şi scrie) Iaca. IPISTATUL (stringe lista, o bagă in buzunar şi plecând) Mersi, neică. 158 I. L. Carag tale IORDACHE (După el) Ia vezi, nu da drumul negustorilor elora, pănă nu venim eu ori d. Nae : să vedem, să nu ne fi luat ceva din prăvălie... IPISTATUL (oprindu-se in uşe cu intenţie foarte fina) Vor... vorrrbă! Las’ pe mine, ii regulez eu... (iese in-vertindu-şi muzica) SCENA VI. IORDACHE singur, apoi CATINDATUL IORDACHE. Hahâ ! i-am lucrat. Să vedem cum are să prinză politica : eu i-am băgat, el să-i scoaţă ; eu i-am regulat, el să-i scape... Pănă una alta, să vedem de uritul de dincolo (merge la uşa din dreapta) Haide, vino ! CATINDATUL (foarte sfios intra) S’a dus ? S’a dus... IORDACHE. CATINDATUL (tremurând,) Dacă mă ducea la poliţie ? ! Să afle nenea Iancu că m’a dus la poliţie ! IORDACHE. Care nenea Iancu ?... ' CATINDATUL Nu ţi-am spus ? Nenea Iancu, bogasierul, din Ploeşti... lnchipueşte-ţi, domnule, să afle nenea Iancu că m’a dus la poliţie!,.. IORDACHE. Las’o asta: te mai doare obrazul ? CATINDATUL De ce ? de măsea ? Aş ! am magnetizat-o ! IORDACHE. Nu de măsea, de vitrion... CATINDATUL Ce vitrion ? IORDACHE Care ţi l-a. aruncat in ochi la bal ? CATINDATUL Mi-a aruncat şi cu vitrion ? Cine mi-a aruncat cu vitrion ? IORDACHE. Dama, de. Uite eşti plin de pete... CATINDATUL Aş! aia a fost cerneală violentă, am cunoscut-o după. miros ; m’a stropit şi’n gură ; ii cunosc gustul : cerneală violentă... Ştii, la noi la percepţie, cănd pic cerneală pe concept,... odată cu limba!(scoate limba şi arata cum linge harţi?/ O şterg... Da inchipueşte-ţi d-ta, domnule, să afle nenea Iancu că m’a dus la poliţie!... IORDACHE. Cine strică? d-ta. Ce cauţi să te amesteci cu vaga-bonţii, cu zamparagiii, cu pungaşii... să spargi uşi şi să intri noaptea in prăvăliile oamenilor ? CATINDATUL Zicea ca să găsim pe Biblicul... 160 1. L. Car agiote Mofturi ! IORDACHE. CATINDATUL Biblicul, care mi-a luat in bal costumul meu şi mi l-a dat pe £sta de turc... (dezolat) Trebue să-l găsesc, să-mi dea costumul meu ; trebue să mi-1 dea... nu pot să plec fără costumul meu. IORDACHE. Stăi, domnule, ce pofteşti d-ta ? Costumul? Ţi-1 găsesc eu, ţi-1 dau eu mănie, poimăine, iţi dau eu ga-ranţie, să m’apuc.i pe mine, na ! ce mai vrei ? CATINDATUL (foarte dezolat) îmi trebue acuma Cu costumul ësta. de turc nu më pot duce să-mi iau hainele mele. Nenea Iancu m’a căutat la bal, o să më caute, osă m’aştepte a-casă... Cum să dau eu ochi cu Nenea Iancu aşa turc?... Më ia la Ploieşti, imi sdrobeşte cariera delà percepţie. IORDACHE. Aş ! vorbă. CATINDATUL Şi nu-mi pociu lua înapoi hainele nemţeşti, nu m£ pociu duce măine dimineaţă la canţilerie... IORDACHE. Ei, o să lipseşti o zi, ce lucru mare! tot zici că nu primeşti leafă... CATINDATUL Më destitue, nu se poate să lipsesc. IORDACHE. Ascultâ-më pe mine, măi omule ; ai mai intăiu să tragem clopoţelul la o spiţărie ; trebue să-ţi cureţi D'ale Carnavalului 161 obrazul ; nu se poate să te duci in lume aşa părlit... CATINDATUL E rău de tot ? IORDACHE. Eşti ciuruit ; numai in albul ochilor n’ai... C AŢIN DAT UD" Ti inchisesem de frica lui nenea Iancu... are palmă grea... IORDACHE. Vino degrabă cu mine ; cunosc eu un spiţer care scoate cerneala cum scoatem noi măselele, odată... Auleo ! CATINDATUL IORDACHE. Vino degrabă, nu mai sta ; poate te aşteaptă nenea IanCU, (suflă in lampă şi-l ia pe Catindatul să plece cu el. IntunerecJ. CATINDATUL Aide... (ieşind) Dar fă-ţi idee, domnule, să afle nenea Iancu că m’a dus la poliţie L. (ies, inchizend bine uşa) SCENA V. MIT A singură in costumul delà ba!, apoi DIDINA. asemenea. MIŢA (venind din dreapta pe dibuite) Am găsit fereastra din odăiţă deschisă şi am intrat... L-am nemerit ? ori nu l-am nemerit ? Da, tre-bue să-l fi nemerit. Da, sunt o cremenală... (se retrage pedibuite după paravan). Teatru I. L. Caragiale. H I L. Car ag idle 162 DIDINA Mare istorie !... Am îngheţat aşteptând afară in frig; a trebuit sâ intru inepoi pe fereastră. Nae trebue să vie numai decât cu Pa nipon. Trebue să pândesc când or intra a;ci, sâ ies pe fereastră şi pe aici mi-e drumul. vSâ poftească pe urmă d. Pampon acasă in costum de bal... sâ-1 judec eu... MIŢA Auz mişcând... e cineva... DIDINA * S’aprinz O lampă... (merge pe dibuite la masa cu lămpile) MIŢA. De sigur e cine-va... DIDINA (a găsit chibriturile şi aprinde lampaj Aşa... MIŢA. A î (apart ) O fomeo î dama de verde (tare) A ! in sfârşit ! DIDINA (l;1nU un ţipet de surprindere, se întoarce) A! (, part-) 0 femee ! e republicana! MIŢA (fierbem) V’aţi speriat ? pardon ! Mă recomand ! Miţa Baston. DIDINA cu contenenţa) Mersi ! şi eu Didina Mazu. MIŢA (jocul crescendo) Ce cauţi aici, madam o ? D'ale Carnavalului 163 DIDINA (cu un ton mai su·) Da d-ta ce cauţi aici, madeimo ? MIŢA 'jocu’ crescendo) Eu sunt la amantul meu ? DIDINA (foarte de sus) Şl eu sunt la amantul meu! MIŢA ( sb-.icnind) La amantul d-tale ?... Amantul d-ta.1e... a fost... e-ra... este... amantul meu! D-ta, ca o infamă, mi l-ai răpit! (luatul o poza de atac şi - cu tonul tragi ) Una din noi dou trebue sa moară! DIDINA (pregătindu-se de luptă) Să vedem care... Poftim ! (Miţa se repede turbată, la Didina care se repede şi ea şi O intim-pina. Amendouë ţipa şi se încleştează spumând una de alta). SCENA. VI. ACELEAŞI, NAE NAE (apărend in fund, remăne o clipa încremenii) Să nu daţi la oglinzi că sunt cu chirie ! (apoi repezia-du-se intre cele done temei, le descleşteazăşi le împinge pe una intr’o pane, pe alta in r’altai DIDINA (cazend d’a *n de ratele pe un scaun şi leşinând) A ! a ! a ! (nervi) MIŢA, (acelaşjot) A. ! a ! a ! (nervi) 164 I. L. Caragiale NAE. Asta e curat cala «Norma»... Acu-iacu!... (serepede şi le sgudue când pe una când pe cealaltă) DIDINA (deşteptăndu-se brusc) Unde-i republicana ? MIŢA (asemenea) Unde-i infama ? (se repede iar una spre alta) NAE (oprindu-le la mijloc) Iar ? Bre, femeilor, veniţi-ve ’n fire. Vine Pampon ! vine Crăcănel ! DIDINA Pampon ! MIŢA Crăcănel ! NAE. Da, Pampon şi Crăcănel. I-am scăpat eu delà secţie, unde erau închişi ! am pus la cale toate... Drept mulţumire, Pampon, Crăcănel şi Ipistatul vin aici a-cum să facă cinste : s’a dus să cumpere vin şi mezeluri. Nu mai e vreme de mofturi ! (Didinii) Vrei să te lase Pampon ? DIDINA (repede) Ba nil ! (Didina merge in fund şi ascultă afară) NAE (Miţii) Vrei să-l laşi pe Crăcănel ! MIŢA (trista) Ah ! l-aş lăsa pe Mangafaoa pentru tine... dar nu pot; trebue mai întâi să-mi fac o carieră... Fă-ţi-o ! NAE MIŢA. Am fost să intru la Telegraf. NAE. Electrică ploeşteancă ! Ei, şi ? MIŢA. Nu m’a primit... Pentru ce ? NAE. MIŢA. Zice că n’am încă versta... (Didina coboara) NAE Vezi! apoi nu e mai bun Crăcănel, că nu mai întreabă de vărstă ? Aide ! fiţi fete cuminte, că pe urmă mă supăr pe amăndoă... MITA J Dar Crăcănel a aflat... Mangafaoa ştie tot... NAE. Nu a aflat nimic, nu ştie nimic. MIŢA. A aflat dela Pampon. NAE Nimic ! \ DIDINA Şi Pampon ştie bine... 166 /. L. Caragiale NAE. Apoi daca n’ascultaţi... Trebue să vă spun cum i-am liniştit, ca să ştiţi şi voi ce să spuneţi, cum s’o potriviţi... Aide, să nu dea peste noi aici... (le apuca pe amandoe cu cate o mana şi porneşte cu eie spre dreapta : iordache intra) IORDACHE (lin fum) Vin ! sunt la colţ ! NAE. La colţ? Aideţi să punem odată la cule incheiarea Comediei ăştia... (Nae, Didina şi Miţa ies, dreapta) % SCENA VII. IORDACHE, apoi PAMPON şi CRĂCĂNEL, cu butclci, pachete de mezeluri şi (rânzele la subţioara, apoi NAE IORDACHE ( iizend obosit pe un scaun) De azi dimineaţă !... de azi dimineaţă, asta merge intr’una aşa! Ce goană! Ce goană turbată! Doamne ! Doamne, isprăveşte odată istoria asta! sunt trei după doisprezece şi mă leşin de somn d’ahnpicioarele ! PAMPO\; (burând cu Crăcânel) Hahâ! domnule Iordache... CRĂCĂNEL. Ei! domnule, ai văzut că nu suntem pungaşi... Stăpânul d-tale, d. Nae, in persoană, ne-a scos dela secţie. IORDACHE. Da, domnule Crăcânel... CRĂCĂNEL Nu mă chiamâ Crăcânel ; mă chiamâ Mache Ra--ZacheSCU. (pune ce a adus pe mas») D1 alt Carnavalului 167 PAMPON i.acelaş joc) Foarte urit din p irtea d-tale si te porţi astfel! noi venisem aici pentru Bibicul, nu pentru ce credeai d-ta : nu 'avem d3 un istrei in .ir i icerul... IO \i DAC IIE Măcar d-ta să fii ala, să găseşti noaptea despre iuă in prăvălia d-tale... PAMPON Eu n’am prăvălie, zsunt particoler... domnule; eu nu sunt cupeţ, IORDACHE. Ştiu, da zi că ai... cuţi... să giseşti trei oameni necunos- CRĂCĂNEL. Asa e, bine zici, trei. Ce s’a făcut uricuL ela mi-cui... pârlitul... fratele iui NTene.t iaieu bngisieruL ? Pe el pentru ce nu l-a luat la secţie ? PAMPON Pe semne a fugit ca un laş... CRĂCANEL Iaca, mie nu-mi pare rSu de ce s’a întâmplat, dacă oiu câştiga portabacul cu muzică. lORDACHt ( cpede) Aţi pus şi d-voastrâ la lotăria ipistatului ? PAMPON Mai era do£ numere : unul l-am pus eu, şi unul amicul. IORDACHE (iparte) S’a complectat? A murit francul!... PAMPON Domnul Nae unde este ? IORDACHE. Mi se pare că e dincolo in odae, să vedem (merge pe după paravan ; către Nae, care infră din dreapta) Sunt aici, te aşteaptă. Aşa-i că a prins bine politica mea ? Femeile s’au dus ? NAE. Da, dar o să se întoarcă numai decăt; am regulat bine chestia. IORDACHE. * Cum ? NAE. Ai să vezi... treci la pod in faţă, şi aşteaptă-le.., (trece in scenă ; JLordache iese repede in fund) Ehei ! Salutare, neică! PAMPON (vesel stringendu-i măna) Salutare şi frăţie ! CRĂCĂNEL (vesel, dar solemn, il apucă de mănă) Mersi, neică ; eşti un bărbat, drept să-ţi spuiu, nu că eşti frizer, dar eşti galant. PAMPON Da, foarte galant! CRĂCĂNEL Ne-ai făcut şi mie şi prietinului mare bunătate: a-măndoi o să-ţi remănem foarte recunoscători de căte ai făcut pentru noi (ii Stringe măna călduros) NAE N’aveţi de ce ! imi pare rău... datoria : se ’ntăm-plase la mine ’n casă... jUale Carnavalului 169 PAMPON Aida de ! nu ! ce-i drept e drept, neică, ai făcut mult pentru noi... CRĂCĂNEL (vesel) Şi care va să zică Bibicul erai d-ta, ai ? bată-te să te bată ! NAE. Vezi bine ! CRĂCĂNEL. Şi Mangafaoa nu eram eu ? NAE Aş ! Mangafaoa era unchiul fetii, epitropul... CRĂCĂNEL Bată-te să te bată (ride) PAMPON Şi inchipueşte-ţi, neică Năică, daca te întâlneam azi dimineafă, cănd am venit intăiu aici, imi spuneai numai decăt cum a devenit chestia de ai înfăşurat borcănelele cu pomadă, care le-a cumpărat de aici Didina, in ale două bilete... şi ne lămuream, frate..* Dar eu, prost! să nu-mi dea in gănd să întreb măcar pe Didina... Biata Didina!... CRĂCĂNEL (aparte) Auzi d-ta! şi eu găndeam că e biletul Miţii... 170 I. L. Car agiote SCENA VIII. ACEIAŞI, IPISTATUL, apoi IORDACHE, apoi DIDINA şi MIŢA, amandoe in haine de oraş. IPISTATUL (intrând repede din fund) S’a tras lotul... Acum l-am tras !... PAMPON Ei? Cine ? CRACANEL. NAE. Ştiu cine l-a câştigat. IPISTATUL (cu multft naivitate) Iar eu; domnule, inchipueşte-ţi noroc ! NAE (aparte) A murit francul ! PAMPON Tii! p£cat! CRACANEL R&U îmi pare (se aude uruitul unei birji, care se opreşte înfund) NAE. St! tăceţi, mi se pare că s’a oprit aici o birje... PAMPON Da... IORDACHE (venind repede din fund) Douë dame, vin douë dame. NAE (naiv) Douë dame ? Ce să caute la mine douë dame ? CRĂCĂNEL Douë dame ! Nu cumva ?... PAMPON DIDINA (intrând furioasa prin iund) A ! d-le lancule, in sfârşit ! (lordache, lpistatul şi Nas la oparte vorbesc incet) PAMPON Didina ! (Miţa intră furioasă şi se opreşte cu braţele încrucişate in fund) CRĂCĂNEL. Miţa ? (caută să se ascunză undeva) MIŢA (cobori nd la el) Nu te-ascunde, bibiloiule ! gândeai câ nu o sâ te prinz, ai ? De când te pasc, gândeşti ? Aici e la Ploeşti, ai? In COStum de bal, aid ( vf iţa lăigă Orăcănel il judecă incet şi-l sgudue ; Nae după paravan ; lordache şl lpistatul cară mezelurile şi butelcile in odaia din dreapta) DIDINA. De azi dimineaţă de când ai plecat de acasă, câte ceasuri sunt ? ştii ? PAMPON Iţi spuiu eu acasă ce a fost... CRĂCĂNEL Miţo, Miţo, iţi spuiu acasă... MIŢA. Niciun cuv&nt mai mult! aide ! Aidé acasă ! DIDINA. 112 I. L. Caragiale PAMPON Frate, a fost încurcătură, înţelege. CRĂCĂNEL Da, o încurcătură... NAE (ieşind de dupa paravan) Se înţelege c’a fost o încurcătură, cum se ’ntëmplâ totdeauna in carnaval... Ei ! d’ale carnavalului ! Să-mi daţi voe, coconiţelor, să vă isplic eu încurcătura pe larg la masă (Çracanel şi Pampon foarte mulţumiţi) La masă ? FEMEILE. NAE. Da, la masă. Noi, intre bărbaţi, pusesem de gănd să îmbucăm ceva aicea la noi... Dincolo e cald, masa pusă aşteaptă... Crez că nu o să capăt un refuz ? MIŢA (cu tonul de refuz, înţepată) Mersi, musiu, de invitaţie. CRĂCĂNEL ('stăruitor) Miţo, să mă vezi cu ghete de brunei cu bizeţ pe catafalc !... (încet) Frizer, frizer, da nu ştii ce băiat galant e. PAMPON (Didinii) Dacă mă iubeşti... SCENA IX. ACEIAŞI, CATINDATUL, curat la faţa, tot in costumul de turc. CATINDATUL ('intrând din fund triumfător) M’a curăţat spiţerul ! DIDINA (incet) Cine-i Ssta ? PAMPON (tot aşa) Lasă că-ţi spuiu eu... (Didina ride) CRACANEL (Miţii) fistula i-a dat o nebună la bal cu o sticluţă cu doftorii in ochi ! MIŢA (repede) Şi nu l-a ars ? CRĂCĂNEL. Aş! era un fel de cerneală violentă. (Didina trece lângă Nae; Miţa şi toţi ceilalţi se grupează in jurul Catindatului şi-l exa~ minează! Le-a SCOS toate ? CATINDATUL Toate, uite-te. Iţi dau un franc pe una... MIŢA (aparte) M’a’nşelat spiţerul... mai bine! NAE (incet Didinii) Măinfe seară la cinci. DIDINA (asemenea) Bine ! NAE (asemenea) Nu bine, negreşit ! (Didina trece şi ea să examineze pe Ca-ţin datul) PAMPON Nu se mai cunoaşte deloc... J74 I. L. Caretgicile IORDACHE. Da deloc, (trece ia odaia din dreapta) CATINDATUL Inchipueste-ţi să m£ fi vezut nenea Iancu in halul £la... (Toţi il examinează MIŢA (incct Ini Nae) Aţi şoptit? Ce ţi-a şoptit? ce i-ai şoptit? NAE (tsemenea^ Eşti nehună? iar începi?... Aşteaptă-m£ mâine la opt seara... MITA. > Da... (se duc amăndoi şi ei lângă Catindatul) CKĂCĂKEL (uit? îKlu-i-e in ceafa Caiindatului) Aha! iaca una a remas in ceafă: adu francul... CATINDATUL Las-o aia; aia e de!a noi dela percepţie; ştii, am obicoiu, după ce scriu, şterg condeiul; il dau p’in păr face gestul la ceafa ; toţi rid) IORDACHE (venind din dreapta) Daca poftiţi, masa e gata. CATINDATUL Masă ? Care va să zică (ui Nae) ne ’ncurcăm iar ? Cu plăcere, neică. Aid,a la masă. NAE. PAMPON CRĂCANEL Aida ! (toti fiu pornit spic divapta; Didina cu Pampon, Miţa cu Cracă nel, Nae cu Catindatul, lordache cu Ipistatul) D’ale Carnavalului 175 CATINDATUL (punend repede mana la falcă, dă un ţipetj Ai ! (se opreşte si se întoarce in loc ; toţi fac asemenea) TOŢI Ce e ? CATINDATUL (umblănd agitat) Pfu! Pfu! Pfu! Iar m’a apucat; dar rău, rău de tot! (către lordache hotăril) Ştii s’o SCOţi? Scoate-O. (toţi privesc pe loc( IORDACHE Lasă că-i ştiu eu leacul ei ; eu i sunt popa... dela Matei citire... (se repede la masa din fund, ia o pereche de foarfece mari şi vine cu ele încruntat clănţănindu-le ca la tuns; Catinda-tului) Şezi ! (catindatul sade ; lordache cu foarfecele clănţănind il ameninţă să i le bage pe găt) CATINDATUL (ridicăndu-se înseninat) Mersi, neică, mi-a trecut ! (toţi pornesc veseli şi rizend spre dreapta) (Cortina). 0 SOACRA FARSĂ FANTAZISTĂ ÎNTR’UN ACT. Teatru, I. L. ( xragia'c. PERSOANELE ALEX. PERUZEANU IULIA, nevastă-sa fifina, soacra lui, ULIS furtunescu, căpitan englez VICTOR, chelner liza, ' cameristă Intr’un Grand Hotel, ia Bucureşti. \ (Teatrul înfăţişează o sală de intrare a unui otel, etajul ăntăiu. Mobile elegante ; in fund, usă care dă in coridor ; de o parte şi de alta a uşii doe oglinzi mari ; lângă densele, in unghiuri, doe piedesta-luri, d’asupra cărora sunt aşezate coşuri cu glastre de flori. La dreapta si la stănga, in planul al doilea, cate o uşă de odae. In fund la dreapta, lăngă coşul cu flori, un dulap mic cu bufet, unde sunt aşezate serviciuri de dulceaţa, ceaiu, cafea şcl. In mijlocul scenii, o jardinieră încărcată de glastre. Scaune uşoare împrejurul ei. Sala e luminată printr’un giamlic de d’asupra. SCENA I. VICTOR, Singur, in frac, legătură alba, cipici de lac, cu un şervet sub subsoara stângă, sade pe un scaun în mijlocul scenii cu faţa spre stânga, şi citeşte o broşura. «Simptomele unei pasiuni contrariate sunt : mai ăn-tăiu, pierderea treptată a memoriei, ş’apoi o indife-f renţâ din ce in ce mai mare pentru tot ce ne in. conjoară...» (Se aude in coridorul din fund sbKrnăitura unei sonerii electrice. Victor se opreşte diu citire pentru a reflecta. Sbărnăitura se repetă prelungit, apoi cu pauze scurte şi cu un tact muzical şi nervos. Victor trezit din reflecţiile lui priveşte galeş spre fund) Voila, Voila, on y voie ! (înaintează încet in faţă cugetând adănc.)»... mai ăntăiu o pierdere treptată a memoriei...» (punendu’şi măna la frunte şi mijind ochii ca şi cum ar voi să’şi încerce memoria, apoi cu amariciune) Memoria n am pierdut-O ancă detot, dar nu mi-a mai remas multă: datoriile uit totdeauna să le plătesc, dar tot mai ţin minte la cine şi căt sunt dator ; da? dar dacă va urma nenorocirea mea (trist) cine ştie dacă nu voiu uita şi aceasta! (Soneria sbărnie cu putere) VOlla, VOlla, on y voie ! (merge pănă la uşa din stănga, oftează greu, şi pleacă incet spre fund refle-tănd. Soneria merge mereu înainte) ^...S’apoi O indiferenţă din ce in ce mai mare pentru tot ce ne înconjoară.» (Soneria, cuhotărire) Nu î la indiferenţă ancă n’am ajuns. (Când voeşte să iasă in fund se intălneşte cu Liza şi cu Furtunescu, care intră) SCENA II. VICTOR, LIZA, încărcată cu doe giamantane, apoi FURTUNESCU asemenea in costum englezesc de călătorie. LIZA (trecend lăngă Victor) Surd eşti ? Dormi ? IST auzi telegraful ? VICTOR Ba da ! LIZA Apoi atunci, de ce mă iaşi să ridic eu pe scări giamantanele ?— zăpâcitule. VICTOR (cu dignitate) D-şoară Lizo, vorbeşte frumos ! FURTUNESCU (intrând cu alte doe giamantane, coboară, laşa geamantanele jos; cătra Victor) Garson, ceaiu ! VICTOR (trecend lăngă el) N’am nimica domnule. (Liză a lăsat giamantanele) FURTUNESCU (contrariat) Ei nu ! ceaiu ! VICTOR (aparte) E sărit (contrariat şi el) Ei nu ! n’am nimica domnule. FURTUNESCU (plictisit) Un ceaiu, un pahar, o ceaşcă de ceaiu, gogomane! VICTOR (superat) Cum, domnule ? (Liza plictisită şi ea, dă din umeri) Aa! FURTUNESCU O Soacră 181 VICTOR Am înţeles, domnule, am înţeles; dar cum?... cu rom, cu lapte ? FURTUNESCU Cu rom, gogomane ! VICTOR (priveşte lung pe Furtunescu) On y Voie ! (merge încet la dulap. închide broşura, o pune ana-untni şi pregăteşte serviciul de ceaiu) LIZA (descuind uşa din dreapta) Iată, domnule, aici. FURTUNESCU (se priveşte in oglinda din fund zimbind) Ce schimbare in şase ani ! LIZA (mergend in fund sa ia giamantanele ca sa le duca in odae) Şi zi, sunteţi român, domnule ? FURTUNESCU Da, fată, pe căt mi-aduc aminte. LIZA (urmandu’şi treaba) Semănaţi mult cu un englez din Viena pe care l-am avut noi in otel pe vremea muscalilor : ce bărbat frumos ! FURTUNESCU (rizend) Ştii că eşti politicoasă... Merci ! LIZA Zeii, domnule, semănaţi cap tăiat cu el... şi-avea «.o groază de căvălării... Sărmanul ! l-a luat intr'o noapte pe sus dela poliţie.., ziceau că făcuse ruble de hărtie. I. L. Caragiale 182 FURTUNESCU (dispus) Sunt încântat de asemënare... Bravo ! (Liza iese in dreapta cu cel din urmii giamantan) VICTOR (intrând pria fund cu ceaiul) Voilà, voilà, on y vole ! LIZA (reintrand din dreapta) Gata, Domnule, poftim ! FURTUNESCU (ieşind din dreapta) Să ?mî aducă ceaiul. SCENA III. VICTOR-LIZA LIZA (mergënd înaintea lui Victor şi observând tava) Zahar ai uitat să pui... şi... i-ai adus cu lapte... ţi-a zis cu rom. VICTOR (stând la îndoiala) Ba nu ! LIZA Ba da. VICTOR (suspinând) Mai ăntăiu o pierdere treptată a memoriei...» (merge la dulap, scoate o sticlă şi pune rom in păhăruţ, pune zahar in farfuriuţă şi se duce cu tava in odaia din dreapta) VOlla, VOlla on y voie. LIZA Ce are ? ce-a păţit băiatul ësta delà o vreme încoace. Nul glumă... O fi bolnav! Trebue să’l întreb, trebue să’mi spue numai decăt. Eu nu ştiu ce să mai Crez de el. (Victor reintră din dreapta cu nişte haine la subsuoară şi cu o pălărie cilindru in mână. Ca să’şi descarce mâna îşi pune pălăria pe cap ; pălăria ii merge peste urechi) Victore! (Victor, distrat, merge spre dulapul lui) Victore ! O Soacră 183 St î ce ? VICTOR LISA (urcând cătră el şi cu tonul scurt) Victore, ce ai ? VICTOR (distrat) Cu rom ? cu lapte ? LIZA Nu, zăpăcitule, nu! Ce ai ? Ce-ai păţit ? N’am nimica. VICTOR LIZA Cum n’ai nimica ? (ii ia pălăria din cap şi o pune pe un scaun) De vreo zece zile ’ncoace, pare că eşti de pe altă-lume, uiţi dela mănă pănă la gură. (Victor ridică ochii la cer) Nu ’nţelegi ce .'ţi vorbeşte omul, nu ştii ce spui (Victor acelaşi joc) Ride tot otelul de tine : pentru asta madama te-a dat din birt aicea sus : se plângea toţi muşterii de tine: nu mai erai bun de nimic, spărgeai tot, nu înţelegeai ce’ţi comandă oamenii. Nu ţii minte că alaltăieri ai turnat o supă in pălăria unui muşteriu pusă pe masă ? Dacă nu eram eu să m£ puiu pentru tine te dedea madama afară. VICTOR (ascultă tirada indiferent; merge la dulap, ia peria şi începe să cureţe hainele) Da. (Apoi merge să şează pe scaunul cu pălăria ca să şteargă hainele şezend) LIZA (desperată, oprindu’l,) Ce faci ? Ce faci ? (el opreşte să strivească de tot pălăria tră-gendu’l repede de mănă) VICTOR. Nu vezi ce fac ? periez hainele dobitocului de colo ! Ce nesuferit pasajer ! De-ar pleca mai curând !... 184 I, L. Caragictle LIZA (sguduinduT) Ţi-ai pierdut minţele, sărace ! VICTOR. Şi ce treabă ai. d-ta ? LIZA. Cum ce treabă ? Nenorocitule, n’o să ne cununăm peste căteva zile ? VICTOR (confus) Ba da ! (perieazâ cu putere) LIZA. Ei! atunci ! vreau să ştiu pentru ce eşti zăpăcit... Spune : ce ai ? ce-ai păţit ? VICTOR foprindu-se din periat) N’am nimic (se freacâ cu peria pe mâna) LIZA. Ba ai ("căutând cu gândul şi înfricoşata) Ai jucat iar cărţi şi-ai perdut. VICTOR (periând mereu) Nu. LIZA (zimbind şi mângâiându’l) Spune drept: mS temi de cineva. Nu. VICTOR (acelaş joc) LIZA. Atunci, ce ? (Se aude soneria in fund). VICTOR (acelaş joc) Voilà ! Voilà ! O Soacră Î85 LIZA. Respunde, ce? (ii scutura de mana). VICTOR (iritat) Cel ce! n’am să’ţi spun dumitale ce, domnişoarei Lizo. Lasă-m£ ’n pace. LIZA (înecata de plâns) Aşa ? cine sunt eu să te ’ntreb ? Să te las in pace? (Se aude soneria in stănga de trei ori scurt şi glasul Fifinii strigând: Lizo ! Victor tresare, se opreşte din periat, hainele şi peria ii scap din manii si cade pe scaunul cu pălăria. Se ridică de grabă, ia pălăria, o indreptează cat poate, stringe cu ajutorul Lizei, hainele, se repede la uşa din stănga, pe care o găseşte încuiată, apoi la uşa din dreapta, o deschide şi aruncă, printr’ensa, hainele, pălăria şi peria. ) FURTUNESCU (de afară) Ia seama ce faci, gogomane ! VICTOR (ameţit Da ! domnule ! (Se întoarce spre stănga, Liza il urmăreşte de-solata; cănd au ajuns in mijlocul scenii, se deschide uşa din stănga prin care scoate capul Fifina). SCENA III. ACEIAŞI-FININA. FIFINA (din uşe, in costum de dimineaţă) Eşti aici, Lizo ? Am sunat de do£ ori (Victor remă- ne înmărmurit la vederea Fifinii). LIZA (stăpănindu’si emoţia) Aici, coconiţă, aşteptam să deschideţi (intră la stănga, aruncănd o căutătură lui Victor, care nu se mişcă din loc.) /. L. Caragicde FIFINA Garqon ! (Victor tresare şi se apropie machinal de Fifina.) Fii bun mă rog, dă-te jos la poartă, vezi că se plimbă d. Peruzeanu, ginere-meu, pe piaţă. Spune7! că astăzi dejunăm la unsprezece... (victor nu se mişca) A! să nu uite să’mi cumpere chinină. VICTOR (transportat) Atăta numai? Numai atăt? FIFINA Da! VICTOR. Nu se poate. Mai ziceţi, mai comandaţi ceva. FIFINA. A! da ! Bine zici : uitasem. Astăzi dejunăm sus ; eu şi Iulia nu prea suntem bine. Cănd ei vedea că se suie d. Peruzeanu să ne aduci carta dejunului. Te rog' nu uita. (Iese la stănga şi incliilc uşa) VICTOR. On y voie, madame, on y... (merge pana la uşa prin care , a ieşit Fifina, pune mana la inima, ridică din umeri, apoi se indrep-tează hotărit spre fund şi iese apucănd prin coridor la dreapta.) SCENA V. PERUZEANU (singur ; intră cu pălăria in cap prin fund din partea stăngă a coridorului, se opreşte puţin in fund, aruncă o privire in toată scena, apoi înaintează grav şi meditând) . Crimele... sunt copii teribili ai exasperării... Şi dacă şi găndul ar trebui pedepsit, cine dintre noi n’ar merita măcar odată in viaţa lui pedeapsa capitală ? (clătinând din cap) Aşa... acestea sunt urmările lipsei tale de prevedere, Alexandre Peruzene. Nu, zic reu. Tu nu mai eşti Alexandru Peruzeanu, alegator onorabil din colegiul I de Vasluiu, tu eşti Ale· O Soacră ÎS 7 xandru Borgia, ilustrul otrăvitor de neagră memorie. In buzunarul jiletcii tale, astăzi nu mai porţi ca in zilele cele bune nişte inocente pastile de mentă, ci (şcoate nişte pacheţele de spiţerie din buzunarul jiletcii) flitruri a- dormitoare... Iată unde ai ajuns. Tu, care nu puteai suferi romanurile şi melodramele oribile, tu vei avea onoarea să’ţi citeşti numele trecut in faptele diverse ale gazetelor. Un autor popular te va imortaliza printr’o nuvelă originală in «Calendarul Progresului» pe anul viitor şi chipul teu va trece in galeria criminalilor celebri alături cu «Frumoasa Giurgiuveancă» şi cu Marchiza de Brinvilliers de Alex. Dumas tatăl (îşi scoate palaria, o pune pe jardiniera şi’şi şterge sudoarea, o pauza)··* Omul care mi-a vândut aceste prafuri, mai ăntăiu mi-a refuzat cererea. Nu ştiam ce să’i zic ca să’l conving, cănd mi adusei aminte de taxa stabilită odată pentru conştiinţa negustorilor de hapuri... Aur ? Na, 40 de galbeni, mizerabile, şi dă ’mi ceva să pot dormi. Atunci spiţerul meu imi zise tremurând : Dumneata nu vrei să mâ pierzi, monseniore ! Ai insomnie, iată leacul ; insă ia seama ; cu un praf, adormi bine peste un ceas, şi apoi te deştepţi singur; cu doă prafuri adormi şi mai bine peste o jumătate de ceas, dar trebueşti deşteptat de altcineva cu fricţiuni şi duş de apă rece ; cu trei, adomi in zece minute (sinistru) darnimini, cu nimic tiu te mai poate deştepta»... Fii binecuvântat, omule, i-am zis... (cu hotarire) Da ! Cănd fatalitatea ne împinge, cată să mergem înainte. Da! Trebue să sfârşesc astazi cu soacră-mea...O soacră...vitregă...tânără...indealistă... care face teorii... care scrie poesii sentimentale de pe lumea cealaltă, care detestează sexul bărbătesc... şi care imi face din luna mea de miere cea mai amară tortură... Neprevedere nebună!... Mi-aduc aminte ăncă convorbirea mea decisivă cu doamna Fifina Finţescu : «Domnule* iubeşti pe fatarmea vitregă.— 0 adorez. -Ea te iubeşte, bine ; ea este ăncă minoră, sub tutela mea. Eu, pentru fericirea ei, nu pot consimţi la 188 i. L. Caragiale căsătoria aceasta decăt cu condiţie ca ăhtăiele trei luni de zile in căsnicia d-tale să am eu, in locul d-tale, autoritatea absolută, dar absolută. Primeşti?— Primesc doamnă,» răspunsei eu fericit, fără să ştiu, fără să bănuesc ce monstruositate se ascundea in intenţiile doamnii Fifina...—«Pe onoarea d-tale de cavaler ?...—Pe onoarea mea de cavaler.» Astăzi, au trecut unsprezece zile din luna mea de miere (Cu amări-ciune) lună de miere ! De cum s’a săvârşit ceremonia religioasă şi pănă acuma nu am putut avea un sin-^ gur moment in care să spun nevestii mele trei vorbe intre patru ochi. Necontenit intre mine şi ea stă doamna Fifina : intre cele două părţi ale căsniciei Peruzeanu stă că o greşală de ortografie intenţionată pentru un calambur, o trăsură de desunire ; intre a-cesie doă părţi se interpune o a treia, ascendentă vitregă, spre a face imposibilă o a patra, descendentă legitimă... In zadar nevastă-mea se roagă, in zadar eu protestez, strig, mă revolt : monstrul meu nu vo-•eşte să se dea in lături : Stă mereu in calea mea, înţepenit in escentricele sale teorii idealiste, sentimentale, sociale şi matrimoniale, aducăndu’mi aminte pactul ce l-am făcut şi jurămăntul meu de onoare. «Nil uita, domnule, pactul nostru. Am in căsnicia d-tale autoritate absolută, afară numai daca nu ţii la legămintele d-tale de cavaler... şi chiar aşa nu voiu ceda decăt brutalităţii»... (isbucnind) A! nu vrei să cedezi de bună voe... (scoţend pachetele din buzunarul jiletcii) M’ai rugat să’ţi cumpăr chinină, iată chinina pe care ţi-o pregătesc ! Nu vrei să’mi îngădui trei cuvinte intre patru ochi cu nevastă-mea, bine ! (dramatic) Tu n’ai să te dai înlături din calea mea, dar ai să cazi deacurmezişul ei şi eu voiu trece peste tine : pleo- pele tale de Argus se vor închide fără să vrei, şi pentru a pedepsi cu o amară ironie reutatea ta, tu stănd lăngă noi, eu voiu fi cu Iulia mea intre patru ochi... Vine cineva... Cumpăt (deschide o gazeta şi sade la dreapta lângă jardinieră prefăcendu-se că citeşte) Şl răbdare pănă cănd doamna Fifina îşi va isprăvi toaleta. SCENA VI. PERUZEANU, VICTOR, apoi LIZA. (Soneria sbărnie in fund. Peruzeanu citeşte la dreapta) VICTOR ('intra cu o tava plina de serviciuri ; sonerie pana la ieşirea îu'i) ; Voila, Voila,.. (trânteşte pe dulap tava, care pierzen" du’şi centrul de gravitate se restoarnă) On y voie... On y voie* (iese repede prin fund la stăng’a). LIZA (intrând din fund prin stănga la sgomotul tavei. se loveşte piept in piept cu Victor, care’şi urmează drumul prin coridor strigând.* On y voie) Iar ? Doamne sfinte ce’i de făcut cu băiatul &sta... A nebunit de tot. PERUZEANU (care a lăsat gazeta cănd a căzut tava şi s’a intcrs sa vază ce e) Ce e fată ? ce s’a ’ntămplat ? LIZA (plăngend) Ce să fie domnule, nenorocire ! PERUZEANU. Ce nenorocire. LIZA (acelaş joc) Mare, domnule, băiatul cu care sunt logodită, Victor Garsonul de aici, il ştii dumneata... PERUZEANU (rizend) A ! dobitocul cela t£n£r cu colţii pe frunte... LIZA. Da, domnule. PERUZEANU. Ei, ce ? LIZA. Nu ştiu ce are ,domnule, e aşa de zăpăcit deîa o 190 1. Z. Caragiale vreme încoace, încât mi-e frică să nu fi inebunit. Nu mai are capul la loc, nu mai aude, nu mai ştie ce vorbeşte, nu mai ţine minte nimica... ^ PERUZEANU. Trebue să fie amorezat. LIZA (cu sfială) Da, domniile, este. De trei luni de zile ne-am logodit. Madama, stăpâna otelului, ne-a făgăduit că ne^ cunună când om stringe o sută de galbeni... Şi el acuma s’a smintit... De qăteva zile, in loc să facă i-cononie, a spart serviciuri de peste 300 de franci... Uite (stringe cioburile de jos şi plânge) Nu Ştiu CC Să mai mă fac cu el. PERUZEANU (cu chef) Trebue numai decât cununie... ca să’l faci să’şi vie in fire. Ascultă-me pe mine... Pentru că eu imi es-plic starea in care se află tănărul teu. Sufletul teri ăr este ca aburul: daca nu’i pui piedeci, merge ’n sus uşor ca fulgul; daca, insă il împiedici, il întemniţezi, il apeşi, ajunge să spargă şi pereţi de fer. Fireşte. LIZA. PERUZEANU. A ! dar am uitat să te întreb un lucru. ijLi mumă? LIZA. Da. PERUZEANU. Reu.—Tinără ori bătrână? LIZA. Mai mult bătrână. PERUZEANU. Bine, Te iubeşte ? O Soacră 191 LIZA. Nu prea, pentru că mi-e mumă vitregă. PERUZEANU. / Şi mai rău! Nu cumva nu poate suferi pe bărbaţi ? LIZA. De, domnule, ştiu şi eu ! A fost măritată de trei ori pănă acuma şi acuma ar vrea iar să... . PERUZEANU. Bine ! Dar... (scarpin?mdu-se in creştet) nu cumva face teorii ? LIZA. Nu, domnule, tace cozonaci. PERUZEANU. Cozonaci, bine. Atunci trebue să te cununi numai decăt. LIZA. Dar n’avem ăncă o mie de franci, el n’are nimic şi eu am numai optsute pe cari mi’i păstrează madama. PERUZEANU. Dar il iubeşti pe zăpăcitul, ai ? LIZA. Cum nu, domnule, mai mult decăt el pe mine ; dar nu’i arăt. PERUZEANU (aparte) Femee ! (tare) Ei! atunci, fiind că eşti protejata femeii mele şi pentru că mă interesează romanul teu, iţi făgăduesc să te scap eu de lipsa care te opreşte să fii fericită. LIZA. A, domnule ! Cum să 'ţi mulţumesc ! Să trăiască coconiţa Iulia şi co... PERUZEANU (punendu’i mana la gura) , Atăt, nenorocite ! ajunge ! LIZA. Mă duc să’i spuiu şi lui să ’1 mai liniştesc bietul băiet ! (iese iute prin fund). ^ SCENA VII. PERUZEANU, apoi VICTOR. PERUZEANU, (privind dupa Liza). 0 fată aşa de vioaie şi de gingaşe, să iubească pe un găgăuţă, care poate că nici n’o iubeşte, nici nu o ’nţelege... A ! bun! fata ceea cu romanul ei mi-a mai gonit ideile negre... Şi de ce aşi avea 'idei negre, aşi fi nebun ! cănd am aci in buzunarul jiletcii mele leacul pentru a face să înceteze situaţia mea nesuferită de pănă acuma... «Ia seama», mi-a zis spi-ţerul. Ei da ! am să iau seama ş’atăt. Totul o să se reducă la o farsă, pe care am să i-o joc doamnii Fi-finii, de căte ori voiu ave» nevoie, pănă i-o plăcea, mai bine decăt să doarmă, să meargă să se plimbe şi Să më lase ’n pace (reia gazeta. Victor intra, merge la dulap şi scoate broşura) A ha ! iacă animalul in cestiune. (cu gravitate,) Să se asculte Şl partea celaltă (uităndu-se la ciasornic) Pănă să termine doamnele studiul de dimineaţă şi doamna Fifina să binevoiască a’mi permite să’mi vëz nevasta, mai am căteva minute (strigând) Ei ! Garçon ! VICTOR (citind pe broşura rezemat de dulap)... «Ş’apOl O indiferenţă din ce in ce mai mare...» O Soacră 193 Garçon ! Voilà ! voilà. Vin aici. PERUZEANU. VICTOR. PERUZEANU VICTOR (coboară cu broşura deschisă urmând citirea frazii) «...din ce in ce mai mare pentru tot ce ne ’nconjoară...» (închide broşura ş’o veră in buzunar) Ce Comandă dom- nul ? PERUZEANU (observendu’l) Imîpare că te cunosc eu pe tine. VICTOR. Şi eu pare că te-aş cunoaşte, domnule. PERUZEANU. De unde ? VICTOR. A ! (zimbind cu întristare) Domnule, mie mi-a slăbit foarte mult memoria (căutând in gănd) A ! ba da! dela Camerăr domnule ; eu am intrat la Cameră, după căderea conservatorilor, cu naţionalii şi liberalii... PERUZEANU (devenind serios, aparte) Un adversar politic retras in viaţa privată... Să’i facem onorurile cuvenite (tare şi politicos) Şi... in ce localitate vg alesese naţiunea ? VICTOR (atins) Aş, domnule, nu ! ştii că odată cu politica conservatorilor, a căzut şi bufetul lor. Am venit no:, eu şi cu reposatul Butoiu. Eu eram ober-ţal la bufet. PERUZEANU. A! bine zici, acu mi-aduc aminte... Me iartă, 0":zănd) Teatru, I. L. Caragiale. 13 VICTOR. Nu face nimica, domnule. PERUZEANU. Ascultă... să lăsăm politica. Ştiu tot despre amorul vostru. VICTOR (tremurând) A! domnule, ştii? PERUZEANU. Ea mi-a spus. Ea ? VICTOR (îngrozit) PERUZEANU. 1 Mă interesez de soarta voastră, şi pentru asta tre-bue să’i fii recunoscător numai ei (Victor asculta uimitj fiindcă această bună dispoziţie n’ai să pretinzi că mi-ai făcut-o tu, turnăndu’mi supa in pălărie, liberal-naţionalule ! VICTOR. Merci, domnule. PERUZEANU. Ea te iubeşte. VICTOR (ameţit de bucurie) Domnule ! PERUZEANU. De şi nu ţi-o arată pe faţă pănă acuma. Aşa stmt femeile, găgăuţă ; dar mi-a spus mie, acuma aici. VICTOR. Do... domnule (şovae) Nu glumi cu nenorocirea u-nui biet june ! PERUZEANU. Tu eşti zăpăcit pănă in starea asta de idioţie, pentru că o iubeşti, nu e aşa ? VICTOR (cu transport) Mai mult decăt Edgar pe Fridolina, domnule, zeu ! PERUZEANU. Care Edgar ? VICTOR. Nu ştii ? N’ai citit ? Dumneata pe semne nu citeşti «Romanţierul ilustrat»; Eu sunt abonat... Iacă (Scoate broşura) «Edgar şi Fridolina sau victimele Inimii»..· Zeu ! domnule, mai mult decăt Edgar pe Fridolina. • PERUZEANU (aparte rizend) A ! e reu de tot adversarul meu politic (tare) Ii\ scurt, tinere Edgar. VICTOR. Pe mine mă chiamă Victor, domnule... PERUZEANU. Lasă-mă să isprăvesc,... in scurt tinere Edgar, Fridolina dumitale. A! VICTOR. (Inţelegend figura retorică) PERUZEANU ('Ingănăndu’l) A !... ai înţeles ? Da, domnule ! VICTOR. PERUZEANU. Ei bravo ! eşti băiat deştept! 196 I. L. Caragidle VICTOR (modest) Da, domnule ! PERUZEANU (rizënd) Fridolina d-tale arde de dorinţa cununiei. VICTOR. Cununiei ? PERUZEANU. Puţin vë mai lipseşte ca să, fiţi fericiţi, veţi şi fi. VICTOR fpierdut de fericire) in curën(^ A ! domnule, domnule ! Mi-e frică să nu’mi pierz mintea de fericire. PERUZEANU. Dragul meu, tu n’ai ce pierde. Caută un moment in care să fii singur cu dănsa, explică-te şi hotăriţi-vă la un fel, pentru că isprăvind serviciele de spart, o să fii nevoit să’ţi spargi capul, idiotule. Haide, acuma, du-te. VICTOR (transportat) Mă duc, domnule (trece pe dinaintea uşii din stanga ofteaza vesel), PERUZEANU (Uităndu-se la ceas) A ! să aduci trei dejunuri, sus, astăzi nu ne co-borim in birt. VICTOR. Ştiu, domnule. PERUZEANU. De unde ştii fără să’ţi fi spus ? VICTOR (VeselJ Mi-a spus, domnule ; ea mi-a spus, (sonerie in fund) Voilà, voilà, on y vole (iese) on y vole... în fund. SCENA VIII. PERUZEANU, IULIA, FIFINA. PERUZEANU (da din umeri privind pe Victor cum ese şi se ’ntoarce spre uşa din stânga, pe unde intra Iulia. Unul se repe la celălalt) IullO ! IULIA (acelaş joc) Alexandre ! FIFINA (care a intrat numai decât după Iulia, trece de graba intre ei la mijloc, înainte de a ajunge unul la altul; catra Peruzeanu făcendu’i o reverenţa gingaşe.) Bună dimineaţă, domnule. PERUZEANU (contrariat, aparte) Fifina ! Nu mă ’ndoiam ! (stăpănindu-se, tarej Bună dimineaţa, doamnă. (Iulia, contrariată, trece la stânga in fund, ia gazeta şi se aşază s’o citească, aruncând din când in când căte-o privire caldă cătră Alexandru). FIFINA. Eşti tot superat pe mine ? PERUZEANU. Eu ? Nu. FIFINA. Nu te mai revolţi, prin urmare, in contra autorităţii mele pănă la expirarea termenului convenit ? PERUZEANU. Din contra, doamnă, aş dori, te-aş ruga să fii bună a’mi acorda o prelungire de termen. FIFINA. Daca e sincer aceea ce’mi spui iţi datorez o explicaţie. PERUZEANU. Doamnă, despre sinceritate vă asigur ; de explicaţie nu’i nevoe. L <. Caragiale 198 FI FINA Ba da, daca nu pentru d-ta, pentru mine. Vino de şezi lângă, mine (ia un scaun şi ’1 trage mai in faţa la stănga. Feruzeanu ia alt scaun şi se aşează lângă densa) Teoriile mele... PERUZEANU (aparte) Iar teoriile (tare) Me iartă, doamnă ; peste căteva minute o să dejunăm ; imi dai voe să te servesc cu O doză de chinină (scoate prafurile) ^ FIFINA. A ! n’ai uitat ; iţi mulţumesc : dă’mi. PERUZEANU (emoţionat, merge la dulap ia un pahar cu apă, face pilula cu hârtie de ţigară, aparte) Omul acela mi-a ZIS *. Ia Seama ! (Fifina in timpul acesta ia o gazetă şi ea) numai unul adoarme peste un ceas şi se deşteaptă singură... Tocmai Ce’mi trebue (prezentă pilula şi paharul de apă Fifinii. Ea ia pilula şi paharul. El se uită la ceas şi la Fifina care înghite pilula şi are un hor.) Şi acuma (emoţionat) ascult explicaţia doamnă... Ziceai că..f FIFINA. Că teoriile mele iţi par d-tale bizare şi purtarea mea stranie. PERUZEANU. Nu tocmai, decănd am început să le înţeleg... FIFINA. Nu le-ai înţeles şi nu le poţi înţelege pentru că eşti bărbat... Iulia. IULIA. Auz, mamă. FIFINA. Du-te in odaea ta, copila mea. Am să spun ceva bărbatului teu şi tu nu trebue să auzi. O Soacră 199 ÎULIA (se şcoala in silă plihtisită şi pleacă spre stănga). M£ duc, mamă. FIFINA (cătră Peruzeanu) Un ănger, nu’i aşa? Ce folos ! PERUZEANU (aparte) FIFINA. Zic că nu ’nţelegi teoriile mele pentru că eşti bărbat ; fondul sufletesc al bărbaţilor, fie căt de aleşi, este, permite’mi cuvântul pentru că facem teorie— este brutalitatea ; la femei fondul acesta este sensibilitatea. Tendenţa suflării unui bărbat porneşte de sus in jos şi nu 'şi completează evoluţia decăt atingând un obiect real; din contra, sufletul femeii (p'eru-zeanu impacientat îşi măngăe buzunarul jiletcii) din ori Ce împrejurare a vieţii reale s’avăntă in sus, tot in sus, pănă ajunge la acea treaptă de subtilizare a gendului şi a simţirii dincolo de care este non-existenţa... Nu’i aşa ? PERUZEANU. Ba aşa. Teoriile acestea pe cari le-am citit şi in ultimul roman publicat de d-ta in «Cimpoiul» sunt aşa de clare, dar aşa de clare... FIFINA. De aceea nimic nu e mai îngrozitor pentru o fe-mee decăt brutalitatea bărbatului. PERUZEANU. j^şa e... FIFINA. Cănd din regiunile ideale in care se ridică sufletul femei, il siliţi să se coboare de grabă, il smuciţi 200 /. L. Caragiale şi 1 îsbiţi de jos... atunci acel suflet de femee il ru-peţi, il nimiciţi, ăl pierdeţi pentru totdeuna. Trebue prin urmare, spre a fi fericirea posibilă pentru amăn-doă părţile, trebue ca bărbatul să se suie pănă la sufletul femeii, să ’1 îmbrăţişeze binişor şi săi atragă in jos cu precauţie prin mijlocul stărilor de transiţie. Pentru aceasta insă s’ar cere o ştiinţă pe care nici d-ta nici Iulia n’o puteţi ăncă avea, un fel de, daca pot întrebuinţa acest cuvănt trivial, un fel de economie a sensibilităţii. De aceea eu, care cunosc ştiinţa aceasta şi care ţin a vă face fericiţi, mă pun la mijloc pentru a te ajuta pe d-ta să o .duci fără pripă şi fără şovăire prin stările de transiţie de care* am vorbit şi a o cruţa astfel pe dănsa de trista experienţă ce eu am făcut. PERUZEANU. Mulţumesc prea mult. FIFINA. Eu am fost o femee... PERUZEANU. Mă iartă, doamnă, imi pare că la vărsta de 27 ani, o femee n’are ăncă dreptul să zică am fost. FIFINA. Am tost o femee care a avut nenorocirea să facă această experienţă. Remasă de copilă fără mumă, crescută fără nicio afecţie, ra’am înamorat la vărsta de 18 ani de un tănăr pe cărei intălnisem adesea in societare. Ne-am iubit fără să ne-o spunem doi ani ...cănd colonelul mă ceru de soţie. Tată-meu imi dete un termen ca să respunz lăsăndu’mi toată libertatea hotăririi. Eram hotărită fireşte să refuz, pentru că iubeam pe... trec sub tăcere numele proprii. A doa zi mă aflam cu acela pe care 1 iubeam la un bal. Toată seara am fost împreună : m’a rugat să nu dan- O Soacră 20t ţez, m’am supus ; am stat de vorbă, intr’un salon mic, la o parte de mulţime. După. miezul nopţii lumea ^trecurăndu-se încetul şi tatăl meu fiind la cârti, mă pomenii rămasă, singură cu tănărul meu. Mă cuprinse deodată frica. El, ca şi cum ar fi pândit de mult momentul, se apropiă repede de mine şi cu lacrimile ’n ochi, cu ochii rătăciţi, cu obrajii îngălbeniţi, mă apucă tremurând in braţe, strigă înecat : Te iubesc. Voii să mă smucesc din braţele lui; el mă strinse mai tare ; voii să ţip, insă el imi înecă glasul stringend-mă in braţe şi sărutăndu-mă cu d’asila. Atacul unei fiare mi-ar fi făcut mai puţină groază. Am leşinat. PERUZEANU. ♦ Şi apoi ? FIFINA. Apoi ? Nu am mai avut un moment de pierdut. In seara acea chiar, am rugat pe tatăl meu să comunice colonelului că consimţ. Colonelul a doa zi ne-a făcut vizita formală şi, peste zece zile, am făcut cununia. PERUZEANU. Cu colonelul? FIFINA. Da, cu colonelul. L-ai cunoscut; era puţin mai bătrân decăt tată-meu, era un om mărginit şi bolnăvicios... Cum am trăit de atunci o jumătate de an până la moartea colonelului şi ăncă cinci ani după aceea, să nu mă întrebi... PERUZEANU Dar el... el ce s’a făcut? FIFINA. Din noaptea aceea grozavă nu l-am mai văzut. 202 I, L. Carctg iede Am auzit in treacăt că fâcănd o călătorie in jurul lumii s’ar fi însurat in America sau in Africa, nu ştiu bine. PERUZEANU. Şi n’ai dori să’l mai vezi... cu toată brutalitatea lui vinovată ? FIFINA (mişcata) Să’l văz ? Pentru ce să doresc ? PERUZEANU. Daca tot te-ar iubi ? căci te-a iubit, ai spus că te-a iubit. FIFINA. Daca eu nu l-aş mai putea iubi, ce folos ! (se ridica de pe scaun mişcata). VICTOR (intră prin fund purtând o tavă cu tacâmurile pentru dejun) Voila ! VOlla! on y voie ! (trece cu tava, privind lung şi triumfător pe Fifina, şi iese in stângă. PERUZEANU (care s’a ridicat şi el) Doamnă... (oiere Fifinii braţul. Victor intră din stănga a lăsat tava). (Fifina ia braţul lui Peruzeanu şi ies in stănga) SCENA IX. VICTOR (privind gingaş pe Fifina care iese la braţul lui Peruzeanu) Ce mi-a zis pasajerul ?... «Caută un moment in care să fii singur cu dănsa, explică-te şi hotăriţi-vă la un fel, pentru că isprăvind serviciile de spart, o să fii nevoit să’ţi spargi capul!...» Nu ! (hotărit) Nu ! nu voiu să’mi sparg capul (işi drege colţii de pe frunte) daca şi ea mă iubeşte... Voiu mai bine să mă explic... Dar cum să ’ncep? Ce să’i zic?... (aducendu’şi aminte Şi O Soacră 203 lovindu-se pe frunte) A! (caută in buzunar şi scoate broşura. După ce a găsit anume o pagină, citeşte atent). «După căteva momente de tăcere, urmară căteva cuvinte simple, apoi Edgar, aruncăndu-se la genunchii nobilei sale amante, zise cu glasul tremurător: 0! Fridolino i te iubesc, te ador, te idolâtrez, sunt nebun ! Tu më iubeşti ; eşti, trebue să fii a mea, te voiu disputa cerului şi infernului.» (sonerie mereu) Voilà ! voilà ! on y vole î (mergënd spre uşa din dreapta),.· te VOIU disputa cerului şi infernului !... -(iese in dreapta). I SCENA X. ► PERUZEANU (intră din stănga, e cam ameţit şi ţine in mănă ceasornicul deschis). Ancă cinci minute, Iulio ! (cu'chef amestecat cu gravitate) Da ! cănd fatalitatea ne împinge, trebue să ne supunem !... Ancă cinci minute şi filtrul işi va avea efectul... Am observat bine simptomele : Fifina era dusă pe gânduri, ochii ’i erau obosiţi, templele i se băteau... (schimbănd tonul) Biata Fifina! cu temperamentul ei delicat, cu idealismul ei bolnăvicios şi cu aventura ei nenorocită, merită compătimire; dar asta e un cuvănt ca să mă împiedece pe mine?... Cănd îmi făcea mai adineaori confidenţa ei, mărturisesc că eram mişcat... A ! dar asta nu m’a făcut să’i admit mofturile ei idealiste şi mai cu seamă intru căt ne privesc pe mine şi pe lulia. Auzi d-ta ! economia sensibilităţii... idea-lisare, subtilizare, non existenţă... Auzi fleacuri... (hotărit) Nu! nu’mi pare reu deloc de ce-am făcut! (privind la cias) Ancă trei minute şi... Cine vine ? SCENA XI. PERUZEANU, FURTUNESCU, in haine negre şi ras, intra din dreapta, Victor după densul il perieaza. FURTUNESCU. Şterge bine, gogomane! (merge sa se uite *n oglinda fără sa observe pe Peruzeanu). VICTOR (strimbăndu-i-se pe la spate) Bine, domnule. FURTUNESCU (fara sa se întoarcă) Daca vine cineva să întrebe de d. Ulise Furtunescu, spune că me găseşte acasă in toate dimineţele pănă la amiaz. VICTOR. Bine, domnule. PERUZEANU (isbit de glasul si apoi de numele Furtunescu) Furtunescu? Ulise Furtunescu ? (Furtunescu vrea sa iasa) Mă iartă, domnule, vă numiţi Ulise Furtunescu? {Amândoi se găsesc faţa in faţa când Furtunescu se întoarce. Amândoi se fixează un moment reciproc). FURTUNESCU ) Peruzene ! > deodată PARUZEANU j Furtunescule! (se iau in braţe ; joc de scenă). PERUZEANU. Eşti stafie, vedenie, sau eşti in adevăr Ulise Furtunescu? De căţi ani trăieşti sub păment! FURTUNESCU. Cam de mult. PERUZE A.NU. Cănd ai sosit ? FURTUNESCU. Azi dimineaţă. De unde ? PERUZEANU. FURTUNESCU. De-adreptul dela Ismail. PERUZEANU. Cum ? de unde ? mai zi odată. FURTUNESCU. Lasă-mg să resuflu şi’ţi povestesc in câteva vorbo nenorocita mea Odisee. PERUZEANU. Ascult, (sade pe scaun. Furtunescu asemenea). FURTUNESCU. Lipsesc de şase ani din ţară. In acest timp am fost voluntar in armata Marei-Britanii, in Afganistan, in Zululand, in Transvaal şi in Egipt. Si acuma ? FERUZEANU. FURTUNESCU. Acuma sunt in retragere, şi mg întorc in ţară după 6 ani de exiliu ? PERUZEANU. Cum de exiliu ? FURTUNESCU. Şi mg întorc mai nefericit ca la plecare... PERUZEANU. Şi cauza exilului ? vre-o cestiune de onoare ? FURTUNESCU. Nu ! O nenorocire de amor. Cum ? PERUZEANU. FURTUNESCU. La-să-mg, nu’mi mai aduce aminte. PERUZEANU. Te rog, Furtunescule... FURTUNESCU. Iubeam o fata, care mg iubea şi ea, dar care s’a măritat de bunăvoe cu altul... cu un om mai bătrân ca tatăl ei, numai ca să ’mi sdrobească mie inima, (montandu-se) In momentul cănd s’a măritat trebuia s’o ucid sau să mg sinucid, dar ori că n’am avut destul curaj, ori că am avut prea multă mândrie, n’am făcut niciuna, nici alta. Nu înţeleg... PERUZEANU. FURTUNESCU. Toate împrejurările : selbaticii, fiarele, şerpii, crocodilii, insectele Asiei şi Africii nu m’au putut repune şi iată-mg înapoi cu un singur gând, cu un singur dor: s’o mai vgz odată... PERUZEANU Nu ştiu, imi spui tu prea pe scurt ori nu pricep eu bine, dar iţi mărturisesc că nu înţeleg nimic. Zici că te iubea şi apoi zici că in necazul teu s’a măritat cu un bătrân care’i putea fi tata şi pe care nul iubea de vreme ce te iubea pe tine... FURTUNESCU Da. PERUZEANU Pentru ce ? FURTUNESCU Pentru o nebunie femeească, copilărească, din exces de idealism ; pentru că după doi ani de amor, adănc şi tăcut, intr’o seară, rgmănend singur cu ea,—eram şi cam ameţit de şampanie... poate cam... prea,—nu ra’am mai putut stăpăni, i-am spus că o iubesc şi am indrăsnit s’o sărut... PERUZEANU (caie a sorbit uimit fiecare vorba) Furtunescule, cine este femeea aceea? FURTUNESCU V ^Nu pot spune... E astăzi măritată... PERUZEANU Daca nu mi-o spui tu, atunci să ţi-o spun eu... O chiamă. 0 chiamă... Fifina... FURTUNESCU PERUZEANU FURTUNESCU (repede intrempăndu’l) De unde ştii? PERUZEANU De unde ştiu ? Furtunescule! Fericite Furtunescule ! Fericit, eu ? FURTUNESCU PERUZEANU Da ! pentru că colonelul Sinţescu a murit acum 5 ani, o jumetate de ar> după plecarea ta. (mişcarea lui /. L. Caragiale 208 Furtunescu) pentru cä văduva lui, care trăeşte sănătoasă şi frumoasă şi tot idealistă, excentrică, este soacra mea (acelaşi joc necontenit crescendo) căci eu am luat de nevastă pe Iulia fata colonelului... pentru că adineaori chiar am vorbit cu Fifina despre tine... pentru că n’ai nevoe să’i mai cauţi urma departe, de vreme ce i-ai şi găsit-o : Fifina ta şi nevasta mea se află aici la trei paşi, in odaia de colo... Aide la ele (Furtunescu ameţit voeşte sa plece, dar se înmoaie de genuDchi şi îşi perde cunoştinţa. In timpul acesta Victor intră prin fund cu un vraf de farfurii pe cari le aşază pe dulap.) PERUZEANU (susţinend pe Furtunescu) Aha! învingător al ilustrului Arabi-paşa (lui Victor) Pune măna, găgăuţă! (Peruzeanu şi Victor conduc in dreapta pe Furtunescu) SCENA XII. FIFINA, singura, intră din stănga dusă pe gănduri. Pentru ce m‘a întrebat Alexandru: şi n’ai dori să’l mai vezi ? Şi daca el tot te-ar mai iubi ? întrebările lui imi ard sufletul, (pauză) S’ar putea să’l mai văz ?... Mai trăeşte ?... Unde este ?... Şi m’ar mai putea el iubi după atăta vreme ?... m’ar mai putea iubi după reul ce i-am făcut, după lovitura crudă—căci a fost crudă; prea crudă—pe care i-am dat-o?... A! nu... (pauză; e mişcata^ A ! ce reu am făcut că am deşteptat in fundul inimii amintirile acestea cari trebuicai lăsate să doarmă pentru totdeauna... Ce reu am făcut că mi-am întors iar gândul cătră o fericire care este pierdută pentru totdeauna, pierdută fără nicio speranţă de reîntoarcere... (pauză; este foarte mişcată; cade pe un scaun şi îşi şterge repede ochii) A ! ce nenorocită Sunt... O Soacră 209 SCENA XIII. FIFINA, VICTOK. ^ VICTOR (int$ă# clin dreapta şi dâ cu ochi de Fihna, care întoarsa cu spatele nu’l vede) Ea! (scoate de-grab broşura, şi citeşte la pagina însemnata) «După câteva momente... tăcere... cuvinte simple apoi.» (merge la oglinda in acelaş timp işi drege frizura, cravata şi vesta, apoi, ca inspirat, apropiăndu-se de densa şi căutând a’şi păstră deo-camdată cumpătul) Ce faci, Fridolino ? FIFINA (care a stat adâncită in gânduri, întorcând capul) Ce ? t VICTOR (tot stăpănindu-se; joc de scena de galanterie cu şervetul) Eu./ sunt bine... mersi ! (Victor joc de scenă) FIFINA (neinţelegend) Ei, Şl ? (aparte) Ce are ? a nebunit ? (tare şi ridicăndu-se) Ai inebunit ? VICTOR (isbucnind) Da, am inebunit ! (aleargă sa observe uşile, apoi vine sa cada in genunchi înaintea ei : cu putere) Fridolino ! (Fifina se dă înapoi, jumetate speriată şi jumetate supărată) Fridolino (cu emoţie crescendo) Fridolino ! A... 0... (scoate repede broşura şi citeşte iute şi accentuat; Te iubesc, te ador, te indolatrez... sunt nebun ! Tu mă iubeşti... FIFINA* Ce? VICTOR (lăsând cartea, dar ţinendu-o cu degetul la pagină) Ginerele teu mi-a spus-o, mi-a făgăduit să ne cunune. FIFINA (indignata) Ce ! o farsă ? Teatru I. L. Caragiale. Î4 210 1. 'L. Caragiale VICTOR (redc-schizend cartea şi tot in genunchi repede) Tu m£ iubeşti, eşti, trebue să fii a mea «te voi disputa cerului şi infernului... FIFINA (severa şi înaintând spre el ameninţătoare) Nebuniile, spune cine te-a îndemnat să faci asta ? VICTOR (dăndu-se înapoi in genunchi) Amorul, Fridolino ! SCENA XIV. FIFINA, VICTOR, LIZA, apoi FURTUNESCU, PERUZEANU şi IULIA. LIZA (intra prin fund, vede pe Victor la genunchii Fifinii, da un tipăt, se tăreşte d’abia pană la un scaun şi cade leşinată.) Victor ! A nebunit! FURTUNESCU (intră urmat de Peruzeanu din dreapta, vede pe Fiiîna şi se repede spre ea) Fifino ! (In calea lui întâlnind pe Victor, care s’a sculat din genunchi il îmbrânceşte in fund ; Victor îmbrâncit cade pe un scaun lângă Liza) FIFINA (vede pe Furtunescu, stă încremenită un moment, vrea să zică ceva şi cade leşinată) El... e.(Furtunescu o prinde in braţe) PERUZEANU (care a intrat după Furtunescu) Efectul narcoticului combinat cu emoţia (triumfător, Argus a adormit !... In Sîărşit (Se ’ntoarce repede spre uşa din stănga, in care apare Iulia) IULIA (apărănd in uşa din stângă) Ce este ? O Soacră 2ît Iulie ! PERUZEANU IUL·! A Alexatfure ! (Peruzeaua se repede ia luiia, o ia in braţe si iese cu densa in stanga) (Toata acţiunea si cuvintele din aceasta scena merg repede şi a-proape simultaneu. LIZA ^deşteptandu-se, elitra Victor) Cc-ai făcut, prăpăditule ? VICTOR (aiurit) Cc-am făcut ? F1F1NA (cărui» Furtunescu i-a sarutat mereu manile ca s’o deştepte venindu’si in simţire) Iulio! ^ FURTUNESCU (dulce .şi încet) Nu’i aci. doamnă. b. FI FINA (recunoaşte pe Furtunescu, il priveşte lung eu dragoste ; a-mandoi d’odata se iau in braţe şi încep sa plan ga. joc de scena. După o pauza, ea tresare ca aducendu’şi aminte de ceva, şi se ridica deodata. Unde’i Iulia ?... Alexandru ? (Furtunescu araLa cu degetul la .stanga. Filina se repede sa iasa pe uşa din stanga, când apare pe pragul acesteia Feruzeanu. Filina îşi pune mâinile la ochi. SCENA XV. ACEIAŞI, PERUZEANU, apoi IULIA. PERUZEANU (cu chef) Ei! a trecut ertioţia?... Jos teorile excentrice! doamnă... (cu intenţie) Furtunescu. FIFINA (după o pauza, cu chef şi ciuda) Cu toate astea ele remăn adevărate.,, j 2/2 I. L. Caragiale FURTUNESCU (sărutăndu’i mana şi cu mustrare amoroasa) Dar nu mai puţin şi primejdioase. FIFINA (cu blândeţe) Crez şi eu... (priveşte înduioşată pe Furtunescu; joc de scenă) IULIA (care a intrat prin stănga vesela şi a coborit lângă Peruzeanu) Alexandre, cine este domnul ? (arata pe Furtunescu) PERUZEANU A ! bine zici, tu nu’l cunoşti. Draga mea, dă’mi voe să’ţi recomand pe un bun prietin al meu din copilărie şi in curând socrul meu (mişcare a Iuliei ; Fi fina şi Furtunescu surid aprobativ) d. Ulis P urtunescu, proprietar romăn şi căpitan englez, alegator in colegiul I de Bacău şi învingătorul lui Cetiwayo şi al lui Arabi paşa. (Salutări ; joc de scenă. Iulia trece lăngă Filma şi Furtunescu) IULIA Domnule.. Doamnă... FURTUNESCU PERUZEANU (A ! apropos... cătră Filma) Tc doare capul? Eşti aşci... obosită? FIN FIN A (curioasă) Nu, dar pentru ce ? PERUZEANU Pentru... pentru nimic... voiam numai aşa să ştiu. FIFINA Nu... (se ’ntoarce la Furtunescu şi la Iulia şi urmează jocul de scenă) PERUZEANU (doboară in faţă, se caută in buzunarul jiletcii ; scoate un praf, pune degetul, gustă şi se strimbă) O Soacră 213 A ! mizerabil spiţer... mi-a dat sulfat de chinină... in loc de narcotic (revenind) A! nu-i nimic... nici nu’mi mai trebue. Socru-meu... Furtunescu să trăiască !... LÎZA (care a coborit sfioasa lăngă Peruzeanu) Pe mine nu m£ uiţi, domnule... (Peruzeanu scoate portofoliul, şi’i di» cateva hărţii Lizii) Să trăieşti domnule ! Să trăiască coconita Iulia şi... (Se opreşte) Dă’i nainte, PERUZEANU LIZA Şi COCOniţa Pifina (se duce ’n fund lângă, Victor, care stă abătut lăngă dulap) PERUZEANU Şi mai ales socru-meu Furtunescu (aparte) care m’a scăpat de infamul de spiţer. (tare) Şi acuma, doamnelor, repede pregătiţi-ve : peste un ceas plecăm. La Paris.., In Italia... IULIA (veselă) FIFINA PERUZEANU Nu. La Furtuncşti, la socru-meu, in ţinutul Vasluiului, (arată pe Furtunescu) care crez că este sătul de călătorie şi expediţii. Trebue să petrecem ca toţi oamenii cu minte luna noastră de miere in linişte. (Fifma il mintră cu un zimbet şi clătinând din cap) FURTUNESCU Se adoptă ? IULIA şi FIFINA Adoptat. PERUZEANU (cătra Victor care stă aiurit in fund) Gargon, degrab socoteala noastră şi a domnului. (Victor stă pe loc privind pe Peruzeanu) I. L. Caragiale Oj-4 \ LIZA ) N’auzi ! (Il inghioldeşte) > deodată PERUZEANU j Garçon... n’auzi ? VICTOR (impins de Liza pleaca spre fund machinal^ Voilà, voilà, on y vole ! (J oc de scenii intre F Tina eu Furtuneseu, si Iulia eu Peruzeanu) (Perdeaoa cade) TABLA DE MATERIE O noapte furtunoasă.........................pag’· D’ale carnavalului..........................» O soacră . . .............................. · » 1 •ACADEM IAŞI STABILIMENTUL GRAFIC «MIRON COSTIN» Λ